IOAN URBAN,JARNÎK şi ANDREI BÎRSEANU
DOINE SI STRIGĂTURI DIN ARDEAL
EDIŢIE DEFINITIVĂ (studiu introductiv, inedite, note şi  variante) de
?'  ' ADRIAN FOCHI
EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII    SOCIALISTE ROMÂNIA
Bucureşti — 1968
E. LĂMURIRI ASUPRA EDIŢIEI DE FATĂ
1. EDIŢIA DIN 1885
Manuscrisul a pus editorilor săi prpbleme destul de grele şi de complicate. Jarnik era partizanul ortografiei fonetice1, pe care o considera dreţt condiţie esenţială a autenticităţii textelor folclorice2. Manuscrisul fusese însă întocmit la Blaj, centrul sistemului etimologic, iar Ioan Micu-Mqldovanu era un fervent adept al maestrului său Cipariu3. Moldovănuţ nu" a cerut elevilor săi „însemnarea credincioasă a pronunţării"4, dar nici elevii nu au aplicat, în mod consecvent, sistemul ortografic oficial al Blajului, aşa încît, pe drept cuvînt Jarnik putea să scrie:,,Din contră, s-a întrebuinţat şi aici [ca] de obicei o scriere' mai mult sau mai puţin etimologică"5, acel „mai mult sau mai puţift*' făcînd ca mat (trialul să nu corespundă" regalelor cari trebuie să fie hotărîtoare pentru orişicine are de gînd a culege şi publica produse [le] muzei poporane"6. Ne putem dar ima-
1 1. U. Jarnik, Drumul pe care am mers, Bucureşti, 1909, p. 32-33.
2 Ibidem, p. 1<I şi 15.
3 Jarnik povesteşte cum a Încercat să evite să corespondeze cu [. Micu-Moldovanu îh ortografie etimologică, scriindu-i cu caractere cliirilice : Ibidem, p. 32. S-au păstrat două asemenea scrisori, una din 22 octombrie 1878, alta din 18 iulie 1883.
4 Încă In 1882 Jarnik scrie lui Blrseanu : „Cit pentru gramatica dialectală a poeziilor aceste, nu-mi fac o prea mare iluzie c-ol putea face o prea mare ispravă, fiindcă texturile n-au fost scrise aşa cum se vorbeşte pe acolo şi e cam greu, dacă nu cu tot[ul] imposibil, să-şi facă unul o idee lămurită despre lucrul acesta mai pe urmă, dacă nu-i este cu putinţă să şază timp mai Îndelungat chiar în locurile de unde provin poeziile" (Scrisoare din 13 martie 1882). în 1885 relua problema lntr-o scrisoare adresată conducerii Academiei Române : „îmi pare rău, într-ade-văr, că cîntecele aceste n-au fost scrise aşa cum se pronunţă de la popor în deosebitele părţi ale Ardealului; atuncea preţul lor şi al glosarului ar fi cu mult mai mare" (Arh. Cane. Acad. Rom., dos. VIII, voi. 14-16, f. 522-/ 523 (pr. 16/28 ianuarie 1885, nr. 2 709). Scrisoare din 25 ianuarie 1885).
6 Drumul pe care am mers, p. 33.
• Ibidem, p. 32. Pentru a da o idee despre anarhia ortografică ce domneşte In manuscris, oferim cîteva din cele mai izbitoare exemple. în primul rlnd se cer menţionate cazurile de etimologizare intenţionată a vorbirii, prin înlocuirea termenilor din limba curentă cu alţii fabricaţi: sum (II. 2, t. 6, v. 5), asum (< adsum; II. 2, t. 7, v. 1), rosa (II. 112, t. 38, v. 2,5 ), roza (II. 14, t. 17, v. 2,4), rodia (II. 3, t. 6, v. 1), ama (II. 20, t. 14, v. 2,3), amicu " (II. 104, t. 24, v. 7), amant (II. 112, t. 19, v. 5), tuu (pentru tău : II. 59, t. 23, v. 6), toate (II. 168, t. 9, v. 2)
şi frecventul a debui pentru a trebui, în toate formele verbale posibile: debuiii (II. 22,'t.'19, v. 2, 3), debuesc (II. 155, t. 3, v. 8), deba (II. 172, t. 7, v. 6,8), despre care încă în 1878 Jarnik îşi exprima mirarea faţă de I. Micu-Moldovanu, scriindu-i: „Ore nu este un eroru de tiparu «debui» ce am cititu in numerulu celu dein urma Foiei scol. in massimele domnului dr. Man?" (scrisoare din 13 februarie 1878). într-al doilea rlnd trebuie menţionate cazurile de manifestă latinizare ortografică. în acest grup de fapte intră exemple ca : suntu (II. 2, t. 10, v. 3), sunteţi (II. 2, t. 24, v. 2), suntemu (II. 2, t. 14, v. 8), jace (II. 8, t. 18, v. 4), fontana (II. 9, t. 12, v. 3), viaia (II. 62, t. 9, v. 7), ocliulu (II. 69, t. 8, v. 3), ocliului (II. 173, t.23, v. 7), craniu (II. 127, t. 11, v. 6, 7), granu (II. 13 O, t. 15, v. 8). Din cea de-a treia categorie fac parte numeroase cuvinte a căror grafie este nesigură, şovăind Intre 2 plnă la 12 forme. Se scriu în două feluri: senge (II. 1, t. 2, v. 11) şi sânge (II. 2, t. 8, v. 2), demu (II, 1, t. 6 v. 2, 3) şi ghemu (II. 177, t. 14, v. 2), reu (II. 1, t. 7, v. 10) şi riu (II. 184, t. 96, v. 10), frunza {II. 2, t. 1, v. 1) şi frun-dia (II. 2, t. 2, v. 4), mergele (II. 9, t. 5, v. 2) şi mărgele (II. 73, t. 9, V. 1), obradiu (II. 13, t. 21,'v. 4) şi obrazu (II. 63, t. 5 b, V; 5), mele (II. 17, t. 1, v. 3) şi ureehia (II. 113, t. 4 c, v. 3). mormantu (II. 68, t. 31, v. 3) şi mor-mentu (II, 83, t. 17, v. 3). în trei feluri se scriu : rata (II. 131, t. 10, v. 3), ritu (II. 139, t. 5, v. 2) şi rălu (II. 165, t. 4, v. 1), radioru (II. 104, t. 1, v, 1), rezoru (II. 87, t. 2, v. 1), rozor (II. 132, t. 23, v. 1). în patru feluri stat scrise: cucurusu (II. 6, t. 10 a, v. 2), cucuruzii (II. 17, t. 20 b, v. 1), cucurudiu (II. 28, t. 46, v. 2) şi cuâurudt (II. 3, t. 33b,v. 2); capetuntu (II. 4, t. 9, v. 2), capatunlu (II. 6, t. 16, v. 5), căpetaniu (II.I134, t. 31, v. 10) şi capatăiu (II. 58, t 12, v. 9) ifanu (II. 106, t. 34, v. 1), fenu (II. 113, t. 26, v. 1), finu (II. 173, t. 25, v. 1) şi finu (II. 133, t. 22, v. 1, 3); fanţana (II. 57, t. 15> v, 1), ţuntum (II.
$' tft fi AlMgl &ţUc*£* ■        fccTt. <g fc at
' f a£9 <*k $h nţiftoMT iţjL.oyN ţ$&rn*jHc
•4t  c*  <k £A< frt- f K£t Atinge
tM*£?î* 'h&fc****^  ' '
I. U. Jarnik către Ioau Micu-Moldovanu, scrisoare , în chirilică, din 18 iulie 1883, tralîiul desp-e publicarea colecţiei la Academie şi despre colaborarea cu A. Bîrseami (Biblioteca Filialei Cluj a Academici, Fondul Blaj).
188
STtTDIU INTEODCCilV
gina ce dificultăţi a întîmpinat Jarnik, încercîndr să se orienteze prin hăţişul de junglă al ortografiei manuscrisului. Ortografia aceasta trebuia să fie schimbată „întruna mai fonetică"7 ; de fapt, era vorba de uniformizarea completă a grafiilor. Jarnik a considerat operaţia lesne de efectuat, dar curînd şi-a dat seama că el, un străin, nu o să se poată descurca în cuprinsul manuscrisului şi şi-a căutat un colaborator.în cîteva rînduri mărturiseşte impasul în care s-a aflat, făcînd în acelaşi timp şi elogiul priceperii colaboratorului său8.
Credincios convingerilor sale, Jarnik a încercat şă impună şi lui Bîrseanu sistemul ortografiei fonetice, după, cum mărturiseşte următorul pasaj dintr-b scrisoare, unde principiul este aliat cu experienţa tipografică : „In privinţa chipului de scriere în poeziile populare ce ai luat d-ta, să fie cît se mai poate de fonetică, fiindcă la aşa producte aşa trebuie. Pe z aş dori să-1 scrii totdeauna cu z şi din cauza tipăririi, fiindcă dacă se va tipări aicea în Viena, e mai bine să avem o literă mai puţin de aceste cari nu se află la tipografiile de aicea. Aşa şi şt, deşi din cauza tipăririi ar "fi mai comod cu sc, dar să fie mai fonetic, să-1 scrii cu şt. Vocala -k o voi transcrie totdeauna prin ă, vocala 4 prin î şi înaintea celui din urmă semn; h şi g vom scrie prin ch şi gh ca înlimba italiană. Altmintrelea, dacă s-ar afla nişte deosebiri între transcrierea d-ţale şi a mea, ne putem înţelege să o ţinem, sau dacă trebuie cores, nu va fi munca mare"8. Nu ştim ce-i va fi răspuns Bîrseanu la fiecare din problemele puse în discuţie, însă dintr-o altă scrisoare a sa vedem că a renunţat la ideea iniţială: „în privinţa ortografiei, acuma [î]mi pare rău într-adevăr că te-am îndemnat la ceva ce te împiedică. Eu nici nu m-am gîndit c-asta ar putea să pricinuiască o piedică aşa de mare, se vede însă bine că m-am înşelat: eu nu m-am gîndit că alta este să scrii o limbă străină ce ai învăţat-o din cărţi.într-o vîristă mai înaintată, cînd cu o ortografie cînd cu alta, şi alta să-ţi schimbi modul de scriere în limba ta strămoşească, modul cu care te-ai deprins din fragedă copilărie. Divergenţa între modul de scriere al meu şi între al d.-tale după cum mi se pare nu este alt decît că d-ta scrii pe -k cînd cu & cînd cu ă, pe cînd eu totdeauna sunetul acesta îl scriu ă, şi alta că d-ta scrii şi 4 cu <$ sau pe cînd eu scriu cu î. în privinţa scrierii lui -k prin 6 declar că-mi este absolut egal; dacă semnul scurtării îl faci numai pe a sau şi pe c, se va zice că e şi o cu semnul scurtării pe deasupra se citeşte -h. Mai serios lucru e transcrierea sunetului 4, fiindcă aicea sunetul este cam deosebit de ik. Ştii că sînt unii care zi<3 că pe unele locuri niei nu s-aude sunetul acesta, şi
150, t. 6, v. 1), fonlana (II. 9, t. 12, vv3) şi fântâna (II. 42, t. 24, v. 3). In cinci feluri slnt scrise : dumeneea (II. 6, t. 9, v. 6), dumineca (II. 28, ţ. 29, v. 6), domeneca (II. 59, t. 15, v. 6). domenica (II. 128, t. 4, v. 6) şi domineca (II. 71, l. 17, v. 6); parlazu (II. 56, t. 2, v. 3), parladiu (II. 165, l. 12, v. 5), pdrlaz (II. 110, t. 10, v. 3), priladiu (II. 112, t. 2, v. 1) şiprilasu (II. 168, t. 5, v. 2); gie (II. 58, t. 5, v. 1), vie (II. 58, t. 8 a, v. 3)*, via (II. 141, t. 1, V, 3), vinia (II. 02, t. '.), v. 7) şi oenia (II. 173, t. 26, v. 1); naca-dia (II. 59, t. 13, v. 8), necadiu (II. 68, t. 4, v. 6), necasu (II. 177, t. 12, v. 1), necazu (II. 152, t. 7, v. 4) şi notam (II. 130, t. 10, v. 15);, chartie (îl. 60, t. 19, v. 2), hârtie (II. 61, 1. 2, v. 2), hârtia (II. 104, t. 12, v. 3), ehârtia (II. 113, t. 19 a, v. 1) şi hirlie (II. 169, t, 14, v. 3); sprâncenele (II. 2, t. 17, v. 3), sprintenele (II. 168, t. 4, v. 3), sprincene (II. 70. t. 9, v. 5), sprencenele (II. 56, t. 15, V. 3, 4), sprâncene (11. 58, t. 3, v. 8). în şase feluri sint scrise: camasia, (II. 2, t. 12, v. 3), camesia (II. 46, t. 1, v. 4), , chamesia (II. 3, t. 43 b, v. 5), chemesia (II. 49, t. 12, v. 6), chiemesia (II. 56, t. 4, v. 4) şi chimesie (II. 54, t. 8, v. 5); giele (II. 12, t. 8, v. 5); gele (II. 45, t. 3, v. 7), jele (II. 52, t. 10, v. 1, 3), jiale (II. 49, t. 3, v. 3), glalea (II. 135, t. 17, v. 7) şi jale (II. 63, t. 3 b, v. 6); piena (II. 65, t. 2, v. 2, 3), piana (II. 104, l. 20, v. 3), pana (II. 84, t. 26, v. 2), peana
(II. 73, t. 6, v. 4), pinii (II. 185, t. 24, v. 3, 4, 5) şi pena (II. 71, t. 9, v. 2, 5). In şapte feluri scris: magyaranu (II. 2, t. 22, v. 3), magieranu (II. 162,t.12, v. 1, 3), made-ran (II. 42, t. 22 b, v. 2, 3), mageranu (II. 3, t. 25, v. 5), maiaranu (II. 73,1.1, v. 1, 3), magiaranu (II. 6, t. 22, v. 1) si maghiaam (II. 185, t. 24, v. 3). în fine, In 12 feluri este scris: ie (II. 2, t. 19, v. 2), iie (II. 50, t. 7, v. 2), Ha (II. 4, t. 13, v. 3), iea (II, 4, t. 11, v. 2), ija (II. 155, t. 19, v. 4j; liie (II. 132; t. 27, v.,2), liea (II. 3, t. 41, v. 22), lia (II. 3, t. 23, v. 3), Ua (II. 68, t. 13, v. 4, 7, 9), ilia (II. 117, t.33, v. 4), linia (II. 13, t. J16, v. 2) şi inia (H. 3, t. 7, v. 7).
' Drumul pe care am mers, p. 33.
• Ibidem, p. 31: Bîrseanu a dovedit „o pricepere cum se cade pentru poezia populară peste tot şi cea română In special". Şi In Doine si strigători din Ardeal, extras din „Calendarul revistei «Ion Creangă» pe anul 1912", Blrlad, 1912, pi 15—16, In două scrisori către I. Micu-Moldovanu (4 martie 1880: „l-am rugat sa mă ajute" ; 18 iulie 1883 r nu s-ar fi Încumetat singur şi face prezentarea Iui Bîrseanu ; şi In două scrisori către Titu Maiorescu (31 decern-
brie 1879 şi 8 aprilie 1881—B. A. R., S-4,9).
. xrv
• Scrisoare din 28 noiembrie 1880.
LĂMURIRI AfitTPRA EDIŢIEI DE FATA
189
eu, zău, nu ştiu dacă tocmai p-acolo de unde provin poeziile este cunoscut sunetul acesta sau ba. Ştii bine d-ta că originalurile, fiind scrise etimologiceşte, nu puteau să mă orien-i teze asupra cestiunii aceste [ia]; am transcris cam după întîmplare şi trebuia mai tîrziu să mă adresez la persoanele competinte în privinţa aceasta, adică la persoanele dintr-aceste părţi ale ţărilor româneşti. Aşadar vezi eă în privinţa aceasta nu trebuie să-ţi impui nici o rezervă şi-ţi sînt foarte îndatorit c-ai atras băgarea-mi de seamă la acest punct"16, în urma acestei corespondenţe s-a ajuns la situaţia de a folosi 5 semne pentru sunetul i şi cîte două pentru sunetele ă, oa, ea şi şt, ceea ee încarcă inutil aspectul grafic al textelor. Mai grav e însă faptul că folosirea diferitelor semne se face fără nici un discer-nămînt, fiind puşi în faţa celor mai rebarbative inconsecvenţe grafice.
Cîteva exemple devin revelatoare. Astfel, acelaşi euvînt are două grafii deosebite ale lui î în cuprinsul aceluiaşi text11. Poate avea chiar trei grafii în texte diferite18. Unele forme ale ind. prez. de la "a fi sînt transcrise în două feluri^ «unt, suntem şi sînt, sînteml*,. ultimul eaz fiind cel mai frecvent. Sunetul ă apare în aceleaşi cuvinte şi în aceleaşi text© transcris de asemenea în două feluriDiftongul oa e transcris cînd 6, cînd oa, fără alegere. Transcrierea cu 6 este cea mai abundentă în prima parte a volumului, apărînd ultima dată la D. 542. La strigături o întîlnim doar o singură dată16. Acelaşi euvînt este transcris, în cuprinsul aceluiaşi text, în ambele feluri*8. Mai frecvente slnţ cazurile cînd în cuprinsul aceluiaşi text întîînim cuvinte diferite ortografiate în ambele feluriDiftongul ea este întru-totul în aceeaşi situaţie; transcrierea lui sub forma e apare numai la începutul cărţii, In strigături neîntîlnindu-se nici un caz. Subliniem acest interesant paralelism între tratamentele grafice ale ambilor diftongi. Apare şi aceeaşi inconsecvenţă în transcrierea aceluiaşi euvînt în cadrul aceluiaşi text18, precum şi inconsecvenţa transcrierii mai multor cuvinte din acelaşi text19. Pentru ambii diftongi este valabilă aceeaşi situaţie : toate cuvintele transcrise cuJ sau 6 au şi paralelele lor în ea şi oa. Sunetul z,este transcris şi el în flouă felurj, în mod indistinct. Astfel, aceleaşi cuvinte sînt ortografiate atît cu z, cît şi eu o"80. Uneori aceleaşi cuvinte sînt transcrise, în cadrul aceluiaşi text, în ambele feluri21. în acelaşi text se mtîlnesc ambele grafii, la cuvinte diferite88. Interesant de remarcat e faptul că editorii folosesc în mai mare măsură pe d, foarte rar pe z. Din punctul de vedere al limbii materialelor, este important să semnalăm fonetismul: vază,şază, erează, cază etc.83. Grupul consonantic şt
10 Scrisoare din 12 ianuarie 1881. Cu toate acestea. In prefaţa lui Bîrseanu (p. XII) citim :.„Ortografia între-buinţată de noi a fost de tot fonetică. Am fi dorit să se observe Întocmai ţi la tipărire, ceea ce insă nu s-a pututlndeplini".
11 Urtt şi urâ/: D. 176 ; dtnsa şi dlnsa : D. 609; c&jită şi ciuntă : D. 470 ; mergând şi mergând : S. 237. Formele cu ă le corectează în scrisoarea cin 1884 către Bîrseanu : vezi
53 228 346
când 24.4,182.8,191.9. 261.3 , S. —, — —; g&nd 408.4;
1     4 5
gândesc 409.6; mancatu-s 410.7 ; bitr&ni 410.14; cate 514.9.
11 Mknea-mXncâm D. 637 mancatu-s D. 410; strtnge-strange D. 316 stringeam S. 75; sfint-sfinta D. 591 -sf&ntutD. 486, S. 137 ; iârg S. 138- tlrgS. 126;258, 299 -Itrg S. 138; mandră - mendia, D. 177 - mandră D. 512.
18 Sunf D. 59.18.19, 163.6; S. 73.1,78.5; suntem D. 112. 8, 137.2. Cazurile paralele In t nu le-am transcris.
14 Păcate şi păcate D. 4; m&ru şi mirul D. 53; dădui şi didui S. 274; făra şi fări S. 301.
" S. 110.
u Tbte şi toate D. 33 ; net&tu şi netoată D. 347.
17 Tate dar scoate, ponte, moarte D. 2; nbptea dar scoate D. 31; sire, nbptea dar răzoare D. 36; botă dar toate, moarte, şcoală, privighetoare D. 48; t6te dar albisowe,
roşioare, merişaare D. 59; Maribră, seri&ră, lelişbră, bilă, ţcolă, 'miră, dar rumeonră. D. 64; pictore dar moare D. 192; sănătăsa iar frumoasa D. 241.
19 Simănă şi seamănă D.K 58; tigăn şi leagănă D. 188.
l» Nteă şi fcogă D. 33.,
*• Frunză D, 140, 141, 374, 396, 525; S. 283 dar frunză S. 274, 284 şl frun^ună S. 283; pânză D. 204, 216, 330, 492 şi pânzătură S. 181 dar pdnQă D. 641; prâe*u D. 167, 554 dar prânf D. 440; buxe.D. 107, 174; £3» dar 6ude D. 106 ; vhui D. 266, 269 dar vi^utu D.43, 47, 103,, 298, 30», 309, 350, 503; S. 188; zilele D. 47/ dar dtfe/e D. 29, 67, 68, 142, 230,-247, 286, 381, 395, 398, 404, 412, 450, 454, 487, 537, 539; S. 24, 131, 144, 208; zla D. 21 şi zeu D. 82 dar d£tf Dl 6, 35, 67, 79, 81, 82, 106, 128, 138, 153, 165, 202, 214, 239, 237,, 251, 254 etc.; Dumnezeu D. 95, 130, 325, 355 dar Dumnezeu D. 198, 223, 257, 258, 278, 372, 380, 381, 399, 402, 414, 435, 457, 464, 476, 480, 545, 547, 570, 572,, 586, 588, 594; S. 342; zioa D. 7 dar ţioa D. 32, 142, 167, 181, 226, 263, ji86, 302, 312, 415, 53», 559, 644.
» Zeu si d«ii D. 82.
M Zifcte dar viţutu t>. 47.
'*» Vod4 Sw202; D. 285, 451, 559, 52*; pl$ t>. 65, 81, 85, 89,4*4, 197, 2}1, 216, 24$, 299, 306, 30Ş, 359, 379,
196
este transcris de asemenea în doUăfelurk: st sau se, fărăua? putea, tdftşcopggi un criteriu în; folosirea uneia sau alteia din cele dottă grafii. Singura oBeta^ţ^^'/m^Po^A^ 'ace se referă la faptul că în prima parte,a cărţii predomina grafia $tîn «ear -dşta doua partea ei, grafia sc26. Apariţia fenomenul*» merge 5deoi paralel eu- ce constatasem!» cei doi diftongi. Mai interesante sînt cazurile de grafie dublă */»'.' v.A-,     . t'.'.HW'': \>lt. ',.-■■>.,
Această compartmientaro>'areăr^ în doctă ittnităţi grafice (^tt|a,pM^.%eaiaeterjzft1^ prin folosirea diftongului <J şi diftongului 4, ca şi -prin; utilizarea grupului sconsonantip $ j partea a doua caracterizată prin grafiile ©ar ^«.şi*c) apare şi mai accentuată cînd ştim că în aceeaşi situaţie se află ţi alte două fenomene; Astfel « (mui după consoane) apare numai în prima parte a cărţii, lipsmd eomjdet fc^^ aceeaşi situaţie se aâă»
şi * (final)28. Pe baza aceastaamputea presupune că fiecare din aceste două .pdrţi aparţine altuia din cei doi editori. Uuputem ştiinsăcăruia dintre ei. Este iarăşi posibil fia .această si-; tuaţie să se datorească şi altor factori (îngrijitorului de la Bucureştial ediţiei, jGf. 84on,iSau chiar lui P. Ispirescu, despre ©*f1& ştim oă.a f acut; ©^eoTectură. suplimentară a imaterialului, la cererea lui Jarnik, începînd eu o anumită cbidă. tipograficĂ) a9. Bă^aîne oa> eerceţări ulterioare (de pildă, în arhiva familiei»:Jarnik, pentonTdeseoperirea scrisorilor: lui Bjrr seanu) să stabilească mai precis «poi?tul fiecăruia diiL .cei care au participaţi la, .editarea cărţii în 1885.' Fişele personale «1© lui Jarnik ce ni s-^au păstrat,- nu. slnt reje-vante în această privinţă,!; deoarece-; ele« nu reprezintă ultima, formă,» manuscrisului, ci o formă intermediară ude lucru. 'Jivr-M^mm^iiŞi^-.acitiaoexe.», Im i^arnlk, jeăţre. ,Iqh. Slavici, cuprinzînd amănunte iprivitoare la tipărire, nu este suficient de clară în problema ce ne interesează. „A doua oară am păţit-o dn cînţecele pop» din- Ardealj. publicate de dl. Bîrseanu şi mine de Academia Bomână. După ce moă^
la tipar, am scos toate cuvintele dinele,: nii-am închipuit că printr-asta am dobîndit un mijloc ca ortografia să fie cît se mai poatede consecinţe şi de acurată. Am cerut (dară nu în mod oficial şi asta era greşeai») ts&'mi set*imită;şi' ttţie cel puţin o * Core«ftură şi dl. care a fost însărcinat cu privigheim 'trpăiarej mi-a r&spuns $riu;'_eole^;:jii0pt. c£; doazft el în privinţa aceasta este mai competent;deeît mine. laa zadar cereamîsăijfti sşr trimisa fiecare coală <el puţin: după te #<o ii: tip&rhv de .-.tot y...ixL sfârşit mi      împiinit cerereaşi
desce : 209; cresee, pesce : 228 ; eobesee : 229; fereşte : 230 ; mpusee: 328.
*» Astfel* îhtllninv dubletele: tncăltfeaieS. 20» frineaj-a^<b:-mi:frţiide*tD.W&gMM&lD: 181,570,; gm* deaee". S. 108,154,184 şi gândeşte D. 177,356,575; iubeşte S.183 sf iubeşte D. 415; iubesni T>. 73 şl teftesti D. 123, 544f fopesee S. 162 şi topeşte D. 55; trăleseiD. 58, 70 ^i frdieşti D. 544.   ' ■">■:    v      . > ...
" Apare lh mod absolut consecvent la doine 1—202, după «are inconsecvent pină la 309. Cazuri de inconsecvenţă : D.' 46 fost şi foştii, cum ^i eumU.
*f;|n;nw4 .absolutconsecvent, ap^e^ la doiwj 1—24,1,, după care pjâi rar. ,î)j î^tllnini ţnsă şi la strigăturiV S. 4, 61, 139, 308. Destul de clar.se coniurează ţi situaţia lui * (median): D. 24. 35, 149, 221, 249, 394, 465, 479; 485, 490* 492, 403,1502, 503, 5|2,^li ,541, 544/ 584, 6221; Ş. 236, 254, 202, deci la D. 148-622, a doua jumătate a'inâin«^.|»$^'^..t^âiB ce î {iniţial) nu esţe,relevant pentru groJUţepa disc^ ^ 8,'\' 1'~, "~. >; V-.Y \
*' Traian '1â»ie^^lti^''fit!tjfp^i^^â . dinffe',4jWfc Urban Jarnik si Petre Ispirescu, In „Studii şî cercetărTife• -istorie literar^ şi folclor", 12 (1963)%,p. §79; scrisoare jjin 28 deceinbrie'at.4 VV'iŞQS:;i,*3h^âft«f'rce'-y«ţl ^âattglsit «Pgftâ'W;#fWxUal lh 'c^arâ'f ţ citct la^trejăifte, la uMa'recbm^dajyiei rf-jtalefanif rtfaf făcu* şi etfb revizfc d^^drectira aHui'fflbn'V ^«'-^ly^ <s.^x» „^«a.
____l___l.       . V..-"> .iv.! ,)...:■
428, 465, 501, 541, r.82 ; S. 78, 86, 102, 134, 159, 202, 216 ; ţadA D. 352, 518, 573; şed S. 202; D. 413, 585; ereadd D. 285, 529; cada D. 427, 135; pear^ 6; 396; nrdtf'D.' 198, 228, 396, 426, 478, 588; S. 331; aprimpt S.' 40; rfes-chQă D. 183; S. 40 ; aitd[i]a D. 142, 216.: : : ;
12 Forma este caracteristică pentru doine*; la strigături p.lntîlnim numai de două ori în totul.1 îaijă exemplele: cunoaşte, brasoveneţli, româneşti: D. 47 ifere^ti^dqmheşti; 52; ceteşte, topeşte: 55; grăeşte, Doeşte: iot ■■; grăeşte, iubeşte: 115; iubeşti: 123; odndeste: 177,^355, 575;gândeşti: 181, 570; 2'(;cureşt^ rfomneştî^dore9tr:298 :'ncdf-* deţte : 345; ntdlmşte: 866; părăseşte/ mifre'şteV 367;pii-! tredeşti: 482 ; trăieşii, iubeşti,găseşti: 544;ştf, rumeneşti;' S: 259; md/i/ueşte: 311.   : f   '    ' •
Forma oste caracteristică pentru ştrigftţtiţi; hţ'jdeine: sfc întîlneşte numai de două ori. Iată exşmplefe';; sithfeaeei r>. 24 ; negrezee, 'verdesee : 26; 'niierdeaci\ 2*7ij'şeftrf; 32( sfdrşesee, privesee : 48 j"' ydnrfesefV'^^'^ţ^Wwie»':;/^!.j.. seiu: 605, 631; S. 2, 80, 131; pomenesc!: S. 9; sfefirfii;f 22; gătesei, csci: 26 ;.cresee : 31; drd^osfesei::37; emst',: 45, 47, 58, 73, 89, 122; 166, 213, 214; sei; seitt: 52; tesee, polrivesne : 57 ; trăieşti : 58, 70; iubeşti j ^iitndrăi^' nesce, poftesec : 85 ; opresee : 100; pdriesee| {j*ţf^ei»^::'Î08^ sejai,: 111; netedele : 142; frdi>*ee, gundetie£ CfSf1; |o-peţee, pesce, sdrăngăneace,: păşeşte : *162 ;,' sttij'ţs^i'î '169; i'bftesce, pustieştet \9$fgâ\idtwetrtr\4i'i *Uu.-$iţ\-Untăt^
LÂMtmiM AStJMtA EDlîlEI DE tfATA
191
mi s-au trimis cele 5 coaie de la început, tipărite aşa încît mi se făcea scîrbă de asta. După ce am reclamat în contra, s-a îndreptat, niţel, dară ce bine ar fi fost de mi s-ar fi trimis chiar coala cea dintîi, cum am cerut"80. Cartea, avînd15 coli, secţionarea de care pomeneşte Jarnik ca moment de îmbunătăţire a-ortografiei (la coala a cincea) nu corespunde cu secţionarea pe care am deosebit-o noi şi care rămîne, pentru moment, încă inexplicabilă. , ■ ■■•
Oricare ar fi situaţia în momentul de faţă, la data respectivă ea a provocat lui Jarnik multe neajunsuri deoarece în redactarea glosarului său el a trebuit să ţină seama de toate aceste permanente şovăiri grafice. Este ceea* ce mărturiseşte în cuvîntul introductiv al glosarului : „II est encore un repifoche«JB'on.|(piii!i»it.m^^e8se^r cehii de n'avoir pas suivi partout la transcription observee "dans Ies textes. Voici ma reponse: Si un seul systeme orthographique avait ete suivi d'une maniere constante et conşequente dans Ies textes, j'aurais regarde comme mon devoir de l'introduire dans ieglossaire, quand mame je differerais d'avis sur la question de son oppdrtuîu^e"«MaIheureugement j'etais en presence de plus d'un mode d'orhograpne : des fluctuations perpetuelle's entre ă et t, entre â, %, î et u (sunt), entre 6 et oa, 6 et ea d et z, se et şt m'ont determină â adopter pour le glossaire une transcription qui ne saccorde pas toujonrs avec celle des textes. .Quelquefois Ies mots eerits de manieres diffărentes se trouvent & leur place alphabetique, ensemble avec la cita-tion respective. D'autres fois, je ne fais que renvoyer & l'article ou est trăita le mot, sans prendre egard ă sa forme exterieure1'8.1. El a reuşit, aşadar, să înlăture obiecţiile ce i s-ar fi putut aduce, introducînd în glosar cea mai mare parte a greşelilor şi inconsecvenţelor grafice arătate mai sus32. z  ' .
Nu a fost însă niciodată de acord cu. sistemul ce s-a folosit la tfpăriţea cărţii, sistem, pe baza căruia cei doi editori au fost excluşi de la corectura textelor. Problema corecturii 1-a preocupat tot limpid. înainte de publicare a propus' diverse soluţii 88; după publicare
La 25 mal 1885 li comunica in scris că a şi realizat acestea : „In cit priveşte greşelile fie" tipar şi inconsecinţele de scriere, după cum ţi le-am fost Înşirat Intr-o scrisoare a mea de "mai naintc, le-am trecut, partea cea mai mare, In glosarul Însuşi".
*» La:4i J«Ue,1883, scriindu-i luţ Birseanu, propunea : „Acum cu eore^turaj cum să fie ? Să se corecteze numai şi numai la Bucureşti* migrai vine să admit, fiindcă In privinţa asta; roi se pare că nn-s destul de riguroşi şi c-ar intra, o mnlţime de greşeli. Apoi şţ eu aş vrea să am cea din urmă corectură, c& să constatez scrierea să fie totdeauna consecinţă şi corectă şi să scet Îndată cuvintele necesare pentru glosarul". Pesjte o lună (14 august 1883) relua problema": „In cit priyeşte corecturile, nu pot să zic altfel declt scrisesem In scrisoarea respectivă. Cu cit am avut prilej sâ văd; am observat că In privinţa unei ortografii consecinţe lucrul stă foarte rău in .cărţi [le] româneşti. Şi â^jgta.^Mft;«a.*(Rtoţfl noastre-să 4*1 »e' poată face o asemenea amputare. Eu aş fi" de părere ca coaiele să se trimită aţK mie,, cit şi ţie şi d-lui Sion.Fiecare va corige Ia rtnaal său şl coaiele noastre le trimitem amlndoi d-rluf Sion, care Ie va compara cu corectura d-lut şi va vedea Irjcă.o-d^ă daci 1-a scăpat ceva cu vederea sau ba...". Pişte alte două luni (20 octombrie 1883), după ce s-a văzut exclus de la corectură, 11 roagă pe Bîrseanu: „Fii bun şi scrie d-lui Sion In privinţa aceasta, spre ca nu demară va ft*ipărit, fără să ne fi arătat cel puţin o parte de cea-dmtrrtc«W*,;-sâ' vedent şl n«i- şi-sfi^im dacă ne place au ba. Atitacred putem să cerem şi noi, deşi. dl. Sion este Însărcinat cu supravegherea   tipăririi".   Academia a
30 I. E. Torouţiu, Studii ţi documente literare, voi. III, Bucureşti, 1932, p. 145 -148, scrisoarea a IV, din 3 mai 1885.
31 Avant-propos, p. IX—X. Iată clleva trimiteri de acest gen din glosar: adine v. adknc, kncă v. tncă,dins, v. dens, m&runt v. mir unt, mir v. mur, pir v. păr, perkut v. pkrhuţ, rămkn v. rimkn, rispund v. rispund, si v. să, sinătos v. sănătos, striin v. .v/răin, suni v. sînt, tineruf -v. tineruţ etc.
3a într-o amplă scrisoare către Birseanu, la care anexează Ş» lista tuturor greşelilor şi neconcordantelor grafice descoperite de el (scrisoare reprodusă parţial in fotocopie), v Jarnik spune : „Să nu te spării văzlnd o aşa mulţime mare de greşeli de tipar. Dac'ar trebui să le trecem pe toate la locul cuvenit ca autori şi să mai adăugăm \i neconsecln-ţi[le] In scriere, grozav ar fi; însă după ideea mea puteai să fim cit se mai poate de couştiinţoşi şi să' coregem tot şi totuşi să hu se vază la întlia, vedere... Mi «' glndujtsă mascăm aceste greşeli cit se poate mai mult. Mi se pare~s c-am şi vorbit despre modul cum ar trebui făcut: să trecem greşelile aceste cil se va putea In glosarul Însuşi la locul cuvenit şi tot aşa sa trecem acolo şi neeonsecinţe in modul scrierii... Despre alte neconsecinţi, ca de exem- . piu : să şi si, 6 şi oa, e şi ea, /' >i şi pol, foae şi, foaie, douk şi doui, mk şi me, urîtu şi urbtti, mkndra şi minară, de Ia şi dela, şt şi se, peatra şi pi atn't, am să fac o notiţă Înaintea glosarului şi va ajunge... Numai greşeli fte] ce nu\, se pot din orice cauză trece !n glosar, se vornttmrla locui" lor ca greşeli de tipar, de piulă: sărace 33.1 = săracei», ţi-i-l 230.15 = ţi-i..." (scrisoare din 6 octombrie 1884).
I. U. Jarnik către A. Birseanu, un fragment din lista dc greşeli'(f. 82r.) ce Însoţeşte scrisoarea din 6 octombrie 1884 (Biblioteca Universităţii „Babeş-Bolyai", Cluj).
I.AMTJEIKI AStJPBA EDIŢIEI DE PATA
nn a încetat să incrimineze sistemul şi pe iniţiatorii ^săi34. Din această cauză a stăruit ca glosarul să i se tipărească la Praga, sub directa sa supraveghere,38.
Din cauza muncii împărţite şi a unui control superficial, lucrarea este plină de greşeli de tipar. Pe lîngă numerotări defectuoase86, cuvinte scrise greşit cu literă mare87 sau invers, cu literă mică88, pe lîngă litere sărite89, litere întoarse*0,. litere inver-
consideraţ Insă trimiterea colilor de tipar In străinătate stingheritoare şi a Încredinţat supravegherea tipăririi lui G. Sion. în Arhiva Cancelariei Academiei Române s-a păstrat o scrisoare a lui G. Sion către preşedintele Academiei, din 15/27 decembrie 1883, prin care solicită să fie retribuit pentru primele 6 coli corectate (dos. VIII, voi. 14—16, f. 299, nr. 2 277). In condica de intrări şi ieşiri, la nr. 2 282 din 19 decembrie 1883, este menţionat şi procesul-verbal nr. 42 al delegaţiei prin care se „aprobă a se plăti suma de 150 lei, emiţîndu-se ordonanţă de plată din cap. II, § 2, lit. r., precum şi un acompt de 100 lei pentru coaiele viitoare ce sînt a se tipări, în total 250 lei, d-lui Sion conform cererii sale". La 5 aprilie 1884, cu nr. 2 422, „dl. G. Sion cere a fi lichidat pentru revisuirile şi corecturile făcute tipăririlor din T. Liviu şi Poesii populare (dos. VIII, 15)".
"Afllnd hotărlrea Academiei, pe care o. va critica in introducerea la glosar (pentru pasaj ceruse aprobarea Academiei Însăşi: la 7 iunie 1885), trimite introducerea şi Întreabă „dacă se aprobează mai cu seamă* pasagiul In care vorbesc despre ortografia şi despre modul cum s-a executat tipărirea texturilor. N-aş fi pomenit asta dacă nu mi-ar fi frică că s-ar pomeni de alţii şi poate Într-un mod mai aspru" (Arh. Cane. Acad. Rom., dos. VIII, voi. 17, f. 33, pr. 28 mai 1885, nr. 2 882). Mai tirziu avea să spună că procedase greşit, „într-o vreme, cînd regulile ortografice române nu erau aşa de stabilite" (Drumul pe care am mers, p. 33). Ii scrie lui Birseanu, la 20 octombrie 1880: „Cit priveşte pe dl. Sion şi simţimintul său de infailibilitate, să fie după voia lui: numai câ, clnd se vor strecura nişte neconsecinţe în scriere — şi numai de aceste mi-i frică —, va fi vina lui. Şi cum este cu d-ta, şi tu eşti esclus din participarea la ti ârire. Aici cel puţin nu s-ar putea aduce scuza că tipărirer. ar înUrzia prea mult, căci din Bucureşti la Braşov merge iute", iar la 1 februarie 1884, după.ce văzuse o parte a tipăriturii, nu-şi poate înfrlna indignarea şi-i scrie: „Se vede acum cit s-a adeverit vorba sămeaţă a d-lui Sion că doară el este mai competinte In afacerea aceasta decît mine. Dară nu era frica că ni se va da vina nouă de modul cel pocit In care se tipăresc -clntecele, mi ar părea chiar bine c-aroganţa d-sale are să fie pedepsită, însă aşa cum stă lucru [1] [l]mi pare cit se mai poate de rău şi am şi exprimat părerea mea în două scrisori ce am trimis d-lui Ispirescu, la cari am adaus nişte liste de greşeli de tipar şi de neconsecinţe in modul de scriere. Să zic adevăr, cele din urmă mă necăjesc şi mai mult dectt cele dinţii; dacă s-a crezut că Academia, tipărind colecţiunea, nu poate să Întrebuinţeze altă ortografie decît a sa, fie; însă atunci trebuia să se întrebuinţeze în mod consecinţe şi nu să scrie lntr-un rind 6, e. d,e şi lntr-alt rlnd oa, ea, z, ă şi tot aşa". într-o altă scrisoare 11 Învinovăţeşte pe „prea stimatul d. Sion'' de a „ni fi schimonosit textul" şi de a se li purtat cu el atît „de arogant" (scrisoarea din 6 octombrie 1884). Mai tlrzlu, revenind asupra chestiunii, avea să scrie despre G. Sion : „N-am putut niciodată să-1
18 - o. m
iert c-a lăsat4ă se strecoare atit de multe'şi grave Ineon-secuenţe şi chiar necorectităţi în scriere: noi amtndoi, , Birseanu şi cu mine, am primit texturile cu totul tţpărite" (Drumulpe care am mers, p. 33). Corectura o considera posibilă, deoarece avea la lndemlnă glosarul, eu ajutorul' căruia putea constata „in ce mod a-fost scris un cutare cuvmt în foile precedente, pe clnd un alt, care se lasă numai şl numai pe memoria lui, poate foarte des să se ţie inşălat" (scrisoarea din J.4 august 1883). Ideea este reluată şi In introducerea sa la glosar (p. X) şi In : Drumul pe care am mers, p. 33. Pentru a ascunde faţă de public toate dedesubturile afacerii, li scrie lui Birseanu la 10 august 1886: „Mai bine iau pe mine răspunderea pentru jaceste cttejva cuvinte declt să se facă aşa, ca să vază lumea Întreagă» Îndată, cum stă treaba".
* La 8 aprilie 1884 scria din Paris conducerii Academiei, cerlnd această favoare, deoarece numai autorul unei lucrări poate să nu „treacă cu vederea nişte greşeli foarte, neplăcute" (Arh. Cane. Acad. Rom., dos. .VIII, voi. 14-16, f. 387 -388. Cu decizia şedinţei din 3 aprilie
1884, nr. 2 420). In aceeaşi arhivă se păstrează 4 Scrisori ale lui Jarnik în această chestiune, precum şi 2 ciornei ale lui I. Bianu. Toată corespondenţa, In .condica de intrări
. şi ieşiri, la nr. 2 420 din 5 aprilie 1884 şi 31 mai 1884, nr. 2595 din 28 septembrie 1884, nr. 2606 din 7 octombrie 1884 nr. 2 709 din 16 ianuarie 1885, nr. 2 712 dl* 18 ianuarie 1885, hr. 2 743 din 12 ianuarie 1885, im 2 88a din 28 mai 1885, nr. 2 922 din 28 iunie 1885 şi 5 iuue 1885, nr. 2 928 din 3 iulie 1885, nr. 3346 din 25 aprilie 1886. Pentru scrupulozitatea lui Jarnik in privinţa tipăririi, oferim un exemplu referitor la prefaţa lucrării (Întocmită de Birseanu şi trimisă Academiei după contiftlul corespunzător al lui Jarpflc). La 10 august 1885 scrie cowjucerit. Academiei: „Cu toate acestea, mă rog cu tot dinadinsul ca corectura restului acestuia să mi se trimită aicea la Potenstein în Bpemia şi am s-o trimit; Îndărăt Îndată. Aş scrie să i se trimită d-lui Birseanu, dară dl. acesta, în săp-tămlnile viitoare, nu se va afla In Braşov, Ar fi neplăcut • atlt pentru onor. Academia, cit şi pentru noi, dacă s-ar mai strecura nişte greşeli în cartea noastră" (Arh. Cane, Acad. Rom., dos. VIII, yoL 17, f. 61-62, pr. 1/13 august
1885, nr. 2 964). Dar chiar a doua zi revenea cu o telegramă: „Zăboviţi ţncă cîteva zile cu tipărirea prelatei. Jarnik" (ibidem, dos. VIII, voi. 17, f. 63, pr. 2/14 august 1885, nr. 2 964).
* De texte: D. 83, -234,426; S. 9, 78, 326; de versuri, la textele : D. 223, 326, 518, 560; S. 40; de note, la D, 79 : •lipsă nr. 8. - .'<.*.: ..
»7 D. 9, 40, 66, 81, 106, 142, 143,' 153, 165; 214; S. 69. . » D, 409.
»» D. 46, 170, 216, 271, 285, 362, 446, 580, 622; £ 49: «o D. 76, 175. 274, 436, 440, 512, 520, ,537, 555, 6pQ, 602, 615, 640; S. 130; Var, 3.
194
STObrtf IKTEODXTCTlV
sate41, litere dublate48, litere în plus48, pe lîngă lipsa repetată a unor semne dîatritic€$ sau proasta lor aşezare"*,Imbneltft^^,^}^^^'confrate** s^M^iei^cii^uioi,lor neatentă**,' pe lîngă cumularea de m^i-'n^lfie^gre^^'t^^ililE^'siiigttr ^Ţtut^ţi işg^jax<iţia altor asemenea greşeli neclasificabile4ft>asistăm la erori ce compromit ritmica versurilor60 sau la alte greşea grave care compromit tasuşisensul diferitelor texte; Acestea din urm&$rebtrfe discutate aici;'
1. Astfel, la D. 16. 3, s-a scris timpul în loc de trupul, modificîndu-se astfel sensul cîntecului în care se vorbea despre trupul dat dracului şi despre*sufletul dat iadului, alătu^ rărea ideilor mar cînd evident o culminaţie lirică. în context, timpul este un nonsens;5 Jarnik a Trecut 'greşeala'în lista lui din 1884, anexată la scrisoarea către Bîrseanu51, şi â' reluat-o în glosarul sătţM. Ediţia din 1895 a îndreptat greşeala, cea diu; 1964 a transmis-o mai departe. Pentru aidevărul lecţiunii.noastre, vezi manuscrisul: 2 197» II,19, 1.20^ t. 49 şi discuţia la note.
2. La D. 33.1 lipseşte articolul hotărît; de unde şi deficienţa ritmică a versului: săraţi pentru săracele. în 1884, Jarnik sugereai?^ trecereagreşelii în erată fi o introduce în gjo&aţ la p. 253. Ediţia din 1895 nu îndreaptă, ca şi cea din 1964, Manuscrisul e însă de partea lui Jarnik (vezi nota corespunzătoare, unde se dau 3 variante % 2 197. II; 68, f»Ir-,i t.lij 2 197. II. 130, f. lry t.1 şi 2197. II. 50, f. 1t. 2, unde versul respectjtv are forma -.s&raciW dragostele). ' : " ' '!
3. La D* 69.3 sra tipărit wiprge, în lista de greşeli din 1884 Jarnik se întreabâ, „de ce nu mere ?'^referinda-«e lacrima versului anterior : mele. Ediţiile din 1895 şi 1964 îndreaptă, în manuscris? mere i 2 197^11.109, f.3% t. 31. ' 7
l. La D. 79.2 s-a tiflarit nt»ne M lui de
greşeli din 1884 şieokevbe^;\l^',făQi^. (p. 188). Ediţia din 1895 îndreaptă, cea d«t 1964 transmite în continuare greşealai Inmanuseris : 2 197. II. 182, f. 6% t. 25 este rome (vezi discuţia la note). :" - '::'!'..      "" ' ' '
5. La D.90-.5 s-a tip^i^:Aii^.:'7ar^, pqrnicd de la •m&nuşfcris, întreabă în JtSîS^ dacă nu trebuie corectai & ver^* Ediţia din 1.8ţ^^indreapţ|,','iar cea dM 1904 uri în manuscris: 2197. li.3>- tidîy t.7i, cnvratul eate.sr^^/i^eu;di8enţ^^lft..noto).
6. La D.170.10 s-a tipărit numa i-aia-pentru numai am. în 1^84, cerea rectific^ Celelalte două ediţii îndreaptă. / ,
41 ă în loc de î: D. 11, 24, 123, 1*8,182,191, 261, 408, «• Apostroful aşezat prost: ». 79, 80, 223, 268, 541;
109, 410, 512, 514, 554; S. 53; 113, 228, 346 ;:ă lri loc S. 59 ; accente prost aşezate :T>; 113,129, 525, 551.'
de o : D. 89, 181, 209, 27% 272, 330; 451, *&; «48; S. «• D. 139, 217, 225, 294; S. 90, 102, 165, 3051
169; <î în loc de ă : D. 69, 86, 172, 325r354, 371, 393, 47 Sdriela un loc negaţia tiu şl adverbul titaiD. 42,
402, 410, 441, 448; 463, 501; S. 109, 238Î324; S In loc de 245 dar desparte pe numai (In nu + mai) clnd nu trebuie :
a : O. 19, 5S2; diVerse : D. 32, 67; 78, li7; itfo; 166, 169, D. 79, 211. Caz special: numa i-am 170.10 = numai am.
182, 191, 191, 210, 212, 224; 228, 235, 245, 272, 277, -3Î7, Tdt aşa ortografiazâ greşit pe m-al sub forma măi: D. 61;
346, 351, 3(i0, 373, 376, 495, .544, 580, 622; S. 87, 90, 445, 639. '; 116, 294. Lltimul exemplu e grav şi prin sens; apare  I   48 D. '94, 163, 179, 230^ 274, 527.
scris Horia pentru Huria. Greşeala nu e semnalată în *• t). 146; 354, 393,'503/ 515; S. 318.
lista sa de {reşeli din 1884, dar este Îndreptată în glo&ar *° Versurile dobîndesc;ia' silabă In plus prin: lipsa11-
(p. 119). nîoarei de unire: D. 27,'36;;128, 146, 1Ş5, 311; rieell-
43 D. 641.                                                      : darea lui / din tn la InrieputiiV ccluj de-al doilea cuylrit:
43 D. 216. 241.                                                   1 D. 189, 226, .451; 618; S. 172, 331•'; pfiri neelidarea vc
44 Sidile: D. 33, 215, 272, 3Î9, 515, 635; S. 23, 220; calei pentru care s-a pus apostroful; D. 378, 571; prin pălării la ă : D. 35, 59, 66, 94,131,188, 210, 264, 267, 271, neelidarea de sunete lri expresii cu caracter popular: 295, 378, 387, 390, 492, 504, 507, 542; S. 86,- 153; 180, t). 171, 267, 441 (un'<unde, cin*<cine, miri<ihihe}^ 208, 215, 285, 290, 300, 301, "313, 315, 316, 321, 324, priri neamuţirea lui u final: ti,159, 424; prin nefoloslrei 325, 313, 351, 353; căciula la t: D. 59, 83, 260, 503, formei neaccentuate a' auxiliarului a fi la prez. ind.: 573; S. 97, 208; accente : D. 66; lipsă linioara de unire : D. 211. Alteori versurile au o silabă lh minus : D. 244, D. 30S (cu o fizionomie ciudată din această cauză : D. 187 : v. 24 — 26 ; 646. în cazul textului 78, Jarnik Îşi exprimi catul, 374 : uiiam, 462; ş/iea ; S. 71 : spună, 51 : ţii, 75 : nelămurirea.
cdfeo, 200 : schimbd\l, 280 : maiedta, 304 : tadiină, 361 : 51 Scrisoare dbt 6 octombrie 1884. •
ve/i sau D. 376 : semdnma-m, 405 : â^s).  ' 41 Pr 286 : timpul 16:3 corr. en trupul.
I. v. Jarnik către A. Birseanu, fragment din lista de greşeli (f. 84T-)> ce Însoţeşte scrisoarea din 6 octombrie 1884 (Biblioteca Universităţii „Babeş-Bolyai", Cluj), j
196
STUDIU IKTKODUCTIV
7. La D.173.2 s-a tipărit de-aş, lipsind între cele două părţi de euvînt pron. pers. II, ace. sing.: te, versul dobîndind o structură evident aritmică. In 1884, Jarnik se întreba, dacă nu t necesar să se scrie, de te-aş. Ediţiile din 1895 şi 1964Îndreaptă. în manuscris: 2 197.11.27, f. 30 r-, t. 21, e bine.
8. La D. 223. 7 s-a tipărit ptee în loc de jweie. £n lista din 1884 Jarnik întreba dacă im e necesara modificarea. Er^ţia din 1895, îndreaptă, cea din 1964 duce greşeala mai departe, în manuscris■: 2 197. LI. 72, f. 2T- - 3*-, t. 22 este : pieie.
9. La D. 244. 24 —26, versurile sînt tipărite.cu.o silabă în minus, greşeală perpetuată şi în celelalte ediţii. Astfel, se scrie şăruţa-ţi-oi pentru săruta-ţi-o oi, împleti-ţi-oi pentru împleti-ţi-o oi şi alina-ţi-oi ■ pentru 'alina-ţi-o' oi. Nu se discută în 1884.
10. La D. 288. 4r 8-a imprimat culcat pentru culca, modif ieîndu-se sensul pasajului, î n 1884, Jarnik cerea îndreptarea greşelii. Ediţiile din 1895 şi 1964 cuprind lecţiunea corectă, în manuscris : 2 197. II. 171, f. 6 r\, t. 7 : Pe cafmînă s-o culca,
11. La D. 298. 5, s-a imprimat că în loc de să, ceea-jee este un nonsens. Jarnik a propus corectarea în lista lui din 1884, dar ediţiile din 1895 şi 1964 cuprind în continuare greşeala. în manuscris : 2197 II. 184, f. 6T' — V', t. 31 la v. 5 : să n-o doreşti (vezi nota corespunzătoare).
12. La D. 309.1, s-a imprimat florică pentru floricică, ceea ce a turburat ritmica versului. în 1884, Jarnik propunea corectura şi o trecea în glosar : „florică 309. lcorr. en floricică" la p. 104. Ediţiile din 1895 şi 1964 îndreaptă eroarea, în manuscris: 2 197. II. 118, f. 3V- — 4r*, t. 9, versul lipseşte, materialul publicat fiind o intervenţie a editorilor.
13. La D. 400. 4, s-a tipărit ri'aiVa pentru naib-a, transformînd substantivul naiba în imperativul verbului a avea, ceea ce a dus la completa alienare a sensului pasajului. în lista din 3 884, Jarnik cere îndreptarea. Ediţiile din 1895 şi 1964 transcriu lecţiunea corectă, în manuscris : 2197. Iţ. 146, f. 3T", t. 21, transcrierea e coreetă.
14. La D. 484.5, s-a tipărit ţinpam în loc de ţucam (perina... ca guriţa ta), ceea ce nu are nici un sens. în lista de greşeli din 1884, Jarnik întreabă dacă nu trebuie operată modificarea, iar în glosar îndreaptă : „ţineam 484. 5 corr. en fwcom" (p. 300). Bîrseanu, în ediţia din 1895, îndreaptă. Ediţia din 1964 transmite mai departe greşeala. Confruntarea cu manuscrisul e nerelevantă, deoarece ultimele 3 versNari ale textului publicat reprezintă intervenţia editorilor (vezi discuţia în note). '
15. La D. 515. 9 s-a tipărit te-a trezit pentru te-ai trezit. Greşeala.s-a comunicat şi în ediţiile ulterioare. Nu e în lista de greşeli din 1884. v-
16. LaD. 563. 9, s-a tipărit Dă-măpentru D«-m-a(= mă va da). în 1895 se păstrează greşeala ; in 1964, apare alia ; Da-mă. Nu e în lista de greşeli din 1884.
17. La D. 622. 34, s-a tipărit amoful pentru amarul, evident un nonsens-. în text se vorbeşte despre jalea înstrăinatului, de frunza munţilor, dorul părinţilor, florile cîmpului şi de amurul mîndrei. în lista de greşeli din 1884, Jarnik, propune schimbarea. în ediţia din 3 895, greşeala este îndreptată.; nu şi în ediţia din 1964, care transcrie amorul. în nnv nuscris, pasajul întreg este o contrafacere.
18. La S. 196. 2, s-a tipărit «re în loc de pare. în lista din 1884, Jarnik propune modificarea. Ediţia din 1895 îndreaptă greşeala, cea din 1964 nu. în manuscris : 2 197. II. 104, f. 8, t. 57, apare: pare că.
19. La S. 208 s-a comis o greşeală ^e ritmică, transcriindu-se forma ardelenească, scurtă, de la a mmca.: mîncâ, ceea ce scurtează versul cu o silabă. în 1895 se corectează, dar ediţia din 1964 revine la forma greşită. \
20. La; S, 278. 10. 12 s-a tipărit: Tu le găta şi -Şi Ii da pentru Tu li-i găta şi Şi li-i ăa, cum îndreaptă Jarnik în lista sa de greşeli din 1884. în ediţia din 1895 Bîrseanu a şovăit în îndreptarea pasajului, trecînd primul verb la p\rez. ind.: Tu le gata, iar pe al doilea lăsîndu-1 într-o situaţie nehotărîtă : Şi le  da. în ediţia din 1964, ambele verN
LlMTJKIRI ASTTFBAEDrtlEI DE FATĂ
197
sînt trecute la ind. prezent: Tu le gaia şi Şi le dă. Manuscrisul nu este relevant în această privinţă (vezi nota corespunzătoare : 2 197. II. 106, f; 3V; t, 10; 2 197. II. 177, f. 3", t. 26; 2 197. II. 64, f. 2% t. 10 ; 2 197. II. 68 f. 5V', t. 44), deoarece în toate cazurile sînt utilizate alte forme : le-om da, lr-oi da (primul verb lipseşte).
21. La Var. II. 120, s-a tipărit fără acordul.de gen : Cu însuşi mînuţa ta pentru Cu însăşi mînuţa ta. Greşeala persistă în toate celelalte ediţii.
Mai menţionăm eă interpuncţia este adeseori'greşită. în cîteva cazuri lipseşte linia de dialog88, într-altele mi trebuie păstrată64.
în scrisoarea din 6 octombrie 1884 (menţionată de cîteva ori msA sus), JFarnik a notat un număr impresionant de greşeli (311 poziţii), din care pentru 38 este îndoit: „Caşuri în cari stau la îndoială cum trebuie să sune şi mă rog c-aicea să mi se răspunză cum şi ce. Să se şteargă ceea ce nu e bine"66, iar pentru alte cîteva cere lămuriri suplimentare : „îmi mai vine să te întreb : Dacă se serie d.p. sprâncene şi 4.4; 35.7 etc. sprincene; trebuie admisă o duplă pronunţă sau este numai o inconsecinţă de ortografie" ? Termenul culcu-duţă — dulducuţă ia pus multe probleme. îl întreabă pe Bîrseanu cu privire la metateza pe care o prezintă cuvîntul, dar la 12 ianuarie 1885 i«e adresează silui I. Micu-Moldovanu : „ăulducuţ; prune duldvcuţe, oare există cuvîntul acesta şi în ce sens sau este o greşeală şi trebuie cores culeudvţe, cum am încă o dată : flori de &uleuăuţţV\ Mai interesante sînt unele cazuri de greşeli menţionate în lista aceasta^şi care nu exist|L,în ediţia din 188556. E posibil ca aceste erori fi fost îndreptate de către Ispirescu, despre care am arătat că a făcut o corectură supliruentară, la cererea lui Jarnik. Mai trebuie menţionat că, în conformitate cu promisiunea făcută lui Bîrseanu, de a introduce anumite greşeli în glosar, din numărul de 319 pagini ale glosarului nu mai puţin de 98 sînt afectate de asemenea corecturi. Este deci clar că la baza oricărei ediţii critice trebuie să stea ediţia din 1885, care, însoţită de instrumentul excelent care este glosarul, precum şi de celelalte materiale ajutătoare (manuscrisul original şi lista greşelilor întocmită de Jarnik), exprimă cel mai autentic voinţa expresă a editorilor. Dincolo de cele 21 greşeli grave discutate anterior, ediţia din 1885 nu mai pune probleme.
i <
2. EDIŢIA DIN 1895
Documentele referitoare la întocmirea a-cestei ediţii sînt mai puţin numeroase şi nu suficient de elocvente. Astfel, dintr-o scrisoare din 3 ianuarie 1895 a lui Jarnik către Bîrseanu aflăm că acesta din urmă purtase tratative, încununate de succes, cu casa de editură Uf. Ciurcu din Braşov pentru republicarea colecţiei şi că îi scrisese prietenului boem despre aceasta şi mai ales despre corectura noii ediţii. Jarnik îi scrie: „Primesc cu "bucurie oferta d-tale în privinţa coreei urei: acuma cel puţin s-ar putea da cîntecelor d formă mai mult
63 D. 127.1; 176.1; 180.6; 227.10; 236.1.3; 485.1; 506.7.
64 D. 619.1.3.
68 Se referă la texlele : D. 3, 4, 85, 116, 117, 143, 211, 258, 298, 315, 316, 319, 327, 334, 337, 346, 347, 369, 407; S. 213. 273, 324.
56 D. 197.4.8; 216.1G, 292.7; S. 160.9, 177.8. Pentru cazul D. 292.7, avem o Întreagă discuţie, In scrisoarea
propriu-zisă : „Măinul pănnului 292.7= mâna străinului" şi comentariul: „Se vede, ce poate să [indescifr. poate: devină] două cuvinte sui mâna străinului, adică nu a autorului sau a editorului Însuşi", unde.sub aparentul calambur verbal transpare resentimentul puternic Împotriva lui G. Sion şi a sistemului de corectură impus de acesta,
198
STUDIO INTBODTJCTJV
corectă decît fusese cea dinţii". Nu ştim- cum a decurs colaborarea, dar o scrisoare dia 20 septembrie 1895 pare să arate că Jarnik n-a participat de Joc la republicare. Astfel, el afirmă a nu mai fi primit nici o veste în privinţa reeditării, eă a aflat din „Tribuna'
I. U. Jarnik către A. Birseanu, scrisoare din 1 octombrie 1896, relativă la drepturile de autor pentru ediţia din 1895 (Biblioteca Universităţii „Babeş-Bolyai", Cluj).
despre apariţia ei şi că aşteaptă să i se trimită Un exemplar, pentru a nu fi pus în situaţia ciudată de a trebui să-lcumpere, deşi autor. Peste un an, la 1 octombrie 1896, primind, onorariul, .scrie : „Mă grăbesc a-ţi adeveri primirea banilor, de care am fost surprins cu atît mai plăcut, că a fost cu mult mai mutt^âefeît mă aşteptam. Se vede că d-ta, în cunoşcu-
LĂMTJEIEI AŞţlPţA EDIŢIEI DE FATĂ
499
ta-ţi bunăvoinţă faţă tu mine, n-ai primit oferta mea să reţii şi din plată partea leului, după cum ai avut o şi în privinţa la lucru", ceea ce ar arăta că, într-o oarecare măsuţă» a participat şi el la mutica de reeditare. Şi, în continuare, îşi exprima — fără alte;adaosuri tehnice — satisfacţia pentru aspectul general al lucrării: „Ediţiunea aceasta la^jaşupra mea o impresie cu mult mai bună decît aceea a Academiei: de 9 parte ftîrtia, este>;en, ittnlt mai bună şi apoi ştii mai bine decît mine că, în privinţa cojecţităţii, domnii din Academie, va să zică dl. G. Sion, nu prea şi-a dat osteneală mare" Eare mai 'proţap. c$; ^ţiadin 1895 trebuie atribuită lui Bîrseanu şi aceasta cu atît mai,mult c^ cît lucrarea are.o sumă de trăsături specifice, care în nici un caz nu poţ fi rezultatele unei munci .de colaborare.
Prima observaţie are în vedere însuşi conţinutul colecţiei. Astfel, ediţia nouă, avînd, mărturisit, un scop de popularizare (prima fusese o ediţie populară !)88,, renunţă la glosarul lui Jarnik şi la prefaţa, foarte tehnică, din 1885t. De asemenea,,npţ«ic, care în petiţia ţn.ţ*i erau dispuse separat pe capitole, sînt trecute în josul fiecăreipagini, ceea jce — prin modifi-carea sistemului de citare — a adus şi o sumă de modificări in'jepT^n\<oe^eâ Ipr.-^ţaţ^ 'ţof, de pildă, se renunţă la numerotarea globală a notelor, înlqeuind-o printr-un asterisc care trimite în josul paginilor. De asemenea, se renunţă la indicareaUverturilor discutate in notă. Lipsesc, deşi nu consecvent, şi versurile discutate5*. Din aceeaşi pauză lipsesc şi trimiterile explicative ca : „Despre cuvîntul peana vezi noţa 19"*° său î „Pe lîngă v. 2"*1, ori „versul ultim"62. Uneori apar schimbări în transcrierea materialelor din note*': Se^^şonhirilt^ şi. sistemul de trimitere61. Printre adaosuri, notăm semnătura, cu iniţiale, a notei de la balada Băducanu*5, explicaţia la t. 344: „techiră = corfă, coşniţă"68 şi explicaţii cu privire la introducerea celor 3 colinde din ultimul capitol al lucrării87. La cap. ^I al eărţ$,,. Fam» face o modificare neavenită. Modifică textul în Cinteee bătrâneşti şi colinde^ ceea ce nu corespunde în întregime conţinutului capitolului (se lasă astfel pe din afară IiicMmirea cu paharul) Tot în cadrul acestui capitol, editorul intervine (şi acesta este negreşit Bîrseanu i), adăugind 3 colinde, culese de P. Moldovan dini''localitatea."StrejorCtrfişpaty, jud. Braşov. - . ' . r
Ediţia are cîteva caracteristici grafice principale. Astfel, în mod consecvent^a!»< eBte Ortografiat snnt6S. Tot atît de consecvent — pentru culoare locală, desigur — reflexivul se este ortografiat săm. Pentru aceeaşi culoare locală, în cazuri anumite, editorul foloseşte pe
67 în scrisoare, .larnik discută şi retribuţia fiecăruia dintre ei, In proporţie cu participarea fiecăruia la lucrare, urmlnd ca Birseanu sâ primească două treimi, iar el o treime din onorariu. Este, de altfel, singura retribuţie pe care au primit-O editorii. Penlru ed. din 1885, Academia nu le-a plătit nici un onorariu ; nici măcar pentru glosar Jarnik nu a putut obţine vreo retribuţie. La 8 martie 1887, adresindu-se lui Ion Bianu, 11 ruga să intervină pe lingă cineva, nu pentru un premiu, ci pentru un oarecare alt mod de răsplătire şi scria „Sper că nu mi vei refuza doo lucruri In afacerea aceasta : discreţiunea şi bunăvoinţa". La 23 aprilie 1887 ştia că nu s-a aranjat nimic şi regreta situaţia: B. A. R., fond. Ion Bianu, inv. 57 311--57 312.
68 Vezi noua prefaţă a lui Birseanu, care justifică noua structură a cărţii.
' ' «• P. 21 şi 86. •o P. 45. 41 P. 64.
«a P. 99.     •  _ ..',. .  ' y " ,'./';....;•
93 Schimbă p\SpioUe/taie-nctrligale in .Spate rM tactr-ligate, p. 157 sau pe rumpă lri rupă, p. 233 (v. 18). .....
** în 1885 trimiterea se făcea la nr. note),^ Iri'jwSi se face la nr. textului. Vezi p. 348, 373 şi 412 dfn ed. 1895.
•* P. 414. ■■ • • '
■• P. 145.. .. i .
P. 424: prezentarea generală a adaosului; p. 424, 426 şi 428 explicaţii privind refrenele respectivelor colinde ; p. 427 despre numele Înlocuibil al celui căruia I se colindj. j '«■•       » -
«» D."4 (sub rimă), 491, 495, 506, 523, 324t 578, 580, 628; S. 59, 78, 99, 247';^63, 278. La fel, tmteţi: Var. 2.70. 6 dată mtUriimo formă mixtă :*&U (D. 79). "
•» D. 140, 355, 364, 3,73* 375, 379, 981, â96| 404, 433, 435, 447, 452; 453/ 459, 460, 4«4j?47«h 478,;480,-508*531, 549, 570, 575, 622; ş. 57, 134, 159, 162, 180, 183,484, 194, 216, 231, 236, 237, 243, 244, 246, 253, 260, 279, 284, 352; Var. 1, 2, 4, 7.
200
8TC0TO IKTROBTjeTlT
« în locul lui e70 sau alte soluţii mai speciale*1, eu* toate că uneori întîmim şi tendinţa inversă, de evitare a fbnetismului local78: -
Cîteva din greşelile ediţiei anterioâte stet păstrate78, cu toată lista de erori din 1884 a lui Jarnik74. Din cele 21 de greşeli mari ale ediţiei din 1885, discutate în paragraful anterior, ediţia îndreaptă nuinai 13,8 rămînînd necorectate7*. Dintre greşelile maimicî, îndreaptă cîteva din cele cerute de Jarnik78.
Ediţia prezintă însă un număr considerabil de modificări, din care cea maLmare parte nu se justifică obiectiv. Dacă în unele cazuri, foarte puţine la număr, pare a exista o justificare de ordin poetic77, în cele mai multe această justificare lipseşte78. Intervine modificând o sumă de fonetisme susceptibile a stîrni discuţii7*.
Punctuaţia nu apare, îmbunătăţită faţă de ediţia anterioară. Lipsesc liniile de dialog80, numerotarea e uneori felacioasă81. Numeroase greşeli de tipar se adaugă la toate acestea92.
în acest fel, ediţia din 1895 se deosebeşte de cea anterioară în nu. mai puţin de 337 de locuri, ceea ce teoretic afectează o treime din texte.
Bazîndu-ne pe marea mulţime de deosebiri circumstanţiate mai sus, credem că ediţia din 1895 nu poate servi la mtocnurea unei ediţii critice, definitive, a colecţiei, nici măcar în subsidiar. Ediţia din 1964 a păcătuit tocmai pentru că a încercat să folosească, şi această a doua ediţie, considerînd-o — în anumite privinţe — ca exprimînd „ultima părere a autorului''83. E ceea ce se va arăta mai jos.
70 Mur-hşu : P. 144 ; s&cară O. 365, 374, 646 ; S. 39, 146, 182; năcăjeşte : D. 366, n&căjit: P. 372, 446, 471 şi năcazul . D. 304, 451, 556 ; şacal: P. 378 şi şocaţi D. 444 ; bl&slămn : D~ 378,. 534 şi blastnmă : S. 63; Cătrn : P. 337, 398, 512 ; cară : S.,266 ; băutor: D. 401; s&mănat: D. 458 ; râgute: D. 623, 635; ţ&sute : S. 206, 216 şi ţasăloare : S. 240, 243 ; 'nvM : S. 232, laibar: S. 30; pasările: Ş. 62.
71 Lacr&mi D. 378, 381, 426, 463, 622; stinsa : D, 459; cosiţa: D. 491; Mariucă: S. 39; eonii i S. 41; parau : D. 321 ; S. 147 sau (p. seu): D. 415, 416; cucu :, D. 95; bădişom: 524; ţtntate S. 166; ţin: S. 263; pusu-ş i-o: D. 366 : o prins : D. 506 ; mulţumi: S. 55 ; dormi : D. 448 ; mlnile : S. 324 ; sorioară : D. 437, 634 ; cocoane : S. 353 : Mineri» : D. 55 ; probaluiască : D. 518.
72 beşici: S. 136 ; Mariucă : D. 630; fecior : D. 396, 425 ; fermecat: D. f.53 ; ţara : D. 598, 610; şase : S. 130; ţade : D. 378: a fost: D. 378; ro*marin: D. 39; pe (pentru pre): D. 297. 354, 416; an venit: D. 646; pieptarul: D. 9 ; mijlocul : D. 380 ; lucrul: D. 395 ; sftntul: S. 209; pârntntui : S. 322; cerul (p. ceriul): D. 386: păcurarul (p. păciirarlai): D. 406; singura: D. 381 ; ţipau: S. 326; ţie : S. 332; mi-a : D. 336; repede : D. 194; tns-treinal: D. .41)2 ; streinii: D. 593 ; jalea : D. 461; e (p. li, -i): D. 285, S. 94; dumUale (p. dumnitale): D. 52; rupere-aş (p. rumpere-aj): D. 285; fereastră: D. 374; mărunt: D. 376 ; prieten : D. 508.
73 Gârbova : D. 7; sîrmană: D. 463; vâlcele: FJ. 463, 476.
74 Jarnik ceruse min', se scrie mini: D. 441; ceruse ţc-a\, se serje re-a : p. 515.
78 îndreptate cele numerotate cu: 1, 3, 4, 6, 7, 8, 10, 12, 13, 14, 17, 18, 19; necorectate: 2, 5, 9, 11, 15, 16, 20, 21. \
Grădiriuţă: D. 117: numai am: P. 170; Gherasim: iD. 3 ; un': D. 171; şirag : P. 235; iţpUal: P. 635; săbii i S. 180; vă-ţi: S. 361; crenguţă: P. 11; pe văi: S. 39; mănfn'cd : S. 208; Heria : S. 294.
77 Pentru rimă: P. 310 : <rl eu M; pentru ritm : D. 60 : .-Nime bădiţ ca min'n-are; prin simetrii cu alte. Versuri: P. 352 : cam cu jale; D. 434 : De-al.
'* D. 646: .boll-njugaţi pentru bol înjugaţi, ftoli-B ocol pentru 6ol In ocol; P. 295 : o vini pentru vint-a; P. 49 : Şl ne-aşteaptă pentru Ge ne aşteaptă; P. 51: de viorele pentru cu viorele; D. 182: merişor pentru mtndru măr; D. 182 : pin pentru din; P. 507 : eu plată pentru ne plată; P. 556; C-atunei pentru Ş-atanei; P. 81 :• clnd tl pentru ci/idu-1; P. 302: badea meu pentru iade-mau; D. 390: Urtta-n pentru urtt in; S. 247 : dragi Îmi pentru dragl-ml; P. 458: eriţmd pentru etrsind.        • )
78 Scrie astfel văi pentru Văz (P. 89), codd pentru cază (P. 135), şei pentru sez (P. 413); dar vă* pentru văi (D. 301); scrie pot pentru poei (P. 154, 161), spui pentru spun (P. 181; S. 164); viu pentru aia (P. 245); iau,pentru leu: P. 644).
»° D. 533, 571. « P. 285.
» P. 27, 142, 216, 229, 274, 323, 343, 373. 412, 422, 445, 512, 530, 570, 574, 586, 612, 624, 633, 6J6: S- 230, 360.
33 Ed. 1964, p. XXXV.
LAMTJBlfil A8TJPBA EDIŢIEI DE FATA
201
3. EDIŢIA DIN 1964
Caracteristica acestei ediţii e faptul că nu urmează nici una din ediţiile anterioare, ci se vrea o sinteză a amîndurora. Principiul însuşi de editare este, aşadar, eronat. Normal era să urmeze una din cele două ediţii anterioare, notînd diferenţele faţă de cealaltă în note. Neputîndu-se hotărî pentru o ediţie sau alta, cu toate explicaţiile aparent savante ce se dau în „Notă asupra ediţiei", reeditarea este diletantistă.
Această situaţie ambiguă se oglindeşte, în primul rînd, în însuşi conţinutul volumului. Editorul are păreri personale în legătură cu acesta şi nu dă nici ce se afla în ediţia din 1885, nici ce se afla în cea din 1895. Este inutil să căutăm o explicaţie, deoarece editorul s-a retranşat în spatele unui nejustificat „a fost nevoit", care nu spune nimic, ascunzînd însă totul. Situaţia textelor este, aşadar., următoarea : lipsesc integral faţă de ediţia 1885 patru texte84, se dau însă alte patru din ediţia 189585, două texte sînt trunchiate88, patru texte sînt contopite, deşi nu prezintă identitate sau măcar similitudine de conţinut87, două texte sînt îmbucat ăţite88. Ca urmare a acestor intervenţii în conţinut, apare fireasca nenu-merotare a textelor şi nenunlerotarea versurilor. O. altă consecinţă este lipsa notelor ce însoţeau textele eliminate (vezi snoava ce servea drept notă la &. 360) şi prezenţa celor introduse din ediţia din 1895.
Punctuaţia iste capricioasă. Se poate surprinde însă o tendinţă 4e a generaliza semnul exclamării la finele textelor, chiar şi, mai ales, acolo unde prezenţa sa nu este necesară. Tot atît de incertă este şi situaţia semnelor de dialog. îl introduce în 7 cazuri89 şi îl elimină în două90, greşind de fiecare dată.
Nu îndreaptă după ediţia din 1895 unele din greşelile mari (semnalate în paragraful corespunzător)91, ea şi o sumă de evidente greşeli de ritmică, ortografie etc92. Alteori adoptă unele modificări ne justificate de construcţii, cuvinte şi sunete, ale ediţiei din .1895**. în nu mâi puţin de 129 de cazuri inovează, adică nu urmează ediţiile anterioare, ci propria sa opinie9*. Poarte numeroase sînt greşelile în transcrierea ritmicii95. Uneori asistăm la adevărate
84 S. 360; Var. 9, 10, 11.
86 Colinda I (p. 299), colinda III (p. 300 -301), colinda IV (p. 301-302) şi colinda V (p. 302-303).
86 D. 435: lipsă ultimul «atren (v. 52-55); S. 214: lipsă ultimul vers, al unsprezecelea.
87 P. 99 + 100, 200 ^201, 216+217; S. 85 + 86.
88 D. 97: v. 1-6 şi v. 7-10; s. 137: v. 1-8 şi v. 9 — 12. Recenzia lui Ionel Oprişan din „Revista de istorie şi teorie literară", 13 (1964), nr. 1, p. 208 —212, surprinde unele din aceste modificări, dar cum autorul Însuşi nu are prea clară ideea despre ceea ce înseamnă o adevărată ediţie critică, nu reuşeşte sâ fie altceva declt o simplă notaţie impresionistă.
* D. 259.8; s.10.1 ; 11.1.3; 127.1.3.5. 90 S. 74.3; 150.1.
81 Vezi D. 16 : timpul; 90 : mărgea : 223 : să pice; 244, v. 24—26; 484: ţineam; 53 5: fe-a; 563: Da-mă; 622: amorul; S. 196: are; 208: mtncă; Var. II. 120: tnsuşi.
»a D. 11, 32, 51, 59, 635 ; S. 30, 49, 180, 208, 269, 361.
93 Construcţii : D. 295, 357, 390; S. 278; cuvinte: D. 352, 507; S. 39, 242, 296; sunete : D. 144, 154, 245, 337, Ş74, 376, 401; s. 55, 168, 254, 326; alte cazuri: D. 336,
395, 456, 502, 518, 524, 574, 646; S. 94, 99, 142, 230, 322. , '
-** Schimbă cuvinte: hodină pentru odihnă: ,P. 30; frunză pentru foaie: D. 164; /ine pentru (ipi: P. 260; de s-a culca pentru da s-a culca: D. 288; să bea pentru şi bea: P. 313; la inalcă-fa pentru la masa ta: P. 399; nimeni pentru nime: P. 437; feţişoară pentru feţişoară: D. 503Hşi poartă pentru iml poartă: P. 560; răzoare pentru zdpoore: D. 577; domni pentru domn: P. 581; le-am furat pentru l-am furat: P. 586; muscalului pentru muscalului: P. 597; merg ctnttnd pentru mal ctnttnâ: P. 628; la mine pentru de mine: S. 31; Boamne (mase. voc.) pentru doamne (ace. fem de la doamnă): S. 249; Piscut pentru Piscul: S. 273; Că eu nn pentru Că eu cînd: S. 315. Schimbă sunete aut pentru, a crea culoare locală, cit "şi pejitru a atenua culoarea locală, fără nici o justificare (substituirea reciprocă a lui ă şi e) :P. 45, 50, 13B, 146, 277, 353, 404, 421, 575, 535, 642; S. 7, 42, 216, 219, 223, 248, 258; substituirea reciprocă a lui d'şi'z: D. 65, 85, 184, 379, 504, 518, 541, 559; transcrierea art. hot. mase' l sau elidarea lui (deşi In nota asupra ediţiei generalizează): P. 230, 314, 496, 533, 578, 598; S. 22, 193, 209; nesiguranţă In transcrierea arţ. h6ţ. fern,;
202 STUDIU INTRODUCTIV
ciudăţenii grafice9*. Pentru a scoate în evidenţă modul cum editorul din 1964 îşi respect* propriile afirmaţii („Notă asupra ediţiei"," p. XXXVI), oferim cazul verbului a blestema, care în 1885 e transcris : bl&stema, în 1895 bikstŞma şi pe care nu ştim din ce considerente, îl aflăm transcris în 1964 : blestema (D. 502,534).
în totul, ediţia dia 1964 diferă de cele două anterioare în nu mai puţin de 251 de cazuri, ceea ce afectează un sfert din textele colecţiei. Cunoscînd toate-acestea, ediţia este departe de a întruni calităţile ce se cer unei ediţii critice. Ea nu poate fi luată în coside-rare la întocmirea unei asemenea ediţii, reprezenţmd un exemplu tipic despre modul cum nu trebuie să ne comportjăttl faţă de clasici. Bineînţeles, această apreciere vizează numai ediţia, nu şi prefaţa întocmită de O. Papadima, a cărei excelenţă am subliniat-o în mai multe rînduri şi pe care am folosit-o ori de cîte ori a fost nevoie. '
4. EDIŢIA DE FAŢĂ
Despre utilitatea ediţiei de faţă nu poate fi nici o îndoială, primele două fiind de mult epuizate, iar toate trei prezentînd numeroase lipsuri şi scăderi în ce priveşte autenticitatea şi precizia transcrierii. Datorită faptului că în anii din urmă au intervenit elemente ştiinţifice noi (aflarea manuscrisului original şi a listei de greşeli întocmite de Jarnik în 1884), există condiţii şi premise pentru o ediţie critică definitivă a operei.
în conformitate cu practica ştiinţifică ce se observă în asemenea împrejurări, am ales ca bază a ediţiei de faţă publicaţia din 1885. Aceasta pentru că la redactarea ei au participat ambii editori (la cea din 1895 a participat — pare-se — numai Bîrseanu), ea exprimînd, cu toate inconsecvenţele şi erorile discutate anterior, punctul lor de vedere comun şi, desigur, cea mai mare apropiere de originalul manuscris. A contat,- de asemenea, foarte mult şi faptul că ediţia din 1885 este monumentul cultural principal la care s-au făcut şi se fac, în mod consecvent, toate trimiterile. A alege o altă ediţie ca bază de discuţie înseamnă a nega locul şi importanţa culegerii înseşi în cultura romînească. în fine, existenţa glosarului lui Jarnik, care o face accesibilă specialiştilor din străinătate, a interzis, o altă alegere. Ca atare, am păstrat opera în forma ei clasică, respectîndu-i întru totul conţinutul, structura şi ţinuta.
D. 151, 486, 583, 584, 644; S. 164 şi inversul situaţiei:/ D. 369, 375, 499, 558; Var. 3; preferă voc. fem. In o: D. 520, G00; alte cazuri: D. 171, 189, 240, 440, 545, 570, 588, 608; S. 134, 227, 266 şi cu tendinţa contrară: D. 379, 381, 612, 648 ; S. 19, 69, 72, 96, 268, 277, 280, 298. Neclasificabile exemplele : D. 48, 170, 258, 292, 313, 328, 329, 439, 457, 503,534, 549, 552. 588, 636; S. 43, 52, 76, 129, 159,, 169, 172, 206, 277: Var. 2.
95 Măreşte versurile cu clte o silabă, prin simpla adăugare a ei : Dar dorul de la ibovnică pentru Dar dorul de ibovnică : D. 273; Mult mă mir şl eu de-ahăja pentru Mult mir eu de-ahăla : D. 462; Clnd a fi a primăvară pentru Clnd a fi primăvara : D. 570 ; prin neelidările corespunzătoare : Nime bădiţ ca mine n-are pentru ea min'n-are: D. 60; mini pentru min': D. 441; undi pentru un': D. 171; să stea In pentru sd stea-tt: D. 394; Că aşa-i pentru C-asa-i: D. 566; prin menţinerea lui u mut final după vocală, deşi In nota asupra ediţiei se spune altfel;
trăia necăjii pentru trai necăjii: D. 372; puiu pentru pul: D. 440; ceriu pentru cer : D. 540; Oşorheiu pentru Oşorhei: D. 611; Wciu pentru bici: S. 199; prin omiterea linioarei de unire dintre două cuvinte: de o fi pentru de-o fi: p. 138; le aduci pentru le-aduci: D. 185; să fie at pentru să fie-al: D. 372; de attta pentru de-cUtta : D. 408; de ar pentru de-ar: D. 439; verde a pentrer"verde-a: D. 562-; Cu mlndra amtndoi pentru mtndra-amlndoi: D. 600; uşă afară pentru uşă-afară: S. 328 (şi două cazuri speciale : mere, oi; pentru, mere, -oi: D. 604 şi seuraj aduce pentru seara, -aduce: S. 199). Tot astfel, micşorează versurile cu clte o silabă: Să ne facă o groapă pentru Şt sd ne facă o groapă: D. 130; Cine-a pentru Cine a: D. 446; Nici dulce pentru Nici H 'dulce: S. 146; Ia D. 244, v. 24-26 toate cu. o silabă In minus. '
»• De exemplu: zioa: D. 181, 263, 286, 302, 312, 539, 644; S. 7, 260 ; picioarA ; D.'277, '
LĂMURIRI ASUPRA EDIŢIEI DE FATA
Cunoscînd că materialul nu reflectă pronunţia locală (a fost iniţial transcris în ortografia etimologică a Blajului, apoi transpus, de cei doi editori, într^o ortografie eu pretenţia de a fi cît mai fonetică, pentru ca în cele din urmă să fie rescris în sistemul ortografic al Academiei Eomâne de către G. Sion), problema ortografierii textelor devine o problemă secundară, fără a fi însă total indiferentă. Am păstrat, astfel, toate formele (morfologice sau fonetice) duble care pot, la rigoare, face aluziefla fenomene lingvistice locale, ca văd şi văz sau pot şi poci, precum şi unele forme ce-şi găsesc confirmări în culegeri ulterioare : deaoă, peana, ţeară sau: pieptarivA, euptori, ceriuri. ,~, ■
Servindu-ne de lista greşelilor trimisă de Jarnik în 1884 lui Bîrseanu (alte două liste asemănătoare au fost trimise lui Petre Ispirescu), de glosajrul lucrării, de manuscris şi de logică, am îndreptat cele 21 de greşeli mari*7 discutate anterior; am corectat ortografia, consecvent eronată, a formei gramaticale te-***; am îmbunătăţit metrul şi ritmul*9; am generalizat pronunţia Mint, sîntem pentru sunt, mntemm; am ameliorat grafia unor nume proprii101; am eliminat unele erori flagrante, ce nu par a avea întotdeauna o simplă cauză tipografică loz. Greşelile de certă provenienţă tipografică (menţionate la analiza ediţiei din 1885 şi aflătoare în lista lui Jarnik din 1884) le-am corectat, fără a considera necesară discutarea lor. Deci, dacă lăsăm de 0 parte greşelile de tipar, ediţia de faţă diferă de cea din 1885 numai în cele 59 de puncte menţionate mai sus. Nu discutănţaici problema interpuncţiei, pe care am refăcut-o integral.
Ediţia de faţă est e însoţită de un amplu capitol de note (partea a iV-a). Acestea urmăresc, în principiu, două scopuri. Primul este de a oferi detaliile tehnice şi de culegere pentru fiecare piesă în parte; cel de-al doilea de a lămuri problemele autenticităţii versiunii publicate, în direcţia primului facem trimitere la manuseris, notînd caietul, fila şi numărul textului şi menţionînd numele culegătorului, localitatea de unde s-a cules şi data transcrierii textului, în direcţia celui de-al doilea, notele cuprind comparaţia materialului publicat cu cel din manuscris, menţionînd identitatea grafică a versiunilor sau diferenţele dintre ele (adaosuri, omisiuni, înlocuiri etc). Se scoate astfel în, lumină metoda folosită de editori, de la simpla opţiune pentru o anumită variantă dintr-un întreg grup de variante pînă la prelucrările ample, prin juxtapunere de motive sau prin contaminare conştientă. In cazul textelor mai numeroase, am determinat circulaţia diverselor motive pe hărţile însoţitoare. în cazul special al materialelor culese din Roşia de 8ecaş, am făcut trimiteri la culegerea mai -veche a lui Nicolae Pauleti (ed. Ion Muşlea). în acest fel, notele circumstanţiază culegerea şi o fac ştiinţific utilizabilă, prezentîndu-se ca mici monografii independente pentru fiecare text, respectiv pentru fiecare motiv poetic în parte.
Ediţia de faţă este însoţită însă şi de un capitol special, care cuprinde materialul rămas inedit după 1885. Acest material sporeşte considerabil interesul ştiinţific al lucrării, atît
»7 D. 16.3 : trapul; 33.1 : săracele ; 69.3 : mere ; 79.2 : nime; 90.5 : vergea ; 170.10 : numai am; 173.2 ; de le-as ; 223.7: sd piele; 244. 24-26: săruta-ţi-o oi,' Impleti-ţi-o oi, alinarţi-o oi; 288.4 : s-a culca; 298.5 : sft n-o doreşti; 309.1 : floricică ; 400.5 : nnib-a ; 484.5 : ţueam; 515.9 : ie-al trezit; 563.9 : Da-m-a ; 622.34 ; amurul; S. 196.2 : pare; 208.6: manlncă; 278.10.12: tu li-i găta, si li-i da; Var. 11.120 : însăşi.
•» D. 541 : tei însura : s. 49 : te-i căsători; 119 : te-1 culca ; 345 : te-i sătura. t
•* D. 171.8: an's-o pui; 267.3: eln'l-a pus; 441.15: pe min' şi 588.6 : care (1885 : cari, 1895: carii, servindu-ne de exemplul lui Bîrseamj de la S. 187.3 . ' -
100 D. 59.19 ; 79.2 ; 169.1 : 207.1 ; 463.6 ; S. 73, 78/ 263 : sini; D, 112.8; 137.2: sl/uYm. - ■ .
101 D.3,1: Gherasim; 307.1 : luliană pentru Suliană; pentru următoarele trei topice, ne-am folosit si de nomenclatoarele oficiale de localităţi: Glrbooa: D. 7>; Harţau: D. 59; Htriai S. 294.
1M D. 35.16: măicuţa-mea; 39.3 şi 313.1: rpsmarin; 117.1 : grădinuţă; 146.21: subsuoară (transcris şi subsuori : D. 197.9 şi menţionat astfel In lista din 1884); 151: uMpl-i; 164.3 : bulMu-ac (vezi ms. 2 197.11.109, f. 3r-t. 42, culegător Alexiu Viciu); 229.1: Bădiţa; 235.9 şirag; 441.13 : ciungari; 513.5 : spaţiresc (In conf. cu nota 79, a editorilor, de la p. 346 ed. 1885); 617.3 : lacrimele; 635,7: işpital (glosar p. 142—143: „corr. en işpital Im.ispitâly); S. 30.5: laibhr; 180.7: săftfi.
204
STUDIU nTTBOtnJCTlV'
în ceea, ce pr iveşte tematica literară, cunosetiţft în zbilă la data culegerii, cît şi în ceea ce priveşte aspectul lingvistic al culegerii. Prinţul âspeet l-am analizat1 în capitolul rezervat discutării acestei probleme, cel de-al doilea îşi are locul aici. tu legătură cu transcrierea acestui material, nu am mtîmpinat difîbttlfftţile ridic^te'de un intermediar (ediţiile publicate) ce trebuie respectat pentru valoarea sa culturală" intrinsecă. Din această cauză, transcrierea este mult mai apropiată de realitatea lingvistică oglindită In manuscrisul din 1863 — 1872. Am adaptat însă ortografia şi punctuaţia ia normele astăzi în vigoare. Nu insistăm aBupra acestui punct, deoarece cea mai simplă confruntare a celor două fonduri (ediţia din 1885 şi materialul inedit) este întru totul elocventă. Aşa cute nu am înfrumuseţat limba, nu am „îndreptat" nici textele, ca ritmică sau coerenţă tematică, aşa încît ele reflectă întru totul situaţia din manuscris. Unele mărunte intervenţii, pe care le-am considerat absolut obligatorii, au fost trecute între croşete, marcînd astfel faptul ca nu aparţin manuscrisului. întrucît ediţia de faţă are, în chip manifest, un caracter ştiinţific, nu unul estetic, nu am selectat textele— lăsînd pe cele nerealizate artistic de o parte — ,ci, în cazul unui grup mai mare de variante ilustrînd acelaşi motiv poetic, am optat mtotdeauna pentru textul cel mai complet, Chiar dacă mai puţin expresiv, variantele transcriindu-rle în note, iar în cazul textelor uniee nu am pregetat a le introduce în culegere, chiar dacă valoarea lor artistică era discutabilă Bau nulă. Am faţpt loc în acest capitol şi acelor texte a căror autenticitate folclorică este îndoielnică, pe care editorii din 1885 le omiseseră, considerîndu-le a fi „alcătuite de vreun tînăr prea zelos" sau a nu fi >,scrise întocmai cum au fost auzite în popor", spre a nu lipsi culegerea de unitatea ei organică, pentru a nu o scoate artificial din conexiunile sale culturale fireşti. Cum se va vedea însă, materialele de acest gen sînt incomparabil mai puţine decît s-ar fi putut erede. Printre omisiuni menţionăm înlăturarea deliberată» euvîntului obscen. Pasajele ilizibile au fost însemnate consecvent.
Pentru a hu ştirbi unitatea lucrării, am folosit, în prezentarea acestui capitol, acelaşi sistem pe care l-au folosit cei doi editori din 1885. Astfel, am orînduit textele în capitole ce merg, în cazul doinelor şi strigăturilor, pe acelaşi sistem intern de clasificare tematică, făcînd astfel să reiasă mai limpede atît asemănările, cît şi deosebirile dintre cele două fonduri, iar pentru celelalte genuri folclorice, nereprezentate în ediţia din 1885, am folosit criterii de clasificare asemănătoare. , ^
în culegerea propriu-zisă textele sînt lipsite de detaliile cuvenite de culegere. Peacestea le dăm în capitolul de note (partea a V-a), elaborat în aşa fel încît să of ere amănuntele tehnice ale fiecărui material (caietul, fila, numărul textului) şi amănuntele folclorice corespunzătoare (culegătorul, localitatea, data). Anumite referiri la variante publicate ulterior (în general materiale similare culese din aceeaşi zonă teritorială) urmăresc atestarea veridicităţii folclorice a acestui material, scoţînd în evidenţă însuşirea istorică — documentară a fondului.
Oricît de atentă şi meticuloasă ar fi fost prezentarea noastră, este foarte posibil ca anumite aspecte (folclorice, lingvistice, istorice sau culturale) şă ne fi scăpat. în toate aceste cazuri sîntein convinşi că cititorul, pe baza analogiilor ce se pot stabili în întreaga lucrare, va reuşi sa găsească soluţia justă.
Nu putem încheia prezentarea de faţă fără a exprima mulţumirile noastre sincere acelor specialişti care ne-au ajutat cu sfatul şi cu fapta, de-a lungul anilor eîtj a durat elaborarea lucrării. Menţionăm, aşadar, aici pe regretatul Jon Miişlea (care ne-a oferit însemnările sale
i,amtjribi A8UPEA ediţiei de fata
205
personale privitoare la fişele Jarnik din ms. Ion Pop-Beteganul de la Biblioteca orăşenească din Sibiu), apoi pe Ileana B »zac (care ne-a pus la dispoziţie un fond inedit de scrisori ale lui Jarnik către dr. Victor Macavei) şi pe Teofil Bugnariu (Care în repetate rînduri a avut extrema amabilitate de a cerceta pentru noi fondurile blăjene ale bibliotecilor din Cluj, procurîndu-ne microfilme, informaţii documentare etc), toţi din Cluj ; pe Elena Cânăea şi Băncescu Lidia, de la Biblioteca orăşenească Sibiu şi pe Măria Moraru şi Marcel Ştirban, de la Arhivele Statului din Blaj, pentru amabilitatea cu care ne-au oferit ajutorul, înles-nindu-ne investiga!iile; pe Ovidiu Bîrlea (care a făcut clasificarea internaţională ATh. la basmele, poveştile şi snoavele din această culegere) şi Traidn Ionescu-Nişcov (fondurile inedite ale culegerii sale în vederea redactării unui volum de corespondenţă Jarnik) din Bucureşti. Mulţumiri speciale ţin să adresez soţiei mele, Modica Fochi, pentru asistenţa permanentă şi ajutorul continuu pe care mi le-a oferit în toate etapele muncii şi mai ales în fazele importante ale controalelor şi colaţionărilor de texte, precum şi în eea a elaborării, indicilor.
PARTEA A II - A
Doine şi strigături din Ardeal, date la iveală de dr. ban Urban Jarnik
şi Andrei Bîrseanu
Bliii
Coperta interioară a ediţiei din anul 1885 (exemplarul B. A. R.).
P     R     E     F     A     Ţ Ă
^feritul de căpetenie pentru adunarea poeziilor poporale cuprinse în coleeţiunea de faţă îl are zelosul şi eruditul canonic mitropolitan din Blaj, dl. Ioan M.Moldovanu. l>fow»l, ea profesor la gimnaziul din acest vechi focular al culturii române, a îndemnat necontenit pe- şcolarii din clasele mai superioare să se intereseze de literatura noastră poporală, şi să caute a-şi însemna deosebitele versuri, povestiri etc., c& le vor auzi la vetrele părinteşti.
'îndemnările zelosului şi învăţatului' profesor n-au rămas nebăgate în seamă. în scurtă vreme (începînd din â.1863) se făcu o considerabilă adunare de producte ale muzei poporale atît în versuri, cit şi în proză din deosebite părţi ale Ardealului. Ţinuturile mai bine reprezentate în coleeţiunea despre care e vorba sini: ţinutul Murăşului şi al- Timavelor, Gtmpia, Munţii Apuseni, ţinutul Sibiului şi ţara Haţegului.
Manuscriptele adunate în chipul acesta le păstra'dl. canonic I.M.Moldovanu la sine plină în vara anului 1879, cînd le încredinţa spre folosire d-lui profesor universitar dr; Ioan .Urban Jarnik (peatunci docent la universitatea din Viena), carele tocmai făceao călătorie prin Ardeal şi prin Muntenia. ■ -A:'-''
Cu hărnicia-i caracteristică se şi apuca imediat ăl. Jarnik de sistemi^area colecţiunei sieşi încredinţate. Anume dînsul îşi îndrepta deocamdată atenţiunea asupra pieselor 4n versuri, lăsînd la o parte pe cele în proză, care nu putuseră să fie reproduse cu fidelitatea, aşa-zicind, impusă de metru şi rimă. ~ "\- / , k'
Pînă la reîntoarcerea sa în Viena, dl. Jarnik şi transcrisese mai toate versurile pf'cţ&'o bucată deosebită de hîrtie. Acum era întrebarea, cum'aveau să fie alese, asemănate şi jgrupate aceste versuri? >:   .      "        "   ' ■ ' '
La lucrarea aceasta dl. Jarnik binevoi a mă face părtaş şi pe mine. 1 ,
' Noi cetirăm cu toată băgarea de seamă: miile de piese şi fragmente; le puserăm de departe pe cele de acelaşi cuprins', asemănarăm varianteU unor[a] şi aceloraşi piese; aleserăm dintre ele pe acelea care ni se părură mai exod reproduse' -ţi- mai frumoase;' însenmaraWffik . :ceU-lalte părţile mai notoHce cu deosebire din punct de vedere HnibisUc', delăturafăm piesete care crezurăm că nu sînt scrise întocmai cum au fost ■ -omite twp&jpoi1 «Mfr că au fost ckipr abiătuile' de vreun tînăr prea zelos şi, în fine, căutarăm să dăm întregii eolecţiuni o împărţeală cît mai naturală. Schinibări nu făcurăm, fără nUmai acolo unde se putea observa evident că transcrierea este greşită şi în pasajele care cuprindeau expresiuni ce nu obişnuiesc a se pune "p&mtr-tie.
Nu pot să nu amintesc aici tragerea de inimă,.pot zice chia/r entuziasmul, ce-l dovedi di Jarnik in decursul acestei tndelungote lucrări faţă de, poezia noastră poporală. Iubiră sa faţă de limba şi literatura română în genere şi îndeosebi faţă de literatura popor,ală_română, împreună cu profunda sa erudiţiune pe Urmul limbistic, merită stima şi recunoştinţa întregii noastre naţiuni.
Eu unul îmi voi aduce totdeauna cu bucurie aminte de frumoasele seri din capitala austriacă, în care admiram, pe de o parte, frumuseţile muzei noastre poporale, pe de altă parte, zelul şi priceperea învăţatului bohem.
212
I. U. lĂBNlK - A. BlRSBANP
Să ne întoarcem însă la subiectul nostru.
Partea cea mai mare din piesele alese era alcătuită din aşa-numitele „doine" şi „hore,} sau, cum le zice în cele mai multe părţi ale Ardealului, „strigături". Şi „cîntecele bătrîneşti", cum le-a numit marele nostru Alecsandri, erau binişor reprezentate; unele dintr-insele însă erau reproduse într-un mod de tot fragmentar, altele semănau aşa de tare cu unele din „baladele" cuprinse în coleeţiunea d-luj, Miron Pompiliu (Iaşi, 1870, tip. soc. '■Junimea), încît am găsit de prisos a le introduce şi în antologia ce era în formare. Am ales numai cîteva, care mi s-au părut mai î nsemri ate in privinţa cuprinsului şi care, deşi aduceau în unele părţi cu piese aflătoare în colecţiunile de pînă acum, totuşi în genere luat nu erau lipsite de elemente noi originale. Pe lîngă aceste cîteva cîntece bătrîneşti mai adăugarăm două colinde şi o „închinare cupaharul", obişnuită mai cu seamă la cununii, care iarăşi crezurăm că nu ar trebui trecute cu vederea*.
Va să zică, modul de împărţire al poeziilor despre care e vorba ne era oarecum impus prin însăşi natura lor.      , •<» -        ' ' >
Făcurăm trei mari despărţăminte. în cel dinţii introduserăm doinele, intr-al doilea strigăturile şi într-al treilea, sub numirea „Varia", cîntecele bătrîneşti, cele două colinde şi închinarea cupa Jiarul.
Atîtanu era de ajuns. Sutele de doine şi strigături de deosebit cuprins nu puteam r&mîne amestecate unele cu altele, că trebuiau împărţite din nou. Doinele le subîmpărţirăm în secţiunile: dragoste, dor şi jale, mustrj&ri şi blestemuri, doine haiduceşti şi ăe-ale cătăniei, iară, strigăturile în : strigături glumeţe şi strigături satirice. Ca evidenţa să fie şi mai mare şi ce est i de un fel să fie la un loc, împărţirăm din nou.primele trei secţiuni din doine şi strigăturile satir \ rice în cîte mai multe capitole, potrivit cuprinsului deosebitelor versuri. , ,
întrucît ne-a succes sau nu ne-a succes această împărţire, vor judeca aceia care vor lua în mînă coleeţiunea de faţă. Atîta-mi iau voie a observa, că nu de puţine ori eram la îndoială, oare în care capitol şi în care subdespărţămînt să aşezăm cutare şi cutare vers%, Binevoitorul cetitor să nu ne ia în nume de rău, dacă ici, colea i se va părea că oarecare piesă sau chiar un şir întreg de piese, s-ar potrivi-mai bine în alt despărţămînt decît în acela in, care se află. _
în primăvara anului 1882, coleeţiunea era aşezată gata, totodată dl. I.U. Jarnik lucrase un glosariu al cuvintelor aflătoare într-însa, iară subscrisul făcuse mai multe adnotări, ce crezuse că sînt de'lipsă pentru completarea şi pentru o mai uşoară înţelegere a texturilor.
Neăispunînă singuri de mijloacele de lipsă pentru a putea da la iveală lucrarea adusă la îndeplinire, ne luarăm voie a ne adresa către onor. Academie Română din Bucureşti, rugind-o ca sau să binevoiască a lua asuprăşi tipărirea ei, sau să ne dea un ajutory ca să o putem tipări
nOi. ■ ..'.:■'■.[
Academia însărcina pe ăl. V. Alecsandri cu cercetarea lucrării prezentate şi, în urma raportului făcut de ăînsul în şedinţa din 16 martie 1883, hotărî, să o tipărească pe cheltuiala sa împreună cu ylosariul alcătuit de dl, Jarnik. Dl. 6. Sion avu bunătatea a lua asuprăşi privegherea tipăririi. ,
Tipărirea colecţiunii se făcu în decursul anilor 1883 si 188'4, iară a glosariului, parte în 1884, parte în 1885.    [r _ ' ,
Ortografia întrebuinţată de noi a fost de tot fonetică. Am fi dorit să se observe .întocmai şi la tipărire, ceea ce însă nu s-a putut îndepUni.
Atîta despre chipul în care s*a pregătit această eolecţiune pentru ea să poată vedea lumina zilei. " '
Să mi se permită acuma a adăuga cîteva cuvinte şi despre cuprinsul ei. . -
* Aici trei mie să observ că, pe lingă piesele amintite, mi-am permis a introduce în coleeţiunea de faţă cîteva doine şi strigături auzite de mine în Ţara Oltului, precum
şi o baladă Împărtăşită de un prieten al meu din împrejurimea Ploieştilor.
DOINE 81 STRIGAŢII HI DIN ABDZAÂ' '
213
După cum ain povienU mai ms şi dupăeum se poate wdm chiar şi^d^ unii de faţă, partea cea mai mare ăintr-însd o fortiMOsă „doinele''l şi ■'^tri^hminl^^'j^eestta^k^ tovarăşele poporului român ardelean, soaţele nedespărţite ale Hmţămintelor nutrite de inimţ lui, izbucnirile clipitelor de jale şi mărturiile celor de veselie. Asemănînd cineva cînteceh aeţt)* tea cu cele culese de prin celelalte părţi locuite de români, va trebui neapărat să constatele, Işt preună cu dl. V. Alecsandri, neîntrecutul pricepător al firii şi al simţirilor poporului nostru, cSţ poezia poporală română este aceeaşi pretutindenea, că modul de simţire este acelaşi, că exprimarea se face în acelaşi chip, deoarece, zice dl. Alecsandri, „geniul românesc este acelaşi peste Car poţi şt peste Dunăre, cum este dincoace şi dincolo de Milcov"*. Deopotrivă este curăţenia de simţăminte, deopotrivă este acea mişcătoare duioşie ce caracterizează versurile de cuprins mai serios şi şăgalnica veselie din versurile ce întovărăşesc petrecerile omului nostru din popor. _
în două puncte s-ar putea zice că există oarecare deosebire între cîntecete noastre, ale ceUr din, Ardeal, şi între cântecele poporale din Muntenia şi Un Moldova^ deosebire oare riteideonm nu atârnă de la vreo diferenţă intre caracterul popUktţiunii dimtr-una din aceste pro^iwiv şi din cealaltă, ci numai şi numai de la nişte împrejurări'ewterioarB, care intr^un h>e au fost iar4* în celălalt nu.
„Cîntecele haiduceşti", care formează o parte aşa de însemnată a poeziilorpoporale din Moldova şi Muntenia*" şi care se aud,răsunînd mai prin toate cătunele din aceste două provincii, în Ardeal, cu deosebire în ceea ce priveşte timpul relativ mai nou, sînt cu mult mai puţin reprezentate. Explicaţiunea şi-o va găsi fiecine, dacă se va gîndi la starea în" care se afla pe la sfîrşitul veacului trecut şi la începutul celui de faţă Muntenia şi Moldova de o parte şi Ardealul de altă parte. în timpurile mai demult, după cum se poate vedea din unele cîntece mai vechi (v.d.e.baladele: Gheorghe, Răscumpărarea voinicului, Stanciu şi Vochiţa, din coleeţiunea d-lui Miron Pompiliu) se pare că viaţa haiducească in adevăratul ei înţeles era mai cu putinţă şi în părţile de dincoace de Carpaţi. >'
O specie de poezii proprie numai ardelenilor, bănăţenilor şi bucovinenilor sînt „Cîntecele de cătănie". Aceluia care ar voi să se convingi pe deplin despre alipirea românului faţă de pământul pe care s-a născut, despre greutatea eu care se despărţeşte el de casa părintească şi despre durerea ce o simte cînd este departe de dînsa, i-aş recomanda îndeosebi duioasele cîntece de acest fel aflătoare în coleeţiunea de faţă. ^
în ceea ce se atinge de piesele cuprinse sub numirea „Varia"'$ aflu de lipsă a aWmti că unele părţi din balada Marcu aduc în citva cu partea a cincea din Gruia şi tatăl său NovaC din coleeţiunea d-lui At. M. Marienescu (Peste, 1859), Chira din coleeţiunea de faţă seamănă cu Pata Sandului din tomul I al Pbesiilor poporale adunate de dl. Simeon FI. Marian (Cernăuţi, 187'3) şi ou Iloanca din coleeţiunea d-lui Marienescu. Nevasta fugită este în mare parte Chiralina din coleeţiunea d-lui Marian, tot asemenea Teiul şi bradul se află şi, în coleeţiunea d-lui Marian, însă cu mai multe deosebiri. în fine, după cum am însemnat şi în notele de la sfîrşitul despărţămîntului,, Varia", colinda a doua are oarecare păiţi comune cu Crăciuneasa şi pruncii din culegerea de colinde a d-lui At. M. Marienescu (Pesta, 1859).
Nu pot încheia fără ă exprima în numele d-lui IM. Jarnik şi al meu cele mai sincere ale noastre mulţumiri onor. Academiei Române, cafea făcut cu putinţă datea la lumină a acestei colecţiuni, d-lui V. Alecsandri, care a binevoit a o recpmanda atenţiunii colegilor săi într-un mod atît de favorabil, şi d-lui G. Sion, care n-a pregetat a se însărcina cu supravegherea tipăririi.
* Vezi r*Analele Academiei Române", seria a Il-a, ** Vezi V. Alecsandri, Poestt populare ale românilor, t. V, p. 45, şedinţa din 18 martie 1883, Bucureşti, 1867, -
214
I. TJ. JABH& - A. BtRSBANO
Dl. I.M.Mqldovan şi tinerii săi ajutători de odinioară de bună seamă vor simţi o rnar bucurie văzînd că silinţele dînşilor nu au, rămas uitate, ci rodul acestor silinţe a fostprezenie
publicului cititor spre aprefiere'. . •
Braşov, mai, 18S5.
Andrei Bîrseanu prjofesof
P.8. Piesele din despărţămîntul „Varia" de la balada Nevasta fugită încolo nu* shttpe trecute în glosariul d-lui dr', liU.Jarnik, deoarece la ultimi reviâar%>\a acestui glosariu di. $ TJ. Jarnik n-a . avut la-ndernînă pieseU.iespre. cart 4 v&rfa,"., . .'■■■.-•••>.•
■ ■•• -V,    >>    .....     ^ ■'.'■/   A. B^. - '
>
D O IN A1
, Dotoă, doină,tdLcttec dttlce ! -
Cînd te-aud, nu m-aş mai duce.
Doină, doină, viers cu foc !
Cînd răsuni, eu 6tau în loc. 5 Bate vînt de primăvară,
Eu cînt doina pe afară,
De mă-ngîn cu florile
Şi privighetorile.
Vine iarna viscoloasă, 10 Eu cînt doina-nchis în casă,' ,. .
De-mi mai mîngîi zilele,
Zilele şi nopţile.
Frunza-n codru cînd învie.
Doină cînt de voinicie; 15 Cade frunza jos pe vale,
Eu cînt doina cea de jale;
Doină zic, doină suspin,
Tot cu doina mă mai ţin;
Doină cînt, doină şoptesc, 20 Tot cu doina vieţuiesc !
Vasile Alecsandri
(Poezii populare ale românilor)
I
DRAGOŞTfc
Putere» dragostei
I
Bele-s, bade, frigurile2, Da-s mai rele dragostele. Maica din friguri mă scoate,' Dăr din dragoste nu poate.
II -
Zis-a maica că nia scoate 1 ' De la cîte, de la toate. De la două nu mă poate : De la mîndră, do la moarte !
III
Măi bădiţă Gheiasim, Eu de drag te-aş băga-n sin Şi de drag te-aş semăna, Şi cu drag te-aş .secera, 5 Şi te-aş face stog în prag, Şi te-aş îmblăti ou drag, Şi te-aş cerne prin sprîncene, Şi te-aş frămînta-n inele, Şi te-aş da inimii mele . 10 Doar inima te-ar mînca, Doar de drag m-aş stîmpăra !
IV
De n-ai fi ochi şi sprîncene4, N-ar mai fi păcate grele ; Dar ochi şi sprîncene sînt, Şi păcate pe pămînt. 5 Ochii şi sprîncenele, Alea fac păcatele !
Bea bucată-i Aragostea-:
Cine prinde-a o gustă, / ..■.ONware- cap de-a o lăsa,
Mei ^iat«sd?-a o purta. 5 M-a pus dracu şi-am gustat-o
Şi-am bolit pîn-amuitat-o.
VI
Cît de^njare-x păriiîntu; Ce-i maiirăti ca urltu6î Ba, zău, ffiai irea«-i dragostea, Care usca pajiştea. 1 5 De urît te poţi ascunde, Dar de dragoste n-ai Tinde, Că oriunde te-ai ascunde, La inimă toţ pătrunde.. ,
: vil
Mărie din Gîrboyar Doar tu mi-ai făcut' ceva6, De ante mai poci uita -l J. Ziua tot la tin^gtndesc 5 Noaptea pe tin'te Tise».
VIII    ' ~ ,
De urît m-aş dttce-n ţară, Dragostea mă-ntoarnă iară; De urît m«aş duoe-n lum©» Dragostea capu mi-1 pntie7:!
218
I. V. JABNÎK - A. BÎRSEANtf
IX
Pentru badea, bădiţu, Bucuros mi-aş da şurţu Şi pieptariul mi l-aş da, Numai de l-aş Căpăta!
Frunză verde iarbă deasă, De la noi a treia casă,
Tot suspină-o preoteasă, ; C-a bătut-o preotu Să-şi spună ibovnicu.
— De m-ar frige pe-un cărbune, Ibovnicul nu-1 voi spune !
• ■   Xi ■
Pe-o clenguţă din dumbravă, Zace mierla rău beteagă ; ' Merge cucul şi mi-o-,ntre&bă8: }
— Mori tu, mierlă 1 mori tu, dragă ?
— Ba eu, cuce, n-oi muri, , Piuă ţ-oi creşte puii!
• XII ^.
Foaie verde, flori de fragă, Picioarele mi se leagă : Ori de frunză, ori de iarbă, Ori de tine, mîndra' dragă !
XIII 1
Pentru mîndra care-mi place, Trei zile la domni aş face*; v Da' pentru care-i urrtă>. Una mică-mi pare multă.
XIV
Pentru mîndra carermi place,:«'.! Nici părinţii n-aut ee-mi face, ; Nici judele satului, ,   , ,
Nici chiar domnii sf aturui. Domnii şed şi sfătuiesc, Eu cu mîndra mă iubesc.
XV ■'
Pe de-o lăture de sat, Mere-un păun retezat; Dar nu-i păun retezat, Ci-i bădiţa fermecat10. Şi cine 1-a fermecat 1 Mîndruliţa lui din sat, Cu trei maci din trei grădini Cii apă din trei fîntîni.
■ ,■   ■ XVI
Foaie verde-a macului, Pentru voia badiului, Dat-am trnpul.draculni Şi sufletul iadului!
XVII
Pîn'eram de nu iubeam, / Unde mă culcam, dormeam Dar acum de cînd iubesc, Nu pot să mă odihnesc. Pe braţ capu-mi sprijinesc Şi tot la mîndra gîndesc.
XVIII
Mîndro, de iubirea noastă Băsărit-a rujă-n coastă. Cine-n lume s-ar afla Ca să rupă rujnţa, Mare iubire-ar strica !
XIX
Măi bădiţă, strugur bun, Te-aş mînca şi nu mă-ndnr, Te-aş lăsa şi te-ai nsca, Şi inima m-o durea !
DOINE «I BTB1G&
XX
însura-m-aş, să-mi fac şură, Dar inima nu mă-ndură ;■ însura-m-aş, să-mi fac casă, Dar inima nu mă lasă !
XXI
Puişor de la pădure, Du-te la mîndra de-i spune Să nu se gate-aşa bine, Că, zău, capu mi l-o pune ; 5 Ce să mi-1 puie, câ-i pus, Numai cît mai stă în sus.
XXII
Frunză verde de alună, De cît c-un tată ş-o mumă, Mai bine c-o mîndra bună. Că mîndruţa, dragul meu, 5 De te vede că ţi-e rău, Anină rochiţa--n brîu Şi dă fuga la răzău, ' De-ţi cată leacul mereu ; Şi de vede că ţi-e bine, 10 Te strînge-n braţe la sine, De rîde inima-a tine !
XXIII x
Du-te, cucuie, în berc Şi mă lasă să-mi petrec, ! Să-mi petrec eu ein* mi-i drag, De m-ar ducelhiar în iad !
XXIV '
Decît maică cu dulceaţă, ' 'J-Mai bine la mîndra-n braţă; Că mîndruţa, fătul meu,, Cînd simţeşte că ţi-i rău,
BIPHîAMJEAI. 210
5 Fuge iute la părăii, Udă cîrpa-n apă rece, Te leagă la cap şi*ţi trece.
... xxy„
Ce mi-i drag nu mi-i urît, , De-ar fi ca negru pămînt; Ce mi-i urît nu mi-i drag, De-ar fi cît caşul de alb.
' XXVI .,
Unde şede urîtul, , Şe-nnegreşte pămîntul; Unde şede dragdstea, Se-nverzeşte pajiştea.
XXVII
Floricică albăstrea,    , "■■>
Mîndra, mîndruleana mea,
După faţa ta de doamnă       , ţ
Lurhea-ntreagă se întoarnă ; 5 Eîsu-ţi lumea veseleşte,
Plînsu-ţi lumea amărăşte;
Şi de dragul dumitale
Ştie chiar şi sfîntul soare : ,
Că la tine cînd priveşte, 10 Stă şi nu mai asfinţeşte.     ; ,
Sfîntul soare, dacă-i soare.
Şi tot după ţine moare ;
Dară eu fecior sărac,
Cum să. nu mor de-al tău dragf 15 Hei dragoste, dragoste, ,
Tu uşti mîndra pajişte;
Tu miro uşti, tu mi-o-nverzeşti,
Şi iar lumea-nveseleşti!
xxvin
De-ar fi apa pînă-np?«ptv La mîndra caută să trec; De-ar fi apa pînăm brîu, ; f La mîndra caută să viu !
220 - itCMlftirtk-
i
XXIX -'
Calul bun şi mîndrele,      ■■■<■>■■ > Alea-mi mîneă zilele; Calul bun şi mîndra bună, La inimă mă răzbună !
XXX
Pentru tine, rujă plină,
Mei n-am somn, nici n-am odihnă ;
Pentru tine, rujă creaţă,
Mei n-am somn, nici n-am viaţă !
xxxi      . ,„ .../'
Mmară, făcută prea tare, Nu-mi mai face supărare, Că nu poci şedea la scoaleu. Noaptea nu mă odihnesc, 5 Tot la tin', mîndra, gîndesc,
xxxir :;   ' .
Mîndra, mîrtdruleana mea, Doar ai ştiut tu cevjj,, De nu te mai pot uiţa Nici ziua şi nici noaptea ;'   ■ " 5 Nice12 ziua cu lucru, Nice noaptea cu somnul Cum mă culc, cum te visez Pun mina, nu te găsesc ..." . Doamne, cum mă celuiesc !
XXXIII
Săracele dragostele Ciripesc13 ca păsările Pe toate gardurile, Sub toate streşinile; 5 Dară nu-s toate curate, Ci-s cu dracu mestecate14. ,
â. BtBBEAKC
Trec prin tină, nu se-ntiuă, 1 De voinic tînăr s-anină; Trec prin ăţ»ă, nu se-neacă, 10 De voinic tînăr se leagă.
xxxrv
Dragostea de fată mare Ca garoafa din răviare: Cînd bate/vînt^ subţire, Atunci mă scoate din fire. 5 Dragostea de nevăstuţă Ca floarea din grădinuţă : Cînd bat^vînt^din jos, Umple casa de miros.
XXXV
Frunză verde de d,u4ău,      • >< Mergea, lelea pîngă tău, Cu cunună de sasău. . Drăguţu său o vedea 5 Şi din grai aşa-i grăia : ,
— Trage-ţi, Iele, cununa, Cam pe ochi, cam pe sprîncene, Că mă bagi în multe rele; ; Cam pe coada ochiului^
J0 Izvorul păcatului», 1 Eu, lele, de dorul tău, Nu poci sluji domnu-meu, Nici s-asculţ pe tată-meu l /
— Bade, nu te supăra^ 15 Că, zău, nu e vina mea,
Ci-i vina măicuţă-mea • Ea frumioaj8ă*m-a făcut   -v • Şi eu ţie ţi-am plăcut, Ca piperiu grecilor,; 20 Ca tămîia popilor.
Cînd măicuţa m-a scăldat,' Ea ciupa că mi-a ţipat Tot în umbra nucilor18! Spre chinul voinicilor!
DOINEAM BţTBIGATUJ^ DIN ARDEAL
221
XXXVI
Pentru ochi ca murele,
Ocolesc pădurile;
Pentru sprîncene-nibinate,'
Umblu ţa?ajumătate 5 Şi Moldova-» t«eia parte f Pentru eenî Că sIMtuI soare, Umblu noaptea pe răzoare.
Lauda ibovnicului şi ibovnicei
XXXVII
Frunză verde, frunză verde, De trei ori tot frunză verde, Om ca badea nu se vede Nici în faţă, nici în dos, Aşa mîndru şi frumos; Poţi să cauţi nouă mări, Nouă mări şi nouă ţări !
XXXVIII
Cît în lume am umblat, Eu ca mîndra n-am aflatj Bunişoară şi frumoasă, Şi ca ea de drăgăstoasă ! ,
XXXIX
Hop ! mîndruţa, păr galbin, Gura ta miroase-a vin Şi braţele-a rosmârin; Dinţii ţi-s mărgăritar, » Gura, pahar de cliştar !
XL
Mîndra mea, mîndra Mărie, Scrisă-i16 faţa ta-n hîrtie ; Mîndra mea, mîndra Ioană, Scrisă-i fata ta-n icoană !
XLI .
Fagilor frumoşilor, Fagilor umbro,ş|lQr, Faceţi-rai un pic ele umbră, Să mă umbresc cu-a mea mîndra 5_ Că am mîridră, tinerea, Tinerea şi gingăşea, v Şi îi arde soarele Pieptul eu m&rjgelele,       '*' ' V Brîul şi inelele! , 1
XLII
Neculae, pui păun, Din ţara ou Vinul bun, ; Chica ta-i toată Mele, Gura ta-i făgur de miere1.;' Chica ta-i numai d-un păr, Buzele de călăpăr; Chica ta-i numai de-un fir, Buzele de trandafir ! •
' ~. ' XLIII r
Foaie verde aluniţă, Cît ain trăit j>e îujniţă, ^ N-am văzut Ye?4e ^«n?»ţă Ca la mmdfa-n grădinuţă;f 6 Cît o ninge, cîţ o plouă,.,;    ,.
222
■I: V. JABlrfK - A. BÎSSEAISrO
Ba e tot mîttdiă şîâouâ *• Cît o ninge ş-o {brumează, Ea e tot ntfndţă şi creaţă,; Ca şi mţndra mea isteaţă.
XLIV ,
XLV ;   '  " -"-A.
De cînd maica m-a făcut, Zile bune n-am âfiit, De dulceaţă n-ajh ştiut, Piuă cînd am strâns în. braţă s 5 Puişor frumos la'faţă,' Puişor -Cam roşior, , Puişor
Ca un bujor . . . 10 Puişorul cînd m-atingş, Foclainimămă-ncinge; Şi la mine cînd priveşte, , Inima mi se sfîrşeşte !
XLVI '
*
— Mîndră, de cînd ne iubim, Vreme-i să ne şi hulim17!
— Vremea ne-a fost mai de mult, Dai* noi nu ne-am' priceput.
5 — Dar eu, mîndră, cum ţi-aş zice ? . . Floricică mierioară, Dulce-ai fost la gurişoarăi
— Şi eu, bade, cum ţi-aş zice! . . Merişor verde-nvărgat, •
10 Dulce-ai fost la sărutat. •
XLVII
— Trandafir de pjş hia,ţeu, N-ai v&znţ jţş dragul meuî
— Poate că l-oi fi văzui, Dară nu l-am cunoscut.
5 — A fost lesne de-a-1 cunoaşte, ^  Că-i cp, cizme româneşti,
Cu cioareci braşoveneşti,
în degete cu inele,
Cu "buzele subţirele, 10 Gura lui fagurv de miere !
XLVIII
Floricică, floricea,, Mîndră, mîndruleana, mea, Ochii tăi şi toate-iS bune, Sprîncenele-ţi iacrninune:; 5 Ochii tăi şi toate-mi plac, Sprîncenele moarţe/mi fac. Mîndră, mîndruleana mea, Floricică igingăşeai i: Ochii tăi mă bagă-n boală, .••,
10 Sprîncenele iar mă scoată; , Ochii tăr mă bagă-p frică, Sprîncenele mă ridică. Floricică ging^şea, Mîndră, mîndruleana mea !
15 Sprîncenele dumitale
Pene de privighitcâre 'y" v Cînd le sui, cînd le ridici, ] ^ Eău la inimă mă strici;. Cînd le sui; cînd ie cobori,
20 Din picioare mă dobori!
XLÎX
Foaie Verde dfcs/asău,    ''■':[ ";J Ţu, ţu, ţu, mu^guţul meu f '? Să intrăm în sât cu soare, '-u C-amo inîndră ea ş-o floare
Prin curtea popii la vale,   , i Busuioc rq|u răsare, Unul mic şi altul mare ; Cel mai mic mi-i ibovnic, 5 Cel mai mare mi-i drag tare !
DOINE 81
Ce ne-aşteaptă cu mîneare.
Acolo dac-om sosi,
Ea frumos ne-a omeni :
Ţie iarbă şi ovăz,
Mie gură şi scoverzi! '' i
L
Pe Murăş şi pe Oîmpie, Nu-i mîndra să-mi placă mie; * Pe Murăş şi pe Tirnavă, Nu-i mîndra să-mi fie dragă. Numai pe Tîrn&va Mică, Am o mîndra ibovnică, Tinerea şi frumuşea, De mă pot iubi cu ea.
LI
Struţişor cu viorele, Dulce ţi-i guriţa, lele. Mai dulce n-are cum fi, Că-i ca strugurul din vii : 5 Nici e dulce, nici sălcie, Fără cum îmi place mie !
LII
Tătăişă, draga mea, Nu te tare supăra, , Că mîndra ca dumneata Nu-inime, cîtu-i lumea; 5 Şi cîtu-i satul de mare Nu-i casă c-a dumnitale, La fereşti
Cu flori domneşti! ; •
LIII
Vai de min', ce-mi place mie, Măru roşu din liîrtie,
ITUBIDIN ARDJSAt
\ '
Badea care ştieia serie; Mărul roşu jumătate, 5 Bădiţa care ^i'earte ! > i
'■hii .. - ; = . . :■•■{ LIV      ' ■''
' ;   i ; 'f * ' \     '      ■ ;
Vai, mîndruţb, gura tă ' Pentru multe/nit d-»ş da r '; Pentru-un gaiberi, pelitru doij Pentru două mii de boi. 5 Galbenii, mJbadra; să gată, Guriţa ta niciodată Şi nici zece!mii de boi Nu fac ca buzele moi!
LV
Suflă vîutul alinat, „ Io-l cunoso că nu*i curat, Ci-ide la badea mînat.
Suflă vînţul/alinaity 5 Io-l cunosc că nu-ieurat
Şi ştiu de ttnde-i mînat . . . -Dintr^o grădină CU'f lori •:.«:: Unde scrie-^un scriitor C-o mînă pe carte scrie <■■■>,>* 10 Şi cu alta-mi face mie - : Să merg în cănţelărie, Să mă-nvăţ şi eu a scrie18. Serie badea pe Mrtie, > Şi cînd scrie, mă mîngîie; 15 Scrie badea latineşte,
Cînd citeşte, - ■ Mă topeşte î  " ^ '
Sărac plug cu şase boi .  . . Dragu mi-i mie <de voi ! Şi mi-i drag de pin'vă mînă, Că ţine biciu*ntr-o Mnă 5 Şi strigă de* Ia inimă !
\
221
1. tT. JARNfiE - A. BlBBţANC
LVII ? 'i
Primăvara, cînd înfrunde, Gura cucului s-aude; Da cîndu-i colo toamna, Nu s-aude nimica j Numai mîndră cu gura, Ou dulceaţă ciripind, Toată lumea veselind.
LVIJI
Cîte flori pe cîmpurele, Nu seamănă mîndrei mele; Numai una mititea, Frumuşea şi gingăşea, 5 Parcă seamănă cu ea.
LIX
Cîte fete ardelene Toate-s negre la spjîneene, Numai două din Hărţău, Săruta-le-aş numai eu, 5 Au sprinceana cam gălbie Făcuta spre lăcomie; Şi la faţă-s albişoare, Albişoare, roşioare, Ca şi nişte merişoare.
10 Trupuşorul sprintenel \ Parcă- i tras prinţrrun inel. Mersul lor e legănat, Legănat şi dezmierdat; Gîtul şi mărgelele
15 Ca ceriul cu stelele ; Sînul eu-ţîţucile/ Grădina cu florile. Şi la grai sînt drăgăstoase, Şi la suflet sînt voioase,
20 Şi-s cu buze subţirele Adăpale-n tău cu miere, Să te t ot săruţi cu ele !
LX
Mult mă mustră măicuţa Să las seara uliţa, Dar eu nu o poei lăsare, Că satul oîtu-i de mare 5 Nîme bădiţ ca rain' n-are, Şi cîtu-i «atu mereu Nu-i bădiţă ca al meu; Ba mai e un brad în munte Cu crăci verzi, eu verde frunte.
10 Dar nici bradul cel fălos Nu-i ca badiu de frumos, Că bradu mi-e clenguroş, Şi bradu mi-e poeiumpos, Nu-i ca badiu subţirel,
15 Să mă poci iubi cu el. ~
LXI
— Trandafir ş -un fir subţire, Rău m-ai' scos, dragă, din fire; Trandafir şi-un fir mai gros, Mult mă mir cum de m-ai scos. ti — Trandafir verde frumos, Bădişor la grai duios, teu din fire mi te>am scos, C-ai fost drăgălaş copil Cu faţa de trandafir,. - ■-10 Şi cu pană1* frumuşea Făcută pe voia mea.
LXII
Draga mea subţire-n trup, Harnică maică-ai avut: De frumoasă te-a făcut, Cu ochi negrj de ochit, 5 Cu sprîncene de-amăgit. Cu gura de-nceluit.
LXIII
ooitft siat *moiTUiw rai/A^DSAt
LXVT
Cîtu-i dealul de mereu, Nu-i drăguţ frunios ca-1 meu, Mei în sat, nici în oraş Nama-n şcoala de la Blaj.  > ' 5 Vai! frumosu-i, frumuşel,  m i Nu ştiu ce să fac cu el . f ; -Pace-l-aş rujă-n fereastră Totdeauna să-nflorească; Da ruja s-o scutura 10 Şi eu rău m-oi supăra.
LXIV
Marioară, surioară, Sufletul meu lelişoară, Dorul tău mă bagă -n boală De nu poci merge la şcoală; 5 Faţa ta cea rumeioară Zice : vino de te-nsoară, Ochii tăi cei negrişori Umple-mi trupu de fiori, Fruntea ta cea albineaţă Umple-mi sînul de dulceaţă.
lxv .'■ ;
Cîtu-i ţara româneasca, Nu-i ca f at-ardelenească, Măcar cine ce gîndeşte, Măcar cum 20 mi-o ocărăşte.
5 Cînd mă uit la sîuu-i plin, M-apucă dor şi suspin; Cînd văd păru-i de mătasă, -Dorul ei tare m-apasă ; Cînd văd f aţa-i bălăioară,
10 Dorul ei mai mă omoară; Qînd la joc se-mpodobeşte, Inima din tine creşte; Cînd îşi pune struţ de flori, După dînsa stai să mori21.
Busuioc verd* d^n'prag, ; Ia gîciţi cine mi-i drag ? Badiu mîndru^sa-'tin steag Care-mi ară la iosag*2 5 Mînînd boiisiCea Vira^î Busuioc verde-n pridvor, Ia gîciţi de sem? mi-d dor ? * De-un flăcău «am negrişor,1 Cate7ini lue^» la ogorr 10 Mînînd boiiî Ho Bodbr !
\> LXVII
De la mîndră mea de Vale : MindruTnăderan răsare,: -Măderan de cel turcesc . . . Pus-am gînd s-o ţăBăsesc . .
5 Drept să fie, sau glumesc ? Ba, zău, cumsro, părăsesc, ; Cînd ca ea nu mai găsesc,,, La obr^zca^ujtfe,,   ' • Ochişori c% murele, -
10 Buzele ca frunzele, De-ţi răpune zilele. Nu te, dragă, -nfricoşa Că, zău, nu te voi lăsa dîtezil^ VbiăVea.
v . ;-:'.;;ixfţir';
Foaie vei(ăelcmn^şorţ / De nimica nu mi-i dor ' Ca de flori de cujpaduţă, De gura lelii Aritiţa. '
5 Ochii ei şi buzele Scurtă-mi mie zilele,; Ochii ei cei cu lumină     * ,
" Mult mă strigă de la cină; Ochii ei cei cu^albuf' 10 Mult mă cheamă din culcuş.
li - «. 461
226
i. o. JAENtc - a. jsIeşean©
Jocul ei dumineca îmi robeşte inima Pentru-ntreagă viaţa.
lxix
Frunză verde trei nuiele, Din trei iubite-ale mele Xu ştiu la care voi mere: Mere-oi colo peste vale, 5 La cea mîndra ca ş-un soare f Mere-oi colo peste drum, La pana cea de păun 1 Duce-m-oi la cea Vecină, Că-i mîndra ca o lumină; 10 Guriţa ei f agur dulce, Cin'gustă nu se mai duce.
lxx
Dragu-mi-i cîmpu cu flori Şi mîndra cu cingători; Dragu-mi-i cîmpu cu ceaţăj Şi mîndra cu ie creaţă !
LXXI
Dragu-mi-i cîmpu cu flori Şi bădiţa cu surori, Dragu-mi-i cîmpu cu ceaţă \ Şi badiu cu chica creaţă, 5 Dragu-mi-i badiu din joc Că miroasă-a busuioc28!
lxxii ' \ .:;
Trandafir cu bun miros, Drag mi-i, Doamne, cel frumos, Şi călare, şi pe jos; Şi la lucru, şi la joc j 5 Te face să stai pe loc.
LXXIII
Eu pe deal, mîndra pe tale,
t-o cunosc numai pe poale; u pe deal, mîndra pe şes, Ş-o cunosc numai pe mers; 5 Pe mersul picioarelor, Pe-ncreţitul poalelor!
LXXIV
Foaie verde buruiană, Drag îmi e numele Ană. Că te-ncîntă ăuzindu-1 Şi te farmecă rostindu-1.
5 Drag mi-a fost şi drag mi-a fi. Cît în lume voi trăi!
LXXV
Frunză verde dintr-o mie, Altul nu-mi trebuie mie, Fără frunza macului Şi podoaba satului,
5 Ioan al diacului: Ori cu el să mă iubesc, Ori de nu,-mă prăpădesc !
LXXVI
Ie şii seara pe uliţă Şi-mi văzui mîndra-n portiţă Gata ca o păunită : "Mîndra mea, pe lume una,
5 Cumu-i între stele luna ! Părul ei mătasă moale Ca şi inul cînd înfloare; împănată cu scumpie, Tuturor dragă , . . şi mie !
V
soms 0 «maiTimi onr abdeai.
2»
LXXVII
Lelea cu mărgele multe Amiroase-a flori mărunte, De pe vale, de la munte ; Dar cea cu mai puţintele Amiroase-a floricele, De la munte, din vîlcele.
LXXVIII
Foaie verde, verde mac, Ochii lelii tare-mi plac, De pe uliţă mă *rag Şi grozav necazu-mi fac. 5 Foaie verde, verde mac, Ochii lelii care-mi plac, Dulcişori şi mieriori, Mă cheamă sub prunişori, Să mă scoată din fiori . . 10 Nu ştiu scoate-m-a, ori ba, Ori mai tare m-o băga ?
LXXIX
Mîndro, doi ochi cala tine Nu mai sînt în sat la nime; Doi ochi ca la dumneata, Zău, că nu mai pot afla, 5 Aşa negri frumuşei Ca cireşele-n oltoi, Care-s coapte la răcoare, De nu-s grăbite de soare !
LXXX
Nevastă secerătoare, Ce seceri vara la soare Şi mijlocu nu te doare î. ■ Că şi io-s secerător, £> De mijloc numai nu mor24!
LXXXJ
Foaie verde mărăcţne, Zău, acuma trăiesc bine Cu bădiţu dîngă mine X . . Cîndu-1 văz^ dumineca 5 Mi se rupe inima; Cîndjl văz cu capul gol Pare că-i un domnişor; Că-i cu părul retezat . . . Nu-i fecior oa el în sat. 10 Cînd *nă uit în faţa lui, Parcă-i spuma laptelui!
LXXXII
Bădiţa cu şese boi N-are ce câta la JM, Dar bădiţa cel cu-o vacă Nici o seară să mH treacă/! 5 Bădiţa cel şărăcuţj Zău, acela mi-i drăguţ, Că, zău, ăla mi-i mîndruţ ! i   .  'i ■ , LXXXIII
r
Cîntă cucu-n par de vie % Ş-acolo este-o chilie7 Cu muscată şltămîie25, Dragu meu acolo şorie . . . 5 Şi cmd scrie, măinîngîie, Cînd citeşte^ mă topeşte, Cu ceriul mă potriveşte; Culuna, cu stelele, Cu dragi rîndunelele; 10 Cu lună, cu soarele, Cu dragi căprioarele !
~~ LXXXIV
Bine-i stă la? ceri cu lună, Ca şi mîndrei cu cunună;
i
2^8
i. tr. jabbSk     BfcBsîsjuSm '
Bine-i stă Ia ceri cu stele, Ca şi mîndrei cu mărgele. 5 Buzele ca rujile, .. -
Poalele ca florile : '.'.-.."■■} Pata ei ca hîrtia, j De poţi scrievpe dînsa'!.
''lxxxv
Badea meu, tînăr băiat, ; ' , Mei mustaţa nu i-a dat Badea meu, tînăr copil, Eoşu ca un trandafir; 5 Din obraz îi pieăsînge, Undei văz inimtt-mi plînge» Faţa lui ca trandafirul», Trupul lui ca rozmarinul* Cum e bradul arătos, 10 Aşa*i badea de frumos•; t Cum e bradul'nalt din munte, Asa-i badea meu de Jriintfe!
Aluniş cu-alune multe, , Spune la badea din curte, Peduminioa^ce vine ; Să-şi gătească peana*8 bine, 5 Şi în loc de doua. flori Puie şi-ai mei ochişori, Şi în loc de două pene Puie şi-a meles^pirncenej
' IiXXXIS;
Badiul meu, tînăt copil, Mîndru ca un trandafâr. Cîndu-1 văz<seara^Ia ppaTtă, Parcă-i rujă-nrourată.; Cîndu-1 văz seara pe lună, Parcă-i floare din ciinună; Cîndu-1 văz seara la stele, Pareâ-i cruce de m^rgele^
lxxxvi
Badiu earC-mi place, mie Mare casă, nici inoşifi, N Mimai peană-n pălărie;; Mei o brazdă în holdi^ă, Făr'cămaşe eu citită $ Mei o brazdă de5 ogor, , Fără cioareci eiişinorî
' -. lxxxyii
A iu, iu, crucea mea, lelef Tu cu ochii faci belele,; ? Intri-n căs'j şte:iumm%a^ălv Ieşi afar', se-nWntneâz^1r
■    XC       , '
Badiu-nalt şi subţirel Parcă-i tras prints-un inel, Să te tot iubeşti cwsel î Mîndra-naltă^ ssbţfrea 5 Parcă-i trasă prin vergea, Să te tot^iubeşti Cu,"e'â î
Mă miram ce-ââ placjef mie Mărul roşu tipsie, 3adea-nalf e» j^ăârie; Mărul roşiLîi&aureţ?; Badea-iialt şi alMheţ ! • -
DOINE 61 arai^Ţr/BI.DJN. ARDEAL
i Dragoste nehotărîtă
22a
XC1I
Hop ! leliţă, lelişoară, Păsărică mea uşoară, Tot gîndesc şi iar gîndesc Că pe cine să iubesc ? Tu mi-ai spus odată-aşa~: Că pe tine de voi vrea . Tot întreb inima mea, Asculta-te-voi, ori ba ?
XCIII
Gîndit-am, mîndra, gîndit ; Să mă las de-al tău iubit, Dar inima iar mă-ntoarnă Să te iubesc pîn'la toamnă ; De la toamnă încolea, Iubească-te cine-a vrea.
.. XCIV
Pană-n car, pană-n căruţă, Şi-a prins badea o drăguţă ; Pană-n car, pană-n hinteu/ Dar tot i-s mai dragă eu !
XCV
Auzi, mîndra, cucui cîntă, Ieşi afară şi-1 ascultă ! De ţi-a cînta cucu bine27, Trage nădejde de mine ; De ţi-a cînta cucul rău, Grijeaseă-te Dumnezeu28!
XOVI
Frunză verde trei pătace, Zis-a mîndra ca mi-a face O peana de bănuţei      > •
Frumoasă ca ochii ei. , 5 Frunză verde de gutuie, Eu am zis că nu-mi trebuie . Făr'peană de măderan, Să ne mai iubim un an !
, xcvii ■•' ■.'
Bădiţa cn şapcă neagră Iese-n cale şi măjntreabă :' Fostu-i-am vreodată dragă ? Eu răspund dintr-uncuvînt, 5 Făr'să pun dchii-n pămînt,: r Că l-am fost trei ani de-a rînd. El răspunde :,jbu, leliţa, Sâ-nii mai fii un an drăguţă ! Eu i-am spus, că m-oi gîndi 10 Şi-apoi mă voi' hotărî!
xcyni
Pus-am gîn<T şi jurămînt Să-1 las la dracu iubit, Dară iar m-am socotit. Să mai iubesc pîn'la toamnă, 5 Pîn'la toamnă, pîn'la iarnă : De la iarnă încolea, Mai iubească cine-a vrea, E,u ani iubit partea mea !
xcix
— Haide, bădej de mă ia Pîn'ee-s pruncă tinerea, * Că dac-oi îmbătrîni Toţi oamenii m-or urî, Ţie nu ţ-oi trebui.
Eu atuncea tie-oi îua,
230
Cînd a face plopul pere Şi răchita vişinele, 10 Să mîncăm, mîndra, din ele ! — Bade, bădişorul meu, Dragul meu, sufletul meu, Eu te văd că şăguieşti, Da tu tare mă doreşti!
C
Foaie verde de urzici, De e, mîndra, precum zici, Ori mă lasă-n calea mea, Ori dă-mi dulce guriţa 5 Şi mă-nvaţă-a săruta !
îndemnări la dragoste
■ ci   - • .-v- <,-./■
Ce stai, bade, cît colea Cu-atîta inimă rea î .,. ' Da-ndrăzneşte de grăieşte, C-a mea inimă voieşte !
Cil
Iubeşte-mă, bădişor, Pe mine, un puişor; Şi iubeşte-mă, bădiţă, Pe mine, o puiculiţă;
Că drăguţă de-ţi voi fi, Pentru tine voi trăi !
CUI   v ,
Foaie verde de secară, Iubeşte-mă, bade, iară, Că nu ţ-am fost mîndr-o seară, Ci doi ani întregi ş-o vară !.... i Iubeşte-mă dacă-ţi plac, Dacă nu, silă nu-ţi fac; Iubeşte-mă din văzut, Deaca nu mă poţi mai mult!
.CIV ; ' 1
Frunzuliţă încolţeşte, Iubeşte, bade, iubeşte
Trestie mîndra din baltă, Subţirea, verde şi-naltă !... Nu iubi 6 buruiană, Ci o floare din poiană !
CV
Măi bădiţă al meu dulce, Fă-mi cu ochiul cînd t-ei duc Măcar, bade, cu geana, Să ies după dumneata !
CVI
Măi bădiţă, buze moi ! Ce nu vii seara la noi ?... ^ Vino, bade, joi seara, C-atunci e dulce gura! I Dar nu veni cu soţie, Că, zău, nu-ţi voi da nici ţie Nu-ţi aduce soţia, Că nici tu nu-i căpăta ! ' -
CVII
Măi badiţo, buze moi, Mută-ţi casa lîngă noi2B, C-am un păr cu pere moi Şi le-om mînca amîndoi!
OVIII
DQIN* tS STBIGATtTBÎ DIN ABDEAIa
CXII
Măi bădiţă, chică creaţă, Mină boii pe fînaţă Şi-i adă de dimineaţă Şi-i leagă de trei proptele, 5 Cu trei fire de mărgele, -Şi vin' la noi de mă cere,. De m-or da, de nu m-or da, M-a da frunza .si iarba Ş-oi fugi cu dumneata !
CIX
Trandafir, trandafiraş, Măi bădiţă lonaş, Fă-ţi fîntînă la prilaz Şi strigă seara pe lună : 5 Hai, mîndră, la apă bună ! Şi mă cheamă dimineaţa ; Hai, mîndro, de-ţi spală faţa !
( X
Rujă creaţă, ruj uliţă, Măi bădiţă Mculiţă, Cînd ieşi seara pe uliţă, Fluieră din fluieriţă, E> Să ies şi eu la portiţă, Să-ţi mai dau a mea guriţă!
CXI '
Hai, mîndră, la cununie Pînă-i frunza verde-n vie.! ... Deacă frunza s-a usca,    : ';< Cine-amar ne-a cununa?
Hai, mîndro, să ne iubim, C-amîndoi ne potrivim, Şi la ochir şi la sprîncene, Ca doi porumbaşi la pene; 5 Şi la ochi, şi la uitat, Ca doi porumbi la zburat. Tu n-ai tată, eu n-am mamă, Amîndoi sîntem de-o cearnă; Tu n-ai fraţi, eu n-am surori^ 10 Amîndoi ca două flori!
CXIII r
Vino, mîndră, să dăm mina Şi să fim amîndoi una ! Hai, dragă, să ne iubim, C-amîndoi ne potrivim,, 5 Şi la ochi, şi la sprîncene, Ca doi porumbei la pene !
CXIV
Murăşan cu tundră sură, Treci Murăşu, să-ţi dau gură; Murăşan cu tundra albă, Treci Murăşu, de ţi-s dra^ga !
cxv
Io cunosc firea badii, Că cu mine s-ar iubi, Dar nu cutează-a grăi, Porul arşi destălaui ... 5 Cutează, bade, grăieşte, Şi cu> mine te iubeşte !
232
Dragoste cu frici şi cu zulie
CXVJ
Aluniş eu fruhza-n criş] "' Ibovnic- tînăr im^ăm prin» r Aluniş cu frunza ^dieasăv     ş . Frică mi-i să nu >mă, ja»ă !.;
^C^vji^'r;-;^,,.:;1^
Intr-o verde grădiriuţă?     ■ i Şede-un bade 0?©* mmdtaţă^i Ş-o ţine de cingătoare, Ş-o jură la sfjtatu ^soare, 5 Las, bade,* nu mă jura : Să mă bată Precisţa, I)e-6i iubi pie cineva, Făr' singur1 pe dumneata ! ^
•.• ■ .- .;.-» ,   (:i r
Am un bade tea ş-un, steag .'' Ce ,pîn' la suflet mi-i drag , Şi mi-e frică că s-a pierde Ca şi toamna frunza verde; 5 Că l-am mai pierdut o dată >Şi l-am găst lapoartă-nehisăj Unde-s mîndruliţe strînse :ş I na-n poală mW ţinea, Una patul îi.făce^,       ,, * 10 Una cu vin îl stropea,   " ' Una carne că-i frigea, Una că mi-1 cţesculţa, Una-n gură-1 săruta !
«XIX •
Bădiţă cu peana verde',   ,   " \ -Mult mi-e teamă'că tC-oi plercfe, Că ţe-am mai pierdut o dată,    ' •■: Te-am pierdut şi te-am'aflat i-
5 Chiar în fundul codrului,. , ; u La curţile dorului.; \ Prins-a. doru-a mă-ntreba : ] {
— Ce căţi, mîndra, pe-aijeea f .
— Dorule, doruţule,
10 Eu îmi caut dragostele !' -
, Frunză verde huhurez, Te-aş iubi şi hii cutez, Că mă tern că mă-i iubi Ş-apoi mă vei părWi1!
oxxi
Colo-n deal Ik Huedin  ' " Merg câiăle după viii. ( Am un bădiţ tinerel ? Şi l-aş lua şi pe el,
6 Dară nu ştiu oe l-oi face
Că să-1 las acas' nu-mi place Face-mi-l-a^rijEăT gutuîj -Să mi-1 pun la oăpătîi, Măr gutui a;putrezi, 10 Fără bade mtoitreziiil» U
©XXII]l
Badea mere, b#dea vine, Badea m-a lua pe mine; Badea mere^badea^ntoar&ă,t Badea m-a lua la toamnă; ^ 5 Badea mere ş-o Veni»! ,/: .> Oa^e nu mrP oeM î   * ;
/
CXXIII
— Badea meu cel supărat, Da aseară ce-ai cinat ?
— Vreo două pere cu pîne, ■ ' Ş-am gîndit, mîndro, la tine,
5 Să nu te iubeşti cu nime !
cxxiv -
De-aş vedea pe fmîndra mea Că dă gură, altuia, Fără milă m-aş junghia Şi pe mine şi pe £a !
Dragpste ascunsă şt cu piedici
cxxv ;
Peana-n cui, peana sub cu1!, Eu drăguţul nu mi-1 spui !". ".
De l-oi spune,
L-oi răpune; I    De-oi tăcea,
Ce s-a-ntîmpla? . . întimple-să ce va vrea, Bu de badea voi tăcea.
CXXVI
Maghiran cu creanga-n sust Ne-am iubit, mîndro, pe-ascuns ; Ke-am iubit cu multă frică Ş*ai no şti n-au ştiut nimica !
CXXV II
— Poţi tu, mîndră, zice zău Că nu te-am sărutat eu ?
— Ba eu, badeo, nu pociiZice, Că mi-a plăcut gura dulce
5 Şi noi unde ne-ntîlneam, Ştam în loc şi ne iubeam Şi din grai aşa grăiam : Hai, bade, să ne iubim, ; La luat să nu gîndim 3 ' 10 Ne-am lua, nu ne putem,   ; r, i-Ne-am lăsa, nu ne-ndurămî
De mic
Mi-ai f ost ibovnic Şi de mar© 15 Drăguţ tare
Ş-acum nu ţe poci lăsare ^ l
CXXVIII
Suflă vintu-n paie ude, Eu strig, mindra nu m-aude. —- Ba zău, bade, aud bine, Dar nu pot veni la tine !
<. cxxix     \ir :
Eu am prins gînduri nebune, Să mă duc cu mmdra-n lume Eu am pus gînduri deşarte, Să fug cu mîndra*ntr-o noaptt
..: cxxx '..
- Mori, mîndră, să-inor şi eu, Să ne facă-un copîrşeu Şi să ne faea o groapă, Să ne^ngroape tptodată,
5 Să să mire, iuinea toată C-a fost dragoste curată, De la Dumnezeu lăsată Şi de-ai tăi, dragă, stricată ?•. Mori, mîndră, să mor şi eu,
234
I. TT. JAEKlK - A BÎBS&AKT*
10 Să ne facă-un copîrşeu, Ca pe lumea eeealaltă Să fim, dragă, laolaltă !
OXXXI
— Haide, mîndro, să fugim, Amîndoi să pribegim , Că noi bine ne lovim Şi la ochi, şi la sprîncene 5 Ca doi păunaşi la pene !..' Haide, mîndro, să fugim Pre din sus de ţintirim, Să călcăm cărările, Să-mpărţim dragostele!.. .
10 Haide, mîndro, să fugim, Amîndoi să pribegim, C-acuma-i vremea de fugă, Pînă sînt holdele-n pîrgă : Unde calci
15 Urmă nu faci, Unde şezi
!Nu te mai vezi f ... Haide, mîndro, să fugim, Amîndoi să ne-nsoţim, 20 Unde-s munţii rouraţi, Că-i un popă printre brazi Şi cunună ne-ntrebaţi; Este-un popă d-ăi uniţi Şi cunună d-ăi fugiţi!
CXXXII
Hai, mîndro, să ne iubim, La luat să nu gîndim, C-avem doi bătrâni acasă : îfe-am lua şi nu ne lasă !
C XXXIII
Frunză verde trei alace, Lasă-mă, mădcuţă-n, pace,^ Să trăiesc cu mîndrele, Ga codru cu frunzele !
cxxxrv
Mult mă mustră măicuţa Să părăsesc uliţa, Că mi-i goală drăguţa ... Uliţa n-o poci lăsa, . 5 Pînă ştiu pe mîhdruţa !
cxxxv
Porumbel cu porumbele,
Negrişoare, mititele,
Cază-ţi porumbelele, ■ Ujte-ţi-să frunzele, 5 Să rămînă numai spinu,
Să mă iubesc cu vecinu,
Vecinu de-a treia casă . . .
Dară măicuţa mă lasă?
CXXXVI
Părăuţ cu apă rece,, Dare-ar Dumnezeu să sece, Să rămîna numai tina, Să mă iubesc cu Irina ; >   5 Să rămînă ghicăşei, Să voiască şi ai mei!
CXXXVII >
O mîndruţo, buze moi, Dragi ne sîntem amîndoi, Este-un deal mare-ntre noi! . M-oi ruga la Precista 5 Şi dealul s-o aşeza Ş-apoi, dragă, ne-om lua !
CXXXYlII
Drag mi-ar fi, mîndră, de tiae, Mi-i urît de cin'te ţine. Că te ţine*n nouă frlne Şi mi poci veni la tine ! . * *
DOINE 81 STKIOATUai DIN AEDEAt
5 Dar de-o voi Dumnezeu, Tot vei fi odată, zău, Tu a mea şi eu al tău !
OXXXIX
Vai de mine, iar e seară
Şi mă bate maica iară,
Că ş-aseară m-a bătut
C-am şest cu badea prea mult!
CXL
Frunza verde-acum se face, Ce iubesc mamei nu-i place». . . De-ar plăcea mamei ca mie, . Azi m-aş duce-n cununie !
CXLI
, Frunză verde, frunzulică,
Ce să facem, tu, lelieă ?
Ne-am iubi, nu cutezăm;
Ne-âm lăsa, nu ne-ndurăm; 5 De luat încă-i păcat,
De lăsat e mult bănat!
CXLII
Viorica, viorea,
Mîndră, mîndruleana mea,
Aseară-nsărai pe coastă,
Pe din sus de casa voastră, 5 Ca să-ţi aud guriţa,
Eumeioara, drăguţa.
Dar n-auzii vorba ta,
Ci-auzii pe maică-ta^
Dojenindu-te pe tine, 10 Blăstămîndu-mă pe mine,
De ce şed, mîndră, cu tine !. .
Acum deacă-i treaba-aşa,
Spune-i, dragă, maică-ta
Să-ngrădeas că uliţa 15 Tot cu in şi cu pelin
SănuneniaHntUipm. Numai sîmbăta o dată, Dumineca ziua toată, Alte zile-arare ori, 20 *într-una de nouă ori! ,
^ CXLIII
— Aide, mîndro, aide dragă, Să trecem măgura neagră La sfinţitul soarelui
Prin frunzişul codrului 5 Şi prin ţeara Oltului; Cînd o fi codrul gătat.. \ Să fiu cu tine-n Bănat. , Haide joi de la /Şîngeorz Tocmai în ţara de jos !...
10 Iar mîndruţa frumuşa Din guriţă-aşa grăia : ^ Mai dă-mi, voinice, răgaz Pînă joi după Ispas, Să-mi las lucru rînduit,
15 Să nu mă duc cu urît!
CXLIV
D-auzit-am o minciună, Că Mureşu-i apă bună 31, Cîţi beau, toţi se împreună !..'. Hai, mîndro, să bem şi noi, 5 Să ne luăm, amîndoi î
CXLV ,
Astă vară mi-am vărat Sub o cetină de brad, Dar la vară mi-oi văra Cu mîndruţa*n MoldoTă, 5 Că-n Moldova-i apă bună ; Cine bea se împreună.
— Hai, mândră, să bem şi noi^ Să ne iuâm aiBÎRdoi!
236
CXLVI
— Floricică, floricea, Mîndră, mîndruleana mea ! Nii mai umblu degeaba, : Oi mă duc în calea mea,
5 C-ai tăi, dragă, nu mă vrea. Eămîi, mîndră, Iu, cu bine, Eu mă duc în ţări străine.!
— Frunză verde mărăcine; -\ Du-mă, bade, şi pe mine
10 Unde mergi, în ţări străine1, Fă-mă peană-n clopul tău Ca să te umbresc mereu. De ţi-a fi aşa ruşine, Fă-mă brîii pe lîngă tine.
15 De ţi-a părea brhil greu,
Fă-mă lumină/de seu Şi mă pune-n sîaul tău. De-i vedea;că mă topesc, Suflă să mă răcoresc !
20 Fă-mă* lumină de ceară Şi mă pune subsuoară Şi mă du cu tine-n ţara, Că eu, unde-i însera, Calea ţi-o voi lumina.
25 Oamenii te-or întrebă : ~ — Ce lumină e astaî. y. . ' Atunci tu vei cuvinte : — Asta-i lumină de seu . Mîndruţă din satul meu \ '
30 Asta-i lumina 4e ceară, Mîndruţă dintr-a meavţeară.
CXLVII
Cît trăieşti, bade, pe lume Nu striga mîndrei1 pe nume, Ci strigă : trei foi de ceapă, Mme să nu te priceapă; 5 Şi strigă : trei foi de vie, Mme să nu mi te ştie !
CXLVlH
Floare mîndră pe hinteu, Bade, bădişorul nieu, De iubit să ne iubim, La luat să" nu gîndim! 5 Oamenii ne vorovesc Şi părinţii nu voiescl. Lumea toată de pre lume Ne-a şi pus urîte nume : -Mie grîu, ţie tăciune; 10 Mie frunză de sălcuţă
pizmuiţi
Că-s copilă tînăruţă, Ţie roşmalin ciontat 1 Că eşti copil blăstemat;'/ Mie floarea florilor" 15 Şi s«şumpa feciorilor, / Ţie răul răilor      ^ , Şi pleava oamenilor î
■ -■ '  ckxlix /
Badeo, de duşmane, multe Eu nu pot ieşi di» c\trte, • Că de-oi fi,, bade, schimbata Mi-or zice că*s blăstemată, 5 Şi de voi ieşi smolită
4  \Mi-or zice că-s: adormită !, . Nu>s frumoasă, nici n-am fost Dar voinic din minte-am seqş Mi-s frumoasă,"nici n-oi ii,
10 Om frumos eu voi inhi !.
DOINE Hi RCfitaATCBI^ltrASDBAL
28?'
CL
Frunză verde ş-un bănuţ, Aseară mi-amjprins drăguţ; 1 Par Lam prins într-o cercare, Să vedem ce fire are; f 5 Şi l-am prins la noi la poartă, Să vedem ce minte poartă... Foaie verde din cărare, Mie nu mi se prea pare, Oă-i fire copilărească, 10 Şi nu ştie să iubească. El iubeşte de cu seară Cîndu-s duşmanele-afară. Nu iubeşte-n miez^ de noapte Cînd dorm duşmanele toate !
CLI
Frunză verde, lemn de blană, Vino, bade, să-ţi dau peana !v"' Peana de vei căpăta Şi pe uliţă-i pleca, 5 Mîndrele te-or întreba : Cin' ţi-a dat, bade; peana 1. . . Dragul meu, comoara inea, Vorbă bună nu le da, Ci pune capu-n pămînt, 10 C-or gîndi că ne-am urît!
' :;' a
CL1I
Frunză verde baraboi, Cînd treci, bade, pîngă noi, Nu te uita oblu-n curte , Că duşmanele mi-» multe; 5 Cîte-s de la noi la deal  .  . , , Toate ţin pe mi ne-alean. Cîte-s de la noi de vale Toate stau să mă omoare! Ci te uită peste sat, 10 C-or gîndi că ne-am lăsat Şi te uită peste rît, ] C-or gîndi că ne-am urît!
GLin
Tare, bade, ne iubim.
Dar prea irar ne întilnim.
Şi zău, dea ne-am întîlni,
Duşmanele de h«ăr fi! 5 Foaie'verde de trifoi,
Cum să vorbim ămîndoi?.
Auzi, bade; -acuma joi   1 /
Pune clopote lai bqi >
Şi le leagăyut&de, teagă, ? 10 Şi le leagă, bade, dragă;
Cu şinoarer; de cicoare
Să te-aud^din: şăzătoare,
Cu şinoare>de mătasă ;     !>l-.
Să te-aud^ bade,din casă.. - * 15 Vino, dragă, ^şi tîrziu, ^ î
C-or gîndi că duci la grîu;
Vino, dragă şi de vreme,
C-or gîndi că duci la lemne! :'
■ ■■ ' CLIV , y... ^.
— Măi bădiţo, bădişor, Dar de mine nu. ţi-i dor?...
— Ba mi-i dor^ mîndro, prea tare, Nu poci trece valea mare,
5 Că valea-i cu pietricele,.
Nu popi trece preste ele !. . . Frunză verde-acura înfrunde, Mîndro, nu voi mai ascunde, . CMax dulce pretiină-ta 10 Mi-a ţinut mie>c&i£a^ Să nu mai am grija ţa!
— Foaie verde, pomfrurizos, Fă-te, bade, iriînios Şi-mpinge pretiha jos
15 Şi vino lş, npi ^voios !
'        CLV  1 '■."■;!''),
' ■ ■ . * -! i
— Măi bădiţă, satu-i plin • Că amîndoine iubimli
— Fie plin şi fiei ras,
t tT. JABKfit - A. BtWJEAHtf
Eu de tine nu mă las ! 5 — Măi bădiţă, pentru tine > Multe dau cu lemnu-n mine, Multe dau şi mulţi mă-nfiruntă, Dar cine dracu-i ascultă l
. CLVI
Mîndro, de dragostea noastă Băsărit-a pom în coastă Cu frunzele de argint, Lumea-ntreagă mirosind 5 Şi toată lumea sfinţind; Cu frunzele de aramă, Mirosind a noua ţeară, A rujă ş-a scorţişoară. Duşmanii l-au oblicit, 10 Cu securile-au ieşit, Cu securi şi cu topoare, La pămînt să mi-1 doboare; Pomul nostru să ni-1 arză,^ Pe noi, dragă, să ne piarză 32!
CLVII
Mă dusei în jos jJe Vale, Mă-ntîlnii ou'doru-n cale. Dorul prinse-a mă-ntreba : Drag mi-e bădiţa, ori ba?. . . 5 De mi-i drag, de nu mi-i drag, Nu poci spune peste sat; De mi-i drag, de mi-i urîţ, Nu poci spune peste rît»
CLVIII
Foaie verde, de, pe rît, O fată ş-a socotit Să facă fărmecătură Tot cu pizmă şi cu ură, 5 Să mă farmece pe mine, Să mă las, bade, de tine !. : . Las'să facă ce va vrea, Eu de tin' nu m-oi lăsa!
Dragoste cu glumi
CLIX
Astă toamnă era bine Că-mi zicea mîndră; jupînC, Dar nici astăzi nu mi-i rău Că-mi zice : iubitul meu !
CLX
Iese mîndră la portiţă, Numa-n ie şi-n cretinţă. ;* Badea trece pe uliţă. Mîndră trage cu ochiu, Badea suceşte clopu; Badea trage cu geana,
Mîndră scoate năframa. . . 'Acum mai întrebi, ori ba, Cum se face dragostea !
CIiXI
Vai, leliţă, cum te-aş bate, Dar mi-s mîinile legate C-un fir de mătase neagră; -Nn te poci bate &e dragă!
CLXXty
Copilită a cai eşti, -A cui eşti denn^si^.'erevti? Copilită cn nor HîaipC' . .
DOINE 81 S1H
— Da-s a bădiţii, ca n^are. 5 Copilită cu dor mult. . .
— Da i-s bădiţi-mprumut.
CLXIII
Ia vedeţi aici pricină ! Două flori dintr-o grădină, Anfindouă-ntr-o tulpină, Crescute din rădăcină, 5 Amîndouă mă iubesc ; Eu numai una voiesc J La una i-am zis să iasă, Ceealaltă să nu vază; La una i-am zis să vie, 10 Ceealaltă să nu ştie!
CLXIV
Foaie verde trei pătaee, Zis-a maica, că mi-a face Un pieptar ş-un buibărac Şi m-a da după diac. 5 Dar eu zic, că nu m-oi duce, Pîn'mi-or pune la cap cruce !. . Juratu-m-am şi mă jor, Dar tot după diac mor !
CLXV
— O, leliţă, pui păun, Mută-ţi casa lîngă drum, Că m-oi face-un păunăş Ş-oi veni să-mi dai sălaş '.
5 — Vino, bade, zău, la mine Că te-oi ţinea foarte bine !
— Da de cină ce-mi vei da?
— Castraveţi ca iedera, Pe deasupra guriţa,
10 Să-ţi dereagă inima !  .    '/ - .
ftl DIN AEDBAD
CLXVI
— Bade, trup de trandafir, Lasă-mă să rup un f ir !
— Rupe, mîndra, cît îi vrea Trandafiri din peana mea,
5 Numai tu să fii a mea !
CLXVII
— D-auzi, mîndra, ori n-auzi, Ori n-ai gură să răspunzi? Mi te cere-un diecel: Mere-i, mîndra, după el ?
5 — După diac nu m-oi duce : Că prînzu cînd e inai dulce, El ia cartea şi citeşte, Prînz pe masă se răceşte \ Ziua-carte, noaptea carte, 10 Şi trupul/plin de păcate !
— D-auzi, mîndxă, ori n-auzi, Ori n-ai gură să răspunzi f Mi te cere-un morărel: Mere-i, mîndra, după el ?
15 — După morar nu m-oi duce Că. somnul cînd e mai dulce El moara că şi-o porneşte Şi pe min? mă trezeşte!
— D-auzi, mîndra, ori n-auzi, Ori n-ai gnră să răspunzi?
20 Mi te cere-un ciobănel: Mere-i, mîndra, după el ?
— După ciobănel m-oi duce, Că guriţa lui e dtâce !. . . El întreaga ziuliţă
25 Nu să lasă de doinită, Mînînd printre floricele Albişoare miorele, Mînînd printre gbiîicei Mieluşei tot frumuşei:
3j0 Iară noaptea lui e lină, Că-i cu-a stelelor lumină . Şi cu dalbă lună pliftă l
240
t. Xf. JĂXintK.■■<- X. BtSfcEAtftt
CLXVIIÎ
Mîndra-naltă şi subţire, B făcută spre iubire;    . * Mîndră mică, rotunjoară, v Cu iubirea te omoară !. 5 Place-mi şi cea-năltişoară, Place-mi şi cea rotunjoară !
CLXIX
Dragi-mi sînt oiţele Cînd le cresc corniţele, Dar mai dragi fetiţele • Cînd le cresc ţiţucile !, 5 Dragi-mi sînt fetele, dragi, Toamna cînd culeg la fragi; Dar mai dragi copilele, Cînd culeg coprinele; Cînd sînt multe şi mărunte 10 Şi nu-ncap să mă sărute, Cînd se suie pe curele33 Şi-mi dau buze subţirele !
CLXX
Frunză verde, izmă neagră, Spăriat badea mă-ntreabă, Mă întreabă de cercei: Ci ne-a dat banii pe 'ei V 5     Cui ii drag de ochii mei !, Şi mă-ntreabă de mărgele :
Cine-a d&t banii*^ ele!
— Cui i-i plac buieîe mele' ţ,'. Ce, bade, te-aî necăjit ?
1& Şi eu numai ăm glumit!
CLXXI
— Foaie verde1 de trifoi, J Vino, bădipt, laribi v Şă petrecem ămîhdbi; Vin'pe colo, pe sub coasta
5 Pînă la căsuţă iioăstăî 1
— Dar la tin'cum să întru ?
— întră* bade, ca gîndu ! '
— Pălăria tm'â-d pui? ^
— După uşă este-un cui: 10 Acolo, bade s-o pui! _
CLXXII
Aide, mîndră, de-mi dă gură, Că-ţi dau tot ce am în şură,;. Dragă, hai de mă sărută,, , Că-ţi dau!boii/dc la rudă !.... 5 Puică, hai ş-a doua oară, Că-ţi\dau şi cei din tînjală î
clxxiii
Ah, urîte, cum te-aş vinde » Numai de te-aş putea prinde; Dragoste, cum te-aş lua Numai de te-aş/ căpătă ! /
Deo st bl te
CLXXIV
Dragostele tinerele Nu se fac din floricele, Ci din buză subţirele, Din degete cu inele 5 Şi din grumaz cu mărgelei
CLXXV
Dragostele dintr-alt sat Ca pita de cumpărat: Cînd o cumperi Te îmbucuri, ■$ O mftnîhei, s *
DOINE SI BTBIGiTOEI DOJ ASDSAI*
Dar nu te saturi. Dragostea din satul tău E mai bună, fătul meu : Cît trăieşti 10 Tot liboveşti,
De drum n-ai să te-ngrijeşti, Mei de ploi să te scuteşti... Tot lîngă drăguţă eşti!
CLXXVI
— Urîtul din ce-i făcut ?
— Din omul care-i tăcut. Pune-o buză peste alta Şi iată urîtu-i gata !....
— Dragostea din ce-i făcută ?
— Din omul cu vorbă multă, Zice-o vorbă, zice două, Indată-i dragostea nouă !
CLXXVII
Foaie verde de pe cracă, Eu cu mîndra rîd în şagă, Ea gîndeşte că mi-i dragă; Eu cu mîndra şaguiese, 5 Ea gîndeşte c-o iubesc !
CLXXVIII
Nu ştiu, mîndra, ce-i asta : Ori iubesc alta, ori ba, Pe tin'nu te pot uita !
CLXXIX
Vai de mine, ce-am ajuns, Să iubesc pe sub ascuns ! Vai de mine, ce păcat, Să iubesc ce am lăsat!
CLXXX
Pe dealul cela cu spinii, Mere bădiţa cu clinii,
241
/
Tot pe'calerpe cărare, în ebdru la, vînătoare. 5 îl întreabă fir de iarbă:
— Dragă ţi-i Măria, dragă ? —Dragă mi-i şi nice prea, Că ştiu bine că-i a mea; C-am cătat în păseălie
10 Şi mi-o dă maică-sa mie !
CLXXXI
— Spune-mi, mîndra, ne jurată, Mai ieşi tu seara la poartă ?
— îţi spun, bade, nejurată, Că seara nu ies la poartă !
5 —Spune-mi, mîndra, nejurată, '   Mai gîndeşti la min'vreodată !
— îţi spun, bade, nejurată, ? Că ziua cîtu-i de mare Nime gînd ca mine n-are;
10 Că ziua cîtu-i de lungă
Stă, badeo, să nu-mi ajungă !
CLXXXII
Astăzi îi o săptămînă De cînd umblam prin grădină Cu iubita mea de mînă, Să sădim un mîndru măr 5 Năltişor şi verzişor, Tot cu roduri dulcişoare Şi la faţă roşipare. Dor pă mine cînd m-ajirfnge L-al nostru măr^ mă voi dupe 10 Şi încet-l-oi scutura, Mere din el vor cădea... Din poame cînd* voi gusta, Focul mi-oi mai alina-!
CLXXXIII
Cînd treci, bade; p'îngă noi Pune clopote la boi ' Şi fă pleasna de mătasă
ie - o. tei
242
1.VC. JABNlK - A. BÎRSEAND
Şi pocneşte-n boi ţusşasă, 5 Să te-auz, -dragă, din casă, Din casă de după masă!, . ., \ De-oi fi moartă de beteagâ, Mi-oi face inima-ntreagă Ş-oi ruga pe maieă-mea 10 Să dcschiză fereastra, Să mă uit la dumneata Si să-mi treacă durerea34 !
CLXXXIV v
Badea negru ca tina, ""' Ăla-mi rupe inima !. . • , Cînd te văz, bade, pe cale, Inima-mi plînge de jale; 5 Cînd te-aud, bade, cîntînd, Stau în loc, greu suspinînd"!
CLXXXV
Bădiţă cu buze dulci, V Seara vii, seara te duci Şi nimica nu-mi aduci Fără sînul plin de nuci. Tu le-aduci, Tu le mănînci!
CLXXXVI
De-aş trăi eîţ aş trăi, Fată măre n-aş iubi, Ci-aş iubi 6 copilită, Să fiu vara cu drăguţă 5 Şi iarna cu nevăstuţă !. De-aş trăi cît aş trăi, Fată mare n-aş iubi; Fata mare se mărită Rămîi cu guriţa friptă !
DOR Şl JALE
Puterea dorului
CLXXXVn
Cine n-are dor pe vale, Nu şti' luna cînd răsare Şi noaptea cîtu-i dC mare; Cine n,-are dor pe luncă, Nu şti'luna cînd se culcă Şi noaptea cîtu-i de lungă !
CLXXXVIII
Măi, bădiţă, păr galbăn, De dorul tău mă leagăn Cum să leagănă iarba
Cînd o taie cu coasa; 5 Cum o taie pică jos Şi cum pică-ngălbeneşte. . . Ăşa dorul niă topeşte !
CLXXXIX
Duce-m-aş cu luna-n/nor, Nu mă poci de-al mîndrei dor Duce-m-aş cu luna-n stele, Nu mă poci de-a mîndrei jele 5 De n-ar plînge inima Şi ochii n-ar lăcrima,
DOINE 81 BTBIĂĂTUBI iflN ARDEAL
243
Pîn'la lună aş zbura; Dar inima mereu plînge, Lacrimile rău mă stinge 86, 10 Doru sufletul mi-1 frînge !
CXC
Măi bade, de dorul tău îmi tot cade părul meu. Dă-mi peana din'pălărie-Să-mi fac un pic de leşie, 5 Că dacă m-oi leşia Cu frumoasă peana ta, Părul meu n-o mai cădea !
CXCI
Bade, bădişorul meu, ' Ajungă-te dorul greu!. . . Pînă cînd nu te ştiam, > Unde mă culcam, dormeam; 5 Dar acum de cînd te ştiu, Pun capul pe căpătîi Şi gîndesc la tine-ntîi. !Nii-mi tigneşte nici ce mînc, Mei ce beau, nici cînd mă culc, 10 Pînă cînd nu mă-ntîlnesc Cu tine să mă iubesc !
CXCII
Floricică frumuşică, Dorul n.aibei tare strică , Pe mîndruţa ocheşică : Mce bea, nice mănîncă, 5 Mei trăieşte, nici nu moare, Ci se uscă pe picioare !
CXCIII
Bădiţ, bădişorul meu, Rău e dorul, tare-i rău, E tocmai ca gheaţa-n baltă, De oftează biata fată !. . .
5 Bădiţ, bădişorul meu, Rău c dorul, tare-i rău ! Gheaţa-ri baltă se. topeşte, Dar fata care iubeşte, Cu dor moartea o găseşte !
cxeiv
Dorul meu pe unde pleacă Nu-i pasăre să-1 întreacă, E mai răpede ca vîntul, Ca fulgerul şi ca gîndul. 5 Pînă ce clipeşti o dată, înconjură lumea toată; Pin'clipeşti de două cri, A zburat mai sus de nori !
excv
Du-te, dor, cu carele, N-aştepta căruţele; Căruţele-s mititele Şi nu-nchepi,S6, dorule,-n ele !
CXCVI
Amară-i frunza de nue, Mai amar doru ce-1 duc; Amară-i frunza de fag, Mai amar doru ce-1 Jbrag!
CXCVII
Am un bădiţ ca ş-un steag, Dorul dracului ce trag; Am un bade ca ş-un nuc, Dorul dracului ce duc !. . . 5 Cînd îl văz dumineca, Mi se rupe inima ; Cînd îl văz în sărbători, Mereu mă iau la, fiori, Din tălpi pînă-n subsuori 10 într-un ceas de nouă ori!
244
I. U JARWDX - A. BÎB8F.AND
CXOVIII
Frunză verde/pe nuielej De doruţul mîndrei mele Mei în eîrşmă nu pot bea, Mei în nat nu pot şedea !.' . . 5 Frunză verde de pe soc, Dare-ar Dumnezeu un foc în pădurea grindului, în frunza moliftului-Să arză pîn'la butuc, 10 Dorul ei să nu-1 mai duc, Că de cînd dor am purtat, Ca scîndura m-am uscat!
CXCIX
Mare-i apa Bistriţii, Mai mare-i dorul mindrii; Apa Bistriţii voi trece, Dar dorul o să mă-nece !
Lung e drumul Clujului, Dar mai lung al dorului; Al Clujului se sfîrşeşte, Al dorului mă topeşte87!
CCI
De-ar fi dorul vînzător, Eu m-aş face negustor
Necazuri
CCIV
Măi bădiţă, Onule, Sămăna-li-aş numele Prin toate grădinile,
Şi mi-aş pune şatra-n şură Ş-aş vinde la dor şi gură, 5 Şi mi-aş pune şatra-n rît Ş-aş vinde dor cu urît, Şi mi-aş pune şatra-n prag Ş -aş vinde la dor cu drag, Şi mi-aş pune şatra-n poartă 10 Ş-aş vinde la lumea toată; Toată lumea-aş milui: Jale-n lume n-ar mai fi, Fată n-ăr îmbătrîni, Voinic tînăr n-ar muri!
OCII
De-ar fi doru ca doru L-aş băga-n sîn ca măru, Dar, zău, doru-i mare cîne Peste multe dealuri vine;
5 Ş-aşa vine de fierbinte, Să stai în loc te-ai aprinde;
ţ   Dar cu-atîta ai noroc, Că te mişti, nu stai în loc !
CCIII
Aoleo, măi hoţ de dor, ^   N-am topor să te omor, Mei secure să te tai, Să nu mai am nici im bai!
din pricina dorului
Să zboare miroasele 5 La toate frumoasele; Să răzbească şi la mine, Supărarea să-mi aline Ce-mi face dorul de tine !
DOINE 8f «TBIGATCBI DIN AEDEAL
ccv
Vai de mine, cit dor duc Colea seara cînd mă culc -r Dimineaţa cînd mă scol Sînt cu sînul plin de dor; 5 Dimineaţa cînd mă-mbrae Sînt cu sînul plin de drag!
CCVI
Eu pe deal, mîndră pe vale, Frică mi-i să nu mă-nşale. înşela-va pe dracu. . . Ba pe badea săracu !
CCVII
De cînd sînt eu pe pămînt
Numai trei mîndre-am avut: Una-n deal Ca ş-un pahar, 5 Una-n vale
Mîndră tare,
Una-n capul satului
Ca şi floarea crinului.
Cea din deal s-a măritat, 10 Cea din vale m-a lăsat,
Ca din capul satului
Mi-i punerea capului!
CCVIII
Primăvara-i noaptea mică, Nu-i de mers la ibovnică. . . Pînă-n, luna lui Brumari C-atuncea-s nopţile mari, 5 Noapte lungă de iubit Şi vreme de odihnit!
CCIX
Foaie verde liliom Lasă-mă, maică, să, dorm Pe perină de fuior
Şi-n braţele cui mi-i dor; 5 Lasă-mă, maică,' să zac Pe perină de bumbac, în braţele cui mi4 drag !
CGX
A trecut bădiţa dealul, îi cunosc mersul fi calul; A trecut bădiţa şesul, îi cunosc calul şi mersul. 5 Calu-i sur, bădiţa sur, L-aş blestema, nu mă-ndur; Calu-i alb, bădiţa alb38, L-aş blestema şi mi-i drag !
CCXI
Mîndră, galben puişor, Mă dai gata cu-al tău dor ! Cînd o zi nu te'zăresc, La inimă mă sfîrşesc 5 Şi cînd nu te văz un ceas, Mi-e sufletu tare ars. Zic vecinii: Auzi, june, Mîndră capu ţi 1-a pune ! — Ce să-1 mai puie, că-i pus 10 Numai cît mai stă tn sus.
CCXII
Mă dusei miercurea-n tîrg Să văz boii cum se vînd, Vacile cum se plătesc, ; Mîndrele cum se iubesc. 5 Mă dusei mai încolea Şi găsii pe mîndră mea In braţele altuia. Cînd în braţe mi-o strîngea, Frigurile mă prindea>;'"•*' 10 Cînd pe buze-o săruta, Mai tare mă scutura !
246 i. tr. jaknIk
CCXIII
Zis-a badea c-a veni ; Pînă-n, fnndul grădinii, Să-i dau gura şi ochii; D-a minţit şi n-a venit, 5 Doamne, rău m-a celuit !. . . De-aş fi ştiut ca ş^aniu Nu mi-aş fi pierdut somnu, Şi m-aş f^ culcat devreme, ' N-aş fi ars atîtea lemne!
CCXIV
Cînd badea podul trecea Mîndruliţa suspina, Maică-sa o întreba : — Fiică, ce suspini aşa ?. . . 5 — Da suspin că nu mi-e bine, Că bădiţa nu mai vine. . Strigă-i, strigă-1, zău, măicuţă, C-apucă pe potecuţă Să-şi caute altă drăguţă !
ccxv
Fcaie verde iac-aşa, Poruncit-a bădiţa Pe-un spic verde de secară Să mă duc, că el se-nsoară !. . . 5 Fcaie verde lemn sucit,
înapoi i-am poruncit , Pe-un spic verde de ovăz Să se-n,soare sănătos !. . . . Trandafir roşu-nilorit
10 Şi la urmă vestejit Şi de vînturi biciuit, El din nou mi-a poruncit ., Pe-o frunzuţă de alun Să mă duc, ca să-1 cunun.
15 Cununa-l-aş, cununa,
A. BlBSEANU
Da la fină ce-i voi da? Da o mînă de alune, Să se ducă f-ina-n lume, Să rămînă finu june, 20 Cu mine să se-mpreune !
v COXVI
Frunză verde, frunzuliţă, Am avut o mîndruliţa Ş-am lăsat-o să mai crească, Minte-n cap să dobîndească. * 5 Mîndruţa s-o măritat... Vai de mine, ce păcat! v Şi nu mi-ar fi cu bănat Mmdra de-ar avea bărbat Din vr'un sat, mai depărtat,
10 Dar mîndră s-a măritat De la noi a treia casă Şi mi-i inimuţa arsă. Ies afară, văzu-o, întru-n casă, -auzu-o;
15 Măicuţa pune de cină, Dar inima mea suspină Şi nimica n-o alină !. Şi măicuţa pricepură Şi din grai aşa grăiră37:
20 — Ce eşti, hicuţ, supărat Că mîndruţa te-a lăsat, Cu altul s-a măritat % Nu-te, hicuţ, supăra Că alta vei căpăta.
25 Maică, măiculeana mea, Maică, fericirea mea, \ Eşti bătrînă şi nu crezi Şi nici crezi şi nici nu vezi, Că dintr-o sută ş-o mie
30 Numai una-mi place mie. Ceriu-i mare, stele-s nulte, Şi mai mari şi. mai mărunte, Jjuminoase, strălucioase . Dar ca mîndră nu-s frumoase î
DOINE 81 STEIGiTUEI MN ARDEAL
247
CCXVII
Vai, ce lună şi ce bine ! Şi bădiţa nu mai vine. Ori i-i rău, ori nu i-i bine,' Ori maică-sa i-o fi dat 10 Astă seară de cinat Dintr-un taler nespălat !
CCXVIII
Frunză verde iacă-aşa, Temniţa-i numai colea : Ce lucru poate să fie Să mă bage în robie 5 Nelegat, nevinovat?. . . Numai mîndra m-o băgat!;,
OCX IX'
Mă dusei şi eu la moară Şi-ntîlnii o feţişoară Cu cosiţa gălbioară, Cu mijloc de trestioară. . . 5 Rupe-i, Doamne, cosiţa Cum mi-a rupt ea inima !
CCXX
Doamne sfinte, nu ţi-i jele ;. .. ■ De tinereţele mele, Să le laşi aşa de grele? Că le trec 5 Şi le petrec    , ;
Tot cu dor şi cu năcaz Şi cu lacrămi pe obraz !. . De lacrămi n-a.ş băga seamă, Că le şterg cu-a mea năframă, 10 Dar mi-i milă de obraz * Că -rămîne fript şi ars Şi rămîne ofilit Ca otava de pe rîţ, , Cîndu-i bună de cosit!
CCXXI
Vai de mine., mor şi piei Pentru mîndra din Cistei, Vai de mine, mor şi zac Pentru mîndra, din Noghilac !
CCXXII
Vai de- mine, rău îmi îi Şi leacul departe-mi îi, Tocma-n fundul grădinii, Sub o tufă de mărar 5 La bădiţa în şerpar ! Vai de mine, mor şi mor. Aduceţi descîntător, , Să-mi descinte să nu mar; Aduceţi-mi vrăjitor, 10 Pe la brîu cu cingători Şi pe cioareci cu şinor, In pălărie cu flori Şi pe faţă cu bujori !
CCXXIII
Vai, mîndra, cată să mor, Ia-mă-n poală şi-mi dă flori : Rujuliţe şi bujori După dalbi-ţi obrăjori 5 Şi nu mă lăsa să mor ! Că-i păcat de Dumnezeu , Să pieie voinic ca eu, Voinicel fără musteaţă, Cum să-nvaţ-a strînge-n braţă !
■   CCXXIV ■
Drăguţă sfîntă Mărie, Slobozi robii din robie, \ Pre cei dragi la cuiiunie ! Şi mă lasă şi pe mine 5 Să trăiesc o ţîr'mai bine Cu mîndruţa mea frumoâsăt : Din copilăsie-aleasă Ca să-mi fie de mireasă ! .
A. BlHSEANtJ
ccxxv
Foaie verde ş-o frunzuţă, Drăguliţa mea măicuţă, Las'să vie ein'mi-i drag, Să-mi puie mîna la cap Şi să-ntrebe de ce zac.
— Of, nu zac de nici un rău, Ci, bade, de doruHău !
CCXXVI
Eu holtei, rnîndra copilă, Dorul plînge şi suspină; Eu holtei, mîndră nevastă, Dorul plînge sub fereastră; Eu holtei, mîndră văduvă, Dorul plînge-n zori de ziuă !
CCXXVLT
La fîntîna din răzor, Sub umbră de ponjişor, Să-ntîlneşte dor cu dor Şi să iubesc pînă mor; 5 Iar din cei codri pustii Vine dorul bădiţii, La fîntînă se opreşte Şi sub pom se răcoreşte. Mîndră dorul şi-1 întreabă : 10 — De unde vii, bădiţ dragă ?
— Din lunca cu florile, Din codrul cu frunzele, Unde păscui mielele
Şi iubii mîndruţele !
CCXXVIII
Foaie verde nuc-amară, Badea-i mîriios de-ăsearăv C,ă n-am şest cu el afară !... Foaie verde flori de fragă, 5 Iartă, badeo, iartă, dragă, Că nu m-a lăsat maica Să viu lîngă dumneata,
Şi mi-a dat o sită deasă Să nu ies seara din casă, 10 Cînd a fost de sărutat, Ea m-a pus la rrămîntat; Cînd a fost să-mi stîmpăr dorul, Ea m-a pus să arz cuptorul!
CCXXIX
Bădiţa de preste deal Ar veni şi n-are cal. . . Ia-ţi, bădiţă, cal cu plată Şi mai vin'la noi vreodată; 5 Da, zău, vino şi pe jos Că te-oi primi bucuros ! Vină, bade, pmă-s fată, Că deaca m-oi mărita Ai veni, nu-i cuteza, 10 în casă de soacră-mea, în tindă de socru-meu, în curte de mutu-meu *°!
, ccxxx !
Foaie verde pc şindile,
Cîntâ cucul de trei zile.
Eu gîndeam că-mi clntă mie,
Da el cîntă a pustie 5 După biata ciocîrlie;
Ş-aşa clntă de cu jele
De stă Oltul ,şi nu mere,
Ş-aşa cîntă cu căldură
De stă Oltul  şi nu cura. 10 — Taci, cuce, nu mat cînta,
Că tu-mi opreşti alvia;
Ori să taci; ori să răspunzi,
Aşa jalnic de ce cinţi4!
Ori ţi-i foame, ori ţi-i sete, 15 Ori ţi-i dor de codru verde?
— Mei mi-i foame, nici mi-i sete
Mei mi-i dor de codru verde;
Ci mi-i dor de ciocîrlie,
Că mi-a fost dragă soţie !
DOINI Kt BTEIOATCBI DIN ABDIAL
249
CCXXXI
CCXXXII
Luna-i jos pe pajişte, Badea-i sus la dragoste ; Luna-i sus de-o suliţă, ■ Badea-i dus pe uliţă; 5 Luna-i sus de trei zvîrlite 41, Badea-i dus la chiuite . . , Haide, bade, nu te duce, Că te-aştept cu gura dulce; -Haide, bade, sările, 10 Nu-ţi uita cărările ; Nu lăsa seara uitată, Gura mea nesărutată !
Foaie verde izmă neagră, Aleargă, măîcuţ, -aleargă, Aleargă din jos de moară Şi-mi adă năsip în poală, " Să dau la badea, să moară; Ori să moară, ori să pieie, Ori să vie să mă ieie !
CCXXXIII
Eu cu dor, mîndra cu dor, Trebui-ne-ar un doftor, Pe noi să ne dof torească, De dor să ne mîntuiaseă !
Drăguţii depărtaţi unul de altul
CCXXXIV
Mergînd, dragă, de la tine, Plînge inima în mine. Eu mă duc cu mare dor, Ca şi luna printre nori; 5 Eu mă duc cu mare jele, Ca şi luna printre stele . . . Eămîi, dragă , sănătoasă Ca garoafa cea frumoasă, Să trăieşti, să-nveseleşti, 10 Ca garoafa să-nfloreşti!
CCXXXV
i—Tu te duci, bade, sărace. Eu cu dorul tău ce-oi faee ? — Da tu, mîndra, -i face bine, Că mai sînt voinici ca mine ! 5 — Lasă, bade, lafi'să fie Chiar o sută, chiar o mie, Las'să fie tot de-a rîndu,
Deacă nu-i care mi-i gîndu; Las'să fie tot şirag, 10 Deacă nu-i care mi-i drag; Las'să fie cît frunza, Deacă nu-mi eşti dumneata !
CCXXXVI
— Tu te duci, ba&eo, sărace, Eu cu dorultău ce-oi face ? Dorul tău e dezmierdat, Trebuie-n braţe culcat; 5 Dorul tău e mădărit, Trebuie-n braţe-nvelit, Şi dorul tău e dor greu, Nu-1 poci purta-n sînul meu. Io-s copilă tinerea,
10 Nu ştiu dorul mîngîia; Io-s copilă dezmierdată, Nu-s cu dorul învăţată ! -
250
IV. JABNJJC - A. BtftSEAWtf
CCXXXVII
Tu te duci, bădiţă, duci Pe sub fagi şi pe sub nuci! Du-te, zău, dar iară vină, Nu mă 1 asa ici străină 5 Oa pe-o floare-ntr-o grădină;. Dar nici floarea nu-i streină, Şi ea are rădăcină ... Vino, zău, bădiţă, vină !
OOXXXVIII
—Tu te duci, bade, sărace, Eu cu dorul tău ce-di face î
— Tu, mîndra, nu-i face rău,
Că rămîi în satul tău; 5 Dar ce-o fi, sărac de mine, Că mă duc în ţări străine, Unde nu cunosc pe nime, . Fără fru nza şi iarba Şi dorul de la mîndra !
OCX XXIX
— Eu mă duc, mîndruţă,-n ţări, Da te rog svă nu porţi flori,
Mei să nu te-mpodobeşti, Mei la joc să nu porneşti! 5 '— Ie albă mi-oi cerni, Dacă tu, bade,-i porni, Părul mi l-oi despleti Şi pre tine te-oi jeli ! *— Mîndra, mîndruleana mea, 10 Nu mă jeli cu ia, Jeleşte cu inima; Nu mă jeli cu portul, Jeleşte eu Sufletul!
OCXL
Eu mă duc, mîndro, de rnîne, Dorul meu la tin' rămîne, Grijeşte-mi-1, mîndra, bine !
Şi mi-1 leagă, mîndra, leagă 5 într-un corn de| cîrpă neagră, Şi mi-1 ţipă<pe Ţîrnavă. De-i vedea că stă pe apă, Fie-ţi inimioara-ntreagă; De-i vedea că s-adînceşţe42,, ' 10 Nu-mi trage nici o nădejde, Plînge şi te tînguieşte43!
CCXLI
Eu, mîndruţa, plec, mă duc . . Pleacă-te să te sărut: Să te sărut,de călare, Să-mi paie drumu-n plimbare ! . 5 Rămîi, mîndra, sănătoasă Ca ş-o viorea frumoasă, Că eu mă duc supărat Ca un trandafir plouat!
CCXLII
Bate vîntul pe sub fagi, Eu mă duc, mîndra, la Blaj Şi-ţi iau şi doruţul tău, Dar nu ţi-1 voi ţinea rău, 5 Că-1 voi pune într© cărţi Ca să-1 văz cîndu-rmi învăţ ! Bate vîntul tot deodată, Mai sărută-mă o dată, Drăguţa mea supărata.! 10 Să mestepăm lacrămile Ce le varsă inimile J
CCXLIII
Eu mă duc , mîndra rămîne, Cum s-o fac s-o duc cu mine Barem calea jumătate, Să n-o las aşa departe ?
CCXLIV
Ieşi tu, mmdră, din chilie. Şi te uită-n sus prin vie
doine 61
Şi te suie-n mărul dulce
De vezi badea cum se duce 5 Cu cămaşa lui cea nouă,
Ou inima ruptă-n două;
Cu cămaşa lui cea veche,
Cu inima ruptă-n şapte.
Şi te uită după el 10 Cum mere de cătinel,
Cu chica nepieptănată,
Cu gura nesărutată !
Ieşi tu, mîndră,-]i drumul lui
Şi-i dă gură bietului 15 Şi grăieşte cu dînsul,
Doară-i stîmpăra plînsul,
Că se duce fluierînd
Şi din gură-aşa grăind :
— Mergînd, mîndră, de la voi, 20 Plîngu-mi ochii amîndoi;
Mergînd, mîndră, de la tine, Plînge inimioara-n mine !
*
— Vino, bade, înapoi . . . Gura săruta-ţi-o oi,
25 Chica împleti-ţi-o oi, Inim-alina-ţi-o oi !
CCXLV
Eu mă duc, mîndruţa, duc Unde-nfloare piperiul Şi nu viu pînă-i ceriul; Unde-nfloare tămîia ... 5 Nu mai vin pînă-i lumea !
CCXLVI
Auzit-am, mîndră, eu, Că ţie, dragă, ţi-i rău; Dar nici mie nu mi-e bine, De cînd m-am dus de la tine.
x ■ ■; r.
UEI DIN ARDEAL
> ,■
CCXLVII
*
Cînd gîndesc, mîndră, la tine Nu mai am inimă-n mine; Puţintică ce mai este, Nu mai e de vreo nădejde; 5 Puţintică ce-a rămas, Mi s-a fript şi mi s-a ars ! . Cînd gîndesc, mîndră, la tine, Plînge inimioara-n mine Ca copilul de trei zile; 10 Copilul plînge şi-nceată, Inima mea niciodată !
CCXLVIII
Frunză verde flori de fragă, Departe eşti, mîndră dragă; Eu departe, tu departe, Două dealuri ne desparte. 5 Dară Domnul sfînt va da Şi dealul s-o surupa Şi pădurea s-6 usca Şi s-o face dealul şes Şi pădurea loc frumos44, 10 Să se vază sat cu sat ... Să văz şi eu ce-am lăsat!
CCXLIX
Şi să ştiu, bade, că vii, Frumos m-aş împodobi Şi-nainte ţi-aş ieşi Şi calea ţi-aş vărui, 5 Tot cu var de cel mărunt, Ca să ajungi mai curînd.
COL
Bade, dorul, de la tine Peste multe dealuri vine, Şi nicăieri nu s-alină, Pîn'la mine la inimă ; 5 Nicăieri n-are popas, Pîn'la mine la obraz !
252
CCLI
I. tT. JAKNlfc
/
- A. BÎESBANU
COLV
De cînd, mîndră, mi te-ai dus, Peana verde n-am mai pus Şi de mi-oi fi pus vreodată, Mi-am pus, zău, peana uscată, 5 De la tine căpătată !
CCLII
Cînd ţi-a fi, badeo, de mine, Lasă lucrul două zile Şi hai la Sibiu la mine, Şi te uită, dragă, bine 5 Pe foaie de cucuruz, Pe uliţa Ocnii-n sus 4
CCLIII
Treci, dorule, Murăşul, Nu-mi mai rupe sufletul; Treci, dorule, Tîrnava, Nu-mi mai rupe inima !
CCLIV
Măi bădiţă bădişor, Nu-mi trimite-atîta dor Pe gurile tuturor, Că n-am vreme să-1 doresc : 5 Ziua lucru şi muncesc, Noaptea voi să odihnesc ; Trimite-mi mai puţinei Şi vin'dumneata cu el! . . . Foaie verde păr crăiesc,
10 Vin', bădiţă, cînd gîndesc, N-aştepta să te doresc, Că-s copilă dezmierdată Şi cu dorul ne-nvăţată ! . . . Foaie verde de diîdău,
15 Vino, bade, vino, zău !
Măi bădiţă, de departe
Mai trimite-mi cîte-o carte,
Dar nu o pecetlui
Ca s-o poci şi eu citi : 5 Şi n-o scrie cu cerneală,
Că de-aceeă-i multă-n ţară;
O scrie cu arginţel
Că de-acela-i puţintel! . , .
Foaie verde de mohor, 10 Măi bădiţă bădişor,
Tu te-ai face scriitor,
Dar poşta-i depărtişor
Şi nu poci mere de dor;
Şi oraşu-i cam departe . . . 15 Vino, bade, fără carte !
CCLVI
— Spune-mi, bade, cînd te duci Să-ţi dau două mere dulci, TJnde-i şedea să le mînci, Să-ţi aduci bine aminte
5 De ale noastre cuvinte C-au rămas neisprăvite !
— Las', mîndră, că le-om sfîrşi La toamnă, cînd oi veni!
CCLVII
Cînd ţi-i dor, mîndră, de mine, Du-te-n codru la un spine Ş-acolo te jeluieşte, Doar Dumnezeu ne-ntîlneşte !
CCLVI1I
— Cucuie, de unde vii ?
— De la Cluj, de la Sibii!
— Da de mîndră ce mai ştii !
— Ştiu bine că-i sănătoasă, 5 Şede la masă şi coasă48;
DOINE 81 6TEIGATtJEI DIN AHDEAt
Nu ştiu coasă, ori descoasă, Ştiu bine că lacrămi varsă De face fîntînă-n casă ... Şterge-şi ochii cu-o năframă,
10 Dar plînsul nu bagă-n seamă Şi-i mai şterge c-un chindeu, Lacrimile curg mereu, Şi fîntina creşte, creşte, Mîndra ta aşa grăieşte :
15 ,— Fîntînă cu trei izvoară Cine-a bea din ea să moară. De va bea iubitul meu, Să-1 păzească Dumnezeu ! Dar de-a bea duşman de-al meu,
20 Să-1 trăsnească Dumnezeu !
CCLIX
— Cucuie, de unde vii ? —' De la nişte vii pustii !
— Dar de badea ce mai ştii ?
— Ştiu bine că-i sănătos, 5 Şede la masă voios ...
Dar voios îi voinieu, . Ori îi plînge suf letu ? . . . Pită albă stă pe masă, Cum îi pita mai frumoasă 10   Nici necoaptă,
Nici răscoaptă; v~
Lîngă pită
Carne friptă,
Lîngă carne 15   Două cane ;
TJna-i cu vin îndulcit Şi nu bea de necăjit, Una-i cu vin pipărat ., Şi nu bea de supărat: 20 Şi nici bea şi nici mănîncă De durerea cea adîncă !
CCLX
Frunză verde trei alace, Fă-mă, Doamne, ce mi-i face ;
Fă-mă strugure din vie47 La badea-n cănţelărie, 5 Ca să văz şi eu cum scrie; Scrie două, trei rînduri Şi-1 ajung nişte gînduri; Ţipă condeiul pe masă, Şi'mi se plimbă pţin casă . ... 10 ;— Lasă, bade, gîndurile Şi-ţi plineşte rîndurile !
CCLXI
Păsărurcă cu cunună, La ce cînţi seara pe lună, Cînd inima mea nu-i bună ? Că-i legată cu curele 5 Şi roasă de multe rele, Şi-i legată c-un chindeu Şi mîncată de mult rău !
CCLXII
Turturică dragă mie, Spune-i mîndrului să vie, Că s-aii copt struguri-n vie Şi vine o mirlă neagră, 5 De zboară cu viţa-ntreagă ţ Şi vine una mai mică, De nu mai lasă nimica ;., Şi vine una bătrînă, De-i scoate din rădăcină !
CCLXIII
Soare, soare, sfinte soare, Ţine, ţine ziua mare, Că mîndra miri călătoare Peste munţi în alte curţi, 5 La părinţi necunoscuţi
Şi la fraţi
Neîntrebaţi!
254
I. TT. JABNlK - A. BÎHSEAKO
CCLX1V
— Cucuie, pasăre sură,
Ce tot cînţi la noi pe şură ? Au fi-i foame, au ţi-i sete, Au ţi-i dor de codrul verde? 5 — Nu mi-i foame, nu mi-i sete, Nici mi-i dor de codrul verde, Dar mi-i dor de satul meu Că am trei mîndruţe-n el: Una-n deal 10 Ca ş-un pahar, Alta-n vale Ca ş-o floare; Cea di a capul satului Mi-i punerea capului !
CCLXV
Cucuie de la pădure, Du-te la badiu de-i spune Să nu fie supărat, Că eu nu m-am măritat, 5 Mei de el nu mi-am uitat.
CCLXVI
— Pasăre de la graniţă, N-ai văzut pe-al meu bădiţă ?
— Ba l-am văzt la Ibăneşti, Culegea la flori domneşti;
5 Culegea, vîrstă-şi punea, Culegea şi nu-i plăcea . . . Pe toate le azvîrlea !
CCLXVII
De la Crăciunel la vale, Busuioc mîndru răsare.
— Dar acolo cin'l-a pus ?
— Da bădiţa cînd s-o dus ... 5 Pusu-l-a cu multă jale
Şi cu lacrimi căldişoare !
CCLXVIII
Clenguţa mohorului
Arde-n para focului,
Tot arde şi nu se stinge . . .
Mîndră suspină şi plînge. 5 — Ieşi, mîndruţo, pînă-n prag
Şi-mi arată cin' ţi-i drag î . .
Iese mîndră pîn-afară • Şi-mi arată-un drum de ţeară.
CCLXIX
De cine mi-i mie dor, Departe-i, depărtişor; De cine mi-i mie sete, Nice-1 văd, nice mă vede !
' CCLXX
v      ■ '   • " !
Foaie verde trei alace,
Fă-rnă, Doamne, ce mi-i face;
Fă-mă pasăre de-argiht
Cu aripile de vînt,
5 Ca să zbor
Unde mi-i dor,
Şi Să trag
Unde mi-i drag!
CCLXXI
Mîndră seceră la grîu, Năframa-i arde la briu; Mîndră seceră secară, Năfrâma-i arde cu pară, 5 Ca şi inima amară, După badea cu şinoară Ce-a plecat de-alaltă seară !
CCLXXII
Dorul, mîndră, de la tine Peste multe dealuri vine, Ş-aşa vine de fierbinte^ Să stau în loc m- aş aprinde;
DOINE 61 B^filGĂTTJEI DIN ABDEAL
5 Ş-aşa vine de cu jele, Pare c-am f ăciît tot rele înaintea maicii mele Şi la surorile mtle ... Da vine şi p-un părău, 10 Ş-aşa vine de cu greu, Pare c-am făcut tot rău înaintea tată-meu48 !
CCLXXIII
Frunză verde liliac, Badiu meu tînăr diac Şede la masă scriind Şi din inimă oftînd, 5 Scrie dcuă, trei rînduri Şi se pune pe gînduri . . . Ţipă condeiul pe masă Şi mi se plimbă prin casă, De la inimă fierbinte
10 Zicînd astfel de cuvinte : — Alelele, Doamne sfinte, Doamne sfinte şi părinte ! Mai aşază-mi gîndurile Să-mi isprăvesc rîndurile,
15 Că dorul de la părinţi îţi mai vine să-1 mai uiţi, Da dorul de ibovnică Rău la inimă te strică Şi dorul de mîndra dragă >
20 Rău la inimă te seacă'!
CCLXXIV
Frunză verde lilion, Mi-o trimis bădiţa dor Pe frunză din via lor ; Foaie verde izmă deasă, 5 I-am trimis dorul acasă Pe frunză din via noastă ! Dorul lui e mare domn ; Seara cînd îi vine somn
Trebuie să i4 adorm, 10 Dimineaţa să-1 trezesc, Peste zi să-1 giugiulesc !
CCLXXV
Frunză verde troşcoţel, Mi-a trimis badea inel, Să-mi stîmpăr dorul cU el . . . Frunză verde gheaţă rece, 5 Dar de mi-ar trimite zece, De dorul lui tot nu-mi trece !
. CCLXXVI
De-ar fi luna de cu seară, M-aş duce la badea-n ţeară ; Dar luna iese tîrziu, Nu poci mere şi să viu !
CCLXXVII
Cîte cară cu povară Toate suie şi coboară, Numai carul bădiţii Şe/ie-n dealul Bistriţii: 5 Nici nu suie, nici coboară, Că zac toţi boii de boală Şi bădiţa de picioare !
CCLXXVIII
De-aş fi trăit tot aşa Nici o ţţr' n-aş măi putea; Ci-am trăit o ţîr'mai bine C-a fost mîndra  lîngă mine ! 5 Cine mă vede pe mine, Gîndeşte că trăiesc bine; Cin' pofteşte traiul meu, Să i-1 deie Dumnezeu, Nici mai bine, nici mai rău, 10 Ci numai cum trăiesc eu !
i. ti. jAENiK - A. BtesEANU
CCLXXJX
Ş-apoi lin, dorule, lin, Că puica-i pe loc străin; Ş-apoi rar, dorule, rar, Că puica-i pe loc amar49!
CCLXXX
Ochi-mi plîng, inima-mi cere Puişorul cu ,durere, Eu departe, el departe, Un deal mare ne desparte; 5 Şi nici apa nu mă lasă Să fiu ou el faţă-n faţă !
CCLXXXI
Pădurice, deasă eşti, Mîndră mea, departe eşti; Dar'să ştiu că te-aş vedea, •   Păduricea-o-aş tăia, 5 Mei o cloambă n-aş lăsa. Mei cucului de cîntat, Mei mirluţii de culcat !
CCLXXXII
De cînd s-a dus bădiţa Mi-i pustie uliţa : Mi-i pustie Mimai mie 5 C-a zis că n-o să^mai vie!... Turturea fără soţie, 7 Şi tot crez e-o să mai vie Batăr la sfÎDta Mărie, Cîndu-s copţi struguri-n vie !... 10 Mîndru-i codru şi-nfrunzit,
Nu-i nădejde de venit; x  Mîndru-i codru şi-mpănat, Nu-i nădejde de-nturnat !
CCLXXXIII
Vai.de mine, ce-ntristare C-a crescut Murăşu mare De nu poci trece călare Să viu la tine, mîndrare !
CCLXXXIV
Eău mă doare limba-n gură, C-a rămas mîndră singură; Bău mă doare limba-n gît, C-a rămas mîndră plîngînd !
OCLXXXV
în pădure duce-m-aş, Frunză verde rumpere-aş, Pe genunche pune-o-aş, Slovă neagră scriere-aş, 5 La mîndră trimite-o-aş,
Ca să vază
Şi să crează, Că cum îi slova de neagră, Aşa mi-i inima-ntreagă; 10 Şi precum îi slova scrisă, Aşa mi-i inima-nchisă !
CCLXXXVI
De-aş avea drăguţ să-mi placă N-aş voi vremea să treacă, Şi să am drăguţ pe-aici Mi-ar părea zilele mici... 5 Dar am unu peste deal, Pare-mi ziua cît un an.
CCLXXXVII
Vină, bade, vină, zău, De-mi dă gură, că mi-i rău; Vină, bade, vină dragă, . De-mi dă gură, că-s beteagă!
DOINE SI STRIGATURI DIN ARDEAL
CCLXXXVIII CCXCM
Foaie veştedă din tău, Săraeu bădiţu meu ! Unde-a fi, unde-a-nsăra, Pe ee mînă s-a culca ?... 5 Da s-a culca pe stînga Şi va gîndi la mîndra, Şi s-a-ntoarce pe dreapta, Ş-a plînge ş-a suspina !
COLXXXIX
Săracă străinătate, Mult eşti fără direptate !... Ocolii ţările toate, Şi de bine n-avui parte; 5 Ori pe unde am umblat, Odihnă n-am căpătat !... Vino, dragă turturea, De-mi arată calea mea. Să poci trece Dunărea 10 La sărmana mîndruţa, Să mă mai iubesc cu ea !
CCXC
Săraci ochi nevinovaţi, Vale de lacrămi vărsaţi; Dar tot voi sînteţi de vină, Că iubiţi fată străină; 5 Voi sînteţi fără dreptate, Că ţineţi un dor departe !
CCXCI
Săraci picioarele mele, Nu le poci purta de grele, Ori de grele, Ori de rele, 5 C-arh fost la Turda cu ele, Să mai stîmpăi din cea jele La sinul drăguţii mele !
Poruneitu-mi-a mîndra, Pe un pui de^ rîndunea Să mă duc pînă la ea; Ş-am răspuns pe-un pui de cuc 5 Că, zău, nu poci să mă duc, Că-s la umbra spinului, Sub mina străinului. Şi /străinul pînă cină, Fi i-s feşnic şi lumină;
10 Deacă gată de cinat,
Eu m-apuc patu să-i fac, Şi tîrziu, cînd s-a culcat, M-apuc şi eu de cinat. Iau cuţitul să-mi tai pită,
15 Lacrămile părău pică... Cine nu-mi crede vorba Nu-i ajute Precista!
CCXCIII
Vai de mine, cum m-aş duce Seara la guriţă dulce ! Vai de mine, cum aş mere Seara la gură cu miere!... 5 N-am ce face, sus îi locul, Inima-mi arde ca focul; N-am ce face, sus îi dealul, Inima-mi arde ca jarul!
CCXCIV
Vai, mîndruţa, dor ţi-a fi, Crede că nu poci veni, Nici n-am pe cin'porunci50!... Porunci-ţ-aş pe maica, 5 Frică mi-i că-şi va uita; Porunci-ţ-aş pe-un străin, Dar de loc e satul plin; Porunci-ţ-aş doar pe lună, Porunci-ţ-aş voie bună,/ 10 Luna mere rostogol
Şi ţi-a fi, mîndra, cu dor;
VI a. - 461
258
I. V. JAENÎK - A. BfcţSRANfl
Porunci-ţ-aş, zău, pe soare Dor nestins şi lungă jale, Dar soarele străluceşte, 15 Dorul, mîndră, se topeşte!
ccxcv
Zis-a badea c-a veni, Luna-n ceri cînd' s-a ivi!. Ies afară, luna-i sus, Badea vint-q_ şi s-o dus; 5 Ies afară, luha-i jos, Badea vint-o şi s-o-ntors !
OOXCVI
Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, Du-ma unde mie-mi place; Fă-mă pasăre măiastră . La bădica pe fereastră : 5 Să auz al Ini suspin, Lacramile să-i alin!
CCXCVII
Foaie verde din costiţă, Eidică-te neguriţă, De pre pari, de pre nuiele* De pre ochii mîndrei mele !
CCXCVIII
— Păuna ş, de pe căruţă, N-ai văzut pe-a mea drăguţă?
— Ba o-am văzt în Bucureşti Culegînd la flori domneşti
5 Şi mi-a spus să n-o doreşti. Că de-o fi vreo pace-n Va veni la primăvară; Iar de-o fi vreo răutate Ţi-o trimite, bade, carte 10 Pe de laturi Cu bănaturi, în mijloc Pară de foc.
•' >' • ' CCXCIX
v Fă-mă, Doamne* oe mi-i face^
Fă-mă frunză de frăgar
La badiţa-n buznnar61,
Să-1 văz seara cam citeşte, 5 La mine cum se gîndeşte; ;
Pe mîndră cum o doreşte !
cec ■.
— Foaie verde de sulcină, Murăş, Murăş, apă lină,
De mi-ai fi tu vorbitoare f-Precum eşti de mergătoare* 5.Eu cu drag te-aş întreba : N-ai văzut pe bădiţa!
— Poate că l-am şi văzut, Dară nu l-am cunoscut.'
— Badea-i lesne de-a-1 cunoaşte, 10 Că-i înalt şi subţirel,
Parcă-i tras printr-un ineL
Pe deasupra ochilor,
Trasă-i peana cofcbilor?;
Pe din jos de ochişori, 15 Bumeorii obrăjori
Sînt tocmai ca doi bujori;
Pe din sus de buzişoare*
Are negre mustăcioare
Şi-i de-o palmă lat în frunte 20 Şi nu prea grăieşte multe!
CCCI -
Să ştiu cînta ca cucul Nu m-aş mînca cn lucrul, Ci-aş zbura din cracă-n cracă Pînă la mîndruţa dragă, 5 Netezindu-mi penele, Ca şi ea sprîncenele.
avea noroc
Să pătrund în acel loc Şi să văd pe mîndră mea,
fiOINE 91 STRIGĂTURI 1)11* ARDEAL
10 Trei cupe de vin aş bea... La nime n-aş închina, Făr'la mîndra săraca, Pînă vinul s-ar găta!
cccii
Cin'se primbla pe uliţă? Trandafir ş-o scinteiuţă; Trandafir îi bade-meu, Scînteiuţă mi-oi f i eu ! 5 Badea meu, tînăr copil, Mi l-au pus domnii la bir Şi i-au dat birul prea mare, De s-a dus pe -Tiu la vale52. Cînd a fost la jumătate, 10 L-a luat dorul de spate :
— Un'te duci, iubite frate ? Şi bădiţu meu iubit
Din guriţă mi-a grăit :
— Eu mă duc cît apele, 15 Că m-ajung dragostele.
— Dară mîndra scînteiuţă Ce va face pe uliţă Ziua, noaptea întreguţă?
— Dorule, rău ai grăit, 20 Dorule, m-ai amârtt !
Bate vîntul, iarba-nspieă, Jelea mîndrei răii mă strică; Bate vîntul, iarba creşte, Jelea mîndrei mă topeşte !
: ccci ti
De aicea pin' la Blaj Dorul meu n-are sălaş, Nici pe paie, nici pe fîn, Numai la bădiţa-n sîn !
ccciv
Arde luminiţa bine,
Cine mi-i drag nu mai vine;
Arde lumina pe masă,
Ar veni, dar nu-i acasă. 5 Dar chiar acasă de-ar fi, Nu l-ar lăsa părinţii: Şi nu-1 lasă maică-sa, N-ar ajunge-a-1 însura ! Şi nu-1 lasă taică-său, 10 Vedea-l-aş în copîrşeu !
CCCV
Sus e luna, jos e noru, Departe-i badea cu doru; Nbru-i jos şi luna-i sus, Departe-i bădiţa dus !... 5 De-aş şti, bade, c-ai veni, Drumul ţî l-aş şindili Tot cu şindile de fag Pîn'la noi, bădiţă-n prag!
CCCVI
Bălgărad53, ţeară pustie, Bine văz că nu mi-e mie! Cîţi frăgari pe la Arad, Atîtea gînduri mă bat; 5 Cîţi frăgari pe la Ineu, Atîtea gînduri am eu !
CCCVII
Iuliană de la Beci, -Adă luntrea şi mă treci... Aibi grijă să nu mă'neci, Că n-ai bani să mă plăteşti, 5 Nici surori să mă jeleşti. Aibi de grijă, Iuliană, C-am o mîhdră ca o peana Şi m-aşteaptă fără seamă !
CCCVIII
Du-te, dor, unde te mîi Şi te-aşază unde-ţi spui, La badea sub căpătîi !...
260
I. V. JABNÎK - A. BÎBSEANU
De-1 vei găsi adormit, 5 Să-i spui că m-am logodit Şi de-1 vei găsi culcat, Să-i spui eă m-am măritat !
CCCLX
Floricică floricea, Săracă mîndruţa mea, De cînd nu o-am mai văzut, Tot de rău parte-am avut, 5 Dumnezeu m-a tot bătut !... Săracă mîndruţa mea, Să mă văz acum la ea, , Doamne, bine i-ar părea !
cccx
Dorul tău, bade, ş-al meu De şi-ar face-un pod mereu, \ Pod mereu pîn'la Braşeu, Să treci, bade, tu şi eu, 5 Şi să treacă doi cu doi Şi noi, bade, amîndoi; Ba să treacă trei cu trei, • Iară noi ca doi copii; Şi să treacă cinci cu cinci 10 Şi eu, bade, de pe-aici!
CCCXI
Părăuţ cu apă rece, Desculţa-m-oi şi te-oi trace; Desculţa-m-oi de-un picior Şi te-oi trece cu mult dor; 5 Desculţa-m-oi de-amindouă Şi te-oi trece ca pe-o rouă !
CCCXII
De-ar fi lună de cu seară M-aş duce la badea-n ţeară54; Luna răsare tîrziu, Nu poci mere şi să viu.
5 De-ar fi noaptea ea ziua Aş trece la Moldova; Noaptea-i mică, stele-s multe, Ş-oi pierde calea prin munte !
CCCXIII
Sub tufă de rosmarin "Şede badea şi bea vin Şi mă face să-i închin... Focu-i poate de suspin !» 5 Trag năframa pe obraz Şi-i închin cu mult năcaz : Să umbli, bade, cu bine Şi vezi să nu-ţi uiţi de mine !
COCXIV
Foaie verde siminoc, Zis-a badea să nu joc Pîn'la storsu vinului, Cînd voi fi mireasa lui! 5 Iată storsul a trecut Şi badea încă n-o vint, Ba şi bruma o picat, Badea-n cap nu m-o legat65! Suflă vîntul friguros, 10 Badea nu s-a mai întors, Iată postul lui Crăciun, Badea n-are suflet bun!
cccxv
Vai, mîndruţa, de departe, Ce tot faci de nu scrii carte? Doar hîrţia s-a scumpit, . Ori pe miDe m-ai urît, 5 Sau negreala «-o gătat Ori pe mine m-ai uitat?
CCCXVI
Bade, inimă de piatră, Ce nu vii la noi vreodată ? Barăm numai pînă-n casă,
DOINE 91 STRIGĂTORI DIN ARDEAL
Să mă vezi pe niin'mireasă, 5 Barăm numai pîn'la poartă, Să mă vezi pe mine moartă, Că cu mare dor te-aştept Să te poci strînge la piept, Inima să mi-o îndrept !
CCCXVII
Badea vine si se duce, Dor îmi lasă, dor îmi duce ! Badea mere şi se-ntoarce, Sînul meu durerea-1 stoarce ! 5 Bate vîntul şi nu-nceată Dorul badei mă săgeată... Şi din lună şi din nor, Eu citesc numai tot dor !
CCCXYEII
Foaie verde trei alace, Fă-mă, Doamne, ce mi-i face. Fă-mă puiul cucului în desalul Luduşului, 5 S-aud moara vîjîind, Pe badea boii mînînd, Şi ţinînd zbiciu-atr-o mînă Şi strigînd de la inimă !
CCCXIX
Mult, bade, te-am aşteptat Aseară pe înnoptat: Tot cu foc şi eu lumină Şi cu dor de la inimă ! .5 Deac-am văzt că nu mai vii, Fdcul eu învăluii, Pusei dorul căpâtîi, TJrîtul  mi-1 aşternui, Cu dragul m-acoperii56!
cccxx
Mult mă-ntreabă inima ; Doru-mi-e de cineva?
Foaie verde de scumpie, Cum naiba dor să nu-mi fie? -5 Cînd şi muntele că-i munte Şi-ncă are doruri multe Cu luna şi cu ceaţa, Cu iarba şi cu frunza Şi cu mirla săraca !
cccxxi;
Cîte flori mîndre-s pe rît Toate mi s-au veştejit; Numai una pe pîrău E frumoasă tot mereu... 5 Acolo-i binele meu !
CCCXXII
Du-mă, Doamne, şi niă pune, Unde mi-i mai drag pe lume Du-mă, Doamne, şi mă lasă, Unde mi-i mai drag în casă ! 5 De m-aş face unde ştiu Cuc la pene argintiu, Aş gîndi să nu mai viu Prin locul ăsta pustiu. . De m-aş face un'gîndesc 10 Merişor roşu creţesc, Aş gîndi să tot trăiesc !
CCCXXIII
Frunză verde de rogoz, S-a dus badea şi s-a-ntors ; Frunză verde de pe spine, Iaca badea iară vine !.. 5 — Bine-ai venit sănătos, Trandafirul meu frumos ! — Bine-am găsit sănătoasă, Bujuliţa mea frumoasă !
262
I. V. JţABNÎK - A. BtBSEANtr
Moartea unuia dintre iubiţi
CCCXXIV
De cine mi-i mie dor ' De-aiei e depărtişor; De cine mi-i mie sete Ş-a-ntors faţa la părete 5 Şi pe mine nu mă vede !
cccxxv
Mult mă-ntreabă doru,-otreab,ăr Unde1 rtii-i fflîndra cea dragă?...
Eu i-am spus cu jurămînt, Că e-ngropată-n pămînt; 5 Cin' nu crede jurămîntul, Vie să-i arăt mormîntul!
t
CCCXXVI
Murire-aş, moartea nu vine; Trăire-aş, şi n-am cu cine, Că cu cine am trăit A pus faţa la pămînt 5 Şi na pus-o să-nflorească, Ci-a pus-o să veştejească57!
CCCXXVII
Nu plînge, iubita mea, Că «erisa58 noastă-i aşa ; Nu plînge, de-i auzi, Că eu în pămînt voi f i!
CCCXXVIII
N^are omul ce gîndi, ~ Făfr'mereu a socoti Că în yeci va tot trăi. Dar viaţa omului '
5 E,ca floarea cîmpului; Dimineaţa înfloreşte, Peste zi se veştejeşte!
CCCXXIX
De-ar fi mîndră ca o floare, Dacă-i vine ceasul, moare; De-ar fi mmdra ca' o cruce, Dacă moare,-n groapă-o duce; 5 De-ar fi badea ca ş-un nuc, Dacă moare, ^n groapă-1 duc !
cccxxx
De-aici pînă la Braşeu Nu-i, voinic străin ca eu; Ba mai e încă unu Ş-ala-i cucn săracu; 5 Dar şi cucu cînd boleşte, Vine mirla şi-1 grijeşte. Numai eu nu am pe nime, Ci-s străin ca vai de mine, Că pe cine am avut
10 A pus faţa lâ pămînt; A pus faţa înflorită, Supt o glie veştejită. Deacă nu crezi în cuvînt, Vin' cu mine la mormînt:
15 Ia pînza de pe obraz Şi vezi moarte cu năcaz, Ia pînza de pe picioare Şi vezi moartea-nşelătoare-!
CCCXXXI
Frumos, mîndră, frumos, dragă, Frumos în pămînt mă bagă; Frumos, mîndră, frumos, cruce, Frumos în, pămînt mă duce59!
DOINE $1 BTEIGlTUEI D» ABDEAL
CCCXXXII
Unde Tăd piciorul gol, Stau în loc să mă omor; Unde văd picioru rece, Stau în loc şi-mi fac de lege, 5 Pesta care munte-oi trece !
(CCXXXIII
Floricică floricea, Mîndra, mîndruleana mea, Mîndro, dacă-oi muri eu, Vino la mormîntul meu, 5 Şi seamănă siminic, C-am fost mîndra şi voinic !
CCCXXXIV
Mă dusei cu coasa-n laz, Cosii iarbă şi năcaz, Să pui mîndrii pe obraz; . Cosii iarbă şi cicoare, 5 Să pui mîndrei la picioare. Mă dusei cu coasa-n rît, Cosii iarbă şi pămînt, Să pui mîndrei pe mormînt!
cccxxxv .
Mult mă-ntreabă inima, Bine mi-i mie, ori ba? Şi eu zic că nu mi-i rău... Lacrimile-mi curg părău. 5 De lacrimi n-aş băga seamă, Că le şterg cu c» năframă, Dar mi-i milă de obraz, Că rămîne fript şi ars... Inima tare mă-ntreabă, 10 De ce sînt tristă şi slabă? Tristă, slabă cum n-oi f i Ce-am pierdut n-oi mai găsi!
C-am pierdut un mare bine, Ş-aş trăi şi n-am cu cine !
15 Taci, taci, taci, inima mea, Babdă pe cît vei putea, Că nu-î trăi cît lumea, Mei vei domni tu ţara; Ci-i trăi o zi sau două
20 Şi te-i topi ca ş-o rouă !
CCCXXXVE
La fîntînă-ntre răzoare S^a-necat o fată mare Cu cizme roşi-n picioare60, Cu păr galMn pînă-n brîu 5 Şi cu brîul nărămziu...
— Mi mi-o spune, că o ştiu.
Că un an şi jumătate
Mi-o fost drăguţă-n dreptate!
CCCXXXVII
Foaie verde iarbă neagră, Toate lemnele se pleacă j Ou capul cătră pămînt Şi mă-ntreabă de ce plmg. 5 Eu le-am spus : să mă plătesc, Că ce-am piert nu mai gases C-am pierdut un fir de linte Ş-o mîndra tare cuminte, Ş-am pierdut un fir de iarbă 10 Ş-o mîndra tare de treabă !
CCCXXXVEII
Astă noapte şi ieri noapte Mă strigă cu bMnde. şoapttf Mîndra mea* de-o lună moartă* Şi-ngropată lîngă poartă., 5 De m-o striga şi la noapte, Tot sînt eu dator c*-o moarte !
264
I. U. JAKNlK - A. BÎRSEANTJ
CCCXXXIX
Nime nu-i străin ca mine, Fără mirla din pădure; Dar mirla cîndu-i beteagă Mere cucu ş-o întreabă :
5 Ce ţi-1 ţie, soră dragă? Numai eu nu am pe nime Şi tot bat la ţări streine, Că pe cine am avut A_ pus faţa la pămînt!
Dragoste stricată
CCCXL
Cîte flori pe iaz în sus Toate cu mîndră le-am pus, Le-am pus cu mîna de unt Şi nici una n-a rodit, 5 Iar noi, mîndră, ne-am urît; Le-am pus cu mîna de sare Şi nici una nu răsare... Ne-am lăsat cu supărare !
CCCXLI
De-ar iubi bădiţa zece, De dorul meu tot nu-i trece; De-ar iubi badea o sută, Pe mine tot nu mă uită !
CCCXLII
— Spune-mi, bade, spune-mi, zău, Pare-ţi după mine rău?
— Zic zău, mîndro, că nu-mi pare, Numai inima mă doare.
CCCXLIII
De dorul Ionului Eupsei lemnul Domnului
Şi-1 purtai,
Pînă-l uscai 5 Şi-1 pusei la umezeală,
Doar Ioan să-ntoarnă, iară... Peană-n cui, peană-n colop, De Ioari n-avui noroe !
CCCXLIV
Cu mîndră de-acum un an Dintr-un măr mă săturam; \   Da cu mîndră dintr-ăst an Mînc un măr şi două pere, 5 La inimă tot nu mere; Să mînc o ţechiră plină, Inima nu mi-o alină !
CCCXLV
Foaie verde de stejar, O amar, mîndră, amar, Dragoste ruptă-n zădar; Dragoste cu multă jele 5 Ca şi focul de surcele, S-aprinde şi boboteşte Da-n casă nu se-ncălzeşte !
CCCXLVI
Mîndro, de dragostea' noastră Mi-o-nflorit un pom în coastă, Mi-o-nflorit şi n-o legat... Dragi am fost şi ne-am lăsat!
DOINE 81 8TBIGĂ-OTBI DIN AEDEAL
OCCXLVII
— Ce stai, mîndruţa, la poartă, Ori eşti proastă şi netoată?
— Nu-s nici proastă, nici netoată, Fără stau înfierbîntată
5 De dragostea de o dată !
CCC XLVIII
Şi mi-or zis floare de fragă, Tuturor pe lume dragă ; Mi-cr zis floarea florilor, Dragostea feciorilor, 5 Cum ţi-am fost, bade, şi ţie-.r Pîn-ai fost de omenie; De la omenie-n jos Rămîi, bade, sănătos -Ca ş-un trandafir frumos, 10 Că eu rămîi sănătoasă, Ca o viorea frumoasă !
CCCXLIX
Cucuie, peana pe cap, Adă-mi flori peana să-mi fac, Să-mi trimit la badea-n jos, Să văd de ce-i mînios ; De-atîta mînie lată, Poate-i fi şi să-i şi treacă; De-atîta mînie lungă, Poate-i fi şi să-i ajungă L
CCCL
Ibovnică părăsită, Nu gîndi că-mi eşti urît ă; Pus-am gînd să te urăsc, Dar mai tare te-ndrăgesc. 5 Că şi-aseară te-am văzut La fîntina de băut, Şi, vai, tare mi-ai plăcut î
CCCLI
Frunză verde de pe mal, Bădiţă de către deal, Ce laşi vreţne-ăşa uitată Şi nu vii la noi vreodată ? 5 Pîn'veneai, bade, la noi, Eram floarea florilor, Drăguţa ficiorilor Şi umblam din mînă-n mină Cu cîrligul la f întînâ; 10 Dar de cînd tu m-ai urît, Faţa mi s-a veştejit, Inima mi $-a topit!
CCCLII
Frunză verde şi iar verde, Mîndra mea cu d-altul şede. Da şază cu Dumnezeu Că mie nu-mi pare rău... 5 Numai o ţîr'cam cu jale Că ştiam vorbele sale; Numai o ţîr'cam cu greu, Că ştiam năravul său. Pe cînd creşteau holdele, 10 Eu îi ştiam vorbele Ca şi popa slovele, Diacul scrisorile !
CCCLIII
Pică frunza de pe nuc, Vint-o vreme să mă duc; Să mă duc de-aici cu dor Ca şi luna printre nor; 5 Să mă duc de-aici cu jele, Ca şi luna printre stele; Să mă duc ca să-mi ajungă, Dorul mîndrei să mă frîngă Dorul mîndrei de m-ajunge, 10 N-oi mai înceta d-a plînge, Şi cînd eu voi lăcrima,
266
I. V. JABNÎK - A. BÎBSXANTJ
Munţii s-or cutremura, Văile vor răsuna, Păunaşii s-or mira, 15 Cu jele m-or întreba: ;
— Voinicelule frumos, De ce plîngi aşa duios?
— Foaie verde lemn uscat, Mîndră rău m-a înşelat!
CCCLlV
Copilită de pre şes, Te-o iubit badea pe mers; Că ţi-e mersul legănat, Cu dragoste mestecat... 5 Te-o iubit şi te-o lăsat. Te-o iubit ca pre-o cocoană, Te-o lăsat ca pre-o vădană, Te-o iubit ca pre-o copilă, Te-o lăsat ca pre-o străină!
CCCLV
Badea-i călător, se duce, Nu-i ajute sfînta cruce; Badea-i călător, porneşte, Pe mine mă părăseşte, j.. 5 Nu-i ajute ce gîndeşte!
CCCLVI -
Părăuţ, apă amară, Face-te-ai neagră cerneală, Ca să-mi Cernesc eu portu, Că m-a lăsat drăguţii!
CCCLVII
Am avut o mîndră dragă Ş-am lăsat-o dor să tragă, Trage, mîndro, dor de mine, Că eu am tras pentru tine; 5 Trage, mîndră, la dor greu, Că eu am tras tot mereu!
cdOLvm
Lîngă mnnte
Este-o punte Şi la capătul punţii Scrisu-i dorul, mândruţii; 5 La capătul celălalt
Scrisu-i şi-al badei bănat, Că s-a dus şi rn^a lăsat Cu trupşoru-ngreuiat, Fără frică de păcat! >■■.■.
i CCCLLX
Frunză verde, frunzuliţŞj v Eidică-te, neguriţă, De pe peri, de pe gutui, De pe casa badiului, 5 Să i-o văz, mînca-o-ar focul, ! Cum mi-a mîncat el norocul; * Să i-o văz, mînca-o-ar para, Cum mi-a mîncat el tigneala !
CCCLX
Cărăruşa merge-n rît, Dragi am fost şi ne-ăm'■ urît.?' Cărăruşa merge-n vii, Dragi am fost de mici copii; 5 Cărăruşa merge-n sat, Dragi am fost şi ne-am lăsat!
CCCLXI
Dragostea noastră cea dulce Eu am văzt că n-o vom duce Dragostea noastră cea bună Nu ţinu mai mult de-o lună; 5 Dragostea noastră cea dragă Nu trăi nici cît o fragă!
CCCLXII
Vino, mîndră,-n deal la vii Să mîhcăm mere, gutui,
DOINE Bl STBIGĂTOTU DIN ARDEAL
Poţi desface ce-ăi făcut, T 5 Dar eu n-am cap să te uit, Că cu gindul te-aş uita, Nu mă lasă inima; Visul iar mă necăjeşte Şi cu tine mă-ntîlneşte !
Să fim dragi ca mai întîi! Vino, mîndra,-n jos la şes, 5 Un'se face grîul des; Vino, mîndra, sus pe deal, Un'se face grîul rar, Ca să scăpăm de amar !
CCCLXIII
Pîn-aveam şi eu drăguţă, îmi părea noaptea micuţă, Dar de cînd drăguţă n-am, Paru-mi nopţile un an. 5 Aveam drăguţă copilă Şi ploua şi era tină Şi mergeam ca cu lumină !
COC LXIV
Frunză verde lil ionr Toate păsările dorm Numai eu nu mai am somn ! Frunză verde trei alace, 5 Ziuă albă-acum se face, Prind cocoşii a cînta Şi de ici şi de colea, Cînd mai gros, cînd mai subţire, Despre-a noastră despărţire !
CCC LXV
Frunză verde baraboi, Ce-i asta, mîndra, pe noi, C-am sămănat grîu de vară Ş-o ieşit numai secară; , 5 Ş-am sămănat busuioc Ş-o ieşit pară de foc !
COCLXVI
Floricică dintr-o mie,
Pusu-şi-o mîndra mînie,
De dor nu vrea să mai ştie !..,
CCCLXVII
De s-ar face dealul şes, Ar veni badea mai des; Dar dealul se tot măreşte Şi badea mă părăseşte !
CCCLXVIII
Deal cu deal nu să-ntîlneşte, Om la om trage nădejde*1, Numai eu cu mîndruţa Nu ne tragem nădejdea !
CCCLXIX    ' '
— Cucuie, peana pe cap, Du-te-n pădurea de fag , Ş-adă flori peana să fac; Adă floare de bujor,
5 Să fac peana de ficior, / Adă ş-un trandafiruţ, Să fac peana la drăguţ!...
— La drăguţ nu-i trebui peana, C-amu are o cocoană !
10 — De. cocoană s-a urî ^ Ş-atuncea i-a trebui!
CCCLXX
Cîntă păsărica-n iarbă, Trece badea, nu mă-ntreabă, Pare că nu i-am fost dragă; Da eu încă nu-1 întreb, 5 Numai cu ocbiu-1 petrec68!
I. V. JAENÎK - A. BfttSEANU
CCCLXXI
Foaie verde, verde peana,. Astă iarnă era. iarnă, Bătea vîntu şi ningea
Şi badea la noi venea. Amu-i vară şi-s Busale, Punte nouă peste vale, Amu-i cald şi amu-i bine Şi bădiţa nu mai vine !
Jelea celor ce n-au nimerit bine cu căsătoria
CCCLXXII
De-ar fi lăsat Dumnezeu Ce iubeşti să fie-al tău, N-ar mai fi pe lume rău. Dumnezeu a rînduit, 5 Să ia mîndruţa urît,
Să aibă trai necăjit !       ,c ■ -
CCCLXXILT
Bate-1, Doamne, om urît... .   Nu ştiu cum naiba-am brodit,
Să mînc cu el dintr-un blid !
De s-ar sparge blidu-n fund, 5 Doar aş scăpa de urît;
Da blidu-i de cositor,
Nu se sparge, pînă mor !
COCLXXIV
Firuţ verde de ovăz, Toată lumea ş-o ales Trandafirul din fereastă, Bărbat mîndru şi de gazdă; 5 Numai eu că mi-am luat Frunză de măr pădureţ, Om calic şi tot măreţ. Firuţ verde de ovăz, Toată lumea ş-o ales 10 Omul care-i mai frumos; Numai eu că mi-am ales
Firuţ galben de secară Şi urîtul dintr-o ţearâ !
COGLXXV
Şi cînd eram holteiaş, Umblam seara prin oraş Tot cîntînd şi fluierînd, Mîndruliţă căutînd. 5 Fetele cînd m-auzeau, Porţile le deschideau Şi în uliţă/ ieşeau, Şi mie nume-mi puneau : Spate late de bărbat,
10 Buze dulci de sărutat. Unele cînd m-auzeau, Uşile le descuiau, Focu-n vatră-1 aprindeau Şi pe mine nvaşteptau
15 Tot cu foc şi cu lumină , Şi du dor de la inimă; Altele cînd m-auzeau, Uşile le întăreau, Focu-n vatră-1 înveleau,
20 Luminile le stingeau... Doamne, tare se temeau ! Dar de cînd m-am însurat, Cînd umblu seara prin sat, Nu mă teme nime-n lume,
25 Nu m-aşteaptă nime-n lume, Mi se pun urîte nume : Spate reu încîrligate, Buze mari şi lăbărţate 64!
DOINE SI STRIGĂTURI DIN ARDEAL
CCCLXXVI
Sămănat-am mac în prag, Să vie cine mi-i drag, Ş-a ieşit macul mănunt, Luatu-m-a cel urît !
CCCLXXVII
Nici o poamă nu-i dulcie Ca struguraşul din vie Şi ea bărbatul dintîie; Nici o poamă nu-i amară 5 Ca omu de-a doua oară !
CCCLXXVIII
Foaie verde pâr uscat, Tînără m-am măritat Şi rea soacră-am căpătat, Intră-n casă ca o coasă 5 Şi zice că nu-s frumoasă, Şede-n vatră ca o piatră Şi zice că nu-s bărbată. Dac-am văzt lucru de-aşa, Că mereu mă tot mustra,
10 Pusei secera la brîu Şi mersei în jos pe rîu Pîn'la holda cea de grîu. Secerai două, trei clăi Şi mă uitai înapoi.
15 Toate soacrele veneau, La nurori prîriz aduceau; Soacra mea, muiere rea, . De mine grijă n-avea. Dac-am văzt lucru de-aşa,
20 Mă făcui o păsărea Şi zburai la maică-mea; Fulg de pasăre măiastră -Zburai la maica-n fereastră. Maica-n casă mătura :
25 — Hîş ! pasăre de-acolea, Că doar nu eşti fiica mea, C-am şi eu o fiică Xlnme
Şi nu-i mai auz de nume. Dacă-am văzt lucru de-aşa,
30 Zburai la nânaşă-mea. Nănaşa pe prag şedea, Cu-o mînă acul ţinea, Cu alta lacrimi ştergea, Iar din grai aşa grăia:
35 — Hîş ! pasăre de-acolea, Că doar nu eşti fina mea, C-am şi eu o fină-n lume Şi nu-i mai auz de nume.
— O nănaşă, draga mea, iO De ţ-ar fi secat mîna,
Cînd mi-ai pus tu cununa Şi mi-ai ţinut lumina !.-..
— Taci, fino, nu blestema ! Cununa a fost la mine,
45 Da ochii or fost la tine, Să fi luat seama bine Cu cine te împreuni Şi cu cine te cununi; Cu propteaua gardului,
50 Cu mişelul satului
Şi cu neamul slabului 66 !
CCCLXXIX
Foaie verde iarbă rea, Iacă văz o porumbea... Oare nu-i din ţeara mea? — Ba eu nu-s din ţeara ta, 5 Făr-aşa mi-a fost calea Pe la uşa maică-ta.
— Dară maica ce lucra?
— Da la pîne frămînta, După tine se cînta.
10 — Porumbea din.porumbele Frumuşa din frumuşele, Spune-i tu măicuţei mele Pine să nu mai frămrnte, După min'să nu se cînte,
15 Ci hainele din fetie Puse-n ladă şi-n cutie
270
t. 0. JABNÎK - A. BtSBBAtttf
Să le-ncarce-n patru oară,
Să le ducă-ntre hotară,
Să le deie foc şi pară, 20 Ca să meargă fumurile
Peste toate drumurile,
Să se-nveţe maicile
Cum să-şi deie fetele,,
Că m-a dat maica pe mine 35 La rău mare de la bine !'...
El cinează ca ş-un crai,
Eu suspin (şi rod mălai;
Io-i fac zeamă pipărată,
El ia zbiciul să mă bată; 30 El cinează după masă,
Eu suspin pe după casă!
CCCLXXX
M-ai dat, maică, şi nu-mi place, Moarte cu mîna mi-oi face
în uşa bisericii
Unde cîntă diecii. 5 Maică, maică, draga mea, Spune-mi un'mi-i îngropa i
în uşa altarului,
în mijlocul raiului, Maică, din mormîntul meu 10 Va da domnul Dumnezeu Ş-o ieşi un fir de linte, Biserica s-o aprinde Şi ieşi-ra veste-n ţară La toate măicuţele 15 Cum să-şi dea hieuţele !
CCCLXXXI
Săracă străinătate, Mult eşti plină de păcate Şi n-am maică să mă cate, Mei n-am maică, nici n-am tată, 5 Pare c-am căzut din piatră; Mei n-am fraţi, nici n-am surori, Pare c-am căzut din nori!...
Mult, măicuţă, te-am rugat, Bîu de lacrimi am vărsat,
10 Să ţii zile pentru mine", Ca să fiu în sat cu tine; Dar tu zile nu ţinuşi Şi departe mă dăduşi. Mă trecuşi, măicuţă, dealul,
15 Maică, dealu cu podbealu, Să nu ne vedem cu anu; Maică, dealul cel cu spinii Şi în satul cu străinii, Unde nu cunosc pe nime,
20 Qi-s singură, vai de mine ! Ba cunosc, măicuţă, zău... Da, un popă ş-un birău Ş-un bătut de Dumnezeu Ş-acela-i bărbatul meu.
25 Pînă-şi ia buhaiu-n spate, Trecut-a de miez de noapte; Pîn'se-ncalţă la picior, Soarele-i la prînzişor; Pînă-ncalţă celălalt,
30 Sqarele-i la scăpătat!
CCCLXXXII
De la noi a treia casă Supărată-i o nevastă : Bărbat are, drăguţ n-are, Bărbat mic şi drăguţ mare.. 5 Trăieşte cu supărare, De la fraţi cu judecare. .—. Mi mă mai judece nime, Om cu suflet ca şi mine, Că la podu de'aramă 10 Sufletul meu va da seamă Şi la podu de argint67 Va fi tare socotit!
OCCLXXXIII
Pentr-un păhărel de vin, M-ai dat, maică, la străin68;
DOBfe 81 STEIGATtrEI »tS AHDEAL
Pentru unul de vinars, M-ai dat, maică, la năcaz. 5 Da străinu pînă cină, Eu i-s feşnic şi lumină; Şi străinul pînă mîncâ, Tare, maică, mă înfruntă; Iau cuţitul să-mi tai pită,' 10 Din ochi 'lacrimile-mi pică !
CCCLXXXIV
Scobori, Doamne, pe pămînt De vezi lumea ce-a făcut; Desfăcut-a doi drăguţi Şi legat-a doi urîţi69!
CCCLXXXV
Draga mea, rujă umplută, Ce urît te mai sărută... Mai bine te-ai fi uscat Să nu te fi sărutat!
CCCLXXXVI
Binele meu din fetie Nu-i diac să-1 poată scrie, Chiar de-ar fi ceriul hîrtie Şi luna un călămăr, 5 Sfîntul soare-un diecel, Să tot scrie mărunţel!
CCCLXXXVII
Frunză verde foaie lată, Pîn-eram la maica fată, Ori lucram, ori nu lucram, Tot dragă maichii eram; 5 Dar de cînd m-am măritat, Mi-au ieşit toate din cap. Pîn-eram la maica fată, Eram luger după masă, Trandafir roşu-n fereastră; 10 Dar de cînd m-am măritat,
Eu sînt luger după uşă^ Veştedă rujă-n cenuşă70. Pîn-eram la maicafafă, Cîţi voinici mă întîlneău, 15 îmi zîmbeau şi mă-ntrebau :
— Mai sugi, tu, ţîtă ori ba? Doamne, albă ţi-i faţa ! Foaie verde lemn uscat, De cînd nl-am înstrăinat,
20 Cîţi voinici mă întîlnesc Cu toţii mă jeluiesc, Către mine-aşa grăiesc:
— Cari, tu, pietre, zău, ori ba? Doamne, neajgră ţi-i faţa !
25 Pîn-eram eu copilită, Ieşeam seara pe uliţă Albă ca o lebediţă, Bătea vîntul prin petele, Nu ştiam de-atîtea rele;
30 Dar de cînd m-am măritat, Bate vîntu-n zăbun lat Şi port frică de bărbat; Bate vîntu-n ceapţă neagră, Nu mai ştiu de lumea dragă,
35 Ci tot plîng şi-ş tot beteăgă. Frunză verde foaie lată, Pîn-am fost la maica fată, Nici n-am tors, nici n-am pus
pînzâ
Făr-am şest ş-am zis din frunză. 40 Foaie verde lemn'uscat,
Dar de cînd m-am măritat,
Am şi tors şi-am şi pus pînză.
Şi-am uitat de-a zice-n frunză.
Soacra mă mînă să ţăs, 45 Eu mă duc la sul s-apăs;
Soacra sare să mă bată
Cu vătrariulîde pe vatră.
— Stăi soacră şi nu mai da, Că eu nu sînt hiica ta,
50 Ci hicuţa altuia, i Cui i-am rupt inimioara !
272
1. \f. SKRStK - ÂVBlBBBASFO
OCCLXXXVIII
Foaie verde bob năut, De ce, maică, m-ai făcut Pe vatra cea cu spoială, Să trăiesc tot cu cîrteală? 5 Şi pe vatra cea de var, Să trăiesc tot cu amar f La ce, maică, m-ai făcut Chiar pe vatra cea de lut, . Să trăiesc tot cu urît?
10 La ce, maică, m-ai făcut, Chiar sub umbra spinului, Să robesc străinului? Că mila de la străin E ca umbra de la spin;
15 Cînd gîndeşti să te umbreşti, Mai tare de dogoreşti !
CCCLXXXIX
Foaie verde iarbă rea, Poruncitu-mi-a maica Pe-o frunzuţă de smochină, Să mă duc la ea pe cină. 5 Eu maichii i-am poruncit Pe frunză de lemn dubit, Să cine cu cei de-acasă, Că pe mine nu mă lasă, C-am picat în negru loc 10 Chiar cum pică lemnu-n foc, Fără urma de noroc !
occxc
Mi-am luat urît pe-o noapte Şi-mi va fi pînă la moarte; Mi-am luat urît pe-o zi Şi-mi va fi, cît voi trăi. 5 De cît cu urît în casă, Mai bine cu boală-n oasă; De boală bolesc şi scap, • Dar uritu-i tot pe cap !
CCCXCI,
Mă dusei pe sat în jos, Să-mi aleg drăguţ frumos.,. Amar de alesul meu, Cum mi-am ales eu de rău ! 5 Rădăcina florilor, Urgia ficiorilor î
CCCXCII
Foaie verde de hamei Maico, din copiii tăi
Toţi au casă,
Toţi au masă, 5 Numai eu trag la pedeapsă; Toţi au casă şi moşie, Numai eu trag la urgie. Numănui vină nu-i bag, Fără prostului de eap; 10 El e mare şi stogos,
Dar la minte mic şi prost!
CCCXCIII
Frunză verde trei nuiele, Mă-nsurai să iau muiere, Mă bucurai la avere. Lăcomit-am, lăcomit, 5 Lăcomit la şese boi Ş-am luat hîda de găzdoi^ Lăcomit-am, lăcomit, Lăcomit la şepte vaci Ş-am luat hîda din gâzdaci!
CCCXCIV
Fost-am fată de bogat Şi-am mers după blăstămat, Ce-am avut tot mi-a mîncat D-am avut vreo eîţiva lei 5 Şi i-o dat pe doi viţei Ş-o grijit lupul de ei... Ş-am avut ş-un potilat
Şi ăla că i l-ara dat
Pe pipă şi pe tabac, 10 Să stea-n casă la pipat,
Să nu meargă seara-n sat,
Că vine cu capii spart.
Foaie verde-a mărului,
Nu mi-e de durerea lui, 15 Cum ţoi-e de necazul meu,
Că trebui să-1 leg mereu !
cccxcv     . -
Du-te, dor, cu gîndurile Pe la toate plugurile, Du-t6 şi la mîndrul meu, Câ-i cu plugu lîngă tău. 5 De te-a-ntreba ce mai fac, Spune-i că m-am măritat* Deac-a-ntreba după cine : Dup-un sec de mărăcine, Ce mă bate-n toate zile 10 Şi-mi dă lucru cu ruptul    ; ,. Şi mîncare cu pumnul71!
CCCXCVI
Colea jos în prunduleţ A crescut un nuculeţ, Nuculeţ cu frunză rară, S-adună cucii din ţeară 5 Şi cîntă de se omoară. 'Mai la vîrful nucului Şede mama cucului, Iar mai jos pe rămurele, Cîntă două turturele:
10 Una rîde, una plînge.
Tot cu lacrime de sînge.   , ;; Care rîde, zice-a şa: r • — La ce plîngi, surata mea ? — Da cum f ocu sa nii plîng,
15 C-am luat bărbat nătîng ! Nu ştiu eu mi l-am luat, Ori măicuţa m-a-ndemnat,
Ori taica m*a măritat ,
Peste dealul roşior 20 Dup-un c^ie de iiiior;
Dup-un ficior ca ş-un cîne
Mă face să-i zic jupîne.
Zice-i-oi, focul să-1 arză,
Să mi-1 arză şi să-1 piarză, 25 Că n-are mălai să mînce!
Nici de dulce
Să se spurce 78 !
CCOXCVII
Ce folos că trag acasă, Că n-am nevastă frumoasă; Strîtfg în braţe sloi de gheaţă, Pare câ-i o mogîndeaţă !
CCCXCVIII
De cînd, maică, m-ai băiat, Cu amar m-ai blestemat: Cu mînile către soare, Să trăiesc cti supătare; 1: 5 Cu mînile către lună, Să n-am nici 6 voie bună; Cu mînile Către stele. . . Amar de zilele inele ! Cînd, măicuţă, m-ai făcut, 10 Mai bine să fi zăcut, Că de rău ţi-ar fi trecut; Dar de mine nu-ţi mai trece, Că ţi-e inima toţ rece, Neştiind cum oi petrece !
OCCXCIX
— Da şi te-oi bate^ muiere, C-ai venit |ără averse !   v .
— Da mai lasă, mai bărbate, Las-acum şi nu mă bate.
5 De cîndu-s la masa ta,
i8-c.iei
I. V. JABNIK r A. BÎR8EAN0
Bătută-s de PrefcisţaV; De cîndu-s la blidiil tău. Bătută-s de Dumnezeu ?;!
CD ;
Fost-am tînâră copila, Doru-mi plînge şi suspină Şi frunzele cad de milă. Cine naib-a pomenit, Cît în lume a trăit,
Din copilă tinerea Nevastă cu voie rea î
CDI
Mariuţo cu chindeu, Vai de măritatul tău, , Că te-ai măritat eu drăeu Şi ţi-i beutor bărbătu ; Beutor şi prădător Şi la lucru n-are spor !
jalea celui mustrat şi pismuit
CDII
Frunză verde trei nuiele Mamă, suratele mele . Ş-aseară s-au socotit .       '[ } Şi aseară s-au vorbit 5 D-oi7-! mamă-ntr-un corn de şură, Să-mi arunce fapt74 şi ură. Dumnezeu e bun şi sfînt     ' , Ş-a trimis ploaie şi vînt, ■.-,/.,. Vîntul ura a suflat, j 10 Ploaia faptul 1-a mînat &, Şi pe ele s-a-nturnat !'• . .    . ,'
CDIII
De-aş fi aşa blăstămat Precum îs de judecat, Soarele nu l-aş vedea, Pămîntul nu m-ar ţinea;' < i
5 Dar, zău, nu sînt blăstătiiat Precum îs de judecat^ Că soarele îl văd bine ( Şi pămîntul mă mai ţine 1
CDIV '
Frunză verde ş-'o plăntică, Mă iubii cu multă frică, Dar vecina, căţeaua, Mă pîrî câtră maica 5 Şi maica s-o supărat
Şi-n cămară m-o băgat s Şi trei zile m-o lăsat, > , De mîncare nn niir-Q dat. Mă uitai, pe sub lăcaţ, io Văzui trei jocuri în satt
Jucînd fete şi feciori, Cuprinuţe şi bujorii >. Şi cine plînge de-o parte i Dragul meu supărat foarte^ 15 Mare jale m-apuca*    . ri i.
Inima mi se sfîrşa; ^ Şi-n genunchi îngenunchea!, Şi #e maica mă^ugai: — Slcibozi-mă) m»ică,-n satţ 20 Că de iubit m-am lăsat; ,V Slobozi-mă, -măieă-n joc, Că, zkrtj tM topesc de foc !
doine Si strigători din ardeal
CDV
Foaie verde de urzică, ' Hîde'le la mine strigă, Strigă chiar ca la un lup, De pe-aicea să mă duc. 5 M-oi şi duce, îs ca dusă, Numai floarea nu mi-i pusă; -Dară floarea pune-voi •  Şi de-aicea duce-m-oi,
Duce-m-oi de-aici din sat, 10 Să le fac la hîde larg!
CD VI
Strigă duşmanii la mine Ca păcurariul la cîne ; Strigă duşmanii la noi Ca păcurari ul la oi!
CDYII ,
Săracă inima mea Iar începe-a mă durea, Nu mă doare de durere, '  Mă doare de vorbe rele. 5 Săracă inima mea, C-un cuţit de o-ai tăia N-ar curge .sînge din ea; De o-ai pune la izvor, N-ai şti inimă-i sau mol; 10 De o-ai pune la fîntînă, , N-ai şti inii nări sau tină !
Jalea celui
CDX
/
Săracă străinătate, Mult avui de tine parte ! Vai, mîncatu-s de străini Ca iarba de boi bătrîni;
CD VIII
—Floricică de pe rît, ţ Vai, tare-ai îngălbenit \ —Cum să nu mă-ngălbenesc De-atîta gînd ce gîndesc. 5 Cîte flori pe lîngă mine, Toate vreau a mea pieire; Cîte flori în jurul meu,s Toate-mi voiesc numai râu ; Cîte flori de pe departe, 10 Toate-mi roagă mie moarte!
CDIX
Dacă n-am noroc şi bine, Nu mă mai judece nime, Ca mă judec eu pe mine; Mă judec şî măJrămînt 5 Ca frunza galbenă-n vînt;
Mă judec şi mă gîndesc^ . ' Doamne, râu mă Veştejesc Ca iarba cînd o cosesc. Foaie verde mărăcine, 10 Nu mă mai judece nime, Că m-o judeca odată Cînd o fi la judecată Ş-oi lua faptele-n braţe Ş-oi sta cu Dumnezeu faţă !
depărtat de la ai săi , , ,
5 Şi mmeat^-s de duşmani Ca iarba de boi bălani; Mîncatu-s de răutate Ca iarba de vaci cu lapte;
^ Şi mîncatu-s de nevoi. 10 Ca iarba de cele oi!
276
I. TJ. JAXStK -A. BtBSEAKO I
Cunjurai ţările toate ; Şi de bine n-avui parte. Ori pe unde am umblat, Odihnă n-am căpătat; 15 Ori pe unde-am ocolit, . Odihnă n-am dobîndit !
CDXI
Jelu-i-m-aş brazilor,
De doruţul fraţilor;
Jelui-m-aş munţilor,
De dorul părinţilor; 5 Jelui-m-aş florilor,
De dorul surorilor;
Jelui-m-aş şi n-am cui,
Jelui-m-aş codrului,
Codrului frunzosului, 10 Codrului umbrosului;
Codru-i jalnic ca şi mine,
Vara trece, toamna vine,
Pica-i frunza toată bine,*
Cu crengi veştede rămîne ! 15 Maică, mâiculeana mea, ,
Auzi-mi tu jalea mea!
CDXÎI
Cîntă puiul cucului în vîrfuţul nucului/ Mai în jos pe rămurele Cîntă două păsărele, 5 Şi-aşa cîntă de cu jale, De pică frunza pe cale ! Şi uu-s două păsărele, Că-R două surori d-a mele. Mai în jos la rădăcină
10 Cîntă-o turturea, .bâtrînă; Şi-aşa cîntă de cu dor Frunzele în vint că zbor J Da nu-i turturea bătrîna, Căi a mea maică străină,
15 —Dulce maică,;dragi surori,
Vărsat-aţi lacrimi pe flori Pentru fiul călător. Ştergeţi voi lacrimile, Nu v-amărîţi zilele!
CDXIII
Frunză verde lapte acru, Mă băgai slugă la dracu. Dar la dracu nu-mi prea place; Căt'să şez, că n-am ce face. 5 Vai de ăla, săracul, Care-i slugă la altul, Că multe rabdă bietul! Las'sâ rabde, dacă şede; Lumea-i largă şi n-o vede!
CDXIV
Foaie verde trei alace, De cînd trecui dealu-ncoace Voie bună nu-mi poci face, Nu ştiu zilele mi-s rele, 5 Ori mă bat faptete mele j-.. Nu ştiu locu-mi este rău, Ori mă bate Dumnezeu. Nu mă bate, sfinte Doamne, Nu mă bate eu canoane, -10 Dacă nu m-ai fost bătut, Cînd faptele le-am făcut!
CDXV
De-aici pînă-n satul meu 75 Ard două lumini de seu; Ziua plouă, noaptea ninge Şi tot nu le poate stinge, 5 Făr-inima mea cînd plînge.
■". cDxyi; -y',:-;^.;.}
D-auzit-am şi ştiu bine >\. Că n-oi muri pre perine, Ci-oi muri în ţări străine,
DOINE 81 STBIQATUBI »IN ABDEAL
277
Un.de n-oi avea pe nime : 5 Fără lumină  de ceară, Fără om dintr-a mea ţeară; Fără lumină de seu, Fără om din satul meu.
CDXVII
D-aşa-i, Doamne -ntre străini, Ca mlădiţa între spini; Suflă vîntul ş-o clăteşte, De toţi spinii mi-o loveşte !
CDXVIII
Blăstematu-m-a tnaica, Să mă leagăn ca frunza. Frunza se leagănă-n vînt, Eu mă leagăn pe pămînt; 5 Frunza se leagănă-ri soare, Eu mă leagăn pe picioare !
CDXIX
Cînd, măicuţă, m-ai făcut,
Tare binevţ-a părut,
Dară cînd mă legănai,
Cu mînile tu lucrai, 5 Cu gura mă blăstămai:
Să n-am prînz
Fără de plîns,
Nici amiaz
Fără năcaz. 10 Râu, maică, m-ai blăstămat,
Măicuţă, cînd m-ai scăldat;
Să umblu din mînâ-n mînă
Ca vita care nu-i bună,
Să umblu din sat în sat, 15 Ca vita de cumpărat !
CDXX
Cînd s-a-mpărţit norocu, Dus. am fost eu cu plugu
Şi nu ştiu cum s-a-mpărţit, Că de loc nu mi s-a. vint. 5 Cînd s-a-inpărţit urîtu, Dus am fost iar la lucru Şi nu ştiu cum s-a-mpârţit, Că tot mie mi ş-a vint
CDXXI
M-a blăstemat măicuţa, De ce i-am călcat vorba, Să mă leagăn ca frunza, Ca frunza mălinului 5 In casa străinului. Blăstămul s-a auzit Şi eu mult am suferit!
, CDXXII
Frunză verde foaie lată, Nu fi, maico, supărată, Că ne-om mai vedea vreodată. Spune tu la fraţii mei 5 Că mă despărţesc de ei Şi la cele surorele Că mă despărţesc de ele . Cu lacrimi şi cu durere !
CDXXIII
Foaie verde de muşcată, Dulce maică, mă aşteaptă Tot cu apă rece-n vasă Şi cu prînznl cald pe masă, 5 Doar-oi veni iar acasă, ^ Să m-apuc 4ară de coasă ! Apa-n Vasă s-a-noălzit, Prînz pe masă >-a răcit Şi eu, maică, n-am venit! 10 Coasa-n cuî a ruginit .
Şi eii, maică, n-am venit. . . Tare, tiri ii amărît î
278
I. V. JARHflC - A. BtBBEAKU
CDXXIV
-Maică, mâiculeana mea,
De te lasă inima, . .
Din partea mea cea din casă v.
Fă, maică, masă frumoasă; 5 Din partea mea de moşie
Dă, maică, o liturghie
Şi mi-o fă poamană mie !
— Dragul mamei copilaş,
Copilaş fără sălaş ! 10 Mare răutate-a dat
De pe tine te-a-ngropat,
ljide-a fost loeu-n^semnat.
însemnat de blăstămat,
Do noi tare depărtat; 15 O, ce moarte cu bănat !
CDXXV
Cîte păsărele-n codru Toate-mi cîntă mai la modru, turnai bjata ciocîrlie Aia-mi-cîrită-n pribegie. 5 Pribegia mult e rea, Cui nu e harnic de ea !... Pi'ibegia' cui e bună f La feciorul fără mumă. Pribegia cui e dată *? 10 La feciorul fără tată !
cd xxvi '   - :
Arză-1 e focul, pădure, Şi toate lemnele-n tine, '\ Să rămîie-un stejerel, Să mă sui eu, Doamne; -hei, 5 Să-mi fac ochişorii roată, Să mă uit în lumea toată, Să zăresc şi-n ţeara mea -Şi să văd pe maică-mea Cu mătura măturînd; 10 Cu lacrimi din ochi stropind ! ;
CDXXVII
N Codrule, frunză rotundă, De mi-ai da puţină umbră; Codrule cu frunza lată, Bruma cază, nu te bată; 5 Codrule, frunză galbenă, Eu mă culc, tu mă leagănă; Codrule, frunză mierie, Eu mă culc, tu mă mîngîie î
CDXXVIII
Săraci ochişorii mei, Multă lume văz cu ei Dar nu văz oameni d-ai mei, Ci tot negri străinei,    . -5 Sărac picioruşul meu, De te-ai vedea-n satul meu, Să beau apă din părău Şi să nu mai ştiu de rău !
CDXX1X
Bate-mi vîntul dinspre munţi,
Of, dorule ! Vine-ihi dor do la părinţi; Bate-mi vîntul dinspre deal, . 5 Vine-mi dor de la Ardeal !
CDXXX
Foaie verde bob năut, Lungu-i drumul şi bătut; Nu-i bătut de car cu boi, Nici de y%rţnele de oi, 5 Ci de ochişorii mei. Haide, pui de turturea, De-mi arată cărarea, Să ma duc în ţeafa mea. Ţeara mea e lapte dulce 10 Şi din ea nu m-af mai duce î
DOINE 81 SŢEIGATUBI DIN ABDEAL
279
( DX XXI ,
Aşa-mi vine eîte-odată,   =• ' Să mă «ui la munţi cu piatra* Să-mi fac ochişorii roată, Să mă uit in lumea toată. 5 Aşa-mi vine uneori,
Să mă sui la munţi cu flori, Să mă uit pe la surori, , Doară-mi văd batăr una, Şi-mi mai stimpar inima. 10 Aşa-mi vine uneori,
Să mă sui la munţi cu flori, , Să mă jeluiesc la nori, ? Să-mi mai treacă de plînsorj^
CDXXXII ,
Murăş, Murăş, apă lină, > >' Cine te bea să-nstrăină ; Eu numai că te am gustat, Foarte m-am înstrăinat ! !
cdxxxiii
D-oi săracă ţeara\ mea,
Eu mi te-am lăsat de rea
Şi n-o trece nici o lună1 ^
Şi mi te-oi căta de bună ! 5 Trandafirul rău tînjeşte>
Dacâ-1 smulgi, de unde creşte;
Tot aşa tînjesc şi eu
Fără de sătuţul meu.
Cîndu-i colea dimineaţa, 10 Lacrimile-mi taie faţa;
Cînd răsare soarele
Şi mi se duc stelele,
De răsare nourat,
Toată ziua-s supărat; * 15 De răsare fierbiricior,
De la maica-mi vine dor,
Stau în loc să mă omor ! <
jalea orfanului
CPXXXTV
Strugurel bătut de piatră, .', . Bău, e Doamne, fără tată; Strugurel bătut de brumă, Rău e, Doamne, fără mumă. 5 De-ai călca din piatră-n piatră^ Din străin nu-i iace tată; tf.,] De-ai călca din urmă-n urmă, , Din străin nu-i lace mumă î
(DX xxv
Cîîte păsărele-n codru Toate cină mai la modru/
Toate cină </ Si s-alină ..... /
5 Numai eu n-am ce cina, Nici ciţ. ce mă alina, Căci mi-e cuibul Jîngâ drum într-o tufă de alun, Cîţi drUmaşi călătoresc
10^Toţi în elzburăţoresc. Eu de-aici că 1-am^ luat Şi-ntr-alţ loc mi l-am mutat; Tocma-n vîrful munţilor, în crengile brazilor. Brazii că să legănau Cuibuleţul imi-1 stricau. — Dar voi ce vă legănaţi? :.. Sau vreţi cuibul să-mi stricaţi^ De-aici să      depărtaţi %...
20 Brazii rai;fţ#i stfanpărat,
280
t. Vi JAKNfit - A. BÎHBEANtr
Eu cuibul că l-am luat Şi departe l-am mutat, în tufa mohorului, Unde-i locul corbului. 25 Corbul că se rnînia Şi din plisc aşa grăia :
— Puii, puişorii mei, Puii mei, drăguţii miei, Grijaseâ-vâ Dumnezeu
30 Numai cît v-am grijit eu, Că eu de-acuma mă duc, De roi grijă nu mai duc ! Puişori din grai grăiră • Şi inima mi-o topiră :    " ;
35— Taică, tăiculeanu nostru, Singurel binele nostru Gri jeşte-ne-o lună., două, Să ne crească pene nouă. Să putem şi noi zbura, ,
40 Tăicuţn, cu dumneata ! Da corbu nu-i asculta, Ci singuri că mi-i lăsa...
— Puişori lipsiţi de bine, Puişori sărmani ca mine, '
45 Alinaţi durerile Şi lăsaţi ţipetele, Că vă rupeţi inimile» _ Noi cu toţi să ne-nfrăţîm Şi eu toţii să trăim,
50 Că noi toţi sîntem de-o seamă, Fără tată, fără mamă. O da Dumnezeu un vînt Ş-o da bine <pe pămînt Ş-o da Dumnezeu un soare ''
55 Şi la sărmani alinare!
CDXNXVI "''!*)r'y
•V -.•.(.•     -   ■  • > 1.1'
De-aici pînă la Braşeu Nime nu-i străin ea eu* -Fără frunza de duplău. Dar nici aia nu-i străină, -''•'
5 C-are-un pic de rădăcină Şi nu e arsă de foc Şit-mpinsă din loc în loc !
GDXXXVII
De-aici pînă lă Braşeu Nime nu-i străin ca eu, Numai mirla din pădure; Dar şi mirla din pădure 5 Are pe unul anume, Pe cucul cu pene sure. Cîndu-i mirla mai beteagă, Vine «ueul ş-o întreabă :
— Bău ţi-i ţie, surioară, 10 Bău ţi-i ţie,negrişpară?
— Nu mi-i rău> dar a să mor, Că de mult mă arde-un dor; Nu mi-i rău, dar mă topesc, Cînd în mine mă gîndesc,
15 Că azi-mîne^yoi muri       ;'. Şi nime nu m-o jeli!
— Te-6i jeli eu, soră dragă, $-oi zbura din cracă-n cracă. Oi zbura din viţă-n viţă
HO Şi te-oi jeli cu credinţă, Ş-oi zbura din fag în fag Şi mi te-oi jeli cu drag!
CDXXXVIII
Foaie verde lemn vînjos, " Drum îh siis şi drum în jos;
.Foaie verde bob nănt,
Drumul de cihe-i bătut ? \5 De-o iată strălnă-n ţeară
Ca ş-un cuc de primăvară : N-are maică \ ^     N-are taică, ^
N-are fraţi n-are surori, 10 N-are grădină cu flori î
DOINE ta STBIGATtTBI DIN AEDEAL
CDXXXIX
Străină-s, Doamne, străină, De nici apa nu m-alină, De-ar ploua o săptămînă. -8ăracă-s, Doamne, săracă,-5 De nici apa nu mă-neacă, De ar ploua o lună-ntreaga !
CDXL
Foaie verde de pelin, Străinu-s Doamne, străin. Străinu-s ca pasărea, N-am milă nicăierea; 15 Străinu-s ca pui de mirlă,
Nu capăt nici prînz, nici cină; Străinu-s ca pui de cuc, Milă n-am unde mă du© !
CDXLI
Vai de mine, ce să fac?
Floarea cea de mac.
Că n-am pe nimenea drag, ;
Floarea cea de mac. 5 Să-mi puie mîna la cap.
Floarea cea de mac.
Să-mă ntrebe de ce zac.
Floarea cea de mac.
Eu zac boală nebolita, 10 Frunză de răchită.
Boală nemaiisprăvită,
Frunză de răcnită.
Vin ciungari s-o ciungărească,
Floarea cea domnească. 15 Pe min' să mă mîntuiascâ,
Floarea cea domnească.
Ei atunci or ciuflgări,
Floarea dintre vii;
Şi atunci m-or mîntui 20 Floarea dintre vii.
Cînd or face juguri muguri,
Floarea dintre pluguri,
Şi restele vişinele, Lacrime şi jele !
CDXLII
Clte poame sînt de vară, Nice una nu-i. afnară Ca maică de-a doua bară; Cîtâ poamă e tomnie, 5 Nice una nu-i dulcie Ca măicuţa cea dintîie !
CDXLIII
— Fată cu cosiţa mare, Nu plînge aşa de tare, Că vine Dunărea mare !
— Las'să vie, să mă mîie, 5 Că n-am taică să mă ţîie,
Nici maică.să mă mîngîie !
CDXLIV
Creşteţi, flori, cît gardurile Să vă bată vînturile, Ca pe mine gîndurile ! Şi secaţi din rădăcină, 5 Cum plîng eu de la inimă. Creşteţi, flori, şi nu-nfloriţi, Că mie nu-mi trebuiţi, Că D-am fraţi să vă-ngrădească Nici surori să vă' plivească, 10 Nici nepoate
, Să yă poarte., ,.
CDXLV
Foaie verde iarbă rea, Maică, măiculeana' mea, Cînd creşteamca ş-un brăduţ, M-âî lăSajt^ matcă, micuj;; 5 Cînd creşteain ca ş-o nuia, _ M-ai lăsat cu voie rea; Cînd cre|teăm că iarTfa^ri cîmp M-ai lăsata maică, plmgmd !
7282
I. TJV JAEN& - A. BÎBSEANTţ,
D e o se bl te
CDXLVI
Cine-a zis doina pe rît, Fost-a-, Doamne necăjit; Care-a zis doina pe lunca,. Fost-a Doamne, necăjită,! 5 Cine a scornit doina, Arsă i-o fost inima Ca şi mie acuma !
CDXLVLT
De urît 3 n-aş duce, duce, Calea, mi se face cruce; . De urît aş  mere, mere, Căleai mi se face stele. 5 Eu mă (inc, urîtul vine Tot alăturea de mine !
CD XLV III
Negru-i, Doamne, pămînţu, Da-i mai negru urîtu; ; Din om te face neom, C-ai dori ui şi nu ţi-i somn, 5 Ai mmca şi nu ţi-i foame, Numai te uşti pe picioare Ca şi floarea de cicoare. Toată boala are leac, Da urîtul n-are cap, 10 Fără scîndura de brad Ş-o piatră mare la cap !
CDXLIX
— Spune, mîndră, spune dragă, Spune, mîndră, şi-mi ghiceşte : Codru de ce-ngâlbineşte,     , ■< Voinic de ce-mbatrîneşte ? 5 — Codrul de zăpada multă,
Voinic de inimă ruptă; Codrul de zăpadă, grea, Voinic de inimă rea !
CDL
Du-mă, Doamne, de pe-ăici, Unde sînt zilele mici, Că pe-aicea s-au mărit Şi oamenii s-au răit!,
> CDLI ,
Vine cucul de trei zile Peste văi, peste movile Şi n-are un'să se puie, N Şi necazusă şi-1 spuie. 5 S-ar pune pe-o rămurea Aproape de casa mea, Dar i-e frică de belea, Să nu-l vază cineva. r De-ar fi cucul voinicel,
10 Faoe-l-aş ibovnicei, v Laibăr subţirel i-aş coase Tot cu fir şi cu mătase; Ci e cucul păsărea,. Şade tot pe rămurea
15 Ş-apoi zboară-n calea sa'!
CDLII    - ' '"*.'■
Vai, vai,;vai, inima mear, Multud bună, multu-i rea, Multu-i neagră ca ţina; Mult se arde şi să frige 5 Şi n-are gură să strige. Că de-ar striga num-o dată Auzire-ar lumea toată !76
DOINE SI- STRIGATURI DIN ARDEAL
283
ODLIII
Var de mine, cum m-aş duce, Puterea din mine fuge, Calea mi se face cruce ! Vai de mine, cum aş mere, 5 Puterea din mine piere, Calea mi se face stele ! ,;f
CDLIV ^
Zilele trec rînduri-rînduri Şi eu nu mai poci de, gînduri. Turturea de-i turturea Şi tot face-şi voie rea,1 5 D-apoi eu cum să au-mi fac. Pentru unul ce mi-i drag!
l'DLV
Trece-un rău şi altu vine, N-am nădejde de mai bine; Trece-un rău şi-o supărare Şi-mi vine alta mai mare. 5 Năcazul şi voia rea S-au pus la inima mea Şi s-au pus cu-a şezămînt, Pînă ni-orbăga-u pămînt!
(DLVI
Supăra-m-aş, supăra, Supărarea ce mi-o da?..'. Ba eu nu" m-oi supăra, • Ci necazul voi uita,    ^ ' 5 Că destul m-am supărat Şi nimic n-am căpătat, Făr'viaţă mi-am scurtat, Boală-n oase nii-am băgat!
(DL VII
Frunză verde frunzuliţă, în cetate pe uliţă :j-Fată ca o păunită,
Ducmdu-mi-o la temniţă, 5 în cale că s-a oprit Şi din grai că mi-a grăit î — Măi jupîne pîrcălabd,   •> ' Tu din lanţuri mă sloboade Şi nu m-arunoa-n temniţă,
10 Ci dă-mi drumu pe uliţă,
Să vorbesc eu neam de-al meu, Cui am făcut nume rău Şi să scriu o cărticea, S-b trimit la maică-mea
15 Că de-o mai avea vreo fată, Să-i puie capul sub piatră Şi de-o>vea. vreun ficior, Puie-i capul sub picior, Că de l-ar fi pus pe-al meu,
20 O-ar fi iertat Dumnezeu !
CDLVIII
Sărac bine de demult, Ce-am făcut de te-am pierdut ? Că-n cîrşmă nu te-am băut. Nici în tîrg nu te-am vîndut. 5 Doară mi te-am semănat Mestecat cu grîu curat. Grîu curat a răsărit, Al meu bine-a putrezit! x
CDL1X
i   Săracă lumin-aprinsă, Bătu vîntul şi se stinsă ! , Bătu vîntul. pje fereastră, / Se stinse lumina-n casă !
CDLX
Pe dealu cu .strugurii Primblă-se călugării, Blăstărr^ndu-şi părinţii, -De ce i-atr călugărit 5 Şi nu i-au căsătorit.
284
I. TT. JAENÎK - A. BtESEANţT
CDXI
Că nu curge ceea vale, Să mă pot spăla de jale; Că nu curge cel izvor, Să ma pot spăla de dor ! 5 Măcar încătrău pornesc, Jalea şi dorul găsesc ; Măcar încătrău oi mere, Mere-o i tot cu dor şi jele; Măcar încătrău m-oi duce, 10 Jelea şi dorul m-ajunge. Dorule, pare că ştii, De mereu la mine vii; Tu, jale, pare că vezi, De mereu la mine şezi!
CDLXII
Mult mă mir eu de-ahăla Care nu ştie-a cînta, Cum îşi petrece lumea, Că eu cînt, zău," tot mereu 5 Ş-o petrec destul de rău !
CDLXIII
Foaie verde iarbă rea, Sărmană inima mea ! Multă vreme-ai tot jelit, Tot mereu te-ai chinuit. 5 Cită apă-i pe vîlcele,
Sînt tot lacrimi de-ale mele l Cîtă ploaie-a tot plouat, Tot din ochi-mi â picat !
CDLXIV
Lumea mea cea frumuşa Se petrece num-aşa; Lumea mea cea frumuşică Se petrece-ntr-o nimica. 5 Las'să fie rău, nu bine,
Că n-am ascultat de nime, Ci-am făcut de capul meu Şi m-a bătut Dumnezeu !
CDLXV
Inimă supărăcioăsă, Mor şi nu te văz voioasă, Fă-ţi, inimă, voie bună, Nu sta ca bivdlu-n tină !
CDLXVI
Iartă-i, Doamne, păcatu Cui a făcut of tatu, Că oftatu-i lucru mare Şi e bun la supărare !
CDLXVII
De-ar şti, Doamne, cineva Cum mi-i mie inima, Ar sta-n loc şi s-ar mira, Cum mai poci călca iarba !
CDLXVIII
Bihe-a zis frunza de fag, Că dragostea mi-i iosag; Bine-a zis frunza de vie, . Că dragostea nu-i moşie; 5 Că dragostea se sfîrşeşte. Şi cît lumea nu trăieşte, Dragostea e-nşelătoare Ş-aduce chinuri amare !
CDLXIX
Cucuie, pasăre sură, Nu-mi cînta la curmătură, Că inima mea nu-i bună, Ci-i legată cu curele^, 5 C-a mîncat-o multe rele !
K01ME 81 STBIGATCEI WN ARDEAL
CDLXX
Cîntă puiul cucului în mijlocul codrului 1 Ş-aşa cîntă de cu dor, Frunzele în vînt că zbor; 5 Ş-aşa cîntă de cu jale, De pică frunza pe cale; Ş-aşa cîntă de duios, De pică frunzele jos !
CDLXXI
Cîntă cucu pe pămînt, Necăjită-s fără rînd ; * Cîntă cucu jos pe iarbă, Necâjită-s fără treabă; 5 Cîntă cucu pe răchite, Necâjită-s, Doamne sfinte ! Cîntă cucu lingă tău, Necăjită-s Doamne, rău I
CDLXXII
Atîta-s de supărat, Cumu-i ceriul înnorat Şi atîta-s de scîrbit, Cumu-i ceriul de cernit. 5 Tuturor li-i lumea lume, Numai mie mi-i cărbune; Tuturor li-i lumea dragă, Mie mi-i cerneală neagră. De-ar fi lumea de hîrtie, 10 I-aş da foc într-o mînie; De-ar fi lumea rămurea, Cu toporul o-aş tăia !
CDLXXIII
Cîndu-mi vine dor de ducă,
Merg pe deal ca şi pe luncă; > Cîndu-mi vine dor.de mers,
Merg pe deal ca şi pe şes; 5 Cîndu-mi vine dor de cale,
Merg pe jos ca şi călare !
CDLXXIV
Fost-am tînăr şi brudiu, Pare-mi rău ş-amu-i tîrziu, Că mi-am dat cuvintele La toate trăsnitele 5 Şi mi-am dat vorbele mele Şi la bune şi la rele !
CDLXXV
Mă dusei cu coasa-n rît, Cosii iarbă şi urît; Mă dusei pe pajişte Şi cosii la dragoste ; 5 Mă dusei cu coasa-n deal, Cosii iarbă şi amar; Mă dusei cu coasa-n luncă Şi cosii jale adîncă !
CDLXXVI
Dare-ar Dumnezeu o ploaie, Să şe facă tot şiroaie, Să crească vîlcelele, Să se spele relele. 5 Dare-ar Dumnezeu un vînt, Să rănule pe pămînt Numai verde pajişte, Numai dulce dragoste !
CDLXXVII
Aş a-i lumea cum o vezi, . într-însa să nu te-ncrezi. Cînd gîndeşti c-o să trăieşti,., Atuncea te prăpădeşti ; 5 Cînd gîbdeşti să scapi de-un rău Vine altul şi mai greu J
CDLXXVIII
. Arză-te focul, necaz, Că de tinerel te-am tras !... Năcâjitu-i omu-atunci,
î. tf. JAENTK - A. BhtSEAîftJ
Cîndu-şi dă boii pe junei 5 Şi vacile pe juninci; Năcăjitu-i omu, Doamne, Cînd se culcă şi nu doarme !
CDLXXIX
Arde focul nu ştiu unde, Para la inim-ajunge, Badea suspină şi plînge. — Taci, bade, nu suspina, 5 Că e numai vina ta; La alţi le-ai făcut pe voie, Ţie ţi-ai făcut nevoie; La alţi le-ai făcut pe plac, Ţie ţi-ai făcut de cap !
CDLXXX
De-ar da Dumnezeu să deie, Omul necăjit să pieie ! Să trăiască cui i bine, Doar se satură de lume !
CDLXXXI
Foaie verde de duplău, De-aş avea un făgădău,
Ce crîşmar aş mai fi eu !... Aş da vinul pipărat . 5 La voinicul supărat; Aş da vinul îndulcit La voinicul năcăjit!
CDLXXXII
Dar ce-i asta, codru des? Vara verde şi frumos, Iarna putrezeşti pe jos !
CDLXXXIII
Mergînd seara la mîndra, Scurtă mi-a părut calea; Dar de la mîndra-napoi, Era lunca pustiită, 5 Cu mult dor învăluită.
CDLXXXIV
Astă noapte am visat Bade, că te-am sărutat; Şi din somii cînd m-am trezit, Foarte rău imam eeluit : 5 Ţucam, bade, perina, Ca dulce guriţa ta !
MUSTRĂRI Şl BLESTEME
Neînţelegeri între iubiţi
CDLXXXV
— Ce stai, bade, tot pe prag Şi te uiţi la noi cu drag?
— Mărită-te, mîndra mea, C-apoi nu m-oi mai uita !
5 — Şi tu, bade, crezi că eu Mă topesc de dorul tău? — Mîndra, de nu ţi-ar păsa, Acunr nu m-ai întreba ! , -|T7- Bade, mie mi-i de tine 10 Chiar ca lupului de cîne !
\
DOINE SI STRIGATURI DlK ARDEAL
287
7
CDLXXXVI [
—Vai, badeo, cum te-am urît Aseară dintr-un cuvînt !
— Iartă, mîndro, c-am fost beat Şi nu ştiu ee-am cuvîntat!
5 — Badeo, lesne-i de-a ierta, Da mi-i prea mult a uita ! ,—Trăzneasc-o sfîntul palincă, , Pînă şi dragoste Strică !
CDLX XXVII
Nu gîndi, mîndră, gîndi Că dacă nu ne-om iubi în apă m-oi azvîrli, Că n-am, zău, atîtea zile 5 Să mai dau şi pentru tine. Nu gîndi, mîndră, gîndi; Că dacă nu ne-om iubi Alta nu voi mai găsi. Gălbioară ca şi tine 10 Voi găsi în toate zile, Galbenă ca dumneata Voi găsi totdeauna !
CDLXXXVIII
Muşcată cu trei crenguţă, Are badea o drăguţă Mîndră ca o păunită; Muşcată cu trei crenguţă, 5 Ieşea badea pe uliţă Şi trecea măreţ pe drum Iar £ata ca ş-un păun. Ea a rîs, el nu i-a rîs, Inima-n ea s-a aprins. 10 în casă cum a intrat Maică-sa o-a întrebat:
— Foaie verde, foaie lată, Ce eşti, fiică, supărată. . . Oii te-a nins, ori te-a plouat,
15 Ori floarea ţi s-a uscat |
— Nici m-a nins, nici m-a plouat,
Nici floarea nu s-a uscat,
Făr-am ieşit pe jjorţită
Gata ca o păunită 20 Şi badea trecea pe drum
Iar gata ca ş-un păun; ,
Eu i-am rîs, el nu mi-a rîs,
Inima mi s-a aprins !. '
;— Floricică, floricea, 25 Fiică, nu te supăra,
Ci da cofă albă-n mînă
Şi te cară la fîntînă.
Acolo de-1 vei afla
Tu să nu zici nimica; 30 Elo rîde, tu nu-i 'rîde,
Inima-n el s-o aprinde. . .
Şi va fi rîsu-mprumut
Şi nu vi-ţi iubi mai mult!
CDLXXXIX
Zis-a mîndră cătră mine : (—Mă mărit, te las pe tine; Că mulţi tare m-au cerut, Tu nici grijă n-ai avut ! 5 —Hai numai cu Dumnezeu, Că mie nu-mi pare rău. Foaie verde, foaie lată, Nu stă lumea într-o fată. . . Nu eşti numai-tu, surată !
CDXC
Vai, bădiţă, pentru tine Multă supărare-mi vine ; Dar decît mi-o mai veni, Mai bine te-oi părăsi; 5 Că doar nu eşti ăl voinic, Ci, bade, eşti de nimic. O vorbă dacă ţi-o spui, Tu o şi dai vîntului, De o duce satului -10 Ş-o duce bărbatului!
288
I. V. JAENtK - A, BÎBSBANW
CDXCI
De ţi-s dragă, bade, dragă, De nu, iată lumea-i largă; Ia-ţi murgul şi ţi-1 aleargă De-ţi cată alta mai dragă, 5 Care-i cu cosiţa neagră. Al meu păr e gălbior Şi sînt dragă tuturor, Tuturor voinicilor !
CDXCII
Badiu meu, tînăr, viteaz, Făcutu-şi-a la prilaz, Făcutu-şi-a o fîntînă Şi strigă seara pe lună : 5 — Hai, mîndra, la apă bună, Apă bună de băut, Gură dulce de vîndut; Apă bună de gustat Şi de-aici de-nstrăin'aţ,
10 Să n-ai teamă de bărbat ! — Ba cu, bade, n-oi veni Că n-ampînză de-a-nălbi, Nici poveşti de-a povesti, Şi zău, bade, n-oi veni
15 Şi cu tine n-oi fugi; " Că tu, bade, eşti cătană Şi te-or cunoaşte,la vamă; Şi cu, nevastă-nvălită Mi-or zice că sînt fugită,
20 Fugită de la bărbat Cu altu de căpătat !
CDXCIII
Foaie verde flori de fragă, Pînă ţi-am fost, bade, dragă, Ti-era casa văruită Cu vai peste cărămidă 5 Şi-n poartă aveai oglindă. Foaie verde de năut, -. . . De cînd, bade, m-ai urît,
Casa ta e grajd de cai, Prin grădină spini şi scai, 10 Nici în cas-oglindă n-ai!
cdxciv
Foaie verde lemn sucit, Tu bădiţ,-asa-ai gîndit, Că eu pentru că-s negruţă-, Mă bucur săTţj fiu drăguţă; 5 Şi tu, bade,-aşa-ai gîndit, Că io-s floare de găsit, Ţie de ciufuluit; Şi tu, bade, -aşa-ai gîndit, Că dacă mi-i părăsi, 10 Eu altul n-oi mai găsi. . . Dar mei pragul n-am călcat Şi altul mi-am căpătat Mai'voinic şi mai legat ", Nu ca tine-Un deşelat !•
CDXCV
Tu, bădiţ,-aşa-ai gîndifcr,
Că sînt floare de pe rît,
Ţie de batjocorit;
Dar mi-s floarea florilor 78 5 Din grădina domnilor,
Drăguţa feciorilor.
Şi ţi-am fost, bade, şi ţie
Dragă din copilărie
Pîn-ai fost de omenie. 10 De la omenie-n jos,(
Bămîi, bade, sănătos. . .
Maghiran de la viitoare,
Nu eşti, bade, rupt din soare
Maghiran de la izvor, 15 Nu stă lumea-ntr-un fecior,
Nici în tine, bădişor ! \
CDXCVI
Foaie verde lemn sucit, Tu, bade, aşa-ai gîndit,
doine si stbigAtcri Drs abdeal
Că dacă mă vei urî, Eu portul mi-1 voi cerni. 5 Dar cum focu să-1 cernesc, Că mai tare-l săpunesc Cu săpun de la Turda, Măi, bădiţă,-n ciuda ta; Cu săpun de la Braşeu,
10 Măi, bădiţă,-n butul tău; Cu săpun din Cisnădie, Bădiţă, -ntr-a ta minie. Aşa portu l-oi gata, \ Iară faţa mi-o voi da
15 La Turda la rumenele, Părul la făcut inele; Ochişori la scriitori, Sprîncene la cernitori; Buzele la tipărie,
20 Ca mine să nu mai fie !
CDXCVII
— Frunză verde de pe rît, Vai, bade, cum te-am dorit Şi tu nicidecum n-ai vint!
— Foaie verde bob năut,
5 N-am venit, că n-am putut, Că aseară am fost dus La mîndruţa de din sus Şi mi-a dat vin de-am beut, Pe vatră mi-a aşternut, 10 Pe vatră de trandafir, La umbră de roşmalin; M-am culcat ş-am adormit, Anevoie m-am trezit !
CDxeviii
— Ce vii, bade, tîrzior, Ori nu ţi-i de mine dor?
— Ba mie, mîndră, mi-i tare, Dar nu poci veni pe cale,
5 C-a crescut Mureşu mare l
CDXCIX
— Ce focul, bade, te ţine De nu vii seara la mine, Batăr la două, trei zile?
— Ţine-mă pămînt cu iarbă, 5 Iartă-mă, mîndruţa dragă,
Nu poci veni fără treabă !
— Treaba-i lesne de-a o face, Pentru omul care-ţi place !
— Crede, mîndro, n-am venit, 10 Că somn greu m-a-nţepenit
Lîng-un păr, mîndro, -nfldrit; Fţorile m-a coperit, . Mirosul m-a adormit !
— Spune, bade, spune verde, 15 Că minciună eu n-oi crede !
— Floricică, floricea, Mîndră, mîndruleana mea, Ş-asear-am pornit la tine
Cu struguri şi cu smochine; -20 Vremea era-ntunecoasă Şi cărarea lunecoasă. .. . Lunecai la altă casă, Unde-i nevasta frumoasă Şi bărbatul dus de-acasă !
Iubeşte-mă, i)ade, tu,
Ori mă lasă la altu !
Nici mă iubeşti, nici mă laşi,
Făr' numai năcaz îmi faci !
DI
Frunză verde foi de fragă, Mărită-te, mîndră dragă, Mărită-te, nu şedea, Nu şedea-n nădejdea mea, 5 Că nădejdea mea, mîndruţa, E ca floarea din crenguţă : Cînd gîndeşti că înfloreşte, Ea atunci se veştejeşte;
19-«. 461
290
I. tr. JABNÎK - A. BÎBBEANtr
Şi nădejdea de la mine 10 E ca rîrma de subţire : Ca stima din bolta veche,
Cum o tragi,,se rupe-n şepte; Ca sîima din bolta n.ouă, Cum o tragi, se rupe-n două!:
Dojeniri făcute celor necredincioşi în dragoste
DII
Spune, mîndra, ce ţi-i gîndu, ] >e ţi -i faţa ca pămîntu ? " . ftpune, mîndra, ce gîndeşti, De toată îngălbeneşti, 5 Cînd cu mine voroveşti?
— Hei, bădiţă, badiulmeu,
DIII
La biserica de piatră Hede un fecior c-o fată, Feţişoară albişcară, La cosiţă gălbişoară 5 Şi la mijloc subţirică, La picioare mititică. Şede voinicelu-n soare Şi roagă pe mîndra tare, O tot rcagă să se joare : 10 — Joară, subţirico, bine, Că tu n-ai altu pe nime • Să^ţi fie drăguţ ca mine !
- Bădiţă, eu ţ-oi jura Dar nici tu nu mă-nşela;
15 Că «tacă mi-i înşela
Jurămîntu ce-oi jura
Pe capul tău va cădea!. . .
Şi-ncepu a se jura :
Biserica tremura 20 Şi crucea din vîrf cădea,
Pietrele se despicau, '
Icoanele tremurau;
Da icoana Precistei,
Din fundul bisericei,
Badiul meu, drăguţul meu, De cînd noi ne-am despărţit, Pîn-acum, cînd ai venit 10 Tot cu altul m-am iubit!
— Mîndruţa, te-aş blăstema, Dar mă doare inima !
25 Nu să plîngă cum se plînge, Făr'vărsa lacrimi de sînge.
— Bade, bădişorul meu, înceluitorul meu !
M-ai făcut de ţi-am jurat 30 Şi tu ai mîndruţe-n sat C-am umblat în sat la vale Ş-am văzut mîndrele tale. Bădiţ, bădişorul meu, Ierte-mi-te Dumnezeu; 35 Să nu-ţi sece inima,
Cum ai secat tu pe-a mea !
DIV
Bat-o cruciuliţa lele, C-aseară i-am dat inele Ş-acum o văz fără ele. Eu o-ntreb ce le-a făcut, 5 Ea pune capu-n pămînt Şi spune că le-a pierdut !
DV
Bat-o cruciuliţa lele, N-avu curn să nu mă-nşele, C-o văzui albă la piele
DOKÎE SI SÎBIGATtTEI DÎK AEtfBAl
Şi la grumaz cu mărgele 5 Şi cu buze subţirele Şi-ndegete cu inele. . Inima era de fiere !
1)VI
Mă uitai pe Olt la vale.
Văzui mîndră pe cărare,
Frumuşică ca o floare.
Eu am prins a o-ntreba : 5 Datu-şi-o gura cuiva?
Ea a prins a se jura :
— De-oi fi dat gura cuiva,
Uşte-mi-se cununa
Ca cîmpu primăvara, 10 Cînd oile sînt cu miei
Şi vacile cu viţei,
Pe sub tufe gbilicei;
Cîndu-s oile cu miele
Şi vacile cu viţele, 15 Pe sub tufe brînduşele !
DVII
Măi bădiţă, du-te-acum, Că te-aşteaptă hîda-n drum Tot cu vin roşu-ndulcit Şi cu pureclaşul fript; 5 Tot cu vin şi cu bolireă Adusă de la petică. Du-te, bade, du-te zău, Nu crede că-ţi dau şi eu, Că eu nu sînt învăţată, 10 Ca să-mi ţiu drăguţ pe plată !
DV [II
Foaie verde lemn uscat, : Tare, mîndră, te-ai jurat, Că tu n,-ai drăguţ în sat; Ş-astă noapte pe la doi 5 Am trecut pe lingă voi Şi mi te-ani aflat,cu doi.
Feciorul de lîngă tine Era bun pretin cu mine; Feciorul de după masă 10 Era cu inima arsă
Ca ş-a mea de la fereastă!
DIX
Ai, săracă mîndră mea, Cu brîu roşu se-ncingea, Inima mi-o aprindea, Cu dragostea mă vindea! 5 Lele cu sprîncene-n sus, Sufletul badei l-ai pus; Lele cu sprîncene-n jos, Sufletul badei l-ai scos !
DX
Ştii tu, mîndră, cum erai, Cînd cu mine te iubeai? Cum umblai din mînă-n mină Cu cîrligul la f întina ?...
— Dar de cînd mă celuieşti, Ximărui nu-i trebuieşti!
DXI
— Floricică dintre foi, Nu-ţi da gura la slugoi, Ci ţi-o dă la cei cu boi.
— Decît gazdă păcătoasă, 5 Mai bine slugă frumoasă,
C-o sluji un an, sau doi, Şi-şi va face car cu boi; Ş-o sluji o lună, două, Şi-şi va face casă nouă !
DXII
Ştii tu, mîndră, ce ţi-am spus La sapă de cucuruz ?. Unde-or fi oameni mai mulţi, La mine să nu te uiţi;.
292 î. U. JARNÎK
5 TJnde-or fi mai puţinei, Ochii tăi să fie-ai mei. • Ştii tu, mîndra, ce ţi-am spus La sapă de cucuruz?. . . Să-ţi faci ie de colie, 10 Să-mi fii dragă numai mie. Tu ţi-ai făcut de fuior, Să fii dragă tuturor ; Şi ţi-ai făcut de bumbac, Tuturor să fii pe plac !
DX1I1
Of, drăguţa mea leliţă, Dacâ-ţi este cu putinţă, Te rog, fă ş-a mea voinţă : Nu ieşi seara-n. uliţă ! 5 Eu ies şi mă spăţiresc 79, Cu trei, patru te găsesc, La inimă mă topesc !
DXIV
Măi bădiţă de la şcoală, . Vin-acasă de te-nsoară, Că barba mi te-mpresoară Şi mustaţa-ţi taie faţa, 5 Mîndrele»ţi mîncă viaţa. Yină, bade, cînd gîndesc, N-aştepta să te doresc; Eu doresc cu dor de moarte, Tu iubeşti pe cîte toate !
DXY
Ştii tu, bade, ştii tu, cîne, Cum tot ziceai către mine, Că tu alta nu Iubeşti, Mei la alta nu gîndeşti ! 5 Aseară pe la sfinţit, Cu alta te-ai întîlnit, Cu alta te-ai drăgostit, Lîngă ea ai adormit
A. BtKSEAKP
Şi pînă ce te-ai trezit 10 Şaua ţi s-a putrezit, Frînele s-au ruginit .'
DXVI
Foaie verde iarbă rea, Dragă,- drăguleana mea, Tu pe mine m-ai uitat, Cu urît te-ai cununat. 5 Ţi-ai luat urît pe-o zi Şi ţi-o fi pînă-i trăi; Ţi-ai luat urît pe-o noapte, Şi ţi-o fi pînă la moarte !
DXVII
Bade, cu cint'te iubeşti, Mei un pic nu te loveşti î TJită-te, bade, la mine Că-s tînără ca şi tine; 5 Mult ne-ar sta nouă de bine !
Dxyni
Busuioc cu foaia verde, r Drâguţu cu alta-mi şede !. . Şază şi prubuluiască, Numai să nu-şi bănuiască. 5 Nici picioru n-oi întinde Şi trei, patru m-or cuprinde; Nici afară- n-oi păşi Şi, zău, altu mi-oi găsi; Nici un pas nu m-oi mişca 10 Şi altu mi-oi căpăta !
DXIX
Bade, mîndruliţa ta, Care-o iubeşti acuma, E neagră ca şi noaptea Şi galbenă ca eeara !. 5 Iubeşte-o, bade, ş-o ţine, Că-i de gazdă, nu-i ea mine!
DOINE PI STBIGATUBI DIN ARDEAL
DXX
Nu eşti, mîndră, vrednică, Să calci în biserică, Ni ce crucea s-o săruţi, Nici la popă să te uiţi, 5 Că biserica-i sfinţită
Şi tu, mîndră eşti greşită !
DXXI
Puiculiţă dalbă-n. pene Şi subţire la sprîncene, Pare că nu-ţi stă prea bine, Cu doi drăguţi lîngă tine !. 5 Peana mîndră de păunu 80,
Iubeşte numai pe unu ; „ Foaie verde de trifoi, Nu-i iubi pe amîndoi!
DXXII
Te cunoşti, mîndră, cunoşti, Te cunoşti, te prea cunoşti, Te cunoşti de pe cosiţă, Că eşti de-a maică-ta viţă; 5v Te cunoşti pe ochişori, Te cunoşti pe cingători, Că eşti lbâţră de feciori; Te cunoşti de pe năframă, Că eşti de-a maică-ta seamă !
Mustrări şi blăstămuri din partea drăguţei părăsite şi drăguţului părăsit
DXX III
Trei cu prin e ş-un bujor,
D-oi bădiţă, bădişor,
M-ai învăţat a iubi
Ş-acum mă laşi a dori!. . . 5 înşală-şi badea murgul
Şi se duce ca vîntul,
Nu-l înşală cu curele, . Să meargă, să-i fie jele,
Ci-1 înşală cu mătasă 10 Şi se duce şi mă lasă
Şi de mine nici nu-i pasă,
Că sînt cu inima arsă !
DXXIV
Foaie verde de dudău Bădiţ, bădişorul meu, Trimesu-mi-ai la scrisori, Că-n curînd, bade, te-nsori. 5, Foaie verde de dudău,
însoară-te, dragul meu. Masa nu stă-ntr-un picior Şi nici lumea-ntr-un ficior; Masa stă-n patru picioare 10 Şi mai sînt voinici sub soare
DXXV
Frunză verde-acuma creşte, Iubeşte, mîndră, iubeşte, Da ia sama ce iubeşti, Nu cumva să bănuieşti; 5 Să nu iubeşti o năluca, S-o iubeşti şi să se ducă X
DXXVI
Mînea-te-ar, bade, viermii!. M-ai învăţat a iubi. Cînd, bade, m-ai învăţat, Atuncea m-ai şi lăsat 5 Cu trupşoru-agreuiât, Cu obrazu ruşinat \
294
I. tT. JARNlK — A. BtRSEANXr
DXXVII
Badea zice că se duce\ Mîndra iese-n drum şi plînge ; Badea-iitinde hamurile, Mîndra şterge lacrimile. 5 Şi sărmana drăguţa De la inimă grăia : — Nu ţi-o fi, bade, păcat, Să mă laşi aicea-n sat Cu suflctu sfîşiat !...
10 Ochii tăi m-au înşelat, Sprîncenele m-a-ndenmat, Buzele m-au ofticat. , Nu ţi-ar fi, bade, ruşine Să te laşi acum de mine,
15 Că eu de te voi uita, Să mă uşte Precista Ca firuţul paiului Deasupra fumariului 81 !
DXXVIII
Peste deal, peste colină, Este-o creangă de măslină, Suflă vîntul ş-o clatină Din vîrf pînă la tulpină; 5 Lelea plînge şi suspină.   - ., Lele nu mai suspina C-ai rămas acum aşa, Singurică singiirea, Că-i atît a vina mea, 10 Cît şi, lele, vina ta !
DXXIX
Prin grădină pe cărare, Pagubă că-i iarba mare Şi nu poci mere hoţind Mîndrului versuri făcînd, 5 Că să vază
Şi să crează, Foiţă verde de fragă, Că i-am fost iubită dragă;
Foiţă verde de-alună, 10 Că i-am fost mîndruţa bună Foaie verde lemn uscat Şi acuma m-o lăsat Pentru sluta cea din sat !.
DXXX
Draga badei, Năstăsie, Prea iubită mi-ai fost mie Dintr-a ta copilărie, ,  Şi acuma, nu de mult, 5 Foarte tare m-ai urît. Scrisorică de pe ban, Nu m-ai urît de măgan 82;' Scrisorică pe hîrtie, Alţi-or sămănat urgie !
DX XXI
Nu te-ncinge, mîndro, lat, Că bădiţa te-a lăsat; Ci te-ncinge strîns şi bine, Doar se-ntoarce iar la tine ! 5 — Spune-mi, bade,-adevărat, Pentru cine m-ai lăsat?. . Pentr-o truchină de salcă, Pentr-o urgie de fată; Pentr-o truchină de soc,
10 Pentr-o Urgie de tot;  ■ . : Pentru iarba de cărare, Pentru hîda de pe vale !... Foaie verde mărăcine, Uită-te, bade, la mine,
15 Că-s mîndra, nesăpunită, Roşie, nerumenită, Nu ca boaghia hai urîtă !
DXXXII
Foaie verde de susai, Ştii tu, mîndra, ce ziceai, Cînd eu la tine veneam Ş-amîndoi ne drăgosteam ?.
DOINE SI STRIGATURI DIN ARDEAL
295
5 Tu mîndruţa, -aşa ziceai,
Că nu este om pe lume,
Pe noi să ne despreune.
Iată omul s-a aflat,
Pe noi ne-a despreunat LO Din arat pînă-n cărat84!
DXXXIII
P'îngă Murăş, p'îngă Tisă Trece mîndră mea descinsă Tot prin iarbă pîn.ă-n brîu Şi ţine murgul de frîu. 5 Murgul paşte şi rînchează, Mîndră plînge şi oftează.
— Dar de ce plîngi, mîndră, băi, Ce strici ochişorii tăi?. .
— Foaie verde de dudău, LO Bade, bădişoru meu,
Ţi-oi spune de ce plîng eu. Astă noapte, tîrzior, Am visat vis cu fior : Că năframa ta cea nouă .5 Era ruptă, bade,-n două.
— Asta, mîndro, nu-i aşa ; Nu-i ruptă năframa mea, Ci-i ruptă inima ta,
Că te temi că 1e-oi lăsa !
DX XXIV
Foaie verde liliom,
Vin', mîndră, să ne jurăm
Şi să nu ne mai lăsăm.
Vin.', mîndră, să ne jurăm 5 Sub cruce de lemn de brad,
Că odat' ne-am mai jurat
Şi tot, dragă, ne-am lăsat.
De mi-i lăsa dumneata,
Să te uşti ca seîndura; LO Iar de mi te-oi lăsa eu,
Să  mă  usc ca apa-n tău.
Frunzuţă, despică-te,
Vino, mîndră,-mpacă-te, Că de nu te-i împăca 15 Foarte rău te-oi blăstema.
DXXXV
Bată-te norii, negruţă, De trei ani mi-ai fost drăguţă, Iar acum de-o săptămînă M-ai lăsat pentr-o minciună; 5 M-ai lăsat... că te-am l^sat Şi alta mi-am căpătat Mai din viţă şi sămînţă, Nu ca tine-o răpătiţă !
DXXXVI
—Frunză verde trei nuiele, Prăpădi-te-ai, bade,-n ele... Nu ţ-ar fi, bade, păcat, M-ai iubit şi m-ai lăsat ! 5 — Foaie verde de sulcină, Eu, mîndruţa, nu-s de'vină, Că-i de vină maică-ta,
Maică-ta,
Maşteră-ta ; 10 Eu am zis că te-oi lua,
Ea mi-a spus că nu te-o da !
DXXXVI I
— Bată-te, bădiţă, bată Zilele toate deodată, Cele două zile grele Care-i sîmbătă-ntre ele;
5 Bazele de p'îngă soare Şi dreptatea mea cea mare, Ţarcănu de p'îngă lună Şi dreptatea mea cea bună.. . Bată-te toate-mpreună, 10 Să te tîrîi pe-a mea urmă !
— Nu mă, lele, blăstăma,
296
I. TJ. JABNÎK - A. BÎBSEAOT
Că te las acum aşa;
Eu numai că mi-am glumit,
Nicidecum nu te-am iubit85!
DXXXVIII
Ştii, bădiţă, cum cereai Seara, cînd la noi veneai, Să-ţi dau paharul cu miere Şi io-ţi dam buzele mele; 5 Cereai paharul cu vin,, Io-ţi dam buzele deplin? Ştii, bădiţă, cum ziceai Seara, cînd la noi veneai, Că la toamnă-o să mă iai ?
10 Ştii, bădiţă, cum jurai Seara, cînd la noi veneai, Că p<> alta n-o s-o iai ?. . . Nu uita, bade, uita, Cum zice, bade, vorba :
15 Cine calcă jurămîntul,
Nu-1 primeşte nici pămîntul Şi-l bate Dumnezeu sfîntul 86 !
DXXXIX
Bată-mi-te, leleo, bată Inima mea întristată J Bată-te, leleo, pe tine Cele patruzeci de zile, 5 Ce le-am postit pentru tine ! Să te bată-un dor ş-un drag, Să şezi toată ziua-n pat ! Cînd o fi de cătră seară, Să mi te pai ca de ceară; 10 Cînd va bate miez de noapte, Treacă-te sudori de moarte; Cînd va fi de dimineaţă, Să te duci din astă, viaţă !
DXL
Tu, bădiţ,-aşa ziceai,
Cînd seara la noi veneai: >
— Pînă soare-n cer va fi, Dragă, nu te voi urî!
5 Soarele, bade,-o sfinţit Şi frumos a răsărit, Tu pe mine m-ai urît. Urască-te binele, Iubească-te boalele ! -10 Să te uşti ca scîndura, Să te-adăpi cu lingura, Pîn'ţi-i sfîrşi viaţa ! Să fii ca frunza de brad, Sufletul să-ţi meargă-n iad;
15 Iar eu să fiu ca un pai, Sufletul să-mi meargă-n rai Şi din rai să te privească In căldarea cea drăcească Cum îţi plîngi păcatele,
20 Că n-ai ţinut vorbele ! Cu atît nu te-oi lăsa, Mai tare te-oi blăstăma : Să te-nsori de nouă ori Şi să ai nouă feciori!
25 Să te mai însori o dată Şi să ai numai o fată ! O fată, o copilită, Să te poarte pe uliţă, Pe uliţa polecească,
30 Toţi să mi te miluiască ! Să vii, bade, şi la mine Ca să-mai fac milă de tine Cu-o cojiţă de mălai, De cînd o fost moşul crai,
35 Pe poliţă aruncată,
De cînd o fost buna fată !
DXLI /
--Mărită-te, mîndra mea,
După  mine nu şedea,
Că eu nu-ţi mai duc grija !
— Ba eu nu m-oi mărita, 5 Pînă nu te-i însura,
Să văz pe cine-i lua.
DOINE SI STEIGATUEI DIN ABDEAL
297
De-i lua una ca mine
Să-ti deie Dumnezeu bine !
De-i lua o gălbioară, 10 Deie Dumnezeu să moară !
Ş-apoi să vii iar la mine
Şi eu să-mi bat joc de tine.
Ba eu nu ni-oi mărita
Pînă nu te-i însura, 15 Să văz pe eine-i lua.
De-i lua de seama mea,
Tot să poţi trăi cu ea ;
De-i căta la altceva,
Dumnezeu să nu-ţi mai dea 20 Decît una ologea,
Să ţi-o pui în telegea,
Să umbli cerşind cu ea ;
Să vii şi la pragul meu,
Să te miluiesc şi eu, 25 C-o mînuţă de tărîţă,
Să ştii că li-ani fost drăguţă,
Prin tărîţă cărbunaşi,
Să vezi ce mîndruţa laşi !
DX LII
Bată-te, bădiţo, bată Inima mea cea stricată ! Două stele d'îngă lună Şi nădejdea mea cea bună, 5 Două stele d'îngă soare
Şi dreptatea mea cea mare ! . . Ce crezi, bade, că-i scăpa? Dar aşa nu te-oi lăsa, Mai tare te-oi blăstăma : 10 Să te bată, bade, bată Inima mea cea stricată, Slujbele din nouă sate, De nu toate, Jumătate, 15 Că te-am iubit cu dreptate, - M-ai lăsat cu strîmbătate. Să-ţi aduci, bădiţ-,aminte De blăstămul ăst fierbinte,
Că nu-i blăstăm de măicuţă, 20 Ci-i blăstăm de la drăguţă !
DXLIII
Du-te, bade, ducă-te, Dorul meu ajungă-te Seara, desculţîndu-te, La masă punîndu-te; 5 Niciodată să nu-mbuci, Pîn-aminte nu-ţi aduci De-a noastre cuvinte dulci !
DXLIV
Lasă, lasă, măi bădiţă, Deacă n-ai fost cu credinţă !... Să te-ajungă, bade,-ajungă Dorul lung şi jalea lungă, 5 Inimioara să ţi-o frîngă, Să ţi-o frîngă Şi s-o stingă ! 1 C-am fost floare dezmierdată, Cît am fost la maica fată; 10 Tu, bade, m-ai celuit Şi inima mi-ai topit.
Să trăieşti Să tot iubeşti, Dar tot jale să găseşti ! 15 Să n-ai parte nici de-un bine, Făr'să tot gîndeşti la mine !
DXLV
Te duci, bade, de la mine ! Dumnezeu nu-ţi deie bine; Tu te duci, bade, departe, Să n-ai bine-n nici o parte ! 5 Să te ţină Dumnezeu, Unde-o fi locul mai rău ; Nici să bei, nici să închini, Ci mereu să tot suspini, Năcazul să nu-ţi alini ! 10 Să-ţi aduci, bade, aminte,
I. V. JAEND5 - A. BÎESEAmf
Cîî.-i blăstăm de oareunde ; ISu-i blăstăm de la maica, Că i-e milă-a blăstăma ; Ci-i b'ăstăm de la mîndra, 15 Că       stricat inima !
DXLVI
Bădiţ, bădişorul meu, Ajungă-te dorul greu Pe şesul Sibiului, Pe spatele murgului; 5 Murgul să se poticnească, De p£ mînt să te izbească ! Sîngelo să te pornească Şi pe gură şi pe nas Şi pe dalbul de obraz ! i 0 Să tragi ţolu
Cu picioru
Şi chinguţa
Cu mînuţa, Bucalele sărăcuţa !
DXLVII
Şi ii tu, badeo, ce ziceai Cind .seara la noi veneai Şi pe laviţă şedeai Şi cu maica povesteai?. . 5 Tu, bade, ziceai aşa : Că atunci mă vei lăsa, Cînd de pine ţi-i uita. De pine nu ţi-ai uitat, Dar pe mine m-ai lăsat.
10 Dare-ar, bade, Dumnezeu, Să fie pe gîndul meu ! Să te-ajungă dor cumplit, Să Iau lingura pe blid, Să iesi afară plîngînd
15 Şi păt'ul din cap smulgînd ! Să te bată, badeo, bată Nouă boale dintr-odată, Nouă boale
Ş-o lingoare
20 Din arat
Pînă-n cărat; Din culesul cînepii Pînă-n ruptul cămăşii ! Cînd vei crede că ţi-i bine,
25 Să vie popa la tine ;
Cînd vei crede că te secii, Să vie popa că mori; Cînd va fi la prirrăvaiă, Să te scoată sese-afară :
30 Doi de mîni, doi de picioare, Doi de albe brăţişoare !
DXLVIII
Foaie verde de dudău, Bade, bădişoru meu, Cîndu-i mere a peţi Şi la mine nu-i veni, 5 Calu ţi se poticnească, Pe tine să te trîntească. Mîna stingă, Să ţi-o frîngă, Pe cealaltă să ţi-o rupă, 10 Să tii frîul cu dinţii, Să nu poţi mere-a peţi !
DXLIX
Du-te, bade, cît codru Şi stăi unde stă Oltu; TJnde Oltu se coteşte, Stăi, bade, şi odihneşte 5 Şi calul ţi-1 potcoveşte Cu potcoave de aramă, Cu lacrimile sub barbă; Cu ţintuţe de argint, Cu lacrimi pînă-n pămînt, 10 Ca aminte să-ţi aduci
De-ale noastre vorbe dulci; De-ale noastre dragi cuvinte Ce-au rămas neisprăvite !
DOINE SI STRIGATURI DIN ARDEAL
299
Mustrări din pricina socrilor şi părinţilor
DL
Floricică floricea, Mîndră, mîndruleana mea, Spune, mîndră, maică-ta, Să-ngrădească uliţa 5 Tot cu pari şi cu nuiele Si cu cuvintele ^rele, Tot cu in şi cu pelin Şi c-un fir de rojmalin ; Că pînă mi-i fi nevastă, 10 Zău, ţi-o creşte iarbă-n casă Şi otavă după masă,
Pe la uşi
Ţi-ar creşle ruji,
Pe la pat 15 Tot flori de mac,
La fereşti
Tot flori domneşti ! DL1
Vino, bade, sările De-ascultă mustrările, Cum mă mustră măicuţa, Bade, pentru dumneata !. . 5 Măi bădiţă, pentru tine Multă supărare-mi vine, Supărare şi ruşuie, Probozeală-ii toate zile; Da decH im-a mai veni, 10 Mai bine te-oi părăsi !. . . Părăsi-te-aş cu gîndul, Nu mă lasă sufletul; Părăsi-te-as cu gura, Nu mă lasă inima !
DLII
Frunzuliţă ş-o nuia, Spune-i, bade, maică-ta,
Să prînzească, să-i ticnească, Că eu n-o să-i întru-n casă, 5 Pîn-o creşte mac în prag Şi m-o chema ca să-1 calc; Pîn-o creşte iarbă-n tindă, S-ajungă cu vîrfu-n grindă ; Pîn-o fi holdă-n fereastă,
10 Stînjen de lemne pe masă. Spune, zău, măicuţă-ta, Că atunci te voi lua, Cînd voi două-ţi număra Frunzele de pe doi nuci,
15 Penele de pe doi cuci; Frunzele dintr-o grădină Şi fulgii de pe-o găină !
DLIII
Frunzuliţă ş-o nuia, Spune, bade, maică-ta, Să nu mă grăiască-n sat, Că eu nu te-am fărmecat. 5 Cînd voi sta de-a farmecă, Nu farmec din viţa ta, Ci farmec de viţă bună, De-aş şedea-n temniţ-o lună ; Şi farmec din viţă mare, 10 De-aş şedea tot în prinsoare !
DLIV
Cîtu-i drumu de-a lungul, Ară badea cu plugul; Mîn.dra mere cu prînzul. :— Bun lucru, bade, la plug ! 5 — Noroc, nevastă, la drum !.. . Da de prînz Ce mi-ai adus 1 — Coco şei în blidişel, Vinişor în păhărel.
3P0
I. TJ. JABKlK - A. BÎHSEANtJ
10 — Şezi, drăguţă, să prînzim, Amîndoi să ne iubim.
— N-am vint, bade, să iubesc 0-am vint să mă jeluiesc; Maică-ta-i muiere rea,
15 Nu mai poci trăi cu ea : Iese-afară Ca o pară, Intră-n casă Mînioasă 20 Şi zice că nu-s frumoasă. Tu, bade, ştiut-ai bine, Că nu-s frumoasă ca tine; Ce foc ai cătat la mine ?
DL V
— Spune-mi, bade, din inimă, Bagă-mi maică-ta vreo vină ?
— Eu îţi spui de la inimă, Că nu-ţi bagă nici o vină,
5 Mei de mică, nici de mare, Ci te are Dragă tare !
— Bade, dragă, nu minţi, Bade, nu mă celui,
10 Că asear-am auzit
Maică-ta cum m-a vorbit Şi cum m-a ponosluit. Da vorbească, că nu-mi pasă Că eu n-o să-i într-un casă..
15 în casă nu i-aş întră, Dacă n-ai fi dumneata; în casă nu i-aş păşi, Dacă nu mi te-aş iubi!
DLVI
Frunză verde de duplău,. Bade, bădişorul meu, Spune, bade, maică-ta, Că cu sila nu te-oi lua 5 Ş-atunci oi fi noru-sa, Cînd o face plopul nuci Şi sălcuţa mere dulci, Şi răchita porumbele, Să   mînc eu soacra din ele !
Mustrări din partea fetei silite la măritiş
DLVII
Dă-mă, maică, unde" trag, Să trăiesc traiul cu drag; Dă-mă, maică, unde vreau, Toată grija să ţi-o iau. 5 Nu mă da, maică, departe, Să viu cu hainele-n spate, Cu trupul beteag de moarte; Dă-mă, maică,-n satul tău, Să poţi vedea cînd mi-i rău; 10 Dă-mă, maică,-n sat cu tine, Să te bucuri cînd mi-i bine !
DLVIII
Nu mă da, maică, pe deal, Că se face grîul rar Şi iarba numai podbeal; Ci mă dă, maică, pe şes, 5 Că se face grîul des Şi iarba numai ovăz !
DLIX
Maică, lucră ce-i lucra, După urît nu mă da. Maică, urîtul mă cere,
DOINE SI STRIGATURI DIN ARDEAL
Nu mă da fără plăcere, 5 Că io-s fată, nu-s pămînt, Nu mă-ndemn după urît ! De mi-i da unde nu-mi place, Moarte cu mîna mi-oi face; De mi-i da unde n-oi vrea, 10 Moarte-mi fac ca mîna mea în ziua Crăciunului, în mijlocul tîrgului, Ca să vază tot omul, Ce plăteşte urîtul !
DLX
Uite, maică, urîtul Cum îmi poartă inelul; Eu i-ltot cer să mi-1 deie, El zice c-o să mă ieie. 5 De-aş şti, maică, că m-ai da Mai bine m-aş spînzura
De ciucurul brîului în mijlocul tîrgului87, Să se mire tot tîrgul, 10 Ce mi-a făcut urîtul; Să se mire şi lumea, Ce mi-a făcut dragostea !
DLXI
Frunză verde foi de fragă, Dă-mă, maică, dă-mă, dragă, Dă-mă şi dup-un sărac, Numai să trăiesc cu drag; 5 Căci casa avutului Din afară-i văruită, înlăuntru-i otrăvită; Dar casa săracului în afară-i eu mînjală, Dinlăuntru-i cu ticneală !
Deosebite
DLX-TI
Frunză verde-a mărului, Nu crede feciorului, Că feciorii-i mare cîne De fură mintea din tine ; 5 Că te pune pe-un genunche Si-ti tot minte mii şi sute Şi mai mari şi mai mărunte. Tc-ntreabă, te ispiteşte, Pînă mintea ţi-o suceşte !
DLX III
Bădiţă de la Sibiu, Nu-nşela inurgu-n pustiu, Că măicuţa ţi-o spus bine, Că nu mă dă după tine,
5 Pînă nu vei număra Paiele de p-un hotar Şi tot fînul dintr-un car... Ba ş-atunci în chibz va sta : Da-m-a după tin', ori ba?
DLXIV
Doi bujori şi doi bădiţi, Şti-vă dracu ce gîndiţi, C-amîndoi mă-nceluiţi; Amîndoi fost-aţi la carte, 5 De nici unul n-avui parte. Avui parte d-un mişel, Pică tundra de pe el; El mi-o da să i-o cîrpesc, Eu o iau şi o izbesc...
302
I. TT. JAKNfK - A. BÎRSEANU
10 Adică mă socotesc,
Tot să i-o mai petecesc, Că cu el am să trăiesc !
DLXV
Măi bădiţ cu părul creţ, Ce te tîi asa sumet, Că de \ că-i îmbătrîni, Păru-i! cap ţi s-o albi... 5 Nimărui nu-i trebui !
DLXVI
Vecinii, mîndruţ-aleasă, De bădiţu meu te lasă !.. . Să ştii tu, vecină, bine, C-aşa-i povestea cu mine : 5 Să bo esc la pat o lună,
Cum mă scol, ţi-1 iau din mînă ; Şi să zac chiar patru ai, Corn mă scol, bădişor n-ai !
DLXVII
Copilii ă cu părinţi, Nn sili să te măriţi. Măriteiu-i lucru mare, Nime nu-1 poate stricare; ."» Nice popa satului, Nici vlădica Blajului. Măritaîu-i jug de fier, Pîuă-i trăi, eşti cu el !
DLXVTLT
Floricică de sulcină, Mcrgîrd astăzi prin grădină, Găsii -iarba tăvălită Dt-un copil ş-o ibovnică. f> Copil se scoală rîzînd, ibovnica suspinînd Şi din gură blăstămînd : Fiie-ai, bade, blăstămat,
Că tare m-ai înşelat, 10 Că nu-s nici cu fetele Şi nici cu nevestele, Făr'cu ticăloasele Şi cu păcătoasele !
DLXIX
Păcurar cu oile, De te-ar bate ploile, Să-ţi omoare turmele ! De te-ar bate num-o ploaie, 5 Să-ţi rămîie num-o oaie; De te-ar bate-o ploaie grea, Să-ţi rămîie-o oaie rea, Să umbli numai cu ea... Să vii la guriţa mea. 10 Să-ti rămîie o oiţă
Şi să vii 1-a mea guriţă !
DLXX
De gîndeşti, bade, la mine,
Dumnezeu să-ţi deie bine;
De gîndeşti în altă parte,
Să-ţi deie şi sănătate. 5 Sănătate cu luna,
Să nu mai vezi lumina;
Sănătate cu anu,
Să nu mai vezi pămîntu.
Cînd a fi la primăvară, 10 Să fii roşu ca de ceară;
Cînd a fi primăvara,
Să fii roşu ca iarba !
Zece boi ca bivolii
Să ţi-i mînci cu doftorii, 15 Zece vaci şi o junincă
Să se ducă la potică !
DLXXI
— Foaie Verde de duplău, Face-m-aş bădiţă, zău,
DOINE SI STRIGATURI DIN ARDEAL
303
O creangă de merişor Tocmai iîngă-al i ău trupşor ! 5 —Draga mea, .floare, mîndruţa, Face-m-uş o vîzdoguţă Tocmai 1-a ta immuţă ! — D-oi, bă<i iţa 1 )ădişor Tie ti-i des! ul de dor
10 Şi eu după rine mor ; Cîndu-i colea la luat, Amîndoi tragem bănat. Tune-n tindă şi prin casă Şi-n capu cui nu ne lasă !
15 Tune-n tindă şi pe-afară Şi-n capul cui mi vrea iară !
DLXXII
Cine iubeşti» şi ţine,
Să-i deii Dumnezeu bine;
Cine iubeşte şi lasă,
Deie-i Dumnezeu pedeapsă !
DLXXIII
Cine strică dragostele, Mînce-i grîul pasările ! Şi să n-aibă pîne-n masă Şi nici sănătate-n casă ! 5 Cine desparte doi dulci, Ducă-i corbii carnea-n nuci; Cine desparte doi dragi, Ducă-i corbii carnea-n fagi; Cine face orz din grîu,
10 Şază-n sînge pînă-n brîu, Să-1 mînce viermii de viu ! Şază-n sînge pînă-n barbă, Mînce-1 viermii de ispravă ! Şază-n sînge pînă-n piept,
15 Să-1 mînce viermii de tăt88. Cine strică-aşezămînt, X-aibă ţărnă pe mormînt, Mei ho dină pe pămînt; Fie-i moara rîşniţă
20 Şi hedina-n temniţă !
DOINE HAIDUCEŞTI
DLXXIV
Cîntă puiul em-ului Pe coarnele plugului Şi miri a de pe teleagă Tot strigă la boi să meargă. 5 Rămîi, brazdă, după plug, Că eu de astăzi mă duc Şi mă bag în >odrii verzi, De astăzi nu mă mai vezi. Te las nai bei, sărăcie, 10 Şi mă duc la vitejie ; Te las nai bei, sapă lată, Şi iau puşca ferecată !
DLXXV
Dorul badei unde şede ?. .. Colo-n grădiniţa verde ; Mereu cîntă şi sădeşte, Păru-n flori şi-1 împleteşte. 5 Dorul s mîndrei unde şede ?... Colo-n codruleţul verde, Unde murgul şi-1 hrăneşte Şi la mîndra se gîndeşte. Cîndu-i colea cătră seară, 10 Badea murgul şi-1 înşală ; Cîndu-i colea în murgit, Badea din codru-a ieşit.
I. D. JAENlK - A. BtRSEASfU
Codru după el plîngea, Voinicelul răspundea; .15 Eu mă duc, codrule, duc, Mîndruţa să mi-o aduc; Mie floare de iubit, Ţie de împodobit !
DLXXVI
Cine-i tînăr şi voinic Mere noaptea la cîştig Fără par, fără pistoale, Xuma] cu minele goale !
DLXXVII
Codru-i mare,
Frunză n-are ;
O avut
Şi o-a pierdut 5 De tropotul cailor, De sunetul armelor, De jelea voinicilor. Care-a fost mai voinicel, Acum e mai vai de el; 10 Care-a fost voinic mai mare, Acum e legat mai tare Şi de tnîini şi de picioare Cu lanţuri şi cu zăvoare !
DLXXVIII
Frunză verde trei şindile, De trei nopţi şi de trei zile, De cînd sînt în codrii verzi, X-ai vint, mîndro, să mă vezi. 5 Cînd codru o-ngălbeni, Vei veni, nu mi-i găsi; Eu atuncea unde-oi fi1?.. . La Lina la făgădău Acolo sînt, mîndră, eu !
DLXXIX
Eu mă duc, codru rămîne, Plînge frunza după mine; Xu ştiu frunza plînge,-ori ba, Dar, zău, plînge mîndruţa,
5 Că i-am rupt inimuţa. De vreai, mîndro, hai cu mine, Dar departe-n ţări străine, C-aici nu mai dai de bine !
DLXXX
Foaie verde brînduşele, Jele-i, Doamne, cui i-i jele, Jele-i, Doamne, codrului De armele hoţului, 5 Că le plouă şi le ninge Şi n-are cine le-ncinge, Că cine mi le-a avut, Mi-o pus faţa la pămînt; Dar n-a pus-o să-nflorească, 10 Ci-a pus-o să putrezească Şi să nu mai haiducească !
DLXXXI
La făgădăul de piatră Beau voinicii şi se-mbată ; La făgădăul de peşte Beau voinicii călăreşte; 5 La făgădăul de nuc Beau voinicii şi se duc, Din pistoale troscănind Şi din gură chiuind : Foaie verde siminic,
10 Asta-i viaţă de voinic, Că nu-ţi pasă de nimic; Mei de domn şi nici de dracu.. Trăiască codru săracu !
DOINE 81 STRIGĂTURI DIN ARDEAL
DLXXXLT
Foaie verde trei nuiele Săraci mîndruţele mele ! De-ar ţinea vreo sărbătoare, Doar scap şi eu din prinsoare; 5 Şi de-ar da vreo liturghie, Doar scap şi eu din urgie. Vă rugaţi, mîndre, rugaţi, Vă rugaţi şi mă scăpaţi, Să mă văz iară-ntre brazi, 10 Că cu drag vă voi cinsti Şi cu drag vă voi iubi, Cît în lume voi trăi, Cît în codru voi hoţi !
DLXXXIII
Pînă codru frunza-şi ţine, Toţi voinicii trăiesc bine ; Deaca codru frunza-şi lasă, Toţi voinicii trag pe-acasă, 5 La copii şi la boreasă, La viaţă ticăloasă !
DLXXXIV
Pînă ţineam cu codrul, Eram roşu ca focul; Dar de cînd ţiu cu ţeara, Gălbenit-am ca ceara. 5 Da lăsa-voi ţeara-n pară Şi m-oi duce-n codru iară; Şi lăsa-voi ţeara-n foc, M-oi duce-n codru la loc... în codruţul cu copaci 10 Şi cu lunci pline cu fagi;
în codruţul cu izvoare Şi cu mîndre căprioare; în codrul cu veselie Şi cu dalbă vitejie !
DLXXXV
Cîntă, mîndră, trăgănat, Să te-aud de la Bănat, Că-s cu trei cai de furat : Unu-i roşu ca focu, 5 Altu-i negru ca corbu; Şi pe care şez călare Pintenog de trei picioare ; La picioare pintenog De calcă tot la soroc, 10 Cu ochi iuţi ca fulgerul, La goană ca vulturul, De-ţi înalţă sufletul !
DLXXXVI
Frunza verde încolţeşte, Lumea, ţeara mă pîrăşte, Dumnezeu, mă milueşte. Lumea, ţeara-mi strigă hoţ 5 C-am furat eu caii toţi; Dar eu, zău, nu i-am furat Făr'cu stava i-am mînat De la nemeşul bogat. Am lăsat o mînzişoară, 10 Să-şi care cu ea la moară, Şi dacă m-o necăji Şi de-aceea l-oi lipsi, La sărac oi dărui, Să aibă cu ce munci!
20-0.461
I. V. JAKNlK - A. BlBSEANU
D-ALE CĂTĂNIEI89
DLXXXVII
Foaie verde buruiană, Vai, maică, m-a scris cătană ! Viii,', maică, de mă petreci Ba.tăr, maică, pîn' la Beci, 5 De la Beci pîn' la Turda, Din Turda-n Galiţia. Foaie verde baraboi, Du-te, maică, înapoi, Că de-o fi vreo pace-n ţeară,
3 0 Eu mi voi întoarce iară; Dar de-o fi vreo răutate, M-oi opri în vreo cetate Şi ţi-oi scrie, maică, carte. Tn tuspatru cornurele
3 5 Scriu cu lacrimile mele; Tn mijloc Pară de foc, Că nu am nici un noroc. Cine cartea va citi,
20 Lacrimile l-or porni !
DLXXXVIII
De-ar da Dumnezeu un foc Să ar/ă Sibiul tot, Să rămîie numai parii, Să să nţepe generalii, f> Generalii şi maiorii Care cătănesc feciorii !
DLXXXIX
Foaie verde lemn sucit, Poruncit-au, poruncit Slugii o-mpărat ului La fe! ele satului, 5 Să nu poarte busuioc,
Că ei sînt în mare foc Şi să nu poarte mărgele, Că ei sînt în mare jele !
DXC
Am avut un drăguţ dulce Ş-am tot zis că nu-1 vor duce. Eu m-am uitat de pe prag, Pînă l-au jurat sub steag; 5 Eu m-am uitat de la şură, Pînă l-au pus sub măsură !
DXCI
Am avut un frate drag, L-a jurat neamţul sub steag; Am avut un frate dulce Ş-acuma departe-1 duce, 5 Nu le-ajute sfînta cruce !
DXCII
Am ibovnic tinerel Şi l-ar duce şi pe el; Nu ştiu, zău, ce mi l-aş face, Ca să-1 scap, că multu-mi place 5 Şi l-oi face rujă-n masă. .. Dar masa s-o clătina Şi ruja s-o scutura, Doamne, rău m-oi supăra. Şi l-aş face măr gutui, 10 L-aş pune sub căpătîi; Măr gutui mi-o putrezi Şi eu rău mi-oi bănui !
DXCIII
Bulgăraş de gheaţă rece, Vin', mîndro, de mă petrece
DOIlrfE 81 STRIGATURI DIN ARDEAL
307
Pînă-n fundul grădinii, Unde-am vorbii mai întîi 5 Pe cînd eram noi copii... Că din fundul grădinii M-or petrece străinii !
DXCIV
Mult, bădiţă, am dorit Ca să seapi de eătănit; Da Dumnezeu ne-a bătut, C-am şezut seara prea mult !
DXCV
Auzi, mîndră, ori n-auzi, Ori n-ai gură sa răspunzi 1 Auzi, mîndră, doba bate. . . Mai rămîi eu sănătate !
DXCYI
Bate, Doamne, neamţu-n drum, C-o ales ce-o fost mai bun Ş-or rămas nişte pitici... Altfel n-ai cum să le zici. 5 Piticii care-or rămas. Pun căciulile pe nas Şi fac la fete na caz !
I)X( VII
Bate vîntul peste paie, Trec voinicii la bătaie, La bătaia turcului în ţara museanului.
DXCVIII
— Bate vîntu pe fereşti, Da tu, mîndră, <e pliveşti'?
— Maghiran şi flori domneşti, Să fac la, bădiţa pană,
5 Că azi nii-1 duce cătană !
DXCIX
De-ar fi puşca de cucută. Bucuros aş fi răgută'90; De-ar fi puşca de tocană, Bucuros, aş fi cătană; 5 De-ar fi puşca de hamei, Regimentu de femei, Şi tisturi de pătrînjei91, Bucuros aş cătăni La compania mîndrii !
£C
Cînd bătea ceasul la unu,
Eram gata ca păunu;
Cînd bătea ceasul la doi,
Eram cu mîndr-amîndoi; 5 Cînd bătea ceasul la trii,
Ne jucam ca doi copii;
Cînd bătea ceasul la patru,
Mă duc, mîndră, la-mpăratu;
Cînd bătea ceasul la cinci, 10 Mă duc, mîndră, de pe-aici;
Cînd bătea ceasul la şasă,
Eu mă duc, mîndră, de-acasă;
Cînd bătea ceasul la şepte,
Mă pogor, mîndră, pe trepte; 15 Cînd bătea ceasul la opt,
Neamul mîndrei plînge tot;
Cînd bătea ceasul la nouă,
Mă-mbrăcam în haine nouă;
Cînd bătea ceasul la zece... 20 Nici un legman nu mă-ntrece 92!
DCI
Cînd de-acasă am plecat, Eram tinerel băiat, Tinerel fără mustaţă Şi acum barbă stufoasă... 5 Nu m-or mai cunoaşte-acasâ !
308
I. V. JABNÎK - A. BtHSEANU
DCII
Nn-ţi pune peana de brad, Ca te duci, bade,-n Orlat, Ci-ţi pune de busuioc, Că te duci la mare foc; 5 Şi-ţi pune de viorele, Că te duci la mare jele; Şi-ţi pune de tămîiţă, Că te duci ca şi-n temniţă !
DCIII
Să cînţi, cuce, cînd m-oi duce, Să te prind frate de cruce. Tu-i mere pe sus cîntînd, Iară eu pe jos plîngînd 5 Şi pe maica blăstămînd : Fire-ai, maică, blăstămată, De ce nu m-ai făcut fată, Să şez cu furca pe vatră; M-ai iăcut, maică, fecior,
10 Să fiu tatii d-ajutor. Cînd  ram de-ajutorie, M-a scris neamţu pe hirtie Şi m-o dus la cătănie; Nu mă lasă-n satul meu,
15 Ci numai pe drum mereu. Cînd mă pui să odihnesc, Doba-mi bate să pornesc; Doba mi bate de pornit, Nu cată că-s ostenit !
DCIV
Cîntă cucu-npar de nuc, Yint-a vremea să mă duc; Cîntă cucu-n par de vie, Să mă duc la cătănie : 5 Să-mi las boi şi grîu-n paie Şi s-o iau cătră bătaie. Mere-oi, că n-am încătrău,
De n-oi mere,-oi păţi rău, Că de n-om sări cu toţii, 10 Vor veni turcii ca hoţii !
DCV
— Căpitane Pavele, Unde-ţi duci cătanele?
— Da la foc sărmanele !
— Căpitane, căpitane,
5 Pe drum nu le duce tare, Că-s răgute tinerele Şi pe drum nu prea ştiu mere !
DCVI
Cătănia cui e bună ?... La feciorul fără mumă. Cătănia cui e dată? La feciorul fără tată !
DCVII
Cătănire-aş, cătăni, Numai puşca de n-ar fi; Puşca şi oţelele Alea-mi mîncă zilele; 5 Pătrontaşu mijlocul Şi viţelu tot trupul93. Eău mă doare-n piept şi-n spete De puşcă şi de unelte; Eău mă doare-n piept şi-n şele 10 De puşcă şi de curele !
DCVIII
Cîtu-i Sibiu de mare, Numai o uliţă are Bătucită cu năsip, Merg cătanele tot rînd, 5 Merg mumînile gemînd Şi tătînii suspinînd94 Şi din grai aşa grăind : Vai de mine, rău mă tem,
DOINE ŞI BTBISĂTBEI DIN ABDEAL
Rău mă tem şi mă blăstem, 10 C-am un băiat tinerel Ş-oi rămînea fără el !
DCIX
Cîţi voinici de seama mea Toţi în Moldova trecea ; Cîţi voinici de-a mea măsură Toţi în Moldova trecură. 5 Numai eu, floare de soc, N-avui parte de noroc, N-avui parte de maica, Să trăiesc lîngă dînsa !
DCX
Cine m-a băgat cătană Nu-i mai trebuie pomană : Că pomana lui e dată La poarta cu judecată. 5 Bată-te crucea, birău,
Mult umblaşi în rîndul meu, Să-mi dai puşcă şi ciacău 96!
DCX I
Foaie verde mărăcine, Cum nu-i dorul mare cine, Că de la Oşorliei vine Şi mă-ntreabă de curele : 5 Poţi-le purta de grele? - De curele Cît de grele, Tot m-oi mai lupta cu ele, Dar mi-i jele, Doamne, jele 10 De doruţu mîndrei mele !
DCXLT
De la noi pînă la Cluj Viorele şi lemnuş; Da acelea cin'le-o pus? Da bădiţa cînd s-o dus.
5 Da, zău, cine le-o cosi ? ... Bădiţa cînd o veni. Da cine le-o aduna ?... Bădiţa cu mîndră sa !
DCXI1I
Foaie verde mărăcine, Cum nu-i neamţu mare cîne? Porunceşte la dobaş Să bată doba de marş, 5 Să ţie feciorii paş. Strigă neamţu iar la ei: Staţi în loc, copii mei ! Staţi în glidă cum v-aţi pus90, Nu vă uitaţi că doi nu-s !
DCXIV
Decît slugă şi cătană Mai bine-n codru cu peana; Decît slugă şi biriş Mai bine colo pe Criş !
DCXV
Ian ieşi, maic,-afar'din sat De vezi cum mă duc legat Cu curele de-ncălţat, Cu curea braşovenească, 5 Minteni să mă cătănească. Cătăni-i-ar frigurile Ca pe mine gîndurile, Ca pe maica lacrimile !
DCXVI
Eu mă duc, maică,-n cătane, Tu rămîi cu multă jale; Eu mă duc, maică, departe, Tu rămîi cu grija-n spate. 5 Maică, pînă ce-oi veni, Tu cămaşă mi-i croi, Dar să n-o coşi omeneşte, Ci s-o coşi cătănăşeşte :
310
X. V. JARNlK - A. BÎBSEANtJ
Pr ba rburul dinainte 97
Pune plug eu şese vite, 10 Pe ba rburul dinapoi
Pune plug cu şase boi,
Pe frate-meu lîngă ei.
Maică, măiculiţa mea, 15 Maică, fericirea mea,
re mîneca de-a dreapta
Pune-te pe dumneata;
Pe mîneca de-a stînga
Pune pe iubita mea; '20 Pe ba rburul dinainte
Pune-mă de om cu minte,
Om cu minte şi-nţelept
Dar cu jale mare-n piept!
DCXVII
Eu nă duc, mîndră,-n cătane,
Tu rămîi de-mi spală haine;
Le spală în lăcrimele
Şi în negre gîudurele; 5 Trimitc-le-n dor şi jele
Pe fata pămîntului,
'Pe. şuierul vîntului,
în. ţeara franţuzului.
V ude-o fi stcagu-nălţat, 10 De voinici îneunjurat,
Acolo voi fi culcat,
Dar culcat şi cum culcat?. . .
Cu puşca plină la cap, Cu pistoale 15 La picioare ;
în puşcuţă răzimat,
Cu gîudul la tine-n sat !
DCXVII I
Vino, maică, pîn'la cruce De vezi neamţu cum mă duce, Pe foaie de cucuruz La Ir alia din sus ; 5 Pe foaia tuleului Oblu-n tara ceului!
DCXIX
Sabie scăldată-n lapte, Badea meu e dus departe; Sabie scăldată-n sînge, Taci, mîndruţa, nu mai plînge !
DCXX
Bău îmi pare, Doamne, pare C-a crescut Murăşu mare,
De nu-i iaz
Şi nici pîrlaz, 5 Să trec la mîndra acas';
Nici îi luntre
Şi nici punte, Să trec la mîndruţa-n curte !. . . Nu ştiu Murăşu-i de vină, 10 Că jelesc de la inimă, Ori e ţara cea străină?
DCXXI
Prin pădurea cu nuiele Merg răgute tinerele, Cîte trei, ori cîte patru, De duc carte la-mpăratu. 5 Şi voinicii osteneau, Că povară grea duceau. Floricică ş-o nuia, Dară cartea cum era ?. .'. Scrisă, zău, cu mînile, 10 Blăstămau mumînile; Scrisă, zău, cu florile, Blăstămau surorile; Scrise cu lacrimile, Blăstămau drăguţele !
DCXXII
Pe din jos din Orăştie Vin doi fraţi din cătănie. Şi fratele cel mai mare Grăieşte cu multă jale :
DOINE SI STRIGĂTORI DIN ABDEAL
311
5 — Pune frate, rnîna-n şale ' Să tragem una de jale, Că de cînd ne-a cătănit, Plug din curte n.-a ieşit, Fiarele au ruginit,
10 Boii-n grajd că au murit Şi caru a putrezit. Pune, frate, mîna-n şale Să cîntăm una de jale, De-al măicuţii greu doruţ
15 Şi de dorul de tăicuţ, Că de cînd ne-a cătănit, Tare-or fi îmbătrînit Şi tare or fi slăbit, Deacă n-or fi şi murit !
20 Aşa voinicel cînta, Iarba că se clătina Frunza-n codru tremura Şi foarte se-nduioşa. Dar fratele cel mai mic
25 (De-i mai mic, e mai voinic) Mîna-n şale că punea Ş-aşa, zău, că-mi vierşuia : Foaie verde trei nuiele, Jele mi-i, zău, mare jele
30 De frunzuţa munţilor, De dorul părinţilor; Dar mi-i jele, frate, jele, De-a cîmpului floricele, De amarul mîndrei mele
35 Că drăguţii ochişori Frumuşei şi negrişori Or fi de lacrimi izvor; Şi drăguţul obiăjel, Bumeior, şi frumuşel,
40 O fi, zău, ca vai de el !. . . Bine vorba nu sfîrşea, Iarba că se veştejea, Piatra că se despica, Frunza-n codru jos cădea,
45 Firea-ntreagă că jelea !
DCXXIII
Pe cel drum, pe rîticel, Merge-un drag de voinicel Ou mîndruţa după el. Foaie verde ş-o alună, 5 Merg drăguţii împreună, Şi mergeau, nu prea mergeau, Că deodată se opreau Şi pe iarbă s-aşezau, De ospăţ că s-apucau. 10 — Xa, mîndruţo, vin şi bea, Că mai mult nu mi-i vedea, C-a venit o carte iute, Să mă duc între regute !
— Bade, bădişorul meu, 15 Dracul meu, binele meu,
Lasă, bade, nu te duce, Că te scald în lapte dulce !
— Mîndră, mîndruleana mea, Draga mea, comcara mea,
20 De m-ai scălda şi-n vinars Şi tot trebui să te las, C-astă lume-i cu năcaz. A venit o grea poruncă, Ce de dragoste n-ascultă ;
25 A venit o grea urgie, Ce de dragoste nu ştie !
DCXXIV
Foaie verde trei alace, Fă-mă Doamne, ce mi-i face, Fă-mă năframă tărcată Peste cetate-aruncată, 5 Să văz frunza cum se-ngustă Şi pe badea scos la mustră. Frunză verde din trei sate, Arde-te-ar focul, cetate ! Pe trei părţi cu lemne verzi, 10 Xici urma să nu-ţi mai vezi,
312
I. U. JARNlK - A. BÎRSEANU
Pe de-o parte cu uscate, Că prea mulţi ţîi în bănate Fără nici o dereptate !
P/CXXV
— Plouă ploaie cu bulbuci Şi tu. bade, tot te duci!
— Eu mă duc, mîndruţa mea, Că-i poruncă foarte grea.
5 De-ar ploua ploaie de foc, Cătana nu stă pe loc, Făr'numai cînd stă şilboc98!
DCXXVI
Of, săraca cătana, Cîndu-i vine porunca, îşi desculţă opinca Şi înealţă papucul 5 Şi ia drunm de-a lungul. Drumu-i bătut cu nisip, Merg cătanele tot rînd, Mai eîntînd şi mai plîngînd !
DCXXVII
Neamţule-n compania ta, Nu-i voinic ca bădiţa; Nemţule-n şireagul tău, Nu-i frumos ca mîndrul meu !
DCXXVÎII
Murgule, coamă rotată, Mai scoate-mă-n deal odată Să-mi fac ochişorii roată, Să mă uit în lumea toată 5 Pe unde-am umblat o dată. Şi mă scoate pîn'la Tisă C-acolo-i tabăra-ntinsă; Ş-acolo sub fagii mici Sînt morminte de Voinici, 10 Care s-au dus dup-aici!
DCXXIX
Mult mă-ntreabă inima,
Ştiu unde-i Italia,
Ţeara, unde-i bădiţa?...
Eu i-am spus inimei mele 5 Că n-am fost şi nici n-oi mere. Aş mere Şi nu-i putere !
DCXXX
Draga badei, Mariucă, Vine neamţul să mă ducă, Să mă ducă la Braşeu, Ca să uit de dorul tău. 5 Ducă-mă-n Italia Şi eu tot nu te-oi uita !
DCXXXI
M-a mînat maica la vie Să-mi culeg maghiran mie, Maghiran de cel albuţ Să fac peana la drăguţ; Dar drăguţu mi-i cătană, Nu ştiu cum va purta peana !
DCXXXII
Măi neamţule, nu ţi-i jele, Cînd vezi sînge pe curele, Izvor din spatele mele ? Măi neamţule, nu ţi-i greu, 5 Cînd vezi sînge pe ciacău, Izvorînd din capul meu?
DCXXXIII
Foaie verde iarbă rea, Maică, măiculeana mea, Eu mă duc la grea bătaie, Tu rămîi cu grîu-n paie. 5 Pînă, maică, ţ-oi veni, Grîul tot o putrezi;
doine 81 strigatubi din ardeal
313
Pînă ţ-oi veni la poartă, Poţi, măicuţă, să fii moartă; Pînă ţ-oi veni-u ocol, 10 Găsesc poate numai dor !
1)0 XXXIV
înălţate împăiate, Pune pace, nu te bate, C-or cădea pe capu-ţi toate. Xu te-or bate tunurile, 5 Că te-or bate lacrimile, Lacrimele mai celor Ş-ale surioarelor Ş-ale mîndrişoarelor De dorul vornicilor !
DCXXXV
înălţate împăiate, Pune pace, nu te bate, Că«s regute tinerele, Xu te băga-n foc cu ele, 5 Ai avut mai învăţate, Jumătate-s împuşcate Şi la işpital băgate !
DCXXXVI
Haide, mîndră, pînă-n prag De-mi dă gură, că-s beteag; Haide, mîndră, pîn'la cruce De vezi neamţul cum mă duce : 5 Cu cămaşa nespălată, Cu inima supărată ; Fără pită, fără sare, Xumaicu puşca-n spinare Şi în loc de şese boi, 10 Pătrontaşul dinapoi Şi în locul zbiciului, Teaca panganetului99!
DCXXXVII
Haideţi, feciori, la cătane, Să mîncăm pită cu carne; Haideţi, feciori, la bărbunc100, Să> mîncăm carne de june !
DGXXXVIII
Frunză verde foi de fragă, Haide, maică, haide, dragă, Cu poala plină de zloţi Şi mă scoate dacă poţi 5 De prin mîni de pe la hoţi, Că de-ai şti tu cum trăiesc, Cum trăiesc, cum mă muncesc Ţ-ai încleşta minele Şi ţ-ai plînge zilele; 10 Te-ai scula în miez de noapte Şi mi-ai ruga mie moarte !
DCXXXIX
Bată-te crucea de neamţ, De tînăr m-ai pus în lanţ; De tînăr fără mustaţă îmi ţipaşi tu puşca-n braţă : 5 Xa, copile, şi te-nvaţă, Că pînă te-i învăţa, Multe palme-i căpăta !
DCXL
Frunză verde de alun, într-o joi după Crăciun La cătane m-a luat, Părul mi 1-a retezat 5 Şi departe c-am plecat. Pentr-o puşcă, arz-o focul, îmi lăsai casa şi locul; Pentr-o puşcă, arz-o para, îmi lăsai locul şi ţeara; 10 Pentr-o puşcă ruginită Btămase casa jelită.
314
I. tf. JAKNlK - A. BÎE8EANU
Foaie verde de dudău, Hău ii stă muntelui, rău, Fără piatră, fără brazi,
15 Ca şi mie fără fraţi; Rău ii stă muntelui, rău, Fără piaîră, fără flori, Ca mie fără surori; Rău îi s1ă muntelui, rău,
20 Fără piatră, făiă biumă, Ca şi mie fără mumă ; Rău îi s1ă muntelui, rău, Fără brad şi fără piatră, Ca şi mie fără tată 101!
DCXLI
Frunză verde săloioară, Trage-o eătană să moară S-asa. trage de cu milă
5        9 <j
Că moare-n ţeară străină, 5 Ba moare fără lumină Şi la cap fără perină ; S-asa, trage cu năcaz Că nu-s seînduri spre sălaş, Nici nu-i pînză pe obraz,
10 Nici îi maică cu mila Şi nici soră cu gura, Făr'dobaşu eu doba, Trîmbiţaş cu trîmbiţa... Nu te, maică supăra,
15 Că mai mor voinici aşa !
DCXLII
Frunză A^rde lemn uscat, Hău, maică, m-ai blăstămat: Să calc cu picioarele, Cît aleargă soarele !... 5 Am călcat ţările toate, Italia jumătate. Foaie verde ş-o alună, Italia-i ţeară bună, Fără mie-mi pare rea,
10 0>am şezut doi ani în ea, Departe de mîndră mea. Cît te uiţi în lung şi-n lat Xu mai vezi pămînt uscat, Ci tot ape tulburele,
10 Umblînd corăbii pe ele, Tot corăbii ferecate Ce pe mare stau plecate Şi-s cu tunuri încărcate ; Tunuri mari şi tunuri mici,
20 La tot tunul cinci voinici. Hei, mare, apă sărată, Mai lasă-mă-afar-o dată, Să mai văz pămînt uscat, Să mai fiu o dat'băiat102!
DCXLIII
Frunză verde iarbă neagră, Câţi mă văd, toţi mă întreabă De ce port maramă neagră 1 Las's-o port c-aşa mi-i dragă, 5 Că mi-i bădiţa cătană Şi e dus de astă iarnă !
DCXLIV
Frunză verde dintr-un nuc, Vint-o vremea să mă duc, Să mă duc din satul meu Şi ziua bună să-mi ieu 5 De la frunza de pe munţi, De la dulcii mei părinţi; De la frunza de pe fagi Şi de la dulcii mei fraţi; De la grădina cu flori,
10 De la dulcile surori; De la fir de busuioc, De la feciorii din joc; De la frunză de cicoare, De la fetele fecioare,
15 Din voioasa şăzătoare; De la mîndră rujă plină,
DOINE 81 STRIGATTJBI DIN AEDEAL
De la puica, ce suspină Şi durerea nu-şi alină; De la mîndra rujă creaţă, 0 De la puica-mi albeneaţă Oa şi dalba dimineaţă. Eămîneţi cu toţii-n pace, Eu mă duc că n-am ce face, Că-i poruncă-mpărătească... Trebuie să se-mplinească !
DOXLV
Foaie verde de secară, Veste rea o viDt în ţară, Să meargă feciorii iară Unde nu-i firul de iarbă, 5 Fără sînge pînă-n barbă, Unde nu-i firul de grîu, Fără sînge pînă-n brîu !
DCXLVI
Foaie verde de secară, A venit poruncă-n ţeară, Să meargă feciorii iară; A venit cărţi şi paşuş103, 5 Să meargă ia număruş; Şi rămîn măicuţele Blăstămîndu-şi zilele, Stingîndu-şi vederile Vărsîn d lă orim11ţele, 10 Pe toate uliţele !
Şi rămîn boi înjugaţi ' Şi părinţii supăraţi; Şi rămîn boi în ocol, Casele pline de dor !
DCXLVIT
Prins-o faţa să-nnegrească Şi păru să-mi cărunţească, Că-s cătană-mpărătească ! Cărunţească Şi-nnegrească, 5 Numai mîndra să-mi trăiască Cînd cu mîndra m-ei găsi, . Zău, iar voi întineri !
DCXLV1II
Şi mă cată, mamă, cată Unde-s cătane grămadă, La tabăra jumătate, C-acolo-i ş-a mea dreptate. 5 Şi mă cată, mamă, cată (Dar să nu fii supărată), La capul şireagului, Chiar la poala steagului; Eu acolo-i fi-ngropat, 10 Fără seîndură de brad. Dumnezeu m-o milui Şi din mine-o răsări,
Din picioare Mîndra floare, 15 Din păr
Mîndru călăpăr, Din musteaţă Mintă creaţă, Din guriţă 20 Fîntîniţă, Şi din buze izvorele, Din ochi negri păhărele, Ca să beai, maică, cu ele' -Şi să-ţi mai alini din jele. 25 Să beai, să te lecuieşti, Pe min'să nu mă jeleşti !
316
I, P. JAENlK - A. BÎE8EANTJ
NOTE  LA DOINE
1
Doina este poezia în care românul îşi dă la iveală simţămintele, tainele inimii sale. Aceste simţăminte pot fi de tristeţe sau de bucurie, de dragoste, de dor, de entuziasm etc.; cu toate acestea însă, duioşia predomneşte în acest cîntec caracteristic al săteanului nostru. în ceea ce priveşte originea cuvîntului doină, părerile sînt deosebite. Dl. B.P. Hasdeu susţine într-un studiu publicat în „Columna lui Traian " şi reprodus în „Transilvania" din 15 marte 1883, că doina ar fi de origine dacică.
2
Rele-s, bade, frigurile, Da-s mai rele dragostele I...
Versul poporal românesc este alcătuit de obicei din cîte patru picioare troheice, adecă compuse din cîte două silabe, dintre care cea dintîi este lungă, iar a daua «curta, de ex.:
Pe-o crenguţă din dumbravă, Zace mirla rău beteagă...
♦
Piciorul din urmă poate să fie alcătuit şi numai dintr-o singur» silabă, de ex. :
Vai de mine, ce-am ajuns Să iubesc pe sub ascuns...
Afară de versul acesta se mai întrebuinţează uneori şi versul de trei picioare, de ex. :
Lină Carolină, Floare din grădină
sau
Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai...
Fiecare vers rimează cu cel următor sau cu cel dinaintea lui. Numai arareori se află în mijlocul vreunui cîntec cîte un vers rătăcit, care nu-şi găseşte soţ înprivinţa rimei. De multe ori o rimă se continuă şi în versurile următoare, de ex.:
Ai, săracă mlndra mea Cu brîu roşu se-ncingea, Inima mi-o aprindea, Cu dragostea mă vindea I ...
Oîteodată versul de patru picioare se împarte în două versuleţe de clte două picioare, de ex. :
Făr' pe lună Voie bună Şi pe stele Dor şi jele ...
DOÎNE 81 STRIGĂTURI DlS ARDEAL
317
sau
Codru-i mare, Frunză n-are; O avut Şi b-a pierdut
Nu arareori se înl împlă ca vreunul din picioare să fie defectuos în privinţa accentuării. Aşa este, de ex., piciorul al patrulea din versurile citate în fruntea acestei note. în cîntec însă românul evitează, pe cît se poate, o pronunţare nepotrivită.
3
V. 3:
Maica din friguri mă scoate . . .
Aluziune la doftoriile de casă şi la priceperea bătrînelor de a vindeca fel de fel de boale.
4
V.l şi 2 :
De n-ar fi ochi şi sprîncene N-ar mai fi păcate grele. . .
într-o variantă se zice
De n-ar fi ochi şi sprîncene, Inima mea n-ar mai geme, Dar ochi şi sprîncene sînt Şl mă bagă în pămînt!
într-o altă variantă se adaugă după 2 :
Dar cînd la ele privesc, Nu poci să nu le iubesc I
Versurile 5 şi 6 :
Ochii şi sprlncenele, Alea fac păcatele
Sînt proverbiale.
5
V.1 şi 2:
Cit de mare-1 pămînt u. Ce-i mai râu ca uritu? . . .
Sau după o variantă :
Hău e, Doamne, urltu, Care uscă pămlntu... etc.
6
V. 2:
Doar tu mi-ai făcut ceva,
De nu te mai poci uita ! . . .
Mi-ai făcut ceva = ni-ai vrăjit, m-ai fărmecat. ,,Parcă i-a făcut ceva !" se zice despre o persoană care se simte tare atrasă de o a doua.
I. V. .TAKNÎK - A. BIRSEANU
7
V. 4 :
Dragostea eapu mi-l pune
„îmi pune capul cutare şi cutare lucru", idiotism românesc foarte adeseori întrebuinţat. De ex, : cui ăruia îi pune capul jocul, băutura, mîncarea bună etc.
8
între nefericita mierlă sau mirlă (care veşnic cernită îşi jeleşte soţul ce 1-a avut pe cînd era încă fală de crai şi la a cărui moarte s-a prefăcut în pasăre cîntăreaţă, după cum spune legenda) şi lainicul etic poporul a aflat o gingaşă legătură.
9
V. 2 :
Trei zile la domni aş face . . .
Aluziune la vremea iobăgiei.
10
Săteanul nostru crede în puterea farmecelor (vrăjilor), diochiului etc. Cel fărmecat nu mai ştie nimica de capul său, ci se supune orbeşte dorinţelor persoanei care i-a sucit minţile.
11
V. 3
Că nu poci şedea la scoale
Eroul acestor versuri este student, de bună seamă din Blaj.
12
V. 5 şi 6 :
Nice ziua cu lucru
Nice noaptea cu somnii. . .
Nice se întrebuinţează în multe părţi ale Ardealului (mai cu seamă în părţile centrale) în loc de nici. Nu arareori i final de la nici se lungeşte în cîntec şi astfel, de ex., versurile de mai sus se pronunţă în unele locuri în felul următor :
Nicil ziua cu lucru,
Nicit noaptea cu somnu. . .
13
V.2. Ciriptxc ca paserile ... într-o variantă se zice.. Chiscuiesc ca paserile.
11
V.5 şi 6
Dară nu-s toate curate,
Ci-s cu dracu mestecate ...
DOTNE SI STRK.iATI.TET DIN ARDEAL
31.)
într-o variantă se adaugă după aceste versuri ca încheiere :
Da cine lc-o mestecat? Două fete dintr-un sat !
15
V. 21-24
Cind măicuţa m-a scăldat, F.a ciupa că mi-a ţipat Tot In umbra nucilor Spre chinul voinicilor 1
Eomâncele au obicei a vărsa apa în care şi-au scăldat copiii şi cu deosebire copilele (ciupa) la tulpina unui nuc. Asemenea fac fetele cu apa în care s-a (sic !) spălat. Totodată, părul ce le rămîne la pieptănat, îl vîră fetele într-o scorbură de nuc, căci astfel cred ele că vor avea totdeauna coade lungi şi frumoase.
16
Mîndră mea, mîndră Mărie, Scrisă-i faţa ta-n hîrtie 1
Adecă : faţa ta e ca şi zugrăvită pe hîrtie ! Este de însemnat expresiunea :parcă-i scris, ex-presiune înlremontată faţă de un lucru făcut cum se cade, de ex. : un car, un vestmînt etc.
17
V.2 :
Vreme-i să ne şi hulim ! . . .
într-o variantă se zice
Vreme-i să ne ciufulim
A se ciufuli sau ciufuliii = a se batjocori.
18
V. 12
Să mă-nvăţ şi eu a scrie . . .
După acest vers se adaugă într-o variantă, ca sfîrşit :
Scrie badea mănunţel Pe frunză de petrînjel, Să mă duc pînă la el!
19
V. 10 şi 11
Şi cu pennrt^frumuşea Kăculă pe voia mea . . .
într-o marc, parte a Ardealului, svîrta (vrîsta) de flori sau de verdeaţă ce şi-o pun flăcăii la căciulă sau la pălărie se numeşte peana.
320
i. tj. JAENIK - A. BIBSEANtî
20
V. 4
Măcar cum mi-o ocărăşte . . .
într-o variantă se zice :
Barem cum mi-o ciufuleşte.
21
într-o altă variantă, după
Nu-i ca fata-ardelenească. . . ,
urmează numai versurile :
Cu brlu roşu ea se-ncinge, Din obraz li pică slnge, Şi cu cizme roşi se-ncalţă, La inimă te dezgheaţă I
22
V.5 şi V. 10 :
Mînlnd boii: cea Virag I Mînînd boii: ho Bodor I
Cea şi ho sînt strigăte întrebuinţate pentru boi. Boul de pe partea stingă a tînjelei se numeşte boul de cea, iar cel de pe pe partea dreaptă boul de hăis (hois, Ms şi în unele părţi oidea). Virag şi Bodor sînt nume de boi. în Ardeal auzi mai rar numele româneşti Plăvan, Bourean, Roşei decît Siloi, Bendea, Cendea, Bârna, Daru şi alte numiri ungureşti. Asemenea, pe lîngă Roitui, Suru, Albu, Murgu, Mocan etc. (nume de cai), găseşti şi Şargu, Dereş, Oinoş, Bator etc. Vacile însă au mai peste tot nume româneşti, ca : Florica, Joiana, Plăvana, Surica etc.
23
V. 5 şi 6
Dragu-mi-i badiu din joc, Că miroase-a busuioc I
Fetele române au obicei a duce cu sine la joc unul sau mai multe fire de busuioc. Totodată, mamele feciorilor, cînd întocmesc cămăşile acestora, obişnuiesc a pune printre ele această plantă bine mirositoare. Busuiocul se consideră ca o floare aducătoare de noroc, pentru aceea se şi găseşte la orişicare casă.
24
Dovadă despre hărnicia româncelor !
25
Muşcata, tămîiţa, maghiranul, rosmarinul, garoafele, lemnul Domnului etc, sînt, pe lîngă busuioc, florile cele mai favorite ale românilor.
toftlNE 8.1 STRiGATURi DiîÎ ARDEAL 321
26
V.3 şi 4
Pc duminecă ce vine.
Sil-şi gătească peana bine . . .
Despre cuvîntul peana, vezi nota 19. Jocurile de pe la sate se ţin numai în dulce, şi anume dumineca şi sărbătoarea.
27
Cucul este proorocul săteanului nostru. Primăvara, cînd trece prin codru, românul întreabă cu glas mare : „Cucuie, cîţi ani îmi dai?" Şi apoi numără cu luare aminte de cîte ori răsună monotonul „cucii !" al păsării cu pene sure.
28
într-o variantă a aceslui eîntec :
Auzi, mîndra, cucul cîntă, Ieşi afară şi-1 ascultă! De ţi-a clnta cucul bine, Ia-ţi hainele, hai cu mine ; 5 De ţi-a cînta cucul rău, Mai rămli în satul tău!
29
Mută-ţi casa lîngă noi . . Vino pe seară la noi . . .
V. 2 :
într-o variantă se zice :
30
V. 16 :
Şi-acum nu te poci lăsare !
Terminaţiunea are se înl rebuinţează de multe ori în versuri pentru potriveală (rimă), nu numai la verbe, ci chiar şi la substantive. De ex. :
Frunză verde şi frunzare, Măi bădiţă Ionare, etc. ...
Pe lîngă v. 2 :
Se mai află si variantele
31
Că Murăşu-i apă bună.
Că Ttrnava-i apă bună . . . Că-apa dini re holrle-i bună . . . şi Că-apa de la popa-i bună.
21
- o. m
/ 322 I. TJ. JATlNtK - A. BÎKSFANU
32
într-o variantă se adaugă de la 8 încolo :
Nu ştiu cine s-a aflat.
De pomu ni 1-a tăiat
Şi dragostea ne-a stricat!
33
V. 11 şi 11'
Cînd se suie pe curele Şi-mi dau buze subţirele
Se înţeleg curelele de la opinci.
34
într-o variantă se adaugă ca sfîrşit versurile :
Bade, bade, dragul meu, Dragul meu, binele meu, Să nu dai in boi prea lare, Că se strică la spinare!
35
V. 9 :
v Lacrămile rău mă stinge
în poezie, ea şi în vorbirea obişnuită, se pune nu arareori predicatul în singular, pe cînd subiectul este în plural.
36
CXCY, v. 1 :
Şi nu-nchepi, dorule-n ele 1
închepi în loc de încapi; provincialism.
37
în loc de v.3 şi 4 se zice într-o variantă
Drumul Clujului se gată, Al dorului niciodată !
38
V. 5 şi 7 se mai găsesc şi în forma următoare :
Bădiţa-i cu suman sur Bădiţa-i cu suman alb.
DOINE SI STRIGĂTURI DIX ARDEAL
323
39
V. 18 şi 19
Şi măicuţa pricepură Şi din grai aşa qrăiră :
Construcţie mai iar întrebuinţată. Numai din cînd în cînd auzi pe cîte o babă sau pe cîte un moşneag tu pletele ca argintul zicînd, de ex. :  Muriră bietul cutare sau cutare !"
40
V. ultim :
In curte de mutu-meu
Mut = porecla pentru bărbat.
41
V.3 şi 5 :
şi Luna-i sus de-o suliţă . . .
Luna-i sus de trei zvlrlite . . .
Aşa se măsoară diurnul lunii şi al soarelui la poporul nostru.
42
într-o variantă se zice în v.9, în loc de :
Dc-i vedea, că s-adinceşte . , . De-i vedea, că se corleşte ...
43
Aceste versuri se găsesc şi în următoare formă :
Eu mă duc, mîndra, ca mine, Inima la tin'rămîne . . . Grijeşte-mi-o, mîndra, bine! Mi-o-nvăluie-n chischineu 5   Şi mi-o bagă-n sinul tău. De-i vedea că înverzeşte, Poţi să Iragi a mea nădejde;
De-i vedea că s-a-nnegrit, ' S-a-nnegrit, 10 A mucezit
laţi nădejdea de la mine, Că eu nu mai ştiu de tine!
V.9 :
într-o varianta se zice :
44
Şi pădurea loc frumos . Şi pădurea tot livezi . ,
324
I. U. JARNlK - A. BlESEANC
45
Fata din acest cîntec de bună seamă că se afla în Sibiu la slujit.
46
V.5 :
Şede la masă si coasă ... Se al'lă şi in următoarele forme :
Şede pe polmod şi coasă .  . . Şede pe vatră şi coasă .  . . Şede-n fereastră şi coasă .
Ou vîntul polmod din varianta primă se exprimă şi pomnol şi polmon, şi însemnează prispă. In fine, într-o altă variantă, între v.5 şi 6 se află intercalate cuvintele ;
Cu arnici şi cu mâtasă.
47
V.3 :
Fă-mă strugure diu vie . . .
într-o variantă :
Fă-mă pasăre negrie ...
48
într-o variantă se zice de la v.4 încolo :
5   Cu atîta am noroc,
Că nu stau de fel în loc. Că m-aş aprinde de tot Ş-aş arde cu bobotaie Ca şi-o giradă de paie !
49
într-o varianta se zice în loc de v.3 şi 4
Şi încet, dcrule-ncet, Că puica-i pe loc sicret !
50
într-o variantă se adaugă după v.3, ca sfîrşit :
Făr' pe lună 5   Voie bună
Şi pe stele x Dor şi jele, !
Cuvîntul ,,porunci" din versul ,,Nici n-am pe cin-poiunci" înseamnă a comunica, a împărtăşi. Ce mai porunceşti la cei de acasă? = Ce veste mai trimeţi la cei de acasă?. L
DOINE ST STRIGĂTURI DIN ARDEAL
325
51
V.3 :
La bădila-n buzunar
în unele locuri se zice buzdunar, în loc de buzunar.
52
V.8
Do s-a dus pe Jiu la vale.  .  . .
O mare parte din transilvăneni (nu numai români) trece vara în Eomânia, ca astfel să-şi agonisească ceva pentru a putea plăti birurile de acasă.
53
V.l : Bâlgărad = Bălgrad = Alba —Iulia.
54
V.2 :
M-aş duCe cu badea-n ţeară. . .
Ţeara (ţară) = Ţara Bomânească (Muntenia). Eomânii ardeleni îi numesc pe cei din Eomânia „ţăreni".
55
V. 8 :
Badea-n cap nu m-o legat
= Badea nu m-a făcut soţia lui. Fetele umblă cu capul gol sau îşi pun cîte o cîrpă (maramă), pe cînd nevestele sînt învelite, adică îmbrobodite cu ştergare (chindeie).
O variantă începe astfel
56
Foie verde de dudău, Bade, bădişorul meu, Aseară cînd însăra, Murgu-afară necheza. 5 Eu murgu l-am dezlegat Bine că l-am săturat, In Nistir l-am adăpat, In grajd apoi l-am băgat Şi pc tin'te-am aşteptat. 10 Dar văzind că nu mai vii., ele. etc.
•       57 . :. într-o variantă se mai adaugă după v.6 :
Plîngi, măicuţă, după el,
C-a fost voinic tinerel.
— Aş plinge şi mi-i ruşine,
526
I. V. JARNIK - A. BlRSEANU
Y.2
Scrisa, ursita, soartea. Sau
10 Că mi-a ieşi veste-an lume ; Aş plînge da-s tinerea, Şi mi-a ieşi veste rea !
58
Că scrisa noaslră-i aşa .  . .
59
Cruce mîndră, cruce dulce, Cruce în pămînt mă duce ; Cruce mîndră, cruce dragă, Cruce în pămînt mă bagă !
In unele Jocuri, cuvîntul cruce se întrebuinţează ca adresă (numire) faţă de fete şi neveste mai tinere.
60
Y.2 :
Cu cizme roşii-n picioare. . .
Pînă mai ieri alaltăieri fetele şi nevestele cele tinere purtau în zi de sărbătoare de obicei cizme roşii. în unele locuri se purtau şi cizme galbene. Astăzi aceste culori au ieşit din modă în cele mai multe părţi.
01
Y.l şi 2
Deal cu deal nu se-ntîlneşte Om Ia om trage nădejde !
se întrebuinţează ca zicală (proverb).
62
într-o variantă se zice de la v.3 încolo
De doi ani şi jumătate 5 Ibovnică-n direptate ; Da acum d-o săptămînă M-a urît pentr-o minciună Pare că-i alta mai bună !
63
La sătenii noştri —ta de obicei la oamenii din popor — , în cele mai multe cazuri căsătoriile nu se fac atît în urma legăturilor de dragoste ale tinerilor, cît mai mult după bună chibzuiala părinţilor. în chipul acesta se poate întîmpla foarte lesne ca cei căsătoriţi să nu se potrivească de loc unul cu altul şi să ducă traiul cel mai rău. Mai ales partea femeiască este expusă în cazuri de asemenea natură la suferinţele cele mai grele. Aşa se nasc jeluirile de felul celor cuprinse ta colccţiunea d.e faţă,
DOINE ŞI   STRIGĂTURI DIN ARDEAL
64
Spate tare-ncîrligate Buze mari şi lăbărţate !
Spate tare cirjobate, Buze mari, dăbălăzate !
65
V.27 şi 28 : într-o variantă se zice :
V. 51 :
Şi cu neamul slabului !
Neamul slabului se înţelege în privinţa năravurilor. Om slab = om de nimica.
V.10 :
66
Să tti zile pentru .mine
A ţinea zile = a ajuna. Eomânii şi mai cu seamă româncele au obicei a ţinea postul cel mai strict (a se lipsi eu totul de mîncare) într-o zi anumită dintr-o bucată de vreme oarecare. Aceasta o fac ei parte pentru expierea vreunui păcat, parte pentru delăturarea vreunei primejdii ameninţătoare.
67
V.9 şi 11
PoAul de anjint si podul de aramă sînt închipuiri ale poporului pentru lumea cealaltă
68
Aceste versuri se potrivesc şi pentru un băiat, care a fost băgat slugă într-un loc rău.
69
Şi legat-a doi urlfi .  . .
V.4 :
adecă doi care se urăsc.
V.12 :
într-o variantă se zice
O variantă zice
70
Veştedă rujă-n cenuşă . .. ...
Roşmarin verde-n cenuşă ., . .
71
Du-te, dor, cu glndurile Pe la toate plugurile, La un plug cu şese boi, Acolo-s poganici doi,
328
I. V. JABKlK - A. BÎKSEANtJ
5 Poganiciul cel mai mic Acela mi-a fost iubit, Poganiciul cel mai mare Cela mi-a fost drag mai tare. De te-or întreba ce fac, 10 Spune că m-am măritat; De-or Întreba cum mi-e traiul Spune-le că cu vătraiul !
Poganici — minator de boi (mai cu seamă un băieţandru).
72
V. 26 şi 2<
Nici de dulce Să se spurce I
Acela caic mănîncă de dulce în post se zice că se spurcă. Aici însă ,,să se spurce" are înţeles satiric.
73
V.5 ; D'o; este o exclamare de duioşie. Vezi nota 4, p.89 din colecţia d-lui Miron Pompiliu, intitulat» Balade populare române (Iaşi, 1870, tip. Junimei).
Fapt --  fărmecăturâ.
74
V.l :
într-o variantă se zice Şi:
V. 13 :
într-o variantă se zice
De-aici pînă-n satul meu . . . Din Sebeş ptnă-n Cergău . . .
76
Vai, vai, vai, inima mea, Multu-i bună, multu-i rea, Multu-i neagră ca tina, Ca tina după ogoare, 5 Care-i călcată de care . . . Călcată de boi domneşti Şi de cară birişeştj!
77
Mai voinic şi mai legat . . . .Mai voinic, mai ţinţălat . . .
DOINE 81 STRIGĂTURI DIN ARDEAL
329
78
V. 4 :
Dar mi-s florarea florilor
Această construcţie sc întrebuinţează în Banat şi în unele părţi ale Ardealului.
79
V.5 :
Eu ies şi mă spăţiresc . . .
Eroul acestor versuri trebuie să fi fost cătană cezaro-crăiască. Cătanele şi aceia care au fost cătane obişnuiesc a-şi împestriţa vorbirea cu cuvinte străine, ca spăţiresc, ruculuesc etc.
80
V. 5 :
Peana mindră de păunii.  . .
TJ final de la cuvîntul păunu s-a pus numai pentru rimă şi pentru completarea versului. Asemenea „licenţe poetice" se găsesc deseori în poeziile populare. în Braşov şi în cîteva sate din-prejurul acestui oraş nu se completează cuvintele cu u, ci cu î.
81
V. 17 şi 18 :
Ca firuţul paiului De-asupra fumariului!
Fumariu = locul de unde iese fumul = coş, urloi. Casele românilor mai înainte erau mai toate acoperite cu paie.
82
V. 7 :
Nu m-ai urit de măgan
De măgan (ungurism) — din îndemn propriu.
83
V. 17 :
Nu ca boaghia hai urîtă !
Hăl şi hai (pronume) în loc de cel şi cea (ăl, a).
' 84
V. 10 :
Din arat pînă-n cărat !
Cărat =' căratul (dusul) bucatelor de pe cîmp.
85
într-o variantă se adaugă după v. 14 ca sfîrşit:
15 Şi, leliţă, ce mi-i da, Că şi eu te-oi blestema; Cîndu-i trage cu acul,
'330 I. V. JAKNIK - A. BlESEANU
Să sc rumpă bumbacul: Bumbacul să fie rău, 20 Să-1 înnozi cu dorul meu !
86
Cine calcă jurămintul Nu-1 primeşte nici pămintul '
87
într-o variantă se zice în locul versurilor 7 şi 8 :
într-un vîrf de solovirf, La o margine de tirg . . .
88
V. 15 :
Să-1 mince viermii de tăt . . .
De tăt = de tot; tăie = toate. Aşa se rosteşte acest cuvînt în unele părţi ale Ardealului.
89
Eoni anul din Ardeal şi din Ţara Ungurească a dovedit de repeţite ori că este ostaş vrednic, care nu părăseşte cîmpul de luptă cu una, cu două. Cu toate acestea, câtănia n-a fost în stare a exercita un farmec deosebit asupra omului nostru din popor, şi anume cu deosebire din cauză că cel luat la cătane era trimis pentru ani întregi peste nouă mări şi ţări, între oameni străini, cu care nu se putea înţelege nici în vorbă, nici în obiceiuri.
90
V. 2 :
Bucuros aş fi râgulă.  . .
Ragutâ — recrut. Militarii noştri în cele mai multe cazuri transformă termenii ostăşeşti străini după cum le vine lor mai bine la socoteală. Aşa, de ex., din Zapfenstreich (retrăite fr.) ei fac f-i-upistrae, din Abschied, hopşit, din BrodsaTc, brope, din Reibstok, krăştoc, din Dunhelarreşt, dun<jarişU\ din Oberstlieutenant, obîşlainie, din Schildwache, şilboc etc.
91
V. 7 : Tin = ofiţer.
92 \- •-
V. 20 : Leyman = locotenent (lieutenant).
93
V. 5 si 6
Pătrontaşu mijlocul
Şi viţelu tot trupul • > .
Versurile : sînt proverbiale.
DOINE SI STRIGATURI DIN ARDEAL
331
Pătrontaş (patrînlaş) = cartuşieră (nemţ. Patrontasche). Viţel (borniu) = traista care o duce ostaşul în spate. Această traistă este făcută în Austro— Ungaria din piele de viţel.
94,
V.5 şi 6 :
Merg muminele gemînd Şi tătinii suspinînd ...
Mumînă şi tătînc sînt forme mai rar întrebuinţate de la mamă şi tată.
95
V. 7 : Ciacănl este un fel de chipiu de paradă.
96
V. 8 : Glidă = şir, rînd (nemţ. Glied).
97
V. 9 şi 10
Pe barburul dinainte
Pune plug cu şese vite .  . .
După cît am afla t, barburul este o chindisitură în formă de triunghi. De altfel, cuvîntul bar-bur se întrebuinţează şi fală de alte lucruri. De ex. barbuiul (barba) topoiului etc.
98
V. 7 : Şilbuc = slrajă, sentinelă (nemţ. Svhildwache).
99
V. 12 : Panganet = (spanga.net) = baionetă.
100
V. 3 :
Haideţi, feciori, la bărbunc ...
Bărbunc (vărbunc) = înrolare la miliţie (nemţ. Werbung). Aceste versuri datează din timpul cînd flăcăii se ademeneau cu jocuri şi cu chefuri, ca să intre în miliţie.
101
într-o variantă se adaugă după v.24 ca încheiere :
25 Vine vîntul dinspre munţi
Şi-i cu dor de la părinţi.
Tare suflă vînturile,
Rău mă strică gindurile;
Tare suflă vînturi reci, 30 Rău mă strică gînduri şecj \
332
I. tf. JAENIK - A. BÎHSEAKTJ
102
îiitr-o variantă, we zice de la v. 21 încolo :
Hei, mare, apă sărată, Eşti cu lacrimi mestecată; Lacrimi de-a voinicilor De dorul mîndruţelor 25 Şi de-al măiculiţelor !
103
V. 4 :
Au venit cărţi şi paşuş .
Carte =■ scrisoare, poruncă. Paşuş = passe port (fr.)
STRIGĂTURI
Decît c-o eeteră rea, Mai bine cu gura mea. Cetera-i cu patru strune Şi mai rele şi mai bune... 5 Gura mea toate le spune; Cetera mai şi greşeşte... Gura mea le potriveşte !
(Strigături din Ardeal)1
STRIGĂTURI GLUMEŢE
i
Ciiie joacă şi nu strigă, Face-i-s-ar gura strîmbă, C-aşa-i jocu- românesc Cu strigăt ardelenesc, 5 Cînd l-auz mă-nveselesc !
II
Drag mi-i jocul românesc, Dar nu ştiu cum să-1 pornesc; Şi de nu l-oi porni bine, Lesne voi păţi ruşine !
in
Zică cine ce va vrea, Eu tot joc pe voia mea... Ori urîtă, < ri fiumoasă, Că e tot din viţa noastră ! 5 Haide măi2 !
VI
Foaie verde trei bujori, Aveţi grijă, măi feciori... Iată vine-a mea drăguţă Cu cătrinţa cu zăluţă; 5 Aveţi grijă s-o jucaţi, Numai să n-o sărutaţi !
Mină,mină măi
VII
Altu joac-o ţîrişoară Şi-1 loveşte, Doamne,-o boală De trei luni nu să mai scoală Da eu şi cu mîndruţa 5 Jucăm, zău, toată ziua Şi n-avem nici pe naiba !
Na, copile, na
VIII
IV
Place-mi mie d-a juca Cu drăguţa d-a! tui a3, Că să uită pe sub gene Şi de mine că ş-o teme ! 5 Aşa copile !
V
Strigă, strigă, să se strîngă Fetele din vaba lungă Ca oiţele la strungă; Toată ziua să jucăm, 5 Seara să le sărutăm !
M-a minat maica la joc, Cremene şi foc ! Să joc fata cea frumoasă, Cremene şi iască ! 5 Dar din trei cine lc-a şti ! Cea frumoasă care-a fi !
Tot aşa, copii
IX
Frunză verde de pe soc, Vino, mîndră, să te joc ! Să te joc să fii jucată... Să mă pomeneşti vreodată !
I. U. JAKNfK - A. BÎRSEANU
X
Acuma m-am tulburat
La. jucat şi la strigat !
— Mai taci, vere, nu te face,
Că nu joci cu cine-ţi place !
XI
Vai, mîndro, bine ţ-ar sta, De-aş juca cu dumneata; Da eu joc cu cine-mi place Şi tu n-ai ce dracu-mi face.
XII
De ce joc d-ai-aş juca,
Mină, mînă, măi ! Pare că-s făcut aşa. Tot aşa, măi !
XIII
Dragele mele nepoate, Nu vă pot juca pe toate; Faceţi bine si iertaţi, Că pe i'înd toate jucaţi ! işa măi !
XIV
Mîndra maic-am mai avut ! Co[)il mîndru m-a făcut; M-o băiat cu flori de munte, Toii gura să mi-o asculte... Miudrele să mi-o sărute ! Hop aşa, măi !
XV
Păsăriiică de pe culme, laită-niă, mîndro, de glume : Că nu-i om să nu glumească Şi să nu păcătuiască !
XVI
De-aici pîn'la Făgăraş, Nu-mi trebuie ceteraş ; Ceteraş e gura mea Şi-mi poci zice, cînd oi vrea.
XVII
Uiu, iu, pînă ce-s Viu, Dac-oi muri, mort să fiu ! Uiu, iu, că şi-n mormînt, Eu tot trebuie să cînt !
XVIII
Am o rîză de inel
Ş-o drăguţă-n Ciuguzel;
Na copile ! Am o rîză de verigă 5 Ş-o drăguţă-n Şeica Mică ! Mînă, mînă măi !
XIX
Zi, ţigane, pînă mîne, Că mîndruţii-i pare bine ; Zi, ţigane, zi drăguţ, Pîn' ce-oi rămîne a desculţ !
XX
Bate, Doamne, şi mai ţine Cîte-o mîndra lîngă mine; Bate, Doamne, şi mai lasă Cîte-o mîndră-n cîte-o casă !
XXI
Uşurelu-s, uşurel, C-ammîncat carne de miel Şi costiţă de purcel; Da şi mîndra-i uşurea, 5 C-a mîncat carne de mia Şi costiţă de purcea !
DOINE SI STElSATtrJtl DIN AEDEAL
XX TI
Ştiutu-te-a dracu, lele, Că ţi-e trupu floricele Şi gura fagur de miere ! Că de mult te-aş fi luat 5 Ş-acuma ţi-aş fi bărbat !
XXIII
Tătăişă bătăuşă, Draga badiului brînduşă, Fă-mi cămaşă de fuior, Că mi-i gîndu să mă-nsor, 5 Să iau fata lui Bujor... Dară nu te supăra, Că şi de m-oi însura, Eu de loc nu te-oi uita !
XXIV
Vai de mine, ce să fac, Că toate fetele-mi plac... Nevestele moarte-mi fac. Moarte-mi fac nevestele, 5 Dar mă-nvie fetele, Ş-aşa-mi due eu zilele !
XXV
Sărută-mă, gornieeasă, Că gornicu nu-i acasă4, Că s-o dus pe vale-n sus... Doar nu-s cară de ajuns !
XXVI
Pe seară să te găteşti, Copilă ce eşti !
Că deseară viu la voi, Copilită hăi ! 5 Să te cer de la ai tăi.
Mîn-o, mîn-o măi!
XXVII
Asta mie mi-o plăcut, Xumai maică-sa n-o vrut; Asta mie mi-o plăcea, Xumai maică-sa n-o vrea... 5 Vai, tuna-te-ar lume rea !
XXVIII
Haide, mîndră, să pornim, Tocma-n Blaj să ne oprim, C-acolo-i vinul mai dulce Şi-i cupa cu două duce5!
XXIX
Hop leliţă, lelişoară, Xu lăsa voinic să moară Pentr-un pic de gurişoară. Pentr-o ţîră şi cu treabă, 5 Xici chiar popa nu te-ntreabă Pentru-un pic de sărutat, Xici popa nu-ţi dă păcat!
XXX
Mîndră, mîndruleana mea, Eoagă-te de maică-ta, Să te sloboază seara, Batăr pînă la portiţă 5 Xuma-n laibăr şi-n cretinţă, Să dai badiului guriţă !
XXXI
Pînă ce iubeam copile, Mai era ceva de mine; Dar decînd iubesc neveste, Creşte barba fără veste ! a Aşa măi!
22-o. m
33S
I. TJ. JARNlK — A. H1RSEAN0
XXXII
Uiu, iu, mi-am luat de seamă : Iepuraşu-i bun de zeamă, lepuroaica de friptură... Lelea de ţucat în gură !
XXXIII
Plaee-mi mîndra cinăşea, Că mi-i fală-n tîrg cu ea ! ,
XXXIV
Fonie verde trei alace, Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, Fă-mă, Doamne, lemn de tufă Să mă taie mîndra furcă, 5 Să mă ducă-n şezătoare, Să mă ţie-n brăţişoare !
XXXV
Mîndra, mîndruleana mea, Dracul negru te-o ştiut Că ai gură de vîndut, Că şi eu mi-aş fi luat 5 Pe vreo zi de secerat !
XXXVI
— Mîndra, buze marmanzii, Dar pe-a cui seamă le ţii?
— I )ară şi pe-a dumitale De i avea bună purtare !
XXXVII
Mîndra mea, mîndra de domn, Nu mă dragosti prin somn; Cînd gîndesc să dorm mai bine, Tu te drăgosteşti cu mine !
XXXVIII
Mă uitai prin pomişori, Văzui negri ochişori... Veniţi după ei feciori, Să ne facem vînători ! 5 Zi, măi, zi !
XXXIX
Pentru tine, tu Ueană, Mi-a pierit iarba-n poiană. Pentru tine, Mariucă, Mi-a pierit iarba pe luncă. 5 Pentru tine, mîndra hăi, Mi-a pierit iarba-ntre văi Şi bucatele-n hotară, Nouă clăi şi nouă cară, Nouă cară de secară 10 Şi nouă de grîu de vară ! Aşa zău, copile !
XL
Strigă, strigă tot aşa Să răsune uliţa, Uliţa la mîndruţa, Să deschiză portiţa 5 Şi s-aprinză lumina. Aşa, măi !
XLI
Pentru tine, mîndruliţă, Mă rup cîinii pe uliţă; Pentru tine, rujă-nvoaltă, Mă rup cîinii şi mă latră. Aoleo !
XLII
Aseară-nsărai pe coastă Pentr-un pic de gură proastă; Hop aşa !
DOINE SI STRIGĂTURI DIN ARDEAL
Aseară-nserai la cruce 5 Pentr-o ţîr' de gură dulce. Trage, măi !
XLIII
Boii-n rît şi eu la mîndra, Vin juraţii să-mi ia tundra6; Mei cu mîndra. nici cu tundra, Fire-ar a nalbei dobînda ! 5    Zi, măi, zi !
XLIV
Cîte fete-s eu mărgele
Hop măi, hop ! Toate-s drăguţei e mele ;
Haide-aşa, măi! 5 Cîte fete-s eu cercei,
Hop copile ! Toate-aşteaptă să le cei;
Mînă, mînă, măi !
XLV
Muieruşcădin Bercuţ Cu pieptarul cel mîndruţ, De ce dracul n-am aflat Că tu eşti de măritat, 5 Că şi eu te-aş fi luat Şi acum n-aş fi strigat Şi din greu n-aş fi oftat ! Mînă, mînă, măi !
XLVI
Draga mea ş-a cui te ţine, Lasă-mă-n braţe la tine ; Draga mea şi-a cui te are, Lasă-mă-n braţele tale, 5 Că nu mai poci de picioare !
XLVII
Mîndra cu ochii bărnaci,
Albă eşti, dar ua-mi prea placi;
Mîndra cu ochii negrii, Albă eşti, dar nu-mi trebui, 5 Că-s fecior, nu mărăcine, Să mă iubesc cu oricine !
XLVIII
Zis-a maica să mă-nsor
Să-i aduc un ajutor,
S-o mai dea de cel cuptor...
Cîteodată
Şi de vatră !
XLIX
Mei o mîndra n-ai afla. Care să grăiasc-aşa : Bagă-ţi banii în curea ! Mei o mîndra nu ţ-ar zice : 5 Mi-ţi bea banii, măi voinice, Că banii ţ-or trebui, Dacă te-i căsători !
L
Puiculiţă, pui păun, Treci la badea peste drum Să cercăm vinul de-i bun. Vinu-i roşu dulcişor, 5 Ca şi dalbu-ţi obrăjor, Că-i din boabe roşioare Ca ş-a tale buzişoare !
LI
Cu ibovnică-n vecini Mi ţi-i hasnă de ce cini; Ieşi afară şi mi-o vezi, Intri-n casă şi oftezi !
LII
De-aş şti că mă duc în rai, Aş lua căruţ şi cai Şi i-aş da popii Mihai; Da ştiu că-n rai nu m-oi duce, 5 Că mi-a plăcut gura dulce !
340
I. TJ. JABNÎK - A. BlBSEANTJ
LIII
De cînd maica m-a făcut, Zău, drăguţă n-am avut... Că n-am avut cîte una, Ci cu cîrdul totdeauna !
LIV
Foaie verde trei smochine, Dragu-mi-i, lele, de tine, Dar mai drag de cin'te ţine. Foaie verde iac-aşa, 5 Dragu-mi-i de dumneata, Dar mai drag de maică-ta !
LV
Trandafir cu patru fire, M-a făcut maica pe mine Să fiu doftor de copile : Pe cîte le-oi doftori, 5 Prea frumos mi-or mulţumi, Că nu dau leacuri amare Să fie cu supărare, Ci tot buze rumeioare, Care plac la feţişoare !
LVI
Mîn-o, măi, că n-are boi, Numai ochii amîndoi; Mîn-o, măi, că n-are vaci, Numai ochii cei bărnaci. 5 Nu eăta la bogătate, Ci la sprîncene-nghinate !
LVII
Nu-i frumos cine se ţine, Ci-i frumos cui îi stă bine; Nu-i frumos cin'se găteşte, Ci e cui se potriveşte !
LVIII
Ce folos de tine, dragă, Că eşti albă şi spălată Şi trăieşti tot supărată, Că i-os negru şi urît 5 Şi trăiesc tot libovit !
LIX
— Ciucur verde de mătasă Lasă-mă, mîndruţo,-n casă, C-afară plouă de varsă Ş-afară-i vreme vrăjmaşă 5 Şi eu sînt numa-n cămaşă ! —■ Bucuros mi te-oi lăsa, Dacă bine te-i purta !
LX
Pentru mîndră cea din colţ Mîncai şaptezeci de zloţi Şi pentru vecină-sa, Pentru dalba Ileana, 5 Mîncai caii şi cocia Şi-mi făcui datoare via !
LXI
Codrule, frunză rotundă, Slobozi-mi o ţîr' de umbră, Sub tine să mă umbresc, Cu mîndră să mă iubesc, 5 Să poci zice că trăiesc !
LXII
Săracele mîndrele Chiscuiesc ca paserile Pe sub toate streşinile; Xumai la streaşină mea, 5 Chiscuiesc şi nice prea !
DOINE SI STRIGATURI DIN ARDEAL
341
LXIII
Ară badea eu plugul Alăturea cu drumul Şi răstoarnă pămîntul; Tot ară şi seamănă 5 Şi din gură blastemă : Frunză verde pe copaci, Să te faci, grîule, faci, Să te faci, grîule,-nalt Şi să stai la secerat 10 Ca mîndră la sărutat !
LXIV
Pentr-un pic de sărutat Toată noaptea-am tremurat; Cînd am fost la sărutat, Bună palmă-am căpătat... 5 D-aleo, Doamne, ce păcat!
LXV
Du-mă, Doamne, şi mă pune Unde-s nevestele bune Şi bărbaţii duşi în lume; Du-mă, Doamne, şi mă lasă 5 Unde-i nevasta frumoasă Şi bărbatul dus de-acasă.
LXVI
Vai de mine, n-am opinci, Dar mîndruţe am vreo cinci!
LXVII
— Foaie verde maghiran, ^ Da fii, vere, mai viclean !
— Foaie verde trei smochine, Că sînt mai viclean ca tine !
LXVIII
— Tu te duci, bădiţă,-n ţeară, Xu-mi laşi nici o rînduială1?
— Eînduială ţ-am lăsat, Să nu faci mult sărutat!
LXIX
Colo-n deal pe potecuţă, Lîngă mîndră fîntîniţă, Trece-o dalbă copilită Cu doi pui de raţă-n braţă 5 Chiar colea sub ia creaţă; Eu mă ţîp să-i iau un pui...
— Bibi, bade, că te spui7, C-o veni sîmbăta mare
Şi de pui o f i-ntrebare ! 10 Copilită, nu mă spune, Că puiul la loc 1-oî pune !
LXX
Ară badea cu plugul Cîtu-i dealul d-a lungul, Trece mîndră cu prînzul:
— Bun lucru, bade, cu plugul!
5 — Să trăieşti, mîndră, cu prînzul! —- Să fii, bade sănătos, Că mi-ai mulţămit frumos !
— Să fii mîndră, sănătoasă, C-ai grăit vorbă frumoasă I
LXXI
— Badea lucră, ploaia cură, Ieşi, mîndruţa, şi-i dă gură !
— Eu guriţă cum i-oi da, Că mă tem că m-o muşca
5 Şi măicuţa m-o-ntreba : Tu, fetică, draga mea, Avut-ai gură, ori ba 1, . .
342
I. U. JARNlK - A. BÎRSEANU
Atunci ce voi cuvînta ?
— Spun o-i mîndra, tu aşa : 10 Am avut, măicuţă, hăi,
Dar am dat-o la flăcăi !
LXXII
— Mîndra, mîndruleana mea, Păsăruică uşurea,
N-ar fi modru şi putinţă, Să vîr mîna-n sîn la ţîţă ? 5 — Haide, badeo, bucuros, Numai să umbli frumos !
LXXIII
Cîte finri sînt pe cîmpie Nu-s ca tine, tu Mărie; Mîndra eşti, frumoasă eşti, Numai nu mă prea iubeşti !
LX XIV
Omul negru ca căldarea Ţipă de răsună valea :^
— Mîndra, zău, mărturisesc, Ca pe tine te iubesc ;
5 Dau-ţi carte de la mine, Că nu m-oi lăsa de tine !
LXXV
Mă dusei astăzi la fîn Cu do ml mîndruţii-n sîn, Mai st lingeam cîte-o căpiţă Şi mai dam pe la guriţă. 5 De lucrat, voi fi lucrat... Dar guriţ-am căpătat !
LXXVI
Copilită drăguliţă, De te-ai face-o iconiţă, Să-mi fii ziua de-nchinat Si seara de sărutat ! ;
LXXVII
Cîtu-i fînaţul de mare, Dorul meu odibnă n-are, Nici la umbră, nici la soare Nici la umbră de căpiţă, 5 Păr' la tine, copilită !
LXXVIII
Floricică, floricea, Mîndra, mîndruleana mea, TJnde-ţi văz ţîţele-n sîn Picioarele nu mă ţin, 5 De nimic nu mai sînt bun !
LXXIX
Hai, mîndra, să te sărut8, Că îndată plec la plug, Să alerg în lat şi-n lung; Ziua-i mare, 5 Glia-i tare...
Dragostea n-are răbdare !
LXXX
Vai de mine, bine mi-i, Nu ştiu mîne cum mi-a fi. Da si mîne mi-a fi bine, C-a fi mîndra lîngă mine !
LXXXI
Bate-1, Doamne, cui nu-i pl Gura de fată bărnace, Că nici mie nu-mi plăcea Pîn'nu m-am dedat cu ea. 5 Deac-am prins a mă deda, N-a fost cap de-a o lăsa; Deac-am prins de-a o iubi, N-a fost cap a o urî!
DOINE 81. i
L XXX II
Bate-mă, Doamne, să zac într-o grădină cu mac Cu mîndra pe după-cap; Bate-mă, Doamne, să mor într-o grădină cu flori Cu mîndra de subsuori; Bate-mă, Doamne, să piei într-o grădină cu tei Cu fruntea pe sînul ei !
L XXX III
Copilită cu dor mult, Pleacă-ţi gura s-<> sărut, Să mă-nvăţ a săruta, Dragă, la. guriţa ta, Că e foarte frumusa !
L XXXIV
Frunză verde ş-o nuia, Cum să n-ani inimă rea : Eu iubesc, altu mi-o ia... Lume, foeu-n tine dea!
LXXXV
— Mîndra, merişor domnesc, Te-aş iubi şi nu-ndrăznesc.
— îndrăzneşte, îndrăzneşte, Dacă inima-i i pofteşte !
L XXXVI
Trecu mîndra pingă mine Ş-aeuma nu mai văz bine; • Nu ştiu, fi-va, vrăjitoare, De m-a orbit, aşa tare. * Vrăjitoare, cum vei fi, Mîndra, eu te voi iubi, Chiar de tot de m-ai orbi !
ti DIN ARDEAL
LXXXVII
Trecui valea mort de sete, Mă-ntîlnii cu două fete., Amîndouă-n berte nouă9, Săruta-le-aş pe-amîndouă !
LXXXVIII
Trandafir, trandafiraş, . Drag îmi e omul cinaş, Că să-ncalţă frumuşel Şi sărută subţirel; 5 Că să-ncalţă pe picior Şi dă gură de ficior !
LXXXIX
Sărută-mă, puişor, Că de nu mă săruţi, mor; Sărută-mă, puiculiţă, Că eşti dulce la guriţă !
XC
— Vino, lele, la Bănat !
— Ba eu nu, că am bărbat.
— Da că şi eu am muiere Şi cu tine tot aş mere !
XCI
Dragostele din Alma S-au dus tot pe Tîrnava, Pîn-au stat la Mediaş, Că-i locul mai drăgălaş 5 De copile mai cinaş.
XCII
Apuca-m-aş de-nturnat, Frică mi-i de răsturnat; Apuca-m-aş de-nvîrtit, Frică mi-i de prăvălit !
344
I. TJ. JABKtE - A. B1EBEAN0
XCIII
Cine-a făcut crîşma-n drum, X-a făcut-o de nebun; Oamenii-s cu gînduri multe, Merg în crîşmă să le uite.
XCIV
Cui e voia să nu moară, Pună plosca subsuoară; Cui e voia să trăiască, Plosca să n-o părăsească !
xcv
Drace, du-o ţeară rea,
Bani destui şi n-am ce bea101
XCVI
La făgădăul din deal, Mi-o rămas al meu suman ; Pentr-o ţîr de beutură, Mînca-o-ar mormîntul, gură !
XCVII
Bău-i, Doamne, rău-i, zău, Cînd nu-i vin la făgădău; Da-i mai rău, Doamne, atunci Cîudu-ţi dai boii pe junei 5 Şi vacile pe juninci!
XCVIII
Vi nu-i bun, vinarsu-mi place, Om bogat eu nu m-oi face; Să se mai ducă-n păcate Şi carele ferecate 5 Şi mioarele brumate !
XCIX
Palincuţă, draga mea11, M-am jurat că nu te-oi bea în toată viaţa mea, Şi acum de-o săptămînă 5 Sînt tot cu felcuţa-n mînă12!
C
Cînd mă gat de făgădău, Furca e în drumul meu; Mă opreşte caerul Şi nu-mi dă pace fusul !
CI
Hop, ţup
X-am să-mbuc Şi la moară n-am să duc; îţbp, hop, hop, cu cupa-n braţă 5 Pînă-n alba dimineaţă !
Cil
Eu văz bine, măi ortace, C-a mea ibovnică-ţi place; Dă-mi un sfărtar de vinars13, Că-mi prind alta şi ţ-o las !
CUI
Multu-mi place vinarsu Şi departe-i Eeghinu ! Multu-mi place palinca Şi departe-i Bistriţa !... 5 Foaie verde de mărar, Naiba să te ia, crîşmar, Că-păharu-i cît un cui, Deacă-1 pui la gură, nu-i; De-ar fi zece, 10 Toate-ar trece !
DOINE 91 STBIOAItrttl CIN ABDEAL
345
CIV
Mîndră, mîndruleana mea, Floricică albăstrea, De ai gînd să ne iubim, Vină-n crîşmă să bem vin; 5 De ai gînd să ne lăsăm, Hai la crîşmă vin să bem, Trişti să nu ne depărtăm.
CV
Dragu-mi-i în crîşm-a bea Cu oameni de seama mea; Dragu-mi-i în tăgădău Cu oameni din satul meu !
CVI
Dragă mi-i crîşma-n pădure, Că beau vin şi mînc la mure, Dragă mi-i şi-ntre copaci, Că beau vin şi mînc la fragi. Na, copile, na !
CVII
Săracele fetele ! Dulce-i gura, place-le; De le-ai da cu lingura Şi-ncă nu le-ai sătura !
CVLH
Cîtu-i copila de mică, Bate-o ş-o pune la furcă, Că iubeşte de pîrleşte Şi la lucru nu gîndeşte !
CIX
Nu te teme, mîndră mea, Că cu alta n-oi şedea Numai de nu-mi va plăcea j
; Xu te teme, mîndră dragă, 5 Că cu alta nu-mi fac treabă... Xumai de nu-mi va fi dragă !
CX
Mă dusei cu plugu-n coastă Ş-aduse dracu-o nevastă, Uitîndu-mă după dînsa, S-a rupt cucura şi bîrsa; 5 Cucură am făcut nouă, Dar s-a rupt grindeiu-n două, Grindeiul pîn' l-am tocmit, S-a gătat de plugărit"!
CXI
Aseară pe vremea cinji Cînd treceam gardul cu spinii, M-amuţai, mîndră, cu cînii; M-amuţai şi nici prea tare... 5 Cam ştiai că cine sare; M-amuţai şi nice prea... Cam ştiai cine trecea !
OXII
Copilită, copilită, Draga badei drăgulîţă, Astă vară sugeai ţîţă Ş-acum dai badei guriţă !
CXIII
Ieri am fost la popa-n clacă15 Şi n-am găst mîndră să-mi placă Mă dusei la şezătoare18, Găsii mîndră ca o floare !
CXIV
Vai de mine, ce să fac, Care-mi, place, eu nu-i plac; Vai de mine, ce să fie, Cui plac eu, nu-mi place mie !
316 -1. V. JABNlK - A." BlBSEANU
cxv
Mîndruţa, buzele tale Ştiu 'că nu-s mărgăritare, Că-s de piele; Ca ş-a mele; 5 Buze moi şi subţirele... Hai, să ne ţucăm cu ele !
CXVI
laeătă, cîtu-i de mare, Cer gură, zice că n-are; Iacătă, cîtu-i de mică Şi dă gură subţirică !
CXVII
Dragă mi-i leliţa-naltă, Că-mi dă gura peste poartă; Dar leliţa mititea Sare gardul ş-o proptea 5 Şi se fură
De-mi dă gură f
CXVIII
Haide, mîndra, după mine, Să te-n văţ a trăi bine. La moară nu te-di mîna, De nu-i mere, nu-i mînca; 5 Desculţă nu te-oi purta, Că-i umbla tu, deacă-i vrea !
CXIX
Ţucu-ţi, lele, ochii tăi Seara, încuind viţăi; Ţucu-ţi, lele, guriţa As tară, cînd te-i culca17!
^ CXX
D-a veţi grijă, măi fecior^ C-or veni fete cu flori -^i .v
Ş-o veni ş-a mea drăguţă Cu peana de scînteuţă, 5 Mîndra ca o păunită; Cu grumazul subţirel, Cu cosiţa tot cîrcel18!
CXXI
Mă "dusei la rîul sec, Dorul mîndrei să-1 înec Şi-1 băgai în valea Tulai, tulai, că să-neacă19!... 5 La inimă m-am muiat Şi nu l-am mai înecat.
CXXII
Dragostele nevesteşti Mi te bagă pe fereşti Şi te scot pe unde pot, Pe sub straşină, prin pod !
CXXIII
Mîndra mea de mîndra mare Mei oblală-n cizmă n-are, Ci se-ncalţă cu hîrtie, Ca să-mi fie dragă mie !
CXXIV
De la noi a treia casă Bste-o fată ş-o nevastă; Cu nevasta mă iubesc, După fată mă topesc !
cxxv
Hop, săracă mîndra mea, De mîncat îmi aducea
' Lapte acru-ntr-o mărgea Mîncam şi-mi mai rămînea ;
5 Dar acuma însurat Trăiesc ca ş-un împărat Si nici cînd nu-s săturat !
DOINE 81 8TBIGATUB1 DIN ABDEAL
347
CXXVI
Ochişori ca la mîndră N-am văzt în, toată lumea Xuma-u tîrg la Orăştie La o doamnă-ntr-o cocie; 5 Da nici doamna, zău, n-avea Ochişori ca mîndră mea ! Aşa, feciori!
CXXVII
M-a făcut maica pe fîn, Să mă cheme Gherasîm; M-a făcut maica pe paie, Să mă cheme Niculaie ; 5 M-a făcut cu bucurie, Să mă cheme \rasilie !
OXXVIII
M-a făcut maica pe lună, Să fiu tot cu voie bună; M-a făcut inaiea-ntr-o noapte, Să iubesc Tetele toate; 5 M-a făcut maica-n coşer, Să fiu pui de căluşei20 !
CXXIX
Marişcuţă de la vamă, Taie-un pui şi ne fă zeamă; Cîndu-i trece pe la noi Pentru unu ţ-om da doi, 5 Pe deasupra buze moi !
cxxx
Hop, mîndruţa, gura ta Pentr-un husoş nu o-aş da21; Nici p-un husoş, nici pe doi, Nici p-un car cu şese boi !■
CXXXI
Cine are dor şi drag, Cîtu-i lumea tot beteag; Eu ştiu bine după mine, Că-s beteag în toate zile ! 5    Aşa, măi!
CXXXII
De n-ar fi mîndră frumoasă, N-ar fi fată mînioasă ; Dar mîndruţa-i ca o stea, Fetele n-o pot vedea ! 5    Hop, copile !
CXXXIII
De la grajd pînă-n poiată Nu scăpaşi nesărutată ;
Hop, lele, hop ! Din poiată pînă-n şură 5 Nu scăpaşi să nu-mi dai gură.
Hop, lele, hop !
CXXXIV
Fă-mă, Doamne, ţîntă-n grindă, Să văz mîndră cînd se schimbă ; Fă-mă, Doamne, ţîntă-n poartă, Să văz mîndră cum se poartă î
cxxxv
De-aş mai fi o dată june, Ştire-aş peana cum se pune, C-aş pune-o după ureche Ş-aş mere seara la fete. 5 De-aş mai fi o dată fată, Ştire-aş peana cum se poartă; C-aş purta-o în cosiţă Ş-aş da ţseara la guriţă !
348 I. TT. JABHÎKT — A. BjKSEAKtf-
CXXXVI
Zis-am, zis şi m-am jurat, Că n-oi mere seara-n sat La nevastă cu bărbat, Dar ş-aseară m-am scăpat, 5 M-am scăpat, c-am fost cam
beat
Ş-am venit cu capul spart. Cînd era gura mai dulce, Pe bărbat dracu l-aduce, Eu l-întreb de sănătate, 10 El îmi dă cu pumnu-n spate; Eu mi-1 întreb de trăit, El mă-ntreabă : de ce-am vint!... Prin susai Abia scăpai 15   Prin urzici Tot cu băşici !
CXXXVII
Cîte stele lucitoare La un loc cu sfîntul soare Pentru mine stau să joare22, Că-s de treabă foarte tare;
■5 Dară luna hamişa Zice, zău, că n-o jura, Că m-a văzt miercuri seara Prin grădină cu mîndra !... De-oi fi, Doamne, vinovat,
10 Vrednic sînt de spînzurat Pe pociumb de pătrînjei Cu funii de tăieţei!
CXXXVIII
Vai de mine, că nu poci Să mă duc în tîrg la Maci, Să m-arunc între e^eateeţ S-aleg mîaârei xiaie-i jplaer; 5 Să mă uit ilsfă $«eâg,
S-aleg mîndrei care-i drag Şi să iau tîrgu de-a rîndu, Să iau mîndrei care-i gîndu ! Hop măi !
CXXXIX
Fost-am, fost, cu oile Pe coasta cu florile Ş-am pierdut cimpoile Şi le-au găst ţigancele 5 Ş-au suflat într-însele, De le-au crescut ţîţele Ca vara căpriţele ! Strigaţi, măi !
CXL
— Frunză verde foi de nalbă, Ce duci, mîndra, pe sub salbă, Colea-n iişoara albă?
-r- Da doi pui de turturea. 5 — Dă-mi-i mie, draga mea.
— Bibi, bade, de-acolea, Că nu-s pentru dumneata !
CXLI
Daţi din gură, măi feciori, Nu şedeţi ca-n şezători! D-auzi, măi!
CXLII
Cucuie Voinicule,
Cucuţule porumbac, Deacă vrei să-mi fii pe plac, 5 Xetezeşte-ţi penele, (Oa mîndra sprîncenele; Hetezeşte-ţi codiţa, Ga şi mîndra cosiţa ! Strigă măi !
DOINE 81 STRIGĂTURI DIN ARDEAL
CXLIII
D-auziţi, feciori cu tundră, Mîndră-i lumea cu ce-i mîndră, Mîndră-i lumea cu feciori, Ca grădina cu bujori; 5 Mîndră-i lumea şi cu fete... Făr' de feciori rău îi şede !
CXLIV
Hop săracile copile ! Cum să uită nopţi şi zile Peste gardul viilor La jocul copiilor !
CXLV
Hop săracă micsăsană, Ţucu-i ochii ş-o sprinceană Şi cercelul din ureche, Cine m-o vedea să crepe !
CXLVI
Foaie verde de secară, Bună-i gura de la vară : Xici îi dulce, nici sălcie, Fără cum îmi place mie !
CXLVII
Trecui valea ş-un pîrău, Mă-ntîlnii eu dragul meu, Cu dragul meu cel iubit, Pe care l-am părăsit... 5 Părăsit şi nu prea tare, Că-i dau cîte-o sărutare !
CXLVIII
Frunză verde, flori mărunte, Jeşitu-mi-au vorbe multe; Las'să iasă, că nu-mi strică, Că-s tînără şj voinică !
CXLIX
— Hei, leliţă de la Blaj, Ce ţi-i trupu-aşa cinaş?
— Las'să fie, las'să fie, C-aşa-i din copilărie, Făcut spre minunăţie !
CL
— Mîndrulică, ochii tăi Bine seamănă cu-ai mei!
Da cum foc n-or sămăna, Câ-s făcuţi pe seama ta !
CLI
— Unde-ai fost, leliţă, unde % Spune, nu te mai ascunde.
— Colo-n jos, la perişori, De-am dus apă la feciori:
5 Apă rece de gustat, Buze moi de sărutat !
CLII
— Spune-mi, mîndră,-adevărat De cînd badiu te-a lăsat,
Tu cu cîţi te-ai sărutat ? — Cu vreo cinci ă   Tot cu opinci, Cu nouă Cu cizme nouă, Cu zece Cu căpenege !
CLIII
Bădiţă cu părul creţ, Ce te ţii aşa măreţ ?... Părul tău deacă-i mărgele, Gura mea-i fagur de miere !
3T.0
1. p. JARNÎK - A. BÎRSEANt)
CLIV
Foaie verde de duplău, însoară-te, badiul meu, Şi trăieşte, badeo,-n bine Şi gîndoşte şi la mine, 5 Că şi ei m-oi mărita Ş-oi gîndi la dumneata !
CLV
Cucuruz de pe deluţ, Ce eşti, bade,-aşa mîndruţ? Că n-ai car cu şase boi, Nici curtea plină de oi, 5 Nici o brazdă de ogor... Făr'doar cioareci cu şinor !
CLYI
Mergînd seara pe uliţă Mă-ntîlnii c-o copilită, Cerni gură de-o groşiţă. — Măi bădiţă bădişor, f> Bată-te al mîndrei dor, Nu-s fată de potlogar Să dau gură pe creiţari, Ci-s copilă tinerea Şi la faţă frumuşa... 10 Şi dau gură num-aşa !
CLVII
în fundul grădinii noastre Un voinic patru boi paşte Şi-şi tor mînă slugile, Să-i trimit eu buzele ; 15 Dară, zău, n-am nebunit Să fac lucru-aşa pocit : Vie gazda boilor, Că sti'rmdul buzelor !
CLVIII
Frunză verde ş-un bănuţ
Nu stă lumea-ntr-un drăguţ...
— Ba stă, zău, dacă-i mîndruţ ! Frunză verde ş-o frăguţă...
5 Nu stă lumea-ntr-o drăguţă...
— Ba stă, zău, dacă-i mîndruţa !
CLIX
Fă-mă, Doamne, ce me-i face, Fă-mă, zău, mîndrei ce-i place, Fă-mă floare de cicoare Să mă ducă-n şezătoare ; 5 Fă-mă mîndră păsăruică, La mîndruţa-n ferestruică, S-o văd seara cînd se culcă !
CLX
Măi bădiţă buze moi, Ia seama cînd vii la noi Şi nu da pe lîngă şură, Că avem o căţea sură, 5 Ci vino pe mai în jos, Că e uşa de rogoz, Cum pui mîna, pică jos. Dă, bade, tot prin grădină. Că nu-i găsi neam de tină, 10 Ci tot iarbă înverzită, Pentru tine încolţită !
CLXI
M-o făcut maica-ntre brazi, Ibovnică la doi fraţi; M-o făcut maica-ntre meri, Ibovnică la doi veri; 5 M-o făcut maica pe lună, Să fiu tot cu voie bună !
CLXII
Zis-a tata că m-o da După Micloş cătana, Că-i cu peană-n pălărie
DOINE SJUSTEIGÂTUEI DIN ARDEAÎ,
Şi cu pinteni la călcîie ; 5 Cînd păşeşte, Zdrăngăneşte. . . Inima mi se topeşte Ca unsoare;i, cea de peşte !
CLXIII Eău e dealul cu cucute Şi badea cu mîndre multe ; Pîn-ajunge pe la toate, Trece, zău de miez de noapte !
CLXIV
Dă-mă, maică după Gheorghe, Xu mai face-atîtea vorbe, Că colea e Grigoraş Şi lua-l-oi mintenaş, 5 Făr'să-ţi spun ţie cevaş !
CLXV Pe părăul ou spini verzi Mere Ana cu seoverzi; Şi zău, oare cui le duce?... Pare că la gură dulce !
OL XVI Frunză verde nu şi nu, Cu ce te ţii, bade tu?... Xici frumos nu eşti prea tare, Xici gazdă nu eşti prea mare, 5 Făr'pe seama d urnit ale. ■ Xici ai boi, Xici ai slugoi; Xici ai junei Cu coarne lungi, 10 Fără curele cu bumbi; Xici, bădiţă, vaci cu lapte, Fără curele ţintate !        ; .
CLXVII
Măi bădiţă moldovene, Hai la maica de mă cere, Că m-oi face mînioasă, Dar veni-\oi bucuroasă l
CLXVIII
Pentru tine, măi bădiţă, Mă teme cea măiculiţă Şi nu-mi dă drumu-n uliţă; Măcar m-ar putea lăsa, 5    Că dracu-ţi are grija !
CLXIX
— Foaie verde trei smochine, Ce hasnă, badeo, de tine 23, Ce hasnă că tot slujeşti
Şi nimic n-agoniseşti, 5 Făr'slujeşti pe-o tundră sură Şi pe-o pipă cu ciutură ?
— Foaie verde, flori de fragă, Lasă, mîndra, lasă, dragă; Pe simbria socotită
10 Facu-mi casă şindrilită, Pe simbria dintr-un an Facu-mi casă cu pridvan !
CLXX
Dragu-mi-i bădiţa, drag, Care nu trage tabac; Dar mai drag mi-i care trage, Că cu pipa treabă-şi face 5 Şi pe min'mă lasă-n pace !
CLXXI
Du-te, drace, la badea Şi-i adă pălăria, Să vie la pălărie Ş-apoi să-mi rămînă mie !
CLXXII
Frunză verde mărăraş, Am drăguţ păcurăraş, Vine seara,-aduce caş; Dimineaţa urdă dulce
352
I. TJ. jAKKlK - A. BIBSEANtJ
5 Şi-mi dă gură şi se duce, Şi se duce-n, codrii verzi, Pînă seara nu-1 mai vezi !
CLXXIII
Uiu, iu, floare de mac, Dulce-i gura de diac; Dar nu-i dulce ca gura, Ci-i dulce ca şi mierea !
CLXXIV
Bate, Doamne pe-mpăratul, Că mi-a cătănit bărbatul... Dar nu 1-a cătănit bine, C-am auzit că iar vine !
CLXXV
Vai de min', mult m-am temut, C-a veni iarna curînd Ş-oi lua bărbat urît; Dar   mi-a dat Dumnezeu bine, 5 Că e mai frumos ca mine !
CLXXVI
— Tu, leicuţă Cătălină, Ce dai la bărbat de cină?
— Foaie verde din grădină.
— Dară la drăguţul tău ? 5 v— Vin roşu din făgădău !
CLXXVII
— Fruuză-n prun, frunză sub
prun.
Ian ieşi, mîndră, pînă-n drum !
— Frunză verde dintre vii, Eu bădiţă, aş ieşi,
5 D-as cu mînile în pîne Şi cu mutu lîngă mine.
— Lasă pînea să dospească Şi pe mutul să-1 stropşească !
CLXXVIII
Vecinul de lîngă mine Totdeauna-mi prinde bine. Vecin mîndru de n-ar fi, Cu mutul ţi s-ar urî!
CLXXIX
Xevăstuţă cu chindeu, Vai de măritatul tău, Că te-ai măritat cu dracu Şi ţi-i băutor bărbatu ! 5 — Las' să fie cum o vrea Că drăguţ pe seama mea Mintenaş voi căpăta !
CLXXX
— Deschide uşa, măi lele, C-aduc în gură mărgele !
— Lasă-le unde le-ai pus, Pînă-i vedea mutul dus :
5 C-amu doarme mutul beat Cu puşca plină la cap, Ou săbii la şold legat; La picioare Cu pistoale 10 Şi mă tem să nu se scoale !
CLXXXI
— Nevastă cu pînzătură, Treci Murăşul şi-mi dă gură !
— Gura mea e măsurată
DOINE 81 STRIGĂTURI DlN ARDEAL
353
Şi pentru altul păstrată, 5 Cu copu morariului24, Pe seama bărbatului !
CLXXXII
Copilită cu brîu roşu, Vin-încoace, vin'la moşu ; Ca moşu nu-i nime-n ţeară, Că-ţi dă pită de secară !
CLXXXIII
Eu iubesc, baba iubeşte, Casa ni se pustieşte ; Dar de-aşi iubi numai eu, Casa noastr-ar si a mereu !
CLXXXIV
Bine nu-i nici gazdă mare, Xici să fii sărac prea tare. Gazda mare se gîndeşte, Săracul se tot trudeşte ; 5 Gazda mare-i om gîndit, Săracu-i tare trudit !
CLXXXV
— Ce câţi, bădiţă, pe luncă ?
— Cat o vacă ş-o junincă Ş-o bală de ibovnică. Vaca vreau să mi-o găsesc,
5 Cu mîndra să mă iubesc !
OLXXXVI
Cîtu-i lumea pe sub soare Xu-i bine ca-n şezătoare, Că sînt fete şi fecioare
Şi mai uiţi din supărare, 5 Şi sînt fete şi feciori Şi mai uiţi din supărări !
CLXXXVII
Cine-i gazdă şi avut Toţi îi dau bani împrumut; Da noi care nu avem, Cerem şi nu căpătăm. 5 De-am avut, de n-am avut, Am trăit cum am putut; De-om avea, de n-om avea, Om trăi cum om putea !
CLXXXVIII
Cine dracu-a mai văzut Iepure vara cosind, Iepuroaica fîn strîngînd. Cioara cu ciocul greblînd 5 Şi baba de joc fugind !
CLXXXIX
La fîntîna cea de piatră Judecă-un fecior pe-o fată. Judecata-i şi făcută : Strînge-o-n braţe ş-o sărută !
cxc
Căluşeri de pe cîmpie Cu ochii de ciocîrlie, Căluşeri de pe Tîrnavă Cu ochii de scroafă neagră, 5 Daţi, măi, daţi, Xu vă lăsaţi !
23 - o. 461
354
I. TJ. .TAENlK - A: BlRSEANTJ
STRIGĂTURI SATIRICE
în ciuda fetelor şi nevestelor
CXCI
Mîndră care joacă bine, Mă învaţă şi- pe mine ; Mîndră care joacă rău, îmi strică şi mersul meu. 5 Dragă, de nu ştii juca, Vremea n-o mai încurca !
CXCII
Aoleo şi vai de mine, Aş juca şi nu ştiu bine; M-aş lăsa şi iar nu-mi vine, Că mi-e frică de ruşine !
CXCIII
Doamne,rău capu mă doare, Cînd se cer vara pe soare ; Cîndu-i zi de sărbătoare, V Sînt uşoară foarte tare.
f> Cîndu-:i vremea lucrului, Vine boala trupului !
CXCIV
Astă fată şti'juca C-a-nvăţat-o maică-sa; Ţine-o, Doamne, lîngă mine Să mă-nveţe jocul bine. 5 Ian te uită cum se-ntoarce, Paie că-i legată-n doage; Ian te uită cum se ţîpă, Parcă sare de pe rîpă !
cxcv
La mîndruţa jucăuşă E gunoiul după uşă ; La mîndruţa-n joc bărbată Curtea nu e măturată; 5 La mîndruţa-n joc voinică, Spală oala tu, pisică !
CXCVI
Astă fată bine joacă, Xumai pare că cam şchioapă De-ar fi şi bădiţa şchiop, Te-ai putea uita la joc !
CXCVII
Eu la joc, mîndră la joc, Mălaiul de joi la foc. Cu mîndruţa jucăuşă Mînci mălaiul tot cenuşă !
CXCVIII
Omu-n lume multe vede !... La o casă şepte fete Şi fîntînă sub părete ; Cînele moare de sete !
CXCIX
— Bădiţă de lîngă noi, Bădiţă cu şese boi, Vinde patru Şi-mi fă patu ; 5 Vinde doi
DOtNfi 91 STUIG.VlTRl DIN ARDEAL
Pe pe tini moi; Vinde iapa înşelată Şi ia-mi pilotă-mbrăcată ! — Aşa, zău, mîndruţa mea, 10 Oi face pe voia ta Ş-oi vinde două viţele Ş-oi lua bici de curele Ş-oi face din tiu'muiere !
CC
Uiu, iu, mîndruţa mea, Auzi ce zice lumea : Că te culci seara cu soare Şi te scoli în prinzu mare, 5 Cîndu-i ciurda-n zăcătoare Şi soarele pe răzoare. Dragă, schimbă-ţi purtarea, Dacă vrei să fii a mea !
CCI
Cucuie cuculule, Cucuie drăguţule, Cîntă dimineţile Pe la toate pori, ile ; 5 Să se scoale toantele Că le rămîn vacile închise, săracile !
CC II
Mărita-m-aş să nu şez, Numai cîmpul să. nu-1 văz ; Cîmpul să-1 vază bărbatul, Eu numai să-mi aştern patul 5 Şi să pui hîrbu-u fereastră25, Să văz, bine-mi stă nevastă ?
CC! II
Fost-am, fost la şezătoare, Unde-s leie lucrătoare ; Toate fetele torcea,
Numai proasta mea plîngea, 5 '— Nu mai plînge, toantă fa, Că dracu te-o mai lua De-i fi toantă tot aşa !
CCIV
Foaie verde odoleană, Asta-i mîndra mîndruleana, Ţesătoarea pînzelor, Bărbata bărbatelor. 5 Pînă ţese-un cot de pînză, Codrul nu mai are frunză. Ţese-un cot Şi fuge-n pod; Ţese-o natră, 10 Bupe-o spată.
Printre iţe şi fustei, Paşte-o scroafă cu purcei; Printre iţe, printre spată Paşte-o iapă-mpiedicată26!
CCV
Bate, Doamne, pe lelea De ce şi-a pierdut cheia, C-a rămas lada-ncuiată Şi ea umblă neschimbată !
CCVI
Bine-i stă mîndrei gătată Cu veşminte de la şatră, Dar mai bine i-ar şedea, De-ar fi ţesute de ea. 5 Săracele şetrele Cum mărită fetele !... De n-ar fi armean cu şatră27, N-ai vedea fată gătată !
350
I. U. JAENtK - A. BÎRSEANU
COVII
Cîte şute, cîte mute Toate-s eu barşori pe frunte; Lelea cu barşoanele Nu şti'mulge oile !
CCVIII
De s-ar ţese pînza-n baltă Fără iţă, fără spată, Fără leac de suveicuţă, Ar ţese ş-a mea mîndruţa ; 5 Suveica şi iţele îi mănîncă zilele !
CCIX
Foaie verde de cicoare, Am o mîndră ca ş-o floare; Frunză verde de măr dulce, Am (i mîndră ca ş-o cruce 5 Şi la lucru n-o pot duce. Dimineaţa-i rouă mare Şi se udă pe picioare ; Cînd apune sfîntu soare, Stau ţînţarii să te-omoare; 10 Peste zi se pre-ncălzeşte Şi, biata, prea se-nnegreşte !
ccx
Lunea, marţea, n-am lucrat, A ţinea m-am apucat; Miercurea e sărbătoare, Că scapă de multe boale, 5 Apoi joile-s legate,
X-oi lucra, să-mi fac păcate ; Vineri le le cinstesc Şi nu mă prea ostenesc ; Sîmbăta cînd aş lucra,
10 Gata-i popa cu toaca, Să-nceapă vecernia... Stăi, părinte, nu toca, Că eu încep a lucra !
CCXI
Luaţi, feciori, seama bine, Că ş-a mea drăguţă vine Cu laibăr şi cu pieptar, Cu pieptar cu buzunar. 5 D-aşa vine de gătată, Ca o claie negrăblată : Dinainte lungă-n şurţă, Dindărăt lungă-n cretinţă ; Dinainte scurtă-n poale, 10 Din dărăt picioare goale !
CCXII
Xici o boală nu-i uşoară, Ca vara la umbrişoară ; Xici o boală nu e grea, Ca vara cu secerea !
CCXIII
Floricică, floricea, Mîndră, mîndruleana mea, De frumoasă eşti frumoasă Şi-ai fi bună de mireasă, 5 Dar te strică guriţa, Că-ţi umblă ca meliţa !
CCXIV
Frunzuliţă ş-o nuia. Mîndră, mîndruleana mea, De frumoasă eşti frumoasă, Dar ia nu ţ-o ştii coasă, 5 Că ţ-o coasă făina Şi ţ-o coasă slănina. Ia de la brîu în sus
DOINE SI STRIGATURI DIN ARDEAL
357
Cusută-i pe cucuruz. , Ia de la brîu în jos 10 Cusută-i pe grîu frumos Ca şi faţa lui Hristos !
ccxv
Mărita-m-aş, mărita.. . Cu suveica uu ştiu da, Cu badea nu ştiu juca, Pita n-o ştiu frămînta; 5 Pe lopată n-o poci pune De n-oi lega-o c-o fune !
CCXVI
Firuţ verde de ovăz, M-a mînat maica să ţăs, Iară eu de prea bărbată Mă suii în pod îndată 5 Şi cătai printre podele
Să văz pînza cum mai mere ; Doar sfinţii vor fi făcut, Pînza să se fi ţesut !
OCX VII
Zice taica să mă-nsor, S-aduc mamei ajutor ; Dară mama nu mă lasă Să-i aduc leneşă-n casă, 5 Cum eşti tu, măi jupîneasă !
ocx vin
D-aşa-i rîndul fetelor, Cumu-i rîndul merelor ; Pînă-s mere mititele, Stau în creangă făloşele; 5 Dacă cresc şi dă un vînt, Pică toate la pămînt. Pică jos şi putrezesc, Nimănui nu-i trebuiesc !
CCXIX
Badea-nalt cît un cireş, Mîndra cît un fedeleş; Badea-nalt cît o prăjină, Mîndruţa-i toată-n ţărînă. 5 Mă mir ce se mai iubesc, Că nicicînd nu să-ntîlnesc !
ccxx
Dat-a para, Ars-a ţeara
Ş-a rămas o porumbea, Samănă lelea cu ea; 5 Ş-a rămas un mărăcine, Samănă, lele, cu tine !
CCXXI
Eu trag grapa după mine; Eu o trag şi ea nu vine !
COXXII
Bate-mă Doamne, cu bîta, Nu mă bate cu urîta. Milostive Dumnezeu, Nu mă bate aşa rău, 5 Că şi io-s copilul tău !
CCXXIII
Dragă mi-i leliţa-naltă, Că-mi dă gură peste poartă; Dar leliţa mititea Se-ntindea şi n-ajungea !
CCXXIV
Cîte fete cu pieptare Toate-s strîmbe de spinare Ca cîrligul la căldare; Dar mîndra cu şubeica 5 E oablă ca secerea !
I. tJ. JAKNÎK - A. BlEBEANU
OGXXV
Asta-i lelea care-o vezi,
(are ne făcea scoverzi;
Asta-i lelea dinainte,
Care ne făcea plăcinte
Şi care-am scos-o din minte !
CCXXVI
Asta-i mîndră, bat-o sfinţii, (are-a căzt şi ş-a rupt dinţii !
CCXXVII
Ladea-nalt ca ş-un busar, Lelea pînă la pieptar ; Ladea mîndru şi voinic Şi îniiidruţa de nimic !
CCXXVIII
Ciudă mi-i şi rău îmi pare, C-am iubită şi nu-i mare. Am nădejde e-o mai creşte, (ind o prinde mîţa peşte Şi coada la urs o creşte !
CCXXIX
3>ragă mi-i mîndră micuţă, Că la cîmp e hărnicuţă ; Dară mîndră hălăoaie, Dac-o duci în cîmp, se moaie Şi mereu cobeşte-a ploaie !
ccxxx
Fereşte-mă, drăguţ Doamne, De juninca hegheşă28, De leliţa leneşă ; Fereşte-mă, drăguţ Doamne, De fata cu buza mare; Fereşte-mă, drăguţ Doamne, De mazăre oleiată
Şi de lelea drîmboiată; Fereşte-mă, drăguţ Doamne, 10 De grădina cu frăgari, De lelea cu cizme mari !
CCXXXI
Fetele, care-s măreţe, Xu se ţin cu corobeţe, Ci se ţin cu miez de mac Şi cu buze de diac. 5 Fetele, care-s frumoase, Xu se ţin cu prune grase, Ci cu prune dulducuţe Şi cu vin din donicuţe !
CCXXXII
Fetele,
Sărmanele, Or trimis carte la curte, Că de-s fete de frunte 5 Ş-o venit carte-napoi, Că-s toate nişte nevoi !
CCXXXIII
Leliţa cu nasul lung Ducea tăieţei la plug Şi de nas s-a-nchedecat, Tăieţeii i-a vărsat!
CCXXXIV
Mîndră cu şurţ de mat a să Ş-a uitat un ochi aca^ă; Mîndră cu şurţ de carton, E cu cehii plini de somn !
ccxxxv
Xici cu gîndul n-am gîndit, Cine m-a ciufulit: Bădăcina dintre cepe
DOINE 81
Şi urîta dini re fote ; 5 Zău, tăciunele din, foc, Urîta cu care joc !
COXX XVI
Pentr-o mîndra cit o nucă Toţi feciorii se bursucă ; Pentr-o fată cit o ceapă Stau feciorii să se bată !
C( XXXVII
Lelea-naltă smernică, Mergînd la biserică, De poale se-nchedecă !
CC XXXVIII
Toată fata Sare balta, Xumai ştirba Scoate limba ; 5 Da şi oarba pipăia, Drăguţ, să sare, şi ea29 !
Ci X* XIX
Lelea mică, mititica, Deac-o pui la sa<-, ridică ; Lelea-naltă ca ş-o salcă 30, Deac-o pui la sac o calcă.
OCXL
Pe colea p'îngă palan Mă-ntîlnii c-un bogătan; Bogătanii zice-aşa, :
— Ia, junere, fata mea31, 5 Că-ţi dau şase boi cu ea.
— Şese sute de mi-i da Şi fata nu ţ-oi lua. Mie-mi trebui ţesătoare,
II GĂTITEI DIN ARDEAL
Fata ta-i scurtă-n picioare; 10 Xu ajunge la tălpige32, De nu i-oi pune cîrlige !
CCXLI
Trecui valea satului La fata bogatului Şi bogatu-mi dă avere Să iau fata lui muiere. 5 Bo:i-s buni, vacile-mi plac, Dar cu bîda ce să fac?
CCXLII
Pentr-o ţîr' de loc de casă Xu iau fata cea rămasă; Pentr-o ţîr' de loc de şură Xu iau fata ştirbă-n gură !
COXLIII
Fata crescută-n mătasă X-ai la ce-o aduce-n casă. Tie-ti trebui ţesătoare, Ea se culcă tot cu soare 5 Şi se scoală-n ziua mare ; Cît se scoală, Cată-n oală, X-a rămas ceva d-aseară?
CCXLIV
De-oi trăi ca frunza-n vie, Xu iau fată cu moşie, Mai bine iau o săracă Ce cu mîna ei se-mbracă, 5 Ce voi zice eu, să facă, Cînd oi zice : taci, să tacă
CCXLV
Mîndra cu şurţ de carton Ar fi bună dup-un domn, Dar cenuş-ajunge-n horn;
360
I. TJ. JABNÎK - A. BÎRSEANU
Mîndră cu şurţ de mătasă 5 Ar fi bună preoteasă, Dar e cu gunoiu-n casă !
OCXLVI
Place-mi fata sărăcuţă, Că umblă vara desculţă Şi iarna cu opincuţă; Dar cu fata de bogat 5 Totdeauna eşti mustrat : Să-i cumperi cizme de capră, Că altele se tot crapă
Şi de oaie
Se   tot moaie, 10    Şi de ţap
Ii sar în cap !
CCXLVII
Dragi-mi sînt boii şi carul, Dar pe fată mînce-o jarul; Dragi-mi sînt boii şi locul, Dar pe fată ard-o focul !
CCXLVIII
Dragă mi-i fata săracă, Că cu mîna ei să-mbracă ; Dar lata de gazdă mare Tot cu mîna la parale !
CCXLIX
De-aş ajunge pîn'la toamnă, Să mă-nsor să iau o doamnă, Fie «loamna de ţigan, Xumid să aibă vigan33. 5 — Lasă-le la dracu, doamne, Că şi ele mor de foame !
CCL
Cîte fete-n sat la noi Toaţe-s bune de cimpoi,
Iar fata diacului
De cimpoiul dracului !
COLI
Vai, mîndruţa, albă eşti, Albă eşti, frumoasă eşti; Dar eşti albă de albele, Koşie de rumenele !
CCLII
Vai, mîndră, frumoasă eşti Vara, cînd te rumeneşti; Dar cînd eşti nerumenită, Eşti ca via neplivită !
CCLIII
Arză-te focul, potică 34, Că faci pe lelea voinică, în. potică cum se bagă, Ea de rumenele-ntreabă 5 Şi de cumva nu găseşte, Doamne, rău se năcăjeşte !
CCLIV
Săracele fetele, Multu-şi bat picioarele Pe toate răzoarele, S-adune ceapă cicrească, 5 Faţa să şi-o rumenească. Ceapa ciorii s-a uscat, Fetele s-au supărat !
CCLV
Mîndră mea, frumoasă eşti Colea, cînd te rumeneşti; Iar cînd nu eşti rumenită, Eşti ca dracul de urîtă !
DOINE SI STRIGĂTDBI DIN AEDEAL
361
CC LVI
Mîndră cînd e rumenită, Cu cinci sute nu-i plătită ; Dar cînd se desrumeneşte, Nici doi bani nu mai plăteşte !
CC LVII
Floricică, floricea, Mîndră, mîndruleana mea, Aş jura cu jurători, C-ai purtat un car de flori
5 Ş-o căruţă de bertiţe
• Şi una de rumenite !
CCLVIII
Mîndră mea de mîndră mare Mei un diiite-n. gură n-are Şi cumu-i de păcătoasă, Tot se ţine căi frumoasă ; 5 Dar frumseţea nu-i la ea, Că-i în tîrg la rumenea Şi la ta-său în curea !
CC LIX
Mîndră, pe obrazul tău Eumenele-s de-un zlct rău, Da şti'dracu cum le-ai pus. Că pe nas nu ţ-o ajuns 5 Şi ţ-o rămas nasul gol Cît o muche de topor. Fire-ai, boltă, î-ănătoasă, Multe fete faci frumoasă ; Fire-ai, boltă, a cui eşti, 10 Multe fete rumeneşti !
CCLX
Mîndrulica mea mîndruţa, Drăguliţa mea drăguţă,
Toată ziua se oglindă Şi gunoiu-i pînă-n grindă. 5 Hai, să prindem şase boi, Să mai scoatem din gunoi !
CCLXI
D-oi săracă mîndră mea, Că şi-asear-am fost la ea Ş-o găsii c-o sucnă rea 35, Pe cea bună şi-o cîrpea !
CCLXII
Mărita-m-aş şi eu biata, Eufele de pat nu-s gata ; Xici îi ţol, nici îi cojoc, De altele nu-s de loc. 5 în pivniţă
Ca-n uliţă
Şi-n cămară
Ca ş-ăfară !
CCLXIII
Frunzuliţă dintre vii,
Are mîndră nouă ii :
Trei sînt rupte, patru sparte,
Două nu se ţin pe spate !
CCLXIV
Asta-i fată de birău Cu poale de lepedeu; Asta-i mîndră de diac Şi-i cu poalele de sac !
CCLXV
Cînd eram la mama fată Mă culcam destul pe vatră, Pe vatră şi pe cuptori, Ba şi jos a uneori!
I
1. tT. JARNlK — A. BÎRSEANU
CCLXVI
La Sibiu pe ulicuţă Zece care ş-o căruţă Pline eu fete mîndruţe Şi cu toatele-s desculţe; Dar la noi îs numai două ! Ş-acelea-s cu cizme nouă !
CCLXVII
Lele cu trei ruji la cap Şi cu poalele de sac, Leapădă-ţi tu rujile Şi-ţi cîrpeşte poalele !
CCLXVIII
Mîndra mea de mîndra mare Xici o ie bună n-are; la cea de sărbători Şi-o ţîue după cuptori !
CCLXIX
Cine dracu-a mai văzut, Iarbă verde sub poduţ, Fele mari cu legănuţ ; Iarbă verde sub podele, Fele mari eu covăţele !
CCLXX
Eu cu peana şi cu struţ, Mîndruţa cu legănuţ. Eu mă duc, mîndro, la joc, Tu-i pune ciupa la foc; Eu m-oi duce ş-oi juca, Tu-i plmge şi-i legăna !
CCLXXL
Lelea cu fodorii mari36 Ibovnica la jendari;
Lelea cu fodorii mici Ibovnică la voinici; 5 Lelea cu fodorii laţi Ibovnică la finanţi!
CCLXXII
Floricică, floricea, Mîndra, mîndruleana mea, Toată vara mi-ai vărat Cu vaca pe lîngă sat; 5 Cînd a fost colo toamna : Fata-fată, vaca-ba !
CCLXXIII
Marişcuţă din Fiscut, Cine dracu te-o ştiut Că ţi-i gura de vîndut, Că, zău, aş fi cumpărat 5 Pe vro zi de secerat !
CCLXXIV
Frunză verde foaie lată, Eămînsei fată bogată37, Eămînsei cu şese boi Şi-i dădui pe buze moi; 5 Eămînsei cu patru junei Şi-i dădui pe buze dulci; Eămînsei cu patru vaci, Le dădui pe poale largi!
CCLXXV
— Auzi, mîndra, popa toacă, Ieşi afară şi te roagă La păreţi la chiotori38, Ca să-ţi vie peţitori. 5 —Las' să vie, furcile, Dac-a trecut dulcele !
DOINE SI S-TBIGĂTTTEI DIN AEDBAL
363
CCLXXVI
Caută, maică, cu sita 39, Doar m-oi putea mărita, Că-i ruşine, vai de mine, Să-mbătrînesc lîngă tine !
CCLXXV1I
Foaie verde de mărar, In zadar, mîndră,-n zadar, In zadar mi te gaţi bine, Mergi la joc, nu te ia nime; 5 Vii acasă supărată
Şi te iai cu toţi la ceartă !
CCLX XVIII
Sub răchita rourată Şede baba supăiată Cu fata uemăritată.
— Hei, fiiciiţă, 1'iiea mea, 5 Eu nu te pot mărita !
— Xu te, maico, supăra, Că şi eu m-oi mărita, C-am vorbit cu doi feciori Să-mi trimită peţitori.
10 Tu li-i găta de mîncăre, Doar m-a cere oarecare Şi li-i da de băutură, Să nu mă mai cate-n gură,
Că din sus 15   Măsele nu-s
Şi din jos
Dinţii i-am scos ; Xumai ceva de-o mai trece Sînt de patruzeci şi zece !
CCLXXIX
Cîtu-i postul lui Crăciun, Toate fetele se ţîn ; Cîndu-i pe la Bobotează,
Se tot uită pe fereastâ : 5 — Vai de mine, vai de mine, Că la noi nu vine nime !
CCLXXX
Ce folos, fată, de tine... Te gată maică-ta bine, Mergi la joc, nu te ia nime; Vii acasă supărată, 5 Te dai cu capu de vatră. De ciudă şi de amar îţi azvîrli bertiţa-n jar, De ciudă şi de mînie Bertiţă nu-ţi mai trebuie; 10 Xăframa cu ciucurii, Pe sub cloca cu puii Şi pieptariul mătăsit40 Pe sub vatră-i tăvălit!
CCLXXXI
Dragile mele de fete Cum razimă cel părete Şi mă doare inima, Că nu le pot mărita !
CCLXXXII
Draga mamei torcătoare, Cînd te-i duce-n şezătoare, Spune-i badeî la ureche, Că eşti tinerică veche; 5 Numa cîţiva de-or mai tre-ce Ş-or fi o sută şi zece !
CCLXXXII!
Frunză verde ş-o iiunzună, Eu tînăr şi tu' bătrînă; Eu sînt prune de nouă ai, Tu măsele-n gură n-ai; 5 Io-s tînăr făr'de mustaţă, Tu eşti zbîrcită la faţă !
I. ti. JABNlK - A. BlBâEANU
CCLXXXIV
Frunză verde trei aluni, In grădina cea cu pruni Fac fetele rugăciuni Sîmbăta, dumineca, Să se poată mărita !
CCLXXXV
Lasă, mîndră, iubitul Ş-apueă chistornicul 41; Fost-a vreme de iubit, Acum la călugărit !
CCLXXXVI
Mărită-te, horholină, Xu şedea fată bătrînă, Că şi dracu s-a-nsurat Şi tu nu te-ai măritat !
CCLXXXVII
Xu rînji, lele, dinţii, Că n-am venit a peţi !
CCLXXXVIII
Patruzeci de ai îmi pare,
De cînd port păr pe spinare.
Nime grija mea n-o are !
CCLXXXIX
Penele se scutură 42, Fetele se bucură ; Penele se veştejesc Fetele îngălbin.esc !
ccxc
Supărate-s fetele, Că să trec cîşlegile ; Xu vă, fete, supărare,
C-o veni el postu mare 5 Şi veţi da la sărindare, Doară vă veţi măritare !
CCXCI
Taică, taică, luna-i sus, Doi au vint şi doi s-a dus Şi ştiau amîndoi carte, Nici de unul n-avui parte î
CCXCII
Fetele din Vereşmort Nu plătesc un fir de tort, Iară cele din Noghilac Nici o pipă de tabac !
CCXCIII
Cît am vint prin nouă sate, X-am văzt ca aici căscate ; Cît am umblat pe sub munte, X-am văzt ca aici urîte !
CCXCIV
Fetele de la Heria Beau vinarsul cu porţia, Dar pe la noi nu le place Căci c-o cupă n-au ce face !
ccxcv
Fetele de la Tiuş Fură raţa din culcuş Şi mi-o duc la şezătoare Ş-o ciupele pe picioare !
CCXCVI
Fetele de la Veza Xu ştiu toarce cînepa, Făr-o-ndrugă cu lîna !
DOINE 91 STBIG/ÂTURI DIN ARDEAL
365
CCXCVLT
Fetele din, Arpătac Mereu pipă la tabac, Iar cele din Satu-Nou Se întrec după băgau43!
CCXCVLTI
Floricică, floricea, Mîndră, mîndruleana mea, Toată vara mi-ai lucrat La o masă de bumbac 4*, 5 Ca să meri după diac ; Numai ceva ai greşit... Diaeu nu ţ-o venit !
CCXCIX
De-ar fi tîrgul la Mica, Mi-aş mîna ibovnica, Şi o-aş da pe ce o-aş da, Şi o-aş da pe bani de lut, 5 Numai să n-o văz mai mult !
CCC
însura-m-aş, însura
Şi urîtă nu mi-aş lua :
Dar nici frumoasă nu-mi place,
Că prea mulţi şogori îmi face !
CCCI
Decît cu drăguţa proastă Mai bine la oi pe coastă, C-oi tăia cîte-o nuia Şi m-oi şti fără de ea, 5 Ş-oi tăia cîte-o crenguţă Şi m-oi şti fără drăguţă !
CCCII
Fetelor, nevoilor, Orişicît vă ţineţi voi,
Caută să vă luăm noi; Lumea fără de feciori, 5 Grădină fără bujori !
CCCIII
Pînă sînt fetele fete, Nu le vezi în crîşmă bete ; Deacă pun conciul pe cap, La crîşmă nu mai încap. 5 Tot închină cîte-o dată : Să trăieşti, dragă surată !
CCCIV
Străduieşte-te, bărbate, Ş-adună multe bucate, Că şi eu m-oi strădui Pînă ce le-oi risipi !
CCCV
Săracii boii cornuţi, Cum însoară nişte muţi ! Săracele sutele, Cum mărită mutele ! . . 5 Lăcomii şi eu la sută Şi luai şi eu o mută ; Cei la mută de mîncat, Ea-mi dă blidul nespălat Şi lingura de sub pat !
CCCVI
Niciodată nu mi-i ciudă, Ca cînd dau vacile-n ciurdă; Nici atuncea nu mi-ar fi, De m-aş putea pomeni!
CCCVII
— Vino, nevastă, la sapă !
— Vai, bărbate, -s rău bolnavă.
— Vino, nevastă, la vie !
— Vai, bărbate, rău mi-i mie. 5 — Vino, nevastă, la vin !
— Hai, dragă, să ne pripim !
366
I. tf. JARNlK - A. BÎESEANU
CCCVIII
Mere nora la fîntînă Cu cămaşa soacri-n mîna Ş-o afund-o dată-n baltă Şi o ţîpă peste poartă : 5 — Na-o, soacră, că-i spălată !
CCCIX
— Trandafir de pe fereastă, Nevastă, dragă nevastă, Scoală, mulge vacile,
Că răsare soarele ! 5 — Foaie verde de dudău, Măi bărbate, dragul meu, Lasă să mai aţipesc, Că mini eni le tîrcotesc !
cccx
— Rău ţi-i ţie, măi muiere, Că după popa voi mere ?
— 1 >u-te, zău, bărbate,-n tindă Şi te uită sus la grindă,
5 Că-i o puică ş-un cocoş Şi mi le scoboară jos Şi le ciupele frumos 4S. Şi le presară cu sare Şi le trage-ntr-o frigare ; 10 Şi le pică cu slănină, Ca să-mi meargă la inimă ; Şi te du pe cel pîrău Pînă-i da de făgădău, C-acolo-i lecuţul meu
CCCXI
Măi bărbate,
BlăsIernate, De cînd in ai sămănat, Boală-n oase mi-ai băgat;
5 Ia, zău, coasa şi-1 coseşte, De boală mă mîntuieşte !
CCCXII
Harmcă-i nevasta mea Harnică, dracu s-o ia !
Că-ntr-o lună
Toarce-o lînă 5      Si-ntr-un an
Ţese-un suman !
CCCXIII
Harnică-i nevasta mea, Harnică, dracu s-o ia ! C-avem cînepă de vară Ş-o mîncă focul pe-afară, 5 Iară cînepa de toamnă în şopron stă ca o doamnă!
CCCXIV
Fie cucuruz în sac, Numai cîmpul nu mi-i drag; Fie grîu, fie ovăz, Numai cîmpul să nu-1 văz; 5 Eu caut'să rămîn acasă, Să fiu nevastă frumoasă!
cccxv
— Spovedeşte-te, nevastă, Că moartea e la fereastă !
— Ba eu nu m-oi spovedi Chiar în casă de-a veni,
5 Că eu cînd m-oi spovedi Şepte popi mi-or trebui; Şepte popi din şepte sate, Să mă ierte de păcate, Iar cînd m-oi cumineca, 10 Să vie şi vlădica!
DOINE SI STBIGATCBl DIN ABDBAt
în ciuda feciorilor şi bărbaţilor
CCCXVI
Nu te uita, lele hăi, Că mi-s cioarecii cam răi, C-am acasă două oi Şi mi-oi face alţii noi!
CCC XVII
Trandafir crescut în fîn, Eău îmi stă june bătrîn; Trandafir crescut în iarbă, Eău îmi stă june cu barbă !
cccxviii
Mîndra-naltă cît o salcă, Badiu şuştărel de-o vacă46; Sustărel de două vaci, Mă mir, mîndră, cum îl placi !
CCCXLX
Dragu-mi-i feeiom spîn, Că-i şi tînăr şi bătrîn, !
cccxx
Decît să tot vii la noi, Mai bin'mcri, badeo, la boi; Nici 1-a ceea nu eşti bun : Cînd li-i sete, le dai fîn.!
CCCXX!
Fost-a taica băutor Ş-a rămas la birt dator; Eu silind să mă plătesc, Mai tare mă-ndatoresc !
CCCXXII
Feciorii, care-i fecior, Doarme pe pămîntu gol,
Dar tu, bade Ionaş, Tot în pene ai sălaş 5 Ca un pui, cînd îl îngraşi!
CCCXXIII
Vai de mine, nu mă-ncred, C-am un drăguţ ca ş-un ied, Cumu-1 scap în iarbă-1 pierd ; Cîndu-1 văd seara pe lună, 5 Pare că-i un ghem de lînă !
CCCXXIV
D-oi, bade, -n ocolul tău Puteare-aş să umblu eu Tot cu mînile-n şolduri, Xu m-oi lovi de stoguri; 5 Cu mîinile tot în şele, Xu m-oi lovi de tînjele Şi prin pod fără lumină Nu m-oi lovi de slănină, Şi prin casă tot desculţă, 10 Că n-oi călca pe grăunţă !
cccxxv
Sărac bărbăţelul meu, Toţi oamenii zic că-i rău, Da-i omul lui Dumnezeu . . . Că de cînd m-am măritat, 5 Nici o palmă nu mi-a dat, Numai capu mi 1-a spart !
CCCXXVI
Decît ţîpău şi cu unt47
Şi să-1 mînci c-un om urît,
Mai bine mălai zguros
Şi să-1 mînci c-un om frumos !
I. tf. JARNlK - A. BÎRSEANU
CCCXXVII
Tot umblînd să fiu jurat, Ce-am avut tot am mîncat Şi din plug eu şese boi Âm rămas numai cu doi, 5 Din eocie ferecată Am rămas numai c-o roată !
CCC XXVIII
Vine bărbăţelul meu Din, sat, de la făgădău; Eu îi pun zamă de pui, El caută biciul din. cui; 5 Eu fac patul să se culce, El ia puşca să mă-mpuşte; Eu mă sui pe vetrişoară, El mă ia de cîrpuşoară Şi mă dă pe uşă-afară !
CCCXXIX
Fugi, urîte, dîngă mine, C-oi lucra şi pentru tine ; Fugi, urîte, de la spate; C-oî lucra şi a ta parte !
cccxxx
Lele, cu-ai tăi ochişori Xu te uita sus la nori, Ci te uită la bărbat De ţi-1 vezi de minunat ; 5      Ia-1 de brîu
Şi-1 ţipă-n rîu,
Şi zi, zău,
Că nu-i al tău î
CCCXXXI
Frunză verde foi de varză, Vezi urîtul, focu-1 arză,
Şede-n deal pe piatră seacă ! Tulai, tulai că se-neacă 48!
CCCXXXII
Bărbăţelu-i ca şi-un steag, De foame de-abea mă trag; Bărbăţelu-i ca ş-un nuc, De foame de-abea mă duc. 5 De foame ar fi ce-ar fi, Dar n-am cu ce mă-nveli; De-nvelit aş mai lăsa, Dar n-am cu ce mă-ncălţa. Xa, drace, bărbatu ţie, 10 Că mie nu-mi mai trebuie, Că nu-i harnic să mă ţîie !
CCCXXXIII
Bate-mă, bade Vasile, Şi astăzi, ca-n toate zile, Ba astăzi, să dai mai tare, Că e zi de sărbătoare.
CCCXXXIV
Cîndu-i negură şi nea, Atuncea caii să ia ; Cîndu-i negură şi bură, Atuncea caii să fură !
cccxxxv
Cîţi feciori cu pălării Toţi au fost azi noapte-n vii, Numai eu cu şapcă neagră Am furat o viţă-ntreagă !
CCCXXXVI
Cu bărbatul băutor Nu-i face pită-n cuptor; Cînd ai face cîteodată, Nu-i făină nici lopată !
DOINE ŞI STRIGĂTURI DIN ARDEAL
Deosebite
CCCX XXVII
Bată-mi-te crucea, drac ! Cum te-oi prinde, te dezbrac Şi-ţi trag pielea după cap, Să-i fac soacrei comanac 49, Socrului căciulă-n cap !
CCCXXXVIII
Ucigă-te crucea, drace f Că nu dai babelor pace, Să mai facă rugăciuni, Să nu tot poatre minciuni?
CCCXXXIX
— Auzi, babo, clopotu !
— Las'să fie la dracu !
— Auzi, babo, cetera !
— Las' să fie drăguţa !
CCCXL
Cîtu-i moşu de bătrîn Tot ar mînca mar din sin j Cîtu-i moşu dalb la plete Totu-i stă firea la fete !
CCCXLI
Fă-mă, Doamne, eumu-ţi place, Xumai popă nu mă face,
Să mînc pită
Bombăită
Şi colaci
De la săraci !
CCCXL II
Hai, leliţă,-n satul meu, Că nu-i popă aici birău,
Bătutu-i-a Dumnezeu: Pe popa pentr-o poveste, 5 Pe birău pentru neveste !
CCCXLIII
Tremură popa să moară Cu prescura subsuoară ; Ar muri şi nu se-ndură C-ar mai roade la prescură !
CCCXLIV
Aşa zice popa nost
Cînd moare cel fără rost:
— Mergeţi tare, Că bani n-are;
5 Dar cînd moare vreun bogat, Unde-ţi cîntă trăgănat:
— Puneţi jos, Că-i bănos !
CCCXLV
Crişcă iadul şi mă cere Pentru păcate de-a mele.
— Taci, iadule, nu crişca, Că destul te-i sătura
5 De jupîni cu jupînese Şi de popi cu preotese !
CCCXLVI
\
Aşa zice popa nost:
— Să nu mergi la 'fete-n post Preoteasa zice-aşa :
— Mergi, voinice, cîndu-i vrea 5 Şi la min'cîndu-i putea !
o «61
370
.'.TJ. JARNlK - A. BIRSFANU
CCCXLVII
Strigă, popa din altar Cătră slugă, că-i tîlhar; Preoteasa de pe vatră Jură că sluga-i dereaptă.
CCCXLVIII
Pînă-i popa-n liturghie, Preoteasa bea rachie; Pînă-i popa la altar, / Preoteasa-i la hambar ; 5 Preoteasa coace ouă, Popii două, mie nouă !
CCOXLIX
Are popa şese boi, Preoteasa buze moi; Are popa şese junei, Preoteasa buze dulci; 5 Are popa şese vaci, Preoteasa ochi bărnaci !
COCL
Cîte paie şi gunoaie Toate-s tisturi şi biraie, Xumai eu, fecior de popă, De trei ani tot bat la dobă !
CCCLI
Hop, hop, hop, la popa-n pod Să-i luăm purcelu tot, Să   rămîie numai spata, Să-şi mărite popa fata; 5 Să rămîie ş-un picior, Să-şi însoare ş-un fecior !
CCCLII
Vai, săracu diacul Cînd aude clopotul, Ţîpă coasa-n buruiene
Şi se cară la7pomene; 5 Pentr-o ţîr' de parastas Iţi zbiară pîn' la amiaz !
CCCLIII
Bată-l crucea de diac, Cumu-i, Doamne, de buiac50 Cu mînile pe psaltire, Cu ochii pe la copile; 5 Cu mînile la icoane, Cu ochii după cucoane !
CCCLTV
La şcoli, popo, La şcoli, drace, Xu la fete Sub părete !
CCCLV
Pe la noi pe la Heleu, E darul lui Dumnezeu : Patru boabe pe-un ştuleu !
CCCLVI
Pe la noi prin Gîrboviţă, Umblă foamea pe uliţă îmbrăcată cu ţundriţă Şi în cap cu căciulită !
CCCLVII
Pe la noi, pe la Vlădeni, Nu se fac nici chiar coceni!
cccLvni
Pe la noi pe la sercaia, Patru cofe lasă claia51!
CCCLIX
Mere dracu pe părete Cu ţiganu de ureche;
DOINE SI STBIGĂTTTHI DIK ABDEAL
371
Mere dracu pe răzoară Cu ţiganii subsuoară !
CCCLX
Chite Honţi cu şisme mari, Toate hoaţe şi tîlhari;
Chite vomini de pudure, Toate vomenile bune52 !
CCCLXI
Ş-am strigat, ş-om mai striga, Deacă nu v-eţi supăra !
NOTE LA STRIGĂTURI
1
în decursul jocului, românul are obicei a recita cu glas mare, după tactul muzicii, fel de fel de versuri, <u scop de a mări veselia celor de faţă. înu arareori aceste versuri se improvizează chiar în momentele în care se rostesc şi în multe din ele se cuprind ob-servaţiuni satirice de tot potrivite. Versurile despre care e vorba se numesc strigături, chiote (chiuituri), descîntece, iară în Muntenia, Moldova şi Bucovina hore. „Chiotul (strigătura) — zice dl. I. Slavici într-un studiu al său publicat în ziarul „Educatorul" — este o glumă pusă în versuri, un joc de spirit, un compliment galant, ori o scînteie satirică, ceva ce mai bine se poate asemăna cu aşa-numitul cuplet". Jocul cel mai lăţit în Ardeal este aşa-numitul joc românesc, care în unele locuri (mai cu seamă dincoace de Olt, de ex. în Ţeara Oltului şi în Ţeara Bîrsei) se numeşte şi ardeleneasca. Ardeleneasca este unul din jocurile cele mai originale şi mai pline de viată.
2
Haide măi !... Toi aşa măi, tot aşa !.. . Bă măi, dă !... Mîn-o, mîn-o, măi !. . .. Aşa copile !.. . Sus, copile !.. . etc. etc. sînt strigăte, cu care jucătorii se încurajează unii pe alţii.
3
V. 2 :
Cu drăguţa d-altuia    .  . .
<? s-a pus pentru evitarea hiatului.
4
Gornic = păzitor de pădure şi în unele locuri şi păzitor de cîmp.
■f>
V. 4 : Şi-i cupa cu două duce.
Duce sau duci este phirjdul de la dutcă — piesă de patru cruceri.
372
I. V. JARNlK - A. BÎRSEANU
6
Tundră = zeghe. Juraţii sînt membrii comitetului comunal şi ai celui bisericesc.
7
Bibi    nu pune mîna ; se întrebuinţează mai cu seamă faţă de copiii mici.
8
O variantă zice :
Haide, mindră, să te ţuc, Că mine mă duc la plug;
Ziua-i mare,
Locu-i tare 5   Şi n-am vreme de ţucare
A ţuca = a săruta.
9
Bear ui — o podoabă pentru cap. :'
10
într-o variantă se adaugă ca răspuns :
Ţine-o, Doamne, ţară bună, Că sînt tot cu cofa-n mînă !
11
Eacluul (vinarsul) se numeşte în unele locuri palincă.
12
Fele, felcuţâ = jumătate de cofă.
13
Sfîrtar, sfîrtai şi fîrtal = pătrar.
14
Cucvra, bîrsa şi grindeiul sînt părţi ale plugului. în loc de tocmit se pronunţă în multe păr
tomn it.
15
în multe locuri obişnuiesc sătenii şi şatenele noastre a-i ajuta popii fără plată la secera strînsul finului, căratul bucatelor etc. Acest serviciu neplătit se numeşte clacă. Fireşte, şi poi sau oricine care ar chema pe oameni la clacă trebuie să se pregătească bine cu de-ale mîi carii, să aibă la îndemînă un lăutar, doi, şi peste tot să caute a face munca cît se poai mai plăcută.
DOINE SI STBIGATUEI DIN ABDEAL
373
16
Şezătoarea este o adunare de fete, care vin să lucreze împreună vreo două-trei ceasuri din nopţile cele lungi de iarnă. Se înţelege că lucrul nu poate rămînea aşa sec, ci trebuie presărat cu glume, povestiri etc. Feciorii încă nu sînt eschişi de la aceste întrunri pentru lucru şi petrecere.
17
Astarâ se întrebuinţează în unele locuri în loc de astă seară — diseară.
18
V.7 :
Cu cosiţa tot clrcel . . .
Un jucător mai glumeţ adaugă ca refren :
Ca o coadă de purcel I
19
Tulai (de la ungurescul tolvaj — hoţ) este o exclamaţiune de desperare, care adeseori se întrebuinţează şi în glumă.
20
Căluşerii sînt nişte flăcăi (de obicei 12 la număr), care se leagă între sine sub anumite formalităţi pe un timp anumit, în care cutreieră satele de prin împrejurime şi execută voinicescul joc al Căluşerilor. Conducătorul lor se numeşte vătaf. Leagănul căluşerilor este mănoasa cîmpie a Mureşului.
21
Husoş = sfanţ.
22
într-o variantă se zice în loc de 1 —3 numai: -
Stă să joare. Sfintul soare etc.
23
Hasnă = folos. A lua hasna unui lucru = a-1 folosi bine.
24 •
Cop =. cupă, cofă.
25
V. 5 :
Şi să pun hîrbu-n fereastă . . .
Hîrbul = un Mrb de oglindă. '
374
I. U. JARNlK - A. BÎRSEANU
26
Spată, iţe. fustei etc. sînt părţi ale războiului de ţesut. Natra este un termen prin care se arată o parte din ţesătură.
27
V. 7 :
De n-ar fi armean cu şatră .  . .
Neguţătorii cu şetre de pe la tîrguri sînt mai cu seamă armeni şi evrei.
28
■Junincă higheşă = cu coarnele ridicate şi date spre-ndărăt.
29
V. 5 si 6
Da şi oarba pipăia, Drăguţ, să saie şi ca !
Drăguţ în loc de drag Doamne, an Doamne expresiune ironică.
30
Salcă, (pe la Năsăud) = salcie.
31
■Tunere (în Munţii Apuseni) = ginere.
32
Tălpige suit lemnele de la războiul de ţesut, pe care se apasă cu picioarele.
33
Vigan — rochie de pe la oraş.
34
Poiieâ = apotecă, farmacie.
35
Swcnă este o fustă mai groasă.
36
Fodorii sînt o cusătură cu arnici la mînecile de la ii.
37
Bâminsei (în Munţii Apuseni) în loc de rămăsei.
DOINE 81 STBIGATUEI DIN ABDEAL
375
38
V. 3 :
La păreţi, la chiotori ...
Chiotorile canei  ^ locul unde se întîlnesc bîrnele = colţurile casei.
39
V. 1 :
Caută, maică, cu sita ...
Eomâncele — mai cu seamă cele bătrîne — ştiu o mulţime de mijloace prin care sînt de părere că pot afla cele ce au să se întîmple în viitor. Astfel de mijloace sînt : datul cu bobii, căutatul cu sita etc.
40
Pieptarul mătăsii ■-— pieptarul chindisit cu mătase.
41
Chistornicul este tiparul care se pune pe prescuri. Prescurile se fac mai cu seamă de călugăriţe.
42
V. 1 :
Penele se scutură . . .
Adecă : penele (\ ezi 1 )oine, nota 19) de la pălăriile sau căciulile flăcăilor se clatină în joc.
43
Bâgăul este scrumul ce rămîne în pipă (lulea).
44
Masă de bumbac = pinzătură. v
45
A ciupeli = a jumuli.
46
Şuştarul = este un vas de lemn, în care se mulg vacile.
47
Ţipăul este o pîine mai mică.
48
Vezi nota 19.
376
I. D. JARIîlK - A. BÎBSEANU
49
Comanacul esle o învălitoare pentru cap.
50
Buiac =■ vesel, cu voie bună, răsfăţat. f
51
Patru cofe la*ă claia = Dintr-o claie se scot patru cofe.
52
Nu ştiu in ce loc, vreo cîţiva români buni de glume au făcut de frică pe un sas să intre în jocul lor. începe bietul Honţ (Hans) să sară şi el cu cizmele lui cele mari, dar un Păcală nu se mulţumeşte cu atît, ci-i porunceşte să-şi caşte pliscul şi să strige şi el ca ceilalţi jucători. Văzînd că nu e glumă, sasul nostru făcu ce făcu şi înciocălă strigătura aceasta. Va să zică şi frica te face poet cîteodată.
VARIA
I.  M a r c u
De potopul cel cumplit Ce casa i-a pustiit El acas's-a repezit
20 Ş-acasă cum a sosit, Ţîpat-a haină mărcească3 Ş-a luat călugărească, Nime să nu mi-1 cunoască Şi pe murg a-ncălecat
25 Şi în grabă c-a plecat Chiar colo la Ţărigrad. Şi s-a pus Mărcuţ în silă Să ceară mereu la milă, Precum cer călugării
30 Pe seama mănăstirii4. Astăzi ici, mîne colea, Vreme bună, vreme rea,
Cărpiniş, pădure deasă, Mârculer s-a dus de-acasă1 Şi turcu a d-obli cit Şi la el d-adrept a vint 5 Şi rău 1-a batjocorit; Cetatea prădatu-i-a, Măicuţa călcatu-i-a Cu copita calului Tocina-r capu pieptului.
10 Foaie verde lemn sucit Şi păgînul îneînit Ou-atît nu s-a-ndestulit, Mai rău 1-a batjocorit: Nevasta robitu-i-a,
15 Departe pornitu-o-aa. Marcu biet o auzit
DOINE SI STBTCiĂTOTI DIN AEDEAL
3
La Ţărigrad ajungea Şi la turc că se ducea, s 35 Sub fereastră se punea Şi din gură cuvinta :
— Hai de dă, turcule, dă, Hai de dă şi milă-ţi fă De sufletu Marcului,
40 Marcului bogatului; Hai de dă, turcule, dă, Hai de dă şi milă-ţi fă, Nu din avere turcească, Ci din avere mărceâscă.
45 Dă, turcule, sărindare,
Să-i facem slujba cea mare, •     Că murgii mi s-a venit, Pentru că l-am prohodit5 ! Turcu-n uşă că ieşea
50 Şi din grai aşa grăia :
— Alelei, măi părintele, D-auzi cuvintele mele; Murguleţu ta re-mi place, Spune-mi mie, cîţi bani face?
55 Marcu bine-mi auzea, < Dar surduţ mi se făcea Şi iar turcului zicea :
— Hai de dă, turcule, dă, Hai de dă şi milă-ţi fă
60 De sufletul Marcului, Marcului bogatului; Hai de dă, turcule, dă, Hai de dă şi milă-ţi fă, Nu din avere turcească,
65 Ci din avere mărceâscă ! Turcu mi s-apropia Şi Marcului că-i grăia :
— Părintele, părintele, ; D-auzi cuvintele mele,
70 Că nu grăiesc vorbe rele; Morţi cu morţi şi vii cu vii, Noi murguţu vom tocmi Şi pînă ne-om învoi,
Amîndoi că vom cinsti, 75 Vinişor vom gustări, Vinişor D-ăl roşior;
Vinişor de nouă ai
Cum e mai bun pentru trai, 80 Nouă ai şi nouă luni
Cum e bun pentru bătrîni !
Turcu-afară că ieşea
Şi-n pivniţă se ducea,
Iar Mărculeţ rămînea
85 Şi prin casă se primbla
Şi jur împrejur căta
Şi cată şi prea căta,
Căci deodată ce vedea? . . .
Vedea mîndră soţioară 90 Cu jelită feţişoară ;
Sînişoru-i suspina, Ochişorii-i lăcrima.
Marcu biet se-nduioşa,
Inima i şe sfîrşea, 95 Dar îndat' se stâpînea
Şi durerii nu se da,
Ci din grai aşa grăia :
— Alelei, tu, nevestică, Nevestică mîndrulică6,
100 Cum creştinii ai urît Şi păgîn ai îndrăgit?
— Eu creştinii n-am urît Şi păgîn n-am îndrăgit, Că-s nevasta Marcului,
105 Marcului viteazului; Eu creştinii n-am urît Şi păgîn n-am îndrăgit, Dară turcii m-au robit! Marcu iar ser-nduioşa,
110 Dar de nou se stăpînea . . . Turcu-n casă că tuna Şi vin roşu aducea, O ploscbiţă De-o vedriţă;
378
I. U. JARNlK - A. BÎRSEANU
115 Plosca pe masă punea, Pe divan, se aşeza Şi murguleţul tocmea. Tur cu bea şi se-mbăta, Marcu bea şi n,u prea bea
120 Căci amar grija-1 rodea ; Turcu bea şi se-mbăta Şi din gură cuvîuta :
— Părintele, părintele, D-auzi cuvintele mele,
125 Că nu grăiesc vorbe rele ; Ian aruncă-te la joc, Dar la joc colea eu foc, S-o aduci tot la soroc, Că de cînd pe lume sînt,
loO N-am văzt călugăr jucînd ! Maronii ţ se ridica Şi din grai aşa grăia :
- Alelei, măi tur cule, Tureule hai nule,
135 Eu joc ţie ţ-oi juca, Dar nn-e că te-i supăra, Că jocu nostru-i ciudat Şi cu dracu mestecat ! . . .
II.
Frunză verde trei alune, Lăţitu-s-a vestea-n lume De fruinuse-ţea Chiruţii, Soră unice a popii 5 De la podul Craiovii. Mai mindruţă decît ea Cîmpul floare nu avea, Stea pe ceriuri nu era, încît zvonul ajungea 10 Pînă-n ţeara turcului, Turcului hainului. Iată că-ntr-o dimineaţă,
Şi-ncepu Marcu-a juca
110 Şi cîte-o hain-a ţîpa, Pîn'se zări sabia. Turcu rău încremenea Ş-în fire deacă-şi venea, El de Marcu se ruga :
115 — Alelei, măi Marcule, Marcule vicleanule, Ian aruncă ochii tăi Tot de-a lungul celei văi Şi priveşte-a mea cetate,-
150 Că-i plină de bogâtate. Ţie toată ţ-o voi da, Zilele de-mi vei lăsa ! Mărculeţ nu mai glumea, Ci turcului că-i grăia :
155 — Cetatea-i pe mîna mea Ţie ţ-oi face ce-oi vrea, Ce fâcut-ai maică-mea7 ! Şi vorba nu mai lungea, Ci la turc se repezea
160 Şi capul îi reteza. Apoi nevasta-şi lua Şi-napoi cu ea pleca.
C h i r u ţ a1
Dimineaţă fără ceaţă Chiruţa cum se scula
15 Dalb de obrăjel spăla, Cosicioara-şi aşeza, Spre răsărit se-ndrepta, Lui Dumnezeu se ruga, Pe fereastră se uita
20 Se uita şi se mira : Fi-vor spinii înfloriţi, Ori-s turcii învăliţi, Tot cu roşu-mpodobiţi2 ? , Chiruţa se-nspăimînta
DOINE SI STRIGATURI DIN ARDEAL
25 Şi cătră nen-său grăia :
— Scoală, nene, dragul meu, Că nu ştiu ce-am văzut eu; Ori-s spinii înfloriţi,
Ori-s turcii învăliţi,
30 Tot cu roşu-mpodobiţi! Popa iute se scula, Pe fereastră căuta Şi din gură cuvin ta : — Sora mea,
35     Comoara mea,
Nu sînt spinii înfloriţi, Că sînt turcii învăliţi, Tot cu roşu-mpodobiţi. Ei aicea e-or veni
40 Şi pe tine te-or peţi, Dar, dragă, nu te-ntrista, Că la turc eu nu te-oi da, Pînă capul sus mi-o sta ! . . . Bine vorba nu sfîrşea,
45 Turcii-n casa năvălea, Bună dimineaţa da, Iar popa le mulţumea :
— Bine-aţi vint la casa mea . Doi berbeci că voi tăia
50 Şi prea mult m-oi bucura, Cu mine cle-ţi ospăta ! Turcii mult nu aşteptau, Ci îndată răspundeau :
— Noi de masa-ţi mulţumim, 55 Că n-am venit să prînzim,
Ci pe Chira s-o peţim ! Popa mi se încrunta Şi din grai aşa grăia :
— Pînă capul sus mi-o sta 60 Sora la turc n-o voi da !
Turcii rău se mînia, Paloşele toţi scotea «Şi la popa s-arunca Cum s-arunc lupii la mia. 65 Popa sabia trăgea, Mînecile sufleca
Şi la turci aşa răcnea :
— Alelei, tîlhari păgîni, Cum o să vă dau la cîni,
70 Că de-atîta sînteţi buni! Cum zicea, aşa făcea, Rău pe turci îi sărăcea . . . Dar degeaba se lupta, Căci păgînul nu scădea,
75 Ci mai tare se-nmulţea. Pentr-un turc care cădea Zece de-afară venea.
— Aoleo, popo, sărace, Turcii cu Chira ce-or face,
80 Că-ţi   slăbesc puterile, Ţi se-nvîrt vederile ! Sfîntul soare sus lucea, Vremea prînzului era, Popa biet mereu slăbea,
85 Pîn 'deodată jos cădea, Ochişorii-şi închidea Şi pînă ce-i închidea, La soru-sa-i îndrepta Şi lacrimi din ei vărsa
90 Şi din piept amar ofta. Turcii mult nu aştepta, Ci îndat'se repezea Şi capul îi reteza; Iar Chiruţa, vai de ea,
95 Roabă la păgîni cădea. Şi sorioara popii De la podul Craiovii Pînă să-şi lase casa, Pe podele-ngenunchea,
100 Mînile împleticea Şi turcilor le grăia : — Turcilor Grabnicilor, Prea tare nu vă grăbiţi,
105 Ci fiţi buni şi zăboviţi, Să iau capu frate-meu, Singurel sprijinul meu Şi să-d duc colea-n grădină
y
1. U JABNlS - A. BÎRSEANU
La tuia de mărăcină,
110 Să-1 jelească florile, Să mi-1 cînte-albinele ! Şi Chira cum se ruga, Turcii chiar se-nduioşa Ş-un pic o mai aştepta ; *
115 Iar Chiruţa sărmana Capul frate-său lua Şi de sînge-1 curăţea Şi-n grădiniiţâ-l ducea Şi gropşoară că-i făcea
120 Cu însăşi mînuţa sa . . . Dar groapa cum o-nvălea, Ea deodată leşina Şi cînd iarăşi se trezea, Chiar la Dunărea era
125 Şi păuînii d'îngă ea în ţara lor o ducea. Sora dulce a popii De la podul Craiovii Pe pămînt îngenunchea
130 Şi de turci iar se ruga : — Turcilor, Grabnicilor,
Prea tare nu vă grăbiţi, Ci fiţi buni şi zăboviţi,
135 Pe palme   să mă spăl eu De sîngele frate-meu, Singurel sprijinul meu ! Şi turcii o-ngăduia, Iar Chiruţa voinica
140 De loc nu mai aştepta, Ci-n Dunăre se ţîpa, Şi pîn-a nu se ţîpa, Ea din gură cuvînta : — Decît roabă turcilor,
115 Mai bin'hrană peştilor ! . . Turcii toţi încremeneau Şi-n fire dacă-şi veneau, După Chira s-aruncau Şi cu toţii şe-necau.
150 Iar Dunărea-nţeleapta, Unde Chira se sfîrşea, Apă lină se făcea; Dar unde turcii murea, Tot vîrtejuri se făcea
155 Şi mereu tot spumega !
III. Cal
Pe drumul Bălgradului Mere murgul Radului, Din picioare scînteind, Din gură pară ţîpînd1. 5 Cu Mu galben în picioare, Cu şaua-ntoarsă sub foaie. Măiculiţa Radului, < Radului Viteazului» Murguleţul câ4 vedea 10 Şi din grai aşa-i grăia : — Murgule, cal minunat, Cu vin roşu adăpat, <
uI Radului
Cu lapte dulce-ngrăşat Pe Radu un'l-ai lăsat?
15 — Nu te, maică, supăra, Tristă veste de-i afla. Pe Radu rău l-am lăsat La poartă la Ţărigrad, Unde turcin l-6r tăiat 1
20 Biata maică* vai de ea, • Cosicioara că-şi smulgea Şi murguţul blăstăma : — Murgule, fii blăstămat, Că feciorul mi-ai lăsat
DOINE 81 STRIGĂTURI DIN ARDEAL
381
25 Pe loc tare depărtat; L-ai lăsat Neîngropat, Ou pămînt neînvălit, Fără loc de odihnit ! 30 Murgu capn-n jos pleca Şi cu jale necheza : — Nu te, maică, supăra, Şi nu mă mai blăstăma,
Că drăguţ feciorul tău 35 Şi viteaz stăpînul meu Cu pămîntu-i învălit Si-i cu loc de odihnit. Turcii cum mi l-or tăiat, Cu copita am lucrat, 40 Pînă groapa i-am gătat Şi în ea l-am îngropat!
IV.  O s î n d i t i i
Bate vînt de la sfinţit Şi rea veste mi-a venit, Veste de la Bălgărad, Că-s trei fraţi <le spînzurat.
5 Şi fratele cel mai mare Se-ngrozea de moarte tare ; Se-ngrozea Şi se ruga : — Domnule, măria ta, 10 Mai lungeşte-im viaţa, Pînă-mi vine soţia, Că soţia-i tinerea Ş-am trăit bine cu eiâ ! Fratele cel mijlociu
15 Şi cu părul casianhi, Din ochi tare lăcrima,
Lăcrima Şi se ruga : — Domnule, măria ta,
20 Mai lungeşte-mi viaţa Pînă vine maică-mea, Că maica-i bătrînă tare Şi alt sprijin nu mai are ! Dar fratele cel mai mic
25 (Că-i mai mic, e mai voinic) De moarte nu se-ngrozea Şi din ochi nu lăcrima, Dar deodată greu ofta Şi domnului că-i zicea :
30 — Domnule, măria ta, Cu mine să faci ce-i vrea, Că eu n-am pe nimenea; Ba o mîndră am iubit Şi foarte m-a celuit1 !
V.  Nevasta fugită
— Lină Carolină, Floare din grădină, Yină-napoi, vint, Că tu ţi-ai uitat Şi tu ţi-ai lăsat Sugniţă frumoasă1
La mine pe masă ! — Ba eu n-am uitat-o Că eu am lăsat-o 10 De urîtul tău, De bănatul meti!
382
1. u. JARNlK - A. BÎRSEANU
Lină Carolină, Floare din grădină, Vină-napoi vină,
15 Că tn ţi-ai uitat Si tu ti-ai lăsat Inelu.şul tău în degetul meu !
— Ba nu l-am uitat, 20 Că, zău, l-am lăsat
De urîtul tău,
De bănatul meu3 !
— Lină Carolină, Floare din grădină,
25 Vină-napoi, vină,
Că tu ţi-ai uitat
Si tu ti-ai lăsat
Cusătura ta
Pe grinduţa mea ! 30 — Ba eu n-am uitat-o,
Că eu am lăsat-o
De urîtul tău,
De bănatul meu !
— Lină Carolină, 35 Floare din grădină,
Vină-napoi, vină, Că făgăduiesc Şi m-afurisesc, De azi înainte 40 Să fiu mai cuminte; Vină, Lină, vină, Lină Carolină,
VI. R
— Foaie verde salbă moale, Căpitane Băducane, Coboară din deal devale, Că-fi moare murgu de foame !
5 — Las'să moară la pustii, Că inai am eu bidivii
Vină, zău, şi-mi iartă,
Greşala mea toată, 45 Cît este de mare
Şi grea de iertare !
— Bărbăţelul meu,
Eu te-aş ierta, zău,
Că m-ai luat de-acasă, 50 Din casă frumoasă
Şi m-ai dus la tine
Cu multă ruşine :
Fără cununie,
Fără veselie. 55 Bărbăţelul meu,
Eu te-aş ierta, zău,
C-ai lăsat acasă
Măicuţă duioasă,
Taică-mbătrînit
'   60 Şi foarte jelit, Frăţiori iubiţi, De mine-amărîţi. Dar nu te-oi ierta, Ci te-oi blăstăma, 65 Că nu m-ai iubit Şi m-ai celuit. . . Bată-mi-te, bată Dragostea deodată, Cum făgăduiai
70 Şi cum te jurai; Bată-mi-te, bată Inima stricată Şi jelea mea toată !
ducanu1
Şi mai am pe vînătul, Care-mi poartă sufletul Şi mai am pe negru mare, 10 Care mă duce călare !
— Foaie verde salbă moale, Căpitane Băducane,
DOINE SI STRIGĂTORI DlN ARDEAL
Coboară din deal devale, Că ţ-am gătit de mîncare !
15 — Strînge masa, nu mănînc, Pune şaua să mă duc, Să mă duc la. Cîmpulung, Să-mi aleg un cal porumb, Scurt în gît şi lung în trup,
20 Coama să-i dea de pămînt; Şoimuleţ să-mi placă mie, Cum e bun de haiducie !
— Foaie verde salbă moale, Căpitane Eăducane,
25 E vai de zilele tale. . . Potera-i colea pe vale !
— Las'să vie, las'să vie, Moartea de ştire să-i ştie, Că mi-i flinta ghintuită
30 Şi-mi e mîna oţelită. Las'să vie, las'să vie,
VII. Teiul
Teiul, bradul se sfădea 1... Teiul către brad grăia :
— Tu eşti, brade, clenguros, Şi la trup eşti nodoros,
5 Iară eu sînt lemn de treabă, Ori şi pe ce om întreabă, Că pe mine mă cioplesc Si iconiţe croiesc Si-n biserici mă tocmesc, 10 Cu aur mă zugrăvesc Şi eu toţii mă cinstesc !
VIII. C î n t e c u
Fpaie verde trei smochine, Mult mă mir, cioban, de tine, Unde-ai fost la ciobănie, De pe faţa ta poţi scrie
Corbii de ştire să-i ştie,
Că de venit or veni,
Da' nu ştiu cum or porni !
35 — Foaie verde salbă moale, Căpitane Răducane, E vai de zilele tale. . . . Te topeşti în închisoare.
— Bată-vă crucea, ciocoi, *
40 De-aş mai scăpa de la voi, Să   mă trag la codru iară Şi să fac dreptate-n ţară. Cînd oi vedea om sărac, în   chimir mîna s-o bag
45 Şi de chiu şi vai să-1 scap; Iar de-oi întîlni ciocoi, De piele să mi-1 despoi Şi să fac din ea cimpoi !
şi bradul
Teiul, bradul se sfădea. . . Bradul către tei grăia :
— Că şi eu sînt lemn de treabă, 15 Ori şi pe ce om întreabă,
Că pe mine mă cioplesc Şi şindiliţe croiesc, Pe biserici mă tocmesc, Biserica s-o păzesc; 20 Că de n-ar fişindila, Ar fi vai de cinstea ta, Căci ploaia, cînd ar ploua, Aurul ţi l-ar strica !
I ciobanului
5 Ca pe-o coală de hîrtie ?
— Fost-am, zău, sub cel noruţ, Fost-am la cap de codruţ,
Sus pe vîrful muntelui,
I. V. JARNIK - A BtRSEANU
Unde-i drag sufletului, 10 Şi mîiiat-am dragi mioare Printre iarbă numai floare, IV la limpede izvoare; Pe la umbră de copaci, Pi titre mîndruliţe fragi. 15 Uşurel vint cînd bătea
Fluierul frumos cînta, Oile mi le-adormea; Cînd bătea vîntul turbat, Cu zăpadă mestecat, 20 Fluierul minuni făcea, Ceru că mi-1 alunga !
IX. c
Voi umblăm Să colindăm P-astă noapte-ntunecată Şi zăpadă necălcată ; Nea umblăm Să colindăm Şi zăpada s-o călcăm ; Că az s-a născut Hristos, Domnul cel prea luminos. 10 Şi umblînd
Şi tot umblînd, N.'-nl linim cu Dumnezeu, Cu veşmîntul mohorît Lung din cer pînă-n pămînt; .15 Şi pe-utinsul hainelor, Şi-mp re jurul poalelor, Luceau stele mărunţele, Mai în sus mai mititele, Mai în jos mai măricele. 20 Şi pe cei doi umerei Luceau doi luceferi; Lucea luna cu lumina Si soriele cu căldura. Cruce n stînga că-i lucea,
Ii n d al 1
25 Iar în dreapta mai ducea, Ducea verde bosioc, Floricică de noroc; Bosiocul fetelor, Maghiran nevestelor,
30 Tămîiţă babelor, Bulg de aur junilor Şi crucea bătrînilor. Şi noi tare ne-am mirat Şi prin lume c-am plecat,
35 Taina s-o istorisim, Minunea s-o povestim. Ş-acum bine-am nemerit La casă de om cinstit, Tot cu feti si fete mari
» >
40 De-nsurat, De măritat, Că e ziua lui Crăciun, Lui moş Crăciun cel bătrîn. Rămîi, om bun, sănătos,
45 Ca un trandafir frumos, C-ai fost gazda lui Hristos ! Rămîi casă sănătoasă, Ca un păhărel frumoasă !
DOINE SI STRIGĂTURI DIN ARDEAL
385
X.  Colinda II1
Mîna no apt o a moş Crăciun,
D-oi moş Crăciun col bătrîn;
Mîna sluga cea mai mare
Să dea la boi de mîncare. 5 Sluga la grajd se ducea,
Nu se poate-apropia,
Ci-ndârăt că se-nturna :
— D-aleo, d-aleo, moş Crăciune,
D-aleo, moş Crăciun, stăpîne, 10 Nu mă poci apropia
Fîn uscat la boi a da
De zvonul albinelor,
De para făcliilor,
De fumul tămîilor, 15 De mirosul florilor !
Mîna sluga mijlocea,
Boilor fin să le dea.
Sluga la grajd se ducea,
Nu se poate-apropia,
20 Ci-ndărăt că se-nturna :
— D-aleo, d-aleo, moş Crăciune,
D-aleo, moş Crăciun, stăpîne,
Nu mă poci apropia
Fîn uscat la boi a da 25 De zvonul albinelor,
De para făcliilor,
De fumul tămîilor,
De mirosul florilor !
Mîna sluga mititea 30 Boilor fîn să le dea.
Sluga la grajd se ducea,
Nu se poate-apropia,
Ci-ndărăt că se-nturna :
— D-aleo, d-aleo, moş Crăciune, 35 D-aleo, moş Crăciun, stăpîne,
Nu mă poci apropia
Fîn uscat la boi a da
De zvonul albinelor,
De para făcliilor, 40 De fumul tămîilor,
De mirosul florilor !
Mîna fiu nevinovat,
Cu păr galben, retezat.
Şi boilor fîn le-a dat. 45 Ş-a văzut crai îngeresc,
In sălaş dobitocesc, Mititel înfăsetel
In scutec de bumbăcel. 50   Vîntu bate, Nu străbate; Neaua ninge, Nu-1 atinge.
Noi umblăm să colindăm, 55 Şi la gazdă o-nchinăm !
XI.  închinare  cu paharul
Fecioria
— Eu îţi închin cu paharul, Dumnezeu fie cu darul, Dar într-astă băutură Este ş-o cimilitură, 5 Şi cimilitura mea
Zice, zău, mîndruţ-aşa : Că pe malul Nistrului,
Nistrului adîncului, Este-un păltinaş de aur 10 Cu vreo nouă pui de graur ;
Ciripesc,
Vorovesc, Cum să scoată, cum să fie Cei bani de vămeşie ? ...
25 - O. 461
38G
I. V. JAENlK - A. BlESEANU
15 Vor trece Mstru,
Să prade Pistru De zale, de inele, De copile frumuşele. Frunză, frunzuţă,
20   Să trăieşti, dragă mîndruţa !
25
Faţa
- Troscoţel de lîngă cale, Voie bună dumitale. Păsăruica rugului Pe coarnele plugului
Ciripeşte,
Voro veste Dumitale-ţi mulţămeşte
V. 2 :
într-o variantă :
V. 14 şi 15 : într-o variantă :
NOTE LA VARIA
Marcu 1
Mărculeţ s-a dus de-acasă Marcu biet s-o dus de acasă.
Nevasta robitu-i-a, Departe pornitu-o-a.
Soţioară Dălbioară
O-a pornit peste hotară Şi a dus-o-n a lor ţară.
A ţipa ceva = a arunca (ardelenism).
V. 27 -20 :
Şi s-a pus Mărcuţ Ia silă Să ceară mereu la milă, Precum cer călugării Pe seama mănăstirii.
DOINE* SI STRIGATURI DIN ARDEAL
38?
într-o variantă se zice :
Foaie verde de mohor.
Mere Marcu frăţior
Tot cerşind
Şi suspinlnd
Şi năcazul înecind.
5 ■
V. 46 şi 47 :
Că murgu mi s-a venit, Pentru că l-am prohodit. . .
într-o variantă se adaugă :
Şi murgu că mi s-o dat, Pentru că l-am comlndat.
6
V. 98 şi 99 :
Alelei, tu nevestică, Nevestică mlndrulică...
într-o variantă se. zice :
Vai de mine, româncuţă, Româncuţă tinăruţă. . .
7
V. 157:
Ce făcut-ai, maică-mea. . .
în varianta de mai sus :
Ca să-mpac pe maică-meă 1
Chiruţa .1
Această baladă se aude în deosebite feluri şi sub deosebite numiri. Una din variantele cele mai divergente poartă numele : Ileanca cea frumoasă. în această variantă rola popei din „Chiruţa" o are mama Ilencei sau Ilencuţei, care, fireşte, neputînd să se lupte cu turcii ea viteazul frate al Chiruţei, caută a-i înşela, spuindu-le că fata ei nu mai trăieşte.
Măicuţa din grai grăi : ' — Da voi pe cine-ţi peţi?
— Vom peţi pe Ileanca, Pe Ileanca frumoasa !. . . Iar maica se prefăcea
38»
I. V. JARSÎK - A- BiRSEANtJ
Şi la turci aşa grăia: ■   ■ -
— Turcilor,
Grabnicilor, Altă dată v-aţi grăbit, Dar acum aţi zăbovit Şi Ileana a murit. Moartă e in grădinuţă Sub tufă de scînteuţă; De nu credeţi pe cuvlnt, Vă voi duce la mormlnt! ...
Turcii dau credinţă cuvintelor bătrînei şi se întorc înapoi la Dunăre, dar aici
Un cine de turc bătrîn, Ce pipa mereu pe drum, . Foc In pipă că punea Şi la soare-n sus căta,
Şi căta
Şi se mira Şi din gură cuvînta : — Nu ştiu soare-a răsărit Ori Ileana s-a ivit Şi noi rău ne-am celuit?
Ei se întorc înapoi şi acum cu părinţii Ilencei se întîmplă tot ceea ce s-a întîmplat şi cu fratele Chhuţei. Turcii la taie capetele, iar Ilencuţa — care asemenea nu lasă capetele neîngropate — este silită să plece cu ei. De aici înainte balada Ilencei este aproape întocmai ca şi a Chiruţei.
2
într-o variantă ceva mai prozaică se zice : '
Iată că-ntr-o dimineaţă, Dimineaţă fără ceaţă, Chira-n casă mătura Şi gunoiu aduna Şi afar'cu el pleca. Dar gunoiul cum ţipa, Cătră soare căuta, Căuta şi se mira etc. . .
Calul Radului 1
A ţîpa, vezi nota 3 de la balada Marcului.
Osîndiţii
A celui = a înşela.
1
DOINE SI STRIGĂTURI DIN ARDEAL
389
Nevasta fugită
1
Sugnă (sugniţă) şi suină, vezi nota 35 de la „Strigături".
2
Bănat = căinţă, părere de rău.
Rădueanu
Această poezie am auzit-o de la un fost coleg al meu din împrejurimea Ploieştilor ; prin urmare nu este din Ardeal, ci din Muntenia. Ca să nu se dea uitării însă, am aflat de bine a-i face loc în coleeţiunea de faţă.
O variantă începe astfel:
Teiul şi bradul
Jos la poala muntelui, La marginea codrului, Două lemne se sfădesc Şi mereu se ciufulesc 5 Este bradu şi teiu. . . Teiu bradului zicea : etc.
Colinda I
Această colindă am auzit-o în Ţara Bîrsei. într-alte locuri este mai schimbată. Iată două variante din ţinutul Tîmavelor :
Sculaţi, sculaţi, măi boieri,
Flori dalbe de măr,
06 vă vin colindători 1
Dar cu dlnşii cine-şi vine?
Vine Domnul Dumnezeu
Mititel, lnfăşeţel,
In scutec de bumbăcel.
Mina dreaptă crucea duce, Mina stingă busioc. 10 Crucea-i a bătrlnilor, Busioc nevestelor, Măr de -aur fetelor, Sănătate tuturor. . . Intră-n casă după masă
390
I, Vi JARNIK - A. BÎRSEANU
15 Peste masă grlu revarsă Să iasă răul din casă. Noi cintăm şi colindăm, Şi la gazdă o-nchinăm, I-o-nchinăm cu sănătate
Este de observat că refrenulFlori dalbe
Vlnătorii lui Crăciun De cu noapte s-au sculat Şi pornit-au la vînat. Cînd a fost de către sară, 5 Sus în nori că se uitară. — Trageţi arcul înapoi, Că Io nu-s ce gindiţi voi, Ci io-s Petru, sin-Petru, Nănaş bun lui Dumnezeu 10 Şi vă spun cum şede el. , -. Şede, zău, îmbrăcatei,
20    Că-i mai bună decît toate. De Ia noi De la vreo doi, Mai vîrtos De la Hristos I
măr" se repetează după fiecare vers. 2
Cu veşmint pină-n pămînt, Cum n-am văzut de cînd sînt; Cu veşmîntul mohorlt
15 Şi frumos împodobit
Tot cu stele Mănunţele, Mai în sus mai mititele, Mai în jos mai măricele. . .
20 Să fii, gazdă, sănătoasă Ca o floare prea frumoasă t
Colinda II
Colinda aceasta seamănă în cîtva cu Crăciuneasa şi pruncii din Colindele adunate de Marienescu (Pesta, 1839, p. 22-23).
închinare cu paharul
Astfel de închinări şi răspunsuri se obişnuiesc mai cu seamă la nunţi. Iată încă un exemplu :
Un mesean se adresează către nună
— Să trăieşti, nănaşă mare I Eu îţi închin dumitale C-un pahar galbin Dintr-un virf de paltin,
5 De unde sughiţă Dalba fecioriţă,
Cu mlneci pestriţă. .' .    - • •      — -
De mi-i şti mulţămi, - - - ...... - —
Paharul l-ii dobîndi; 10 De mi-i şti lnturna, ^ ........ Paharul,l-ii căpătai
" Nuna "   "" "
— Păsărică rugului Clntă-n vîrful nucului, Ziua-ntreagă ciripeşte
,.. Duroitale-ţi mulţămeşte 1
PARTEA A III-A
Materialul inedit
CUPRINSUL
PÂRTIA I: STUDIU INTRODUCTIV ...............
A. Cartea şi oamenii ....................
1. Ioan Micu-Moldovanu (p. 8) 1=1 2. Ioan Urban Jarnik (p. 15) □ 3. Andrei Bîrseanu (p. 30) 4. Istoria cărţii (p. 36)
li. Manuscrisul Ioan Mlcu-Moldovanu: descriere.......
(,. Culegători, localizare, dalare ...............
1. Cul-gălori (\>. 80) □ 2. Localizare (p. 102) o 3. Dalare (p. 109).
i).   Anloloyiu .laniil. Ilirseami ţi materialul inedit.......
1. Antologia Jarnfk-Birscanu (p. 116) □ 2. Materialul inedit (p. 155) o 3. Concluzii (p. 183)
i'.. Lămuriri asupra ediţiei de fală..............
lîdiţiu din 1885 (p. 1SG) □ Kdiţia «lin 1895 (p. 197) o lidiţia din 1961 (p. 291) n Kdiţia de faţă (p. 202).
i'AR'P \ A HA: DOIME Şl STRIGĂTURI IUN ARDEAL. DATE LA IVEALĂ DL î)r. IO AM URBAN JAHMK ŞI ANDRKI BÎRSEAIVU
i'rrîaţă ..........................
s loine...........................
Draji-le (p. 217) □ Puterea dragostei (p. 217) o Lauda ibovnicului şi ibovnicei (p. 221) C3 Dragoste nehotărîtă (p. 229) o îndemnări la dragoste (p. 230) o Dragoste cu frică şi cu zulie (p. 232) □ Dragoste ascunsă şi cu piedici (p. 233) □ Dragoste pismuită (p. 236) o Dragoste cu glumă (p. 238) □ Deosebite (210); Dor şi jale (p. 242) : Puterea'dorului (p. 242) □ Necazuri din pricina dorului (p. 244) o Drăguţii depărtaţi unul ele altul (p. 249) □ Moartea unuia dintre, iubiţi (p. 262) Dragoste stricată (p. 264) o Jalea celor ce n-au nimerit bine cu căsătoria (p. 268) o Jalea celui mus-strat şi pismuit (p. 274) o Jalea celui depărtat de la ai săi (p. 275) □ Jalea orfanului (p. 279) o Deosebite (p. 282); Mustrări şi blăstănviri (p. 286) : Neînţelegeri intre iubiţi (p. 286) □ Dojeniri făcute celor necredincioşi în dragoste (p. 290) o Mustrări şi blăstămuri din partea drăguţei părăsite şi a drăguţului părăsit (p. 293) □ Mustrări din pricina socrilor şi părinţilor (p. 299) □ Mustrări din partea fetei silite la măritiş (p. 300) □ Deosebite (p. 301) ; Doine haiduceşti (p. 303); De-ale cătâniei (p. 306);
966
Strigături.......................... 333
Strigături glumeţe................... 335
Strigături satirice (p. 354): în ciuda fetelor şi nevestelor (p. 354) □ în ciuda feciorilor şi bărbaţilor (p. 367) a Deosebite (p. 369);
Note la strigături................... 371
Varia........................... 376
Marcu (p. 376) a Chiruţa (p. 378) o Calul Radului (p. 380) o Oslndiţii (p. 381) □ Nevasta fugită (p. 381) o Răducanu (p. 382) o Teiul şi bradul (p. 383) a Cintecul ciobanului (p. 383) □ Colinda I (p. 384) □ Colinda II (p. 385) a închinare cu paharul (p. 385);
Note lo Vnria ....................... 386
PARTEA A III-A : MATERIALUL INEDIT ............ 391
A. Doine şi cîntece ..................... 393
1. De dragoste (p. 393) o 2. De dor (p. 401) o 3. De jale (p. 406) 4. De înstrăinare (p. 411) □ 5. De cătănie (p. 415) □ 6. De urît (p. 420) □ 7. Blesteme (p. 422) □ 8. Umoristice şi satirice (p. 424) o 9. De lume (p. 431) a 10. De codru, voinicie, hoţie (p. 433) □ 11. Sociale (p. 436) a 12. Istorice (p. 437) o 13. Diverse (p. 438);
B. Strigături........................ 447
1. Despre joc (p. 447) □ 2. La adresa fetelor (p. 449) o 3. La adresa nevestelor (p. 455) □ 4. La adresa feciorilor (p. 456) d 5. La adresa feciorilor rămaşi (p. 461) □ 6. La adresa bărbaţilor însuraţi (p. 462) o 7. De dragoste (p. 463) □ 8. Umoristice (p. 467) o 9. Satiră socială (p. 471) o 10.
Diverse (p. 476);
C. Balade ........................ 481
D. Basme, poveşti, snoave, tradiţii.............. 506
E. Ghicitori ..............,......... 527
F. Folclorul obiceiurilor................... 531
1. Creaţii nupţiale (p. 531) o 2. Creaţii funerare (p. 536) o 3. Colinde, cintece de stea, uraturi (p. 537) a 4. Descîntece, farmece, vrăji, descrieri de obiceiuri şi practici populare (p. 539).
PARTEA A IV-A: NOTE ŞI VARIANTE LA ANTOLOGIA JARNIK-
BÎRSEANU......................... 553
A. Doine.......................... 555
B. Strigături........................ 731
C Varia.......................... 788
PARTEA A VA : NOTE ŞI VARIANTE LA MATERIALUL INEDIT. . 797
A. Doţne şi cîntece..................... 799
B. Strigături........................ 839
C. Balade.......................... 874