M. K0GĂLN1CEANU SCRISORI 1834 —1849 CU 0 PREFAŢĂ, UN INDICE DE LUCRURI, DE NUME PROPRII Şl DE CUVINTE DE PETRE V. HANEŞ PROFESOR SECUNDAR BUCUREŞTI .ml>ÎERVA». — Institut de Arte l i.ice şi Editură. — B-dul Aca-1 ei, 3 — Str. Edgar Quinet, 4 1913 DE PETRE V. HANEŞ: 1. Alexandro Russo, o pagină ignorată din literatura română (tipărită cu cheltuiala Fundaţiunii Universitare Carol I-iu), Bucureşti, 1901 ........ .............................. 2, 2. Din ineditele, lui Nicolae Bălcescu — Manualul Bunului Ro- mân, Bucureşti, 1902 .............................................. 1, 3. Desvoltarea limbii literare îri prima jumătate a secolului al XlX-lea premiată de Universitatea din Bucureşti cu premiul Hillel de 1000 de lei), Bucureşti, 1904....................... 3. 4. Alexandru Russo, Scrieri, (tipărită cu cheltuiala Academiei Ro- mâne), Bucureşti, 1908 ............................................ 5, 5: Studii de literatură română, voi. I-iu, Bucureşti, 1910 . . . . 2, 6. Curs de limba română pentru învăţământul secundar al băie- ţilor (ci. J—VIII), Bucureşti, 1904—1913. 7. Idem, pentru învăţământul secundar al fetelor (ci I—IV), Bucu- reşti, 1910—1913. I 1 i i \* JhMHM#*#»**** ■ / ^Somk^ PREFAŢĂ Câteva lămuriri in- In 1901, d-î I. Bogdan, profe-troductive. sorul meu de limbile slavice la Universitatea din Bucureşti, pe atunci şi director al Convorbirilor Literare, mă chiamă şi-mi atrage a-tenţia asupra bogatei colecţiuni de manuscripte, rămase depe urma lui Mihail Kogălniceanu şi cumpărate de Academia Română, îndemnându-mă să public o parte din ea. Am primit cu mare bucurie şi am copiat toate scrisorile adresate de Kogălniceanu tatălui său şi surorilor în anii lui de studiu la Luneville şi Berlin. D-l Bogdan a verificat numele proprii, dintre cari unele nu fuseseră exact copiate, şi a redat în note cu ortografie exactă localităţile din Austria şi ţările germane, pe unde trecuse Kogălniceanu (explicările d-sale sunt semnate /. B.). Pe temeiul acestei corespondenţe, ca şi pe al celorlalte manuscripte, am făcut apoi în seminarul de istoria literaturii române al d-lui Ovid Densuşianu o dare de seamă despre tinereţea lui Kogălniceanu, jdare de VI seamă care cu unele completări a apărut în Convorbiri Literare anul XLV (1911). Prilejul acesta a fost binevenit să mă gândesc şi la publicarea în volum a corespondenţei lui Kogălniceanu. Nu m’am mulţumit însă numai cu anii 1834—1838, ci am fost ispitit să merg mai departe, până la 1849, dată până la care manuscriptele rămase dela Kogălniceanu ne oferă neîntrerupt scrisori interesante. De aici înainte nu se mai găsesc. Am confruntat atunci, pentru epoca 1834—1838, cuvânt cu cuvânt textul tipărit în Convorbiri cu manuscriptul, îndreptând astfel unele mici scăpări din vedere, ca şi unele erori de tipar, şi am mai introdus din pasajele lăsate afară; cât priveşte epoca 1838—1849, am copiat acum pentru întâia oară tot ce am găsit în Manuscriptele dela Academie. Scrisorile sunt adresate unui membru al familiei, afară de două către Mihail Sturza (pag. 15, 69 şi 233), una către Bariţ (pag, 196) şi o alta către Gh. Asachi (pag. 234). Cunoaşteţi dificila problemă a publicării corespondenţei rămase depe urma oamenilor mari. Spiritul negustoresc al marilor editori streini, francezi mai cu seamă, a făcut să apară tot felul de intimităţi, ori lucruri fără nici o valoare literară sau biografică, a căror imediată consecinţă eră câteodată compromiterea scriitorului sau a omului politic în chestiune. In faţa acestei porniri primejdioase, s’au ridicat glasuri autorizate să spună că din momentul în care cineva nu şi-a publicat singur anume opere, aceasta însemnează că nu le-a socotit demne de numele său VII şi că a i le publică după moarte este a-i face un rău serviciu. Fără îndoială că în linii generale aşă este. Totuşi, de câte ori nu ne găsim în faţa unor scriitori pretenţioşi, pretenţioşi până la absurd cu ei înşişi, cari publică prea puţin în vieaţă ori de loc şi ale căror opere rămase au totuşi o superioară valoare ? Să lipsim publicul de ele, când apar în schimb atâtea de valoare inferioară ? Şi dacă cu privire la opere propriu zise chestiunea poate fi mai greu rezolvată, apoi când e vorba de corespondenţa cuiva, lucrurile se schimbă. Dacă am aşteptă ca oamenii de seamă să-şi publice ei singuri scrisorile, apoi am aşteptă zadarnic. Tot posterităţii îi rămâne grija aceasta. Dar şi la scrisori se poate pune chestiunea de mai sus, bine înţeles sub altă formă. Publici toate scrisorile cuiva ? Le publici în întregime ? Când am publicat prima parte a corespondenţei d£ faţă în Convorbiri, m’am condus de principiul să nu reţiu din original decât ceeace prezintă în adevăr un interes pentru literatură şi pentru istorie. Am lăsat, din cauza aceasta, o mulţime de pasaje cari îmi păreau de loc sau puţin interesante. Am controlat acum din nou originalul şi mi s’a părut că prea am lăsat mult şi că unele pasaje nepublicate pot interesă şi astăzi; şi le-am introdus. Dar ce garanţie am că din cele lăsate şi acum, unele nu vor păreâ altora, ori chiar mie mai târziu, importante ? Să fi reprodus atunci în întregime scrisorile. Nici aceasta nu se poate, fiindcă sunt şi lucruri absolut fără preţ, cari se găsesc în scrisoarea oricărui fiu către părinţii săi. Am căutat să împac şi o consideraţiune şi cealaltă : să redau gândurile acelui fenomenal tânăr de 18—2j[ ani, dar numai în ce au avut ele mai înălţător şi caracteristic, lăsând deoparte părţile banale, lipsite de interes. . In acelaş timp, am completat publi'caţiunea cu un indice de lucruri, unui de nume proprii şi altul de cuvinte şi forme caracteristice. Ce cuprind scriso- In 1834, Mihail Sturza ajunge !î!l? domnul Moldovei şi se gândeşte să dea o . cultură deosebită fiilor săi, Dimitrie şi Gri-gore. Se hotărăşte să-i trimită lă Luneville în Franţa, unde trăiă şi da lecţii la colegiul de acolo, abatele Lhomme, care pe vremuri, fusese prin Moldova şi-i dase lecţiuni chiar lui. Pe copii nu-i trimete însă singuri, ci împreună cu un coleg al lor de şcoală, Mihail, fiul vornicului Ilie Kogălniceanu. Drumul dela Iaşi la Luneville l-au făcut în trăsură, cu harabale şi cu diligenţa, prin Botoşani, Iţcani, Lemberg, Viena şi Strasburg. La plecare, Mihail a primit dela tată-său ordinul să-i scrie din fiecare localitate, cum au mers şi ce au văzut mai însemnat. Aceasta e sorgintea primului grup din colecţia de faţă: «Scrisori din drumul spre Luneville». Admirăm în ele stăruinţa cu care tânărul Kogălniceanu îndeplineşte ordinul tatălui său, des-voltatul său spirit de observaţie şi preocuparea neîntreruptă cu comparaţiuni între ce vedea acolo şi ce lăsase în Moldova. Este numai decât impresionat de marea diferenţă dintre cultivarea pământului în Ga- M. Kogălniceanu pe. la 1850—1860. IX liţia şi în Moldova şi-şi exprimă dorinţa să găsească la întoarcere o stare mai bună (pag. 5). Când trece prin Olmiitz, vizitează întăriturile (pag. 9—10). Cere pretutindeni lămuriri, însemnează numele localităţilor şi pentru satisfacerea curiozităţii lui şi pentru cele ce avea să scrie ac^să. Ajuns la Luneville, se aşează îndată pe lucru, lasă în urmă la studii pe fii domnitorului şi pe aproape toţi colegii lui francezi, ocupând în clasă locuri de frunte. Se pune în curent cu literatura franceză şi-şi formează o bogată bibliotecă. Dragostea de Franţa Şi astăzi Parisul e un ideal pen-şi în deosebi de Paris. tru majoritatea tineretului nostru. Eră cu atât mai mult atunci, când pătura conducătoare avea cultură exclusiv franceză. Planul de instrucţiune al copiilor lui Mihail Sturza şi al lui Kogălniceanu fusese întocmit tocmai sub stăpânirea a-cestei stări de spirit. Copiii aveau să facă trei ani la Luneville, ca să sfârşească cursul liceial, şi să treacă apoi la Paris pentru drept. Ca toată lumea, şi tânărul Mihail iubiâ Franţa şi în deosebi Parisul. Iubirea aceasta a crescut simţitor în timpul cât a stat la Luneville, atât prin cunoaşterea mai de aproape a culturii franceze, cât şi prin discuţiunile ce urmau toată ziua despre Paris, un ideal şi pentru Francezii din Luneville, nu numai pentru Românii din Moldova. Din Luneville, Kogălniceanu eră în corespondenţă şi cu prietenii de şcoală din Iaşi, în special cu Millo, viitorul actor, şi cu V. Alecsandri, viitorul său tovarăş de luptă literară. Alecsandri şră la Paris ; ei îşi ajun- X sese idealul înaintea lui Kogălniceanu. In vara anului* 1835, spătarul Alecsandri aveă să treacă prin Luneville ' la Paris, să-şi vadă băiatul. Mihail află aceasta din scrisorile lui «Vasilică» şi scrie acasă să facă bine babaca — aşâ-i zice în scrisori tatălui său — să roage pe spătarul să-l ia şi pe el la Paris pe timpul vacanţei celei mari. «Mult aş dori ca să văz şi eu acest frumos oraş, minunea lumii», exclamă el. (pag. 65). Kogălniceanu n’a avut noroc. Nu numai că în vara aceea nu s’a dus la Paris, dar planul studiilor s’a schimbat; şi după un an de şcoală la Luneville a fost trimes la Berlin. Vestea aceasta care-1 depărta şi mai mult de idealul tinereţii lui a venit ca un trăsnet. A plecat amărît la Berlin; şi cât a stat acolo, deşi a avut parte de multe satisfacţii sufleteşti, deşi a locuit la pastori francezi şi în contact mai mult cu colonia franceză de acolo, totuşi nu odată transpiră din scrisorile lui amărăciunea că nu studiază 1^ Paris. înainte de a plecă din Luneville, a încercat tot ce-i sta prin putinţă, ca să rămâe în Franţa, dar fireşte fără succes. Cine sta să-l asculte atunci pe el ? E emoţionant să urmăreşti în corespondenţa lui încercările acestea. Ba că e dator unui librar din Luneville şi dacă pleacă din Franţa, trebuie să-şi vândă cărţile şi să-i plătească, pe când dacă rămâne în Franţa, fie şi în alt oraş — Parisul! — librarul n’acordă plata în rate lunare (pag. 67); ba că atât el cât şi beizadelele — copiii domnitorului — au prea multe cărţi şi le e greu să le transporte tocmai la Berlin, pe când la Paris e mult mai aproape (pag. 67); ba că la Berlin clima e friguroasă şi umedă XI (pag. 68); ba ca acolo vor uită limba frapceză (pag. 68). Surorilor le spune lucrul mai direct: 4En Allertiagne on est plus tranquille... cependant je voudrais mieux >rester en France (pag. 141—142)» ; «cependant je prefererais etre eu France» (pag. 142); «je suis mecontent de quitter Luneville, parce que j’ai quitte en meme temps la France» (pag. 142) ; «je voudrais cent fois mieux rester en France» (pag. 144). Şi nu l-a părăsit gândul de ă vedea Parisul nici cât a stat la Berlin. Când e nevoit să se întoarcă în Moldova — din ce cauză, am arătat în articolul citat despre tinereţea lui — scrie tatălui său din nou că vrea să vie acasă, dar mai întâi să vadă Parisul; «însă dintâi să merg să văz Parisul» (pag. 128). Nici a-ţunci nu l-a slujit norocul şi a trebuit să-şi încheie studiile şi să înceapă activitatea lui literară la Iaşi, fără să-şi fi izbândit visul. Nu s’a lăsat însă. A mai încercat în 1840, când a fost oprit la Viena de poliţa austriacă şi irimes înapoi la Iaşi, cum ai trimete pe un turburător1), fapt care l-a indignat peste măsură şi, împreună cu alte nemulţumiri din Iaşi, l-a făcut nu mult după aceea să renunţe momentan la activitatea lui literară şi istorică, să-şi vândă tipografia şi să plece din nou la Paris, după ce se va fi a-sigurat că poliţia din Viena luase informaţii mai bune despre el. Iată după câţi ani şi cu câte greutăţi şi-a izbândit marele Kogălniceanu scumpul vis al tinereţii de a vedea Parisul ! Dar fără îndoială că de puţine ori în vieaţă va fi fost el cu adevărat fericit, de cum a fost - exPunerea mai pe larg a chestiunii în Qonv. Lit., XLV (1911), pag. lo46 1347 ; v. şi pag. 192 din publicaţiunea de faţă. în momentul intrării în Paris, oraşul pe care-1 consideră şi-l numise încă dela Luneville «oraşul lumină». Mediul în care s’a Mediul care a format pe Kogăl-format Kogălniceanu. niceanu n’a fost cel revoluţionar al Parisului, nici al studenţilor germani. A fost un mediu select, ca pentru fiii unui şef de' stat, cum erau copiii lui Mihail Sturza, un mediu de familii princiare, de oameni culţi, de oameni politici , şi de ştiinţă. Kogălniceanu aveă legături de prietenie cu Prinţul de Cumberland, moştenitorul tronului Hano-vrei. în casa lui a cunoscut pe fiii lui Ludovic Filip, regele Franţei. A stat în gazdă la pastori francezi de seamă—unui din ei eră rudă cu contele Schwerin şi l-a dus într'o vacanţă la moşia acestuia, ca să cunoască agricultura germană. A fost odată prezentat chiar regelui Prusiei. A cunoscut în saloanele pe cari le frequentâ consilieri de stat, a cunoscut pe Alexandru Humboldt, în definitiv un mediu care-1 îndreptă spre cercetări ştiinţifice, spre preocupări înalte. Articolul lui despre literatura românească din Magazin far die Litteratar des Aus-landes, ca şi Esquisse sur Ies Cigains şi Histoire de la VaLachie, toate din 1837, se datoresc acestui mediu ; şi nu le-am fi avut, dacă autorul lor ar fi trăit vieaţa cafenelelor Parisului, ori pe cea de băutură şi sporturi speciale a studenţilor germani. Mediul acesta n’ar fi produs nici lărgimea de vederi, nici înălţimea de suflet, nici spiritul de ordine, nici superioritatea necontestată, al căror demn reprezentant a fost Kogălniceanu. m M. Kogălniceanu pe la '850—1860. Reprezintă Kogăl- în discursul din 1891 dela Aca-niceanu influenţa ger- demia Romînă, cu prilejul aniver-mană la noi f s^rjj ^e 25 de ani ai acestei insti- tuţiuni, vorbind în faţa M. M. L. L. Regelui şi Reginei, Kogălniceanu a insistat mult asupra instrucţiunii primite la Berlin şi asupra adâncii înrâuriri exercitate asupra-i de cultura germană. A amintit saloanele pe cari le frequentă, personajele literare de seamă pe cari le-a întâlnit, ca Humboldt şi Wilibald Alexis, a descris în culori pline de admiraţie Universitatea din Berlin, numind-o a doua sa mumă şi atribuindu-i o influenţă covârşitoare asupra sufletului său. în acelaş ţimp însă atrăgeâ atenţiunea că vorbiâ aşa nu fiindcă eră faţă familia noastră regală, reprezentantă prin excelenţă a culturii germane, că nu din curtenire pentru un Hohenzollern admiră spiritul german, ci din respectul cuvenit curatului adevăr: «Toată vieaţa mea, şi tânăr şi în vârsta coaptă, am mărturisit în mai multe rânduri că culturii germane, că Universităţii din Berlin, că societăţii germane, bărbaţilor şi marilor patrioţi cari au operat realţarea şi unitatea Germaniei, datoresc în mare parte tot ce am devenit în ţara mea şi că la focul patriotismului german- s’a aprins făclia patriotismului meu român». (An. Acad., xxni, 264.) ! Şi în altă parte : «Mulţumită contactului meu cu atâţia bărbaţi însemnaţi ai Germaniei şi primit în cercurile politice din Berlin, am avut fericita ocaziune de a-mi îmbogăţi mintea cu ideile reformatrice ce atunci inspirau înaltele inteligenţe ale Germaniei. Da, Universităţii din Berlin, a doua mea mumă, Universităţii Frederica XIV Wilhelma, da, exemplului ce mi-a dat amorul, pentru patria germană şi pe care l-am găsit în toate păturile societăţii germane, fie nobilime, fie burghezime, datoresc eu amorul pentru patria română, şi spiritul liberal care m’a însufleţit în toate actele vieţii mele» (idem, 263j. Corespodenţa lui dintre 1835 şi 1838, tocmai anii de studiu la Luneville şi Berlin, ne vine în ajutor, ca să lămurim mai bine chestiunea aceasta. în 1891 Kogălniceanu uitase ce scrisese acasă cu 50—60 de ani în urmă, tocmai în vremea când trăia în mijlocul culturii pe care o glorifică. Am văzut mai sus cu ce părere de rău a părăsit Luneville-ul şi Franţa, am văzut cum dorul de Paris l-a stăpânit ani dearândul printre toate mulţumirile ca şi nemulţumirile ce le-a avut. Pe lângă acestea, la Berlin el n'a cunoscut vieaţa propriu zis prusiană, ci tot pe cea franceză, fiindcă a stat în casă la pastori protestanţi francezi şi în mijlocul coloniei franceze stabilite în capitala Prusiei din timpul revocărei edictului din Nantes. In casă vorbiâ franţuzeşte, slujba bisericească o ascultă Duminica şi sărbătorile în franţuzeşte la biserica protestantă a coloniei franceze. Se ducea la reprezentaţii teatrale franceze, iar operele principale publicate de el Ia Berlin sunt scrise tot în limba franceză. Nu numai atât. Kogălniceanu avea chiar aversiune pentru societatea şi vieaţa special germane. In discursul dela Academie, e adevărat, zugrăveşte în culori frumoase societatea germană pe care o frequentă. Vorbind de casa pastorului Ionas, unde sta în gazdă, ne spune că acolo «se aduna societatea cea mai aleasă şi din nobleţă şi din burghezime, care depe atunci luase un loc însemnat în Germania, puindu-se în fruntea ideilor naţionale şi a reformelor sociale cari se răspândise în toată Genmania. Steagul lor era nainte de toate Unirea patriei germane» (idem, 258—9j. Dar în 1835 nu spunea aşa. Spunea că în relaţii eră un spirit ceremonios şi flegmatic, că se discută numai de cartofi, de câini şi de pisici şi că niciodată n’ar putea trăi într’o asemenea societate: «Je suis alle dans plusieurs belles societes de Berlin, mais je n’y pourrais jamaisvivre. II y a un ton flegmatique, ceremonial, â en mourir d’ennui. Les demoiselles sont betes et laides, elles ne vous parlent que par >oui et par nori. Malgre cela on ne permet â aucun jeune homme de leur parler. Aussitot que vous leur pariez, ellesfuient. Alors Ies vieilles mamans s’emparent de vous, vous mettent entre elles â tables ; vous leur versez â boire et vous etes oblige de repondre â toute leur conver-sation, qui n’a pour sujet que Ies choux, Ies pommes de terre. Ies chats et Ies petits chiens. Cest terrible!!!» (pag. 144). Am citat un singur pasaj. In spiritul acesta'este însă toată corespondenţa din Berlin a lui Kogălniceanu. Nu găsim niciodată laude pentru cultura, nici pentru spiritul german. Cei cari au admis o influenţă germană asupra lui Kogălniceanu s’au oprit la două însuşiri ale acestuia. D-l A. D. Xenopol la «ideile liberale», d-l N. lorga la «ideile de respect pentru poporul muncitor şi creiator» ; cel dintâiu în discursul său de recepţie dela Academie (pag. 8), cel de al doilea în Istoria literaturii româneşti în veacul XlX-lea Ia capitolul despre C. Negruzzi şi XVI colaborarea lui la Dacia Literară (n, 4i). Aceste însuşiri însă nu sunt germane, deşi Kogălniceanu le-a întâlnit la Berlin şi în Prusia, şi nici nu au trecut în sufletul marelui nostru scriitor mulţumită numai şederii sale la Berlin. Ideile liberale şi dragostea de poporul de jos erau în aer dela marea revoluţie franceză înainte. Ca şi Kogălniceanu, le-au avut Alecsandri, Russo şi Bălcescu, cari nu studiaseră la Berlin. Când e vorba să răspundem la întrebarea dacă Kogălniceanu reprezintă în literatura noastră întâi şi în vieaţa politică mai apoi influenţa germană, trebuie să cercetăm în scrierile şi activitatea lui însuşiri şi urme caracteristice germane. Nu se găsesc şi nici nu se puteau găsi, când cunoaştem în ce împrejurări a studiat el la Berlin. Contactul neîntre- Nu se poate susţine nici că rupt cu ţara. Kogălniceanu ar reprezentă în li- teratura şi cultura noastră influenţa franceză, cum au reprezentat-o de pildă Russo şi Alecsandri. Aceasta din două motive: 1. fiindcă a trăit într’un mediu francez germanizat, 2. fiindcă în cei patru ani de studiu, deşi nu s’a mai întors de loc în Moldova, totuşi a fost într’un contact neîntrerupt cu ea, prin numeroasa şi regulata corespondenţă întreţinută cu lumea dela Iaşi, cu Asachi, cu prietenii, cu surorile şi cu tată-său în deosebi. E un caz unic în istoria culturii noastre. Pe când cei mai mulţi din tinerii cari în prima jumătate a veacului al XlX-lea au studiat în streinătate pierdeau contactul cu ţara şi rămâneau prea mult sub stăpânirea obiceiurilor şi culturii franceze, Kogălniceanu scria şi primiâ regulat scrisori dela pam11-1 .... ■ . . Ll-1.- ;J".---------------------r--- \ ' ■. XViL . Iaşi: şi nu scurte şi de interese familiare, ci pline de informaţiuni despre vieaţa, mişcarea politică şi cultu- : rală din Moldova şi celelalte ţări româneşti. «Am ? mare dorinţă ca să citesc vreo scrisoare moldovi-nească, căci nu am nici o carte în această limbă aice», zice el odată (pag. 74). Cere să i se trimită cărţi de acasă şi până atunci se mulţumeşte cu scrisorile ce-i vin, scrisori pe cari, când le citeşte, par’că se simte la Iaşi (pag. 17). Corespondenţa de faţă ne arată cât de pretenţios eră el în privinţa aceasta. Cerea nu numai bani, aproape în fiecare scrisoare, e adevărat, dar şi tot felul de informaţiuni sociale şi culturale : cu ce costum s’a îmbrăcat tată-său Ia cutare solemnitate (pag. 17); în ce a constat serbarea de ziua domnitorului (idem); să i se trimeată în copie toate poeziile şi fragmentele istorice apărute în lipsa lui în Albina Românească (pag. 25); ce măsuri se iau pentru mai buna organizare a ţării (idem); îndeamnă pe tată-său să se aboneze la Albina Românească (idem); întreabă cari sunt «miniştrii» Moldovei (pag. 28); cere noutăţi politice şi literare (idem); cere cântece moldoveneşti pe note, ca să le dea Francezilor din Luneville (pag. 33); întreabă despre starea armatei şi numele comandanţilor (pag. 59), despre Academia Mihăileană şi profesorii ei, despre un monument ce eră vorba să se ridice la Iaşi, despre restaurarea palatului domnesc Curtea Veche, dacă se vor face şosele în Moldova (pag. 59); află numai decât despre apariţia piesei lui Negruzzi «Trei zeci de ani din vieaţa unui jucător de cărţi» (pag. 30); cere să i se trimită din Iaşi Codica XVIII Legilor Moldovei (pag. 88), istoria lui D. Cantemir, de sigur «Istoricul Romano-Moldo-Vlahilor» (idem), Biblioteca românească a lui Carcalechi (pag. 9-3), o gramatică românească oarecare (pag. 97), Legile lui Vasile Lupu fpag 107), colecţia Albinei Româneşti (idem), Regulamentul organic (pag. 108); scrie lui Asachi tot pentru informaţii necesare istoriei la care/ lucră (pag. 110, 125 şi 234), după cum mai târziu îi trimite articolul din Magazin fur die Litteratur des Auslandes şi-i cere din nou alte informaţii (pag. 173—174); ştie că Mihail Sturza se va duce în întâmpinarea Sultanului la Silistra (pag. 110); cere Curierul românesc şi condica lui Calimah (pag. 130); cere câteva poezii populare, o poezie de Stamati f şi «Ruinele Târgoviştei» de Cârlova (pag. 155, 158, 165); cere o legiuire a raporturilor dintre ţărani şi proprietari (pag. 174) ; i se trimete «Aprodul Purice» al lui Negruzzi (pag. 179); repetă cererea de a fi ţinut în curent cu mişcarea literară a ambelor Principate (pag. 185), etc., etc.1) Nu vedem oare aici embrionul acelei activităţi literare* dela 1840 şi chiar a celei politice dela 1857 ale lui Kogălniceanu? Iată de ce şederea lui în streinătate i-a adus numai foloase, fără neajunsurile legate în mod firesc de absenţa din ţară a omului tocmai în vremea când se formează. Iată de ce Kogălniceanu n’a fost niciodată înstreinat, nici n'a apărat idei literare şi politice nepotrivite cu sufletul nostrii şi cu desvoltarea noastră istorică. Corespondenţa de faţă vine la vreme, ca să v. în această privinţă indicele de nume proprii sub M. Kogălniceanu. XIX ne explice şi nota aceasta particulară a activităţii lui Kogălniceanu. Scrierea lui Kogălniceanu este Alte lămuriri. . . . , . „ , --------------m original cea cinlica. Fana pe la 1840 are chiar şi accente, nu numai pe silabele finale intonate, dar şi pe cele interioare — în transcriere am păstrat primul rând de accente, nu şi pe al doilea. Dela 1840 înainte, deşi tot cirilică, începe să se apropie mai mult de alfabetul latin şi părăseşte accentele. Reproducând-o în litere latine, am căutat să o redăm cât mai exact: pe 'b cu ea (afară de forme ca mi-am şi chiar), pe x cu â şi â, pe m cu ce şi ci, introducând însă liniaţa şi apostroful oriunde eră nevoie (m’am în loc de «mam», să-mi în loc de «sămi»). Formele duble (domneta şi. dumneta, Eşi şi Iaşi, petrecere şi pitrecire, pe şi pre), ori triple (portofeiă, portofel şi portofeul) le-am reprodus exact, ca fiind de mare preţ pentru evoluţia limbii lui Kogălniceanu. La finele volumului, se găsesc câtevă ilustraţii şi facsimile cu lămuririle necesare. 25 Iulie 1912. P. V. H. SCRISORI DIN DRUMUL DELA IAŞI LA LUNEVILLE 1834 I Cu fiască plecăciune sărut mîna dumitale, băbacă. Noi cu toţii am ajuns la Botoşani în bună sănătate. Caii numai di la poşte au fost răi şi au venit cam târziu. La gazdă am tras la mătuşica Mărioara. Fiind că poşta în acest minut să porneşte, de aceia nu pot să vă scriu mai mult, dară la Do-rohoiu voi avea maî multă vreme ca să vă scriu maî mult, lucru care face mîngâerea celuia ce este al dumitale pre. plecat fiu Mihalache Kogălnicean 1834, 17 avgust Botoşanii Adresa: Cinfstit] al meu pre iubitoriu părinte dumisale Ilie ogălnicean agă. Cu multă fiiască plecăciune — La Iaşi Ms. f. 8 II Cu multă fiască plecăciune sărut mîniie d-tale, băbacă. Maî întâi doresc a şti dacă mult scumpă mie sănătatea -tale să află într’o deplină şi fericită stare, ca să dau laudă eresculuî împărat, din acăruia milă ne aflăm şi noi sănătoşi, H. Kogălniceanu. — Scrisori. 1 2 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU Al doile îndrăznesc a vă înştinţâ că în bună stare noi am trecut graniţa şi că am trecut şi piste vama dela Boian. Tot drumul nostru au fost bun, nufnai poşta cea dincolo de la Oneşti, adecă acea apropiindu-să de Iaşi, au fost foarte ră, căci ni s’au dat caii ceî maî răi care să poate, căci am mers maî toată poşta pi jos, şi pe urmă ni s’au dat încă şi surugii beţi, care era să ne sprăveli. In drumul nostru am avut tot felul de purtări de grijă. La Botoşănî am mas la mătuşica Mărioara, unde bezădelile foarte mult s’au mulţămit. La Dorohoiu am făcut zacuscă la ispravnicu cuconu Dumitrache Ganea, care au avut bunătatea să ne poarte grijă foarte mult. La Herţa am dormit la cucoana Catinca Ghiculeasă. Ispravnicu, d. Sardar Chiriac, ne-au întovărăşit cu căzaci până la Mamorniţă, iară deacolo ne-au dus dumnealui până la Boian, unde ne-au făcut de am trecut fără de nici o supărare la vamă şi la alte dregătorii. Mânî dimineaţă ne vom porni la Liov1, căci în această sară vom mîne la Cernăuţi, unde nu vom pitrece de cit această noapte. Deacolo ne vom duce până la Liov cu Jâdovi hara-bagii. De vei avea bunătatea, ca să-mi scrii la' Lemberg ; iar de va fi târziu, la Viena, unde în puţîn vom ajunge, apoi să scrii deasupra răvaşului jos aceste cuvinte poşte restante, adecă poştă şăzătoare, căci atunce răvaşul rămâne la poştă, până când voi veni ca să-l iau. Pe duduci2 şi pe Alecu 3 dulce îi sărut. Multe închinăciuni Madamei Wimmer4, lui văru Cotin şi lui văru Alecu şi Gheorghiţă. Lui Monsîu Chiunem 5 iarăşi multe 1 Lemberg. 2 Surorile lui : Marghioara şi Elenco. Cea dintâi, devenită doamna Mărie Leon, trăeşte şi astăzi în Iaşi, în vârstă de aproape 100 de ani. A'm încercat să aflu dela d-sa ştiri despre Kogălniceanu, dar mi-a fost cu neputinţă, fiindcă nu aude de loc. Fratele său mai mic — cu ac»sta va avea Kogălniceanu o întinsă corespondenţă în vremea exilului, v. m. departe. 4 Guvernanta surorilor lui Kogălniceanu (v. Ms. U70 dela Academia Română, fila 144). 5 Cuenim, directorul institutului francez, unde a învăţat Kogălniceanu înainte de a plecă la Luneville. SCRISORI DIN DRUMUL DELA IAŞI LA LUNEVILLE închinăciuni. Lui cuconu Lupu arată că fiul dumisale să poartă foarte bine, că-i vesel şi că nici cacum nu-î trudit. Cu multă fiască plecăciune sărut mînile d-tale şi sînt cu cel maî adînc respect Al d-tale pre plecat şi pre supus fiu Mihalache KogAlnicean 1(J avgust 1834 Boian Iţi trimet şi un răvaş de la fiul lui cuconu Lupu Balş. Adresa : Cin[stitului] şi mult iubitoriuluî meii părinte, dumnealui Ilie Kogălniceanu agă Cu multă fiască plecăciune — La Iaşi. Ms. 1161. f. 30 III Lemberg, 24 avgust 1834 Cu fiască plecăciune sărut mîna d-tale, băbacă. Pornindu-ne de la Cernăuţi după triî zile şi jumătate, am ajuns la Lemberg. După poronca d-tale încep a vă face topografia ţării ce am trecut. La Mamorniţă, care în partea noastră este un sat mic, în partea austriecească este un tîrguşor cu vr’o cîtevâ zidiri bune, am stat vr’un ceas, până când ni s’au milduit pasporturile. De acolo ne-am îndreptat cătră Boian, pe un drum bun, de amîndoă ^părţile căruia să văd ogoare foarte bine lucrate.' Boian este un târg mic, aproape de Prut, pre care am trecut pe un pod umblătoriu ; acolo este împărăteasca contumanţ şi vama austriecească. Aici am stat ca vr’o doă ceasuri, până cînd ni s’au milduit hârtiile, ni s’au numărat straile, şi pe fieşte care bucată am plătit cîte triî creiţari în argint, adecă 15 parale. Pe urmă am năimit cai jâdoveşti, ca să mergem la Cernăuţi, şi am făcut tocmală cu opt carboave până la Cernăuţi. Am văzut deadreapta drumului împărătesc Sadagura, tîrguşor vestit prin iarmarocul cel de vite, 4 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU şi care este unul din cele maî mari din Evropa. Cernăuţii, după cum ştiţi, îî pe culmea unui deal, şi în vale este rîul Prutu, pe care am trecut pe un pod lung şi stătătorii}, aşăzat pe şăice mari. Cernăuţii este un tîrg mic, dar frumos. Uliţile sînt regulate, pardosite în mijloc cu prund, iar pe laturi cu petre mici în patru colţuri. Piaţa îî frumuşipă, şi cu o statuă arătînd pre Maîca Domnului. Toate dughenile sînt palaturî cu triî, cu patru rîndurî. Pornindu-ne dela Cernăuţi, am trecut Snetinul, tîrguşor plin de Jâdovvî, unde am lăsat drumul împărătesc, care îî maî lung, ca să apucăm un drum deosăbit şi care în maî puţână vreme ne duce la Lemberg. Pi acest drum am trecut Obertin, Hoţemir, Tolmaci, Mariempol şi Burştin, tîr-guşoare pline de Jâdovvî. După ce am trecut tîrguşorul acest de pe urmă, ce-i frumuşel, deadreapta Nistrului, pe zarea unui deal acoperit de pădure am văzut o cetăţue veche şi răsâpită, numită Tistan. De cine au fost lăcuită şi zidită, n’am putut ca să aflu, fiind că tot leşeşte să vorbeşte în aceste locuri^ de vreme ce această ţară îi Galiţia, o limbă ce nu vorbesc, şi aceasta au fost pricina că n’am putut să aflu cevâ maî mult pentru această cetăţue, ce să pare că ar fi fost în vechime lăcuinţa vre unui noblu leah. înainte de a întrâ în Mariempol am trecut fluviul (apa) Nistru pe un pod umblătoriu. Acel tîrg mic îî foarte scîrnav şi lăcuit numai de Jâdovvî. Pe urmă ara trecut prin Burştin, târg mic, dar frumuşăl, în care este ui| palat lăcuit de un graf, acăruia nume n’am putut şti. Pe urmj| am trecut apa Lipa, apă mică, dar răpede, şi tîrgurile Rohatirf sau Rudî şi Promiţlean, tîrgurî mici şi lăcuite de Jâdovvî-’ Aproape de acest tîrg din urmă, pe druYnul împărătesc dea* stînga, într’o vale aproape de o pădure mare, acăror copadf cei mai mulţi sînt plopi, mesteacăn! şi stejari, am văzut o velniţă mare peste măsură, numită Prohode, şi care şî^gurâ dedeparte să părea a fi un tîrg. Pe#urmă am trecut fftiilte sate, din care cele maî mari sînt Poholriţa, Corovici, eâ un aleiu de plopi nalţi până la casa boerească, şi Vilnic, sat prea frumos; toate drumurile sînt trase cu frânghia, casăle în linie» şi fieste care gospodar are cîte o grădină plină de copaci ro- SCRISORI DIN DRUMUL DELA IAŞI LA LUNEVILLE 0 ditori. Până acum n’am văzut nici într’un sat atîtea- poame ca aici. Acel sat îi aproape de un codru foarte frumos cu mulţi măstacănî. Peste un ceas, după ce am trecut satul Vil-nicu, am intrat in Lemberg, tîrg prea frumos, acăruia populaţie (numărul lăcuitorilor) poate să se sue la 35 mii de suflete. Uliţile sînt bine trase, de amîndoă părţile cu palaturî zidite în deosăbite gusturi. Acel oraş are frumoase binale, statue şi biserici cu turnuri nalte. Curpeia oraşului (rhotel-de-ville) îi o frumoasă bucată de arhitectură, deasupra căriei să zâdeşte acum un turn care va fi cel mai nalt din acele care sînt până acum în acel tîrg. Din minutul ce am intrat în părţile Austriei şi până acum, toate drumurife sînt împodobite de o parte şi de alta de cruci, altile sade1, altile cu Domnu Iisus Hristos în ipsos făcut, cu statue arătînd deosăbiţi sfinţi, altile de peatră, altile de lemn. In toată Bucovina nu am văzut p palmă de pămînt care să nu fie lucrată, şi spre folosul ţăranilor. Ogoarâle / sînt ca feliile de zămos, adecă puţân rătunde. Pricina de să fac aşâ este ca să nu să oprească apa pe iale. Câmpuri şi dealuri de o întindere de un ceas şi doă sînt acoperite cu cartoafe, lucru care, dacă ar fi în Moldova, ăr opri pe ţăran să se jăluiască de foame şi nici odată în patria noastră nu s’ar auzi de foamite. Tot ce putem nădăjdui este că avem un domn bun, iubitoriu de oameni şi care nu va lăsa nici cruţa nimică, ca să facă norocirea supuşilor lui, cărora le este părinte. Cu dreptate dară nădăjduim, este că vom găsi Moldovva la întoarcerea noastră într’o stare mai bună, decît cînd am lăsat-o, că cîmpurile vor fi acoperite de roade, mai bine lucrate şi că lucrarea pământului va fi cinstită, de vremece agricultura este maica neamului ominesc care hrăneşte pre fiii săi. Sărut mînile şi sunt al d-tale pre plecat şi supus fiu2 M. Kogălnicean 1 simple 2 Staţiunile principale pomenite de Kogălniceanu în această scrisoare sunt: Bojan, Sniatyn, Obertyn, Chocimirz, TIumacz, Marjampol, Bursztyn Rohatyn, Przemyslany (la el Proiniţlean), Podhajczyki (Poholriţa) şi Winniki 6 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU P. S. Mîinî1 dimineaţă ne pornim pentru Viena; acolo nă-dăjduesc că voi găsi scrisoarea d-tale; care foarte mult mă va bucura. Topografia tîrgurilor şi ţărilor, care voi trece, ţ’oî face-o în scrisoarea me ce iţi voi trimete [dejla Viena. Multe închinăciuni lui Monsiu Chiunem, căruia mă rog să-î spui că-î voî scrie [de]la Viena, precum luî Monsiu Chiş şi Madamei Wimmer. Pe dudui şi pre Alecu dulce îî sărut şi mă rog să le daî răvaşul meu să-l cetească şi să-l strîngă, ca la întoarcerea ■ me să găsăsc toate scrisorile mele, ca să nu uit ce am văzut. Lui văru Cotin şi lui văru Gheorghiţă mă închin cu frăţască dragoste. Fiul cuconului Lupu Balş să poartă foarte bine. Toţi sîntem mulţăm[iţi]. . .2. Cu luminările sale bezădele trăesc foarte bine, căci mult mă iubesc şi mă au pentru cel mai bun prietin din toţi. Monsiu Lencur3 are tot feliul de bunătăţi pentru mine. La Iorgu Cananău şi la Cheţcu «care îî la visterie» am cîte o carte de cetit. Trimete mă rog ca să le ceară pentru ca să nu să uite. Dacă vre un băet de la Chiunem îţi va da vre un răvaş, şi mai ales Milu Vmă rog aî bunătate să mi-1 trimeţi cu al d-tale* Ma. 1161, f. 12 IV Cu fiască plecăciune sărut mâna d-tale, băbacă. Infăţăşătoriul aceştie găsindu-ne într’un han dincolo de Buhna5, un târg, eu m’am grăbit ca să-ţi scriu că mă aflu (Vilnic) lângă Lemberg; sunt staţiunile drumului celui mare al GaiiţieL dela graniţa Moldovei până Ia Lemberg. Apa Lipa este aşa n,urnita Gnila Lipa (I. B. v. prefaţa/ 1 Cuvintele ce urmează până la finele scrisorii sunt scrise pe partea internă a plicului. 2 Hârtia ruptă. 3 Lincourt, unul din secretarii particulei ai lui Mihail Sturza; i-a întovărăşit tot drumul. 4 Matei Milo, celebrul actor de mai târziu. 5 Bocăni a (!. B.) SCRISORI DIX DRUMUL DELA IAŞI LA LUNEVILLE 7 sănătos şi că piste 7 zile vom ajunge la Viena, de unde îţi voi scrie mai pre larg. La Viena vom şîde triî zile, şi sînt al d-tale pre plecat şi supus fiu M, Kogăt.nicean 1834, avgust 30 tts. 11(11. f. 15 V . . Viena, septemvrie 1834 Cu fiască plecăciune, sărut mîna d-tale, băbacă. Mai întâi doresc ca să ştiu dacă mult mie scumpă sănătatea d-tale să află în deplină stare, ca să dau laudă mult milostivului Dumnezău, din acăruia milă mă aflu şi eu sănătos. Noi am ajuns la Viena în triisprezăce zile, pornindu-ne de la Lemberg cu landcucerî, care sînt un feliu de harabagii, însă în loc de căruţe au butce şi carete. După poronca d-tale încep a-ţî face descrierea ţărilor ce am trecut. .După ce am şăzut în Lemberg o zi şi doă nopţi, ne-am pornit în 25 avgust şi am trecut prin Grodec, tîrg mic cu o frumuşică curte-de-oraş, adecă casa unde sînt dregătoriile tîr-guluî, şi am mas în Sandova-Vişnia, tîrg mic. In 26, am trecut prin Moscisca; tîrg mic pe apa Saan, prin Pcemişl, cu doă poduri' acoperite pe apa Saan şi pe o gîrlă, tîrg mare şi frumuşăl, înainte întărit şi pînă astăz să văd ziduri şi turnuri vechi. După ce am poposit aice, âm mas în tirguşorul Radimno. Adoăa zi am trecut prin laroslav, tîrg mare şi frumuşăl, unde am poposit, pre urmă prin Pcevorc, tîrg mic cu o grădină frumuşică, cu tot feliul de flori, a prinţului Lubomirschi şi cu un aleiu de plopi şi de răchiţi. După ce am mîncat aice, am urmat drumul nostru prin Lansut, tîrg mic şi slut, dară cu un aleiu care ţîne de la Pcevorc, tot drumul mare, şi până la intrarea acestui tîrg. Acest aleiu îi de copaci, precum castani sălbateci, plopi, ţeî, brazi, fagi, frasăni. Mai are încă o grădină, cu un pala^mare, împodobită cu tot feliul de flori şi copaci, cu capişte şi chioşcuri frumoase, a grafului Alfred de Potoschi, unul din cei mai bogaţi palatini îeşăşti. Tîrgul îi încunjurat cu un frumos aleiu, care îî tot a zisului graf, 8 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU precum şi aleîul ce ţine drumul împărătesc. După ce am cercetat această grădină, am mers de am mas în Reşov, tîrg mărişor, dar puţin frumos, cu un pod bine făcut pe o apă mică. In 28 am trecut prin Şendişof, tîrg mărişor. Aici să face o mare neguţătorie de porci ungureşti, toate uliţile şi drumurile eră pline de aceşti dobitoci. Pe urmă-prin tîrgu-şoarile Halopciţa, prin Dembina şi prin Pilsno, unde am mas. în 29 am mers prin Tarnof, tîrg mărişor cu frumoase binale şi cu o grădină publică, cu un pod pe apa Biala, fără nici un tumurug1, ci numai cu o arcadă de lemn din multe bucăţi. Pe urmă am trecut prin tîrguşoarile Voiniţa, Pceşco şi Bohnia, unde am rămas o noapte. A doăa zi am trecut prin tîrguşoarile Mişleniţa şi Calvari, unde am mas. In 31 am văzut Vadoviţa, tîrg mărişor pe apa Scava, cu o frumoasă cazermie şi alte binale, Chenti, tîrg frumuşăl, unde am poposit, şi Bîala, tîrg mare şi regulat, sfîrşitul Galiţieî, şi unde am petrecut o noapte. îndată ce am trecut în Silezia şi am lăsat Galiţia, alt port, alte năravuri şt altă idiomă de limbă ne-au vestit că nu maî eram în aceîaş ţară, măcar că amîndoă aceşte locuri sînt tot supt o stăpânire. In Galiţia toate drumurile era pline de calici, oamenii sluţi şi împovoraţi supt muncă, fimeile ca nişte stahiî. Portu ţăranilor îî ca şi acela a Moldovenilor, iară fimeile sînt îmbrăcate dintâi cu o'rochîe lungă de pânză albă, cu capu îmbrobodit iar cu o rufă albă şi în spate cu o bucată de pânză albă, care le slujăşte şi de basma şi de sac, unde pun multe povoare, şi de şal şi de blană. Şi în ţările înaintea Galiţieî şi în ţările după Galiţia, n’am văzut ca în această ţară oamenii şi fimeile să rîdice atâte greutăţi : lemne, saci de făină, tot în spate duc la tîrg în Sileziia. Şi în ducatul Austriei oamenii sînt bogaţi, mari, ţivilisaţî, portu oamenilor îî tot postav ca şi al Şvabilor, iar a fimeilor rochie, de materie neagră sau ca cărămida, scurtă până la genunchi, în cap cele măritate cu miniştergură, iară cele fete mari cu capu gol. In zi de lucru umblă cu pi- 1 bulamac (e vorba că podul nu avea picioare). SCRISORI DIN DRUMUL DELA IAŞI LA LUNEVILLE 9 ' cîoarile goale, iară sărbătorile cu scarpî şi cu colţunî roşi de bumbac. In Galiţiia, Silezia şi Moraviia fundul limbii îî tot acelaş, însă deosăbite idioame. Iar în ducatul Austriei să vorbeşte un fel de nemţăşle stricat. In întâi septemvrie am trecut prin Biliţi, începutul Silezieî, tîrg mărişor şi frumuşăl. Biala, sfîrşitul Galiţieî şi Biliţi, începutul Silezieî, să ţîn tot una l. Pe urmă, după ce am poposit înTecen, tîrg de mijloc, cu o frumoasă curte-de-oraş, cu statue, cu palaturî şi cu o frumoasă piaţă publică, ne-am culcat în • ^ Fridec, tîrg despărţit în doă, o parte pe un deal şi alta pe Jlşăs. Partea cea de sus are o prea frumoasă şi mare piaţă cu ^arcade, precum la dughenile Paşcanuluî, însă maî maţi, maî îi nalte, maî largi şi cu faţade bine regulate. Iar partea cea de ,r}os, doă frumoase biserici cu turnuri. Tîrgu îî de mijloc, în doă septemvrie, trecînd prin Fraiberg sau Muntele cel slobod, tîrg mic, însă cu o piaţă cu frumoase faţade, cu statue, cu cişmele şi cu arcade plăcute la videre, am poposit la Noul [Tjicin sau Naîticin, tîrg mic, însă cu o piaţă făcută cu frumoase faţade şi arcade largi şi mari, cu cişmele şi cu statue. Pe urmă am trecut prin Vechiul [T|icin, care îi un tîrguşor mic, foarte aproape de Noul [Tjicin. Pe un munte nalt şi gol, foarte aproape de acest tîrguşor, deastînga drumului împărătesc o. cetăţue veche acăriia porţi şi ziduri sînt până astăzi în picioare. După aceasta am mas în Alba biserică sau Vaiskir-chen, tîrg mic cu un bun havuz, cajc^ strînge multă apă, folosâtoare la vreme de foc. A doăa zi am trecut prin Rautin, tîrguşor cu porţi, Laîb, tîrg mic cu piaţă şi porţi; pe una din acele porţi am văzut stema Moldovei, însă n’am putut - să aflu nimică maî mult, fiind că nu ne-am oprit în acest tîrg ; prin Ober-oghezd tîrguşor şi prin Olmîuţ, unde am mas. Olmîuţu îî un tîrg mare şi frumos, foarte întărit după chipul 1 Staţiuniie dela Lemberg până la graniţa de Vest a Galiţiei sunt următoarele : Grodek, Sandowa-Wisznia, Przemysl, Radymno, Jarosiaw, Przeworsk, Lancut, Rzeszow, Sendziszow, Ropczyce (la Kogăln. Halopciţa), Denbica, Pilzno, Tarnow, Wojnicz, Brzesko, Bochnia, Myslenice. Kalwarya, Wadowice, Kenty şi Biala. Bielitz e în Silezia (1. B.). 10 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU nou, cu triî zidiuri şi cu triî valuri de pămînt, între care sînt săpate hîndichiurî adînci pline cu apă. Noi am trecut n iun ai pintr’o .mahala frumuşică, după ce am cercetat tăriile. Am mas pre urmă în Prosniţ, tîrg mic. In 4 am trecut prin tîrgurile mici Vişau şi Ruşinau şi am dormit în Brîun, capitalia Moraviei, tîrg mare şi frumos, cu mahalale bine regulate. Aici iarăşi am trecut numai prin mahalale, care sînt mari şi uliţile lor drepte. In cinci am trecut prin Rorliuţi, tîrguşor, Nicolsburg, cu multe binale vechi, cu o curte antică, dar lăcuită. Tîrgu îi mărişor, însă scîrnav, curtea cea veche îi o frumoasă şi mare zidire bine păstrată. Nicolsburg, cu multe binale, îî între doi munţi piefcroşi, pe care sînt multe zidiri, şi prin Trasendorf, tîrguşor cu o frumuşică grădină în apropiere, aproape de care am dormit. In şăsă, am trecut prin Hobersdorf, sat mare, prin Goners-dorf, iarmaroc, Volchersdorf, tîrguşor cu un bun tractir, unde am poposit şi pre urmă am întrat în Viena 1. Pentru acest oraş îţi voi da descrierea prin răvaşul meu de la Miunhen, capitalia Bavariei. Până acum am cercetat puţîne locuri. In Viena vom şădeâ patru zile şi de acolo pornindu-ne vom ajunge în şăsă zile la Miunhen. Nădăjdiiem că voi primi de Ia d-ta vre o scrisoare şi că o voi găsi-o la Viena, însă m’am înşălat în nădejdea me. Poate că d-ta mi-aî scris şi că acei de la poştă de la Iaşi n’au pus-o în plicul cătră Viena. Eu d-tale ţ-am scris şi de la Lemberg şi nu ştiu dacă ai primit răvaşul meu. Deacum d-ta nu vei putea să-mi scrii de cît la Liunevil, căci nu vom mai şădeâ nici într’un tîrg. Cuconaşu cuconuluî 1 Pe drumul din Silezia, Moravia şi Austria de sus până la Viena, staţiunile pomenite de Kogălniceanu sunt acestea : Teschen, Friedeck. Freiberg, Neu-Titschein, Alt-Titschein, Weiss-Kirchen, Thein (Rautin la dânsul), Leipnik (Laib), Gr. Augezd, Olmiitz, Prossnitz, Wischau, Rausnitz sau Rusznice, (Ruşinau), Brunn, Pohrlitz, Nikolsburg, Drassendorf (sau Drasenhofen), Wolkersdorf. Gonersdorf pare a fi Gaunersdorf, iar lui Hobersdorf nu i-am dat de urmă (I. B.,K SCRISORI DIX DRUMUL DELA IAŞI LA LUXEVILLK 11 Lupu Balş să poartă foarte bine, numai s’au făcut cam negru din pricina soarelui. împăratul Franţisc era la Briun, unde este un lagăr de 40000 soldaţi şi adoăa zi eră să meargă la Glmiuţ, pe drumul căriia i să rădicase 12 arcuri de triumf. Pe duduci şi pe Alecu dulce îî sărut. Multă închinăciune lui Monsiu Chiunem, Madamei Wimmer şi lui domnu Chiş. Să nu crezi că pentru scumpete iţi trimet cărţile neplătite de aici, căci dacă le-aş plăti eu, apoi nu le-ar mai trimete, ne mai avînd cel de la poştă bani a luă, în’’ loc că dacă nu le plătesc, apoi ei avînd bani a luă, le trimet la adresul lor ; şi d-ta cînd îmi vei scrie, trimete răvaşul ca să-I plătesc eu. Cu toată supunerea sărut mînile d-tale şi sînt deapururea a d-tale pre plecat şi supus fiu Mihalache Kogălnicean Adresa: A. Monsieur, Monsieur l'aga Elie de Kogalnitchan, Directeur du departement des finances de Moldavie et che-valier de l’ordre de Sainte Anne de Russie, â Iassy. 3/s. Util, f. 17 VI Miunhen, 19 septemvrie 1834 Cu fiască plecăciune sărut mînile d-tale, băbacă. După un drum de opt zile am ajuns pe la amează zi la Miunhen, capitalia crăiei Bavariei. Acolo am cercetat de nu este vre un răvaş de a ^umitale la poştă, dar nu s’au aflat. In tot drumul ne-au fost bine, numai ne avînd nici o ştiinţă de jdumneta, de când am eşit din Moldovva, îmi părea foarte rău, căci alţii dintre noi au primit novitale de la părinţii lor. Eu în tot cursul călătoriei mele am fost sănătos, numai am pătimit de ochi, şi îndată cum voi ajunge la Liunevil, socotesc să mă caut cu doltorî, precum m’au sfătuit şi Monsiu Lencur, care mi-au zis să-ţi arăt din partea lui multe închinăciuni. Precum ţ-am scris prin răvaşul meu adresuit de la Viena, îţi fac descrierea acestei capitalii. Viena, adecă cetatea, nu-i frumoasă, din nricina că uliţele sînt 12 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU foarte strimte, dară mahalalile, care sînt atîte oraşe, sînt foarte mari, frumoase, cu palaturî şi cu uliţele foarte largi. Lucrurile cele mai vrednice de văzut sînt catedrala, adecă mitropolia sfîn-tuluî Ştefan, lucru vrednic de văzut, toată biserica îî lucrată cu petre săpate ca Triisfetitele1. Are multe turnuri, din care unul este foarte nalt şi al doile din lume prin înălţimea sa şi prin frumuseţea cu care îi împodobit. Pe urmă am cercetat mormînturile împăraţilor, împărătesilor şi prinţilor Austriei, unde sînt multe lucruri vrednice de a fi Văzute, precum mormîntul craiasii Cristinii, al prinţului de Savuâ, Evghenie2, unul din cei mai straşnici şi mari războinici a veacului al săptesprezăce. Acolo am văzut şi mormîntul du^ăi de Raihstadt, fiul lui Napoleon. Pe urmă am văzut statua împăratului Iosef al doile, arsenalul, adecă armăria, unde sînt tot feliul de arme şi îmbrăcăminte oştăşăşti, veche şi noă, precum şi portreturile şi statuile de ceară a multor împăraţi şi războinici. Tot acolo am văzut şi chipul de ceară a craiului de Ungaria Mătieş Corvin, care au fost biruit de Ştefan cel Mare, domnul Mol-dovvei, precum şi multe steaguri leşăştî, italieneşti, franţuzeşti, precum şi vr’o cîtevâ vulturi de a lui Napoleon. Prîmbările' cele mai frumoase este Praterul, care este o pădure mare cu tot feliul de înglidisiri3, precum case de joc, cafinele, cofităriî, pre urmă un fel de r^ţi, unde sînt cai, căruţe de lemn, în care să sui oamenii şi apoi să învârtesc, panoramale unde să vede în mare, zugrăvit, toate tîrgurile Evropei, camere obscure, adecă odăi întunecoase, de unde să văd toate per-soanile care trec prin aleiurile de castani sălbateci a Prateruluî, în care sînt sute de cerbi şi fasani foarte blînzi. Adoăa plimbare este Fo[l]csgarten. Palaturile împărăteşti sînt mari, dar triste şi vechi, însă Şeonbriun, adecă fîntîna frumoasă, care este un palat unde împăratul şi familia împărătească merge de pitrece vara aproape de Viena, este o zidire frumoasă cu 1 Trei Ierarhi din Iaşi. 2 Eugeniu de Savoia. 3 petreceri. SCRISORI DIN DRUMUL DELA IAŞI LA LUNEVILLE 13 prea mari şi plăcute grădini, cu stilpuri, cu statue şi aleiuri plăcute. Acolo este şi o menajerie, unde am văzut un elefant-şi alte dobitoace străine. Menajeria îi bine zâdită, fieşte care fheară are casa şi ograda sa. Dobitoacele însă nu ' sînt prea multe, ci este o menajerie particulară, care este una din cele mai bogate din Evropa. Acolo sînt mulţi tigri, panterî, spardosi şi patru lei, din care doi sînt născuţi în Evropa. Viena are şi multe alte lucruri vrednice de văzut. Din pricina neajungeriî de vreme am fost de doă ori la Teatru cu cucoana Smărăndiţa Balş, odată la Chernertor şi odată la Viden1. După ce am şăzut patru zile la Viena, am urmat iarăş călătoria noastră întru acest fel. în 11 septemvrie am trecut prin Pamca şi prin Hilledorf, tîrguşoare aproape de Viena. Lângă Hilledorf este un palat şi un parc, adecă pădure încunjurată cu zid, foarte mare şi frumos, a prinţului Esterhazi, pre urmă prin Peochendorf, tîrguşor, şi am mas într’un han aproape de un sat. în doăsprezăce prin Sant-Peolten, tîrg frumuşăl înainte întărit, prin Tillestad, tîrguşor, prin Melc, iarmaroc pe Dunărea, cu o prea frumoasă mănăstire, şi am mas în târguşorul Erlauf. în 13 am trecut prin Nanorc, iarmaroc, Amsteden, tîrg frumuşăl, Stremberg tîrguşor, şi. prin Enţ, pe apa Enţ, tîrg mic cu tării vechi, şi unde am dormit. A doăa zi am trecut prin Ebersberg, aproape de care Fran-ţujii şi Bavarezii la anul 1809 au bătut pe Austrieni pe podul de pe apa Traun, şi aproape de care este o cetăţue, în care se închisăsă 600 de Austrieni, ca să oprească trecerea podului. Acestii după puţin s’au dat robi, şi cetăţuia s’au ars de Fran-ţezî. Am urmat pe urmă drumul nostru prin Klain-Miunhen, adecă micul Miunhen, tîrguşor, şi lăsînd deadreapta Linţu, capitala Austriei de Sus, am urmat drumul nostru prin Vels, tîrg mărişor, am mas în Lambah, tîrg mărişor. De la Linţi începe drumul de fher pentru trăsura cu abori şi merge în munţii Tirolului. în 15 am văzut muntele Trauenştain, cel maî nalt din Austria, Şvanstad, tîrguşor înainte întărit, Vop- 1 Kărntnerthor şi Wieden (l. B.). 14 SCRISORILE LUI M. KOGĂLXIUEANU * labrîuc, tîrg mărişor, Timelcam, iarmaroc, - Franchenmarct, adecă iarmarocul Frîncilor, tîrg maî tot de lemn, din pricina hereşteilor de scîndurî, care sînt în apropiere, şi tîrguşoarile Strasvalhen şi Naimarct, unde am petrecut noaptea, în 16 am trecut prin Salzburg, tîrg mare şi vechiu, întărit după chipul nou, lîngă un munte cu stîncî. Acest tîrg, precum şi ţara de prinprejur, au fost a unui arhiepiscop care era prinţip suveran şi unul din cei maî bogaţi stăpânitorî din Nemţiia. Acest tîrg îî pe apa Salza. Piste un ceas trecînd rîul Saala am întrat în Bavaria şi am mas în tîrguşorul Va-ghen, lîngă un iaz mare care ţine triî ceasuri. In 17 am trecut prin Stain, tîrguşor mic, prin Altenmarct pe apa AilJ, prin Vaserburg, tîrg mic într’o vale adîncă, pe rîul In, care în-cunjură tîrgul din triî părţi, a patra parte apa nu să "împreună numai de o sută de paşi gheometriceştî. în 18 am trecut prin Obersberg, iarmaroc, şi am întrat în Miunhen pe la 6 ceasuri turceşti, a căriîa descriere îţi voi face de la Strasburg. în Bavaria am văzut mulţime de dracină, crescînd sălbatecă şi ne lucrată de oameni. în Miunhen nu vom şădea decît o zi, şi la sfârşitul lui septemvrie vom fi în Lîunevil \ unde, nădăjduesc că voi găsi vre o scrisoare de a dumitale. Iartă, mă rog, băbacă, că am scris aşa de urît, din pricina că avînd puţină vreme de a şădeâ în acest oraş, m’am grăbit ca să văd cele de însămnat. Pe duduci şi pe Alecu dulce îî sărut. Cu toată supunerea sărut mînile d-tale şi sînt al d-tale pre plecat şi supus fiu Mihalache KogAlnicean Adresa: A Monsieur. Monsieur l’Aga Elie de Goguelni-\rffano â Iassy. Mc. 1161, f. 20. 1 Staţiunile principale între Viena şi Miinchen sunt: Parkersdyrf, Hilledorf, St. Poelten, Poechlarn (Poechendorf), Melk, Erlaf, Neumarkt, (Nanorc), Amstetten, Strengberg, Enns, Ebelsberg, Wels, Lambach.Schwan-stadt, Vocklabruck, Timelkam, Frankenmarkt, Strasswalchen, Neumarkt, Salzburg, Waging (lângă Waginger See), Stein, Altenmarkt pe râul Alz, Waserburg, Ebersberg (I. B.J. SCRISORI DIN LUNEVILLE CĂTRE MIHAIL STURZA 1834 VII în scrisorile lui Kogălniceanu către familia sa se găseşte şi conceptuj unei scrisori a lui către Mihail Sturza, graţie căruia se găsiă Ia Lune- viile la studii. Conceptul n’are dată, dar cuprinsul ne arată că e vorba 11 de primele zile ale sosirii lui Kogălniceanu la Luneville, deci Noem- - ' vrie 1834 (v. şi pag. 50). < Suveranul meu, Fieşte cari zi iaste însemnată prin o faptă bună, cari Măria Voastră nu încetează să le facă. Nu ştiu cum să-mî arăt a me adîncă recunoştinţă. Nu-i de mult că ea au binevoit să mă nu-miască prepurcic 1 şî acu iar au dat voie să întovârăşăsc bezede-lile. fiii săi. Mare protecţie cari Măria Voastră îmi dărueşti mă fac ruşinos, pentru că n’am făcut încă nimică, ca să o meritari-săsc, dar vă rog, Prinţipul mieu, să credeţi că veţi găsi w totdeauna în mine omul cel maî credincios, cel maî recunos- cător la Măria Voastră şi cel maî grabnic a o sluji, şi cu viaţa me, dacă a fi trebuinţă. Din anii mei cei tineri am învăţat a slăvi numele făcătoriuluî mieii de bine şi de mult am priimit se^rmurî de a Sa mari gălăntomie. Aice eu oî jertvui toată vreme me, ca să mă silesc la învăţătură, pentru că cu acest chip să Vă arăt a me recunoştinţă. Eii oî face toată putinţa ca să cîştig la Berlin o învăţătură şi ştiinţe adînce, ca pe urmă să pot jertvui cu vrednicie viaţa me la slujba Prinţipelui ;mîeu. 1 cadet, subofiţer. 16 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU Slavă bunătăţilor domnului Tiso 1 care le-au avut pentru noi şi supărările cari n’au contenit să le aibă, noi am făcut un norocit drum, în cari noi am avut toate lucrurile trebuincioase. Tot ce ştiu, tot ce am văzut şi însămnat în ţări streine vine dela bunătăţile Voastre. Că Marele puternic să vă cru-ţască multă vremi pentru norocul Moldovenilor, această cereri iaste'a celui cari îi cu cel mai adînc respect şî cu ce mai mari recunoştinţă de a Voastră Mărie cel mai plecat si pre ascultător supus Mihail 1 Când a trimes Ia studii pe Kogălniceanu şi pe copiii săi, Mihail Sturza i-a pus pe drum sub supravegherea Francezului Tissot, un alt secretar particular al său, pe lângă Lincourt. Tissot cunoştea şi drumul, ca unul ce pe acolo venise din , Franţa în Moldova, şi — mai ales — le puteă^ da explicaţiuni despre localităţile ce întâlniau, lucru la care domnitorul ţinea jnult, deoarece călătoria aceea aşa de lungă trebuia să fie şi un prilej de studii. SCRISORI DIN LUNEVILLE CĂTRE SURORILE SALE 1 1834—1835 VIII ' Le 9 novembre 1834 Mes cheres sceurs, Vos aimables lettres, en date du 2 septembre et du 4 octobre m’ont cause beaucoup de plaisir : j’y ai vu que vous ne m’avez pas oublie et que vous vous souvenez de votre frere, qui de son cote pense aussi â vous. Je suis bien sen-sible â vos demonstrations d’amitie, en m’ecrivant que mes , lettres vous font passer quelques agreables moments : je tâ-cherai donc â vous tenir aussi au courant des nouvelles de la France, ce que pour ce moment je ne peux pas executer, cârje suis si occupe, j'ai tant d’affaires, tant d’ouvrages, que je n’al pas un moment â moi. Je suis dans la troisieme classe, ai cause du latin, car quant â la langue francaise j’aurai pu etre en Rhetorique, grâce aux soins et â la bonte de Monsieur Cuenim, bonte que je n’oublierai jamais, en tâchant de m’en rendre digne. Je vous remercie de ce que vous me donnez Ies nouvelles que vous savez et je vous prie de ne pas cesser, car elles me font bien de plaisir et je crois etre encore dans ma patrie. Ecrivez-moi, je vous prie, si mon pere a change d’habits et sur quel cheval il a ete â la ceremonie du sacre du Hospodar de Moldavie. Montrez ă mon 1 Marghioara şi FJenco (v. pag. 2). 18 SCRISORILE LUi M. KOGĂLNICEANU pere cette lettre et dites-lui que je le prie de vous conduire pour voir l’elephant, si toutefois jusqu’â present il ne l’a pas fait, car ici toutes Ies darnes vont voir tout ce qu’il y a de curieux, Je croi que Pulcherie et Savtitza1 ont mange du rai-sin aussi pour ,moi et qu’en avalant des grappes entieres elles pensaient aussi â moi, de meme j’espere qu’Aleco a assez fait trainer son sabre, car le mien se repose dans une gar-de-robe, car je ne porte que des habits bourgeois. C’est avec bien de regrets que je suis oblige de quitter la plume, mais bientot on va m’appeler â l’etude, je n’ai que le temps de vous dire que je vous embrasse bien tendrement et suis votre affectionne frere Kogalnitchan Moncher petit Aleco, J’ai re£u votre joii chiffon et je suis fort aise de ce que vous m’avez ecrit. Pour vous recompenser de votre souvenir, au retour de Monsieur de Lincourt je vous enverrai quelque chose de joii. Apprenez bien et vous aurez de moi bien de joujoux. ■ Madame Wimmer, Je vous suis bien reconnaissant de vos bons souvenirs et je vous prie de Ies continuer. J’espere que vous etes contente de mes soeurs et qu’elles tâchent de se rendre dignes de vos bontes. J'ai l’honneur d'etre, Madame, votre obeissant ser-viteur. Cu frăţască dragoste mă închin d[umi]lorvoastre, vere Cotine şi vere Gheorghiţă, de multe ori v’am arătat în răvaşurile bă-bacăî multe închinăciuni, însă dumnevoastră nu-mî scrieţi nimica. Aceasta arată că m’aţî uitat cu totul. Eu însă nu v’am uitat şi gîndesc adese ori la dumnevoastră. 1 Surori mai mici ale lui Kog. (Pulcherie e Profira). SCRISORI DIN LUNEVILLE CĂTRE SURORILE SALE 19 IX 1 Mes tres cheres scevtrs, J’ai regu. vos aimables lettres avec bien de joie et je vous en ai de la reconnaissance, ainsi que pour Ies felicitations que vous voulez bien me faire â l’occasion de ma fete. J’en ai cependant aussi â vous faire pour le nouvel an : je vous sou-haite une bonne sânte, des jours heureux et prosperes et une longue vie. Voilâ tout ce que j’ai â vous dire â ce sujet, car dans ces mots bien de choses sont comprises. Je vous ai en-voye quelques etrennes par le cuisinier du prince, nomnje Richard ; vous l’accueillerez bien et vous le ferez asseoir, car Cest un homme de bonne familie. Je felicite bien Aleco de jouer aussi â ma place avec mes camarades. Je- vous de-mande pardon de ce que vous dites que je n’ai pas ecrit â Monsieur Cuenim, je ne suis pas ingrat jusqu’â ce point et je viens de lui ecrire aussi l’aut're jour. Vous lui presenterez aussi la lettre ci-jointe. Vous me direz pourquoi est-ce que vous n’apprenez plus la langue allemande. Ma chere Pulcherie, vous aurez la bonte de m’ecrire quelles sont Ies personnes â qui vous donnez le nom de Monsieur et Madame Negel, car je n’ai pas l’honneur de Ies connaître. Je suis bien reconnaissant envers Monsieur Meterniche 2 et sa chere maman de ce qu’iJs sont venus en ce moment me sou-haiter une bonne fete: je leur en ai de l’obligation. Les princes Vogoridi sont retournes de Vienne, ou de Mu-nic, car ils y ont ete, parce que dans toute l’Europe ils n’ont pas trouve une instruction qui leur soit convenable et des professeurs qui soient dignes de leur enseigner les sciences. Enfin ces messieurs sont des betes de la Grece, je les ai ren-contjrejs â Vienne et je m’en suis moque. Ils voulaient d’a-bord venir avec nous, ensuite ils ne l’ont pas voulu, tant pis pour eux et tant mieux pour nous. 1 Această scrisoare e nedatată, dar pare să fie dela sfârşitul iui Noem-viie 1834. 2 derâdere. 20 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU j’ai vu aussi toutes les autres nouvelles que vous me don-nez et je vous en ai de l’obligation. A Lunneville il y a un t tneâtre, mais nous n’y allons pas, parce que Monsieur l’Abbe n’a regu aucun ordre lâ-dessus jusqu’â prcscnt. L’instrument de musique que j’ai choisi est le violon, maisi je n’ai pas encore commence â l’apprendre. Monsieur Garet1, auquel je fais mes compliments, a ete trompe de vous dire que le petit Pascane etait alle â Paris, puisqu’il est avec nous. Vous me. dites que je ne passe pas de grands cachets, parce que celâ coute un piastre, mais que direz vous, quand vous saurez que la lettre que vous m’avez dernierement [ecrite] m’a coute 24 piastres, c’est-â-dire 8 francs. C’est pourquoi je vous prie de me donner plus de , nouvelles que jusqu’â present, mais que vous ecriviez plus serre que vous ne le faites. Savtitza m'a sans doute oublie, puisqu’ elle ne m’ecrit pas. Bien de compliments â ma tante Mărie, â Madame Wimmer et â mes cousins, enfin â tout le monde. Mon cher Aleco, je te remercie de ta petite lettre et t’embrasse. Michel Kogalnitchan Mes soeurs, envoyez-moi quelques recettes, comment on fait les confitures, car ici on ne les fait pas comme chez nous et Monsieur l’Abbe voudrait les savoir faire comme chez nous. Bien de compliments â Madame Wimmer. X Luneville, le 7 decembre 1834 Mes cheres soeurs, II y a dejâ plus d’un mois que je n’ai pas repu de vos nouvelles, je ne puis m’empecher d’avoir de l’inquietude, ne con-naissant pas la cause de ce retard. J’ai ecrit lettres sur lettres et je n’ai aucune reponse. Papa est-il malade, ou n’avez- 1 Avea, împreună cu soţia sa, la laşi un institut de fete, unde au învăţat surorile lui Kogălniceanu (v. Ms. 1170 dela Academia Română, filele 126 şi 127). SCRISORI DIN LUNEVILLE CĂTRE SURORILE SALE 21 vous regu aucune de mes lettres, ou m’avez-vous peut-etre oublie, moi qui pense toujours â vous et â mon pays. ' Mais non. c’est impossible qu’il soit comme cela. Enfin je me perds dans miile conjectures, sans pouvoir m’arreter â une seule. Je vous envoie par Monsieur Richard, le cuisinier de Son Altesse Serenissime le Prince de Moldavie, qiielques livres pour etrennes. Pour Mărie quatre volumes intitules .Lettres ă Sophie, pour Helene quatre volumes de meme avec le titre de Lettres ă Emilie sur la mythologie, pour Pulcherie quatre volumes sous le nom de Oeuvres de Maistre, pour Savtitza j’envoie un petit dictionnaire bien relie, un livre de fleurs eu Les grâces de l’enfance. Dites-lui de ma part qu’elle tâche bien de suivre les exemples que ce livre renferme et qu’elle soit plus appliquee â ses devoirs qu’elle ne l’a ete jusqu’â present. Quant pour Aleco, le considerant comme mi-litaire et comme enfant, je lui envoie Les cris de Paris et Le nouvel alphabet militaire. Dites-lui qu’il apprenne bien ses lecons et qu’il tâche â contenter papa, s’il veut que je lui envoie encore, quand l’occasion se presentera, des joujoux et des livres. Croyez, mes cheres soeurs, que je vous aurai envoye quelques objets, qui vous convinsent mieux, si javais connu d’avance le depart de Monsieur Richard, pour pouvoir les faire venir de Paris, mais Luneville est si petit, que je n’ai achete que ce que j’ai pu trouver de meilleur. Et puis d’ail-leurs ma bourse est passablement vide et les marchandises sont aussi cheres qu’en Moldavie. Cependant si dorenavant l’occasion se presente, je me ferai un plaisir de vous envover de jolies choses. Vous me repondrez, aussitot que vous aurez recu ces choses. Beaucoup de compliments â Monsieur Kische et â Madame Wimmer, auxquels je presente mes respects et je souhaite une bonne fete. Mon cher professeur, Monsieur Cuenim, Je vous ai ecrit dejâ deux fois et je n’ai recu jusqu’â present aucune de vos nouvelles, non plus que de mon pere et de mes soeurs. Je m’empresse de vous temoigner ma vive 22 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU reconnaissance et de vous souhaiter une longue vie, des jours heureux et prosperes. Croyez, mon tres cher professeur, que jamais je n’oublierai les soins que vous avez eus pour moi et vos bontes envers celui qui est â jamais votre tres obeis-sant eleve. Michel Kogalnitchan Ms. 1161, f. 40 XI le 1 janvier 1835 20 decembre 1834 Mes cheres soeurs, j’ai repu votre lettre avec beaucoup de joie et je remercie Ie Tout-Puissant de ce que vous etes bien portantes. Vous dites que je vous ai fait du plaisir en vous ecrivant, et si, comme vous le dites, mes lettres vous amusent, je tâcherai de vous ecrire le plus souvent qu’il me sera possible. Je vous suis oblige de ce que vous me donnez des details sur les pieces qu’on a jouees pour Ia fete du prince. Je suis bien aise de ce que vous vous proposez de donner de petits concerts, et vous ferez bien, car cela vousdonnera l’usage de la musique. J’ai vu aussi par vos lettres que mon pere a re-solu de passer les soirees en familie et avec des personnes du voisinage. Dites-moi, je vous prie, quelles sont les dames et les messieurs qui frequentent notre maison ? Ma chere He-lene, vous me dites de vous donner des nouvelles de la France, mais il y en a de si peu convenables pour vous, que je ne pour-rais pas vous satisfaire. Que vous dirais-je de legitimistes, de doctrinaires, de republicains, enfin cent parties qui toutes veu-lent des choses differentes, les premiers veulent Charles X, les seconds soutiennent Louis-Philippe, Ies derniers la republique et taut d’autres choses que je ne vous nommerai pas, vu que c’est de la politique et vous savez que je ne m’en mele pas. Je me contenterai donc de vous dire qu’â Luneville il y a un theâtre, mais que je n’y vais pas. Lorsque vous m’ecrirez encore ecrivez plus serre, afin que vous me donniez plus de details de mon pays. Mes cheres soeurs, envoyez-moi quelques re- SCRISORI DIN LUNEVILLE CĂTRE SURORILE SALE 23 cettes comment on fait les confitures, mais non pas toutes â la fois, mais mettez dans chacune de ces lettres par deux ou trois. Demandez ţa] Monsieur de.... 1 s’il a reşu de mes lettres, car je lui ai ecrit jusqu’â present trois, ainsi qu’a Monsieur Millo. Ecrivez-moi ce qu’on a resolu pour lui: s’il sera employe ou s’il ira â l’etranger et dans quel pays et quelle viile. Bien de compliments â Monsieur Kische et â Madamme Wimmer, â laquelle je vous prie de montrer ma reconnaissance de ce qu’elle a bien voulu m’ecrire. Je la prie de me pardonner de ce que je ne lui reponds pas â present, mais c’est 'que le temps me manque, mais â la premiere lettre je ferai mon devoir. Envoyez-moi de plus grands details de ce qui se passe â la cour et en viile, quels sont les officiers qui ont ete nouvellement faits, entin d’autres choses. Nettoyez quelquefois mes livres de poussiere. Ici j’ai achete une grande quantite de volumes et lorsque je retournerai en Moldavie j’espere que j’aurai unc grande bibliotheque. Ecrivez-moi si vous avez reţu les livres que je vous ai envoyes par Monsieur Richard, le cuisinier du Prince. Je vous remercie, Savtitza et Aleco, de la lettre que vous m’avez envoyee, tâ-chez de bien apprendre et de parler toujours le francais. Kogalnitschan Ms. iU',1. 4-8 XII 30/18 janvier (1835) Mes tres cheres soeurs, C’est avec bien de plaisir que j’ai recu vos lettres en date -^lîi^embre ’ î’^ais dans des inquietudes mortelles, n’ayant recu aucune de vos nouvelles depuis plus d’un mois..Vous me demandez si je souffre encore des yeux, grâce â Dieu, je ne souffre pas tout. Je m’etonne que vous me dites que Monsieur Cuenim a recu mes deux lettres, cependant je n’en 1 Indescifrabil, pare a fi o poreclă a prof. Cuenim. 24 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU ai pas encore reşu sa reponse, c’est ce qui me fait supposer que Monsieur Cuenim est fâche contre moi et je n’en sais pas la raison. Dites â Aleco de demander [a] Millo pourquoi il ne m’e-crit pas ; est-il devenu fier depuis qu’il a regu une montre du prince? Qu’il lui dise aussi qu’un ami vaut plus qu’une montre et qu’il ne doit pas m’oublier pour une bagatelle, moi qui l’aime tant. Je suis bien aise que vous avez ete â la cour, cependant vous m’en donnerez des details sur les amusements que l’on y donne, ainsi que sur les personnes qui y vont. Vous me demandez aussi des nouvelles de France, mais je n’en connais guere qui puissent vous amuser, puisque je ne sors jamais. Tout ce que j’ai â vous dire, c’est que j’ai achete un grand nombre de livres, tant que j’ai eu de l’ar-gent, et qui m’etaient necessaires. J’ai aussi beaucoup de co- medies, dont plusieurs ont ete jouees â Jassy, telles que............. 1 et le_ Pacha, Le Joueur, Le paysan perverti, La dame Balche et miile autres. J’ai vu aussi avec plaisir que le prince a or-donne l’etablissement d’une Academie et que Monsieur Chihak en fera pârtie. Je suis en correspondance avec Basile Ale-xandry â Paris, et il m’a ecrit de vous prier dans ma lettre de faire bien de compliments â Mademoiselle sa soeur, Vous direz â mon pere que l’autre jour le fils de Monsieur Costaki Pachcanou, qui est â Paris, est venu nous voir â Luneville et qu’il y est reste un jour. Scrie-m pentru ce, Monsiu Chiunem nu-mî scrie şi trime-teţî pe Dumitrachi ca să întrebe pe Milu care este pricina de nu-mî răspunde, însă să nu ştie Chiunem. De aceste toate să mă înştiinţaţi. J’ai regu aussi la recette des confitures de citron, mais dore-navant donnez-moi de plus grânds details, combien on doit les tenir au feu, combien on doit les frotter, etc. Si vous ne pouvez pas m’en donner les details en franşais, ecrivez-moi, ce que vous ne saurez pas, en moldave. A Luneville ou peut faire 1 Indescifrabil. SCRISORI DIN LUNEVILLE CĂTRE SURORILE SALE des confitures de chocolat, de groseilles de roses, de griottes, î d’abricots et d’autres, dont je vous dirai plus tard les noms. ţ •'Mes compliments â madame Wimmer et â Monsieur Kische. •• Si mon oncle Jean est ă jassy, presentez-lui mes respects. Adieu, mes cheres soeurs, je vous embrasse et suis Votre affectionne frere MlCHEL Ma chere petite soeur Savtitza et mon cher petit frere Aleco, j’ai recu vos petites aimables lettres et j’ai vu que vous ne m’avez pas oublie, Apprenez bien et tâchez de contenter mon pere. Adieu, je vous embrasse bien tendrement. Ms. 1161. f. 51 XIII (Fără dată) Mes cheres soeu.rs, C est avec bien de plaisir que j’ai recu vos aimables lettres, en date da 6/18 janvier, et j’ai rendu des actions de grâces au - Tout-Puissant de ce que vous vous portez bien, ainsi que notre cher pere. Vous dites que vous n’avez pas aucune nou-velle de Jassy â me donner. Comment cela ? N’allez-vous pas au theâtre, n’alez vous pas chez le prince, n’allez vous pas - â Ia promenade, n’entendez vous pas parler mon pere ? ' Par exemple, dites-moi si la milice est plus grânde, quelies ■ pieces on donne au spectacle, quelle forme et quels atri-atributs aura l’obelisque qu’on fait, ou on l’etablira ; en-■' voyez-moi par ecrit, mais clairement et lisiblement, les poe-sies que Ton donne dans VAbeille Moldave, ainsi que les fragments de l’histoire moldave qu’on y trouve, enfin tout ce que la gazette donne de curieux et surtout en fait d’histoire moldave, en fait d’ordonnances du prince, en fait de nou-veaux etablissements de la Moldavie, etc. Si mon pere n’est pas abonne, priez-le de le faire, afin d’avoir aussi des nouvelles des institutions de la Moldavie. Ecrivez-moi aussi si 26 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU Alcase, qui etait chez Monsieur Cuenim, a ete fait officier Dorenavant en voyez-moi les recettes des confitures en moldave, mai que l’ecriture soit lisible. J’ai dans ma bibliotheque, qui etait dans ma chambre, un grand volume moldave, dont le titre est Despre începutul Romanilor in Dacia, făcută de Dicio Sin Mărtin. Demandez mon pere s’il ne trouvait pas le moyen de me l’envoyer ; il peut pour cela s’adresser â quelque negociant, comme Micoli ou Alexis, et qui ait des Communications avec Paris ou Vienne. Car ce livre m’est tres-necessaire, vu que je me propose d’ecrire, quand j’aurai le temps, l’histoire de la Moldavie. Pour le prix des livres que vous me demandez, voilâ ce que j’ai donne. J’ai paye 15 francs, qui font 45 piastres ; les livres de Mărie, 12 francs ou 36 piastres les livres d’Helene, et 8 francs, ce qui fait 24 piastres ; les livres de Pulcherie. Pour le petit dictionnaire, j’ai donne 3 et demi ou dix piastres, pour les Grâces de l’enfance 15 piastres, pour les fleurs 15 piastres, pour les soldats d’Aleco 15 piastres; de meme pour les Cris de Paris 15 piastres ou 3 francs. Ils sont un peu chers, mai j’ai cherche ce qu’il y avait cfe plus nouveau. Si vous voulez lire quelque chose de bon, je vous engage â vous abonner au Musee de familie ou Lecture du soir et au Voyage autour du monde par d'Urvile. Monsieur Cuenim les avait achete. Vous trou-verez ces livres chez Baghus. Ils couteront cher, mais ils sont bons. Ici chacun de ces livres coute un ducat par an. Adieu, mes cheres soeurs, je vous embrasse. Aleco ecrit mieux que Savtiţa, qu’elle ne se laisse pas surpassee. On peut couper la bouteille de gomme elastique et s’en servir pour oter du crayon. Je l’ai envoyee, parce qu'â Jassy elle coute cher. Kogalnitchan Vous pouvez vous servir aussi de la bouteille de gomme elastique pour y niettre de l’encre et en faire un encrier. Mais d’abord, pour lui donner une forme d’encrier, il faut l’echauffer pres du feu et lui donner, par le secour de la main, la forme SCRISORI DIN LUNEVILLE CĂTRE SURORILE SALE que l’on veut. Au reste, vous ferez ce que vous voudrez. A Jassv elle doit couter un ducat et ici elle ne coute qu’un franc ou 3 piastres. * Ms. 1161. f. 54 XIV Mes tres-cheres sceurs, C’est avec bien de plaisir que j’ai repu vos charmantes lettres ; j’ai rendu grâce au Tout-Puissant de ce que vous vous portez bien. Quant â moi, vous saurez que je suis assez bien. Je suis bien chagrin de ce que mon pere ne donne plus des soirees et que vous restez seules, comme des mon temps, mais vous devez vous consoler, car peut-etre que mon pere a eu ses raisons pour cela. Nous avons recu de nouvelles du Prince, ou il dit que nous pouvons aller au theâtre, mais maintenant nous n’avons pas d’acteurs. J’ai recu la lettre de Monsieur Cuenim et je lui ai repondu. Mes cheres sd'urs, vous m’envoyez des recettes pour des confitures que, pour pouvoir faire, il faut avoir des fruits et nous sommes encore au cceur de l’hiver. Ainsi envoyez-moi des recettes comme pour des confitures de chocolat et d’autres. Quand ces choses seront finies, alors donnez-moi des nouvelles soit litteraires, soit politiques, on bien particulieres, au lieu de recettes. Car j’aime mieux fes choses nouvelles que les confitures ; je suis bien aise de ce que les livres que je vous ai envoyes vous font du plaisir. C’est avec bien de la peine que... que les affaires de Monsieur Cuenim ne vont pas aussi bien que je le voudrais, j’en suis sincerement afflige. J’ai entendu que l’on se propose de fonder un pensionnat de de-moiselles. Ici on donne beaucoup de soirees, mais nous n’al-lons pas, parce qu’on ne nous permet pas. Si j’avais quelque occasion, je pourrais vous envoyer des chapeaux de Paris et d’autres choses, mais je n’en ai pas. Faites demander â Micoli s’il n’â pas quelque correspondant â Paris, paur que je ■28 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU puisse vous faire quelques emplettes. Mes compliments â .Madame Wimmer et â Monsieur Kische, malgre qu’il ne veut pas vous donner des legons. Savtiza et Aleco, que j’embrasse, doivent apprendre que jamais devant b et p on ne met point de n, comme ils m’ecrivent je vous enbrasse, ils devaient ecrire je vous embrasse. Du reste, je les felicite de ce qu’ils ecrivent mieux maintenant. Ecrivez-moi si mon pere est tou-jours directeur des finances et quels sont les ministres. iVles compliments â Monsieur et â Madame Guard, si vous les voyez. Ecrivez-moi aussi si ses demoiselles ont joue quelque nouvelle piece. Je commence â dessiner assez bien et je m’applique, autant que le temps me permet, afin qu’en re-tournant en Moldavie je sois un parfait artiste. Je ferai alors vos portraits. Vous refmettrez] la lettre ci-incluse â mon cher oncîe Jean. S’il est deja parti, vous la lui enverrez â sa re-sidence. Adieu, mes cheres soeurs, je vous embrasse et suis votre affectionne frere Kogalnitchan Le 7/19 fevrier 1835 Ms. 1161, f. 58 XV Le 16/28 marş 1835 Mes tres-cheres soeurs, C’est avec le plus grand plaisir que j’ai re^u les lettres que vous m’avez ecrites en date du 7/19 fevrier. J’ai re9u plu-sieurs de vos lettres et je vous ai repondu. Je suis bien aise de ce que. vous vous portez tres-bien. Quant â moi, vous saurez que j’ai ete malade quelques jours ; maintenant, grâce â Dieu, je me porte assez bien. Vous presenterez, je vous prie, mes respects â Monsieur Cuenim et vous lui temoig-nerez ma gratitude de la bonte et de l’amour qu’il me te-moigne. Je lui ai repondu aux lettres obligeantes qu’il m’a ecrites. Je ne sais pas s’il a re^u mes reponses. Vous dites SCRISORI DIN LUNEVILLE CĂTRE SURORILE SALE que vous etes contentes de ce que j'ai achete beaucoup de îivres pour remplir mon armoir, mais jusqu’â present j’ai plus (ju’il n’en faut pour le remplir, puisque j’ai dejâ plus de trois cents volumes en 8°. Tous ces livres sont accompagnes de tres-belles gravures. J’ai les oeuvres de Chateaubriand, de Buf fon, de Voltaire, de Racine, de Corneille, la Bibliotheque des voyages en 50 volumes, les oeuvres de la Harpe et beau-’coup d’autres ouvrages du jour. J’aurai l’occasion de vous envoyer au mois de mai plusieurs livres. Je voudrais vous cnvoyer des choses de luxe, tels que bonnets, souliers, fichus ; mais c’est que tous ces objets coutent cher et ma modique bourse ne me suffit pas. Si vous voulez avoir quelques objets pareils, tâchez de dire â mon pere de m’envoyer une- tren-taine de ducats et vous aurez de tres jolies emplettes, qu’en Moldavie vous ne pourrez acheter pour cent ducats. Mais que cet argent m’arrive pour le quinze Mai, car plus tard je ne pourrai rien faire, puisque l’occasion m’echappera de vous ies envoyer. Maintenant nous n’avons pas d’acteurs â Lu-'neville ; je ne pourrais donc vous dire si on donne de jolies pieces. Avec la meme occasion je vous enverrai mon portrait. Je voudrais savoir depuis quand Madame Garet est devenu ‘Madame de Garet, est-ce depuis mon depart de Moldavie?1 Millo demeure chez le spatar Scarlat Croupensky, tout pres de nous, vous lui enverrez cette lettre ci-jointe et vous lui ferez demander la reponse. J’ai ecrit â mon oncle par ma derniere lettre que j’ai envoyee â mon pere. Tâchez d’en avoir la reponse et me l’envoyer. Vous lui ecrirez aussi de ma part, en lui disant que je le prie de tenir sa promesse. Vous ne me dites pas s’il est dejâ employe. Ecrivez-moi si vous recevez mes lettres trouees, car celles que je regois de Moldavie ont une quantite de trous, qu’on fait sans doute â l’entree de l’Autriche. Presentez mes compliments â Madame Wimmer, â mes cousins,' â Monsieur Kische, si vous 30 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU le voyez, et â tout le monde. Ecrivez-moi plus souvent et plus et donnez-moi plus de nouvelles. Adieu, je vous embrasse et suis votre affectione frere. j’embrasse tendrement Savtitza et Aleco. Ecrivez-moi s’iîs appren-nent bien. Kogalnitchan Ms. nai, f.62 XVI Le 18/6 avril 1835 Mes tres-cheres soeurs, J’ai reşu vos aimables lettres datees Tune du 24/12 marset i’autre du 18/6 du meme mois. J’ai senti un plaisir inexpri-m'ible en les lisant et j’ai rendu grâce au Createur de ce que vous vous portez bien. Quantâ moi, je’suis assez bien, seu-lement j’ai souffert une dizaine de jours de la poitrine. Je suis bien aise des details que vous me donnez sur les ordon -nances du Prince pour la prosperite publique. J’ai vu dans les journaux franţais que la Moldavie a ete reconnue inde-pendante par l’Angleterre et par l’Autriche et que le Prince de Moldavie a declare Galatz port libre. Ecrivez-moi si celâ est vrai. Vous me dites que Negrouce a traduit quelques pieces en moldave, mais vous ne me dites pas s’il les a fait jouer ou imprimer 1. Je croyais que la Moldavie etait ericore eloignee de voir dans son sein de grands crimes, mais malheureu-sement j’ai ete trompe. Ecrivez-moi d’ou est ce monstre qui-a devore son enfant et quelle peine lui a-t-on infligee. Pour le livre dont je vous ai ecrit, mon pere n’a qu’â i’envoyer avec quelque personne de sa connaisaance â Vienne chez le banquier Popp et lui ecrire de me le faire parvenir et je l’aurai dans peu. Dites â mon pere que je le prie infi-niment de me l’envoyer, puisque j’en ai grand besoin. Lorsque ; E de sigur vorba de «Triîzecî anî sau viaţa unui jucătoriu de cărţi. Melodramă în triî zile. Tradusă din franţozeşte de Kăminariu K. Ne-gruţi. Eşi 1835». Un volum în 8° mic de 110 pag., cu o prefaţă din Martie 2835 şi tipărit cu alfabetul cirilic. SCRISORI DIN LUNEVILLE CĂTRE SURORILE SALE îdans la Gazette Moldave il y aura des poesies ou bien de r histoire moldave, envoyez-les moi et vous m’obligerez. Le Robinson a ete plusieurs fois traduit en moldave, ainsi ce n’est pas pour Ia premiere fois. Vous devez Ie trou ver dan[s ma] bibliotheque. Celui qui parait aujourd’hui est ■ sans doute traduit par Monsieur Basile Dragitsche. Ma chere .'.Savtitza, Monsieur Cuenim a eu raison de se moquer de vous; j’espere bien qu’une autre fois vous serez plus atten-tive. car voyez-vous, ce. n'est pas joii pour une jolie demoi-selle de votre âge que de faire de pareilles fautes, fi, c’est *f"ime horreur. Aleco, je vous embrasse, mais quand on tra-vaille, on ne doit pas s’empresser pour aller s’amuser; au contraire, quand ou s’amuse, on doit s'empresser pour aller travailler. Si vous etes sage et si vous apprenez bien, je vous enverrai de jolis livres â la fin de juin. Ici, mes cheres soeurs, il n’y a pas de comediens pour le moment. Les. ac-teurs de Nancy, qui est une tres-belle viile et ou j’irai passer mes fetes de Pâques (â mon retour je vous en donnerai des ' nouvelles par ma prochaine lettre) sont venus une fois â Lu-heville. 11 s ont donne une representation composee de deux parties : Le Pre atix clercs, opera en quatre actes, belle piece, et Le Chalet, opera comique en un acte, jolie piece. Je passe mon temps, quand je le peux, â lire differents ouvrages eţ beaucoup de jourhaux, tels que La gazette de France, l’Esta-fette. la Carricature, le Voleur, le Mercure de France, la Revue Maritime, la Revue des deux mondes, la Revue de Paris, le Protee, Journal des modes et d’autres petits journaux. Je suis abonne â quelques uns, quant aux autres je les emprunte pour les lire et ensuite je les rends. Donnez-moi des nouvelles. Dieu, passez bien votre temps, pendant les Pâques amusez-vous bien et pensez quelquefois â votre frere. Re-mettez ces lettres â mon oncle et â Monsieur Cuenim. Koualnitschan Vere Cotine, Am primit cu mjare] bucurie răvaşul dumitale şi am slăvit numele Don nuluî c|a te] afli sănătos. Dudu- 32 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU cile îţi vor spune ce fac, adecă că învăţ şi că nu cunosc pre nimeni. Arată lui Moşu Tachi şi mătuşicăî Mărioară că li sărut mînile, precum şi verişoarei Elencului. Multe închinăciuni lui văru Alecu şi Gheorghiţă, precum şi la ceialalţî şi la toţi prietenii. Kogălnicean Ms. 'îtat, f. 65 XVII tune viile, le 10 mai 1835 Mes tres cheres soeurs, Vous m’ecrivez que yous etes dans une grande inquietude de ce que vouz n’avez pas recu des lettres de moi depuis Iongtemps ; je sens que je suis coupable, mais involontaire-ment ; l’examen que j’ai eu â soutenir a ete Ia cause de ce retard, de meme que j’ai ecrit aussi â mon pere. Je me porte bîen, mais quelquefois je sens de douleurs de poitrine, ce qui me vient de ce que je reste toujours assis et que je ne fait pas beaucoup d’exercice. J'espere que quand je retournerai en Moldavie, j’aurai le bonheur de lire les chefs-d’oeuvre inin-telligibles de Botezător mais en attendant je ne sais pas quel est le fou qui en achette des exemplaires. Ecrivez-moi quel est le titre de l’ouvrage que S. A. Ie Prince a donne au cabinet de J’histoire naturelle. Moi j’ai aussi un ouvrage en ce genre, mais qui coute extremement cher, c’est L’histoire des progres des sciences naturelies en 80 volumes plus 80 livrai-sons de plus de huit cents gravures coloriees. II m’a coute 60 galbeni puisque je l’ai achete petit â petit. Mais c’est un ouvrage magnifique. En Moldavie il doit couter 600 galbeni, car les livres s’y vendent dix fois plus cher qu’ici. A propos, vous me dites le nom du futurde M-elIe Puîcherie Ghika, mais vous ne me dites pas les titres des epoux des M-elles Alexandry Ca-vako et Garet. Je suis bien curieux de les savoir. Je suis bien 1 in mş. deverens. v SCRISORI DIN LUNEVILLE CĂTRE SURORILE SALE 33 aise de ce qu’on a etabli aussi en Moldavie une compagnie de pornpiers â feu; car ici, en France, il y en a meme jus-que dans les plus petits villages. Ici la musique moldave est inconnue; ainsi je vous prie de m’envoyer sur chacune de vos lettres une chanson en notes, car plusieurs personnes m’en ont prie. En revanche je vous enverrai aussi de musique francaise aussitot que j’en trouverai l’occasion. Des grains des melons-d'eau n'ont pas encore pousse. Je ne sais pas si vous avez recu une lettre de moi, ou j’ecris â mon pere au sujet de deux Franyais qui desirent aller en Moldavie. Ici il n’y a rien de nouveau, si ce n’est que dans un mois nous aurons le camp, ou il y aura six regiments de drâgons, ainsi qu’un des fils du roi. Nous aurons aussi dans peu des ac-teurs. J’ai maintenaut dans ma biblioteque jusqu’â cinq cents volumes, tous en 8° et avec de tres-belles vignettes et gra-vures. Quand je retournerai en Moldavie, nous aurons avec quoi passer gaiement les longues soirees d’hiver au coin du feu; car je n'ai choisi que des livres amusants. Aussitot que j’aurai trouve l’occasion, je vous enverrai quelques uns. J’em-brasse Savtitza et Aleco. Mes respects â Monsieur Cuenim, â Monsieur Kische et â Madame Wimmer. Vous enverrez cette lettre â Millo et vous lui demanderez reponse. Mes compliments â mes cousins. Je vous embrasse et suis avec le plus vif attachement votre affectionne frere. Kogalnitchan Băbacă, mă rog, zi luî Monsiu Lencur ca să scrie domnului abate ca să-mî dei voe să mă plimbu câte jumătate de ceas în toate zilele, căci de multe ori am durere de piept din pricină că toată ziua şăd şi că nu umblu nici cacum, şi doftorii singuri mi-au zis ca să mă preumblu mult, pentru că ne făcând aceasta sângele să aprinde şi de aceia mă doare pieptul. Adresa: Monsieur l’Aga Elie de Kogalnitschan, Iassy, Moldavie par Autriche 34 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU XVIII Le 13/26 mai 1835 Mes tres-cheres soeiirs, J’ai reţu avec le plus grand plaisir vos charmantes lettres en date de 11/23 avril, et je rends grâce au Ciel de ce que vous etes toutes bien portantes. Quant â moi, vous saurez que j’ai ete malade de la poitrine ; j’ai eu aussi la fievre, mais maintenant je jouis d’une assez bonne sânte. Je suis bien făclie de ce que mon pere n’a pas voulu satisfaire â votre demande, en vous donnant de l’argent pour des chapeaux; allons, il faut vous en consoler. Je tâcherai dans peu de vous faire ce petit plaisir, lorsque mes moyens me le permettront. Je tâcherai de vous envoyer le plus de livres que je pourrai avec la premiere occasion. Vous me dites aussi que j’envoie maintenant la biblioteque que je me suis formee, mais c’est impossible, vu que tous ’les ouvrages que j’ai sont encore incomplets, ou bien, en souscription, ou bien ne sont pas encore relies et que je ne peux pas les envoyer sans qu’ils soient relies. Vous me dites que les eleves de la so-ciete philarmonique de Boukarest ont donne une represen-tation, mais vous ne me dites pas [ou] ils l’ont donnee : est-ce â Jassy ou bien â Boukarest. II parait qu’en Moldavie tous les bourgeois se donnent le titre de de, mais c’est une chose permise, car de meme en France, je puis me nommer le fils du grand Mogol, sans que quelqu’un me conteste ce titre, et Madame Garet est assez instruite et assez spirituelle pour savoir cela; par consequent elle a ajoute un de qui annoblisse l’action qu’elle a faite lorsqu’elle a quitte la Moldavie furtivement, mais il faut lui pardonner cette petite va-nitte-lâ ; laissons-lui ce de qui a tant de charmes pour elle et pour sa noble demoiselle. Mes cheres soeurs, mon pere m’a envoye quelques petites choses par Monsieur Baptiste Fou-reaux ecrivez-moi s’il m’a envoye aussi le livre moldave dont 1 Directorul trupei franceze dela teatrul din Iaşi; se dusese la Paris, ca să facă noi angajamente. SCRISORI DIN LUNEVILLE CĂTRE SURORILE SALE 35 ^;; je vous ai ecrit. Faites une revision dans mes livres et en-vovez-moi la liste des volumes qui me manquent, vous no- - terez quel est le volume qui manque, ou est-il imprime, en - quelle annee, quel ouvrage, et chez quel libraire on le trouve, parce que je veux completer les livres qui me manquent. Vous m’obligerez infiniment. Nous avons maintenant des ac-teurs â Luneville ; j’y vais les dimanches et les jeudis, mais ils m’ennuient, car ils jouent bien mal. Mes respects â Monsieur Cuenim et â Madame Wimmer. J’embrasse Savtitza et , Aleco. Adieu mes cheres soeurs, portez-vous bien. Votre devoue frere. Je baise les mains de mon cher oncle Jean ; je n’ai pas pu lui ecrire, vu que je suis encore faible. Kogalnitschan Ms. 1161. f. H XIX ' Le 6/18 juin 1835 Mes tres-cheres soeurs, C’est avec le plus grand plaisir que j’ai reşu votre lettre du °/91 mai. J’ai rendu des actions de grâce au Tout-Puissant de ce que vous vous portez bien. Quant â moi, vous saurez que je suis d’une parfaite sânte. Je vous reinercie de toutes les . nouvelles que vous me donnez; j’en ai lu la description avec bien de plaisir. Comme je vous ai promis, je vous enverrai quelques jolis ouvrages, mais ils n’y a pas d’occasion qui se ' presente. Cependant j’espere que Monsieur Baptiste Foureaux se chargera de cette commission â son retour. J'ai dejâ achete les ouvrages qui sont: Le magasin pittoresque, Le magasin universel, L’annuaire des enfants; tous ces livres sont dans le genre du Musee des familles, et avec des gravures. Ensuite La France dramatique, qui a plus de 80 comedies et vaude-villes; les oeuvres de Demoustier, celui qui a fait les lettres â Emilie sur la mythologie, Walter-Scott, les oeuvres de Madame Guizot, Gil-Blas, les miile et une nuits et beaucoup 36 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU d’autres ouvrages qui vous plairont, j’en suis sur. Ils m’ont coute ici douze ducats, mais en Moldavie vous ne les aurez pas pour trente. Baptiste Foureaux n’est pas encore arrive â Luneville. Ici nous allons maintenant au spectacle deux fois par semaine, car les autres jours il n’y en a pas. II y a quelques bons acteurs, mais ils ne surpassent pas Madame La-man, Artur et sa femme, ainsi que Valery. II y a une actrice qui joue horriblement mal, et cependant il y a des personnes qui disent qu’elle joue beaucoup mieux que M-lle Mars, la premiere actrice de Paris; aussi je la siffle toujours, car ici ce n’est pas comme â Jassy: quand un acteur a oublie de prononcer une syllabe, aussitot les syfflets parvienent â ses oreilles. Joseph Foureaux n’a de rival ici qui joue mieux que lui les roles de niais. Enfin c’est une mauvaise troupe, je ne vais au spectacle que pour tuer le temps. Dans deux mois nous aurons la distribution des prix, ensuite nous aurons vacances deux mois ; j’employerai ce temps â voyager dans Vosges, montagnes qui sont pres de Luneville. Pour le moment je n’ai pas d’autre chose â vous dire, si ce n’est que Basile Alexandry m’a ecrit que sa soeur ne se mărie pas. J’embrasse Aleco et Savtitza. Adieu mes cheres soeurs, se suis votre afîectionne frere Kogalnitchan Mes respects â Madame Wimmer. Ms. 1161, f. 77 XX Luneville, le 1/13 juillet 1835 Mes cheres sceurs, J’ai reţu â peu d’intervalle trois de vos lettres, l’une du 26/7 juin, l’autre du 6/is )u^n en^n une autre du 12/24 avfil par Monsieur Baptiste Foureaux. Je suis bien aiseTde ce que vous vous portez toutes bien, je suis aussi en bonne sânte. Le directeur de theâtre de Moldavie ne m'a remis la SCRISORI DIN LUNEVILLE CĂTRE SURORILE SALE 37 ettre qu’â son retour, c’est-â-dire apres avoir ete trois se-înaines â Paris. J’ai regu avec bien de plaisir la bourşe et portefeuille que vous m’avez envoyes. Je vous en remercie -vde tout mon cceur. Ces petits ouvrages sont tres bien travailles Set tous ceux â qui je les ai montres ont dit la meme chose. J’en etais si content, que j’ai oublie de dire â Monsieur Bap-îiste qu’il prenne quelques livres que je voulais vous envoyer. .'Ce n’est qu’apres, que je me suis rappele; j’en suis tres-fâche; •mais je vous prie, mes cheres soeurs, ne vous irritez pas, parce que bientot je trouverai une occasion pour tenir ma fc'-promesse. Je vous remercie des felicitations que vous me faites au sujet de mon avancement; j’ai ete aussi bien content. Priez de ma part papa de faire peindre l’uniforme d’officier de cavalerie, mais avec de tres-grands details, et de me l’en-voyer dans une lettre, parce que plus tard je m’en ferai une. Monsieur Miller, de l’ecole des Trois-Samts, pourra tres-bien faire cela. Monsieur Mimaut est passe par Luneville, il nous „ .a laisse ici Mr. Vogorides et est parti aussitot pour Paris. Ma chere Mărie, presentez je vous prie mes respects â Monsieur Cuenim et assurezJe que par la prochaine poşte je repondrai â la lettre de Monsieur sont fiis, vu que le temps ne me le permet pas maintenant. Ecrivez-moi aussi si ma-demoiselle Enoutza s’est mariee, car son frere m'a dit qu’elle devait epouser Ie docteur Haschţuk. Ma chere Hellene, vous m’ecrivez que vous avez ete â la campagne et que le jour ■ de votre fete il v a eu une danse de paysans, mais vous ne m’ecrivez pas si vous avez aussi danse. Mon portrait etait aussi fini, mais, comme je vous l’ai dit, j’ai oublie de le donner ă Monsieur Baptiste qui amene avec lui six acteurs et six actrices. J’ai vu tout son monde. II y a deux actrices assez jolies. Vous me ditez qu’il a eu samedi 4 mai un examen public â l’ecole des filles, mais vous ne me dites pas quelle est cette ecole et qui l’a fondee. Ecrivez-moi quelles sont les pensionnaires de cette institution et qu’y apprend-on. Ecrivez-moi aussi si mon pere a toujous les memes empîois et s'il n’a pas eu d’avancement. Vous m’avez ecrit la pre- 38 SCRISORILE LUI M. KOGĂLXICEANU miere fois bien peu. Pourquoi est-ce que Monsieur George Cârpe est sorti de la milice et que fait-il maintenant ? Je vous ai donne des nouvelles de Nancy par la lettre de mon pere, au reste je le fais encore une fois. Nancy a une population de 40.000 âmes. C’est une des villes Ies mieux bâties de France. Ses places publiques sont ornees de statues et de belle fontaines ; la place royale est la plus remarquable. Elle etait autrefois la capitale de la Lor-raine. Le verteux roi de Pologne, Stanislas, en avait fait sa residence. Les plus beaux edifices : Ia Prefecture, l’Hotel-de-ville, la salle de spectacle, les casernes et l’Hopital. Les eta-blissements scientifiques sont l’Academie Universitaire, l’Ecole secondaire de medecine, l’Ecole de sourd-muets, le College royal et le Jardin des plantes. Comment donc Mademoiselle de Garet s’est-elle resolue â epouser le pauvre Loupou Boujne et quel afront pour elle que d’etre ensuite refusce par un mise rable rotarier. Madame de Garet doit en mourir de honte. Je le lui conseille, elle doit le faire bien vite, de peur que sa noblesse ne s’envole pas. Vous me demandez comment je me plais en France. Mal. C’est un pays beau, riche, police, puissant ; mais comme je ne suis pas Frangais, je prefere ma patrie. Je ne changerai pas la pauvre Moldavie pour le premier throne du monde. Je suiş ne Moldave, je veux mourir Moldave. Au reste si je connalisais des personnes, si j’avais des parents ou des amis ici, je pourrais encore vivre gaiment pendant tont le temps de mon exil; eloigne de six cents lieues de son pays, c’est insupportable. J’attends avec glande impatience le moment ou je retournerai en Moldavie. La seule idee que je suis ici pour mon bien peut me consoler. Dites au domestique Jean d’aller chez Iorgu Cheţcu de la vestiairie et de lui demander le volume de madame de Genlis que je lui ai prete â lire ; puis vous m’ecrirez quel est le volume, afin que je sache ce que je dois acheter ici pour completer mon ouvrage. J’embrasse ma petite soeur Savtica et mon petit frere Aleco. Qu’ils soient bien sages et je leur enverrai de petites choses. Tâchez de m’envoyer la musique SCRISORI DIX LUNEVILLE CĂTRE SURORILE SALE 39 de dzozs SXXrjvs? 7=vvaZoi. Si vous ne l’avez pas, tâchez de vous la procurer. Puis quelques mazourques, ainsi que des danses moldaves, la Krakovianca, la Serbasca. Adieu, mes cheres soeurs, je vous embrasse de tout mon coeur et suis votre affectionne frere Kogalnitchan Priez mon pere d’envoyer cette lettre â mon oncle Jean. Madame Wimmer, C’est avec le plus vif plaisir que j’ai regu les felicitations que vous me faites au sujet de mon avancement 1. Je vous en suis bien reconnaisant et je vous en aurai toujours de l’obligation. Aimez, je vous prie, mes soeurs. Adieu, madame, j’ai Phonneur d’etre votre devoue serviteur Ma. im, f. 82 Kogalnitchan XXI Luneville, 5 aout 1835 Mes tres-cheres sceurs, C’est avec une bien grande joie que j’ai recu vos lettres en date du 16 juillet. J'ai rendu des actions de grâce au Tout-Puissant de ce que vous vous portez bien ; je suis aussi en bon etat. O, la pauvre Catinca, quel joii mari elle a! Je vous remercie aussi de toutes les autres nouvelles que vous me donnez. Moi, je n’en ai qu’une â vous donner ; mais elle est horrible; un scelerat a failli tuer le roi des Frangais le 28 juillet. Sa Majeste etait â la revue â Paris. Voilâ qu’une terrible detonnatiori se fait entendre. Plusieurs personnes au- tour du roi tombent. Le marechal Mortier, frappe de plusieurs balles, tombe mort, trois autres generaux et une dou-zaine d’autres citoyens sont de meme assasines. 11 v avait encore une trentaine d’autres personnes blesses plus ou moins. . Conv. Lit, XLV (1911), 1244 notă. 40 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU Cette detonnation venait d’une chambre au quatrieme etage ; on y monte et on y voit l’assasin lui-meme blesse mortelle-ment par les fusils, dont quelques uns avaient creve. La machine qui avait tue tant de nobles et braves Frangais etait composee de vingt cinq fusils de munition. L’assassin est Corse, il s’appelle P'ieschi. Jusqu’â present on ne sait pas les noms de ses complices, mais bientot tout sera re-vele et je vous en donnerai les details. Je vais bientot quitter Luneville pour aller â Berlin. D’un cote je suis content, et de l’autre mecontent. J’enverrai tous mes livres par le Da-nube â Jassy, alors vous aurez â lire un siecle entier et tous de beaux ouvrages. J’ai cache la mort de Madame Enoutza â son fils, car le pauvre en serait bien desole et inconsolable. Presentez mes respects â Monsieur Cuenim et dites-lui que je Ie prie de m’envoyer l’adresse de son fils â Lemberg, parce que je deşire lui ecrire quelquefois. Mes respects â Madame Wimmer et â tout le monde. J’embrasse Savtitza et Aleco. Adieu, mes cheres soeurs, je suis avec le plus vif attache-ment votre affectionne frere Ms. 1161, f. 84 M. Kogalnitchan smis-lieutemint. SCRISORI DIN LUNEVILLE CĂTRE TATĂL SĂU XXÎI Liunevi!, 1 octomvrie iSoi Cu fiască plecăciune sărut mîna d-tale, băbacă. Ajungînd la Liunevil în 30 septemvrie, am găsit la poştă doă răvaşe de la d-ta, unul din 23 avgust, trimes de la Paris de la d. Furnarachi, şi altul din 3 septemvrie. Cu mare bucurie şi mulţămire am văzut că vă aflaţi cu toţii sănătoşi şi am dat laudă prea milostivului Dumnezeu din acăruia miifi mă aflu şi eu în bună stare. Noi am ajuns la Liunevi! şi şădem cu toţii la abate Lommet 1. Crede, băbacă, că în toată viaţa me voi urma sfaturile cele bune care mi le faci prin scrisoarea me, căci văd că sînt pentru folosul meu, şi dea-pururea voi căută a mă face vrednic de d-ta şi de bunătăţile Măriei Sale. Mă rog, băbacă, răspunde-m dacă aşi face bine ca să scriu Măriei Sale spre a-î arăta recunoştinţa me. Noi mai avem încă optsprezăce zile de vacanţie spre a întră în colleghium. Cu poşta viitoare îţi voi da relaţie de călătoria me de la Miunhen până la sfârşitul drumului meu. Dudu-' cilor le foarte mulţămesc că mi-au scris, şi mă rog ca să-mi scrie şi de acum înainte, căci tot ce vine de la dumnevoastră mă face de gîndesc că sînt încă în patria me. Cu poşta viitoare voî scrie duducilor deosăbit precum şi lm Monsiu Chiunem şi Madamei Wimmer, cărora le fac multe închiriă- - 1 Alte ori e scris Lome sau Lhomme ; cf. Hiîrmuzaki-Iorga X, 1. c. Şi Analele Acad. Rom. tom. XIII, pag. 255 şi urm. (J. B). 42 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU cîunî. Lui moşu Iancu îi sărut mînile şi mă rog ca să mă erte că nu i-am scris, din pricină că n’am ştiut că să află încă la laşi. Bezedelilor şi lui Monsiu Lencur i-am arătat multe închinăciuni din partea d-tale şi mi-au zis ca scriin-du-ţi să-ţi arăt asămine din partea lor. Monsiu Lencur îţi şi scrie. D-ta de acum să-mi trimiţi scrisorile la adresul acesta. «A Monsieur Monsieur Michel Kogalnitchan, dans la maison de Monsieur l’abbe Lommet, Rue du Midi no. 122». Cu mare bucurie um primit înştiinţarea că ai primit cavaleria sfintei Anei şi îmi pare foarte bine că monarhul rusesc au preţuit talenturile şi slujbile d-tale. Mă rog,, băbacă, în-ştiinţază-mă dacă văru Alecu Cocotă au întrat iarăşi în slujba oştinească. Când îmi vei scrie, băbacă, apoi trimete înuntru numai hîrtia cea scrisă, căci degeaba nu vreu să plătesc pentru hîrtia cea albă. Nu crede că îţi scriu aceasta pentru scumpete, n adecă ca toată hîrtia s’o scrii, pentru ca să am maî multe novitale din patriia me. Cred că d-ta n’aî vreme că să-mî scrii, dar pune pe duduci ca să-mi scrie ori cît de mult şi crede că voi ave de mare buctfrie de a primi şi în toate zilele scrisori de la dumnevoastră. Eu în puţîn voi începe de a mă căutâ cu doftori pentru ochi, fiind că am pătimit foarte mult în cursul drumului. Aici toate sînt bune, oamenii politicoşi, numai îi o mare scumpete, de vreme ce oca de carne îi patru lei, oca di peşte noă lei. Cu o zi maî înainte duca de Nemur1, fiul craiului Franţezilor, au purces de la Liunevil, unde venisă ca să facă mustru oştilor franţuzeşti, care sînt aice. Să fi venit maî înainte abate Lommet, era să ne ducă la acest prinţip, ca să ne recomanduiască. Eu pe toată poşta îţi voi scrie şi mă rog şi dumneta să zici duducilor să-mî scrie asămine, dacă d-ta nu vei ave vreme. Mă rog înştiinţază-mă dacă trebue să îmvăţ greceşte. Bezădelile îmvaţă latineşte, franţuzăşte şi nemţăşte şi aşa socotesc să îmvăţ şi eu. Moldovineşte voi scrie totdeauna, cînd voi ave vreme, şi mă voi săli ca să-ţi fac totdeauna vroinţa dumitale. 1 Ducele de Nemours, al II-lea fiu al regelui Ludovic Filip. SCRISORI DINT LUNEVILLE CĂTRE TATĂL SĂU 43 Multe închinăciuni frăţăştî Iui văru Cotin şi lui văru Gheor-ghiţă. Abate Lommet îî un om în vârstă, însă nicî cacum nu-î slab pentru aniî săî. îî un om blînd şi foarte bun. Cu multă fiiască plecăciune şi cu cel mai adine respect sînt al d-tale pre plecat şi pre supus fiu Ifs. 1.161, f. 23 Mihalache Kogălnicean XXIII Cu fiiască plecăciune sărut mîna d-tale, băbacă. Scrisoarea ce aî bine voit să-mî trimeţî din 5 octjomjvrie 1834 cu mare bucurie am primit-o şi am mulţămit prea milostivului ziditoriu că te afli sănătos, precum duducile şi Alecu. Cit pentru mine, slavă preaputerniculuî mă port bine, numai tot sufăr de un ochiu. Ajungînd la Liunevil, Monsiu Lencur, care încă nu s’au întors de la Paris, m’au dus la cel maî bun doftor din acest tîrg şi am arătat de ce pătimesc. Doftorul pentru acum mi-au dat numai nişte apă, ca să mă spăl în toate zilele la ochi, însă mi-au zis că până Ia începutul lui ghenarie nu poate să-mî dei nimică cevâ preacurgătoriu, pentru că~ vremea îî prea umidă. Cît pentru lipitori, voi arătâ doftorului cînd va veni să mă vadă. Te înştiinţăz, băbacă, că preotul 1, nu ştiu pentru ce, au purces de doă zile, mergînd la Viena, straile lui însă au rămas aice toate. El mi-au zis că să duce pentru ca să facă datoriile relighieî sale, însă aceasta nu pot să cred. Ce prepuî este că nu vrea să se întîlnească cu Monsiu Lencur, care în puţin trebue să se întoarcă de la Paris, căci ştie că să va dovidi mincinos şi iscoadă, pentru * că să teme foarte mult de Monsiu Lencur. Prescrierea de la Strasburg şi până la Liunevil nu ţ-am trimes-o până acum, pentru că vremea nu m’au ertat, căci fiind pus într’un clas mare şi pentru aceasta trebuind ca să ştiu bine latineşte am foarte mult de lucrat, ca că ajung pre ceialalţi. Pentru acum încep să-ţî dau topothesiia a Liimevilulin. 1 Iconomul Grigorie, care-i întovărăşise şi el pe drum (v. pa*.';. 45). u SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU Acest tîrg îî frumuşăl, într’o poziţie foarte bună şi sănătoasă. Aerul îî curat şi rare ori să aude de boale. Tîrgul îî înrîurat de doă ape mari, din care una numită Meorta 1 au dat nutnile departamentului. Tîrgul îî destul de mare şi are ca la 15000 suflete. Noî şădem în partea cea maî frumoasă, căci făcînd un pas putem să fim în tîrg sau la cîmp. în Liunevil sînt acum triî polcuri de dragonî, care îî o prea frumoasă oaste, îmbrăcaţi în roşu, afară de frac, care îî ca a ulanilor rusăştî, iar floarea postavului ca a oştenilor moldovineştî; pe cap au un coif de alamă strălucitoare, iară din vîrf spînzură pe spate o coadă de păr de cal. Această îmbrăcăminte are. o privire foarte frumoasă. Are Liunevilul o biserică frumoasă şi un palat mare în forma Versaîlilor de lîngă Paris. Acest palat au fost zidit de Stanislas, craiul Poloniei, care au fost gonit din patria lui. Prin următoarea me scrisoare îţî voî da maî’ mari relaţii, cît pentru acum, sărutîndu-ţi mînile sînt al d-tale pre plecat şi pre supus fiii 1834 21 octomvrie M. KOGĂLNICEAN 9 noemvrie Ms. 1861, f. 25 Adresa : A Monsieur, Monsieur l’Aga Elie de Kogalnitchan, directeur des finances, chevalier de l’ordre de Sainte Anne— Iassy, Moldavie. XXIV Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile d-tale, băbacă. Scrisoarea ce. domnieta aî bine voit să-mi scrii în 28 sep-tfemjvrie 1834 cu mare bucurie am primit-o la Liunevil în 22 octomvrie şi am dat laudă prea milostivului Dumnezau că sănătatea dumitale precum şi a duducilor şi a luî Alecu să află în întregime, cît pentru mine vei şti că din multă îndurarea ziditoriuluî mă aflu sănătos. Scrisoarea care d-ta ai trimes-o prin spatariul Vasăli Alexandri au mers la Paris, ci 1 Meurthe. SCRISORI DIN LUNEVILLE CĂTRE TATĂL SĂU 45 nu la Viena, ca să-mî fie dată de Filip Furnarachi şi el de la Paris au trimes-o la Liunevil, unde la ajungerea me am primit-o precum şi răspunsul cărţii cej-am scris dela Lemberg. Acum pentru trimetirea cărţilor îî în acest felin, căci şi cînd trimăt şi cînd primesc răvaşurî plătesc. Noî am întrat în şcoala crăiască, şi sînt împreună cu amîndoă beîzădelile în clasul al triile, unde să îmvaţă franţuzăşte, latineşte, greceşte şi nemţăşte, patru limbi care am început a îmvăţâ. In acest clas este profesor domnul abate, la care şădem. Aici în Liunevil îî linişte pînă acum, însă în toată Franţiia este mare nemul-ţămire, unii vreu republică, alţii vreii să aibă craiu pre cel izgonit, adecă pre Car.ol al zăcile, alţii vreu pre fratile lui Bonaparte, şi alţii vreau ce nu ştiu. Eu pot să te înştiinţăz de ori ce poate fi şi de ori ce poate a să întâmplă în Franţiia, căci aici tot îî slobod; fieşte om îî craîu, şi poate să vor-bască şi să scrie orî ce îi va plăcea, fără ca să fie oprit. In Franţiia mulţî oameni s’au omorît singuri, şi acest lucru rău încă nu încetează, căci în toate gazetile să vede pe zi morţi câte zăce şi maî mult. In Liunevil însă pînă acum nimică nu s’au întîmplat de aceste lucruri. Cu mare supărare am văzut că încă bine din Moldova nu am eşit şi minciunile aii început să curgă de la Iconomul Grigorie. După poronca dumitale, iată îţi arăt neadevărul aceluiaş răvaş. 1° Preotu Grigorie pînă la Viena nu au zis* nimica. La Cernăuţî Jâdovviî harabagiî ne au dus la tractirul luî Lazăr. Acolo erâ triî odăi deşărte, însă numai cu doă paturi micî, ca «ele din etac de la d-ta. Monsiu Lencur au vrut ca să mergem în alt tractir, însă fiind că era cam tîrziu n’au putut să facă aceasta. Deci el cu preotu şi cu copii cei micî (aii dormit) la pămînt, iară bezade Grigorie şi cu fiul păharniculuî Enuţă au zis Monsiu Lencur ca să se culce pe un pat, iară eu m’am culcat în altă odae cu bezăde Dumitrache. Odăile să ţîneâ tot una şi pentru ea să între în odae la monsiu Lencur şi la bezăde Grigorie trebue să între pe la noi. Toată noaptea, uşa care despărţea odaia noastră, de a luî Monsiu Lencur aii fost deschisă şi luminarea ardeâ şi la noî şi la bezăde Grigorie, precum şi la Monsiu SCliISOTULE LUI M. KOGĂLNICEANU Lencur. La noi însă era doă luminări micî şi, cum să stînsăsă, m’am sculat şi am aprins-o în odae la Monsiu Lencur. Bezăde Grigorie la mezul nopţii împreună cu fiul paharnicului Enuţă au eşit afară şi deschizând uşa ne-au trezit şi pe noi şi pe urmă neputînd dormi am început a vorbi, cum şi Monsiu Lencur ne-au zis să tăcem, însă cum nu îî erâ prea bine, toată noaptea au fost treaz şi au eşit de vr’o doă ori afară prin odaia noastră. Pe urmă şi stăpînul casăî dormeâ într’o odae în care spre a întrâ trebuiâ să treacă printr’a noastră. A doăa zi, după ce am şăzut vr’o patru ceasuri, ne-am pornit fără ca preotu să ne zică ceva sau să ne întrebe. Eu pre cinstea mea, băbacă, te încredinţăz, nu-î adevărat. Acolo în Cernăuţi sînt mulţi Moldoveni, precum şi nepoţii Episcopului de Roman, care numai la triî ceasuri de noapte s’au despărţit de noî, cît am şăzut acolo tot cu dînşii am fost şi cu Monsiu Lencur, care nu ne-au lăsat să facem un pas fără el. Preotu până la Viena nimica nu ne-au zis. Acolo cît aii şăzut patru zile tot cu un Ungurean şi cu Hurmuzachi, un văr a Elencuî As lanoaî. au umblat prin tîrg. De multe or; aii fost la cucoana luî Costache Paşcanu, care pînă şi acasă l-au căutat. Acest Ungurean şi Hurmuzachi sînt un nu ştiu ce \ insă toată zioa era la Păşcăniţa şi aceasta socotesc că l-au sfătuit ca să scrie aceste haituri, precum d-ta ştii că nu-î prea bine cu d-ta şi cu Măriia sa Vodă. El dacă ar fi văzut cevâ ar fi putut să scrie la Cernăuţi sau la Lemberg, că au avut vreme, şi nu au scris, ci numai la Viena. Dela Cernăuţi şi până la Liunevil eu tot în odae cu Monsiu Lencur am dormit La Lemberg şi la Viena am dormit tot într’o odae cu popa. Eu îndată ce am cetit răvaşul d-tale m’am dus de am arătat preotului partea ce i să cuvineâ şi l-am întrebat pentru ce au scris aceste minciuni. El mi-au răspuns că bezade Du-mitrache i-au spus aceste şi că toată noaptea au umblat uşa de la noî. Pe urmă l-am întrebat că de ce n’au scris dentâi d-tale şi apoi să scrie Mitropolitului. El mi-au răspuns că aşâ 1 Nu ştiu ce rudă. SCRISORI DIX LUNEVILLE CĂTRE TATĂL SĂU i-aii fost poruncit Măriia Sa Vodă şi Mitropolitul. Pe urmă iarăş l-am întrebat că de ce, dacă au fost aşa, n’au scris la Cernăuţi, nici la Lemberg, ci după şăisprezăce zile după a-ceasta şi tocma la Viena. Iarăş mi-au răspuns că aşâ i-aii fost poroncit. Monsiu Lencur îi la Paris şi de aceia n’am putut să-i arăt răvaşul d-tale, însă piste o săptămână are să se întoarcă şi atunce voi face poronca d-tale. Domnul abate au zis că va scrie Măriei Sale lui Vodă că îî foarte mulţămit de purtarea me. Eu în drum am aflat că preotu îî plătit de . vrăjmaşii d-tale. Numai prin vorbile d-sale, şi că ştiu că orice vor face bezădelile tot în spatile mele le va arunca, de aceia îndată ce am ajuns la Liunevill m’am mutat într’o odae cu fiul d-sale cuconului Enuţă. Precum ai ştiinţă şi de cînd eram la Eşî.. bezăde Dumitrache nu s’au purtat prea bine, precum la Lemberg, însă la Cernăuţi nu au făcut nimica, precum vei videâ din scrisoarea care Monsiu Lencur aii trimes cucoanei Săftiţeî. Cît pentru mine, te încredinţăz, băbacă, că n'am făcut nimică, precum şi răvaşul lui Monsiu [Lencurj care ţi l-au trimăs la ajungerea noastră la Liunevil1. In sfârşit îndată ce va veni Monsiu Lencur vei vide că toate aceste sunt minciuni de a preotului şi îndată va vide şi Măriia sa Vodă purtarea ine. Preotu din început n’au iubit, nici n’au ţînut partea bezădelilor, nici a me, şi Monsiu Lencur erâ de vr’o doă ori să-l lase pe drum, pentru că iscodea toate şi luâ socoteală de toate cheltuialile, care le-a făcut Monsiu Lencur. In sfârşit crede, băbacă, că totdeauna mă voi purtâ într’un chip ca să pot fi vrednic de bunătăţile d-tale. Pre duduci şi pre Alecu dulce îi sărut şi sînt al d-tale prea plecat şi supus fiu M. Kogălnicean 1834, octomvrie 22 3i>. llfit, f. 28 1 Pare a lipsi verbul «te încredinţează» sau altul cu înţelesul acesta 48 •SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU XXV Cu fiiască plecăciune sărut mînile d-tale, băbacă. Vasăli în tot drumul acest mare s’au purtat foarte bine cu noî, au avut tot feliul (purtări) de grijă şi şi-au dat tot feliul de ostenele pentru noî. De aceia mă rog, băbacă, ca să-l mul-ţămeştî. Trimăt luî Alecu un' portofeul şi o butelcă de go-melastic, tot prin Vasale. Băbacă, el are un fel de căpşune care îmfloresc şi rodesc toată vara şi ştiind că d-ta le-aî cumpăra, i-am zis să se adresarisască la d-ta, şi sînt al d-tale prea plecat şi prea supus fiu Mihalachi KogAlnicean 8/20 noemvrie 1834 Ms. noi, f. 31 XXVI Liunevil 20/8, 1834 Cu fiască plecăciune sărut mânile d-tale băbacă. Astăzi, Domnu Lencur au venit de la Paris şi fiindcă nu şăde decît patru ceasuri aice, mă grăbesc ca să-ţi scriu d-tale şi a-ţî da novitale de pitrecerea me aice. Cu toţii sîntem foarte miilţămiţî de abate şi avem odăî bune, masă bună şi toate lucrurile trebuincioase. Profesoriî cred că sînt mulţămiţî de mine şi îţî trimet acest bilet, pentru ca să vezî că mă silesc după putinţa me, ştiind maî ales că aceasta e dorinţa d-tale 1. Novitale nu am nimică a-ţî scrie, pentru că, avînd foarte mult de lucru pentru coleghium, nicî Duminica măcar nu eşăm din casă. Băbacă, din baniî care mi aî dat la purcesul meu din Moldovva am cheltuit zăce galbeni la Viena, căci acolo dintîi nu ne-au dat voe ca să purtăm strae oştineştî şi aşâ am fost sâlit ca să-m cumpăr o pălărie, jâletcă, ma-nesce, gulere, halstuce şi alte lucruri. Apoi ajungînd la Liunevil, atunce Monsiu Lencur mi-au spus că au uitat să-mî 1 In scris. 1161 dela Academia Română se găsesc în adevăr câteva bilete : «temoignage de satisfaction accorde â M. Kogalnitscan eleve de la clase de Ill-eme» (v. ilustraţiile dela urma volumului). SCRISORI DIX LUXE VIL LE CĂTRE TATĂL SĂU 49 facă leafă ; pe urmă au pus pentru jumătate de an numai cincîzăci galbeni pentru strae la trii, adică bezădelilor şi mie. D-ta ştii că pornindu-ne din Eşî am luat foarte puţine lucruri ale îmbrăcămintei. Aice ne-au făcut un rînd de strae adevărat, *nsă mai avem trebuinţă şi de multe alte lucruri, care nu putea să mi le facă, din pricină că bezădelile le ave şi mie singur nu să putea, căci trebuia să le facă din banii Măriei Sale, care mi-au costisit încă zăci galbeni. Pe urmă am dat lui Monsiiî Lencur 30 de galbeni ca să-mî cumpere un ceasornic de aur, o alăsidă (?) asămine şi pre urmă multe alte lucruri şi cărţi, în fel că am numai vr’o zăce galbeni, care îmi vor ajunge până la ghenarie. Insă atunce te rog ca tot odată cu banii care_ îi va trimete Măriia Sa, (trimete-mi) şi mie cevâ. Crede, băbacă, că nu te-aş supără, dacă aş fi avut leafă şi mai întâi că aşezîndu-mă am avut trebuinţă de aceste lucruri, însă de acum voi face mare economie, fiind că nu voi ave pe ce să cheltuesc. Nici aceasta n’aş cere, însă trebue ca să mă caut la ochi cu doftori şi nu s’au dat bani de Măria Sa pentru aceasta. Pe urmă vroesc să îmvăţ şi muzică; bezădelile nu îmvaţă, apoi trebue să plătesc eu singur. D-ta, ca să ai maî mare ştiinţă că nu spuî minciuni, vei întrebă pre Monsiu Lencur, care îţi va arătâ purtarea me şi ce am făcut cu baniî. In sfârşit d-ta vei face cum d-ta vrei judecă şi cum va fi vroinţa d-tale. Numai să am cîte un galbăn pe lună, atîta cer, măcar că bezădelile au cîte patru, doi galbeni de Ia Măriia Sa şi doi galbeni de la cucoana Săftiţa. Acole toate sînt foarte scumpe, de vreme ce pentru un foarte mic peptine de os am dat cinci franci, care fac după moneda noastră 15 lei. Vasăle, care aii mers cu noî, în tot drumul s’au purtat foarte bine cu noi. El are cu dînsul o mie de rădăcini de căpciune, care înfloresc şi fac rodurî toată vara şi toată toamna şi care le-aii cumpărat din însuşi grădina craiului. Dacă dum-neatâ îî vre, apoi eu te rog ca să-î cumperi, căci sînt foarte roditori. Şi Monsiu Lencur au luat însuşi opt sute pentru Măriia Sa. Hârtie de aceasta şi altfel care nu-î în Moldova are M. Kog'ălniceanu. — Scrisor. 50 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU iarăşi de vîndut. Luî Alecu trimăt un portofeul, adică un ghiz-dan, în care sînt toate zilele anului, dispărţite prin lunî şi fişte care lună cu o văpsă deosăbită. Iî maî trimăt încă şi-o butelcă mică de gomielestică pentru şters condeiu de plumb de pe hârtiî. Duducilor aş fi trimăs ceva, însă ne ştiind când Monsiu Lencur are să se întoarcă de la Paris, n’am putut să cumpăr nimică maî înainte şi îndată ce au ajuns, şăzând numai doă ceasuri în Liunevil, deabe am putut să scriu această carte şi una cătră Măriia Sa, care am dat-o luî Monsiu Lencur ca să o dei Domnului. Insă îndată ce voî găsi vre’un prilej, cu mare bucurie mă voî sîli ca să li trimăt. Toate gazetile Franţieî înscriu în numărul lor cuvîntul Măriei Sale luî Vodă cătră Sultanul şi la suirea sa în tron, precum şi de ajungerea noastră în crăiia Franţieî pentru a săvârşi îmvăţăturile noastre. Inştiinţază-mă, mă rog băbacă, dacă aî primit cărţile care ţi le-am scris de la sosirea me aice în Liunevil, căci răspunsurile cărţilor care ţi le-am scris pe drum le-am primit la sosire me aice, iară nici un răspuns n’am primit de pi cărţile care ţi le-am scris de aice. Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile d-tale, babacă, şi sînt al d-tale prea plecat şi prea supus fiu Mihalachi Kogălnicean Multe închinăciunî luî Monsiu Chiunem, luî Monsiu Chiş şi Madameî Wimmer. Ms. 1161, f. 32 XXVII Cu fiiască plecăciune sărut mînile d-tale băbacă. Sînt acum maî mult de patru zări de zile, de cînd n'am primit nici o scrisoare de la dumnevoastră şi nu pot şti care este această pricină. Toţi ceialalţî au luat înştiinţări de la părinţii lor, însuş bezădelile au luat răspuns di la Măriia Sa Vodă di pi cartea care i-au scris însuş de aici de la Liunevil. Socotesc însă şi nădăjduesc că nu s’au întâmplat nimică şi SCRISORI DIX LUNEVILLE CĂTRE TATĂL SĂU 51 că aceasta este numai pricina întârzierii poştei. Mă folosăsc de purcederea domnului Rişard, bucătarîul Măriei Sale, ca să dau această scrisoare. Tot odată mă prăbesc de a-ti pofti o> » l o bună pitrecere a sfintelor sărbători, rugind pre milostivul Dumnezău ca să-ţi verse tot feliul de bunătăţi, o sănătate necurmată şi ani îndelungaţi şi fericiţi. Zioa şi sara îl rog ca să îmi împlinească dorinţa, adică a-ţi da preţul bunătăţilor dumitale care ai pentru mine. Măcar că sînt depărtat de casa părinţască, nu lipsăsc însă de a-ţî arătâ supunirea şi recunoştinţa me cea fără margini. Nu am pentru dar de anu nou a-ţi da decît supunirea me, sâlinţa în îmvăţături şi aceste ade-verinţi1, dovadă că tot fac cevâ aici în Franţiia. Socotesc că Monsiu de Lencur au ajuns la Iaşi şi că ţ-au dat răvaşul care l-am scris, precum şi un portofeul pentru Alecu, care î-au trimăs prin ficioru Vasăli. Mă rog dară ca să am răspuns de primirea acestor lucruri, Trimăt acum prin bucătariul Măriei Sale 17 tomuri de cărţi pentru duduci şi pentru Alecu în chip de daruri pentru anu nou. Noi aice nu eşim nicăiri, măcar că Măriia Sa Vodă, după cum mi-au spus bezădelile, doreâ ca să mergem câte odată la teatru. Insă fiind că (d-l) abate nu are nici o poroncă pentru aceasta, nu ne lasă nicăiri să mergem, însă nici nu avem vreme, căci mai mult lucru avem sărbătorile de cît în zile de lucru. Mă rog, băbacă, întreabă pe aga Asachi în ce loc să vînd cadrurile moldovineşti. Căci ştiu că este un librer Ia Paris care le are, însă nu ştiu numărul casăi. Iar aga Asachi ştie foarte bine, pentru că eu însuş cînd eram la Eş am văzut scris acasă la d-nealuî pe un cadru că să vînd la Paris, la 'Madam Martin, însă am uitat numărul, şi mă rog ca să am răspuns şi sînt, sărutîndu-ţi mînile, cu cea mai mare supunere şi plecăciune a d-tale pre plecat şi pre supus fiu Mihalachi Kogălnicean 1QO/4 23 noemvrie \ . lbo4 -—----------) Liunevil 7 dechemvrie J Ms. 116Î, f. 84 1 Vezi pag. 48. 52 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU XXVIII oj - o dcdicinvric 1S34: Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile d-tale, băbacă. Cu cea maî mare bucurie am primit răvaşul d-tale din 9 noemvrie şi am dat laudă prea marelui Dumnezău că vă aflaţi cu toţii sănătoşi şi în bună stare. Scrisoarea domniilor voastre m’au liniştit foarte mult, pentru că neprimind de atîta vreme nici o ştiinţă de la dumnevoastră nu puteam şti pricina aceî întârzâerî. Insă acum am văzut că pentru că dom[ne]tâ erai gata ca să purcezi la ţară, de aceia nu mi-aî scris. Monsiu de Lencur, când mi-ai trimăs această carte, ca să i-o dau, purcesăsă de vr’o doăzăcî de zile şi cred că cînd vei primi această carte va fi în Iaşi. I-am dat un răvaş pentru domnetâ. Iar ficiorului Vasăle iarăş o carte pentru dumnetâ, precum şi un portofeiii frumos pentru Alecu, care de nu l-au dat să i-1 cei. Băbacă, eu am uitat la Vasăli iconiţa care d-ta #mî-ai dat la purces, te rog dară ca să o cei de ,1a el. Aici n’am rămas fără icoană, căci are Plaghino, precum şi Balş, şi au rămas şi de la iconomu Grigorie. Scrisorile care dum-neta (mi le-ai trimes) le-am primit şi răspunsuri ţ-am trimăs, însă mă mir cum nu le-ai primit, ci cred că după ce mi-aî trimăs cartea aceasta din 9 noemvrie trebue să li fi primit. Eu ţ-am trimăs .descrierea călătoriei mele până la Strasburg, adecă la intrarea noastră în Franţiia. Până acum n’am putut să-ţi dau relaţie de rămăşiţa drumului, din pricina mulţâmeî lucrului. Insă iată că-ţî trimăt şi aceasta. în 26 septemvrie, după ce am trecut sara apa Rinului, care desparte Franţiia de marele ducat de Baden, după un şfert de ceas am întrat în Strasburg, cel întâi oraş din Franţiia. Acest tîrg îi o cetate foarte întărită, cu o populaţie de 45 de miî de suflete, cu uliţe strimte, însă cu frumoase binale. Biserica catedrală îî mult maî frumoasă de cît sfântul Ştefan de la Viena, şi turnul îî încă maî înalt de cît cel de la Viena, căci acest turn are o înălţime de 436 de picioare. Măsura piciorului îî-ca palma SCRISORI DIN LUNEYIIXE CĂTRE TATĂL SĂU 53 domnească de mari. înuntru este un ceasornic care mergînd arăta şi cei doisprezăce apostoli, care la tot ceasul eşă cîte unul şi băteâ ceasul. Mitropolitul Strasburguluî dep’atunce, vrînd ca în toată lumea să nu maî fie un asămine ceasornic, au scos ochiî ceasornicarului. Insă. fiind că să stricasă ceva la ceasornic, ceasornicarîul cel orb au cerut voe de la mitropolit ca să vie să-l dreagă. însă îndată ce-au fost lîngă ceasornic au pus mîna pe un lanţuzăl, adică pe o sîrmă de a ceasorniculuî şi de atuncea apostolii n’au maî bătut ceasul. Ceasornicu merge şi’n zioa de astăzi, însă apostoliî stau locului. Noî ne-am suit după o mare' ostineală tocma în vîrfu turnuluî, care are maî mult de o mie de scări. La mijloc este un ecclisiarh. Acolo am scris în condică numile noastre şi am cumpărat medaliî care^ am uitat să ţi le trimăt. însă după triî anî, adecă după ce vom mântui îmvăţăturile la Liunevil, şi înainte de a merge la Paris, ca să facem cursul legilor, în vremea vacanţăilor, care sînt de doă lunî şi jumătate, dacă vei vroi oî pute ca să vin în Moldovva şi să pitrec cu dumnevoastră vr’o doăzăcî de zile, căcî cu dilijanţul pot să merg în Moldova în doăzăcî de zile. De la catedrală am fost în biserica protestanţilor, unde este îngropat vestitul marşal a Franţieî, numit marşalul de Sacsa 1. Marşalul, îmbrăcat în strae de Roman, şăde cu un picior rădicat şi cu un aer de veteaz, vrînd ca să între în sâcriu, acăruia capac moartea cu coasa în mână ridică. între marşal şi moarte2 este Franţiia plecată, închipuită ca o fimei tînără şi frumoasă cu lacrămile în ochî. Cu o mînă ea depărtează moartea şi cu alta opreşte pre marşalu ca să nu între în mormînt. De ceia parte de mormînt este un Iraclis3, care îî mâhnit. De dreapta marşa-luluî sînt multe steaguri rupte şi un leu, un vultur şi un pardos. Sunt răsturnaţi cu picioarile în sus. Acestiî însăm-nează: vulturul sau pajura închipueşte că Austrieniî au fost biruiţi, leu că Englezii au fost bătuţî şi pardosul că Belghi- 1 Mauriciu conte de Saxa, mareşal de Franţa (1090—1750). 2 in original, din greşeală, Franţiea. 3 Ercul. 54 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU enii şi Olandezii au fost goniţi de marşalu. Iar în stânga marşaluluî sunt steagurile Franţieî rădicate. Rămăşiţa 01 trimete cu viitorul răvaş. Acest monument îî alcătuit de doă bucăţi de marmură albă şi foarte frumoasă. Băbacă, am trimăs prin Rişard, bucătariul Mărieî Sale, multe cărţi pentru duducî şi deci cînd a vini, duducile să-l poftească să şadă şi să vorbească cu politică, pentru că nu-î un bucătar prost şi că-î de bună familie. Băbacă, aice este un tînăr Franţez foarte îmvăţat şi ar vre să vie în Moldovva, ca să fie profesor. N’aî putf să vorbeştî cu Măria Sa, ca să-l pue la şcoala domnească sau de nu la vr’un boer? Insuşî abatele să dă chizăş pentru el. Dacă-î găsi vre un loc, apoi mă rog scrie-mi cît poate să-î de pe an. Sărutîndu-ţi mînile, sînt a d-tale pre plecat şi supus fiu KogAlnicean Ms. 1X61; f. 35 XXIX Cu fiască plecăciune sărut mînile d-tale, băbacă ! De datoriia unui fiu cunoscătoriu este ca, măcar că este depărtat de părintele său, să-î scrie şi să-î arate la înoirea anului, precum şi în toate zilele vieţii sale, supunirea, cinstea şi recunoştinţa sa. Deci nu lipsăsc şi eu a împlini cea maî scumpă şi mai iubită mie datorie. Din cea maî fragedă a me copilărie, am sîmţit şi am primit facerile d-tale de bine. Nu numai că mi-aî dat viiaţă, şi mi-aî arătat încă şi chipurile şi mijloacele de a o înfrumusăţâ şi de a o pitrece în cinste şi în fericire. Toate chipurile şi toate trudile ţi le-aî dat, numai ca să mă vezi norocit şi însămnat între Moldoveni. Nu crede, dar, prea scump mie părinte, că aî făcut toate aceste pentru un necunoscătoriu şi pentru un nemulţămitor. Nu, în toată curgerea vieţii mele, şi la cel mai de pe urmă minut, voî căutâ ca să mă fac vrednic de purtările de grijă a domitale pentru mine, cu buna me purtare, şi deapururea sara şi dimineaţa voî binecuvântâ numile domitale, şi voi rugâ pe [preajmilos-tivul Dumnezău ca să-ţi întoarcă preţul a atîtor faceri de SCRISORI DIN LUNEVILLE CĂTRE TATĂL SĂU 55 bine, căci numai ziditoriul singur poate să facă aceasta. Cu prilejul înoirei anului, mă grăbăsc ca să-ţi poftesc cele mai mari norociri, o viîaţă îndelungată, fericită, cu zile lungi, cu sănătate necurmată şi cu tot feliul de bunătăţi. Rog pre făcătoriul tuturor ca să asculte aceste dorinţe care le fac din toată inima şi din toate puterile mele. De şi aceste poftiri sînt micî şi nu sînt bine arătate, şi că gura şi condeiul meu nu sunt destul de distoinice pentru a-ţî arătă asămine simţiri, însă inima mea sîmţăşte maî mult de cît nu mi-î cu putinţă a rosti. Aceste sînt dorinţile care le fac şi le voî face pînă la cel mai de pe urmă minut a vieţii mele. Pentru daruri (ce voeşti) să-mî facî, nu cer altă nimică de la dumneta decît dragostea şi iubirea domitale, lucruri ^care vor pricinui mai mare bucurie acelui ce este pentru totdeauna cu cea maî mare supunere şi plecăciune a domitale pre plecat şi pre supus fiu Mihalachi Kogălnicean 1834 6/18 dechemvrie Liunevil Măriei Sale am scris prin Monsiu de Lencur, şi după po-ronca dumitale îţi voî trimete încă un răvaş prin viitoarea me carte Ms. 1161. i. 38 XXX Cu fiiască plecăciujie sărut mînile domitale, băbacă. Cu cea maî mare bucurie am primit doă de a domitale răvaşurî, unul din 19 noemvrie şi altul din 26 a aceştiî lunî. Am dat laudă mult milostivului Dumnezău că întregimea sănătăţii d-tale mult mie scumpă să află în deplin, precum şi duducile şi Alecu. N’am putut ca să răspund mai degrabă la aceste scrisori, din pricină că n’am vreme care să-mî fie slobodă de cît Duminica. Dumnetâ îmî scrii în întâiul răvaş că nu trebue să plătesc pentru cărţile care îmî trimeţi, de cît de la sfârşitul Austriei, însă Austria nu să mezăeşeşti cu Franţiia, căcî eşind din Austria trebue a trece prin crăiia Ba- 56 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU variei, prin crăiia Viurtembergului şi prin marele ducat de Baden şi apoi să întră în Franţiia. Aşâ dar dumnetâ plăteşti jumătate de drum şi eu cealaltă jumătate. In cît pentru cartea care mi-aî trimes maî dăiinăzî, în care erâ şi o carte pentru Monsiu Lencur, am plătit 8 franci, care fac 24 de lei L Noî am fost scrişî 2 în toate ga-zetile Franţieî la venirea noastră, nu ştiu dacă în a Moldovveî a fost asămine. Inştinţază-mă mă rog, băbacă, dacă, cînd am purces, Asachi ne-au scris în Albina românească. înştiinţează-mă mă rog ce fel de chip are monumentul care să zâdeşte la Iaşî. La ochî îmî merge maî bine, însă după poronca (d-tale) am dat să-mî facă răţăta ce mi-aî trimes. Am văzut că preotu Grigorie au ajuns la Iaşî. Am văzut şi cîte au făcut acolo. Monsiu Lencur de multă vreme au purces la Iaşî. Cît pentru o recomandaţie de la domnu abate, voî cere şi îţî voî trimete în puţână vreme... Noî aice nu cunoaştem pre nimine şi nu eşim nicăire. Măriia Sa Vodă ştiu c’au vrut ca să mergem cîte odată la teatru, însă findcă domnu abate n’are nicî o ştiinţă pentru aceasta, de aceia nu ne lasă. Deci te rog, băbacă, ca să mijloceşti ca Măriia Sa să scrie ca să mergem cu pedagogu care îl avem cîte odată. Bezădelile însuş te roagă pentru aceasta. Uniforma nu o puî aice, pentru că m’or rîde toţi, pentru că samănă cu cea rusască şi aice Ruşiî îs urâţi. Mă rog, băbacă, trimete-m într’un săculeţ sîmburî de harbuz cu poşta, căcî aice nu să ştie măcar ci-î harbuzu şi domnu abate m’au rugat ca să-ţî scriu pentru .aceasta. Numai să fie sîmburiî bine învăluiţî şi cînd îi veî da la poştă să iaî sigu-anţie. Copilu luî Logofătu Lupu Balş îî cel întâiu în tacsiea sau clasul luî. Cu fiiască plecăciune sărut mînile d-tale, băbacă, şi sînt al d-tale pre plecat şi prea supus fiu * Kogălnicean 1 ghenarie 1835 20 dechemvrie 1834 Ms. Utit. i. 47 !) vechi. 2) In original, scris. SCRISORI PIX LUXEYILLI3 CĂTRE TATĂL SĂU Oi XXXI 18/80 ghenarie 1835 Cu fiiască plecăciune sărut mînile d-tale, băbacă. Mult mie dorită scrisoarea dumitale din 31 dechemvrie cu cea mai mare bucurie a sufletului meu am primit-o şi am dat laudă [prea] milostivului Dumnezău că mult mie scumpă sănătatea dumilorvoastre să află în deplină întregime. Cît pentru mine, veţi şti că slavă preaputernicului, mă aflu sănătos. Eram în ce maî mare îngrijâre asupra dumilorvoastre, neprimind de la 25 noemvrie şi până astăzi nicî un răvaş de la dumnevoastră. Insă acum văzând că vă purtaţî sănătoşi şi fericiţi, n’am mers pe la biserici, pentru că aici nu sînt, ci în fundu inimiî am mulţămit prea milostivuluî Dumnezău care vă păzeşte în pace. Reţepisele de la poştă cînd sînt le iscălescu, căci fără aceasta nu mi să dă cartea, însă cu răvaşul din 9 noemvrie, precum şi acum, nu s’au aflat. Mi-î de mirare cum Monsiu Lencur n’au ajuns la Iaşî, adecă pînă la 31 dechemvrie, de vreme ce s’au pornit de aice în 6 noemvrie. Nu pot nicî de cum să ştiu care poate să fie pricina aceasta, precum şi bu-cătariul Rişard. Prin răvaşul ce l-am dat luî Monsiu Lencur pentru dumnetâ vei vide că te rog ca să-mî trimeţî cevâ bani. Crede, băbacă, că nu ţ-aş cere, însă nu am strae nicî de cum, căci am numai un surtuc care mi s’au făcut aice la Liunevil şi sur-tucu cel blănit, care însă nu pot să-l port, pentru că-î cald ca vara şi pînă acum încă omăt n’am avut. Pricina că n’avem strae este că banii daţi de Măriia Sa n’au fost d’ajuns, de vreme ce pentru bezădele şi pentru mine au fost dat numa 50 galbeni pentru şasă lunî şi aici postavu îî [maî] scump. Nu numaî eu cer bani, ci şi copilu Paharnicului Enuţă au cerut de la tată-său 30 galbeni, măcar că şi la purces i-au dat. Insă precum el, aşâ şi eu am cheltuit 20 galbeni numaî la Viena pentru deosăbite lucruri, precum pentru jâletce, pălărie, toc de pălărie, gulere, manesce şi altile. Pe urmă am cheltuit cinci galbenî, de am văzut lucrurile vrednice de văzut în drumul meu. Apoî 30 galbenî, cu care mi-am cumpărat un ceasornic 58 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU de aur de la Paris prin Monsiu Lencur, apoi plata cîrţilor precum şi alte istoriil, care îmi sînt trebuincioase. Apoi plata răvaşilor la poştă. Paharnicii Enuţă au şi trimes fiului său 30 galbeni prin baneheriul Pop de la Viena. Aga Asachi îl cunoaşte. Mă rog dară, băbacă, ca să-mi trimeţî şi dumneta ceva, cît vei vroi, încît mai în grabă, pentru că am fost poftit în multe locuri, însă fiind că n’am nici un straiu bun, n’am putut merge. Maî întâî că până acum n’am leafă de la Măriia Sa. In lucrurile preotului voî căutâ sfintele moaştenî, însă nu cred să le fi lăsat aice. Iţi trimăt un răvaş de la micu Balş, ca să vadă Cc. Lupu că nimene nu-1 bate. La ochi tot pătimesc, însă nu înlăuntru, ci la gene, unde sînt nişte bube. Sărut mînile şi sînt al d-tale pre plecat şi supus fiu M. Kogălniceax Ms. 1161, f. 50 XXXII 2i ghenarie „ , ... . b fevruarie Cu fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă. Scrisoarea dumitale din 6 ghenarie cu cea maî mare bucurie am primit-o şi am dat laudă preaputerniculuî Dumnezău că mult mie scumpă sănătatea d-tale să află în deplină întregime. Cît pentru mine vei şti că slavă ziditoriuluî mă aflu sănătos. La geane încă suffăr, însă nu mult. Cu cea maî mare bucurie am văzut că Monsiu Lencur aii sosit în Iaşî, precum şi bucătariul. Căci cu toţii ne îngrijăm, neştiind care putea să fie pricina că aii zăbovit atîta vreme în drum. Am văzut că aţi primit şi ce am trimes, adecă un portofel, o butelcă de gomelastic şi 17 bucăţi de cîrţî şi sînt tocma cum le-am trimes. Pentru banii care^ dumneta bine voeştî a-m trimete, dacă pînă acum n’aî găsit prin cine să-î trimeţî, apoi poţî să vorbeşti cu Aga Asachi, ca să scrie bancheriuluî Pop ca să mi-î trimată, căci şi Paharnicul Enuţă tot prin (mijlocul)2 său i-au 1 Cărţi de istorie. - In ms. din greşeală fiiul. SCRISORI DIN LUNEVILLE CĂTRE TATĂL SĂU trimes. Bezădelile au primit până acum numai o scrisoare de la Măriia Sa Vodă şi domnu abate iarăş numai una. Până acum încă nu avem voe ca să mergem la teatru. Am auzit că Crupenschi, Alecu Mavrocordat şi Sandulaehi Miulescu s’au făcut ofiţeri. Insă nu ştiu dacă Alcaz s’au făcut şi el, căci el erâ maî vechiu în slujbă de cît Miulescu şi de cît Mavrocordat. La purcesu nostru erâ vorbă ca să se maî facă un esca-dron şi un batalion de oştenî, înştiinţază-mă mă rog, băbacă, dacă aceasta s’au făcut şi cine sînt comandiriî. Căpitanu Carp trebue să se fie făcut maior. Am auzit că să face o Academie pentru nobilî în casăle Cazamiroaeî, dar cine sînt profesorii şi ce limbî au să se în[veţe| ? Scrie-m mă rog, băbacă, unde are să aşăze monumentul care să face acum şi ce are să în-făţoşăze, asăminea şi dacă Curtea Veche1 are să se zidească de iznoavă. Aicî în Liunevil toate sînt liniştite, precum şi la Paris. în vara viitoare să zice că să va face un drum de fher, care va trece pre lîngă Liunevil, şi atunci cinevâ pornindu-să cu butca de aburî dimineaţa poate sara să fie la Paris. Am văzut prin gazete că Sultanul au poroncit ca să se facă drumuri împărăteştî ca în ţara nemţască în toată împărăţiia, scrie-m mă rog dacă să vor face şi în Moldovva. Am scris până acum de triî ori luî Milu, care erâ la d. Chiunem şi n’am primit nicî un răspuns. Trimefe, băbacă, pe cinevâ mă rog ca să-l întrebe dacă au primit vr’un răvaş de la mine. Dăunăzi ţ-am scris că-ţî voî trimete un răvaş de la micu Balş cătră tată-său, în care arăcâ că nu-1 băte nimene, însă am uîtat ca să-l puî în plic, decî l-au trimes pe urmă drept cătră Cuconu Lupu. Cu fiiască plecăciune sărut minile dumitale şi sînt pre plecat şi supus fiu M. Kogălniceanu Ms. lini. f. 53 XXXIII Cu fiiască plecăciune sărut mînile d-tale, băbacă. Cu cea maî mare bucurie am primit răvaşul d-tale din 1 Curtea domnească. f>0 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU 18/30 ghenarie şi am dat laudă prea milostivului Dumnezău că vă aflaţi cu toţii sănătoşi şi că pitreceţî după cum poftiţi. Cît pentru mine vei şti că slavă prea puternicului Dumnezău mă aflu destul de bine. Mi-i de merare că n’aţi văzut în gazetile Franţieî ajungerea noastră aice. Aceasta se află în Gazeta Franţiei (franţuzeşte Gazette de France), în Naţional (National), în Jurnalul tîrgurilor şi ţărilor (Journal des villes et des campagnes), în Jurnalul de deba.1 şi în alte multe. Răvaşul Măriei Sale a ajuns la Liunevil, în care zice ca să mergem la teatru, însă acum actorii nu sînt aice, ci peste o lună vor veni iarăş. In cartea care Măria Sa Vodă au scris bezădelilor, zice şi aceasta, ca să mă port bine şi să mă silesc, şi că dacă voî face aceasta îmî va împlini ce nădăjduesc. Mă rog, băbacă, ca să-i arăţi supunerea şi recunoştinţa me, pentru că eu nu îndrăznesc să-î scriu. Am auzit că iconomul Grigorie îi la mînăstire. Aice vremea pe care [a]î plătit directorului coleghiuluî pentru ne-potfu să]u s’au împlinit şi directorul nu ştie ce să facă cu nepotu său... Pentru cadrurî, cînd am mers cu dumneta la Asachi la zioa d-sale, atunce am văzut tipărit pe un cadru moldovinesc să vinde la Paris la... şi aceasta m’au înşelat. Am văzut asămine că ai avut bunătate ca să-mî trimeţî prin bancheriul Pop 135 fiorini argint, însă pân acum n’am primit nimică de la Viena. Aici pitrecem foarte liniştit, nu să aude nimică de rău. Duminica şi Joia eşim după masă doă ceasuri de ne primblăm. Toată vremea care ne rămîne o întrebuinţăm la cetit şi la scris, căci în doă luni vom ave ecsamen public. Noî cu toţi ne aflăm sănătoşi, câţi sîntem aice. întreabă mă rog, băbacă, pe Monsiu Lencur, dacă au primit o carte de la mine, căci nu primase nicî un răspuns. Cu fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă, şi sînt pre plecat şi supus fiu KogAlnicean 7/19 fevruarie 1835 Mu. 1161, i. 57 1 Journal des dâbats. SCRISORI DIN LUNEVILLE CĂTRE TATĂL SĂU 61 XXXIV 16/28 martie 1835 Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă. Domnul Pop, bancheriul, mi-au trimes prin dilijanţă bani* care aî bine voit să-mi trimeţî. Insă nu mi i-aii trimes top, căci 30 galbenî fac în franci 345 şi mi-au trimes numaî 337 şi jumătate. Pe urmă din aceşti bani îmi opreşte 5 franci şi jumătate pentru răvaşurile care mi-au trimes. Apoi aici în Liunevil am plătit încă la diîî]anţă şăpti franci pentru adus. Eli i-am scris ca să-mî dei maî bine poliţă la un negustoriu din Liunevil şi aşâ n’aş fi prăpădit din 345 francî 20 franci şi jumătate, adecă 8 franci lipsă, căci în loc să-mî trimată 345 francî mi-au trimes numaî 337 francî, di vreme ce galbănu face 11 francî şi jumătate. Pe urmă 7 francî ce am plătit la dilijanţă pentru adus şi 5 francî şi jumătate pentru răvaşurile care domnu Pop mLaii trimăs ca să mă înştiinţeze că îmî va trimete baniî. Afară de aceasta am mai plătit încă eu aice vr’o patru francî pentru răvaşurile luî, căcî el a plătit numaî până la sfîrşitul ţării nemţăştî, [iară eu] de la intrarea în Franţiia... Am văzut prin scrisoarea dumitale că Domnu mi-au făcut leafă de 150 franci pe şasă luni, însă până acum n’am primit nicî o scrisoare de la domnu Lencur, însă trebue să primim în puţîn, precum şi banii, căcî simestru s’aii împlinit şi acum începe celelalte şasă luni, pentru care nu avem bani. Arată mă rog, băbacă, lui domnu Lencur închinăciunile mele şi zâ-î ca să ne trimată banî cît maî îngrabă, căcî n’avem nicî cacum strae, precum şi bezădelile. Eu i-am scris de doă ori, dară n’am primit nici un răspuns. Băbacă, mă rog, aî bunătate de pune în plicul dumitale cărţile care ţ’a trimete .Mateiu Milo, căcî el nu poate să mi li trimată singur, de vreme ce costisăsc foarte mult. Mă rog aî bunătatea aceasta, căcî mi-î adevărat prietin care mă iubeşte foarte mult. Am postit săptămâna dintâi, precum vom posti şi cea de pe urma. Am vrut să fac post Mercurea şi Venirea, dar fiind H2 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU că nu ştie aice să facă bucate de post, de vreme ce nu să găsăsc, ni da numaî cartoafe ; şi pe urmă îmbolnăvindu-mă, doftoru nu m’au lăsat. Cu fiiască plecăciune sărut mînile d-taie băbacă şi sînt pre supus fiu Kogălnicean Am auzit, băbacă, că acum la maiii are să vie la Liunevil nepotul Domnului, adecă fiul cucoanei Rucsandeî Mavrogheni. Deci mă rog atunce, ca să daî aceluia care îl va întovărăşi aice, adecă sau slujeî sau pedagogului vre un şal de a dumitale ca să mi-1 aducă mie, căcî aice în Franţiia nu să găsesc nîcî cacum şi sînt piste măsură scumpe. Pentru un şal turcesc poate cinevâ să iae până la două sau triî sute de galbenî... D’aicî doî dascăli de la coleghiu vreu să meargă în Moldovva pentru lucrarea pămîntuluî, căcî aice să lucrează pămîntul foarte bine, iar nu ca în Moldovva... Scrie-mî mă rog, băbacă, dacă socoteştî că aceşti profesori vor pute pro-horisi în Moldovva... Ms. 1161, f. 60 XXXV Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile d-tale, băbacă, . . . Pentru coriu Dumnezeu m’au ferit, însă şi chear de m’ar fi lovit, n’ar fi fost nicî o primejdie, pentru că aicî coriul n’are nicî o răutate, şi bolnavul nu trebue sa şadă 40 de zile în casă, ca la Moldovva. Numaî bezădelile aii fost bolnave, dară atîta de puţîn, încît au şăzut în pat numaî patru zile şi pe urmă au mers cu noî la Nansi, 1 un tîrg mare, aproape de triî ceasuri de Liunevil, pentru care îţi voî da relaţie prin viitorul meu răvaş... Pricina acestei întîrzâerî este că am avut ecsamen şi darea premiilor, şi deci am avut ca să mă sâlesc şi eu ca să pot aveâ cevâ. Aşâ dară după ecsamen am avut premiu întîî din limba nemţască. Cîrţile care mi le-au dat 1 Nancy. SCRISORI DIN LUNEVILLE CĂTRE TATĂL SĂU 63 nu pot să ţi le trimet, pentru că sînt mari şi grele, dară îţi trimăt hîrtiia alăturată care au fost lipită pe i'ale şi unde directorul coleghiuluî au iscălit. în limba franţeză, grecească şi latinească, care fac numaî un clas, am primit acsesitu, a-decă premiu al patrulea, din pricina că latineşte încă nu ştiu bine şi că clasul în care sînt îî mare, de vreme ce-î clasul ritoriciî micî. Piste cinci luni vom întră în clasul ritoriciî mari. Bezede Grigori n’au avut premiu, însă îî de nădăjduit că la sfîrşitu anului va ave multe. Mă rog ca să arăţi premiu meu şi luî moşu Iancu, ca să vadă că mă sâlesc... In gazetile din Franţiia să vorbeşte foarte mult de Moldovva şi de Valahiia. Dăunăzî am cetit că aceste prinţipaturî s’au cunoscut neatîr-nate de Anglia şi de Austria, că Turcii n’au a maî luă bir de la Moldovva. Foarte mult m’am bucurat de aceasta, căcî dacă aşâ este, atunci vom fi şi noî un norod slobod şi o-cîrmuiţî de domnii noştri, neavînd a plecâ capul sub jugul Turcului. Mă rog, băbacă, înştiinţază-mă dacă aceste novitale sînt adevărate... Noî facem post această săptămână, însă ca pustnicii mîncăm numai pîîne, cartofe şi mere coapte, pentru că alte lucruri nu să găsăsc aice. Cu acest prilej găsăsc ca cea maî scumpă a me datorie, de a-ţî pofti bună pitrecire, de a rugâ pre milostivu Dumnezău ca să vă păzască în deplină sănătate şi fericire, şi să vă ajute ca să pitreceţî fericiţi şi mulţămiţî sfintele sărbători a Paştilor. Dumnezău să vă învrednicească ca toate dorinţele dumilorvoastre să se împlinească cu fericire după placul dumilorvoastre. Atunce mă voî ţine pentru cel maî norocit om şi voî slăvi numele pre puternicului ziditoriu. Aceste sînt cele maî învăpăiate dorinţe a celuia cg. este cu cea maî mare fiiască plecăciune a dumitale pre plecat şi supus fiu Mihalachi Kqgălnicean 18/6 april 1835 Ms. 1HU, f. 64 64 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU XXXVI Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă. ... Sînt acum vr’o zăce zile de cînd domnu Lencur au scris din poronca Măriei Sale că domnu abate să tragă pre bezădele dela şcoala publică şi să le dee dascalî particulari. Această poroncă îndată s’au împlinit, dară nu ştiu dacă a-ceasta să atinge şi de mine. Pînă când voî fi sigur că trebue să îmvăţ ca şi bezădelile, apoi eu tot mergu la colleghium, însă eu aş dori că maî bine să îmvăţ tot unde îmvăţ şi pînă ajcum, cjăci învăţăturile îs mai bune. Iară acasă nu «-să pot aduce dăscălii cei buni, pentru că n’au vreme şi mai ales că domnu abate are un haractir prea slab ca să fie ascultat ; de aceia şi bezădelile maî bine ar face să îmveţe la colleghium decît acasă... Aice toate gazetile vorbesc de neatîrnarea Moldovveî şi a Valahici ; unele zic că Anglia au făcut aceasta, ca Turcul şi Rusul bătîndu-să vre-odată să nu poată întrâ în Moldovva, altele zic că împăratul Neculaî au făcut aceasta, ca dîntâî să-şî tragă inimile Moldovenilor în partea Iui şi apoi să unească aceste prinţipaturî cu imperiia Roşiei. Mă rog dară, băbacă, dacă aceste vorbe sînt adevărate să-mî scriî şi mie. Cu cea maî mare fiiască plecăciune sărut mînile dumitale şi sînt al dumitale pre plecat şi prea supus fiu Kogălnicean 1895 J!'7_april__ 9 maiu ■ Ms. Util. f. G7 XXXVII 13/25 maiu 1835 ...Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă. Doî Munteni adecă doî Valahi au trecut pe aice viind de la Paris şi mergînd la Bucureşti. Eî au să meargă şi la Iaşî. Eu n’am fost acasă, cînd eî au venit să ne vadă, deci întreabă-i să-ţî spue în ce hal au găsit odăile noastre şi ce le-au zis bezădelile ca să spue Mărieî Sale luî Vodă. în sfâr- SCRISORI DIN LUNEVILLE CĂTRE TATĂL SĂU 65 şit şi bezăde Vogoridi are să se întoarcă în puţin de la Londra la Moldova şi atunce îţi va da destule relaţii, precum şi directorul theatrului Furo 1 la întoarcerea sa... Nu pot să-ţi descriu ce mâhniciu'ne am sâmţit cu toţii, cînd am văzut că bietu domnu Lencur au murit. Sîrmanu ! ce om bun erâ, şi el singur puteâ ca să ne uşureze traiul de la Liunevil. Măriia Sa Vodă au şi scris un răvaş bezădelilor vestindu-le această nenorocită întâmplare. Toţi sîntem mâhniţi . . . Pentru tinerii Franţezî, ei au hotărît ca să meargă negreşit în Moldovva... M. Kogălnicean Ms. 1161, f. 73 XXXVIII Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă. ... Iţi trimăt relaţiia oraşului Nansi. Ii un tîrg depărtat de”~ Liunevil de triî ceasuri; are patru zăcî de mii de suflete. îî una din cele maî frumoase politii 2 a Franţieî. Uliţile sînt drepte, largî şi toate casăle au cinci rînduri. Sînt multe frumoase pieţe şi primblări. Are o bibliotecă, o academie, un muzeum de cadruri şi o frumoasă şală de privelişte. Piste doă lunî avem ecsamen şi mă voî sâli ca să iau multe premii, ca să vă mulţămesc; la Liunevil nu să învaţă pravilile, dară la Paris ; şi încă dintâi trebue ca să îmvăţ ritorica, loghica şi fi-losofia, pentru care trebuesc doî ani, şi atunce voî învăţâ pravilile. Gazetile de aici vorbesc pentru neatîrnarea Moldov-veî; aceste novitale le au primit de la Ţarigrad ... Băbacă, Vasălică Alecsandri, fiul spatariuluî Alecsandri, îmî scrie de la Paris că părintele său are să vie în Franţiia în anul acesta ca să lase la Paris pe fiu său cel maî mic. Nu cred că şi dumneta vei vini, precum aî zis la Iaşî, dară mă rog că dacă spatariul Alecsandri are să vie cu adevărat în Franţiia, npoî mijloceşte ca trecînd prin Liunevil să mă ia şi pre mine la Paris, căcî atunce voî ave vacanţie şi foarte mult aş dori ca să văd şi eu acest frumos oraş, minunea lumeî. Aice 1 Baptiste Foureau 2 oraşe 5 M. Kogălniceanu. — Scrisori■ . 66 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU mergem de doă ori la teatru, dară nu-î atîta de bun ca cel de la Iaşî. Am văzut în gazetile de aici că adunarea obştească a Valahieî au maî dat încă domnuluî Ghica pentru curtea sa 600,000 lei... Mă rog, băbacă, dacă ai găsi prilej, să-mi trimeţî cartea aceia pentru care te-am rugat... M., Kogălnicean • 6/18 iunie 1835 Ms. 1161, f. 76 XXXIX Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă. ...Cît pentru poronca „ce-mi dai atingătoare de a merge la colleghium, eu o urmez şi voi împlini-o şi de acum înainte... Nu pot să-ţi spun cîtă bucurie am sâmţit cînd am văzut că Măriia Sa Vodă au binevoit să mă numască ofiţăr în cavalerie. Mulţămirea me este nespusă, căcî eu gîndem că cît voî fi în ţări strîine, voi rămîne tot cadet. Crede, băbacă, că mă voî săli ca să mă fac vrednic de un asămine favor şi că de acum înainte mă voî îndeletnici mult maî mult la îmvăţătură, şi într’o lună nădăjduesc că îţî voî trimete atestat că am primit cinci premii, căci piste triî săptămînî avem ecsamen şi pe urmă vacanţii doă luni. Această vreme o voi întrebuinţa-o de a merge într’un sat aproape de Liunevil, unde este şcoală crăiască de agricultură, acolo voî îmvăţâ lucrarea pământului. Măriia Sa Vodă mi-au trimăs atestatul de ofiţăr. Eu îndată am alcătuit, cu;n aţi poruncit, o carte franţuzască şi am trimăs-o cu plicu bezădelilor l. Iată că alăturez aice o carte pentru hatmanul ; vei ave bunătatea ca să pecetlueşti şi să i-o dai. Iţi trimăt şi ecsemplarîul acsesituluî, sau al doilea premium de zugrăvit. N’am putut să câştig premiul întâiu, pentru că sînt şcolari care îmvaţă de zăce ani a zugrăvi, şi eu îmvăţ ^ numaî de şăşă luni, şi încă sînt al doile într’un clas de triizăcî de băeţî... Cel maî plecat şi supus fiu M. Kogălnicean 1835 iulie 1/13 Ms. 1161, f. 79 1 v. pag. 15 SCRISORI DIN LUNEVILLE CĂTRE TATĂL SĂU 67 XL Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă. ...Nu pot să-Jî spun ce bucurie şi tot odată ce ... . am sâmţit văzînd că Măriia Sa Vodă s’au hotărît ca să ne trimată în alt tîrg, şi că domnul Tiso s’au şi pornit de la Iaşi. Dară sînt în mare îngrijâre ne ştiind în ce tîrg sau în ce ţară are să ne ducă. Dumneta zici ca să ne sprintinim în calabalâc, pentru că drumul îî mare, dară acesta îî cu neputinţă, fiind că bezădelile precum şi eu avem o mulţâme de cărţî. Dacă este ca să nu eşâm din Franţiia, atunce va fi uşor de a le luâ cu noî; dar dacă va fi ca să mergem în altă ţară, apoî atuncea voî căuta chipurî, ca să le trimet (la) Ieşî pe Dunăre. Să vede că domnul abate nu ştie nimic de aceasta. Insă nu ştiu cum vom face la purces, căcî bezădelile precum şi eu sîntem datorî la un libreriu ; bezădelile a-proape de 200 de galbenî şi eu 80. Dacă a fi ca să şădem în Franţiia, voî da adresul meu libreriuluî şi atunce îî voî trimete banî din tîrgul unde voî fi, iar dacă a fi ca să mer gem (în altă ţară), atunce voî căută ca să vînd cărţile şi să plătesc... Eu în vara aceasta am învăţat a înota şi acum trec în not apa Meurtă l, căcî aşâ să numeşte. 24/12 iulie, 1835 M. KOGĂLNICEAN Ms. 1161, f. 90 XLI Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă. ... Nu pot să-ţî spun ce părere de rău am sâmţit, când am văzut în răvaşul dumitale că bietul spătariul Alecsandri au picat într’o boală atâta de urâtă! Eu ştiiam cu o zi maî înaintea sosâreî răvaşului dumitale că trebuem să mergem la Berlin ; aceasta mi-au scris de la Paris domnul Furnarachi care ţîne pe fiul spataruluî Alecsandri. Nu ştiu însă care este pricina că Măriia Sa Vodă, în loc ca să ne trimată la Paris 1 Meurthe, râu care udă oraşul Luneville. 68 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU care îî atîta de aproape, să vroiască să ne trimată în Prusia atâta de diparti, însă socotesc că acolo nu ni va fi bine, şi că nu vom şăde multă vreme, pentru că întâî vom uitâ limba franţuzască, al doile clima este friguroasă şi umidă, care poate să nu priiască sănătăţiî noastre. Eu însă, cum mi-aî poroncit, nu voî zice nimică; îţî scriu numaî de aceasta dumitale... M. Kogălnicean 24 iulie ITavgust 1835, Liunevil Ms. 1161, f. 92 SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE MIHAIL STURZA 1837 XLII Berlin le 22 fevrier 1837 Mon souverain, , II y a trois ans que j’ai quitte la Moldavie ; depuis alors jusqu’â present, et avant meme mon depart de ma patrie mon seul but, ma seule pensee, ma seule ambition a ete de donner un abrege de l’histoire de mon pays : cette histoire ne devait pas etre politique, ni offensante pour Ies cours suzeraine et protectrice ; elle ne devait peindre que les faits, les bonnes et les grandes actions des princes, le bonheur ou la misere du peuple, qui sous le regne de Votre Altesse vient de reprendre un rang parmi les nations independantes. En partant de la Moldavie, j’avais eu soins de me munir de tous les documents historiques qu’il m’avait ete possible de me procurer, plusieurs manuscripts de Miron *, de son frere2, d’autres lithopistes, ainsi que des chants historiques. Arrive en France, j’ai mis tous mes soins, j’ai employe tous mes petits appointements â l’achat des livres qui se rapportaient aux deux Principautes ; j’ai consacre mes veilles â lire et â extraire tout ce que les journaux disaient sur la Moldavie e 1 Miron Costin 2 ia pe Niculae Costin drept frate, în loc de fiu al lui Miron Costin. 70 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU la Valachie : ayantquitte la France et etant venu habiter Berlin,, j’ai eu â ma disposition la riche bibliotheque royale ; mon tresor historique s’augmenta considerablement, de sorte qu’il monta â plus de trois cents voiumes. Tous Ies historiens po-lonais, hongrois, byzantins, transylvains me furent donnes. Quand je ne comprenais pas la langue dans laquelle ils avaient ecrit, des professeurs distingues de TUniversite de Berlin ont encourage mon travail et m’ont donne les lumieres que je n’avais pas. II ^ a un an que je consacre tous les moments que me laissent mes autres etudes, pour mettre en execution mon plan : toute l’histoire de l’ancienne Dacie, extraite des auteurs grecs et latins, est terminee, ainsi que l’histoire de la Valachie jusqu’â la mort de Michel le Brave en 1601 : ces deux parties sont dejâ imprimees. Aujourd’hui meme, je viens de recevoir une lettre de mon pere, ou il m’ecrit que Votre Altesse me defend de faire im-primer cette histoire, avant qu’Elle ne l’ait lue. C’est ce qui a toujours ete mon deşir, mais craignant de vous importuner, je n’ai pas ose Vous en ecrire. Mon plan etait sans doute bien hardi- que d’ecrire les derniers evenements ; c’etait navi-guer entre Scylla et Charibde, d’un cote les Turcs, d’un autre les Russes : aussi je ne voulais traiter mon histoire que jus-qu'en 1880 ; depuis cette epoque jusqu’en 1834, je ne voulais dire que^quelques mots sur les faits ; je voulais m’etendre davantage sur les bienfaits de la paix d’Andrinople, accordes â la nation moldo-valaque ; f utilite salutaire du reglement organique, dont Votre Altesse et l’auteur, je voulais donner pour raison de ce silence, que les evenements passes en Valachie et en Moldavie depuis 1880 etaient plus connus et qu’ils avaient besoin d’etre traites dans un plan bien plus vaste que le mien. Voilâ mon plan. Votre Altesse pourra juger facilement que ce serait la plus basse ingratitude, la plus noire perfidie que d’oser, de quelque maniere que ce soit, nuire â mon bien-faiteur. Je ne suis ni un ingrat, ni un demon, je suis un honnete homme reconnaissant de vos bontes, et cherchant SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE MIHAIL STURZA 71 sans cesse l’occasion de pouvoir vous montrer ma gratitude. Je supplie donc Votre Altesse de me permettre la continua-tion d’un ouvrage ou la politique moderne a un fort petit role â jouer : car on voit par l’histoire meme que les Turcs n’ont pas ete les oppresseurs de ma patrie, mais bien les Phanariotes. Quant aux Russes, ils ont ete si souvent les bienfaiteurs de la Moldavie, surtout par la paix d’Andrinople, qu’ils peuvent faire oublier qu’ils nous ont pris la Bessarabie. D’ailleurs je m’engage â envoyer â Votre Altesse le manuscripte depuis 1880; apres que vous l’auriez lu, je le ferai imprimer. En 1825, sous une dependance bien plus etroite de la Tur-quie, Gregoire Plechoianu, profesşeur â Bucarest, tonnait contre la tyrannie des Ottomans ; maintenant â Kraguewatz, un recueil de poesies qui decrivent la guerre de l’independance des Servieris, est imprime avec la permission du gouverne-ment. Je supplie donc votre Altesse de me permettre ce tra-vail, auquel je me suis engage : â moins que mon nom ne devienne la risee du public, il m’est impossible dc l’interrompre. Dejâ un grand nombre de journaux ont annonce mon ouvrage et m’ont fait par ce moyen contracter le devoir de le publier. En tout cas, vos supremes ordres seront executes, qu’ils me soient favorables au non. Des ce moment, je fais cesser l’impression,*quoique dix feuilles soient dejâ imprimees et qu’ils me coutent plus de cinquante ducats, somme immense pour moi, vu que j'y ai consacre mes appoin.tements pour six mois d’avance. Je prends en meme temps la liberte d’en-voyer â Votre Altesse une feuille dejâ imprimee de mon ouvrage : si le ministere des affaires etrarigeres y consent. je vous enverrai toutes îes dix feuilles, afin que Votre Altesse'puisse voir que mes intentions ne sont rien moins que patriotiq ues J’ai l’honneur d'erre avec le plus profond respect et Ia plus \ive reconnaissance De Votre Altesse Les tres obeisant sujet et tres obeissant serviteur :,ls. tm t. 7 MlCHEL KOGALNITSCHAN SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE TATĂL SĂU 1835—1838 XLIII Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă îndată ce domnul Tiso au sosit în Liunevil, mi-au dat cartea de la dumneta, precum şi paneştile care soră-mea Marghioliţa au lucrat pentru mine. Tocma atunce eram să-ţî trimăt răspuns pentru cartea cea maî depe urmă care mi-aî trimes-o prin poştă. Decî îndată am despecetluit răvaşul meu şi ţ-am scris pe o bucurie (sic) de hârtie că domnul Tiso au sosit. El îndată ne-au spus că vroinţa Mărieî Sale erâ ca să purcedem din Liunevil, însă nu ne-aii spus unde avem să mergem. Deci ne-au spus ca să ne gătim cît maî în grabă, şi am şi purces a doăa zi, adecă lunî în 10 avgust. Pentru aceasta nu am putut să te înştiinţăz. In drum iară nu am putut să vă scriu, pentru că am călătorit cu dilijanţa, adecă cu o trăsură care merge noaptea şi zioa. De aceia nu ne-am oprit nicî cacum, încît piste opt zile am ajuns la Berlin şi mă grăbesc a vă .înştiinţâ de ce ştiu. Aice să află socrul Cuconuluî Alexandru Sturza de la Odesa. El este sfetnic de taină a craiului Prusieî. Măriia Sa Vodă i-aii trimes o scrisoare prin domnul Tiso şi în care îl roagă ca să bine voiască să ne aşăze sau într’o casă parţicularnică, sau întru o şcoală crăiască. Aceasta încă nu s’au hotărât, pentru că astăz trebue să ne ducem să-î facem vizită, şi după aceasta poate să vor pune la cale şi îndată te voî înştiinţâ de ce să va hotărâ. In drum nu am văzut multe lucruri, pentru că nu ne-am oprit SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE TATĂL SĂU 73 nici cacum. Deci îţi voî spune în scurt ce am văzut. De la Liunevil am mers prin Strasburg până la Carlsruhe. Aceste locuri ţi le-am descris în călătoriia me din Moldova în Franţiia. Din Carlsruhe am mers 1a Heideîberg, târg mic pe apa Necher, dară vestit prin universitatea sa şi frumoasa grădină botanică. Pe un munte, la poalele căruia îî zidit acest tîrg, să văd cele maî frumoase ruine a palatului palatinilor Bavarieî. Aceste ziduri sînt acum stricate, dar tot încă minunează pe călătoriul cu mărimea şi frumusăţa palatului. In chivniţa curţeî este cea maî mare bute care să fie în lume; căcî poate să între în ea maî mult de 160000 garafe de vin, adecă o sută şăîzăcî de mii de garafe. Pentru a ajunge deasupra luî trebue a sui şăîzăcî de scări mari. îţi voî trimăte prin domnul Tiso şi o zugrăveală de această bute urieşă. Dela Heidelberg am mers la Darmstad, tîrg foarte frumos, dar cu puţin norod. Acest târg îî capitalia marelui ducat de Hes-Darmstad. De acolo am trecut prin Francfort-pe-apa-Main, tîrg slobod, mare şi frumos, cu o populaţie de 40 mii de suflete. Pe urmă am văzut Lipţca, tîrg mare, neguţător, cu multe fabricî, cu o po- pulaţie de 40 mii oameni, şi piste o zi şi o noapte ara. ajuns îji Berlin, a căruia descripţie voî trimet-o când voî cunoaşte destul monumenturile.... O mare parte din cărţile mele le-am trimes în Moldova. Au să vie pe Dunăre pe la Galaţi cu vasul cu aburi. Deci scrie mă rog, băbacă, sameşuluî de la Galaţi ca să iai sama cînd aceste cărţi vor sosi... M. Kogălnicean 19/7 avgust 1835, Berlin Ms. 1161. f. 95 XLIV. Cu fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă. . . . Până acum încă nu sîntem aşăzaţî, ci am luat vreo cîîevâ odăi cu chirie, acolo vom şăde cu pedagogul nostru şi dăscălii vor veni acolo, până cînd să vor găsi persoane destul de vrednice la care să putem şăde. Adresa mea este aceasta: Den Herrn Michail Kogalnitschan, Fridirichs Strasse, 74 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU no. 79 in Berlin. Acum comunicaţia cu Berlin şi cu Moldovva îi uşoară, deci mă rog, băbacă, ca să ai bunătate să-mî trimeţî cartea care ţi-am cerut, adecă Istoriia Romînilor, pe urmă să-mi trimeţî tot prin dilijanja de la Cernăuţi sau şi cu poşta cadrurile istoriei Moldavviei, cîte au eşit până acum) adecă trii zugrăvele, tot odată te rog ca să bine vroeştî să vorbeşti la poştă, ca să pot primi la Berlin Albina romî-nească. Căcî am mare dorinţă ca să cetesc vreo scrisoare moldovinească, căci nu am nici o carte în această limbă aice . . . M. Kogălnicean Berlin 25/12 avgust 1835 Ms. 1161, f. 99 XLV Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă. ... Aici am norocirea ca să merg la biserica pravoslavnică rusască, ca să aud sfînta liturghie, căci este acum un an trecut de cînd nu am auzit-o. Aice am luat o casă cu chirie până la întâiu octomvrie şi atunce ne vom mută la un preot luteran... în toate duminicile ne ducem de mâncăm la domnul sfetnicul de taină Hufeland; acolo ne înglendisăm foarte bine... Noi mâncăm la tractir până la întâiu octomvrie, însă mâncăm foarte prost, căcî la ameazi avem numai o supă, un răsol, un fel de bucate foarte răle şi o friptură şi sara luăm numaî o friptură. Pricina este că domnul Hufeland nu dă bani de ajuns, pentru că să teme că Măriia Sa Vodă să nu să supere de cheltuială. La masa de la ameaz plătim pentru fieşte care 9 groşi, adecă un sorocovăţ; apoi ce' mâncare îî aceasta într’un tîrg aşâ de mare şi unde toate sînt scumpe peste măsură. Până acum n’am putut vizitarisi Berlinul, decî descrierea luî iii voî trimit-o când voi cunoaşte maî bine tîrgul. Roagă mă rog, băbacă, pre Măriia Sa Vodă ca să scrie domnului Hufeland ca să ne dee voe să mergem la teatru, pentru că acum deabie ne dă voe să mergem odată sau mult de doă ori. Mai ales dorim ca să mergem la teatru franţu- SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE TATĂL SĂU 75 zesc, căcî amintrilea vom uita cu totul limba franţuzască. Până acum îmvăţăm numaî latineşte şi nemţăşte. Pe urmă sara mergem la ghimnazium, adecă o sală în care se îmvaţă a sări, a să sui pe frânghii, a trage armiie, a să sui pe copaci. Aceste lupte ne dau multă putere şi sînt foarte folositoare pentru pieptul meu ... M. Kogălnicean Berlin 12/1 septemvrie 1835 Ms. 1161, f. 101 XLVI Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă .. . Erî ne-am mutat la păstorîul luteran domnul Suşon. Eu şăd cu bezădea Vogoridi într’o odai . . . Aice îmvăţăm latineşte, franţuzăşte, nemţăşte, englizăşti, mathematica, că-lăriia, armiie, zugrăviia, jocul ... M. Kogălnicean 3 octomvrie Berlin ------—----: —1835 21 septemvrie Ms. 1161, f. 108 XLVII Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă . . . Cît pentru ca să postesc şi să mă pricistuesc cu sfînta cuminicătură, aceasta o voî face îndată ce preotul să va întoarce în Berlin, căcî este o săptămînă de cînd au purces la Petersburg, însă are să se întoarcă în puţînă vreme . . . Noî aice învăţăm greceşte, latineşte, franţuzăşte, nemţăşti, englizăşte, precum şi alte rrîulte ramuri de îmvăţăturî, între care şi diplomatica ; şi maî târziu şi legile.. . Scrie-mf mă rog dacă văru-me.i Mihalachi Gherghel îî făcut căpitan în miliţie. Bezădelile au scris Măriei Sale luî Vodă ca să le trimată banî pentru uniformă de ofiţăr, căcî avem să ne înfăţoşăm craiului la întâiu ghenarie la anul nou. Dacă aî pute şi dumneta, băbacă, să catortosăştî să-mî trimeţî şi mie o uniformă de ofiţăr... Mihalachi Kogălnicean 16/4 octomvrie 1835 ,¥.9. 1161, f. 110 76 * SCRISORELE LUI M. KOGĂLNICEANU XLVIII Berlin, 13/25 noemvrie 1835 . . . Cît pentru blană te rog ca să bine voeştî ca să-mî trimeţî bani, pentru că di pe acum avem foarte frig, maî ales sara, şi cum în toate zilele eşim sau să mergem la universitate sau la ghimnaziu, sau să jucăm, apoi pot să răcesc... Am uitat, băbacă, să-ţî scriu că la poştă nu trebue ca să ceî reţepisă pentru cartea care dai, căcî aceasta costisăşte foarte mult, de vreme ce pe cartea care mi-aî trimes am plătit 24 de leî; şi fără reţepisă cărţile nu să prăpădesc. Căcî şi Măriia Sa Vodă trimeti cărţile fără reţepisă. M. Kogălnicean Ms. 1161. f. 115 XLIX 8 dechemvrie Berlin -------------;— 1835 2b noemvrie . . . Asămine şi pentru banii care dumneta binevroeşti să-mî trimeţî pentru şubă. Insă trebue să te înştiinţăz că aice sînt numaî doă feliurî de blană, adecă urs de America şi samur. Ursul de America îî foarte greu ca să4 port pe jos, şi în butcă aice nu mergem, pentru că costisăşte prea mult. Deci trebue să-mî fac o mantă blănită cu samur, care costisăşte foarte mult. Pastoriul mi-au spus că pentru o mîntâ trebue să plătescu puţîn triî sute taleri, adecă maî noăzăcî de galbenî. Dară cum maî am surtucul cel blănit care l-am luat de la Eşî, măcar că nu-1 maî pot purtă, pot să pun blana surtucului la speti la mîntâ şi aşâ poate să nu mă costisască atîta de mult. . . Zioa me am petrecut-o aice maî mâhnit decît celelalte zile. Toată dorinţa me este ca să treacă maî degrabă vremea aceasta, ca să mă întorc în Moldova şi să-ţî pot zice de faţă că sînt al d-tale pre plecat şi supus fiu M. Kogălnicean Ms. 1161, i. 119 SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE TATĂL SĂU 77 L Berlin 22/10 dechemvrie 1835 Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă. ...Aice toate gazetile vorbesc despre un surgunluc a triî mari boeri moldoveni. Insă numile lor nu sînt puse în jurnal. Cum această scrisoare vorbeşte cu cuvinte defăimătoare de Măriia Sa Vodă şi precum m’am înştiinţat pe jumătate, este un Muntean din Bavaria care au pus acest articlu în gazeti, îţi trimăt foia aceasta ca să o vezi şi să faci ce vei găsi de cuviinţă, căci socotesc că Măriia Sa Vodă va fi foarte supărat de aceasta. De aceia, dacă aceste scrisori sînt minciuni, apoi este foarte uşor de a arăta în Europa neadevărul acestor gazete. Deci dacă socoteşti de cuviinţă, apoi pot pune tot în acele gazete că cuvintile defăimătoare în potriva Domnului Moldavviei sînt insuflate de vrăjmaşâi Măriei Sale şi a binelui obştesc. Eii aştept răspunsul dumitale, ca să fac ce îmî vei poronci... Tot odată apuc prilejul de a-ţî arăta recunoştinţa me la începerea unui nou an. Fieşte care an care .trece îmi aduce aminte de noăle faceri de bine a dumitale pentru mine şi cît puţin vrednic sînt de aceasta. Mă sâlesc, dară în zădar, ca să pot a-ţî fi deopotrivă în mulţămire cât dumneta eşti în faceri de bine. Tot ce pot face este de a rugâ pre Dumnezău ca să-ţi dei preţul bunătăţilor dumitali şi aceasta o fac sara şi dimineaţa. Rog dar pre a tot ţiitoriu! ca să-ţî dăruiască zile fericite şi îndelungate, sănătate îndeplină, ani mulţi şi în sfârşit să-ţî împlinească toate dorinţăle dumitale. Pe duduci şi pe Alecu îî heretisăsc şi le poftesc un bun an... Mihalachi Kogălnicean Ms. 1161, f. 122 LI Berlin 2S/16 dechemvrie 1835 Cu multă fiiască plecăciune sărut mîînile dumitale, băbacă. Până acum am aşteptat ca să s'criiu Măriei Sale lui Vodă pentru anul noii. Insă precum bezăde Dumitrachi este încă 78 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU tot bolnav, că bezăde Grigori are mult de scris, de aceia mă văd sâlit ca să scriu Măriei Sale sângur, pentru că precum să vede bezădelile. nu vor scrie. Vremea trecînd şi nevroind lipsi la datoriile mele, te rog dar, băbacă, dacă judeci cuviincios, ca să dai acest răvaş Măriei Sale şi să-l încredinţăz! din gură că totdeauna mă voi sâli de a fi vrednic de bunătăţile Măriei Sale. Cu multă fiiască plecăciune sărut mîînile dumitale şi sînt al dumitale pre plecat şi supus fiu Mihalachi Kogălnicean Ms. 1161, f.' 125 LII Berlin 1 ghenarie 1836 19 dechemvrie 1835 Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă. ...Cît pentru cărţile, trebue să iaî sama că între acele legături sînt şi a beizădelilor ; însă a mele sînt acele mai mari, pe care numele mieii îî scris. In sfârşit înuntru vei găsi o sferă a pământului de piele şi multe zugrăveli... Mihel Daniel te-au înşălat, căci 60 galbenî fac 195 de taleri, iar nu 185 taleri, căcî galbănu face triî taleri şi şăşă, groşi, precum domnu Tiso poate să-ţî spue. Iar într’un taler sînt triî zăcî de groşi de argint, adecă un galbănu face un^ talerii şi o cincime... MifiALACHi Kogălnicean Ms. 1161, f. 127 LIII Berlin 15/3 ghenarie 1636 Cu multă fiiască plecăciune sărut mîînile dumitale, băbacă. ...Cît pentru prezenturi, băbacă, tocma aice să fac foarte multe; însă nu la anul noii, ci la crăciun. Eu am fost sâlit ca să dau daruri, pentru că şi păstorul la care şădem mi-au dat o părechi de călămărî foarte frumoase şi fimeia luî un toc de ceasornic. De aceia am cheltuit şi eu vr’o cinci galbinî cu SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE TATĂL SĂU 79 deosăbite bagateli şi cu bacşiş la slugi. Măriia Sa Vodă miau scris o carte drept către mine, în care mă laudă şi zice că «îî pare bine că mă port bine la îmvăţături, şi că la vremea şi locul cuviincios va şti mulţămî buna me purtare». Eu îndată i-am răspuns. Insă te rog, băbacă, ca să aî bunătate, ca şi dumneta să mulţămeştî Măriei Sali şi să-l încredin-ţăzî din partea me că totdeauna mă voî săli de a mă purta bine, spre a-î arăta recunoştinţa me. Nu pot să-ţî spun, băbacă, cîtă mâhniciune am că tot te supăr cu banii, dară nu am ce să fac ; cînd aş ave leafă de la Mărie Sa, nu te-aş supără. Dară aice toate sînt foarte scumpe. Pentru un. măr sau o pară trebue să dau un groş bun, care, face mai mult de 20 de parali; pentru o ceaşcă de ceai trebue să dau doî leî; şi dacă mă duc cîte o dată la teatrul franţuzesc, pentru ca să nu uît ifosul1 franţuzesc, sînt norocit dacă am cheltuit numaî doăzăcî de leî, şi încă nu mă duc în lojii... M. Kogălnicean Ms. 1161, f. 133 LIV Berlin 8J-evluarie 183(1 LHî ghenarie ...Cît pentru sfaturile care bine voeştî de a-mî da ca .un părinte, Ie voî urma, căcî sînt spre folosul mieu. Căci şi chiar de aş vroi să fac blăstămaţiî, numaî gîndind că te voî supără, mă port bine, după cum doriţi. Gazetile de aice urmează a vorbi de Măriia Sa Vodă, unile bine, unile rău. Măriia Sa Vodă trebuie să răspundă... Din cusurul acelor 185 taleri îmî rămăsăsă numaî zăcî galbenî, pe care i-am întrebuinţat de a-mî cumpără o canape, pentru că aice paturi nu sînt, şi avem în odaî numaî scaune de lemn, căcî cele de lână îs foarte scumpe şi cum lucrez toată zioa, nu putem tot să şăd pe lemn. Pe urmă mi-am cumpărat şi o lampă, adecă fănar cu undelemn, pentru că ochii mă dureâ la lumînare. De a- 1 Scris deasupra cuvântului limba, şters. 80 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU ceia mă rog, băbacă, că să bine voieştî de a-mî trimete leafa me ceva în grabă. Măriia Sa Vodă au scris o carte la ambasadorul Ribopierl, în care recomăndueşte pe bezădeli. Domnul Ribopier au întrebat pe bezădeli dacă sînt singuri la Berlin, şi auzind că eram şi eu, m’aii poftit şi pe mine să-î fac vizite, zicînd că datoriia lui este ca să protectuiască pre toţi Moldovenii, căcî îşî aduce aminte cît au fost de bine primit în Moldovva. Măriia Sa Vodă au scris bezădelilor că le va trimite doă biblii ; te rog dară ca să-mi trimeţî şi mie una ; precum şi istoria Romînilor scrisă de Dicio Sîn Martin mol-dovineşte, cadrurile istoriei moldovineşti, precum şi cînticile moldovineştî a luî Rozinschi, tipărite în tipografiia Albinei, pentru că învăţ claviru... acum la Paştî este mare iarmaroc la Lipţca şi trebue să vie acolo şi neguţători de la Moldovva,. iar de la Lipţca la Berlin îî uşor de a trimete aceste lucruri, pentru că-i departe numaî de doăzăcî şi patru de ceasuri. Insă te rog, băbacă, fă toate chipurile de a-mi trimete aceste cărţî, căcî nu am afară de ceasoslov nicî o carte moldo-vinească de cetit. Aice am început a îmvăţâ italieneşti din banii mîeî, căcî această limbă are mare analoghie cu limba romînească... M. KogAlnicean Ms. 1161, f. 135 LV Berlin 26/14 fevruarie 1836 Cu multă fiiască plecăciune sărut mîinile dumitale, băbacă. ...Numaî pieptul mă doare, pentru că maî toată zioa şăd în casă, şi că es la plimbare foarte rar. De aceia te rog, că precum ştii că suffăr de piept să rogi pe înălţimea Sa Vodă ca să scrie aice la pedagog ca să mi să dei voe de' a mă primbla cîte un ceas pe zi, precum şi doftorul au zis; pentru că pedagogul de aice îî foarte aspru, pentru că Măriia Sa Vodă i-au scris ca să mergem numaî cu dînsu, sau cu voia 1 Ribeaupierre (1783—1865), diplomat rus de origine franceză, ambasador al Rusiei la Constantinopol în 1823, iar între 1831 şi 1839 la Berlin. SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE TATĂL SĂU 81 luî, el nu ne lasă nicî cacum să eşim din casă, măcar cu voia luî. De cînd sînt la Berlin deabie am eşit la cîmp patru sau cincî orî. însă nu spune Măriei Sale luî Vocfă aceste, pentru că poate să scrie pedagogului aceste şi atunce pedagogul a căuta ca să-mî facă rău scriind minciuni Măriei sale luî Vodă. Roagă pre Măriia Sa Vodă numaî ca să scrie aice ca să mă pot primbla mai adese orî. Căcî a-ţî vorbi adevărul, aice la Berlin sîntem bine, numai că nu mergem maî nicăirî, ne ducem odată pe săptămînă la teatru, cîte odată la bal; căci la Hufeland acolo numaî noî sîntem tineri; căcî Hufeland nu are copii; cînd ne pofteşte la ceaiu, nici cacum nu ne înglin-disăm, pentru că sînt numai vr’o cincî şăsă persoane bătrîne care vorbesc de anatomie, de doftorie, lucruri care noî nu înţălegem... Cît pentru uniformă, este slobod de a purtă, pentru că nu mergem la şcolile naţionale, ci avem dascalî particularnicî... Mihalachi Kogălnicean Ms. 1161, f. 140 LVI 23/11 martie 1836 Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale băbacă. ...La domnu Ribopier nu am fost de atunce, pentru că nicî bezădelile nu au fost, însă cînd vor merge, voi merge şi eu. 4 însă îh această sară, un prieten cu care am făcut cunoştinţă aice, are să mă recomănduiască la prinţipul de Cumberland,1 care are să fie craiu de Hanover. El este tot de o vrâstă ca şi mine. Ce voî face acolo îţi voî scrie prin viitoarea me scrisoare. Pe lîngă cărţile care ţ-am scris ca să binevoeşti să-mî trimeţî, te rog ca să-mî trimeţî şi o Alecsandrie. Poate că vei rîde de mine şi vei zice că sînt un nebun ce îţi cer acest feliu de cărţi, dară un Neamţ, care au fost în Moldovva cu Ruşii şi care este acum secretar la domnul Ribopier, m’au rugat foarte mult pentru această carte. 1 Ernest August, duce de Cumberland, (1771 dela 1837 înainte. M. Kogălniceanu — Scrisori. — 1851), rege al Hanovrei 6 82 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU Aice în Berlin am găsit un fel de hîrtie .de răvaş cu asă-mine zugrăveli din Berlin 1; deci de acum înainte îţi voi tri-mete totdeauna cîte o zugrăvală deosăbită. Turnu care este zugrăvit aice în acest răvaş este monumentul spre aducerea aminte a războiului Prusienilor cu Franţuzii în anul 1813, 1814 şi 1815. Acest turn îî vărsat în bronz. El are 61 palme domneşti sau picioare de nălţime, afară de statue, 2297 cîn-tariuri, 80 1/2 pfunduri. Cele patru părţi a turnului sînt îndreptat^ cătră cele patru plajfi a ceriului. In bolţile monumentului de afară sînt statuile cioblite a războinicilor nemţeşti. Deasupra turnului este o cruce de fhier... Din leafa me îmvăţ italieneşte odată pe săptămînă, care fac patru taleri pe*lună; pe urmă îmvăţ muzica iar odată pe săptămînă, care face doi taleri ; pe urmă a zugrăvi pe aramă, tril taleri pe lună; pe urmă odată pe săptămînă la teatru, patru taleri pe lună. Trii ori pe săptămînă merg călare şi pentru doă ceasuri trebue să plătesc un taler, pe lună fac doîsprezăce taleri. In doă luni am să merg în toate zilele să înot, pentru că doftorul mi-au poroncit aceasta. Deci până acum cheltuesc pe lună 25 de taleri afară de mărunţuşări. M. Kogălnicean Ms. 1161, f. 145 LVII Berlin, -J-mar* -1836 b aprilie Cu multă fiiască plecăciune, sărut mînile dumitale, băbacă. ... Doftorul sîngur mi-a zis ca să nu lucrez mult; însă eu lucrez, şi mă plimb numai când nu am nimică a face ... Eri, sfînta Joi mare, m’am pricistuit, după ce m’am ispovedit; la biserică mergem şi dimineaţa şi sara la denie, însă nu înţăleg nimică pentru că liturghiia să face slavoneşte. Pentru sfintele sărbători rog pre înaltul Dumnezău ca să vă păzască sănătos şi să vă învrednicească a pitrece bine şi cu bucurie. In toate zilele văd în gazetă răle novitale de la Moldovva ; am văzut într’o gazeiă că norodul s’aii sculat şi au gonit afară 1 Scrisoarea are ca en-tete o vedere din Berlin. SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE TATĂL SĂU 83 c8 05" Zugrăvit >c3 1 ■ +> o> o • >că pe aramă N io e3 >c3 -R . £ U -E o* 1 f£ d* fl8 c3 Fh Fh s fS CM Zugrăvit Latineşte Zugrăvit Gheo- © Zugrăvit 1 i | mu trie © 1 d ’-+j c3 12-1 Aritmetica Aritmetică Aritmetică Aritmetică ! Aritmetică . 1 2 ! ' ’ 1 <3 Aritmetică 1 11-12 Nemţăşti Englizăşti J j Istorie '-43 Aritmetică J § N Istorie "Sd 1 1 d V" Latineşte © Latineşte Latineşte | Nemţăşti I O 1 ® s Latineşti j O •fi) T"™ o 9-10 O j Legile J Zugrăvit j Legile ! Legile 33 O I i Legile | s O) © __ - Italieneşte > Clavir Matliimi de îmvăţat I & I Clavir a 00 «-« ---( >«î DUMINICĂ Eovropieneşti P O P3 Eh £ m HH «J G0 1 Orariul acesta l-am mai publicat în Săptămână politică şi culturală, II, (1912), pag. 197, dar din greşeală s’a tipărit că e din Luneville în loc de Berlin. ' 86 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU LIX Berlin, 19/7 maî 1836 Cu multă fiiască plecăciune sărut mîînile dumitale, băbacă. . . . Aice face încă o vreme foarte urîtă, căci o zi ploă, o zi bate vîn.t, altă zi îî frig, de aceia şi eu nu sînt prea bine ...............Gazetile numesc aice pre Scobihornu contraban- dieriu şi zicu multe lucruri care nu cred. Am cetit că comisarii au venit să judece pre Măriia Sa Vodă şi că între eî este baronul-Riucman 1 şi polcovnicul Leprandi2. De vreme ce Alecu iubeşte mult a zugrăvi, de aceia băbacă te-aş rugă ca să-î tocmeşti un dascal de zugrăvit, căcî cînd cinevâ este aşa tînăr,. atuncea poate bine a zugrăvi, căcî ochii să deprind şi îî foarte frumos cînd cinevâ poate a zugrăvi... Universitatea este peste drum de L’Universite, vis-â-vis de la place la operă, ii o mare zidire cu triî de l’opera, est un bâtiment de trois-rîndurî, dispărţită de uliţă cu un etages, avec deux ailes et une avant- parmaclîc de fer. Acest palat au fost cour separee de la rue par une haute zâdit în anul 1754 şi sfârşit în anul grille de fer Ce palais a ete bâti 1764 şi era al printipuluî Hainrich, en 1754—1764 pour le Prince Henri, fratele lui Frederic cel Mare, craiul frere de Frederic le grand. Le rez- Prusiei. In rândul întâi sînt sălile, de-chaussee est occupe par les salles- în care şcolerii ascult cuvintele da- spacieuses qui servent d’auditoires, scalilor; în rîndul al doile este o des bureaux et des appartements sală foarte mare şi foarte frumos habites par les domestiques. Au prti- zugrăvită, unde să fac ecxaminile, mier se trouve une salle qui est şi cabinetul anatomiei. Iară în partea une des plus grandes et des plus dreaptă e&te muzeul metalurilor şi belles de l’Europe. On y trouve 1 Baronul Rukmann, numit doi ani după aceea consul general al Rusiei la Bucureşti. 2 «Agent rus în principate (1827), trimis a culege informaţiuni necesare oştilor ruseşti în vederea răsboiului acestora cu Turcii (1828). Domnitorul Moldovei, Ion Sandu Sturza, partizan hotărît al Turcilor, porunceşte ca acest Leprandi să părăsească tara în 24 ceasuri, căci altfel îl va expulza. Cu toată intervenţia consulului rusesc, Leprandi e silit să treacă hotarul în Basarabia. Revine în ţară la declararea răsboiului şi la înlăturarea domnitorului» (Enciclopedia română). SLRIŞORI DIN BERLIN CĂTRE TATĂL SĂU 87 odăile directorului. Iară în rînduî al treile sînt odăile directorului muzeului de zoologhie, muzeul însuş şi temniţa şcolerilor, precum şi cabinetul instrumenturilor şi uneltilor. Universitatea aceasta s’au deşchis în luna lui Octomvrie la anul 1810. Imvăţătura este împărţită în patru prărţî, care sînt Teologhia, Legile, Doftoriia şi Filosofia. In aceste patru părţi sînt mai mult de doă mii de studenţi sau şcolerî, care vin aice din toate părţile Evropeî. Pentru a întră în vr’o dregătorie, sau oşti-nească sau politicească, candidatul trebue să fi îmvăţat la universitate şi să aibă atestat de aceasta. La universitate sînt adăugite un seminar filologhic, o şcoală pentru hirur-ghie, o şcoală pentru moaşe şi multe alte ghimnazii. Ms. 1161, f. 158 şi 160 aussi quelques appartements et le theâtre anatomique. La droite con-tient le musee mineralogique avec le logement du directeur. Au 3-eme de l’aile droite sont les appartements du directeur du musee geologique, ainsi que le musee meme. L’aile gauche du troisieme contient les cabinets des instruments et des ban-dages, ainsi que la prison pour les etudiants. Cette universite a ete ouverte au mois d’octobre 1810. Elle est divisee en quatre Facultes, qui sont la theologie, le droit, la medecine et la philosophie. Dans ces quatre Facultes il y a plus de deux miile etudiants de tous les pays de l’Eu-rope. Tous les jeunes gens qui veu-lent avoir une place sont tenus de faire leur examen â l’Universite et de recevoir le titre de docteur. Du ressort de l’Universite sont encore les instituts suivants, un seminaire philologique, un institut pour l’e-tude de la chirurgie, une ecole de sages-femmes et d’autres etablisse-ments litteraires. M. Kogălnicean LX Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă. Eu la piept sînt acum bine, sînt însă foarte rău la ochi. De aceia am fost alaltă erî la doftorul Iunker, care este doftorul craiului. Deci mergînd acolo cu pastoriul, acest doftor mi-au zis că durerea de la ochi îmi vine din sînge şi că de aceia ar trebui ca să beu burcut şi dimineaţa câte un păhar de lapte de vacă, îndată ce-î muls. Deci mî-au zis ca să merg 88 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU încă la dînsul poîmîînî duminică în 11 iunie, ca să-mî dei prescris dieta ce trebuesc să urmez. Deci îndată ce o voî primi-o îţi voî face o copie şi îţi voî trimite-o iscălită de pastorul şi de domnul Hufeland, pentru că el însuş mi-au zis ca să mă adresarisesc la doftorul Iunker, pentru că-î doftor de ochî... Cît însă că am fost maî pe urmă de cât ceelalţî la ecsamen, aceasta este înşelăciune, pentru că până acum n’am avut încă ecsamen... . . . Bezădelile au primit alaltă erî doă bibliî de la Moldova ; Măriia Sa Vodă li le-au trimes. Deci te rog, băbacă, aî bunătate de a-mî trimete şi mie o biblie, precum şi Istoria descălecării Romînilor de Dicio sîn Martin, Alecsandria şi notile cîntecilor moldovineştî. De aceasta poţi să rogi pre domnul Cuh, consul Prusieî la Iaşî, pentru că Măriia Sa Vodă au trimăs aceste bibliî prin asămine prilej. Precum învăţăm acum legile, zi, mă rog, Măriei Sale luî Vodă, că şi bezădelile îl roagă ca să ne trimată Codica legilor Moldavvieî. La iarmarocul de la Lipţca au fost mulţî Jâdovvî şi Mol-dovvenî, între alţiî şi dascălul Gheorghie care vă cunoaşte, căcî un Grec de aice mi-au spus aceasta. Decî dacă nu să poate ca să-mî trimeţî cărţile acele prin domnul Cuh, caută mă rog, băbacă, ca să mi le trimeţî cu un Jâdov care vine la Lipţca, având bunătate ca să-mî alăturezî atunce şi o istorie de a luî Cantemir. M. Kogălnicean Ms. 1161, f. 164 MEDEANUL JANDARMILOR 1 Această piaţă îî una din cele maî Cette place est une des plus belles frumoase a Berlinuluî, pentru că are de Berlin, parce qu’elle est ornee multe frumoase zidiri. No. 1 şi no. de plusieurs beaux bâtiments. Le 2, precum am însămnat deasupra no. 1 et no. 2, comme je l’ai ecrit zugrăvelii, sînt doă biserici zidite au-dessus de la gravure, represen- amândoă una întocma ca şi alta. tent deux eglises qui sont bâties No. 1 să cheamă biserica franţu- sur un meme plan. Le no. 1 c’est zască protestantă şi no. 2 biserica l’eglise evangelique frangaise et le 1 Vezi ilustraţia la fine. SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE TA.TĂL SĂU 89 noă. Frederic cel Mare au zidit turnurile, care sînt înalte de 225 de picioare sau palme domneşti. Biserica No, 1 este a sloboziei franţuzeşti, care aii venit aice sînt acum 150 ani, fiind gonită din Franţia, fiindcă această cplonie îmbrăţoşasă relighia calvinească. De aceia şi până în zioa de astăzi slujba dumnezeiască să face în limba franţu-zască. Biserica cu no. 2 este a bisericii nemţăştî protestantă. No. 3 arată noul teatru, unde să joacă şi nemţăşti şi franţuzăşti. Acest teatru au ars la anul 1816 şi s’au zidit de nou la anul 1819—1820. La faţada prinţipală să sue deasupra unui pe-ristolu, care îi suspendat cu şasă stâlpi şi cu o scară în piatră cu 28 de trepte. De amândoă părţile scării sînt doă uşi pentru acei cari vin pe jos §i didesubtul scării este o boltă supt care butcile trecu, pentru ca cei ce se scoboru să nu fie umpluţi de ploaie. no. 2 s'appelle la nouvelle eglise. Frederic le grand en a bâti les deux tours, dont le hauteur est de 225 pieds. Le no. 1 appartient â la colonie franţaise qui, il y a 150 ans, s’est refugiee â Berlin, ayant ete chassee de France par la revo-cation de l’edit de Nantes, â cause que cette colonie avait embrassee la religion protestante. Le no. 2 appartient â la comunion allemande. Le no. 3 represente la nouvelle salle de spectacle, bâtie en 1819— 1820 sur les dessins de Schinkel. 1 Elle a 245 pieds de long, les ailes 115 pieds et 120 pieds aveclegroupe d’Apollon. Du cote de la faţade principale on monte au peristyle, dont elle est decoree et que sup-portent six colones d’ordre conique, par un escalier de 28 degres. Dans le premier fronton l’on aperţoit Melpomene, Polyhmnia et Thalia. Des deux cotes de l’escalier sont les entrees pour ceux qui arrivent â pied et sous l’escalier est une espece de portique pour que les personnes qui arrivent en voiture puisse en descendre â couvert (Tire du Conducteur de l’etranger â Berlin). La suite par la prochaine lettre. LXI Berlin, 14/2 iunie 1836 Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă. ...Eu mă aflu bine la piept; însă pătimind la ochi, am început a bea burcut. Poroncile care mi-aî scris le voî urma ; însă pentru italieneşte, fiind că acum ştiu ceva, ar fi păcat ca să las această limbă, de vreme ce o îmvăţ numaî odată i Karl Friedrich Schinkel (1781—1841) arhitect german. 90 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU pe săptămână, şi că costişăşte atîta de puţin. înotatul, săpătura pe alamă,'claviriul le am lăsat. La Liunevil am scris ca toate abonamenturile să încetească, însă sînt cărţi pentru care m’am îndatorit ca să îe iau pân la sfârşit şi acele trebue să le eu, căci şi neluându-le tot voî trebui ca să le plătesc . . . Dacă neguţătoriul jâdov n’au purces încă pentru Berlin, te rog dară, băbacă, ca să-mî trimeţî şi notile cântecilor moldovineştî, precum şi isoria Moldavvieî, scrisă de Cantimir... M. Kogălnicean Ms. 1161, f. 166 LXII Berlin 29/17 iunie 1836 Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă, ...Eu mă aflu acum mai bine la ochi. Urmez de a luâ burcut, şi de doă ori pe săptămînă fac şi feredei de săpon. Imî pare foarte bine că Alecu să află sănătos şi că îmvaţă a zugrăvi... Bancheriul mi-au dat preţul a 25 de galbeni, însă am pierdut 4 taleri la această sumă, pentru că preţul galbi-nilor să scoborâsă. La întâi Octomvrie avem să lăsăm casa pastoriuluî şi avem să ne aşăzăm la un altru... De multă vreme, băbacă, te-am rugat ca să bine vroeştî de a-mî trimete vr’o doă-triî rubiele, vre u^n irmilic şi Vr’o câteva părali. Ai mă rog, băbacă, bunătate de a-mî face această bucurie. M. Kogălnicean MS. 1161, f. 171 LXIII Berlin, 4^^- 1836 2b iunie Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă. ...Intrebîndu pe doftorul lunker, precum şi pe domnul Hu-feland, mi-au rînduit apile de mare, adecă că trebue ca să fac feredei de mare tril săptămînî şi domnul Hufeland mi-au zis că trebue negreşit ca să merg pentru aceasta la Dobbe- SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE TATĂL SĂU 91 ran, un tîrg pe marea Baltică, care îî departe de doă zile de la Berlin. Doftorii îmî hotărîsă ca să merg îndată, însă eu nu am vrut să fac aceasta fără ştiinţa dumitali, deci domnul Hufeland mi-au poruncit ca .să merg la feredei negreşit la sfârşitul lui iulie, călindariul nţou, adecă la 18 iuli călindariul vechiu. Deci mă rog, băbacă, ai bunătati de a-mî răspunde cît maî îhgrabă, căcî pre urmă va fi cam prea târziu. In acest tîrg, adecă la Dobberan, firedeile sînt maî aproape de Berlin şi nu costisăsc atîta de mult, ca în alte tîrgurî; însă după cum m’am înştiinţat de la doftori, pentru triî săptămînî de feredei îmî trebuesc cel puţîn 200 de taleri, adecă 62 1/2 galbini. In trecuta mea scrisoare .ţ-am trimes scrisoarea doftorului, unde este scris că după ce voî sfârşi de a be apă, apoî trebue ca să fac o mică călătorie. Răspunsul dumitale pe scrisoarea aceia trebue să-l primăsc în puţînă vreme, deci dacă în cartea aceia dumnetâ îmî vei da voe pentru aceâ călătorie, apoî voî purcede îndată la feredei, iar de nu, voi aşteptâ până la sfârşitul luneî sau pînă la 6 avgust. A4ă rog însă, băbacă, ca să-mî scrii cît maî în grabă, pentru că pre urmă va fi prea frig şi că voî sufferi maî multe dureri. Doftorii m’au întrebat de cînd suffăr la piept şi le-am spus că suffăr de triî anî şi atunce' eî mi-au zis că este de anevoe ca să mă caut, pentru că boala poate ca să se învechească. Cît pentru bani, voî aşteptâ până la răspunsul dumitale, iar altmintrelea domnul Hufeland mi-au sfătuit ca să ceru această sumă de la ban-cheriul cu care îmî trimeţî totdeauna bani şi că el îî va trage înapoî de la dumneta prin bancheriul Mihel Daniel. Insă precum aceasta poate ca să te supere, nu voi face nimică până la 6 avgust călindariul nou şi numaî cu mare anevoe voî lua aceşti bani de la el. M. Kogălnicean Ms. 1161, î. 173 92 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU LXIV Berlin, 26/14 iulie 1836 Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă. ...Eii la ochi mă aflu bine acum ; însă suffăr la piept din pricina vremeî, pentru că cînd avem cald, cînd avem frig. Aici acum toate bolile să tămăduesc cu deosăbite burcuturî şi cu feredei. Pentru că această apă este un fel de curăţănie. Jâdovul cu care ai bine voit de a-mî trimete cărţi moldovi-neştî nu au sosit până acum aice... Acum am mîntuit de a be burcut şi pot a te încredinţa că nu mi-au rămas măcar o părâ în pungă. Dumneiâ îmi scrii dacă nu pot casă beii burcutul în casă ? Aceasta nu să poate, pentru că nu beu burcut firesc, adecă care este din pâmînî, ci beu o apă asă-mine ca şi burcutul, care este făcută aice de uij doftor într’o grădină, unde toţi aceia care o beu să duc; pentru că apa aceasta este caldă şi aducîndu-să aceasta acasă, să răceşte. Aceasta doftorul mi-au poruncit. Cît însă pentru călătorie, iarăş doftorul mi-au poruncit, zicînd că trebue ca să schimb aer, pentru că în Berlin aerul, cînd îi cald, îi foarte scîrnav. Insă acum nu voi face această călătorie deosăbit, ci aştept răspunsul dumitale pentru ca să fac feredei de mare, precum ţ-am scris în săptămâna trecută. Măriia sa Vodă nu are nimică să zică de aceste călătorii, de vreme ce toate aceste le fac cu voia domnului Hufeland, care singur mi le-au poroncit, apoi cu voia pastoriuluî şi a pedagogului. Deci aştept cu mare nerăbdare răspunsul dumitale, pentru că vremea trece. Eu astăz, după poronca doftorului, m’am hultuit de al doile oâră, pentru că mulţi sînt în tîrg bolnavi de vărsat; şi doftorii de aici zicu că hultuirea poate fi folositoare numai 15 ani şi că pe urmă iarăş trebue a să hultui. Bezăde Grigori s’au dus de multă vreme cu sholeriî să facă o călătorie, pentru că şi el nu era prea bine, şi să va întoarce la 15 avgust. Bezăde Dumitrachi îi tot bolnav di boala ştiută. Noi de la 1 octom-vrie avem să întrăm la un alt pastor, care au şi făcut contract. Pastoriui la care acum şidem şi pedagogul ne lasă. Nu zic SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE TATĂL SĂU 93 nimică, însă cît pot şti, nu cred că vom fi bine acolo. Călă-toriia la feredei di rriare o voi face-o cu un prieten a domnului Hufeland. Sfaturile care dumneta aî bunătate ca să-mî dai, sînt sfaturile unuî bun părinte şi crede, băbacă, că le voî urma şi că voî căuta a mă face vrednic de părinteasca iubire a dumitale şi de bunătăţile Mărieî Sale. Hapurile Morizon aicî sînt foarte puţin cunoscute şi nu pot ca să le eu, pentru că doftorul mi le-au oprit. Tot odată găsesc prilejul acesta, pentru ca să rog pe Milostivul Dumnezău spre a te învrednici de a pitrece bine zioa sfîntuluî Ilie, patronul dumilorvoastre. II rog zi şi noapte ca să vă dăruiască o bună sănătate, zile lungi şi fericite, în sfârşit să-ţî împlinească toate cele ce doreştî. Aceste sînt cele maî bune dorinţe a mele şi nădăjduesc că bunul Dumnezău le va împlini în răsplătire de bunătăţile nenumărate care dumnetâ aî pentru copiiî dumitale. Tot odată rog pre Milostivul ziditoriu ca să mă învrednicească în puţână vreme de a vă vide sănătos şi mulţămit, ca să pot a vă zice di rost că sînt cu multă fiiască plecăciune... Mihalachi Kogălnicean Ms. 1161, f. 176 LXV Berlln, 1836 28 iulie Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă. ........Doftoriî pe urmă au schimbat, căcî dintâi eram să merg la Dobberan, iară acum am să merg la Svinemiunde, 1 und.e apa îî maî bună şi maî eftin... Pentru că Svinemiunde îî mai la apus decît Dobberan şi că vîntul de la miază-noapte îî oprit prin ostrovul Riugen, care are munţi. . . . Deci mă rog ca prin aceia să-mi trimeţî istoria Domnului Cantemir, precum şi codica legilor, rubielile şi Biblioteca Romîneascâ de Carcalechi în Ardeal. . . . ms. 1161, f. 179 M. Kogălnicean 1 Vezi ilustraţia la fine. 94 SCRISORILE LUI M. KOGĂLXICEANU CETĂŢUIA SA0 CURTEA CRĂIASCĂ 1 Forma palatului crăescu este ca o masă lungă de 460 palme domneşti şi largă di 276 palme domneşti. Electorul Frederic Iî au început a-i zidi Ia anul 1450 şi zidirea s’au mîn-tuit la anul 1720. In năuntru palatului o mahină este făcută in formă de tulumbe, care aduce apa din rîu până deasupra acoperemîntuluUntru acest mare palat sînt multe lucruri minunate. \n şala'cavalerilor craiul vine odată pe an şi acolo dă cavaleriile la top aceia care s’au purtat cu credinţă. Este şi altă şală numită galeria icoanelor, unde sînt o mulţime de frumoase zugrăveli. Pe urmă vine şala cea albă, unde familia crăiască mănîncă la sărbătorile cele mari. In altă parte a palatului şăde diadohul tronului cu familia sa (căci craiul are un deosăbit palat). Prin-ţipul Vilhelm, fratele craiului, şăde şi el în curtea crăiască. In altă parte a palatului sînt totdeauna odăi împodobite pentru prinţipiî străini, precum pentru împăratul Nicolai, cînd vine la Berlin. In rîndul al (toile este apartamentul numit camera meşteşugurilor, unde sînt o mulţime de lucruri vrednice de văzut, precum strae şi armî a Hinezilor şi a oamenilor sălbatici din America, corăbii a Arapilor din Africa, lăzi, vasuri di chihrimbar, ceasornice vechi cu muzică şi idoli păgâneştî. In palat este şi şala crăiască, unde este tronul, adecă spătăriia. La pă-retile cei dinaintea tronului este ser-visul de talgire, de ligheanurî, toate de argint, lucruri foarite'sîtrm^ie^re 1 Vezi ilustraţia la fine. La forme du palais est celle d’un trapeze d^ 460 pieds de longueur et de 276 pieds de largeur. L'elec-teur Fred6ric II commenga â le bâtir en 1450, mais le château ne fut acheve, tel qu’il est aujourd’hui qu’en 1720. Dans l’interieur du palais il y a une machine hydrauli-que, qui conduit l’eau de la riviere jusque sur Ies toits en cas d'incen-die. On peut voir beaucoup de cu-riosites ,dans ce château. D’abord la salle des chevaliei s, ou le roi vient une fois par an pour decorer ceux qui ont bien merite de la patrie. Ensuite la galerie des tableaux, ou il y a de tres belles peintures. Puis la salle blanche, ou la familie royale dine Ies jours des grandes fetes. Dans une autre pârtie du palais, au premier, pres des arbres (no. 1) et de la porte (no. 2) de-meure le prince et la princesse royales. Dans une autre pârtie de-meure le prince Guillaumi, frere du roi. 11 y a ensuite de tres beau appartements destines pour l’em-pereur Nicolas, lorsqu’il vient ă Berlin. Dans le second etage est la chambre des arts, oiu on trouve une quantite de curiosites, tels que des habits et des armes des Chinois et des sauvages, des vaisseaux des Afri-cains, des coffres. des vases faits tout en ambre, des horloges prfe-cieuses avec de la musique, puis des idoles, etc. Ensuite on trouve dans le palais la salle da trâne. Vis-â-vis du trone il y a expose le service d’argent du roi. II a un SCRISORI DINf BERLIN CĂTRE TATĂL SĂU 95 s’au făcut de Frederic cel Mare. Odăile în care Napoleon au şăzut, cînd au venit la Berlin, stau încă ca atuncea până la cerneala şi condeiul cu care au scris. LXVI Berlin, 15/3 avgust 1836 Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă. Măcar că prin trecuta me scrisoare v’am înştiinţat că nu voî merge la feredei de cît la 15 septemvrie, domnul Hu-felan mi-au zis că maî bine voî face de a merge acum, fiind că vremea bună iarăşi au venit. Decî cu voia domnuluî Hufeland şi cu a păstoriuluî purcedii astăz împreună cu domnul Beoşen, prietin a domnului Hufeland şi dascălul mieii de legî... M. Kogălnicean Ms. 1161, f. 183 LXVII 13/1 septemvrie 1838 Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă. Scrisoarea dumitale din 22/10 avgust au ajuns aici în 7 26PavgusV6~: *nsa nu eram înca aice> pentru că mă aflam la Svinemiunde, însă întorcîndu-mă erî cu mare bucurie am cetit-o şi am dat laudă mult milostivului Dumnezău că sănătatea dumilor-voastre să află în bună stare. Eu, slavă luî Dumnezeu, mă aflu acum foarte bine, feredeile de mare mi-au foarte priit, atîta la piept cît şi la ochi... La Svinemiinde am şăzut mai mult de cît nu credem, pentru că m'am răcit din început şi am .avut friguri din început o săptămînă ; de aceia am fost sâlit ca să rămîi patru săptă-mînî, spre a face 20 de feredei. Acum am prins de nou la putere şi nădăjduesc cu mila luî Dumnezeu că mă voî purtâ bine de acum. La 25 a luneî acestie ne mutăm la pastoriul grand. nombre de vases, de tables, de miroirs, tout en argent et d’une grandeur remarquable. C’est Frederic le grand qui a fait faire ce service. Les chambres ou Napoleon a, demeure sont restees encore comme alors. On voit encore l’en-cre et la plume dont il s’est servi. 96 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU Ionas. Precum fam scris prin trecuta me scrisoare, bancherul nu mi-au dat bani şi nici eu nu i-amu cerut, pentru că pas-toriul Suşon au binevoit să mă împrumute cu 160 de taleri... Pentru hultuire, doftorul Hufeland au vrut aceasta, însă pe urmă au văzut că nu mi-au fost nici d’un folos şi că am fost bolnav de jeaba. Socotesc în Dumnezeu că te vei fi întors de la Râpi 1 sănătos... Kogălnicean Domnul Hufeland cel bătrîn au murit de vr’o cîtevâ zile. Ms. 1161, f. 184 LXVIII Berlin 2.'>/13 octomvrie 1836 Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă. ...Acum sîntem atît de rău aice, încît măcar nici strae aice nu mi s’au făcut de ajuns. Eu am fost sâlit să-mî fac un surtuc de iarnă, care costisăşte 30 taleri, şi o părechi de pantaloni şi doă zăletce, care costisăsc 16 taleri. Văd că toate aceste costisăsc o mulţime de bani, dară nu am ce să fac, pentru că sîntem atîta de răii la pastoriul, afară de casă şi de mîncare, care sînt bune, încît trebue că toate lucrurile spre toaletă să le cumpărămu noi din banii noştri, încît în sfîrşit mă voi vide sâlit ca să mă întorc Ia Moldova. Deci mă rog, băbacă, ai bunătate de a mă ajuta şi acuma; căci cum nădăjduesc în puţână vreme mă voi întoarce, căci acum am doăzăci de ani, şi nu pot a mai răbda ca să fiu tractarisât ca un copil şi ca să mă hrăneşti mai mult; vreu ca să-mi pot singur cîştigâ toate cele ce îmi vor fi de trebuinţă. De aceia precum îmi scrii că surorile mele sînt în vrîstă de a să mărita, şi că nu (au) destulă zăstre, pentru aceasta vreu ca să învăţ dt voi pute mai mult, ca întorcîn-du-mă în Moldova să pot câştigă spre a le înzăstrâ, cum şi dumnetâ ai înzăstrat pre surorile dumitale. Iară cit pentru 1 Una din moşiile lui Ilie Kogălniceanu, jud. Fălciu. SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE TATĂL SĂU 97 mine, învăţătura care voi ave îmî va fi averea cea maî mare şi cea maî bună care dumneta aî putut să-mî faci, căcî învăţătura nicî odată nu voî pute-o perde... Domnul Alexandru Sturza să află acum în Berlin. Tot odată mă rog că cînd vei ave prilej să-mî trimeţî ceva cărţi romî-neştî, spre pildă Grammatica Moldovinească, Cantemir şi altele. Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă, şi sînt pre plecat şi supus fiu. OPERA CRĂEASCĂ 1 La salle d’Opera, dont j’envoie le dessin, est une des plus grandes salles de l’Europe. Au-dessus de la principale entree on voit l’inscrip-tion en latin, dont voici le sens «le roi Frederic â Apollon et aux Muses». Le toit est decore de statues. C'est le theâtre le plus briliant et le plus grand de Berlin, ou les ceu-vres des plus grandes compositeurs et des auteurs les plus fameux sont representees avec beaucoup de pompe et de magnificence. Les de-corations y sont superbes, les cos-tumes extremement riches. Les bal-lets qu’on y donne sont les plus beaux de J’Europe. La salle peut contenir deux miile personnes. La loge royale est extremement bien decoree. Les jours de bal niasque on eleve le parquet et le parterre au niveau du theâtre, de maniere que le tout forme une seule et meme grande salle, ou il y a place pour marquer 4000 masques. On donne dans ce theâtre des operas, des ballets et des tragedies, ainsi que de grandes comedies. Au-jourd’hui nous n avons pas de gran- Acest teatru este unul din cei mai mari din Europa. Deasupra uşeî cei mari este o inscripţie latinească, care însămnează «Craiul Frederic lui A-polon şi muselor»., Acoperemîntul este împodobit cu siatue. Acest teatru îi cel mai mare şi cel mai frumos din Berlin, unde cele maî frumoase tragedii, opere, baleturi şi comedii să dau cu mare pompă şi frumuseţă. Decoraţiile sînt foarte bine zugrăvite, straile foarte scumpe. Baleturile sau jocurile care să daîi pre acest teatru sînt cele maî frumoase din Europa. Teatrul poate sa încape pân la doă mii de oameni. Lojia crăiască îî foarte bine împodobită. Cînd sînt baluri măscuite, atunce parterul să râdică tot una ca şi sţena, încît atunce şala poate să primască maî mult de patru miî masce. Acum avem foarte buni actori şi actriţe, numaî cîntăreţiî sînt maî bunî la Viena. Actriţa cea maî bună este Şarlotta Hagn, acăruia trimăt portretul. Acest teatru au fost zâdit la anul 1740 supt Fride-rich cel Mare. El este zâdit într’o formă de paralelogrammu de doă 1 Vezi ilustraţia la fine. M. Kogălniceanu. — Scrisori. 98 SCRISORILE LUI M. KOGOLNICEANU des cantatrices: la premiere dan-seuse et Mme Taglioni et Mărie Amiot. La grande tragedienne c’est Prelinger, qui est la plus grande actrice de toute l’Europe, mais elle est vieille. La plus belle et celle qui sera un jour tres celebre c’est Mile Charlotte de Hagn, dont je vous envoie le portret. Je le connais beau-coup, car nous avons habite un mois dans la meme maison qu’elle. II faut regarder le portrait de loin, pour qu’il ressemble. Ms. 1161, î. 188 şi 189 sute şăizăci şi unu picioare de lung. şi o sută şi triî de larg. Deasupra uşei este săpat în piatră Apolon şi cele noă muse; pe urmă Orfeus, care înblânzăşti cu lira sa fiarele sălbatice. KOGALNiCEAN LXIX Berlin, 14/2 noemvrie 1836 Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă. ...Măriia sa Vodă n’au trebuit să se mtnie pe mine, pentru că nu sînt vinovat: 1° m’am dus la Svinemiunde pentru că eram bolnav; precum aî văzut prin cartea doftorului ce am trimes; 2° avem voia lui Hufeland, a pastorului şi a pedagogului ; şi 3° Hufeland mi-au zis că au înştiinţat pre Măriia îa Vodă de călătoria me. Dumneta poţi să întrebi pre cucona Săftiţa Paladi, cum sînt toate lucrurile scumpe la feredee de mare şi mai ales aici în Prusia, unde sînt atîţa oameni care nergu la feredee, şi atunci mă vei crede că am cheltuit atîţa )anî, cît am putut maî puţintel. Măriia sa Vodă zâce iarăş :ă nu am pe ce cheltui 6 galbeni pe lună, pentru că aice oate sînt plătite în socoteala Măriei Sale. Aceasta are deo-iăbirî. Pentru că întâi mi-am cumpărat multe mobile în odaia ne din banii mei, spre pildă o canape, o masă, un sfeşnicar, jentru că mobilile care pastorul mi-aii cumpărat era o mă-;uţă goală, un pat şi patru scaune. Aceşte şi bezădelile au :umpărat din banii lor. Al doile, multe lucruri pentru tuaietă iu zis Hufeland ca să ni le cumpărăm din banii noştri... SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE TATĂL SĂU 99 Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă, şi sînt al dumitale pre plecat şi supus fiu M. Kogalnicean Ms. 1161. f. 192 LXX . .4 ghenarie 1836 ’ 23 dechemvrie 1837 Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă. ...Eram în mare îngrijire, pentru că socotind triizăcî de zile pentru ducerea şi întoarcerea unei cărţi, am primit răvaşul dumitale tocmă cincîsprezăce (zile) mai târziu; însă am văzut că nunta suroră-meî au fost pricina... Am văzut, babacă, şi cele ce-m scrii pentru cheltuiala care o fac, dară de vreme ce sînt aici în Berlin cu bezădelile, nu pot ca să nu •cheltuescu acele trebuincioase, divreme ce mergu în acele adulări ca şi eî; nu pot ca să mergu pe jos şi eî în butcă, nu pot ca să mergu prost înbrăcat... Cînd eram acasă, atunce un galbăn îmî erâ de ajuns, căcî avem acolo toate de la dumneta, bani pentru teatru, butcă pentru plimbare, cărţile trebuincioase spre îmvăţat şi multe altele; iar aice sînt sâlit să cumpăr toate din punga me, până şi multe strae; şi ia sama, mă rog, că aice toate sînt de doăsprezăce orî maî scumpe de cît la laşi. Ce la Iaşî cumperi cu un leu, aice îl cumperi cu un taleru. .. . Bezădelilor le-am spus înainte că era zioa Mârieî Sale, însă au zis că n’au vreme ca să-î scrie, apoî eu nu sînt vinovat. Acum bezădelile au zis că îî vor scrie şi vor trimete cărţile cu vărul lor Alexandru Sturza. Iară eu îţî trimet o scrisoare pentru Măriia Sa Vodă, rugîndu-te ca să i-o dai, dacă o găseşti cu cale. Totodată eu acest prilej ca să îţî arăt cu cîte rugăciuni ferbinte am rugat pre Milostivul Dumnezău ca să împlinească toate cele ce vei dori în sfintele sărbători viitoare, în tot anul şi în toată viiaţa dumitale. II rog zi şi noapte ca să-ţî dăruească o viiaţă fericită şi îndelungată, zile sănătoase şi cu bucurie, ca să poţi vide norocirea fiilor şi fiicelor dumitale. Dorul meii cel maî mare şi 100 SCRISORILE LUI M. KOGĂLN1CEANU mâhniciunea mea este că nu sînt acasă, ca să pot a-ţi arăta prin fapte cît îţi sînt de cu noscătoriu pentru nenumăratele faceri de bine cu care dumneta m’aî dăruit de la cea maî mică copilărie a me. Aici am petrecut foarte mâhnite sărbători. Am fost maî totdeauna acasă pentru că mă răcisem într’o sară. Poimînî Vineri, fiind naşterea Domnului nostru Hristos, voi merge la biserică. Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă, şi sînt al dumitale pre plecat şi supus fiu Kogălnicean,. MS. 1162, f. 1 LXXI 20/8 ghenarie 1837 Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă. ...Cât pentru Biblioteca Romînească am găsit-o aice de cumpărat; de aceia nu trebue ca să-mi trimeţi alta... îţi alăturez aice înştiinţarea a unei istorie a Moldoviî şi a Valahieî, care am scris-o în limba franţuzască. înainte de a începe a o tipări, am arătat-o domnului Consilierului de Stat Alexandru Sturza, şi m’au lăudat zicîndu-mî că am făcut bine de a scrie istoria patriei mele. Sînt acum aproape de triî ani de cînd am purces de la Moldova ; de atunci şi până acum am întrebuinţat vremea ce am avut spre odihna me, spre a scrie această carte. Fiind acum la Berlin, ara aflat în biblioteca crăească multe hârtii atingătoare de Moldova şi Valahia. Domnul Alexandru Sturza mi-au spus şi dat multe înştiinţări asupra trebilor rusăştî cu Moldova şi la purcedirea me de la Iaşi am luat cu mine multe litopisăţi. Deci istoria care scriu, nădăjduesc că va place Măriei Sale, căriia vreu să arăt că ştiu a fi vrednic de cheltuelile care are cu *$ine. O mare parte a istoriei îi scrisă acum, afară de istoriia noă. Mă rog dar, băbacă, precum dumneta ai fost de atîta de mult întrebuinţat în ocârmuirea pămîntenească şi că poţi cerceta în arhivele statului, să-mi trimeţî proclamaţiia lui Ipsi- SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE TATĂL SĂU 101 lanti la anul 1821; proclamaţia împăratului Neculaî la intrarea Ruşilor în Moldovva la anul 1828 ; scrie-mî mă rog, cîte suflete şi câţi lăcuitorî are acum Moldova. Tot odată am să mă rog, băbacă, că precum banii care mi-aV trimes nu-mî ajung acum pentru tipărirea istorieî, să aî bunătate să mă împrumuţi, sau să-mi dai înainte 70 galbenî şi până în patru luni, când această istorie va fi tipărită, atunce o voî vinde şi voî câştigâ iară banii tipărireî. Măria Sa Vodă poate că fiind mulţămit va cumpăra multe cărţi; şi chiar făr’ de aceasta, cum sînt mulţi Evropeî, care să interesesc la Moldova, vor cumpărâ istoria me. Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă. Mă rog, băbacă, ascultă rugămintea me şi nu o lepădâ, căci, crede, nu am scris o scârnăvie şi o carte ră. Mf). 1162, f. 5. Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă. . . . Acei 50 galbenî care dumneta aî fost atîta de bun de a-mi trimete, i-am primit, precum v’am şi înştiinţat prin trecuta me scrisoare. Insă, băbacă, îţî voî mărturisi că din acei 50 galbenî mi-au rămas deabie un galbin în pungă; căcî îndată ce i-am primit, am dat 30 pentru tipărirea istorieî mele şi pentru cumpărătura unor cărţi trebuincioase; căcî acum măcar cărţi nu ni să dă din banii Măriei Sale. Insă în tril luni, cînd cartea me va fi istovită, voî ave iarăş banii care am cheltuit. Precum v’am rugat prin trecuta me scrisoare, mă rog, băbacă, încă şi acum ca să-mî înaintezi leafa, îhcît să-mî trimeţî 70 galbeni pentru istovirea cărţii, precum şi pentru cheltuiala me; căci nădăjduesc că şi Măria Sa Vodă va fi mulţămit, văzînd că nu am prăpădit vremea în ţară străină. Până acum am tipărit şăsă coaie şi mai am încă 14 M. Kogălnicean LXXII Berlin, 13/1 fevruarie 1837 102 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICKANU de tipărit. Am arătat cartea me la mulţi profesori de la Universitatea de Berlin şi ei m’au îndemnat ca să o dau Ia lumină. V’aş trimete de pe acum acele şăsă coaie tipărite, însă precum ar costisă prea mult, le voi trimete cu prilejul cărţilor care să trimet de stăpmirea prusienească la consulatul din Moldovva. Mă rog dară, băbacâ, aî bunătate de a-mî trimete încă 70 de galbeni şi pe urmă nu-mi vei trimete cît veî vroi. Adevărat că Măriia Sa Vodă face o mulţime de cheltuele cu mine ; dară dacă ar vre, ar pute să nu le facă. Pentru noî patru îl ţine pe an 2500 de galbeni, adecă 625 galbeni pentru fieşte carele. Această cheltuială îî pre mare; eu m’aj mulţămi cu jumătate, adecă cu 300 galbeni pe an; căci în loc ca să plătesc dăscălii acasă, care costisăşte o mulţime de bani, aş merge la Universitate, unde merg şi rudeniile craiului şi unde costişăşte pe an poate o sută de taleri. Pe urmă, fiind într’o familie, costisăşte odaia şi mîncarea mult maî mult de cît când aş şăde sîngur; căci fiind singur m’ar cos-tisâ odaia 200 taleri şi mîncarea cu zacusca şi altele iar 200" taleri; pentru strae iar 200; fac cu totu: Pentru universitate..........100 taleri Pentru odae . ..................... 200 » Pentru mîncare......................... 200 » Pentru strae . ..................... 200 » Pentru cărţi . .....................100 » Pentru mărunţuşurî, leafa pe lună 200 » fac . . . 1000 taleri O mie de taleri sau tril sute de galbeni îi mai tot una. Toţi studenţii cei bogaţi n’au mai mult pe an pentru învăţătura lor ; apoi poţi să vezi ce iconomie mare ar pute să facă Măria Sa Vodă, ar pute să cheltuiască numai jumătatea de ce noi îi costisăm acum. Adevărat că pentru bezădelile acestea nu s’ar căde, pentru că au trebuinţă încă de un pedagog, dară eu sînt acum destul de bătrîn sa să ştiu ce-î binele şi ce-î rău. SCRISORI DIN BERLIN CĂTR J TATĂL SĂU 103 Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile şi sînt pre plecat şi supus fiu M. Kogalniceanu Ms. 1162, î. 8 LXXIII Berlin, 21/9 îevruarie 1837 Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă, Astăz am şi primit răvaşul dumitali din fffe>4uarie^ Pr*n care văd că din mila preaputerniculuî mult mie scumpă sănătatea dumilorvoastre să află în bună stare şi mă grăbesc a-ţî răspunde. Eu mă aflu sănătos, iar pentru că nu mă pă-zăsc, aceasta poţî să vezi prin gazete că maî toţi lăcuitoriî din Berlin au fost bolnavi de gripă. Precum v’am înştiinţat, banii toţî care dumneta aî fost atîta de bun de a-mî da i-am dat pentru cheltuiala tipărireî istorieî. Acum este prea târziu ca să încetezu de a tipări, pentru că zăce coaie sînt tipărite ; însă Măriia Sa^Vodă nu are a să spăîmîntâ, pentru că în toată istoria-me nu este nimica care să poată supăra sau pe Turci sau pe Ruşi. In acele zăce coaie care sînt tipărite îî scrisă istoriia veche ; iar pentru viitorime am lăsat pentru patru săptămînî ca să nu să maî tipărească nimica, vrînd a ave poronca Măriei Sale. Până în anul 1800 şi Fotino au scris istoria Moldovii şi el erâ supus SultanuluL Decî până atunce, adecă până la 1800, Turcii n’au a să atinge de nimică. Iară de la 1800 încoace, înainte de a tipări, voî trimite în scris istoriia me Măriei Sale luî Vodă şi după ce o va ceti şi o va încuviinţa o voî tipări-o. Spune dară Măriei Sale luî Vodă că-1 rog să poroncească aghentuluî pru-sienescu ca să scrie aice ca să pot irimete prin curieriul stă-pînireî manuscriptul meu. Istoriia me poate eşi la lumină doă sau triî luni maî târziu de cît la Martie, decî Măria Sa Vodă va ave vreme de a cercetâ. Decî până la primirea răspunsului dumitale nu voî tipări nimică; iară ca să las cu totul şi pentru vecînicie nu pot, pentru că multe gazete au vorbit 104 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU de cartea me; şi dacă în anul 1837 nu o aş da-o la lumină, toată lumea m’ar batjocori. încă odată, băbacă, te încredinţăz că nu-î nimică rău de Ruşi sau de Turci ; căci dacă aş vorbi rău, cartea me n’ar pute întră în Moldova şi am scris mai mult pentru patriia me. Mi-au părut foarte rău că dumneta, precum şi Măria Sa Vodă, ap putut crede că voi face în ori ce chip rău familiei noastre sau făcătoriului de bine al meu. Eu singur ştiu că fiind în Moldovva nu pot scrie rău, însă nu scriu pentru ca să vorbescu rău, ci bine, împotriva minciunilor care călătorii străini scriu asupra Moldoviî, precum sînt vr’o cîtevâ săptămîni deputatul franţuzesc Sen Marc Gi-rardin 1 au scris în Jurnalul de Debâ o mulţime de răutăţi. Mă rog dară, băbacă, fă ca Măriia Sa Vodă să-mi dee voe să urmez istoria mea măcar până la anul 1800, şi crede că voi căuta a zice adevărul, fără a zice răul Aştept cu mare nerăbdare răspunsul dumitale. Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale şi sunt al dumitale pre plecat şi supus fiu M. Kogălnicean Ms.ll63,i.n LXXIV Berlin, 22/10 martie 1837 Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă. . . . Pentru tipărirea cărţii am scris dumitale în trecuta lună precum şi Măriei Sale. De atuncea până acum n’am tipărit nimica : acele zăce coaie care am tipărit până acuma le-am dat de le-au cetit dumnealui Alexandru Sturza2 şi mi-au zis ca n’au văzut nimică întru ele care să poată atinge curtea 1 Saint-Marc Girardin, Souvenirs de voyages et d’etudes, Paris 1852, publicate întâi în Journal des Debats din 1836 şi 1837. Autorul spune în adevăr aici uneori lucruri absolut Reserioase, ca de pildă cele despre moralitate în Moldova. 2 Vărul lui Mihaii Sturdza, consilier de stat în Rusia, consilier intim al lui Nicolae I, ţarul Rusiei. A trăit între 1788 şi 1854. SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE TATĂL SĂU 105 9 usască sau turcească. Dinpotrivă m’aâ lăudat pentru ideia ie şi mi-au făgăduit că va scrie Măriei Sale luî Vodă în k J|avorul meu. Când am început lucrul acesta, nu mi-au venit r Şiiici cacum în gînd că voî ave atîta a sufferi. Adevărat este jp rcă în Franţia am făcut o mare nebunie de a cumpărâ atîte i '% fiarţi; iar cît pentru primbările carele dumneta zaci că am ' | {făcut pe la feredee, le-am făcut pentru sănătatea mea şi cu |tporonca doftorilor: căcî nu aş fi putut a rămîne maî mult J|în Berlin, în aer necurat.’ Dumneta ştii foarte bine că sufăr ir«e pept şi în vara aceasta doftoriî au poroncit luî Bezăde fDumitrachi şi mie ca să facem feredee; de aceia domnu fHufeland au zis că va scrie Mărieî Sale luî Vodă. Iar cît ce j§pcî că să trag banii de la tipărit,' aceasta nu. pot să o fac, ^pentru că tipărirea a zăce coaie de hârtie costisăşte maî mult J|de 60 de galbenî, afară de înştiinţările tipărite şi de osti--*■: nelile libreruluî. Iar dacă dumneta nu vreî să-mî daî nimică, apoî eu nu pot ce face. Ce vei face va fi bine. Insă cum ^până la 1 maî avem încă 38 de zile şi că de la întâi maî aî să-mî daî leafă, mă rog ca să mi-o trimeţî îndată, casă poată ■ajunge aice la Berlin până la sfârşitul luî Aprilie. Din leafa , * viitoare voî plăti datoriile care voî face până la 1 maiu ; de • vreme ce de la întâi fevruarie nu-mî rămăsăsă măcar o părâ fa - în pungă. Mă rog dar, băbacă, fă ca Măriia Sa să-mî răspundă la răvaşul ce i-am scris, pentru ca să ştiu ce am să ; fac. Ori că mă va opri, sau că îmî va lăsâ voe de a tipări * istoria mea, am judecat fără strămutare de a cere ca să mă v ; întorc în Moldovva în viitoarea iarnă ; căcî sînt acum ostenit de a mă vide probozit pentru lucruri nevinovate. Ştiu foarte bine că eu costisesc o mulţime de banî şi dumitale şi Mărieî ^ Sale; de aceia vreu să pun un sfârşit Ia aceste cheltuele. Vreu să mă hrănesc eu sîngur. Intorcîndu-mă în Moldovva, voî sluji pre Măriia Sa, spre mulţămire, cît va ave trebuinţă de mine. fără a-î cere cevâ. După aceasta vreu să mă duc să trăesc la ţară, sîngur şi slobod, fără a rugâ sau a sluji pe cinevâ: căcî slobozenia mi-î maî scumpă de cât un rang mare şi bogăţiia. SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU Gu multă fiiască plecăciune sărut mîmile dumitale, băbacă, şi sînt al dumitale pre plecat şi supus fiu M. Kogălnicean Prin o carte a cucoanei Săftiţei Paladi am văzut că Măria Sa aii trimes la Berlin, ca să ne vadă, pre dumnealui Crasa, directorul Academiei din Iaşi; mă mier că dumneta nu-mi scrii nimică. Ms. 1163, f. 15 LXXV Berlin 13/1 aprilie 1837 Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă. Cu mare bucurie a sufletului am p'rimit răvaşul dumitale din 30/18 martie; şi am dat laudă mult milostivului Dumnezeu, din a căruia milă mă aflu şi eu sănătos. Tot cu răvaşul dumitale am primit şi o carte de la dumnealui Tiso din partea Măriei Sale lui Vodă, însă scrisă tril zile maî înainte de a dumitale, prin care îmi scrie că Măriia sa Vodă | nu primeşte ca să tipărescu istoria înainte de a-î trimete te-- tragele. Insă răvaşul dumitale m’aii liniştit, căci vădu că Măriia Sa Vodă îmi dă voe de a o tipări până la 1800. Iar de atunce voi trimete Măriei Sale lui Vodă istoria până la sfârşitul istoriei. Deci îndată ce voi găsi prileju, voi trimete la Iaşi manuscriptul meu. Eu aice dasăm toată istoria me până la anul 1600 domnului Alexandru Sturza şi au fost foarte mulţămit şi după aceasta aii scris şi Măriei Sale în favorul meu. Crede, băbacă, că voi asculta în toate poroncile dumitale şi a Măriei Sale lui Vodă şi că voi scrie numai lucruri care să placă Măriei Sale lui Vodă. Iar pentru ce-mî scrii, că aice tipografiile sau librerii cumpără dela cei ce scrie istorii tetragele, este adevărat; dară aceasta să face numai cînd librerul are nădejde că va câştiga ceva. Iar de la istoria me nu are pre mult a câştiga ; căci nu sunt aţâţa de mulţi ( care să interesescu pentru Moldovva şi Valahia. De aceia SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE TATĂL SĂU 107 trebue ca să plătescu eu cheltuelile tipărireîj însă şi câştigul îî al meu; şi pentru a perde nu mă temu, căci humaî că s’au auzit în Evropa că să scrie o istorie a Moldovei, mulţi străini s’au şi înscris în catalog; deci îndată ce cartea me va eşi, sînt până acum maî mulţi de cât o sută care o vor cumpăra; şi in Moldovva nădăjduescu că să vor cumpăra multe cărţi, pentru că cartea me iî scrisă în limba franţuzască. Mă rog dară, băbacă, caută ca să-mî găseşti istoria lui Cantemir ; această carte îî tipărită la mănăstirea Neamţului1; deci mă rog scrie stareţuluî şi ţi-o va trimete. Tot odată te rog ca să-mi trimeţî şi legile lui Vasilie Vodă, căci acum învăţu doă ceasuri pe zi legile laVestitul Savigni2 la Universitate. Mă rog să-mî trimeţî şi toată Albina Românească de la început până la sfârşitu eî, adecă până la 1835, căci îmi este trebuinciosă pentru istoria me. Aceste să mi le trimeţî prin vr’un Jâdovu sau de la Galaţi la Viena cu vasul de aburi sau să vorbeşti cu dumnealuî Tiso de nu s’ar pute trimite prin consulul prusienesc. Eu însuşi scriu acum şi domnuluî Tiso pentru aceasta. Acei 50 galbenî care aî bunatate de a-mî trimete nu i-am primit până acuma, însă, băbacă, mă temu că nu îmi vor ajunge pe patru luni, pentru că, fiind că am plătit mult pentru tipărirea cărţii, am .făcut vr’o 80 taleri datorii. Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă, şi sînt al dumitale pre plecat şi supus fiu Kogălnicean Băbacă, cît pentru a îmvăţâ mătăsăria, răchieria şi creşterea oilor spanioleştî, aceasta o dorescu şi eu din toată inima me, însă mă rog, roagă pe Măriia Sa Vodă ca să scrie domnuluî 1 Hronicul Romano-Moldo-Vlahilor, Iaşi, 1835. 2 Frederic-Charles de Savigny (1779—1862), jurisconsult german, dintr’o familie franceză emigrată din Metz, numit în 1810 profesor de drept roman la Universitatea din Berlin. 108. SCRISORELE LUI M. KOGĂLNICEANU Hufeland de a mă pune în stare de a face aceasta, căci poate că pe mine nu mă va crede. Tot o dată te rog trimete pre o slugă la Matei Milo ca să-mî dee nişte cărţi care îmî sînt trebuincioase pentru istoria me. Cu multă fiiască plecăciune sărut mîinile dumitale, băbacă, şi sînt al dumitale pre plecat şi supus fiu i Kogălniciîan 13/1 aprilie 1837 Mă rog, băbacă, dacă reglementul organicescu 1 s’au tipărit să mi-1 trimeţî; iar de nu, apoi trimeti-mî măcar regulamentul Valahieî, carele ştiu că s’au tipărit. Ms. 1162, f. 18 LXXVI Cu multă plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă. Scrisoarea dumitale din 5/17 aprilie cu mare bucurie am primit-o şi am dat laudă mult milostivului Dumnezeu din a căruia milă mult mie scumpă sănătatea dumilorvoastre să află în bună stare. Eu slavă a tot puternicului mă aflu foarte bine. îmi pare însă foarte rău că Săftiţa îî încă bolnavă de cori. Pentru tipărirea cărţii am şi răspuns dumitali prin trecuta me scrisoare, precum şi domnuluî Tiso. Banii, adecă 50 galbeni, care dumneta ai avut bunătatea de a-mî trimete, i-am primit; însă, băbacă, spre a-ţî spune adevărul, aceşti bani nu-mî vor ajunge patru luni; pentru că precum ţ-am scris îti trecutele mele scrisori, banii care dumneta mi-aî trimes de la întâi ghenarie până la întâi maî, i-am dat maî toţi pentru tipărirea cărţii şi de aceia am fost sâlit să fac datorii care s’au suit până la 80 de taleri ; deci primind acum de la dumneta 160 de taleri, am dat pentru datorii jumătate din această sumă; deci mi-au rămas 80 de taleri pentru patru luni leafă ; iară din aceşti 80 de taleri am 1 Regulamentul organic SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE TATĂL SĂU 109 fost sâlit ca să plătesc 40 pentru mathimi la Universitate; căcî Măriia Sa Vodă au scris dăunăzî domnului Hufeland că nu plăteşte nici o mathimă la care bezădelile nu sînt; şi cum bezădelile nu sînt încă în stare de a merge la Universitate, sînt sâlit ca să plătesc pentru fieşte care ceas zăcî taleri pentru şasă* luni. Decî să eu doă ceasuri de legî la domnul Savigni, apoî fac pe şasă luni doăzăcî taleri; pe urmă am să plătesc încă 20 taleri pentru codicile legilor latineştî. Aşa îmî rămâne numaî patruzăcî de taleri pentru patru luni şi dumneta poţi să judeci că aţâţa puţini bani nu pot să-mî ajungă ; deci mă rog, băbacă, caută dea mă împrumuta cu cevâ bani sau tri-mete-mi acum leafa me pe patru lunile viitoare, adecă pe septemvrie, octomvrie, noemvrie şi dechemvrie; căcî apoî cartea me va fi tipărită şi atunce voî ave bani de ajuns. Cît pentru domnul Crasa, el încă n’au venit aice, încă nicî nu cred că va veni. Iară dacă să va întâmplă ca să sosască aice, voî face ce aî poroncit; iară dacă vreo dată voî pute cevâ, voî căutâ a mă răsplăti de o asămine mîndrie a luî. Mă rog, băbacă, caută de a-mî trimete cărţile pentru care v’am rugat; căcî îmî sînt foarte trebuinciose. Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă, şi sînt al d-tale pre plecat şi supus fiu Mihalachi Kogălnicean 5 mai Berlln 23~apriT 1837 Ms. 1162, f. 24 LXXVII 2 iunie Berlin j 1837 21 mai Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă. Doă scrisori de a dumitale din 24/12 april şi din 2/14 maiu le am primit maî tot odată şi decî mă grăbesc de a-ţî răspunde. Prin amândoă răvaşurile văd că toţi vă aflaţi în bună stare, pentru care mulţămesc atotziditoriuluî din acă- 110 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU ruia milă mă aflu şi eu sănătos. Precum însă la ochi tot suffăr cevâi am să încep acum a be din nou burcut Cât pentru ceia ce-mi scrii că nu trebue [să] nădăjduesc că voi vinde multe c[ărţ]î în Moldovva, la aceasta ni[cî] odată n’am gândit; căci acum Moldovenii protimisăsc a dâ sute de mii de lei pentru carete şi marfe de la Viena şl* de la Lipţca de cît a da un galbîn sau doi pentru o istorie a patriei lof: Insă străinii şi Muntenii o vor cumpăra-6, căci până acum am şi primit înştiinţare de a trimete în Franţa, Ţara Nemţească şi Roşia că la vro cinci zăci de istorii, şi în Va-lahia ca la vro doăzăci. Domnul Tiso mi-au cerut şi el doă-sprezăce istorii. Mă rog, babacă, fă tot ce este în puterea dumitale de a-mî trimete cărţile pentru care te-am rugat. Un prilej bun este de a le trimete la Gălaţî, ca de acolo puindu-să pe corabia cu aburi să sosască la Viena şi de acolo să mi să trimată aice la Berlin; însă mă rog trimeti-le-mi cât mai în grabă. Tot odată mă rog să-mî scrii dacă reglementul s’au tipărit ; de este aşa, trimeti-mi-1. Scrie-mî mă rog, băbacă, cîte milioane de suflete trăesc în Moldovva şi la cît să sue birul şi dajdiile care primeşte hazneaoa, precum şi cheltuelile care să fac pentru oşti şi pentru ceelalţî dregători. Acei 50 galbinî care dumneta mi-ai trimes i-am primit, precum ţ-am scris. Insă mă rog, băbacă, de a mă împrumută cu 70 galbinî pentru tipărirea cărţii, căci toată leafa me am dat-o, după ce mi-am plătit datoriile şi la Universitate, şi acum am rămas fără nici o păra. Aceşti 70 galbinî vei pute să mi-î socoteşti la leafa viitoare, îndată ce tomul întâi al istoriei mele va eşi la lumină. Eu gândesc că dumneta aî mers cu Măria Sa în întim-pinarea Sultanului. Scrie-mi, mă rog, cine au mers cu Domnul la Sălistra. Dacă vei vede pe dumnealui Asachi,»roagă-1 mă rog, băbacă, să-mî răspundă. Tot odată mă rog, băbacă, de a-mi trimete o zugrăvală ISr , i SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE TATĂL SĂU 111 F leu boele a uniformei unui ofiţer de cavalerie moldovinesc, #?eăcî acum avem doă sute de taleri pe an de la Măria Sa ^ Vodă şi din aceşti bani trebue să ne facem strae; decî aş •dori ca să-mî fac uniforma, însă nu ştiu cum îî acum. Epo-leturile, palaşca şi marca de la chiveră vei pute să mi le trimet! pe Dunărea la Viena. Dacă vei pute, trimeti-mî mă rog toată chivără. Aici toate sunt linişte. Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă, şi sunt al dumitale prea plecat şi supus fiu Mih. Kogălniceanu Ms. 1163, f. 27 lxxviii Berlin 25/13 iunie 1837 Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă. Prin răvaşul dumitale din 24 maî (6 iunie) văzînd că sănătatea dumilorvoastre să află în întregime m’am bucurat din . fundul sufletului şi am dat laudă mult miloslivuluî Dumnezeu, din a căruia milă mă aflu şi eu sănătos. Aceî 50 galbinî care dumneta aî avut bunătate de a-mî trimete, i-am primit alaltaerî. Insă mare a fost mirarea me văzând că de odată dumneta îmî scădezî leafa me din 12 galbinî la 6 galbinî. De la întâi ianuarie dumneta mi-aî trimes 50 de galbinî pentru patru lunî, pe urmă la 20 april iar 50 galbinî pentru alte patru lunî; decî aceştî 50 galbinî care mi-aî trimes acum mi să cuvin pe luna septemvrie, octomvrie, noemvrie şi dechemvrie. In loc de aceasta dumneta puindu-mî numaî 5 galbinî pe lună îmî scrii că numaî de la 1 septemvrie 1838 am a cere leafă. Aceasta o scriu dumitali că mi-î cu neputinţă ; şăsă galbinî pe lună nu-mî ajung nicî într’un chip, măcar de aş face cea maî mare iconomie. Dumneta ştii foarte bine că ţ-am scris în luna luî dechemvrie, arătîndu-ţî că din aceî şăsă galbinî sînt sâlit de a cheltui pe lună doî sau triî pentru hârtie, cărţi şi tualetă ; îmî rămân dară numaî triî galbinî, adecă zărf taleri, adecă pe zi zăcî 112 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU groşi. Ce să fac cu această sumă mică într’o ţară unde toate îs aşa de scumpe ? Bezădelile primesc de ia Domnu 5 galbinî şi de la cucoana Săftiţa 4 galbinî, în tot noă; noă galbinî le ajung, pentru că toate lucrurile li să cumpără în cheltuiala Măriei Sale. Pentru mine îî almintrile ; când ceru ceva, mi să răspunde că Domnul nu au dat bani pentru aceasta. Am trebuinţă de cămeşe, de băsmale cevâ maî delicate, trebue să le cumpăr din banii meî; am trebuinţă de un dascal deosăbit, trebue să-l plătesc eu, în loc că pentru beizădele îl plăteşte Măria Sa; acum spre pildă eu1 burcut din poronca doftoruluî; aceasta trebue să plătesc eu, în loc că bezăde Dumitrachi are să meargă să facă feredee de mare în socoteala Mărieî Sale. Vezî deosăbirea. Şi apoî acum nu maî sînt un copil; am doăzăcî de anî, sînt un om, am multe cunoştinţe şi prietini; când eram la Liunevil putem să mă mulţămesc cu trii galbinî, căcî toată zioa şădem în casă. In Berlin aceasta nu pot să o fac şi cînd mergî în familiî, nu pot să mă duc cu 10 groşi în buzunar, de vreme ce o pă-reche de mănuşi ce port numaî o zi mă costisescu 17 groşL Decî îţi scriu, băbacă, că dacă dumneta nu poţî a-mî da maî mult de şăsă galbinî, apoî roagă pe Măria Sa Vodă ca să mă cheme în Moldovva. Acolo chiar de aş lucra la pământ, aş pute agonisi pînea me de toate zilele. Aice trebue să cheltuesc fără să câştig cevâ. li adevărat că viind acum la Moldovva, tot rodul învăţăturilor mele să va prăpădi ; căcî până acum am învăţat ştiinţe pregătitoare şi acum am a începe de a învăţa înainte ştiinţe. Din aceşti 160 taleri care mi-ai trimes îmi trebuesc 40 pentru burcut ; cum vrei ca să pot trăi cu 120 talerî până la 1 septemvrie 1838, maî mult d’un an ? Nu zic că voi cere cevâ, dacă voi câştiga cevâ de la istoria me; dară aceasta va fi foarte greu, pentru că dintâi trebue să trag o sută de cărţî pentru tipărire ; şi apoî voi ave a nădăjdui cevâ câştig. Dacă 1 iau SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE TATĂL SĂU 113 voî câştigă, băbacă, să fii sigur că nu te voî supără, dar dacă nu câştig, ce să fac? De1 domnul Tiso ţ-au spus că aice în Berlin dăscălii de la Universitate să plătesc de la stăpânire, aceasta nu este cu totul adevărat; dăscălii primesc cevâ de la ocârmuire; dară eu şi de la şcolerî. Fieşte care ce merge să îmveţe, plăteşte dascaluluî de la 10 până la 20 taleri pe şăsă luni. Dacă dumneta nu crezî aceasta, îţî voî trimete o încredinţare de la d. Hufeland. Că Măria Sa Vodă v’aîi zis că învăţătura legilor de aicî este de prisos pentru un Moldovan, aceasta este o gte-şală din parte me. Eu nu am scris dumitale că vroeSc a învăţa legile Prusieî, ci legile romane, de la care vin şi legile Moldavvieî. Decî fieşte care om care vre să ştie bine legile patrieî sale trebue să cunoască matca lor, care este codica romană sau împărătească a luî Justinian. Cât pentru mătăsărie, facere de rachiu şi educaţia oilor spaniole, aice să află la Universitate profesori care dau dintâi theoria şi apoî mergu cu şcolarii prin fabrice şi le arată cum sînt şi cum să fac. Odată ca să văd aceste fabrice nu poate să-mî ajungă ca să pot şi eu face altele în Moldova. Îmî trebueşte un an măcar; căcî spre a pute face un lucru trebue să-l cunoscu; şi de aceia trebue să învăţ şi theoria şi practica fabricilor. îţî mulţămesc foarte mult, băbacă, de bunătatea ce aî avut de mi-aî trimes însămnarea noroduluî Moldavvieî ; mă rog însă, băbacă, de a scrie la Bucureşti spre a-mî trimete şi însămnarea noroduluî şi veniturilor Valahieî. Tot odată mă rog de a-mî trimete cât maî de grabă Cantimir precum şi Curierul Românesc şi Albina Românească şi celelalte cărţi de care am rugat pe dumneta. Acum vin mulţî Jâdovvî la Lipţca sau poţî să mi le trimeţî pe Dunărea. Măcar că codica luî Vasile V. V. nu este astăz pusă 1 dacă M. Kogălniceanu. — Scrisori. 8 114 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU în lucrare, însă tot îmi este trebuincioasă ; poate că să găseşte în mănăstirea Neamţului. Cu multă fiiască plecăciune sărut mîinile dumitale şi sînt pre plecat şi supus fiu . M. Kogălnicean Ms. 1162, f. 35 LXXIX Svinemîunde 21/9 iulie 1837 Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă. Răvaşul dumitale din 13/25 iunie cu mare bucurie a sufletului l-am primit şi am dat laudă mult milostivului Dum-nezău, din a căruia milă mult mie scumpă sănătatea dumi-lorvoastre să află în bună stare. Cât pentru mine vei şti că mă aflu şi eu sănătos. Pentru cărţile care aî găsit îţi mul-ţărnesc foarte mult; însă mă rnier de ce nu este slobod de a trece peste hotar reglementul1. Banii care dumneta mi-a trimes i-am primit de demult, precum am şi scris dumitale prin trecutele mele scrisori ; şi tot odată v’am înştiinţat că aceşti bani nu pot să-mî ajungă pe atâta vreme, pentru că cheltuelile îs prea mari. Bezăde Dumitrachi cu pedagogul s’au dus la Helgoland 2, în ostrov, să facă feredee de mare ; iar după purcederea lui, pastoriul Ionas cu bezăde Grigori şi cu Vogoridi au hotărît ca să meargă la Svinemîunde3 şi la Puţar, un sat a grafului Sverin. Precum doftorul mi-au poruncit ca şi în anul acesta să fac o mică călătorie după luarea burcutuluî, apoî am venit şi eu la Svinemîunde şi la Puţar, unde voi rămâneâ până la 3/15 avgust. Am gândit foarte bine că dumneta te vei supăra că fără să-ţi scriu cevâ te-am adus în noă cheltuele, însă dacă aş fi aşteptat răspunsul dumitate, aş fi perdut prilejul cel maî bun ca să 1 Regulamentul Organic 2 Insulă ân Marea Nordului în faţa gurilor Elbei şi Weserului. 3 Swinemunde, la îmbucătura râului Swina în Marea Baltică, în insula Usedom, — v. ilustraţia la fine. SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE TATĂL SĂU 115 nu fac multe cheltuele ; căcî în anul trecut călătoria m’au costisit doă sute de taleri şi acum abia mă va costisi o sută, pentru că sîntem împreună, şi apoî sîngur nu puteam .rămâne la Berlin, căcî şi fimeia şi copiii păstoriuluî Ionas sînt la ţară; şi în Berlin nu puteam rămîne, căci nu am nicî o părâ în pungă. Cât pentru banii călătoriei, păstoriul aii avut bunătate de a mă împrumuta şi mi-au zis că îî voî plăti când fî voî ave. De aceia, băbacă, nu trebue ca să te sâleşti spre plata lor. Tot odată trebue maî bine să-ţî scriu acum, de cît pre târziu, că toţi banii care mi-aî trimes i-am întrebuinţat spre a plăti o parte din datoriile mele ; toate însă nu am putut să le plătesc, căcî maî sînt încă datoriu cu doă sute taleri la librer pentru cumpărarea deosăbitelor cărţi trebuincioase istoriei mele. Cunosc că îs vinovat, că am făcut rău ; dară almintrele nu ştiu ce să fac ; maî bine îţî mărturisesc greşala me şi îţî juruescu că de acum nu voî maî face aceste răle lucruri, de cît să-ţî priqnuescu mai târziu maî mare supărări. Librerul nu îmî cere încă banii; de aceia nu trebue să-mî trimeţî acum, ci când te veî îndemână. Mă rog încă odată, băbacă, să mă erţî, căcî dacă dumneta mă veî lepăda, cine va ave grijă de mine ? Tot odată nu lipsesc de a ruga pre milostivul Dumnezeu de a vărsa comoara bunătăţilor spre dumnetâ şi mă rog proorocului Ilie, patronul dumitali, ca să te ocrotească de tot necazul şi de a te învrednici ca să trăeşti o viiaţă îndelungata şi fericită, spre bucuria acelui ce să înoroceşte de a să • numi al dumitale pre plecat şi supus fiu Mihalachi Kogălniceanu Ms. 1162, f. 32 LXXX 2 avgust Svinemiunde - iuiie Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă. Primind răvaşul dumitale din 28 iuni (10 iuli) 1837, am dat laudă mult mult milostivului Dumnezeu că mult mie 116 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU scumpă sănătatea dumilorvoastre să află în bună stare; cît pentru mine, vei şti că mă aflu bine. Tot pentru marea bunătatea dumitale ce aî pentru mine trebue să-ţi mulţămesc şi acum. Iî adevărat că dumneta mi-aî scris că îmi trimeţî 50 galbeni în socoteala de la I-iu maî şi înainte, dar acest cuvânt de înainte pute să fie înţeles pe patru sau pe opt luni. Iară acum fiindcă dumneta eşti atâta de bun ca să-mî laşi aceşti 150 galbenî până la sfârşitul anului 1837, crede, băbacă, că îţi sunt foarte mulţămitoriu şi că voi căuta tot prilejul ca să-ţi arăt dragostea şi supunerea mea. Ştiu foarte bine, băbacă, că îţî dai atîta muncă pentru casa noastră, de aceia dară caut ca să mă întorc cît maî îngrabă în Moldova, ca atunce să lucrez eu şi dumneta să te odihneşti de o slujbă de patru zăcî de ani. Prin trecuta mea scrisoare v'am supărat, ştiu bine, prin înştiinţarea că sînt datoriu cu doă sute de taleri la libreru. Aceasta am scris dumitale fiind în îndoială dacă dumneta îmi vei trimite o noă leafă de la I-iu ghenarie 1838 ; iară cum dumneta mi-aî făgăduit aceasta, apoî nu trebue să-mî trimeţî aceşti doă sute de taleri. Voi căuta a plăti această sommă din leafa me şi din vînzarea istoriei mele, dacă voi fi atîta de norocos de a vinde destule cărţi ca să pot dintâi trage cheltuelile tipăritului şi apoi a câştiga cevâ. Deci mă rog, băbacă, iartă-mă dacă te-am supărat. Crede că de acum nu o voi mai face. Iţi voi fi foarte mulţămit numai dacă îmi vei trimete banii pentru călătoria me la Svinemîunde ; cît pentru libreru nu este trebuinţă, pentru că ştiu că ar fi o mare summă de nou Iîngă atîte mare summe ce mi-aî dat. Aice la Puţar are graful Sverin multe saturî; şi în vreme de doă săptămînî m’am îndeletnicit de a luâ sama cum să să-ceră aice şi cum să lucrează pămîntul, încît pot zice că această călătorie mi-au folosit mult în câştigarea a noă cunoştinţe asupra lucrării pămîntului. La 1/12 avgust mă întorc la Berlin şi la 1 noemvrie voî începe a merge la Universitate spre a SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE TATĂL SĂU 117 învăţa theoria agriculturei sau a lucrărei pământului, mătă-săria, rachieria şi aborul. In această iarnă am gînd ca să învăţ mult pentru ca să pot a mă întoarce mai degrabă la Moldovva, f.. ca să pot câtştigâ şi eu cevâ, şi nu tot dumnetâ să cheltu- • eşti pentru mine. Dumnetâ îmî zici că codica tivilă îî numai pentru Moldova; dară triî pătrimi din legile ei sînt legi a Romanilor. Bezăde Dumitrachi îî tot la Helgoland, unde îmî scrie că să / află acum maî bine; iară eu, după ce am făcut 15 feredei de mare, mă aflu iară bine la piept şi la ochî, încît nici odată nu m’am purtat atîta de bine. Toată zioa sînt la cîmp cu vă-tavul sau merg la vînat. Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă, şi sînt al dumitale pre plecat şi supus fiu Mih. Kogalniceanu Ma. 1163, f. 41 LXXXI Berlin 26/14 avgust 1837 Cu multă fiiască plecăciune sărut mînele dumitale, băbacă. Cu mare mâhniciune şi întristare a sufletului am primit răvaşul dumitale din 23 iuli (4 avgust), prin care am văzut că dumnetâ şi Măria Sa Vodă sînteti foarte supăraţi asupra mea, pentru o carte pârâtoare a domnuluî Hufeland. Atîta de vinovat nu sînt precum au scris; şi deci vreu a-ţi arătă ce am făcut din punt în punt. Dumneta vei judeca apoi. Ii adevărat că vr’o câteva ori n’am fost de fată la învăţătură şi în aceasta mărturisescu greşala me. Dar trebue să spun la ce fel de învăţătură am lipsit. Acum am doăzăcî de ani, sînt un om în vîrstă ; sînt opt ani de cînd învăţ limba franţuzască şi pot a mă făli că acum ştiu cevâ în această limbă, încît să nh am trebuinţă a învăţa gramatica sau a tâlmaci din nemţeşte în franţuzeşte. La o asămine învăţătură prăpădesc vremea, precum la greceşte şi la latineşte. De aceia văzînd că aceste 118 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU învăţături nu îmî folosiâ mimică, nu m’am îndeletnicit prea mult cu iale. însă sînt alte matheme la care nicî odată nu am lipsit; aceste matheme sînt matematica, filosofia şi relighia. îmî pare rău că dăscălii acestor învăţături nu sînt aice ca să-ţî pot trimete atestaturile sâlinţeî mele. Insă îndată ce vor veni de la feredee, le voî trimete. Miî şi miî de orî am cerut ca să învăţ după poronca Mărieî Sale legile, mătăsăria, ra-chieria, şcoala oilor spaniole, însă mi s’au răspuns totdeauna că nu este încă vreme ; pentru că politica de aice este de a ne arăta aşâ de neînvăţaţî cât cu putinţă, ca să putem maî mult rămîne aice. Al doile, domnul Hufeland au zis că întrebuinţez rău banii care îmî trimeţi. Ar fi trebuit să zică mult, dar nu rău. Căcî cu aceî bani îmî cumpăr cărţi şi cărţile nu sînt o răutate. Al triile, domnul Hufeland zice că nu am mers la o adunare a păstoriuluî la care am fost poftit; şi aceasta nu-î adevărat şi este almintrele. Intr’o Joî păstorîul au venit în odaia mea şi mi-au zis că astăzi adecă Joî, nu poate să-mî dee mathimă de relighie. Eu i-am răspuns: bine; eu sînt gata a luâ mathima aceasta altă zi cînd veî voi, însă numai nu vineri pentrucă sînt poftit într’o adunare. Cu toate aceste el îmî zice că mă pofteşte vineri la patru ceasuri evroperieşri a fi de faţă la botezul fiicei sale. l-am răspuns eu atunce «datoria me este de a veni la botez, măcar că sînt poftit aiurea ; decî voi veni». A doăa zi am mers cu beizădelile la botez şi am şăzut acolo triî ceasuri şi jumătate până la şepte’ ceasuri şi jumătate seara. Atunce crezând că erâ vreme de a merge în odăile noastre, m’am închinat, am eşit şi m’am dus în teatru. Cînd m’am întors înapoi, sluga mi-aiî spus că după purcederea mea au fost şi masă, unde toată adunarea au fost. Aceasta n’am putut şti, pentru că până atuncea nu am fost la nicî un botez a protestanţilor şi că însuşi păstorin! nu mi-au zis nimică de masă, ci numaî de botez. A doăa zi el s’au mîniet şi fără să-mî zică cevâ, el au vorbit cu d-nuî Hufeland care au scris Mărieî Sale, Acum după ce am primit răvaşul dumitali, m’am dus şi l-am arătat păstoriuluî şi ei 5™" i SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE TATĂL SĂU 119 sîngur au mărturisit că nu sînt vinovat, pentru că el socotiâ că ştiem că la botezul lor este sara masă şi adunare. Cît pentru lipsirea de respect cătră beizădele şi pentru1 mincinoasele mele adresurî, eu m’am dus îndată la Hufeland şi l-am întrebat de aceste pîre. El şi păstoriul au jurat pre cinstea lor că nici odată nu au scris aceste minciuni; pentru că ştie că totdeauna m’am p[urtat c]u beizădelile cum să cade şi că nici odată nu m’am fălit cu titluri care nu am. Hufeland şi păstoriul mi-au zis ca să-ţi scriu că aceste doă pîre sînt mincinoase şi aflate în Moldova de vre un vrăjmaş a dumitale, pentru că în răvaşurile lui nu să află nimica. Bezădelile sîngure au scris de aceasta Măriei Sale; şi dumitale mă rog ca să cei de la Domnul cartea lui Hufeland şi să arăţi pre urmă Măriei Sale că aceste sînt minciuni iscodite de vre un cîne de vrăjmaş. Caută dară, băbacă, de a aflâ numele lui şi apoî scrie-mî şi mie cum să chiamă acest mincinos. Cît pentru bani, mărturisesc că am făcut rău de am scris Măriei Sale. Insă cîtevâ zile pe urmă m’am căit de greşala me şi de aceia am scris dumitale prin răvaşul meu din 24 Iulie. îndată ce păstoriul mi-au spus că m’a părât, am început a nu lipsi la nici o învăţătură, cît de nefolosâtoare să fie pentru mine ; şi păstoriul precum şi Hufeland mi-au făgăduit că vor scrie iară bine de mine. Bezăde Grigori şi bezăde Dumitrachi au scris Măriei Sale ; însă eu nu am vroit să-ţi trimet răvaşul lor, pentru că Măria Sa ar fi gîndit că aceste cărţi le-au făcut numai după rugămintea me. . Iţi făgăduiesc dară de a mă purta de acum bine, cum vro-eşti. Cît pentru scrisoarea domnului Hufeland, aceasta ţ-oî trimete mai târziu, împreună cu atestaturile dascalilor. Cît ca să cad la jenunchi cu rugăminte la domnu Hufeland, cum dumnetâ îmî scrii, aceasta nu o voi face nicî odată; omul trebuie să cadă la genunchi numai înaintea luî Dumne- 1 In ms. prin 120 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU zeu. Să mor de foame, să fiu sărac, aceasta nu o voi face nici odată ; căcî atunce aş fi nevrednic de a mă numi om slobod. Aici în Berlin, hoiera morbus îî straşnică ; în toate zilele mor cîte 50 sau 60 şi cad bolnavi 120 sau 130. De aceia toţi acum să tem şi caută a-şî pune în rânduială trebile. Li-brerul mi-au trimes alaltă erî socoteala şi au cerut cu topu-zul ca să-î plătesc. Nu aş fi ştiut ce să fac, dacă pedagogul nostru, domnul Filipi, nu ar fi avut bunătatea să mă împrumute cu doă sute de taleri, care îndată am trimes la libreru. Mă rog dară, băbacă, fă toate cele cu putinţă, ca să-mî tri-meţi aceşti bani pînă într’o lună, adecă până la 26 (14) septemvrie, pentru că atunce pedagogul are foarte trebuinţă de aceşti bani., Librerul ar fi aşteptat foarte mult, dacă această boală nu ar fi venit. Slavă lui Dumnezeu, noî până acum ne purtăm toţi sănătoşi. Bezădelile sînt încă sănătoşi. Insă un minut nu sîntem siguri de viiaţa noastră, căcî boala din zi în zi să înmulţăşte. Mulţămim însă lui Dumnezeu că şădem într’o uliţă unde aerul îî curat şi unde până acum sînt foarte puţînî bolnavi. îndată ce cinevâ va căde bolnav, îţî voî scrie. Surorile şi pre Alecu dulce îi sărut. Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile şi sînt al dumitale pre plecat fiu Kogălniceanu Ms. 1163, f. 45 LXXXII 7 septemvrie Berl,n 26 avgusT” lbd7 Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitali, băbacă. Rog pre milostivul Dumnezeu ca răvăşul meu să vă afle în ce mai bună stare a sănătăţii. Noi, slavă prea puternicului Dumnezeu, ne aflăm cu toţii sănătoşi, măcar că holera îi foarte mare în Berlin. In toate zilele moru 45 — 50 până la 60 oameni. In zilele trecute Vogoridi au fost bolnav. ...In tîrg îi SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE TATĂL SĂU 121 cea maî mare liniştş, măcar că toată zioa merg pe uliţe care pline de morţi şi de bolnavi. Cu domnul Hufeland şi cu Păstoriul m’am împăcat şi miau făgăduit că vor scrie în favorul meu Măriei Sale. Toată pricina sfeziî am aflat-o acum. In Franţia şi în Berlin, când eram la celalalt păstoriu, mă învăţasăm a nu mîncâ sara. De aice şi la acest păstoriu la care şădem acum nu mergeam sara la masă. EI credea că aceasta o făcem prin mtndrie şi că nu catadicsem a fi mulf împreună cu familia lui. Iară acum merg totdeauna la masă şi iată-1 că îî mulţămit de mine... Jâdovvul de la Salomon au venit aice de la Moldovva şi mult mă mier că nu mi-aî trimes cu el cărţile pentru care v’am rugat. El mi-au spus că Salomon singur va veni la Lipţca; apoî mă rog, băbacă, trimete-m cu el cărţile. Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile d[umitale], băbacă, şi sînt al dumitali pre plecat şi supus fiu MlHALACHI KOGĂLNICEANU Ms. 1163, f. 49 LXXXIII Berlin 20/8 octomvrie 1837 Cu multă fiiasca plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă. Am primit scrisorile dumitale din 28/16 avgust şi din 25/13 septemvrie într’o diastimă de zăce zile ; de aceia nu ţ-am răspuns îndată la ce dintâi, căcî socotind vremea, nădăjduiam că voi primi şi un al doile răvaş de la dumnetâ. Prin amîndoă păvaşurile văd că mult mie scumpă sănătatea dumilorvoastre să află în bună stare. Insă mă mier că dum-nevoastră nu-mî scriţî nimică de aţî fost la ţară sau ba. Cît pentru mine vei şti că slavă a tot puternicului mă aflu sănătos. Puţine zile am fost bolnav la piept. Holera, după ce s’au suit până la 60 morţi pe zi, au scăzut acum maî de tot. Acum mor pe zi numai 5, 4; astăzi au murit triî şi s’au bolnăvit de noă şăse. Cu mila lui Dumnezeu nădăjduim că în puţină vreme această boală va conteni cu totul. în toată vremea 122 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU holerii noi am fost în Berlin şi am trăit cum şi înainte. Numai că ne-am ferit de a ne răci şi că n’am mâncat poricale sau zarzavaturi. Aceasta au fost toată dieta noastră şi slavă lui Dumnezeu, noî ne am aflat bine. Măcar că pe zi muriâ aţâţa de oameni, în tîrg erâ cea mai mare linişte, nimene nu ave frică. Şcoalile, tribunalurile, teatrurile erâ deschise, precum şi înainte. Poliţia aşăzasă cea mai mare rînduială în îngroparea morţilor şi în lecuirea bolnavilor. Pentru călătoriia care am făcut cu Bezăde Grigori şi cu pastorul am văzut că dumnetâ crezi că sînt un minciunos şi că ţ-am cerut bani care eu n’am cheltuit. Eu tot mâh-nindu-mă de această mustrare nedreaptă care îmi faci, pot să te încredinţez că păstorul n’au plătit nimică pentru noi, afară de 15 taleri care au plătit la poştă pentru triî cai. Toate celelalte le am plătit noi şi cu scrisoarea această îţi trimetu şi o adeverinţă de la bezăde Grigori. După aceasta vei vede că ce ţ-am scris îi adevărat şi că nu sînt un minciunos. Ii adevărat că călătoriia nu mi-au costisit atîta de mult ca în anul trecut, pentru că cît am şăzut la socrul păstorului, am lăcuit şi am mîncat în casa luî şi nu ne-au costisit nimica. Iară domnul Hufeland nu au putut scrie de această călătorie Măriei Sale luî Vodă, pentru că el însuşi erâ la feredee de mare la Helgoland cu Bezăde Dumitrachi. Prin scrisoarea dumitale din 25/13 septemvrie dumnetâ mă mustrezi că am luat de nimică tulburarea dumitale la scrisoarea pârâtoare ce au trimis domnul Hufeland la Măriia Sa în potriva me. Cînd am primit răvaşul dumitale, eu m’am mâhnit maî mult de cît pot zice ; şi atunce şi acum am vorbit cu domnul Hufeland şi el mi-aiî jurat pe cinstea luî că n’au scris Mărieî sale că lipsesc respect beizădelilor, că eu 1 titluri care nu sînt ale mele şi că batjocoresc dascaliî. Eu. I-am rugat alaltă erî şi mi-au făgăduit că va scrie de aceasta Mărieî Sale. Mai mult nu ştiu ce să fac, ca să pot a vă în credinţă că vorbăsc adevărul. Cît pentru că acum sînt de faţă la toate SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE TATĂL SĂU 123 mathimile, că nu es nici odată fără voia păstoriuluî, că îl ascult în toate, aceste vei pute vede în viitoarele scrisori a domnului Hufeland şi a păstoriuluî. Precum ţ-am scris în trecutul fmeu răvaş, aşa vă scriu şi acum şi făgăduiesc de a fi ascultătonu păstoriuluî şi dascalilor, de a nu le lipsi cinstea cuviincioasă ; aceste le jur. Iară cît să mă duc şi să cad la domnul Hufeland şi să-l rog ca să scrie bine de mine Măriei sale, aceasta nu o pot face. Dacă ţ-am scris că sînt de doă-zăcî de ani şi că sînt om întreg, aceasta am făcut-o ca să-ţi arăt că nici odată nu voi face o faptă nevrednică de mine şi de familia me. Aici în Evropa luminată oamenii cad la jenunche numai înaintea lui Dumnezeu, iar nu înaintea oamenilor. De aceia şi eu am învăţat aice că fieşte omu îi de o potrivă, că unul se deosebeşte de altul numai prin merit şi prin fapte bune. De aceia nici odată nu voi pica la jenun-chi înaintea domnuluî Hufeland sau înaintea ori şi cui-Aceasta aş fi putut face de aş fi fost crescut în Ţarigrad, unde fieşte care îî robii a unui maî mare robu. .Adevărat este că eu 1 de la dumnetâ mulţi bani, că de multe orî te supăr şi te necăjesc, însă nicî odată nu te-am înşălat şi nu te voî înşălâ. Banii care ţ-am cerut, erâ ca să-î plătesc pedagogului care în luna trecută m’au împrumutat ca să plătesc librerului. îndată ce am primit acei 50 galbeni, pentru care îţi mul-ţămesc foarte mult, i-am luat şi i-am dai dat pedagogului, a căruia senet îl trimet aice în adeverinţa lui bezăde Grigori. Vei pute vede că din 50 galbeni sau 160 taleri, eu n’am păstrat pentru mine de cît 10 taleri sau triî galbeni, care îndată' i-am şi dat spre a plăti alte mici datorii. Încît acum sînt fără nici o părâ în pungă şi sâlit de a plăti o mulţârne de mici cheltueiî trebuincioase. De aceia avînd a plăti la un legă-toriu de cărţi, la butcă, la mânuşeri şi spre a ave şi cevâ de cheltuială până la întâi ghenarie 1838, Hufeland m’au îm- 1 iau 124 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU prumutat cu o sută de taleri şi spic încredinţare îţi trimet domnului Hufeland. Spre a-ţî arăta starea me şi a-ţî arăta că nu vreu să te înşăl nicî decum, vreu să-ţi arăt cât am să plătesc: La domnu Hufeland sînt datoriu 100 taleri Păstoriuluî pentru călătorie . . 100 Libreruluî...........................50 şi alte micî socotele................50 In tot 300 taleri Din vînzarea istorieî mele nădăjduesc a primi 400 de taleri, însă aceştî bani nu pot a-î primi de cît în luna luî maî, după ce al doile tom va fi sfârşit. După aceste socotele poţi vede starea me. Triî sute de taleri îmî trebuescu ; având aceştî bani, plătesc tot şi nu mai am nicî o datorie. Mă rog dară, băbacă, ia în băgare de samă această scrisoare şi prin adeverinţele care îţî trimet veî pute vede că nu sînt un minciunos şi că n’am căutat nici odată a te înşăla. Măriei Sale luî Vodă nu am vroit a-î scrie până acum, iată fiind că acum tomul întâi a Istorieî Valahieî îi tipărit, îî-1 voî trimete cu poşta, împreună cu o scrisoare, unde îî voî arăta purtarea me. In tomul acesta am scris istoria Ţăreî Româneştţ până la anul 1792. In al doile tomu voî scrie istoria Moldovei ; însă înainte de a-1 tipări, îl voî trimete Mărieî Sale ca să-l cetească şi să vadă că nu am scris nimică de rău. Tomul întâi împreună cu cartea Mărieî Sale le voî adresa- risi la dumnetâ dintâi şi apoî dumnetâ le veî da Mărieî Sale. Fiindcă în Eşî nu să află nici un libreru, apoî am trimes la Cernăuţi triî zăcî de tomuri a istorieî mele la un libreru de acoio. Dumnetâ vei fi atât de bun de a-î scrie la adresul care voî alătura aice ; şi el îndată le va trimete. Aceste triî zăcî tomuri le veî primi însă foarte târziu, în luna luî dechemvrie. Iară prin consulul prusienesc veî primi în mijlocul luneî lui noemvrie doă tomuri legate, unul pentru Măria Sa, şi altul pentru dumnetâ, băbacă. SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE TATĂL SĂU 125 Din acele triî zăcî tomuri c?re vei primi în dechemvrie veî ave bunătate, băbacă, de a dărui unu duducilor, unu moşului Iancu, un altu cumnatului Iacovachi şi un altu Domnului Chiune 1 şi un altu agăi Asachi, în tot cinci tomuri. Iară din celelalte 25 tomuri veî ave bunătate, băbacă, de a da dumisali domnuluî Tiso 12 tomuri, precum le-au cerut. EI îţi va plăti aceste 12 tomuri 24 taleri. Celelalte 13 tomurj veî ave bunătate de a le tine; poate că Aga Asachi sau altî Moldoveni le vor cumpără. Insă orî cine va cumpăra, va trebui să dee înainte doi taleri pentru tomu întâî şi alp doî taleri pentru tomul al doile, care va fi tipărit în luna luî mart viitoriu. Aceşti bani veî ave bunătate de a mi-î trimete înainte de întâî ghenarie, pentru că atunce am să inchid socoteala cu librerul, care are să tragă pentru el jumătatea câştigului. Maî târziu voi scrie dumitale mai pre largu asupra aceştiî trebî. Domnului Tiso voi scrie asemenea. Dumnetâ nu-mî scrii nemică în trecutul dumitale răvăşii, dacă mi-aî trimes cu Solomon Postavarul cărţile pentru care te-am rugat. De nu 1-aî făcut, mă rog, băbacă, trimete-mî cât maî în grabă Albina Românească până la sfîrşit, Hro-nograful2 luî Cantimir şi toate cărţile câte aî maî putut adună3, precum şi nişte scrisori care Aga Asachi mi-au făgăduit. Mă rog, dacă îl veî vide, ceri-î aceste scrisori. Aici să aude că va veni la 3 noemvrie împăratul Nicolaî. Poate că vom trebui a ne arătă înaintea luî. Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă, şi sînt al dumitale pre plecat şi supus fiu MlHALACHI KOGĂLNICEANU Ms. 1162, f. 61 1 Cuenim 2 Hronicul 3 în ms. lăudă. 126 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU LXXXIV 1 noemvrie Berlin ^----r------- 1837 2U octomvrie Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă. Primind răvaşul dumitale din 8 octomvrie (26 septemvrie), prin care am văzut că mult mie (scumpă) sănătatea dumilorvoastre să află în bună stare, am dat laudă mult milostivului Dumnezeu, din a căruia milă mă aflu şi eu sănătos. Măcar că Măria Sa Vodă au scris să mergem la vre un sat, noî nu am fost nicî cacum din Berlin, fiind că aice aceasta este nefolositor, căcî şi prin sate este holera şi că acolo nu sînt doftori în îndemânare. Acum holera s’a micşurat, căcî deabiâ mor pe zi doî sau triî oameni. Că domnul Hufeland s’a împăcat cu mine, aceasta veî vide prin alăturata scrisoare a dumisale. Cât pentru banii ce mi-aî trimes, îţî sînt foarte cunoscătorii ; însă prin trecuta me scrisoare a[î] văzut că am întrebuinţat aceştî bani spre a plăti datoriile mele şi că nu mi-au rămas nicî o părâ în pungă. Nădejde de a primi banî din vânzarea istorieî mele nu am, pentru că libreriî nu plătesc decât în luna luî mart după iarmarocul de la Lipţca. De aceia nu ştiu ce să fac, maî ales că acum se apropiu sărbătorile naşterii luî Hristos şi că atunce am trebuinţă de banî. Mă rog dară, băbacă, dacă îţî este cu putinţă, trime-te-mî cevâ înainte de începutul luî dechemvrie, pentru că sînt în mare lipsă. De la Salomon sau de la prietenul luî nu am primit până acum nimica şi de aceia nu pot sfârşi istoria. Mă rog dară, băbacă, fă toate chipurile ca să primesc toate cărţile care ţ-am cerut cât maî îngrabă, Mâînî sau poîmânî voî trimete prin consulatul prusienesc doă cărţi din istoria me legate aice, una pentru dumnetâ şi alta pentru Măria sa. Cu acest prilej poate că înălţimea sa să va îndurâ a plăti cevâ pentru mine, de vreme ce am pierdut mult prin poronca care mi-au dat în luna luî fe-vruarie de a nu tipări istoria me. SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE TATĂL SĂU 127 Alaltă erî bezădelile şi eu am fost primiţi în numărul studenţilor de la Universitate. Mîini voî începe a lua mathime optsprezăce ceasuri pe săptămână la Universitate şi zăce ceasuri acasă. La Universitate voi învăţă legile fireşti şi legile romaneşti, istoria şi gheografia, iară acasă voi învăţă latineşte, greceşte, filosofia şi mathematica. Nădăjduesc dară că în puţină vrerne, băbacă, veî fi mulţămit de silinţa me, când Iţi voi trimete atestaturile profesorilor de la Universitate. Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă, şi sînt al dumitale pre plecat şi supus fiu M. KOGĂLNICEANU Ms. 1163, f. 51 LXXXV Berlin 17/5 noemvrie 1837 Cu multă fiiască plccăciune sărut mînile dumitale, băbacă. Răvaşul dumitale din 18/30 octomvrie primindu-1, mult m’am mâh'nit văzînd că întârzâerea scrisorilor mele v’au adus în neliniştire. Prin răvaşul meu în care v’am înştiinţat că boala holeriî erâ în Berlin, eu am făgăduit de a-ţî scrie dacă să va întâmplă ceva; dară fiind că preputernicul ,rţe-au păstrat sănătoşi, apoi nu am pentru ce a scrie pe toată poşta. Eu însă prin doă trecute scrisori a mele, care mă mier că nu le-aî primit până acum, ţ-am spus cum petrecem, cum boala să micşorează. Apoi poţi vedeâ, băbacă, că nu-s vinovat. Că noi am fost'bolnavi, asta nu este adevărat; toţi am fost sănătoşi afară de mine; eu am fost vreo câteva zile bolnav de piept, însă nu de holeră. Boala acum aii încetat mai cu totul; căci alaltă erî au murit numai un om şi erî nici unul. Acei 50 galbinî ce aî binevoit de a-mi trimete i-am primit de demult, precum ţ-am scris prin trecutele mele scrisori, în care veî fi văzut la ce i-am întrebuinţat. Până acum nu ani primit cărţile carele mi le-aî trimis cu jupânul Salomon; Insă eu ţ-am trimes cu Jâdovul Naibauer doă tornurî legate 128 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU a istoriei mele, din care mă rog să dai unul Mărieî Sale şi celalalt să-l fii pentru dumnetâ. Tot odată mă rog, băbacă, să-mî trimefî cevâ de cheltuială, căcî n’am nicî o părâ în pungă şi Crăciunul şi anui nou să apropie. Cât pentru ceea ce-mî scrii, că veî ruga pre Măria Sa ca să mă întorc în Moldovva, aceasta o doresc din toată inima şi eu sîngur voî scrie un răvaş Măriei Sale (carele îl voî trimete dumitale ca să-l daî Mărieî Sale), pentru că mi-î destul de a trăi depărtat de patria mea, îs sătul de a mîncâ pîne străină şi sînt prea bătrîn spre a fi şcoler şi pansioner la un păstoriu. Căcî arăt atîta de bătrîn încît tofî ceî ce mă văd cred că am triî zăcî de ani. Mă rog dar, băbacă, catortoseşte ca să mă întorc în Moldovva, însă dintâî să merg să văd Parisul, căcî această călătorie] nu costisăşte mult. Nădăjduind în pfufină] vreme să te văd sănătos, î£i sărut mînile şi sînt al dumitale pre plecat şi supus fiu Mihalachi Kogălniceanu Ms. U6X, f. 66 LXXXVI 25 noemvrie Berlin 7~dechemvrie 1837 Cu multă fiiască plecăciune sărut mînele d-tale, băbacă. Primind răvaşul dumitale din 24 octomvrie (5 noemvrie) şi văzând că mult mie scumpă sănătatea dumilorvoastre să află în bună stare, am dat laudă mult milostivului Dumnezeu, din a căruia milă mă aflu şi eu sănătos. Boala holeriî, slavă prea puterniculuî, au contenit cu totul în Berlin. Acum voî începe, băbacă, a răspunde la toate punturile răvaşului dumitale. Nu mi să cade mie a zâce dacă pastorul Ionas întrebuinţează bine sau rău mulţimea de banî care ia de la Măria Sa SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE TATĂL SĂU 129 Vodă. Mi-Î destul de a zice că în tot oraşul Berlin nu să găseşte un om care plăteşte atîta de mult ca noî şi că am putea fi mult maî bine în altă familie pentru jumătatea banilor care Măria Sa plăteşte. Cât pentru politica care urmează domnul Hufeland şi pastorul, adecă ca dumnetâ să nu-m dai banii în mină, ci să-î trimeţî lor, ca apoî eî să-mi de puţin câte puţin, aceasta este următoarea pricină. Eu sîngur sînt între noi patru care n’am trebuinţă de pastorul. Bezădelile şi Vogoridi au a trage banii lor de la pastorul, la începutul fieşte cărei luni. Deci dacă unul din bezădele vroeşte a ave cevâ bani maî înainte din începutul lunii, apoi el este sâlit să-l linguşască şi să facă toate vroinţele păstoriuluî. în acest chip bezădelile având totdeauna trebuinţă de păstoriul nu scriu nimică împotriva lui la Măria Sa, ci fac toate poftele lui. Insă acest chip nu fo-losăşte nimică, căcî păstoriul, pentru a-şi îmbuni pe bezăde Grigore, i-au dat o mulţâme de bani, înainte (de) începutul luneî, încît acum bezăde Grigori până la 15 martie n’are nici o părâ a primi. Acest chip îi foarte priincios păstoriuluî şi de aceia îi foarte posomorit că eu sînt neatîrnat; căci primind drept de la dumnetâ banii, n’am trebuinţă ca să-l linguşescu. Deci el caută tot chipul ca să mă aibă în puterea sa. Dumnetâ aî foarte dreptate dacă zâcî că cu 300 galbeni poţi a mă ţine ori în care şcoală. Dă-mî numai 300 galbeni pe an, e-mă 1 de la păstoriul şi dă-mi voe ca să trăesc cum trăeşte la Paris ficiorul lui Costachi Răşcanul şi vei vide că voi trăi mult maî bine de cît la păstorul şi că n’oî ave trebuinţă să fac datorii. Căci cu 300 galbeni pot aveâ doă odăî, pot mîncâ cînd îmî place şi unde vreu; în loc că acum, fiind sâlit să mănînc la păstoriul şi adese ori bucate foarte răle, mă duc într’o ospătărie şi mănînc în socoteala me. Vine un prieten să mă vadă, trebue să plătesc toată mîncarea, cafe şi celelalte, căci păstoriul nu dă nimică. Apoî fiind singur, pot 1 la-mă M. Kogălniceaim. — Scrisori. 9 130 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU să eu o odai în mijlocul oraşului şi n’oî ave trebuinţă de a plăti o mulţime de banî pentru butcă ; în loc că acum lăcuind în laturea târgului, sînt sâlit să eu butcă, cînd am a merge cevâ departe. De aceia mă rog, băbacă, de vreme ce plăteşti tot atîţa bani, ia-mă maî bine de la păstoriul şi atuncea Măriia Sa Vodă nu a maî ave a să supăra pentru mine. Socoteala pentru aceî 200 galbenî care am cheltuit şi pentru aceî 300 taleri o alăturez aice ; din care veî puteâ videâ la ce lucruri am cheltuit banii ce aî avut bunătate de a mi-î trimete. Toate cărţile ce am cumpărat mi-au slujit pentru alcătuirea istoriei mele, precum veî puteâ videâ numele cărţilor la în-ceputul istoriei mele. Bezădelile primesc acum pe lună 30 taleri de la Măria Sa şi 15 de la cucoana Săftica, în tot 45 talerî. Dacă dumnetâ vrei ca să ştii ce fac cu banii ş\ că de acum să nu cheltuesc toţ banii odată, apoî poţi să scrii bancherului de aice, care este corespondant cu Mihel Daniel, ca să nu-mî plătească toţi banii lefii mele de odată, ci de la întâi ghenarie 1838 să-mî plătească la începutul fieşte căruia luni leafa pe o lună. în acest chip voî ave totdeauna banî şi nu voî puteâ cheltui banii la olaltă. Dacă vei binevoi a plăti toate datoriile mele, apoî 40 taleri îmi vor ajunge pe lună; şi eu jur şi făgă-duesc ca să nu-ţî cer măcar o pără maî mult piste aceştî 40 taleri, afară de tipăritul istorieî mele. Aceasta însă o cer, dacă voî rămîne în Berlin, căcî a vorbi adevărul, sînt acum sătul de a trăi în străinătate şi doresc din toată inima de a mă întoarce în Moldovva, unde voî puteâ arăta dumitale şi Măriieî Sale că nu sînt aşâ de răii cum m’au înfăţoşat domnul Hufeland şi păstorul. Cărţile până acum nu le-am primit. Decî mă rog, îndată ce veî avea un prilej, trimeti-mi-le. Pe lîngă cărţile numite, trimete-mî mă rog şi toate tomurile Albineî Româneşti, a Curieruluî Românesc şi Condica grecească a lui Calimah. Cu multă fiiască plecăciune sărut mîinile dumitale, băbacă, şi sînt al d-tale pre plecat şi supus fiu Mihail Kogălnicean SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE TATĂL SĂU 131 *L- V- Socotelele acestor librerî le am; şi dacă vei vroi le voi arăta la persoana care dumnetâ veî însărcina cu această revizie. Din 840 taleri ce am primit am plătit 600 pentru cărţi. Deci mi-au rămas încă 240 taleri. Din aceşti am întrebuinţat : Pentru călătorie la Pomerania 1 . . . 50 taleri » butce ............................. 30 » » teatru............................. 80 » » mănunţuşurî ....................... 80 » în tot . . 240 taleri De prisos este de a-ţî scrie că pentru butce, teatru, mă-nunţuşurî nu pot să-ţi dau socoteală deamăruntu, fiindcă nu am scris cheltuiala. Am a maî adaoge încă 100 taleri ce sînt datoriu încă la librerul Ber2 şi 50 taleri ce am a plăti pentru mănunţuşuri. Deci spre a nu maî ave datoriî îmî trebuesc încă 350 taleri, în anul 1837 am primit de la dumnetâ 200 galbinî, adecă . * . ........................... 640 taleri - Maî sînt datoriu încă păstoruluî ... 100 » Domnului Hufeland....................... 100 » în tot fac . . 840 taleri Din aceştî am cheltuit: Întâî ghenarie la librerul Ber .... 150 taleri Tot atunce la librerul Lojier pentru cărţile nemţăşti........................ 50 » La legătoriul de cărţi....................... 30 » Întâî mart am trimes la librerul de la Lunevil................................. 70 » în septemvrie am plătit iarăşî libreruluî Ber..................... ...............150 » 1 Ia Swinemunde 2 Behr — Se păstrează între manuscriptele lui Kogălniceanu şi compturi dela această librărie. Descoperim din ele ce cărţi citiâ pe atunci Kogăl-niceanu (Engel, Cantemir, Volney, Fenelon, etc.). Ms. 1162, f. 31. 132 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU Libreruluî Lojier............................ în octomvrie legătoriuluî de cărţi . . Unui librer numit Kuhr ...... Pentru diorthosirea istorieî mele la un dascal franţuzesc numit Prevo . . în tot fac . . Ms. 116S, i. 64 LXXXVII Berlin 30/18 ghenarie 1838 Cu multă fiiască plecăciune sărut mîinile dumitale, băbacă. Acum este maî o lună de zile de când nu am primit nicî un răvaş de la dumnetâ; bezădelile asămine nu ştiu nimică de Măriia Sa. în zădar aşteptăm marţa şi vinerea, ce sînt zile de poşte, zilele trecu şi altele vin şi noî nu primim nicî o carte. Este acum mai mult de o lună de cînd ţ-am răspuns pe cartea dumitale din 22 noemvrie (4 dechemvrie) a anului trecut şi până acum nu am primit răspunsul. Oare eşti bolnav, oare răvaşul s'au prăpădit? Nu ştiu ce să gîndesc. Prin scrisoarea dumitale din 20 dechemvrie 1837 (1 ghenarie 1838) văd că dumnetâ te porţi sănătos, dară de atunce până acum îî o lună de zile şi nu ştiu ce să gîndesc de o asămine lungă tăcere. De aceia mă rog milostivului Dumnezeu ca să facă ca scrisoarea me să vă găsească în sănătate şi în bucurie. Eu suffăr la piept din pricina marelui frigu ce este acum în Berlin. Tot prin trecuta scrisoare a dumitale îmî scrii că aî primit 2 tomuri a istorieî mele şi că a doăa zi veî da un tom Mă-riieî Sale. Zi peste zi am aşteptat un răvaş de la dumnetâr pentru ca să ştiu dacă Măriia Sa îî mulţămit cu mine sau ba. Spre a săvârşi cursul îmvăţăturilor, cum facu cea maî mare parte a studenţilor, îmî trebuescu doî ani şi jumătate, pentru că spre a câştigă diploma de doctor în filosofie, fieşte care student trebue să înveţe triî anî de zile la Universitate şi eu învăţ la Universitate deabie o jumătate de an. Decî dum- 50 taleri 20 » 20 » 60 » 600 taleri SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE TATĂL SĂU 133 neta sîngur vezi că trebue să rămîn aice încă doî ani şi jumătate şi aceasta mi-î cu neputinţă. Insă aice în ţara nem-•ţască este un obiceiu că cineva care au scris o carte folositoare, poate să primească diploma de doftor în filosofie, fără ca să Imveţe triî anî. Deci dacă dumnetâ vroeşti, apoî eu voî trimete istoria mea la universitatea Ieneî, unde acest feliu de diplome să dau maî lesne, şi îndată ce voî primi diploma trebuincioasă, îţi o voî trimete, ca arătîndu-o Măriieî Sale, să ceî întoarcerea me în Moldovva. însă câştigarea hârtiilor trebuincioase mă vor costisi 30 de Iuidor 1 sau 160 taleri. De la Jâdovvul Salomon am primit de la Lipţca cu poşta doă tomuri a Albinei Româneşti, cu o carte de la soră-mea Elenco; însă acele 11 tomuri care mi le-aî trimes de atîta vreme nu le-am primit. Să pare că Jâdovvul le au prăpădit în drum. Această ră întâmplare ît pricina că nu pot sfârşi al doile tom a istoriei mele. Deci mă rog, băbacă, adună-mî de nou aceste cărţi, împreună cu Condica grecească a luî Ca-limah şi trimeti-mi-le cît maî îngrabă prin consulul prusienesc sau cu corabie cu aburi. Baniî ce -aî avut bunătate de a-mî trimite i-am primit, însă după o mare întârziere, care au fost pricina că tocma cînd avem trebuinţă de bani nu i-am primit. Mihel Daniel te înşală, băbacă, căcî în loc ca să trimată baniî prin poliţă sau cu poşta, îî trimete cu neguţători care călătoresc triî zeci de zile şi cu carantina patru zeci. Răvaşul dumitale din 22 noem-vrie (4 dechemvrie), în care îmî scriî că mi-aî trimes 50 galbeni l-am primit în J8 dechemvrie, deci a doăa zi trebuiam să primesc baniî. Insă am, aşteptat în zădar o mulţâme de vreme şi deabie i-am primit la 10 ghenarie 1838. De la 18 dechemvrie şi până la 18 ghenarie am fost sâlit să împrumut de Ia unul şi de la altul. îndată ce am primit banii, am luat o sută de taleri şi m’am dus la Hufeland că să i-î dau, însă el mî-au zis că el poate a aşteptâ încă şi că aceşti banî să-î dau la datornicii care aveâ trebuinţă de bani. Deci din aceşti 134 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU banî am dat 50 taleri păstorului (mai rămân încă să-i plătesc 50 taleri), SO’taleri pedagogului. Din ceelalţî 60 taleri am plătit luî bezăde Dumitrache 15 taleri, care m’au împrumutat în lipsă de bani până la 10 ghenarie 1838 şi 25 taleri i-am întrebuinţat în daruri la Crăciun, păstorului, femeeî luî, copiilor pedagogului, slujilor. Deci mi-au rămas mie 20 taleri; cu aceştî am trecut cum am putut luna lui ghenarie, iar acum mă aflu fără o părâ în pungă şi nu ştiu ce să fac şi mă voi vide sâlit de a împrumută iarăş. Prin trecutele mcîe scrisorî eu te-am rugat ca să-mî hotărăşti o sumă de bani pe fieştecare lună şi ca să zici lui Mihel Daniel ca să scrie Ia bancheriul de aice, ca la începutul fieştecăruia luni să-mî dee această summă. In acest chip aş ave la începutul fieştecăruia lunî banî, în loc că acum trebue să aştept până cînd te îndemânezi ca să-mî trimeţî şi lunî întregi sînt sâlit să trăescu cu banî împrumutaţi. De acest chipu în loc a plăti datoriile mele, fac noă datorii. Mă rog dară, băbacă, trimete-mî încă doă sute de taleri ca să plătescu rămăşiţa datoriilor mele şi pe urmă hotărăşte la banchierul de aice ca la începutul fieştecăruia lunî să-mî dee suma ce veî hotărî de ajuns pentru mine. Almintrelea sâmţesc că mi-î cu putinţă de a rămâne în Berlin ; şi de aceia dacă nu poţi a-mi trimite aceştî banî, apoî roagă pe Măriia Sa Vodă ca să mă sloboadă de a mă întoarce la Moldovva. Ştiu foarte bine că îî mult 1, încă că bezădelele primesc 45 taleri pe lună după averea ce au ; însă fiind că trăescu cu bezădelele, trebue ca să am şi eu atâfa bani; căci sînt tînăr şi nu pot trăi sîngur şi rămîne acasă, cînd sînt poftit împreună cu bezădelele. Când aş fi sîngur, atunce aş pute trăi almintrelea ; ştiu iarăşi foarte bine că îţi costisescu mult, dară în Berlin toate sînt scumpe. De aceia, ^băbacă, mă rog fă ca să mă întorc în curând la Moldovva, căci aice nu pot să trăesc fără banî; şi fără voia me, voî face datorii. Spre pildă acum nu ştiu ce să fac ; de o parte trebue să plătesc datoriile trecute, de altă parte trebue să am 1 în ms. puţin I SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE TATĂL SĂU 135 bani de cheltuială. Mă rog dară, băbacă, gîndeşte în ce stare ticăloasă mă aflu. Crede-mă că sînt sătul până piste urechi de străinătate şi că ceasul cel mai norocit a vieţeî mele va fi cînd mă voi întoarce în Moldovva lingă dumnetâ. Bezădelele m’au rugat ca să-ţî scriu ca să mergi la cucoana Săftiţa şi să vezi ce face ; căci sînt maî mult de cît patru luni de cînd nu le-aii scris nimică; şi de maî mult de cît opt luni nu le-aii trimes leafa cuvenită. Tot odată mă rog, băbacă, ca să-mî scrii cît maî îngrabă dacă Măria Sa îî mulţămită de istoria mea. De la Moşu Iancu şi de la Marghioriţa nu ştiu nimică, scrie-mi, mă rog, cum să află şi unde sînt. Cu multă fiiască plecăciune sărut mînele dumitale, băbacă, şi sînt al dumitale pre plecat şi supus fiu M. Kogălnicean Ms. 1163, f. 68 LXXXVIII „ 10 fevruarie,. Berlin ^— 1838 29 martie Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă. Dela începutul anului acestuia până acum nu am primit nici o scrisoare de la dumnetâ. Bezădelile asămine nu au primit nimică de la Măria Sa ,şi de la cucoana Săftiţa. Sîntem în cea maî mare îngrijâre, căcî nu ştim ce să petrece în Moldova, nu ştim daca sînteţî sănătoşi sau bolnavi. Mă rog dară, băbacă, grăbeşte-te şi îmi răspunde ce este pricina unei asămine lungi tăceri. Dumnezeu sîngur ştie în ce îngrijală şi în ce frică sîntem. Cît pentru mine veî şti că acum mă aflu bine şi că durerea au trecut îndată ce aii început a fi vreme frumoasă în Berlin. Tot odată mă rog, băbacă, ca să facî ca să mă întorc la Moldovva cît maî în grabă; căcî nu vreu maî mult să trăesc fără a câştigâ cevâ. Este acum o bună vreme, de cînd sînt în Berlin fără nicî o părâ. Toţi se bucură, toţi merg în baluri 136 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU şi în adunări, eu singur trebue să mă mulţămesc numai cu ( auzul altora. Spre pildă astăzi îî un mare bal în teatru, unde prinţipii, craiul şi curtea merg, eu trebue să rămîn acasă^ pentru că n’am baniî trebuincioşî spre a-mî cumpără o păre-che de mănuşi şi o păreche de colţuni de mătasă. Gîndeşte dară, băbacă, în ce stare mă aflu şi aî milă cu mine. De nu poţi a-mî trimete o poroncă la un bancher de aice ca la începutul fieştecăriia lunî să-mî dee o sumă hotărîtă şi în dea-juns, apoî fă ca să mă întorc la Moldovva, unde prin osteneala me să pot a-mî agonisi baniî de ajuns pentru traiul meu. Gîndeşte mă rog, băbacă, că sînt acum mai în o vrâstă de doăzăcî şi unul de ani, şi că în această vrâstă cheltuelele sînt maî mari de cît în copilărie, gîndeşte că am ochi şi urechi şi că nu pot rămîne orb şi surd la plăcerile înmulţâte ce să află în Berlin. Aice mi-î cu neputinţă a trăi făr de bani. Intorcîfidu-mă la Moldovva voî avea poate de prisos, căcî voî puteâ câştigă maî mult de cît voî puteâ cheltui. Starea mea în Berlin îî foarte ticăloasă; de o parte trebue să plătesc datoriile vechî, de altăparte trebue să am bani pentru cheltuelile de toată zioa. Spre a plăti cheltuelile vechî, trebue să fac cheltuele noă. Mă rog dară, băbacă, ori fă ca să mă întorc la Moldovva, ori trimete-mî regulat banii trebuincioşî. Cunosc că am făcut rău de am cumpărat atîta de cărţi, dară ce să fac, greşala îî făcută. Ce îmî rămîne a face de acum înainte este de a nu maî cumpărâ maî multe cărţi ; şi îţi jur, băbacă, pe viul Dumnăzeu că de acum nu voî maî face această nebunie. Nădăjduescu băbacă, că în puţină vreme îmî veî răspunde şi că sau mă voî întoarce la Moldova, sau veî împlini rugămintea me, căcî altmintrele nu ştiu ce voî face de deznădăjduire. Aştept cu mare nerăbdare răspunsul dumitale; pe duduci şi Alecu dulce îî sărut. Cu multă fiiască plecăciune sărut minele dumitale, băbacă, şi sînt al dumitale pre plecat şi supus fiu Mihalache Kogălnicean Mi,. 1163, î. 73 SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE TATĂL SĂU 137 LXXXIX Berlin, 19 fevruarie 1838 Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, băbacă. . Sînt acum şăsă lunî de cînd neîncetat te-am rugat ca să fac ' ca să mă întorc la Moldovva. Dumnetâ tot mi-aî răspuns că dintâi trebue să sfârşesc învăţăturile, dar învăţăturile să sfârşesc vre o dată? Oamenii zic în metaforâ a sfârşi învăţăturile de doă feluri; cînd un tînăr au trecut prin toate taxiile unui ghimnasu şi cînd un tînăr au învăţat triî ani la Universitate. Toate taxiile ghimnasuluî le-am sfîrşit, cînd eram în Franţia. Viind în Berlin am învăţat în casă doî ani; ce am învăţat în această vreme, veî pute vide, cînd mă voî întoarce în Moldovva ; ce fără dascălî am învăţat, veî puteâ vide prin istoria Valahieî ce am tipărit-o şi prin istoria Moldovveî care îî aproape de a sfârşi de a scrie. După doi an! de pitrecere la Berlin, am întrat la Universitate, unde am învăţat maî toate legile romane ce se numesc instituţiile împăratului Justinian, care slujesc de temelie la Condica Moldovveî. Copiii luî Canta au învăţat numaî la ghimnasu şi întorcîndu-să la Moldovva, eî au zis că au sfârşit învăţăturile lor. Dacă m’aî fi chemat la Moldovva înainte de şăsă lunî, poate ar fi fost bine ; acum îî altmintrelea ! Cînd în anul trecut păstoriul au scris multe pîre asupra me, Măria Sa Vodă au răspuns domnuluî Hufeland că la cea maî mică noă greşală el e împuternicit a mă trimete la Moldovva ; (alăturez aice însuş cuvintele franţuzeşti a Mărieî Sale, scrise domnuluî Hufeland: â la moindre rechute de sa part, vous etes autorise, Monsieur, ă le renvoyer ă ses parents). De atunce până acuma eu am trecut cu păstoriul foarte bine; iară dăunăzî auzind că eu te-am rugat de atîte orî ca să mă întorc la Moldovva, au sâmţit că dacă din bună voia me mă voî întoarce la Iaşî, atunce Măria Sa va luâ de la casa luî pe bezădele. Decî au socotit că ar fi maî bine să mă trimată eî pe mine la Moldovva fără voia me, de cît eu să es din casa 138 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU lor de bună voia me. îndată păstoriul au pus tot în intrigă ca să poată a-m face răii şi în aceasta el au catorthosit. De un an de zile păstoriul au ştiut că avem mari datorii la iibreri, dară nici odată nu mi-aii zis nici un cuvînt. Fiind că Hufeland ne dă pre puţini bani pentru strae, adecă 200 taleri, m’am văzut sâlit să îmî fac în anul trecut deajuns strae şi pe anul viitoriii şi pentru aceasta am maî cheltuit 180 de taleri. întru această faptă nu am fost sîngur, căcî bezădelele au la croitori încă maî mari datorii. Cum pe luna fevruarie eram în cea maî mare nevoe şi că de la dumnetâ nu am primit nicî un răvaş de doă lunî de zile, m’am văzut sâlit să împrumut de la un bancheriu o sută de taleri. Toate aceste au folosit pe Hufeland ca să mă împovoreze cu pîrî. Deci îndată aii zis că el nu poate să mă maî ţie la Berlin din pricina datoriilor, însă el n’aii socotit că din istoria mea am a lua 1000, adecă o mie de talerî. Fiind că această pîră de datorii nu era de ajuns păstoriuluî, el aii căutat şi alte pîre. Auzind că cîte odată mergem să fac vizită la o actriţă de la teatru grecesc, el îndată au scris luî Hufeland că fiind că trăesc cu o actriţă, el nu puteâ a mă ţineâ maî mult în cinstita casa sa. A doăa zi Hufeland au venit la mine şi ară-tîndu-mi maî sus numitul răvaş a Măriei Sale mi-aii zis ca să mă pregătesc a mă întoarce la Moldovva. Eu cu mare bucurie i-am zis că eram gata de a purcede ; căcî cea maî mare dorire.a me este de a mă întoarce în familia me cât maî în grabă. A tria zi după această sfadă Hufeland au trimes pe pedagogul la mine ca în teptil să-mî zică să mă împac cu păstoriul şi că în acest chip eu voî rămîneâ la Berlin. Dară aceştî doi ani care am trecut în casa păstoriuluî au fost prea amărîţî pentru mine, pentru ca să mai doresc a maî pitrece asămine alţi doî în acea stare. Eu am cerut ca să mă întorc la Moldovva şi Hufeland văzînd că almintrelea nu vroiam, aii \fost sâlit să primască cererea me. Decî între 21/9 şi între 26/14 fevruarie voî purcede fără îndoială din Berlin şi după triî ani şi jumătate de străinătate mă voî întoarce iarăşi la Moldovva. Ce am învăţat în această diastemă de vreme, veî vede SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE TATĂL SĂU 139 în examenul ce voî face întorcîndu-mă la Moldovva. Cum m’am purtat, aceasta iarăş veî vede prin zilosul meu a împlini toate voinţele dumitale şi a Mărieî Sale. însă de un lucru sînt sigur. Hufeland şi păstoriul nu mă vor cruţa. Orî şi ce pîre, orî şi ce răutăţi vor afla asupra mea, eî le vor scrie Măriei sale. Decî ştiu foarte bine că Măria Sa va fi amarnic mînios asupra mea, însă maî tîrziu va vide că de şi m’am purtat uşor, nu am făcut nimică de nevrednic. Avînd acum doă zăcî şi unul de ani, nimine nu poate să găsască rău ca să mă plac în adunarea damelor... Bezăde Dumitrache au avut un an întreg feluri de boale şi Hufeland nu l-au trimes la Moldovva. Bezăde Grigori, un copil de 17 ani, au început a să strica,... şi nimene nu zice nimică, căci păstoriul face ca cînd n’ar vide şi n’ar şti nimică, şi pe mine mă trimet la Moldovva numaî că am mers la o actriţă... Dară de ce să vorbesc atît de mult; purtarea mea în Moldovva îţî va fi o dovadă dacă acele pîre sînt adevărate sau ba. Atestaturile profesorilor de la Universitate, care voî aduce cu mine, laudile scriitorilor asupra istoriei mele, diploma de doctor în filosofie, care Universitatea îmî va da, aceste îţî vor arătă dacă am învăţat cevâ în triî ani de zile în străinătate. Drumul meu va fi prin Breslau, Cracovia, Lemberg, Cernăuţi, Eşî. Decî mă rog, băbacă, ca să-mî trimeţî la graniţă o trăsură spre a puteâ sosi la Iaşî. Tot odată mă rog să-mî găteşti odăi; căcî între 4/2 şi 20/8 a luneî lui mart voî ajunge negreşit în Eşî. Cu toate aceste eu te voî înştiinţâ mai lămurit de zioa purcederiî mele şi a sosireî în Iaşî. In minutul acesta eu am primit de la poştă un răvaş de la dumnetâ din 28 ghenarie (9 fevruarie 1838) cu mirare văd că dumnetâ nu aî primit de la mine nicî o carte de doă lunî de zile. Eu până acum ţ-am scris patru cărţi, numaî în luna ghenarie şi fevruarie. A tria carte am scris-o dumitale la 10 ghenarie călindariul nou ; au trebuit deci să sosască în Iaşî în 12/24 ghenarie şi dumnetâ nu o ai primit-o măcar în 9 fevruarie. Nu ştiu ce să gîndesc, căcî şi bezădelile aii 140 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU scris de multe orî Măriei sale şi până acum nu au primit nici un răspuns. Hufeland s’au purtat atîta de rău asupra me, în cît nu au vrut să-mî de cevâ bani spre a-mî cumpără trebuincioasele lucruri pentru călătorie şi spre a plăti datoriile mele cele vechî. Căutînd ca cea maî mare norocire a vieţeî mele de a pute a vă vide în puţină vreme, îţi sărut mînile cu multă fiască plecăciune şi te rog să nu crezî toate minciunile ce îţî vor scrie, căcî fiul dumitale nicî odată nu îţî va face ruşine. Pre duducî şi pre Alecu sărut dulce şi sînt al dumitale pre plecat şi supus fiu M. Kogălnicean Ms. 1162, f. n SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE SURORILE SALE 1835—1838 XC Berlin, 19/27 august 1835 1 Mes tres cheres sceurs, . . . Me voilâ maintenant â Berlin. Je suis bien portant, mais encore bien fatigue â cause du voyage .. . Votre affectionne frere Michel Kogalnitchan Ecrivez-moi pourquoi Milo ne repond pas â ma lettre. En-voyez quelqu’un pour le lui demander. Ms. 1161, f. 98 XCI Mes cheres sceurs, . . . Je suis tres bien â Berlin. Je m’applique aux etudes; c’est pour cela que je n’ai pas encore eu Ie temp.s de visiter Ies curiosites de ceţte capitale. Nous allons prendre le the le mercredi et dîner le dimanche chez Mr. le conseiller d’Etat Hufeland. Je m’y amuse tres bien. La, societe est choisie et toute composee de personnes recomandables par leur merite et par leur naissance. En Allemagne on est plus tranquille ; l’instruction est plus profonde, Ies mceurs sont plus innocents, et Ies coutumes plus patriarcales; cependant je voudrais mieux 1 Această scrisoare a fost trimisă — spune chiar Kogălniceanu în ea— odată cu scrisoarea către tatăl său din 19/27 August 1835. 142 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU rester en France. Nous allons une ou deux fois au spectacle ; mais je ne vois que des pieces allemandes. Les acteurs fran-$ais, etablis dans cette vi||e, ne commenceront â donner des representations qu’â la fin du mois d’octobre. L’opera est une tres belle salle. II y a ici quatre theâtres qui sont : La Comedie, l’Opera, le theâtre de Koenigstadt et le theâtre de Charlottenbourg. Ce dernier n’est pas dans Berlin, mais â une lieue plus loin, dans la petite viile de Charlottenbourg. J’ai vu â l’Opera un des plus beaux ballets de l’Europe. C’est la revolte au Serail . . . Dites, je vous prie, âmon pere que je le prie de parler â la poşte, afin que je puisse recevoir la gazette moldave, et pouvoir par ce moyen avoir des nouvelles de mon pays, vu que je n’ai aucun livre moldave pres de moi, â l’exception du Livre d’Heures que vous m’avez donne... Ecrivez-moi pourquoi Millo ne m’ecrit plus .. . Affectionne frere Kogalnitschan Le 1/13 septembre 1835 Ms. 1161, f. 102 XCII (Fără dată) . . . Je suis mieux â Berlin qu’â Luneville. Cependant je prefererais etre en France, car ici je finirai par oublier le franyais pour lequel je me suis donne tant de peines.. . Monsieur Roczinsky, qui vous a donne des legons de piano, a publie une collection de chansons moldaves : alors dites â mon pere que je le prie de me l’acheter et de l’envoyer â Berlin. Je ne connais pas encore les monuments de Berlin pour vous en faire part, mais aussitot que j’en aurai connaissance, je n’y manquerai pas. Je vous demandais une liste des livraisons qui manqueront dans les livres que j’envoie de France; car )eut-etre il s’en perdra dans la route; mas non des livres jue j’ai â Iassy. Ainsi aussitot que les livres arriveront, vous ne ferez la liste de tous les ouvrages que vous aurez reţus, ifin que je sache ce qu’il y manque. J’apprends les sciences SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE SURORILE SALE 143 en allemand. Je suis bien aise que mes Iivres vous font du plaisir d’avance. Mes tres humbles respects â Madame Ca-iiinca Voinesko, ci-devant Mademoiselle Catinca Alexandri. J’ai ete content de quitter Luneville, parce que c’etait une petite viile, parce que je quittais un abbe avare, parce qu’on n’y pouvait pas apprendre des sciences. Je suis mecontent de quitter Luneville, parce que j'ai quitte en meme temps la France. J’embrasse Aleco et je lui souhaite toutes sortes des pros. perites et surtout de la sagesse et de l’instruction, plus un bon coeur. Ici nous allons demeurer chez un pasteur luthe-rien. Nous allons quelquefois au theâtre. II y a des actrices excellentes et qui ne sont pas â comparer avec celles que j’ai vues â Iassy. Ecrivez-moi comment vous plaisent Ies come-diens qu’a amenes Baptiste Foureaux. Si mon oncle Jean est â Iassy, presentez-lui mes respects, dites-lui que je lui suis bien reconnaissant pour l’argent qu’il m’a envoye et que je Iui ecrirai par la premiere poşte. Mes respects â Madame Wimmer, â Monsieur Cuenim, ainsi que mes amities â Mon-sieur son fils. J’embrasse Savitza et Aleco. Adieu, mes cheres soeurs, je vous embrasse et suis Votre affectionne frere Michel Kogalnitschan Mon adresse est Au sous-lieutenant Michel Kogalnitschan, chez Ies Princes de Stourdza, Friederichstrasse no. 79, â Berlin. Ms. 1161, f. 105 XCIII 21 septembre 3 octombre Mes tres cheres sceurs, J’ai reşu avec bien de plaisir votre lettre datee du 5/17 septembre. Je suis bien charme que mon portait vous a fait plaisir. Quant aux notes, je croyais que vous saviez chanter ; il pa-raît maintenant que je me suis trompe. Cependant vous pou-vez bien dire â mon pere de parler avec une actrice qui vienne vour donner des legons de chant. Alors je tâcherai de vous «nvoyer d’ici des notes sans accompagnement. Vous en trou- 144 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU verez aussi dans le Musee des familles et dans le Magasin Pittoresque, qui sont dans mes livres. A Savitza je n’ai rien pu envoyer maintenant, de meme qu’â Aleco. Cependant vous trouverez dans mes livres plusieurs petits livres, tels que Pro-menades d’un papillon et d’une abeille, de petits abecedaires avec des gravures illuminees, puis le Musee des enfants, et d’autres encore. Tout cela est pour Savitza et pour Aleco. Vous les leur partagerez. Pour vous j’ai achete plusieurs ouvrages, tels que le Magasin Pittoresque, le premier volume pour Mărie, le second pour Helene, le Magasin Universel pour Pulcherie, le premier volume de la France Dramatique pour Mărie, le second volume pour Helene, l’Annuaire des enfants pour Pulcherie. Les volumes de Walter Scott pour Mărie et ainsi, d’autres livres, qui sont: Les oeuvres de Madame Guizot, les Manuels de toilette, de la politesse, de la biographie. En-suite vous pouvez lire tous les autres livres qui vous feront plaisir. J’ai vu aussi moi ici Fradiavolo ,en allemand. C’est une belle piece, n’est-ce pas ? Mes respects â Madame Wimmer, ainsi qu’â Monsieur Cuenim et â Madame son epouse. Je voudrais cent fois mieux rester en France ; je suis alle dans plusieurs belles societes de Berlin, mais je n’y pourrais jamais vivre. II y a un ton flegmatique, ceremonial, â en mourir d’ennui. Les demoiselles sont betes et laides, elles ne vous parlent que par oui et par non. Malgre cela on ne permet â aucun jeune homme de leur parler. Aussitot que vous leur pariez, elles fuient. Alors les vielles mamans s’emparent de vous, vous mettent entre elles â table; vous les^versez â boire et vous etes oblige de repondre â toute leur conversation, qui n’a pour sujet que les choux, les pommes de terre, les chats et les petits chiens. C’est terrifrle! !! Adieu, je vous embrasse et suis votre affectionne frere M. Kogalnitschan Ms. 1161, i. 106 r ■ SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE SURORILE SALE 145 XC1V Le 4/16 octobre 1835 Mes tres cheres sceurs, Je suis bien etonne de ce que vous dites par votre lettre du 15/27 septembre, que vous n’avez recu que deux lettres de moi; cependant je vous en ai envoye trois: une par l’en-tremise de Madame Tissot, la seconde par la poşte et la troi-sieme par Monsieur Tissot. Je ne sais pas comment il s’est fait que vous n’en avez regu que deux. Mes grandes societes se reduisent â la societe de Monsieur le pasteur Souchon, chez lequel nous sommes en pension et â celle de Monsieur Hufeland, ou il n’y a que fort peu de jeunes gens et de demoi-selles ; et encore on ne peut pas leur tenir conversation. Quant â la maniere dont on est dans ces societes, je vous en ai donne des details par ma deraiere lettre. Quant â la Cour, nous n’y allons pas, mais nous irons au premier janvier; cependant, comme Ies princes iront en uniforme, je ne pourrai pas aller habille en civil, et je ne sais pas si mon pere voudra faire cette depense. Quelle est cette demoiselle Maurogeni qui est devenue foile? Je ne le connais pas. Le libraire de Luneville m’ecrit que Ies livres sont arrives â Iassy, cependant vous m’ecrivez qu’ils ne le sont pas encore. Vous lettres je Ies ai regues toutes et je vous en ai envoye Ies reponses. Moi, j’ai quitte le violon, parce qu’il est tres difficile, et j’ai choisi le piano. Peut-etre que je prendrai aussi des legons de chant. Le premier novembre, j’irai â un bal donne par Ies Frangais de Berlin ; j’es-pere que je m’amuserai bien. Ici je vais aussi au spectacle frangais. Les acteurs sont assez bons. . . Michel Kogalnitschan Mes compliments â mes cousins Constantin, Aleco et George. Ms. 1161, f. 112. M. Kogâlniceanu. — Scrisori. 10 146 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU xcv Le 29/17 octobre 1835 Mes tres cheres soeurs, J’ai regu avec bien de plaisir votre lettre du 29 septembre (11 octobre). Je me porte tres-bien. Vous m’ecrivez que Mon-sieur Cânta est ministre de l’interieur et que Monsieur Aleco Guika a pris sa place de ministre de finances, et mon pere qu’est-ce qu’il est? Ecrivez-moi ou est-ce que se trouve Millo, car il ne m’a pas ecrit depuis bien longtemps. Ne pensez pas que les pasteurs protestants soient comme les pretres catho-liques. Quelle difference! Ceux-ci sont tolerants, vont au spectacle, aux bals et pas du tout hypocrites. La langue frangaise, je ne l’oblierai pas, mais je ne la parlerai pas aussi bien que quand j’aurais ete en France. Presentez mes respects â Monsieur Cuenim et dites-lui que je le prie de me pardonner si je lui ecris si rarement, mais le temps ne me le permet pas. Si je le pouvais, je lui ecrirais par chaque poşte. U paraît que Monsieur Voînesko est bien jaloux de sa chere moitie Madame Vo'inesko. Ici les acteurs franfaise ne jouent pas bien; ceux de Nancy etaient beaucoup meilleurs. Si ma tanie Mărie n’est pas encore pârtie pour Botoschani, presentez-lui mes respects, ainsi que mes compliments â mes cousins et â mes cousines. J’embrasse Savitza ainsi qu’Aleco ; je crois cependant qu’Aleco n’a pas ecrit lui-meme sa lettre. Mes respects â Madame Wimmer et â Monsieur Kische, s’il n’est pas mort. . . Michel Kogalnitschan Ms, UHU f. 114. XCVI Berlin, le 13/25 novembre 1835 Mes tres cheres soeurs, Je suis bien sensible aux felicitations que vous me faites touchant ma fete: je vous en suis bien reconnaissant. Le bon-heur que vous me desirez, et que moi je deşire Ie plus, est SCRISORI DIN BEIiLIN CĂTRE SURORILE SU.B 147 celui de vous revoir et de vous embrasser, mais ce bonheur tardera peut-etre encofe deux ans; car, malgre que je ne fais plus mes etudes en langue frangaise, j’ai toujours besoin d’ap-prendre, et je sens tres bien que je ferais tres mal si, ayant l’occasion de m’instruire,. je ne le voudrais pas. L’allemand me sera aussi bien utile; qui sait et qui connaît Ies evene-ments? Je suis prevoyant, mes soeurs ; un an passe â l'etran-ger m’a donne plus d’experience que dix-sept passes en Mol-davie. Lâ, mon pere me conduisait, je n’avais rien â craindre ; ici j’ai tout k craindre, je dois bien me conduire, car je ne veux pas fâcher le prince. Je ne suis plus enfant. Mais c’est assez raisonne; parlons de votre lettre.f D’abord nu trebue ca să-mi scrii aşa rău de Prusienî, pentru că cărţile să pot deschide la poştă; măcar că aî dreptate. Când aî să-mî scriî ceva de Nemţî, scrie-mî moldoveneşti. Tout ce que vous m’ecrivez au sujet des Nemfi (Allemands) m’a beaucoup amuse, Les livresîde Luneville vous parviendront au milieu de decembre. Ecrivez-moi ou loge Jean Stourdza1 et comment il est regu â Iassy, si le prince a ete le voir ; comment il est trăite? en prince ou en boyard? si les boyards vont le visiter, ainsi que mon pere. Ici, je vais prendrellegons de danse dans une fa-miile noble recomandee par Madame Hufeland. 11 y a des demoiselles d’autres familles distinguees de Berlin qui vien-nent prendre des legons de danse avec nous. Elles sont au nombre de sept. II y en a quatre qui sont petites, âgees d’en-viron treize â quatorze ans, et trois autres âgees d’environ 18 ans; parmi celles-ci, il y en a une bien vilaine, mais elle a un bon coeur; c’est une bonne fille. Je m’y amuse tres bien ; je danse depuis sept heures du soir jusqu’â dix. C’est assez. Je commence â valser â la maniere allemande, qui est bien jolie. Je danse aussi une espece de valse nommee radova. Les premieres danseuses de Paris sont maintenant â Berlin ; je vais souvent â l’Opera pour les voir danser ; elles dansent tres bien, surtout Fanny Eisler. Ms. iui, f. 117 Michel Kogalnitschan 1 Fostul Domn al Moldovei (1822 — 1828) 148 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU XCVII 8 decembre Berlin le ^-------r— 1835 2b novembre Mes cheres soeurs, Votre lettre ’datee du 10 (22) novembre m’a cause un grand plaisir. Je vous remercie en general des nouvelles que vous me donnez au sujet de ma fete. Si vous voyez Millo, dites-lui que je suis tres fâche de ce qu’il ne m’a pas ecrit depuis tant de temps, et qu’il dise cela aussi â Alexandre Mavrocordato. Cependant, puisqu’il y avant bal â la Cour, alors mon pere a du y aller le soir de ma fete, et est-ce que la soiree que mon pere a donnee etait seule-ment presidee par vous? Le mari de M-me*Voi'nesko n’est pas laid ; vous vous trompez. Dites-moi, je vous prie, quel est ce Monsieur Hadick, mari de M-lle Eleonore ; je crois que je le connais, mais je ne peux pas me souvenir qu’est ce qu’il est. Madame Vomesko a I’honneur et le bonheur d’avoir un beau frere bien bete: c’est Alexandre Bourquy ; j’ai appris avec lui â Miroslawa et chez Mr. Cuenim. Tâchez de me dire si Alcaze a ete fait officier. Mr. Cuenim vous le dira. Ces Messieurs qui n’ont pas daigne aller â l’invita-tion du prince, parce qu’on mangeait, dit-on, pele-mele, ont tres mal fait. Aujourd’hui toutes ces distinctions, toutes ces chimeres, toutes ces aristocraties ont dispăru. C’est le merite qui est la vraie distinction. La naissance n’est rien ; c’est un don qui est tres mauvais dans certaines circonstances. Et mon pere qu’a-t-il re^u pour present â la fete du prince ? A Berlin nous avons un temps abominable depuis une dizaine de jours. II pleut, il neige, il fait du vent et sur tout il fait tres froid. Âujourd’hui seulement quelques traineaux se sont montres dans les rues, car ils sont tres rares ici. Ma chere Pulcherie, vous m’ecrivez que j’ai du bien m’amuser le jour de Saint-Michel, parce que vous vous etes amusees fort bien ; ce n’est pas une raison. Alors vous avez du bien vous ennuyer, bien etre chagrines, parce que j’ai ete bien chagrin, et je me suis SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE SURORILE SALE 149 ?, bien ennuye â ma fete. Qui voulez-vous qui vienne me corn-r plimenter a ma fete; ou voulez-vous que j’aille danser?! Au contraire ie n’ai pas su meme le jour ; ce n’est que le soir que je me, suis aper£u par la date du jour que c’etait ma fete... M. Kogalnitschan Dans toutes vos lettres, mes cheres soeurs, tâchez de m’en-voyer les notes d’une nouvelle chanson moldave ; mais tâchez de n’y pas faire des fautes. Vous pouvez m’envoyer meme deux; car la lettre n’est pas plus chere par cela. Ms. 1161, f. 120 XCVIII . .19 decembre 1835 Berlin le —^----;---^— 1 janvier lbdb Mes tres cheres soeurs, J’ai regu votre lettre avec bien de plaisir. Je suis bien content de ce que vous etes bien portantes : ma sânte est assez bonne. Mais pourquoi le bal pour la fete de l’empereur Ni-colas a-t-il ete donne chez Madame Bogdan, et non pas chez le Prince ? Vous ne me dites pas si vous y avez ete. Le pauvre Bukchanesco n’est pas bien spirituel: pourquoi diable se marie-t-il, car il est encore bien jeune? J’ai ecrit â Monsieur Cuenim depuis bien longtemps une lettre et je n’en ai pas encore re$u la reponse. Serait-il fâche contre moi ? Maintenant je me souviens de monsieur Hadick, le mari de M-elle Garet. Je l’ai connu: il parle plusieurs langues. Est-ce que l’Abeille moldave ne paraîtra plus dorenavant? Vous me dites que le prince Jean Stourdza est trăite- comme un boyard ; est-ce qu’il n'a pas conserve son titre de prince ? Vous ne me dites pas si le prince Michel a ete le voir. Hier soir j'ai ete â un bal, chez le locataire de notre maison. Je me suis beaucoup amuse. Depuis six heures j’ai danse jusqu’â minuit. A minuit nous avons souhaite une bonne annee â la maî-tresse de la maison et aux demoiselles. Puis nous avons ete 150 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU souper et puis coucher. J’ai beaucoup danse, je n’ai pas man-que ni contredanse, ni masourka, ni valser, ni galopper, ni radova, etc. J’ai ete tres content de ma soiree et c’est apres avoir dormi quatre heures que je vous ecris, les yeux encore demi-fermes. Pour hier soir, j’etais invite encore â un autre bal, â Kofnigue, une petite viile eloignee de deux heures de Berlin et dont je connais le commandant; mais j’ai prefere aller au bal du proprietaire de la maison ou nous logerons... Comme nous changeons de maison, je vous envoie mon adresse : â Mr. Michel Cogalnitchan, place de Mon Bijou, nr. 10 (en allemand Monbijou-Platz). Je vous embrasse et suis votre frere qui vous aime de tout coeur M. Kogalnitschan Quand vous aurez regu mes livres, placez-les bien dans ma bibliotheque et envoyez-moi la liste des ouvrages. Dites-moi aussi qui demeure maintenant dans ma chambre. Ms. 1161, f. 128 XCIX Berlin, le 15/3 janvier 1836 Mes tres cheres sceurs, Votre lettre datee du 15/17 decembre 1835 m’a fait beaucoup de joie. Je vous ai ecrit que je me suis ennuye â ma fete: cela est vrai, car qui voulez-vous qui vint me feliciter ? Je me plais â Berlin mieux qu’â Luneville, mais je me plai-rais mieux, si j’etais â Iassy. Ici je suis occupe du matin juqu’â 10 heures du soir, c’est-â-dire 10 heures europeennes. Ici nous jouissons d’un temps superbe. Un peu de pluie seu-lement de temps en temps nous tombe. Si vous n’avez pas de nouvelles chansons moldaves, alors envoyez-moi des an-ciennes. Cependant je sais que, lorsque j’etais encore en Molda-vie, Roczinsky avait publie dans Timprimerie de l’Âbeilie (Albina Românească) une collection de chansons moldaves, valaques et grecques. Je crois qu’ils coutent un ducat. Dites aiors â mon SCRISORI DIN BERLIN CĂTKE SURORILE SALE 151 pere que je le prie de l’acheter et de prier ensuite Michel Daniel de me l’envoyer â Berlin, quand il aura l'occasion ; d’autant plus qu’il v aura sans doute beaucoup de Juifs de la Moldavie, qui viendront â Pâques â la foire de Leipsic, et de lâ on peut tres vite m’envover ces chansons â Berlin, car Leipsic . n’est separee de Berlin que de vingt-quatre heures. Depuis que je suis â Berlin, j’ai ete â cinq bals : les deux derniers etaient chez deux riches banquiers. Je me suis beaucoup amuse. II y avait lâ beaucoup de Franşaises et de Belges ; en general, tout le monde y parlait le franşais. J’espere que je serai invite encore â d’autres bals pendant cet hiver, et puis les grands bals de l’Opera commenceront bientot, et je ne manquerai pas d’y aller. Vous ne m’ecrivez pas si vous allez aussi aux bals et si vous etes contententes des nouveax acteurs, s’ils donnent de belles pieces et s’ils font bien leurs affaires ; enfin si vous etes abonnees au theâtre et quelle loge avez-vous ? Est-ce que l’Abeille moldave n’a pas envie de reparaître, ou bien est-elle morte â jamais? Adieu, je vous embrasse, ainsi que Savtitza et Aleco, et suis votre frere M. Kogalnitschan Dites â mon pere qu’il m’envoie par Michel Daniel aussi les tableux de l’histoire moldave, car j’ai grande envie de les voir dans ma chambre. Ms. U61, f. 133 c Berlin, le 9 fevrier 1836 Mes cheres soeurs, J’ai recu avec bien de plaisir votre lettre du 12/24 janvier 1836. Je jouis bien content de ce que vous vous portez bien. Je jouis aussi d’une bonne sânte. Je suis bien aise que me livres sont arrives â Iassy et qu’ils vous font plaisir. Ecrivez-moi s’ils ne se sont pas gâtes en voyage. J’ai reţu la liste que vous m’avez envoyee. Ecrivez-moi si vous en 152 SCRISORILE LUI M.. KOGĂLNICBANU avez trouve aussi une dans les caisses. Ecrivez-moi si vous y avez trouve les gravures pour Lord Byron, car je crois qu’il y en avait; sinon, je les ai laissees en France. Quant â la Bibiiotheque des voyages, les volumes qui manquent n’ont pas encore păru, car il faut qu’il y en ait quarante-cinq, ainsi que beaucoup d’autres cartes. La maison rustique non plus n’est pas complete. Est-ce que vous avez ete â la noce de Rasou, et avec qui s’est-il mărie? Je n’ai pas encore regu la lettre de Monsieur Cuenim; peutetre que je la recevrai dorenavant. Je suis alle dernierement au bal de l’Opera: c’est â y mourir d’ennui. Je n’irai plus dorenavant, quand meme on me payerait. Demandez mon pere si le prince ne me fera pas bientot lieutenant, car quand je retournerai en Moldavie que je sois au moins capitaine. Est-ce que ma bibiiotheque est assez grande pour contenir tous mes livres, car j’en ai encore en France â et Berlin avec moi. Maintenant j’achette des livres allemands, car il y en a aussi de fort bons, surtout Schiller et Goethe.. Mes respects â Madame Wimmer et a Monsieur Cuenim. J’embrasse Aleco et Sav-titza. Envoyez-moi des notes de musique. Adieu ; je vous embrasse et suis. votre frere M. Kogalnitschan Ms. 1161, f. 137 CI Berlin, le 2/14 fevrier 1836 Mes cheres soeurs, J’ai recu vos lettres du 28/8 janvier avec bien de plaisir. Je suis charme que vous vous portez bien et que vous vous amusez. Je regrette aussi de n’etre pas en Moldavie, car ici je m’ennuie â mourir. Ce n’est pas que Berlin n’est pas une viile ou on ne puisse pas s’amuser; mais je m’ennuie de la societe dans laquelle je me trouve. Je suis avec un gouver-neur qui est 1$ diable. Je suis toujours dans ma chambre, je ne sors que tres rarement, et, lorsque je sors, ce n’est qu’apres m’etre dispute avec lui. Aussi je suis malade, car je SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE SURORILE SALE 153 souffre de la poitrine. Je tâche de me bien conduire ; mais c’est inutilement que je le fais, on ne me recompense pas de mes peines, et qu’est ce que je demande? Un peu plus de liberte. Ah ! en quittant la Moldavie ce sont de beaux râves que je faisais ; mais ils se sont evanouis. Cest maintenant que je regrette ma patrie. Un poete dit: «Plus je vis d’etrangers, plus j’aimai ma patrie» ; et je trouve qu’il a raison. Vous me demandez de vous dire qu’est-ce que c’est que le bal de l’Opera. C’est une grande salle, ou il n’y a que les deux extremites de la societe qui ont le privilege de danser: les dames de la Cour et les dan-seuses de VOpera. Les autres viennent en grande toilette pour se montrer; car c’est du bon ton pour s’ennuyer ; car c’est encore du bon ton et pour bâiller. J’y ai ete une fois, mais je n’irai plus de ma vie. Ma chere Pulcherie, ce n’est pas un an que je vous ai quitte, mais un an et sept mois. Ici je n’ai pas meme l’espoir de me masquer; on donnera un bal, mais on ne veut pas nous y conduire ; vous voyez si je m’amuse bien. J’embrasse Savtica et Aleco. Mes respects â Madame Wimmer et a Monsieur Cuenim. Millo ne m’a pas encore ecrit. Si vous le voyez, dites-lui qu’il n’est pas mon ami, puisqu’il m’oublie... Votre frere M. Kogalnischan Ms. 1161. f 14-2. cn Berlin, le 23 mars Mes tres cheres soeurs, J’ai reşu avec bien de plaisir votre lettre du 23 fevrier (6 mars). Je suis bien aise de ce que vous etes en bonne sânte. Moi, je me porte bien, seulement je souffre beaucoup de la poitrine et des yeux. Vous me dites que je vous ecris bien peu ; c’est vrai, puisque je ne sais rien qui puisse vous interesser. Je ne lis qu’une gazette, qui ne parle que d’affaires publiques. De la guerre, je n’ai rien entendu. Mais est-ce que 154 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU les deux parties de ma bibiiotheque sont pleines? Je n’achette maintenant queîa continuation de mes souscriptions. Qu’est-ce que mon pere a dit «aussi», car vous ecrivez: «il a dit aussi...», ct puis vous finissez. Mais, si Millo m’a ecrit, pourquoi Monsieur Cuenim retient-il sa [lejttre? Qui est ce Mr. Aleco Guika, qui a regu le litre de prince, et comment le nomme-t-on dans la langue moldave? II parait que M-me Palady s’est masquee en reine pour masquer la Princesse de Moldavie. Mais depuis quand elle va â la Cour ; est-ce qu’elle va chez la Princesse et chez le Prince? Pourquoi Mr. Canta est sorti du ministere? Je suis bien afflige de la mort de Rosnovano ; c’etait un homme qui avait dg talents eminents ; c’est un homme dont la Moi-davie doit se glorifier. Est-ce que le Prince a ete â son enter-rement? Je vais etre recommande au Prince de Cumberland, neveu du roi d’Angleterre et qui sera roi de Hanovre. II est du meme âge que moi. II est tres instruit; seulement il est devenu aveugle. Cependant les medecins font esperer qu’iî reverra la lumiere. Par ma prochaine lettre je vous donnerai des details sujr la] Cour de ce Prince. Mes respects â Madame Wimmer et â Monsieur Cuenim. J’embrasse Aleco et Savtitza. Adieu; je vous embrasse et suis votre frere M. Kogalnitschan Le cachet qui est au-dessus de ma lettre est fait par moi1» Ms. 1161, f. 47. cm Berlin, le 8 avril Mes tres cheres sceurs, J’ai regu votre lettre du 12 (24) mars, avec le plus grand plaisir. Je me porte maintenant mieux, parce que je peux me donner beaucoup d’exercice. On m’a donne maintenant la 1 Plicul care conţine pecetea aceasta, aplicată pe ceară roşie, se găseşte şi el în Ms. 1161, t. 149. F ^ SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE SURORILE SALE 155 permission de monter â cheval. Dittes â Miîlo qu’il m’ecrive et qu’il donne ses lettres â mon pere pour les mettre dans votre paquet. Vous dites que vous n’avez pas des nouvelles â me donner; mais dans les gazettes d ici je vois qu’il y a de grands troubles; qu’il y a de quelques coquins de boyards qui se sont revoltes contre le prince, qu’il y a des commis-saires russes et turcs qui sont arrives â Jassy pour examiner la conduite du Prince. Je vous envoie maintenant la descrip-tion de l’arsenal de Berlin \ je continuerai â vous envoyer toujours de nouveaux details, avec un nouveau dessin. Mes cheres soeurs, cherchez dans votre musique et envoyez-moi les notes et les paroles des chansons Nu-î, nu-î, nu-î nădejde nu-î et Zioa, ciasul despărţireî, puis Aideţî jraţî să trăim bine. Ensuite demandez au domestique Jean un livre qu’il avait nomme Arghir et envoyez-moi tous les jours une feuille de ce livre, que vous copierez dans votre lettre, ensuite la mort du Prince Guika, Moartea luî Ghica Vodă. Vous m’obli-gerez beaucoup ; car il y a beaucoup d’auteures d’ici qui me prient de traduire quelque chose de la poesie moldave et que je donne ensuite â imprimer. Vous m’obligerez beaucoup, je vous le repete. Cherchez ensuite dans les volumes relies de l’Abeille moldave, que j’ai laisses â Iassy, ces vers: Ruinele Târgoviştelor, faits par un Walaque. J’embrasse Aleco et Savtitza'. Adieu, mes cheres soeurs, je vous embrasse. M. Kogalnitschan Ms. 1161, I. 150 CIV Berlin Ie 2^Vri^ 1836 3 mai Mes tres cheres soeurs, J’ai recu votre lettre du 5 (17) avril avec bien de plaisir; maintenant je me porte bien, seulement je prends toujours des medicaments. Maintenant je erois que vous serez contentes 1 v. pag. 83 156 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU des nouvelles que je vous donne, puisque je vous envoie de jolis dessins, des descriptions, et vous ne m’envoyez rien de ce que je vous ai demande. Par exemple je vous ai prie tant de fois de m’envoyer des notes de musique. Chez le roi de Prusse nous n’avons pas ete ; mais moi, j’ai ete presente chez le Prince de Cumberland : il m’a tres bien regu ; je vais sou-vent â la promenade dans sa societe. La chanson que vous m’avez deja envoyee, lorsque j’etais encore en France, lui â_ extremement piu; il vous prie donc de m’en envoyer d’autres, dans toutes vos lettres. Cette petite chanson fait fureur par-tout: j’en ai donne jusqu’â present une vingtaine de copies. Envoyez-moi aussi dans vos lettres par une feuille YArghir et la mort de Gregoire Guika. Dites â Millo que je le prie de m’ecrire une seconde fois et de remettre sa lettre â mon pere, car il paraît que Mr. Cuenim ne veut pas me l’envoyer. Dites â mon pere que je le prie extremement de m’envoyer un peu d’argent, car j’en manque tout â fait. Si vouz voyez mon oncle Jean, priez-le de ma part de vouloir bien m’aider aussi un peu, car mon pere depense une quantite d'argent avec moi, et dites â mon oncle que je le prie de m’envoyer une vingtaine de ducats, car je suis dans une grande penurie. Mes cheres sceurs, dites au domestique Jean de s’infor-mer ce que veulent dire dans la langue cigaine les mots ci-dessous : pen, sob, gur, gam, pi, durke, deblo, gadscho, romnitschel. Ensuite, dites-lui qu’il s’informe, comment on dit en cigain parle, dors, bats, aime, bois, donne, mange, dieil, etc., et pui envoyez-moi ces details, parcequ’un savant1 qui s’applique beaucoup â l’etude des langues orientales m’â prie pour cela. Informez-vous si Germano 2 a deja publie son 1 un an după aceea Kogălniceanu a publicat chiar un studiu despre Ţigani (Esquisse sur l'histoire, les rnceurs et la langue des Cigains, Berlin, 1837) 2 Arhimandritul Gherman, posesorul manuscriptuiui cronicii lui Şincai. După două încercări neizbutite, cronica lui Şincai a apărut abia în 1853 mulţumită lui Gr. Al. Ghica, Domnul Moldovei de atunci. El a cumpărat manuscriptul dela Arhimandritul Gherman şi a dispus să fie tipărit sub îngrijirea unei comisiuni compuse din Logofătul N. Şuţu, Vornicul Al. Donici, M. Kogălniceauu, Aga Anastasie Panu şi Aug. Treb. Laurian. SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE SURORILE SAl.E 157 histoire de la Moldavie. S’il Ta deja publiee, dites â mon pere que je le prie de me l’envoyer aussi quand il aura l’occasion. Maintenant les bals ont fini: toute la journee je travaille, apres diner je sors une heure ă la promenade, puis ie soir je vais au theâtre ou chez le prince de Cumberland. Vous ne m’ecrivez pas ce que vous faites, ce que vous apprenez; moi| je, m’applique beaucoup â l’anglais et â l’italien: lorsque je re-tournerai en Moldavie, je vous en donnerai des legons. Dites â mon pere que les jeunes Princes sont tres inquiets de ce que Madame Palady ne leur ecrit pas depuis longtemps. J’embrasse Savtitza et Aleco. Mes compliments â Madame Wim-mer et â Monsieur Cuenim. Mes amities â mes cousins. Dites-moi qu’est ce que fait Leondari et ou est-ce qu’il se trouve. Adieu ; je vous embrasse et suis votre affectionne frere M. Kogalnitschan Ms. 1161, f. 155 CV Berlin, le 19/7 mai 1836 Mes tres cheres sceurs, J’ai regu votre lettre du 17/29 avril avec bien de plaisir. Je suis bien content de ce que vous vous portez bien: moi, je suis enrhume â. cause de l’affreux temps que nous avons ici dans ce diable de Berlin. Je vous remercie bien des nou-velles politiques que vous m’avez donnees, car j’etais dans une grande inquietude sur l’etat de la Moldavie. Quant â l’evacuation de Silistra, j’ai vu cela dans les journaux. Vous me demandez des details sur le jardin d’hiver; deux mots ne suffiront pour cela : ce sont d’immenses serres-chaudes, avec toutes especes de fleurs et avec de grands orangers; pendant l’hiver, on y met des tables, et puis les dames et les messieurs viennent s’y promener, entendre la musique et prendre une tasse de caffe. On y gagne aussi des pots de fleurs, car tous ceux qui y entrent recoivent un lot. Pour Arghir vous pouvez demander ces vers aii domestique Jean, 158 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU qui les a; et, s’il ne les a pas, faites-les acheter. Cherchez dans l’Abeille moldave et envoyez-moi, je vous prie, les vers moldaves faits par Stamaty, intitules, je crois, Oşteanul românesc ou â peu pres1. Jean avait de meme copie la mort du prinse Guika d’un cahier du jardinier; ainsi il doit l’avoir, et, si vous le trouvez. envoyez-le moi, je vous prie, peu â peu, en m’envoyant dans ehaque lettre quelques vers. Envoyez-moi aussi quelques notes des plus jolies chansons moldaves, car on m’en prie beaucoup. Mes compliments â M-me Wimmer et â Mr. Cuenim. J’embrasse Aleco et Savtitza, je suis content de leur ecriture. .. Je suis votre sincere frere M. Kogalnitschan Ms. 1162, f. 159 CVI Berlin, le 9 juin 1836 Mes tres cheres soeurs, Les chansons que vous m’envoyez me font beaucoup de plaisir, et je vous prierai de m’en envoyer dans chacune de vos lettres deux, car la lettre que vous m’avez envoyee ne m’a pas plus coute que les autres fois, malgre qu’il y avait dedans six feuilles de papier. Tout le monde me prie de leur donner des copies de mes chansons. Quand est-ce que Mr. Cuenim finira-t-il sa lettre? Dites-lui que je le prie de m’en-voyer au moins la lettre de Millo, parce qu’il y a quelque chose d’important qu’il a du m’avoir ecrit. Maurocordato s’est conduit en lâche et les officiers ont tres-bien fait de l’avoir rosse. Ecrivez-moi la suite du duel et si le Prince a dit quelque chose de cela. Dites, je vous prie, â mon pere que je cesserai d’apprendre la musique et la nage, mais qu’il faut que j’aprenne â monter â cheval, parce que, etant officier, 1 probabil «Sentinela iaberii dela Copou la 1834» — v. C. Stamate Muza Românească, pag. 55. SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE SURORILE SALE 159 je dois le savoir, et qu’en outre je dois le faire, parce que les medecins l’ont commande. Dites â mon cousin George, que je le prie d’ecrire â mon oncle de ma part, pour qu’il m’envoie aussi lui un peu d’argent, parce que mon pere de-pense deja trop avec moi. C’est vrai que je depense beau-coup, mais que voulez-vous que je fasse? Rien qu’une simple ttsse de the coute un zwanziger. Le portrait de Hagi est grave sur du cuivre. Les fils du roi des Frangais sont arrives il y a un mois; ils sont restes ici deux semaines, et puis ils sont partis pour Vienne. Je les ai vus chez le Prince-heritier de Hanovre. Ils sont tres aimables. Le cousin du Prince, Mr. le chambellan de Stourdza, est aussi arrive â Berlin avec sa femme et sa fille; ils y resteront une quinzaine de jours, puis ils feront un voyage en Suisse et en Italie et reviendront ensuite ici pour passer I’hiver.... M. Kogalnitschan Ms. 1161, f. 124 v CVII Le 29/17 juin 1836 Mes cheres sceurs, Votre lettre datee du 24 mai (5 juin) m’a fait beaucoup de plaisir. Grâce â Dieu maintenant je me porte bien et je suis diablement content, parce que vous vous portez aussi bien. Je vous remercie bien des mots cigains que vous m’a-vez envoyes. Le prince de Cumberland vous en remercie aussi, parce que c’est pour lui que je vous les avais demandes. Vous ne me dites pas dans quel pays de l’Europe [est] Monsieur Constantin Maurocordato. Quand donc est-ce que Mr. Cuenim finiră sa lettre ? Je suis bien content des livres que mon pere veut m’envoyer. Remerciez-le de ma part et tâchez de m’envoyer tout ce que vous trouverez qui se rapporte â l’his-toire et â la poesie de la Moldavie. Pauvre Procope Florescu, pourquoi diable a-t-il l’envie d’epouser M-lle Cavacou? Est-ce que notre jardin de Copou est abandonne maintenant, puis-que tout le monde va dans celui de Regnersbourg? J’em- 160 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU brasse Alecou et Savtitza, et q’Alecou m’envoie par une lettre un de ses dessins: je suis curieux d’en voir. Je n’ai pas le temps aujourd’hui nour vous envoyer avec cette lettre une description d:un des edifices de Berlin, mai je vous en enverrai par ma premiere. Millo ne m’a jamais ecrit; il paraît qu’il m’a oublie; c’est un faux ami, car il ne se souvient pas de moi. Mes compliments â M-me Wimmer. * Adieu, mes cheres soeurs; je vous embrasse et suis votre frere affectionne M. Kogalnitschan Ms. 1161. f. 172 CVIII Le 26 juillet 1836 Mes tres cheres sceurs, Le Juif â qui mon pere â donne ce qu’il voulait m’en-voyer n’est pas encore arrive â Berlin, et cependant il en est temps. Je suis bien f[âc]he de ce que Monsieur Cuenim s’est porte mal; mais aussi je suis doublement content de ce que maintenant il se porte bien, et de ce qu’il m’ecrira une lettre de quatre pages. Je ne puis pas vous dire absolument combien de temps je resterai â Berlin : peut-etre resterai-je trois ans ou peut-etre je retournerai â Iassy dans un an. Maintenant nous allons loger chez un autre pasteur ; si je suis bien chez lui, je resterai â Berlin ; si je ne suis pas content, je demanderai au Prince de retourner en Moldavie. Le remede Morison est presqiie tout â fait inconnu: c’est un ancien remede qu’on veut remettre â la mode. J’apprends toujours le piano, mais pas si souvent qu’autrefoiş. Si mon pere trouve l’occasion encore de m’envoyer quelque chose â Berlin,^ dites-lui que je le prie de m’envoyer deux paires de souliers de dames qu’on fait â Constantinople ; vous savez, de ceux qui sont brodes avec de l’or et avec de perles. Je veux en faifre] cadeau â la princesse de Cumberland, le jour de la nouvelle annee, parce qu’elle a bien des bontes pour moi. Tâchez, mes cheres soeurs, d’engager mon pere â me faire «CRIS0RI DIN BERLIN CĂTRE SURORILE SALE 161 ce petit plaisir et croyez-moi que vous m’obligerez beaucoup. Maintenant je m’ennuie terriblement â Berlin : 1. parce que je souffre beaucoup de la poitrine : 2. parce que tout mes amis sont partis pour la campagne et le prince Gregoire aussi. Je suis seul â la maison, parce que le prince Demetre est malade, et que Vogorides est une grande bete, bonne â manger du foin. Les Frangais1 de Luneville sont bien fiers ; en France ils recevaient pour une annee entiere 18 ducats et en Moldavie ils regoivent la meme somme dans un mois. J’embrasse Sav-titza et Aleco et vous aussi. Vottre affectionne frere M. Kogalnitschan Envoyez-moi aussi cette lettre â mon oncle. Ms. 1161, f. 178 CIX 27 juillet Le —q-----r—- 1836 8 aout Mes cheres sceurs, Le Juif n’est pas encore arrive â Berlin ; aussi je n’ai rien regu jusqu’â present. Je souffre toujours de la poitrine, mais pas bien fort et, si je dois faire des bains de mer, ce n’est que par prudence et par l’ordre des medecins. Ne croyez pas, mes soeurs, que je me fâche du conseil que vous me donnez ; au contraire, je vous en remercie. Cependant croyez-moi que je fais tout mon possible pour etre econome et pour ne pas chagriner mon pere qui depense tant et tant pour moi; mais etant â Berlin, avec les jeunes princes, et place dans une haute position, je ne peux pas m’astreindre â vivre comme je le voudrais. On nous invite quelquefois â dîner, ou â souper, ou â faire quelque visite. Nous ne pou-vons pas aller â pied ; ensuite, nous devons toujours etre bien 1 doi profesori francezi plecaţi de acolo în Moldova. M. Kogălniceanu. — Scrisori. 11 162 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU habilles, avoir millfe petites choses que le prince ne paye [pas] pour nous, telles que chaînes pour la montre, bagues, bou-tons, cravates de soie, des gants blancs et tant d’autres niaiseries. Lorsque je vais au theâtre, je ne peux pas aller au parterre, car j’ai des connaissances qui m’y verraient, et puis pensez que la plus petite chose coute douze fois plus cher qu’en Moldavie. Pour un abricot, on paye un piastre : avez vous entendu cela ? Aussi si je vois que cela dure toujours ainsi et que le prinde ne me paye rien, je demanderai â mon pere de retourner en Moldavie, parce que je sais qu’il ne peut pas depenser tout pour moi. Maintenant on va nous placer chez un autre pasteur, ou j.e crois que nous serons mal ; aussi je nc le supporterai pas, et j'ecrirai aussitot â mon pere de revenir â Iassy, car je ne suis plus un enfant â etre mene par le nez. J’embrasse Aleco et Savtitza. Mes respects â Madame Wimmer et â Monsieur Cuenim. Adieu, mes cheres soeurs. Votre affectionne frere M. Kogalnitschan Au moment ou j’ai fini la lettre, le Juif est arrive et m'a apporte toutes les choses completes ; mais vous avez oublie de m’envoyer la ballade de la mort de Gregoir.e Ghika, ainsi, je vous prie, copiez-la et envoyez-la moi dans votre prochaine lettre ; si elle est tres (sic) grande pour etre enfermee dans une seule lettre, envoyez-la moi petit â petit. Ms. 1161, f. 181 cx Le !/i3 septembre 1836 Mes tres cheres soeurs, Votre lettre est arrive ici le 7 septembre, mais je ne l’ai lue qu’hier, apres mon arrivee de Swinemiinde. Je me porte tres bien, les bains de mer m’ont ete d’un grand secours. Les endroits de Swinemiinde sont tres beaux, ainsi que l’île de Riigen. Dans une autre lettre, je vous en parlerai avec plus 5- SCKISORI DIN BERLIN OÂTRE SURORILE SALE 163 de details. J’ai regu la lettre de Mr. Cuenim une semaine avant la votre. Dites-lui que je l’en remercie de tout coeur pour des compliments et pour des bontes que je merite si peu. Ma reponse suivra hientot cette lettre. Je suis bien content de ce que vous apprenez Titalien. Je l’apprends aussi depuis une demi-annee. Mes amis sont revenus depuis long-temps. Je vous remercie bien des details que vous me donnez sar le cabinet d’histoire natureile; je l’avais vu avant mon depart de Moldavie. De combien de volumes se compose-t-elle, cette grande bibiiotheque de votre cabinet d’histoire natureile? Je vous envoie la mesure des pantoufles pour la princesse de Cumberland. Priez mon pere de ma part de les choisir bien jolis. J’ai cesse depuis longtemps de prendre les eaux minerales. Nous allons changer maintenant de pension -et tout me fait confirmer que nous allons etre bien mal loges et mal entretenus. Aussi je suis resolu, des que je ne serai pas bien, de demander au Prince la permission de retourner en Moldavie. Je suis trop âge pOur etre trăite comme un enfant de dix ans. Je vous prie, mes cheres soeurs, envoyez-moi le plus tot possible dans vos lettres la ballade de la mort de Ghica ; on me la demande de tous cotes. Je vais faire im-primer ici les chansons moldaves. Tâchez aussi de m’envoyer Ies paroles de ces chansons. Addio, carissime. Kogalnitschan Mes respects â Madame Wimmer. Ms. 1161, f. 185 CXI 21 septembre , Berlin le T^toST- 1836 Mes tres cheres sceurs, Je n’ai pas pu repondre â votre aimable lettre plus tot, parce que nous avions change de logement: nous demeurons maintenant chez Mr. le Pasteur Ionas ; nous sommes bien loges ; j'ai maintenant une chambre â moi â part. Les bains 164 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU de mer m’ont ete d’une grande utilite ; maintenant je suis tout â fait bien. Vous ne pouvez pas vous imaginer, mes cheres soeurs, quel plaisir j’aurais â vous revoir ; vous me dites de revenir en Moldavie; mais qu’y ferais-je ? qu’y se-rais-je, un samesse dans un district, ou un officier au-dessous d’un Miclesco, d’un Croupensky, au-dessous d’un ignorant ? Non, mes cheres soeurs; je veux m’instruire, je veux re-tourner en Moldavie riche en connaissances. Alors, meme si je n’ai pas une bonne place, je serai moi: je serai toujours au-dessus des autres par mes talents, par mon instruction. Ainsi donc, je ne vous verrai que dans deux ou trois ans, â moins que je ne me plaise pas au genre de vie que j’ai maintenant. Le fils d’Aga Manolaki est un fat et un jeune homme corrompu. On n’embrasse dans la rue que les mau-vaises femmes du peuple : et il paraît que lui n’a frequente que des personnes d’une pareille espece ; jamais cela n’a eu lieu â Paris, le centre de la civilisation. J'ai dejâ achete pour Aleco des joujoux, que je lui enverrai avec la premiere oc-cassion. D’abord le ballet nomme Le chat botte, tire du conte qui porte le meme nom : tout cela est imite en plomb d’apres le ballet represente â l’Opera ; c’est tres joliment fait; ensuite un combat entre les Turcs et les Russes. Je crois que cela l’amusera. Pour vous autres, mes cheres soeurs, si je trouve l’occassion, je me ferai un grand plaisir de vous envoyer quelques petits souvenirs de moi. Mes respects â M-me Wimmer et â Mr. Cuenim. Votre frere M. Kogalnitschan Envoyez moi donc, je vous prie, la ballade de la mort de Gregoire Ghika ; j’en ai extremement besoin. Ms. 1161, f. 187 m SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE SURORILE SALE .165 CXII Berlin, le 13/25 octobre 1836 Mes tres cheres sceurs, Je vous remercie bien des details que vous me donnez dans votre lettre du 27 septembre (9 octobre) et je suis bien content de ce que vous jouissez d’une bonne sânte; moi, grâce â Dieu, je me porte aussi bien. II faut, mes cheres soeurs, que vous m’aim[i]ez bien peu, puisque depuis six mois je vous prie de m’envoyer la ballade de Ghika, et vous ne me l’envoyez pas. Dans votre deraiere lettre, vous m’ecrivez : nous vous envoyons la ballade de la mort de Ghica et cependant elle n’etait pas dans la lettre. Je vous prie donc, mes cheres soeurs, pensez un peu â moi et envoyez-moi cette malheureuse ballade : vous m’obligerez infiniment, croyez-moi. Presentez mes compliments â mon cousin Constantin, et dites lui que je le prie de vous remettre pour m’envoyer tout ce qu’il aura de joii des vers moldaves, tel que la satyre le Men-songe et la Verite, et puis La prise de Choczin (Luarea Ho-tinului), ainsi que d'autres choses de ce genre. Ce n’est pas le Prince, mais le neveu de Mr. Hufeland, le vieux, qui nous a fait chang'er de pension. Au reste, quant au logis et â la nourriture, nous sommesbien chez Mr. Ionas. J’ai une chambre â part. II y aussi un jeune Hufeland, gendre du vieux Hufeland. C’est lui qui est charge de prendre soin de nous. La princesse de Cumberland, c’est la mere du jeune prince dont je vous ai ecrit. Tâchez de m’envoyer les souliers, dont je vous ai pries. J’ai cesse d’apprendre maintenant l’anglais, mais dans peu de temps je Ie recommencerai. Mr. Dallot est un charlatan ; il n’a jamais ete â Berlin, ou peut-etre qu’il y a ete, mais dans les cabarets. Adieu ; j’embrasse Savtitza et Aleco. Tout â vous Kogalnitschan Mes respects â Madame Wimmer et â Monsieur Cuenim. Assurez-le de ma reconnaissance, Ma. 1161, f. 190 166 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU CXIII Berlin, le 2/14 novembre 1836 Ades tres cheres scetirs, Merci, mes soeurs, merci: j’ai regu avant hier la ballade que vous m’avez envoyee: je vous en remercie de tout mon coeur. Vous me demandez qu'est-ce que je ferai, si, en re-tournant en Moldavie, je ne voudrai pas etre un sameche ou un simple officier. Qu’est ce que je ferai? Je trouverai toujours deux ou trois miile piastres â emprunter; je pren-drai en ferme une campagne et je travaillerai la terre; je pourrai assez gagner pour mon entretien. Mais, vous me direz : â quoi me serviră mon instruction ? A quoi ? D’abord l’instraction me tiendra lieu du monde; ele m’eloignera de la cabale, m’accoutumera â me contenter de peu, â etre modeste dans mes gouts et â etre libre au milieu des esclaves. Ce n’est pas parce que l’etat de sameche est petit que je n’en veux pas ; non, mais c’est qu’etant sameche, on est esrlave, on est serf, on est attache ş. la glebe ; et moi, je ne Ie veux pas. Je servirai le prince, parce qu’il a ete mon bienfaiteur, je lui serai reconnaissant toute ma vie ; je le servirai dans tout ce qu’il voudra, tant que mes services lui seront utiles ; mais, quand il n’en aura plus besoin, je me retirerai, car je ne veux pas travaiîler j>our mon ambition, mais pour ma re-connaissance; je servirai le prince pour lui, parce qu’il est mon bienfaiteur; mais pas pour son rang, pour ses recom-penses. C’est justement Pexemple de mon pere qui m’engage â ne pas entrer dans la carriere des honneurs. II a servi, il a consacre toute sa vie â sa patrie, et quelle recompense en a-t-il eue? C’est tres beau de servir sa patrie ; mais pourquoi servir, quand elle n’a pas besoin de Vos services ? Je remercie beaucoup mon cousin de sa bonte; dites-lui je vous prie, que je le prie de m’envoyer aussi la satire Le Mensonge et la Verite. Mon instruction me serviră â me-priser les grands qui meprisent les hommes et qui se croient plus que les autres hommes. Tous les hommes sont egaux; SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE SURORILE SALE 167 mais si la noblesse est quelque chose, je suis autant noble que les autres nobles de la Moldavie, quoique je ne sois pas aussi grand en pouvoir, ni en richesse, comme eux. C’est par ceia qu’iîs ne me verront jamais dans leurs antichambres, Adieu, mes cheres sceurs. J’embrasse Savtitza et Aleco, ainsi -que vous. Votre affectionne frere Kogalnitschan Mes respects â Mr. Cuenim et a M-me Wimmer. Ms. 1161, f. 193 CXIV 23 decembre 1836 6 4 janvier 1837 Mes cheres sceurs, J’ai regu votre lettre du 30 novembre avec beaucoup de joie, car je craignais qu’il n’y eut quelque malheur chez nous, vu que vous m’aviez repondu si tard. La nouvelle du ma-riage de Mărie m’a fait un grand plaisir: j’ai beaucoup re-grette de n’y avoir pas asiste. Quoique eloigne, je ne lui souhaite pas moins tout le bonheur qu’elle merite. Vous me dites que ma soeur a beaucoup pleure â son depart; je le crois bien, est-ce que moi ne le sais je pas ! Et croyez-vous que je ne maudis pas tous les jours le moment ou l’idee infernale m’est venu de quitter.la Moldavie? Je suis au milieu des etrangers ; pas un ami, pas un parent! J’ai recu les objets que mon pere m’a envoyes. Les souliers ne sont pas bien beaux ; mais pour Berlin, ils le sont assez. Je n’ai pas encore eu le temps d’en donner une paire â la princesse de Cumberland; une autre paire j’en ai donne â une dame chez laquelle je vais souvent en societe ; elle en a ete bien contente. Les nouvelles de la mort de Madame Theodoraki et de Baptiste m’ont cause beaucoup de chagrin. Cette pauvre dame ! Ou amene la lecture des romans ! Je suis maintenant beaucoup occupe â Berlin : dans troismois 168 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU je veux faire imprimer une histoire de la Moldavie et de la Valachie que j’ai ecrite en franşais. Je suis dejâ bien avance; il y a seulement quelques materiaux qui me manquent. Tâchez, mes cheres soeurs, de me trouver parmi les livres moldaves que j’ai en Moldavie le trăite de la paix de 1812 entre la Russie et la Turquie ; si vous ne le trouvez pas, informez-vous, et priez mon pere de me l’acheter. Faites aussi tout votre possible de me procurer Thistoire de Moldavie par Cantemir ; demandez-en Millo, peut-etre, qu’il pourra me trouver ce livre ; je lui en serai bien reconnaissant. Demandez ensuite mon pere en quelle annee a ete tue ce prince Gregoire Ghica, dont vous m’avez envoye la ballade. Priez ensuite Părintele Ştefan de vous donner la liste des Principes de Moldavie et celles de archeveques de Moldavie, avec l’annee dans laquelle ils ont vecu, qu’on trouve dans de vieux livres d’eglise. Tâchez ensuite de me procurer la chronique du Vornicu Ureke, Letopiseţul lui Vornicul Ureche, et informez-vous s’il n’existe pas en moldave ou en griec quelque livre sur la revolution des eteristes en Moldavie, pendant l’annee lă20, ainsi que la proclamation que l’empereur Alexandre a fait publier â Iassy contre Ipsilanti. Priez mon pere de m’envoyer ces livres le plus tot possible; il pourra me les expedier par Monsieur Kuch, le consul de Prusse : c’est le moyen le plus sur ; mais le plus tot possible. J’en ecrirai plus tard aussi au Prince pour me faciliter cet envoi. Dans trois ou quatre jours je vous enverrai le prospectus imprime de mon histoire. Je vous souhaite maintenant, mes cheres soeurs, tout ce que vous desirez eţ_ je vous felicite pour la nouvelle annee ; amusez-vous aussi pour moi. Ecrivez â Mărie que ie Tembrasse de tout coeur ainsi que Savtitza et Aleco. Adieu, je vous embrasse. Votre frere Kogalnitschan Mes respects â M-me Wimmer et â Mr. Cuenim. Ms. 1162, f. 3 SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE SURORILE SALE 169 CXV Berlin, le 20/8 janvier 1837 Mes cheres sceurs, Croyez qu’aussi moi je me suis bien rejoui d’entendre que Mărie est heureuse avec' son mari; je lui souhaite que son bonheur dure toujours ! II parait, ma chere Heiene, que vous etes bien extravagante. Vous vous moquez de votre corps et de votre laideur ; mais savez-vous, ma toute bonne, que j’ai entendu de source certaine que vous etes tres belle et qu’on vous fait la cour? En frere, je suis tres content de ce qu’on trouve ma soeur belle, mais je la prie de n'en etre pas vaine, et de souffleter tous ceux qui voudraient faire les empresses aupres d’elle. Quant â vous, ma chere Pulcherie, vous etes toujours enfant; tant mieux. Est-ce que vous ne jouez plus avec votre poupee, puisque le cheval qui comprend tout ce qu’on lui dit, vous plaît ? Tâchez d’eviter et craignez que ce cheval, en passant par Berlin, ne me dise pas quelque chose de mal de vous. Je vous envoie ci-joint le prospectus d’une histoire que je fais imprimer en frangais. Depuis deux ans j’y travaille; monsieur Alexandre Stourdza m’y a encourage. Mais, comme l’impression coute cher, dites et priez, mez cheres soeurs, mon pere qu’il soit assez bon pour m’y aider. Si mon pere ne veut pas le faire entierement, ecrivez aussi â Botossani â Mărie; elle est riche maintenant ; dites-lui qu'elle demande â son gros mari -une trentaine de ducats ; qu’elle m’aide en bonne soeur ; quand mon livre sera vendu, je les lui renverrai avec beacoup de reconnaissance. Tâchez-le, mes cheres soeurs, et priez mon pere de ne pas rejeter ma priere. Adieu, je vous embrasse. Tout â vous Kogalnitchan Demain j’ecrirai â Monsieur Cuenim. J’embrasse Aleco et Savtitza. Mes respects â Madame Wimmer. 170 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU CXVI Berlin le 1/13 fevrier 1837 Vous avez bien tarde, mes cheres soeurs, de m'ecrire : j’ax ete dans de grandes transes sur votre sânte. Je suis en meme temps bien -peine de ce que vous n’avez pu me rien procurer pour mon histoire. Je me souviens tres bien d’avoir vu l’histoire de Cantimîr imprimee en grand 4°, Quant â Ia chronique du Vornicu Oureki, vous pourrez vous en informer chez le pretre Ştefan ou Etienne; peut-etre saura-t-il vous donner quelques details. Dans le premier volume de la gazette moldave (Albina Româneaseă), qui est relie, vous trouverez un chapitre, tout au commencement, sur le mariage de la fille d’Etienne-le-Grand avec le fils d’Ivan, Czar de Russie ; soyez assez bonnes de l’en detacher et de me l’envoyer par votre prochaine lettre. J’ai dejâ repondu â Monsieur Cuenim : dites-lui que je lui serai bien reconnais-sant s’il voulait m’envoyer quelques details sur la revolution grecque en Moldavie, ainsi que sur le regne de Jean Stourdza, enfin sur les evenements passes dans la principaute depuis 1800 jusqu’en 1834: c’est une personne qui a ete spectateur de la plupart des faits, et il ne pourra que faire augmenter le merite de mon histoire. Je suis maintenant bien occupe; tous les jours je travaille depuis huit heures du matin jusqu’â minuit: il faut me hâter; j’ai promis la publication de mon ouvrage â la fin du mois de mars ; j’ai dejâ fait imprimer six feuilles. Si vous voyez Millo, dites-lui que je le prie de m’ecrire «ne petite lettre de deux lignes. Ma chere soeur, quand le vertige et la folie s’emparent d’un peuple qui pretend vouloir se civiliser, en caricaturisant les autres nation policees, on ne voltige pas seulement; mais on fait encore d’autres choses bien plus graves. Pitie pour Messieurs Mavrocordato, Cantacuzene et autres pareils! Ils ne meritent pas autre chose. La vraie civilisation consiste dans l’amour de la patrie et de son prochain, dans le respect pour les Iois, ‘dans l’abolition de I’esclavage, qui subsiste SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE SURORILE SALE 171 encore dans notre pays â notre honte, dans l’egalite des personnes, sans distinction de rang et de naissance, et non â monter pour Ie benefice d’un baladin et d’un voltigeur; honte aux Moldaves qui se deshonorent ainsi aux yeux de l’Europe ! Tâchez, je vous prie, mes cheres soeurs, de m’envoyer le plus tot les sources historiques que je vous ai demandees. Dites â mon pere que je le prie beaucoup de me dire â combien monte la population de la Moldavie, ainsi que les revenus de cette principaute. Informez-vous aussi si le Reglement Organique n’est pas encore imprime. Tâchez de de-couvrir si on ne peut pas trouver le code des lois imprime â Suczawa par l'ordre du prince Basile l’Albanais. Demandez aussi â mon pere, quel est le nombre des Cigains de la cou-ronne (Ţiganii domneşti), ainsi que les Cigains des bo'fars î de meme le nombre des Juifs. Adieu, mes cheres soeurs, j’embrasse Savtitza et Alecu. Mes respects â Madame Wimmer. Je vous embrasse. Votre frere Kogalnitchan Ms. 1162, f. 10 CXVII Le 21 fevrier 1837 .... Non, mes cheres soeurs, je ne suis pas decourage, car mon projet etait d’ecrire une histoire, et non un libelle diffa-matoire: le prince lui-meme comprendra que ce serait une injustice, quand je jure que je ne dirai de mal, ni des Russes, ni des Turcs, ni de toute autre puissance; je ne trăite dans mon histoire que les evenements passes dans l’interieur du pays, et non des questions diplomatiques. Aussi j’espere que je gagnerai mon proces. Dans cet espoir je vous prie, mes soeurs, d’envoyer dire â Millo, si vous ne îe voyez pas, que je le prie beaucoup de m’envoyer les sources historiques que je lui ai demandees. Dites-lui qu’il m’obligera beaucoup. Mais dites-lui aussi de faire tout son possible pour me les pro- 172 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU curer le plus vite. Surtout la chronique d'Oureche et le code des lois publie par Basile-Voda surnomme l’Albanais, et qui a ete pubiie en Î640 â Sucza^va. Quant â ce que je de-mandais â ma sceur, — mon pere et vous, vous avez raison ; c’est une bassesse que j’allais faire, je m’en repens bien sin-cerement. Presentez, je vous prie, mes compliments ou mes respects â mon oncle Jean : dites-lui que je lui ecrirai avec la premiere lettre que j’adresserai â mon pere. Mes respects â Madame Wimmer'; j’embrasse Savtitza et Aleco, qui signe magnifiquement son nom Ai. Bravo, Aleco. Adieu, je vous embrasse. Priez pour moi mon pere. Votre affectionne frere Kogalnitchan Ms. 182, î. 14 CXVIII Berlin le 22 mars 1837 ... II y a maintenant, mes cheres soeurs, plus d’un mois que vous ne m’avez pas ecrit; j’etais dans une grande inquietude ; sans lettres, sans aucune de vos nouvelles! Que le prince me defende ou non d’imprimer mon histoire, je suis resolu â ne rien faire contre sa volonte; mais, en tout cas, je suis decide, et sans changer de resolution, â retourner en Moldavie l’hiver prochain. Mon pere me fait des reproches que je ne merite pas ; le Prince de Moldavie me defend l’impres-sion d’un ouvrage loue par Monsieur Alexandre Stourdza, son cousin, dont les opinions sont surement les memes que celles du Prince. Que ferais-je ici â Berlin? Toujours des reproches, toujours des defenses; jamais une louange de la Moldavie. Cette vie m’ennuie â la fin. Je veux retourner en Moldavie, je veux prouver ma reconnaissance au Prince par des services pour lesquels je ne veux lui demander aucune recompense. Plus tard, j’irai prendre en ferme quelque petite campagne, je tâcherai de m’acquerir une modique et hon-nete fortune, et alors je dirai adieu pour toujours â cette SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE SURORILE SALE 173 Moldavie, terre malheureuse, ou la pensee n’est pas meme libre de s’exprimer, et j’irai m’enfermer dans quelques coin obscur de la Transylvanie, ou de tout autre pays de l’Au-triche, ou de temps en temps je pourrai entendre quelques voix compatriotes. Pour le benefice que les jeunes Moldaves oht donne, je dis que les Moldaves meritent leur sort: celui de n’etre jamais libres. Adieu, je vous embrasse Kogalnitchan J’embrasse Savtitza et Aleco ; mes respects â Madame Wimmer et â Monsieui Cuenim. Ms. 1162, f. 17 CXIX Berlin le 1/13 avril 1837 J’ai regu votre lettre du 18/30 mars dans un moment dif-ficile â decrire; il y a tant de temps que je vous avais ecrit, et il y a tant de temps que je n’ai recu aucune de vos nouvelles. Je n’ai pas le talent de vous decrire vraiment ces jours derniers qui se sont passes. Outre que je ne savais rien sur votre sânte, je n’avais aucune nouvelle du Prince ; j’etais dans le doute si le Prince me permettrait ou non Timpression de mon ouvrage: d’un autre cote mon libraire me pressait vivement et me demandait une reponse decisive. Je ne savais plus ou mettre ma tete, lorsque la lettre de mon pere arriva, et, victoire, j’etais sauve. Le Prince me permet Timpression de mon histoire, de ma chere histoire. J’ai ecrit â mon pere au sujet de Millo et j’espere qu’il exaucera ma demande. J’espere que Monsieur Cuenim me repondra bien vite et qu’il m’enverra les sources historiques, pour lesquels je le prie encore une fois. Dites aussi â mon pere que, s’il ne me facilite, lui, les moyens de faire une bonne histoire, qui est-ce qui le fera? J’envoie ci-joint une lettre â Monsieur Asaki, avec quelques fragments de ce que j’ai ecrit en alle- 174 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU mand; priez mon pere de les lui remettre et de le prier de m’etre utile dans ce que je le prie. Je vous remercie beaucoup des nouvelles que vous me donnez; mais malheureusement elles ne sont pas bien gaies ; la mort du pauvre Krisovergui1, jeune poete que j’estimais, m’a fait beaucoup de peine. Pour moi, je ne saurais que vous dire ; je travaille beaucoup â mon histoire, qui sera achevee, j’espere, dans trois ou quatre mois. Vous aurez un exemplaire dore sur tranche. Mărie-m’oublie depuis qu’elle s’est mariee ; ce n’est pas bien de sa part; voilâ presque six mois dans lesquels elle ne m’a ecrit qu’une lettre. Dites â mon pere que je le prie beaucoup de m’envoyer la copie d’un Pont1 des paysans, c’est-â-dire le trăite entre les paysans et les boiars. Dites-moi aussi comment etes-vous contentes du theâtre moldave, et quelles pieces on a represente. Priez aussi mon pere de m’envoyer toute l’Abeille Moldave; il v a beaucoup de feuilles qui manquent: c’est pour cela que, moyen-nant quelques ducats, mon pere les fera completer â la re-daction. Je le prie de meme pour le Bulletin qui s’imprime aussi â Iassy. Ecrivez-moi si Germano imprime son histoire de Moldavie; si elle est imprimee, tâchez de me l’envoyer. Est-ce que Ie Reglement Organique n’est pas encore imprime? Mes respects â Madame Wimmer ; j’embrasse Aleco et Savtitza. Je vous embrasse, M. Kogalnitchan Ms 1162, f. 21 cxx Berlin, 5 mai 1837 Vous ne m’avez encore envoye, mes cheres soeurs, aucune reponse favorable de Monsieur Cuenim; priez le, je vous prie, de faire tout son possible pour me faire parvenir Ies 1 Poeziile acestuia sau publicat cu şase ani în urmă, la 1843. Prefa|a e scrisă de Kogălniceanu. 2 «Ponturile» însemnau pe acest timp încă toate regulamentele, legile, tratatele, alcătuite din articole, «puncte» (N. lorga). SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE SURORILE SALE 175 * sources que je lui ai demandees, je lui serai bien recon-naissant. Je vous remercie beaucoup du chapitre de l’his-toire d’Helene 1 que vous m'avez envoye: si vous voyez le reverend pere Germano, demandez-le s’il a eommence â faire imprimer son histoire de la Moldavie et de la Valachie ; si cela est, dites-lui que je le prie beaucoup de remettre les volumes deja imprimes â mon pere, qui les lui payera. Si c'est le contraire, demaaflez-le s’il ne pourrait pas m’envoyer quelques fragments de son manuscrit. Priez mon pere de me faire savoir quelle est la population de la Moldavie, ainsi que ses revenus et ses depenses. Mes cheres soeurs, si je suis venu â l’etrariger, ce n’est pas pour apprendre â aller â la chasse; c’est un exercice que j’aurais pu apprendre en Moldavie mieux qu’en Prusse, ou la chasse n’est pas permise â tout le monde. Que les au-tres jeunes gens, tels que Monsieur Raducanu et ses pareils, chassent! Ils sont nes pour cela; mais, dites-moi, leur norn serat-il celebre, et laisseront-ils quelques souvenirs glorieux apres leur mort? Non, mes cheres soeurs; ces gens ne vi-vent pas meme, ils vegetent. Pour moi, la chasse n’est pas ma carriere : travailler jour et nuit, mais rester dans une douce independance, dans une heureuse mediocrite, comme dit Ho-race, telle est ma destinee. En retournant en Moldavie, je n’irai pas afficher le luxe et le faste ; si jamais je revois ma patrie, ce sera pour la servir et lui sacrifier ma vie, s’il le faut. Mais laissons ces discours serieux et parlons de vous et de votre passe-temps : vous ne me dites pas ce que vous faites, ou comme dissent les Allemands, Was sie treiben ? Avez-vous beaucoup danse cet hiver; travaillez-vous beaucoup, vous promenez-vous beaucoup, voyez-vous beaucoup de monde? Vous ne m’ecrivez pas si vous avez regu du Juif Salomon deux boîtes de joujoux en plomb. Moi, je m’amuse assez bien, autant que mes ocupations le permettent; j’ai 1 Arghir şi Elena a lui Ion Barac. 176 * SCRISORJLE LUI M. KOGĂLNICEANU plus d’amis que je ne puis visiter, et c’est ce qui me fâche, car la plupart sont de braves gens qui m'aiment. II y a pres de Berlin (dix milles) une viile qui s’appelle Wittemberg; lâ se trouvcnt un grand nombre de sources historiques pour la Moldavie ; si j’avais de l’argent, je voudrais bien y aller passer deux ou trois jours ; mais malheureusement ma bourse est vide. Mărie ne m’ecrit plus. Adieu, je vous embrasse, ainsi que Savtitza et Aleco. Mes respects â Madame Wimmer et â Monsieur Cuenim. Kogalnitchan Je remercie beaucoup mon cousin de la peine qu’il s’est donnee â me copier le chapitre de rhistoire moldave. Ms. 1162 f. 2i CXXI 21 mai Le 1838 2 îuin Si vous voyez, mes cheres soeurs, monsieur Cuenim, dites-lui que je ne lui demande pas de traites historiques sur les temps passes de la Moldavie, mais la relation de tout ce qui s’est passe dans mon pays depuis son arrivee. S’il a d’autres ecrits qui puissent se raporter â mon livre historique, je les recevrai avec beaucoup de reconnaissance, mais ce qui m’interesse de plus, ce sont les details du regne de Jean Stourdza et de la revolution de 1821, et voilâ ce que je le prie de m'envoyer. Envoyez encore une fois un domestique â Monsieur Asaki, et faites-le prier de m’envoyer une reponse â la lettre que je lui ai ecrite. De meme si vous voyez Millo, faites-lui la meme demande, ainsi qu’â mon cousin Cotin, pour les vers que je lui ai'demandes. Chaque entreprise est faible a son commencement ; il est de meme du theâtre moldave, comme il a ete des theâtres des autres nations. Au lieu de montrer votre mecontente-ment et de preferer la theâtre frangais, il faut faire tout SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE SURORILE SALE 177 votre possible pour encOurager les acteur moldaves; car pen-sez, les acteurs frangais ont eu des modeles et ils jouent depuis leur jeunesse; il n’en est pas de meme des moldaves; acteurs depuis hier, sans avoir eu devant eux aucuns prede-cesseurs, ils jouent, sans doute, mal; mais, â mesure qu’ils jouer®nt, ils feront mieux. C’est toujours un commencement et chaque Moldave doit 1’encourager, car le theâtre contribue plus que tout autre chose aux progres de la litterature naţionale et des lumieres parmi les classes inferieures. Des son appa-rition, vous ne devez pas demander au theâtre moldave de vous donner des chefs-d’oeuvre, car pour des chef s-d’oeuvre il faut qu’il y aient des auteurs qui en fassent, et jusqu’â present nous n’en avons pas. Contentez-vous des traductions d’abord ;' les pieces originales viendront ensuite ; quand les jeunes ecrivains verront qu’il y a une scene naţionale, ils s’empresseront de lui porter leur tribut; mais pour cela il faut de la patience et, plus encore, l’interet de tous les Moldaves pour une entreprise qui ne peut que faire du bien â notre peuple. Ecrivez-moi ou est imprimee cette piece allemande Bellas Glucht; je voudrais la lire. Est-ce parce que le Premier Mai a de danses moldaves qu’l est vilain ? A Berlin ma vie est tres monotone; il y fait presque toujours mauvais temps, et allors je suis oblige de garder la chambre. Quand le soleil luit sur notre horizon, et c'est ce qui'est une rarete, je fais quelque pârtie de campagne avec mes amis, mais pour cela il faut terriblement de l’argent, car tout est cher ici, meme l’air qu’on respire. Le soir je vais au theâtre, ou je visite quelques familles. Mes respects â Madame Wimmer. J’embrasse Savtitza et Aleco. Michel Kogalnicean Ms. 1162 f. 29 CXXII Le 13/25 juin 1837 Je n’ai pas demande, mes cheres soeur, â Monsieur Cuenim une histoire de la revolution grecque ; mais seulement M. Kogălniceanu—Scrisori. , 12 178 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU quelques details des evenements dont il a ete spectateur ou acteur. Pour cela il ne faut pas une histoire; Monsieur Cuenim s’il voulait m’ecrire une lettre, pourrait me raconter ces evenements, comme sa memoire pourrait les iui rappeier. Reiterez-lui donc ma demande et dites-lui que je lui serai bien oblige, s’il me donne quelques details sur le regne de Jean Stourdza. En meme temps je vous serai bien oblige, si vous parvenez â m’obtenir une reponse de Monsieur Asaki. Parmi la liste des livres que je vous demande, dites â mon cousin que je lui serai bien oblige s’il m’achette aussi deux ou trois histoires manuscfits de la Moldavie, connus sous le nom de «litopisăf». On les trouve surtout chez les pre-tres et chez les moines ; et elles ne coutent pas bien cher. Pour un ducat on peut en avoir. En tout cas dites-lui que je le prie d’acheter tout ce qui a rapport â l’histoire de la Moldavie et de la Valachie. Envoyez-moi aussi la liste detaillee des revenus de la Moldavie, de la vente des salines, etc. J’embrasse Savtitza et Aleco, ainsi que vous. A Mărie j’ecrirai une autre fois. Mes respects â Madame Wimmer. Votre frere Kogalnitchan Ms. 1162, f. 39 cxxin Swinemiinde, 9/21 juillet 1837 Vous me dites, mes cheres soeurs, qu’il n’y a pas de details sur la revolution de 1821 et sur le regne de Jean Stourdza; mais les details on les trouve dans la memoire de chaque personne agee d’un peu plus de vingt ans. Demandez le premier venu, il vous dira les faits importants de ces temps-lâ, puisqu’ils se sont passes de son vivant. A plus forte raison, si vous demandez une personne qui a ete employee par le prince Stourdza. Monsieur Cuenim a ete en Moldavie pendant la revolution d’Ypsilanti, il a ete spectateur, si non acteur, d’un grand nombre d’evenements : il est donc en etat plus SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE SURORILE SALE 179 que tout -autre de me donner les details necessaires. Priez-le donc de ma part de me faire ce petit service. Quant au regne de Jean Stourdza, demandez mon oncle Gregoire sur les details secrets de la Cour, et quelque autre personne importante sur les evenements qui ont eu lieu dans le pays; par exemple, si les impots ont ete augmentes ou diminues sous son regne, si le tresor etait riche, si le peuple a ete heureux, s’il y a eu de grandes maladies, de tremblements de terre, etc. A Monsieur Asaki j’aurais l’honneur de lui repondre par la prochaine poşte. Je me trouve maintenant â Swinemiinde, et de lâ j’irai dans peu de jours â Putzar, village du compte Schwerin, beau-pere du paateur Ionas. Mes respects â Madame Wim-mer. J’embrasse Savtitza et Aleco. Adieu, mes toutes belles, portez-vous bien, amusez-vous de meme et pensez quelquefois â votre frere Michel Kogalnitchan Ms. 1163, f. 34 CXXIV Swinemunde, le 2 aout 1836 Le mal dont vous souffrez des yeux, ma chere Helene, m’a beaucoup chagrine ; je ne saurais vous dire quel remede j’ai em-ploye pour la guerison de mes yeux : j’en ai tant employe, et tous en vain. Les bains de mer m’ont fait le plus de bien; cependant le meilleur conseil que j’ai â vous donner pour guerir vos yeux, c’est de ne rien manger d’echauffant, de ne manger rien de maigre, de ne pas dormir avec les rideaux des fenetres ouverts, car la lumiere du soleil, si elle est vive, nuit beaucoup. C’est la meilleure recette, car avec les yeux il faut etre bien circonspect et ne pas employer beaucoup de remedes. Je suis bien curieux de lire l’ouvrage de Negroutza1; ainsi que les poesies de Chrissorvergui2. Si vous pouvez m’en 1 E vorba de Aprodul Purice, apărut cu data 1837, dar de sigur cu câteva luni înainte. 2 Poeziile acestuia le-a publicat mai târziu chiar fKogălniceanu, înso-ţindu-Ie de o interesantă prefaţă. (A Hrisoverghi, Poezii, Iaşi, 1843). 180 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU envoyer quelques-unes, je vous en serai bien oblige. Je vous remercie aussi pour les autres details et je suis bien aise de ce que vous vous etes bien amusees au bal de Reguensbourg. Moi, apres avoir fait quelques bains de mer, je suis retourne k Pufzar, qui est tout pres de Swinemiinde. J’apprends l’agri-culture, ou je chasse. Je tue les corneilles, les corbeaux, les aloueţtes, les etourneaux, les canards sauvages, tout ce qui se trouve devant moi. Iy Le premier volume de mon histoire paraîtra â la fin du mois d’aout: pour le moment, j’ai fait paraître un petit livre sur les Cigains et sur leur langue. Si la poşte l’accepte, je vous en enverrai un exemplaire. Je l’ai compose pour le prince royal de Hanovre, qui s’interesse beaucoup aux Cigains, — . je ne sais pas pourquoi, parce qu’ils ne le meritent guere. J’ai reşu aussi l’uniforme moldave ; cependant mon pere m’avait ecrit une fois que l’uniforme avait ete change comme l’uniforme des Ulans russes ; est-ce que cela est ainsi? Si j’ai de l’argent, je m’en ferai faire pour cet hiver ; priez seule-ment mon pere de tâcher de m’envoyer la giberne (lădunca) et les armes de la Moldavie qui sont sur le schako ; les autres ornements je puis les faire ici. Mon pere m’ecrit qu’il ne peut me rien envoyer ici, parce qu’il n’a pas l’occasion. Mais deux fois par mois il y a le bateau â vapeur, qui va de Galatz â Vienne et de Vienne â Berlin ; c’est bien facile de me faire parvenir tous les objets. Est-ce donc que mon pere ne peut pas m’envoyer les livres qu je lui ai demandes par ce bateau â vapeur ? Adieu, mes cheres soeurs ; je deşire de tout mon coeur, ma chere Helene, que bientot vous soyez delivree de votre mal aux yeux. Ecrivez â Mărie que je l'embrasse bien. Mes respects â Madame Wimmer et â Monsieur Cuenim, â qui je remercie du poeme de Negrutza. J’embrasse Savtitza et Aleco. Votre afectionne frere Kogalnitchan Ms. 1162, î. 43 SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE SURORILE SALE 181 cxxv Berlin, le 8 (20> octobre 18-37 Vous vouîez savoir unc chose bien difficile, mes cheres soeurs, lorsque vous me demandez l’explication de Fenigme qui est entre le'"pasteur et moi. Comment voulez-vous que je l’explique, lorsque moi-meme je ne la comprends pas. Tout ce que je sais, c’est que j’ai blesse son amour propre, en quittant une de ses soirees pour aller au theâtre. Ce fut lâ l’etincelle qui mit en feu sa colere. Du reste, maintenant je suis en paix avec lui, mais je ne sais pas combien de temps cette heureuse paix durera. Aussi, des que le second volume de mon histoire sera fini, dans le mois du mai 1838, je suis resolu â demander moi-meme mon rappel au prince. Je suis resolu, et rien ne pourra me faire changer de dessein, â retourner en Moldavie ; je veux aller â la campagne, ou j’aurai assez pour m’habiller et mânger. Le jour, je travaillerai la terre ; le soir, je trouverai quelques heures pour cultiver mon esprit. Je suis resolu â ne plus rester un moment de plus en Allemagne ; de retour â Jassy je n’y passerai que quelques jours. Car je ne, veux plus etre expose â perdre la faveur du Prince, quand le premier venu se donnera la peine de lui ecrire quelque chose de mal contre moi. On voit que la faveur des grands est aussi facile â perdre, qu’elle est difficile â gagner. Oh ! je suis assez las de cette vie ! Je veux une fois vivre aussi pour moi, et avec ce que j’aurai gagne. A l’âge de vingt ans, il fait mal de manger la pain qu’on n’a pas merite et qu’on n’a pas gagne. Est-ce que mon beau-frere n’est plus ispravnic de Botoschani ? Grâce a Dieu, le premier volume de mon histoire est fini -Avant-hier j’ai expedie deux cents exemplaires pour les dif-ferentes contrees de l’Europe. Un libraire de Bucarest m’en 1 Michel de Kogalnitchan, Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques Transdanubiens. Tome premier \ Histoire de la Dacie, des Valaques Transdanubiens et de la Valachie (1241—1792), Berlin, 1837. Tomul al Il-lea n’a mai apărut, v. Studii de Ut. rom. /, Buc. 1910, p. 42—43. 182 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU a demande cinquante, et je me suis empresse de les luî demander1. Pour la Moldavie, on ne m’a encore demande pas un seul. Voilâ comme les Moldaves encouragent leurs gens ue leiîres ! Par ia poşte j’enverrai un exemplaire relie au Prince et un autre â mon pere. Dans le mois de decembre, j’enverrai â mon pere trente exemplaires pour contenter ceux qui en demanderont. Ici, la plupart des savants se sont plus â m’encourager et â me soutenir ; je ne sais pas si en Moldavie quelqu’un voudra sacrifier quatre ecus pour avoir l’his-toire de son pays. Dites a mon pere qu’il envoye â Czernovitz au libraire Andre Dobrzanski la ci-jointe carte imprimee, et qu’il le pre-vient qu’aussitot qu’il aura reyu les trente exemplaires de mon histoire, qu’il en avertisse mon pere. Tâchez aussi de m’expedier le plus tot les livres que j’ai demandes, car le temps presse. Pour les moeurs des paysans prussiens, je me garde l’oc-casion de vous en parler par une de mes prochaines lettres. Mes respects â Madame Wimmer et â Monsieur Cuenim; j’embrasse Savtitza et Aleco. Adieu, je vous embrasse. M. Kogalnitchan Ms. 1162, f. 64 CXXVI Le 1-er novembre 1837 Comment pouvez-vous, mes cheres soeurs, me croire un si petit coeur, de me fâcher, lorsque vous me donnez de bons conseils? Si je ne vous ai pas ecrit, c’est que j’etais chagrin, mais non fâche. J’avais tant d’affaires, tant d’intrigues â demeler, car tout le monde m’en veut, meme des personnes d’un rang tres eleve. Que voulez-vous que je fasse ? J’ai ete quelquefois leger, inconsidere; et ausitot on m’en a fait des crimes. Mais je laisse toutes ces idees tristes, pour parler de vous, mes cheres soeurs, car pour moi, je n’en ai rien â vous ecrire. Dans 1 De sigur greşit pentru expedier. SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE SURORILE SALE 183 .vos lettres vous ne me dites rien de Mărie, dont je n?ai regu des lettres depuis un siecle. Vous ne me dites rien non plus de votre genre de vie, de ce que vous faites, de vos plaisirs, de vos amusemerits. Vous ne me dites rien, ma chere Helene, de votre mariage. Car voilâ quel est mon sort! J’aurai bientot deux soeurs mariees, et moi je resterai toujours ecolier, sous ies ordres d’un pasteur plus vigilent qu’Argus aux cent yeux. Si vous voyez Monsieur Cuenim, presentez-lui mes respects et dites-lui qu’il y a quelques jours que j’ai fait la connais-sance de Monsieur Lefebre, qui a ete longtemps chez Alecu Mavrocordato; dites-lui qu’il se rappelle â son souvenir; maintenant ce Monsieur est souffleur au theâtre frangais â Berlin. Adieu ; je vous embrasse, ainsi que Savtitza et Alecu. Mes respects â Madame Vimmer. Votre frere Kogalnitchan Ms. 1162, f. 53. CXXV1I Le 7 decembre 1837 Merci, mes soeurs, merci de vos tendres souvenirs, et de vos bontes pour moi; croyez que j’en apprecie le prix, et que de mon cote je ne vous aime pas moins. Le cholera a passe, apres avoir exerce des ravages assez terribles; la tran-quillite n’a jamais ete troublee dans Berlin, et l’on se livrait aux plaisirs, meme lorsque soixante personnes mourraient par jour. Quant â mes livres, priez mon pere d’en donner douze exemplaires â Monsieur Tissot, un â Monsieur Cuenim et un autre â Aga Asaki. Les autres il peut les remettre â Monsieur Bell : je les lui laisse pour quatre ecus pour les deux volumes ; lui, pourra les vendre quatre ecus et demi. Je ne pourrai terminer le second volume que bien tard, parce qu’il me manque encore beaucoup de materiaux, que, pour completer, je serai oblige, peut-etre, de faire un petit voyage en Moldavie, ou, peut-etre, je resterai pour toujours, 184 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU car je suis degoute de Berlin. Quant au projets que vous faites sur la celebrite future de mon nom il n’en sera rien. Vous ne me dites rien de mon oncle Jean et de ma soeur Mărie, de laquelle je n’ai reşu des lettres depuis une eternite; est-ce que par hasard elle m’a oublie ? Ce ne serait pas trop bien. Dites-moi est-ce que l’Abeille Moldave ne paraît plus ? Et est-ce que Monsieur Asaki n’a pas remis 'â mon pere quelques materiaux pour mon histoire ? J’embrasse Alecu et Savtitza et je fais mes respects â Madame Wimmer et â Monsieur Cuenim, de qui j’attends une reponse qu’il me doit. Adieu, je vous embrasse, au plaisir de vous revoir â Iassi. Kogalnitchan Ms. 1162, f. 75 CXXV1II Mes cheres soeurs, II y a une eternite que je n’ai pas regu de vos nouvelles ; je suis dans la plus grande inquietude. „Les Princes de meme n’ont re^u aucune lettre de la Moldavie. Nous ne sa-vons qu’en penser. Aujourd’hui que c’est jour de poşte nous avons en vain entendu ; le temps ou on apporte les lettres est passe ! Hâtez-vous donc, je vous prie, de me tirer de cette inquietude mortelle. Est-ce que mon pere serait malade! Que Dieu fasse que cette crainte soit injuste! Je vous remercie beaucoup des compliments que vous faites sur le premier volume de mon histoire. Puissent tous les lecteurs lire mon ouvrage avec autant d’indulgence que vous l'avez lu ; mais, malheureusement, la critique est severe. Grâces lui soient rendues cependant; jusqu’â present je n’ai eu qu’â me louer d’elle ; elle a ete tres bonne en-vers moi et plus que je ne le meritais. Le Juif Salomon ne m’a envoye que deux volumes de l’Abeille Moldave; il a perdu apparemment les autres livres. C’est un grand maL heur pour moi; car cette perte tardera l’apparition de mon second volume. Une priere que j'ai â vous faire, mes soeurs, c’est de me I SCRISORI DIN BERLIN CĂTRE SURORILE SALE 185 donner le plus de details que vous pourrez sur les publi-' cations litteraires de la Moldavie et de la Valachie. Vous me ferez grand plaisir, si vous me faites connaître le nom des livres et des auteurs et les sujets des ouvrages qui ont păru et qui paraîtront dans les deux Principautes. • La belle saison, c’est-â-dire le temps des bals, vient de commencer â Berlin ; malheureusement je ne puis y aller que bien rarement, parce que ma bourse se trouve dans un âtat bien deplorable ; elle souffre d’une maladie d’inanition vide. C’est une terrible maladie, bien dangereuse pour la bourse et encore plus pour moi. Priez mon pere de venir â son secours, et priez-le encore plus de tâcher que je revienne le plus tot possible en Moldavie, car il m’est impossible de vivre sans argent â Berlin. Une autre cause qui me rend a Berlin odieux, c’est la discorde qui ne finit jamais entre le reverend pasteur et moi. Nous nous ha'issons â la mort, et cette haine ne finiră qu’avec notre separation. Ecrivez-moi ce qu’on dit de mon histoire en Moldavie. J’ai entendu qu’un^ proffesseur de Bucarest a publie Thistoire de la Valachie. Le professeur se nomme Florian Aaron 1. Tâchez de me faire parvenir son ouvrage. Je m’ennuie terriblement â Berlin: et vous, comment passez-vous votre temps ? Avez-vous regu de beiles etrennes ; moi, j’en ai faites et pas regues. C’est le sort de ceux qui vivent chez les etrangers. Comment se porte mon oncle Gros Jean? Est-il toujours pontife supreme de Themis, c’est-â-dire president du tribunal de justice ? Et ma soeur Mărie, a-t-elle toujours â ses pieds le tres humble district de Botosseni? Est-ce qu'elle est contente de ces tres humbles et tres devoues sujets les Botosseniens ? C’est assez badine, adieu, je vous embrasse, ainsi que Sav-titza et Alecu. Mes respects â Madame Wimmer et â Monsieur Cuenim. Votre frere *Hs. 1163, f. 70 Kogalnitchan 1 F. Aaron, Idee repede de istoria Prinţipatului Ţării Româneşti, tom I, Bucureşti 1836 (pe coperta interioară, 1835) ; tom II, Buc. 1837. SCRISORI DIN DRUMUL SPRE MOLDOVA Î838 ■------ 1 ' T CXXIX 20 fevruarie Cracovia în -------------- 1838 4 martie Cu multă fiiască plecăciune sărut minele dumitale, babacă. ; Precum prin trecuta scrisoare a me v’am înştiinţat de întâmplările mele, aşâ au şi fost. Cu cea mai mare bucurie, de o parte, de a mă întoarce în patria mea, iară de altă parte cu cea maî mare mâhniciune, pentru că mă întorc în aşâ răle împrejurări şi încărcat cu atîte de pîre, eu m’am pornit din Berlin cu poşta 24/12 fevruarie şi astăz, tocma o săptămână după purcedarea mea din Berlin, mă aflu în Cracovia, vechea capitalie a Lehiei. Aici voi rămîne până marţi dimineaţă (6 martie) din pricina dizgheţului apei Vis-tuleî, care opreşte toată comunicaţia între Cracovia şi între Galiţia. Dela Cracovia pân la Lemberg am 48 mile, care voi face în doă zile şi o noapte. La Lemberg voi rămîne o zi sau doă, până cînd o fi zi de poştă ; dela Lemberg pân la Cernăuţi voî întrebuinţa doă nopţi şi o zi; decî în 11 sau 12/1 martie voi fi negreşit în Cernăuţi, de unde îndată voi purcede la Moldova, şi aşâ între 14/2 şi 15/3 martie mă voî întoarce în sînul familiei mele. Că am greşit, eu sîngur cunosc aceasta ; de şăsă luni de zile eu am sâmţit că începusăm a face rău, de atunce am SCRISORI DIN DRUMUL SPRE MOLDOVA 187 căutat tot chipul ca să ies din prăpastia în care picasăm. Singurul mijloc, care era cel mai bun, eră ca să mă întorc la Moldova. în multe rîndurî eu singur te-am rugat, băbacă, ca să rogi pe Măria ca să mă trimată la Moldova. Acum aceasta să face fără voea dumitale! Eu simţesc că sînt prăpădit şi că nici odată nu am a nădăjdui cevâ dela Măria sa. Căcî Hufeland şi păstorul nu vor cruţa nimică ca să mă oborască de tot; căcî ei ştiu foarte bine, că de nu mă vor obori eî, eu îî voî obori. Vieaţa care am trecut un an şi jumătate în casa păstoriuluî nu o doresc vrăjmaşului meu celui maî amarnic. Eu am petrecut' această vreme ticăloasă într’o casă de Jâdovî'botezaţî; căcî păstoriul îî Jadov botezat, pedagogul îî Jâdov botezat, fimeea din casă ce îî însărcinată cu gospodăria îî Jâdoavcă botezată, asăminea îî fata care ne făce aşternuturile. Când am întrat în casa luî, Hufeland n’au scris Mărieî sale că ne pune într’o casă de Jâdovî, dară aceasta îî curatul adevăr. Măria sa Vodă poate să scrie lui Ribopier, sau la alte persoane, şi va videâ că toate ce zic sînt adevărul şi nimică decît adevărul. însă cum ştiu că Măria sa să mînie degrabă, deşi pe urmă îî bun şi milostiv, mă rog ca să dai paretisul 1 meu din miliţia moldovinească, şi tot odată să faci ca să merg la ţară, să grijesc interesurile dumitale cu cuconul Neculaki TheodorL Căcî ce să fac în Iaşî ?- Să slujesc? Dară ce? Sâmţind că pot şi sînt în stare de a ave o mare slujbă, nici odată nu mă voî supune a fi scriitor1 şi diac de visterie ; căcî dacă aş fi voit să fiii scriitor 2, nu aş fi avut trebuinţă să învăţ în streinătate şi să sufăr atîte chinuri, în vreme de triî ani şi jumătate. Eu în toată vremea aceasta nu am avut bucurie o singură zi. Toţi tinerii din Berlin erâ slobozî, puteâ merge orî unde vra; eu şi bezădelile sîngurî eram nevoiţi de a trăi supt 1 demisiunea 2 Cuvântul acesta e scris de altă mână, probabil a tatălui lui Kogălniceanu, peste termenul original, care nu se poate citi. 188 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU poronca unui păstoriu care ne tractarisâ ca nişte robi, şi această asprime nu erâ de nicî un folos, căci noî căutam a face în ascuns, ce nu am fi făcut, dacă noi am fi fost slobozi. Bezăde Dumitrachi de doă sau triî orî au voit să se omoare şi nu pot răspunde încă dacă aceasta nu să va întâmplă, mai ales acum, că-î sîngur, că nu are nici un prietin şi că păstoriul din zi în zi îl tiranisăşte maî mult. Nădăjduind în puţină vreme a vă vide şi a-ţi cere ertare cu lacriiry, pentru grijăle ce îţî pricinuesc, îţî sărut mînele, băbacă, şi cu multă fiească plecăciune sînt al dumitale pre plecat şi supus fiu M. Kogălniceanu Pre duduci şi pre Alecu dulce îî sărut. Ms. 1162, i. 80 SCRISORI DINTRE 1838 ŞI 1848 cxxx Viena, V13 maî 1844 1 Băbacă, Iată şi acum, ca şi alte dăţî, te-am ascultat, chiar împro-tiva interesurilor mele, pre care dumneta nicî odată n’aî vrut a le înţălege şi a le apăra. Eu am rămas în Viena cu soră-mea, care în câteva zile are să-şî facă operaţie. Te ascult, însă cu o singură condiţie, adecă că după ce soră-mea să va îndreptă, voiu merge la Paris pe vro cincisprezece zile ; căcî maî mult, chiar să vreu, nu voiu puteâ ; că dintâi că mi se va împlini paşaportul şi al doile pentru că nicî banî nu-mî vor rămâneâ pentru maî multă vreme, fiind că aice toate sînt maî scumpe de cât la Paris. Ştii tare bine că de şepte anî, adecă de la întoarcerea mea de la Berlin, totdeauna am dorit să merg în Franţia, pentru că am privit această călătorie ca neapărată pentru Orî ce tânăr ce doreşte a-şî însuşi ideile şi cunoştinţele, a-şî desăvârşi educaţia prin privirea tutulor descoperirilor şi propăşirilor ce au făcut duhul ominesc în acea ţară fericită şi în sfârşit a nu rămâneâ în urma veaculuî seu. De această idee este însuşi şi Vodă, căcî almintrel^ nu şi ar fi trimes singur copiii la Paris, un oraş pre care pentru mine îl priveşte ca primejdios. Numaî ca să-mî împlinesc această îndelungată dorinţă, ştii câte 1 S’a publicat şi în Convorbiri Literare, XLI (1907), 428 de d-l N. Cartojan. 190 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU jărtfe am făcut: m’am lepădat din slujba oştinească, mi-am jărtfit mica carieră, mi-am vândut tot ce am avut cu mic preţ, ca să plătesc datoriile vechî, şi am făcut alte datorii noue, ca să am cu ce face drumul, m’am hotărit să-mî perd veniturile pe un an întreg. Şi acum, după ce am făcut toate aceste, după ce m’am pus în drum, după ce am început a cheltui, să mă opresc, să mă lepăd de o dorinţă aşâ de aproape de împlinit şi aşâ de scump cumpărată, 'să nu mă duc în sfârşit la Paris, pentru ce? Pentru că nişte mârşavi clevetitori ne-având cu ce să placă altfel lui Vodă s’au dus şi i-au spus Dumnezeu ştie ce împrotiva mea, ca când eu fiind în Paris n’aş aveâ alta a face maî folositor, de cât a-mî bate capul cu lucruri străine şi de care eram sătul încă când mă aflam la Moldova? De aceea îţi scriu lămurit şi nestrămutat: te ascult, ţî-am făcut voinţa, dar în urmă vreu să mă duc la Paris; almintrele mă giur pe oasele maîcă-mea (şi crede că voi ţineâ acest jurământ) că în veci nu mi-i maî vedeâ şi să fii răspunzător dinaintea luî Dumnezeu pentru toate nenorocirile în care voiu cădeâ. Căcî judecă singur că după o ocară aşâ de mare, care mi s’au făfcut, adecă de a mi se opri paşaportul în mijlocul drumului, ca când aş fi un criminalist de stat, ce-mi maî rămâne mie de nădăjduit în patria mea? Şi nu trebuie oare să mă tem că întorcându-mă în Moldova să mă văd înfundat într’o mănăstire pentru toată vieaţa?1 Ce maî poate fi sfânt, când cele maî lămurite pravilî să calcă în picioare ? Fieşte care Moldovan are dreptate să călătorească unde-i place ? Eu ce am făcut, pre cine am omorit, pentru ca să fiu oprit în mijlocul drumului, ®când ca particular sînt slobod şi nu atârn de cât de pravile? Dacă nu înţălegî aceste, eşti foarte neno^ rocit; şi în acest punct, dumneta, iar nu eu, veî face nenorocirea familiei d-tale. îmi scrii "că dacă mă voiu duce la Paris, voiu face perderea mea; şi spune-mi, mă rog, ce-mi maî ră- 1 Prevestirea s’a şi întâmplat, Kogălniceanu a fost închis după aceea la mănăstirea Râşca — v. «Tinereţea lui M. Kogălniceanu» în Conv. Lit. XLV (1911) pag. 1346—1347, SCRISORI DINTRE 1838 ŞI 1848 191 mâne spre a o desăvârşi cu totul; maî am o bucăţică de mo-şioară, luaţi-o şi aceasta, dar să am aceea ce are cel de pe urmă Moldovan, să fiu slobod. încă odată, orî să am voîe să mă duc la Paris, orî să ştii că pentru ce de pe urmă dată mă iscălesc şi mă •‘numesc a d-tale fiii ms. 1163, f. 89 Mihail Kogălnicean CXXX1 24 mart 1844 > (Râpi) Cu multă fiească plecăciune sărut ucigaşii, de cât dătătorii de foc....1 adecă fără a fi judecat. rMaî că-mî vine a mă deznădăjdui de dragostea pă-rinţeasqtă ce mi-aî arătat şi a crede că ea nu este de cât o mască, pentru ochii oamenilor. Sînjţ bolnav, sufăr de picioare, de pept, sînt mânjit până la suflest, nu din pricina închisoarii, dar din pricina strâmbătăţii nepii-avilnice. Dacă nu ca un părinte cătră fiul seu, macar ca un icreştin cătră alt creştin, pune-te pentru mine. Aî voinţă şi 'tei puteâ ! Eu cunosc pre Vodă ; ori cum să fie, îî un bărbat ca;îe judecă şi care înţălege ; arată-î nelegiuirea de care sufăr ; niu-î cere milă, pentru că n’am greşit ca să fiii miluit, cere-i .itireptate. Arată-î că prin asemine măsuri îşi desnădăjdueşte singur norodul ; dacă ocârmuirea nu păzeşte pravila, cum o s’o păzească supuşii ? Spune-i că dacă mă socoate primejdios, 3 ca dacă nu mă vrea în ţară, eu sînt gata a mă disţerâ. Pentru 1 ce însă să mă năcăjească de geaba. Vre poate cu un nevi-: novat slab să înfricoşeze pre vinovaţii cei puternici? Aceasta Var fi nici creştinesc, nici domnesc. — i Ştii că nicî odată de Ia întoarcerea mea de la Berlin nu ţî -am făcut cheltueli cu mine, ştii că nicî odată nicî n’am pre-r • Suspensiunea lui Kog. ^ M. Kogălniceanu. — Scrisori. 13 194 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU tendat, nici nu pretind clironomii1. Dar dacă nu-mî dai, nu mă fa macar sa păgubesc aceea cc cu atata stradanie şi muncă am adunat. Astă vară m’am împrumutat cu patru sute galbeni, ca să fac o călătorie \după placul meu, şi din pricina dumitale fără gust, în desperare ^am cheltuit, oprit în Viena. Când m’am întors însă, nu m’aî întiTfbat: ai sau n’aî. Acum toată averea mi se risipeşte la tipogratAŞ 2> dacă n’oiu fi lângă dânsa, dacă n’oiu scrie; dacă.n’oiu îndr&ptâ* de unde voiu strînge banî, de unde voiu puteâ plăti oar^enii> cu ce voi^ puteâ tipări Foaia Sătească? La Mătienî3 ai'1 Pane 4> am fan> moşia nu-î dată cu anul, cu ce m’oiu hrăni, '^cârsd voiu eşi de la închisoare, cu ce voiu căra lemnele visterieî» Pre care» dacă aş fi fost slobod, le puteam istovi cu 16 c#Fe a me^e ce am la Hiliţa 5 şi la Mătienî, cu boiî luî Alhaz cl8'mî dase pentru toată iarna, în sfîrşit cu plată încă, pentru ^că astă toamnă n’am găsit maî mulţi cărăuşi, fiind că-mi cei$a câte 55 lei de stinjinî ? In loc că acum, după ce voiu eşi dr^ aice> mă voiu găsi păgubit cu tipografia, cu fânul de la McAtienî» cu lemnele visterieî, pre care o să trebuesc să le plătesc W în sfîrşit cu banii ce aş fi câştigat fiind slobod. Prin urmi,are> privala ce am dinainte-mi este calicia? Aceasta este carfâera la care nădăjduiam că mă veî ajuta? ca Vei socoti poate că scriu cu patimă ; nu, Dumnezeu miiH martur că scriu cu deplină convicţie că dumneta nu din vinta^» nu din răutate, dar în sfîrşit din slăbiciune mî aî fost pricinsor acestor nenorociri. Să nu fi dat singur povod6 să fiu oprit la;u Viena, nu pătimeam nimică; mă duceam la Paris, după doăit lunî mă întorcîam înapoi, Vodă vedea că n’aveam nici un \ y 1 moşteniri ui, 2 Avea tipografie la laşi şi se angajase prin contract cu tipărirea pu;eâ blicaţiei oficiale Foaia Sătească. 3 sat în Dorohoi ’ 4 cereale caz> 5 sat în Fălciu 1 cu" 6 prilej SCRISORI DINTRE 1838 ŞI 1848 195 ^scopos rău. In loc că cu prothimia d-tale î-aî vârît prepusul Ş'n cap şi cine poate să i-1 scoată ? încă odată mijloceşte cu toată energia ; nu cred pre Vodă -Inemilostiv; deci fie-ţî milă de nenorocitul d-tale fiu V M. Kogălnicean îmî scrii că închiderea mea vine de aiurea ; nu crede, te-au înşălat şi acum, cum ţe-au înşălat şi când m’aî oprit la Viena. i.i. Ms.' 1163, f. 91 • CXXXIII (Paris) 8/20 fevruarie 1846 Cu multă fiească plecăciune sărut mânile, babacă. Astăzi am primit răvaşul dumitale din 20 ghenarie şi m’am bucurat foarte mult că vă aflaţi cu toţii sănătoşi. Eu ase--aiine mă aflu foarte bine ; liniştea duhului în care mă aflu mi-aii făcut maî mult bine de cât chiar însuşi doftoriile ce âm luat şi care s’au mărginit numai în nişte decocturi. | Eu petrec foarte bine, şi lăsând .de a vorbi de teatrurî, rbalurî, conţerturi, numai singura plimbare prin Paris este cea 'mai frumoasă petrecere. Maî ales sara, Parisul este o minune. Toate dughenile se luminează cu gaz, încât în uliţe este ca a doua zi. Noroade întregî se plimbă până târziu r şaptea Şi atunce se poate zice că tot Parisul este în miş-Din nenorocire traiul este prea scump şi bogăţiile sale mari întristează pe omul care n’are mijloace de a cum- i ce doreşte. Numai de aceea nu cred că voiu şedea în is multă vreme. Dorinţa de a-1 vedeâ erâ pentru mine după aceasta acum pot trăi chiar într’un sat. Socot că toamna viitoare voiu face o călătorie în Spania şi în tera ; earna voiu- petrece-o în Italia şi în vara anului ţî adecă într’un an şi jumătate de acum, m’oiu întoarce în va. . -mi scriî nimică de soră-mea Elenco ce face; zi-î'te rog >crie, şi surorile celelalte asemine. De când am purces, 196 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU am primit numaî o scrisoare de la Rola, în care îmî arată că î-au dat până acum 8000 galbenî pe Hiliţa. I-am răspuns că dacă îî va da 9000 să o vândă. Cu mare părere de rău mă văd silit să vînd această moşioară care am înfrumuseţat-o cu atâta dragoste. Când ar fi vre un mijloc ca să nu o înstrăinez, dar care-î şi cum? Tare, tare mult aş dori ca să se găsească vre un mijloc, ca să nu o vând'! Instiinţază-mă, mă rog, babacă, dacă pre Asachi hatmanul l-au primit iarăşî adiutant şi dacă înainte de a face aceasta, Vodă ţi-au vorbit ceva?... Zi luî Alecu să-mî scrie şi el. Dorind tare mult ca să te pot earăşî vedea, îţî sărut mânile şi sînt a d-tale pre plecat fiu M. Kogălnicean Adresa mea este Rue de la Chaussee d’Antin 39.— De la banchierul vornicului Alecsandri am primit suta de galbinî ce ai bine voit a-mi dărui şi îţî sărut mânile pentru această facere de bine. Ms. 1162, f. 99 CXXXIV Paris 28/16 fevr. 1846 Domnul meu, Sânt acum două lunî de când mă aflu în Paris. Intr’această scurtă vreme am avut norocire a face cunoştinţă cu maî mulţi învăţaţî însemnaţi, mădularî a Academiei des inscriptions, care se ocupă cu literatura clasică şi arheologia. Pre toţi i-am văzut insuflaţi de un mare interes pentru rămăşiţele romane ce se maî găsiau pe pământul vechii Dacii şi de care până acum n’au nicî o ştiinţă. Mi-au spus că aş face o mare slujbă şi ţăriî noastre şi lumii învăţate, dacă le-aş împărtăşi cevâ sigur despre aceste. încât se atinge de Valahia şi Moldova, pe lângă ce ştiu eu, m’am adresat cătră d-l D. Laurian şi Seulescu. Pentru Transilvania nu pot, domnule, să mă adresez maî bine d.ecât cătră dumneta. Ştiu, domnule, că eştî foarte o- SCRISORI DINTRE 1838 ŞI 184:8 197 '■cupat; însă, domnule, cererea ce îţi fac este pentru folosul comun. Deaceea cu mare îndrăzneală dar veî binevoi a mi -ertâ în privirea zelului, te rog să binevoeştî a-mî aduna tot ice ştiî că s’a tipărit sau s’a scris despre monumente, mosaic, rnonede, ruine vechî în Transilvania. Bunăoară jurnalul nemţesc Transilvania, un tom despre Dacia de Haine, ecstrasurî din jurnalurile patriei, din cele nemţeşti, din jurnalul dumitale, care are atâte bogăţii în el şi însfârşit de tot ce ştiî dumneata singur prin ispită. Inscripţiile să fie copiate cu sârguinţa cea maî mare. Pentru cumpărarea cărţilor tipărite vei bine-voi a-mî scrie deadreptul, aii mâi bine a-1 cere dela Istrati, căruia i-am scris în aceasiă privire. Te rog, domnule, numai nu te în-greuiâ. Slujba ce-ţi cer este de un interes naţional. Trebue şi noi să dăm cevâ Europiî civilizate, care ne-au dat atâta ; trebue ca şi literatura noastră prin lucrările sale, să înceapă a-şi face loc lângă surorile sale. Şi aceasta nu se poate face decât prin concursul unor bărbaţî ca dumneta. Nădăjduesc că voiu primi în curând un răspuns bine vestitor dela dumneta şi primeşte maî înainte expresia recunoştinţii mele cu -care am cinste a fi a dumitale plecată slugă M. Kogălniceanu Pachetul mi-1 poţî trimete prin Viena şi la Paris. SCRISORI DIN EXIL CĂTRE FRATELE SĂU V 1848—1849 CXXXV Paris, 16/28 iunie 1848 Iubite frate, Ţ-am scris ieri ; astăzi îţi maî scriu rugându-te ca dendată să te duci cu acest răvaş Ia Rolla şi dându-1 dendată să-l rogî să-ţî deîe un respuns, pre care apoi să mi-1 împărtăşeşti fără zăbavă; stărueşte pentru banî; gândeşte că la 20 iulie călindar vechiu trebuie să fiu neapărat la graniţă 1, spre a-mî apăra contracturile târgului Neamţu şi Reuceştî3. Toată averea mea şi viitorul meu este în aceste moşii. Prin urmare cu orî ce chip îmi trebuesc bani spre a purcede din Paris. Al tău frate M. Kogălnicean Ms. 1162, f. 163 CXXXVI 28 avgust (Cernăuţi 1848)3 Iubite frate, Am primit scrisoarea ta din 23 avgust. Poţi foarte lesne să vii şi pân la graniţă, căcî acum să ştie că anj trecut în 1 fiind fugit din /ţara în urma revoluţiei din 1848 nu puteâ intra în. ( tară. 2 Răuceşti, sat în jud. Neamţ. 8 Localitatea şi anul reies din scrisorile următoare. SCRISORI DIN EXIL CĂTRE FRATELE SĂU 199 Bucovina, fiind că eu singur am înştiinţat pre ispravnicu Stan, ca să nu maî ostinească satele cu căutarea mea. Tă-tână-mieu i-am scris cât am putut de măsurat, cu toate că este greu de a se măsura în asemene tălmăciri. Este vina dumisale dacă ascultă nişte ticăloşi ca d. d. Leonî şi maî ales Scheleti, care au spus ispravnicului de Neamţ că sânt în Bălţăteştî şi este pricina că am trecut graniţa. Mul-ţămindu-ţî pentru novitale, de şi sunt prea puţin plăcute, te rog ca înainte de a purcede, să întrebi pre Apostoleanu şi pre Scarlat Vârnav dacă au 4 primit scrisorile ce le am trimes cu doă poşte înainte de la Cernăuţi. Dorind a te vedea, sânt al tău bun frate Kogălnicean In Ardeal Românii au început a se bate cu Ungurii, asemine şi în Bănat. Ms. 1167, f. 45 CXXXVII Cernăuţi1 11 oct. 1848 Iubite frate, Ţ-am primit scrisoarea din 30 octomvri. Te rog întâlneş-te-te cu Balaieş de la vorniciea bisericească şi caută de află ce au făcut în sfîrşit Milu la Mănăstirea Neamţului. Asemine du-te şi la Milu şi-l întreabă dacă au primit o scrisoare a mea şi dacă este respuns. Numai atâta. Pentru ficiorul2 meu am scris băbacăî să-î dee 15 galbinî. Dacă până acum nu i-au dat, du-te şi la Gheorghi Asachi cu alăturata scrisoare şi caută ca să-ţi dee 95 galbinî ce-mi da-toreşte. Neputând să ţi-î dee toţî deocamdată, ia ce vei putea şi dând luî Costachi aceî 15 galbinî, rămăşiţa trimete-mî-o, j că am rămas numaî cu vro doăzecî de galbinî. Pre Maugş roagă-1 ca să ţie tablourile la dânsul pân ce m’oiu îndemâna, 1 Localitatea se vede pe plicul scrisorii, păstrat şi el. 3 omul de serviciu. 200 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU să-î trimăt ce-î sânt dator. Asemene te rog du-te la un argintar neamţ Helmbold ce şede în dughenile Codreanului şi-l întreabă ce au făcut cu 12 linguriţî micî şi 6 linguri mari de argint cc i-am dat să-mî facă, plătindu-î şi vro 12 galbenî înainte. Dacă sânt gata, cere-î socoteala ca să-î trimăt'şi rămăşiţa banilor. Hârtiea ce mi-aî dat îî prea bine scrisă ca stil şi-ţî fac compliment însă ca adeverată cunoştinţă a ţerii nu. Vrei ca Moldova să se apere în contra R.1, când ea n’au fost în stare de a se scula în contra unui ticălos Domn ca Sturza. Şi apoî acum proclamaţiile sânt de prisos. Dacă vrei a face ceva de aplicabil, fă articole de corespondenţie asupra abuzurilor luî Sturza; însă nu generalităţî, des faits et des t faits. Cercetează furtişagurile lor, ruşfeturile lor, ră-sipa cu proviantul rusesc, relaţiile lor cu Ruşii, isprăvile acestor din urmă, anecdote politice. Asta acum interesează maî mult... Aî tău bun frate M. Kogălnicean Ms. 1164, f. 54 CXXXVIII Cernăuţi2 18 oct. 1848 Iubite frate, Ţ-am primit scrisoarea din 15. Bucovina3 veî primi-o de la început cu posta viitoare. Pentru ficioru Costachi cere banî deocamdată de la băbaca, pentru că-mî scrie că îî va da. . . te rog ca să-mî scrii cu toată posta şi să mă înştiinţezi de ce se face în ţeară, maî ales de acturile ocârmuiriî.. . . Prin D. Tudurani trimite-mi o colecţie a cuvintelor Mărieî Sale cătră 1 Rusiei 2 Localitatea e în stampila poştei. 3 Ziar care apărea în limbile română şi germană la Cernăuţi. Ca subtitlu aveâ: «Gazetă românească pentru politică, religie şi literatură». SCRISORI DIN EXIL CĂTRE FRATELE SĂU 201 ..dunăre dela începutul domniei1. Cere un exemplar de la Ber-"~ian ori de la Asachi. Al tău bun frate M. Kogălnicean Ms. 1164, f. 57 CXXXIX (Cernăuţi) 12 noemvri 1848 Iubite frate, Ţ-am primit scrisoarea din 8 noemvri. Îţî mulţămesc pentru urările ce-mî faci şi pentru ştirile ce-mî împărtăşeşti de risipile de la Rîpî. Ce să facem? Aşa ne este soarta, ca tatăl nostru să îmbogăţească pe străini şi numai pe noi să ne lase săraci. Bucovina ţ-am trimes-o din început prin spatar Tudu-rani Vasiliu, du-te de o cere de la dânsul şi întreabă-1 pentru ce nu-mi respunde la mai multe scrisori importante ce î-am trimes. Asemine te rog, Alecule, întâlneşte-te cu G Asachi şi cu Pedemonti,2 caută numai de cât să-mî trimeţî paralele ce aceste persoane îmi datoresc, căcî n’am macar nici cu ce să-mî plătesc chiria casei, acăriâ vade3 soseşte în câteva- zile. Părinţii de la Neamţ acum nicî catadisesc să-mî respundă, da încă să-mî trimată bani. Bucovina nu-î oprită ; esă numai ceva neregulat din pricina atât a redacţieî care-î leneşă, cât şi a tipografiei care-î ră. Trimete-mî aceea ce aî aflat despre pră-dăciunile proviantuluî. Ce face Apostoleanu ? Se află în laşi sau s’au dus? Tot nu te-aî întâlnit cu Niculaî Milu? Caută ca din întâmplare să te întâlneşti cu dânsul şi intreabă-1 dacă 1 Recaeils des Communications de S. A. S. le prince regnănt de la Moldavie, Mihail Stourdza... . depuis Vannee 1834 jusqu’en 1840. Jassy 1840. Sunt şi altele din anii următori. 2 Un Angelo Piedemonti, supus sard, trăeşte în Piatra Neamţ la 1857, v. Ghenadie Petrescu şi Sturdza, Acte şi Documente, V, 27. 3 termen 202 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU au primit scrisoarea mea şi ce au făcut la Neamţ pentru moşiile luî Beizade. Adio frate, altă dată maî mult. M. Kogălnicean Ms. 1164, f. 63 CXL Cornulunci 19 noemvri 1848 Iubite frate, Surorilor de maî multe poşte am trimis o scrisoare foarte grabnică, ca să o dee spataruluî Tuduraiii de la Mitropolie şi până acum nu mi-au trimes nicî un răspuns. De aceea te rog întâlneşte-te dendată cu d-luî şi stărueşte ca numaî de cât să-mî răspundă sau dacă nu va vrea, apoî cere-î înapoi doă scrisori ce i-am trimis, una cătră logofătu Alecu Mavrocordat şi alta cătră Neculaî Docan. Pre aceste scrisori le veî da singur d-ta la adresa lor. Asemine stărueşte şi pentru banii de la Asachi şi de la Pedemonti, fiind că de nicăire aiure nu pot primi banî şi-mî trebuesc ca să mă pornesc şi eu, fiind că toţî s’au dus din Cernăuţî: Casimireştiî, Negri, Cuza, Muruz, Alecsandri. Costachi ficioru prin posta trecută îmî scrie că pînă acum n’au primit rămăşiţa de zece galbinî din aceî cincisprezece ce am rugat pre tatăl meu de doă lunî ca să îî dee şi pre care de atunce mi-au făgăduit să îî va da. In adevăr n’am crezut nicî odată că d-luî s’ar refuza să-mî facă atâta mică îndatorire, maî ales că i-am fost cerut numaî ca împrumut. La cel întâiu străin, dacă m’aş fi adresat, mi-ar fi dat această sumă mică. Spune-î că maî bine ar fi făcut să-mî scrie de atunce că nu poate, de cât să lase în lipsă pe un biet om care m’au slujit la nevoie. Spune-î asemine că este de prisos ca în răvaşele sale să-mî maî scrie că mă iubeşte sau mă doreşte, că plânge după mine. Purtarea d-sale în faptă cătră mine este adevăratul termometru a ferbinteî dragoste părinţeştî ce simţeşte pentru mine. Alţî părinţi cât n’au făcut spre a veni în ajutorul fiilor seî: la Vodă, la Ruşi, la Turci s’au dus, î-au SCRISORI DIN EXIL CĂTRE FRA.TELE SĂU 203 ajutat cu punga, s’au însărcinat cu trebile lor, l-au înlesnit la nevoie. Dumnealui din toate aceste n’au făcut nimică. M’au văzut desbrăcat, sărăcit, prigonit, dat în disposiţia ciocoilor din Peatră şi Neamţ, carii au făcut o adevărată goană în-contra-mî şi la toate aceste au şezut neutra ca un credincios a luî Mihalachi Sturza, ear nu ca un părinte al meii. Caută dar aiure. aceî zece galbenî şi-î dă ficiorului cât se poate maî în grabă, că-mî scrie că moare de foame. . Al tău frate M. Kogălnicean Cu posta viitoare aştept numai de cât respuns pentru scrisorile luî Tudorarii. Alăturatul revaş te rog să-l daî luî lancu Docan şi să cei respuns. ' Ms. 1164, f. 67 CXLI Cernăuţi 30 noemvri 1848 Iubite frate, Ţ-am primit amândoă scrisorile, atât acea din 9, cât şi din 26 noemvri. Luî Apostoleanu, dacă i-aî dat 12 galbenî, bine; rămăşiţa îî veî da-o când veî primi din baniî mei. Deocamdată plăteşte acelora cuî sânt dator, adică luî Costachi ficioru. Aceasta este maî cu grăbire. Novitalele se vor întrebuinţa, precum maî ales acele despre proviant, bir şi noua comisie cu Rosnovanu. Luî Asachi nu-î da răgas nicî de cum. Văzând că nu poţi căpăta banî în numărătoare, ia o orândueală la visterie şi voiii scrie şi eu luî Brănişteariu. Spune-î că cât pentru respunsul seu, mi-1 va scrie când va putea; deocamdată cere baniî. Te-am rugat să-mî cauţi Cuvintele luî Vodă la * Adunare, n’aî făcut nimică. Asemine te am rugat să stărueştî numai de cât cătră Tudurarti ca sau să-ţî dee scrisorile ce i-am trimes, sau să-mî respundă; iar n’aî făcut nimică. Te rog dar stărueşte pentru aceste doă lucruri. Prin lancu Can- 204 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU tacuzino de la Podolenî cu adresa cătră Codreanu ţ-am trimis o scrisoare; aî primit-o sau ba? Adio, frate, sileşte-te să-mî stringî aceştî banî. că rin am nicî o para şi aş voi şi eu să mă pornesc la Paris pe vro câteva săptămânî, fiind că mor de urît aice. Rămăî sănătos şi-mî scrie în curând. Tată-meu mî scrie că vrea să te puie în slujbă, să nu cumva să primeşti. Dar dacă îţî dă Ripile spre căutare, cu bucurie să le eî, cu aceasta însă ca să-ţî hotărească ce să plăteşti pe an şi apoî să fii stăpân pe moşie. La aceasta te sfătuesc ca unul ce sânt pătimit. Dacă de la Codreanu ai primit răvaşu, spu-ne-mî ce aî făcut cu răvaşu cătră Domn. Al tău frate Kogălnicean Ms. 1164, f. 70 CXLII (Cernăuţi) 10 dec. 1848 Iubite frate, Ţ-am primit scrisorile trimase atâta cu poşta, cât şi cu Mi-halescu. Stărueşte pentru respunsurile de la Tudurarii şi Docan. Pe Asachi nu-1 lăsa nicî de cum în linişte. Spune-î curat că 11 voiu face aceea ce nicî nu gândeşte, dând jalbă în contra luî. Cuvintele luî Vodă 1 n’aî trebuinţă să le adunî, ele sânt toate adunate într’o ediţie tipărită acum Ia Asachi. Du-te numai la Berman şi o cere în socoteala banilor. Asemine şi o colecţie a ofisurilor sale din ramul judecătoresc. Gazetele din Bucureşti, îndată ce vor sosi, te rog să urmezi a mi le trimete prin posta austriecească, dându-le luî Savul deschise. Iţi trimăt un program pentru biografia luî Sturza; orî cine are documenturî asupra vieţii sale pofteşte-1 să mi le trimată la adresa mea. Adio şi fii sănătos. Roagă pre băbaca să facă toate chipurile pentru bani. AI tău bun frate Kogălnicean 1 Mihail Sturza SCRISORI DIN EXIL CĂTRE FRATELE SĂU 205 Trimete-mî însemnare de ce lucruri au luat Apostoleanu din straele, mele. Ms. 1162. f. 165 CXLI1I Cernăuţi 13 dec. 1848 Iubite frate, îmi scrii că n’aî primit de mult scrisori de la mine; cu toate aceste eu încă cu poştele trecute amândoă ţ-am scris. 1°) Nu-mî respunzî nimică de scrisoarea ce ţ-am trimis pentru lancu Docan. 2°) Nu-mî respunzî nimică dacă te ai întâlnit cu Tudorani şi dacă i-aî cerut hârtiile ce i le am trimes de mai mult de o lună, de vreme ce nu vroeşte a-mî respunde singur ce au făcut cu dânsele. Cu toate aceste eu te am rugat în maî Tnulte rânduri despre aceasta. Caută scrisorile mele trecute. 3°) O fisurile domneşti dă-le luî Savul de la agenţi^, că el mi le va trimete. 4°) Pre Asachi nu-1 lăsa nicî de cum în pace. Du-te la Brănişteanu, cum ţ-am mai scris, sau maî bine zicând la Brănişteanca, spune-î că-î sărut mânile şi că o rog ca să afle de la bărbatu-seu dacă cu o orândueală de la ^Asachi îmi poate plăti bani. Şi scrie-mi aceasta, pentru ca apoî să scriu deadreptu luî Brănişteanu. 5°) Prin nepoţii Mitropolitului sau prin Jora (căruia de mult ţ-am trimes o scrisoare şi nu-mi respunzî ce aî făcut cu dânsa) nu poţi să capeţi baniî de la Pedemonti ? Adio, frate, te rog împlineşte-mî aceste cincî comisijoane] sau macar respunde-mî despre toate şi-î îndatori pre al tău bun frate M. Kogălnicean Ms. 1164, i. 77 206 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU CXLIV Cernăuţi 19 dec. (1848) Iubite frate, îmi scrii că de mult nu ţ-am scris ; eu ştiu însă că aceasta am făcut-o mai cu toate poştele trecute. De aceea du-te la aghenţie şi cercetează. Mia de leî ce ţ-au dat Asachi n’ar fi trebuit să o primeşti, având maî întâî a închia socoteala pentru baniî ce are să-mî dee, precum ţ-am fost scris, tri-meţându-ţî şi o scrisoare cătră Berman, de care nu-mî scrii nimică. Ce o să fac cu o mie de leî, când el are să-mî dee triî. De aceea iată îţî maî trîmăt o scrisoare cătră dânsul; te rog du-o şi cere-î respuns verbal, fiind că în scris nu-mî va da. Rămâind însă cu această mie de leî, dintâi să plăteşti luî Costachi Filioru zece galbinî, spuindu-î însă că nu remâne evit pentru socoteala straelor, pre care mi le au risipit. In trecutele scrisori şi în una anume pecetluită şi pusă în răvaşul tatână-meu te am rugat să mă înştinţezî ce straie au luat Apostoleanu şi nu mi-aî respuns nimică. Cu rămăşiţa banilor, apoî să-mî scoţi argintăriile... îmi scrii că Apostoleanu cere să-î împlineşti 20 de galbinî. Eu dintâi ştiu că d-luî se află dus la Focşenî de doă lunî de zile, că aşa mi-au scris în cea de pe urmă a sa scrisoare de atunce, şi al doile de unde să-î împlineşti ? Maî rămâind de la Filior şi de la argintar, rămăşiţa veî da-o băbacă-î. îmi (scrii) că pentru a merge la Paris socoţî că trebuie să am bani. Da dacă aş avea, m’aş fi fost dus până acum şi (n’)aş fi remas singur în Cernăuţi şi aş fi scris tatănă-meu şi luî Iacovachi să-mi găsească, şi (nu) te-aş fi rugat în atâta rânduri pentru banii de la Asachi şi vreu negreşit să mă duc şi de aceea cer bani de unde pot. In tot felul eu voî remânea încă aice vro 15 zile. Până atunce te rog respunde-mi la întrebările ce ţ-am făcut prin scrisoarea trecută. Al tău bun frate M. Kogălnicean Ms., 1163, f. 170 SCRISORI DIX EXIL CĂTRE FRATELE SĂU 207 r cxlv ja_ ^Cernăuţi) 31 dechcmvn 1848 1"' Iubite frate, ft Ţ-am primit scrisoarea din 27 dec. înainte de toate îţi ^doresc un an nou, bun şi fericit, cu aducerea şi a fericirii ?. ţeriî. Cu poştele trecute ţ-am scris regulat şi nu-mî respunzî dacă le aî primit. Bine ar fi ca când îmî respunzî să pui în capul răvaşului data scrisorilor ce ai primit de la mine. Asemine nu-mî respunzî nimică despre scrisoarea ce ţ-am trimis . cătră Iancu Docan, când te am rugat atâta pentru aceasta. Te rog dar ca orî când îmî scrii să ţii răvaşul meu dinainte şi aşa să-mî respunzî una câte una la toate cele despre care îţî scriu. Aceasta este o regulă foarte bună şi pre care eu pururea o urmez. Pentru Asachi îmî zici asemine că i-aî dat scrisoarea, dar nu-mî pomineştî nimică şi ce respuns ţ-au dat -, macar din gură, când ştii mai ales că se atinge de bani. Mă întrebi dacă după întoarcerea mea de la Paris am să viu iarăşi la Cernăuţi. Aşa gândesc, dar ştiu eu ce se va întâmpla până atunce şi chiar dacă ne vor lăsa să ne maî aşezăm aice? Elencu mi-au scris dăunăzî că au aflat că Vodă ar fi scris la Viena ca să mă oprească, pentru că am îndrăznit să vestesc publicarea biografiei sale. După aceasta, de şi ţ-am scris îndată ca să cercetezi maî cu deamănuntu această novelă, aî tăcut cu totul. De aceea te rog cercetează de unde au auzit acest vuet şi dacă merită ca să mi-o scrie aşa de po-sitiv cum au făcut-o. Celelalte surori asemine nu-mî scriu nimică. îmi scriî că Scheleti îi grozav duşman al nostru; nu ştiu în ce poate să vă facă reu ! Cercetează toate cele ce privescu arestuirea Cantacuziniş-tilor. In ce fel opinia publică s’au rostit asupra acestei întâmplări. Aice sânt unii cari cred că aceasta ar fi numai o comedie, pentru ca să închidă gura acelora ce întreabă cum pre Cantacuzineşti, carii au înarmat, au iscălit (Gheorghii) 208 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU proclamaţii, etc. s’au lăsat în pace, când alţi nevinovaţi cu totul se pedepsesc şi se ţinu orî închişi ori ecsilaţî din ţară de ze[ce] luni de zi e. Luî Grigoriţă Ghica 1 i-am scris de curând în maî multe rânduri şi nu-mi respunde. De aceea te rog ca dendată să-î dai alăturatul răvaş şi să mă înştiinţezi ce va zice. Adio, iubite frate. Poartă-te bine şi fii sănătos. Eu aştept numaî respuns pe scrisorile de astăzî şi apor mă pornesc la Viena. îţî voî scrie însă unde să-mî scrii. Bun frate M. Kogălnicean Ms. 1164, f. 85 CXLV1 Luni, Cernăuţi 10/22 ghenar 1849 Iubite frate, Ţ-am primit scrisoarea din...2 Eu poimâne mercuri în 12/24 mă pornesc la Viena, împreună cu Vasilică Canta. Mi-am şi luat locurile. De aceea de acum înainte să-mî trimeţî răvaşele la Viena poste-restante. Arată aceste băbacăî. Spune-Î că-î sărut mânile şi că-1 rog să mă erte că nu-î respund la răvaşul d-sale din...2, care l-am primit, fiind că am o mulţime de pregătiri de făcut, dar că-î voiu scrie de la Lemberg. Arată şi surorilor, atât Marghioliţii şi Profirei, cât şi Elencăi, că le am primit scrisorile, dar că nu le pot respunde acum, din aceeaşi lipsă de vreme. Profiriţăi î-am scris în maî multe rânduri să-mî trimată un bold şi . nişte brice ; au avut maî multe prilejuri, nu maî puţin şi în trecutele zile prin Neculai Stefanovicî, şi tot n’aii făcut-o. De aceea spune-î că de acum să nu-mî maî trimată nimică, fiind că ar fi în zădar. Aşa să faci şi pentru cărţile ce ţ-am cerut; ofisurile, Savul nu mi le 1 Viitorul domn al Moldovei dela 1849 înainte, după Mihail Sturza. 2 2 lipeşte în m. m SCRISORI DIN EXIL CĂTRE FRATELE SĂU 209 |au trimes. De aceea du-te şi le cere îndată şi dacă cineva ar fi să vie la Paris, atunce mi le vei trimete, ear de nu, nu. Docan până acum nu mi-au răspuns. Adio dar, frate, şi să ne vedem în curând. Aceasta o do-resc din tot sufletul meu, fiindu-ţî bun şi doritor frate. M. Kogălnicean Spune luî Codrescu [şi] luî Filipescu că nădăjduesc că-mî vor scrie la Viena, poste-restante. Ms. 1164, f. 108 CXLVII 3 fevruarie 10/In Viena ^,------------ 1849 22 ghenar Iubite frate, De erî sânt în Viena. Peste triî zile mă pornesc la Paris. Aice nimică nou. Viena este veselă. Jora, care cu doă zile înaintea sosireî mele au purces la Moldova, îţî va spune toate Eu deocamdată mă mărginesc a-ţî scrie rugându-te ca îndată ce veî primi aceasta, să începî a-mî scrie la Paris poste-restante şi cel puţin odată pe săptămână şi răvaşe cât se poate maî lungî şi despre cele serioase şi despre cele comice. Do-vedeşte-mî prin aceste scrisori că ştiî a scrie şi tragedie şi comedie. Intâlneşte-te cu Codrescu, arată-î frăţeştele mele închinăciuni şi roagă-1 ca să-mî scrie şi el la Paris. De la dânsul de mult n’am primit nici o scrisoare. Adio dar, pre surori le sărut; asemine şi pre tine, fiindu-ţi bun frate M. Kogălnicean Ms. 1164, f. 110 CXLVIII Paris 10/22 fevruari 1849 Iubite frate, Socotiam să găsesc vre o scrisoare de la tine la poştă. N’am primit nimică, tnacar că ţ-am scris şi de la Viena. Ce M. Kogălniceanu. — Scrisori. 14 210 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU faci, ce facu surorile, ce maî faceţi ? Că de o lună de zile nu ştiu nimică. De aceca te rog scrie-mî pre larg şi despre toate. Te-aî mai întâlnit cu Pedemonti? Caută, frate, să-mî scoţi aceste parale de la dânsul, căcî tare îmî trebuesc. Aice în Paris sânt silit să-mî fac straie, să-mî fac cămeşe, căcî în alergările mele am tot stricat, am tot perdut. Asemine te rog să eî sama în Buletin sau în Foaia Sătească că trebuie să easă publicaţia pentru vânzarea moşiilor Mănăstireî Neamţului. Dacă au eşit sau când va eşi, te rog să mî-o trimeţî îndată şi în deosăbire tot ce mă poate privi. Adio, frate, eu în Paris voiii şedea foarte puţin, căcî Parisul de astăz este maî trist decât însuşi Viena. Remâî sănătos şi dee Dumnezeu ca să ne vedem în curând. Pre Ia-covachi şi pre surorî le sărut şi-ţî sunt bun frate M. Kogălnicean Închinăciuni luî Codrescu care m’au uitat. Ms. 1164, f. 112 CXLIX 1/13 mart 1849 Iubite frate, După multă aşteptare, ţ-am primit în sfârşit scrisoarea din 4/16 fevruari. Iţi mulţămesc pentru cele împărtăşite. îmî zici ca să-ţî scriu ceva despre politica de afară. A întră în deta-liurî zilnice, ar fi cu neputinţă într’o scrisoare. A-ţî scrie în general este foarte scurt, doă cuvinte sânt de ajuns: nimică şi reacţie pretutindeni. Franţia maî ales nu-şî bate capul în nimică despre cele de afară. Ea de bună voie se primeşte a se face putere de rândul al doile. Nu Ruşii, ci Roşii o preocupă acum. De aceea de la dânsa nu avem nimică de aşteptat, Anglia se interesează maî mult, şi după cât ştim şi ne au spus şi beizade Călimach, avem mult să aşteptăm de Ia dânsa. Eu în april mă întorc în Bucovina. Nu lipsi însă de a-mî maî scrie în Paris, căcî întoarcerea mea atârnă cum ţ-am scris de la primirea de bani. SCRISORI DIN EXIL CĂTRE FRATELE SĂU 211 Adio, frate, iartă-mă că-ţî scriu aşa de puţin, dar am primit maî multe revaşe deodată şi trebuie să răspund la toate. Fiindu-ţî bun frate Ivi. Kogălnicean Ms. 1164, f. 115 CL Paris 10 mart c. n.1 1849 Iubite pate, Iată o lună şi jumătate de când n’am primit nicî o scrisoare de Ia voî. Este cu putinţă ca să mă daţi aşa uităriî? Eu v’am scris de la Viena şi de la Paris în maî multe rânduri. Dar îmî vei zice că n’aî primit scrisorile mele. Chiar aşa să fie, n’aî trebuit oare să-mi scrii ? Dar iar îmi veî zice că nu ştiai adresa mea. Socot că aî destulă ispită, pentru ca să ştiî că în lipsă de adresă, se pune pe răvaş poste-restante. Toată lumea au primit şi primeşte răvaşe, numai eu nu. De aceea şi eu, obosit de atâte scrisori care toate au rămas fără respuns, vă fac cunoscut că acesta este cel de pe urmă răvaş care vă scriu. Nu-mi scriţi, nu vă voiu maî scrie... pe la 15 april calindarul nou, mă întorc în Bucovina. Adresa mea în Paris este tot Rue du Havre, n. 4. M. Kogălnicean Ms. 1164, f. 116 CLI 21 mart Paris Tifrir 1849 Iubite frate, Tî-am primit scrisoarea din 11/23 mart... Iţi mulţămesc că în sfârşit mi-aî răspuns în pricina moşiilor Mănăstireî Neamţului. Aceasta mă interesa mult; şi dacă despre aceasta mi-aî fi scris de mult, precum te-am fost rugat, în loc să şed în Paris şi să cheltuesc degeaba, mi-aş fi întins călătoria în 1 calendarul nou 212 SCRISORILE LUI M. KOGALNIOEA.NU Spania. Eu aştept acum numai nişte banî de !a Cernăuţi şi mă pornesc îndată la Bucovina, căci aice este de prisos de a mai şedea. Eliad, Tel, N. Golescu, Negri, Alecsandri au plecat la Ţarigrad în zilele aceste. P. Casimir au plecat asară spre Cernăuţi... Iată îţi mai trimăt articole din gazetele franţuzeşti, cu toate că acesste acum se ocupă numai cu trebile Italiei. Cele conservatoare sânt pentru ne-intervenţie, cele republicane pentru intrarea Franţujilor în Italia. Rezultatul însă va fi ca Franţujii vor sta locului şi bieţii Italieni vor remânea în aceeaşi stare ca şi mai înainte. Adio, frate, altă nimică nou. Beizade Călimah au fost foarte,, bolnav. Era să moară. Am fost eu de l-am văzut. M’au întrebat de Grigoriţă Ghica dacă este în Iaşi. N’am putut nimică să-î spun, fiind că acesta de mai mult de doă lunî nu mi-au scris nimică. Du-te într’o zi de-1 vezi şi în-treabă-1 dacă au primit de Ia mine vro triî scrisori ce i-am trimis până acum din Paris. Adio, iubite frate, caută de află în ce stau dispoziţiile Mănăstireî Neamţului cătră mine, fiind că acolo îmi sânt toate nădejdile mele. Pre surori şi pre Iacovachi îi îmbrăţişez frăţeşte ; asemine şi pre tine, fiindu-ţi bun frate M. Kogălnicean Ms. 1164, f. 126 CLII Paris 2/14 april 1849 Iubite frate, Asară ţ-am primit scrisoarea din 21 mart. Vă mulţămesc pentru suplementutul Albinei. Nota rusească o cunoşteam de mai înainte... Cât pentru California, îţi spun în adevăr că n’am putut de cât să rid de naivitatea celor ce cred în basmele Jurnalului des Debats. Nu mai puţin am ris şi de hotărirea ce aî luat să mergi acolo sau să vii în Paris. Cu ce să te duci în California şi cu ce îî să petreci în Paris? Sau tatăl meu s’au îmbogăţit poate acum ? Nu ştii ce aî suferit când ai fos^ SCRISORI DIN EXIL CĂTRE FRATELE SĂU 213 în Paris ? Nu vezi pre tatăl meu înglodindu-se mai mult în datorii? Dacă eu aş fi în ţară, atunce eu singur ţ-aş zice să te duci la Paris, fiind că ori cât tot aş putea să-ţi ţiu de cheltueală. Nu veni, că eu am venit în Paris numai de doă luni şi n’am cu ce să mă întorc înapoi, din pricina că d. Negri sr&u pornit la Ţarigrad, fără să-mi plătească suta de galbinî cu care m’au poliţat cătră dânsul Ghica. De aceea cearcă la Pedemonti. Am scris şi Profiriţei ca să facă toate chipurile să-mî trimată o sută de galbinî şi spre aceasta să se înţăleagă cu Neculai Docan. Băbacăî mîne îî voiu scrie pentru Rîpi. Nu cred însă că va face nimică. La vrâsta dumisale îi cu greu de a-şi schimba firea. De aceea, cum zic Franţujii, j’ai pris mon parti lă-dessiis. Nu mai aştept nimică de la d-luî. Fă asemene şi nădăjduite şi rabdă ca şi mine. Eşti mai tânăr de cât mine şi prin urm are ai maî multe şansuri să vezi acele zile fericite, pre care eu le doresc, dar nu le voiu vedea. Iţi trimet un articol din Presă. Des blagues et rien que des blagues. M. Kogălnicean 31S. 1164, f. 129 CLIIf Paris 10/22 april Iubite frate, Ţ-am primit scrisoarea din 9 april. N’am nimică ce să-ţi scriu. îţî trimăt un ecstract din interpelaţiile făcute în parlamentul Angliei în privirea Principatelor1. D’ar da Dumneu să se adeverească ! In Paris nimică nou. Reacţia merge mereu înainte. Patrusprezece miî de soldaţi de a republiceî fran-ţeze s’au dus în Italia se restoarne republica romană şi să reaşeze tronul Papei. Judecă acum de republica franţeză. îmi scrii că să zic Mad. de Lalantes 2 că vei vedea-o în curând? Ce, aî de gând să vii în Paris? Şi cu ce? Nu fii nebun, şezi J v. Ms. 1164, f. 120—122 2 Probabil gazda la care a stat A. Kogălniceanu, când a fost la Paris. 214 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU în Moldova, în Paris n’aî ce face. Când toţi doresc de a se reîntoarce în ţeară, desgustaţî de Franţia şi de Franţujî, tu doreşti să-î visitezî? Ştiu că ţi-î urît, ştiu că nu poţi suferi inactivitatea în care trăeştî. Da aice ce-î să faci ? Remăî sănătos şi scrie-mi, fiindu-ţî bun frate Ţ-am primit scrisoarea ce mi-aî trimis pe lângă acea a Elenculuiî Eu în adevăr aş dori să mă duc în Ţarigrad; însă întâî că n’am banî, al doilea că nu ştiu dacă m’or lăsa să intru acolo. Eliad, Tel şi Golescu au fost siliţi să se întoarcă înapoi. Franţujiî au fost bătuţî la Roma. Aceasta şi cu intrarea Ruşilor în Germania au produs în Paris o mare sen-saţie. Credem că alegerile Camerii legislative cari se fac în patru zile vor fi ceva maî liberale. Opinia publică se ocupă foarte mult de Ruşi, jurnalele, cluburile, conversaţiile politice nu tratează de cât chestia Ruşilor. Uliţile sânt pline de pla-caturî şi afişurî, din care îţî trimăt una din cele maî curioase. Un jurnal au vestit erî că generalul Grabe n’au putut nimică isprăvi în Constantinopol; nu ştim dacă este adevărat. Jurnalele se ocupă acum puţin de noî. Chestia unităţiî Germaniei, a Italiei şi întrarea Ruşilor facu sujetul politicei ecste-rioare. Cât pentru cele din lăuntru, alegerile preocupă pe toţi. Adio frate. Cercetează de aproape pentru moşiile Mănăstirii Neamţu şi caută se afli prin călugări dacă îmî păstrează contracturile sau ba. Ado aminte Profiriţiî pentru suta de galbinî ce mi-au făgăduit, fiind că de aiure nu pot primi nimică. Fiindu-ţî bun frate M. Kogălnicean Ms. 1164, f. 134 CLIV M. Kogălnicean Ms. 1164, î. 138 SCRISORI DIN EXIL CĂTRE FRATELE SĂU 215 CLV Paris 1/13 maî 1849 Iubite frate, Am primit scrisoarea din 18/30 april şi dintâi îţî voiu res-' punde în scurt despre proiectul ce aî de a veni în Paris, în-: temeindu-te pe făgăduinţa ce ţi s'au făcut când erai aice de a-ţî da 12 galbeni pe lună la o litografie. La aceasta îmî veî da voie că înainte de toate eu socot că mă adresez la un bărbat cu minte coaptă, iar nu la un copil, pentru că nu maî eşti copil. Ca bărbat cu minte coaptă, cum se poate dar să cunoşti aşa de puţin împrejurările obşteşti a Europiî ? Când criza politică şi comerţială aii dărmat stările cele maî mari şi mai sdravine, când resboiul ţivil este în toate ţerile, când Parisul mai ales este în cea maî mare nesiguranţie dacă are mâni să fie socialist sau monarhist, când prin urmare nimene nu gândeşte la arte, cum poţi crede că veî găsi 12 galbenî pe lună într’o litografie? Această somă astăzi cu greu ar găsi-o cel întâiu litograf. îmi zici că este deosăbire între nevoile din Moldova cu nevoile din Paris. Dar în Moldova nu eşti în primejdie de a şedea în uliţă, de a muri de foame, de a remânea gol, ca în Paris. Dacă aceasta este deosebirea, sânt cu totul de aceeaşi opinie. îmi zici că în Moldova suferi, trăeşti în trândăvie, fără folos pentru tine şi pentru alţii. Aşa este ; dar eşti oare singurul în aceastăşî posiţie ? Da oare acesta nu este rolul obştesc a tuturor acelora care aşteaptă un yiitor maî bun ? Dacă la vârsta ta te desperezî, apoi noi aceî carii sântem maî bătrâni, cari avem mai puţin de trăit şi prin urmare şi de nădăjduit, apoî ce trebuie să facem ? Când aveam vârsta ta, nu gândiam aşa, nu mă descurajîam aşa de lesne; şi încă astăzi nu mă desnădăjduesc, cu toate că vieaţa mea aii fost plină de vifore, de prigoniri şi de de- 1 cepţii. A se despera cu uşurinţă, nU este dovadă de inimă tare. Viţiurile de care trebuie să te fereşti maî mult sânt pre-sumţia şi mândria. Dară cred că vroeştî a te face folositor, 216 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU cred că viaţa trândavă nu-ţî place ; dar pentru aceasta nu trebuie să te pui în genie meconnu şi să faci ca Coradini carele zicea că Moldova nu este vrednică să-l aibă, că odată în ţeară străină o carieră strălucită în aşteaptă şi care astăzi moare de foame în Frankfurt. Pentru noi singurul loc unde putem însemna ceva este Moldova ; acolo trebuie să ne silim şă arătăm că sântem în stare de a face ceva. Cât pentru Franţia, ţeară plină de geniu ri şi de talenturi, oameni ca tine şi ca mine moru de foame, iar nu câştigă 12 galbenî pe lună mai ales în ramul inteligenţei sau a artelor. De aceea, frate, curaj, aî nădejde în tinere'ţa ta. Astăzi nu poţi face nimică, dar mâne poate vei putea. Şi în sfârşit cu toate greutăţile ţerii, am convicţie că numai în Moldova poţi şi pot a face ceva. Cât pentru folosul ce zici că poţi căpăta în Paris, adecă învăţătura, aceasta, dacă vei vroi, o poţi cunoaşte şi în Miol-dova. Ştiinţa astăzi nu este un mister ; tiparul au făcut-o universală. Cărţi în Moldova poţi găsi. Cât pentru mine, ceea ce ştiu mai mult, am învăţat nu în Germania, ci în Moldova. Zici că pentru ca să înveţi, ai trebuinţă de ceasuri liniştite. Dacă pe aceste nu le aî în Moldova, în Paris le veî avea mai puţin. Acolo aî numai îngrijiri 1 morale, în Paris veî avea pre cele materiale, care sânt mai cumplite. Când dimineaţa te vei scula şi nu veî şti ce să mănâncî şi unde să te ascunzi de datornici, te încredinţez că atunce veî avea prea puţin mintea dedată la învăţătură. De acea, frate, ai curaj şi nădejde. Acum e primăvară. Du-te la ţară, ia cărţi cu tine, vei găsi de ajuns în biblioteca mea. Cu cărţi, cu petrecerea vînatului şi a unei moşii frumoase, 2 fără îngrijirea despre casă şi masă, poţi foarte bine petrece, cât pentru mine... 3 Alecsandri, Goleştii, etc. Curaj şi pentru numele luî Dumnezeu nu mai hrăni nişte idei false şi ridicole. Nu te lua după noua generaţie care creşte acum şi care n’are alt merit decât de a îmbătrâni la vrâstă de optsprezece anî. Misia noastră este de 1 gnji 2 Rîpile în jud. Fălciu 3 hârtia ruptă. SCRISORI DIN EXIL CĂTRE FRATELE SĂU 217 a stărui, iar nu de a ne vâicara şi le scriu aceste pentru că socot de datorie de a te întoarce din calea rătăcită. Rabdă, cum răbdăm toţi. Intorcându-mă în ţeară, atunce vei pute veni în Paris şi unde vei vroi. Astăzi n’ai mijloace. IVlar-ghioliţa îmi scrie că moşiile... 1 M. Kogălnicean Ms. 1164, f. 135 CLVI Paris 16/28 maî 1849 Iubite frate, Ţ-am primit de câteva zile scrisoarea din ]\ju ţ-am * r 4 mai respuns, pentru că tot gândiam să mă pornesc. Intrarea Ruşilor în Bucovina mă face însă să mai aştept până când voiu avea respuns de la Moldovenii din Cernăuţi dacă sânt în si-guranţie acolo. In Paris până acum nimică noii ; astăzi se deschide Adunarea Legislativă, mâni are să se formeze un ministeriii nou, care are să dee şi programa despre politira ce are să păzească atât în cele de afară cât şi rfîn cele din lăuntru. Vom vedea dacă va eşi progres sau retrograd. Tată meii să jelueşte de tine, zice că n’ai vrut să mergi la Ripi cu dumnealui, ştiindu-1 bolnav şi în tot minutul în primejdie. Intr’ aceste reu faci, gândeşte că’î bolnav şi că are nevoie de căutare în tot minutul. Prin aceasta nu zic că n’ai avea în multe dreptate. Iţi înţeleg posiţia, de vreme ce au fost şi a mea tot aceeaşi. Dar trebuie să rabzi! Dacă va da Dumnezeu ca să se prefacă lucrurile şi să mă pot întoarce în ţeară, atunce se vor schimba toate şi vei putea găsi şi tu o viaţă mai plăcută. Acum nu este vremea... De moşiile Neamţului nu-mi scrii nimică, când ştii că mă interesez atâta. Adio, frate, poartă-te bine şi fii cu curaj şi răbdare, fiin-du-ţî bun frate M. Kogălnicean i hârtia ruptă. 218 - SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU Luî Iacovachi am sdris în maî multe rânduri. Marghiolita îmî scrie că Divanul şi partida de cărţi nu-î lasă vreme să-mi respundă. Se teme se vede de a se comprometa. Nu-î nimică, va veni vremea când şi eu îi voî putea zice că nu vroi să mă comprometez cu dânsul. Ms. 1164, î. 143 CLVII n . 23 maî 1om Paris ——— 1849 4 iunie Iubite frate, Nicu Roset, ficiorul Bălănescului, au venit de doue zile în Paris; mi-au spus că în minutul acesta moşiile fviănăstirei Neamţului sau s'au vândut ori se vându. Daca aceasta este adevărat, apoî cu toată a mea bună voinţă nu pot să-ţî fac de cât cele maî mari mustrări ce un frate poate să-ţî facă. Cum, de şese luni îţi scriu necontenit în această pricină, te rog ca să fii cu cea mai mare luareaminte ca să mă înştiinţezi de cu vreme, pentru ca să pot fi la graniţă la mezat, îţî arăt că tot viitorul meu, că toată starea mea este în această pricină, ca unul ce trebuie să ştii că într’un an şi jumătate, de când am fost cea de pe urmă dată in Moldova, mi-am jărtfit toată vremea, toţi banii ce câştigam în alte proţesurî, spre căutarea intereselor Mănăstireî Neamţului şi după ce îţi scriu toate aceste, urmezi a şti despre ele mai puţin de cât străinii. Cum,-chiar dacă publicarea mezatului nu s’au făcut prin foile publice, n’ai putut să cercetezi la departamentul bisericesc şi spre mai mare siguranţie chiar la mănăstire ? O Alecule, dacă prin neglijenţa ta s’ar fi întâmplat că moşiile să se fi vândut, fără a mă înştiinţa, nu poţi să-ţi împuţi că mi-aî făcut maî mult reu de cât cel mai mare duşman al meu ; şi acest reu 1-aî făcut nu numai mie, dar chiar ţie, fiind că ştii că cât aş fi avut eu, ai fi avut şi tu. Aceste bănaturi ţi le scriu din toată durerea inimii, doresc ca ele să fie nemeritate, doresc ca vânzarea aceasta să nu fie adevărată SCRISORI DIN EXIL CĂTRE FRATELE SĂU 219 .şi prin urmare să fii nevinovat de reproşele ce-ţî fac. Acesta este singurul chip ca să-ţî pot zice încă că-ţî sânt Al tău bun fate M. Kogălnicean ; Ms. 1162, f. 167 CLVIII P.aris 11/23 iuni 1849 Iubite frate, De la scrisoarea ta din 15/27 maî trecut n’am primit nicî o veste din ţeară. Ce faceţî ? Cum mergu lucrurile nu ştiu nimică. Sânt acum vr’o 25 de zile de când Grigoriţă Ghica mî-au scris ca să şed în Paris până când voiu primi de la dânsul o nouă înştiinţare. Aceasta până acum n’au venit. Numirea sa de Domn este adevărată? S’au pornit la Ţarigrad, cum mi se scrie de la graniţă ? Eu doresc foarte mult să plec din Paris... adaog a-ţî zice, sânt foarte nenorocit în Paris şi vreu să-l las îndată, fiindu-ţî bun prietin şi frate M. Kogălnicean De vro zece zile nu sânt bine, am tot simptomă de holeră. Ms. 1164, f. 145 CLIX Paris 1/13 iuli 1849 Iubite frate, Ţ-am scris dăunăzî că eram gata de a călători. Lipsa de banî mă opreşte. Când am făcut socoteala, am văzut că aveam maî mult pasiv de cât activ. De acea te rog ca să stărueştî atât la Rola, cât şi aiure, ca să pot primi cel puţin 150 galben î... Asemine te rog că până ce nu veî primi de la mine scrisoare de la Cernăuţi că am sosit acolo, să nu contineştî de a-mî scrie în Paris. Maî bine ca răvaşele tale să nu mă maî găsească în Paris, de cât să fiu o lună fără scrisori din ţară, precum văd că-mî scrii în cel de pe urmă răvaş că de 220 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU acum n’aî să-mî maî scriî. Te rog întâlneşte-te cu părinţiî de la Mănăstirea Neamţuluî şi spune-le că vroesc numai de cât păstrarea contracturilor, căcî almintrele voiu procesta ori ce pagubă. Fiindu-ţî bun frate M. Kogălnicean Ms. 1164, f. 148 CLX Paris, 4 iuli-c. n.1 (1849) Iubite frate, Erî am primit scrisoarea ta din 10/22 iuni şi alta de la Elenco, prin care mă înştiinţază că mi-aţî trimis una sută galbinî. Până acum nu i-am primit încă. După ce îî voiii primi, voiu vedea dacă voiu pleca îndată spre Cernăuţî sau voiu maî remânea încă în Paris. Cred însă că voiu porni îndată. Cu toate aceste nu conteni de a-mî scrie şi de acum înainte şi de a stărui maî ales pentru trimiterea banilor de care am scris băbacăî şi luî Rolla, fiind că chiar să purced dendată, acei banî vor sluji spre a plăti câteva datoriî ce voiu lăsa în urmă şi cu plata cărora voiu însărcina pre Nicu Bălcescu. De aceea dar până voiu ajunge în Cernăuţi, de unde dendată îţî voiu scrie, urmează corespondenţa cu Paris... M. Kogălnicean Intâlnindu-te cu părinţiî de la Mănăstirea Neamţului, spune-le că sânt hotărît a sprijini contracturile moşiilor ce le am şi că despre aceste am şi scris şi noului Domn, gătin-du-mă a protesta şi înaintea tribunalurilor. Ms. 1163, f. 193 !) calendar nou. SCRISORI DIN EXIL CĂTRE FRATELE SĂU 221 CLXI Moncher Alexandre, Iulie 1849, Pa3is J.e vous ecris ceci pour vous annoncer que d’aujourd’hui en .....1 c’est-â-dire dimanche le 17 (29) juillet je^quitte Paris decidement, que je ne m’arreterai qu’â Metz pendant deux ou trois jours, puis de lâ je descendrai le Rhin jusqu’â Co-logne et puis par le chemin de fer j’irai jusqu’â Cracovie et de lâ jusqu’â la frontiere, ne m’arretant nulle part. J’espere etre â la frontiere dans quinze â dix-huit jours. Si tu n’a rien de mieux â faire, viens â Mihaileni pour m’attendre. En attendant, comme je n’ai pas ou loger â mon arrivee, parle â Rdgensburg qu’â dater du 5 aout vieux style il ait â me garder les deux meilleures chambres de son hotel, parce que probablement quelqu’un viendra avec moi. En meme temps, si Pulcherie est en ^ille, engage-la â ne pas louer sa maison pour l’annee prochaine,... je tiens â la prendre pour mon compte. Adieu, cher frere, ne m’ecris plus rien. Tout ce qui est dans cette lettre est pour toi seul... garde moi le secret Ton aime frere M. Kogalnicean Ms. 1163, f. 195 1 lipseşte în ms. SCRISORI DIN EXIL CĂTRE PĂRINTELE SĂU 1848—1849 CLXII (Cernăuţi)1 8 oct. 184-8 Cu multă fiească plecăciune sărut mânile d-tale, băbacă. Asară m’am întors de la Suceavă, unde m’am întâlnit cu moşu-meu lancu. Primind scrisoarea d-tale din 4 a acestiî luni, mi-au părut foarte rău că tot eşti bolnav; poate că vine din pricina schimbării vremii. Aici sântem bine ; însă poate că vom fi siliţi de a ne duce aiure ; pentru că răsboiul din Ardeal între Unguri şi Români se va întinde şi pe aice.—Băbacă, am trimes la Iaşi pre vătavul meu de la casele de la Târgu Neamţului ca să-mî aducă nişte schimburi ; tot prin el slobod din slujbă pre feciorul meu Costachi. Insă fiind că sânt dator cu leafa şi că aice n’am maî (mult) de cât triî zeci de galbenî, am trimes luî Alecu nişte orânduelî, ca să scoată nişte bani. Daca se va întâmpla ca să întârzie cu aceştî bani, te rog să dai ficiorului Costachi cincisprezece galbinî şi dumneta îî vei trage înapoi din cei întâî bani ce va primi frate-meu Alecu. Te rog numaî să nu-mi faci sminteală. Sărutându-ţî mânile, sânt a d-tale plecat fiii M. Kogălnicean 1 Localitatea rezultă din scrisorile lui Kog. din aceeaş vreme către fratele său. SCRISORI DIN EXIL CĂTRE PĂRINTELE SĂU 223 Surorilor şi lui Alecu voiu respunde cu posta viitoare, fiind că ceasul postii de astăzi trece. M8. 1164, f. 52 * CLXIII Cernăuţi 6/18 dechemvrie 1848 Cu multă fiească plecăciune sărut mânile, babacă. Cu toată voinţa ce am avut de a nu te supăra, mă văd silit de a-mî strica hotărirea. Mă aflu fără o para şi de ni-căire de unde am a lua nu numai bani, dar nici macar respuns nu primesc. Vreu însă să mă duc la Viena pe vro câteva săptămâni şi de acolo poate m’oiu duce la Bucureşti (aceasta o scriu numai pentru d-ta) de unde aştept învoire de la gheneralul Liders. Aice în Cernăuţi am remas cu totul singur şi mor de urit. De aceea am trebuinţă de doă sute de galbinî. Te rog dar ca să faci toate chipurile şi în numele meu să te împrumuţi cu această sumă pe vadea de şese luni şi cu orî ce dobândă. La vadea sânt sigur că voiii putea respunde, fiind că am a lua de la mai multe locuri şi maî ales de la Mănăstirea Neamţului. Stareţul ar vroi chiar acum să mă plătească ; însă n’aii putut să-mî dea de cât vro 50 de galbinî, fiindcă n’aîi primit nici o para de la posesori. Iar pentru aflarea acestor doă sute galbinî sau de o cam dată cel puţin una sută, iată îţi alăturez şi o scrisoare cătră Nicolaî Docan, în care îl rog ca să caute şi el aceşti bani şi găsindu-î să ceară de la dumneta sinet. Neputându-se găsi bani, apoi macar mijloceşte prin Docan ca să ei de Ia vre un banchier un credit de această somă la Viena şi primind eu baniî acolo, apoi tot atunce vei putea şi dumneta să plăteşti în Iaşi, maî ales că cu acest chip dobânda nu s’ar plăti aşa de mult. Am scris şi luî Iacovache să-mi găsească vr’o sută de galbinî. Dacă el mi-î va găsi, apoi dumneta să nu-mî cauţi de cât o sută, dar almintrele doă sute îmî sânt neapăraţi. Te (rog) însă ca 224 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU aceasta să se facă cu grăbire, fiind că aş vroi să mă pornesc cu Vasilică Canta, care şi el merge la Viena şi ma aşteaptă numaî pre mine. Rugându-te ca să facî toate chipurile spre a-mî săvârşi această treabă, îţî sărut mânile şi sânt a d-voastră prea plecat fiu M. Kogălniceanu Luî Alecu i-am scris doă răvaşă şi nu-mî respunde. L-am însărcinat să-mî ceară nişte banî de la Asachi şi de la Pe-demonti şi nu face nimică. Ms. 1164, f. 72 CLXIV Cernăuţi 24 dechemvri 1848 Cu multă fiească plecăciune vă sărut mânile, băbacă. înainte de toate vă doresc serbătorî bune, fericite şi plăcute şi ca anul viitor să vă aducă maî bună sănătate şi veselie decât acesta care trece,'care dacă Europiî întregî au adus slobozenie şi bucurie obştească, nouă Românilor nu ne au adus de cât robie şî lacrimî! Răvaşul dumitale din 17 dechemvri l-am primit deabia alaltăerî, pentru că fiind cu recepisă, aceste se dau maî târziu. Asemine am primit şi poliţa luî Docan, şi iată alăturez dumitale un răvaş cătră dânsul, precum şi sinetul meu. îmî scrii că s’au plătit ficiorului şi luî Apostoleanu, însă Alecu îmi scrie că aceşti s'au luat de dumneta îndată, în contra acelor daţi de dumneta mai înainte şi aşa Alecu nu are cu ce să-mi scoată nişte argintării care şed de la maî Ia argintar. Nădăjduiam că dumneta aî fi binevroit să mai aştepţi ceva pentru acei 12 galbinî, carii i-aî fost dat înainte. De aceea şi acum te rog ca îndată ce te veî înlesni să daî luî Alecu aceştî bani ca să scoată aceste argintării şi îndată ce va maî primi banî de la Asachi sau de Ia Pedemonti îî va întoarce dumitale. îmî scrii asemine că ştii că eu am 300 galbenî, SCRISORI DIN EXIL CĂTRE PĂRINTELE SĂU 225 adecă 100 de la Mănăstirea Neamţului, 100 de la Grigoriţă Ghica şi 100 ce mi-au trimes Docan. Aceasta nu este nicî de cum aşa. Mănăstirea nu mi-au trimes de cât doă mii leî, de care ţ-am scris maî înainte. Grigoriţă Ghica în zilele tre- cute mi-au trimes un ravaş'cătră Costachi Negri, care se află la Paris s«u în Italia (căcî nu ştiu unde) că dacă se va înlesni din baniî ce are să-î dee să-mî respundă o sută galbinî. Prin urmare pentru ca să pot avea aceştî bani, trebuie ca să mă duc dintâî să găsesc pe Negri şi al doile trebuie ca el singur să aibă bani, lucru ce nu cred. Iată toată starea bănească în care mă aflu, adecă acei m 1400 sorocoveţî care mi i-au trimes Docan şi ceva din baniî I Mănăstăriî. De aceea, fiind că Iacovachi mi-aii scris acum I că dumneta aî găsit banî de împrumut din Divanul de apel, te rog ca tot odată să eî o sută de galbinî pe socoteala mea şi să mi-î trimeţî cât se poate maî în grabă, fiind că vremile Isânt foarte tulburate; şi chiar când n’ar fi alte împregiurărî, dar numai apropierea Ungurilor, carii au şi ajuns la graniţa Bucovinei, mă silescu să mă duc din Cernăuţî. De aceea am (, trebuinţă să am pe lângă mine cevâ mai mulţî banî de cât Y o singură sută de galbinî. Dacă dar veî primi aceştî banî, i te rog numaî de cât să eî împrumut şi pentru mine această £ sută de galbinî şi să mî-o trimeţî cu poşta viitoare. Căcî , numaî atâta aştept. J Sărutându-ţî mânile sânt a d-tale plecat fiu M. Kogălnicean % Ms. 1164, f. 79 CLXV Ifc * f Cernăuţi, 3 ghenarie 1849 Cu multă fiească plecăciune sărut mânile, babacă. I Cu bucurie am primit scrisoarea dumitale din 31 dechem-T vrie şi vă sărut mânile pentru urările ce bine voiţi a-mî face şi mie pentru anul nou. Spaima Ungurilor au trecut din Bu-|f! covina, însă alta au venit în locu-î. Guvernul înştiinţându-se M. Kogălniceanu. — Scrisori. 15 226 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU se vede că Ungurii avea partisani între Leşî, s’au hotărit să iee măsuri aspre şi aşa au declarat toată Galiţia şi Bucovina în stare de răsboiă, rădicând libertăţile constituţionale şi supuind autorităţile civile puterii militare. După o asemine stare, care maî ales este îngrijitoare pentru străini, eu nu ma' pot şedea în Cernăuţi şi de aceea de astăzi cel mult în opt zile mă pornesc la Viena şi de acolo, văzând şi făcând, orî la Paris, ori la Bucureşti prin Triest şi Ţarigrad, singurul drum carele mai este deschis spre a merge în Valahia. Cât pentru consideraţiile de cari îmî vorbeşti ca să nu mă duc nicî la Viena, nicî la Paris, socot că te înşeli. Primejdia este mult mai mare aice în Cernăuţi de cât orî şi unde aiure. întreabă pre orî şi cine să-ţi spuie ce este stare de resboiu şi dritul stator (Standrecht, cum se zice nemţeşte) şi atunce nădăjduesc că în sfârşit vei judeca că nu mai trebuie să şăd aice. Eu dar hotăritor mă pornesc, căci aice pe loc maî bine pot cunoaşte împregiurarile de cât dumneta în Iaşî. De la Mănăstire te încredinţez că până acum n’am primit o para, nicî răvaş de la tatăl luî Teofan din Suceavă, poate de acum înainte să-mî vie. In tot felul eu îţî foarte mulţă-mesc şi îţi sărut mânile pentru aceî 700 sorocoveţi ce aî bine vroit să-mî trimeţî. Cât pentru acele ce-mi zici că ţi-au zis zaraful, că adecă hârtiea şi sorocoveţiî au acelaş preţ, aceasta este adevăr în vreme de pace, când creditul este mare; iar acum în vremi de tulburări şi de răsboiu, hârtiea perde din preţ, precum ţ-am scris în răvaşele trecute şi chiar acum, de şi au trecut frica Ungurilor, hârtiea asupra argintului are o pagubă de zece la sută. Sărutându-ţî mânile, te rog ca revaşele să mi le adresezi tot la Cernăuţi, căci de şi voiu fi dus, ele vor veni după mine, şi sânt a- d-tale plecat fiu M. Kogălnicean Ms. 1164, f. 103 SCRISORI DIN EXIL CĂTRE PĂRINTELE SĂU 227 CLXVI Paris 11/23 iuni 1849 Cu multă fiească plecăciune vă sărut mânile, babacă. De maî mult de uoă săptămâni n’am primit de la d-voastră nici o scrisoare; aceasta mă îngrijeşte foarte mult. De aceea îţi scriu acest răvaş. Tot odată îţi arăt dorinţa cea vie ce am de a lăsa Parisul cât se poate mai curând. Din nenorocire însă lunga mea şedere în Paris au fost pricina că cea mai mare parte din baniî ce mi-au trimes Profiriţa am trebuit să întrebuinţez spre a plăti datoriî, în cât rămăşiţa nu-mî ajunge spre a mă putea întoarce. Te rog dar, băbacă, fă toate chipurile şi împrumută pe socoteala mea cu orî ce preţ o sută de galbinî pe vade de doă lunî. Căcî îndată ce voiu primi, mă pornesc deadreptul la graniţă. Ştiu că este foarte cu greu de a găsi astăzî banî, însă cu bună voinţă se face orî ce. Te rog dar stărueşte ca să primesc baniî acestiî cât mai curând, căcî până îî voiu primi nu voiu avea linişte, neplăcându-mî nicî de cum în Paris. M. Kogălnicean Ms. 1164, f. 140 CLXVI1 Paris 15/27 iuni 1849 Cu multă fiească plecăciune sărut mânile d-tale, băbacă. Au trecut maî mult de o lună de la scrisoarea dumitale din 13/25 maî; ...Vroesc numaî de cât să mă întorc în Moldova pe la 20 iulie, pentru ca să fiu la mezatul moşiilor Mănăstireî Neamţu, spre a-mî apăra contracturile mele... M. Kogălnicean Holera începe a scădea în Paris. Vro zece zile am fost lovit de simptome destul de înspăimântătoare; acum însă îmî este mal bine. Ms. 1164, f. 146 228 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU CLXVIII Paris V13 iulie 1849 Cu multă fiească plecăciune sărut mânile, băbacă. Sânt câteva zile de când am primit scrisoarea dumitale din... 1 Nu ţ-am respuns dendată, socotind că aş putea să mă şi pornesc din Paris. La facerea însă socotelelor mele, am văzut că datoriile ce am aice covârşesc suta de galbenî ce am primit de la noul Domn 2. Am căutat să mă împrumut de la cineva, însă toţi Moldovenii şi Muntenii se află în cea maî mare lipsă; şi de aceea cu cea maî buna voinţă mă aflu în neputinţă de a purcede. Te rog dar, băbacă, să faci toate chipurile şi toate mijloacele ca să-mî trimeţî cel puţin 150 galbenî... Nu cruţa mărimea dobândelor şi împrumută-te cu orî ce preţ şi pe orî ce vreme, căcî îndată ce mă voiu întoarce în ţeară, voiu plăti până la o para... La Mănăstire am scris ca să-mî respecteze contracturile. Tot odată însă trimăt şi luî Iacovachi un protest, ca să-l deîe Divanului de apel. Sărutându-ţî mânile şi aşteptând cu cea maî mare nerăbdare respunsul dumitale, sânt a d-tale prea plecat fiu M. Kogălnicean ^Adresa mea este acum Rue Neuve de l’Universite, No. 3. Ms. 1164, f. 150 CLXIX Paris 6/i8 iuli 1849 Cu multă fiească plecăciune sărut mânile, băbacă. Cu mare bucurie am primit scrisoarea dumitale din de şi in urmă m’am mâhnit văzând că eşti tot bolnav şi năcăjit despre multe. Eu cu mare bucurie m’aş porni dendată din 1 Lipseşte în ms. 2 Pritenul său Grigoriţă Ghica, ajuns domn al Moldovei după Mihail Sturza, în urma convenţiei dela Balta-Liman. SCRISORI DIN EXIL CĂTRE PĂ w INTELE SĂU 229 Paris. Din nenorocire însă n’am cu ce ; în adevăr am primit de la noul Domn o sută de galbeni, însă i-am întrebuinţat spre a plăti nişte nebuneşti cheltuelî ce am fost făcut, de care îmi pare reu, dar tot odată n’am avut alta a face de cât a le plăti. De aceea precum v’am maî scris, dacă sau dumneta sau Iacovachi nu mi-ţî trimete în curând cel puţtn 150 galbenî, mi-î cu neputinţă ca să mă descurc din Paris. Te rog dar, băbacă, fă toate chipurile şi-mî găseşte aceştî banî cu orî ce preţ şi mi-î trimete cât se poate maî în curând, căcî a doua zi mă şi pornesc. Am scris de o lună trecută lui Teofan ca să-mî trimată banî. Nu cred însă că-mî va trimete, saîi chiar (de) va trimete, aceasta va fi tocma pe la avgust, fiind că interesul lor este ca să nu fiu în Moldova la 28 iulie, când se dau moşiile în posesie... Sărutându-ţî mânile şi dorind să vă văd în curând, sânt a d-voastră plecat fiu M. Kogălnicean Ms. 116i, î. 153 CLXX Paris 8/20 iuli 1849 Cu multă fiească plecăciune sărut mânile, băbacă. înainte de toate dă-mî voîe să-ţî fac fieştile mele urări pentru zioa dumitale care se apropie. Doresc ca scrisoarea mea să te găsească sănătos, voios şi fericit, precum doresc ca şi eu la întoarcerea mea să te aflu. Scrisoarea dumitale din -^4^ am primit-o erî, şi astăzî îţî şi respund. îndată ce voiu primi baniî carii mi se vestescu, ^;mă voiu porni spre Moldova; şi până acum aş fi făcut-o, dar noul Domn îmî scrisese ca să nu întru în Moldova, ci să aştept la graniţă. Apoî maî bine de cât să mor de urit la graniţă, am socotit să şed în Paris. Viindu-mî acum bani, mă voiii porni. Cât pentru mezat, eu am trimis lui Iacovachi un protest ca să-l deîe la Divanul de apel. Asemine am scris şi sta- 230 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU retului. Tot acum trimăt luî Alecu un protest, ca să-l deîe în zioa mezatului la Târgu Neamţului. De aceea te rog ca cu câteva zile înainte să-l înlesneşti cu ceva banî, ca să poată merge la Neamţ. Holera au contenit mai cu totul în Paris, înaintea purcederiî mele, îţî voiu scrie încă. Sărutându-ţî mânile, sânt a d-tale plecat fiiu M. Kogălnicean Ms 1164, f. 155 CLXXI Paris 18/25 iuli 1849 Cu multă fiească plecăciune vă sărut mânile, băbacă. Erî am primit banii ce aşteptam de la Moldova. Astăzi mercurî te înştiinţez că în patru zile, adecă duminică, mă pornesc negreşit din Paris şi că prin urmare după cincisprezece zile cel mult voiu fi la graniţă. Vroesc însă ca îndată să întru în Moldova ; prin urmare aî bunătate de a stărui ca să se trimată poroncă la graniţa Mihăileniî şi Cornulunciî ca să am slobodă intrare în ţară. Iţi însemnez aceste doă graniţe, fiindcă nu ştiu încă pe la care voiu trece. Dacă poţî, aî bunătate de a-mî scrie câteva cuvinte la Lemberg poste-restante, înştiinţându-mă dacă am voîe să întru în ţeară sau ba. Fiind că dacă este ca să maî aştept încă în străinătate, preferez să aştept în Lemberg de cât în Cernăuţi. Acest răvaş îl aştept dar de Ia dumneta în Lemberg neapărat. Sărutându-ţî dar mânile şi bucurându-mă de a vă vedea în curând, sânt a d-voastră plecat fiiu M. Kogălnicean Ms. U64, f. 156 CLXXII Paris 17/29 iuli Cu multă fiească plecăciune sărut mânile, băbacă. Astăzi la patru şi jumătate după miazăzi plec din Paris. Pe drum voiu fi de la 15 până la 18 zile. Dumnevoastră SCRISORI DIN EXIL CĂTRE PĂRINTELE SĂU 231 dar aveţi bunătate, precum v’am rugat, de a-mî scrie un răvaş la Lemberg, posie-restante, dacă ocârmuirea moldovinească au dat poronci la graniţă ca să fim slobozi de a întră în ţară, căci nu vroesc nicî de cum a mă opri in Cernăuţi. Plin de bucurie de a vă vedea în curând, vă sărut mânile şi sânt a d-voastre plecat fiiu M. Kogălnicean Ms. 1164, f. 157 CLXXIII (Fără dată) Cu multă fiească plecăciune sărut mânile, băbacă. Eu m’am hotărit să nu dau Richile 1 în posesie şi pentru că n’am găsit preţ bun, fiind că din potrivă din cel întâi cuvânt mi s’au dat 280 galbinî, atât de vatavu Vasili, cât şi de alţi negustori din Huşi, dar pentru că mergând la faţa locului am văzut toate acareturile stricate şi gata de a cădea şi că pe pe altă parte maî mulţî răzeşi au venit sâ-mî vândă părţile lor ; în cât sânt sigur că mergând la Râpi de maî multe şi adese orî foarte lesne aş cumpăra toată moşia. Apoî fiind şi moşia pe socoteala mea maî lesne aş ajunge la scopul meu, înlesnind când pe unul, când pfe altul. Cu părere de reu dar nu vă pot împlini cererea ; eu însă am dat poroncile cuvenite ca oamenii d-tale să fie neclintiţi; dumneta poţî poronci pe moşie ca şi până acum, ţiind caii, vitele ce veî vroi şi chiar arând pentru trebuinţele casei. Căcî dându-vă moşia cu 200 galbinî sau macar cu 300 galbinî eu deabîa aş trage dobânda banilor şi nu sânt destul de bogat pentru a pune bani la dobândă. Pe de altă parte, crede-mă, băbacă, câ Râpile pentru dumneta ar fi o pagubă. Dacă în anul acesta, când s’au făcut pâne până şi pe drumuri, ai pagubă până la 300 galbinî cu o asemine mică moşie, ce trebue să fie când anul îi protivă. Cât pentru rămăşiţa banilor ce vă datoresc, eu vă voiu răs- 1 Râpile, moşia din jud. Fălciu. 232 SCRISORILE LUI M. KO&ÂLNICEANU punde-o îndată ce-mi va începe velniţa, adecă înaintea Sf. Dimitri. Dumneta dar dispozează pe anul viitor cum vei vroi pe moşie, până când să va împlini posesia Mătienilor... M. Kogălnicean Dacă săcara o aî de vândut, te rog, cu preţul ce-ţî vor da alţii, să mî-o daî mie. Asămine şi câteva stoguri de fân, dacă ai de prisos, şi vro câteva merţe de grâu. Ms. 1163, f. 198 ADAUS ŞI ÎNDREPTĂRI — La pag. 15 se găseşte reprodus conceptul românesc al unei scrisori de mulţumire a lui Kogălniceanu către Mihail Sturza. Adăugăm aici şi textul francez. Scrisoarea e din Berlin 8/20 August 1835. Trebuie deci înlocuit acolo Luneville prin Berlin şi Noemvrie 1884 prin August 1835. Mon Souverain, Chaque jour et marque par les bienfaits dont Votre Altesse ne cesSe de me combler. Je ne sais comment Lui en temoigner ma profonde gratitude. II n’y a pas longtemps qu’elle a daigne par la plus insigne faveur me nommer sous-lieutenant, et deja Elle a permis que j’accompagne de nou-veau les Princes, Ses enfants : Elle a mis le comble â Ses bontes. La haute protection que Votre Altesse m’accorde, me rend confus, car je n’ai rien encore fait pour le meriter, mais je Vous supplie, mon Prince, de croire, que Vous trouverez toujours en moi l’homme le plus fidele, le plus reconnais-sant â Votre Altesse et le plus prompt â La servir, meme au perii de mes jours. De mes plus tendres annees j’ai ap-pris â benir Ie nom de mon bienfaiteur, et depuis bien longtemps j’ai regu des marques de Sa generosite eminente. Ici je consacrerai tous mes instants pour m’appliquer â l’etude, car c’est le seul moyen que j’aie pour prouver ma gratitude â Vqtre Altesse. Je ferai tout mon possible pour acquerir â Berlin une instruction et des sciences solides, et afin que je puisse ensuite consacrer dignement ma' vie au service de mon Prince. 236 SCRISORILE LUI M. KOGĂLNICEANU terară şi nădăjduesc că veţi fi atât de bun de a proteja o lucrare patriotică. Aţi fost totdeauna sprijinul tinerilor scriitori şi dacă am voit să devin eu însumi scriitor, e pentru a merge pe urmele Domniei-Voastre; vă voiu fi recunoscător toată vieaţa mea, dacă veţi avea bunătatea să-mi trimeteţi o mică relaţie despre faptele petrecute în Moldova dela 1815 pînă la 1829. Am încă o rugăciune a vă face: pentru ca o istorie să fie completă, trebue ca ea să trateze asemenea despre legislaţia ţării. Am în mâini codul civil publicat în 1833 prin îngrijirea Domniei-Voastre, dar nu am decât prea puţine idei despre regulamentul organic; fiindcă nu ştiu dacă e imprimat, iau îndrăzneala de a vă ruga să aveţi bunătatea să-mi daţi o prescurtare din el, adică împărţirile sale de căpetenie şi articolele cele mai importante. Domnia-Voastră sunteţi în stare mai mult decât oricine de a mă satisface, fiindcă aţi fost, prin meritul Domniei-Voastre deosebit, însărcinat cu redactarea sa în calitate de prim-secretar. Credeţi, Domnule Agă, că vă voiu păstra o recunosciinţă nestrămutată pentru tot ce veţi binevoi să faceţi în privinţa istoriei mele. In acelaş timp îmi iau libertatea a vă trimite un mic tratai asupra literaturii române ce am tipărit în nemţeşte : vă voiu rămânea îndatorat, dacă veţi voi să-mi daţi părerea Domniei-Voastre la care ţiy atâta. Primiţi, Domnule Agă, expresia perfectei mele consideraţii şi stime, cu care am onoarea de a fi ai Domniei-Voastre supus şi devotat servitor Mihail Kogălniceanu Pag. 18 în loc de «trainer* 27 38 44 48 48 notă «paur» «Cheţcu» «Ms. 1861» «Liunevil 27 «scris llfil» 1834* să se citească trăîner. » pour. » Cheşcu. Ms. 1161. » Liunevil 8/20 noemvrie 1834. » ms. 1161. ADAUS ŞI ÎNDREPTĂRI 237 «gomielestică «siguanţie» «minile» «dăscălii» «mi-a trimes» «altăparte» «Berlin 19/,? august 1833» se citească gomielastică » siguranţie. » mînile. » dăscălii. » mi-aî trimes » altă parte. » (Berlin 7/i9 Pag. 50 în loc de » 56 59 » 84 » 114 » 136 » 141 august 1835). Pag. 141 notă în loc de 19/27 să se citească 19/7 sau 7/i9' » 161 în loc de «tout» să ce citească tous. » 176 » «1838» să se citească 1837. » 179 » «1836» să se citească 1837. » 186 » «purcedarea» să se citească parcederea » 187 » «scriitor1» şi «scriitor3» » criitor2 şi scriitor3, iar jos în notă loc de 2 să se citească 2,3. Pag. 197 să se adauge la sfârşitul scrisorii indicafiunea Ms. 1004, f. 108—109. » 212 în loc de «acesste» să se citească aceste. » 214 » «1819» » 1849. » 226 » «împreglurările» » împregiurările. INDICE DE LUCRURI Abur (corabie cu 133; vas de, 73, J 107; vapor cu aburi Viena-Berlin, j 180 ; idem Galaţi-Viena, 180. j Academia Mihăileană, XV, 24, 59, 106. Academia Română, V, XIII, XIV. Academie des inscriptions, 196. j actori (flueraţi), 36. Adunarea Legislativă (în Franţa) 217. j Albina Românească, XV, 25, 56, 74, j 107, 113, 125, 130, 133, 149, 150, ! 151, 155, 158, 170, 174, 184, 212. ! Alexandria (carte pop.), 81, 88. ! Annuaire des enfants. 35, 144. Aprodul Purice, 179 notă. Arghir şi Elena, 155, 156, 157, 175, 175 notă. Balade («chants historiques»), 69. bani (transportul lor), 133. Bellas Glucht (piesă de teatru), 177. Biblioteca românească, 93, 100. Bucovina, (ziar), 200, 201. Buletinul Oficial, 174, 210. Calimach (condica lui) 130, 133. Carricature (ziar) 31. cărţi (costul lor), 26, 32, 36. ceasul turcesc, 14. Chalet (le), piesă de teatru, 31. Chat botte (le), balet, 164. concerte, 22. Convorbiri literare, III, IV, V, IX notă, 189 notă, 190 notă. corespondenţă (publicarea), IV, V, VI. Curierul Românesc, 113, 130. Curtea veche, XV—XVI, 59. "Dacia Literară, XIV. divanul de apel, 225. domnească (şcoală), 54. drum; Iaşi-Luneville, VIII; Boian-Cer-năuţi, 3; Lemberg-Viena, 7; Lune-vilIe-Berlin, 72; Berlin-Marea Baltică, 91; Berlin-Leipzig, 151 ; Cra-covia-Lemberg, 186; Paris-Iaşi,230. - "Etsquisse sur l’histoire des Cigains de M. Kogălniceanu, X, 156, 180. Estafette (ziar), 31. examene, 37. ! Filarmonică (societatea), 34. j Foaia sătească, 210. Fradiavolo, 144. France dramatique, 35, 144. ; Gazette de France, (ziar), 31, 60. i Gil-Blas, 35. |- gramatică moldovinească, 97. 239 tl is toi re de la Valachie, de M. Kogălniceanu, tom. 1, X, 100,101,102, 103, 104, 105, 107, 108, 110, 124, 126, 130, 132, 135, 137, 168, 169, 171, 172, 173, 174, 180, 181, 181 notă, 182, 184, 185; dorinţa lui K. de a o scrie, 69 ; cum a lucrat la ea K., 70 ; M. Sturza interzice tipărirea, 70, 106, 126; cum-"părătorii ei, 107,110; preţul, 125 ; critica ce i s’a făcut, 184; tom II, 183. Hronicul lui D. Cantemir, 107, 125. Irmilic, 90. italiană (limba-asemănarea ei cu 1. rom), 80; o învaţă surorile lui K., 163. întâi Mai («Premier Mai», piesă de teatru), 177. Joc ţărănesc, 37 ; jocuri moldoveneşti, (cracovianca, sârbeasca). 39. Jornal des Debats, 60, 212. Journal des villes et des campag-nes, 60. Journal des Modes, 31. Letopiseţi, 69, 178. Livres d’heures, 142. Luarea Hotinului, 165. luidor (louis dor, monedă), 133. Magasin pittoresque (revistă) 35, 143. Magasin universel (revistă) 35, 144. Magasin fur die Litteratur des Aus-landes, X, XVI. marsilieza grecească, 39. medicina (pe la 1830), 87, 92. Mercure de France (revistă), 31. Minciuna şi adevărul (satiră), 165, 166. ! Moartea lui Ghica Vodă (baladă populară), 155, 156, 158, 162, 163, 164, 175. moldovenească (muzica), 33; ar-j mata, 59. | Morizon (hapuri), 93, 160. | Musee des enfants, (revistă), 144. Musee des familles (revistă), 35, 144. National (ziar), 69. j'- Nopţi (o mie şi una de) 35. | note (buletin de), 48. ! Obştească (adunarea), 66, 83. 1 orar de studii, 85. Palma domnească (unitate de măsură), 52, 53, 94. pastori protestanţi (în opoziţie cu preoţii catolici), 146. parale (monedă), 90. picior (unitate de măsură), 52. poştă, 2; cai de, 1, 2 ; zilele de... la Berlin, 132. Pre aux.clercs (piesă de teatru), 31. Presa (ziar), 213. profesori francezi (tratamentul lor în Moldova), 161. Promenades d'un papillon, (carte), 144. Protee, (ziar), 31. Răsboiu (stare de), 226. | răsboaiele din 1813—1815, 82. | regulamentul organic, 70, 108, 171, 174. revoluţia din 1848, 199, 212, 213, 214, 217, 222, 225. Revue Maritime, 31. Revue des deux Mondes, 31. i Revue de Pat;is, 31. I Robinson, (Crusoe), 31. 240 roman (dreptul—«legile romane»), 113 ; «legile romaneşti», 127. rubiele, 90. Săptămâna politică şi culturală, 85, notă. . scrisori (taxa) 2Ş, 56, 76; neplătite, 11. sinucideri, 45. surugiu, 2. Taler (moneda), 91,116, 120, 12-î, 130, 133. Transilvania, (ziar german), 197. Ţigani boiereşti, 171; domneşti 17i Vamă (taxă de), 3. vase (pod pe), 4. visterie («v, stiairie»), 38. Voleur (ziar), 31. vornicia bisericească, 199. Zestre (a surorilor lui K.), 96 * INDICE DE NUME PROPRII Aaron (Florian), 185. Ailţ (Alz). 14. Alcaz, scris Alcase, 26 şi Alcaze, 148. Alecsandri (V., tatăl), 67, 196. Alecsandri (V., poetul), IX, XVI, 24, 36, 44, 65, 202, 212; gazda lui Ia Paris, 67. Alecsandri (Catinca), 143. Alecu'"(văr*du■ K),’'!2i, 1&,145. Alexandru (ţarul Ruşilor), 168. Alexis (negustor), 26. Alexis (Wilibald), romancier german. XIII. Altenmarct (Altenmarkt), 14. Am iot (Mărie), cântăreaţă, 98. Amsteden (Amstetten), 13. Ana (Sf.), decoraţie, 42. Andrinople, 70, 71. Anglia, 30, 63, 64, 213 ; faţă de noi în 1849, 210. Apollon, 89. Apostoleanu, 199, 201, 203, 205? 206, 224. ' Ardeal, 93, 199. Artur (actor/, 36. Asachi (Gh), 51, 56, 58, 60, 125, 173, 176, 178, 179, 184, 199, 201, 202, 203, 204, 205, 206, 207, 234. ! Aslanoae (Elencu), -^6. ; Austria, 5, 8, 9, 12, 13, 29, 30, 55, 63, 173; drumuri în, 5. Austrieni, 13, 53. Baden, 52, 56. Baghus (negustor), 26. Balaieş, 190. ,Balş (Lupu), 3, 6, 11, 52, 56, 58. Balş (fiul), 58. .Balş (Smărăndiţa), 13. ~ Balta Liman, 228 notă. Baltică (Marea), 91, 114 notă. Bariţ (Gh.), VI. | Basarabia, 86; Bessarabie, 71. | Bavarez, 13. | Bavaria, 11, 14, 55-56, 73, 77. Bălănescu, 218. Bălcescu (N.), XVI, 220. Bălţăteşti, 199. Bănat, 199. Belghieni, 53-54. Bell (negustor), 183. Beoşen (nume de persoană), 95. Ber (Behr), librar, 131. Berlin, X, XI, 40, 67,70, 73, 80,81, 88, 91, 92, 95, 97, 98, 102, 103, 106, 107 notă. 110, 115, 129, 130,141, 142, 144, 150, 152, 159, 160, 161, 165, 167, 172,176, 177, 185, 189, M. Kogăluiceanu. — Scrisori. 16 242 193; cântece şi poezii româneşti la B., 156, 158 ; Francezii din B., 145 ; teatrul în B., 142, 143, 146 ; opera din B., 164 ; balurile dela operă, 152,153 ; scumpetea vieţii la B., 79, 112, 159, 162, 177; clima la B., 132, 148, 150, 177 ; holera la B., 120, 121, 126, 127, 128,183 ; Universitatea din Berlin, 86-87; taxa cursurilor, 109 ; studii de agricultură la U. din B., 117. Berman (tipograf), 201, 204, 206. Biala, 8, 9, 9 notă. Biliţi (Bielitz), 9, 9 notă. Bogdan (M-me), 149. Bogdan (I.), V. Bohnia (Bochnia), 8,9 notă; Buhna, 6. Bohotin, 191. Boian, 2, 3, 5. Bonaparte (Napoleon), 45; v. şi Napoleon. Botezatu, 32. Botoşani, 1; Botoşăni, 1, 2; Bo-toschani, 146,181 şi Botoşeni, 191. Bourquy (Al), 148. Brănişteanca, 205. Brănişteanu, 203, 205. Breslau, 139. Briun (Briinn), 10. Bucovina, 5, 199, 210, 211, 212, 217, 226; lucrul pământului în B., 5. Bucşănescu (scris Bukchanesco),149. Bucureşti, 223 ; Boukarest, 34; Bu-carest, 71. Buf fon, 29. Burştin (Bursztyn), 4, 5. Buzne (Lupu), scris cBoujne», 38. Byron (Lord), 152. California, 212. Calimah («beizade Călimah»), 210, 212. Calvari (Kalvarya), 8. Cananău (Iorgu), 6. Canta, (V.), 137, 146, 154, 208, 224. Cantacuzineşti, 207. Cantacuzino («Cantacuzene»), 170. Cantacuzino (Gh.), 207. Cantacuzino (Iancu), 203—204. Cantemir (D.), 88, 90, 93, 97, 107, 113, 125, 131 notă, 168, 170. Carcalechi, 93. Carol al X-lea (regele Franţei), 22,45. Carp (Gh.), 38. Carp (căpitan), 59. Carto jan (N.), 189 notă. Cavacu, 32, 159. Cazimireşti, 202, 212. Cazimiroae, 59. Cernăuţi (şi Czernowitz), 2, 3, 4, 46, 47, 74, 124, 139, 145, 182, 186, 198, 199, 206, 207, 212, 219, 220, 225, 226, 230, 231; pavajul din C., 4. Charlottenburg, 142. Chateaubriand, 29. Chenti (Kenty), 8. Chernertor (Kărntnerthor), 13. Cheşcu, 6, 38. Chihak, 24. Cocotă (AL), văr cu K., 42. Codreanu, 200, 204. Codrescu, 209, 210. j Cologne, 221. Constantin, (văr cu K.); 145, 165 ; sub forma Cotin, 2, 6, 31, 43, 176. Constantinopol, 160, 214, (v. şi Ţa-rigrad). ! Copou, 159. Coradini, 216. Corneille (P.), 29. Cornuluncii, 230. I Corvin («Mătieş»), 12. Costin (Miron), 69. Costin (N.j, 69. 243 Cracovia, 139, 186, 221. Crasa (dir. Acad. Mih.), 106, 109. Crupenschi, 59, 164. Crupenschi (Scarlat), 29. Cucuteni, 191. Cuenim (scris şi Chiunem), 2, 6, II, 17, 19, 21, 23, 24, 26, 27, 28, 31, 37, 40, 41, 50, 146, 148, 149, 154, 158, 163, 174, 176, 177, 178. Cumberland, XII, 81, 154, 156, 157, 159, 160, 163, 165, 167. Cuza, 202. Dacia, 196; Dacie, 70. Dallot, 165. Daniel (Mihel), bancher, 91, 130, 134, 151. Darmstadt, 73. Dembina (Denbica), 8, 9 notă. Demoustier, 35. Densusianu (Ov.j, V. Dicio Sîn Mărtin (P. Maior), 26, 80, 88. Dimăchioae (vorniceasa), 191. Dobberan, 90—91, 93. Dobrzanski (Andre), librar, 182. Docan, 209. Docan (Iancu), 203, 205, 207. Docan (N.), 202, 213, 223, 224. Donici (Al.), vornic, 156. Dorohoi, 1, 2. Drăghici (V.), scris «Basile Dra-gitsche», 31. Dunărea, 12, 67, 73 ; «pe Dunărea», III, 113; Danube, 40. JEbersberg (Ebelsberg), 13. Eisler (Fanny), dansatoare, 147. Elba, 114 notă. Elencu (soră cu K.), 2, 208, 214, 220. Elencu (vară cu K.), 3. Eliad (Rădulescu), 212; la Constantinopol, 214. Engel, 131 notă. Englezi, 53. Enţ (Enns), 13. Enuţă (paharnic — soţia şi fiica sa), ot, ttt/, 40, 4(, 57, oS. Ercul, 53 notă. Erlauf, 13. Esterhazi (prinţ), 13. Europa (sub forma «Evropa»), 1, 12, 13, 107, 123 ; l’Europe, 19. Europeni (sub forma «Evropei»), 101. Fanarioţi, 71. Fălticeni, 191. Fenelon, 131 notă. Fieschi (anarhist), 40. Filipescu, 209. Filipi, 120. Florescu (Procop.), 159. Focşeni, 192, 206. Foureau (Baptiste), impresar, 34, 35, 36, 37, 65, 143, 167. Foureau (Josephe), actor, 36. Fraiberg, 9. Franchenmarct (Frankenmarkt), 14. Francisc al II-lea (împăratul Austriei), 11. Frankfort, 73, 216. Franţiia .(în scrisorile franceze «France»), IX, 24, 33,38,45,50,51, 52, 53, 55, 56, 60, 61, 63, 70, 73 142, 143, 152, 161, 210, 216 ; partide politice în Fr. pe la 1835, 22, 45; scumpetea vieţii în Fr., 142 ; Fr. faţă de noi în 1849, 210. Franţez, 13, 42, 54, 65; Franţuz, 13, 82, 212, 214; Frâne, 14 | Frederic al.II-lea (electorul), 94. I Frederic I (regele Prusiei), 83. ; Frederic cel Mare, 89, 95, 97. Fridec (Friedeck), 9, 10 notă. ! Furnarachi (Filip), 41, 45, 67. Galaţi, 73; Galatz, port liber, 30 ; Galaţi, 110. Galiţia, VUI, 4, 8, 9, 226. Gane (D.). 2. Garet, (familia, conduce un institut de fete in Iaşi), 20, 29, 32, 34, 38, 149. Genlis (M-me de), 38. Germani («Allemands»), 147. Germania (unitatea ei), 214. j Gheorghiţă (văr cu K.), 2, 0, 32, J 43, 145, 159. Gheorghe (dascăl), 88. Gherghel (Ilie), 191, Gherghel (M.), văr cu K., 75 Gherman (arhimandrit), 156, 174, 175, Ghica (AL), domnul Ţării Româneşti, 66. Ghica (Al.), boier moldovean, 146, 154. Ghica (Gr. Al.), domnul Moldovei, 208, 212, 219, 228 notă. Ghica (Pulcherie), 32. Ghiculeasă (Catinca), 2. Goethe, 152. Golescu N\, 212; la Constantino-' pol, 214. Gonersdorf (Gaunersdorf), 10. Grabe (general francez), 214, Grigore (preot), 45, 52, 56, 60. Grigore (unchiu lui K.), 179. Grodec (Grodek), 7, 9 notă. Guard (Mr. et M-me), 28. Guizot (M-me), 35, 144. Hadick, 148, 149. Hagn (Charlotte), actriţă, 97. Haine, 197. j Hainrich (Heinrich), fratele lui Fre- ! deric cel Mare, 86. Halopciţa (Ropczyce), 8, 9 notă. Hanovra, 81, 159, 180. Harpe (La), 29. Hartulari, 191. Haschţuk, 37. Heidelberg, 73. Helgoland, 114, 117, 122. Helmbold (argintar), 200. Hes-Darmstadt, 73. Hilledorf, 13. Hiliţa, 194. Hinezi (Chinezi), 94. Hobersdorf, 10. Horatius, 175. Hoţemir (Chocimirz), 4, 5. Hrisoverghi, 174, 179, Hufeland (senior, soţia sa şi junior), 74, 81, 87, 88, 90, 91, 93, 95, 98, 105, 108, 109, 118, 119, 122, 123, 126, 129, 130, 131, 133, 138, 140, 141, 145, 147, 165. Hulot, 83. Humboldt (AL), XIII. Hurmuzacfti, 46. Huşi, 231. lacovache (cumnat cu K.), 218, 223, 225, 229. lancu (în scrisorile franceze «Jean»), unchiu lui K., 28, 35, 42, 63, 125, 156, 172, 185, 222. Iaşi, 1, 2 notă, 3, 42, 51, 64, 67, 83, 106, 187, 222, 223; Eş, 51; Eşi, 47, 49, 124, 139 ; Jassy, 34, 36, 40, 142, 143, 145, 147, 150, 151, 160, 162, 168, 174; şcoală de fete la 1835 în L, 37; revoluţie în 1836 la I., 82—83; librar în 18H7 la I., 124; teatru la 1., 56, 66, 174, 176, 177 ; un monument Ia L, 25. lena, 133. In, 14. Ion (servitor), 156, 157, 158. lonas (pastor), gazda lui K la Ber- 245 lin, 96, 114, 128, 163, 165, 179. ! îorga (N.), V, XV, 174. | Iosif al II-lea. 12. j Ipsiianti, 101, 168. ■ Iraclis, 53 (v. Ercul). Istrati (N. ?), 197. i ~ Italia, '2^5, unitatea ei, 214; Italieni, 212. Iunker (medic la Berlin), 87, 88, 90. Jaroslav, 9 notă. Jâdov, 45 ; Jâdovvi, 4, 88, 113. Jora, 205, 209. Justinian, 113. i Kalwarya, 9 notă. j Karlsruhe, 73. j Kenty, 9 notă. j Kiriac, v. Scobihorn. { Kisch, 11. 28, 29, 50. j • Klain-Miunhen (Klein Mtinchen), 13. Kofnigue, 150. Kogălniceanu (Al.), frate cu K., 213, 224, 2’O şi în tot volumul sub cuvintele «Alecu» ori «frate-meu», j Kogălniceanu (llie), tatăl luiK., 44, | 217 şi în tot volumul sub cu- j vintele «băbacă», ori «tată-meu» ; j cavaler al ordinului Sf. Ana al ! Rusiei, 11; director al finanţelor, j 11, 28; plănueşte facerea unei j biserici la Râpi, 191; ameninţat I cu închisoarea, 192 ; vornic mare, j 193. | Kogălniceanu M. — înaintarea lui> j 37; ofiţer, 136,' începe să poarte j ochelari, 84 ; leafa lui de acasă, 111 ; leafa dela Mihail Sturza, | 61; trimite exemplare din H/st. j de la V. lui Tissot, lui Cuenim j şi Iui Asachi, 183; traiul Iui în ( Franţa, 38 ; dorinţa de a vedea j Franţa şi Parisul, 65, 68, 128, 142, ; 143, 189, 190, 191; descrie Parisul, 195; cum a petrecut acolo, 195 ; despre Franţa din 1849, 210 ; plecarea în 1849 dela Paris, 221, 230; cum trăia la Berlin, 81, 99, 141, 144, 145, 149, 151, 152—153, 157, 163, 165, 177, 180, 182, 183, 184, 185, 187, 188; student la' Universitatea din Berlin. 127 ; ce citiâ la Berlin, 131 notă, 153; cât era de ocupat la Berlin, 150, 167, 168, 170; mediul în care a trăit Ia Berlin, 150, 155, 156, 159, 161, 179; profesorii din Berlin şi K., 170; în mediu francez la Berlin, 151; antipatia lui K. faţă de Germani, 147 ; ducerea la biserică, 57, 74, 82, 100; are cu el icoană, 52 ; posteşte, 61; ducerea la teatru, 20, 22, 27, 56, 59, 60, 74, 142, 145, 147, 177; K. despre teatru, 177 ; cumpără piese de teatru, 24; felicitări acasă de anul nou, 19, 21, 54, 77, 207 ; de Paşti, 63 ; de Sf. Ilie, 93, 115; cere acasă o biblie, 88 ; cere cărţi româneşti, 97; i se trimit, 92; vrea să citească lit. rom., 74, 80; cere Ruinele Târgoviştei, 155 ; cere balada despre moartea lui Gr. Ghica, 155 ; cere Arghir şi Elena, 155 ; cere cântece moldoveneşti, 155; cere informaţiuni despre limba ţigănească, 156; cere informaţiuni pentru istoria lui, 168, 171 ; cere un fragment din cronica lui Ureche, 170 şi a lui Şincai, 175 ; cere informaţiuni despre evenimentele dela 1821, 170; cere letopiseţe, 1J8 ; se interesează despre Moldova (populaţie, impozite, venituri, epidemii, cutremure), 110,151,157,15^ 175, 178, 179 ; se interesează des- j pre Valahia, 113 ; cere informa- j ţiuni despre literatura din ambele j Principate, 185 , despre adrnini- i straţia lui Mihail Sturza, 200, 201, 209; cere colecţia cuvântărilor lui Mihail Sturza, 200; studiile lui K., 82, 112, 127, 132, 137, 142—143, 147 157; K. elev particular, 102; Ia şcoală publică, 64; la lecţii particulare, 81; ia lecţii de muzică, 145, 158, 160; de înnot şi călărie, 158; de 1. engleză, 165 ; de dans, 147; K. dansator, 150, 151; orele lui de j lucru, 84; premiat, 62—63 ; bi- I - blioteca lui, 23, 34, 152 ; K. cheltuitor, 112, 115, 123, 129, 134, 161, 162, 185, 229; luxos, 76, 136 ; la băi, 114—115 ; compt de | cheltuieli. 131; conflictul lui cu j pastorul lonas şi cu Hufeland, 117, | 118, 119, 120, 121, 122, 126, 128, j 130, 181, 185, 186; planuri de I viitor, 166, 172—173, 175, 181; : intenţia de a-şi luă un doctorat, j 133 ; intenţia de a tipări cântece j moldoveneşti, 163; intenţia de a [ - călători în Spania şi Anglia, 195, ! 211—212; intenţia de a se duce în 1849 la Bucureşti, 223, 226 ; de a scrie o biografie a lui Mihail Sturza, 204, 207 ; iubirea de familie, 218 ; patriotismul lui, 38, 76, 142, 167,. 21o; democratismul lui, 148, 166; întoarcerea dela studii, 105, 112, 128, 130, 133, 134, 135, 136, 137, 138, 160, 162. 163, 164, 172, 181, 185,186, 187 ; advocat, 218 ; recunoştinţa Iui K. către Mihail Sturza, 166; oprit la Viena de către poliţie, 190, 194; închis la mănăstirea Râşca, 190, 192 ; demisiunea din armată, 187, 190 ; revoltat contra tatălui său, 193 ; oprit la Viena cu consimţimântui părintelui său, 195; nemulţumit de părintele său, 202, 203 ; în contact cu membrii Academiei de inscripţiuni din Paris, 196 ; scrie, lui Bariţ în chestiunea aceasta, 196—197 ; îndeamnă pe frate-său să nu primească slujbă dela M. Sturza, 204; pare că ar vrea să devină din nou adjutant al lui M. St., 196; K. despre anul 1848, 224; cum trăia în exil, 201, 204, 216 ; ascuns la Bălţăteşti, 199 ; prigonirea lui la 1848, 203 ; îndeamnă pe frate-său să publice despre reaua stare din 1848 a Moldovei, 200; în corespondenţă cu Gr. Al. Ghica, 229; primeşte bani dela el, 229 ; vârsta lui K., 96, 117, 136, 139, 181; starea sănătăţii, 117, 153, 154, 157, 161, 177; mândria lui K., 119,123,139, 164, 16c, 167, 175, 181, 187, 193 ; vanitatea lui., 56 ; modestia, 184 ; susceptibilitatea, 172 ; stăruinţa, 171 ; cavalerismul, 192 ; decepţionat, 213; încrezător în viitorul lui, 218 ; K. despre el, 215; cere bani în vremea exilului, 213; are să ia bani dela mănăstirea Neamţului, 218, 220, 223, 226, 227; primeşte bani dela măn. N., 225; are să ia bani de la Asachi, 224; proprietar de vel-niţă, 232; proprietar de tipografie, 194; tipăreşte Foaia Sătească, 194 : are antrepriza lemnelor visteriei, 194; proprietarul moşiei Hiliţa, 194; propr. moşiei Mătieni, 194; propr. moşiei i 247 Râpi, 213; are intenţie să cumpere dela răzeşi şi restul moşiei Râpi, 231; idei morale, 215-216, 216-217 ; K. despre instrucţie; 166; K. despre civilizaţie, 170,171; k. despre generaţia tânără dela 1849, 216 ; adresele iui din străinătate, 73-74, 150, 211, 228. Kraguevatz, 71. Kuch (consul prusian), 88, 168. Kuhr (librar), 132. Laib 19. Lalantes (M-me de), 213, Laman (M-me), actriţă, 36. Lambach, 13. Lancut, 9 notă. Laurian (Aug. Tr.), 156 notă, 196. Lazăr (hangiu), 45. Lefebre (prof. francez), 183. Lehia, 186. Lemberg, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 40, 46, 47, 139, 186, 208, 230, 231; descrierea lui de K.. 5 ; populaţiunea, 5. Leon, 199. Leondar, 157. Leprandi, 86. Leşi, 226. Liders (Lisders), 223. Lincourt (scris şi «Lencur»), 6, 11, 16 notă, 18, 33, 42, 43, 45, 47. 48, 49, 50, 51, 52, 55, 56, 65. Linţ (Linz), 13. Liov, (Lemberg), 2, Lipa (râu), 4, 7. Lipţca (Leipzig), 73, 80, 88, 113, 126, 133: Leipsic. 151 ; târgul din L„ 80, 151. Lojier (librar), 131, 132. Lommet (Lome, Lhomme), abate, VIU, 41, 42, 43. Londra, 65. Lorraine, 38. | j i i i Lubomirski, 7. Ludovic Filip (regele Franţei), XII, 22, 39. Luneville (scris şi «Liunevil»), 2,10, 11, 14, 20, 21 22, 29, 31, 36, 37, 40, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 50, 53, 72, 73, 84, 90, 112,131, 142,145, 147, 150; descrierea Iui de K., 43-44; serate la L., 27; teatru la L., 29, 33, 35, 36, 64; 65. Lupu (Vasile), domnul Moldovei, 107, 113, 171, 172. Manolachi (agă), 164. Manoli, 191. Maria (mătuşă, lui K.), 20, 32,146. Maria (sora cea mai mare a lui K.), sub formele: Marghioara, 2 notă şi 17 notă; Marghiolita, 72, 208, 217, 218; Mărie, 37.167, 168,169. Mariempol, 4, 5. Mars (M-elle), actriţă, 36. Martin (M-me), 51. Mavrocordat, 158, 170. Mavrocordat, (AL), 59,148,183, 202. Mavrocordat, (C.)., 159. Mavrogheni (d-ra), 145. Mavrogheni (Rucsanda;, 62. Maugş (negustor), 199. Mătieni, 191, 194, 232. Melc (Melk), 13. Melpomena, 89. Meorta (Meurthe), râu în Franţa, 44, 67. Metz, 107 notă, 221. Miclescu, 164. Micoli (negustor), 26, 27. Mihai Viteazul sub forma «Michel le Brave», 70, şi «le prince Michel», 149, Mihalescu, 204. Mihăileni, 221, 230. j Miller (profesor;, 37. 248 Millo (Matei), uneori sub forma «Milu», IX, 6,23, 24, 29,33, 59, 61, 108, 141, 146, 148, 154, 155, 158, 160, 170, 171, 173, 176 : primeşte un dar dela M. Sturza, 24. Milu (N.), 199, 201. Mimaut, 37. Miroslawa, 148. Mişleniţa (Myslenice), 8, 9 notă. Mîulescu (Sandulachi), 59. Moldova (în majoritatea cazurilor «Moldovva»), VIII, 5,12,28,29,32, 33, 38, 48, 53,62,63, 64, 65, 69, 73, 101, 107, 110, 112, 116, 133,192, 196, 200, 215, 230; Moldova independentă, 30; Condica legilor M., 88 ; legile M. şi dreptul roman, 113, 117: lux în M., 110 ; scumpetea ob. de lux în M., 29 ; străinii despre M., 104; pompieri în M., 3i; crimă monstruoasă în M., 30; Francezi în M., 33, 54, 62, 65 ; actori fr, în M., 37 : E-vrei din M. la Berlin, 121. Moravia, 9, 10. Mortier (mareşal), 39. Moscisca, 7. Miinchen (scris «Miunhen», «Mîun-hen» şi «Munic»), 11, 14,19,41. Munteni, 64, 77, 110. Muruz, 202. Naibauer (comisionar), 127. Naimarct (Neumarkt), 14. Nancy, 31, 62, 146 ; descrierea lui, de K. 38, 65. Nanorc, 13. Napoleon I-iu, 12, 95. Neamţ (târgul), 198. 202, 230. Neamţ (mănăstirea). 107, 199, 201, 210, 211, 212, 21-1, 217, 218. Necher (Necker), râu 73. Negel, 19. Negri (C.), 202, 212, 213, 225. Negruzzi (C), 30, 30 notă, 179,180. Nemţi, 147. Nemţia, 14. Nemur (Nemours-ducele de), 42. Nicolsburg (Nikolsburg), 10. Niculae I-iu (împ. Rusiei), 64, 94, 101, 125, 149. Nordului (marea), 114 notă. Ober-oghiezd, 9. Obersberg (Ebersberg), 14. Obertin (Obertyn), 4, 5. *• 1, Odesa, 72. [ Olandezi, 54. | Olmiuţ (Olmiitz), 9, 11. j Oneşti, 2. : Ottomans, 71. ; Pala di (Săftiţa), 99, 106, 112, 154, 157, | Panu (An.), 156 notă. ! Paris, IX, 26, 34 notă, 36, 37, 41, 44, | 47, 48, 51, 53, 58, 60, 64, 65, 67. | 129, 164, 191, 195, 196, 197,198, 1 204, 206, 207, 209,210, 211, 2*12, | 213, 214, 215, 217, 218, 220, 225, ! 226, 227, 229, 230; holera în P., ■ 230 | Paşcanu (C.), 20, 24, 46, 192. , Păşcăniţa, 46. Pceşco (Brzesko), 8, 9 notă. ; Pcevorc (Przeworsk), 7. Pedemonti, 201, 202, 205, 210, 213, 1 224. Petersburg, 75. i Pilsno (Pilzno). 8, 9 nota. Plaphino, 52. Pleşoiann (Gr.), 71. Podoleni, 204. i Poholriţa (Podhaiczki ?), 4, 5. j Polonia, 38, 44. Polymnia, 89. Pomerania, 131. »Popp (bancher), 30, 00, 61. Potoschi (Alfred de), 7 Prater, 12. Prelinger (actriţă), 98. Prevo (Prevost ?), profesor francez, 132. Principatele — independenţa Pr., 63, j 64, 65 ; ziare franceze despre Pr. ; 63, 214; Franţa faţă de Pr., 214 ; ; chestiunea lor în pari. englez, 213. Profira (Profiriţa, Pulcherie, soră cu K.), 18, 208, 213, 214, 221, 227, Prohode, 4. Promiţlean (Przemyslany), 4, 5. Prosniţ (Prossnitz), 10. Prusia, 68, 72, 113. Prusieni, 82. Prut, 3, 4. Puţar (Putzar), 114, 116, 179, 180. JR.acine, 29. Radymno, 7, 9 notă. Rautin, 9. Răducanu, 175. Răşcanu (C.), 129. Râpi, 96, 191, 201, 204, 213, 217 ; Richile, 231. Râşca, 192. Regensburg, 180, 221. Reichstadt(«ducede Raichstaat»), 12. Reuceşti, 198. Ribopier (Ribeaupierre) 80, 81,187. [ Richard (bucătarul lui M. Sturza), 19, 21, 51, 54. Rin, 52 ; Rhin, 221. Riucman (Rukmannj, 86. Riugen (Riigen), 93 162. Roczinsky, 80, 142. 150. Rohatin (Rohatyn), 4, 5. Rola (şi Rolla), 196, 198, 219, 220. Roma, 214. Roman, 53 Ropczyce, 9 notă. Rorliuţi (Rohrlitz), 10. Roset (N.), 218. Rosnovanu, 154, 203. Rudî, 4. Rusia, 200 ; Roşia, 64. Russo (AL), XVI. ' Ruşi, 56, 71,101, 103, 210; Rusul, 64. Ruşinau (Rausnitz sau Rusznice), 10. Rzeszow, 9 notă. Saala, 10. Saan, 7. ! Sadagura, 3 ! Saint-Marc Girardin, 104. Salomon (comisionar), 133,175. 184 Salza, 14. Salzburg 14. Sandova-Wisznia, 7, 9 hotă. Sant-Peolten, 13. Savigny («Savigni»), 107, 109. Savoia («Savoie», «Savuâ»), 12 ; Eu-geniu de Savoia, 12. Saxa (Mauriciu mareşal de), 53, 53 notă. i Săftiţa («Savtitza»), soră cu K.. 18 ‘ 168. Săftiţa («Cucoana.. »), 49 Scheleti, 199, 207. Schiller, 152. Schinkel (Karl Friedrich), arhitect german, 89. Schluter (Andreas), arhitect şi sculptor german, 83. Schonbrun («Şeonbriun»), 12. Schwerin (graf), XII, 114, 116, 179. Scobihorn (şi Schoghihorn), boier moldovean, 83, 86—v. şi Kiriac. Scott (Walter), 144. Sendziszow, 9 notă. Seulescu (Gh.), 196. Serviens (Sârbi), 71. Silezia, 8, 9. 250 Silistra, 157. Slatina (mănăstire), 191. Snetyn (Sniatyn), 4, 5. Souchon («Şuşon»), pastor, 75, 96, 145. Spania, 212. Stein («Stain»), 14. Stamaţy, 158. Stan (ispravnic de Neamţ), 199. Stanislas (regele Poloniei), 38, 44. Strasburg, 14, 43, 53, 73; descrierea lui de K., 52. Strasvalhen («Strasswalchen»), 14. Stremberg («Strengberg»), 13. Sturza (Al.), văr cu Mihail Sturza, domnul Moldovei, 72, 97, 99,104 106, 159, 169, 172; consilier de stat la Berlin, 100. Sturza (C.), logofăt, 192. Sturza (D.), fiul mai mare al lui M. Sturza, 46, 47, 77, 105, 112, 114. 117, 119, \22, 134, 161, 188 (se găseşte sub numele de «beizadea Dumitrache») Sturza (Gr.), fiul mai mic al lui M. Sturza, 45, 46, 63, 92, 114, 119, 122, 129, 161 (se găseşte sub numele de beizadea Grigore), Sturza (Ion Sandu), domnul Moldovei, 86, 147, 149, 170,176, 178, 179. Sturza (Mihail), domnul Moldovei, 15, 16 notă, 32, 50, 51, 54, 55, 56, 60, 69, 77, 86, 93, 106, 112, 117, 200, 203, 204, 207, 208 notă, 233 ; onomastica lui, 17 ; scrie lui K., 79 ; gazetele germane despre el, 79 ; leafa copiilor lui, 112 ; (se găseşte sub numele de S. A. le Prince şi Măria Sa). Suceava, 171, 172, 222. Swina, 114 notă. Swinemunde («Svinemîunde», «Svi- > nemîunde»), 93, 95, 98, 114, 131 notă, 162, 179, 180. Şenuişof, 18. Şincai (Gh.), 156. Ştefan (preot), 170. Ştefan-cel-Mare, 12. Ştefanovici (N.), 208. Şuţu (N.), 156. Şvabi, 8. Şvanştad (Schwanstadt), 13. Tachi (unchiu lui K.), 32. „,Taglioni (cântăreaţă), 98. Tarnof (Tarnow), 8, 9 notă. Tecen (Teschen), 9, 10 notă. Tel, 212; la Constantinopol, 214. Teodoraki (M-me), 167. Thalia, 89. Theodori (vechilul moşiilor K.), 187. Ticin (Vechiul şi Noul. — Alt-Tits-chein şi Neu-Titschein), 9 şi 10' notă. Tillestad, 13. Timelcam (Timelkam), 14. j Tissot, 16, 67, 72, 78, 106,107, 125 145. Tolmaci (Tl’umacz), 4, 5. Transilvania, 173, 196. Trasendorf, (Drassendorf sau Dras-senhofen), 10. Trauenştain, 13. Traun (lupta dela), 13. Trei-lerarhi («Trois Saints»), 37 * Trisfetitele, 12. 'Triest, 226. Tudurani (Vasiliu) 200, 201, 202, 204 ; Tudorani, 203, 205. Turci, 103; Turcul, 64. Turquie, 71. Jarigrad, 65, 212, 213, 214, 219, 226; v. şi Constantinopol. 251 Ţigani («Cigains»), 180. Unguri, 226. Ureche (Gr), 168, 170, 172. d’Urvile 26. Usedom, IU notă. Vadoviţa (Wadowicze), 8, 9 notă. Vaghen (Waging), 14. vaîskirchen (Weiskirchen), 9. Valahi, 64. Valahia, 63, 64, 196, 221; Valachie, . 70. Valery (actriţă), 31 Vaserburg (Waserhurg), 14. Vârnav (Scarlat), 199. Vels (Wels), 13. Versailles («Vasaili»), 44. Viden (Wieden», 13. Viena, XI, 2, 6,7,10,11,13,19,26,30, 43, 45, 46, 47, 48, 52. 57, 58, 110, 111, 189, 192, 197, 207, 208, 209, 211, 223, 226 ; Sfîntul Ştefan din Viena, - 52; descrierea ei de K., 11—12. Vilhelm (Wilheliţi), fratele lui Frederic Wilhelm' al III-lea, regele Prusiei, 94. Vilnic (Winniki), 4, 5. 6. • Vişau (Wischau), 10. Viurtemberg (Wtirtenberg), 56. Voclabriuc (Vocklabruck), 13-14. Vogoridi, 19, 37,' 65, 75, 114, 120, 129, 161. Voinescu, 146. Voinescu (Catinca), 143. Voinescu (M-me), 148. Voiniţa (Wojnicz), 8, 9 notă. Volchersdorf (Wolkersdorf), 10. Volksgarten, 12. Volney, 131 notă. Voltaire, 29. Vosgi («Vosges»), 136. Walter-Scott, 35. Weser, 114 notă. Wimmer, 2, 6, 11, 28, 29, 41, 50. Wittemberg, 176. Xenopol (A. D.), XV. INDICE DE CUVINTE ŞI FORME Sk.ba.te, 47, 48, 51, 54, 56. abonament (plur. aboţiamenturi), 90. academie, 65. acaret, 231. accesit (distinctiune în şcoală), 63. acole, 49 ; acolo, 46, 56. activ, 219. acu, 15. adecă, 11, 52, 53. adres, 11, 42, 67, 119, 124; adresă, 204, 211. • adresarisi, (a), 48, 88, 124. adreşuit, 11. agă, 51. aghent, 103. aghentie, 206. agricultură, 66. aice, 15, 42, 43, 48, 49, 50, 51, 56, 57, 60, 62, 110, 113, 206, 212; aici, 59. alaltaeri, 111. alăsidă, 49. aleiu, 4, 7, 8, 12, 13. almintrele, 223. altile, 5, 57 ; altru, 90. amândoă, 45, 205. ambasador, 80. anatomie, 81, 86. april, 210, 211, 213, 217. arc de triumf, 11. arcadă, 8, 9.^ arestuire, 207. arheologie, 196. arhiepiscop, 14. arhitectură, 83. arhive, 100. ^ aritmetică, 83. arsenal, (explicat prin «armărie»), 12, 83. articlu, 77. artilerie, 83. asară, 222. asămine. 42, 49, 53, 55, 56, 60, 66, 109, 132, 232 ; asăminea, 59 ; w-semene, 200, 213 ; asemine, 209. astăz, 186. atestat, 66. atotziditoriu, 109. atunce, 2, 49, 62, 67, 186, 209, austriecesc, 204. aşăze (să), 59; aşăzat, 4. ave (a), 42, 49, 63, 122; avem (aveam), 133. avgust, 72, 115, 198, 229. la a, 230. | balet, 97. | bar.chier, 196 ; bancheriu, 58, 60, 90. baron, 86. 253 batalion, 59. băbacă, 1, 3, 7, 11, 14, 41, 43, 44, 46, 48, 50, 51, 52, 54, 55, 56, 57, 60. 62. 92. 227. 228. băet, 6. bănat (supărare), 218. basmale, 112. bâte (băteâ), 59. bezade, 45 ; bezăde, 45, 46, 47, 112 ; bezede, 63 : beizade, 210; beză-dele, 47, 64, 112 ; beze'dele, 42 ; beizădele, 45 ; bezădelile, 56 ; bei-zădelile, 118. bibliotecă, 65. binâ, 5, 8, 10, 52, 191. biografie, 204. blăstămăţii, 79. boit (dela «a boi»), 83. botanic, 73. bucătariu, 51, 54 ; bucătar, 54. bunătati, 9L. bunghi, 84. burcut (apă minerală), 87, 110, 112. butcă (trăsură), 7, 76, 89,130 ; butcă de aburi (tren), 59. butelcă (sticluţă), 48, 50, 58. cabinet, 86. cadet, 66. cadru, 51, 60, 65. cafe, 129. calabalâc, 67. canape. 79. capitalie, 11, 73. carantină. 133. carboavă, 3. carele, (care), 191, 192, 216, 226 ; cari (care), 15. caretă, 110. carieră, 194, 216. carte (scrisoare), 45, 50, 52, 55, 56, 60. cartofe, 63 ; cartoafe, 5, 62. casă, (case), 65 ; casăi (casei), 46, 51 ; casăle, 4, 59. cască (subst.), 83. catadicsem (catadixiam). 121. catalog, 106. catedrală, 12, 52, 53. catortosl (a—a avea grijă, a reuşi), 75. 128, 138. cavalerie (decoraţie), 42., cavalerie (armată), 66, 111. cazermie, 8. călări, (călare), 85. călărie, 84. călător iu, 73. călindariu, 91. cămeşe, 112, 210 căpciune (căpşuni), 49. cătră, 3, 10, 204. căută (a — va căută), 81. căzac, 2. câne, 119. ; cârti, (cărţi), 58; cărţile, 62. | ce, (cea), 16, 57, 59, 120. : ceasornicariu, 53. ceasoslov, 80. ; cei (ceri), 52. j celalalt, 128 ; ceelalţi, 110; ceialalţi, \ 32, 43, 50.. I cereri, (cerere), 16. ceti (a), 6', cetit, 60. | cheltuiale, 47. chihrimbar, 94. I chivără, 111, chiveră, 111. chivniţă, 73. chizăş, 54. cias, 43, 45, 56, 63, 66. claviriu, 90 ; clavir, 85. clironomie (moştenire), 194. codică, 117. cofitărie, 12. colecţie, 200. coleghiu, 60, 62, 63; coleghium, 48 ; colleghium, 41, 66. 254 colţun (ciorapi, 9. comandir, 59. comedie, 97, 209. comerţial, 215. comisar, 86. compliment, 200. comorometă, (a se), 218. comunicaţiia, 74. condiţie, 189. consul, 133. consulat, 126. ■contini (a), 219 ; conteni (a), 120. contrabandieriu, 86. contract, 198. contumant, («împărăteasca ’contu-manţ»), 3. conţert, 195. convicţie, 194. copia (a), 197. corabie cu aburi, 110. coriu (pojar), 62. costisi (a), 49, 115 ; costisăsc, 61; costisescu, 134. craiu, 42, 44, 45. crăciun, 128. crăie, 11, 50, 55, 56. crăiesc, («şcoala crăiască»), 66. credem (credeam), 95. credit. 226. creiţar, 3. criză, 215. cucon (copil), 10, 47. cuconaş, 10. cunoscătoriu, (recunoscător), 54, 110, 126; recunoscător, 15. curieriu, 103. *- curpeie, («curpeia oraşului», explicat prin «Fhotel de viile»), 5. curs, («cursul legilor»), 53. curte-de-oraş, 7, 9. cuvini (a se), 46. cvadrat, 83. evit (chit), 206. dLară, 12, 58, 63, 65. dasăm (dasem), 106. dascal, 73, 102, 112, 113, 118. dărueşti (dărueşte), 15. dăunăzi, 56, 59, 63, 109, 219. de (să-să dea), 54, 1-29; să dee, 118, 206 ; să dei, 33, 43, 50, 61, 88 de (dacă), 113. deabe, 50. dechemvrie, 57, 109, 128. decoraţie, 97. delicat, 112. dendată, 198, 208, 220. dentâi, 46. deosăbire, 198, 210 ; deosebire, 215 ; deosăbit, 4, 5, 9, 41, 50, 57, 92 H2. I departament, 44, 218. deputat, 83. I descriere, 7,14,52,83; descripţie,IZ. \ desperaţie, 194. | deşărt, 45. I di (de), 1, 42, 50, 61, 76, 84, 94 ; de \ 54, 55. i diastemă (interval), 138 ; diastimă, 121. : dicocturi, 84. i didesupt, 89. dietă, (regim), 122. | dilijanţ, 53; dilijanţă, 61, 72. 1 diorthosire (corectare), 132. i diparti, 68. iiplomatică, 75. diplomă, 139, director, 60, 63, 87. | dispărţit, 50. distoinic, 55. doă, 5, 7, 9, 41, 43, 44, 45, 47, 50, 53, 54, 55, 60,65, 66; doăsprezăce, 13. doăa (a), 8, 11, 12, 13, 46, 72,118. documenturi-, 204. | doftor, 33, 42, 43, 49, 62, 98, 112, . 126, 133 ; doctor, 132. 255 doftorie, 81; doftoriia. (medicina), 87. doile (al), 2, 68, 133. domitale, 54, 55 ; dumitale, 55, 78 ; dumitali, 77, 91, 103, 111, 118. domneta, 52 ; domnieta, 44; dumneta, 11, 42, 52, 55, 56, 197; dumneata, 49; dumisale, 1,3; dumnealui, 2; dumnevoastră, 18, 41, 42, 50, 52, 53, 57 ; dumnilor*■ voastre, 57. dorescu, 107. dorinţăle, 77. dovidi (a), 43. dracină 14. dragon, 44. dregătorie, 2. drit stator, 226. drum împărătesc (şosea naţională), 4, 8, 9, 59. ducat, 9, 52, 56. ducă, (duce), 12, 42. duducă, 14. dugheană, 4, 9. Dumnezău, 55, 60; Dumnezeu, 62, 106. •e-mă (ia-mă), 129; eu (iau), 112, 113,' 122. ecclisiarh, 53, economie, 49. ecsamen, 60, 62, 65. ecsemplariu, 66. educaţie («educaţia oilor»), 113. energie, 195. englizăşte, 75 ; englizăşti, 75, 85. epolet, 111. escadron, 59. eşă (ieşi), 53 ; eşăm, 48, 67. etac, 45. evropenesc, 118; evropienpsc, 84. face («oiu face», voiu face), 15; facem (făceam), 121. faţadă, 9. favor, 66, 106. făcătorm, 15, 55, 104. felia, 6, 7, 12, 45, 48, 51, 55, 76,133. feredee (băi), 98; feredei (feredee), 90, 91, 117 ; firedei, 91. fevruari, 210 ; fevruarie, 186. fheară, 13. fher, («drum de fher»), 23, 59; fhier, 82. fi («a fi», va fi), 15 ; ii (e), 7; îs (sunt), 114. ficior, 51, 52. filosofic, 65. filosofie, 87, 118. fimeie, 81, fimei (femeie), 53; fi-meia, 115, femee, 134. fiorin, 60. fisionomie, 83. fiştecare, 50. fluviu, 4. foamite, 5. folosăsc, 51; folosăşte, 129 ; folo-sător, 9. frac, 44. franc, 61. I franţez (adj.), 213; franţeză, 63; | franţuzască, 107. I, franţuzăşte, 42, 4z;franţuzăşti, 85. frasăn, 7. frăţăsc, 43 ; frăţască 6, 18. frigu, 132. frumusăţă, 73. frumuşăl, 8, 9, 13, 44. fund (fond, «fundul limbii»), 9. i galben (subst.), 61, 62, 90; galbin, 78, 90, 101, 111, 196, 200 ; gal-băn, 61, 99 ; galbin. 110. , galbăn, (adj.), 83. gazeti, 77 ; gazete, 77 ; gazetile, 56, 63, 650. ; gălăntomie, 15. ] 256 găsăsc, 6, 62, 63 ; găsesc, 62 ; gă seşte, 114. gândem (gândiam), 16. geane, 58. geniuri, 216. ghenarie, 43, 49, 57, 58, 75, 105, 108, 130, 131. gheneral, 223. gheografis, 127. gheometricesc, 14. gheometrie, 83. ghimnaziu, 76, 87 ; giiimnazium, 75. ghizdan, 50. gomelastic, 48,58 ; gomielastică, 50. graf, 4, 7. grăbăsc. 55. gripă, 103. gros (monedă), 74, 112. lialstuce (fulare), 48. haituri, 46. harabagiu, 2, 45. haractir, 64. harbuz, 56. havuz. 9. hazneâ (tezaur), 110. hândichiuri (şanţuri), 10. herestcu (fierăstrău), 14. heretisi, (a—a felicită), 77. hirurghie. 87. holeră, 219. hotărire, 212. hultui (ase-a se altoi), 91; hul-tuire, 92. 96. iae (să. sâ ia), 62 ; să iai (să iei), 56; să iai ţ să ia), 73. iale, (ele), 5, 63. iară, 101. iarmaroc, 3, 10, 13, 14. iastc (este;, 14, 16. idiomă, 9 ; idioma~, 8. ifos, 79. imperiia, 44. interesesc (să—se interesează). 102; interesescu, 106. interpelaţie, 213. ispovedi (a se) 82. istovit («cartea mea va fi istovită»),. 101 iuli, 228, 229. iuni, 228, 229. iznoavă (de—din nou^, 59. izvod, 191. xmbuni (a), 129. imbrăţoşare, 192. împregiurare, 226. I îmvăţa (a), 65, 113, 133; îmvăţat, 54 ; învăţătură, 53, 66 ; învăţătură, 113 : învăţă, 107. inactivitate, 214. închinăciune, 11; închinăciuni, 18, 42, 43, 50, 210. închisăsă (se), 13. : îndemână [a], 115. înfăţoşa (a), 83, 130; înfăţoşeze, 59. infrumusăţă (a), 54. înglendisi (a), 74 ; înglendisăm, 81; inglindisiri, 12. îngrijăre (grijă), 57, 67; îngrijire, 216. înlăuntru, 58; înuntru 53. ; inrăurat (udat), 44. însămnat, 14, 16, 54; însemnat, 15 ; însămnează, 53. înşălă \a), 78. înştiinţa (a); înştinţază-mă, 59. întârzâere, 52, 62. întră (a), 10, 45, 46, 52, 53; intrare, 61; intrare, 214. înzăstra (a), 96. jaletcă, 48, 57; zăletcă, 96. jeaba (de), 96. 257 jenunche, 123., jertvui, («01 iertvui»), 15. jurnal, 214. juruescu (făgăduesc), 115. lagăr, 11. landcuceri (harabagii), 7. lanţuzăl (lănţişor), 53. lăcui (a—a locui), 122,130; lăcuit, 4. lăcuitor (locuitor), 5, 101, 103. legătoriu, 131, 132. leşăsc, 7, 12. li (le), 52, 61. liberal, 214. librer, 51, 84, 106, 115, 120, 132; libreru, 116 ; libreriu, 67. lihguşescu, 129. lipsăsc, 51, 54. litografie, 215. litopisăţi, 100. loghică, 65. luminare (plur. luminări, expres, de respect), 6. măcar, 193. mahină, 83, 94. manesce (piept mobil cămaşă), 48,57 manuscript, 103. marfe, 110. mari (mare), 15, 16, 53. marşal (mareşal), 53, 54. mart, 131, 210; martie, 186. mască, 193. matematică, 118. mathimă (învăţătură), 84, 109, 118 123 ; mathimi, 85 ; matheme, 118. mănuntuşuri, 131; mărunţuşuri, 84 102; măruniuşări, 82. m&nuşe, 84. măstacăn, 5 mâhniciune, 65, 100. mâni, (plur. dela «mână»), 48, 50; mânile, 57, 62; mânele, 186. mâni, (adv.), 54, 55, 215; mâinif 126, 132 ; poimâni, 126. mâne (a), 8, 9, 10,13 ; am mas, 2,7. ' mâniei, 118. | mântâ, 76. | mântui (a, a sfârşi), 53. ! mânuşer, 123. me, 10, 15, 41, 42, 44, 45, 47, 48, 49, 50, 51, 54, 55, 60, 63, 66, 98, 116 ; mea, 46, 91. medalie, 53. j mehanică, 83. menajerie, 13. meritarisi (a), 15. merţă, 232. mezăeşi (a se, a se învecina); me-zăeşeşti (mezăeşeşte), 55. mier, [mă), 114,121,127; merare, 60. mieu, 15. mildui (a, «ni s’au milduit pas-porturile»), 3. minciunos, 122. ministeriu, 217. miniştergurâ (ştergar, prosop), 8. misie, 216. moaşteni, 58. moldovinesc, 44, 51,92,111,187,231. moldovineşte, 42. monarh, 42. . monarhist, 215 monedă, 49. monsiu, 2,6,46,47,49, 50, 51, 52,55 monument, 59, 73. moral, 216. muliămesc, 116, 211; mulţămit, 101, 106; mulţămitoriu, 116. mulţâme, 52,67, 129; mulţime, 208. mustru (exerciţii militare), 42. muzeu, 86; muzeum, 65. năcăjit, 228. năimi (a, «ămj năimit cai jâdo-veşti»), 3. •M. Kogălniceanu. — Scrisori . 17 258 nărav, 8. neatârnat, 129. necunoscătoriu (nerecunoscător),54, neglijenţă, 218. nemţăsc, 61: nemţască, 59, 62. nemţăşte, 9, 42, 45. nepraviinic (nelegal), 93. nesiguranţie, 215. ni (ne), 62, 68, 98. nicâire, 56; nicăiri, 51. nici cacum, 3, 33, 43, 61, 62, 126 ; nici decum, 57. nimene, 59; nimine, 56. nimică, 60, 129, 210, 217. noă, 42, 116 ; nouă, 219. noblu, 4. norod, 63, 73. novelă (ştire), 201. novitale (noutăţi), 11, 42, 48,63, 65, 82,199. obori (a), 187. obscur, 12. odai (odaie), 130. ofiţăr, 66, 75; ofiţer, 59. ogor, 3. omăt, 57. operaţie, 189. operă, 86, 97. opinie, 215; opinie publică, 207, 214. ostineală, 53 ; ostineli, 105. ostini (a se), 199. oştinesc (militar), 42, 48, 87, 190. oştăşăsc, 12. palaşcă, 111. palat, 4, 9,13. palatin, 7, 73. palmă (un. de măsură), 83. paneşti, 72. ; ***■'■.. *tî- •• f ‘ panoramele, 12. pansioner, 128. pară, 223,228;părâ 84,105, 115,127. parc, 13. paretis (demisiune), 187. * parmaclâc, 86. particularnic, 72, 81. pasiv, 219. pasport, 3. pastor, 129; păstoriu, 144, 129; păstoriu, 118, 187. patrie, 5, 110, 113; patriia, 42. păhar, 87. păharnic, 45. pământenesc, 100. părechi (pereche), 96. părintască, 51. pătimi (a), 42, 43. păzăsc (mă), 103. pân (până), 198. pâne (cereale), 112,194, 231; pâine, 63. pedagog, 56, 62. perichefaleiu (ornamentaţie arhitectonică), 83. peristol («peristyle»), 89. pi, 2, 4, 50; pe, 2, 47, 54, 55, 62. piaţă publică, 9. picasăm, 187. picior (un. de măsură), 83. pirotehnie, 83. piste (peste), 2, 7, 14, 47,62, 63, 65, 66, 73, 135. pitrece (a), 2,12,53, 54, 60,82 ; pi-trecere, 48, 51. placat (placardă) 214. plăce (a), 100. plătescu (să), 107. plecăciune, 3, 11. plimbă (a se), 33; plimbare, 12; a se primblâ, 60 ; primblare, 12, 65 ; a se preumblă, 33. pod umblător, 3. polc (regiment), 44. polcovnic (colonel), 86. politică, 22;politică exterioară, 214. \ politică (sistem, procedare), 118,129. politică (politeţă), 54. politicesc, 87. politicos, 42. politie (oraş), 65. poliţă, (a, a da poliţă), 213. pompă, 97. ponturi (articole de legi şi regulamente), 174. populaţie, 52. poricale (fructe), 122. poroncă, 45, 47, 51, 55, 56, 64, 103, 112, 118, 126, 188, 230, 231. poronci (a), 47, 59, 92. portofeiu, 52 ; portofel, 58 ; porto-feul, 47, 50, 51. portret, 12, 83. posesie (arendă), 231, 232. posiţie, 217. positiv, 207. post, 63. postă, 223 ; poşte, 205, 206 ; poste-restante, 2, 209, 211, 231. povoară, 8. povod (prilej), 194. prăpădi (a), 61. prăvărie (prăfărie), 83. pre, 4, 5, 7, 10,12,13, 45, 46, 47, -t9, 51, 53, 55, 55, 82, 86, 96, 120. 188, 191, 196, 205; pe, 7. pre, 1, 3, 7,11,14,16, 43, 44, 52, 54, 55, 56, 58, 60, 62, 63, 106, 188 ; prea, 13, 44,47, 48, 50, 56, 60,128, 199, 22 k preacurgătoriu, 43. preferez, 230. premiu, 62. prepune (a a bănui), 43. prepurciflf$ra.iporc\c, locotenent), 15. prescriere (descriere), 43. prezent (dar), 78. pricistui (a se—a se împărtăşi), 75. priimi (a), 15; primăsc, 60. 259 ! prinţip, 14, 15, 42, 94 ; prinţipe, 15. | prinţipal, 89. prinţipat, 63, 64. ! privală (privelişte), 194. privire (înfăţişare), 44. | probozit (certat, ocărît), 105. | procestă (a, a face proces), 220. , proclamaţie, 208; proclamaţia, 100. prohorisi (a, a predă lecţii), 62. propi (a), 193. protectui (a), 80, protecţie, 15. protest, 229. | prothimie (preferinţă), 195. protimisăsc (prefer), 110. | proţes, 218. i prusienesc, 102, 103, 126, 133. i public (adj), 60. | publicare, 218. j purcede (a), 42,56; purcesăsă, 52. purcedere, 51, 114 ; purcedire, 100. purces (subst.), 48, 52. pute («oî pute», voiu puteâ), 53; pute (puteâ), 54, 62. puţ'ân,2, 4,5,8,14,42, 43, 49, 56, 65. rang, 105. ră (rea), 2, 101, 133, 201. răci (a se), 100. rădică (a), 8,11, 54,226; rădicat, 53. rămăşiţă, 52; rămăşâţă, 54. rămâne (a), 66. răsol, 74. răsboinic (subst.), 12, 82. lătund, 5. răţătă (reţetă), 56. răvaş, 2, 6,10,11,18, 41, 45, 46, 47, 51, 54, 55 ; răvaşă (răvaşe), 224. râsâpit, 4. reacţie, 210, 213. . recepisă, 224; reţepisă, 57, 76. ! recomandaţie, 56; recomandui (a), | 42. 260 recunoscător, v. cunoscătoriu. recunoştinţă, 15, 54, 60. refuză (a se), 202. reglement, 108, 110, 114: regulament, 108. relaţie, 41, 44, 52. relighie, 43, 89, 118. reproşe, 219. republică, 45, respunde (a), 223; respuns, 198,217. retrograd, 217. ritorică, 63, 65. rochie, 8. rusăsc, 44 ; rusască, 56, 74. samână, 56. sade (simplu), 6. sameş, 73. sară, 2, 51, 52, 54, 59, saturi (sate), 116. să (se), 1, 2, şi peste tot. săcară, 232. săceră (a se), 116. sălbatec, 7, 14. săpon, 90. sâcriu, 53. săli (a), 51, 42, 48, 50, 129, 210, 223 ; a se săli, 62, 63, 109. sâlintă, 51. sâmţl (a) 54, 65; sâmtăşte, 55; săru t ir55. săngur, 4, 49 55, 61, 187, 199, 213. sărman, 65. scarpi, 9. scădezi (scazi), 111. scârnav, 4. scopos, 192. seminar filploghic, 87. senei (chitanţă', 123; sinet, 223. sensatje, 214. septemvrie, 7. sfeşnicar (sfeşnic), 98. sholer (şcolar), 92, siguranţie (recipisă), 56; sigtiranţîe (siguranţă), 218. simptomă, 219 ; simptome, 227. slobod, 45, 55, 63, 114, 230. slobozenie, 105. slobozie (colonie), 89. slujei (slugii), 62 ; sluji (slugi), 134. slut, -3. socialist (adj.), 215. somă, 215, 223 ; sumă, 223 ; sommă, 116; summă, 116. sorocovăţ (monedă), 74; soroco-vcii, 225, 2-6. sosască (să), 109, 110. spatariu, 44, 65 ; spătâriia, (sala tronului), 94. spânzură, (a a atârnă), 44. i speti (spete), 76; spatile, 47. sprăveli (să ne), 2. sprintini (a se, a se grăbi), 67. stahie, 8. ■ statuă, 83 ; statua, 12; statue, 5, 9. siătătoriu, 4. stânsăsă, 46. 1 stemă, 9. stil, 200. stodolă (hambar), 191. strae, 3, 53. i străin, 66. j strânge (a, a pune deoparte), 6. I stricasă, 53. | suffăr, 132. j sui (sa, se suie), 12. surgunlâc (exil), 77. supunire, 51, 54. suveran, 14. sală, 65, 83, 94: sală, 86. şansuri (şanse), 213. şăde (a), 7, 48 ; a şădea, 41, 44, 45, 46 ; şăde, 53 ; şăd, 226 ; am şăzut, 7 ; a şedea, 210, 212 ; şed, 211; şede, 200; şidem, 92. 261 şăice, 4. şăpti, 61, 84; şepte, 118. j şăs, 9. 1 şăsă, 10, 57, 61, 84, 89, 101, 111; şese, 218, 223. şcoler, 86, 128; v. şi sholer. şfert, 52. şî (şi), 15. ştiem (ştiam), 119. ştiinţă (ştire), 11. tacsie (clasă), 56. talenturi, 216. tării (întărituri), 10, 13. temu {mă'), 107. teologhia, 87. teptil, 138. tetrage (manuscript, corecturi), 106. theatru, 65 ; teatru, 66. theorie, 113. tocma, 47, 58. tocmală, 3. tom, 127. topografie, 3, 6. topothesia (aşezarea), 43. topuz, («cu topuzul», cu sila), 120. tractir, (han, hotel), 10, 45, 74. tractarisa (a), 188. tragedie, 97, 209. trăescu, 134. trăsura cu abori, 13. trii, 3, 4, 7, 10,14, 45, 46, 49, 53, 59, 62,65,102,111,122, 132,188 ; triisprezăce, 7 ; al triile, 45. trimete (a); să trimată, 58, 61, I 110; trimăs, 50, 51, 52, 66; f trimăt, 50, 51, 52, 53, 63, 191, j 213, 230; trimes, 59, 61 ; trimet, j 63, 67; a trimete (va trimete), | 61; trimeti (trimete), 76, 110. ! 130; trimetere, 45 ; trimetu, 122 ; trimeţi, 74. trudite, 54; trudit, 3. tualetă, 111. tulumbă, 94. . tumurug (bulamac), 8. ţeară, 216, 217, 219, 228, 230. ţine (a) 129 ; a ţine, 8,14 ; a ţâne, 7, {ivii, 117, 215. ţivilisat, 8. xilan, 44. umblătoriu, 3, 4. umid, 43: umidă, 68. uniformă, 56, 111. universitate, 73, 86, 102, 116. urieş, 73. urit, 223, 229. S ■vacanţie, 41, 65. | vade (termen), 201, vadeâ, 223. i val (de pământ), 10. j Vasâle, 49, 52; Vasăli 44, 48. 51, 52; Vasili, 231; Vasălică, 65. j văpsă (vopsea), 50. I vatavu, 231, | vestescu, 229. j veteaz, 53. I vide, (a), 47, 96, 105; a videâT 187; videre 9. vini (a), 65; a vini (va veni), 54; a veni, 73. vizitarisi (a), 74; vizită, 72. vorbăsc, 122. vra (vrea), 187 ; vre (vrea), 49, 54 ; vrei (vei), 49 ; vreu, 42, 45, 62, 206. vremi (vreme), 16. vroinţă, 42, 49. zacuscă, 2, 102. zăce (zece), 45,48,49, 64, 103,121 ; zăci (zece), 49,111; doişprezăce, 53 ; săisprezăce, 47 ; şăptespte-zăce, 12; optsprezăce, 41; doă-* zaci, 52, 53; patruzăci, 50, 65 ; cincizăci, 49. zâce {a), 61- zâci, 129. zădar (în), 132. zămos, 5. zăstre, 96. zâdî (a), 5,56 ; sădit, 13 ; ziditor iu, 43, 44, 55, 58; zidiuri, 10 zilos (zel), 139. zioă, 51, 53 ; zioa, 229. zoologhie, 87. zugrămlă (ilustraţie), 83 \ zugră-ve/e^tablouri), 74; zugrăvia (pictura), 75, zugrăvit (pictură), 66, 84. ILUSTRAŢ1UNI Un fragment din scrisorile lui Kogălniceanu — Facsimile — t/fjL* qpr&my' > ua* 9^ £<*/&**, **'?* / J>„ W' ; ' *»*' *p**rc ^ ^ x tÂrma** g/^r'*t' r £* 4rv* Q/^ra^,.. /U . '/ 'sn)y' 4 ^ Jf% V ârx k^ /1,/r/f... p, vfylr fmL, ' rm. rÂiftXAjp , _______• / ^ . _____________.>g?p •-. V «Cât ca să cad la jenunclii cu. rugăminte la dom nu Hufeland, cum dumneta îmî scrii (e vorba de tatăl său) aceasta nu o voî face nicî dată, omul trebuie să cadă la genunchi numaî înaintea luî Dumnezeu. Să mor de foame, să fiu sărac, aceasta nu o voî face nicî odată căcî atunce aş fi nevrednic a mă numi om slobod»— v. şi pag. 119—120. bD O w d o d P rl © UI 02 ~ 02 ,0S -L J-ggsS-gS 2 CB .* S 2 o .H 3 Ti §> w Phh ^ X *d ® ® n gSgsg.s^ * a.cS 01 d Ă S o pj pj *H H / \l| f i r/) P.S81' r ra 23 '3 rţy Jj -P P £ JZi ^ d 2 O Fi 0^0 PI .s o^j d^s^s »; 1 £ 3 *1 g ® g m O ^ 3 L> ° L K !► CO ® 1 S 5 m 3 3 h '.rS i® S O O- c- o DKffl,3,.t> ^ ® gg & -'«J? ^,2 ro 2 £? w c§ s © ,o>®^ t> ÎH r3 O I—I §S3F -1 * T? .3 -F > rS ’co o M O .s ^5 d t> £ m <4 s' i' Ir .CÎV, >, ^ ^ V X1 H i' * -J ■ «r iPS ■ ■■ i'/■'■'; sC< S vN % * § * l V\ t \ % | ^ ■d -ţ. 1 no era vrie n ^^•(^mvrie 1837‘ — Cu multă fiiască plecăciune sărut mînile dumitale, babacă. Primind, răvaşul d-tale din 8 dnî^wpf Ti2|?HSeP*?m7-riei ^-n1 Car0 ^ X^zut c§ mtllt mie (scumpă) sănătatea dumilorvoastre să ailă în bună staro, am dat lauda mult milostivului Dumnezeu, din a căruia milă mă aflu şi eu sănătos. Măcar că Măria Sa Vodă au scris mergem, la vreun sat, noî nu am fost nici cacum din Berlin, fiindoi? aice aceasta este^^nefolosiS căci s° prin sate este 0?dlimiÎFSa3 smt doftori în îndemânare. Acum holera s’au'micşorat, căci deabîa mor pe zi doi sau tril oameni. U "usc î OsSIR^ATiCHS. ‘6oWH€' SmM Si/tty Mrysiţti#, (Mlstoiro aatarelle.. Işti®, J3îs«®Di*« 'fesuaeâM , iMtaalwa» VwlatiiWj ] €r«, Tf]t>4iJE5 * Yejmo» fetise, du ^ ,/ TMmc, tfiîMESTRE | Orthagrapke > ■ - * Amlf&t, .Histoire et GeogrâpW» » f - -f « ÂHeraawî, 2. /, | "Z . "2, *f “Ş3B3^ ţ \f | Premie** princip** » i_ letjonsjş, ## „ 0 1 fetrreV ^ V. ■; ’ IWi-i ,«V<- -V S|f 4- / ■ 5 . 5 . iîiiiittltt; 6. # 5.: &. (O.f*> ... Ţifrele arată al câtelea din clasă era elevul la fiecare materie. La istorie, la geografie şi la limba greacă era întâiul. •— Originalul în biblioteca Academiei Române, secţia manuscriptelor (Ms. 1161, fila 86). Xjf^s'^twjrs m K fi fi jSLjSa; r. ■_ n u gssâssaad sBa» ^=E=d 11 91; i s 5 “**c ir r ii i'+s — L8-98 'Sud «ţ ţa 'Be.iaijossp -a — ■BQJ'BţlSJQAŢUQ — n UţlOOHi['gSo]^[ Itlţ 9JU0SI.10S Uip O^Şţ-U^ En-tete din scrisorile lui Kogălniceanu — Medeanul Jandarmilor — descrierea Ini la pag. / j f‘ ' . /■ ■- '////- //S/. > ■ j’< y./ y' • y/ Eli-tete din scrisorile lui Kog'ălniceanu —'Opera din Berlin — y. doscrierca ei la pag. 97 — Decretul domnesc prin cake Mihail Kogălniceanu este înaintat locotenent la 8 Noemvrie 1838. JSz. : .-î kymiija jivn ,ayMHF.3Ey non mhxais j rpnmpiy civica bb ,1 (i M H ir'bîMfl MOJ/lOBIlf. «ie uiiym i:hi f^hcî'^ î ::: *-■ .;*. rî. H * M - ..;• • I. : * •:*h-.:,i:t. I n?uiBpv pftcfta uns «’KApjn «;'. .; .>: .•': .::: -m ■••■;rr1 î: « -rr.: ne !*iiri. r»yi. i i\ t ^.lîaimmHfn onnri Iî *vEr.:. • • <: m-, v:. •": m cwisc !Hj»i«--v'« ::.:i o^im *11 jnisr ,« .lâT-'j .-i.;,:. ipeKVM ll«jii -M mî: ■.■•:■'• -.m -m • ■»■ ■ . i > .................. - 11^ -niM/jf. c.hihj»' . i vii-.j-.i 1, lum t>u>«if.:ml. KT, ne Mtixaiu Kori..iHini ■;/ JJocmjij ,Mr::v . su. A.miBe nwiaj'KM o. S4 m paiir. .fii t-apc 1 • :î. i'îh, »«t.» . * 'i. .'-i-iiicmurii * i î.mr- îl ' f r;vy:r. 3*. * ; c- *Vî Li;.';.,, t I.» :;• i .r*'hj */< •-w »*■* jf • Ck ».V j? *‘ 'ir J ..„-^ >’'■*' «Cu mila lui Dumnezeu Noi Mihail Grigoriu Sturza Vv. Domn Ţării Moldovei ş. c. 1. ş. c. l. Să fie ştiut şi cunoscut fieşte căruia că Noî pe Mihail Kogălniceanu carele ne-au slujit în rang de cornet pentru rîvna şi osîidia ce au arătat în slujba noastră, pe lângă buna purtare, cu toată milostivirea l-am înaintat în opt Noemvrie a anului una mie opt sute triîzăcî şi opt în rang- de Leitenant şi precum Noî îl miluim şi îl întărim, prin aceasta pornncim tuturor aî Noştrilor supuşi Ca să cunoască şi să cinstească pe Mihail Kogălniceanu după cuviinţă de al Nostru Leîtenant. Asemine nădăjduim că el în acest rang, în care cu toată milostivirea s’au înaintat de cătră Noi, să va purta aşa de credincios şi cu bună cuviinţă, precum să cade unui bun şi credincios Ofiţer. Spre adeverirea cărora întărim aceasta cu a Noastră Domnească iscălitură şi pecete. ; «Tn oraşul Ksiî. anul 1838 luna Noemvrie 20». i (Originalul în biblioteca Academiei Române secţia manuscriptelor). 4 CUPRINSUL Prefaţă 1. — Câteva lămuriri introductive....................... • . . V 2. — Ce cuprind scrisorile .................................... VIII 3. — Dragostea de Franţa şi în deosebi de Paris.............. IX 4. — Mediul în care s’a format Kogălniceanu ......... XII 5. — Reprezintă Kogălniceanu influenta germană la noi ? . . . . XIII G. — Contactul neîntrerupt cu ţara................................... . XVI 7. — Alte lămuriri ............................................ XIX Scrisori din drumul dela Iaşi la Luneville (1834) I. — Botoşani, 17 August 1834 .... ......................... . 1 II. — Boian, 19 August 1834 ........................ 1 III. — Lemberg, 24 August 1834 ............. 3 IV. — 30 August 1834 (fără localitate) ........................ 6 V. — Vienaf Septemvrie 1834 ............. 7 VI. — Miinchen, 19 Septemvrie 1834. ..... .... 11 Scrisori din Berlin către Mihail Sturza (1835) VII. — Berlin, 8/20 August 1835 . ... . . . . . ... . . 15 Scrisori din Luneville către surorile sale (1834—1835) VIII. — le 9 novembre 1834 ........ 17 IX. — (Noemvrie 1834).......................................... 19 X. — le 7 decembre 1834 ..... .... ... . . . 20 XI. — le 20 decembre 1834 (1 janvier 1835) . . ... . . . : 22 XII. — le 18/30 janvier (1835) ... . . . . . ... - 23 XIII. — (fără dată) . ...... v ........ . . . 25 264 XIV. — le 7/19 fevrier 1835 ...... . ..... 27 XV. — le 16/28 mars 1835 ................. ...... 28 XVI. — le 6/18 avril 1835 . ........................................... 30 XVII. — le 10 mai 1835 .......................... .............. 32 XVIII. — 13/25 mai 1835 ................................................. 34 XIX. — 6/18 juin 1835 ................................................. 35 XX. — le 1/13 juillet 183,'> ........................... 3& XXI. — le 5 aout 1835 ... . !..................................39 Scrisori din Luneville către tatăl său XXII. — 1 Octomvrie 1834 ............................................... 41 XXIII. — 21 Octomvrie (9 Noemvrie) 1834 .................... 43 XXIV. — 22 Octomvrie 1834 ....................... ...... 44 XXV. — 8/20 Noemvrie 1834 ........................................ ... 48 XXVI. — 8/20 Noemvrie 1834 . ........................................... 48 XXVII. — 23 Noemvrie (7 Decemvrie) 1834 ................................. 50 XXVIII. — 3/15 Decemvrie 1834 ............................................ 52 XXIX. — 6/18 Decemvrie 1834 ....................................... . 54 XXX. — 20 Decemvrie (1 Ianuarie) 1834 ................................ 55 XXXI. — 18/30 Ianuarie 1835....................... . . 57 XXXII. — 27 Ianuarie (8 Fevruarie) 1835 . , ....................... 58 XXXIII. — 7/19 Fevruarie 1835 .......................... 59 XXXIV. — 16/28 Martie 1835 ........................................ 61 XXXV. — 6/18 Aprilie 1835 .............................................. 62 XXXVI. — 27 Aprilie (9 Mai) 1835 ........................................ 64 XXXVII. — 13/25 Mai 1835 .... ................................ CA XXXVIII. — 6/18 Iunie 1835 .............. - • Pb XXXIX. — 1/13 Iulie 1835 .................... ■ • • • • 6v. XL. — 12/24 Iulie 1835 ................................. 67 XLI. — 24 Iulie (5 August) 1835 ....................... 67 Scrisori din Berlin către Mihail Sturza (1837) XLII. — Ie 22 fevrier 1837 . . .................................... 69 Scrisori din Berlin către tatăl său (1835—1838) XLIII. — 7/19 August 1835. ................................ • • 72 XLIV. — 12/24 August 1835 .............................................. 73 XLV. — 1/13 Septemvrie 1835....................... . 74 XLVI. — 21 Septemvrie (3 Octomvrie) 1835 ............................. 75 XLVII. — 4/16 Octomvrie 1835 .............................. • • 75 265 XLVIII. — 13/25 Noemvrie 1835 ........................ 76 XLIX. — 26 Noemvrie (8 Decemvrie) 1835 . ................. 76 L. — 10/22 Decemvrie 1835 .............................. . 77 LI. — 16/28 Decemvrie 1835 ...... ...... 77 LII. —■ 19 Decemvrie (1 Ianuarie) 1835 ......... 78 LIII. — 3/15 Ianuarie 1836 ....... 78 LIV. — 26 Ianuarie (8 Fevruarie) 183(5 ................ 79 LV. — 14/26 Fevruarie 1836 .............. .... 80 LVI. — 11/23 Martie 1836...................................... 81 LVII. — 27 Martie (8 Aprilie) 183(5............................... . 82 LVIII. — 28 Aprilie (10 Mai) 1836 ..... ..... 84 LIX. — 7/19 Mai 1836 ............................................. . 86 LX. — 28 Mai (9 Iunie) 1836 .................................. 87 LX!. — 2/14 Iunie 1S36........................ ......... 89 LXII. — 17/29 iunie 183(5 ...... ....................90 'LXIII. — 26 Iunie (8 Iulie) 1836 .............................. 90 LXIV. — 14/26 Iulie 1836 .................... ..... 92 LXV. —• 28 Iulie (9 August) 1836 .......................... 93 LXVI. — 3/15 August 1836 ...... . ...............95 LXVII. — 1/13 Septemvrie 1836 . . ........................ ..... 95 LXVIII. — 13/25 Octomvrie 1836 ............ .... 96 LXIX. — 2/14 Noemvrie 1836 ............................... . 98 ' LXX. — 23 Decemvrie 18-36 (4 Ianuarie 1837).............. 99 LXXi. — 8/20 Ianuarie 1837............................ . . . 100 LXXII. — 1/13 Fevruarie 1837 ....................................... ... 101 LXXIII. — 9/21 Fevruarie 1837 .......... . . . . 103 '•{XIV. — 10/22 Martie 1837 ................. ....................104 LXXV. — 1/13 Aprilie 1837 .............................. . • 106 JXXVI. — Berlin, 23 Aprilie (5 Mai) 1837 ................ 108 LXXVII. — 21 Mai (2 Iunie) 1837 ................. 109 LX XVIII. — 13/25 Iunie 1837 ................ ....... 111 LXXIX. — Swinemunde, 9/21 Iulie 1837 .................... 114 LX XX. — Swinemunde, 21 Iulie (2 August) 1837 ...... 115 LXXXI. — 14/26 August 1837 ........ ............ 117 LXXXII. — 26 August (7 Septemvrie) 1837 .................. .120 LXXXIII. — 8/20 Octomvrie 1837 .................. . . . . , . 121 .t,XXXIV. — 20 Octomvrie (1 Noemvrie) 1837 ........ 126 LXXXV. — 5/17 Noemvrie 1837 ................ ....... 127 ‘ XXXVI. — 25 Noemvrie (7 Decemvrie) 1837 . .............. 128 LXXXVII.— 18/30 Ianuarie 1838 . ....................... ...... 132 266 LXXXV1II.— 10 Fevruarie (29 Martie) 1838 ................ 135 LXXXIX. — 19 Fevruarie 1838 .................. 137 Scrisori din Berlin către surorile sale (183&—1838) ♦ XC. — (7/19 August 1835) ......... ...... 141 XCI. — le 1/13 septembre 1835 ................... . 141 XCII. — (fără dată) . .............................142 XCI11. — le 21 septembre (3 octombre) 1835 .......... 143 XCIV. — le 4/16 octobre 1835 ..........•.................145 XCV. — le 17/29 octobre 1835 . .......... .146 XCVI. — le 13/25 novembre 1835 ..................... .146 XCVII. — le 26 novembre (8 decembre) 1835 ........... 148 XCVIII. — le 19 decembre 1835 (1 janvier 1836) ............ 149 XCIX. — le 3/15 janvier 1836 ......................... 150 C. — le 9 fevrier 1836 ................................ 151 CI. — le 2/14 fevrier 1836 .............. 152 Cil. — le 23 mars 1836 .............. .......... 153 CIII. — Ie 8 avril 1836 .......................... 154 C1V. — le 21 avril (3 mai) 1836 ............... 155 CV. — le 19/7 mai 1836 ................ .... 157 tCVl. — le 9 juin 1836 .................. .... 158 CVI1. — le 17/29 juin 1836 ......................... 159 CVIIl. — le 26 juillet 1836 ........................ 160 CIX. — le 27 juillet (8 aout) 1836 ....................-161 CX. — le 1/13 septembre 1836 ................ 162 CXI. — le 21 septembre (3 octobre) 1836 ................ 163 CXII — le 13/25 octobre 1836 ....................... . 165 CXIII. — le 2/14 novembre 1836 ....................... • 166 CXIV. — Ie 23 decembre 1836 (4 janvier 1837).............. 167 CXV. — le 8/20 janvier 1837 ......................... 169 CXVI. — le 1/13 fevrier 1837 ............................. 170 CXVII. — le 21 fevrier 1837 ......................... 171 CXVIII. — Ie 22 mars 1837 .................... ....... 172 CXIX. — le 1/13 avril 1837 ............. . . 173 CXX. — Ie 5 mai 1837 . ................ • • • 174 CXXI. — le 21 mai (2 juin) 1837 ............. • • • -' '176 CXXII. — le 13/25 juin 1837 ................ ............177 CXXIII. — Swinemunde, 9/21 juillet. 1837 ............... 178 CXXIV. — Swinemunde, 2 aout 1837 ... . ............. 179 CXXV. — Berlin, 8 20 octobre 1837 ............. 181 ' ’ ’■ ( 267 CXXVI. — ie 1-er novembre 1837 .................................... . - . 182 CXXVII. — le 7 decembre 1837 .........................................183 CXXVIII. — (fără dată)................................. ....................184 Scrisori din drumul spre Moldova (1838) CXXIX. — Cracovia 20 Fevruarie (4 Martie) 1838 .......................... 186 Scrisori dintre 1838 şi 1848 CXXX. — Viena, 1/13 Mai 1844 (către tatăl său) .... 189 CXXXI. — (Râpi), 24 Martie 1844 > .... 191 CXXXII — (Raşca), 22 Noemvrie 1844 » .... 192 CXXXIII. — (Paris), 8/20 Fevruarie 1846 » .... 195 CXXXIV. — Paris, 28/16 Fevruarie 1846 (către Gh. Bariţ) .... 19(5 Scrisori din exil către fratele său (1848—1849) CXXXV. — Paris, 16/28 Iunie 1848 ..................................... 198 CXXXVI. — Cernăuţi, 28 August 1848 ........................................ 198 CXXXVII. — Cernăuţi, 11 Octomvrie 1848 ........................... 199 CXXXVIII.— Cernăuţi, 18 Octomvrie 1848 .................................... 200 CXXXIX. — Cernăuţi, 12 Noemvrie 1848 . ...................... 201 CXL. — Cornuluncii, 19 Noemvrie 1848 .................................. 202 CXLI. — Cernăuţi, 30 Noemvrie 1848 .................................... 203 CXLII. — Cernăuţi, 10 Decemvrie 1848 ........................ 204 CXLIII. — Cernăuţi, 13 Decemvrie 1848 ... ........ 205 -CXLIV. — Cernăuţi, 19 Decemvrie 1848 . . ............... 206 CXLV. — Cernăuţi, 31 Decemvrie 1848 ........................ 207 CXLVI. Cernăuţi 10/22 Ianuarie 1849 . ................................... 208 CXLVII. — Viena, 22 Ianuarie (3 Fevruarie) 1849 . . . .................... 209 CXLVIII. — Paris, 10/22 Fevruarie 1849 ... .................... 209 CXLIX. — 1/13 Martie 1849 .. .................................... 210 CL. — Paris, 10 Martie 1849 ......................................... 211 CLI. — Paris, 21 Martie (5 Aprilie) 1849 ................ .211 CLII. — Paris, 2/14 Aprilie 1849 ..................... ..... 212 CL11I. — Paris, 10/22 Aprilie ................................ . . . 213 CLIV. — Paris, 27 Aprilie (9 Mai) 1849 . . ....................... 214 CLV. — Paris, 1/13 Mai 1849 .......................................215 CLVI. — Paris, 16/28 Mai 1849 .................... ........ 217 CLVII. — Paris. 23 Mai (4 Iunie) 1849 . .........................218 CLVIII. — Paris, 11/23 Iunie 1849 . . ... 219 CLIX. — Paris, 1/13 Iulie 1849 CLX. — Paris, 4 Iulie 1849 . CLXI. — Paris, Iulie 1849 . . J19 . '11 Scrisori din exil către părintele său (1848—1S4W? CLXII. --- Cernăuţi, 8 Octomvrie 1848 . . . . , CLXIII. --- Cernăuţi, 6/18 Decemvrie 184H . . . V • --- V - CLXIV. --- Cernăuţi, 24 Decemvrie 1848 . . . . * , . t'ii-, \ CLXV. --- Cernăuţi, 3 Ianuarie 1849 ....... .' ."'7 CLXVI. ---Paris, 11/23 Iunie 1849 ... . . .. . . . ,:.v. CLXVIL --- Paris, 15/27 Iunie 1849 . . . . ... .... CLXVII1. --- Paris, 1/13 Iulie 1849 . . . . ■ > . . . • . 228', CLXIX. --- Paris, 6/18 Iulie 1849 . ....... . . . -228 CLXX. --- Paris, 8/20 Iulie 1849 ... . . . .... 22» CLXXI. --- Paris, 13/25 Iulie 1849 ..... . . .....230 C LXXII. --- Paris, 17/29 Iulie ..... . . . . .230 CLXX1II. --- (fără dată) . . . . . ... ... . . . . ..... 231' Adaus şl îndreptări . - , : 1. Scrisoare către Mihail Sturza (8/20 August 1835) .................... . 233' 2. Scrisoare către Gh. Asachi (y13 Aprilie 1837).......................■ 234 3. Greşeli de tipar ... ^ „ . . * - . . y1. . . . . 23& : Indice de lucruri ....... . . . ...... 238; Indice de nume proprii ... . . . . . ..... . . 241 Indice de cuvinte şi forme . . . . . . . .... . . . 25â Ilustraţii: M. Kogălniceanu pela 1840—50. M. Kogălniceanu » 1850—1860 (două fotografii). Patru fragmente din scrisorile Iui (triei româneşti, unul francez). Buletin de note din vremea studiilor Iui Kogălniceanu la Luneville. Şase entet-uri din scrisorile lui K. (vederi din Berlin). ' , Decretul domnesc prin care K. e înaintat locotenent. Cărţi apărute în Editura Institutului de Arte Grafice „Minerva“ AUTORII CLASICI Alecsandri V. — Poezii populare ale Românilor . .1.50 — Poezii . . . . • ................................. 1.50 — Proză . . *......................................2.— — Teatru I.................,.....* . . • • 1.50 — Teatru II..................................... 2.— — Teatru III ..... ............................. 2.— — Teatru IV ................. 1-50 — Teatru V.............................. 1.50 Alexandrescu Gr. — Versuri şi proză ....... 1.50 Bălcescu N. — Istoria Românilor sub Mihai-Viteazul. 2.— Beldiceanu N. Poezii .............. 1.50 Bolintineanu D. — Poezii................... ...... 1.50 Creangă Ion. — Opere complete .............................2.— Eminesctl M. — Scrieri politice şi literare................2.— — Literatură populară..............................2.— — Poezii postume . ....................................1-50 — Geniu pustiu .................................... • 2.— — Lumină de lună (Poezii) . .......... 2.— Filimon N. — Ciocoii vechi şi noi ........................1.50 Jspirescu P. — Legendele sau basmele Românilor . . 1.50 — Poveştile unchiaşului sfătos..................... . 1.50 Maiorescu Titu. — Critice voi. I .........................1.50 — Voi. II............... • . ...................... . 1.50 — Voi. III.............................................1.50 Negruzzi C. — Opere complete, proză ......................1.50 — Poezii............... ............................1.50 — Teatru . . . ...................................1-50 Nicoleanu N., Cârlova V., Stamati C. — Opere complete, poezii şi proză...............1-50 Odobescu Al. — Opere complete, voi. I ..... . 1.50 — » * voi. II . . • ... 1.50 — * * voi. III .....150 Anton Pann.— Povestea vorbei . ............. . 1.50 Russo Al. — Opere complecte . . ...................• • . 1-50