DE NICOLAE KRET7ULESCU VOCrOM' IN MEIUCINĂ UE I.A FACULTATEA PIX PAUIS VOLUMULU ANTE1U STEObOGIA.-AUTHKOEOaiA MIOlXMilA BUCURESCI TIPOGRAFIA ,R O MÂNU MI* CA ROI, ᵤ j, 14, ȘTHADA POM NICI, 14. PREFACIA. Prin publicațiunea acestei opere îm îndeplinescU uă datorie ce'nii iinpusesenm de maî multa timpa, și de care, din causa îuprejurarilora cu totulu nedependinte de voința mea, nu m’amft pntutU achita pene astăzi. la noua edițiune a manualului de anatomie ce amu publicata suntu acum trei-țlecl și cinci de am, amu creclut’o de cea mai mare trebuința ; acelu manualii cu totulu sleita astăzi de s'artl ti mal găsită chiarft, nu arii fi mai putută servi: literile în parte slave, seU cîri- lice, cu care amil scrisa la 1843 , și care eraU esclusivU întrebuințate de publica. în scoli, ca și în tote scrie- rile dup’atuncl. de uă-dată cu epoca regenerațiunei nos- tre, s’au înlocuita cu literile latine, și nouile generați- unl suntu cu totuhi streine la acele litere. Deosebita de acesta considerații!ne, cadmiu restrînstt, in care a trebuita sO circonscriu opera mea Iii 1843, a fost în raporta cu mica scolii de hirnrgie ce ama în- ființata la 1842 Ianuarie. Astăzi ensO când, alături cu progresele ce România a făcuta în ultimele douO «Jecimi de- ani in tote ramu- rile sciințelora, sciințele mediale , grație silințelortt u- norU bărbați a cărora memorie va fi înscrisă în Istoria țCvei, n’aU rOmasU nici ele înapoi, și actuala facultate de medecină din Bucuresci pote rivalisa cu multe surori .de el din diferite alte capitale ale Europei, manualulu de anatomie de la 1843 nu mai put(5 corespunde cu studiele unei facultăți, și a trebuita se daii în asta a doua edițiune o des voi tare mal întinsă în descrierea tu- tuloru părțiloru anatomiei, Precum amu declarata și în precuvântarea manualului IV de anatomie, precuvîntare ce amil crezuții a reproduce în astă edițiune, nu numai cu litere latine, dar și cu litere cirilice, astu-felu precum se află în acela manualii, nu ama de loctt pretențiunea de a da acostă operă ca originală a mea; operele ce se publică în sciințelc posi- tive, lisice și naturale, nu potn fi de câtă reproducți- unea scrierilorti precedente, cu deosebirea redacțiunei proprie fie-cărul autorii, și cu adăogirea nouilora ob- servațium și descoperiri ce se lăcU din ‘impil în timpu. Anatomia în patru volumun in 8° alui Cruveilhier publicată la 1834, si pe care amu consultat’o la scri- erea manualului, este uă operă clasică care îșl are as- lădi Ancă marele merita ala seu. Dorii acesta anato- mista a publicatii la 186*2 o adoua edițiune, pe care ama avut’o necontenita înaintea ochilorU, traducându ad-litcram părțile pe care mecjiculn ca hirurgulft trebuie se le cunuscă în tote amănuntele loro, și faedndu numai estrade din părțile care potil figura într’o operă clasică ca aceia a ilustrului anatomist a Cruveilhier, dera care, într’o carte mai multa didactică ca anatomia ce publică, nu ș’avea locuia lorii. Nu amil avutu cns6 mal puțina în vedere și anatomia descriptivă din 1876 a profesorului de la Facultatea din Paris Sappey, în părțile care se alia pen6 acum publicate. Ambi acești anatomisti, Cruveilhier în ultima sa edi- țhine. ca Sappey în opera sa, aU intercalata în corpulu scrieriloru lorii, desemn i care represintă diferitele organe. Greutățile de totfl felula ce ara presinta la noi publi- cațiunea a mal multora sute de desenări, dera mai cu sdmă. convicțiunea ce amn că pentru a pătrunde cineva bine anatomia, trebue s'o studie pe cadavre cu scalpe- lula în mână, m’a oprita a imita acești doul iluștri ana- tomist! în opera mea. Deosebita de fisele considera ținui museula nostru de V anatomie, posedă astădl un ti însemnata numCră de totă felulă de piese anatomice, pentru ca elevi în medicină să studie pe dîusele cu succesă tute părțile anatomiei. Nu polo încheia prefața acestei opere, fără a aduce aci omagile ce datorescă memoriei repausațilorU întru fericire, Alexandu Ghika Vodă, și fratelui sen, Banului .Mihail Ghika, sub patronagiulft cărora amu înființata în spitalula Colți la 1842, mica scdlă de hirurghie. Prin puterniculă sprijină numai ală acestora doi bărbați, amâ pututii învinge greutățile ce amu întempinato la totă pa- stilă, la înființarea acel scoli, și anul putută lupta cu prejudecățile predomnitore în acea epocă, pe cândă pro- fesiunele liberale eraă forte puțină prețuite și se consi- sideraă, potă tjiee, ca de domeniulă esclusivă ală strc- iniloră. împrejurările ce aă urmată după schimbarea domniei la 1843. m’atl silită a m6 retrage de la însemnămîntulă la care mC consacrasemă. Pani, deca edificiulă ce întreprinsesemă a clădi, aă fostă distrusă pentru ună momentă, temelia a rămasă neclintită, și la 1854, sub domnia lui Vodă Știrbei, Doc- torală Davila, căruia mă simță fericită al arăta aci cea mal vie recunoștință a mea pentru eminentele serviciuri ce a adusă țCrel în acesta privinciă, a reîncepută și a con- dusă acela edificiu, cu cehi mai mare succesă. Scoici de medicină înființată de Doctorii lă Davila și neobosite loial salo silințe și lupte datori mă astătji mal toți juni noștri medici și hirurghi rumâni, cari facă onore țCrel, și cari s'aă distinsă atitu de multă pe câmpulu de resboiă din anulă trecută in contra turciloră. Nicolae Kretzulescu. August, 1878. PRECUVENTARE I I însărcinați) fiindii a forma in spitaluhl Colțd, nnfi felQ de patroni în hirurgie, a trc- । huita sC începu învfițAtura șco- larii ort. prin anatomie, basa a tutei cunoștințe medicale. Deca însă despre cea ce ptivesce cunoștințele medicale, sfirșitul acestei scoli me va mărgini in învățătura a câ- tor-va principiuri medicale, în anatomie nu amQ putută ur- ¹ ma totu acea sistemă. , Când are cineva uă idee lămurită despre structura tru- ¹ pulul omului și tottt de uă ¹ dată este petrunsu de adevă- ratele principiuri ale medici- nei, seu într’alte cuvinte, cu- nosce principiurile asupra că- rora sunt așezate stricăciu- nele, seu desorganisațiile or- ganelor nostre, pote dice că ține cheia științei medicale; ! atunci mi are de câta s6 bage de seină și se cerceteze bo- Icle ca se le cunoscă. Pote ' cineva învdța ani întregi me- dicina, nu va fi însă nici uă ¹ dată pe adevăratulu drumâ, nici va atinge vre uă dată scopulu ce își propune, deca mai ânteiu nu va avea cunoș- tințe adânci despre anatomie. ; IIREK81HXTARE Insipuinat 'fiind a «f opina în Siiitius.i Ko.ipeî, sn ie iirÎBeuje ksnoțjjitiiie.ie medika- .«e, sfîrmitb.i a*ieslei uikoa.ie nn» na tniryini în inBiyitbra a kilor na nrinuintorî medika.te în anatomie m> am ustot «piua tot anca sistema. Ivind are Hitiena o idee .11- msrîti desirre strsklbra Irmib- ,isî omb.ibl, mi tot de o dali este indnns de adeBirale.ie npimiimsri a.tc medi'iinel, saS într’a.de kniiinic ksnoarjje nrin- sinibri.ic asmira ki.rora ssni amezate striki.ri.ie sad desor- ranizapii.te orrane.tor noastre, noate ziue ki. pine kieia țgiin- jiei medika.ie; atomii na are de kil si muie de seami, mi si» 'icrieteze soiue.ie ka si, .te kKiioaski», Hoațe 'linenuni în- ni.pa ani înlrepi medi'iina, n» na ic aiieam a înBinre .ta skrierea în nmrbiieme snei k t.rui iu Teih.i tmesta, am în- (renrins a nsr..iikate tis am lircicnuia a’j da circul o skriere a mea, «ii ka o nresksrlare din dosi, k trui de anatomie, aseea a .ist Kr«- acuie în natr» uoasmsrl, iui a am .Iot într’sn iio.ism >ie me- re» am aust dinaintea okiaor. TreKKe îiisi. a a.rLta ki> aqea- stii karte ns este nenlrs oa- meni de .mine «ie doresk a a- Bea o idee stitierfi'iiaji des- ure anal muie, ui neutra aqci ne Bor si. dobi.ndeaskb o kt>- noiiiinur. mai mlinkb în anea- sli ramsrb de In ksrss.i anemii skriert, termenii m’ns înksrkat deșt s.i, ks toate aqeslea însi, am .Ibsat ne qei ■I'ranijozemi kare iui ei ssnl îmur»msiiLii 'iei mai ms.ipi diti .latiiieme sa» din e.iinemc. N. A. KHEHl .1ESKI. j 1843. ANATOMIA DESCRIPTIVA CONSIDERATIUNI GENERALE § 1. ouiectulc și împărțirea anatomiei Anatomia. privită dintr’unu punctă de vedere generalii, este sciința care arc de obiecții cunoscința structurei ființelortt vic- țuitdre. Ființele viețuitbre se împartă în doue clase mari ; vegeta- lele și animalele; este dării uă anatomia vegetală și uă tnia- tomiă animală. Anatomia, conformii cu scopul fi ce-și propune anatomist ulii Ia studiu tu eî, iea diferite denumiri, după cum urmăză : Anatomia zoologică șefi comparată, cândii într’ună studifi generalii ea îmbrățișez» totă șirulfi animalelor!/, acelea-șl organe examinându-le și comparau du-le în deosebite specii de animale. Anatomia filosofică, cAndil din apropierea și comparați unea fapteloru particulare, să deducă resultate generale, șefi legi ge- nerale ale organisațiunei. Anatomia specială, când fi are de obiectă numai studiul fi unei specii de animale, precum anatomia omului, anatomia ca- lului etc. etc. Anatomia de țesătură șefi histologia, când se ocupă de ele- mentele cari constitue organele corpului, și ne aretă modulă asociațiunel și compunerel intre densele a tuturora acestoru ele- mente. Anatomia topografică, chirurgicală șefi de regiuni, când fi într’unfi modfi specială, ea descrie organele fiă-cărei regiuni in parte, și determină raporturile ce se află între densele, spre a țondtice cu siguranță pe chirurgfi în operațiunile sale. 2 Anatomia fisiologică, căndă, se ocupă dc orcane în starea lor normală; și anatomia patologicii, cândă din contra, ea nu are de scopfi de câtă studiulfl organeloru în stare de altera- țiune. In sfirșită, Anatomia descriptivă, câiidu se mărginesce in studiulă conformați unei esteri6re a organeloru în starea lord normală, seu în stadiala tuturora aceloră cualități ce se potft observa, fără a intra în țesătura lorii intimă. Anatomia descriptivă ne însemnă numele organeloră, nume- rulă lorn, situațiunea, direcțiunea, vohunulO, colorea, forma și regiunile lorii; întrunii curentă, anatomia descriptivă, care este obiectuluacestei opere, aretă topografia corpului omenescii. Din mai multe puncte de vedere, ea pute fi considerată în raportă cu medicina, ceea ce este geografia In privirea istoriei. § 2. IDEE GENERALĂ DESPRE CORPULfi OMULUI PenC a nu intra în descrierea parțială a numeidseloru or- gane ce compună corpulă omului, este bine să le resumămii aci, eimmerândii-le unele după altele. Pielea, ni se presintă ca colii d’intâiu organfl care, ca ună vestmentfi, acopere corpuhi întregii și să aplică pe deosebi- tele părți ale lui. Unghiile și părulă nască într’ensa, și nu suntă de cutii uă dependință a el. Pielea presintă mai multe găuri, precum gura, nasulit, ure- chile, etc., care pună corpulă iu comunicațiune cu lumea es- terioră, și fără ca sd se întrerumpă imprejurulă lord, ea se in- doesce înăuntru sub numirea de membrana muedsă și merge de căptușesce organele interiore, unde ne mai fundă espusă la influențele esteridre, deră mal cu semă aflându-se destinată la alte serviți uri, dobemiesce alte însușiri, potrivite cu acele ser- vitutii. Sub piele găsinuî grăsimea ce se află închisă intr'uă țe- sătură de vase forte mici numite rase capilare; ea constitue sub piele ună felii de așternută, umple diferitele goluri, și dă părțilorh corpului acele forme rotunde și frumăse, caracteră ală animalelorQ. deru mai cu semă ală omului; în unele regi- uni, d’adreptulu sub piele, se adă mușchii care se prindă de densa și o pună în mișcare; acești mușchi se nuuwscă masc/iii 3 pieloșl; la omă nu ’I găsimă de câtă la gătii, den! mal eu seină la obrază, unde el jocă unii rohî însemnată în espre- sinnea tisionomiei. La animalele cele mari acești mușchi căp- tușescu mal tută pielea, 6ră la unele clase de uă organisațiune cu tntulâ simplă, el singuri constitue totă aparatulCl locouioțiunel. Sub piele, în țesătura celulară, umblă vinele, arterele, ne- vrelc și vasele limfatice superficiale, cari, aceste din urmă, stră- bată, din distanță în distanță, nisce ghemuri numite ganglione limfatice, grămădite în grupuri în unele regiuni, precum la subțioră, la vintre, etc. Sub țesătura celulară se află mușchii așezați în mal multe straturi. In centrală tuturorfl acestorfi părți găsimu tisele, de cari se primiri mușchii, și cari servă de sprijină celoră-î'alte organe ce le înconjură. In sfirșită, de jură împrejurulă muschi- loră, pe sub țesătura grăsdsă de sub piele, se găsescu nisce membrane resistente, care ’I rețină ca in nisce pungi; se des- făcu în urmă in mal multe fol și învăluescu nu numai diferi- tele straturi de mușchi, deru și mușchii în parte ; aceste mem- brane se numescă aponecrose. Acesta este structura generală a membrelonl, sdu a estremitâțiloru corpului. PărețiI corpului, compuși mal tot A asemenea ca și estremi- tuțile, înconjură cavități mari căptușite de membrane subțiri, transparente, din care asudeză ună licuidn ce se numesce se- rositafe, de unde le vine și numele de membrane serose; în aceste cavități se află organe de uă tecstură complecsă numite viscere, pe care le voia enumera aci fu scurtă, urmând ti uă ordine in raportă cu servițiulu lorii în corpii. Corpulu omului, ca și acela alQ tuturora animalelor A , se compune de părți numite organe, care se deosebeseft între den- sele prin textură și prin servițiurile lor, și care tote împreună concură la îndoituhl scoptl ală conservațiunel individului, și ală conservațiunel speciei. Spre acestii scopă, organele se împartă într’nnă număra de grupuri sdu serii, fiă-care din ele avendu servițiulă sCh, ce se numesce funcțiune, eră grupa șefi seria organe! mu ce con- cură la o funcțiune, aparatii. Intre aparatele trebuinciose la conservațiunea individului, li- nele sunt destinate a’lă pune în relațiune cu obiectele este- rime, și se numescă aparate fie relațiune; altele sunt desti- 4 imte a n-para perdcrile ce necontenită facă organule, și se nu- mescu aparate fie nutrițiune. I. APARATELE DE RELAȚII NE Aparatele de relațiunc se hnpartil în done clase : 1“ Apa- ralidil simlire.i și 2" Aparalulâ wișcărrl. A. A parat ulii sin iți tei se compune : lⁿ 'le organele tinda riloră, 2¹¹ de nerve și 3° de ccrebni (ereerl) și de mddura ap hidrei. Organele simțuri lorii sunt : 1». Pielea care însușesce facultatea de a simți; printr’ensa. mâna omului, pusă în mișcareși îndreptată de voință, constitue organul 8 pipd dulăi Sen ală tactului. 2°. Organ ulii guAidiu cure se află în calitatea bucală, a- decă la intrarea canalului digestivă. 3°. Organuhî mirosului, situată în găurile nasale, la intra- rea canalului răsudătoră; printr’însulă simțimă emanațiunile mi- rositore ale corpurilor il. 4°. OrganulĂ aurului, care se află în raportă cu vibrați- unile aerului, și în structura căruia se găsescă cele mai prin- cipale proprietăți ale acusticei. 5°. Organulă vedcrel, care este în raportă cu lumina, și în construcțiunea căruia se p&strdză legile cele mai însemnate ale opticei. Dintre organele simțuriloru ce enumerarâmu mai susă, patru ocupă fația, și astă-fidă se aHă în vecinătatea creeriloră; ele transmită impresiunile ce primescă din afară, prin nerve cari au aparența tinoră sfori albe , compuse de mal multe fire, și care prinț r’unil capăt âift corespundă în organe, ^ru prin celu- alaltfi în ereerl seă în măduva spinărel. Impresiunile primite de organele simțuriloru pătrundă, cu cea mai mare răpesn aift carpului, dsele mici ale am)ukii; din vr’uă împrejurare a conformați miel loru esteriore, osii ciuruită, osii în formă de cârlign seu in sfîrșitu de la numele autorului care celă d’ân- tâiu l’a descrisă: trâmbița lui Bertin, a lui Morgagui, apo- fisele Iul Ingracia. 2. Situafiunea Sîtuațiunca unul osii se determină, comparându-se loculu ce -hi ocupă cu acela ală altora părți ale scheletului. Spre a- cestu sfirșită, scheletulă este închipuită ca incongiuratu de mal multe planuri numite după cum urmez ă : la Planulu anteriorii, acela ce trece pe dinaintea frunte!, peptuhti și picioreloril ; 2" PlanulH posteriorii, acela care trece pe dindosulu occipi- tului (partea dinapoi a capului) ș’a călcâeloru; 3" Planulll superiorii, acela care să află în linie orizontală d’asupra ca- pului; 4“ Planul» inferiorii, acela ce trece pe sub talpa pi- cidreloră; 5° și fiu două planuri laterale, care completezi, în lături, felulil de cutie de care să pote închipui a fi scheletuhl incongiuratu. In sfirșită scheletulă atlându-se simetrică și putendu-se îm- părți in două părți d’uă potrivă, s’a admisă uml ală 7-lea planii, planii medianii, seil antero-posterior care trage dre- cuin, hotarele între aceste două jumătăți. Astă-fclă deră, spre a se determina loc ulii unul osii, deca elu este mai apropiată de planulu anteriorii de câtă acele eu care să compară, să dice : acostă osii este anteriorii celoru- l'alte; asemenea și despre cele-alalte planuri, 3. Direcțiunea tiselor ii Direcțiunea oseloră este absolută seu relativă. Prin direcțiunea absoluta să înțelege că osuhl, in raport îi chiarfi cu dînsulQ, era nu cu situațiunea Iul în scheletQ, este 13 drepții, unghiesti, răsuciți! etc. Osele lungi nu sunt nici uă dată drepte, ele surită set! încovoiate ca femunilă, "seft curbe la es- tremitățile lorii in sensu inversă, in formă de S, ca clavicula. JHrccfiunea relativă, să determină in raportă cu diferitele planuri ce mârginescu schcletuin, și din acest» punctă de ve- dere, direcțiunea unui osă este seft verticală, seu orizontală, seu oblică', astu-fclu, deca mul osii oblicii are una din estre- mitățile lui mal apropiată de plan ulii superiorii, mediană și posteriorii, in vreme ce cea-alaltă estremitată este mal apro- piată de ptannlft inferiorii, de planul ă laterală, și de planulu anteriorii, se dice că osuln este oblică de sună în joșii, din neutrii în afară și de dinapoi înainte. 4, Voi antal ii, densitatea oseloru Osele se împartă în mari seft lungi, mijlocit seft late, și mici Seft scurte: osele cele lungi ocupă membrii; ele la mij- locft sunt mal subțiri de câtă Ia căpătâie, unde aă unii volumu înduoitfi ; in privința ense a densitățel, adică a nu- mărului moleculeloră intr’unft volum» dată, ea este mal mare la partea din mijlocii de câtu la căpătâie unde suntfl mal spongiose. Osele la bătrânețe devină mal fragete, și de aceia se și frângă mai desă, și acesta pentru că treptată cu vârsta, par- tea organică a 6se lorii dispare, se usucă ore-cum și se înlocu- iesce cu fosfate calcare, ceia ce împuțineză elasticitatea loru. . 5. Figura. Osele, precum amil disă maî susu, aii luatu diferite numiri după asemănarea lorii cu obiecte cunoscute, seft cu forme geo- metrice ; ele suntă simetrice seu nepare (fără pereche) și se pofti împărți în doue jumătăți identice una cu alta; tottl-d’uă- dată atlându-sc pe linia mediană, s’aă numit» și mediane; ceîe- alalte, ce să află de fiâ-care parte a liniei mediane și nu se pofft împărți în doue părți asemenea una cu alta, să numescu nesimetrice, pare (pereche) seu laterale. Deosebită de acesta, în privința dimensiunilor», adică a iun- gimel, lățimel și grosimel, cându acestea sunt cam d’uă po- trivă, osul», se tjice, că e scurtă \ cându doue din dimen- siuni, lungimea și lățimea, întrecu grosimea, ostilă, se (Jice 14 cA, e Iaht săă întinsă; și tu sfîrșitO, pred om ni rea uneia din dimensiuni asupra celnrtt-alalte două, constitue dse/e lungi. Orc-care considerația ni generale, asupra acestoră trei mari clase de ose, nu vocii ti aici de prisosii, căci ele verii servi la studiulă fiă-cărnia hi parte. Caractere general© ale oselorn lungi, lat© și scurte. Osele lungi se atiă la membrii; ele se împartă în corpii și cstremitfltil; corpulil este mal totu-de-una prismatică și tri- angidară ; în acesta ele făcu escepțiune la legea generală de forme, care sunt A totă-de-una rotunde la corpurile organisate, și se apropie de minerale care posedă forme unghiose. Extremitățile dseloru lungi formeză articulațiunile și sunt multă mal volnmimise de câtă corpulu ; de densele se prindă ligamentele și mușchii; partea ce servă la ar ticul ațintii este a- coperită de cartilagiă , și de jură împrejmuia el se aHă uă parte inegală care presintă uă mulțime de găuri prin cari in- tră și esă vasele. fisele late, destinate a forma cavități, epresintă doue fețe : una adâncă, concavă, cea-alaltă convexă, și o circonferință grosă de care sc prindă mușchii. Nici uă-dată ună osii lată nu constitue singură uă cavi- tate, ci totă-de-mia se împreună mai multe între densele spre- acostă sfîrșită; multe dintr’ensele simtă pe aceiași față și con- cave și convexe, esempln: osele șoldului. Osele scurte, ele se aHă mal cu senii la cohina vertebrală, la carpii și la tarsă, pe unde a fostă trebuința, ca, pe lângă uă soliditate mai mare, se se atie și ore-care mobilitate; ele aă mai multe fețe, din cari acele care nu simtă destinate la ar- ticulați unea între densele, presintă inegalități de cari se prindă ligamente și tendăne. 6- Regiunile oseloru. Spre mai multă înlesnire a studiului oseloru , ele s’aă îm- părțită în regiuni, cari au luată numirea de jefe, margini și unghiuri; astu-felă , corpulu prismatică și triangularu ală «iso- loră lungi presintă trei fețe și trei margini; osele late, âwu’ 15 fețe ți o circonferință , subimpărțită și ea in margini și în unghiuri; și osele scurte, șese fețe. Fețele și marginile se dcoscbescă, seă după situațiunea loru, în fețe superiore, interiore, anteriore, posteriore etc., sea după părțile ce contribue a forma, precum, fețele orbitare, palatine, ale maxilarului superiorii, seu după raporturile în cari se află în diferite organe, spre esemplu: fața cerebrală, fața pielâsA n oseloră cranului, marginea frontală, occipitală, temporală a osului perietalu. Scosătnrl (oniiiience) și cavități ale oseloru. Osele presintă scosătnrl și cavități asupra cărora este tre- buință a ne opri aici. A. Scosul urile slil apofisele dseloră. Scosăturile s£ă apofisele la ose sunt forte numerose și de urnite feluri. Ele se împartă în apofise articulare și apojise ne articulare ; dintre apofisele articularo, unele simtă immobile, și se chiamă dîntelure, cămin aă foima dințiloră unul pep- tenc, precum sunt dsele cranului, cari se îmbucă împreună ; cele-lalte sunt apofise articulare mobile, și s’aă numită co- puri, căndă represintă uă porțiune de sferă susținută de uă parte mal augustă numită gât*; esemplu, capulă și gâtulă fe- murului; și condiluri, cându represintă unu capă limgueță, rotundă pe uă parte numai, turtită pe cea-alaltă. Apofisele nearticulare, cari servă mal totu-d’a-una de punctă de prindere mușchiloră seu ligamente]oră, aft luată diferite numiri potrivitii cu forma ce presintă; astu-felă s’au numită, tuberositățî, tubercule ; apofisă spinosă, apofisă stilo- idă. Marginea umflată și rădicată a unui osă s'a numită crestă. Scosătnrl mal mici in linie dreptă, s’au numită linii aspre, arcade, etc, li. Caiifâfle oseloru. Deosebită de cavitățile cele mari ce presintă scheletul», ca- vități formate de mal multe ose și destinate a conțind într’en- sele ș’a apăra organele cele mal însemnate, mai simtă o mul- țime de cavități mici chiar» în grosimea liselor» . Ele, ca și apofisele, se împartă în articulare și nearticulare. 1G Cavitățile articulare au luată, ca și apofisele, deosebite nu- miri după forma ce presintă : cavitate cotiloidă, acea a osului coxalu, pentru că este adâncă, circulară și s^mănă cu unti vasă numită în grccesce w/wkirj (ceanacă); cavitate glenoidă, care aparține la mal multe cavități puținii adânce : caritate, gluuoidă a omoplatului, cavitate glenuidă a temporalului. Alveole s’au numitu celulele in cari intră rădăcinile din- ți lord. Modulu ciisi cum st aii dinții în alveolele fiseloiă maxi- lare nu treime se se considere ca o articulați tine, căci, precum vomă vede, dinții nu simtă adevărate ose. Cavitățile nearticulare trebuesefi a ti privite afâti’i din punc- tulu de vederi! alti formei, câtă și din acela ală întrebuință- rei ; din puntulu de vedere alu formei, ele s au numitu : l gropi, cândQ sunt mal largi la gură de câtă la fundă, e- scmplu gropile occipitale. 2 Sinii seu găunoșitură, cândii la gură suntu mai strimte : sînuhl seu găunoșit urile sfenoidale, maxilare, etc. 3 celule, cândQ sunt mici, numerose și comu nici intre dîusele : celule ethmoidale, etc. 4 Adâncituri, șan- țuri, (gouttieres) acele care represintă ca o jumătate de canalii: precum suntO,la cranii, adânciturile longitudinale, laterale, etc. 5 Uluca seQ scripeții țeoulisse), adâncăturile cari simtă așter- nute de unii cartilagiQ subțire și trecu prinț r’cnsele tenddnc ; esemplu, culisa bicipitală a umeruku. fi Dungi, sunt impresi- uni superficiale, lungi, ânguste, destinate a păstra intr’ensele vase seu nervi. Tote cavitățile acestea nu esistă de câtă pe una din fețele osebirii, acele cari străbată fisele dintr’nă parte întralta, se chiamă găuri. (râurile se nuniescU găuri rupte, cândQ la gură ele suntQ tăiate neregulată, pară a fi rupte ; hiatui, daca intrarea este forte mică și neregulată, și crăpătura, deca este lungă și strimtă. Deosebita de aste găuri, suntu conduct urile seu canaturile cari străbătu fisele în adâncnlu lorQ și prin cate frecă vasele destinate a le hrăni; ele se numescQ conducturl hrănitore. Sunt forte numerose și de calibrurl diferite, mai mari sefl mai mici, pene la o dimensiune de a putea fi veijute numai cu lupa, și care aceste se chiamă conduct ur/capilare ale oseloră. Presen- ța lorQ se cunosce mai cu seină cândQ, rădicând» periostnlQ 17 depre imu osft, se vedu piștindu o mulțime de picături de sânge pe surfația Iul. In genere. conducturile cele mal grdse cari se află prin osele lungi, se împartă în doue: mmlQ se îndrepteză in sitsu, Cclft-ahltb iu josu, și morgă de comunică cu cavitatea mădu- vară a oscloru. Conducturile cele mal subțiri intră în adân- cimea oscior» și comunică cu țesătura cehilosă a corpului spon- giosft a oselorft. Acestea sunt principalele cavități șeii găuri ce presintă 6- sele. Ele servă a ocroti într’Onsele unele organe importante, spre esemplu gropile occipitale în cari se atiă parte din ecr- veletn (crerii cei mici) ; a oferi unii puntă de prindere la mușchi, esemplu gropile temporale și pterigoide; a da trecere la u- neie organe cari, ca vasele și nervele, urm^ză a eși dintr’nă cavi- tate ososă ori a intra într’ensa; a presintă uă maî mare în- tindere la unele surfețe, spre esemplu celulele și sinii afectați organului de mirosă, căruia ÎI îmulțescQ surfața prin multele găunoșituri; a înlesni alunecatulu tenddnelorît pe dînsele și, mie-orî, chiarft a le schimba direcțiunea puterii musculare, pre- cum este culisa sen uluca umerulm, etc.; aceste culise suntu prefăcute în conductori prii) teci fibrose. 7. Despre con for maț lunea interiori! a oseloră. Țesătura oselorft, ca aceia a mai tuturor» organelor», se vede compusă de fibre cn proprietăți identice, cari, printr'uă simplă deosebire îu modulă după care ele sunt aședate, se presintă sub duoC forme : una care se numesce substanța compactă (îndesată), cea-alaltă substanța sponyiosă, s^u țesă- tura rețiculară. Substanța sponyiosă, celulară seft rețiculară, este compusa de celule și areole (cercuri mici), d’uă formă neregulată, d’uă capacitate variabilă, cari comunică tote între densele. Substanța compactă, de și compusă de aceleași celule și a- reole, sG presintă ense sub formă de fibre lunguiețe îndesate unele lângă altele; astu-felă se p6tc (lice că nu esistă de câtă uă singură formă in țesătura dselorft, adecă forma areolală, care sg modifică, devenindft câte uă-dată îndesată, compactă și dispusă în fibre, alte-ori rămâindu spongiosă și celulară. 2 I» Acum, că cunosccmă aceste dou6 forme ale țesăturel osose, se csaminămu conformați unea interidră a diferitelor^ spețit de 6se. ConformaHnuea interiorii a osci oro lungi. Deca tăiemft cu fierăstrău hi unit osii lungă în sensu verticalii, tocmai pe la midlocă, găsimă in centru uă cavitate cilindrică care conține mdduta, canaluhl ntdduvară, care la mie fiă-care vertebră primjendu-se mușchii, eminențele seu scosăturele ce servă Ia acesta, s’aă numită apodset apofise opinase și apofise transversale. Ele im- preunându-se, seu articulându-se cu vertebrele vecine tot fi prin scosături, aceste scosături s’aă numită apojise articulare, două superidre, și dune interiore; in tine, fiă-care vertebră presintă scobituri, două susu și două josfi, caii alătnrându-se cu acele ale vertebrelor?! vecine, formeză găurile de unire prin cari treci! vasele și nervele. l". Corpulă vertebrei ocupă part ea de dinainte a inelului ver- tebrală și presintă patru fete; țața de susu și de josu cart cores- pundă cu vertebrele vecine sunt cam adâncite, adâncime ce se umple cu unii cartilagiu în formă de discu. fața anteridră este convexă și presintă de jurii împrejuri! uă ndâncătură mal însemnată in lături, de câtă ia mijlocii. Fața posterioră concavă (scobită) face parte din canalulă ver- tebrala; ea presintă o mulțime de găuri prin cari pătrundă va- sele in corpulă vertebrei. •J” Ludului seO canalulu vertebrală maî în tote regiunile se apropie mal multă săO mal puțină de forma triangulară, și diferă atâtu în formă, câtă și în diametru: diferințele ce pro- 21 sintă iu întiiidcreadiainetrelora sunt iu raportă atâta cu voloiniiin măduvcl câta și cu întinderi a mișcăriloră 111 deosebitele re- giuni. 3". Apofisa spinosa este acea eminentă mare in formă de spin A ce nasce din partea posteriori a inelului vertebrala și de care se prindă mușchii întindCtori al trunchiului; forma, lun- gimea și direcțiunea el, diferă în deosebitele regiuni; din basa el, ore cum bifurcată, născu cele donC lame cari constitue păr- țile laterale și posteriore alo inelului vertebralii. 1°. Apofisele articulare, iu numiră de patru, dou6 susu și două josfi, nască din părțile laterale ale arcului posteriorii a vertebrei; direcțiunea lorii este verticală, in vreme ce surfația corpului vertebrei este orizontală; ele sunt învestite cu cartila- giurl spre a se uni cu apotisele vertebrelorn vecine, astă-felă că colon» vertebrală presintă done serii de articnlațiuui una formată din împreunarea corpurilor vertebrale, și alta, la același nivelă, din împreunarea apotiseloră articulare. 5°. Apofisele transverse nască din laturile tiă-cărui inehl vertebrală și se dirigeză orizontalmente în afară; volumulu și lungimea varieză in diferitele regiuni. 6”. Dinaintea apoiiseloră articulare și transverse, cam îna- poia corpului vertebrei, în laturile inelului vertebrală se ailă patru scobituri, două susu și două josă, aceste din urmă mai pronunciate de câtil cele de susu; partea inelului vertebrală la care corespundă aceste scobituri subțiindu-se, s’a chemată pe- dicultV, ea este partea cea mal slabă a vertebrei. Acestea simt pâinile cari constitue o vertebră. Caractere proprii vertebrelor^ fie-căreî regiuni. (.'aracterele proprii la fiă-care regiune se observă mai eu se- mă la vertebrele din mijlocii ale tie-cărei regiuni; vertebrele de la extremități participândă mai multă de caracterele regiu- neloru vecine. Vertebrele fiă-cărel regiuni se potu cunosce la prima vedere după unit singură caracteră; astu-felă vertebrele cervicale se cunoscO după gaura de care e pătrunsă basa apotiselonl trans- versale; vertebrele dorsale după facetele ce presintă părțile la- terale ale corpului și în cari intră căpătâiele costeloră, și ver- tebrele lombare după lipsa ambelor acestor caractere. La ne- voie aceste semne caracteristice la fiă-care regiune arii pută ti îndestuLătore, în interesul il ensfe unei dcscripț iunl anatomice mal esacto, este de trebuință a pătrunde mal departe in con- format iu nea amănuntă a vertebrei oră, și a compara tic-ca re din părțile ce le compună, în di teri tel e regiuni. Despre corpul ii vertebrelor ii in țiu ctre reț/inne. .1. Vertebrele se deosebescu malântâiu prin volumul A lorii, care merge crescândă de la regiunea cervicală la cea lombară: astă felii decă volumulă vertebrei lombare este un ulii, acehl ală dorsalei este două treimi, și alu cervicalei jumătate. La Uite vertebrele diametrnlă transversalii este mal mare de câtă cela verticalii, care acesta merge asemenea crescândă de la regiunea cervicală la cea lombară în aceiași proporțiunc ca volumulO. In regiunile cervicale și lombare, diametrnlă verticalii alu corpului este mal micii înapoi de câtă înainte, și mai mare la regiunea dorsală, de unde provine la cele două d’ânteiă re- giuni, convexitatea înainte, eru la cea dorsală convexitatea înapoi. Diametrnlă transversalii, la regiunea lombară, întrece apriipe cu a treia parte diametrală verticală și antern-posterioră; la cea dorsală, sunt câte trele mal ecuale; eră la regiunea cer- vicală este mal îndoită de câtă cehi verticală și cehi antero- posterioră. La regiunea cervicală, din ambele laturi ale feței superidre a corpului vertebreloră, nasce câte unii cârligu mică care s& îmbucă cu două adâncimi săpate pe laturile feței interiore a vertebrei de d'asupra; acostă îmbucătură a corpului vertebre- loră cervicale împlinesce slaba îmbucătură a apofiselerâ arti- culare în astă regiune. La regiunea dorsală corpul il vertebreloră presintă de fii- care parte câte doue jumătăți de Jacete, cari, împreunându-se cu jumătățile de facete ale vertebreloră vecine, constitue nisce găuri în cari se sprijină căpătâiele posteridre ale costelortl. La regiunile cervicală și lombară, ambele fețe ale corpului vertebreloră sunt mal adânci de câtă Ia regiunea dorsală, 2(i cea ce face ca discurile liuleciilare cari umplu spațiulă dintre două vertebre sunt mal mari la aceste regiuni de câtă la cea dorsală, de unde resultâ ml mal mare mobilitate a colditei ver- tebrale la cele două regiuni. Despre canabibl vertebrala. La regiunea cervicală, ca și la regiunea lombară —la a- cesta insă mal puținii,— diametruhl transversală ală canalului vertebralii este multă mal mare de câtă diametruhl antero- posteriorii; la cea dorsală, diametrele sunt ecuale; acestă pre- dominanțiă a diametrului transversală asupra celui antero-pos- terionl la cele două regiuni este in raportă cu mobilitatea mai mare a lorii, precum și cu vohimuhl măduvel în aste regiuni. Apofisele spinâse iu diferite regiuni. La regiunea cervicală, apofisele spinosc sunt prismatice și triangnlare, bifurcate la verfu spre prinderea muschiloru de (linsele ; deosebit de acesta, ele sunt orizontale și adâncite la partea inferiori spre a se îmbuca cu apofisa verteb ei de desubt la întinderea gâtului. La regiunea dorsală, apofisele sunt asemenea prismatice și triangnlare, tuberculare (umflate) la verfft ; direcțiunea lorii este atâta de oblică, în câtă se apropie de verticală. Prin direc- țiunea și lungimea loră, care întrece corpuhl vertebrei din care facil parte ele, la cea mal mică înti idere a spatelui, se aco- pere dre-cum una pe alta. La regiunea lombară, apofisele spinose sunt grdse, cuadri- latere, și presintă o surfațiâ destulă de largă pentru prin- derea mușchilor» ; marginea loră posteriori este tubcrculdsă și triangulară. Ele se dirigu orizontahnente, astă-felu că nu se opună la întinderea colonel în astă regiune. Lamele. cari formeză arculă posteriorii alu vertebrei, se con- fundă cu basa apotisei spinose. La regiunea cervicală, lamele sunt subțiri, lungi, povirnite asii -felii că în starea dreptă a gâtului, adică între întindere și plecare, marginea inferiorii a lamei superiore vine de. acoperă marginea superidrâ a lamei de dmmbt; (ie unde n-sulta cil în starea de întindere a gâtului, este peste putință ca unQ iiBtnnnentii împungătoril sd pttruiidă printre ultimele 5 vertebre cervicale în canalulu spiuAn-L La rrifiuneu dorsală, grosimea lameloru este mal mare de câtă la gătii, derfi multii mal mică de câtu la regiunea lombară, tinde ele sunt forte vohiminose. Apofisele articulare, in diferitele regiuni. Apofisele articulare la legiunea cervicală, cele superidre caută prin fația lorii în susă și înapoi, și cele interiore in joșii și înainte, astă-felu ele se ’mbucă ore cum și constitue tiisce mici colone ; acesta direcțiune înlesnesce mișcările de în- tindere și de îndoire, precum și plecarea laterală; facetele lorii articulare -simtă pe același plană. La regiunea, dorsală, apofisele articulare sunt nisce simple lame a cârmii surfețe plane caută cele superidre înapoi și îri afară, și cele inferidre înainte și înlâuntru ; facetele articulare nu sunt pe același planii. La regiunea lombară, apofisele articulare sunt lame forte tari, faceta celoru superidre este concavă și caută înăuntru și înapoi ; faceta celoră inferidre este convexă și caută io afară și înainte. Apofisele transverse. Din tute apofisele, cele transverse presintă cele mal mari deosebiri în diferitele regiuni. La regiunea cervicală, ele sunt săpate la partea superidră in formă de canalii, spre a da locil într’insuiu ramuriloru anteridre ale nerveloru cervicale, la basă sunt pătrunse de uă gaură prin care trece artera vertebrală, eră marginile acestui canalii, una anteriorii și alta pos- teridră, precum și căpătâiul!) bifurcată alti apotiseloră, servă la prinderea mușchilor!! inter-transversall. Deosebitii de aceste Iote, apofisele transverse, atlându-se pe același plană cu cor- pulă vertebrei, îndoescă diametrul!) transversală ală întregel vertebre cervicale la partea de d’inainte, și astă-felu, susțină uă mulțime de organe cari se află pe fația de d’inainte a gâtului. La regiunea dorsală, apofisele transverse sunt orizontale și 2K mult O mal mari de câți a celor-alalte douC regiuni, de unu volmiul îndoită și întreitii mal mare de câtă alii apofiselonî spinose: ele sunt sucite multii înapoi și presintă la fația anterioră a câ- pCtâiukil lorii uă facetă articulară, care se articnleză cu tu- berositatea costelorit. La regiunea lombară, apofisele transverse sunt nisce lame subțiri, ânguste, turtite de d'inainte înapoi, și așeijate pe unii plană anteriorii celui ce-ki ocupă apofisele transverse dorsale, mal pe aceiași plană ca și costele, cu cari aă multă analogic de unde s’aă și numitil apojise coslijorme. Caractere proprii ale uitară vertebre. Acum că cnnoscemă caracterele generale prin cari putemu deosebi vertebrele de cele-alalte osc, caracterele vertebrelorn fiă-cărel regiuni, — ne rfmâne a examina unele vertebre din fiă-care regiune cari se deosebescu de vertebrele aceleiași re- giuni , și cari merită nă descripțiune specială ; acestea sunt cele douf prime ș’a șeptea cervicală, prima, a nmi-sprc-ijecea și a două-spre-ijecea dorsală și a cincia lombară. Prima vertebră cervicală seil atlasulă. Corpulii primei vertebre, seil a atlasului, este înlocuită de unii aren turtitil d’inainte înapoi, numittl arcultt anterioră alu primei vertebre ; pe partea sea anterioră, care e convexă, se află imn tuberculii, tubercul ulii anteriorii a bl atlasului; fația sa posteridră, concavă, presintă uă săpătură mică ovală care sC articnleză cu apofisa odontoidă a vertebrei a doua ; gaura primei vertebre este multu mal mare de câtu a celor- alalte, nu pentru că măduva este aci mal vokimindsă, derti pentru că este destinată a da lociî îutr’ânsa apofisel odouto- ide a vertebrei a doua. Scobiturile sunt săpate pe arculn posteriorii; ele vină îna- poia apofiseloril articularo, in vreme ce la cele-alalte verte- bre sunt dinaintea lorii : cele superiore sunt -fiirte adânci, și se înt indii dre-cum pend la gaura de care e pătrunși apofisa transversă, formând ii unu felii de canalii prin cure trece ar- tera vertebrală păud a nu pătrunde în cranii. 29 Apofisa spinos#, este înlocuită aci prin ună tuberculă ca cehă de la arcul ii anteriorii, de care să prindă mușchii. Colonele articulare, despre cari amă făcută mențiune la a- potisele articulare ale regi unei cervicale, sunt forte mari la atlase ; prin fetele loru articulare cari sunt concave, ele îtn- brățișdză condilelc occipitale, și susținu greutatea întregului cramă. Apojisele transverse, sunt forte voluminose, triangulare, găurite la basa loru ca tote vertebrele cervicale; de dînsele SC prindă principalii mușchi rotutorl aî cranului A doua vertebră cervicală seu ^Liulu. Din partea anteridră și superidră a corpului acestei verte- bre nasce uă eminență în formă de dinte, numită apofisa odon- toida, care corespunde, cu arcuită anterioră ală atlasului îm- pre/irulă căruia să învârtesce capulu; de verfulă ei care se îngroșă, se prindă ligamentele odontoide ce coboră de la occiputu; la basa, ea să snbțieză șî formeză gâtulă apofisel a- dontoide care se întdree întrunii inelu alcătuită înainte de par- tea posterioră a atlasului, eră înapoi de unu ligainentă trans- versă. Corpulu axului formeză la partea anteridră unu felii de trian- glu a cărui Lasă este in josfi și care fiindă cam înclinată de dinapoi înainta și de susă în josfi, și cam concavă, se îm- bucă cu vertebra a treia de dedesubt. Gaura vertebrală este maî voluminosă de câtu la cele-alalte vertebre cea ce înlesnesec mișcările între dînsa și atlasă. Partea de susu a axului nu presintă de Iacii scobitură, astu- felă că acea a părții interiore a atlasului alcătnesee singure gaură de unire. Apofisa spinos# este forte marc; ea, despre vohună, este pentru axă cea ce sunt ap o fisele transverse pentru atlas ii de. care câte trele să prindă mușchii puternici cari învertescă capulă pe eoldua vertebrală. A șeptea vertebră cervicală. Corpulă astei vertebre păstrezi! caracterele vertebreloră cer- 30 vitale; prin vohimuln Ini ense inal considerabilă, se apropie de corpul fi vertebrelor ii dorsale, și mal de multe ori presintă în laturi câte uă jumătate de facetă cu care contribue la ar- ticulațiunea coste! celei d’ânteiu. Apofisa spinosă presintă cea mai mare analogie cu acele ale vretebreloră dorsale; ea este lungă, piramidală, tubercubjsă la vîrffi și întrece cn multă cele-alalte apofise spinose ale acestei regiuni. Prima vertebră dorsală. Acostă vertebră semăna a fi aparținândă vertebreloră cervi- cale ; astfi-felă ea presintă cele două cârlige laterale pe cari le-amu descrisă la regiunea cervicală; prin tote cele-alalte ca- ractere ensă, d6ră mai cu semă. prin faceta ce presintă de am- bele laturi pentru articulațiune cu prima costă, ea aparține ver- tebre’oră dorsale. A nnă-spre-decea și două spre-decea vertebră dorsală. A Hntl-spre-rfccea vertebră dorsală, presintă de fii-care parte a corpului uă facetă articulară completă pentru a ună-spre- decea costă; corpulA ei este voluminosă, și apotisa transversă este înlocuită printr'uuă tuberculă. A douH-Spre-decea dorsală, prin volumul fi ei este lombară; apotisa spinosă devine orizontală, țepănă și cuadrilatară: apo- tiselo transverse simtă înlocuite prin tubercule precum, le ve- demă la regiunea lombară; găsimă euse aci făcutele laterale pentru articulațiunua cu a doue-spre-dccea costă .1 ducea vertebră lombară. Fața inferior» a corpului acestei vertebre este tăiată într’ună modă oblicit de dinainte înapoi și de joșii în susă; apofisele tranverse sunt mai volnminose de câtă acele ale celor-alalte vertebre lombare; in sfârșită, apofisele articulare interiore, mai depărtate între dînscle de câtă la cele-alalte vertebre, nu mai sunt convexe, ci plane și caută cu totală înairde. Vertebrele regiuiiel sacro-coxigicHe. Tdte vertebrele acestei regiuni, în numără' de nouă, sunt, la virsta adultă, lipite împreună în două; cele d’intâî cinci alcătu- escă sacrulă, cele-alalte patru eoxulă. Sacrul^. Acestă osă s’a numită sacrum, pentru că în vechime era obiceiă la sacrificiul! a oferi diviuitătiloră acesta parte a victimei. Elfi se află la partea posteriori și mediană a basinuku (lighianu), multă mai înapoi de punctukl ia care acesta cavitate se articulezi cu femurală, cea ce presintă ună avantagifi la sta- țiunea bipedă; aci elu este velită ca o pană între osele cele mari ale basinului și corespunde la partea de susfi la colona vertebrală, ier în joșii la coxtt. Sacralii se află încovoiată ast-felu că la partea dinainte este concavă, și Ia partea dinapoi convexă, prin urmare articulân- duse cu colona lombară, elfi alcătuesce unii unghia obtusti (te- șită), ce se numesce promontoriu, seft unghiubă sacro-vcrte- bralu; la omfi, mai multă de câtă la tute animalele mamifere, elfi se află în proporțiune mal voluminosti, cea ce este în ra- portă cu atitudinea bipedă și cu atitudinea șederel proprie nu- mai omului. Sacralii, care are forma unei piramidepatrunghiulare a căreia basă caută în susă, și vîrfulu retezată în josu, presintă o făță anteridră, o fată posterior», doue fețe laterale, o basă și ună verfu. Fața anteriorii a basinului, /ața pelciană, sa fi rectală face parte din cavitatea pelviană, variâmlă după indivizi în con- cavitatea el, mal mare safi mal mică; pe acestă față se vCdă patru dungi proeminente transversale cari corespundă la împre- unarea vertebrelor». De fiă-care parte a liniei mediane se află patru găuri, găurile sacrale anteriore, prin cari trecă ramu- rile anteriore ale nervelorfi și vinelor!! sacre, și câte-va mici ar- tere; din afara acestoră găuri, se redă adâncături cari con- ducă nervcle sacre și de cari se prindă ramurile mușchiului piramidală; acestă față a sacrului corespunde la intestinală rec- tum care se aplică pe concavitatea sea. Fața posterioră spinală, este convexă în proporțiunea con- 32 cavități feței anteridre; pe linia mediană se vede cresta sa- crabi, care nrmeză apofîselorft spinose ale colonei vertebrale, despicată la vîrfu unde se vede catialulu sacrală. Pe laturile liniei mediane se vodă done adâncâturi, adânciturile sacrale,iu formă de șanță, continuațiunea adâncăturitorfi vertebrale, pe cari se află patru găini mai mici de câtă cele anteridre, și prin caii trecu ramurile posteriore ale nerveloră, vineloru și artereloru sacrale. Pe delăturcaastoru adâncituri, sevMu doue rinduri de scosătml, una în partea dinlăuntru a găuritorii care represintă apotisele articulare, lipite ’ntre dinsele, iar cea-a- laltă în partea din afară a găuritorii mal volumindse, și re- presiută apotisele transverse, asemenea lipite intre dînsele. l-'ețele din lături, sunt triunghiulare, largi la partea de susu, auguste de totfi josti; la partea de susu, și înainte ele presin- tă o facetă mică jumătate ovală, care asemămindu-se cu ure- chia omului, s'a numitu fuceta u rechini ară; acestă facetă se articuleză cu ostilii coxalu. Dinapoia acestei faceteseaflă aspe- rități însemnate, precum și adâncituri neregulate de cari se prindă ligamentele sacro-iliace posteriore, precum de marginea de josu a acestorft fețe laterale se prindă ligamentele sacro- sduatice. Basa sacrului presintă pe liuia mediană uă fațetă ovală care semănă în totuto cu fața de susu a corpului unei vertebre lombare; ca se articuleză cu fața iuferidră a corpului ultimei vertebre lombare; dinapoia ei se vede uă gaură triunghiu- lară întocmai ca găurile vertebrale, mărginită înapoi de doue lame cari, nnindu-se împreună, constitue uă apofisă spindsă, în- ceputuln crestei sacrale. De fiă-care parte a liniei mediane se vedu doue surfețe tri- unghiulare netede cari caută înainte și în susu, și cari făcu parte de basinnlu _celft mare. Din dărătuid feței ovale a corpului st* vădii doue scobituri cari concură a forma ulti- mele găuri de unire; dindărătuln scobit uriloru, apofisde arti- culare, cu aceia-șî con figura țiu ne ca și apotisele articulare su- peribre ale vertebrei a 5-a lombară, eu a cărei apofisc ar- ticulare inferidre se articuleză. Virfulă, retezată presintă o facetă eliptică, transversală, articulată cu basacoxnlui. Dindărătulă el se vede sfîrșitnlu cana- lului sacrală, mărginită prin doue mici apotise, destinate a se ar- 33 ticula cu don# asemenea apofise a coxulul, și cari se chîamă, cornele miel ale sacrului. Canalulu sacralii, este sfirșitnlă canalului vertebrală; prisma- tici, trianguhră și largă stisă, sC ângustdză șis? tmtesce la partea interidră unde degenera într’ună șănțuleță transformata în ca- nalii prin ligamente; in acesta canalO, care comunica cu gău- rile sacrale (interiore și posteriore, se află nervele sacrale. Coxula. CoxhIiI, rudimentul^ ctidel animalei or ii, este alcătuită de vre- mi patru tubercule, ce mergă descrescândă, tino ori lipite îm- preună; elă susă se lipeșcc, s6u numai se articulez» cu vîrfnlă sacrului, remâindu la partea de josă liberă; de fața lut poste- ridră se prindă aponevrosele muschiloru fesierii cei mari, ier de mărgini ligamentele sacro schiaticc. Despre colona vertebralii îit generalii. Dimensiunile colonel vertebrale. Lungimea colonei vertebrale nu este în proporținne cit lun- gimea măduvel spinale, care nu întrece nivehihl primei vertebre lombare. Colona vertebrală este cea din urmă parte a scheletului care ajunge la desvoltarea eî normala; ea merge crescendo pfme la done-cjcel și cinci seă două-decl și optă de ani; înălțimea ei la ună omu de statură mijlocie este de 73 centirnetre, cari se împărțescă între diferitele regiuni : 13 centirnetre la regiu- nea cervicală, :’O la regiunea dorsală, 18 la lombară, și 12 la sacro-coxigiană ; la femeie, înălțimea medie se urcă la GO de centirnetre. Osulă spinărcî pare scurtă la indivizii de talie înaltă, și lungă la cei de statură mică; în realitate cnsC elfi diferă puțină de la unii la alții, căci diferența în statura omului provine mal multă din inegalitatea cea mare a memhrcloră inferidre lungi la omenii nalțl și scurte la omenii scurți; la bătrânețe elă să scurteză ântâiă pentru că colona întregă se încovoe înainte, și ală douilea pentru că atâtă corpulă vertebrelor!!, câtu și sgărciurilc intre vertebrale se copleșescă. 3 34_ D imenși mi le antero-posteriore; acestă diametru, merge de la regiunea lombară în susft totfl scă<|0ndu, astQ-felu la un- gbiulft sacru vertebrală și in totă regiunea lombară este de la 7-8 centimetrc, la regiunea dorsală de fi cențimetro, și la re- giunea cervicală de 4 centimetrc; la partea din mijlocii a sa- crului este de 3 s<ă 2 centimetrc, și să reduce ia coxft la 5 milimetre. Diamehulâ transversalii ; la basa sacrului acostă diametru să urcă ia 11 ccntimetre și descresce repede cu câtă se cn- boră în josu ; in susu asemenea descresce ddrft treptată pene la mijloculft regiune! dorsale; în urmă începe a cresce ierășl astă-felu că regiunea cervicală s6 lățcsce, contându-se insă în diametru și apofisele transverse. Direcțiunea colinei vertebrale. Colona vertebrală care este verticală, presintă patru inco- roiturl alternative de d’inainte înapoi, și de d’inapoî înainte : Ia gâtft ea este convexă înainte și concavă înapoi, la spate concavă înainte, și convexă înapoi, la șale convexă înainte și concavă înapoi, și în sfârșit la sacrmn, forte concavă înainte și convexă înapoi; primele trei încovoitnri trecu de la una la alta treptată, în vreme ce a 4-a schimbare este repede, de unde resultă unghiulA sacro-vertetralil, care domină basinulu ca tină promontoriu, și jocă unu rolă forte însemnată in me- canismulu stațiune! în piciore și în acela alu nasecreî. In primele trei încovoitnri este uă solidaritate, astă-felă de că una se măresce, cclealalte două se mărescă și ele în proporțiunc ; ele variază după individ!; în genere însă, fă- cendft abstracțiune de înco voit urile bătrânețe!, ele sunt mal puțină pronumiate la acei pe car! profesiunea loră îi silesce a păstra mal multu uă atitudine verticală ; astă-felu s’a obser- vată că este uă însemnată deosebire între încovoiturile colo- nel vertebrale a unu! soldată îmbătrânită sub stegari și a li- nul muncitor ft care este silitii se muncescă totă-d’a-una plecată. Primele trei încovoitnri superiore aă dreptă efectă dc a mări insistența osului spinărel, căd este demonstrată in fisică că din două colone elastice, asemenate din tote punctele de ve- dere, aceia care presintă încovoitnri alternative, rabdă presi- 35 uni multă mal considerabile de câta aceia > are este rectilini- ată. Deosebita de acesta, încovoitura regiunel dorsale mal arc avantagiulfl a mări capacitatea toraxuhil, precum aceia a co- lănel sacro-coxigiană măresce capacitatea basinuJrâ. Figura ți regiunile colonel vertebrale. Colbna vertebralii, v&Jntă de d’înainte, ropresintă două pi- ramide cari se împretinft prin basele lord ; piramida inferior! este constituită prin colon a sacro-coxigiană, și piramida supe- rior.!, format! prin cele-alalte regiuni, are basa el lipită cu partea superidră a sacrului, iără vârfulil se mărginesce prin atlasft. Coldna vertebrală merge îngroșindu-se treptată de susă în josă, se întăresce p’alocurea, spre exemplu la verfă, unde pri- mele două vertebre cervicale susțină capulă, la împreunarea regiunel cervicale cu acea dorsală prin ultima vertebră cervi- cală și prima dorsală etc. Colona vertebrală, privită hi gen rală, ropresintă d'inainte unft cilindru nodumst, și înapoi uă piramidă tr angulară aco- perită de eminențe și de găuri. Fața sa anteriorii, presintă I’încovoiturile antero-posteriore ce s’au indicată mal susă; 2’ seria corpuriloră vertebreloră cari să arată ca niscc cohînc mici aședatc unele pe altele, despărțite prin discuri proemi- nente de uă colăre albă și de natură tibrosă. 3°, Gutierile săă adânciturile transversale ale corpuriloră vertebreloră, g li- tiere a căroră adâncime este mai însemnată la bătrâni, de câtă la tineri. Acăstă față, acoperită peste totă de unu așternută fibrosă, este în raportă cu mușchii lungi și drepți anteriori al gâtului, cu stâlpii diafragmei și cn mușchii psoasă. Pe a- cestă față să sprijină ore-cum canalulft mistnitoră la început ulii și la sfârșitul! săă, și, de și în totă lungimea lui se depăr- tez! de dînsa prin mulțimea încovoituriloru ce face, totuși se ține de ea prin legături membran6.se. Acăstă față corespunde asemenea cu organele circulatorie, cordulă (inima) și aorta mal în totă întinderea el, cu arterele carotide și vertebrale, cu vinele cave, vinele jugulare, iliacele primitive, sistemnlă vinei azigosu, și canalulu toracică, și în 30 _ sfirșitfi cu trah«a și cu plămânii. Nervele marlsimpatice sunt aplicate pe ac-stă față in totă lungimea el. 7'hfu. posteriorii presintă pe linia mediană șirul fi apofiseloră spinose, cM împreună constitue uă crestă verticală spinosă, de unde unc și numele de spinare. Acostă crestă începe susii printr’mJ tuberculă care aparține primei vertebre cervicale, se iun *5 d’uă-dată la a doua vertebră, la axă; se sub- țîeză #■ a 3-a, a 4-a și a 5-a vertebră cervicală și st îngrȘe la a 6-a, derfi mal cu seină la a 7-a cervicală de unde i-a venită și numele de proeminentă. De ia acostă ^rtebră tn josfi apofisel e devin fi oblice, prismatice și trian- gulore cu unfi singură tuberculii. De la a 10-a vertebră dor- sală ap o fisele în cep fi a deveni orizontale, mal scurte, mal țd- pene, până la cele Lombare cari sunt late, cuadrilatare și de totfi orizontale, și in sfirșitfi cresta dispare cu totul fi la regiunea sacro-coxigiană, unde ea să desparte tn doufi mici creste despărțite prin uă (lungă. Pe laturile crestei mediane, să vedă doufi gutiere largi, puțină pronunțate la gâtfi, adânci la partea de susfi a spate- lui, auguste la partea inferioră a acestei regiuni și ierășl largi la regiunea lombară și la sacrtim, unde începu a se ângusta din noii. Aceste gutiere sunt pline de mase musculare, cari la indivizii vîrtoșl trecu de cresta spinăreî, în vreme ce la in- dividil slabi cresta trece peste masele musculare. Fețele laterale, presintă: 1° înainte, partea laterală a cor- pului vertebrei orii; 2" la regiunea dorsală, fațetele destinate ia articulatiunea costo-vertebrală; 3° mal înapoi, /pitirile de împreunare a cărorii dimensiuni sunt, in genere, în raportă cu volumulu vinelorfi care punți tn comunicație sistemulu vî- nosfl intra și extra vertebrali); cea mal mare este aceia dintre a patra și a cincia vertebră lombară ; aceste găuri mergfi in urmă micșorându-se până la partea superidră a rcgiunel dor- sale, și începu a se mări puțintel fi la regina 'a cervicală; in sfirșitfi, la regiunea sacro-coxigiană, ele sunt îndoite unele înainte și altele înapoi, din causa lipire! vertebrelorft sacrale; 4° mal înapoi, și intre găurile de unire, se presintă sena a- pofiselorfi transverse cari contrilme a forma părțile laterale ale gutierelorfi dupe fața posteridră; 5° între apotiseie trans- verse, sd vcdîl apotiseie articulare. 37 Canalulă vertebrala. Caiialulă vertebrala se întinde în totă lungimea osului spi- nărel și re presintă îutr'ună modă esactă tute înco voit urile lui; la partea de susfl să continuă cu cavitatea cranului care pare a nu ti de câtă uă desvaltare a acestui canală: josă de totă arcul ti posterior fi ală veri elin dorn dispărând fi mai de tot fi, la virfulu sacrului el ii ajunge a ti uă simplă gutieră, și la eoccix numai esistă de locă. Capacitatea canalului varieză la diferitele regiuni în raportă cu iminobilitatea loră; astu-felă la regiunile cervicală și lombară, cari sunt mai mobile, canal ulii este mal largă, și din contra ma! augustă la regiunea dorsală, unde mobilitatea este forte mărginită, și redusă de tot fi la regiunea sacrală care devine cu totulă immobilă. Deosebit de acesta, in contra de cea ce se aHă la erori, unde osele cranului se aplică și se tipărescil cu totulă pe dîușil, capacitatea canalului întrece cu multă volumulii măduvel spinărel, ast-felii ca între pereții osoșî al canalului și măduvă, rămâne nn spațiu liberii umplută de uă rățea vinosă și o gră- sime risipită, spațin care lasă totii libertatea mișcăriloră o- suliu spinărel, fără ca măduva se sufere la aceste mișcări. Forma canalului spinală varieză ca și dimensiunile lui; ast- fel ii la gât 11 și la mijlocii elfi este prismaticii și triangulară, și cilindricii la spate, ier la sacrum se turtcsce; fația Iul an- teriiiră este acoperită în totă întinderea do ligamentulu verte- bralii posteriorti; pereții posteriori sunt formați de lamele ver- tebrale legate împreună și netezite prin ligamentele galbene; pereții laterali, formați de pcdtculil vertcbreloru, presintă în- trega serie a g&urilonl de unire prin care măduva spinărel in- tră în relațiune cu cele-alalte părți ale corpului. Diametruhl a- cestoni găuri este mai multă In raportă cu trunchiurile vîno- se cari trecu prin trinsele, de câtă cu nerv ele spinale cari sunt mai de aeea-șl grosime în diversele regiuni. Canal ulii vertebralii ast-felă constituită, presintă prin mulți- mea pieselorfi de cari e compusă, uă forte marc mobilitate, și totă odată, prin modulă unirel și îmbucătura a cest o ni piese între dîusele, nu mal puțină soliditate. Regulată și netedă î- năuutru, canal ulii vertebrală este acoperită pe dinafară de 88 totu fehild de scosăturl cari ilti apără de corpurile esteriorc și de cari se primit! uă mulțime de mușchi, ce dan iuelelorA canalului acea mobilitate de care ele se bucură. Confornuițiiinea interhirtl n wtebrelorO. CorpulO vertebrele rti, deosebita de uă cojă subțire de țesă- tură compactă ce-lii acoperă pe diu-afară, este compușii mai în totalitate de țesătură spongiusă cu celule mari. Lamele sunt cu totulft compacte ; asemenea și apofisele, cu deosebire că ele sunt celulose in părțile lorii umllate. Abundența țesă urci cehi- lose in colona vertebrală explică ușurința el, în comparați mie cu volumultî. Din tote osele scheletului, vertebrele sunt acelea cari pre- sintă canal uri vinose mal multe și mal volumindse ; ele se di- rijeză d’inapol înainte in linie orizontală, și in urmă se des- partft in raije pe fația anterior» și laterală a corpului, avendii comunicați uni transversale între densele. Pereții acestora cana- i irî. Căptușiți de țesătura compactă sunt ciuruițl de uă mul- țime de găuri prin cari trecu vimșorele ce esii din substanța spougidsă. Desvoltarea colonei vertebrale. Desvoltarea colonel vertebrale conține : 1“ desvoltarea ver- t^breloru în genere; 2° desvoltarea proprie a unora dintr’lnsele; și 3’ desvoltarea colonel întregi. Desvoltarea vertebrdoril in genere Fie-care vertebră se des voltă mal ânteiu prin trei punct uri de os ticațhrie, umilă Ia mijlocii pentru corpu, și două laterale peutr.t restnlb inelului vertebrală; la aceste puucturl primitive vină oe se adaogă, la epoci mal multă seă mal puțină tim- purie, alte ciucl puucturl de osilicațiune, câte umilii pentru tie-care apofisă uansversă, anulă pentru apotisa spinală, și doue pentru corpO, umila la fața superiori, și cel-alaltâ la fața inferidră, unde repiesi ti ca niscc lame forte subțiri. Cele di ■«! puucturl de osificațiune se aretă de laapatrude- 39 cia la a cirid<)<'da di a videi întra-uterină, urmesă apo altele pe la a șosea lună, și altele in anulă dinteiă ali’i nascerd, se intindu treptată unulu spre altuiu către al ii treilea;¹^!ti patrii lea, ahi cincilea, și înainte, înlocuind ii ast-felu partea cartila- giimsă, și un se potă cmisidera ca inpreunate intre dinsele eu desăverșire de câtă de la 20 penă la 25 de ani. Pesvoltarea câtoră va vertebre in particularii. Intre vertebre, acelea cari presintă mari deosebiri in forma loră, presintă asemenea și in modulă desvoltărel lorii; ast-fehl sunt atlasulă, axulă, a șoptea vertebră cervicală, prima lom- bară și vertebrele cari, prin împreunarea lorii, constitue sa- crum și coccix. Anatomiștil moderni admită pentru "tlaM, cinci seu șese punc- turl de osificațiune, unulu seădmie pentru arcidii anteriorii, doue pentru părțile laterale, și două pentru arculă posteriorii. Pentru axistl, asemenea se arată cinci sen șese pu nețuri de o- siticațiune, unulu seu doue pentru corpă, douO pentru apohsa odontoidă și două pentru arculă posteriori. .1 șeptea vertebră cervicală, deosebită de punctările osâsc comune tuturoră vertebieloră, mal presintă doue alte, ce se găsescu de tic-carc parte în grosimea cartilagiulul ce i'muieză jumătatea auterioră a apotisei transverse; existența acestui punctă dovedesce analogia temporală ce se atiă între aceste apotise transverse și costele cervicale ale unoru animale, și esplică anomalia, care nu este rară la omu, a esistențeî unei coste surntimerare. Prima vertebră lombard, presintă Ia apotisa sea transversă, câte uă dată unu punctă ososu isolatu de corpulu vertebrei, și constitue asemenea o costă surnumerară. Sacritm ți Coccimhl, presintă cela dintâiii la primele sele trei vertebre sacrale câte cinci punct uri primitive, și la cele- alalte doue, câte trei; vertebrele coxigiene nu presintă de câtă câte ună singură punctă ; vertebrele sacrale cari stau isolate intre dinsele penă pe la cinci-spre-dece ani, nu se lipescă de câtă între cincl-spre-deceși optă-spre-dlece ani; cele coccigiene si* lipescă mal de timpuriii, in sfirșită sacrulu nu se lipesce cu 1(1 coccixuln de cât ii dc la patru-ijecl de atil încolo, și la femec mal tânji# de cât# la bărbat#. besroUare.n ostilul spinărel in genere. I'vn# Ia luna âutciu a concepțiunel, osul# spinării mdsdră mai t6tâ lungimea corpului, membrii reduccndu-se la acea epocă la. nisce mici tubercule. Acestă disproporțiune dispare treptată, șj membrii se lungesc# ast-felu că colona vertebrală, la nascere, mimai form^ză de cât# trei cincimi ale înălțime! copilului, șț la adultă (june) două cincimi. Tote părțile cari constitue canalul# protector# alu măduvei, se desvoltă mal Înaintea organelor# mișcărel, osificațiunea în- cepe de la lamele vertebrelor# treptat# de sus# in josu; la corp#, începe de la regiunea dorsală și se întinde ca de la unu centru la extremități. Osificațiunea incepend# în corpul# vertebrelor# de la partea din mujice#, deca colona vertebrală a unui f#tO se lasă a se usca, porțiunile cartilagindse se copleșesc#, și seria tubercule- lor# osose caii represintă corpul# vertebrelor#, se arată ca unu șiră de bobe de porumbă. Ce mal e de observat# la colona vertebrală în primii timpi al fvrmațiuneî sole, este că ea nu presintă incovoitunle cari se ved# mal târdi#, și îu loc# se represinte uă piramidă eu basa in jos#, din contră, represintă uă piramidă cu basa in sus#. Derft, după cum ne depărtăm# de la copil#, vedem# colona verte- brală luând# treptată caracterele descrise la adultă, și la be- trânețe încovoitura anterioră devine fmte pronunciată. SECȚIUNEA II. Despre c a p u. Capul# este partea cea mal complicată a scheletului El# a fost# studiată mal cu deamenuntul# de câta cele-alalte părți ale o teologiei, din causa importanței sale, precum și din ca- usa pote a greutâțd ce presintă studiul# hn. Capul# este compus# de don# părți forte deosebite : una, destinată a acoperi și a ocroti creril, formezi partea de sus# u cilindrului viețcl animale și se numesce CranulH ; cea- alaltă, falia, destinați a coprinde și a ocroti mal fote organele simț urii mu, precum și a servi la masticare, se com- pune de piese osose dezvoltate în pereții de d’inainte ai Cra- nului. Despre Cranii. Crannla este uâ cut e osdsă, compusă de optă ose, cari se deosebescă între (linsele in urma complectei desvoltări a sche- letului. Ele simtă, pe linia mediană și d’inapol înainte, occipitalul#, sfenoidulă, ctmoidulă și frontalul#. Aceste patru ose sunt impare (fără soții). Cele-alalte patru situate pe părțile late- rale, sunt pare (pereche) ; ele sunt parietali și temjtorall, Se mal adaogă Ia acestea dsele mici numite vormiene. I. Occîpaliilîi. Occipitalul# ocupă partea posteridră, inferioră și mijlocie a cranului, căruia îi formezi dre cum basa. E1Q corespunde în joșii la coldna vertebrală, înainte la sfeuoidii, și în lături de ambele părți se atlă închisă intre parietală și temporală. Occipitaluhl este ună osft lată, simetrică, care represintă destulă de bine ună segmentă puțină regulată de ună sfero- idă crestată pe circonferența sea. Elă presintă o față ante- riâră, uă față posteriori și uă circonferențiă împărțită în patru margini și patru unghiuri. ’ A. Fața posteridră, esternă sau pieldsă, este convexă și presintă gaura inferiori occipitală, cea mai mare gaură a scheletului, prin care trece măduva spinărcl cu învelișurile ei, nervii spinali și arterele vertebrale. Pe aceași fațiă se vede, 1°, dinaintea găurei, fața inferiori a apofisel basilare dirigeată orisontalfl, glodordsă ; ea formezi bolta osdsă a farinxulul, pre- sintă pe linia mediană uă crestă mai multă seă mai puțină ridicată și una tuberculă de care se prinde uă porțiune a pârței fibrdsc a farinxulul. 2°, înapoia găurei este cresta occipi- tală, care presintă pe linia mediană cresta occipitală esternă, care începe de la partea posteridră a găurei occipitale, și se 42 inAr^irirsce în sustl de pridubcraulia occipitală externă, cure lipsesce la unii indii idt. In laturile crestei occipitale csterne se vedă inegalități mărginite Ia partea de susii de câte lift linie concavă in josfi. Acesta linie, numită linia xemi-ch'cuboâ superioră, pornesce din protuberanta occipitală și se dirigeză orizontalii in alură. Inegalitățile cuprinse intre linia semi-cir- culară superidră și intre gaura occipitală, se impartb in doud serii de către uă altă linie seini-circularâ totQ concavă in joși), numită linia seini-circulară injerioră. Aceste linii ți inegali- tăți datl prindere la mal mulțl mușchi. 3". I >e fie-care partea găurel occipitale se vfidă înainte dout scosăturl articulare, con- vexe, eliptice, dirigetc de dinapoi înainte, și de dinafară înă- untru, căntândft puțintclfi iu josfi și în afară ; aceste scosă- turi sunt condilele occipitalului, cari se articideză cu atlasulO. Dinapoia loru se vCdti doud adâncăturl, numite coiidilecue 2><>s- teriore, adese ori pătrunse de uă gaură : gaura eondilecuă pos- terioră prin care trece uă venă. Înaintea și înafara condileloră se află adâncătnrile și găurile condileene anteriore, prin cari trecu nervii mari ipoglosl. înafara condilelorh se vede uă sur- fațiă inegală, numită sur/ația jugulară, de care se prinde mus- chiulfl dreptă laterală ală capului. B. Fația anterioră, internă sad anccj'alic<; ea este acope- rită de dura-meră (membrană fibrosă), disposițiune comună la fa- ția aneefalică a tuturora dseloru cranului, și pe care o indi- eămO aci uă dată pentru totft-d’a-uua. Pe acestă fațiă se vede : 1°, gura internă a găurel occipitale mal largă de câtu cea de din afară ; 2’, dinaintea acestei găuri, gutieră basilară puțină oblică de susil iu josQ și de dinainte înapoi. Părțile laterale a a- cestel gutiere, sunt și ele săpate de câte uă gutieră mai mică, care contribue a forma gutierile pietrose inferiore ; 3", de fie care parte a găurel occipitale și înainte, este nă scosătură care corespunde cu condilulQ; 4", dinapoia găurel occipitale se vtdft patru adâncăturl numite occipitale, doud superiorc sert cere- brale, și două inferiore șeii cercbelo.se, despărțite unele de al- tele prin uă scosătură in formă de cruce. Ramura verticală a acestei scosăturl este săpată in jumetatea ei superidră de uă gutieră, er jumătatea inferioră eAe formată de cresta occipi- tală internă. Ramura cea orizontală este săpată de uă guti- eră care face parte de gutierile laterale ; protuberanta occi- 43 pitală internă se afla la punct ulu de iinpreu tiare a acestoră patru ramuri. C. Uirmn/erența occipitalului presintă patru mărgini și pa- tru utighiur); 1’, Marginile tutperiâre seu parietale, demne de observații pentru lungimea crestăturilorn, cari se îmbucă cu mărginite pusteriore ale parietalilor^ spre a forma dunga latu- doidă; 2°, Marginile inferiori- seu temporale ; ele sunt împăr- țite în doite porțiuni egale prin eminentă, scosătura jugulară, care se articulezi cu temporalul^. Aedstă eminență, obicinuită puțină considerabilă, constiluelaunil indivizi uă adevărată apofixa jugulară. Posițiunea acestei mărgini situată fii snsuhl npotisel jugulare se a1lă ușoră crestată și se înpreună cu porțiunea mastoidiană a temporalului ; porțiunea din josuln apofisel este grosă, cotită, fără crestături și se articulez;! lipindu-se de porțiunea pietrosă a temporal ului. Dinaintea eminenței jugulare este uă scobitură adâncă, sco- bitura jugulară, adesea ori împărțită în două printr'uă crdstă, care concură a forma gaura ruptă posteridră. Unghiuță superiorii, ascuțită, este verită în unghii! intrată, formată de mărginite posteridre ale parietalilor^ ; eh! câte uă dată este înlocuită cu ună osă vormiană; la acestă unghia co- respunde fontanela posteriorii. Unghiuță inferiorii, trunchiată, forte groșii, constitue apo- Jisa basilară, care presintă uă față glodordsă, ce se articuteză cu corpulQ sfenoidulul printr’ună cartilagiă ce s6 osifică forte de timpuria; de aceia și mal mulțl anatomiștl desenă sfeno- idulă și occipitalul^ ca neformândă de câtă ună singură osă. Unghi laterali, forte teșiți, și puțină scoși afară, intră de fie care parte în unghiulă ce formdză parietalul^ cu tempo- ralulă ; la acești unghi corespundă fontanalele laterale și posteriâre. După cum v&Jurămă, occipitaluhl se articuteză cu șese dse: parietalii, temporalii, sfenoidulă și atlasuhl. Con formați unea inferiori. Acestă osii este formată mal de totil de țesetură compactă, la nivel ulă gropiloră occipitale, su- peridre și interiore, unde este forte subțire, mal cu semă la cele inferiore. In restulă întindere! Iul, țesătura spongiosă se afli cuprinsă între două lame seă table de țesdtură com- pactă ; tabla de din’afară este multă mal grdsă și mal puțină 44 fragedă de câtft cea internă. La emulii uri și la apofisa basi- lară, țesătura spongidsâ este forte abundentă. Desmltarea. Occipital ulii se desvdltă prin patru punct uri de ositicațiune : imulft, pentru partea solgio.su, adică pentru totă partea occipitalului ce se atiă din dărâtulă găurei occipitale ; umilii pentru fie care parte laterală seft cornii liană, și unulu pentru apofisa basilară. Cleln dintrin, care apare, este acelii pentru partea solgidsă, in urmă vină cele condiliene ; și In sfirșită acelii alft porțiunel basilare ; cu tdte acestea, unii a- natomiștl admită mai multe puncturi de ositicațiune. îl. Ostilii frontalii seu coroualu. (hulii frontală seu coronală, convexă ia partea sea anteri- dră, concavă la cea posteridră, este situată la partea dinainte a cranului d’asupra feței. Comparată cu uă scoică, elft este imparii, simetrică, și represintă unu segmentă considerabilă de uă sferă găundsă. In trei a patra părți de susă, acestă osu este curbă, ver- ticală, mal multă seu mal puțină povîrnitii de dinapoi înainte și de susft in joșii, In vreme ce Iu a patra parte de josă, este oblu și orizontală ; elu presintă uă față anteridră, uă față posteridră, uă față inferidră și trei margini. A. Fufa anteti6ră, pielosit seu frontalii, este convexă și netedă, ea presintă : 1’, Pe linia medianii, semnulft de împreunare a pieselorâ în numără de doud de cart se com- pune acestft osft în copilărie, derft care dispare la uă vîrstfi mal înaintată și nu se mal vede de câtă la partea de totu inferidră. In josulă liniei mediane se află uă bosă, care se numesce bosa frontală mijlocie; 2°, In liUurl. și de susă in josu, se vădii mal întiiu două surfețe netede ; în urmă două scosă- turî numite bosele /ronțăie, cu atâtă mal niultîi pronunciate, cu câtă le examinămă la indivizii mal tineri. De desnbtulii buseloră frontale, și de fie care parte a bosel frontale mijlo- cie, se află uă scosătură arcuată, mal pronunciată înăuntru de câtu în afară, și care mărginesce reliefuhl sprîncenelorft. De totă în laturea feței anteriore a frontalului, se vede uă sur- față triangulară copleșită, care caută cu totulft in afară, des- părțită de bosa frontală printr’uă crestă dirigetă de josfi îu 45 susft și de dinainte înapoi ; acest A surfațâ trinngidară . care este acoperită de mnșcliiulfi temporalii, formcză partea anteri- dră a adâncătureî temporale. Fața anterioră a frontalului este despărțită de piele prin mușchii frontalii, orbicularil, sprince- nosil și temporalii, precum și de partea anteriorii a apone- v rdsei epicraneene. B. Fața inferioră soft orbito-etmoidală, presintă pe partea sa mijlocie, uă scobitură rectangulară, ce se întinde de dina- inte înapoi în totă lungimea acestei fețe. Acesta scobitură, nu- mită scobitura ehnaidală, pentru că într’lnsa intră osul fi et inoidil, presintă de dinainte înapoi: 1° pe linia mediană uă prelungire numită spina natală ; acostă spinii glodorosă îna- inte spre a susține tisele proprii ale nasului, cu cari se arti- culdză, este săpată înapoi de două mici gutiere, despărțite prin- tr'uă crestă verticală, care se articuldză cu placa perpendicu- lară a ctnioiduhn ; cele dotifi mici gutiere făcu parte de bolia găiirilorQ nasale; 2°, Mal înapoi și de fie-care parte, gura forte largă a siniloru, (găunoșituri frontale); 3°, Marginile in mimării de două ale scobiturel etmoidale, scobite de .jumătăți de ce- lule, cari corespunde acelorii ale etmoidulul; 4', Toții pe a- ceste margini se mai găsescă, doug seil trei jumătăți de gu- tiere cari concură la formațiunea conduduriloră orbitali in- terni, anteriori și posteriori. Acesta fația, presintă de fie-care parte, bolta orbitală, triangulară, mai concavă în afară, unde stă glanda lacrimală, de câtă înăuntru unde se vede uă mică copleșit ură de care se prinde scripătulfl cartilaginosu pe care se resfrânge tendonulii mușchiului mare oblicii alft ochiului. C. Fația posterioră sdu cerebrală, se află semănată de sco- săturl mamilare și ue întipărirl degitale, și străbătută de di- napoi înainte de dungi arteriale. Pe linia mediană, se vede gutiera longitudinală, mărginită la partea de josu printr’uă crestă, cresta frontală, la partea inferioră a căreia, se atlă gaura clătiră șefi spinusă ; acestă gaură este câte uă dată înlocuită de uă scobitură care se com- pleteză de etmoidQ ; din dărătulu găurel chiore, se atlă scobi- tura etmoidală ce s’a descrișii. De fie-care parte a liniei mediane, se află gropile frontale, mal adânci de câtă după cum parii a le arfita bosele cores- pondente pe fația anteridră; mal josu, se află Lesele orbitare, 46 ce <-aută drepții în siisîi, despărțite de gropile frontale, printr'- uml unghift intrată ; aceste bose se albi acoperite de eminențe ascuțite cari intră în scofâlciturile corespondente a’e creri- I orii. I) . Marginea superioră șefi pari tală, este semi-cerculară, crestată de dinții tăiați piezișii din fața externă a osului la partea de snstî, și din fața internă, la partea de joșii și în lături. La partea sea din mijlocii, presintă unii ungbifi forte ciontită, care intră în unghiulft intrată formată de parietali, acestft unghiil, lipsesce în copilărie, și este înlocuită de mi- gbiulu anteriorii alu fontanelel anteriăre. K Margiwa infirioră seil sfenoidabi, forte scurtă și sub- țire, dreptă, întreruptă prin scobitura ctmoidală, tăiată piezișii spre a se potrivi cu aripile sfenoidulul, se mărginesce în afară, la locuiți unde se ’mpreuuă cu marginea superioră, prin două surfețe triangulare forte grose, puțină dintilate, și cari se ar- ticulăză cu aripile cele mart ale sfenoidulul. F. Marginea anterioră silfi orbito-nasald, presintă la mij- locfi scobitura nasnlă, articulată cu fisele proprii ale nasului, și în lături cu apofisele montante ale dselorfi maxilare superi- orc ; în josulfi acestei scobituri este fața anterioră a spinel nasale; de fie-care parte se vede arcada orbitară, mal sub- țire în afară de câtft înăuntru, întreruptă cam la partea in- ternă de uă gaură, seft mal deșii de uăstirbitură ce se trans- formă prințr’una ligamentil în gaură, și se numesce gaura sprincenosâ, sfiu gaura susă-orbi tară, prin care trecir vasele și nerv ele frontale. Arcada orbitară se mărginesce de fie care parte de câte uă ap o fisă; cea internă, apofisa orbitară internă, mal lată și mal subțire, se articuleză cu osulfi unguis ; cea- alaltă, apofisa orbitară exteriorii, mal groșii, se articuleză cn osulfi malarii. In resuinatit, osulfi frontalii se articuleză cu doite-spre-tjccc fise, cari mint : parietalii, sfenoiduhl, etmoiduhl, fisele 'proprii ale nasului în nmnerft de doue, doufi ose malare, donfi ose unguis și maxi larii superiori. Conforniațhcnea interioră. Frontalnkl este forte groșii in por- țiunea sea verticală și în apotisa exteriorii, forte subțire in porțiunea sea orizontală : cea ce și esplică înlesnirea cu care instrumente rănitore aii pătrunșii în cranii prin fața orbito- 47 etmoidală, precum sunt mal multe escmple. Frontahtlft pre- sintă două gănnosăturî adânci, ale cărora guri s’aă descrisă cu ocasiunea știrbit lirei etmoidale; aceste sunt sinii fruntall, cari daă părțel inferiore și mijlocie a acestui osu uă forte marc grosime, Acești sini destinați organului mirosului, despărțițl u- tiuh1 de altulii printr’ună părete găurită spre a întreține între dîușil uă liberă coinunicațiune , aă uă capacitate forte varia- bilă; nu este rarii a’I vede câte uă-dată ocupândă mat fotă bolta orbitală; studinlă lorii este de o mare importanță la a- prețuirca unghiului facială, șl nu mal puținii la aceia a doc trineloră frenologice. Deswltarea. Frontahtlft se desvoltă prin două puncturl late- rale de osificațiutie, cari se ivescii cam pe la a doua lună la arcadele orbitale. La epoca naseerel, marginile celoră două piese ale frontalului, sunt despărțite printr’uă dungă lineară, deosebită de partea de susă, unde se vede unii spațiu unghiosii care formezi unghinlă anteriorii aht fontanelel anteridre; aceste două piese, în curstilu anului ânteiQ se împreună între dinsele, și acesta împreunare dispare în anii următori, afară numai la partea inferiorii, unde se pote vede la uă vîrstă mal înaintată. Sinii începi! a se ivi în cursulu primului anii, se desvoltă în- cetă cu încetulu, câte odată pene la uă vîrstă destulă de îna- intată. IU. Sfenoidulu. SfenniditlU, numită ast-feltl de la grecesce (clină), pentru că se afla vuită între osele cranului ca unu elină, este situ- ată la partea anterioră și mijlocie a basei cranului. Sfenoidulfl este unu osă impară, simetrică constituită de iină corpă scă parte centrală, din care nască de fie-care parte două prelungiri orizontale , numite marile si mictle aripi ale sfcnoidulut, și în josă doue colune verticale , apojisele pteri- aoide; sfeuoidulă care a fostă comparată cu ună liliacă cu a- ripile întinse, se împarte în corpă și in părți laterale. -L Corpula seă partea centralii. Forma cuboidă a corpului permite a’I considera șese fețe : A. uă fală superioră seu cerebrală, care presintă de dinainte 48 îna ol; 1°, na snrfată netedă, plană, puținii scufundată de tic-care parte a liniei mediane , scofttiMlura oljactlvă , care corespunde la nervii olfactivi (al mirosului); 2°, nă gutieră transversală, care corespunde la cărarea neniloru opt ici, yu- tkra opticii și care se continuă cu yum s6u canahdă optică-, 3ⁿ, uă yropiță cuadrilatară mal adâncă înapoi, în care stă corpulă pituitaru, numită șaoa lurcescă, yropa sus-sfenoid'du s6ă gropa-pituitară; 4°, în lăturile acestei gropițe se afiă doue că- rări numite yutierele caternose seă carotidiene, pentru că co- respundă la arterele carotide și la sinii cavemoșl. De partea anterioră a acestei gutiere se prinde ună tendonu de care ținu trei din mușchii ochiului, teudonfi numită a lui Zinn. Totă lân- gă estremitatea anterioră a gutierel carotidiene, Intre densa și între gropița pituitară, se afiă la unii indiviijl apofisa clinoidă mijlocie, care câte odată este destulă de însemnată și se îm- preună cu apotiseie elino ide anteriore sâd mal iară cu cele posteriore; 5®, dindărătulfl gropiței pituitare, se află uă placă cuadrilatară, dirigetă piezișă de susti în josu și de dinainte înapoi, a cărei față anterioră, concavă și plecată în josă, face parte de acesta gropiță; fața posterioră plecată în susQ, se con- tinuă cn gutieră basilară; marginile laterale știrbite, corespunda cu nervii perechel a patra și a șâsa. Marginea superioră, stabilesce unti liotarâ bine deosebită între gutieră basilară și gropița pituitară; de fie care căpttâiii ală acestei mărgini, nasce uă apofisă unghiosă, numită clinoidă posterioră, de la x).tv7j pată, pentru că apotiseie clinoide anteriore și posteri- dre, s’ad comparată cu patru unghiuri al unul patu; 6”, din păr- țile laterale și anteriore a coipuhu sfenoidulul născu două a- pofise triangulare, pleoștite de susQ în josu, forte subțiri și fragete dirigiate în lături ; ace tea sunt aripile mici seă ari- pile orbitare ale sfenoidulul, cari se maî numesc și ajxfisele lut Inyivsia, numele autorului care le a descrisă mal bine. Aceste apofise presintă : 1°, uă față superioră întinsă, care co- respunde la lobii anteriori ai crerilonl ; 2°, uă față inferioră care face parte de Imita orbitară ; 3°, uă margine anterioră, tăiată piezișă din fața inferidră, și care se sprijină în mar ginea posterioră a frontalului și a etmoidulni; 4“, uă margine posterioră subțire și tăiosă în afară, 'ual grasă înăuntru, și care desparte adâncătnrile laterale anteriore de adânciturile 4!) laterale mijlocii ale basel cranului ; 6", uă basă, care presintă gura craniană a ifăurel șefi analului opticii, dirigeată de di- năuntru în afară și de dinapoi înainte, și prin care trece ner- eidă optică și artera oft al mică. Basa aripei mici, presintă la împreunarea sea cn marginea posteridră, unu unghiu răsărită afară care constitue apofisa clinoidă anterioră, sub care sc atiă scobitura adâncă, soft câte uă dată, gaura prin care trece artera carotidă internă. Acestă scobitură, seft gaura carotidi- ană, nu este despărțită de gaura optică, de câtu printr’uă lim- bută osdsă. 'Iotă porțiunea sfenoidulul ce se atiă dinaintea șelei turcesc/ înpreună cu aripile cele mici, constitue sfenirulultl anteriorii alft anatomiștilorfi moderni, și aparține gropilor^ seft adâncâ- tttriknă anteriore ale basel cranului. Totă cea-alaltă parte a sfenoidulul, care iste pe unu planft inferioră sfenoidulul anteriorii, constitue sfenoidulft posteriorii, și aparține gropiloru mijlocie a basel cranului. Despărțirea acest oră doue piese, care la muă nu este de câtă temporală, căci nu se observă de câtu în primele luni ale viețel fetidul, este permanentă ia mamifere, B. /''ița inferioră seu guturalii a corpului sfenoidulul, pre- sintă : 1", pe linia mediană, uă crestă numită botuln sfeuoi- țiului, rodruni, mal resăritft înainte dc câtft înapoi, care intră în gutiera cornerului ; 2’, în lături, uă dungă adâncă, acope- rită de uă lamelă (foiță) sub care se vfiră marginile gutierei vomerului. Mai în afară, găsim u uă mică gntieră antero pos- teriorii, porțiune a conductului ptcrigo-palatiun, prin care trece artera pterigo-palatină. Mai în afară, nască din fața inferioră a corpului sfen -idiilul apofisele pterigoide (de la iccspoi; ). Ele sunt doue scosături mau dirigete perpendiculară in josu, și presintă : 1“, înainte, uă surfață în susft lată și ne- tedă, unde ea face parte de găunosătura pi rigo-ntaxilanl, și în joșii ângustă și despicata unde presintă inegalități spre a se articula cu osulft palatinii ; 2”, îndărătă, uă grdpă adâncă, dc .care se prinde mușchiulft ptei igoidfl internă, și care se chinină gropit ptirigoidă, ale căreia mărgini sunt formate de doue lame, una esternă mal lată, numită aripa edernă, cea- alaltă internă, mai ângustă, numită aripa internă a apofisei pterigoide ; 3“, în pat tea dinăuntru a apofisei pterigoide, sC vede uă surfață netedă, care contrilme a forma păretde es- i 50 ternii ahî gurrî post cri ore a "«nnoșitiiriloiu nasale; 4°. in partea din afară, uă sinfață lată, care face parte din fP'âpa zifpjinatică, și de care se prinde mușchi ulii ptcrigoidft estermî; 5U, in susă, apofisa pterigoidă presintă uă basă care se con- fundă cu rcstula osului, și este pătrunsă de dinainte înapoi de doue găuri forte însemnate: utia internă, care este gura ante- ridră a canalului indiană seft pterir/oidiami, a căreia gura posterioră se vede pe aripa mare a sfenoiduluî; uă limbuță des- parte acestă gaură de crăpătura sfenoidală ; <>’, în j^u, unii verfu despicată adâncă spre a primi tuberositatea osului pala- tină. flamura internă a despicătnrel se incovoe in tormă de cârligu, pe care se restrânge tendonuhî mușchi uhu peristatilinu estermî. C. huța anterioră sen ihnoidală a corpului sfenoiduluî presintă pe linia mediană și de susu in josu : 1, uă mică scosătura unghiosă, orizontală, articulată cu marginea posteri- orii a lamei ciuruite a etmoidnlul, cu care adesea ori este li- pită ; 2°, uă crestă verticală, cresta sfcnoidală, formată de scosătura părctehu care desparte sinii sfenoidalî, părete ce se înpreună in unghii! ascuțitu, cu botulu sfenoiduluî spre a forma uă spitiâ forte pronunciată la unii individl ; acostă crestă se articuleză cu lama perpendiculară a etmoidnlul ; în lături, se vedu gurile sinilonî sfenoidalî it: miniera de doui, despărțit! umilii de altulft printr'nnft părete plecatii, cându in drepta cămin in stânga, sub-inpăițiți tie care dhitr’inșiî, in mai multe celule prin păreți! neconiplccțl. Acești sini, cari lipseseft cu desevir- șirc la copil, sunt forte desvidtațl la adulțî; ei ocupă totă cor- pulfi sfenoiduluî. pe care îhî prefaci! astu-felu îutr'uă mare ce- lulă cu păreți forte subțiri. Cavitatea lorii se întinde pene in grosimea basei ari pilonă celoriî mici, și chiar(l pene în gro- simea osului palatină. In afara gureî inegale a sinilonî sfeno- idall, se atlă nă surfață acoperită de asperități, articulată susii eu masele laterale ale ctmoiduluî, și joși! cu ostilii palatinii. Gura sinului se atlă în mare parte închisă printr'uă lamă.de figură variabilă. încovoiată pe dîtisa in formă de trâmbiță, nu- mită trâmbița sfenoidală, seu trâmbița Iul 1 Ser lin. Acestă lamă care române deosebită de osii mal muitu tempiî, pare a uasce din extremitatea superiorii a osebirii palatine, spre a forma păretele anteriorii și pai te din păretele inferiorii alu sinului ; 51 adesea ori ea se găsesce lipită de osul ii palatinii seu do etmoidu, de cine nu se desparte la desart icul arca capului, de câtu ru- pendă-o. 1). Fața posterioră seu occipitală a corpului sfenoidulul este cuadrilatară, aspră, și se articulcză cn uă surfață corespon- dentă ce presintă apofisa basilară a occipitalului, printr’ună cartilagift care se osifică fdrte de teiupurift. Dirigetă verticală, ea formeză unu unghi ii forte teșită, cu lama cuadrilatară ce se urcă înapoia adâncaturei, ori grupei pituitare ; în laturile și în josulu tutu acestei fețe, se vede gura posterioră a conduc- tului vidianu seu pterigoidianii. E. Fațetele laterale ale corpului sfenoidulul se confundă cu basa aripiloru colorii mari ce ne remâiui a descrie. 1>. Aripile cele mari a>e sfenoidulul, seă aripile temporale. Aceste aripi sunt late, triangulare, și au trei fete : una .sw- perioră. una anteriorii, una inferioră ; două mărgini: una es- ternă, alta internă; și dnue căpetâe, unulu anteriorii și altuia posteriorii. A. Fața superioră seă cerebrală. Acesta față, care face parte din grdpa mijlocie și laterală a basci cranului, este con- cavă, cuadrilatară, semimată de adâncătuii celebrate și dungi arteriale. Ea presintă spre partea internă și de dinainte îna- pol: 1°, gaura mar ilară superiorii, indicată deja, canalii micii dirigetă piezișă dinăuntru în afară, și prin care trece nervulii maxilară superiorii; 2’, gaura orală seă marilară inferioră. multă mai mare de câtă cea precedentă, care pătrunde osulă drepții de susă în josă. și prin cure trece nervulu maxilară inferiorii ; 3’ gaura rodim darnică, șeii sfeno-spinosă, destinată anerci meningee mijlocie. B. Fața estonul seă lemporo-sigomatică, împărțită priutr'uă cnstă transversală în două porțiuni, una superioră seă tem- porală, care face parte din grdpa cn același nume, și de care se prinde mușchiulu temporalii; cea-alaltă inferioră, care for- meză păretele superiorii ala gropei zigomatice, și de care se prinde mușchiuhi pterigoidianii esternă ; pe acesta din urmă față se vede gura inferiorii a găuritorii ovală și rotunda cea mică. 52 C. Fața anteriont set! nrlitard, este uă fațetă cnadrilatară și neteda, care formeză cea mai mare parte a păretelul estoniă a orbitului, (găunoșitura ochiului). Marginea sa superioră să articuleză cu frontaluhl ; cea inferioră face parte din cr^pit- tura sfeMO-marilarrl; cea internă face parte din wf.pittHra sfrunuMă, și presintă totfi d’a-uua spre căi ftâiuld seG internă unu tuberculu mică, a cărui întrebuințare nu este cunoscută; rea esternă sG înpreună cu osuhl malarii. I) . Margineu intern 3, convexă, începe în afară printr’uă sur față tri angulară forte inegală, care se articuleză cu uă sur- față asemenea tmngulară a osului frontalii ; mal înăuntru, face parte din crfpdtura sfcnnidotd, crăpătură completată prin a- ripilc mici ale sfenoidnhil, largă înăuntru, augustă în afară; prin astă crGpătură trccil a treia, a patra, și a șesa păreche de nervi, ramura oftalmică a cincia păreche, și pe lângă a- ceste, vena oftalmică, și uă prelungire a dnra-merel. Marginea esternă a acestei crăpături, presintă uă știrbi tură, câte uă dată uă gaură întregă, prin care trece uă ramură recurentă, (care dă îndărătul a arterei oftalmice, destinată dura-mcrel. înăuntrulu crepâturei sfenoidale, marginea internă se confundă eu părțile laterale ale corpului sfenoidnlui. Înapoia corpului, acostă margine internă reapare și se dirigoză drepții dinăuntru în atară spre a se articula cu stânca temporalului; aci, ca este scobită în formă de gutieră iu care intră partea cartila- ginosă a trâmbiței lui Enstachiti. E. Marginea esternă, concavă, tăiată forte multă piezișe, susă din tabla esternă, și josă din tabla internă, se articuleză eu temporalii hi. E, antei iară forte subțire, tăiată i eră și piezișă din tabla internă, se articuleză cu unghiul ti anteriorii și infe- riorii ahi parietalului (I. Căpătâiullt posteriorii, presintă ml apofisă verticală, ce se numesce spina sfenoidubi), se veră în unghiulu intrată ce for- meză porțiunea solgiosă a temporalului c.i stânca ; de acesta spitul se prinde uă lamă fibrosă numită cam fără cuvcntu, ii- gamentuhl laterală internii alil lălcel inferidre, precum și cor- dontihl fibrosă numită mușchiulu internii seil anteriorii ahi cio- canului. In resumată, sfetmidnlu se articuleză cu fote tisele cranti- 53 lui, și cu multe din oseie feței, cum sunt ; tisele palatine, vo- merultt și osele obrazului. Confer matiuuea interioră. Tot! ce e mal însemnată incon- formațiunea interioră a sfenoidulul, este esistența sinilorO sfe- noidall, cari prefacă corpulă acestui osii în doue seu mai multe celule. Țesătura compactă se găsesce în aripile mici și mari, și în apofisele pterigoide; cea spongiosă nu se aliă de cât ii în părțile grdse ale ac estoni ose. bwolt vrea. La fetii, sfenoiduhl să aria inpărțitil iu doue părți cu fotolii deosebite : unu sfemndrl anteriorii întocmită din aripile cele mici și din porțiunea corpului iduhii. Elfi conține într uisulft unii aparată complicată, acela alil organului aiulnhil. Eigura lin este torte neregulată, și ca să-hl descriemă, îlă vomă împărți In trei părți: partea partea mastoiiliană, și piramiih, care să sub-împarte în două porțiuni, porțiunea pietrari și porțiunea timpimiea, lipite în parte înpreună, deră cari se desvoltă în- tr’ună modă isolatu. .1. Porțiunea soleoxă. Porțiunea w/idsd, în formă de scoică semi-ci ren Iară, ce re- presiuni forte bine una din valvulele iinoră scoici, și care o- cupă partea anteriori și superiorii a osului, este cea mal sub- țire din păreți! cranului ; de aceia se și pretinde in de obște, și cu drepții cu vrută, că lovit lirele la templă sunt primejduise, de și arcada zigomatică, precum și mușchi nhl temporală, apără multă de primejdie. I". Fața esternă, convexă, netedă, este însemnată de ore- carl dungi vasculare, și face parte din adâncătura temporală. La partea sa inferiorii, presintă apajinu zipomatică, numită astil-felă de la grecesce (împreună), pentru că unesce părțile laterale ale cranului cu fața. Acesta apotisă, ce să mal GO chiemă și târla capului, este una din cele mal lungi apofise alo scheletului. Lată la originea el și dirigetă in afară, se ăn- gusteză d'nă-dată, in urmă sC' încovde pe (linsa spre a se di- rige de dindâr^tb inainto. și puțind de dinăuntru in afară. La este turtită de din afară înăuntru, și presintă uă față cs- ternă convexă, ce se pipăe pe piele, pe sub care ea se atlă ; uă față internă, concavă și netedă ; uă margine superior#, ascuțită, de care se prinde aponevnisa temporală; uă margine inferiorii, concavă, grosă, de care st- prinde nnișchiulu meste- eatoru ; mul vvrfă, tăiată piezișă, din marginea de joșii, lun- guețd, dentilată, ce să sprijină pe uă tăietură oblică ce-t co- respunde, și ca c aparține osului malarii. lla.su apofise! zigo- matice este săpată susu in gutieră, spre a forma unu scri- peții mușchiului temporală ; astă basă, este împărțită înapoi in două porțiuni sed rădăcini ; mia infariâră seu transversală. mai mare, acoperită de cartilagiă, care niârginesce înainte ca- vitatea glermidă, și totu uă dată mă reșce iuti mierea surfețel articulare; alta, superior#, longitudinală, seu «nicro-poidetwră, care este despicată, și presintă: a, uă ramură superiori» care se întinde spre linia semi-circulară temporală : b, uă ramură inferiorii, care trece în conductulă auditivă și cavitatea gleno- idă. In loculd mile aceste două rădăcini se inpreunâ, se află unii tuberculii forte pronunciatu, de care se prinde ligamentul» laterală esternă alu articulațiunei temporalului cu ostilă maxi- lare. Intri- arelea-și doue rădăcini. să găsesce caritatea gleno- idă, împărțită în doue porțiuni : una anteriori, care singură este articulară ; cea-alaltă posteridră, care nu slujesce la arti ulațiune. Aceste două porțiuni ale acelea-șl cavități se des- partă printr’uă crăpătură, numită crepătură gleuoidalâ. seu a lui fîlascr, prin care trecu : a, apofisa mică a lui Raso ; b, mănucbiulft fibrosă numită mușclnulă internă, seu anteriorii ală ciocanului ; c, vasele auditive interne. '2". Fața internă a porțiunel solzdse presintă uă concavi- tate în proporțiune mai mare de câtă convexitatea feței es- terne ; pe dînsa se vedă inegalitățile ce aparțină tuturora tise- lor» cranului și dungile vasculare cu ramuri in cari stau di- visiunele arterei ineningee mijlocie. 3°. Circonferența porțiune! solzdse, se confundă in josă cu cea-alaltă parte a osului ; se observă însă în totă-d a-una, mal 61 cu semă l;i partea internă, urme de dunga de împreunare care unesce porțiunea solzbsă cu porțiunea pietrosă. In porțiunea sa liberă, astă circonferență formeză aprope trei sferturi din- tr’unu cercă. Ea presintă uă forte largă tăetură teșită din tabla internă, in cele două treimi posteriore cart se unescu cu parietahilfi; in treimea anteriorii este mal subțire, tăiată teșită din tabla esternă, și se articuleză cu sfenoiduliî. B. Porțiunea masimtliană. Porțiunea masfoidiană, puțina pronunțată la copil, este din contra forte dcsvoltată la adultă, și ocupă partea posterioră și inferioră a temporal ului. 1“. Paf a sa rsternd, convexă, aspră, se sfârșesce în joșii și înainte, peintr’uă apofisă în forma sfîrculul țîțel, a pop sa mas- foidii. InăuntrulQ acestei apofise si! vede uă dungă adâncă, nu- mită dunga digastrică, pentru că de dînsa să prinde unii mușchii! ce portă acestn nume. Dindărctnlii apofiseî ma toide, se află gura set! amabilii mastoidianil, care varieză multă în dimensiunile și în situațiunile hn, și prin care trece artera mastoidiană și uă vtmă ; d’astipra apofise! se află uă sarfață glodorosă, de care se prindă mușchii splcnius, șefi mastoidi- anulă posteriorii și stcrno-mastoidianil. 2¹’. Pata internii a porțiunel mastoidiane, este concavă, și face parte din adâncăturele laterale și posteriore a basei cra- nului. Pe dînsa se vede uă gutieră adâncă și lată, în formă de semi-cilindru ; mal totfi-d’auna st observă uă marc noega- litate între porțiunea gutiere! temporalului drcptti, și acea a celui din stânga ; în ftmdulu acestei gutiere, se deschide obi- cinuită gaura, seu canalulu mastoidianfi, prin mai multe găti- ricl. 3’. Circon/erența,, forte grosă și dintelată, formeză înainte cu circonferență porțiunel solzose, unfi unghia intrafft, în care intră unghiuhl posteriori! și inferiorii alu parietalului ; în urmă, în forma unul scmi-cercil și se articuleză cu occipitaluh! prin- tr'uă margine grosă și nepotrivită. C. Piramida. Piramida, așezată intre porțiunea solzdsă și p n țiunea mas- 02 toidianâ, îu forma unei apotise piramidale, dirigetă «le dinapoi înainte și de din afară înăuntru, regate în cavitatea cranului. Precum anin vf^utu, ea conține doue părți deosebite : porți- unea pietrosd, și porțiunea tinipnaicii. Porțiunea pictrosă este cea mai mare, și mc compune : 1", de unu felii de inasivft, seu de unii corpii în formă de prismă cua- drangnlară, a căreia, una din extremități se aplică pe partea an- teridră și inferib ă a feței interne a porțiunel mastoidiane, și se dirigeză piezișii de dinainte înăuntru, într’unu modu, astfi-felil că axuhl sfii prelungită ani întâlni acela al ii semenului seu din partea opusă, cam pe la marginea posteridră a păreteluî găunoșiturilorn nasale. Numele de stâncă ce i s’a dată, arată îndestulii marea tărie a cesfturd osose de care se compune, tărie forte însemnată pentru aparatulii vihrativii alil auduhil ce conține întrînsulii. Corpulu porțiunel pietrdse este așeijatfl astd-tehi. că doue din unghiurile lui stau pe unu p anii verticalii, și două pe unii planii orizontalii ; din patru fețe ce presintă, dinte sunt superi bre setă interne, una anterioră și cea-alaltă posterior», și facă parte din fața internă a basci cranului; cele-alalte doue sunt inferidre sfii estonie, una posteridră, liberă, st vede la fața es.- ternă a basci cranului, cea-alaltă anterioră, este iu parte aco- perită de porțiunea solzbsă, în parte de porțiunea timpanică și constitue păretele posteriorii alu găunoșiturei timpanului (tobă). Acdstă față va fi descrisă cu ocasiunea urechei. 2“. Totu porțiunea pietrosă presintă uă prelungire în formă de lamă, care ese din unghiultl anteriorii ală corpului, si' con- tinuă cu fața anterioră și superioră, și merge de se aplică pe fața internă și pe marginea porțiunel sidzdse. Acesta lamă seti ide, închide la partea de snsQ gămmșitura ti lupanului și ii, constitue bolta. Locuhi unde se împreună cu porțiunea solzos ă se cundsce jnintr’uă crîpătnrâ, crepătura pietro-șolzbsă. care adesea dispare in afară, deni care înăuntru este toții d'auna fe'nte însemnată. Porțiunea timpaniră, formez» tuni felii de gutieră concavă în snsft, ale căreia margini se aplică pe porțiunea solzbsă și pe porțiunea mastoidiană. spre a preface într nă gaură eliptică (gaura auditivă esternă), știrbitura ce csisîă intre ele, și în- tr’iuni canalii elipticii, huna concavă a porțiunel solzose, care formeză păretele superiorii alfi conduct ului auditivii esteruii. 6;i Marginea sa posterior:'! se dcosebesce de porțiunea mastoi- diană, prin ere ătura timpanicâ-mastoidiană ; marginea sa an- terioră se mărginește de desubtulti extremitățel interne a boi- tei găiinnșiiurel timpanului ; in afara, sC unesce cu desevirșire; mai inăuntrii, remânc totft d auna nă crepătură (crepătură pie- tro-timpanică). Crăpăturile pietro-solzosă și pictrn-tim panică, sunt paralele, una lângă alta, despărțite numai printr’uă lamelă (foiță) nere- gulată, tâidsă. intrepusă între marginile porțiune! solzose și porțiune! timpanice ; acestă lamelă, nu este altă de câtu mar- ginea anterioră a btdțel ureche! din mijlocii, prelungită în josu pe lungulii mărginei porțiunci solzose ; aceste doue cioplituri simt cunoscute sub numele de crepăt urile lui Glaser. 1“. l-ăfa anterioră ți inferioră, a piramidei, care să vede la basa cranului, netedă în jumetatea ei esternă, este formată de porțiunea timpanică și se aHă situată inderătulu crepăturei lui Glaser. Dinaintea mărginei interne a porțiune! timpanice, la vcrfuhi unghiului întocmită de porțiunea solzdsă și de pi- ramidă, se vede gura unui canale, (canaluhl mușchiul îi-tubevu) pe care uă foiță orizontală (septum tuba-) îlu împarte în doue ca- na Juri suprapuse, din cari celă inferiorii formeză porțiunea o- sosă a trâmbiței lui Eustaehiu, și celă superiorii conține muș- ti lin In internii nhl ciocanului. ‘2’. lăița posteriorii și inferioră, este forte nepotrivită, și presintă de din afară inăuntrii : a, nă apolisă Iurte subțire, de uă lungime de la 3—4 centimetre, și câte uă dată și de ă centimetre. Acestă apofisă, numită stiMăă, se ține la omu de restulil osului, câte nă dată insă searticnleză numai cu dinsulu și represintă astii-felu disposițiunea ce se atiă la animale, la cari elu constitue unu osii aparte, cunoscută sub numele dc omilii utiloidiană; b, dinapoi» acestei apotise, î tre dinsa și intre apofisa mastoidianâ, se gâsesce nun felii dc mică adâncâ- tură. in fundulii căreia se vede țputra stih)-niastoidiană ; a- cestă gaură, în vecinătatea căreia se vedu mai multe ț/ăurl ae- ccsorii, este gura inferioră a unul canalii, numită fără cuventii, apeduadU Ini bitllopia, prin care trece nervuhi facialii ; o, mai înăuntru de apotisa știloidă și de gaura stilo-inastoidiaiiâ, se gâsesce uă fațetă triangulară, care se pote numi fațeta juțiit- tară, și care să articnleză cu uă ase menea fațetă ce se gă- C4 _ sesce pe occipitalii; d, puțină înnuntrulă și înapoia apofisel stiioide, sC vede uă găuricc adâncă, care face parte din f/aura ruptă jmsteriorâ, concură a forma udâncMiira jugulară, și conține uă umflătură vfiwsă. numita ț/olfulă finei juțpilare ; e, «ura inferioră a canalului carotidiană, prin care trece ar- tera carotidă, și care se dirigeză mal iintâiu verticalii din jo Ci in susu, în urmă orizontalii înainte și înăuntru, spre a redeveni verticalii la sfârșitulii Iul în cranii ; j, surfafa aspră, de care sO prinde miișchiulu peristatilinrt internii; //, în sfârșitrt, dinaintea apotisel stiioide, este uă lamă ososă, in formă de crestă verticală, continiiațiunea lamei ce constitue totii de uă- dată și partea inferioră a conductului auditivii, și partea pos- teriorii a cavităței glenoide pe care o completezi. Acesta crestă verticală, descrisă de unii autori sub numele apofisa i-aginală stilai (liană, alcătuesce marginea inferiiîră a piramidei, precum vom vedea mal la urmă. Cele-alalte douf fețe ale stâncel, una superioră și cea-alaltă posteriorii, corespundă în interiorulîi cranului, și presintă bose mici: 1", Fața posteriorii și superioră, presintă uă dungă di- rigetă de dinainte înapoi și de josă în susii, care se termină pe la mijlociile acestei fețe la uă gaură mică inegală, numită hiatus a lui Fallopia, seft gura lui Fallopia, care comunică cu apcdnculu lui Fallopia; acostă dungă, precum și hiatus. conținu marele nervii pietrosii superficială, și nit arterială. Lângă verfulrt piramidei, și de desubtulu mărginei superidre, este uă adâiicătură in care stă truncliiulii trigemenulul. De desubtulu susu descrisei dungi, se vede uă altă dungă paralelă care conduce la gura superioră a canalului ti mp an iert, dunga micului nervii pietrosii superficialii, 2°, /«fw posteriorii și superioră, presintă. unu canalii dirig&u piezișii, de dinăuntru în afară și de dindărrttu înainte, care este conduct ulii auditivă internă, mai scurtă de câtă celu esternu, și care se ter- mină printr’uă lamă, despărțită printr’uă crestă transversală în doue părți: una superioră pe care se află uă gaură isolată, care este începutulu apedttculă Ini Fallopia, și in care intră nervnlii facială ; alta inferiiîră, ciuruită de găuri, lama ciuruită a ncrmlui auditivă, prin care petrundrt ramurile acestui nervii. In afara gău- rei auditive interne, și aprtipe de marginea superioră a piramidei, srt vede uă adâncătură lineară ce corespunde de desubtulu cana- lului senii-circularrt superiorii. Mal în afară, la uă distanță egală de gaura auditivă internă, și de guticra laterală, se află uă altă crcjultiirA verticală oblică, care este gura esternă a npeduculul ves- tibuhiluî. catialu prin care rumuri vasculare din dura nicră se în- tindă in periuslnlu labirintului. Gutiera pietivsâ injeriorâ, se întinde jmțină asupra pârței interiore și interne a acestei fețe. rateu mărgini despartă fețele piramidei : P. Mnnpiica superiorii se prelungesce in afară, sub formă de crestă, pe porțiunea mastoidianâ, spre a ajunge d acolo la marginea superiorii a gutiereî laterale a occipitalului, și piesin- tăuă destinată a forma ipitimi pictrosil superiorii', b, uă seosăturâ mai pronunțată la tineri, care corespunde la re- licva ce alcătuescc caualidu semi-cerni Iară superiorn; e, înăun- trulă acestei scosături este uă înfundătură, care treptată dispare la adultă. 2". Murffiitea anteriorii șeii sfenoiiMil, se confundă în ju- metatea sea internă cu porțiunea solzdsă, de care este des- părțită printr'uă crăpătură (crăpătura pietro-solzosă). care nu dispare chiar la vîrsta înaintată; acestă margine este liberă în jnmetatea ei internă; înpreuBală cu porțiunea solzosă, formeză unu ungliitt intrată , in vîrfulu căruia se vedu gurele a dane canal urî ii pite, despărțite numai printr’o lamelă ososă. (hiui- lulu superiorii, mai mică , conține muscbiulă anterioru și in- ternă ală ciocanului; ceiă inferiorii constitue porțiunea ososă a trâmbiței Iul Euslaehiu; amendoue aceste canaturi comunică cu găunoșâtma timpanului, și lamela ce le desparte se numesce botul H linyitrei. -3°. Maryinea inferiorii are forma unei creste {cresta pie- trosă) ascuțită, scobită și dmtelată ; ea începe la crăpătura timpanico-mastoidiană, trece îndată pe dinaintea apoiisei stilo- ide și a gurcl interiore a canalului carotidianfl , și se pierde spre vîrfulu piramidei. • 1". Mnrffinea posteriorii a piramidei, începe în afară, lingă surfața jugulară a porțiune! mastoidiauc; la începută ascuțită, în urmă din ce în ce mal ciontită și știrbită, se dirigiază ina iute și în afară, și se urcă piezișă pe marginea superioră cu care se unesce la vîrfulă piramidei. Porțiunea esternă și ascuțită a acestei mărgini se vede pe fața internă a cranului unde ea fnrmdză marginea anteriorii a găurel rupte posteriore. () scosătură ascuțită o împarte in două stirbiturl secundare: una, scobitura jugulară jiosteridră seu esternă, in care stă mi C>G umflătură vindsă, cunoscută sub mintele de yolfală vinei ju- galare, și altă scobitură jugulară anterior;» seft internă, prin care trectl nervii pneunio-gastrieti, gloso-faringiană și spinală; înaintea scobituref jugulare, pe fața posteridră și inferior! se vede uă adâncitură turtită în formă de piramida tiiangularâ, in vîrfuhî căreia se vede uă gaură care este gura inferiorii u itpi'ihteulut melcului, prin care comunică periostulă esternă cu acela alu labirintului. Porțiunea internă a mărginel posteridre a piramidei cores- punde la marginea esternă a apofisel basilare a occipitalului și a corpului sfenoidulul; ea este despărțită de aceste ose prin- ți uă crăpătură, crăpătura pietro-basilarâ. Basa ce se confundă cu restulă osului, presintă dindărătuhî cavităicl glenoide gura largă a conduelidu'i auditiii't estcrml, de a cărei parte inferi- ori se prinde cartilagiulu scoicel ureebei; vîrfnlă forte neegalu. ciontită, presintă gura superior! a canalului carotidianu. și face parte de gaura ruptă ani crim ă. Temporal idtl se articulezi cu cinci osc, trei ale cranului: parietaluh’i, oct ipitahilu și sfcuonluh’i, și doue ale feței: ostila mulară și maxilar! inferior!; se mai pote adăuga și ostilă ioidu care se unesce cu apotisa stiloidă printr’ună ligament!. Conforinațiiwu inh rioră a temporalului. Temporalul!, corn pact! in porțiunea sea stdzâsă, afară de circonferență unde se gâsesee puțină țesătură spongios!, deru și mal compactă în porțiunea pietrosă care este totă așa de tare ca și dinții, pre- sintă în porțiunea mastoidiană celule forte mari. La articolul! urechia, vomă vedea istoricul! cavităților! au- ditive săpate iu intcriorulii osului stânca, precum și descripți- uttea conductelor! nervuse și vasculare ce străbătu tempma- lulă la descripțiunea nerveloru și vaseioru. bescoltarea. Temporalul! se desvoltă prin cinci puncturi de osilicațitme: umilii pentru porțiunea solzosă, unul! pentru por- țiunea pietros!, unuia pentru porțiunea mastoidienă, umilii pen- tru porțiunea timpanică și unulft pentru apotisa stiloidă. ă. Despre Cranii în genere. împreunarea diferitelor! ose ce descri seră mă, formez! cra- ii ulii care conține într’insulft creril, adică cerebrulfl, cerebe- _ ⁶⁷ lulă, protiiberanța inelară și bulbuln spinală. Cranulă se află la partea de susă a colonel vertebrale, înapoia și în sasulO feței; forma lui este ovoidă, mal grosă înapoi de câtă înainte și turtită la partea de josă și pe lături ; elă nu este nici o- dată cu totulu simetrică ; cu tote acestea o lipsă mal pronun- țată de simetrie , dovedesce adesea-ori o stare patologică a creriloră. Esamenulu scrtipulosă alft cranului alti uimi mare numără de idioțl și de maniaci, presintă o deosebire însem- nată între jumătățile laterale ale acestei cavități. Dimensiunile cranului. Diametrulu antero-posterioră, mesurată do la gaura chitiră pănC la protuberanța internă, este apropo de 13 centirnetre și jumătate; diametrulă transversală, măsu- rată de la basa unei stânci, penă la aceia a stâncel opuse, este de 12 centirnetre; diametrulu verticalii, întinsă de la partea anterioră a gâurei occipitale, pene la mijloculă împrcun&reî sagitale, este puțină mal mică de câtu diametrulă transversală. Partea iranului care are capacitatea cea mai mare, este aceia care corespunde la pnnctulă de înpreunare a două treimi au- teridre, cu treimea posterioră a sa, adică la partea aceia unde se înpreună cerebralii, corebelulu și măduva spinării. Cranulă presintă numerose deosebiri in întinderea dimensiu- niloră ca și forma Iul; varietățile ce presintă în formă la di- feriti indivii]!, depindă în genere de întinderea mai mare seă mal mică a umil diametru, în raportă cu cele-alaltc, cart, în proporțiune, sunt mai mici seti mai mari, și astă-felă deo- sebirea absolută a volumului este mal totă aceiași. (’u tote acestea, cranulă varidză atâta în formă, câtă și în vohimă, ia diferitele popore; varieză asemenea și după verstă, după sexu, și după rase; în proporțiune, la copii cranulă este mal viduminosu de câtă la adultă, la bărbatu, de câtu la fe- meie, la rasa albă seă caucasică, de câtă la ccle-alalte rase, eră mai cu sdmă la rasa negră. Ort care, se fie aceste varietăți, ele mi se pită apruția de câtă la bolta cranului. Granulă aiiându-se bre cum tipărită într'unu modă forte e- sactu pe crerî, aprețiarea esactâ a dimensiuniloră cranului, care represintă pe dinafară dimensiunile creriloră, presintă nnă mare interesă, pentru acesta s’aă și închipuită diferite măsuri Cea mal vechili este aceia a lui Camper, numită un- ghiulă facială, și care niesbră raportulu ce esistă între volu- 68 înnh'i cranii Iul ș'acela alti feței. Acostă măsură se ica, trăgcndă uă linie care plecă de la dinții incisivi mijlocii ni fălcii stipc- ridre, și trece drepții în susă pe linia mediană a frunții: a doua linie de la aceiaj dinți incisivi, la conduct ulii auditivii csterînră; unghiulă ce formeză aceste două linii, este unghiulă facială, de 80-65" la europeană, de 7 5° la rasa mongolă, și de 70° la rasa negră. Unghiulă facială dându-ne o idee numai despre partea ante- rioră a cranului, ună altă naturalist ii, Daubeiiton, a închipu- ită ună ală 2-lea unghiu despre capacitatea părțiloră poste- ridre ale cranului, numită uw/kiulft occipitală alu lui l)au- benton. Ambele ense aceste unghiuri cart nu esprimă de câtă dimensiunile intr’unu singură sensă, nu potn da o idee esactă despre capacitatea cranului: pe lângă acesta, deosebirea în gro- simea ptrețiloră cranului, desvoltarea mal mare seu mal mică a siniloră, precum și grosimea alvcolcloră dințiloru, seu cu- fundarea lorii la bătrânețe, putu produce o mare variațiune la aceste unghiuri. Modulă propusă de celelnulii naturalistă Cu- rier, d’a tăia cu herăstrtulu pe la mijlocii de d’inainte înapoi fața și cranuhl, a lua atâta mesura surfețehuu. precum ș’a- ceia a capacităței cavitățel cranului, și de a compara aria (sur- fața) cranului, cu aria fetei, este cea mai nemerită. Aria cra- nului, la europeană, este de patru ort mai mare de câtă a- ceia a feței, fără falca de josă; la negru, fața este multfi mai mare de câtu la europeană. In genere, dij)tr'imă examene com- parativii între cranii și față la omu și la animalele mamifere, resultă că craniile și fața se desvditâ intr’unu sens!) inversă umilă de altulă; cu câtu cramdii este mai mare, cu atât Ii fața este mal mică și vice versa. bivisiiinea cranului și descripHuuea deo>el)ițeloru sale regiuni. Uranulă se împarte în surfața exteriorii, și surjuța in- leriord seil ancchtlică ; tisele ce ’hl compună iiindii descrise, cu deamănuntulu, nu vomă examina aci mal cu dinadinsulu de câtă obiectele ce resultă din înpreimarca lorii. Șarja! a erbaiârâ a cranului. Surfața exteridră a cranului presintă. uă regiune snperi- orti, uă regiune infeiidră, și dune regiuni laterale. GO J. Regiunea superiori este mărginită prințr'uă liniă circu- lară, cair începe de la bosa frontală mijlocie, și trecâmlu prin adâncitul a temporală se sfirșesce la protuberanța occipitală esternă. Acestă regiune acoperită în mare parte de mușchii accipito-frontall presintă : 1⁰ pe linia mediană urmele jumătă- țilorft principale ale frontalului; 2⁹ înpreunarea bi-parietală, seu săgetală, care înainte taie perpendiculară înpreunarea fron- to-parietală, și înapoi se sfirșesce la unghiulu superiorii alu împreunărel oecipito-parietarii sAu lanuleidă (X a greciloră); în lături, se vedă trei bose mal multă, seă mal putinii răsărite bosa frontală, bosa parietală și bosa occipitală superiorii; între bosa frontală și parietală, se vede împreunarea frontalo-parie- hlă, între bosa parietală și bosa occipitală superidră se vede înpreunarea lamdoidă. Deosebită de aceste trei mari bose seu proeminențe, mal sunt mal multe alte mici bose, cari în sis- temulă frenologulul Gali, aă uă mare însemnătate, și s’aă nu- mită protuberanțe. li. Rcpiunea injeriâră Seil basa cranului, turtită și forte neegală, se mărginesce înapoi prin protuberanța occipitală es- ternă, și prin linia semi-circulară superidră a occipitalului, îna- inte prin bosa nasală, și în lături în ambele părți printr’uă liniă care se întinde de 'a apofisa mastuidă, la apofisa orbi- tală esternă. Nu vomă descrie aci de câtă jumetatea posteridră a basci cranului, cca-alalte jumătate se atiă cuprinsă în descrip- tiunea feței, cu care concură a forma găunoșăturite orbitale, nasale și sigomatice ; apofisele pterigoide, și marginea poste- ridră a sfenoidulul sunt hotarulă ăstoră două jumetăți. Jumătatea posteridră a basel cranului presintă de dinapoi înainte : I" pe linia mediană, protuberanța occipitală esternă, cresta occipitală esternă, gaura occipitală și condilurile, surfață basilară. și în sfirșitu. înpreunarea transversală a articulațiunel corpului sfenoidulul cu unghiulă inferioră ciontită alo occipi- talului, seă înpreunarea sfeno~occipitul(t; 2ⁿ in lături, boscle occipitale inferiore, mal multă seă mai puțină voluminose după individ!, inprej urare la care Gali, în si sternul u seă cranul ogică i-a datu uă mare însemnătate. Aceste bose sunt mărginite la partea de susă prin linia senii-circulară superidră a occipita- lului ; pe partea loră din mijlocă se aretă linia curbă occipi- tală inferidră; despărțită de cea de susă priu sbirciturl glodo- 711 rose de cari se prindă mușchii; aceleași sbirciturf glodorose se află asemenea și între linia senii circulară inferiori și gaura occipitală, mal înainte se vede adâncai ura cotidiliană pustcribră, și gaura condiliană care nu există totă-d'nnnn. In afara condi- lurilorti occipitalului se află surfața jugulară, eminența jugu- lară și duitaa de iui>reunare piclro-wci]ritulâₜ mărginită înapoi printr’uă gaură tuarc neregulată numită ganra ruptii postrriârt, împărțită în doue printr’uă lamelă osdsă, una (interiorii unu mică, prin care trecu nervii pneunm-gastricft, gloso-faringiann. și spinală, cea-alaltă posterioră mal mare numită f/âunoptnrn iugularii, in care stă uă uiutlătură vemîsă mare, numită gt>l- Jttlfi rinei jugulare. 'fotă acostă dungă de înpreunare pietro- uccipitală, se mârginesce înainte printr’uă altă gaură iieegalâ, gaura ruptă antcriură, de formă triunghiulară, închisă prin- tr’nnu cartilagiă, și care se află la hotărnici occipitalului, cu tempoialulu și cu sfenoiduln. Dinaintea dnngel de înpreunare pietro-uccipitale, se vede fața inferioră a stâncel cu numeroselc sale sbirciturl glodorose, in urmă, de dinapoi înainte, apofisa mastoidă, dunga digastricâ. gaura stilo-mastoidiană apofisa sti- loidă, gura inferibră a canidului carotidianu: mâl înainte danga de înpreunare pietro-sfenoidală, la marginea esternă a căreia se deschide printr’uă gură dirigetă oblicii înainte și in josă, porțiunea ososă a trâmbiței Iul JJustaekiu. Astă telft tote înpreunările useloru ale jumCtățel posteriore a basci cranului vină de se concentra la gaura ruptă antcriură. Din ungliiulu internă plecă dunga de înpreunare sfeno-occipi- tală, care se întinde transversală de la o gaură ruptă la cea- alaltă din potrivă. Din uughiuld esternă plecă dunga de in- preunare pietro-sfenoidală care se continuă cu crăpătura lui Glasor. Din ungliiulu posteriorii plecă dunga de înpreunare pietro-occipitală; tote inprcuuările acestea sc facă fără ca mar- ginile se se îmbuce unele intr’altele precum se vede la bolta cranului. {legiunile laterale ale cranului. mărginite înapoi prin dunga de înpreunare lamdoidă , înainte prin apofisa urbitaru esternă, în snsă prin linia curbă temporală, mai multu seă mai puțină boltite, după indiviijl, sunt părțile cele mat turtite ale cranului. Ele presintă de dinapoi înainte : 1⁰ regiunea masloidiaiiă, gaura mastoidiană, conduct ulii auditiv esternă, ca- 71 vitatea glenoidâ și rădăcina transversală a apofisel zigomatice; 2” reyiunta siTt adâncul ura lenqmralil, concavă înainte, con- ' cxâ înapoi, mărginită in afară și in josă prin arcada :iyo- undictl seti torta capului, forte depărtată de cranii . mal cu senul la carnivori, în joșii și înăuntru printr’uă crestă (cresta sidi-temporală), care desparte adâncă tura temporală de adâncă- (tira zigomalică; pe adâncat ura temporală se vedă dungile de ilipreimare jronto-parieMd, care cobora verticală în josă, și din est renii tat ea inferiorii a căreia plecă înainte dunga nfenc- IrontalA, și înapoi dunga sjeno-parietahl; fie-care din aceste două dungi de înpreunare se sub-împarte în doue ramuri; din sfeno-parietală nască sjenu-temporala, care se cobora în josă și se termină ia crăpâturahil Glascr, și tempwo-yaridala care se dirigeză orizontală și merge de se continuă cu dunga lamdoidă; din dunga sfeno-frontală nască dunga Jmuto-jugalli care se dirigeză orizontală, și dunga sfena-jugalâ care se cohdră în josă. La tdte aceste dungi de înpreunare, este de observată că marginile oseloră ce concură la formațiunea loră sunt tăiate piezișă în forma scoiccloru, și scoica osului de susu este aco- perită de scoica osului de josă, astă felu ca ostilă de josă o- presce pe celu de susă a eși în afară. Surfața interiori a cranului. Spre a putea bine studia surfața interidră a cranului este de trebuință a avea în vedere doue tăieturi a cranului, una orisontulă, dirigetă de la protuberanța occipitală la basa fron- tală mijlocie, și alta verticală de dinainte înapoi pe linia me- diană. Hol ta cranului, compusă de frontală, de parietală și de oc- cipitală, presintă obiectele ce s’aă vetjută la descripțiunea ace- stora dse in specialii, este numai de observată in privința a- dâncăturiloră că ele suntă mai pronunțate de câtă s’ară areta după bosele corespondente esteridre, și acesta pentru că sunt in parte săpate în grosimea oseloru. Totă acestă față, mal cu sdmă pe osele parietale este brăsdată de gutiere rămurdsc, uncie vcndse, și alte arteriale, cele d ânteiii se deosebcscii de cele de alu doilea prin găurile de cari sunt ciuruite. 1>«m cranului, presintă trei serii de adân ăturl, șeii trei regiuni dispuse pe unu ]ilauu poviruitQ de dinainte înapoi și de susă in josu: regiunea anterioră, regiunea mijlocie, ți re- giunea posterioră. .I. llm/iunea anterioră sett ctuwido-JronMă. Constituită de ct timidă, de frontală și de aripele cele mici ale sfenoidului, presintă : 1" la partea de mijlocii ți înainte-, adâncat ura et- moidulă, împărțită prin apofisa crista-galli in dune gutiere a- danci, f/uticrtde etmoidale. Acesta apotisă este despărțită de cresta frontală printr’uă stirbitură, în fundulu căreia se atlă gaura chidră ; în gutiercie etmoidale se vedu găurile lamei ciu- ruite, crăpătura ettnoidală, prin care trece nervulu etmoidalu alu ramurii misalc, urma iuprcvnâril etmoido-frontale, diri- giatâ de dinainte înapoi, gurile găuritorii militare interne, și urma inpreunărei cbnoido-sfcnoidale. dirigetă transversală. Din- apoiulu găunoșăturei etnmidale, este surfața olfactivă, putim'i pleoștită de fie care parte a liniei mediane spre a da trecere nerviloră olfactivi, surfață care aparține aripilorn coloră mici ale sfenoidului2⁰ in lături, se vidă, osele orbitale, pe cari se raziiuă toburile anteriore ale cerebralul, și dunya de inpreunare Jranto-sfenoidală, care indică uniunea aripilorft celoru mici ale sfenoidului cu porțiunea orbitară a frontalului. J>. llerfiuneu mijlocie seu sfenodcmporală; ca presintă, bt purica seu mediană alcătuită de corpidu sfenoidului. gutiera optică, adâncătura pîluitard torte pronunțată înapoi; lama pă- trată, gutierile cavernose, și apofisele dittoide anteriore și pus- tcriore; in laturi, se vodă adâncâturile torte mari cari corespundă Ia cornele stonoidale ale celebrului, numite adâucăfurile /lite- rale mijlocit ale basei cranului; largi in afară, strimte înă- untru, ele simt mărgUite înainte prin marginea posterioră a aripilorn cetonă mici a sfenoidului. și înapoi de marginea sn peribră a piramidei; formate de fața superioră și anterioră a piramidei, de fața internă a porțiunii solzosă a temporalului, și de fața superioră a ăripiloră celoru mari ale sfenoidului, presintă de dinainte înapoi, crăpătura sfenoidală, gaura-mare- rotundă, seu maxi Iară superioră. gaura ovală, gaura sfem>-spi- misă, seă gaura mică rotundă, gaura internă a gânret rupte anteriore, și hiatus alu Ini Falopia; se mal vede înpreunarea sfenoidului cu porțiunea solzosă, și cu porțiunea pietrusă. A- cestă udâncătnră, este mamelonată (semănată eu andieâturil ca totă surfața cranului care corespunde la crerl, și conține gu- tiera in rare intră artera nienengee mijlocie și o venă grdsă. (. Heț/iunca posterioră a banei cranului, seu regiunea tem- poro-occipitală, presintă, la partea (lin mijlocit gutieră basilară, formată de occipitală și de lama pătrată a sfenoidulul, dunga de înpreunare sfeno-occipitală, gaura occipitală, găurile con- dileene anferidre, cresta occipitală internă, și protuberanta nc- cipitabl; în lături, adAncăturile occipitale interiore, cele mal pronunțate din tote adâncat urile cranului, formate de fața pos- țeridră a stâncel, de mai totă fața anccfalică a occipitalului, și puțină de urtghiulft posteriorii și inferiorii alti parietalului; pe acostă adâncat ură se vede gaura ruptă posteridră, urma în- premiărel temporalului cu occipitalul^, și pe luugnlu tnpreu- nărcî pietro-occipitale, o mică gutieră, numită gutieră pietrdnă inferidră-, totil pe acestă adâncătură, pe marginea sea de susu se mai vede gutieră laterală, iu care se află sinulu lateralii, și care se întinde de la protuberanta occipitală interna, merge orisontalO pene la basa stâncel, unde se lârgesee și se sucesce după dinsa, și ajungendu la înpreunarea occipito-mastoidiană; se aridică și se sfirșesce la gaura ruptă posteridră,- in astă gutieră se deschidu gaura nutxlmdiaHă, gaura conții liană pas- te rioră. cămin se albă, și gutierile pietrâse superiore ni inte- riore. fote eminențele, precum și tote adâncâturilo, de cari este semănată fața interiori a cranului, corespundă la scofâleit urile și la încolăcirile vreri lorii, pe cari cranuh'i se. tipăresce ; do aceia și la liydrocefalnlă cronicii, unde neegal itățile crerilmu dispăru prin grămădirea apel, surfața internă a cranului aida mal presintă urme de eminențe și de adâncătml. Țesătura o- sdsâ, cu tdtă tăria el, se tipăresce cu înlesnire asupra orga- nelorft, și, Ceia ce mal este de observată aci, acestă tipărire se face iu paguba țesătmet spongiose (diploe) cc se allă între cele doue «table osbse ale dscloru cranului, tabla esteridră ră- mâne străină la tute aceste necgalitățl. It Despre Cranii considerații ca regiune a colonel vertebrale. Acum căcmmsccmri tie-care din piesele cart constitue cranulu, 74 precum și rraimln peste tută, putemă arunca iui privire filoso- fică asupra acestei cutii osose. care a fostă adese ori consi- derată ca o dependență a canidului spinală și ca umfiăturâ ce- falică a acestui canalii. Din astă punctă de vedere, craniita pote ii privită ca regiunea superioră seu cefalică a osului spinării, și prin indticținne, putcinu apreția cu înlesnire analogiile și deosebirile vertebreloră cefa- lire si vertebrei or ii spinale. Deca luămă uă eobină întregii cefaln-spinală, și <> tăicmu verticală de dinainte înapoi iu două jumătăți laterale, vedenui că cavitatea spinală se continuă cu cavitatea craniană, corpuhi vertebreloră se continuă cu cmnuta prin apotisa basilară, prin coipulu sfenoidulul, apotisa crista-galli, și lama perpendiculară a ctmoidulul; vedenii! lamele vertebrale înlocuite prin bolta ososă a cranului, formată înapoi de occipitală, înainte de frontalii, la mijlocă de parietali și de porțiunea solzosâ a temporalului; apofisele sp nose representate prin cresta și protuberanta occipitală externă, atrofiate ore cum la omă, deră forte dcsvoltate la ani- male ; apofisele transverse, representate prin apofisele mastoide, zigomaticc și orbitare esterne. Se pete lesne înțelege că coldna vertebrală astu-felă privită atlânduse compusă de două părți, una destinată a fi o coldnă de razămă, seu de sprijini, cea-alaltă destinată a păstra în cavitatea sea sistemulă nervoșii, partea cea d’intâiă, neavenita a sprijină nimicii la regiunea cefalică, nu pntea ti aci de câtu rudimenterâ, iu vreme ce cea d’a doua, avvndu a păstra ună or- ganii forte multă desvoltată la omă, crerii, a trebuita se lin desvoltată în proporțiune, asemenea și la sacrum. unde mă- duva dispare, și mimat remâne de câtă unu mănnehta de nene, amă vedută că diferitele piese ce compună vertebralele la astă regiune, dobândesefl ml dcsvoltare forte mare, și din contra cavitatea să reduce la ni mică ; deosebită de acesta ș'aci ver- tebrele se lipescă de totă unele de altele, ca și la cranii. Pe aceste consideratiunis'ail admisă trei vertebre ce^tlicc. una posterioră seil occipitală una mijlocie, seă sfenn-temporo-pa- rietală, și una anterioră seă sfeno-etiuoido-frontală. I⁰. Vertebra posteriorii, seil occipitală, are drepții corpii a- pofisa basilară, drepții lame, porțiunea cea largă a occipitalu- lui, drepții gaură, yaura occipitală; apofisa spinâsă este re- 75 ' presintată, prin proiuberauța occipitală esternă, și cresta occi- pitală. de care se prindu mușchii întîtujOtorl ai capului; apo- lisa transversă, este represintată prin apoiisa mastoidă, de care asemenea se prindă mușchii laterali. Porțiunea pietrosă a tem- poralului aru putea ti considerată ca unii osii surnumenuu, destinata a păstra înăuntrulă lui urni simții specialii. •J'¹. Vertebra mijlocie, seil sjeno-temporc parietală, are drepții corpă, corpulă sfenoidulul, șefi partea pnsterioră a sfenoidulul, drepții lame și arcă, aripile cele mari ale sfenoidulul, porțiu- nea solzdsă a temporalului, și parietalii; accstu arco, forte ân- gustil la unirea lui cu corpulii, s? lărgusce într’atâtft, spre a forma mal totă bolta cranului, și ț/aura vertebrei este astu- fehi represintată de totă spațiulfi care desparte corpulu sfe- noiduhiî de bolta craniană. 3°. Vertebra anterioră, șefi sfeno-etmoido frontală, repre • sintă înainte vertebra occipitală înapoi, Corpulă, multu mal rudimentarii de câtu la cele-alalte doue vertebre, este repre- sintatfi prin apofisa crista-galli și lama perpendiculară a el- moidulul, care se continuă una cu alta, precum și prin por- țiunea corpului sfenoidulul de care ținu aripile cele mici; apculă și lamele, suntu represintate prin totalitatea frontalului, și pauru prin concavitatea acestui osii; apofisa spinâsă, nu găsimfi aci; câtft pentru apofisele transverse, ele sunt represintate prin a- pofisele orbitare așterne, cari susținu uă parte a feței, ca a- potiselc zigomatice. Ne rfimâne acum a demonstra găurile de unire, cari rcsul- t and fi din unirea scobitnriloru a doue vertebre vecine, sunt câte dou6, una in drepta ș’alta în stânga, de fiă-care pereche de vertebre, în vreme ce la basa cranului sunt uă mulțime dc găuri. Apoi, deosebita că și la sacrnm găsim ti îndoite gău- rile de unire, ca la unele animale, aceste găuri, la unele re- giuni ale colonei vertebrale sunt mai numerose, la basa cra- nului din care ești uă mulțime de nervi, urma sc fiă și mai multe găuri. Credemfi de prisosii a areta aci care sunt nervii, arterele și vinele cari trecu prin diferitele găuri de Ia basa cranului, acesta se va vede la descripțiunea nervologiei și angiologiel, Ipartea anatomiei care trateză despre diferitele vase); a tre- ’îti huită aci a stabili numai analogia care este intre găurile de unire ale vertebrelor^, cu găurile de la basa cranului. D<$vi>lt«re« țfenertdă a cranului. Desvoltamv cranului este remarcabilă prin marea sea pre- cocitat ■; îndată ce imbrioimlă este destulă de înaintată spre a se putea deosebi in părțile s61e, capultî, sub forma unei bă- șicnțe, întrece tote cele-alalte părți ale corpului. Osele boitei, destinate a protege creril, ca și la vertebre lamele protectore mădnvel spinărel, începu a se osifica înaintea dseloră de la basa cranului. Cu tote acestea, la nașterea copilului, osele basci sunt mal înaintate în ositicațiune de câtă osele boitei ; aceste din urmă se ailă despărțite de membrane, de și ele pre- sintă pe marginile lorii acele crestături prin cari mal târdiu au se se îmbuce unele într’altele. Spațierile membrânose ce se attă între osele cranului, s’an numitu foutanele, și ositicațiu- nea întindindu-se, ca la tobe osele late, de la centru spre cir- conferență, la patru ani, ele dispară cu deseverșire. Osele Wormiene. tisele wormiene astă-felii numite, după anatomistulii care colii dinteift le-a descrisă, Wormins. medică din Copenhaga, se mal umnes u axele epocb', osele complementare ale cranu- lui ; forte variabile, dupe loculh unde se află, dupe nume- rulu, dimensiunile și forma lorii, ele obicinuitei se găsesefl in- prejurulu parietaliloră, la unghiurile de împreunare ale a- cestoru ose cu cele-alalte ale cranului, denl mal cu seină la dunga de împreunare Zowrfonfo: a rare ori se găsescă la inpren- nările ccloră-alalte ose ale cranului; cu câtă cupidă la copii este mai voluminosă, cu atâtă aste ose sunt mal numerose ; reia ce se vede la copiii cu hvdropisie ancefalică. I’igura lorii este câte uă dată circulară, alte ori ovală, triau- gulară, seu cuadrilatară; fața lorii esternă este convexă, cea internă concavă, și presintă pe mărginite terii crestături prin cari se împreună mal târdiă eu osele vecine. T Progresele tle-srol tarei owloră ('wiHuhtl la adulta și la MrAnă. Treptat» lamele fibroso, și cartilagiimse cari la începută despartă lisele unele de altele, se osilică; itiprcunările se strângă asta ft-ln că devină peste putință aieilespărți fără a le rupe; d'uâ-dată cu desvoltaren in lățime, ele se ingioșă, și diploa care, in primii timpi, mai că nu esistă, se desvoltă intre am- bele table. Ele începă a se lipi înpreună la adulta și la be- trânețe dungile de împreunare dispară in mare parte, și cra- nuhî numai rămâne compusă de câtă d’uă singură piesă- Despre față. Eaia este acea sculptură ososa, Iurte complicată, situată la partea anterioră și inferiorii a capului, scobită de găunoșituri adânci, destinate a conține intr'insele organele vedere!, miro- sului și aurului, precum și aparatulii masticațiuneî țmestecărcD. Basa scheletului iepi este constituită de piese osdse des- voltate in porțiunea superidră și mizmitalâ a cilindrului vege- tativii. Precum colona vertebrală propriii disă, trimite în pă- rețil ce corespundă la acostă cilindru arcuri osdse numite eâsle, asta-felă vertebrele craniene trâmilu in același cilindru piese osdse analoge cu cdstele, dorn a cârmă formă se modifică după funcținuele speciale ce aă. Porțiunea cilindrului vegetativă, care formeză fața, este îm- părțita printr unit părete orizontală, numita bolta palatină, în doue compartimente, unulu d’asopra celui-alaltă; cmnpaitimen- tulii de susă se snb-împarte în două jumătăți laterale, prin- trunti părete verticală numită păretele f/âunoșit urilor» nasale, astu-felă că canalnlu primitivă se atlă înpărțita în trei cana- lurl distincte; doue superiore, cari sunt gâuuoșiturile nasale, și unulu inferiorii, canalulu bucală. Păretele găunoșituriloră nasale este formata d’uă lamă sim plă. parte ososa și parte cart ilagi misă : păretele esternă din care esu în găunoșituri mai multe scosaturi osdse, este forte complicată. Din punctuin de vedere alu iiilcsnirci descripții mei, fața se împarte in doue părți ; Jaba superiiirA și Jalea iujeriorâ. care este formată de unu singură osu ; falca superidră este 78 compusă eriorit, scurtă, grdsă, denti- lată se articuleză cu scobitura nasală a frontalului; 2°, cea bi- feriord, forte subțire, cam scobită la partea din mijlocii pen- tru trecerea unul firii de nervii, se unesce cu cartilagiulii la- terală alu nasului; 3°, marginea internii, grdsă susu, se altă tăiată piezișii, spre a se articula cu marginea opusă, și for- meză inpreună uă dungă în care intră spina nasală a fronta- lului și lama perpendiculară a etmoidulul; 4°, marginea esternd, puținii mai lungă de câtă cea internă, se sprijină pe apotisa montantă a maxilarului și se articuleză cu dînsa. Osele nasale se articuleză între dînsele ; se articuleză cu frontal ulii, etmoidulil, ostilii maxilară superiorii și cu cartila- gele laterale ale nasului, și sunt pătrunse de conductori vas- culare cari puiul în comunicaținne pielea de pre nașii cu mem- brana mticdsă a găunoșit uriloru nasale. V. Osele unguis seă lacrimale. Osele unguis, simtă osele cele mai mici ale feței; subțiri ca hârtia, transparente, ele au forma unei unghii, de unde li s’au dată și numele ce portă; ele se află la partea internă și anteridră a orbitului; d’uă formă cuadrilatară, pari și nesime- trice, ele presintă : 1®, Ud fațd esternă sdfi orbitalii, despărțită, în doud porțiuni neegale, prințr’uă crestă rerticatd, care se sfîrșasce în josă prinț r’unil fehl de câr ligii; porțiunea anterioră crestei, este ângustă, săpată d’uă gutieră pordsă, care, înpreu- nându-se cu jumătatea de gutieră a apotisel montante a ma- 87 xilarulul superiorii, alcătuesce gutieră lacrimală, de unde i s’a dat fi și numele de os' lacrimalii; porțiunea ăstui osii ce se atlă dinapoia crestei verticale, completezi păretele internii alfi orbitului. 2", Fața internă seil etmoidulă, presintă uă dungă verticală, corespunijetdre crestei esteriore; partea anterioră a- cestel dungi face parte din meat ulii cehi mijlociu, partea pos- teridră, aspră, corespunde cu ctmoidulalu cărui cehile «in- teriore le acoperă. 3°, Din. patru mărgini, cea superioră, nee- gală, se articuleză, cu apotisa orbitală internă a frontalului; cea inferiorii, se articuleză, înainte cu cornetulfi inferiorii prin- tr’uă limbuță care concurezi! la formațiunea canalului nasalfi, și cu marginea internă a feței orbitale a osului maxilar»; mar- ginea anterioră, se împreună cu apotisa montantă a osului ma- xilarfi; și în sfirșitu, marginea posteriorii, se articuleză cu et- moiduia. Unguis. se articulfiză cu frontalul», cu etmoiduhl, cu maxi- larulfi superiorii, și cu cornetulfi inferiorii; elfi concură la for- mațiunea sacului lacrimalii, a canalului nasalfi, și a părctelui in- ternfi alu orbitului. Osuhl unguis este forte fragetii, ceia ce presintă uă mare importanță la operațiunea fistulei lacrimale. VI. Cornetele interiore, seu sub-etmoide. Cornetele inferidre, numite și cornetele sub-etmoidale, reîn- covoiate șefi arcuite,, sunt situate la partea inferidră a păre- tehil estonul a găunoșăturilord nasale subetmoidft , și comple- teză seria cornetelonl etmoidulul. Ose, lungi, pare nesimetrice dirigete de dinainte înapoi, presintă doue fețe, două mărgini și doue estremitățl. 1®. Fața lorii interna este convexă și caută spre păretele despărțitorii alu nasului; 2®, fața esternă este concavă și face parte ne meatuhl cehi mijlociu; ambele fețe sunt aspre, spon giose, s&l, mai bine (JicOndu, presintă uă mulțime de canaturi seu jumătăți de canahirî, ramificate, destinate a apdra vasele pi- tuitarei; 3°, marginea superiorii șefi articulară, presintă de dina- inte înapoi uă margine subțire care se articuleză cu apotisa montantă a osului susu-maxilartl; uă mică scosătmă triangu- 88 Iară, numită, apofisa nasală seă lacrimală, care prin vcrfulă el se articnleză cu osulil unguis, și, prin mărgini, cu apofisa montantă spre a complecta canahilii nasală; uă lamă încovoiată, numită apofisa urechiulară, pentru c’a fostă asemuită cu u recii ia cânelui, și care îndrept ându-se în josă, se aplică în parte pe gura sinului maxilară și o ângust&A; dinapoia acestei apofise se vede uă margine mică care se articnleză cu osulu palatinii, și în sftrșitfi, între apofisa urechiulară și apofisa lacrimală, se vădu scosăturl mici cari se articuleză cu etmoidulu; ^marginea in- ferioră sdă cea liberă, convexă, este despărțită de pardos&a găunoșituriloru nasale, printr’ună intervalu mat multă seă mai puțină considerabilii, înprejurare demnă a fi cunoscută la in- troducerea de instrumente In găunoșiturile nasale; 5", căpătâ- iulil anterioră este puținii mat grosă de câtă celă posteriorii, ceia ce deosebesce cornetulă dreptu de celu stângă. Cornetele inferiore, se articuleză cu osele maxilare superiore, cu osele palatine, cu etmoidulu și cu osele unguis; ele garan- tezi dre-Cum gura inferioră a canalului nasală în contra w- puriloru esteridre și sunt învăluite în membrana pituitară. VII. Osultl vo merii. Fomerală, astu-felu numită pentru că l’aă asemuită cu fe- rulu plugului . (latinesce tomer). este simetricii, situată pe li- nia mediană și alcătuesce partea posteridră a păretelul despăr- țitoră a găuuoșăturilnrîi nasale; subțire, turtită și cuadrilanină, elfi presintă două fețe și patru mărgini. 1°, Fețele laterale, plane (netede), adesea ori sucite deuă parte seă de alta a liniei mediane, și în acestă casu convexe seă con- cave în sensulu opusă, sunt învăluite in membrana pituitară, ș presintă dungi mici vasculare și nervose; 2°, din patru margini, s'ea superioră seu etmoidală, cea mal scurtă și mai grdsă, este căpătă în formă de gutieră adâncă spre a primi cresta inferi- ori a sfenoidulul; buzele acestei gutiere, suite in afară, și nu- mite de unii anatomiștl aripele romerulul, intră în dungile părțel corespondente a sfenoidulul și completezi ună conductă micu, prin care trecfl vase și nerve; fața inferidră a acestoră aripi face parte de bolta nasală; 3’, marginea inferioră seă ma- xilară. cea mai lungă din tote, este primită înapoi iu dunga 89 formată de împreunarea oseloru palatine, și înainte asemenea a oseloru maxilare; 4°, marț/inea anterioră. sdu etmoidală, presintă eontinnațiiinea gutierel a mărginel superiore spre a se articula cu marginea inferuiră a lamei perpendiculare a etmoidnlul: 5°, mar- pinea posteriorii s^fl guturalii, este liberă, subțire și ascuțită, ea este plecată de susu în josă și de dinapoi înainte, și des- parte gurile postcriore ale găunoșiturilorfi nasale. Vomerulă se articnleză cu sfenoidulă, cu etiuoidnlfl, cu tisele maxilare superiore, cu osele palatine, și cu cartilagitdu pă- retelul despărțitorii ală nasului. Vltf. Osnirt maxilare inferiorii. In vreme ce, precum vOiJurâmă, uă mulțime de ose intră in composi țicnea fiicei superiore, cea inferiorii nu este alcătuită do câtă d’unfi singurii osii, osulă mutilară inferiorii. Acestă usfl ocupă partea inferidră a feței, și are forma unei curbe parabolice, ale cărei două estremitățî, numite ritmuri, formeză unu ungbiă drepții cu partea din mijlocii ce se numesce cor- pul ă. Corpitlil săli partea din mijlocii, represintă uă potcdvă, con- vexă înainte și concavă îuapol, și i se consideră uă fată an- teriorii, uă fată posteriori și două mărgini, uua superiorii și alta inferiorii. 1°. fața anterioră, presintă la mijlocii uă liniă verticală, nu- mită simfisa bărbiei. și care este urma înpreunărei a doue piese de cari se compune în copilărie acestti osii, piese ce românii neînpreunate totă vieța la mal multe animale, erii la altele, precum la jerpl, formdză uă articulaținne mobilă, disposițiune care este in armonie eu aceia a fiicei de susii, compusă de două jumătăți, ceia ce permite acest orii animale a înghiți cor- puri de mul volumil multu mal mare de câtu capulil lorii. Modulil cu care aceste doue jumătăți a corpului osului ma xilarfl se inprennă spre a forma unu arcă, în loch se formeze uml unghiei ca la animale, este umilii din caracterele distinc- tive ale speției omului; asemenea și direcțiunea verticală a simfisel, comparată cu direcțiunea forte oblică înapoi și în josfi 90 aprobe orizontală la animale, este unu caracteru distinctivii ah'i omului, care singură are uă bărbia. 1) înainte simtisa se sftrșesce prințr’uă eminență triangulară numită a bărbiei', înapoi ea presintă patru iniei tubercule, doue superidre ți douC> inferidre, numite 'apofise yeni (grecesce Tsvsttv bărbie) de care se prindu mușchii genio-ioidiaul ți genio- glosi. De fiă-mre parte a trimfisei, fața anterioră seă pielosd presintă: a, uă mică gropiță de care se prindă mușchii; b, uă liniă care, incepcndu de la eminența bărbiei, se dingeză piezișă in susu și se continuă eu marginea anteridrâ a rămu- rel fălcii; acesta este linia oblică seă maxilară esternă, de care asemenea se prindă mușchii; c, în susulu acestei linii se vede gaura bărbiei, gaura canalului dințară inferiorii, prin care trecă vasele ți nervele bărbiei ; d, fața anteridră a ar- cadei alveolare, pe care se observă uă serie de relievmi co- respundetore alveoleloru, despărțite prin dungi verticale cari corespundă la părețil între-alveolari; e, în josulă liniei oblice esterne, osulă este netedă și se desparte de piele prin muș- chiul» pielosă. 2”. Data posterioră seă limbuală, este ore cum turnată pe limbă; ea presintă: a, linia miloidiană, linia oblică seu ma- xi lard internă, care începe de la apotisa genei, merge în susă și înapoi, și dă prindere la mușchi; b, dedesubtul!! acesteJ li- nii, se vede uă adâncătura largă, superficială, în care stă glan- da sub-maxilară; c, d’asupra liniei oblice și lingă simfisă, se vede ierăți uă adâncătură in care stă glanda sub-limbuală, și 1n urină uă surfață netedă, acoperită de membrana bucală și ginginală. Linia oblică esternă, și linia oblică internă înpartă corpulu osului în do ud părți : una superioră seă alveolară, cea-alaltă inferioră șefi basilară; cea d’ânteiu singură constitne corpuhl osului maxilaril la tatii și la copilă; la adultă astă porțiune nu mal formeză de câtu douC treimi ale înălțime! osului, cea- alaltă treime remâne pentru porțiunea basilară; la bătrânețe, B Este de observata cum simfisa. din verticală și Ancă puținii oMiră osc, doue clavicule și patru- spre-dece coste prin cartilagele Ioni. Prin structura Ini, sternum, aparține dseloru largi, de și este urni osă lungii ; eh1 este formații de două fol compacte, forte subțiri, intre care să artă uă substanță spongiosă forte abondantă cu celule mari. Osificațiunea sternului întânjieză, astă-feh'i că penă Ia a șdsa lună a fotului, uu se vede nici unu punctă ososă; in ge- nere aparițiu ea pnnctelortl osose ale acestui osu, precum și înpreunarea lorii, varieză forte multă ; câtu despre alipirea 103 celoru trei piese de cari amil ve^utO, că se compune ster- num, cea dintâiil nu si lipesce cu coipulb mai nici uă dată, icră apendicea cu corpulu de la 50 de ani înainte. Despre coste. (Justele sunt nisce arcuri întinse de la colona vertebrală la sternum. Osdsc in patru cincimi posteriore, ele sunt cartila- gindse în cincimea torn anterioră ; purțiimea osdsă este costa propriii disă, ierft porțiunea cartilaginosă se numesce cartila- țflulă costalii. Cost ele sunt în numCrh de doue-tjeel ți patru, donC-spre- dece de fie care parte ; une ori se găsescu și douO-^eel și șese, den'i atunci costele sumumerare, sunt represintate de a- po ti se le transverse seu ale vertebrei a șeptea cervicală, șeii ale primei lombare; dovadă despre analogia ce si adâ intre aceste apofise și coste. Costele si numiră încependO de susu în josu, prima, se- cunda, etc. și sl mpartă în doul clase : 1°. costele adeve- rii te, costele sternale seu sterno-vertebnde, acele cari se în- tindă de la vertebre la sternum; 2°, coste neade virate, acele cari nu sf unescă cu sternum ; și coste flotante, cele dune din urmă, a căroru estremitate anterioră este mobilă în grosimea pâreț ilorti pânteceloru. Costele presintă caractere generale cari Ie deosebesefl de cele-alalte dse, și caractere proprii cari le deosebescu intre d însele. Caractere generale ale costeloră. Costele represintă nisce arcuri osdse, turtite, do uă lărgime de la 10 peni la 18 milimetre, de uă grosime de 2 milime- tre, și de uă lungime care varieză după rcndulu ce ocupă ele în coșulă peptulul. Direcțiunea lorii este cn atâtă mal multă oblică de susă în josă și de dinapoi înainte, cu câtu se află pe unu rendu mal josu, astă-felu că ele formeză cu colona vertebrală unii unghiu mal deschisă susu, și josă mai ascuțitu. Costele începu înapoi printr’uă estremitate, mal voluminosă de câtu restulu osului, capelă castel, care presintă două ju- 104 nifttftțl de fațete una în susu și alta in josă, despărțite printr'uă crestă; aceste fațete se articuleză cu jumătățile de fațete co- respondente ce se află jie corpulă vertebreloru dorsale. După capă vine uă porțiune mal ângustă, gdtuhl castel, turtită de dinainte înapoi, și care se Indrepteză de dinăuntru in afară, și de susă in josă; partea sea posteriorii forte aspră, corespunde la apofisa transversă a vertebrei de desubtfi, pe care se spri- jină prin legături puternice; in afara gâtului se află uă tube- rositate, care, prin partea sea din josu și de dinainte, se arti- culeză cu virfulă apofisel transverse a vertebrei corespondente. După ce costa mal merge în aceiași direcțiune ca și gâtidă, într’uă lungime ca de 30 milimetre, lungime care varieză după rîjidulQ ce ocupă ea, d’uădată se indreptdză de dinapoi înainte formândft uă curbă de unu diamentru multă mal micii de câtă restulă osului; locnlu acestei incovoituri este însemnată pe partea convexă printr’uă dungă scosă, oblică de dinapoi îna- inte, și de susă in josu, numită unghiuță costel, de care se prindă tenddnele mușchiului sacro-lombarO; spațiulu dintre tn- berositate și unghiu este partea cea mal grdsă a coste!; îndată după unghiu, costa se indrepteză lârgindu-se și subțiindu-se de dinapoi înainte, și se sfirșesee de uă dată la uă distanță ore care de sternum cu care se unesce printr’ună cartilagiu. Lângă căpătOiulu anteriorii aht costei, se observă uă dungă oblică mal puținii pronunțata de câtă aceia ce alcătuesce un- ghiultt de dinapoi numitu unghiuță anteriorii și de care se prindă asemenea mușchi. Costa deră presintă : 1°, unii cityiitriu posteriorii convexă, susținută de ună gâtă: 2", unu căpăteiU anteriorii care se ar- ticul^ză cu cartilagiulă; 3“ ună corpii înpărțită in /ața erimid. sdd pielii să, convexă, cu dungi pe ici pe colea de cari se prindă mușchii, dintre care cea nud posterioră st numesce unghiuța posteriorii, și cea mal anteriorii ungkildti anterior» : în Jiița internă, pleorală seă ptămânară, concavă, netedă, căptușită de plevră, și respumjemltl la plămâni ; în marginea superioră, în linie curbă, grdsă, de husele esterne și interne ale căreia să prindă mușchii intre-costall ; în marginea injeribră, de uă curbă mal mare de câtă a marginel superiore, subțire și să- pată de unii ^ănțulețu pe buza internă, iu care se află aperate vasele și nervele intercostale. Deosebită de încovoitura fețeloră, costa se mai află încovo- iată și despre mărginiic sble, căpătândă anterioră este răsucim de din afară înăuntru și de susă în josă, iâră căpetâiulfl pos- teriorii într’ună sen să opusă, astu-felă că uă costă pusă pe unft plană orizontală, nu pute sta pe acestă plană prin măr- ginite sele. Conformttțiunca interiâră. De și cestele sunt ose lungi, conibrmațiunea lorii interidră este aceia a oseloră late ; între două lame grbse compacte să atîă substanța spongioșă; am- bele însă aceste substanțe sunt astu-felu repărțite îutr’ânsele. că ele sunt mlădidse și elastice. Dcsrol tarea castelor R. Cestele potă ti așezate între osele cari se desvoltă cele dintâiă ; osificați un ?a loră începe prin trei puncturl osose de la patru-tjed (Jile încolo ale viețui in- tra-uterinc. Caractere ce deosebcscli castele, intre dînsele. Aceste caractere sunt: 1°, lungimea, care merge crescânda de la ânteia la a șeptea, și descrescendă de la acesta la a doue-spre-^ecea; 2“, încovoitura, care aparține la cercuri d’ună diametru variabilă, costele superidre aflând n-se la verfă, și cele interiore la basa conului ce represintă peptulu ; 3°, și în sfâr- șită sunt bre cari particularități ce aparținu în propriu la ân- tâia, a doua și a treia costă, precum și la a ună-spre-ijecea și la a doua-sprc-ijccea, particularități pe cari le vomă studia aci. hinta costă, este cea mal scurtă și mal lată din t6te cas- tele ; ea este încovoiată numai despre margini ieru nu și despre fețe : și nu este resucită ; încovoitura ei este de uă cir- conferență multă mal miciV de câtă acea a celorft al alte coste; eăpătâiulu seă posteriorii este mică cu uă singură fațetă con- vexă, și cu unu gâtă lungă și subțire ; tuherositatea este forte volumimîsă; asemenea și căpetâiulfl anterioră este mai lată de câtă cele-alalte coste. Din doue fețe ale acestei coste, cea superibră presintă doue depresiuni (apăsări) despărțite de unii tuberculă ; depresiunea anterioră corespunde la vena sub-cla- viară, cea posteridră la artera cu acela-șl nume. De tubercul ulă ce le desparte să prinde mușchiulft scalenfl-anterioru ; acestft 100 tuberculii ce să aHă in vecinătatea mărginei interne, și care este birte importantă la legătura arterei sub-daviare, lipsesce adese ori. Din marginelc primei coste, cea internă este concavă, cea externă convexă și fără șănțulețfi; fața superiori, mal ]>re- sintă lângă căpătâiuln anterioră uă depresiune făcută dc cla- viculă care apasă pe dinsa, și cu care câte uă dată se atiă chiarfi articulată. zi dona costă, de aceiași formă ca cea dinteift, este în- doită de lungă; și nu este resucită, astfi-lelfl că, ca și cea (linteia, pote sta p'unu plană orizontală : fața el esternă, di- rigeU in susft, presintă cam pe la mijlocii, uă eminență as- pră de care se prinde mușchiultl marele dintilaru; fața internă presintă înapoi, lângă tuberositate, unti mică șăuțulețu; căpe- tâiulft posteriorii, presintă doue juinMățl de fațete. .4 treia costă, se deosebesce de a doua prin lungimea ei mal mare, prin presența unghiului posteriorfi care lipsesce la cele doue precedente și prin resucitura căpetâiuriloru astă-feln că nu pote sta p’unii plană orizontală. /I uHfl-spre-<]eMa și a dour-spre-ițecca costă se deosebesciî de tote cele-alalte prin caracterele unnâtbre : 1°, prin arcu- rile ce aparțină unei circonferențe multu mal mari de câtă arcurile celoră-alalte coste ; 2", prin capetele loru cari nu au de câtft câte uă singură fațetă articulară; 3°, prin lipsi de unu gâtfl propriă disfl ; 4°, prin lipsa de tuberositate ; 5", prin lipsa de șănțuleță; și în sfârșită. 6’, prin căpătâiele loru an- teriorc, subțiri și ascuțite. Deosebirea intre aceste două din urmă coste, este in lun- gime numai, cea de a doue-spre decea allându-se mai pe ju- mătatea celei de a unlt-spre-decea. Cartilajele costale. Costele datorezi mlădierea și elasticitatea loru, mal cu senul cartilajelor^ costale ; ca și costele, ele sunt in uumeru de dond-spre-tjcce; intervalele ce le despartă, mergu micșorându- se cu câtu s6 apropie de cele de josu. Cele șepte dintâift car- tilagiurl să articuleză d’a dreptulfl cu sternum; din ultimele cinci cartilagiurî, trei se lipescfl de cartilagiurile costeloră ce 107 se, atlă mal snsil, icră cele doue din urmă, sunt libere în pă- rețit abdomenului (pântecele). Cartilajele costale sunt fote turtite ca și cestele și presintft acelea-șl dimensiuni ca și cestele la cari aparținu ; căpetâiultl lorii esternă intră într'uă cavitate săpată in căpetâiultl costel; căpetâiulO celă internă mal subțire de câtă celu esternă, este nnghiosă și să articulăză cu fațetele asemenea utighiiise ale sternului ; fața lorii anterioră seft pielosă, este puțină convexă și de dînsa să prinde mulțl din mușchii pieptului; fața loră posteridră săă mediastină, este puțină concavă; de marginile loră superidră și inferioră să prindă mușchii inter-costali. Cartilajele costale sunt din ce în ce mal lungi, încependă de la celu dintâiu penă la așcptelea, și din ce în ce mal scurțl încependil de la ală șeptelea penă la celă din urmă ; acestă deosebire în lungime provine din pricină că primele coste se dirigeză spre sternum de susu în josă, și de dinăuntru în a- fară; deosebită de acesta, sternum ne avendu de câtă uă lun- gime pe jumătate de aceia a păretelul laterală ală toraxulul, a trebuită ca cele patru din urmă cartilagiurl sternale, să se prelungescă de josă în susu, ca să mergă să-și găsescă locă a să prinde de sternum, seă să se aplice pe marginile interiore ale cartilagiuriloră vecine de susă. Curtllațfiidft celă dintâi ă, să deosebesce de cele-alalte, prin grosimea, lățimea și scurtarea lui, precum și prin tendința ce are de a se osifica de timpuriii. Ală 2-lea și ală 3-lea catlHagiurt, să deosibescfl de cele- alalte fiindu multă mal scurțl, și articulându-se mal în linie dreptâ cu sternum, nu ieă direcțiunea oblică ca cele-alalte ce vină după dinsele ; in sfârșită cartilajele cele doue din urmă sunt forte scurte, și să perdă în păreți! abdomenului. Despre toraxu în genere. Sternum, costele și fotă regiunea dorsală a colonel verte- brale, constitue șarpanta unei cavități mart splancbnice, toruxulfi, destinate a conține și a protege într’ânsa principalele organe ale răsuflare! și ale circulațiunel. S>tii(tțht ii ea. Toraxuln se aftă dedesubtulu capului, de care se desparte juin 108 gâtă, d’asupra abdomenului, ți între estremitățile superiori¹, nu- mite pentru acesta membrii sdu estremitățile toracice; de aci provine că capulu și estremitățile posteridre se află sub uă mal immediată influență a organelorft conținute în toraxă, și a inimeS în particulară, de câtă estremitățile inferidre; ceia ce esplică și ințiMa mal mare a boleloru părțiloră de susă, precum și in- rîurirea a unul gâtă scurtă asupra prodiicțiunel apoplexiel. Cavitatea toracică, care la partea de susu, este bine măr- ginită, josă în aparență se confundă cu cavitatea abdomenu- lui, de care însă se află despărțită, precum vomă vedea maî la urmă, printr’un& părete mobilă, mnșcnlosu, numită diafrag- mnlă. Dimensiunile, forma generală și direcțiunea. (Capacitatea toraxulul, in genere, este în proporț lunca volu- mului plămâni lorii, cărora acostă cavitate este mal cn s6nâ des- tinată. Unu peptă mare, bine desvoltată, dovedesce totu-d’auna plămânii vo luminoși, uă răsuflare puternică, uă circulațiune și uă nutriți une activă, pre’um și uă mare desvoltare a muschi- loiă; într’unft cuvîntă, elu anunță pbnitudinea viețel și vigdrea constituțiunel. Toraxulu, fdrte deosebitii în privința extensibi- litățel de cavitate abdominală care câte uă dată pute dubeiidi unii voi urnă fărte mare, se dilat^ză și se strînge într’ună modă forte mărginită; de aceia și găsimu în structura lui îndoită condițiutie, de soliditate și de mobilitate pentru a servi ca uă cutie protectricc a organe lord ce conține, și totu-uă-dată a în- deplini funcțiunea de fol resuflătdre. înălțimea toraxulul, nu pdte ti măsurată într'ună modu e- sactu din cansa diafrauniuluU acelii părete mușchulosa care se antică seil se lasă în josă, după voiumulu viscerdoru abdomi- nale in starea lorii normală seu anormală. și la muiere în starea însărcinatei; de unde resultă Ia unele castul, uă mare greutate de a determina deca tină instrumentă rânitorii a pă- trunșii în peptri seă în abdomenu. De aceia și convine a in- părți cutia osdsă ce constituie toraxulu în doue părți; una superioră, susu-diafrufimaticft, care alcătnesce peptulft propriu disu, și conține plămânii și inima; și alta inferiori, sub-dia- fragmatică, care conține viscerele abdominale, adecă ficatulu, 109 splina, rinichii, stomaculu, duodenum, și uă porțiune a colonu- lui; ambele aceste porțiuni ale toraxulul varieză iu proporțiu- nile loră respective, și adesea ori partea abdominală cotropes- ce pe cea superidră sdă toracică; aceste variațiuni însă pri- vescă mal multă părțile laterale, căci la mijlocii, înălțimea to- raxuhil este mai totu aceiași. l-urniți toraxulul varieză asemenea, după indivizi după sexă, și după vîrstă. La animalele claviculare, și prin urmare la omu, toraxulu este turtită de dinainte înapoi, este din contra turtită în lături la animalele ncclaviculate; acesta din urmă disposițiune se găsesce câte uă dată și la omu; sternum este boltită îna- inte, umerii resăru în lături, și peptnli! este lungă și îngustă, precum sc vede la ofticoși. Varietățile individuale a conforma- țiunel pieptului provină adesea ori și din compresiunile reînnoite sefl permanente asupra acestei cutii osose; de multe ori, copiii cari aveau la nascere peptulă loră bine conformată, din pricina doiciloru sternum s’a boltită înainte și cartilagele costale s'au copleșită; asemenea și la femei strîngcrca corsetelonl a îurîu- ritfl de multe ori asupra conformațiunel peptulnl. Toraxulu, ca toți păreți! cavitățiloril, presintă uă surfață e- steridră, și uă surfață interiorii; și forma lui de conă, per- mite de a-I considera uă circonferință inferidră seft basă, și uă circonferință superioră seu verfQ. Surfafa esleriâră a loraxultti. presintă uă regiune ante- riorii, uă regiune posterioră, și regiunile laterale. Jhi/iitnea antenură seu stenutlă , multă mai largă josu de cât îi susu, alcăttiesce uml plano plecată de dinapoi înainte și de susă in josă, și presintă; l", la mijlocii fața pielosâ a ster- nului; 2ⁿ, în lături, seria articulați uni loră cartibigdorQ costale cn sternum; 3°, cartilagele costale, cn atâtă mal lungi, cu câtu se cobora mai josu ; 4°, între cartilagiurl, intcrvalur!, numite spafiurl hitcrtMxMe; 5®. în afară de cartilage, uă linie oblică de susu in josu, și de dinăuntru in afară , liulu choudro-cos- tală, care indică seria articuiațimiiloiă a cartilagcdoră costale cu costele; 0’, mal în afară, uă altă linie cu aceia șl direc- țiune ca cea precedentă, și care este alcătuită de unghi urile costale anteriore. llețpuuxa jwxleriără seu vertebrală, presintă pe linia medi- ană, seria apoiiseloru spinose dorsale ; pe lături; 1®, “litierele 110 șefi șanțurile vertebrale; 2°, scria apofiselonl transverse dor- sale ; 3°, articulațiunea lortî cu tuberositățile costelorâ ; 4°, partea posteridră a spațiurilorti inter-costale ; 5°, uâ serie de surfcțe ce s6 aHă între tuberositate și ungliiulu posteriorii aiu cdstelonl, surfețe cu atâtfi mal largi, cu câtă sd cobdră mai josh ; și in sfirșitu, 6’, uă liniă oblică de snsfi in joșii și de dinăuntru in afară, represintată de seria ungbiurilorO posteriore. ilft/iunilc laterale sdu costale, cari se lărgescu din ce în ce mai multii de susii în josfi, represintă unii felu de grătaro oblicii de susîi în josu și de dinăuntru în afară, multu mal convexă înapoi de câta înainte, formații de seria cdstelorfi ș’a spațiuriloru intercostale, cari de ce inergu în josă se ângus- teză. Sarfnța interiorii a toraxulul, are ca și cea esternă patru regiuni: rețfiunca anteriori este întocmai ca și cea esternă, cu deosebire că este concavă în locu se tie convexă; rtyiu- nea posteriori presintă: 1°, pe linia mediană , coldna dorsală, care face relievfi în cavitatea toraxulul ș’uă îm- parte în doue părți d'uă potrivă; 2°, în lături doue șanțuri a- dânei, auguste susii și largi in josu și cari corespundă la con- vex itat ca poște rid ră a plămânilor Ci; regiunile laterale, ca și cele esterne formdză unii planii plecată, concavii, în lo ii d’a ti convexă ca celu de dinafară. Chcomferența superioră șefi vlrjulă, este ângustă tăiată piezișă, de susii în josu și de dinapoi înainte; ea are uă mai mare întindere în curmezișil, de câtă de dinapoi înainte și este alcătuită înainte de căpătâiulu superiorii alti sternului, înapoi de prima vertebră dorsală, și în lături de primele două cdste și cnrtilagele Ioni. Prin acostă gaură, pe care uâ ingusteză claviculele, trece trachea-arteră, esofagulfi, cauahdQ toracicii, arterele și vinele forte mari, cari aparțini! șefi capului și gâ- tului seu membrilorfi toracici, vtrfulu plămâniloru, și mal mul ți mușchi aî gâtului. drconiferența inferiorii seu basa, forte largă, este ca și cea precedentă, mal întinsă în curmezișil de câtu de dinainte înapoi; ea presintă înainte: 1°, Uă scobire mare, mărginită la virftl de apcndicca xifoidă, și în lături de cnrtilagele coste- lonl a 7-a. a 8-a, a 9-a și a 10-a; și de căpătâiele libere 111 a costelorft a 11-a ș’a 12-a; 2°, înapoi, se vede, de fiă-care parte a colonei vertebrale, uă scobi re mai puțină adâncă de câtă cea precedentă de dinainte, scobite alcătuită de uughiulă ascuțită formată de costa a 12-a cu coldna vertebrală: de totă acestă circomferență inferidră se prindă uă mulțime de mușchi. Aci este de notată marea mobilitate de care se bu- cură gaura inferidră a tomului, care neîncetată se dilatezâ și se restrânge, în vreme ce gaura superidră stă immobilă și nu putea fi altu-felă, cându ne gândimu că gaura inferidră avea trebuință de acestă mobilitate la mecanismul^ răsuflărel, pre- cum și la dilatați uni le accidentale, cum este însărcinarea la femeie, grămădirea de licuiduri în cavitatea abdominală, și alte asemenea incidente, în vreme ce elasticitatea și mobilitatea găurel de susă, în momentele restrângere! atu fi comprimată trachea-artera și vasele însemnate ce trecu printr’însa. DesvoUarea generala a tararului. Thoraxulft presintă la diferitele vîrste ale viețeî, forte mari deosebiri, în raportă cu acelea ce presintă organele conținute în cavitatea sea. Unulti din caracterele cele mat msemnate la fetii, este pre- dominarea dimcnsiuniloră antero-posteriore asupra celorft trans- versale; în adevCrft, la acestă vîrstă, sternum este forte de- părtată de colona vertebrală, și scosft înainte, ceia ce se es- plică prin volumulă mal mare ce are inima la vîrsta asta, și prin presența unei glande numită Humus, ce se atiă în media- stinulfi anterioră, în vreme ce plămânii se află încă puținft des- voltați și ocupă părțile laterale. A hi douilea caracterti alu tomului la față, este lipsa gu- tiereloră din lăturile colonei vertebrale în cari stau jmrțile po- sturi dre ale plămân iloră, de unde resultâ și lipsa relievuriloră ce presintă pe din afară astă porțiune a tomului la adultă; aceste două caractere țină dc puțina încovoitura ce aii costele la fetii; în urmă castele încovoindu-se din ce în ce mai multă, diametrele antero-posteriore se micșordză,ccle transversale crescu și gut icrele posteridre se adâncesc^. Alai este de observată la fetu, micșorimea diametrului verti- ticală, mai cu seină în lături, din causa pleoșfirei plâmânilorft și ardicarea în susu a diafragmului de către viscerele abdomi- nale, cari sunt forte desvoltate la vîrsta asta, deră mai cu semă ticatulu. 112 La nascere însă aerulu năpădindă in plămâni și dându-le unfi vnlumă îndoită și întreită, ca celu ce aveaă penă aci, pieptulă se lărgesce de uă dată. La epoca pubertăței, toraxulă prin desvoL tarea aparatului resuflătoni fcșî iea totă întinderea lui. La bă- trânețe, diferitele piese ale sternului afară de cea dintt-iu li- pindu-se, precum și cartilagiuiile osificându-se, tmaxulu tiu mai arc aceașl elasticitate și prin urinare deosebitele părți celu eoni • punți, nu se mal potu mișca bine unele pe altele. SECȚUNEA IV. Despre membri său estremităH. Amft studiată penă aci treptată : 1", Colona vertebrală, care este piesa fundamentală a șarpantei animale; '2ⁿ, Cavitatea to- racho-abdominală, întocmită de sternum dc coste și cartilagele loră; 3°, cranulă, pe care Pamă considerată ca tiă umflătură mare a colonei vertebrale; 4°, fața, a cărei laici potu repre- sinta costele vertebrclorft craniene. Colona vertebrală singură a putută servi la mal multe ani- male ca organă de locomoțiune, și falca ca organu de apucare; aceste animale însă suntii destinate a trăi în apă, seu a se tirî pe plmentu. Omului, precum și animaldură ce trăescu în aeră, a cărora cokină vertebrală nu este construita spre a le servi la uă locomoțiune completă, le-a trebuită acele lungi a- peudice locomotrice, cari se țină de corpă prin unu căpătăiu, și remână libere în totă cea-aialtă parte a loru. Aceste apen- dice s’aă numită membri seă estreinitilil, pentru că suntu păr- țile cele mal depărtate de organele centrale ale corpului. Mem- brii suntii în numeră de patru, doui superiore șefi toracice și doui inferiore seu abdominale, cari se sprijină pe abdo- menu; cele dinteiă destinate la omft, a prinde corpurile, ale atrage, șefi ale respinge, cele de ală douilea ca doui stâlpi des- tinate a susține corpulu și a-lă transporta dintr'untt locu in- tr’altuhl. CâteșI patru membrii, iudejdinimlă funcțiuni comune, sunt con- struițl pe acela-șl țipă fundamentală, și presintă mari analogii avendă însă și funcțiuni speciale, presintă deosebiri corespon- dente cu acele funcțiuni. 113 Disposițiunilc generale și comune care caracterisă osele mem- brdortt, sunt : câteșl patru sunt ii înțepeniți pe trunchi ft prin- tr’uinl brâft ososft, cel superiori prin brâulft seu zona scapn- lară, spata, col inferiori prin brânln, seft zona pelriană, seft ^.i- si nulii (lighcnulii); osele nicmbre'oriî se presintă ca nisce pâr- ghii țilindrice, in formă de cnhine, compuse de piese mobile unele pe alte; aceste ose niergtl decrescimdft atâtii în \uhimu cutii și în lungime, icră niimernlu lorii crescu, de ce se de- părtezi de centru; de aci resultă că arliculațiunile loră se immul(escfi cu câtu se apropia de Căpătâiele lorii libere. Despre membrii fhoraeicl șeii esfremifâfile superiore. Estrem tățile superiore, seu membrii thoracicl, se inpartu în patru părți: 1°, spata-, 2°, brahilii; 3a, nute-brațulii; 4“, mâna. Spatii. Spata aședată la partea superiori și laterală a pieptului, se compune de doue ose, cari articnlându-se înpretină alcâtuescu unii felii de brâu șefi zonă, cu doue ramuri : una orizontală, represintată de claricahl, și alta verticală, represintată de omo- pliltil. Clavicula. (hnicultt, joci unfi rolă atât ii de însemnată îu mecanis- rnultl brațului toracicii, că pe presență seft pe lipsa el la unele animale, s'a întemeiatei nă clasificați une in animale davi- culate, și în neclaviculafe. Ea polc fi considerată ca centrul u mobilii alu tutulmii niișcărilorft estrcmitățel superiore. careia îi servă ca uă proptea. Clavicula, astii-fehi numită fiindii că a foștii asemuită cu uă chec, ocupă partea superidră și anterioră a t.oraxului, și alcătuesce partea anterioră a spatei; ea este așeijatâ în cur- mczișft între stirnum pe caro se rezumă, și omoplații, după care se mișcă. Imnț/imea, ilirfcțiunra și volumiilii ei, varieză după indi vbjl, după protesiunea la care ei surită dați și «lupă șexu; la s 1 14 fenice, ea este, mal lungă și mal subțire, precum asemenea la omenii cari sf dai'i Ia uă muncă obositorc, ea e desvoltată iiitr’unO modă simțitorii, și incovoitnrile s<- făcu mal pronuii ciate, Clavicula este miCt osii lungii, parii și prin urmure ne- siinctricu, rotmidu la iăpctâiulu ei internii care este mal vo- luminosti, turtită de susti în joșii în a treia parte a sa es- ternă. Direcțiunea claviculei este forte de observatii ; ea începe in afară printr’umi câpetâiii tnrtitii, sf incovoic îndată făceit- du sC concavă înainte, ișl schimbă în urmă direcțiunea, și se încovoe din noii și mal inultii, formândii uă convexitate îna- inte ; de unde resultă că clavicula descrie doue încovoiturl în sensă opușii, disposițiune forte favorabilă pentru soliditate care indocsce puterea resistențet în contra corpurilor!! dirigetc de din afară înăuntru. Clavicula se înpartc în corpii și în ctlpîMie. Carpuhl, pre- sintă doue fețe : una superioră și alta inferiorii, doue măr- gini : una anteridră și alta posterioră. 1". Fața superiorii a corpului claviculei, care se aHă mai de totii sub piele, este espusă la acțiunea corpuri lorii esteri- dre de unde provine și desa ruptură a acestui osii ; ea este acoperită de piele, de mușchitilu pielost'i, și de uă mulțime de răumri ale rățelei nervose cervicale ; de aceia și loviturile cla- viculei sunt foite durerdse; lângă căpătâiulii internii, acesta față presintă unii tuberculii de care sC prinde mușchiiihi ster- iio-cleido-mastoidiiuift ; asemenea și la partea esternă se vedii rugosități tută pentru prinderea de mușchi. 2°. Fața iajcriâni. Iată In afară, strimtă înăuntru, totu ca cea superioră, este scobită de unu șănțuleț!!, țjiibcra *ub- claeieiâ, dirigetă iu lungimea osului, și în care se alia ună mușchin, nnișclnulu suh-claviarii, câte uă datii pe acesta fața, lângă câpMâiuhi dinăuntru, se vede uă fațetă care se articu- leză cu prima costă ; lângă căpetâiulu ost erau, se găsesce uă tuberositate și uă dungă forte aspră îndreptată piezișii de dină- untru, în afară și dinapoi înainte, de care se prindă ligamen- te p ti terni ce cari o legă cu apofisa coracoidă a omoplatului. Acesta față corespunde in treimea de dinăuntru, la costa ân- tâia, pe care o încrucișeză ; în treimea din mijlocii, la pri- mulu spaciii intercostală, de cure este despărțită prin tețeua nr>_ ncrvosă brațială și prin vasele axilarc, și in treimea din afară alin în raportă cn apolîsa coracoidă, și cu articulațiunea brațului cu spala. 3' Marginea anleriină, subțire în afară, se lărgesce îna- untru unde devine ca uă față; concavă în treimea din afară, ea devine convexă în cele doue treimi interne, convexitate care permite claviculei a resista prin meeanismnlă bolteloră, acți- une! hnituribiru de dinainte înapoi; de treimea sa esternă, care este forte aspră, se prinde mușchinlă deltoidă, ieră de cele două treimi interne, mușchiulă pectorală eclă mare. 4°. Marginea posteriorii, concavă și netedă in cele patru cincimi interne, devine convexă și aspră în cincimea esternă, de care se prinde mușchiulă trapesă ; în raportă cu vena sub- daviară care merge d’a Imigulă el, ea corespunde la artera > n același nume, la mușchii scaleni, și la rețeua brațială; d'a Inngulă părțd sale de din afară, se aîiă mușchiulă omoplntă- liyoiidiană. După tote aceste vecinătăți ce are clavicula, se înțelege de ce primejdie pdte ti frângerea ei, cândn verfulă mal multă seu mai puțină ascuțită ală ășchiiloră, petrnndu în nerve, seu în vase, Clavicula se mal atlâ prin fața sa inferidră iu raportă cu verfulă plămânului, împrejurare care permite a esplma so- noritatea acestei părți a plămânului prin percusiunea claviculei. 5". (Jilpetâiiihi externii seu ticmuiah'i alu claviculei, este subțire, turtită de susu în josă, și presintă uă fațetă articu- lară forte stiimtă, ce-caută in afară și in josu, și se articu- ieză cu uă fațetă corespondentă a acrondomdnl; acesta căpe- teiă, ce se atlâ sub piele este partea claviculei cea mai slabă și cea mai espusă ia acțiunea iovituriloră esteriore. G". CiipMiiiilă interni'/ seă slcrnalîi, este din contră partea cea mal voluminosă și cea mal țspăuă a osului, și s’ară pute numi capnhl claviculei: eln se articuleză cu steruum prin fațeta con- cava ce se vede pe acest u osu, pe care dă ntrece diti tdte părțile. Clavicula se articuleză cu doue o e. tu steruum și cn o- mophitulu, și adesea ori și cu prima ciistă. Despre omoplată. Omoplatnln (de la grecesce sp.oî spala și large), este 1)6 ostilii de căjietenie alu spalel, a curci parte posterioră, e!rt o constitne la omu. La multe animale el îi singurii alcătuesce spala : aședată ca uă pavădă la partea posterioră a tnraxu- luî, elu corespunde ia părțile laterale ale osului spinărel, de care s(- apropie seă se depărteză, după mișcările membrului toracicii, căruia II servă ca unii punctă de sprijină mobilu. (hnoplatniă este ună osu ne-simetrică, lată, subțire, trian gularu, care presintă două fețe, trei mărgini și trei unghiuri. 1". fouța anterioră seu cstidă, c<>n avă, adâncă, numită și adâncătura sub-scapidară, umplută cu mușchiulă ce portă a- cela-șl nume, presintă creste dirigete piezișă de susă în josă și de dinăuntru înapoi, de caii s6 prindă aponevrdsele muș- chiului sub-scapularn. Acestă față, la uă con formațiune bună a pieptului, este așezată n tocmai pe surf >ța toraxulul, cândft însă pieptulă se âugusteză, ca la ofticoși, omoplatele română depărtate înapoi de pieptă ca nisce aripi. 2". foața posterioră seu superficială, se atlă împărțită in două regiuni printr’uă eminență triangulară, numită spina sca- pidarâ ; ace tă spină, situată la nivelulă pătrime! superidre. și a celoră trei pătrimi inferidre ale osului, sf întinde pe totă lărgimea lui, se indrepteză în cnrmezișu înapoi, în afară și puțină tu susu, și încovoindu-se, lățindu-se, merge de să stâr- șasce prin r'uă apofisă mare, numită acromion. Spina scapu- lară, presintă uă față superioră. care face parte de adâncă- tura susa-spinală și uă față inferioră. care face parte de a- dâncătura sub-spinală ; uă marf/ine esternă, scurtă, concavă, grosă, netedă, care servă de scripeții tendunuhn mușchiului suh- spinalu ; uă margine posterioră, grosă, care st simte sub piele chiar la indivizii grași, presintă la căpetâiulă internă, nu surfață triangulară. netedă, pe care alunecă uă aponevrosă a mușchiului trapeză ; aceste doue mărgini, sc continuu cu a- pofisa acromion (de la grecesce vertu și mțuw spală), care este punct idn celu mai înaltă alu spalel: locnlă unde spina se continuă cu acromionulii, si? âugusteză, în urmă acromiomdu si* lărgesce, și presintă uă față posterioră. uă față anterioră. nă margine superioră, uă margine inferioră, uă basă și unu verfu. fotța posterioră a acromionului, este convexă, aspră, despărțită de piele printr’uâ țesetură tibrosă. și printr'uă pungă sinovialâ ; de dînsa se prinde trapezulft și ligamentulft aern- 117 mio-clavicnlaru. anterioră, concavă, netedă, corespunde la articulați unea brațului eu spala. Marginea superiorii, de care se prinde trapezulă, presintă uă fațetă care se articuleză cu uă fațetă coresjmmjetdre a claviculei; de marginea inferiorii, con- vexă, aspră, se prinde mușchiulu deltoidă ; verfulA, alcătuesce partea cea mal înaltă a spalel și de dinsulu se prinde liga- mentulu coraco-acromialu ; basa, sC* continuă cu spina scapn- lară. Totă partea feței posteridre a omop'atului ce se află dasu- pra spinei scapulare, și care alcătuesce adâncătura susă spi- nosă, mal strâmtă și mal adâncă spre marginea dinafară, mal largi și mai întinsă spre partea dinăuntru, este umplută cu mușchiuhă susă-spinosă. Partea ce se află iu jostihl spinei al- cătuesce adâncătura sub-npinosit și este umplută cu mușchiulu sub-spinosu. Spre partea el esternă, acestă adâncâtură presintă uă crestă verticală care desparte din adâncătura sub-spinosă, uă surfață ângustă, lungă de susă in josă, inpărțită și ea prin- tr’uâ altă crestă piezișă in duuC surfețe mal mici; de cea su- peridră se prinde mușchiulă rotundă celă mică, și de cea in- teri oră, mușchiulu rotundă celă mare. Din margini, în numirii de trei, cea internă, care s’a numită, basa omoplatului, marginea vertebrală seă spinală, este cea mal lungă Ia om», in vreme că la animale este cea mal scurtă ; acestă margine, subțire este piezișă de dina- fară înăuntru in pătratulu de susă, și de dinăuntru inafară in cele trei pătrate interiore ; marginea superiorii seu cervicală, cea mai scurtă, si cea mal subțire, presintă uă știrbitură, care se preface in gaură priutr’ună ligamentă, și printr’insa trece numai ncrvulă s usă-sc ap u tarii, câte uă dată și vasele susă sca- pulare. Marginea esternă șefi a.tilam, cea mal grdsă și mai țepână plecată în josă și înainte, este despărțită de toraxă printr’nnă interval0 care alcătuesce ceia ce se numesce supeiora ; grosimea acestei mărgini merge crescendo de josu in susă, unde se s fir șa sce prin cavitatea glenoidă ; supt acestă cavitate se vede uă apăsătură triangulară, aspră ș’ună tuberculă, de care se prinde porțiunea cea lungă a tricepsulul brațalu. J)in trei unghiuri ale omoplatului, celă internă alcătuesce aprope uuă unghii! dreptă, și de dinsulu se. prinde mușchiulă angulară. Unghială inferiori. forte ascuțită, și care uu se IIX desparte de piele de câ'ft prin nnișchiulu marele dorsalii, pre- sintă la partea internă inegalități de cari se prinde miișehiulfi dintilcu celu mare. Cng/iiutii esternă seu glruoidiuitlt, partea cea mai volumindsă a omoplatului, este scobită dna cavitate ovalară a cărei diametru este verticală, și partea cea mat ângustă a ovalului este in susft; acestă cavitate numită cavi- tatea glenoidă a omoplatului, destinată la arti rulați unea bra- țului cu spala, se află susținută d’nă parte ângustă, numită țjâMn. omoplatului; partea el dc susft presintă uă apofisă mare numită corucoidă, thndn c’a fosta asemuită cu ciocnii! corbu- lui ; concavă și netedă prin fața ei inferidră ce caută înainte acestă apotisă sc îndrepteză în afară și înainte, se presintă ca unii degetu îndoită, și corespunde prin concavitatca el la eapulu osului brațuln ; de fața ei superidră, care e convexă, aspră, și caută înăuntru, se prindă ligamentele cm aeo-clavicidare, eni de vîrfu mai mulțl mușchi. Ctntforuutținneit interiorii; mnoplatulu este osulii cehi mai subțire; îu partea eorespuiujvtore la adânciturile, sinti și sub- spinale, elă este transparent îi și nu presintă nici uă atomă de substanță spongiosă; acestă substanță nu se găsesce dc eâtii la circonterența și la unghiurile osului. Despre umfliTi sdft osulu brațului. liuerulu seil osulu brațului, situatii intre spală și ame-brațu, corespunde la partea laterală a toraxubd. Din tote. osele mem- brului toracicii, elfi este celu mai hmgu, și cehi mai țepâim; in proporțiune, elfi este mai scurtu la indii idiî din rasa cau- casică seft albă de câtft la acei din rasa etiopiana. a - cărei conformațiune, sub acestă punctă de vedere, se apropie de a- ceia a maimuței. Umcriihi dirigetu in linie verticală, paralelii cn axa trunchiului; cam oblică de susft înjosii și de dinafară înăuntru, puțină răsucită, presintă unu corpă și două estre- mit tip. Corpulu unieiidul are forma unei prisme triangulare, in ju- metatea sea interiiiră, și cilindrică in jumetatea sea superidră; elft presintă trei fețe: uă jtdă esternă. una internă ș'alta^os- ter ițiră, și trei mărgini. 1°. Fața esternă, presintă: a, cam dedesubtulu treime! sete II!) sii peri iile, ml intipârire mascubtră în forma unui V, alu că- ruia virtii arii fi întorșii în josft, numită întipăriră deltoidă, pentru că de dinsa se prinde vîrfulu inferiorii ahl mușchiului deltoidă ; b, îndată dedesttbtnlu icestel întipăriți, șănțulețuhl răsuci turei, îndreptății piezișă, de dinapoi înainte și de susu in josft; dedesubtuhl șănțulețului, fața esterioră este netedă cam concavă, și caută înainte; de concavitatea ce formeză ca aci se prinde nmșchinlft brațahl anterioră. 2’. bufa internă seft fufa arterei umorale, pentru că la dinsa corespunde artera brațului; lată Ia partea de susii unde caută înainte, so ângustfoă la partea de josft și cântă înăuntru: ea presintă : a, plnțulofală bicipitalu, pentru că într'insulft stă tendonulti mușchiului bicipitalft ; b, f/aura principală diri- getă de sosii in josft prin care treeft vasele Iiran torc ale a- ccstiiî osii ; c, uă intipărire musculară de care se prinde mu șcl ii ui ft ca raco - braț al ii. 3“. b’ fi posteriorii, netedă, rotundă, se lățesce multă in josft, și se acoperă de mușchiiilu triceptft-brațalu. P. bin trei mArț/inl, cea anterioră se presintă ca uă crestă aspră, rotundă în josft, despicată în jumetatea sea superidră. spre a alcătui mărginile ulucei bicipitalc, una din uhicele ten- dinose cele mal adânci ce găsimu pe dse ; de husele aspre ale acestei uluci, se prindă mușchi puternici, precum de husa an- torioră pectoralul!! celft mare, și de husa posteridră, care este cea mal scrisă afară, rotund ulii celft mare, erft de fundulu uhi- cei mușclliniă marele dorsalii; aci mal este de notată că ra- mura anterioră a lui V, ce anul vg^utâ că represintă întipă- rirea deltoidă, se confundă cu husa anterioră a ulucei bicipi- tale. Cele-alalte doue mărgini ale umorului, esternă și interna, abia se cunoscfi în cele donft treimi de susu ale osului, se as- cutu din contra in treimea de josfi, mat cu semă cea esternă, care se răsucesce înainte, și de care se prindă mal mulH mușchi. 5°. Căpătă in lil injerioră seft antibrațalu; turtitu de dina- inte înapoi, presintă în ăstii sensu unu diametru înpătritn de d amctrulft antero-posteriorft; cla presintă de dinafară înăun- tru și in cutmezișu mul șiru de scosături și de adâncăturî. cari sunt: a, uă tuberositate esternă, numită epicondilu, care se continuă cu marginea esternă a osului, de care sc prinde 120 teridonulu mal («turoru mușchilorii pârțid posteriore a ante- brațului ; 6, uă eminență rotundă, aruncată cam înainte, hm- gueță de dinainte înapoi, ce s'ai'i muniții captth't icht micit seft comlilulă «nurului, ți care se a ticuleză cu radiultă ; la partea de dinainte a acestui capii, se vede uă adâncătuiă su- perficială, în care intră circonferința cupei cel mici ce luchi- puesce căpătâinlă de susii alil radiulm; c, uă scobitură arti- culara, întinsă de dinapoi înainte și care desparte etmdilulu de trocleii; <1, Troriculfl seu scripetele articulară aht umerii- Iul, întinsă asemenea de dinapoi înainte și de dinafară înăun- tru, scobită în lungă in forma gâtului scripetulul, și avemlu marginea sea interna mal voluminosă și mai lăsată in josă de cât ii cea esternă; și acestii trodefi, care se articuleză cu uă surfață corespondentă a cubitului, presintă înainte uă adâr.- cătură numită, cavitatea eoronoitlă, înapoi asemenea uă adân- citură multii mal pronunțată, numită cavitatea olecraniană. Aceste doue cavități destinate a primi într’însele, in mișcările antebrațului pe brațfl, cea antcriură, apofisa coronoidă, și cea posteriorii, apofisa olecrană a cubitulnl, mi sunt despărțite una de alta, de câtă printr’uă lamă ososă forte subțire, transparenta, adcse-orl pătrunsă d’uă gaură prin care comunică ambele a- dâncături; e, in sfirșită, tuberositatea internă seft cpitrocb'ulu, care se continuă cu marginea internă a uuierulul ; ea caută înăuntru, este multii mal voluminosă de câtu epicondihilu, se simte sub piele, și de dinsa se prindă mai toți mușchii pârței anteridre a antebrațului, precum de epicondilft se prinde cea mai mare parte a inuștbilmu pârței posteriore a antebrațului. 6°. ('ăpAtâiulă superiorii seft capsulară alu nmerului, multă mal voluminosă, de câtă edil inferioră, jiresintă ună segmentă de sferoidă, numitu capii, și care apropia uă a treia parte a mici sfere. Acestu capă ce se articuleză cu cavitatea glenoida a omoplatului, este mărginită, in douC din trei părți de susu printr’uă adâncătura circulară, numită yttlulii analomieu alil umorului, adâncătura ce se prelmigescc la partea dinăuntru, și de josu jirintr’nmi adeveratft gât ii, ce ține totfi capnlfi, și unde osulu se ângtisteză inultii; acestu gătii s’a numita r/ătu/ă dururț/icalii. Totfi la acestu căpetâiil se mal vedii don? eminențe, numite tuberositatea cea mare și tuberosihha cea mică a. nmerului. 1'21 care s’aă numită și tniciuiterul» celă wtre și boca uterul ă cht HiiiH aln umerulul, pentru că de «linsele se prindă muș- chii rotatorî, ca si de trocanterulă celă mare și cehi micii alu I emu nil ni; el sunt despart iți nnnlu de al tul Ci prin șănțulețul^ bicipitală pe care raiuri descrisă ; de tuberositateii cea mică care corespunde la fața aideruiră, se prinde mușchiulă sub- scapnlară, și de tuberositatea cea mare, care se află la partea de din afară, se prindă mușchii susă și sub-spinoșl, precum și rmidulă celă mică. Vin^rulă se articuleză cu omoplatulu, cu radiuh'i și cu cu- bitulă. Celulară la estrcmitățile sale, și compactă la partea din mijloci), are ună canalii măduvară fdrte însemnată. Osele anlc-brahihil. Ante-brațulu este alcătuită de doue 6se așeijate umilă lângă altulO; amândoue concură d’uă potrivă la mecanism ulii ante brațului, cubitulă formâiidă cea mal mare parte a articu- lai i unei cotului, și radiulă cea mai mare parte a articulați li- nei ante-braț uhu cu mâna, seă a mânerului. Cuhibtlu. (’ulntuhl, cehi mai lungă ți mal voluminosu «lin osele ante- brațului și care mai cu semă alcătuesce cotulu, se află situata intre umerii și între cârpă, la partea internă a radiuhiî, cu care se articuleză susă și josă și de care se desparte la mij- locii, cândă nicmbrulu toracică se află în atitudinea verticală și in supinațiunc, adică ante-brațuhl întorșii astu-felu ea palma manei se se afle in afară, astă osă este dirigettt putinii pie- zișă de susă in josă și de dinăuntru în afară. Cubitulfl este unu osă lungă, nesimetrică, multă mal v«du minosă susă, de câtă josă, prismatică, triangulară și cam re- sucită; elă se înparte in corpă și în extremități. (br/uilă, cam încovoiată înainte, presintă trei fețe și trei mărgini; din trei fețe: 1°, cea uutcrlără lată susă, și ângustă joșii, presintă gaura prin care pătrundă vasele hrănitdre și care are uă direcțiune de josu în susu, într’ună sensă opusă iiirectiunel a umlTiihd; ea este puțină scobită in lungi- 1 122 _ ' mea ci, și de acea scobitură se prinde mușchi ulii incovoi- tora adâncii alu degeteloru; 2°, fața posteriără, puține con- vc\ă, este înpăițită in lungimea el, prinț r’o dungă verticală iu doue porțiuni, una internă mal largă, și alta esternă mal îngustă; uă a doua dungă oblică, lângă capotei ulii de susă, mărginesce unu spații! triungularil ocupată de mușchiidă an- emicii; de ambele aceste dungi se prindă mușchii cel adânci al aute-brațuhu; 3U, fața internă, lată susă, se ângnsteză din ce în ee mal multă josă unde devine anteriiiră și servă de șan ț u tcndomdul culmului anterior fi; astă față este netedă în tdtă întinderea el și forte superficială ne tiindă despărțită de piele de câtă prin ap o nev nisa ante brațală și printr’unft așter- nută subțire alo mușchiului incovoitorA eelil adâncii. Din trei mărgini: 1“, cea esternă, este cea mai ascuțită mai cu semă la partea din mijlocă; ea începe susă dedesubtul» u- nel snrfețc mici articulare, numită mica cavitate sif/moidă. și de dinsa se prinde ligamentulii inter-ososft, unii lela de inem hrană tibrosă care se întinde de la eubitft la radiu; 2’, de mart/inea anteriorii, care este netedă, se prindă mușchii; In partea sea inferiori, se resucesce puținii înăuntru, devine cam aspră, și merge de se sfirșasce dinaintea unei eminențe ascu- țite, numită apofisa stihădă; la partea de susu, astă margine începe prhitr'unu rclievu destulă de însemnat» la partea dină- untru a unei eminențe înmiită apotisa emonoîdă a ctibitulnl; 3°, mar pi nea posteriorii începe sub olecrann prinț r uuQ câpe- triu despicată, și se sfirșasce pe nesimțite spre pătratul ti inie- rioră aht osului; acesta margine se pdte simți sub piele in totă întinderea ci. Căpăleiulă superiorii șefi iimerabl ală cnbitulni. forte um- flată, este scobită înainte de o cavitate în formă de cârlig» în care se înbncă trocleuhl umerală; acesta cavitate, care al- cătuesce mal jumătatea unei circonferențe, s’a muniții marea cavitate sipmoidd a cubitiihu, pentru că a foștii asemuită cu litera a a grecilor». Cârligulu ee alcătuesce scobitura sigmoidă, presintă uă ramură verticală, care constitue apatici ulcerând. s’uă ramură orizontală, numită apoțisa coronoidă; partea osu- lui care corespunde la înpreunarea acestora doue ramuri ale cârligului sigtuoidianQ, este cea mal puținii resistentă și mai supusă la frângeri. 123 Olwauuln, care este partea cea mal umflată. ți care se păte considera ca capttlu cotului, presintă: ml fața poste- ridră, netedă susft, aspră josft de unde se prinde mușchiulu triceps ; 2°, nă /oM anterioră, concavă, înpărțită în doue prin- trml crestă verticală, care sc articuMză cu trocleultl umeru- hd; 3°, 'Im' nulr|ulu a traduce aci textuala adâncile si admirabilele c< nsiileialima ce savanlulu anakmdshi Gruvcillicr emile asupra mânei în cdthunea sa de la IW2. 128 sdil degalul & cela midi. Fii care degetă este compusei de trei oscmrc, numite falange, deosebimlti-sc și ele prin numele de ântâia, a doua, a treia, nutn^rândfi de susu în joșii; a treia falangă s’a mai numitu uw/kiabt, pentru că susține unghia. Deget ulii colii mare n’are de câtă două falange și se mai deosebesce de cele alaltc degete, pentru că se atiă pe mul plană mal anteriorii, susținută de ună metacarpianil mal scurtă, și articulatii întFunii modă ca se potă ti opusă treptată celoră- alalte degete. Ansa este idea cea mai generală ce-șipdte face cineva de mână, și a cărei caracteră esențială este mișcarea de. opunere, mișcare pt! care nu o găsimil la pici oră. Deosebită de acdstn, mâne! i se pote considera nă fată dorsală, convexă, spatele, mâincl; uă față anteridră seă pal- mară, palma mâne! ; uă margine esterioră sâă radială alcă- tuită de degetuhl cehi mare; uă margine internă sdă cubitalâ. care corespunde la degetuhl cela mică; uă extremitate superiorii. carpiană s6ă ante-lndială ; uă estremitate inferioră sdil degr- bdă, care presintă estremitățile degeteloră, cari, din pricina diferitei lorii lungimi, constitue uă curbă cu convexitatca in josă. Direcțiunea cea mai naturală a manei este aceia in pro- naținne, adică cându fața ei dorsală este îutdrsă înainte ; a- cesta este atitudinea apncărei și csploraținnei corpuriloră prin pipăită. Mișcarea supinațiunei, prin care palma este intorsă îna- inte, nu este întrebuințată de câtă cându vremii se priinimă unu corpii. Despre Carpii. Caqnilă (de la grecesce xdpxetv, a lua, a aduna), ce alcă- tnesce șarpanta mânerului mâinei este lunguețu în curmezișil. bata Ini ante iară este concavă și constitue uă adâncătnrâ în care sunt aședate numerdsele lendone ale mușchilorii iucovoi- torl. bala postcridrA este convexă, și corespunde Ia tendonele mușchilorii întindetorl ; ambele fețe presintă dungi cotite cari respundu la numerdsele articulațiunl ale osebirii carpului între dinsele. Marginea superioră, convexă, se articuleză cu radiuhl și cu cubitulu; marginea inferioră. cotită, se articuleză cu li- sele metacarpului. De iie care parte a diametrului transversalii 12?» alfi carpului. sc vedu doue eminențe eșite afară în partea feței anteri iinⁱ, și rare coniiilme a mări ad Amu tura carpi ană ; cel ea despre marginea esternă sunt mal miei dc câtu cele dc la mar- ginea internă, pe care să incovoc tendonelo imișcluloră, pentru că adăncâtnra carpiană presintă nă oblicitatu de dinăuntru în afară, și de susă in josă. Carpuhi, care are aprope 27 milimctrc de înălțime și G5 dc lățime, este compusă de optu oscidre ; aceste oscidre, de și pară a ti așeijate îutr’ună modă neregulată, totuși alcătuescă nu mai puțină doue rinduri : unulă superiorii, remlnlil ante- brațialu și celă-alaltă inferioră, seu mubtlu metacarpianâ. Fie care vândă are câte patru dse, cart, începcndu de la de- get ui ă celă mare la celă mică, s'a numită: la rendulă ântâiă. sca/ai(lnln, seini-lunaritlă, piramidnhdil și pisiformuln ; la rîndnlă ală 2-lea, trapeznlă, trap? zoi dulii, osulil cehi mare seil cripittrMii și osidă încârlifjată sdă une.iformă. Este de prisosit, în descripțiunea acostară dse, a se descri fațetele în numără de șase ale fie cărui oscioro. S’a credulii mai nimerită a se observa în genere modul > configurațiiinvi și ală forinet loru, precum și ală raport linierii între dînsele. Despre, osele rhuM/ui ântâiă, seil 'de rendului ante-braliulit. 1°. Osele scnfoidulil, senii-lunarulii și piramidalulâ, căci pisifmniidu. avendu dre-cane caractere speciale, va fi descrisă deosebită, articulandu-se prin fața loru superiură cu ante-bra- țulă, alcătuesCă prin înpreunarea lorii unii condilu ruptă, a- decă compusă de mai multe piese, cart intră în cavitate i for- mată josu de radia și de cubitfi. 2°. Fie care din aceste trei ose concură a forma acestă condilu prin- tr’uă surfață articulară convexă, ce se întinde mai multă pe fața dor- sală, decâtu pe cea pahnară. Prin fațetele lorii inferiore, scarticu- ieză cu osele rândului ală donilea, care la partea dinăuntru, le presintă nnă capă volumiuosă, întocmită de osulă celă mare, și dc ostilă încârligatu, ieră la partea din afară, uă concavi- tate mică, represintată de trapeză și dc trapezoidă ; astă-felă deră, rendulă dintâiu presintă în josă, dc uă parte uă conca- vitate corespiuujendu la unu capă, și dc alta uă convexitate cores]mndendă la nă cnuc vitate. Conca vi taica în care intră 9 rm eapnlă, este formată de trei fațete unite înpretină, cari a- parliml seafoidulul, semi-hi nanii ni și piramidal ui ui ; scafoidulu, celu mal voluimtiosă din osele ivndiihil âiitciă și corespun- ijendu du singură la cea mal mare parte a capului răndidm ală 2-lea, este și mal adâncă de câtu cele-alalte doue osc, ceia ce i a și dati'i forma tind mici luntre și numele de scahddn, (in greccscc luntre} Semi-liiHarulă, care corespunde ia icrfulu capului osului cehi mare, presintă de dinainte înapoi nă cmicavitate destulă de pronunciată, și ii dă forma de senii lună ; din contra, ostilii piramidalii, presintă uă fațetă mal , de trapezoidă, osulu celă mal mică alu rondului ală douilea, așe- dată între tr pezil și osulu celft mare. 2”. (Hule reuihilul alu douilea urmându a se articula cu 6- scle nietaciirpulul. presintă în josft fațete articulare, cari prin 1.12 înpreunarea loră, constitue uă linte forte cotită și ungbiiisă. Trapeznln susține primulu nietacarpiană, trapeze idnhi, acela alu degetului aretătoră; ostilii celă marc metacnrpianulă dege- tului ală o-lca, și în sfîrșită, ostilă încârligatu susține nieta earpuinii alu 4-lea și ală ă-lca. Osele acestui n'ndă se articuleză intre «linsele prin fațete late și netede; tic unde rcsultă că cele dane din mijlocii, o- sidă cela mare și trapezoidulă, presintă câte patru fațete ar- ticulare; din fațetele nearticulare, una este anterioră, ângustă și concavă, fiu cea-alaltă posteridră, mal mare și convexă.’ ti- sele de la mărgini, trapcznlă, și osulă încârligatn, nu an de câtu câte trei fațete. Osele carpului se desvoltă printr’unn singură pnnctu ososu. care intânjifzâ multă a se areta; la nas-ere, ele sunt tote cartihgindsc, de la unu ană in colo numai, punctările ososc incepă a se areta. și la scafoidu, precum și la trapezoidă a- bia pe la optft ani; pisiformnlu este celu mai după urmii car»' se osiiică, între dimî-spre-dece și cineî-spre-tjoce ani. Despre metacarpă. Colonele osose in numără de cinci cari se sprijină pe cârpă, constitue metacarpH'u; ele sunt ose lungi, paralele; constru- ite tote pe același modelă, afară de câte-va mici deosebiri, înpreunarea acestoră cinci osc represintă ună felă de grilagiă cuadrilatară; intervalurile ce despartă corpulu loră. s'au nu- mită, spațiurt infer-osâ.^ și sunt umplute cu mușchi. ybitacarpianii, începândă de la aceia ală degetului cehi mare se deosebescă prin numerile, primulă, ală doilea ș. c. 1. ; atâtu dtipe situați unea, câtu și dupe lungimea și forma loră. se a- Hă uă mare deosebire intre detișii; astu-felu met ac ar pi anulă celu d’ânteifi, este situată pe ună plană anterioră coloră ralți, în locft se tiu paralelă cu denșii, elă este dirigetă piezișă in afară și în josu; de aceia și spațială inter-ososti ce-lu desparte de metacarpianuln alu douilea, este triangulară. acfstă disposi- țiune se aHă în raportă cu înlesnirea mișcărel de opositiune a degetului celui mare, ceea ce constitue trăsura caracteristică a mânct Ahtacarpulu presintă uă Jnță /mimară, seu anteridră. con 133 cavă ir» curmezișil, și de susii in joșii, și care corespunde la palma manei; uă /oft dorsală convexă, dosulu mânel, uă margine esterioră seu radiată, scurtă, oblică. ditigetă inafaiâ și in joșii, și care corespunde la degetulu celu mare; uă mar- gine ctddtalâ, scurtă și dr^ptă, care corespunde la degetulu celu micu: uă estremitate superioră seft carpiană, care pre- sintă uă linie articulară forte cotită, spre a se acomoda cu li- nia articulară a carpului; uă estremitate inferioră seu degetală alcătuită de cinci capete seft condile turtite în lături spre a se ar ticula cu degetele. Acestă estremitate formeză uă liniă ar- ticulară, convexă in josu, de care primulă metacarpianii si- tuată afară din remlft nu face parte. Osele metacarpiane pre- sintă caractere generice, cart le deosebescu de cele-alalte osc și caractere proprii, cart le deosebescu intre dinsele. Caracterele genei ale ale oseloră met .carpului. (’a bite osele lungi, metacarpianii presintă unii corpă și doue estremități. 1". Corpuln, este prismatică și triunghiularii, puținii încovo- iată in lungimea lui, cu concavitate conrespnnrjetdre la palmă și cu convexitatea la dosulft manei. Din fețele in minierii de trei ale corpului, doue sunt la- terale și respundu la spațiurile inter-osose, cea d’a treia, res- punde la dosulft mâinei, și este convexă și acoperită de ten- donele mușchiloru întiudetori ai degetelorn. Din trei margini, doue sunt -laterale, și una anterioră, care corespunde la palma manei. 2°. Estremitatea superioră st'ft carpiană, forte umtlată, pre- sintă cinci fațete, dintre cari trei articulare, și două, cea an- terioră și cea posteriorii. ligamentose, pentru că de densele se prindă ligamente Din cele trer fațete articulare, aceia care se aHă Ia estre- mitatea propriii disA, se articuleză cu fațeta corespondentă a unul din osele carpului; cele-alalte done laterale, se articuleză cu metarcarpianii vecini; este de observată aci, că dintr’accste din urină fațete, unele sunt îndoite de fie-care parte, pentru că pre lângă aceia că metacarpianii se articuleză între el, unii dintr’enșil se mai articuleză și prin aceste tețe cu osele car- 131 pulul, intre cari se nlhl ca îmbucați: dintre fațetele palmară și dorsali, acesta din urmă este mal lata de câtu cea pal- mară care este mal ângustă, disjmsițiune forte favorabilă la so- liditatea angrenagiului acestora osc. 3". Itilremitatea inferioră seu tlcțidală, a metacarpianilorii. presintă unu capii turtită în lături, adică unu condilu lunguelil de dinainte înapoi, multă mal întinsei in scnsulă incovoiturei de câtă a întindere! degete! o nl; at atu înăuntru câtă și în afară se atlă scobită de câte uă adâncăt ură mică, ditiapoia căreia se vede uă scosătură de care se prindă ligamentele laterale. Aceste sunt caracterele generice care deosebescu metaear- pianii de fote osele corpului; vomă vedea acum cari simtă ca- racterele cari ÎI deosebeseti între dînșii. bespre caracterele cc deosbccscS metacarpianil intre dinții. I'iimulă metacarpianil, este mal scurtă și mai vid unii nosii; corpuhl hi! este turtită de dinainte înapoi, ca falangele ; de aceia și unii anatamistl l’au pusă în nnduiu bdangebuii; extremitatea. carpiană a lui, este concavă de dinainte înapoi, și convexă in curmezișil pentru a se articula cu trapezulh a cărui configurațimie este in raporta cu a lui. Astă-felu, lun- gimea mal mied, volumulu mal mare, turiela antero-posteriărâ a corpului, surfața articulară superioră concavă ți converti in sensuri opuse, lipsa tic .fațete articulare laterale, aceste sunt caracterele ce potă deosebi primnhl metacarpianil de cele-alalte mctacarpiane. Alil douilca ți ulii treilea metacarpianil, se deosebeseti de cdii d’alii patrulea prin lungimea loră mai mare, precum și prin vohimuhl și greutatea lorii. MctacarpiannlA aht dottilea se deosebcsce de alil treilea, prin volum ulii mai mare, prin forma estremităței suiwiihn* a curei margine posterioră presintă la partea esternă ml apotisă de caro se prinde mușehiulu alu douilca radialu estonul; ulii douilca metacarpianil se mal deosibesce de al ti treilea prin doue fațete laterale cc presintă acest il din urmă, in vreme ce cehi d’alu douilca nu are de câtă una. JZă cincilea metacarpianil, cehi mal scurtă din tote după cela dintâhl, sc deosebcsce de acesta prin micșorimea dimensi- 135 uniloril sete; se deosebcsee de cehi (le ahl patrulea, prin lolu- iinihl seu mal mieii, prii) presința unic singure lățite laterala, și in stlrșitu prin apotisa ce presintă la partea internă , apu- lisă de care se prinde mttșckiulă cubitnlil posterior#. Osele melticarpiitue se articuleză între dînsele, eu tisele carpului și cu primele falange ale degetehirti corespondente. Ele, ca tdte tisele lungi, sunt celulare la estremitățile loi0, și com- pacte la mijlocii, unde presintă mul țilindruiiiădu varii foile subțiri¹. Osele mctacurpiane se desvoltă prin doue puncturî osdse, umilii pentru corpii și pentru estremitatea superioră și altulii pentru estremitatea inferiorii seil carpiană. Primuhl metacar- piantt, care prin mai multe caractere de csc, sacrmn si cocciv pe cart leauiîl descrișii, și osithi corală, unulii de tic care parte. (Inele coxalc Osele c>'xale, smdu cele mal viduminose din tote osele late ale scheletului; late și triangnlareJnapui, in forma de aripi curbe, înmiite și Hion, osele șoldului se ângusteză de uă dată îiigroșinduse, se încovdie pe dinsele și se scobescft in afară spre a forma uă cavitate marc articulară, numită calitatea co- tiloidă. Din astă cavitate, care este elvisului (lif/hiunit/tu). La adultă de talie mijlocie lighenulO scit pelvisulu ocupă în genere partea din mijlocii a trupului; la unu copilă mică, la care membrii abdominali sunt ancă puțină desvoltap, eki se află în josnlu pârței din mijlocii a trupului. Din punctulă de vedere ală situațiunci sale relative, pclvisulă mărginescc truncbiulu la partea de josu, și se află situată între cobliia vertebrală, care îi vine la partea posteriorii, și fcmurulă care se articuleză cu părțile sele laterale, disposiținne forte însem- nată, în virtutea căria, elu presintă centrului de gravitato, la partea dinainte, uă basă largă de susținere. Forma yeiicralfi a pel tisului. i’elvisuliî sân lițfhianulă, este uă cavitate mare simetrică care are forma unul coiul ciontită, scobită forte adâncă, și care mărginescc în josu cavitatea abdomenului, fâcemln ehiarn parte de dînsa. Dimensiunile sale, privite dinți'ună pnnctil do. vedere generală, sunt multă mal mari la omit de câtă lă tote cele-alalte specii animale, ceia ce ține de deșt in ați unea omului, stațiunea bipedă ; ele sunt mai mari la femeia de câtă la băr- bații, din pricina actului de generațiunc, la care capuhl fitului trece priit acesta cavitate; de aceia și șoldurile la fenice sunt mult mal scose afară de câtă la bărbată. 145 Deosebirile ligheuHlm la ambele sc.re. Li^hianula este partea care la schelet.il presintă mal multe deosebiri la amândoui¹ sexele, de unde resultă că pote cunosce cineva la vedere decA unu scheletft a aparținută unul bărbații seti unei femei. Iti genere, sn pote <|ice, că diametrele verticale «le lifikimtulul la bărbații întrecil pe acelea ale femeeL și diametrele orizontale ale lichenului !i- cepsu, peroniarulă celă lungu laterală și ligamentul u laterală esternă ahi articulațiunel genuchiuhil. La partea posteriori a acestui căpetâiă să vede uă apofisă, numită apofisa stiloidă a jieroneulul, și de care să prinde tendonnlu bicepsului. Căpătâiul li injerioră sdă maleola esternă, multă mal volu- mindsă de câtă maleola internă, întrece multă în josă fațeta articulară cu tibia ; turtită de din afară înăuntru, maleola es- ternă presintă uă față esternă, convexă care este de totă sub piele ; uă față internă articulată cu astragakilă printr’uă fațetă acoperită de cârtii agili, și care completezi in afară sco- 157 bit ura formată de căpetâiele de josu a tibiei și a peroneului ; de desubtulu și înapoia acestei fațete, si¹ vede uă adâncătura de care se prinde unulti din ligamentele laterale estenie ale articulațiunel tibio-tarsiane, și d’asupra astei adâncături, uă surfața triangulară aspră, care sC articuleză cu tibia ; uă mar- gine anterioră, de care se prinde alu doilea ligamentă laterală esternu ală aceleiași articulațiuni ; uă margine posteriorii, multă mai grdsă și scobită în afară de unu șănțuleță prin care trecu tendonele înpreuuate ale mușchiloru peroniart ; și in sfirșită unu ihfti de caic se prinde ală treilea ligamentă laterală es- ternă ală articulațiunel tibio-tarsiane. Pcroueulă si articuleză cu tibia și cu astragalulă. Structura compactă a peroneului, care totă uă dată este așa de subțiie, ii dă elasticitatea și mlădioșia cdsteloru, și astă felă elu pdte fi considerată ca ună felii de ateii ală articu- lațiunel tibio-tarsiane, pusă mereă în acțiune la mișcările la- terale ale piciorului. Astă mlădioșic pdte fi atâtă de mare, în câtă peroueulu s6 se alăture eu totulu de tibia. Despre picioră. Cea ce este mâna pentru membrii toracici, este ] îeiorulă pentru membrii abdominali. De și atâtă mâna, câtu și picio- rulu nu sunt de câtu nisce varietăți ală aceluia-și țipă de or- ganisațiune, ele însă presintă dre-cari deosebiri în raportă cu destinațiunile loră. Astă-felă piciorulă presintă condițiunl de solidita'e spre a putea susține totu edifieiulă, în vreme ce, din contra, la mână a trebuită să predomine condițiunile de mo- bilitate. Piciorulu să compune de doub-decl și șese de osc. Elă pre- sintă : 1°, ună masifă ososft numită tarsulă, compusă de șepte piese articulate între dînsele țepânu; 2°, din acestă masifă pUcă cinci piramide paralele, compuse fie care de patru co- lone, afară din cea internă care nu are de câtă trei. Primele cin -I coldne alcătuescu nictatarsulă. Colonele ce urmeză con- stitue degetele. Mărimea piciorului variază la deosebiți! indivuțl; volumulă seu este mai mare de câtă ală mânel, în grosime și in lun- gime numai, căci în lățime mâna întrece piciorulu. Piciorulă ___158_ este dirigită orizontală de dinainte înapoi și alcătnesce cu gamba unu ungliiă dreptă, în vreme ce mâna se află aprope pe axa ante-brațulul. Elfi este turtită de susă in josă, scobită la partea sea internă, augustă înapoi, unde este multă mai înaltă și mal groșii, subțire și multă mal latu la căpetâiulu de dinainte care este degetată. La picioră avemu se cousidcrămă : 1°, uă față superioră seă dorsală, convexă, dosul il piciorului; 2’. uă fefă inferiorii seă talpa piciorului, care presintă uă îndoită co cavitate, in sensul ă antero -posterior u și curmeziș ii, 3°, uă margine internă seă tildală, hirte groșii caro co- respunde la degetulă celu mare; 4°, uă margine esternă s6ă peronială care corespunde la degetulă micii; 5“, ună căpătâi & posteriorii seu căleâiană ; 6°, unii căpătăia anterioră s6u degetul ă. Dcpre Tar să. TarsulQ constitue elă singură aprope jumătatea posteridră a piciorului, și diametrnlă său antero-posteriorii întrece cu mal multă de jumătate diametrnlă în cunuezișfl, disposițitme cu to tulii inversă de ceia ce vedemu la mână.țElă se află convexă Ia partea de susă în formă de boltă pe care apasă gamba, ie ru joșii este scobită atâtă in curmezișă, câtă și de dinainte înapoi, scobitură în care sunt protegiați mușchi și vase, cari de altă- felă, ară fi suferită atâtă în stațiunea pe piciore, câtu și la umblet ă. Tarsală este formată de șdpte ose dispuse in două rdnduri; la rendulu antei u, rendulu gambiară, nu se află de câtă două ose, cal ca neam. și astragalulii; la rendulu ală do ni ea, rendulu metatarsiană, se află cinci ose, scafoidulă, cuboidulu și trei cuneiforme. Osele rendulu! ântâiu, in locă se fie aședate in- tr’uă linie transversală ea acelea ale carpului, se află puse u- nulu pe altuhl, și astu-felă ună singură osă ală tarsulnî, as- tragalulă, constitue articulațiunca gambei cu piciorulu. Rtndulă ântăiă seă rendulă tibialu. Despre astragală. Astragalulă, așezată subt tibia, d'asupra calcaneulul, la par- 159 tea dinăuntru a estremitățel maleolare a peroneului, dinapoi» scafoidulul, formezi vdrfulu boitei tarsiene; elfi este unu oști pani, cam cuboidă și presintă șese fețe. Feța superioră seă tibială, dispusă in formă de scripeții, se potrivesce în tocmai pe surfața inferioră a tibiei, cu care se articuleză. De partea de dinapoi și de dinainte a scripetu- lui se prindă ligamente articulare. Feța inferioră seu calcaneă, presintă doue fațete articulare, despărțite printr’uă scobitură dirigetă piezișă de dinainte îna- poi și de dinafară înăuntru, numită scobitura astragaliană de care se prindă ligamente. Fațeta articulară situată înapoia astei scobituri concavă și lunguiață, este cea mai mare, și se află La partea esternă a celei-alalte. Fațeta de dinaintea sco- biturei este întinsă și câte uă dată subtinpărțită în alte două fațete mai mici ; ambele aceste fațete se articuleză cu calca- neulă. Dintre fațetele laterale seă maleolare a astragalulul, cea internă, articulară la partea de susă numai, corespunde la ma- leola internă, și presintă josu uă depresiune aspră de care se prinde ligameutulu laterală internă alu articulaținnei piciorului. Fața esternă a astragalulul, articulară în tdtă întinderea ei, este triangulară ca fațeta corespondentă a maleolei esterne, cu care se articuleză. Este aci de observată că fațetele arti- culare laterale ale astragalulul se continuă, fără iutrerumpere cu fața articulara superioră a scripetului. Fața anterioră seu scafoidiană, convexă, numită și capul A astragalulul, este articulară și se continuă în josă cu fațeta calcaneană cea anterioră. Acostă capă este susținută de uă porțiune ce se ângusteză, numită gâtalA astragalulul, de care se prindă ligamente. Fața posterioră, de uă mică întindere să reduce la tină șănțulețu oblică de susu în josu și de din afară înăuntru, prin care alunecă tendonulă inco voitorului celui lungă alu degetului celui mare. Despre calcan cum. Calcaneum, osulă călcâiului, situată sub astragală, la partea posterioră și inferioră a piciorului, este osulă cehi mai ICO vohimitiosă din bite osele tarsuhil. Elu presintă uă formă cam cu- boidă, turtită în curmezișft și in lungă de dinainte înapoi. Vo- luunilu, ca și lungimea lui Sunt în raportă cu îndoita desti- națiune a luT, aceia de a transmite pe pămcntu greutatea cor- pului și totă uă dată a servi drepții pârghie mușchiloră cari întindă pieioruld pe gambă. Estreniitatea Iul posteridră, atâhî de voluminosă, constitue căMiula, a căruia direcțiune orizon tală la omu, este uă disposițiune din cele mal avantagidse la stațiunea verticală. Calcaneulft presintă șese fețe : una superiorii sdă tndraptt- liană, care arc două său trei fațete articulare, corespundătdre la fațetele părțel inferidre a astragaluhii ; fațeta posteridră cea mal mare, convexă, este despărțită de cea anterioră printr'unu șănțuleță mal puțină adâncă de câtă aceia a astragaluhii, și se dirigeză ca și dinsa piezișă de dinainte înapoi și de dina- fară înăuntru. 'Iotă porțiunea astei fețe, care nu este articu- lară și trece înapoi de astragală, este puțină concavă de dina- inte înapoi și varieză in lungime, de unde lesultâ diferența călcâiului la diferiți indivizi. Fața inferiorii seu a tAlpei, se presintă mai multă ca uă margine grdsă, de câtu ca uă față ; direcțiunea ei este oblică de josă în susil și de dinapoi înainte ; înapoi de totă se vedă doue tuberositățl, cea internă mai volnminosa de câtă cea esternă, și de amândouă să prindă mușchi; principala însă destinați- une a acestora tuberositățl este de a țină înapoi greutatea cor pulul. Fața esternă se atlă superficialii ; ea este convexă și augustă la partea de dinainte unde presintă doue șănțulețe despărțite unulă de altulu printr ună tuberculă, șănțulețe prin cart trecu tendonele mușchiloră peronierii laterali. La partea sa anterioră și superidră să află unu altă tuberculă ososu, care servă multă a îndrepta pe chirurgii la ampntațiunea parțială a piciorului. Fața internă este adâncă scobită, și prin astă scobitură trecu mai multe tendone, precum și nerve și vase cari să îm- partă la talpa piciorului. La partea de dinainte susu se atlă uă apofisă răsărită, numită mica apa fisă a calea nou lui in formă de cârligă groșii, sub care alunecă tendonulă lungului încovo- itoru alu degetului cehii marc. La partea superidră a acestei 1G1 apofise s& atiă fațeta articulară internă și posteridră care se articuleză cu astragahilfi. Fața anterioră sdu cuboidă, concavă de susil în josu, este rea mal mică dintre tote fețele calcaneului, și să articuleză eu osulu cuboidă. Totă porțiunea calcaneului care presintă fațeta anterioră șefi cuboidiană a ăstui osii, s’a numită apofisa cea mare a calcaneului. Fața posteriorii are forma unui triunghiti a cărui basă arii ti în joșii. De jumetatea sa inferidră, care este glodordsă, să prinde ten do nul fi lui Achille, ierfi pe jumetatea superidră, care este netedă, alunec^ acestă tendonti. A bl doilea reudu al îl (arsului. Al fi doilea rcndu alu tarsuliu este compusă de cinci osc; umilă singură, cuboiduhl, la partea esternă, și patru la cea internă, împărțiți în doue ronduri secundare : anulă posterioră formații de scafoidfi. și celu-alaltfi anterioră, formată de cele trei cuneiforme. Acestă sub-îippărțire la partea internă a tar sulul, are de efectu, îminulțindă articulațiunile, a împuțina e- fectele lovirilorfi se î presiunilorfi ce încercă piciorulă, mai cu semă la partea sa internă, prin care sunt transmise mal tote lovirile. Cuboidulil. Cuboiduhl, alfi treilea osă altt tarsulul despre volumfi, sfi atiă situată la partea esternă a piciorului, unde pare a forma înainte, continuațiunea apofisei cel mari a Calcaneului ; elfi presintă șase fețe. Fața superioră seu dorsală, acoperită de mușchiulu pediosîi caută puținii în afară. Fața inferioră seă a tălpel, presintă la partea sa anteri- dră, unfi șănțuleță adâncă, dirigetft de din afară înăuntru și de dinapoi înainte, prin care trece tendonulă mușchiului peronie- rulti celă lungă laterală ; de marginea posteridră a acestui șăn- țulețu, care este forte răsărită , se prindă ligamente cari u- nescu cuboidulfi cu calcaneum. Fața posteriorii seu culeaneană, dirigetă piezișă de dinainte 11 _lfi2 înapoi și de dinafară înăuntru, este configurată astft-felft că se îmbucă cu fața anterioră a caicaneuiul ; partea internă a acestei fațete s& prelungesce înapoi in formă de apofisă și ur- mdză a îmbuca calcaneum. Fața anterioră seă metafarsiană, caută piezișă, de dinafară înăuntru și de dinapoi înainte, și se articuleză cu ală patrulea și ală cincilea osii metatarsiamî. Fața internă seu cuneană, să articuleză cu alu treilea cunei- formă și presintă urmele prinderel de dinsa a ligamentelor^. Fața esternă, de uă lungime pe jumătate a feței interne, se reduce mat multă la uă margine ; pe dinsa găsimu începutulă șănțulețului destinată tendonului lungului peroniaru laterali!. Despre scafoidă. Scafoidulă săă osulă naviculară, astft-felft numitii pentru că a foștii asemuită cu uă mică luntre, si* află situată la partea internă a tarsulul ; turtită de dinainte înapoi, mal grosiî în susă de câtă în josă, cam elipticii, avendă celă mai mare dia- metru alu elipsei în curmczișă, elu presintă doue fețe și uă circonferență. Bata posteridră, concavă, primesce în concaritatea sa as- tragalulu. fața anterioră, presintă trei fațete articulare cari corespundă la cei trei cuneiformi. Circonferență, în susă este convexă, plecată înăuntru, as- pră, și de dinsa se prindă ligamente ; in josă, astă circonfe- rență, mai puțină întinsă, este asemenea destinată la prindere de ligamente; înăuntru ea presintă la partea sea inferidră uă apofisă voluminosă, apofisa scafoidulul, care se simte subt piele, și după care se îndreptdză chirurgulă la amputațiunea parțială a piciorului; de astă apofisă se prinde tendonulft mușchiului gambiară posteriorii; în ajura de astă circonferență se prindă fibre ligamentdse, și de multe ori ea presintă uă fațetă mică care se articuleză cu cuboiduh!. Despre cel trei Cuneiformi. Aceste ose numite astft-felft de la Cuneus țin latinesce pană 163 de despicată lemnele), suntă in numeri! de trei și se deosebeseti prin numernkt, Antâiulă, alu doilea și ală treilea, încependu de dinăuntru în afara-piciorulul; se mal deosebeseti și prin nu- mele de mare, mijlociu și mică. Antâiulu cuneiformă. Antâiulu cuneiformă este ceh! mai voluminosă diu câte trele ; elfi este așeijată la partea internă a cel or ii-al al ți duoi, înaintea scafoidulul, și înapoia primului metatarsiani! ; de forma unei pene cu ascuțitulu întorșii în susă și cu basa în josă, în vreme ce cei-alalțl duoi, dincontră, sunt întorși cu basa în susă și cu ascuțitulu în josă; elu presintă: l'ă față internă, ce se află sub piele și care concură a forma marginea internă a piciorului. O față esternă care presintă uă fațetă articulară unghiosă articulată înapoi cu alu duoilca unciformă și înainte eu alu duoilca metatarsiană ; de porțiunea astei fețe, care nu este ar- ticulară, sg prindă ligamente. Fața posterioră sfu scafoidiană, concavă, Să articuleză cu fațeta cea mai internă și cea mal largă a feței anteriore a sca- foidulul. Fața anterioră sM metatarsiană presintă o surfață articu- lară plană, lată josu și ângustă la partea superioră. de uă formă semi-lunară cu diametrulă cela mal mare dirigdtă verti- cală, cu convexitatea înăuntru și cu concavitatea înafară, și care să articulează cu antâiulu metatarsiană. fața inferioră care represintă basa penei, are înapoi unu tuberculă grosă, de care s6 prinde gambiarulă anterioră. Fața superioră care represintă ascuțitulu penel, este uă margine unghiosă dirigetă de dinapoi înainte și de josu în susu. Ala doilea cuneiformă. Alu doilea cuneiformă, este celfl mat mică din câte-șl trei; aședată la mijloculu celorii-alalp doui, elu corespunde înapoi, cn scafoidulu, și înainte, cu alii duoilca metatarsiană; basa penel ce elu represintă este întorsă în susă ; elfi presintă : 164 O față internă triangulară articulată cu fațeta corespon- dentă a ântâiuhil cuneiformă. O față esternă ce s(! articuleză cu alft treilea cuneiformii. O față posterioră seft scufoidiană, concavă, articulata cu fa- țeta mijlocie a feței an teri 6 re a scafoiduhii. O față anterioră seu metatarsiană, triangulară, mal ân- gustă de câtd cea posterioră, și care se articuleză cu fața pos- teriiiră a mctatarsianulul alil doilea. O față superioră seft basa penel, cam cuadrilatară, de care se prindă fibre cartilagindsc ; ună verfă seft ascuțitnlă perul fdrte subțire și de care asemenea sft prindă ligamente. Alft treilea cuneiformă. Alti treilea cuneiformă despre posițiunea lui, este alu doilea în privința volumului ; elfi presintă asemenea ; uă față in- ternă, articulată înapoi cu uă fațetă corespondentă a cuneifor- mului precedentă și înainte cu uă fațetă care aparține meta- tarsianuhn alil doilea ; de porțiunea din mijlocii st prindă li- gamente ; porțiunea anteriorii completeză fekdft de crestătură in care intră capulu mctatarsianulul alft duoilea. crestătură a căreia partea internă este formată de ântâiulu cuneiformă, și fundulu de alu doilea. O față esternă sdu cuboidiană, articu’ată în jumătatea sa posterioră cn uă fațetă corespuncjetore a cuboiduhu; de.jume- tatea anterioră să prindă ligamente ; ungliiulu anteriorii alft a- ccstei fețe se articuleză cu alu patrulea metatarsiauu. O față posterioră seft scafoidiană care se articuleză cu cea mal esternă din cele trei fațete ale scafoiduhii. Uă față anterioră sdu metatarsiană, triangulară, articulată cu estremitatca posterioră a mctatarsianului alft treilea. L'ă basă neegală care face parte de convexitatea piciorului. Ună verfă sdu ascuțit ulii penel, mal groșii de cât ti margi- nea inferioră a cuneiformului alft douilea, pe care îlu întrece In josu fiirte multii. Structura feciorii tarsulul. Osele tarsulul presintă structura proprie tutulorft oseiorii 165 scurte, adică uă masă de țesătură spongidsă înconju ată de uuu așternută de țesătură compactă. Despre mefatarsiL Jletatarsulă este a doua parte a piciorului; ca și metacar- pulă, analogulă seă Ia mână, met at arsul ă se atiă compusă de cinci dse lungi, aședate paralelă intre dînsele, ca tină grâtaru cuadrilatară, alu căruia spațiurl inter-osose sunt forte pro- nunțate din causa disproporțiunel ce se atiă intre căpătâiele a- cestoră ose și partea loru din mijlocă Metatarsulă presintă uă față inferioră sdă a fălpel picioru- lui, concavă forte multă în curmezișu; uă față superiorii seă dorsală convexă ; uă margine internă seu tibiala grdsă, care corespunde la degetulă celu mare ; uă margine esternă seu peroneulă subțire care corespunde la degetulă celă mică; uă estremitate posteridră seă tarsiană, care represintă uă linie ar- ticulară cotită: și uă estremitate. anterioră seu degetald, care represintă cinei capete turtite in lături, și caro alcătuescă cinci articulațiuni nedependente una de alta. Osele metatarsuluî au caractere generale cari le distingă din tote cele-alalte ose, și deosebită de aedsta, aă caractere particulare ce le distingă nu numai între dînsele, d din aste două din urmă, una este superiori, cea-alaltă inferiori, și de amândouă se prindă ligamente. Din trei fațete articulare, una este posteridră; ea are In ge- nere forma triangulară și se articuleză cu uă fațetă corespon- dentă ale oselnrft tarsulnl; cele-alalte douâ laterale sunt în parte articulare și în parte nearticnlare; porțiunile articulare se ar- ticulezi cu fațete d’ale metatarsianiloră corespondenți; fațeta su- peridră șefi dorsală este lată și represintă basa penel de a căreia formă se atlâ căpftâiuld tarsianu, icra fațeta inferiori, fdrte ângustă, represintă ascuțitulft penel. CtlpMâiulă anteriorii șefi deyetahl, represintă uni capft tur- tită în lături seă ună condiții lunguețu de snsu în josu; în lăturile acestora condile, se vede câte uă depresiune, dinapoia căreia se silă uă mică apofisă de care se prindă ligamentele la- terale ale articulațiunilorft. Caractere ce deosebescti metatarslanii intre dinții, Antâiulă metatarsiană, este forte voluminosil; Corpulă lui are forma unui prismă triangulară; Căpelâiulli Iul degetată este scobită despre țața tălpel printr’uă îndoită dungă, care corespunde la doue ose sesamoide; Căpetâiulă tarsianii pre- sintă uă fațetă semi-hmară concavă, cu diametralii cehă mai mare dirigetă verticală, și care se articuleză cu fațeta cores- pnn^ătore a ântâiulul cuneiformă. Acesta disposițiune, care se observă și la ântâiulul metacarpianft, îlă deosebesce, pe lângă vohimuhl lui cehi mare, de cele-alalte metatarsiane. Deosebită de acesta, căpătuială tarsianu ahl ântâiulul metatarsiană, pre- sintă josă în afară uă apofisă, de care se prinde mușcliiulă lungă pecuniară laterală. Altl cincilea metatarsiană este celu mai scurti după celă dintâiă, și nu presintă fațetă laterală de câtu de uă singură parte, aceia a căpătâiului tarsianu; 'ierți la partea esternă a aceluia-șl căpetâih, să află uă apofisă forte volumindsă de uă formă triangulară, dirigetă piezișă de dinăuntru în afară, de care se prinde peroniarulfl laterală celă scurtă ; astă apofisă răsare forte bine sub piele și procură indicațiunile cele mal precise la amputațiunea piciorului prin metoda tarso-metatar- siană. Ahl cincilea metatarsiană se mâl deosebesce prin fațeta 167 articulară a căpătâiului tarsianfl, care să îndreptăză forte pie- zișii de dinainte înapoi și de dinăuntru înafară. Alfl doilea, ahl treilea și ahl patrulea metatarsianfi să de- osebescfl între dînșil prin următorele caractere : cela d’ală doi- lea este cehi mal lungii și mal volumittosil după celu dintâiil și prin căpetâiultl seil tarsiaml să articulezi cu câte-șl trele ose cuneiforme, intre cari este verîtn ca într’uă crestătură. Ala treilea și ala patrulea metatarsiană sunt de aceiași lungime ; deosebirea aparentă în lungime ce ei presintă pe unu picionl articulată, provine din articulațiunea celui de ală pa- trulea cu osulă cuboidă, articulațiune care să află pe unii plană mnltil mal posteriorii, de câtă articulațiunea metatarsia- nulul ai i treilea cu ală treilea cuneiformă; în sfirșitil să mai deosebescu unulu de altulu prin două fațete articulare ce pre- sintă la partea internă a căpătâiului de susu al.fi patrulea me- tatarsianu, una care se articnleză cu ahl treilea cuneiformii, și alta cu ahl treilea metatarsianfi. Degetele. Analogia între falangele degetelorti piciorului, și falangele degetelorfi mânel, este atâtu de mare, în câtfi este de pri- sosit a mai descrie aci deosebită pe cele ale piciorului; sin- gura observațiune de făcută este că falangele piciorului, compa- rate cu acele ale mânel, pani a fi atrofiate, afară numai de falangele degetului celuî mare care păstrăză dimensiunile dre cum coloșale a întregel părți tarsiane a piciorului. Prima Jalangă său metatarsiană, represintă cu totultî fa- langa metacarpiană. A doua falangă său cea mijlocie de la piciorfi este atâta de mică, că s’arft pute confunda cu uml osfi pisiformu, său cu unuhl din osciorele coccisulul, fără fațetele articulare ante- riore și posteriore. Cele de ala treilea falange, șefi unghiale de la degetele pi- ciorului sunt multă mai mici de câtfi acelea de la degetele mânel, afară de falanga degetului cehii mare alfl piciorului care are unu volumfi îndoiții de câtfi falanga unghială a seme- nului șeii de la mână. In sfirșitil, mal este de observații în privința falangelorfi me- 108 tatarsiane că surfața articulară a căpătâiului loră posteriorii, precum și aceia a căpătâiului anterioră alu metatarsiloră, se prelutigesce în susă mal multă de câtă la surfețde falangelorA de la degetele mânei, și de câtă la surfețele metacarpieno-cores- pondente ; de unde resultă că degetele piciorului se potu în- tinde pe metatarsă mai multă de câtă degetele mânei pe motacarpă, dispusițiune ce jdcă tină rolă forte mare în me- canisnmlQ umbletului. Ne rCmâne acum spre a termina descrip- țiunea tntnloră oseloru scheletului, unu singură osu, hyoidul&, care legându-se pe de o parte cu mușchii limbel, icră pe de alta, cn toți mușchii pardoselel gurel, pote fi considerată ca Ucendă parte de cavitatea bucală. OsulA Jlyoiduln, seă aparatulă Hyoidiană. Osulti hțioidulii, numită astă-felă pentru că s'a asemuitu cu litera grecesc! ipsilon, este unu osă nepară, mediană și sime- trică. Elă neț ii udă la scheletă de câtă prin ligamente și mușchi, este de cea mal mare mobilitate, situată la nivelată unghiului intrată ce alc&tuesce fața anterioră a gâtului eu pardosela gu- tei; ehl se află atârnată între basa limbel și aceia a larinxnhtl cu care are legături însemnate ; posițiunca iul este orizontală, a de uă dată de uă mlădioșie fără esemplu, se presintă subt formă de panglicuțe șeii șnururi cilindrice, de CÂtpsule seu săculețe fibrâse, și de mănuchiuri de surfețe plane încrucișate. Ligamentele periferice presintă: 1°, două /e/e, una adâncă, netedă, lustruită care caută spre cavitatea sinovială, și alta superficială, care corespunde la mușchi, la vase, la nene, la tenddue, la aponevrdse, într'unu. cuventfi la tote părțile ce in- congidră articulațiunile; 2“, două căpetâie, înfipte în 6se la uă distanță mal mare seu mai mică de cartilagele articulare, cu atâta tărie în câtfi este mai lesne a rupe ligamentele seu osele de câtd a le desface pe dînsele din locuiti unde sunt înfipte. Osele ens6, deosebi tu de aste legături țepene, se mai află ținute înpreună prin tendone și prin tecele lorii fibrdse, prin aponevrdse și prin totă aparatulfi fibrosu care încongidră uă articulațiune. La mai multe din articulațiuni, tendonele și muș- chii le servă de legături cari întărescQ ligamentele propria și tincă câte uă dată le și iulocuescii. Astu-felă tendonele îutindetdre ale degeteloru, tendonele tri- cep sul ui femuralii, a tricepsnlui bracialu, indeplinescu la a- ceste articulațiuni oficialii de adevărate ligamente; tendonele mușchiloru susfl-spinosft, sub-spinosfi și sub-scapularu, mergu de întăresefi articnlațiunea scapulo-umerală care ară fi forte slabă prin singura capsulă fibrosă ce uă înQongidră. Tendonele, aponevrbsele ce încongibră uă articulațiune, se 175 continuă și se identifică mal multii șeii mal puțină cu liga- mentele, astă-felă că fibrele musculare adese-orl se prindă de ligamente, precum și ligamentele câte uă dată nu sunt formate de câtă de fișiere eșite din tendone; spre esemplu, ligamentele laterale ale articulațiunel cotului, ligamentulă posteriorii aii! articulațiunel genuchiidtif, și altele. Acestă continuitate a liga- inenteloră cu tendbnele este uă particularitate din ce’e mal în- semnate ale lorii. Fiă-care specie de articulațiune îșl are aparatulă șeii propriii de ligamente; astu-felă la articulațiunile nemobile seQ sinar- throse, nu se vCdă ligamente propriu cjtse ; ligamentulă e tre- buinciosii acolo unde se afli uă strămutare din locu pe care elă este destinatii a uă menține în ore care mărgini. Intre surfețele osuse ale acestoru articulațiunl nu se află de câtă ună așternută subțire de țesătură cartilaginosă seă fibrosă, care nu s’a osificată. Simjiaele seu amfiarthrosele sunt menținute prin ligamente inter-articulare seu inter-osose; aceste ligamente formate de planuri fibrose cu fibre încrucișate, forte strînse, se întindă de la uă surfață articulară la cea-alaltă; spre esemplu, ligamen- tele inter-vertebrale, ligamentele simfisei pubisulul. Deca gă- simă și la articulațiunl mobile ligamente inter-osose, aceste li- gamente sunt multă mal lungi, se presintă subt formă de ban- delete cari nu sunt înfipte pe surfețele articulare, dără între ele seu pe laturile loru, și uu servă de câtă a Ie mărgini mișcările, spre esemplu ligamentele încrucișate ale genuchiulul. La tote -articulațiunile mobile (diarthrose prin contiguitate), ligamentele se află inprejurulă surfețeloră articulare și se prindă de eminențele seu de adâncăturele ce se află pe densele ; for- ma loră este aceia de bandeletc s<'ă de panglica mal multă seft mal puțină grose și rotunde, și mișcările loru sunt forte măr- ginite în doue sensuri ; ceia ce se vede mai cu semă la arti- culațiunile cu mișcări puțină întinse; spre exemplu articulați- unile trochleene și condileene. La enarthrose (articulațiunile scapulo-umerală, coxo-femorală) găsimă numai ligamentele capsulare, adică ligamente în formă de saci! seu mănecaru, ale cărora doue găuri îmbucă circon- ferința surfețeloră articulare de care se prinde torte tare, for- md care singură permite mișcările în tote sensurile. Aste cap- 176 sule sunt mal toti'î-d’a-una Împuternicite prin lame fibrose ce nască din tendduele seu aponevrosele vecine, și se țină atâta de multă de membrana sinovială ce le căptușesce, în câtă este peste putință, a le despărți de ea. Toții la aceste enartbrose se găsesc» pernițe tihnise aședate înprejurulft cavitățel articu- lare pe care uă adâncescu mai multă și care totii de uă dată amorțescu isbirile capului articularii. La trochoide, ligamentele au forma inelară, și mai totft- d'a-una inelulu fibrosil este necomplctă. La art rodie siîu articu laț iutii le cu surfețe plane, cari nu facă de câtu se alunece unele pe altele, se gas esc ă fibre liga- mentdsc încrucișate, aședate neregulată înprejurulă articula- ținniloru, care strîngă surfețele articulare intre di tisele și le reducă mișcările la uă simplă alunecare. Ligamentele se ailă compuse de fibre de țesătură conjunc- tivă puținii elastice, strînse forte tare unele de altele itt mă- nnchiurî paralele legate intre dinsele. Ca și țesătura celulară, ligamentele se disolvă în apă fiartă și se transformă în gela- tină. Capsulele fibrose sunt compuse de acelea-șî elemente, dispuse în doue așternuturi, cehi de din afară mai voluminosă cu fi- bre lunguiețe, și cu uă mulțime de vase capilare, și cehi de dinăuntru cu fibre circulare. Mai este uă altă clasă de ligamente cu totulu deosebită de cele de mal susă atâtă despre natura, câtă și despre atribu- țiuuile el; sunt ligamentele galbene seu ligamentele elastice. In vreme ce ligamentele ordinare seu tendinose sunt forte solide și nu se întindă de locu, ligamentele galbene se lungcscu in- tr'unu modă însemnată cândă se tragă, și revină la lungimea lorft primitivă deca încetez» tragerea. Țesătura de care se compună aste ligamente elastice, fibra elastică, se atlă respândită în organism», subt forme destulă de variate; ligamentele galbene ale lameloră vertebrale se află compuse numai de acostă țesătură; ea mi se disolvă nici in apă rece, nici în ferbinte; asemenea și acidulă acetică, care atacă forte lesne ligamentele ordinare, pe dînsa nu uă pote topi. Vasele arteridle și vinose, precum și ore cari firicele de nerve străbătu în țesătura celulară a tuturora ligamenteloru. 177 Membrane seil capsate sinoviale. Ori unde se mișcă fibrele iu economia animală, ele sunt în- conjurate de ună felă de atmosferă celulară care secreteză în- prcjuru-le unii licuidtt unsurosă care le înlesnesce mișcările. Asemenea ort unde surfețele se mișcă unele pe altele , ele sunt netede și secreteză unii licuidu a căruia cualitâți variază după natura mișcărilor^, deca sunt uă simplă alunecare , seă deca sunt mal multu seu mal puțină întinse; în casulă d’ân- tâiu, licuidulă secretată este serosă, de unde numirea de mem- brane serose ale surfețeloru cart îhl secretdză; în casulii d’ală doilea, licuidulă este unsurosă și semăna la vedere cu albușul u de ou; de aceia s’a și numită Sinovie (de la grecesce, Suv cu, - tr’ună numără de grupuri cu caractere proprii și forte distincte. In fiă-care articulațiune, configurațiunea surfețeloră articu- lare, disposițunea mijloceloră de unire, numerulă și întinderea mișcărilonl, atiându-se într’uă legătură intimă și neapărată, s’arft putea lua drepți! basă la clasificațiune una din aceste trei date. Credu de prisosii a reproduce aci diferitele sisteme de cla- sificațimil adoptate de autori, întemeiate unele pe mijlocele do unire ale dseloru, după anatomiștil cel vechi, și altele pe nu- merulă mișcăriloru articulațiuniloră, după sistemuiâ lui Bichat; me voiu mărgini in descripțiunea clasificațiunel introdusă de anatomistulă Cruveilbier, în anatomia sea întemeiată pe forma surfețeloru articulare și care este cea mal rațională pentru că disposițiunile ligamenteloră și mișcările articulațiuniloru sunt subordinate configurațiunel surfețeloru articulare. După acostă sistemă tote articulațiunile se înpartă în trei clase, l-a clasă : (liarthrosele 1), s4u articulațiunile cu sur- fețe contigue seu libere; 2-a clasă: sinarlhrosele, fâuv cu) seă articulațiunile cu surfețe continue; 3-a clasă: ampkiarthiosele 2), seu s im fisele, seă articulațiuni în parte contigue și în parte continue printr’o țesătură fibrosă. 1) De la grecesce Si>ₜ preposițiune circ indică în genere separațiune, și articulațiune. 2) prepoziția ne care in composițiune cu vcrburT cu substantive indică de doue pârli s&i din iote părțile. 179 ANTA IA CLASA. Jjiarthrose. Caractere. Surfețe articulare contigue s6u libere, configu- rate astă-fvlă spre a se aplica esactu unele pe altele, avendu tote : 1’, cartilagiuri de tencuială; 2°, sinoviale; 3°, ligamente periferice; tote esecutândă mișcări. Diarthrosele se împartă în șese genuri. Genuin l-i&. Enarihrosele. Caractere. Capă sdă porțiune de sferă ce intră mal multă sdu maî puțină completă într'uă cavitate. Exemplu : articula- țiunile coco-femorală, scapulo-umerală. Ligamente. Capsulă tibrosă. Mișcări. Mobilitate în tute sensurile : îndoire și întindere : abducțiuue și adducțiune, ccrcumducțiunc și rotațiune. Genulu alu 2-lea. Artieulaliunl prin îmbucăturii reciprocii. Caractere. Surfețe articulare concave într’unfi sensă , con- vexe în sensulă perpendicularii cu celu dintâiu, spre a se în- furca unele într’altele. Ex. articulațiunea trapezului cu pri- mul ă melacarpiaiul. Ligamente. Doue seu patru ligamente s6ă ligamcntu rotundă, mal multă s^ă maî puțină completă. Mișcări. Mișcări în tote sensur.le ca enasthrosele afară nu- mai din rotațiune. Genulu ală 3 lea. Articulați uni condileene seu condihtrfhrose. Caractere. Capu lungneță seă condiții care intră îutr’uă ca- vitate eliptică : Ex. Articutațianea ante-brațulul cu mâna, a fălcel de josă cu osuln temporalul^. Ligamente. Două seă patru ligamente din cari două prin- cipale. Mișcări. In patru sensuri : îndoire, întindere, abducțiuue, adducțiune, cercumd acțiune, nici uă rotațiune. La acostă ar- ticulațiune, două mișcări sunt principale, cele-alalte sunt măr- cinite. 180 Gentila ala 4-lea. Artictda(iiinî trwhleene alu ginglime. Caractere. Ingrcna^iQ seQ inbuc&tură reciprocă a surfcțelorft articulare; forma scripătulul săă a trocleil se afla la acestă modă de articulațiune. Ex. Cotulă, genuchelc, articulațiuni le falungcloră între dînsele. Ligamente. Două ligamente laterale, obicinuita mal apropiate despre indouire, de câtă despre întindere. Ligamentă anterioră și posteriorii variabili, mat totă-deauna slabi, și câte uă dată înlocuițl prin tendone. Mișcări Două mișcări în sensuri opuse, in forma țîțînel. Genulă alu 5-lea. Troclwide. Caractere. O axă săă cilindru care intră intr’ună inelă parte ososu, parte fibrosă. Ex. Articnlațiunea atlasului cu arulil, a radiultfi cu cubittdă. Ligamente. Ună ligamentă inelară. Mișcări. Rotațiune. Gentilă ală b-lea. Arthrodil. Caractere. Snrfețe articulare plane săă aprope plane. Ex Articulațiunile âseloră carpului, ale larsulul, ale apofiseloru articulare, ale vertebrelor A. Ligamente. Fibre care încongiură într’unu modă neregulată articnlațiunea. Mișcări. Alunecare. A DOUA CLASA Sinarthrose sed încheieturi. Caractere. Surfețe articulare cu dinți seu cu neegalități cari se ingrenăză reciprocă, de unde le și vine numirea de înche- ieturi. Ex. Articulați anile âseloră cranului, Mijloce de unire. întinderea țesăturel de ositicațiune care vine cu înaintarea in verstă. Nici ună cartilagiă de tencuială, săă sinoviale, st'ă ligame nte, seă mișcări. Trei genuri de încheieturi s^ă sinatrhrose : 1°, încheieturi dintale-, 2°, încheieturi solzose-, 3°, încheieturi armonice, după 181 ‘'tini surfețele articulare sunt cu dinți, cu solzi s^u numai as- pre și lipite una de alta. /k TREIA CLASA Amfiarthrose sea simfise. Caractere. Surfețe articulare netede, iu parte contigue, în parte continue printr’uă țesătură fibrdsă. Ex. Articidațiunea corpului terlebrclora, simfisa pubisulul, simfisa sacro-Uiacd. Mijloci de unire. Ligamente inter-osose și ligamente peri- ferice. Mișcări. Legănare mai multtî de câta alunecare. GAPITOLULU II DESPRE ARTICULAȚIUNI IN PARTE. SECȚIUNEA I Articulațiunile colonel vertebrale. Articulațiunile colonei vertebrale se înpartil în intersece seft articulațiunile vertebreioru între dinsele și in extrenece său ar- ticulațiunile colonel vertebrale cu capuhl, cu costele și cu d- sele coxale. Articulațiunile intersece se asemănă atâtQ de bine in tdtă întinderea colonel vertebrale, că uă singură descripțiune pen- tru tute este indestulătore. Nu voiau descrie în parte de câtă vertebrele ce se află la căpătâiele osului spinărei. Articulațiunele vertcbreloră între dinsele. Preparațiune. Spre « pute studia bine articulațiunile co- lonel vertebrale, este de trebuință mal ântâiii de tote a ar- dica tote părțile mol ce uă inconglără; a despărți cu Jeres- trăală totă porțiunea capului care se află înaintea colonel ver- tebrale-, a despărți în totă lungimea osului spinării prin doue tăieturi cu ferestrăulă d'a lungulă pediculeloră, corpurile vertcbreloră de arcurile posteriore; la nivelulă axului, a trece eu ferestrăulă pe dinapoia apofiseloră articulare superiore ale acestei vertebre, precum și a atlasului și dinapoia con- dileloră occipitalului, și în sflrșită a da în lături măduva spinărel și membranele el. Astă-felă colona vertebrală se află împărțită in doue părți: una anterioră alcătuită de seria cor- purilor^ vertcbreloră, pe care se găsescă ligamentele ver- 183 tebrale comune anteriorii și posteriorii și discurile inter- vertebrale; cea-alaltă, posteriorii, Jormată de seria lamelor ă și a apojiselorîi articulare și spinose. Discurile inter-verte- Irale reclami uă preparațiune particulară seă tăindă unii trunchiu (Val colonel verticală și orizontală, seă lăsândulă se se tnmdie in acidă nitrică întinsă cu apă. Prin acestă ulti- mă preparațiune, corpurile vertebrelor ă se pot îl da in lături și discurile inter-vertehrale română intacte. Vertebrele se articuMză între dînsele: 1 prin corpulu loru ; 2°, prin apofisele articulare; 3°, prin lamele loră; 4°, prin al- tele; deosebitii că se nncscă unele cu apofisele spinose, A. Articulațiunile corpuriloră vertebrelor^. Corpurile vertebrelor^ sc articuleză intre dînsele prin Am- jiarthrosă sdu simfisă. Fețele articulare aflânduse concave, dis- curile intervertebrale au forma lenticulară și grosimea lorii, în raportă cu grosimea corpului vertebrelorO, este mal mare la regiunea cervicală, unde și mișcările sunt mal mari. Mijlocele de unire, ca la tdte amfiarthrosele sunt de două feluri, unele periferice și altele inter-osdse. 1’. Ligamentele periferice. Ele se presintă ca uă tecă ti- brosă, ce sc întinde pe totă colona vertebrală de susQ penă josiî. Porțiunea tecel care căptușesce planubi anteriorii se numesc© ligamentulă vertebrală comunii anteriorii- porțiunea care aco- pere plănuia posteriori"! sa muniții ligamentulă vertebrală co- mună posteriorii. Ligamentulă vertebrală comună anterioră, de aparența u- unel membrane de unii alba de sidefii, întinsă de la axu la partea superidră a sacrului, mal groșii la spate de câtu la gâta și la lombe este compusă de trei porțiuni, una mediană mal grdsă și două laterale, despărțite de cea mediană printr’uă serie de găuri prin cari trecă vasele. Fața sea anterioră corespunde la organele gâtului, ale thoraxulul și ale abdomenului cu care se unesce printr’uă țesătură celulară forte slabă. Tendonele mușcliilorft lungi și drepți anteriori al gâtului și al stîlpiloru diafragmuluî îșl confundă fibrele loru cu acestă ligamentă. Fa- ța sea posteridră, se ține multă mal tare de discurile inter- ¹⁸⁴ vertebrale și de marginile răsărite ale corpurilor® vertebrelor® de cât® de gutierele transversale ale acestor® corpuri. Acestu ligament» este compușii de mal multe planuri de fi- bre longitudinale dintre cari cele mal superficiale sunt cele mal lungi intimjendu-se peste patru seft cinci vertebre, in vre- me ce cele adânci nu mergă mal departe de câtă de la uă ver- tebră la cea-alaltă. Ligamentulă vertebral A comunii posterioră. Mal groșii de câtă cel® anteriorii, și de aceiași colore; elu începe la occipi- talii și se sfirșasce la sacrum. Sub forma unei bandelete fi- brdsă, se lărgesce la nivel ulii discurilor® intervertebrale, și se ângusteză la nivehdu corp uri lor fi vertebrelor®. Fața Iul pos- teriorA corespunde la dura-mera de care nu se ține de câtă susu, d’aci încolo se desparte de densa printr’uă țesătură ce- lulară senisă forte subțire. Fața sa anterioră, care ține forte tare de discurile intervertebrale este despărțită la partea din mijlocii a corpului vertebrelor®, prin vinele cari dinăuntrul® astortt corpuri esă și merg® la sinii vînoși ce se află pe lun- gul® mărginiloru ligamentului. Composițiutiea lui este ca a li- gamentului comună anteriorii. 2®. Ligamentulă inter-ososă. Acestă ligament® este alcătuită de discută intervertebrale care umple spațiul® ce se află intre corpulu vertebrelorii. Fețele superioră și inferioră a corpului vertebrelorii fiind® concave, fie-care diseft represintă uă lentilă biconvexă, care aderă așa de tare la aste fețe în câtă este mal lesne a le rupe de câtă a desface discul® de densele. A- semenea și prin circonferența lorii, aste discuri aderă la liga- mentele ce descriserămu mal susă ; grosimea lor® este atât® mal mare cu câtă le examina cinevașl mai josu; la gât® și la lombe ele sunt mal grdse înainte de câtă înapoi, și din contra la regiunea dorsală; cu acesta modă concură și ele la întreita încovoitură a colonel vertebrale. Discurile intervertebrale sunt compuse de doue substanțe; la circonferență se află ună fel® de inciți fibrosA, și la centru ca ună slmbure mole, gelatinos® de uă aparență ca a sinoviei Astă substanță mal apropiată de planul» posterioră de câtă de cehi anterior®, câte odată își face drum® spre ligamentulă co- mun® posterioră; ea se află de tot® mole și spongios® la copil și la tinerețe, ceia ce contribue la mlădioșia osului spinărel la 185 astă verstă; din contra, la bătrânețe ea se usucă, devine gal- benă și fragetă. Mutărel din locă a acestei substanțe mole In diferitele mișcări, s’a atribuită de unii anatomiștl elasticitatea colonel vertebrale. Inelulă fibrosă perifericii, este formată de straturi de mă- nuchiurt fibroși care se întindă cam piezișă de la uă vertebră la cca-alaltă, și fibrele unul stratft se încrucișeză cu acele ale stratcloră vecine; printre densele se găsescă mal multe fibre elastice, precum și celule cartilaginose. B. Articulațiunea apa fisei oră articulare. Acestă articulațiutie este uă artkrodie. Surfețele articulare prin cari se legă aste apofise simtă tencuite de ună mică aș- ternută de cartilagiă, și singurele ligamente cari le țină unele de altele sunt înafară câte-va fibre, mal multe la regiunea cer- vicală și dorsală de câtă Ia cea lombară, și la partea dinăuntru ligamentulă celă galbenă. Deosebită de acesta, articulațiunea are și uă sinovială mal pronunțată la regiunea cervicală de câtă Ia cele-alalte regiuni. C. Unirea Lamelor#. Spațiurile ce despartă lamele vertebrale se află umplute prin ligamente numite după coldrea loră ligamentele galbene; ele sunt compuse ca lamele vertebreloru de două jumătăți împre- unate în unghiu; astă-felu, marginea lorii inferiorii, convexă se prinde de marginea superidră a lamei ce se află dedesubtă, ieră marginea superiorii care este concavă, se prinde de par- tea anterioră a lamei de d'asupra. De aci resnltă că înălțimea ligamenteloru galbene, de aceiași dimensiune ca și lamele, este multă mal mare de câtă treime se fie de la uă lamă la cea- alaltă; lungimea loră este ca -și a lameloră; grosimea loră mai mare la lombe de câtă la gâtă și la spate , este mal însem- nată la baza apotisel spinose; fața anterioră, netedă și lustrată corespunde la dura-meră de care este despărțită prin țesătura celulară și prin vine rachidiene; fața posteriorii corespunde la lamele vertebrale care le acoperă dc totă afară de regiunea 186 cervicală, unde aste ligamente devină aparente îndată ce capulă se află încovoiată înainte. Aste ligamente sunt compuse de fibre verticale, paralele, forte strînse, adunate în mănuchiuri spre marginile loră late- rale; resistente la întindere, ele sunt teta de uă dată forte elastice. I) . Uniunea apojișelarii s/nnose. Apofisele spindse sunt unite între dînsele: 1", prin ligamen- tula susă-spinală ; 2°, prin ligamentele inter-spinose. Despre lițfamentulit susA-spinală. Acestă ligamentă este ună felii de șnuru fibrosă care se întinde pe vîrfulă apofiseloră spindse încependă de la a șeptea vertebră cervicală penă la sacrum; eiă nu este susceptibilă a se întinde, și devine câte uă dată cartilaginosă. De la a șdptea vertebră cervicală până la protuberanta oc- cipitală se artă uă membrană fibrosă care ară pute fi consi- derată ca continuați unea ligamentului susă spinosQ de mai susă. Liț/amentele infer-spinâse. Aste ligamente nu se află la gâtă unde sunt înlocuite prin mușchi mici; sunt forte subțiri la spate, nude fiă-care represintă ună triunghiă a căruia basă caută înapoi șl virfulu se continuă cu cresta ligamentelor^ galbene; la lombe sunt groși și cuadrilatarl; mărginile loră superidră și inferidră se prindă de apofisele spindse corespondente; fețele loră corespunda la mușchii gutierelorQ vertebrale. Articulațiuni proprie unoră vertebre. De și articulațiunea atlasului și axului cu occipitalul fi sunt articulațiuni exfrensece ale colonel vertebrale, legătura ense in- timă ce se află intre aceste articulațiuni și aceia a atlasului cu axulă, face că este peste putință a le deosebi. Primele doue vertebre nu presintă în configurațiunea loru modificațiunl a- tâtă de deosebite, de câtă pentru articulațiunea capului cu co- Idna vertebrală; și totu pentru acestă articulațiune, vedemfi untî osă intermedia, atlasulă, între doue ose, occipitalulă și a- xulil, care se articuleză inpreună și se mișcă unulă pe altuia. Deosebită că atlasulu îndeplinesce aci funcțiunea roluriloră mo- 187 bile, care înlesnescă alunecarea corpurilor grele, și nu le lasă a sări din locă, apoi capulfi esecutândil asupra colonel verte- brale mișcări de rotațiune, a trebuită ca uă axă si* se întorcă într’unft inelă, care aci este formata de atlasă, Articulați u- nea d6a a occipitalului cu atlasulă presintă trei articulaținnl: 1°, articula ți unea occipito-fttloidiană; 2°. articulațiunea atloido- a.roidiană; 3°, articulațiunea occipito-axoidiană. A. Articulațiunea occipito-atloidiană. Pentru preparațiunea acestei articulaținnl urmexă ea, ar- dicândă porțiunea capului de dinaintea colonel vertebrale, se nu se ardice apo/sa ba sil ară. Asemenea mușchii ce încon- giâră articulațiunea, și cari sunt așefiafl immediată pe liga- mente, trebuescă înlăturați eu multă grijă. Este mal ântâifi de observată aci că, capulă, considerată in totalii ca uă porțiune a scheletului, alcătuesce uă pârghie ori- zontală, articulată în nnghiă drepții cu colona vertebrală ; că acostă articulat iune aflându-se la punctulă de înpreunare a tre- imel posteriore cu do uf treimi anteriore ale capului, și trei- mea posterioră formând o partea cea mal grea, cap ulii se află în echilibru asupra colonei vertebrale. Atlasulă se unesce cu occipital ulă : 1°, prin arcnltt sefl an- terioră; 2“, prin arculu săă posterioră; 3°, prin baza apofise- loră transverse; 4°, mai cu semă prin cele două fațete arti- culare superiore. 1“. Arculă anterioră ală atlasului se unesce cu marginea găurei occipitale prin două ligamente occipito-atloidienc ante- riore, unulft superficială pe linia mediană in formă de cor- donu cilindrică forte tare, care se întinde de la haz a apo fisei basilare la tuberculul^ anterioră ală atlasului, și altulă adânca grosă, formată de mal multe straturi , care se întinde de la marginea superioră a atlasului la occipitală, 2°. Partea posterioră a găurei occipitale este unită cu mar- ginea superioră și posterioră a atlasului printr’uuă ligamentă occipito-atloidiană posteriorii care ensă se confundă în mijlo- culft țesăturel grăsose ce se află în astă regiune. 3“. Ligamentele occipito-ntloidiane laterale. De la basa a- pofisel transverse a atlasului, nasce ună cordonă fibrosă care 188 merge de se prinde de eminența jugularii a occipitalului, și formeză cu unii asemenea mănuchiâ care vine de la stâncă, unu cercii, sdft canalii forte înseninatii, prin care trecft vina jugu- lară internă, artera carotidă internă, nervii marele ipoglosu, plămâno-gastricft, gloso-faringiantt și accosoriuhî lui Willis. A- cestu canalii fibrosă în joșii se pote considera ca înpărțitfl în trei canalurl osose susă : canalulă carotidianiî, gaura ruptă pos- teridră și gaura condiliană anterioră, canalurl sdă găuri pe cari Cruveilhier le consideră ca formându prin înpreunarca lorii gaura de unire a vertebreloră occipitală și mijlocie. 4°. Uniunea condilelon! occipitale cn surfețele articulare su- periore ale atlasului este uă îndoită articulațiune condiliană. Surfețele articulare, din partea occipitalului, sunt: Doue condile, cu surfețe convexe, lunguețe, ce caută îu josă și în afară, și cari sunt dirigdte de dinapoi înainte și de din afară înăuntru, astu-felă că axele lorii prelungite ară veni sC se în- tâlnescă înaintea apofisel hasilare. Din partea atlasului, sunt surfețe concave, lunguețe, ce caută în susii și puținteii! înăuntru, și cari se aplică intr’unu modu fdrte esactu pe convexitatea condilelorrt. Atâtil surfe- țele occipitale, câtă și cele atloidiane sunt acoperite de ună așternută subțire de cartilagifi. Ligamentele sunt represintate de fibre verticale cari încon- gidră articnlațiunea, mal cu seină înainte și în afară, căci la partea dinăuntru și înapoi mal că lipsescii. Uă membrană si- norială căptușesce articnlațiunea, ese afară dintr’însa, și se pre- lungesce pe ligamentulîi odontoidu și transversO. B. Articnlațiunea Atloido-axcidiană. Deparațiunea acestei articulațiuni cere ca, după stadialii ligamenteloră superficiale, să se ardice lamele axului, arculă posterioră ală atlasului și partea posteridră a găurei occi- pitale; se se desfacă cu multă grije porțiunea dura-merei care corespunde la aste două prime vertebre și la gaura occipitală, sumețândil’uă de josu in susă; și în sfirșită spre a ave uă idee esactă despre articnlațiunea apofisel odontoide cu atla- sulu să se desarticulere occipitalul ă. Pentru acestă articulațiune: 1°, axulti corespunde cu arculă 189 anterioră ala atlasului prin apofisa sea odontoidă; 2°, fațetele sele articulare dc susă se articuleză cu fațetele articulare de josă ale atlasului; 3°, arculă anteriorii și posteriorii se unescă cu axulă prin doue ligamente, atloido-aroidiană anterioră și celă posteriorii. Ligamentul# atloido-axoidianu anteriorii, este unu mănuchiii verticala grosu, compusă de mal multe așternuturi, ce se prinde de tubercululu și de marginea anterioră a atlasului dinaintea bazei apofisei odontoide, și de corpulu axului; în josă elu se continuă cu ligamentulă vertebralii comunii anteriori). Ligam ntulă atloido-Moidiună posteriorii consistă intr’uă membrană lăbărțată, care se prinde de arculă posteriorii alu atlasului și de marginea superidră a lameloru axului, și repre- sintă rudimentele ligamentelor^ galbene. Articulațiunea apofisei odontoide cu aridă. Acestă articulațiune este uă trockoidă. Apofisa odontoidă a axului este aședată întrunii inelu jumătate ososu, jumătate fi- brosă, a cărui parte anterioră și laterală este alcătuită de a tlasu, și înapoi de unu ligamentă transversă numită ligamen- tul# semi-inelaru. Surfețele articulare ale acestei articulațiuni sunt; din par- tea atlasului, uă fațetă ovală puțină concavă, care ocupă fața posteridră a arcului anterioră; din partea apofisei odontoide, pe partea sa anteridră tiâ fațetă puțină convexă, lunguiață verticală ; ambele surfețe sunt tencuite de cartilagiă; uă sino vială lăbărțată, întărită de fibre ligamentdse dispuse în formă de capsulă, căptușasce astă articulațiune. Ligamentulă transversă seu semi-inelară. Acestă ligamentă este represintată prinfr’unu mănuchift fibrosă , grosă și desă, turtită de dinainte înapoi, întinsă forte tare dintr’uă masă la- terală a atlasului la cea-alaltă, trecendu pe dinapoia apofisei adontoide pe care uă imbrățiședă întocmai ca unii inelă. l-'ața anterioră a ăstui ligamentă este concavă, lustruită ca ună cartilagiă, și corespunde la fața posteridră a apofisei o- dontoide, care și ea este netedă , acoperită de unu sfratft de fibre elastice, mal totu-deuna cu dungi transversale in sensulă mișcâriloră; și aci se atiă uă sinovială care se întinde in la 190 turile apofisel odontoide și corespunde cu ligamentulă odontoidă; fața posterioră se află acoperită de ligamentele occipito-axoi- diene posteriore. Din marginea sa superioră nasce uă limbuță tibrosă, lăbărțată, care merge de se prinde printr’ună căpătâi u subțire de occipitală, dinaintea ligamentului occipito-axoidienn. Din marginea sa inferioră pldcă uă altă limbuță fibrdsă, mai multă lungă de câta lată, care se prinde de fața posterioră a axului. Acestu ligamentă seiui-inelaru s'a numită după forma lui ligamentulă cruciformă. Mal este aci de observată c'astu ligamentă este mal ângustă in circonferința sa inferioră de câtă în acea superioră, astă- felQ că apofisa odontoidă se atlă forte reținută în inelulă oso- librosu, ceia ce este și în armonie cu acești apofisa care se ângusteză la basa el. Articulațiunea apofiseloru articulare ale atlasului ți ale a- xului. Acești articulați nu e este uă îndoită arlhrodie forte lă- bărțată. Pentru ca mișcările de rotațiune ale articulațiunel a- tlasulul cu apofisa odontoidă se potă funcționa libera , a tre- buita ca surfețele articulare corespondente, în locă să de ver- ticale sed oblice, ca la cele-alalte vertebre cervicale, se fie mal de tota orizontale; astu-felă, vedenia atâtu din partea atlasu- lui, câtă și din partea axului, surfețe late, [dane, cerculare și orizontale, căutându acele ale atlasului forte puțină înăuntru, ieră acele ale axului, ceva mai mari de câtă acele ale atla- sului, căutându puțină în afară. Capsula fibrosă, mal țepână înainte, cu fibrele verticale și paralele, este destulă de mole ca se permită mișcările ce e- secută acostă articulațiune. Capsula sinovială întrece cu multă surfețele articulare, mai cu semă înainte, și comunică mai totă-deuna eu sinoviala ar- ticulațiunel ligamentului transverstl seă semi-inelaru alu apofi- scl odontoide. C. Uniunea occipitalului cu axulă (articulațiunea occipito- axoidiană). De și occipitalulii nu este alăturată cu axulă, și prin ur- mare nu se articuleză înpreună, cu tote acestea el sunt forte 191 tare uniți înpreună prin ligamente țepene, ce se întindă de la occipitală la corpulă axului și la apofisa odontoidă. Preparațiunea astei articulațiunî se esecută ardicândă cu multă grijă dura-mera care corespunde la fața posterioră a primeloril două vertebre, și sub densa se găsescu ligamentele occipiio-a.roidiene. La urmă sS se ardice ligamentul^ frans- versă. arculU anterioră și chiară masele laterale ale atlasu- lui, și astă-felă să nu rămâie de câtă occipitalul^ și axulu. Ligamentele occipito-axoidiane sunt în numără de trei, u- nulă mijlocia și doue laterale; celă mijlocia este grosă și for- indză la partea de susu unu singură mănucliiă, ale căruia fi- bre la partea de josă se despartă în trei straturi distincte : cea mai posterioră dintr’ensele se continuă cu ligamentulu co- mună posterioră ; cea de a doua se prinde de fața posteridră a corpului axului, ieră cea mai adâncă, în formă de uă lim- buță subțire, este aceia descrisă cu ocasiunea ligamentului transversu. Ligamentele occipito-axoidiane laterale, forte tari, se întindă din părțile laterale ale gntierel basilare, unde sunt late, la fața posteridră a axului unde se ascută; ele corespundă îna- inte la ligamentele odontoide și la ligamentulă transversu, ieră înapoi la dura-meră. Ligamentele odontoide sunt asemenea în numeră de trei, unulu la mijlocă și două în lături. Celu mijlociă, forte subțire este alcătuită de fibre cari pldcă din virfulft apofisei odontoide și mergă de se prindă între condilele părței anteriore a gău- rei occipitale; cele laterale, sunt alcătuite de două mănuclnuri scurte, cilindrice, țepene, și cari nască din părțile laterale a virfuhu apofisei odontoide și mergu de se prindă de doue mici adâncituri ce se atlă la partea dinăuntru a condileloră; direc- țiunea loră este orizontală și represiută ramura orizontală a unui T, ală căruia apofisa odontoidă aru represiută ramur i verticală; aste doue ligamente se află totă-dea-una unite prin- tr'ună mănucliiă, care trece pe dinapoia apofisei odontoide, astă felă că s’ară pută că ei nu formăză de câtă ună singură ligamentă ; înapoi, ei sunt acoperiți de ligamentele oc- cipito-axoidiane, ieră înainte corespundă la articulațiunea a- tloido-axoidiană. 192 Articidațhmile sacro-vertebrală, sacro-coxigiană și coxigiane. Articulațiunea sacro-vertebrală se asânănă in tote cu articu- lațiunile celoru-alalte vertebre; este numai de observata aci grosimea, mal cu semă înainte, a discului intervertebrală, și unii ligamentă proprio acestei articulațiuni, ligainentulu sacro ■ vertebralii, mănucInO grosă, resis tentă, care se întinde pie- zișa de Ia apofisa trausversă a ultimei vertebre lombare, la baza sacrului unde se încrucișezi cu fibre ligamentore ale ar- ticulațiunel sacro-iliace. Articulațiunea sacro-corigiană este uă arnfiarthrosâ seă sim- fisă, întocmai ca aceia a corpurilor ti vertebrei orii; disculu din- tre surfețele articulare este fibro-cartilaginosu, de uă țesătură numai mal lăbărțată. Doue ligamente se află la aedstă articu- lațiuue; ligamentulă sacro-coxigiană anteriorii, care se com- pune de fibre paralele ce se întindă de la fața anterioră a sa- crului, la fața anteridră a coxului; și ligameitlulă sacro-coxi- giană posteriorii, care susă se prinde de marginea știrbiturel prin care se sfirșesce canalul O sacrală și merge în josu pe fața posteridră a coxului. De fața p os teri oră a acestui ligamentă, care completez» canalulO sacrală, se prindă mușchii fesierii cel mari; fibrele hil constitue mal multe straturi, și cele mai su perficiale sc coboră pene la virfulu coxului. Din fața laterală a sacrului se mai întinde uă bandeletă fi- brosă ce se prinde de fața laterală a coxului. Articulațiunile coxigiane sunt asemenea amfiarthrbse, cari ensC cu înaintarea în vîrstă devină sinartlirose; numai articu- lațiunea piesei ântâie cu cea de a doua se păstrez» câte uă dată mal totă vieța, ca amfiarthrosă. Mecanismul^ colonel vertebrale. Coldna vartebrală fiindu totu-de-odată : 1° Cilindrul!! pro- tectorii ală măduvel; 2“ coldna care transmite membriloră abdo- minali greutatea corpului și a membriloră toracici ; in sfirșită, 3° ună organu de locomoțiune, urmeză a examina aci condi- țiunile anatomice în raportă cn acestă triplu serviciu. A. Despre colona vertebrală considerată ca cilindru protectorii alu măduvel. Presența corpuriloru vertebrale înainte, a apofiseloră spinuse 193 cari resără înapoi și ținti <îre-cum la distanță corpurile este- riore, precum și aceia a apofiseloră transverse în lături, face că unii instrumentă ascuțită nu arii pute pătrunde , decâtn, seă înainte, printre discurile intervertebrale, sCfl în lături, prin găurile de unire, sM în sfirșită înapoi, printre apofisele spi- ndse, seă printre lamele vertebrale. Mulțimea pieseloră de cari se compune coldna vertebrală este asemenea o coudițiuue de soliditate și numai puțină de mobilitate. La diferitele ciocniri ce se transmită colănel ver- trebrale, puterea ciocnire! se descompune în articulațiunile el; tătă cuantitatea mișcărel, întrebuințată a schimba din locil surfețele articulare, remâne cu totulfl perdută pentru tran- smisiunea ciocnire!. Daca, din contră, colona vertebrală ară fi fostă compusă de uă singură piesă, transmisiunea ciocniriloră, făcCmdu-se fără nici uă perdere, ară ti devenită mai tottt-d’a- una causa conioținnel (sguduirel) măduvel. In sfirșită lățimea surfețeloră articulare ale corpuriloră vertebreloră, resistența și totă-d’uă-dată mlădierea discurilor^ intervertebrale, direcțiunea verticală a apofiseloră articulare, în vreme ce surfețele articulare ale corpuriloră simtă orizon- tale de unde resultă ună felii de angrenagiil, contribue nu pu- ținii la condițiunile cele mal favorabile a cilindrului protectoră ală m&duvel. B. Despre colona vertebrală considerată ca colbnă de trans- misiune a greutățel corpului. Ca colână de susținere, coldna vertebrală ne presintă dis- posițiunile anatomice urnmtdre : Colona vertebrală, alti căria volunul merge crescândă de susii în josă, dobindesce și uă rezistență din ce în ce mal mare în acelașil sensă. De și, și la cuadrupede, totă porțiunea colonel vertebrale, care corespunde la feminini, este cea mal volumi- nosă, deră nici ună animală n'are primele vertebre sacrale așa de mart ca omulă destinații la stațiunea bipedă. (1). Sacrum, vîrîtn ca uă pană într’ună sensă verticală și antero-posterioră, (1) Paserii* destinate la stațiunea bipedă, au și ele sacrum Prte desvoltedd. La șerpT și la peset» volum ulii vertebrelor^ merge din contra descrescândâ de la capO la codă. 13 ___194 _ transmite tișeloră coxale greutatea nu numai a corpului, (UrO și a poveriloră de care este încărcată corpulil, și tisele coxale la rîndulă loră, o transmită estrcinitățiloră interiore. Situațiunea însă a colonel vertebrale la partea dinapoi a trunchiului, arti- culați unea lui cu partea postcritiră a lighianulul, dinapoia tu- tuloră viscerelorft cari atârnă înainte și tindă a trage in sen- sulă lorii centrală de gravitate, presintă desavantage la omă, destinată la stațiunea bipedă; aste desavantage însă sunt com- pensate prin condițiunile avantagiose următore : Basa cea largă de susținere ce presintă lighianulu, in cnr- mezișă, și de dinainte înapoi; încovoiaturile alternative ale co- lonel vertebrale, cari, deosebită că îl mărescă resistența in sen- sul ă verticală, apoi permită centrului de gravitate a acestei colone, oscilațiunl multă mal întinse de câtă nu i-ară fi per- misă uă direcțiune rectilinie; lungul u hrațu de pârghie ce pre- sintă șirul ă apofiseloră spinose puterniciloru mușchi ce um- plu gutierele vertebrale ; elasticitatea ligamenteloră galbene cari luptă necontenită in contra causeloră ce tindă a tirî trun- chiul A înainte, ligamente cari sunt pentru fiă-care vertebră ceia ce este ligamentul u cervicală posterioră pentru capă; re sistența ce presintă chiară canahilă vertebrală care, ca cilin- drul A tuturorA oseloru lungi, măresce resistența, fără a adăoga cevașl în greutate; în slirșitu, modulă articulaținnei colonel ver- tebrale cu capulu este ună îndoita avantagiosn, atâtă din punctulă de vedere ală locului ce ocupă surfețele articulare, câtă și din acela ală direcțiune! loră In adevără : 1°. surfețele articulare corespundeudă la î preunarea treimel posteriore cu cele două treimi anteriore ale capului, și treimea posteriori conțin^ndu uă porțiune însemnată a ancefahdul, In vreme ce treimile an- teriore sunt formate în mare parte de față, care în proporțiune cu volumul u stiă, este multă mal ușure, greutatea treimel pos- teriore contrabalanțtiză greutatea treimiloră anteriore; 2°, di- recțiunea aprope orizontală a condiieloră la omu, permite cra- nului a sta pe vîrfulu colonel vertebrale iară a tinde multă a se pleca înainte, precum se vede la animale care aă condilele dirigete verticală și situate de totă la partea posterioră a ca- pulul. Cu tote disposițiunile avantagiose însă ce presintă ar- ticulați unea atloido occipitală din pmidulu de vedere ală eqni- libnilul, partea anterioră a condiieloră totă mal predomină puțină 195 în greutate, de unde resultă încovoitura capului înainte în- dată ce nu se mal aHă subt influența mușchiloru întindătorl, pre- cum se întâmplă în timpulfi somnului seft după morte. Deosebită ensă de aceste condițiunl anatomice favorabile, stațiunea bipedă aru fi presintatii mari greutăți, fără puternicii mușchi cari umplu gutiercle vertebrale. Astft-felu la omă, muș- chii rcgiunel cervicale, destinați a susține greutatea capului, nu sunt așa de tari ca la cuadrupede; din contra, la dînsulă, muș- chii lombari cari susținu trunchiulă în rectitudinea sea, sunt mal puternici. De unde resultă, că stațiunea bipedă nu este uă stare de odihnă din punctulft de vedere alft colonei vertebrale, cu totă presința ligameiitelorn galbene, adevărate arcuri de sta- țiune, și regiunea lombară este supusă la ostenelă, precum și sprijinirea pe unu lemnft înainte produce mare ușurare. C. Despre colona, vertebrală considerată ca organă de loco- moțiuiie. Vertebrele, prin mlădioșia discurilorft inter vertebrale, esecută unele pe altele mișcări oscilatorii; într’alte cuvinte se legănă în tote sensurile; aceste mișcări ensă, forte puțină perceptibile, nu sunt bine aprețiate de câtu în mișcările totale ale colonel vertebrale. 1° Mișcările în totalitate. Mișcările în totalitate sunt: în- covoitura seu mișcarea înainte, întindătura, plecarea laterală, cercumducțiuuea, la care colona vertebrală descrie unu eonii ală cărui virfă este la partea inferidră și baza la partea su- peridră; rotați unea pe axă seft sucirea colonel vertebrale. In mișcările colonel vertebrale, trebue se deosebimu mișcă- rile reale, cari nu nuntașa de întinse, precum s’arft pute crede, de mișcările aparente, cari mai tote se pe trecu iii articulațiu- nile lighianului cu femurele. In mișcările de totalitate, colona vertebrală represintă uă pârghie de alu treilea genă, unu arcă elastică, la care re- sistența se aHâ la estremitatea superidră, punctulft de rezămu la estremitatea inferioră, și puterea la mijlocft. Din contra, Hă care vertebră represintă uă pârghie de primulu genă, la care puterea și resistența să aHă la estremitatea anterioră ca 196 și la cea posterioră a vertebrei, ieru puuctultl de redămu la mijlocii. La mișcarea încovoilnrel, care este cea mai întinsă, liga- mentul u vertebralu conmnfi anteriorii se slăbesce; partea ante- rioră a discuriloru se sgârcesce; substanța cea mole centrală răsare înapoi; fibrele posteriore ale discuriloru se întindă, pre- cum asemenea și ligamentulă vertebralii comună posteriorii, liga- mentele super-spinnle și inter-spinale și ligamen ele galbene. Apofisele articulare inferiore ale fiil-cărel vertebre se mișcă de josă în susii pe apotisele superiore corespondente și lamele se depărtdză. întindere, ligamentulu vertebralii comunii anteriorii se întinde, precum și fibrele anteridre ale discului ; in vreme ce cele posteriore se lăbărțescă; într’unu curentă vedenia cu to- tulu contrariuld de ceia ce vțcjurămft la incovoitură. La mișcările de plecare laterală, discurile se slăbescâ din partea plecărel, și substanța nude centrală este înpinsă in par- tea opusă. Cercumducțiunea. Aed stă mișcare, care îșl arc centruhl la regiunea lombară, pare mai ântâiil a fi forte întinsă; este din contra prea mărginită și resultă din succesiunea mișcăriloru precedente. Mișcarea rotațiunel sc esecută prin suedia discuri- lonl inter-vertebra le; astă sucelă, forte mărginită la fiă-care disefl, pusă în lucrare ensd în tote discurile, produce uă miș- care generală, prin care fața anteriorii a colonel caută puțină in lături, 2°. Mișcările fiti-cărei regiuni. Tote regiunile colonei ver- tebrale nu participă deopotrivă la mișcările generale. Prima condițiune a acestora mișcări afiându-se in conformațiunea dis- cnrilorft intervetebrale, întinderea proporțională a niișcăriloră fiă-cărei regiuni, se pote apreția forte esactft după grosimea a- cestoru discuri. Regiunea care ia mal puțină parte la mișcările generale este cea dorsală. Mișcarea încoroiturei este redusă de toti'i din causa fațetelmii apofiselorft articulare, cari, ince- pându de la a treia vertebră dorsală, sunt mai de totfi verti- cale. .și n’aru pute permite incovoitură înainte fără a se de- părta forte multă Ia partea de josă unele de altele, de și ui incovoitură la regiunea dorsală arii fi împedicată de sternum Mișcarea iidlnderel la acesta regiune găsesce acelea-și înpotri- 197 virl, deosebita că se află mărginită și de apofisele spinose care se grămădescă una peste alta. Asemenea și mișcările laterale sunt și ele de totă mărginite. Tdte mișcările ce precedă atiâudu-șe a fi elementele cercon- ducțiutiei, ea abia esistă. Aceleași piedice se opună și la miș- carea rotați unei, de și disposițiunea verticală a apofiseloiă ar- ticulare nu ară fi de totă necompatibilă cu densa. Se înțelege că ceia ce ijiserămu despre lipsa de mobilitate la regiunea dorsală, nu se aplică la partea el inferidră, la care ultimele două vertebre se deosebeseă prin scurțimea apofiscloru loră spinose, și cost ele, cu cari ele se articnleză, sunt forte mo- bile. Itegiunca lombară se atlă în condițiunl de mobilitate mal favorabile; și cea mal principală este grosimea discuriloră in- tervetcbrale. Regiunea cerneală, este aceia care participă mal multă la mișcările colonel vertebrale. înălțimea discuriloră iutevertebrale ale acestei regiuni, precum și disposițiunea fațeteloră apofise- loră articulare, cari sunt mal de totă orizontale, înlesnesce mișcările iu tote sensurile; la încovoitură bărbia merge până ce atinge sternum; la întindere, capulu se pdte resturna forte multă înapoi; în mișcările laterale asemenea capulu se apropie de umeru. Mecanism" bl articulațianiloră colonel vertebrale cu capnlft. Mișcările capului pe colona vertebrală se împartă între doue articulat iuiii : 1°, articulațiunea occipito-atloidiană, la care apar- țină mișcările iuco voit urel, întindere!, plccărel în lături, și a cercumduețiunel; 2°, articulațiunea atloido-axuidiană, care nu se bucură de câtă de rotațiune. Mecauismulă articulațiunel occipilo-atloidiane. Mișcările de. încovoitură și de întindere a capului pe atlasă sunt puțină în- tinse ; câudă ctipulă se plăcă mai multă, regiunea cervicală in- trigă ia parte la acGstă mișcare. La încovoitură condilele alu- necă de dinainte înapoi, ligamentele odo toide precum și liga- mentele occipito-axoidiane posteridre, se întindă ; din contra la întindere astă articnlațiune este lipsită de mișcarea rotațiune!, 198 din causa directi unei opuse a condihdoră, cari se opună la ro- tați une intr'ună modă mutualii. Mecanismul it articulați unei atioido-aroidiane. In joculfi ace- stei articulațiuni, atlasulu treime a ti consideratii ca ne for- mându de câtă uă singură piesă cu capulu. Mișcările de încovoitură și de întindere lipsescă cu desăvâr- șire la acestă articulațiune; înfundătura apofisel odoutoide in ineluhl ligamento-ososu, nu permite atlasului să esecute pe axă cea mai mică mișcare înainte s6ă înapoi; căci la mișcarea înainte, seă la încovoitură, atlasulu se află reținută de ligar mentulă transversă, și la mișcarea înapoi de arculu anterioră; asemenea și mișcările în lături sunt oprite de ligamentele o- dontoide; nu române deră de câtu rotațiunea, la care, pe cândă capulă descrie pe coldna vertebrală ună arcă de cercă forte întinsă, inelulă ligamento-ososă se întorce pe "axă ca uă rdtă pe osie; din fațetele plane ale articulațiunel atloido-axoidiene, una alunecă de dinapoi înainte, cea-alaltă de dinainte înapoi; umilă din ligamentele odontoide se lăbărțeză, celă-alaltă se în- tinde ; ele singure mărginescă astă mișcare. SECȚIUNEA II. Articulațiunile cranului. Articulațiunile tiselor it cranului între densele. Tote lisele cranului sunt articulate între densele într'ună modă nemobilă, prin împreunare seu sinarthrosă; destinate a forma uă cavi- tate completă, închisă din tote părțile, ele se articuleză între densele prin mărginite loră, și natura le-a pusă pentru acestei sfârșită în condițiunile cele maî avantagiose; astft-felă, tote ti- sele cranului an marginile loră mal grdse de câtu restulu osu- lui ; prin dinți, tăiați piezișă, precum și prin cotiturile ce pre- sintă aste mărgini, surfețele articulare care devină astă-felă îndoite și întreite, se îmbucă unele întraltele și se lipescă în preună; deosebită de acesta, mal tote osele cranului presintă unghiuri scose afară, și unghiuri intrate înăuntru, ceia ce este asemenea uă condițiune de soliditate prin intrarea și susține- rea reciprocă unele pe altele. Modulă însă de înpreunare ale dseloră cranului nu este a- 199 celași la bază ca la boltă; deca la boltă se vMfl mulțimea dințilorfi și a mărginiloru tăiate piezișă, la bază găsimu, șefi surfețe articulare late, precum aceia a apofisel basilare occi- pitale care se articuleză cu corpulfi sfenoidulul, seil unghiuri ascuțite ca acele ale aripeloru sfenoidulul cari intră în unghiu- rile intrate alcătuite de porțiunea solzbsă cu porțiunea pietrosă a temporalului. Cu totfi angrenagiulfi reciprocii alu dselonl cranului, totfi rămâne între densele goluri umplute de cartilagiu său de țe- sătură fibrosă care le legă seil le lipesce unele de altele astfi- feliî că desarticnlațiunea ioni devine forte grea. Cranulu ne presintândfl nici uă articulațiune mobilă, nici li- gamente nu găsimfi la densulii; ehl în afară se află, acoperita de uă membrană fibrosă, numită pericronuhl, și înăuntru de dura-meră, asemenea uă membrană fibrosă. Mecauisntultl Cranului. Mecauismulu, șefi funcțiunile cranului fiind! de două na- turi, aceia a locomoținnel, și a protecținnel ancefahilul, nu ne vomă ocupa aci de câtil de cea de a doua, pe câtă timpii cu ocashmea mișcărilonl colonei vertebrale, amil descrișii și acele ale cranului. Cranulâ, pe lângă membrana fi brosăce învelesce ancefaluhl, îhî acoperă din tdte părțile, și se tipăresce esactil pe densulO, re- presentândft pe fața sa internă, tdte dungile, tdte adâncăturile și eminențele surfețe! sdle corespondente. Cranulii, până a nu se osifica, de totfi, se pute restrînge, s^ii desvolta, urmând! ancefaluhl în restrîngerea, sdft desvoltarea sa, și astfi-felu elfi, până ia acea epocă, represintă în modulti celfi mal exactă creierii. Osificațiunea însă uă dată terminată, capacitatea cranului este cu totuhl nedependentă de volumulft crerilorii; ddca erorii se atrofieză, gol ulii se umple cu serositate; deca din contra, se ipertrofieză, crerii sufer uă compresiune primejdios!. Mulțimea pieselorfl cranului este uă eondițiune de solidi- tate ; deca elfi arii fi fostă compușii da uă singură piesă, arti ti foștii multu mai supusă la frângeri și la cnmoțiunl, de câtă cum este formatii de mai multe piese articulate, mișcările hă pienhl astu-fehl multă din puterea Ioni în deosebitele articulațiuni. 200 Cranulft, deosebită de soliditatea ce presintă. ta basă, prin coudițiunile favorabile ale nitieulațiuiuloru sole, și prin îngro- șarea dselorft aci, mal este ocrotim de față, de colona verte- brală, de numeroșii mușchi al rcgiunel cervicale posteriore; și cum put6 fi altii-felft la basă, unde se află părțile cele mal în- semnate ale ancefalulul, precum și nervele cratiiane, vinele și arterele cerebrale. Acum să examinămft modulă cu care cranulft resistă la lo riturile dirigdte de iosă în su-să, și de susu în josă. Pentru ca uă coinoțiune funestă s6 fiă transmisă cranului de josu în susă, urmeză ca să caxjă cine-va seft pe talpa picio- relnrii, gcnuchiurile fiindii întinse, seft pe genuchiurl, seu pe tuberositățile ischioneforn; uă cădere pe vîrfulft picidreloru im pote inrîuri asupra cranului, pentru că mișcarea se descom- pune treptata în articulațiunile falangiane, metatarsiane, și tar- siane și în articulațiunile genuchiulul, a ligbianului și iu sfirșitfl în acele ale vertebrelor^ intre densele și cu cranulft. Obicinu- itii, condilele occipitalului prințesei! cea diutăiă ciocnire, care se comunică la totă întindere t părețilord cranului; contra cioc- nire însă se comunică crerilorti și adesea ori devine funestă. Modulă cu care cranulă resistă la loviturile ce-l polii seni de susă în josă. Deca colona vertebrală este ocrotită in tote sensurile de uă mulțime de părți mol, cranulft, din contră, în partea sea superidră și in lături se află expusă la acțiunea corpuriloril esteridre; singură regiunea temporală a cărei a- dâncătură este umplută de mușchiiilri temporalii, se află apă- rată mal bine. Acum cândti ună corpii ascuțită, seft cu uă mică surfață, isbesce asupra cranului, îlft sparge deca prin cuantitatea pute- re! lui învinge resistența porțiunel cranului asupra căreia elu se dirigeză. Deca ensă corpulu isbesce uă surfață tată a cranu- lui, totă cutia ososă se sguduie. Bolta cranului este partea care sc află mal espusa la violințele exteriore, și efectele unei asemenea violințe potft determina sdft uă sguduire asupra lui, și să I pună în jocu elasticitatea, seunâ desimile a pieselorn, sdil în sfirșitu uă spargere a acestorft piese. Este de netăgăduită că cranulft puternici fi considerată ca uă sferă găunosă, ce se bucură de dre-care elasticitate, datorită atâtfl țesftturel dselorft, cum și lamelorii fibrose seu cartilagi- 201 mise cari le despartă, sub acțiunea unei presiuni sdti lovituri pe verfulă seă, se turtesce dre-ctun și în urmă îșl redobendesce forma sa primitivă, întocmai ca uă sferă golă de fildeși. Le- gile fisice, ca și esperiențele uu ne permită a tăgădui acostă putință. P iese le cranului s’aru fi putută destin i prin uă lovitură de susă în josă, ddrtt acesta nu se pote întâmpla pentru că, pre- cum antă vătjută, marginile temporalului și aripeloră sfenoidu- hii, în foci să fiă acoperite de mărginilc parietariloră, iceștia se atlă acoperițl și susținuți de temporală și de sfenoidă. Ase- menea și la articulațiunile bas ei cranului, eminențele intră ca nisce pene in unghiuri intrate : spre exemplu, articulațiunea piramidei cu sfenoidulă și cu occipitalulă; articulațiunea apo- fisel basilare cu temporalii și cu sfenoidulu. D’aci resultă că loviturile asupra verfului capului, departe de a desuni osele cranului, din contră tindu ale restrînge mal multă. Unu altă efectă ală lovituriloră asupra verfului capului, pote fi spargerea oseloră cranului; în astă privință este de obser- vată că osele cranului iiindu de uă deosebită grosime, se pote îutimpla ca osulă care a primită lovitura, fiindă mal re- sistcntu, se nu se spargă, și acțiunea loviturel transmițându- se la păreți d'al oseloră mai depărtate deră mal puțină insi- stente, să se spargă acelea; precum asemenea, tabla esternă se resiste la lovitură, și se se spargă cea internă, Cranulă ierăși este dispusă astă-felă, că uă sgnduitură adusă la virfă, se concentra la bază, și parte in lături, până la temporală și la stincă precum și la aripele celj mari ale sfenoidului, parte înapoi prin occipitală pene la apofisa basilară și la corpulu sfenoidn- lui, și parte înainte, prin frontală și bolta orbitală, la aripele mici ale sfenoidului. Articulațiunile Feței. Articulațiunile feței sunt : 1’, articulațiunile diferitelorb ose ale fălcel de susu între densele și cu cranulă; 2°, articulațiu- nile fălcel de josă cn cranulă. Articulațiunile oseloră Jălccl superiore între densele și cit cranulă. T6te articulațiunile acestea sunt mal multe uniri 202 prin simplii alipire a osebirii intre densele; la partea insa superiorii a feței st vfdil mal multe uniri dintelate. Mijhîrele de unire consistă intr’uml așternută subțire de țesătură fibro- să ce se întinde de la unii osu la celă-alaltft, deră care în cele din urmă sfirșesce prin a se osifica. Mecanismul fi articulațiunilorii fâlcei superiore. Fața urmândii se resiste lovitnriJoru ce-1 vină de josO iu susu de Ia falca in- ferioră, precum și violințelorfi esteriore, .este de trebuință se analisătnft condițiunile de soliditate a astei șarpante. Falca superioră represintă josă unii felii de parabolă măr- ginită prin marginea alveolară, care este partea cea mal so- lidă a osului, și care primesce immediatu lovitura fălcel inferiore; înapoi, ea se subțiază și alcătuesce bolta palatină; susii se lăr- gesce, presintă mal multe găuri și se unesce cu cranuln prin apotise cari sunt ca nisce coldne. Aceste eolone sunt : 1", colonele Jrunto-nasale, formate de fiă-care parte, de apofisa montantă a osului maxilară superiorii; ele corespundă la dinții cânesci (canini) și sunt de nă mare putere la animalele carnivore; spațiuhl dintre aste eolone este umplută susii prin osele proprii ale nasului, și joșii se artă scobită pen- tru formațiunea găunoșit uri lorii nasale. Porțiunea mărginel al- veolare corespumjetore la acestă scobitură, și care susține din- ții incisivi, este mai puțină resistentă de câtă aceia care co- respunde la dinții cânesci și Ia măsele, unde a trebuită să fiă uă mai mare putere ; 2° și 3°, a doua și a treia pereche de eolone, este formată de eminența malarii, care se continuă cu marginea alveolară prin scosătura verticală ce desparte a- dâncătura canină de adâncătura zigomatică; aceste eolone, co- respund^tore la a doua mare măsea, de fiă-care parte, se nu- mescu zigomato-jugale, pentru că se sub împartă in alte două eolone secondate: una verticală, malarii seă jugală cea-alaltă orizontală sdă zigomatică. Golana verticalii sefl jugulă, mal puternică de câtă frunțo-nasală, se continuă cu apofisa orbi- tară esternă a frontalului și cu marginea anterioră, dintelată a tuarilorfi aripi ale sfenoidului; colona zigomatică seă orizon- tală se articuleză cu apofisa zigomatică a temporalului, spre a forma arcada zigomatică. Astil-felu vîrfulQ apofisel zigomatice tăiată piezișii, se sprijină pe osulil malarii și resistă la impul- » siunea de josu în susii; deosebită de acestu, arcadele zigoma- 203 tice servă ca nisce proptele și se opună la strămutările trans- versali ; 4°, a patra pereche de colone sunt colonele pterigoide; destinate a susține fața de dinainte înapoi, și fiindu articulate cu osulu maxilarâ, prin intermediul ti oselorfi palatine, se o- punn asemenea la strămutările de josfi în susfi. Tute colonele aceste sunt compuse de țesătură compactă. Cele mal însemnate se află la uivelulfi măselei orii celorfi mari, unde este trebuință de mal multa putere. Din cele aci espuse resultă că falca superidră este organisată în mod fi de a putd resista lovituri lorii de josfi în susfi, și că cuantitatea mișcărel repărțită în t<5tă falca de susfi, este transmisă prin colona nasală la apofisa orbitară internă, prin colona malarii la apo- tisa orbitară esternă și la arcada zigomatică, precum și prin osulfi palatină la colona pterigoidă. La loviturile antero-posteridre, arcadele zigomatice și apofi- sele pterigoide opunfi uă mare resistență; osulu malarii, în fe- lulfi boltelorfi, transmite impulsiunea ce a primită, osului ma- xdaru superiorii, osului frontalii și sfenoiduluî. După cum ve- demu, cea mal mare parte a lovitnrilorft primite de față, este transmisă cranului, derO se află absorbită în mare parte de mulțimea piesei or ft ce se articnleză Supremul. Falca superidră concură la masticațiune maî multfi ca uă proptea; și deca se ardică puținteii!, cându deschidemfi gura, șefi se lasă în joșii, cândfl uă închidemtl, ea im face de câtă a urma mișcăriloru capului, care se lasă înapoi prin mușchii intinij Sfori. Articulațiunea temporo-maxilară. Acesta articnlațiune aparține clasei diartbroseloru și este uă îndoită articulațitme condiliană. Surjețe articulare sunt, din partea osului maxilară infe- riorii, doud condile lunguețe, dirigete piezișii de dinafară înă- untru și de dinainte înapoi, astii-felft că axele lorii prelungite înapoi, s’aru încrucișa la nivelulu găurel occipitale. Din partea temporalului, cavitatea glenoidă, și rădăcina transversă a apo- tisei zigomatice. Cavitatea glenoidă se deosebesce prin adâncimea el la care coDtribue eminențele ce uă înconjură, precum spina sfenoiduluî 204 la partea dinăuntru și la partea dinapoi, apotisa stiloidă și a- potisa se a vagi rialii, care nu este altii ce-va de cât fi lama an- teridră a conductului auditivii, Cavitatea glenoidă se deose- besce asemenea prin capacitatea el, îndoită și întreită ca ceia ce arii fi trebuita se tio pentru a primi condilulQ ; totă astă cavitate etisC nu este articulară, și partea situată înapoi de crăpătura glerioidahi este streină articulațiunel și in afară de capsula sinovială. Acdstă dispr porțiune se observă numai la omfl și la ani- malele rumegătdre; în vreme ce la rotjetore și la carii von, vo- lumulu și forma comlileloru sunt de totă în proporțiune cu capacitatea și configurațiunea cavitățel în care ele intră. Por- țiunea cavitățel glenoide posteridre crepăturel, ne presintă ună esemplu de acele cavități suplimentare cari mirosea seft înio- cnescă cavitatea principală iu unele inprejurârl 1). Mi/lbcele de unire ale acestei articulațiuni, sunt: 1°, unii difcă fibrosă inter-articulară, de formă eliptică și lungiiețQ în curmezișii; grostt la circonferență, une ori găurit u la mij- locă și de uă țesătură tare, elu are forma unei lentile bicnu- cave ; fața ense antero-posterioră a el este în parte convexă spre a corespunde cavitățel glenoide, și în parte concavă spre a corespunde rădăcinel trans verse; ierți fața inferiorii este concavă spre a se aplica pe condiln. Acesta discu se ține în atară de ligamentul^ lateralii esterml, ierb de partea sea in- ternă se prindă câte-va fibre ale mușchiului pterigoidiaua es- ternu. 2°, LiyamentHlă lateralii esternii se întinde de la ună felă de tuberculii ce se află la piuictulă de înpreunare a celora două rădăcini a apotîsel zigomatice, la partea esternă a gâtu- lui condihilul; cin acoperă totă partea esternă a articulațiunel și corespunde în afară la piele, și înăuntru la sinovială și la f) Studiulti condiluhiT și cavități glenoide este de rea mal mare însemnătate în anatomia comparai; căci, prin caracterele ce ele presintă este lesne a recu- nugce capul# unul rodCtoi'H, acela ală unul carnivora, seQ a unul rumegătorii. Vt La carnivore, condilele sunt lungane în curmezișii. și îșl aii axele lorQ pe aceiași linie; casntatea glenoiilă este forte adâncă. 2°. La rodelore. din contra, diametrul# celă mare alu condileloră este dirtgâhi de dinapoi înainte. 3°. La rumegător?. cavitatea glonoidă este plană ca și capulu condihilul: sco- sălura rădăcinel transvcrse zigomatice abia se observă. omă, care este om- nivoră, vedem# âre cum aceste disposițmunl combinate înpreună. 205 discuit! inter-articidară. 3°, L'ufamentulil lateralii internii seă lifiamentuln sfeno-maxilitn'i, este uă bandă apunevrotică, care începe de Ia spina sfetioidtdui și de la crăpătura hit («laser, și se întinde prin două liiubuțe distincte, pe de uă parte, la gâtulă condilului, ierți pe de altă parte la spina ee se află lângă gaura canalului dințară inferiorii; acesta din urmă lim- buță acoperă vasele și nervele dintare interiore și le desparte de mușchii pterigojdianl. Inr/amentulii xtilo-majeilarit este uă bandeletâ aponevrotică întinsă de la apotisa stiloidă la unghiul i! fălcci de josă. Doue sinoviale se găsesc ti la acostă articulațiune: una se află la fața superioră a discului inter-articulară, și cea alaltâ la fața sea inferidră, și mie ori comunică înpreună prin gaura de la mijloci! a discului; ambele aceste sinoviale se ți ml de părțile ce înconjură articnlațiunea. Mccanismulă articulațiuncl temporo-marilare. Mișcările acestei articulațiuni sunt: lăsarea în josu, ardi- carea , mișcarea înainte, și mișcările in lături. La mișcările lăsărel în josă, bărbia și ungluulii fâlcei des- crift utiu arcă de cercă de susă în josă și de dinainte înapoi; condildc se întorci! puținteii! pe axa lori! -și alunecă de dina- poi înainte în cavitatea glenoidă, și în urmă se viră în ră- dăcina transversă a apofisel zigomatice, ceia ce se pdte simți sub piele, cântlu deschidendu gura, pui degetulu pe umili! din condilî. Condilub! tiresce după dinsulă disculu inter-articulară, de care se ține atâtu de multa, în câtă chian! la scrîntelă, se înteniplâ ca disculu să mergă după condilu. Causa acestei strînse uniri, nu stă numai îu tăria mal mare a capsulei si- tmviale interiore, den! și în modulă prinderei mușchiului pte- rigoidiauă esternă, care, prinarten sternului, in laturile scobiturol superiore, sttr- față lunguiață și concavă în curmezișiă , convexă de dinainte înapoi, căutândă in susă și inafară. Di» partea claviculei, fa- țetă lunguiață , puțină concavă de dinainte înapoi, și convexă în cunnezișn ; ambele aceste surfețe sunt acoperite de ună stratu tibrosu forte desu. Intre surfețele articulare se găsesce uă lanul Jibro cartilagi- nosă, care împarte cavitatea articulară în două părți; mal gnisă la circumferință, ea câte odată este pătrunsă la mijlocă de uă gaură, și se ține forte strinsft de liga mental ti orblcularU, care, ca uă capsulă librăsă, încongioră din tote părțile acestă articnlațiune; ca mijlocii eriOHl, și se afli sub porțiunea mușchiului iliacu care na- sce din spina iliacă anterioră. La partea internă a acestui mă- nuchiQ, capsula fibrdsă este atâtă de subțire în câtă adese-ori se află întreruptă chiară și lasă uă comunicați unc intre sino- viala articulară și sinoviala mușchiului psoas-iliacă, care acostă din urmă [iote ti considerată ca uă prelungire a sinovialel ar- ticulare. I’e lângă aceste tote, surfața esternă a capsulei orbiculare corespunde : înainte, la mușchiulu psoas-iliacu care sc prinde printr’ună mare numără de fibre de partea sea inferioră; la partea internă, corespunde la mușchiulă obturatorii esternă și la pectineă; în afară la fesieru’u cehă mică; și înapoi, la muș- chii pătratulă, gemenii, piramidalulu și obturatorul fi internă; mai din toți acești mușchi nască fâșii cari se prindă de cap- sula orbiculară și uă întărescu. Surfața internă a capsulei este căptușită de sinoviala. 2°. Ligamentul#. inter-articularii, numită și ligamentulă ro- tundă, arc forma unei cordele turtite situată între capulu fe- murului și masa grăsosă ce ocupă fundulfi cavității! cotiloide; elfi nasce printr’ună căpătâiă ângustă din depresiunea capului femoralu, se înfășură pe acestă capu lărgindu-se și se împarte în trei fâșii fibrose; una din aceste fâșii merge de se fixezi în fumlulă cavitățel cotiloide, cele-alalte doue se prindă de mar- ginile scobiturel cotiloide dedesubtulu pervasulul cotiloidianu ; olă varieză fdrte multă în grosimea și în disposițiunile hil; câte nă dată este forte subțire, alte ori se reduce la câte-va fibre ligamentose conținute în grosimea sinovialel. Ligamentulă inter-ososă, în stațiunea pe piciore, se află ver- ticală și permite uă mare depărtare între capidu femurului și cavitatea cotiloidă; elfi, după profesorală de ■ natomis Sappey, nu pare a servi la altă ceva, de câtă a fi conductorulu și a- părătoruiă vaseloru și nerveloru ce pătrundă in «avitatea co- tiloidă. t recum și în capulu femurală. 3°. Capsula sinoviala căptușesce tdtă surfața internă a cap- sulei fibrose, se desdoiesce pe pervasulă cotiloid ană, acopere ca uă t^că ligamentulă inter-ososă, și se continuă cu cartila- giulă capului femurală. 247 Plecauînmulți a rtiatlaliunei coxo-f«morale. Ca tote enarthrosele, articulațiunea coxo-fcmorală pot * e- secuta mișcări de incovoitură, de întindere, de adducțiune, de circumducțiune și de rotațiune. La încovoitura, capulu femurului se învertesce in cavitatea cotiloidă pe uă axă represintată de uă linie transversală care avu trece prin ccntrulă ambeloru cavități cotiloide, in vreme ce căpetâiulu inferiorii alo femurului descrie de dinapoi înainte unu arco de cercii a cărui concavitatc caută înapoi, idră elQ represintă raduli) cercului; marginea superidră a gâtului, din in- feridră ce era axei de rotațiune, îl devine posteridră; trocan- terulo cehi mare asemenea dându-se înapoi, descrie unii mi ti arcă de cercii a cărui concavitate caută în josă și înainte; partea anteridră a capului femoralu se veră în partea superi- <îră a cavitățel, și partea sea posteridră devine inferidră, iese puținteii! și se pune în contactă cu capsula orbiculară. Liga- mentulu inter-articularii se resucesce puțintelă. Partea inferidră a capsulei se slăbesce, idră partea superi- ori se întinde din ce in ce mai multă. întinderea este forte mărginită și presintă fenomene opuse celoru precedente. Marginea superidră a gâtului se pune subt axa de rotațiune a capului femoralu. Trocauterulu cehi mare se mișcă de dinapoi înainte, in vreme ce căpătâiuh! inferiorii alu femurului descrie unti arco de cercă de dinainte înapoi. Partea superidră a țapului se dă înainte și iese puțintelu din cavitatea cotiloidă. Partea sea inferidră se îndreptdză înapoi și se veri in cavitate. Ligamentnh! inter-ososu nu încercă nici uă s bimbare; liga- mentulQ însd capsulară se resucesce forte multă, și strîn- gendu-se astă-felu, aplică forte tare surfețele articulare una pe alta. Acdstă resueitură a capsulei orbiculare, adăogatâ la întin- derea ligamentului lui Bertin, mărginesce întinderea articnla- țiunel. La mișcările de adducțiune și de abducțiune, articulațiunea devine cent rulă mișcăriloră de arcă de cercă ce esecută femu- rulă; ratja acestora mișcări este represintată printr'uă linie în tinsă de la capulu femurului intre condilurl. La ahducțiune, capuhl femurului iesă la partea internă a ligamentului orbicu- 248 lură, care aci tiiudu forte lăbărțați), astă mișcare se pdte în- tinde câtu de multă țâră rupere și filră dislocare, și nu se <>• presce de câtu prin întâlnirea marginel superiere a gâtului fe- murului cu pervnzulii cavităței cotikude. La adducțiune,, femurulQ descrie uă mișcare îritr’unu setisft opusă de acclă ală abducținuet; acostă mișcare este forte măr- ginită cându membrulii abdominalii se atlâ în întindere ; din contra, prin uă mică îuco voit ură, mișcarea adducțiimel pdte fi dusă penă la încrucișarea copseloru. Mișcarea circa mducțiunei nu este de câtu trecerea de la una la cea-alaltă a mișcării oră precedente. Eemurulu circumscrie ună eonii alu cărui veifă este in articulațiune. și basa se atlâ descrisă prin căpetâiuhi inferiorii alu femurului. Mișcările de rotațiune sunt forte întinse și se esecută de dinafară înăuntru și de dinăuntru in afară; ele nu depindă de câtfi de gâtulu femurului, care, după cum se dă înainte seu înapoi, produce mișcările rotațiuueî femurului pe axa Iul; de unde resultă că la cașuri de frântură a gâtului femurului, ro- tațiunea devine neputinciosă. A rticubd iunea ceI) ucli 1 id u I. * I'cntru preparațittnea acestei articulațiuni, să se facă uă tăietură crucișă dinaintea gcnuchiulul și si se disece bucățile de piele, să se înlăture aponerrasa copsei in care genuchlulu se află ca într'uă tecă, păstrândă ense cordeua fibrosă care continuă mușchiulă fâșia-latâ și care servă ca una ligamente superficială; si se înlături-, aponerrosa tricepsuhtt pe muchile rotulei, avendii grije si nu se deschidă sinodala; si se ardice tendonulă bicepsului și si se reslărne de sustl în josă tendvnelc mttșch Horii croitorenă, dreplulă internă și semi-tendinosulu : si se înlăture înapoi casele și hervele papldee precum și muș- chii gemeni; in urma studiului ligamcntelortl periferice, si se deosebesed pe câtă se pate sinoviala, tăindu ligamentele late- rale și ligamentulă rotulianii; se se deschidă sinoviala d asupra rotulei ; si se retede femuralii orizontală d'asupra condileloră, precum și verticala de dinainte înapoi intre condile, spre a se studia ligamentele încrucișate. Articulațiunea gcnuchiului, care aparține genului trocleene- 249 lorii, este cea mal întinși și mai complicată articulațiune a corpului omenescă; fotă-odată, ea este cca mal importantă, atâtă ilin punctulă de vedere ală rolului ce jucă în mecanismul ă a- nimală, precum și din acela ală boleloră la cari ea este su- pusă. Sarjețelc articulare sunt din partea femurului, înainte uă troclee, înapoi doue condile despărțite prin scobitura inter- condilianâ; din partea tibiei, cavități glenoide puțină adânce, despărțite prin spina tibială; din partea rotulei, douC fațete concave in curmeziș)^ despărțite printr'uă dungă verticală, care se aplică pe gât ulii trocleei femorale. Aceste doue fațete sunt concave de susu in joșii la partea superioră și corespundă la condilele femurului, și puțină convexe la partea de josă spre a corespunde la mco voi tura genuchiului, la cavitățile glenoide ale tibiei; ieră la întinderea genuchiului, română despărțite de condilele femorale prințr titlu spațiu triunghiulară umphitu de ciucuri sinoviah grâsoșî. Tote aceste Kurtețe, cari se aplică unele pe altele fără a se îmbuca , sunt acoperite de unu strat ii de eartilagiă forte grosă. Intre surfețele articulare, se mat află și fibro-cartilapele in- ter-articulare, aședate între surfețele articulare ale femurului și ale tibiei. Aceste tibro cârtilagiuri ce represintă dom' lame, în formă de semi-lună, numite fibro-curtilapiurl semi-lu»«re, scobite pe surfața loră superioră, prin care corespundă la convexitatea condiieloră, forte grosc la circumferința loră esternă, prin care aderă la capsula fibrosă, subțiri și cam ascuțite la circumfe- rința loră internă, coutrilme a adânci surfețele concave ale tibiei. Tibro-cartilagiulu inter-articu'ară esternă represintă unu discul cercularu aprope completă, și acopere mal tdtă cavitatea gle- noidă corespondentă a tibiei, iu vreme ce celă internă, care este cu totulă semi-himiră, lasă neacoperită uă mare parte din ca- vitatea glenoidă internă a tibiei (1). Ambele fibro-cartilage se ti) Cruvcilhier alribue deosebirea iulie aceste două fibro-carlilagiur! la deo- sebirea ce se atli între condilurl : condilulfl cslernil alu femurului apăsâmlu mal imdlft pe tibic. de elita condiluln internă, pentru că celă d'ănlâiă se atlă in axa femurului, in vreme că cela internă este aruncată Înăuntru, a trebuită ca libro- cartilagiulă inter-articulară esternă se ocrotescă uă mal mare parte din surfața articulară a tibiei 250 prind® de tibiă prin ligamentele următore : a) Ligamentele e- slernc, in numeru de doue, iniuln esterior® și celă-alaltu pos- sterior®, forte tari; celii anterioră se prinde de dinaintea spi- nei tildei, în afara ligamentului ÎncrucișatQ anteriorii, cu care- se 16gă printr’uă, fâșie ce se desface dintr’ensulu; cel® poste- riorii se prinde de spina tildei între cele două tuberositâțl și uă legă cu ligamentul Ci încrucișat® posteriorii, asemenea printr’uă fâșiâ ca și celii anteriorii; apropierea numai de câte-va miii- metre a prindere! acestor® două ligamente esplică forma circu- lară a fibro-cart Hagiului este raft. b) Ligamentele fibro-cartUagiu- lul semi-lunară internii, sunt mai subțiri de câtă cele esterne, cehi anteriorii se prinde dinaintea semenului sft® din partea esternă, asemen a și celu posteriorii mult® mal înapoi de câtft ligamentul® posterior® alft fibro-cartilagiulul esternă, de unde resultă și forma semi-Iunară a fibro-ca tilagiuinl intern®, care nici că trimite vre uă fâșie fibrosă la ligamentele încrucișate. Fibro-cartilagele inter-articulare, astft-fel® după cum se află ele prinse de tibie, nrmeză acestă os® în totc mișcările sele și servă a opri părțile mol ce se află înprej irulu articulațiu- nei de ase veri între surfețele osose, în diferitele mișcări ale articulațiunel genuchiulul, deosebit® că ele contribue a mări cavitățile glenoide. Ele sunt compuse de fâșii compacte de fibre tendimise paralele circumferinței esterne, prin care pă- trund® mai multe vase Mijlocele napoî. l>) Ligamentulă laterală esternă anteriorii, s^n peronco astra- galiană anteriorii, fiirte scurtă, nasce din marginea an erioră a maleolei esterne, se îndrepteză înainte și în josă și se prinde de astragalft înaintea fațetei maleolare esterne. c) Ligamentulă laterală esternă posterioră, seft prroneo- astragalianu posterioră, aședatu forte adâncă, mal țepănft de câtft cele-alalte doue, nasce din adencătura ce presintă înăun- tru și înapoi maleola esternă, și se prinde de fața posterioră a astragalului. Ligamentulă laterală internă, seft tibio tarsiană, fiirte țe- pănîi, este alcătuită de doue straturi forte distincte, unulu s«2>cr- ficială, și altulu adâncă. Stratulft celă superficială este triun- ghiulare, nasce din veriulu maleolei interne, și de aci fibrele inergu in rade, cele posteriore, cari surit cele mai țepene, se prindă de fața astragalulul josft și înapoi; cele mijlocii, cart suntfl verticale, se prindă de apofisa calcaneului; și cele ante- riăre, de gâtulu astragalci și de scafoidii: stratulft celft adâncă alft acestui ligamentă, este compusă de fâșii fibrose ce se întindă piezișă după întregulu verfu ahi maleolei interne și să prindă de totă jwrțiiniea astragalulul ce se aHă sub fațeta articulară. 259 Teiiilimele mușchiloră ce trecu înaintea și înapoia acestei articulațiuni, precum și tecile ce le acopere, ținu locu de liga- mente anterioră și posterioră. Sinoviala se arată înainte ca înapoi, se veră înăuntru arti- culațiunel, și este forte lăbărțată atâtu la partea anteridră câtă și la cea posteridră, în vreme ce in lături este forte siringă. Mec an i a m ul ă articulațiunel tibio-tarsiane. Acestă articulațiune, destinată pe de uă parte, a transmite piciorului greutatea corpului, ieiil pe de altă parte, a parti- cipa în modulă celu mal activă la mișcările progresiuncl, se află organisată astâ-felu că, pe lângă marea soliditate de care se bucură, posedă și mișcările cele mai întinse. Din punctulă de vedere ală solidităței, gamba articulată în unghia drept0 cu piciorulă, îi transmite directă, într’ună sensă perpendiculară, totă greutatea corpului în atitudinea bipedă, fără ca ligamentele se se obosescă, seu se se rupă. îmbucătura piciorului, prin surfața sa astragaliană, cu căpe- tâiulă inferioru alu gambei, întocmai ca uă bucată de lemnu strînsn verstă într’uă scobitură, este asemenea uă altă condi- țiune forte favorabilă la soliditatea acestei articulațiuni. Presența peroneului, osu hingu, subțire, elastică, care se în- covdie fără a se rupe, nu este mai puțină uă mare condițiune de soliditate, căci deca maleola esternă ara fi aparținută tibiei, ca și cea internă, ea ară ti putută ti ruptă la cele mai mici opinteli Din punctul# de vedere alu inobilitățel, articulațiunea tibio- tarsiană este dispusă numai pentru mișcări de încovoitură și de întindere ; mișcările laterale sunt mai de totă nule; mișcă- rile de adducțiune, de abducțiune și de rotațiune ale picioru- lui, se petrecu mai multă în articulațiunile oseloră tarsulul. La încovoitură, mișcare prin care fața dorsală a piciorului se apropie de fața anterioră a gambei, surfața convexă a astra- galului alunecă de dinainte înapoi pe scobitura tibio-peroniară, și partea posteridră a scripătulul răsare înapoi; astă mișcare este mărginită nu numai de maleole, cari mergft strîngendu-se în contra scripătulul astragaliană pentru că chl se lărgesce din ce in ce mai multă la partea sa anteridră, deru si prin întâi- 2G0 nirea gâtului astragalului cu marginea anteriotă u scobiturei ti- bio-peroniare. Ligamentulu peroneo-astragalianv antcriorft se slă- besce, precum și fibrele anteriore ale ligamentului lateralii in- ternii; fibrele sele posteriore și mijlocii, ligamentele peroneo- calraninnO, și peroneo-astragalianfi posteriorii, din contră, se in- tindfi forte tare. La întindere, seripătulu astragaliană alunecă pe surfața co- respondentă de dinapoi înainte, sinoviala se sgîrcesce înainte, ligamentulu peroneo-astragalianfi anterioră. precum și fibrele an- teridre și mijlocii ale ligamentului lateralii internii se întindă. La acesta mișcare porțiunea posteridră, șefi cea mal augustă a scripătuhil astragaliann, se alătură cu porțiunea din ce în ce mai largă a crepăturel gambiare, ceia ce și înlesnesce ora-carl mișcări de addueținnea și de abducțiunea piciorului. Articulai lunile Tarsuluf. r Articulațiunile interne ale dsclorn tarsulm. sunt: 1 , artien lațiunile între osele fie-cărul rundă ; 2“, articulațiunile retidu- rilorfi între densele. Preparațiunea acestora articulațiuni cere ca sc se ridice Iote tendonele după fața dorsală a piciorului, precum și muș- chiul ă pediosu; asemenea și toți mușchii regianei tălpose; cu uă pânză aspră si se rădice prin frecătură ieșitura adiposă (grăsosă) care acopere ligamentele; spre a pută pătrunde bine articulațiunea răndurilorfi intre densele, se sc rădice astragu lulu din Jelui u de cutie in care se atiă ore cum acestă osii iuchisă, tăindă ligamentulu inter-ososă ce-hl unesce cu cnlca- t,e»lă: spre a studia ligamentele inter-osose,' se se despartă âstde, seu rapăndă, seă tăindă aceste ligamente; se ia vede totă uă dată, din resistența ce se încercă, precum și din că- pătâiele ligamentelor# rupte, tăria cu care ele ținu la ose. In sfârșită, spre a pute se-și dea semn cinccn bine de articula- țiunile tarsuhtl peste totu, este dc trebuință a ave totu uă dată sub ochi, ună picioră articulată, dela cure Se se fie d. Articulațiunea metatarsianulul ală doilea cu tarsulă este alcătuită prin intrarea căpătâiului acestui osii în forma de sco- bitură ce presintă cel trei cuneiformi, disposițiune ce amă ve- dutu că esistă. nu inse atâtă de pronunțată, și la articulațiu- nea carpo-metacarpiană a metacarpiannhit alu doilea. Acesta este articulațiunea cea mai tare de felulă acesta; ca și la mâ- nă, se atiă aci: 1“, trei ligamente dorsale, mijlociii, lată, împărțită in douC cordeluțe ce-I vinii de la alu donilea cunei- formă ; umilii internă, forte tare, care nasce de la ânteiulu cuneiformă ; și celă-alaltă esternă, subțire, care vine de la ală treilea cuneiformii; 2°, dou6 Ih/amente talpare, dintre cari u- nulu forte tare, întinsă piezișă de la primulă cuneiformă la meiatarsiamilii alu duuilea, ierii cehl-alaltu, mică, care vine de la al fi douilea cuneiformă; 3", unii lii/amentă inter-ososă seu laterală, întinsă de la fațeta laterală esternă a primului cunei- formă, la fațeta laterală internă a metatarsianulul alft douilea C. Articulațiunea metutarsianulul alu treilea cu tarsulu, _ ²⁶⁷ este manținută priutr’ună ligament» dorsală care pornesce de la altl treilea cutiei formă. Aci mi se află ligamentu talpară propriii ijisă, afară mimai dintruâ fâșie fibrosă ce vine piezișă de la priiuulii cuneiformă. Deosebită de acesta, stratulu fibrosă care alcătuesce teca tendonulul lungului peronieră laterală, în- tinijvndu-se penă la alu treilea metatarsiană, pare a ține loco de ligamentă talpară. In sfârșită, găsimă ună ligament» late- rală esternă, seu inter-ososă, care desparte acesta articulațiune de aceia a metatarsianului ală patrulea. I). și L. Ală patrulea și aht cincilea metatarsiană, pre- sintă, în articulațiunea loră cu tarsulă, uă surfață puțină con- cavă, care corespunde cu surfața asemenea puțină convexă a cuboidului. Ca mijloce de unire, găsimă câte ună ligamentu dorsală pentru fie-care metatarsiană, și drepții ligamentu tal- pară toca tendouului lungului peronieră lateralii, și tul fășiă tendinosă ce vine de la tendonuiă gambiarulul posteriorii. Ten- donulă scurtului peronieră laterală tine locii de ligamentu la- terală estonul, Alai este de adăogatil la acesta tendonă și uă cordeluță tibrosă forte tare, ce ține de aponevrosa talpară es- ternă, întinsă de la calcaneă la apotisa metatarsianului ală cincilea. Găsimă insă aci imit Ugamentă inter-ososă forte tare, ce se întinde de la fațeta laterală esternă a cuneiformului altl treilea, la fațeta laterală internă a metatarsianului ahl patru- lea, și la fațeta laterală esternă a cehii de alu treilea. Articulațiunile oseloră metatarsului între densele Articulațiunile căpătâielor ă tarsiane ale metatarseloră în- tre densele, sunt adevărate ainfiartrose; surfețele ce se cores- pundă sunt parte contigue, parte continue. Ligamentele inter- esase sunt nisce mănuchi tibroși forte tari, scurți și strînșl, cari, născândă după totă surfața aspră a fațetei laterale a unuia din metatarsianl, se prindă de surfața aspră corespondentă a metatarsului vecină. Ligamentele dorsale și talpare se redut ă la fâșii cari se întindă piezișă de la nnu metatarsă la cehl- alaltă ; cei talpari sunt mal țapeni de câtă cei dorsali. Articulațiunile metatarsiloră intre denșii prin căpătâiele loru âegeLdc De si căpătâiele degetale ale metatarseloră nu se arli- culeză intre densele, deru afiându-se contigue și esecutândn «- 268 nele pe altele mișcări, aste mișcări sunt înlesnite de uă sino- vială ce acopere iote surfețele contigue. Deosebită de acesta, unii ligamentă se întinde in curmezișu pe fața talpară a a- cestoru căpătâie, și le împreună unele cu altele. MecanismulU articulațianilortl metatarso-Mtw/iane. Soliditatea celoru cinci piese osdse cari constitne metatar- sulă, este, atâtă de înseninată, în câtă este forte rară a vede una dintr’ensele să se frângă întruuă modă isoiată; acea mică mobilitate chiară, de care se bucură osele metatarsulul. adaogă la soliditatea acestei părți a piciorului, pe câtu timpă ea permite oseloru se cedeze puținii, și astă-felă amorțesce in- tensitatea iovituriloră esteridre. J’rimulă metatarsiană este mai țepenii de câtă cele-alalte, de unde nsultă că ebl trans- mite la pămentă, în timpulă stațiune!, uă mare parte a greu- tățel corpului. Din pitnctulu de vedere alu mobilituțef, disposițiunea un- gliibsă și felnhl de îmbucătură reciprocă a tarsuhu cu meta- tarsulă, asemenea și puterea ligameutelort, atâtă cele esteri- dre câtu și cele inter-ososc., nu permită de câtă nisce mișcări de alunecare forte mărginite. Căpătâiele însă anteriore ale me- tatarseloră se bucură de uă mișcare destulă de însemnată cate este favorisată de moliciunea ligamentului transversă, pre- cum și de sinoviala dintre capetele metatarsianiloră. Articulat innik degeteloni. J rticu la fiu n ile met a la rso-Ma nula ne. Aceste articulațiunl aparțină genului coitdileewlorft și pre- sintă ml mare identitate cu articulațiunile metacatpo-falangiane. Surfețele articulare sunt din partea metatarsianilorn. unii capă turtită în lături, seu unu condilil, a căruia surfața arti- culară să lâțesce și se prelungește pe talpa piciorului. Din partea falangeloră găsitmi uă cavitate superficială seă gleimidă mai întinsă în curmezișă ; ambele aceste surfețe sunt aco- perite de cartilagiă. Mijlăccle de unire sunt : 1°. Ună liganientu inferiorii, forte tare la fața talpară a 2fi9 articulațiunel, alcătuitil de fibre împletite, elft s6 continuă prin mărginite lui, pe de uă parte cu teca tenddri ciorii mușchitorii hicovoitorl, ieră pe de altă parte, cu ligamentulă metatarsiauu transversu. precum și cu ligamentele laterale ale artituiațiunel. Acestă ligament i scobită în josft în formă de gutieră în care se află aședate tendonele încovoitoriloră, este asemenea con cavă la partea superidră spre a corespunde la capnlft meta- tarsianiloră, și să tixeză prin marginea sa anterioră la partea de josă a pervazului cavitățel falangiane. 2". LitiamenMe laterale în numeru de doue, unulu internă și celft-alaltă esternă Aceste ligamente se prindă, de tubercu- lele ce să ătiă de de care parte a capului metatarsianft, se dirigeză piezișă de dinapoi înainte și de susă in josă, în formă dc cordeluțe ce mergă lățindu-se, și să prindă parte de li- gamentidă inferiorii, și parte de laturile falangei. Tendonulu intindetoriloru ține locft de ligamentii dorsală. Articulațiunea mctatarso-falangianâ a primului metatarsianu, presintândă ore car] particularități, merită singură uă descripție ne specială. Articulafiunea inetatamo-/alanțfiană a ”, după situa(iune : mușchi radiall, cubdall. peroniarl, s. c 1.; 7°, după prinderile Ioni mușchiulfi sterno-ioidiană, sterno-clido mastoi- diană. Acestă din urmă denumire pare a ti cea maî rațională, căci ea indică puneturile de prindere a mușchilonl. ‘ li Numărul ti mușchiloră. Sistcmulil musculară este compușii de uă mulțime de părți. 273 deosebite prin prinderile loră, prin întrebuințarea loră și printr’ uă mai multă sen mal puțină cuantitate de țesătură celulară, ce le înconjură din tote părțile, și care, de și le isoleză una de alta, deru totu uă dată le și împreună. Fie-care din aceste părți, constitne unu mușciuă. Diferiți anatoniiști nu admită a- cela-șl numără de mușchi; unii lă-afi fixată la patru sute; alții la trei sute șăst»- ângustă a «sulul, iert tendonulihsdă partea cea mal augustă, a inușcIiuikiT corespunde la căpătâiele umflate ale oseloru. Mușchii cel a- dâncl se prindă de totă lungimea corpului oseloru ce încon- jură ; mușchii superficiali nu corespundă cu osele dc câtfi prin căpătâiele seft tendonele loră, tendone cari alunecă mal multă seft mal puținii pe dse până a nu se prinde de densele, înconjură articulațiunile. și contribue a le asigura soliditatea. //'. liaporturile mușchiloră între denșii. Mușchii alcătuescu mal multe straturi așeijate unele pe altele, corespundă prin fețele și marginile lorii, și se aplică forte esactft unii pe al- tii. El se află înconjurați de uă membrană fibro-celuldsă, ca într'uă tecă, care ii isoleză de cei-alalți mușchi; deosebită de acesta, uă țesătură celulară mole șl urni dă mai multă săă mal puțină abundantă, ce asemenea îl înconjură, le înlesnesce alu- necarea precum și nedependința loră la constrîngere. Adese- ori mal mulțl mușchi se confundă într’unulă singură, la loculft de prindere, și în urmă se despartă unii de alții; acâsta se observă mal cu sdmâ la. mușchii carlaă aceia-șl întrebuințare, sfii a căroră acțiune este simultanei. Cel mal mulțl mușchi sunt conținuți intr’uă tăcă tibrosă proprie, care-I isoleză in constrîngerile loră, precum și la fiolele loră; esemplu, marele mușchiu dreptă ală abdomenului, mușchiulu croitorescă. Din punctulă de vedere ală marginiloră loră, mușchii seu se atingă în Uită lungimea loru, seft lasă între denșil spațiurl mal totă dea-una triunghiulare, în cari se vedfl mușchii st râturi loru ce- loră adânci. 4". Raporturile mușchiloră cu vasele și cu nervele. Mușchii, prin grosimea straturiloră ce alcătuescft împregiurulu vaselort și nervelorfi, potii ti considerați ca ocrotitorii loră. Totă nă dată în mijloculă strat uriloră musculare se găsescu spațiurl ce- lulare în cari vasele și nervele se află ferite de compresiunea umflăturel produsă mușchiloră prin constrîngere. Asemenea, la puncturile unde vasele străbătu corpulfi mușchiloră, si; observă câte uă arcadă sfii ună inelă aponevrotică, care se opune până la ună ore-care punctă la compresiunea loră, in momentu’u constringerel fibreloră musculare. Intre mușchii cari înveci- nescu arterele, sunt mal cu semă unii cari unnezA cu totală direcțiunea loră și saă numită pentru aceia mușchi sateliți al ar- terei : esemplu, mușchitdă croitorescă este satelit ulă arterei fe- _278_ morale; bicepsulă, satelitulă arterei brațialc; sterno-masHiidi- amilu. satelitulă carotidei primitive, ș. c 1. G. Prinderile muț cititorii. Prinderile musculare trebuescft considerate din punctulu de vedere alft legăturel loră cu fisele, și alft fibreloru cu temld- nele și cu aponcvrdsele. Precum amu văzută, sunt mușchi cari se prindă de piele printr’unu căpetâiu, seu prin tfită lungimea I01T1 : alții se prindă printr’unu câpftâiu de aponcvrose pe cari le pună in mișcare, seu de membrane fibrd.se cari acopere unele organe, pe cari asemenea sunt destinați a le pune in mișcare ; esemplu. muș- ch I extrinseci al ochiului. Deosebită de volumulu celu mare ce presintă căpătâiele o- Mloră, și de mulțimea crestcloru, eminențeloră, dungilorft răsă- rite seft adânci, de cari să prindă mușchii, apoi te>MneJe și aponevrosele vină de concentreză fibrele musculare intrensele ca nisce ligamente, și unescă mușchii cu fisele: fără aceste, disposițiuni ale naturcl, schelet ulii arii fi trebuită să presinte ună volumă fndecită mai mare ea se potă ajunge la prinde- rea tuturora fibreloru musculare. Prin acesta disposițiune a tendoncloră și a aponevrâseloră, opintela unei mase cârmise fiirte vohiminose se transmite la pârghia ce treime se puie în mișcare, printrunu șutiră fibrosă, seft piintr’uă lamă apone- i nițică de unit volumă forte micii. Aceste tendone și npone- vriise mai dafl prinderilnru musculare uă soliditate mai mare de câtft ară fi avută, decă se prindeau de-a dreptulft de ose prin fibrele loră. Țesătura fibrosă a tendmielorft și aaponevrdselorft jdcă rohilă unei țesături de transițiune intre mușchi și între ose. Câtu despre modulă cu care se operă unirea intre ten- done cu fisele și cu cartilagale, cândă ea să face prin mijlo- cirea perinstului seft a periclmndrulul, care este, de aceia și na- tură ca și tendonele, cândă unirea se face de-a dreptulu și fâșiile tendinose să fixeză pe eminențele și pe dungile osose, fără vreuă substanță intermediară ; astă-felii sunt prinderile ten- donului lui* Achille, alft bicepsului cruralft ș. c. 1. Prinderile mușchiloră sunt fire seft mobile; prinderi fire să numescii acelea cari servă mal multă ea punctă de sprijină 279 și obicinuită sunt prinderile cari să facă prin forma metubra- misă seă aponevrotică, în vreme ce prinderile mobile se facă mai totă dea-una prinț r’unu tendonă care concentrozii tute pu- terile musculare in acela-și punctă. Mai totu-de a una prinderea fixă a umil mușchiu să confundă cu a altora, cea mobilii este isolată. Pentru a înlesni descripțiunea mușchiloră, prinderea tixil este adese-ori indicată sub numele de originea mușchiului, și cea mobilă sub numele de cdp^lftiitlă mușchiului. Contracțiunea musculară operă ndn-se prin scurtarea tibre- loru, es c Învederată că amendoue puricturile de prindere cată a se apropia. Deră, deca punctulă fixă înceteza, mișcarea își pierde din precisiunea și din energia sa ; de undo resultă tre- buința de a țină în nemubilitate osuln care servă de punctă fixă, prin urmare, constrângerea mușchiloră ce se prindă de acelă osă și acea succesiune de mișcări simultane?, astă-felii că este greu a mișca na parte a corpului, fără ca uă forte mare parte din mușchi se între în mișcare ; spre esemplu, mișcarea incovoiturel < apului, corpulă adânduse în- tr’uă posițiune orizontală : acesta incovoitură a capului, cere ca sternulă se fie manținută fixă prin mușchi drepți, ca lighi- amdă sC fie manținută de mușchii fesieri, ca copsa și gamba se fie asemenea manținute nemobile prin cunstringerea totă a acestoră mușchi. Modulă cu care fibrele musculare se continuă cu tendd- nele și cu aponevrosele, este asemenea de examinată. Sunt mușchi ale căroră fibre sunt paralele între densele și se continuă în linie drăptă cu fibrele tendinose , astă-felft este mușchiulă croitorescă. La cei mai mulți mușchi fibrele muscu- lare cadă piezișă pv tendonă. Mal totă-d’auna tendonultl de oripine să prelungcsce, des volt ându-se sub forma unei mem- brane seu aponevrose, în desimea seă pe surfața mușchiului; din acea membrană seă aponevrosă nască fibrele musculare și mergă de se pierdu asemenea in membrana seă aponevrosa opusă, caro la rendulft el, stringendu-se, grămădindu-se, constitne ten- douuhi cdpiMiulul. Unirea insă intre fibrele tendinose seă a- ponevrotice cu fibrele musculare, este atâtă de tare în câtă rară va vede cineva că se rupă la punctulă de unire sub în- riurirea violentelor^ esteriorc; mal lesne se rupă fibrele mus- culare în continuitatea loră. 280 3. Caracterele fislce ale mușchilor fi. Mușchii sunt de uă colore roșie care variază la diferiți in diviijl. In genere, mușchii, la indivizii voinici și țepeni, sunt bine legați și de uă colore roșie Inclusă. Din contra, la indi- viijil slabi, el sunt sarbedl și puținii legați. Acostă colore nu depinde de locfl de sângele ce se atlâ în vasele mușchiloru, de și materia colorată a mușchiloru însușesce acelea-șl proprie- tăți ca aceia a sângelui ; amendau6 se disolvft torte bine în apă, și devină nesolubile în apă sărata; în contactă cu oxige- nulii aerului, ele devină de unti roșă stacojiu, și dobândescfi uă față închisă sub influența idrogenulul sulfurosă. Mușchii au uă consistența mai slabă și se rupu -mal lesne de câtu tendo- nele, mal cu sdmă după morte. După morte mușchii se înțe- penescă, disposițiune ce s’a numită Ințcpenela cadaverică, care ține mal multă s^u mal puțină, după indivizi. Mușchii să bucură de cstensibititatc și de elasticitate, care îl face a reveni la dimensiunile loră primitive, cându căușele cari i-au lungită, afl încetată a av^ uă acțiune asupra loru; acostă elasticitate, care nu depinde de loch de sistemulu nervoșii, nu trebue să se confunde cu contractibilitatea. 4. Structura mușchilorii. Toți mușchii viețel de relațiune, precum și mulțl din aceia al viețel vegetative, sunt compuși de ună fire-care minieră de fibre speciale, cari presintă caractere proprii ale loră, și cari să numescă fibre musculare seă măiutckl primiți el de tibre musculare. Aceste fibre sunt forte lesne a se isola pe mușchi fierți, sefl păstrați în alcoiiolfl; ele se recunosct sub mi- croscopii prin nisce (lunțfi transversale ; au uă formă prisma- tică și fie-care din ele este compusă de uă cojă seă tecă, care s’a numită sarcolemă, și de o substanță ce se află înlăuntru. substanța musculară propriii disă. numită tibrilă muscularâ.ctuv să presintă noduros.!, ca nisce mătănii. Aceste fibre musculare, așeflate paralelă intre densele, cu to- tuhl nedependeute unele de altele, sunt împreunate in mănwhl și Înconjurate de uă țesuturi celulară numită perimisium : ună ore-care numirii din acest! înănuchl numiți mânu chil secundari 281 se împreună in mtlnuchl terțiari printr’uă teci mal grosă, și aceștia, așe- comoțiunel; unele dintr’enscle facă parte integrantă din mușchi, servîndu-le ca mijloce de prindere, și putendu astu-felu să fie considerate ca nisce tendone întinse în formă de membrane; al- tele alcătuescil uă parte accesorie a mușchiloră, servindu-le de 284 acoperiș», și altele îndeplinesc! ambele aceste servițil de uă dată. Eie care aponevrosă presintă uă față esternă, alia in- ternă. Prin fața lorii esternă, aponcvrdsele corespundă la țesătura celulară de sub piele, de care ele să atiă despărțite prin vine, prin vasele limfatice și prin nervele superficiale ; de unde resultă că pielea se mișcă pe aceste aponevrose ; une- ori insă ea aderă forte strinsu la densele prin fâșii de fibre ce nască după fața adâncă a dermel; esemplu, aponevrosele palmare și talpare, precum și la pielea după capă. Intre aponevrose și pielea care să mișcă pe densele, se atlâ uă membrană numită fâfie superficială, compusă dintr'uă mul- țime de fibre ce născu asemenea din adâncimea dermel și for- meză celule pline de grăsime, în cari sunt răspândite vase capilare și nerve superficiale. Acești membrană se găsesce mal cu stimă la părți la cari vasele și nunele se află între piele și aponevrose; esemplu, partea inferiori a abdomenului și membrii. Fața cea adâncă a aponevroseloră de invelișu, presintă des părțiturl fibrdsc cari se vădi nu numai între straturile de mușchi, der! cbiaru între mușchi» aceluia-șl strat! ; totă de ace tă față p’alocurea, vină de să prindă mușchii superficiali. In sferșitu, în mijloculu tuturor! acestor! teci aponevrotice, să mal atiă și uă tecă proprie pentru vasele principale ale părții. Despre structura loră, aponevrosele de prindere cari înde- plinesc! acelea-șl funcțiuni ca și tendonele, să compună de fibre tendimise paralele, cari se continuă cn fibrele musculare. Apo- nevrdsele destinate la învălișu, urmând! a se conforma schimbă- rilor! de forme la cari sunt supuși mușchii la contracțiune, conținu uă cuantitate mare de tibre elastice. Aponevrosele primesc! prea puține vase ; câtu despre nerve nu se găsesc! de locu într’ensele. CAPITOLULU II DESPRE MUȘCHI IN PARTICULARII SECȚIUNEA I. MUȘCHII TRUNCHIULUI SI Al GATULUI. I. Mușchii regiunct posteriore al trunchiului. Mușchii, așezați la regiunea posterioră a trunchiului, alcă- tuescu mat multe straturi, cari sunt, incepeudu de la pie e spre osc : trapezul ii, dorsalulu colii mare, rnnduhl celu mare și nmihoiduhl, unghiosulu, și deutilațh cel mici posteriori, îm- părțițî în superiorii și inferiorii, splenins, compIcMilu cehi mare, complexulu celu micii, transversalul ii gâtului, mușchii spinali posteriori, împărtiți in sacro-lombarl, lunguhl dorsalii, și transversalulii spinosu , inter-spinoșh gâtului, dreptulu cehi mare și dreptulii cehi micu, oblicul» celu mare și cehi micu posteriori al capului. / Trapezul ă. Preparațiunew. T, se se întindă bine acestă m-ișchio, pu- iuții ună căpetâiă sub pieplă ; 2", se se Jacă uă ănleic in- cisiunc (tăietură) care se se întindă de la protuberanta occi- pitală până la a doue-spre-d ceea vertebră dorsală ; 3°, ase- menea ud a doua incisiune orizontală de la a șoptea verte- bră cervicală până la estremitatea esternă a claviculei ; 4", sf, se disece aceste doue bucăți pe p'ele, împreună cu ud membrană celuiosâ care aderă forte multă la mușchitl ; !>\ si se disece cu multă atențiune prinderile de occipitală cari să Jacă prinlfuă aponecrosă forte subțire și care ține multă la piele. 286 Trapezul^, latii, mal multă triufigliiularh de câtă trapezoidulă, groșii la mijlocii, avimdfi unghiuța superiorii teșită, și celit in- ferioră ascuțită, este celu mal superficialii clin mușchii regiu- nei posteriore a trunchiului, și acopere ccfa și spatele, Trapezulă să prinde pe de ud parte, hitr'utiă modă firii de apofisele spinose ale celoru prime 4ecCi sou câte uă dată două- sprezece vertebre dorsale, precum și de ligamentele inter-spi- nose corespondente, de apofisele spinose ale vertebreloru cer- vicale a șesa și a șeptea, de dunga aponcvrotică cervicală me- diană posterioră, de protuberanta occipitală esternă și de a treia parte a liniei curbe occipitale superiore ; pe de al’u parte, într'unli modă mobilă, de tdtă lungimea spinei omopla- tului, de marginea posterioră și superioră a acrmiiimuilui, și de a treia parte esternă a mărginel posteriore a claviculei. Prinderile fixe ale acestui mușchiă de cele din urmă trei seă cinci apofise spinose dorsale, precum și de ligamentele în ter-spinose corespondente, se făcu prin filtre aponevrotice, cari constitne uă mică aponevrosă triunghiulară; de aci in susu, aceste fibre dispară treptată până la primele trei vertebre dor- sale, la a șdptea și la a șesa cervicală, unde alcătuescă na aponevrosă lată și tare, care împreună cn cea din partea o- pusă, fonneză uă elipsă apnn ev rotiră forte țdpănă. In susulu vertebrei cervicale a șesa. acestu mușchiă se prin- de dc uă dungă mediană aponemoiică formată de fibre încru- cișate ce vinii din ambele părți ale cefei. De protuberanta occipitală esternă, precum și de linia curbă superioră a occi- pitalului se prinde prin fibre aponevrotice, ce să confundă cu acele din partea opusă, și cari la partea din afară atent uescă uă lamă aponevrotică împreună cu aponevrosa mușchiului ster- no-mastoidianu. Tote aceste fibre musculare mergă de dinăun- tru înafară : cele inferidre de josă in susă, cele superidre de susu în josu. cele mijlocii orizontalii, și se prindă : cele in- feridre ndunându-se în mănuchl printr’uă aponevrosă triun- ghiulară, care alunecă pe fațeta cea mică a căpătâiului internă a spinei scapulare, de tubcrcululă ce se atlă la căpetâiulă a- cestcl fațete ; cele orizontale prin fibre oponevrotice de mar- ginea posteriorii a spinei scapulare, și cele snperiore, rOsucin du-se, mergă de se prindă de porțiunea convexă a marginei posteriore a claviculei. 287 Trapezulă, acoperită de piele, de care să află despărțită printr’uă lamă aponcvrotică, acopere la rendulă lui, la gâtO, mușchii complex), spltnius și ungbiularulQ; la spate, romboi- dalii. dintclatulu celfi micii superioră, susft-spinosulu, mușchii spinoși posteriori, și dorsalulă cehi mare. Muchea sa superi- ori esternă. seu occipito-claviculară, înărginesce înapoi triun- ghiuhl susă-clavicularn, triunghi ii ce înainte se află mărginită de mușchiulă sterno-mastoidiană, ieru josu de claviculă. Acțiunea trapezului, potrivită cu întreita direcțiune a fi- breloru, este de trei feluri: 1°, porțiunea superioră, represin- tată de uă linie seft uă axă întinsă de la occipitală la căpe- tâinhl esternă ahi claviculei, stringendu-se, ardică în susu cla- vicula și prin urmare verfulil spalei ; deca punctuhl fixă este la spală, acea-șî porțiune a trapezului plecă capuhl îu lături și ilu întinde, și totft uă dată ilu învertesce în partea opusă. 2°, Porțiunea mijlocie seă orizontală, represintată printr’uă linie Întinsă de la apofisa spiniisă a ânteiei vertebre dorsale la marginea superioră a ac romi mi ului, stringendu-se, spala este trasă înapoi și verfnhl ei cam în susă, din cansa oblicnitățcî spinei omoplatului. 3", Porțiunea inferioră a trapezului, represintată printr’uă linie întinsă de la a noua vertebră dorsală la căpetâiidu in- ternă a spinei scapulare, stringendu-se, marginea spinală a o- moplatulul se trage în năuntru și in josu, de unde resultă ar- d.carea în susă a vârfului spalei. 4”, Daca câte trele porțiuni ale trapezului sunt puse în ac- țiune, omoplatulu este trasă Înăuntru și verfulu spalei să ar- dică în susă. 5°, Dacă pnnctulă fixă se atlă la spală, contracțiunea tra- pezului are drepții rcsultată ardicarca trunchiului. Mușchii dorsalulit celă mare și romlulii celă mare. Pi^mrațiunea. T, Si se întinifă dorsal ulii celă mare ca și trapezulă, dcpărtAndă brafulă de trunchiii; 2°, să se facă pe linia mediană uă incisiunc întinsă de la a . Rondulu celu Rondtdă celu mare, care, atâtu în privința serviciului, câtu și în privința disposițiuiiei sale anatomice, trebue sC fie con- siderații ca accesoriulu dorsalului celui mare, se află situat ft la partea posteridră a spalel. Elfi se prinde, pe de nil parte, prin fibre aponevroticc, de treimea inferidră a margine! axilare a omoplatului, între ron- dulu celu micii, și între sub-seapularft ; și prin fibre muscu- lare de partea inferidră și esternă a adâncăturei sub-spindse, sub rondulft cehă mică; iertă pe de altă parte, de muchea poste- ridră a culisei bieipitale a umorului, după ce tote fibrele de mai susft aft formată unii mănuchiu groșii, turtită de dinainte înapoi, care, indreptându-se piezișă în afară și în susft, se re- sucesce astft-felă că fața lui posteridră devine anteridră și cea anteridră, posteridră. Raporturile rondului celui mare cu dorsahihă cehi mare sunt cele următore: dorsalulu cehi mare acopere mai âutâiu rondulu celu maro lângă ungliiuhă omoplatului, în armă se.învertesce după marginea in- feridră a acestui mușchiil și vine dese pune înaintea lui. Tendonele lorii se aplică umilii pealtulu, și se prindă: acela alft dorsalului celui mare în fundulu culisei bieipitale dinaintea tendonulul rondului celui mare și dinapoia marelui pectorală, ierți acela ală rondu- lui celui mart¹, de muchea posteridră a culisei; mal este de observata aci că marginea posteridră a subțidrel lângă brațft este formată de mușchiulu rondulft cehi mare. Ccle-alalte ra- porturi ale rondului celui mare sunt cele următore : elfi se află acoperită de piele, de care înăuntru ilft desparte dorsalulft cehă 19 290 mare, și in afară de porțiunea cea lungă a tricepsului; la rOn- dulu lui acopere sub-scapnlarulfi, coraco-brachialulă, porțiunea cea scurtă a bicepsului, plexul ti braț i alu , vasele axilare și țesătura celulari din subțiorii; prin marginea lui superidră hm- gesce mușchiul ti rondul ii celă micii, de care în urmă se atiă despărțită prin porțiunea cea lungă a tricepsului. Acțiunea mușchilorli dorsahdn celă marc și roudulă celii mare. Dorsalulft celu mare duce brațulfi în adducțiune, în ro- tațiunea înăuntru, și totă intr’uă vreme ilă dă înapoi. Decă fibrele superiore seă orisontale se contracteză singure, brațulfi este dată înăuntru și înapoi; deca numai cele inferiore se con- tracteză, brațuhl este trasă în josă. Konduhl celu mare îndeplinește întocmai acelea-șt serviți! ca și dorsalulft celu mare. Cându umerulu devine punctulft cehă fixu, dorsalulft celu mare ardică trunchiulă cu atâta mai multă putere, cu câtu elu se prinde totftîntr’o vreme de coste, de spina dorsală și de lighiană. Prin prinderile costale, mușchiulu dorsalulft celu mare ajută multu la inspiraținnc. 3. Bamboidultt. Preparațiune. Să se taie trapesuhi printr’uă incisiune în- tinsă de la a treia vertebră dorsală până li unghiuță in- feriorii alu omoplatului, și să sc disece amândouă fâșiile ar- dicându uă lamă fibro-cclulosă cure ține forte multii la trupeșă. Bomboidulă, așezată la regiunea dorsală, la partea poste- ridră a trunchiului, presintă forte csactu forma unul rombu ; elfi este latu, subțire, mai groșii josu de câtft susft, și mal totu dea-nna împărțită în două porțiuni. Ilomboidulu se prinde de uă parte într’unfi modă fixă, de partea inferidră a ligamentului cervicală, de apofisele spindse ale vertebrei a șoptea cervicale, și ale colorii patru seă cinci prime vertebre dorsale, precum și de ligamentele inter-spindse corespondente; de altă parte, intr’iină modă mobilă, de mar- ginea internă seu spinală a omoplatului, ce se aHă sub spina scap ul ară. Prinderile spinale se facă prin fibre aponevrotice, după cari urmândă fibrele musculare, acestea se îndrepteză paralelii în- 291 tre densele de susu in josă și de dinăuntru în afară, și prin- tr’unu tendonă subțire, care se află pe lunguhl margine! poste- ridre a omoplatului, se prindă mal cu semâ de căpătâiele Iul, insă cele mal multe fibre de unghiulă inferiorii ahl omoplatu- lui din susulu dintelatulul celui mare, idrQ porțiunea superiorii, care vine de la ligamentulă cervicală, precumu și de la a șop- tea vertebră cervicală, se prinde într’ună modă isolatu de spina scapulară; ceia ce a făcută pe unii anatomiști a denumi romboidală ceh? mică, porțiunea de susă, și romboidulă cela mare, porțiunea inferidră. Raporturile. Acestă mușchiă este acoperită de trapeză, de dorsal ulu celă mare și de piele ; și acopere dintelatuln superi- oră cela mică, uă parte din mușchii spinoșl posteriori, costele și mușchii inter-costali. Acțiunea. Romboidală ardică omoplatulă și-lă dă înăuntru. Deosebită de acesta, elfi, avendu uă acțiune pe unghiulă infe- riorii ahl omoplatului, învărtesce acestă osă astă-felă că un- gbiiihl anterioră, și prin urmare verfulă spalei, se lasă in josă. 4. Unghiularul^ omoplatului. hepurațiunea. Se se taie cu multă grijă prinderile tra- pezului de spina omoplatului , precumă și partea superidră a mușchiului ster no-mastoi di anii pentru a ajunge la apofisele transverse ale primetoră trei seă patru vertebre cervicale. Unghiularul A, așezată la partea posterioră și laterală a gâ- tului, presintă forma unui mănucliiă musculară groșii, lungă, despărțită la partea superidră în trei, patru și, câte uă dată, cinci fâșii. Elu sil prinde, de uă parte în modă Ji.ru, de tuberculele posteridre ale apofiselonl transverse ale primcloră trei, patru, seă cinci vertebre cervicale, la partea dinafară a spl ini ului, și înapoia scalenului posterioră ; de altă parte într’ună modă mobilă, de unghiulă superiorii alu omoplatului precum și de totă porțiunea mărginel interne a acestui osă ce să află în susulfi spinei scapulare. Prinderile cervicale să facă prin trei, ] atru seu citiri ten- ddne cari să potă isola cu greutate de tendonele spliniului și 292 scalenului posteriorii, cari unindn-Se împreună, constitui; unu singurii mănuchift muscularii, ce se indrepteză în josu și în afară, să lărgcsee, și merge, de se prinde prin fibre apnnevro- tice de omoplații. Fâșia principală a unghiularului este aceia ce vine de la atlasu. Raporturile. Acoperită de trapeză, de sterno-mastoidiaml și de piele, unghiularulu acopere splininlfi, transversal ulii gâtului, și diiitelatulu cehi mică. Acțiunea nnphiularulul. Cândii prinderea superioră este fixă, acestfi mușchift ardică unghiulft posterioră alu spalci in susă și înainte, și prin urinare prodn e omoplatului uă miș- care de rotațiuue prin care verfuhl spalci se lasă in josu. A- cestil mușchiil ardicândil spala cmducrdză cu romboidalii și cn trapezulO. Cândfl unghiularul u îșl ie punct ulii seă fixă josă, cea ce este rară, plecă capuhl în apoi și in lături. 5. Dintelații posteriori cei mici, unulu superioră, celâ-alaltu inferiorii. Preparaliunea. Pentru celu superiorii, se se taie trapezul» și romboidulu. se se răstorne fâșiile tăiate, și să se dec înaintea omo- platului. Pentru celit inferioră, să se înlăture dorsalula cehi mare cu multă grijă pentru al aponevrosa Iul să confundă cu aceia a dintelatulul inferioră, și în sfârșită să se păstreze uă aponevrosă forte subțire care să întinde între acești doi mușchi. JJintelaMtt superioră celu mică, forte subțire, de uă formă cam cuadrilatară, să află așed tu la partea superioră și pos- teridră a toraxulul. Elfi să prinde, de uă parte de dunga me- diană aponevrotică ser virală posterioră, și de apofisele spinose ale vertcbrelorfl cervicale a șdsa și a șaptea, precum și de acelea ale primei, a doua și a treia vertebre dorsale; de altă parte, de marginea superioră și dc fața esternă a coste- loră a doua, a treia, a patra și a cincia. Prinderile vertebrale să facil printr'uă lamă aponevrotică forte subțire, care alcătuescc aprdpe partea jumătate internă a mușchiului, ș ale cărei fibre să îndrepteză piezișă dc susă iu josă și dc dinăuntru in afară și se confundă cu fibrele musculare; acestea, urmându accia-șl direcțiune, se împartă în 293* datilln patru căpetâie mici in formă de dinți, și se prindu de coste prin nisce fibre apimevrotice scurte. i)inteltisa spinosă a axului, unde iși confundă fibrele cu ale marelui dreptă poste- rioră, și între apofisa transversă a atlasului. Acțiunea. Oldiculă celu mare este agentulă principală ală mișcăriloru dc rotațiunc ale atlasului pe axu. 11. Obliculu superioră, seă obliculu cehi mică. Acesta mușchiu se întinde forte piezișă de la apofisa trans- versă a atlasului la occipitală, și represintă tină mănuchiu grosă ală marelui mușchiu spinală posterioră, seu transversalul» spi- nosă. Elfi nasce din fața superioră a apotisei transverse a a- tlasnluî, in afara găurei de care este pătrunsă, prin tibre apo- nevrotice și musculare, se indrepteză lărgindu-se in susă și înă- untru, și merge de se prinde de occipitalii, apropo de apofisa mastoidă a temporalului, de unde resultă că s'aru pute numi utloido-oceipilală oblică. Prin fibrele lui occipitale aponevro- tice acopere în parte, marele dreptă posterioră. Acțiunea. Obliculu celu mică dă capului pe atlasă uâ miș- 299 care de rotați mie in puterea căreia fața se îutorce în sensulu opusă. Axtu-feli’i mușchii drepți ți oblici servă la mișcările arti- culațiiinc) atlasului și axului cu occipitalul»; icră mușchii ma- rele drepții și marele oblicii servă mai cu semă la mișcarea rotațiunel. 11. Mușchii spinali posteriori. I'reșmrafiunett. Spre a întinde mul bine acești mușchi, sd se puie unii căpătuiri mat groșii sub abdomenu; să sc taie și si! se răstorne în afară și înăuntru mușchii trapezul#, dorsa- lul u cel# mare, romboidalii, dintclatulu celă mică posteriorii, spliniidu și completul# celă mare. Spre a studia mai bine acești mușchi, este de trebuință ad prepara pe unii individă mal teneră. Mușchii spinali posteriori șeii cel lungi al spatelui, numiți și: sacro-lombarulQ, dorsalulă celă lungă și transversalulu spi- nosn, sunt în numeră de trei de fiă-care parte, ocupă totă lungimea osului spinării, și sub forma unei mase musculare fiirte volumittose, umplu de totil guticra vertebrată de fiă-care parte. Subțire Ia partea inferidră a regiune! sacrale, acestă masă musculară se îngroșă de josu în susă, treptată după cum și guticra vertebrală se lărgesce, devine forte voluminosă la regiunea lombară, incepe a decresce in volumu la regiunea dorsală, și se sferșesce la regiunea cervicală, amestecându-se, fără insă a sc confunda, cu mușchi! aceste! regiuni cari pohl li considerati ca niște anexe ce împuternicescil mușchii spinali posteriori. Raporturile acestoru mușchi sunt cele urmature : înainte, el corespimdu la totă lungimea gutiere! vertebrale de care se prindă; înapoi, se atlă cam stnnș! de aponevrosa dorsalului celui mare, de mușchii dintelațl cei mici, și de aponevrosa loru; ieră la regiunea lombară ii mal constringe și făîn posterioră a aponevrosei abdominale posteriore. Deosebită de acesta, mal sunt despărțite de piele, prin dintelațil cei mici, romboiduiu, dorsal ol 1'1 celă mare și trapezulu. Astu-felă, acești mușchi lungi ai spatelui se atlă manțiiiuți într’uă tecă jumetate osdsă, re- presintată de guticra vertebrală, și jumetate fibrosă, represin- tatâ de aponevrosele indicate. 300 Mușchii spinali posteriori, vCiJuți după fața loru posteridră, se presintă ca unu mtișchiu lungu, compusă de fibre paralele, forte simple; vediiț.I insă după fața loru anterioră, el sunt im- părțiți într’uă mulțime de măriucin musculari și tendinoșl, ce se dirigeză în diferite sensuri; acostă ornsd comună muscular#, se sub-imparte în sacro-lombură, în dorsalul# cel# mare și în tra nsversa lulii spinală. 1. Masa-comunA. Masa-comună, care, la regiunea lombară și sacrală, întrece, la omenii vîrtoșl, gutieră vertebrală, și care la animale cou- stitue cea ce se numescc obicinuitei mușchiul#, la omu destinata la stațiunea bipedă, este mal volumindsă de câtii la cele-alate specii. Fața posteridră, esaminată cu atențiune, josu se atiă ne despărțită. Ia partea însă superioră se împarte în doue por- țiuni paralele, una internă și cea-alaltă esternă, despărțită una de altă printr’uă liniă celulară ce resbate totă grosimea muș- chiului și prin care trecu vase și nerve. Porțiunea esternă alcătucsce mușchiul» sacro-lombară, și cea internă mușchiul# lunfful# dorsală, Câtă pentru mușchiul# transversală xpinalft, spre a-lii pune în evidență, urmdză mai ântâiti a desface din prinderile sele spinale uă aponevrosă forte țepănă, care va ii descrisă mai la urmă sub numele de aponeerosa comună muș- chilor# spinali posteriori. Acesta aponevrosă uă dată restur- nată în partea dinafară, mușchiulft transversală spinală se pre- sintă sub forma unei porțiuni volnmindse adânci lipită de a- potisele spinose și transverse, cu totula distinctă de sacro-lom- barii, și de dorsal ulu celu lungă, alcătuită de înănuchi ce se îndrcjiWză piezișă de josă în susft și de dinafară înăuntru; ea umple totă gutieră sacrală, lombară, precum și cea dor sală, unde se ângusteză din volumindsă ce era la regiunea lom- bară, și îngroșindu-se de nod la regiunea cervicală, se sfer- șcsce la axfi. Acum că cunoscemfi de ce se compune wm.sa comună, pu- temfi esamina în parte bă-care dintr'acești trei mușchi spinali posteriori. .301 x?. Despre, sacra-l<»nl>ară- Swo-lombarttlil, care constitue porțiunea esternă a masei comune, și pe care, la originea Ini, este greft a-hl deosebi de dorsalulu cehi lungii, se prinde: I", de marginea esternă a a- ponevmseî comune; 2", de unii fendonil forte țepâml, care nasce din spina iliacă posteridră și superidră; 3", de cresta iiiacă. Aponevrosa comună a mnșchiloru spinali posteriori, ocupă regiunea sacrală, regiunea lombară și uă parte din regiunea dorsală; în forma unora cordeluțe regulate, paralele printre care, de la regiunea lombară în susil, se potu vedd fibrele musculare, astă aponevrosă se prinde înăuntru, de cresta sa crală, de verfuhl apohselorîi spindse ale vertebreloru lombare și ale colorii trei din urmă vertebre dorsale precum și de li- gamentele inter-spinale corespondente; în afară de seria sco- sătnrilonl cari represintă apofisele transverse ale vertebreloru sacrale și de cresta iliacă. Din aceste diferite prinderi, sacro-lombarulă sdu lungulu spinală esternă, se îndrepteză verticalii in susil, sC aplică pe fața posteridră a costeloru și a spațiurilorîi inter-costale, și se descompune îndată în măimchi, cari treptată st* prindă de fața esternă a unghiuriloru costeloru prin cordele lungi și distincte aponevrotiec. Mănuchiulu destinată la a doue-spreijecea costă, alcătuesce uă porțiune însemnată, care adese-ori se desparte de fața anteridră și de marginea esternă a acestui mușchiil, și merge de se prinde de marginea inferidră a coste! a doua-spre- cjccea ; cea-alaltă parte a mușchiului se urcă până la a șesa costă dorsală, lăsândă la fie-care costă câte uă fâșie tendindsă din ce in ce mai subțire. Sacro-lo mbarulu însă, de și pare a se sfârși la a șesa, câte uă dată la a opta costă, continuă în snsil până la regiunea cervicală, prin mănuchil de adăogire, cari nască dela partea dinăuntru a unghiului costală, mergu pie iști de joșii în susu și de dinăuntru înafară, și se con- fundă cu fibrele aponevrotice ce si? află pe fața posteridră a mușchiului, într’o direcțiune opusă. Pentru a descoperi acești uiănuchl de adăogire, trebue se 302 se desfacă sacro-lombarulft do dorsalulti celtl liniști și se se resturile de dinăuntru în afară. 3. Dorsal ulii celtl lungii, Dorsalulii cela lunga, care alcătuesce țioi-țiunea internă a masei-comunși care se pate numi și lungulă spinala interna nasce din fata anteridră a aponet'rosei comune a mușchiloră spinali, despre care s’a făcuta mențiune mal susă. să află con- fundată până la partea superidră a regiunel lombare cu sa- cro-lombarulu, să desparte d’aci în susu de dînsulă și sd sfer- șesce la partea inferidră a regiunel cervicale. Spre a putd studia bine structura acestui mușchii!, trebue, după ce s’a despărțită de sacro-lombaru, se se restorne înă- untru. și atunci se pote ved6 uă serie de m&nucht musculari, turtiți, subțiri, cari se desfacă treptată după marginea esternă a mușchiului, și mergu de se prindă prin cordeluțe aponevro- tice, de spațialii ce se atlă intre unghiulă costeloru și apoti- seloră transverse ale vertebrelorfl ; numerulu acestora munucht esternl, seu costali rarie^ ; câte uă dată să atlă pentru câ- te-și doue-spre^cce coste dorsale, alte ori sO opresc u la a cin- cia. La regiunea lombară, acești mănuchi esternl, sunt forte pu- ternief, și mergu de se pr ndii de verfulu apofiseloru trans- verse ale vertebrelorfl lombare, apofise ce s’aii comparată, la a- cestă regiune, cu castele. Deosebită de acest! mănuchi esternl, lungulă dorsală mai presintă doue ronduri de mănuchi interni : 1" mănuchi spinali; Mănuchi transversali. 1. Mănuchil spinali interni, nu se află de câtă la regiu- nea dorsală, și varieză forte multii la numerti ; câte uă dată nu se găsescu de câtă doi, alte ori sunt cinci seu șese. El aii fostă numiți astfl-felft pentru că, avendu-și originea loru la a- poflsele spimise ale celoni din urină vertebre dorsale, și chiarîi ale primeloril vertebre lombare, prin cordeluțe apone- vrotice, mergu de să primiți dc vcrfulfl apofiseleni spinose ale primelorft vertebre dorsale. 2. Mănuchil transversali interni. După ce se desparte inn- gttlu dorsală de transversalidu spinală și lungulfl dorsalii s6 303 restbrnă in afară, și presintă la regiunea dorsală dol-spre>trupându-se în mă- nurlii, mergu do se sferșescă prin alte tonddne la apofisele spi- mise ale vertebrcloră de d asupra. La regiunea dorsală, trans- vcrsaluhi spinalii nasce, prin tendonc lungi și subțiri, din ver- fulă și după fața posterioră a apofiseiorii transverse a verte- brcloră dorsale inferiore, și sb sferșescă, prin tonddne asemenea lungi și subțiri, la apofisele spinos» ale vertebrcloră dorsale superiore. Transversalulă spiuosă nu numai că umple la regiunea cer- 301___ vifiilâ guliera, deru și chiarii se revarsă în afară. Ia anima- lele carnivore, acestfi mușchii! este multîi mal volnminosu de câtu la omîi, din causa rolului ce jocă capulu și gât ulii la a- purarea victimei care resistă. III. Mușchii eutierelorii vertebrale în genere. Acum că mușchii guticreloru vertebrale au foștii descriși in particularo, se aruncămQ uă privire generală asupra întregului acestoru mușchi, spre a pătrunde legea generală după care el se atlă întocmiți. Sub titlul» de mușchii yutierelorii vertebrale, sunt cuprinși toți acei mușchi așeijați pe lungulu accstorft gutiere, pe cari le umplu incependu de la sacrum până la occipitalii; astu-fclu in acestă categorie intră nu numai mușchii sacro-lombarul ii, dorsalului celu lungit și iransvemalulti spinalii, deru și muș- chii splinius, marele și micul ă compleru, transversalulu gâ- tului, cari potO ti considerați ca niște mușchi de adăogire, fă- cendu parte tic mușchii spinali posteriori propriii (Jișl; aseme- nea mal intră tot ii în acestfi mare sistemă de mușchi spinali posteriori, și mușchii marele și micul A drepții posteriorii, ma- rele și miculu oblicit ni capului și inter-spinoșii gâtului. Toți acești mușchi, întinijetori al colonel vertebro-craniane și totu de uă dată învârtitorii el, spre a pute ține echilibrul» greul Aței corpului întregii, care tinde necontenita a fi trașii înainte, sunt multîi mal puternici de câtă mușchii incovoitori. De aceia și vedemu adâncele gutiere vertebrale in cari el se atlă aședați, precum și tote acele apofise spinose, articulare și transverse de cari acești mușchi se prindă ca de niște brațe de pârghii. Se înțelege asemenea pentru ce porțiunea mușchi- lorii destinată a manține capulă în întindere și a-hl învârti, este compusă de mușchii distincți, și este mult» mal vohimi- nosă dc cât îi mușchii destinați vertebrelor» propriii disc. Mușchii spinali posteriori simt mușchii cei mai lungi al cor- pului, deră precum colona vertebrală este compusă de uă mul- țime de ose scurte, asemenea și mușchii destinați a se prinde de densele, sunt compuși de mănuchi seu de mușchi mici, cari unindu-se inpreună, dobândcseu aparența unorîi mușchi lungi. Acești mușchi sunt atâtă de complicați și amestecați im- _ ³O⁵_ primirii, in câtii mal toți anatomiștil cel mal mari au căutată, tară ca se prea potă isbuti, a stabili legea care întocuiesce structura lorii. Anatomistul^ Cruveilliier o esplică in modulă următorii: Elfi, admițCnda inal ânteiă apotisele spinose, apotisele trans- verse cu anexele lorii, costele și apotisele articularo ca niște pârghii destinate a pune in mișcare mușchii intindetorl ai o- siilul spinărei, reduce, în cele din urmii, mușchii gntiereloră ver- tebrale la patru mănuchl elementari, presupune doue linii ver- ticale paralele, una mediană represintată prin seria apotiselorft spinose, pe care uă numesce linia spinosA, și cea-alaltă es- ternă care corespunde la apotisele transverse, și găsesce că toți mămichil musculari ai gutierelorli vertebrale mergă de se prindu de aceste doufi linii, presintândft patru ordine de prinderi, seft patru direcțiuni forte distincte. In primulu ordinii de prinderi admite mămichil spinali cari sc întindă verticală de la uă apofisă spinosă la cea-alaltă, pe cari îi numesce verticalii interni, și intre cari sunt mușchii in- ter-spinalii gâtului, marele și miculft drepții posteriori al capului. In alft doilea ordină de pr nderl admite mănuchii cari mergu de la uă apofisă transversă la cea-alaltă, cuprincjendti și eminențele laterale, apotisele articulare și costele, și îi nu- tncscc mănuchii transversali, seft verticali esternl. In alft treilea ordină de prinderi pune mănuchii ce să întindă de la apotisele spinose la apotisele articulare , la apu- fiselc transverse, seu la coste; acești mănuchi se indrepteză piezișii de josă în susă și de dinăuntru in afară, și îi num sce mănuchii spinali transversali. In alu patrulea ordinii pune mănuchii cari nască din apo- tisele transverse și mergă la apotisele spinose, și îl numesce mănuchii transversali spinali. Aceste principii stabilite de anatomistulă Cruveilliier , elu clasifică în urmă diferiți! mușchi ai gntiereloră vertebrale într’ umilii din aceste patru ordini de prinderi, seft de direcțiuni, în modulft următorii : a). Sacro-lomharultt , tiindă cu totulft streină de apotisele spinose, pe câtă timpă elu nasce din cresta iliacă și se în- drepteză verticală lu susă, primjeiidu-sc de tote costele și de apotisele transverse ale celoră din urmă cinci vertebre cervi- 20 300 cale, aparține cu totalii clasei mușchilor!! cari mergu de la uă apofisă transversă la cea-alaltă, și i să dă numele de lun- gulă s/dnalti transversalii. Inltr-transversalil gâtului și al lombelorii, drcptulă lateralii ulii capului, mușchii scalenl an- terioră și posteriorii, precum șipâtratulă lombelorA și mușchii inter-costall sunt considerați ca aparținând u totă acestei cate- gorii. li). Lungulă dorsală, din punctulă de vedere ală prinderiloru sale, este considerată ca spinaludransvcrsală ; elfi nasce din apofisele spinale, și să sferșesce la coste prin seria mănuchi- * Ioni sei esternl seă costali, și la verfniă apofiseloră transverse dorsale prin seria mânuchiloru sei interni. Lungulft dorsală merită deră numele de langulu spinală spinosă transversalii. Transversalnhl gâtului și micuhl complexă, de și sunt nis- ce mănuchi de adăogire al lungului dorsală, cu tute acestea aparțină mănuchiloră transversali , pentru că transversalul^ gâtului se întinde de la apofisele transverse ale spatelui la a- pofiselc transverse cervicale, și complcxulă celu mică, de la a- poflsele transverse cervicale la apofisa mastoidă, considerată ca uă apofisă transversă a vertebrei craniane posteriore. Spliniulu gâtului este unu spinală transversală, pentru că este alcătuită de mănuchiuhi atlasului, care are accia-și acțiune ca și spliniulă capului. Obliculă inferioră, seu obliculă celă marc este asemenea unu spinală transversală. c). Clasificarea transversalului spinală nu presintă nici uă greutate, pe câtă timpă toți mănuchii lui născu din apofisele transverse dorsale și din apofisele articulare lombare și cervi- cale, mergă piezișă de josă Itt susă și de dinafară înăuntru, și se prindă de apofisele spinose ale vertebreloră de d’asupra. La acestă mușchii! este de observată compunerea Iul de unu mare numără de straturi de mănuchi așezați unulă peste al- tuia, despărțiți de vase și de nerve, straturi din cari cele mai superficiale sunt cele mai lungi, icră mănuchii cel mai adânci mergă de la apofisa transversă a vertebrei de desubtu, la apofisa spinosă a vertebrei de d’asupra. t'omplexnhl celă mare este transversaluhl spinală ală capu- lui ; și obliculă celu mică, seă obliculă superiorii, este trans- versaluhl spinosă altoidulu-occipitahl. 3n7 Acțiunea mușchiloră spinall-posteriort. 1 l ă dată stabilită legea după care sC află așezați mușchii spinali posteriori, este lesne a determina mod ulii de acțiune alft tuturorii acestorft mușchi. Mănuchil spinali, atâtii cel lungi, câtu și cel scurți, a- tlăndu-se verticali, măuținîi dreptă coldna vertebrală. Acesta este acțiunea mănuchinhii care constitue hingulu spinalii alft spatelui și inter-spinalil gâtului. Drept ulii posteriorii alft ca- pului, celft mare și celu mică, îndrepteză capultl și total uă dată, atiându-se oblici, îlft învertescu astu-fehl că fața sd di- rigeză de partea lorii ; decă amendol sd contracteză, capulu este resturnatâ înapoi. 2°. Mănuchil transversali al sacro lombarului, afiându-se verticali și laterali, îndrepteză coldna vertebrală, plecând’o în partea loru, cându se contracteză numai dintr’uă parte, și o în- drepteză directft cândft se contracteză d’uă dată din ambele părți. 3". Mănuchii dorsalului cehii lungii , fiindu spinall-trans- versall, îșl i^u punctulft de rezămu pe ostilii spiuărei, în vre- me ce punctulft loru mobilii se împarte intre apofisele articu- are, și apofisele transverse șeii coste ; prin urmare, contrac- țiunea lorii are de efectii a îndrepta coldna vertebrală și a o manține dreptă ; oblicitatea loru insă are de resultatft uă miș- care ușoră de rotațiune mai mică pentru mănuchil ce mergft la apofisele articulare, mal însemnată pentru acei ce mergft la apofisele transverse, mișcare prin care pai tea anteridră a trun- chiului este dirigdtă de acea J parte. Deca mușchii din ambele părți sunt în mișcare, osuhl spinare! se îndrepteză direcții. Spliniulft, care represintă dorsahdîî cehi mare pentru capii și pentru primele vertebre cervicale, are aceia-șl acțiune, înse multii mai pronunciată. Astil-fclâ, prin contracțiunea spliniuîui stângii, fața sC întdree în stânga, și capuhl sC rfstornă îna- poi și în dreptă: aceia-și acțiune și din partea marelui oblicii și oblicului inferiorii alu capului. Deca amendol spliniii și a- mendoi oblicii inferiori intră în acțiune simultaneă, capulu es- te rest uniat fi drepții înapoi. 4". Mănuchil transversalului spinală avendii punctulfi lorii tixu la apofisele articulare sdft transverse, și punctulft lorii 308 mobilii la apofisele spimise, deosebita că. indreptdză colona ver- tebrală, îl dau și uă mișcare de rotațiune prin care regiunea anterioră a trunchiu'ul s6 dirigeză în partea opusă. Prin obli- citatea sa, acestă mnșchiă estcprincipalulă învertitoră ală co Ionel vertebrale. ComplexulQ celft mare, ca transversal ulii spi- nală alu capului, produce asupră-1 accla-șl efecte intr’ună modă maî însemnată. Astă-felu, priit contracțiunea complexului celui mare din stânga, fața se dirigeză iu drepta, și capulft se res- tornă înapoi spre stânga. In sfârșită, decă toți acești mușchi se contractez» de uă dată, efectele opuse s6 distrugă, și trun- chiulft să îndrepteză, seu să răsturnă înapoi. După fote acestea, este lesne de înțeleșii succesiunea acțiu- niloră în totă lungimea mușchiloră spinali posteriori: sacrum și osnlă iliacă servă ca punctă de sprijină mănuchiloră cari mișcă regiunea lombară; acestă regiune manținută, devine punc- tulă de sprijină alu mănuchiloră cart mișcă regiunea dorsală; acdsta, la rendulă ei. procură unit punctă tixft mănuchiloră caii au uă acțiune asupra regiune! cervicale, care jocă acela și rolă în privința capului; capulft singurii are mușchi cu totulft nedependințl. De aceia și este peste putință a îndrepta regiu- nea dorsală și partea inferiorii a regiunel cervicale, fără tutu nă dată a îndrepta regiunea lombară, în vreme ce se pote mișca capulft, colona vertebrală aflându-se nemobilă. Mușchii spinali posteriori țină echilibrulă întregei greutăți a trunchiului; de unde provine obosela la totă regiunea dorsală și mal cu seină la regiunea lombară prin lunga ședere în pi- cidre, prin umbletft și chiarft prin ședere josft, fără ca spatele se tiu sprijinită. Decă rotațiunea abia esistă la mijlocă, la spate, și la partea inferioră a regiunei cervicale, la partea de susu a gâtului, din contra, rotațiunea este forte energică și în ra- portă cu puterea și cu oblicuitatea mușchiloră rotatort. IV. Despre aponevrosele regiunel posteridre a trunchiului. Vomă studia treptată aceste aponevrose la gâtu, la spate și la lombe, și vomă considera, la fiă-care din aceste regiuni, nă linie mediană și douf lame laterale. 1. 1 ieșire tiponevrOMie regiunel cervicale po^teriore. Linia tmdiană a acestei regiuni presintă uă dungă tibrosă, 3u9 întinsă de lu protuberanța occipitală esternă la a șesa verte- bră cervicală, dunga fibrosă ce s’a chemata ligamentulă cerei- ealil posterioră. Acestă dungii fibrosă medianii, forte grdsă și resistcntă, in care se confundă prinderile aponevrotice ale muș- rhiloră trapezulu, spliniulu, dintelațil cel miel superiori și rom- boidit din drepta și din stânga, este formată de fibre apone- vrotice încrucișate. Din fața anterioră a acestei dungi plecă uă despărțit bre mediană ce se aliă intre complexii cei mari. I-orte grasă susă și subțire josu, acestă despărți torc este compusă dc mănucbi aponcvroticl cari mergă de se prindu de verfulă apofiseloră spindse cervicale; la partea de susil ea trimite intre marele și miculă dreptă posteriorii nă iii ie forte tare care se prinde de arcurile posteriore ale atlasului și axului. Toții din acestă dungă mediană, în drepta și in stânga, pornescu lamele celuldse cari despartfi mușchii acestei regiuni unii de alții. La partea de josă a duugeî cenicale, între a șesa vertebră cervicală și a doua dorsală, se vede spațialii aponevroficu o- valu ce resultă din împreunarea colorii doue jumet.îți ovale a- ponevrotice aparținendu mușchilmu frapezi, și la rare fibrele aponevrotice din drepta trecu in curmezișit iu stânga, și li- nele numai dintr'ensde se oprescu de se prindă de vcrfuhl a- potiselorii spindse, icni cele mal multe se continuă dintr’uă parte îu cea-alaltă. 2. Despre iiponct'rosele rcgiunel dorsale. Linia mediană presintă seria apofiseloră spindse, in interva- hiln cărora se vcdft ligamentele susă-spinose și inter-spinose, înlocuite la regiunea cervicală prin mușchii inter-spinoșl. Din aceste apotise și din ligamentele ce le despartă, născu, la ni- vehilii primelonl doue seu trei vertebre dorsale, fibrele apone- vrotice ale trapezului, cari concură la formațiunea ovalului a- ponevrotică despre care amfi vorbită, precum și la nivehihl vertebreloru dorsale a decea, a noua și a opta, născu asemenea fibrele aponevrotice ale triunghiului inferioră a acestui mușchii!, îu intervaiulă ovalului aponevrotică și a triunghiului; fibrele musculare ale trapezului se prindîl d a dreptuhi de a- potisele spindse. 310 Dc la linia mediană nasce, sub piele, aponevrosa superficială a trapezului; dedesubt ulii acestui mușchiu născu: 1°, aponevrosa dorsalului celui mare, la nivelul Ci celoru din urmă cinci seu șese vertebre dorsale; 2“, mai adâncii, aponevrosa romboidalul, la niveluhl primeloriî trei șefi patru vertebre dorsale ; 3°, și mai adâncii, aponevrosa micului dintelatu superiorii, care por- nesce asemenea din primele doue seu trei vertebre dorsale ; 1°, cordeluțele aponevrotice cari aparținu dorsalului celui lungii. d. Despre aponcvrosele reyiiutel lombare. Aceste aponevrose alcătuescâ aponevrosa abdominală pn^te- r ițiră. l‘e linia mediană nu se găsesce ligamentu susîi-spinalii de cât ii până la niveluhl vertebrei a doua lombare ; de aci până la a doua sacrală, fibrele aponevrotice, ca și la ovahihi tra- pezului, trecii in curmezișu peste verfulu apntiselortt spinose, și se continuă cele din dreptă eu cele din stânga: unele nu- mai dintr casele, cele oblice, se inerucișeză pe linia mediană. Din linia mediană, de tiâ-care parte, pornesce una din apo- nevroșele cele mai însemnate ale corpului omenesc0, și care o- cupâ tdtă lărgimea regi unei lombare. Atestă aponevrosă, cu- noscută sub numele de aponevrosa dorsalului celui mare, pre- sintă forma unui triunghiu lato. Marginea sea esternă, din care nască fibrele musculare ale dorsalului cehii mare, se di- rigeză de snsiî iu josu și de dinăuntru în afară; marginea sea inferioră se întinde de la jumătatea posterioră a crestei iliace la spina iliacă posterioră și superioră, și până la tubercul ulii posteriorii alil vertebrei a treia sacrale; de marginea acesta, in- tre tuberculul» de mai sustl, și spina iliacă posteriori și supe- ridră. se prinde mușchiulft fesieruhl celu marc. Aponevrosa marelui dorsalii, compusă de fibre încrucișate in diferite direcțiuni, se confundă cu aponevrosele mal multora mușchi: 1°, cu aponevrosa dintelatului inferiorii cehii micii care nu se pote despărți de densa de câtă numai în a treia parte, esternă; 2°, cn aponevrosa oblicului celui micii ală abdomenu- lui; 3°, cu foia posterioră a aponevrose! mușchiul ui transver- sală ală abdomenului. Deca prin disccțiune im se potft des- părți lamelele acestora diferite aponevrose, se potil forte bine rcctiuoscc prin diferitele direcțiuni ale fibrelor» transverse șefi oblice, rari sunt fibrele ce aparținu cufărul șefi cutarul imișcbifi. Dedesubt ulfi acestei late aponevrose a dorsalului Cl•lu^ mare, nasce aponevrosa masei comune care consitue originea princi- palii a mușchiului dorsal ulii celft lungă, și care se împarte la partea de susii in cordeluțe apunevrotire. Toții de aponevrosa abdominalii posterioră ținu și foia an- teridră, precum și cea mijlocie a aponevrosel posteriore a muș- ehinluî transversalii; fii ia anterioră, care trece pe dina'ntea pă trâtului lombelorfi; foia mijlocie, care trece dinapoia aceluia și mușchii), pătratulu lombelorfi. Astn-felu deră aponevrosa ab- dominală posterioră constitue doue teci aponevrotice, una pen- tru masa comună a mușchiulu sacro-lmnburii și dorsal ulfi celă lungă, și alta pentru mușchiulu pătratulă lombelorfi. V. Mușchii regiune! abdominale anteridre. Acești mușchi surit în numt'ru de ijeee, cinci de fiă-care parte: oblicul» estonul, oblicul» internii, transversal». drep- tulH cehi mare al» abdomenului, și piramidalul» care nu e- sistă totă dca-una. 1. Oblicul» cel ii Mare se» oblicul» eston» al» abdiMioudul. I’repurațiunca. Se sc Jacă pe pielea abdomenului uă in- cisiune piezișă de sus» in jos» și de dinafară înăuntru, în- cepând ti de la atrtilagiul» cost ci. a opta; in acest» incisiune să se cuprindă uă h>mă cclulos» care căptușesc? mușchiul». Este de trebuință pentru preparațiunea acestui mușchi», pre- cum și pentru aceia a tuturora mușchilorii abdominali să se puie uuă căpătâi» subt regiunea lombară, și în disecția ne sii se păstrede direcțiunea exactă a fibrelor». Oblicul» cehi mare, seă oblicul» esternă al» abdomenului. lată și cuadriiataru, alcătuescu stratul» cehi mai superficială si celă mai mare ală pârețilorfi abdominali, pe partea laterală si anterioră. El» si prinde pe de uă parte: 1°, dₑ jumetatea anterioră a muche! esterne a crestei iliace ; 2° de marginea esternă a aponevrosel abdominale anteridre, și pnntr clisa de dunga albă, de pubisQ și de arcada femorală ; pₑ de altă par- 312 te, «le fața esternă și dc marginea inferioră a eeloru șepte șeii optu coste din urmă. La partea superioră seil cosbdd atestă mușchiu se prinde pe Jungulă unei linii piezișe de susă in josă și de dinainte i- napol, avendu convexitatea intorsă in susă și înapoi, prin șepte seă optu mănuchi unghioșl, musculari și aponevrotid, cari s’aă numită degelațiuul. Cele patru seă cinci degetațiuni de susă se inerucișeză, ca degetele manei, cu degetațiunile din- telutulul celui mare ; cele trei sdu patru degetațiuni inferiore să inerucișeză cu acelea ale dorsalului celui mare. Fibrele mus- culare ale acestui mușehiă, plecându astă fdu după fața ante- ridră și marginea inferioră a cdsteloru, se indrepteză piezișă în josă și înainte, in diferite direcțiuni: cele posteriore apropo verticale în josă , cele mijlocii, piezișă de susă in josă și de dinafară înăuntru , cele superiore aprdpe orizontală înăuntru , și tdte se sfârșescu: cele posteridre prin fibre apom-rvotice scurte la cresta iliacă, — Icelc-alalte la marginea esternă și concavă a unei aponevrose ate, care constitue fața superfici- ală a aponevrose! abdominale anteriore, care se inerucișeză pi- uă linie mediană cu aceia din partea opusă, și contribue a alcătui dunga-albă, precum și arcada croială la' partea de josu. Este dc observată că direcțiunea tibreloru acestui mușchiu este totă aceia-șl ca și a tibreloru mușchiloră inter-costall es- terni. importurile. Obliculă celă marc este despărțită de piele printr’uă lamă cehdosă forte țepănă ; elu acopere obliculă celu micu. partea anterioră a eeloru șepte seă optă coste din ur- mă, cartilagele loru, precum și mușchii int'T-costah esterni corespondenți; marginea sa posteridră corespunde la marginea esternă a dorsalului cehii mare. Acțiunea. Obliculă celu mare, decă ii presupunemu punctulă mobilă la toraxu, are uă întreită acțiune : 1°. asupra viscere- loră abdominale pe cari le comprimă iu upintelele isgonirei a- fară a materiiloră fecale, la facere, ș. c. 1.; 2°, asupra coste- lorfl pe cari le trage în josă, și prin urmare, într unii modu indirectă, asupra colonel vertebrale pe care o încovoie; 3°, prin oblicitatea fibrebră sele, imprimă cdsteloru, și indirectă colonel vertebrale, uă mișcare de rotațiune, prin care regiunea anterioră a trunchiului să întdree în partea opusă, Căndă am- 313 bil acești mușchii se contracteză de uă dată, toraxulu să în- covoie înainte. Deca toraxulă rămâne fixă, și punctulft mobilii trece la li glicină, acțiunea s& eserceză asupra acestuia, ilft incovoie și totă uă dată ilft învertesce puțintelă. 2. Oblicul a cela micii, seă oblicul ă intenții ală abdome- nului, și cremasterulă. Pentru preparațiunea acestui mușchia nu este alta de fă- cută, de câtil a desface obliculă Cehi mare lăimlu hi perpen- dicularii în direcțiunea fibrcloru sele, de susă tn josă și de dinainte înapoi. Oblicul ă celii mică, seă oblicul n Internii alu abdomenului. este ună mușchiil lată mai multă la partea dinainte de câtă înit- p<>I, de formă puținii cuadiilataru, mal mică și mai subțire de câtă obliculft celu mare. Elu se atlă situată la partea anterio- ră, la partea laterală și posteridră a abdomenului. Ehi se prinde pe. de uă parte : 1°, de aponevrosa abdomi- nală posteridră, și printr'ensa de cresta iliacă și de apotisa spinosâ a ultimei vertebre lombare ; 2“, de trei pătrimi auto- ri bre ale crestei iliace ; 3", do a treia parte esternă a arca- dei crurale ; pe de altă parte: 1", de marginea inferidră a car- tilagelortî costeloru a noua, a ijecea, a unii -spre decea și a doiid-spreijecea ; 2°, de foia din mijlocii a aponevrdsel abdo- minale anteriore, și printr’ensa de dunga albă. 1. Fibrele cari născu din aponevrosa abdominală posteridră și din cari se formeză aponevrosa ce aparține acestui mușchi fi, se confundă cu fibrele aponevroticc ale dorsalului cehii mare, se dirigeză pie- zișii de josu în susu, și de dinăuntiu înafară. 2°. Fbrcle ili- ace născu prin fibre scurte aponevroticc ; 3’, acelea care vinii de la arcada crurală, nască din șănțulețulă ce acestă arcadă presintă la partea superidră, și formeză uă membrană subțire, care întăresce multă acestă arcadă. Din acestă întreită prin- dere, fibrele cârmise să îndrepteză piezișă în sttsfi și înăuntru, însă cele posteridre aprdpe verticală în susft, acelea ce nască de la cresta iliacă. piezișă de josu în susft și de dinafară t- năuntru, acelea cart nască in vecinătatea spinei iliace ante- riorc și superiore sunt orizontale ; și în sferșitu fibrele cart 314 vinii de la arcada crurală, sunt oblice de susii în josfi și de dinafară înăuntru. Tdte aceste fibre se sferșesciî în modulă următorii : 1“ ede posteriure la marginea inferiorii. și la ver- fulu cartilageloru ultimeloni patru coste, confundând u-se cu mușchii inter-costidi interni, intre a donC-spreJecea și a noua costă, disposițiune analogă ca aceia dintre obliculft celu mare și mușchii iutei-costali esternl. 2°. Fibrele mijlocii, cari sunt și cele mai numerose, s6 sferșeseft la marginea esternă a toci mijlocii a aponevrosei abdominale anteriore. 3’ Fibrele ce nască de la arcada crurală forte țepene, se despartă în fașiî deosebite lângă inelulu inguinalu, și cele superiore se sferșeseft la dunga-albă ; dintre cele interiore, unele mergă la pubisi'i după ce trecu pe după inclulfi inguinalu, ieră cele-alalte esft din inel । și alcătnescu la bărbații nuișcliiulă crem at eculil. ■ {{aporturile. Acoperite de obliculft celft mare și înapoi pu- țină de dorsalulu celft mare, elu acopere transversalii. Intre raporturile cele mai înseninate ale oblicului celui mică, este: 1°, acela ce marginea sa inferiâră are cu inelulfl inguinalft alft marelui oblică a căruia muche internă o acopere în parte, și 2°, cu cordonulu vaseloru spermatice, pe dasupra cărora acesta margine trece, formândft nă curbă cu concav tatea în josft. și la coborârea testiculului, câteva fibre musculare din- tr’ensa se lasă in josft după cordomdii testicuhuTi. CreHiostcridă, este alcătuită in cea mai mare parte din a- ceste fibre ale oblicului celui micu, care esft prin inelulu in- guinalft împreună cu cordonulft spermaticu, și unindu-se cu alte fibre musculare cari nască după spina pubisuluî, se co- bora în josft, înconjură teca cordonului și se desvoltă pe în- vălitdrca tibrosă comună a testiculului. Acestu mușchiu contrac- tându-se, servă a ardica în susu tcsticululu. Acțiunea oblicului celui mică. Elu comprimă viscerele ab- dominale ; trage in josft costele, și prin urmare încovoie trun- chiulu, învertindu-lu în parte-i, astă-felu că obliculft internii din drepta. în acesta privință are aceia și acțiune cu obliculft celft mare, seu celu esternă din stingă. Deca ambii oblici interni se contracteză de uă dată, peptuhl se încovoie drepții pe lighianu; deca din contra, peptulu este tixu, ligliianulu se mișcă pe re- giunea lombară. 3 15 3. Hraitsrenulă abdomenului. Pentru prepuruțiunca Iransrcrsttlul, sc se desfacă obliculă cehi mică disecându-se cu ip'ijă ambele bucăți ale Iul în di- recțiunea orizontală a fibreloru transversulul ; spre a stu- dia prinderile transversalul de fața internă a câsteloră, este de trebuință a deschide abdomcnaUl ; de aceia si este mul bine a lăsa acestă studiu lu acela alu diafraumulul. Mușchiula transversă ală abdomenului, numită astă-fclu din causa fibrdorh sale transverse, este acoperită de col doi mușchi precedența, presintă uă formă asemenea cam emuliilatară, și concură a forma păreți! abdominali. Acestă mușchi ă se prinde pe de uă parte: 1°, de cele șese din urmă coste ; 2", de trei pătrimi anteriore ale mărginei in- terne a crestei iliace ; 3". de aponevrdsa abdominală posteri- orii, și printr’ensa de apofisele spinose și transverse ale verte- breloru lombare ; pe de altă parte dc dunija-albă, prin fmlrl: și este despăr- țită de tendonulu din partea opusă printriw despărțitele ti- brdsâ care alcătuesce la partea de josă dunga-albă. După fi- brele tendinose urmeză fibrele cârnose, cart se urcă în susă, cam piezișă de dinăuntru în afară, și formeză nnă mănuchiu turtită care întindendu-se pe toraxă, sf lățesce și st împarte in trei porțiuni : 1°, una esternă, mai lată care singură alcătuesce dmie tre- imi a lățimel mușchiului, și s6 prinde de fața anterioră și de marginea inferioră a cartilagiuhii cristei a cincia; 2", una mijlocie, mai mică ce se prinde de marginea infe- ridră a cartilagiuhii ciistci a șesa; 3", una internă, mal mică, care se prinde de marginea in- feriora a cartilagiulm cristei a șesa, precum și de ligamen- tuKi costo-xifoidiană ; obicinuită se desface din acestă porțiu- ne uă cordeluță aponevrotică forte subțire cave merge de st prinde seă de apendicea xifoidă, seă mal susu chiară de ster- uum. Mușcliitilil dreptă s6 atlă întreruptă prin două, trei, patru, seă cinei dungi transverse aponevrotice, cotite, cart țină forte tare de teca aponevrotică a acestui mușchiu, și cele mal mul- te dc nu tote, se află d’asnpra buricului. Raporturile. Acestă mușchifi să atlă conținută într’uă tecă 317 _ aponevrotică forte tare, care provine din aponevrosa abdomi- nala anteriori, și care isoleză mușchiulă din tdte părțile. La partea de sustl și de josă, ea lipsesce cu desăvârșire astă-felă că josă mușchiulă atinge d’a dreptul» peritoanulă, ierți susă cartilagele costale. Dunga-albă, care ocupă totă spațiulă ce des- parte dc susă penă josu marginile interne ale acestor» doi mușchi, este multă mai largă d’asupra de câtă de desubtulă buri- cului. Câtu despre artera epigastrică care corespunde la fața sa posteridră, se va face mențiune mal la urmă. Acțiunea. Mușchiulă dreptă anterioră, avendu-șî prinderea sea fixă la pubisă, și cea mobilă la coste, contracțiunea lui trage în josă toraxulu și devine astă-felu încovoitornl» colonei vertebrale. Deosebită de acesta, elu contractându-se are uă ac- țiune puternică asupra viscereloră abdominale pe cari le com- primă și servă la isgnnirca afară a materiiloră fecale, a udu- lui și la facere. Trăgendu cestele în josă, concură la espira- țitiue. Deca își ia punctulă fixă la coste, încovdie lighianulu. 5. Mușchiul» piramidală Piramidalul», mușchiu mică triunghiulară, care adcse-ori lipsesce, ocupă partea inferioră a abdomenului, în laturile dun- gel-albe. Elu se prinde'. 1", de pubisă. în intervalulă ce des- parte spina dc simfisă, înaintea mușchiului dreptă anterioră; 2°, dinaintea simtiseî, prin fibre tendinose cari contribnc forte multă a alcătui însemnata împletitură fibrosă ce se atlâ dina- intea acestei simțise. Fibrele hu îndreptându-se de josă în susă, cele interne ver- ticală, cele esterne piezișă dc dinafară înăuntru, se sferșescă pe dunga-albă printr'ună căpetâiu ascuțită aponevrotică care se prelungesce în formă de cordonu subțire până la buricu. Elu este acoperită dc aponevrosele oblicului cehii mare, obli- cului celui mică și transversulul. La indivizii la cari piramidalulă lipsesce, căpetâiulă inferioră ală dreptului celui mare este multă mai grosă și mai puter- nieu. Piramidalulă servă a întinde dunga albă. Spre a completa dcscripțiunca mușchilor» părețiloră abdo- minali, vomă descrie aci și aponevrosele anteriore cari facă parte integrantă de acești mușchi. 318 VI. Aponevroxele ululoniiiiale (interiore. Păreți! abdominali sunt parte musculoși și parte aponcvro- tici; partea musculară ocupă laturile abdomenului, partea apo- nevrotică ocupă regiunea anterioră, aponevrosa alulonminală anteriâră și regiunea posteridră, aponevrosa abdominală pos- terioră pe care amil descris’». Aponevrosa abdominală anterioră, care în mare parte con- stitne păretele anteriorii alu abdomenului, este alcătuită: 1", pe linia mediană, de dunya-albă care pote fi considerată ca uă coionă fibrdsă ce continuă coldna osdsă sternală; 2°, de doue jumetățl laterale, una în drepta și alta in stânga. 7. Dunga-albă. Dunga-albă, întinsă da Ia apendicea xifoidă la pubisu, este a cea despărțit ore aponevrotică ce sc află între marginile interne ale mușchilorii drepți, care îndreptându-se piezișă de josă în susii și de dinăuntru în afară, face că partea acestei dungi de d'a- supra buricului este inultii mai lată de câtu partea de dede- subtuliî buricului; de aci resultă că partea inferioră a dungei albe, care corespunde la viscerele abdominale pe care ele a- pasă, este mal țepănă. Ea se lăbărțeză multu la individil cari aii suferită de idropică, seu la femei după mal multe însăr- cinai!. Pe acesta dungă se află mai multe găuri prin cari trecu vase și nerve, și cari, lărgind u-se de țesătura grăsosă ce se grămă- desce intr’ensele, se întâmplă că scapă prin ele peritoanulii și chiarîi intestinele, și se formeză hernii (surpături). Cea mal însemnată din aceste găuri este inelulă ombilicală (ală buri- cului), prin care trecu vasele ombilicale la fetii, și care după nascere se cicatriseză. buuga-albă corespunde: 1°, înainte la piele care se ține de densa și mal cu semă la buricu, multO mal tare de câtu pe părțile din laturi; la bărbații, ea este despărțită de piele prin ligamentuhl de care este atârnată varga. 2°, înapoi, dunga- albă corespunde la peritoana, de care la partea de josu este despărțită prin beșiia udului, cânda ea este plină. Jn privința structural, dunga-albă este compusă de fibre 319 transversale, cari provină din lamele aponevrosci abdominale anteriore, și cari se încrucișeză și se împletcscft de a hmgulă el. 2. Despre foile în număr ii de patru ale aponevrosei abdo- minale anteriore. Din dunga-albă, de fiă-care parte pornescă doue lame apo- ncvrotice, cari frecă, una pe dinaintea și alta pe dinapoia muș- chiului dreptă alu abdomenului, căruia ele îi alcătuescu uă tecă fibrosă forte resistentă. Acestă tocă este necompletă; foia sea posteridră formată de aponpvroselc oblicului celui mică și a transversalul, nu cobdră de câtă prea puțină dedesubtulă buricului, și se sfcrșesce printr’uă margine ascuțită, numită linia semi-circulară a lui Douglas. Din acestă margine plecă uă lamă fibrosă care, împreună cu peritoanulu ce uă căptu- șasce, trece pe dinapoia beșicel udului, și sc continuă cu fâ- șia pelvitnă, de unde resultă că decă be-ica se umple și se întinde iu susuhi pubisuhii, sc veră intre mușchii drepți și în- tre acestă lamă fibrosă Lama anteridră, s6 împarte în două foi : una Mqierficială, care constitue aponevrosa mușchiului oblică esternu, seă obli- cul ă celă mare ; alta adâncă, care devine foia anteridră a a- ponevrdsci oblicului celui micu. Lama posteridră, simplă penă la nivelulă mărginei esterne a mușchiului marele dreptă anterioră alu abdomenului, să îm- parte asemenea în două foi, una anterioră care Sc împreună eu foia posteridră a oblicului cehii micu; cea-alaltă posteriorii, care constitue aponevrosa transversalul. Vomă descrie acum treptată aceste diferite aponevrose. J. Aponevrosa oblicului celui mare, seă obliculti esternă. Aponevrosa oblicului celui mare, este cea mai superficială, de formă cuadrilatară. și mal ângustă susă de câtă josu, un- de se întinde de la spina iliacă anterioră și superidră penă Ia dunga-albă ; ea este acoperită de piele și de fușia superfici- ală, și acopere cmpulu cărnosu alu oblicului internă, precum și aponevrosa sa cu care se află împreunată până la marginea esternă a mușchiului dreptă anterioră mai în totă întinderea 320___ sa, aiară de partea de josft unde aceste douC aponevrose sunt despărțite. Fibrele el, ca și cele cârmise ale acestui mușchift se îndrepteză piezișă de susă în josă și de dinafară înăuntru, și este pet ninsă de uă mulțime dc găuri vasculare și ner- vdse. Marginea sa esternă, care se pete determina printr’uă lin ie trasă de la spina iliacă superidră și anteriori, la verfulu cartilagiulul cdstrl a opta, cam concavă, se împarte în trei lame , una superficială, forte subțire care se continuă cu mebrana cehddsă, ce acopere fața esternă a mușchiului obliculft celft mare, alta mijlocie, seu aponevrosa propriu disă, din care născu fibrele cârmise, și alta adâncă, care acopere fața cea adâncă a acestui mușchift. Marginea sa superioră se întinde pe rnușchiulft pectoralii celft maro, alft căruia unu mănuchiu muscularii sC prinde de acestă aponevrdsă. Marginea sa inferiorii forte lată, se pote împărți în doue porțiuni deosebite : una, care eonstitue mai totă acostă mar- gine, întimjendu-sc între spina iliacă anterioră și superidră, și spina pubisuluî, și are raporturile cele mal intime cu arcada femorahr, cea-alaltă, ce se întinde de la sp'na pubisuluî la simfisa pubiană. presintă stâlpii ți gura cutaneă ta pielei) a canalului inguinalu, care acestea urmeză a fi descrise într’- uuft modă specială. Arcada crurală, seă femorală, seă ligamentulă Iul lesale, s’a numită uă cordeluță fibrăsă ce se atlă între spina iliacă anterioră și superidră și spina pubiană ; compusă de mănuchi! fibroși în colore de sidefii, cu cari vine de să împreună uă mare porțiune «le mănuchi d’ai aponevrdsel oblicului celui mare, a- cestă cordeluță s6 află întinsă întocmai ca uă cordă unde ea stabilește hotarulft intre abdomenu și membrulii inferiorii, și alcătuesce marginea anteriiîră a unei găuri mari triunghiulare, ale cărei margini posteridre sunt formate de osulft iliaeft și de pubisii. Prin acestă gaură, membrul u inferiorii comunică cu abdomen ulii și printr’ensa trece la partea dinafară mușchiulu psoas-iliacO, ieră la partea internă, nervulfi, artera și vena crurală, precum și vase limfatice. Direcțiunea acestei arcade este piezișă de susu în josft și de dinafară înăuntru; josă ea se continuă cu aponevrosa fe- morală care adereză foile tare la densa, mai adâncii și în a- 321 fără, la nivchilu mușchiului pstms-îliacn, sc continuă cn apo nevrosă iliacă, și la partea dinăuntru cu fâșia transversală. Deosebită de acesta, în afară, și totu la nivelulă mușchiului psoas-iliacii, mal este unită forte tare cu aponevrosa iliacă și femorală. mai primescc mănuchit tihniși de la aponevrosa obli- cului celui mare și este in legătură cu aponevruscie oblicului celui micu și a transversului. La nivelulă eminentei ilio-pecti- nee, este slrinsn unită cu acestă eminență cinară prin perinstă. Mal înăuntru ea trece, în formă de arcadă, pe dinaintea vase- loră femorale și merge de se prinde la spina pnbisuhn. PctiO a nu ajunge insă la acostă spiml, fibrele inferiore ale acestei arcade se desfacă de fibrele superficiale, se îndrepteză înapoi, și sc prindă de cresta pectinoală la partea dinafară a spinei pubisulni. Acestă porțiune din arcada femorală se numesce li- yttmenhilti lui Gimbernuf. și jdcă unu robi forte înseninatii la sugrumarea surpăturel femorale. Acestă ligamentă forte țe- păml are uă formă triangulară; marginea sea anterioră cores- punde la arcada femorală ; marginea posterioră, la cresta pu- bisuhil; marginea esternă este concavă, ascuțită, alcătuesce par- tea internă a pervazului inelului crttrahi. și se împreună cu teta, destinată arterei și vinei crnrale, la nivelulh eșirei loru din ligbiaDn. Dinapoia arcadei femorale, ia partea dinafară a ligamen- tului Iul Gimbernat, este in elul ti cnimlli prin care treefi ar- tera și vena femorală și mai multe vase limfatice, cari alcă- tueseft aci vre uă două ganglione (ghemn I) limfatice, Forma acestui inel ii este aceia a unui trinnghiil, a căruia basă este represintată de arcada crurală, marginea internă corespunde la mușchiulu pectinefl, cea esternă la psmis-iliacu. Din trei un- ghiuri, cehi internă corespunde la ligamentulă lui (iimbernat, cehi esternu la artera epigastrieă și la punctul unde arcada femorală se desface de aponevrosa iliacă. celu posterim u cores- punde la eminența ilio pcctineahi. Vena femorală este în ra- portă cu marginea internă, artera femorală cn eminenta ilio- pectinealâ, și nervuln crurală înafara arterei. Prin acestă ine bl se face snrpâtura crurală. Itevenindu acum la raporturile aponevrosci oblicului celui mare, găsim il la marginea sea inferioră uml lire care nu merii de cordeluțe paralele formate din fibrele acestei apmievrosc. 21 322 cordeluțe cari uă dată ce ajungă la arcada crurală, cele mal esterne și mal interiore, se confundă atâtă de multă cu acestă arcadă in câtă ea a fostă considerată ea formată numai de fi- brele acestei aponevrose. La partea mai dinăuntru, cordeluțele de cari vorbirămă, lasă intre ddnsele spațiuri triangulare, mal cu sdm& lângă simfisă pubisului, dintre cari spațiuri itnulu este multa mal mare de citii cele-alalte, și priutreiisulă esc* din abdomenă, la bărbații, cordoimlu spermatică, ierți la femee )i- gamentulfl rotundă; acestă spațiu s’a numitu inel ulii inguinala esternă seă cutaneă (ală pelel). Dintre cordeluțele tibrose cari mărginescă iu laturi acești! inel ti, celă esternă seă inferioră, stâlpul» inferioră ală inelului inffuinală, se prinde, prin fi- brele sele cele mai adânci, de spina pubisului, ierți cele mai superficiale trecă peste acesta spini, mergă pe fata anterioră a simtiseî pubiane, și acolo se încrucișezi cu acelea din par- tea opusă. Cordeluța internă sen superioră, stâlpul» superioră ală inelului hi pui nai ti. mai lată de câtă cehă esternă, merge asemenea de se inerucișeză d’asupra simtiseî pubisului cu acela din partea opusă, precum și cu ligament nlfi de care aținui v^rga. Inehilă inguinalu esternă este de formă ovală, diametrulu lui celu mare este oblică de susă in josă și de dinafară înă- untru întocmai ca și fibrele mușchiului obliculă celă mare; basa lui corespunde la intervalulă ce desparte spina pubisului de simfisă: verfulă lui este ri'tundu și presintă în lumina lui fibre cari vină de la arcada crurală și mergă ])eiie la dunga albă, mitic se încrucișetjă cu fibrele oblicului celui mare din partea opusă. I împrejurul ă inelului plecă uă membrană celnlu- tibrușă care acupere cordoimlu spermatică la bărbatu, și liga- mcntulă rotundă la femmee. JA Aponevrosele anteriore ale mușchilor» obliculă celu mică și transversalul#, Fâșia transversală T. Aponevrosa oblicului celui mică, care nasce din dunga- albă, se împarte îndată în trei pătrate superiore ale sele in două fol, dintre cari una trece pe dinainte, și cea-alaltă pe dinapoia mușchiului mare dreptă anterioră: putratulă inferioră trece întregii pe dinaintea acestui mușchiu, tară a se împărți. 323 i-oia anteriorii este foile tare unită cu aponevrosa oblicului esternă. de care nu se deosebesce de câtă prin direcțiunea ii- breloră. Partea inferioră, aceia care nu se împarte, se deose- besce. din contra, forte bine de aponevrosa oblicului esternă. l'6ia posteriorii a aponevrosel oblicului celui mică, se unesce tutu atâtă de tare cn aponevrosa transversului, de care ase- menea nu se deosebesce de câtu prin direcțiunea fibreloru. Am- bele aceste foi aponevrotice ale oblicului celui mică, atâtă cea anterioră, câtu și cea posterioră, care, acesta din urmă, se o- presce pe la jumătatea spațiului dintre burică și simfisa pu- biaiiă, îndată ce ajungă la marginea esternă a mușchiului ce- lui dreptă, se despartă, cea anterioră, de aponevrosa oblicului cehii mare, și cea posterioră de aponevrosa transversului, se împreună între «linsele și se continuă cu fibrele cârmise. Aponevrosa transversului, este foia cea mai adâncă a a- ponevroseî abdominale anteriore; începeudă de la dunga albă ea se indrepteză in afară, trece dinapoia mușchiului dreptă, și se confundă pe marginea esternă a acestui mușchiu, prccumă ve- durămă mai susu. cu aponevrosa oblicului celă mică. .7". transversalului. Acestă nume sa dată unei lame ce- lulose care câptușesce nu numai totu fața posterioră a muș- chiului transveisu, deră și pe acelea ale celoru-alaiți mușchi, toți ai abdomenului. In vecinătatea însO a arcadei crurale, a- testă lamă se îngrașă. și devine, prin fibrele sele ten linose, o adevărată aponevrosă. care s'a numită Jășia transversalului. Ea mai este aci împuternicită de mănuchi fibroșl, din cari uni ii vină de la partea internă a crestei pubiane, și se in- drepteză inafară și in susu paralelă cu arcada femorală, cei- alalțl se indrepteză iuămitru și tu susă, nude se unescă cu mar- ginea esternă a tendmmlnî mușchiului dreptulă anterioră. A- ceste doue ronduri de mănuchi circonscriă în josu și înăuntru uă gaură care este intrarea la partea dinăuntru a canalului inguinală, prin care intră și de care se acopere părțile ce eon- stitue cordmmh) spermaticu. pene a nu străbate in canahdu in- guinală. Spre a completa descrierea fâșii! transversalului, voiă adăuga că marginea sea inferioră se continuă inafară cu fâșia iliacă, înăuntru se ține de marginea posterioră a arcadei crurale, și astă- 324 felii completezi gutiera în care simt aședațl cordonuln sper- maticO, și mănuchii inferiori al mușchi lorii transvcrsidO și o- blicubl celu mică. Părțile laterale ale abdomenului fiiudu străbătute la partea lorft inferioră, seft la vintre, precum vedurămQ, de cordon ulii sper- maticft ia bărbații, și de ligament ulii rotundii la femeie, cari îșl scobescft in grosimea abdomenului mul felii de canalii, vomă descrie acești! canalii cu deamânuntiibl, uă dată ce tute părțile ce-lft constitue ne sunt cunoscute. Canniulu bigninală. Testiculele, seu boșele, cari, pene pe la a șeptea lună a vieții intra-uterine, se află In abdomenu d’asupra viutrelorii, la acea epocă, împingendii înainte peritoanulu, străbată pietjișii, păreții abdomenului făcendu-și locfl printre fibrele aponevrosel oblicu- lui celu mare și se cobora treptatii în ceea ce s‘a numitil pun- gile testiculelor!. Astu-felo, la nașterea copilului se atlă d’asu- pra vintreloru, unu canalii de liberă comunieațiune între cavi- tatea peritoanului și cavitatea pungiloru bbșeloru, canalii ce conține conduct ulii spermaticu, vasele și nervele destinate la bdșe, incongiuratu din tote părțile de peritoanu. Păreții însO al acestui canalO nu intârdiă a se lipi de părțile ce incon- gioră cordonulil spermaticu, și catialulu se închide, ne mal ră- inâindă do câtft urma lui și semnele, atâta despre abdomeiift, câtă și despre piele, a găurilor! pe unde a intrată și a eșitu cordonulil spermaticu, la bărbații și ligamentulă rotundii, la femeie. In astă stare camiliilil ingninalA nici e’arfi ti mal piitntu purta astu nume deca nu s'ar ti inteiuplatil adese-ori ca viscerele abdominale se-șl facă locil prin acelea-șl părți ce-lft consti- tue și se producă ceea ce s’a muniții hernie (surpătnră), re- constituîndu-se astu-fehl canuhihl la loetl, și presintândil, din puuctuhl de vedere chirurgicală, cea mai mare importanță. Canahilu inguinalil se îmlrepteză de susii în joșii, de dina- fară înăuntru și de dinapoi înainte: depărtată la partea sa de susu și înapoi de arcada crurală, la partea sea de joșii se apropie de totil de densa; lungimea lui de mijlocii este de la patru până la cinci centimetri. Eh! este alcătuitil, la partea dinainte, de guticra formată din împreunarea arcadei crurale cu 325 aponevrosa oblicului cehii mare, înapoi tă aponevrosă. este scobită in forma unui trifoiă; foia din mijlocii este mal lată; intre dhra și intre foia cea dreptă, se vede uă gaură prin care trece vi- na cavă urcătore. Raporturile diafraț/witlul. /-hin inferioră seă abdominală este concavă, la partea dreptă, unde corespunde la ticatu, mal inultfi de cată la partea stângă, unde corespunde la splină și la căpOtâiuhi cehi mare alii stomachuhll: in totă întinderea el, ea este acoperită de peritoami, afară de punct ulii unde este ligament ulă coronarii ală ficatului, și înapoi, unde corespunde mi a treia porțiune a duodenului, la pancreasă, la rinichi și la plexulii solară. superioră s6u toracică, convexă, este acoperită de ple- vră și de pericordu; partea mijlocie a acestei fețe este plană și pe dănsa stă fața inferioră a cordului f Anima) acoperitii de* pericordil. Părțile laterale, asemenea convexe, corespundă la basa plămâni lorii. Afară din stâlpi, diafragimihi nu este in raportă de jurii împrejură de câtil cu mușchiulă transveisă, care are acelea-șl prinderi ca și dânșii hi, astă felii că se pdte considera transver- sală și diafragmulu ca umila și acela-șl mușchiO, întreruptă prin prinderile costale. Acțiunea diafragmultil. Vândă diafragmuhl se contracteză. stâlpii, cari se prindă intr'ună modu tixii de vertebrele lom- bare, tragă iu josă marginea posteridră a trifoiului aponevro- ticil, și părțile costale și stcrnale ale mușchiului tindă a de- veni în linie dreptă, de unde resultă. că bolta ce formeză diafrag- muhl in peptă se aplaneză. și prin urmare diametrnlă verti- cală ahi acestei cavități se măresce. Din contra, cavitatea ab- dominală se micșoreză și viscerele. tiindii comprimate de Misă in joșii și de dinapoi înainte, împingă înainte păretele abdominalii. CândA diafragimihi se slăbesce, clasticitatia pâre- lelui abdominalii anterioră și a gazurilorii conținute in mațe readuce viscerele în starea loră primitivă, și diafragimihi îșî reia convexitatea sea naturală. Mărimea ce se operă în toraxă prin coutracțiunca diairag- mulul împuțiriezii presiunea in cavitatea pectorală seil, într alte cuvinte, producă dre-cum ună golii. și prin urmare aerulu de dinafară intră eu repeziciune iu conductele aeriane și sângele 329 deplin vase năv.llcsce spre trunchil cei mari din toraxft; plă- minii, ce sunt ușeijatl prin basa lorii într'uml unulu directă pe diafragmă, se lasă după din-nhl și marginea lorii esternă alunecă de susil în joșii și umple spațiultl ce reiuâne liberii în stare de contractbme a acestui mușchii!. înainte și iu laturi, între pereții toraxnlul și prinderile costale ale diafragmuluî. Deca veninul aemnii la efectele contracțiunei diafragmului a- supra găurilorft de cari e pătrunșii, găsimil că gaura esofa- gianii, care este de totft mușctilară. se shînge prin contrac- țhinea diafragmuluî. întocmai ca buzele prin acțiunea mușebiu- Iul orbieulară; și astil-felu esofagnhl se atiă drecum compri- matei In timpnlii inspirați unei aerului. Găurile seft verigile vi- nci-cave urcătore, precum și a aortei, incongiurate de fibre a- ponevrotice se lărgeseft mal multu de câtu se stringu în tim- pultl inspirațiunel. VIII. Hcirimiea Lomho-iliacă # Mușchii acestei regiuni su it, psoas-iliaeulil, psuasulu cehi micu, care nu se aHă totil d’auna. pătratulu lombel rft și inter-trans- versalii lombelurît I*. l^oas-iliaculii. Preparați unea. După deschiderea abdomen ului, si se des- lipescă cu degetele peritoanulă care ciiplușesce adânciturile iliacc și regiunea lombard; si se scoți mațele, stomacali, pan- creaxitlu, rinichii, țicatuli și splina, și si se desfaci aponevrosa iliacă. Spre a vede bine porțiunea femorală a acestui mușchii se st: taie pe la mijloci arcada crurală. ți se se disece cu atențiune mușchii regiunel anteriore ți superiore tt copsei, derti mal cu senii pectineidi, cu care acești mușchii are raporturi directe; ți în sjirșitu si se dea în lături țesătura celulari și prisosi care încongiord vasele și uervde crurale. Mușchiuli psoas-iliacă se aHă aședatft adâncii pe părțile la- terale ale colonel lombare și dinaintea adâneăturel iliacc interne. Elfi se prinde, pe. de. ud parte într'mifi mndii fixă: 1°, de a doue- spnolecea vertebră dorsală și de tote cinci vertebrele lombare; 2’, de totă întinderea adăncăturel iliace interne;—pe de altă parte 330 întrunii modă mobilu, de tiwantenilâ cehi mirii și de linia aspră ce cobora în josu de la acostă eminență. Mușc1iiu1n psoas-iliacii nasce la partea de susu prin doue porțiuni forte distincte: una internă, lungă, care este porțiu- nea lombară, porțiunea psoaeuln celu mare; cea alaltă esternă. porțiunea cea lată, seu mușchi iii fi iliacO Porțiunea lombară seă mușchiula psoasă celă mit e, se atlă- întiptă: 1°, pc părțile laterale ale corpului și ale discuriloru in ter-vcrtebrale ale celorO cinci vertebre lombare, și prin fibrele sele aponevrotice de corpulu vertebrei dorsale a doue-spre- ijecea; 2", pe basa apofiseloră transverse ale acelora și ver- tebre. Din aceste două prinderi, fibrele cârmise se cobora iu josCt și constitue, prin împreunarea ioni treptată, unu mănuchiă cam rotundă, turtită puțintele pe latini, care se cobora in josă și inafară; vGrfulă seă, fdrte subțire, trece pe subt uă arcadă a- ponevrotică a diafragmulm, se ingrușă și se rotund eșec din ce in ce mal multă până la baza sacrului; aci începe a se subțiia, fibrele lui se transformă într’unn tendonu care la inceputulă lui este vîrîtă înăuntrulu mușchiului, Ia urmă ese la lumină, se in- drepteijă înafară și înainte, se miesce cu fibrele mușchiul I i- liacă, și in sfârșită se prinde de trocanternlă cehă micii. Fibrele psoasnlul celui mare sunt verticale, paralele, lipsite de acea țesătură tibroșă ce se găseste la toți mușchii și unite între densele numai printr uă țesătură celulară serosă fiirte sub- țire; de aci resultă că acestă mușchii! se rupe fiirte lesne și. pentru frăgeilimea lui la animalele ce se mănâncă, este forte căutată. Porțiunea iliacă, lată, triunghiulară, in formă de apărătdre. despărțită de psoasă printr’unn șanț fi adâncă care corespunde la nervulfi crurală, umple adâncătura iliacă internă și nasce din tote părțile el, adecă din cresta osului ilionfi, din liga- mentuhl ilio-lombară, din basa sacrului, din strîmtorea snpe- ridră a ligliiannlul, din spina iliacă anterioră. din osulu coxahl. din știrbitura de desnptil, din spina iliacă anterioră și inferioră și din capsula orbicnlară a femurului. Tote binele cârmise, ce nască de pre acestă surfațA întinsă. mergă treptată ca firele unei pene de se prindă de marginea esternă și internă precum și de fața anterioră a tendonului ce amă v&clutâ mal susă, că nasce înăuntru mușchiului psoasă. Acestă tendonu la urmă merge 331 daliingnlfi părții laterale a strlmtoril superiiire a lighiamiluî și esc din lighiatiu subt arcada femurală între spina iliacă antc- ridră ți inferidră și eminența ileo-pectineă. Aci fibrele psoasulni încetezi, eră acele ce provină de la porțiunea iliacă, și cari sunt mal numerose, rt-mână unele pe marginea esternă a ten- donuhii, și cele-alalle mergft de se prindft de linia aspră ce cobiră de la trocanternlft celu micft în josă. [ntracestft modă psoasuhl și iliaculti împreunați constitue litiu mânnchift muscularii de formă triunghiulară, care se in- covoie, ca pe unu scrijmtO, pe gutieră osului co.xalO, in urmă pe dinaintea capului femurului: schîmbându-șl astn-felu direcțiu- nea se vâră înapoi. înăuntru și in josft. în adâncimea mușchi- lorii copsei, se icsttcesce puțintele astii-fclu că fața sea ante- ridră caută înăuntru, și fața posteridră înafară, și vine de se prinde prinț r imn tendonu latu, forte puternici"!, de totă surfața troc antet ului celui micu. Haporturile psoasuluf: 1". in abdomenă, porțiunea lombară co- respunde înainte la diafragmă, la rinichi, la colonnlft urcătorii în dreptă, la colonidft coborîtmu in stânga, la peritoantt și la psoasnlă eelfi micft, cândft se află: arterele și vine’e iliace es- terne mergft pe lunguln feței anteriore a acestui mușchii); la partea dinăuntru, ea corespunde la corpulft vertebreiorft lom- bare și la vasele lombare: înapoi. la apotisele transverse lom- bare și la mușchiulu pătrată alft lombelorft. Totă la partea dinapoi și in adâncimea psoasnhil se atlă firele nervose împle- tecite lombare, tplexuln lombară); ceea ce esplică în parte vio- lența durerilorft ia midlocă produse de contract iunile repetate ale acestui mușchiil, precumft și de presiunea mitrei in timpul fi însărcinării. Porțiunea iliacă căptușesce adâncătura iliacă in- ternă, și este acoperită de aponevrosa lombo iliacă, de peri- toanu, de coecum și de sfârșit ulii intestinului celui mică in dreptă și in stânga de S iliacă alu colonului. 2'. La nicelulă arcadei jemorale, psoas-iliaculft umple cu de- severșire partea acestei arcade prin care trece; de aceia nici că se întâmplă vio uă-dată suipătură la acestă nivelă. •iP, La capsă, elă se află despărțită, înainte, de țesătura ce- lulară. de la vintre prin aponevrosa femorală cea adâncă, și corespunde la uervnlu crmalft; acestă nervii ese de subt psoasft, îșî face locu între densulu și între iliacă, și ese din lighianu 332 intr'nceia-și tccă cu acestu mnșcliiă; înapoi, psoasu-iliaculă co- respunde d’a dreptul u cu marginea anterioră a osului cosală, și cu capsula tibrosă a articulațiunil coxo-femorale. Aci se gă- sesce o capsulă sinovială ce înlesnesce mușchiului mișcările, și care se află adesea in comun icațiune cu sinoviala articulați unii. Marginea internă a mușchiului psoasă-iliacă corespunde cu mar- ginea esternă a peet metilul și cu artera femurală, care ilu a copere câte uă-dată. Marginea esteridră merge d'alnngulă mușchiului croitorescă ânlâiîi, și la urmă d’a lungulă dreptului anteriorii. In sferșitii psoastl-iliaculă este acoperită de uă aponevrosă care va fi des- crisă mai la vale Acțiunea p«(/asulul'iliacii. Acestu mușchiă încovoie cdpsa pe lighiană, și acestă acțiune este cu ațâță mai puternică , cu câtu iși are punct urile săle fixe de prindere pe colona lombară și pe adâncă!ura iliacă. Totă uă-dată, psoas-iliacul0, prin obli- chitatea Iui și prin prinderea sea de partea internă și poste- riori a femurului, invertesce hutfară acesta os«. Astu-felu elu servă multă la progresiune. cândă punctulă seă de radămu este pe coldna vertebrală; din contra, cându punctulă de radămă se aHă. pe feniiu ă, ceia ce se inlempl t la stațiunea verticală, elu tinde a încovoia trunchiulă înainte. 2°. Aponevrosa lombo-iliacă. Aponevrosa lombo-iliacă, seu fâșia iliacd, este aponevrosa ce servă de tecă la totă partea abdominală a acestui mușchiu. La partea de susă, ea, ca și muțchiulă, are doue căpMuie: u- nulă destinată psoasulnl, și care nasce de la arcada aponevro- tiră despre care s’a vorbită la descrierea diafragmului, și celă- alaltu, care acopere porțiunea iliacă, se prinde de totă intin derca muchii interne a crestei iliace. Artera circontlexă iliacă se atlă in desimea acestei aponevrose; marginea internă a ei se prinde de laturile colonel lombare, și mal josă de strimtom superidră a lighianulul. Marginea acesta este în formă de ar- cade printre cari frecă vasele lombare și nervele cari pună în comunicațiuue firele îinpletecite cu ganglionii nervoșii lombari, Cea mai considerabilă din aceste arcade este aceia care se atlă la basa sacrului și care se întinde de la ultima vertebră lom- 333 bară, la strimtdrea superioră. Subt densa trece nervulO obtura- torii și nervulii sacro-lombară. La niveluln arcadei femorale ș la partea dinafară, apone- vrosa lombo-iliacă este lipită de acestă arcadă; la partea dină unfni, se desparte de densa, trece pe dinapoia vaseloră crn- rale și constitne jumătatea posterioră și esternă a inelului crnralu. Dedenabhdn arcadei femurale acestă aponevrosă se prelun- gesce pe ciipsă, complcteză in afară teca psoasuhii-iliaeă până la tiocanterulă ceh’i mică, și se continuă cn aponevrosa femu- rală; la partea dinăuntru, alcătuesce păretele posteriorii alti canalului vaseloră femorale și constitne foia cea adâncă a apo- nevrosel femorale. Raporturile acestei aponevrose. Ea se află subtn peritoană, de care se ține prințr’o țesătură celulară serosă, acopere tnnș- chiuhl psoasăiliacă fără să fie lipită de densa, și nervcle ce provină de la plexulu lombara se află subtn densa; totă ea desparte vasele (rurale, ce se află la partea dinăuntru, de nervulii mirală care trece pe dinafară și pe de desubtnlă acestei apo- nevrose. Textura La partea de susu. aponevrosa iliacă este forte subțire și merge îngrnșându-se din ce se apropie mai multă de arcada fe morală. Ea este formată de fibre transversale, tăiate perpendiculară de tendonulfi aponevrotică ală psoasiduî celui mică; la partea sea de josu și internă se desdoesce spre a pă- stra între foile ei nerv ele ce provină de la plexulu lombară. E6ia cea mai adâncă este mai grosă și se prinde de muchea strîmtnrei superidre a lighianului: foia superficială, forte sub- țire remâne la partea dinăuntru a artereioru și vineloră iliace și se cobora în lighiană unde se amestecă cu aponevrosele a- cestei părți. d⁰. Psoasuhi celit micit. Acestă mușchiă așezată dinaintea porțiunel lombare a muș- chiului precedentă, nasce din a dou6-s]ue-decea vertebră dor- sală, din prima vertebră lombară câte-uă-dată și din a dona precum și din discurile intervertebraie corespondent ; elfi se presintă ca unii mânuebifi mică turtită care pare mal ântâiă a ii uă dependență a psoasnluf celui mare, dar care în urmă se deosebesce de dănsulă, și se sferșesce printr’ună tendonu lată, a căruia fibre se încrucișezi cu acelea ale psoasului ce- lui mare, și merge de se prinde de partea superioră a emi- nenței ileo-pectinee, și de partea corespondentă a strimtorel superiore a lighianuluî. Prin marginea sea esternă se confundă cu aponevrosa lombo-iliacă fâșia iliacă. Acest ii mușchiă lipsesce câte uă-dată. Elu servă a întinde aponevrosa lombo-iliacă și a menține în lucit porțiunea lombară a psoasulul iliacă celă mare. Prin prinderea Itil de ligliianu ilfi încovoe pe toraxu. 4". PAtratulă lombeloră. Pregătirea. Spre a se pute vede /ața posteridră a ace- stui mușchi ii, trebuie să se desfacă cu atențiune masa comu- nă a mușchilor^ spinali posteriori, și pentru fața anterioră, să se deschidă abdomen ulii, si se rădice viscerele abdominale și îndată se pdte descoperi la regiunea lombară mușchi ulii pătratii, care este înfășurată udr'uă tecă aponevroticâ, alcă- tuită de foia anterioră și foia mijlocie a aponevrosel poste- riore « mușchiului transversă. Pâlratulu lombeloru, mai lată josă de câtă susă, este așe- dată in laturile colonei lombare, între cresta iliacă și ultima costă. Elă se prinde prin fibre aponevrotice forte lungi, mal cu semă inafară, de ligamentulu ilio-lombară și de partea vecină a crestei iliace. fibrele mușculare, cari mmfză eeloru apone- vrotice, mergi! de josă iu susu și puțină de dinafară înăuntru și se sfărșescu în modulă următori!: a), unele mergu verticală în susă și se prindă de ultima costă, într'uă întindere ce va- rieză; b), cele-alalte se indrepteză piezișă, de dinafară înăuntru și se împartă iu patru mănuchi cărnoși, cari, prin patru lim- buțe aponevrotice, se prindă de verfulă apofiseloră transverse ale eeloru patru prime vertebre lombare ; c), adese-on, dina- intea celoră două straturi precedente, se mal atiă ună ală trei- lea alcătuită de mănuchii cari provină de la vărfulă apotise- loru transverse ale ultimeloră trei vertebre lombare și cari mergă de se sforșesefi la marginea inferioră a cdstel din urmă. Kaporturile. Menținută intr’o tecă aponevrotică forte tare, 335 mușchiulii pătratei este în raportiî cu rinichii, cu mațulfi co- ]nml, cu psoasulii și cu diafraginulfi. Acțiunea pătratului lombelorii; cându ișl iea punctulu său de rază mii pe cresta iliacă. trage ultima costă in josu și de- vine astu-felu mușchii! espiratvru; cându din contra se razămă pe costă, plecă ligliianulo într’uă parte. 5°. Intertransversalil lombelorii. Acești mușchi sunt în numferu de cinci de fiă-care parte. Celii d’ânteiii se întinde de la apofisa transversă a ultimei vertebre dorsale la apofisa transversă a primei lombare ; celii din urmă, de la apofisa transversă a vertebrei a patra lombare, la apofisa vertrebreî a cincia. Mici, turtiți, pâtrați, ei ocupă totu spațiulii între apofisele transverse. Prin fața loru anteriori, ci corespundu la mușchiulii psoasulu cehi mare, ieru prin fața lorii posterioră, la sacro-lombara și la lungulu spatelui. Acțiunea. Acești mușchi apjopiândti apofisele transverse ale vertebreloril lombare, incovoie în parte le regiunea corespon- dentă a colonel vertebrale. IX. Mușchii toraxnlul Toraxulu presintă în constituțiunea sea unu ore-care numeri! de mușchi destinați a acoperi piesele de cari elu este corn- puști și cari se numesci! mușchii intrinseci; deosebiți! de a- ceștia, mal sunt alții, numiți extrinseci cari servă la ac- țiunea membriloru superiori. Acești din urmă, superficiali, sunt în minierii de patru; pectorahilu ceh! mare, pectoraluhl ceh! micii, sub-claviarulQ și dintdatulii celii mare. Cei intrinseci sunt diafragnnild, pe care Pâinii studiată cu mușchii abdomenului, mușchii inter-costall interni și estonii, supra-costali și sub-co stall și triunghinlarulQ sternului. 1°. Pectoralul ii celă mare. Spre a pregăti acesta muțcltiil, si se depărteze brațulfi dreptă de truwhiă^ si se facă la piele t«l tăieturii transver- salii trașii orizontală de la partea de susft a sternului pine 33li la partea anterioră a brațului, la nivelulu măruinei interiore a subțiârei; in acestă tăietură să se cuprindă și membrana aponevrotică ce acopere mușchiulă. Se se resturile bucățile de piele, una in susă și cea-alaltă In josă și în sferșită se se disece mușchiulă în curm>eișă, adecă paralelă cu fibrele lui. Mușchiulă pectoralulă cehi nune., este unii mușciiiâ lato, groșii §i triangularu, situații la partea anterioră și superiiiră a toraxulul și a subțidrei. Elfi se prinde de uă parte, de marginea anterioră. a cla- viculei, de fața anterioră a sternului, de cartilagele cdstelorft a doua pene la a șesea, de porțiunea osdsă a acestei din urină, și de aponevrosa abdominală; de altă parte, de marginea an- teridră a culisei bicipitale a nmerului. Prinderea claviculară se face prin tibre aponevrotice scurte intr'o întindere care varieză de la jumetate până la doue tre- imi ale părții interne a mărginei anteridre a acestui osii. Pr.nderea ster na! ă presintă tibre aponevrotice cari se in- crueișeză cu fibrele din partea opusă și cari alcătuesciî dina- intea sternului unu așternuti) tibrosti forte groșii Prinderile cartilogo-costalc se facCi prin cordeluțe aponevro- tice forte subțiri. Prinderea de aponevrosa abdominală se face printr’o cor- dea cărnosă, care pare a se continua cu degetațiunile oblicii lui celui mare. ’iiite aceste tibre ce născu din diferite prinderi se iudrep- teză de dinăuntru inafară, în mai multe direcțiuni: cele supe- ridre pieijișu de susu în joșii, cele din mijlocii in curmedișu, cele inferibre pieifișiî de joși în susu. ( âteșî trele acestea or- dine de fibre mergii, alăturăndu-se din ce in ce mal multii. și se împreună mai totu-d'auna în doue porțiuni tri ungi liniare, deosebite între densele: una superioră ce merge cobnrându-se și cea-alaltă inferioră urcându-sc. Porțiunea superioră seu coboritbre este alcătuită de tote ti Inele claviculare in parte de cele stemale: orizontală și lată pe toraxii, acestă porțiune superioră se ângusteză, uă dată ce ajunge la subțiorii, se indrepteză piedișfn înafară și in joșii, trece pe dinaintea porțiunii interiore seft ureătdre, pe care o aco- pere de totft și merge de se sferșesce la marginea anterioră a culisei bicipitale a umerutul. 337 Porțiunea in/erioră seă urcătore se alcătuesce de tote fi- brele stcrnale, de fibrele costale, și de mănuehiulu ce am ve dutu mai susu că SC prinde de aponevrosa abdominală. Tote aceste fibre se împreună la subțioră într’ună mănuchiu groșii care se îndrepteză de josu în susu pe lungul ti marginii infe- riăre a mușchiului, se pune dinapoia porțiunel coboritore, și merge de se sftrșesce, ca cea precedentă, la marginea ante- ridră a culisei bieipitale. Tendonulă prin care se sfirșescă aceste doue porțiuni, turtită și de lățimea margine! întregi anteriore a culisei bieipitale a umărului, este compusă de două lame aponevroticc unite intre densele seă în totă întinderea loră, seu mimai printr’o margine. Din ambele aceste lame se desface câte uă fâșie aponevmticâ care se confundă cu aponevrosa bracială [(aporturile. Pectoralulă celă mare, acoperită de mușchiulă pielosu, de țîță și de piele, are, prin fața sea cea adâncă, ra- porturile cele mai însemnate: la toraxă, elfi acopere sternulă, cestele și cartilagele loru, pectoralulă celă mică, mușchiulu sab-claviarulu, mușchii intercostali, dintelatuhi celă mare și porțiunea cea de mat susu a mușchiului dreptulă celă mare alu abdomenului; la subțiorii, îi alcătuesce păretele anterioră, și corespunde la mușchii bicepsu și coraco-braciahî, vasele exi- lare, și la țesătura celulară, precum și la ganglioncle limfatice ale ac estei regiuni. Marginea sa esternă merge d’ltlungulă mar- ginei anteriore a deltoidului, de care se desparte printr’unn spațiu celulară, in care se vede vena cefalică, și artera acro mio-toracică. Marginea sa inferiorii, subțire înăuntru, se în- gfdșe înafară, alcătuesce marginea anterioră a snbțiorel, și se simte subt piele. Marginea sa internă, se încrucișeză cu aceia a mușchiului din partea opusă și josă se continuă cu linia albă. Luncfiunea. Pectoralulă celă mare este mai cu semă adduc- toruln brațului; îlă întorce înăuntru și-iă aduce înainte. Prin- tr’însulă ante-brațele se încrucișeză, și mâna este adusă pe spala părței opuse. Porțiunea sterno-costală trage în josă muchea spalei. Cându membrii superiori se atlă întinși orizontală, seă sunt ardicați în susă, pectoralulă celu mare îi aduce de dinapoi înainte. Cându mnerulă stă fixă, pectoralulă celă mare arc acțiunea 22 338 sea asupra costeloră, sternului și claviculei, și ardică toraxulu în susfi; și astii-felti elfi servii la urcarea pe unii copacii!, seft pe alții ceva-șl. Acțiunea hi! asupra costeloră după unii fisio- logi îlu face a fi unulti din mușchi! principali a! inspirațiu- nel, ceia ce arii esplica posițiunea astm aticilor fi cari se spri- jină pe membri! superior! spre a pute mal bine resutia. Pectoralală celtl mică. Pentru pregătirea lut, trebuc sr se desfacă prinderile- cla- eiculare «le pectoralului celui mare, se se taie acestă mu.șcltiu priidr'o tăietură verticala pe la mijlocii și sg se restorne am- bele bucăți tăiate. Pectoral ulii celtl mică, situată la partea anterioră și supe- riori a toraxuhit și a spalel, subt pectoralulft celu ni re, pe cure îhî întrece josă, este unu mușchiQ triunghiularii, subțire, turtită, și dintelată la marginea sea internă. Prinderile. Acestă mușchiă nasce de la a treia, a patra și a cincea costă, prin trei cordeluțe aponevrotice subțiri, cari a- copere mușchii intercostall, și după cari vinii trei mănuchi cărnoșl ce se îndrepteză piezișă, în susă și înafară, se împre- ună susu și mergu de se prindă printr’unft tendonă de mar- ginea anterioră a apotisel coracoide, aprope de vîrfulă el Raporturile’ Pectoraluhl celă micii, acoperită de pectoruhihi celft mare, de care se atlă despărțită prin vasele și nervele to- racice, corespunde la coste, la mușchii intercostall, la dinte- lattihl celu mare, la subțiură, șt prin urmare la nervele și va- sele axilare. Acțiunea. Elîî, rădemându-se pe coste, aduce omoplatuhi îna- inte și in josă, și astft-felă trage în josă muchea spalel. Cândă îșl iea punctuhl s6ă de radămft pe omoplații, elfi ardică ciistele de cari se prinde. /J*. Sub-clatiarula. Preparațiunea. Se se ardice clavicula, trăr/ondit tu susă mu- chea spalel", se se taie in doue pectoraluhl celă mică, și sr se înlăture uă membrană aponerrotică care coboră de la cla- viculă și acopere acestă mușchii!. Spre a sc pute vede bine 339 prinderea sea esternă seu claviculard, se se reteze cu feri- striul clavicula la mijlocii, se se taie mușehiulu la acela-șl punctă și si se restorne jumătatea sea esternă, împreună cu partea corespondentă a claviculei. Sub-claviaruht, subțire, lungueță, în formă de fusu, merge d'a lungulu feței inferidre a claviculei, care îlă acopere. lYinderile. De ud parte, elă se prinde de cartilagiulu pri- mei cdste; de altă parte, de partea inferioră și esternă a cla- viculei; de la costă fibrele lui musculare se indrepteză înapoi, inafară și in susă și se sft'rșescă la claviculă prin fibre apo- nevrotice. Raporturile, Sub-claviarulă, sustl este acoperită de clavi- culă care presintă la partea de josă uă gutieră iu care elu este aședată; josă, corespunde la costa d’ântâiu, de care este despărțită prin vasele axilare și plexulu brațiahi; înainte., este acoperită de uă aponevrosă forte tare. Acțiunea. Dccă îșl iea punctulă sdu de rezămă pe costă, acestă mușcbiă trage îu josă clavicula și prin urmare spala; cândă din contra, se rdzămă pe claviculă, elu tinde a ardica costa și devine astă-felă mușchiu inspiratorii. P. Dintelalulă celu mare. Preparat iunea. Se se ardice pectoralulu cehi mare și celă mică, se se taie cu jerestrăuhl clavicula pe la mijlocii; omo- platulă si se dea înapoi și ina/ară; si se înlăture totă țe- sătura celulară de la subțioră, mal cit semă la niielulă va- selor» și nerveloră axilare și la nircMă prinderiloril costale ale dintelatulul. Dintelutulii celit mare, forte lată, pătrată, ocupă partea la- terală a toraxulul, și se întinde ca uă chingă musculară de la primele dece cdste la marginea spinală a omoplatului. Prinderile. Dintelatulă celu mare se prinde de cdste pe uă linie curbă cu co cavitatea înapoi, prin nouă sdu dece cor- deluțe ascuțite. Cea d’ântciă cordeluță, cea mal ângustă a muș- chiului, nasce de la prima și de la a doua costă; fibrele ei se indrepteză in susă, in afară și înapoi și se prindă de fata in- ternă a unghiului posterioră .și superioră a omoplatului. Cele trei cordeluțe următdre nască de la a doua, a treia și a pa- 3» tra costă, urmândă uă linie piezișă de susă in josă și de di- napoi înainte; acestea, mal late și mal subțiri din tdte, se în- drepteză orizontală înapoi și mergă de se prindă intr’unQ modă isolată, prin fibre aponevrotice scurte, de totă lungimea măr- ginel spinale a omoplatului, dinaintea mușchiului romboidă. 1 Itimele șese cordeluțe născu asemenea piezișă după fața es- tcmă a cdsteloră corespondente, se inerucișeză ca niște degete cu cordeluțele corespondente ale mușchiului obliculă celă mare; aponevrotice la căpetâiulu loru costală, mușculare in urmă, ele se împreună mai departe, formeză unu măuachiu grosă, care se indrepteză in susu, înafară și înapoi, și merge de se prinde de fața internă a unghiului inferioră a omoplatului, Itaporturilc. Dintelatulă celă mare aplicată pe coste și pe spațiurile inter- ostale, se află acoperită de pectoralulu celu mare și celă mică, de dorsahilă eelă mare, de s i tb-scap u Iară și de vasele și nervele exilare; uă țesătură celulară forte nu- meroși îlu împreună cu tdte aceste părți. Partea inferioră a acestui mușchiă se află de totă sub piele, de unde resultă că studiu lu seu este de mare importată și pen- tru pictorii și sculptură. Acțiunea Acestă mușchiu trage omoplat ulă înainte; port iu nea sea superioră, cândă sc contracteză singură, trage în josu muchea spaleî, ieru porțiunea inferidră uă trage iu susă; por- țiunea din urmă dusă, îi iudă compusă de vre-uă șese-șepte mănuchi și avendu uă acțiune multă mal puternică de câtă cele-alalte, ardică muchea spaleî în susă. Dintelatulă celă mare este mușchiulă care are cea mal mare acțiune în susținerea unei poveri pe umerii. Deosebită de acesta, elă, cândă își iea punctidu dc rezămă pe omoplatd, devine inspiratorii prin porțiunea sea de susă. espiratoru prin porțiunea din mijlocii și iarăși inspiratorii prin cea de jos'. Deru și în acestă casă, acțiunea porțiunel de josu tiindă mal puternică, acestă mușchiă este considerată ca unulă din mușchii cari ajută mai multă la inspi rațiune. 5°. Intercostalil esternl ți interni. Preparați unea. Spre u se pute vede supra-costalil ți inter- costalil esternl, trebuie si se ardice omoplat ulii ți toți muț- chil cari acopere torarnlit. Spre a se vede sub-costalil ți 341 inter-costalii inttruh trelwe s? se taie cu JeriMrduhl colona dorsalii și sternuliî la partea din mijlocii, de dinainte înapoi, și sr! se înlăture. plevra. care se ardicd eu depetele forte lesne. Mușchii inter-costall, se află situați între coste și umplu in- ter val urile ce se atiă între densele. El se află câte doul de fiă-care spații! inter-costal Ci și se împartă în externi și interul. Inter-costalii represintă dott£ lame mușculare forte subțiri; cel esterni mal groși de câtă cel interni, începi! de Ia anicn- laținnile cnsto-vertebra’e, și pene la cartilagiurl: inter-costalii interni mi începi! înapoi de câtă la unghiurile cdstelaru și mergu înainte penă la sternum. Prinderile. Inter-costalii se jirimln. •V. Slerno-clido-mustoidianulă. Prepu rațiunea. Se se. taie pielea și mușchiulă pielosă, pie- zișii. de susă în iosu și de dinapoi înainte, incepeudit de la apofisa mastoidă pene la căpftâiulă superiorii ală sternului ; să se dea înlături hucăfile de piele, tina înainte și cea-alaltă înapoi, ardieându-se și uă aponevrosă ce acopere acestă mușchiă. Spre a se vede Line prinderile de su-ă, se se tacă ud tăie- tură orizontală pe Ittnpulă liniei curhe senii cerculare supe- riore a occipitalului. Mușchiulă sterno-clido-mustoîdiană, ocupă regiunea anteri- ori și laterali a gâtului; grasă și mal subțire la miji ucu de câtu la estremitâțl, el ti presintă donfi căpătâie la partea de josu. Prinderile. Elu se prinde, de uă parte, prin cele dou? că- pătâie inferidre, 1", de partea internă a claviculei; 2°, de par- tea superioră și anterioră a sternului;—de altă parte de apo- 1isa mastoidă și de linia curbă occipitală superioră. Tendonele sternale a ainbiloră mușchi, late și caii se in tindă pe fibrele musculare în susă. lasă intre dînsele unu spa- țiă și adese-orl se inerucișeză pe linia mediană. De claviculă elă se prinde prin fibre aponevrotice forte scurte și paralele, la partea internă a mărginel anteriore și a feței superiore a acestui osii. Fibrele musculare provenite din ambele aceste prinderi, con- stitne doi mănuchi groși, cart remână despărțit! intre dinsil, in mare parte a lungime) loru, ceia ce a făcută pe urniți a- natomiști a-I descrie ca doi mușchi cn totulă deosebiți. Por- țiunea sternală, cam rotundă și mai mare, se indrepteză de josă în susu și de dinăuntru înafară; porțiunea daviculară, tur- tită, se indrepteză în sustl mai de totă verticală și se aș'dă dînapoia celei precedente, care uă acopere cu desăvârșire la partea din mijlocii a gâtului. Aceste doue porțiuni, după ce mal remână deosebite, în urmă se confundă și mergă de se prindă prinți 'unu tendonă țepănu de marginea anterioră, și de juine- tatea esterioră a feței esterne a apofisel mastoide, precum și de două treimi esteme a liniei accipitale superiore prinți'ui aponevrosă subțire. Fibrele ce se prindă de apofisa mastoidă se încrucișezi cu acele ale spleniuhil, cari, precum amă vf- dntii, se primiți de jumetatea posterioră a acestei apotise. I>i- reețittn^a sen axa mușchiului sterno-clido-mastoidianCi, este o- blică de josti in susil, de dinainte înapoi și de dinăuntru ina- farâ. Raporturile. Fala sea superticială, seă esternă. este acope- rită de piele și de pielostl. de care se desparte prin vena ju- gulară esternă și ramurile nervose ce compună plexuhl cervi- cală superficialii. Fata sea adâncă seă internă, acopere: 1", articulațiunea sterno-claviculară; 2”. toți mușchii regiune! sub- ioidiane. precum și spliniulu. unghiularnlil, digastriculu și sca- lemP 3", nervnlu accesorii! alft lui Willis. care trece printr’în- suhl camă pe Ia mijlocii, nervnlu pneumo-gastricil, simpati- cuhl celu mare și nervele cervicale; 1“, vena jugulară in- ternă; 5", artera carotidă primitivă, la partea sea inferiorii nii- Marginea sea anteriorii, răsare sub piele și studinlu eî are mare însemnătate, căci pe lungulft acestei margini se operă tăietura pentru legătura arterei carotide primitive, și pentru esofagotomie. Totil pe acostă margine se sprijină, la partea de susil, glanda parotidă: intre marginile anteriore ale acestui mușchii! reni line ună interval il triunghiularii, alt! cărui vîrfil este în josu și basa în susil. Marpinea sea posterioră constitue p r- tea anterioră a triunghiului snsă-clavtcularn. a cărui parte pn- steriură este alcătuită de marginea esternă a trapezului și par- tea inferidră de claviculă. Acțiunea. Decă numai sterno-clidu-mastoidianulil dintr’o parte se contractezi, capuhl s6 incovoie iu laturi de partea mușchiu- lui contractată, și încercă uă mișcare de rotațiune prin care fața se întdree în partea opusă. Mușchiulu deru este totil uă- dată încoroitoril și rotătoră ală capului. Deca ambii mușchi se contractezi de uă-dată, capuhl se iu- covoie pe gătii și gâtuit! pe toraxă. Acțiunea loră nu este nici uă-dată mai învederată, de câtă eândil ci ne va-și atîându-se cul- cată orizontalii pe spate, se opintesce a ardica capul0. Cu tote acestea, cândft capulil se atîă de totil restinmată înapoi, sterno- clido-mașioidianuhl devine intindetoră ală capului, aducendu-hl în posițiunea lui normalii. XL Mușchii regiune! sub-ioidiane. Acești mușchi sunt în nniniTU de patru de fie care parte; 34«_ 1". steruo-ioidiaml, setl elido-toidiană : ‘2’, tmmpato-midiaml : 3’, stcrno-tiroidiană, și 1°, tiro-ioidiaml. r. Steme- ioidianuli't. Preparați un ea. Ih urina studiului mușchilortl descriși până aci la- regiunea cervicală, altă prepurafiunc numai încape la acestă regiune singura recomand ați tute de făcută pentru mușchii acestei regiuni este de a studiu prinderile lorii la clariculd și Iu st-rnum la tata posteriâră, și a înlătura mușchiulu trapeză pentru a se vede prinderea scupitlarâ a ti- ni oplato-ioidianulul. Stcrno-ioidianulă, seă clido-ioidianulu. subțire. In formă de cor ■ dea, se întinde de la căpetâiuhî internă ală claviculei, a o- sulu ioidu ; elu se prinde josu. seu de partea posteridră a că- petăiuhiî internă a claviculei și de cartilagiuhl interarticulară seă de sternum '>mprejuruhl circumferinței daviculare a a cestul osă; d aci fibrele paralele se îndrepteză in susă. și formeză unu mănuehift turtită de dinainte înapoi, care âugus- tânduse merge de se prinde, prin fibre aponevrutice scurte, de marginea inferidră a corpului osului ioidu, lingă linia me- diană, înafară omoplatului inidiană, cu care se confundă adese- ori în prinderile sele. Raporturile. Acoperită de pielosuin, de sterno-mastoidiaunlă și de aponevrosa cervicală, elu acopere mușchii regiunel adinei, corpuhl tiroidă, membrana crico-tiroidiană și membrana tiro* ioidiatiă. Marginile interne ale ambiloră stQrno-ioidiaui sunt despărțite priutr'uuu spațiu triunghiulară, lată la partea de josă. unde se vedă mușchii sterno-titoidiani, și ângustă la partea de susu, unde pată a se confunda «nulă cu altuhl. Omoplato- seu Seapulo-ioid ia nulii. (hnupltttulă-ioidianultl. mai subțire și mai lungă de câtu pre- cedentuhl, este ună mușchiil ce se lățește la căpătâiele Iul in formă de cordele, și la mijlocii este întreruptă printr'unn tendon. Elu se prinde: 1°, de marginea superiorii. seă coracoidiană a omoplatului, dinapoia știrbiturel coracoidiane; 2’, de mar- ginea inferidră a corpului ioidnlnl, la partea dinafară a steruo- joidianulul. 349 Incependă de la omoplații, de care se prinde printr’o lamă aponevrotică, acestu mușchiu merge paralelii cu clavicula din- apoia căreia se atlă, și in mină se încovoia de josă în susă și de dinafară înăuntru; la puuctulă incovoiturel devine ten- dinosîi și se sfirșesce printr’ună mănuchiă muscularii, mal grosă de câtă cea-alaltă jumătate, care merge dese prinde de osulu ioidă asemenea printr’o lamă apom vrotică. Disposițiunea omn- plato-ioidianuhiî prin întreruperea la mijlocă de ună tendonă, a făcută că s’a clasificată intre mușchii digastricL () aponevrosă întinsă de la ambele margini interne ale acestui niușchiri la claviculă, menține direcțiunea sea unghiosâ. // ‘porturile. Acoperită de trapeză, de sub-claviară, de cla ■ vicnlă de pielosă, de sterno-mastoidianu, și de piele, elă aco- pere sialenil, plexulă bracialîi, vena jugulară internă, artera carotidă primitivă, și merge d’a lungulă și inafara mușchiului steriio-iodiaml. 3°. Sterno-tiroidianulu. , Stirno-tirvitUunuhi, așezată d’a lungulu clido- seu sterno-im- dianuhii mai scurtă și mai lată de câtă acostă mușchiă, se în- tinde de la fața posterioră a sternului și a cart ilagi ului primei coste la cartilaginlă tiroidă. El ii sc prinde de sternum la nivelul ă primei coste precum și de partea posterioră a cârtilagiulul acestei coste și se con- fundă cu celă din partea opusă; d’aci fibrele miișculare sc îndreptezi dr.ptă în susă și mergu de se prindă de cartila- giulă tiroida printr’o arcadă aponevrotică; câte uă-dată se în- tinde până la osulu ioidă. Alte ori se atlă întreruptă priutr o dungă aponevrotică, ca acelea o# se vădă la mușchiulă drepții alu abdomenului. Raporturile. Acoperită de mușchii sterm>- și omoplato-ioidianu, și josă de claviculă, elă acopere trahoa. porțiunea inferiiîră a vineloni sub-claviară și jugulară internă, artera carotidă pri- mitivă, trunchiulu brachio-cefalică. corpulă tiroidă și vasele ti- roidiane. Vena tiroidiauă mijlocie merge d’a lungulu mărginei sole interne, raportă însemnat ti în privința operaținniloră tra- heotomieî. 350 4". Tiro-ioidiamihl. l'iro-ioidianuhl este unu mușchii! micii pătratei, care piite fi considerații ca continuațiunea mușchiului sterno-tiroidiană. Elfi nasce din linia piezișă și din tuberculele cartilagiulul tiroidă, unde este acoperită de arcada aponevrotică a mușchiu- lui precedentă, se îndrepteză dreptă în susu, și merge de se prinde de fața posteridră a corpului precum și de uă parte a cornului celui mare alu osului ioidă. Acoperită de cel doui mușchi al așternutului superficialii, elfi acopere cartilagiuln tiroidă și membrana tiro-inidiană. Acțiunea mușeiiilară regiunel sitli-iuidiane. Toți acești mușchi rezămându-se la partea de josfi, sunt de- stinați a trage în josfi osulu ioidu de care se prindă susfi: o- luoplato-ioidianiî, dându-hi pnțintehl înapoi, iară steruo-ioidianil, trăgându-hi dreptă în josă. Sterno-tiroidianii apropie larinxuhl de sternum, și tiro-ioidianulă apropie in urmă ioidulfi de la- rinx. Deca acești mușchi se razănul pe ioidii, tragă in josfi falca inferioi ă; cându ostilă maxilartl inferiorii este immobiln, mușchii cari îlii legă cu ostilii ioidfi ardică acestă osii, și prin urmare cartilagiuhl tiroidă; ceia ce se întâmplă la fie care mișcare a inghițitnrel, XH. Mușchii regiunel suaii-ioidiane. Aceștia sunt: digastriculil stilo ioidianulfi, niilo-inidianulfi, și genio-ioidianuhl. P. Digaștricitlă. • Preparați unea. Se se ardice pielosulu , se se arunce îna- poi porțiunea mustoidiană a mușchiului sterno-mastoidiană; se se ardice căpetâiulii inferiorii ahl ghindei paroti.de și glanda maxilard. Digastriculil alcătuită de doi mămicii! burtoși, unulu an terionl și altulfi posteriorii împreunați prinț r'uuo tendoml. o- cupă totă regiunea susfi ioidiană ; elfi represiută unu arcă de cercă cu concavitatea în 'susu. Prinderile. Digastriculil se prinde : de uă parte, de dunga 351 mastoidiană. numită digastrică, și de marginea anterioră a a- potiscl mastoide. Ia partea dinăuntru a sterno-mastoidianulm și a micului complexh ; de altă parte, de basa osului maxilaru interioră, in laturile simtiseî bărbiei, și printr’o foie aponevro- tică de ostilă ioidă. Fibrele musculare, ce vină de la apofisa mastoidă, se prindă unele da dr ptulă și altele printro aponevrosă, alcătuescă ună mănuchiă în iormă de fusu, dirigetă piezișă înainte, înăuntru și în josă, și se viră intr'uml conă tibrosă deschisă la partea de susă, care este originea tcndonuhil mijlociu ală mușchiului. Acestă tendonă, lungă ca de 5 centimetre, urmeză mal ânteiă direcțiunea piezișă a mușchiului străbate mușchiulă stilo-ioi- diană și la urmă se viră intr'ună felii de verigă tibrosă ce ține de osulă ioidă. Din acestă tendonă nasee, în josu, uă foie aponevrotieă lată, care se prinde de ioidă și care împreunân- du-se cu foia din partea opusă, constitue uă aponevrosă cua- drată, torte tare. Acestă aponevrosă, numită sună-ioidianA, umple intcrvalulil între ambii digastricl și servă de razantă celoră- alalți mușchi al regiunel susă-ioidiane. . Tendonulu de care vorbimu, uă-dată ce a eșitu din veriga libriisă, îșl schimbă direcțiunea, se încovdie in susu, se lăr- gesce, se indrepteză în susă și înainte și formeză mănitc/dulii burtoșii anteriorii ală digustricuhn. Acesta, mal mică de câtă celă posterioră, merge de se prinde prin aponevrose scurte, de totă întinderea gropiței digastrice, sub apotisa genei ma xilaruhil inferioră {{aporturile. Acoperită de pielosă, de sterno-mastoidiană, de glanda parotidă și glanda maxilară, pe care uă imbrălișeză prin concavitatca sea superioră, digastriculă acopere mușchii ce nască din apofisa stiloidă, miio-ioidianulă, vena jugulara internă, ar- tera carotidă esternă și ramurile el linguală și fațială, artera carotidă internă și nervulă ipoglosulă celu mare, care merge d'a lungulă tendonulul mijlociii ală acestui mușchiu. Acțiunea. Decă mănuchiulă posteriorii se contractă singură, elă ardică osulă ioidă înapoi și in susă; mănuchiulă anterioră îhî ardică in susă și înainte. Amendoi mănuchii contractân- du-se de uă-dată, ioidulă este trasă drepții în susă Cândă o- sulă ioidă, atiându-se immobihl, mănuchiulă anterioră se rezămă pe dănsulu, falca este trasă tn josă. _ 352 2°. Stilo-ioidianitlă. Acestft mușchii! apare îndată ce se înlătură mănuchiulo po- sterioră alu digastricuhu sub care elu este aședatu. Forte sub- țire, elu se prinde prințrjuiă tendoml de fata posterioră a a- pofisei stiloide împotriva prindere! ligamentului stilo-maxilară. Fibrele musculare ce nrmeza tendonuhii se Indrepteză in josă, înainte și înăuntru, alcătuescă unu mănuchiă, care mai totii- dea-una este pătrunsă de tendonuhl digastricului, și mergă de se prindă de corpulă ioidului, lângă linia mediană. 3”. dililo-ioidianulă. Preparat iu nea. Să se desfacă mănuchiulă anterioră ală di- ffitslriculid de osulii maxilftrU; sg se disece fflanda maxilară și să se răstorne inafară. Spre a-și face uă ideie lămurită de acestă mușchiu, și spre a pute studia nu numai fața po- steriorii, deră și cea superioră, este de trebuință a înlătura limba, precum și mușchii yenia-glosi și (/enio-iodiani. Milo-ioidianidă este unu mușchiu cuadrilatară, așezată de, desubtulu mănuchinlui anteriorii alil digașt nilul. Ehl se prinde de linia (fisă miloidiană a maxilarului de josu în tdtă întinderea ei, incependil de la măseaua din urmă și până la simfisa bărbiei. Fibrele musculare ale lui, ce vinii după nisce tibre aponevrotice scurte, se indrepteză, cele interne, cari alcătuescil porțiunea superioră a mușchiului, de dinafară înăuntru, și se confundă cu fibrele milo-ioidianului din partea opusă; fi- brele esterne seă piezișe, mai lungi de câtu cele interne, mergă de se prindă, cele mai esterne dreptă de corpulă ioidului, cele mal interne de uă dungă fibrosă care împreună atestă mușchiu cu cehi din partea opusă pe linia mediană. Astu-felfi ambii milo-ioidiani împreunați constitne unu singură mușchii! medianii, simetrică, tăiată în doue jumetăți laterale printr’o dungă aponevrotică; întinsă în tută lungimea am- belorft linii mihddiane, precum și de la simfisa bărbiei la o- sulă ioidă, elu alcătuesce bre cum păretele de joșii alu gurel. llaporturile. Acoperită de digastrieft, de aponevrosa sus-ioi- diană, dc pielosh și de glanda maxilară, milo-midianultl aco- pere genio-ioidianulă, io-glosuhl, stilo-glosulft, nervele linguală 353 și ipoglosulu celu mare, glanda sub-linguală, și în sftrșitîî inu- cdsa bucală. 4". Gen io-ioidian ulii. Aședatft sub mușchiulu precedentu, ffenioAoidlanultl se pre- sintă sub forma unul mănuchiii muscularii medianii, despărțită la mijlocii în doi ^pușchi, cari câte tiă-dată se deosebescO u- nnlu de altulu cu mare greutate. El naseft din tuberculele inferidre ale apofise! genei, sc în- dreptdză în josă și înapoi, și mergft de se prindă de partea superiori și mijlocie a osului ioidu. Acoperi ți de mușchii inilo- ioidiaui, ei acoperă mușchii io-glosi. Acțiunea mușchilorii reffiunei susu-ioidiane. Mușchii susil-io’dianl, afară de stilo-ioidiani, rezămându-se pe ioidO, plecă în josu și înapoi falca inferidră. Acțiunea inse a Ioni cea mai însemnată este ardicarea ioiduhu; ardicare ne- apărată la înghițită, și la mișcarea prin care limba ese afară din gură; astu-fehl prin acțiunea stilo-ioidianilonl și a mă- nuchiului posteriorii alu digastriilui, osulu ioidii, tiindu trasu in susu și înapoi, în susu și înainte prin mănuchiulu anteri- orii alu digastriilui, prin milo-ioidianft și genio-ioidiaml, și drepții în susu prin acțiunea combinată a tuturorft acestora mușchi, tote mișcările acestea, înpărtășite de baza limbei, că- reia osulu ioidii ii constitue 6re-cumQ șarpanta, se esecută în timpulft înghițitului; mișcarea în susft și înainte se o- peră în minutul ti cându bolul îi alimentară trece din gură in fariux; ardicarea dreptă în susft se operă în momcntulft cându trece boltdu; și în slirșitil, mișcarea in susft și înapoi se esecută îndată după trecerea bolului alimentară, spre a se opune la întorcerea lui în gură. Cându falca inferidră se află fixată pe cea superidră, și ioi- dulft stă immobihl prin acțiunea mușchiloră sub-ioidiani, acel de la regiunea susft-ioidiană contribue la înco ăitura capului In sfîrșitu mișcările ioidului jdcă unii rolfl forte însemnați! la pro- ducerea vocei; se ardică la sco’erea glasului ascuțită, și se lasă în joșii la producțiunea glasului groșii. 23 354 XIII. Mușchii regitmeT cervicale adinei anteriore, seă pre vertebrale. Accjtl mușchi simt în numfrh de trei, așezați pe fața an- teriorii u colonei cervicale și partea superiorii, a colonel dor- sale: dreptulft celii mare anterioră alu capului, dreptulu celă micii anteriorii și kmgnlft gâtului. Preparațiunea. P. Se se indice bolta cranului ți ancefa- lulă; 2°, si! se taie d’asupra sternului și ^aviculel tote păr- țile situate dinaintea colonel vertebrale, păstrâmlu-se mușchii scaUnl la ală cărorastuditi servă Mu acestăpreparațiune; să se taie In urmă de fie care parte a gâtului toți mușchii afară din aceștia, și să se înlăture farinxulă de josă in susă, pre- cum și tote cele-alalte părți mol; P, prin ferestruit si se taie părțile laterale ale basel cranului din ambele părți, trecendu între colona cervicală și Jarinxă, spre a isola cu desăvârșire jumetatea anterioră a cranului; -P, să se disece mușchii re- giuncl prevertebrale, tngrijindă a nu atinge tendonele prin cari el se prindă de vertebre. P. Dreptulu celu mure /interiorii ală capului. Acestă mușchiă se atiă situatii la partea anteriorii și late- rală a colonel cervicale; lungii, turtită, mal lată și mai groșii susă de câtă josă, elă se întinde piefiișă de la a șesea ver- tebră a gâtului la apofisa basilară a occipitalului. Prinderile. Dreptulu celu mare nasce jesft prin patru miei tendonc din tubercul ulii anteriorii alu apofiseloră transverse a vertebrei orii cervicale, a șesea, a cincea. a patra și a treia. Aceste patru tonddne, la cari adese-orî vine de se adaoge unii alu cincelea, care provine de la lungulu gâtului, se acopere de fibre musculare cari alcătuescft mănucliil despărțiți la începută între dânșii și în urmă împreunați. Acești mănuchi mergă de se prindă: acela ce provine de la primulă tenii ouă la apofisa basilară, cei alaițl, treptată de partea posteridră a unei apn- nevrose lungi care ocupă partea mijlocie și superficială a muș- chiului. Din căpătâi ulft de susu alft acestei apnnevrose pornesce unii mănuchift musculară grosă, ce se urcă dreptă in susă, se împreună cu mănuchiulă esterioră și se prinde de apofisa ba- silară; astă-felă constituită acestă mușchiă nre forma digastrică. 355 llapnrturile. Aceștii mușchii!, ca și toți cei-alalți din acestă regiune, este acoperită de aponevrosa preveitebrală, de farinxn, de artera carotidă, de vena jugulară internă, de nervulă pneu- mo gastrica și de marele simpatică. Prin fața sea posterioră seft adlncă acopere hingulu gâtului, care trece do densulu înăun- tru, și dreptulu celu mică. care-lii întrece la partea dinafară; marginea sea internă, care sc aHă pe lungulft mușchiului celui lungO alu gâtului, se îndrepteză piezișă către celu din partea opusă, de care susu se apropie cu tot ulii. 2°. Dreptulă celă mică anterioră. Se află așezată dinaintea articulațiunel occipito-atloidiane : forte scurtft, augusta, turtită, de formă triunghiulară, nasce la partea de josu de fața anterioră a maseloru laterale a atla- sului, și de partea corespondentă a apofisel transverse, prin- tr’ună tendonu lată după care vină îndată fibrele cârmise, se îndrepteză in susu și puțină înăuntru, se lărgesce, și merge de se prinde de apofisa basilară a occipitalului, dinaintea con dilulul acestui osii. Prin fața sea anterioră, elu corespunde in dreptulă celu marc, și mai inafară, Ia artera carotidă internă și la nervulă pneuino-gastricil. Prin făța sea posterioră, acopere ligamen tulii ce uncsce occipitalulu cu prima vertebră a gâtului. 3°. Mușchiulă lungă alu gâtului. Lungulă gâtului, transversu spinosă, spinosă transversară și spinosă anterioră, este ună mușchiu alcătuită de trei ordine de mănuchl forte deosebiți: 1°, mănuchl transversali spinoșl, cari sunt cel mal superiori, născu prin tendonl turtiți din tuberculele anteridre ale vertebrelorii cervicale, a cincea, a pa- tra și a treia, și se împreună spre a forma unu singurii mă- nuchiu forte mare, care se îndrepteză de dinafară înăuntru și de josă in susu, umple golulft ce se află de fie-care parte a liniei mediane a axului, și mergu de se prindă de tuber- cululu anterioră alft atlasului; 2°, mănuchii spinoșl trans- versali anteriori, cari sunt cel mal de josă și mal pu- țină numeroși, nască după corpulă primelorft trei vertebre dor- 356 sale prin aponevrose forte subțiri, se îndrepteză de josfi in susfi și de dinăuntru înafară, și mergă de se prindă de tuberculele anteriore ale apofiselorfi transverse ale vertebreloru cervicale a treia și a patra; 3", mănuchil spinoșl, cari sunt cei mai in- terni, nască la partea dinăuntru a precedențiloru, după corpulă celorft trei prime vertebre dorsale ale ultimeloru patru ver- tebre cervicale, și se slerșescfi la cresta axului și a verte- brei cervicale. Lungă, în formă de fusu, aponevrotică, mal cu seină la mănuchil cei spinoșl, elfi este acoperită de farinx, de esofagu, de carotidă și vena jugulară internă, de ncniilfi pneumo-gastricu, și marele simpaticii, și la rendulfi lut aco- pere vertebrele de cari se prinde. Acțiunea mușchiloră regiunel cervicale adinei anteriore. Capulft aflându-se dată pe spate, acești mușchi fii! readucă în posițiunea lui naturală. Marele drepta anteriori! contribue a încovăia capulft, și, prin oblicitatea lui, a-I da uă mișcare de rotațiune spre densulfi. Dreptulft celft micii contribue a pleca capulu spre densulfi. Lungulft gâtului pleacă atlasulft și ih'i în- vertesce spre densulfi. XIV. Mușchii regiunel cervicale adinei laterale. Mușchii acestei regiuni sunt scalenii, intertransversahi gâtu- lui și dreptulu laterală alft capului. 1°. Scalenii. Preparațiunea. Cu preparațiunea mușchiloră regiunel cer- vicale anteriore și a regiunel posteriore, scalenii se află desco- perițl. ])eni spre a-l isola mal bine, este de trebuință a se tăia pielea care acopere părțile laterale ale gâtului, a se în- lătura omoplato-ioidianuiu, nervii, țesătura celulară șl gangli- onii limfatici susă-clavicularl; ieră spre a se pune în evi- dență porțiunea înfertâră a acestora mușchi, trebue se sa- crifice membrulii superioră, desarticulândă clavicula la estre- mitatea sea sternală, seă mal bine retezând'o pe la mijlocii cu ferestrăulă, tăindu marele și miculă pectorală, ardicândă 357 ntufchiitlii stcrno~clido-mastoidiuiiă, iulătnritHdă rliutclatulR cehi mare, fi rUxtunuindă de totă înapoi muchea spalei. Sealenil ocupă părțile laterale și interiore ale gâtului, și se întindă de la primele doue cdste, la ultimele șese și câte uă- dată la tute vertebrele cervicale. Scalcnii sunt în numeri! de doi, umilă anteriorii și altuhl posterioră; de și la partea inferioră se vedu trei mănuchi, deră mijlociulă ■și posteriorulfl, despărțiti la punctulă lord de ple- care, în urmă se confundă și nu mal alcătuescă de câți! unulu singură; între acești doi mușchi trecu artera și trunchi! ner- voși destinați ia membrulă superiorii. A Sailenuht anteriorii, lungă, turtită susă și rotundă josă unde se âugusteză, se prinde prințr’unu tendonă, la partea de josă, dc marginea internă a primei coste și de tu bercului ă fe- ței sele esterne, dinaintea gutiere! pe undo trece artera sub- daviară; de aci elu se indrepteză in susu, înăuntru și înapoi și se sttrșesce prin patru mănuchi cari mergă de se prindă prin patru cordeluțe tendinose de tubercululă anterioră ahl a- pofișdoră transverse ale ultimeloru patru vertebre cervicale. Raporturile. Scalenuhl anteriorii este acoperită de vena sub- daviară, mai susă de nervulii diafragma ti că, de vena jugulară internă, de omoplato-imdiană și sterno-mastoidiană; înapoi ehl corespunde Ia scalenuhl posteriorii, de care se desparte prin- tr'miă spațiu triunghiularii, prin partea inferioră a cărui spa- ții! trece artera sub-daviară ieră prin partea superioră ramu- rile anteriore a nerviloră cervicali, cari impreunându-se, după ce esă dintre scalenl, constitue plexulu bracialfi. Scalenuhl posterioră, așețjată la partea posterioră a ce- lui precedentă se asemănă cu densnhl despre formă, este nu- mai mai lungii și mai mare; josă, elu se împarte îu doui mă- michi, unuia anteriorii, rotundă, multă mai voluminosă; cehl- alaltă posteriorii turtită și forte subțire; mănuchiulă anterioră, se prinde de tdtă lățimea feței superidre a primei cdste, dinapoia gutiere! arterei sub-daviară prin fibre aponevrotice scurte; mâ- nu chiulii posterioră se prinde de marginea superioră și de fața esternă a costei a doua, asemenea prin fibre aponevrotice scurte; după care urmezi fibrele musculare. Acestă mănuchiă câte uă- dată nu esistă seă varieză in volumulă lui. Ambii acești mănuchi ai scalenului posterioră se indrepteză 358 piezișii, în susă, înăuntru și puținii înainte, alăturându-se u- nulu de altuhl, se apropie di» ce în ce imu multă de scale- nuhl anteriorii, și merge de se prinde de 1 uberculuiri poste- riorii alii apofiseloră transverse ale ultinielom șese vertebre cervicale. Raporturile. înafară, scalenul» posteriorii este acoperită de josă in susă de dintelatulă celă mare, de sub-ciaviarulă, de o- moplato-ioidiană, de artera cervicală transversă, și de tdte păr- țile mol a regiunel snb-daviare, ală căreia plană adânc» îlă alcătuesce. înăuntru elă se atiă in raport» cu prhnulă mușchiă inter-costală esternă și cu vârfuhl apofiseloră trans- verse ale vertebreloră gâtului. Înainte elă corespunde la artera sub-claviară și la ramurile anteriore ale nerviloril cervicali cari îlă despartă de scalenul» anterior». înapoi, unde se sub- țieză, elu se aplică pe unghiularulă omoplatului. Acțiunea. Scaletiil, rezămându-se pe prima și pe a doua co- stă, pUcă capuhl. Gând din contra, se rezămă pe apofisele transversale ale gâtului, ardică ânteia costă și puțină și pe cea de-a doua ți devină astu-felă inspiratori. Intertransversalil patului. Pentru fii-care spațiu se află dotii mușchi intertransversali, undă anteriorii și altuhl posterioră. Mici și pătrați el se prindă umilă de marginea anteriorii, celualaltă de marginea poste- ridră a gutierei apofiseloră transverse cervicale; de aci fibrele se urcă și mergă de se prindă de apofisa transversă a verte- brei de d’asupra. Despărțiti umilă de altulă prin ramurile an- teriore ale nervii oră cervicali, și prin artera vertebrală, că- rora le completezi! canahdă, acești mușchiă corespundă, înapoi Ia mușchii spinali posteriori: spleniulă. unghiularulă și trans- versahilă gâtului; înainte, la dreptulă anterioră celă mare ală capului. ⁴ If. Dreptulă lutarală ală capului. Anatomistulă Cruveilhier consideră acestă mușchiu ca pri- mulă intertransversală posterioră ală patului, și pe miculă dreptă anterioră al» capului, ce s’aă descrisă, ca primulă in- 359 lerlruHsvertn/fi anteriorii. Acestă mușehiii nasce de ia apotisa transversă a atlasului, sc îndrepteză drepții în susu, și se priude de surfața jugulară a occipitalului, dinapoia găurei cu același nume. Elu desparte vena jugulară, cu care se află în raportă la partea dinainte, de artera vertebrală, cu care este în ra- portă la partea dinapoi. Aponevrosele regiuniloră (interiore ți laterale ale gâtului. Aponerroșele regiunel anteridre și regiunilor^ laterale ale gâtului se compună de aponevrosa parotidă, și de câte-va foi cari își aă originea lorii pe 1 nia mediană, unu felu de dungă albă cervicală ce se întinde de la simfisa maxilară la sternum. a). Aponevrosa parotidiand, lamă foite tare, care acopere glanda parotidă se prinde susu de rădăcina zigomatică, josu se continuă cu aponevrosa cervicală superficială, înainte cu a- ponevrosa masetariană și înapoi cu foia ce acopere mușchiulu steruo-clido-mastnidianri. Spre a pute isola acestă aponevrosă trebuie, după ce s'a curățită bine fața sea anterioră, sc se înlăture parotida de dinăuntru in afară, atunci ea române în- tinsă între punct urile de cari se prinde. b), Intre foile aponevroticc, cari se întindă pe totă regiunea anteroră a gâtului, una este superficială, cea-alaltă adâncă; mal sunt ancă două, deră acestea aparținu regiune! sub-ioi- diane. Linia albă cervicală, mai puținii pronunțată de câtu linia albă abdominală, este punctulu de origine a acestoru apone- irose, în drepta și în stânga. 1'. Aponevrosa generală superficială acopere totă regiunea cervicală anterioră și laterală, se prelungește în josu dinain- tea clavicubl se continuă cu aponevrosa proprio a pectoralu- lui celui mare, în susu eu aponevrosa maseterină și parotidiană, se prinde dinaintea maseterulul de basa maxilarului inferiorii, și se continuă înapoi cu aponevrosa cea mai superficială are- giunei posteriore, caro acopere mușchiula trapeză. Totă a- ponevrosa generală superficială umple intervalulu dintre muș- chii pieloși, se prelungește dinapoia acestora și merge de con- stitue lama anterioră a tecel mușchiului sterno-clido-mastoi- dianu. Vena jugulară esternă, așezată în afara acestei fol a- 3f>0 ponevrotice la regiunea sub-ioidiană, la regiunea susti-ioidiană trece pe dedcsubtuhl el. Aponevrosa generală adâncă trece pe sub mușchiulă sterno-elido-mastoidianu, la partea din afară, a căruia se îm- preună cu foia precedentă și completezi teca acestui mușcbift. Ea acopere vena jugulară internă artera carotidă primi- tivă, nervulfi pneumo-gastricil și ganglibnele cervicale. Prin marginea sea superidră se prinde de basa maxilarului inferiorii, prin cea inferidră se prinde de fața posteridră a claviculei precum și de muchea posteridră a căpătâiului superiorii alu sternului. Acestă aponevrosă mal trebuie studiată in regiunea susu-ioidiauă și în regiunea sub-ioidiană. In regiunea susA-ioidiană. partea, sea din mijlocii, forte tare, umple spațiala triunghiularii care desparte mănuchil anteriori al digastrulnl și se prinde prin marginea sea inferidră de o- sulfi ioidu, și prin marginele laterale de tendonulii digastricu- hil. Părțile laterale ale acestei aponevrose t recii sub glanda sub-maxilară și mergu de se priudii de ramura fălcei de josu; la partea de dinafară a glandei sub-maxilare, ele se lipesch de aponevrosa parotidiană și alcătuescil unu părete destuhl de groșii între glanda sub-maxilară și glanda parotidă. In regiunea sub-ioidianA, fbia cervicală adâncă se desparte în trei părți deosebite, una mijlocie și dou& laterale. Partea mijlocie, mal tare, umple spațiulU triunghiularii dintre mușchii omoplato-ioidianl, se confundă eu tenddnele din mijlocii ale lorii, și trece pe dinaintea celonl-alalți mușchi al acestei re- giuni. Părțile laterale ale acestei aponevrosc constitue aponevrosa snslt-clavwulară, cu care vine de se împreună atâtu fbia su- perficială descrisă mal susfi, câtă și foile ce au a fi descrise mai joșii. Acestă aponevrosă umple triunghiulfi cuprinșii intre Irapezu și sterno-mastoidiaml, se continuă înapoi cuteca tibro- celulară a trapezului și se prinde, prin marginea sea inferidră, de claviculă. 3°.'și 4". Din două fol aponevrotice ce aparținu regiune! sub-ioidiane, una desparte mușchii omoplato-ioidiani și stenm- ioidiani de mușchii ce se află mai adâncii, adică de mușchii sterno-ioidianl și tiro-ioidiani; cea-alaltă mai adâncă trece în- tre mușchii sterno-tiroidiani și intre tralieg. 361 Gâtuiri. fa și membri), se află acoperim «le nă aponcvrosă generală, din fața adâncă a căreia osu doue lame apo nev rotire, întocmai ca părețil aponevrotid dintre mușchii membrilor». ca- ri mergă de se prindă de apofisele transverse ale vertebreloru. Studiulri tuturorti arestoră aponevrose este de cea mai mare Însemnătate pentru diferitele operațiuni chirurgicale. SECTUNEA 11 MUȘCHII CRANULUI Șl Al FEȚEI. I. Considerațiunl generale Nicl-nnu mnșebiă nu slăbesce și nu-șl pierde mai multă colorca de câtă mușchii feței, de aceia și stmlinlă loră pre- sintă multe greutăți pe cadavre ordinare; ei aă fostă mal multă studiațl pe individii voinici și cari afl murită de uă-dată. Spre a descurca amestecătura fibrelor» mușchiloră feței, Cru- vwlhicr povățuesce întrebuințarea acidului nitriefl întinsă cu apă; acidulă nitrică transformă iu gelatină țesătura celulară și fiinosă care împreună mușchii unii cu alții, precum și mănu- chil intre dănșii, și păstreză, intărcscc și face să se deosebescă nu mimai fibra cea musculară in mijloculă celoră-alalte ele- mente, deru și nervii. Mușchii feței, spre a pnt<5 fi bine aprețuiți, trebuiesc» st»- diați nu numai pe fața superficială, deru și pe cea adâncă; în cașulă d’ântein urmeză se se sacrifice prinderile loru de piele, și in celă d'alu douilea, prinderile loră de ose. Prima observațiune ce resultă din stmlinlă mușchiloră feței este varietatea cea mare ce se atlă in forma, iu volumul ă și în disposițiunea loră generală. Aceste varietăți, mai rari in cele-alalte regiuni ale sistemului musculară, se găsescă mal cu semă la regiunea urechiulară, la regiunea frunto-nasală și la unghiurile buzelor», și ele au firește uă mare înrîurire asupra tisionomiei. Despre volumft seă despre desvoltare. se observă uă solida- ritate la mușchii feței; dcsvoltarea unoră mușchi la uă regiune trage după sine desvoltarea tuturorti mușchiloră acelei regiuni, și vife-versa. Sunt individ! la cari totă aparatulă musculară 3«2 facială este desculțată întrunii modă uniformă, sunt altii la cari desvoltarea nu se găsesce de câtă la unele regiuni, Uă a dona observațiune ce mai resultă din studiulă muș- chiloră feței, este continuitatea și, prin nrmare, dependința re- ciprocă a multoră din acești mușchi: astă-felă buccinatonihl și orbicularulu buzeloră nu constitue de câtă ună singură și același mușchiă; piramidalulă pare a nu fi de câtă uă corde- luță a fruntaluhil. Uă altă observațiune generală forte însemnată este că por- țiunea mușchiloră faciali, care se prinde de piele, pierde coto- rea roșie și disposițiunea în formă de mănuchi. Ardicâtorulă comună și ardicătoruhl propriă alu buzei superiore ne dă acestă esemphi; roșii, și în formă de mâmichi în posițiunea loru care e despărțită de piele printr’uă țesătură grdsă, fibrele acestoră mușchi se risipescă și devină sarbede pe buza supe- lidră de pielea căreia se prindă. Din studiuhl mușchiloră feței mai resultă că nici uă-dată fibrele musculare nu se prindă unele de altele, ei ele se con- tinuă seu se împletescă intre dînsele; accstu faptă devine forte evidentă în urma preparațiuuel mușchiloră prin acidulă ni- tricn întinsă cn apă. Mușchii pieloșl al capului sunt: a) . Pielosulu cranului, în care se cuprinde muș hiuln occi- pitală, mușchiulă frontală, mușchii urcchiularl și aponevrosa in- termedia, seă epicraniană. b) . Pieloșil feței, cari se află imprejurulă gănriloră palpe- brale, nasale și bucale. ÎL Pielosulft Cranului. I’ielosulu cranului, care în privința regiunel superiore a fe- ței îndeplinesce același rolă ca pielosuhl gâtului in privința regiune! inferiore, ne presintă spre studio uă aponevrnsă mij- locie, numită epicraniană, și mușchii ce inconjdră acostă apo- nevrosă. 1°. Aponevrosa epicraniană. l^cparațiunea. 1°. Se se facă uă tăietură semi-ccrculară înapoi, la nivelul ti liniei curbe occipitale superiore; 2°, de 363 In acestă tăietură si se facă uă a doua verticală dinapoi iniț- iate și care si se întindă pană la regiunea J> natală', 2°, să se bage bine de semă a nu se atinge cu aceste tăieturi apo- nevrosa epicraniană, seu Jibrele musculare ale occipitalului. Acestă aponevrosă este unit felii de tichie aponevrotică snb- cutancă, întinsă de la cel doi mușchi fruntali la mușchii occi- pitali. Prin /«/« sea superficială, ea se ține strinsil de piele prin fire fibrose tari și scurte, intre cari se grămădesc© țesă- tură grăsosă. Vasele și nervii fruntali, occipitali, timporall și urechiularl viermueseft In acestă țesătură grăsosă. Prin fața seu. adineft ea alunecă pe pericranu iperiostulă cranului;, printr'o țesătură celulară forte subțire, Iu care nu se atiă nici uă-dată grăsime. Marginea sea anterioră primesc© fibrele mușdiiloru fruntali și umple intervalnlă ce desparte susu aceti doi mușchi. De marginea sea esternă se prindă mușchii urechiularl supe- riorii și inferiorii. Aponevrosa epicraniană constituită înapoi de fibre aponevro- tice cari se pierdu fti fibrele musculare ale mușchiului occipitalii, cu unu hiciulu ca sidefulu, mal înainte îșl pierde acehl luciii, se lipesce mai muitil de piele, și se subțieză in lături din gr 6 să ce era in virfulu capului ; fibrele el nu se găseseft întinse de la mușchiulă fnmtahl la mușchiuhl occipitală, ci ele sunt con- stituite din încrucișarea fibreloră cari provină de la fie-care din mușchii ce se prindă de densa. 2”. Muțchittlu occipitală. Mușchiulă occipitală, care a fostă considerată de unii ana- tomiștl ca neformândil de eâtil unii singurii și acela-șl mușchiu digastrigă cu fruntalulu și cu aponevrosa epicraniană, de alții ca ună mușchiă particulară, este subțire, cuadrilataril, și aco- pere partea cea Iată a occipitalului, deră mal cu semă basa occipitală superioră. Elă se prinde de uă parte, de douO treimi estonie ale li- niei occipitale superiore, precum și de porțiunea de alăturea a regiunel mastoidiane a temporalului. De altă parte, de mar- ginea posteridră a aponevrosel epicraniane, a cărei pdte fi con- siderată ca mușchiulă hitinddtoril. Fibrele acestui mușchiă, alcătuite în mănuchi la partea in- feridră, verticale cele interne, orizontale cele esterne cari sunt și cele mal hmgl, oblice in josă cele mijlocii, se încrucișez:! pe linia curbii occipitală, prin mici tenddne, cu mușchiulil ster- no-mastoidianu și trapcxulă. Prin acesta încrucișare fibrosă forte tare, străbate tirul ti nervoșii nreehiulanl posteriorii, nil ramură d’a nervului facialii destinații mușdiiului occipitală. Din fibrele superidre, unele se prindă de aponevrosa epicraniană, și altele de partea solzdsă a temporalului. Acțiunea occipitalului este a întinde aponevrosa epicraniană și a servi de punctă de razăm ă frontalului. Prin fibrele sele urechinlare, elu trage înapoi paviliomihl urechei. .7°. Mușchii urechi ulmi. Acești mușchi nu sunt la omu de câtă rudimentari, abia se potii distinge. El sunt forte desculțați la animale cari se bucură dc unu audă forte delicată; la animale se atlă mușchii constringetori cari mișcă și împreună diferitele piese de cari este compusă partea cartilagiimsă a mediei, ceia ce nu se gă- sesce la omă. Mușchii urechiulurl sunt in numeră de trei; urechiularulă posteriorii, urechiularnlu superiorii seă nrechio-temporalu, și u- rechi u 1 ariilă ant erioru. a). Urechiularulu posteriorii, confundată adese-ori cu fibrele orizontale ale mușchiului occipitalii, sete alcătuită de duoi seă trei mănuchi rotunji, cari, încependu de la baza apotisei ma stoide și de la porțiunea vecină a occipitalului, mergă de se prindă de partea inferioră a pavilionului urechei. Fibrele occi- pitale ale 'acestui mușchiu se facă printr’o cordeluță care taie în unghiil dreptă prinderile mușchiloru occipitali, ale trape- zului și sterno-mastoidulin, și se potă urmări câte uă-datâ până la protuberanța occipitală esternă; ehl trage urechea înapoi. b}. Vrechiularula-superioru seă urechi tdariilil-temporalu este unii mușchii! lată rădosă, care acopere tdtă regiunea temporală și care umple totă intervaluhl ce desparte, de uă parte, muș- chiulă fruntahl de mușchiulil occipitalii, și de altă parte mar- ginea esternă a aponevrosel epicraniane de partea superioră a pavilionului. Diferiți anatoniiști împartă acestă mușchiu în două, unulu 3«5 superiorii și altulă anteriorii; Cruveilliier însă nu admite de câtă ună singurii mușehiii care presintă pe ia mijlocii o linie aponevrotică verticală prin care trece vena temporală și care nu e îndestulă spre a face se se considere aceste doue părți ca doi mușchi deosebiți. La indivizii slabi, acestă mușchiu se reduce la uă simplă membrană celnlosă fiirte subțire. Orl-ctim se fie, fibrele lui, în- cependă de la porțiunea anterioră și superioră a cârti) agi ului urerhel, se îndrepteză în formă de rade de josă in susu, ca uă aperătore, și cele posteriore verticale se sfirșescă Ia aponevrosa epicraniană, cele anteridre, piezișe de dinapoi înainte, ajungă până la marginea esternă a frontalului unde se confundă cu fibrele lui. Astă-felă acestă mușchid alcătuesce uă unire intre fibrele musculare ale occipitalului și între acelea ale frontalului. Acțiunea lui este a aduce urechia înainte și in susă. c) . Urechi ular ulii anteriorii cela adinei). Acestă nume s’a dată unul mică mănuchiu cuadrilatară, care se află pe unu plană mal adincă de câtă mușchiulă precedentă. Elă începe de la fața esternă a cartilagiidul urechel și merge la apofisa zigo- matică de caro se prinde. Acțiunea lui este a trage urechia drepții în susă. 4". Mușchiulti JriudalA. Mulțl anatomiștl aă considerată mușchii frontali ca ună sin- gură mușchiu mediană simetrică, (fbservațiunile înse clinice precum și esperiențele electro-tisiologice demonstra nedependența acest oră donl mușchi. Astă-felă unulă se pote paralisa și celu- alaltă se rămână în starea normală; asemenea și prin gal va- ni saț i unea pe rendă a fiă-căruia dintr’enșil, umilă române iso- lată, de celă-alakă incontracținnile sele. Sunt deru douî mușchi frontali, unulă din drepta și altulă din stânga. Fruntalulii este ună mușchiu subțire și lată, de formă cua- drilatară, și se întinde de la aponevrosa epicraniană pe care îșl are punctiJă seă de razâmă și pene la pielea arcadeloră sprinceneloră. Elă se prinde de partea anterioră a aponevrosel epicraniane printr’o margine convexă, care alcătuesce cu marginea celui din partea opusă ună unghiu teșită, ală carul vertă se află îndrep- 3fi6 tută in joșii. Aceste doue mărgini curbe, convexe în susă, se vădii câte uă-dată forte bine sub piele, cându se contractă a- ceștl mușchi. D’aci fibrele coboră, cele interne verticală, cele- alalte cu atâtă mal puțină piezișă, in josă și în afară, cu câtă surit mal esterne. Uă dată ce ajungă la partea inferidră a frunte), fibrele es terne și mijlocii, mal numerose, se încrucișeză cu fibrele or- bicularului pleopeloră și cu acele ale mușchiului sprince* nații, și se prindă de pielea sprinceneloră. Cele interne se în- crucișeză Ia rădăcina nasului cu fibrele mușchiului piramidală, fără ca se se potă deosebi linia de despărțire intre acești doui mușchi; esperiențele numai electro-tisioiogice uă dovedescu, prin coritracțiunile în direcțiuni diferite a fruntaluliii și a pirami- dalului, între fibrele cărora rămâne uă linie neutră, care este linia de despărțire. Raporturile. Fala anterioră a fruntalulul corespunde la piele cu care e unită printr'uă țesătură celulară forte desă. Fala sea cea adâncă acopere perie ranulă de care se ține printr’uă țesătură celulară mole, și astu-felă se pute lesne des- face după perieranu. Marg nea sea internă, verticală și scurtă se confundă pe linia mediană cu marginea mușchiului din par- tea opusă. Marginea sea esternă, mai subțire, piezișă in josu și înăuntru, merge da lungul ii mușchiului temporală superfi- cială. Acțiunea. Mușchiulă occipitală aHâtidu-se întindătorulă apo- nevrosei epicraniane, fruntaluhl își iea punctulă seă de razămu pe acestă aponevrosă. Elă ardică sprîticenele pe cari face a des- crie uă linie curbă forte pronunțată, si produce pe frunte în- covoituri paralele cu curba ce alcătuiescu sprincenele. Fruntahihii sunt datorite încrețiturile frunțel cari jdcă ună rolă însemnată în diferitele cspresiuni ale tisionomiei; totă elu pune în mișcare pielea capului și produce ceia ce obicinuită esprimămu prin frasa, i se ardică părnlă in capii. 5“. Piramidalul ii Pentru preparațiitnea piramidaliloră nit este alta de Jă- cntll de câtă a ardica cu multă grijă pielea diqnl nașă, in cependa de la partea superiorii, și tăind# cu bistiiriulă pie- 367 lea paralelii cu filtrele musculare cari cobord lertlcahc în joșii. Piramidalii consitue donf cordele musculare cari se atlă pe ambele părți ale nasului, și păru a fi prelungirea fibreloni ce- lorft mai interne, ale frontalului, precum anul veijhitfi mai susă. Acești mușchi se prindă îritr'unu modă iixu de cartilagele aripilorn nasului printr’uă aponcvrosă care se atlă sub trans- versalii nasului, cu ale cărui fibre ei se încrucișeză; ci se în- crucișeză asemenea și intre dînșii pe linia mediană a nasului. Piramidalii, cari se potii considera ca ne formândii de câtfi unu singura mușchift, tragu în josft pielea spațiului ce se atlă intre sprintene și alcătuiești! uă dungă transversală la partea dinăuntru a sprincenelonl. Contracțiunea acestui mușchiu dă fizionomiei nă căutătură ciudă și răutăciosă. III. Pieloșii feței. Deca privimft intr'umi modft generală mușchii feței, vedemu: 1", că nici uă regi me a corpului nu posedă unu așa mare numern de mușchi; 2°, că toți acești mușchi infipțl in dse prin unulft din căpătâiele lorii, se ținti prin cclh-alaltu căpetâin de piele, seft se continuă cu alțl mușchi; 3°, că căpetâiuhi pie- losft alft acestora mușchi este necoioratu și nu în formă de mănuchi, in vreme ce porțiunea ce se prinde de dse seft se con- ți rină cu alte fibre musculare, presintă din contra tote carac- terele mușchilnru voluntari. Toți acești mușchi se află concentrați împrejmuiri găuritorii ce presintă fața; prin urmare sunt toți stringători seu dilata- tori; mai toți însă sunt destinați gttrei, precum vomă vede mai ia urină. In privința rolului 5e mușchii feței jocă în espresiunea pâ- timiloru, une-orî ei sunt cu desăvârșire sustrași influenței voinței, și în acestu casă espresiunea patimilorft nu mai pote ti prefă- cută; alte ori contracțiuitea lorii este cu totul voluntară și calculată, ceia ce se observă la indiviijii cari, prin profesiunea lorii seft prin obiceift, s’aft deprinsă a esprima pătimi pe cari im le simtîl. Cu tote acestea, este de observații că deca, după multa deprindere, unii individă pote, cândă vrea, se imprime la fiă-care pasiune espresiunea facială ce-i aparține, remâne totii dea una uă mare diferența între espresiunea prefăcută și între cea naturală. 368 Din pricina raportului intimă ce se află între pielea fetei și între mușchii faciali, cari se identifică ore cum cu densa prin fibrele ce se înfigă iu țesătura ei, contracțiunea adese-ori re- petată a unuia seă a mai multora mușchi al feței lasă pe piele dungi săă încrețituri cari rămână chiară (lupe ce a încetată contracțiunea ce le-a produsă. Cu modulă acesta «moțiunile triste seu vesele, și espresiunea facială care le caracteriza, lasă în fisionomia omului urme cari nu mai potu dispare. Astă-felă după uă lungă observațiune, se pote cincva-și obicinui. până la unu dre-care punctă, a apreția caracterulă unul individă a- nalisându-i fisionomia. Sistemul fi lui Lavater este bazată pe a- ceste observația ni. IV. l'ieloșil pledpelm u și ai sprineeneloru. 1". Orbicularuhl pledpeloră. Preparațiunea. Se sc facă pe piele uă tăietură eliptică care se înconjure baza orbitului; si se disece jumătatea superidră și jumătatea inferidră a mușchiului; mergendă treptată spre marginea liberă a pleopcî și aoendă grija a diseca pielea pa- ralelă cu fibrele musculare, liupă ce se va studia acestă mușchiă pe fața sea internă, se se desfacă cu atențiune de părțile de desubtă, și si se restorne de dinafară înăuntru. Orbicularulu pledpeloră alcătuesce împrejurulă loră o zonă eliptică mai multă seă mal puțină lată, și pe pledpc ună aș- ternută forte subțire. Prinderile. Orbicularulu, ca toți mușchii stringători, este compusă de fibre cerculare. Cu tote acestea, printr’o escep- țiune cu totuiă specială, pentru acestă mușchiă se atiă unu tendonu, forte însemnată, tendonulă directă alu mușchiului or biculară, lungă de patru milimetre și lată de unu milimetru. Elă nasce din apofisa nrcătbre a osului maxilaru, dinaintea gu- tierel lacrimale, și tivee pe dinaintea sacului lacrimală pe care îlă desparte în doue porțiuni neegale, una superidră mal mică și alta inferidră mai mare; turtită mal ânteiă de dinainte îna- poi, acestu tendonu se resucesce în modă de a pre iuta una din fețele sele în susă și cea-alaltă în josă, și îndată ce a- junge la unghiulă internă ală pledpeloră, se împarte în două __36O ramuri cari morgă de se prindă de căpătâiele interne ale car- tilageloră tarse. Din fata posterioră a acestui tendonă se desface uă lamă aponevrotică fiirto taro, lamă ce alcătuosce păretele esternă alu sacului lacrimală, și care s’a numită tendouulă încoviliată mușchi ului orbiculară. Din ambele fețe și din marginile tendo- nulul directii, precum și din marginea anterioră a tendonulnl încovăiatu, născu fibrele musculare ale orbi cu land ui; cele mat multe fibre însă nască din apofisa orbitală internă a fronta- lului, din apotisa urcat lire a maxilarului și din a treia parte internă și inferioră a basei orbitului, prin cordeluțe aponevro- tice forte pronunțate. Din deosebitele aceste prinderi, fibrele musculare se dirigeză de dinăuntru înafară și se împartă în două jumătăți: u a superioră in curbe concentrice cu conca- vitatea iu josă, alta inferioră în curbe concentrice cu conca- vitatea în susă. Fie-care din aceste doue jumetăți se desparte în două feluri de tibre: unele mal esteriore cari înconjură baza orbitului, și cari alcătuescă niiișchiulA orbiculară propria disă ; cele-alalte mai centrale, destinate la pleopele ochiloră, și cari s’aă numită mușchii geneloră și ai pleopeloră. Fibrele orbicularului trimită susă câți-va mănuchi mușchiului frontală, și josă alții asemenea cari se respândescu iu pielea obrazului. Fibrele geneloră și pleopeloră nască din ramurile tendonulnl directă, și mergă, în formă de arcuri de cercă concentrice, eh se împreună lingă unghi ulă esternu alu pleopeloră, d’asupra ligamentului palpebralii esternă. Raporturile. Porțiunea orbiculară, la partea superioră, se atiă strinsă unită cu pielea printr’o țesătură fibrosă care se slăbesce în jumătatea inferioră; porțiunea palpebrală nu este unită cu pleopele de câtă printr’uă țesătură serosă care se infiltrezi forte lesne. Orbicularulă acopere saculă lacrimală, mușchiulă sprincenată, arcada orbitară, osulă malară, mușchiulă tempo- rală, prinderile superiore ale nuișchiloru zigomaticulă celu mare, ardicâtornl > superficială și ardicătorulă adincă, și nu este despărțită de conjuctivă decâtQ printr’o membrană fibrosă și prin cartilagele tarse. Circum teren ța sea, liberă în josă, se con- fundă înăuntru cu piramidalulă, înăuntru și în susu cn frun- tahilă și cn sprîncenatulu. Acțiunea Acțiunea principală a orbicularului este a închide 24 _37i)_ ochîulft; deosebita de acesta elQ servă la absorbțiunea lacră- mitoril, și la producțiunea somnului. Orbicularulu se contrac- teză ca și toți mușchii strîngttorl, adică fibrele concen- trice, cari îlă constitne, tindă a se apropia de centru; gă- siudu inse una puncta de rezămii în tendonă, orbicularulu strin- gendu-se, totu uă-dată se asvOrle dre-cuui de dinafară înăuntru. Printr’însulu pielea frunte!, a temple! și a obrazului sunt a- duse spre unghiulă internet alu ochiului, și în același timpii sprîncena se lasă în joșii. Prin cont facțiunea porțiunel infe- ridre a orbicularuluî, se produce uă mișcare a pleopel inte- riore care arată uă emoțiune plăcută sufletului, și astă-fehl acestii mușchii! înveselesce ochiulu și esprimă simțimente afec- tuose. Cont facțiunea porțiunel superiore a orbicularuluî lasă în josu tdtă sprîncena, și întinde tdtă pielea frunte!. In același timpii sprîncena este adusă înăuntru, se indrepteză, părul ii după sprîncenă se ardică, și se produce uă linie verticală la căpă- tâiul Ci dinăuntruln alu el. Acestă mișcare a mușchiului se observă in momentele meditațiunel și a chibzuireî. 2". Sprîncena tul ii. Spre a prepara acesta mușchiu, urmesă se se facă uă tă- ieturii verticală pe linia mediană, intre mușchii fruntall- se se ristârne de dinăuntru inafară fruntalulit și orbicularulu, și se se disece mușchiulil prin fața cea adincă. Sprincenatulă este constituită de uă limbuță musculară de- stulă de grosă, așe<)ată pe îunguhl arcadei sprîncenei. ElQ nasce prin doi seă trei mănuchi din porțiunea internă a ar- cade! sprincenel, se îudreptdză în susu și inafară printr’o mică curbă ce-șl are concavitatea în joșii, și pe Ia mijloculu arca- dei pare a se confunda cu mușehiulu orbicularfi, din care unii anatomiști aft pretinsă că face parte. Studiată înse prin fața sea internă, se pote vede că unele din fibrele Iul se continuă cu fruntalulu, că unii mare mimării se prinde de pielea sprîn- cenel, și că numai unii forte mică mănuchiu este destinată orbicularuluî. Raporturile. Acoperită de mușehiulu piramidală, de orbicu- larQ și de fruntahl, acestă mușchiu acopere osulă coronarii, ar- tera susil-orbitală, artera fruntahl și ramura fruntală a nervu- lui oftalmicil. 371 Acțiunea. Dintre mănuchii sprincenatului, unii tragă de josă în susu căpfitâiuhl sprintenel, alții îl tragă piezișă în josă și înăuntru partea sea esternă. Prin cont racți unea sprincenatului, căpătâiuiă dinăuntru ahi sprintenel se umflă puțintele. și se ardică; se producă mal multe dungi transversale la partea me- diană a frunțel. Sprincenatulă contractându-se esprimă durerea și suferința. Acțiunea electrică dovedește independența fisiologică completă a sprincenatului de fruntahl; nici uă-dată escitațiunca electrică a fruntalulul nu trece la sprîncenatft și vice-versa. V Mușchii buzelorii. Buzele suut formate, mai de totfi, de uă șarpantă musculară alcătuită de mănuchii concentrici cari în totuhl se numescft orbicularidu seă strîngetorulu buzeloril. De jură împrejurulu acestui mușehiii, din diferite regiuni ale feței, vină de se prindu unu mare iimneru de mănuchl musculoși, cari sunt dilatatoril gurel. Diu diferitele straturi așezate unele pe altele, cea mal superficială cuprinde zigomaticuhl celu mare, triunghiularul)! și ridoriulu. Dedesubtul!) acestora, se află ardicătoruhl superficialii și ardicătoruhl adâncă alil buzei superiore și aht aripei nasu- lui, zigomaticulu cehi micu, caninulii și pătratuin bărbiei. In slîrșittt, mai adâncă, se vedii orbicularuhl buzeloră la partea din mijlocii, buccinatoruhl înafară și mușchiulă ciucuruhl băr- biei josu. Ardicătoruhl comunii, ardicătoruhl propriu și zigomaticuhl cehi mică aparțină buzei superiore și aripei nasului. Caninuhl, zigomaticuhl celu mare și triunghiularulu aparțini! unghilortl buzeloril; pătratulu și ciucuruhl bărbiei aparțini! buzei inferiore. 1". Zigomaticulu celă mare. Spre a prepara acestă mușehiii, să se Jacă uă tăietură pieziși de la osulu matură la unghiulfi buzei și sg se isoleze cu multă grijă zigomaticulu de țesătura grăsosă în mijlocului căreia elă se află aședată. Zigomaticulu represintă unii mănuchift lunguețu, ce se in- tiude piezișa de la osulu malarii la unghiuhl buzeloru. Elfi nasce 372 din căpâtâiulă feței esterne a osului malară prin nisce mici tendone, cari câte uă-dată sunt acoperite de orbie ulariilă pled■ peloră, alte ori se află dreptă sub piele. De aci fibrele zigoma- t icului, cari une-orl se încrucișeză cu orbicularulă idedpeloru, mergO piezișă în josu și înăuntru, și uă-dată ajunse la un- ghiuhă buzelonă, se împartă în doue straturi, nnulu pe sub piele, cehă-alatti adâncă ce se încrucișeză cu caninul ti și cu triun- ghiularuhă Imzeloră. Stratuhi pielosă, obicinuită cehă mal mare, să pierde în pielea buzelonă; celu adâncă se continuă întregii cu mușchiulă triunghiularii. Raporturile. Acoperită de piele, de care se desparte susu prin orbicularuliă pleopeloră și josu printr uă cuantitate mare de grăsime, acopere osulu malarii, maseteruhă, buccinati rulă, grăsime și vena labială. Acțiunea. Zigomaticuhă celă mare trage unghiuhă buzelonă în susu și în afară și dă dungel naso-labialâ uă mică curbură, cu convexitatea în josă. Ardicândă pielea obrazului, ehă îl um- flă puținteii! umerulQ, și produce dungi în formă de rade îm- prejurulă unghiului esternă ală pleopeloră. Aceste dungi, ce un începi! a se arCta de câtă Ia adultă, devină numerose și forte pronunțate la uă vârstă înaintată: Zigomaticuhă cehă mare es- primă veselia, cea prefăcută ensâ, căci în espresiunea adeve- ratel veselii, urmeză a lua parte jumetatea inferidră a orbicti laiului pleopeloră. -2". Triunghiularul^ buzeloră. Spre a-itl pute studia, trebuie se se taie pielea verticală, incepindă de la unghi’dA buzelorA pinii la basa Jăl cei inte- riore, fi fi se disece mușchiulu in direcțiunea fibreloră mus- culare. Triungkiularulti așeijată în dreptă și în stânga bărbiei pe care uă mărginesce de fiă-care parte, se deosebesce de cei-a- lalțl mușchi al feței prin coldrea sea roșiă mai pronunțată. Turtită, iată și subțire la partea inferidră, se îudreptdză ver- ticală în susă; se ângusteză din ce in ce mai multă, formândă uă mică curbă cu concavitatea înainte. Prinderile. Prin căpetâiuhă seu inferiorii, triunghiularul^ se prinde de partea anteridră a liniei oblice esterne a maxilarului. 373 prin nisce fibre aponevrotice forte scurte ce se încrucișezi cu fibrele corespondente ale pielosulul cervicalii; se urcă spre un- ghnihl buzeloru prin fibrele sele musculare ce se apropie unele de altele din ce în ce mal multă, și alcătniescft unu mănucliiu triunghiularii și curbii cu atâtă mal multă, cu câtu se apropie de partea anterioră. Tote aceste fibre uă-dată ajunse la unghiulu buzeloru, pară a se continua cu fibrele caninului și a zigomatictihii celui mare; acostă continuitate im st este numai aparentă, căci esperiențele tisiologicc dovcdescil independenta acestora mușchi umilii de altuhl. Raporturile. Acoperită de piele, sub care se desenă, mai cu seină la individil slabi, acestei mușchii! acopere pielosuhl, pă- tratulu șt buccinatorulu. Acțiunea. friunghiularulu trage în josu și puțină înafară unghiuhl buzeloru. Pe lingă acesta, elu mai dă înainte buza de josu, lungesce linia naso-labială tare tinde a deveni verti- cală, și, impingendii pielea în josu, produce subt unghiulu bu- ztlorft, dungi cu atâtil mal numerose și mal pronunțate, cu câtft individulQ este mai în verstă. Prin lăsarea în josu a unghiuriloru buzeloru, acestu mușchii! dă fisionomiel uă espresiune de întristare; deca se contracteză mal tare, elu esprimă dezgustul# 3". Ardicâtorulă superficialii, seu ardlcălorulu aripei nasului $i buzei superiore. Prepa rațiunea. Printre tăietură verticală, cam oblică de la apofisa urcătore a maxilarului superiorii la buza superior#, se se disece acestă mușchiă la nivelai# buzei. Acestu mușchii!, câte uă-dată forte micii, se prinde la par- tea de susil prin doue căpăteie, un ulii dc apofisa orbitară in- ternă a fruntahihil și de apofisa urcătore a osului maxilaril, și cekl-alaltil de partea internă a mu eh ei orbitului, sub orbicu- iarulil pleopelonl. De aci fibrele hil cobora verticală în joșii pe lungnhl aripei nasului, în urină se îndrepteză înafară, și mergi! de se sfârșesc u în raje la partea posterioră și infe- ridră a aripei nasului și la pielea buzei superiore, lingă unghii!. 374 4". Ardicătorulu adin^, seft ardicătorulu propriu (dă l/uzeloră. Spre a prei/ăti acestu wușckiu, se se restante de josă în susă jumetatea inferiorii a mușchiului orbicularu. Multtt mal marc de câtu precedentulu, acestă mușchii! este lat ii și pătrată, și se prinde susă într’o linie seini-cereulară, d’asupra găurii sub-orbitare, de desubtulft prinderiloru orbicu- Iarului, și de jumătatea internă a marginel in fer jure a basel orhitare. De aci elfi se îndrepteză de susfi în josfi și de di- nafară înăuntru, se lărgesce și lasă dintr’ensulu unu niănuchiu care trece pe subt ardicătorulfi superficialii și merge de se sfîr- șesce la aripa nasului Partea cea-alaltă a mușchiului se res- pândesce în rade pe buza superidră, unde se unesce forte tare cu pielea. Elfi constitue, în cea mai mare parte, stratula muscularii su- perficială alfi buzei superidre, și, oprinduse de uă-dată de fie- care parte subt păretele din mijlocit alu nasului, alcătuesce a- cea dungă mediană ce se află pe buza superidră. Raportulă celft mai însemnată alfi acestui mușchii! este a- cela ee-lfi are cu uervulu sub-orbitală care trece sub densulfi. Din cele de mai susfi resultă că ardicătorulu superficialu, și ardicătorulă adîncft, amândoi destinați la aripa nasului și la buza superidră, căreia îl alcătuescft stratulft superficialii, și se deosebescii prin direcțiunea loră, celft superficialii îndreptându- se de dinăuntru înafară, și celft adîncft de dinafară înăuntru, amândoi se împartil în rade și se risipescu, celft dinteifi spre unghiulă buzeloru, și celtl d’alu doilea spre linia mediană. 5°. Ziijomaticidu cehi mică. Ziijomaticuhl cehi mică pdte fi considerații ca uă dependentă a ardicătorulu! superficială și câte uă-dată și a ardicătorulul a- dincn, avândfl aceiași direcțiune ca acestft din urmă. Elfi se prinde de osulfi malarii sub zigomaticulă celft mare, adese-orl este constituita de fibrele esterne ale orbicularului pledpelorfl, se îndrepteză in josfi și înăuntru, și, ajungendă la marginea esternă a ardicătorulul adîncft, se confundă cn densulfi. Raporturile Acoperit ii de orbicularulu pleopelorii și de piele, elu acopere câni nuln și vâna labială. 375 Zigoniaticuhl cehi mică alcătuesce cn cel doi mușchi prece- denti stratulii superficialii ahl buzei superiore, stratft care di- feră după individă și este mal groșii Ia bărbații de câtil la femee. Câte-și trei acești mușchi servă a ardica buza superi- orii și aripa nasului. Acestă din urmă acțiune este forte în- seninată, pentru cu ea dilată nările și servă la iuspirațhine. f*. Cuuinulă. Caninul", care sc pdte vede îndată ce s’a restnrnatu ina- fară ardicătoruhl ailincu alu buzei superiore, se atiă aședatn pe unii plaiul mal adineft de câtil precedentulu ; astil-fehl, în regiunea ce ne ocupă s’aril afla patru straturi: stratuhl 1-ifi ar- dicătoruhl superficială și orbieidarnlfi pleopeloră; stratulă ală 2-lea, ardicătoruhl adinefi, zigoniaticuhl celă micii și zigomati- cnlil cehi mare; stratulu ahl 3-lea. caninuhl; și strahilă ală l-'ea, buccinatornhl. Acestă mușchiu se prinde susfi, mai cu sdmă, de partea cea mai superioră a adîncătnrel canine, subt gaura sub-orbitară, și dc baza apofisel urcătore a osului maxilaru, subt prinderea ar- dicătorulul adinefi. Fibrele provenite din aceste prinderi mergu, apropiindu-se unele de altele, și alcătuiescil nml corpii care se indrepteză in josu și înafară, devine din ce in ce mal super- ficialii și la nnghiulă buzeloru. parte din fibre se risipesefi în piele, și parte se continuă cu triunghiidarnln. Acoperită de ardicătorulu adîncă Ia partea sea superioră, precum și de vasele și nervele sub-orbitare, caninulă la par- tea sea interidră se află de totil sub piele; la rendulu hn, elă acopere osuhl malarii, mucosa bucală și buccinatornhl. Elfi ardică unghinlfi huzelorfi și-hl aduce înăuntru. 7”. Pătratul a bărbie!. Pătratnlii aparține buzei interiore ; elfi ară pută fi conside- rații ca uă dependență a pielosuhil; continuitatea însă a fi breloru acestonl doi mușchi este întreruptă la nivelulă măr- ginei inferidre a osului maxilaru unde aii uă prindere comună, și astfi-felă urmeză a fi deosebiți umilii de altuhl. Importurile. Prin fața lui esternă, elă se lipesce de pielea 376 buzei inferidre, prin mal bite fibrele lui. Acopere porțiunea labială inferidră a orbicularuluî buzelorft, inucbsa bucală, ca- sele și nervele bărbiei. Despărțiti la partea de josu prin ciu- turile bărbiei, pătrații se confundă la partea de sustl. Acțiunea. Mușclnulil pătrată trage in josă buza inferioră; prin ohlicitatea tibreloru sele urcătdre, fiă-care jumătate a bu- zei se află trasă în josu și inafară, și nstu-fehl buza se întinde transversalii. * 8". Buccinatorulă labialu. Pentru preparați unea acestui mușchii!, trebuie întinse bu- zele și obrazil, băgândă în gură unii tamponă; în urmă pen- tru porțiunea labială, seă orbicularulu buzelor^ să se facă pe pielea ce acopere buzele uă tăietură eliptică cure se cir- cumscrie gura. Pentru porțiunea bucală scit buccinutorulă, se se facă uă tăietură transversală, care de la unghiuță buzei să se întinză pină la maseteru și si se disece pielea. Spre a se vede bine partea posterioră a acestui mușchi ă, se se res- tărne de susă în josă arcada zigomatică și maseterulu; și spre a dobândi uă idee completă despre buccinatoră și despre or- bicidandă buzcloră, este trebuință a se studia prin falit loră posterioră seă adâncă. Mușchii buccinatorulă și orbicularulu bttzeloră, mi consti- tue decâtu unii singurii și același mușchiu, bucchiato-labială; cuadrilatară, pătrunșii de uă gaură la mijlocii, elu se întinde de uă parte, de la marginea alveolară superioră la marginea alveolară inferioră, de altă parte, de la porțiunea cea mal po- st eridră a mărginii urii alveolare din partea drdptă la porțiu- nea corespondentă din partea stângă. Tote fibrele orbicularu- luî buzeloril nu se arată a fi de câtu uă emanațiune a bucci- natorului, și studiindu-i cinevașî prin fața lorii posteridră, pote vedd că mănuchi! buccinatorului, uă-dată ce ajungă la unghiulil buzelorft, se încrucișezi între dânșii astu-fehl că labialulft supe- riorii este în mare parte constituita de iiiânucliil interiori al buccinatorului și labialuhl inferiorii de mănucbil lui supe iorl. Acestă mușchiu este compusă de mal multe straturi dintre cari cehi mai adâncii este mal sarbădil; fibrele Iul nu se prea deosibescă atâtă de bine, și conține in desimea Iul glandele sub-mucdse ale obrazului și ale buzeloril. 311 Cruveilliier împarte buccinatoruhl labialu în trei porțiuni : «), done laterale, cari sunt porțiunile bucale seft burcinatonl; Zd, una mediană sen labialâ, care este orbiculantlA buzeloril alft autorilonl, și care acesta porțiune uă sub-împarte în labiala superioră și labialu inferioră. J. Buccinutorulu, latii, groșii, cuadrîlataru, este mușchiulă propriii alft obrazului. Elu sc prinde, la partea posteriorii, de marginea alveolară superioră, de totu spațiuhl cuprinșii între tuberositatea maxilară și cresta verticală ce desparte adânci- tura canină de acestă tuberositate; se mal prinde de marginea alveolară inferioră, seu mal bine dicendă de linia oblică esternă; și în sfirșitu, între ambile ose maxilare, de d mi tendonl, din- tre cari unulu nasce din aripa internă a apolisel pterigoide, se îndrepteză drepții in josu lățindu-se, și servă înapoi de ten- donu alft constrângătorului superiorii ; cehl-alaltil tendonu se prinde de partea cea mal posterioră a mărginei alveolare poste- ridre. Din tote aceste prinderi, fibrele musculare se îndrepteză de dinapoi înainte, cele de susfl, cam piezișii de susii în josu cele interiore de josft în susu, cele mijlocii orizontală și cându ajnngft la unghinlă buzei se încrucișeză, și cele de josu mergi! la jumătatea superioră a orbicularului, ieru cele de susu la jumătatea lui inferiiîră. Raporturile. La partea dinapoi, acestă mușehiii se atlă aco- perită de ramura osului maxilară inferiorii, de maseteră și pu- ținteii! de temporala; despărțita de tote aceste părți printr’uă masă însemnată de țesătura grăsosă, precum și de unu mo- totolii de grăsime ce se observă chianl la individll cei mal slabi, buccinatoruhl se află acoperită mai nainte, de zigomati- culft cehi mare, de zigomaticuhl cehi micu și, la unghiuhl bu- zei. de caninuhl și de triunghiularulă buzeloril. Canahdft lui Stenon, până a nu pătrunde acestă mușehiii. merge d’a Iun- gulii lui; nervii bucali, ramurile arterei transverse a feței morgă paralelii cu fibrele lui; elfi acopere membrana mucdsă a obrazului. de care se aHă despărțită printr’ună așternută grosă de glande mici, numire bucale. Uă aponevrosă, numită aponevrosa bucală, acopere peste totfi acestil mușchiă; ea pare a proveni din teca fibrosă a ca- nalului lui Stenon, și a se continua cu aponevrosa buccinato- faringiană. 378 Acțiunea. Cândă «brazii sunt întinși, adică nu sunt um- tiațl de nimicii. contracțiunea huccinatomlni hingesce gura, și întinde buzele producândă încrețitura verticală a pielei obra- zului, încrețitură ce devine permanentă la bătrânețe. Cându din contra sunt, umtiațl de aeră, sdă de orî-ce altă corpii stre- ină, bucciiuitorulă, din netedă ce era, devine curbă, și pri- mul ă e tec tu a In contracțiunel lui în acestă casă, este a rea- duce fibrele in starea de rectitudine, și, decă atunci porțiunea labială nu se opune, corpurile gazdse. licuide și solide se a- runcă afară din gură cu repediciunc. D’aci resultă că bucciria- torulă îndeplitiesce ună rolă însemnată la joculă instrumente- loră de suflată. Deosebită de acesta, elă mal îndeplinesce la mcstecarea buca- teloră ună rolă însemnată, împingendă substanțele alimentare între dinți, și isgonindu-le din adencătnrile în formă de guti- erc ce se atlă între obraz! și între arcadele alveolare, If. Labialulâ, seă orbicularulă buzeloră. constitue șarpanta buzeloră, și ocupă de uă parte totă spațiulă dintre marginea liberă a buzei superidre și baza nasului, și de altă parte din- tre marginea liberă a buzei iu feri ore și dunga transversală, ce se atlă d’supra bărbiei. Acestă mușchiu piite ti considerată ca compusă de doul se- mi-orbicolari, tiă-care alcătuită de uă cordea de mănuchil mus- culari concentrici, și destinați unulti la buza superidră, por- țiunea labială superiorii, și altnlă la buza inferidră, porțiu- nea labială inferiorii, a) . Porțiunea labială superiorii. Fibrele buccinato nilul, cari alcătuescu labialulă superioră, se conducă în modulă următorii: acelea ce constitue marginea liberă a buzei, alcătuescu ună semi-cercă completă și mergă de se continuă cu buccinatorulă din partea opusă. Fibrele de d’asupra marginel libere, cari con- stitue corpulă buzei, se încrucișeză mal înteiă pe linia me- diană cu tibrele buccinatorulul din partea opusă, și mergă de se prindă de adâncătura incisivă a maxilarului din aceiași parte. b) . Porțiunea labială inferivră. Disposițiunea tibreloră buc- ciiiatorulul la baza inferidră este aceiași ca și la buza supe- ridră; deosebită de acesta, buza inferidră se completezi prin mușchiulă pătrată. Grosimea labialiloru varieză la diferiți individ!, mal cu semă 379 pe marginea liberi a buzelor ă, unde mănuchii acestora mușchi se restornă dre-cum înafară. La negrii din Africa acestă restur- nare este forte însemnată. Treime se se deosebescă grosimea buzeloră ce provine din acdstă causă de aceia pricinuită de uă constituțiune scrofuhîsă. Labiahihl inferioră este despărțită de piele prin mușchiulu pătrată, de care este greu a-lă isola, precum și pătratul ă de piele, de care se line strînsă. Ambii labiali acopere la partea dinăuntru mucusa bucală, de tare se despartă prin mici glande, prin vasele coronare și prin uă mulțime de fire nervose. Marginea liberă a mușchiloră labiali circumscrie gaura gu- rei; deosebirile în dimensiunile acestei găuri determină varie- tățile admise la mărimea gurii. Acțiunea labialiloră se pote studia: 1°, în privința închiderii gurel; 2*. în privința luărel alimentcloră; 3“, în privința jo- cului instrumentelor^ de suflată; 4°, în privința espresiunei ti sionomiel. De-uă cam dată aci nu-i vomă descrie de câtă in privința închiderii gurel. închiderea gurel se pote opera prin simpla apropiere a făl- ciloră, pe cari buzele le urineză in mișcările loru. La închi- derea gurel, ce depinde de acțiunea mușchiloră labiali, el seă se strîngă în modulă mușchiloră curbi, și iu acestu căzu bu- zele se aplică pe arcadele dințiloru, și marginile loru se li- pescă una de alta, seă acțiunea loră este întocmai ca a muș- chiloru strîngetorl (sfincteriî), și în acestă cază buzele se aruncă înafară, se zgârcescu și gura represintă uă gamă cercnlară, în locă de transversală cum este obicinuită. 5°. Ciucuruiii bărbiei. Acestă mușchiă se compune din donl mănuchi musculari în formă de cotul, cari, prin verfulu lorii, nască de fiă-care parte a simfisel, și prin baza loru mergă de se risipescă în pie- lea bărbiei. Roșii și în formă de mănuchi lîngă falca de josă unde se prindă, sarbedl și răspândiți sub piele, acești mușchi primescă câte-va fibre de la pieloșl și se îndrepteză pie- zișă de susă în josă și de dinapoi înainte. Spre a se pută vedă bine el, trebuiescă s& se studieze mușchii buzei de josu, prin fața sea posteridră. 380 Aci e locuiri a areta că în desimea buzei interiore se artă unu felii de șnură fibrosă mediană forte tare, care nasce de la simfisa bărbiei, între prinderile mușchiloră de fiă-care parte a simfisei. Mal multă seă mal puțină desvoltată, după indi- vidi, ehă se îndrepteză în josă subt buza inferidră, pe di- naintea eminenței bărbiei, cu care contribuie a-I alcătui scosă- tura, și lasă dintr’insulu pe linia mediană ună căpătâi ă mal multă seă mal puțină vokiniinosă. Aderența lui de piele pro- duce adâncătura mediană pe bărbie, care varieză în formele el după indivhjl. Acțiunea. Ciucurulă bărbiei, prin direcțiunea piezișă a ti- breloră sele, trage în susă pielea bărbiei, și ardică buza in- ferioră. pe care uă apropie de cea superidră. Contracțiunea lui strînge pielea bărbiei. VI Mușchii regiunel nasului. Deosebită de piramidală și de câțl-va mănuchi ce provină de Iu canină, de la ardicătorulă adincă și de la ardicătorulă su- perficială, regiunea nasului presintă trei mușchi de fiă-care parte, cari sunt transversu! ă triunghiulară și mușchii aripei nasului, pe cari Cruveilhier ba numită, piualuln transversu seu su- periorii și pinalulu riuțosil seă inferiorii. T. TransrersulA seil triunghiularul^ nasului. Transversulă nasului ocupă partea cariilaginosă a acestui organă, și este cu totulă străină aripei nasului propriu ijisă. Prin virfulă triunghiului ce represintă elă, se prinde de par- tea internă a adâiicăturel canine; de aci, fibrele Iul mergă, depărtându-se unele de altele, pe spatele nasului și se transfor- mă intr'uă aponcvrosă care se încrucișeză cu cea din partea opusă, și astă-felă amândoi mușchii alcătuiescă uă adevărată chingă d’asupra nasului. Acoperită de piele, de care se ține forte tare, elu acopere cartilagiulă laterdă ală nasului pe care alunecă cu înlesnire. Acțiunea. EsperienteJe fisiologice prin electricitate producă încrețituri verticale pe pielea nasului, care se atlă trasă pie- zișă de josă In susă și de dinafară înăuntru. Deosebită de a- cesta, aripa nasului se află ardicată piezișă In susă și înainte. 381 1‘inalulă transversă seă sttperiorulă. Spre a ne da seina bine de acestă mușchii!, urmezi se a- vemft in vedere că aripile nasului sunt mal de tutu consti tnite de uă piele forte tare, care se hidoesce înăuntru la ni- vehilă nărilor», și că cartilagele nasului nu se întindă de locă în desimea ăripiloră. Miișchiuh! ce ne ocupă se atiă in desi- mea acestei pieli îndoite înăuntru și se ține de densa atâtă de tare, in câtil este peste putință a-l determina direcțiunea fibrelonl. Cu tdte acestea s’a putut» constata asupra un ori! in- divieji la cari mușchiuIfi s’agăsită mal desvoltatîî, că elfi, de formă triunghiulară, nasce de la partea dinăuntru a adâncă turei canine, sub transversali! nasului, și că se s^rșescc pe marginea inferioră a aripei nasului. l’inalulă transversă servă la dilatațiunea ătipiloril nasului. o°. Pinalulă râdosil (niirti formulă unoră autori.) ■ l'maluhl rădosă, scurtă și în formă de rație, nasce din a- dâncătura incisiva a maxilarului superioră, la nivehilu dințiloră incisivi și caninii, la partea dinafară a prinderii porțiunel la- biale superiore a buceinato-labialuhil; de aci fibrele lui mergă in rade de se prindă de desubtuh! păretelul nasului și de es- tremitatea posteridră a ăripcl nasului Acoperită de mucdsa bucală și de labialulă superiorii, elă acopere osul» nuixilanl inferiorii. Piuahilă râțlosă trage narea în joșii, și jdcă ună rolă însem- nată in espresiunea patimiloră triste și a dureriloră fisice. VII . Regiunea temporo-maxilară. Mușchii acestei regiuni sunt în nttmerft de doi, maseterulă și temporalidă-. 1", Maseterulă. Pieparațiunea. Se se facă doue tăieturi pe piele, una ori- zontală pe lungulă arcadei zipomalice, ți cea-alaltă verticală incepcndu de la partea din wiljocă a cel orizontale ți mer- 382 giiulu la basa fălcii-, s6 se disece fâșiile pielei înainte și înapoi, avfndă grijă a nu tăia canalulu Iul Stenon care trece peste acestă mușckiil perpendicularii. Spre a studia fața a- dâncă a mușchiului, se se taie cu ferăstrăulă arcada zigo- matică și si se restorne inafară. Maseterulă, scurta, forte grosă și cam cuadilataril, se atlă aședatu pe părțile laterale ale feței. Elu se prinde, deoparte de marginea inferioră a arcadei zigomatice, de altă parte de fața esternă a unghiului și a ramurei fălcii inferidre. Prinderea zigomatică se face printr’o aponevrosă forte grdsă, care se întinde pe marginea anteridră a mușcliiului pe surfața și în desimea lui. Fibrele musculare născu după fața internă și după mărginele acestei aponevrose, se Indrepteză cam pie- zișă de susă in josu și de dinainte înapoi, și mergi de se prindă, seft d’a dreptulu, seu prin lame aponevrotice, de un- ghiulâ fălcii inferidre. Fibrele, cari nască din porțiunea poste- rioră a arcadei zigomatice, constitne unu măimchii scurtă, mică, de totă muscularii, care se indrepteză verticală in josu, și se prinde dinapoia precedentului, de fața esternă a ramurii fălcel. Iu sferșitu deca se restdrnă arcada zigomatică, se vede una mănuchiu musculara mal micii de câți cela precedenta, care nasce iutr’uni modil directă de fața internă a acestei ar- cade, și indreptându-se de dinafară înainte, merge de se prinde de fața esternă a apofise! coronoide și de tendonulu tempo- ralului. llaporlurile. Despărțita de piele printr’o mică lamă apone- vrotică, numită aponevrosa maseterină, acoperita înapoi de glanda parotidă, susu de orbicularula plcdpeloru și de zigo- maticuhl celfl mare, de ramurile nervului faci lu, de artera transversă a feței și de canalultt lui Stenon, care trece peste densulu de dinapoi înainte, maseterula acopere ramura fălcel inferidre, mușchiulil temporala și buccinatorulu de care se atlă despărțită printr’uml ghemu grasosii. Marginea sea anterioră, care răsare sub piele, presintă în josu, din punctulă de ve- dere chirurgicalii, unu raporta însemnata cu artera facială, căci obicinuita ea se comprimă pe marginea dinainte a acestui mușchin. Marginea sea posterioră se atlă. îmbucată de glanda parotidă. Aponevrosa maseterină este uă lamă aponevrotică subțire, 383 care in josfl se continuii cu aponevrosa cervicală, susft și îna- inte se pierde in țesătura celulară, și înapoi, pare a se des- părți in douft fol, dintre cari una constitue aponevrosa paro- tidiană, iară cea alaltă străbate intre acestă glandă și între meseterfi. Acțiunea. Acestîi mușchin este forte puternică; energia lui se pote constata, iti seria animală, prin desvoltarea arcadei zi- gomafice, și prin înseninata pronunțare a dungilord și a emi- nențeloru ce presintă ungiulft făkci de josu. Acțiunea mase- ferului este mai cu seină puternică atunci când fi fălcile se atiă depărtate una de alta. Jiirecțiunea tibrclonl maseferulnl fiiudii de susu in josfi și de dinainte înapoi, în contracțimiea lui, elu imprimă falcei uă mișcare dc josu în susu și de dinapoi înainte și înlesnesce astii-feh'i frământătura alimentelurîî. J". Temporalulă srfi Crotajitalii. Temporalului seil Crotafitulu, de la grecesce templâ, ocupă adâncătura temporală întregii și se presintă sub forma unui mnșchift lat fi, nujosfi, triunghiularii cu baza intorsă in susft. fiu sc prinde, de uă parte de totă întinderea adâncăturei temporale, precum și de fața internă a unei aponevrose nu- mite aponevrosă temporală superficială ; de altă parte, de măr- gini le și de vei folii apofisei coronoide. fibrele provenite din adâncătura temporală și din apone- vrosă, precum și din ten donul fi mase te ridul se îndrepteză, cele anteriore piez șa dc dinainte înapoi, cele posteriore de dinapoi înainte, cele mijlocii verticalii, și fote constitue uă masă mu- sculară din ce in ce mai grdsă care merge de se confundă cu uă aponevrosă forte tare, aponevrosă ce se sferșesce printr’unu tendonu groșii care se prinde de apofisa coronoidă. Raporturile. Acoperită de piele, de aponevrosa epicraniană, de mușchii urechiulară anterioră și superiorii, de arterele, vi- nele și nervii temporali superficiali, și în sfirșitft de apoue- vrosa temporală superficială, de arcada zigomatică și de ma- seterft, temporalulă acopere adâncătura temporală, pterigoidulfi esternft, puținteii! pe buccinatorii, artera maxilară internă și vasele temporale cele adencl. 384 Aponevrosa temporală superficială nasce din arcada zigo- matică, completează cutia ore-cum în care se află închisă mușchiulu temporală, și merge de se prinde de linia curbă ce mărginescc susu fața temporală. Ea nu se ține de locă de piele care alunecă pe densa; susu se lipesce de porțiunea sn- peritiră a mușchiului, in vreme ce josu rămâne între densa și între mușehiii unu spațiu umplută cu grăsime care dispa e ia persdnele slăbite. Totă la partea inferioră, ea se desparte in două lame, una superficială mai subțire, care se prinde de mu- chea esternă a margine! superiore a arcadei zigomatice; cea- alaltă, adâncă, care se pierde pe fața internă a acestei arcade. Acțiunea. Puterea temporalului, ca și a maseterulul, se mă- sură ore-cum prin adâncimea adîncăturel temporale și prin vo- lumulă apofisel coronoide, cari sunt forte pronunțate la ani- malele carnivore. Elă, ca și nmseteruhî, servă a ardica falca de josă. VIU. Regiunea pterigo-max ilară. Mușchii acestei regiuni sunt în număra de doiu : pterigoi- dianulă internii și pterigoidianulu esternă. 7". Heriffoidianulil internii- seu pterigoidianulu celă mare. Spre a pregăti acești donl mușchi, se se despartă de capă fala și porițiunea cranului situată dinaintea colonei vertebrale', se se împărțit fața in două jumătăți laterale de uă potrivii, printr’uă tăietură antero-posteriură. Pterigoidianulu internă se află aședatu adâncă în adîncă- tura zigomatică pe lunguhi feței interne a ramureî osului ma- xilară inferioră. Grosă, cuadrila tarii, elă se asemmă despre formă, direcțiune și textură cu maseteruiă, de aceia a și fostă numită maseteruiă internă. Acestu mușchii se prinde, de uă parte: 1 °, de adîncătura pterigoidă; 2°, de cârligul u aripei interne a apofisel pterigoide; 3°, de fațeta inferioră a apofisel piramidale a osului palatină; de altă parte, de fața internă a unghiului maxilarului infe- rioră. De pterigoidă se prinde printr’uă aponevrosă ce se a- semănă cu aceia a maseterului, și care se prelungește pe țața ,W5 _ internă, și în desimea mușchiului, Dintr’insa fibrele nmșcularc se îndrepteză de susu in josă, de dinăuntru în afară și de dinainte înapoi, și mergu de se prindă prin lame aponevrotiec fdrte țepene de falca inferidră. llnporfnrile. La partea dinăuntru elă corespunde la muș- chiuhl perist aii Ierni esternă și la farinx, de care se artă des- părțită printr’unn interval» triunghiular» in care se vede uă numerdsă țesătură celulară, una mare numen! de vase și de nerve, precum și glanda maxilară. La partea dinafară, ehl co- respunde*-la ramura osului maxilar» inferioră, de care se des- part» susu, prin nervele dintâi» și linguakl, vasele dintale in- feriure și ligamentulă laterala internă alu articulațiunel. Acțiunea. Acestu mușchiu, primlendu-se perpendiculară de pârghia ce este destinată a pune în mișcare, are uă acțiune forte energică, care este la partea internă aceiași ca a mase- tciulul la partea esternă. d". L^erigoidianvlil esternă. Ple.rițimdianulA esternă, scurtă, groșii, in formă de coiul, mai mică de cât» pterigoidianulă intern», este așezată in a- dâncătura zigomatică și se întinde orizontala de la aripa es ternă a apotisel pterigoide ia gâtul» condilnlui făicel interiore. Prinderile. Elu se prinde într’unu modă firii: 1“, de totă întinderea feței esterne a apofisei pterigoide și de fațeta apo- fisei palatine prin care se sfărșesce ea josă; 2", de creasta ce desparte adâncătura temporală de adâncătura zigomatică. Dc altă parte și întrunii modă mobilă, de mica adâncătnră să- pată la partea de dinainte a condilnlui osului maxilară inferi- orii, precum și de circumferența tibro-cartilagiulul interarticn- laril alu articulațiunel temporo-maxilare. La pterigoidă, elă se prinde prin aponevrose țepene cari se prelugescă in desimea mușchiului. De aci fibrele musculare se îndrepteză orizontală de dinăuntru înafară și de dinainte înapoi, și aicătuescă doi mănuchi despărțiti prin țesătura celulară, unuhl superiorii seă temporalii, și altuhl inferiorii seă pterigoidianil. Acești doi mă- uuchi musculari, prin cari adese-ori trece artera maxilară in- ternă se apropie miJă de altul», se confundă, și, prin mici fâșii aponevrotiec cari constitue vîrfnhl conului ce represiută acestă mușchiil, mergu de se prind» de gâtuhl condilnlui. 25 3W>_ Raporturile, Așcdatft adâncii, acest ti mușchiil corespunde îna- fară la ramura Rdcel inforiore, la inușchiah'i temporal ti și la artera maxilară internă; la partea dinăuntru corespunde la pterigoidianulft nternil, și în susil, la păretele superiorii alft a- dâncătnrei zigomatice. Acțiunea. Axa pterigoid ian ului esternă fi iudă îndreptată de dinăuntru înafară și de dinainte înapoi, și punctulft stil fixă la apofisa pterigoidă, contracțiunea Iul produce uă îndoită miș- care orizontală, una înainte, și alta prin care osulă se dă de partea opusă mușchiului în acțiune. Deca amendol ifinșchii se contracteză de uă-dată. falca este târâtă dreptu înainte. Pte- rigoidianulft esternă are derft uă mare putere iu operațiunea frământărei alimentelonl. SECȚIUNEA III MrSCHH MEMBBHXIRU TORACICI Mușchii meinbrihiru toracici se împartă: 1", in mușchii re giuneî spaleî; 2°, ai regiune! brațului; 3’, al regiunei ante brațului; și 4°, ai regiunei mân ei. I. Mușchii spaleî Acești mușchi sunt: deltoidul fi, susu-spinosuhl, sub-spinosnlft rondulft celn micii, și sub-scapularulfl. Rondulft cehi mare, care obicinuită este clasificată intre muș- chii acestei regiuni, a fostă descrisă cu dorsalii hl celu mare, alft caruia pute ti considerată ca accesoria. R. Deltoidulă. Preparațiunea. 1°. Se se facă pe piele uă tăietură orizon- tală care se circumscrie spala, încependă de la a treia parte esternă a claviculei până la spina omoplatului- din mij- locul ă acestei tăieturi, să se facă altă tăietură care se se co- liere verticală până la partea din mijlocii a umărului; R. să se disece ambele fâșii de piele înainte și înapoi, înlătu- ra ndtl și uă aponevrosă forte subțire care acopere fibrele mus- culare 3*7 DelloidtdA. mușchiulă muche! spaleî. numita astă-felă din pricina formei lui, comparată cu aceia a literei delta grcccscă rCs- turnată A, este unu imișcltiă deșii, răijosă, triunghiularii, înco- văiatu pe densulu, și care acopere articulațiunea scapulo-ume- rală înainte, înapoi și înafară. Prinderile. Elă se prinde de uă parte: 1°, de marginea posterioră a spinei scapulare, în totă lungimea ei; 2°, dc mar- ginea esternă a acromionului; 3°. de a treia parte esternă a- dică de partea concavă a margineî anteriore a claviculei; de altă parte, de urma dcltoidiană a umărului. Prinderea lui superioră, seă scapulo-claviculară, este întoc- mai ca aceia a trapezului, de aceia și acești doi mușchi, cu totulft deosebiți la omu, parii a nu forma, la animalele necla- viculare, decâtu unu singurii și același mușchiu. La partea de susă elfi se prinde prin fibre aponevrotice, din cari cele mai lungi sc confundă cu aponevrosa sub-spindsă. lua clavi- culă și la acromionfi se cedă trei seă patru lame aponevrotice cari esfi din aceste ose, se viră în desimea mușchiului și se conti- nuă cu fibrele musculare. Cea mai însemnată din aceste lame, care corespunde la vîrfuhi acromionului, devine aparentă sub piele !a unii indivitjl, cândfi se contractedă mușchiulă. Din aceste prinderi, fibrele musculare se indrepteză: cele din mijlocii verticalii, cele anteriore de dinainte înapoi, cele poste- riore de dinapoi înainte, alcătuiescă uă masă grdsă, lată, care se aplică pe muchea spaleî, se ângusteză, se strîngu și mergu de se sfîrșescu la urma, dcltoidiană a umărului, prin trei ten- done forte distincte, dintre cari cele doue mai însemnate, u- nulă anterioră, și altulă posterioră, se prindă de ramurile ce presintă urma deltoidiană în formă de V ■ Despre textura lui, deltoiduliî este compusă de mănuchii musculari despărțiți prin fol fibro-cclulnre, cari mergu josu de se împreună intr'ună singură tendonă. Câte uă-dată elfi se compune de trei porțiuni, urni anterioră numită c’aviculară, alta mijlocie acromială și alta posteridră seu spinală. Raporturile. Deltoidulu este acoperită de piele de care îlă desparte pielosulă, și uă aponevrosă subțire care se continuă cu aponevrosa bracială. Elă acopere articulațiunea scapulo-ume- ralâ, de care este despărțită printr’uă lamă aponevrotică care este uă prelungire a aponevrose! sub-spinale și a ligamentului ,'ÎKM coraco-acrmniotiu, și care merge de se sfirșescc la aponevrosa mușchiloru euraco-braciahi și biceps. Intre acestă lamă apo- nevrotică și intre tuberositatea cea mare a umărului, se gâ- sesce uă țesătură celulară destulă de abundantă și uă pungă serosă, și astu-felfi deltoidnlă se atlă incuri jurată de uă tetă aponevrotică și alunecă pe articulatiune. Ehl mai acopere a treia parte superiore a umerulul, apofisa caracoidă, tenddnele pectorali loră mare și mică, coraco-bracia- lulă, bicepsulă, tendonulă snsă spinosului, sub-spinosulă și ron- dulă celă mică, roii lulă celă mare, bicepsulă bracială și iu stirșită vasele și nervele circumflexe. Marginea anterioră a deltoidului, oblică în josă și inafară, este despărțită de marginea esternă a pectoralului celui marc printr’ună intei vală în care se găsesce vena efalică și uă ra- mură arterială. Marginea posterioră, subțire susă, undo se află aplicată pe stib-spiuală, josă se îngrdșă și rămâne liberă. Un- ghiuln inferioră ală deltoidului se află încălecată de bracialulă anterioră; Ia acestă unghiă se aplică cantorele. Aponevrosa forte subțire, care acopere deltoidulă pe ambele fețe și care provine de la aponovrosa sub-spinosă, la margi- nea posteridră a acestui mușchi ă se desdoiesce și fâșia super- ficială după ce a acoperită deltoidulă se continuă cu apone- vrosa bracială, ieră fâșia cea adîncă acopere tendonulă sub- spinalului și merge de se prinde de tendonulu porțiune! celei scurte a bicepsului. Jcfiuwea. Deltoidnlă este mușchiulă adductoră ală brațului; decă insC porțiunile ce compună acestă mușchiu se contractă deosebită unele dc altele, porțiunea cea mijlocie trage umărul ă inafară, cea anterior», inafară și înainte, și cea posterioră îna- fară și înapoi. Deca brațulă se atlă într’uă posițiuue fixă, precum se în- templă când vrea cinevaș! să se urce pe ună copaciu, spala e pusă in mișcare pe brațu. Susil-spinalulil. Preparațiune a. P.St se înlăture trapezului; •?*, spre a des- coperi mușchiulil In totă întinderea lui, se se înlăture clari- cula, ți se! se taie cu feristrăulă acromionulă la baza Iul. 3K!l Susil-spinalul fi, miișchid groșii, triunghiulară, latu inăimtrn și angliștii imitară, umple adîncătura susil spinală. Prinderile. Ehl se prinde dc uă parte, de doue treimi in- terne ale adincăturel susu spinale; de altă parte, de fațeta eea mul de. susu, din cele trei ce se vedă pe troeanteruhl cehi mare ah1 1111 ierului. In adâncătnra susfi-spinalâ, elu se prinde sen d’a dreptuhl prin tibre musculare seil prin lame aponevrotice scurte. De aci fibrele, apropiându-se din ce in ce mal multu unele de altele, uă-dată ce ajungă la partea superidră a articulațiunel, se con- centră pe suprafața unui tendonu care se înverteșce pe umerii si la urmă se prinde de densulu. Acestu tendonă ce pare a li mal multă unu ligamentă, se cnnfumtâ cu capsula fibrosă a articulațiunel, căreia pdte ti considerată că II aicătuiesce partea superidră. Iliiporturile, Acoperită de trapeză, de claviculă, de liga- imntulă acromin-coracoidiană și de deltoidă. susu spinalulu aco- pere adincătnra susu-spinală, vasele și nervuhl susă-scapulare, și partea superidră a articulațiunel scapnlo-umerale. Tendonnkl hu ce se confundă adese-orl cu acela ală sub-spinalului, se des- parte de subscapulară prin porțiunea cea lungă a bicepsului și prin ligamentulu accesoria ahl cap ulei orbiculare. Apvnecrosa susă spinală, forte țepănă, se prinde de muchea intrdgâ a adincăturel susu-spinale, alcătuesce teca mușchiului coprinsă în adincătură, și se pierde înafară sub bolta acromio- coracoidiană. Acțiunea. Acostă mușchin depărteză brațidu de trunchid, și astil-fehl are același servicii! ca și deltoiduhl. Acțiunea inse principal;! a Iul este de a manține la partea de susă articula- țiunea scapulo-umerală, căreia ii constitue nnă felu de boltă activă. 3°. Sab-spinalulă. Spre a prepara. acestă mu^chiu, nu e alta de făcută de câtă a desface deltoidul^ din prinderile Iul scapulare, ți a reteza cu ferăstrăulil acromionulă de la baza Iul. Sub-spinalula, triunghinlarulă, lată inăuntrii, ângustă ina- fară, umple adîncătura sub spinală în care este manținutn prin- tr’uă aponevrosă întocmai ca și misu-spinaluiu. 3(1(1 Ehl se prinde de uă parte: P, de duoc treimi interne ale adîncătureî sub-spiualo; 2". de nă aponevresă forte ‘ arc care îl■! desparte de rânduit! celu micii și de porțiunea cea lungă a bi- cepsului; 3°. de aponevrosa sub-spinală ; de alta parte, de fa- țeta mijlocie a trocanterub.il umeraki cehi mare, dedesubt uhl prinderii mușchiului spinală. In adîncătura sub-spinală elfi se prinde prin fibre cârmise, d’a dreptuln, precum și prin lame aponevrotice ce țiinl de cre- stele acestei adîncăturl. Fibrele ce pornescu din aceste prinderi se îndrepteză, cele superiore orizontalii in afară, cele urcătore piezișii de josu în susii și de dinăuntru inafară, și cele infe- ridre verticală în susii, și alcătuiescti unu corpă cârnosn triun- ghiularii, groșii, care merge la fața anterioră, și la marginile unul tendoml lată; acestă tendonu alunecă ca pe unu scrii)ătU pe marginea concavă umerală a spinei scapulare și se prinde de umenl. Raporturile. Acoperită de deltoidă, «le trapeză, de dorsa- lulă cehi mare și de piele, elu acopere adîncătura sub spinală, de care se desparte susii prin nervii și vasele scapulare su- periore, și capsula articulațiunel brațului. Marginea sea inferioră seft est rml corespunde la mușchiulu rotundulă celu mică, de care se desparte printr’uă aponevrosă. Acfiunea. Sub-spinaluhl întorce umăruhl înafară, și totil uă- dată înapoi, și prin urmare este rotitorii ști aMiidoră. Decă brațuhl se. aHă rădicați!, ehl tinde a-hl păstra în acestă posi- țiune și a-lft da înapoi. Deosebită de acesta elfi servă a sus- ține capulu nmerului. a-i împcdica strămutarea (ui înapoi, pre- cum și a apăra partea posterioră a articulațiunel scapulo-u- merate. 4". llonduhi cehi mi^lt. Rondată celu micit se deosebescu forte puținii de mușchiulă precedentă; numai uă lamelă aponevrotică și uă dungă celulară îhl desparte de sub-spinahl. Eli! nasce; 1°. din adîncătura sub-spinală, pe lungulft mărginei ci esterne, d'asnpra rondului celui mare; 2°, din lame aponevrotice ce îhl despartă de acestă din urmă mușehiii și de sub-spinală; 3°, din fața posterioră a tendonuhil tricepsulul din care csft fibrele lin inferior® adese- _3H1 ori. Fibrele lui provenite din tote aceste prinderi, constitue unu mănuchiil gresii, ce sării pute lua drepții mănuchiiihl celă mul esternil alu sub-spi nai ului, și care se îndrepteză în susil și in afa.iă, se așeză pe partea inferidră a capsulei tibrose a arti- culațiunei scapulo-umerale, și merge de se prinde prin fibre aponevroticc de partea interi oră a trocantenilvl celui mare ală umorului. Ehl are aceleași raporturi și aceiași acțiune ca muș- hiuhl precedentă. 5“. Sub-scupHlurulii. Preparoțiunea. Se se despartă de trunchi» estremilalea su- periorii intre/jă împreună cu spaht. și la urmă se sc înlă- ture, după surfața internă a sub-sczpularulul, țesătura celu- lară, (fanț{lionil limfatici, pleculu bruțial», vasele axilare și dintelatahi celă mare', si se disece cu ijrije uă aponevrosă subțire ce lu acopere. Sub-seu puia rulă, de formă triunghiulară, umple adincătura sub-scapulară întregă. Ehl corespunde la mușchii snsft-spinalu, sub-spinalO și rondulu celu micu, care alcătuicscu regiunea scapulară posteridră. Câte uă-dată insb se găsescu lame tibrose cari îhl împartă in trei porțiuni corespondente la acești trei mușchi. Prinderile. Fibrele Iul nască: 1“, din doue treimi interne a adîncăturei sub-scapulare prin lame aponevroticc ce se prindă de crestele oblice ale osului; ‘2’, din muchea anterioră amăr- ginel axilare a omoplatului, printruă aponevrosă caredesparte acestă mușchiil de rondulft celă mare, și de porțiunea cea lungă a tricepsuhu braciahl. Tote aceste fibre se îndrepteză înafară. cele superidre orizontală, cele inforidre piezișă, se apropie de direcțiunea verticală cu câtă sunt mal inferiore, se îndesă unele in altele și alcătuiescă ună mănuchiu musculară din ce iu ce mal ângustă, care merge de se confundă într’ună ten- donă ce se prinde de totă surfața trocanterului celui mică alu umerulul. llaporturile. bufa posteridră a acestui mușchiil umple întregi adâncătura sub-scapulară, de care este despărțită. în a treia parte esternă a sa, prin țesătură cehildsă și prin vasele și ncr- vele sub scapulare; mai înafară tendonulă setl acopere partea 392 anterioră a capsulei tihnise scapulo-umerale, cu care se unesce la prinderea sea de umerii. Fața sea anterioră corespunde la dintclatuin cehi mare, de care se desparte prin aponevrosa sub-scapulară și prin țesătură celulară; mal corespunde aseme- nea la vasele și nervele ax ilare și la mușchii coraco-braciahi și deltoid it. Mar (finea superiorii a tendonnhil seu alunecă în gutieră apofisei coracoide, care îi servă de scripătu, gutieră ce se transformă întrunii felii de verigă prin mușchiulu coraco- bracialu și porțiunea cea scurtă a bicepsului. Intre acestu ten- donu și aponevrosa coracoidă se găsesce, uă pungă serosă, care adese-ori se întinde până pe tendonele bicepsului ni și coraco- bracialului, și care comunică totfi-d’auna cu capsula articula- țiunei scapulo-umerale. Acestă pungă serosă înlesnesce frecă- turile tcndonulul sub-scapularului pe basa apofisei coracoide. Aponecroșa sub-scapulară este uă lamă aponevrotică tare, care completeză teca acestui mușchi» și care se prinde de mu citea adâncăturel sub-scapulare, de jură împrejunihi el. Acțiunea. Sub-scapularuhă este rotătoră înăuntru; de aceia elu se întinde, cându brațuh este întinsă înafară, și din contra se slăbesce la rotațiunea înăuntru; astft-felu denă elă are a- ceiașl acțiune ca și dorsalulu celă mare. Cândă brațulă este ardicatu în susu, sub scapularulil îlu trage în josu. Deosebită dc acesta, elă, ca și sus-spinalulu, sub-spinalulu și rondnlu celă mică, este ună mușchi» articulară, care se identifică cu totidu cu partea anteridră a capsulei fibrose, și uă ocrotesce. II. Mușchii brațului. Mușchii brațului se împartă în mușchii regi unei anteriore, cari sunt: bicepsul» umeraln, coraco-bracialulii, și braciahilă an- teriorii, și in mușchii regiune) posterior e, compusă oe singu- rul» mușchii! triceps. A. Ifociutica bracuiUl anterioră. F. Bicepsulă hraciala. Preparațiunea, Si¹ se taie pielea verticală, încependă de la mijlocul» claricitlei până la mijlocul» inchicturel brațului. Se 393 se disece ambele fâșii ale pielei ți si se taie în lungii apo- nevrosa bracialâ ere este lipită dc bicepsă printr’uă țesăturii celulară forte slabă. Se nu se atingă vasele ți nervele cari mergă d’a lunguhl margine) interne a bicepsului. Si se des- copere partea superiorii a acestui mușchiu, resturnândă de dinăuntru înafară pectoralul» cela mare ți deltoidul», tăin- du-l la prinderile lorii clavicularc. Spre a se pute vede por- țiunea cea lungă a bicepsului in totă întinderi a el, si se des- chidă susă capsula fibrosă a articnlațiunel scapulo-umrrale. Spre a se studia prinderea inferiorii seă radiată, si se inco- voie aide-brațulă pe braț», piiinda-lu în supinațiune, seil si se. amtîie acestă studia, până mal ânteiă se rară diseca muș- chii regiunel anteriore a ante-brațului. Bicepsul» bracială este ună mușchiu lungă, care alcă- tniesce stratuhl superficialii alu regiunel anteriore a brațului. Susă, ebl se atiă despărțită in doue porțiuni, inia lungă și alta scurtă, de unde ii vine și numele. Prinderile. Elfi se prinde, de uă parte, susil, prin porțiu- nea sea cea scurtă, de verfulu apofisel coracoide, și prin por- țiunea cea lungă, de partea cea mai de susu a cavitâțel gle- noide; de altă parte, joșii de tuberositatea bicipitală a radinlut Porțiunea- cea scurtă șefi coracoidiană se prinde de apofisă printrlinti tendonă lato, grosfi, care servă totfi uă-dată și co- raco-bracialnlul. Acestă tendonă se desvdltâ la urmă într'uă a- ponevrosă, din care cse uă foie aponevrotică care desparte bi- cepsuhl de coraco-braciakl. Porțiunea cea lungă seu glenoidiană, seu porțiunea încovo- iată, nasce din vîrfukl cavitățel glenoide printrlinti tendonă ce pare a ti conțin națiunea pervazului glenoidiaml; tendonulu pă- trunde îndată in articulațiune, se resucesce după capuhl iniie- rulul, intră în gutieră bicipitală care ÎI este destinată, și In care se atiă mănținută ca intr’unu canalii fibrosă, și aco- coperitfi de sinoviala articulațiune!, merge d’a hingulu gutierei, și la urmă se transformă în aponevrosa din care nască fibrele musculare. Fibrele constitue unu mușchii! rotundă care, pe la jumătatea brațului, se lipesce de corpulă cărnosă, asemenea rotundă, alfi porțiunel celei scurte, se identifică de totfi cu densulfi, și din aceste două porțiuni resultă ună singură mușcliiă grosfi, turtită de dinainte înapoi, ce se indrepteză verticală in 394_ josă, și pe lu căpOtâinlu inferiorii al O umerulul se sfirșesce printr’nă aponevrosă, care și ea se transformă întrunii ten- doixi. Acestfi tendonă se vilă de dinainte înapoi și de susii în josă îutr’ună spatio triunghiulară ce se aflu la încheietura brațu- lui între supinatorulă celă mare și intre pion atu rulă celit ro- tuudu, se încrețesc® și se rGsucesce astil-felfl că fața sea an- teridră devine posteriori, la urmă superioră; din fața lui au- teridră precum și din marginea esternă se desface uă foie a- ponevrotică care devine originea aponevrose! ante-braciale: la urină tendonulfi alunecă pe tuberositatea bicipitală a rodiu- lui și merge de se prinde de partea cea maî posterioră a aces- tei tuberosități. lla porturile. Ambele porțiuni ale bicepsului se atlă conținute, in a treia a loră parte superioră, în adâncătura subțidrel, îm- preună cn vasele și nervele axilare, intre pectoralul fi cehi mare și deltoidnlă la partea dinainte, dorsalulu celu mare la par- tea dinapoi, Totu aci bieepsulâ corespunde, prin porțiunea sea cea scurtă, la coraco-bracialu care se atlă la partea dinăuntru, și la sub- scapulară ce este înapoi și care îlft desparte de articulat lu- nea scapulo-umerală. De desubtuhl subțioref bicepsuhl cores- punde, îmi iute la piele de care este despărțită prin apone- vrosa bracială, și prin care se desenă forte bine inafară; îna- poi la nervulii mnsculo-culaneft, la mușchii coraco-braciahl și bracială anterioră; la partea tlinăiiHlru, la artera și vinele braeiale și la nervul a mediană; tote aceste organe sunt ocro- tite de densnln pe lungulu margine! sale esterne. Este de observată aci că porțiunile de cari vediuămă că se compune bicepsulă, îșî schimbă posițiunea loră una in pri- vința celeî-alalte, după cnm umărulu este in rotațiune înăun- tru seu inafară; iu casnln dinteiu, porțiunea cea lungă se pune dinapoia celei scurte și chiară uă încrucișezi, puindu-se la partea sea internă; în casuhl de ală doilea, intervalulu ce desparte aceste 5 se află in pronațiiiw, bieepsnhl întiirce mul înteiă radiulă de dinăuntru inafară, și in urină, seu totfi de uă-dată, incovoie ante-brațulu pe brață; în casnlu d'ânteiu elu este numai in- covăitoră; în casulă ală-doilea este totă într’uă vreme inco- văitoră și supinatoră. Mișcarea fncovăielci presintă uă întindere in proporțiune eu lungimea fibreloră musculare ; la începută, mușchiulă tiimlă pa- ralelă en osele asupra cărora îsî operă acțiunea, intensitatea el este slabă, eu câtă ensfi ante-brațidă devine inaî perpendi- culară pe axa brațului, cu atâtă mai multă acțiunea lui este mai energică. Mișcarea supinațiuuei este din contra mat energică la înce- pută, pentru că tembnulu mușchiului se atlă atunci înfășurată pe după tubcrositatea bicipitală și ii este perpendiculară; la urmă tendonulu se desfășură până ce devine paralelă cu axa radiului. Cându osele ante-brațului se atlă într’uă posițiune tixă, pre- cum în acțiunea urcureT pe ună copaciă, bicepsulu încovoie bra- țtdă pe ante-brață. 2'. Coram-bracialulA (oraco-braciahdii, care se vede îndată ce s’a înlăturată del- toidulă, este mușchiulă celă mal mică alu brațului; elă se atlă la partea internă și superioră a umărului, și in jumătatea Iul superhiră este unită cu porțiunea cea scurtă a bicepsului. De ud parte elă se prinde de virfulă apotise! coracoide, de altă parte de fața și de marginea internă a umărului, cam pe la jumătatea acestui osă. De apofisa coracoidă elă se prinde : 1“, printr’uă aponevrosă care se prelungește pe partea sea anteridră, și care servă și la porțiunea cea scurtă a bicepsului; 2°, printr’uă foie fibrosii ce desparte acești doi mușchi. Fibrele musculare ce nască din aceste două aponevrose, st; îndrepteză in josă, inafară și pnțintelă înapoi, constitue ună mănuchiă care se îngrdșă mal ânteiă, se subțiăză la urmă și merge de se prinde de partea mijlocie a mărginei interne a u- mărulul, între braciahdă anterioră și bracialulă posterioră, prin- tr’unu tcndnnă lată. 396 Raporturile. ’ Acoperitii de deltoida, de pectoralul» celă mare și de bicepsfi, coraco-bracialuiu acopere sub-scapularulu, dor- salulfi celu mare, rondulu celă mare; elu mai acopere la par- tea de susu, artera axilară și artera bracialâ, nervul» mediană și nervulă musculo cutanen: mal la vale corespunde numai la marginea esternă a arterei braciale și a nervului mediană, astă- felă că tendonulă lui numai desparte artera de oști. Nervnlu inusculo-c.utaneu ilă străbate, ceia ce Ia și dată numirea de muștchiulli ftltitiHnil ală lui Casserius. Acțiunea. Acestă mnșebiu duce brațul» înainte și inăuntrii. și totu uă-dată ilă aulică in susă ; deca brațulfi se află fixată, elfi duce muchea spalel In josu ; deca brațnhl este adus» îna- poi și întorșii înăuntru, elfi ilă readuce înainte, și in același timpi ilă înverteșce înafară. T. Bracitihdâ anteriorii. Spre a prețplti iituxckiulfi bracialu, si se taie in curme- zișă bicepsul îl la apă prinderea deltoidului de umerii, și sc se ristorne pe antdnata partea inferioră a acestui mușchiul. Aședatii dinapoi» bicepsul uf, pe partea anterioră și inferioră a umerulul, acestă mușchiă este gros», și prismatică. Elă se prinde, de uă parte: 1”, de nmCră, de desubtulă urmei delfoi- diane pe care uă îmbrățișezi despicându-se; 2°, de fața in- ternă și de fața esternă, precum și de marginile anterioră, in- ternă și esternă a aceluia-și oști; 3“, de aponevrosele înter- musculare esternă și internă; de altă parte, de fața inferioră a apotisel coronoide a cubitulul, la uă urmă forte aspră ce se găsesce aci. Fibrele musculare, ce se prindă de umerii d’a dreptul fi, se în- drepteză, cele mijlocii verticală în josu, cele esterne piezișă înăuntru și cele interne piezișă înafară. Tote fibrele acestea se sfirșescu pe fața posteridră a unei lame aponevrotice lată susu, care se înverteșce pe marginea esternă a mușchiului, se vîră adânci'), și constitue uă tecă a- ponevrotieă deschisă la partea internă, care concentrez» în- tr'însa fibrele musculare și merge de se prinde de desubtidu apofisei coronoide a cubitulul. Raporturile. Fața anterioră a bracialulul anteriori') cores- .397 puiule la bicepsfi, ia nervulft musculo-cutaneu, la aponevrosa bracială, la artera bracială la vinele braciale și la nervnlb me- diană. Fața internă corespunde ia pronatorulu celft rotundil, la nervulft cubitalfi și la tricepsulft bracialh de care nă desparte aponevrosa inter-muscnlară interna. Fața estermî este în ra- portfi cu supiuatorulfi celft lungii, și cu prirnulu radialu esternă, de care se desparte prin nervulft radialii. Fața posterioră în- conjdrâ fața internă și fata esternă a umCruluI de care se prindft fibre musculare, și josft acopere partea anterioră a ar- ticulațiunel, pe care uă ocrotesce prindem! u-se chiarfi din fi- brele musculare de ligament ulu autori mii alft acestei arti- cnlațiuni. Acțiunea. Braduluiii anterioră este tncovăielorultl ante-bra- fulul pe brațu și alft brațului pe ante-brațu. Acestft mușchift, priudendu-se de umbrii, are pe ante-brațti uă acțiune niultft mal energică de câtfl bieepsulft. Din prinderea bicepsului de radift și a bracialuiui de cubitft, resultă că mușchii încovăietorl ai ante-brațuhil se împartă in- tre cubitft și între radift, precum încovăietorii gambei se îm- partă între tibia și peroneft. Bracialulft anteriorii contractâii- du-se tinde, încovăindft ante-brațulfi, a lft duce înafară, în vreme ce bieepsulft ihi duce înăuntru. Deca amendoî se contracteză în aceiași vreme, încovăietura este directă. B. Itegiuuea bracială posteridră. Tricepsulft bracială. I‘repara ți mic. Spre a descoperi acestă mușchift, treime si se înlăture pielea și aponevrosa regiunel posteriore a brațu- lui; se se ristorne de josă in susă deltoiduhl, și si se (li- mine^e porțiunea cea luw/ă a tricepsulul printre rondulă cehi micii și celu mare, pană la marginea exilară a omoplatului. Spre a pute întinde acestă inoșchhl și a-lă diseca cu mul multă înlesnire, trebuc si se încovoie antre-brațulă pe brață și si se dea umfruhl în abducțiuue. Tricepsulft bracială, forte vokiminosft, alcătuesce singură totă regiunea posteridră a brațului, și este împărțită susfi în trei porțiuni, una esternă, una internă și una mijlocie seft lungă. Prinderile.. Elă se prinde, de ui parte, susă: l*, prin por- țiunea sea mijlocie, seil pori lunea cea lungă, de căpetâinlă de josu ală cavitățel gleuoidale a omoplatului, precum și de par- tea vecină a margine! axilare a aceluiași osu; 2’, prin porți- nea sea esternă. de totă fața posteridră a umerului ce se artă din susiilă gntierei radiale; 3’, prin porțiunea sea internă, de totă fața posteridră a umorului, ce se artă din josulu gutierci radiale. de marginea internă a umerului și de aponevrosa în- ter-musculară internă. De altă parte, de partea posteridră și superidră a olecranului. Porțiunea cea lungă, seu mijlocie se prinde printr'ună ten- douu, care se confundă cu pervazulu cartilaginnsu glenoidiană, întocmai ca și tendonulu porțiune! cele! lungi a bicepsului. Acestă tendonu turtită de dinainte înapoi, se desdoiesce in două lame aponenotice împreunate prin marginile loru esterne, dintre cari cea posteridră este subțire și scurtă, și cea anteridră, forte grdsă, se prelungesce până la partea din mijlocii a muș- chiului. D aci resultă că capulu umerului este înfrenatu josu prin tendonulă porțiune! celei lungi a tricepsuhu, precum este susu înfrenatu de tendonulu porțiune! celei lungi a bicepsului. Fibrele musculare născu din mal susu «lisele două lame a- ponevrotice, și alcătuescu unu măuuchiă turtită de dinainte înapoi, care se învtTtesce pe densulă, astu-felă că fața sea an- teiidră devine posteridră, și vice-versa; cu modulă acesta, a- poneirosa cea mai marc, care mal ânteiă era anteridră, se artă în urmă la fața posteridră a mușchiului. Fibrele eșite din a- ccste doue aponevrose, sc îndrepteză în josă și puțină înafară și mergă in sfîrșitu de se prindă de fața anterierâ, duru cele mai multe de fața posteridră a unei aponevrose care, prin marginea sea esternă, se continuă cu aponevrosa prin care se sfîrșesce mănucliiulă celu esternă. Acestă aponevrosă de la căpetâinlă porțiune! celei lungise grăinădescc, devine forte grdsă, se indoesceîn formă de semi-conă, înăuntrulU căruia vină de se sfîr- șescă fibrele musculare, și merge de se prinde printr'uă masă fibrosă, de partea cea mai posteridră a apofise! olecraniane, la partea dinafară a porțiune! interne a tricepsului. Intre tendo- nulă acesta și între olecranu se atlă uă pungă serosă. Porțiunea cea esternă, șefi înr/iuneu ce t mare esternă a tricepsului se prinde prin fibrele sele de fața posteridră a u- 399 m&rulul d'a dreptul A, seu prin mămtchil aponevrotid. Fibrele se tmlreptlză de sustl în joșii și de dinafară înăuntru, și măi tdte mergu, unele Ia fața anterioră a aponevrosel de la căpe- tâiuhl porțiunel celei lungi, cele-alalte la fața anteridră și la marginea esternă a unei aponevrose late și foi te țepăne, care se atiă pe partea posteridră a mușchiului, și care, prin mar- ginea sea internă, se «nesce cn aponevrosa porțiunel celei lungi. Fibrele cele mai inferiori! ale marelui esternu, forte scurte și orizontale, parii a se continua cu mușchi ui ft anconeu. IbrțiuMu internă a tricepiulul, seu porțiunea cea mare in- ternă a bicepsului este acoperită mai peste tutu de porțiu- nile precedente, și este cea mal scurtă și cea mai mică din câte trelc. Fibrele eî, cari se prindă de umArtl seft d’a drep- tulii, seă prin mănuchii aponevroîici, se indrepteză în diferite direcțiuni, unele esterne ce mergu in josu și înăuntru la fața anteriorii a aponevrosel porțiunel esterne seil d’a dreptiilu la olecranu; altele interne ce se indrepteză in josu și înafară și se sfîrșescil, unele la marginea internă și la fața anterioră a tendonulnl porțiune! celei lungi, ierft cea mai mare parte d’a drept ulii la olecranâ, la partea dinăuntru a tendonulnl porțiu- ne! cele! lungi. /{aporturile. Acoperitii mai în totă întinderea lui de apone- vrosa bracialâ," care îhl desparte de piele și sub care se de- simi forte bine, tricepsulft acopere fața posteridră a umorului, partea posteridră a articnlațiunel cotului, nervulu radialu și ar- tera umerală cea adâncă, și este despărțit il de mușchii regi li- nei anteriore a brațului prin aponevrosele inter-musculare es- ternă și internă. Porțiunea cea lungă, seil scapulară este în raportă cu deltoidulft și cu rondidu celQ micii, care se atiă îna- poi, și cu sub-scapularulti, rotundului celu mare și dorsalulft cekl mare, cari sunt înainte. Acțiunea. Tricepsulft întinde antrbrațnhl pe brațîi; câte-și trele porțiunile contribue la aedstă mișcare, den! mai cu semă cea esternă și cea internă. Porțiunea mijlocie, care se fixeză pe mul osii forte mobilii, un pdte ave uă acțiunea însemnată, de câtft cu condițiunea ca scapuhilft se se afle imobilii. (andu olecranu] ti devine punctuhl cekl tixft, cum de esemplu la acrobații cari umblă pe manele lorii, tricepsulft întinde bra- țul ft pe ante-brațfi. 4fX> C. Aponevrosa bracială. Aponevrosa bracială nasce smu din claviculă, din acromi- onă și din spina omoplatului, și se continuă cu aponevrosa sub-spinală. La partea dinăuntru, ea nasce din teudonele pec- toralului celui mare și dorsalului celui mare, și în interva- lul» loru, din țesătura celuldsă a subțidrel. F.a acopere bra- țul» și se sfirșesce împrejurul» articulațiunel cotului, unde se continuă cti aponevrosa anti-bracială, și se prinde de diferitele eminențe osose dinprejurulu acestei articulațiunl. Fața sea superficială este despărțită de piele prin vine și nerve cari străbătu aponevrosa și se învestesc» dintr’insa cu teci mai multă seft mai puțină lungi. Din fața sea adâncă se desfacă mal multe foi aponevrotice cari constitue tecile mușchilor» și îi isoldză unii de alții. Acestă aponevrosă deca se aplică pe mușchi într’unu modă destulă de slabă ca se nn-i împedice a aluneca în mișcările loră, este destulă de tare spre a se opune la strămutarea loru din loc». De ambele părți, atâtă la marginea esternă. câtă și la marginea interna a umăr ului, ea se iugroșă și trimite după fața ei internă uă foie forte tare. întocmai ca păreții inter- musculan ai aponevrosel femorale, care împarte teca bracială în două teci mari principale, una anterioră destinată mușchi- lor» regiune! anteridre: bicepsului, bracialului anterioră și cora- co-bracialulul, și alta posterioră destinată tricepsulul bracială. Păretele inter-mnseulară esternă nasce din muchea ante- ridră a culisei bicipitale, se confundă eu marginea posterioră a tendonuluî deltoidului, și ajungând» la marginea esternă a nmerului, aci se lățesce și desparte mușchii anteriori de muș- chii posteriori, dintre cari tricepsulă și bicepsul» se prindă prin fibrele loră de densul». Nervulă mediană și artera ume- rală cea adâncă străbată forte piezișă acestă părete esternă, și din posteriori ce erau, devină anteriori. Asta-fel» tecile a- cestul nerv» și alu arterei întrețină uă comunicațiune între teca anteriiiră și tăca posterioră a mușchilor» brațului. Păretele inter-muscnlard internă, mal lat» și mai gros» de câtă cel» esternă, de formă triunghiulară ca și acesta, nasce după muchea posterioră a culisei bicipitale, de desubtulă rondului celui mare, se continuă cu tendonu!» coraco-bracialu 401 Ini, cu care se confundă in parte, merge d’a lungnltl marginei interne a nmeruhii, de care se lipesce, și se sfirșesce la tu- berositatea internă a acestui osii. Nervulii cubitalu, care in partea lui de sustl se atlă pe partea anterioră a acestui părete, îhl străbate mat în joșii și se aplică pe fața lui posterioră in- tre prinderile tricepsului. Din aceste doue mari teci pornescu: P, teca mușchiului del- toidă; 2°, utl lamă aponevrotică subțire, cu fibre verticale cari mergă desvoltându-se de sustl în josă, desparte bicepsul u dc bracialnlu anterioră și devine una din originile aponevrose! anti-braciale; 3’, teca vaseloră braeiale și a nervului medianii, în care intră sustl vena basilică și nervii cubitalu și cutanefi internii, tecii ce s'a numită cnnalulii bracială, analogă cu ca- nalulu femorală, și care pune in comunicați mie țesătura celu- losă a încovăieturei cotului; 4°, uă lamă aponevrotică care deși parte în jumătatea de sustl porțiunea cea lungă a tricepsuhi- de cele-alalte două porțiuni. Totu din acestă tecă bracială născu tocile particulare ale vineloru cefalică, basilică mediană, precum și ale diferitelor» ramuri de nervi ide brațului. UI. Mușchii aiite-brațitluT. Mușchii ante-brațuluî se împartă în mușchii reginnei ante- riore, esterne, și posteriore. A Mușchii regiunel anteriore. Acești mușchi alcătuescă patru straturi forte destinse; cehi dinteiil este constituită de prouatorulă cehi rotundă, radialuhl anterioră, pălmarulă cehi subțire și cnbitaluhl anteriorii; stra- tuhl alu doilea, se compune de încovăitorulil superficialii alil degeteloril; stratulu alil treilea, de încovăitorulil adâncă alil degetelortl, și de încovăitorulil celu lungii ahl degetului celui marc; stratulil ahl patrulea de prouatorulă cehi pătrată. 7°. Prouatorulă celă rotundă. Acesllt mușchiu se vede îndată ce s'a ardicată porțiunea internii și anterioră a aponevrosel anti-braciale. 26 402 Pronatorulă celă rotundă, celă mal superficialii din mușchii regi unei interne și anteriore a antebrațului, este voluminosu și răsare sub piele ia partea dinăuntru a incovâiturei cotului. Prinderile. Elă se prinde, de tul parte de tuberositatea in- ternă a umerulul numită epitrodea, pronntoră uă cordeluță subțire. Î I Reparat iu nea acestui mușehiii la palmă și la degete este comună cu o incovăietorulul adâncă. Pentru acesta se se taie rerticală lir/amentulă inelară anterioră ală carpului și si se înlăture aponevrosa palmară ; si se studieze în același timpii modulă cum se presintă acestă aponevrosă la capetele âseloru metd carpiane, precum ți raporturile la palmă ale tendone- loră încovăi'toriilut superficială ți ale încovăietorului adâncă, fn urmă si se disece ți si! se restârne tecile degetale spre a se vede modulă după care tendânele încovăietorului superfi- cială se despică și să răsucesc ă spre a menține teudonele co- respondente ide încovăietorului celui adâncă. Incovăietorulă degeMâ superficialii, lată, turtitil, grosă și despărțim în patru porțiuni la partea de joșii, alcătuesce sia- gură ah! doilea strat Ci ah! mușchilorii reginuel anteridre a ante- brațului. Prinderile. Eli! se prinde, de uă parte: 1", de epitroclee; 2⁹, de apofisa coronoidă a cubitului; 3”, de marginea ante- ridră a radiului; de altă parte de a doua falange a coloră patru degete din urmă, Prinderea lui la epitroclee se face printr’nnn tendonft ce a- parține totă uă-dată și nmșclulmu stratului superficială; la cu- bită, prinderea se face de uă eminență ce se vede dinainte la partea internă a apofisel corouoide, și la radia, de porțiunea super idră a margine! anteridre a acestui osii, de care susu sc mal prinde și supinatoruhl cehă scurtă, iară mal josă îiicovă- ietoruhl degetului celui mare. Ună mare numeri! de fibre mus- culare mal nască din foile aponevrotice ce despartă acestă mușchiu de mușchii stratului superficialii. Din tote prinderile acestea, fibrele musculare se îndrepteză verticală in josă și akătuiescă nun corpă cărnosă latu și gresii ce se împarte îndată în patru porțiuni, cari înșirate mal ântâiii câte-șl patru în rendă, se așiklâ pe urmă în două straturi, unulu anteriorii multă mai mare, alcătuitii de divisiit- nile destinate degetelonl mijlociii și inelară, și altulil posteriorii mal mică alcătuită de divisîuuile degetului celui micii și a in- dexului. Fiă-care din aceste divisiunl constitue unu mușchii! mică cu tendonuhi seă proprii! și tote împreună trecu sub li- gamcntuhl inelară alil carpului, de uă-dată cu ncrvuhi mediani! aședatii in afară și cu teudonele incovoitoriloril adinei a to7 degetdoiQ și celu propria alil degețelul celui mure. Acesta mănuchiă de tenddne intră în palma mânei și se împarte, după cum vomă vede mal la vale, după ce vomă descrie și mușehiulu încovoitorulă celă adincu. Raporturile. Acoperită de prouatorulă cel i rotundă, de ra- dialuhl anterioră, de pălmarulă celu mică, de cubitahihl anterioră și de aponevrosa ante-bracială, acestă mușchii! acopere înco- văitorulă celă adîncă, de care se atlă despărțită prin nervulu și vasele cubitale, precum și de nervul ă mediană și de înco- v ni toridă propriii ală degetului celui mare. 6"“. Incowitorulll ttdincă alu defieteloră. Preparațiunea. Acestă mușchi# se află preparată iudaici cc sa tăiată în curmeziș# încowitorulu superficială și cMtululă anterior#. Incovoitorulll adine# atu degetelor#, așezată sub cehi prece- dentă, pe care ilă întrece în vohimu, se împarte josă ca și densul ti în patru porțiuni. Prinderile. Ehl se prinde, de uă parte: 1", de trei pătrimi de susă a feței interne și a feței anteriore a cubitului; 2", de partea internă a apotisei coronoide a acestui osă, hitro adin- cătură ce se atlă dinapoia eminenței de care se prinde li- ganientulă laterală internă ahl articulațiunel cotului ; 3°, de doue treimi interne a ligamentului inter-ososă ; 4°, de porțiu- nea aponevrose! antibraciale care acopere partea internă a cu- bituhil; 5°, in sfîrșită prin câte-va tibre, de partea dinăuntru a radiulul, dedesubtulă tuberositățil bicipitale. De altă parte de partea anterioră a basel ultimeloră falange ale celoră din urmă patru degete. Fibrele cihndse ce nască din numerosele prinderi antebra- ciale se indrepteză verticală în josu și alcătuiescă tină mă- nuchiă care merge îngroșindu-se și care nu întârdiâ a se îm- părți in patru porțiuni seă patru mușchi mici. Acești patru mușchi, așezați unuhl lîngâ ahuhl, se sfîrșescă prin temb'me turtite ce se vădii pe doue treimi interiore a feței anteriore a mușchiului. Câte-șl patru tendonele se vîrâ sub ligament ulft inelară anterioră ahl carpului, împreună cu nervulii mediană și cu tendonele încovoitornlnl superficială, și încovoitorulul de- getului celui mure; aci ele se vtdil aședate dedesubtul fi temb»- neloră incovoiturului superficialei, deni nu in doug straturi ca acestea, ci nnulă lângă altulu, unite între densele printr’uă țe- sătură celulară desă și prin cordeluțe tendinose întinse de la unulu la al tulii. Numai tendonuhl indexului rămâne liberii, de aceia și mișcările acestui deget fi sunt nedependente de mișcă- rile celor-alalte degete Uă-dată ce au eșitO de sub ligament ulii inelarii, tendonele se depărteză unele de altele; asemenea și tendonele încuvoito- rulnl superficialii se desfăcu, se pinul dinaintea tendiindorft co- respondente ale îneovoitorului adincă, și mergă împreună la articulațiunile metacarpo-falangiane. Acolo intră mal ântâiă într’uă t^că fibrosă forte țepănă, care provine din aponevrosa palmară, și in urmă întraltă tecă care transformă în canalii gutieră anterioră a falangelor». Decă se deschidă cu bisturiuhl aceste trei deget ale, se vede tendonulă îneovoitorului superfi- cialii că se lățesce și se scobesce în formă de gutieră spre a se aplica de totă pe tendonulă îneovoitorului adincu. I ă-dată ense ce ajunge pe la mijloculu primei falange, tendonulă îneovoitorului superficială se despică spre a lăsa se treci ten- donulil îneovoitorului adincu. se resucesce după densulO, astă- felă că din anterioră ce-î era, îl devine posteriorii, fâșiile în cari s’a despicată se împreună, formdză uă gutieră cu conca- vitatea înainte, ierăși se depărtezi unele de altele, și mergă în sfrșitu de se primiți de marginile aspre ale falangei a doua. Din contra, tendonulă îneovoitorului adîncti, după ce a stră- bătută teca alcătuită de incovoitorulu superficială, merge de se prinde de căpătâi ulii superiorii ală falangei a treia. Acestă disposițiune a tenduneloru încovoitoriloră superficială și adincă, a făcută ca celă d’ântâiă se fie numită strâbătutulfl și celă de ală douilea străb^Mtoritlil. Raporturile. Ele sunt diferite la ante-brațu. la palma mâne! și la degete. La antebrațit, încovoitoruhl adincu se află acoperită de în- covoitoruhl superficială, de care se desparte printr’uă foia a- ponevrotică nccompletă, și de nervulă mediană, și acopere cu- bitulil, ligamentulă inter-ososă și pronatorulă pătrată La par- tea dinăuntru, elă corespunde la cubitahilă anteriorii: la par- tea dinafară, la încovoitoruhl degetului celui mare da lungulu KH» (•funia se atlă aședată. Nervulu și vasele cubitale, cari mal ân- tâiă se află intre densulă și intre incovoitorulri superficială, îhl despartă la urmă de cubitahdu anterioră. La palma manei, se află sub tendonele încovoitoruhu su- perficialii, și acopere mușchii inter-osoși și addiictorulă degetu- lui celui mare. Lambricoșii nasc ii din tendonele hii. La porțiunea degetală, elă corespunde, înapoi la gutierele falangiane, la articulațiunile metacarpo-falangiane și falangiane; înainte la tendonele încovoitoruhu superficialii și la tetele fi- brose ale degeteloră. Acțiunea. Atâtă hicoi'oiloruhl superficialii, câtă și celă a- dlncă încovoie a treia falange pe a dona, acesta pe cea d’ân- tâiă, cea d’ântâiu pe metacarpiamdă corespondentă, și in sfir- șită mâna pe antebrațe, Incovoitorulu inse superficial0 nu are nici uă acțiune asupra falangei a treia; deră prin prinderea sea de tuborositatea internă a umeruhu contrilme la încoitura antebrațului pe brațu. Despicătura tendoneloru încovoitoruhu superficial ti servă a alcătui tecile tendonulul cehii adîncă și ale înfrfna. 7". Incoroitorulă cela lungă alu degetului celui mare. Acestă mușchiu lung i, voluminosă și în formă de pană, se află aședată pe același plană ca și celă adâncă, la partea di- nafară a căruia elă ce găsesce. Prinderile. Elă se prinde de uă parte: 1°, de trei pătrimi de susă a radiulul; 2°, de partea vecină a ligamentului inter- ososă; de altă parte, de căpătâiulă de susă alu ultimei fa- lange a degetului celui mare. Fibrele musculare se îndrepteză verticală in josă și mergă de se continuă până la ligamentulă inelară ală carpului cu tendonulă acestui mușchi ă ce se atlă alături cu tendonele în- co voitorul ui adâncă, și care trece pe subt acestă ligamentă, se încovoie după trapeză și se îndrepteză la urmă in curme- zișă înafară, pe lungulă primului ineta-carpiană. Vă-dată ce a- junge la articulați unea metacarpo-falangiatiă a degetului cehii mare, tendonulu se viră într'uă tecă osteo-fibrosă în tocmai ca a celoră-alaltc degete, și merge de se prinde de căpPtâiuhl su- perioră ală falangei unghiale. D<)_ [{aporturile, Acoperită de încovăietoruhl superficialii, de ra- diahilă anterioră, ele supinatorulă cehi lungă și de artera ra- diahl, elu acopere radîuhl, ligamentulil iAter-ososă de care îhî despartă nervele și vasele inter- osdse, și mat josă pronatornlă celă pătrată. Tendonulă Iul cehi mal esternă din cele-alalte tendone, n'-dată eșită de sub ligamentulă inelară, se vira în- tre mușchii eminenței tenare, și Ia urmă in gutieră fibro-osdsă. Acțiunea. Acestă mușchii! încovoie ultima falange a dege- tului cehii mare pe cea dintâiil, și cândă se coutracteză mal tare, încovoie acestă din urmă pe meta-carpiană. Prin rEsuci- tura lui după trapeză, aduce falangele înăuntru incorăindu-le, și devine astă-felu ună mușchiu opuntltoră. I^onatorulă celă pătrată. Preparațiunea. Se se taie iu cunue^ișu, tote tendonele de la partea inferiorii a ante-brațulul, și acestă mttxchiii se află preparată. Acestă mușchiu mieii se atlă așeejată Ia partea inferiorii a regiunel anteriore a ante-brațulm, și h alcătuesce singură st râ- tul ii celu maî adâncă. Elă este cuadrilatară și groșii. Prinderile. Elă se prinde: 1’, de pătratuhl inferiorii ahl marginel interne a cubitulul, pe care dre-cum se înfășură, pe câtă vreme acestă margine se află aruncată înapoi; 2”, de ml lamă aponevrotică, multă mai grasă josă decât ă susu, ce o- cupă a treia parte internă a mușchiului; 3°, de totă porțiu- nea feței anteriore a cubitulul. Din aceste prinderi, fibrele se îndrepteză orizontală înafară, și mergu de se prindă de a pa- tra parte inferidră a marginel esterne, a feței anteriore și a marginel interne a radiuhii. [(aporturile. Acoperită de încovăietoruhl adâncă ahl dege- tolorn, încovăîtoruhl degetului celui mare, păhuarulă cehi mare, cubitahilfi anteriorii, și arterele radiale și cubitale, elă acopere amendoue osele an te-b rații lui și ligamentulă inter-ososă. Acțiunea. Pronatorulu cehi pătrată apropie osele ante-bra- țulul între densele. Eh1, înfașurându-se pe cuhitulă care stă iin- mobihl, întorce radiuhl pe cubită, și prin urmare este pro- natoru. ni_ B. Mușchii regiuneT esterne a ante-brațului. Mușchii acestei regiuni sunt supinatoruhl celh lungii, doi radiall esternl și supinatoruhl cel ti scurt ii. 1". Supinatoruhl celă lunyit. Preparați tine. Porțiunea bracială a lungului supinatorft să află preparată prin diuecțiltuea bracialulul anterioră și « tri- cepsniuî bracială. Porțiunea linii/ului snpinatoră, care cores- punde la aute-brață, se prepară prin înlăturarea aponevrosel care acopere partea esternă și anterioră a mușchiloră acestei regiuni. Acestu mușehiii, celu mai superficialii dintre mușchii regiu- iiel esterne și anteridre a ante-brațului, aparține totfi uă-dată atâtu brațului, cât ii și arite-brațulul i alcătuesce în mare parte ard irit ura oblică ce mărginește la partea dinafară încheietura cot ui ui. Elfi este lungii, turtitil, cărnostl in douC treimi snpe- riîmpărțită la partea inferidră în două porțiuni, din cari una se prinde de osulu sesamoidă es- ternă și cea-alaltă de osnlă sesamoidă internii. Cruveilhier insă nu consideră ca făcendil parte de acestă mușchiu, decât ti por- 427 țiunea ce se prinde de sesamoidulft esternă, lâsându adductoru- lul totă ce se prinde de sesamoidulft internft. lYinderile. Procedândă de joșii în susă la preparațiunea a- cestui mușchii!, elu se presintă. în formă triunghiulară, multă mal mare de câtă precedentii, despicată susă în doue. Elă se prinde: 1°, de apofisa trapezului; 2°, de marginea inferiorii a ligamentului inelară; 3°, de totă porțiunea încovoiată a acestui ligamentă care alcătuesce teca radialului anterioră; 4’, de o- sulu celă mare. Din tote prinderile acestea, fibrele cărnose ce născu, unele d’a dreptul», altele prin fibre aponevrotice. se îndrepttțzft în josă și inafară. cu atâtă mai multă piezișe cu câtă sunt mai interne, se stângă unele lingă cele-alalte din ce in ce mal multă, și alcătuescă ună mănuchiă grosă care se prinde de osulu sesamoidă esternă ală articulaținnei meta- carpo-falangiane a degetului celui mare, și prin acestă osu, de prima falange. Raporturile. Incovoitorulă celă scurtă se atlă acoperită de aponevrosa palmară esternă, de tendonulă încovoitorului pro- priii celă lungă ală degetului celui mare, și mai la partea dină- untru de tenddnele inco voitori loră. Elă acopere primulă inter- ososă dorsală, puținteii! marginea esternă a adductorului dege- tului celui mare, și tendonulă radialului anterioră. Marginea lui esternă corespunde la abductoridă celă scurtă, de care este lesne a-Jă despărți, și la opunatorulă, eu care se confundă de multe orî. Marginea sea internă forte distinsă mai ânteiu de adductornlu, susă se confundă de totă cu den- sul 0. Acțiunea. Departe de a încovăia degetulă, elă îlă aduce mal multă înainte și înăuntru, și prin urmare este ună opunătoril seă ună adductoru. 4\ Adductorulă degetului celui mare. Acestă mușchiă de formă cu totulă triunghiulară, este ceh! mal vtduminosă din mușchii degetului celui mare. Prinderile. Elă se prinde: 1°, de intrega margine ante- ri6ră a metacarpianuhn ală treilea, precum și de fața anteri- dră a osului celui mare; 2°, de partea anterioră și superiori a trapezoidulul; 3“, de partea anterioră a trapezului; 4’, de 42» aponevrosa inter-o.sdsă palmară. Fibrele ce nască din tote aceste prinderi se îndrepteză, cele inferidre orizontală inafaiă, cele mal de susă piezișii, și alcătuescu tote împreună unu mănuchiil groșii care, prin osnlb sesamoidii internii. merge de se prinde de prima falange a degetului celui mare. Raporturile. In don^ din trei părți interne, adductornhl de- getului celui mare se atlă aședatu adîncil, și este acoperit ii de tendonele inco vuitorului cehii adinefi al ii deget eloru, de lombri- coșl, și de nu lamă apnnevrolică ce se continuă cu aponevrosa inter-osdsă cea adîncil; Ia marginea sea inferidră, se atlă sub piele. Elu acopere primele do ud spațiurî inter-osose, de cari se desparte ]nintr’uă aponevrosă forte tare. Acțiunea. Acestft mitschin este cu totuhl addactoru; elfi a- propie degetulu cehi mare de linia mediană, șefi de axa manei, represintată de metacarpianulil ahl treilea. Mușchii eminent i ipoteimri, sfii mușchii intrinseci ai degetului celui mică. La degetuhl ceh') micu. în locu de patru mușchi, ca la de- getulu cehi mare, nu se află decât u trei, căci adductornhl a- cestui degetu, fîindfl in ahl patrulea spațiil inter-ososft, este de- scrisă împreună cu acești mușchi. Toți mușchii eminenți ipotenarl se prindă de partea internă a primei falange a degetului celui micii șefi de ahl cmcelea metacarpiaml. Deosebiți! de acesta, se mai găsesce in acestă regiune unii mușchiil pielosfi, care este palmaruhl cutanefi. 1a. Pa lina ruin cidanell. Acestft mușehift represintă unii așternuta forte subțire, cua- dratil, așeijattl In desimea țesăturel grăsose a eminenței ipo tenare. Prinderile. Acestft mușchiil nasce prin mămicii! tibroșî forte distinși, cari se potft urmări până la scafoidft și Ia trapeză, de partea de dinapoia aponevrosei palmare mijlocie. După aceste fibre teudimise, cari încrucișeză perpendicularii direcțiu- nea tibrelorfi aponevrosei palmare, vină mănuchil cărnoșl forte distinși, cari se îndrepteză orizontalii înăuntru și se sferșescu la piele. 429 Raporturile. Acoperită de piele de care se ține fdrte tare, palmaruhi cutaneă acopere mușchii eminenței ipotenare, artera cubitaiă și nervulft cubitaiă, de care îlă desparte aponevrosa palmară internă Acțiunea. Acestă mușchift increțesce pielea eminenței ip’- tenare. Elfi aru ti destinată, după amitomistulă lienle, a ocroti, prin contracțiunea lui, vasele și nervele ce se arfă de desub- tulă lui in contra presiune! corpuriloră streine apucate în palma mânel. 2°. Adductorulu degetului celui mică. LunguețO, turtită, și așecjatn pe marginea internă a emi- nenței ipotenare, acestă mrșchiă se prinde de osulu piși formă și de uă foiță aponevrotică ce vine de la cubitalulu anterioră. Fibrele cârmise ce urineză celoru aponevrotice alcătuescă ună mânuchift în forma fusului care merge verticală d’a Iun gulu metacarpianuhu ală cincilea și se prinde printrună ten- domî turtită de partea internă a căpătâiului superiorft alft pri- mei falange a degetului celui mică. Raporturile. Acestă mușchiu este acoperită de aponevrosa palmară și de pielosă, și acopere opunatorulă micului degetă. Acțiunea. Elă este adductoră iu privința carpului și abduc- toră iu privința axei mânel. Incovcitortdu celă scurtă ala degetului celui mică. Acestă mușchiă aședată la partea dinafară a precedentului, se deosebesce de densulă nu numai prin prinderea sea supe- ridră, care se face decârligulu osului iinciformă, ddră și prin va- sele și nervele cubitale, cari îlă despartă asemenea de densulă până a nu intra în regiunea palmară adincă. D’aci încolo, ambii a- ceștl mușchi au aceiași direcțiune, aceleași prinderi la partea de josă, precum și aceleași raporturi. De aceia și unii anato- miștl I-aă descrisă pe amendol ca ună singură mușchift. Acțiunea lui este de a incovăia degetului celui mică. 4°. Opunatorulă degetului celui mică. Opunatorulă degetului celui mică semăna întocmai cno opu- 4.30 natoruhl degetului celui mare și se deosebesce forte bine de mușchii precedenți. Eli! se prinde de cârhgulu unciformulul și de partea vecină, a ligamentului inelarii. Fibrele lui se îndrepteză înăuntru și in josu, și merga de se prindfi de marginea internă a meta- carpianului alil cincilea. Raporturile. Acestu mușchiu este acoperita de mușchii pre- cedențl și de aponevrosa palmară, și acopere met acar pistnuhl și inter ososulft corespondenta, precum și tendonuhl încovoi- torii alQ degetului. Acțiunea lui este d’a opune degetulu celu micu cehii mare, ducendu-hl totfi într’uă vreine inafară și înainte. D. Mușchii inter-osoși. Preparați unea. 1". Se se ardice înapoi tendonele întinde- toriloră] 2°, si se ardice înainte iote teudonele mușchilorii încowitorl, precum și lombricoșil, păstrându-se numai prin- derile degetale ale acestora din urmă mușchi; 3°, se se pre- pare și se se studieze aponevrosa palmară cea adincă, care in- vestesce mușchii inter-osoșl la palma mânel, și trimite câte uă lamă aponevrotică de se prinde de marginea anterioră a fie- cărui metacarpianii; 4\ in urma studiului aponevroseloră pal- mare și dorsale, si se depărteze metacarpianii unii de alții, rupendu ligamentele ce-l unescă împreună, și atunci mușchii inter-osoșl se potă vede forte bine în totă întinderea lorii. Acești mușchi ce se deosebescu între dânșii prin numirile primulă, secundulă, terțiulă, din punctuhl de vedere alu apro- piere! lord mai multil șefi mai puținii de palmă seu de do- sulu mânel, se împartă în palmari și în dorsali, seu adductori și abduclorl al degetelorft. El sunt îu numeri! de doi pentru fiă-care spațiO inter-ososă, unuia la palmă și altuia la dosuiu mânel. După cum sunt pa- tru spațiurl inter-osose, arii trebui sil fiă optu mușchi intero- soșl, nu sunt însă, după anatomiștil moderni, decâtti șepte, pen- tru că ântâiula inter-ososu palmarii este descrisu sub numele de adductorulîi degetului celui mare, și acesta pe motivuin câ elu, plecândil de la primuhl metacarpianii, se întinde nu la alil douilea, ca cel-alalțl mușchi inter-osoșl, ci la ahi treilea meta- _431_ carpiaml, disposițiune care esplică întinderea cea mare de ad- ducțiune a degetului celui mare. Spre a înlesni studinlă acestoru mușchi este de trebuință a arăta legea care presidă la disposițiunea generală a loră. E* saminându-I dâră din punct ulii de vedere ală mișcăriloră de adducțiune și de abducțiune ce el imprimă. degetelmil, adduc- (iune și abducțiune nu cu privire la axa scheletului, ci la axa mânei, represintată prin met acar pianulu ahl treilea, și degetulu din mijlocii, găsimu că toți inter-osoșil doițali sunt abdudorl, și toți inter-osoșil palmari sunt adductorl. Astă-felu primuhl in ter-ososii dorsală merge de la ânteiuiu și de Ia ală douilea me- tacarpiană la partea esternă a primei falange a indicatorului, și este abductorulu acestui degetă. Ală doilea inter-ososă dor- sală merge de la alu douilea și de la alu treilea metacarpiană la partea esternă a primei falange a degetului din mijlocă, ală căreia abductoră este. Ală treilea inter-ososă dorsală merge de la ală treilea și de la alu patrulea metacarpianil la partea internă a falangei aceluiași degetil, și este asemenea abdncto- rulă acestui degetă, pe câtă timpii îlă depărtezi de axa mânei. Ală patrulea inter-ososă dorsală merge de la ală patrulea și de la ală cincilea metacarpiană la partea internă a primei fa- lange a degetului ală patrulea, și asemenea este abductorulă acestui degetă cu privire la axa mânei. Asemenea și mușchii inter-osoșl palmari sunt toți adductorl cu privire la axa mânei. Astă-felă, primuhl inter-ososă pal- mară, represintată prin adductorulă degetului cehii mare, și care, precum amil valută, se întinde de la metacarpianulă ahl treilea la partea internă a primei falange a degetului celui mare, este ună adductoru nu numai cu privire la axa mânei, dâră chiar u la axa corpului. Alu doilea inter-ososă palmară, ce se întinde de la ală doilea nietacat piană la partea internă a primei falange a indicatorului, este adductoru ca și celu pre- cedentă. Ahl treilea inter-ososă palmarii, întinsă de la meta- carpianidil alu patrulea la partea esternă a primei falange a inelarului, este ună adductoră în privința mânei. In sfârșită ală patrulea inter-ososă palmară, ce merge de Ia ală cincilea metacarpianil la partea esternă a primei falange a degetului ce- hii mică, este asemenea adductoru în privința mânei, dâră a- 432 _ tAtti elu, câtft și precedentulă, este abductoră iu privința axei corpului 7“. lider-OSOțit dorsali. Acești mușchi scurțt se presintă sub formă prismatică și triunghiulară, și se întindă de la metacarpHinu la ântâiă fa- lange a degetelora, precum și la tendunuh'i intindătoră cores- pondentă. El se prindă de fețele laterale ale metacai pianiloră intre cari se aHă așezați, și printre cari trecă arterele pă- trnmj&tore, iar fibrele lorii cărnuse mergă piezișii de dinapoi îna- inte imprejurulu unui tendonă care nu se isoleză de totă de fibrele cărnuse decâtu lingă articulațiunea metacarpo-falangiană, unde eu se prinde în parte, de căpetâiulă superiorii alu ])ri- mei falange, și in parte de tendonulă intiinjCtoruhil corespon- dentă, cam pe la jumătatea acestei falange. Inter-osoșiI dorsali corespunda, înapoi la fața dorsală a ma- nei și la tendonele muș hiloril intimjetorl, de cari simt des părțiti printr’uă lamă aponevrotică subțire iuti să de la ună metacarpiami la celă-alaltă ; înainte se potu vede în palma mânel, lingă inter-osoșil palmari, și ambii sunt acoperițl de mușchi și de tenddnele acestei regiuni, de care sunt despărțiți prin aponevrosa palmară adinei, Tendonele lombricoșiloră se prindă de marginile corespondente ale tendonelorfi inter-osoși- lonl, cu cari la urmă se unescă cu desăverșire. Acțiunea. Acești mușchii sunt abductoril primei falange a degetelorîi; totil intr’uă vreme ei sunt întintletorii ultimelnru două falange și tncovditorl a primei falange. Primula inter-ososti dorsalii, care este mal voluminosu de câtu cel-alalțl, din causa mărimel spațiului inter-ososti ce ocupă, merită uit descripținne specială. Elă este triunghiularii, turtită, și printre prinderile lui metacarpiane trece, nu uă arteră pă- tnimjătdre ca la cel-alalțl, ci artera radiată. Fibrele lui musculare, cari se prindă, la partea dinafară, de jumetatea superidră a mărginei interne a primului metacarpiană, și la partea dinăuntru de totă lungimea feței esterne a me- tacarpianulul alu doilea, alcătuescă doi mănuchi groși, forte distinși la partea de susu, și se grămădeseft imprejurulu unul tendonă care merge de se prinde, parte de marginea esteruă 433 a primei falange a indicatorului, ierți parte de marginea co- respomlentă a tendoindui îniituletoriloră acestui dcgetu. Acoperită înapoi de piele, înainte corespunde la mlductorulă și la încovoitorulă celfi scurtă ală degetului celui mare. 2”. fiitei-dSoși'i palmari. Intcr-osoșil palmari în numără de trei, precum amă vedntii la începutulă descripțiunel acestmă mușchi, sunt asemenea scurți și prismatici ca dorsalii. Ei se prindă, nu ca dorsali de am- bii metacarpiaol între cari se atiă. ci numai de unulu singură, și mergă de se sferșescă la căpătâiulCi posteriorii alu primei falange a degetului, precum și la tendonulă mușchiului in- tiudt'torulh comunii corespondentă. Acoperiți de tendonele mușchiloră încovoitorl și de mușchii regiunel palmare, el corespundă înapoi la inter-osoșil dorsali. Acțiunea loră este dc a trage degetele spre axa manei, prin urmare sunt uddncturl, și, ca.și inter-osoși! dorsali, acești mușchi sunt și întindătort al ultimeloru doue falange și inco- voitmi ai primei. Spre a pătrunde mal bine aceste din urmă efecte ale inter- osoșiloră dorsali și palmari, este de trebuință a reaminti dis- posițiunea ce presintă tendonele întindetoriloră. Îndată ee tendonulă întindetorului comunii ală tie-cănil de- getă a trecută articulațiunea metacarpo-falangiană. se lățesce și se împarte in trei cordeluțe, una mijlocie și doue laterale. Cor- deluța cea mijlocie merge dc se prinde de căpetâinhi poste- riorii ală falangei a doua; cele doue laterale, despărțite mai ăntâiă de tendonele împreunate ale inter-ososului și lombrico- sului corespondentă, se uneseă eu dînsele in urmă, mergă pe părțile laterale și posteriore ale articnlațiunel falangei âtâia cu a doua, și de desubtidă căpătâiului inferioră alii falangei adoua; ambele tendone astă-felă unite se împreună se confundă, .și singurnlă tendonă ce resultă din acestă împreunare, se prinde de căpetâiulă superioră ală falangei a treia. Deră din tendd- nele inter-osoșiloră și Imnbricoșiloni. ce vfdurămă mai susă că se nnescă cu tendonele întindetorului, se desfăcu căte-va tibre aponevrotice cari mergă de se prindă de bandeleta dorsală a întindetorului și îlă tixdză asupra falangei. 28 134 _ Deca, spre a imita contracțiunea iuti ndet ori loru, tragemft cu putere tendonele loru, putemu vede că prima falange se rfs- tdrnă pe metacarpianulu corespondentă, a doua falange pe cea d'ântâiă, d6rS mal puținii decâtu cea d’ântâiu pe metacarpiană, ieră falangea de a treia mai de locti. Deca inse tragemn de tic-care parte tendonele inter-osoși loră și lombricoșiloră unite cu cordeluțele laterale ale intindăto- rilorft, atunci falangea a treia se întinde forte multă pe a dona. De aci resultă că pentru întindătoril degetelorft se atlă uâ dis- posițiune analogă cu aceia ce presintă încovoitoril degeteloru; astft-fehl, găsimu: 1°, unu mușchii! intimjfitoră alft falangei a doua pe cea d’ântâiu și alu acesteia pe metacarpiană, cea ce se operă de către întimRtorulu comună, care corespunde la mușchiulu încovoitorfi superficialii; și 2’. mușchii intindetori al falangei a treia pe a doua, cari sunt inter-osoși! dorsali și palmari, împreunați cu lombricoșiî, și cari corespundă la muș- chiulă încovoitorfi adinefi alft degeteloru. E Aponevrosele mâne!. Aceste aponevrose se compună: 1°, de ligainentulă inelarii dor- salii alft mânerului, și de aponevrosa dorsală a metacarpului; 2°, de ligamentulă inelară anterioră alu carpului; 3°, apone- vrosa palmei; și 4°, tecile tendonelorft încovoitoriloră degeteloru. lⁿ. Ligamentulfi inelară dorsală ală mânerului. Acestft ligamentă este uă cordeluță lată de unu centimetru și jumătate, șeii doi centimetri, care trece piezișă înăuntru și in josu peste tendonele întindetoriloră degeteloru, și care im se deosebesce de aponevrosa ante-bracială, de care pare a de- pinde, decâtfi prin grosimea el mai mare, și prin direcțiunea tibrelorfi sele pai alele. Elfi nasce la partea dinăuntru de la o- sulu pisiformă și piramidalulfi, trece pe după marginea internă a carpului, pe fața sea posteridră, și după ce se prinde de ra- dii! la punctulft la care trecu mușchii radiall esterni, acopere marginea esternă a mânerului, și se sfârșesce in parte la apo- nevrosa ante-bracială, pe fața el posteridră; elu nu se ține de- câtil forte puțină de piele de care se desparte printr’uă țesă tură celulară slabă. Din fata sea anterioră esă nă mulțime de tibrc apnrievrotico cart mergă de se prindă de radia și de cu- bitu. și contribue a alcătui guiiercle prin cari trecu mulțimea tenddneloră ce se îndrepteză spre cârpă. Astu-felă procedândă de dinăuntru înafară, și de dinainte înapoi, găsimă: 1”, gu- tiera seă teca cubitahduî posterioră; 2”. uă tecii ce aparține iritimjetoruhu propriu ahl degetului celui mică; 3°, și 4", doue teci, la nivelată radiulnl, tina pentru radiații esternl, și alta pentru întimjetorulu cehi lungă ală degetului celui mare; â", uă teci pentru tend/mele împreunate ală lungului abdnctoru și alu întind eforului celui scurtă alu degetului celui mare. Tote tecile acestea sc atlă căptușite de sinoviale, cari se intindii atâtil în susă, câtu și in josă, fiirte multă. Aponevrosa dorsală a metacarpnlul care se continuă cu li- gamentulft inelară dorsală, este uă lamă aponevrotică subțire, compusă de fibre transversale, care desparte teiidiînele întin- detoriloru de vasele și nervele ce mergă pe sub piele. Aci, in loculă sinovialeloră, se atlă uă țesătura celuldsă elastică, care inlesnesce ahmecușulu tendoneloru. .2”. Liț/amentnln inelarii anteriorii alti carpului. Acestu nume s’a dată unei cordele tihnise fiirte tare, care transformă In canală gutieră adîncă ce presintă fața anteriori a carpului. Acestă ligamentă nasce, la partea dinăuntru, din doue punctiiri despărțite prin uervulă cubitaiă: 1". de la pisi- formă și de la tendonidu cubitaiă anterioră; 2“, de la osuhl în formă de cârligă. Din ambele aceste doue puncte, fibrele, unele transversale, altele încrucișate, mergu de se sfOrșescă hi trapeză și la scafoidă. Aponevrosele mușchiloră teuani și ipo- tenară, aponevrosa ante-braciahi. cu care acestu ligamentă sc continuă, precum și aponevrosa palmară se confundă tote cu densulă. Aci nu găsimu, ea la partea anterioră, câte uă sinovială pen- tru fie-care tendonă, ci câte-șî none tendonele împreună cu ner- vulă mediană alcătuescn uml singurii mănucbiă cu doue si- noviale. Aponcrosa palmară. Aponerrosa palmară alcătuesce uă tecă comună tuturora _43R mușchilor» din palmii mânei, și se împarte in trei porțiuni; una mijlocie, care este aponevrosa palmară propriu <)isă, și doue laterale: a) . Porțiunea miilocie seu uponerrosa palmară propriii (fisă, tepănă, de formă triunghiulară, tine în locuia lorii numeroselc ttndone din palma mânei. Ea nasce susu, din două puncte forte distincte: l", de la tendonulă palmarului celă subțire ; 2°, de la fața anteriori, seQ de la marginea inferioră a liga- mentului inelarii anterioră alil carpului. Angustă și grdsâ la partea de susă, acestă aponevrosă merge, lățindu-se și subțiindn-se de susă in josă, și cându ajunge la capuhi metacarpianiloră, se desvdltă și se împarte in șepte cor- deluțe destinate ultimeloră patru degete. La nivehilă acestei împărțiri, care alcătuesce basa triunghiului ce represintă acestă aponevrosă, vină de se adaugă fibre transversale forte țepene, unele superficiale cari se întindă in tdtă lungimea basel triun- ghiului, și altele adinei cari alc&tuescft, pentru tie-care din ul- timii patru metacarpiani, uă gutierâ care se continuă cu liga- ment ulu metacarpianil inferioră. Din acestă disposițiune resultă șepte arcade, din cari patru, ce pută ti considerate totă într’uă vreme ca nesce jumătăți de canaluri fibrose, seă ca nesce teci ce se continuă cu tecile falangiane, sunt destinate la tendonele incovoitoriloru sub cari ele trecu; prin cele-alalte trei arcade, ce se află între căpă- tâiele inferidre ale metacarpiloră. trecă vasele și nervele cola- terale ale degcteloru, precum și mușchii lombricoșl. Tote -cor- deluțele aponevrotice ce constitne aceste arcade, se continuă cu ligamentele anteriore și laterale ale articulați un iloră meta- carpo-falangiane și cu ligamentele metacarpiane inferidre. A- ponevrosa palmară se află striusu legată cu pielea printr'uă mulțime de filme ce esă dintr’ensa. Asemenea și fața el adincă se ține forte tare de ligameutulă inelară ahl carpului, acopere aracada arterială cea superficială, nervuh’i mediană, nervulii cu- bitalu, și tendonele incovăitoriloril, b) . și ol. Aponeerosele palmare laterale seă interni și esternă, sunt represintate prin două lame aponevrotice, ce alcătuescil tecile eminenței orii tenară și ipotenară. Amendoue se continuă cu cea mijlocie; cea esternă pare a nasce din tendonulă ab- ductorulul celui lungii ală degetului celui mare, cea internă 137 din tendonulfi cubitalului anteriorii; la limitele acesorii dou6 a- ponevrose cu aponevrosa mijlocie cea precedentă, se găscscn cei doul păre|i apunevroticl antero-posteriori cari împartă palma mânel în trei teci distinse, una mediană, completată de apo- nevrosa inter-ososă, destinată tenddnelorii încovoitorilorii și principaleloru vase și nerve ale mânel: cele-alalte doue late- rale, cari mănțina in locul ti lorft mușchii cminenteloru tenară și ipotenară. 4°. l'ecile fibrose ale teudoueloră incocoitorilorH degetelor ti. îndată ce teudonele incovoitoriloi a esQ de sub arcadele, șeii tecile alcătuite de aponevrosa palmară, d’asupra articulațiuni- loru metacarpo-falangiane, fie-care păreche de aceste tendone in- tră într’uă tecă fibrosă specială, care se prehiugesce până la ultima falange. Aceste teci sunt alcătuite de jumftăți de cilin- dre tibrd.se regulate, și de uă resistență forte mare, cari vinu de se imescîi cu marginile gntiereloră lunguete ce amil vet,Iutii iâ sunt scobite pe fața anterioră a falangelor^ ântâiii și a doua. Capacitatea loră este întocmai pe mfsura grosime! tendoneloru ce se atlă aședate îutrVnsele. O sinodală forte înseninată căptușesce teca oso-fibrosă tu totă lungimea el, și se prelungesce in susă pe tendonele in- covoitorilorQ, alcălnindu-le câte uă tecă fie-eăruia. SECȚIUNEA IV. MrfiCÎIII MEMBBJUHir ARbOMIXALL Mușchii membrilor» abdominali sunt de patru clase: muș- chii basinuluî, mușchii copsei, mușchii gambei și mușchii pi- ciorului. I. Mușchii basinuluî. Mușchii basinuhii se împartă în acei ce ocupă regiunea pos- terioră și superioră șefi fesieră a basinuhii, și iti aceia ce o- cupă regiunea anterioră și inferioră. șefi regiunea pelvi-trocan- teriană. Cei d'ântâifi sunt trei fesieri; cei d’alfi doilea cuprindă piramidahilfi, obturatorulQ interna, gemenii, pătratulfi femoralu și obturatorulfl esternă. ___i3H_ A. Regiunea fesieră. T‘. Fesierulă celă mare. Preparațitmeu. P. Să se așede cadarrulă pe burtă, pain- dit-se ună căpetâiă suit basină, șl încovoindă capsa câtă de multă înăuntru \ :P, se se facă uă tăietură piezișă la purica din mijlocit a fesei dirigintă dc Ia sacrum spre trocanterulă celii mare; f, tăietura se ajungă până la fibrele cărnose, cuprindendă ÎHtr'ensa și aponevrosa; 4". să se disece fâșiile pielei, una de josă in susă și cea-alaltă de susă în josă, în direcțiunea fbrcloră musculare. Fesicrulă celă mare este mușchiulă celu mai superficiali’) de la regiunea posterioră a basiimlul; elu este latii, groșii și cehi mal voltiininosft din mușclul corpului. VoJunnilft lui care este umilă din caracterele distinctive ale specii umane, este în ra- portil cu stațiunea bipedă. Prinderile. Acestă mușchiu se prinde, de uu parte: 1’, dc linia semi-cerculară posteridră a osului coxală. precum și de tdtă porțiunea acestui osii ce se atiă dinapoia acestei linii; 2°. de ligamentuhl sacro-iliacă verticalii, și de marginea esternă a aponevrosel comune mușchiloră spinali posteriori; 3°, de cresta sacră, de marginile coxului, și de știrbit ura prin care se sfer- șesce joșii cresta sacră; 4" de fața posteridră a ligamentului sacro-schiaticfi cehi mare; o*, de fața posterioră a aponevrosel mușchiului fesierii celu mijlociii; de. altă parte, de mulțimea rugositățiloril. cari se întindă de la trocanteruhl celă mare la dunga aspră seil marginea posteridră a femurului. Fibrele cărnose, ce nascil după basiml. d’a dreptulă seu prin tibre scurte aponevrotice, se indrepteză înafară și in josă pa- ralelă, se grupeză în mănuchi voluminoșl. torte distinși unii de alții, și constitue mul corpii căniosă, groșii, latil și in formă aprope cuadrată, care se sferșesce la pari ea esternă a copsei prin tibre tendinose. Aceste fibre tendinose. ce se viră mai âu- tain între doue lame ale aponevrosel fâsia-lată, se plecă de susil in josă, se apropie unele dc altele, sc desfaci! in urmă de fâșia lată, se resucesctl duțA basa trocanternhil celui mare, de care se desparți! printr’uă menii n a ml serdsă, și mergi! dt se prindă treptată de mulțimea tuberculei oră și adincăturibuii 439 ce se vCdă îiicepeudu de la trocauterulu celu mare până la dunga aspră a femurului. Raporturile. Fesierulu celu mare se arfă acoperită de uă mare cantitate de țesătură grăsdsă, despărțită de piele prin- tr'uă fdie aponevrotică din care se desfaci! uă mulțime de la- me celuhise cari se vîră printre mănucliil paraleli ni acestui voluminosu mușchifi. Elu acopere fcsierulu celă mijlociii. piia- midahdn,. gemenii, obturatoruhi internii, pătratulu femorală. scobitura cea mare scbiatică. tuberositatea ischionului, și mușchii senii -temi inoșî, semi-membranoși, parținnea cea lungă a bicep- sului. Mai acopere trocanterulă cehi mare, aliductorulu celu mare și bieepsulă femorală, vasele și nervele fesiere, ischiu- tice, sliicidsele interne și nervnlu schiatkn celu mare. Margi- nea hu superidră se aHă aplicată pe fesieruhl celu mijlociri; marginea sea inferidră se vede forte bine ardicată sub piele, disposițiune ce servă in chirurgie ea indicațiune atâtă pentru diagnostica mal multora bule ale acestei regiuni, câtă și pen- tru diferite operațiuni in acea localitate. Mal multe pungi se- rose înlesnescă alunecarea fesierului celui mare asupra părți- hnă dedisubtulă lui, cea d’ântâiă este aceia care îhî desparte de trocanterulă celă mare, cea d’a dona se află între densulă .și tuberositatea ischionului, și cea d’a treia între tendonulă lui și tendonulă marelui esternă. Acțiunea, besierulă celă mare este totu intr’uă vreme î>t' limlgtoru, alductoră și rotatora înafară ală căpseî. Cându fe- tnurulă.se află fixti ca in stațiunea pe picere, acestă mușchiă ișl împlinește acțiunea sea pe basinu: îlu răsturnă Înapoi, ilă plecă in lături, îhî înverteșce intr’uă parte seă în cea-alaltă. Prin legăturile sele cu aponevrosa femorală seă fâșia lată, întinde acestă aponevrosă: precum și prin prinderea sea de coxisfi, o- presce acestu osu a se răsturna seă înapoi, seu înainte, seu în lături. Fesieruhl mijlociu. bcpurațiunca. f. Sg se taie verticalii la partea din mip ,ocil fesiemlu cela mare, seă sg se desjacă prinderile acestui mușchiă după pelcisR ; ₛ# ₛₑ inPUnrc țesătura grăsisă după partea .fesierului mijlociu ce se află sub piele; 3°, sg se 440 înlftlure asemenea ajn>netros cum este la stațiunea pe p ic ere, acest ft mușchift trage basiuulft spre cdpsâ, lift plecă in lături și ii imprimă uă mișcare de rotațiune. ■P. fesierul» celă mică. Fesiertdă celă mică, mal subțire decâtu celft mijlocift, se artă sub densulfi, și este destuii! a-10 tăia pe acesta ca s6 se descopere celft mică. Prinderile. Elfi se prinde de partea anterior» a crestei i- liace, sub celft mijlociii, de partea esternă a știrhiturel schia- tice și de totă partea adincăturel iliace esterne ce se află de- desnbtulu liniei semi-cerculare anteriore De ari fibrele lui se îndrepteză. cele mijlocii verticală, cele anteriore de dinainte înapoi cele posteridre de dinapoi înainte, se apropie unele de altele, mergă de se prindft de fața adiucă a unei aponevrose. a căreia fibre se grămădescft, și se despartă în cordeluțe ce vină de se prindft despărțite de marginea anterioră și de jume- tatca anterioră a mărginei superiore a trncaiiterulul celui mare. Raporturile. Acoperită de fesierulfi celft mijlociu, cu care îșl confundă fibrele sele anteriore, fesiernlft celft mică acopere a- dîncătura iliacă esternă, tendonulfi încovoiată alft mușchiului drep- tul ft anterioră celft mare, și partea anterioră a articulațiunel coxo-femorale. Acțiunea. Acestfi mușchift este abductoră mal puternică de- câtft fesierii precedetițl. Deosebită de acesta, partea sea ante- rioră întorce copsa înăuntru, și cea posteridră înafară, și deca fenmrulft se atlă intr uă posițiune fixă, elă are aceiași acțiune asupra peivisulul ca și cel precedent! B. Regiunea pelvi-trocanteriatiă. 1°. Piramidalul». Prtpuruțiunca. P. Se se ardice fesierul» celu mure; sc despartă piramidalul» de marpinea inferiorii a fesierul»} celui mijlocift; J", spre a pute vede prinderile acestui mușchi» de sacrum, se se reteze cu ferestrduhi basinulă în doua j»^ mitățl laterale antero posterioră. 442_ Piramidithdil se întinde de la fața anterioră a sacrului la marginea superior:! a troeauteruhit celui mare, corespunde den! iistQ-fehl la păretele posteriorii alu adiucâturel pelviane, la știr latura schiatică cea mare prin care străbate, la urmă la partea posteriorii a basmului și superioră a copsei. Ehl este lunguețd, turtită de dinainte înapoi la originea lui. și mai multă conicii decâtâ piramidalii in restuhl întindcrel Iul. Prinderile. Piramidalul!! se prinde, de uă parte; l", de fața anteridră a sacrului, in intervahda gutiereloru ce vină după găinile sacre anteriore, prin trei seă patru uiăuuchiuri. prin cari străbate câte uă-dată nervulii schiaticil celă mare; 2°, de fața anterioră a ligamentului sacro-schiaticii cehi mare: 3“. de partea. superioră a scobiturel schiatice ; de uită parte, de partea posterioră a margine! superiore a trocanterulul celui mare. De la prinderile pelviane, fibrele cărnose se indrepteză ori- zontalii inafară și puținii în josu, și alcătuescu unu corpii mus- cularii care umple mal multii seu mai puținii porțiunea supe- riori a știrbiture! schiatice celei mari. îndată ce ese din basinu, fibrele lui se stringu unele lingă cele-alalte, se âugusteză și se slerșeseil la fața posteriorii a unei aponevrose care se schimbă intr’unîi tendomi lotundil, tendoim ce merge de se prinde dc ma- rele trocanterQ, dinapoia fesierului celui micii, d'asupra geme- nilonl și obturatorului internii, cu care se împreună. liaport urile. Fața sea anterioră corespunde în basiml, la rectum, la plesnii! schiaticil și la vasele ipogastrice ; fața Iul posterioră corespunde la sacrum și la mușchiulil fesieruhl cehi mare; marginea sea superioră la vasele și nervele fesiere, cari ihl desparți! de fesieruhl cehi mijlociii: marginea sea inferioră la vasele schiatice și la nervii schiatid celu mare și celă micO. 2". Obhirutoruln internă. Obturutorulă internii iste triunghiularii rădosu. și se în- tinde de la circumferința interna a gaurel snb-pubiane la mar- ginea superioră a trocanteruhii celui mare. Prinderile. Elfi se prinde, de uă parte; 1°, de fața poste- riori a membianel obturatdre, de arcada aponevrotică care completezi gutiera sub-pubiană in canalii, și de aponevrosa pel- viană care căptușesee fața internă a mușchiuhn: 2", de totu 443 pervaznhl «aurel sub-pubiane; 3“, de strimturta Superioră a ba- Amilul, prin fibrele sele cele mal de susă; I’, d° parte din ligamentulă sacru sdiiaticu ceh! mare prin fibrele sele cele mai interiore: de altd parte. de marginea superioră a trocanteru Iul celui mare. Numerdsele fibre cârmise. ce se prindă d a drep- tub! de pelvisă. mergu, grupă ndu-se din ce iu ce mal mul fu li- nele lingă cele-alalte, acele de la partea dinăuntru a gaurei sub-pubiane, cari simt mal superiore. verticalii iu josu. cele- alalte piezișă de dinafară înăuntru; tote fibrele aceste intoc- mescu unt! carpi! cărnosil triunghiulară, din ce in ce maf groșii, care ese prin gaura triunghiulară alcătuită, sustl de spina schia- tică și de ligamentulă schiaticil celă mică, inăuntru de liga- mentuhl sacro-schiaticu ceh! mare, și inafară de corpulă isdii- mmlul; se imovoie. ca pe ună scripăt >, pe marginea ischionu- lul. intră într’uă gutieră ce-I presintă mușchii gemeni, și se in- drepteză orizontali! inafară spre a se prinde de marginea su- perioră a trocanteru Iu), sub mușchiulu piramidalii, cu tendo- mihl căruia se lipesce, și d’asupra temlonuluî obturatorului es- tcrml, cu care asemenea se uuesce printr’uă cordeluță. O si- novială se află intre tendoniihl acestui mușchii! și intre corpulu ischioimhil. Knporturile. In basiml obtnratoruhl interni! cnrespunde, prin fața sea anteriără. la membrana «bturat devină abduetori. C. Aponevrosa fesieră. La regiunea fesieră, ca și la cele-alalte regiuni, mușchii se află acoperiți de lame celulo hbrosc. mai multu celuldse îu părțile adinei, și tihnise la straturile superficiale. Aponevrosa care a- copere mușchii fesieri se prinde de muchea esternă a crestei iliace, de sacrum, de coxisă, și de marginea posteridră a li- gamentului sacro-schiaticu celă mare; in josă se cofundă cu a- ponevrosa femorală. II. Mușchii Copsei. Mușchii copsei se împartă : 1°, în mușchii rcgiunel posle- riore, cari sunt bieepsulă, semi-tendinosu și semi-membranosn; 2", mușchii rcgiunel antero-esterne, cari sunt intinc^tornlâ fâ- șicl-latv. croitorosuhi și tricepsnlii crnrahi: și 3", mușchii re- ț/iunel interne. cari sinii dreptulu internă, pectineidă și trei addnctoii. A. Kegiuuea eriirabl poster ioni. 1". liicepsulă Jemornlii. Prep» rațiunea. Se fie puie cadavrulil pe uă masă cu fața în josu, cu unu câpctâiă sub basină. și una din (jambe se a- tirne in josu. Se se jacă uă tăietură care si se întindă de la partea din mijlocii a spațialul cuprinsă între tuberositatea ischiomdul și irocarterulă celu mare, până la intervalul^ din- tre condilele femurului; tăietura să nu pătrimea numai pie- lea deră și aponevrosa. Se se înlăture cu ț/rijă țesătura ce- lulosă și țpăsosă, care înconjoră mușchii, spre o se pută ve- de bine raporturile mușchiloră cu vasele și cu ncrvele. Spre a se pute prepara prinderile super iore ale mușchiloră de In acestă repiune, se se taie în doue fesierul» celă mure, pe la partea din mijlocii, perpediculară cu fibrele lui. Sicepsulă femorală, nmuitu astu-felă pentru că la partea sea superidră se artă despicată iu doue corpuri, este unu muș- chii! lungă. voluminosa, aședatu la partea posteridră și esternă a copsei Prinderile. Elu se prinde, susă de tuberositatea ischionubil și de dunga aspră a femurului; josă se prinde de capnlft pe roneulul și puținii de tubernsitatea esternă a tibiei. La ischionă, porțiunea cea mal lungă a bicepsului se prinde, împreună cu semi-tendinosulă, de partea cea mii esternă și mal ardicată a acestei tuberositățî, d’asupra și dinapoia adduc- torului celui mare, .și dedesubtulă micului gemenă pelviană in- ferioră. Tendonulu prin care se prinde de ischionă acestă por țînne a bicepsului, groși! la căpetâinlă lui și despărțită de tu- berositate printr’uă sinovială, nu întânjic a se desface într’uă aponevrosă de a căreia margine esternă și față posteridră se prindă tibrele cărnbse ale bicepsului, ieri! de fața sea anteri- oră se prindă fibrele semi-tendinosidul. Până aci acești donl mușchi împreunați și neformând ă de câtă ună singură corpă, după uă întindere de vre uă 10 centimetru se despartă in 447 doui porțiuni : una posterioră și esternă. care este porțiunea cea lunpă seft porțiunea schiatică a bicepsului, cea-alaltă au- terioră și internă, care este originea senii tendinosnlnl. Lunga porțiune a bicepsului, in formă (ie fusft, se îndrepteză piezișii, in josft și puțină înafară, i se sferșesce pe fața anterioră a unei aponevrose, care provine după fața posterioră a niușcliin • lui, și care se ângusteză din ce in cr și alcătuesce tendo- nulft că₍.etâiulul de josft. Până a nu înceta fibrele cârmise ale acestei pmțiurl a bicepsului, începu fibrele cărnose ale pnrțiu- uei femorate seft ale scurtei porțiuni a bicepsului, cari se prindă de fața anterioră și de marginea esternă a aponevro- seî ce vfdurftnul mal susă. că se află pe fața posterioră a muș- chiului. Acestă scurtă porțiune, care provine după uă mare parte a dnngei aspre a femurului, precum și după fața posterioră a păretelui aponevrotică esternă alft copsei, se îndrepteză în josft înăuntru și înapoi, se unescc cu tendonnlft comună, continuau* du-și, fibrele cârmise până josft și merge de se prinde de ca- pulft peroneului și de tuberositatea esternă a tibiei, printr'uă fâșie a temlonulul care se confundă cu aponevrosa gambiară. Jîaporltuile. Bieepsulft femuralii se află acoperită de fesie- rnki celft mare și de aponevrosa femurală, și acopere tendino suin, semi-incmbranosnlu și marele esternă. Maî corespunde cu nervulft schiaticii celft mare care se adă mai ântâiu la partea Ini dinafară, la urmă la cea dinainte, și în sferșită la partea, sea internă: prin porțiunea lui cea scurtă, elă corespunde la vasele poplitee. Bieepsulft alcătuesce marginea esternă a adincăturvl de di mipoia gonuchiiihri, și corespunde josft la căpftâift cu geme- nulă esternă și cu talparnlă celft subțire. Acți/wu. Bieepsulft este incovoițoridft gambei pe cdpsă. A- cestft efectu uă-dată produsă, prin lunga sea porțiune, întinde copsa pe lighianu sen hasinft; deosebită de acesta, prin oblici- tatea sea de susft in josft și de dinăuntru înapoi, imprimă gambei incovăiate uă mișcare dc rotațiune de dinăuntru înafară. Cândă acestă mușchift îșl iea punctulft seft de razămiî josft, reține basiuulft înapoi, se opune la aplecarea corpului înainte și servă astu-telft la stațiunea în piciore. 44H 2“. Seni >-tendinatul >'t Senii-teiidhînMb'i. astn-felii niimitri din pricina însemnatei lungimi a tendonulni lui. se artă așezată la partea post cri ură și interna a copsei. Prinderile. Elă se prinde, de ud parte de tuberositatca is- chiatiră; de altă parte de tuberositatea anterioră a tibiei. Prinderea iscbiatică a semi-tendinnsnlui se face, precum amu vedutu, printr’ună tendonă comună cu lunga porțiune a bicep- sului; după ce se desparte de acestă porțiune, se indrepteză iu formă de fusă dreptă in josă, și la urmă puțină piezișă de dinafară înăuntru. La ună lată de mână în susnlă articu lațiunel genuchiului, se sterșesce printr’ună tendonă lungu și subțire care se rcsucesCe după tuberositatea internă a tibiei, se incovoie sub acestă tnberositate, și merge orizontală de di- napoi înainte de se prinde de partea sea anterioră dindăretulă tendonulni croit tunsului. pe hmgiilu mărginel inferidre a mnș chiulul dreptul® internă, cu care se unesce aci; împreunarea tendoneloră acestora trei mușchi constitne ceia ce s'a numită laba gttscei. liaportmile. Acoperită de fesierul® cel® mare și de apune vrosa femorală. elă acopere semi-membranosnlu și puțină par- tea superioră a marelui adductoru. Tendomilă hii se află mai ântâift dinapoia semi-membranosului, la urmă intre acesta și între tendonulă gemenului internă, până a nu se răsuci pe tu- berositatea internă a tibiei. Acțiunea lui este aceiași ca și a bicepsului. Direcțiunea însă oblică a sea, imprimă gambei îucovăiate uă mișcare de rotați- une înăuntru. A¹. Semi-memhranosulii. Send-Hiembnwosulă, subțire și aponevrotică în jumătatea sea superioră, grosă și cărnos® în jumătatea sea interior®, se atlă așezată la regiunea posterioră a copsei. l^indei de. Elă se prinde, de ud parte de porțiunea cea mal ardicată și cea mal esternă a tuberositățeî schiatice dina- intea bicepsului și scmi-tendinosulnl; de altă parte, de tubero- sitatea internă a tibiei, și printr'uă fâșie tendindsft, de temură. 1 î 9 Prinderea ischiatică se fiice printriimi tendonă grnsu care se lațesce iudată, și din marginea sea internă se desface nă lamă aponevrotică cart? sc desparte in dom'' toi, între cari nască fibrele cârmise cele mai .superiore. Mai josă, fibrele născu da dreptulu din tendonu, care merge d’a lungulu mărginei esterne a mușchiului până la putrntuln inferioră alu copsei, unde se vira in desimea mușchiului. Tote fibrele acestea constitue unii corpii cărnosu. groșii, ale cărui fibre se atiă tote acoperite de nnă conă aponevrotică deschisă la partea de dinafară, conu ce se schimbă în urmă întrum'i tendonă grosă împărțită in trei ramuri; 1 ’, ramura posterioră se îndrepteză înăuntru și in snsu, și constitue uă mare parte a ligamentului posterioră alu arti ulațiuncl genuchiulul. care merge de se prinde de temură: ‘2°. ramura mijlocie se prinde de partea posteridră a tubero- sităței tibiei. snb cavitatea glenoidă: H°, ramura a treia, ori- zontală, se resucescc după acestă tuberositate pe dunga ori- zontală te se vede pe deima. < i sinoviala inlesnesce ahincen- șnlu acestei a treia ramură. importurile. Semi-membranosulă este acoperită de fesiendu cehă mare, de semi-tendinosulu, de bicepsă și de aponevrosa temorală; și acopere pătratnlu femorală, marele adductoră a- dîncă și gemenul» internă alu gambei. Deosebită de acesta, elu mai acopere artera și venă poplitee. rari la urmă corespundă Ia marginea sea esternă. Nervnlu schiatică merge d a lungulu mărginei sele esterne in tută lungimea sea, și dreptulu internă d’a lungul» părței sele interne. Aci este do observatu că bieepsulă înafară, semi-tendinosulu și senii-membranosulă înăuntru, alcătuescă limitele laterale ale unui spatiă eelnlosă ce se aHă la regiunea posterior» a copsei și care se -continuă cn adîticătnra de dinapoi» genuchiulul, seă adîncătura poplitee. Acestă mare spațiu eelulosă comunică, în susu cu țesătura eelnlosă a basimdni, prin știrbitura schiatică, in josu cu adîncătura poplitee. Acestă disposițiune este de mare însemnătate iu chirurgie, căci pendulă din hasiuă pote Se se cabore prin acestă spațiu până josă. Acțiunea este aceiași ca a mușchiului precedentă, cu deose- bire că semi-membranosulă este mai puternică. 20 450 B. Regiunea crurnbl antero-extern ii. 1". Intinfătoridă Jâșia-lată. Prepar ațin nea. Spre a descoperi acestă mușchiă, este des- tulă a tăia verticală uă fotă aponevrotică grasă care se ține de partea anterioră a crestei iliace și a-l diseca ambele fâșii. Ce)ft mal voluminosă din toți întincjetorii ap o nevrotici, scurtii, pătrattt și turtitil, acestu mușchiă se atlă conținută într’uă des- doitură a aponevrosel femurale. și ocupa treimea superioră a regiune! esterne a copsei. Prinderile. Fibrele sele nască: l". de la porțiunea ante- riori a muchei esterne a crestei iliace; 2’, de la muchea es- ternă a spinei iliace anteridre și posteriore, intre croitorosulă și între fesieruhl celă mijlociu, printr’unu tendonă. De aci, mănuchii cărnoși se îndrepteză de susii in josu. și puțină de dinainte înapoi, și uă-dată ce ajungă cam pe la a treia parte de susu o copsei, se sierșescu prin mănuchii aponevrotici, cari împreună ud u-se, constitue uă bandă aponevrotică lată și grosă, ce se iricrucișeză și se uiiefice cu aponevrosa femorală, fără a se confunda cu densa; acostă bandă merge drepții pe totă Itm- gubt copsei, și grămădindu-și fibrele sele. vine de se prinde de partea esternă a tuberositățel anteridre a tibiei, d’asupra gambiaruhu anteriorii. Paporturile. Acestu mușchiu, ascunsă intre doue lame ale a- ponevrosei femoralc, se află acoperită de piele, și acopere fe- sierulft cehi mijlociii, dreptulu anterioră, și porțiunea esternă a tricepsului. Marginea sea anterioră merge da hingultl mar- gine! esterne a cmitorosnlui. Acțiunea. Acestu mușehiii întinde, nu aponevrosa întregâ fe- inorală, ci acea bandă aponevrotică prin care anul vedutil că se. sfrrșesce mușchiulu, și care pote ti considerată ca tendo- nulft șeii. Deosebită că ea comprimă marele esternă, care este forte supusă a se deplasa, apoi ea are uă acțiune și asupra gambei pe care uă întinde. g”. Croitorosuhl. Pepa rațiunea acestui mușchiă este comună tuturoră muș- chiloră de la partea anteriorii și internă a copsei: 1". si se 451 fut’u uă Mieturft orizontală pe lunipdri arcadei femurale; din mijlomdă acestei tăieturi si-se. pică uă a doua care si! se co- t‘âre perpendiculară până la tuberositatea anterioră a tibiei; se se prepare eu atențiune aponevrosa femurală. Toți mnș- ekil regiune! anteriore și interne Jiludil despărfiți unii de alții prin teci fibrâse, se se. deschidă aceste teci și, eură- hudu-xe spuțiurile intrr-museulara de țesătura celulară ce se. află latre dânșii, mușchii rămână isolați și se polii studiu, l-iste de mare importantă a se inipiji să nu se atingă în a- 'estă preparalhuie rasele și nerrele spre a se pute redă ra- porturile loră cn mușchii. Se se. ca ti te a nu se. deschide, mat cu semă vena safenă și oare obicinuită conținândă, multă sânge., ar impedeca ștudiidă mușchiloru. La casă de n se deschide, nu rămâne- decâtă a se. lega la ambele sete căpătâie. După ce mușchii stratului superficială voră fi studiati, se se laie in doue. pc la mijlocii, și Se se înlăture, spre a studia pe cei adinei. Croilorosulă, nuntită astă-felu pentru că prin acțiunea prin- cipală a lui, croitorii iafi atitudinea in rare lucrezi! obicinuită, Incrucișândă capsele pe gambe, se artă aședatu hi diagonală la partea anterioră. iu urmă la partea internă a copsei, și se sferșesce la partea superioră a gambei. Elfi este miișcbiuiu celă mat lungu alu carpului omului. Prinderile. Acestă mușchii! se prinde, de uă parte.: 1". de spina iliacă anterioră și superioră. precum și de jumătatea su- periori! a știrbiturei ce se atiă dedesnbtulă acestei spine; 2**. do uft Inie aponevrotică ee-lft desparte de mușchiulă fâșia-latâ; de altă parte. de muchea internă n crestei tibiei, dedesnbtulă li- gamentului rotulei. Din indoita prindere superioră, ce se face prin fibre apo- nevrotice scurte, fibrele cărnose constitue ună mușchiu turtită, in forma unei cordele prismatice, care merge lățind u-se până la a treia parte de josu a femurului, se indrepteză piezișii in josu, înăuntru și înapoi, și uă-dată ce trece la partea in- ternă merge verticală in josă, se pune ia partea posterioră a condilutul internă alu femurului, și se riisucesce de dinapoi inaiute pe după articulațiunea genuehinlm. Tendonulă lui. caro începe cam de la punctulă unde îșî schimbă direcțiunea, ân- gustă la începută, se lățescc in urmă, și merge de se ster- 452 șesce la cresta tibiei, dinaintea tenddnelorft semi-tendinosulul și dreptului internă, care se nnescft și constitue ceia ce s’a numitei laba gâscet. Uă sinovială îhî desparte de tendonele a- cestorn mușchi, și din marginea sea inferidră se desface uă fâșie aponevrotică care merge de alcătnecce porțiunea internă a aponevrtKei gambiare. Raporturile. Crnitorosnhl este mușchiulu celft mal superfi- cialii de la regiunea anterioră a cdpsel. Așezată subt apone- vrosa femurală, elă acopere mușchii psoas-iliacii, dreptuhl an- teriorii și marele internă alft bicepsului, adductorulft superfi- cială, dreptuhl internă, adductorulu celft marc și ligamentulu laterală internă alft articulațiunel genuchinluî. Marginile lui trehueseft multă observate, căci pe hingulu loru se facă tăie- turile pentru legătura arterei femurale; de aceia s’a și numită satelitul^ arterei femorale. Astă-felă la treimea superidră a copsei, acestft mușchiil al- câtuesce, cu adductorulu superficială și cu arcada femorală. ună felii de trinnghiu cu basa în susu, triunghiu cunoscută sub numele de triunghi al A lui Scorpa. Artera femorală re- presintă perpendiculara trasă de la verfnlîl la basa triunghiu- lui. La treimea din mijlocii a copsei, artera corespunde mal ântâiă la marginea internă, in urmă Iu fața posteridră și în storșită Ia marginea esternă a mușchi ului. La treimea inferidră, elu umple uă gutieră adincă alcătuită de dreptuhl internă și de marele internă, de care se atlă des- părțitu printr’unn intervale erăsnsu, pe care se obicinuescc a se pune fântânelele. Elă mal acopere nervuhl șatenă: vena safenă corespunde la mar- ginea posteridră a mușchiului, la nivelul articulațiunel genuehiuhii Acțiunea, Croitorosuhl încovoie gamba pe cdpsă. pe care uă intdree înăuntru. încrucișând o pe gamba din partea opusă. Prin acestă mișcare eln încovoie copsa pe basină, și mal este și rotatoruhl gambei înăuntru. Decă croitorosuhl îșî iea punc- tulft sSil de razămu pe gambă, înclină înainte basinuhl pe cdpsă și îl imprimă uă mișcare de rotațiune în puterea căreia fața anteridră a trunchiului se îndrepteză spre partea nptisă. Tficepsabl femoralu. Sub numirea de trieepyâ femoralu, Cruveilliier cuprinde doi 4-53 inușdil. seu dou£ porțiuni din același mușchiu, cari mult ii timpii ait fostă descriși deosebită iu operele de anatomie : dreptuhi anteriorii și tricepsulii femuralii alu autorilor» accloru anatomii, Iricep^uhî deru femoralu este cunipnsO de trei porțiuni: lu. uă porțiune mijlocie, seu porțiunea cea lungă taie este i/rep- tutu anteriorii u/i't uulorilorii: 2’. uă porțiune esternă, scit mitrele externA, și 3°. mi porțiune internă. șefi mur ele internii, de care Cruveilhier alătură jmrțiitneu crurahl a anatoiniștiloru. *1. Porțiunea cea lun<) Tricepsulii eruruhl alfl tMlorilurd seu marele internii și mirele esternu. forte viduminuu, du se atlă aședati'i dina- 454 poia inușchiulu') precedentă. cuprinde câte trele fețele feniu- ruhil, și se sf&rșesce la rotulă și la tibiâ. «). Porțiunea esternă, seă marele esternă, care este cea rnal vohimitidșÂ. Fia nasce: 1". de la basa trocanteruhil cehii mare, care presintă pentru acestă prindere, uă crestă orizon- tală ; 2", de dinaintea acestui trocanteru, de uă crestă verti- cală, alături cu tendonulfi fesierului celui mijlociu: 3", de uă linie întinsă de la trocanteridu celă mare la dunga aspră . 4", de tdtă întinderea muchel esterne a dungel celei aspre; tote prinderile aceste se facă prin mijlocirea miei aponevrose late, care acopere trei porțiuni superidre ale mușchiului, și după a cărei față internă născu tote fibrele cărnose; în sfârșită 5". unele din fibrele sele vinii de la tendonulu fesierului celui mare. Tdte aceste tibre se indrepteză. unele verticală in josu. ce- le-alalte puțină piezișă in josu și inafară, cu atâtă mai scurte și mal oblice cn câtă sunt mai interiore, și constitue ună mă- nuchiă forte vid iuti inostl, despărțită prin vase nerve și țesă- tură celulară. de porțiunea anterioră a marelui internă, pe care îlă acopere in parte. După uă întindere dre-care. fibrele cărnose se îndrepteză. unele la fața internă, cele mai multe la fața esternă a nuel a- ponevrose care alcătuesce căp&tăiidfi de josu alu mușchiului, și care concentrez;! fibrele, se ingrdșă din ce in ce mal multă, ângustâiidu-se, și alcătuesce ună tendonă turtită, despărțită câte uă-dată in cordeluțe paralele caii mergă de se prindă de jumătatea esternă a mărginel superidre a rotulei. confundân- du-se prin marginea sea internă, cu dreptuhl anterioră și cu marele internă. l>). Ibițiunea internă a tricepsului, seă marele intenui. multă mal mică de câtu cea esternă. ocupă mai totu osuht. astă-fehl că i se pote considera trei regiuni . una internă, alta anterioră, și alta esternă : porțiunea internă, care este Sub- aponcvrotică, este aceia pe care autorii uă desemnă sub nu- mele de marele internă: porțiunea anterioră. ce se atlă acope- rită de porțiunea cea lungă seă de dreptuhl anterioră. era nu- mită porțiunea crnraltl : porțiunea esternă se atiă acoperită de marele esternă cu care ișl confundă mai multe din fibrele sele. Astu-felă priiită manie internă, nasce . 1°. după iul li- nie oblică întinsă de la partea anterioră a gâtului femurului iăo la dunga aspră: 2". după muchea internă a acestei linii, dina- intea aildnctorihirn, cu a cărora aponevrosc se împreună apo- neirosa prin care se prinde de peneturile de mai susft marele internii : 3”, fibrele cârmise mal nască și după mal totă fața internă, fața anteriorii, fața esternă, și marginele anteridre ale femurului. Fibrele cârnuse, iziorite din tote aceste prind»-rî', se indrep- teză, cele esterne de dinafară înăuntru, cele mijlocii verticală, cele interne, cari sunt cele unii numerose, in joșii. înainte și ina- fară. constitue t'de unii corpii muscularii fiirte groșii mai multii josu decâtil susii. și mal multii înăuntru decâtn inafară, ale cărui ti- bre mergil de se prindu, unele de fața posterioră a unei apone- vrose mart, acoperită Inafară de aponevrosa marelui esternil, și altele de fața el anterioră. Acestă aponevrosă. prin care se sferșesce marele internii, se găscsce pe fața anterioră a por- țiune! din mijlocii a mușchiului dinapoia dreptului anteriorii; dintre fibrele musculare ale porțiune! interne cele mai interi- ore, și car) sunt orizontale, insoțescil acestă- aponevrosă. până lingă rotulă de care ea se prinde, cele mai superficiale se con- fundă cu marginea internă a dreptului anteriorii, seu porțiu- nea cea lungă : în urma aponevrosa se prelungesce înăuntru până la tuberasitatea internă a tibiei, de desubtulft căreia se prinde, -ub tendonele labei gâscel, la partea dinăuntru a liga- mentului laterală internii ahi genucliiulul. După acestă descripțiune, tricepsulft femuralii este compusă de trei mușchi și de trei tendbne aședafe unulu peste altuhl: i’, dreptulit anteriorii care alcătuesce stratulă cehi mai super- ficialii: 2’, marele esternil care alcătuesce stratulfi mijlociii: 3°, marele internii, care alcătuesce stratulă adinefi. Hapottarile. Lunga porțiune a tricepsulul, seu dreptnhl an- teriorii alil cojise!. în trei a patra parte de josu a Iul, este acoperită de aponevrosc, în partea de susii de croitorosulii, de fibrele anteridre ale fesierului din mijlocii, și de psoas-iliacu. și acopere articulațiunea coxo-fcnmrală. vasele lircumtiexe .in- teriore, și mușchi! marele esternil si marele internă. Acești doi mușchi înconjorândil feuitirulO. sunt iu raportă cu toți mușchii tdpsei; sujierficiali intr uă mare Întindere a loru, co- respundă înainte la psoas iliacil, la porțiunea cea lungă seft dreptulu anteriorii, la croitorosulă; înapoi, el corespundă la bicepsu și la seini-menibratiosn : inăuiitru, la adductorl, la croi- forosuln și la artera femorală. căreia marele internii contri- bue a-i forma tecii; înafară,. la fesieridă celă mare, care alu- necă asupra căpătâiului de susft alu marelui estcrmî. și de care se atiă despărțită printr ufi sinovială ; și in sferșitil la apmic- vrosa fașia-lată și la miișcliiulă intindetoru alu seă. Deosebită de totr acestea este de adăogatu aci, că se mai atiă ună niănuchifi muscularii alcătuită de fibrele cele mai a- dinc! și cele mai inferiore ale marelui esternă. care merge de se prinde de partea superidră a sinoviale! gbcuucliiuluî, care s’a numită mușchiulii nub-crural». și care pare a ti destinată a întinde sinoviala in susă spre a nu se grămădi între osele articulațiune!. Acțiunea. Tricepsulă femuralii întinde gamba pe copsă. Ac- țiunea hn este favorisată de rotulă. care adaogă la unghiulă de prindere alu tricepsului, pe câtii timpii acestă oscioră este considerată ta ună osii sesamoidu desvoltată in desimea ten- donului acestui mușchiă. i’rin urmare tricepsulă pote ti con- siderată că se prinde nu de rotulă. ci de tuberositatea ante- riiiră a tibiei, seu mai bine de partea cea mal inferidră a a- cestel tuberosități. Tricepsulă femuralii constitue mușchiulă cehi mai puternică ală corpului omului: elă ține echilibrulu, in stațiunea pe pi- cidre, la totă greutatea corpului. Totă elu ardică totă corpulă la umbletă și la săritură. C Regiunea crurală internă. Mușchii regiune! interne al copsei sunt dreptulu imernu și patru adductorl, intre car! intră și pectineulă. 1" i/rejdahi internă. Acestu mușchiă, lungii, dreptă și subțire, este celă mai su- perficialii dintre mușchii regiune! interne a copsei. Prinderile. Elfi se prinde, de ud parte de laturile simfisei pufosului, incepeudfi de la spina pubiană până la ramura ur cătore a ischionului; de alta parte, de cresta tibiei. La partea de snsă fibrele cărnose se prindă prin fibre a- 157 ponevrotice lungi, paralele, cari alcătuescu mai ăiitâhî unii corpii cAhmkiI verticală, turtită de dinăuntru imitară; iu urmă, de ce se cobora mai josft, se ângusteză, se îngrftșe și se sfer- șescft printr'unft tendonft lungii .și subțire până in vecină- tatea condilulni internii alu femurului. Acestft tendonft, care se prelungesce multu in josu pe marginea posteridră a muș- ehiulul, uă-dată desfăcută de fibrele cârmise, trece pe partea posteridră a tuberositățel interne a femurului, după care se resuccsce de dinapoi înainte, și merge de se prinde de cresta tibiei dinapoia tendonulul croit omului și d’asupra tendonu- lul semi-tendinosidul, cu care se împreună și constitue, pre- cum amil vedutU, iaba-gâscei. Jluporturile. Dreptuhl internă este acoperită de aponevrosa femorală, și puținteii!, josft, de croitorosuhl; acopere cei trei adductori, partea internă a articulațiunel genucbiului și liga- mentulil lateralii internă, de care se atlă despărțitii priutr’uă sinovială. Vena safenă internă încrucișeză piezișă fața internă a acestui mușchiu, lingă căpetâiulîi lui de josft. Acțiunea. Elft este incovoitoră alu gambei și o trage pu- țiuțelii înăuntru, și totă uă-dată este și adductorft alft copsei. In stațiunea pe pi ci ore, elft ișl are punctulft setl de razăm ft pe basiml. Adductori i copsei. d’repurațiuneu este aceiași pentru toți adducforil. Spre a are mașehil întinși, si se puie copsa in aMucțiune; se se taie pielea pe, uă linie verticală începeudă din mijlocitlu arcadei femurale până la rotulă'. la căpătâiele acestei tăieturi si se facă câte ud tăietură semi-ctrculură: se se păstreze vasele și nercele, spre a se pute studia raporturile lorii cu mușchii: se se taie rena sujenă la hnhucăfura el in vena femorală; scse înlăture uponecroșu femurală și sH se disece mușchii după cum se presintă. La regiunea internă a copsei sc atlă trei mușchi ce sc nu- iiiescft adductori. pe cari anatmuiștil cel vechi ii numitul tri- cepsă, iertt modernii îi deosebescft după ordinuhl supra-șederii Ioni, in primulă. secunduhi și terțiuh'i. seu după vohimnlft Imu, in mijlvciulă, micuții și marele. Cruveilliier, băgândft și 158 pectineută intre adductori, a modificați! aceste denumiri, și a admisă patru adductori, doi superficiali, pectineulo și primulă adductorfi, pe cari î-a numită primuhl și secundula tuldur.- torl superficiali; ierți adductorii cel adinei sunt mituiti și ma- rele adductorO pe cari ii desemnă sub numele de miculu ud- ductorti udincu și mirele additctorii adincu. J. Pectinetfht seu primttlu adductoru superficialii. Acestă mușchii) aședatu la partea superiorii, anterioră și in- ternă a copsei, înăuntrul^ mușchiului psoasu-iiiacu. are forma cuadrilatară. Prinderile. Elu se prinde, de uit parte, susă: 1" de spina pubisului; 2\ de cresta pectiuee: 3°, de surfața triunghiularii ce se află dinaintea acestei creste; 4°, de fața inferioră a u- nel arcade aponevrotice forte tari care se ține de ligamentulu lui Gimbernat, se prinde de cresta pectinee și se continuă cu lama aponevrotică care acopere acestă mușchiă: de altă parte, josă, sub trocanterulă cehi mică. Fibrele cărnose ce se prindă da dreptulă de pubisu, afară de acele după spinii, ce se prindă pl in fibre aponevrotice forte pronunțate, se Indrepteză in josă, înapoi și înafară, constitue ună mănuehiă turtită mal ântâiă de dinainte înapoi, la urmă de dinafară înăuntru, care merge de se prinde de bifurcațiu- nea internă a dungei aspre. Raporturile, Pectineulă se atiă acoperită de foia adincă a aponevrosel femurale și de vasele femurale; acopere capsula articulară, adductorulu adinefi cehă mică și cbturatorulu esternu. de care se află despărțită prin vasele și nervele obturat ore. Marginea sea esternă merge d'a lungu lu marginei interne a psoasuhil-iliacă, de care se atiă despărțită printr'nă dungă ce- lulară, pe unde trece artera femorală Marginea seu internă corespunde la alu doilea adductoru superficială, cu care cate uă-dată se află confundată, afară de partea de josu unde se află unu mică spațiă în care se vede micidă adductoru adincă. R. Ahl doilea adductvrll superficial ti. seil primuhl adductorii, seă adductoru hl mijloc iii. Acestă mușchiă, turtitu, de formă triunghiulară, se află a 459 șe»Jatft pe același platul cu pectineulu. Intre acești doi mușchi pare a ii uă solidaritate, astă-felă că, deca la unu individă pectineulă este puțind desvoltatft, ală doilea adductoră diper- fictală este forte mare. JYinderile. Aid doilea adductorti superficiala se prinde, de uă parte de spina pubișuluî; de altă parte, de treimea mijlo- cie a dungel-apre a femurul ui. Prinderea superioră se face prijitr'ună tendoml angliștii și turtite, care se desvoltă înainte și dintrensuhl nasce unu corpă căruosil, grosă și latn care se îndrepteză in josă, înapoi și îna- fară, și se sferșesce la treimea mijlocie a dungei-aspre a femu- rului, între tricepsuki femurală ce se află înainte, și iutre ma- rele adductorti aditicu ce se află înapoi, și cu care îșl con- fundă prinderile aci. Jluporturile. Sub-aponevroticii Ia partea sea superioră, elă devine din ce in ce mal aditicu până la prinderea lui joșii; corespunde la croitoiwulft de care se află despărțită prin ar- tera și vena femurală. Acestfi raportă este de uă mare însem- nătate în chirurgie. Miculă adductură adincu. xeă alu doilea adductoru, șeii miculă addadorfi. De aceiași formă ca celă precedentă, elfi este ală doilea in ordinea supra-ședârci, și cehi mai mică in voi urnă. Prinderile. Elă nasce. de desubtulă spinei pubișuluî, inafara mușchiului dreptuhl internă, și îtiăuntruhl obturatorului esternă; fibrele Ini se indrepteză în josă. înafară și puțină înapoi; al- cătueseă ună măuuchiă turtită mai ântâiă de dinăuntru înti- farâ, la urmă de dinainte înapoi, se lățesce și merge de se sftrșesce la porțiunea din mijlocă a dungei-aspre a femurului, dinaintea marelui adductoră adîncă și dinapoia adductortioră superficiali, cu caii îșl confundă prinderile sele aci. Paporturile. Acoperită de addiictot il superficiali, ehl acopere marele adductoră adîncu, seă adductmulu ală treilea; prin mar- ginea sea esternă. este în raportă cu obturatoruhl esternă și cu psoas-iliaculă; prin marginea internă se lipește de marele adductoră aditică, de cate câte uă-dată este grefi a-lă desface. 160 7Z Marele udductorâ adincu. șeii aht treilea «dductoril. Pripi rațiunea. Spre a studia acestă mușchin nu este des- tulă a Uliu mușchii precedenti și a-i observa fața sea ante- riorii, dertl este trebuința a-lă studia și pe fața seu poștei i- oră, și pentru acesta urmezu a se înlătura cei trei mușchi de la regiunea, posterioră a copsei, adică bieepsulă. semi-ten- dinosulă ți semi-niembranosithl. Marele adductoră adincă este unu mușchii! foile vohnni- nosiî, triunghiularii, grosu la partea dinăuntru, unde elu alcă- tuesce mal totă grosimea părței interne a copsei. Prinderile. Elfi se prinde, de ud parte: 1®, de ramura ur- cătdre a ischionului, îu totă întinderea ei. și puțintelu și de ramura coborîtore a paloșului: '1", de rirfulfi, adică de por- țiunea cea mai inferioră a tuberositățel ischionului: de altă parte: 1“, de dmiga-aspră a femurului, in totă lungimea el: 2°. de unu tuberculă forte pronunciată ce se vede pe condi- lulQ internii alu femurului, d’asupra unei mici adincături des- tinată temlomilul gemenului internă. Prinderile pehiane, ierți mal cu semă prinderile ischiatice. car) sunt cele mal însemnate, și cari nu potă ti redute de- câtil după ] tarte a posteridră a mușchiului, se facil prin mă- nnchl aponevrotid, din cari nască îndată fibrele cârmise. A- cestea constitue nă masă forte grdsă, care se îndrepteză înjosii și înafară, și care la urmă se împarte in doue porțiuni, seă doue corpuri de mușchi forte distincte, unulu internii și celfi- aialtu esternă. 7°. Ibrțiunea internă. Alcătuesce marginea internă a mare- lui adducturu. Fibrele lui, uă-dată ce ajungi! la treimea infe- ridră a copsei, intră într'uă jumătate de cmm aponevrotică deschișii înafară, care acesta se sferșesce prinți’mul tendonu ce merge de se prinde de tubercululfi ce menționai ăinu mal susu. Porțiunea esternă. ce ișl schimbă direcțiunea primitivă a mușchiului, se îndrepteză de dinăuntru înafară, se desvoltă în mănuchi groși, și merge de se prinde de totă întinderea iu- tersticiuluî dungei-aspre a femurului, printr’uă ajmueirosă i vasele limfatice cele mat superficiale ale stinghiei. Aponevrosa femurală, forte țepână la partea din afară, este subțire, gălbue, elastică și pătrunsă de găuri la partea dină- untru a vaseloru crurale, încependft de la arcada femurală până la îmbucătura vinei safene în vena crurală. Aceste găuri iu- treținii comunicați unea întruă mulțime de vase limfatice super- ficiale cu cele adinei. Din tote găurile aceste, cea mai însemnată este aceia prin care străbate vena safenă internă, in momentulft cândft ea se aruncă in vena crurală, la partea superidră a copsei, la doue cent imetre aprope dedesubtul ft arcadei crurale. Acestă gaură, numită fără nici unii cu ventil r/anm inferiori a emit Iul ui cru- rtdfi. se confundă prin circumferința ei cu teca vinei safene. b) . l’ața «tUncă. Din acestă față nască ua mulțime de foi cari pătrundă intre mușchi și le alcătuescft tecile loră proprii. Cele mai însemnate dintre ele sunt doi păreți aponevrotid la- terali, păreți! inter-muscnlarl, întinși între aponevrosa feum- rală și dunga-aspra. de uă formă triunghiulară cu basa in josu și verfulft în susfi, și cari se distingă in interna și eslrmn. Păretele inler-muscnlarti internă servă totft uâ-datâ și de teca marelui internă ale cărui fibre se prindft de densulft. Klu se întinde de la trocanteri până la condihilu internă alft fe- murului. De fața lui anteriorii se prindft fibrele marelui in- ternă. ieră fața posterioră este aplicată pe mușchii adductori, cu a căroră aponevrosa se confundă, Marginea lui esternă se prinde de dunga aspră, marginea internă devine forte grdsă și susținută josft de tendonulu marelui adductoni adîncft, se simte ca ună șimrft sub piele : mai josft ca pare a se conti- nua cn ligamentulă laterală interna alft genucluului. Acestft părete inter-muscularîl. pătntnsft lingă dunga aspră de uă mulțime de găuri vasculare cari întreținu comunicat m- nea intre teca anterioră și posteridră a mușchiloră. se află emu 4B3 puști de fibre hingnețe, forte târî, cn uă direcțiune de susu în joșii și de dinafară înăuntru; d’asupra condilului internii, fibrele sunt menținute prin fibre transversale. Păretele inter-mumntlara esternă, ca și celfi internii, servă totă uă-dată și de aponevnsă (le tuberositatea esternă a tibiei: 3". do «Imit¹ treimi superiore ale fetei esterne a acestui osă. față ce sc aHă adîncită în pro- portiunea putere! mușchiului; 4B. do t<îtâ partea ligamentului inter-ososă ce se aHă la partea dinăuntru a rasol oră și nor- velorfi tibiali anteriori: 5°. de fața adincă a aponevrosel gam- biare; in sferșită ii", de mul părete aponevrotică ce desparte acestă mușehiii de întimjetorulu comunii: de altă parte, de tuberculnlă ântâiukd cuneiformii. Fibrele cârmise ce născu din tute prinderile indicate aci. se îndrepteză verticalii in josu și se sferșcscu împrejuruifi unui tendonă care se ivesee în desimea mușchiului, mal susu de treimea sea din mijlocii; ele, încetândil înainte cam pe la tre- imea infcriiiră îhl Insoțcscă înapoi până muie tendonnlu se vira sub ligament ulii dorsalii alil încheieturei piciorului. îndată ce tendomihl s'a ivită la putea anterioră a mușchiului, se în- drepteză înainte, ca si fata esternă a tibiei, și-și urmeză ace- iași direcțiune piezișă, după ce ose din teca comună a tuturoră mușchilorii regiune! anteridre. La urmă intră iritr altă tecă ce-i este alcătuită dc aponevrosa dosului piciorului, se îndrepteză îndată verticală iu josă și merge de se prinde de tnbercu’ulu primului cuneiformă. Raporturile. Gambiarulă anteriorii este acoperitii de apnne- vrosa gambiară și dorsală a piciorului; înăuntru corespunde la fata esternă a tibiei; înatară corespunde mai ântâiii la în- timjptorulfl comună ală degeteloră, la urmă la întimletorulii proprii! ală degetului cehii mare, de care se află despărțită înapoi prin vasele și nervele tibiale anteridre. Acțiunea. Acestu mușchiu încnvdie piciorulu pe gambă; de- osebită de acesta, prin oldicitatea tendonuluî lui, ardică mar- ginea internă a piciorului, prin urmare imprimă articulațiunel rendurilorti (arsului uă mișcare de rotațiuiic înăuntru, și con- tribuc astă-felă la restnniarca piciorului inafară. Tendonnlu gambiarulni anteriorii, la contract iu nea mușchiu- lui, se vede sub piele și piite servi chirurgului de conducătorii la legătura arterei pediâsc. 2a. Întind Morul a coniunHala deț/eteloru ți peronierulu anteriorii. Preparați unea acestui mușchiă nu cere alții decâtii tt înlă- tura aponevrosa gambiară, ți aponevrosa dorsala a piciorului. 407 hdinifctorulă comunii ahi dețietelorli, lungii, turtitft de dină- untru înafară, simplu la căpetâinlă de susu, și împărțită la Căpetâiuhl de josu in patru seil cinci tendone, se atiă aședată la partea dinafară a mușchiului precedentă. Prinderile. Acostă mușchii! se prinde, de uă parte: 1“, do tuberositatea esternă a tibiei, la partea dinafară a tibiahthiî anteriorii; 2°, dc totă partea feței interne a peroneului ce se atiă dinaintea ligamentului inter-ososil; 3°, puținteii! de li- gamcntoli! inter-ososil; 4”, de porțiunea superidră a aponevro- sci gambiare și de părcțil aponevroticl ce lă despartă, înăun- tru, de gambiarulil anterioră. și înafară de peroniern laterali, ceh! lungii și cehi scurtă; de altă parte, de falangele a doua și a treia ale nltimeloră patru degete. Din numerdsele aceste prinderi, fibrele cărmise se îndrepteză cele mai superiore verticalii in joșii, cele următbre piezișii îu josă și înafară și vinii tote de se prindă de mul tendonu care se ivesce pe lungulu mărginei anteriore a mușchiului, sub trei- mea superidră a gambei. Tendonulă se împarte îndată în doue porțiuni, una internă care și ea se sub-împarte in trei porțiuni, ce alcătucscil tendonele degeteloril alu doilea, alu treilea și alu patrulea; cea-alaltă esternă. care se sub-împarte în doue ten- ddne, unulă destinații degetului ală cincelea, și eelft-alaltn se prinde de partea posteridră a metatarsianulul corespondentei. Acestil din urmă tendonă adese-orî lipsesce. și căndă esistă abia se dcosebescc de mănuchinh! degetului celui micii, caruia mal tutil-d’auna îi trimite unu tendonă accesoriii. Acesta por- țiune metatarsiană a întiiidetorulul comună a fostă desemnată ca unu mușchiă deosebită, numită peronierulă anteriorii. Intinijetoruh! comună, care este verticală până la nivehihl articulațiune) tibio-tarsiane, unde intră intr’uă tecă comună cu incovoitoruh! propriii ală degetului celui mare, se încovdie sub acestă tecă, devine orizontalii și se îndrepteză piezișă de dina- fară înăuntru. La nivehihl tarsuhihil intră in altă tecă multă mai țepănâ, din caro ese în urmă spre a se împărți în cinci tendonc cari mergă fiă-care pe dosuhl metatarsianulul deget u lui la care este destinată. Iu acestă drunul, tendonele incru- cișeză mușchiulu pediosă, și la fața dorsală a articulațiuniloră metatarso falangiane se împreună cu marginea internă a ten- ddneloră corespondente ale mușchiului pediosă, se legă cu niuș- chil Ininbricoșl prin câteva cordeluțe ce le vină de la dânșii, și se pnuu in aceleași disposițiiml ca și tendonele intinijetori ioni degetelorfî de la mână, ale A tu indii, ca și aceștia, uă tecă tibrosă pe fața dorsală a primei falange. Ajunși la articulațin- nea primei falange cu a dona, se împart n, iarăși ca tendonele degetelnni de la mână, in trei porțiuni, una mijlocie care merge de sc prinde dc câpetâiuhi posterioră alu falangei a dona, cele- alalte dom" laterale se împreună pe fața dorsală a aceleiași fa- lange și mergă do se prindă de căpătâiul ii posterioră ală fa- langei a treia. Baporturila. La partea dinăuntru, acestu mușebiu corespunde la gambiarulu anteriorii, de care se desparte mai josă prin în- tindetornlu propriu alu degetului celui mare. înafară se atlă in raportă cu peronieril laterali celă lungă și celft scurtă. Așe- datu sub aponevrosa gambiară și aponevrosa pediosă, elu aco- pere peronculfi, ligamentulă inter-ososă, articulațiunea tibio-tar- siană, mușcbiukl pediosu care îlă desparte de tarsă și de me- tatarsă, și în sfârșită degetele. Acțiunea. Acestă mnșcbiă întinde falangea a treia pe a doua, pe acesta spre ântâia, și acestu efectă uă-dată produsă, încovoia piciorulii pe gambă. Acestă din urmă mișcare se esecută cn mai puțină putere decâtă de gambiarulă anterioră, în ajutorulft că- ruia îl vine în acostă privință intitu)etorulă comunii. în vreme ce. în privința adducțiunci și abducțiunei, ii este antagonistă; căci, prin oblicitatea lui, pe lingă întinderea degeteloră și în- covoitura piciorului, elu mal imprimă uă mișcare oblică prin care degetele se atlă cam aduse înafară, și talpa răsturnată ierăși înafară. ■1”. Intimti'tontla propriii ală Actiefnitti celui unire. hdhvletorulil prvprin alft degetului celui mare. Inngnețfi. subțire, turtită, sc atlă așeijată Ia partea anteriorii a gambei, între întinijătorulu comună celă lungă ală degetelnră și gani- biarulu anterioră. J'rhtderile. Lift se prinde, dc ud parte, de fața internă a peroneului, și puținii de porțiunea vecină a ligamentului inter- ososu, la partea dinăuntru și dinapoi a întiiujetorulni comună Acostă prindere nu se urcă obicinuită mai susă de treimea ftiS) mijlocie a gambei; de alta parte, de căpetâiiilă posteriorii altl falangei a doua seil unghială a degetului celui mare. fibrele cărnose ce născu d’a dreptulă de la peroneă și de la ligamentulu inter-ososă, se indrepteză mal ântâiă verticală de jură împrejură,, și în urmă, pe fața posteridră a unul ten- donă ce se atiă pe lungulil margine! anteriore a mușchiului, și continuă astă-felu până dedesnbtulă tecel tarsulni. De aci ten- dormlă se incoviiie, se indrepteză piezișă de dinapoi înainte și de dinafară înăuntru, pe fața dorsală a piciorului, merge d’a lunguhl primului metatarsiană și primei falange a degetului ce- lui mare, in laturile căruia lasă câte uă fâșioră, și merge de se prinde de falangea a doua seă unghială. llaporturile. Intim}etorulă propriu altl degetului celui mare corespunde, înăuntru la tibiaiulă anterioră de care este des- părțită înapoi prin nervulă și vasele tibiale anteriore; înafară, corespunde la intindetorulă coniuml ală degeteloru. Marginea sea anterioră, învăluită mal ântâiă între mușchii precedent!. devine îndată sub-aponevrotică, și iu momentulă contradicției se umHâ sub piele, disposițiune ce merită a ti cunoscută pen- trucâ ea conduce pe chirurgă in căutarea arterei pediuse ce se atiă totu-d’amia la partea dinafară a acestui tendonă. l'e dosulă piciorului elu inerucișeză mușchiulă pediosu. Acțiunea. Elă întinde a doua falange a degetului celui mare pe cea d ântâiă, și pe acesta asupra metatiu suim ; acestă dec tu produsă, elu incoviiie piciorulu pe gambă. Ca și precedentulu mușchiă prin oblicitate lui, contribue a întdree degetele înafară, ardicându puținteii! marginea internă a piciorului. B. Reuimiea gambiară esternă. Acesta regiune conține mușchii perutiitri laterali, celă lungu și celă scurtă. 1". Lungula peronieră laterala. Preparați unea, comuna ambiloră acestora mușchi, stă : 1", in « ardiea pielea care acopere partea esternă a gambei; J”, a tăia verticală upoueirosu gambiară la regiunea esternă; a răsturna ambele fâșii ale aponevrosel și a ajunge la Î7O ptit efif aponevroticl ce despartă peronicril laterali de mușchii regiunei anteriore, precum și de acel ai regiunei posteridre a gnmhel; 4", spre a descoperi lumpdtl peronicră laterală la talpa piciorului, treime să se ardice aponer.rosu dorsală a pi- ciorului la partea sea esternă, se se bile toți mușchii regiu- nei bilpare, piezișă de dinafară înăuntru și de dinapoi îna- inte, incependă de la gutieră cuhoidului fi mergendu până la extremitatea posteriorii a primului metabHsiuHd. Lungulâ permiterii laterală, superficialii, groșii, cuadrunghiu- laru in jumătatea sea superidră, se a ti a aședatu Ia partea es- ternă a gambei. Prinderile. Klu se prinde, de uă parte: 1°. imitară, de par- tea esternă și anterioră a capului peroneului: 2”, putintelu de partea vecină a tuberosităței esterne a tibiei: 3", de treimea superidră a feței esterne a peroneului; 1°, de marginea poste- ridră și de marginea anteridră a acestui osu, prin păreți! apo- nevroticl forte tari, cari (îespartii hinguhl peronieril lateralii de mușchii anteriori și de mușchii posteriori al gambei; 5", la partea de susil, ehl se mai prinde și de aponevrosa gambiară. De. altă parte, de capetâiidu posteriori ahl primului metatar- sianu, care presintă, la partea dinafară, uă apofisă pentru a cestă prindere. 'Iote tibrele cârmise, ce izvorăscu din prinderile de mai susu, se îndrepteză verticalii în joșii și constitue unu măniKluu gresii la partea superidră, subțire și turtită la jumetatea sea infe- ridră, care se sferșesco printr'unu teudonă, învăluitei mai ân- tâiQ în tibrele cărudse. deru care, iu susulîi porțiune! mijlocie a peroneului, ese dintre densele și ocupă partea esternă a mușchiului, sub forma unei cordele: acestU tendonQ, urmâudu resucitura peroneului, trece la partea posteridră dinapoia ma- leolei esterne, într’uă culisă care îi este comună cu peroneulii lateralii cehi scurtii, se încovoie de dinapoi înainte și de susu iu josu, spre a se veri în partea esteruă a calcaneuhii, unde >tă menținutil printr'uă tecă proprie; ajungendfl la partea esternă a cuboidulul, se incvvdv din noii, pătrunde in gutieră. oblică înăuntru și înainte, săpată la partea inferidră a acestui osu, și menținută asemenea într’uă tecă forte țepănn. merge dreptă pe lungulu oselorii tăișului până la căpetâiulă poste- riorii ahl primului im-tatursiaml; la a doua încovoitura. la ni- veluhl cuboidulu!, se găsesce mai totu -d’amia ună osii sesa- moidO. Deosebită dc acdsta, trei teci fibrose și trei sinoviaJe se atlă pentru acestă tendonă; una dinapoia maleolei esterne, alta la partea esternă a calcaueului, și a treia ia cuboidft. llaporturile. La gambă, limgulu pemnierfl laterală se atlă acopeiită de piele și de aponevrosa gambiară, și acopere pe- roneuhi și uiușcbinla peroniarulQ celu scurtă. La partea dina- inte se atlă despărțită, printr’uuft părete aponevrotică, de in- tindetornlă comună alu degeteloră; înapoi și la partea de susu, se atlă despărțită de sideeru printr'uă altă fde aponevrotică,ierți josu de încovoitondu propria alu degetului celui mare. La par- tea esternă a piciorului, tendonulă corespunde Inafară la pi de, înăuntru la calcanemn. La regiunea talpară, acestă tendonă se află acoperită, in josă, de tdtă grosimea părțiloră moi ale acestei regiuni, ieră susu, corespunde Ia ligamentele tarsiaue inferidre. Acțiunea. Luându de principiu, că unu mușchiu încovoiată își are acțiunea sea cași cându puterea ară ti aplicată ckiaru la pimctulă încovoiturei, și în casulă de față, aplicândă pute- rea la căpetâiulă esternă ală gutierei cuboidiane. adică la lo- cală încovoiturei a doua resultatulu va ti rotațiunea picioru- lui inafară. Deca acum aplicămă puterea la ânteia încovoitură. adică dinapoia maleolei esterne, efectuk'i va ti întinderea piciorului pe gambă, și resturnarca marginci esterne a piciorului in susu. La acestă mișcare, căpetâiulfi inferiorii alu fațetei articulare esterne a astragalel, tinde a duce înafară maleola esternă, a adaoga la încovoitură peroneului, care se rupe câte uă-dată: de unde și resultă că. deca peroneulă se rupe contracțiunea lungului peroniaril laterală, ne mai ti iudă contra bal anțată, are de efecte restmnarea talpei picimului inafară și luxațiunea astragalel înăuntru, După unu distinsă tisiologu esperimcntatonl, D. Duchenne, a- cestă mușchiă ară ii singurulu care are puterea de a menține partea internă a piciorului bine apăsată in josă. și singurulă prin care ne putemu ține pe verfnlu piciorului. y. Peroniarulti lateralii celă scurtă. Acestă mușchiu mai puținii volumiuosă și mal scurtă decâtă precedentulu, se atlă așezată sub densulu. Prinderile. Eltt se prinde, de «« parte: 1°, de juinetatca inferioră a feței esterne a peroneului; 2°, de marginea aute- rioră și de marginea posteridră a acestui osii, precum și dc păreți! aponevroticl ce ilft despartă de mușchii regiunel ante- ridre și regiunel posteriore a gambei. De altă pitite, de a potisa căpătâiului posterioră a metatarsianului ală cincilea, și câte uă-dată, printr’uă fâșioră fibrosă, și de ală patrulea. Fibrele cănose, ce nască din menționatele prinderi superidre, mergă pe fața internă și pe marginile unul tendonă aponevro- tică care se vede pe fața esternă a mușchiului, și constitue unu mănuchin cărnosă, grosă mai unteiă, la urmă subțire. Tendonulă, care se desface de fibrele cărnose d’asupra tecel fibrose ce se află dina puia maleolei esterne, îndată ce esc din acestă tecă, se îneovoe aprope tn unghiă drepții, intră într’uă tecă proprie pe hingulă părțel esterne a calcaneului. d’asupra tendonulnl lungului peroniară laterală, se indrepteză puțintel u piezișă in josă și înainte, și se prinde lățindu-se de căpetâiulă posteriorii ală metatarsianului ală cincilea. Raporturile. Acoperită de lungulă peroniară laterală, elu acopere peroneulO și partea esternă a calcaneului. Acțiunea lui este aceiași ca a lungului peroniară, adică ab ductoră și rotatoră ală piciorului înafară. Regiunea gambiară posterioră. La acestă regiune se atlâ doue straturi de muși hi. un ulii superficială in care se atiă tricepsulft surală l gemenii și solee- nilă) și talparulă celă subțire: celă-alaltă adincă, în care se atiă popliteulă, gambiarulu posterioră, incovoitorulu celu lungii comnnă alu degeteloru, .și încovoitorulă celă lungă ală dege- tului celă mare. A Gemenii și soleerulă, seil tricepsulft surtdii; și talparulă celfi subțire Preparafittnea. Si se facă uă tăietură verticala pe piele, hicependtî de la porțiunea superioră a adincăturel poplitee și. mergetula până la calcaMum, si se facă asemenea ttâ n doua tăietură, orizontală și semi-cercalarA la porțiunea pos- 473 brioră « copsei; să se tale și să se disece aptnierrosa gam- bmră, și îndată Mușchii gemeni se ajlă dcscopcrițl Spre a studiu bine textura acestora mușchi, precum și prinderile lorii superiore, trehue să se taie îu curmezișii la partea loră din mijlocii, și să se răstorne jumătatea loru superiorii dc. josă in susil. Sc se observe numai ca tăind ti gemenulă ex- ternii, se nu se taie totil uă-dată și talparulit cela sub- țire, care pare a fi ună mică mănuchiu aparțini ndă acestui gemenă; uă-dată Ci se înlătură gemenii, soleerulu sc adă preparată. Spre a studia Line textura și prinderile soleeru- lul, Irebue si se taie verticală pe la mijlocii de dinapoi îna- inte, pe lungul ă unei dungi aponevrotice mediane, și să se curate de fibrele cârnose uă lamă aponevrotică antero poste- rioră ce se află la partea din mijlocii a acestui mușchiă, și care împarte mușehinlă soleeră in doua jumetăți, una pecu- niara și cea alaltă libială. Gemenii și soleertilă împreunau constitue unii niușcluii tri- cepsiL forte puternicii, numit ii tricepsulă surală, cure singurii alcătuesce acea parte cirnosă numită pulpă. Desvoltareu ai es- toni mnșchi este unulu din caracterele cele mai înseninate ale aparatului muscularii alu omului, și iu raportii cu destiuațiu- nea sea la atitudinea bipedă. Acestil mușchii! se împarte, susu in dou? planuri forte distincte, unulu anteriorii, adincti, caro este mușchiulă soleeră, și altulii posteriorii seu superficiala, care se sub-împarte in donf jumetăți laterale, gemeni: la par- tea de josă, câte trele porțiuni se împreună, și constitue ceia ce sa numita tendonulă lui Ackille. -i. Gemenii. Gemenii, cehi mal superficialii din mușchii posteriori ai gam ■ bei. constitue unu singurii și același corpii cărnosă, cn doue căpătâie susil, forte groșii, turtită de dinainte înapoi. Prinderile. Acestil mușchifl se prinde de condilele femurului, prin dmiC căpătâie distincte cari se asemănă; amendoue aceste câpetâie se întigft, prin câte unii tendonu forte țepăml .și latil, înafară și înapoia condilelorCi, în nisce rugositățl fdrte pronun- țate : căpMâiulu gemenului esterml, d’asupra unei inegalități destinate mușchiului popliteu, și căpătâiulu gemenului internă, care este mal mare, înapoia tuberculului de care se prinde ma- rele adiludoril ahl gemenului estermî, Acești mușchi se mal prindă prin mănuchil aponevroticl, de uă smfață triunghiulară aspră, prin care se sfârșesce joșii dunga-aspră bifurcată. Ten donulă căpătâiului gemenului internă, mai volumiuosu, se des- culță în aponcvrosă pe fața internă și posterioră a mușchiului până la pătratulO inferiorii. Tendonulu gemenului estermî se des voltă pe partea esternă și posteridră a mușchiului până pe la treimea inferiorii. Fibrele cărnose ce născu din aceste aponevrose, precum și acele ce vinii d * dreptulii de la femurii și de la capsula ti- brusă a emuli leloră. se îndrepteză înainte și se sferșescii pe uă lungă si forte mare aponcvrosă comună la ambii gemeni. Acesta aponevrosa, ce începe susu prin doue porțiuni distincte și este de aceiași lățime ca și mușchiulu, josu se împreună cu aponevrosa soleerulul. llupurturile. AcopcrițI de aponevrosa gambiară. gemenii aco- pere ligamentele articulare posteriori' ale comlilelonl femurului, cu cari sunt strinsft legate, și corespundă la mușchiulu popii- teo și Ia soleerd. li. Talpitntbt celft subțire. 'Iulpurulu celu subțire, este privită ca ună mușchiu micii, accesoriii ală gemenului esternu, sub care ehl se atlă. Prinderile. Elă nasce din capsula ti b ni să care acopere con- diluhl esternă, se îndrepteză piezișii în josă și înăuntru, și după uă întidere de 7—8 centimetri, se sierșesce printrTina tendonă, lungă și subțire, care, așeifatil mal ântăiQ între ge- meni și soleertl, merge la urmă de se lipesce de marginea in- ternă a tendonuhil lui Achille, și se prinde de calcaneu, câte uâ-dată alături, alte ori dinaintea lui. C. Soleerulii. Soleerulif, Mușebhl forte groșii, sc prinde de ud parte, de peri meii și de tibia, de altă parte, de calcaneu. Prinderile de peronefi se facil: 1°, înapoia și înăuntrul ti capului acestui osă, printr’uml tendonu puternicii, care se prelungește in de- 475 simen și pe lungulu feței anteridre a mușchiului; *2“, de ju- mătatea superiorii a margine! esterne a peroneului, și de trei- mea superioră a fețe! posteriore a aceluiași osii. I‘i linierile tibiale. se facă: 1", de linia oblică a fețe! po- steribrc a tibiei, sub mușchiulu poplitcă; 2°, de uă aponevrosă care nasce din treimea mijlocie a margine! interne a tibiei, și care se prelungesce pe lungtdii feței anteridre și in desimea acestui mușchiu: in sferșitil 3’, câte-va fibre cârmise provină dintr imn felii de arcadă aponevrotică. ce se întinde de Ia ca- pulu peroneului la tibiă. Tote aceste fibre cârmise, după diferite direcțiuni, mergu de se sferșescu pe fața anterioră și pe marginile unei aponevrose ce se aHă pe fața posterioră a mușchiului, și care, âugustâu- du-se și îngroșindu-se de ce se coboră in josă, se împreună cam pe la treimea mijlocie a gambei, tu aponevrosa gemeni - loru. și împreună cu densa constitue temionulu lui Achille. Tendonnlu lu) .Miile resultă deru din împreunarea tendii- neloru geiuemloru, talparului cehi subțire și soleerului. Ehl se atlă alcătuită în modulă următoră : aponevrosa gemeniloră, în- dată ce s'a desfăcută de fibrele cârmise, se lipește cu apone- vrosa soleerului, cu care vine de se tmesce și aponevrosa au- tero-posterioră a acestui mușehiii. Tote fibrele acestoru apone- vrose se adună și constitue acestu tendonu groșii. Acestă ten- donil, cehi mal voluminosă din trto mare; acestfi tcndoinl. acope- rita mal ântâiu de ligamentnhl lateralii esternă ală gemtchiu- ]nî, și conținuta dre-cmn în articulatiune, învăluitii din tute părțile de sinoviala, merge piezișă de dinapoia acestei articn- lațiuni. și după uă întindere de vre’o 3 centirnetre, se îm- parte în patru cinei mici mănuchi cc se înconjură de tibre cărnose. Aceste tibre mergu piezișe dc se prindfi de surfața triunghiulară a tibiei, și cele mai superficiale dc nă lamă a- ponevrotică, ce vine de la semi-membranostdu și care ii con- stitue nâ tecă forte tare. Raporturile, Acoperita de gemem și de talparuhl celu sub- țire, de care este despărțită prin vasele poplitee și nervul fi schiaticil popii teii internu, elfi acopere articulațiunea permieo- tibială și tibia. Acțiunea. Poplitcnlă încovuie gamba jje copsă. învîrtind’o de dinafară înăuntru; elfi mal servă a întinde și capsula ar- ticulară a genuchiului, /P. Gambiarulă, seu tibialulă posteriorii. Prepara (lunea. P. Se sa ardice mușchii gemeni și soleerulă ; f. să se despartă gambutrulă posterioră dc incovoitoridii co- mună ală degetelorii ce-lă acopere in parte; iP, se se înlă- ture uă aponevrosă forte Iotă ce învăue gambiarulă posteri- oră; 4". să se ardice porțiunea, intindătoruluî comunu care nasce din fața posterioră a acestei aponevrose; â". să se des- partă de fota ganibiarulă posteriorii de ligamcnfulă inter-ososă; tP, se se păstreze foile apouerralicc ce gamblarulă trimite la ală patrulea și la ală chuilca metatarsiani. Crin mal adîncă din mușchii posteriori al gambei, gambia- ruhl, seă tibialulă posterioră forte grosă, ocupă totă adîtici- mea ce se altă între tibia. peroneu, și ligamentnhl inter- o sosii. Prinderile. Ehl se prinde, de uă parte, de tibia și de pe- renei!, precum și de ligamcntulu inter-ososu; de altă parte, de scafoiduhl tarsuluî. Prinderea tibială se face de linia oblică a tibiei, sub po- plitefi, soleeru și încnvoitorulO comunu ahl degeteloru; prinde- rea peroniară se face: 1°, de marginea internă a peroneului, 178 sub-solecră; 2°, de tdtă partea fetei interne a peroneului ce se află dinapnin ligamentului inter-ososă; și îns#rșitu prinderile iuler-ostixe se facil de tută întinderea fetei posteriore a liga- mentului interososfi. Mal sunt și alte fibre cari născu după fata adincă a unei aponevrose ee desparte stratulă superficialii alii mușchiloră de la regiunea posteridră a gambei, de stiatuhl ndîm u, precum și după pârețil aponevroticl cari despartă gam- biarulu de inco voitor uhl comunii cehi lungii, care se află la partea dinăuntru, și de incovoitornhl propriii ahl degetului ce- lui mare, la partea dinafară. Din îndoita prindere de tibie și de peroneu, resultă uă bifurcațiune a mușchiului la căpetâiulfi de snsă, bifurcațiune. ptiu care trece artera tibială posteridră. Tdte fibrele cărnose ce izvorască din prinderile menționate, se indrepteză mal ântâiu verticalii în joșii, împrejmuia unui tendonă care apare lingă căpetâiulfi de susă ahl mușchiului: acostă tendonă provine din marginea îngroșata a unei apone- vrosc ce se află în fotă desimea mușchiului dc dinainte îna- poi. și care primesce pe ambele fete laterale fibrele cârmise, ce-hl însoțescă până apropede maleola internă. Tendonulă pătrunde in urmă într’uă tecă proprie, deosebită de aceia a tendonulnl intiu- (JMonihil comunii ahl degeteloru, care se artă la parti a dinăuntru. D'aci se pune dinaintea tendonulnl întindetorului, dinapoia ma- leolei interne, unde se atlâ menținută printr’uă tecă particulară, se încovoie. intră într’uă nonă tecă. la partea dinăuntru a li- ganieutuhu lateralii internă ahl articulațiune! tibio-tarsiane, și sub ligamentulu calcaneo-scafoidiaml, inferiorii, și merge de se prinde dn tuberculii hi osului scafoiihl nude se vede unu osii sesamoidil. Acestă tendonă trimite uă șuviță țepănă la pri- mulu cuneiformii, și la partea dinafară, uă altă șuviță piezișă, care merge la cuneiformii ahl doilea și alu treilea, și chiaril la metatarsianil ahl treilea și ahl patrulea. Itdportnnle. Ganibiaruhl posterioră se atlâ acoperită de în- covoitoruhl comunii ahl degeteloru, și puținii de hmguhl înco- voitoru propriu ahl degetului celui mare, și dc soleeră, și a- eopere ligamentuhl inter-ososă și porțiunea vecină a tibiei .și a peroneului. Acțiunea. Gambiaruhl posteriorii tiindă mul mușchiu înco- voiată, și închipuindu-nc tdte fibrele lui concentrate la punc- tuhl încovoiturei tendonulnl, adică dinapoia maleolei interne, 479 se înțelege lesne că efectnlu Ini este întinderea piciorului, prin acțiunea lui atâta asupra articulațiunel astragalo-scafoidianc, câtă și asupra articulațiunel tibio-tarsiane. Peosebitft de acesta, și mai cn scmâ, elu tinde a duce piciorulă in adducțiiuic, a ardica marginea internă a piciorului și a răsturna talpa picio- rului înăuntru; prin urmare, elu are aceiași acțiune ca gani- biarnhi anterioră. și este în antagonismft eu peroniarii laterali. /'I. Lunț/ubi încocoitorn comunii alu dcgetelorH. Așetjatu pe lungulu feței posteridre a tibiei și la talpa pi- ciorului, celu mai internă din mușchii stratului adîncft, lungulu încovâitorft este hingueță turtită de dinainte înapoi, și sc sfer- șesce prin patru tendone. Prinderile. Elu se prinde, de mi parte de tibia, dc altă parte dc ultimele falange a celorft patru degete din urmă. I'i- brele lui cărnose. care provină de la linia oblică a tibiei, de desubtulă popliteuluî și saleernhii, de la trei cincimi din mij- locii ale feței posteridre a tibiei, și dc la aponevrosa ce-lft des- parte de gambiaridft posterioră, se îndrepteză piezișă înapoi și in joșii, pe fața anterioră și pe marginele unui tendonu cc în- cepe lingă căpătâiulu superiorft ală mușchiului, și care sc des- face de fibrele musculare lingă maleola internă. Aci trece dina- poia acestei maleole, intr aceiași teca eu tembmulă gambiaru- lui posterioră, de care se desparte și sc pune la partea sea dinafară, se încovoie pe după maleola internă, devine orizon- tală, și se vîră sub astragală și sub tuberositatea anterioră a calcaneulul, unde este reținută într’uă tecă proprie. Fă-dată pe talpa piciorului, acestă tendonu se îndrepteză piezișă ina- fară și înainte, încrucișeză tendonulă încovoitundul celui lungă alu degetului celui mare, se unesce cu densulă printr'uă șuviță tendindsă, și se împarte in patru tendone, destinate ul- timeloru patru degete. Aceste tendone, uă-dată ce ajungă la articulațiunile metatarso-falangîane, intra împreună cu tendo- nelc încovo torului comună celft scurtft, in tecile falangeloră, ântâia și a doua, se pună, in privința acestui mușchift. în a- celeași disposițiuni ca tendonele înco voitorului adîncft alft de- geteloru de la mână cu tendonele îiicovoitornlnl superficială, și mergă de sc prindă dc căpătâiele posteridre ale falangeloră a treilea. 4 HO /{aporturile. Acoperită de soleerfi, de vasele și ntrvele ti- biale posteriore, acestu niușchiu acopere tibia și gamldarulu posteriorii. La picior», elă se atiă acoperita de incovoitondă comunfi alft degeteloră, celii scurtu și de adductornlu degetu- lui celui mare. Acțiunea. Lungulft încovoitoni comună alu degcteloră. în- covdie a treia falange pe a doua, acesta pe cea d’âutâift, și cea d’ântâift pe metatarsianuhi corespondentă. Prin producerea acestui efect», mușchiuln întinde piciorulă pe gambă. In sta- țiunea pe picidre, elft se opune la răsturnarea, s€0 încovoitura gambei înainte. o*. Inwoiforulll celă lungă ală degetului celui mare. Lungulă încovoitoni ală degetului celui mare este celă mal esternă și celu mal voluminos» din mușchii regiune! gambiare adinei; elft este verticală și cărnos» în totă partea sea ce co- respunde la gambă, și tendinosă și orizontalii la regiunea talpel. Prinderile. Elft se prinde, de uâ parte, de peroneu, de altă parte, de ultima falange a degetului celui mare La peronefi, se prinde d’a dreptulu de doue treimi inferiore a feței posteriore. precum și dc marginile internă și esternă ale acestui osu. Alte fibre mal nască : lⁿ, de la aponevrosa ce acopere gambiarul» posterioră; 2", de nnă părete aponerm- tică care desparte acești mușchii de peroniarii laterali, celft lungă și celft scurtă; 3°, la partea de josu, puțintel» de liga- mentul» inter-ososii. Intre prinderile de osulft peronefi și între acele de aponevrose, treeft vasele peroniare. Ttite fibrele acestea se îndrepteză piezișă, ir. josă și înapoi, imprejurnlă unul tendonu ce sc atiă pe totă hmgulă mușchiu- lui, și care deslacrndu-se de densele diuapoia articulațiunel pi- ciorului, sc vîră în gutieră oblică a astragalulul, și se înco- vde îndată ce intră in gutieră calcaneului, sub tendonulă lun- gului încovoitoni comună, de undo trece pe talpa piciorului. L'ă tecă fibrosă țepănă conține acestă tendonu in ambele gu- tiere, oblice în josu, înăuntru și înainte. La talpa piciorului, acestu tondonă merge de dinapoi înainte, încrucișeză tendonulă lungului încovoitoni comunii, d’asupra căruia se aHă așezată în adinei mc, și cu care este unită printr’uă șuviță fibrosă de- 4H1 stiilfi de mare; în urmă elu se vîră între tendonele încovoi- torulul celă scurtu și alft abdnctoruhil cehii oblică ală dege- tului celui mare, trece sub ligamentulă glenoidiauu inferioră ală articulațiunel metatarso-falangiane a degetului celui mare, printre osele sesamoide ale articulațiunel, intră în teca oso-fi- brosă a primei falange, și lățindu-se se înfige în căpătâiulă posterioră ală falangei a doua. Raporturile. Acoperită do soleeră, de care se află despăr- țită printr’uă lamă aponevrotică, și de tendonnlu lui Achille, elă acopere peroneulă, gambiarulă posterioră, artera peroniară. și josă, ligamentulă inter-ososă. La partea dinafară, corespunde la peroniarii laterali, și la cea dinăuntru, la încovoitorulă co- muuu alft degeteloră. Acțiunea. Acestă mușchiă încovde a doua falange pe cea d’ân> teiă, și acesta pe metatarsiană; uă-dată acestă efectă produsă, întinde piciornlu pe gambă. Prin disposițiunea oblică a corpu- lui cărnosă a acestui mușchiă, degetulu celă mare se întorco inafară. Din acestu punctă de vedere, elă este în oposițiune cu lungulă încovoitoră ală degeteloră și cu gambiarulă poste- rioră; i^ru prin șuvița fibrosă ee-lă unesce cu celu d’ânteiă din acești doi mușchi, utiulă fără celă-alaltă nn se pote contracta 1) . Aponevrosa (Iamb iară Aponevrosa gambiară învălue totă gamba, afară de partea internă a tibiei, pe caro uă acopere numai josă, d’asupra ma- leoleloră. a), i-ața sea esternă se află despărțită de piele printr'uă țesătură cehilo-grăsosă, în care se vedă vasele și nervele su- perficiale, din cari mal multe străbată aponevrosa. J) . Fața sea internă acopere toți mușchii gambei fără se ție de dOnșii, afară numai susă și înainte, unde gambiarulă anterioră și intindătorulă comună ală degeteloră se prindă prin fibrele loră de dinsa. Din acestă față nască, la partea din a- fară: 1", ună părete aponevrotică, care desparte mușchii re giunel gambiare anteridre de mușchii peroniarl; 2°, uă altă aponevrosă care desparte pe peroniarl de mușchii regiunel gambiare posteriore. De aci resultă că se află la gambă trei cavități mari, una anterioră, unu internă și una posterioră. 31 482 Acesta din urmă se atlă sub-împărțită în alte douO teci, prin- truă lamă transversală care desparte mușchii stratului adîncă, precum și vasele și nervele tibiale și perouiare posteriore, de mușchii stratului superficiala. In sferșitn, totă din fața internă a aponevroscl gambiarc, mai născu și alte lame aponevrotice, cari învăluescu mușchii în parte, și il desparte unii de alții. c) . Circumferința superioră. La partea dinapoi, aponevrosa gainbiară se continuă cu aponevrosa femoralâ și cu șuvița ten- dindsă, ce vinii de la tendonele bicepsului, dreptului internă, semi-tendinosului și fâșia lată. La partea dinainte, se conti- nuă asemenea cu aponevrosa femoralâ, dinaintea rotulei. d) . i’rin circumferința sea inferioră, aponevrosa gainbiară se continuă cu ligamentele inelare ale gleznei piciorului. Câtu despre textura el, acestă aponevrosă este multfi mal grosă înainte, de câtă inafară și înapoi, și în trei pătrimi ele susă ea este compusă de fibre oblice încrucișate, dintre cari unele vină de la cresta tibiei, altele de la marginea anterioră a peroneului, iâru la partea inferioră fibrele ei sunt cerculare, și josu se grămădesci'i unele lingă cele-altele și constitne liga- mentele inelare. Ligamentele inelare ale torsului. Ele sunt în num&ru de trei; ligamentulii dorsală, ligamentidă inelarii și ligamentele laterale. T‘. Ligamentul^ inelară dorsală ală torsului. Deosebită că aponevrosa gainbiară se ingroșă la partea inferioră și anterioră a gleznei, și menține în loeu mușchii din acestă regiune, apoi mal vine și de la calcaneă unu ligamentă inelară dorsală, care se indrepteză de dinafară înăuntru, se lățesce și se îm- parte în doue cordele, nna superioră și alta inferidră. Cordeua superioră merge înăuntru și in susu, trece pe dinsusulu ma- leolei interne și se desdniesce spre a alcătui doue teci com- plete, uua internă ce aparține gambiaruhii anterioră. și alta esternă ce aparține întinij eterului comună ală degetelorfi și pe- roniarulul anterioră. Intre aceste două teci, despărțite de si- noviala articulaținnei, prin țesătură cehilosă, se mal află altă tecă necompletă, destinată intimjetorului propriu ală degetului celui mare și vaseloră și ncrveloră tibiale anteriore. Cord tina inferioră merge de dinapoi înainte și de dinafară înăuntru, 4X3 trece la partea anteridră a tavsnlul și se continua cu apone- vrosa talpară internă. Acestă cordea inferior» servă ca unU ahl doilea ligamentft dorsală ahl piciorului, și dintr'ensa nască asemenea teci desti- nate tendoncloră corespondente. 2“. Ligamentele inelare laterale, sunt donă bande tibrose ce se continuă cu aponevrosa gambiară de uă parte, și cu a- ponevrosele talpare, de altă parte. Celil internă nasce după marginile și după verfulh maleolei interne și merge, in formă de rade, de se prinde de partea internă a calcaneuhii, și de marginea internă a aponevrosei talpare interne. Sub densulîi alunecă in teci deosebite nervulâ și vasele tibiale posteridre, precum și tendonele gambiaruhil posteriori, încovoitoruhu co- munii ahi degeteloru și incovoitorulul propriu aht degetului ce- lui mare. Ligamentulă laterală esternii, ce se întinde după maleola esternă la ealcaneO, alcătuesce uă tecă comună pero- niarilorO laterali. IV. Mușchii piciorului. Mușchii piciorului se împartă în mușchiulă pediosithl după fața dorsală, mușchii de la talpă și mușchii inter-osoși. Mușchii de la talpă se sub-împartii în trei regiuni, mușchii de la regiunea din mijloca, mușchii de la regiunea talpară in- ternă și mușchii de la regiunea talpară esternă. A. Regiunea dorsală Pediosulă. Preparați unea Iul stă în a ardica aponevrosa dorsală o piciorului și tendonele mușchiloră regiunei anteriore a gambei. Pediosulă așezata la partea dorsală a piciorului, accesoriu ala lungului întiiujetorfi alft degeteloru, este subțire, turtită, cuadrilatarft, despărțita la partea dinainte în patru porțiuni. Prinderile, Elu se prinde, de uă parte de calcaneO, ieru de altă parte de primele patru degete. La calcanefl, elfi se prinde printr’unn căpătâi a rotunda : 1", de uă mică adîncâtură ce se atlă la partea dinafară a pi- 484 cierului, alcătuită de calcaneu și de astragahl; 2", de t6tă porțiunea calcaneulul ce se află dinaintea acestei adinc&turt. l)e aci mușchiulâ, ale cărui prinderi sunt unele cărnose și al- tele tibrose, merge de dinapoi înainte și de dinafară înăuntru, și se împarte îndată în patru mănuchi cărnoșl, ce se sfcrșescil prin tendone subțiri. Mănnchiuhl cela internă, destinații dege- tului celui mare este cehi maî groșii, se pune sub tendonuhl întindetorulul propriii, îlfi încrucișeză, și merge de se prinde de fața dorsală a căpătâiului posteriorii alfi degetului cehii mare. Asemenea și ala doilea, alu treilea și alfl patrulea tendonă alfi pediosuluî, destinați la ahl doilea, ala treilea și ala patrulea degetil, se pună sub tendonele corespondente ale întindetorulul comuna, pe care le încrucișeză, și uă-dată ce ajungă la arti- culațiunile metatarso-falangiaue, trecu la partea de dinafară a tendoneloril întindetorulul comunii, se confundă cu denșil, com- pletăză teca tendinosă a feței dorsale a primei falange, și se sftrșescfi ca întindftoruhl comunii. Raporturile. Acoperitu de aponevrosa dorsală a piciorului, de tendonele întindetorulul comună și întiudetoruld propriii ala degetului celui mare, ehl acopere rînduhl metatarsiana alu tar- sulul, metatarsuhl, și puțintelu mușchii inter-osoși și falangele. Artera pediosă merge mai ântâiil pe lungulă marginel interne a mușchiului care o acopere la nivelulu trecerel sele prin spa- țiulu inter-ososă la talpă. Acțiunea lui este de a întinde cele patru degete. H llciriuneii t alpaca mijlocie. Mușchii acestei regiuni sunt; încovoitoruhl comunii cehi scurtii alu degetelorn. accesoriii alu încovoitoruhn celui lungii comună și lombricoșii. 1". fiieoroitondă comună celă scurtă ală degetelor A. Spre a prepara acestă mușchid, este destulă a ardica a- ponevrosa talpară de care este, sfrinsă legată dinapoi. Scurtulă Incocoitoră comună ’ ală degetelonl este ângustil înapoi, și împărțită în patru tendiine la partea dinainte. Rinderile. Ehl se prinde: 1°, de tuberositatea esternă a ÎH5 _ calcaneului; 2, de partea superioră a aponevrosel plantare mi- jlocie și de aponevrosa ce aparține în propriu acestui mușchii! și care se atiă la partea inferioră a Iul; 3°, de unu părete aponevrotică ce-lu desparte de mușchii regiunel esterne plan- tare. Corp ulii cărnosu, ângustu și grosfi la partea dinapoi, merge dreptă de dinapoi înainte, se lățesce, și se împarte îndată în patru mănuchi cari, până a nu ajunge la articulațiunile me- tatarso-îâlangiaue, se sferșesefi prin patru temidne; aceste ten- done lungi și subțiri, se desfacă de fibrele cărnose, se lâțescu, trecă sub tendonele lungului încovoitorii comună, în aceiași tecă. se despică la nivelulu primei falange spre a lăsa se trecă tendonele lungului încovoitorfi comună, se scobeseă în formă de gutieră. se împreună d’asupra lorii, se despică din nou. și mergfi de se prindă pe lungulă marginiloru falangei a doua. Raporturile. Acoperită de aponevrosa plantară și de piele, acestă mușchiu corespunde in susu la vasele și nervele plan- tare, la tendonele lungului încovoitorfi comună, și la loinbri- coșl, de cari este despărțită printr’uă aponevrosă. Acțiunea sea este de a încovoia a doua falange a ultimeloru patru degete pe cea dântâiă, și acesta pe metatarsianulă co- respondentă. Al unchiul A accesoriii alfi lunpubu iucowitorii comunii ală dețieMorO. Acestă mușchiă alcâtuesce uă masă cărnbsâ vvlnminosă, tur- tită. aședată la partea posterioră a talpei piciorului. 1‘ridenle. Elă se prinde înapoi prin două căpătâie: 1", prin fibre cărnose, de partea inferioră a guticrei calcaneane, precum și de ligamentulfi calcaneo-astragalianu, puțintele : 2". prin- tr tnifi tendonă aponevrotică de fața inferioră a aceluiași osii. De aci fibrele lui mergă de dinapoi înainte, și se sterșescă în modulă următoră; fibrele interiore se infigu in marginea es- ternă și pe fața inferiorii a tendonulnl lungului incovoitoră co- munii ; cele superiore se confundă prin fol aponevrotice ten- dinose, nu numai cu încovoitorulă comună, derfi și cn încovoi- torulu i>roprifi ahl degetului celui mare. Raporturile. Acestă mușchiă corespunde, in josu la scurtulă încovoitorfi comunii alfi degetelorfi, la vasele și nervele talpare, w» iMl prin fața sea superioră corespunde la calcaiu.it și la li- gamentul ti calcaneo-cuboidianQ inferiorii. Acțiunea iul este de a ajuta la incovoitură degeteloră. 3". Louibricoțil piciorului. Lombricoșil, cari potfl fi considerați ca nișce mușchi acce- sorii al lungului incovoitoru comunii ald degeteloră, represintă întocmai lombricoșil degeteloră de la mână. Ei se presintă ca patru cordele căni ose, cari mergu decrescendft de dinăuntru inafară, astă-felo că cei doi din urmă sunt cu tot ulii atrofiați. Acești mușchi se întindă de la nivehihl despărțire! lungului in covoitoră comună până la partea internă a primelorn falange ale celnră patru degete, de cari se și prindu. și până la mar- ginea corespondentă a mușchilorii intinijetori cu cari sunt le- gați printr'uă șuviță tibrosâ, și se deosebesci'i prin numirea de primulo, secnndulu, terțiulu și cuartultt. Acoperiți de scurtul Q încovoitonl alil degeteloră, acești mici mușchi esu de sub aponevrosa talpară, in intervalukl teciloru ce acestă aponevrosa alcătuesce tenddneloru iucovoitoriloru, se lipescu de partea internă a articulațiunel metatarso-falangiane corespondente și se sferșescu la partea internă a primei falange, și printr'uă șuviță tihniși, la marginea internă a tendbnelora iutinijetorulul comunii. Acțiunea lorii este aceiași ca și a lombricoșiiom de la mână. C Regiunea talpară internii. t.'a și la mânii, mușchii degetului celui mare se împartu in mușchii ce mergu de la tarsil Ia partea internă a primei fa- lange, și mușchii ce mergil de la tarsil la partea esternă a a- celeiașl falange; aci, ca și la degetuhl cehi mare alft ma- nei, tendonuhl lungului încovoitonl propriu alil degetului ce- lui mare stabilesce limitea între aceste dou6 straturi de mușchi, astil-fehl că mușchiulu încovoitorulu celu scurtil este împărțită în două porțiuni, dintre caii cea internă represintă scurtuhl incovoitoru propria disil. ierft cea esternă face parte de ab- ductoruhl cehi oblicii. 4X7 J". Mușchii ce se primiri de partea internă a primei falange a degetului celui mare. rrepara(iunea acestora mușchi consistă in a ardica apone- vrosa talpară internă, și sub tendonulă adductoriilitl sc gă- sesce scurtidă încovoitoru. Mușchi] ce se prindă de partea internă a primei falange a degetului cehii mare, sunt adduetoruhi și scurtuhi încovoitord. El la partea de dinapoi se afla despărți^, ieră la partea de dinainte se confundă între ddnșil. a). Adductornlă degetului celui mare. Acesta mușchi ii este cehi mal superficialei la regiunea tal- pară internă. Prinderile. Ehl se prinde: 1°. la partea dinăuntru de a- pofisa .posteridră și internă a calcaneului; 2U, de ligamentulă inelare internă, sub care trecu vasele și nonele tibiale poste- ridre; 3Q, de fața superidră a aponevrosei talpare interne și de fața inferioră a unei lame aponevrotice ce se găsesce pe lungulu feței celei adinei a acestui mușclnă. De aci fibrele căr- ndse înconjură ună tendonu ce se desface de densele pe la ni- vel ulă primului cuneiformă. Ihporturile. Acoperită de aponevrosa talpară internă și des- părfitii de mușchii regiune! talpare mijlocie printrunii părete fibrosă, elu acopere scurtuhi încovoitoni propriii, tendonele lun- gului încovoitoni comunii, prinderile tartane ale mușchiloră gambiarl anteriorii și posteriorii, vasele și nervele talpare, pre- cum și articulațiunile interne ale tarsului. Aefiauea lui nu consistă numai în a fi adductoră, devii este ,și incovoitoră. IA. Scurtula îiicovodoră ală degetului celui mare. Pentru aceleași cuvinte espusc la mușchii regiunei tenare de la mână, scurtuhi încovoitoni ală degetului celui mare de la picioră, după Cruveilliier, este porțiunea care, după alți autori, merge de la rendulă alu doilea ală tarsului la osulu sesamoidă internă ală articulați unei nietatarso-falangiane a acestui de- getii, porțiunea ce se prinde de osulu sesuumida esternu fiindă descrisă de Cruveilliier împreună cu abductorulfi oblicii alu de- getului celui mare. Uă dungă celulosă. precum și temtonuhi lungului incovoitorti propriu alu degetului celui mare stabi- lesce limitea la partea dinainte intre scurtulă încovoitorfi și in tre abductoră. Prinderile. Acestă mușchiil nasce de la rendnlft ală doilea alft tarsului, și iu specialii de la cuboidă și de la ală treilea cuneiformii. Fibrele aponevroticc prin cari elu nasce, se con- fundă cu ligamentele inferibre ale tarsulm și cn partea internă a abductorulul oblică, și cele cărndse cari urindză cetonă a- ponevrotice alcătuescti unii mănuchiu ce merge îngroșindu-se, se desparte de abductorulu oblicu, și se sferșesce printr'unii tendonu care merge de se prinde de osulu sesamoidă internă alu articulațiunei metatarso-falangiane și de ligamentulă seă glenoidală. /(aporturile. Scurt ulii incovoitorti alu degetului celui mare corespunde, josft la aponevrosa talpară internă și la tendonulu abductorulul, de care se iipesce, despârțindu se de densulu nu- mai pi într’uă lamă aponevrotică. Acțiunea sea este aceiași ca a mușchiului precedentă, cu de osebire că ea este mai slabă decâtu aceia a adductorului. Jlușckii ce se prindă de partea esternă a primei falange « degetului celui mure. Acești mușchi sunt abductorulu oblică și abductorulfi trans- versft. Pentru preparațiunru larii. se sc taie in cunneiisU si se se r^storne înainte scurtulă incovoitoră comună ală degete- l oră, tendonele incovoitorulul comunii și ală accesoriii ui Iul, avindă grige să nu se taie și micitlă mușchiu abductoră traiis- rersu, când ii >e. ajunge la C'ipulă âseloră metatarsiane. a) . ALductorulil oblicii ală degetului celui mare. Acestft mușchift este celu mai voluminosu din mușchii re- giunei talpare. Elfi umple găunoșitura ce alcătuescă josă ul- timii patru metatarsianl, găunoșitură mărginită înăuntru de. primnlft metafarsiană. Prinderile Elfi nasce inapul prin două căpetâie, unuhl ce îl este comunii cu scurt lila incovoitorO alu degetului celui mare și care provine de la cuboidn, și relu-alaltu, mal voluminosfi, care vine de la teca tendonulul peroniarulul lateralii celfi lung», de la căpetâile posteriore ale inetatarsianiloril alu treilea, alu patrulea și alu cincilea, precum și de la ligamentele transverse ce ii legâ intre denșiî. De aci fibrele cărnose se indrepteză piezișii înăuntru, și se sferșesctl printr’unti mănnchift apone- vrutică la osulti sesamoidii esternă ahl articulaținnei metatarso- falangiane a degetului celui mare, precum și la marginea peș- teri oră a ligamentului glenoidalu alu acestei articulațiunl. Raporturile. Prin fața sea inferioră, ehl corespunde la in- covoitorii comuni al degetelorfi celă lungii și cela scurtă, la lombricoșl și la aponevrosa talpară; prin fața sea superioră, corespunde la mușchii inter-osoșî și la artera talpară esternă; in sfT'rșitfi, prin fața sea internă, la primuhl metatarsiaml, la tendonulfi lungului peroniaru laterală, și la scurtulfi înco- voitorfi. Acțiunea. Acestfi mușchiu duce cu multă putere degetuhl celfi mare in aMucțiunc și totfi-uă-dată este și încovoitortL b) . Abductorulă transrersă ală degetului celui mare. Acestfi mușchii! transversalii pole li considerații ca unii ac- cesoria ahl precedentului; represintatfi la mână de fibrele trans- versale ale adductorulul aceluiași degetiî, elu se întinde de la metatarsiamihl alu cincilea la osulft sesamoidii esterml alu ar- ticulațiunel metatarso-falangiane a acestui degetfi. lYinderile. Abduetoruhl transversu nasce la parrea dinafară, de desubtuhl capului metatarsianulul ahl cincilea printr’uă cor- deluță fibrosă și cărudsil, care merge piezișii la partea dină- untru; fibrele acestei cordeluțe. împreunate cu alte fibre ce mai vinii de la ligamentnhl transversfi anteriorii ahl metatarsului, precum și de la aponevrosa inter-ososă, mergii tote de se prindu de partea esternă a primei falange a acestui degetfi; adese-ori aceste tibre se confundă cu fibrele abductoruhil oblicii. Raporturile. Abductorulfi transversu corespunde, joșii la ten- dunele mușchiloru lungului și scurtului încovoitoru comunii al fi degetelorfi, și la lombricoșl; în susil, corespunde la mușchii inter-osoșî. Acțiunea lui este abducțiunea degetului celu) mare, și apro- pierea umilii de altulu a capetelorfi oselorfi metatarsiane, ii. Kegiiinea taipanl esternă. Acestă regiune conține doi mușchi, abductoruhl și scurt ulfi incovoitoru alfi degetului celui micii 1". AMuctoruJlt degetului cehii micit. Preparațiunea este aceiași pentru amendat mușchii acestei regiuni. Spre a descoperi abd actor tilft, să se înlăture apone- rrosa talpară esternă, și spre a se descoperi încoioitorulu, se se înlăture abductorulu. De aceiași formă, de același volum fi și de aceiași structură, ca adductorulu degetului celui mare, acestu mușchiti se întinde de la calcancd la prima falange a degetului celui micii. Prinderile. Ehl se prinde prin tibre cărnose și apunevrutice de apofisa esternă a calcaneulul, puținteii! de apotisa internă a acestui osii și de uă aponevrosa ce se atlă pe fața supeii- oră a acestui mușcliiu. Fibrele lui se îndrepteză piezișă. îm- prejurulâ unul tendonfi care merge de se prinde de prima fa- lange a degetului celui micii. Acțiunea. Acesta mușchiti este abductoru și incovoitoru alfi degetului celă mică. 5". Scurtul ti incoroitoru alfi degetului celui micii. Acestii mușchi fi este compusă de unu mică mănuchi u căr- nos ii aședată pe lungul fi margine! esterne a metatarsianu! ui alu cincilea, elfi să întinde de la alfi doilea rendu alfi tarsului la antâia falange, și se află pe același rendă cu mușchii inter- osoși. Prinderile. Elfi nasce din stratulfi de ligamente ce se atlă la fața tal pară a rendu lui alfi doilea alfi tarsului, de câpe- tâiulu posterioră alfi metat arși anului alfi cincilea, și se sf&r- seșce la partea internă a primei falange a degetului cehii micii și la marginea posteridră a ligamentului glenoidiahi alfi arti- culațiunel metatarso-falangiane. Raporturile. Acoperitii de aponevrosa talpară și de tendo- Wl nulii abductorulul, elă acopere metatarsiaiiulă și inter-ososulă corespondenți. Acțiunea ini este aceiași ca și a precedentului. E. Regiunea iiiterosdsă. Mușchii interesași. Inter-osoșiî piciorului, ce represintă întocmai inter-osoșiî manei, presintă aceleași considerațiuni. El să prindu: 1“, de fațetele laterale ale spaciului inter-ososă in care se atlă conținuți; 2°, de partea internă și inferioră a primeloră falange, iert nu de marginile tendoneloru mușchiloră intindători. Ei sunt în numără de șepte, adică patru inter- osoșl dorsali și trei inter-osoșl talpari, la cari se pote adăuga abductorulă oblicii aht degetului celui mare, care nu este altă decâtă ună inter-ososă talpară. Ca și la mână, inter-osoșiî dor- sali sunt toți abductori, in privința axei priorului, și inter- osoșiî talpari adductori; axa numai la piciort este represintată de ală doilea degetă, în locă de celu din mijlocii, ca la mână. Ca și la mână, inter-osoșiî dorsali resâră mal multă la re- giunea talpară, alături cu inter-osoșiî talpari. De aci resultă că mușchii inter-osoșl, priviți de la regiunea talpară. pară a fi unu singură rendQ de mușchi confundați împreună, și nu se distingă unii de alții decâtă printr'uă dungă celuloSă. Cel dor- sali asemenea se prindă totă d’uă dată de ambii metatarsiani corespondenți, și iarăși ca și Ia mână, căpetâiulă lord poste- riort se află străbătută de arterele perforante posteriore, și primuhl inter-ososă dorsală de artera pedidsă. Inter-osoșiî tal' pari nu se prindă decâtă de umilă din metatarsiani, de parte» 1 aterală ce caută spre linia mediană a piciorului; ei se deose- bescă inse de palmari pentru că tendonele loră nu se împre- ună cu tendonele mușcliiloră întimletorî, ci morgă de se prindă de tubercnhihl ce presintă în josă, de fie-care parte, căpetâiulă posterioră alft primei falange. F. Aponevrosele piciorului. Aceste aponevrose sedeosebescă în aponecrase dorsale și a pane crose tul pare. W2 7", Jy>oHCWt>seZe dorsale ale pictorului, Aponevrosele dorsale sunt, aponevrosa dorsală propria <}isâ, aponevrosa pediosă, si aponevrosele inter-osose dorsale. Precum amil vetjutil, marginea posteridră a ligamentului inelară se cufundă cu aponevrosa gambiară; marginea sea an- teridră se continuă cu aponevrosa dorsală a piciorului, care este uă lamă aponevrotică subțire ce acopere tote tendonele a- cestel regiuni, sc pierde înainte, camă pe la căpătâiele anteri- 6 re ale dselorft metal arși ane. iaru în lături să prinde de măr- giuile piciorului și să continuă cu aponevrosa talpară. Pe de altă parte, tendonele dupe acestă regiune se atiă despărțite de mușchiulii pedivsâ, printr’uă aponevrosă subțire, numită apo- nevrosă pediosă. In sferșitft, totft în acestă regiune, s? vOdii aponevrosele interesase dorsale, in numfrft de patru, câte una pentru fie care spacift interososfi. A". Aponevrosele talpare. Apuneerosele talpare sunt in numetft de trei, una mijlocie, și don? laterale. a) . Aponevrosa talpară- miljlocie, forte tare, se înfige in tuberositatea internă a calcaneului, se ângusteză mal ânteift, și la urmă se lățesce troptatft, păstrându-șî aceiași grosime. Uă-dată ce ajunge la căpătâiele anteriore ale metatarsilorft. ea se împarte in patru cordele cari, la rendulft lord, se despică în doud și mergă de îmbucă tendonele incovoitoiilnru ultime - lorii patru degete, se aplică pe părțile laterale ale acestoru tendune și le alcătuescfi uă tecă completă, care merge de se prinde de marginile superidră și laterale ale ligamentului gle- niudianu inferiorii al îi articulațiuniloriî metatarso-falangiane. și se continuă cu tecile tendimise ale degeteloru. Aceste teci se atiă despărțite intre di'nsele [ rin trei arcade, sub cari trecu loiubricoșil, mușchii inter-osoșl și vasele și ner- vele talpare. Intre aponevrosa talpară mijlocie și aponevrosa palmară mijlocie, se atlâ uă mare analogie, cu deosebire că talpara este multu mai tare, constitue la picior#, unii ade- vărat ft ligament ft ce se opune la întinderea silită a talan gelorft pe osele metatar ulul, și menține bolta antero-postoriorfi a fe- ței talpare a piciorului. _ 493 Marginile acestei aponevrose se încovdie de joșii în susu și imbrățiș&&, de tie-care parte, scurtulfi încovoitorfi comunii alfi degeteloru; se continuă cu aponevrosele laterale, și alcătuesce, între mușchii regiunel mijlocie și mușchii regiunii orii laterale, părețil aponevroticl, întregi la partea dinainte, și necomplețl la partea dinapoi. De fața sea superioră se prinde înapoi scur- tulu încovoitorfi alii degeteloru. La partea mijlocie a feței inferidre a primeloril falange, se află fibre transversale, cari alcătuesefi unti adeveratfi ligamentfi ce se opune la depărtarea degetelor!! umilii de altul îi. b) . Aponevrosele talpare laterale-, cea esternă este de uă mare tărie în jumătatea el posteridră; de fața el superioră, ce se despică la căpetâiulfi posterioră alfi metatarsianului alii cin- cilea, se prinde abd actorul ii degetului cehii mic fi; ramura es- ternă a acestei despicătnrl, forte tare, merge de se prinde de apofisa căpătâiului posteriorii alu metatarsianului alfi cincilea și servă de legătură la articulațiunea lui cu osulfi cuboidu. Aponevrosa talpară internă este mal subțire decâtii cea esternă. Ea începe, ia partea dinapoi de la uă arcadă ce se atiă între maleola internă și între calcanefi ; prin marginea sea internă, se prinde de marginea internă a tarsulul și se con- tinuă cu ligamentnliî inelară dorsal fi și cu aponevrosa dorsală a piciorului; prin marginea sea esternă. se continuă cu apo- nevrosa talpară mijlocie și completeză teca mușchilorfi interni al piciorului. Aceste trei aponevrose alcătuesefi trei teci forte distincte cari înapoi numai comunică între dfinsele. Teca talpară internii conține mușchii adductorulfi. și scur- tulfi încovoitorfi ah! degetului celui marc, precum și artera și nervulfi talparl interni, Teca talpară externă. conține lulductorulfi și scurtulfi i co- voitorfi alfi degetului celui micii. despărțiți, ca și cel de la de- getuhl celu mare, unuhl de altulfi printr’uă lamă aponevrotică. Teca talpară mijlocie conține scurtulfi încovoitorfi comunii, tendonele lungului încovoitorfi, lombricoșil, tendonulă lungului încovoitorfi propriii alfi degetului celui mare, abductorulfi oblică și abductorulfi transversă, precum și vasele și nervele talpare esterne. Deosebită de acesta, tie-care mușchii! mai are propria sea tecă. In sfvrșittl, aponevrosa inter-osâsă inferior# se deosebesc# prin grosimea el și prin păreții ce constitue între mușchii inter-osoși dorsali și talparl. Ca și la ntână. găsimii și la tendonele pi cierului același sisteiuii de si nov inie. sfârșitul!: primclci volum 0. TABLA MâTERIILORU VOI. I Pagi na Prefiwia........................................................IU PiwHvruf'ti'c iM e Articulațiunile sterno-ciaviculare.....................................» Mecanismul u artieulațiuneî sterno-clavicnlare......................214 Articulațiunea Scapulo-Umeralii.......................................215 Mecanismuln ariiculaliuneî seajmlo-umcrale.........................21K Articulațiunea cotului siH articulațiunea umero-cubitalâ. , . . » Mecanismuln ariiculaliuneî umero-cubilale...........................220 Articulațiunile radio-ciddtale........................................221 Articulațiunea rndio-cuhilală superioră.................................. Arlieulațiunea radio-cubitală inferioră..............................222 Mecanismuln ariăulațiunilorCi radio-cubilale.........................223 Mecanismulîi arlicnlaținneî radio-enbitale superiore . . . 224 Mecanismuln arlieulațiunei radio-cubilale inferidre ...» Articulațiunea radio-carpiană.........................................225 Mecanismuln ariiculaliuneî radio-carpiane ...............227 Articulațiunile carpului..............................................228 Arliculuțiunile oselorn lie-cărm rendu. . ............» Articulațiunile ambelorfi răndurî ale carpului intre densele 22!) Mecanismuln carpului................................................230 Articulațiunile inetacarpiane.........................................231 Articulațiunile eslremităliloră carpiane ale mctaearpianilmTi . » Articulațiunile estremitățiloru degetaie ale metacarpianilorîi . , Arliculațiunile cârpo-met aia rp ian e..............................232 Mecanismuln artieulatiunilorfi carpo-rnetacarpiane. . 234 Articulațiunile degeteloril : Articulațiunile metacarpo-falangiane..................................... Mecanismuln articidațiunilorn melacarpo-lalangiane 236 Articulațiunile falanguine ale degeteloră............................, Mecanismuln falangelor^.............................................237 secțiunea JK. Articnlațlunile membrilor abdominali » Articulațiunile lighianulul. ...................................... Sirnlisele sacro-iliace..............................................238 Simfisa pubiană......................................................239 Membranele sub-pubiane și ligamenlele sacro-schiatice ...» Membrana sub-ț iubi ană sCu obturatore...............................240 Ligamentul^ sacro-schiatică..........................................» Mecanismtdu lighianulul: 1. Meeanisnmlfi lighianulul jiriviin ca organft de ocrotire. . 241 502 Pagina 2. Mecanismuh'i lighianuluî in privința sta(iunei și a progre- sii! n ei.........................................................2-42 3. Mecanismul® lighianuluî în privința nascerei................243 4. Mecanismul Ci lighianuluî în privința mișcărilor^ sele. . . 244 Articulațiunea coxo-fermorală........................................., Mecanismul!! articnlațiunel coxo-femorale..........................247 Articulațiunea genuchiulul...........................................248 Mecanismul Q articnlațiunel femoro-tibiale..........................254 Articulațiunile peromo-tibude........................................25b Articulațiunea peron eo-tibială superioră..........................256 Articnlațiunea peroneo-tibială inferioră..........................., Aponevrosa inter-osfisă ...........................................257 Articulațiunea tibio-tarsiemS........................................» Mecanismulă articulațiune! tibio-tarsiane..........................259 Articulațiunile /arsului ... 260 A. Articulațiunile oseIoni rendului ăntăiu între densele. seă articulațiunile astragalo-calcaneane..............................., B. Articulațiunile oseloră rândului ală doilea al Ci tarsului ini re dănsele...........................................................261 1. Articulațiunile oseloru cuneiforme între ele . , 2. Articulațiunea sea foid ului cu osele cuneiforme 262 3. Articulațiunea cuneiformului alu treilea cu cuboidulă . , 4 Articulațiunea seafoidului cu cuboibulfi......................., Articulațiunea anibeloru rendurl între ele. s^u medio-tarsiană , 1. Articulațiunea astragalulul cu seafoidulă, s60 articulațiunea astragalo-scafoidiană...............................................263 2. Articula țin nea calcaneo-cuboidiană......................... 264 Mecanismul^ articulațiunilorii tarsiane •,...........................265 Articulațiunile metatarsului ; 1. Articulațiunile tarso-metalarsiane............................» 2. Articulațiunile oselorft metatarsului între densele.... 267 Mecanismul ii artieulațiunilorft inetalarso-falangiane . . . 268 Articulațiunile degeteloru: Articulațiunile metatarso-falangiane...................................... Mecanismul^ artieulațiunilorft metatarso-falangiane - . ■ 269 Articulațiunile falangiane ale degetelor®............................270 Mecanismulfi artieulațiunilorft falangiane................................. 503 Pagina III. Ml ()L0inte)atulii celu mare...........■..........................339 5. Inter-costaJil esternl și interni.............................340 6. Snb-costalii și supra-costalii............................... 342 7. Triunghiul arul fi sternului seă dintehiluhl anteriorii celu micii » 8. Aponevrosele mușchilorâ regiunel toracice.....................343 _Y. Mușchii regiunel cerricale anteriore superficiale..................344 1. Pielosuhl......................................................„ 2. Sferno-clido-masloidianulO....................................341; XI. Mușchii regiunel sub-iouliane....................................347 1. Sterno-ioid familii.......................................... 348 2. Omoplafo- seO scapulo-ioidianuhl.................... 3. Slerno-liroidianuhl...........................................349 4. Tiro-ioidianuhl.................................................. Acțiunea mușchiloril regiune! suh-ioidianc............................ XII. Mușchii regiunel susii-ioidiane....................... 1. Digastriculil.................................................. 2. Stilo-ioidiamihl................................................. 3. Milo-ioidianulil............................................... 4. Genio-ioidiannhl.........................-....................353 Acțiunea mușchilorii regiunel susii-ioidiane.................. XIII. Mușchii regiunel cerricale «dinei anteriore, seu prevertebrale 354 f Drepluhl celu mare anteriorii ahl capului......................... 2. Drept ulii cehi micii anteriorii................................. 3. Mușchiulu lungii ahl gâtului.................... Acțiunea mușchilorii regiunel cervicale adencî anteriore . 356 XIV. Mușchii regiunel cerricale adinei laterale .... 1. Scalenii.......................................... 2. Inter-transversalil gâtului................................. 358 3 Drepluhl lateralii ahl capului.......................... Aponevrosele regiuniloru anteriore și laterale ale gâtului 359 Secțiunea II. Mușchii cranului și al feței: I. Considerafiunl generale................................. , II Fielosulu cranului................................................ 362 1. Aponevrosa epicraniană............................ 2. Mușchiulu occipitalii............................... ₐ 3$$ 3. Mușchii nrechiul ari....................................... 4. Mușchiuhl Iruntaltl......................................... 365 506 Pagina 5. Piramidalulu............................................366 III. Pidoșîi fetei..............................................367 IV. Pieloții pleupelorH și al tprincentlorH: 1. Orbicularulu pleopelortl.................................363 2. Spreneenalulu............................................370 F. Mușchii buzeloru..............................................371 1. Zigom aticii lă celft mare..............................., 2. Triunghiularul!'! buzeloră..............................372 3. Ardicătonilft superficialii, seil ard ieăt orii lil aripei nasului și buzei superiore...............................................373 4. Ardicătorulu adincii. seil ardicătorulâ propriii alft huzelorft 374 5. Zigomaticulft celii micu................................., 6. Canin ulii..............................................375 7. Pătratulft bărbiei......................................., 8. Buccinalorulu labială...................................376 9. Ciucurulu bărbiei.......................................379 VI. Mușchii regiunei nasului...................................380 1. Transversalii seft triungbiularulă nasului.................... 2. Pinalulfi transversă seil superiorulft.................381 3. Pinalnlil rădosil (mirsiformulft unorft aulort)........» VII. Regiunea temporo-inaxilard: 1. Maseierulft................................................. 2. Teniporalulil seil crolafitulft........................383 VIII. Regiunea plerigo-maxilarH ...............................384 1. Pterigoidianulă internii seil plerigoidianulft celft mare . . » 3. Pterigoidianulil esternă .............................385 Secțiunea III. Mușchii membrilorA toracici: I. Mușchii spalei..............................................386 1. Oeltoidulft................................................... 2. Sns-spinalulfl..........................................388 3. Sub-spinalulu...........................................389 4. Rondtilu celft inieft...................................390 5. Snb-scapiilarulil.......................................391 II. Mușchii brațului ............... 392 A. Regiunea bracială anterioră: 1. Bieepsulft bracială........................................... 2. Coraco-braciahilu...................................395 3. Bracialulft anterioră .............................396 B. Regiunea bracială posterioră: 507 Pagina Tricepsuhl bracialil .................................................397 C. Aponevrosa bracială........................................400 1IL Mușchii a»te-6rafului...........................................401 A. Mușchii regiune! anteriore: 1. Pronatonrhl celfi rotunda................................ 2. Hadialulfi anteriorii, sefl palmarul!! cehi mare .' . .402 3. Palmarulfi cehi subțire....................................404 ■4. Cubitalulu anteriorii....................................... 5. Ineovoitorulfi superficialii...............................405 6. Ineovoitorulfi adinefi altl degetelorfi....................407 7. Ineovoitorulfi celfi lungit altl degetului celui mare . -. 409 8. Pronatoruhl cehi pătratfi..................................410 B. Mușchii regiunel esterne a ante-brațuhii: 1. Supinatorulfi cehi lungă...................................411 2. Primult! radialu esternfi..................................412 3. Ahl doilea radialti esternfi...............................413 4. Supinatorulfi celu scurtă................................ 414 G. Mușchii regiune! posteriore ai anie-bra(ului: A. Mușchii stratului superficialii...........................415 1. Inti^tomlfi comunii ahl degetelorfi ....... 2. întinaiorulfi propriii ahl degețelul celui iniei!. . .417 3. Cubitalulu posteriorii................................418 4. Anconeuhl........................................... 419 B. Mușchii stratului adinefi.................................... 1. Abductonihl cehi lungii alfi degetului cehii mare. . . 2. Abdnctonilfi cehi scurt 0 alu degetului celui mare. •. 420 3. IntindiMoruhl celu lungă alu degetului celui mare. . 421 4 Inlind^loruhl propriii alfi indicatorului............422 D. Aponevrosa ante-bracialfi.............................................. IV. Mușchii manei...................................................423 A. Lombricoșii................................................124 B. Mușchii eminenți thenarl sort mușchii intrinseci ai degetului cehii mare........................................................425 1. Abductonihl cehi scurtă alfi degetului celui mare . • 2. Opunălorulu degetului cehii mare.......................426 3. Ineovoitorulfi celfi scurtă ahl degetului celui marc . . » 4. Adductoruhl degetului celui mare.......................427 C. Mușchii emitien(î ipothenari. seu mușchii intrinseci ai dege- tului celui micii...........................•.....................428 5 4. Tecile fibrose ale tenddnelonl încovoitorilonl deget dorii 437 Secțiunea II'. MitișehH membuHovu abdominali. Mușchii frasinului..................................................... A. Regiunea fesieră: 1. Fesiernlft celu mare.....................................438 2. Fesierulfi mijlociu......................................439 3. Fesieruhl celu micu.....................................441 B. Regiunea pelvi-trocanieriană: 1. Piramidalul^.................................................... 2. Obtura torulti internii..................................442 3. Gemenii peivianî.........................................443 4. Pătratulii femorahl......................................444 5. OldiiralorniiT esternil..................................., 6. Acțiunea mușchilorii regiune! pelvi-trocanteriane. . . 445 C. Aponevrosa fesieră.............................................. 1l. Mușchii copsei..................................................., A. Regiunea crurală posterioră: I. Bicepsulă femorahl.....................................416 2. Semi-tendinosuin.........................................448 3. Semi-membranosniu............................................. B. Regiunea crurală antero-posterioră esternă: 1. Tntindgtorulă fâșia-lată...............................450 2. Croitorosuhl................................................. 3. Trieepsuhl femorahl....................................452 C. Regiunea crurală internă : 1. ftreplulQ internă.................................... . 456 2. Adductoril copsei......................................457 A. Pectinenlft seu primulă addnetorii superficialii . , 458 509 Pagina B. Alo doilea adduetorft superficialii, sftu prîinulii ad- duetorii, sdft ad duet orii iQ mijlociii..................458 C. micidii adiind orii adineft. se& alft doilea adduclorii, seu miculă adduclorii.....................................459 1) . Marele adduclorii adineft, sftii alu treilea adduclorii. 460 3. Aponevrosa femorală.......................................461 [ii. Mușchii (jambei ........... ;. ... 465 A, Regiunea gambiară anterioră: I. (iambiaruin, seti tihialulti anteriorii................, 2. Intinijălorulă comunii alii degeteloru și peroniarulft an- lerioru.......................................................466 3, întindă o rulă propriu alft degetului celui mare. . . . 468 B. Regiunea gambiară esternă: 1. Lungii hi peroniarft laterală............................4(19 2. Peroniarulft lateralii celft scurtii......................471 C Regiunea gambiară posteridră : 1, Gemenii și soleerulti. seă Iriecpsulft suralft, și lalparulft celft subțire............................................472 A. Gemenii 473 B Tnlparulîi cetii subțire......................................474 C. Soleerulii........................................................... 2. Popliteulti...........................................476 3. Gambiarulft, seft tibialulft posteriorii..............477 4 Lungulft încovoitorfi comună alu dcgelelorft .... 179 5. Incovoitonilii eelft lungă alft degetului celui mare . . 480 I). Aponevrosa gambiară..........................................481 IV. Mușchii piciorului................................... • . 483 A Regiunea dorsalii: l’ediosulti.......................................................... B. Regiunea talpară mijlocie : 1. Incovoitonilii comunii celft scurtă alft degete lorii. . .484 2. Mușchiulti accesoriii alft lungului incovoitorti comună alu degeteiorft........................................... . 485 3. Lombricoșiî piciorului...................................486 C. Regiunea talpară internă......................................... 1. Mușchii ce se prindă de partea internă a primei falange a degetului celui mare...................................... 487 a). Adductorutii degetului celui marc................................... J>). ScurtulQ încovoitortt ala degetului celui mare.................., 510 Pagina 2, Mușchii ce se prinde de partea esternă a primei falange a degetului celui mare.........................................499 a) . Abductorultt oblic0 ala degetului celui mare........... b) . AbductorulO IransversO alo degetului celui mare........489 I) . Regiunea talpară esternă : 1 . Abduelorulâ degetului celui mieft.......................490 2 Scurtulu ineovoitoră alft degetului eelui mied ..... E. Regiunea inter-ososă: Mușchii inter oso.șl............................................491 F. Aponevrosele piciorului......................................... 1. Aponevrosele dorsale ale piciorului......................492 2. Aponevrosele talpare......................... Tabla inateriiloră voi, I................................................ ... 495