IOAN URBAN JARN1K şi ANDREI BÎRSEANU DOINE Şl STRIGATURI DIN ARDEAL EDIŢIE DEFINITIVĂ (studiu introductiv, inedite, note şi variante) de ADRIAN FOCHI EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA Bucureşti — 1968 PARTEA I Studiu introductiv A. CARTEA Şl OAMENII în imul îss;> — o dată ui apariţia marii culegeri folclorice a lui G. Dem. Teodoreseu —, A m,11)a vi» port favorabil al lui Va si le Aleesandri, Academia Kornână publica prima cule-^ folclor românesc apăiută sub auspiciile sale, respectiv volumul Dome şi strigături din ^irdealj dat la iveală do loan T'rban Jainik si Andrei Bîrseanu. în felul acesta. Academia inau-o-ura o act ivita te ce va deveni o constantă a preocupărilor sale editoriale ulterioare1. & c Colectiv este primită cu viu interes. O amplă recenzie a lui Ionescu- Gion2, după ce arată că academia Eomână a priceput însemnătatea de căpetenie ce are şi va avea studiul limbii din poeziile si din proza literaturii populare pent-m constituirea definitivă a limbii române'?, împărtăşeşte publicului larg informaţiile generale cuprinse în prefaţa editorilor (iniţiativa lui Ioan Micu-Moldovanu, metoda culegerii prin elevi, rolul lui Jarnik şi Bîrseanu, prezintă clasificare» pe care o consideră insuficient de riguroasă). Urmează o sumă de caracterizări estetice, care nu trec dincolo de noi a ţ ia impresionistă. De pildă, el constată că ţăranul transilvănean nu are aceeaşi sprinteneală de inspiraţie" ca fratele său moldo-muntean, că ţăranul de dincoace de Cârpa ti este „mai poetic'', că marea majoritate a creaţiilor din culegere au un aspect prozaic, în general, aprecierile sale sînt favorabile. E impresionat în mod deosebit de glosarul lui Jarnik, pe care îl socoteşte lucrare de benedictin" . O recenzie nesemnată3 este însă net defavorabilă. Recenzentul constată că dominanta culegerii este jalea Crezi că citeşti ziarul unei fiinţe nenorocite, care n-are să noteze pe fiecare zi deeit o nouă faţă a suferinţei sale". Creatorul acestor cîntece nu posedă „meşteşugul de a urinari sent imen tele pînă în cele mai adinei cute ale sufletului, de a prinde nuanţele rafinate, vede la suprafaţă, descrie numai ce vede". Consideră însă că materialul, l'psit de calităţi artistice superioare, „ne interesează ca expresiunea adevărată a unor sentimente sincere". O critică mai aspră dobîndeşte glosarul lui Jarnik, care e „foarte gros şi plictisitor", „îngreuiază volumul, scumpeşte cartea, împiedică răspîndirea ei". între aceste două atitudini, una laudativă şi alta depreciativă, publicul românesc a. ştiut să aleagă just. în organul oficios al Astrei4 după ce se publică integral prefaţa lui Bîrseanu, într-o scurtă notă însoţitoare, se sublinia importanţa culegerii prin contribuţia preţioasă ce-o poate aduce la cercetările> etnografice, filologice şi istorice. Străinii au avut de asemenea numai 1 Vezi I. Muştea, Academia Romană si folclorul, în ,,Auu- se arată fericirea celor doi editori „văzînd că Academia, arul Arhivei de folclor", 1 (1932). p. 1—7, şi idem, Bi- care pînă atunci s-a purtat cu atîta rezervă faţă cu produc- bliografia lucrărilor cu caracter folcloric şi etnografic pu- tele muzei poporane române, in sfîrşit a renunţat la acest blicate de Academia Română, în ,.Anuarul Arhivei de punct de vedere necorect şi că era tocmai această lucrare folclor'', 2 (1933). p. 221 —227. De asemenea Ovidiu a noastră care pentru întiia dată a făcut o spărtură în Bîrlea, Academia Romană si cultura populară, în Revista zidul acesta de preocupaţiune şi neprietenie". Reia ideea dc etnografie şi folclor", 11 (1966), p. 111 — 441. Meritul şi în Dragoste de grai şi de viers românesc, Bucureşti, principal al înscrierii în bufetul Academiei a unei sume 1925, p. VII, unde arată că ,,noi insă [ el şi Bîrseanu] pentru publicarea de folclor literar şi muzical (instituirea cu lucrarea noastră avuserăm norocul să deschidem dru- unujipremiu pentru culegerea de „arii" populare) îi revine mul altora". n12Q Alecsan.dri : -balele Academiei Române", t. V, 2 ,,Telegraful român", Sibiu, 33 (1885), nr. 135-136, p. 129 —130 (din raportul secretarului general la închi- p. 541—542 si 545 — 547; reprodusă fragmentar după erea sesiunii generale). In I. t\ Jarnik, Drumul pe „Românul", în Gazeta Transilvaniei", 48 (1885), nr. 283. scîf T men' Bucurej?Li> 19u9- P- 34, se constată această 3 „Naţiunea", 4 (1885), nr. 960. minare m atitudinea Academiei faţă de folclor cînd 4 „Transilvania", 17 (1886), nr. 3-4, p. 27-29. 6 studiu inteoductiv aprecieri bune la adresa culegerii („Ce reeueil . . . est precieux enlui-meme comme document sincere et riclie de langue et de folklore") şi mai ales la adresa glosarului lui Jarnik. Cartea este călduros recomandată acelora care ai* dori să cunoască limba poporului român, dar mai ales individualitatea etnică a cărei oglindă este tocmai această limbă5. Interesul pentru culegere este larg. Diferite ziare şi reviste reproduc fie prefaţa editorilor, fie rapoartele diverselor discuţii care au avut loc în şedinţele Academiei Eomâne, pasajele privind valoarea colecţiei, în general, sau a glosarului, în special6. Alte periodice reproduc din materiale 7 sau traduc din ele8. Dacă pînă la apariţia culegerii cîteva periodice transilvănene publicaseră unele din materialele cuprinse în ea9, după apariţie republicările se ţin lanţ pînă către zilele noastre şi arată imensul succes de care s-a bucurat colecţia10. O dovadă concretă a acestui succes o constituie şi faptul că, la numai zece ani de la apariţie, s-a simţit nevoia unei reeditări — lucru unic în epocă — într-o formă şi o structură încă mai accesibilă maselor. Cui i se datorează acest succes în epocă şi în ce constă trăinicia lui în veac ? Desigur, un rol însemnat în impunerea şi consacrarea cărţii 1-a avut apariţia ei, la acea dată, sub egida Academiei Eomâne, care pînă atunci nu se interesase de publicarea folclorului. Dar cîte alte cărţi publicate sub auspicii tot atît de favorabile au fost înghiţite de sorbul uitării! Pentru înţelegerea fenomenului, e mai normal să luăm în considerare doi factori principali: momentul apariţiei sale şi valoarea sa intrinsecă. f~ într-adevăr, la data apariţiei, această carte a reprezentat o reală noutate. Pînă atunci, interesul folcloriştilor noştri mergea, în mod constant, către genurile mari, adică balada, basmul, obiceiurile, considerate a fi hotărîtoare în ce priveşte oglindirea veridică şi integrală a istoriei poporului nostru şi a individualităţii sale etnice, în ce priveşte păstrarea amintirii nobile latine a originii poporului şi a întregii sale culturi, în ce priveşte întemeierea unei literaturi cu adevărat naţionale. Cel care a exprimat această orientare cu mai multă pregnanţă a fost At. M. Marienescu. într-o scrisoare adresată lui I. Vulcan în 1874 scria limpede şi răspicat Doine şi hore nu-mi trebuiesc, numai balade, poveşti şi datini". Mai tîrziu, cu altă ocazie, dar într-un context ce vizează direct culegerea Jarnik-Bîrseanu, a dat glas indignării salenestăpînite, con -statînd că Academia Eomână a preferat să publice această colecţie, şi nu lucrarea sa NovăceşUL Şi scria despre doinele şi strigăturile din culegere: ,, Am frunzărit şi eu prin ele ; mai toate poeziile erau de 4—8 versuri, mai toate chiote sau strigături, puţine doine şi peste tot din acele de care erau foile române pline şi sînt de un interes literar cît de inferior în literatura populară. M-am indignat de asemenea procedură"11. Concepţia aceasta domina epoca, chiar dacă nu se exprima în formulări tot atît de drastice şi de categorice. într-o oarecare măsură, pare a fi contribuit la aceasta şi Vasile Aleesandri, în 1866, cînd publicase un număr considerabil de doine, cîntece 5 „România", 15 (1886), p. 478. 6 „Transilvania", 16 (1885), p. 44; „România liberă", 9(1885), nr. 2 281. 7 „Gazeta Transilvaniei" 48 (1885), nr. 286 : Strigături din Ardeal din colecţia Jarnik-Bîrseanu. Se publică textele : 1, 3, 8, 44, 64,'142, 188, 195, 232, 241, 325, 152 şi 137 absolut exact, iar textul 240 cu o modificare : în loc de junere se scrie muiere. 8 „Romănische Revue", 6 (1890), p. 105-106, 8 texte traduse de acelaşi A. Franken, care în 1889 va publica la Danzig (ed. A. W. Kafemann) un volum de cîntece şi balade populare româneşti în traducere germană. 9 „Gazeta Transilvaniei", 45 (1882), nr. 6, publică balada Marcu, iar în nr. 10 baladele Râducanu şi Calul Radului; în nr. 42 se publică textele DCXVI, DCXLIV, DCV, DCXXXII, DCXL, DCXLIII, DCXLVIII; cu modificări însemnate la DCXVI, căruia îi adaugă drept final t. DCXLIV : Râmîneţi cu toţii-n pace,jEu mă duc, că n-ăm ce face,ICâ-i poruncâ-mpârâtească. . ./ Trebuie, să se-m-plinească şi la DCXL, căruia îi adaugă drept final urmă- toarele 6 versuri (din materialul inedit): Vine vîntul dintre munţi[Şi-i cu dor de la părinţi;/Tare suflă vuiturile,!Râu mă strică gindurile ;/Tare suflă vinturi reci,IRău mă strică gînduri seci; iar la DCXLVIII, la v. 1 şi 5, în loc de mamă scrie maică. în aceeaşi gazetă, din acelaşi an. la nr. 45 se publică întocmai textele CLXXXVII, CCXIX, XXI, CCXXXV,C GXXXIX, CGLIX, CGGXX, CCCXLII, GGCLXV. în „Familia", 19 (1883), nr. 34, p. 405, se publică absolut identic textul Nevasta fugită. 10 I. U. Jarnik, Drumul pe care am mers, p. 34, recunoaşte cu legitimă mîndrie „că nici una [nici o altă culegere de folclor] însă nu s-a citat în dicţionare relativ atît de des ca a noastră, ceea ce se explică foarte lesne". Nu este, de pildă, nefolositor să arătăm că B. P. Hasdeu citează din culegere de nu mai puţin de 285 de ori în Mag num Ety-mologicum. 11 Apud Ovidiu Bîrlea, Atanasie Marienescu folclorist, în ^Analele Univerităţii .din Timişoara", seria Ştiinţe filologice, 1 (1963), p. 21. cartea si oamenii 7 şi strigături, că o întregire numai a marii sale culegeri anterioare de balade. Lirica rămăsese şi continua să rămînă cenuşăreasa folcloristicii noastre. Şi aceasta cu atît mai mult cu cît în evoluţia sistemului de gen al folclorului nostru ea începuse să deţină locul principal. Creaţiile de acest fel erau risipite şi rămîneau îngropate prin periodicele vremii, mai ales prin cele transilvănene (,,Familia",,,Şezătoarea", „Gazeta Transilvaniei"), ducînd o viaţă publicitară efemeră, ca şi ziarele în care apăreau. Situaţia aceasta nu putea impune atenţiei publicului şi interesului omului de ştiinţă acest capitol, atît de cuprinzător şi de elocvent, al creaţiei populare. Cele două culegeri anterioare de lirică sau cuprinzînd şi lirică populară, a lui ET. Caranfil (1872) şi a lui Ş, FI. Marian (1875), nu au putut contribui la înlăturarea acestei concepţii şi la punerea în drepturi a genului, atît prin modestia lor generală, cît şi prin difuzarea lor redusă12. Aşa se face că, la apariţia sa, volumul de Doine şi strigături din Ardeal a constituit pentru contemporani o puternică şi îndreptăţită surpriză. Deşi concurată de apariţia concomitentă a masivei culegeri de poezii populare munteneşti a lui G. Dem. Teodoreseu, surpriza iniţială s-a putut transforma, în scurt timp, în interes durabil şi în admiraţie statornică. Ceea ce e impresionant în primul rînd a fost cantitatea materialului publicat, varietatea tematică a volumului, fapte ce au modificat imediat optica unanimă privind ponderea reală a liricii în contextul general al folclorului nostru. Pentru prima oară se putea scruta în adîncime marea bogăţie şi inepuizabila varietate de repertoriu a sufletului popular, se putea descifra integral problematica de bază a liricii noastre, se putea înţelege una din laturile adînci ale originalităţii noastre specifice. A impresionat, cu siguranţă, şi calitatea artistică a pieselor publicate, însuşirea sensibil antologică a culegerii, ceea ce o făcea să contrasteze vizibil cu materialele de lirică populară ce se publicau curent în gazetele vremii. Culegerea se definea astfel ca un autentic monument de artă. A impresionat, desigur, şi savanta clasificare tematică a materialului, care punea în lumină nesfîrşitul orizont liric al poporului şi capacitatea sa tot atît de nesfârşită de a transforma viaţa în artă. A impresionat tot atît de puternic şi temeinicul aparat ştiinţific ce însoţeşte lucrarea, amplele note ale lui Bîrseanu (făcînd trimiteri la variante de text, la terminologia locală, la fapte etnografice sau sociale, la prozodie etc), ca şi meticulosul glosar al lui Jarnik, care asigura culegerii o maximă accesibilitate internaţională. A impresionat, de asemenea, severa seriozitate filologică, ce conferea cărţii o notă de sobră autenticitate, într-o vreme cînd în aer pluteau norii de furtună ai polemicii Schwarzf eld13. Şi, deşi culegerea avea numai o cuprindere regională, cum se mărturisea în prefaţă, în curînd ea fu considerată ilustrativă pentru lirica populară romanească în genere, deţinînd în direcţia genului folcloric pe care îl reprezintă aceeaşi situaţie tipică pe care o deţinea, şi o deţine şi astăzi, pentru baladă, marea culegere a lui Aleesandri. Aceasta a fost posibil cu atît mai mult cu cît culegerile ulterioare de lirică populară — lasă că nu au fost întocmite nici una cu aceeaşi rigurozitate — nu au putut adăuga cu mult prea mult peste tematica ei şi, prin variantele pe care le-au scos la lumină, au probat locul central, de nucleu poetic, al acestei culegeri. Cartea aceasta, cu tot caracterul surprinzător al apariţiei sale la data respectivă , nu s-a născut în chip miraculos, din nimic. Ea are o istorie întreagă, lungă şi întortocheată, legată de oameni şi de epocă, istorie pe care vom încerca s-o reconstituim în cele ce urmează, pe baza unor noi materiale şi documente descoperite în arhivele şi bibliotecile din ţară14. Pentru a fi cît mai metodici, începem cu oamenii^respectiv cu autorii cărţii. 12 întreaga discuţie pe această temă în excelenta prefaţă a lui Ovidiu Papadima, lâ ediţia din 1964 a culegerii, p. XII —XIV. 13 „Foaia poporului", 1 (1893), p. 278: „Versuri rele însă nu aflăm într-însa, ceea ce ne face să credem că şi culegătorii ei aii dres ici colea versurile, deşi nu prea poţi cunoaşte Unde, şi nu aşa mult ca Aleesandri" (recenzie de Prier). 14 Deoarece în cuprinsul acestei prezentări vom folosi în numeroase rînduri corespondenţa lui Jarnik; spre a simplifica sistemul de trimitere bibliografică la fondurile mai importante, notăm aici următoarele : corespondenţa lui Jarnik către I. Micu-Moldovanu se află la Biblioteca Filialei Cluj a Academiei, Fondul Blaj; cea către A. Bîrseanu la Biblioteca Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj; cea către H. Petra-Petrescu, la Biblioteca orăşenească din Sibiu. La B. A. R. se află microfilmele acestor materiale, înregistrate — în ordinea de mai sus — la nr. Mm. 177, 176 şi 163. Pentru fondurile mai puţin importante facem trimiterile obişnuite. 8 studiu introductiv cae tea si oamenii 9 Aceştia sînt îîi număr de doi : cehul prof. dr. Ian Urban Jarnik şi braşoveanul prof. Andrei Bîrseanu. Numele lor ne întîmpină pe coperta cărţii, ca simpli editori, considerîndu-se numai a fi „dat la iveală" materialul, sau în diverse alte puncte ale cărţii (numele lui Bîrseanu, de pildă, apare la sfîrşitul prefeţei; cel al lui Jarnik se subînţelege în cuprinsul cu-vîntului introductiv al glosarului). Din prefaţă aflăm însă că autorul culegerii este prof. I. Micu-Moldovanu, canonic la Blaj, lui atribuindu-i-se de către cei doi editori „meritul de căpetenie pentru adunarea poeziilor populare cuprinse în colecţiunea de faţă". Numele lui îl mai aflăm şi în cuvîntul introductiv la glosar, Jarnik mulţumindu-i pentiu ajutorul dat în problema redactării glosarului. Şi tot din prefaţă aflăm că materialul propriu-zis a fost transcris de şcolarii cursului superior al liceului din Blaj. Numele lor nu ni se comunică. Deci editorii ţin să precizeze, în modul cel mai onest cu putinţă, că lucrai ea are, înpiincipiu, două rînduri de autori: pe de o parte, elevii blăjeni, transcriitori ai textelor la iniţiativa, îndemnul şi organizarea lui Ioan Micu-Moldovanu, deci autori ai culegerii; iar pe de altă parte pe cei doi autori ai textelor culese, respectiv autorii cărţii. Această situaţie destul de puţin obişnuită (lucrare colectivă în toate etapele sale) pune de la bun început o serie de probleme privind gradul de participare a tuturor sau numai a; unora la reuşitele sau nereuşitele funciare ale lucrării, în cazul de faţă mai ales la reuşitele ei teoretice şi metodologice. Pentru a lămuri aceste luci uri este necesar să aflăm cine au fost autorul culegerii şi autorii cărţii, ce pregătire ştiinţifică şi culturală au avut, ce îndemnuri spirituale au urmat, ce a reprezentat pentru viaţa şi activitatea lor această lucrare. Şi lucrul este cu atît mai necesar cu cît personalităţile de care trebuie să ne ocupăm — deşi în epoca lor au ocupat o situaţie proeminentă, precum se va vedea mai departe — sînt, din păcate,foarte puţin sau chiar de loc cunoscute de generaţia contemporană. Eeactualizarea lor apare astfel ca un act şi de gratitudine, şi de restituire. Vom începe, aşa cum ne îndeamnă editorii, cu Ioan Micu-Moldovanu, fără a cărui iniţiativă şi „merit" n-ai fi existat nici colecţia, nici cartea. 1. IOAN MICU-MOLDOVANU S-a născut la 13 iunie 1833, în satul Moldoveneşti (Varfalău), comitatul Turda15, din părinţi iobagi16, Vasile Moldovanu şi Domnica Doeea17. Numele familiei era Moldovanu, dar, după o modă blăjeană a timpului, el şi-a adăugat şi numele de Micu18. Supranumele de Molj dovănuţ, după opinia lui N. îorga, i s-ar fi tras de la faptul că era mic de statură şi „fiindcă neamul lui se trăgea din moldovenii 3fioriţeVm. Şi-a început studiile în satul natal, unde a fost remarcat de canonicul Vasile Eaţiu, paroh şi protopop al Turdei. Acesta îl aduse, în 1842, la Blaj, ca elev în clasa a II-a20, făcîndu-1 15 Nicolae Comşa, Corespondenţa intre Ion Micu-Moldovanu şi Ion Bianu. Un capitol din colaborarea între Blaj şi Bucureşti, Blaj, 1943, p. 8. 18 Nicolae Comşa, Dascălii Blajului. Seria lor cronologică eu date biobibliografice, Blaj, 1940, p. 90. 17 Ioan Raţiu, Ioan M. Moldovan (1833 —191f>) în „Unirea", Blaj, 25 (1915), nr. 93. 18 Ilie Dăianu, Ion Micu-Moldovanu zis Moldovănul, Cluj, 1937, p. 35 — 36, comentînd unele afirmaţii ale lui Alexiu Viciu referitoare la aceasta. Moda 1-a afectat şi pe acesta, care şi-a adăugat numele Fabriciu, aşa cum alt profesor blăjean şi participant la culegerea de faţă, Octavian Banfi, şi-a adăugat numele Bonfiniu. 19 I. Lupaş, Nicolae Popea şi Ioan M. Moldovanu. Discurs rostit la $ iunie 2920 în şedinţă solemnă. Cu răspuns de N. Iorga, Bucureşti, 1920, p. 50. 20 Ioan Raţiu, op. cit., nr. 93; Nicolae Comşa, Dascălii . . ., p. 90.' „credinţei*" al său. în această situaţie, copilul era obligat ca, pentru casa şi masa cele primea de la stăpînulsău, să care apă, să taie lemne, să şteargă praf ul, şi să îndeplinească de asemenea alte servicii mărunte, în afara orelor de clasă21. La izbucnirea revoluţiei din 1848, Ioan Micu-Moldovanu se reîntoarse acasă. Merită să fie reţinut faptul că un frate al său, Ieremie, a plecat „cu popa Gabor la Noşlac în tabăra Ioan Micu-Moldovanu (B.A.R., Cabinetul de stampe). românească" şi nu s-a mai întors22. Prin 1851, reveni la Blaj, continuîndu-şi studiile liceale, pe care le termină în 1853. Studiile teologice, singurele pe care le putea întreprinde în situaţia sa, le începu la Budapesta (anul ij şi le continuă la Viena (anul II), de unde se întoarse însă la Blaj cu sănătatea pentru totdeauna zdruncinată. Le absolvi la Blaj, în 1857, cînd a şi fost numit profesor la seminarul teologic. în 1858, la cererea.sa, a fost trecut la liceul din Blaj, unde a funcţionat ca profesor de istorie, geografie, filozofie, limbă română şi latină timp de 25 de ani, între 1857 şi 1879, iar alţi patru ani ca director, între 1879 şi 188323, cînd, în urma 21 Nicolae Comşa, Corespondenta . . . , p. 8, Ioan lui I. Agîrbiceanu, Licean. . . odinioară, Bucureşti, Bălan, Ion Micu-Moldovanu, în „Convorbiri literare", 1939, toată cartea, dar mai ales p. 22. 49 (1915), p. 982. Pentru a ne face o idee despre viaţa 22 Ilie Dăianu, op. cit., p. 22-23. reală a unui asemenea „credinţer", recomandăm lucrarea 23 Nicolae Comşa, Dascălii. . ., p. 90. 10 studiu intkoductiv cabtea si oamenii 11 unei manifestaţii şcolăreşti cu ocazia aniversării zilei de 3/15 mai, calificată de autorităţi drept manifestaţie subversivă, a fost îndepărtat de la conducerea şcolii24. împiedicat, prin aceasta, să se consacre activităţii didactice, pentru care simţea o chemare specială25, Ioan Micu-Moldovanu şi-a închinat toată viaţa ideii propăşirii culturale şi materiale a poporului român din Transilvania, folosind în acest scop tot mai bogata sa experienţă şi mai marea autoritate pe care i le conferea cariera sa preoţească, el devenind de-a lungul anilor unul din cei mai înalţi prelaţi ai românilor transilvăneni, adăugind o nouă strălucire la gloria unor mari antemergători, ca Varlaaţn, Dosoftei, Antim sau Inochentie Clain26. în această situaţie, el a continuat să slujească învăţămîntului, întemeind prima foaie pedagogică din Blaj27, construind aripa cea nouă a liceului de băieţi28, deschizînd o librărie „ca să provadă" pe şcolari cu cărţi şi rechizite29, a făcut parte din „comisia scolastică]' arhidiece-zană30. Pe elevii săraci şi sîrguincioşi îi încuraja în secret, oferindu-le hrană, haine, bani şi diverse alte ajutoare, ceea ce i-a dus vestea de binefăcător şi sprijinitor al şcolarilor. Pînă la zece elevi beneficiau anual de ajutorul şi îngrijirea sa. Desigur, îşi aducea aminte de multele privaţiuni şi umilinţe pe care a trebuit să le îndure el însuşi cît timp a fost „credinţer". Nu este, de pildă, nefolositor să arătăm că, după moartea sa, la Cluj, a luat fiinţă un „Fond I. M. Moldovanu", la care, printre mulţi alţii, a subscris 100 de coroane şi „unul care a beneficiat de ajutorul marelui repausat, ca o închinăciune faţă de memoria acestui mare binefăcător al celor săraci şi necăjiţi, cum am fost şi eu"31. La moartea sa, a lăsat şcolilor din Blaj şi altor fundaţii întreaga sa avere, cifrată la un milion de coroane32. Mare bibliofil33, colecţionar de cărţi rare şi editor de documente34, familiarizat cu problemele' " * întocmirea" silvania, ale < totul, pentru silinţa ce şi-a dat-o în această întreprindere, sînt scrisorile pe care i le-a trimis ani de-a rîndul lui'Ion Bianu35. Pe aceeaşi linie a muncii eu cartea se înscrie şi organizarea bibliotecii din Blaj, prin unificarea fondurilor (grupîndu-le de fapt în jurul bibliotecii lui T. Cipariu36) şi prin construirea palatului bibliotecii centrale arhidiecezane37. 24 Ioan Raţiu, op. cit., nr. 1)8 ; I. Lupaş, op. cit., p. 25. 25 Pentru buna desfăşurare a învăţămîntului, a redactat un dicţionar şi mai multe manuale şcolare, din care cele de istorie şi geografie au fost interzise de autorităţi pentru spiritul lor patriotic. 26 în 1879 a fost ales canonic mitropolitan unanimi voto; între 1892 şi 1895 a fost vicar capitulai', în care calitate a candidat la rangul de mitropolit, ieşind al doilea; între 1907 şi 1914 a împărţit, în mod efectiv, conducerea arhiepiscopiei cu mitropolitul, retrăgîndu-se la 10 mai 1914, în vîrstă de 81 de ani, după 57 de ani de serviciu bisericesc şi şcolar. I. Lupaş, op. cit., p. 27 — 28; N. Comşa, Corespondenţa. . . , p. 11. 27 „Foaia scolastică", între 1873 şi 1881, fiind redactor responsabil iar din 1877 proprietar şi editor. Publicaţia lui a fost urmată de alte două foi cu acelaşi titlu, scoase de I. Gherman şi I. Fekete-Negruţiu, alţi doi din foştii participanţi la culegerea de faţă. 28 Nicolae Comşa, Dascălii. . . , p. 91. 29 Ilie Dăianu, op. cit., p. 19. 30 Ioan Raţiu, op. cit., nr. 96 ; Nicolae Comşa, Dascălii . . ., p. 90. 31 „Gazeta Transilvaniei", 78 (1915), nr. 207. 32 Ioan Bălan, op. cit., p. 984. Vezi şi aprecierile deosebit de frumoase pe care le face Jarnik în scrisoarea sa din 10 noiembrie 1914, după ce a aflat din ziare despre această donaţie, scoţînd în evidenţă „pilda neîntrecută a unui trai simplu şi spornic". 33 A. Lupeanu, Călăuza Blajului. Cu însemnări şi. lămuriri istorice, Blaj, 1922, p. 59, consideră rivna sa de colecţionar „mai mare decît a maestrului său" T. Cipariu ; Alexandru Melin, Blajul şi biblioteca lui, Blaj, 1932, p. 12. 34 Ilie Dăianu, op. cit., p. 12. 35 Publicate de N. Comşa, Corespondenţa . .., p. 27--34. 36 într~o scrisoare către Jarnik, din 22 mai 1878, pomeneşte despre preocupările sale biblîotecăreşti cu fondul ciparian : „Suni ocupat cu mutarea căiţilor bibliotecii cipariane în casele capitulare ( a treia de la cornul platului despre gimnaz, unde este portiţa cea mică în zid) şi aranjarea ei. D. Cipariu adecă nu vrea să i se risipească niblioteca frumoasă, ce conţine cărţi romane de cele mai rari, asemenea arabice, grece etc, ci a întemeiat o bibliotecă, de care mult ne bucurăm. J. U. Jarrik, Ioan Micu-Moldovan. Spicuiri din scrisorile lui, în „Gazeta Transilvaniei", 78 (1915), nr. 205. Vezi situaţia bibliotecilor blăjene într-o scrisoare a lui Alexiu Viciu către Ion Bianu, din 20'februarie 1912 (B. A. R„ nr. 61 499), unde se plînge de starea proastă a lor : „Cea cipariană. . . nu se poate folosi absolute. . . Biblioteca d-lui Moldovanu, cu mutarea şi strămutarea, s-a deranjat, aşa că stau cărţile aruncate jos, grămadă pe faţa căsii, cum stă'porumbul toamna cînd îl trage din car în arie". 37 Nicolae Comşa, Corespondenţa. . p. 11. Ca „prefect" al tipografiei seminariale, a modernizat tipografia din Blaj, cu ajutorul vechiului şi cunoscutului tipograf şi editor sibian Krafft38. Dintr-o scrisoare din 25 februarie 1878 adresată lui Jarnik transpare bucuria de a fi realizat această înnoire : „Tipografia veche ce-o aveam la Blaj s-a casat şi în locul ei este o tipografie nouă, aranjată peste măsură de bine, aşa încît anevoie are pereche. Nu voiesc a zice că este mare, ci numai că este făcută cu toată grija, de un om cu experienţă deplină în obiectul acesta, dl* Krafft din Hermannstadt. Din vară consistorul mi-a conferit mie prefectura tipografiei şi aceasta m-a ocupat mult"39. Nu a fost folclorist, dar urmînd unor îndemnuri şi pilde venite din partea maestrului său Cipariu şi desigur şi unor îndemnuri ale inimii lui de om singuratic, a pus la cale marea culegere care a avut norocul să găsească apoi, în Jarnik şi Bîrseanu, pe cei mai potriviţi editori. Metoda cipariană, de culegere prin elevi, ridicată de Ioan Micu-Moldovanu la rangul unui adevărat principiu metodologic în folcloristică, a rămas vie în amintirea altor generaţii de blă-jeni şi a dat numeroase roade, creîndu-se un adevărat curent. Pomenim în această direcţie pe Alexiu Viciu40, pe Enea Hodoş41, pe scriitorul Al. Ciura42 şi publicaţia blăjeană „Comoara satelor", a profesorului Traian Gherman, care s-a bizuit, în primul rînd, pe această încercată şi roditoare metodă. însuşi A. Bîrseanu a recurs personal la ea atunci cînd şi-a întocmit culegerea celor 50 de colinde. Dacă Ioan Micu-Moldovanu a cules personal, nu se ştie precis. Ion Muşlea43 crede că cele 13 ghicitori aflătoare printre manuscrisele lui T. Cipariu (ms. 277, f. 17, B. A. E., Filiala Cluj) ar fi fost culese de el din satul său de baştină, Moldoveneşti, bizuindu-se pe alte numeroase însemnări cu caracter şi de interes folcloric de pe cărţile şi manuscrisele ce i-au aparţinut şi care se păstrează astăzi la Cluj. Cert este că el a manifestat întotdeauna un viu interes pentru problemele de folclor. Astfel, a intervenit într-o aprigă dispută publică cuAt. M. Marienescu, pe tema interpretărilor mitologice făcute de acesta la basmele noastre populare, f ăeînd rectificări vede, scorbură şi luceafăr 44. pertinente, pe baze filologice, în cazul lui sorb, ne-aude, ne-a 38 Ioan Raţiu, op. cit., nr. 96. 39 I. U. Jarnik, IoanMicu-Moldovan. Alte spicuiri din scrisorile lui, „Unirea", Blaj, 25 (1915), nr. 104. 40 Care îşi aminteşte de participarea sa la culegerea lui Ioan Micu-Moldovanu, greşind însă datele. I. Muşlea, Timotei Cipariu şi literatura populară. Studii de istorie literară şi folclor, Cluj, 1964, p. 177, citează din ms. nr. 1 246 din „Arhiva de folclor — Cluj", Din activitatea mea de folclorist în care se spune că participarea ar fi avut loc prin anii 1868 — 1870, cînd era elev în clasa a IlI-a. în realitate lucrurile s-au petrecut, aşa cum vom arăta în continuare, în 1872, cînd Alexiu Viciu era în clasa a V-a. 41 Enea Hodoş, Din activitatea mea de folclorist, în „Anuarul Arhivei de folclor", 7 (1945), p. 124 : „Ajungînd profesor. . . , am socotit să urmez neapărat exemplul, vrednic de laudă, al profesorului de la Blaj, în materie de folclor, Ion Micu-Moldovanu". „Am cules mai rar personal şi mai des prin mijlocirea elevilor şi elevelor institutului (Motivele pentru care am apelat la şcolărime sînt, în parte, indicate în publicaţia mea Descîntece publ. în 1911, Sibiu, cd. Asoc, p. 6)". 42 Al. Ciura, Colinde adunate de elevii de la şcoalele medii din Blaj sub conducerea profesorului. . ., Orăştie, 1908, 62 p. Cuprinde 42 de texte, cu localitatea de culegere şi cu numele culegătorilor, dar fără numele informatorilor şi fără data culegerii. „Meritul acestei colecţii, oricît de minimal ar fi el, revine fără îndoială elevilor mei, care le-au a dunat, de aceea şi eventualul venit curat va trece la fondul <^ mesei sl udenţilor din Blaj >" (din prefaţa lui Al. Ciura). Despre o altă culegere blăjeană, cu puţin numai mai recentă decît cea a lui Micu-Moldovanu, ne informează autorul neidentificabil al unui articol publicai, în 1892, în revista bistriţeană „Minerva", 2 (1892), p. 68. Ea ar fi avut loc între anii 1875 — 1878, la îndemnul profesorului de limbă română şi istorie Teodor Petrişor (biografia sa în Nic. Comşa, Dascălii Blajului, p. 107 : reţinem aici doar faptul că a fost numit profesor la Blaj în 1875, şi că în 1878 a murit în vîrstă de numai 33 de ani). A. urmat procedeul, devenit tradiţional, al culegerii precedente : elevii au cules folclor, fiecare din satul propriu, în timpul unei vacanţe de iarnă. Dar încă în 1892, nu se mai ştia nimic despre soarta acestei culegeri. 43 I. Muşlea, Timotei Cipariu si literatura populară. . ., p. 173. 44 Schimbul de „epistole" deschise, în „Albina", 8 (1873), nr. 4, 7, 11 şi 13. At. M. Marienescu îi impută că nu i-a oferit ajutorul cerut în repetate rînduri, dar s-a grăbit să-1 critice de îndată ce a realizat ceva : „încă din 1868 am scris mai de multe ori acea rugare către dl. m. ca să îndemne pe studenţii şi clericii din Blaj care-şi petrec serile pe acasă pe la sate să-mi culeagă datine poporale etc. Destul că eu, după fapta pozitivă, că din prejurul Blajului nu mi s-a trimis nici o literă, m-am ţinut în drept să combin, că dl. m. nici atîta nu a făcut, «ca să îndemne tinerimea la astfel de culegeri". Precum se ştie însă, culegerile de acest fel fuseseră iniţiate de Ioan Micii -Moldovanu încă din 1863. I 12 studiu introductiv Cu toată asprimea polemicii şi inechitatea cu care a fost tratat de At. M. Marienescu atunci cînd Ion Bianu i s-a adresat pentru a-i recomanda un ardelean sau bănăţean vrednic a fi cooptat printre membrii Academiei la Secţia literară, Ioan Micu-Moldovanu 1-a propus totuşi pe Marienescu, făcîndu-i chiar un portret măgulitor : „Ziceai de membru în locul lui A. Eoman, în Secţiunea literară. Pare-mi-se că mai potrivit ar fi At. Marienescu, carele de mult s-a ocupat şi se ocupă cu lucruri de acele. Este un om foarte versat întru ale literaturii române, dară trăieşte retras şi este de tot modest. Puţini oameni de-ai noştri-1 cunosc şi pînă acum nu a scris pentru public. Din cauza aceasta, numirea lui ar fi o surprindere"45. Pentru activitatea sa multilaterală şi apreciindu-se cu deosebire lucrările sale de istorie şi publicaţiile de documente, a fost ales membru al Academiei Eomâne, în anul 1894, după o şedinţă destul de furtunoasă a Secţiei istorice. în şedinţa din 11 aprilie 1894, ţinută sub preşedinţia lui V. A. Urechia, D. Sturdza 1-a propus ca succesor la scaunul rămas văcar t prin moartea lui George Bariţiu, prezentîndu-1 ca pe un „conluerător al răposatului canonic Timotei Cipariu în cercetările literare şi istorice ale acestuia". Propunerea a întîmpinat opoziţia lui V. Babeş, A. D. Xenopol şi V. Maniu, care au cerut amînarea chestiunii. Numai la intervenţiile lui N. Iones-cu, I. Kalinderu şi Gr. G. Tocilescu propunerea a fost primită, obţinînd unanimitatea46. în aceeaşi zi, propunerea a trecut şi prin adunarea generală, întrunind 22 de voturi din cele 24 ale participanţilor47, iar în ziua următoare secretarul-general al Academiei Eomâne, D. Sturdza şi citea în plenul adunării telegrama de mulţumire a lui Ioan Micu-Moldovanu : „Mulţumesc din toată inima pentru onoarea ce mi-a făcut Academia alegîndu-mă de membru al său"48. A doua zi, la 24 aprilie 1894, după celălalt stil, îi scria lui Ion Bianu următoarele : „Aseară la 9 ore am primit două depeşe : una de la dl. Sturdza, secret ar iul gen. al Academiei, alta de la domnia-ta, prin care eram avizat despre alegerea mea de membru al Academiei. M-am bucurat foarte pentru onoarea ce mi s-a făcut şi aş fi răspuns îndată, dară aici nu este serviciu de noapte"49. La şedinţele Academiei nu a participat. Nu şi-a redactat nici discursul de recepţie, făcînd, după uzanţele epocii, elogiul predecesorului său. A Reprezentat însă, în mod strălucit, interesele Academiei în Transilvania, tratînd cumpărări de documente şi cărţi rare, reglementînd executări testamentare în favoarea instituţiei50. Tot în locul lui George Bariţiu a fost ales preşedinte al Astrei, funcţie pe care a deţinut-o între 1893 şi 1901. Sub conducerea sa, asociaţia a făcut primul pas în afara Transilvaniei, trecînd în Banat, pentru care s-a modificat statutul şi s-a eliminat din titulatură termenul „transilvană". La următoarea adunare generală din 1896, de la Lugoj, prin cuvîntul bănăţeanului dr. Alexandru Moesony, viitorul său înlocuitor la conducere, constata că prin acţiunea aceasta se dărîma „un zid de despărţire între fraţii de acelaşi neam, setoşi de aceeaşi cultură. Asociaţiunea noastră, în această adunare, se dezbracă de caracterul ei provincial şi proclamă principiul solidarităţii naţionale pe terenul cultural"51. Paralel cu activitatea sa culturală, Ioan Micu-Moldovanu s-a manifestat şi pe terenul luptelor politice, el fiind unul din intelectualii care la 3/15 mai 1868, deci la cea de-a două-zecea aniversare a memorabilei zile a adunării românilor la Blaj în 1848, a semnat acel celebru protest public împotriva alipirii Transilvaniei la Ungaria, care s-a numit Pronunciamentul de la Blaj. Pentru participarea la acest act, el a fost tîrît, împreună cu Iacob Mureşan, redactorul „Gazetei Transilvaniei", şi cu Alexandru Eoman, redactorul foii „Federaţiunea", înaintea tribunalului din Tg.-Mureş, sub motivul de a fi „conturbat" pacea publică. Numai intervenţia directă a lui Francisk Deâk a putut stinge procesul52. 45 B. A. R., scrisoarea nr. 57 970, din 10 aprilie 1899. 46 „Analele Acad. Rom.", seria a Il-a, t. XVI, Bucureşti, 1894, p. 292-293. 47 Ibidem, p. 251. 48 Ibidem, p. 255. 49 B. A. R., scrisoarea nr, 57 960, 50 Nicolae Comşa, Corespondenţa. . . , p. 24. 51 I. Lupaş, Andrei Şaguna şi conducătorii „Asociaţiunii transilvane" (1861 —1922), Bucureşti [f. d.] (Cunoştinţe folositoare. Seria C, nr. 11 — 12). 52 Din istoria Transilvaniei, voi. II, Bucureşti; Edtt. Academiei, 1961, p. 233-234. cartea $1 oamenii 13 în 1875, la Conferinţa electorală de la Sibiu a Partidului Naţional-Eomân din Transilvania, s-a impus linia politică a pasiviştilor ;,radicali", al căror mentor era Ioan Micu-Moldovanu. A rămas celebră fraza în care, definind liniile directoare ale activităţii politice a grupului „radical", cerea „pasivitate faţă de dieta din Budapesta, încolo activitatea cît mai mare"53. „Pasivitatea politică nu înseamnă, deci, renunţarea la orice formă de activitate pe tărîm public. Burghezia românească a depus în aceşti ani o apreciabilă activitate culturală. Ea era orientată şi în sensul cultivării în rîndurile maselor populare româneşti din Transilvania a spiritului naţional"54. în această privinţă, activitatea de mai tîrziu a lui Ioan Micu-Moldovanu la conducerea Astrei a fost continuarea directă a activităţii sale politice din această perioadă. Semnalăm, ca o simplă coincidenţă deocamdată, faptul că marea sa culegere de folclor a fost realizată tocmai în momentul cînd era angajat în luptele politice ale vremii. A depus o vastă şi fructuoasă activitate economică, fiind convins că numai prin muncă şi economie poporul român din Transilvania îşi va putea îmbunătăţi starea materială şi morală. Pentru aceasta a fost unul din întemeietorii băncii „Albina" din Sibiu, sprijinitor şi chiar agent al ei55. Dintr-o scrisoare a lui Jarnik aflăm despre rolul său în această privinţă : „Ţin minte foarte bine cum în toate duminicile venea lume cu duiumul să-ţi aducă rodul cruţării ca să-1 primeşti şi să-1 păstrezi pînă atunci cînd să-1 trimeţi în banca din Sibiu. Lucrînd astfel . . . ai contribuit la bunăstarea poporului sîrguincios şi cruţător"56. La Blaj a înfiinţat Institutul bancar „Patria", al cărui director executiv a fost o îndelungată perioadă de timp57. A introdus aceleaşi deprinderi spre cumpătare şi economie şi în rîndurile „studenţimii" din Blaj (ele fapt, e vorba de elevii din clasa a VUI-a a liceului), întemeind în 1880 Societatea economică „Delos"58. El însuşi a desfăşurat o multilaterală activitate economică, făcînd comerţ cu cereale, angajînd diferite operaţii financiare, negoţ cu acţiuni şi diverse proprietăţi (case, moşii etc.)59, reuşind ca la sfîrşitul vieţii să fie posesorul unei averi considerabile, pe care, cum amarătat mai sus, a testat-o în folosul şcolilor şi altor instituţii blăjene. A fost un om bolnăvicios60 şi singuratic, aspru cu el însuşi şi cu cei din jurul său. Modest pînă la uitarea de sine, purta o haină sărăcăcioasă „pînă la ridicol . . . , pînă se înverzea şi pînă nu se mai ţinea pe el", mulţumindu-se cu o hrană din cele mai simple şi mai frugale61. în repetate rînduri, Jarnik îşi aduce aminte de chipul în care fusese primit şi ospătat de el, cu mămăligă şi ceapă, brînză şi vin62. Cum a trăit, aşa a dorit să şi moară. A fixat pînă în cele mai mici amănunte ceremonia propriei sale înmormîntări, cerînd să fie scutit de orice pompă inutilă şi zgomotoasă. Cînd în 1919 Jarnik i-a vizitat mormîntul, săpat lîngă cel al strălucitului său maestru T. Cipariu, a fost impresionat de simplitatea şi modestia lui63. Toţi cei care l-au cunoscut sînt unanimi în a recunoaşte marile sale calităţi intelectuale şi morale. Se spunea, de pildă, despre el că „vede prin părete"64, iar I. U. Jarnik, care a pătruns în intimitatea sa, îl descrie ca pe un „bărbat extraordinar, caracter deosebit", „glu- 53 I. Lupaş, Nicolae Popea. . . , p. 26 —27; Nicolae Co:nşa, Corespondenţa, . . , . p. 13. 54 Istoria României, voi. IV, Bucureşti ;Edit. Academiei, 1964, p. 678. 65 I. Lupaş, Nicolae Popea. Corespondenţa. . ., p. 13. 56 Scrisoare din 20 noiembrie 1914. Nicolae Comşa, Dascălii. . . I. Lupaş, Nicolae Popea. . 59 Ioan Bălan, op. cit., p. 984. 60 I. U. Jarnik, Ioan Micu-Moldovan. Alte spicuiri .... nr. 104, scrisoare din 25 IX 1876 : „După plecarea dv. am zăcut în pat două săptămîni, după aceea m-am tras cum am putut la şcoală şi mi-am văzut de lucrurile urgenţi, ce mi s-au fost adunat pe timpul morbului; "B. A. R., scrisoare către Ion Bianu din 7 mai 1914, nr. 57 998 : „. . . Puterile mele slăbesc pe zi ce merge. Am zăcut f> 7 58 , p. 25 ; Nicolae Comşa, p. 91. , p. 25. rău cîteva săptămîni suferind de ischias. Acum durerile acestei boale au mai slăbit, dară slăbiciunile bătrîneţelor mă apasă din ce în ce mai mult. De aceasta nice nu mă mir, pentru că cu ce drept aş putea aştepta ca ele să dispară, cînd sum trecut de 80 ani. Prin chilie încă numai cu băţul mă mişc" ; Ioan Bălan, op. cit., p. 984 : deşi bolnav, nu s-a îngrijit niciodată căutîndu-se la băi; abia în ultimii ani, slăbit în urma unor puternice emoragii, şi-a acordat mai multă îngrijire, plecînd chiar într-o staţiune de cură. 61 Ioan Bălan, op. cit., p. 984 ; I. II. Jarnik, Dragoste de grai . . . , p. 21 : „Una din însuşirile caracteristice ale lui era puţina grijă ce purta de exteriorul lui". 62 I. U. Jarnik, Drumul pe care am mers, p. 92 şi Dragoste de grai..., p. 8. 63 I. U. Jarnik, Dragoste de grai. . . , p. 27. 64 Nicolae Comşa, Dascălii. . p. 90. ii studiu introductiv meţ şi serios" în acelaşi timp, niciodată altfel de „cum îi era firea"65. Aprig cu adversarii săi şi ai maestrului său Cipariu66, ca şi cu autorităţile duşmănoase idealurilor naţionale ale românilor din Transilvania67, era darnic cu prietenii săi personali şi generos cu prietenii poporului român. Am amintit despre marile servicii pe carele-a făcut lui Ion Bianu, ajutîndu-1 să redacteze Bibliografia românească veche. Cazul nu este izolat. Asemenea servicii, aflăm din corespondenţa sa, a făcut tuturor celor ce s-au interesat de cultura poporului nostru68. Jarnik a beneficiat într-o măsură atît de largă de generozitatea lui, încît 1-a numit „părintescul meu ocrotitor"69, „părintescul meu prieten şi ocrotitor"70, „veneratul meu ocrotitor,"71, „protectorul meu", recunoseînd a-i fi făcut „servicii nestimate"72 şi, după moartea lui Ioan Micu-Moldovanu, numindu-1 „răposatul meu binefăcător"73. Cel mai frumos portret al său este însă, desigur, cel întocmit de Ion Agîrbieeanu74, din care spicuim numai atît cît e necesar ca să ni-1 putem reprezenta Mărunt, uscat, cu barba rară şi lungă, c-o frunte largă şi priviri de oţel . . . , reverenda veche . . . bătea în verzui . . . , nu era iubitor de ospeţe. Nu bea, nu mînca decît atît cît să-şi ţină sufletul în trup. Trăia mai mult cu lapte şi miere de albine . . . , era cel mai aprig la minte între toţi cărturarii blăjeni de pe vremea aceea. Toată lumea îl respecta . . . ". înţelegem atunci de ce vestea morţii lui, în 1915, a produs o adevărată consternare. Necrologul redacţiei ziarului „Eomânul" din Arad75 exprimă limpede aceste sentimente. Cităm fragmentul iniţial : „în milocul viforului îngrozitor, ce zguduie din temelii lumea, ne soseşte vestea mîhnitoare că din pădurea verde a neamului românesc s-a prăbuşit stejarul bătrîn, la care privisem întotdeauna cu mîndrie bucuroasă, ca la un puternic îndemn spre glorie românească şi ca la un drapel al statorniciei fără teamă în slujba idealului nostru naţional". Aceeaşi stupoare o mărturiseşte şi Jarnik, la vestea morţii sale, într-o scrisoare către Victor Maca vei, trimiţîndu-i spre publicare „spicuiri" din corespondenţă : „Cu toate că de luni de zile îl ştiam culcat pe patul de durere şi cu toate că deznodămîntul fatal se putea privi ca dorita scăpare din nişte chinuri cumplite, vestea aceasta m-a umplut de jale adîncă, aducîndu-mi aminte mai viu decît orişicînd toate ce răposatul Domn a binevoit să facă pentru mine. Căci ee eram eu, cînd în vîrstă de 28 de ani, ca profesor suplinitor de limba franceză şi germană, am sosit într-o bună zi la Blaj, dorind să mă procopsesc în cunoştinţa limbii române?"76. Acesta a fost omul căruia îi datorăm marea colecţie de care ne ocupăm. Piu de iobagi, ridicat prin muncă stăruitoare în rîndul celor mai reprezentativi conducători politici şi culturali ai românilor din Transilvania, Ioan Micu-Moldovanu şi-a închinat toată viaţa ridicării şi propăşirii poporului său. Mai mult decît a făicut el însuşi, a îndemnat şi ajutat pe alţii să facă, împărtăşind tuturor cîte ceva din fanatismul obstinat al muncii sale nezgomotoase şi din patriotismul său lucid şi practic. A făcut parte din generaţia de cărturari care a moştenit insuccesul revoluţiei din 1848jji a fost obligată să caute drumuri noi pentru promovarea ţelurilor naţionale ale românilor. în această nouă luptă, prezenţa lui s-a dovedit atît de vie şi de inspirată, încît generaţia ce i-a urmat — combătînd cu alte mijloace şi urmărind alte obiective tactice — 1-a, avut înaintea ochilor ea pe un simbol al statorniciei şi trăinicie! idealului 65 I. U. Jarnik, Dragoste de grai. . p. 8. 66 Vezi polemica sa cu Titu Maiorescu în privinţa ortografiei cipariene, la capătul căreia criticul de la Iaşi observa că I. Micu-Moldovanu şi-a „pierdut dreptul la o discuţie cuviincioasă". în Critice, Bucureşti, Edit. pentru literatură, 1966, p. 67, art. : Observări polemice (1869). Detalii în T. Lupaş, Nicolae Popea. . . , p. 41 — 43. 67 Vezi anecdotele create pe seama lui. 68 Cazul lui Moldovan Gergely, menţionat într-o scrisoare din 25 februarie 1878. I. U. Jarnik, Ioan Micu-Moldovan. Alte spicuiri. . . , nr. 105. 69 I, U. Jarnik, Doine şi strigături din Ardeal. Extras din- „Calendarul revistei < Ion Creangă > pe anul 1912", Bîrlad, 1912, p. 5. 70 Jarnik către Victor Macavei, scrisoare din 29 sep tembrie 1915 (col. Ileana Bozac, Cluj); A. Lupeanu, Urban Jarnik, „Comoara satelor", 1(1923), p. 17 (Necrolog). 71 Jarnik către Victor Macavei, scrisoare din 14 august 1912 (col. Ileana Bozac, Cluj). 72 I. U. Jarnik, Drumul pe care am mers, p. 25. 73 I. U. Jarnik, Ioan Mi cu-Moldovan. . . , nr. 105. 74 Licean. . . odinioară, p. 141. 75 „Românul", 5 (1915), nr. 196 din 22 septembrie, 76 Scrisoare din 29 septembrie 1915 (col. Heana Bozac^ Cluj). cartea si oamknii 1(1 naţional al românilor transilvăneni. Nu este deci întîmplător nici faptul că numele său se leagă de'cea mai mare şi mai importantă culegere de folclor românesc realizată în cea de-a doua jumătate a secolului trecut în Transilvania. Şi editorii Jarnik şi Bîrseanu au subliniat tocmai aceasta, atunci cînd, scriind prefaţa colecţiei, au arătat că „meritul de căpetenie pentru adunarea poeziilor poporale cuprinse în colecţiunea de faţă îl are zelosul şi eruditul canonic metropolitan din Blaj, dl. Ioan M. Moldovanu. Dînsul, ca profesor la gimnaziul din acest vechi focular al culturii române, a îndemnat necontenit pe şcolarii din clasele mai superioare să se intereseze de literatura noastră poporală şi să caute a-şi însemna deosebitele versuri, povestiri etc. ce le vor auzi la vetrele părinteşti. îndemnările zelosului şi învăţatului profesor n-au rămas nebăgate în seamă". Cel de-al doilea merit este de a fi descoperit, cu marea sa pricepere la oameni, în tînărul Jarnik pe singurul în stare să valorifice ştiinţific, la data aceea, culegerea sa şi de a-1 fi ajutat din răsputeri s-o realizeze. 2. IOAN URBAN JARNÎK Despre învăţatul ceh cunoaştem nenumărate amănunte biografice, deoarece* a avut prevederea, dar şi slăbiciunea, de a le împărtăşi în numeroase articole şi notiţe publicate în ziarele şi revistele vremii şi, mai ales, de a le comunica în foarte bogata sa corespondenţă. Din mulţimea acestora reţinem numai detaliile absolut necesare pentru evocarea trăsăturilor de bază ale personalităţii sale, amănuntele susceptibile să traseze portretul moral corespunzător scopurilor lucrării de faţă. S-a născut în anul, „memorabil" cum îi plăcea să-1 numească el însuşi, 1848, în ziua de 25 mai77, dintr-o familie săracă de muncitori. Tatăl şi un unchi al său erau ţesători de pînză78. Iată ce spune el despre mijloacele materiale ale familiei : „La noi, în familia unui ţesător de pînză dintr-un orăşel al nord-estului Boemiei, nu era vorba de hambare pline de bucate, de o curte în care se înghesuiau galiţe de toate felurile, grajduri tixite de oi, boi şi vaci, nu ; din contră : sărăcia se lega de noi ca scaiul de oi, belşug pentru noi era dacă puteam să ne saturăm cu pîne, fie şi neagră, cu zamă de varză acră la care muşcam din car;tofi, cu o cafea, care de proastă ce era sămăna mai mult a o apă boită eu cicoare în loc de cafea şi cu niţel lapte"79. De originea sa muncitorească a făcut întotdeauna caz, eu o anumită mîndrie provocatoare. Nui plăcea formalismul şi convenţionalismul, măgulindu-se că „a rămas tot băiatul unui ţesător1 de pînză sărac, na primit o spoială din petrecerea sa prin lume", şi buourîndu-se că nimeni nu şi-1 putea imagina „făcînd la complimente şi lingnşindu-se astfel pe la oameni"80 . 77 I. U. Jarnik, In memoriam, în „Drepturile femeii", 1 (1912), nr. 2, p. 6. în acte a fost înscris însă ca fiind născut în ziua de 26 mai, după obiceiul local de a face înregistrările în ziua anunţării lor. Precizarea datei o face într-o scrisoare din 28 mai 1918 către Andrei Bîrseanu. Coresp. Jarnik-Bîrseanu, Cluj, Bibi. Univ. Babeş-Bolyai. 78 I. U, Jarnik, Drumul pe care am mers, p. 110. 79 I. U. Jarnik, Amintiri, în „Drepturile femeii", 1 (1912); nr. 4. Despre această sărăcie a familiei sale îi scria in 28 septembrie 1888 lui Ioan Pop-Reteganul: Trebuie ştiut că şi eu m-am născut din nişte părinţi cu totul săraci. Tatăl meu era ţesător de pînză, mama mea în vreme de toamnă făcea negoţ cu poame (mere, pere, prune şi alt. as.). Am avut şi un frate mai mare cu doi ani, care s-a făcut lăcătuş şi sade de cîţiva ani încoace Ia Viena". Vezi Gh. Popovici, Din corespondenţa primită de Ioan Pop-Reteganul şi legăturile lui cu scriitorii contemporani, în „Limbă şi literatură", 4 (1960), p. 311-324. 80 Scrisoare către Horia Petra-Petrescu, din 20 decembrie 1915. Făcîndu-i morală pentru felul zgomotos în care îşi etala sentimentele faţă de el, adăuga că, în ce priveşte eticheta, el e „un analfabet din cei mai mari", 16 studiu introductiv în această privinţă avea ceva din caracterul mamei sale, care „ştia să vorbească cu orişicine, nesfiindu-se de ar veni împăratul însuşi" 81. De altfel, dintre părinţi, mama este cea care a avut o influenţă hotărîtoare asupra soartei sale, atît prin firea ei aprigă şi îndrăzneaţă, pe care i-a transmis-o şi care s-a făcut vizibilă mai ales în cea de-a doua parte a vieţii sale82, cît şi prin faptul că a înţeles marea lui dragoste oartiîa' $i oamenii 11 Ioan Urban Jarnik (Biblioteca Universităţii Babeş-Bol^ai, Cluj, şi B. A. R., Mm. 176). de carte şi a făcut sforţări supraomeneşti să-i asigure învăţătura. într-o scrisoare către Ovid Densusianu pomeneşte : „Mama a jucat în viaţa mea un rol mai înseninat decît s-ar putea crede, căci de, fără ca dînsa să fi fost înzestrată cu un curaj şi o stăruinţă din cale afară de mare, nu deveneam ceea ce am devenit, căci fie iertatul tată al meu a fost un bărbat blajin, de acei despre care zice românul «să-1 pui la rană şi te vindecă », afară de aceasta însă lipsit cu desăvîrşire de curaj"83. într-altă parte arată că maica-sa, „văzînd că bărbatul său, cu toată că nu doreşte să se „maimuţeze" după lume, din moment ce are o altfel de fire. Interesant de reţinut e faptul că dintre toţi cunoscuţii săi numai pe Caragiale i-1 poate da drept exemplu de comportare simplă, cinsită, lipsită de convenţionalism. 81 I. U. Jarnik, In memoriam, p. 7. 82 Ibidem, p. 8 : „în ce mă priveşte pe mine, eu în copilărie şi tinereţele mele, eram tot atît de sfiicios ca şi tata şi unchiul; la gimnaziu conşcolarii îşi băteau joc de mine, numindu-mă fată mare. Mai tîrziu însă, cu cît înaintam în vîrstă, firea mamei începea să fie mai tare în mine". Despre- aceeaşi situaţie, într-o scrisoare din 9 „ebruarie 1912 către I. L. Caragiale (B. A. R., S — 1, ca şi în LV scrisoarea mai sus citată către Ioan Pop-Reteganul. 83 B. A. R„ inv. 73.095, scrisoare din 22 octombrie 1922. hărnicia sa, nu e în stare să cîştige cele trebuincioasa pentru un trai cît de modest, iat-o apu-eîndu-se de ceva ce ne-a scos din mizeria cea neagră"84. Soluţia găsită de ea a fost negoţul de fructe. După o copilărie lipsită de copilărie85, plecă în cea mai mare aventură a vieţii sale, la şcoală, într-un orăşel din împrejurimi. Acolo, printre străini, ajunse şi el unfel de „credinţer", cum fusese Ioan Micu-Moldovanu la canonicul Vasile Batiu, cu deosebirea că nu se numea astfel, ci „famulus". Făcea însă aceleaşi servicii: mătura casa, făcea patul, aducea mîncarea, cumpăra tutun, îşi însoţea stăpînul la liturghie. Trecînd apoi la gimnaziul teologic Borromaeum, intră la un nou fel de slujbă. Despre aceasta scrie : „Pentru slujba pe care o făceam teologilor, pregătindu-le masa şi aducîndu-le mîncări din bucătărie, teologii ne lăsau din mîncările lor cîte ceva pe talere şi tot acolo, de pe aceleaşi talere, trebuia să le şimîncăm"86. Cu toate aceste greutăţi, care l-ar fi descurajat pe altul cu mai puţină dragoste de carte şi în ciuda unei sănătăţi care nu 1-a prea favorizat87, a reuşit, în ani lungi şi grei de privaţiuni şi umilinţe, să urce toată ierarhia şcolărească a vremii, trecînd prin cele „şapte vămi" ale învăţăturii, cum îi plăcea să numească cele şapte oraşe în care şi-a desăvîrşit instrucţiunea88. Talentat şi harnic (de o hărnicie care mai tîrziu va impresiona pe unii contemporani89), a terminat în mod strălucit studiile de romanistică la Universitatea din Viena şi a sfîrşit prin a deveni un reputat profesor universitar la Praga. Studiile pe care le-a realizat au un pronunţat caracter didactic, atît cele de lexicograf ie? cît şi cele de editare de texte. De altfel, cele din prima categorie i-au stat totdeauna la inimă, constituind preocuparea sa principală şi pasiunea sa constantă90. 84 I. U. Jarnik, în memoriam, 1 (1912), nr. 2, p. 7. 85 Pină la 14 ani, cînd a putut merge la gimnaziu, a trebuit să-şi ajute tatăl şi unchiul la războiul de ţesut, pierzîndu-şi astfel cele mai frumoase zile ale copilăriei. Pasiunea lui pentru lectură şi-a satisfăcut-o citind pe rînd, „sleind", cum spunea el, toate micile biblioteci ale cunoscuţilor familiei, ale bisericii şi şcolii din Pottenstein, la lumina focului din sobă, deoarece a folosi un opaiţ pentru citit era o cheltuială de neconceput pentru familie. 86 I. U. Jarnik, Drumul pe care am mers, p. 151 — 152. Vezi şi p. 172. 87 într-o scrisoare către Bîrseanu, care-1 felicita la împlinirea a 70 de ani, se autopersifla, vorbind despre o anumită „ipocondrie", de care ar fi suferit din „vîrstă fragedă" încă. Şi continuă: „Am nişte dovezi pentru aceasta. Chiar aseară, căutînd într-un caiet de notiţe din studiile mele gimnaziale, am dat de nişte însemnări din anii 1868 şi 1869, va să zică dintr-o vreme de acum 50 de ani, în care amar mă plîng de nişte simptome neliniştitoare cu privire la starea sănătăţii mele de atunci: scriu acolo de nişte junghiuri, de nişte dureri, de nişte vizite proiectate sau făcute cîtorva medici? de sfaturile şi îndrumările date mie de ei şi ţin minte căşimai tîrziu adeseori mă ţineam pierdut, osîndit la o moarte prematură. Şi iată, cu toate aceste simptome, iată-mă ajuns la o vîrstă pe care într-adevăr destul de puţini o ajung". Scrisoare din 28 mai 1918. Cu toate acestea, sănătatea lui n-a fost de loc prea bună. Amănunte numeroase în corespondenţa sa. Menţionăm scrisorile din 26 ianuarie 1880, 28 februarie 1908, 19 august 1910 şi 17 februarie 1911 către acelaşi Bîrseanu şi mai ales două scrisori către Horia Petra-Pe-trescu, din 13 august 1921 şi 22 decembrie, 1922. 88 I. U. Jarnik, Drumul pe care am mers, p. 47. Cele »şapte vămi" sînt: Hohenmauth, Rychnow, Krâlove Hradec, Viena, Paris, Blaj şi Bucureşti. în scrisoarea din 24 iulie 1914 către A. Bîrseanu pomeneşte despre o lucrare biografică Cele şapte vămi ale mele, unde sînt transcrise şi cu numele lor cehesc sau corespondentul german : Visoke Mişto (Hohenmauth), Reichenau, Konigrătz, Viena, Paris, Blaj şi Bucureşti. 89 Canonicul blăjean Ioan Fekete-Negruţiu, impresionat de această hărnicie neobişnuită, îşi permitea diverse calambururi cu privire la numele său, susţinînd că ar fi fost mai potrivit să-1 fi chemat Harnik decît Jarnik, Drumul pe care am mers, p. 91 şi scrisoare din 17 ianuarie 1901 către I. Micu-Moldovanu : ,,. . . Zicînd c-ar trebui să mă chem <^ harnic >". 90 îşi făcuse fişiere enorme de cuvinte româneşti, pe care le ţinea în cabinetul său de director al seminarului de romanistică. Acasă la el avea 12 caiete „umplute cu cîteva mii de cuvinte româneşti. în aceste caiete am scris un fel de constatare în ce se unesc şi în ce se deosebesc cu privire la material [ul] limbistic dicţionarele lui Cihac şi al lui Şăineanu şi într-aceeaşi vreme am introdus acolo şi cuvintele dialectale culese de mine, chiar dacă nu se găsesc în nici unul dintr-aceste două dicţionare". Scrisoare către Horia Petra-Petrescu din 30 aprilie 1916. Scrisoarea către A. Gorovei din 18 februarie 1914 . A. Gorovei, Dr. Ioan Urban Jarnik, Bucureşti [ 1937], (Colecţia „Cunoştinţe folositoare, seria C, nr. 69) p. 17 — 21. Avea obiceiul de a scoate locuţiunile din cărţile cele mai importante. Aşa a făcut cu o carte a lui Bîrseanu, pe care a citit-o pentru limbă; în scrisoare notează unele locuţiuni care l-au interesat şi cere lămuriri pentru cele pe care nu le-a înţeles. Scrisoare din 16 august 1886. Lui I. Pop-Reteganul, în 14 august 1888, îi scria că are obiceiul de a citi „cu condeiul în mînă", notînd orice cuvînt i se pare interesant şi fiecare frază ce i se pare mai puţin obişnuită. Şi continua : „Astfel am şi adunat vreo cîteva mii de cuvinte şi de fraze. Dacă se va alege ceva din lucrarea 18 studiu introductiv Menţionăm printre acestea indicele săn la marele dicţionar etimologic al limbilor romanice al lui Diez, care, cu cele două ediţii la interval foarte scurt, arată prestigiul ştiinţific de care s-a bucurat la vremea respectivă91. A doua lucrare de acest gen este însuşi glosarul ce însoţeşte culegerea de doine şi strigături din Ardeal, opera de „benedictin", cum o numea > Ionescu-Gion91a. Glosarul acesta i-a dat ideea unui dicţionar al limbii populare româneşti, idee pe care a înfăţişat-o Academiei Eomâne sub forma unui mare memoriu, oferindu-se a-1 îndeplini, după modelul glosarului. Cum însă, între timp, Academia încredinţase lucrarea unui dicţionar general al limbii române lui B. P. Hasdeu, lucrare ce trebuia să cuprindă şi lexicul cu caracter folcloric, propunerea lui nu a fost acceptată. Problema se oglindeşte abundent în corespondenţa sa92. Mai tîrziu, a colaborat la extragerea de material pentru dicţio- aceasta, mr ştiu ; dar mie mi se pare, dacă vreau să cunosc specialitatea mea cu de-amănuntul, că trebuie neapărat să fac aşa cum fac". în acelaşi mod 1-a citit pe C. Negruzzi, după cum aflăm dintr-o scrisoare din 8 iulie 1880 către A. Bîrseanu. Nu a urmărit niciodată să întocmească un dicţionar român-ceh, cum îl ispitea în 1917 Horia Petra-Petrescu. îi scrie acestuia că fişierele şi le-a întocmit pentru a putea găsi repede şi practic orice cuvînt pe care ar fi dorit să-1 cerceteze, pentru a cunoaşte cîte cuvinte şi locuţiuni stau la îndemîna cercetătorului (aşa a făcut bunăoară, şi cu dicţionarul lui Ghiţă Pop, apărut în colecţia Langenscheidt, pe care 1-a fişat în întregime. Despre această lucrare şi într-o scrisoare către I. Micu-Moldovanu din 24 august 1912, unde arată şi utilitatea sa). Cu un an mai înainte, la 30 aprilie 1916, îi dăduse aceluiaşi Horia Petra-Petrescu o probă despre însuşirile practice ale acestui instrument de lucru, oferindu-i sensurile cu-vîntului a se domui. Corespondenţa dintre N. şi H. Petra-Petrescu. Acelaşi lucru îl făcuse şi pentru albaneză. în 1883 întocmise un indice la textele publicate de el (scrisoare către Bîrseanu din 14 august 1883), în 1918 lucra la un indice german-albanez din Dicţionarul etimologic al limbii albaneze întocmit de Gustav Meyer (scrisoare către acelaşi din 1 ianuarie 1918). Ajunsese chiar la unele deformaţii profesionale. în 16 noiembrie 1912, îi scria lui Victor Macavei că făcuse critica listei membrilor unei tovărăşii de meseriaşi din Blaj, pentru că nu era întocmită alfabetic (col. Ileana Bozac, Cluj). 91 Un pasaj dintr-o scrisoare către I. Micu-Moldovanu, datată 11 iulie 1877, este revelator pentru munca depusă de el la redactarea acestei lucrări: „Acuma sînt ocupat, cam de o lună de zile, cu copierea indicelui complet la dicţionarul etimologic [al] lui Diez. Am sosit la cuvînt [ul] «pozzolana» şi tot am scris deja mai mult decît 20 000 de cuvinte. [î]ţi poţi închipui foarte lesne ce lucru a fost aranjarea toatelor (sic !) cuvintelor aceste scrise pe bucăţele mici de hîrtie după ordinele alfabetic, cînd copierea singură ţine aşa de mult timp. Mă mîngîiez cu speranţa că, odată tipărită, lucrarea aceasta o să aducă un folos mare studiilor aceste. Acum eu cel puţin voi putea să mă folosesc de ceea ce am făcut, fiind în stare să găsesc dacă fiecare cuvînt din orice limbă romană se găseşte în dicţionarul lui Diez sau nu, şi în cazul întîi la ce loc". Cu cîteva luni mai înainte, lucrarea îl obosise într-un asemenea grad, încît se căia a o fi început (scrisoare către acelaşi din 5 ianuarie 1877). Despre mersul tipăririi lucrării, în scrisorile către acelaşi din 24 mai, 13 iulie şi 25 septembrie 1878. Despre ediţia a 2-a îi scrie la 10 decembrie 1888, arătînd ajutorul pe care i-1 oferă soţia. La 20 noiembrie 1888 îi scria şi lui Iacob Negruzzi despre munca la această a 2-a ediţie. I. E. Torouţiu, Studii şi documente literare, voi. I, Bucureşti, 1932, p. 432-434. La 13 aprilie 1889 îi scrie şi lui Bîrseanu, rugîndu-1 să publice o notiţă în gazetele braşovene, privitoare la apariţia lucrării. 9îa Corespondenţa cu Bîrseanu este revelatoare cu privire la întregul proces de redactare, corectare şi tipărire a glosarului. în 20 de scrisori, redactate în decurs de 5 ani, problema e un adevărat lait-motiv al corespondenţei lor : 8 aprilie, 7 august, 29 august, 9 octombrie şi 30 octombrie 1881 ; 13 martie şi 11 decembrie 1882 ; 2 februarie, 22 mai şi 20 octombrie 1883 ; 1 februarie, 5 martie, 29 aprilie, 6 octombrie şi 15 decembrie 1884; 30 ianuarie, 4 aprilie, 25 mai, 10 august şi 16 august 1885. Menţionăm că a cerut, spre a se evita mulţimea greşelilor de tipar din culegere, ca glosarul să fie tipărit la Praga, sub directa sa supraveghere. O întreagă corespondenţă pe această temă se află în Arhivele Cancelariei Academiei. Facem trimitere la ea într-altă parte. Despre condiţiile în care a lucrat vorbeşte într-o scrisoare către I. Micu-Moldovanu : „Puteţi să vă închipuiţi munca ce aveam cînd, acum doi ani, mă pusesem să scot toate cuvintele, fără nici o excepţie, din cîntecele ce voiam să tipăresc. Zile întregi şedeam într-o odaie a şcoalei de aici în care lucram, fiindcă acasă copiii nu mă lăsau să lucrez cum se cade". Informaţii şi în corespondenţa cu Livia Maiorescu, care îi scria despre primirea glosarului la Bucureşti, în 9/21 februarie 1883 (col. Tr. Ionescu-Nişcov). 92 Despre acesta scria întîiaşi dată la 25 ianuarie 1885, cînd trimitea şi prima coală tipărită a glosarului. Ni se pare interesant modul în care pledează cauza utilităţii unui asemenea dicţionar şi de aceea transcriem pasajul : „Cu un dicţionar complet al limbii române, în care s-înţelege ar intra şi neologismele, s-ar mai putea aştepta cîţiva ani, căci procesul în privinţa aceasta nu mi se pare încă terminat, modul în care se întrebuinţează cuvintele luate din alte limbi în anii cei din urmă nu s-a încă consolidat şi ar trebui lăsat să treacă o vreme oarecare pînă se va fi frămîntat bine. Alta este însă cu limba poporului; aceasta s-a statornicit de mult, fiecare cuvînt are înţelesul său hotărît, intră în nişte fraze ca un element care nu se poate despărţi de dînsele şi ar fi o lucrare temeinică dacă toate acestea s-ar pune la iveală la un loc, bine aranjate şi ilustrate cu fel de fel de citate din basmele, cîntecele populare, ghicitorile, cu un cuvînt din toate producţiunile muzei poporane române" (Arh.Cane.Acad. dos. VIII, voi. 14 — 16, f. 522 — 523). Textul integral al propunerii sale se află în aceeaşi arhivă, dos. VIII, voi. 17, f. 7 — 8, poartă data de 5 martie 1885 şi rezoluţia: „La secţ. lit." Răspunsul negativ al Academiei în ciorna din 22 martie 1885, cu nr. 2 767, dos. VIII, voi. 17, f. 9 r.-v. L. Şăineanu laudă CARTEA SI OAMENII 19 narul Academiei încredinţat la vremea aceea profesorului ieşean Philippide 93. Din cea de-a doua grupă de preocupări menţionăm editarea unei vechi legende medievale franceze94, editarea unei culegeri de folclor albanez95, precum şi editarea de folclor românesc de care ne ocupăm. Din corespondenţa lui aflăm date importante cu privire la tentativa sa dea întocmi o crestomaţie românească, lucrare la a cărei realizare se asociase cu Ispirescu şi Bîrseanu şi solicitase şi colaborarea lui Gaster. Cartea, pînă la urmă, a fost scoasă numai de Gaster, care considera asemenea lucrări prea personale spre a putea fi executate în colectiv96. Tot din corespondenţa sa aflăm despre iniţiativa lui Jarnik de a publica o culegere de folclor macedoromân, care însă nu a văzut niciodată lumina tiparului97. Desigur nu am avut intenţia să epuizăm problema producţiei ştiinţifice a lui Jarnik, aceasta depăşind cadrul lucrării de faţă şi interesînd pe exegetul vieţii şi operei sale. Ne-am mulţumit ca, în linii sumare, să indicăm direcţiile mai importante ale activităţii lui ştiinţifice, subliniind, în primul rînd, caracterul ei didactic, legat de predarea filologiei romanice la universităţile unde a funcţionat. A avut o fire sinceră şi deschisă, ducînd o caldă şi fericită viaţă de familie98 şi cultivînd cu asiduitate şi convingere prietenia. Corespondenţa sa, deosebit de bogată, e o mărturie elocventă a marii lui sociabilităţi. De altfel, nevoia de a se simţi permanent printre oameni a făcut ca, paralel cu munca sa ştiinţifică şi didactică, dar mai ales după pensionare, să desfăşoare o variată şi bogată activitate obştească, fiind iniţiatorul şi conducătorul unei asociaţii turistice (de înfrumuseţare a oraşelor din patria sa şi de conservare obştească a monumentelor)99, ideea, despre care spune că „germinează alminterea deja în monografia dv. despre psihologia basmelor române". 14/26 octombrie 1885. Titu Maiorescu îl înştiinţa numai de respingere. Scrisoare din 1/13 martie 1885 (col. Tr. Ionescu-Nişcov). Vezi şi Drumul pe care am mers, p. 48; A. Gorovei, op. cit., p. 16, scrisoare din 2 ianuarie 1909. 93 2 ianuarie 1898 către A. Bîrseanu : excerptează „Şezătoarea" ; e remunerat cu 6011. pe lună, „ceea ce mă poate scăpa oarecum din veşnice[le] încurcături financiare". La 4 decembrie 1898 îi scria aceluiaşi că e foarte ocupat cu lucrarea „pentru Academie". Vezi şi Drumul pe care am mers, p. 48. 94 Despre aceasta îi scria lui Bîrseanu la 5 martie 1884 din Paris, înştiinţîndu-1 la 2 octombrie 1892 despre terminarea lucrării. La 2 martie 1895 pomenea de lucrare într-o scrisoare către Ilarion Puşcariu. Vezi I. E. Torouţiu, op. cit, voi. VI, p. 96-97. 95 La 19 ianuarie 1881 şi 14 august 1883, despre evoluţia muncii la culegerea aceasta (către A. Bîrseanu). 96 Titu Maiorescu îi scria la 18 octombrie 1880 despre refuzul lui Gaster : „Mi-a spus acum definitiv că nu poate să lucreze cu cineva împreună la crestomaţii sau gramatici, fiind lucrări prea individuale" (col. Tr. Ionescu-Nişcov). Amănunte cu privire la această lucrare în Tr. Ionescu-Nişcov, Corespondenţa dintre I. Urban Jarnik şi Petre Ispirescu, în „Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor", XII (1963), nr. 3-4. 97 La 22 iulie 1909, 18 octombrie 1913 şi 24 iulie 1914, către A. Bîrseanu, despre provenienţa textelor, orînduirea colecţiei, elaborarea glosarului, editarea la Academie în seria „Din viaţa poporului român". Vezi şi Drumul pe care am mers, p. 53. 98 într-o scrisoare către A. Bîrseanu din 28 februarie 1908 : „Nevasta mea merge bine şi ne iubim după 32 de ani tot aşa cum ne-am iubit cînd ne-am luat, va să zică am nimerit bine amîndoi". Lucruri asemănătoare îi scria şi lui I. N. Popescu la 23 februarie 1914, afînd despre căsătoria sa. Vezi „Izvoraşul", 21 (1940), p. 151-153. Lui I. Micu-Moldovanu, la 3 august 1908, îi scria : „Am avut într-adevăr parte de o viaţă fericită : soţia mea este cît se poate de drăgălaşă, ne iubim, o pot spune sincer, cum ne-am iubit în cei dintîi ani ai căsătoriei noastre". Despre concepţia lui relativă la familie reţinem un pasaj dintr-o altă scrisoare către A. Bîrseanu, din 13 aprilie 1889, în care vorbeşte despre plăcerea ce i-a provocat vestea însurătorii lui Aurel Mureşanu: „Mi-a făcut mare plăcere ştirea aceasta, căci eu, simţindu-mă fericit în căsătorie, sînt un duşman neîmpăcat de toţi holteii bătrîni şi-mi pare totdeauna bine cînd aflu că vreun bărbat pe care-1 stimez s-a căsătorit şi a scăpat de viaţa cea tristă ce-o duce omul singur mai cu seamă la bătrîneţe". 99 Societatea de înfrumuseţare 1-a preocupat ani de zile, aşa fel încît a reuşit, după multe stăruinţe, să unească toate organizaţiile de acest fel într-o „centrală", pe care a condus-o pînă la moarte. în scrisorile sale face deseori aluzie la problemele ridicate de organizarea şi conducerea ei. Amănunte de acest fel aflăm în scrisorile sale către Ioan Micu-Moldovanu din 3 august 1908 şi 15 septembrie 1911, în scrisorile către A. Bîrseanu din 25 iulie 1899, 27 aprilie 1908, 11 august 1909, 17 februarie şi 12 noiembrie 1911 şi 1 septembrie 1914, ca şi în scrisorile către Horia Petra-Petrescu din 14 iulie 1916, 12 ianuarie 1917 şi 13 august 1921. Două scrisori către I. N. Popescu sînt însă revelatoare în această privinţă. Deoarece ambele au fost publicate („Izvoraşul", 21 (1940), p. 71-76 şi 190-194), fiind deci accesibile, nu dăm decît amănuntele mai semnificative. Aflăm astfel, din prima, că a făcut propagandă pentru înfiinţarea unor asemenea societăţi şi printre români, fie scriind diverse articole sau traducînd din materialele ceheşti corespunzătoare, pe care le-a publicat în „Ţara nouă", fie adresîndu-se direct organelor de stat, printre care şi ministrului Spiru Haret. Aflăm de asemenea 20 studiu introductiv ca şi conducătorul unor asociaţii de sprijin a studenţilor săraci 10°. într-o scrisoare către Horia Petra-Petrescu, din 7 decembrie 1921, arăta că e preşedinte, vicepreşedinte, casier sau membru în consiliile de administraţie a nu mai puţin de 9 asemenea asociaţii (din care 7 studenţeşti , 1 de înfrumuseţare şi ultima Societatea de prietenie ceho-română). Douărămîn problemele ce trebuie cercetate în contextul de care ne ocupăm : a) relaţiile lui Jarnik cu literatura, ştiinţa şi cultura românească a epocii şi b) concepţia sa despre folclor şi folcloristică. Ambele probleme luminează însuşi fondul culegerii pe care o studiem. în legătură cu prima problemă, Jarnik nu a fost de loc zgîrcit cu mărturisirile, lăsîndu-ne importante detalii privind modul cum a învăţat româneşte, privind activitatea sa didactică şi publicistică în această direcţie, privind dragostea ce a purtat poporului nostru şi limbii sale, precum şi prietenia ce 1-a legat de numeroase personalităţi proeminente ale culturii noastre. Sinteza tuturor acestora se află în broşura sa, atît de sugestiv intitulată Dragoste de grai şi de viers românesc (extras din ,,Viaţa nouă"), Bucureşti, 1925. îsToi nu vom relua cele spuse de el, ci vom extrage din corespondenţa sa acele amănunte ce îi întăresc afirmaţiile. Cel care avea să spună că nu e nici ceh, nici român, ci ,,un fel de corcitură din cele două neamuri"101, şi că numai moartea va fi în stare să desfacă ce i-a făcut „de urmă" molima dragostei pentru limba română102 a pus bazele cunoştinţelor sale de limbă română în perioada studiilor sale pariziene (toamna anului 1874), după terminarea universităţii la Viena103. La Paris 1-a cunoscut pe tînărul Constantin Georgian, de la care a luat primele lecţii de limbă română şi cu care a corespondat apoi, ani de-a rîndul, într-un mod foarte profitabil pentru el. Georgian îi corecta scrisorile şi i le trimitea înapoi, Jarnik putînd astfel să-şi dea seama de greşelile făcute şi de corectarea lor. Georgian îi scria cît mai fonetic cu putinţă, „aşa ca scrisoarea să fie înfăţişarea credincioasă a vorbirii", cu dorinţa de „a goni cusururile în vorbire" pe care Jarnik le dobîndise în vremea primei sale şederi în Transilvania104. Acelaşi sistem îl va folosi mai tîrziu şi în corespondenţa cu fiul său Hertvik. Pentru exerciţiu, căuta tovărăşia românilor, lucru ce nu era prea dificil la Viena, unde exista o numeroasă colonie de studenţi români şi celebra societate a acestora „România jună". în scrisorile sale transpare regretul de a nu putea participa mai des la reuniunile societăţii şi la teama de a nu-şi primejdui, prin lipsa de conversaţie, cunoştinţele de română pe care le agonisise105. Şi pe fiul său, în vremea studiilor acestuia la Viena, i-a îndemnat să ţină un contact viu cu „România jună", ceea ce acesta a şi făcut106. După mutarea sa la Praga, conversaţia a devenit o problemă uneori de nerezolvat. că a cotizat chiar la o societate de acest fel din Rucăr, localitate pe care o vizitase în 1879, cînd călătorise pentru a doua oară printre români. Cea de-a doua scrisoare are în anexă Statutele societăţii pentru înfrumuseţarea şi apărarea vetrii din Potştyn (Pottenstein) în Boemia. 100 Societăţile pentru ajutorarea studenţilor săraci l-au preocupat cu aceeaşi intensitate de-a lungul anilor. Amănunte aflăm în aceleaşi fonduri de corespondenţă de mai sus : lui Ioan Micu-Moldovanu, la 3 august 1908; lui A. Bîrseanu la 4 iunie 1906 ; lui H. Petra-Petrescu la 30 aprilie 1916. Alte detalii au apărut în presa vremii. Ni se pare însă util să reproducem aici un fragment, revelator pentru acest capitol al vieţii sale, dintr-o scrisoare adresată la 25 februarie 1922 lui Victor Macavei (col. Ileana Bozac, Cluj), în care, scuzîndu-se pentru întîrzierea răspunsului, aruncă vina tocmai pe această activitate. Astfel, scrie : „La dreptul vorbind, de lucru am mult, parcă mai mult decît aceasta fusese pe cînd eram profesor activ, căci am luat asupra mea conducerea mai multor societăţi de binefacere pentru studenţii cei săraci şi atunci iată şedinţe de comitete mai în fiecare zi, căci dacă e o zi că nu e, atunci sînt altele în care ar trebui să fiu pe 2 —3 locuri deodată şi, fiindcă după legile fizicale aşa ceva nu este cu putinţă, atunci trebuie să mă hotărăsc pentru una din ele, nebăgînd de seamă cealaltă (sau celelalte.) Dară chiar atunci, dacă nu se ţin şedinţe, tot nu scriu, căci nu sînt dispus la aşa ceva, avînd griji de toate felurile, cu sumedenia". Activi tata lui în această direcţie îşi găseşte, desigur, o explicaţie în condiţiile grele ale propriei sale vieţi de şcolar şi student» pe care nu le putuse niciodată uita. 101 Scrisoare către I. Micu-Moldovanu din 22 decembrie 1911. 102 Scrisoare către V. Macavei din 13 aprilie 1913 (col. Ileana Bozac). 103 Scrisoare către un anonim, din 24 august 1899, în cuprinsul corespondenţei cu A. Bîrseanu. 104 Georgian către Jarnik, scrisoare din 4 februarie 1877 (col. Tr. Ionescu-Nişcov). 105 Scrisoare către I. Micu-Moldovanu din 5 ianuarie 1877. Ceruse conducerii societăţii să-i admită participarea ca oaspete la adunări şi să consulte cabinetul de îectură, ceea ce i s-a aprobat. Dr. Ioan Urban Jarnik, Portret şi biografie [urmat de] Cum am învăţat româneşte, Oradea/ 1898, p. 9. 106 Scrisoare către A. Bîrseanu din 17 ianuarie 1901. cartea şi oamenii 21 Corespondenţa sa oglindeşte o sinceră şi vie bucurie ori de cîte ori îşi află un interlocutor, cum este, de pildă, cazul locotenentului Ioan Coravu, cu care în anul 1911 se întîlnea, măcar o dată pe săptămînă, convorbind două-trei ore. în acelaşi document e citat şi S. Mototolescu, cu care în acea perioadă se vedea însă mai rar107. în epoca pragheză i-a venit ideea de a se folosi de corespondenţă ca mijloc de întreţinere în stare bună a cunoştinţelor. I s-a îmbiat lui Titu Maiorescu, dar acesta, ocupat cu alte treburi, i-a recomandat-o pe fiica sa, Livia, care, o bună bucată de vreme, 1-a ţinut la curent cu viaţa culturală din Bucureşti, cu şedinţele Junimii108, cu boala lui Emineseu etc.109. Soţia sa, care îl ajuta la copierea fişelor, ajunsese şi ea să înveţe îndeajuns de bine limba română pentru a putea citi şi scrie, în cîteva rînduri el aminteşte despre acest lucru în scrisorile sale110 şi în două cazuri, din 1911, ni s-au păstrat şi cîteva rînduri scrise de soţia lui în româneşte, într-o scrisoare către I. Micu-Moldovanu, căruia îi mulţumeşte pentru un „plocon" alimentar, şi într-oi alta către Bîrseanu, în care îi adresează mulţumiri pentru grija avută faţă de soţul ei în timpul proaspetei sale călătorii prin Transilvania. Despre faptul că fiul său cel mai mare, Hertvik, ştia româneşte şi se pregătise pentru a-i urma la catedră şi a duce mai departe munca începută de el nu mai trebuie discutat, deoarece lucrurile sînt notorii. Ceea ce merită să fie subliniat aici e faptul, cu totul insolit, de a întîlni o întreagă familie de străini, care nu numai că reuşiseră să înveţe o limbă străină, dar o şi foloseau în relaţiile dintre ei (toată corespondenţa dintre tată şi fiu a fost purtată în româneşte !), pentru a nu o uita şi chiar pentru a se perfecţiona în utilizarea ei. Pentru a dobîndi cunoştinţe de limbă română, s-a străduit să ajungă cu slujba în centre româneşti sau apropiate de ţările locuite de români. Astfel, a încercat să obţină o docenţă de romanistică la Universitatea din Cernăuţi, în anul 1875m, iar mai tîrziu la cea din Budapesta112, fără a reuşi însă. Va regreta întotdeauna acest lucru şi — dacă se va fi arătat încîntat de stabilirea sa în patrie, la Praga—va deplînge mereu lipsa unui mediu românesc în acest oraş, aşa cum fusese cel din Viena sau cum îşi imagina că ar fi; găsit la Cernăuţi sau Budapesta. Tot pentru dobîndirea de cunoştinţe de limbă şi literatură română, Jarnik a întreprins două călătorii de studii printre români, în 1876 şi 1879 (de fapt a făcut cinci asemenea călătorii în ţările locuite de români, din care două de studii şi trei de reprezentare : două în 1911 şi ultima în 1919). Pentru prima călătorie de studii, din 1876, a cerut şi a obţinut o bursă de 400 de coroane de la Ministerul învăţămîntului din Viena113, cu care a putut vizita numai Blajul (nu s-a putut mişca decît în cuprinsul imperiului), unde spera să-1 consulte pe Timotei Cipariu, pe care-1 considera „patriarhul" filologiei române. ÎSu a profitat însă de întîlnirea cu bătrînul învăţat, deoarece acesta era bolnav şi aproape surd, practic inabordabil. L-a vizitat numai de două ori, la venire şi la plecare. L-a primit însă, ca „pe un fiu al său"114, directorul liceului, Ioan Micu-Moldovanu, care i-a 107 Scrisoare câtre A. Birseanu din 1 ianuarie 1912. 108 Scrisori ale Liviei Maiorescu către Jarnik, din 27 noiembrie 1882, 9/21 ianuarie 1883,9/21 februarie 1883, 29/17 martie 1883, 23 iunie 1883, 22 noiembrie 1885, 30 noiembrie 1885 (col. Tr. Ionescu-Nişcov). 109 Scrisori ale aceleiaşi, din 19/31 august 1883 : „. . .A fost ceva nespus de dureros toată îmbolnăvirea acestui om genial" ; 3 octombrie 1883 : „La noi nu începe încă, e atît de penibil a face Junimea fără Emineseu" ; 31 octombrie 1883 (aceeaşi col.). 110 Scrisoare către I. Pop-Reteganul din 14 august 1888 : soţia lui a înţeles aproape tot ce i-a scris, numai două-trei cuvinte a trebuit să i se explice; scrisoare către I. Micu-Moldovanu din 2 septembrie 1911 : oferă mărturia lui A. Bîrseanu şi soţiei acestuia, a văduvei lui Aurel Mureşianu, a locotenentului Nicolescu şi a lui S, Mototo- lescu că soţia sa ştie suficient de bine româneşte ca să nu se lase vîndută de el; scrisoare către V. Macavei din 16 noiembrie 1912 : soţia „o rupe" şi ea româneşte. 111 Scrisoare către V. Macavei din 29 septembrie 1915 (col. Ileana Bozac). 112 Scrisoare către Ilarion Puşcariu din 17 februarie 1880, rugîndu-1 să intervină pe lîngă fratele său, Ioan cav. de Puşcariu (1824 — 1911) să-1 aducă în acea localitate, deoarece „mi-ar fi cu putinţă să viu mai des în Transilvania şi să fac nişte studii asupra limbii poporului, mai întinse decît am putut să fac pînă acum". Despre aceeaşi problemă şi în scrisoarea, către acelaşi, din 20 iunie 1880. Vezi I. E. Torouţiu, op. cit., voi. VI, p. 89 — 91 şi 91 — 93. 113 Drumul pe care am mers, p. 91; Dragoste de grai. . . p. 7. 114 Dr7U. I. Jarnik, Portret şi biografie. . ., p. 10. 22 studiu introductiv oferit ospitalitate, ajutor şi îndrumările după care venise. I-a pus la mdemina bibliotecile din Blaj şi i-a fost, în fapt, primul profesor adevărat de limba romana, pur tind cu el conversaţii îndelungi zilnic. Tot atunci l-a cunoscut şi pe canonicul Ioan lekete-JNe-gruti şi a legat cunoştinţe utile cu două „domnişoare" din localitate, Ana Suciu şi Kusanu . în timpul acestei călătorii a fost si la Sibiu la adunarea „Asociaţiei"116. Mai tîrziu îşi va aduce cu nostalgie aminte de această călătorie, cînd, „neavînd bani", călătorise cu clasa a patra, dormind pe un cufăraş, înfofolit într-un pled117. Ioan Micu-Moldovanu, în timpul şederii sale în Blaj, îl împrumutase cu bani, pe care Jarnik îi restituie din Viena. Primele scrisori din corespondenţa amîndurora au, printre alte teme, şi acest subiect118. Cea de-a doua călătorie a fost mult mai lungă şi mai importantă. A petrecut printre români între 7 mai şi 26 august 1879119 şi nu numai în Transilvania, ci şi m Muntenia, cunoscînd oameni şi locuri si dobîndind o imagine multilaterală şi temeinică despre mişcarea ştiinţifică şi culturală din Eomânia şi despre poporul român. într-o scrisoare nedatata către Ioan Micu-Moldovanu, dar după indicii lingvistice şi ortografice din prima perioada a corespondentei lor, îşi exprimă dorinţa de a revedea Blajul şi de a participa la adunarea generală a Astrei din acel an 120. La 13 iulie 1878, îl înştiinţa pe prietenul său blajean ca a cerut un concediu de studii de un an de zile şi că, dacă îl va primi, va putea întreprinde călătoria între aprilie şi iulie-august anul următor. La 25 septembrie 1878 îi făcea cunoscut că obţinuse concediul şi scria: „ .. .Voi fi în stare să mă apuc serios de studiul limbii şi literaturii româneşti si, cine ştie, poate că la timpul său şi munca mea va da plod bun...JNimica nu mă va opri'să fac călătoria aceasta aşa de dorită şi de care îmi promit mult folos . La începutul anului următor, în preajma plecării, ii scria : „Desigur, voi trece şi prin Blaj, dar la ce timp anume nu ştiu, poate că numai în vară voi putea să-1 fac. Acum, va sa zică în jumătatea întîi a lunii aprilie, voi merge dirfect la Bucureşti şi te rog pe d-ta, daca - ai acolo nişte cunoscuţi, să-mi dai adresa lor, avîndu-le scris mai namte asupra mea . Ioan Micu-Moldovanu l-a îndrumat, dîndu-i adresa lui Ioan Bianu, căruia î-a şi scris la 14 aprilie, rugîndu-1 să-1 ajute, introducîndu-1 în lumea culturală a capitalei . "15 Pe prima a vizitat-o, după ce se măritase, în Valea tine alt aviz, va să-i împărtăşesc pe aceea« stud. la uni- Sasului, în 1879; despre căsătoria celei de-a doua afla vers .». Ştiu eu că dl. Jarnik are şi alţi cunoscuţi, am aflat la Viena, la şedinţele „României june" (scrisoare către chiar şi numele unor dintr-aceştia şi m-am bucurat foarte I Micu-Moldovanu din 28 decembrie 1877). Din cauza înţelegînd că prin bărbaţii aceia va primi mformaţmm ultimei nu şi-a putut lua rămas bun de la profesorii din de cele mai bune. Totuşi, am cugetat la unele eventua- Blai şi-i cere, în două rînduri, prietenului său să-1 scuze lităţi cari pot împiedeca pre acei domni, deci m-am folosit faţă de aceia. de ocaziunea ce mi-a dat dl. Jarnik şi te-am numit ca pe 116 I U. Jarnik, între români. Scrisori din călătoria unul carele cu plăcere-1 vei ajuta în cercetările sale. Ergo". unui filolog, Sibiu, 1917, p. 34. „B.A.R., inv. 57 948, I. Micu-Moldovanu către Ioan 117 Scrisoare către I. Micu-Moldovanu din 2 septembrie Bianu. Jarnik, în Drumul pe care am mers, p. 105, publica fragmente din scrisoarea de recomandare a lui Moldovanu 118 Mai ales scrisoarea din 28 martie 1877, în care îi din 6 aprilie 1879. Cunoaştem un fragment din scrisoarea reproşează că nu i-a confirmat primirea unor mici sume de lui I. Micu-Moldovanu către Jarnik, în care n vorbeşte bani, trimise la 15 octombrie 1876, 6 ianuarie şi 3 martie despre I. Bianu : „Ai fost zis să te recomand sau mai bine 1377 să-ţi recomand pe cineva în Bucureşti, carele să-ţi fie de 119 I. U. Jarnik, Drumul pe care am mers, p. 101. ajutor. Este un transilvan ce a studiat la noi, tînăr foarte 320 , Aş dori ca să mă duc şi eu acolo, dar nu ştiu dacă-mi diligent, versat bine în literatură şi cunoscut în Bucureşti, va fi cu putinţă". dl. Bianu, student la Universitate. Acestuia o să-i scriu, 121 Scrisoare din 2 februarie 1879. ca să-ţi fie de ajutor şi poţi fi încredinţat că te vei folosi 122 „Cu începutul lui mai merge la Bucureşti dl. dr. prea bine de dînsul, cu atît mai vîrtos că e prea de aproa-Jarnik, profesorul din Viena, despre care am grăit cu tine. pe cunoscut cu bibliotecile din Bucureşti şi om fără pre-I-am scris că-ti voi comunica despre călătoria d-sale şi get". Scrisoare din 6 aprilie 1879 în I. U Jarnik, te voi ruga să-i fii de ajutoriu în cît va avea lipsă. Acum Ioan Micu-Moldovanu. Alte spicuiri. . . , nr. 105. Intr-o te şi rog pentru aceasta. Dl. Jarnik este un amic bun a doua scrisoare spunea : „D-lui Bianu i-am scris şi mi-a al nostru, om care-şi face cercetările conştiincios şi nu răspuns că va împlini cu plăcere. Domnia-sa [î]ţi va pune la amestecă într-însele politica. Merită ca să-1 ajutăm întru dispoziţiune bibliotecile de acolo şi te va prezenta oamem-năzuinţele sale şi crez că tu bucuros vei preta acest ajutor. lor de litere de acolo ; dacă vei avea lipsă în de aceste, Mi-a scris să-i spun adresa ta, însă nu ştiu alta decît aceea fii cu toată confidenţa şi-i cere ajutorul. Dl. Ioan Bianu e de care mă folosesc şi, dacă în 10 zile nu voi primi de la student la Universitate, însă e ocupat şi la Academie, de cartea şi oamenii 23 Călătoria aceasta i-a fost înlesnită de redacţia unei gazete vieneze, „Der Osten", care îi solicitase un ciclu de articole despre Eomânia (care trezise un puternic interes în apusul Europei, după războiul din 1877—1878, cînd îşi cîştigase independenţa). Materialele, tra-tînd viu şi colorat aspecte sociale, culturale şi pitoreşti din capitala Eomâniei, au fost traduse în româneşte abia în anul 1917, după ce fuseseră traduse şi publicate în prealabil în limba celiă, în revista „Svetozor"123. în Bucureşti a fost găzduit timp de două luni de Titu Maiorescu124. în casa acestuia din str. Mercur a participat la cîteva memorabile şedinţe ale „Junimii", de pildă cînd V. Aleesandri a citit Despot Vodă sau I. L. Caragiale O noapte furtunoasă125. Tot acolo, dar mai des în casa Kremnitz, l-a cunoscut pe Emineseu, care-1 îndemna să scrie o lucrare despre Anton Pann şi se oferise să-i împrumute culegerea de proverbe a lui Golescu126. Pe Aleesandri l-a vizitat acasă, în str. Verde, nr. 6127; Hasdeu, care tocmai atunci se ocupa cu studiul baladei Cucul şi turturica, l-a invitat la masă, ca şi Odobescu, care-i amintea, prin manierele sale, „de grand seigneur", de Gaston Paris128. Printre alţii, a mai cunoscut pe I. Slavici, I. Negruzzi, M. Kogălniceanu, A.D. Xenopol, V.A. Urechia, I. Caragiani, Al. Eoman, G. Bariţiu, V. Babeş, I. Hodoş, S. Haret. I. Circa, T. Eosetti, P. Carp, dar bărbat atît de simpatic şi vrednic de laudă cum a fost dînsul"130. Se întîlneau seara la tipografia lui Ispirescu131, unde acesta îi citea din lucrările sale tipărite ori încă inedite, sau răspundea la întrebările lui Jarnik cu privire la unele pasaje mai dificile, dovedind „un simţ din cale afară de fin" pentru limba populară132. în acest răstimp a ajuns să cunoască în amănunt metoda lui Ispirescu de culegere şi transcriere a basmelor populare, pe care el singur a descris-o într-una din lucrările sale133. Prietenia dintre ei a fost atît de adîncă, încît au încercat o lucrare în colaborare (crestomaţia eşuată din cauza lui Gaster) şLmai tîrziu Jarnik a ţinut la studii la Viena pe unul din băieţii lui Ispirescu, Constantin. Socotelile dintre ei n-au fost niciodată lichidate din cauza morţii premature a lui Ispirescu134. în 1919, cînd a revăzut Bucureştiul, Jarnik a făcut o vizită văduvei scriitorului, interesîndu-se de familia lui135. A regretat întotdeauna că n-a putut merge la Iaşi să-1 vadă pe Creangă136, „cunoscător neîntrecut al graiului poporului moldovenesc"137 şi „izvor nesleit de desfătare sufletească, întra-aceeaşi vreme însă şi de bătaie de cap"138/ Pentru Jarnik, petrecerea în Bucureşti a devenit memorabilă şi prin faptul că a participat la şedinţele cînd fosta Societate Academică s-a transformat în Academia Eomână, aceea îl puteţi afla oricînd în salonul Academiei sau îi 129 Dr. I. U. Jarnik, Portret şi biografie. . ., p. 14, unde puteţi scrie unde să vă caute şi desigur va face". Ibidem. adaugă: „Cînd sosi vestea jalnică despre neaşteptata -3 I. U. Jarnik, Intre români. . . moarte a lui, îmi era ca şi cum mi-ar fi murit o rudă din ^ . ^ ^5 cele mai aproape". -D. jt\. li. _ „j. 1. LV „ 130 Dragoste de grai . . . , p. 13. Titu Maiorescu, însemnări zilnice, vol.I (1855-1880), Traian Ionescu-Nişcov, op. cit, p. 640. Bucureşti, 1936, p. 324. 132 între români) p. 21. Drumul pe care am mers, p. 105 ; Dragoste de grai ... ™s Drumul pe care am mers, p. 36-38. p. 13; Intre români. . . , p. 17. Aminteşte despre aceasta 135 Notă verbală din partea unui nepot al scriitorului, prof. Ion Radu Mircea (1966). Qi în e^^c.^„>, „ i- av i . vt T T -V, . , 134 Numeroase date asupra acestei probleme în cores- şi in semoarea sa din 9 februarie 1912 către I. L. Caragiale : pondenţa sa> mai ajes în c£a cu j Sla£ci. Vezi j E. To_ B. A. R. — 1. rouţiu, op. cit., voi. III, p. 141-155, 158-165. L V 126 Drumul pe care am mers, p. 109 — 110. 127' Ibidem, p. 108; Dragoste de grai. .., p. 14 - 15. 1Qft ^ 128 Drumul pe care am mers, p. 105-106. A rămas Drumul pe care am mers, p. 23 şi 115. impresionat de frumuseţea şi inteligenţa Iuliei Hasdeu. 137 I- U. Jarnik, Toastul ţinut de . . . la banchetul S-a păstrat invitaţia acestuia din urmă şi e publicată în oferit de dl. C. C. Arion . . . , 26 septembrie 1911, Iaşi, I. E. Torouţiu, op. cit, voi. III, p. 168. La masă a participat 1911> P- '6. Şi G. Dem. Teodoreseu. îss Dragoste de grai. . . p. 24. 24 studiu introductiv fiind de faţă la elaborarea noilor statute şi la cea de-a treia lectură a lor în şedinţă plenară139, în această împrejurare (prima şedinţă publică), a fost ales membru corespondent iii Academiei, la propunerea lui Al. Odobescu140. \Cu Academia participă la o excursie — memorabilă şi ea — la Curtea de Argeş, unde tocmai se isprăvise restaurarea catedralei. La Piteşti „ne oprirăm la o circiumă singuratică. Poetul Alecsandri descoperise acolo .un lăutar şi, îndemnîndu-1 să ne eînte ceva, acesta din urmă ne cîntă, acompaniindu-se cu vioara, balada Toma Alirnoş, dată la iveală şi în colecţiunea lui Alecsandri"141. De la Curtea de Argeş a trecut în Transilvania, pe valea Oltului. Dintr-o scrisoare, adresată din Sibiu lui Titu'Maiorescu în 13 iulie 1879, aflăm că a trecut prin Şuiei, Sală-trucel, Călimăneşti, Brezoi, Lotru, Cîineni, de unde pe la vechea vamă nemţească a ajuns la Turnu-Eoşu şi apoi la Sibiu. Aici a tras la hotelul ,,Mediascher Hof", dar cu o scrisoare de recomandare a lui I. Slavici a fost primit în ospeţie de dr. Ilarion Puşcariu142. La Sibiu a zăbovit o săptămînă143, vizitînd Săliştea, cu locuitorii săi „scutiţi de iobăgie"; Eăşinarii, cu mormîntul marelui Şaguna144, Cisnădia şi Cisnădioara145, după care s-a îndrep-/tat' către Blaj, unde „părintescul" său ocrotitor, Ioan Micu-Moldovanu, s-a îngrijit de un cortel mai bun decît cel din 1876. Cu Moldovanu a fost la Simcel, unde trăia pe atunci tatăl său şi un frate cu familia sa146, apoi la Valea Sasului, spre a o revedea pe Ana Suciu — vechea lui cunoştinţă din 1876 —, care se măritase între timp cu preotul Tudor Eadu147, şi în cele din urmă la Sighişoara, la adunarea „Asociaţiei". Cu aceasta ocazie a fost ales membru al As trei, o dată cu Alecsandri148. „Peregrinul transilvan" Ion Codru-Drăguşanu, ale cărui preocupări folclorice au fost puse în lumină în vremea din urină149, 1-a primit în ospeţie la Făgăraş150. împreună au vizitat mănăstirea Sîmbăta 151, au prins păstrăvi152 şi au ascultat, la Voila, execuţia unei doine populare153. La Braşov 1-a cunoscut pe Aurel Mureşianu, redactorul „Gazetei Transilvaniei", iar la Dîrste a fost oaspetele familiei lui Andrei Bîrseanu154. Asupra acestui moment vom reveni mai tîrziu; acum e necesar doar să arătăm că Jarnik s-a simţit la Dîrste „ca printre ai săi" şi, mai tîrziu, după propria sa mărturisire, în scrisoarea prin care-1 consola pe Bîrseanu de pierderea mamei sale, în 1910: „... Nicăieri nu m-am simţit atît [de] acasă la mine (=chez moi) cum în casa părintească a d-tale"155. De aici, prin Bian, unde a fost găzduit de Iosif Puşcariu, tatăl viitorului filolog şi lingvist Sextil Puşcariu, a trecut — nu fără peripeţii — la Eucăr şi Cîmpulung, pentru a reveni Ia Bucureşti, de unde trebuia să-şi ia bagajul şi pe fiul lui lspirescu156. 139 Jntre români. . ., p. 21; Dragoste de grai. . ., p. 12. 140 Dramul pe care am mers, p. 30 şi 108, Arh. Cane. Acad., 29 mai 1879, nr. 437 : „Se alege dl. Jarnik membru corespondent. Sesiune extraordinară. Proees-verbal nr. 4 de la 28 mai; 1 iunie 1879, nr. 445 : Ex offieio. D-lui .1. U. Jarnik i se face cunoscut că Academia, prin votul său de la 30 mai a.c, 1-a ales de membru corespondent al său ; 4 iunie 1879, nr. 149: Jarnik mulţumeşte pentru onoare (dos. II, voi, 11, f. 42-43). 141 între români. . . , p. 24 ; informaţii şi în Drumul pe care am mers, p. 115. 36 14a B.A.K. S v„r 3. XIV 143 Dragoste de grai. . p. 16 ; după o altă mărturisire (Drumul pe care am mers, p. 116 — 117) ar fi stat 10 zile, pentru a face „oarecare pregătiri cu privire la colecţiunea p. 17; între români. p. 34 r\ Ck /»îti+o/>Q" rvi«iTnîtn /l v-v 1 T/-»/-»»-» TV/Tîrtn TV/T/tl/-vito T-» n înainta 154 Portret şi biografie. . ., p. 15. 146 Drumul pe care am mers, p. 119. 147 Ibidem, p. 119; între români . . ., p. 34. 148 Drumul pe care am mers, p. 120; Dragoste de grai p. 16; între români. . ., p. 34. 149 Dumitru Pop, Ion Codru-Drăguşanu şi cultura populară, in Anuarul Muzeului etnografie al Transilvaniei pe anii 1959-1961", Cluj, 1963, p. 283-291. 150 Drumul pe care am mers, p. 120 — 121. La 20 martie 1910, într-o scrisoare adresată lui A. Bîrseanu, se interesa dacă mai trăieşte, pentru a-i trimite un extras din lucrarea sa autobiografică Drumul pe care am mers, unde făcea menţiunea întîlnirii lor. 151 Dragoste de grai. . . ., p. 17. 152 înire români. . ., p. 34. 153 Dramul pe Care am mers, p. 122 ; Dragoste de grai. . ., de cîntece" primită de la Ioan Micu-Moldovanu înainte de a ajunge la Blaj. 144 Drumul pe care am mers, p. 118; Dragoste de grai. . ., lo° La Dîrste ar fi stat două săptămîni, după aceeaşi p. iq^ scrisoare. 145 între români. . . , p. 34, 156 Dragoste de grai. . p. 17. cartea si oamenii • 25 Am întîrziat asupra acestei călătorii, deoarece ea a avut o importanţă deosebită pentru viaţa şi cariera sa. într-adevăr, în acest răstimp de trei luni, Jarnik a cunoscut oameni şi locuri, instituţii şi activităţi cultural-ştiinţifice, s-a familiarizat cu mediulromânesc,le-gînd traince prietenii şi puternice relaţii cu cele mai reprezentative personalităţi laie epocii, atît din Transilvania, cît şi din Eomânia vremii, făurindu-şi o imagine complex şi justă despre formele specifice ale individualităţii noastre naţionale şi culturale. Imaginea aceasta o va avea sub ochi toată viaţa şi în numeroase rînduri va pomeni despre ea, ca despre unul din cele mai memorabile evenimente ale existenţei sale. împrejurările vieţii l-au ţinut mult timp departe de patria lui sufletească şi abia în 1911 a putut reveni printre români. în 1888, cînd credea că cea de-a doua ediţie a indicelui său la dicţionarul lui Diez îi va aduce un venit rezonabil, cu care să poată începe ceva, trăia cu speranţa unei alte călătorii în Eomânia, ca să-şi împrospăteze cunoştinţele vechi şi să adune cunoştinţe noi, care să-1 ajute să facă,,ceva mai însemnat pentru studiul limbii române" decît putuse realiza pînă atunci157. Se vede însă că lucrarea nu i-a adus cîştigul scontat şi călătoria proiectată n-a mai avut loc, tot aşa cum nici realizările sale ştiinţifice privind limba şi literatura română n-au depăşit prea mult starea pe care o deplîngea atunci. Cele două călătorii din 1911 au avut din punctul de vedere ce ne interesează? o importanţă mai mică. Prima a f ăcut-o pentru a participa la adunarea jubiliară a Astrei, care împlinea 50 de ani de existenţă; cea de-a doua ca delegat al Universităţii boeme la serbările jubiliare ale Universităţii din Iaşi (fuseseră amînate cu un an)158. Drumul la Blaj a devenit memorabil mai cu seamă prin faptul că a avut prilejul să cunoască noua generaţie de poeţi şi scriitori români (O. Goga, G. Coşhuc, E". Iorga) şi să asiste la zborul lui Aurel Vlaieii pe Cîmpia Libertăţii159. Călătoria de la Iaşi i-a rămas în amintire, eonsta-tînd de cită popularitate se bucura culegerea sa în rîndurile maselor largi de români şi mai ales în rîndurile elevilor. Este elocventă o întîmplare pe care o povesteşte, cu lux de amănunte, într-o scrisoare către I. Micu-Moldovanu din 22 octombrie 1911, din cale transcriem fragmentul respectiv. Stătea de vorbă în stradă cu doi vechi eunociiţi de la Praga, cînd „iată că, afară de alţii, s-au oprit acolo şi doi liceişti tineri în uniformă. Atunci ce-i plezneşte prin cap d-lui Bărbulescu160: le spune celor din faţă şi mai cu seamă celor doi liceişti că iată dl. Urban Jarnik din Praga. Eu făcui atunci observarea că tinerii de unde să-mi ştie numele, pe cînd iată mă pomenesc cu tinerii care, cu glasul care tremura de indignaţiune, ziceau: «Da, cum, domnule, ce crezi d-ta, noi să nu cunoaştem numele profesorului Jarnik, prietenul neamului nostru; îl cunoaştem bine, chiar din cărţi [le] de şcoală ! » Să mă credeţi Măria-Voastră, că cuvintele acestea mi-au făcut mai multă plăcere decît înştiinţarea d-lui ministru Maiorescu că.. .mi [s-]a conferit decoraţiunea «Coroana Eomâniei» în rang de comandor. Căci decoraţiunea aceasta mi s-a dat nu pentru simpatia şi dragostea ce am avut-o pentru limba română şi poporul care o vorbeşte, ci ca unui delegat străin... De aceea nu aceasta este care mă face să mă simt atît de fericit că m-am dus, ci semnele de dragoste şi de simpatie care mi se aducea [u] nu numai ca unuia dintre delegaţi, ci mie personal". Călătoria din 1919, cînd s-a aniversat semicentenarul Academiei Eomâne şi el însuşi a fost ales membru onorific, a întreprins-o însoţit de fiul său Hertvig. A fost prin mai multe oraşe din ţară, unde a ţinut conferinţe, cu conţinut cultural şi politic. Din vechii prieteni şi 157 I. E. Torouţiu, op. cit., voi. I, p. 432 — 434, scrisoare de mijloace materiale şi bucuria de a li înlăturat această din 20 noiembrie 1888 către Iacob Negruzzi. ultimă dificultate. 158 Amănunte în corespondenţa cu A. Bîrseanu : 19 august 1910 şi alte două scrisori din 1911, cu data neprecizată, de asemenea într-o scrisoare către V. MacaVei din 17 august 1911 (col. Ileana Bozac). în toate îşi exprimă ar fi membru al familiei", într-o scrisoare din 10 octom-dorinţa de a participa la serbările din Iaşi şi Blaj, regretă brie 1911 către Bîrseanu. Ilie Bărbulescu fusese, înainte piedicile pe care i le pun sănătatea şi lipsa permanentă de aceasta, oaspetele lui Jarnik la Praga şi la Potstyn, 159 Dragoste de grai. . p. 21. 160 A fost găzduit de prof. Ilie Bărbulescu, ,,ca şi cum i 26 studiu intboductiv cunoscuţi puţini mai supravieţuiau. Drumul lui a fost, în fapt, un drum la morminte. Eîndurile scrise despre cimitirul din Blaj, unde se odihnea prietenul său de odinioară Moldo-vanuţ, alături de dascălul său T. Cipariu, sînt, în această privinţă, de o elocvenţă specială 161. Din cele de mai sus s-a putut vedea cît de întinsă a fost reţeaua cunoştinţelor sale printre români, cu care a întreţinut apoi o statornică şi interesantă corespondenţă. In Drumul pe care am mers pomenea un număr de 65 de corespondenţi. Amintim dintre aceştia numele cele mai importante, fără a repeta pe cele menţionate anterior : G. Bibicescu, I. Bogdan, T. Burada, I. Cihac, Aron şi Ovid Densusianu, A. Gorovei, Em. Grigorovita, A. Lambrior, S. FI. Marian, S. Mehedinţi, D. Onciul, T. Onişor, Al. Philippide, G. Pitiş,' Sextil Puşcariu, E. Sbiera, L. Şăineanu, H. Tiktin, Gr. G. Tocilescu, I. Zanne. După călătoria din 1911, numărul acestora a sporit considerabil, după însăşi mărturisirea sa 162. In 1928, Artur Gorovei a făcut o vizită, la Praga, văduvei lui Jarnik. în păstrarea ei se aflau peste 1 000 de scrisori româneşti, primite de la 305 persoane 163. Pînă astăzi nu se cunoaşte însă întregul fond de scrisori trimis şi primit de Jarnik, ceea ce constituie o lipsă însemnată pentru cunoaşterea deplină a epocii. Numai cei care au frunzărit corespondenţa lui ştiu ce inepuizabil tezaur de informaţii privind viaţa culturală a Eomâniei în decurs de aproape o jumătate de secol reprezintă aceasta. Este de dorit ca o mînă recunoscătoare să adune toate aceste materiale, făcînd din ele un instrument de cercetare şi studiu. Bibliografia lucrărilor sale în româneşte nu este, de asemenea, întocmită pînă acum. In ultimii ani ai vieţii el se preocupa de redactarea ei. Lui Bîrseanu — căruia îi comunica intenţia de a întocmi o lucrare despre studiile sale în şi despre limba română — îi vorbea la 25 ianuarie 1917 despre 150 de titluri, iar la 7 octombrie 1918 pomenea de 180. La 30 august 1917 îi cerea diverse completări de date bibliografice 164. Lucrările sînt risipite într-un mare număr de reviste şi gazete, dintre care cităm : „Convorbiri literare", „Viata nouă", „Şezătoarea",Ion Creangă", „Drepturile femeii", „Ţara nouă", „Tribuna", „Eomânul", „Gazeta Transilvaniei", „Neamulromânesc", „Album macedoromân", „Almanahul «Eomâniei June»", „Familia", „Junimea literară", „Foaia Oraviţei", „Unirea", „Luceafărul", „Transilvania", „Viaţa românească", „Epigonii", „Viitorul româncelor", „Viitorul" (Caransebeş, Cernăuţi, Sibiu)165. Corespondenţa sa este plină de detalii privind aceste lucrări166. La Universitate, în cadrul cursului său de filologie romanică, a ţinut şi seminarii de limbă şi literatură română, atît la Viena 167, cît şi la Praga, pentru pregătirea cărora s-a împrumutat cu cărţi de la I. Micu-Moldovanu, Ioan Bianu şi Andrei Bîrseanu. în Drumul pe care am mers168 dă bogate informaţii cu privire la temele abordate la cursurile ţinute pînă la 161 Dragoste de grai. . ., p. 27. 162 Scrisoare din 19 martie 1912 către H. Petra-Petreseu : uneori scria cîte 3 — 4 scrisori pe zi. 163 Artur Gorovei, Dr. Ioan Urban Jarnik, Bucureşti [1937], „Cunoştinţe folositoare", Seria C, nr. 69, p. 30 — 32. 164 Acelaşi lucru i-1 cerea si lui H, Petra-Petrescu la 19 aprilie 1918. 165 O listă de periodicele unde colaborase, foarte incompletă, i-o întocmea lui H. Petra-Petrescu la 19 martie 1912. 166 Despre cele două traduceri ale sale din limba cehă în româneşte (Pavel Cătană şi Bunica) avem ample informaţii în corespondenţa cu Bîrseanu : 5 noiembrie, 14 noiembrie şi 23 decembrie 1891 şi 9 iulie 1914 ; în corespondenţa cu I. Slavici : I. E. Torouţiu, op. cit, voi. III, p. 144-145, 148-152; voi. VII, p. 162-163; în corespondenţa cu H. Petra-Petrescu: 21 aprilie, 30 aprilie, 28 mai, 14 noiembrie 1916 şi 31 august 1921; în corespondenţa cu G. Ibrăileanu din 17 decembrie 1921 (Bibi. Gentr. Univ. „M. Eminescu", Iaşi); în corespondenţa cu Ovid Densusianu (B.A.R., inv. 73 086- 73 096)/scri- sori din 3 februarie, 18 aprilie, 6 iulie, 29 august, 22 octombrie 1922. Despre Drumul pe care am mers, corespondenţa cu S. Mehedinţi din 4 ianuarie, 14 aprilie, 19 aprilie şi 29 iunie 1909, în Torouţiu, op. cit., voi. IX, p. 193-205. Despre alte lucrări ştiinţifice pentru care cerea ajutor (cărţi, extrase de fişe etc), în corespondenţa cu Andrei Bîrseanu. Astfel, pentru Beitrag zur Phraseologie des Verbums da ins Rumănischen : 28 noiembrie, 8 decembrie, 21 decembrie 1897 şi 2 ianuarie 1898; pentru articolul despre formarea pluralului la neutrele româneşti : 4 decembrie 1898 ; pentru articolul despre frazeologia verbelor face şi ţinea : 22 martie, 7 mai şi 25 iulie 1899. Materialul pentru aceste lucrări fusese excerptat de elevii liceului din Braşov, sub supravegherea lui A. Bîrseanu şi V. Oniţiu, după indicaţiile tehnice date de Jarnik. 167 Cursul său de limbă română de la Viena era un curs liber. Pentru înfiinţarea unei docenţe de limbă română la Universitatea din Viena, vezi I. Grămadă, Societatea academică socială — literară „România jună" din Viena (1871-1911), Monografie istorică, Arad,' 1912, p. 20-22. 168 P. 34-35. cartea si oamenii 27 acea dată ; corespondenţa sa e însă mult mai elocventă în această privinţă, mai ales pentru perioada de după 1909 169. Alte numeroase activităţi l-au făcut simpatic cercurilor româneşti şi i-au dat dreptul la recunoştinţă unanimă. A ţinut conferinţe de popularizare despre români, ca^ cea despre Nunta la'români, pentru care îi cerea lui Bîrseanu, ia 18 mai 1900, o mostră de beteală şi un hobot, a organizat şezători în folosul soldaţilor români răniţi aflaţi în spitalele din Praga 17°, pentru care a întocmit şi un ghid practic de conversaţie 111. In 1919 a întemeiat o asociaţie de prietenie ceho-română 172 şi un cerc liber de limbă română pentru cei interesaţi, fără a reuşi însă să aibă un număr prea mare de cursanţi173, după ce încă din 1894 îndeplinise la Tribunalul ţării din Praga funcţia de tălmaci174. Oasa lui din Praga a fost deschisă pentru toţi românii în trecere prin capitala Boemiei. în mod special studenţii români din Praga s-au bucurat de ajutorul şi sprijinul lui direct. Este instructiv în această privinţă cazul studentului macedoromân Staca, devenit obiectul unei întregi corespondenţe cu Ioan Bianu 175. S-a manifestat întotdeauna ca un sincer, statornic şi devotat prieten al românilor, pentru care, la 12 ianuarie 1923, cînd a închis ochii, a fost plîns şi regretat de întregul nostru popor. în ceea ce priveşte problema a doua (concepţia lui Jarnik despre folclor şi despre folcloristică), trebuie să'spunem de la bun început că învăţatul ceh nu a fost folclorist nici în sensul în care era înţeles acest termen la vremea lui, nici în sensul actual al cuvîntului. El a fost ceea ce se numea pe atunci un „filolog" cu formaţia specifică a unui lingvist, iar folclorul 1-a interesat numai în măsura în care îi furniza material „autentic" pentru studiile sale de limbă. El nu s-a preocupat de problema creaţiei populare, ci numai de „limba populară"176. Personal, n-a cules folclor decît întîmplător. Din cele de mai sus s-a văzut că Jarnik auzise la.Piteşti balada lui Toma Alimoş ; la Voila auzise o doină ; la Praga, pe Muntele Sion, în cadrul şezătorilor ostaşilor români răniţi, avusese ocazia să cunoască doine şi colinde româneşti. Avea deci imaginea folclorică, sincretică, a creaţiei populare. Dar de nicăieri nu rezultă că l-ar fi interesat aspectul concret al reproducerii pieselor de folclor. Nu a lăsat, de pildă, nici o însemnare despre execuţia baladei amintite ; a făcut în schimb precizările bibliografice privind textul. De altfel, el însuşi recunoaşte lucrurile. într-o scrisoare adresată lui V. Maca- 169 Către I. Micu-Moldovanu : 24 mai, 13 iulie şi 25 septembrie 1878. La 22 octombrie acelaşi an îi scrie : „Am să-ţi spun că astăzi am început cursul meu de limbă românească la universitatea de aici. Numai păcat că în privinţa auditorilor m-am cam înşelat. Au fost acolo ca opt inşi, dară numai doi mi-au adus indicele de subscris, ceilalţi au asistat numai ca nişte oaspeţi". La 23 noiembrie 1887 îi anunţă prelegeri despre gramatica română, cu explicarea bucăţilor alese din Analectele lui T. Cipariu, şi-i cere cărţile de trebuinţă. Alte informaţii în scrisorile din 10 decembrie 1888, 3 august 1908, 11 iunie 1914. Către Andrei Bîrseanu la 19 mai 1908 : 3 ore săptămînale de gramatică şi 2 de literatură populară cu explicarea textelor; la 17 octombrie 1917 : „voi citi cîntece din război. II. Dor şi jale, adunate de dr. Dimitrie Cioloca". Către Ioan Bianu la 5 iunie 1908 (B.A.R., inv. 57 332). Către A. Gorovei la 2 noiembrie 1908, despre cursul din anul acela şi despre apariţia revistei „Ion Creangă" (A. Gorovei, op. cit., p. 11 — 14). 170 La 4 ianuarie 1916 îl invită pe H. Petra-Petrescu la un concert de „doine şi colinde româneşti" ; la 30 aprilie 1916 îi comunică aceluiaşi intenţia sa de a vorbi la o asemenea şezătoare despre plecarea sa la şcoală („am s-o povestesc ca şi cum ar fi un fel de basm, un basm însă ) care s-a petrecut aievea"); din aceeaşi scrisoare aflăm că subiectul unei alte conferinţe era personalitatea lui Mol-dovănuţ. A publicat şi o broşură pe această temă, intitulată Şezător ile româneşti de pe Muntele Sion din Praga, 171 Artur Gorovei, op. cit., p. 6 — 7. 172 La 13 august 1921, către H. Petra-Petrescu, se arată nemulţumit de starea localului, de lipsa cărţilor, gazetelor româneşti şi mai ales a unor diapozitive necesare pentru conferinţe despre România. La 5 aprilie 1920 îi cerea lui Ioan Bianu asemenea materiale (B. A.R. inv. 57 336). 173 Către H. Petra-Petrescu, la 7 decembrie 1921. 174 Către I. Micu-Moldovanu, la 10 noiembrie 1914. 175 B.A.R., inv. 57 325-57 329 şi 57 339 (anii 1905-1906). 176 Vezi, pentru aceasta, prima sa, lucrare despre probleme româneşti Sprachliches aus rumănischen Volks-mărchen (criticată de Titu Maiorescu, într-o scrisoare din 4/16 octombrie 1877 : col. Tr. lonescu-Nişcov) şi publicată în româneşte mult mai tîrziu, sub titlul însemnări ca privire la limba basmelor populare româneşti, în „Ion Creangă" 6 (1913), p. 129-136, 161-168, 194-201 şi 226-230. 28 STUDIU INTRODUCTIV vei177 mărturiseşte a nu fi avut parte să culeagă nici o „poezie populară" mai deosebită, într-altă parte arată cum s-a făcut de a cules, prin pură întîmplare, cîteva texte populare româneşti178. A procedat la fel şi în ce priveşte folclorul poporului celi. Un vecin al său din Potstyn ştia nenumărate legende, obiceiuri şi superstiţii populare locale. Jarnik a pus la cale culegerea acestui material, fără a participa însă şi el la culegere, şi 1-a publicat nu atît pentru cuprinsul său folcloric, cît ,,ca mostră a dialectului"179. Metodologic, a apreciat sistemul de culegere prin elevi, învăţători şi preoţi de ţară, exemplifieînd cu culegerea lui I. Micu-Moldovanu, dar uitînd — desigur — numeroasele dificultăţi pe care a trebuit să le învingă la editarea acesteia în 1885 180. Aceasta pentru că, în fond, el a fost întotdeauna un simplu, dar conştiincios -..„editor" de folclor. Ajunge să arătăm că a editat prezenta culegere de folclor românesc, una de folclor albanez, alta de folclor boem şi intenţiona să editeze una de folclor macedoromân. Tot ceea ce ştie şi spune Jarnik despre folclor îşi are originea în experienţa sa specifică de editor şi nu este de mirare că, de pildă, unele opinii ale sale se aseamănă întru totul cu opiniile lui N". lorga, alt mare editor de acte şi documente 181. Chiar atunci cînd discută despre problema autenticităţii textelor, se vede că ceea ce îl preocupă, în primul rînd, este exactitatea lingvistică : „Culegătorului nu-i este iertat să puie în gura povestitorilor alte cuvinte decît cele într-adevăr auzite de la ei... Textul însuşi trebuie să fie o neştirbită reproducere de ceea ce auzise şi cum o auzise". Pentru părerile sale, culegătorul trebuie să/ folosească sistemul trimiterilor prin note 182. în acelaşi sens discută şi problema autenticităţii culegerii lui Alecsandri sau ale altor români, care au introdus în materialele publicate de ei „cuvinte care se potrivea[u] cu teoriile lor, mai cu seamă cu privire la păstrarea în poporul român de nişte aduceri aminte din ani ici lat ea clasică pînă în zilele noastre" 183. Dintre genurile folclorice, 1-a interesat în special basmul, asupra căruia a gîndit mai înde-lung'şi despre care a scris mai mult şi mai pertinent184. După o mărturisire a lui, pasiunea pentru basm a stat la baza prieteniei sale profunde cu Petre Ispirescu, a cărui muncă a observat o cu mare interes şi atenţie, lăsîndu-ne preţioase însemnări despre modul cum proceda acesta 177 Scrisoare din 29 septembrie 1915 (col. Ileana Bozac, Cluj). Basmul Poveste ţărănească, publicat printre cele ale lui Ispirescu sub numele său, a fost cules de Ioan Socaciu, de la care 1-a primit Jarnik. Vezi Dragoste de grai. . ., ,). 11. 178 „Acum cîţiva ani am cules cîteva poezii populare — — singurele ce-mi fu dat să strîng —, şi anume dintr-o comună vecină cu locul meu de naştere. A fost atunci pe la noi un mare belşug de prunc, veni deci chiar din fundul Ardealului un fabricant dibaci de ţuică. Aduse cu el cîţiva lucrători români şi de la ei am auzit şi înseninat cîteva poezii, pe care le-am tipărit în « Pagini literare» din Arad. Le dădui titlul Dor de viers român, cenzurii însă de bună seamă i-a mirosit a rău şi a trebuit deci ca titlul să se schimbe" (Dragoste de grai..., p. 28). 179 I. U. Jarnik, Amintiri, II, în „Drepturile femeii", 1 (1912), nr. 7, p. 29. Puţinul material ceh publicat în „Şezătoarea", 15 (1915), p. 169-178 (studiu şi texte de Vicleim) nu-1 situează printre adevăraţii culegători de folclor boem. Despre culegerea folclorului a mai scris materialul Prinos de dragoste şi altele, publicat în „Ion Creangă", 5 (1912), p. 97-101. 180 I. U. Jarnik, Căinţa tîrzie, în „Calendarul revistei de limbă, literatură si artă populară «Ion Creangă» pe anul 1911", p. 21. 181 Adrian Fochi, Nicolae lorga şi folclorul, în „Revista de etnografie şi folclor", 11 (1966), p. 458-462. 182 Drumiii pe care am mers, p. 14. 383 Ibidem, p. 15 : precum se vede, îl interesează din nou numai cuvîntul. 184 vezi, pentru aceasta, I. U. Jarnik, O scrisoare şi un toast, în „Şezătoarea", 12 (1912), p. 119-122, cu-prinzînd o scrisoare-document despre studierea basmelor. De reţinut e faptul că deşi l-au interesat expresiile idiomatice, locuţiunile şi proverbele, că deşi cunoştea marea colecţie a lui Golescu — pe care Eminescu, în 1879, propunea să i-o împrumute pentru studiu (vezi Tr. loLiescu-Nişcov, op. cil., p. 663 : Ispirescu îi comunică că a primit de la Eminescu proverbele lui Golescu) şi că deşi preţuia, In cunoscător, culegerea monumentală a lui luliu Zanne (scrisoare din 7 noiembrie 1900 către I. Bianu : „Mare merit într-adevăr şi-a cîştigat domnul acesta, jertfind atîta vreme şi atîta muncă acestei lucrări. Ceea ce este important pentru mine ca filolog sînt aceste glosare, adause la fiecare volum si care în volumul X poate vor fi împreunate într-un glosar minunat. Lucrarea aceasta mă interesează cu atît mai mult, fiindcă cu mai mulţi ani înainte visam şi eu de o asemenea lucrare. Şi încă modul cum s-a tipărit colecţiunea I Este şi în privinţa aceasta ceva ce cu greu se află şi la alte naţiuni, poate mai bogate şi cu o literatură mai veche decît este cea română", B.A.R., S. inv. 57 322), nu s-a încumetat la o lucrare mai amplă asupra lor, interesul lui mergînd — după cum se vede şi din pasajul citat mai sus — către „glosar", către instrumentul de lucru. Aceasta era semnificaţia pe care el o dădea muncii lui de filolog. CARTEA SI OAMKNII 29 în culegerile sale. „Culegătorul tipograf" nu folosea stenografia 185. Bl îl punea pe informator să povestească basmul de două-trei ori, notînd amănunţit schema tematică a naraţiunii. Transcria apoi schema, împănînd-o cu expresii metaforice şi locuţiuni populare, reconstruind în întregime basmul. Jarnik consideră procedeul acesta, folosit curent în epocă, drept procedeu îndreptăţit, pornind de la constatarea principială că folclorul se realizează concret în variante. Aceeaşi piesă folclorică este reprodusă diferit de doi sau mai mulţi interpreţi şi chiar acelaşi executant modifică piesa atunci cînd o repetă. Varianta este un act individual, ce ţine de persoană şi de moment. Ispirescu era cu atît mai îndreptăţit să o facă, cu cît era un autodidact. Creangă însuşi, deşi s-a îndepărtat mai mult de schemele narative populare, prin faptul că şi-a îmbrăcat povestirile într-o limbă absolut autentică, a realizat întru totul „autenticul" folcloric 186. în general, opiniile sale în această privinţă nu depăşesc concepţia vremii, cînd nu fusese încă pe deplin clarificată poziţia individului faţă de colectiv, respectiv faţă de „romanticul" „suflet popular" ce domina încă folcloristica vremii. Cît priveşte variantele, după opinia lui Jarnik, acestea nu trebuie publicate nici toate, nici integral. Pentru economisirea spaţiului trebuie să ne mulţumim a le menţiona în note 187. Cea mai interesantă contribuţie a lui Jarnik la teoria şi metodologia folclorică priveşte basmul şi necesitatea întocmirii unor cataloage internaţionale de teme şi motive. în această direcţie, el poate fi considerat un veritabil protagonist. Ideea întocmirii unor asemenea repertorii provine de asemenea din practica sa lexicografică. Problema 1-a preocupat în perioada lucrului la colecţia de doine şi strigături din Ardeal, cînd a întreţinut relaţii cu vestitul folclorist german din Weimar, Eeinhold Kohler. Iată ce spune el în această privinţă : „Citind şi răscitind la basme, băgăm de seamă că unele motive se repetă în mai multe din ele, împle-tecindu-se cu altele, citeam ici şi colo şi nişte comparaţiuni de felul acesta la bărbaţi de ştiinţă, Kohler şi Liebrecht, şi aşa nu ştiu cum am născocit în capul meu un plan de tot măreţ, şi anume : să studiez toate basmele cîte s-au tipărit pînă atunci, să scot din ele toate motivele şi, puind alăturea cele ce sînt la fel sau care seamănă unele cu altele, să alcătuiesc astfel o lucrare întinsă, de mai multe volume, în care fără multă pierdere de vreme s-ar putea afla motivele cu toate variantele lor. Am şi început ca, cu ajutorul nevestei, să fac extracte din mai multe basme, am chiar împărtăşit planul meu lui Kohler, care-mi şi răspunse, arătînd un mare interes pentru proiectul meu" Cunoaştem parţial răspunsul lui Kohler 189, care putea să-1 şi descurajeze pe Jarnik, întrucît cuprindea menţiunea tuturor tentativelor anterioare de a întocmi asemenea lucrări în Eusia, Anglia şi Franţa. Din păcate, din lucrarea aceasta — ca şi dintr-altele pe care le-a visat — nu s-a ales nimic. Din cele de mai sus, trebuie reţinut faptul semnificativ că Jarnik, chiar atunci cînd s-a ocupat de folclor, a rămas filologul interesat de limbă şi dominat de lexicografic El nu este un diletant visător şi romantic, ci un învăţat care cunoaşte — măcar pentru unele domenii ale folcloristicii — teoria şi metodologia de specialitate, la care adaugă pedanteria şi meticulozitatea, rigoarea şi scepticismul lingvistului. El a îmbinat astfel, într-un mod fericit, însuşirile trebuitoare pentru a valorifica marea colecţie a lui I. Micu-Moldovanu. Şi daca nu mică s-a dovedit priceperea la oameni a profesorului bîăjean atunci cînd le-a descoperit şi le-a considerat o garanţie suficientă pentru realizarea ediţiei din 1885, nu mai prejos a fost priceperea la oameni a lui Jarnik atunci cînd — din numeroasele sale cunoştinţe printre români — 1-a ales tocmai pe A. Bîrseanu părtaş la această migăloasă întreprindere „editorială". 385 Ibidem, p. 157. Jarnik învăţase stenografia încă din liceu şi o folosise luînd note la prelegerile universitare. A folosit-o făcînd însemnări şi pe manuscrisul I. Micu-Moldovanu, cum se va vedea mai departe. Nu trage însă nici o concluzie utilă pentru metodica culegerilor de folclor din practica sa stenografică. 186 Ibidem, p. 36-38. 187 Gheorghe Popovici, op. cit., p. 321—322, scrisoare din 14 august 1888. 188 I. U. Jarnik, Căinţa tîrzie, p. 18. 189 Fragmentul, foarte întins, a fost transcris în traducere românească de însuşi Jarnik în cuprinsul unei scrisori către A. Gorovei, din 2 ianuarie 1909 (A. Gorovei, op. cit., p. 16-19), STUDII? INTRODUCTIV CARTEA SI OAMENII 3. ANDREI BÎRS EANU E cel mai tînăr din grupul celor trei, cu 25 de ani mai tînăr decît I. Micu-Moldovanu şi numai cu 10 ani mai tînăr decît Jarnik. S-a născut la 17 octombrie 1858, în satul Dîrste de lîngă Braşov, dintr-o veche familie de preoţi ortodocşi, cu puţină dare de mînă, dar cu multă dragoste de popor 190. Pînă la vîrsta de 12 ani a învăţat în satul natal, unde a avut prilejul să vină în contact direct şi statornic cu creaţia populară în toată multilaterala sa bogăţie şi diversitate. Imaginea folclorică a satului său natal nu 1-a părăsit niciodată. în mod special, viu i-a rămas chipul unui bătrîn povestitor. al satului, „Moş Stoica", pe care-1 numeşte „meşterul poveştilor şi al glumelor de tot felul" şi pe care ni-1 evocă mai tîrziu cu înduioşare plină de admiraţie şi recunoştinţă, în introducerea la culegerea de snoave pe care i-o atribuie : „Tot urechi să fi fost, de sus pînă jos, şi să fi ascultat la voiosul bătrîn, atîtea ştia şi aşa de minunat le ştia el potrivi. Poveşti, pilde, gîcituri curgeau ca dintr-un izvor din gura lui, de nu te îndurai să te mai dezlipeşti de lîngă dînsul" 191. în 1870 e trimis la gimnaziul din Braşov, locuind în casa unchiului său după mamă, Ioan Meşotă, profesor şi remarcabilă personalitate culturală locală. La liceu a suferit puternica şi binefăcătoarea' influenţă a profesorului Ioan Lapedatu, conducătorul societăţii de lectură a elevilor, om umblat prin lume (îşi făcuse studiile la Paris şi Bruxelles, cunoştea bine Bucureştiul cultural şi ştiinţific) şi format la şcoala romantică a epocii. El considera, la fel ca Bălcescu sau AlecuEusso, folclorul drept un izvor de documentare istorică şi îşi îndemna elevii să culeagă diversele materiale pe care le auzeau în satele lor în maniera lui I. Micu-Moldovanu, cerîndu-le ca notarea să respecte întocmai autenticitatea. După o mărturisire tîrzie a lui Bîrseanu (discurs comemorativ ţinut la împlinirea a două decenii de la moartea sa), pe această cale s-ar fi realizat o considerabilă culegere de folclor, despre a cărei soartă, din păcate, nu mai ştim astăzi nimic 192. Nu mai puţină importanţă pentru orientarea de mai tîrziu a tînărului Bîrseanu o va fi avut şi atmosfera specifică ce domnea la cursurile de limbă română, în centrul cărora, ca în toate şcolile similare din Imperiul habsburgic, era pus studiul folclorului. Nu ştim cum se desfăşurau acestea la Braşov, în vremea cînd era Bîrseanu elev ; încercăm însă o apreciere prin similitudine. Astfel, la gimnaziul din Suceava, între 1867 şi 1891, s-au dat ca subiecte de lucrări scrise nu mai puţin de 23 de teme folclorice (cele mai multe referitoare la folclorul obiceiurilor)193. Nu este, de asemenea, inutil să arătăm că George Coşbuc a absolvit liceul din Nasăud tot cu o temă de folclor 194. Putem presupune deci, fără a greşi prea mult, că contactul lui A. Bîrseanu cu literatura populară na fost nici întîmplător? nici superficial. Mediul sătesc al copilăriei sale, cu „Moş Stoica", ce polariza în jurul său viaţa folclorică 190 Date numeroase privind familia, Ioan Broşu, Amintiri din viaţa preoţească, Braşov, 1936. 191 Sandu Pungă-Goală, Din traista lui Moş Stoica. O sută şi una minciuni poporale din Ţara Ardealului, Sibiu, 1890. 192 Pentru acest paragraf, prefaţa la ediţia din 1964 a lui Ovidiu Papadima, p. XIX-XX. în vremea din urmă, cercetările au scos la iveală o publicaţie a elevilor braşoveni (,,Conversatiuni, jurnal literar"), apărută în 1875, în condiţiile specifice ale epocii (revista e scrisă de mînă), avînd ca redactori pe Augustin Bunea şi Andrei Bîrseanu. Publicaţia cuprinde 97 de texte folclorice (cîn- tece şi strigături) culese de Augustin Bunea. E posibil, aşa cum sugerează şi autorul descoperirii, ca materialul să fi fost cules la îndemnul profesorului Ioan Lapedatu, reprezentînd, aşadar, o mică parte din ceea ce s-a colecţionat de societatea de lectură a elevilor la iniţiativa şi la îndemnul său. Virgiliu Florea, Augustin Bunea, culegător de poezii populare, în „Revista de etnografie şi folclor", 12 (1967), p. 61-73. 193 programm des gr.-or. Obergymnasiums in Suczawa, Suceava-Cernăuţi, 1867-1891/ 194 Reportu anuale despre gimnasiulu romanii greco-catholicu dein Naseudu, Năsăud, 1884, p. 62. a satului, şi mediul specific al liceului vremii, puternic colorat cu elemente folclorice, atît în procesul de învăţămînt, cît şi în activitatea extraşcolară a elevilor, au ţinut treaz în inima şi mintea tînărului Bîrseanu interesul şi dragostea pentru folclor. Cînd la Viena, mai tîrziu, îl va întîlni pe Jarnik, el se va dovedi bine pregătit pentru colaborarea ce i se cerea, chiar dacă nu va fi urmat la Universitate cursuri speciale de folclor. Andrei Bîrseanu (după „Luceafărul", Sibiu, 10 (iŞll) p. 402) Studiile universitare şi le-a făcut la Viena şi Miinchen, între 1878 şi 1881, luîndu-şi licenţa în litere şi filozofie. Perioada sa vieneză a fost decisivă pentru ceea ce ne interesează, Tînărul Bîrseanu s-a făcut remarcat la Societatea studenţilor români din capitala Austriei, „Eomânia jună", unde ajunge să ocupe postul de preşedinte al comisiei literare, în vremea cînd vicepreşedinte al societăţii era D. Onciul, viitorul istoric. După afirmaţiile acestuia din urmă, ambii erau nelipsiţi de la şedinţele societăţii, fiind promotorii celor mai însemnate hotărîri şi acţiuni195. Sînt cunoscute importantele intervenţii ale lui Bîrseanu, menţionate ca atare în istoricul societăţii196. în acea vreme 1-a cunoscut pe bucovineanul Ciprian Porum-bescu, cu care a legat o trainică prietenie. Acesta înfiinţase, din membrii societăţii, un cuartet vocal, în care A. Bîrseanu era tenor doi. Scoţîndu-se la concurs imnul societăţii, Bîrseanu scrise celebra sa poezie Pe-al nostru steag e scris unire, pe care a pus-o pe muzică prietenul 195 D. Onciul, Pro memoria. Cuvinte rostite de rion Puşcariu, în „Transilvania", 53 (1922), nr. 10, preşed. Acad. Rom____ în şed. din 22 sept. 1922 în p. 636. amintirea defuncţilor membri Andrei Bîrseanu şi lla- 196 I. Grămadă, op. cit., p. 155. 1 34 STTJDITJ INTRODUCTIV cîntece şi strigături introduse în amintita colecţie sînt simple accidente. Dar dacă n-a fost culegător, a avut o întinsă şi profundă cunoaştere a folclorului, precum o dovedesc notele la acea colecţie 213 sau, mai ales, studiul mai puţin cunoscut, în limba germană, Die rumăniscJie Yolksdichiung 214 în care — după o atentă discuţie asupra problemelor de prozodie şi procedee artistice folosite în creaţia populară românească — face o foarte competentă trecere în revistă a diverselor genuri folclorice româneşti (cîntecul epic ; lirica : doina şi strigătura ; poezia de ceremonial : colinda, oraţiile de nuntă, bocetul), precum şi o informată privire de ansamblu asupra folcloristicii româneşti (culegători şi cercetători). Subliniază, ca dominantă a culturii moderne româneşti, utilizarea folclorului ca sursă de inspiraţie în opera poeţilor şi scriitorilor de valoare 215. Merită să fie reţinute aici cîteva din afirmaţiile sale, care probează capacitatea sa ele a disocia ideile şi de a-şi exprima în scris observaţiile. Astfel, Bîrseanu cunoaşte modul specific de execuţie („in einer Art Eezitativ") a cîntecului epic, precum şi ocaziile de cîntece şi importanţa profesionistului instrumentist 216; cunoaşte caracterul comunitar sud-est european al tematicii epice, dar ştie în ce constă forma specific românească a acestor cîntece (în modul cum exprimă această relaţie îl premerge pe D. Caraeostea, care şi el va vorbi mai tîrziu despre „un material" sud-est european şi despre „o formă" românească)217 ; relevă procesul veşnic viu de contemporaneizare a conţinutului cîntecului liric, exemplificînd din lirica de înstrăinare (poezia plecărilor în America)218; subliniază caracterul improvizatoric specific unor genuri folclorice (strigătura de pildă)219; şi funcţia socială a altora (bunăoară descînteeul) 22°. în articulaţiile sale generale, studiul trădează folosirea lucrării lui Ioan Slavici, Die Bumănen in TJngarn, Siebenburgen und der Bukowina, apărută la Viena în 1881 221. Uneori, înseşi definiţiile lui Bîrseanu par a fi influenţate de cele ale lui Slavici (definiţia strigăturii, de exemplu). Cu toate acestea, lucrarea este întru totul meritorie şi, desigur, nu numai pentru faptul de a fi popularizat într-o limbă internaţională problemele de bază ale folclorului şi folcloristicii noastre (chiar dacă la modul locului comun). Mai cunoscută este culegerea sa de colinde 222, realizată între 1887 şi 1890, cu ajutorul elevilor, după modelul celei a lui I. Micu-Moldovanu, pe care cu puţini ani mai înainte o editase împreună cu Jarnik. Ca profesor de limbă română, şi-a îndemnat elevii, tot aşa cum făcuse şi Ioan Lapedatu — după cum singur scrie în prefaţa lucrării — să transcrie în vacanţele de iarnă colindele pe care le vor fi auzit acasă. Aproape toţi şcolarii dădură ascultare îndemnului său şi, la întoarcere, adu seră fiecare cel puţin cîte o piesă. Munca de selecţionare a materialului şi' de sistematizare a textelor a fost dusă în comun, la ea participînd culegătorii înşişi, elevii. Materialul a fost citit în clasă ; şcolarii au făcut compararea variantelor şi tot ei au ales piesele cele mai realizate artistic şi pe cele „mai puţin cunoscute", urmîndu-se deci, în selecţia materialului, două criterii: unul estetic, cel de-al doilea tematic. Prevăzută cu detaliile de culegere corespunzătoare, culegerea reprezintă — pentru metodologia vremii — o reuşită. A avut succes şi din punct de vedere editorial : publicată iniţial în paginile programei liceului, culegerea a văzut lumina tiparului a doua oară sub formă de broşură. 213 Vezi notele la doine nr. 12, 30, 35, 39, 80 şi la strigături nr. 2, 3 pentru prozodie; la doine nr. 3, 10, 15, 23, 27, 55, 60, 66 şi la strigături nr. 15, 16, 39 pentru etnografie; notele la doine nr. 4, 7, 16, 41, 50, 61, 86 pentru expresii idiomatice şi locuţiuni proverbiale; notele la doine nr. 26 şi la strigături nr. 1, 20 pentru coregrafie etc. 214 „Die Karpathen", 1 (1908), nr. 10, p. 292-297 şi 340-343. 215 Ideea a exprimat-o şi într-alte împrejurări. Astfel, în Discursul de deschidere ţinut la adunarea generală a „Aso-ciaţiunu' din Şimleu, la 7 august 1908, spune : „Literatura noastră, dacă voieşte să rămînă originală, trebuie să se hrănească din concepţiunile poporului şi să-şi îmbrace produsele în graiul vorbit de el. Arta noastră va produce lucruri de preţ numai sprijinindu-se pe motive păstrate în popor. Altfel, amîndouă nu vor fi altceva decît nişte imitaţiuni fără nici un preţ, nişte plante şubrede, care vor fi culcate la pămînt de cel mai mic vîntişor". Apud Ioan Bratu, op. cit., p. 38 — 39. 216 „Die Karpathen", 1 (1908), nr. 10, p. 293. 217 Ibidem, p. 294. 218 Ibidem, p. 295. 219 Ibidem, p. 296. 220 Ibidem, p. 297. 221 Lucrare pentru care 1-a recomandat Jarnik editorului Prochaska din Teschen. Vezi Drumul pe care am mers, p. 29. 222 Cincizeci de colinde adunate de şcolarii de la şcoalele medii române din Braşov, Braşov, 1890. CARTEA ŞI OAMENII 35 De un succes îndelungat s-a bucurat culegerea sa de snoave m, apărută sub pseudonimul sugestiv Sandu Pungă-Goată, „dascăl şi fecior de popă" 224. Titlul lucrării, Din traista lui Moş Stoica,face aluzie la bătrînul povestitor pe care-1 cunoscuse în copilărie şi pare că vrea să arate că materialul făcea parte din repertoriul său. De fapt, în prefaţa lucrării evocă puternica şi interesanta personalitate a lui „Moş Stoica". Materialul a fost publicat întîi în „Gazeta Transilvaniei"225 dar în acelaşi an trece munţii, tocmai la Craiova 226. Trasă în broşură separată, lucrarea a cunoscut, pînă în 1930, nu mai puţin de 5 ediţii. După moartea lui, în 1925, în „Biblioteca poporală a Asociaţiei" (nr. 132) a apărut o altă culegere atribuită lui, cuprinzînd 42 de cîntece şi strigături, 1 colind, 1 închinare cu paharul şi 1 snoavă 227. Puţin cunoscută a rămas activitatea sa de specialist în cadrul Academiei Eomâne, care îi solicita periodic rapoarte şi referate asupra manuscriselor de folclor ce aspirau să vadă lumina tiparului în colecţia „Din viaţa poporului român". Se achita de aceste îndatoriri cu aceeaşi conştiinciozitate care 1-a caracterizat în toate actele vieţii sale, după cum se vede din următorul fragment dintr-o scrisoare adresată lui Ioan Bianu în 14 aprilie 1910 : „Colecţiile de literatură poporală ce mi s-au trimis spre examinare din partea secţiei le-am răsfoit, şi acum, în timpul sărbătorilor, fiind mai liber, le voi citi cu răgaz, ca să pot pregăti dările de seamă ce mi se cer 228. Cunoaştem şi două din rapoartele întocmite de el, primul citit în şedinţa Academiei din 26 mai 1912, iar cel de-al doilea peste un an, la 27 mai 1913229. Ambele au ca obiect culegerea de colinde transilvănene a lui Alexiu Viciu. Ceea ce e interesant în această situaţie e faptul că profesorul blăjean Viciu participase, în 1872, la culegerea lui Ioan Micu-Moldovanu (după cum se va vedea mai departe), lucru pe care Bîrseanu nu-1 cunoştea însă. Culegerea fusese trimisă Academiei în ziua de 20 februarie 1912 230 şi numai peste 3 luni, la 26 mai, Bîrseanu respingea materialul, reproşînd culegătorului ceea ce el însuşi — şi alături de el şi Jarnik — nu realizase la colecţia din 1885. Astfel, constatînd că adevăraţii culegători sînt elevi, descoperă materiale fragmentare, transcrieri greşite, neclarităţi şi confuzii, expresii nepopulare şi, în unele cazuri, chiar contrafaceri. încheie, făcînd propuneri pentru îmbunătăţirea lucrării. Eaportul al doilea e favorabil publicării şi culegerea a apărut în 1914. Cu toate acestea, în iunie 1915, Alexiu Viciu nu ştia încă nimiede soarta culegerii sale2£1 Din aceste cîteva linii trebuie reconstituită imaginea morală a acestui al treilea participant la opera pe care o studiem. E imaginea unui om care, cu o rară abnegaţie şi cu o tot atît de rară discreţie, şi-a dăruit energia, puterea de muncă şi capacitatea de jertfă luptei pentru ridicarea culturală a poporului său. în condiţiile specifice ale acestei lupte, el s-a dovedit un ostaş talentat şi un conducător inspirat, contribuind larg la împlinirea idealului de unitate naţională a românilor. Cel care, în anii avînturilor generoase ale tinereţii, scrisese imnul „Eomâniei june", acea vibrantă chemare de luptă pentru unitate şi progres, îşi putea contempla 223 Din traista lui Moş Stoica. O sută şi una minciuni poporale din Ţara Ardealului. ' - 224 Pseudonimul era mai vechi; îl descoperim încă în 1885 aplicat unei lucrări umoristice : 1884 şi 1885. Tragicomedie locală-naţională de . . . Jucată în preseara anului nou în vestitul oraş al Braşovului de mai mulţi pierde-vară şi fură-vreme. Muzica de Cobzărescu, „Gazeta Transilvaniei", 48 (1885), nr. 3, 4, 5 şi 6. 225 52 (1889), nr. 46, 81, 97, 220, 226, 259 si 264; 53 (1890), nr. 225, 287 şi 291. Titlul se definitivează abia începînd cu nr. 287, pînă atunci materialele grupîndu-se sub titlul Din traista cu minciunile. 226 „Gazeta învăţătorului", Craiova, 1 (1891), nr. 1-3 ; 14 texte. 227 Andrei Bîrseanu, Snoave, chiuituri, povestiri, Sibiu, 1925. 228 B.A.R., Scris, inv, 55 207. 229 Ambele publicate ca introducere la lucrarea Colinde din Ardeal. Datini de Crăciun si credinţe poporane, Bucu* reşti, 1914. 230 Scrisoare către I. Bianu (B.A.R. Scris. inv. 61 498): „Frate Ioane, Cu poşta de azi am expediat la adresa ilustrei Academii rom. un pachet cu culegerea de colinde din Ardeal, dimpreună cu datinile de. Crăciun şi credinţele poporane privitoare la colinde. M-am nizuit să lucrez după planul tău, cu puţinele auxiliare de care m-am putut pro vedea. . . Răsfoind prin lucrarea mea, dacă dai de ceva defectuos, ori greşit, îndreaptă, rogu-te, cu duhul blîndeţelor, şi-ţi voi mulţumi." 231 Scrisoare către acelaşi (B.A.R., inv. 61 499) din 19 iunie 1915. 36 STUDIU INTRODUCTIV cu mulţumire viaţa, cînd, după 40 de ani, idealul pentru care îşi încordase toate puterile minţii şi sufletului prinsese trup veşnic în memorabila adunare de la Alba-Iulia. In timpul luptelor sale, preocupările lui folclorice au reprezentat tot atîtea aplecări lîngă inima nemuritoare a poporului. 4. ISTORIA CĂRŢI Aceşti trei oameni, atît de deosebiţi prin vîrstă, formaţie şi preocupări, şi-au încrucişat într-o vreme drumurile, şi rodul acestei întîlniri este cartea pe care o studiem. Ce i-a adus la un loc, ce i-a pus la unison, iată întrebări la care putem răspunde astăzi, descifrmd corelaţiile adînci de dincolo de întîmplare 232. Să urmărim deci, în istoria acestei întîlniri, istoria însăşi a cărţii. t . A w De la Jarnik aflăm că I. Micu-Moldovanu ar fi trimis colecţia la Academia Eomana spre publicare, dar că aceasta i-ar fi restituit-o, ca neavînd „nici o însemnătate" 233. Din păcate, în afară de această afirmaţie a lui Jarnik nu avem nici un alt document ce ar putea proba plimbarea manuscrisului de la Blaj la Bucureşti şi aici printre diverşii academicieni. De altfel, în privinţa dobîndirii materialelor de la I. Micu-Moldovanu, Jarnik însuşi s-a contrazis în paginile aceleiaşi lucrări 234 şi sîntem îndreptăţiţi să credem că afirmaţiile sale — bazate mai mult pe memorie decît pe coroborarea realistă a documentelor — lasă loc la prea multe îndoieli, pentru a le putea accepta în bloc, fără un dublu control documentar. De altfel, problema aceasta nu are importanţa ce i s-a acordat, exploatîndu-se anecdota despre revenirea Academiei asupra deciziei sale anterioare (neconsemnată nicăieri!), publicînd în 1885 ceea ce refuzase să publice ca neavînd „nici o însemnătate" cîndva mai înainte. Nu cumva trebuie văzut aici un mod ocolit de a scoate în evidenţă meritul deosebit al editorilor, care au reuşit să facă publicabil un material odată respins ? Ar fi apelat oare editorii la sprijinul aceleiaşi instituţii care respinsese prima dată materialul, dacă lucrurile s-ar fi petrecut realmente aşa < Cîtă vreme vreun document nou nu se va adăuga la afirmaţiile lui Jarnik în legătură cu acest fapt, noi nu-1 putem lua decît din latura sa negativă. Oricum, în anul 1876, la prima lor întîlnire, nu fusese între ei vorba despre aceasta colecţie. Pentru prima dată aflăm — în mod ocolit - despre ea într-o scrisoare a lui I. Micu-Moldovanu către Jarnik din 16 mai 1877. înainte de 9 mai 1877, Jarnik, încercînd să pregătească un studiu despre limba basmelor şi poveştilor populare româneşti (e vorba de Spraeh--UcJies), i se adresează cerîndu-i cu împrumut — cum făcuse şi într-alte ocazii — materialele corespunzătoare transilvănene pe care le consultase fugitiv cu un an mai înainte la Blaj. Materiale moldomuntene obţinuse de la Gr. G. Tocilescu (acesta îi împrumutase colec: ţiile de basme ale lui P. Ispirescu, D. Stăncescu, precum şi „Columna lui Traian"). La 16 mai (deci nu ca răspuns la scrisoarea lui Jarnik din 9 mai, cu care se încrucişase pe drum ), 232 însuşi Jarnik pare să fi crezut în întîmplare. Iată ce-i scria lui Bîrseanu la 1 aprilie 1883 : „Cine ar fi zis, cînd vorbeam pentru întîia dată cu d-ta într-o sală a Universităţii din Viena, că cunoştinţa noastră va produce un rod aşa de frumos 1". 233 Drumul pe care am mers, p. 31; Doine şi strigături din Ardeal (extras din „Calendarul revistei «Ion Creangă» pe anul 1912")» P- 14. 234 Drumul pe care am mers, p. 31, afirmă că a primit culegerea în 1879, în timpul călătoriei sale la Blaj, devenită memorabilă tocmai prin aceasta, şi p. 88, unde se corectează, folosind corespondenţa cu I. Micu-Moldovanu şi recunoaşte a fi primit materialele înainte de a fi întreprins această călătorie, încă în 1878. 285 I. U. Jarnik, Ioan Micu-Moldovanu. Spicuiri din scrisorile lui, în „Gazeta Transilvaniei", 78 (1915), nr. 205. CAETEA SI OAMENII 37 I. Micu-Moldovanu îi răspundea, trimiţîndu-i „Calendarul basmelor" pe anii 1876 şi 1877, Leonat, Legenda (?) şi Duducuţa (?). O dată cu aceasta însă şi „proză poporală şi doine manuscrise, pînă aci nepublicate. Toate acestea cu rugarea ca, după folosire, să mi le restituieşţi; apoi, dacă vei mai avea lipsă de ele, să-mi scrii şi voi procura ce se va putea" 236. La 11 iulie 1877, Jarnik îi restituia cărţile împrumutate şi-i trimitea un extras din articolul respectiv, nu pomenea însă nimic despre manuscrisele primite. Despre acestea face menţiune abia în scrisoarea din 28 decembrie 1877 : „Cu basmele şi cîntecele m-am ocupat şi mă ocup şi acuma foarte serios". Lucrul acesta este cu atît mai important, cu cît în această scrisoare de la finele anului 1877 se discută pentru prima dată desluşit despre acea culegere. Astfel, Jarnik scrie : „Acuma să te rog şi eu ceva. Cîteva luni mai înainte, mi-ai scris d-ta că ai la un amic din ţară o colecţiune [a] basmelor poporale române şi că mai tîrziu, dac-aş voi, le-ai pune la [a] mea dispoziţiune. Aş dori să ştiu dacă le posedezi acuma basmele aceste [a] şi dacă şi acum eşti tot aşa dispus. Te rog să mă înştiinţezi despre aceasta. Este cu putinţă că voi publica împreună cu dl. Ispirescu nişte basme inedite pînă acum de colecţiunea sa şi, dacă voi izbuti a le obţine, aş dori să publicez (sic !) şi cîteva alte provenind din alte părţi ale Eomâniei". Scrisoarea aceasta şi următoarele confirmă afirmaţia sa, după care colecţia — respectiv altă parte a ei decît cea care se afla în posesiunea lui încă din 9 mai 1877 — se găsea la necunoscutul „amic din ţară"237. Schimbul de scrisori continuă şi, la 25 februarie 1878, I. Micu-Moldovanu îi răspundea, scriindu-i următoarele : „Chiar mi-a venit ştire că nu sînt pierite şi în scurt timp le voi căpăta îndărăpt. Te asecur că, îndată ce-mi vor veni, ţi le trămet". La 22 mai 1878, acelaşi I. Micu-Moldovanu îi trimitea, în fine, materialul: „Nu cugeta că lenea sau uitarea ar fi cauza întîrzierii atît de îndelungate. Nu, domnule ! Cauza este amicul de care am grăit: nu şi-a ţinut cuvîntul, ci a întîrziat cu trimiterea pînă acum. Aceasta m-a supărat cu atît mai vîr-tos, că după o revizuire fugitivă am aflat că lipsesc mai multe piese interesante, care le-am reclamat"238. La 24 mai 1878 239, Jarnik îi răspundea, mulţumindu-i, făgăduindu-i că se va ocupa de material şi rugîndu-1 să-i trimită şi acelea care lipseau din colecţie, fiind reţinute de „amicul" în chestiune şi pe care I. Micu-Moldovanu scria că le reclamase. ,,[î]ţi mulţumesc din inimă pentru frumoasa colecţiune a basmelor şi a cîntecelor populare ce ai avut bunătatea de mi le-ai trimis. Acum într-adevăr sînt ocupat aşa de mult cu alte lucruri prea importante pentru mine, încît pînă la finea acestui an scolastic nici nu voi putea să mă uit la ea. Dară în vacanţele viitoare citirea şi studierea documentelor acestea aşa de interesante va fi pentru mine o adevărată odihnă după alte lucrări mai aride, deşi nu mai puţin importante. Sper că d-ta vei putea să mi-o laşi cîteva luni; avîndu-le examinat[e] pe toate, ţi le voi trimite eu vie mulţumire. Poate vei izbuti d-ta ca să obţii şi celelalte de la domnul acesta şi atunci te voi ruga ca să mi le trimiţi şi pe acele". Materialul nu s-a mai întors însă niciodată la Blaj. Despre această problemă nu mai apare nici o informaţie în corespondenţa lor timp de mai mulţi ani, aşa încît, pe baza documentelor raportate mai sus, putem conchide următoarele : a) tot ceea ce spune Jarnik despre regretul său, exprimat faţă de I. Micu-Moldovanu, de a fi intenţionat să înjghebeze „o mică colecţiune drăgălaşe, ca aducere aminte" de petrecerea lui în Blaj, este de domeniul fanteziei sau, dacă îşi va fi exprimat în 1876 un asemenea regret, e cert că el n-a avut nici un efect asupra soartei culegerii; 236 I. U. Jarnik, Ioan Micu-Moldovanu. Alte spicuiri din scrisorile lui, în „Unirea", Blaj, 25 (1915), nr. 104. 237 Doine şi strigături din Ardeal (extras din „Calendarul revistei «I. Creangă» pe anul 1912"), p. 15; Drumul pe care am mers, p. 31, 238 I. U. Jarnik, Ioan Micu-Moldovanu. Spicuiri din scrisorile lui, nr. 205. La această scrisoare face trimitere, în 1909, cînd se corectează în Drumul pe care am mers, p. 88. 239 E foarte ciudată această datare, la numai două zile distanţă de scrisoarea lui I. Micu-Moldovanu. Nu o fi cumva la mijloc o confuzie a celor două stiluri? 38 STUDIU INTEODUCTIV b) despre culegere a aflat abia dintr-o scrisoare a lui I. Micu-Moldovanu, la care se referă atunci cînd i-o cere, în cazul că persoana la care se afla în acel moment ar renunţa să se ocupe de publicarea ei; c) mai înainte de a şti despre existenţa unei culegeri masive de folclor transilvănean, primise de la I. Micu-Moldovanu, în mai 1877, pentru cu totul alte scopuri decît editarea anume a colecţiei, unele manuscrise cuprinzînd „proză populară" şi „doine manuscrise" ; f d) culegerea propriu-zisă a primit-o abia după un an, în. i^JLl&^8, cînd făgăduieşte / să se ocupe de ea în vacanţa viitoare şi cere să-i trimită şi materialele rătăcite 240 ; j e) ideea editării acestui material pare să-i fi venit abia între 1877 şi 1878. Necunos-cînd în întregime scrisorile lui I. Micu-Moldovanu, nu putem şti dacă el i-a sugerat lui Jarnik editarea textelor sau ideea îi va fi aparţinut tînărului învăţat ceh. înclinăm să credem totuşi că profesorul blăjean i-o va fi sugerat, deoarece ne aflăm în perioada cînd el 1-a ajutat şi încurajat cel mai mult pe tînărul Jarnik, punîndu-şi foarte multe nădejdi în contribuţia pe care acesta, ca străin 241, ar fi adus-o studiului limbii române peste hotare. Perioada aceasta preliminară se încheie cu un hiat de circa un an de zile, timp în care nu ştim nimic despre soarta manuscrisului şi despre procesul de muncă. M-l putem însă imagina pe Jarnik, a cărui rîvnă şi al cărui zel sînt bine cunoscute, apucîndu-se temeinic de lucru, citind şi recitind textele (pentru minimum două lecturi cu condeiul în mînă pledează numerotarea dublă a unor texte), încercînd o clasificare provizorie a lor (menţionată de noi în capitolul de descriere a manuscrisului), transcriindu-le pe fişe individuale, din care ni s-a păstrat un număr considerabil (unele chiar în cuprinsul manuscrisului, altele rătăcite în fondul I. Pop-Beteganul de la Biblioteca orăşenească din Sibiu). Dar, în acelaşi timp, ni-1 imaginam în luptă cu cele mai neaşteptate dificultăţi, generate de lipsa de unitate tematică şi grafică a materialului, după cum va mărturisi apoi în repetate rînduri ori de cîte ori va simţit nevoia să justifice apelul său la un colaborator. în 1879, cînd întreprindea cea de-a doua călătorie printre români, copierea materialului nu era însă terminată. Se pare că ar fi intenţionat restituirea manuscrisului proprietarului său la Blaj, deoarece de-a lungul întregului itinerariu îl vedem muncind la copierea lui. Mărturiseşte, de pildă, că a întîrziat la Sibiu mai mult decît intenţionase să stea, pentru a face unele „pregătiri cu privire la colecţiunea de cîntece" 242. într-adevăr, în călătoria din 1879 el avea manuscrisul asupra sa 243. La Bucureşti yru-sese să citească şi să discute basmele din colecţie cu Petre Ispirescu, dar ştim că întîlnirea proiectată în acest scop a fost ratată 244. îi vorbise lui Ispirescu şi despre culegere în general, respectiv şi despre lirică, se pare chiar că îi solicitase ajutorul, dar lucrurile rămaseră aici 245. 240 Menţionăm eă aceste materiale rătăcite nu i-au fost trimise niciodată, nu pentru că nu s-ar face nici o menţiune despre ele în corespondenţa lor,, deci folosind un argument a silentio, ci pentru că am dat de urma lor în lăsămîntul lui Moidoyănuţ de la Blaj. Unele materiale din acest lâsămînt au fost în proprietatea prof. Traian—Ghernian din Blaj, care le-a publicat în revista sa „Comoara satelor", cum se va vedea mai departe (caietele lui Precup Vlase *din Maioreşti). Deci, după toate aparenţele, manuscrisul iniţial pare să fi suferit o întreită diviziune : partea întîi primită de Jarnik în 1877, partea a doua primită de.el în 1878 şi partea a treia rămasă în posesiunea lui I. Micu-Moldovanu, după recuperarea ei de la „amicul din ţară". ,24* I. U. Jarnik, Ioan Micu-Moldovanu. Spicuiri din scrisorile lui, nr. 205: ... Am văzut cu plăcere modul de. cugetare liber de prejudeţele atît «de lăţite la alţi oameni erudiţi,, ce se ocupa cil lucruri de-ale noastre. Aceasta m-a împlut de bucurie şi mă face să-ţi gratulez pentru aceste începuturi de aşa bun augur" (despre Sprachliches); „Te asecurez că d-tâ" nu-ţi doreşti succesul, întru propunerea studiului la care pînă acum desigur eşti denumit? mai tare de cum ţi-1 doresc eu. Domnia-ta eşti singurul bărbat în toate regiunile Austriei şi ale Germaniei carele ai făcut studii asupra limbii române pe cît de întinse şi serioase pe atît de încoronate de succes. Domnia-ta ai rupt cu preocupaţiunile şi prejudeţele, care de comun întunecă pe străinii care se apucă de cercetarea limbii şi istoriei poporului român". 242 Drumul pe care am mers, p. 117. 243 în Doine şi strigături din Ardeal (extras din „Calendarul revistei «I. Creangă » pe anul 1912") p. 15 — 16, afirmă că avea numai o parte a manuscrisului cu sine; în Drumul pe care am mers, p. 110, nu mai face o asemenea specificare limitativă: susţine simplu că avea cu el colecţia. 244 Ti\ Ionescu-Nişcov, op. cit, p. 640 : Ispirescu către Jarnik, scrisoare din 4/16 mai 1879. 245 Tr. Ionescu-Nişcov, op. cit, p. 647, scrisoare din 9/21 mai 1880, deci după ce se perfectase colaborarea cu Bîrseanu, despre acele „cîntece pop. ce ai adunat şi la care ziceai că puteam să-ţi dau concursul meu; nu mi-ai mai scris nimic despre dînsele", CARTEA SI OAMENII 39 Pînă la întoarcerea sa acasă, după cum ne informează altă scrisoare, către Titu Maiorescu, reuşise întreaga transcriere (la Blaj n-o terminase încă, după cum se va vedea mai jos), în scrisoare îi reaminteşte cum, la Bucureşti, se ocupa cu „copierea unei colecţiuni de cîntece adunate cam pe la 1864—1865 la îndemnarea d-lui Moldovan prin studenţii din Blaj. Pînă a nu m-întoarce atunci acasă, am izbutit să le transcriu toate pe cîte o ţedulă, să însemn variantele, aşa încît acuma numai se vedea că este ceva si ce este si ce va putea să se facă din ea" 246. Nu ştim ce au discutat cei doi prieteni la Blaj, dar din acest oraş, la 28 iulie 1879, adresează Jarnik lui Bîrseanu prima scrisoare dintr-un şir nesfîrşit de scrisori, prin care se invita J la D]i£ie şi îi solicita ajutorul. Iată cuprinsul acestui memorabil document: ,, [î]mi iă^Oiber- ( lat ea să vă înştiinţez că pe la 6 aug. a. c. am să sosesc la Braşov, unde voi petrece pînă ! pe la 20. Pe lîngă cunoştinţa cu bărbaţi [i] învăţaţi de acolo, este încă un alt lucru la care ţin foarte mult şi pentru care vă cer sprijinul d-voastră. Poate căv-am şi spus şi mi s-a pus la dispoziţiune o mare colecţiune de cîntece pop. româneşti, culese în împrejurimea Blajului prin studenţi[i]de acolo, şi anume prin foşti[i] şcolari[ai] d-lui Moldovanu. Mă silesc să ter-minez pînă sîmbăta viitoare cu copierea cîntecelor aceste [a] pe cîte o bucată de hîrtie, fiindcă altfel nu mă pot folosi nicidecum de ele. Cîteva cîntece fiind culese de mai mulţi înşi, trebuie decis care variantă e cea mai bună şi este de tipărit şi care sînt de trecut cu vedere [a]; apoi trebuie constituit şi textul cîntecelor şi ideea fiecăruia, după care s-ar pune la rînd. LucrarcsLaşţaLas vrea să o fac ajutat de d-voastră la Braşov, sau mai bine chiar în satul d-voastre, şi vă rog deci sa-mi scrieţi vreo cîteva rînduri direct la Braşov, unde sper a afla şi pe dl. Voina". Din scrisoare nu rezultă însă dacă era vorba de o colaborare cu efecte asupra calităţii de coautor a lui Bîrseanu sau numai de un simplu ajutor, într-o etapă inferioară de muncă, aşa cum se obişnuise să ceară şi pînă atunci şi cum va face şi mai tîrziu. Lucrurile acestea s-au definitivat abia la Dîrste, cînd a făcut „cunoştinţă de mai aproape 247 şi s-a „unit" cu el 248. Altfel nu se explică de ce în 1880 îl înştiinţa pe I. Micu-Moldovanu despre acest lucru 249 ca despre un fapt împlinit. Dacă lucrurile ar fi fost puse la cale încă la Blaj, în consultările dintre cei doi prieteni, nu era nevoie de această înştiinţare. J^r ni^sg^ de atunci la Bîrseanu şi nu s-a mal întors vrendalăJaJBlajj\-am aflat în lăsămîntul său de la fosta bibliotecă a Astrei, azi Biblioteca orăşeneascăTdîn~^ibiu. Din corespondenţa lui Jarnik către Bîrseanu aflăm numeroase amănunte cu privire la procesul de muncă în comun. Astfel, dacă la 13 septembrie 1879, deci îndată după întoarcerea sa la Viena, se interesa dacă Bîrseanu a mai lucrat ceva la texte şi-lruga să procedeze în aşa fel, încît să nu-şi neglijeze celelalte treburi, la 26 ianuarie 1880, bolnav fiind şi neputîml să iasă din casă, îl poftea duminica următoare la el să continue munca. Despre faptul că au lucrat împreună duminicile aflăm şi dintr-o scrisoare a lui Jarnik către Titu Maiorescu 250. Din 20 aprilie 1880, Jarnik îi propunea să schimbe ziua de lucru, chemîndu-1 sîmbăta seara sau, dacă nu se poate, măcar pentru o bucată de vreme, lunea. în vacanţa, de vară a anului 1880, materialul se afla din nou la Dîrste. Bîrseanu plecase acasă bolnav, iar Jarnik îi scria, la 8 iulie : „Acuma n-am altă ceva să-ţi scriu decît că te rog să nu uiţi în ce ai vrut să mă sprijineşti; dacă n-ai fi d-ta, zău, nu ştiu cum ar merge cu lucrul acesta, fiindcă timpul e prea scurt şi mai trebuie să fac [şi] alte [le]". La 24 septembrie 1880, înainte 246 B. A. R., s. ^v -9, scrisoare din 8 aprilie 1881. 247 Doine şi strigături din Ardeal (extras din „Calendarul revistei «Ion Creangă» pe anul 1912"), p. 15 — 16. 248 Drumul pe care am mers, p. 110. 249 Scrisoare către I. Micu-Moldovanu din 4 martie 1880: ,,. . .Aranjarea ediţiunii cîntecelor ce mi le-ai pus la dispoziţie d-ta merge cam încet. însă tot merge, că m-am însoţit cu un[ul] dintre ascultătorii ai mei sau, să zic mai bine, l-am rugat să mă ajute la punerea lor la rînd, şi vine în fiecare duminecă seara şi continuăm lucrul ce am început chiar în luna lui august, la Dîrste, pe lingă Braşov, în casa lui părintească". 36 250 B.A.R. S x^-j - 4 din 31 decembrie 1879 : se ocupă „cu aranjarea colecţiunei poesiilor populare româneşti, care mi-a fost dată prin dl. Moldovan, o lucrare la care mă ajută dl. Bîrseanu, petrecînd în fiecare duminecă cîteva ceasuri la mine". CARTEA SI OAMENII 41 ^-. I. U. Jarnik către A. Bîrseanu, scrisoare din 28 iulie 1879, cuprinzînd propunerea de colaborare (Biblioteca Universităţii „Babeş-Bolyai", Cluj). de a merge la Potstyn să-şi vadă tatăl pe moarte, Jarnik îi scrie lui Bîrseanu, mulţumindu-i pentru „notiţe" şi înştiinţîndu-1 căle^ra lua cu el, pentru ca să termine o dată lucrul. La 28 noiembrie 1880 îi dă indicaţii privind transcrierea absolut fonetică a textelor ce fuseseră luate de Bîrseanu la Miinchen. Dintr-o scrisoare a lui Jarnik către Titu Maiorescu aflăm că materialul a circulat într-adevăr şi pe la Mftnchen, unde Bîrseanu a urmat semestrul de iarnă, timp în care a transcris din nou toate cîntecele pe fişe separate „în mod că s-ar putea tipări îndată" 251. La 2 ianuarie 1881, neprimind veşti de la Bîrseanu, Jarnik îi scria : „Pînă acuma nu mi-ai scris nimica asupra lucrării noastre : oare ai înaintat întrucîtva în aranjarea poeziilor populare şi fixarea definitivă a textului f Ştiu c-ai alte lucrări mai de fond care trebuiesc terminate şi nu vreau din cauza aceasta să te îndemn să te grăbeşti, întreb numai pentru ca să vezi că ţin la lucrarea aceasta, că nu-mi este tot una dacă una se face ori ba. Poate că d-tale nu-ţi place să vorbeşti despre lucrările cu care te ocupi tocmai şi atuncea nu cer decît să-mi spui numai c-aşa este şi-mi va fi destul convingerea că şi d-tale-ţi pasă ca lucrarea ce ne-am învoit să o facem împreună să înainteze, să o aducem la căpătîi". Peste cîteva zile, la 12 ianuarie 1881, lua cu mulţumire act de progresele pe care i le comunica Bîrseanu („sînt foarte mulţumit cu modul în care ai de gînd să aranjezi lucru [1] şi-ţi urez o sănătate bună şi o răbdare nestrămutată care este de lipsă la asemenea lucrări") şi revenea asupra modului rigid în care privise problema transcrierii fonetice a textelor, acceptînd rezervele lui Bîrseanu. La 8 aprilie 1881, îi comunica faptul că s-a apucat de lucrul glosarului şi-i trimitea o scrisoare pentru T. Maiorescu252, rugîndu-1 să i-o expedieze el, în cazul că va fi de acord cu conţinutul. Scrisoarea către Maiorescu — din care am citat şi mai înainte — este importantă din patru puncte de vedere : a) prezintă lucrarea gata de tipar, în urma transcrierilor făcute de Bîrseanu; b) face prima aluzie la glosarul pe care Jarnik intenţiona să-1 întocmească, motiv pentru care întîrzie cu trimiterea materialelor ; c) sondează pe Maiorescu în privinţa unui editor şi sugerează acestuia o intervenţie la Academia Eomână, spre a hotărî să publice lucrarea; d) oferă prima tablă de materii a volumului acum gata întocmit. Tabla de materii pentru doine, cu cele 5 capitole şi cele 25 de subcapitole ale acestora, este întru totul identică cu cea tipărită ulterior şi a fost scrisă de Jarnik în continuarea scrisorii. De la partea a doua (respectiv strigături) scrisul e al lui Bîrseanu şi sumarul nu e încă definitivat. Astfel, la strigături există două neconcordanţe : la capitolul „Strigături satirice" lipseşte clasificarea pe subcapitole „în ciuda fetelor şi nevestelor" şi „în ciuda feciorilor şi bărbaţilor", iar capitolul „Deosebite" lipseşte cu totul. La despărţitura „Varia", conţinutul e indicat în mod cu totul general: „Balade, colinde, urări în versuri ş.a.". Precum se poate lesne înţelege, toată această parte de la sfîrşitul volumului nu era gata lucrată la acea vreme. De altfel, în scrisoarea către Bîrseanu, Jarnik îl îndemna să se grăbească a termina cît mai repede şi a-i aduce miercurea următoare măcar o parte din material ca să o poată folosi la redactarea glosarului său. Maiorescu răspunde însă că propunerea lor pentru Academie sosise prea tîrziu, după ce se votase bugetul pe 1881—1882, şi-i sfătuieşte să aştepte pînă în martie următor253. începînd cu august 1881, scrisorile lui Jarnik cuprind amănuntele referitoare la progresele glosarului254 şi numai rareori fac aluzie la culegerea propriu-zisă, pentru ca la 11 octombrie 1881 să ceară să i se trimită înapoi toate poeziile, pentru a le avea la îndemînă şi să poată lucra fiecare „fără să ne împiedicăm unul pe altul". Tot aici îi dă 36 251 B.A.R., S. -9 din 8 aprilie 1881. 252 Ibidem. 253 Scrisoare din 24 aprilie 6 mai 1881 (col. Tr. Ionescu-Nişcov). 264 La 29 august 1881 terminase extragerea cuvintelor din doine (648 de numere), i-au rămas strigăturile (354 de numere) şi „adaosul", deci la data aceea şi capitolul de strigături fusese definitivat, rămînînd în discuţie deschisă „adaosul", viitorul cap. „Varia" ; la 9 octombrie îl anunţa : „. . . Cu un ceas mai înainte am sfîrşit o dată cu scoaterea cuvintelor". Este de reţinut că cifra de 354 de strigături indicată de Jarnfk nu corespunde cu cea reală a volumului publicat, unde se dau efectiv 361 de texte? 42 STUDIU INTRODUCTIV CARTEA 81 OAMENII 43- indicaţii despre ce trebuie să mai tacă. La 30 octombrie 1881, îl îndeamnă să se pună „la lucrare cu hărnicie, ca să fim gata pînă la timpul hotărît, să nu mai pierdem un an". Ce înseamnă „timpul hotărît" şi pierderea încă a unui an se lămureşte prin scrisoarea j I. U. Jarnik către Titu Maiorescu, finalul scrisorii din 8 aprilie 1881, cuprinzînd primul sumar al culegerii, redactat parţial şi de A. Bîrseanu (B. A. R., S. 36/XIV/9). lui Titu Maiorescu de care am pomenit mai sus şi prin scrisoarea următoare a lui Jarnik către Bîrseanu din 13 martie 1882, din care cităm fragmentar începutul: „Mene, Tekel, Fares ! aşa-mi vine să încep scrisoarea mea de astăzi, adică pe româneşte: iubitul meu, gîndeşte că Pastele s-apropie, că, dacă nu voim să pierdem un an întreg, trebuie neapărat să trimitem poeziile cît se poate de curînd la Bucureşti. Peste puţin, Academia are să reînceapă le sue şedinţe şi ar fi bine ca lucrarea să fie acolo, chiar mai înainte ca secţiunea literară să poată a-şi forma părerea şi veni cu o propunere. . . Aşadar, te rog cu tot dinadinsul, fă să fii gata cît se poate de curînd şi atunci şi}eu mă voi sili să mai fac ceea ce voi putea. într-adevăr, nu cred c-oi putea să fiu gata cu glosarul cu tot, dar lucru[1] de căpetenie aicea mi se pare poeziile înseşi, dacă Academia va judeca c-au o valoare intrinsecă sau ba. Aşadar, trebuie, mai nainte ca texturile să fie gata de tipar, să fie şi desluşirile şi introducerile estetice ce vrei d-ta să adaugi.... Voi completa glosarul, rezer-vîndu-mi însă să-1 isprăvesc cu tot[ul] în vremea cînd se vor tipări texturile... Gîndeş-te-te că stă în interesul nouă (sic !) amîndurora să nu se mai tărăgăneze lucru şi că stă şi mai mult în interesul d-tale ca român, şi ca român transilvănean, de unde provin poeziile aceste[a]". Materialul e important, fiindcă, dincolo de faptul că arată stadiul în care se aflau la începutul anului 1882 lucrările, face pentru prima dată menţiune de toate anexele viitoarei cărţi. Este pomenită astfel prefaţa şi notele pe care se însărcinase Bîrseanu a le întocmi. Dar cu acest moment intrăm într-o nouă etapă a muncii. Astfel, la 18 martie 1882, Jarnik scrie către T. Maiorescu : „într-acelaşi timp cu scrisoarea aceasta trimit la Braşov d-lui Bîrseanu, semnată de mine, o suplică către Academia din Bucureşti, în afacerea cîntecelor din Axdeal, despre care vă şi scrisesem acum un an. Peste puţin vor sosi la Academie trei volumi de poezii scrise cu mîna şi lucru [1] de căpetenie este dacă preţul lor are să fie judecat aşa de mare, încît Academia să crează că merită a fi date la lumină şi să ne sprijinească în lucrul acesta"255. Şi, într-adevar, cele trei volume sosesc la Bucureşti, fiind înregistrate la nr. 1 507 din condica de intrări şi ieşiri a Cancelariei Academiei. Pe ziua de 15 martie 1882 (de ţinut seama de diferenţa de stil calendaristic.!), cererea lui Jarnik şi Bîrseanu, împreună cu cele trei caiete, intră în şedinţa ordinară, sub preşedinţia lui D. Sturdza şi a secretarului V.A. TJrechia. Discuţiile au fost publicate în „Anale"-aşa că nu stăruim asupra lor. Menţionăm că încă din această şedinţă G. Sion şi-a mani-r festat reaua-voinţă cu privire la această culegere. Alecsandri s-a oferit şi a fost însărcinat să facă darea de seamă asupra culegerii, pe care s-o prezinte la sesiunea următoare257. La 20 martie i se trimite lui Alecsandri acasă culegerea258 ; în condica de expediţie a Cancelariei se păstrează semnătura proprie a lui Alecsandri de primire a caietelor. Din acest moment începe ultimul act din istoria cărţii. Este deci necesar să recapitulăm liniile mari ale etapei străbătute pînă aici, spre a putea desprinde contribuţia reiat tivă a fiecăruia din cei doi editori la întocmirea ei. Concluziile se concretizează în următoarele patru puncte : a) în cea de-a doua călătorie a sa printre români, în 1879, Jarnik purtase manuscrisul culegerii cu sine,, atît în Bucureşti, cît şi în Transilvania, silindu-se să-1 copieze pe fişe individuale (din care unele ni s-au păstrat) şi să-şi afle un eventual colaborator. Pe acesta îl aflăm în persoana lui Andrei Bîrseanu şi în august 1879 se perfectează condiţi? ile preliminare ale colaborării. Probabil, pînă la această dată, Jarnik numerotase textele, încercase diverse clasificări parţiale ce s-au dovedit ulterior nefolositoare, făcuse alte însemnări pe manuscris (indicaţii cu privire la copierea diverselor texte, încercuise numărul de ordine al baladelor, diverse note stenograf ice) şi terminase prima copiere pe fişe a materialelor poetice. b) La Dîrste, manuscrisul e încredinţat lui Bîrseanu, în posesiunea căruia va rămîne pentru totdeauna. Putem presupune că acesta a purtat şi el, la rîndul său, manuscrisul prin peregrinările sale (Viena, Miinchen, poate şi Paris), dar că munca efectivă s-a desfăşurat pe setul de fişe extrase de Jarnik. Credem că la acest material face aluzie • .permanentă-Jarnik .cînd îi cere lui Bîrseanu părţi anumite din culegere. O dovadă în privinţa 255 B.A.R. S- Tr^r40. XIV 256 „Analele Academiei Române" Bucureşti, 1882, p. 133-134, seria a Il-a, t. IV, 257 Arh. Cane. Acad. dos. IV p. 17 şi 72. 258 Ibidem, dos. XVIII, p. 2 şi. 21. 44 STUDIU INTRODUCTIV aceasta o constituie fişele lui Jarnik aflate în lăsămîntul Bîrseanu de la Sibiu, care — pentru că nu fuseseră incluse în culegere — nu trebuiau discutate în glosar, şi ca atare, nu-i fuseseră niciodată restituite, Bîrseanu a recopiat materialul pe un nou set de fişe, de data aceasta apte a fi publicate (presupunem însă că numai acel material ce a intrat în culegerea propriu-zisă şi în note, după clasarea fişelor lui Jarnik). Clasarea fişelor şi alegerea variantelor tipice s-a făcut de ambii editori în şedinţe săptămînale, în iarna anilor 1879—1880, după care Bîrseanu a continuat singur munca. La începutul anului 1881, volumul avea structura definitivă, rămînînd de împlinit capitolul de strigături şi de redactat în întregime capitolul „Varia". c) în anul 1881 se iniţiază glosarul de către Jarnik şi încep primele tratative editoriale cu Academia. Pînă către sfîrşitul anului se precizează planul definitiv al lucrării, lui Bîrseanu revenindu-i, peste munca de terminare a culegerii, şi sarcina de a întocmi prefaţa şi notele. La începutul anului 1882, materialul este trimis la Bucureşti de către Bîrseanu (numai „suplica" însoţitoare, care nu ni s-a păstrat, din păcate, e a lui Jarnik, într-o formă nouă, pe care o cunoaştem din corespondenţă : trei caiete. Aceasta arată că, între timp, Bîrseanu a recopiat întregul material de pe fişele individuale în cele trei caiete expediate. La data trimiterii, prefaţa lui Bîrseanu şi glosarul lui Jarnik nu erau încă gata. d) în privinţa muncii la culegere nu ne putem face o imagine prea precisă despre contribuţia fiecăruia dintre cei doi colaboratori nici din corespondenţă, nici din analiza culegerii (după cum se va vedea mai departe). Pe baza puţinelor indicaţii de care dispunem, credem că putem atribui fiecăruia dintre ei următoarele acţiuni: pentru Jarnik copierea integrală a manuscrisului într-o etapă iniţială a lucrului, participarea la munca de clasare „en gros" (cum spunea el însuşi) a materialului în şedinţele comune de lucru şi glosarul; pentru Bîrseanu copierea parţială a materialului într-o a doua etapă de lucru, după clasarea şi selecţionarea lui, participarea la munca de clasare în şedinţele comune de lucru, prefaţa, notele la cele trei capitole şi recopierea materialului pentru tipar. De asemenea a colaborat, dar nu se ştie în ce măsură, la glosar. Acesta, sub formă de proiect, a fost la el din 1881 pînă în 1883. De aci rezultă că la culegerea propriu-zisă contribuţia maximă a avut-o Bîrseanu. Jarnik a şi afirmat acest lucru, în mai multe rînduri, dar numai în scrisori. La 9 iulie 1914, recunoştea faptul într-o scrisoare către Bîrseanu : „Dacă editorii cîntecelor populare române în publicaţiunile lor se iau după împărţirea colecţiunii care poartă şi numele meu, nu al meu este meritul, ci al d-tale" sau la 29 septembrie 1915 îl mărturisea lui V.Macaveiîn ce priveşte rînduiala cîntecelor şi explicarea lor, partea leului era a d-lui Bîrseanu" 259. Tot anul 1882 a trecut fără ca cei doi editori să afle ceva de soarta cărţii lor. La 23 septembrie 1882, Jarnik, nerăbdător ca întotdeauna, îl întreba pe Bîrseanu dacă ştia ceva în privinţa aceasta şi îl îndemna să termine ce mai era de isprăvit spre a apuca şedinţa Academiei din primăvara următoare. Abia la începutul lui decembrie află de la Livia Maiorescu — şi se grăbeşte să-i comunice vestea lui Bîrseanu la 11 decembrie —-că Alecsandri ar fi luat manuscrisul cărţii cu două săptămîni mai înainte la ţară, probabil la Mirceşti, ca să pregătească raportul cu care se angajase pentru Adunarea generală a Academiei din primăvara anului 1883. îi mai împărtăşea că Academia n-are buget pentru asemenea publicaţii, dar cu sprijinul lui „papă", al lui Negruzzi şi al lui Alecsandri, publicarea pare posibilă. Le cere să trimită urgent şi anexele cărţii: prefaţa şi glosarul260. Faţă de acestea, Jarnik îl îndeamnă din nou la lucru şi îi cere proiectul de glosar. La 20 ianuarie 1883, îi cere din nou glosarul, folosind, cu regret, un ton ,,puţin mai aspru". Cam în acelaşi timp, Livia Maiorescu îl înştiinţa pe Jarnik că sînt speranţe bune la proxima 259 Col. Ileana Bozac, Cluj. 260 Col. Tr. Ionescu-Nişcov, scrisoare din 27 noiembrie 1882. Fragmentară în scrisoarea amintită a lui Jarnik. 55 4a ***** BrnJ^^ ari&«£* ^^*Cf* * i j jp ***** I. U. Jarnik către A. Bîrseanu, scrisoare din 11 decembrie 1882, cuprinzînd un fragment din scrisoarea Liviei Maiorescu, referitor la publicarea colecţiei de către Academie (Biblioteca Universităţii „Babeş-Bolyai", Cluj). CARTEA HI OAMENII 4,7 /kt I. U. Jarnik către A. Bîrseanu, scrisoare clin 1 aprilie, cuprinzînd înştiinţarea despre publicarea colecţiei de către Academie (Biblioteca^UnlveSî „Babeş-Bolyai", Cluj) Adunare generală261. La începutul lumii următoare (2 februarie 1883 ), Jarnik îi comunică lui Bîrseanu că lucrează cu hărnicie la glosar; în a doua jumătate a aceleiaşi luni, glosarul este trimis în cele din urmă la Bucureşti262. La 17 martie, Livia îi scria că tipărirea a fost aprobată, graţie sprijinului cunoscut. Alecsandri, care fusese cu o seară mai înainte la şedinţa Junimii, se arătase bucuros aflînd glosarul care nu i se trimisese mai înainte, deoarece tot se ştia că va veni la Bucureşti —, „fiindcă i se iviseră cîteva cuvinte pe care nu le cunoştea". împărtăşind fragmentul acesta din scrisoarea ei lui Bîrseanu, Jarnik mărturiseşte că s-a îndoit pînă în ultima clipă de reuşită, cunoscînd tonul puţin favorabil al discuţiilor de anul trecut (primise „Analele" şi citise dezbaterile) şi îşi exprimă marea, bucurie că munca lor nu a fost zadarnică. Cum au decurs dezbaterile, de-a lungul numeroaselor şedinţe cîte s-au dovedit necesare pentru admiterea publicării, se poate citi în „Anale"263 şi nu întîrziem asupra momentului. Eeţinem doar liniile generale. Propunerea lui Alecsandri a fost favorabilă şi decisivă. El a profitat de ocazie ca să-şi exprime punctul de vedere referitor la necesitatea culegerii şi publicării creaţiei populare, iar în ce priveşte culegerile regionale în genere a afirmat că „din compararea acestora apare neîndoioasă unitatea de simţire şi de direcţiune a poporului", iar cît priveşte culegerea propusă spre publicare, în speţă, a susţinut că aceasta dovedeşte că „geniul românesc este acelaşi peste Carpaţi ca şi peste Dunăre, cum este dincoace şi dincolo de Milcov". A discutat şi a aprobat clasificarea materialului şi a citit trei piese din culegere, comparîndu-le cu piese similare din culegerea lui. Cu toată opoziţia de natură administrativă a lui G. Sion şi metodologică a lui Quintescu, publicarea colecţiei a fost votată cu mare majoritate. Supravegherea publicării a fost încredinţată lui G. Sion, cel care se manifestase cu cea mai mare adversitate faţă de culegere. Cu toată bucuria pe care a simţit-o af lînd rezultatul votului, Jarnik nu 1-a informat de aceasta pe I. Micu-Moldovanu decît după primirea înştiinţării oficiale. Iată ce-i scrie la 18 iulie 1883 : „Cu cîteva zile mai înainte, am primit în sfîrşit înştiinţarea din partea Academiei din Bucureşti că s-a primit să se tipărească din partea Academiei colecţiunea de cîntece populare din Ardeal pe care au făcut-o şcolarii d-voastiă, îndemnaţi de d-voastra. într-adevăr, ştiam de mai [de] mult că aşa stă lucru [1], aşteptam însă înştiinţarea oficială si fiindc-o am primit, nu mai vreau să amînez (sic !) lucru[1]". Adresa oficială i-a fost expediată la 24 iunie 1883 cu nr. 2 108264. O dată cu aprobarea încep şi tracasările corespunzătoare. La 6/18 mai 1883, Ispirescu îl înştiinţează pe Jarnik că Sion e gata să înceapă tipărirea265. Lucrul se petrecea încă înainte de a fi primit înştiinţarea oficială. Speriat că lucrul s-ar putea face fără a mai fi consultaţi şi avînd dubii întemeiate cu privire la starea încă nepublicabilă a materialelor, Jarnik îi scrie lui Bîrseanu, la 22 mai 1883, întrebîndu-1 : „Acuma ce să facem? Să lăsăm să tipărească aşa cum este, sau vei cere d-ta să ţi se înapoieze pentru scurt timp, să mai adaugi cîte ceva. Pentru glosarul (sic !) ştiu bine că mi seva înapoia, fiindcă nu este complet şi nu se va completa decît într-acelaşi timp cu tipariul texturilor. D-ta să ştii mai bine decît mine în ce stare se află texturile şi dacă pot să iasă aşa cum sînt sau ba266. Dar totuşi aş crede că şi nouă ni se datoreşte cel puţin o revizie înainte să se tipărească pe deplin, fiindcă noi avem cea mai mare responsabilitate. Să faci aşa cum gîndeşti, scrii singur la Bucureşti sau de-a dreptul lui Sion sau lui Maiorescu, însă trimite-mi o copie a scrisorii d-tale să ştiu şi eu". La 4 iulie 1883 ştia, atît din partea lui Bîrseanu, cît şi a lui Sion, că problema unei revizuiri a manuscrisului înainte de a fi înaintat tipografiei fusese rezol- 261 Ibidem, scrisoare din 9/21 ianuarie 1883. 262 Ibidem, scrisoare din 9/21 februarie 1883, confir-mînd primirea glosarului ,,acum 3 zile". 263 Seria a Il-a, t. V, p. 38-40 şi 15-50. 264 Arh. Cane. Acad. dos XVIII, p. 2 şi 44. Cu 13 zile mai de vreme, la 11 iunie 1883, cele 3 caiete fuseseră înmînate lui G. Sion, cu adresa nr. 1 883. Ibidem» dos. XVIII, f. 2, şi 43. 265 Tr. Ionescu-Nişcov, op. cit., p. 677. 266 încă o dovadă că întreaga răspundere pentru texte pare să fi căzut in sarcina lui Bîrseanu. 48 STTIDITJ INTRODUCTIV vată în favoarea lor. îşi manifesta satisfacţia : ,,[î]mi pare foarte bine c-am izbutit sa-i mai luăm din mînă manuscriptul, pînă a nu fi dat la tipografie". La 24 august se bucura că ,,cel puţin parte [din texte] are să fie gata de tipar şi că se va începe cu tipărirea", dar la 5 octombrie nu ştia încă dacă munca tipografică începuse sau nu şi-i cerea lui Bîrseanu să-1 lămurească. Ispirescu, la 10/22 octombrie 1883, îl asigura că tipărirea va începe în curînd, iar corectura o va face G. Sion267. între toamna lui 1883 şi vara lui 1885, cînd lucrarea a fost, în cele din urmă, terminată, nu mai puţin de şapte probleme s-au cerut soluţionate. Pentru a înţelege ce au reprezentat acestea, arătăm numai că ele au cerut o corespondenţă complexă şi complicată între Bucureşti şi Praga, Bucureşti şi Braşov, Praga şi Braşov, Praga şi Blaj şi invers. Cei doi editori n-au întreprins aproape nimic fără să se fi consultat în prealabil şi n-au expediat nici o scrisoare la Bucureşti fără să o fi văzut şi gîndit amîndoi. Nu stăm aici să detaliem toate aceste probleme, deoarece unele dintre ele îşi află locul în cuprinsul altor discuţii şi vor fi tratate cu mai mult folos şi eficienţă în alte contexte. Ne mărginim să facem aici doar menţiunea lor şi să indicăm direcţiile generale în care au evoluat şi soluţiile pe care le-au primit. Merită să se reţină faptul că, în acest răstimp, Bîrseanu a fost obligat să facă două călătorii la Bucureşti, îngrijindu-se direct de soluţionarea unora din aceste probleme. a) Problema ce s-a pus cu cea mai mare acuitate, în această perioadă, priveşte prefaţa. Poate pentru că editorii nu fixaseră conţinutul ei exact, lucrarea pe care o vedem încă din 1882 atribuită lui Bîrseanu nu era gata nici în vara anului 1885, ea fiind, de fapt, ultima piesă a cărţii ce s-a trimis la Bucureşti. O bogată corespondenţă, adeseori plină de tensiune — între Jarnik şi Bîrseanu, Jarnik şi I. Micu-Moldovanu, Jarnik şi Bianu, Bianu şi Bîrseanu, Bîrseanu şi Maiorescu — ne stă la îndemînă pentru a reconstitui mersul chestiunii268. b) în conexiune cu prefaţa este şi chestiunea detaliilor de culegere. Nu ştim unde deciseseră iniţial editorii să le plaseze (poate în note). Pînă la urmă însă au hotărît să le introducă în cuprinsul prefeţei, ceea ce înseamnă că se resemnaseră Ia o prezentare foarte sumară a lor. Această soluţie ne întîmpină în ,,Anale"269, dar editorii au fost preocupaţi de ea încă din 1883270. Pînă la urmă, aşa cum se va vedea dintr-altă parte, aceste detalii 267 Tr. Ionescu-Nişcov, op. cit., p. 678. 268 La 8/20 aprilie 1884, Maiorescu îi scria lui Jarnik că l-ar fi întîlnit pe Bîrseanu la Bucureşti şi ca acesta făgăduise să redacteze prefaţa în sensul stabilit de comun acord cu Jarnik, în termenul cel mai scurt; la 29 aprilie 1884, Jarnik îi scria lui Bîrseanu că a aflat despre călătoria lui la Bucureşti, despre angajamentul pe care şi 1-a asumat faţă de Maiorescu şi-1 îndemna să redacteze prefaţa cît mai curînd; la 9 mai 1884, Bîrseanu îi scria lui Maiorescu, scuzindu-se pentru întîrziere şi arătînd, pentru prima dată, că redactarea prefeţei e în funcţie de obţinerea detaliilor de culegere de la Blaj; la 28 septembrie 1884 i se cerea din partea Academiei, în termeni foarte precişi, îndeplinirea acestui angajament: „Domnul meu, Vă este cunoscut că colecţiunea de poezii poporale din Ardeal, adunate de d-voastre şi dl. prof. Jarnik din Praga şi tipărită de Academie, aşteaptă numai glosarul d-lui Jarnik şi prefaţa d-voastre spre a se pune la dispoziţia publicului, avem onoare a vă ruga, domnul meu, să binevoiţi a trimite manuscrisul prefeţei d-voastre cît mai iute, spre a se termina această publicaţiune". (Arh. Cane. Acad. dos. VIII, t. 14-16, f. 453 r.-v., ciornă). Cu acestea ajungem în anul 1885, deschis de o scrisoare a lui P. Ispirescu din 27 ianuarie 1885, cerînd prefaţa (Tr. Ionescu-Nişcov, op. cit., p. 670), urmată de o somaţie a lui I. Bianu adresată lui Jarnik, care i-o comunică la 30 ianuarie 1885 lui Bîrseanu („lumea începe a pierde răbdarea") ; de o nouă intimare a lui Jarnik din 4 aprilie 1885 şi o nouă somaţie, dură de data aceasta, a aceluiaşi I. Bianu (comunicată de Jarnik lui Bîrseanu la 15 iulie 1885 : îi ameninţă că prefaţa va fi redactată de altcineva, la Bucureşti). La 26 iulie 1885, în desperare de cauză, Jarnik se adresează lui I. Micu-Moldovanu, încereînd să capete de la acesta informaţii despre eventualul stadiu al lucrării. în fine, la 10 august 1885, Jarnik era în posesiunea mulţ-disputatei prefeţe, căreia îi făcea unele modificări de circumstanţă (pe care le comunică lui Bîrseanu în scrisoare de la acea dată) şi o trimitea „oblu" la Bucureşti. 269 t. VII, p.46 —47 : „Colecţiunea se va precede atunci de o precuvîntare în care adunătorii ei vor explica cu de amănuntul cum, cînd şi din care anume regiuni s-au adunat poeziile poporale" (şedinţa din 19 februarie 1885). 270 Jarnik către Bîrseanu : 4 iulie 1883, 29 aprilie 1884, 4 aprilie şi 5 iulie 1885; Jarnik către I. Micu-Moldovanu : 26 iulie 1885. 3 MB LY>nJaHnfk CftrC Ion.Mic«-Moldovanu, pagina a treia a scrisorii din 26 iulie 1885 nrivind detaliile de culegere s. prefaţa iui A. Bîrseanu (Bibi. Filialei Cluj a AcadenSJ.Hondul -tsiaj şi B. A. R., Mm. 177). 50 STTJDIU INTRODUCTIV n-au fost reconstituite şi lucrarea s-a publicat cu cunoscutele declaraţii vagi din prefaţa lui Bîrseanu. c) Problema glosarului lui Jarnik a consumat şi ea cerneală, hîrtie şi nervi. Abia la 25 mai 1885 Jarnik putea trimite Academiei spre aprobare scurta introducere care-1 pre-merge, iar din punct de vedere financiar chestiunea a fost închisă abia la 25 aprilie 1886271. Ceea ce trebuie reţinut în această privinţă e că la glosarul semnat de Jarnik a colaborat şi Bîrseanu, revăzînd proiectul, făcînd obiecţii (ce n-au fost luate în seamă de Jarnik)272, întocmind la cererea acestuia un conspect de concordanţe cifrice, furnizînd informaţii lexi-cologice. Informaţii de aceeaşi natură i-a furnizat lui Jarnik şi Ioan Micu-Moldovanu273. La început, glosarul era proiectat să apară în limba germană, însă apoi Jarnik a cerut învoirea Academiei şi 1-a redactat în limba franceză. De asemenea trebuie reţinut faptul că tipărirea glosarului s-a făcut la Praga, sub directa supraveghere a lui Jarnik, pentru a se evita greşelile de tipar. în problema aceasta, după corespondenţă, au intervenit Odobescu, Maiorescu, Bianu şi Ispirescu. d) Lucrarea a fost dedicată ,,Asociaţiei", dar lucrul nu s-a făcut decît în urma unor lungi dezbateri, oglindite pe larg în corespondenţă. Jarnik este cel care a insistat pentru aceasta şi a dovedit o mare inventivitate cît priveşte argumentările. Problema s-a tărăgănat din 1883 pînă la mijlocul anului 1885, după ce deci fusese trimisă la Bucureşti şi prefaţa. E posibil ca lucrul să se fi rezolvat abia la cea de-a doua călătorie a lui Bîrseanu la Bucureşti, care a avut loc tocmai în august 1885, cînd s-a definitivat întregul proces tipografic274. e) Plină de supărări, enervări şi recriminări a fost problema corecturilor tipografice. O vom trata într-altă parte ; reţinem aici doar cîteva amănunte : cei doi editori au fost excluşi de la participarea la corectură; lui Jarnik, G. Sion i-a şi contestat competenţa în materie de limbă română ; Jarnika intervenit violent, întocmind numeroase liste de greşeli, pe care le-a trimis la factori de răspundere (una din ele ni s-a păstrat în corespondenţa cu Bîrseanu). Ispirescu a făcut o corectură suplimentară, la intervenţiile lui Jarnik; pînă la urmă, Jarnik a găsit o soluţie de compromis, introducînd greşelile în glosar şi eli-minînd erata. f) în anul 1883, Jarnik a fost preocupat şi de unele probleme tehnice, de tipografie, discutînd despre format275 şi despre numerotarea versurilor şi textelor, în funcţie de necesitatea de a simplifica sistemul de citare în glosar276. Pînă la urmă au prevalat condiţiile tipografice dictate de îngrijitorul de la Bucureşti al publicaţiei, G. Sion. g) Ultima problemă de rezohat a fost neconcordanţa ce rezulta din munca împărţită între Praga, unde Jarnik îşi tipărea glosarul, şi între Braşov, unde Bîrseanu nu reuşea, pînă în ultimul moment să definitiveze conţinutul capitolului ,,Varia" şi structura prefeţei. Aceste neconcordanţe — ce duc chiar la o anumită tensiune între editori: la un moment dat Jarnik opreşte printr-o telegramă imprimarea prefeţei — apar la 25 mai 1885 şi se rezolvă abia la 1 septembrie 1885, cînd Bîrseanu adaugă la prefaţă o notă, explicînd că un anumit număr de texte din ultimul capitol nu se află excerptate în glosar, luînd vina asupra sa. Pentru învingerea tuturor acestor dificultăţi, Bîrseanu a întreprins pomenita călătorie la Bucureşti. La capătul acestei analize putem încheia, stabilind următoarele : istoria cărţii a durat nu mai puţin de 8 ani, din mai 1878, cînd Jarnik a primit de la I. Micu-Moldovanu manuscrisul, pînă în septembrie 1885, cînd lucrarea s-a încheiat, în urma ultimei călătorii 271 Arh. Cane. Acad. Registrul de intrări şi ieşiri, nr. 3 346, proces-verbal deleg. nr. 3. 272 Scrisoarea lui Jarnik către Bîrseanu din 25 mai 1885. 273 Scrisoarea lui Jarnik către I. Micu-Moldovanu din 12 ianuarie 1885. 274 în .corespondenţa dintre Jarnik către Bîrseanu : 4 iulie şi 14 august 1883, 29 aprilie 1884, 25 mai şi 16 august 1885. 275 Scrisoarea lui Jarnik către Bîrseanu din 14 august 1883. 276 Scrisori din 14 august şi 20 octombrie 1883. 'nudele. !!!|||^ I. u. 1885, af mm Cbtu*ţj» Jarnik către Ioan Micu-Moldovanu, pagina a treia a scrisorii din 12 ianuarie prin care îi solicită informaţii lexicale (Bibi. Filialei Cluj a Academiei, Fondul Blaj). 52 STUDIU INTRODUCTIV \ a lui Bîrseanu la Bucureşti. în interiorul acestui răstimp am putut deosebi trei faze principale : prima fază ţine de la primirea manuscrisului pînă la încheierea convenţiei de colaborare cu Bîrseanu, cînd de altfel manuscrisul lui I. Micu-Moldovanu rămîne pentru totdeauna în posesiunea lui; cea de-a doua fază se caracterizează iniţial prin munca în comun < a celor doi editori şi printr-o etapă succesivă, cînd are loc abandonarea întregii munci ; antologice pe seama lui Bîrseanu; în această fază se conturează deplin structura cărţii şi se împart definitiv sarcinile editorilor în raport cu această structură ; în faza a treia, antologia e acceptată spre publicare de Academia Eomână şi trimisă la tipografie, dar probabil din lipsa de precizie a calităţii de coautori se nasc lungi perioade de tensiune şi întârziere între diferiţii (21) participanţi la lucrare. Documentele pe care le-am avut la dispoziţie au putut lumina drumul parcurs de carte, dar n-au putut lămuri întru totul participarea fiecăruia din cei doi editori la elaborarea ei. Ceea ce se desprinde însă din analiza tuturor datelor este faptul că Bîrseanu are o participare mult mai importantă decît o mărturisesc însemnările de pe carte. Se pare că, din momentul cînd în mintea lui Jarnik a germinat ideea glosarului (lucrare cu deosebire caracteristică pentru acest „filolog"), toate celelalte operaţii au căzut în sarcina lui Bîrseanu (care şi-a dat şi el aportul la întocmirea glosarului). De altfel, Jarnik a revendicat întotdeauna cu tărie întreaga paternitate a glosarului. Despre participarea la antologie n-a fost niciodată prea clar; în corespondenţă a arătat însă că „partea leului" îi aparţine lui Bîrseanu. Dar o dată cu publicarea cărţii au încetat şi motivele reale de tensiune dintre cei doi editori, pe care îi vedem în continuare întreţinînd o prietenie exemplară pînă la sfîr- . i şitul zilelor lor. . ^ Nu am stăruit asupra acestor detalii numai pentru caracterul lor pitoresc şi neobişnuit — menţionînd plimbarea acestei întru totul interesante cărţi de la Blaj la Viena, de la Bucureşti la Miinchen, de la Mirceşti la Praga, de la Dîrste la Paris şi pomenind pe toţi cei care, într-o măsură mai mare sau mai mică, direct sau indirect, au contribuit la realizarea ei: Ioan Micu-Moldovanu, Ioan Urban Jarnik, Andrei Bîrseanu, Vasile Alecsandri, Titu Maiorescu, Ioan Bianu, Alexandru Odobescu, Petre Ispirescu, George Sion şi alţii ci spre a arăta mulţimea şi forţa, varietatea şi importanţa tuturor factorilor care au înrîurit asupra genezei sale, făcînd din ea o operă cu adevărat reprezentativă pentru momentul respectiv al culturii româneşti şi dezvoltării conştiinţei noastre naţionale. Pentru că această carte, la vremea apariţiei sale, aducea un mesaj ce depăşea cu mult graniţele rinei simple discipline ştiinţifice (să ne gîndim la ecoul limitat al culegerii concomitente a lui G. Dern. Teodor eseu, tocmai din cauza strictei semnificaţii folclorice a operei!). Aşa cum arată Vasile Alecsandri, în memorabila şedinţă a Academiei Române din 18 martie 1883, colecţia aceasta — rod al unor îndelungate sforţări pentru a scoate la lumină creaţia ; populară românească din Transilvania — dovedea, cu contribuţia imparţială a unui învăţat străin, că „geniul românesc este acelaşi peste Car păţi ca şi peste Dunăre, cum este j dincoace şi dincolo de Milcov". Pentru că această carte, dincolo de importanţa ei ştiinţifică j sau locală, proclama unitatea naţională a românilor şi devenea o armă în lupta pentru | afirmarea ei. Şi nu este de loc întîmplător faptul că această carte editată de Academia 1 Română este dedicată Asociaţiei transilvane pentru literatura română şi cultura poporului 1 român precum nu fără semnificaţie e şi faptul că tocmai ea reprezintă începutul unei noi 1 şi rodnice activităţi editoriale a Academiei. " 1 B. MANUSCRISUL IOAN MICU-MOLDOVANU: DESCRIERE Spuneam că manuscrisul culegerii nu a fost niciodată restituit primului proprietar, Ioan Micu-Moldovanu, ci că a rămas în posesiunea lui A. Bîrseanu, ultimul intrat în grupul editorilor şi cel care a avut în sarcina sa alcătuirea antologiei în ultima sa fază. După anul 1879, cînd presupunem că s-a petrecut transferul manuscrisului, nu aflăm nici o menţiune, cît de sumară, cu privire la el. Jarnik nu 1-a reclamat lui Bîrseanu, precum nici Ioan Micu-Moldovanu nu i 1-a mai reclamat lui Jarnik. Probabil, după 1885, o dată cu publicarea cărţii, respectiv o dată cu extragerea materialelor considerate singure publicabile, editorii l-au considerat lipsit de valoare, cu toate că — aşa cum se va vedea mai departe — manuscrisul nu-şi dezvăluise atunci decît o mică parte din conţinut şi îşi epuizase numai o mică parte din interes. Grija lui Bîrseanu pentru hîrtiile importante a făcut însă ca manuscrisul să se păstreze pînă astăzi în lăsămîntul său, laolaltă cu alte documente privind activitatea sa ele preşedinte al Astrei la fosta bibliotecă a „Asociaţiei", astăzi Biblioteca orăşenească din Sibiu (B.O. — Sibiu). Dacă, în forma de astăzi, este sau nu complet, nu se poate şti cu precizie; sîntem — pornind de la identificarea conţinutului cărţii în cuprinsul său — înclinaţi să-1 considerăm complet, cu toată dezordinea în care se află şi, mai ales, cu toate că uneie materiale — ce au fost sigur în compunerea lui : un număr important de fişe personale ale lui Jarnik — se găsesc rătăcite în cuprinsul altor fonduri din acea bibliotecă (ms. I. Pop-Reteganul). Pachetul, purtînd cota nr. 2 197/941, cuprinde două fonduri distincte, pe care la descoperire şi catalogare le-am notat cu : 1. Colecţie de poezii populare adunate din îndemnul dr. Ioan Petranu, prof. la Teologia şi Preparandia din Arad, de către elevii lui. Donată Astrei de către dr. Coriolan Petranu, prof. univ. Sibiu, 17 Vil 1941 (după însemnarea donatorului) şi : 11. Culegeri folclorice efectuate de elevii şcolilor din Blaj, între anii 1860 si 1875. Partea întîi cuprinde 22 de caiete improvizate, cu 106 file total (sigla ms. nr. 2 197. I. 1—22), conţinînd diverse producţii populare (doine, cîntece, strigături, colinde, expresii dialectale) culese la începutul secolului nostru1, de următorii elevi : Adoc George, Băran George, Blagoe Antoniu, Cădariu Ioan, Chiu Petru, Cîrlea Ioan, Cîrpaş Petru, Doboş Filip, Doichiţă Mcolae, Drincu Mcolae, Fărcaş Emanoil, Ganea Silviu Remus, Guleş Vincenţiu, Ispravnic George, Lupaş Petru, IancuA., Petcu Dimitrie, Popescu Arsenie, Popovici Ivantie, Popovici Sinesiu, Şevici Ioan şi Vulpe Iulian. Materialele culese provin din localităţi apropiate de Arad (zona de unde se recrutau în genere elevii şcolilor aradane2). Unele culegeri nu sînt localizate3, altele poartă numai date sumare privind, în general, regiunea4. în linii mari, comparînd textele acestei culegeri cu ce s-a mai recoltat din zona respectivă şi ţinînd seama de data cînd a avut loc iniţiativa, materialele cuprinse în ms. nr. 2 197.1.1—22 1 Ms. nr. 2 197. L 6, 19, 21: 1902 ; 2 197. I. 4:1903; Drauţ ; Hălmăgel, din jud. Arad; Vidra [de Jos]: 2 197. I. 1 : 1903/4. E posibil ca şi celelalte să se încadreze jud. Alba. în^aceeaşi perioadă. ' 3 Ms. nr. 2 197. I. 5, 7, 11, 20, 22, Sînnicolau Mare, Cenad[ul Sîrbesc], Pesac, Nerău, 4 Banat: ms. nr. % 197. I, 6 ; Bihor : ms. nr, 2 197,1, 10, Pecica, Semlac, Secusigiu» Siria, Socodor, Gherechiu, 54 STUDIU INTRODUCTIV MANUSCRISUL I MICU - MOLDOVANU 55 nu sînt de loc interesante şi nu ne oprim asupra lor. De altfel, ele n-au nici o legătură cu subiectul ce ne interesează, un simplu accident bibliotecăresc unind cele două fonduri atît de deosebite într-un singur pachet. Accidentul a avut totuşi unele consecinţe asupra întregului material aflat la aceeaşi cotă : cum partea a doua nu purta titlu propriu, părea să continue materialele donate de prof. Coriolan Petranu şi, ca atare, nu a trezit interesul pe care îl merita, rămînînd îngropată pînă la recenta ei descoperire şi identificare. Partea a doua cuprinde 190 de caiete improvizate (sigla ms. nr. 2 197.11. 1—190), întocmite ad-hoc din coli de hîrtie de diverse dimensiuni, culori, calităţi şi provenienţe, unele cusute, altele cu foile libere. Toate sînt scrise cu cerneală, în genere decolorată. Scrisul e peste tot neformat şi stîngaci, cu trăsături caracteristic şcolăreşti, adeseori neglijent şi pătat, plin de greşeli şi'ştersături. Unele au titlu individual, altele nu ; cîteva poartă semnătura elevilor, însemnarea clasei în care se aflau la data redactării materialului sau chiar şi menţiunea datei precise cînd a fost realizată culegerea. într-unele, textele poetice sînt scrise pe o singură coloană, într-altele pe două; în fine, în cîteva din ele versurile sînt scrise în şiruri continue pe toată lăţimea paginii5. Unele — cele mai multe — cuprind materiale versificate; altele, materiale în proză. Ortografia e rebarbativă, nu numai prin faptul ca oglindeşte tendinţele etimologizante ale şcolii de la Blaj, ci mai ales prin caracterul ei total inconsecvent şi pestriţ. Toate caietele poartă însemnări făcute de mina lui Jarnik. Astfel, pe fiecare din ele, în colţul din dreapta sus, Jarnik a însemnat cu cerneală numele culegătorului; în colţul din stînga sus dă informaţii cu privire la textele reţinute şi copiate (uneori note stenografice indescifrabile); face numerotarea textelor poetice6 (adeseori dublă, ceea ce presupune minimum două lecturi consecutive ale textelor); încearcă clasificarea provizorie a materialelor (cu creionul de cele mai multe ori), clasificare ce nu aduce însă cu viitoarea clasificare din carte7; subliniază expresii, notează sinonime, pune semne de întrebare sau alte semne cu înţeles strict personal (acolade etc). Unele din glosele sate au fost ulterior incluse în culegere (trimiteri bibliografice cu caracter tematic, de pildă). Important de menţionat e faptul că în cuprinsul manuscrisului, la nr. 2 197.11.115, s-au păstrat peste 70 de fişe personale ale lui Jarnik, cuprinzînd copii individuale de pe materiale, trimiteri la variante, note filologice, glosar (acelaşi fond din care o parte a ajuns în cuprinsul manuscrisului I. Pop-Reteganul, B.O.—Sibiu). Sînt indicii că materialele, respectiv caietele, au fost iniţial aşezate în ordinea alfabetică a numelor de culegători8, astăzi însă o dezordine totală domneşte în aranjamentul lor9. în general, manuscrisul nu face o impresie bună ; nu îndeamnă la răsfoirea lui. Aceeaşi impresie a avut-o şi Jarnik acum aproape o sută de ani10 şi probabil şi acel delegat al Academiei Române care 1-a caracterizat drept lipsit de însemnătate şi a întîrziat cu aproape un deceniu valorificarea lui11. Oferim, în continuare, descrierea materialului, reţinînd ca detalii de recunoaştere şi control: numărul, formatul, titlul, cuprinsul, însemnările lui Jarnik, însemnările culegătorilor12, precum şi observaţiile sugerate de piesele individuale. 5 Ms. nr. 2 197.11. 13, 61, 117, 127. 6 Numerotarea culegătorilor numai în 26 de cazuri, la ms. nr. 2 197. II. 1, 14, 17, 19, 20, 48, 63, 65, 66, 72, 78, 128, 133, 136, 137, 145, 148, 149, 159, 161, 168, 169, 172, 175, 182, 186. 7 Ms. nr. 2 197. II. 10, 15, 50, 52, 58, 78, 81, 83, 94, 108, 126, 130, 137, 139, 144, 177, 180, 183, 184. 8 Literele i: ms. nr. 2 197. II. 1-5, d: 50-57, b: 58-63, 80-85; c: 64-75, v: 107-110, s : 119-123, p: 131-151^153-162: m: 169-180 etc, 9 Noi le-am lăsat exact în aceeaşi ordine, numerotîn-du-le astfel cu creion roşu. 10 ... Halul în care se înfăţişau aceste texturi nu era tocmai ademenitor; era material brut, care trebuia înainte de toate prelucrat, căci numai atunci se putea vedea dacă este vrednic să vază lumina zilei ori ba". Apud Ovidiu Papadima, prefaţa la ediţia 1964, p. XXII. 11 Drumul pe care am mers, p. 31. 12 Ms. nr. 2 197. II. 19, 26, 45, 46, 49, 50, 60, 67, 75, 79, 82, 93, 106, 108, 109, 110, 113, 114, 116, 118,119, 121, 124, 125, 127, 129, 134, 139, 147, 148, 152, 154, 157, 160, 162, 164, 166, 173, 178, 180. 183, 2 197. II. 1: Format: 20 x 16 cm. 2 f. Hîrlia îngălbenită, cerneala decolorată. Titlu : Poesii populare. Cuprins : 8 cîntece şi strigături. Omise: 1 text (f. 1 r-~v- ) de natură cultă, despre Avram Iancu. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Iancu, st. sus : Cop. 1,2; încercuieşte nr. de ordine la nr. 1 şi 2 ; renumerotarea dublă a nr. 4 b. Obs., numerotarea culegătorului. 2 197. II. 2: Format : 17 x 10 cm. 4 f. Hîrtia îngălbenită, cerneala decolorată. Cuprins : 22 de cîntece şi strigături. Omise : nr. 11, ca fiind în stil folcloric. însemnări Jarnik : f. 1 r* dr. sus numele culegătorului: Ignat, st. sus : Cop. 7, 8, 9, 10, 11, 14, 21 ; numerotarea. Intervenţia noastră: transcris textele 2 — 3 şi 7 — 9 la un loc. 2 197. II. 3: Format : 17 x 10 cm. 16 f. Hîrtia gri-bleu decolorată, caiet cusut. Titlu : Colecţiune de poesii populare dein Roşia. Cuprins : 103 cîntece şi strigături. Omise : 1 text (nr. 74, f. 16 r-~v.) ca fiind nepopular : studentul de la Blaj îşi mîngîie iubita, promite că se va întoarce după examene şi se va căsători cu ea. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Ionaş, st. sus: Copp. indescifrabil; numerotarea, inclusiv cea dublă : 13 b, 14 b, 33 b, 35 b, 43 b, 44 b, 47 b, 47 c, 47 d, 47 e, 48 b, 59 b, 59 c, 65 b, 66 b. Intervenţia noastră : am despărţit în două textele : 7 şi 7 b, 8 şi 8 b, 25 şi 25 b, 46 şi 46 b ; în 4, textul 41 şi 41 b, 41 c, 41 d. De asemenea am numerotat textele 42 b, 42 c, 42 d, 42 e, 42 f, ce nu fuseseră numerotate de Jarnik, din cauza dezordinii paginilor; Jarnik a sărit, după indicaţia culegătorului, de la f 10 v- (resp. 18 a culeg.) la ilv- (resp. 20 a culeg.) : „de la 18 vene la 20". 2 197. II. 4: Format: 16,5 x 10 cm. 4 f. Hîrtia galbenă, cerneala decolorată. Titlu : Cântece populare. Cuprins : 1 baladă + 14 cîntece şi strigături. Omise : 1 text (nr. 5, f. 2 v-) ca fiind nepopular, însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Ionaş N., st. sus: Cop. indescifrabil; numerotarea, inclusiv cea dublă : 2 b, 2 c, 11 b, 11 c. Intervenţia noastră: transcris textele 3 — 4 si 8 — 9 la un loc. 2 197.II.5: Format: 17 x 10,5 cm. 3 f. +1 f. albă. Hîrtia îngălbenită, cerneala decolorată. Titlu : Poesii populare. Cuprins : 1 baladă + 11 cîntece şi strigături. Omise : 1 text (nr. 7) ca nefiind popular. însemnări Jarnik : f. 1 *■ dr. sus numele culegătorului : Isaile, st. sus: Cop. indescifrabil; numerotarea, inclusiv cea dublă : 9 b. 2 197. II. 6: Format: 21 x 17 cm. 4 f. Hîrtie învechită, cerneală decolorată. Titlu : Cântece sî strigaturi poporali. Cuprins : 3 balade + 21 de cîntece şi strigături, însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Lazaru, st. sus : Cop. 4, 21, 22 (Ball), încercuieşte nr. 4, 21 ca balade; numerotarea, inclusiv cea dublă: 10 b. Intervenţia noastră : am despărţit în două textul 21 (şi 21 b). 2 197. II. 7: Format: 21,5 x 15 cm. 6 f. Hîrtia îngălbenită, caiet cusut. Titlu : Povestea lui Nicolau, figanu. Cuprins : 1 poveste. Obs. : De altă mînă decît a culegătorului ,,cetită de George Eremia". Pe f. 6 v- cu creionul, de asemenea cu alt scris, numele culegătorului. 2 197.II.8: Format: 21 x 17 cm. 4 f. Caiet cusut. Titlu : Strigări populare dein Tatarlaua. Cuprins : 38 de strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului: Macaveu, st. sus : Cop. indescifrabil; cu creionul numerotarea. Intervenţia noastră : transcris la un loc textele 1 — 2. 2 197. II. 9: Format: 17,5 x 10,5 cm. 3 f. +1 f. albă. Cerneala spălăcită. Titlu : Canteci populara. Cuprins : 10 cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Galantu, st. sus: Cop. indescifrabil; numerotarea. Intervenţia noastră: transcris la un loc textele 3 — 6. Jarnik a fost derutat de faptul că textele au fost scrise sub formă de catrene. 2 197.11.10: Format : 17x10,5 cm. 6i. +1 f. albă. Hîrtia îngălbenită. Titlu general n-are; textul 1 are titlu propriu : Avu-tulu si seraculu ; f. 3 v- : Chiuituri (de la t. 2 înainte); f. 5 r. pînă la sfîrşit: Fabula. Cuprins : 1 colind +5 cîntece şi strigături +1 poveste, însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului: Georgitia, st. sus : Copp. 1 (Ball); cu creionul la t. 1 : ,,p. 56 în Colindele Ma^nescului"; t. 2 : „Juramen-tulu copilei"; numerotarea, inclusiv cea dublă: 4 b. Intervenţia noastră : numerotat t. (5), cînţec de lume. STUDIU I NT li O DUC TIV 2 197.II.11: Format : 20,5 x 16 cm. 4 f. Hîrtie îngălbenită, cer-i neală întinsă. Titlu : Poesie populare ; fiecare piesă nenumerotată e introdusă de : „Altul" şi încheiată de un : ,,Fine". text dat de culegător ca atare, prin însemnările : „Altul" şi ,,Fine". Intervenţia noastră : transcris la un loc textele 16 şi 16 b, rectificînd greşala lui Jarnik şi respectînd indicaţia culegătorului. tifii ■ ~ * *&Af'^^* f I.jA ********* **** fiii 7.11.13, pagina de titlu a culegerii lui Folea Vasile. De remarcat numelui Jarnik şi barele despărţind textele şi versurile (Biblioteca Orăşenească,. Sibiu). Cuprins : 18 cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Giurgiu, st. sus : Copp. 8 (Ball); numerotarea, inclusiv cea dublă : 16 b, despărţind, în mod greşit, un 2 197.II.J2: Format : 37,5 x 11,5 cm. 6 f. Hîrtie îngălbenită, cerneală decolorată. MANUSCEISUL I. MIC U - MOLI) OVA NU 57 Titlu general n-are ; la cîntece: Candu gandescu man-dro la lene; de la f. 3 r- pînă la sfîrşit : Una poveste. Cuprins : 28 de cîntece şi strigături + 1 poveste. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Goga, st. sus : Copp. indescifrabil; numerotarea; f 2 v- adaugă la t. 25 : „Mandr'a" (vers 2). 2 197.11.13: Formal : 21 X 17 cm. 2 f. Hîrtia îngălbenită, cerneala decolorată. Titlu : Piuiture. Cuprins : 38 de strigături. Omise : textul 32 b, nenumerotat de Jarnik, ca neartistic (obscen). însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Folea B., st. sus: Copp. indescifrabil; textul nefiind transcris în formă versificată, Jarnik desparte versurile prin bare verticale simple şi textele prin bare verticale duble ; numerotarea. 2 197.11.14: Format : 23 x 19 cm. 2 f. Hîrtia îngălbenită, cerneala spălăcită. Titlu : Poesii populare. Cuprins : 1 baladă -ţ-27 de cîntece şi strigături, însemnaii Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Hosu, st. sus : Cop. 10 (Ball). Intervenţia noastră : numerotarea textului [6b], nenumerotat de Jarnik nici de culegător, deşi acesta scrie : ,,Alta poesie". Obs. : numerotarea culegătorului, cu cifre romane. 2 107.11.15: Format: 20,5 x 17 cm. 1 f. Hîrtia îngălbenită, cerneala spălăcită. Titlu general n-are, ci numai subtitluri pe capitole; f. 1 r-~2r- : Poveste; f. 2 r-— 2 v- : Poesii populare. Cuprins: 10 cîntece şi strigături +1 poveste, însemnări Jarnik : cu creionul clasificarea provizorie : b las le mu, dorn, romana e frumosa, blastemu, puterea umorului; la t. 9, f. 2 v- corectează seară in secară ; numerotarea. 2 197.11.10: Formal : 20,5 x 17 cin. G f. IIirtia îngălbenită, cer neala spălăcită. Titlu general n-are, ci dă la două basme numirile lor (f. 1 r*—6r\), la cap. de versuri: Poesii populare (f. 6 v.). Cuprins : 2 cîntece + 2 basme. înseninări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Aldea, st. sus : Copp. indescifrabil; numerotarea. 2 197.11.17: Format : 26 X 21 cm. 4 f. Hîrtie îngălbenită, cerneală spălăcită. Titlu general n-are, ci ia unele texte : 2, 4, 7, 8, 12, 13, 19, Cuprins : 2 balade +23 de cîntece şi strigături. Omise : 1 text (nr. 12, f. 2 v-) : ,,La cununia", dubios sub raportul autenticităţii folclorice. însemnări Jarnik : f. 1 r- st. sus : Cop. 12 (20) 19 (Ball) ; numerotarea dublă la piesele : 2 b, 7 b, 8 b, 18 b, 20 b ; cu cirilice : A«n"hPuopS ; sublinieri, crucite, marcări pe margine, acolade; pe margine la f. 4 v- : Nu me calcă pre opinci/Ca le-oi face se le lingi. Intervenţia noastră : am refăcut integritatea textelor : 2 şi 2 b (Floride'a de pre ritu puse pe gand), 18 şi 18 b, 20 şi 20 b, 7 şi 7 b (Escusare), 8 şi 8 b (Mandr'a credintiosa). Jarnik desparte bine textele şi dublează nr. de ordine, deşi culegătorul le-a numerotat el şi le-a dat titluri individuale. Am ales soluţia lui Jarnik. La t. 14 b numerotarea e a noastră. Obs. : numerotarea culegătorului; paginaţia dezordonată. 2 197. II. 18: Format : 17,5 x 10,5 cm. 2 f. Hîrtie îngălbenită, cerneală spălăcită. Titlu : Chiuituri populare. Cuprins : 12 cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus sigla culegătorului : N.N., st. sus : Copp. indescifrabil; numerotarea. 2 197.11.19 : Format : 26 x 21 cm. 6 f. Hîrtie albastră, cerneală învechită şi 21 X 17 cm. 15 f. +1 f. albă. Hîrtie albă, cerneală neagră. Titlu general n-are, ci la unele texte: 1, 2, 1, 8, 10, 11, 13, 26, 28, 29, 31, 40. Cuprins : 8 balade +72 de cîntece şi strigături +2 colinde. Omise : textele 18 c (f. 9 r-), 46 (f. 19 y- - 20 r), 53 (f. 21 r--^-) şi 54 (f. 21 v-) ca fiind dubioase sub raportul autenticităţii. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus sigla culegătorului : N., st. sus Copp.... 9, indescifrabil; numerotarea dublă la piesele : 2 b, 4 b, 5 b, 5 c, 7 b, 13 b, 15 b, 16 b, 16 c, 16 d, 17 b, 18 b, 18 c, 20 b, 21 b, 21 c, 21 d, 21 e, 22 b, 23 b, 23 c, 24 b, 25 b, 25 c\ 35 b, 36 b, 43 b, 45 b, 50 b ; numeroase însemnări cu creionul : t. 4 b : „nu e tienutulu dein Bes..." ; t. 6 subl. : dngenii, chizesiu ; t. 8 : subL : Tota vera, none ori, sicriu sicriutiulii meu ; t. 10 : şterge : o si niuritu şi scrie Si-amendoue so si stinsu, subl. sovonu, vitia, călămăr, măr; t. 11 subl.: baiu, gradena, smochina, bolandulu, călinii; t. 12 : romonitia; t. 13 subl. : Pare că-i un gemu de lâna şi scrie pe margine Parcă-i ghemuleliu de lana ;■ t. 15 c subl. : neintrebate ; t. 32 : girebea; t. 36 b glosă pentru inmulia : inmoliă; t. 44 subl. : potilatu. Obs. : numerotarea culegătorului. Note ale culegătorului : f. 5 r* : ,,Inca vr'o câteva culese dela 4 fete BCD şî E", de unde concluzia că şi celălalt material, de la f. 1 r- — 5 r-, trebuie să fi fost cules de la o altă fată ,,A" ; f. 7 v- : ,,altele dela C" ; f. 19 r- : ,,Mai in urma vr'o câteva dela E, carea si petrecu m.mulţu li 58 STUDIU INTRODUCTIV pre la oi pre la fenatia preintra aluni; dupa cumu se vede sî dein chiuiturele ei" ; f. 21 r-~v-. : note patriotarde, 2 texte maghiare şi 1 prov. german. 2 197.11.20: Format : 24 x 19 cm. 2 f. Hîrtie îngălbenită, cerneală spălăcită. Titlu : Ocuparea lui Ioanne Nemeş st. V. cl. Cuprins : 2 balade + 16 cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Nemeş jun. st. sus : Copp. 1,9 (Ball.); încercuieşte nr. de ordine la balade (nr. 1,9); numerotarea dublă la piesele : 2 b, 8 b, 8 c, 10 b. Obs. : numerotarea culegătorului. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Si ateu, st. sus : Copp. indescifrabil; numerotarea. Intervenţia noastră : am transcris textele 3 şi 4 la un loc. 2 197.11.25: Format : 21 x 17 cm. 3 f. +1 f. albă. Hîrtia îngălbenită, cerneala spălăcită. Titlu general n-are, ci pe capitole : Fabula (f. 1 r- — 3 r-) şi Poesia (f. 3 r-). Cuprins : 1 cîntec şi 1 poveste. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Sabadiusiu ; st. sus : Copp. indescifrabil. Obs. : materialul nenumerotat. 2 197.11.21: Format: 17 x 10,5 cm. 4 f. +4 f albe. Hîrtia îngălbenită. Titlu : Viersuri populare ; subcapitol: La ospeţie (f. 3 v--4 »). Cuprins : 20 de cîntece şi strigături de nuntă. Omise : t. 6 şi 18 fiind indescifrabile (pentru t. 18 s-a păstrat fişa personală a lui Jarnik : ms. nr. 2 197.11.115» fişa nr. 12) şi nr. 11 şi 12, ca fiind neartistice (obscene). însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus sigla culegătorului : Nn, st. sus: Copp. indescifrabil; numerotarea, inclusiv cea dublă. Intervenţia noastră: am transcris textele 14 şi 15 la un loc. 2 197.11.22: Format: 26 X 21 cm. 4 f. Hîrtia îngălbenită şi pătată. Titlu : Ocupatiune. Cuprins : 19 cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Popu Corist, st. sus. : Copp. indescifrabil; numerotarea textelor. 2 197.11.23: Format: 21 x 17 cm. 2 f. Titlu : Ocupatiune. Cuprins : 17 cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Sava, st. sus : Copp. indescifrabil; numerotarea, inclusiv cea dublă : 9 b, 10 b, 10 c. Intervenţia noastră: am transcris textele 4 şi 5 la un loc; am numerotat textul [15]. 2 197.11.24: Format: 21 x 17 cm. 2 f. Hîrtia îngălbenită, cerneala decolorată. Titlu : Poesie popular ie. Cuprins : 12 cîntece şi strigături. Omise: text 6, care e scris total dezordonat şi prozaic (Dragă mi-i crîşma-n pădure). 2 197.11.26: Format: 17 x 10,5 cm. 4 f. Hîrtie îngălbenită, cerneală decolorată. Titlu : Versiuri. Cuprins : 3 balade +2 cîntece. însemnări Jarnik : f 1 r> dr. sus numele culegătorului : Mihaltianu ; st. sus : Copp. 2, 3 (Ball.), numerotarea. Obs. : culegătorul pune în faţa fiecărui text: „Alta". 2 197.11.27 : Format: 17 x 21 cm. 126 f. Hîrtie îngălbenită, cerneală spălăcită. Titlu general n-are, ci titluri pe capitole sau titluri individuale (piese singulare). Cuprins : miscelaneu (poezii culte, poezii populare, basme, legende, tradiţii, snoave, colăcării, ghicitori, descîntece, reţete gospodăreşti, aforisme etc), din care am reţinut : 206 cîntece şi strigături, 6 balade, 2 colăcării, 4 descîntece, 7 poveşti, 1 bocet, 42 de ghicitori. Omise : poezii culte f. 1 r--2 v', 2V--4V-, 8v--9r-, 9 r.-v.? n T.f i\ v._12 r.? isr.-v.^ i8 r.? l8 V. -19 Y-, 20 v--21 r-, 21 v-, 21 v--22 r-, 22 r>~v-, 24 r--v-, 25 r-, 26 r-, 27 r-~v-, 28 v-, 32 r--33 r-, 34 r-, 37 r.-vt> 33 r.? 38 r.-V.? 38 vt> 38 v._39 r. f 39 r--y-., 39 v--40 r-, 42 r-~v-, 42 v--43 r«, 44 r-, 46 62 v--63 v-, 85 r-, 86 r-, 86 v-, 87 v--88 r-, 88 r--89 r-, 89 v--90 r% 90 r\ 90 v', 92 v-, 96 r-~v-,113 r- (printre care merită a fi menţionate: Limba noastră a lui George Sion. Mortua est a lui Eminescu, Marşul lui Ştefan cel Mare, Eu sint vivan-diera cu suflet voinicel, la care Jarnik adaugă în final: Ce-n duşman suflă moarte şi fraţilor noroc, romanţe, cîntece de dragoste şi de pahar, texte patriotice etc.) ; poezii populare degradate : f. 12 v-, 13 v#, 31 v, 91 r- ; Poezii populare contrafăcute : 19v-, 25 v- —26r. : „Cântece populare de sub revolutiunea din anulu 1848" (3 texte); poezii în stil popular : 23 v- —24 r-, 32 v-, 47 v--48 r-, 52 r-, 55 v--60 r-, 83 r--v-snoave cu conţinut cult sau dubios : (110 texte) : 7 r> 7 r--v-, 7 v-,'l0 r--v-, 11 12 r--v-, 13 v-14 r._15 r.t 15 v._16 t.9 i6 r.9 20 T-, 21 r-, 21 v-22 r-, 22 24 v- - 25 r-, 26 r-, 26 28 r-28 r-~v-, 31 r-, 33r<-34 36 r-, 36 r--r-, 37 r-, 39 v- 40 r-, 40 v-, 43 v-, 44 r-, 44 r-_v\ 48 r-, 48 v- MANUSCRISUL I. MICU - MOLDOVANU 59 52r.-v. 52 v-, 55 r-, 61v--62 r-, 62r-~v-, 62 v-, 63 v._64 v-, 64 v--65 r-, 70 v--71 v-, 80 r-~v-, 80 v'-82 r-, 86 r-, 86 v-, 86 v--87 r-, 87 r--v-, 91 v._92 r-, 97r--98r-, 99r-~v-, 100 v--101r-, 10l T-, 102 r-, 102 v-, 103 r- - 103 v% 103 *--104 r-, 105 r--105 v- 106 r-, 109 v--110 r-, 110 r.__no v-, 112 v-, 112 v--113 r-, 113 v--114 r-, 114 v._n5 115 r-, 116 r-, 116 ^-117 r-, 118 r-, U8 r--v-, 119 r-, 119 r-~v-, 119 v-, 120 121 r--v>> 121 v^ 122 r-, 122 r--v-. 123 r-, 123v-, 124 r- —125 v-; 8 reţete gospodăreşti: f. 5 r-, 44 r-, 62 r., 92 v. . 2 ghicitori culte: f. 23 r-, 26 r-; aforisme despre beţie: f. 99 *--100 r-; 1 tradiţie livrescă despre familia Rotschild : f. 123 r. ; 1 cîntec popular secuiesc. însemnări Jarnik : foarte puţine; unele numerotări de texte. Intervenţia noastră : am transcris textele 1 şi 1 b (de la f. 13 V--14 r) la un loc. 2 197.11.28: Format : 21 X 17 cin. 8 f. Hîrtia liniată cu creionul, cerneala decolorată, caiet cusut. Titlu : Strigări populare dein Lodromanu. Cuprins : 57 de strigături. Omise : textul 10 (f. 2 r-) dubios ca provenienţă; parţial apare şi în Teculescu, S. 246. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Trifu, st. sus. ; Copp. indescifrabil; numerotarea, inclusiv cea dublă : 33 b. 2 197.11.29: Format : 22 x 18 cm. 2 f. Hîrtia îngălbenită, cerneala decolorată. Titlu : Versulu colacului. Cuprins : 1 colăcărie. Cuprins : 3 catrene nefolclorice, dar în stil popular. Omise : în totalitatea lor. Obs. : La f. 1 v- : „per T. Pocanulu stud. IUI cl. gimn." ; f. 1 r" de altă mînă, scris cu creionul : „bine". 2 197.11.33: Format : 21 x 17,5 cm. 4 f. Hîrtia îngălbenită, cerneala spălăcită. Titlu : Colaculu la ospetia. Cuprins : 1 colăcărie. 2 197.11.34: Format : 20,5 X 17 cm. 2 f. Hîrtia îngălbenită, cerneala decolorată. Titlu : Colacaria. Cuprins : 1 colăcărie. 2 197.11.35: Format : 23 X 14,5 cm. 1 f. Hîrtie îngălbenită, cerneală decolorată. Titlu : Cumu saluta copilit la anulu nou. Cuprins : 1 sorcovă (cu detalii descriptive, etnografice şi muzicale). 2 197.11.36: Format : 21 >: 17 cm. 4 f. Hîrtie îngălbenită, cerneală spălăcită. Titlu general n-are, ci numai titluri individuale. Cuprins : 5 descîntece + 1 poveste + 2 descrieri de obiceiuri. 2 197.11.30: Format : 17 X 11 cm. 4 f. Hîrtia îngălbenită. Titlu : Colaculu. Cuprins : 1 colăcărie. Obs. : Numele culegătorului cu alt scris, la f. 4 r-2 197.11.31: Format: 21 x 17 cm. 4 f. Hîrtia îngălbenită şi pătată. Titlu : Versu la trecerea lui Hanibalu preste Alpi com-pusu si scrisu prein Theodoru Poppu. Cuprins : 1 poezie cultă (16 catrene). Omise : in totalitatea sa. Obs. : la f. 2 v- : „Theodoru Poppu, stud. de a Vl-a clase gimnasi. in Blasiu 5/4 1863". 2 197.11.32: Format: 21 x 17 cm. 1 f. Hîrtia pătată, cerneala decolorată. Titlu : Viersu de amoru. 2 197.11.37: Format : 20 x 16,5 cm. 4 f. Flîrtie îngălbenită, cerneală decolorată. Titlu : Colacaria. Cuprins : 1 colăcărie. 2 197.11.38: Format: 18,5 x 10,5 cm. 3 f. Hîrtie îngălbenită, cerneală întinsă. Titlu general n-are, ci numai titluri individuale: Tânguirea celui rau insurat, Versul iubiri, Versu de bucurie. Cuprins : 3 cîntece (din care două de lume). Omise : t. 3, fiind cîntec bahic contrafăcut. Obs. : La f. 2 v- un calendar latinesc, la f. 3 r- copia unei inscripţii latineşti; laf. 3 v- diverse însemnări fără legătură cu culegerea şi o semnătură : „Moldovan". Intervenţia noastră : numerotarea textelor; am despărţit textul 1 în două fragmente independente (1 şi 1 b). 60 STUDIU INTRODUCTIV MANUSCRISUL i. MlCtJ - MOLDO VA NU 61 2 197.11.39: Format : 33 x 16,5 cm. 2 f. Hîrtie albastră, cu ciupercă, cerneală spălăcită. Cuprins : 1 cîntec. Omise : 6 texte culte, printre care Deşleaplă-le române, Măria din Bezdat, o parodie după Boul şi viţelul. 2 197.11.40: Format: 20,5 x 17 cm. 4 f. Hîrtie îngălbenită cu ciupercă. Titlu : Traditiune. Cuprins : 1 tradiţie populară. 2 197.11.41: Format : 23,5 x 19,5 cm. 2 f. Hîrtie galbenă, cerneală spălăcită. Titlu general n-are, ci pe subcapitole; f 1 r-—2 r- : Naraţiune ; f. 2 v- : Strigări popularie. Cuprins : 8 cîntece şi strigături + 1 poveste -f 13 ghicitori. însemnări Jarnik : f. 2 v- dr. sus numele culegătorului : Crisianu2, st. sus : Cop. indescifrabil; numerotarea textelor de cîntece. 2 197,11.42: Format : 21 x 17 cm. 2 f. Hîrtie îngălbenită, cerneala mult decolorată. Titlu : Ocupatiune. Poesii populare. Cuprins : 25 de cîntece şi strigături. Omise : text. 1, ca nefiind folcloric, însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Gramma, st. sus : Cop. indescifrabil; numerotarea, inclusiv cea dublă : 4 b, 22 b ; semne de întrebare pe margine. 2 197.11.43: Format: 21 x 17 cm. 2 f. Hîrtie bleu,li mată cu creionul. Titlu : Strigări dein comuna Curticapului. Cuprins : 10 cîntece şi strigături. Omise: text. 6 (f. 1 r- ~v-) şi text. 7 (f. 1 prima ca nefolclorică, cea de-a doua fiind total degradată, însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Graur, st. sus: Copp. 6 (?), 8, 9, 11; numerotarea. 2 197.11.44: Format: 21 x 17 cm. 2 f. Hîrtie albastră, liniată cu creionul, cerneală mult decolorată. Titlu : Strigări de pre la Stragea. Cuprins : 13 cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Gruianu, st. sus : Cop. indescifrabil; numerotarea. 2 197.11.45: Format: 17 x 10,5 cm. 4 f. Hîrtie îngălbenită, cerneală întinsă. Ţjtlu : Poesii populare. Cuprins : 15 cîntece şi strigături. Omise: text. 4 (f. 2 r) şi 14 (f. 3 v-4 r), complet degradate. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Handra, st. sus : Copp. 14 ; numerotarea. Obs. : Culegătorul înseamnă fiecare text cu : „Alta", uneori şi cu „Fine" : 7, 11, 15, 16, 17. 2 197.11.46: Format: 21 x 17 cm. 4 f. Hîrtie albastră, liniată cu creionul. Titlu : Strigări popularia dein Ognisiora. Cuprins : 35 de cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Herceaga, st. sus : Cop ; numerotarea. Obs. : la text. 14 (f. 2 v-), culegătorul dă sensul lui ciustarelu „vasu de mulsu in elu", iar deasupra cu- vîntului e scrisă şi o a doua formă siustarelu, tăiată ulterior cu o linie. 2 197.11.47: Format : 17,4 x 10,5 cm. 4 f. Hîrtia îngălbenită. Titlu : Poesii populare. Cuprins : 2 balade -f 9 cîntece şi strigături, însemnări Jarnik : f. 1 r' dr. sus numele culegătorului : Folea, st. sus: Copp. 10,11 (Ball.); numerotarea; la text. 10 (f. 2 v-) dă explicaţii pentru cetera „vio- lina", datu „maritatu", (f. 3 r-) veslu „vediutu" ; la t. 11 (f. 4 r) subl. : zăbrea. 2 197.11.48: Format : 20,5 x 17 cm. 1 f. -f 1 f. albă. Cuprins : 2 cîntece. însemnări Jarnik : f. 1 r« dr. sus numele culegătorului : Echimu, st. sus : Cop. Obs. : numerotarea culegătorului, cu cifre romane. 2 197.11.49: Format : 21 x 17 cm. 4 f. Flirtie îngălbenită, cerneală întinsă. Titlu : Poesii populare. Cuprins : 1 baladă + 15 cîntece şi strigături, însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Florianu, st. sus : Cop. 12; încercuieşte nr. de ordine la baladă (nr. 12); numerotarea, inclusiv cea dublă : 1 b, 3 b, 3 c, 3 d, 7 b. Intervenţia noastră: am transcris textele 1 şi 1 b, după indicaţia culegătorului, la un loc. Obs. : culegătorul scrie „fine" la textele 2, 12. 2 197.11.50: Format: 20,5 x 17 cm. 3 f. + 1 f. albă cu semnătura culegătorului, „Ioane Dregiciu". Hîrtia îngălbenită, cerneala spălăcită. Titlu : Poesii populare. Cuprins : \% cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Dregiciu, st. sus : Copp. 9; numerotarea, inclusiv cea dublă :1b; cu creionul clasificarea provizorie a textelor, t. 1 „doru", t. 2 „calugarulu fara chiamare", t. 7 ,,batj." ; subliniază cu creionul, la t. 2 „apa nu se", t. 8 „deacu"; scrie pe margine popia după ce şterge pochia (t. 3), udela în dreptul lui ogheala (t. 0). Obs. : culegătorul scrie „altul", înainte de t. 4, 8, 9, 10 şi 11 şi „fine" după t. 2, 3, 10 şi 11. 2 197.11.51: Format: 21 X 17,5 cm. 33 f. -f 2 f. albe. Hîrtia îngălbenită. Titlu general n-are, ci pe capitole reluate. Astfel, povestirea : Doi pecurari, care poartă subtitlul „Sujetul acestei fabule e istoricii, ea ne representa ocuparea Daciei prein Traianu. Lupi se intielegu omenii lui Barione = Dacii", se continuă de la f. 1 r- — 3 v« la 4 r--5 r-, 8 r--20 v-, 22 r--23 r-, 26 r--26 v-, 28 r-— 29 v-, 32 r_v-, culegerea Dein strigările ce le dicu junii romani celebrandu faimosulu saltu a lui Bomulu, strabunulu lorii se continuă de la f. 3 v-, la e r.__6 v-, 21 r-, 23 v — 25 r- ; culegerea Colinda de la f. 5 r- —5 v-, 21 v-, 23 r--~v-; Descanlature : 7 r- (de durere la ochi); Cantecu populariu in memoria bătăliei de la Solferino, in 24J6 1859: f. 25 r-~v-; Cântece popularie: f. 26 v--27 r-, 29 v--31 v-; Lacrimiore (romanţa). O copila la cmiversaria mamei sale: f. 27 r-, Cantecu populariu compusa de J. : f. 32 v'-33 y- Cuprins : 30 de cîntece şi strigături j 2 colinde f 1 deseîntec. Omise : povestirea Doi pecurari, romanţa şi cîntecul popular „compus"de culegător. De asemenea de la f. 29 v«— 30 v- : textele 1, 7, 8 şi parţial 6. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Draghic. st. sus : Cop. Intervenţia noastră : numerotarea pe capitole a pieselor. 2 197. TI. 52: Format : 21 X 17 cm. 2 f. Hîrtie galbenă, cerneală decolorată. Titlu : Colecţiune de cântece populare. Cuprins ; 12 cîntece şi strigături. însemnări Jarnik: f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Draghicescu, st. sus : Cop. 12 ; numerotarea ; Clasificarea provizorie la t. 1, 2 ; glose filologice t. 9 Yest-vediutu; încercuieşte (greşit) nr. de ordine al t. 12, ca fiind baladă. 2 197.11.53: Format : 16,5 x 10 cm. 4 f. Hîrtie galbenă, cerneală spălăcită. Titlu : Cântece popularie. Cuprins : 3 balade. însemnări Jarnik : f. 1 r> dr. sus numele culegătorului : Dancu, st. sus: Ballade 1.3. fabula 2; numerotarea. 2 19 7.11.54: Format: 21 X 17 cm. 1 f. Hîrlie îngălbenită, cerneală întinsă. Titlu : Chiuituri. Cuprins : 50 de strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Deacu, st. sus : Cop ; numerotarea, inclusiv cea dublă : 4.4 b ; glose filologice : corectează la t. 21 nostu din nosta, la t. 44 b subl. i din mei (cu creionul). Intervenţia noastră : am transcris textele 14 şi 15 la un loc. 2 197.11.55: Format : 17 x 10,5 cm. 2 f. Hîrtia îngălbenită, cerneala întinsă. Titlu : Poesii popurale. Cuprins : 5 cîntece. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus subl. numele culegătorului : M. Dascălii; st. sus : Copp. ; numerotarea. 2 197.11.56: Format: 17 X 10 cm. 4 f. Hîrtie îngălbenită. Titlu : Viersuri populari. Cuprins : 1 baladă -f 31 de cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. lr- dr. sus numele culegătorului : Dancia, st. sus : Cop. 1 (Ball.); numerotarea ; nr. 1 încercuit, ca baladă. 2 197.11.57: Format : 17 x 10,5 cm. 7 f. + 1 f. albă cu semnătura culegătorului; hîrtie îngălbenită, cerneală decolorată. Titlu general n-are. Primul text poartă : Descantecu şi apoi fiecare text : Altuia. Cuprins : 25 de cîntece şi strigături. Omise : textul 2 b (greşit despărţit de Jarnik), ca fiind un adaos nefolcloric de 12 versuri. înseninări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Dune, st. sus: Copp. indescifrabil; numerotarea, inclusiv cea dublă. Intervenţia noastră : am transcris textele 1 şi 1 b la un loc. 2 197.II.58: Format : 21 X 17 cm. 4 f. Hîrtie îngălbenită, cerneală spălăcită. Titlu : Poesii populare cu un subcapitol Strigări la ospetia (f. 3 v--4 v-). Cuprins : 16 cîntece şi strigături însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Bozac. st. sus : Cop. ; numerotarea, inclusiv cea dublă : 7 b, 8 b, 8 c; cu creionul clasificarea provizorie : t. 1, 8 c; sublinieri: t. 1, 2, 3, 6, 8 b ; note filologice : t. 1, 2, 4, 8 c, 12, 13; corectări : t. 2. 62 STUDIU INTRODUCTIV 2 197.11.59: Format: 21 x 17 cm. 3 f. + 1 f. albă. Hîrtie îngălbenită. Titlu : Strigări de pre sate. Cuprins : 22 de strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r' dr. sus numele culegătorului : Busdugan, st. sus : Cop. ; numerotarea ; note filologice : t. 3. Intervenţia noastră : am transcris textele 6 — 7 la un loc. 2 197.11.60: Format: 22,5 x 15 cm. 2 f. Hîrtia îngălbenită. Titlu : Ocupatiune domestica. Chiuituri poporale. Cuprins : 20 de strigături. Omise : t. 18 ca dubios în ce priveşte autenticitatea folclorică. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Bucurescu, st. sus : Cop. ; numerotarea. Obs. : Culegătorul scrie ,,Finea va urma pre 11 maiu". 2 197.11.61: Format: 21 X 16,5 cm. 2 f. Hîrtie îngălbenită, cerneală întinsă. Titlu : Viersuri popularie. Cuprins : 11 cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Busoniu, st. sus : Cop. ; numerotarea pînă la t 6. şi dublă la 3 b ; subl. t. 1 : verde. Intervenţia noastră : numerotarea de la t. 7 — 10. Obs. : Culegătorul scrie t. 7 — 10 în formă de proză, nu în versuri. 2 197.11.62: Format: 20,5 x 16 cm. 4 f. Hîrtie îngălbenită, cerneală întinsă. Titlu : Poesii populare. Citeva chiuituri. Cuprins : 17 cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Butnariu A., st. sus : Cop. ; numerotarea, inclusiv cea dublă :7b; subl. cu creionul t. 7 : Pomii pre costa, t. 8: Pânza, amnariu; glose filologice: la t. 10 adaugă silaba de completare re, la t. 14 desparte versul în două emistihuri. 2 197.11.63: Format : 21 x 17 cm. 4 f. Hîrtie îngălbenită cu ciupercă. Titlu : Poesie populare (Din giurulu Reginului sa-sescu). Cuprins : 12 cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Butnariu J. ; st. sus : Copp. ; numerotarea dublă : 3 b, 4 b, 4 c, 5 b, 6 b; note filologice : la t.3 b şterge te duci şi scrie cu creionul mergi. Obs. : numerotarea culegătorului. 2 197.11.64: Format: 21 x 17 cm. 4 f. Titlu : Chiuituri poporali. Cuprins : 1 baladă + 25 de cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Calutiu, st. sus: Copp. 26 (Ball); numerotarea; note filologice : la t. 3 şterge pădure şi scrie turma. 2 197.11.65: Format : 21 x 17 cm. 8 f. Titlu : Cântece si strigature poporali depre Murasiu. Cuprins : 30 de cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Ceausianu; st. sus: Copp. 4 (Ball). 25.27 (Ball); numerotarea dublă :5b; note filologice : subl. la t. 15. pe hunu ; încercuieşte nr. de ordine la t. 4, 25 şi 27, considerîndu-le balade. Obs. : numerotarea culegătorului. 2 197.11.66: Format: 17 x 10,5 cm. 6 f. Hîrtia îngălbenită, cerneala întinsă. Titlu : Strigări popularie. Cuprins : 28 de cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Cioba, st. sus : Copp. ; diverse sublinieri : t. 5, 6. 7, 11, 13, 18. Intervenţia noastră: am despărţit textele [2 b] şi [2 c]. Obs. : numerotarea culegătorului cu cifre latine. 2 197.11.67: Format : 20,5 x 17 cm. 2 f. Hîrtie îngălbenită, cerneală decolorată. Titlu : Cântece popularie. Cuprins : 2 balade + 5 cîntece şi strigături, însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Costea N., st. sus: Copp. 1.4 (Ball); numerotarea, inclusiv cea dublă : 2 b, 3 b ; încercuieşte nr. de ordine la cele două balade. Obs. : culegătorul dă 5 texte, ultimele 4 introduse de „Al tu lu". 2 197.11.68: Format : 21 x 17 cm. 6 f. Hîrtie albă-gri învechită, liniată. Titlu : Poesii populare. Cuprins : 1 baladă + 47 de cîntece şi strigături, însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Costea Al., st. sus: Cop. 48 (Ball); numerotarea; încercuieşte nr. de ordine la baladă, nr. 48. 2 197.11.69: Format : 16,5 x 10 cm. 8 f. Caiet cusut, hîrtie îngălbenită, cerneală decolorată. Titlu : Viersuri si chiuituri popularie a lui Alesandru MANUSCRISUL I. MICU - MOLDOVANU Ciura; t. 1 V iersu populariu, 2 — 13 Chiuituri, 14 Viersu populariu, 15 — 22 Alte chiuituri. Cuprins : 2 balade + 19 cîntece şi strigături. Omise : t. 1 ca nefolcloric (rimele încrucişate). însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Ciura, st. sus : Copp. 1,14; numerotarea. 2 197.11.7 0: Format : 17 x 10,5 cm. 4 f. Caiet cusut, hîrtie îngălbenită cu ciuperci, cerneală spălăcită. Cuprins : 2 balade -f- 9 cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Cocovanu, st. sus : Cop. 1 ; numerotarea, inclusiv cea dublă: 5 b. 2 197.11.71: Format : 21 x 17 cm. 4 f. Cerneala mult decolorată. Titlu : Poesii populare. Cuprins : 1 baladă + 23 de cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Ciunganu, st. sus: Copp. 23 (Ball); numerotarea, inclusiv cea dublă : 21 b ; încercuieşte nr. de ordine la baladă, nr. 23. 2 197.11.72: Format : 21 X 17 cm. 3 f. -|- 1 f. albă. Hîrtia liniată cu creionul. Titlu : Chiuituri poporale. Cuprins : 1 baladă -f 26 de cîntece şi strigături, însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Circa, st. sus : Copp. 16 ; încercuieşte nr. de ordine la t. 16, ca baladă. Obs. : numerotarea culegătorului ; culegătorul repetă 2 texte, pe care noi le-am omis (t. 12 şi t.13 de pe f. 1 v-)- 2 197.11.73: Format: 22,5 x 18 cm. 4 f. Cerneala pe alocuri întinsă. Titlu general n-are; f. 1 r-—3 r- Fabula poporala; f. 3 T'~~ 4 r- Strigări poporali. Cuprins : 26 de cîntece şi strigături -f 1 colind -f 1 poveste. Omise : t. 25 evident cărturăresc. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Ciortea, st. sus : Copp. 11. indescifrabil; numerotarea» inclusiv cea dublă: 19 b; nr. 11 încercuit ca baladă. 2 197.11.74: Format : 21 x 17 cm. 2 f. Hîrtia îngălbenită, cerneala spălăcită. Titlu : Poesii populare. Cuprins : 8 cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Costin, st. sus : Copp. ; numerotarea, inclusiv cea dublă : 2b. 2 197.11.75: Format : 20 x 16 cm. 4 f. Cerneala uneori decolorată. Titlu general n-are; f. 1 r-—3 r- Poesii popularie; f. 3 r-— 4 r- Fabula. Popa si sluga. Cuprins : 6 cîntece şi strigături + 1 poveste, însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Crisian T., st. sus : Cop. ; numerotarea. Obs. : culegătorul marchează începutul t. 2, 4 şi 5 cu „Alta". 2 197.11.76: Format : 34 x 21 cm. 4 f. Hîrtia îngălbenită. Titlu : Păcală. Cuprins : 1 poveste. însemnări Jarnik : f. 4 v- „Corn. Panţu o colect. de anecdote. Val. Dîmboiu [o colect. de] găcitori." 2 197.11.77: Format: 21 x 17 cm. 4 f. Hîrtia alb-gri liniată, cerneala spălăcită. Titlu : Chiuituri din Tutacu (Siomostelnicu). Cuprins : 11 cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului: Banfi, st. sus : Cop. ; numerotarea. 2 197.11.78: Format: 23,5 x 19 cm. 4 f. Titlu general n-are; f. 1 r- —3 r- Balade şi piuituri românesci f. 3 v-— 4 v- Poveste şi Petru fetu frumosu. Cuprins : 2 balade 12 cîntece şi strigături -f 2 poveşti. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului: Alutanu, st. sus : Cop. ; semne cu creionul la t. -l, 2, 9 ; clasificarea provizorie : t. 3 „Batjoc" ; t. 4, 8, 13 „de dor" ; 5, 7 „descr. batj.", t. 6. „.mustrare" ; t. 11 „descriere"; t. 12 „stud. amorosu"; t. 14 „escusatoria". Obs. : numerotarea culegătorului cu cifre romane. 2 197.11.79: Format : 23.5 x 19 cm. 2 f. Hîrtia învechită. Titlu : Ceva dein poesiele populari (românesci). Cuprins : 16 cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r* dr. sus numele culegătorului : Alutanu2, st. sus : Cop. 5 (Ball); numerotarea, inclusiv cea dublă : 9 b. Obs. : notaculegătorului lat. 11 in dreptul luisuratele: „Amicele bune sî coetane se numescu surate" ; în dreptul lui Doiu : „hei" ; la f. 2 v- : „Me rogu pentru pardonare fiendca pentru aceea am scrisu numai atâtea că in totu tempulu ferieloru am fostu forte morbosu si dein lontru er mai alesu am patimitu de petiore anflandumise. Sî asia nu am potut amblă preia fetiori, sî acestea acasă mi le spuse. Dealtadata mai multe". Manuscrisul i. micu - moldovanU 65 04 STUDIU 1NTU ODUCTIV 2 197.11.90: 2 19 7.11.98: 2 197.11.80: Format: 20 x 16,5 cm. 4 f. Cerneala spălăcită. Titlu : Poesii populare. Cuprins : 20 de cîntece şi strigături. Omise : t. 20, 21 şi 22 ca fiind de origine cărturărească (de fapt un singur cîntec împărţit de .larnfk în 3). însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Bârna G., st. sus: Copp. 20, 21, 22; numerotarea; încercuieşte nr. 20, 21, 22. 2 197.11.81: Format : 21 x 17 cm. 4 f. Cuprins : 3 balade + 18 cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 rdr. sus numele culegătorului : Biteas, st. sus: Cop. 1 (Ball) 7 (indescifrabil) 12.13 (Ball). ; numerotarea; încercuieşte nr. de ordine la 1, 7, 12, 13 că fiind balade; sublinieri de cuvinte: 1, 12, 13 şi 18 ; clasificarea provizorie : t. 1 „semena cu fet'a Banului dein Hatiegu la Marienescu", 3 ,,dorulu mândrului dein catane", 4 ,,la ospetin", 6 ,,fet'a cadiendu", 7 „măritata reu", 13 „Iancu beu-toriulu şi murgulu", 14 nevasta lenosa", 19 "necăji-lulu", 20 „batj.", 21 „fet'a cadula". 2 197.11.82 : Format : 23,5 x 19 cm. 4 f. Titlu : Poesii populare de pe Câmpie. Cuprins : 8 balade + 2 cîntece. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Blaga, st. sus: Copp. 1 — 5,8,9 (Ball); numerotarea; încercuieşte t. 1, 2, 3, 4, 5, 8, 9 ca fiind balade; sublinieri de cuvinte: t. 1, 6, 9; despărţiri de cuvinte: t. 9 ; note filologice: şterge dusa şi scrie ducea la t. 1 ; la t. 2 şterge şi adaugă Si-n pahar o sprijinesce, „vasele de lemnu nu tienu apa"; la t. 8 taie asta şi scrie arsa. Intervenţia noastră : numerotat t. [2 b] care poartă însemnarea culegătorului „Alta poesie populara", dar nenumerotată de Jarnik. Obs. : adaugă la fiecare text note de circulaţie. Astfel la l. 1 : „pene pe câmpie e in usu", t. 2 : „e in usu pe câmpie in jurulu Faragaului", t. [2 b] : „pe câmpie e in usu mai desu", t. 3 — 8: „pe câmpie e in usu", t. 9 : „e in usu pe câmpie'. Textele sînt introduse de „Alta" (t. 2, 3, 5, 6, 7, 8) sau de „Alta poesie populara (t. [2 b], 4, 9). 2 197.11.83: Format : 23 x 19 cm. 4 f. Cerneala spălăcită şi întinsă. Titlu general n-are; f. 1 r- —3 r- Poesii populari; f. 3 r- —fine Strigări la jocu. Cuprins: 5 balade + 27 de cîntece şi strigături+1 datină. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Barbu, st. sus : Cop. 29. Fab. oltean, indescifrabil; numerotarea, inclusiv cea dublă : 11 b, 19 b; încercuieşte nr. de ordine al baladelor: t. 1, 29; sublinieri de cuvinte : t. 6 ; cu creionul, clasificarea provizorie : t. 6. : „mar. reu se plânge", t. 8„de dom", 9 ,,mergi nu-mi da pace", 23 — 24 „batj"., 26 „măritata se plânge", 28 „Doiosia in urma parasirei", 29 „fabula", 30 „junele despărţiţii de am".. Intervenţia noastră : am unit textele 14 şi 15. 2 197.11 84 : Format : 21 x 17 cm. 4 f. Hîrtie albastră liniată. Titlu : Strigări populare dein Lodromanu. Cuprins : 32 de cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Bacila, st. sus : Copp. numerotarea, inclusiv cea dublă : 8 b, 10 b. 2 197.11.85: Format: 21 x 17 cm. 2 f. Hîrtie albă-gri liniată. Titlu : Ocupatiune domestica. Cuprins : 19 cîntece şi strigături, însemnări Jarnik : f 1 T> dr. sus numele culegătorului : Banfi, st. sus. Copp. ; numerotarea. 2 197.11.86: Format : 21 x 17 cm. 2 f. Hîrtia îngălbenită, cerneala decolorată. Cuprins : 8 cîntece şi strigături, însemnări Jarnik : f 1 r- dr. sus numele culegătorului : Avrama ; numerotarea : subl. t. 1 „mohangia-tia" şi pune semn de întrebare. 2 197.11.87: Format: 20,5 x 16,5 cm. 2 f. Titlu : Strigări popularie. Cuprins : 14 cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r* dr. sus numele culegătorului : Bârna, si. sus : Copp. : cu creionul numerotarea, inclusiv cea dublă : i b, 4 b. Intervenţia noastră : ani unit textele 6 şi 7. 2 197.11.88: Format: 21,5 x 18 cm. 4 f (două coaie îndoite independent). Cerneala foarte decolorată. Titlu : Povesti poporale. Voinicii dein flori înfloritu. Guprins : 1 poveste. 2 197.11.89: Format: 21 xl7 cm. 4 f. Cerneala întinsă. Titlu : Fabula poporala. Cuprins : 1 poveste. I 3 Format : 20 x 16,5 cm. 4 f. Cerneala decolorată. Titlu general n-are; f. 1 r.-4 v- Fabula; f. 4 v-Chiuituri. Cuprins : 10 strigături + 1 poveste. însemnări Jarnik : f. 4 v> dr. sus numele culegătorului : Deacu AL, st. sus : Cop. ; numerotarea. 2 197.11.91: Format : 20 x 16 cm. 6 f. Titlu : Povesci. Cuprins : 2 texte. 2 197.11.92: Format : 23 x 19 cm. 4 f. Hîrtia îngălbenită, cu ciupercă. Titlu : Prosa populara. Cuprins : 1 poveste. 2 197.11.93: Format: 21 x 17,5 cm. 2 f. Titlu : Colacaria. Cuprins : 1 colăcărie. 2 197.11.94: Format : 21 x 17 cm. 8 f. Hîrtie gri. Titlu general n-are; f. 1 r* —4 v- Poveste; f. 4 v Cântece populari. Cuprins : 5 cîntece şi strigături + 1 poveste. însemnări Jarnik : f. 1 r' dr. sus numele culegătorului : Germânus, st. sus : Cop. ; numerotarea ; cu creionul, clasificarea provizorie la t. 1 „necajîtulu", t. 3 „plângere". Obs. : culegătorul introduce unele texte prin „x\ltu" (t. 2) sau „Altulu" (t. 3, 4). 2 197.11.95: Format : 21 x 17 cm. 4 f. Cerneala întinsă. Cuprins : 1 poveste. 2 197.11.96: Format: 21 x 15 cm. 4 f. Hîrtie albastră-verzuie. Titlu : Poveste. Cuprins : 1 poveste. 2 197.11.97: Format: 20 x 16,5 cm. 6 f. Cerneala mult decolorată. Titlu : Una fabula de pre Muresiu scrisa de I. Rad, octavan. Cuprins : 1 poveste. 5 - c. 461 Format : 21 x 17 cm. 2 f. Cerneala decolorată. Titlu : Povesti populare . Guprins: 1 poveste +1 descîntec. 2 197.11.99: Format : 21 x 17 cm. 4 f. (două coaie îndoite independent). Titlu : Una p&veste usitata în giurulu Bethlenului. Guprins : 1 poveste. 2 197.11.100: Format: 21 x 17 cm. 2 f. Cerneala mult decolorată. Cuprins : 1 poveste. 2 197.11.101: Format: 21 x 17 cm. 2 f. Titlu : Versulu colacului. Cuprins : 1 colăcărie. 2 197.11.102: Format : 21,5 x 18 cm. 6 f. (3 coaie îndoite independent). Ti'du : Vaduvulu cu fet'a frumosa sî veduva cu cea urîta. Cuprins : 1 poveste. 2 197.11.103: Format: 21 x 17 cm. 8 f. (cîte 2 coaie îndoite independent). Cerneala spălăcită şi întinsă. Titlu : Virgina sî călugărulu. Cuprins : 1 poveste. 2 197.11.104: Format : 21 x 17,5 cm. 8 f. (cîte 2 coaie îndoite independenţi. Titlu : Cântece sî piuiture populare. Guprins : 60 de cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f 1 r- dr. sus numele culegătorului : German, st. sus. : Cop. ; numerotarea. Intervenţia noastră : am unit. t. 1 şi 2. Obs. : Lipsesc textele 33 şi 34 (respectiv o pagină întreagă din manuscris); din ultimul s-au păstrat numai ultimele 3 versuri : st mi-li pune dupa casa / câţi voru trece toti se tiesa j Totu cu palia de pre casa. 2 197.11.105: Format: 21 x 17 cm. 3 f. Hîrtia îngălbenită, cerneala ştearsă. Titlu : Versulu colacariei. Guprins: 1 colăcărie. 66 STUDIU INTRODUCTIV însemnări Jarnik: acoladă v. 15 — 16, 98 — 108; subliniază: ,,Pastare (= parti tare) v. 55; „fugeti" v. 84; „indresnetî" v. 85; adaugă „Deci" în chip de anacruză v. 114; subliniază v. 69 „Intru o dî ne plena de para" şi îl înlocuieşte pe margine cu „Intro dî de primavera". Alte semne marginale la v. 23-27, 49, 114, 118. 2 197.11.106 : Format: 21 x 17 cm. 12 f. Cerneala mult decolorată. Titlu : Versuri populari. Cuprins : 3 balade + 35 de cîntece şi strigături. însemnări Jarnik: f. 1. r- dr. sus numele culegătorului : Stancu, st. sus : Cop. ; numerotarea; acoladă t. 36, v. 3 —4 ; diverse note filologice : t. 32 diacu = studentu, cantorii; t. 30 ; cinasiu = csinos ; t. 29 scoverdi = plăcinte şi stenogramă; t. 13, v. 9 adaugă si; t. 15 şterge valiti şi înlocuieşte cu florid; subliniază t. 7 revenela, colopu, perdu ; t 19 v- 6 şterge u din onu, v. 8 corectează pe margine 'n în locul lui in şi încercuieşte pe ea ; t. 20 subl. Altulu ; t. 21, v. 5 desparte prin bare verticale cuvintele : de cu gele, v. 26 gentitia = zar + urda. Intervenţia noastră: numerotat dublu textul 17 b, la f. 7V- Obs. : culegătorul marchează toate cîntecele cu un Altulu, criteriu respectat de Jarnik ; de altă mînă decît a culegătorului t. 37, f. 13 r. 2 197.11.107: Format: 26 x 21 cm. 6 f. (3 coaie duble alăturate). Cuprins : 10 descîntece şi farmece. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului Viciu, st. sus : Cop. ; numerotarea; la t. 56 scrie pe margine cu creion albastru impăca-te şi pune în paranteză în text te vei impaca. Obs. : la t. 5, 15, culegătorul pune alături de degete şi deşte. 2 197.11.110: Format : 17,5 x 10,5 cm. 4 f. + 2 f. albe. Cerneala decolorată. Titlu : Versuri populare. Cuprins : 14 cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Vod'a Siganu, st. sus : Copp. ; numerotarea, inclusiv cea dublă : 5 b, 7 b. Obs. : Culegătorul transcrie textul 1 dialogat şi la acelaşi t. versul 11 scrie : „in locu de ca, am am scur-tatu cam"; titluri individuale la t. 9 („Versulu luarei la cătănie a fecioriloru") şi t. 10 („Versulu amorului"); la t. 6, v. 3 scrie : „la imperatulu rosiu". 2 197.11.111: Format: 16 x 10 cm. 7 f. + 1 f. albă. Cerneala decolorată şi întinsă. Titlu : Versuri populari. Cuprins : 28 de cîntece şi strigături. Omise: t. 24 — 29 nefiind populare (rimă prin încrucişare). însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Urzica, st. sus : Copp. 24. 29 (Stenograma); numerotarea, inclusiv cea dublă : 19 b, 20 b, 20 c. 2 197.11.108: Format : 17,5 x 10,5 cm. 8 f. Cerneala spălăcită. Titlu : Culegerea poesieloru populare de Ioane Vul-canu, 1863. Cuprins : 2 balade + 13 cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r • dr. sus numele culegătorului : Vulcan, st. sus : Cop. ; numerotarea; acoladă t. 1, v. 55 — 59 şi „pietate catra muma rea" ; subliniază t. 8 ultimul vers, titlul textului 9 ;)i v. 6, adaugă fire deasupra cuvîntului trăire la t. 12 ; clasificarea provizorie : t. 10 „catana", t. 5 „doru", t. 6 „re-masu bunu, catana", t. 7 „catana in Italia". Obs. : culegătorul introduce unele texte cu Altulu (t. 2, 5, 7, 10) şi cu Altele, un singur titlu, t. 11 — 15. 2 197.11.109: Format : 21,5 x 17 cm. 4 f. Caiet cusut, hîrtie liniată cu creionul. Titlu : Chiuiture poporale adunate dein Agristeu (langa Ternav'a mica) si giuru de Alesiu Viciu st. in a V cl. g. in. Blasiu in 1872; pe f. 2 r- : „Chiuituri poporale culese de... in Agristeu sî giuru". Cuprins : 58 de cîntece şi strigături. Omise : t. 6 (f. 2 r-) şi t. 39 (f. 3 v-) ca fiind nefolclorice. 2 197.11.112 : Format : 20,5 x 16,5 cm. 4 f. Hîrtia îngălbenită. Titlu : Cev'a dein chiuiturele românilor (noştri). Cuprins : 39 de cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Tohati, st. sus: Copp. 17 (Ball); numerotarea; încercuieşte t. 17 ca fiind baladă; note filologice: t. 25, v. 2 ludele, mitele ; t. 30 înconjură cu creionul subst. Craie; t. 33 întregeşte metrul, adăugind o silabă tiu (= tu). Intervenţia noastră : am unit textele 11 şi 12. 2 197.11.113: Format: 23,5 x 19,5 cm. 5 f. (2 coaie îndoite în formă de caiet şi 1/2 coală ca foaie volantă). Hîrtia gri, cerneala spălăcită. Titlu : Cev'a dein chiuiturele românilor (nostre). Cuprins : 34 de cîntece şi strigături. Omise : text 11 ca nefolcloric, improvizaţie trivială t. însemnări Jarnik : f 1 r* dr. sus numele culegătorului : Tohati2, st. sus : Copp. 17 (stenogramă); numerotarea, inclusiv cea dublă : 10 b, 10 c, 13 b, 19 b, 21 b, 22 b ; la t. [4 c] şterge numai şi pune în loc mai, versul devenind : Ca diece ani de-oru mai trece ; t. 13 subliniază la v. 18 : locu se me. MANUSCRISUL I. MICU - MOLDOVANU 67 Intervenţia noastră: numerotarea textelor [4 b] şi [4 c]. Obs. : culegătorul pune titlu individual la t. 13 : Chiuitura; lat. 17, v. 26 notează: Fetior ca introducere la reluarea dialogului. 2 197.11.114 : Format : 29 x 23 cm. 4 f. Hîrtia foarte degradată', marginile rupte, lipsind cuvinte, cerneala pe alocuri decolorată. Titlu : Ocupatiune. Unele culegeri de poesii si piuituri populare. Cuprins : 3 balade + 54 de cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r* dr. sus numele culegătorului : Todoran, st. sus : Cop. ; numerotarea, inclusiv cea dublă : 20 b, 21 b, 24 b, 24 c, 25 b, 32 b ; încercuieşte nr. de ordine al t. 43 ca fiind baladă. Intervenţia noastră : unit textele 25 şi 25 b. Obs. : culegătorul notează la t. 22 (balada) : „Acest'a a fostu o intemplare" ; pune titlu individual la t. 23 : „Altu versu popularii"; de la t. 26 pînă la t. 52, subtitlul : „Alte ciuituri". 2 197.11.115: Format : 17 x 10,5 cm. Cuprins : 74 de fişe personale Jarnik, copii de texte, excerpte, trimiteri la variante, glosar, note. Analizate de noi în notele lucrării. 2 197.11.116: Format : 16,5 x 10,5 cm. 4 f. Cerneala decolorată. Titlu : Poesii popularie. Cuprins : 2 balade + 1 cîntec. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Dancea, st. sus : Copp. ; numerotarea. Obs. : Culegătorul marchează ultimele 2 texte cu „Alta". 2 197.11.117: Format : 21,5 x 17 cm. 5 f. + 1 f. albă. Hîrtia albă-gri. 3 coaie îndoite independent, nu sub formă de caiet. Titlu : Pi ui ture. Cuprins : 64 de cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Romanu, st. sus : Copp. ; numerotarea, inclusiv cea dublă ; 42 b ; bare verticale după fiecare vers, textul nefiind transcris în formă versificată; bare duble după fiecare text. Intervenţia noastră: am numerotat textul [16]. Obs. : culegătorul transcrie versurile în formă de proză. 2 197.11.118 : Format: 17,5 x 10 cm. 4 f. Caiet cusut, cerneala decolorată. Titlu : Poesii populare. Cuprins : 15 cîntece şi strigături. Omis: t. 1 (f. 1 r--3 r>) „Movila lui Burcel" (fără titlu). însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Rusu, st. sus : Copp. ; numerotarea, inclusiv cea dublă : 2 b, 2 c. Obs. : Culegătorul introduce textele nr. 3, 4 şi 13 cu „Altulu", iar t. 5 cu „Altulu (si strigări)". 2 197.11.119: Format: 17,5 x 10,5 cm. 7 f. + 1 f. albă. Hîrtia albăstruie. Titlu : Doine populara. Cuprins : 1 baladă + 39 de cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Samceleanu, st. sus: Copp. 29; numerotarea, inclusiv cea dublă : 7 b, 8 b, 8 c, 8 d, 8 e, 11 b, 11 c, 12 b ; greşală : sare la numerotare peste cifra 3. Intervenţia noastră : numerotat textele [6 b], [8 d'], [22 b] ; am unit textele 8 b şi 8 c. Obs. : Culegătorul marchează textele 2,5 — 28 cu „Alta". 2 197.11.120: Format: 21 x 17 cm. 4 f. Caiet cusut, cerneala decolorată. Titlu: Colecta de viersuri populare, descântaturi sî dateni la ospetia, muresiane. Cup rins : 5 cîntece şi strigături + 1 colăcărie + 1 des- cîntec. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Socolu, st. sus : Copp. 1 (Ball) 4 (Dese) 5 (Colacul), numerotarea, inclusiv cea dublă : 6 b. 2 197.11.121 : Format : 21 x 17 cm. 4 f. Cerneala decolorată. Titlu general n-are; f. 1 r- — 2 v- [Poveste]; f. 2 v-—4 v- texte de cîntece cu titlu individual. Cuprins : 2 strigături + 1 baladă + 1 poveste. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Stanciu, st. sus : Cop. 3 (Ball); numerotarea. Obs. : Titluri individuale t. 1 „Chiuitura", t. 2 „Alta", t. 3 „CanCecu popularii a lui Marz'a vitezulu". 2 197.11.122: Format: 21x17 cm. 4 f. Cerneala mult decolorată. Titlu : Strigări popularie dein satulu Tatarlaua (f. 2 r-). Guprins : 30 de cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Surdescu, st. sus : stenogramă, V. Macaveu ; numerotarea. 2 197.11.123: Format: 21 x 17 cm. 4 f. Hîrtia liniată cu creionul. Titlu : Chiuiture poporale culese dein comun'a Valea. Guprins : 32 de cîntece şi strigături. Omise : t. 8 (f. 2 r), nefiind popular. 68 STUDIU INTRODUCTIV însemnări Jarnik : f. 1 r" dr. sus numele culegătorului : Suciu, st. sus : Cop. ; numerotarea, inclusiv cea dublă : 4 b, 14 b. 2 197.11.124: Format : 23,5 X 19,5 cm. 6 f. ( 3 coaie duble independente. Titlu : Strigări populare. Cuprins : 32 de cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : 1*. 1 r* dr. sus numele culegătorului : Tamasiu, st. sus: Cop.; numerotarea; greşală, sare peste cifra 12. Intervenţia noastră : am despărţit textul [1 b] ; am unit textele 30 şi 31. Obs. : Nota culegătorului la f 6 r* : ,,de ele mocanesci". 2 197.11.125: Format: 17,5 x 10,5 cm. 6 f. + 2 f. albe. Cerneala spălăcită. Titlu : Poesii populare culese de Teodorii Tatu dein Ciugiidiu de diosu. Cuprins : 1 baladă -f 8 cîntece. însemnări Jarnik : f. 1 r* dr. sus numele culegătorului : Tatu, st. sus : Cop. ; numerotarea, inclusiv cea dublă : 3 b, 3 c. Intervenţia noastră : am unit textele 7 şi 8. Obs. : culegătorul marchează textele 3 — 5 cu „Altulu". 2 197 JI. 126: Format : 20,5 x 16 cm. 4 f. Cerneala spălăcită. Titlu : Poesii populare. Cuprins : 37 de cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r' dr. sus numele culegătorului : Tiereanu, st. sus : Copp. 3, 15; numerotarea, inclusiv cea dublă : 6 b, 17 b, 21 b ; greşală de numerotare prin repetarea cifrei 5 ; sublinieri : t. 18, 27, 28; adaugă la t. 24: strigandu pentru Sî striga; cu creion, clasificarea provizorie; t. 1 ,,superarea unuia dein am.," t. 2 „num'pasa de tene", t. 3 „muma ce imp. casatori'a sî urm.," t. 4 şi 10 „sărutare", t. 5 stenogramă, t. 12 „cand petrece cu mandra", t. 15 „fetele scumpe", t. 16 „refusu", t. 20 „batj.," t. 24 „doru", t. 25 „mândria", t. 26 „înfruntare", t. 31 ,,de dom", t, 32 „doru după mandra ce s'a mari tatu". Intervenţia noastră : am rectificat numerotarea t. [5 bj. 2 197.11.127: Format : 17 x 10,5 cm. 4 f. Prima pagină liniată cu creionul. Titlu : Poesii populari. Cuprins : 1 baladă + 18 cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r* dr. sus numele culegătorului : Todea, st. sus: Copp. 3 (Ball); numerotarea; încercuieşte nr. de ordine al baladei. Obs. t. 1 şi 2 nu sînt transcrise in versuri, ci sub formă de proză; culegătorul marchează textele nr. 2 — 7, 9-14 şi 16-17 cu „Alta". 2 197.11.128: Format : 21 x 17 cm. 6 f. (3 coaie îndoite independent). Titlu : Chiuituri culese dein Teleculu Romanii. Cuprins : 1 baladă + 21 de cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus. numele culegătorului : Radu, st. sus : Copp. 3 (Solferino) ; numerotarea dublă : 7 b, 9 b, 14 b ; încercuieşte nr. de ordine al t. 3, ca fiind baladă. Intervenţia noastră: am despărţit textul [5 b] de t. 5 şi textul [7 c] de t. 7 b. Obs. : numerotarea culegătorului cu cifre romane. 2 197.11.129: Format : 17 x 10,5 cm. 6 f. + 2 f. albe. Cerneala spălăcită. Titlu : Poesii populare. Subtitlu Strigări (f. 5 v,~6 v<). Cuprins: 3 balade + 11 cîntece şi strigături. însemnări Jarnik: f. 1 r* dr. sus numele culegătorului: Radu Sim., st. sus: Cop. 1 — 4 (Ball); numerotarea; încercuieşte nr. de ordine al textelor 1—4, considerîndu-le pe toate balade. Intervenţia noastră : am despărţit textul [4 b] de t. 4. Obs. : la textele 2 — 6 culegătorul scrie : „Alta poesia frumosa". 2 197.11.130: Format : 21 x 17 cm. 2 f. Hîrtia îngălbenită, cerneala spălăcită. Titlu : Strigări popularie. Cuprins : 13 cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Rai cu, st. sus: Copp. 15 17 (stenogramă); numerotarea ; încercuieşte nr. 15 şi 17 greşit considerate balade ; la t. 4 şterge baetulu şi scrie prunculu (vers. 2); clasificare provizorie la t. 15 : colan'a. Intervenţia noastră : am transcris t. 4 — 6, 7 — 8 şi 9 — 10 la un loc. 2 197.11.131: Format : 17 x 10,5 cm. 4 f. Titlu : Versurii popularie. Cuprins : 22 de cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r* dr. sus numele culegătorului : Popu sen., st. sus : Copp. ; numerotarea, inclusiv cea dublă : 5 b, 6 b, 8 b, 14 b, 18 b. Intervenţia noastră : am transcris t, 18 şi 18 b la un loc. 2 197.11.132: Format : 17 x 10,5 cm. 6 f. Cerneala pe alocuri foarte decolorată. Titlu : Strigări in jocu. Cuprins : 45 de cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r> dr. sus numele culegătorului : Popul, st. sus : Copp. ; numerotarea, inclusiv cea dublă : 15 b, 20 b, 33 b. MANUSCRISUL I. MICU - MOLDOVANU 69 2 197.11.133: Format : 17 x 10,5 cm. 8 f. Hîrtia atacată de ciupercă. Titlu : Poesii populare. Cuprins : 41 de cîntece şi strigături. Omise : f. 7 r- textele 32 şi 33 ca fiind nefolclorice. însemnări Jarnik : f. 1 r* dr. sus numele culegătorului : Precupu, st. sus : Cop. ; Numerotarea, dublă : 7 1), 8 b. Intervenţia noastră: ani rectificat numerotarea culegătorului : [31 b|. Obs. : pînă la nr. 3, culegătorul foloseşte cifre romane, de la 3 — 26 cifre arabe; greşeşte numerotarea: de două ori nr. 31. / C-un pahar galben de dar \ Şi~n fundul pa har: dai, I Scrisâ-i coada veacului; j Şi-n toarta paharului. \ I Scrisu-i spicu griului. \ Noi umblăm şi colindăm, / / Cestor gazde le-o-nchinăm : / Să fii gazdă sănătoasă, Cu colinda veseloasă. însemnări Jarnik: numerotarea dublă la 1. 8 b; clasificarea provizorie la t. 15 „catan'a", 16 „reu meritata", 17 „voiniculu", 18 — 19 „batj"., 21 „lusus verb"., 25 „farmecu" ; încercuieşte nr. de ordine la t. 24 ca fiind baladă; face modificări lexicale la t. 16, vers. 7. 8, 9 şi la t. 21, vers. 4. Obs. : numerotarea culegătorului. 197.11.138: 2 197.11.134: Format : 34 x 10,5 cm. 8 f. Cerneala decolorată. Titlu : Poesiore popularie culese de Blasiu Precupu st. de a Ta cl. gimn. 1863. Cuprins : 1 baladă + 28 de cîntece şi strigături + + 1 poveste + 1 descriere de datină. însemnări Jarnik : f. 1 r" dr. sus numele culegătorului : Precupu B., st. sus: Copp. 5 (Ball). 24 — 26 (stenogramă); numerotarea, inclusiv cea dublă : 3 b, 4 b ; încercuieşte t. 5, 21, 25, 26 ca balade. Intervenţia noastră : am transcris ia un loc t. 11 şi [12j şi t. 25 şi 26. Obs. : t. 9 introdus prin „Alta", t. 8 — 9 prin „Altele". 2 197.11.135: Format : 18,5 x 14,5 cm. 3 f + 1 f. albă. Titlu : Chiuituri poporale culese dein Vingardu sî giuru". Cuprins : 27 de cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r' dr. sus numele culegătorului : Punteanul, st. sus : Cop. 17 (stenogramă) numerotarea, inclusiv cea dublă : 3 b. 2 197.11.136: Format : 21 x 17 cm. 1 f. Hîrtie gri, cerneală decolorată. Titlu : Piuiture. Cuprins : 22 de cîntece şi strigături, însemnări Jarnik : f. 1 r< dr. sus numele culegătorului : Popu, st. sus : Copp. Intervenţia noastră : am unit t. 7 şi 8. Obs. : numerotarea culegătorului. 2 197.11.137: Format : 21 x 17 cm. 4 f. Hîrtia albă-gri. Titlu : Poesie popularie. Cuprins : 20 de cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r. dr. sus numele culegătorului : Popu Iac, st. sus. Cop. ; numerotarea, inclusiv cea dublă : 9 b, 9 c, 12 b. Intervenţia noastră: am despărţit 1, [2 b], 2 197JIJ39: Format: 24 X 19,5 cm. 4 f. Cerneala spălăcită. Titlu : Unele deintre cântecele fetesci mai none. Cuprins : 2 balade + 33 de cîntece şi strigături + 4 colinde. Omise : t. 17 dubios ca autenticitate; t. 24 şi 25 total degradate. însemnări Jarnik : f. 1 r. dr. sus numele culegătorului : Precupu5, st. sus: Copp. 16. 18^ 19 (Ball) 20 — 25 (Colinde); numerotarea; clasificarea provizorie: t. 31 — 32 „Una asupra Ardeleniloru", 34 „doru", 35 „Batj.", 36 „dorulu fetiorului dupa mama", 40 „antip. fetei", 41 „indescifrabil batjoc." Obs. : numeroase glose ale culegătorului. Text 1 „Nepăsarea amantei pentru ca a deşertato amantulu celu dein copilăria", t. 6 „Totu ea inca mai dîce : . . . N.B. Cea cu peruîu galb. e am. cea deşertată s. vechia; er cea cu perulu negru e cea câştigată seau nouă" ; t. 7 „Am cea vechia catra cea noua" ; t. 10: „Totu acesta cu alte spresiuni" ; t. 11, 13, 14 şi 23 „Alta" ; t. 16 „Bol'a dein canceu" ; t. 17 „Asia închina fet'a de satu catra unu fetioru străinii. Fe-tiorulu i-respunde" ; t. 18 „Unele de intre cant. m. vechi. Elenc'a cea frumosa" ; t. 19 „Altulu" ; t. 20 „Antania colinda ce se colinda de fetiorii satului in noptea dîlei ant, de cratiunu in giurulu mesei" ; t. 21 „A doua colinda" ; t. 22 „A treia colinda"; t. 26 — 42 „Chiuiture". Format : 21 x 17 cm. 4 f. Titlu general n-are ; de la t. 5 Poesii populare; de la 26 — 27 Nesce colinde. Cuprins : 2 balade + 17 cîntece şi strigături + 1 colind. Omise: t. 1 — 5 indescifrabile, t. 7 ca nefolcloric, t. 27 colind religios din care reţinem : Iar la masă cine sede? I Şede si jupînul gazdă. / Tot închină c-un pahar, 2 197.11.140: Format: 26 x 21 cm. 3 f. + 1 f. albă. Hîrtie albastră. Titlu : Inc'a vr'o câteva. Cuprins : 2 balade + 48 cîntece şi strigături + 1 colind + 2 descîntece. 70 studiu introductiv manuscrisul i. micu - moldovanu 71 însemnări Jarnik : f. 1 r. dr. sus numele culegătorului : Precupu2, st. sus : Copp. 2.3 (Descânt) 21 (Ball. stenogramă); numerotarea, inclusiv cea dublă : 9 b, 9 c, 41 b, 41 c, 45 b. Intervenţia noastră : am unit t. 31 si 32. 2 197.11.141: Format: 21 x 17,5 cm. 8 f. Cerneala decolorată. Titlu : Datine poporale. Cuprins : 16 cîntece şi strigături 4 2 poveşti f 1 datină. însemnări Jarnik : f. 1 r. dr. sus numele culegătorului : Popu Georg., st. sus: Copp.; numerotarea. Intervenţia noastră: am unit t. 14 şi 17. 2 197.11.142 : Format: 21,5 x 17 cm. 2 f. Hîrtia albă-gri, atacată de ciupercă. Titlu : Strigature poporali. Cuprins : 15 cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r. dr. sus numele culegătorului : Popu Bas. st. sus : Copp. ; numerotarea. 2 197.11.143: Format : 22 x 18 cm. 2 f. Hîrtia albastră. Titlu : Poesii populare depre Ternava cei Mare (fun- dulu regescu) Cuprins : 6 cîntece şi strigături. Omise : t. 4 (f. 1 fiind dubios ca autenticitate folclorică. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Poppu, st. sus : Copp. 2 197.11.144: Format: 21 x 13 cm. 7 f. + 1 f. albă. Titlu general n-are; f. 1 r- —4 r- Colacaria. Alta; f. 5 r- Strigări. Cuprins : 3 cîntece şi strigături + 2 colăcării. Omise : t. 1, 2, 3 şi 7, fiind dubioase ca autenticitate. însemnări Jarnik : f. 1 r* dr. sus numele culegătorului : Popu Petru, st. sus : Copp. 1. 4. 5. 7 (Ball); numerotarea; încercuieşte nr. de ordine la t. 1, 7 ; clasificare provizorie la t. 1 ,,Barbatulu se plânge asupra m. urite sî len". 2 197.11.145: Format : 21,5 x 17 cm. 2 f. Hîrtie gri învechită. Titlu : Poesii populare de pre valea Sieului. Cuprins : 27 de cîntece şi strigături. Omise: t. 12 fiind dubios ca autenticitate. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Popu Mat. ;st. sus : Copp. 12 (Ball); numerotarea dublă: 17 b, 17 c, Obs. : numerotarea culegătorului 2 197.11.140: Format : 21 x 13,5 cm. 4 f. Cerneala decolorată. Titlu : Chiuituri dein marginea Câmpiei. Cuprins : 1 baladă + 26 de cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Popu Joane, st. sus : Cop. 10 (Ball); numerotarea, inclusiv cea dublă; 8 b, 19 b. Intervenţia noastră: am transcris textele 1 — 2 şi 3 — 4 la un loc. 2 197.U.147: Format: 16,5 x 10,5 crn. 3 f. } 1 f. albă. Titlu : Cântece populariu. Cuprins : 3 balade + 1 cîntec. însemnări Jarnik : f. 1 r* dr. sus numele culegătorului : Popu Ios., st .sus : Copp. 1. 2. 3; numerotarea ; încercuieşte nr. de ordine al celor 3 balade. Intervenţia noastră: am transcris textele 4 — 5 la un loc. Obs.: textele 2 — 4 introduse de ,,Altulu". 2 197.11.148 : Format : 21 x 17 cm. 4 f. Titlu: Ocupatiune. Poesii populari. Cuprins : 1 baladă -f 2 cîntece. însemnări Jarnik : f. 1 r° dr. sus numele culegătorului : Popu Lad., st. sus: Copp. 1. 2 (Ball); numerotarea ; încercuieşte nr. de ordine la cele 2 balade. Intervenţia noastră : am transcris la un loc textele 3 + 4. Obs. : culegătorul pune cifre romane după fiecare catren, de unde numerotarea lui Jarnik cuprinde la t. 1 : I-VII; la t. 2, introdus de „Altu" : I-VI şi la t. 3 : VII-VIII. 2 197.11.149: Format : 16,5 x 10 cm. 8 f. Hîrtie galbenă, cerneală decolorată. Titlu : Posesii popular ia (f. 2 r). Cuprins : 1 baladă + 30 de cîntece şi strigături. Omise : t. 10 dubios sub raportul autenticităţii. însemnări Jarnik : f. 1 r' dr. sus numele culegătorului Popu jun., st. sus : Copp., numerotarea dublă la 5 b. Obs. : numerotarea culegătorului; textul 27 (incomplet) îl repetă la nr. 30. 2 197.11.150: Format: 17,5 x 10,5 cm. 6 f. + 2 f. albe. Cerneala decolorată. Titlu : Versuri popularie a lui Joachimu Popu V cl. gim. Cuprins : 1 baladă + 18 cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Popu Ioach., st. sus: Cop. 20; numerotarea; încercuieşte nr. 20. Intervenţia noastră: am unit textele 9 + 10. 2 197.11.151: Format: 21 x 17,5 cm. 2 f. Cerneala decolorată. Titlu : Versuri populare. Cuprins : 18 cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 T' dr. sus numele culegătorului : Oresanu, st. sus. : Cop. ; numerotarea. Intervenţia noastră: am despărţit textele [2 b] şi [9 b]. ' 2 197.11.152: Format: 17 x 10,5 cm. 4 f. + 4 f. albe. Cerneala decolorată. Titlu : Viersuri populariu. Cuprins : 1 baladă + 9 cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Orga, st. sus : Cop. ; Numerotarea. Obs. : la nr. 2 : „Altulu". 2 197.11.157: Format: 17 x 10,5 cm. 4 f. +4 f. albe. Cerneala decolorată. Titlu : Viersuri populare. Cuprins : 1 baladă + 4 cîntece. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Popasu, st. sus : Copp. stenogramă; numerotarea, încercuieşte nr. 4. Obs. : textele nr. 2 — 4 introduse de „Altulu". 2 197.11.158: Format : 32 X 20 cm. 2 f. Cerneala decolorată. Titlu general n-are; t. 1 Viersul colacului; t. 2 şi t. 6 Altulu. Cuprins : 8 cîntece şi strigături + 1 colăcărie. însemnări Jarnik : f. 2 r- dr. sus numele culegătorului : Pocanul, st. sus : Cop. ; numerotarea. 2 197.11.153: Format: 17 x 10,5 cm. 8 f. Caiet cusut. Titlu : Strigări populari scrise de Ioane Pantea studente in VUI-a clase a Gimnasiului de aici Blasiu 22 I anuar iu 1863. Cuprins : 26 de cîntece şi strigături. Omise : t. 10 şi 11 b, dubioase ca autenticitate. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Pantea, st. s-us : Cop. ; numerotarea, inclusiv cea dublă : 7 b, 8 b, 11 b, 18 b. 2 197.11.154: Format: 20,5 x 17 cm, 4 f. Cerneala decolorată. Titlu : Viersuri populare. Cuprins : 1 baladă + 10 cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Petrutiu, st. sus : Cop., numerotarea, inclusiv cea dublă: 8 b. Obs. : textele 2 — 9 introduse de „Altulu". 2 197. II. 155: Format : 21 x 17 cm. 4 f. Hîrtia atacată de ciupercă. Titlu : Strigări poporali. Cuprins: 1 baladă + 26 de cîntece şi strigături, însemnări Jarnik : f 1 r- dr. sus numele culegătorului : Popu Art., st. sus: Cop. 17 (Ball); numerotarea. 2 197.11.156: Format: 21 x 17 cm. 2 f. Cerneala decolorată. Titlu: Poesii populare. Cuprins : 27 de cîntece şi strigături. Omise : t. 2, dubios cît priveşte autenticitatea. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Popescu, st. sus: Cop., numerotarea, inclusiv cea dublă :11b. Intervenţia noastră: am unit t. 12 + 13. 2 197.11.159: Format : 17 x 10,5 cm. 8 f. Cerneala decolorată. Titlu : Piuituri si poesii nationale-romane adunate de Ioane Popescu junior stude in a VI clase gimn. 1863. Cuprins : 13 cîntece şi strigături. Omise: t. 3 dubios. însemnări Jarnik: f. 1 r- dr. sus numele culegătorului: Popescu jun. st. sus: Copp. 3.7.9.12. 13 (stenogramă); Numerotarea dublă :8 b. Obs. : numerotarea culegătorului. 2 197.11.160: Format : 17 x 10,5 cm. 4 f. Caiet cusut, cerneală decolorată. Titlu : Poesii popularie. Cuprins : 2 balade + 6 cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Poppu Ioan, st. sus : Cop. 2.4.6.7; numerotarea ; încercuieşte 2, 4, 6, 7. Intervenţia noastră : am transcris textul [2 b] despărţit. Obs. : textele 2, 6 şi 7 introduce de „Altu versu", L. 3 şi 5 de „Altu", t. 4 de „Versu altu". 2 197.11.161: Format: 20,5 x 17 cm. 4 f. Cerneala decolorată şi întinsă. Titlu: Ocupatiune in 23J1.863, Cântece popularia. Cuprins,: 16 cîntece şi strigături. Omise: t. 1 dubios ca autenticitate folclorică şi la f. 4 r.-v, 4 texte culte. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Pinciulu, st. sus : Cop. 1 (Ball) stenogramă; numerotarea dublă la 2 b. Obs. : numerotarea culegătorului. 72 studiu introductiv MANUSCRISUL I. MICU - MOLDOVANU 73 2 197.11.162: Format : 17 x 10,5 cm. 4 f. Cerneala decolorata" Titlu : Versuri populare cu subcapitolul Strigări de jocu t. 13-15 f. 3 v- . Cuprins : 16 cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Petrutiu Al., numerotarea., st. sus : Copp. Intervenţia noastră : am despărţit textul [2 bj. Obs. : textele 2, 3,5, 6, 7 şi 9 introduse de ,,Altulu". 2 197.11.103: Format : 23 x 15 cm. 2 f. Titlu : Unele piuituri. Cuprins : 19 strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r. dr. sus numele culegătorului : Orbeanu, st. sus : „Cop. ; numerotarea. Intervenţia noastră: am unit textele 11 şi 12. 2 197.11.104: Format: 17 x 10,5 cm. 14 f. Cerneala decolorată. Titlu : Culegerea poesieloru popularie. Cuprins : 7 balade + 56 de cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r. dr. sus numele culegătorului : Olteanu, st. sus : Cop. ; numerotarea, inclusiv cea dublă: 8 b, 10 b, 11 b, 25 b. Intervenţia noastră : am unit textele 10 + 10 b şi am renumerotat cu 58, 59, 60 textele 30, 31, 32 dublate de culegător. Obs. : textele 2 — 10 introduse de „Alt'a", t. 11 de „Altele". 2 197.11.165: Format: 17 x 10,5 cm. 7 f, + 1 f. albă. Titlu : Strigări (poesii) populari. Cuprins : 46 de cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Novac, st. sus : Cop. ; numerotarea, inclusiv cea dublă : 18 b, 33 b. Intervenţia noastră : am unit textele 9 -|- 10. 2 197.11.166: Format : 17 x 10 cm. 4 f. Caiet cusut, cerneală spălăcită. Titlu : Descântece. Cuprins : 15 cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Nemeş m., st. sus : Cop., cu creionul numerotarea, inclusiv cea dublă : 7 b. Obs. : La fiecare text nou : „Alt'a". 2 197.11.167: Format : 21 x 17 cm. 2 f. (o coală îndoită). Cerneala spălăcită. Titlu : Poesii populari. Cuprins : 3 balade. însemnări Jarnik : f. 1 r' dr. sus numele culegătorului : Moldoveanu, st. sus: Ball, numerotarea; încercuieşte nr. de ordine, 2 197.11.168: Format : 21 x 17 cm. 4 f. Caiet cusut. Cerneală străbătută. Titlu : Chiuituri naţionali dein Sucutardu. Cuprins : 21 de cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Negrutiu, st. sus : Cop. ; numerotarea dublă la : 15 b. Obs. : numerotarea culegătorului. 2 197.11.169: Format : 21 x 17 cm. 2 f. (o coală îndoită). Cerneală străbătută. Titlu : Strigări la joculu romanu. Cuprins : 21 de cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Moldovan L, st. sus : Cop. Obs. : numerotarea culegătorului cu cifre romane. 2 197.11.170: Format : 21 X 17 cm, 4 î. (2 coli îndoite), Cerneala spălăcită. Titlu : Strigaturi. Cuprins : 17 strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r' dr. sus numele culegătorului : Muntearui, st. sus: Cop.; numerotarea cu creionul. 2 197.11.171: Format: 21 x 17 cm. 6 f. (2 coaie îndoite la un loc şi 1 independent). Cerneala spălăcită. Titlu: Ocupatiune; f. 1 r-— 5 r- O poveste; f. 5 v-pînă la fine : Vreo câteva chiuituri dein vieti'a populara. Cuprins : 12 cîntece şi strigături -f 1 poveste, însemnări Jarnik : f. 5. v- dr. sus numele culegătorului : Margineanu N., st. sus: Cop. ; numerotarea. 2 197.11.172: Format : 17 x 10 cm. 8 f. Cerneala spălăcită, hîrtia străbătută. Titlu : Strigări populari. Cuprins: 37 de cîntece şi strigături. însemnări Jarnik: f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Micu, st. sus : Cop. Obs. : numerotarea culegătorului. 2 197.11.173: Format : 17x10 cm. 12 f. Caiet cusut. Cerneală spălăcită. Titlu: Strigări populari, de pre Câmpia, dein cerculu Modului in comitatulu Clusiului culese de Simeonc Micu, studente gimnasiale 1863. Cuprins : 35 de cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Micu 2, st. sus : Cop. ; numerotarea. Qbş, : fiecare text introdus de „Alta", 2 balade -|- 18 cîntece şi strigături. 2 197.11.174: Format: 21 X 17 cm. 4 f. Hîrtia bună, cerneala neagră. Titlu : Poesie. popolarie. Cuprins : însemnări Jarnik : f. 1 r dr. sus numele culegătorului : Milaciu, st. sus: Cop. 5.7.9.12; numerotarea. 2 197.11.175: Format: 21 X 17 cm. 6 f. Caiet cusut, cerneală spălăcită. Titlu : Colecţiune de piuiture alui Jose fu Moisc student in VI cl. gimns. in Blasiu 515.872. Cuprins : 63 de cîntece şi strigături, însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Moise, st. sus : Copp.; numerotarea dublă la : 2 b, 9 b, 18 b, 20 b. Intervenţia noastră : am despărţit t. [30 bj. Obs. : numerotarea culegătorului. 2 197.11.170: Format: 21 x 17 cm. 2 f. Hîrtia îngălbenită, cerneala spălăcită. Titlu : Chiuituri dein vieti'a populare. Cuprins : 1 baladă 4- 20 de cîntece şi strigături. înseninări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : N. Margineanu, st. sus : Cop. 1 (Ball); numerotarea. 2 197.11.177: Format : 21 x!7 cm. 4 f. Hîrtia îngălbenită şi pătată. Cuprins : 35 de cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Margineanu, st. sus : Cop. ; numerotarea, inclusiv cea dublă : 27 b ; clasificarea provizorie, la t. 1 „doiosîa", t. 2 „necasu", t. 6 şi 17 „imputare", 8 „speciele de anioru", t. 10. „se corn. atentiunei", t. 11 „lenea si batj.", 1 3 „amenitiare", t. 14 „frica de pop'a", t. 15 „poterea amorului", 16 „superare", t. 20, 28, 29, 30 „batj.", t. 26 „fet'a betrana", 27 „vtud amorosu", t. 31 „si la Precupu", 32 „batj. grose". Intervenţia noastră : am unit textele 23 şi 24. 2 197.11.178: Format : 17 x 10 cm. 6 f. Caiet cusut, birt ia străbătută. Titlu : Poesii populari adunate de I. Marculetiu. Cuprins : 1 baladă -f 10 cîntece şi strigături, însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Marculetiu, st. sus: Cop. 1.2. (Ball); numerotarea ; încercuieşte nr. baladelor. Obs. : titluri individuale la t. 2 „Altu viersu", t. 3, „Blastamulu mandrutiei", t. 4 ,,Dorulu mandrei", t. 5. „Altulu", t. 6-10 „Diversiuni", t. 11 „Vier-sulu unui pruncii orfanii". 2 197.11.179: Format : 20 x 12 cm. 1 f. Hîrtia albastră, cerneala spălăcită. Titlu : Chiuituri populare. Cuprins : 24 de cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Marcu G„ st. sus : Cop. 1.15.18 (Ball); numerotarea; încercuieşte nr.de ordine la 1, 15 şi 18, ca fiind balade. 2 197.11.180: Format: 21 x 17 cm. 4 f. Hîrtia îngălbenită şi pătată. Titlu : Poesii populare. Cuprins : 8 cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Marcu S., st. sus: Cop. 7 (Sol fer in) ; numerotarea ; clasificarea provizorie la t. 4 „Fet'a insie-lata" ; notă filologică la t. 7 „la Yulcanu", Obs, : fiecare text introdus de „Altu/lu/". 2 197.11.181: Format : 17 x 10 cm. 4 f. Hîrtia străbătută de cer» neală. Titlu : Chiuituri populare. Cuprins : 14 cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Albu, st. sus : Cop. ; numerotarea, inclusiv cea dublă : 5 b. Intervenţia noastră : am unit textele 5 şi 5 b. 2197.11.182: Format: 21 x 9 cin. 8 f. Caiet cusut. Flîrtia pătată. Titlu : Versuri popolare ale lui Deonisiu Aromi. Cuprins : 39 de cîntece şi strigături. Omise: t. 10 (f. 4 „Cintecul lui Ştefan cel Mare". însemnări Jarnik: f 1. r- dr. sus numele culegătorului : Aromi, st. sus : Cop. ; numerotarea dublă la 31 b. Obs. : numerotarea culegătorului. 2 197. II. 183: Format: 20 X 12 cm. 8 f. Caiet cusut. Hîrtie albăstruie. Titlu : Strigări si cântece populare culese de Vasiliu Marc ia nu anul 1803. Cuprins : 28 de cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Marcianu, st. sus : Cop. ; numerotarea (lipseşte nr. 11), inclusiv cea dublă: 25 b, 26 b, 26 c, 20(1; clasificare provizorie la t. 6 „ecou.", t. 9 „economia", t. 12 „jocatoriu", t. 13 „Georgitia", t. 18 „Fet'a sî podariulu",t. 20 „refusu. fet'a se lapedie de doru", t. 21 „petîre si respunsu", t. 23, „Paserea sî cui-bulu" ; şterge anacruza „Apoi" la t. 7 (vers. 1); subl. la textele 2, 24, 25. 74 STUDIU INTRODUCTIV Intervenţia noastră : am unit textele 26 b şi 26 c. Obs.: subtitlu t. 1 — 17 „Strigări seau chiuituri"; titluri individuale lat. 18 „Cantecu populam de pre Târnava", t. 19 „Hora de pre Muresiu", t. 21,, Chiuitura", t. 23 „Hora de pre Somesiu", t. 24 „Hora de pre Târnava", t. 25 „Chora dela Osiorheiu", t. 26 „Străinătatea" ; pe f. 8 v- : „Tempulu e scurtu si nu am potutu scria mai multe, barem ca nesce povesci asi mai ave de scrisu". 2 107.ll.l8i: Format: 20 X 13 cm. 21 f. Caiet cusut. Hîrtie albăstruie groasă. Titlu : Strigări seau chiuituri culese dein Transilvania de .Ioane B. Marcianulu octavan 1863. Strigări populare. Cuprins: 118 cîntece şi strigături, însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Marcianul, st. sus : Cop. ; numerotarea, inclusiv cea dublă; 63 b, cu creion clasificarea provizorie la t. 1 „Laudatorie", t. 2 „nedesp.", t. 3 „nedesp.", t. 4 „dechiararea", t. 5 „junia si-o plânge", t. 6 „blastemu", t. 7 „nefericire dein blast. mumei", t. 9 „asupr'a barb. uritu" ; t. 10 „f. lenose", t. 12 „catan'a se plânge", t. 13 „de doru", t. 14 „specie de amorese", t. 15 „nev. beutoria", t. 16, 17, 59 „doru", t. 18 „tema de catania", t. 19 „cene-i de luatu", t. 20 „zelotipia", t. 21 „mundr'a se fia caută", t. 22 „fragedîme", t. 23 „cautume", t. 24 „descriere", t. 66 „voiniculu de munte", t. 71 „cere dichiarare", t. 73 „nu se mărita fora volia", t. 79 „îndemnare", t. 87 „doru de maritatu", t. 88 „dto", t. 90 „refusu", t. 101 „in Revista romana dein Iaşii nu se afla", t. 25 „escusare", t. 26 „statornicea căsătoriei", t. 27 „rogare", t. 36, 60 „economia", t. 38 „nu lia pre cene nu i place", t. 39 „de doru", t. 40, ,,credentia casat.", t. 42 „mandra amagitoria", t. 43 „idem", t. 44 „nedespartîre", t. 46, 47, 58 „batj.", t. 49 „stud.", t. 50 „superatulu ca i s-a maritatu „mundr'a se mang.", t. 52 „zelotipia", t. 53 „lauda de sene", t. 56 „la nevesta-lu pieptenâ", t. 61 „f. leneosa si p. urm. la fel", t. 63 b „leneosa", t. 64 >,dupacene seva mărita?", t. 77 „lelea pecatosa", t. 82 „parasit'a si bl. rival'a", t. 89 „zelot." t. 96 „sub busuioce si trandafire" ; adaugă la t. 59 vers. 1 plena în locul lui bene, versul devenind astfel : De cu sera-i luna plena. Intervenţia noastră : am unit textele 36 şi 37, 56 şi 57, 64 şi 65; am separat textul [43 bj. Obs. : culegătorul repetă primele 2 versuri ale t. 26 şi la t. 40. 2 197.11.185: Format: 20x16 cm. 20 f. (10 coaie îndoite, dispuse în 5 caiete necusute). Scrisul foarte neglijent. Titlu : Bucati de literatura poporaria diversa, cu subtitlurile Basm. Rosmarinu şi Trandafiru (f. 1 r-—f. 17 r-), ,,Cantece poporaria (f. 17 v-), Strigări st descântaturi in saltu (f. 19 r')- Cuprins: 17 cîntece şi strigături -j- 1 poveste. Omise : t. 9 dubios ca autenticitate. însemnări Jarnik : f. 17 v- dr. sus numele culegătorului Strasianu, st. sus; Cop. 9.19 (Iancu) Ball.; numerotarea. Intervenţia noastră : am unit textele 6 şi 7. 2 197.11.186: Format: 21 x 17 cm. 2 f. Hîrtia galbenă, cerneala decolorată. Titlu : Poesii populare. Cuprins : 12 cîntece şi strigături. Omise : t. 2 neautentic. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Ternaveanu, st. sus : Cop. ; numerotarea dublă la t. 5 b. Intervenţia noastră : am unit textele 5 şi 5 b. Obs. : numerotarea culegătorului. 2 197.11.187: Format : 21 x 17 cm. 2 f. Hîrtia îngălbenită, cerneala neagră. Titlu : Cântecele poporului. Cuprins : 29 de cîntece şi strigături. însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Cordescu2, numerotarea, inclusiv cea dublă: 1 b, 1 c, 1 d, 1 e, 2 b, 2 c. 2 197.11.188: Format : 21 x 17 cm. 8 f. (4 coaie îndoite, dispuse în 2 caiete necusute). Titlu general n-are; f. 1 r--f. 8 r- Fabula; f. 8 r'~v- Viersu. Cuprins : 3 cîntece -f 1 poveste. Omise: t. 1 — 2 şi 5 — 6 ca nefolclorice, însemnări Jarnik : f. 1 r- dr. sus numele culegătorului : Cordescu, st. sus : Cop. ; numerotarea. 2 197.11.189: Format : 21 x 17 cm. 1 f. răzleaţă, pătată. Cerneala decolorată. Cuprins : 7 cîntece şi strigături, însemnări Jarnik: numerotarea. 2 197.11.190: Format: 25 X 19 cm. 2 f. răzleţe. Hîrtie verde-albăs-truie. Cuprins : 1 baladă -f- 3 cîntece. Omise : t. 3 ca nefolcloric. însemnări Jarnik : numerotarea; la t. 2 adaugă: Si la patu firu de macu / St in fereşti flori domneşti; încercuieşte nr. de ordine al baladei (t. 5). MANUSCRISUL I. MICU MOLDOVANU 75 Din prezentarea descriptivă a manuscrisului se desprind o sumă de observaţii cu caracter totalizator, pe care le notăm în continuare. a) în primul rînd, ceea ce surprinde, chiar pe cititorul cel mai puţin avizat, este abundenta de aspecte particulariste pe care le aduce cu sine fiecare material, orice caiet constituind practic un caz aparte, atît din punctul de vedere al detaliilor bibliografice, cît şi din cel al conţinutului şi valorii sale folclorice. Manuscrisul nu are un standard minim de detalii tehnice comune, de unde şi dificultatea unei prezentări globale a lui. Această dificultate a şi făcut ca, la vremea editării parţiale a manuscrisului, cei doi editori să nu poată depăşi simpla şi vaga notaţie impresionistă cu privire la detaliile de culegere pe care o cunoaştem din prefaţă. b) într-al doilea rînd, surprinde marca bogăţie de material folcloric ce se cuprinde în colecţie şi marea sa varietate de gen şi de specie. Fără îndoială, oricine îşi dă seama că manuscrisul constituie — cu toată starea neademenitoare în care se află -- un real şi autentic tezaur folcloric. în epocă, o singură culegere o depăşeşte prin număr (nu ştim nimic despre aspectul ei valoric). Este vorba de culegerea lui Ioan Pop-Eeteganul, eonţinînd 4 898 de texte poetice, adunate în decurs de două decenii, pentru a cărei editare făcea apel public? patru ani după apariţia Doinelor si strigăturilor lui Jarnik şi Bîrseanu13. Pentru cine este familiarizat cu manuscrisele de folclor aflate în diversele arhive şi biblioteci din ţară (mss. B.P. Hasdeu, ST. Densusianu, Th. D. Speranţia, I. Pop-Beteganul etc), este absolut clar că manuscrisul lui^ Ioan Micu-Moldovanu constituie unul din cele mai bogate si mai importante fonduri folclorice din ţară. Menţionăm, pentru precizarea datelor, că el însumează 1 088 de file de folclor (deci 2 176 de pagini !), iar din acestea partea cea mai mare are o vechime mai mare de o sută de ani, plasîndu-se în timp în perioada de început a activităţii folclorice din ţara noastră. c) Beţine', de asemenea, atenţia caracterul improvizat al caietelor, ceea ce defineşte materialul ca avînd un anumit scop şi ca fiind izvorît din anumite necesităţi culturale. Nu este vorba de o lucrare alcătuită'din caietele în care şcolarii, ca şi alţi informatori de altfel, îşi notau cîntecele preferate, spre a le memora mai lesne. Asupra acestui aspect al problemei vom reveni într-un alt context; aici ne mulţumim să arătăm că simpla înjghebare a caietelor (din coli de hîrtie îndoite sau împăturite) atestă alcătuirea lor la un îndemn exterior, ce n-are nimic de-a face cu însemnarea repertoriului folcloric la modă. Astfel, nu mai puţin de 42 de caiete cuprind numai două file, ceea ce reprezintă de fapt o singură coală de hîrtie îndoită; alte 80 de caiete cuprind cîte patru file (două coli îndoite sau una împăturită), 20 de caiete cîte şase file şi 17 caiete cu cîte opt file. Numai puţine caiete au un număr mai mare de file şi presupun mai multe şedinţe de transcriere sau un timp de transcriere mai îndelungat : două caiete au cîte 12 foi, iar numai cîte un singur caiet are 14, 15, 16, 20, 24, 33 şi 126 de file. Asupra ultimului caiet, redactat timp de cîţiva ani în şir, vom discuta mai departe. d) Compoziţia de gen şi specie a materialului atrage atenţia şi pune probleme. Astfel, manuscrisul cuprinde : 3 670 de doine, cîntece şi strigături 115 balade 44 de basme, poveşti, snoave, legende 14 colăcării 24 de descîntece 55 de ghicitori 13 colinde 1 bocet 5 descrieri de obiceiuri 3 941 de piese total 13 Vezi Gazeta poporului", Timişoara, 5 (1889), nr. Varietăţi. 53 : Anunţ literar, şi „Gulinul", Baia Mare, 2 (1890), nr. 2 : 76 STUDIU INTRODUCTIV Beprezentarea inegală a diverselor genuri şi specii pare să arate că la data culegeri producţiile lirice ocupau partea cea mai întinsă a repertoriului viu din zona acoperită de culegere. Este, de fapt, şi ceea ce au confirmat culegerile ulterioare, dar important de consemnat este că fenomenul se definitivase încă acum un secol, structura sistemului de gen a repertoriului din zonă indicînd neta preeminenţă a producţiilor cu caracter liric. Este clar că nu se poate vorbi în cazul culegerii de faţă despre o intenţionată, premeditată, culegere de lirică populară ; prezenţa celorlalte genuri (balada şi basmul) arată că s-a urmărit adunarea întregului repertoriu folcloric din zonă şi că metodologia folosită si forţele utilizate n-au izbutit să reţină decît ceea ce era mai viu, mai pregnant şi mai bogat reprezentat în cadrul acestui repertoriu, deci ceea ce se putea transcrie cu mai puţin efort. Din cuprinsul materialului se desprinde, prin importanţa numerică şi istorică, fondul de proză pQpu-lară (rămas inedit pînă acum), format din 44 de texte diverse (basme, poveşti, snoave, legende). într-adevăr, pînă în 1863 — cea mai veche'dată menţionată în manuscris — , abia dacă se poate vorbi la noi în ţaiăde culegerea şi publicarea basmelor populare. Dacă excludem culegerile, numai tematic folosibile, ale fraţilor Schott din 1845 14. traducerile lui Alfred Poissonnier din 185615, ale lui Franz Obert din 185916, ale lui G. Karcsai din 186117 sau unele publicări absolut întîmplătoare18, pînă la data culegerii lui Ioan Micu-Moldovanu nu s-au publicat decît broşura întîi a culegerii lui Emeric Baziliu Stănescu-Arădanu19, cele trei basme ale lui Mcolae Filimon20 şi primele două basme ale lui Ispirescu21, care îşi începe cariera de editor de folclor abia în 1862. Aşa încît culegerea masivă de 44 de texte, adunate ncepînd cu 1863, reprezintă, fără îndoială, din toate punctele de vedere, un material deosebit de important pentru toţi cei care se ocupă cu studierea basmului popular românesc, în general, trebuie reţinut faptul că antologia lui Jarnik şi Bîrseanu reprezintă abia un sfert din materialul aflat în manuscris (circa 1000 faţă de aproape 4 000 de texte). e) Pentru întocmirea ediţiei ele faţă am folosit aproape întregul conţinut de material al manuscrisului. Am operat unele omisiuni — în sensul că nu am transcris anumite texte şi nu le-am inclus în cuprinsul capitolului ele material inedit şi nici în note —, ce reprezintă abia cu puţin peste doi la sută (2,29%), fiind vorba (aşa cum se poate vedea şi din descrierea materialului) de texte culte, aparţinînd literaturii profesionale, de texte cu caracter net apocrif, creaţii ale respectivilor elevi culegători, de texte indescifrabile. Ceea ce lipseşte nu impietează în nici un caz asupra fondului specific — artistic si tematic — al culegerii în general. Şi cei doi editori, după propria lor mărturisire, au înlătuiat din antologia lor piesele care li s-au părut ,,că nu sînt scrise întocmai cum au fost auzite în popor sau că au fost chiar alcătuite de vreun tînăr prea zelos", dînd astfel selecţiei lor un caracter destul de subiectiv ; noi am restrîns numărul acestor omisiuni la expresia sa minimă, străduindu-ne să introducem criterii selective cît mai precise şi, dacă se poate, obiective. f) La descrierea manuscrisului am arătat cu precizie cazurile cînd am intervenit personal în transcrierea textelor, operînd modificări faţă de original şi, mai ales, faţă de intervenţiile celar doi editori. Toate aceste intervenţii le-am menţionat între croşete. De altfel, numărul intervenţiilor de acest fel este atît ele redus, încît nu ar merita o discuţie aparte, dacă nu 14 Artluir şi Albert Schott, Walacliische Marcheri, Stutt-gart şi Tiibingen, 1 845 : 43 de texte. 15 ,,Le courrier de Bucarest", Bucureşti, 1 (1856). nr. 8-9, 11 şi 35-36. 16 Franz Obert, Romănische Mărchen, în ,,Magazin fur Geschichte, Literatur und alte Denk- und Merkwiirdig-keiten Siebenbiirgens", Braşov, 1 (1859), p. 112 — 121 : 10 texte. 17 „Delejtii", Timişoara, 4 (1861), p. 76-78. 18 Publicaţiile de snoave din ,,Albina românească", 12 (1841), p. 365-367, 369-371 şi 373-374 (un ciclu despre Pepelea) ; dr. T. Stamati, Pepelea secta tr adie iutii năciutiarc româneşti, Iaşi, 1851; „Kronstădter Zeitung", Braşov, 13 (1863), p. 315 şi 323-324: Tschiperusch ; „Transilvania. Beiblatt zum Siebenbiirger Boten", Sibiu, 1 (1861), p. 65-70. 19 Povesci culese şi corese de. . ., t. I, Timişoara, 1860. 7 texte. 20 „Ţeranul român", Bucureşti, 1 (1862), nr. 10 ; nr. 34, 37-38 şi 40. 21 „Unirea", Bucureşti, 4 (1862), p. 33-35, 57-58 si 61-62. MANUSCRISUL I. Ml CU - MOLDO VA NU . ' ' fi vorba de un sistem care a definitivat numeric conţinutul de piese al manuscrisului. fJsle modificări se ridică la proporţia de3,80% şi constau din: 102 cazuri de cumulări a fpxte pe baza conţinutului lor de idei, după ce fuseseră arbitrar despărţite şi numero-ftP independent de Jarnik22; 20 de cazuri de secţionări de texte, de asemenea pe baza reţinutului lor, texte ce fuseseră arbitrar transcrise la un loc şi numerotate global de acelaşi T i'Tiik23 • 18 cazuri de renumerotări de texte24. Toate aceste intervenţii nu afectează materialii 1 ca atare ; de altfel, ele nici nu au fost trecute pe manuscris, ci apariţin exclusiv lucram defa'Cu aceste precizări trecem la cercetarea manuscrisului din punctul de vedere al detaliilor folclorice de culegere (stabilirea culegătorilor, localităţilor de unde s-a cules, data la care a fost efectuată culegerea), cercetare ce foimează obiectul capitolului următor. 22 Ms. nr. 2 197.11.2, 4, 8, 9, 11, 17, 21, 23, 21, 27, 49, 54, 57, 59, 83, 87, 104, 112, 114, 119, 124, 125, 130, 131, 134, 136, 140, 141, 146, 147, 148, 150, 156, 163, 164, 165, 177, 181, 183, 184, 185, 186. 162, Ms. nr. 2 197.11.3, 6, 38, 66, 124, 128, 129, 138, 160, 175, 184. 24 Ms. nr. 2 197.II.3, 14, 17, 23, 51, 61, 82, 106, 113, 117, 119, 126, 133, 164. C. CULEGĂTORI, LOCALIZARE, DATARE CULEGĂTORI, LOCALIZARE, DATARE 79 Esenţială pentru determinarea localităţilor de unde s-a cules materialul şi pentru precizarea datei cînd a avut loc culegerea este rezolvarea problemei culegătorilor. Problema şi-au pus-o şi editorii, însă n-au ajuns la soluţionarea ei. încă din 1884, Andrei Bîrseanu, căruia îi revenise sarcina de a întocmi prefaţa colecţiei — lucrare ce trebuia să cuprindă, în primul rînd, detaliile de culegere1 — se scuza faţă de Titu Maiorescu (sprijinitorul intereselor celor doi editori în faţa Academiei ia Bucureşti), scriindu-i: „După făgăduiala făcută în Bucureşti, prefaţa poeziilor populare date la iveală de dl. Jarnik şi de mine ar trebui să fie deja la d-voastră. Aceasta n-a fost cu putinţă, deoarece mai am necesitate de cîteva informaţiuni din Blaj, pe care încă nu le-am primit. îndată ce voi avea însă la-ndemînă aceste informaţiuni, voi stiliza în grabă notiţele ce mi le-am făcut şi, după ce le voi comunica şi d-lui Jarnik, care acum se află în Praga, îmi voi permite a vi le espeda fără nici o amînare. Cred că totul nu va dura mai mult de 15 — 20 zile"2. Se vede însă că aceste ,,informaţiuni" nu-i sosiseră nici la începutul anului următor, deoarece Jarnik se arată neliniştit, neprimind răspuns la trei din ultimele sale scrisori şi fiind hărţuit cu solicitări din ce în ce mai insistente din partea Academiei, respectiv a lui Ion Bianu3. Trebuie spus că textele erau la data aceea gata tipărite, că însuşi glosarul lui Jarnik era în curs de imprimare la Praga şi că singura parte ce mai lipsea pentru ca lucrarea să fie încheiată era această prefaţă. La 1 aprilie 1885, Jarnik explică necesitatea acestor ,,informaţiuni". ,,Fiindcă poeziile aceste nu au fost culese de noi înşine, trebuie să ne şi gîndim cum să facem ca şi pe titlu să fie vădit cum stă treaba ; poate s-ar putea pune aşa : Poezii populare din Ardeal (sau din Transilvania?), adunate din gura poporului. Date la lumină de B. A. şi J. TJ. J., însoţite de un glosar de J.U. J. în prefaţa aceasta s-ar putea da o listă atît de nume de persoane ce le-au cules, cît şi a localităţilor, cel puţin cît se poate vedea din caieturi. Sînt şi cazuri, după cum mi-aduc eu aminte, unde culegătorul nu şi-a indicat satul unde le-a adunat, ci numai numele său şi clasa în care se afla într-un anume an. Dacă aşa o listă s-ar trimite d-lui Moldovan, el de bună seamă cu mare plăcere ar face să ni se completeze în sensul acesta, după catalogii (sic !) gimnaziului din Blaj. Şi fiindcă asta cere vreme, de care d-ta nu dispui, te rog să-mi trimiţi toate aceste, ce de bună seamă se mai află la d-ta şi eu singur am s-o fac". 1 Scrisoare de la Paris, din 29 aprilie 1884 : ,,Şi apoi in introducere trebuie să spunem cum s-a făcut colecţiunea, nu numai să spunem ce parte are dl. Moldovan la adunarea materialului, ci într-acelaşi timp să spunem şi numele acestora cari au luat parte la lucrarea la care le au fost îndemnat dl. Moldovan. Atuncea ar trebui să şi adaugem numirile satelor aşa cum sînt numite în caieturi şi unde nu este scris s-ar putea întreba la Blaj, aducînd în ce clasă a fost într-un anume an, pentru ca cercetările în sensul acesta să se poată face. în introducere, s-înţelege, s-ar pune numai numele colectanţilor şi numele satului". 2 B. A. R., Coresp. inv. 3 089. Scrisoare din 9 mai 1884. 3 Ibidem, Coresp. inv. 57 306. Scrisoare a lui Jarnik către I. Bianu din 6 februarie 1885. Petre Ispirescu, în tipografia căruia s~a efectuat tipărirea, era şi el alarmat, la începutul anului 1885, de întîrzierea prelungită a „introducerii". Scrisoare adresată lui Jarnik la 27 ianuarie 1885. Traian Ionescu-Nişcov, Corespondenţa dintre Jan Urban Jarnik şi Petre Ispirescu, în „Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor", 12 (1963), p. 680. ' între timp, solicitările Academiei devin tot mai presante şi Jarnik se vede obligat, e (je o parte, să protesteze împotriva ameninţării lui Ion Bianu de a face să se alcătuiască o prefaţă ad-hoc la Bucureşti, spre a se isprăvi publicarea colecţiei4, iar pe de altă parte să se adreseze din nou lui Andrei Bîrseanu, rugîndu-1 să se grăbească a întocmi prefaţa şi dezvăluindu-i primejdia de a-şi vedea cartea înzestrată cu o prefaţă ce le-ar putea fi „neplăcută", îi scrie şi despre protestul său împotriva ameninţării lui Ion Bianu. în final adaugă : Dacă din întîmplare cauza zăbovirii aşa de lungi din partea d-tale ar fi aceea că dl. can. Moldovan nu ţi-ar fi trimis desluşirile cerute în privinţa culegătorilor ai (sic!) cîntecelor, te rog scrie-mi şi eu aş stărui la el să facă aşa de curînd"5. La puţine zile după aceasta, Jarnik îi scrie şi lui Ioan Micu Moldovanu : „Nemaiştiind cum să fac, cum să dreg, ca să aduc pe dl. Bîrseanu să scrie prefaţa la cîntecele pop. din Ardeal, mă adresez cătră d-voastră. [î]mi scrise adică dl. Bîrsean poate cu două luni mai înainte că s-a rugat de d-voastră să-i daţi indicaţiuni despre nişte şcolari cari au adunat cîntecele noastre, că de unde sînt şi alte as. [î]mi făgăduia că după sărbătorile Busaliilor negreşit are să-mi trimită prefaţa s-o văz şi pînă acuma nu numai că n-a trimis nimica, dară nici nu răspunse nici la o depeşă telegrafică ce i-am trimis-o încă din Praga, nici la o scrisoare ce-i trimiteam din Potenstein, unde petrec vara... Aşadară, cererea mea este : ca d-voastră, dacă aţi şi dat desluşirile cerute d-lui Bîrseanu, să mă înştiinţaţi, despre asta, ca să fac cea din urmă încercare să-1 aduc să se ţie de cuvînt şi, dacă nu, să faceţi aşa cît se poate de curînd, ca în privinţa aceasta să nu aibă nici un pretext să mai zăbovească"6. Prefaţa a fost în cele din urmă întocmită de A. Bîrseanu şi, după unele îndreptări ale lui Jarnik privind punerea în acord a capitolului,,Varia" cu glosarul său, trimisă la 10 august 1885 la Bucureşti7. Dar precum bine se ştie, prefaţa celor doi editori nu cuprinde acele detalii de culegere pentru care s-a cheltuit atîta enervare şi atîta cerneală. Sau că Ioan Micu-Moldovanu, din motive pe care nu le cunoaştem, nu le-a trimis „informaţiunile" si „desluşirile" cerute, sau că cele trimise de el nu au fost întocmite în modul dorit de ei, cert este că, în desperare de cauză, editorii au renunţat la planul iniţial de a înzestra lucrarea lor cu detaliile de culegere corespunzătoare şi s-au mulţumit cu cîteva formulări vagi, care nu angajau probitatea lor ştiinţifică, dar nici nu servesc la valorificarea justă a acestei atît de importante colecţii. Dificultăţile întîmpinate de editori în întocmirea prefeţei provin din faptul că nu toate caietele şcolarilor, pe care le aveau în păstrare şi folosinţă, erau prevăzute cu respectivele detalii de culegere şi că pentru completarea acestora era necesară fie o nouă călătorie la Blaj, fie colaborarea lui Ioan Micu-Moldovanu, spre a se face cuvenitele confruntări cu actele din arhiva liceului. Editorii au ales soluţia a doua şi rezultatul se vede. De altfel, Jarnik, obişnuit cu metodologia folclorică a vremii şi format în disciplina riguroasă a filologiei comparate, deplînge faptul că materialele pe care le-a avut la dispoziţie, respectiv caietele culegătorilor, nu au avut însemnarea comunelor ,,în care s-au adunat cîntecele, nici persoanele care le-au cîntat sau măcar vîrsta lor". Ceea ce 1-a făcut să treacă peste aceste lipsuri şi să iniţieze pregătirea materialului pentru publicare, după însăşi afirmaţia sa, a fost calitatea artistică şi cantitatea impresionantă a textelor, ca şi extrema raritate a unora dintre ele8. Ceea ce nu s-a putut realiza atunci — din motive, desigur, independente de voinţa editorilor — s-a putut realiza astăzi, cînd arhiva şcolară din Blaj şi-a dezvăluit toate aparentele sale mistere. 4 Arh. Cane. Acad. Rom. dos. VIII, voi. 17, f. 39 — 40, 7 „îţi mulţumesc din inimă de prefaţa ce o am primit scrisoarea lui Jarnik către Academie din 7 iulie 1885. şi pe care o expediez oblu la Bucureşti". 5 Scrisoare din 15 iulie 1885. 8 I. U. Jarnik, Drumul pe care am mers, Bucureşti, 6 Scrisoare din 26 iulie 1885 către I. M.-Moldovanu. 1909, p. 33. 80 STUPITT INTRODUCTIV 1. CULEGĂTORI Cît priveşte culegătorii, caietele sînt în general prevăzute eu semrătura proprie a fiecăiui elev. Numai în trei cazuri (ms. nr. 2 197. II. 17, 39, 190) caietele nu poartă nici un nume, excluzînd astfel, de la bun încexjut, orice tentativă de anchetă în jurul materialelor, în alte trei cazuri (ms. nr. 2 197. II. 18, 19, 21), caietele cuprind sau iniţialele numelor culegătorilor, sau sigle generale obişnuite în formularistica vremii (în ordinea de mai sus a caietelor : îs., N~n). Unul din caietele ce compun manuscrisul, respectiv 2 197. II. 115, nu aparţine elevilor, ci, aşa cum am arătat într-altă parte, cuprinde fişele personale ale lui Jarnik. Eespectiv deci, din cele 190 de caiete ce formează manuscrisul, 183 cuprind însemnarea precisă a numelui culegătorilor. Cele trei caiete lipsite de orice indicaţie relativă la culegători reprezintă în fapt 30 de texte ; celelalte trei, însoţite de iniţiale sau sigle, reprezintă 114 texte, ceea ce dă împreună cifra de 144 de texte lipsite, din capul locului, de cea mai elementară posibilitate de circumstanţiere. Faţă de totalul textelor cuprinse în manuscris, 3 942, proporţia este neglijabilă (3,55 %). Cele 183 de caiete semnate au putut fi, cu folos, confruntate cu cataloagele şi controalele liceului, stabilindu-se următoarele : a) La culegere au participat, în diferite etape, 168 de elevi. b) Din aceştia, 11 au redactat cîte două caiete (Alutanu : 78, 79 ; Banfi : 77, 85 ; Deacu Al. : 54, 90 ; Diăghicescu : 51, 52 ; Gherman : 94, 104 ; Margineanu N. : 171, 176 ; Pocanu : 32, 158), iar alti patru cîte trei caiete (Ciortea : 73, 89, 103; Cordescu : 36, 187, 188; Precup Via se9 : 134,' 139, 140 ; Tohati : 91, 112, 113). c) Au putut fi precis identificaţi nu mai puţin de 160 de şcolari, respectiv nu am putut descoperi în controale numele următorilor: CăianuDim. F. : 35 (datat, dar nelocalizat, materialul nu e transilvănean); Ciăciun Ioan : 30 (nedatat, localizabil „ele pe lîngă Braşov"); Marcu George : 179 (databil, dar nu şi localizabil); Micu M. : 172 ; Moldovan: 38; Novacu Al. : 165 (clasa a VUI-a); Popovici George I. : 76 ; Stancu Negru Ioan : 106 (1868 ?). în acest fel, rămîn parţial nelocalizabile şi nedatabile un număr de 151 de texte, ceea ce reprezintă, faţă de numărul total al textelor, proporţia de 3,83 %. d) Se refuză deci unei anchete circumstanţiate cele 6 caiete nesemnate, cu 144 de texte (3,55%), şi cele 8 neidentificabile în controale, cu 151 de texte (3,83%), ceea ce ridică proporţia materialelor lipsite de detalii de culegere la 7,38% (265 de texte). ej Au fost, în general, folosiţi elevi din clasele superioare, ceea ce corespunde întru totul afirmaţiei autorilor. Din cei 168 de elevi, 61 sint din cl. a V-a, 40 din ci. a Vl-a, 28 9 în ce priveşte acest culegător, putem afirma cu certitudine că el este autorul şi al unui al patrulea caiet, ce n-a fost în posesiunea celor doi editori, ci sau a rămas în stăpînirea lui Ioan Micu-Moldovanu, sau i-a fost restituit acestuia, la reclamaţia sa, de către acel necunoscut prieten al său căruia ii încredinţase la un moment dat manuscrisul. Vezi Dr. Ioan Urban Jarnik, Ioan M. Moldonanu. Spicuiri din scrisorile lui, în ,,Gazeta Transilvaniei", 78 (1915), nr. 205, fragmentul de scrisoare din 22 mai 1878 : „Nu cugeta că lenea sau uitarea ar fi cauza întîr-zierii atît de îndelungate. Nu, domnule ! Cauza este amicul de care am grăit : nu şi-a ţinut cuvîntul, ci a întirziat cu trimiterea pină acum. Aceasta m-a supărat cu atît mai virtos, că după o reviziune fugitivă am aflat că lipsesc mai multe piese interesante, care le-am reclamat". Despre acel prieten „din ţară" la care fuseseră materialele şi unele au continuat să rămînă şi după trimiterea fondului principal din manuscris, vezi şi scrisoarea lui Jarnik către I. Micu-Moldovanu din 24 mai 1878, în care solicită să i se trimită şi acele materiale de îndată ce voi-fi recuperate. O notă mai sumară asupra aceleiaşi probleme şi într-o scrisoare din 28 decembrie 1877. Acest caiet al lui Precup Vlase, aflat în lăsămîntul lui Ioan Micu-Moldovanu, a fost utilizat de Tr. Gherman şi A. Lupeanu în „Comoara satelor", publicîndu-i trei texte de proză populară (1 poveste, 1 legendă şi 1 snoavă). CULEGĂTORI. LOCALIZARE, DATARE 81 din cl. a Vll-a, 29 din cl. a VlII-a ; unul singur pare a fi din cl. a IV-a şi tot unul singur e absolvent, respectiv teolog. în 6 cazuri nu avem nici o posibilitate de deteminare a clasei (30, 35, 38,76, 106, 172) şi în 2 cazuri (132, 189), situaţia este neclară, cunoseîndu-se numai răstimpul cînd elevii respectivi au fost în clasele superioare (1863 — 1867). Participarea inegală a claselor se concretizează în următoarele cifre : cl. V-a —36,30 %, cl. VI- a — 23,80 %, el. VH-a-16,66%; cl. VlII-a -17, 26 %, iar ceilalţi -5,98%. Cunoaşterea acestei proporţii îşi are importanţa ei în ceea ce priveşte aprecierea calităţii materialelor culese : elevii din cl. V —VI sînt în genere mai conştiincioşi; cei din cl. VII — VIII, chiar dacă mai neglijenţi, stăpînesc mai bine ortografia latinizantă a epocii; primii au un repertoriu limitat la cîntece şi strigături şi se caracterizează prin pi udei ie excesivă, ceilalţi nu evită expresia dură (unii par s-o cultive chiar) şi atacă repertoriul de proză populară sau domeniul obiceiurilor (descrieri de datine, descîntece). f) Trebuie remarcat faptul că în nici una din etapele culegerii nu a participat la lucrare întregul efectiv al claselor respective, ci numai o parte a lor, de unde concluzia că munca nu s-a făcut pe bază de obligativitate şcolară10, ci pe bază de voluntariat. Astfel, la culegere au participat cîte două clase a V-a şi a Vl-a şi cîte una singură de a Vll-a şi de a VlII-a. în privinţa claselor a V-a, din 52 +39 de elevi, au participat numai 28 + 30, ceea ce reprezintă 53,84% şi, respectiv, 76,92%; în privinţa claselor a Vl-a, din 52 + 17 elevi, au participat numai 28 + 11, adică 52,83% şi, respectiv, 64,70%. Din clasa a Vll-a, au participat 28 de elevi din 45, adică 62,22%, iar din clasa a VlII-a, din 35 ele elevi, numai 25, deci 71,42%. Oricum, de semnalat, ca o curiozitate ce merită a fi reţinută, e faptul că la culegere nu a participat, împreună cu colegii săi din clasa a Vl-a, în 1863, Nicolae Densusianu, viitorul culegător de folclor şi istoric. Pentru orientare în problematica generală a detaliilor de culegere, oferim lista integrală a elevilor culegători, prevăzută cu absolut toate indicaţiile ce au servit la identificarea lor, precum şi cu unele sumare date privind cariera lor ulterioară. LISTA ALFABETICĂ A CULEGĂTORILOR 11 1. ALBU NICOLAE (Albu Nicolau), din PĂNADE, jud. Alba. ISC: cl. VI 1863/1864. Detaliile de culegere în ms. 20 1 1863, deci cînd elevul era în cl. V. Nr. culegerii: 181. 2. ALDEA IACOB (Jacobu Aldea), „auditoriu de cl. VIII". Nu apare în ISC. Identificările efectuate după CC: cl. VI 1860/1861 abs. 19/IX, 22/IX, l/X, 3/X, 20/X, 23/X, 26/X, 29/X, 13-14/XI la recrutare („asentare"), 26 — 28/XI bolnav („morbosu"), 7/XII, 17/XII, 19/X1I, 25/X11, 31/XII, 16/1, 21/1, 4-5/II, l/III, 5/IV, 13—14/V, (la sfîrşitul condicii se arată că a avut 20 de absenţe „de morbu"); cl. VII 1861/1862 abs. 5/X. 12/XII. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VlII-a. Nu ISC = PNC - PPO 10 Ne menţinem opinia, cu toate că în trei cazuri culegătorii se scuză că : a fost bolnav în vacanţă şi n-a putut umbla prin sat după cîntece (79 : Alutanu), că n-a avut hîrtie îndestulătoare (35 : Crişan I.), că timpul a fost prea scurt pentru a mai transcrie şi nişte poveşti (183 : Marţian V.). 11 Pentru acest paragraf al lucrării folosim o listă specială de abreviaţii privind diversele categorii de acte şcolare din Arhivele statului Filiala Blaj şi privind anuarul liceului din Blaj, după cum urmează : AAB == Acte arhiva liceului din Blaj. CC = Condici de clasă [Protocolu pentru cl. . . a gimn. SVC — pe anulu. ... ]. Informaţiuni speciali despre esamenulu de matu* ritate tienutu la Blasiu in. . . PSS RF = IEM Informaţiuni despre şcolarii dein clasea a... a gimnasiului greco-catolicu superiore dein Blasiu pre anulu scolastecu. . . Protocolu despre negotiale curente ale gimnasiului dein Blasiu dusu pre anulu scol. . . Protocolul preoţilor ordinaţi in Archidiecesa gr.-cat.de Alba-Iulia şi Făgăraş,începînd cu anul 1869. Protocolulu siedinţelor soc. [S. Micu Clain] 1870-1873. Reportu finale despre gimn. sup. dein Blasiu pre anulu scolastecu... Siematismulu veneratului cleru catholicu de ritulu orientale alu Archi-Diecesei Metropolitane a Albei-Julie pre anulu. . . Blaj, 1865, şi cu uşoare modificări în titlu : 1871, 1896, 1900, 1911. 6 - C. 461 82 studiu introductiv apare nici un IEM 1863, la un loc cu colegii săi Ieronim Bozac, Paul Blaga etc. Materialul nelocali-zabil. Nr. culegerii : 16. 3. ALUTANU I [OAN] (J. Alutanu), din or. FĂGĂRAŞ» jud. Braşov. ISC: cl. IV 1859/1860; cl. VIII 1863/ /1864. Identificări : AAB teza de absolvire din 10 VI 1864 ; CC : cl. V 1860/1861 abs. cu toată clasa la 30 I 1861, pentru care se cere aspra pedepsire a tuturor elevilor; IEM : trece examenul de maturitate la 4-5 VII 1864, nr. 20; SVC, p. 229, în 1869 e cooperator în Cianul Mare. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl VII. Nr. culegerii. 78,79. După Nicolae Brînzeu, Şcoalele din Blaj. Studiu istoric, Sibiu, 1898, p. 104 — 105, la acea dată era preot. La nr. 79 adaugă următoarea notă explicativă : ,,Me rogu pentru pardonare fiendcă pentru aceea am scrisu numai atâtea că in totu tempulu ferieloru am fostu forte morbosu sî dein lontru er mai alesu am patimitu de petiore anflandumise. Sî asia nu am potutu amblâ pre la fetiori, sî acestea acasă mi le spuse. Dealtadata mai multe" (f. 2V'). 4. ARON DIONISE (Aronu Deonisiu), din BUIA, jud. Sibiu. ISC : cl. V 1871/1872, cl. VI 1872/1873, cl. VII 1873/1874, cl. VIII 1874/1875; SVC, p. 305, în 1876 teolog anul I., SVC p. 676, născut în BUIA în 1855, absolv. Seminarul domestic în 1879, între 1879 şi 1892 a fost învăţător, în 1900 învăţător pensionar, notar tractual al districtului Sibiu în 1882. Materialul a fost redactat în 1872, cînd elevul era în cl. V. Nr. culegerii : 182. 5. AVRAM IOAN (Ioane Avramu), din MINŢIU GHERLEI, jud. Cluj. ISC: cl. VI 1863/1864, cînd a fost ,,inrolatu la miliţia". Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. V. Nr. culegerii : 86. 6. BANFI OCTAVIU (Octaviu Banfi), din ŞOMOŞTEL-NIC, jud. Mureş. ISC: cl. V 1871/1872, cl. VI 1872/1873; IEM : trece examenul de maturitate la 1-3 VII 1875, nr. 30; SVC p. 678, născut în ŞOMOŞTELNIC la 21 III 1856, absolv, gimn. la Mureş-Oşorhei, liceul la Blaj, maturitatea în 1875, absolv. Seminarul central din Budapesta în 1879, studiază filologia clasică la Budapesta şi Viena (1879-1882), în 1900 e profesor diplomat. Sumară biografie în Nic. Comşa, Dascălii Blajului. Seria lor cronologică cu date biobibliografice, Blaj, 1940, p. 113, care completează ceea ce ştiam de mai sus cu detaliile : în toamna lui 1882 e numit profesor de filologie clasică la Blaj, unde funcţionează pînă în 1918. Contradicţii între diferiţii ani daţi de autor. Detaliile de culegere în ms. : 10 mai 1872, cînd elevul era în cl. V. Nr. culegerii : 77,85. Culegerea 85 e intitulată Ocupatiune domestica. 7. BARBLI 1ZIDOR (Tsidoru Barbu), din VEŞEUŞ, jud. Mureş. ISC : cl. VII 1862/1863, cl. VIII 1863/1864; SVC p. 152, teolog anul I în 1865; SVC p. 37, in 1896 paroh în Păgida; SVC 1900, p. 678, născut în VEŞEUŞ la 26 V 1843, absolv, liceul din Blaj în 1864 şi Seminarul domestic în 1868, cînd devine adm. par. în Sîntămăria, de unde e mutat în Păgida; SVC 1911, p. 30 era paroh în Păgida. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VII. Nr. culegerii : 33. 8. BARBU PATRICIU P. (Patriciu P. Barbu), din GALTIU, jud. Alba. ISC: cl. V 1859/1860, cl. VIII 1863/1864; AAB ; teza de absolvire din 10.VI.1864; CC: cl. V 1860/1861 lipseşte cu toată clasa la 30 I 1861, pentru care se cere aspra pedepsire a tuturor elevilor. După Nicolae Brînzeu, op. cit., p. 104 — 105, în 1898 era avocat. Datarea în ms. : 7 I [1863] şi cl. VII. Nr. culegerii: 83. 9. BÂRNA GEORGE (Georgiu Bârna), din ICLOD, jud. Alba. ISC : cl. V 1859/1860, cl. VIII 1862/1863; CC: cl. VIII 1862/1863 abs. 9/III „escusatu", 31/III ,,dispensatu"; SVC, p. 152, în 1865, teolog anul II; SVC, p. 43-44, în 1868, paroh în satul natal. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VIII. Nr. culegerii: 80. 10. BÂRNA VASILE (Basiliu Bârna), din ICLOD, jud. Alba. ISC : cl. III 1859/1860, cl. VII 1863/1864, cl. VIII 1864/1865; AAB : la 1 IV 1865 semnează o cerere colectivă pentru admiterea la maturitate; la 29 IV 1865, prof. Ion Micu-Moldovanu se îndoieşte de capacitatea elevului; IEM : trece examenul de maturitate la 5 — 6 VII 1865, nr. 5 ; SVC, 1896, p. 64, adm. par. în Sîntămăria ; SVC, 1900, p. 679, născut în 1843, hirotonit în 1869, a funcţionat şi în Micăsasa, înainte de Sîntămăria Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul e în cl. VI. Nr. culegerii : 87. culegători, localizare, datare 83 11. BĂC1LĂ V[ASILE] (Basiliu Bacila), din LODRO-MAN, jud. Alba. ISC : cl. V 1871/1872, el. VI 1872/1873, cl. VII 1873/1874, cl. VIII 1874/ 1875; CC: cl. V 1871/1872 abs. 6/XI, 13/XII, 9/III, U/III, 15/Vl; IEM : trece examenul de maturitate la 30 VI-3 VII 1875, nr. 7 ; SVC, p, 305, în 1876, teolog anul I. SVC, 1896, p. 71, paroh în Lodroman; SVC, 1900, p. 677, născut în LODRO-MAN la 11 noiembrie 1853, absolv, liceul Blaj în 1875, Seminarul domestic în 1879, în 1879, par. în Lodroman; SVC, 1911, p. 60, era paroh în Lodroman. Materialul a fost redactat în 1872, cînd elevul era în el. V. Nr. culegerii : 84. 12. BTTEA IOAN (Joannes Biteas), din CUT, jud. Alba. ISC: cl. VIII 1863/1864; AAB: teza de absolvire din 10 VI 1864; IEM: trece examenul de maturitate la 4-5 VII 1864, nr. 21; PPO obţine tonsura şi lectoratul, ipodiaconatul, diaconatul şi presbiteratul la 30 IV 1869, nr. 23 ; SVC, 1896, p. 222, paroh în Cut; SVC, 1900, p. 680, născut la 11 ianuarie 1840, absolv. în 1864, teologia în 1869 ; SVC, 1911, p. 207 era paroh în Cut. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VII. Nr. culegerii : 81. 13. BLAGA PAUL (Paulu Blaga), din FĂRĂGĂU, jud. Mureş. ISC: cl. V 1859/1860; CC: cl. VII 1861/1862 abs. 31/XII; IEM: trece examenul de maturitate în 1863, nr. 27 ; SVC, p. 152, în 1865 teolog anul II. După Nicolae Brîr.zeu, op. cit.p. 104, în 1898 nu mai era în viaţă. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VIII. Detaliile culegerii în ms : 20 I 1863. Nr. culegerii : 82. 14. BOZAC IERONIM (Eronimu Bozacu), din RĂZOARE, jud. Mureş. CC : cl. Vil 1861/1862 abs. 26/X, 14/XII, 17/XII, 1/1, 24/1,27/1, 29/1,3-5/11; IEM: trece examenul de maturitate în 1863, nr. 9. După Nicolae Briuzeu, op. cit., p. 104, în 1898 era „proprietar". Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VIII. Nr. culegerii : 58. 15. BUCUR [ESCU] VASILE (Basiliu Bucurescu), din PĂNADE, jud. Alba. ISC : Basiliu Bucurii cl. V 1871/1872, dar repetă cl. V în 1872/1873, cînd este bolnav primul semestru ; CC : cl. a V-a 1871/1872 abs. 23/X. Materialul a fost scris în 1872, cînd elevul era în cl. V. Nr. culegerii : 60. Titlul ei : Ocupatiune domestica; încheierea : „finea va urma pre 11 maiu", de unde datarea. 16. BUGNER1U IQAN (Ioane Bugneriu), din or. BLAJ, jud. Alba. ISC: cl. IV 1859,1860, cl. VIII 1863/1864 ; CC : cl. V 1860/1861 lipseşte cu toată clasa la 30 I 1861, pentru care se cere aspra pedepsire a tuturor elevilor; cl. VI 1861/1862 abs. 13/X; AAB: teza de absolvire din 10 VI 1864; IEM: trece examenul de maturitate la 4 — 5 VII 1864, nr. 22 ; SVC, p. 152, în 1865, teolog anul I; SVC, p. 15, în 1871, teolog absolut nehirotonit; PPO: obţine tonsura în octombrie 1870, nr. 21, SVC, 1896, p. 246, paroh în Tritul de Jos; SVC, 1900, p. 686, născut în 1848, funcţiona de la numire pînă atunci în Tritul de Jos; SVC, 1911, p. 233, idem. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VII (menţiunea în ms.). Nr. culegerii : 95. 17. BUSONIU VASILE (B. C. alias Buso:iiu), din TĂUNI, jud. Alba. ISC : cl. VI 1863 1864, cl. VII 1864/1865, cl. VIII 1865 1866; CC: cl. IV 1861/1862 abs. 24. XII; AAB: 27 III 1866 cerere colectivă pentru admiterea la maturitate, dar în rezoluţie Ion Micu-Moldovanu se îndoieşte de capacitatea elevului; IEM: trece examenul de maturitate la 29-30 VI 1866, nr. 4; PPO : obţine tonsura şi presbiteratul în 1871, nr. 63 ; SVC, 1896, moare la 3 februarie 1896. în ms. : 19 I [1863], de unde datarea, elevul fiind în cl. V. Nr. culegerii : 61. 18. BUTNARIU ALEXANDRU (Ale . Butnariu), din SUSENI, jud. Mureş IEM : trece examenul de maturitate în 1863; SVC, p. 152, în 1865, teolog anul II. După Nicolae Brînzeu, op. cit., p. 104, în 1898 era preot. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VIII (menţiune în ms.). Nr. culegerii : 62. 19. BUTNARIU IOAN (Joane Butnariu), din SUSENI, jud. Mureş. ISC : cl. VI 1871/1872, cl. VII 1872 1873, cl. VIII 1873/1874. Materialul a fost redactat în 1872, cînd elevul era în cl. VI (menţiune în ms.). Nr. culegerii : 63. 20. BUZDUGAN MILITON (Militonu Busduganu), din ALECUŞ, jud. Alba. ISC : cl. V 1871/1872, cl. VI 1872/1873, cl. VII 1873,1874, cl. VIII 1874/1875: AAB: în cl. III, 1869/i870 a fost înscris printre elevii ce dispuneau de benefiem 84 STUDIU INTRODUCTIV CULEGĂTORI, LOCALIZARE. DATARE 85 de pline 12; IEM : trece examenul de maturitate la 30 VI-3 VII 1875, nr. 28; PPO: obţine diaconatul şi presbiteratul în decembrie 1879, nr. 304; SVC, 1896, p. 187-188 e paroh în Captalanul de Mureş ; SVC, 1900, p. 687, născut în ALECUŞ la 17 februarie 1855, în 1877 termină cursul teologic de doi ani, din 1878 funcţionează în Captalanul de Mureş; SVC, 1911, p. 169, idem. Materialul a fost redactat în 1872, cînd elevul era în cl. V. Nr. culegerii: 59. 21. CĂIANU DIM. F. (Dem. F. Caianu). Neidentificat în matricolele şcolare. Materialul redactat la 30 VII 1874 şi nu este scris de o mînă de elev. Pare a fi copiat de Ion Micu-Moldovanu. Nr. culegerii : 35; nu cuprinde material transilvănean. 22. CĂLUŢ CANDID (Canditu Calutiu), din CERGHl-ZEL, jud. Mureş. ISC: cl. V 1871/1872, cl. VI 1872/1873, cl. VII 1873/1874 sem. II „a deser-tatu"; AAB : în cl. III, 1869/1870, a fost înscris printre elevii ce dispuneau de beneficiul de pîine la nr. 129; CC: cl. V 1871/1872 abs. 16/IX, 23/IX, 30/IX, 9/X, 11/X, 13-14/X, 21 -22/XI, 24-25/XI, 23/XII, 25/XII, 27/XII, 29/XII, 2/11, 28/11, 5/III, 15/VI. Materialul a fost redactat în 1872, cînd elevul era în cl. V (menţiune în ms.). Nr. culegerii: 64. 23. CEAUŞEANU ALEXANDRU (Alesandru Ceusia-nulu), din PORUMBENI, jud. Harghita. Este unul şi acelaşi cu Alesandru Ceavasi, vezi ISC: cl. III 1868/1869, cl. IV 1869/1870, cl. V 1870/1871, cl. VI 1871/1872, cl. VII 1872/1873, cl. VIII 1873/1874. Pentru identificare, prin similitudine (Ceauşeanu = Ceavasi), vezi ISC cl. V 12 Pentru instituţia „beneficiului de pîine" există o bibliografie impresionantă. Oferim aici numai cîteva din referinţele cele mai importante. Alesandru V. Grama, Istoria basericei românesci unite cu Roma de la inceputulu creştinismului pana in dilele nostre, Blaj, 1884, p. 147 : atribuie fundaţiunea ep. Maior; M. Străjan, începutul renaşterii naţionale prin şcoli, Craiova, 1891, p. 16 — 17: numărul celor ce beneficiau de acest ajutor; Nicolae Brînzeu, Şcoalele din Blaj. Studiu istoric, Sibiu, 1898, p. 144 — 145 : atribuie fundaţiunea ep. Rednic, „ţipăii se împart la fiecare 5 zile în table mari ori mici" ; Ioan Raţiu, Studii şi biografii. Blaj, 1904, p. 46 şi 52 : beneficiul de pîine „încă a fost un motiv ponderos, care îndemnă studenţii la Blaj" ; Ioan Raţiu, Dascălii noştri. Scurte notiţe din viaţa şi activitatea lor literară. 1764-1848, Blaj, 1908, p. 12 : „Ca episcop, Maior a zelat mult pentru biserică şi pentru sf. unire, iar în ce priveşte şcoalele din Blaj, s-a făcut nemuritor cu regularea beneficiului de pîne, prin 1867/1868, unde întîlnim un: „Nicolau Cia-vasi a. Ceusianu din Golombâ ct. Turdei". După AAB, pe anul 1871/1872 stipendiatul Alesandru Ceu-sianul este trecut în cl. V, după RF din acelaşi an, el obţine stipendiul „Bobian", dar e trecut în cl. VI. IEM: trece examenul de maturitate la 18 VII 1874, nr. 3. Materialul a fost redactat în 1872, cînd elevul era în cl. VI (menţiune în ms.). Nr. culegerii : 65. 24. CIOBA GAVRIL (Gavrilu Cioba), din NADĂŞA, jud. Mureş. ISC : cl.Vl 1865/1866, cl. VII 1866/1867, cl. VIII 1867/1868; CC: cl. VIII 1867/1868 abs. 4/IX, 8/X, 20/IV, 25/IV; AAB: trece examenul oral de maturitate la 5 VII 1868, nr. 9; SVC, p. 278, în 1871 e teolog anul III; SVC, 1900, p. 690, născut la Nadăşa la 8 noiembrie 1846, absolv. în 1868, pînă în 1896 e preot în Beica şi Nadăşa, în 1896 transferat la Orşova; SVC, 1911, p. 193 idem. Materialul a fost redactat între anii 1867 şi 1868, cînd elevul era în cl. VIII (menţiune în ms.). Nr. culegerii: 66. 25. CIORTEA GEORGE (Geor[giu] Ciortea), din PE-ŢELCA, jud. Alba, ISC: cl. V 1864/1865, cl. VI 1865/1866, cl. VII 1866/1867, cl. VIII 1867/1868; CC: cl. III 1867/1868 abs. 4/IX, 23/X, 28/X, 12/11, 18/11, 25/1V, 13/V; AAB: 5.VII. 1868 proba orală la maturitate, nr. 11; IEM: trece examenul de maturitate la 4 — 5 VII 1868, nr. 11; SVC, p. 278, în 1871 e teolog anul III; PSS: membru al Societăţii „S. Micu-Clain" în 1870/1871 şi 1871/1872, iar la 20 IV 1872 e pre-şedinţe al societăţii. După Nicolae Brînzeu, op. cit., p. 108, în 1898 nu mai era în viaţă. Materialul a fost redactat în 1865, după cum urmează : la 5 IV care la sute şi mii de şcolari săraci s-a deschis calea spre lumină şi învăţătură" ; Ioan Raţiu, Blajul. Scurte notiţe informative, Braşov, 1911, p. 41 : „Şi cum toţi erau săraci, veneau de-a dreptul în nădejdea ţipăilor. Ţipăii erau cel dintîi ajutor pentru studenţimea săracă de la acest gimnaziu" ; A. Lupeanu, Călăuza Blajului. Cu însemnări şi lămuriri istorice, Blaj, 1922 : „Tot la cinci zile cîte 200 table de ţipai pentru tot atîţia şcolari" ; Ştefan Manciu-lea, Patronul liceului ,,Sf. Vasile cel Mare", în Studii şi articole, Blaj, 1938, p. 18 : atribuie fundaţiunea ep. Maior, contribuitori fiind domeniul episcopesc, mănăstirea Sf. Treimi şi Seminarul teologic, fiecare cu cîte 200 găleţi anual; Ştefan Manciulea, Ctitorii şcoalelor din Blaj, Blaj [1939], p. 35. Pentru viaţa şcolărească a Blajului e indispensabilă lectura cărţii autobiografice a scriitorului I. Agîrbiceanu, Licean. . . odinioară, Bucureşti, 1939, unde la p. 42 sînt pomeniţi şi ţipăii. 1865, culegerea nr. 103; la 14 V 1865 culegerea nr. 73 ; culegerea nr. 89 poartă numai menţiunea clasei a V-a, ceea ce ne duce la acelaşi an 1865, cînd elevul era în cl. V. Nr. culegerilor : 73, 89, 103. 26. CIRCĂ IOAN (toane Circa), din DEAJ, jud. Mureş. ISC : cl. V 1871/1872, cl. VI 1872/1873, cl. VII 1873/1874, cl. VIII 1874/1875. Marialul a fost redactat în 1872, cînd elevul era în cl. V. Nr. culegerii : 72. 27. CIUNGANU ILARIU (Ilariu Ciunganu, Hilarius Ciunganu), din CIUNGA, jud. Alba ISC: cl. V 1870'1871, cl. VI 1871/1872, cl. VII 1872/1873, ci VIII 1873/1874 ; CC : cl. V 1871/1872 abs. 11/111, 19/111, 22/III, 6/V; IEM: trece examenul de maturitate la 18 VII 1874, nr. 4; SVC, p. 305, în 1876 e teolog anul II; PPO : obţine tonsura, diaconatul şi presbiteratul în 1880, nr. 375; SVC, 1896, p. 38, paroh în Tîmpăhaza; SVC, 1900, p. 691, născut CIUNGA la 22 mai 1854, absolv. în 1874, Seminarul arhidiecezan în 1878, funcţionat în Aiudul de Sus, Silvaşu, Tîmpăhaza şi Booş. Materialul a fost redactat în 1872, cînd elevul era în cl. VI (menţiune în ms.). Nr. culegerii ; 71. 28. CIURA ALEXANDRU (Alexandru Ciura), din BUCIUM, jud. Alba. ISC : cl. III 1859/1860, cl. VII 1863/1864; SVC, 1900, p. 691, născut la ABRUD la 11 februarie 1846, absolv. în 1865, învăţător între 1868 şi 1870, apoi preot în Abrud, din 1899 viceprotopop onorific. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VI. Nr. culegerii: 69. 29. COCOVANU ŞTEFAN (Stefanu Cocovanu), din CIUGUDUL DE SUS, jud. Alba. ISC: cl. VI 1863/1864, cl. VII 1864/1865, cl. VIII 1865/1866; AAB : 27 III 1866, cerere colectivă de admitere la maturitate, cu rezoluţia lui I. Micu-Moldovanu din 12 IV 1866 că se îndoieşte de capacitatea lui; IEM : trece examenul de maturitate la 29 — 30 VI 1866, nr. 33. După Nicolae Brînzeu, op. cit., p. 107, în 1898 era „subjude". Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. V. Nr. culegerii: 70. 30. CORDESCU NICOLAE (Nicolau Cordescu), din ALECUŞ, jud. Alba. Este unul şi acelaşi cu Nicolau Cordea, vezi ISC : cl. IV 1859/1360, cl. VII 1862/1863, cl. VIII 1863/1864; CC: cl. V lipseşte cu toată . clasa la 30 I 1861, pentru care s-a cerut . aspra pedepsire a tuturor elevilor; cl. VI 1861/1862 abs. 21/LX, 27/IX, 7/X, 14/X ; cl. VII 1862/1863 abs. 16/11, 27/11, 2/I1I, 10-11/111, 13-14/111, 29/IV, 23 V, 3/VI, 5/VI; AAB: teza de absolvire din 10 VI 1864 ; IEM : trece examenul de maturitate la 4 — 5 VII 1864, nr. 37. După Nicolae Brînzeu, op. cit., p. 105, în 1898 „Nicol. Cordea" era jurist. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VII. Nr. culegerii : 36, 187, 188. 31. COSTEA ALIMPIU (Alimpiu Costea), din SPINI, jud. Alba. ISC : cl. V 1871/1872, cl. VI 1872/1873, cl. VII 1873/1874, cl. VIII 1874/1875; SVC, p. 305, în 1876 era teolog anul I; SVC, 1900, p. 694, născut în 1856, preot în Sîntămăria, apoi paroh în Spini, unde îl aflăm şi în 1911 (SVC, 1911, p. 54); PPO : obţine tonsura în 1878 şi presbiteratul în 1880, nr. 323. Materialul a fost redactat în 1872, cînd elevul era în cl. V (menţiune în ms.). Nr. culegerii : 68. 32. COSTEA NICOLAE (Nicolau Costea), din MÎNĂ-RADE, jud. Alba. ISC : cl. VI 1863/1864 cînd „a desertatu". Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. V. Nr. culegerii: 67. 3a. COSTIN IOSIF (Josefu Costinu), din AŢINTIŞ jud. Mureş. ISC: cl. VI 1863,1864, cl. VII 1864/1865, cl. VIII 1865/1866; AAB; 27 III 1866, cerere colectivă pentru admitere la maturitate ; SVC, p. 17, în 1871 e teolog absolut nehirotonit; SVC, 1900, p. 694-695, născut în AŢINTIŞ, la 14 aprilie 1843, absolv. în 1864, iar teologia în 1870, funcţionează în Velcheriu, Juriu de Cîmpie, Sîm-petru de Cîmpie ; din 1898 protopop onorific; PPO : obţine presbiteratul la 8 IV 1872, nr. 122. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era in cl. V (menţiune în ms.). Nr. culegerii: 74. 34. CRĂCIUN IOAN (Ioanne Craciunu), „din Transilvania de langa Brasiovu" de mîna lui I. Micu-Moldovanu. Neidentîficat în ISC. Nu este acelaşi cu Ioane Craciunu din Aţintiş, jud. Mureş, vezi ISC cl. I —III 1863/1864-1865/1866. Nr. culegerii: 30. 35. CRIŞAN I[OSIF] M. (I. M. Cirisanu), din SÎNBE-NEDIC, jud. Alba ISC: cl, IV 1859/1860, cLVIII 1863/1864; 86 studiu introductiv CC: cl. V 1860/1861 abs. 15-16/1, 21-23/1, 25--26/1, 28/1, 30/1; cl. VI 1861/1862 abs. 5/X ; AAB : 14 VI 1862 şi 11/23 I 1863, testimonii cu note la religie, elevul fiind ortodox, eliberate de parohul şi catihetul Georgiu Popp (sau Popoviciu) din Beşineu ; teza la examenul de maturitate din 10 VI 1864. După Nicolae Brînzer, op. cit., p. 105, în 1898 era avocat. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VII. Nr. culegerii : 41. De reţinut nota cu care încheie : ,,Va mai urma de alta data ne avendu papiru" (f. 2V*). 36. CRIŞAN T[EODOR] (T[eodoru] Crisianu), din SÎNBENEDIG, jud. Alba. IEM : trece examenul de maturitate în 1863, nr. 32 ; SVC, p. 279, în 1871 era teolog anul I. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era cl. VIII. Nr. culegerii : 75. 37. DANC ŞTEFAN (Stefanu Dancu), din ŢAPU, jud. Alba. ISC: cl. VI 1863/1864. Materialul a fost redactat în 1863 (menţiune în ms.), cînd elevul era în cl. V (menţiune în ms.). Nr. culegerii : 57. 38. DANCEA GHEORGHE (Giorgie Dancia), din GIR-BOVA, jud. Alba. ISC: cl. III 1859/1860, cl. VII 1863,1864, sem. II fiind eliminat. Materialul a fost redactat în 1863 (menţiune in ms.), cînd elevul era în cl. VI (menţiune în ms.). Nr. culegerii : 56. 39. DANCEA VASILE (Basiliu Dancea), din GÎRBOVA, jud. Alba. ISC: cl. VII 1863/1864, cl. VIII 1864/1865; SVC 1896, p. 33, paroh în Gîrboviţa; SVC, 1900, p. 697, născut în GÎRBOVA la 10 martie 1839, absolv. în 1865, între 1866 şi 1870 „a servit la miliţie", absolv, teologia în 1872 la Seminarul greco-ortodox din Sibiu, a funcţionat în Sîncrai, Ciumbrud şi din 1875 în Gîrboviţa, unde îl aflăm şi în 1911 (SVC, 1911, p. 28). Materialul a fost redactat în 1865 (menţiune în ms.), cînd elevul era în cl. VI. Nr. culegerii : 116. 40. DANCU PETRU (Petru Dancu), din ŢAPU, jud. Aba. ISC: cl. VI 1863/1864, cînd a şi „deşertat". Materialul a fost redactat la 14 I 1863, cînd elevul era în cl. V (menţiune ms.). Nr. culegerii : 53. 41. DASCĂLU M[IRON] (M[ironu] Dascălu), din CETATEA DE BALTĂ, jud.. Alba. ISC : cl. VI 1863/1864, cl. VII 1864/1865, cl. VIII 1865/1866; AAB : 27 III 1866, cerere colectivă pentru admiterea la maturitate; IEM : trece examenul de maturitate la 29-30 VI 1866, nr. 27; PPO : obţine tonsura şi lectoratul la 7 XI 1869, nr. 19; SVC, 1896, p. 120, paroh în Cetatea de Baltă; SVC, 1900, p. 698, născut la 30 VIII 1843 la CETATEA DE BALTĂ, maturitatea în 1866, absolv. Seminarul domestic în 1870, funcţionează la Silea, Sîntămăria şi din 1878 în Cetatea de Baltă, unde îl aflăm şi în 1911 (SVC, 1911, p. 102). Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. a V-a. Nr. culegerii : 55. 42. DEACU ALEXE (Alessiu Deacu), din DOŞTAT, jud. Alba. ISC : cl. IV 1859/1860, cl. VIII 1863/1864 ; AAB: teza de absolvire din 10 VI 1864; SVC, p. 152, în 1865 era teolog anul I; SVC, p. 17, în 1871 era teolog absolut nehirotonit; SVC, 1896, p. 104, paroh la Bothaza ; SVC, 1900, p. 698, născut la DOŞTAT la 13 februarie 1844, absolv. Seminarul domestic în 1867, paroh în Sîn-gătin, unde îl aflăm şi în 1911 (SVC, 1911, p. 210). Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VII (menţiune în ms..). Nr. culegerii : 54, 90. 13. DRĂGHICESCU l[OACHLMJ (Dragicescu şi Dra-ghicescu I. şi I.C.), din BLĂJEL, jud. Sibiu. Este unul şi acelaşi cu loachim Draghiciu, vezi ISC: cl. IV 1859/1860, cl. VIII 1863/1864; CC: cl. V 1860/1861, lipseşte cu toată clasa la 30 I 1861, pentru care s-a cerut aspra pedepsire a tuturor elevilor ; cl. VI 1861/1862 abs. 2/X, 24/X, 28/XII, 30/XII, 1/1; AAB : teza de absolvire din 10 VI 1864 ; IEM : trece examenul de maturitate la* 4 —5 VII 1864, nr. 32. După Nicolae Brînzeu, op. cit., p. 105, în 1898 era medic în România. Din informaţiile păstrate la catedra de Istoria medicinii de la Institutul medico-farmacentic din Bucureşti, aflăm că s-a născut la 8 septembrie 1844 la Blaj el, că şi-a făcut studiile superioare la Budapesta, Graz şi Torino, şi că a funcţionat în mai multe oraşe din ţară (Craiova 1877, Constanţa 1880, Ploieşti 1883, Rîmnicul-Sărat 1884, Constanţa 1886, jud. Olt 1892, Brăila 1895, jud. Dolj 1896; în 1912 era pensionar la Craiova; din 1913 i se pierde urma. A colaborat la „Familia" între 1876 şi 1883 şi ar fi editat ziarul „Oltenia". Şi-a schimbat numele în Drăgescu. Biobibliografie în dr. Ilie Dăianu, Forţele latinităţii regeneratoare. Un suflet eroic uitat: dr. loachim C. Drăgescu, Cluj, 1938 (Retipărit din „România eroică", nr. 8). culegători, localizare, datare 5/ Materialul a fost redactat după cum urmează : culegerea nr. 51 la 6/18 I 1863 şi 27 I 1863 (culegerea nr. 52 nu cuprinde nici o dată), cînd elevul era în cl. VII (menţiune în ms.). Nr. culegerii : 51, 52. tr* 0?* **** / t A. «6k ****** ** fy* ****** A* j M / JL,****** «* Ms. 2197.11.52, ultima pagină a culegerii lui loachim Drăg/hic/escu, viitorul medic şi scriitor (Biblioteca Orăşenească, Sibiu). 44. DRĂGHICI IOAN (Ioane Dregiciu), din OARDA DE SUS, jud. Alba. ISC: cl. V 1859/1860; IEM: trece examenul de : maturitate în 1863, nr. 11; SVC, p. 152, în 1865, e teolog anul II. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VIII. Nr. culegerii: 50. 88 STUDIU INTRODUCTIV CULEGĂTORI, LOCALIZARE, DATARE 89 45. EREMIA GEORGE (George Eremia), din BUCU-RESCI, jud. Hunedoara. ISC : cl. VI 1873/ 1874, cînd a şi „desertatu". Nu figurează nici în ISC anterioare, nici posterioare datei de mai sus. Materialul a fost redactat în 1872, cînd elevul era în cl. V. Ms. poartă însemnarea : ,,cetitu de George Eremia". Nr. culegerii: 7. 46. FLOREA IOAN (Ioane Floria), din IAŞI, jud. Braşov. ISC: cl. VIII 1863/1864; AAB: teza de absolvire din 10 VI 1864; IEM: trece examenul de maturitate la 4 —5 VII 1864, nr. 23. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VII. Nr. culegerii: 98. 47. FLO [RIAN] G[EORGE] Georgiu Florianu), din VIŞUIA, jud. Bistriţa-Năsăud. ISC : cl. V 1863/1864, cl. VI 1864/1865, cl. VII 1865/1866, cl. VIII 1866/ /1867 ; CC : cl. VI 1864/1865 abs. 31/V, 6/VI, 10/VI; IEM : trece examenul de maturitate la 4 — 6 VII 1867, nr. 11 ; SVC, 1900, p. 703, născut în VIŞUIA, la 23 aprilie 1845, cursul gimnazial la Bistiiţa, liceul la Blaj, maturitatea în 1867, absolv. Seminarul domestic în 1870, pînă în 1880 preot in Balda, apoi paroh la Sînger. Datarea relativă: 1863-1867. Identifica' ea nesigu' ă. Nr. culegerii : 189. 18. FLOR1AN ILIE (Elia Florianu), din RĂZOARE, jud. Mureş. ISC: cl. III 1859/1860, cl. VII 1863/1864, cl. VIII 1864/1865. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VI. Alte detalii de culegere : ,,Aceste — su culesa dein m. multe tienuturi şi m cusama dein tienutu Blasiului si chiaru dein Blasiu inca" (f. 4 v>). Nr. culegerii : 49. 49. FLORIAN IOAN (Ioane Florie nu), din MĂDĂRAŞ, jud. Mureş. ISC: cl. VIII 1863/1864; AAB: teza de absolvire din 10 VI 1864 ; IEM : trece examenul de maturitate la 4 — 5 VII 1864, nr. 24 : Ioane Floreanu : SVC, p. 152, in 1865 era teolog anul 1. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VIL Nr. culegerii : 105. 50. FOLEA N[ICOLAE] (N[icolauj Folea), din LUPU, jud. Alba. ISC : cl. VI 1863/1864, cl. VII 1864/1865, cl. VIII 1865/1866; AAB: 27 III 1866, cerere colectivă pentru admiterea la maturi-' tate ; PPO : obţine tonsura şi lectoratul la 17 VII 1870, nr. 20; SVC, p. 262, în 1871 era teolog absolut nehirotonit. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. V. Nr. culegerii : 47. 51. FOLEA VASILE (Basiliu Folea), din MICĂSASA, jud. Sibiu. ISC: cl. V 1870/1871, cl. VI 1871/1872, cl. VII 1872/1873, sem. II a „desertatu" şi repetă cl. VII în 1873/1874; cl. VIII 1874/1875; SVC, p. 305, în 1876 era teolog anul I; SVC, 1896, p. 128 paroh în Giuluş ; SVC, 1900, p. 705, născut în MICĂSASA, la 30 septembrie 1856, maturitatea în 1875, absolv. Seminarul domestic în 1879, pînă în 1896 adm. parohial în Silea, apoi în Giuluş, unde îl aflăm şi în 1911 (SVC, 1911, p. 108). Materialul a fost redactat în 1872, cînd elevul era în cl. VI. Nr. culegerii : 13. 52. GALANTU CONSTANTIN (Constantinii Galantu), din ILVA MARE, jud. Bistriţa-Năsăud. ISC : cl. VI 1863/1864, cl. VII 1864/1865, cl. VIII 1865/1866 ; AAB : stipendiat cu 20 fl. ca ceilalţi năsăudeni (printre care şi fratele lui George Coşbuc, Leone) la 4 III 1866 (semnează vicarul G. Moisil) şi la 11 III 1866 (semnează stipendiaţii de primire a sumelor) ; RF : stipendiul năsăudean pe 1864/1865; IEM : trece examenul de maturitate la 29 — 30 VI 1866, nr. 7. După Nicolae Brînzeu, op. cit., p. 106, în 1898 era profesor. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. V. Nr culegerii: 9. 53. GHEORGHIŢĂ N [ICOLAE] (N[icolauj Georgitia), din or. BISTRIŢA, jud. Bistriţa-Năsăud. IEM: trece examenul de maturitate în 1863, nr. 23; CC: cl. VII 1861/1862 abs. l/I; PNC 1862/1863, nr. 56, canonicul Anderko din Gherla trimite stipendiul elevului. După Nicolae Brînzeu, op. cit., p. 104, în 1898 era ,,propr [ietar]". Materialul a fost scris în 1863, cînd elevul era în cl. VIII. Nr. culegerii : 10. 54. GHERMAN IOAN (Ioane Germanu, Ioannes Ger-manus), din ASINIP, jud. Alba. ISC: cl. IV 1859/1860, cl. VIII 1863/1864; CC : 30 I 1861 lipseşte cu toată cl. V, pentiu care s-a cerut aspra pedepsire a tuturor elevilor; AAB : teza de absolvire din 10 VI 1864 ; IEM : trece examenul de maturitate la 4-5 VII 1864, nr. 25; SVC, 1900, * p. 707-708, născut la ASINIP la 9 aprilie 1841, maturitatea în 1864, absolv. Seminarul domestic în 1868, după care pînă în 1870 e protocolist în cancelaria mitropolitană, în 1870 devine profesor gimnazial de română şi greacă, în 1877 devine asesor la tribunalul matrimonial arhidiecezan de instanţa II, In 1880 membru al esactoratului arhidiecezan, în 1884 asesor consistorial şi viceprotopop onorific; între 1883 şi 1886 redactează „Foaia scolastică"; în 1900 e pensionat şi numit protopop onorific; moare în 1909 (SVC, 1911, p. 257). O sumară biografie în Nic. Comşa, op. cit., p. 101, cu mult mai puţine date. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VII (menţiune în ms. culegerea nr. 104). Nr. culegerii : 94, 104. 55. GIURGIU TEODOR (Theod. Giurgiu), din LUNA, jud. Cluj. CC: cl. VII 1861/1862 abs. 10/XI; SVC, p. 152, în 1865 era teolog în anul II; SVC, 1896, p. 103, paroh în Aruncuta; SVC, 1900, p. 709, născut în LUNA la 1 februarie 1839, absolv. Seminarul domestic în 1866, din 1867 funcţionează în Aruncuta. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VIII (menţiune în ms.). Nr. culegerii : 11. 56. GOGA [I]LIE (Elia Goga), din HĂGHIG, jud. Covasna. ISC: cl. VIII 1863/1864; CC: cl. V 1860/1861, lipseşte la 30 I 1861 cu toată clasa, pentru care s-a cerut aspra pedepsire a tuturor elevilor; cl. VI 1861/1862 abs. 28/1X, 14/X, 5/XI întîrziat; AAB: 14/27 XII 1861, 11/23 I 1862 şi 2/17 VI 1862, testimoniu cu notele la religie, fiind ortodox, semnate de parohul şi catihetul Georgiu Popp (sau Popoviciu) din Beşineu ; teza de absolvire din 10 VI 1864 ; IEM : trece examenul de maturitate la 4__5 vil 1864, nr. 15. După Nicolae Brînzeu, op. cit, p. 105, in 1898 era jurist. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VII. Nr. culegerii : 12. 57. GOGÎŢĂ T. (T. Gogâtia sau Gogitia), din DOŞTAT, jud. Alba. ISC: cl. IV 1859/1860, cl. VIII 1863/1864; CC : cl. V 1860/1861 absentează cu toată clasa la 30 I 1861, pentru care s-a cerut aspra pedepsire a tuturor elevilor; cl. VI 1861/1862 abs. 17/IX; AAB : teza la examenul de absolvire din 10 VI 1864 ; IEM : trece examenul de maturitate la 4-5 VII 1864, nr. 43. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VII. Nr. culegerii: 100. 58. GRAMA AMBROZIU (Ambrosiu Gramma), din MANIC, jud. Bistriţa-Năsăud. ISC :cl. V 1871/1872, cl. VI 1872/1873 şi repetă anul : cl. VI 1873/1874, cînd, în sem. II, a „desertatu"; AAB : cl. III 1869/1870, nr. 123, înscris la beneficiul de pîine; CC : cl. V 1871/1872 abs. 30/IX, 23/X, 23/11 „n'are incalt." ; ll/III, 18/111, 15/VI. Materialul a fost redactat in 1872, cînd elevul era în cl. V (menţiune în ms.). Nr. culegerii : 42. 59. GRAUR Z[AHEI] (Z[aheu] Grauru), din POARTA, jud. Mureş. ISC : cl. V 1871/1872, cl. VI 1872/1873, cl. VII 1873/1874, cl. VIII 1874/1875; IEM: trece examenul de maturitate la 30 VI — 3 VII 1875, nr. 34; PPO: obţine între 25 şi 27 VIII 1878 diaconatul şi presbiteratul, nr. 330; SVC, 1896. p. 210, paroh în Sidriaşu Mare; SVC, 1900, p. 709, născut POARTA la 10 decembrie 1854, absolv, cursul teologic de doi ani în 1877, din 1879 paroh în Sidriaş, unde îl aflăm şi în 1911 (SVC, 1911, p. 195). Materialul a fost redactat în 1872, cînd elevul era în cl. V. Nr. culegerii: 43. 60. GRUIANU Z[AHARIE] (Z. Gruianu), din STRAJA, jud. Alba. ISC:cl. I 1867/1868, cl. V 1871/1872; AAB : cl. III 1869/1870 înscris la beneficiul de pîine. Materialul a fost redactat în 1872, cînd elevul era în cl. V (menţiune în ms.). Nr. culegerii: 44. 61. HANDRA ZAHEI (Zacheiu Handra), din Mină-RADE, jud. Alba. ISC: cl. VI 1863/1864, cl. VII 1864/1865, cl. VIII 1865/1866 e luat la armată, dar îşi continuă studiile în cl. VIII 1866/1867 sem. II; AAB : 27 III 1866, cerere colectivă pentru admiterea la maturitate cu rezoluţia din 12 IV 1866 a lui Ion Micu-Moldovanu, care-1 socoteşte incapabil. Materialul a fost redactat în 1863 (menţiune în ms.), cînd elevul era în cl. V (menţiune în ms.). Nr. culegerii : 45. 62. HĂMBĂŞANU DĂNILĂ (Daniele Ambasian, Ham-basian, Hambăşan^ din RĂŞINARI, jud. Sibiu. CC : cl. VI 1861/1862 absentează în 21/1X, 23-24/IX, 2/X, 4-5/X, 7-12/X, 14-15/X, 26/X, 28/X, 30/X, 1-2/XI, 5/XI; AAB: 11,23 1 1862. 13/26 I 1862, 2/17 VI 1862, note la religie ca fiind ortodox; AAB : teza de absolvire din 10 VI 1864; ISC: cl. IV 1859/1860, cl. VIII 1863/1864. După Nicolae Brînzeu, op. cit, p. 105, în 1898 nu mai era în viaţă. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VII. Nr. culegerii: 92. 63. HERŢEAGĂ VASILE (Basiliu Herceaga, Hîrciaga), din OCNIŞOARA, jud. Alba. ISC : cl. V 1871/1872, cl. VI 1872/1873, cl. VII 1873/1874, cl. VIII 1874/1875; CC: cl. V 1872 abs, 15/IX, 22-23/XU, 90 studiu introductiv 24/11, 26-28/11, 1/II1, 4/HI, 8/III, 12/111, 15-16/111, 18/111; IEM: 30 VI şi 1-3 VII 1875 examenul de maturitate : nr. 12. Materialul a fost redactat în 1872, cînd elevul era în cl. V. Nr. culegerii : 46. 64. HORŞIA IOAN (Horsia Ioane), din SINMICLĂUŞ, jud. Alba. GC:cl. VII 1861/1862 abs. 21/IX,5/X; IEM: cl.VIII 1863, nr. 12 ; SVC, p. 152 : teolog anul II în 1865; SVC, 1896, p. 61 adm. parohial în Biia; SVC, 1900, p. 713 născut în SÎNMICLĂUŞ la 23 martie 1842, maturitatea în 1863, absolv. Seminarul domestic în 1867 la Gherla, cînd devine coop. în Biia, notar districtual în 1896, viceprotopop în 1898, cum îl aflăm şi în 1911 (SVC, 1911, p. 52). Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VIII. Numărul culegerii : 15. 65. HOSU CONSTANTIN (Hozu Constantin), din LIVADA SOMEŞ, jud. Cluj. ISC: cl. VI 1863/1864, cl. VII 1864/1865, cl. VIII 1865/1866. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. V. Numărul culegerii : 14. 66. IANCU C. D1MITRIE (Demetriu C. Iancu), din BOBÎLNA, jud. Hunedoara. ISC : cl. VI 1863/1864, cl. VII 1864/1865, cl. VIII 1865/1866. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. V. Numărul culegerii: 1. 67. ICHIM S1MEON (Simeone Echimu), din MONOR, jud. Bistriţa-Năsăud RF : stipendiat pe 1862/1863 act. 92/862-3 din 6 VI 1863 şi pe 1864/1865 din partea Năsăudului; ISC: cl. VI1863/1864, cl. VII 1864/1865, cl.VIII 1865/1866; AAB: 4 III 1866 şi 11 III 1866, stipendiat năsăudean (vicarul G. Moisil); IEM: 29—30 iunie 1866, examenul de maturitate nr. 31. După Nicolae Brînzeu, op. cit., p. 107, în 1898 era jurist. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. V. Numărul culegerii: 48. 68. IGNAT SIMION (Simione Ignatu), din BOGATA, jud. Mureş. ISC : cl. III 1859/1860, cl. VII 1863/1864, cl. VIII 1864/1865; SVC, p. 17: teolog absolut nehirotonit în 1871; SVC, 1896, p. 156, paroh în Ciugud; SVC, 1900, p. 714, născut BOGATA la 13 Pe unul din aceşti doi Ionaş 1-a putut întîlni şi cunoaşte J.U. Jarnik în 1879 la Blaj (primul era atunci teolog în anul al IV-lea şi Jarnik pomeneşte pe teologii Ionaş 13 februarie 1842, absolv. Seminarul domestic în 1869, din 1872 paroh în Ciugud. Materialul a fost scris în 1863, cînd elevul era în cl. VI. Nr. culegerii: 2. 69. IONAŞ ANDREI (Andreiu Ionasiu), din ROŞIA DE SECAŞ, jud. Alba. ISC : cl. V 1871/1872,cl. VI 1872/1873, cl. VII 1873/1874, cl. VIII 1874/1875; SVC, p. 305 : teolog anul I pt. dieceza Lugojului în 1876. Probabil identic cu preotul Andrei Ionaş din Clopotiva, fost coleg de clasă cu Alexiu Viciu, cu care a participat de altfel la culegerea lui Ioan Micu-Moldovanu din 1872, şi pentru care a cules, din parohia sa, un număr de 14 colinde (religioase : t. XL, CXII, CXVIII, CXXVII, CXXXV, CXLVI; sociale: t. VIII, XVII, LIX; urări: t. XXVI, XXVII, XXVIII, XXIX, XXX), publicate în Alexiu Viciu, Colinde din Ardeal. Datini de Crăciun şi credinţe poporane, Bucureşti, 1914. Materialul a fost scris în 1872, cînd elevul era în cl. V (menţiune în ms.). Nr. culegerii : 3. 70. IONAŞ NICOLAE (Nicolau Ionasiu), din ROŞIA DE SECAŞ, jud. Alba. ISC : cl. VII 1863/1864, cl. VIII 1864/1865; AAB: cerere colectivă pentru admiterea la maturitate la 1 IV 1865, şi rezoluţia lui Ioan Micu-Moldovanu din 29 IV 1865, care se îndoieşte de capacitatea lui; SVC, p. 17 : teolog absolut nehirotonit în 1871 ; SVC, 1900, p.715, născut la ROŞIA DE SECAŞ la 12 octombrie 1842, absolv, al liceului în 1865 şi al Seminarului clerical arhidiecezan în 1869, cînd e numit profesor de canto la toate institutele din Blaj. Sumară biografie în Nic. Comşa, op. cit., p. 95—96, de unde aflăm că s-a pensionat în 1900/1901 şi a murit în 1906. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VI (menţiune în ms.). Numărul culegerii: 413. 71. ISAC G [EORGE] (Isacu Georgiu), din ILIŞUA, jud. Bistriţa-Năsăud. ISC : cl. I 1872/1873, cl. II 1873/1874, cl.V 1876/1877, cl. VI 1877/1878 ; AAB : 2XII 1879 şi 20 III 1880, cînd e în cl. VIII, dă chitanţă pentru banii primiţi drept „curatore". Datarea relativă între 1876 şi 1878. Nr. culegerii: 88. 72. ISAILĂ S[AMUILĂ] (S[amuila] Isaile), din LUPU, jud. Alba. ISC : cl. VI 1863/1864, cînd a „deşertat"; AAB: 2 VI 1862, notă la religie, ca şi Pojar ; cel de-al doilea era profesor de canto şi frecventa cercurile didactice, al căror familiar a fost învăţatul boem). Vezi J. U. Jarnik, Drumul pe care am mers, p. 96. culegători, localizare, datare 91 fiind ortodox, de la Georgiu Popp, paroh şi catihet 73. LAZĂR ALEXE (Alesiu Lazaru), din ALĂMOR în Besineu. Materialul a fost redactat în 1863, cînd jud. Sibiu. ISC: cl. V 1870/1871, cl VI elevul'era în cl. V (ambele menţiuni în ms.). Nr. 1871/1872 şi 1872/1873, cl. VII 1873/1874, cl. VIII . , 1874/1875 ; SVC, p. 306 : teolog extern în 1876 ; culegerii .o. ' Ms. 2 197.II.2, ultima pagină a culegerii lui Simion Ignat, cu autograful elevului si numerotarea lui Jarnik (Biblioteca Orăşenească, Sibiu). 92 studiu introductiv culegători. localizare. datare 93 SVC, 1900, p. 717, născut în ALĂMOR la 21 martie 1850, absolv. în 1875, termină cursul teologic de doi ani în 1877, cînd e numit preot în Alămor. Materialul a fost scris în 1872, cînd elevul era în cl. VI. Nr. culegerii: 6. 74. LOBONŢIU NICOLAE (Nicolau Lobontiu), din or. CLUJ, jud. Cluj. ISC: cl. V 1859/1860; IEM: cl. VIII 1863, absolveşte cu nr. 24. După Nicolae Brînzeu, op. cit., p. 104, în 1898 era „proprietar]". Materialul a fost scris în 1863 (menţiune în ms.), cînd elevul era în cl. VIII. Nr. culegerii : 93. 75. MACA VEI l[OANJ (Macaveu I[oaneJ), din TĂTÎR-LAUA, jud. Alba. ISC : cl. V 1870/1871, cl. VI 1871/1872, cl. VII 1872/1873, cl. VIII 1873/1874; SVC, p. 305: teolog anul II în 1876; SVC, 1896, p. 131 -132, paroh în Archiud; SVC, 1900, p. 720, născut în TĂTÎRLAUA la 13 aprilie 1853, absolv. Seminarul domestic în 1880, adm. par. în Smtu în 1881, iar din 1883 paroh în Archiud, unde îl aflăm şi în 1911 (SVC, 1911, p. 112). Materialul a fost redactat în anul 1872, cînd elevul era în cl. VI (menţiune în ms.). Nr. culegerii : 8. 76. MANIU GAVRILĂ (Gab[riele] sau Gavrile Maniu), din ZA GR A, jud. Bistriţa-Năsăud. ISC: cl. III 1859/1860 : Gabriele Man, cl. VII 1863/1864 ; AAB : 6 VI 1863, stipendiat pe 1862/1863; IEM: trece examenul de maturitate la 5-6 VII 1865, nr. 10. După Nicolae Brînzeu, op. cit., p. 105, în 1898 nu mai era în viaţă ; fusese avocat. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VI (menţiune în ms.). Nr. culegerii: 34. 77. MARCU GEORGE (Georgiu Marcu), neidentificat. Materialul nelocalizabil. CC : cl. IV 1861/1862 abs. 30/XII, deci în 1862/1863 trebuie să fi fost în cl. V. Lipseşte însă din toate controalele ulterioare. Nr. culegerii: 179. 78. MARCU S IM ION (Simeone sau Simeonu Marcu), din DUMITRA, jud. Alba. CC.- cl. VII 1861/1862 abs. 1/1, 21/1; IEM: trece examenul de maturitate în 1863, nr. 30; SVC, p. 152, în 1865 era teolog anul II; SVC, 1900, p. 723, născut în DUMITRA la 5 septembrie 1840, maturitatea în 1863, hirotonit în Gherla, paroh în Dumitra. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VIII (menţiune în ms.). Nr, culegerii: 180. 79. MARŢIAN IOAN B. (Ioane B. Marcianulu), din OCNA DEJULUI, jud. Cluj. IEM: trece examenul de maturitate în 1863, nr. 13. Materialul a fost redactat în 1863 (menţiune în ms.), cînd elevul era în cl. VIII (menţiune în ms. : „octavan"). Nr. culegerii : 184." 80. MARŢIAN VASILE (Vasiliu Marcianu), din OCNA DEJULUI, jud. Cluj. ISC: cl. V 1859/1860; CC: cl. VII 1861/1862 abs. 14,'IX, 18/IX, 21/IX, 23-24/IX, l/X, 12/X; IEM: trece examenul de maturitate în 1863, nr. 3. După Nicolae Brînzeu, op. nit., p. 104, în 1898 era profesor. Materialul a fost redactat în 1863 (menţiune în ms.), cînd elevul era în cl. VIII. Nr. culegerii: 183. 81. MĂLAI I[OAN] (Ijoane] Malaiu), din LEŞU, jud. Bistriţa-Năsăud. ISC : cl. VII 1863/1864, cl. VIII 1864/1865; AAB: 6 VI 1863, stipendiat năsăudean pe 1862/1863; 1 IV 1865, cerere colectivă pentru admitere la maturitate; IEM : trece examenul de maturitate la 5 —6 VII 1865, nr. 14. A fost profesorul lui George Coşbuc la liceul din Năsăud. Vezi dr. Leon Scridon sen., Notiţe biografice. Amintiri din viaţa de elev a lui George Cosbuc, în Omagiu lui George Coşbuc cu ocazia dezvelirii bustului in Năsăud, Bistriţa, 1926, p. 63-80 (apud Al. Husar şi G. Dulgheru, Coşbuc văzut de contemporani, Bucureşti, 1966, p. 30) şi Naghiu losif. George Coşbuc, candidat la eliminare în clasa a IIt-a liceală, în „România nouă", Cluj, 2 (1934), nr. 217 (apud G. Scridon şi I. Domşa, George Coşbuc, Bibliografic, Bucureşti, 1965, nr. 1 622). Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VI. Nr. culegerii : 29. 82. MĂRCULEŢ I[OAN] (J. Marculetiu), din CERGĂU MARE, jud. Alba. ISC: cl. VII 1863/1864, cl. VIII 1864/1865; AAB: 1 IV 1865, cerere colectivă pentru admitere la maturitate: IEM: trece examenul de maturitate la 5 — 6 VII 1865, nr. 15 ; SVC, p. 17, în 1870, profesor de greacă şi germană la Gimnaziul superior din Blaj. Sumară biografie în Nic. Comşa, op. cit, p. 101, de unde aflăm că anul I de teologie 1-a urmat la Viena (Sf. Barbara) şi că după 9 ani de profesorat la Blaj a trecut in Moldova, fiind profesor la Bîrlad. Vezi şi Orga Ioan. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VI. Nr. culegerii: 178. 83. MARGINEANU NICOLAE (Nicolau Margineanu), din DOŞTAT, jud. Alba, IŞC: cl. VI! 1862/1863, cl. VIII 1863/1864; AAB: teza de absolvire din 10 VI 1864; SVC, p. 152, în 1865, teolog anul I; SVC, 1900, p. 723, născut în DOŞTAT la 6 februarie 1846, matur în 1864, absolv. Seminarul domestic în 1868, preot în Ungureişi apoi în Gbirbon. Materialul a fost redactat la 23 I 1863, cînd elevul era în cl. VII (menţiune în ms.). Nr. culegerii-: 171, 176. 84. MARGINEANU VASILE (Basiliu Margineanu), din OBREJA, jud. Alba. ISC: cl. VIII 1863/ 1864 ; AAB : teza de absolvire din 10 VI 1864: SVC, p. 152, în 1865, teolog anul I; SVC, p. 17, în 1871, teolog absolut nehirotonit. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VII. Nr. culegerii : 177. 85. MICU M. (M. Micu), neidentificat. Materialul nelocalizabil şi nedatabil. Nr. culegerii: 172. 86. MICU SIMEON (Simeone Micu), din SĂRMĂŞEL, jud. Mureş. ISC: cl. V 1859/1860; PNC: nr. 72, din 1861/1862 candidează la „pedelat" ; IEM: trece examenul de maturitate în 1863, nr. 31 ; SVC, p. 153, teolog în anul II la Seminarul greco-catolic central de la „S. Barbara" din Viena ; SVC, 1900, p. 727, născut la SĂRMĂŞEL la 12 mai 1841, maturitatea în 1863, absolv, studiile teologice la Viena în 1867, profesor de religie la Gimnaziul inferior între 1867 şi 1886; între 1879 şi 1885 a fost şi prefect al tipografiei, din 1886 protopop al districtului de Alba. Sumară biografie în Nic. Comşa, op. cit., p. 98, unde nu se dau date mai numeroase (nu se cunoaşte data morţii). Materialul a fost redactat la 6 I 1863, cînd elevul era în cl. VIII (menţiune în ms.). Nr. culegerii : 173. 87. MIHĂLŢEANU ŞTEFAN (Stefanu Mihaitianu), din OHABA, jud. Alba. ISC: cl. III 1859/1860, cl.VII 1863/ 1864, cl. VIII 1864/1865 ; CC : cl. V 1861/1862 abs. l/XI. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VI. Nr. culegerii : 26. 88. MILACIU VASILE (Basiliu Milaciu), din ŞARD, jud. Alba. ISC: cl. V 1871/1872; CC: cl. V 1871/1872 abs. 18/IX, 22-23/IX, 25/IX, 27/IX, 29-30/IX, 6-7/X, 13/X, 15/XI, 25/XI, 27/11, 18/111, 15/VI. Materialul a fost redactat în 1872 (menţiune în ms.), cînd elevul era în cl V (menţiune în ms.). Nrrculegerii : 174. 89. MOISE IOSIF (Josefu Moisa), din CIUGUZEL, jud. Alba. ISC: cl. V 1870/1871, cl. VI 1871/1872. Materialui a fost redactat la 5 V 1872 (menţiune în ms.), cînd elevul era în cl. VI (menţiune în ms.). Nr. culegerii : 175. 90. MOLDOVAN, neidentificat. Materialul nelocalizabil şi nedatabil. Nu poate fi confundat cu cel de mai jos. Nr. culegerii : 38. 91. MOLDOVAN I[OAN] (I. Moldovan), din BUCER-DEA GRÎNOASĂ, jud. Alba. ISC: cl. III 1859/1860, cl. VII 1863/1864; IEM: a trecut examenul de maturitate la 5 — 6 VII 1865; SVC, 1900, p. 730, născut la 26 iulie 1845, maturitatea în 1865, absolv. Seminarul domestic în 1869, între 1870 şi 1873 e învăţător în Orlat, apoi preot în Aiudul de Sus şi în Ciunga. Materialul a fost redactat la 23 I 1863, cînd elevul era în cl. VI. Nr. culegerii : 169. 92. MOLDOVEANU IOAN (Ioane Moldoveanu), din BUNGARD, jud. Sibiu. ISC: cl. VIII 1863/1864 ; CC: cl. VI 1861/1862 abs. 5/X, 14/X; AAB : 11/23 I 1862, testimoniu cu notele la religie, fiind ortodox, eliberat de parohul şi catihetul Georgiu Popp din Beşineu ; teza de absolvire din 10 VI 1864 ; IEM : trece examenul de capacitate la 4 —5 VII 1864, nr. 26. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VIL Nr. culegerii : 167. 93. MOLDOVEANU SIMION (Simione Moldovean), din TOTOIU, jud. Alba. ISC : cl. I 1863/1864, cl. II 1864/1865, cl. III 1865 1866, 1866/1867 nu, mai figurează. Materialul datat între 1872 şi 1876, după absolvirea liceului. Nr. culegerii : 27. 94. MUNTEANU IERONIM (Ieronimu Munteanu), din BĂGAU, jud. Alba. ISC: cl. V 1871/1872, cl. VI 1872/1873, cl. VII 1873/1874, cl. VIII 1874/ /1875;SVC, 1896, p. 36, paroh în Ocnişoara; SVC, 1900, p. 733, născut în BĂGAU la 20 iulie, maturi-tatea în 1878, absolv. Seminarul domestic în 1882, paroh în Ocnişoara. Materialul a fost redactat în 1872, cînd elevul era în cl. V (menţiune în ms.). Nr. culegerii : 170. 95. NEGRUŢIU IOAN F. (Ioane F. Negrutiu), din SUCUTARD, lud. Cluj. ISC : cl. V 1871/ /1872, cl. VI 1872/1873, cl. VII 1873/1874, cl. VIII 1874/1875; SVC, 1900, p. 736, o foarte lungă bio- 94 studiu introductiv culegătoei, localizare, datai?e 95 grafie: născut în SUCUTARD, la 12 septembrie 1854, ca fiu de ţărani (Simion şi Ana), maturitatea în 1875, absolv. Seminarul din Gherla în 1877, devine profesor în 1880; colaborează la diverse publicaţii locale, fiind din 1899 redactor la ,,Foaia scolastică", redactează numeroase lucrări didactice, printre care un manual de stilistică, şi lucrări ce economie rurală; membru activ şi întemeietor a numeroase asociaţii culturale din Blaj. Din biografia oferită de Nic. Comşa, op. cit., p. 111, aflăm că a profesat din 1882 la preparandia din Blaj, al cărei director a devenit în 1909/1910. O altă biografie în Dr. I. Raţiu, Profesorii Institutului pedagogic din Blaj, în „Unirea", Blaj, 25 (1915), nr. 101, p. 7-8. Materialul a fost redactat în 1872, cînd elevul era în cl. V (menţiune în ms.). Nr. culegerii : 16814. 96. NEMEŞ IOAN (Ioanne Nemesiu junior), din POIANA, jnd, Cluj. ISC : cl. VI 1863/1864, cl. VII 1864/1865, cl. VIII 1865/1866. Materialul a fost redactat în 1872, cînd elevul era în cl. V (menţiune în ms.). Nr. culegerii: 20. 97. NEMEŞ .IOAN (Ioane Nemesiu maior), din LUNA, jud. Cluj. ISC: cl. VI 1863/1864. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. V. Nr. culegerii: 166. 98. NOVACU AL. (Al. Novacu), neidentificat. Materialul nelocalizabil. Datarea relativă: 1863, elevul fiind în cl. VIII (menţiune în ms.). Nr. culegerii: 165. 99. OLTEANU PAUL (Paulu Olteanu), din GALTIU, jnd. Alba. ISC : cl. VII 1863/1864; 1864, ca privaţi st. Materialul a fost redactat în 1863 (menţiune în ms.), cînd elevul era în cl. VI (menţiune în ms.). Nr. culegerii : 164. 100. ORBEANU R[OMUL] (Romul Orbeanu), din IC-LĂNZEL, jnd. Mureş. ISC : cl. VI 1871/1872, cl. VII 1872/1873, cl. VIII 1873,1874; IEM: 14 Nu trebuie confundat cu omonimul său, canonicul I. Fekete-Negruţiu, pe care 1-a cunoscut J. LT. Jarnik in 1876 şi 1879 şi 1-a considerat întotdeauna printre „protectorii" săi. Bătrînul canonic, văzînd silinţa ce şi-o dădea tînărul învăţat ceh, îl poreclise Harnik (Vezi Drumul pe care am mers, p. 91 şi 93). in corespondenţa eu Ioan Micu-Moldovanu, numele lui Fekete-Negruţiu intervine de două ori : într-o scrisoare din 23 noiembrie 1887, cînd se interesează de cunoscuţii din Blaj şi notează : „Dintre colegii de acuma ai d-vstre mi aduc cel mai bine aminte de dl. Fekete-Negruţi. Tot mai este aşa de vioi cum era în vremea trece examenul de maturitate ia 18 VII 18741 nr. 12; SVC, p. 305, în 1876, teolog anu, II; SVC, 1896, p. 158, paroh în Iclănzel; SVC, 1900, p. 740-741, născut în ICLĂNZEL la 4 ianuarie 1855, maturitatea în 1874, absolv. Seminarul domestic în 1877, funcţionează ca învăţător în Oroiu şi Iclănzel, iar în 1879 devine preot în Iclănzel, unde îl aflăm şi în 1911 (SVC, 1911, p. 142); PPO : obţine presbiteratul în 1879, nr. 307. Materialul a fost redactat în 1872, cînd elevul era în cl. VI. Nr. culegerii : 163. 101. ORĂŞAN G [HEORGHE] (Oresanu sau Orasanu Georgiu), din PETRILACA, jud. Mureş. ISC : cl. VI 1863/1864, cl. VII 1864/1865, cl. VIII 1865/1866; CC: cl. VIII 1864/1865 abs. 17/ IX, 29/XI, 7/XII, 13 - 14/XII, 21/XII, 26/ XII, 15/11, 8/III, 27/TII, 3/V, 30-31/V, 21/VI ; ÂAB : 27 III 1866, cerere colectivă pentru admitere la maturitate ; IEM : trece examenul de maturitate la 29-30 VI 1866, nr. 15 : Georgiu Orasanu. După Nicolae Brînzeu, op. cit., p. 106, în 1898 nu mai era în viaţă, după ce trecuse în România şi se ocupase cu ziaristica. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. V (menţiune în ms.). Nr. culegerii: 151. 102. ORGA I[OAN] (I. Orga), din BUCERDEA GRÎ-NOASĂ, jud. Alba. ISC: cl. III 1859/1860, cl. VII 1863/1864, cl. VIII 1864/1865; AAB: 1 IV 1865, cerere colectivă pentru admiterea la maturitate; IEM : trece examenul de maturitate lâ 5-6 VII 1865, nr. 21 ; PPO : obţine tonsura, diaconatul şi presbiteratul la 30 IV 1869, nr. 24; SVC, 1900, p. 741, născut în 1841, maturitatea în 1865, absolv. Seminarul domestic, a funcţionat ca preot coop. în Bucerdea Grînoasă pînă în 1879, cînd a fost numit vicerector la Seminarul teologic arhidiecezan din Blaj ; membru în esactoratul arhidiecezan; viceprotopop onorific. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul a fost în cl. VI. Nr. culegerii : 15215. petrecerii mele acolo?" şi în scrisoarea din 10 decembrie 1888, cînd află de moartea fostului său protector : „După d-vstră, dl. canonic Negruţi s-a arătat faţă de mine cu cea mai mare prietenie din toţi cei ce m-au cunoscut la Blaj şi am să-i păstrez pentru totdeauna în inima-mi sentimentul de recunoştinţă nepieritoare". 15 Este acel Ioan Orga, care, fiind teolog anul I în 1866, 1-a cunoscut pe Mihail Eminescu în timpul petrecerii acestuia la Blaj şi a lăsat cîteva sumare amintiri despre poet. Vezi Flie Dăianu, Eminescu în Blaj. Amintiri de-ale contemporanilor, Blaj, 1914 (p. 13 : citea în grădina seminarului ■102. PANTEA IOAN (Ioane Pantea), din HARŢAU, jnd. Mureş. ISC: cl. V 1859/1860, cl. VIII 1862/1863; CC: cl. VIII 1862/1863 abs.23-26/111, 3/IV; IEM: trece examenul de maturitate în 1863, nr. 15; SVC p. 152, în 1865 e teolog anul II: SVC 1900, p. 741 născut la HĂRŢĂU la 23 X 1840, maturitatea în 1863, absolv. Seminarul domestic în 1867, funcţionează în Făl-fălău şi Rîciu, din 1900 viceprotopop onorific. Materialul a fost redactat la 22 I 1863, cînd elevul era în cl. VIII (menţiune în ms.). Nr. culegerii : 153. 104. PETRUŢ ALEXANDRU (Alesandru Petrutiu). CC : cl. IV 1860/1861 abs. 10,X, 28-29/XII, 31/XII, 1/1, 2/III, 13/V. Nu apare în ISC a anilor respectivi, deci materialul nelocalizabil. Redactat la 19 I 1863 cînd elevul era în cl. VI (menţiune în ms.). Nr. culegerii : 162. 105. PETRUŢ AXENTE (Auxentiu Petrutiu), din CIU-FUD, jnd. Alba. ISC : cl. III 1859/1860, cl. VII 1863 1864, cl. VIII 1864/1865; CC: cl. V 1861/1862 abs. 27/IX; IEM: trece examenul de maturitate la 5 —6 VII 1865, nr. 4. Materialul a fost redactat la 20 I 1863, cînd elevul era în cl. VI. Nr. culegerii: 154. 106. PINCIU P[ETRU] (Petru Pinciulu), din RĂŞINARI, jud. Sibiu. ISC: cl. VII 1863/1864, cl. VIII 1864/1865; AAB: 1 IV 1865, cerere colectivă de admitere la maturitate, cu rezoluţia din 29 IV 1865 a lui I. Micu-Moldovanu, care se îndoieşte de capacitatea elevului: Penciu Petru. După Nicolae Brînzeu, op. cit., p. 106, în 1898 era pretor. Materialul a fost redactat la 23 I 1863, cînd elevul era în cl. VI. Nr. culegerii: 161. din „Familia" ; şcolarii şi teologii se adunau în jurul lui, ascultîndu-1 citind ; a citit şi o poezie proprie ; p. 15 : date cu privire la înfăţişare, îmbrăcăminte şi mod de manifestare ; p. 18 — 19 : despre participarea lui Eminescu la adunarea Asociaţiei de la Alba-Iulia din 27 — 28 august 1866, întîlnirea cu el la podul umblător de la Mihalţ ; împreună cu Ioan Mărculei, profesorul de mai tîrziu la Blaj şi Bîrlad (vezi nr. 82), care în vremea aceea era teolog absolvent, 1-a şăzduit o noapte în comuna sa natală Bucerdea-Grînoasă). In legătură cu Eminescu, menţionăm că nu am găsit, în foarte bogata arhivă a şcolilor din Blaj, nici o urmă a trecerii sale prin acest oraş. Ca o ciudăţenie, ce poate interesa pe istoricul literar, menţionăm existenţa, în controalele liceului din Blaj (Informaţiune despre şcolarii dein , ... clase a gimnasiului gr.-catolicii dein Blasiu pre anulu scolasticii...), a unui Ioanu Eminescu, elev de cl. 107. POCANU TEODOR (Teodoru Pocanulu), din SÎN-BENEDIC, jud. Alba. ISC : cl. IV 1859/1860, cl. VIII 1863/1864; CC: cl. VI 1861/1862 abs. 21/IX, 14/X; AAB : 11/23 I 1862 şi 14 VI 1862 testimonii cu notele la religie, fiind ortodox, semnate de parohul şi catihetul Georgiu Popp (sau Popoviciu); teza de absolvire din 10 VI 1864; IEM : trece examenul de maturitate la 4-5 VII 1864, nr. 44. Materialul a fost redactat la 18 I 1863, cînd elevul era în cl. VII (menţiune în ms.). Nr. culegerii: 32, 158. 108. POP ARTEMON (Artemonu Popu) din VIDRASĂU, jud. Mureş. ISC : cl. V 1871/1872, cl. VI 1872/1873, cl. VII 1873/1874, sem. II „a desertatu"; CC: cl. V 1871/1872 abs. 18/111, 15/VI. Materialul a fost redactat în 1872, cînd elevul era în cl. V. Nr. culegerii : 155. 109. POP CONSTANTIN (Constantinu sau Const[an-dinu] Popu), din or. HUNEDOARA, jud. Hunedoara. ISC : cl. V 1871/1872, cl. VI1872/1873, cl. VII 1873/1874, cl. VIII 1874/1875; SVC, p. 305, în 1876, teolog anul I pt. dieceza Lugojului. Materialul a fost redactat în 1872, cînd elevul era în cl. V (menţiune în ms.). Nr. culegerii: 22. 110. POP GHEORGHE (Georgiu Popu), din CERGHID, jud. Mureş. ISC: cl. VI 1863/1864. Materialul a fost redactat la 13 I [1863], cînd elevul era în cl. V. Nr. culegerii : 141. 111. POP IACOB(Iacobu POPU), din DRÎMBAR, jud. Alba. ISC : cl. V 1871/1872; CC : cl. V 1871/1872 abs. 12-13/11, 17/11, 21/11, 9/III, 15/IV. Materialul a fost redactat la 7 V [1872], I în 1873/1874 (la nr. 24), de cl. II în 1874/1875 (nr. 22) şi de cl. III în 1875/1876 (nr. 21). E fiul unui oarecare Basiliu, cantor în 1873, econom (adică ţăran) în 1874 — 1876. E originar din corn. Lupu, comitatul Albei Inferioare, în primii doi ani de şcolaritate a avut o situaţie „eminente", în sem. I^al clasei a IlI-a „a desertatu". Avea atunci 17 ani. Era român, de religie greco-catolică. Nu apare în controalele următoare. Este probabil vorba de o actualizare a numelui familiei româneşti Iminovitz (sau Imminovitz), cunoscută în Blaj încă din secolul al XVIII-lea (sînt pomeniţi un Iovul, Pavel, Silvestru, Onu, Sivan, Ion şi Petru în Conscriptio taxalistarum in fundo curiali Balasfalva commorantium). Vezi A. Rădu-ţiu, Negustori şi meşteşugari din Blaj în urbariul din 1772, în „Revista arhivelor", 9 (1966), nr. 1, p. 297. studiu introductiv cînd elevul era în cl. V (menţiune în ms.). Nr. culegerii : 138. 112. POP IAGOB(Iacobu Popu), din NUŞENI, jud. Bistriţa-Năsăud. ISC : cl. IV1859/1860, cl. VIII 1863/1864 ; AAB : teza de absolvire din 10 VI 1864 ; SVC, p. 152, în 1863, cînd elevul era în cl. V (menţiune în ms.). Nr. culegerii : 150. 114. POP IOAN (Joane Popu senior), din LECHINŢA, jud. Bistriţa-Năsăud. ISC : cl. VI 1863/1864, cl. VII 1864/1865, cl. VIII 1865/1866. Materialul f t rid*, *m # Ai^J* r 0 *P c'$*+**> ^^^^^^^^ culeoâtotit, localizare, datare 97 Ms. 2 197.11.22, ultima pagină a culegerii lui Constantin Pop, cu autograful elevului şi numerotarea lui Jarnik (Biblioteca Orăşenească, Sibiu). în 1865, teolog anul I. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VII (menţiune în ms.). Nr. culegerii: 137. 113. POP IOACHIM (Joachimu Popu), din BĂIŢA, jud. Mureş. ISC : cl. VI 1863/1864, cl. VII 1864/ 1865, cl. VIII 1865/1866. Materialul a fost redactat a fost redaclat în 1863, cînd elevul era în cl. V. Nr. culegerii : 146. N 115. POP IOAN (Ioane Popu), din BICHIGIU, jud. Bistriţa-Năsăud. ISC : cl. VII 1863/1864, cl. VIII 1864/ 1865. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VI. Nr. culegerii : 136. 116. POP IOAN (Ioannu Poppu), din COLIBI, jud. Alba. ISC: cl. VII 1863/1864. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VI. Nr. culegerii: 160. 117. POP IOSIF (Josefu Popu), din or. BLAJ, jud. Alba. ISC : cl. VII 1863/1864, cl. VIII 1864//1865. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VI. Nr. culegerii: 147. 118. POP LADISLAU (Ladislau Popu), din or. BLAJ, jud. Alba. ISC: cl. VIII 1863/1861; AAB: teza de absolvire din 10 VI 1864. Materialul a fost redactat la 18 IV 1863, cînd elevul era în cl. VII. Nr. culegerii : 148. 119. POP MATEI (Mateiu Popu), din TĂURE, jud. Bistriţa-Năsăud. ISC : cl. V 1871/1872, cl. VI 1872/ 1873,cl. VII 1873/1874. Materialul a fost redactat în 1872, cînd elevul era în cl. V (menţiune în ms.). Nr. culegerii: 145. 120. POP NICOLAE (Nicolau Popu junior), din SÎNTĂ-MĂRTE, jud. Alba. IEM : trece examenul de maturitate în 1863, nr. 26 ; SVC, 1900, p. 750, născut în SÎNTĂMĂRIE la 8 iunie 1841, maturitatea în 1863, absolv. Seminarul domestic în 1867, preot în Şăul a şi Şacalul de Cîmpie. Materialul a fost redactat la 23 I 1863, cîndexevul era în cl. VIII. Nr. culegerii: 40. 121. POP NICOLAE (Nicolau Popu senior), din AGRIŞU DE SUS, jud. Bistriţa-Năsăud. IEM: trece examenul de maturitate în 1863, nr. 25. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VIII. Nr. culegerii: 37. 122. POP PETRU (Petru Popu), din JABENIŢA, jud. Mureş. IEM : trece examenul de maturitate în 1863, nr. 28. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VIII. Nr. culegerii : 144. 123. POP PROCOPIE (Procopiu Popu), din AGRIŞU DE JOS, jud. Bistriţa-Năsăud. CC: cl. VII 1861/1862 abs. 23-24/XII, 30-31/XII, 1/1; PNC: 25 I 1863, nr. 47, bursier, actul nr. 56, emis de protopopul Anderco din Gherla; IEM : trece examenul de maturitate la 24-25 VI 1863, nr. 29. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VIII (menţiune în ms.). Nr. culegerii: 99. 124. POP SIMEON (Simeone Popu), din BUCERDEA GRÎNOASĂ, jud. Alba. ISC: cl. IV 1863/ 1864, cl. V 1864/1865, cl. VI 1865/186S, cl. VII 1866/1867; SVC, 1900, p. 751, născut în 29 aprilie 1848, maturitatea în 1868, absolv. Seminarul domestic în 1872, a funcţionat în Craifalău şi din 1889 în Naoiu. Datarea relativă : între 1863 şi 1867. Nr. culegerii : 132. 125. POP ŞTEFAN (Stefanu Poppu), din ALMA, jud. Sibiu. ISC: cl. VII 1863/1864, cl. VIII 1864/1865. Materialul a fost redactat la 19 I 1863, cînd elevul era în cl. VI. Nr. culegerii: 143. 126. POP TEODOR (Theodoru P ppu). Nu mai apare în controalele şcolii, de aceea nelocalizabil. Materialul a fost redactat la 5 IV 1863, cînd elevul era în cl. VI (menţiune în ms.). Nr. culegerii: 31. 127. POP VASILE (Basiliu Popu junior), din DUMBRAVA, jud. Alba. ISC: cl. VI 1863/1864. Materialul a fost redactat în 1863 (menţiune în ms.), cînd elevul era în cl. V (menţiune în ms.). Nr. culegerii : 149. 128. POP VASILE (Basiliu Popu senior), din SĂLCUD, jud. Mureş. ISC : cl. VI 1863/1864. Materialul a fost redactat în 1863 (menţiune în ms.), cînd elevul era în cl. V (menţiune în ms.). Nr. culegerii : 131. 129. POP VASILE (Basiliu Popu), din CIPĂU, jud. Mureş. ISC: cl. V 1871/1872, cl. VII 1873/1874, cl. VIII 1874/1875. Materialul a fost redactat în 1872, cînd elevul era în cl. V (menaune în ms.). Nr. culegerii : 142. 130. POPAZU IfOAN] (Ioane Popasu), jud. Sibiu. ISC : cl. IV 1859/1860 : „Pref. Sabiniului" ; CC : cl. IV 1860/1861 abs. 17/TX, 29-31/X, ,2/XI, 2/1; cl. VI 1862/1863 abs. 4/II, 16-17/11, 20/II (nu mai apare în ISC pe 1863/1864); SVC, p. 33, în 1865, cooperator în Preseaca. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VI. Nr. culegerii : 157. 131. POPESCU IOAN (Ioane Popescu junior), din RÎPA DE JOS, jud. Bistriţa-Năsaud. ISC : cl. VII 1863/1864, cl. VIII 1864/1865. Materialul a fost redactat în 1863 (menţiune în ms.), cînd elevul era în cl. VI (menţiune în ms.). Nr. culegerii : 159. 98 studiu introductiv culegători, localizare, datare 99 132. POPESCU IOAN (Ioane Popescu [senior]), din CĂPÎLNA, jnd. Alba. ISC: cl. VII 1863/1864. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VI (menţiune în ms.). Nr. culegerii: 156. 133. POPOVICI GHEORGHE I (George I. Popoviciu). Neidentificat. Materialul nelocalizabil şi nedatabil. Nr. culegerii : 76. 134. PRECUP D[IONISIE] (D[ionisiu] Precupu), din BUDIU MIC, jud. Mureş. ISC : cl. VII 1863/ 1864, cl. VIII 1864//1865. IEM: trece examenul de maturitate la 5-6 VII 1865, nr. 8. După Nicolae Brînzeu, op. cit., p. 105, în 1898 era membru la Curtea de casaţie în România. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VI. Nr. culegerii : 133. 135. PRECUP VLASE (Bl[asiu] Precupu), din MAIO-REŞTI, jud. Mureş. ISC: cl. IV 1859/1860, cl. VIII 1863/1864; CC: 30 I 1861, cl. V, lipseşte cu întreaga clasă, pentru care s-a cerut aspra pedepsire a tuturor elevilor; cl. VI 1861/ /1862 abs. 26,'X, 28/X, 1-2/XI, 5/XI; AAB: teza de absolvire din 10 VI 1864; PSS : membru al Societăţii ,,S. Micu-Clain" în 1870/1871 ; PPO : obţine tonsura la 30 X 1870, nr. 57, şi presbiteratul la 26 XII 1871, nr. 102 ; SVC, p. 278, în 1871, teolog anul IV. După Nicolae Brînzeu, op. cit., p. 105, în 1898 nu mai era în viaţă ; fusese preot. Materialul a fost redactat în 1863 (menţiune culegerea nr. 131), cînd elevul era în cl. VII (menţiune în aceeaşi culegere). Nr. culegerii : 134, 139, 140. însoţeşte culegerea nr. 140 de următoarea notă : ,,De alt mentrea asi scrie m multe; inse de cele de care-mi mai aducu amente, pre unele nu le sciu pote deplenu ; er altele su prea batutoria la ochi". E acelaşi din care se publică în „Comoara satelor", 4 (1926), p. 39■, o snoavă : ,,Mîţa şi scroafa la valăul cu zăr", 4 (1926), p. 46, o legendă : „Pentru ce mornăie mîţa cînd mănîncă carne" şi 5 (1927), p. 108 — 113, o poveste : „Frica, nefricosul şi spaima", cu însemnarea că ar proveni din colecţia lui Ioan Micu-Moldova na, aflătoare în Biblioteca arhidiecezană din Blaj. Culegerea este datată de Tr. German : 1868 şi de A. Lu-peanu : 1865 — 1868. La biblioteca din Cluj, unde a fost transportată, în anii din urmă, arhiva Blajului, nu se găseşte însă nici un alt caiet al lui Precup Vlase. Vezi scrisoara lui Teofil Bugnariu din 14 VI 1966. 136. PUNTEANU IOAN (loanu Punteanu sau Puntianu), din VIN GARD, jud. Alba. ISC: cl. V 1871/ 1872, cl. VI 1872/1873, cl. VII 1873/1874 cl. VIII 1874/1875 ; CC : cl. V 1871/1872 abs. 16/IX,4/XI, 15,1, 5/II, 12/11, 17/11; AAB: pe 1871/1872 apare în raportul stipendiaţilor; RF pe 1871/1872 cl. V primeşte „stipendiulu Franciscu Josefian" ; IEM : trece examenul de maturitate la 30 VI — 3 VII 1875, nr. 25. Materialul a fost redactat în 1872, cînd elevul era în cl. V (menţiune în ms.). Nr. culegerii ; 135. 137. RADU ALEXANDRU (Alesandru Radu), din TE-LEAC, jud. Mureş. ISC: cl. V 1871/1872, cl. VI 1872,1873. Materialul a fost redactat în 1872 (menţiune în ms.), cînd elevul era in cl. V (menţiune în ms.). Nr. culegerii : 128. 138. RADU IfOAN] (I[oane] Rad[u]), din BELDIU, jud. Alba. ISC : cl. V 1862/1863. Materialul a fost redactat în anul şcolar 1865/1866, cînd elevul era în cl. VIII („octavan"). Nr. culegerii: 97. 139. RADU SIMION (Simione şi Ioane Radu) din BELDIU, jud. Alba. ISC: cl. II 1859/1860, cl. VI 1863/1864. Materialul a fost redactat în anul 1863, cînd elevul Radu Simion era în cl. V. Radu Ioan neidentificat; nu poate fi cel de la nr. anterior. Nr. culegerii : 129. 110. RAICU CL [EMENTE] (Clemente Raicu), din ŞIN-CA VECHE, jud. Braşov. ISC: cl. VIII 1863/ 1864; SVC,. p. 152, în 1865, teolog anul I; SVC, p. 17, în 1871, teolog absolut nehirotonit; SVC, 1900, p. 759, născut la ŞINCA VECHE la 8 august 1842, maturitatea în 1864, absolv. Seminarul domestic în 1868, a funcţionat în Cohalm şi Teaca ; moare în 1908 (SVC, 1911. p. 256), Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în cl. VIL Nr. culegerii î 130. 141. ROMAN P. NICOLAE (Nicolau P. Romanu), din ERNEI, jud. Mureş. ISC : cl. V 1870/1871, cl. VI 1871/1872, cl. Vil 1872/1873, cl. VIII 1873/ 1874 ; SVC, 1900, p. 762, născut în ERNEI la 23 ianuarie 1855, maturitatea în 1874, absolv. Seminarul domestic în 1878, paroh în Ernei. Materialul a fost redactat la 4 V 1872, cînd elevul era în cl. VI (menţiune în ms.). Nr. culegerii : 117. 142. RUSU AUGUSTIN (Augustinu Rusu), din UIOARA, jud. Alba. ISC: cl. VI 1863,1864, cl. VII 1864/1865, cl. VIII 1865/1866. Materialul a fost redactat în 1863 (menţiune în ms.), cînd elevul era în cl. V (menţiune în ms.). Nr. culegerii : 118. 143. SAVA M[ACAVEI] (Macaveu Sava), din HOPÎRTA, jud. Alba. ISC: cl. I 1866/1867, cl. VI 1871/ 1872; CC: cl. VI 1871/1872 abs. ll/III, 19/111, 22 IU, 6/V, 13-1 l/V, 21/V, 24 V, LVI, 24 VI. Materialul a fost redactat în 1872, cînd elevul era în cl. VI (menţiune în ms.). Nr. culegerii : 23. 144. SĂBĂDUŞ I[OAN] (I[oane] Sabadusiu), din CĂPÎLNA DE JOS, jud. Alba. ISC : cl. V 1859/1860 ; CC : cl. Vii 1861/1862 abs. 28/X, 13/XI, 29/XI, 2/XII, 17/1; IEM : trece examenul de maturitate în 1863, nr. 17; SVC, p. 152, în 1865, teolog de anul II; SVC, 1896, p. 63, paroh în Pănade ; SVC, 1900, p. 765, născut în CĂPÎLNA DE JOS la 13 iulie 1843, absolv. Seminarul domestic în 1866, paroh în Pănade. Materialul a fost redactat în 1863, cînd elevul era în el. VIII (menţiune în ms.). Nr. culegerii : 25. 145. SÎNCELEANU A[U]G[USTIN] (A[u]g[ustinu] Sanceleanu), din CU GIR, jud. Alba. E unul şi acelaşi cu Augustin Sanceali, vezi ISC : cl. IV 1863/1864, cl. VIII 1867/1868; RF; pe 1864/1865 obţine stipendiul „Glainean" : Aug. Sanciali; CC : cl. VIII 1867/1868: abs. 25-/IX, 30/X, 12/11, 18/11, 19/11, 2-3/III, ll/III, 20/111, 25/111, l/IV; AAB: 5 VII 1868, examenul oral de maturitate : Aug. Sanceali, nr. 4, dar IEM : 5 VII 1868 trece examenul de maturitate, nr. 4, fiind trecut : Sanceleanu Augustin. După Nicolae Brînzeu, op. cit., p. 108, în 1898 era avocat în România. Materialul a fost redactat la 20 IV 1868, cînd elevul era în cl. VIII (menţiune în ms. : „octavan"). Nr. culegerii : 119. 146. SOCOL IOS1F (Josefu Socolu), din SĂLCUD, jud. Mureş. ISC: cl. VIII 1862/1863 ; SVC, p. 152, în 1865, teolog anul II; SVC, 1896, p. 128, paroh în Lăscud ; SVC, 1900, p. 767, născut în SĂLCUD la 21 martie 1841, maturitatea în 1864, absolv. Seminarul domestic în 1867, funcţionează la Sîn Paul şi Lăscud. Materialul a fost redactat la 28 XII 1862 st.v. (= 9 I 1863 st.n.), cînd elevul era în cl. VIII. Nr. culegerii : 120. 147. STANCIU IOAN (Ioane Stanciu), din STRAJA, jud. Alba. IEM : trece examenul de maturitate în 1863; SVC, p. 152, în 1865, teolog anul II; SVC, 1900, p. 769, născut în STRAJA la 23 septembrie 1841, absolv. Seminarul domestic în 1867, funcţionează între 1867 şi 1873 în Da*4^ *<#£#4t Ni 8 Ms. 2 197.11.109, prima pagină a culegerii lui Alexe Viciu, viitorul profesor şi culegător fie folclor. Numerotarea textelor aparţine lui Jandk (Biblioteca Orăşenească, Sibiu). 2. LOCALIZARE Spuneam că de identificarea culegătorilor depinde detei mirai ea ariei folclorice pe care o acoperă culegerea. Editorii afirmă, în prefaţa lor, destul de vag de altfel, că materialul provine „am deosebite părţi ale Ardealului. Ţinuturile mai bine reprezentate în colecţiunea despre care e vorba smt : ţinutul Mureşului şi al Tîrnavelor, Cîmpia, Munţii Apuseni, ţinutul Sibiului culegători, localizare, datare 103 şi Ţara Haţegului''. Să vedem în ce măsură afirmaţia lor corespunde adevărului, întrucît editorii au avut la dispoziţie numai caietele elevilor şi acestea sînt — după cum va învedera discuţia noastră — în absoluta lor majoritate lipsite de indicaţia expresă a localităţii. a) Astfel, o primă constatare ce se impune e faptul că, din cele 183 de caiete semnate17, numai 15 cuprind însemnarea clară, neîndoielnică, a localităţii de unde s-a cules materialul18. Cum însă există cîte două caiete pentru două localităţi, numărul toponimelor se reduce la numai 13, ceea ce reprezintă abia 7,1%. b) O a doua categorie de însemnări localizatoare se referă la indicarea vagă a regiunii sau zonei de unde s-a cules, menţionîndu-se anumite numiri de oraşe19, de rîuri20, de alte toponimice locale21 sau determinările sînt de natură adjectivală 22. Un caiet împinge grija pentru localizarea de acest fel atît de departe, încît aproape fiecare text e prevăzut cu o notiţă individuală23. Cum prea bine se vede, aceste indicaţii nu contribuie la elucidarea importantei probleme a localizării materialelor culese. c) Eămîne, aşadar, ca pentru determinarea localităţilor să străbatem acelaşi drum pe care intenţionau să-1 străbată, cu ajutorul lui Ioan Micu-Moldovanu, editorii, dar nu au reuşit s-o mai facă, şi anume drumul de la caietul manuscris la catalogul şcolar, Pentru aceasta trebuie să acceptăm, de la bun început, ideea că materialele au fost culese din localitatea de origine a elevilor. Primul şi cel mai puternic argument în favoarea acestei ipoteze este constatarea că toate localităţile de la punctul a) corespund cu localităţile de baştină ale elevilor respectivi24. Chiar menţiunile neclare de la punctul b), prin confruntarea cu cataloagele şcolare, pot deveni un argument în această direcţie25. Pentru a obţine un argument în plus în favoarea tezei, trebuie să vedem dacă în cazul de faţă avem de-a face, cum au arătat editorii, cu o reală culegere de folclor iniţiată de I. Micu-Moldovanu şi realizată ele elevii săi sau, aşa cum s-a sugerat recent26, profesorul blăjean ar fi adunat de la şcolarii săi şi din caietele personale de cîntece asemănătoare celui al lui Aurelie Ardelean din 1831 sau altora despre care ştim că s-ar fi aflat 17 Am exclus din discuţie cele 6 caiete anonime (ms. 2 197.11.17, 18, 19, 21, 39, 190) şi caietul cu fişele personale ale lui Jarnik (ms. 2 197. II. 115). 18 Roşia de Secaş : 3 ; Tătirlaua : 8, 122 ; Lodroman : 28, 84 ; Curticap ( = Poarta) : 43 ; Straja : 44 ; Ocnişoara : 46 ; Tutac (Şomoştelnic) : 77 ; Agristeu : 109 ; Valea : 123 ; Ciugudu de Jos : 125 ; Teleacul Român : 128 ; Vin-gard : 135 ; Sucutard : 168. 19 Din jurul Reghinului Săsesc : 63 ; Din jurul Beclea-nului. 20 De pe Tîrnava Mare (fundul regesc) : 143 ; de pe valea Şieului : 145 ; de pe Mureş : 97. Interesant exemplul caie_ tuiui 49, care cuprinde următoarea amplă localizare . „Aceste-s culese din m. multe ţinuturi şi m. cu seamă din ţinutul Blajului şi chiar din Blaj încă". 21 De pe Cîmpie : 82 ; de pe marginea Gîmpiei : 146 ; de pe Cîmpie, din cercul Mociului, comit. Clujului : 173. 22 [Cîntece] mureşane : 120; de ele mocăneşti : 124. 23 Ms. 2 197.11.183, t. 18 : de pe Tîrnava ; t. 19 : de pe Mureş ; t. 23 : de pe Someş ; t. 24 : de pe Tîrnave ; t. 25 : de pe la Oşorhei. 24 Elevul Ionaş Andrei este originar din Roşia de Secaş, comună indicată de el ca fiind localitatea de unde a cules materialul său. Aceeaşi este şi situaţia lui Ioan Macavei şi Surdescu D., născuţi în Tătirlaua, a lui Băcilă Vasile şi Trifu Ioan, născuţi in Lodroman, a lui Graur Zahei, născut în Poarta, a lui Gruianu Zaharie, născut în Stra- ja, a lui Herţeagă Vasile, născut în Ocnişoara, a lui Banfi Octaviu, născut în Şomoştelnic, a lui Alexiu Viciu, născut în Agristeu, a lui Suciu Vasile, născut în Vălişoara ( = Vale), a lui Tatu Teodor, născut în Ciugudu de Jos, a lui Radu Alexandru, născut în Teleac, a lui Punteanu Ioan, născut în Vingard şi a lui Negruţiu F. Ioan, născut în Sucutard. 25 Elevii respectivi sînt născuţi în interiorul zonei vag conturate de ei. Cel care a cules ,,din jurul Reghinului săsesc" e născut în Suseni, prima localitate înspre nordul Reghinului, pe şosea ; cel care a cules ,,în jurul Becleanu-lui" este din Agrişii de Jos, localitate în imediata apropiere a Becleanului; elevul care a cules ,,de pe valea Şieului" este de loc din Tăure, localitate aşezată aproape de rîul Şieu ; cel care afirmă a fi cules ,,de pe Mureş" este din corn. Beldiu, aşezată chiar pe malul drept al Mureşului, între Aiud şi vărsarea Tîrnavelor în Mureş ; elevul care a cules ,,de pe Tîrnava Mare" e din Alma, localitate aşezată pe un afluent neînsemnat al Tîrnavei, la o destul de mare apropiere de aceasta din urmă ; elevul care a cules din ,,cercul Mociului" e din Sărmăşel. O singură dată indicaţiile nu corespund (49) : elevul este originar din Răzoare, jud. Mureş, iar culegerea este realizată în Blaj şi împrejurimi. Cazul se explică prin locuirea îndelungată a elevului în localitate. însemnarea elevului a ţinut, în mod manifest, să arate că materialul nu este cules din locul său de naştere, ci din cel de adopţiune. 26 Ovidiu Papadima, Prefaţa la ed. din 1964, p. XVII. 104 studiu introductiv la Blaj27, în care tinerii îşi însemnau, fără preocupări ştiinţifice, piesele la modă într-o anumită epocă). în dezbaterea aceasta, un argument cu foarte mare greutate este afirmaţia lui Andrei Bîrseanu din prefaţă şi declaraţiile hotărîte ale lui Jarnik din alte împrejuiări28. Şi nu avem motive să ne îndoim de ele. Dar avem numeroase indicii care arată că manuscrisul a fost întocmit pe bază de culegere efectivă, realizată de elevii liceului din Blaj, în timpul vacanţelor, cînd se aflau, desigur, la locul lor de obîrşie. Astfel, unele caiete poartă însemnarea expresă de ,,Ocupatiune domestică"29, arătînd clar că este vorba de o temă scrisă ce li s-a dat s-o întocmească acasă; altele poartă simpla însemnare de ,,Ocupatiune"30 sau,,Ocuparea"31 şi, pentru că uneoii se notează şi data precisă a culegerii, care cade în timpul vacanţelor32, materialul reprezintă o adevărată culegere. Ideea de culegere ad-hoc (nu de album de cîntece) reiese şi din alte formulări, cum sînt,,Colecţiune"33,,,Culegerea poeziilor"34,,,Unele culegeri"35 ,,Colecta"36 (cîntece, chiuituri etc.) ,,adunate"37, ,,culese"33, ,,culese din . . . "39. în două cazuri apar formulări dubioase ca ,,Versuri populare a lui", care ne duc cu gîndul spre respectivele caiete-album40, însă analiza conţinutului lor arată că avem de-a face cu o reală şi autentică culegere de folclor. într-alte cazuri, culegătorii au însemnat cu conştiinciozitate că materialul nu a fost cules numai din localitatea de baştină41. Elocvent în această privinţă este şi caietul ms. nr. 2 197. II. 19 al unui anonim, care indică şi persoanele de la care a cules. Astfel, la f. 5r., el scrie : ,,încă vreo cîteva culese de la 4 fete BCD şi E", de unde concluzia că materialele precedente, de la f. 1 r. — 4 v., au fost culese de la o fată ,,A". De altfel, la f. 19r, el mai adaugă : „Mai în urmă vreo cîteva de la E, care-şi petrecu m[aij mult pre la oi, pre la fînaţă, printre aluni, după cum se vede şi din chiuiturile ei". La toate acestea se adaugă caracterul improvizat, ad-hoc, al caietelor, însuşire pe care am subliniat-o în capitolul precedent. Putem afirma deci, pe baza tuturor aigumentelor de mai sus, că ipoteza după care localitatea de origine a elevului poate fi considerată ca localitate unde s-a efectuat culegerea are toate şansele să corespundă adevărului. cl) Acceptată această ipoteză de lucru, confruntarea numelor elevilor de pe caiete cu controalele liceului a condus la următoarea situaţie : Cei 168 de culegători participanţi la culegere se împart în două categorii. Prima cuprinde pe acei elevi ce nu au putut fi identificaţi42, ceea ce a împiedicat automat şi localizarea materialelor respective. Numărul materialelor ce intră în această categorie este redus : 12 caiete a 12 culegători. Cea de-a doua categorie cuprinde un număr de 156 de elevi, pentru care am putut 27 Ion Muşlea, Cîntări şi strigături româneşti de cari ciută fetele şi ficiorii jucînd, scrise de Nicolae Pauleti în Roşia în anul 1838, ed. critică, cu un studiu introductiv de'. .., p. 3. 28 în Drumul pe care am mers, p. 31, arată că deţinea de la I. Micu-Moldovanu informaţia că ,,pusese pe studenţii din gimnaziu de au cules o mulţime de cîntece", că aceste cîntece au fost scrise ,,de şcolarii din Blaj în vremea petrecerii lor acasă". în scrisoarea din 18 iulie 1883, Jarnik îi scrie lui Ioan Micu-Moldovanu în acest mod, vorbind despre culegere : ,,Colecţiunea de cîntece populare din Ardeal, pe care au făcut-o şcolari[ij d-voastre îndemnaţi de d-voastră". B. A. R., Filiala Cluj, Fondul Blaj. 29 Caietele 60, 85. 30 Caietele 22, 23, 42, 114, 148, 161, 171. 31 Caietul 20. 32 Durata de şcolaritate anuală era împărţită în semestre ; prima vacanţă, cea de iarnă, se dădea în ianuarie (6 I : 173 ; 7 I : 83 ; 13 I : 141 ; 14 I : 53 ; 15 1: 107 ; 6/18 1: 51 ; 18 I : 108, 132, 158 ; 19 I : 61, 162, 143 ; 20 I : 181, 154 ; 22 I : 153 ; 23 I : 40, 161, 169, 171, 176 ; 27 1 : 51 ; un elev notează : 28 XII st. v., ceea ce corespunde cu 9 I st. nou. Vacanţa de primăvară era în aprilie-mai : 5 IV : 31 ; 18 IV : 114, 148 ; 7 V : 138 ; 11 V : 122. 33 Caietele 3, 52, 175. 34 Caietele 108, 164. 35 Caietul 114. 36 Caietul 120. 37 Caietul 109. 38 Caietele 173, 183. 39 Caietele 123, 125, 128, 134, 135, 184. 40 Caietele 150, 182. 41 Caietele 109: Agristeu şi jur; 135: Vingard şi jur, ceea ce arată buna îndrumare pe care au primit-o de la profesorul lor, iniţiatorul întregii culegeri. 42 Caietele : 16, 21, 31, 38, 76, 106, 162, 165, 172, 179; în două cazuri, ştim că materialul a fost cules ,,de pe la Braşov" sau din ,,cercul Sibiului", însă culegătorii n-au fost aflaţi în controale : 30, 157. culegători. localizare, datare 105 afla cu precizie localitatea de baştină, respectiv de culegere. Localităţile rezultate din confruntarea făcută se ridică la impozantul număr de 124, dispuse astfel : Nr. cit. Raionul Localităţi Culegători Caiete 1 Alba 53 77 85 2 Mureş 29 34 36 3 Bistriţa-Năsăud 15 16 18 4 Sibiu 9 9 11 5 Cluj 8 10 10 6 Braşov 4 4 5 7 Hunedoara 3 ! 3 3 8 Covasna 2 ! 2 o 9 Harghita 1 1 1 Total : 124 156 171 43 Această situaţie arată că un singur judeţ, Alba, însumează aproape jumătate din localităţi, culegători şi din caiete după care urmează judeţul Mureş cu aproape un sfert clin valoarea cifrelor respective. Ultimul sfert se împarte la celelalte 7 judeţe. Aceasta confirmă întru totul afirmaţia editorilor cu privire la zona Mureşului, Tîrnavelor şi Cîmpiei. Nu corespunde adevărului afirmaţia lor privind Munţii Apuseni, ţinutul Sibiului şi Ţara Haţegului, unde sînt reprezentate extrem de puţine localităţi. Deci centrul zonei pe care o acoperă culegerea este valea Mureşului şi Tîrnavelor, de unde se recrutau, în general, elevii şcolilor din Blaj. Pe măsură ce ne îndepărtăm de această zonă, numărul localităţilor scade, menţinîndu-se mai ridicat numai în valea Mureşului, pînă către Sebeş şi Orăştie. Pentru definitivarea acestei investigaţii, notăm în continuare toate localităţile ' 1. Jud. Alba : Abrud (124), Alecuş (36, 59, 187, 188), Asinip (94, 104), Băgau (170), Beldiu (97, 129), Blaj (95, 101, 108, 147, 148), Bucerdea Grînoasă (132, 152, 169), Bucium (69), Căpîlna (156), Cergău Mare (178), Cetatea de Baltă (55), Ciufucl (154), Ciugudu de Jos (125), Ciugudu de Sus (70), Ciuguzel (175), Ciunga (71), Colibi (160), Cugir (119), Cut (17), Doştat (54, 90, 100, 171, 176), Drîmbar (138), Dumbrava (149), Dumitra (180), Galtiu (83, 164), Gîrbova (56, 116), Hopîrta (23), Mod (80, 87), Lodroman (28, 84), Lunca (107), Lupu (5, 47), Mînărade (15, 67), Noslac (110), Oarda de Sus (50), Obreja (177), Ocnişoara (46), Ohaba (26), Pănade (60, 181), Peţelca (73, 89, 103), Boşia de Secaş (3, 4), Sînbenedic (32, 41, 75, 158), Sînmiclăus (15), Sîntămărie (40), Spini (68), Straja (44, 121), Sard (174), Tătirlaua (8, 122, 127), Tăuni (61), Tiur (185), Totoiu (27), Ţapu (53, 57), Uioara (118), Veşeuş (33), Vingard (135). 2. jud. Bistriţa-Năsăud : Agrişu de Jos (99), Agrişii de Sus (37), Bichigiu (136), Bistriţa (10), Ilisua (88), Ilva Mare (9), Lechinţa (146), Leşu (29), Manie (42), Monor (48), Nuseni (137), Bîpa de Jos (159), Tăure (91, 112, 113, 145), Yişuia (189), Zagra (34). 43 Din totalul caietelor (190) au fost eliminate cele 6 neidentificabili (de la nota anterioară), anonime, 1 caiet al lui Jarnik şi cele 12 caiete ale elevilor 106 studiu introductiv culegători, localizare, datare 107 3. jud, Braşov : Braşov (102), Făgăraş (78, 79), Iaşi (98), Şinca Veche (130). 4. jud. Covasna : Chilieni (111), Hăghig (12). 5. jud. Cluj : Cluj (93), Livada Someş (14), Luna (11, 166), Mintiu Gherlei (86), Ocna Deju- lui (183, 184), Poiana (20)', Sucutard (168), Vălişoara (123). 6. jud. Harghita : Porumbeni (65). 7. jud. Hunedoara : Bobîlna (1), Bucuresci (7), Hunedoara (22). 8. jud. Mureş : Agristeu (109), Aţintiş (74), Băita (150), Bogata (2), Budiu Mic (133), Cerghid (141), Cerghizel (64), Cheţani (126), Cipău (142), Deaj (72), Delureni (96), Ernei (117), Fărăgău (82), Hărţău (153), Iclănzel (163), Jabeniţa (144), Maioreşti (134, 139, 140), Mădăraş (105), Nadăşa (66), Petrilaca (151), Poarta (43), Băzoare (49, 58), Beghin (24), Sălcud (120, 131), Sărmăsel (173), Suseni (62, 63, 186), Şomoştelnic (77, 85), Teleac (128), Vidrasău (155). 9. jad. Sibiu : Alămor (6), Alma (143), Blăjel (51, 52), Buia (182), Bungard (167), Chesler (114), Micăsasa (13), Băşinari (92, 161), Sibiu (157). e) O ingenioasă ipoteză localizatoare a fost elaborată recent, susţinîndu-se posibilitatea de a stabili zona folclorică pe care o acoperă culegerea ,,chiar cu mai multă precizie" decît o făcuseră editorii, ,,pe baza numeroaselor nume de localităţi pe care le cuprind doinele şi mai ales strigăturile colecţiei, ca fiind locurile de baştină ale oamenilor despre care se vorbeşte în aceste poezii"44. Pentru a determina, aşa cum face autorul ipotezei, o simplă zonă geografică, procedeul se dovedeşte practic şi rezonabil. în linii mari, regiunea indicată de autor corespunde cu aria pe care o fixează cercetarea noastră, minus la nord Năsăudul, la vest Turda, Abrudul, Bradul, la sud Sebeşul. în amănunt însă, toponimicele din folclorul nostru — aşa cum am arătat şi altădată 45 — nu probează că anumite texte s-ar fi născut sau ar fi circulat măcar (ar fi fost deci culese) din localităţile ce poartă acele denumiri. Astfel, din marele număr de localităţi pomenite în cuprinsul diferitelor doine, cîntece şi strigături (41 în total) 46, numai 12 se întîlnesc şi în lista de localităţi întocmită de noi 47, fără ca textele respective să fi fost culese în localităţile purtînd denumirea respectivă. Sibiul, de pildă, e pomenit în texte de 7 ori48, dar aceasta pentru că acolo erau duşi feciorii ardeleni să facă armată, nu pentru că vreunul din aceste texte ar fi fost cules chiar de acolo (nici un elev culegător nu este sibian). Mureşul, care străbate zona de maximă intensitate a culegerii, e pomenit însă de 11 ori49, iar Tîrnavele, la confluenţa cărora e Blajul, de 5 ori50. f) O problemă importantă ne-o pune împrejurarea că în culegerea de faţă există două caiete cu cîntece culese din Boşia de Secaş (o dată chiar cu menţiunea răspicată a localităţii)51. Faptul este important, deoarece prima mare culegere românească de folclor a fost efectuată în Boşia, în 1838, de Nicolae Pauletî, la îndemnul lui Timotei Cipariu, profesorul lui Ion Micu-Moldovanu, şi cercetările mai noi au scos în evidenţă situaţia 44 O. Papadima, Prefaţa ed. 1964, p. XXXII. Acelaşi procedeu a fost folosit şi de I. Rotarii, Eminescu şi poezia populară, Bucureşti, Edit. pentru literatură, 1965, p. 83, pentru a proba provenienţa transilvăneană a culegerii de folclor a lui M. Eminescu, dovedindu-se eficient în aceeaşi măsură ca şi ipoteza de care ne ocupăm aici. 45 Mioriţa. Tipologie, circulaţie, geneză, texte, Bucureşti, Edit. Academiei, 1964, p. 411. 46 Gîrbova, Hărţău, Blaj, Huedin, Sîngeorz, Cluj, Cistei, Bucuresci, Noghilac (Noşlac), Sibiu, Ocna Sibiului, Ibă-neşti, Crâciunel, Bistriţa, Turda, Arad, Ineu, Beci, Braşov, Luduş, Cisnădie, Orlat, Oşorhei, Orăştie, Făgăraş, Ciuguzel, Mociu, Vereşmort, Heria, Teiuş, Veza, Alma, Mediaş, Reghin, Arpătac, Satu-Nou, Mica, Heleu, Gîrbo- viţa, Vlădeni, Şercaia. Cele subliniate au făcut obiectul unei corespondenţe a lui Jarnik către Ioan Micu-Moldovanu (scrisoare din 12 ianuarie 1885 : B. A. R. Filiala Cluj, Fondul Blaj). 47 Gîrbova (D. 7), Hărţău (D. 59), Blaj (D. 63, 242, 303, 567 ; S. 28, 149), Cluj (D. 200, 258, 612), Noghilac (D. 221 ; S. 292), Bistriţa (D. 277; S. 103), Bucuresci (D. 298), Braşov (D. 310, 330, 436, 437, 496, 630), Făgăraş (S. 16), Ciuguzel (S. 18), Alma (S. 91), Reghin (S. 103). 48 D. 252; 258, 546, 565, 588, 608 ; S. 266. 49 D. 50, 114, 144, 253, 283, 300, 432, 498, 533, 620; S. 182. ' 50 D. 50, 240, 253 ; S. 91, 190. 51 ,,Colecţiune de poezii populare din Roşia" : 3. extrem de elocventă a prezenţei unui număr de 120 de variante din Pauleti în culegerea lui Jarnik -Bîrseanu 52. Materialul cules din Boşia se ridică numericeşte la cifra importantă de 118 texte : cîntece, doine şi strigături (ms. nr. 2 197. II. 3 :103 texte culese de Ionaş Andrei în 1872 şi ms. nr. 2 197. II. 4 : 15 texte culese de Ionaş Nicolae, în 1863). Din acestea, foarte numeroase au intrat în culegerea Jarnik-Bîrsearm, cum se poate constata în capitolul de note şi variante. Ceea ce trebuie să arătăm aici e faptul că, din acest nu-mâr de 118 texte, numai 17 se găsesc în culegerea lui Pauleti şi acestea, în marea majoritate a cazurilor în variante aproximative său parţiale : Ms. nr. 2 197.11. 3: f. 16 r. 5 t, 71 parţial CU 22 f. 5 v. 5 t. 23 55 57 f. 8 r. 1 t, 33 b complet 55 124 f. 6 V» - 7 r-, t, 26 parţial 55 129 f. 14 î4. 1 t. 44 b •> i 55 130 f. 13 r. - v', t. 66 b ? ■> 5 5 132 f. 10 v. t, 41 55 5 5 143 f. 10 v« t. 42 5 5 5 5 149 f. 12 r. - v-, t, 59 c 5 5 5 5 210 f. 2 r. , t. 1 5 5 5 5 227 f. 10 r ~ v., t. 41 5 5 5 5 240 f. 14 r. t, 46 5 5 5 5 273 f. 4 . r. , t. 14 5 5 55 308 f. 3 t. 10 f. 3 \, t. 11 f. 4 r., t. 11 c f. 2 r., t. 2 c Ms. nr. 2 197. II. 4: parţial cu 13 Pauleti complet "19 parţial "87 modificat " 295 " g) în cea mai mare parte a cazurilor avem cîte un sirgur caiet dintr-o localitate (94 de cazuri) , cîte două caiete dintr-o localitate în abia 20 de căznii, cîte trei caiete dintr-o localitate în 5 cazuri, cîte 4 caiete în 3 cazuri (Alecuş, Sînbenedic şi Tăure) şi cîte 5 caiete în numai două cazuri (Blaj şiDoştat). De obicei apare cîte un singur culegător pentru o localitate. Numai în 18 cazuri întîlnim cîte doi culegători pentru o localitate 53 şi într-un singur caz avem 5 culegători dintr-o singură localitate, toţi în1ocmindu-şi culegerile la aceeaşi dată. Situaţia aceasta îşi are importanţa ei, deoarece oiice apreciere cantitativă scoate în evidenţă localităţile ce au fost mai intens cercetate şi pe cele cercetate superficial sau mai puţin atent. Faptul se răsfrînge determinant în tematica materialului cules. Pentru aceasta am întocmit o ultimă situaţie ; Slab cercetate sînt 12 localităţi, de unde s-a cules doar cîte o singură piesă (Veşeuş, Sîntămărie, Delureni, Mădăraş, Agrişu de Jos, Agrişu de Sus, Zagia, Leşu, Ilişua, Braşov, Cluj, Bucuresci). în marea majoritate, acestea sînt localităţi situate la marginea extremă a zonei acoperite de culegere (Năsăud, Dej, Cluj, Brad, Biaşov). Superficial au fost cercetate 20 de localităţi, din care 7 cuprind între 1 şi 5 piese culese (Cetatea de Baltă, 52. Muşlea, op. cit., p. 34. 53. Din acestea, 11 perechi la aceeaşi dată şi 7 perechi de culegători la date diferite. 108 studiu introductiv CUL R Ci ÂTOlî 1, LOCA 1 /[.ZAR E, DAT AR E 100 Capîlna de Jos, Mod or, Jabeniţa, Ohaba, Iaşi şi Burgard), de asemenea localităţi de margine, aşezate în estul şi sudul zonei cercetate, iar 13 localităţi cuprinzîncl între 6 si 10 pie-T^^ffe ^ln]a> }„mllQ3j\£tintrşv Ciugudu^de^Jos, Fărăgău, Poarta, Dumitra, Colibi, Yişuia, Tl_ li/1 ii/r , ^ . . . mujţe (Tăuni, de Sus, Beldiu, Sinea Veche, Bîpa de Jos), li au cîte 16-20™îe'textecikeseM^ur, Cer-ghid, Iclanzel, Petrilaca, Băgau, Drîmbar, Hopîrta, Băiţa, Straja, Şard, Poiana, Băsmari, jSuşem, Hunedoara), 28 au cîte 21-30 de texte culese (Blaj, Mînărade, Tapu, Lupu, Şomoştelnic, Cerghizel, Deaj, Bogata, Vidrasău, Lechinţa, Sălcud, Ciunga, Nadăşa, Tclcac, Pctelca, Cut, Capîlna, Vingard,Porumbeni,Hărţău,Bichigiu,Manie,Livada Someş, Sucutard, Alămor, Bucium, Hăghig, Chilieni) şi 17 au cîte 31-40 de piese culese (Pănade', Buia, Iclod, Mică-sasa, Sînbenedic, Eăzoare, Sărmăşel, Cheţani, Gîibova, Ocnişoara, Obreja, Luna, Dumbrava, Vălişoara, Făgăraş, Abrud, Cugir). Intens cercetate sînt numai 15 localităţi, care cuprind între 41 şi 100 de texte culese, după cum urmează : 41-50 de texte 4 localităţi plajei, Spini, Suseni, Budiu Mic), 51-60 de texte 2 localităţi (Chesler, Agristeu), 61-70 de texte 4 localităţi (Alecuş, Asinip, Ciuguzel, Ernei), 71-80 de texte 1 localitate (Bucerdea Grînoasă), 81-90 de texte 2 localităţi (Lodroman, Tătirlaua) şi 91-100 de texte 2 localităţi (Galtiu, Doştat). Foarte intens cercetate au fost numai 4* localităţi, din care una cu 102 texte culese (Tăure cu 4 culegători), una cu 118 texte (Boşia ele Secaş cu 2 culegători), una cu 123 de texte (Maioreşti, de la un singur culegător) şi, în fine, una cu 146 de texte (Ocna Dejului, 2 culegători). De remarcat iarăşi că toate aceste 4 locali- v taţi se află şi ele la periferia zonei acoperite de culegere (Tăure şi Ocna Dejului la nord, Boşia de Secaş la sud-vest, Maioreşti la extermul ei răsărit). O situaţie aparte are localitatea Totoiu, din care s-au cules texte mai numeroase, însă nu într-o singură etapă ele culegere, ci de-a lungul a numeroşi ani (1872-1876). Aprecierile pe care le-am dat muncii diverşilor culegători nu au valoare absolută, ci comparativă. Nicolae Pauleti, în 1838, culesese dintr-o singură localitate situată în această zonă (Boşia ele Secaş) un număr de 321 de texte, iar Simeon Mîndrescu, în 1892, materialul pentru un volum întreg, dintr-o altă localitate atestată în culegerea de faţă (Bîpa de Jos). în linii mari, situaţia culegerii de faţă se apropie, cît priveşte adîncimea şi seriozitatea muncii, de culegerile mai noi ale lui Gheorghe Cernea. h) O problemă deschisă rămîne determinarea acelor ,,cîteva doine şi strigături auzite de mine [A. Bîrseanu] în Ţara Oltului"54. într-adevăr, din capitolul de note se vede că un număr, destul de restrîns de alftel (29 de texte), nu apare în cuprinsul manuscrisului nostru. Credem că toate aceste materiale pot fi atribuite lui A. Bîrseanu şi localizate larg în Ţara Oltului. în felul acesta, coroborînd toate datele ce ne stau la dispoziţie, am putut determina — cu cîtă precizie a fost posibil la fiecare caz în parte — zona teritorială în care s-a efectuat culegerea şi am reuşit a stabili chiar localităţile de unde s-a cules. Materialul dobîn-cleşte, în acest mod, o valoare istorică de prim rang, atunci cînd ştim că — în conformitate cu metodologia de culegere a epocii — cele mai numeroase culegeri din secolul trecut sînt lipsite de posibilitatea localizării materialelor şi, implicit, de posibilitatea integralei lor valorificări ştiinţifice. Chiar dacă editorii — din motive pe care le-am arătat la vreme — n-au fost în stare să îndeplinească dezideratul de a menţiona provenienţa locală a 54 Prefaţa la ed. 1885, p. X, în notă. fiecărui text, faptul că şi-au pus problema şi s-au străduit s-o rezolve arată că amîndoi se aflau pe o poziţie ştiinţifică înaintată pentru vremea lor, că erau famliarizaţi atît cu teoria generală, cît şi'cu tehnica editării materialelor folclorice. 3. DATARE O altă problemă ce se pune în legătură cu această colecţie este cea a datării sale. Materialul a fost publicat în 1885, dar în prefaţă se arată că munca de culegere a început încă din 1863 55. Afirmaţia este de o importanţă capitală pentru istoria nu numai a colecţiei de fată, ci pentru însăşi istoria folcloristicii româneşti. într-adevăr, dacă exceptăm publicaţiile lui Anton Pani/, colecţia lui N. Pauleti (publicată abia între cele două războaie mondiale), colecţia inedită încă a lui At, M. Marienescu şi puţinele texte lirice A si rămas, de altfel, cea mai importantă — cantitativ şi calitativ — culegere de lirică populară românească. Pentru datarea materialului ne-am servit atît de însemnările desluşite ale culegătorilor, cît şi de deducţii pe marginea controalelor şcolare. Astfel, într-un număr de 22 de cazuri, elevii transcriu alături de numele lor şi clasa pe care o frecventau şi data exactă (anul, luna şi ziua) a redactării. Din acestea, 13 au fost redactate în 1863 56, 3 au fost redactate în 1865 57, 5 au fost redactate în 1872 58 şi un singur material în 1873 59. într-o a doua categorie intră materialele ce poartă numai numele elevilor şi data exactă (anul, luna şi ziua) a redactării. Cazurile de acest fel sînt mai puţin numeroase, în total numai 10, clin care 8 au fost redactate în 4863 6i\ 1 material în 1868 61 şi ultimul în [18] 7 4 62. O a treia, categorie cuprinde materialele ce poartă numele elevilor, clasa şi anul culegerii, 55 Prefaţa la cel. 1885, p. VII. 58 77 : Banii Oct., cl. V, 10 V 1872 şi acelaşi (85) : 1872; 56 31 : Pop Teodor, cl. VI, 5 IV 1863 ; 51 şi 52 : Drăghi- 117 : Roman Nicolae, cl. VI, 4 V 1872 ; 122 : Surdescu cescu 1., cl. VII, 6/18 I 1863; 53: Dancii Pct.ni, cl. V, IX, el. V, 11 V 1872; 176: Moise Iosif, cl. VI, 5 V 1872, 11 I 1863; 82: Blaga Paul, cl. VIII, 20 I 1863; 108: ;'9 107: Velicea I)., teolog, 15 I 1873. Vulcan Ioan, cl. VII, 18 I 1863 ; 111 : Pop George, sepii- 60 10 : Pop N. jun., 23 I 1863 ; 93 : Lobonţiu N., 18 I man, 13 I 1863; 153: Panica Ioan, cl. VIII, 22 1 1863; 1863; 113: Pop Ştefan, 19 I 1863; 148: Pop Ladislau, 158 : Pocanu Teodor, cl. VII, 18 I 1863 ; 162 : Pctruţ AL, 18 IV 1863 ; 154 : Petrul Axente, 20 I 1863 ; 161 : Pinciu cl. VI, 19 I 1863 ; 171 : Margineanu N., cl. VII, 23 I 1863 ; Petru, 23 I 1863 ; 169 : iWoldovanu I., 23 I 1863 ; 185 : 173 : Micu Simeon, cl. VIII, 6 cărindariu 1863 ; 181 : Albu Străjanu M., 26 I 1863. Nicolae, cl. V, 20 I 1863. 61 119: Sînccleanu Aug., 20 IV 1868. 57 73 : Ciortea George, cl. V, 14 V 1865 şi acelaşi (89) : 62 35 : Câianu F. Dem., 30 VII 1874. cl. V şi (103) : 5. IV 1865. 110 CULEGĂTORI, LOCALIZARE, DATARE 111 LEGENDA • 1863 □ 1863-/870 ▼ 1863+1872 O 1872 A 1872-1878 • L o calităţi puncte de reper Localizarea şi datarea culegerii lui Ioan Micu-Moldo vani Abrud (124), Agristeu (109), Agrişu de Jos (99), Agrişu de Sus (37), Alâmor (6), Alecuş (36, 59, 187, 188), Alma (143), Asinip (94, 104), Aţintiş (74), Băgau (170), Băita (150), Beldiu (97, 129), Bichigiu (136), Bistriţa (10), Blaj (95, 101, 108, 147, 148), Blăjel (51, 52), Bobîlua (1), Bogata (2), Braşov (102), Bucerdea Grînoasă (132, 152, 169), Bucium (69), Bucuresci (7), Budiu Mic (133), Buia (182), Bungard (167), Capîlna (156), Căpîlna de Jos (25), CergăuMare (178), Cerghid (141), Cerghizel (61), Cnesler (114), Chetani (126), Chilieni (111), Cipău (142), C.ufud (154), C'maudu de Jos (125), Ciugudu de Sus (70), Ciuguzel (175), CIun?a (71), Cluj (93), Golibi (160), Cugir (119), Cut (81), Deaj (72), Delureni (96), Doştat (54, 90, 100, 171, 176), Drîmbar (138), Dumbrava (149), Dumitra (180), Ernei (117), Făgăraş (78, 79), Fărăgău (82), Galtiu (83, 164), Gîrbova (56, 116), Hăgh g (12)', Hârtău (153), Hopîrta (23), Hunedoara (22), Iaşi (98), Iciănzel (163), Iclod (80, 87), Ilişua (88), Ilva Mare (9), Jabenita (144), Lechiita (146), Lesu (29), Livada Someş (14), Lodroman (28, 84), Luna (11, 166), Lunca (107), Lupii (5, 47), Maioreşti (134, 139, 140), Manie (42), Mădăraş (105), Mi- căsasa (13), Mintiu Gherlei (36), Mînărade (45, 67), Monor (48), Nadă-a (66), Noşlac (110), Nuşeni (137), Oarda de Sus (50), Obreja (177), Ocna Dejului (183, 184), Ocnişoara (46), Ohaba (26), Pănade (60, 181), Petrilaca (151), Petelca (73, 89, 103), Poarta (13), Poiana (20), Porumbeni (65), Răşinari (92, 161), Răzoare (49, 58), Rechin (24), Bîpa de Jos (159), Roşia de Secaş (3, 4), Silcud (120, 131), Slrmăşel (173), Sibiu (157), Sînbenedic (32, 41, 75, 158), Sînmiclăuş (15), Sîntămărie (40), Spini (68), Straja (44, 121), Sucutard (168), Suseni (62, 63, 186), Şard (174), Şinca Veche (130), Şomoştelnic (77, 85), Tătirlaua (8, 122, 127), Tăuni (61), Tăure (91, 112, 113, 145), Teleac (128), Tiur (185), Totoiu (27), Tapu (53, 57), Uioara (118), Vălişoara (123), Veşeuş (33), Vidrasău (155), Vingard (135), Vişuia (189), Zagra (34). Cifrele din dreptul localităţilor reprezintă numărul de ordine al caietelor manuscrise şi corespund cu notarea de pe hartă. Numerele . 16, 17, 18, 19, 21, 30, 31, 35, 38, 39, 70, 106, 162, 165, 172, 179 şi 190 nu apar în lista rtj fată, deci nici pe hartă, caietele respective nefiind locali-zabile. Numărul 115 cuprinde fişele personale ale lui Jarrlk. fără- amănunte de lună şi zi. Grupa însumează 16 cazuri, din care 12 au materiale redactate în 1863 63, iar 4 cu materiale din 1872 64. într-o ultimă categorie se grupează trei materiale, care cuprind numai numele elevilor şi anul culegerii. Două materiale din această categorie sînt redactate în 1863 65, iar unul în 1868 66. într-un caz lucrurile sînt confuze, cu toate că posibilitatea datării există 67. în toate aceste cazuri, 52 la număr, ne-am ser-vit pentiu datarea materialelor, de notele şi însemnările exprese ale elevilor. Aceasta reprezintă mai bine de un sfert din întregul material (exact : 27^36 %). Ca observaţie de reţinut (se impune faptul că din aceste 52 de cazuri, 36 sînt redactate în 1863 şi 9 în 1872, consti-tuindu-se astfel două grupuri masive de material. Celelalte cazuri sînt întîmplătoare, 1865 : 3 . 1868 : 2 ; 1873 : 1 ; 1874 :1. Această grupare va deveni şi mai evidentă cînd se va analiza si restul materialului. Toate celelalte datări au fost obţinute prin coroborări între diversele însemnări parţiale din manuscris şi cataloagele şcolare. O primă categorie de acest fel cuprinde nu mai puţin de 47 de cazuri, cînd alături de numele elevilor deţinem şi clasa în care se aflau în momentul redactării materialelor. Ceicetînd în controale pentru a vedea cinci au frecventat clasa respectivă, am constatat că materialul se grupează din nou în două nai i categorii: una a celor redactate în 1863 şi care cuprinde 26 de materiale 68, şi a doua a celor redactate în 1872 şi care cuprinde 19 materiale 69. Numai două materiale au fost icdaetate la alte date 70. Multe materiale nu cuprind însă decît numele culegătorilor fără cea mai mică posibilitate independentă de datare. Datarea am făcut-o ajutîndu-ne de două ciiteiii deductive : ele trebuie să fi fost redactate o dată cu cele ale claselor respective (materiale din categoriile analizate anterior) şi trebuie să intre, cel mai adeseori, într-una din cele două etape principale de culegere (1863 sau 1872). Şi iată care a fost rezultatul acestei datări : în 1863, din casa a V-a au participat la culegere 16 elevi71, din clasa a Vi-a 14 elevi 72, din clasa a Vll-a 21 de elevi73, iar din clasa a VlII-a 10 elevi74, ceea ce dă pentru anul 1863 nu mai puţin de 61 de elevi; în 1872, din clasa a V-a au 63 5 : Isailă S., cl. V, 1863 : 45 : Handra Z., cl. V, 1863 ; 56 : Dancea G., cl. VI, 1863 ; 118 : Rusu Aug., cl. V, 1863 ; 131 : Pop Vasile senior, cl. V, 1863 ; 134, 139 şi 140 : Precup Mase, cl. VII, 1863 ; 149 : Pop Vas. jun., cl. V. 1863 ; 159: Popescu Ioan, cl. VI, 1863; 164: Olteanu Paul, cl. VI, 1863 şi 184 : Marţian B. Ioan, octavan, 1863. 64 28 : Trifu Ioan, cl. V, 1872 ; 109 : Viciu Alexiu, cl. V, 1872: 128: Radu AL, cl. V, 1872; 174: Milaciu Vasile, cl. V, 1872. 65 116: Dancea Vasile, 1863 şi 183: Marţian Vasile, 1863. 66 106: Ioan Negru Stancu, 1868. 67 120: Socol losif, cl. VIII, materialul redactat la 28 XII 1862 st. v., respectiv 9. I 1863 st. nou. 68 2: Ignat Simion, cl. VI; 4: Ionaş Nicolae, cl. VI; 11: Giurgiu Teodor, cl. VIII; 25: Săbăduş Ioan, cl. VIII; 32 şi 158 : Pocanu Teodor, cl. VII : 34 : Maniu Gavrilă, cl. VI; 54 şi 90 : Deacu Alex., cl. VII; 57 : Dane Ştefan, cl. V ; 62 : Butnariu A., cl. VIII; 74 : Costin losif; cl. V; 81: Bitea Ioan, cl. VII; 83: Barbu Patriciu, cl. VII; 95: Bugneriu Ioan, cl. VII; 99 : Pop Procopiu, cl. VIII; 104 : Gherman Ioan, cl. VII; 110 : Vodă Ţiganii Ambr., el. VI; 121 : Stanciu Ioan, cl. VIII; 126 : Ţăranu Ioan, cl. VII; 137: Pop Iacob, cl. VII; 150: Pop loachim, cl. V ; 151 : Orăşan Gh., cl. V ; 156 : Popescu Ioan, el. VI; 165: Novac Âl., cl. VIII; 180: Marcu Simion, cl. VIII. 69 3: Tonaş Andrei, cl. V; 8: Macavei Ioan, ci. VI; 20: Nemeş Ioan jun. cl. V; 22 :...Pop Const., cl. V; 23 : Sava Mac, cl. VI; 42 : Grama Ambr., cl. V ; 44 : Gruianu I., cl. V; 63: Butnariu I., cl, VI; 64: Căluţ Candid, cl. V ; 65 : Ceauşeanu Al., cl. VI; 71 : Ciunganu II., cl. VI; 114: Todoran N., cl. VI; 123: Suciu V., quintan ; 135: Punteanu I., cl. V ; 138 : Pop Iacob, cl. V ; 142 : Pop Vasile, cl. V; 145: Pop Matei, cl. V; 168: Negruţiu F. Ioan, cl. V; 170: Munteanu I., cl. V. 70 97 : Rad I., octavan în 1865/1866 şi 66 : Cioba Gavril, cl. VIII în 1867/1868. 71 1 : Iancu D., 9 : Galanţii Const., 14 : Hosu Const., 47 : Folea N., 48 : Icnim S., 55 : Dascălu M., 61 : Busoniu V., 67 : Costea N., 70 : Cocovan Şt., 86 : Avram Ioan, 125 : Tatu Teodor, 127 : Todea Ioan, 129 : Radu S., 146 : Pop Ioan, 166 : Nemeş Ioan m., 186 : Tîrnăveanu Ioan. 72 26 : Mihălţeanu Şt., 29 : Mălai I., 49 : Florian Ilie, 69 : Ciura Al., 87 : Bârna Vasile, 101 : Szabo Sam., 111 : Urzică Ioan, 133 : Precup D., 136 : Pop Ioan, 147 : Pop losif, 152 : Orga I., 157 : Popazu, I., 160 : Pop Ioan, 178 : Mărculeţ I. 73 12 : Goga I., 33 î Barbu Izidor, 36, 187 şi 188 : Cordescu N., 41 : Crişan I. M., 78 şi 79 : Alutanu I., 92 : Hăm-băşan D., 91, 112 şi 113 : Tohati V., 94 : Gherman I., 96 Stupineanu I., 98: Florea Ioan, 100: Gogîţă I., 102 Stinghe Ioan, 105 : Florian Ioan, 130 : Raicu CL, 167 Moldoveanu Ioan, 177 : Margineanu V. 74 10 : Gheorghiţă N., 15 : Horşia Ioan, 16 : Aldea I. 37 : Pop Nic. sen., 50 : Drăghici Ioan, 58 : Bozac I., 75 Crişan T., 80 : Bârna G., 124 : Tămaş I., 144 : Pop Petru 112 STCDIT TXTU ()!)(( TIV CTTliEGĂTORI, LOCALIZARE, DATARE 113 participat la culegere 11 elevi 75, iar dintr-a Vl-a numai trei elevi 76, ceea ce dă pentru anul 1872 cifra de 14 elevi. Numai în trei cazuri 77 datările nu s-au putut face cu precizie, ne-existînd un termen obiectiv de coroborare. în această categorie de fapte intră, aşadar, 122 de materiale, ceea ce reprezintă 64,21%. Un caz prezintă trăsături specifice. Materialul, foarte bogat şi variat, a fost transcris în decurs de mai mulţi ani, respectiv între 1872 şi 1876, făcîndu-se menţiune specială la capătul fiecărei reprize de scris 78. O ultimă grupă de materiale cuprinde pe cele ce nu au putut fi datate din două motive : ori că e vorba de culegători anonimi 79, ori de culegători neidentificaţi8rt, în total deci 11 cazuri, respectiv 5,79%. Toate cele mai sus impun o sumă de constatări totalizatoare : a) Datarea materialelor s-a putut face foarte precis, folosind însemnările înseşi ale elevilor (27,36%) sau întrebuinţînd unele procedee logice, care comportă racordarea tuturor documentelor referitoare la perioada de şcolaritate a elevilor respectivi (64,21%). b) Numai în foarte puţine cazuri (5,79%) datarea a fost imposibilă. Putem considera însă, fără a greşi prea mult, că nici aceste materiale nu depăşesc limitele extreme ale perioadei luate în discuţie. c) Cele mai multe materiale (123) au fost redactate în anul 1863, în cursul lunii ianuarie (clouă numai în aprilie), iar 42 de materiale au fost redactate în 1872, în cursul lunii mai. Se conturează astfel, în istoria culegerii, două etape principale, cu mult cea mai importantă fiind etapa din 1863 (nu numai prin cantitatea materialului, ci şi pentru că este etapa iniţială). Mai semnalăm aici că, în 1863, la culegere a participat întregul curs superior al liceului din Blaj (clasele V—VIII), în timp ce în 1872 numai primele sale două clase (V-VI). d) Alte mateiiale au fost redactate în intervalul dintre 1863 şi 1878, 4 în 1865, 2 între 1863 şi 1867, 3 In 1868, deci alte nouă materiale în răstimpul dintre 1863 şi 1872; cîte un singur material s-a redactat în 1873, 1874 şi între 1872 şi 1876, 1876 şi 1878, deci numai patru materiale după 1872. Culegerea a durat astfel 15 ani, primii zece fiind însă cei mai bogaţi în rezultate, iar primul (1863) şi ultimul din seria celor zece (1872) marcînd, în fapt, cele două etape principale din întocmirea culegerii. e) Cunoscîndu-se toate acestea, se poate realiza corelarea faptului singular (iniţierea culegerii de către I. Micu-Moldovanu) la fenomenul general al dezvoltării culturii româneşti din Transilvania vremii. Iniţiativa lui I. Micu-Moldovanu nu poate fi izolată din contextul cultuial al epocii; ea nu s-a născut în afara acelui context, nu aparţine unui singur om, nici măcar numai mediului cărturăresc de la Blaj, ci a izvorît din nevoi mult mai adinei şi mult mai generale. Aşa cum bine a caracterizat-o O. Papadima, culegerea aceasta ,,de-săvîrşeşte — ia momentul ei istoric — o jumătate de secol de încercări de a prezenta creaţia poetică populară din Tiansilvania sub aspectul ei cel mai luminos şi mai caracteristic" 81. Culegerea de faţă se încadrează oiganic în acel curent cultural, cu rădăcini în mişcarea revoluţionară clin 1848, care, după ani întregi de zbucium şi de căutări82, a dus, în 1861, 75 7 : Eremia G., 24 : Şuteu V., 43 : Graur Z., 46 : Her-ţeagă V., 59 : Buzdugan M., 60 : Bueurescu V., 68 : Costea Al., 72: Circă Ioan, 84: Băcilă V., 155: Pop Artemon, 182 : Aron D. 76 6 : Lazăr A., 13 : Folea V., 163 : Orbeanu R. 77 132: Pop Simeon 1863-1867 şi 189: Florian G. 1863-1867; 88: Isac G. : 1876-1878. 78 27 : Moldoveanu S. : 3 IV 1872 apoi 1875 : 18 şi 22 III, 4 IV, 2 V, 7, 8 şi 20 VIII, 26 XII şi 1876: 11, 24 şi 26 I, 2 şi 9 II, 5 III sau V, 24 XI. 79 175 18 : N.N., cl. VI, 19 : N, 21 : Nn, 39, 190. 80 30 : Crăciun Ioan, 38 : Moldovan, 76 : Popovici I. Gh., 172 : Micu M., 179 : Marcu G. 81 Prefaţa la ed. din 1964, p. V. 82 George Bariţiu, Scrieri social-politice, Bucureşti, 1962, p. 212, unde arată că românii transilvăneni ,,reîm-pinşi de pe terenul politicii", s-au aruncat ,,pe alte terenuri, unul mai bun decît altul", aşternîndu-şi ,,mai bine pentru viitor" (,,Gazeta Transilvaniei", 34 (1871), nr. 81-86). Mai clar încă în Andrei Bîrseanu, La iuhileul de cincizeci de ani al ,,AsociaţillniV,, în ,,Luceafărul", Sibiu, 10 (1911), p. 329 : ,,Orice manifestare politică fiind pe atunci împie- ]a, înfiinţarea societăţii Astra. Aceasta, în conformitate cu opiniile x>rimului său vicepreşedinte, canonicul Timotei Cipariu, care vedea în colecţiile de poezie populară o contribuţie esenţială la ,,cunoaşterea geniului fiecărei naţiuni" 83, şi la creşterea unei literaturi naţionale ,,ţiinndu-se de spiritul, origialitatea şi stilul poeziei populare" 84 şi, ca urmare a ,,piopusetiunilor" publicate în 1862 de primul său secretar, George Bariţiu, a introdus în programul său de activitate numeroase şi importante preocupări etnografice, printre care si întocmirea unei colecţii ,,din cele mai bune (cinci) balade româneşti transilvane"85. Coincidenta datelor privind întemeierea Astrei şi definitivarea programului său cultural (1862) ou iniţiativa lui Ion Micu-Moldovanu (1863) — elev şi intim al lui T. Cipariu, viitor preşedinte al Asociaţiei — nu poate fi întâmplătoare ; ea arată că toate aceste fapte s-au petrecut într-o dependenţă organică, într-o corelaţie intimă. Credem că putem afirma, fără a, greşi, că marea culegere de folclor din 1863 a lui Ioan Micu-Moldovanu trebuie pusă în legătură directă cu înfiinţarea asociaţiei culturale a românilor transilvăneni Astra. Culegerea aceasta este rodul cel mai de seamă al activităţii Asociaţiei în direcţia realizării dezideratului unanim ele a întocmi culegeri de folclor, pentru ,,cunoaşterea geniului naţional". Legătura dintre aceste fapte nu a fost cunoscută pînă acum, de unde, de pildă, şi condamnarea pe care în mod injust a adus-o asociaţiei Nicolae lorga, pentru o pretinsă neîn-deplinire a programului său de culegere a folclorului transilvănean 86. Editorii au cunoscut însă aceste legături şi, desigur, nu întîmplător cartea a fost închinată Asociaţiei transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român. Corespondenţa dintre Jarnik şi Bîrseanu cuprinde numeroase detalii privitoare la această dedicaţie. în 1883 aflăm că problema fusese discutată anterior între dînşii : „Mie mi-ar plăcea să facem aşa cum ne era vorba, adică s-o dedicăm Asociaţiunii transilvane etc, eu fiind membru onorar şi d-ta avînd avut (sic !) cîteva stipendii din partea societăţii. Academia doară nu va avea nimica contra87. Peste cîteva luni revine : „Mai nainte de toate, sînt şi eu de părere ca să dedicăm lucrarea Asociaţiunii şi-mi pare foarte rău că nu pot să fiu de faţă la şedinţa aceasta. [î]mi pare însă că nu trebuie o dedicaţie formală, adică o scrisoare întreagă către Asociaţiune. Va ajunge să se zică : Asociaţiunea etc, editorii etc."88. Problema nu fusese rezolvată nici în 1884, cînd Jarnik întreba ce s-a ales din propunerea lui 89, şi nici în 1885, cînd interesîndu-se din nou de soarta ei, cerea cu hotarîre : ,,Eu tot ţin una, să dedicăm lucrarea Asociaţiunii transilvane"90. Aflînd data cînd urma să se ţină adunarea generală a Astrei în 1885, îl decala, energia naţională îşi căută şi-şi află alt cîmp de acţiune, un cîmp mai neted şi mai mănos : cîmpul nesfir-şit şi veşnic roditor al culturii". Vezi şi N. lorga, Istoria Românilor din Ardeal şi Ungaria (De la mişcarea lui Horea pînă astăzi), Bucureşti, 1915, p. 213 despre înfiinţarea Astrei" : „De fapt, a făcut-o toată lumea; a făcut-o nevoia naţiei, pornirea disperată de a se găsi jun loc în care să se poată stringe toţi românii, fără deosebire de teritoriu şi confesiune". I. Lupaş> Andrei Şagiina şi conducătorii Asociaţiunii transilvane" (1861—1922), Bucureşti, [f.d. |. (Cunoştinţe folositoare, Seria C, Nr. 11-12), p. 40, citind din discursul lui T. Cipariu la adunarea generală a Asociaţiei din Sibiu 1881 : ,, Astra" a fost înfiinţată "prin zelul, stăruinţa şi patriotismul general al tuturor bărbaţilor de inimă şi devotament". I. Agîrbiceanu, Asociaţiunea transilvană pentru literatura şi cultura poporului român Astra", Sibiu, 1936, p. 4 : „înaintaşii noştri de acum 75 de ani, după ce s-au trezit din ameţeala produsă de dezastrul revoluţiei din 1848/1849, au înţeles că dreptatea poporului românesc nu se poate dobîndi fără luminarea poporului, fără încercarea şi lupta de a-1 ridica pe o treaptă culturala cel puţin egală cu aceea a popoarelor conlocuitoare". 83 Ion Muşlea, Timotei Cipariu şi literatura populară, în ,,Studii de istorie literară şi folclor", Cluj, 1964, p. 182, citind din ms. nr. 347 din B. A. R., Filiala Cluj. 84 Timotei Cipariu, Elemente de poetică, p. 89 — 90, apud I. Muşlea, op. cit., p. 183. 83 V. Gurticăpeanu, întemeierea societăţii „Astra" şi rolul ei în cultura poporului român (1861), extras din ,,Studii. Revistă de istorie", 1961, nr. 6, p. 1 449. 86 ..Pînă acum Asociaţia" n-a luat, potrivit cu ce s-a spus la 1861, iniţiativa strîngerii poeziei populare şi cine ştie dacă această poezie populară s-ar fi strîns în arhivele ,,Asociaţiei" în mod continuu de la 1861 pînă acum, dacă atitea lucruri care s-au pierdut n-ar fi fost salvate, pentru întregirea tezaurului de frumuseţă al poporului nostru". N. lorga, Istoria românilor din Ardeal şi Ungaria, Bucureşti, 1915, p. 213-214. 87Scrisoare din 4 iulie 1883. Pentru stipendiul obţinut de A. Bîrseanu din partea Astrei în perioada studenţiei sale (2 400 de coroane pe anii 1878 — 1882), vezi ^Transilvania", 42 (1911), p. 367. 88 Scrisoare din 14 august 1883, 89 Scrisoare din 29 aprilie 1884. 90 Scrisoare din 25 mai 1885. 114 STUDIU INTRODUCTIV roagă pe Bîrseanu să intervină („dacă tot mai gîndeşti ca cartea s-o dedicăm Asociaţiunii5 ) pentru grăbirea imprimării, spre a o prezenta drept omagiu, gata tipărită, la adunarea respectivă 91. Pînă în cele din urmă, dorinţa lui, aşa cum ştim, s-a împlinit. Dacă pentru etapa clin 1863 am putut afla circumstanţieri hotărît mulţumitoare, nu tot acelaşi lucru îl putem spune şi pentru etapa secundă, din 1872. Lipsa totală de informaţii „oficiale" privind colecţia, discreţia cu care Ioan Micu-Moldovanu şi-a înconjurat opera, ca şi tăcerea pe care culegătorii însisi s-au simţit datori s-o păstreze în jurul muncii lor, nu permit, în momentul de faţă, explicarea celui de-al doilea val al culegerii. Problema rămîne deschisă pentru cercetările viitoare. Ceea ce trebuie reţinut însă e faptul că repriza din 1872 n-a mai avut tăria primei iniţiative, nici anvergura primului entuziasm. D. ANTOLOGIA JARNIK-BÎRSEANU Şl MATERIALUL INEDIT Sarcina acestui capitol constă în elucidarea raportului complex dintre manuscrisul lui Ioan Micu-Moldovanu şi antologia lui Jarnik-Bîrseanu, ceea ce reprezintă de fapt problema centrală a studiului de faţă. în primul rînd, trebuie probată afirmaţia noastră de pînă acum privitoare la legătura de filiaţie dintre aceste două opere. Această legătură a fost documentată de numeroasele însemnări făcute cert de mîna lui Jarnik pe aproape toate paginile manuscrisului. De asemenea, a fost documentată şi de existenţa în cuprinsul manuscrisului şi în afara lui (fondul I. Pop-Beteganul de la B. O.-Sibiu) a unui mare număr de fişe personale ale lui Jarnik, cuprinzînd copii de pe materialul din manuscris, cu trimiteri la detaliile tehnice de recunoaştere (numele culegătorilor, numărul textului avut în vedere, corespunzător numerotării făcute de editor). Cea mai sumară comparaţie a scrisului de pe manuscris şi a celui din fişe cu scrisul indubitabil al lui Jarnik din corespondenţa sa, din care am folosit circa 400 de scrisori, ne scuteşte de expertiza oricărui grafolog şi atestă, fără putinţă de îndoială, că manuscrisul a fost în posesiune a lui Jarnik, că lui îi aparţin toate notele şi însemnările tehnice, că el a extras pe fişe parte din textele cuprinse în manuscris. Bămîne de probat acum că materialele din manuscris au intrat efectiv în antologia din 1885. Operaţiunea aceasta nu se poate face decît confruntînd conţinutul antologiei cu conţinutul manuscrisului. Confruntarea, pe care cititorul o poate urmări detaliat în notele şi variantele ce însoţesc ediţia de faţă, atestă că în afară de un număr redus de cîntece şi strigături (29 de piese în total), auzite de Bîrseanu personal pe valea Oltului, precum şi în afară de un text de baladă originar din Muntenia, comunicat de un prieten al său, şi introduse, din motive speciale, în antologie, clupă cum se afirmă în prefaţă 1, toate celelalte 988 de texte se găsesc în manuscris în forme absolut identice sau mai mult sau mai puţin apropiate ori depărtate de originalele lor din manuscris. Dacă această apropiere sau depărtare arată, în primul rînd, gra- 91 Scrisoare din 16 august 1885. 1 Ediţia 1885, p. X, nota. De curînd s-a emis ipoteza — pe baza unor confruntări grăbite şi superficiale — că textele introduse de Bîrseanu ar fi fost reproduse de el, „cu mici modificări", dintr-o culegere publicată de Augustin Bunea în revista elevilor braşoveni ,,Conversaţiimi, jurnal literar", în 1875 : Virgiliu Florea, Augustin Bunea, culegător de poezii populare, în ,,Revista de etnografie şi folclor", XII (1967), p. 64. Cunoscînd cele 29 de texte pentru care nu am aflat prototipul manuscris şi pe care le putem atribui lui Bîrseanu ca fiind auzite de el în Ţara Oltului (D. 6, 27, 92,100,159,211,353,385,461,463,476, 477, 485, 504, 516, 530, 630; S. 3, 56, 73, 140, 200, 221, 297, 310, 331, 357, 358, 361) şi confruntîndu-le cu materialul din culegerea Bunea, constatăm că în antologia Jarnik-Bîrseanu se găsesc numai două strigături (357, 358) ce pot fi considerate variante la textele 35 şi 36 din culegerea Bunea şi un text de strigătura (297) care numai parţial poate fi alăturat unei variante din culegerea Bunea (37); toate aceste trei texte fac parte din materialul pe care îl atribuim lui Bîrseanu, deoarece n-au prototip în manuscrisul I. Micu-Moldovanu ; textele cuprind elemente mnemotehnice proprii (numele localităţilor cu însuşiri umane şi economice insolite) şi puteau fi reţinute de Bîrseanu, care era din zonă, fără a recurge la culegerea Bunea ; ar fi şi surprinzător ca numai aceste trei texte din cele 29 atribuite lui Bîrseanu să fie luate din colecţia lui Bunea; din cele trei identificări făcute de autorul articolului, două sînt juste, referindu-se la S. 357 şi 358 ce nu au prototip în manuscris, cea de-a treia, referitoare la textul 341 (cu coresp. din col. Bunea nr. 30), este eronată, deoarece pentru ea avem prototipul corespunzător : ms. 2 197. II. 184, f. 2 r, t. 4 (transcris exact), culegător fiind Marţian B. Ioan, din Ocna Dejului, în 1863, cu o variantă din aceeaşi localitate şi aceeaşi dată (ms. 2 197. II. 183, f. 3 v% t. 15) şi deci nu poate fi atribuită lui Bîrseanu; cum Bîrseanu nu menţionează culegerea lui Bunea în, prefaţa din 1885, şi n-avem, de ce ne îndoi de probitatea lui şi cum într-alte împrejurări afirmaţiile sale privind publicaţia şcolărească la care a fost redactor sînt imprecise total, respingem ipoteza lui Virgiliu Florea. 116 STUDIU INTRODUCTIV ANTOLOGIA JARNÎK-BÎRSEANU 117 dul de autenticitate folclorică a antologiei în momentul de faţă ne furnizează un al treilea, ultimul şi cel mai puternic argument în favoarea afirmaţiei privind relaţia de filiaţie dintre manuscris şi antologie. Confruntarea nu lasă loc nici celui mai mic dubiu cu privire la faptul că manuscrisul în cauză reprezintă în realitate originalul din care cei doi editori au extras — prin copiere fidelă sau transcriere relativă — întregul materia] intrat în antologia din 1885. Dar manuscrisul lui Ioan Micu-Moldovanu cuprinde un număr de aproape patru ori mai mare de piese decît antologia lui Jarnik —- Bîrseanu : 3 941 la 1 020, ceea ce arată că editorii au operat o foarte severă selecţiune a materialelor, nereţinînd decît textele ce corespundeau scopului urmărit de ei. Calitatea artistică foarte ridicată a materialului din această antologie a fost întotdeauna explicată, şi aceasta numai după simpla afirmaţie a prefaţatorului2, tocmai prin această strictă selecţie valorică operată de cei doi editori. Rămîne de stabilit acum ce criterii au stat la baza acelei selecţii care, tot după spusa prefaţatorului, a însemnat o dublă opţiune : una la nivelul motivului poetic, a doua la nivelul variantelor aceluiaşi motiv. în antologie, fiecare text reprezintă un motiv poetic independent, cu contur artistic precis şi cu mesaj estetic propriu. Aceste motive au în spatele lor (deci în manuscris) un număr diferit de variante, care depăşesc uneori cifra considerabilă de douăzeci de variante. Pentru fiecare text în parte am putut stabili cu precizie situaţia specifică, respectiv numărul de variante din care a fost aleasă piesa publicată şi criteriile care au determinat acea alegere. Dar editorii nu au epuizat nici întregul fond de motive poetice, precum nici întregul disponibil de variante al acelor motive. Avem astfel în cuprinsul manuscrisului o sumă de materiale încă inedite, care se cer valorificate actualmente nu numai pentru valoarea lor istorică-documentară, ci şi pentru valoarea lor artistică. Adăugăm la acestea şi faptul că manuscrisul are un conţinut mult mai complex şi mai complet decît antologia. Aceasta, ca gen, e limitată la lirică (doine, cîntece şi strigături) şi numai accidental aduce şi piese dintr-alte genuri (balade, colinde, o închinare cu paharul). Manuscrisul cuprinde însă şi basme, şi descîntece, şi ghicitori. Tot acest fond a rămas pînă acum ignorat^. Faţă de acestea, cercetarea de faţă va urma două direcţii deosebite. în primul caz, trebuie să circumstanţieze alcătuirea antologiei în funcţie de trei întrebări principale : cît au luat şi ce au luat editorii din manuscris, precum şi cum au transcris ceea ce au luat. într-al doilea caz, cercetarea trebuie să determine fondul de inedite, în funcţie de alte trei întrebări : cît a rămas şi ce a rămas nefolosit de editori la alcătuirea ediţiei lor, precum şi de ce a rămas neutilizat acel fond. Răspunsurile la aceste numeroase întrebări vor avea în vedere categoriile estetice de gen folcloric şi motiv poetic, principiile folclorice de localizare, personalizare şi datare a materialului, precum şi criteriile filologice privind diversele procedee de transcriere folosite de editori. 1. ANTOLOGIA JARNiK-BÎRSEANU Dintr-un capitol precedent s-a văzut că între manuscris şi textul publicat au existat trei copii, una a lui Jarnik şi două ale lui Bîrseanu. Din cea a lui Jarnik ni s-au păstrat unele fişe. Comparaţia lor cu originalul din manuscris şi cu textul publicat scoate în evi- 2 Transcriem întregul pasaj, deoarece cuprinde aprecierea pe care Bîrseanu însuşi o dădea muncii lor : „Noi cetirăm cu toată băgarea de seamă miile de piese şi fragmente ; le puserăm de o parte pe cele de acelaşi cuprins ; asemănarăm variantele unor şi aceloraşi piese ; aleserăm dintre ele pe acelea care ni se părură mai exact reproduse şi mai frumoase; însemnarăm din celelalte părţile mai notorice cu deosebire din punct de vedere limbistic; delăturarăm piesele, care crezurăm că nu sînt scrise întocmai cum au fost auzite în popor sau că au fost chiar alcătuite de vreun tînăr prea zelos şi, in fine, cântarăm să dăm întregii colecţiuni o împărţeală cît mai naturală. Schimbări nu făcurăm, fără numai acolo unde se putea observa evident, că transcrierea este greşită şi în pasajele care-cuprindeau expresiuni ce nu obişnuiesc a se pune pe hîrtie (ediţia din 1885, p. VIII-IX). denţă situaţia specială de intermediar a acestor copii : ele nu sînt egale cu manuscrisul, dar* nici n-au devenit încă egale cu textul publicat. în unele cazuri, Jarnik oferă chiar versiuni sintetice, întocmite pe suprapunerea tuturor variantelor aceluiaşi motiv, operînd asupra materialului folcloric cu aceleaşi metode filologice care se foloseau curent în epocă de către toţi întocmitorii de ediţii critice 3. De fapt, metoda aceasta, extinsă şi asupra folclorului, a aflat o largă răspîndire în epocă 4. De altfel, nici în practica editării de texte nu se făcuse pasul decisiv, constînd în publicarea unei variante şi raportarea la aceasta, în note, a tuturor celorlalte variante. Diferenţele dintre copia lui Jarnik şi textul tipărit îi aparţin lui Bîrseanu. Documentele sînt în această privinţă concludente : Jarnik afirmă că Bîrseanu a recopiat materialele pe fise individuale ; mai tîrziu, tot de la Jarnik ştim că la Bucureşti au fost trimise spre publicare trei caiete, nu fişe individuale. Deci editorii au operat, mai mult sau mai puţin conştient şi intenţionat, o sumă de modificări, despre care se spune, în propria lor prefaţă, că aveau r0stul de a restitui versiunea presupusă autentică. Ei erau convinşi că îndreaptă ceea ce au greşit culegătorii, elevi nedeprinşi cu tehnica de culegere şi de transcriere a folclorului. Pe culegători ei îi suspectau din două puncte de vedere : că în zelul lor prea mare ar fi compus ei înşişi textele pe care le dădeau drept populare şi că le-ar fi transcris altfel decît le-au auzit. în cazul al doilea, se făcea aluzie directă la ortografia etimologizantă a Blajului. Această ortografie nu le-a pus numai probleme de transcriere, ci şi probleme de interpretare (mai cu seamă în domeniul prozodiei !), aşa încît majoritatea modificărilor par a proveni din această interpretare, din încercarea — îndreptăţită, după opinia lor — de a descoperi realitatea artistică vie, dincolo de crusta rebarbativă sub care o ascundea sistemul ortografic. Lucrurile erau cu atît mai necesare, cu cît culegătorii folosiseră curent paralele lexicale ca a debui pentru a trebui, suni pentru sînt, rosa pentru rujă, a ama pentru a iubi, lua pentru ta etc, obligînd la restituirea vorbirii populare. O dată pusă problema astfel? cum editorii nu aveau alte criterii de apreciere a autenticităţii populare decît bunul lor simţ şi o anumită cunoaştere a specificului stilistic al folclorului (Jarnik era, de pildă, preocupat de expresia idiomatică ; Bîrseanu era de la sat şi avea o ureche justă în aprecierea tonului popular), e normal să se fi ajuns şi la unele interpretări mai libere ale originalului, şi numai cine ştie ce înseamnă tripla transcriere a unuia şi aceluiaşi text, în acest spirit, îşi poate face o idee corectă despre evoluţia suferită de texte. în prefaţă, Bîrseanu 3 Exemplu, tipic de fişă sintetică la Jarnik este ms. nr. 2 197. II. 115, fişele nr. 4 — 5, pe care îl transcriem mai jos : Frunză verde ca nalba, duce-m-aş ca negura ducu-mă Barbu 6 să nu viu pîn'îi lumea. Cine n-ascultă de mumă 5 el nu dă de nici o bună. Că nici eu n-am ascultat de nici o bună n-am dat. Bate vint de la sfinţit O ! rea veste mi-a ieşit, 10 (.) veste de la Belgrad pre trei fraţi c-o spînzurat i-au B[arbu] Cel mai mare a grăit domnule măria ta, mai lungeşte-mi graţia viaţa mold. Barbu 15 pină-mi vine soţia că soţia-i tinerea Şi-am trăit bine cu ea. Fratele cel mijlociu s-a uitat în sus la cer 20 şi-a văzut o turturea : Turturea draga mea turtureaua Barbu de-i fi de la ţara mea Barbu — tu te du la satul meu şi spune la tatăl meu ca să vină pînă la noi 25 noi pe luni, pe la ogină noi trei fraţi ieşim din lume. Da'fratele cel mai mic el din grai că şi-a grăit au Barbu Lasă frate să murim 30 C-am fost fraţi în direptate pînTa ceasul cel de moarte. Olteanu 6 Barbu 6. 4 Vezi pentru aceasta numeroasele tentative de a-întocmi romaricerosturi, mai ales în Franţa epocii. 118 STUDIU INTRODUCTIV afirmă să fi urmărit şi un scop estetizant, seleeţionînd variantele cele mai realizate din punct de vedere artistic, dar fără a interveni în direcţia înnobilării textelor. Dar tot acolo se afirmă şi scopul reautentificării materialelor, aşa încît — ori de cîte ori se va pune problema modificărilor introduse de Jarnik şi Bîrseanu — va trebui să se ţină cont de acest dublu scop 5. Adevărul e că editorii au urmărit să facă din antologia lor o lucrare artistică (şi în această direcţie au operat o severă selecţie la nivelul motivului poetic şi la nivelul variantei), dar şi o lucrare autentică (în această direcţie s-au străduit să restituie adevărul folcloric al materialului); ei şi-au dorit opera reprezentativă şi prin frumuseţe, şi prin adevăr. Lucrurile vor deveni clare în continuarea analizei de faţă. De la bun început însă trebuie să se ştie că mare număr de texte (proporţiile vor fi discutate la locul potrivit) au fost transcrise în mod riguros exact, fără cea mai mică intervenţie a editorilor. Singura operaţie săvîrşită de editori a fost transpunerea corectă dintr-un sistem ortografic în celălalt. în acest fel, gradul de autenticitate a materialelor este relativ înalt şi probează încă o dată teza expusă mai sus. Transcrierile pe care le-am denumit aproape exacte constituie primul pas către realizarea reautentificării textelor. Ca procedeu, ea nu afectează structura piesei, organicitatea ei. Se referă la vers şi constă în înlocuiri de vocabule (de pildă, termenii fabricaţi pe care i-am menţionat mai sus), în schimbări fonetice (urmărindu-se restituirea pronunţiei populare, dar şi evitarea unor regionalisme şocante), în modificări de topică (pentru a face să coincidă accentul vorbirii curente cu accentul schemei ritmice), în transformări prozodice (înlăturări de anacruze, restituiri metrice), în artificii grafice (evidenţierea rimelor interioare, prin grafie emistihială) etc. După cum se va vedea din exemplele ce^ se vor analiza, procedeul se referă la aspectul formal al pieselor şi rămîne epidermatic. în urma unor asemenea modificări, textul publicat se comportă faţă de original ca o variantă de transcriere a acestuia ; ea este, oricum, mai aproape de original decît sînt între ele două variante în mediul lor firesc, oral. Imediat în ordinea gravităţii intervenţiilor vine reducerea unor piese. De data aceasta asistăm la intervenţii adinei, cu repercusiuni pronunţate asupra structurii şi mesajului piesei. Procedeul constă în amputarea unor părţi a piesei, eu scopul de a evita lungimi disproporţionate, situaţii pleonastice, repetiţii moleste, efecte ale unor contaminări nereuşite. Intervenţia presupune reordonarea materialului în jurul sîmburelui său liric, extirpîndu-se protuberantele inutile, amputîndu-se accidentalul. Este vorba de reducerea piesei la ideea sa de bază, la ultima expresie a tipizării sale. Cîteodată însă procedeul se defineşte ca o apariţie pur mecanică. Pe treapta următoare plasăm amplificarea, Deşi terminologic poate fi considerată în opoziţie cu procedeul precedent, funcţia sa nu are nimic antonimie faţă de aceea. Constă în adăugirea unor elemente ocazionale la materialul din manuscris, în aşa fel încît, prin poziţia adaosului faţă de original, să se asigure o potrivită intrare în materie (de obicei cu ajutorul unui vers invocativ), să se stabilească o coeziune mai intimă între diversele elemente ce compun piesa (adaosurile au, în acest caz, o puternică funcţie de liant), să se rotunjească semnificaţia lirică a piesei (prin ceea ce francezii au numit ,,un vers bien frappe"), să se simetrizeze conţinutul piesei în jurul unor versuri pivot (sporindu-le capacitatea de sugerare prin paralelism). Adaosurile sînt de obicei elemente flotante, clişee prefabricate, aşa că nu alienează caracterul folcloric al pieselor. Cazurile, puţine de altfel, cînd editorii au adăugat de la ei, nu din arsenalul figurilor tradiţionale, sînt uşor clepistabile şi analiza le va pune de fiecare dată, cu intenţie, în lumina cea mai crudă. Prelucrarea este procedeul ce urmează în ordinea importanţei. Ea se manifestă în două direcţii. în cazul întîi procedeul constă în îmbinarea concomitentă a reducerii cu amplificarea. Aceluiaşi text căruia i se amputează, în scopurile circumstanţiate mai sus, 5 Ion Muşlea, în ediţia din 1962 a culegerii lui Pauleti, releva la p. 41 numai scopul estetizant al antologiei. Ms. 2 197.11.115, fişa personală a lui Jarnik nr. 1, cu analiza comparativă a variantelor (Biblioteca Orăşănească, Sibiu), 120 STUDIU INTRODUCTIV ANTOLOGIA JARNlK - BÎRS1-ANU 121 o anumită parte i se adaugă, urmărindu-se scopurile inerente celui de-al doilea procedeu, o suină de elemente noi, schimbîndu-i-se, de cele mai multe ori, semnificaţia lirică. Formele pe care le poate lua procedeul sînt multiple, în funcţie de locul unde se petrec cele două operaţii (se pot petrece în acelaşi loc, adaosul substituindu-se părţii omise, sau se pot petrece în locuri deosebite, scoţînd astfel în evidenţă însăşi funcţia procedeului). în cazul secund este vorba de transcrierea — de fapt, de reinterpretarea — liberă a textului, operîn-clu-se masive şi profunde schimbări în stiuctura şi mesajul său. Textul este foarte departe de original, deşi în alcătuirea lui simţim prezenţa sa latentă. Ultimul procedeu utilizat de editori este contaminarea, ei nefăcînd altceva decît să aplice la materialul din manuscris acelaşi procedeu ce domină, în mod esenţial şi caracteristic, întreaga viaţă a creaţiei orale. Operaţia au făcut-o sau prin elementara juxtapunere a unor texte ori fragmente de text, sau prin amalgamarea complexă şi subtilă a două sau mai multor texte într-unui singur. în primul caz, actul este detectabil atît în conţinut, cît şi în formă ; în cel de-al doilea, numai în conţinut. Prima tehnică este similară cu cea folclorică (este, de altfel, o amplificare) şi e utilizată pe scara cea mai largă. Cea de-a doua este, de fapt, o prelucrare pentru care se iau ca bază ambele texte fuzionate. Reprezintă punctul extrem atins de editori în munca lor de transcriere. Din fericire, cazurile de acest fel constituie veritabile excepţii. Trebuie să mai arătăm că la ultimele patru procedee, se poate vorbi, dincolo de reducerea diverselor texte, de amplificarea lor, de prelucrarea sau de contaminarea lor, de transcrierea exactă, aproape exactă sau liberă a materialului reţinut pentru versiunea publicată. Acest fapt atenuează sau sporeşte gravitatea intervenţiilor în text : una e ca textul amputat o dată să fie transcris absolut exact şi e cu totul altceva să fie transcris aproape exact sau numai cu oarecare fidelitate. în aprecierea gradului de autenticitate a fiecărei piese în parte am ţinut seamă de toate aceste criterii şi de toate corectivele corespunzătoare. Trecem acum să arătăm cum au fost aplicate la materialul concret procedeele enumerate mai sus şi, pentru că ele se aplică în mod diferenţiat în funcţie de genul folcloric la care se referă, cercetarea va urma o cale întreită, impusă de împărţirea antologiei în cele trei cunoscute capitole ale sale : doinele, strigăturile si varia. a) DOINELE Analiza materialului secate în evidenţă faptul că, pentru cele 648 de piese cuprinse în capitolul generic intitulat ,,Doine", editorii au folosit un număr de 1 593 de variante din manuscrisul lui Ican Micu-Moldovanu. Aceasta reprezintă în medie 2,5 variante la un text. în cifre absolute situaţia este însă foarte diversă. Astfel, pentru aproape jumătate din materialul publicat, respectiv 315 texte (48,61%), editorii nu au aflat în manuscris decît o singură piesa prototip. Acestea reprezentau motive poetice independente, exprimate prin cîte un singur document. Proporţia acestui material este apropiată de cea a strigăturilor. în general, faptul că aproape jumătate din textele antologiei se bizuie pe cîte o singură piesă arată că selecţia principală s-a făcut la nivelul motivului poetic şi, într-al doilea rînd, pentru cealaltă jumătate de material, la nivelul variantelor concrete ale altor motive. Şi dacă urmărim în continuare problema celei de-a doua jumătăţi, constatăm că 115 texte publicate au fost selecţionate din cîte două variante (17,74%), 54 de texte din cîte trei variante (8,33%), 46 de texte din cîte patru variante (7,09%), 26 din cîte cinci, 21 din cîte şase, 16 din cîte şapte, într-un caz, piesa publicată a fost aleasă dintr-un număr de 27 de variante6. De situaţia arătată nu depinde insă gradul mai mic sau mai mare de autenticitate folclorică a materialului. Mai trebuie să arătăm aici că pentru un număr de 17 texte7 nu există în 6 Situaţia integrală e următoarea : 8 texte din 8 varian- 7 6, 27, 92, 100, 159, 211, 353, 385, 461, 463, 476. 477, te, 9 texte din 9, 5 texte din 10, 5 din 11, 3 din 12. 3 din 485, 504, 516, 530, 630. 13, 1 din 14, 1 din 16, 1 din 17, 1 din 18 variante. manuscris prototipul respectiv. Ele fac parte, desigur, din acele texte auzite şi transcrise personal de Andrei Bîrseanu în Ţara Oltului8. Ele reprezintă abia 2,62% din totalul cîntecelor si doinelor, proporţia lor fiind mai ledusă decît la strigături. Doinele au fost culese de 114 culegători identificaţi. Numai 21 de texte aparţin unor anonimi. ^^lv^^,^^ . ------.------0------ ---- Moldoveanu Simion din Totoiu, cu 36 de texte, ceea ce reprezintă 5,55 % din toi si conferă contribuţiei sale o pondere specială. în ordine, după el vin : Precup Vlas ' . -tt-v ir ~t r. T 4 ~l ' ___ ~t r* 1_______1 -i- ^„ „ 1~ - -•T^ -.-.^-v-<--î-E^i-n-<- t \ r\-\* r\ f t/\ [Iii: CILI J l/'"> i V Iii». < i V< -*— V l.t-lV ^>i ai celor 213 variante luate ca bază sari preferate, pentru calitatea lor artistică, de către cei doi editori, tuturor variantelor aceluiaşi motiv. Zona acoperită de materialul de cîntece şi doine corespunde întru totul cu aria generala a culegerii. Centrul de intensitate se înscrie în triunghiul marcat de localităţile Sebeş-Dumbrăveni-Turda. Spre periferiile acestui perimetru, ochiurile reţelei de localităţi se răresc. Se remarcă totuşi pe hartă prezenţa localităţilor de pe cursul superior al Mureşului. In t otal, ^înt reprezentate i02 localităţi. Situaţia lor este însă deosebită şi de aceea trebuie discutata aici. Pentru cele 315 texte provenind din variante unice situaţia este clară : 36 de texte srnt neloealizate, ceea ce face ca pentru 279 să avem indicii localizatoare sigure şi precise. Pentru alte 213 texte, avînd în spatele lor mai multe variante, dar cîte una luata ca baza sau selecţionată pentru desăvîrşirea ei artistică, situaţia este de asemenea limpede : lb Prefaţa la ediţia din 1885, p. X, notă. 9 16, 24, 94, 115, 122, 157, 213, 250, 269, 287, 369, 388, 394, 399, 442, 464, 500, 507, 569, 590, 609, 122 STJDITJ INTRODUCTIV wSÎÎS^' rea ce dă ?7 ~delocalizări absolut si^re-Pentru încă o texte , lealizaţe contammativ, pe baza. a cîte două variante absolut identice, din aceleaşi 9* Ms. 2 197.11.115, fişa personală a lui Jarnik nr. 44, cu transcrierea comparativă a variantelor (Biblioteca Orăşenească, Sibiu). !impezi' Avem> ^ă™> ™ număr de 482 de texte, periect locaLzabile, ceea ce, fata de totalul cîntecelor si doinelor cuurinse în flntnWiZ reprezintă aproape t-rei sferturi din material iha qqo/^ o 9 ^meiui cupunse m antologie, —-_j^pe „iei sicituii am matenal (74,38%). Procentajul acesta se ridică simţitor, 10 20, 129, 209, 299, 441, 593. 123 Localizarea doinelor din antologia Jarnik Bîrseanu (1885) Abrud (124), Agristeu (109), Agrişu de Jos (99), Agrişu de Sus (37), Alămor (6), Alecuş (36, 59, 187, 188), Alma (143), Asinip (94, 104), Atintiş (74), Băgau (170), Băita (150), Beldiu (97, 129), Bichigiu (136), Bistriţa (10), Blaj (95, 101, 108, 147, 148), Blăjel (51, 52), Bobîlna (1), Bogata (2), Braşov (102), Bucerdea Grînoasă (132, 152, 169), Bucium (69), Bucuresci (7), Budiu Mic (133), Buia (182), Bungard (167), Capîlna (156), Capîlna de Jos (25), Cergău Mare (178), Cerghid (141), Cerghizel (64), Chesler (114), Cheţani (126), Chilieni (111), Cipău (142), Ciufud (154), Ciugudu de Jos (125), Ciugudu de Sus (70), Ciuguzel (175), Ciunga (71), Cluj (93), Colibi (160), Cugir (119), Cut (81), Deaj (72), Delureni (96), Doştat (54, 90, 100, 171, 176), Drîmbar (138), Dumbrava (149), Dumitra (180), Ernei (117), Făgăraş (78, 79), Fărăgău (82), Galtiu (83, 164), Gîrbova (56, 116), Hăghid (12), Hărtău (153), Hopîrta (23), Hunedoara (22), Iaşi (98), Iclănzel (163), Iclod (80, 87), Ilişua (88), Ilva Mare (9), Jabenita (144), Lechinţa (146), Leşu (29), Livada Someş (14), Lodroman (28, 84), Luna (11, 166), Lunca (107), kupu (5, 47), Maioreşti (134, 139, 140), Manie (42), Mădăraş (105), Mi- căsasa (13), Mintiu Gherlei (86), Mînărade (45, 67), Monor (48), Nadăşa (66), Noşlac (110), Nuşeni (137), Oarda de Sus (50), Obreja (177), Ocna Dejului (183, 184), Ocnişoara (46), Ohaba (26), Pănade (60, 181), Petrilaca (151), Petelca (73, 89, 103), Poarta (43), Poiana (20), Porumbeni (65), Răşinari (92, 161), Răzoare (49, 58), Reghin (24), Rlpa de Jos (159), Roşia de Secaş (3, 4), Sălcud (120, 131), Sărmăşel (173), Sibiu (157), Sînbenedic (32, 41, 75, 158), Sînmiclăuş (15), Sîntămărie (40), Spini (68), Straja (44, 121), Sucutard (168), Suseni (62, 63, 186), Şard (174), Sinea Veche (130), Şomoştelnic (77, 85), Tătîrlaua (8, 122, 127), Tăuni (61), Tăure (91, 112, 113, 145), Teleac (128), Tiur (185), Totoiu (27), Tapu (53, 57), Uioara (118), Vălişoara (123), Veşeuş (33), Vidrasău (155), Vingard (135), Vişuia (189), Zagra (43). Cifrele din dreptul localităţilor reprezintă numărul de ordine al caietelor manuscrise şi corespund cu notarea de pe hartă. Numerele 16, 17, 18, 19, 21, 30, 31, 35, 38, 39, 76, 106, 162, 165, 172, 179 şi 190 nu apar în lista de faţă, deci nici pe hartă, caietele respective nefiind localizabile. Numărul 115 cuprinde fişele personale ale lui Jarnik. 124 STUDIU INTRODUC TIV cînd ştim că cele notate mai sus ca nelocalizabile (36 + 16), cele 17 texte culese de Bîr-, seanu din Ţara Oltului, plus textul 250 (construit de editori din două variante nelocalizate, una culeasă de Novacii AL, iar a doua de Stancu Negru Ioan), — deci un număr de 70 de texte — reprezintă abia 10,80%, iar diferenţa pînă la 100,00% (respectiv 14,82%) se referă la texte realizate de editori prin contaminarea unor variante provenind din două sau mai multe localităţi precis indicate. Parţial, aceste texte pot fi localizate. Despre aceasta se va discuta însă mai departe; acum oferim situaţia celor 102 localităţi precis determinate. Kepartiţia textelor pe localităţi este evident inegală. Avem astfel o localitate, Totoiu, de uncie provin 36 de texte ( ale lui Moldo vea nu Simion); o alta, Ocna Dejului, cu 21 de texte ; una, Maioreşti, eu 19; două, Koşia de Secaş şi Tăure, cu cîte 18 texte; una, Chesler, eu 14 şi două, Doştat şi Nadăşa, cu cîte 11 texte. Celelalte localităţi, după numărul textelor, se aranjează astfel : Cu 9 texte : Abrud, Bucerdea Grînoasă, Ciuguzel, Ernei; Cu 8 texte : Agristeu, Bichigiu, Blaj, Cugir, Porumbeni, Eeghin ; Cu 7 texte : Alecuş, Deaj, Galtiu, Sucutard, Şomoştelnic, Tătirlaua ; Cu 6 texte : Cerghizel, Cheţani, Lodroman, Manie, Spini, Teleac ; Cu 5 texte : Blăjel, Capîlna, Chilieni, Ciunga, Hăghig, Lechinţa, Micăsasa ; Cu 4 texte : Bucium, Cergău Mare, Cut, Făgăraş, Hopîrta, Livada Someş, Mînărade, Obreja, Ocnişoara, Pănade, Peţelca, Sărmăşel; Cu 3 texte : Asinip, Drîmbar, Hărţău, Icloci, Luna, Poiana, Suseni, Sinea Veche, Tăuni, Vălişoara ; Cu 2 texte : Alămor, Băgau, Bogata? Budiu Mic, Buia, Ciugudu de Sus, Gîrbova, IIva Mare, Nuşeni, Oarda de Sus, Petrilaca, Eăzoare, Eîpa de Jos, Sălcud, Sibiu, Sînmiclăuş, Ţapu, Vidrasău, Vingard ; Cu 1 text : Aţintiş, Băiţa, Beidiu, Bistriţa, Cetatea de Baltă, Ciufud, Ciugudu de Jos, Dumbrava, Dumitra, Fărăgău, Hunedoara, Iclănzel, Jabeniţa, Lupu, Minţiu Gherlei, Monor, Noşlac, Ohada, Băşinari, Straja, Şarcl, Tiur, Uioara. Faţă ele capitolul de strigături, lista aceasta este mult mai completă, clacă o raportăm la culegerea generală. Arătam mai sus că într-o proporţie de 14,82% întîlnim texte contaminate din variante provenind din două sau mai multe localităţi. Procedeul cel mai comun de contaminare este prin juxtapunerea simplă a două sau a mai multor texte, iar sistemul cel mai folosit (38 de cazuri) este îmbinarea de cîte două variante sau fragmente de variante perfect localizate11, în cîteva cazuri situaţia este insuficient de clară, deoarece contaminarea se face între texte localizate şi altele nelocalizate12. în mai puţine cazuri întîlnim juxtapuneri de cîte 3 variante13, de cîte 4 variante14, sau de cîte 5 variante15. Este evident că în toate aceste cazuri 11 4 : Chilieni f Bucerdea Grînoasă, 36 : Chesler f Sucularcl, 71) : Roşia de Secaş [ Buia, 84 : Doştat f Asinip, 130 : Asinip 4- Agristeu, 152 : Abrud -f Doştat, 15(5 : Ciuguzel -f Roşia de Secaş, 186 : Totoiu + Vălişoara, 189 : Făgăraş -[- Obreja, 198 : Şomoştelnic -[- Luna, 222 : Galtiu -f Agristeu, 229 : Ernei 4- Hunedoara, 231 : Sucutard f Sălcud, 236 : Vingard + Tăure, 240 : Hăghig + Cugir, 247 : Doştat + Hăghig, 302 : Reghin f Roşia de Secaş, 339 : Ciugudu de Jos 4- Ocna Dejului, 344 : Şomoştelnic 4 Ernei, 350 : Hăghig f Obreja, 374 : Ocna Dejului 4- Hăghig, 381 : Totoiu -f- Alecuş, 393 : Cerghizel -j-Livada Someş, 407 : Buia f Totoiu, 428 : Bucerdea Grînoasă 4- Tătirlaua, 430 : Roşia de Secaş 4- Pănade, 431 : Galtiu 4- Ocna Dejului, 446 : Agristeu 4- Capîlna, 447 : Şomoştelnic + Ernei, 455 : Deaj 4- Roşia de Secaş, 472 : Totoiu -f Dumbrava, 499 : Luna 4- Asinip, 509 : Ciunga 4- Suseni, 541 : Hărţău - Buia, 557 : Cheţani 4 Agris- teu, 567 : Cipău -j- Porumbeni, 636 : Hunedoara -j- Ocnişoara, 641 : Alecuş -u Maioreşti. 12 560 : Neloc. -{- Ernei şi situaţia inversă. 5, 241 : Roşia de Secaş -f Neloc, 32 : Teleac f Neloc, 163 : Iclod -f Neloc, 536 : Galtiu 4- Neloc 13 559 : Tăure -4 Şinca Veche 4- Maioreşti ; 22 : Neloc 4 Ocna Dejului 4- Răşinari; 409: Neloc. -4 Roşia de Secaş 4- Asinip; 112 : Buia -f Neloc. 4- Budiu Mic; 195 : Maioreşti -f Neloc. + Tăure ; 531 : Alămor -f Drîmbar + Neloc ; 48 : Asinip 4- Spini f Spini; 334 : Spini 4- Galtiu + Galtiu ; 496 : Neloc + Galtiu 4- Galtiu ; 33 : Spini + Roşia de Secaş 4- Straja. 14 131 : Ciugudu de Sus -f Reghin 4- Galtiu -f Asinip ; 573 : Hărţău 4- Totoiu 4- Maioreşti + Manie 15 387 : Pănade 4- Budiu Mic -f Galtiu -f Maioreşti 4-Luna. ANTOLOGIA JARNIK - BÎRSEANU 125 nu se poate vorbi de localizarea versiunii publicate în întregimea sa, ci numai de localizarea jiagmentelor sau variantelor ce au intiat în combinaţia realizată de edit oii. într-o situaţie asemănătoare sînt şi alte 18 texte, produse şi ele ale aceluiaşi procedeu de contaminare, însă realizate printr-o fuziune atît de intimă a variantelor, încît este aproape imposibil să se determine giadul de participare a fiecăreia în parte la sinteza publicată. Cele mai multe din aceste texte îmbină variante din cîte două localităţi10, dar există şi îmbinări de cîte trei texte din cîte trei localităţi diferite17, din cîte patru localităţi18? ele cîte cinci19, de cîte şase20, şapte21, opt22 şi chiar de cîte 14 variante din 14 localităţi23, în multe din cazurile de mai sus ciudăţenia consistă în faptul că se amalgamează texte provenind din localităţi extrem de depărtate între ele, cum ar fi Tăure clin Năsăud eu Şinca Veche din Făgăraş sau Chilieni din Sf. Gheorghe eu Bucerdea Grînoasă din Mediaş etc. în fine, tot aici trebuie discutată problema celor 25 de texte ce se bizuie pe cîte două sau trei variante absolut identice, aşa încît localizarea are în vedere două sau trei localităţi corespunzătoare. în şase cazuri, notate anterior, cele două variante identice sînt din aceeaşi localitate24; dar într-altele localităţile diferă25. Merită să se reţină că în nouă cazuri prezenţa acestor variante identice în localităţi diferite pare a nu fi o simplă întîmplare26. în privinţa cronologizării materialelor din acest capitol trebuie arătat următoarele : din totalul de 648 de texte, 17 sînt nedatate, constituind rezerva din Ţara Oltului a lur;A. Bîrseanu ; alte 20 de texte sînt nedatate cafăcînd parte din materialul propriu-zis. Avem astfel 37 de texte nedatate, ceea ce face 5,70% faţă de total. Eămîn databile 591 de texte, din care 528 în mod absolut sigur, iar restul de 64, fiind realizate prin contaminare şi purtînd date deosebite, nu au o datare precisă şi concludentă. Anumite fragmente intrate în combinaţie pot fi determinate prin datare, sinteza editorilor însă nu. Dacă ne referim deci la cele 528 de texte precis determinate cronologic, constatăm că materialul oglindeşte cele două etape principale ale culegerii. Din primul val al culegerii, respectiv cel din 1863, fac parte 243 de texte, ceea ce reprezintă 37,50%. Din cel de-al doilea val, adică din 1872, fac parte numai 117 texte, respectiv abia 18,05%, mai puţin de jumătate deci din cele clin 1863. Ceea ce trebuie reţinut de aici e faptul că cele mai numeroase texte de cîntece şi doine din antologie ţin de prima etapă a culegerii, ceea ce, din punct de vedere istoric, adaugă un spor considerabil la valoarea generală a lucrării. în continuarea primului val, deci între 1863 şi 1870, se aşază un număr de 39 de texte27, iar în prelungirea valului următor, între 1872 şi 1876, numai 3628, marcînelu-se şi pe această cale diferenţa cantitativă dintre materialele ce ilustrează cele două etape principale ale culegerii. Dar dacă analizăm şi situaţia celor 64 de texte contaminate, deci cu datări duble sau multiple, constatăm, în linii mari, că proporţia cea mai ridicată o au iarăşi materialele din 1863 şi din prelungirea acestei etape29, în timp ce materialele din 1872 şi prelungii ea acestei etape se ridică ltt 34 : Totoiu 4- Minţiu Gherlei, 10o : Tăure ; Făgăraş. 191: Agristeu }- Bâiţa, 410: Chesler | Maioreşii 6 46 : Alecuş 4- Roşia de Secaş. 17 622 : Luna 4- Cugir 4- Hopîrta. 18 201 : Chesler 4- Cipău f Şard -f Ciuguzel, 137 : To toiu -r Jabeniţa -f Bucium f Ţapu; 533 : Maioreşii 4 Nă clasa i- Petrilaca 4 Tăure. 19 70 : Roşia de Secaş -j- Cheţani 4 ra 4- Bogata ; 435 : Buia f Alămor 4 Tătirlaua -f Luna. 20 470 : Ocna Dejului Tiur -|-Hopîrta -|- Cugir. 21 216 : Oarda de Sus f- Ohaba său 4- Buia 4- Tăure f pena Dejului. Budiu Mic -!- Eioa-Ocna Dejului 4 Galtiu -1- Manie -•- 4- Cheţani + Vidra- ~- .14-1 : Deaj 4~ Cugir -:- Roşia do Secaş -f Ernei Tiur 4 Iclod 4- Ciuguzel -j- Sucutard. 23 169 : Abrud -4 Alecuş -1- Asinip Doştat + Vălişoara 4- Bucerdea Grînoasă 4 Oarda de Sus 4- Agristeu 4 Ocnişoara -\- Sînbenedic 4- Tiur 4- Iclănzel. -!- Spini 4- Deaj. 24 20, 129, 209, 299, 593 : Tătirlaua; 41 : Galtiu. 25 8, 10, 13, 45. 107,237, 320,328,329,363,418,474, 537, 597, 598, 606, 624, 628. 26 624. 598: Budiu Mic4-Bogata: 13. 329: Obreja f Sălcud: 45, 237: Sînmicloşf Capîlna : 363- 474, 537: Ţapu 4 Sărmăşel. 27 1 865: 4/1867-8 : 11 > 1868: 17, 1870: 7. 28 1872- 1873: 4, 1873: 1, 1875: 18, 1876: 13. 29 r, k■ "t K o j_ <ţ 71 o' 126 studiu introductiv doar cu puţin peste o treime30. In acest fel se poate, pe drept cuvînt, afirma că partea cea mai importanta a materialului de cîntece şi doine din antologie a fost culeasă în prima mare etapa a culegerii (1863). In general însă, antologia reflectă - într-o proporţie ce-i este proprie - situaţia istorică reală. ' In ceea ce priveşte procedeele folosite în transcrierea textelor, ele prezintă următoarea situaţie proporţionala : 95 de texte sînt transcrise absolut exact (14,67 %), 161 de texte ANTOLOGIA JARNIK - BÎRSEANU 127 Ms. 2 197.11.115, fişa personală a iui Jarnik nr. 19, cu analiza comparativa a textelor. Clasificarea aparţine lui A. Bîrseanu (Biblioteca Oră- şănească, Sibiu). aproape exact (24,85%), 40 prezintă reducerea (6,17%), 170 amplificarea (26 24°/) 67 ^^S^J^f 97~n!^ea lor (14,k%/t interiori ea^^^^S este diferita Astfel, eu cel mai mie grad de autenticitate sînt capitolele : „Jalea celor ce ?17.wrlt bT °S ^$™"P72 ~ 401^ »Ja*» ^lui mustrat şi pismuit" (402 409)! âo^gf1 ^tre drăguţi' (485 - 501), „Dojeniri făcute celor necredincioşi în dragoste» 593 ~ 'Sf ff bl^S™ dm Partea drăguţei părăsite şi drăguţului părăsit" Jl:haiduceşti» (o74 - 586). Acest ultim capitol, din 13 texte cuprinde 30 33,45%+3,34%. 8 amplificate, 2 amputate, 2 prelucrate şi abia unul singur transcris destul de fidel, ceea ce îl f^ce să fie capitolul cel mai neautentic al întregii culegeri. Poate, în această situaţie, trebuie să vedem un anumit raport cu ceea ce afirma A. Bîrseanu, în prefaţa sa, eu privire la circulaţia cîntecului de haiducie în Transilvania. Transcrierile exacte nu pun probleme şi deci nu cer nici o discuţie specială, cum necesită transcrierile aproape exacte, de pildă. Acestea din urmă constau, de obicei, în mici şi superficiale intervenţii ce nu depăşesc versul, modificînd sau pronunţia sau anumiţi termeni, îmbunătăţind metrul şi ritmul, eliminînd expresii neconvenabile şi cacofonii, stabilind un echilibru între vorbirea literară şi cea regională. Nu vom înşira aici toate numeroasele cazuri de acest fel identificate prin confruntarea versiunii publicate cu cea din manuscris — cititorul le poate afla în note — mulţumindu-ne să cităm doar exemplele tipice, spre a permite înţelegerea mecanismului şi a favoriza formarea unei imagini de ansamblu privind munca de transcriere a editorilor. Notăm în primul rînd înlocuirea unor nume proprii fie pentru rimă, fie pentru eliminarea unei note cu rezonanţe prea locale, dar şi pentru a acorda textului o anumită tentă de generalizare31. Mult mai frecvente sînt înlocuirile de substantive comune, adeseori fără o raţiune aparentă32, alteori însă pentru a schimba obiectul discursului liric33, pentru a introduce o uşoară notă etnografică specifică34 sau pentru a introduce o nuanţă lirică în plus, folosind un termen considerat de editori mai poetic, în locul altuia cu profilul sugestiv mai şters35, ori pentru a elimina o stridenţă latinizantă a culegătorului36. Tot aşa se procedează cu unele adjective37, cu unele verbe (în care caz se modifică uşor şi sensul contextului38 sau se elimină provincialismul)39 şi cu unele pronume, cînd se schimbă însuşi discursul poetic40. în categoria acestor înlocuiri intră şi grafiile etimologizante ca : violă pentru viorea, rosa şi rosuţă pentru rujă şi rujuţă*1, sau sum pentru sînt*2, sau hiperurbanismul pică pentru chică*3. Cercetînd aceste exemple, nu se poate spune că ele alterează profund sensul contextului. Numai în ultimele exemple, unde e certă tendinţa resti-tuţiei autenticităţii folclorice, putem descoperi la editori o linie de conduită consecventă, în toate celelalte cazuri, înlocuirile sînt accidentale, ţin de semnificaţia concretă a contextului. Mult mai numeroase sînt modificările de ordin fonetic, care afectează, în fond, aspectul literar sau popular (de fapt provincialist) al textelor. în mod curent se evită vorbirea pala-talizată44 şi formele strident regionale45, dar tot atît ele frecvent se înlocuiesc şi formele literare cu altele regionale46. Consecventă este restituirea formei populare mere în locul lui merge (mai ales din motive de eufonie, cuvîntul fiind adesea sub rimă)47. Cîteodată se urmăresc net efecte de limbaj regional48. Constatăm, aşadar, o nuanţată oscilaţie între vorbirea literară şi cea folclorică. Editorii n-au devenit partizanii unui sistem rigid şi sectar, ci, în funcţie de situaţia concretă, caracteristică pentru fiecare caz în parte, urmărind scopuri de înnobilare 31 3: losif cu Gherasim; 165: Măriuţa cu leliţă. 32 12 : părâu cu răzău ; 90 : vergea cu mărgea ; 171 : frunza cu foaie ; 387 : sovort cu zăbun. 33 232 : bădiţă cu măicuţă; 259 : badea cu mîndra. 34 212 : vinerea cu miercurea. 35 559 : mamă cu maică. 36 600 : ora cu ceasul. 37 58 : gălbinea cu mititea ; 425 : seaca cu biata. 38 3 3 : alină cu anină : 88 : reteze cu gătească ; 598 : priveşti cu pliveşti. 39 3 3 : chiscuiesc cu ciripesc. 40 352 : tale, tău cu sale, său. 41 Textele 241, 348; 18, 63. 42 Textele 338, 491. 43 Textul 244. 44 9 : cheptariu cu pieptariu ; 434 : cheatră cu piatră ; 36 : inghinale cu îmbinate ; 323 : schine cu spine. 45 86, 244 : cămeşă cu cămaşă ; 31 : hodinesc cu odihnesc ; 18, 166, 219, 253,' 548: rump[e, ă] cu rup[e, ă] ; 202: zo cu zău ; 350 : da cu dai; 370, 609 : io cu eu ; 77, 207 : cei şi ceai cu cea; 495 : îs cu sînt; 217 : on cu «n.Alte cazuri, flexionare : 419 : ţi-o părut cu /z-a părut (similare : 126, 365, 527); 147 : .sau socotit cu s-a socotit (similare : 228, 284, 314); 398 : cătrii cu către ; 148 : poei cu pot, sau 102, 146, 209, 313, 344, 349, 406 : pre cu pe şi 9 : badiu cu badea. 46 în general sînt preferate forme ca 7, 283, 289, 291, 292, 294, 312, 316, 414, 529: pot cu poei; 569, 588: rămhin cu rămîie ; 334, 457: pzznfă] cu pui[e] ; 376: să vimi cu să vie ; 613 : să /z'nă cu să ţie ; 427 : cada cu cază ; 352, 518 : şailă cu şază ; 413 : şed cu şez ; 197, 212 : văd cu văz. 47 Textele 339, 344, 447, 453, 576. 48 2 9 5 : s-a cu s-o. 128 STUDIU INT.H(').T>U( 'TIV fonică a versurilor (atît în direcţia exploatării latenţelor lirice ale limbii populare, direcţia valorificării formelor cărturăreşti), au folosit transcrierea ce li s-a părut >< mai desăvirşit autenticul pur al materialelor. Atitudinea lor este eclectică, în sensul cît şi în îealiza propriu i, 'mm .n,n....:::^......^ Ms. 2jl97.II.115, fişa personală a lui Jarnik nr. 68, cu analiza comparaiivă a variantelor. Clasificarea aparţine lui A. Bîrseanu. De remarcai stenogramele indescifrabile (Biblioteca Orăşănească, Sibiu). al termenului. De aici, din această oscilaţie, şi impresia de certă autenticitate simţită de toţi cititorii antologiei. în aceeaşi categorie de fapte se încadrează şi chestiunea articolului hotărît la masculin singular, care apare49 sau dispare50, după cum de fiecare dată cere 49 29 : calm cu calai ; 367 : dealn cu dealul ; 430 : druinu cu dramul. 50 3 3«): săracul cu săracii; 332: pic Zorul cu piciom; 548 : bădişorul cu bădişorn. ANTOLOGIA JAIîNIK - BÎIirfEA^U 129 contextul. Efecte lirice se realizează prin nearticularea femininelor51. Tot de funcţia concret eufonică în cuprinsul versului ţine şi folosirea vocativelor feminine şi a unora masculine în a. Editorii n-au adoptat consecvent vocativul în o52, precum nici nu 1-aurespins consecvent53, ci, de la caz la caz, au întrebuinţat forma ce li s-a părut capabilă să realizeze un maximum de eufonie. Pe aceeaşi linie au mers şi cînd au eliminat cacofoniile54 şi au şlefuit ţinuta metrică 55 şi ritmică56 a versurilor. Pentru a reliefa virtualităţile sonore ale versurilor, editorii au folosit, în numeroase cazuri, dispoziţia emistihială pentru acelea ce conţineau efecte de rimă interioară57. în încheierea acestei discuţii, oferim trei exemple cumulative, întru totul revelatoare pentru ceea ce am arătat mai sus. în primul exemplu întîlnim modificări lexicale si fonetice, scontînd efecte de nuanţă58 : în manuscris: Badi u care-mi place mie N-are case, nici moşie, Numai pana-n pălărie ; Nici o brazdă de holdiţă, 5. Făr cămeşă cu cheiţă; Nici o brazdă de ogor, Făr'cioarecii cu şinor. versiunea publicată (86): Badiu care-mi place mie, N-are casd, nici noşie, Numai peană-n pălărie ; Nici 0 brazdă in holdiţă, 5 Făr' cămaşă cu altiţă ; Nici o brazdă de ogor, Fără cioareci cu şinor i Exemplul următor aduce, în primul rînd o intenţie de di similare lexicală, dar dezvăluie aceeaşi grijă pentru nuanţa afectivă miniaturală : %n manuscris: — Spune-mi, bade, cînd te duci., Să-ţi dau două mere dulci, Unde-i şedea să le mînci. Să-ţi aduci, bade, aminte Şi de-ale mele cuvinte Ce-an rămas neisprăvite 1 — Las', mindră, /Y-o/7? isprăvi, I.a toamnă, cînd voi veni I versiunea publicată (256) : — Spune-mi, bade, cînd te duci, Să-ţi dau două mere dulci, Unde-i şedea să le mînci. Să-ţi aduci bine aminte 5 De ale noastre cuvinte C-au rămas neisprăvite ! — Las', mîndră, că le-om sfirşi. La toamnă, cînd oi veni ! în ultimul exemplu este afectat un vers întreg, al cincilea, care restabileşte legătura ruptă dintre ambele extremităţi ale cîntecului : in manuscris: Arde luminuţa bine, Pre cine-l aştept nu vine ; Arde luminuţa-n masă, Ar veni, dar nu-i acasă. 407 săraca cu saracn ; 643 : r'1 285 gura. cu gurii; marama cu marama. 52 39, 347, 619: mîndruţo cu mîndruţa ; 91, 181, 257, 331, 333, 347: mîndro cu mîndrk; 383, 561: maico cu ma/că ; 465 : inima cu inima ; 633 : măicufo cu măicuţa ; 237, 490 : bădiţa cu bădiţa ; 147, 184, 299, 310, 342, 484 : bade o cu bade. 53 422: maica cu maico; 137: mîndruţa cu mîndruţo ; 156 : mindra cu mîndro. La fel a fost tratat şi imperativul din exemplul 551 : vina cu vino. 9 ~ c. 461 versiunea publicată (304) : Arde luminiţa bine, Cine mi-i drag nu mai vine ; Arde lumina pe masă, Ar veni, dar nu-i acasă. 54 24 : Că cînd vede că ţi-i rău ; 52 : Că cît e satul de mare; 153 : Că cari; 195 : Că căruţele ; 391 : Că cum. 55 Textele 103, 112, 338. 56 Textele 171, 176, 228. Şi eliminarea anacruzelor in ex. : 1, 47, 108, 111, 125, 183, 195. 57 Textele 52, 55, 127, 285. 58 Subliniem părţile neconcordante, 130 STUDIU INTRODUCTIV ANTOLOGIA JARN^K - BÎESEANU 131 5. Şi-apoi şi cînd ar veni, Tot nu-l lasă părinţii : Şi nu-l lasă mumd-sa, N-ar ajunge-a-1 însura; Şi nu-l lasă tatâ-sâu, 10. Pune-l-ar în copîrşeu I 5 Dar chiar acasă de-ar fi. Nu l-ar lăsa părinţii Şi nu-l lasă maicd-sa, N-ar ajunge-a-1 însura ; Şi nu-l lasă taică-său, 10. Vedea-l-aş în copîrşeu I Ceea ce se poate afirma, caraeterizînd aceste intervenţii ale editorilor, este faptul că ele nu modifică substanţa lirică a pieselor, ci îi colorează mai viu — de obicei mai sonor — şi mai nuanţat exteriorul. în felul acesta, textele editorilor pot fi considerate drept variante mai bune, posibile şi probabile, ale originalului, ca şi cînd unul şi celelalte ar avea o existenţă caracteristică orală. Editorii păcătuiesc faţă de autenticitatea filologică (prin raportarea la fidelitatea sau infidelitatea faţă de manuscris), nu faţă de autenticitatea folclorică. în ce priveşte reducerile efectuate de editori, ele au rostul de a elimina situaţiile pleonastice, repetiţiile moleste, contaminările neavenite. Cele mai multe amputări au fost operate în porţiunea caudală a textelor, puţind uneori merge pînă la înjumătăţirea lor şi chiar mai mult cîteodată59. Un exemplu tipic ni-1 oferă varianta 31, la care s-a omis clauzula lirică, socotită pleonastică : •1 in manuscris: Mîndră, făcută prea tare, Nu-mi mai face supărare, Că nu poci şedea la scoale. Noaptea nu mă hodinesc, Tot la tin', mîndră, gîndesc. Ţie, mîndră, na-ţi pot spune, Că dom tău-n foc mă pune ! versiunea publicată: Mîndră, făcută prea tare, Nu-mi mai face supărare, Că nu poci şedea la scoale. Noaptea nu mă odihnesc, 5 Tot la tin', mîndră, gîndesc î omisiunea editorilor. Mult mai puţine exemple ilustrează cazul invers, al unei reduceri în partea iniţială a piesei. Exemplul tipic este al textului 420, în care se elimină efectele unei contaminări nereuşite : in manuscris: Cînd măicuţa m-a făcut, Tare bine i-a părut: C~un picior m-au legănat, Din gură m-au blăstămat, 5 Cu blestem, Doamne de foc, Sâ n-am bine, nici noroc. Cînd a-mpărţit norocu, Eu am fos dus cu plugu. Nu ştiu cum l-au împărţit, 10 Că mai că nu mi s-a vint. Cînd a-mpărţit urîtu, Dusă am fost la lucru. Nu ştiu cum Ua împărţit, Mai tot mie mi s-a vint» 59 Text 119 : editorii au reţinut numai primele 9 versuri ale originalului cu 17 versuri; 343 redus la jumătate; 401 redus la o treime; 604 au reţinut numai 10 din cele versiunea publicată: omisiunea editorilor Cînd s-a-mpărţit norocu, Dus am fost eu cu plugu «Şi nu ştiu cum s-a-mpărţit, Că de loc nu mi s-a vint. 5. Cînd s-a-mpărţit urîtu, Dus am lost iar la lucru. §i nu ştiu cum s-a-mpărţit, Că tot mie mi s-a vint. 52 de versuri ale originalului. Aceeaşi schemă : 298, 337, 366, 397, 474, 517, 549, 601. ■ lî O dată, în această situaţie, reducerea amputează textul pînă la jumătate din dimensiunile sale (423). Cazurile de reducere dublă, iniţială şi finală, sînt mai puţin frecvente. Exemplul pe care îl oferim elimină, în partea iniţială, o contaminare nereuşită, iar în partea finală clauzula lirică a textului, plată şi inexpresivă. Eeducerea a reuşit să pună în lumină miezul artistic al cîntecului, eliberîndu-1 de balastul chenarului în care se sufoca : în manuscris: versiunea publicată (345): Ard-o focul pe mîndră, Că nu şi-o ţinut gura Ce am vorbit cu dînsa. Vorbescu gură cu gură, 5 Ce sâ ştiu c-a fi minciună ? Dracul să se bizuiascâ, La vorba muiereascâ ! O, amar, mîndră, amar, Cruce mîndră de stejar, 10 Dragostea noastră-n zadar. Dragoste cu multă jele Ca şi focul de surcele : S-aprinde, se boboteşte Şi-n casă nu se-ncălzeşte. 15 Struţişor de busuioc, Jar am rămas fără foc, Ca mîndră fără noroc* Pentru a asigura versiunii lor o justă intrare în materie, editorii au inversat cele două versuri mediane (8 şi 9) ale originalului. Un alt exemplu, fără o asemenea inversare, la textul 362. Procedeul nu are o utilizare prea largă (6,17 %), în comparaţie, mai ales, cu amplificarea ce afectează mai bine de un sfert din totalitatea doinelor (26,24%). în legătură cu problema amplificărilor, o discuţie aparte cere chestiunea versurilor cu caracter invocativ (formate, de obicei, cu ajutorul formulei frunză sau foaie verde). O cincime din numărul total de doine (134 faţă de 648) începe cu un astfel de vers şi aproape 5 % din texte cuprind apariţii mediane de asemenea versuri. S-ar putea deci crede că prezenţa versurilor invocative ar constitui o trăsătură caracteristică a materialului din antologie şi, prin extensiune normală, a liricii transilvănene în genere, pentru care antologia este documentul tipic. Or, în această privinţă lucrurile stau cu totul altfel, masiva prezenţă a acestor versuri în cuprinsul materialului datorîndu-se intervenţiilor certe ale celor doi editori. Eefe-rindu-ne la numărul total de 134 de versuri iniţiale de acest fel, constatăm că 89 din eleG0, omisiunea editorilor FGaie verde de stejar, O, amar, mîndră, amar, Dragoste ruptâ-n zădar; Dragoste cu multă jele Ca şi focul de surcele: S-aprinde şi boboteşte, Da-n casă nu se-ncălzeşte I omisiunea editorilor. 60 Cele mai numeroase se bazează pe formula foaie verde, la care adaugă, în funcţie de rima versului următor, pînă la concurenţa metrului de 7 —8 silabe : aluniţă : 43, a macului: 16; bob nâut: 388, 430; brînduşele: 580; buruiană : 587 ; de dudâu : 524, 548 ; de duplău : 481, 581 ; de hamei : 392 ; de pe cracă : 177 ; de muşcată : 423 ; de pelin : 440 ; de sasău : 49 ; de secară : 103 ; de stejar : 344 ; de sulcină : 300; de susai: 532 ; din costiţă : 297 ; flori de fragă: 12, 493; iac-aşa : 215 ; iarbă neagră: 337; iarbă; rea : 379, 389, 445, 633 ; izmă neagră : 232 ; lemn sucit: 494, 496, 589 ; lemn uscat : 508 ; lemn uşor : 68; lemn vîr-tos : 438; liliom : 209, 534 ; mărăcine : 81, 611, 613; nuc-amară : 228 ; păr uscat: 378 ; pe şindile : 230 ; siminoc : 314 ; trei alace : 270, 318, 414, 624 ; trei nuiele : 582; verde mac : 78 ; verde peana : 371; veştedă din tău : 288 în aceleaşi condiţii se ataşează la frunză verde : acuma creşte : 525 ; baraboi : 152; de dudău : 35; de duplău : 556; din-tr-un nuc : 644 ; foaie lată : 387, 422 ; foi de fragă : 501, 561 ; 638 ; frunzuliţă : 359, 457; încolţeşte : 586 ; pe nuiele : 198 ; trei alace : 260; trei nuiele : 69, 402; trei pătace : 96, 164; trei şindrile : 578; troscoţel: 275. Formule ocazionale : 374; Floare mîndră pe hinteu : 148 ; : 568; dintre foi: 411 ; floricea : 48, Frunzuliţă ş-o nuia : 552, 553; Rujă Trandafir cu bun miros : 72; tranda- Firuţ verde de ovăz : Floricică de sulcină 146, 309, 333, 550 ; creaţă, ruj uliţă : 110 fir aş : 109 ; rea : 141. Trei cuprine ş-un bujor : 523 ; Viorica, vio- ANTOLOGIA JARNIK - BÎBSEANU 133 ^1 -s sf' **> A tmţ?m^rf~ Ms. 2 197.11.115, fişa personală a lui Jarnik nr. 30. Corecturile aparţin atît lui Jarnik cît şi lui Bîrseanu (Biblioteca Orăşănească, Sibiu). deci 66,42%, reprezintă fabricate — după model popular — ale editorilor. în 40 de cazuri, ceea ce face numai 29,85 %, aceste versuri apar în manuscris61. Din cele 40 de cazuri, 13 (9,70 %) prezintă formule modificate de editori62. în cinci cazuri, respectiv 3,73 %, necunoscînd originalele (textele fac parte din piesele culese personal de Bîrseanu din Ţara Oltului)63, nu ştim cui i se datoreşte prezenţa unor asemenea versuri. Trebuie deci reţinut că mai puţin de o treime din numărul total al cazurilor îşi găseşte justificată prezenţa prin prototipul din manuscris, iar raportînd cifra de 40 de versuri iniţiale la numărul total al textelor (648 de doine), să se reţină că abia 6,17 % prezintă fenomenul. în mod evident deci, versurile de acest fel reprezintă apariţii accidentale în cuprinsul liricii transilvănene. încă mai elocventă este apariţia unor asemenea versuri în situaţii mediane. Din cele 31 de exemple, 26 (83,87%) reprezintă fabricate precis identificate64, 4 (12,90%) îşi au justificarea în manuscris (din acestea,un exemplu a fost modificat de editori65) şi 1 (3,23%) nu poate fi atribuit, aflîndu-se într-un text neidentificat în manuscris66. Intervenţia editorilor,' cînd este vorba de un asemenea vers iniţial, se justifică de cele mai multe ori prin necesitatea de a evita o prea bruscă şi directă intrare în subiectul pieselor respective. Apariţia unor asemenea versuri în situaţia mediană se explică (foarte rar, după cum s-a văzut, ca provenind din manuscris) prin necesitatea de a lega laolaltă diversele fragmente de texte contaminate prin juxtapunere. Pe lîngă rolul de liant, ele au însă şi calitatea de a face vizibilă alăturarea ideilor, de a marca net contaminarea. Numeroase sînt cazurile cînd asemenea versuri, atît iniţiale, cît şi mediane, apar în cuprinsul aceloraşi texte. Apariţia lor dublă se condiţionează, de cele mai multe ori, reciproc, ele chemîndu-se unul pe celălalt — în mod progresiv sau regresiv — pentru a simetriza structura compoziţională a piesei sau pentru a pune un accent deosebit asupra conţinutului, prin reluarea, cu funcţie enumerativă, cumulativă, a ideii67. Stereotipii definitiv osificate (nediluabile în context şi, larîndul lor, neinfluenţate de acesta), adaosurile de acest fel constituie un artificiu formal, au funcţia unui coagulant, nu denaturează mesajul artistic al textelor, nu le alienează autenticitatea folclorică. Mult mai importante sînt însă amplificările, constînd din adaosuri complexe de versuri, inspirate fie de familia de motive sau variante, fie de propria imaginaţie a editorilor. Topografic, aceste adaosuri se aşază în partea iniţială a unor piese, spre a le facilita debutul fericit; în partea mediană, servind ca mortar între extremităţile uneori divergente ale piesei; în partea finală, pentru a le da o încheiere pregnantă, epigramatică. Proporţia cea mai ridicată o realizează cele din ultima categorie. 61 Din cele 40 menţionate, oferim aici trimiterile la cele 27 de texte luate integral de editori din manuscris : 22, 37, 74, 120, 133, 151, 170, 216, 218, 225, 273, 274, 323, 352, 364, 365, 393, 404, 413, 497, 536, 562, 641, 642, 643, 645, 646. 62 Cele 13 versuri modificate de autori sînt: 10 : Frunză verde iarbă deasă în ms. de pe baltă; 75 : Frunză verde dintr-o mie în ms. de pre vie; 140 : Frunză verde -acum se face în ms. cum se face; 150 : Frunză verde ş-un bănuţ !n ms. de-un bănuţ; 158 : Foaie verde de pe rît în ms. Frunză; 171 : Foaie verde de trifoi în ms. Frunză; 248 : Foaie verde foi de fragă în ms. foaie fragă; 351 : Frunză verde de pe mal în ms. lapsus calami de mal; 366 : Floricică dintr-o mie în ms. de pre vie; 405 : Foaie verde de urzică în ms. Frunză; 488 : Muşcată cu trei crenguţă în ms. clencuţâ; 518 : Busuioc cu foaia verde în ms. în pietre verde; 640 : Frunză verde de alun în ms. trei săcaşti. La ultimul exemplu, modificarea ţine de căutarea rimei: în ms. era paşti, editorii l-au schimbat în crăciun, 63 Doine 27, 100, 146, 463, 516. 64 Procentajul maxim îl realizează formulele bazate pe foaie verde, la care se alătură : a mărului : 394 ; baraboi : 587 ;pob năui: 438 ; dc dudău : 521, 533, 640; de mohor : 255 ; de năut: 493 ; de scumpie : 320 ; de sulcină : 536 ; din cărare : 150 ; foaie lată : 488; izmă deasă : 274 ; mărăcine : 409 ; siminic : 581 ; ş-o alună : 623, 642 ; verde mac : 78. Formaţii pe tema frunză verde cu acum înfrunde i 154 ; de gutuie : 96 ; de pe soc : 198 ; din trei sate : 624 ; foaie lată : 387 ; mărăcine : 146 ; trei alace : 364. Un caz izolat: Floricică, floricea : 488. 65 Doine 146, 374, 489 ; 323 modificat fonetic de editori: Foaie verde de pe spine în ms. sehine. 66 Doina 353. 67 Doine 78s 963 146, 150, 198, 274, 323, 364, 438, 587, 640, 134 STUDIU INTRODUCTIV Oa exemplu tipic pentru amplificările iniţiale, oferim cazul textului 192, unde adaosul cuprinde şi un vers invocativ, constatîndu-se astfel apariţia unui distih care conferă valoare generală piesei: in manuscris: Mtndra mea cea ocheşică Nice, bea, nice mănîncă, Nici trăieşte, nici nu moare, Fără se-uscă pe picioare. adaosul editorilor versiunea publicată: j Floricică frumuşică, | Dorul naibei tare strică Pe mîndruţa ocheşică. Nice bea, nice mănîncă, 5 Nici trăieşte, nici nu moare. Ci se uscă pe picioare. Tipic pentru amplificarea mediană este exemplul textului 52, în care se observă ce claritate rolul de liant al celor două versuri intercalate de editori (3 — 4) între extremităţile divergente ale cîntecului: %n manuscris: Tătăişă, draga mea, Nu te tare supăra, Că cît e satuZ de mare, Nu-i casă c-a dumitale : 5. La fereşti cu flori domneşti versiunea publicată. adaosul editorilor Tătăişă, draga mea, Nu te tare supăra, ca dumneata cîtu-i lumea ; 5 Şi cîtu-i satiz de mare Nu-i casă c-a dumitale : La fereşti Cu flori domneşti I j Că mîndră « | Nu-i nime, Menţionăm că, în aceeaşi categorie de adaosuri, se înscrie şi textul 76, la care editorii au intercalat v. 4—5, sunînd astfel: ,,Mîndră mea pe lume una/ Cumu-i soarele şi luna". Mai puţin frecvente sînt amplificările mediane duble. în toate cazurile pe care le-am identificat, am putut constata intervenţii neautentice, ca în exemplul 151 (v. 7: ,,Dragul meu, comoara mea") sau ca în exemplul transcris mai jos (41) : m manuscris: Fagilor frumoşilor, Face-mi-ţi o ţîr de umbră, Să mă umbresc cu-a mea mîndră. Că am mîndră tinerea . Şi mi-o arde soarele, Pieptul şi mărgelele, Brîul şi inelele. adaosul editorilor : adausul editorilor : versiunea publicată: Fagilor frumoşilor, Fagilor umbroşilor, Faceti-mi un pic de umbră, Să mă umbresc cu-a mea mîndră. 5. Că^am mîndră tinerea, Tinerea şi gingăşea, Şi îi arde soarele Pieptul cu mărgelele, Brîul şi inelele 1 Amplificarea finală este însă sistemul cel mai larg aplicat de editori şi e de reţinut constatarea că încheierea pe o măsură ritmică desăvîrşită, cu o clauzula lirică sugestivă şi pregnantă, a unui mare număr de piese din colecţie aparţine de fapt lui Jarnik şi lui Bîrseanu. Uneori intervenţiile de acest fel pot dubla cantitatea versurilor68, sau o pot chiar întrei69, Textele 175, 293, 301, 468. 69 Textul 168 : originalul are două versuri, adaosul patru. -1 (Ol j 77 L J. .....JL~. ¥........... 4 Ms. 2 197.11.115, fişa personală a lui Jarnik'nr. 24, cuprinzind copia aproape' fidelă a primelor 22 versuri ale baladei „Chiruţa" (Biblioteca Orăşănească, Sibiu). t 136 STUDIU INTRODUCTIV alteori intervenţiile constituie nereuşite, contravenind spiritului folcloric70. De cele mai multe ori însă, prin proporţii adecvate şi prin prinderea tonului autentic popular, ele abia dacă pot fi simţite ca intervenţii cu caracter apocrif şi numai confruntarea cu originalul manuscris le-a făcut vizibile şi sensibile71. Oferim în continuare exemplul textului 37, întru totul revelator al funcţiei estetice pe care asemenea adaosuri le împlinesc în context : m manuscris: Frunză verde, frunză verde, De trei ori tot frunză verde, Om ca badea nu se vede Nici în faţă, nici în dos, Aşa mîndru şi frumos. adaosul editorilor versiunea publicată: Frunză verde, frunză verde, De trei ori tot frunză verde, Om ca badea nu se vede Nici în faţă, nici în dos, Aşa mîndru şi frumos. Poţi să cauţi nouă mări, Nouă mări şi nouă fări i Uneori intervenţiile amplificatoare adaugă o notă mai savantă încă la tehnica atît de savantă a structurilor simetrice şi paralele din folclorul nostru. în exemplul de mai jos (textul 90) au fost intercalate v. 3 şi 6 (deci o combinaţie de două amplificări, una mediană şi cealaltă finală), servind de clauzule la cele două distihuri ale piesei, transformate acum în două terţine : m manuscris: Badiu-nalt şi subţirel Pare câ-i tras prin inel. Mmdra-naltă subţirea Parcă-i trasă-n/r-o vergea adaosul editorilor : adaosul editorilor versiunea publicată : Badiu-nalt si subţirel Parcă-i tras printr-un inel. Să te tot iubeşti cu el! Mîndra-naltă subţirea Parcă-i trasă prin mărgea, Să te tot iubeşti cu ea ! Tot pentru o asemenea simetrizare, la textul 96 au fost intercalate două versuri invocative la locurile 1 şi 4 (deci o combinaţie de două amplificări, una iniţială şi una mediană), deschi-zîncl cele două distihuri, transformate acum în două terţine. Aceste exemple ne pot sugera sporul de efect artistic — chiar dacă numai de natură exterioară, formală — realizat cu ajutorul unor asemenea savante combinaţii de amplificări simetrizatoare. Exemplul clasic însă pentru acest gen de intervenţii rămîne, fără îndoială, textul 66, unde adaosul depăşeşte dublul originalului şi se aşază în cuprinsul acestuia, în mod simetric, în nu mai puţin de patru puncte : v. 1, 3 — 4, 6, 8 - 9, îmbinînd introducerea versurilor invocative (de introducere la cele două părţi simetrice ale cîntecului) cu cîte două distihuri explicative, cu caracter plastic, vizual. Piesarezultată are vizualitate, muzicalitate şi o ritmică interioară, din toate punctele de vedere, remarcabile : in manuscris: Badea meu care mi-i drag Mină boii: Cea Virag î Badea mea de car' mi-i dor versiunea publicată: adaosul editorilor: Busuioc verde din prag, Ia giciţi cine mi-i drag? j Badiu mîndru ca un steag, \ Care-mi ară la iosag, 5 Mînînd boii: Cea Virag ! Busuioc mtndru-n pridvor, la giciţi de cin* mi-i dor? adaosul editorilor adaosul editorilor: 70 Textele 267, 291, 42t, 71 Textele 102, 122, 125, 136, 160, 266, 296, 307, 313? 329? 4Ş6\ ANTOLOGIA JARNÎK - BÎRSEANU 137 adaosul editorilor Mînă boii : Cea Bodor 1 {De-un flăcău cam negrişor, Care-mi lucră la ogor, 10 Minînd boii: Cea Bodor! Spuneam că uneori editorii nu au prins tonul folcloric şi adaosurile lor şochează ca intruziuni evidente, uşor depistabile de oricine are formată sensibilitatea pentru asemenea lucruri. Confruntarea 'cu manuscrisul înlătură pe viitor orice posibilitate de discuţie pe această temă. E vorba, de pildă, de versurile terminate în rimă gerundivală, care pînă acum puteau trezi bănuiala cu privire la provenienţa lor şi care de acum înainte trebuie cert atribuite editorilor şi, mai ales, atribuite ca reale nereuşite artistice. Oferim, în continuare, exemplul textului 57, unde e vorba de o astfel de amplificare finală : în manuscris: Primăvara cînd înfrunde, Gura cucului s-aude; Da cîndu-i colo toamna, Nu s-aude nimica; Numai mîndra cu gura. adaosul editorilor versiunea publicată : Primăvara cînd înfrunde, Gura cucului s-aude; Da cîndu-i colo toamna, Nu s-aude nimica ; > Numai mîndra cu gura, f Cu dulceaţă ciripind, I Toată lumea veselind. şi exemplul textului 74, unde e vorba de o amplificare mediană, complicată cu o formă savantă a rimelor corespunzătoare gerunclivale : in manuscris: Frunză verde buruiană, Dragu-mi-i numele Ană Drag mi-a fost şi drag mi-a fi, Pinâ-n lume oi trăi 1 adaosul editorilor versiunea publicată: Foaie verde buruiană, Drag îmi e numele Ană. f Că te-ncînlă auzindu-l | Şi te farmecă rostindu-l. 5 Drag mi-a fost şi drag mi-a fi, Cit în lume voi trăi 1 Tot asa de nereuşită este şi intervenţia editorilor în redactarea textului 194, în care se discută însuşirile dorului. Dm tot acest text, cuprinzînd în versiunea publicată opt versuri, autentice sînt doar primele două, transcrise exact după t. 27 al lui Viciu Alexiu din Agristeu, în 1872, şi aflîndu-şi paralele în catrenul final al unui alt text transcris în 1863 de către Pop Ioaririrn din Băiţa (t. 18). Kestul e apocrif şi, ca structură poetică, neînchegat, divergent chiar. Spuneam la începutul acestui paragraf că prelucrările afectează un număr redus de texte (67 de piese, respectiv 10,34%), aşa încît problema acestui procedeu de transcriere este mai puţin importantă. Nu ne vom ocupa aici de acele piese în care procesul de alterare a originalului este prea adînc, deoarece am prezentat toate cazurile de acest fel în note şi nu este necesar să repetăm lucruri cunoscute. Pentru un mare număr din ele cititorul va afla şi hărţile de circulaţie a motivelor; pentru altele, analize minuţioase de text, privind fiecare vers sau fiecare fragment de vers în parte. Ne oprim aici însă asupra unor exemple complexe, prezentînd fenomenul, specific pentru prelucrările editorilor noştri, al concomitentei reduceri şi amplificări a unor texte şi vom oferi exemplele de rigoare. Procedeul este destul de răspîndit, întîlnindu-1 în 16 cazuri, şi prezintă tot felul de scheme tehnice^ în funcţie de piesele individuale, 138 STUDIU INTKODUCTIV Un exemplu, cuprinzind o omisiune şi un adaos paralel, ni-1 oferă textul 475 : in manuscris: Mă dusei cu coasa-n rit, Cosii iarbă şi urît; Mă dusei cu coasa-n şes, 1 Cosii iarbă şi ovăz; J Mă dusei cu coasa-n coaste, Cosii iarbă şi dragoste; Mă dusei cu coasa-n deal, Cosii iarbă şi amar. omisiunea editorilor adaosul editorilor versiunea publicată. Mă dusei cu coasa-n rit, Cosii iarbă şi urit; Mă dusei pe pajişte Şi cosii la dragoste; Mă dusei cu coasa-n deal, Cosii iarbă şi amar ; Mă dusei cu coasa-n luncă Şi cosii jale adîncâ. rilor. Finalul, străin de modurile de expresie populară, apare cert ca o intervenţie a edito-Un exemplu, cuprinzind două omisiuni şi un adaos, ni-1 oferă textul 383 : m manuscris: Pentru un pahar de vin M-ai dat, maico, la străin; Pentru unul de vinars, M-ai dat, maico, la necaz; Cînd creşleam ca doi arini, M-ai dat, maico, la străini. Că pînă străinul cină, Io i-s feşnic la lumină; Că io şez în corn de vatră, } 10 Cu lacrâmi pre ochi picată, j Iau cuţitul să-mi tai pilă, Lacrâmile din ochi pică. omisiunea editorilor adaosul editorilor omisiunea editorilor versiunea publicată: Penlr-un păhărel de vin, M-ai dat, maicd, la străin ; Pentru unul de vinars, M-ai dat, maicd, la ndcaz. 5 Da străinu pînă cină, Eu i-s feşnic şi lumină; f Şi străinul pînă mîncă, [ Tare, maică, mă înfruntă. Iau cuţitul să-mi tai pită, 10 Din ochi lacrimile-mi pică. rea Adaosul editorilor nu aduce un spor liric oarecare, ci dimpotrivă, De reţinut formula-corectă a manuscrisului la v. 8: „(s)feşnic la lumină". în rest, transcrierea este destul de fidelă : deosebirile aduc simple inversări de vocabular sau unele modificări fonice. Un exemplu invers, cuprinzind o omisiune (regretabilă, deoarece scoate în evidentă protestul popular împotriva regimului habsburgic) şi două adaosuri, din care primul are rol invocativ. iar al doilea rol de disimilare structurală, ne oferă textul 593 : %n manuscris: Arz-o focul, cătăm Jalnică poate să fie ue, 1 fie! j omisiunea editorilor adaosul editorilor : Vin', mîndro, de mă petrec/ Pînă-n fundul grădinii 5 Şi din fundul grădinii, M-or petrece străinii I adaosul editorilor versiunea publicată : Bulgăr aş de gheată rece, Vin', mîndro, de mă petrece Pînă-n fundul grădinii, Unde-am vorbit mai întîi Pe cînd eram doi copii... Că din fundul grădinii, M-or petrece străinii! ANTOLOGIA JARNlK — BÎRSEANU 139 Alte exemple pot fi aflate în textele 389, 556, 586, 587, 613, 616, 614 Interesante «înt exemplele în care e vorba de omisiunea şi adăugirea unor fragmente de text, operaţia î)etrecîndu-se în acelaşi punct din alcătuirea piesei, fiind voiba deci de o adevărata înlocuire l unui material tradiţional cu unul corespondent aparţinînd editorilor. Ln exemplu tipic este textul 46472: în manuscris: Lumea mea cea frumuşea Se petrece numa-aşa, Lumea mea cea frumuşică Se petrece-ntr-o nimica, i Cit am trăit pe lumuţă, Nu văzui verde frunzuţă Pîn'la mîndra-n grădinu Tăi o ninge ş-o brumea Şi tăi stă verde şi creaţă ufâ: ) iză J înlocuit de editori cu versiunea publicată: Lumea mea cea frumuşa Se petrece numa-aşa, Lumea mea cea frumuşică Se petrece-ntr-o nimica. > Las'să fie rău, nu bine Că n-am ascultat de nime. Ci-am făcut de capul meu Şi m-a bătut Dumnezeu ! Dacă este cert că prin omisiune editorii au înlăturat efectele unei contaminări nereuşite, prin înlocuirea acestui pasaj cu catrenul final din versiunea publicată n-au realizat o piesă mai unitară ca înţeles şi ca închegare formală. Au realizat ei înşişi o contaminare, în care elementele nu fuzionează total, ci se îmbină neorganic şi divergent faţă de substanţa lirică a cîntecului. Cu acestea am ajuns la ultimul procedeu folosit de editori în transcrierea textelor din antologie, şi anume la contaminare. Procedeul poate evolua în două direcţii : poate fi sau o reală amalgamare a două sau mai multe texte într-unui singur73, sau poate păstra, întru totul, însuşirile tehnicii orale, fiind vorba de simpla juxtapunere a unor texte legate prin înţeles. Ne oprim numai la cel de-al doilea tip de contaminare şi pentru că reprezintă numeric tehnica cea mai des folosită de editorii noştri, dar şi pentru că primul tip poate fi urmărit cu uşurinţă în note. Am arătat într-altă parte ce reprezintă procedeul contaminării prin juxtapunere din punctul de vedere al localizării materialelor ; aici vom discuta numai despre stiuctuia sa. Schema cea mai simplă constă în alăturarea directă şi imediată (fără ajutorul unor lianţi de circumstanţă) a două texte integrale sau a două fragmente de texte. Exemplul tipic este textul 84: Mărgineanu Nicolae, Doştat, 1863. Ms. 2 197.11.176, f. 2 v\ t. 15. versiunea publicată, Bine-i stă la ceri cu lună, Ca şi mîndrei cu cunună; Binei-i stă la ceri cu stele, Ca şi mîndrei cu mărgele. 5 Buzele ca rujile, Poalele ca florile; Faţa ei ca hîrtia, De poţi scrie pe dinsa. Gherman Ioan, Asinip, 1863. Ms. 2 197.11.104, f. 2 r\ t. 12. unde părţile intrate în combinaţie sînt, ca amplitudine, egale, realizîndu-se o compunere simetrică (un catren provenind dintr-o parte, al doilea dintr-alta). Cazuri perfect simetrice sînt relativ puţine74, regula părînd a fi juxtapunerea unor texte diferite ca lungime şi ca pon- 72 Asemenea înlocuiri şi la 484, 490, 510. 73 2 texte : 34, 165, 194, 390, 410, 508, 646; 3 texte : 552, 622.; 4 texte: 201, 437, 533; 5 texte: 70, 435; 6 texte : 470 ; 7 texte : 216 ; 8 texte : 144 şi un exemplu mai amplu cu 14 texte : 169. 140 STUDIU INTRODUCTIV ANTOLOGIA JAÎtNfK — BÎÎl.SEANO 141 dere lirică75. Uneori, pentru sudarea laolaltă a textelor, editorii au recurs la introducerea, între cele două blocuri fuzionante, a unui material de copulă. Exemplu tipic e textul 255, la care editorii au adăugat v. 9—11 ca liant între grupurile de versuri, iniţial 1—8 şi finalii—15. Alteori au fost operate amputări de texte, aşa încît juxtapunerea să se facă exact în punctele cele mai evident convergente ale sensului lor. Aşa e cazul textului 636, care foloseşte înlocui întîi (v. 1—4) fragmentul iniţial al unei variante din Hunedora (căreia i s-a amputat finalul) şi în locul al doilea (v. 5—12) fragmentul caudal al unei variante din Ocnişoara (căreia i s-a amputat începutul). De fapt, ceea ce trebuie consemnat e faptul că textele intrate în contaminare au suferit toate avatarurile posibile de transcriere (atît în ce priveşte fidelitatea faţă de original, fiind transcrise exact sau aproape exact, cît şi în ce priveşte integritatea textelor,'ope-rîndu-se asupra lor şi reduceri şi amplificări). într-o situaţie asemănătoare sînt şi contaminările de cîte trei texte76, pentru care oferim, ca exemplu tipic, cazul piesei 495 : Precup Vlase, Maioreşti, 1863. Cu eliminarea v. 9 — 11 şi modificările marcate prin sublinieri. Tohati Vasile, Tăure, 1863. Cu eliminarea v. 6 — 9 ale originalului şi modificările marcate prin sublinier versiunea publicată: Tu, bâdiţ, aşa-i gîndit, Că sînt floare de pe rit. Ţie de batjocorit. Da rni-s floarea florilor Din grădina domnilor, Drăguţa feciorilor. Şi ţi-am fost, bade, şi ţie ] * Dragă din copilărie Pîn'ai fost de omenie. / 10 De la omenie-n jos, I Rămii, bade, sănătos... ) Maghiran de la viitoare, Nu eşti, bade, rupt din soare; Maghiran de la izvor, Nu stă lumea-ntr-un fecior, Nici în tine bădişor 77. Novacu AL, neloc, nedatat. Cu eliminarea v. 1 —3 şi modificările marcate la versurile 10 — 11 prin sublinieri. O situaţie similară ne întîmpină şi în cazul celor două texte realizate prin contaminarea a 4 motive poetice independente (t.131 şi 573). Oferim ca exemplu textul publicat 131, cu menţiuni marginale privind provenienţa fragmentelor intrate în combinaţie. Cocovanu Ştefan, Ciugudu de Sus, 1863. Cu eliminarea primelor două versuri şi adăugarea v. 2 al editorilor. 5 Haide, mîndro, să fugim, Amîndoi să pribegim, Că noi bine ne lovim, Şi la ochi, şi la sprîncene, Ca doi păunaşi la pene. 74 V. 1-4 + 5-8: 79, 84, 455, 472, 509; v. 1-5 -f + 6-10: 430. 75 Textele 32, 36, 130, 152, 156, 163, 186, 189, 198, 222, 229, 231, 236, 240, 247, 302, 339, 344, 350, 374, 381, 393, 407, 428, 430, 431, 446, 447, 455, 472, 509, 536, 541, 557, 567, 636, 641. 76 Textele 48, 112, 409, 499, 531, 552, 559. 77 La textul lui Precup Vlase au fost eliminate versu-rjle: „Cînd eram în scăldătoare/Tot ziceai să cresc mai tare,/Să-ţi fiu dragă dumitale" (9 — 11) ce constituiau finalul piesei; la textul lui Novacu Al. au fost eliminate versurile iniţiale (1 — 3): „Şi tu, bade, -aşa-i gîndit / Că eu pentru că-s negruţă,/Voi fi la un ciuf drăguţă''; textului lui Tohati Vasile i s-a amputat finalul (6 —9): „Cînd ai sta tu a mă lua,/Mult aş sta şi m-aş uita,/Ori nu m-aş mai mărita/Dup-un om ca dumneata". Diversele reduceri din cuprinsul versiunii tipărite au făcut posibilă îmbinarea textelor la limita miezului lor liric; ultima reducere a oprit textul pe o idee artistică potenţată la maximum Olt ea nu Paul, Galtiu, 1863. Cu adăugirea v. 11 al editorilor şi cu modificările marcate prin sublinieri. Haide, mîndro, să fugim Pre din sus de ţintirim, Să călcăm cărările, Să-mpărţim dragostele. 10 Haide, mîndro, să fugim, Amîndoi să pribegim, C-acuma-i vremea de fugă Pînă sînt holdele-n pîrgă. Unde calci 15 Urmă nu faci, Unde şezi Nu ie mai vezi. Haide, mîndro, să fugim, Amîndoi să ne-nsoţim, 20 Unde-s munţii rouraţi, Că-i un popă printre brazi Şi cunună ne'ntrebaţi, Este-un popă d-ei uniţi Si cunună d-ei fugiţi. Munteanu Ieronim, Băgau, 1872. Cu eliminarea v. 3 — 4 din manuscris. Alte 4 variante deviază în final. (Maioreşti, Iclod, Capîlna de Jos, Cerghizel). Gherman Ioan, Asinip, 1863. Cu adăugarea v. 19 al editorilor şi modificările marcate prin sublinieri. Dincolo de superficialele deosebiri faţă de original, marcate prin subliniere, se constată că versul 2 : „Amîndoi să pribegim", reluat întocmai la poziţia 11 şi variat la poziţia 19, este o creaţie de circumstanţă a editorilor. Apariţia lui se explică prin necesitatea unui laitmotiv simetrizant şi unificator. • • Transcriem în continuare şi textul 387, format din 5 motive poetice independente, prin acelaşi procedeu al contaminării juxtapozitive, pentru a se putea urmări mai bine mecanismul acesta atît de savant : Bucurescu Vasile, Pănade, 1872. Ms. 2 197.11.60, f.l t. 9 Barbu Patriciu, Galtiu, 1863. Ms. 2 197.11.83, f. 4 t. 26. Altă variantă, aceeaşi localitate, la eaşi dată. din ace- Versiunea publicată, Frunză verde foaie lată, Pîn'eram la maica fată, Ori lucram, orz nu lucram, Tot draga maichii eram. 5 Dar de cînd m-am măritat, Mi-an ieşit toate din cap. Pîn'eram la maica fată, Eram lujer după masă, Trandafir roşu-n fereastră; 10 Dar de cînd m-am măritat, Eu sînt lujer după uşă, Veştedă rujă-n cenuşă. Pîn'eram la maica fată, Cîţi voinici mă întîlneau 15 îmi zîmbeau şi mă-ntrebau : ~ Mai sugi, tu, ţîţă ori ba? Doamne, albă ţi-i faţa ! Foaie verde lemn uscat, De cînd m-am înstrăinat, Precup Dionisie, Budiu Mic, 1863. Ms. 2 197.11.133, f. 3 r' t. 10. Alte 4 variante Bogata, Tăure, Porum beni şi Luna. 142 Giurgiu Teodor, Luna, 1863. Ms. 2 197.11.11, f. 4 t. 14. STUDIU INTRODUCTIV 20 Citi voinici mă tntîlnesc Cu toţii mă jeluiesc, Către mine-aşa grăiesc : Cari, tu, pietre, zău, ori ba? Doamne, neagră ţi-i faţa ! 25 Pin'eram eu copilită, Ieşeam seara pe uliţă Albă ca o lebediţă. Bătea vîntu prin petele, Nu ştiam de-atîtea rele. 30 Dar de cînd m-am măritat, Bate vîntu-n zăbun lat Şi port frică de bărbat; Bate vîntu-n ceapţă neagră, Nu mai ştiu de lumea dragă, 35 Ci tot plîng şi-s tot beteagă. Frunză verde foaie lată, Pîn'am fost la maica fată, Nici n-am tors, nici am pus pînză, Făr'am şest ş-am zis din frunză. 40 Foaie verdeJemn uscat, Dar de cînd m-am măritat, Am şi tors şi-am pus şi pînză Ş-am uitat de-a zice-n frunză. Soacra mă mină să ţăs, 45 Eu mă duc la sul s-apăs; Soacra sare să mă bată Cu vătrariul de pe vatră. — Stăi, soacră, şi nu mai da, Că eu nu sînt hiica ta 50 Ci hicuţa altuia, Cui i-am rupt inimioara* Precup Vlase, Maioreşti, 1863. Ms. 2 197.11.134, f 5. t. 15. Procedeul nu apare ca un artificiu de pură tehnică, fiind justificat de buna plăcerea editorilor, ci adeseori se pot observa cu claritate şi motivele interne ale necesităţii apariţiei sale. Acesta este peste tot cazul cînd editorii au avut la îndemînă cîte două variante ale aceluiaşi motiv, variante care, prin suprapunere, dovedeau fiecare fată de cealaltă un plus sau un minus. Exemplul textului 4 este concludent : Urzică Ioan, Chilieni, 1863. Ms. 2 197.11.111, t. 8, v. 1-4. f. 3 versiunea publicată: De n-ar fi ochi şi sprîncene, N-ar mai fi păcate grele ; Dar ochi şi sprîncene sînt Şi păcate pe pămînt. Ochii şi sprîncenele, Alea fac păcatele. } Moldovan Ioan, Bucerdea Grînoasă, 1863. Ms. 2 197.11.169, f. 2 « t. 21, v.1-2, 5-6. Prima variantă, cea din Chilieni, cuprindea primele 4 versuri ale versiunii publicate : cea dm Bucerdea Grînoasă, primele şi ultimele două ; respectiv primei variante îi lipseau v. 5-6, iar celei de-a doua v. 3-4. Forţa de atracţie dintre ambele variante a fost puternic simţită de editori, iar rezultanta suprapunerii este versiunea publicată. Un alt caz de aceeaşi natură este ANTOLOGIA JARNÎK— BîîtSEANTT 143 Ionaş Andrei, Roşia de Secaş, 1872. Ms. 2 197.II.3, f. 5 v: t. 24. 1872. 6 r\ al textului 79, care are dimensiuni mai mari şi la care editorii au operat unele modificări lexicale şi fonetice : versiunea publicată: Mîndro, doi ochi ca la tine ) Nu mai sînt în sat la mine; -6r>, ] Doi ochi ca la dumneata, Zău, că nu mai pot afla, 5 Aşa negri frumuşei Ca cireşele-n ol toi, Care-s coapte la răcoare, De nu-s grăbite de soare. Aceeaşi schemă se întîlneşte şi la textele 112 şi 152. Cu un adaos în final apare textul 156. Interesant e şi cazul textului 130, care, pornind de la această schemă, adaugă în final o a treia variantă,' legată de materialul anterior printr-un vers de copulă fabricat de editori, în general, folosind un procedeu tipic pentru arta orală, contaminarea prin juxtapunere, editorii nu au contravenit spiritului popular şi nu au inteipretat într-un mod cu totul personal problema esenţială a autenticităţii folclorice a textelor transcrise. Aron Dionisie, Buia, Ms. 2 197.11.182, f. t. 25. b) STRIGĂTURILE Transcrierea strigăturilor a pus editorilor probleme mult mai puţine şi mult mai uşoare datorită structurii monomotivice şi monotematice a genului, ca şi a autonomiei semantice a acestei structuri. Din această cauză, gradul de autenticitate a acestui compartiment al antologiei creşte brusc şi semnificativ. O simplă comparaţie cu doinele face sensibilă situaţia. Astfel, la transcrierea strigăturilor dispare aproape cu desăvîrşire procedeul contaminării, care eonşti- taminările se ridică la 3,32 % (numai 12 texte)78, iar transcrierile absolut exacte la 25,69 %. Un sfert din textele strigăturilor sînt astfel riguros exacte, absolut identice cu originalul manuscris. Procedeul amplificării, care afecta capitolul de doine într-o proporţie de 26,24%, pierde şi el din generalitate, întîlnindu-1 abia într-o proporţie de 20,99%, diferenţa adăugîndu-se, aproape întreagă, la capitolul de transcrieri aproape exacte, care se ridică astfel la 27,35%. Se constată deci şi în cazul acesta aceeaşi mişcare înspre accentuarea autenticităţii materialului. Această importantă însuşire a capitolului merită şi trebuie reţinută : mai bine de jumătate din textele de strigături (53,04 %) reflectă originalul absolut întocmai sau cu o fidelitate aproape totală (gradul acestei fidelităţi va fi determinat în continuare). Analiza notelor la acest capitol arată că pentru cele 362 de texte publicate de autori79 s-au folosit nu mai puţin de 709 variante, aproape cîte două variante în medie pentru fiecare text. Această medie e mult mai scăzută decît la doine şi cîntece şi situaţia poate explica, în oarecare măsură, şi gradul mai mare de autenticitate al capitolului întreg. Mai bine de jumătate din texte (183 = 50,55 %) au la baza lor cîte o variantă unică. Cîte două variante au 85 de texte (23,48%), cîte trei au 38 de texte, cîte patru au 17 texte, iar cîte cinci variante au 14 texte. Aceste situaţii constituie fondul de bază al capitolului, respectiv 337 de texte, adică peste 93 %. Cazurile cînd textele publicate au fost selecţionate dintr-un număr mai mare de variante se ridică abia la cifra de 13 (cu puţin peste 3 %) şi nu devin relevante pentru capitol. De reţinut deci : jumătate din numărul textelor se bizuie pe varianta unică ; un alt sfert din 78 Textele 2, 52, 128, 137, 160, 193, 223, 225, 240, 268, 278, 314. 79 361 de texte date în antologie şi un text servind de moto capitolului. 144 STTJDIU INTRODUCIV 145 numărul lor a fost selecţionat din cîte două variante. Aceasta arată că editorii au efectuat, în general, o selecţie la nivelul motivului poetic şi abia într-al doilea rînd o selecţie la nivelul variantelor acelui motiv. Acesta e un aspect al muncii lor ce nu trebuie pierdut din vedere. Din totalul de 362 de texte, 12 nu au putut fi identificate în manuscris. Ele reprezintă 3,31%, procentaj mai ridicat ca la doine. Fac parte, desigur, din acele materiale despre care A. Bîrseanu afirmă să le fi auzit personal în Ţara Oltului şi pe care şi-a permis a le include în antologie. Materialul a fost cules de 97 de elevi identificaţi. Numai 12 texte au culegători anonimi80. Participarea culegătorilor identificaţi este foarte inegală. Cu mult în fruntea tuturor culegătorilor se aşază Moldoveanu Simion din Totoiu cu 35 de texte, ceea ce reprezintă cu puţin sub 10 % şi dă contribuţiei sale o pondere specială. După el vine Ionaş Andrei — şi trebuie reţinut faptul că el este originar din Boşia de Secaş, localitatea de unde anterior culesese N. Pauleti — cu numai 12 texte; apoi în ordine vin Marţian B. Ioan cu 11 texte şi Deacu cu 10. Lista culegătorilor e în continuare următoarea : Cu 8 texte : Gherman Ioan, Moise losif, Precup Vlase, Boman P. Mcolae, Surdescu D., Todoran Nicolae, Viciu Alexiu : Ca 7 texte : Maca vei Ioan, Ţăranu Ioan; Cu 6 texte : Bârna George, Băcilă Avram, Ciunganu Ilariu, Costea Alimpiu, EoleaVasile, Margineanu Vasile, Olteanu Paul, Tohati Vasile, Trifu Ioan; Cu 5 texte : Ciura Alexandru, Margineanu Nicolae, Pop Ioan Senior, Punteanu Ioan; Cu 4 texte : Alutanu Ioan, Aron Dionisie, Căluţ Candid, Drăghicescu loachim, Giurgiu Teodor, Hosu Constantin, Munteanu Ieronim, Negruţiu F. Ioan, Pantea Ioan, Pop George, Pop Simeon, Pop Vasile Junior, Popescu Ioan Senior, Stancu Negru Ioan; Cu 3 texte : Bucureşcu Vasile, Ciortea George, Grama Ambrozie, Graur Zahei,Gruianu Zaharie, Micu M., Novacu Al., Orbeanu Bomul, Pop Artemon, Badu Simion şi Ioan Busu Augustin; Cu 2 texte : Butnariu Alexandru, Circă Ioan, Dane Ştefan, Dancea George, Handra Zahei, Herţeagă Vasile, Popescu Ioan Junior, Sînceleanu Octavian, Şuteu Vasile, Vulcan Ioan; Cu 1 text : Avram Ioan, Banfi Octavian, Barbu Patriciu, Buzdugan Militon, Cioba Ga vrii, Costea Nicolae, Crişan Teodor, Drăghici Ioan, Florian George, Florian Ilie, Ignat Simion, Ionaş Nicolae, Lazăr Alexe, Marcu George, Marţian Vasile, Mărculeţ Ioan, Micu Simeon, Moldovan Ioan, Nemeş Ioan Junior, Orăşan Gheor-ghe, Petruţ Alexe, Pocanu Teodor, Pop Iacob, Pop Matei, Pop Ştefan, Pop Vasile Senior, Baclu Alexandru, Socol losif, Stanciu Ioan, Străjanu Mihail, Suciu Vasile, Tămaş Ioan, Tîrnăveanu Ioan, Todea Ioan, Urzică Ioan. Zona acoperită cu materialul de strigături se încadrează întru totul în zona culegerii generale (manuscrisul lui Ioan Micu-Moldovanu), reţeaua localităţilor avînd însă ochiurile mai mari. Densitatea maximă a localităţilor se constată în regiunea Mureşului şi a celor două Tîrnave, precum arată harta anexată. în total sînt reprezentate 76 de localităţi. Numai 23 de texte sînt neloealizate81, ceea ce reprezintă o proporţie neglijabilă de 6,35 %. Bepartiţia textelor pe localităţi este foarte inegală. O localitate, de pildă, este reprezentată prin nu mai puţin de 35 de texte (Totoiu, culegerea lui Moldoveanu Simeon), alte localităţi—20 la număr — prin cîte unul singur. în linii mari, cunosc de la 1 la 5 texte un număr de 59 de localităţi, ceea ce reprezintă 77,63%; peste 10 texte cunosc abia 4 localităţi, respectiv 5,27%. Materialul este, aşadar, reprezentativ pentru întreaga zonă, nu pentru una sau alta din localităţile atestate. 80 Textele : 103, 119, 120, 152, 153, 164, 187, 287, 303, 323, 332, 360. 81 Textele 12, 21, 57, 88, 103, 1097 119, 120, 152, 153, 164, 187, 190, 269, 277, 287, 290, 299, 303, 317, 323, 332, 360. LEGENDA • Localităţi atestate în antologie 0 Localităţi neatestate în antologie • Localităţi puncte de reper Numărul pus lîngă localitate arată nr. caietului Mba-Iuliaj>J> J4> y> for^f>57 50 '%t35 Sebe$ G5t,90,100,171,176 *182 *6 O 81 156 (O 22 Hunedoara Q157 0167 092,161 Fâgaraş O 98 Q130 Sf.^eorg"h@^ ^Braşov Localizarea strigăturilor din antologia Jarnik-Bîrseanu (1885) Abrud (124), Agristeu (109), Agrişu de Jos (99), Agrişu de Sus (37), Alămor, (6), Alecuş (36, 59, 187, 188), Alma (143), Asinip (94, 104), Atintiş (74) Băgau (170), Băita (150), Beldiu (97, 129), Bichigiu (136), Bistriţa (10) Blaj (95, 101, 108,147,148), Blăjel (51, 52), Bobîlna (1), Bogata (2), Braşov (102), Bucerdea Grînoasă (132, 152, 169), Bucium (69), Bucuresci (7), Budiu Mic (133), Buia (182), Bungard (167), Capîlna (156), Capîlna de Jos (25), eergău Mare (178), Cerghid (141), Cerghizel (64), Chesler (114), Cheţani (126), Chilieni (111), Cipău (142), Ciufud (154), Ciugudu de Jos (125), Ciugudu de Sus (70), Ciuguzel (175), Ciunga (71), Cluj C93), Colibi (160), Cugir (119), Cut (81), Deaj (72), Delureni (96), Doştat (54, 90, 100, 171, 176), Drîmbar (138), Dumbrava (149), Dumitra (180), Ernei (117), Făgăraş (78, 79), Fărăgău (82), Galtiu (83, 164), Gîrbova (56, 116), Hăghig (12), Hărtău (153), Hopîrta (23), Hunedoara (22), Iaşi (98), Iclănzel (163), Iclod (80, 87), Ilişua (88), Ilva Mare (9), Jabeniţa (144), Lechinta (146), Lesu (29), Livada Someş (14), Lodroman (28, 84), Luna (11, 166), Lunca (107), Lupu (5, 47). Maioreşti (134, 139, 140), Manie (42), Mădăraş (105), Mi- căsasa (13), Minţiu Gherlei (86), Mînărade (45, 67), Monor (48), Nadăşa (66), Noşlac (110), Nuşeni (137). Oarda de Sus (50), Obreja {177), Ocna Dejului (183, 184), Ocnişoara (46), Ohaba (26), Pănade (60, 181), Petrilaca (151). Petelca (73, 89, 103), Poarta (43), Poiana (20), Porumbeni (65), Răşinari (92, 161), Răzoare (49. 58), Reghin (24), Rîpa de Jos (159), Roşia de Secaş (3, 4), Sălcud (120, 131), Sărmăşel (173), Sibiu (157), Sînbenedic (32, 41. 75, 158). Sînmiclăuş (15), Sîntămărie (40), Spini (68), Straja (44, 121), Sucutard (168), Suseni (62, 63, 186), Şard (174), Sinea Veche U30), Şomoştelnic (77, 85), Tătîrlaua (8, 122, 127), Tăuni (61), Tăure (91, 112, 113, 145), Teleac (128), Tiur (185), Totoiu (27), Tapu (53, 57), Uioara (118). Vălişoara (123). Veşeuş (33), Vidrasău (155). Vingard (135), Vişuia (189), Zagra (34). Cifrele din dreptul localităţilor reprezintă numărul de ordine al caietelor manuscrise şi corespund cu notarea de pe hartă. Numerele 16, 17, 18, 19. 21, 30. 31. 35, 38, 39, 76. 106, 162, 165, 172, 179 şi 190 nu apar în lista de fată, deci nici pe hartă, caietele respective nefiind locali-zabile. Numărul 115 cuprinde fişele personale ale lui Jarnik. 10 - c. 461 146 STTTDIU INTRODUCTIV ANTOLOGIA JARNIK — BÎTtSEANU 147 Trebuie să menţionăm însă că relativ bine reprezentată este localitatea Roşia de Secaş (cu texte, deci 3,59 %). Lista localităţilor, în ordinea numerică a textelor, e următoarea : Cu 35 de texte : Totoiu ; Cu 15 texte : Doştat; Cu 13 texte : Roşia de Secaş ; Cu 11 texte : Ocna Dejului; Cu 8 texte : Agrişteu, Asinip, Chesler, Ciuguzel, Ernei, Maioreşti; Cu 7 texte : Cheţani, Galtiu, Tăure ; Cu 6 texte : Ciunga, Iclod, Micăsasa, Spini; Cu 5 texte : Bucerdea Grînoasă, Bucium, Obreja, Vingard ; Cu 4 texte : Băgau, Blajel, Căpîlna, Cerghizel, Dumbrava, Făgăraş, Hărţău, Livada Someş, Luna, Straja, Tătîrlaua ; Cu 3 texte : Beldiu, Blaj, Buia, Cerghid, Iclănzel, Mînărade, Manie, Pănade, Peţelca, Poarta, Sucutard, Suseni, Uioara, Vidrasău; Cu 2 texte : Bichigiu, Cugir, Deaj, Gîrbova, Lechinţa, Lodroman, Ocnişoara, Reghin, Sălcud, Sînbenedic ; Cu 1 text : Abrud, Alămor, Alecuş, Alma, Bogata, Cergău Mare, Chilieni, Ciufud, Dumitra, Minţiu Gherlei, Nadăşa, Nuşeni, Oarda de Sus, Poiana, Rîpa de Jos, Şomoştelnic, Teleac, Tiur, Ţapu, Vişuia. Pată de capitolul de cîntece şi doine, lista aceasta se dovedeşte mult mai puţin completă, dacă o raportăm la culegerea generală. în aprecierea valorii istorice a capitolului, datele de care dispunem impun concluziile de mai jos. Astfel, din numărul de 362 de texte, 15 sînt nedatate şi nedatabile, reprezentînd o proporţie de numai 4,14 %. în rest, toate materialele sînt datate, chiar şi în cazul unor texte alcătuite prin contaminarea de variante culese în ani diferiţi82. în liniile sale mari, materialul oglindeşte cele două etape principale în care a avut loc culegerea, chiar dacă nu şi proporţia numerică stabilită pentru acele etape. Din primul val de culegere, respectiv din anul 1863, fac parte 152 de texte, ceea ce reprezintă 41,98 %; din cel de-al doilea val, respectiv din anul 1872, fac parte 124 de texte, ceea ce reprezintă 34,25%. Cu toată diferenţa neproporţională, etapa întîi a culegerii este, cum era şi normal, mai bine reprezentată, deci ceea ce trebuie reţinut e faptul că cea mai însemnată parte a textelor — ca şi la doine de altfel — ţine de stadiul'cel mai vechi al culegerii. în continuarea primului val, respectiv în perioada dintre 1863 şi 1870, sînt 18 texte83, ceea ce reprezintă abia 4,96 %. în prelungirea celui de-al doilea val, deci în răstimpul dintre 1872 şi 1876, sînt 33 de texte84, deci 9,11 % din total, toate aparţinînd lui Moldo-veanu Simeon din Totoiu. Aceste prelungiri îndepărtate ale celor două valuri principale ale culegerii fac ca valorile numerice pe care le analizăm să se echilibreze întrucîtva (41,98% + 4,96% - 46,94% şi 34,25% + 9,11% = 43,36%) şi ca, în general, în capitolul de strigături — cu toată ponderea materialului cules efectiv în 1863 — să se constate o tendinţă de valorificare cu precădere a culegerilor realizate în cea de-a doua etapă. Cît priveşte procedeele de transcriere folosite de editori, ele nu diferă de ceea ce cunoscusem la capitolul de doine decît — aşa cum arătam în paragraful iniţial — prin dozaj. Arătam că faptul acesta derivă din însuşi specificul de gen al categoriei artistice de care ne ocupăm. Cifrele obiective marchează următoarea situaţie : sînt transcrise riguros exact 93 de texte (25,69 %) aproape exact 99 de texte (27,35 %), cu reduceri faţă de original 32 de texte (8,84 %), cu amplificări faţă de original 76 de texte (20,99%), prin prelucrare parţială 38 de texte (10,49 %) şi prin contaminare de motive sau de variante 12 texte (3,32 %). în privinţa transcrierilor exacte nu este decît foarte puţin de spus. Editorii au intervenit numai la punctuaţie. Dintre culegători, elevul cu cele mai multe texte exacte este, desigur, 82 Textele 137, 158, 160, 223, 240, 268, 278, 314. 83 1863-7: 5 texte; 1865: 3 texte; 1867-8: 1 text; 1868 :6 texte; 1870 : 3 texte. 1872-3: 3 texte; 1875: 11 texte; 1876: 19 texte. 1 Moldoveanu Simeon (14 texte din 35), deşi un procentaj mai bun realizează Gherman Ioan şi Viciu Alexiu (ambii cu cîte patru texte publicate din cîte opt culese) sau Olteanu Paul (cu trei din şase texte). De reţinut că numai 50 din cei 97 de culegători pot fi trecuţi în lista cu texte transcrise absolut exact. Cele mai multe texte exacte sînt din localitatea Totoiu (14); urmează Roşia de Secaş cu 5 ; Agrişteu, Asinip şi Galtiu cu cîte 4 şi Dumbrava şi Ernei cu cîte 3 texte transcrise exact. Din cele 76 de localităţi de unde s-au cules strigăturile, numai 44 sînt cu texte riguros exacte. Transcrierile aproape exacte prezintă modificări mai mult sau mai puţin superficiale, cu caracter lexical sau fonetic, justificate de necesităţi prozodice şi de necesităţi de structură poetică sau mesaj artistic, ca şi la doine. Cele mai numeroase modificări de acest gen sînt de natură lexicală (80 la număr), urmărindu-se, în unele cazuri, eliminarea pronunţiei locale85, a accepţiei locale a unor omonime86, a unor regionalisme considerate probabil inestetice87, a unor termeni cu circulaţie redusă88. Dacă în cazul textului 28 înlocuirea Braşovului cu Blajul89 are evident rosturi prozodice (asigurarea coincidenţei accentelor), într-alte cazuri înlocuirea decii-vinte90 sau modificările de topică91 urmăresc scopuri estetice propriu-zise. Cîteodată înlocuirile nu au însă nici o justificare aparentă92. Exemplu tipic în această privinţă este textul 44, la care editorii au înlocuit refrenele tradiţionale cu altele, nici mai frumoase, nici mai caracteristice, nici mai necesare93. Modificări mai ample afectează nu numai ţinuta exterioară a versurilor, ci şi semnificaţia lor. Efecte lirice speciale se urmăresc prin folosirea cuvîntului tare94, prin schimbarea modului şi timpului regentului95, prin deturnarea sensului96. Efecte stilistice se realizează prin adăugarea de refrene97 sau prin dispunerea emistihialăa unor versuri pe pivotul rimelor interne98. Modificările de ordin fonetic sînt destul de capricioase şi au, probabil, o funcţie eufonică pe care astăzi n-o putem întotdeauna depista. Astfel, dacă în unele cazuri fonetismul poei din manuscris este înlocuit cu literarul pot (13), într-alte cazuri — cînd nu există un original, iar versurile în care apare sînt un adaos al editorilor — este preferat totuşi (16). înclinarea editorilor merge spre formele palatalizate, pe care le acceptă din manuscris99 sau le introduc ei înşişi cînd în manuscris există paralelele lor nepalatalizate100. Pentru realizarea culorii locale transcriu pe merge din mauscris cu mere, dar în acelaşi exemplu folosesc şi cazul invers, transcriind originalul cămeşa sub formă literară cămaşa (308). Desigur, pentru toate cazurile de mai sus exemplele s-ar putea înmulţi, însă fără a introduce în discuţie un spor calitativ oarecare. Pentru a face însă mai concretă maniera de lucru a editorilor, oferim trei exemple complexe, 85 11 : Da'io joc cu cine-mi place > 1885 : Da'eu joc ; 13 : Nu vă poci juca pre toate > 1885 : Nu vă pot juca pe toate. 86 41 : Mă bat cînii pre uliţă > 1885 : Mă rup cînii pe uliţă. 87 96 : Mînca-o-ar sîcreata gură > 1885 : Mînca-o-ar mormîntul gură. 88 1 67 : Măi bădiţă, medieşene > 1885 : Mâi bădiţă, moldovene. 89 2 8 : Tocma-n Braşeu să ne-oprim > 1885 : Tocma-n Blaj să ne oprim. 90 41 : Pentru tme-mbujorată > 1885 : Pentru tine rajă-nvoaltă; 85: Mîndră, comanac domnesc > 1885 : Mîndră, merişor domnesc ; 132 : Da'mîndruţa-i frumaşea > 1885 : Da'mîndruţa-i ca o stea. în ultimul exemplu, modificarea a pornit din necesităţi de disimilare lexicală faţă de versul întîi. 91 167 : Şi oi veni bucuroasă > 1885 : Dar veni-voi bucuroasă. 92 99 : V iniile, vinar sule > 1885 : Palincuţă, draga mea ; 108 : Şi la furcă nu gîndeşte > 1885 : Şi la lucru nu gîn-deste. după v. 1 : Oho, hop, hop v. 2 : Hop şi-aşa „ v. 3 : Măi ,, v. 4 : Hop, 1885 : 93 Text 44 | ,, v. o : iviai copile, hop/ Hop, măi, hop Haide-aşa, măi Hop, copile Mînă, mină, măi ! 94 11 : Şi tu mie n-ai ce-mi face > 1885 : Şi tu n-ai ce dracu-mi face. 95 134: De m-aş face ţintă-n grindă > 1885: Fă-mă, Doamne, ţintă-n grindă. 96 16 : Mi-oi cînta eu cît oi vrea > 1885 : Şi-mi poci zice cînd oi vrea ; 95 : C-am bani şi n-am cu cin-bea > 1885 ; Bani destui şi n-am ce bea. 97 Textele 41, 132, 134. 98 Textele 48, 148. 99 102 : prinz, văz. 100 40 : deschidă, aprindă > 1885 : deschiză, aprinză; 299 : văd > 1855 : văz. 148 STUDIU INTRODUCTIV în globînd numeroase din trăsăturile detaliate mai sus. Ordinea în care le discutăm e şi ordinea frecvenţei cazurilor similare. Subliniem părţile neconcordante, ca şi la doine. Cazul 71 prezintă simple modificări lexicale ce nu alterează semnificaţia internă a piesei : m manuscris: Baăe-adună, ploaia cură, Ieşi, Domnică, şi-i dă gură 1 — Eu guriţă cum i-oi da, Că mă tem că m-a muşca 5 Şi mămuţa m-a-ntreba [indescifrabil]sâraca, Ai avut guriţă-ori ba? Atunci ce oi cuvînta? — Spune-i tu atunci aşa : 10 Am avut, măicuţă hăi, Dar am dat-o la flăcăi ! verşi un ea p ublicată: Badea lucră, ploaia cură, Ieşi, mîndruţa, şi-i dă gură ! — Eu guriţă cum i-oi da, Că mă tem că m-o muşca 5 Şi măicuţa m-o-ntreba : Tu fetică, draga mea, Avut-ai gură, ori ba? Atunci ce voi cuvînta? — Spune-i, mîndra, tu aşa: 10 Am avut, măicuţă hăi, Dar am dat-o la flăcăi ! Textul 121 aduce unele modificări în ce priveşte calitatea ironiei, prin subtila utilizare a unui pseudoadynaton pitoresc în final : versiunea publicată: Mă dusei la riul sec, Dorul mîndrei să-1 înec Şi~l băgai în valea seacă : Tulai, tulai, că se-neacă ! 5La inimă m-am muiat Si nu l-am mai înecat. in manuscris: Mă dusei Ia tiu sec, Dorul mîndrei să-1 înec ; Mă dusei la vama seacă, Strigă : Tulai!, că se-neacă. 5 Io-ntr-un pai m-am răzămat, La-necat nu l-am lăsat. Textul 98, prin schimbarea semnificaţiei versului 3, a devenit cu totul altceva. In manuscris este vorba de scuzarea viciului printr-un determinism psihologic elementar (firea omului se opune ideii de a îngrămădi avuţii); din versiunea publicată lipseşte această nuanţare : textul merge pe o linie unică, fără relief (nepăsarea zgomotoasă şi inconştientă a beţivului) : in manuscris: Vinu-i bun, vinarsu-mi place, Om avut eu nu m-oi face. Nice firea nu mă bate Să-mi fac care ferecate, Nici turme de oi brumate. versiunea publicată: Vinu-i bun, vinarsu-mi place, Om bogcd eu nu m-oi face. Să se mai ducă-n păcate Şi carele ferecate 5 Şi mioarele brumate! 101 în 6 cazuri transcrierea e absolut exactă ; în 14 aproape exactă ; în 6 transcrierea e liberă. Versiunile publicate se comportă faţă de originale ca, simple variante (posibile şi probabile) ale acelora şi situaţia aceasta, cu totul specială, arată că gradul lor de autenticitate folclorica este, în general, destul de ridicat. Modificările de acest gen nu au alterat caracterul popular al materialelor, n-au desfigurat aspectul lor tradiţional, nu contravin spiritului lor originar. în ce priveşte reducerile operate de editori, ele au, şi în cazul strigăturilor, rostul de a elimina, în toate cazurile, situaţiile pleonastice, repetiţiile moleste, contaminările neavenite. Odată operată omisiunea, restul textului este transcris exact, aproape exact sau liber, după caz101. Numai în cinci cazuri reducerea este masivă , înjumătăţind numărul versurilor sau dimi-nuîndu-le pînă la o treime chiar101. Operaţia de amputare a originalului poate avea loc oriunde în cuprinsul său, dar cazurile mai numeroase privesc omisiunile fragmentelor iniţiale sau 102 14, 248: reduceri masive ; 119, 159, reducere la jumătate ; 163 pînă la o treime din numărul total de versuri. ANTOLOGIA JARNfK —BÎRSEANU 149 finale. Oferim, pentru situaţiile principale, cîte un exemplu tipie. Pentru omisiunea fragmentului iniţial, textul 127 : in manuscris: M-a făcut maica lunea, Să-mi fie dragă lumea. M-a făcut maica pre fin, Să mă cheme Gherasîm ; M-a făcut maica pre paie, Să mă cheme Nicolae ; M-a făcut cu bucurie, Să mă cheme Vasilie. versiunea publicată: omisiunea editorilor M-a făcut maica pe fin, Să mă cheme Gherasîm ; M-a făcut maica pe paie, Să mă cheme Nicolae ; • M-a făcut cu bucurie, Să mă cheme Vasilie. Editorii au eliminat distihul iniţial, cu semnificaţie generală, reţinînd numai materialul ce se simetriza prin prezenţa numelor. Diferenţele de transcriere sînt minime (v.l—3, resp. 3—5). în cazul 148, editorii au eliminat versurile centrale, ce li s-au părut inutile prin dublarea ideii în final, deşi nu au optat pentru sensul cel mai propriu şi nici pentru forma cea mai desăvîr-şită (vezi cacofoniile de la sfîrşitul v. 3 şi începutul v. 4). în manuscris: versiunea publicată: Frunză verde, flori mărunte, Frunză verde, flori mărunte, leşitu-mi-au vorbe multe. Ieşitu-mi-au vorbe multe ; Las'să iasă, \ Că nu-mi pasă, > omisiunea editorilor 5 Câ-s harnică şi frumoasă. i Las'să iasă, că nu-mi strică, Cas'să iasă, că nu-mi strică, Că-s tînără şi voinică. Că-s tînără şi voinică. în transcrierea textului 68, editorii au eliminat un motiv de contaminare din finalul materialului : versiunea publicată: — Tu te duci, bădiţă, -n ţară, Nu-mi laşi nici o rînduială? — Rînduială ţ-am lăsat, Să nu faci mult sărutat ! omisiunea editorilor in manuscris: — Tu te duci, bade, la ţară, Nu-mi Iaşi nici o rînduială. — Rînduială ţ~am lăsat : Să nu faci mult sărutat. 5 De cînd, bade, ne-am lăsat, Nici un sărutat n-am dat, Numa-odată preste-un gard Şi-atunci la tine-am cugetat. în general, procedeul nu este utilizat prea abundent. îl întîlnim în numai 32 de texte, ceea ce reprezintă abia 8,84 %, la materialele a numai 19 culegători identificaţi (4 texte provin de la culegători anonimi). Amplificarea este un procedeu întrebuinţat pe scară mult mai largă. Numărul textelor afectate este de 76, ceea ce reprezintă 20,99 %. Adaosurile în partea iniţială a originalelor au de cele mai multe ori, ca şi în cazul doinelor, caracterul specific al versurilor invocative103. Totuşi, exemplele de acest fel sînt foarte puţine. Procedeul apare mai frecvent în poziţia mediană104, versurile intruzionale avînd rolul unui element de sudură a extremelor sau de simetrizare a compoziţiei. în cantitatea cea mai mare e atestat în finalul textelor — ca şi la doine — , intervenţiile urmărind reliefarea poantei epigramatice, rotunjirea desăvîrşită a ideii poetice.în aceas- 103 Fioricicâ, floricea : 272, 298 ; Foaie verde de mărar : 277 ; Foaie verde trei aluni: 284; sau formule întîmplă-toare: 6, 143, 192, 263. 104 Textele 49, 60, 72, 103, 112, 168, 219, 224, 225, 249, 260, 266. 150 STUDIU INTKODTJCTIV ANTOLOGIA JAENlK — BÎKSEANU 151 tă situaţie îl întîlnim în 41 de cazuri, ceea ce reprezintă mai bine de jumătate din numărul total al textelor afectate de amplificare. Perfecţiunea artistică a multor texte are ca explicaţie predilecţia editorilor pentru această variantă a procedeului. Sînt cazuri însă cînd intervenţiile de acest'fel sînt combinate între ele : amplificare iniţilă şi mediană105, amplificare iniţiala şi finală106, amplificare mediană şi finală107. într-un caz avem o situaţie şi mai complexă, întrunind toate trei variantele108. Cîteva exemple vor face sensibilă amplitudinea artistică a procedeului. Pentru amplificare iniţială oferim exemplul textului 263, unde se constată apariţia unui vers cu caracter invocativ, servind ca introducere : versiunea publicată: %n manuscris: adaosul editorilor Are mîndră nouă ii : Trei rupte, patru~s sparte, Două nu se ţin pre spate. Pentru amplificarea mediană, oferim exempul textului 60, în care versul intruzional are rol explicativ, insuficient motivat totuşi în context : Frunzuliţă dintre vii, Are mîndră nouă ii : Trei sînt rupte, patru sparte, Două nu se ţin pe spate. adaosul editorilor : versiunea publicată Pentru mindra cea din colţ Mîncai şeptezeci de zloţi Şi pentru vecină-sa, Pentru dalba Ileana 5 Mincai caii şi coc ia Şi-mi făcui datoare via. Versurile 4—5 ale originalului, oxitone, au fost modificate de editori în sensul de a permite coincidenţa accentelor de pe silabele finale, devenind par oxitone. Exemplul de amplificare finală, în care se observă rolul de clauzula epigramatică a textului, prin culminarea în imprecaţie, ne oferă textul 84 : în manuscris: versiunea publicată: in manuscris: Pentru mîndră cei din colţ Mîncai şeptezeci de zloţi Şi pentru vecină-sa Mînca-mi-aş eu cocia 5 Şi grădina cu via. Frunză verde ş-o nuia, Cum să n-am inimă rea ; Eu iubesc altu mi-o ia. . . adaosul editorilor: Lume, focu-n tine dea! Un caz de amplificare dublă, atît iniţială (vers invocativ), cît şi finală (clauzula epigramatică), îl aflăm în textul 78 : versiunea publicată; Floricică, floricea, Mîndrd, mîndruleana mea, Unde-ţi văz ţiţele-n sin, Picioarele nu mă ţin, 5 De nimic nu mai sînt bun! în general, procedeul are caracter de juxtapunere simplă, fără ca materialul adăugat să modifice contextul. Aceasta se poate observa din faptul că în 22 de cazuri, de pildă, originalul este transcris absolut exact, iar versurile amplificatoare se ataşează la acesta în mod absolut exterior sensului. Eolul adaosului este întru totul formal. în alte 41 de cazuri, deci în mai mult de jumătate din exemplele de amplificări, originalul e transcris aproape exact. Transcrierea mai puţin fidelă a textelor nu ţine de necesitatea absorbţiei organice a versului intruzional, ci de aceeaşi practică a editorilor despre care am vorbit la paragraful consacrat transcrierilor a- 105 Textele 54, 69; 169 ambele versuri fiind inyocative ; 107 Textele 45, 209. 192, 199. m Ţexţui 214, w Textele 5, 201, 246. Frunză verde ş-o nuia, Cum să n-am inimă rea? Eu iubesc, altu mi-o ia. in 'manuscris: Mîndro, mîndruleana mea, Unde-ţi văz ţîţele-n sîn, Picioarele nu mă ţin. adaosul editorilor : adaosul editorilor : proape exacte. Aceasta e cu atît mai adevărat cu cît marea majoritate a adaosurilor se fac în finalul textelor. Astfel, adaosul nu se comunică regresiv asupra textului pe care-1 întregeşte, ci conchide pe baza textului, realizează un spor liric în afara lui. în foarte puţine cazuri, transcrierea se face liber, cu o oarecare participare la sensul general a elementelor intruzionale109. Spre a se vedea în ce constă, de fapt, raportul dintre transcrierea textului original şi amplificarea concomitentă a lui, oferim exemplul 88, unde combinaţia marchează o nereuşită evidentă : in manuscris: Trandafir, trandafiraş, Drag îmi e omul cinaş, Car'se-ncalţă cinăşel Si sărută frumuşel. adaosul editorilor versiunea publicată: Trandafir, trandafiraş Drag îmi e omul cinaş, Că se-ncalţă frumuşel Şi sărută subţirel; Că se-ncalţă pe picior Şi dă gură de fecior ! Trebuie deci reţinut faptul că amplificările nu modifică, în mod esenţial, autenticitatea materialelor ; eliminînd versurile adăugate de editori sau făcînd abstracţie de ele, ajungem la acelaşi original, transcris exact sau aproape exact. Eeducerile, ca şi amplificările, par a fi fost realizate după transcrierea textelor ; ele par să marcheze o etapă mai recentă în munca celor doi editori. Prelucrările - - ca şi în cazul doinelor — prezintă două aspecte mai importante : pe de o parte, transcrierea foarte liberă a originalului, ceea ce se întîlneşte însă foarte rar110 ; pe de alta, reducerea şi amplificarea concomitentă a diverselor texte, manieră generalizată pentru procedeu. Numai în cazul transcrierilor foarte libere se poate vorbi despre o reală îndepărtare a versiunii tipărite de prototipul său din manuscris. Exemplele de acest fel constituie, în realitate, depăşiri ale produsului folcloric. Numărul lor redus, accidental desigur, nu schimbă însă caracteristica generală a operei lui Jarnik-Bîrseanu, şi anume autenticitatea sa funciară. în cazul amplificărilor şi reducerilor concomitente, operaţia este de asemenea juxtapozitivă. Oferim două exemple tipice, textul 24, cuprinzind o omisiune iniţială şi un adaos final : m manuscris: Strigaţi, strigaţi sâ se siringă, Să se strîngă fetele, Mai tare nevestele. . . Vai de mine, ce să fac, Că toate fetele-mi plac? Nevestele moartea-mi fac. . versiunea publicată: omisiunea editorilor Vai de mine ce să fac, Că toate fetele-mi plac . . . Nevestele moartea-mi fac. . . Nevestele moar/e-mi fac. Moar le-mi fac nevestele, Dar mă-nvie fetele Ş-aşa-mi duc eu zilele ! şi textul 50, unde e vorba de înlocuirea, printr-un adaos de 4 versuri, a unui pasaj de două versuri, într-un final cu sensibilă atmosferă artificială, nefolclorică : adaosul editorilor in manuscris: Puiculiţă, pui păun, Treci la badea preste drum, Să căutăm vinul de-i bun, 109 Textele 60, 199, 260, 277. versiunea publicată: Puiculiţă, pui păun, Treci la badea peste drum, Să cercăm vinul de-i bun. 110 Textele 181, 220, 229, 235, 251, 274, 309, 325. 152 STUDIU INTRODUCTIV ANTOLOGIA JARNlK — BlRSEANU 15& Să dăm paie juncilor 5 Buze dulci voinicilor. omisiunea editorilor adaosul edil orilor Vinu-i roşu dulcişor, > Ca şi dalbu-ţi obrâjor : Că-i din boabe roşioare, Ca şi-a tale buzişoare. Procedeul contaminării e interesant atunci cînd variantele intrate în combinaţie sînt din alte localităţi. Acesta este cazul textelor: 2 (care uneşte transcrierea liberă a unui text din Panade, cu transcrierea liberă a altuia din Alecuş), 128 (care combină o variantă din Straja cu una dm Spini, amîndouă transcrise cu omisiuni), 160 (care amalgamează un text din Totoiu dm 1876 cu altul dm Dumitra mai vechi cu 13 ani), 193 (care sudează un material din Dostat, transcris aproape exact, cu altul din Chilieni, transcris liber), 311 (care contaminează o strigătura dm Tăure, culeasă în 1863, cu alta din Chesler, din 1872). La exemplele de mai sus, sinteza dintre diversele variante intrate în combinaţie se face tot juxlapozitiv, putîndu-se deosebi părţile fuzionante, adaosurile, omisiunile, diferitele feluri de transcriere. Sinteze mai complexe au fost realizate, luîndu-se o variantă ca bază şi raport înd la ea, în mod combinativ, celelalte variante ale motivului111. Cîteva texte sînt rezultatul unor combinaţii încă mai fine, sinteti-zmd un număr de 14, 11 şi 8 variante 112. Nu întîrziem aici asupra lor, 'deoarece le-am analizat m note, tot aşa cum nu ne oprim nici asupra celor două texte113 rezultate din contaminarea a 4 şi, respectiv, 5 variante, pe care le-am transcris în întregime în acel despărtămînt al lucrării. In toate aceste cazuri e vorba de topirea într-un întreg artistic a unor texte de provenienţă locală deosebită, culese la date diferite de culegători diferiţi, participînd în mod inegal la actul de sinteză şi menţinîndu-se la o distanţă apreciabilă de originalele concrete. Ele presupun un proces de abstractizare, fiind de fapt motive poetice realizate din variante multiple, în loc să fie motive poetice percepute prin intermediul unei variante tipice. c. VARIA La materialul din acest capitol nu întîrziem prea mult, deoarece am oferit în note tot ceea ce era necesar pentru identificarea textelor, precum şi pentru transcrierea lor. în genere, am mers pe ideea de a transcrie integral textul originalelor, pentru ulterioare confruntări practice şi rapide şi, ori de cîte ori a fost cazul, am făcut trimiteri comparative (si am transcris chiar integral) la copiile personale ale lui Jarnik (uneori şi la ciornele lui A. Bîrseanu). în general, la transcrierea acestor materiale se constată o profundă intervenţie a editorilor în forma exterioară a pieselor. Conţinutul nu este atins, deşi amplificările merg uneori pînă la mai mult de dublul originalelor114. Copiile lui Jarnik, atîtea cîte s-au păstrat, reprezintă soluţii artistice de compromis între original şi ceea ce s-a publicat (în transcrierea definitivă a lui A. Bîrseanu), oferindu-ne indicii despre modul cum a decurs întregul proces al editării materialului. Oricum, materialul din acest capitol e cel mai puţin autentic şi este bine că editorii nu au transcris şi alte texte epice de mai mare întindere (pentru care exitsă prototipuri manuscrise), folosind aceleaşi tehnici si aceleaşi procedee. Cum tot acest material nu este semnificativ pentru antologie (constituie, de fapt, un apendice faţă de titlul şi conţinutul său), încheiem aici discuţiile asupra lui, lăsînd ca cei interesaţi să tragă singuri concluziile corespunzătoare printr-o confruntare personală. 111 Vezi textele 52 şi 225, la al căror conţinut au concurat, în ambele cazuri, cîte patru variante. 112 Textele 223, 240, 268. 113 Textele 137, 278. 114 Textele 1, 2 dublare ; 5, 8 peste dublul versurilor. d) CONCLUZII Dacă stăm acum să totalizăm datele obţinute de-a lungul cercetării de pînă acum, constatăm următoarele: deşi au folosit un număr considerabil de texte pentru a realiza o antologie de numai 648 de cîntece şi doine şi 361 de strigături, editorii nu au folosit întregul fond de lirică aflat în manuscris. Arătam că doinele au fost selecţionate dintr-un număr de 1 593 de variante, iar strigăturile din 709, deci editorii au consumat, la nivelul motivului poetic sau al variantei propriu-zise, numai 2302 din textele culegerii lui Ioan Micu-Moldovanu. Au rămas practic nefolosite, respectiv nu au intrat în colecţie, un mare număr de motive poetice cu variantele lor. Acest material constituie nucleul ineditelor, pe care le publicăm cu această ocazie. Materialul de epică nu cere o discuţie aparte, deoarece a fost utilizat într-o măsură extrem de redusă. Problema se soluţionează în cuprinsul notelor şi al ineditelor. în intregime nefolosite au rămas fondurile de proză populară, de ghicitori, de folclor al obiceiurilor (colăcării, bocete, descîntece, colinde, descrieri de obiceiuri şi practici populare). Faţă de întregul material aflat în culegere, editorii au folosit pentru antologia lor numai 58,42%. Cu acestea am răspuns la două din întrebările puse la începutul acestui capitol. Am aflat astfel ce anume au luat editorii din marea culegere blăjeană — şi aici accentuase pune, în mod special, pe aspectul de gen al materialelor, deci pe latura ei calitativă — şi cît anume au luat din ea pentru întocmirea antologiei lor ; în acest scop problema s-a rezolvat exclusiv în sfera cantităţii. Eămîne ca acum să conchidem, urmărind punct cu punct toate problemele discutate pînă acum. începem cu problema culegătorilor, şi, pentru a avea sub ochi situaţia clară a acestora oferim în note lista culegătorilor'mai importanţi, în ordinea numărului total de texte cu care participă la antologie115. Analiza acestei liste scoate în evidenţă cîteva proporţii semnificative. Astfel, un culegător, Moldoveanu Simeon, din Totoiu, realizează un număr de 71 de texte, ceea ce se ridică la aproape 7,00 % din întreaga antologie. Lucrul este explicabil întru totul, deoarece însăşi culegerea sa (ms. 2 197.11.27) oferea editorilor cel mai mare contingent de material liric, 206 piese. Din acestea, mai mult de o treime (34,41 %) au intrat în antologie. Aportul său este apreciabil mai cu seamă din punct de vedere cantitativ; în ce priveşte valoarea sa istorică, tot materialul cules de Moldoveanu Simeon ţine de prelungirea celui de-al doilea val al culegerii (perioada 1872-1876), fiind deci cel mai recent din antologie. Un procentaj mai bun decît Moldoveanu Simeon (cel mai bun, de altfel) 1-a realizat Todoran Nicolae cu 23 de texte publicate din 54 culese (42,59%). în ordine descrescătoare urmează : Tohati Vasile cu 27,30 %, Ionaş Andrei cu 27,18 %, Precup Vlase cu 26,60 % şi Marţian B. Ioan cu 22,88 %. Oricum, ceea ce trebuie reţinut e faptul că Moldoveanu Simeon se aşază cu mult înaintea tuturor celorlalţi culegători. Iarăşi trebuie reţinut că primilor 10 culegători116 le aparţine un sfert din întreaga antologie (264 d'e texte, ceea ce reprezintă 25,88%). Printre aceşti 10 culegători îl semnalăm si pe Viciu Alexiu, singurul participant la culegerea lui Ioan Micu-Moldovanu care s-a mai ocupat cu culegerea, publicarea şi studierea folclorului117, care însă nu realizează o proporţie personală prea bună (16 texte publicate din 58 culese, deci numai 27,58%). Intr-al 115 Moldoveanu Simeon : 71 texte, Precup Vlase : 29, Ionaş Andrei : 28, Marţian B. Ioan : 27, Todoran Nicolae : 23, Tohati Vasile : 20 ; Moise losif şi Roman P. Nicolae cîte 17; Deacu Alexe şi Viciu Alexiu cîte 16; Pop Ioan Senior şi Stâncii Negru Ioan cîte 14 ; Olteanu Paul şi Ţăranu Ioan cîte 13; Cioba Gavril, Costea Alimpiu şi Novacu Al. cîte 12; Ciunganu Ilariu, Folea Vasile, Negru-ţiu F. Ioan, Sînceleanu Octavian şi Trifu Ioan cîte 11 ; Căluţ Candid, Gherman Ioan, IViacavei Ioan, Margineanu Nicolae, Margineanu Vasile şi Punteanu Ioan cîte 10 ; Bâr- na George, Circă Ioan şi Ciura Alexandru cîte 9 ; Banfi Octavian, Ceauşeanu Alex. şi Surdescu D. cîte 8 texte. 116 Moldoveanu Simeon, Precup Vlase, Ionaş Andrei, Marţian B. Ioan, Todoran Nicolae, Tohati Vasile, Moise losif, Roman P. Nicolae, Deacu Alexe şi Viciu Alexiu. 117 într-una din ocaziile provocate de aceste lucrări, Viciu Alexiu s-a mai întîlnit o dată cu Andrei Bîrseanu, care i-a făcut două referate (primul nefavorabil) de publicare a colecţiei sale de colinde în seria „Din viaţa poporului român" a Academiei Române. 154 MATERIALUL INEDIT ANTOLOGIA JARNIK — BÎRSEANU 155 treilea rînd, urmărind aceeaşi ordine descrescătoare, trebuie să se reţină că al doilea sfert al antologiei aparţine unui număr de alţi 24 de elevi (256 de texte, respectiv 25,09 %). Deci prima jumătate a antologiei aparţine celor 34 de culegători menţionaţi în listă (520 de texte şi 50,98 %). Ca altă curiozitate, menţionăm că din culegerile publicistului Străjanu Mihail, viitorul estetician şi pedagog, nu au intrat în antologie decît două texte, o doină şi o strigătură. In ceea ce priveşte localităţile efectiv reprezentate în antologie, se cuvine să facem următoarele precizări. O localitate, Totoiu, este ilustrată prin 71 de texte, după care urmează : Ocna Dejului cu 32, Maioreşti cu 29, Doştat cu 26, Tăure cu 25, Chesler cu 22, Ciuguzel şi Ernei cu cîte 17, Agrişteu cu 16, Bucerdea Grînoasă şi Galtiu cu 14, Cheţani cu 13, Nadăşa şi Spini cu cîte 12, Asinip, Blaj, Ciunga, Tătîrlaua cu cîte 11, Abrud, Bichigiu, Căpîlna, Cerghi-zel, Cugir, Beghin, Sucutard cu cîte 10 texte. Am lăsat la urmă localitatea Eoşia de Secaş, deoarece ea pune probleme cu totul speciale. în studiul introductiv al lui Ion Muşlea la ediţia ştiinţifică a culegerii Cîntâri şi strigături româneşti de cari cîntă fetele şi ficiorii jucînd, scrise de Nicolae Pauleti în Roşia, în anul 1838 (Bucureşti.', 1962, p. 34), se afirmă că în antologia Jarnik-Bîrseanu au putut fi identificate peste 120 de variante la materialul corespunzător al lui N. Pauleti. In acest moment, lucrurile pot fi determinate precis. în materialul nostru există 44 de texte din Eoşia de Secaş atestate direct. Indirect (în diverse însoţiri de contaminare şi ca variante la motivele principale) sînt atestate încă alte 32 de texte. Deci numărul total al textelor din ambele culegeri (Pauleti şi Jarnik—Bîrseanu) ce se suprapun, de-o manieră sau alta, este de numai 76. Nu este însă exclus că în culegerea lui Pauleti să se afle variante la alte texte din culegerea Jarnik-Bîrseanu, originare dintr-alte localităţi din zonă decît Eoşia de Secaş, care ar ridica cifra similitudinilor tematice mai aproape de numărul indicat de regretatul cercetător clujean. Această faţă a problemei nu ne mai interesează însă. încheind, vrem să mai subliniem observaţia că localităţile cele mai bine reprezentate sînt, în linii generale, la periferia zonei acoperite de culegere (Ocna Dejului, Maioreşti, Tăure, Doştat, Eeghin, Cugir, Abrud). ^ Privitor la valoarea istorică a materialului selecţionat pentru antologie, trebuie să facem următoarele observaţii. Din prezentarea manuscrisului se ştie că acţiunea de culegere a lui Ioan Micu-Moldovanu s-a desfăşutat în două etape principale — prima pe un front foarte larg în 1863, a doua pe un front mult mai îngust în 1872 — , fiecare din aceste două etape pre-lungindu-se cîtva timp încă după încetarea acţiunii principale şi stingîndu-se, cea dintîi în 1870, iar cea de-a doua în 1876. Cu mult cea mai importantă prin cantitatea şi calitatea recoltei realizate este campania din 1863. Era deci normal ca şi antologia să oglindească acest raport, subliniind neîntîmplător importanţa deosebită a primului val de culegere. Am arătat în cuprinsul analizelor noastre cifrele absolute privind cele două genuri folclorice reprezentate în antologie (doina şi cîntecul, pe de o parte, strigătură, pe de altă parte), acum facem totalizarea acestor date şi arătăm că din cele 1 020 de texte ale antologiei, 395 aparţin culegerii din 1863, ceea ce reprezintă 38,72%, iar 241 aparţin culegerii din 1872, ceea ce face 23,62 %. Dacă ştim că numai 52 de texte sînt nedatabile (respectiv 5,09%), restul de 32,57% se aşază normal în prelungirile celor două etape principale, într-o proporţie de asemenea favorabilă primului val de culegere. Faţă de acestea, afirmaţia după care antologia, în cea mai mare parte a sa, se bazează pe cel mai vechi strat al culegerii, este un adevăr incontestabil. Acest fapt are o importanţă deosebită cînd ne raportăm la contextul general al folcloristicii româneşti şi la momentul pe care această culegere îl ilustrează în acest context. Antologia Jarnik—Bîrseanu, raportată la culegerea lui Ioan Micu-Moldovanu, pe care o oglindeşte în ce are ea mai reprezentativ, este, fără posibilitate de îndoială, cea mai mare culegere de folclor românesc realizată pînă către cel de-al 9-lea deceniu al secolului trecut. Calitativ, ea marchează un moment crucial din istoria folcloristicii româneşti, cu toate că, prin sistemul de transcriere, ea nu reuşeşte încă să rupă cu anumite tradiţii metodologice dominante pretutindeni în epocă. Analiza a scos în evidenţă atît procedeele de transcriere folosite de editori, cît şi proporţiile în care au fost folosite. La începutul întregului capitol am arătat gradul mai mare sau mai mic de autenticitate pe care-1 presupune fiecare procedeu, aşa că nu mai reluăm problema. Ceea ce trebuie însă reţinut la încheierea discuţiei este faptul că 18,43% din texte (adică 188) sînt transcrise riguros exact, ceea ce pentru practica folclorică u epocii reprezintă, desigur, un progres evident. Ca o consecinţă a transpunerii textelor din ortografia etimologizantă, în care au fost redactate iniţial de culegători, într-o ortografie ,,mai fonetică" apare o ridicată proporţie de piese transcrise aproape exact (260 de texte, respectiv 25,49%). Aceste două fonduri, care, în general, nu pun la îndoială autenticitatea materialului, ridică temeiul ştiinţific al antologiei la 43,92%, situaţie unică pentru toată folcloristica vremii. Eestul de 56,08% se împarte, în mod inegal, la celelalte procedee de transcriere (reducere : 7,05 %, amplificare : 24,35 %, prelucrare: 11,17%, contaminare : 10,68%), marcînd îndepărtarea tot mai mare de izvorul original. Valoarea cărţii nu se cuvine însă apreciată exclusiv prin prisma concepţiilor actuale, reproşînd editorilor că n-au anticipat pretenţiile ştiinţifice de azi, ci trebuie considerată prin prisma eficienţei culturale la data apariţiei sale şi de atunci pînă acum. De aceea omul de cultură va urmări traiectoria cărţii în conştiinţa generală, fără să se preocupe de aspectul autenticităţii sale folclorice, în timpce omul de ştiinţă — în momentul de faţă înarmat cu posibilitatea restabilirii acestei autenticităţi, prin confruntarea versiunii publicate cu originalele transcrise sau transmise în notele ediţiei de faţă — poate valorifica această operă, în direcţia cerută de stadiul actual al dezvoltării folcloristicii româneşti şi mondiale. Antologia, care a aparţinut pînă acum exclusiv culturii noastre, a fost restituită integral şi ştiinţei româneşti. Aceasta este, da fapt, caracteristica principală a antologiei de faţă ; prin aceasta se deosebeşte, de pildă, de marea culegere a lui Vasile Alecsandri, care — din păcate — nu oferă actualului om de ştiinţă un temei sănătos de valorificare corespunzătoare a operei. 2. MATERIAL U L INEDIT Cum spuneam, editorii au utilizat numai o parte din fondul culegerii lui Ioan Micu-Moldovanu. Este destul de greu să determini astăzi, fără a se fi păstrat în această chestiune vreo însemnare oarecare, motivele care au stat la baza acestei alegeri. Criteriile de autenticitate şi de estetică ce au impus editorilor, în cazul materialului oprit pentru antologie, anumite principii de selecţie şi certe procedee de transcriere nu sînt suficiente pentru a înţelege omisiunea în bloc sau omisiunea individuală a unui material care egalează aproape pe cel publicat, atît numeric, cît şi ca valoare artistică uneori. Ceea ce afirmă A.Bîrseanu în prefaţa sa este de asemenea neîndestulător. în lipsa unor date precise în această privinţă, va trebui să extragem explicaţiile corespunzătoare din calităţile înseşi ale materialului inedit. Pentru anumite genuri folclorice, lăsate cu totul la o parte, explicaţiile sînt mai uşor de aflat. Aşa este, de pildă, cu materialul de proză populară, despre care ştim că a fost omis deoarece textele „nu putuseră să fie reproduse cu fidelitatea, aşa-zicînd, impusă de metru şi rimă''118. De altfel, am arătat într-altă parte că Jarnik avea opinii foarte ferme cu privire la culegerea şi transcrierea basmelor populare şi că — în virtutea acestor opinii — criticase şi metodologia lui Petre Ispirescu. în ceea ce priveşte baladele, materialul nu putea rivaliza cu similarul său din marea colecţie a lui Vasile Alecsandri, nici ca valoare artistică, nici ca valoare tematică, ştiinţifică. Or, interesul editorilor era, desigur, de a nu publica texte inferioare calitativ acelora. Pentru antologie au fost oprite numai textele mai realizate şi introduse în capitolul mixt, cu aspect de apendice ocazional, „Varia", dacă nu fuseseră intercalate anterior printre doine şi cîntece. Celelalte materiale (ghicitorile, oraţiile de nuntă, colindele, descîntecele etc.) erau prea disparate spre a putea servi la închegarea unui întreg, care să oglindească orizontul poetic nediscontinuu al poporului. Cum lirica forma nucleul culegerii, atît ca interes artistic şi ştiinţific, cît şi ca pondere *18 Prefaţa la ediţia din 1885, p. VIII, 156 materialul inedit Ms. 2 197.11.115, fişa personală a lui A. Bîrseanu nr. 26, care a intrat în notele sale de la balada „Chiruţa" (Biblioteca Orăşănească, Sibiu). cantitativă, din acest fond principal şi-an extras editorii materialul pentru antologia lor. Ou toate acestea, ei au lăsat de o parte nu mai puţin de 1209 texte, 609 doine şi 600 de strigături, folosind numai 1593 de doine şi 709 strigături, respectiv numai 2302 texte, ceea ce reprezintă abia două treimi (65,53 %) din fondul general de lirică din culegere. în legătură cu acest material omis, discuţiile pot fi îndelungate şi cu sorţi alternativi de izbîndă. a) Determinînd cantitativ fondul de inedite, trebuie să spunem că acesta, în linii mari, reprezintă o treime din întregul material, respectiv cuprinde 1 528 de texte. Ediţia de faţă publică integral, în antologie, un număr de 1 094 de texte (dublează deci ceea ce au publicat Jarnik şi Bîrseanu în 1885); restul de 434 de piese, fiind variante la primele, se publică în note, marcmdu-se numai punctele divergente. în acest fel, întregul fond de inedite se pune la îndemîna publicului şi, cu aceasta, întreaga culegere a lui Ioan Micu-Moldovanu poate fi valorificată ştiinţific şi artistic, intrînd în circuitul general al valorilor culturale produse în secolul trecut. Situaţia generală a materialului inedit, din punctul de vedere al reprezentării pe gen 'şi al raportului dintre transcrierea integrală în antologie şi menţionarea fragmentară în note, este următoarea : cîntecele şi doinele publicate integral numără 456 de piese, în note 153 ; strigăturile, publicate 435, în note 165 ; baladele, publicate 57, în note 82 ; proza populară, piese publicate 37, în note 6 ; ghicitorile, 55 de texte publicate integral; folclorul obiceiurilor, piese publicate 54, în note 28. Numai în cazul baladelor, numărul variantelor întrece numărul motivelor (acesta din urmă considerat ca fiind egal cu numărul pieselor). în toate celelalte cazuri, situaţia este inversă. Lucrul este cu atît mai simptomatic în cazul doinelor şi strigăturilor, unde numărul de variante atinge o pătrime abia din numărul motivelor (153 la 456 şi 165 la 435), dacă ne amintim că în antologia Jarnik-Bîrseanu două variante şi jumătate la doine şi aproape două variante la strigături reprezentau media din care a fost selecţionat materialul publicat. Pe întregul fond inedit, acest raport se exprimă prin 71,60% motive literare, cu 28,40% variante la ele. încom-parabil, cea mai mare parte a materialului prezintă piese în unicat, deci la nivelul motivului circulînd independent119. b) Dacă deschidem discuţia asupra problemei culegătorilor, constatăm că antologia de material inedit este mai reprezentativă pentru culegere, în general, decît antologia Jarnik-Bîrseanu. Astfel, materialul aparţine la nu mai puţin de 166 de culegători din cei 168 identificaţi. Adaosul masiv de culegători îl furnizează genurile neparticipante la ediţia din 1885, deoarece dacă punem faţă în faţă cifrele ce apar în antologia Jarnik-Bîrseanu (la doine 114 şi la strigături 97 de culegători) şi cele ce desemnează pe culegătorii materialului inedit (la doine 125 şi la strigături 103), diferenţa nu este excesiv de mare, deşi proporţia este de asemenea în favoarea materialului inedit. Cu mult înaintea tuturor culegătorilor se plasează acelaşi Moldoveanu Simeon din Totoiu, cu 136 de texte, ceea ce reprezintă 8,90 % din totalul materialelor inedite. După el se aşază Precup Vlase cu 53 de piese, iar apoi vin cu 35 Ionaş Andrei, cu 33 Marţian B. Ioan, cu 32 Deacu Alexe, cu 28 Tohati Vasile. în total, 51 de culegători au de la 10 texte în sus, ceea ce din punctul de vedere al culegătorilor reprezintă mai bine de o treime (51 faţă de 166) şi din punctul de vedere al textelor culese aproape două treimi (935 faţă de 1 528). De fapt, 9 culegători participă la antologie cu mai bine de un sfert din întregul material120, iar alţi 28 cu cel de-al doilea sfert, aşa încît numai 37 de culegători (22,29%) reuşesc să întrunească mai mult de jumătate din întregul material inedit (51,71%). Pentru a face sensibile proporţiile lucrurilor, arătăm că 24 de culegători participă la antologie cu numai cîte un singur text (14,45% din culegători la 1,50% din texte). 20 din aceştia participă 119 Excludem din discuţie proza populară, unde motivul 120 Moldoveanu Simeon, Precup Vlase, Ionaş Andrei, literar se defineşte altfel decît prin piesa însăşi. Marţian B. Ioan, Deacu Alexe, Tohati Vasile, Drăghicescu loachim, Gherman Ioan, Olteanu Paul, 158 STUDIU INTRODUCTIV STUDIU INTRODUCTIV 159 cu proză populară şi cu piese din folcloiul obiceiurilor. Materialele culese de elevi neidentificaţi se ridică la cifia de 75 de texte, ceea ce reprezintă o proporţie neglijabilă. Ca să \ nu mai lungim vorba, oferim în continuare lista culegătorilor, cu împărţirea materialelor ) inedite pe genuri folclorice, lăsînd astfel cititorului libertatea de a stabili singur toate i I 2 | 3 1 * 1 5 1 6 * 1 8 1 9 | 10 | " 1 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 29 30 Cocovanu Ştefan Cordescu Nicolae 8 1 1 1 1 1 2 4 3 16 1 5 1 21 corelaţiile interne ce l-ar putea interesa. 31 Cost ea Alimpiu 3 2 7 3 1 11 5 16 Folcl. obiceiurilor 32 Costea Nicolae 1 1 1 2 3 Doine şi cîntece Strigături Balade Proză populară Ghicitori Total 33 34 Costin Iosif Crăciun Ioan 3 3 1 3 1 Culegători "o? "o? Total general , 35 36 Crişan M. Iosif Crişan Teodor 2 1 1 13 15 3 15 3 S Lologie .2 o o ^ologie cu cu 37 Dane Ştefan 3 3 în ante (partea varii rtea fi .2 "o "o fi .2 "o c .2 o3 fi .2 fi .2 o5 iant 38 Dancea George 3 2 10 5 15 % fi q< fi << 03 > fi < 03 > fi < Var fi < 03 > fi < 03 > < 03 39 Dancea Vasile 1 1 1 1 2 1 2 1 3 4 5 6 7 | 8 9 | 10 ii 12 13 14 15 16 17 40 Dancii Petru 2 41 Dascălii Miron 2 1 2 1 3 1 Albu Nicolae 3 2 5 5 42 Deacu Alexe 8 1 20 28 4 32 2 Aldea Iacob 2 2 2 J 43 Drăghicescu Ioachim 10 8 4 2 16 8 24 3 Alutanu Ioan 3 2 1 2 9 1 10 j 14 Drăghici Ioan 1 1 1 1 3 1 4 4 Aron Dionisie 4 3 9 3 13 6 19 1 I 45 Eremia George 1 1 5 Avram Ioan 2 1 1 1 3 2 5 | 46 Florea Ioan 2 2 6 Banfi Octavian 3 3 1 1 4 4 8 1 47 Florian George 1 1 1 7 8 Barbu Isidor Barbu Patriciu 4 1 1 1 1 2 1 11 1 } 13 | 48 \ 19 Florian Ilie Florian Ioan 3 2 5 1 5 1 9 Bârna George 1 5 6 6 | l 50 Folea Nicolae 3 1 2 1 6 1 7 10 Bârna Vasile 2 2 1 2 3 5 1 1 51 Fol ea Vasile 3 1 9 1 12 2 14 11 Băcilă Vasile 1 . 4 7 5 7 12 J 1 52 Galant u Constantin 2 1 1 3 1 4 12 Bitea Ioan 5 4 1 1 1 11 2 13 | 1 53 Gheorghiţă N. 2 1 1 4 4 13 Blaga Paul 2 3 4 5 4 9 1 I 54 Gherman Ioan 8 1 6 3 1 2 17 5 22 14 Bozac Ierbnim 3 2 1 7 3 1 55 Giurgiu Teodor 3 1 1 4 1 5 15 Bucurescu Vasile 3 6 9 9 1 | 56 Goga Ilie 7 2 1 1 9 2 11 16 Bugneriu Ioan 1 1 • | 1 57 Gogîţă T. 1 1 1 17 18 Busoniu Vasile Butnariu Alexandru 1 1 2 1 1 2 1 2 4 1 5 1 3 \ 1 58 i 59 Grama Ambroziu Graur Zahei 2 2 1 1 1 2 3 2 3 2 6 4 19 Butnariu Ioan 2 * 2 2 ] 1 00 Gruianu Zaharie 2 2 1 4 1 5 20 Buzdugan Militon 2 2 1 1 1 3 4 7 %J 1 61 Handra Zahei 1 2 3 3 21 Găianu Dini. F. 1 1 J I 62 Hămbăşanu Dănilă 1 1 1 22 Căluţ Candid 5 2 2 1 7 3 10 j 1 63 Herţeagă Vasile 2 1 6 2 8 3 11 23 Ceauşeanu Alex. 1 1 1 2 2 2 5 7 | | 64 Horşia Ioan 1 1 1 1 2 3 24 Cioba Ga vrii 4 1 2 6 1 7 j ; 65 Hosu Constantin 1 1 9 1 11 2 13 25 Ciortea George 2 2 4 1 10 3 13 1 Iancu C. Dimitrie 2 1 3 5 1 6 26 Circă Ioan 5 2 1 7 1 8 1 [ 67 Icnim Simeon 1 1 1 27 Ciunganu Ilariu 1 1 1 1 3 1 4 1 1 68 Ignat Simeon 1 2 2 1 1 5 6 28 Ciura Alexandru 2 1 3 2 1 1 6 4 10 i 1 69 Ionaş Andrei 9 3 17 4 1 1 27 8 35 o Culegători Doine şi cîntece Strigături Balade Proză populară Ghicitori Folcl. obiceiurilor Total Total general în antologie (partea a 11 I-a) în variante (partea a V-a Antologie l Variante Antologie Variante Antologie Variante Antologie Variante Antologie Variante Antologie Variante 1 3 1 4 5 | 6 7 8 9 | 10 ii 12 13 ! u 15 1 16 17 70 Ionaş Nicolae 2 2 2 2 4 71 Isac George 1 1 1 72 Isailă Samuilă 3 2 1 3 3 6 73 Lazăr Alexe 3 3 3 6 3 9 74 Lobonţiu Nicolae 1 1 1 75 Macavei Ioan 2 2 1 5 3 7 10 76 Maniu Gavrilă 1 1 1 77 Marcu George 2 2 3 3 2 5 7 12 78 Marcu Simion 1 2 1 2 2 4 79 Marţian B. Ioan 9 8 11 3 2 20 13 33 80 Marţian Vasile 5 1 5 1 10 2 12 81 Mălai Ioan 1 1 1 82 Mărculeţ Ioan 1 2 1 2 3 83 Margineanu Nicolae 1 2 7 2 1 9 5 14 84 Margineanu Vasile 2 1 3 4 5 5 10 85 Micu M. 1 3 2 5 3 8 11 86 Micu Simeon 3 1 2 1 5 2 7 87 Mihălţeanu Ştefan 2 1 2 3 88 Milaciu Vasile 1 1 1 2 2 2 5 7 89 Moise losif 6 3 7 5 13 8 21 90 Moldovan 2 1 2 1 3 91 Moldovan Ioan 2 2 2 4 2 6 92 Moldoveanu Ioan 3 3 3 93 Moldoveanu Simion 39 5 26 5 42 124 12 136 94 Mu nt ea nu Ieronim 4 1 5 5 95 Negruţiu F. Ioan 3 1 5 5 96 Nemeş Ioan Junior 3 1 1 2 4 3 7 97 Nemeş Ioan Maior 2 2 4 4 98 Novacu Al. 6 6 3 12 3 15 99 Olteanu Paul 5 4 6 1 4 13 9 22 100 Orbeanu Romul 9 3 9 3 12 101 Orăşan Gheorghe 2 1 1 1 2 3 1 5 102 Orga Ioan 1 103 Pantea Ioan 2 104 Petruţ Alexandrii 5 105 Petruţ Axente 106 Pineiu Petru 3 107 Pocanu Teodor 3 108 Pop Artemon 4 109 Pop Constantin 4 110 Pop George 111 Pop Iacob (Drîmbar) 5 112 Pop Iacob (Nuşeni) 3 113 Pop loachim 2 114 Pop Ioan Senior (Lechin-ţa) 5 115 Pop Ioan Senior (Bichigiu) 2 116 Pop Ioan Junior 1 117 Pop losif 118 Pop Ladislau 119 Pop Matei 2 120 Pop Nicolae Junior 121 Pop Nicolae Senior 122 Pop Petru 2 123 Pop Procopie 124 Pop Simeon 2 125 Pop Ştefan 3 126 Pop Vasile 127 Pop Vasile Junior 3 128 Pop Vasile Senior 2 129 Popazu Ioan 2 130 Popescu Ioan Junior 3 131 Popescu Ioan Senior 2 132 Popovici George I. 133 Precup Dionisie 6 134 Precup Vlase 16 135 Punteanu Ioan 2 136 Radu Alexandru 4 137 Radu Simeon şi Ioan 2 138 Raicu Clemente 4 139 Roman P. Nicolae 9 140 Rusu Augustin 11 - c. 461 162 STUDIU INTRODUCTIV MATERIALUL INEDIT 163 Doine şi cîntece Strigături Balade Proză populară Ghicitori Folcl. obiceiurilor Total Culegători )gie IlI-a) 1 ca > Antologie Antologie Antologie Antologie Total general O & în antoh (partea a în variar (partea a Variante Antologii Variante Variante Variante Antologie Variante Variante 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 ii 12 13 14 15 16 17 141 Sava Macovei 3 1 1 1 4 2 6 142 Săbăduş Ioan 1 1 1 143 Sînceleanu Octavian 4 2 2 1 1 7 4 11 144 Socol Iosif 2 , 4 2 6 145 Stanciu Ioan # 1 1 3 3 146 Stancu Negru Ioan 2 5 2 2 8 4 12 147 Stinghe Ioan 1 1 1 148 Străjanu Mihail 1 1 1 1 4 1 5 149 Stupineanu Iosif 1 1 1 150 Suciu Vasile 4 11 15 1 16 151 Surdescu D. 1 5 1 6 1 7 152 Szabo Samuil 1 1 8 153 Şuteu Vasile 1 6 1 7 1 154 Tatu Teodor 3 1 1 1 4 2 6 155 Tămaş Ioan 5 1 2 2 1 7 4 11 156 Tîrnăveanu Ioan 1 2 1 4 4 157 Todea Ioan 1 1 3 1 1 6 2 8 158 Todoran Nicolae 6 2 7 1 1 2 14 5 19 159 Tohati Vasile 12 1 9 3 1 24 4 28 160 Trifu Ioan 5 1 4 5 9 6 15 161 Ţăranu Ioan 5 7 1 1 1 15 2 17 162 Urzică Ioan 1 1 6 4 7 5 12 163 Velicea Dionisie 8 2 10 164 Viciu Alexiu 5 1 10 3 15 4 19 165 Vodă Ţiganu Ambroziu 4 2 6 6 166 Vulcan Ioan 2 1 1 4 4 Anonimi 21 6 22 5 9 3 9 61 14 75 456 153 J 435 165 57 1 82 37 6 55 54 28 1094 434 1528 c) în privinţa localităţilor de nnde mult mai reprezentativ pentru culegere în Jarnik şi Bîrseanu. Astfel, materialul inedit de 124, unde s-a întocmit marea culegere a s-a cules, materialul inedit este de asemenea genei al decît ceea ce s-a publicat de către cunoaşte absolut toate localităţile, în număr lui Ioan Micu-Moldovanu. Lucrul se explică prin apariţia acelor genuri folclorice ce nu au fost incluse în antologia din 1885. Se adaugă la aceste localităţi şi una din Banat, Sasca Montană, desigur întîmplătoare121. Dacă însă raportăm aceste localităţi la genurile folclorice, diferenţa dintre publicaţia din 1885 şi materialul inedit nu este.atît de mare. Astfel, doinele din antologia Jarnik-Bîrseanu proveneau din 102 localităţi, în timp ce doinele inedite provin din numai 99 de localităţi; strigăturile publicate provin din 76 de localităţi, în timp ce similarele lor inedite din 82. Mai mult decît diferenţele minime dintre aceste cifre trebuie să ne atragă atenţia situaţia inversă dintre doine şi strigături. Eeprezentarea acestor localităţi este total inegală : alături de o localitate cu 124 de piese, există nu mai puţin de 14 localităţi cu cîte un singur text (din care 6 texte din folclorul obiceiurilor şi 5 de proză populară). Cu mult cel mai bine reprezentată este localitatea Totoiu, de unde elevul Moldoveanu Simeon a notat 124 de texte, ceea ce reprezintă 8,11% din total. Alte 6 localităţi sînt reprezentate cu texte variind numeric între; 35 şi 52 (Maioreşti cu 52, Doştat cu 50, Ocra Dejului cu 41, Eoşia pe Secaş cu 39, Tăure cu 36, Galtiu cu 35). De fapt, pe aceste 7 localităţi se bizuie aproape un sfert din întregul material inedit (377 de texte), iar pe alte 19 localităţi, cuprinzind între 14 şi 28 de texte, se bizuie celălalt sfert al culegerii (386 de texte), aşa încît aproape jumătate din întreaga antologie (763 de texte) provine numai din 26 de localităţi (aproape a cincea parte din numărul total de localităţi atestate). Materialul inedit, oricît ar acoperi întreaga zonă a culegerii lui Ioan-Micu-Moldovanu, este reprezentativ pentru aceste 26 de localităţi122 şi în special pentru cele 7 menţionate mai sus. Mai trebuie observat că aceste localităţi se plasează la periferia zonei cercetate. Materialele nelocalizate se ridică la cifra de 151 de texte, ceea ce reprezintă o proporţie destul de ridicată, aproape 10,00%. Situaţia generala a localităţilor atestate în această parte a culegerii lui Ioan Micu-Moldovanu — atît pe genuri folclorice, cît şi pe reprezentarea lui în antologie sau note -este cuprinsă în tabelul pe care îl oferim în continuare : 1 Nr. crt. Localitatea Doine şi cîntece Strigături Balade Proză populară Ghicitori Folcl. obiceiurilor Total Total general Antologie Variante .2 '5b o < 5 Variante Antologie Variante Antologie Variante Antologie Variante Antologie Variante Antologie 1 Variante i 2 3 4 6 7 8 9 10 li 12 13 14 15 16 17 1 Abrud 5 1 2 2 1 n 4 11 2 Agrişteu 5 1 10 3 15 4 19 3 Agrişu de Sus 1 1 1 1 2 4 Al ă mor 3 3 3 6 3 9 5 Alecuş 10 3 2 2 1 1 2 4 3 19 9 28 121 Textele bucovinene transcrise de Moldoveanu Simeon, pentru că nu au o localizare precisă, le-am trecut la materialele nelocalizate, deci nu intră în calculele de mai sus. 122 Cele 19 localităţi diferenţă sînt: cu 14 texte Blaj şi Micăsasa; cu 16 Spini şi Vălişoara; cu 17 Budiu Mic, Cheţani şi Gîrbova; cu 19 Agrişteu, Buia şi Chesler; cu 21 Ciuguzel şi Ernei; cu 22 Asinip; cu 24 Blaj el; cu 25 Bucerdea Grînoasă, Sînbenedic şi Tătîrlaua; cu 27 Lo-droman; cu 28 Alecuş. 164 165 Nr. crt. Localitatea Doine şi cîntece Strigături Balade Proză populară Ghicitori Folcl. obiceiurilor Total Total general Antologie c .2 CC > 4 Antologie os Variante Sb o c < 7 Variante Antologie g 1 Variante | Antologie Variante o 'o c < 13 -M C .2 CC 14 Antologie Variante 1 2 3 5 8 9 n 12 15 16 17 6 Alma 3 3 3 7 Asinip 8 1 6 3 1 2 1 17 5 22 8 Aţintiş 3 1 3 1 4 9 Băgau 4 1 5 5 10 Băiţa 2 1 2 1 4 2 6 11 Beldiu 2 1 1 2 1 1 5 3 8 12 Bichigiu 2 2 1 1 5 1 6 13 Bistriţa 2 1 4 4 14 Blaj 5 3 3 1 1 12 2 14 15 Blăjel 10 8 4 16 8 24 16 Bobîlna 2 1 3 5 1 6 17 Bogata 1 2 1 1 1 4 5 18 Braşov 1 1 1 2 19 Bucerdea Grînoasă 5 3 9 7 1 14 11 25 20 Bucium 2 1 3 2 1 6 4 10 21 Bucuresci , 1 1 22 Budiu Mic 6 3 7 14 3 17 23 Buia 4 3 9 3 43 6 19 24 Bungard 3 3 3 25 Capîlna 2 1 2 1 3 26 Capîlna de Jos 1 1 27 Cergău Mare 1 2 1 2 3 28 Gerghid 1 2 5 4 9 29 Cerghizel 5 2 2 1 7 3 10 30 Cetatea de Baltă 2 1 2 1 3 31 Chesler 6 2 7 1 1 2 14 5 19 32 Cheţani 5 7 1 1 1 15 2 17 33 Chilieni 1 1 6 4 7 5 12 34 Cipău 2 1 2 1 3 35 Ciufud 1 1 1 3 3 36 Ciugudu de Jos 3 1 1 1 4 2 6 37 Ciugudu de Sus • 1 . 1 1 • • 1 1 'j 1 2 1 3 1 * 5 6 7 1 * 9 | 10 n 12 13 14 15 16 17 38 Ciuguzel 6 3 7. 5 1 • 1 • 13 8 21 39 Ciunga 1 1 1 1 3 1 4 40 Cluj 1 1 41 Golibi 1 1 2 1 3 4 42 Cugir 4 2 2 1 1 1 • i 7 4 11 43 Gut 5 4 1 1 1 1 11 2 13 44 Deaj 5 2 1 7 1 8 45 Delureni 1 1 1 46 Doştat 9 3 28 6 1 2 39 11 50 47 Drîmbar 5 5 1 10 1 11 48 Dumbrava 2 1 1 2 3 3 6 49 Dumitra 2 2 1 3 2 5 50 Ernei 9 3 8 1 17 4 21 51 Făgăraş 3 . 2 1 2 9 1 10 52 Fărăgău 2 3 4 5 4 9 53 Galtiu 5 8 7 2 3 9 15 20 35 54 Gîrbova 3 3 6 3 1 1 10 7 17 55 Hăghig 7 2 1 9 2 11 56 Hărţău 2 1 1 2 3 3 6 57 Hopîrta 3 1 1 1 4 2 6 58 Hunedoara 4 2 1 6 1 7 59 Iaşi 2 2 60 Iclănzel 9 3 9 3 12 61 Iclod 3 5 1 8 3 11 62 Ilva Mare 2 1 1 3 1 4 63 Iliuşa 1 1 64 Jabeniţa 2 2 2 4 65 Lechinţa 5 2 7 1 8 66 Leşu 1 1 67 Livada Someş 1 1 9 1 11 2 13 68 Lodroman 6 1 8 12 14 13 27 69 Luna 5 1 3 8 1 9 70 Lunca 8 8 2 10 71 Lupu 6 3 2 1 1 9 4 13 72 Maioreşti 16 3 13 4 2 5 40 12 52 73 Manie 2 1 1 2 3 3 6 74 Mădăraş 1 1 75 Micăsasa 3 1 9 1 12 2 14 76 Minjiu Gherlei 2 1 1 1 3 2 5 77 Mîn^rade 2 2 1 1 1 . ! • • 4 2 0 166 Nr. crt. Localitatea Doine şi cîntece Strigături Balade Proză populară Ghicitori Folcl. obiceiurilor Total Total general Antologie Variante Antologie Variante Antologie Variante Antologie Variante Antologie Variante Antologie £ | Variante Antologie Variante i 2 3 4 5 6 7 8 9 10 ii 12 13 15 16 17 78 Monor 1 1 1 79 Na dă şa 4 1 2 6 1 7 80 Noşlac 4 2 6 6 81 Nuşeni 3 1 2 1 1 1 7 3 10 82 Oarda de Sus 1 1 1 1 3 1 4 83 Obreja 2 1 3 4 5 5 10 84 Ocna Dejului 14 9 14 1 3 28 13 41 85 Ocnişoara 2 1 7 2 9 3 12 86 Ohaba 2 1 2 3 87 Pănade 6 7 13 13 88 Petrilaca 2 1 1 1 2 3 5 89 Peţelca 2 2 4 1 10 3 13 90 Poarta 2 1 1 2 2 4 91 Poiana 3 1 1 2 4 3 7 92 Porumbeni 1 1 1 2 2 2 5 7 93 Răşinari 3 1 2 1 4 4 8 94 Răzoare 3 2 1 7 3 10 95 Reghin 3 6 1 9 1 10 96 Rîpa de Jos 3 1 3 6 1 7 97 Roşia de Secaş 11 5 17 4 1 29 10 39 98 Sasca Montană 1 1 1 99 'Sălcud 4 1 2 2 2 8 5 13 100 Sărmăşel 3 1 2 1 5 2 7 101 Sibiu 2 2 1 3 102 Sînbenedic 5 2 2 2 13 22 3 25 103 Sînmiclăuş 1 1 1 1 2 104 Sîntămărie 1 1 1 105 Spini 3 2 7 3 1 11 5 16 106 Straja 2 2 2 1 1 4 4 8 107 Sucutard 3 1 1 5 5 108 Suseni 2 1 3 1 6 1 7 109 Şard 1 1 1 2 2 2 5-| 7 materialul inedit 167 1 2 2 4 5 6 7 8 9 10 11 12 | 13 | 14 | 15 1 16 | 17 110 Şinca Veche 4 4 4 111 Şomoştelnic 3 3 1 1 4 4 8 112 Tătîrlaua 4 3 9 6 1 1 1 15 10 25 113 Tăuni 1 2 2 1 4 5 114 Tăure 14 3 11 5 1 2 28 8 36 115 Teleac 4 2 1 5 2 7 116 Tiur 1 1 1 1 1 4 1 5 117 Totoiu 32 5 26 4 4 5 42 4 113 11 124 118 Ţapu 3 1 1 1 1 5 6 119 LTioara 1 1 1 2 1 4 5 120 Vălişoara 4 1 11 15 1 16 121 Veşeuş 1 1 122 Vidrasău 4 2 5 1 9 3 12 123 Vingard 2 1 6 1 8 2 10 124 Vişuia 1 1 1 125 Zagra 1 1 1 _ nelocalizate 46 13 38 19 11 9 4 1 10 109 42 151 Total : 456 153 435 [165 57 82 37 6 55 54 28 1094 434 1528 d) în contextul de faţă trebuie să luăm în discuţie şi problema valorii istorice a materialului inedit, determinînd cronologia lui în cuprinsul întregii culegeri. Pentru aceasta, am întocmit situaţia de mai jos : Doine Strigături Balade Proză populară Ghicitori Folcl. obiceiurilor Total '5b '5b *5b *5b Total Data '5b 'Sb o gie +■> a> +-> _03 "S *Sh 03 fi 03 s ?-« 03 fi c3 fi C3 fi fi 03 < > > < > < > î> 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 1863 251 88 191 73 36 61 25 4 13 29 23 545 249 794 1863-7 2 3 8 5 10 8 18 1865 2 2 4 1 3 1 10 3 13 1865-6 1 1 1 1867-8 4 1 2 6 1 7 1868 6 2 7 3 2 3 15 8 23 1870 1 1 2 2 5 1 6 1872 123 42 166 65 4 15 1 295 122 417 1872-3 2 1 1 1 1 5 1 6. . 1873 1 2 8 3 11 3 14 1874 1 1 1 1875 27 4 17 4 2 42 4 1 92 9 101 1876 9 1 7 1 6 23 1 24 1876-7 1 1 1 1878 1 1 1 Nedatate 28 9 28 13 9 3 1 9 1 74 27 101 Total: 456 153 435 165 57 82 37 6 55 54 28 1 094 434 1 528 168 STUDIU INTRODUCTIV MATERIALUL INEDiT 169 care pune în lumină următoarele : din cele 1 528 de texte, nu mai puţin de 791 — deci mai bine de jumătate (51,96% — au fost transcrise în 1863, ţinînd de primul mare val al culegerii lui Ioan Micu-Moldovanu; numai 417 texte, deci ceva mai bine de un sfert (27,29%), au fost transcrise în 1872, ţinînd de cel de-al doilea val al culegerii; 68 de texte au fost culese în prelungirea primului val, între 1863 şi 1870, iar 148 în prelungirea celui de-al doilea, între 1872 şi 1878; 101 texte sînt nedatate. Cea mai mare parte a materialului se plasează, aşadar, în stratul cel mai vechi al culegerii, avînd în momentul de faţă mai bine de o sută de ani vechime. în general, cum era şi normal, cunoscînd proporţiile de bază din cronologia culegerii, tabelul reflectă întru totul situaţia reală, confir-mînd ceea ce am arătat de-a lungul analizelor noastre, şi anume faptul esenţial că marea culegere a lui Ioan Micu-Moldovanu a fost realizată în două mari reprize, la interval de 10 ani, una de alta, într-o perioadă de circa un deceniu şi jumătate. e) Cele 456 de cîntece şi doine cuprinse în materialul inedit reprezintă tot atîtea motive poetice independente. Ele aduc un spor tematic considerabil la ceea ce se cunoştea pînă acum despre lirica transilvăneană a epocii. Prin faptul că la data culegerii erau deplin închegate din punct de vedere artistic şi prin faptul că aduc, încrustate în substanţa lor, numeroase aluzii la fenomene social-politice mai vechi, ele se plasează, ca geneză, cu mult înainte de perioada notării lor şi pot servi atît la cunoaşterea istoriei liricii noastre populare, cît şi la cunoaşterea unor aspecte de viaţă populară, care, îndeobşte, scapă sau se refuză cercetării istoricului sau sociologului. Parte din ele au fost semnalate şi în culegeri ulterioare. Faţă de acestea, textele de care vorbim reprezintă prima menţiune documentară, atestînd circulaţia diferitelor motive poetice la date diferite şi în zone deosebite. Altele — din cîte ştim pînă acum — nu au mai fost semnalate nicăieri, aşa că reprezintă singurele menţiuni documentare cunoscute pînă acum ale respectivelor motive poetice. Cea mai mare parte din ele oglindeşte aspectele bogate şi variate ale vieţii ţărăneşti, în ceea ce are aceasta mai autentic şi mai reprezentativ. Unele însă, mai puţine desigur, aduc ecouri din viaţa orăşenească a epocii, în care se îmbină tematica lăutărească şi tematica diecească, într-o întrepătrundere interesantă şi elocventă pentru stadiul general de dezvoltare a societăţii vremii şi de evoluţie a gustului artistic. Dominantele întregului ciclu sînt dragostea (cu toate avatarurile ei sentimentale : speranţă şi îndoială, bucurie şi suferinţă, aşteptare şi deziluzie etc.) şi comuniunea cu natura (o stare difuză, specifică pentru lirismul popular românesc, fără a se putea vorbi despre un sentiment al naturii), într-o îmbinare organică, structurală. Predomină însă accentele grave, nuanţele dureroase, amănuntele nostalgice. Nu avem intenţia să-1 frustrăm pe cititor de surpriza contactului direct cu materialul, de aceea nu facem o prezentare generală a tematicii, limitîndu-ne la simpla jalonare a reperelor lirice principale (unele teme noi şi nuanţe tematice noi faţă de antologia din 1885). Dragostea e înfăţişată ca o forţă oarbă, de dimensiuni cosmice, omniprezentă şi atotputernică. Omul nu o poate evita, nu se poate ascunde de ea (72); ea îi stăpîneşte toată viaţa, gîndurile şi sentimentele, zilele şi nopţile (56); îi distruge rînduială înţeleaptă a vieţii şi muncii (29). Apariţia iubitului echivalează cu răsăritul soarelui (37)123. Forţa sentimentului este nimicitoare : decît să se ştie părăsită, fata preferă să-şi ştie iubitul necredincios mort (26); certată de toţi pentru sărăcia iubitului său, fata nu se poate opune dragostei, deşi e lucidă şi îşi dă seama de diferenţa de avere dintre ei (50)124. Iubiţii trebuie să fugă în lume, ca să scape de „ţara eîinelui" şi ,,oamenii dracului", ce le pun 123 Se foloseşte paralelismul negativ^ după terminologia in folclor, în Studii de poetică şi stilistică, Bucureşti, Edit. lui Roman Jakobson, sau antiteza slavă, după P. Boga- pentru literatură, 1966, p. 83 — 90. ţîrev. Vezi Monjca Brătulescu, Cîteva tipuri de metaforă 124 Mult mă mustră neamul meu,jCă-i sărac drăguţul meu.ţip-l văd bine câ-i sărac, jN-am ce face că mi-i drag. în primejdie dragostea (8). într-un caz întîlnim însă şi atmosfera mai calmă şi senină a idilelor coşbuciene : iubitul cere fetei să-şi aştearnă patul afară, iar el — prefăcîndu-se în vînt de vară — va veni noaptea să-i răcorească gura arsă de sete (53). Dorul are aceleaşi efecte distrugătoare asupra vieţii iubiţilor. De fapt, acesta este si lait-motivul ciclului.' Omul cuprins de dor se topeşte „ca frunza în tău" sau ca „inul în vale'' (81), cade la pat"şi, fără a-1 durea ceva, simte cum se usucă pe picioare (121), ajunge - în cele din urmă — să nu mai fie bun de nimic (123). E orb şi absurd, legîndu-se de omul însurat, pe care-1 împinge la beţie; legîndu-se de femeia măritată, pe care-o face să-şi uite proprii săi copii (84). E atotputernic ca o stihie : pînă şi muntele, care-i de piatră, e frămîntat de dor; în opoziţie cu tăria şi răceala acestuia, cum să-i reziste bietul om? (87). încă din stadiul incipient', dorul opune mintea inimii : Floricică, rumpe-te-aş, La badea trămite-te-as. / Te-aş trămite, n-am pe cine, \ Eu m-aş duce, mi-i ruşine (115). Jalea este afirmată în med declarativ, nu descrisă prin efectele ei sau^ justificată prin originea ei. Omul are la inimă o negură, de care nu poate scăpa, căci îndată se aşează alta mai grea (128); ar da orice doctorului care i-ar lua durerea de la inimă (164), trage la rău, ca alţii la bine (145). Uneori totuşi jalea e explicată prin totalul eşec al omului în viaţă : a semănat busuioc şi trandafiri — adică a dat lumii ce avea mai bun — dar sămînţa n-a rodit (127). Altă dată, jalea este efectul nenorocului personal : Că-a meu bine si noroc / A ars în pară şi foc, \ A meu bine si ticneală \ A ars în văpăi şi pară (148). Dureros de plastic e exprimată aderenţa forţată a omului la jale : Vai, aproape-s de necaz,/. Ca năframa de obraz;/ Vai, aproape-s de urît, / Ca piciorul de pămînt. Jalea domină însă si în materialele din capitolele următoare, colorînd într-un fel aparte şi poezia străinătăţii, poezia de urît şi chiar poezia de cătănie. înstrăinarea de ai săi produce, în general, imprecaţie şi blestem (172). Cătănia aduce însă şi note viguroase de protest şi revoltă. Semnificativ e textul 217, în care e blestemat împăratul (Ardă-ţi curtea jumătate,! De scaun să nu ai tu parte,j De scaun şi de cunună,! Cum eu n-am de voie bună), pentru că a început să ia mai mulţi fraţi din aceeaşi casă, şi sînt satirizaţi ofiţerii pentru lăcomia lor de bani şi laşitatea lor în bătălie {Staţi alăturea cu noi,! Nn vă trageţi înapoi). Satira la adresa împăratului ia uneori forme de dispreţ şfichiuitor : dacă împăratul nu se face om de omenie, cătana o să-i pună boarfele în spate, trimiţîndu-1 acasă, nu însă mai înainte de a-ifi dat şi o corecţie fizică, cum se dă la o potaie jigărită (206). Celui care 1-a scris la cătănie, feciorul doreşte să-i fie „casă uliţa" şi „odihnă temniţa" (201). Frica şi sila faţă de instituţia chezaro-cră-iască merg atît de departe, încît unii, spre a scăpa de robia armatei, ar prefera să se autc-mutileze (208). Tema dorinţei de a nu se fi născut e cunoscută de aiurea. Definitiv închegat în expresie e catrenul care arată că mîndruţa a făcut „cale pe pustă", petreeîndu-şi şi căutîndu-şi iubitul luat la armată (218). Urîtul, sentiment complex şi profund, distruge pe om (247) şi trezeşte de asemenea blestem (258). Uneori, victima lui pare a renunţa la simpla lamentaţie sau imprecaţie : ar cosi urîtul în rît (242). Blestemul, oricare ar fi cauza şi obiectul său, e construit pe bază de adynaton, uneori de mare şi sugestivă amplitudine. Ciclul de cîntece şi doine mai cuprinde un număr mare de texte umoristice, în care adeseori ascuţişul ironiei se îndreaptă spre sine însuşi. Astfel, eroul unor piese se auto-persiflează pentru prostia de a fi „lăcomit la avere", însurîndu-se cu o leneşă, cu o „hîdă", cu o bătrînă. Undeva se simte şi lacrima, dar în general e vorba de o puternică auţo-satirizare. Grotescă este imaginea iadului populat cu mîndrele „rumenite" (292), comică paralela dintre felul cum nevasta necredincioasă îşi aşteaptă bărbatul plecat la oaste şi 170 STUDIU INTRODUCTIV MATERIALUL INEDIT 171 felul cum îşi aşteaptă ibovnicul (313). Uneori efectele umoristice se construiesc pe bază de adynaton125. Unele par a avea origine orăşenească. De reţinut sînt şi unele piese din categoria cîntecelor de lume, în care accentele bahice se împletesc cu autoironia şi amărăciunea. Nu e mai puţin adevărat că există şi cazuri (317) cînd tristeţea omului are o cauză pseudofilozofică : raportul tragic dintre perenitatea şi imobilitatea naturii şi efemerul vieţii omeneşti (Rău îmi pare după lume, / Că eu mor şi ea rămîne). Tristeţea, în concepţia cîntecului de lume, se combate cu vinul, numit „sfîntul vin", ,,frate de cruce", ,,măria ta" (336, 337), sau cu palinca soră dulce" (336). Dumnezeu e văzut la proporţii umane, de cîrciumar sătesc, cînd i se cere împrumut o ploscă de vin (338). Sfatul unanim pentru omul necăjit e : Cine are-un bou ş-o vacă, I Nici o crîşmă să nu-l treacă (339). Unele au origine lăutărească. Cîntecele de codru, de voinicie şi de hoţie exploatează, în general, tema veche şi caracteristică a cucului. Oîteva cîntece aduc ecouri sociale specifice pentru societatea transilvăneană a epocii. Un cîntec pomeneşte de revolta unei slugi trimise la muncă fără mîncare (367); un altul cuprinde o ameninţare violentă la adresa solgăbirăului, unealtă a exploatării : omul cere reprezentantului autorităţii să nu-l mai ,,tracteze" aşa de rău, spre a nu fi obligat să facă ,,palma pumn" (368); în fine, altul e un cîntec mineresc, în care se vorbeşte direct despre exploatarea lucrătorului de către patron : Domnii din plată mi-atras/... Şi datori am mai rămas (370). Din cîntecele istorice, pe lîngă cele închinate lui Avram IaUcu (371—374) sau bătăliei de la Solferino (cu cîteva variante în note), merită a fi reţinută piesa 375: Strigă Bămuţ din Sibiu,I Că Ardealul nu-i pustiu;/ Strigă lancu de la munte:/ — Nu te teme, mă Axente,/ Că şi eu vin de la munte] Cu opt mii şi nouă sute/ De păuni de-ai codrilor, / De voinici de-ai munţilor12*. Trebuie să mai menţionăm aici, pentru a face sensibil ecoul pe care Principatele Unite l-au trezit în inimile românilor de peste munţi, precum şi puterea de atracţie pe care noul stat al lui Cuza a exercitat-o asupra românilor din Transilvania, acea variantă citată în note, în care se spune, într-un patetic final, plin de vigoare şi aplomb : Munte, munte, piatră seacă,/ Lasă voinicii să treacă,/ Să treacă la România,/ Ma la Cuza-n cătănie121, marcînd un moment nou în dezvoltarea şi consolidarea conştiinţei naţionale a poporului. într-un capitol intitulat ,,Diverse", am întrunit acele piese care, prin conţinutul lor, ar fi putut fi încadrate în mai multe din capitolele anterioare. Nu este deci vorba de piese cu conţinut neclasificabil, ci deasupra oricărui sistem de clasificare. Printre ele menţionăm unele piese de deosebită importanţă culturală, cum ar fi ,,Amărîtă turturea" (402) şi „Ce te datini, bradule?" (377). Sumarul marcaj de orientare de mai sus evidenţiază cu îndestulare importanţa pe care ciclul inedit de cîntece şi doine o are pentru studiul genezei, circulaţiei, tipologiei şi esteticii poeziei lirice din Transilvania şi a liricii populare româneşti în general. Nu este vorba numai de marea bogăţie tematică pe care ne-o oferă acest material, ci de nesfîrşita variaţie în cadrul unor motive lirice de bază pe care o aduce, atestîndu-i vechimea încă de acum o sută de ani (să ne reamintim că 251 din cele 456 de texte de cîntece şi doine au fost culese în campania din 1863). Materialul completează fericit panorama poetică a satului românesc transilvănean de acum un secol, văzută cu ochii unei generaţii de intelectuali cu puternice rădăcini în tradiţia vie a satului lor, dar şi cu o specială aderenţă 125 Textele 279-282. 127 Ms. 2 197. II. 172, f. 4 v, t. 23. Culegător Micu 126 în capitolul consacrat cîntecului istoric din Istoria M. Textul nelocalizat şi databil numai relativ : cum face literaturii române, voi. I, Bucureşti, Edit. Academiei, aluzie directă la domnitorul Cuza, n-a putut fi scris decît 1964, p. 167 — 169, unde se vorbeşte despre folclorul inspi- înainte de căderea acestuia şi, destul de probabil, în 1863, rat de revoluţia burghezo-democratică din Transilvania, în primul val al culegerii. motivul acesta nu e menţionat. la fenomenul orăşenesc al epocii. De aici şi dublul aspect al cuprinsului acestui ciclu : folclor ţărănesc, pe de o parte, şi proporţional mult mai puţin, folclor orăşenesc, pe de altă parte. Dar tot de aici şi orizontul larg şi complex, bogat şi variat al ciclului. f) Numărul strigăturilor rămase nepublicate este mai mare decît al celor ce s-au publicat : 435 de texte (în 600 de variante) faţă de cele 362 tipărite. Această mare cantitate de material a pus complicate probleme de clasificare. Am adoptat, din această cauză, un sistem dublu de referinţe, atît din punctul de vedere al obiectului satirei şi ironiei, cît si din punctul de vedere al direcţiei urmărite de satiră. într-un prim capitol am încadrat piesele caracterizînd jocul (la care strigătură apare sincretic, în mod spontan), pe cei care joacă, pe cei care nu ştiu juca şi, mai ales, pe cei ce nu mai trebuie să joace. Este de reţinut textul în care jucăuşul îşi defineşte talentul si înclinaţia ca avînd origine demonică (2). Un alt capitol cuprinde piese caracterizînd satiric pe fetele prea mici sau prea mari de statură (33), pe cele care-şi pun nădejdea în sulimanuri (49—52), pe cele leneşe, nepricepute, neîndemînatice, nespălate şi nepieptănate, pe cele rămase (87), pe cele stricate, întocmindu-se astfel un repertoriu complet al defectelor fizice şi morale ale unei întregi categorii de locuitori ai satului. Hilarul atinge proporţii colosale în piesele consacrate^ fetelor nepieptănate (75 — 76). Merită a fi reţinută : Mîndră naltă şi şoldie/Din trei coţi îşi face ie,/ Din trei coţi şi jumătate,/ Să-mi facă şi mie parte/ De-o chimeşă de bumbac/ Ca s-o joc la joc cu drag. La rînd vin nevestele, ironizate pentru firea lor aprigă şi rea (109),* pentru darul beţiei (112—113), pentru lene (114—115). Nevasta frumoasă e considerată o adevărată pagubă la casă, deoarece bărbatul e obligat să şi-o teamă, neglijîndu-şi treburile şi ruinîndu-şi gospodăria (107). Nevestei frumoase — în virtutea frumuseţii înseşi — îi este permisă infidelitatea, cu condiţia discreţiei (106). în nota uşuratecă de umor din acest ultim text nu trebuie să se vadă concepţia generală a poporului cu privire la stabilitatea morală a familiei, ci numai un joc spiritual de cuvinte, o galanterie superficială şi fără urmări. Un capitol întreg e închinat feciorilor. Ei sînt ridiculizaţi atît pentru defectele fizice, cît şi pentru cele morale. Eeţinem cîteva piese mai realizate, ca 160 : Bădiţa cu brîne multe/ Nu scoate plugul din curte,/ Da bădiţul c-o curea/ Cîte două-alăturea, în care se satirizează lenea bogătaşului în contrast cu hărnicia feciorului sărac; textul 176 : Decît slugă la popa,/ Mai bine să baţi doba;/ Decît slugă la birău,/ Mai bine să porţi ceacău;/ Decît slugă la diac,/ Mai bine să iei colac, unde predomină caracterul social. Interesante sînt piesele ce oglindesc probabil o anumită mentalitate specifică mediului şcolăresc blăjean (întîl-nite parţial şi în Pauleti), în care se vorbeşte despre călugărie, viaţa preoţească, mănăstire, într-un mod lipsit de respect (tînărul e cu mîinile pe psaltire, dar cu ochii după copile ; e cu mîinile pe icoane, dar cu ochii după. cucoane, 163—165). Oricum, textele cu circulaţie orală desigur, s-au născut şi au circulat în cercurile şcolăreşti ale Blajului. Din antologia Jarnik-Bîrseanu ne era cunoscut cazul doinei 460 : Pe dealu cu strugurii, / Primblă-se călugării I Blestemîndu-şi părinţii,/ De ce i-au călugărit \ Şi nu i-au căsătorit; -la acesta putem adăuga următoarea plîngere a unei astfel de victime : Că nu-s făcut pe pochie, / Nici batăr pe dăscălie, / Ci-s făcut pe voinicie (165). Cu o interpretare umoristică e textul 162 : Bade, de urîtul tău, j M-aş călugări şi eu. / Dar păcat de Dumnezeu, / Să mă călugăresc eu. Flăcăii tomnateci sau rămaşi se pot lăuda şi ei cu o întreagă producţie de strigături. Dintre numeroasele exemple, cităm unul singur, cu o psihologie mai complexă, resimţindu-se de atmosfera specifică a cîntecului de lume : Cmd eram în vremea mea, \ Şapte mîndre vream ţinea. / Dar acum, sărac de mine, j Şi de una-mi pare bine. Bărbaţii însuraţi sînt şi ei, în anumite cazuri, obiect de satiră şi ironie. Cazurile mai frecvente se referă la bărbatul prostit de dragoste pentru propria lui nevastă şi care nu crede, 172 STUDIU 1NR0DUCTIV MATERIALUL INEDIT 173 chiar cînd aude şi vede, nici una din isprăvile galante extraconjugale ale jumătăţii sale (197). Cu o tristă resemnare şi un umor mai acid e condamnat bărbatul bătăuş de către însăşi victima brutalităţii sale (195—196) şi e regretată imposibilitatea „descununării" (207). E necesar să arătăm aici că o mare parte a liricii populare a vremii e dominată de imaginea sumbră a căsniciei nedorite, impuse de părinţi sau de necesităţi, sau a căsniciei nereuşite, situaţie caracteristică pentru moravurile familiare ale epocii şi locului. Nici atotputernicia dragostei nu scapă de săgeţile ironiei populare. în această privinţă e instructiv exemplul 225 : Vai de mine, ce-am făcut, \ C-am dat dragostea-mprumut \ Şi-acum cînd vreau să iubesc, j Nici pre bani nu mai găsesc. Multe strigături nu urmăresc scopuri mai mult sau mai puţin mărturisit didactice, în direcţia unei concepţii populare despre moralitate, ci sînt pur şi simplu piese umoristice, căutînd efecte de veselie bufonă şi de amuzament sănătos, într-un joc inteligent, cu cu-vîntul ambiguu .şi cu gradaţia epigramatică. Exemplul 265 e revelator : De-ar avea mîndrele minte, / Cînd oi muri să mă cînte j Cu trei zile mai nainte. Comicul provine uneori dintr-o anumită înclinare spre hiperbola grotească : Săraci mîndruţele mele, j Cum ară dracul cu ele I Şi-şi seamănă pietricele (271), alteori din cultivarea expresă a realismului (270, 283, 289). Unele însă îşi întemeiază comicul, de bună calitate, pe jocul subtil de cuvinte, pe asociaţiile neaşteptate de idei, pe paralelisme contrastante şi sugestive. Oferim două exemple tipice : Dr agile tatei copile, j De v-ar putea tata creşte, \ Să vă vadă şi neveste ; \ Din neveste, babe slabe / Şi din babe mMm&e(290)sau : Da săraca cizma mea, / Spusu-ţi-am căte-oimuia / Şi-oi face zeamă din ea / Şi-oi mînca cu soacra mea. / Şioiface-opipărată,ISăsoarbăşisocni-odată(308). Satira cu caracter social e deosebit de bine reprezentată în ciclul inedit al strigăturilor, de aceea merită să ne oprim mai îndelung asupra acestui capitol. Grupa cea mai numeroasă de material ilustrează tema preferinţei pentru omul frumos şi sărac sau pentru omul sărac şi harnic, în contrast cu omul urît şi bogat sau bogat şi leneş. Feciorulnu-şidoreşte nici boi nici vacă, ci numai mîndra care să-1 placă (318), nu-şi doreşte fată de domn, fată cu moşie sau fată de frunte, ci fată care să-i placă lui (320). Bogatele sînt, în general, leneşe, pretenţioase, jignesc mîndria lui de muncitor : unele umblă cu poale de cumpărat (335), altele lasă vacile nemulse (336), altele cuptorul dezlipit (337). Caracteristic pentru întreaga grupă e textul 329 : Mîndro, mîndruleana mea,\ Nu gîndi tu, mîndro hăi,/ Că soarele cînd răsare, / Răsare la voi în curte / Şi tu eşti fată de frunte;/ Că soarele cînd răsare,! Răsare în lumea toată/ Şi ta eşti fată de coadă. Se scoate astfel puternic în evidenţă diferenţierea socială existentă în cadrul satului transilvănean de odinioară şi poziţia net critică a omului sărac şi productiv împotriva păturii bogate, parazitare, a satului. Mai trebuie reţinut textul 341, unde satira împotriva cucoanelor, nu numai de la oraş, îmbracă o formă acidă şi virulentă : Dragile tatii, cucoane,/ De v-ar da Dumnezeu coarne,/ La toate, sărăcite,/ Să-mpungeţi ca vacile. Ceea ee aduce nou în această privinţă materialul inedit este o grupă întreagă de strigături pe tema „fata popii". Nu mai puţin de şase texte ridiculizează defectele morale considerate caracteristice — ale fetei de popă. Notăm numai unul din ele : Fata popii celui nou,/ Bate gîsea pentru-un ou (355). O altă temă bine reprezentată este a popii însuşi şi lucrul e cu atît mai semnificativ cu cît textele au fost culese şi notate de elevii unui liceu ce urmărea, în primul rînd, pregătirea de preoţi. Sînt puse astfel în lumină lăcomia de bani a popilor (359), lipsa de modestie (360), infidelitatea domestică (361), priceperea de a-şi exploata slugile (362), hoţia crasă (363), ipocrizia ecleziastică (364), concupiscenţa (365). într-un ultim capitol am grupat strigăturile care, ca şi doinele şi cîntecele, sînt pe deasupra oricărui sistem de clasificare. Eemarcăm, printre ele, textul cu certă rezonanţă coş-buciană128: Ce mi-i mie de-o drăguţă? / Ca codrului de-o frunzuţă: / Tinde pică, -aici se strică (379). De asemenea merită a fi reţinut, pentru jocul galant de dragoste, textul 382 ; 128 Vezi şi paralelul său : Nu mi-e mie de-un drăguţ,/ Ca pădurii de-un lemnuţ (378), însoară-te, bade,-nsoară/ Şi-ţi grijeşte nevasta/ Şi de mine nu-ţi uita. Pentru a caracteriza atmosfera epocii, de fapt atmosfera blăjeană a epocii, reţinem şi textul 429 : Badea-i roman palatin,/ Eu-s copilă de român. g) Cele 57 de balade, în 139 de variante, nu interesează din punct de vedere estetic, într-adevăr, deşi închegate structural şi realizate artistic, aproape toate sînt în afara artei. De aceea editorii le-au şi omis din antologia lor. Ele sînt însă deosebit de importante pentru cunoaşterea repertoriului de epică populară transilvăneană de acum un secol, pentru studierea răspîndirii şi circulaţiei diverselor motive în zonă şi epocă, pentru cercetarea direcţiilor de evoluţie a genului întreg, pe baza sugestiilor oferite de mănunchiul impozant de piese şi subiecte din fondul de inedite. Dominantă în cuprinsul epicii populare transilvănene a epocii este balada nuvelistică, cu subiecte din viaţa familiară, gustate pretutindeni şi întîlnite pretutindeni în forme foarte apropiate. Menţionăm, dintre acestea, motivul travestirii tînărului în haine femeieşti, spre a putea dobîndi dragostea Anei Ardeleana „din ţinutul Clujului, din fundul Sibiului", cu un final cu totul neobişnuit şi nelogic (13); motivul tînărului Văleanu (14), amorezul nestatornic, otrăvit din gelozie de una din iubitele sale, apărînd în culegere într-un număr impresionant de variante, 9 la număr, culese toate din partea de sud a zonei (Galtiu, Doştat, Vidrasău, Alămor, Bucerdea Grînoasă)129; motivul probei iubirii : numai iubita se încumetă a scoate presupusul şarpe din sînul lui Petru „dintre lunci", cu 3 variante destul de fluide ca structură şi închegare (15); motivul miresei moarte în preajma nunţii, la toate cele patru variante din culegere, în însoţire cu motivul arborilor îmbrăţişaţi, în final (18); motivul femeii necredincioase a lui Ghiţă „Cătăniţă", în desfăşurarea clasică (24); motivul nevestei vîndute130, care descoperă în turcul cumpărător pe însuşi fratele său, „feciorul Banului din Ţara Haţegului" (25); motivul nevestei fugite cu pruncul în braţe, rugîndu-se de podar s-o treacă Dunărea, cu un final accidental şi cu totul nepotrivit, dar cunoscînd alte opt variante în culegere (26); motivul nevestei fugite cu amantul, Toma Alimoş, Toma sau Tonea131, pedepsită cu moartea la întorcerea sa acasă de dorul pruncului, după repudierea de către amant (27); motivul fetei „de domn mare", celuită de un zlătar (28); motivul soacrei rele, ce-şi chinuieşte nora în lipsa feciorului de acasă, ţinînd-o flămîndă în închisoare (29), ce cunoaşte 5 variante cu soluţii epice diverse (în varianta din Maioreşti ambii soţi mor îmbrăţişîndu-se, iar din trupurile lor cresc cunoscuţii arbori îmbrăţişaţi; în varianta din Şard, mama denaturată este gonită în lume); motivul sorei otrăvitoare, ce reprezintă un subiect independent faţă de celebra sa paralelă franco-taliană Donna Bombarda, care are o circulaţie circumscrisă la aria sud-est europeană şi numai întîmplător prezintă contaminări cu motivul „proba iubirii" 132 (32). Mai semnalăm, în ciclul de balade, existenţa motivului, de circulaţie europeană, „călătoria fratelui mort", într-o variantă bine structurată şi bine realizată epic (4), precum şi a motivului „nunta fraţilor", versiunea transilvăneană a baladei Soarele şi luna (1). 129 Pentru motiv, vezi Radu Niculescu, Constante în structura cîntecului epico-liric din Transilvania, Crişana şi Maramureş. Cîntecul lui Vălean, în Studii de poetică şi stilistică, 1966, p. 114-163. 130 în textul publicat de noi la inedite, vînzarea nu e motivată. Textele din note sînt mai explicite în această privinţă. Astfel, o variantă din Bungard justifică vînzarea nevestei printr-o temă aglutinată : feciorul s-a însurat cu o fată săracă, pe care o repudiază ulterior pentru aceasta ; variantele din Cut şi Ohaba justifică vînzarea prin neputinţa bărbatului de a se plăti de bir ; varianta din Colibi pune fapta pe seama psihologiei canine a bărbatului. 131 Cu patru variante în culegere. 132 Cum susţine Gh. Vrabie, Balada populară română, Bucureşti, Edit. Academiei, 1966, p. 444 — 446, şi în cap. ,,Balada nuvelistică" din Istoria literaturii române. voi. I, p. 129. Legitim prudente afirmaţiile lui Tache Papahagi, Graiul si folclorul Maramureşului, 1925, p. XXXVI —XXXVIII, şi Paralele folclorice (greco-române). Bucureşti, 1944, p. 17. Din cele 3 variante ale culegerii, una e interesantă prin contaminarea iniţială cu o altă baladă locală, tînărul închis este salvat de iubita lui, după care urmează tema cunoscută. Contaminarea aceasta pare a nu fi un element întîmplător. O mai regăsim şi în I. Pop-Reteganul, Trandafiri şi viorele, ed. I, Gherla, 1884, p. 85 — 89, variantă din Giurgeşti. 174 Culegerile de balade din ms. Ioan Micu-Moldovanu Abrud (124), Agrişteu (109), Agrişii de Jos (99), Agrişu de Sus (37), Alămor (6), Alecuş (36, 59, 187. 188), Alma (143), Asinip (94, 104), Atintiş (74), Băgau (170), Buita (150), Beldiu (97, 129), Bichigiu (136), Bistriţa (10), Blaj (95, 101, 108,147, 148), Blăjel (51, 52), Bobîlna (1), Bogata (2), Braşov (102), Bucerdea Grînoasă (132, 152, 169), Bucium (69), Bucuresci (7), Budiu Mic (133), Buia (182), Bungard (167), Căpîlna (156), Căpîlna de Jos (25), Cergău Mare (178), Cerghid (141), Cerghizel (64), Chesler (114), Chetani (126), Chilieni (111), Cipău (142), Ciufud (154), Ciugudu de Jos (125), Ciugudu de Sus (70), Ciuguzel (175), Ciunga (71), Cluj (93), Colibi (160), Cugir (119), Cut (81), Deaj (72), Delureni (96), Doştat (54, 90, 100, 171, 176), Drîmbar (138), Dumbrava (149), Dumitra (180), Ernei (117), Făgăraş (78, 79), Fârăgău (82), Galtiu (83, 164), Gîrbova (56, 116), Hăghig (12), Hârtâu (153), Hopîrta (23), Hunedoara (22), Iaşi (98), Iclănzel (163). Iclod (80, 87). Ilişua (88), Ilva Mare (9), Jabenita (144), Lechinta (146), Leşu (29), Livada Someş (14), Lodroman (28, 84), Luna (11, 166), Lunca (107). Lupu (5, 47), Maioreşti (134, 139, 140), Manie (42), Mădăraş (105), Mi- căsasa (13), Mintiu Gherlei (86), Mînărade (45, 67), Monor (48), Nadăşa (66), Noşlac (110), Nuşeni (137), Oarda de Sus (50), Obreja (177), Ocna Dejului (183, 184), Ocnişoara (46), Ohaba (26), Pănade (60, 181), Petrilaca (151), Petelca (73, 89, 103), Poarta (43), Poiana (20), Porumbeni (65), Răşinari (92, 161), Răzoare (49, 58), Reghin (24), Rîpa de Jos (159), Roşia de Secaş (3, 4), Sălcud (120, 131), Sărmăşel (173), Sibiu (157), Sînbenedic (32, 41, 75, 158), Sînmiclăuş (15), Sîntămărie (40), Spini (68), Straja (44, 121), Sucutard (168), Suseni (62, 63, 186), Şard (174), Şinca Veche (130), Şomoştelnic (77, 85), Tătîrlaua (8, 122, 127), Tăuni (61), Tăure (91, 112, 113, 145), Teleac (128), Tiur (185), Totoiu (27). Tapu (53, 57), TJioara (118), Vălişoara (123), Veşeuş (33), Vidrasău (155), Vingard (135), Vişuia (189), Zagra (34). Cifrele din dreptul localităţilor reprezintă numărul de ordine al caietelor manuscrise şi corespund cu notarea de pe hartă. Numerele 16, 17, 18, 19, 21, 30, 31, 35, 38, 39, 76, 106, 162. 165, 172, 179 şi 190 nu apar în lista de fată, deci nici pe hartă, caietele respective nef iind locali-zabile. Numărul 115 cuprinde fişele personale ale lui Jarnik. MATERIALUL INEDIT 175 Din categoria baladelor de voinicie semnalăm piesa Voinicul şi calul, într-o variantă amplă şi fastuoasă, sugerînd o eventuală provenieţă livrescă a textului (3); din baladele antiotomane, menţionăm o reuşită variantă a Ilincuţei Şandrului, în forma sa clasică (5); din baladele haiduceşti, cităm versiunea transilvăneană a cunoscutei balade Gorbea m^m^f^^ ***** J£rm*L S***»- *f*'ny * si ****** *~f? fr fad* Ms. 2- 197.11.78, prima pagină a culegerii lui Ioan Alutanu, cuprinzind o variantă a D. 404 şi începutul baladei „Toma Alimoş" (Biblioteca Orăşănească, Sibiu). (6), în două variante, din care una fragmentară; pe cea a lui Toma Halemoş, rănitul mişeleşte de către Manea (7); a lui Stanciu (8), a lui Eadu, cu două variante '(9), toate ates-tînd vechea unitate tematică a epicii populare româneşti pe întregul cuprins al ţinutului locuit de români. Dar încă la data culegerii, această unitate cedase pasul puternicei diversificări impuse de modificarea stilului de execuţie a cîntecului epic în Transilvania. 176 STUDIU INTRODUCTIV Din marea şi ampla baladă moldo-munteană Şarpele nu mai întîlnim decît fragmente, trei în culegerea lui Ioan Micu-Moldovanu (2) şi alte două în culegerile lui Ioan Pop-Beteganul şi Ilarion Cocişiu. Persistă însă cu tenacitate, în forme sensibil reduse, vechea133 şi interesanta baladă Brumărelul, pentru care avem 6 texte fragmentare în culegerea de care ne ocupăm, precum şi motivul „metamorfozelor" succesive pentru a evita căsătoria silită, versiunea transilvăneană a temei, cu amploare epică de basm, Cucul şi turturica (21). Ms, 2 197.11.27, f. 49r; din culegerea lui Simion Moldoveanu, cuprinzînd începutul baladei ,,Voinicul şi calul" (Biblioteca Orăşenească, Sibiu). Bogat reprezentată în cuprinsul ineditelor este apariţia jurnalului oral, oglindind aspecte dramatice din viaţa de toate zilele a satului vremii. Aşa e, de pildă, textul 40, care povesteşte despre un oarecare Nicolae, care duminică a fost la horă, luni a tăiat spini, iar marţi — întorcîndu-se seara spre casă — a fost pîndit de anumiţi duşmani personali şi lovit de moarte. La fel şi textul 44, care narează despre moartea ciobanului Istrate, omorît la instigarea unei femei stricate, Cătălina, de către Jurcă Şandor şi un nepot al 133 pentru atestările sale documentare, de asemenea în forme degradate şi fragmentare, în 1789, Onisifor Ghibu, Contribuţii la istoria poeziei noastre populare şi culte, 1934, p. 28-29, în 1831, Romulus Todoran, Poezii popu- lare într-un manuscris ardelean din 1831, în „Anuarul Arhivei de folclor", 7 (1945), p. 135 — 136, două variante, într-un caiet al preparandului Ardelean Dimitrie. MATERIALUL INEDtT 177 acestuia, cu ajutorul unui oarecare Cărţoaie, ce-i purta sîmbetele pentru o oaie. Asemănătoare e şi piesa 48, care istoriseşte despre unul Ioan, din Micăsa sa, probabil argat, care a ucis la instigarea stăpînei sale pe cineva nenumit (poate însuşi stăpînul său) şi care nu mai iese din temniţă, cu toate că vina asasinatului nu este numai a sa. Pornind de la presupunerea întemeiată că materialul cules reprezintă ceea ce se putea aduna mai uşor şi mai simplu, în condţiile speciale ale culegerii (scurtul timp al vacanţelor şcolare de iarnă şi primăvară), deci ceea ce cunoştea implicit o anumită intensitate (le circulaţie, putem afirma, fără teama de a greşi prea mult, că ciclul inedit de balade este întru totul reprezentativ pentru stadiul de evoluţie al genului în epoca şi zona respectivă. Deosebim, în cadrul acestui ciclu, trei categorii principale de materiale : texte din fondul general al epicii populare româneşti, denotînd însă intrarea într-o acută fază de destrămare a stilului specific de execuţie pentru cînteeul epic şi o sensibilă îngustare a repertoriului de cîntece cu conţinut eroic şi voinicesc; texte de baladă propriu-zisă, cu caracter nuvelistic, marcînd predilecţia pentru subiectul lipsit de tensiune eroică şi pentru stilul strofic de execuţie; texte povestind „fapte diverse" din viaţa de toate zilele a satului. Cu mult deasupra celorlalte două categorii, prin numărul subiectelor şi prin frecvenţă (numărul variantelor), se plasează grupul de balade nuvelistice. La data culegerii, majoritatea subiectelor era la capătul superior al unei evoluţii îndelungate, textele fiind perfect individualizate tematic, bine închegate epic şi întru totul reprezentative pentru noul stadiu de evoluţie a cîntecului epic în Transilvania. h) în ceea ce priveşte transcrierea basmelor, am întîmpinat aceleaşi grave dificultăţi pe care le-au mărturisit şi editorii din 1885, pentru că însăşi metodologia culegerii şi transcrierii acestui gen de producţii populare era încă departe de a fi pusă la punct. Din această cauză am optat pentru rezumatul tematic al pieselor, care oferă două avantaje principale : reproduce schematic basmul în vorbirea curentă de astăzi, putînd fi apreciat pentru alcătuirea lui artistică, şi reproduce schematic basmul în organizarea lui structurală (temă, motiv etc), putînd servi specialistului ca material comparativ. De altfel toate basmele culese şi transcrise fără ajutorul tehnicii speciale de înregistrare de astăzi pun aceleaşi probleme şi pot fi utilizate numai cu aceste rezerve. Am transcris însă absolut întocmai acele formule introductive, mediane şi de încheiere „ce îndeplinesc în genere o funcţie de soclu, de ramă, fiindcă delimitează în chip intenţionat, izolează acţiunea basmului de realitatea zilnică"134. Se întîlnese, de obicei, la basmele fantastice, o dată însă şi la snoave (35). Formulele introductive situează acţiunea basmului într-o lume fabuloasă^ atemporală, pentru a cărei determinare se face controlul veracităţii cu ajutorul absurdului : A fost odată, a fost, că de n-ar fi fost, nu s-ar povesti (17, 28, 35) nu aş sta a minţi (5), n-aş cuteza a minţi (10) nu m-aş da a minţi (15) nu m-aş bate a minţi (21) că un purice o plezni (5, 10, 17, 21, 25, 28, 35) că nu-s de cînd poveştile, ci cu vreo două zile mai încolo şi cu vreo nouă mai încoace (10) ci numai de o zi, de două şi poate şi de nouă (16) că-s cu o zi sau două mai încolo, că de-aş fi mai încoace, m-ar spune poveştile pre mine, 134 Ovidiu Bîrlea, Ajitologie de proză populară epică, voi. I, 1966, Bucureşti, Edit. pentru literatură, p. 76. Pentru mecanismul psihologic al utilizării unor asemenea clişee, Eugen Todoran, Timpul în basmul românesc, în Limbă şi literatură", 6 (1962), p. 397-421. 12 - c. 461 178 Materialul inedit 179 Culegerile de proză populară din ms. Ioan Micu-Moldovanu Abrud (124), Agrişteu (109), Agrişu de Jos (99), Agrişii de Sus (37), Alămor (6), Alecus (36, 59, 187, 188), Alma (143), Asinip (94, 104), Atintiş (74), Băgau (170), Băita (150), Beldiu (97, 129), Biehigiu (136), Bistriţa (10),-Blaj (95, 101, 108,147,148). Blăjel (51, 52), Bobîlna (1), Bogata (2), Braşov (102), Bucerdea Grînoasă (132, 152, 169), Bucium (69), Bucuresci (7), Budiu Mic (133), Buia (182), Bungard (167), Căpîlna (156), Căpîlna de Jos (25), Cergău Mare (178), Cerghid (141), Ccrghizel (64), Chesler (114), Chetani (126), Chilieni (111), Cipău (142), Ciufud (154). Ciugudu de Jos (125), Ciugudu de Sus (70), Ciuguzel (175), Ciunga (71), Cluj (93), Colibi (160), Cugir (119), Cut (81), Deaj (72), Delureni (96), Doştat (54, 90, 100, 171. 176), Drîmbar (138), Dumbrava (149), Dumitra (180), Ernei (117), Făgăraş (78, 79), Fărăgău (82). Galtiu (83, 164). Gîrbova (56. 116), Hăghig (12), Hărtău (153), Hopîrta (23), Hunedoara (22), Iaşi (98), Iclănzel (163), Iclod (80, 87), Ilişua (88), Ilva Mare (9), Jabenita (144), Lechinta (146), Leşu (29), Livada Someş (14), Lodroman (28, 84), Luna (11, 166), Lunca (107). Lupu (5, 47). Maioreşti (134, 139, 140), Manie (42), Mădăraş (105), Mi- căsasa (13). Mintiu Gherlei (86), Mînărade (45, 67). Monor (48). Nadăşa (66), Noşlac (110), Nuseni (137), Oarda de Sus (50). Obreja (177), Ocna Dejului (183. 184), Ocnişoara (46). Ohaba (26), Pănade (60, 181), Petrilaca (151). Petelca (73, 89, 103), Poarta (43). Poiana (20). Porumbeni (65), Răşinari (92, 161), Răzoare (49, 58), Reghin (24). Rîpa de Jos (159), Roşia de Secaş (3, 4). Sălcud (120, 131), Sărmăşel (173). Sibiu (157). Sînbenedic (32, 41, 75, 158). Sînmiclăuş (15). Sîntămărie (40), Spini (68), Straja (44, 121), Sucutard (168), Suseni (62, 63, 186). Şard (174). Şinca Veche (130), Somoştelnic (77, 85), Tătîrlaua (8, 122. 127), Tăuni (61), Tăure (91, 112. 113, 145), Teleac (128), Tiur (186). Totoiu (27), Tapu (53, 57), Uioara (118), Vălişoara (123), Veşeuş (33), Vidrasău (155), Vingard (135), Vişuia (189), Zagra (34). Cifrele din dreptul localităţilor reprezintă numărul de ordine al caietelor manuscrise şi corespund cu notarea de pe hartă. Numerele 16, 17. 18, 19. 21, 30, 31. 35, 38. 39. 76, 106, 162, 165, 172. 179 şi 190 nu apar în lista de fată, deci nici pe hartă, caietele respective nefiind loeali-zabile. Numărul 115 cuprinde fişele personale ale lui Jarnik. dar aşa le spunem eu pre ele (28) ci cu o zi două mai încoace, de cînd puricii se potcoviră cu coajă de nucă, să se suie în cer la sînta rugă, însă le-a fost frică să nu-i împungă şi aşa s-au sfătuit să se ducă la Panica, J*Jt*9* **U ;*** ****** . M&m fmm >vwiirt** *?* ^^ v, 1), ţuntum (II. $' tft fi AlMgl &ţUc*£* ■ fccTt. 9, t. 13, v. 8), necadiu (II. 68, t. 4, v. 6), neeewu (11. 177, t. 12, v. 1), necazu (II. 152, t. 7, v. 4) şi notam (II. 130, t. 10, v. 15);, chartie (îl. 60, t. 19, v. 2), hârtie (II. 61, 1. 2, v. 2), hârtia (II. 104, t. 12, v. 3), ehârtia (II. 113, t. 19 a, v. 1) şi hirlie (II. 169, t, 14, v. 3); sprâncenele (II. 2, t. 17, v. 3), sprintenele (II. 168, t. 4, v. 3), sprincene (II. 70. t. 9, v. 5), sprencenele (II. 56, t. 15, V. 3, 4), sprâncene (11. 58, t. 3, v. 8). în şase feluri slnt scrise: camasia, (II. 2, t. 12, v. 3), camesia (II. 46, t. 1, v. 4), , chamesia (II. 3, t. 43 b, v. 5), chemesia (II. 49, t. 12, v. 6), chiemesia (II. 56, t. 4, v. 4) şi chimesie (II. 54, t. 8, v. 5); giele (II. 12, t. 8, v. 5); gele (II. 45, t. 3, v. 7), jele (II. 52, t. 10, v. 1, 3), jiale (II. 49, t. 3, v. 3), glalea (II. 135, t. 17, v. 7) şi jale (II. 63, t. 3 b, v. 6); piena (II. 65, t. 2, v. 2, 3), piana (II. 104, l. 20, v. 3), pana (II. 84, t. 26, v. 2), peana (II. 73, t. 6, v. 4), pinii (II. 185, t. 24, v. 3, 4, 5) şi pena (II. 71, t. 9, v. 2, 5). In şapte feluri scris: magyaranu (II. 2, t. 22, v. 3), magieranu (II. 162,1.12, v. 1, 3), made-ran (II. 42, t. 22 b, v. 2, 3), mageranu (II. 3, t. 25, v. 5), maiaranu (II. 73,1.1, v. 1, 3), magiaranu (II. 6, t. 22, v. 1) si maghiaam (II. 185, t. 24, v. 3). în fine, In 12 feluri este scris: ie (II. 2, t. 19, v. 2), iie (II. 50, t. 7, v. 2), Ha (II. 4, t. 13, v. 3), iea (II, 4, t. 11, v. 2), ija (II. 155, t. 19, v. 4j; liie (II. 132; t. 27, v.,2), liea (II. 3, t. 41, v. 22), lia (II. 3, t. 23, v. 3), Ua (II. 68, t. 13, v. 4, 7, 9), ilia (II. 117, t.33, v. 4), linia (II. 13, t. J16, v. 2) şi inia (H. 3, t. 7, v. 7). ' Drumul pe care am mers, p. 33. • Ibidem, p. 31: Bîrseanu a dovedit „o pricepere cum se cade pentru poezia populară peste tot şi cea română In special". Şi In Doine si strigători din Ardeal, extras din „Calendarul revistei «Ion Creangă» pe anul 1912", Blrlad, 1912, pi 15—16, In două scrisori către I. Micu-Moldovanu (4 martie 1880: „l-am rugat sa mă ajute" ; 18 iulie 1883 r nu s-ar fi Încumetat singur şi face prezentarea Iui Bîrseanu ; şi In două scrisori către Titu Maiorescu (31 decern- brie 1879 şi 8 aprilie 1881—B. A. R., S-4,9). . xrv • Scrisoare din 28 noiembrie 1880. LĂMURIRI AfitTPRA EDIŢIEI DE FATA 189 eu, zău, nu ştiu dacă tocmai p-acolo de unde provin poeziile este cunoscut sunetul acesta sau ba. Ştii bine d-ta că originalurile, fiind scrise etimologiceşte, nu puteau să mă orien-i teze asupra cestiunii aceste [ia]; am transcris cam după mtîmplare şi trebuia mai tîrziu să mă adresez la persoanele competinte în privinţa aceasta, adică la persoanele dintr-aceste părţi ale ţărilor româneşti. Aşadar vezi că în privinţa aceasta nu trebuie să-ţi impui nici o rezervă şi-ţi sînt foarte îndatorit c-ai atras băgarea-mi de seamă la acest punct"16, în urma acestei corespondenţe s-a ajuns la situaţia de a folosi 5 semne pentru sunetul i şi cîte două pentru sunetele ă, oa, ea şi şt, ceea ee încarcă inutil aspectul grafic al textelor. Mai grav e însă faptul că folosirea diferitelor semne se face fără nici un discer-nămînt, fiind puşi în faţa celor mai rebarbative inconsecvenţe grafice. Cîteva exemple devin revelatoare. Astfel, acelaşi cuvînt are două grafii deosebite ale lui î în cuprinsul aceluiaşi text11. Poate avea chiar trei grafii în texte diferite18. Unele forme ale ind. prez. de la "a fi sînt transcrise în două felurii «unt, suntem şi sînt, sînteml*,. ultimul eaz fiind cel mai frecvent. Sunetul ă apare în aceleaşi cuvinte şi în aceleaşi text© transcris de asemenea în două feluriDiftongul oa e transcris cînd 6, cînd oa, fără alegere. Transcrierea cu 6 este cea mai abundentă în prima parte a volumului, apărînd ultima dată la D. 542. La strigături o întîlnim doar o singură dată15. Acelaşi cuvînt este transcris, în cuprinsul aceluiaşi text, în ambele feluri*8. Mai frecvente slnţ cazurile cînd în cuprinsul aceluiaşi text întîînim cuvinte diferite ortografiate în ambele feluri Diftongul ea este întru-totul în aceeaşi situaţie; transcrierea lui sub forma e apare numai la începutul cărţii, la strigături neîntîlnindu-se nici un caz. Subliniem acest interesant paralelism între tratamentele grafice ale ambilor diftongi. Apare şi aceeaşi inconsecvenţă în transcrierea aceluiaşi cuvînt în cadrul aceluiaşi text18, precum şi inconsecvenţa transcrierii mai multor cuvinte din acelaşi text19. Pentru ambii diftongi este valabilă aceeaşi situaţie : toate cuvintele transcrise cuJ sau 6 au şi paralelele lor în ea şi oa. Sunetul z,este transcris şi el în flouă feluri, în mod indistinct. Astfel, aceleaşi cuvinte sînt ortografiate atît cu z, cît şi eu o"80. Uneori aceleaşi cuvinte sînt transcrise, în cadrul aceluiaşi text, în ambele feluri21. în acelaşi text se întîlnesc ambele grafii, la cuvinte diferite88. Interesant de remarcat e faptul că editorii folosesc în mai mare măsură pe d, foarte rar pe z. Din punctul de vedere al limbii materialelor, este important să semnalăm fonetismul: vază,şază, erează, cază etc.83. Grupul consonantic st 10 Scrisoare din 12 ianuarie 1S81. Cu toate acestea. In prefaţa lui Birseanu (p. XII) citim :.„Ortografia între-buinţată de noi a fost de tot fonetică. Am fi dorit să se observe Întocmai ţi la tipărire, ceea ce insă nu s-a pututlndeplini". 11 Urtt şi urat: D. 176 ; dinsa şi dlnsa : D. 609; citită şi ciuntă : D. 470 ; mergând şi mergând : S. 237. Formele cu ă le corectează în scrisoarea cin 1884 către Birseanu : vezi 53 228 346 c&nd 24.4,182.8,191.9. 261.3 , S. —, — —; oand 40S.4; 1 4 5 gândesc 409.6; mnncata-s 410.7 ; bitr&ni 410.14; Căte 514.9. 11 Minca-mincăm D. 637 m&ncalu-s D. 410; strtnge-str&nge D. 316 stringeam S. 75; sfint-sfinta D. 591 -sf&ntutD. 486, S. 137 ; iârg S. 138- tirgS. 126;258, 299 -llrgi S. 138; mandră - mendia, D. 177 - minară D. 512. 18 Sunt D. 59.18.19, 163.6; S. 73.1,78.5; suntem D. 112. 8, 137.2. Cazurile paralele In t nu le-am transcris. 14 Păcate şi păcate D. 4; m&ru şi mirul D. 53; dttdui şi didui S. 274; făra şi făr& S. 301. " S. 110. u T6te şi toate D. 33 ; net&tu şi netoatei D. 347. 17 T6te dar scoate, poate, moarte D. 2; nbptea dar scoate D. 31; sore, n6ptea dar răzoare D. 36; bălă dar toate, moarte, şcoală, privighetoare D. 48; t6te dar albifwe, roşiwe, merişaare D. 59; Marioră, seri&ră, Mişhră, bilă, ţcolă, 'miră, dar rumeoară. D. 64; pictore dar moare D. 192; sănătdsa iar frumoasa D. 241. 19 Simănă şi seamănă D.K 58; tigăn şi leagănă D. 188. l» Nteă şi fcagă D. 33., *• Frunză D, 140, 141, 374, 396, 525; S. 283 dar /fwiţgd S. 274, 284 şl fruntyină S. 283; pânză D. 204, 216, 330, 492 şi pânzâtură S. 181 dar pdnQă D. 641; prdffzu D. 167, 554 dar prdnd D. 440; buxe.D. 107, 174; £ 230 dar 6ude D. 106 ; vhut D. 266, 269 dar viţutu D.43, 47, 103,, 298, 30», 309, 350, 503; S. 188; ziiele D. 47/ dar dtfe/e D. 29, 67, 68, 142, 230,-247, 286, 381, "395, 398, 404, 412, 450, 454, 487, 537, 539; S. 24, 131, 144, 208; zftj D. 21 şi zeu D. 82 dar djtf Dl 6, 35, 67, 79, 81, 82, 106, 128, 138, 153, 165, 202, 214, 239, 237,, 251, 254 etc.; Dumnezeu D. 95, 130, 325, 355 dar,Dumnezeu D. 198, 223, 257, 258, 278, 372, 380, 381, 399, 402, 414, 435, 457, 464, 476, 480, 545, 547, 570, 572,, 586, 588, 594; S. 342; zioa D. 7 dar ţioa D. 32, 142, 167, 181, 226, 263, ji86, 302, 312, 415, 53», 559, 644. 21 Ze« şi d£ii D. 82. M Zifcte dar oiţutu t>. 47. **; Vaăă S.;202; D. 285, 451, 559, 52*; pl$ IX 65, 81, 85, 89,4*4, 197, 2ţl, 216, 242,, 299, 306, 30Ş, 359, 379, 196 este transcris de asemenea în două feluri.: ş t sau se, fărăua? putea, descoperi un criteriu îp; folosirea uneia sau alteia din cele dotiă grafii. Singura oBeta^ţ^^'/m^Po^A^ 'ace se referă la faptul că în prima parte,a cărţii predomină grafia $ **j t&Jtm.Jbh*- doua partea ei, grafia sc26. Apariţia fenomeaulai merge 5deoi paralel cu-ce constatasem!» cei doi diftongi. Mai interesante sînt cazurile de gţafiedublă */«'.'v.A-, . z-M'i^: bU. ',.-■■>., Această compartimentare a c&^ii iu doctă ;ttnităţi grafice (^ttia,pM^.%«aiftdi9rjza1^ prin folosirea diftongului 6 şi diftongului <■$, ca ţ|i -prin; utilizarea grupului consonantic şţ i partea a doua caracterizată prin grafiile oar eaşi *c) apare şi mai accentuată cînd ştim că în aceeaşi situaţie se află ţi alte două fenomene; Astfel « (mui după consoane) apare numai în prima parte a cărţii, lipsind complet în cea;de-a.douarţaiJte^7. în aceeaşi situaţie se află. şi * (final)28.Pe baza aceasta am putea presupune că fiecare din aceste douăsparţi aparţine altuia din cei doi editori. Uuputem ştiinsăcăruia dintre «i. Este iarăşi posibil fia .această si-: tuaţie să se datorească şi altor factori (îngrijitorului de la Bueureştial ediţiei, & S|on*j&au chiar lui P. Ispirescu, despre ca£re ştim oă.a f acut; ©^corectură,suplimentară a imaterialului, la cererea lui Jarnik, începîndcu o »Aiuiu^>'eâidă.',tqMg^i^o&)'>9.. BĂffl&îne ca, eerceţări ulterioare (de pildă, în arhiva familiei»:.Jarnik, pentonTd^seoperire^ seanu) să stabilească mai precis «poi?tul fiecăruia din_ .cei care au participat Ja,.editarea cărţii în 1885.'Fişele personale al© lui Jarnik ce ni s-^au păstrat,- nu. sjnt relevante în această privinţă,!; deoarece-; ele« nu ^reprezintă ultima, formă,» manuscrisului, ci o formă intermediară ude kK^u. 'Jivr.^mm^iişi^-.aciiiaoexe.», Im i^arnlk., eăţre. ,Ipn. Slavici, cuprinzind amănunte 5privitoare la tipărire, nu este suficient de clară în problema ce ne interesează. „A doua oară am păţit-o du cîntecele pop» din- Ardealj. publicate de dl. Bîrseanu şi mine de Academia B^mană. Bupăce înoăitoaintedeasepunetfixturUeaceste • la tipar, am scos toate cuvintele din ele, nii-am închipuit că printr-astă am dobîndit un mijloc ca ortografia să fie cît se mai poate de consecinţe si de acurată. Am cerut (dară nu în mod oficial şi asta era greşeala;)!să; nu se: trimită ;şi:> inie cel puţin o * corefftură şi dl. dare a fost însărcinat cu. privigkeim 'trpăiareimi-a irftspuns prfnr jwlogi&jiiiBpt. c£;daazft el în privinţa aceasta este mai competent;decît mine. în.zadar cereanj;săij^i ,sşrtrimită fiecare coală . 73 şi iube%U D. 123, 544f fopesee S. 162 şi topeşte D. 55; traleseiD. 58, 70 ^i frafefti-D.-544. ' ■">■: ^ • > ■■■ " Apare lh mod absolut consecvent la doine 1—202, după «are inconsecvent plnă la 309. Cazuri de inconsecvenţă : Ti'. 46 fost şi foştii, cum ^i cumA. *f ţlnmod .absolutconsecvent, apare? la doiwj l—ZţLlţ după care pjâi rar. ,î)j ţr|Ulninv Insă şi la strigăturiV S. 4, 61, 139, 308. Destul de clar.se coniureâză ţi situaţia lui * (median): D. 24. 35, 149, 221, 249, 394, 465, 479y 4$$, 490* 492, 403",'. 502, "503, 5|2»^i ,541, 544/ 584, 622J; Ş. 236, 254, 292, deci la D. 148-622, a ooua jumătate a'primei părţi, In, timp c'e i (iniţial) nu esţe,relevant pentru nroJUţBjna discul ^ 8,'X-'-jî" .-,-; 7«V l 2* Traian ^«ÎM^-Nlytjj^C * '^ţ^r^p^||M|a \.^nâie ',4jft Urban Jarnik si Petre Ispirescu, In „Studii şî c^rcetărlpe• -istorie literar^ şi jojelor", 12 (1963)%>p. §79; scrisoare $in 28 decembrie st.'JŞ83 : „Gt^efelile'fce^ziceţi tâa&gâsit eu^Sriă' y^fH.:pvrntei lh 'c&artf'f ţ citet la^trejăifte, la urrHa' recbhrsmdajyei rf-jtalefairr rtfât făcut şi etfb revizfe d^^drectnra aHui'fflbn'V ■^n-^'-i^n «»^*% ,..-t^> '•■<■- ■____L___L. - V-.'.O .1.1". ! ,)...;■ 428, 465, 501, 541, r.82 ; S. 78, 86, 102, 134, 159, 202, 216 ; şa$ă D. 352, 518, 573; sed S. 202; D. 413, 585; ereadd D. 285, 529; cad<$ D. 427, 135; pear^ă £>, 396; nrtfff D. 198, 228, 396, 426, 478, 588; S. 331; aprindă 81 40; «fts-chQă D. 183; S. 40 ; au$[i]u D. f42, 216.: : : ; 12 Forma este caracteristică pentru doine*; la strigături p.lntllnim numai .le două ori în totul.1 îaijă ^xeriiplete: cunoaşte, brasoveneţli, româneşti: D. 47 jferejti^dqîhheştî; 52; ceteşte, topeşte : 55; grăeşte, poeşie; iot■■;grăeşte, iubeşte: 115; iubeşti: 123; gândeşte-. 177,^355, 575;gândeşti: 181, 570; ltiieureşti,'ddnrni^^kmţâ'i:298''neă%t deşte: 345; ntâlmşte: 866; pordfseţte/ mifr^şteV 367;pii-' tredeşti: 482 ; trăieşti, iubeşti,găseşti: 544;ştf, rumeneşti;' S: 259; mâittueşte: 311. : _ ' ' - JM Forma oste caracteristică pentru ştrlgftţtiţl; hţidoine sfc intîlneşte numai de două ori. Iată exşmplefe';; smifeaeei T). 24 ; negrezee, 'verdesee : 26; 'niierdeaci\ &'~şeiut: 32( sfdrşesee, privesee : 45; gdndeseti' $4Ayeuhmţee:i. seiu: 605, 631; S. 2, 80, 131; pomeneser; S. 9; âWirfn 22; gătesei, esci : 26 ;.cresee : 31; ifrd^osfesei::37; emst',: 45, 47, 58, 73, 89, 122; 166, 213, 214; sei; seiu: 52; g*ee, gundetie£ CfSfs; (o-peţee, pesee, sdrăngăneace,: păşeşte : 162 ;; stţijeaţil'i '169; iubesee, pustieşte'. 183rffdiicfesce'rlS^^ KtiH ţ9ţ; tntăt-6 LÂMtmiM ASttMtA EDIŢIEI DE tfATA 191 mi s-au trimis cele 5 coaie de la început, tipărite aşa încît mi se făcea scirbă de asta. După ce am reclamat în contra, s-a îndreptat, niţel, dară ce bine, ar fi fost de mi s-ar fi trimis chiar coala cea dintîi, cum am cerut"80, Cartea, avînd15 coli, secţionarea de care pomeneşte Jarnik ca moment de îmbunătăţire a-ortografiei (la coala a cincea) nu corespunde cu secţionarea pe care am deosebit-o noi şi care rămîne, pentru moment, încă inexplicabilă. , - ■■• Oricare ar fi situaţia în momentul de faţă, la data respectivă ea a provocat lui Jarnik multe neajunsuri deoarece în redactarea glosarului său el a trebuit să ţină seama de toate aceste permanente şovăiri grafi©e. Este ceea* ce mărturiseşte în cuvîntul introductiv al glosarului : „II est encore un repifochequ'onp^njroit.m'adresssfc: celui de n'avoir pas suivi partout la transcription observle "dans Ies textes. Voici ma reponse: Si un seul systeme orthographique avait âte" suivi d'une maniere constante et conş^quente dans Ies textes, j'aurais regarde' comme mon devoir de l'introduire dans leglossaire, quand mame je differerais d'avis sur la question de son oppdTtuîu^e"«MaIheureugement j'^tais en pr^sence de plus d'un mode d'orhographe : des fluctuations perp6tuelle's entre ă et t, entre â, %, î et u (sunt), entre 6 et oa, 6 et ea d et z, se et şt m'ont determină â adopter pour le glossaire une transcription qui ne saccorde pas toujours avec celle des textes. .Quelquefois Ies mots 6crits de manieres diffărentes se trouvent & leur place alphaMtique, ensemble avec la cita-tion respective. D'autres fois, je ne fais que renvoyer 4 l'arttele oţ. est trăite le mot, sans prendre egard ă sa forme ext&ieure1'8.1. El a reuşit, aşadar, să înlăture obiecţiile ce i s-ar fi putut aduce, introducînd în glosar cea mai mare parte a greşelilor şi inconsecvenţelor grafice arătate mai sus32. z ' . Nu a fost însă niciodată de acord cu, sistemul ce s-a folosit la tfpăriţea cărţii, sistem-pe baza căruia cei doi editqri au fost excluşi de la corectura textelor. Problema corecturii 1-a preocupat tot limpid. înainte de publicare a propus' diverse soluţii 88; după publicare La 25 mal 1885 li comunica in scris că a şi realizat acestea : „în cit priveşte greşelile de" tipar şi inconsecinţele de scriere, după cum ţi le-am fost Înşirat Intr-o scrisoare a mea de "mai naintc, le-am trecut, partea cea mai mare, In glosarul Însuşi". *• La:4i J«Ue,1883, scrtindu-i iuţ Bîrseanu, propunea : „Acum cu corîjcturaj cunj să fie ? Să se corecteze numai şi numai la Bucureşti* nurmi vine să admit, fiindcă In privinţa asta mi se pare că nu-s destul de riguroşi şi c-ar intra, o mniţlme de greşeli. Apoi eu aş vrea să am cea din urmă corectură, ca să constatez scrierea să fie totdeauna consecinţă şi corectă şi să scet Îndată cuvintele necesare pentru glosarul". l>este o lună (14 august 1883) relua problema": „In cit priveşte corecturile, nu pot să zic altfel declt scrisesem In scrisoarea respectivă. Cu cit am avut prilej sâ văd; am observat că In privinţa unei ortografii consecinţe lucrul stă foarte rău fii .cărţi [le] româneşti. Şi cS^js^. vrea ;ca."cărift nbasţse-să 4*] »e' poată face o asemenea vlmpiitare. Eu aş fi" de părere ca coaiele să se trimită aţK mie,, cit şi ţie şl d-lui Sion.Fiecare va corige Ia rlntfal său şt coaiele noastre le trimitem amîndoi d-Jul Sion, care Ie va compara cu corectura d-lui şi va vedea lijcă.o d^tă daci 1-a scăpat ceva eu vederea sau ba...". Pişte alte două luni (20 Octombrie 1883), după ce s-a văzut exclus de la corectură, 11 roagă pe Bîrseanu: „Fii bun şi scrie d-lui Sion ln privinţa aceasta, spre ca nu doară va ft*ipărit, fără să ne fi arătat cel puţin o parte de cea-dmtrfcoWăy-să' vede** şi noi- şi-sâ^im dacă ne place au ba. Atlta cred putem să cerem şi noi, deşi dl. Sion este Însărcinat cu supravegherea tipăririi". Academia a 30 I. E. Torouţiu, Studii ţi documente literare, voi. III, Bucureşti, 1932, p. 145 -148, scrisoarea a IV, din 3 mai 1885. 31 Avant-propos, p. 1K—X. Iată cileva trimiteri de acest gen din glosar: adine v. adine, incă v. tncă,dlns, v. dens, m&runt v. merunt, mer v. mar, pir v. păr, p&r&ui v. pireuţ, rămân v. renr&n, rispund v. rispund, se v. să, senătos v. s&nâtos, strein v. .v/răin, suni v. sînt, iineruţ -v. tlnemţ etc. 3a într-o amplă scrisoare către Bîrseanu, la care anexează şi lista tuturor greşelilor si neconcordantelor grafice descoperite de el (scrisoare reprodusă parţial in fotocopie), v Jarnik spune : „Să nu te spării văzlnd o aşa mulţime mare de greşeli de tipar. Dac'ar trebui să le trecem pe toate la locul cuvenit ca autori şi să mai adăugăm şi neconseoln-ţi[le] In scriere, grozav ar fi; însă după ideea mea puUtm să fim cit se mai poate de coiiştilnţoşi şi să'coregem tot şi totuşi să hu se vază la întlia, vedere... Mi «' glndulssă mascăm aceste greşeli cit se poate mai mult. Mi se pare~s c-am şi vorbit despre modul cum ar trebui făcut: să trecem greşelile aceste cil se va putea ln glosarul Însuşi la locul cuvenit şi tot aşa sa trecem acolo si neconsecinţe in modul scrierii... Despic alte neconsecinţi, ca de exem- . piu : să şi sg, o şi oa, e şi ea, Iwl şi bol, foae ş\ foaie, douk şi doue, mă şi me, urîtu şi urbtti, mandra şi mendra, de la şi dela, şt şi se, peatra şi pi atn't, am să fac o notiţă Înaintea glosarului şi va ajunge... Numai greşelijlel ce nu\, se pot din orice cauză trece !n glosar, se vornttmrla locul" lor ca greşeli de tipar, de piulă: sărace 33.1 = săracele, ţi-i-l 230.15 = ţi-i..." (scrisoare din 6 octombrie 1884). I. U. Jarnik către A. Bîrseanu, un fragment din lista dc greşeli (f. 82r.) ce Însoţeşte scrisoarea din 6 octombrie 1884 (Biblioteca Universităţii „Babeş-Bolyai", Cluj). I.iMTTEIKI ASUPRA EDIŢIEI DE PATA nu a încetat să incrimineze sistemul şi pe iniţiatorii ^săi34. Din această cauză a stăruit ca glosarul să i se tipărească la Praga, sub directa sa supraveghere/8. Din cauza muncii împărţite şi a unui control superficial, lucrarea este plină de greşeli de tipar. Pe lîngă numerotări defectuoase86, cuvinte scrise greşit culiteră mare87 sau invers, cu literă mică88, pe lîngă litere sărite8*, litere întoarse*0,. litere inver- consideraţ Insă trimiterea colilor de tipar in străinătate stingheritoare şi a Încredinţai supravegherea tipăririi lui G. Sion. în Arhiva Cancelariei Academiei Române s-a păstrat o scrisoare a lui G. Sion către preşedintele Academiei, din 15/27 decembrie 1883, prin care solicită să fie retribuit pentru primele 6 coli corectate (dos. VIII, voi. 14—16, f. 299, nr. 2 277). In condica de intrări şi ieşiri, la nr. 2 282 din 19 decembrie 1883, este menţionat şi procesul-verbal nr. 42 al delegaţiei prin care se „aprobă a se plăti suma de 150 lei, emiţîndu-se ordonanţă de plată (Un cap. II, § 2, lit. r., precum şi un aeompt de 100 lei pentru coaiele viitoare ce sînt a se tipări, în total 250 lei, «Hui Sion conform cererii sale". La 5 aprilie 1884, cu nr. 2 422, „di. G. Sion cere a fi lichidat pentru revisuirile şi corecturile făcute tipăririlor din T. Liviu şi Poesii populare (dos. VIII, 15)". "Afllnd hotărlrea Academiei, pe care o. va critica ln introducerea la glosar (pentru pasaj ceruse aprobarea Academiei Însăşi: la 7 iunie 1885), trimite introducerea şi Întreabă „dacă se aprobează mai cu seamă* pasagiul ln care vorbesc despre ortografia şi despre modul Cum s-a executat tipărirea texturilor. N-aş fi pomenit asta dacă nu mi-ar fi frică că s-ar pomeni de alţii şi poate Într-un mod mai aspru" (Arh. Cane. Acad. Rom., dos. VIII, voi. 17, f. 33, pr. 28 mai 1885, nr. 2 882). Mai tîrziu avea să spună că procedase greşit, „Intr-o vreme, cînd regulile ortografice române nu erau aşa de stabilite" (Drumul pe care am mers, p. 33). Ii scrie lui Bîrseanu, la 20 octombrie 18S0: „Cit priveşte pe dl. Sion şi simţimîntul său de infailibilitate, să fie după voia lui: numai câ, clnd se vor strecura nişte neconsecinţe în scriere — şi numai de aceste mi-i frică —, va fi vina iui. Şi cum este cu d-ta, şi tu eşti esclus din participarea la ti ârire. Aici cel puţin nu s-ar putea aduce scuza că tipărirer. ar înUrzia prea mult, căci din Bucureşti la Braşov merge iute", iar la 1 februarie 1884, după.ce văzuse o parte a tipăriturii, nu-şi poate înfrlna indignarea şi-i scrie: „Se vede acum cit s-a adeverit vorba sămeaţă a d-lui Sion că doară el este mai competinte in afacerea aceasta decît mine. Dară nu era frica că ni se va da vina nouă de modul cel pocit ln care se tipăresc -cîntecele, mi ar părea chiar bine c-aroganţa d-sale are să fie pedepsită, însă aşa cum stă lucru [1] [l]mi pare cit se mai poate de rău şi am şi exprimat părerea mea ln două scrisori ce am trimis d-lui Ispirescu, la cari am adaus nişte liste de greşeli de tipar şi de neconsecinţe iu modul de scriere. Să zic adevăr, cele din urmă mă necăjesc şi mai mult declt cele dinţii; dacă s-a crezut că Academia, tipărind colecţiunea, nu poate să Întrebuinţeze altă ortografie declt a sa, fie; însă atunci trebuia să se întrebuinţeze ln mod consecinţe şi nu să scrie lntr-un rind 6, e. d,e şi lntr-alt rînd oa, ea, z, ă şi tot aşa". într-o altă scrisoare 11 Învinovăţeşte pe „prea stimatul d. Sion'' de a „ni fi schimonosit textul" ţi de a se ti purtat cu el atît „de arogant" (scrisoarea din 6 octombrie 1884). Mai tîrziu, revenind asupra chestiunii, avea să scrie despre G. Sion : „N-am putut niciodată să-1 18 - o. m iert c-a lăsat4ă se strecoare atit de multe'şi grave ineoh-secuenţe şi chiar necorectitâţi ln scriere: noi amîndoi, , Bîrseanu şi cu mine, am primit texturile cu totul tţpărite" (firumulpe care am mers, p. 33). Corectura o considera posibilă, deoarece avea la lndemihă glosarul, eu ajutorul' căruia putea constata „urce mod a fost scris un cutare cuvmt in foile precedente, pe clnd un alt, care se lasă numai şi numai pe memoria lui, poate foarte des să se ţie Inşălat" (scrisoarea din J.4 august 1883). Ideea este reluată şi in introducerea sa la glosar (p. X) şi ln : Drumul pe care am mers, p. 33. Pentru a ascunde faţă de public toate dedesubturile afacerii, li scrie lui Bîrseanu la 10 august 1886: „Mai bine iau pe mine răspunderea pentsnjaceste clteya cuvinte declt să se facă aşa, ca să vază lumea Întreagă, Îndată, cum stă treaba". ** La 8 aprilie 1884 scria din Paris conducerii Academiei, cerind această favoare, deoarece numai autorul unei lucrări poate să nu „treacă cu vederea nişte, greşeli toarta neplăcute" (Arh. Cane. Acad. Rom., «los. .VIII, voi. 14-16, f. 387 -388. Cu decizia şedinţei din 3 aprilie 1884, nr. 2 420). In aceeaşi arhivă se păstrează 4 Scrisori ale lui Jarnik în această chestiune, precum şi 2 ciorne ale lui I. Bianu. Toată corespondenţa, ln condica de intrări . şi ieşiri, la nr. 2 420 din 5 aprilie 1884 şi 31 mai 1884, nr. 2595 din 28 septembrie 1884, nr. 2606 din 7 octombrie 1884 nr. 2 709 din 16 ianuarie 1885, nr. 2 712 di* 18 ianuarie 1885, hr. 2 743 din 12 ianuarie 1885, im 2 882 din 28 mai 1885, nr. 2 922 din 28 iunie 1885 şi 5 iuUe 1885, hr. 2 928 din 3 iulie 1885, nr, 3 346 din 25 aprilie 1886. Pentru scrupulozitatea lui Jarnik in privinţa tipăririi, oferim un exemplu referitor la prefaţa lucrării (Întocmită de Bîrseanu şi trimisă Academiei după conUţJul corespunzător al lui Jarpflc). La 10 august 1885. scrie conducerii. Academiei: „Cu toate acestea, mă rog eu tot dinadinsul ca corectura restului acestuia să mi se trimită aicea la Potenstein ln Bpemia şi am s-o trimit Îndărăt indată. Aş scrie să i se trimită d-lui Bîrseanu, dară dl. acesta, în săp-tămlnile viitoare, nu se va afla ln Braşov, Ar fi neplăcut ■ atit pentru onor. Academia, cit şi pentru noi, dacă s-ar mai strecura nişte greşeli ln cartea noastră" (Arh. Cane, Acad. Rom., dos. VIII, yoL 17, f. 61-62, pr. 1/1$ august 1885, nr. 2 964); Dar chiar a doua zi revenea cu o telegramă: „Zăboviţi Încă cîteva zile cu tipărirea prelatei. Jarnik" (ibidem, dos. VIII, voi. 17, f. 63, pr. 2/14 august 1885, nr. 2 964). * De texte: D. 83, -234,426; S. 9, 78, 326; de versuri, la textele : D. 223, 326, 518, 560; S. 40; de note, la D, 79 : •lipsă nr. 8. - .'<.*.: .. »7 D. 9, 40, 66, 8J, 106, 142, 143,' 153, 165; 214; S. 69. . » D, 409. »» D. 46, 170, 216, 271, 285, 362, 446, 580, 622; £ 49: «o D. 76, 175. 274, 436, 440, 512, 520, ,537, 555, 6pQ, 602, 615, 640; S. 130; Var. 3. 194 STObrtr rKTBotnrcTiv sate41, litere dublate48, litere în plus48, pe lîngă hpsa repetată a unor semne dîatritlefl4^ sau proasta lor aşezare**,ImbQefttft^^,^}^^^'cuvinte4* ^u diftq^ierealor neatentă**,' pe lîngă cumularea de mai-'n^lfie^gre^'tfflb^ilfJE^'siiig^ i^$yfckt**ţi işj^aa^iţia altor asemenea greşeli neclasificabile4^asistăm la erori ce compromit ritmica versurilor60 sau la alte greşea grave care compromit tasuşisensul diferitelor texte; Acestea diri urm&lsrebTrie discutate aici;' 1. Astfel, la D. 16. 3, s-a scris timpul în loc de trupul, modificîndu-se astfel sensul cîntecului în care se vorbea despre trupul dat dracului şi despre*sufletul dat iadului, alătu^ rărea ideilor mar dud evident o culminaţie lirică. în context, timpul este un nonsens* Jarnik a trecut •greş^alaîn lista lui dm 1884, anexată la scrisoarea către Bîrseanu51, şi â' reluat-o în glosarul sătţM. Ediţia din 1895 a îndreptat greşeala, cea din; 1964 a transmis-o mai departe. Pentru adevărul lecţiunii.noastre, vezi manuscrisul: 2 197» II,19, 1.20^ t. 49 şi discuţia la note. 2. La D. 33.1 lipseşte articolul hotărît; de unde şi deficienţa ritmică a versului: sărate pentru săracele. în 1884, Jarnik sugere»^^ treceiea greşelii în erată fi o introduce în glosai? la p. 253. Ediţia din 1895 nu îndreaptă, ca şi cea din 1964, Manuscrisul e însă de parte» lui Jarnik (vezi nota corespunzătoare, unde se dau 3 variante % 2 197. II; 68, fUr-,i t.lij 2 197. II. 130, f. lry t.1 şi 2197. II. 50, f. 1t. 2, unde versul respectiv are forma -.s&raciW dragostele). ' : " ' '! 3. La D* 69.3 sra tipărit wipirge, în lista de greşeli din 1884 Jarnik se întreabă „de ce nu mere ?'^referindn-«e lacrima versului anterior : mele. Ediţiile din 1895 şi 1964 îndreaptă, în manuscris? mere i 2 197^11.109,f,3% t. 31. ' 7 l. La D. 79.2 s-a tijfiteit nt»n^ lui de greşeli din 1884 şieokevbe^;\l^',făQi^. (p. 188). JMiţia din 1895 îndreaptă, cea din. 1964 transmite în continuare greşealai Inmanuseris : 2 197. II. 182, f. 6% t. 25 est» rome (vezi discuţia la note). :" - '::'!'.. "" ' ' ' 5. La D.90-.5 s-a tipărit mfagea. Jarnik, pqrhirrd'de la manuscris, mţr^bă în j;88^ dacă nu trebuie corectat în ver^* Ediţia fiu* l.S^^indreapţl,','iar ce» dM, iţ$4 iui în manuscris: 2197. TI.3, t. i§îy t.71, envîntul este vergea (vezi discuţia 4a note). 6. La D.170.10 B-a tipărit numa i-am-pentru numai am. în 1^84, cerea rectific^ Celelalte două ediţii îndreaptă. / , 41 ă în loc de î: D. 11, 24,123, 1*8,182,191, 261, 408, «• Apostroful aşezat prost: DV 79, 80, 223, 268, 541; 109, 410, 512, 514, 554; S. 53; 113, 228, 346 ;:ă lri loc S. 59 ; acceîtte prost aşezate :T>; 113,129, 525, 551.' de o : D. 89, 181, 209, 27% 272, 330; 451, $6#, «48; S. «• D. 139, 217, 225, 294; S. 90, 102, 165, 3051 169; <î în loc de ă : D. 69, 86, 172, 325^33-1, 371, 393, 47 Sdriela un loc negaţia tiu şi adverbul ttiai■': D. 42, 402, 410, 441, 448; 463, 501; S. 109, 238; 324; tf ln loc de 245 dar desparte pe numai (lnnu + mai) clnd nu trebuie : a : O. 19, 5S2; diVerse : D. 32, 67; 78, li7; j«0i 166, 169, D. 79, 211. Caz special: numa i-am 170.10 = numai am. 182, 191, 191. 210, 212, 224; 228, 235, 245, 272, 277, .317, Tdt aşa ortografiazâ greşit pe m-a/ sub forma măi: V). 61; 346, 351, 3(i0, 373, 376, 495, .544, 586, 622; S. 87, 90, 445, 639. A '; 116, 294. Lltimul exemplu e grav şl prin sens; apare I 48 D. '94, 163, 179, 230^274, 527. scris Horia pentru Huria. Greşeala nu e semnalată ln *» t).146; 354, 393,' 503/05; S. 318. lista sa de {reşeli din 1884, dar este Îndreptată în glosar »° Versurile dobîndesc;ip silaba in plus prin: lipsa11- (p. 119). nioarei de unire: D. 27,,36;;12S, i46, 155, 311; rieeli- 43 D. 641. : darea lui / din tn la InrieputiiV cclnj de-al doilea cuyirit: 43 D. 216. 241. 1 D. 189, 226, .451; 618; S, 172, 331•'; pflri neelidarea vo^ 44 Sidile: D. 33, 215, 272, 3Î9, 5Î5, 635; S. 23, 220; calei pentru care s-a pus apostroful; D. 378, 571; prin pălării la ă : D. 35, 59, 66, 94,13i, 188, 210, 264, 267, 271, neelidarea de sunete lri expresii cu caracter popular: 295, 378, 387, 390, 492, 504, 507, 542; S. 86,- 153; 180, t). 171, 267, 441 (cm'«rade, c7n*«ine, miri ce Însoţeşte scrisoarea din 6 octombrie 1884 (Biblioteca Universităţii „Babeş-Bolyai", Cluj), j 196 STUDIU IKTEODtrcTIV 7. La D.173.2 s-a tipărit de-aş, lipsind între cele două părţi de cuvînt pron. pers. II, ace. sing.: te, versul dobîndind o structură evident aritmică. In 1884, Jarnik se întreba, dacă nu t necesar să se scrie, de te-as. Ediţiile din 1895 şi 1964Îndreaptă. în manuscris: 2 197.11.27, f. 30 r-, t. 21, e bine. 8. La D. 223. 7 s-a tipărit ptee în loc de pieie. £n lista din 1884 Jarnik întreba dacă nu e necesara modificarea. Ediţia din 1895, îndreaptă, cea din 1964 duce greşeala mai departe, în manuscris ; 2 197. LJ. 72, f. 2T- - 3*- ,'t, 22 este : pieie. 9. La D. 244. 24 —26, versurile sînt tipărite.cu.o silabă în minus, greşeală perpetuată şi în celelalte ediţii. Astfel, se scrie săruţa-ţi-oi pentru săruta-ţi-o oi, împleti-ţi-oi pentrn împleti-ţi-o oi şi alina-ţi-.oi ■ pentru 'ălin*-ji-o' oi. Nu se discută în 1884. 10. La D. 288. 4rs-a imprimat culcat pentru culca, modifieîndu-se sensul pasajului, î n 1884, Jarnik cerea îndreptarea greşelii. Ediţiile din 1895 şi 1964 cuprind lecţiunea corectă, în manuscris : 2 197. II. 171, f. 6 r\, t. 7 : Pe cafmînă ş-o culca, 11. La D. 298. 5, s-a imprimat că în loc de 8ă, ceea-jee este un nonsens. Jarnik a propus corectarea în lista lui din 1884, dar ediţiile din 1895 şi 1964 cuprind în continuare greşeala. în manuscris : 2197 II. 184, f. 6T' — V', t. 31 la v. 5 : să n-o doreşti (vezi nota corespunzătoare). 12. La D. 309.1, s-a imprimat florică pentru florieică, ceea ce a turburat ritmica versului. în 1884, Jarnik propunea corectura şi o trecea în glosar : „florică 309. lcorr. en florioi('ă,i la p. 104. Ediţiile din 1895 şi 1964 îndreaptă eroarea, în manuscris: 2 197. II. 118, f. 3V- — 4r*, t. 9, versul lipseşte, materialul publicat fiind o intervenţie a editorilor. 13. La D. 400. 4, s-a tipărit n'aiVa pentru naib-a, transformînd substantivul naiba în imperativul verbului a avea, ceea ce a dus la completa alienare a sensului pasajului. în lista din 3 884, Jarnik cere îndreptare». Ediţiile din 1895 şi 1964 transcriu lecţiunea corectă, în manuscris-; 2197. Iţ. 146, f. 3T", t. 21, transcrierea e coreetă. 14. La D. 484.5, s-a tipărit ţineam în loc de ţucam (perina... ca guriţa ta), ceea ce nu are nici un sens. în lista de greşeli din 1884, Jarnik întreabă dacă nu trebuie operată modificarea, iar în glosar îndreaptă : „ţineam 484. 5 corr. en fwcom" (p. 300). Bîrseanu, în ediţia din 1895, îndreaptă. Ediţia din 1964 transmite mai departe greşeala. Confruntarea cu manuscrisul e nerelevantă, deoarece ultimele 3 versNiri ale textului publicat reprezintă intervenţia editorilor (vezi discuţia în note). ' 15. La B. 515. 9 s-a tipărit te-a trezit pentru te-ai trezit. Greşeala.s-a comunicat şi în ediţiile ulterioare. Nu e în lista de greşeli din 1884. V- 16. La D. 563. 9, s-a tipărit Dă-măpentru D«-m-a( = mă va da). în 1895 se păstrează greşeala ; in 1964, apare alia ; Da-mă. Nu e în lista de greşeli din 1884. 17. La D. 622. 34, s-a tipărit amoful pentru amarul, evident un nonsens. în text se vorbeşte despre jalea înstrăinatului, de frunza munţilor, dorul părinţilor, florile cîmpului şi de amurul mîndrei. în lista de greşeli .din 1884, Jarnik, propune schimbarea. în ediţia din 3 895, greşeala este îndreptată; Uu şi în ediţia din 1964, care transcrie amorul. în mă* nuscris, pasajul întreg este o contrafacere. 18. La S. 196. 2, s-a tipărit «re în loc de pare. în lista din 1884, Jarnik propune modificarea. Ediţia din 1895 îndreaptă greşeala, cea din 1964 nu. în manuscris : 2 197. II. 104, f. 8, t. 57, apare: pare că. 19. La S. 208 s-a comis o greşeală de ritmică, transcriindu-se forma ardelenească, scurtă, de la a mmca.' mîncâ, ceea ce scurtează versul cu o silabă. în 1895 se corectează, dar ediţia din 1964 revine la forma greşită. \ 20. La; S, 278. 10. 12 s-a tipărit: Tu le găta şi -Şi Ii da pentru Tu li-i gata şi Şi li-i da, cum îndreaptă Jarnik în lista sa de greşeli din 1884. în ediţia din 1895 Bîrseanu a şovăit în îndreptarea pasajului, trecînd primul verb la ţrez. ind.: Tu le gata, iar pe al doilea, lăsîndu-1 într-o situaţie nehotărîtă : Şi le da. în ediţia din 1964, ambele verN LlMTJKIRI ASOTEAEDrriEI DE FATA 197 sînt trecute la ind. prezent: Tu le gaia şi Şi le dă. Manuscrisul nu este relevant în această privinţă (vezi nota corespunzătoare : 2 197. II. 106, f; 3V; t, 10; 2 197. II. 177, f. 3", t. 26; 2 197. II. 64, f. 2% t. 10 ; 2 197. II. 68 f. 5V', t. 44), deoarece în toate cazurile sînt utilizate alte forme : le-om da, lr-oi da (primul verb lipseşte). 21. La Var. II. 120, s-a tipărit fără acordul.de gen : Cu însuşi mînuţa ta pentru Cu însăşi mînuţa ta. Greşeala persistă în toate celelalte ediţii. Mai menţionăm eă interpuncţia este adeseori'greşită. în cîteva cazuri lipseşte linia de dialog88, într-altele nu trebuie păstrată64. în scrisoarea din 6 octombrie 1884 (menţionată de cîteva ori mai sus), JFarnik a notat un număr impresionant de greşeli (311 poziţii), din care pentru 38 este îndoit: „Caşuri în cari stau la îndoială cum trebuie să sune şi mă rog c-aicea să mi se răspunză cum şi ce. Să se şteargă ceea ce nu e bine"86, iar pentru alte cîteva cere lămuriri suplimentare : „îmi mai vine să te întreb : Dacă se serie d.p. sprâncene şi 4.4; 35.7 etc. sprîncene; trebuie admisă o duplă pronunţă sau este numai o inconsecinţă de ortografie" ? Teţrmenul culcu-duţă — dulducuţă i-a pus multe probleme. îl întreabă pe Bîrseanu cu privire la metateza pe care o prezintă cuvîntul, dar la 12 ianuarie 1885 i«e adresează silui I. Micu-Moldovanu : „ăulducuţ; prune ăulducuţe, oare există cuvîntul acesta şi în ce sens sau este o greşeală şi trebuie cores culoudvţe, cum am încă o dată : flori de culcuduţeV^. Mai interesante sînt unele cazuri de greşeli menţionate în lista aceasta^şi care nu există^în ediţia din 188566. E posibil ca aceste erori t-ă fi fost îndreptate de către Ispirescu, despre care am arătat că a făcut o corectură suplimentară, la cererea lui Jarnik. Mai trebuie menţionat că, în conformitate cu promisiunea făcută lui Bîrseanu, de a introduce anumite greşeli în glosar, din numărul de 319 pagini ale glosarului nu mai puţin de 98 sînt afectate de asemenea corecturi. Este deci clar că la baza oricărei ediţii critice trebuie să stea ediţia din 1885, care, însoţită de instrumentul excelent care este glosarul, precum şi de celelalte materiale ajutătoare (manuscrisul original şi lista greşelilor întocmită de Jarnik), exprimă cel mai autentic voinţa expresă a editorilor. Dincolo de cele 21 greşeli grave discutate anterior, ediţia din 1885 nu mai pune probleme. i < 2. EDIŢIA DIN 1895 Documentele referitoare la întocmirea a-cestei ediţii sînt mai puţin numeroase şi nu suficient de elocvente. Astfel, dintr-o scrisoare din 3 ianuarie 1895 a lui Jarnik către Bîrseanu aflăm că acesta din urmă purtase tratative, încununate de succes, cu casa de editură Uf. Ciurcu din Braşov pentru republicarea colecţiei şi că îi scrisese prietenului boem despre aceasta şi mai ales despre corectura noii ediţii. Jarnik îi scrie: „Primesc cu "bucurie oferta d-tale în privinţa corecturei: acuma cel puţin s-ar putea da cînteeelor o formă mai mult 63 D. 127.1; 176.1; 180.6; 227.10; 236.1.3; 485.1; 506.7. 64 D. 619.1.3. 68 Se referă la texlele : D. 3, 4, 85, 116, 117, 143, 211, 258, 298, 315, 316, 319, 327, 334, 337, 346, 347, 369, 407; S. 213. 273, 324. 56 D. 197.4.8; 216.1G, 292.7; S. 160.9, 177.8. Pentru cazul D. 292.7, avem o Întreagă discuţie, In scrisoarea propriu-zisă : „Măinul pănnului 292.7= mâna străinului" şi comentariul: „Se vede, ce poate să [indescifr. poate: devină] două cuvinte sui mâna străinului, adică nu a autorului sau a editorului Însuşi", unde.sub aparentul calambur verbal transpare resentimentul puternic împotriva lui G. Sion şi a sistemului de corectură impus de acesta, 198 STUDIU INTRODUCTIV corectă decît fusese cea dinţii". Nu ştim- cum a decurs colaborarea, dar o scrisoare dia 20 septembrie 1895 pare să arate că Jarnik n-a participat de Joc la republicare. Astfel, el afirmă a nu mai fi primit nici o veste m privinţa reeditării, eă a aflat din „Tribuna' I. U. Jarnik către A. Bîrseanu, scrisoare din 1 octombrie 1896, relativă la drepturile de autor pentru ediţia din 1895 (Biblioteca Universităţii „Babeş-Bolyai", Cluj). despre apariţia ei şi că aşteaptă să i se trimită un exemplar, pentru a nu fi pus în situaţia ciudată de a trebui să-lcumpere, deşi autor. Peste un an, la 1 octombrie 1896, primind, onorariul, .scrie : „Mă grăbesc a-ţi adeveri primirea banilor, de care am fost surprins cu atît mai plăcut, că a fost cu mult mai mutt^âefeît mă aşteptam. Se vede că d-ta, în cunoşcu- LĂMTTEIEI AŞţlPţA EDIŢIEI DE FATĂ 499 ta-ţi bunăvoinţă faţă tu mine, n-ai primit oferta mea să reţii şi din plată partea leului, după cum ai avut o şi în privinţa la lucru", ceea ce ar arăta că, într-o oarecare măsură» a participat şi el la mutica de reeditare. Şi, în continuare, îşi exprima — fără alte;adaosuri tehnice — satisfacţia pentru aspectul general al lucrării: „Eniţiunea aceasta fa^gaşupra mea o impresie cu mult mai bună decît aceea a Academiei: de 9 parte hîjrtia, este>;ejţ mult mai bună şi apoi ştii mai bine decît mine că, în privinţa cojecţităţii, domnii din Academie, va să zică dl. G. Sion, nu prea şi-a dat osteneală mare" Pare mai probabil că jşdiţiadin 1895 trebuie atribuită lui Bîrseanu şi aceasta cu atît mai, mult cu cît lucrarea are o sumă de trăsături specifice, care în nici un caz nu poţ fi rezultatele unei munci .de colabprare. Prima observaţie are în vedere însuşi conţinutul colecţiei. Astfel, ediţia nouă, avînd» mărturisit, un scop de popularizare (prima fusese o ediţie populară !)88,, renunţă, la glosarul lui Jarnik şi la prefaţa, foarte tehnică, din 188Ş. De asemene^,,npţ«ie, care în petiţia înţîi erau dispuse separat pe capitole, sînt trecute în josul fiecâţei pagini, ceea j face o modificare neavenită. Modifică textul în Cîntece bătrâneşti şi colinde^ ceea. ce nu corespunde în întregime conţinutului capitolului (se lasă astfel pe din afară llwlwMfrea cu paharul) Tot în cadrul acestui capitol, editorul intervine (şi acesta este negreşit Bîrseanu i), adăugind 3 colinde, culese de P. Moldovan dini''logaUţatea,.'Strtf&Ctoffitfbty, jud. Braşov. - . ' . r Ediţia are cîteva caracteristici grafice principale. Astfel, în mod consecvent^ a!»< eBte ortografiat snnt6S. Tot atît de consecvent — pentru culoare locală, desigur — reflexivul se este ortografiat sâm. Pentru aceeaşi culoare locală, în cazuri anunute, editorul foloseşte pe 67 în scrisoare, .larnik disculă şi retribuţia fiecăruia dintre ei, ln proporţie cu participarea fiecăruia la lucrare, urmlnd ca Bîrseanu sâ primească două treimi, iar el'o treime din onorariu. Este, de altfel, singura retribuţie pe care au primit-O editorii. Pentru ed. din 1885, Academia nu le-a plătit nici un onorariu ; nici măcar pentru glosar Jarnik nu a pul ut obţine vreo retribuţie. La 8 martie 1887, adresindu-se lui Ion Bianu, 11 ruga să intervină pe lingă cineva, nu. pentru un premiu, ti pentru un oarecare alt mod de răsplătire şi scria „Sper că nu mi vei refuza doo lucruri ln afacerea aceasta : discreţiunea şi bunăvoinţa". La 23 aprilie 1887 ştia că nu s-a aranjat nimic şi regreta situaţia: B. A. R., fond. Ion Bianu, inv. 57 311--57 312. 68 Vezi noua prefaţă a lui Birseanu, care justifică noua structură a cărţii. ' ' «• P. 21 şi 86. •o P. 45. 41 P. 64. M P. 99. • _ .'; ..',. . ' y " ... ..'../';....;• 93 Schimbă pe. Spate/taie-nctrligaie ln .Spate Inctr-ligate, p. 157 sau pe rumpă lri rupă, p. 233 (v. 18). u..... •* în 1885 trimiterea se făcea la nr. note),Iri'isSo1 se face la nr. textului. Vezi p. 3.48, 373 şi 412 dm ed. 1895. 88 P. 414. ■■ • • ' 88 P. 145.. .. i . •87 P. 424: prezentarea generală a adaosului; p. 424, 426 şi 428 explicaţii privind refrenele respectivelor colinde ; p. 427 despre numele Înlocuibil al eelţii c&ruia I se colindă.. j ' - » - 88 D."4 (sub rimă), 491, 495, 506, 523, 324r 578, 580, 628; S. 59, 73,78, 99, 247*;^63, 278. La fel, tmteţi: Var. 2.70. 6 dată tetUiiim o formă mixtă :~*Gnl (D. 79). " 88 D. 140, 355, 364, 3,73, 375, 379, 981, 396| 404, 433, 435, 447, 452; 453'/ 459, 460, 464^476* 478,;480,-506*531, 549, 570, 575, 622; Ş. 57, 134, 159, 162, 180, 183,484, 194, 216, 231, 236, 237, 243, 244, 246, 253, 260, 279, 284, 352; Var. 1, 2, 4, 7. 200 8T0DÎTT IKTRO0tTeTlT « în locul lui e70 sau alte soluţii mai speciale*1, cu. toate că uneori întîmim şi tendinţa inversă, de evitare a fbnetismului local7*. - Cîteva din greşelile ediţiei anterioare stet păstrate78, cu toată lista de erori din 1884 a lui Jarnik74. Din cele 21 de greşeli mari ale ediţiei din 1885, discutate în paragraful anterior, ediţia îndreaptă numai 13,8 rămînînd necorectate7*. Dintre greşelile mai mici, îndreaptă cîteva din cele cerute de Jarnik78. Ediţia prezintă însă un număr considerabil de modificări, din care cea maLmare parte nu se justifică obiectiv. Dacă în unele cazuri, foarte puţine la număr, pare ă exista o justificare de ordin poetic77, în cele mai multe această justificare lipseşte78. Intervine modificând o sumă de fonetisme susceptibile a stîrni discuţii7*. Punctuaţia nu apare îmbunătăţită faţă de ediţia anterioară. Lipsesc liniile de dialog80, numerotarea e uneori felacioasă81. Numeroase greşeli de tipar se adaugă la toate acestea82. în acest fel, ediţia din 1895 se deosebeşte de cea anterioară în nu. mai puţin de 337 de locuri, ceea ce teoretic afectează o treime din texte. Bazîndu-ne pe marea mulţime de deosebiri circumstanţiate mai sus, credem eă ediţia din 1895 nu poate servi la mtocmirea unei ediţii critice, definitive, a colecţiei, nici măcar în subsidiar. Ediţia din 1964 a păcătuit tocmai pentru că a încercat să folosească şi această a doua ediţie, considerînd-o — în anumite privinţe — ca exprimînd „ultima părere a autorului''83. E ceea ce se va arăta mai jos. 70 Mur-hşu : r>. 144 ; s&cară O. 365, 374, 646 ; S. 39, 146, 182; năcăjeşte: D. 366, nicăjit: P. 372, 446, 471 şi necazul: D. 304, 451, 556 ; şacal: P. 378 şi sicafi D. 444 ; bl&stăma : D~ 378,. 534 şi blast&mă : S. 63; Căirh : P. 337, 398, 512 ; cară : S.,266 ; băutor: D. 401; s&mănat: D. 458 ; râgute: D. 623, 635; f&sute : S. 206, 216 şi t&săloare : S. 240, 243 ; 'nvM : S. 232, laibar: S. 30; păşirile: Ş. 62. 71 Larr&mi D. 378, 381, 426, 463, 622; s«nsă : D, 459; ■ e-vitfa: D. 491; M&riucă: S. 39;c&nii : S. 41; parau : D. 321 ; S. 147 sâu (p. seu): D. 415, 416; eucu :, D. 95; bădişom: 524; (tntate S. 166; /in: S. 263; pusu-ş i-o: D. 366 : o prins : D. 506 ; mulţimi: S. 55 ; dormi : D. 448 ; mlnile : S. 324 ; sorioară : D. 437, 634 ; cocoane : S. 353 : Mineri» : P. 55 ; probaluiască : D. 518. 72 beşici: S. 136 % Muiată: P. 630; fecior : D. 396, 425 ; fermecat: D. f.53 ; ţara : D. 598, 610; şase : S. 130; sade : D. 378: a fost: D. 378; ro*marin: D. 39; pe (pentru pre): D. 297. 354, 416; an venit: D. 646; pieptarul: D. 9 ; mijlocul : D. 380 ; lucrul: D. 395 ; sftntul: S. 209; pârnlntui : S. 322; cerul (p. ceriul): D. 386: păcurarul (p. pdcurariul): P. 406; singura: D. 381 ; ţipau: S. 326; /ir : S. 332; nu-a : D. 336; repede : P. 194; tns-treinal: P. .492; streinii: D. 593; jalea : D. 461; e (p. ti, -i): D. 285, S. 94; dumitale (p. dumnitale): D. 52; rupere-as (p. rumpere-aj): D. 285; fereastră: P. 374; mărunt: D. 376 ; prieten : P. 508. 73 Gârbova : D. 7; sîrmană : P. 463; vâlcele: 1D. 463, 476. 74 Jarnik ceruse min', se scrie mini: D. 441; ceruse ţc-a\, se scrje 'e-a : p. 515. 78 îndreptate cele numerotate cu: 1, 3, 4, 6, 7, 8, 10, 12, 13, 14, 17, 18, 19; necorectate: 2, 5, 9, 11, 15, 16, 20, 21. \ Grădirivtă : D. 117: numai am: P. 170; Gherasim: iD. 3 ; un': D. 171; şirag : P. 235; işpital: P. 635; săbii i S. 180; vă-ţi: S. 361; crenguţă: P. 11; pe văi: S. 39; mănfncd : S. 208; Heria : S. 294. 77 Pentru rimă: P. 310 : tii cu fii; pentru ritm : D. 60 : .-Nime bădif ca min'n-are; prin simetrii cu alte. versuri: P. 352 : cam cu jale; D. 434 : De-al. 7* D. 646: .boll-njugaţi pentru bol înjugaţi, Mi-a ocol pentru bol In ocol; P. 295 : o vint pentru vint-a; P. 49 : Şl ne-aşteaptă pentru Ce ne aşteaptă; P. 51: de viorele pentru cu viorele; D. 182: merişor pentru mtndru măr; D. 182 : pin pentru din; P. 507 : eu plată pentru pe plată; P. 556; C-alunci pentru Ş-ataicf; P. 81 :• etnt ti pentru cfndu-1; P. 302: badea meu pentru 6a4e-nM*;P. 300: Urttu-n pentru w/t in; S. 247 : dragi îmi pentru dragl-ml; P. 458: erijmd pentru etrjm 686; S- 230, 360. 33 Ed. 1964, p. XXXV. LAsnmriu asotba ediţiei de fata 261 3. EDIŢIA DIN 1964 Caracteristica acestei ediţii e faptul că nu urmează nici una din ediţiile anterioare, ci se vrea o sinteză a amîndurora. Principiul însuşi de editare este, aşadar, eronat. Normai era să urmeze una din cele două ediţii anterioare, notînd diferenţele faţă de cealaltă în note. Neputîndu-se hotărî pentru o ediţie sau alta, cu toate explicaţiile aparent savante ce se dau în „Notă asupra ediţiei", reeditarea este diletantistă. Această situaţie ambiguă se oglindeşte, în primul rînd, în însuşi conţinutul volumului. Editorul are păreri personale în legătură cu acesta şi nu dă nici ce se afla în ediţia din 1885, nici ce se afla în cea din 1895. Este inutil să căutăm o explicaţie, deoarece editorul s-a retranşat în spatele unui nejustificat „a fost nevoit", care nu spune nimic, ascunzînd însă totul. Situaţia textelor este, aşadar., următoarea : lipsesc integral faţă de ediţia 1885 patru texte84, se dau însă alte patru din ediţia 189585, două texte sînt trunchiate86, patru texte sînt contopite, deşi nu prezintă identitate sau măcar similitudine de conţinut87, două texte sînt îmbucat ăţite88. Ca urmare a acestor intervenţii în conţinut, apare fireasca nenu-merotare a textelor şi nenunlerotarea versurilor. O. altă consecinţă este lipsa notelor ce însoţeau textele eliminate (vezi snoava ce servea drept notă la &. 360) şi prezenţa celor introduse din ediţia din 1895. Punctuaţia iste capricioasă. Se poate surprinde însă o tendinţă de a generaliza semnul exclamării la finele textelor, chiar şi, mai ales, acolo unde prezenţa sa nu este necesară. Tot atît de incertă este şi situaţia semnelor de dialog. îl introduce în 7 cazuri89 şi îl elimină în două90, greşind de fiecare dată. Nu îndreaptă după ediţia din 1895 unele din greşelile mari (semnalate în paragraful corespunzător)91, ea şi o sumă de evidente greşeli de ritmică, ortografie etc92. Alteori adoptă unele modificări ne justificate de construcţii, cuvinte şi sunete ale ediţiei din .1895**. în nu mâi puţin de 129 de cazuri inovează, adică nu urmează ediţiile anterioare, ci propria sa opinie94. Poarte numeroase sînt greşelile în transcrierea ritmicii95. Uneori asistăm la adevărate 84 S. 360; Var. 9, 10, 11. 86 Colinda I (p. 299), colinda III (p. 300 -301), colinda IV (p. 301-302) şi colinda V (p. 302-303). 86 D. 435: lipsă ultimul «atren (v. 52-55); S. 214: lipsă ultimul vers, al unsprezecelea. 87 D. 99 + 100, 200 ^201, 216+217; S. 85 + 86. 88 D. 97: v. 1-6 şi v. 7-10; S. 137: v. 1-8 şi v. 9 — 12. Recenzia lui Ionel Oprişan din „Revista de istorie şi teorie literară", 13 (1964), nr. 1, p. 208 —212, surprinde unele din aceste modificări, dar cum autorul Însuşi nu are prea clară ideea despre ceea ce înseamnă o adevărată ediţie critică, nu reuşeşte sâ fie altceva declt o simplă notaţie impresionistă. » D. 259.8; S.10.1 ; 11.1.3; 127.1.3.5. 90 S. 74.3; 150.1. 81 Vezi D. 16 : timpul; 90 : mărgea : 223 : să pice; 244, v. 24—26; 484: ţineam; 53 5: fe-a; 563: Da-mă; 622: amorul; S. 196: are; 208: mtncă; Var. II. 120: tnsuşi. »a D. 11, 32, 51, 59, 635 ; S. 30, 49, 180, 208, 269, 361. 93 Construcţii : D. 295, 357, 390; S. 278; cuvinte: D. 352, 507; S. 39, 242, 296; sunete : D. 144, 154, 245, 337, Ş74, 376, 401; S. 55, 168, 254, 326; alte cazuri; D. 336, 395, 456, 502, 518, 524, 574, 646; S. 94, 99, 142, 230, 322. , ' -•* Schimbă cuvinte: hodină pentru odihnă: ,D. 30; frunză pentru foaie: D. 164; /ine pentru ţipi : D. 260; de s-a culca pentru da s-a culca: D. 288; să bea pentru şi bea: D. 313; la maicâ-fa pentru la masa la: D. 399; nimeni pentru nime: D. 437; feţişoară pentru feţişoara: D. 503Hşi poartă pentru iml poartă: D. 560; răzoare pentru zăvoare: D. 577; domni pentru domn: D. 581; le-am furat pentru l-am furat: D. 586; muscalului pentru muscanului: D. 597; merg ctnttnd pentru mai ctnttnâ: D. 628; la mine pentru de mine: S. 31; Boamne (mase. voc.) pentru doamne (ace. fem de la doamnă): S. 249; Piscut pentru Viscut: S. 273; Că ea nn pentru Că eu cînd; S. 315. Schimbă sunete aut pentru, a crea culoare locală, cit "şi pejitru a atenua culoarea locală, fără nici o justificare (substituirea reciprocă a Iui ă şi e) :D. 45, 50, 138, 146, 277, 353, 404, 421, 575, 535, 642; S. 7, 42, 216, 219, 223, 248, 258; substituirea reciprocă a lui d şi "z: D. 65, 85, 184, 379, 504, 518, 54i, 559; transcrierea art. hot. mase' l sau elidarea lui (deşi in nota asupra ediţiei generalizează): D. 230, 314, 496, 533, 578, 598; S. 22, J93, 209; nesiguranţă In transcrierea arţ. h6ţ. fem,; 202 sTtmrr; introductiv ciudăţenii grafice9*. Pentru a scoate în evidenţă modul cum editorul din 1964 îşi respect* propriile afirmaţii („Notă asupra ediţiei"," p. XXXVI), oferim cazul verbului a blestema, care în 1885 e transcris : bl&stema, în 1895 blkstţma şi pe care nu ştim din ce considerente, îl aflăm transcris în 1964 : blestema (D. 502,534). în totul, ediţia din 1964 diferă de cele două anterioare în nu mai puţin de 251 de cazuri, ceea ce afectează un sfert din textele colecţiei. Ounoscînd toate, acestea, ediţia este departe de a întruni calităţile ce se cer unei ediţii critice. Ea nu poate fi luată în coside-rare la întocmirea unei asemenea ediţii, reprezenţmd un exemplu tipic despre modul cum nu trebuie să ne comporţăni faţă de clasici. Bineînţeles, această apreciere vizează numai ediţia, nu şi prefaţa întocmită de O. Papadima, a cărei excelenţă am subliniat-o în mai multe rînduri şi pe care am folosit-o ori de cîte ori a fost nevoie. ' 4. EDIŢIA DE FAŢĂ Despre utilitatea ediţiei de faţă nu poate fi nici o îndoială, primele două fiind de mult epuizate, iar toate trei prezentînd numeroase lipsuri şi scăderi în ce priveşte autenticitatea şi precizia transcrierii. Datorită faptului că în anii din urmă au intervenit elemente ştiinţifice noi (aflarea manuscrisului original şi a listei de greşeli întocmite de Jarnik m 1884), există condiţii şi premise pentru o ediţie critică definitivă a operei. în conformitate cu practica ştiinţifică ce se observă în asemenea împrejurări, am ales ca bază a ediţiei de faţă publicaţia din 1885. Aceasta pentru că la redactarea ei au participat ambii editori (la cea din 1895 a participat — pare-se — numai Bîrseanu), ea exprimînd, cu toate inconsecvenţele şi erorile discutate anterior, punctul lor de vedere comun şi, desigur, cea mai mare apropiere de originalul manuscris. A contat,- de asemenea, foarte mult şi faptul că ediţia din 1885 este monumentul cultural principal la care s-au făcut şi se fac, în mod consecvent, toate trimiterile. A alege o altă ediţie ca bază de discuţie înseamnă a nega locul şi importanţa culegerii înseşi în cultura romînească. în fine, existenţa glosarului lui Jarnik, care o face accesibilă specialiştilor din străinătate, a interzis o altă alegere. Ca atare, am păstrat opera în forma ei clasică, respectîndu-i întru totul conţinutul, structura şi ţinuta. D. 151, 486, 583, 584, 644; S. 164 şi inversul situaţiei:/ D. 369, 375, 499, 558; Var. 3; preferă voc. fem. In o: D. 520, 600; alte cazuri: D. 171, 189, 240, 440, 545, 570, 588, 608; S. 134, 227, 266 şi cu tendinţa contrară: D. 379, 381, 612, 648 ; S. 19, 69, 72, 96, 268, 277, 280, 298. Neclasificabile exemplele : D. 48, 170, 258, 292, 313, 328, 329, 439, 457, 503,534, 549, 552, 588, 636; S. 43, 52, 76, 129, 159,, 169, 172, 206, 277: Var. 2. 95 Măreşte versurile cu clte o silabă, prin simpla adăugare a ei : Dar dorul de la ibovnică pentru Dar dorul de ibovnică : D. 273; Mult mă mir şl eu de-ahăla pentru Mult mir eu de-ahăla : D. 462; Clnd a fi a primăvară pentru Clnd a fi primăvam : D. 570 ; prin neelidările corespunzătoare : Nime bădiţ ca mine n-are pentru ca min'n-are: D. 60; mini pentru min': D. 441; undi pentru un': D. 171; să stea ln pentru să stea-A: D. 394; Că aşa-i pentru C-aşa-i -. D. 566; prin menţinerea lui u mut final după vocală, deşi in nota asupra ediţiei se spune altfel; trăia necăjii pentru frai necăjii: D. 372; putu pentru pul: D. 440; ceri'U pentru cer : D. 540; Oşorheiu pentru Oşorhei: D. 611; biciu pentru bici: S. 199; prin omiterea linioarei de unire dintre două cuvinte: de o fi pentru die-o fi: p. 138; le aduci pentru le-aduci: D. 185; să fie atpentru să fie-al: D. 372; de atlta pentru de-attta : D. 408; de ar pentru de-ar: D. 439; verde a pentrir"verde-a: D. 562-; Cu mîndra amlnaoi pentru mtndra-amtndoi: D. 600; uşă afară pentru uşă-afară: S. 328 (şi două cazuri speciale : mere, oi; pentru, mere, -oi; D. 604 şi s&ara, aduce pentru seara, -aduce: S. 199). Tot astfel, micşorează versurile cu clte o silabă: Să ne facă o groapă pentru Şl să ne facă o groapă: D. 130; Cine-a pentru Cine a: D. 446; Nici dulce pentru Nici U 'dulce: S. 146; Ia D. 244, V..84,-26 toate cu, o silabă ln minns. ' *• De exemplu: zioa: D. 181, 263, 286, 302, 312, 539, 644; S. 7, 260 ; picioarA ; D.'277, ' LĂMURIRI ASUPRA EDIŢIEI DE FATA Cunoscînd că materialul nu reflectă pronunţia locală (a fost iniţial transcris în ortografia etimologică a Blajului, apoi transpus, de cei doi editori, într^o ortografie cu pretenţia de a fi cît mai fonetică, pentru ca în cele din urmă să fie rescris în sistemul ortografic al Academiei Eomâne de către G. Sion), problema ortografierii textelor devine o problemă secundară, fără a fi însă total indiferenţă. Am păstrat, astfel, toate formele (morfologice sau fonetice) duble care pot, la rigoare, face aluzie'la fenomene lingvistice locale, ca văd şi văz său pot şi poci, precum şi unele forme ce-şi găsesc confirmări în culegeri ulterioare : ăeaoă, peana, feară sau: pieptanvA, euptori, ceriuri. ,~, ■ Servindu-ne de lista greşelilor trimisă de Jarnik în 1884 Tui Bîrseanu (alte două liste asemănătoare au fost trimise lui Petre Ispirescu), de glosajrul lucrării, de manuscris şi de logică, am îndreptat cele 21 de greşeli mari*7 discutate anterior; am qorectat ortografia, consecvent eronată, a formei gramaticale ţe-i**; am îmbunătăţit metrul şi ritmul**; am generalizat pronunţia Mint, sîntem pentru sunt, mntemm; am ameliorat grafia unor nume proprii101; am eliminat unele erori flagrante, ce nu par a avea întotdeauna o simplă cauză tipografică loz. Greşelile de certă provenienţă tipografică (menţionate la analiza ediţiei din 1885 şi aflătoare în lista lui Jarnik diu 1884) le-am corectat, fără a considera necesară discutarea lor. Deci, dacă lăsăm de 0 parte greşelile de tipar, ediţia de faţă diferă de cea din 1885 numai în cele 59 de puncte menţionate mai sus. Nu discutăm?aici problema interpuncţiei, pe care am refăcut-o integral. Ediţia de faţă es1 e însoţită de un amplu capitol de note (partea a IV-a). Acestea urmăresc, în principiu, două scopuri. Primul este de a oferi detaliile tehnice şi de culegere pentru fiecare piesă în parte; cel de-al doilea de a lămuri problemele autenticităţii versiunii publicate, în direcţia primului facem trimitere la manuseris, notînd caietul, fila şi numărul textului şi menţionînd numele culegătorului, localitatea de unde s-a cules şi data transcrierii textului, în direcţia celui de-al doilea, notele cuprind comparaţia materialului publicat cu cel din manuscris, menţionînd identitatea grafică a versiunilor sau diferenţele dintre ele (adaosuri, omisiuni, înlocuiri etc). Se scoate astfel în. lumină metoda folosită de editori, de la simpla opţiune pentru o anumită variantă dintr-un întreg grup de variante pînă la prelucrările ample, prin juxtapunere de motive sau prin contaminare conştientă. In cazul textelor mai numeroase, am determinat circulaţia diverselor motive pe hărţile însoţitoare. în cazul special al materialelor culese din Roşia de Secaş, am făcut trimiteri la culegerea mai -veche a lui Nicolae Pauleti (ed. Ion Muşlea). în acest fel, notele circumstanţiază culegerea şi o fac ştiinţific utilizabilă, prezentîndu-se ca mici monografii independente pentru fiecare text, respectiv pentru fiecare motiv poetic în parte. Ediţia de faţă este însoţită însă şi de un capitol special, care cuprinde materialul rămas inedit după 1885. Acest material sporeşte considerabil interesul ştiinţific al lucrării, atît »7 D. 16.3 : trupul; 33.1 : săracele ; 69.3 : mere ; 79.2 : nime; 90.5 : vergea ; 170.10 : numai am; 173.2 ; de te-aş; 223.7: să piele; 244. 24-26: săruta-ţi-o oi,' tmpkti-ţi-o oi, alinarţi-o oi; 288.1 : s-a culca; 298.5 : sft n-o doreşti; 309.1 : floricică ; 400.5 : nnib-a ; 484.5 : ţueam; 515.9 : te-ul trezit; 563.9 : Da-m-a ; 622.34 ; amurul; S. 196.2 : pare; 208.6: mznlncă; 278.10.12: fu li-i găta, si 11-i da; Var. 11.120 : insăşi. •» D. 541 : tei însura : S. 49 : te-i căsători; 119 : te-i culca ; 345 : te-i sătura. t •* D. 171.8: an's-o pui; 267.3: eln7-a pus; 441.15: pe mia' şi 588.6 : care (1885 : cari, 1895: carii, servindu-ne de exemplul lui Blrseanij de la S. 187.3 . ' - 100 D. 59.19 ; 79.2 ; 169.1 : 207.1 ; 463.6 ; S. 73, 78/ 263 : sini; D, 112.8; 137.2: sl/uYm. - . . 101 D.3,1; Gherasim ; 307.1 : luliană pentru Suliană ; pentru următoarele trei topice, ne-ain folosit şi de nomenclatoarele oficiale de localităţi: Glrbova: D. 7>; Harţau: D. 59; Htriai S. 294. 1M D. 35.16: măicuţa-mea; 39.3 şi 313.1: rpsmarin; 117.1: grădinuţă; 146.21: subsuoară (transcris şi subsuori : D. 197.9 şi menţionat astfel In lista din 1884); 151: uZipi-i; 164.3 : bulMu-ac (vezi ms. 2 197.11.109, f. 3r-t. 42, culegător Alexiu Viciu); 229.1: Bădiţa; 235.9 şirag; 441.13 : ciungari; 513.5 : spaţiresc (In conf. cu nota 79, a editorilor, de la p. 346 ed. 1885); 617.3 : lacrimele; 635,7: işpitai (glosar p. 142—143: „corr. en işpitai Im.ispitâly); S. 30.5: lalbnr; 180.7: săftii. 204 8TUBITJ WTEOtnJCTTV' în ceea, ce pr iveşte tematica literară, cunosctiţft în zottă la date, culegerii, cît şi în ceea ce priveşte aspectul lingvistic al culegerii. Prinţul asprit I-am analizat1 în capitolul rezervat discutării acestei probleme, cel de-al doilea îşi are locul aici. tu legătură cu transcrierea acestui material, nu am întîmpinat dificultăţile ridie^te'deunm^ ce trebuie respectat pentru valoarea sa culturală" intrinsecă. Din această cauză, transcrierea este mult mai apropiată de realitatea lingvistică oglindită ln manuscrisul din 1863 — 1872. Am adaptat însă ortografia şi punctuaţia la normele astăzi în vigoare. Nii insistăm aBupra acestui punct, deoarece cea mai simplă confruntare a celor două fonduri (ediţia din 1885 şi materialul inedit) este întru totul elocventă. Aşa cum nu am înfrumuseţat limba, nu am „îndreptat" nici textele, ca ritmică sau coerenţă tematică, aşa încît ele reflectă întru totul situaţia din manuscris. Unele mărunte intervenţii, pe care le-am considerat absolut obligatorii, au fost trecute între croşete, marcînd astfel faptul că nu aparţin manuscrisului. întrucît ediţia de faţă are, în chip manifest, un caracter ştiinţific, nu unul estetic, nu am selectat textele— lăsînd pe cele nerealizate artistic de o parte — ,ci, în cazul unui grup mai mare de variante ilustrînd acelaşi motiv poetic, am optat mtotdeauna pentru textul cel mai complet, chiar dacă mai puţin expresiv, variantele transcriindu-rle în note, iar în cazul textelor uni«e nu am pregetat a le introduce în culegere, chiar dacă valoarea lor artistică era discutabilă Bau nulă. Am faţpt loc în acest capitol şi acelor texte a căror autenticitate folclorică este îndoielnică, pe care editorii din 1885 le omiseseră, considerîndu-le a fi „alcătuite de vreun tînăr prea zelos" sau a nu fi >,scrise întocmai cum au fost auzite în popor", spre a nu lipsi culegerea de unitatea ei organică, pentru a nu o scoate artificial din conexiunile sale culturale fireşti. Cum se va vedea însă, materialele de acest gen sînt incomparabil mai puţine decît s-ar fi putut erede. Printre omisiuni menţionăm înlăturarea deliberatăa euvîntului obscen. Pasajele ilizibile au fost însemnate consecvent. Pentru a hu ştirbi unitatea lucrării, am folosit, în prezentarea acestui Capitol, acelaşi sistem pe care l-au folosit cei doi editori din 1885. Astfel, am orînduit textele în capitole ce merg, în cazul doinelor şi strigăturilor, pe acelaşi sistem intern de clasificare tematică, făcînd astfel să reiasă mai limpede atît asemănările, cît şi deosebirile dintre cele două fonduri, iar pentru celelalte genuri folclorice, nereprezentate în ediţia din 1885, am folosit criterii de clasificare asemănătoare. , ^ în culegerea propriu-zisă textele sînt lipsite de detaliile cuvenite de culegere. Peacestea le dăm în capitolul de note (partea a V-a), elaborat în aşa fel încît să of ere amănuntele tehnice ale fiecărui material (caietul, fila, numărul textului) şi amănuntele folclorice corespunzătoare (culegătorul, localitatea, data). Anumite referiri la variante publicate ulterior (în general materiale similare culese din aceeaşi zonă teritorială) urmăresc atestarea, veridicităţii folclorice a acestui material, scoţînd în evidenţă însuşirea istorică — documentară a fondului. Oricît de atentă şi meticuloasă ar fi fost prezentarea noastră, este foarte posibil ca anumite aspecte (folclorice, lingvistice, istorice sau culturale) să ne fi scăpat. în toate aceste cazuri sîntem convinşi că cititorul, pe baza analogiilor ce se pot stabili în întreaga lucrare, va reuşi sa găsească soluţia justă. ÎTu putem încheia prezentarea de faţă fără a exprima mulţumirile noastre sincere acelor specialişti care ne-au ajutat cu sfatul şi cu fapta, de-a lungul anilor eîfj a durat elaborarea lucrării. Menţionăm, aşadar, aici pe regretatul Jon Muşlea (care ne-a oferit însemnările sale I,AMTJRIBI ASUPKA EDIŢIEI DE FATA 205 personale privitoare la fişele Jarnik din ms. Ion Pop-Reteganul de la Biblioteca orăşenească din Sibiu), apoi pe Ileana B »zac (care ne-a pus la dispoziţie un fond inedit de scrisori ale lui Jarnik către dr. Victor Macavei) şi pe Teofil Bugnariu (care în repetate rînduri a avut extrema amabilitate de a cerceta pentru noi fondurile blăjene ale bibliotecilor din Cluj, procurîndu-ne microfilme, informaţii documentare etc), toţi din Cluj ; pe Elena Cânăea şi Băncescu Lidia, de la Biblioteca orăşenească Sibiu şi pe Măria Moraru şi Marcel Ştirban, de la Arhivele Statului din Blaj, pentru amabilitatea cu care ne-au oferit ajutorul, înles-nindu-ne investiga (iile; pe Ovidiu Bîrlea (care a făcut clasificarea internaţională ATh. la basmele, poveştile şi snoavele din această culegere) şi Traidn Ionescu-Nişcov (.fondurile inedite ale culegerii sale în vederea redactării unui volum de corespondenţă Jarnik) din Bucureşti. Mulţumiri speciale ţin să adresez soţiei mele, Modica Fochi, pentru asistenţa permanentă şi ajutorul continuu pe care mi le-a oferit în toate etapele muncii şi mai ales în fazele importante ale controalelor şi colaţionărilor de texte, precum şi în eea a elaborării, indicilor. PARTEA A II - A Doine şi strigături din Ardeal, date la iveală de dr. ban Urban Jarnik şi Andrei Bîrseanu Bliii Coperta interioară a ediţiei din anul 1885 (exemplarul B. A. R.). P R E F A Ţ Ă ^feritul de căpetenie pentru adunarea poeziilor poporale cuprinse in colecţiunea de faţă îl are zelosul şi eruditul canonic mitropolitan din Blaj, dl. Ioan M.Moldovann.l>$»«»l, ca profesor la gimnaziul din acest vechi fooular al culturii române, a îndemnat necontenit pe- şcolarii din clasele mai superioare să se intereseze de literatura noastră poporală şi să caute a-şi însemna deosebitele versuri, povestiri etc., c& le vor auzi la vetrele părinteşti. 'îndemnările zelosului şi învăţatului' profesor n-au rămas nebăgate în seamă. în scurtă vreme (începînd din â.1863) se făcu o considerabilă adunare de producte ale «vazei poporale atit în versuri, cît şi în proză din deosebite părţi ale Ardealului. Ţinuturile mai bine reprezentate în colecţiunea despre care e vorba sînt: ţinutul Murăşului şi al< Tîrnavelor, Gtmpia, Munţii Apuseni, ţinutul Sibiului şi ţara Haţegului. Manuscriptele adunate în chipul acesta le păstra'dl. canonic I.M.Moldovanu la sine plină în vara anului 1879, când le încredinţa spre folosire d-lui profesor universitar dr; Ioan .Urban Jarnik (peatunci docent la universitatea din Viena), carele tocmai făceao călătorie prin Ardeal şi prin Muntenia. ■ ■ A:'-'- €u hărnicia-i caracteristică se şi apuca imediat dl. Jarnik de sistemiftarea colecţiunei sieşi încredinţate. Anume dînsul îşi îndrepta deocamdată atenţiunea asupra pieselor 4n versuri, lăsînd la o parte pe cele în proză, care nu putuseră să fie reproduse cu fidelitatea, aşa-zicind, impusă de metru şi rimă. ~ "\- / , k' Pînă la reîntoarcerea sa în Viena, dl. Jarnik şi transcrisese mai toate versurile pf'cţ&o bucată deosebită de hîrtie. Acum era întrebarea, cum'aveau să fie alese, asemănate şi jgrupate aceste versuri? ■ >: . " " ' ■ ' ' La lucrarea aceasta dl. Jarnik binevoi a mă face părtaş şi pe mine. 1 , ' Noi cetirăm cu toată băgarea de seamă: miile de pUse şi fragmente; le puserăm de departe pe cele de acelaşi cuprins', asemănarăm varianteU unor[a] şi aceloraşi piese; aleserăm dintre ele pe acelea care ni se părură mai exact reproduse' -ţi- mai frumoase;' iiMenmaraW^dSn . :ceU-lalte părţile mai notorice cu deosebire din punct de vedere limbisUc, delăturafăm piesele care creznrăm că nu sînt scrise întocmai cum au fost ■ -omite twpitjpoi1 «Mfr eă an fort ckipr ateătuile' de vreun tînăr prea zelos şi, în fine, căutarăm să dăm întregii eolecţiuni o împărţeală cît mai naturală. Schimbări nu făcurăm, fără numai acolo unde se putea observa evident că transcrierea este greşită şi în pasajele care cuprindeau expresiuni ce nu obişnuiesc a se pune "p&mtr-tie. Nn pot să nu amintesc aici tragerea de inimă,.pot zice chia/r ewtueiasmwl, ce-l dovedi dl Jarnik în.decursul acestei indelungote lucrări faţă de,poezia noastră poporală. Iubiră sa faţă de limba şi literatura română în genere şi îndeosebi faţă de literatura poporală română, împreună cu profunda sa erudiţiune pe terenul limbistic, merită ştima şi recunoştinţa întregii noastre naţiuni. Eu unul îmi voi aduce totdeauna ou bucurie aminte de frumoasele seri din capitala austriacă, in care admiram, pe de o parte, frumuseţile muzei noastre poporale, pe de altă parte, zelul şi priceperea învăţatului bohem. 212 I. TJ. lĂBNlK - A. BlRSBANP Să ne întoarcem însă la subiectul nostru. Partea cea mai mare din piesele alese era alcătuită din aşa-numitele „doine" şi „hore,} sau, cum le zice în cele mai multe părţi ale Ardealului, „strigături". Şi „cîntecele bătrîneşti", cum le-a numit marele nostru Alecsandri, erau binişor reprezentate; unele dintr-însele însă erau reproduse într-un mod de tot fragmentar, altele semănau aşa de tare cu unele din „baladele" cuprinse în eolecţiunea d-luj, Miron Pompiliu (laşi, 1870, tip. soc. '■Junimea), încît am găsit ăe prisos a le introduce şi în antologia ce era în formare. Am ales numai cîteva, care mi s-au părut mai î n-semn ate in privinţa cuprinsului şi care, deşi aduceau în unele părţi cu piese aflătoare în colecţiunile de pînă acum, totuşi în genere luat nu erau lipsite de elemente noi originale. Pe Ungă aceste cîteva cîntece bătrîneşti mai adăugarăm două colinde şi o „închinare cupaharul", obişnuită mai cu seamă la cununii, care iarăşi crezurăm că nu ar trebui trecute cu vederea*. Va să zică, modul de împărţire al poeziilor despre care e vorba ne era oarecum impus prin însăşi natura lor. , •<» - ' ' > Făcurăm trei mari despărţăminte. în cel dinţii introduserăm doinele, într-al doilea strigăturile şi într-al treilea, sub numirea „Varia", eînteeele bătrîneşti, cele două colinde şi închinarea cu paharul. Atîtanu era de ajuns. Sutele de doine şi strigături ăe deosebit cuprins nu putem rămîne amestecate unele cu altele, că trebuiau împărţite din nou. Doinele le subîmpărţirăm în secţiunile: dragoste, dor şi jale, mustrj&rişi blestemuri, doine haiduceşti şi de-ale cătăniei, iară, strigăturile în : strigături glumeţe şi strigături satirice. Ca evidenţa să fie şi mai mare şi Ce est i de un fel să fie la un loc, împărţirăm din nou.primele trei secţiuni din doine şi strigăturile satir \ rice în cîte mai multe capitole, potrivit cuprinsului deosebitelor versuri. , , întruoît ne-a succes sau nu ne-a succes această împărţire, vor judeca aceia care vor lua în mină eolecţiunea de faţă. Atîta-mi iau voie a. observa, că nu de puţine ori eram la îndoială, oare în care capitol şi în care subdespărţămînt să aşezăm cutare şi cutare vers%, Binevoitorul cetitor să nu ne ia în nume de rău, dacă ici, colea i se va părea că oarecare piesă sau chiar un şir întreg de piese, s-ar potrivi-mai bine în alt despărţămînt decît în acela în eare se află. _ în primăvara anului 1882, eolecţiunea era aşezată gata, totodată dl. I.U. Jarnih lucrase un glosariu al cuvintelor aflătoare într-însa, iară subscrisul făcuse mai multe adnotări, ce crezuse că sînt de'lipsă pentru completarea şi pentru o mai uşoară înţelegere a texturilor. Neăiapunînă singuri de mijloacele de lipsă pentru a putea da la iveală lucrarea adusă la îndeplinire, ne luarăm voie a ne adresa către onor. Academie Română din Bucureşti, rugînd-o ca sau să binevoiască a lua asuprăşi tipărirea ei, sau să ne dea un ajutorf ca să o putem tipări Academia însărcina pe ăl. V. Alecsandri cu cercetarea lucrării prezentate şi, în urma raportului făcut de dînsul in şedinţa din 16 martie 1883, hotărî, să o tipărească pe cheltuiala şa împreună cu ylosariul alcătuit de dl, Jarnik. Dl. 6. Sion avu bunătatea a lua asuprăşi privegherea tipăririi. , Tipărirea colecţiunii se făcu în decursul anilor 1883 si 188'4, iară a glosariului, parte \n 1884, parte în 1885. [r _ ' , Ortografia întrebuinţată de noi a fost de iot fonetică. Am fi dorit să se observe întocmai şi la tipărire, ceea ce însă nu s-a putut îndeplini. Atîta despre chipul în care s*a pregătit această eolecţiune pentru ea să poată vedea lumina zilei. " ' Să mi se permită acuma a adăuga eîieva euvinte şi despre cuprinsul ei. . - * Aici trei mie să observ că, pe lingă piesele amintite, mi-am permis a introduce în eolecţiunea de faţă cîteva doine şi strigă luri auzite de mine în Ţara Oltului, precum şi o baladă Împărtăşită de un prieten al meu din împrejurimea Ploieştilor. DOINE 81 STEIGlTUHI DIN ABDEAtj ' 213 După cum am pom,enit mai sus şi după cum se poate wd^ chiar şi din numitâa colecţi-unii de faţă, partea cea mai mare ăintr-însd o formează „doinele''l şi ■-^H^hM^^jiaeskOi^ini tovarăşele poporului român ardelean, soaţele nedespărţite ale Hmţămintelor nutrite,de inimk lui, izbucnirile clipitelor de jale şi mărturiile celor de veselie. Asemănînd cineva'cîntecele aeţt)* tea cu cele culese de prin celelalte părţi locuite de români, va trebui neapărat să constatele, Işt preună cu dl. V. Alecsandri, neîntrecutul pricepător al firii şi al simţirilor poporului nostru, <*t poezia poporală română este aceeaşi pretutindenea, că modul de simţire este aceiaşi, că exprimarea se face în acelaşi chip, deoarece, zice dl. Alecsandri, „geniul românesc este acelaşi peste Car poţi şt peste Dunăre, cum este dincoace şi dincolo de Milcov"*. Deopotrivă este curăţenia de simţăminte, deopotrivă este acea mişcătoare duioşie ce caracterizează versurile de cuprins mai serios şi şăgalnica veselie din versurile ce întovărăşesc petrecerile omului nostru din popor. _ în două puncte s-ar putea zice că există oarecare deosebire între ctntecete noastre, ale celor din Ardeal, şi între cîntecele poporale din Muntenia şi din Moldova, deosebire oare nicidecum nu atârnă de la vreo diferenţă intre caracterul popuktţiunii dinir-una dht aceste pr&viwiv şi din cealaltă, ei numai şi numai de la nişte împrejurări, eateriOărtx oare intr^un h>e au fost) iarA* în celălalt nu. „Cîntecele haiduceştV, care formează o parte aşa de însemnată a poeziilorpoporale din Moldova şi Muntenia*" şi care se aud,răsunînd mai prin toate cătunele din aceste două provincii, în Ardeal, cu deosebire în ceea ce priveşte timpul relativ mai nou, sînt cu mult mai puţin reprezentate. Explieaţinnea şi-o va găsi fiecine, dacă se va gindi la starea în" care se afla pe la sfîrşitul veacului trecut şi la începutul celui de faţă Muntenia şi Moldova de o parte şi Ardealul de altă parte. în timpurile mai demult, după cum se poate vedea din unele cîntece mai vechi {v.d.e.baladele: Gheorghe, Răscumpărarea voinicului, Stanciu şi Vochiţa, din colecţiunea d-lui Miron Pompiliu) se pare că viaţa haiducească in adevăratul ei înţeles era mai cu putinţă şi în părţile de dincoace de Carpaţi. >' O specie de poezii proprie numai ardelenilor, bănăţenilor şi bucovinenilor sînt „Cîntecele de cătănie^. Aceluia care ar voi să se convingi pe deplin despre alipirea românului faţă de pământul pe care s-a născut, despre greutatea eu care se despărţeşte el de casa părintească şi despre durerea ce o simte cînd este departe de dînsa, i-aş recomanda îndeosebi duioasele cîntece de acest fel aflătoare în colecţiunea de faţă. ^ în ceea ce se atinge de piesele cuprinse sub numirea „Varia"1'1) aflu de lipsă a aWmti că unele părţi din balada Marcu aduc în citva cu partea a cincea din Gruia şi tatăl său NbvaC din colecţiunea d-lui At. M. Marienescu (Peste, 1859), Chira din colecţiunea de faţă seamănă cu Pata Sandului din tomul I al Pbesiilor poporale adunate de dl. Simeon FI. Marian (Cernăuţi, 187'3) şi ou Iloanca din colecţiunea d-lui Marienescu. Nevasta fugită este în mare parte Chiralina din colevţiunia d-lui Marian, tot asemenea Teiul şi bradul se află şi, în colecţiunea d-lui Marian, însă cu mai multe deosebiri. în fine, după cum am însemnat şi în notele de la sfîrşitul despărţămîntului,, Varia^, colinda a doua are oarecare păiţi comune eu Crăciuneaea. şi pruncii din culegerea de colinde a d-lui At. M. Marienescu (Pesta, 1859). Nu pot încheia fără ă exprima în numele d-lui I.U.Jarnik şi al meu cele mai sincere ale noastre mulţumiri onor. Academiei Române, cafea făcut cu putinţă datea la lumină a acestei colecţiuni, d-lui V. Alecsandri, care a binevoit a o recpmanda atenţiunii colegilor săi într-un mod atît de favorabil, şi d-lui G. Sion, care n-a pregetat a se însărcina cu supravegherea tipăririi. * Vezi r*Analele Academiei Române", seria a Il-a, ** Vezi V. Alecsandri, Potstt populare ote românilor, t. V, p. 45, şedinţa din 18 martie J883, Bucureşti, 1867, - 214 I. TJ. JABH& - A. BÎRSBAKtr Dl. I.M.Mqldovan şi tinerii săi ajutători de odinioară de bună seamă vor simţi o mar bucurie văzînd că silinţele ăinşilor nu au rămas uitate, ei rodul acestor silinţe a fostprezenie publicului cititor spre aprefiere'. . • Braşov, mai, 18S5. Andrei Bîrseanu profesor P.8. Piesele din despărţămîntul „Varia" de la balada Nevasta fugită încolo nit» shttpe trecute în glosariul d-lui dr', liU.Jarnik, deoarece la ultima reviâar%acestui glosariu 41. i U. Jarnik n-a . avut la-nfomină pie*d$,âe$pre. cart « vorba,., . .'■■■.-•••>.• ■ ■•• -V, >> * ■'.'■/ A. Bv; - ' > D O IN A1 , Dotoă, doină,tdLcttec dttlce ! - Cînd te-aud, nu m-aş mai duce. Doină, doină, viers cu foc ! Cînd răsuni, eu 6tau în loc. 5 Bate vint de primăvară, Eu cînt doina pe afară, De mă-ngîn cu florile Şi privighetorile. Vine iarna vigcoloasă, 10 Eu cînt doina-nchis în casă,' ,. . De-mi mai mîngîi zilele, Zilele şi nopţile. Frunza-n codru cînd învie. Doină cînt de voinicie; 15 Cade frunza jos pe vale, Eu cînt doina cea de jale; Doină zic, doină suspin, Tot cu doina mă mai ţin; Doină cînt, doină şoptesc, 20 Tot cu doina vieţuiesc ! Vasile Alecsandri (Poezii populare ale românilor) I DRAGOŞTfc Putere» dragostei I BelerS, bade, frigurile2, Da-s mai rele dragostele. Maica din friguri mă scoate,' Dăr din dragoste nu poate. II - Zis-a maica că nia scoate 1 ' De la cîte, de la toate. De la două nu mă poate : De la mîndră, do la moarte ! III Măi bădiţă Gheiasim, Eu de drag te-aş băga-n sîn Şi de drag te,-aş semăna, Şi cu drag te-aş secera, 5 Şi te-aş face stog în prag, Şi te-aş îmblăti ou drag, Şi te-aş cerne prin sprîncene, Şi te-aş frămînta-n inele, Şi te-aş da inimii mele . 10 Doar inima te-ar mînca, Doar de drag m-aş stîmpăra ! IV De n-ai fi ochi şi sprîncene4, N-ar mai fi păcate grele ; Dar ochi şi sprîncene sînt, Şi păcate pe pămînt. 5 Ochii şi sprîncenele, Alea fac păcatele ! Bea bucată-i Aragostea-: Cine prinde-a o gustă, / ..■.ONware- cap de-a o lăsa, Mei ^iatersde-a o purta. 5 M-a pus dracu şi-am gustat-o Şi-am bolit pîn-amnitat-o. VI Cît d^njare-î părhîhtui Ce-i maiJrău ca urltu6î Ba, zău, ffiai rea^ dragostea, Care «şea pajiştea. 1 5 De urît te poţi ascunde, Dar de dragoste n-ai Tinde, Că oriunde te-al ascunde, La inimă toţ pătrunde.. , : vil Mărie din Gîrboyar Doar tu mi-ai făcut' ceva6, De niite mai poci uita -l J. Ziua tot la tin^gîndesc 5 Noaptea pe tin'te vise». VIII ' ' , De urît m-aş dttce-n ţară, Dragosteamă-ntoajnă iar&; De urît m«aş duoe-n lume, Dragostea capiimi-lpţme7:! 218 I. V. JABNÎK - A. BÎRSEAHTf IX Pentru badea, bădiţu, Bucuros mi-aş da şurţu Şi pieptariul mi l-aş da, Numai de l-aş Căpăta! Frunză verde iarbă deasă, De la noi a treia casă, Tot suspină-o preoteasă, ; C-a bătut-o preotu Să-şi spună ibovnicu. — De m-ar frige pe-un cărbune, Ibovnicul nu-1 voi spune ! • ■ xn ■ Pe-o clenguţă din dumbravă, Zace mierla rău beteagă ; ' Merge cucul şi mi-o-,ntreabă8: } — Mori tu, mierlă 1 mori tu, dragă ? — Ba eu, cuce, n-oi muri, , Pînă ţ-oi creşte puii! • xn Foaie verde, flori de fragă, Picioarele mi se leagă : Ori de frunză, ori de iarbă, Ori de tine, mîndra' dragă ! XIII 1 Pentru mîndra care-mi plaee, Trei zile la domni aş face*; v Da' pentru care-i urrtă>. Una mică-mi pare multă. XIV Pentru mîndra caprini pî*^,:«'.« Nici părinţii n-aut ce-mi face, i ; Nici judele satului, , , , Nici chiar domnii sfatului. Domnii şed şi sfătuiesc, JEu cu mîndra mă iubesc. XV ■' Pe de-o lăture de sat, Mere-un păun retezat; Dar nu-i păun retezat, Ci-i bădiţa fermecat10. Şi cine 1-a fermecat 1 Mîndruliţa lui din sat, Cu trei maci din trei grădini Oii apă din trei fîntîni. ■ ,■ ■ XVI Foaie verde-a macului, Pentru voia badiului, Dat-am trupul.dracului Şi sufletul iadului! XVII Pîn'eram de nu iubeam, / Unde mă culcam, dormeam Dar acum de cînd iubesc, Nu pot să mă odihnesc. Pe braţ capu-mi sprijinesc Şi tot la mîndra gmdesc. XVIII Mîndro, de iubirea noastă Băsărit-a rujă-n coastă. Cine-n lume s-ar afla Ca să rupă rujuţa, Mare iubire-ar strica ! XIX Măi bădiţă, strugur bun, Te-aş mînca şi nu mă-ndur, Te-aş lăsa şi te-ai usca, Şi inima m-o durea ! DOINE «I STRIGA' XX însura-m-aş, să-mi fac şură, Dar inima nu mă-ndură ; însura-m-aş, să-mi fac casă, Dar inima nu mă lasă ! XXI Puişor de la pădure, Du-te la mhidra de-i spune Să nu se gate-aşa bine, Că, zău, capu mi l-o pune j 5 Ce să mi-l puie, câ-i pus, Numai cît mai stă în sus. XXII Frunză verde de alună, De cît c-un tată ş-o mumă, Mai bine c-o mîndră bună. Că mîndruţa, dragul meu, 5 De te vede că ţi-e rău, Anină rochiţa-n brîu Şi dă fuga la răzău, ' De-ţi cată leacul mereu ; Şi de vede că ţi-e bine, 10 Te strmge-n braţe la sine, De rîde inima-a tine ! XXIII x Du-te, cucuie, în berc Şi mă lasă să-mi petrec, ! Să-mi petrec eu ein* mi-i drag, De m-ar ducelhiar în iad ! XXIV ' Decît maică cu dulceaţă, ; 'J-Mai bine la mîndra-n braţă; Că mîndruţa, fătul meu,, Cînd simţeşte că ţi-i rău, Bl DIN AMJBAI/ 249 5 Fuge iute la părău, Udă cîrpa-n apă rece, Te leagă la cap şi*ţi trece. ... xxy„ Ce mi-i drag nu mi-i urît, , De-ar fi ca negru pămînt; Ce mi-i urît nu mi-i drag, De-ar fi cît caşul de alb. ' XXVI ., Unde şede urîtul, , Şe-nnegreşte pămîntul; Unde şede dragdstea, Se-nverzeşte pajiştea. XXVII Floricică albăstrea, , "■■> Mîndră, mîndruleana mea, După faţa ta de doamnă , ţ Luiiiea-ntreagă se întoarnă y 5 Eîsu-ţi lumea veseleşte, Plînsu-ţi lumea amărăşte; Şi de dragul dumitale Ştie chiar şi sfîntul soare : , Că la tine cînd priveşte, , 10 Stă şi nu mai asfinţeşte. ; , Sfîntul soare, dacă-i soare, Şi tot după ţine moare ; Dară eu fecior sărac, Cum să nu mor de-aî tău drag f 15 Hei dragoste, dragoste, , Tu uşti mîndră pajişte; Tu miro uşti, tu mi-o-nverzeşti, Şi iar lumea-nveseleşti! xxvin yy' De-ar fi apa pînă-n p^epty La mîndră caută să trec; De-ar fi apa pînăm brîu, ; f La mîndră caută să viu ! 220 ' -■■tWiJ&Klk'~- l XXIX -' Calul bun şi mîndrele, ■ > Alea-mi niîneă zilele; Calul bun şi mîndra bună, La inimă mă răzbună ! XXX Pentru tine, rujă plină, Mei n-am somn, nici n-am odihnă ; Pentru tine, rujă creaţă, Mei n-am somn, nici n-am viaţă ! xxxi . .../' Mînciră, făcută prea tare, Nu-mi mai face supărare, Că nu poci şedea la scoateu. Noaptea nu mă odihnesc, 5 Tot la tin', mîndra, gîndesc, xxxir :; ' . Mîndra, mîndruleana mea, Doar ai ştiut tu cevjj,, De nu te mai pot uiţa Nici ziua şi nici noaptea ;' ■ " 5 Ni ce12 ziua cu lucru, Nice noaptea cu somnul Cum mă culc, cum te visez Pun mina, nu te găsesc ..." . Doamne, cum mă celuiesc ! XXXIII Săracele dragostele Ciripesc13 ca pasările Pe toate gardurile, Sub toate streşinile j 5 Dară nu-s toate curate, Ci-s cu dracu mestecate14. , â. BtBBEAKC Trec prin tină, nu se-ntină, 1 De voinic tînăr s-anină ; Trec prin ăţ»ă, nu se-neacă, 10 De voinic tînăr se leagă. xxxrv Dragostea de fată mare Ca garoafa din răviare: Cînd bate/vîntul subţire, Atunci mă scoate din fire. 5 Dragostea de nevăstuţă Ca floarea din grădinuţă : Cînd batcş vînt^din jos, Umple casa de miros. XXXV Frunză verde de 4tidău, ,< Mergea, lelea pîngă tău, Cu cunună de sasău. . Drăguţu său o vedea 5 Şi din grai aşa-i grăia ; , — Trage-ţi, lele, cununa, Cam pe ochi, cam pe sprîncene, Că mă bagi în multe rele; ; Cam pe coada ochiului^ J0 Izvorul păcatului», 1 Eu, lele, de dorul tău, Nu poci sluji domnu-meu, Nici s-asculţ pe tată-meu l / — Bade, nu te supăra^ 15 Că, zău, nu e vina mea, Ci-i vina măicuţă-mea • Ea fruhlGasă'm-afiâcut -v • Şi eu ţie ţi-am plăcut, Ca piperiu grecilor,; 20 Ca tămîia popilor. Cînd măicuţa m-a scăldat,' Ea ciupa că mi-a ţipat Tot în umbra nucilor18! Spre chinul voinicilor! DOlXI^ftl BTţlGATUJijJ. DIN ARDEAL 221 XXXVI Pentru ochi ca murele, Ocolesc pădurile; Pentru sprîncene-mbinate,' Umblu ţa?a.îumătate 5 Şi MoidoVar-8t«eia parte f PentrumW«ă sIMtul soare, Umblu noaptea pe răzoare. Lauda ibovnicului şi ibovnicei XXXVII Frunză verde, frunză verde, De trei ori tot frunză verde, Om ca badea nu se vede Nici în faţă, nici în dos, Aşa mîndru şi frumos; Poţi să cauţi nouă mări, Nouă mări şi nouă ţări ! XXXVIII Cît în lume am umblat, Eu ca mîndră n-am aflat; Bunişoară şi frumoasă, Şi ca ea de drăgăstoasă ! , XXXIX Hop ! mîndruţa, păr galbin, Gura ta miroase-a vin Şi braţele-a rosmârin; Dinţii ţi-s mărgăritar, » Gura, pahar de cliştar ! XL Mîndră mea, mîndră Mărie, Scrisă-i16 faţa ta-n hîrtie ; Mîndră mea, mîndră Ioană, Scrisă-i fata ta-n icoană ! XLI . Fagilor frumoşilor, Fagilor umbroşilor, Faceţi-rai nn pic de umbră, Să mă umbresc cu-a mea mîndră 5_ Că am mîiidră, tinerea, Tinerea şi gingăşea, v Şi îi arde soarele Pieptul en m&^şletej " v Brîul şi inelele! , 1 XLII Neculae, pui păun, Din ţara ou Vinul bun, ; Chica ta-i toată Mele, Gura ta-i făgur de miere1.;' Chica ta-i numai d-un păr, Buzele de călăpăr; Chica ta-i numai de-un fir, Buzele de trandafir ! • ' ~. ' XLIII r Foaie verde aluniţă, Cît am trăit j»e li^n^ă, < N-am văzut ^eriţe fWnzuţă Ca la mmdJa-n grădinuţă;:. f 6 Cît o ninge, eîţ o plouă,.,; ,. 222 ■I: V. JABNfir. - A. BÎSSEAlSrO Ba e tot mîndra şînouâ Cît o ninge ş-o {brumează, Ea e tot mîndra şi creaţă,; Ca şi mţndra mea isteaţă- XLIV , XLV ; .•■ " De cînd maica m-a făcut, Zile bune n-am âfut, De dulceaţă n-ajh ştiut, Pînă cînd am strâns în braţă s 5 Puişor frumos la faţă,1 Puişor -Cam roşior, , Puişor Ca un bujor . . . 10 Puişorul cînd m-atinge, Foc la inimă mă-ncinge; Şi la mine cînd priveşte, , Inima mi se sfîrşeşte ! XLVI " * — Mîndra, de cînd ne iubim, Vreme-i să ne şi hulim17! — Vremea ne-a fost mai de mult, Dai* noi nu ne-am priceput. 5 — Dar eu, mîndra, cum ţi-aş zice ? . . Floricică mierioară, Dulce-ai fost la gurişoară^ — Şi eu, bade, cum ţi-aş zice! . . Merişor verde-nvărgat, • 10 Dulce-ai fost la sărutat. • 'XLVII — Trandafir de pe hinţeu, N-ai tfăzut pe dragul meuî, — Poate că l-oi fi văzui, Dară nu l-am cunoscut. 5 — A fost lesne de-a-1 cunoaşte, , Că-i cp, cizme româneşti, Cu cioareci braşoveneşti, în degete cu inele, Cu "buzele subţirele, 10 Gura lui fagur de miere ! XLVIII Floricică, floricea, Mîndra, mîndruleana, mea, Ochii tăi şi toatei bune, Sprîncencle-ţi iaciminun*; 5 Ochii tăi şi toate-mi plac, Sprîncenele mcarţe/mi fac. Mîndra, mîndruleana mea, Floricică şgingăşeai i: Ochii tăi mă bagă-n boală, .••, 10 Sprîncenele iar mă pcoajă; , Ochii tăr mă bagă-n frică, Sprîncenele mă ridică. Floricică gingă^şea, Mîndra, mîndruleana mea ! 15 Sprîncenele dumitale Pene de privighitcâre 'y" v Cînd le sui, cînd le ridici, ] ^ Eău la inimă mă strici;. Cînd le sui; cînd ie cobori, 20 Din picioare mă dobori! XLÎX Foaie verde de^sasău, ''■':[ ";J Ţu, ţu, ţu, murguţul meu f 1 ? Să intrăm în sat cu soare, C-amo niîndră ea ş-o floare Prin curtea popii la vale, , i Busuioc ro^su răsare, Unul mic şi altul mare ; Cel mai mic mi-i ibovnic, 5 Cel mai mare mi-i drag tare ! DOINE 81 Ce ne-aşteaptă cu mmcare. Acolo dac-om sosi, Ea frumos ne-a omeni : Ţie iarbă şi ovăz, Mie gură şi scoverzi! '' i L Pe Murăş şi pe Oîmpie, Nu-i mîndră să-mi placă mie; * Pe Murăş şi pe Tîrnavă, Nu-i mîndră să-mi fie dragă. Numai pe Tîrnfijva Mică, Am o mîndră ibovnică, Tinerea şi frumuşea, De mă pot iubi cu ea. LI Struţişor cu viorele, Dulce ţi-i guriţa, lele. Mai dulce n-are cum fi, Că-i ca strugurul din vii : 5 Nici e dulce, nici sălcie, Fără cum îmi place mie ! LII Tătăişă, draga mea, Nu te tare supăra, , Că mîndră ca dumneata Nu-inime, cîtu-i lumea; 5 Şi cîtu-i satul de mare Nu-i casă c-a dumnitale, La fereşti Cu flori domneşti! ; • LIII Vai de min', ce-mi place mie, Măru roşu din liîrtie, lTTJJtt DIN AfiDfEAt \ ' Badea care ştieia scrie; Mărul roşu jumătate, 5 Bădiţa care ^i'earte ! > i '■hii .. ; = . . :■•■{ LIV ' ■'' ' ; i ; 'f * ' \ ' ■ ; Vai, mîndruţb, gura tas ' Pentru multenu d-»ş da r '; Pentru-un galben, pentru ddij Pentru două mii de boi. 5 Galbenii, mlnflra; să gată, Guriţa ta niciodată Şi nici zece!mii de boi Nu fac ca buzele moi! LV Suflă vtntul alinat, „ Io-l cunoso că nu»i curat, Ci-ide la badea mînat. Suflă vînţul/alinaity 5 Io-l cunosc că nu-ieurat Şi ştiu de ttnde-i mînat . v » -Dintr^o grădină «uflori •:.«:: Unde scrie-^un scriitor;<•.!••. C-o mînă pe carte serie >■■«•:> 10 Şi cu alta-mi face mie - : Să merg în cănţelărie, Să mă-nvăţ şi eu a scrie18. Serie badea pe Mrtie, > Şi cînd scrie, mă mîngîie; 15 Scrie badea latineşte, Cînd citeşte, - ■ Mă topeşte î " ^ ' Sărac plug cu şase boi . . . Dragu mi-i mie ' 5 Vai! frumosu-i, frumuşel, m i Mi ştiu ce să fac cu el . f ; -Pace-l-aş rujă-n fereastră Totdeauna să-nflorească; Da ruja s-o scutura 10 Şi eu rău m-oi supăra. LXIV Marioară, surioară, Sufletul meu lelişoară, Dorul tău mă bagă -n boală De nu poci merge la şcoală; 5 Faţa ta cea rumeioară Zice : vino de te-nsoară, Ochii tăi cei negrişori Umple-mi trupu de fiori, Fruntea ta cea albineaţă Umple-mi sinul de dulceaţă. lxv .'■ ; Cîtu-i ţara românească Nu-i ca f at-ardelenească, Măcar cine ce gîndeşte, Măcar cum 20 mi-o ocărăşte. 5 Cînd mă uit la sînu-i plin, M-apucă dor şi suspin ; Cînd văd păru-i de mătasă, -Dorul ei tare m-apasă ; Cînd văd f aţa-i bălăioară, 10 Dorul ei mai mă omoară; Qînd la joc se-mpodobeşte, Inima din tine creşte; Cînd îşi pune struţ de flori, După dînsa stai să mori21. Busuioc verde din'prag, ; Ia gîciţţ cine mi-i drag ? Badiu mîndru^sa.'Un steag Care-mi ară la iosag*2 5 Mînînd bdiisiCea Viragî Busuioc verde-n pridvor, Ia gîciţi de cin? mi4 dor ? * De-un flăcău cam negrişor, < Care-,mi lueseă la cgorr 10 Mînmd boiiî Ho Bodbr ! \> LXVII De la mîndră mea de rale : Mîndruinftdepan răsare,- -Măderan de cel turcesc . . . Pus-am gmd s-o ţăBăsesc . . 5 Drept să fie, sau glumesc ? Ba, zău, cumsro, părăsesc, ; Cînd ca ea nu mai găsesc,/,, La obrşjz,ca^ujilef ' • Ochişori ca^ murele, - 10 Buzele ca frunzele, De-ţi răpune zilele. Nu te, dragă, -nfricoşa Că, zău, nu te voi lăsa Oîtezile^ voi avea. v . ;-:'.;;Lxfţir' ; Foaie ver^lemn/iftşor^ , De nimica nu mi-i dor ' Ca de flori de cujpnduţă, De gura lelii Antiţa. ' 5 Ochii ei şi buzele Scurtă-mi mie zilele,; Ochii ei cei cu lumină * , " Mult mă strigă de la cină; Ochii ei cei eu^alfeuş' 10 Mult mă cheamă din culcuş. li - «. 461 226 I. O. JABNtC - A. BÎRSEANT/ Jocul ei dumineca îmi robeşte inima Pentru-ntreagă viaţa. lxix Frunză verde trei nuiele, Din trei iubite-ale mele Nu ştiu la care voi mere: Mere-oi colo peste vale, 5 La cea mîndra ca ş-un soare f Mere-oi colo peste drum, La pana cea de păun 1 Duce-m-oi la cea Vecină, Că-i mîndra ca o lumină ; 10 Guriţa ei f agur dulce, Cin'gustă nu se mai duce. lxx Dragu-mi-i cîmpu cu flori Şi mîndra cu cingători; Dragu-mi-i cîmpu cu ceaţăj Şi mîndra cu ie creaţă ! LXXI Dragu-mi-i cîmpu cu flori Şi bădiţa cu surori, Dragu-mi-i cîmpu cu ceaţă \ Şi badiu cu chica creaţă, 5 Dragu-mi-i badiu din joc Că miroasă-a busuioc28! lxxii ' \ Trandafir cu bun miros, Drag mi-i, Doamne, cel frumos, Şi călare, şi pe jos; Şi la lucru, şi la joc j 5 Te face să stai pe loc. IiXXIII Eu pe deal, mîndra pe vale, t-o cunosc numai pe poale; u pe deal, mîndra pe şes, Ş-o cunosc numai pe mers; 5 Pe mersul picioarelor, Pe-ncreţitul poalelor! LXXIV Foaie verde buruiană, Drag îmi e numele Ană. Că te-ncîntă auzindu-1 Şi te farmecă rostindu-1. 5 Drag mi-a fost şi drag mi-a fi. Cît în lume voi trăi! LXXV Frunză verde dintr-o mie, Altul nu-mi trebuie mie, Fără frunza macului Şi podoaba satului, 5 Ioan al diacului: Ori cu el să mă iubesc, Ori de nu,-mă prăpădesc ! LXXVI Ie şii seara pe uliţă Şi-mi văzui mîndra-n portiţă Gata ca o păunită : "Mîndra mea, pe lume una, 5 Cumu-i între stele luna ! Părul ei mătasă moale Ca şi inul cînd înfloare; împănată cu scumpie, Tuturor dragă , . . şi mie ! V soms 0 «maiTimi dw abdeal 7X1 LXXVII . i Lelea cu mărgele multe Amiroase-a flori mărvmte, De pe vale, de la munte ; Dar cea cu mai puţintele Amiroase-a floricele, De la munte, din vîlcele. LXXVIII Foaie verde, verde mac, Oehii lelii tare-mi plac, De pe uliţă mă *rag Şi grozav necazu-mi fac. 5 Foaie verde, verde mac, Ochii lelii care-mi plac, Dulcişori şi mieriori, Mă cheamă sub prunişori, Să mă scoată din fiori . . 10 Nu ştiu scoate-m-a, ori ba, Ori mai tare rn-o băga ? LXXIX Mîndro, doi ochi cala tine Nu mai sînt în sat la nime; Doi ochi ca la dumneata, Zău, că nu mai pot afla, 5 Aşa negri frumuşei Ca cireşele-n oltoi, Care-s coapte la răcoare, De nu-s grăbite de soare ! LXXX Nevastă secerătoare, Ce seceri vara la soare Şi mijlocu nu te doare î. ■ Că şi io-s secerător, £> De mijloc numai nu mor24! LXXXI Foaie verde mărăcţne, Zău, acuma trăiesc bine Cu bădiţu dîngă mine ! . . Cîndu-1 văz^ dumineca 5 Mi se rupe inima; Cînd. îl văz cu capul gol Pare că-i un domnişor; Că-i cu părul retegat . . . Nu-i fecior ea el în sat. 10 Cînd *nă uit ln faţa lui, Parcă-i spuma laptelui! LXXXII Bădiţa cu şese Boi N-are ce câta la fioi, Dar bădiţa cel cu-o vacă Nici o seară sâ mH treacă/! 5 Bădiţa cel şărăcuţj Zău, acela mi-i drăguţ, Că, zău, ăla mi-i mîndruţ ! i . 'i ■ , LXXXIII r Cîntă cucu-n par de vie % Ş-acolo este-o chilie Cu muşcată şltămîie25, Dragii meu acolo scrie . . . 5 Şi cînd scrie, mămîngîie, Cînd citeşte^ mă topeşte, Cu ceriul m& potriveşte; Culuna, cu stelele, Cu dragi rîndunelele; 10 Cu luna, cu soarele, Cu dragi căprioarele! ~~ LXXXIV Bine-i stă la ceri cu lună, Ca şi mîndrei cu cunună; i 2^8 1. tT. JABKÎK BfcBSÎSJUSlT} ' Bine-i stă Ia ceri cti stele, Ca şi mîndrei cu mărgele. 5 Buzele ca rujile, .. - Poalele ca florile; '.'.-.."■■} Pata ei ca hîrtia, j De poţi scrievpe dînsa'!. ''LXXXV Badea meu, tînăr băiat, ; ' , Mei mustaţa nu i-a dat Badea meu, tînăr copil, Eoşu ca un trandafir; 5 Din obraz îi pieăsînge, Undei văz inimtt-mi plînge. Faţa Iui ca trandafirul, Trupul lui ca rosinarmuU Cum e bradul arătos, 10 Aşa*i badea de frumos•; t Cum e bradul'nalt din munte, Asa-i badea meu de f&unte! Aluniş cu-alune multe, , Spune la badea din curte, Pedummica^e vine i Să-şi gătească peana*8 bine, 5 Şi în loc de doua flori Puie şi-ai mei ochişori, Şi în loc de două pene Puie şi-a melespAcene j ' LXXXI3; Badiul meu, tînăr copil, Mîndru ca un trandafâr. Cîndu-1 văz • Frumoasă ca ochii ei. ; 5 Frunză verde de gutuie, Eu am zis că nu-mi trebuie . Făr'peană de măderan, Să ne mai iubim un an ! , xcvii ■•' ■.' Bădiţa cn şapcă neagră Iese-n cale şi măjntreabă :' Fostu-i-am vreodată dragă ? Eu răspund dintr-uncuvînt, 5 Făr'să pun 6ehji-n pămînfr,: r Că i-am fost trei ani de-a rînd. El răspunde :,jtu, leliţă, Să-nii mai fii un an drăguţă ! Eu i-am spus, că m-oi gîndi 10 Şi-apoi mă voi'hotărî! xcyni Pus-am gîn mine te iubeşte ! 232 Dragoste cu frici şi cu zulie OXVJ Aluniş eu iruhza-n criş] "' Ibovnic tînă*ini*ttm;prJnffT Aluniş cu fru&za ;d«asă^; s Frică mi-i să nu'mă, jaşă!.; '^C^vii^'r;-;,^-:;1^ Intr-o verde ;grădiriuţă5 ■ i Şede-un bade" e?, ?, * 10 Una cu vin îl stropea, " ' Una carne că-i frigea, Una că mi-1 desculţa, Una-n gură-1 săruta ! «XIX • Bădiţă cu peana verde', , " \ -Mult mi-e teamă'eStfe-oi plercfe, Că te-am ma* pierdut o dată, ' •■: Te-am pierdut şi te-am'aflat i- 5 Chiar în fundul codrului,. ; ; u La curţile dorului^ \ Prins-a. doru-a mă-nţreba] { — Ce câţi, mîndra, pe-aijcea f . — Dorule, doruţule, 10 Eu îmi caut dragostele !' - , Frunză verde huhurez, Te-aş iubi şi hu cutez, Că mă tem că mă-i iubi Ş-apoi mă vei părăsi1! OXXI Colo-n deâllfc Huedin ' " Merg cârăle iiupă viii. ( Am un bădiţtmerel ? Şi l-aş lua şi pe el, 6 Dară nu ştiu oe l-oi face Că să-1 las acas' nu-mi place Face-mi-l-a^rAtăa* gutui; ' Să mi-1 pun la oăpătîi, Măr gutui asputrezi, 10 Fără bade mtoitreziiil» U -'/©XXII -!V\m ]l Badea mere, badea vine, Badea m-a lua pe mine; Badea mere^badea^'nioarnăţt Badea m-a lua la toamnă; ^ 5 Badea mere ş-o vemV .> Oa^e nu mro oeM t « ; / CXXIII — Badea meu cel supărat, Da aseară ce-ai cinat ? — Vreo două pere cu pîne, ■ ' Ş-am gîndit, mîndro, la tine, 5 Să nu te iubeşti cu nime ! cxxiv - De-aş vedea pe faiîndra mea Că dă gură, altuia, Fără milă m-aş junghia Şi pe mine şi pe Ca ! Dragoste ascunsă şi cu piedici cxxv ; Peană-n cui, peana sub cu1!, Eu drăguţul nu mi-l spui !". ". De l-oi spune, L-oi răpune; I De-oi tăcea, Ce s-a-ntîmpla? . . întîmple-să ce va vrea, Eu de badea voi tăcea. CXXVI Maghiran eu creanga-n sust Ne-am iubit, mîndro, pe-ascuns ; Ke-am iubit cu multă frică Ş*ai no şti n-au ştiut nimica ! CXXV II — Poţi tu, mîndră, zice zău Că nu te-am sărutat eu ? — Ba eu, badeo, nu pociiZice, Că mi-a plăcut gura dulce 5 Şi noi unde ne-ntîlneam, Ştam în loc şi ne iubeam Şi din grai aşa grăiam : Hai, bade, să ne iubim, ; La luat să nu gîndim 3 ' 10 Ne-am lua, nu ne putem, ; r, i-Ne-am lăsa, nu ne-ndurăm! De mic Mi-ai fost ibovnic Şi de mare 15 Drăguţ tare Ş-acum nu ţe poci lăsare ^ l CXXVIII Suflă vîntu-n paie ude, Eu strig, mîndră/ nu m-aude. —- Ba zău, bade, aud bipe, Dar nu pot veni la tine ! <. cxxix : Eu am prins gînduri nebune, Să mă duc cu maidra-n lume Eu am pus gînduri deşarte, Să fug cu mîndra-ntr-o noaptt ..: cxxx '.. - Mori, mîndră, sătoor şi eu, Să ne f&că-un copîrşeu Şi să ne facă o groapă, Să ne^ngroape tptodată, 5 Să să mire lumea toată C-a fost dragoste curată, De la Dumnezeu lăsată Şi de-ai tăi, dragă, stricată ?•. Mori, mîndră, să mor şi eu, 234 I. TT. JAEKlK - A BÎBSâAirt* 10 Să ne facă-un copîrşeu, Ca pe lumea ceealaltă Să fim, dragă, laolaltă ! OXXXI — Haide, mîndro, să fugim, Amîndoi să pribegim , Că noi bine ne lovim Şi la ochi, şi la sprîncene 5 Ca doi păunaşi la pene !..' Haide, mîndro, să fugim Pre din sus de ţintirim, Să călcăm cărările, Să-mpărţim dragostele !.. . 10 Haide, mîndro, să fugim, Amîndoi să pribegim, C-acuma-i vremea de fugă, Pînă sînt holdele-n pîrgă : Unde calci 15 Urmă nu faci, Unde şezi !Nu te mai vezi f ... Haide, mîndro, să fugim, Amîndoi să ne-nsoţim, 20 Unde-s munţii rouraţi, Că-i un popă printre brazi Şi cunună ne-ntrebaţi; Este-un popă d-ăi uniţi Şi cunună d-ăi fugiţi! CXXXII Hai, mîndro, să ne iubim, La luat să nu gîndim, C-avem doi bătrâni acasă : îfe-am lua şi nu ne lasă ! C XXXIII Frunză verde trei alace, Lasă-mă, mădcuţă-n, pace,^ Să trăiesc cu mîndrele, Oa codru cu frunzele ! cxxxrv Mult mă mustră măicuţa Să părăsesc uliţa, Că mi-i goală drăguţa ... Uliţa n-o poci lăsa, . 5 Pînă ştiu pe mîndruţa ! cxxxv Porumbel cu porumbele, Negrişoare, mititele, Cază-ţi porumbelele, ■ Ujte-ţi-să frunzele, 5 Să răinînă numai spinu, Să mă iubesc cu vecinu, Vecinu de-a treia casă . . . Dară măicuţa mă lasă? CXXXVI Părăuţ cu apă rece,, Dare-ar Dumnezeu să sece, Să rămînă numai tina, Să mă iubesc cu Irina ; > 5 Să rămînă ghicăşei, Să voiască şi ai mei! CXXXVII ' O mîndruţo, buze moi, Dragi ne sîntem amîndoi, Este-un deal mare-ntre noi! . M-oi ruga la Precista 5 Şi dealul s-o aşeza Ş-apoi, dragă, ne-om lua ! CXXXVIII Drag mi-ar fi, mîndră, de tiue, Mi-i urît de cin'te ţine. Că te ţine-n nouă frîne Şi mi poci veni la tine ! . * * DOINE 81 STKIOAT0«I DIN ABDEAL 5 Dar de-o voi Dumnezeu, Tot vei fi odată, zău, Tu a mea şi eu al tău ! oxxxix Vai de mine, iar e seară Şi mă bate maica iară, Că ş-aseară m-a bătut C-am şest cu badea prea mult! cxl Frunza verde-acum se face, Ce iubesc mamei nu-i place-. . . De-ar plăcea mamei ca mie, . Azi m-aş duce-n cununie ! cxli , Frunză verde, frunzulică, Ce să facem, tu, lelieă ? Ne-am iubi, nu cutezăm; Ne-ăm lăsa, nu ne-ndurăm; 5 De luat încă-i păcat, De lăsat e mult bănat! cxlii Viorica, viorea, Mîndră, mîndruleana mea, Aseară-nsărai pe coastă, Pe din sus de casa voastră, 5 Ca să-ţi aud guriţa, Eumeioara, drăguţa. Dar n-auzii vorba ta, Ci-auzii pe maică-ta^ Dojenindu-te pe tine, 10 Blăstămîndu-mă pe mine, De ce şed, mîndră, cu tine !. . Acum deacă-i treaba-aşa, Spune-i, dragă, maică-ta Să-ngrădeas că uliţa 15 Tot cu in şi cu pelin Să nu ne naaHntllnim. Numai sîmbăta o dată, Dumineca ziua toată, Alte zile-arare ori, 20 *într-una de nouă ori! , ^ CXLIII — Aide, mîndro, aide dragă, Să trecem măgura neagră La sfinţitul soarelui Prin frunzişul codrului 5 Şi prin ţeara Oltului; Cînd o fi codrul gătat.. \ Să fiu cu tine-n Bănat. , Haide joi de la /Şîngeorz Tocmai în ţara de jos !... 10 Iar mîndruţa frumuşa Din guriţă-aşa grăia : Şi le leagăyubade, teagă, ? 10 Şi le leagă, bade, dragă; Cu şinoare.de cicoare Să te-aud^dinşăzătoare, Cu şindar©>de mătasă ; !>l-. Să te-aud^ bade, din casă.. - * 15 Vino, dragă», $i th*ziuy î C-or gîndi că duci la grîu; Vino, dragă şi de vreme, C-or gîndi că duci la lemne! :' ■ ■■ ' CLIV , y... ^. — Măi bădiţo, bădişor, Dar de nune nu. ţi-i dor?;,. — Ba mi-i dor^ mîndro, prea tare, Nu poci trece valea mare, 5 Că valea-i cu pietricele,. Nu popi trece preste ele !. . . Frunză verde-aciiin înfrunde, Mîndro, nu voi mai ascunde, . CMax dulce pretiină-ta 10 Mi-a ţinut mie>caiiea, Să nu mai am grija ta ! — Foaie verde, pomfrurizos, Fă-te, bade, mînios Şi-mpinge pretiha jos 15 Şi vino la. npi/^voios ! ' CLV 1 '■."■;!''), — Măi bădiţă, satu-i plin • Că amîndoi; ne iubim li — Fie plin şi fiei ras, t tr. JABKfit - A. BtWJEAKtf Eu de tine nu mă las ! 5 — Măi bădiţă, pentru tine > Multe dau cu lemnu-n mine, Multe dau şi mulţi mă-nfjrotă, Dar cine dracu-i ascultă l . CLVI Mîndro, de dragostea noastă Băsărit-a pom în coastă Cu frunzele de argint, Lumea-ntreagă mirosind 5 Şi toată lumea sfinţind; Cu frunzele de aramă, Mirosind a noua ţeară, A rujă ş-a scorţişoară. Duşmanii l-au oblicit, 10 Cu securile-au ieşit, Cu securi şi cu topoare, La pămînt să mi-1 doboare; Pomul nostru să ni-1 arză,^ Pe noi, dragă, să ne piarză 32! CLVII Mă dusei în jos Şe Vale, Mă-ntîlnii ou'doru-n cale. Dorul prinse-a mă-ntreba : Drag mi-e bădiţa, ori ba?. ..' . 5 De mi-i drag, de nu mi-i drag, Nu poci spmie peste sat; De mi-i drag, de mi-i urîţ, Nu poei spune peste rît» CLVIII Foaie verde, de. pe rît, O fată ş-a socotit Să facă fărmecătură Tot cu pizmă şi cu ură, 5 Să mă farmece pe mine, Să mă las, bade, de tine !. : . Las'să facă ce va vrea, Eu de tin' nu m-oi lăsa! Dragoste cu glumi CLIX Astă toamnă era bine Că-mi zicea mîndra; jupîne, Dar nici astăzi nu mi-i rău Că-mi zice : iubitul meu ! CLX Iese mîndra la portiţă, Numa-n ie şi-n cretinţă. ;* Badea trece pe uliţă. Mîndra trage cu ochiu, Badea suceşte clopu; Badea trage eu geana, Mîndra scoate năframa. . . 'Acum mai întrebi, ori ba, Cum se face dragostea ! CIiXI Vai, leliţă, cum te-aş bate, Dar mi-s mîinile legate C-un fir de mătase neagră; "« -Nu te poci bate de dragă! CLXII/ Copilită a cai eşti, -A cui eşti de-au^sma^.'creşti? Copilită cn dor m^Pv! . . DOINE 81 STX — Da-s a bădiţii, ca n^are. 5 Copilită cu dor mult. . . — Da i-s bădiţi-mprumut. CLXIII Ia vedeţi aici pricină ! Două flori dintr-o grădină, Anfîndouă-ntr-o tulpină, Crescute din rădăcină, 5 Amîndouă mă iubesc ; Eu numai una voiesc J La una i-aiu zis să iasă, Ceealaltă să nu vază; La una i-am zis să vie, 10 Ceealaltă să nu ştie! CLXIV Foaie verde trei pătaee, Zis-a maica, că mi-a face Un pieptar ş-un buibărac Şi m-a da după diac. 5 Dar eu zic, că nu m-oi duce, Pîn'mi-or pune la cap cruce !. . Juratu-m-am şi mă jor, Dar tot după diac mor ! CLXV — O, leliţă, pui păun, Mută-ţi casa lîngâ drum, Că m-oi face-un păunăş Ş-oi veni să-mi dai sălaş '. 5 — Vino, bade, zău, la mine Că te^oi ţinea foarte bine ! — Da de cină ce-mi vei da? — Castraveţi ca iedera, Pe deasupra guriţa, 10 Să-ţi dereagă inima ! . '/ - . fcl DIN ABDBAL CLXVI — Bade, trup de trandafir, Lasă-mă să rup un f ir ! — Rupe, mîndră, cît îi vrea Trandafiri din peana mea, 5 Numai tu să fii a mea ! CLXVII — D-auzi, mîndră, ori n-auzi, Ori n-ai gură să răspunzi? Mi te cere-un diecel: Mere-i, mîndră, după el ? 5 — După diac nu m-oi duce : Că prînzu cînd e inai dulce, El ia cartea si citeşte, Prînz pe masă se răceşte; Ziua-carte, noaptea carte, 10 Şi trupuKplrn de păcate ! — D-auzi, mîndră, ori n-auzi, Ori n-ai gură să răspunzi f Mi te cere-un morărel: Mere-i, mîndră, după el ? 15 — După morar nu m-oi duce Că somnul cînd e mai dulce El moara că şi-o porneşte Şi pe mine mă trezeşte! — D-auzi, mîndră, ori n-auzi, Ori n-ai gnră să răspunzi? 20 Mi te cere-un ciobănel: Mere-i, mîndră, după el ? — După ciobănel m-oi duce, Că guriţa lui e dulce !. . . El întreaga ziuliţă 25 Nu să lasă de doinită, Mînînd printre floricele Albişoăre miorele, Mînînd printre ghilicei Mieluşei tot frumuşei: 3j0 Iară noaptea lui e lină, Că-i cu-a stelelor lumină . Şi cu dalbă lună pliftă l 240 t. Xf. JABTîtK - A. BtHfcEANtt CLXVIII Mîndra-naltă şi subţire, B făcută spre iubire; . * Mîndra mică, rotunjoară, v Cu iubirea te omoară !. ^ 5 Place-mi şi cea-năltişoară, Place-mi şi cea rotunjoară ! CLXIX Dragi-mi sînt oiţele Cînd le cresc corniţele, Dar mai dragi fetiţele • Cînd le cresc ţiţucile !, 5 Dragi-mi sînt fetele, dragi, Toamna cînd culeg la fragi; Dar mai dragi copilele, Cînd culeg coprinele; Cînd sînt multe şi mărunte 10 Şi nu-ncap să mă sărute, Cînd se suie pe curele33 Şi-mi dau buze subţirele ! CLXX Frunză verde, izmă neagră, Spăriat badea mă-ntreabă, Mă întreabă de cercei: Ci ne-a dat banii pe 'ei V 5 Cui ii drag de ochii mei !, Şi mă-ntreabă de mărgele : Cine-a dat baniieleşt — Cui i-i plac buieîe mele' ţ,'. Ce, bade, te-ai necăjit ? 10 Şi eu numai am glumit! CLXXI — Foaie verde de trifoi, J Vino, bâdipt, laribi v Şă petrecem ămîhdoi; Vin'pe colo, pe sub coasta 5 Pînă la căsuţă iioăstăî 1 — Dar la tin'ctfm sâ întru ? — întră; bade, ca gfndu ! ' — Pălăria tm's-d pui? ^ — După uşă este-un cui: 10 Acolo, bade s-o pui! _ CLXXII Aide, mîndra, de-mi dă gură, Că-ţi dau tot ce am în şură,;. Dragă, hai de mă sărută,. , Că-ţi dau! boii de la rudă !. ... 5 Puică, hai ş-a doua oară, Că-ţi\dau şi cei din tînjală ! CLXXIII Ah, urîte, cum te-aş vinde * Numai de te-aş putea prinde; Dragoste, cum te-aş lua Numai de te-aş'capătă ! / D«o st bl te CLXXIV Dragostele tinerele Nu se fac din floricele, Ci din buză subţirele, Din degete cu inele 5 Şi din grumaz cu mărgelei CLXXV Dragostele dintr-alt sat Ca pita de cumpărat: Cînd o cumperi Te îmbucuri, ■$ O mftnîhei, s * DOINE 01 STRIGATURI DIK ASDSAI» Dar nu te saturi. Dragostea din satul tău E mai bună, fătul meu : Cît trăieşti 10 Tot liboveşti, De drum n-ai să te-ngrijeşti, Mei de ploi să te scuteşti... Tot lîngă drăguţă eşti! CLXXVI — Urîtul din ce-i făcut ? — Din omul care-i tăcut. Pune-o buză peste alta Şi iată urîtu-i gata !.... — Dragostea din ce-i făcută ? — Din omul cu vorbă multă, Zice-o vorbă, zice două, Indată-i dragostea nouă ! CLXXVII Foaie verde de pe cracă, Eu cu mîndră rîd în şagă, Ea gîndeşte că mi-i dragă; Eu cu mîndră şaguiesc, 5 Ea gîndeşte c-o iubesc ! CLXXVIII Nu ştiu, mîndră, ce-i asta : Ori iubesc alta, ori ba, Pe tin'nu te pot uita ! CLXXIX Vai de mine, ce-am ajuns, Să iubesc pe sub ascuns ! Vai de mine, ce păcat, Să iubesc ce am lăsat! CLXXX Pe dealul cela cu spinii, Mere bădiţa cu clinii, 241 / Tot pe'calerpe cărare, în codru la vînătoare. 5 îl întreabă fir de iarbă: — Dragă ţi-i Măria, dragă ? —Dragă mi-i şi nice prea, Că ştiu bine că-i a mea; C-am cătat în păscălie 10 Şi mi-o dă maică-sa mie ! CLXXXI — Spune-mi, mîndră, ne jurată, Mai ieşi tu seara la poartă ? — îţi spun, bade, nejurată, Că seara nu ies la poartă ! 5 —Spune-mi, mîndră, nejurată, ' Mai gîndeşti la min'vreodată ! — îţi spun, bade, nejurată, , Că ziua cîtu-i de mare Nime gînd ca mine n-are; 10 Că ziua cîtu-i de lungă Stă, badeo, să nu-mi ajungă ! CLXXXII Astăzi îi o săptămînă De cînd umblam prin grădină Cu iubita mea de mînă, Să sădim un mîndru măr 5 Năltişor şi verzişor, Tot cu roduri dulcişoare Şi la faţă roşipare. Dor pă mine cînd m-ajirfnge L-al nostru măr^ mă voi duce 10 Şi încet-l-oi scutura, Mere din el vor cădea... Din poame cînd* voi gusta, Focul mi-oi mai alina! CLXXXIII Cînd treci, bade; p'îngă noi Pune clopote la boi ' Şi fă pleasna de mătasă ie - o. m 242 1.VC. JABNlK - A. BÎRSEANU Şi pocneşte-n boi ţusşasă, 5 Să te-auz, dragă, din, casă, Din casă de după masă !, . ., \ De-oi fi moartă de beteagă, Mi-oi face inima-ntreagă Ş-oi ruga pe maică-mea 10 Să deschiză fereastra, Să mă uit la dumneata Si să-mi treacă durerea34 ! CLXXXIV v Badea negru ca tina, ""' Ăla-mi rupe inima !. . • , Cînd te văz, bade, pe cale, Inima-mi plînge de jale; 5 Cînd te-aud, bade, cîntînd, Stau în loc, greu suspinînd! CLXXXV Bădiţă cu buze dulci, V Seara vii, seara te duci Şi nimica nu-mi aduci Fără sinul plin de nuci. Tu le-aduci, Tu le mănînci! CLXXXVI De-aş trăi eîţ aş trăi, Fată măre n-aş iubi, Ci-aş iubi 6 copilită, Să fiu vara cu drăguţă 5 Şi iarna cu nevăstuţă !. De-aş trăi cît aş trăi, Fată mare n-aş iubi; Fata mare se mărită Rămîi cu guriţa friptă ! DOR Şl JALE Puterea dorului CLXXXVn Cine n-are dor pe vale, Nu şti' luna cînd răsare Şi noaptea cîtu-i de mare; Cine n,-are dor pe luncă, Nu şti'luna cînd se culcă Şi noaptea cîtu-i de luiigă ! CLXXXVIII Măi, bădiţă, păr gaibăn, De dorul tău mă leagăn Cum să leagănă iarba Cînd o taie cu coasa; 5 Cum o taie pică jos Şi cum pică-ngălbeneşte. . . Aşa dorul mă topeşte ! CLXXXIX Duce-m-aş cu luna-n/nor, Nu mă poci de-al mîndrei dor Duce-m-aş cu luna-n stele, Nu mă poci de-a mîndrei jele 5 De n-ar plînge inima Şi ochii n-ar lăcrima, DOINE SI BTBIĂĂTUBI rflN ABDEAL 243 Pîn'la lună aş zbura; Dar inima mereu plînge, Lacrimile rău mă stinge 86, 10 Doru sufletul mi-l frînge ! CXC Măi bade, de dorul tău îmi tot cade părul meu. Dă-mi peana din'pălărie-Să-mi fac un pic de leşie, 5 Că dacă m-oi leşia Qu frumoasă peana ta, Părul meu n-o mai cădea ! cxci Bade, bădişorul meu, ' Ajungă-te dorul greu!. . . Pînă cînd nu te ştiam, > Unde mă culcam, dormeam; 5 Dar acum de cînd te ştiu, Pun capul pe căpătîi Şi gîndesc la tine-ntîi. Nu-mi tigneşte nici ce mînc, Mei ce beau, nici cînd mă culc, 10 Pînă cînd nu mă-ntîlnesc Cu tine să mă iubesc ! cxcii Floricică frumuşică, Dorul naibei tare strică , Pe mîndruţa ocheşică : Mce bea, nice mănîncă, 5 Mei trăieşte, nici nu moare, Ci se uscă pe picioare ! cxciii Bădiţ, bădişorul meu, Rău e dorul, tare-i rău, E tocmai ca gheaţa-n baltă, De oftează biata fată !. . . 5 Bădiţ, bădişorul meu, Rău a dorul, tare-i rău ! Gheaţa-ri baltă se. topeşte, Dar fata care iubeşte, Cu dor moartea o găseşte ! cxeiv Dorul meu pe unde pleacă Nu-i pasăre să-1 întreacă, E mai răpede ca vîntul, Ca fulgerul şi ca gindul. 5 Pînă ce clipeşti o dată, înconjură lumea toată; Pin'clipeşti de două cri, A zburat mai sus de nori ! excv Du-te, dor, cu carele, N-aştepta căruţele; Căruţele-s mititele Şi nu-nchepi,S6, dorule,-n ele ! CXCVI Amară-i frunza de nuc, Mai amar doru ce-1 duc; Amară-i frunza de fag, Mai amar doru ce-1 Jbrag! CXCVII Am un bădiţ ca ş-un steag, Dorul dracului ce trag; Am un bade ca ş-un nuc, Dorul dracului ce duc !. . . 5 Cînd îl văz dumineca, Mi se rupe inima ; Cînd îl văz în sărbători, Mereu mă iau la, fiori, Din tălpi pînă-n subsuori 10 într-un ceas de nouă ori! 244 I. U JABXDX - A. BtRSEAinr cxovin Frunză verde/pe nuielej De doruţul mîndrei mele Mei în eîrşmă nu pot bea, Mei în nat nu pot şedea !.' . . 5 Frunză verde de pe soc, Dare-ar Dumnezeu un foc în pădurea grindului, în frunza moliftului-Să arză pîn'la butuc, 10 Dorul ei să nu-l mai duc, Că de cînd dor am purtat, Ca seîndura m-am uscat! CXCIX Mare-i apa Bistriţii, Mai mare-i dorul mîndrii; Apa Bistriţii voi trece, Dar dorul o să mă-nece ! Lung e drumul Clujului, Dar mai lung al dorului; Al Clujului se sfîrşeşte, Al dorului mă topeşte87! CCI De-ar fi dorul vînzător, Eu m-aş face negustor Necazuri CCIV Măi bădiţă, Onule, Sămăna-li-aş numele Prin toate grădinile, Şi mi-aş pune şatra-n şură Ş-aş vinde la dor şi gură, 5 Şi mi-aş pune şatra-n rît Ş-aş vinde dor cu urît, Şi mi-aş pune şatra-n prag Ş -aş vinde la dor cu drag, Şi mi-aş pune şatra-n poartă 10 Ş-aş vinde la lumea toată; Toată lumea-aş milui: Jale-n lume n-ar mai fi, Fată n-ăr îmbătrîni, Voinic tînăr n-ar muri! OCII De-ar fi doru ca doru L-aş băga-n sîn ca măru, Dar, zău, doru-i mare cine Peste multe dealuri vine; 5 Ş-aşa vine de fierbinte, Să stai în loc te-ai aprinde; ţ Dar cu-atîta ai noroc, Că te mişti, nu stai în loc ! CCIII Aoleo, măi hoţ de dor, ^ N-am topor să te omor, Mei secure să te tai, Să nu mai am nici im bai! din pricina dorului Să zboare miroasele 5 La toate frumoasele; Să răzbească şi la mine, Supărarea să-mi aline Ce-mi face dorul de tine ! DOINE 8f «TBIGĂTCBI DIN AEDBAL ccv Vai de mine, cît dor duc Colea seara cînd mă culc ; Dimineaţa cînd mă scol Sînt cu sînul plin de dor; 5 Dimineaţa cînd mă-mbrac Sînt cu sînul plin de drag! CCVI Eu pe deal, mîndra pe vale, Frica mi-i să nu mă-nsale. înşela-va pe dracu. . . Ba pe badea săracu ! CCVII De cînd sînt eu pe pămînt Numai trei mîndre-am avut: Una-n deal Ca ş-un pahar, 5 Un.a-11 vale Mîndra tare, Una-n capul •satului Ca şi floarea crinului. Cea din deal s-a măritat, 10 Cea din vale m-a lăsat, Ca din capul satului Mi-i punerea capului! CCVIII Primăvara-i noaptea mică, Nu-i de mers la ibovnică. . . Pînă-n, luna lui Brumari C-atuncea-s nopţile mari, 5 Noapte lungă de iubit Şi vreme de odihnit! CCIX Foaie verde liliom Lasă-mă, maică, să, dorm Pe perină de fuior Şi-n braţele cui mi-i dor; 5 Lasă-mă, maică,' să zac Pe perină de bumbac, în braţele cui mi4 drag ! CGX A trecut bădiţa dealul, îi cunosc mersul fi calul; A trecut bădiţa şesul, îi cunosc calul şi mersul. 5 Calu-i sur, bădiţa sur, L-aş blestema, nu mă-ndur; Calu-i alb, bădiţa alb38, L-aş blestema şi mi-i drag ! CCXI Mîndra, galben puişor, Mă dai gata cu-al tău dor ! Cînd o zi nu te 'zăresc, La inimă mă sfîrşesc 5 Şi cînd nu te văz un ceas, Mi-e sufletu tare ars. Zic vecinii: Auzi, june, Mîndra capu ţi 1-a pune ! — Ce să-1 mai puie, că-i pus 10 Numai cît mai stă în sus. CCXII Mă dusei miercurea-n tîrg Să văz boii cum se vînd, Vacile cum se plătesc, ; Mîndrele cum se iubesc. 5 Mă dusei mai încolea Şi găsii pe mîndra mea In braţele altuia. Cînd tn braţe mi-o strîngea, Frigurile mă prindea>;'"•*' 10 Cînd pe buze-o săruta, Mai tare mă scutura ! 246 I. tf. JARNDX CCXIII Zis-a badea c-a yeni ; Pînă-n, fundul grădinii, Să-i dan gura şi ochii; D-a minţit şi n-a venit, 5 Doamne, rău m-a celuit !. . . De-aş fi ştiut ca ş^amu Nu mi-aş fi pierdut somnu, Şi m-aş f^ culcat devreme, ' N-aş fi ars atîtea lemne! CCXIV Cînd badea podul trecea Mîndruliţa suspina, Maică-sa o întreba : — Fiică, ce suspini aşa ?. . . 5 — Da suspin că nu mi-e bine, Că bădiţa nu mai vine. . Strigă-i, strigă-1, zău, măicuţă, C-apucă pe potecuţă Să-şi caute altă drăguţă ! ccxv Fcaie verde iac-aşa, Poruncit-a bădiţa Pe-un spic verde de secară Să mă duc, că el se-nsoară !. . . 5 Fcaie verde lemn sucit, înapoi i-am poruncit , Pe-un spic verde de ovăz Să se-nsoare sănătos !. . . . Trandafir roşu-nflorit 10 Şi la urmă vestejit Şi de vînturi biciuit, El din nou mi-a poruncit ., Pe-o frunzuţă de alun Să mă duc, ca să-1 cunun. 15 Cununa-l-aş, cununa, A. BlBSEANU Da la fină ce-i voi da? Da o mînă de alune, Să se ducă fina-n lume, Să rămînă finu june, 20 Cu mine să se-mpreune ! v COXVI Frunză verde, frunzuliţă, Am avut o mîndruliţa Ş-am lăsat-o să mai crească, Minte-n cap să dobîndească. * 5 Mîndruţa s-o măritat... Vai de mine, ce păcat! v Şi nu mi-ar fi cu bănat Mîndră de-ar avea bărbat Din vr'un sat, mai depărtat, 10 Dar mîndră s-a măritat De la noi a treia casă Şi mi-i inimuţa arsă. Ies afară, văzu-o, întru-n casă, -auzu-o; 15 Măicuţa pune de cină, Dar inima mea suspină Şi nimica n-o alină !. Şi măicuţa pricepură Şi din grai aşa grăiră37: 20 — Ce eşti, hicuţ, supărat Că mîndruţa te-a lăsat, Cu altul s-a măritat % Nu-te, hicuţ, supăra Că alta vei căpăta. 25 Maică, măiculeana mea, Maică, fericirea mea, \ Eşti bătrînă şi nu crezi Şi nici crezi şi nici nu vezi, Că dintr-o sută ş-o mie 30 Numai una-mi place mie. Ceriu-i mare, stele-s multe, Şi mai mari şi. mai mărunte, Jjuminoase, strălucioase . Dar ca mîndră nu-s frumoase l DOINE 81 STŞIGiTUSI DIN ARDEAL 247 CCXVII Vai, ce lună şi ce bine ! Şi bădiţa nu mai vine. Ori i-i rău, ori nu i-i bine,' Ori maică-sa i-o fi dat 10 Astă seară de cinat Dintr-un taler nespălat ! CCXVIII Frunză verde iacă-aşa, Temniţa-i numai colea : Ce lucru poate să fie Să mă bage în robie 5 Nelegat, nevinovat?. . . Numai mîndra m-o băgat!;, OCX IX' Mă dusei şi eu la moară Şi-ntîlnii o feţişoară Cu cosiţa gălbioară, Cu mijloc de trestioară. . . 5 Rupe-i, Doamne, cosiţa Cum mi-a rupt ea inima ! CCXX Doamne sfinte, nu ţi-i jele ;. .. ■ De tinereţele mele, Să le laşi aşa de grele? Că le trec 5 Şi le petrec , ; Tot cu dor şi cu năcaz Şi cu lacrămi pe obraz !. . De lacrămi n-a.ş băga seamă, Că le şterg cu-a mea năframă, 10 Dar mi-i milă de obraz * Că -rămîne fript şi ars Şi rămîne ofilit Ca otava de pe rît, , Cîndu-i bună de cosit! CCXXI Vai de mine,, mor şi piei Pentru mîndra din Cistei, Vai de mine, mor şi zac Pentru mîndra. din Noghilac ! CCXXII Vai de- mine, rău îmi îi Şi leacul departe-mi îi, Tocma-n fundul grădinii, Sub o tufă de mărar 5 La bădiţa în şerpar ! Vai de mine, mor şi mor. Aduceţi descintător, , Să-mi descînte să nu mor; Aduceţi-mi vrăjitor, 10 Pe la brîu cu cingători Şi pe cioareci cu şinor, In pălărie cu flori Şi pe faţă cu bujori ! ccxxm Vai, mîndra, cată să mor, Ia-mă-n poală şi-mi dă flori : Rujuliţe şi bujori După dalbi-ţi obrăjori 5 Şi nu mă lăsa să mor ! Că-i păcat de Dumnezeu Să piele voinic ca. eu, Voinicel fără musteaţă, Cum să-nvaţ-a strînge-n braţă ! ■ ccxxrv ■ Drăguţă sfîntă Mărie, Slobozi robii din robie, \ Pre cei dragi la omiunie ! Şi mă lasă şi pe mine 5 Să trăiesc o ţţr'mai bine Cu mîndruţa mea frumoasă, : Din copilăaie-aleasă Ca să-mi fie de mireasă ! . jt.' fCXiSSfK- A. BlHSKANtJ ccxxv Foaie verde ş-o frunzuţă, Drăguliţa mea măicuţă, Las'să vie ein'mi-i drag, Să-mi puie mîna la cap Şi să-ntrebe de ce zac. — Of, nu zac de nici un rău, Ci, bade, de doruHau ! CCXXVI Eu holtei, mîndră copilă, Dorul plînge şi suspină; Eu holtei, mîndră nevastă, Dorul plînge sub fereastră; Eu holtei, mîndră văduvă, Dorul plînge-n zori de ziuă ! ccxxvn La fîntina din răzor, Sub umbră de ponjişor, Să-ntîlneşte dor cu dor Şi să iubesc pînă mor; 5 Iar din cei codri pustii Vine dorul bădiţii, La fintînă se opreşte Şi sub pom se răcoreşte. Mîndră dorul şi-1 întreabă : 10 — De unde vii, bădiţ dragă ? — Din lunca cu florile, Din codrul c^ frunzele, Unde păscui mielele Şi iubii mîndruţele ! CCXXVIII Foaie verde nuc-amară, Badea-i mîriios de-ăseară, C,ă n-am şest cu el afară !... Foaie verde flori de fragă, 5 Iartă, badeo, iartă, dragă, Că nu m-a lăsat maica Să viu lîngă dumneata, Şi mi-a dat o sită deasă Să nu ies seara din casă, 10 Cînd a fost de sărutat, Ea m-a pus la frămîntat; Cînd a fost să-mi stîmpăr dorul, Ea m-a pus să arz cuptorul! CCXXIX Bădiţa de preste deal Ar veni şi n-are cal. . . Ia-ţi» bădiţă, cal cu plată Şi mai vin'Ia noi vreodată; 5 Da, zău, vino şi pe jos Că te-oi primi bucuros ! Vină, bade, pmă-s fată, Că deaca m-oi mărita Ai veni, nu-i cuteza, 10 în casă de soacră-mea, în tindă de socru-meu, în curte de mutu-meu *°! , ccxxx ! Foaie verde pe şindile, Cîntâ cucul de trei zile. Eu gîndeam că-mi clntă mie, Da el cîntă a pustie 5 După biata ciocîrlie; Ş-aşa cîntă de cu jele De stă Oltul ,şi nu mere, Ş-aşa cîntă cu căldură De stă Oltul şi nu cura. 10 — Taci, cuce, nu mai cînta, Că tu-mi opreşti alvia; Ori să taci; ori să răspunzi, Aşa jalnic de ce cînţi4! Ori ţi-i foame, ori ţi-i sete, 15 Ori ţi-i dor de codru verde? — Mei mi-i foame, nici mi-i sete Mei mi-i dor de codru verde; Ci mi-i dor de cidcîrlie, Că mi-a fost dragă soţie ! DOINI Kt BTElQlTOBl DIN ABDIAl 249 CCXXXI CjCXXXII Luna-i jos pe pajişte, Badea-i sus la dragoste ; Luna-i sus de-o suliţă, ■ Badea-i dus pe uliţă; 5 Luna-i sus de trei zvîrlite 41, Badea-i dus la chiuite . . , Haide, bade, nu te duce, Că te-aştept cu gura dulce; -Haide, bade, sările, 10 Nu-ţi uita cărările ; Nu lăsa seara uitată, Gura mea nesărutată ! Foaie verde izmă neagră, Aleargă, măîcuţ, -aleargă, Aleargă din jos de moară Şi-mi adă năsip în poală, " Să dau la badea, să moară; Ori să moară, ori să pieie, Ori să vie să mă ieie ! CCXXXIII Eu cu dor, mîndra cu dor, Trebui-ne-ar un doftor, Pe noi să ne dof torească, De dor să ne mîntuiască ! Drăguţii depărtaţi unul de altul CCXXXIV Mergînd, dragă, de la tine, Plînge inima în mine. Eu mă duc cu mare dor, Ca şi luna printre nori; 5 Eu mă duc cu mare jele, Ca şi luna printre stele . . . Eămîi, dragă , sănătoasă Ca garoafa cea frumoasă, Să trăieşti, să-nvcseleşti, 10 Ca garoafa să-nfloreşti! CCXXXV i—Tu te duci, bade, sărace. Eu cu dorul tău ce-oi face ? — Da tu, mîndra, -i face bine, Că mai sînt voinici ca mine ! 5 — Lasă, bade, lafi'să fie Chiar o sută, chiar o mie, Las'să fie tot de-a rîndu, Deacă nu-i care mi-i gîndu; Las'să fie tot şirag, 10 Deacă nu-i care mi-i drag; Las'să fie cît frunza, Deacă nu-mi eşti dumneata ! CCXXXVI — Tu te duci, ba&eo, sărace, Eu cu dorultău ce-oi face ? Dorul tău e dezmierdat, Trebuie-n braţe culcat; 5 Dorul tău e mădărit, Trebuie-n braţe-nvelit, Şi dorul tău e dor greu, Nu-1 poci purta-n sînul meu. Io-s copilă tinerea, 10 Nu ştiu dorul mîngîia; Io-s copilă dezmierdată, Nu-s cu dorul învăţată ! - 250 IV. JAENflC - A. BtBlHSAKtf CCXXXVII Tu te duci, bădiţă, duci Pe sub fagi şi pe sub nuci! Du-te, zău, dar iară vină, Nu mă 1 asa ici străină 5 Ca pe-o floare-ntr-o grădină; Dar nici floarea nu-i streină, Şi ea are rădăcină ... Vino, zău, bădiţă, vină ! OOXXXVIII —Tu te duci, bade, sărace, Eu cu dorul tău ce-di face î — Tu, mîndră, nu-i face rău, Că rămîi în satul tău; 5 Dar ce-o fi, sărac de mine, Că mă duc în ţări străine, Unde nu cunosc pe nime, . Fără fru uza şi iarba Şi dorul de la mîndră ! CCXXXIX — Eu mă duc, mîndruţă,-n ţări, Da te rog svă nu porţi flori, Mei să nu te-mpodobeşti, Mei la joc să nu porneşti! 5 '— Ie albă mi-oi cerni, Dacă tu, bade,-i porni, Părul mi l-oi despleti Şi pre tine te-oi jeli! *— Mîndră, mîndruleana mea, 10 Mi mă jeli cu ia, Jeleşte cu inima; Mi mă jeli cu portul, Jeleşte eu Sufletul! CCXL Eu mă duc, mîndro, de mîne, Dorul meu la tin' rămîne, Grijeşte-mi-1, mîndră, bine ! Şi mi-l leagă, mîndră, leagă 5 într-un corn de| cîrpă neagră, Şi mi-l ţipă ,■ CCXLVII * Cînd gîndesc, mîndra, la tine Nu mai am inimă-n mine; Puţintică ce mai este, Nu mai e de vreo nădejde; 5 Puţintică ce-a rămas, Mi s-a fript şi mi s-a ars ! . Cînd gîndesc, mîndra, la tine, Plînge inimioara-n mine Ca copilul de trei zile; 10 Copilul plînge şi-nceată, Inima mea niciodată ! CCXLVIII Frunză verde flori de fragă, Departe eşti, mîndra dragă; Eu departe, tu departe, Două dealuri ne desparte. 5 Dară Domnul sfînt va da Şi dealul s-o surupa Şi pădurea s-6 usca Şi s-o face dealul şes Şi pădurea loc frumos44, 10 Să se vază sat cu sat ... Să văz şi eu ce-am lăsat! CCXLIX Şi să ştiu, bade, că vii, Frumos m-aş împodobi Şi-nainte ţi-aş ieşi Şi calea ţi-aş vărui, 5 Tot cu var de cel mărunt, Ca să ajungi mai curînd. COL Bade, dorul, de la tine Peste multe dealuri vine, Şi nicăieri nu s-alină, Pîn'la mine la inimă ; 5 Nicăieri n-are popas, Pîn'la mine la obraz ! 1252 CCLI I. tT. JABNÎfc / - A. BÎESBAKU COLV De cînd, mîndra, mi te-ai dus, Peana verde n-am mai pus Şi de mi-oi fi pus vreodată, Mi-am pus, zău, peana uscată, 5 De la tine căpătată ! CCLII Cînd ţi-a fi, baded, de mine, Lasă lucrul două zile Şi hai la Sibiu la mine, Şi te uită, dragă, bine 5 Pe foaie de cucuruz, Pe uliţa Ocnii-n sus 4 CCLIII Treci, dorule, Murăşul, Nu-mi mai rupe sufletul; Treci, dorule, Tîrnava, Nu-mi mai rupe inima ! CCLIV Măi bădiţă bădişor, Nu-mi trimite-atîta dor Pe gurile tuturor, Că n-am vreme să-1 doresc : 5 Ziua lucru şi muncesc, Noaptea voi să odihnesc ; Trimite-mi mai puţinei Şi vin'dumneata cu el! . . . Foaie verde păr crăiesc, 10 Vin', bădiţă, cînd gîndesc, N-aştepta să te doresc, Că-s copilă dezmierdată Şi cu dorul ne-nvăţată ! . . . Foaie verde de diîdău, 15 Vino, bade, vino, zău ! Măi bădiţă, de departe Mai trimite-mi cîte-o carte, Dar nu o pecetlui Ca s-o poci şi eu citi : 5 Şi n-o scrie cu cerneală, Că de-aceea-i multă-n ţară; O scrie cu arginţel Că de-acela-i puţintel! . , . Foaie verde de mohor, 10 Măi bădiţă bădişor, Tu te-ai face scriitor, Dar poşta-i depărtişor Şi nu poci mere de dor; Şi oraşu-i cam departe . . . 15 Vino, bade, fără carte ! CCLVI — Spune-mi, bade, cînd te duci Să-ţi dau două mere dulci, Unde-i şedea să le mînci, Să-ţi aduci bine aminte 5 De ale noastre cuvinte C-au rămas neisprăvite ! — Las', mîndra, că le-om sfirşi La toamnă, cînd oi veni! CCLVII Cînd ţi-i dor, mîndra, de mine, Du-te-n codru la un spine Ş-acolo te jeluieşte, Doar Dumnezeu ne-ntîlneşte ! CCLVI1I — Cucuie, de unde vii ? — De la Cluj, de la Sibii! — Da de mîndra ce mai ştii ! — Ştiu bine că-i sănătoasă, 5 Şede la masă şi coasă48; DOINE 81 STRIGATURI DIN ARDEAL Nu ştiu coasă, ori descoasă, Ştiu bine că lacrămi varsă De face fîntînă-n casă ... Şterge-şi ochii cu-o năframă, 10 Dar plînsul nu bagă-n seamă Şi-i mai şterge c-un. chindeu, Lacrimile curg mereu, Şi fîntina creşte, creşte, Mîndră ta aşa grăieşte : 15 ,— Fîntînă cu trei izvoară Cine-a bea din ea să moară. De va bea iubitul meu, Să-1 păzească Dumnezeu ! Dar de-a bea duşman de-al meu, 20 Să-1 trăsnească Dumnezeu ! CCLIX — Cucuie, de unde vii ? —' De la nişte vii pustii ! — Dar de badea ce mai ştii ? — Ştiu bine că-i sănătos, 5 Şede la masă voios ... Dar voios îi voinieu, . Ori îi plînge sufletu ? . . . Pită albă stă pe masă, Cum îi pita mai frumoasă 10 Nici necoaptă, Nici răscoaptă; v~ Lîngă pită Carne friptă, Lîngă carne 15 Două cane ; TJna-i cu vin îndulcit Şi nu bea de necăjit, Una-i cu vin pipărat ., Şi nu bea de supărat: 20 Şi nici bea şi nici mănîncă De durerea cea adîncă ! CCLX Frunză verde trei alace, Fă-mă, Doamne, ce mi-i face ; Fă-mă strugure din vie47 La badea-n cănţelărie, 5 Ca să văz şi eu cum scrie; Scrie două, trei rînduri Şi-1 ajung nişte gînduri; Ţipă condeiul pe masă, Şi mi se plimbă prin casă . ... 10 ;— Lasă, bade, gîndurile Şi-ţi plineşte rîndurile ! CCLXI Păsăruică cu cunună, La ce cînţi seara pe lună, Cînd inima mea nu-i bună ? Că-i legată cu curele 5 Şi roasă de multe rele, Şi-i legată c-un chindeu Şi mîncată de mult rău ! CCLXII Turturică dragă mie, Spune-i mîndrului să vie, Că s-aii copt struguri-n vie Şi vine o mirlă neagră, 5 De zboară cu viţa-ntreagă ţ Şi vine una mai mică, De nu mai lasă nimica ;, Şi vine una bătrînă, De-i scoate din rădăcină ! CCLXIII Soare, soare, sfinte soare, Ţine, ţine ziua mare, Că mîndră miri călătoare Peste munţi în alte curţi, 5 La părinţi necunoscuţi Şi la fraţi Neîntrebaţi! 254 I. TT. JAENlK - A. BÎRSEANU CCLX1V — Cucuie, pasăre sură, Ce tot cînţi la noi pe şură ? Au ţi-i foame, au ţi-i sete, Au ţi-i dor de codrul verde? 5 — Nu mi-i foame, nu mi-i sete, Nici mi-i dor de codrul verde, Dar mi-i dor de satul meu Că am trei mîndruţe-n el: Una-n deal 10 Ca ş-un pahar, Alta-n vale Ca ş-o floare; Cea di a capul satului Mi-i punerea capului ! CCLXV Cucuie de la pădure, Du-te la badiu de-i spune Să nu fie supărat, Că eu nu m-am măritat, 5 Mei de el nu mi-am uitat. CCLXVI — Pasăre de la graniţă, N-ai văzut pe-al meu bădiţă ? — Ba l-am văzt la Ibăneşti, Culegea la flori domneşti; 5 Culegea, vîrstă-şi punea, Culegea şi nu-i plăcea . . . Pe toate le azvîrlea ! CCLXVII De la Crăciunel la vale, Busuioc mîndru răsare. — Dar acolo ein'l-a pus ? — Da bădiţa cînd s-o dus ... 5 Pusu-l-a cu multă jale Şi cu lacrimi căldişoare ! CCLXVIII Clenguţa mohorului Arde-n para focului, Tot arde şi nu se stinge . .. . Mîndra suspină şi plînge. 5 — Ieşi, mîndruţo, pînă-n prag Şi-mi arată cin' ţi-i drag î . . Iese mîndra pîn-afară • Şi-mi arată-un drum de ţeară. CCLXIX De cine mi-i mie dor, Departe-i, depărtişor; De cine mi-i mie sete, Nice-1 văd, nice mă vede ! ' CCLXX Foaie verde trei alace, Fă-mă, Doamne, ce mi-i face; Fă-mă pasăre de-argiht Cu aripile de vînt, 5 Ca să zbor Unde mi-i dor, Şi să trag Unde mi-i drag! CCLXXI Mîndra seceră la grîu, Năframa-i arde la briu; Mîndra seceră secară, Năframa-i arde cu pară, 5 Ca şi inima amară, După badea cu şinpară Ce-a plecat de-alaltă seară ! CCLXXII Dorul, mîndra, de la tine Peste multe dealuri vine, Ş-aşa vine de fierbinte; Să stau în loc m- aş aprinde; DOINE SI BTfilGĂTOTI DIN ABDEAL 5 Ş-aşa vine de cu jele, Pare c-am f ăciît tot rele înaintea maicii mele Şi la surorile mtle ... Da vine şi p-un părău, 10 Ş-aşa vine de cu greu, Pare c-am făcut tot rău înaintea tată-meu48 ! CCLXXIII Frunză verde liliac, Badiu meu tînăr diac Şede la masă scriind Şi din inimă oftînd, 5 Scrie dcuă, trei rînduri Şi se pune pe gînduri . . . Ţipă condeiul pe masă Şi mi se plimbă prin casă, De la inimă fierbinte 10 Zicînd astfel de cuvinte : — Alelele, Doamne sfinte, Doamne sfinte şi părinte ! Mai aşază-mi gîndurile Să-mi isprăvesc rîndurile, 15 Că dorul de la părinţi îţi mai vine să-1 mai uiţi, Da dorul de ibovnică Bău la inimă te strică Şi dorul de mîndră dragă > 20 Rău Ja inimă te seacă'! CCLXXIV Frunză verde lilion, Mi-o trimis bădiţa dor Pe frunză din via lor ; Foaie verde izmă deasă, 5 I-am trimis dorul acasă Pe frunză din via noastă ! Dorul lui e mare domn ; Seara cînd îi vine somn Trebuie să i-\ adorm, 10 Dimineaţa să-1 trezesc, Peste zi să-1 giugiulesc ! CCLXXV Frunză verde troscoţel, Mi-a trimis badea inel, Să-mi stîmpăr dorul cU el . . . Frunză verde gheaţă rece, 5 Dar de mi-ar trimite zece, De dorul lui tot nu-mi trece ! . CCLXXVI De-ar fi luna de cu seară, M-aş duce la badea-n ţeară ; Dar luna iese tîrziu, Nu poci mere şi să viu ! CCLXXVII Cîte cară cu povară Toate suie şi coboară, Numai carul bădiţii Şe4e-n dealul Bistriţii: 5 Nici nu suie, Dici coboară, Că zac toţi boii de boală Şi bădiţa de picioare ! CCLXXVIII De-aş fi trăit tot aşa Nici o ţţr' n-aş măi putea; Ci-am trăit o ţîr'mai bine C-a fost mîndră lîngă mine ! 5 Cine mă vede pe mine, Gîndeşte că trăiesc bine; Cin' pofteşte traiul meu, Să i-1 deie Dumnezeu, Nici mai bine, nici mai rău, 10 Ci numai cum trăiesc eu ! i. u. JaenIk - a. bIrseaNu CCLXXJX Ş-apoi lin, dorule, lin, Că puica-i pe loc străin; Ş-apoi rar, dorule, rar, Că puica-i pe loc amar49! OCLXXX Ochi-mi plîng, inima-mi cere Puişorul cu durere, Eu departe, el departe, Un deal mare ne desparte; 5 Şi nici apa nu mă lasă Să fiu cu el faţă-n faţă ! CCLXXXI Pădurice, deasă eşti, Mîndra mea, departe eşti; Dar'să ştiu că te-aş vedea, • Păduricea-o-aş tăia, 5 Mei o cloambă n-aş lăsa. Mei cucului de cîntat, Mei mirluţii de culcat ! CCLXXXII De cînd s-a dus bădiţa Mi-i pustie uliţa : Mi-i pustie Mimai mie 5 C-a zis că n-o să^mai vie!... Turturea fără soţie, 7 Şi tot crez e-o să mai vie Batăr la sfîrita Mărie, Cîndu-s copţi struguri-n vie !... 10 Mîndru-i codru şi-nfrunzit, Mi-i nădejde de venit; x Mîndru-i codru şi-mpănat, Mii nădejde de-nturnat ! CCLXXXIII Vai.de mine, ce-ntristare C-a crescut Murăşu mare De nu poci trece călare Să viu la tine, mîndrare ! CCLXXXIV Eău mă doare limba-n gură, C-a rămas mîndra singură; Rău mă doare limba-n gît, C-a rămas mîndra plîngînd ! OCLXXXV în pădure duce-m-aş, Frunză verde rumpere-aş, Pe genunche pune-o-aş, Slovă neagră scriere-aş, 5 La mîndra trimite-o-aş, Ca să vază Şi să crează, Că cum îi slova de neagră, Aşa mi-i inima-ntreagâ; 10 Şi precum îi slova scrisă, Aşa mi-i inima-nchisă ! CCLXXXVI De-aş avea drăguţ să-mi placă N-aş voi vremea să treacă, Şi să am drăguţ pe-aici Mi-ar părea zilele mici... 5 Dar arh unu peste deal, Pare-mi ziua cît un an. CCLXXXVII Vină, bade, vină, zău, De-mi dă gură, că mi-i rău; Vină, bade, vină dragă, . De-mi dă gură, că-s beteagă! DOINE SI STEIGÂTURI DIN ABDEAL CCLXXXVIII CCXCM Foaie veştedă din tău, Săraeu bădiţu meu ! Unde-a fi, unde-a-nsăra, Pe ee mînă s-a culca ?... 5 Da s-a culca pe stînga Şi va gîndi la mîndră, Şi s-a-ntoaree pe dreapta, Ş-a plînge ş-a suspina ! COLXXXIX Săracă străinătate, Mult eşti fără direptate !... Ocolii ţările toate, Şi de bine n-avui parte; 5 Ori pe unde am umblat, Odihnă n-am căpătat !... Vino, dragă turturea, De-mi arată calea mea. Să poci trece Dunărea 10 La sărmana mîndruţa, Să mă mai iubesc cu ea ! CCXC Săraci ochi nevinovaţi, Vale de laerâmi vărsaţi; Dar tot voi sînteţi de vină, Că iubiţi fată străină; 5 Voi sînteţi fără dreptate, Că ţineţi un dor departe ! CCXCI Săraci picioarele mele, Nu le poci purta de grele, Ori de grele, Ori de rele, 5 C-am fost la Turda cu ele, Să mai stîmpăi din cea jele La sînul drăguţii mele ! Poruneitu-mi-a mîndră, Pe un pui de^ rlndunea Să mă duc pînă la ea; Ş-am răspuns pe-un pui de cuc 5 Că, zău, nu poci să mă duc, Că-s la umbra spinului, Sub mina străinului. Şi /străinul pînă cină, Fi i-s feşnic şi lumină; 10 Deacă gată de cinat, Eu m-apuc patu să-i fac, Şi tîrziu, cînd s-a culcat, M-apuc şi eu de cinat. Iau cuţitul să-mi tai pită, 15 Lacrămile părău pică... Cine nu-mi crede vorba Nu-i ajute Precista! CCXCIII Vai de mine, cum m-aş duce Seara la guriţă dulce ! Vai de mine, cum aş mere Seara la gură cu miere!... 5 N-am ce face, sus îi locul, Inima-mi arde ca focul;■ N-am ce face, sus îi dealul, Inima-mi arde ca jarul! CCXCIV Vai, mîndruţa, dor ţi-a fi, Crede că nu poci veni, Nici n-am pe cin'porunci50!... Porunci-ţ-aş pe maica, 5 Frică mi-i că-şi va uita; Porunci-ţ-aş pe-un străin, Dar de loc e satul plin; Porunci-ţ-aş doar pe lună, Porunci-ţ-aş voie bună,/ 10 Luna mere rostogol Şi ţi-a fi, mîndră, cu dor; VI a. - 461 258 I. V. JAENÎK - a. BlBSBANU Porunci-ţ-aş, zău, pe soare Dor nestins şi lungă jale, Dar soarele străluceşte, 15 Dorul, mîndra, se topeşte! ccxcv Zis-a badea c-a veni, Luna-n ceri cînd' s-a ivi!. Ies afară, luna-i sus, Badea vint-q_ şi s-o dus; 5 Ies afară, luna-i jos, Badea vint-o şi s-o-ntors ! OOXCVI Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, Du-ma unde mie-mi place; Fă-mă pasăre măiastră . La bădica pe fereastră : 5 Să auz al lui suspin, Lacramile să-i alin! CCXCVII Foaie verde din costiţă, Eidică-te neguriţă, De pre pari, de pre nuiele; De pre ochii mîndrei mele ! CCXCVIII — Păuna ş, de pe căruţă, N-ai văzut pe-a mea drăguţă? — Ba o-am văzt în Bucureşti Culegînd la flori domneşti 5 Şi mi-a spus să n-o doreşti. Că de-o fi vreo pace-n Va veni la primăvară; Iar de-o fi vreo răutate Ţi-o trimite, bade, carte 10 Pe de laturi Cu bănaturi, în mijloc Pară de foc. •' >' • ' OCXCIX v Fă-mă, Doamnej oe mi-i face; Fă-mă frunză de frăgar La bădiţa-n buzunar61, Să-1 văz seara eum citeşte, 5 La mine cum se gîndeşte; ; Pe mîndra cum o doreşte ! cec ■. — Foaie verde de sulcină, Murăş, Murăş, apă lină, De mi-ai fi tu vorbitoare f-Precum eşti de mergătoare; 5.Eu cu drag te-aş întreba : N-ai văzut pe bădiţa! — Poate că l-am şi văzut, Dară nu l-am cunoscut I — Badea-i lesne de-a-1 cunoaşte, 10 Că-i înalt şi subţirel, Parcă-i tras printr-un ineL Pe deasupra ochilor, Trasă-i peana cotbilor; Pe din jos de ochişori, 15 Bumeorii obrăjori Sînt tocmai ca doi bujori; Pe din sus de buzişoare, Are negre mustăcioare Şi-i de-o palmă lat în frunte 20 Şi nu prea grăieşte multe! CCCI - Să ştiu cînta ca cucul Nu m-aş mînca cn lucrul, Ci-aş zbura din cracă-n cracă Pînă la mÎBdruţa dragă, 5 Netezindu-mi penele, Ca şi ea sprîncenele. avea noroc Să pătrund în acel loc Şi să văd pe mîndra mea, DOINE Si STRIGĂTURI DIN ABDEAL 10 Trei cupe de vin aş bea... La nime n-aş închina, Făr'la mîndră săraca, Pînă vinul 's-ar gâta ! CCCII Cin'se primbla pe uliţă? Trandafir ş-o scinteiuţă; Trandafir îi bade-meu, Scînteiuţă mi-oi f i eu ! 5 Badea meu, tînăr copil, Mi l-au pus domnii la bir Şi i-au dat birul prea mare, De s-a dus pe -Tiu la vale52. Cînd a fost la jumătate, 10 L-a luat dorul de spate : — Un'te duci, iubite frate ? Şi bădiţu meu iubit Din guriţă mi-a grăit : — Eu mă duc cît apele, 15 Că m-ajung dragostele. — Dară mîndră scînteiuţă Ce va face pe uliţă Ziua, noaptea întreguţă? — Dorule, rău ai grăit, 20 Dorule, m-ai aniârît ! Bate vîntul, iarba-nspieă, Jelea mîndrei răii mă strică; Bate vîntul, iarba creşte, Jelea mîndrei mă topeşte ! : cec in De aicea pîn' la Blaj Dorul meu n-are sălaş, Nici pe paie, nici pe fîn, Numai la bădiţa-n sîn ! CCCIV Arde luminiţa bine, Cine mi-i drag nu mai vine; Arde lumina pe masă, Ar veni, dar nu-i acasă. 5 Dar chiar acasă de-ar fi, Nu l-ar lăsa părinţii: Şi nu-l lasă maică-sa, N-ar ajunge-a-1 însura ! Şi nu-l lasă taică-său, 10 Vedea-l-aş în copîrşeu ! CCCV Sus e luna, jos e noru, Departe-i badea cu doru; Noru-i jos şi luna-i sus, Departe-i bădiţa dus !... 5 De-aş şti, bade, c-ai veni, Drumul ţi l-aş şindili Tot cu şindile de fag Pîn'la noi, bădiţă-n prag! CCCVI Bălgărad53, ţeară pustie, Bine văz că nu mi-e mie! Cîţi frăgari pe la Arad, Atîtea gînduri mă bat; 5 Cîţi frăgari pe la Ineu, Atîtea gînduri am eu ! CCCVII Iuliană de la Beci, -Adă luntrea şi mă treci... Albi grijă să nu mă'neci, Că n-ai bani să mă plăteşti, 5 Nici surori să mă jeleşti. Aibi de gTijă, Iuliană, C-am o mîndră ca o peana Şi m-aşteaptă fără seamă ! CCCVIII Du-te, dor, unde te mîi Şi te-aşază unde-ţi spui, La badea sub căpătîi !... 260 I. W. JABNÎK - A. BÎRSEANU De-1 vei găsi adormit, 5 Să-i spui că m-am logodit Şi de-1 vei găsi culcat, Să-i spui eă m-am măritat ! CCCLX Floricică floricea, Săracă mîndruţa mea, De cînd nu o-am mai văzut, Tot de rău parte-am avut, 5 Dumnezeu m-a tot bătut !... Săracă mîndruţa mea, Să mă văz acum la ea, , Doamne, bine i-ar părea ! cccx Dorul tău, bade, ş-al meu De şi-ar face-un pod mereu, \ Pod mereu pîn'la Braşeu, Să treci, bade, tu şi eu, 5 Şi să treacă doi cu doi Şi noi, bade, amîndoi; Ba să treacă trei cu trei, • Iară noi ca doi copii; Şi să treacă cinci cu cinci 10 Şi eu, bade, de pe-aici! CCCXI Părăuţ cu apă rece, Desculţa-m-oi şi te-oi trace; Desculţa-m-oi de-un picior Şi te-oi trece cu mult dor; 5 Desculţa-m-oi de-amindouă Şi te-oi trece ca pe-o rouă ! CCCXII De-ar fi lună de cu seară M-aş duce la badea-n ţeară54; Luna răsare tîrziu, Nu poci mere şi să viu. 5 De-ar fi noaptea ca ziua Aş trece la Moldova; Noaptea-i mică, stele-s multe, Ş-oi pierde calea prin munte ! CCCXIII Sub tufă de rosmarin "Şede badea şi bea vin Şi mă face să-i închin... Focu-i poate de suspin !» 5 Trag năframa pe obraz Şi-i închin cu mult năcaz : Să umbli, bade, cu bine Şi vezi să nu-ţi uiţi de mine ! COCXIV Foaie verde siminoc, Zis-a badea să nu joc Pîn'la storsu vinului, Cînd voi fi mireasa lui! 5 Iată storsul a trecut Şi badea încă n-o vint, Ba şi bruma o picat, Badea-n cap nu m-o legat66! Suflă vîntul friguros, 10 Badea nu s-a mai întors, Iată postul lui Crăciun, Badea n-are suflet bun! cccxv Vai, mîndruţa, de departe, Ce tot faci de nu scrii carte? Doar hîrtia s-a scumpit, . Ori pe mme m-ai urît, 5 Sau negreala^ «-o gătat Ori pe mine m-ai uitat? CCCXVI Bade, inimă de piatră, Ce nu vii la noi vreodată ? Barăm numai pînă-n casă, DOINE 91 STRIGĂTURI DIN ARDEAL Să mă vezi pe niin'mireasă, 5 Barăm numai pîn'la poartă, Să mă vezi pe mine moartă, Că cu mare dor te-aştept Să te poci strînge la piept, Inima să mi-o îndrept ! cccxvii Badea vine şi se duce, Dor îmi lasă, dor îmi duce ! Badea mere şi se-ntoarce, Sînul meu durerea-1 stoarce ! 5 Bate vîntul şi nu-nceată Dorul badei mă săgeată... Şi din lună şi din nor, Eu citesc numai tot dor ! cccxyeii. Foaie verde trei alace, Fă-mă, Doamne, ce mi-i face. Fă-mă puiul cueului în dealul Luduşului, 5 S-aud moara vîjîind, Pe badea boii mînînd, Şi ţinînd zbiciu-ntr-o mînă Şi strigînd de la inimă ! cccxix Mult, bade, te-am aşteptat Aseară pe înnoptat: Tot cu foc şi eu lumină Şi cu dor de la inimă ! .5 Deac-am văzt ea nu mai vii, Fdcul eu învăluii, Pusei dorul căpătîi, Urîtul mi-l aşternui, Cu dragul m-acoperii56! ceexx Mult mă-ntreabă inima ; Doru-mi-e de cineva? Foaie verde de scumpie, Cum naiba dor să nu-mi fie? -5 Cînd şi muntele că-i munte Şi-ncă are doruri multe Cu luna şi cu ceaţa, Cu iarba şi cu frunza Şi cu mirla săraca ! CCCXXI, Cîte flori mîndre-s pe rît Toate mi s-au veştejit; Numai una pe pîrău E frumoasă tot mereu... 5 Acolo-i binele meu ! CCCXXII Du-mă, Doamne, şi mă pune, Unde mi-i mai drag pe lume Du-mă, Doamne, şi mă lasă, Unde mi-i mai drag în casă ! 5 De m-aş face unde ştiu Cuc la pene argintiu, Aş gîndi să nu mai viu Prin locul ăsta pustiu. . De m-aş face un'gîndesc 10 Merişor roşu creţesc, Aş gîndi să tot trăiesc ! CCCXXIII Frunză verde de rogoz, S-a dus badea şi s-a-ntors ; Frunză verde de pe spine, Iaca badea iară vine !.. 5 — Bine-ai venit sănătos, Trandafirul meu frumos ! — Bine-am găsit sănătoasă, Rujuliţa mea frumoasă ! 262 I. V. Jţ&BNÎK - A. BtBBEANtr Moartea unuia dintre iubiţi CCCXXIV De cine mi-i mie dor ' De-aici e depărtişor; De cine mi-i mie sete Ş-a-ntors faţa la părete 5 Şi pe mine nu mă vede ! cccxxv Mult mă-ntreabă doru,-ntreab,ă, Unde* râi-i fflîndra cea dragă?... Eu i-am spns cu jurămînt, Că e-ngropată-n pămînt; 5 Cin' nu crede jurămîntul, Vie să-i arăt mormîntul! t CCCXXVI Murire-aş, moartea nu vine; Trăire-aş, şi n-am cu cine, Că cu cine am trăit A pus faţa la pămînt 5 Şi n-a pus-o să-nflorească, Ci-a pus-o să veştejească57! CCCXXVII Nu plînge, iubita mea, Că «crifia58 uoastă-i aşa ; Nu plîBge, de-i auzi, Că eu în pămînt voi f i! CCCXXVIII N»nre omul ce gîndi, ~ Făr'mereu a socoti Că în veci va tot trăi. Dar viaţa omului ' 5 E,ca floarea cîmpului; Dimineaţa înfloreşte, Peste zi se veştejeşte! CCCXXIX De-ar fi mîndra ca o floare, Dacă-i Vine ceasul, moare; De-ar fi mîndra ca' o cruce, Dacă moare,-n groapă-o duce; 5 De-ar fi badea ca ş-un nuc, Dacă moare, ^n groapă-i duc ! cccxxx De-aici pînă la Braşeu Nu-i voinic străin ca eu; Ba mai e încă unu Ş-ala-i cucu săracu; 5 Dar şi cucu cînd boleşte, Vine mirla şi-1 grijeşte. Numai eu nu am pe nime, Ci-s străin ca vai de mine, Că pe cine am avut 10 A pus faţa la pămînt; A pus faţa înflorită, Supt o glie veştejită. Deacă nu crezi în cuvînt, Vin' cu mine la mormînt: 15 Ia pînza de pe obraz Şi vezi moarte cu năcaz, Ia pînza de pe picioare Şi vezi moartea-nşelătoare-! CCCXXXI Frumos, mîndra, frumos, dragă, Frumos în pămînt mă bagă; Frumos, mîndra, frumos, cruce, Frumos în, pămînt mă duce69! DOINE $1 8TBIGATTJBI DBT ABDEAL CCCXXXII Unde Tăd piciorul gol, Stau în loc să mă omor; Unde văd picioru rece, Stau în loc şi-mi fac de lege, 5 Peste care munte-oi trece ! (CCXXXIII Floricică floricea, Mîndră, mîndruleana mea, Mîndro, dacă-oi muri eu, Vino la mormîntul meu, 5 Şi seamănă siminic, C-am fost mîndiu şi voinic ! CCCXXXIV Mă dusei cu coasa-n laz, Cosii iarbă şi năcaz, Să pui mîndrii pe obraz; . Cosii iarbă şi cicoare, 5 Să pui mîndrei la picioare. Mă dusei cu coasa-n rît, Cosii iarbă şi pămînt, Să pui mîndrei pe mormînt! cccxxxv . Mult mă-ntreabă inima, Bine mi-i mie, ori ba? Şi eu zic că nu mi-i rău... Lacrimile-mi curg părău. 5 De lacrimi n-aş băga seamă, Că le şterg cu c» năframă, Dar mi-i milă de obraz, Că rămîne fript şi ars... Inima tare mă-ntreabă, 10 De ce sînt tristă şi slabă? Tristă, slabă cum n-oi fi •- • .' Ce-am pierdut n-oi mai găsi! C-am pierdut un mare bine, Ş-aş trăi şi n-am cu cine! 15 Taci, taci, taci, inima mea, Babdă pe cît vei putea, Că nu-î trăi cît lumea, Mei vei domni tu ţara; Ci-i trăi o zi sau două 20 Şi te-i topi ca ş-o rouă ! CCCXXXVI La fîntînă-ntre răzoare S-a-necat o fată mare Cu cizme roşi-n picioare60, Cu păr galMn pînă-n brîu 5 Şi cu brîul nărămziu/.. — Ml mi-o spune, că o ştiu. Că un an şi jumătate Mi-o fost drăguţă-n dreptate! CCCXXXVII Foaie verde iarbă neagră, Toate lemnele se pleacă j Ou capul cătră pămînt Şi mă-ntreabă de ce plîng. 5 Eu le-am spus : să mă plătesc, Că ce-am piert nu mai gases C-am pierdut un fir de linte Ş-o mîndră tare cuminte, Ş-am pierdut un fir de iarbă 10 Ş-o mîndră tare de treabă ! CCCXXXVTII Asta noapte şi ieri noapte Mă strigă cu blînde şoapttf Mîndră mea* de-o lună moartă* Şi-ngropată lîngă poartă., 5 De m-o striga şi la noapte, Tot sînt eu dator c*-o moarte ! 264 I. U. JABNlK - A. BÎRSEANU CCCXXXIX Nime nu-i străin ca mine, Fără mirla din pădure; Dar mirla cîndu-i beteagă Mere cucu ş-o întreabă : 5 Ce ţi-1 ţie, soră dragă? Numai eu nu am pe nime Şi tot bat la ţări streine, Că pe cine am avut A_ pus faţa la pămînt! Dragoste stricată CCCXL Cîte flori pe iaz în sus Toate cu mîndra le-am pus, Le-am pus cu mîna de unt Şi nici una n-a rodit, 5 Iar noi, mîndra, ne-am urît; Le-am pus cu mîna de sare Şi nici una nu răsare... Ne-am lăsat cu supărare ! CCCXLI De-ar iubi bădiţa zece, De dorul meu tot nu-i trece; De-ar iubi badea o sută, Pe mine tot nu mă uită ! CCCXLII — Spune-mi, bade, spune-mi, zău, Pare-ţi după mine rău? — Zic zău, mîndro, că nu-mi pare, Numai inima mă doare. CCCXLIII De dorul Ionului Eupsei lemnul Domnului Şi-1 purtai, Pînă-l uscai 5 Şi-1 pusei la umezeală, Doar Ioan să-ntoarnă, iară... Peană-n cui, peană-n colop, De Ioan n-avui noroc ! CCCXLIV Cu mîndra de-acum un an Dintr-un măr mă săturam; \ Da cu mîndra dintr-ăst an Mine un măr şi două pere, 5 La inimă tot nu mere; Să mînc o ţechiră plină, Inima nu mi-o alină ! CCCXLV Foaie verde de stejar, O amar, mîndra, amar, Dragoste ruptă-n zădar; Dragoste cu multă jele 5 Ca şi focul de surcele, S-aprinde şi boboteşte Da-n casă nu se-ncălzeşte ! CCCXLVI Mîndro, de dragostea' noastră Mi-o-nflorit un pom în coastă, Mi-o-nflorit şi n-o legat... Dragi am fost şi ne-am lăsat! DOINE 81 STRIGATURI DIN ARDEAL OCCXLVII — Ce stai, mîndruţa, la poartă, Ori eşti proastă şi netoată? — Nu-s nici proastă, nici netoată, Fără stau înfierbîntată 5 De dragostea de o dată ! CCC XL VIII Şi mi-or zis floare de fragă, Tuturor pe lume dragă ; Mi-cr zis floarea florilor, Dragostea feciorilor, 5 Cum ţi-am fost, bade, şi ţie-.r Pîn-ai fost de omenie; De la omenie-n jos Rămîj, bade, sănătos -Ca ş-un trandafir frumos, 10 Că eu rămîi sănătoasă, Ca o viorea frumoasă ! CCCXLIX Cucuie, peana pe cap, Adă-mi flori peana să-mi fac, Să-mi trimit la badea-n jos, Să văd de ce-i mînios ; De-atîta mînie lată, Poate-i fi şi să-i şi treacă; De-atîta mînie lungă, Poate-i fi şi să-i ajungă L CCCL Ibovnică părăsită, Nu gîndi că-mi eşti urît ă; Pus-am gînd sâ te urăsc, Dar mai tare te-ndrăgesc. 5 Că şi-aseară te-am văzut La fîntina de băut, Şi, vai, tare mi-ai plăcut î CCCLI Frunză verde de pe mal, Bădiţă de către deal, Ce laşi vreţne-ăşa uitată Şi nu vii la noi vreodată ? 5 Pîn'veneai, bade, la noi, Eram floarea florilor, Drăguţa ficiorilor Şi umblam din mînă-n mină Cu cîrligul la f întînâ; 10 Dar de cînd tu m-ai urît, Faţa mi s-a veştejit, Inima mi s-a topit! CCCLII Frunză verde şi iar verde, Mîndră mea cu d-altul şede. Da şază cu Dumnezeu Că mie nu-mi pare rău... 5 Numai o ţîr'cam cu jale Că ştiam vorbele sale; Numai o ţîr'cam cu greu, Că ştiam năravul său. Pe cînd creşteau holdele, 10 Eu îi ştiam vorbele Ca şi popa slovele, Diacul scrisorile ! CCCLIII Pică frunza de pe nuc, Vint-o vreme să mă duc; Să mă duc de-aici cu dor Ca şi luna printre nor; 5 Să mă duc de-aici cu jele, Ca şi luna printre stele; Să mă duc ca să-mi ajungă, Dorul mîndrei să mă frîngă Dorul mîndrei de m-ajunge, 10 N-oi mai înceta d-a plînge, Şi cînd eu voi lăcrima, 266 I. V. JABNlK - A. BÎBBSANU Munţii s-or cutremura, Văile vor răsuna, Păunaşii s-or mira, 15 Cu jele m-or întreba: ; — Voinicelule frumos, De ce plîngi aşa duios? — Foaie verde lemn uscat, Mîndra rău m-a înşelat! CCCL1Y Copilită de pre şes, Te-o iubit badea pe mers; Că ţi-e mersul legănat, Cu dragoste mestecat... 5 Te-o iubit şi te-o lăsat. Te-o iubit ca pre-o cocoană, Te-o lăsat ca pre-o vădană, Te-o iubit ca pre-o copilă, Te-o lăsat ca pre-o străină! CCCLV Badea-i călător, se duce, Nu-i ajute sfînta cruce; Badea-i călător, porneşte, Pe mine mă părăseşte, j.. 5 Nu-i ajute ce gîndeşte! CCCLVI - Părăuţ, apă amară, Face-te-ai neagră cerneală, Ca să-mi cernesc eu portu, Că m-a lăsat drăguţii! CCCLVII Am avut o mîndra dragă Ş-am lăsat-o dor să tragă, Trage, mîndro, dor de mine, Că eu am tras pentru tine; 5 Trage, mîndra, la dor greu, Că eu am tras tot mereu! cdCLvm Lîngă mnnte Este-o punte Şi la capătul punţii Scrisu-i dorul^mtodruţii; 5 La capătul celălalt Scrisu-i şi-al badei bănat, Că s-a dus şi rn^a lăsat Cu trupşoru-ngreuiat, Fără frică de păcat! >■■.■. i CCCLLX Frunză verde, frunzuliţŞj V Eidică-te, neguriţă, De pe peri, de pe gutui, De pe casa badiului, 5 Să i-o văz, mînca-o-ar focul, ! Cum mi-a mîncat el norocul; * Să i-o văz, mînca-o-ar para, Cum mi-a mîncat el tigneala! CCCLX Cărăruşa merge-n rît, Dragi am fost şi ne-am urît; Cărăruşa merge-n vii, Dragi am fost de mici copii; 5 Cărăruşa merge-n sat, Dragi am fost şi ne-am lăsat! CCCLXI Dragostea noastră cea dulce Eu am văzt că n-o vom duce Dragostea noastră cea bună Nu ţinu mai mult de-o lună; 5 Dragostea noastră cea dragă Nu trăi nici cît o fragă! CCCLXII Vino, mîndră,-n deal la vii Să mîhcăm mere, gutui, DOINE Bl STBIGĂT0BI DIN ARDEAL Poţi desface ce-ăi făcut, T 5 Dar eu n-am cap «ă te uit, Că cu gindul te-aş uita, Nu mă lasă inima; Visul iar mă necăjeşte Şi cu tine mă-ntîlneşte ! Să fim dragi ca mai întîi! Vino, mîndră,-n jos la şes, 5 Un'se face grîul des; Vino, mîndră, sus pe deal, Un'se face grîul rar, Ca să scăpăm de amar ! CCCLXIII Pîn-aveam şi eu drăguţă, îmi părea noaptea micuţă, Dar de cînd drăguţă n-am, Paru-mi nopţile un an. 5 Aveam drăguţă copilă Şi ploua şi era tină Şi mergeam ca cu lumină ! COC LXIV Frunză verde lilionr Toate păsările dorm Numai eu nu mai am somn ! Frunză verde trei alace, 5 Ziuă albă-acum se face, Prind cocoşii a cînta Şi de ici şi de colea, Cînd mai gros, cînd mai subţire, Despre-a noastră despărţire ! CCC LXV Frunză verde baraboi, Ce-i asta, mîndră, pe noi, C-am sămănat grîu de vară Ş-o ieşit numai secară; , 5 Ş-am sămănat busuioc Ş-o ieşit pară de foc ! CCCLXVI Floricică dintr-o mie, Pusu-şi-o mîndră mînie, De dor nu vrea să mai ştie !.., CCCLXVII De s-ar face dealul şes, Ar veni badea mai des; Dar dealul se tot măreşte Şi badea mă părăseşte ! CCCLXVIII Deal cu deal nu să-ntîlneşte, Om la om trage nădejde*1, Numai eu cu mîndruţa Nu ne tragem nădejdea ! CCOLXIX ' ' — Cucuie, peana pe cap, Du-te-n pădurea de fag , Ş-adă flori peana să fac; Adă floare de bujor, 5 Să fac peana de ficior, / Adă ş-un trandafiruţ, Să fac peana la drăguţ!... — La drăguţ nu-i trebui peana, C-amu are o cocoană ! 10 — De. cocoană s-a urî -Ş-atuncea i-a trebui! CCOLXX Cîntă păsărioa-n iarbă, Trece badea, nu mă-ntreabă, Pare că nu i-am fost dragă; Da eu încă nu-l întreb, 5 Numai cu ocbiu-1 petrec68! I. V. JAENTK - A. BfttSEANTT CCCLXXI Foaie verde, verde peana,. Astă iarnă era. iarnă, Bătea vîntn şi ningea Şi badea la noi venea. Amu-i vară şi-s Rusale, Punte nouă peste vale, Amu-i cald şi amu-i bine Şi bădiţa nu mai vine ! Jelea celor ce n-au nimerit bine cu căsătoria CCCLXXII De-ar fi lăsat Dumnezeu Ce iubeşti să fie-al tău, N-ar mai fi pe lume rău. Dumnezeu a rînduit, 5 Să ia mîndruţa urît, Să aibă trai necăjit ! ,c ■ - CCCLXXIII Bate-1, Doamne, om urît... . Nu ştiu cum naiba-am brodit, Să mînc cu el dintr-un blid ! De s-ar sparge blidu-n fund, 5 Doar aş scăpa de urît; Da blidu-i de cositor, Nu se sparge, pînă mor ! COCLXXIV Firuţ verde de ovăz, Toată lumea ş-o ales Trandafirul din fereastă, Bărbat mîndru şi de gazdă; 5 Numai eu că mi-am luat Frunză de măr pădureţ, Om calic şi tot măreţ. Firuţ verde de ovăz, Toată lumea ş-o ales 10 Omul care-i mai frumos; Numai eu că mi-am ales Firuţ galben de secară Şi urîtul dintr-o ţearâ ! COGLXXV Şi cînd eram holteiaş, Umblam seara prin oraş Tot cîntînd şi fluierînd, Mîndruliţa căutînd. 5 Fetele cînd m-auzeau, Porţile le deschideau Şi în uliţă ieşeau, Şi mie nume-mi puneau : Spate late de bărbat, 10 Buze dulci de sărutat. Unele cînd m-auzeau, Uşile le descuiau, Focu-n vatră-1 aprindeau Şi pe mine m-aşteptau 15 Tot cu foc şi cu lumină , Şi du dor de la inimă; Altele cînd m-auzeau, Uşile le întăreau, Focu-n vatră-1 înveleau, 20 Luminile le stingeau... Doamne, tare se temeau ! Dar de cînd m-am însurat, Cînd umblu seara prin sat, Nu mă teme nime-n lume, 25 Nu m-aşteaptă nime-n lume, Mi se pun urîte nume : Spate reu încîrligate, Buze mari şi lăbărţate 64! DOINE SI STRIGĂTURI DIN ASDEAL CCCLXXVI Sămănat-am mac în prag, Să vie cine mi-i drag, Ş-a ieşit macul mănunt, Luatu-m-a cel urît ! CCCLXXVII Mei o poamă nu-i dulcie Ca struguraşul din vie Şi ca bărbatul dintîie; Mei o poamă nu-i amară 5 Ca omu de-a doua oară ! CCCLXXVIII Foaie verde pâr uscat, Tînără m-am măritat Şi rea soacră-am căpătat, Intră-n casă ca o coasă 5 Şi zice că nu-s frumoasă, Şede-n vatră ca o piatră Şi zice că nu-s bărbată. Dac-am văzt lucru de-aşa, Că mereu mă tot mustra, 10 Pusei secera la brîu Şi mersei în jos pe rîu Pîn'la holda cea de grîu. Secerai două, trei clăi Şi mă uitai înapoi. 15 Toate soacrele veneau, La nurori prînz aduceau; Soacra mea, muiere rea, . De mine grijă n-avea. Dac-am văzt lucru de-aşa, 20 Mă făcui o păsărea Şi zburai la maică-mea; Fulg de pasăre măiastră -Zburai la maica-n fereastră. Maica-n casă mătura : 25 — Hîş ! pasăre de-acolea, Că doar nu eşti fiica mea, C-am şi eu o fiică \.lume Şi nu-i mai auz de nume. Dacă-am văzt lucru de-aşa, 30 Zburai la nânaşă-mea. Nănaşa pe prag şedea, Cu-o mînă acul ţinea, Cu alta lacrimi ştergea, Iar din grai aşa grăia: 35 — Hîş ! pasăre de-acolea, Că doar nu eşti fina mea, C-am şi eu o fină-n lume Şi nu-i mai auz de nume. — O nănaşă, draga mea, iO De ţ-ar fi secat mîna, Cînd mi-ai pus tu cununa Şi mi-ai ţinut lumina !.-.. — Taci, fino, nu blestema ! Cununa a fost la mine, 45 Da ochii or fost la tine, Să fi luat seama bine Cu cine te împreuni Şi cu cine te cununi; Cu propteaua gardului, 50 Cu mişelul satului Şi cu neamul slabului 66 ! CCCLXXIX Foaie verde iarbă rea, Iacă văz o porumbea... Oare nu-i din ţeara mea? — Ba eu nu-s din ţeara ta, 5 Făr-aşa mi-a fost calea Pe la uşa maică-ta. — Dară maica ce lucra? — Da la pîne frămînta, După tine se cînta. 10 — Porumbea din.porumbele Frumuşa din frumuşele, Spune-i tu măicuţei mele Pîne să nu mai irămînte, După min'să nu se cînte, 15 Ci hainele din fetie Puse-n ladă şi-n cutie 270 t. 0. JABNÎK - A. BtSeSAtttf Să le-ncarce-n patru oară, Să le ducă-ntre hotară, Să le deie foc şi pară, 20 Ca să meargă fumurile Peste toate drumurile, Să se-nveţe maicile Cum să-şi deie fetele,, Că m-a dat maica pe mine 35 La rău mare de la bine !'... El cinează ca ş-un crai, Eu suspin si rod mălai; Io-i fac zeamă pipărată, El ia zbiciul să mă bată; 30 El cinează după masă, Eu suspin pe după casă! CCCLXXX M-ai dat, maică, şi nu-mi place, Moarte cu mîna mi-oi face în uşa bisericii Unde cîntă diecii. 5 Maică, maică, draga mea, Spune-mi un'mi-i îngropa ? în uşa altarului, în mijlocul raiului, Maică, din mormîntul meu 10 Va da domnul Dumnezeu Ş-o ieşi un fir de linte, Biserica s-o aprinde Şi ieşi-ra veste-n ţară La toate măicuţele 15 Cum să-şi dea hieuţele ! CCCLXXXI Săracă străinătate, Mult eşti plină de păcate Şi n-am maică să mă cate, Mei n-am maică, nici n-am tată, 5 Pare c-am căzut din piatră; Mei n-am fraţi, nici n-am surori, Pare c-am căzut din nori!... Mult, măicuţă, te-am rugat, Bîu de lacrimi am vărsat, 10 Sâ ţii zile pentru mine", Ca să fiu în sat cu tine; Dar tu zile nu ţinuşi Şi departe mă dăduşi. Mă trecuşi, măicuţă, dealul, 15 Maică, dealu cu podbealu, Să nu ne vedem cu anu; Maică, dealul cel cu spinii Şi în satul cu străinii, Unde nu cunosc pe nime, 20 Ci-s sîngură, vai de mine ! Ba cunosc, măicuţă, zău... Da, un popă ş-un birău Ş-un bătut de Dumnezeu Ş-acela-i bărbatul meu. 25 Pînă-şi ia buhaiu-n spate, Trecut-a de miez de noapte; Pîn'se-ncalţă la picior, Soarele-i Ia prînzişor; Pînă-ncalţă celălalt, 30 Sqarele-i la scăpătat! CCCLXXXII De la noi a treia casă Supărată-i o nevastă : Bărbat are, drăguţ n-are, Bărbat mic şi drăguţ mare.. 5 Trăieşte cu supărare, De la fraţi cu judecare. — Mi mă mai judece nime, Om cu suflet ca şi mine, Că la podu de'aramă 10 Sufletul meu va da seamă Şi la podu de argint67 Va fi tare socotit! OCCLXXXIII Pentr-un. păhărel de vin, M-ai dat, maică, la străin68; DOBfe & STEIGlTUBI »tS AB&EAL Pentru unul de vinars, M-ai dat, maică, la năcaz. 5 Da străinu pînă cină, Eu i-s feşnic şi lumină; Şi străinul pînă mîncâ, Tare, maică, mă înfruntă; Iau cuţitul să-mi tai pită,' 10 Din ochi 'lacrimile-mi pică ! CCCLXXXIV Scobori, Doamne, pe pămînt De vezi lumea ce-a făcut; Desfăcut-a doi drăguţi Şi legat-a doi urîţi69! CCCLXXXV Draga mea, rujă umplută, Ce urît te mai sărută... Mai bine te-ai fi uscat Să nu te fi sărutat! CCCLXXXVI Binele meu din fetie Nu-i diac să-1 poată scrie, Chiar de-ar fi ceriul hîrtie Şi luna un călămăr, 5 Sfîntul soare-un diecel, Să tot scrie mărunţel! CCCLXXXVII Frunză verde foaie lată, Pîn-eram la maica fată, Ori lucram, ori nu lucram, Tot dragă maichii eram; 5 Dar de cînd m-am măritat, Mi-au ieşit toate din cap. Pîn-eram la maica fată, Eram luger după masă, Trandafir roşu-n fereastră; 10 Dar de cînd m-am măritat, Eu sînt Înger după uşă; Veştedă rujă-n cenuşă70. Pîn-eram la maica fată, Cîţi voinici mă întîlneau, 15 îmi zîmbeau şi mă-ntrebau : — Mai sugi, tu, ţîtă ori ba? Doamne, albă ţi-i faţa ! Foaie verde lemn uscat, De cînd m-am înstrăinat, 20 Cîţi voinici mă întîlnese Cu toţii mă jeluiesc, Către nnne-aşa grăiesc: — Cari, tu, pietre, zău, ori ba? Doamne, neajgră ţi-i faţa ! 25 Pîn-eram eu copilită, Ieşeam seara pe uliţă Albă ca o lebediţă, Bătea vîntul''prin petele, Nu ştiam de-atîtea rele; 30 Dar de cînd m-am măritat, Bate vîntu-n zăbun lat Şi port frică de bărbat; Bate vîntu-n ceapţă neagră, Nu mai ştiu de lumea dragă, 35 Ci tot plîng şi-ş tot beteagă. Frunză verde foaie lată, Pîn-am fost la maica fată, Nici n-am tors, nici n-am pus pînza Făr-am şest ş-am zis din frunză. 40 Foaie verde lemn'uscat, Dar de cînd m-am măritat, Am şi tors şi-am şi pus pînză Şi-am uitat de-a zice-n frunză. Soacra mă mină să ţăs, 45 Eu mă duc la sul s-apăs; Soacra sare să mă bată Cu vătrariulîde pe vatră. — Stăi soacră şi nu mai da, Că eu nu sînt hiica ta, 50 Ci hicuţa altuia, i Cui i-am rupt inimioara ! 272 1. \f. SKRStK - ÂVBlBBBASFO CCCLXXXVIII Foaie verde bob năut, De ce, maică, m-ai făcut Pe vatra cea cu spoială, Să trăiesc tot cu cîrteală? 5 Şi pe vatra cea de var, Să trăiesc tot cu amar f La ce, maică, m-ai făcut Chiar pe vatra cea de lut, . Să trăiesc tot cu urît? 10 La ce, maică, m-ai făcut, Chiar sub umbra spinului, Să robesc străinului? Că mila de la străin E ea umbra de la spin; 15 Cînd gîndeşti să te umbreşti, Mai tare de dogoreşti ! CCCLXXXIX Foaie verde iarbă rea, Poruncitu-mi-a maica Pe-o frunzuţă de smochină, Să mă duc la ea pe cină. 5 Eu maichii i-a-m poruncit Pe frunză de lemn dubit, Să cine cu cei de-acasă, Că pe mine nu mă lasă, C-am picat în negru loc 10 Chiar cum pică lemnu-n foc, Fără urmă de noroc ! cccxc Mi-am luat urît pe-o noapte Şi-mi va fi pînă la moarte; Mi-am luat urît pe-o zi Şi-mi- va fi, cît voi trăi. 5 De cît cu urît în casă, Mai bine cu boală-n oasă; De boală bolesc şi scap, • Dar urîtu-i tot pe cap ! CCCXCI, Mă dusei pe saţ în jos, Să-mi aleg drăguţ frumos.,. Amar de alesul meu, Cum mi-am ales eu de rău ! 5 Rădăcina florilor, Urgia ficiorilor î CCCXCII Foaie verde de hamei Maico, din copiii tăi Toţi au casă, Toţi au masă, 5 Numai eu trag la pedeapsă; Toţi au casă şi moşie, Numai eu trag la urgie. Numănui vină nu-i bag, Fără prostului de eap; 10 El e mare şi stogos, Dar la minte mic şi prost! CCCXCIII Frunză verde trei nuiele, Mă-nsurai să iau muiere, Mă bucurai la avere. Lăcomit-am, lăcomit, 5 Lăcomit la şese boi Ş-am luat hîda de găzdoi<; Lăcomit-am, lăcomit, Lăcomit la şepte vaci Ş-am luat hîda din găzdaci! CCCXCIV Fost-am fată de bogat Şi-am mers după blăstămat, Ce-am avut tot mi-a mîncat D-am avut vreo eîţiva lei 5 Şi i-o dat pe doi viţei Ş-o grijit lupul de ei... Ş-am avut ş-un potilat Şi ăla că i l-am dat Pe pipă şi pe tabac, 10 Să stea-n casă la pipat, Să nu meargă seara-n sat, Că vine cu capu spart. Foaie verde-a mărului, Nu mi-e de durerea lui, 15 Cum ţoi-e de necazul meu, Că trebui să-1 leg mereu ! cccxcv . - Du-te, dor, cu glodurile Pe la toate plugurile, Du-te şi la mîndrul meu, Câ-i cu plugu lîngă tău. 5 De te-a-ntreba ce mai fac, Spune-i că m-am măritat* Deac-a-ntreba după cine : Dup-un sec de mărăcine, Ce mă bate-n toate zile 10 Şi-mi dă lucru cu ruptul ; ,. Şi mîncare cu pumnul71! CCCXCVI Colea jos în prunduleţ A crescut un, nuculeţ, Nuculeţ cu frunză rară, S-adună cucii din ţeară 5 Şi cîntă de se omoară. 'Mai la vîrful nucului Şede mama cucului, Iar mai jos pe rămurele, Cîntă două turturele: 10 Una rîde, una plînge. Tot cu lacrime de sînge. , ;; Care rîde, zice-a şa: r • — La ce plîngi, surata mea ? — Da cum f ocu sa nu plîng, 15 C-am luat bărbat nătîng ! Nu ştiu eu mi l-am luat, Ori măicuţa m-a-ndemnat, Ori taica m*a măritat , Peste dealul Roşior 20 Dup-un cjnîe de ficior; Dup-un ficior ca ş-un cîne Mă face să-i zic jupîne. Zice-i-oi, focul să-1 arză, Să mi-1 arză şi să-1 piarză, 25 Că n-are mălai să mînce! Nici de dulce Să se spurce 78! CCOXCVII Ce folos că trag acasă, Că n-am nevastă frumoasă; Strhîg în braţe sloi de gheaţă, Pare că-i o mogîndeaţă ! CCCXCVIII De cînd, maică, m-ai băiat, Cu amar m-ai blestemat: Cu mînile către soare, Să trăiesc cu Supărare; 1: 5 Cu mînile către lună, Să n-am nici 6 voie bună; Cu mînile Către stele. . . Amar de zilele mele ! Cînd, măicuţă, m-ai făcut, 10 Mai bine să fi zăciit, Că de rău ţi-ar fi trecut; Dar de mine nu-ţi mai trece, Că ţi-e inima toţ rece, Neştiind cum oi petrece ! OCCXCIX — Da şi te-oi bate^ muiere, C-ai venit |ără av^re !..,-,■■. — Da mai lasă, mai bărbate, Las-acum şi nu mă bate. 5 De cîndu-s la masa ta, is-c.iei I. V. *ABNlK r A. BÎR8EAN0 Bătută-s de Prefcisţă; De cîndu-s la blidul tău. Bătută-s de Dumnezeu ?;! CD ; Fost-am tînâră copila, Doru-mi plînge şi suspină Şi frunzele cad de milă. Cine naib-a pomenit, Cît în lume a trăit, Din copilă tinerea Nevastă cu voie rea î CDI Mariuţo cu chindeu, Vai de măritatul tău, , Că te-ai măritat eu drăeu Şi ţi-i beutor bărbatu ; Beutor şi prădător Şi la lucru n-are spor ! jalea celui mustrat şi pismuit CDII Frunză verde trei nuiele Mamă, suratele mele . Ş-aseară s-au socotit . '[ } Şi aseară s-au vorbit 5 D-oi7-! mamă-ntr^un porn de şură, Să-mi arunce fapt74 şi ură. Dumnezeu e bun şi sfînt ■, Ş-a trimis ploaie şi vînt, ■.-,/.,. Vîntul ura a suflat, j 10 Ploaia faptul 1-a mînat &, Şi pe ele s-a-nturnat !'• . . ■ ,' CDIII De-aş fi aşa blâstămat Precum îs de judecat, Soarele nu l-aş Vedea, Pămîntul nu m-ar ţîriea;1111 5 Dar, zău, nu sînt blâstăihat Precum îs de judecat^ Că soarele îl văd bine ( Şi pămîntul mă mai ţine 1 CDIV ' Frunză verde ş-'o plăntică, Mă iubii cu multă frică, Dar vecina, căţeaua, Mă pîrî câtră maica 5 Şi maica s-o supărat Şi-n cămară m-o băgat s Şi trei zile m-o lăsat, > , De mîncare nn niir-o dat. Mă uitai, pe sub lăcaţ,. io Văzui trei jocuri în sat, Jucînd fete şi feciori, Cuprinuţe şi bujorii >. Şi cine plînge de-o parte i Dragul meu supărat foarte; 15 Mare jale Jn-apuca* . ri ^ , Inima mi se sfîrşa ^ Şi-n genunchi îngenuneheaL Şi #e maiea mă'^ugai: — Sldbozi-mă, m»ică,-n satţ 20 Că de iubit m-am lăsat; ,V Slobozi-mă, -inăică-n joc, Că, zău,1 niă topesc de foc ! DOÎNE 81 STRIGATURI DIN ARDEAL CDV Foaie verde de urzicji, ' Hîde'le la mine strigă, Strigă chiar ca la un lup, De pe-aicea să mă duc. 5 M-oi şi duce, îs ca dusă, Numai floarea nu mi-i pusă; -Dară floarea pune-voi • Şi de-aicea duce-m-oi, Duce-m-oi de-aici din sat, 10 Să le fac la, hîde larg! CD VI Strigă duşmanii la mine Ca păcurariul la cine ; Strigă duşmanii la noi Ca păcurari ul la oi! CDYII , Săracă inima mea Iar începe-a mă durea, Nu mă doare de durere, ' Mă doare de Vorbe rele. 5 Săracă inima mea, C-un cuţit de o-ai tăia N-ar curge sîngc din ea; De o-ai pune la izvor, N-ai şti inimă-i sau mol; 10 De o-ai pune la f în tină, , N-ai şti inii nări sau tină ! Jalea celui CDX / Săracă străinătate, Mult avui do tine parte ! Vai, mîncatu-s de străini Ca iarba de boi bătrîni; CD VIII —Floricică de pe rît, ţ Vai, tare-ai îngălbenit \ —Cum să nu mă-ngălbenesc De-atîta gîhd ce gîndesc. 5 Cîte flori pe lîngă mine, Toate vreau a mea pieire; Cîte flori în jurul meu,s Toate-mi voiesc numai râu ; Cîte flori de pe departe, 10 Toate-mi roagă mie moarte! CDIX Dacă n-am noroc şi bine, Nu mă mai judece nime, Că mă judec eu pe mine; Mă judec şi măJrămînt 5 Ca frunza galbenă-n vînt; Mă judec şi mă gîndesc^ . ' Doamne, râu mă Veştejesc Ca iarba cînd o cosesc. Foaie verde mărăcine, 10 Nu mă mai judece nime, Că m-o judeca odată Cînd o fi la judecată Ş-oi lua faptele-n braţe Ş-oi sta cu Dumnezeu faţă ! depărtat de la ai săi ,'_'.„ 5 Şi mtocat^-s de duşmani Ca iarba de boi bălani; Mîncatu-s de răutate Ca iarba de vaci cu lapte; ^ Şi mîncatu-s de nevoi. 10 Ca iarba de cele oi! 276 I. U. JARNlK -A. BÎRSEANU i Cunjurai ţările toate ; Şi de bine n-avui parte. Ori pe unde am umblat, Odihnă n-am căpătat; 15 Ori pe unde-am ocolit, . Odihnă n-am dobîndit ! CDXI Jelu-i-m-aş brazilor, De doruţul fraţilor; Jelui-m-aş munţilor, De dorul părinţilor; 5 Jelui-m-aş florilor, De dorul surorilor; Jelui-m-aş şi n-am cui, Jelui-m-aş codrului, Codrului frunzosului, 10 Codrului umbrosului; Codru-i jalnici ca şi mine, Vara trece, toamna vine; Pică-i frunza toată bine,* Cu crengi veştede rămîne ! 15 Maică, mâiculeana mea, , Auzi-mi tu jalea mea! CDXÎI Cîntă puiul cucului în vîrfuţul nucului/ Mai în jos pe rămurele Cîntă două păsărele, 5 Şi-aşa cîntă de cu jale, De pică frunza pe cale ! Şi uu-s două păsărele, Că-s două surori d-a mele. Mai în jos la rădăcină 10 Cîntă-o turturea, .bâtrînă; Şi-aşa cîntă de e.u dor Frunzele în vint că zbor J , Da nu-i turturea bătrîna, Căi a mea maica străină, 15 —Dulce maică,;dragi surori, Vărsat-aţi lacrimi pe flori Pentru fiul călător. Ştergeţi voi lacrimile, Nu v-amărîţi zilele! CDXIII Frunză verde lapte acru, Mă băgai slugă la dracu, Dar la dracu nu-mi prea place; Căt'să şez, că n-am ce face. 5 Vai de ăla, săracul, Care-i slugă la altul, Că multe rabdă bietul! Las'să rabde, dacă şede; Lumea-i largă şi n-o vede! CDXIV Foaie verde trei alace, De cînd trecui dealu-ncoace Voie bună nu-mi poci face, Nu ştiu zilele mi-s rele, 5 Ori mă bat faptele mele j Nu ştiu locu-mi este rău, Ori mă bate Dumnezeu. Nu mă bate, sfinte Doamne, Nu mă bate eu canoane, -10 Dacă nu m-ai fost bătut, Cînd faptele le-am făcut! CDXV De-aici pînă-n satul meu 75 Ard două lumini de seu; Ziua plouă, noaptea ninge Şi tot nu le poate stinge, 5 Făr-inima mea cînd plînge. ■". CDXVI; D-auzit-am şi ştiu bine >\. Că n-oi muri pre perine, Ci-oi muri în ţări străine, DOINE 81 STBIOATUEI DIN AHDEAL 277 Urxde n-oi avea pe nime : 5 Fără lumină de ceară, Fără om dintr-a mea ţeară; Fără lumină de seu, Fără om din satul meu. CDXVII D-aşa-i, Doamne -ntre străini, Ca mlădiţa latre spini; Suflă vîntul ş-o clăteşte, De toţi spinii mi-o loveşte ! CDXVIII Blăstematu-m-a maica, Să mă leagăn ca frunza. Frunza se leagănă-n vînt, Eu mă leagăn pe pămînt; 5 Frunza se leagănă-n soare, Eu mă leagăn pe picioare ! CDX1X Cînd, măicuţă, m-ai făcut, Tare binevţ-a părut, Dară cînd mă legănai, Cu mînile tu lucrai, 5 Cu gura mă blăstămai: Să n-am prînz Fără de plîns, Nici amiaz Fără năcaz. 10 Râu, maică, m-ai blăstămat, Măicuţă, cînd m-ai scăldat; Să umblu din mînâ-n mînă Ca vita care nu-i bună, Să umblu din sat în sat, 15 Ca vita de cumpărat ! CDXX Cînd s-a-mpărţiţ norocu, Dus. am fost eu cu plugu Şi nu ştiu cum s-a-mpărţit, Că de loc nu mi s-a vint. 5 Cînd s-a-itipărţit urîtu, Dus am fost iar la lucru Şi nu ştiu cum s-a-mpârţit, Că tot mie mi ş-a vint CDXXI M-a blăstemat măicuţa, De ce i-am călcat vorba, Să mă leagăn ca frunza, Ca frunza mălinului 5 In casa străinului. Blâstămul s-a auzit Şi eu mult am suferit! , CDXXII Frunză verde foaie lată, Nu fi, maico, supărată, Că ne-om mai vedea vreodată. Spune tu la fraţii mei 5 Că mă desparţesc de ei Şi la cele surorele Că mă desparţesc de ele . Cu lacrimi şi eu durere ! CDXXIII Foaie verde de muşcată, Dulce maică, mă aşteaptă Tot cu apă rece-n vasă Şi cu prînzul cald pe masă, 5 Doar-oi veni iar acasă, ^ Să m-apuc iară de coasă ! Apa-n yasă s-a-noălzit, Prlnz pe masă js-a răcit Şi eu, maică, n-am venit! 10 Coasa-n cuî a ruginit . Şi eii, maică, n-am venit. « . Tare, tiri ii amărît î 278 I. V. JARHflC — A. BÎBBEAKU CDXXIV -Maică, mâiculeana mea, De te lasă inima, . . Din partea mea cea din casă v. Fă, maică, masă frumoasă; 5 Din partea mea de moşie Dă, maică, o liturghie Şi mi-o fă poamană mie ! — Dragul mamei copilaş, Copilaş fără sălaş ! 10 Mare răutate-a dat De pe tine te-a-ngropat, l 3 ide-a fost locu-i\semnat. însemnat de blăstămat, Do noi tare depărtat; 15 O, ce moarte cu bănat ! CDXXV Cîte păsărele-n codru Toate-mi cîntă mai la modru, turnai bjata cioeîrlie Aia-mi cîntă-n pribegie. 5 Pribegia mult e rea, Cui nu e harnic de ea !... Pribegia cui e bună f La feciorul fără mumă. Pribegia cui e dată *? 10 La feciorul fără tată ! cd xxvi ' - : Arză-1 e focul, pădure, Şi toate lemnele-n tine, '\ Să rămîie-un stejerel, Să mă sui eu, Doamne; -hei, 5 Să-mi fac ochişorii roată, Să mă uit în lumea toată, Să zăresc şi-n ţeara mea -Şi să văd pe maică-mea Cu mătura măturînd; 10 Cu lacrimi din ochi stropind ! ; CDXXVII N Codrule, frunză rotundă, De mi-ai da p^ţwâ umbră; Codrule cu frunza lată, Bruma cază, nu te bată; 5 Codrule, frunză .galbenă, Eu mă culc, tu mă leagănă; Codrule, frunză mierie, Eu mă culc, tu mă mîngîie î CDXXVIII Săraci ochişorii mei, Multă lume văz cu ei Dar nu văz oameni d-ai mei, Ci tot negri străinei. , -5 Sărac picioruşul meu, De te-ai vedea-n satul meu, Să beau apă din părău Şi să nu mai ştiu de rău ! CDXX1X Bate-mi vîntul dinspre munţi, Of, dorule ! Vine-ihi dor do la părinţi; Bate-mi vîntul dinspre deal, . 5 Vine-mi dor de la Ardeal ! CDXXX Foaie verde bob năut, Lungu-i drumul şi bătut; Xu-i bătut de car cu boi, Nici de ^rmele de oi, 5 Ci de ochişorii mei. Haide, pui de turturea, De-mi arată cărarea, Să ma duc în ţeara mea. Ţeara mea e lapte dulce 10 Şi din ea nu m-aş ihai duce î DOIME 81 SŢBIGATUBI DIN ABDEAXi 279 ( dx xxi , Aşa-mi vine eîte-odată, =• ' Să mă «ui la munţi cu piatra" Să-mi fac ochişorii roată, Să mă uit in lumea toată. 5 Aşa-mi vine uneori, Să mă sui la munţi cu flori, Să mă uit pe la «urori, , Doară-mi văd batăr una, Şi-mi mai slîmpăr inima, i, 10 Aşa-mi vine uneori, Să mă sui la munţi cu flori, ; Să mă jeluiesc la nori, ? Să-mi mai treacă de plînsorj^ cdxxxii , Murăş, Murăş, apă lină, > >' Cine te bea să-nstrăină ; Eu numai că te am gustat, Foarte m-am înstrăinat ! ! cdxxxiii D-oi săracă ţeara mea, Eu mi te-am lăsat de rea Şi n-o trece nici o lună1 ^ Şi mi te-oi câta de bună ! 5 Trandafirul rău tînjeştef Dacâ-1 smulgi, de unde creşte; Tot aşa tînjesc şi eu Fără de sătuţul meu. Cîndu-i colea dimineaţa, 10 Lacrimile-mi taie faţa; Cînd răsare soarele Şi mi se duc stelele, De răsare nourat, Toată ziua-s supărat; * 15 De răsare fierbiricior, De Ia maica-mi vine dor, Stau în Ioc sâ mă omor ! < jalea orfanului CDXXXTV Strugurel bătut de piatră, .', . Rău, e Doamne, fără tată; Strugurel bătut de brumă, Rău e, Doamne, fără mumă. 5 De-ai călca din piatră-n piatră, Din străin nu-i iace tată; tf.,] De-ai călca din urmă-n urmă,! Din străin nu-i iace mumă! î (dx xxv ~;':;f Cîîte păsărele-n codru Toate cină mai la modru/ Toate cină ..-'/ Si s-alină ..... / 5 Numai eu n-am ce cina, Nici cir. ce mă alina, Căci mi-e cuibul.lîngă drum într-o tufă de alun, Cîţi drUmaşi călătoresc 10^ Toţi în el zburăţbresc. Eu de-aici că 1-am^ luat Şi-ntr-alţ foc mi l-am mutat; Tocma-n vîrful munţilor, în crengile brazilor. Brazii că să legănau Cuibuleţul mid strica». — Dar voţ ce vă legănaţi • u Sau vreţi cuibul să-mi stricaţi^ De-aici să depărtaţi %... 20 Brazii nu. ş-au stfanpărat, 280 t. Vi JAKNfit - A. BÎBBEAKU Eu cuibul că l-am luat Şi departe l-am mutat, în tufa mohorului, Unde-i locul corbului. 25 Corbul că se mînia Şi din plisc aşa grăia : — Puii, puişorii mei, Puii mei, drăguţii mei, Grijaseâ-vâ Dumnezeu 30 Numai cît v-am grijit eu, Că eu de-acuma mă duc, De roi grijă nu mai duc ! Puişori din grai gr&iră • Şi inima mi-o topiră : " ; 35— Taică, tăiculeanu nostru, Singurel binele nostru Gri jeşte-ne-o lună., două, Să ne crească pene nouă. Să putem şi noi zbura, , 40 Tăicuţă, cu dumneata ! Da corbu nu-i asculta, Ci singuri că mi-i lăsa... — Puişori lipsiţi de bine, Puişori sărmani ca mine, ' 45 Alinaţi durerile Şi lăsaţi ţipetele, Că vă rupeţi inimile. _ Noi cu toţi să ne-nfrăţîm Şi cu toţii să trăim, 50 Că noi toţi sîntem de-o seamă, Fără tată, fără mamă. O da Dumnezeu un vînt Ş-o da bine 1.1' De-aici pînă la Braşeu Nime nu-i străin ea eur -Fără frunza de duplău. Dar nici aia nu-i străină, -''•' 5 C-are-un pie de rădăcină Şi nu e arsă de toc Şit-mpinsă din loc în loc ! ODXXXVII De-aici pînă la Braşeu Nime nu-i străin ca eu, Numai mirla din pădure; Dar şi mirla din pădure 5 Are pe unul anume, Pe cucul cu pene sure. Cîndu-i mirla mai beteagă, Vine cucul ş-o întreabă: — Bău ţi-i ţie, surioară, 10 Bau ţi-i ţie,negrişpară? — Nu mi-i rău> dar o«ă mor, Că de mult mă arde-un dor; Nu mi-i rău, dar mă topesc, Cînd în mine mă gîndesc, 15 Că azi-mîne^voi muri ;'. Şi nime nu m-o jeli! — Te-6i jeli eu, soră dragă, Ş-oi zbura din cî-acă-n cracă. Oi zbura din viţă-n, viţă HO Şi te-oi jeli cu credinţă, Ş-oi zbura din fag în fag Şi mi te-oi jeli cu drag! CDXXXVIII Foaie verde lemn vînjos, " Drum în siis şi drum în jos; Foaie verde bob nănt, Drumul de cine-i bătut ? \5 De-o iată st^ăină-n ţeară Ca ş-un cuc de primăvară : N-are maică \ ^ N-are taică, ^ N-are fraţi n-are surori, 10 N-are grădină cu flori î DOINE tH STEIGATUBI DIN AEDEAL CDXXXIX Străină-s, Doamne, străină, De nici apa nu m-alină, De-ar ploua o săptămînă. -8ăracă-s, Doamne, săracă,-5 De nici apa nu mă-neacă, De ar ploua o lună-ntreaga ! CDXL Foaie verde de pelin, Străinu-s Doamne, străin. Străinu-s ca pasărea, N-am milă nicăierea; 15 Străinu-s ca pui de mirlă, Nu capăt nici prînz, nici cină; Străinu-s ca pui de cuc, Milă n-am unde mă duc ! CDXLI Vai de mine, ce sâ fac? Floarea cea de mac. Că n-am pe nimenea drag, ; Floarea cea de mac. 5 Să-mi puie mina la cap. Floarea cea de mac. Să-mă ntrebe de ce zac. Floarea cea de mac. Eu zac boală nebolita, 10 Frunză de răchită. Boală nemaiisprăvită, Frunză de răcnită. Vin ciungari s-o ciungărească, Floarea cea domnească. 15 Pe min' să mă mîntuiascâ, Floarea cea domnească. Ei atunci or ciuflgări, Floarea dintre vii; Şi atunci m-or mîntui 20 Floarea dintre vii. Cînd or face juguri muguri, Floarea dintre pluguri, Şi restele vişinele, Lacrime şi jele ! CDXLII Cîte poame sînt de vară, Nice una nu-i. afnară Ca maică de-a doua dară; Cîtâ poamă e tomnie, 5 Nice una nu-i dulcie Ca măicuţa cea dintîie ! CDXLIII — Fată cu co&iţa mare, Nu plînge aşa de tare, Că vine Dunărea mare ! — Las'să vie, să mă mîie, 5 Câ n-am taică să mă ţîie, Nici maică.să mă mîngîie ! CDXLIV Creşteţi, flori, cît gardurile Sâ vă bată vînturile, Ca pe mine pudurile ! Şi secaţi din rădăcină, 5 Cum plîng eu de la inimă. Creşteţi, flori, şi nu-nfloriţi, Că mie nu-mi trebuiţi, Că D-am fraţi să vă-ngrădească Nici surori să vă' plivească, 10 Nici nepoate.. , Să vă poarte., ,. CDXLV Foaie verde iarbă rea, Maică, măiculeana' mea, Cînd creşteamca ş-un brăduţ, M-âî lăsat^ matcă, micu|;; 5 Cînd creşteain ca ş-o nuia, -M-ai lăsat cu voie rea; Cînd cre|teăm că iarTia^ji cîmp M-ai lăsata maică, plmgînd ! 7282 I. TJV JABKÎK - A. BtBSEANTT D e o se bl te CDXLVI Cine-a zis doina pe rît, Fost-a, Doamne necăjit; Care-a zis doina pe lunca,. Fost-a Doamne, necăjită,! 5 Cine a scornit doina, Arsă i-o fost inima Ca şi mie acuma ! CDXLVII De urît 3 n-aş duce, duce, Calea, mi se face cruce; . De urît aş mere, mere, Căleai mi se i'ace stele. 5 Eu mă (inc, urîtul vine Tot alăturea de mine ! CD XLV III Negru-i, Doamne, pămîntu, Da-i mai negru urîtu; ; Din om te face neom, C-ai dormi şi nu ţi-i somn, 5 Ai mînca şi nu ţi-i foame, Numai te uşti pe picioare Ca şi floarea de cicoare. Toată boala are leac, Da urîtul n-are cap, 10 Fără scîndura de brad Ş-o piatră mare la cap ! CDXLIX — Spune, mîndra, spune dragă, Spune, mîndra, şi-mi ghiceşte : Codru de ce-ngâlbineşte, , ■< Voinic de ce-mbatrîneşte ? 5 — Codrul de zăpada multă, Voinic de inimă ruptă; Codrul de zăpadă, grea, Voinic de inimă rea ! CDL Du-mă, Doamne, de pe-âicj, Unde sînt zilele mici, Că pe-aicea s-au mărit Şi oamenii s-au răit!, > CDLI , Vine cucul de trei zile Peste văi, peste movile Şi n-are un'să se puie, N Şi necazusă şi-1 spuie. 5 S-ar pune pe-o rămurea Aproape de casa mea, Dar i-e frică de belea, Să nu-l vază cineva. r De-ar fi cucul voinicel, 10 Faoe-l-aş ibovnicei, v Laibăr subţirel i-aş coase Tot cu fir şi cu mătase; Ci e cucul păsărea,. Şade tot pe rămurea 15 Ş-apoi zboară-n calea sa'! CDLII • ' '"*.'■ Vai, vai,vai, inima meat, Multul bună, multu-i rea, Multu-i neagră ca ţină ; Mult se arde şi să frige 5 Şi n-are gură să strige. Că de-ar striga num-o dată Auzire-ar lumea toată !76 DOINE SI- STRIGATURI DIN ARDEAL 283 CDL III Var de mine, cum m-aş duce, Puterea din mine fuge, Calea mi se face cruce ! Vai de mine, cum aş mere, 5 Puterea din mine piere, Calea mi se face stele ! ,;f CDLIV ^ Zilele trec rînduri-rînduri Şi eu nu mai poci de, gînduri. Turturea de-i turturea Şi tot face-şi voie rea,1 5 D-appi eu cum să nu-mi fac. Pentru unul ce mi-i drag! CDLV Trece-un rau şi altu vine, N-am nădejde de mai bine; Trece-un rău şi-o supărare Şi-mi vine alta mai mare. 5 Năcazul şi voia rea S-au pus la inima mea Şi s-au pus cu-aşezămînt, Pînă ni-orbăga-u pămînt! CDL VI Supăra-m-aş, supăra, Supărarea ce mi-o da !..'.• Ba eu nu" m-oi supăra, • Ci necazul voi uita, ^ ' 5 Că destul m-am supărat Şi nimic n-am căpătat, Făr'viaţă mi-am scurtat, Boală-n oase mi-am băgat! CDL VII Frunză verde frunzuliţă, în cetate pe uliţă :j-Fată ca o păunită, Duchidu-mi-o la temniţă, 5 în cale că s-a oprit Şi din grai că mi-a grăit î — Măi jupîne pîrcălabey . ' Tu din lanţuri mă sloboade Şi nu m-arunoa-n temniţă, 10 Ci dă-mi drumu pe uliţă, Să vorbesc eu neam de-al meu, Cui am făcut nume rău Şi să scriu o cărticea, S-b trimit la maică-mea 15 Că de-o mai avea vreo fata, Să-i puie capul sub piatră Şi de-o>vea. vreun ficior, Puie-i capul sub picior, Că de l-ar fi pus pe-al meu, 20 O-ar fi iertat Dumnezeu ! CDL VIII Sărac bine de demult, Ce-am făcut de te-am pierdut ? Că-n cîrşmă nu te-am băut. Nici în tîrg nu te-am vîndut. 5 Doară mi te-am semănat Mestecat cu grîu curat. Grîu curat a răsărit, Al meu bine-a putrezit! x CDL1X i Săracă lumin-aprinsă, Bătu vîntul şi se stinsă ! , Bătu vîntul pe fereastră, ,,/V Se stinse lumina-n cajSă ! CDLX Pe dealu cu .strugurii Primblă-se călugării, BlăstănJtodu-şi părinţii, -De ce i-atr călugărit 5 Şi nu i-au căsătorit. 284 I. TT. JAENÎK - A. BtESEANţ; CDXI Că nu curge ceea vale, Să mă pot spăla de jale; Că nu curge cel izvor, Să mă pot spăla de dor ! 5 Măcar încătrău pornesc, Jalea şi dorul găsesc ; Măcar încătrău oi mere, Mere-o i tot cu dor şi jele; Măcar încătrău m-oi duce, 10 Jelea şi dorul m-ajunge. Dorule, pare că ştii, De mereu la mine vii; Tu, jale, pare că vezi, De mereu la mine şezi! CDLXII Mult mă mir eu de-ahăla Care nu ştie-a cînta, Cum îşi petrece lumea, Că eu cînt, zău," tot mereu 5 Ş-o petrec destul de rău ! CDLXIII Foaie verde iarbă rea, Sărmană inima mea ! Multă vreme-ai tot jelit, Tot mereu te-ai chinuit. 5 Cîtă apă-i pe vîlcele, Sînt tot lacrimi de-ale mele l Cîtă ploaie-a tot plouat, Tot din ochi-mi â picat ! CDLXIV Lumea mea cea frumuşa Se petrece num-aşa; Lumea mea cea frumuşică Se petrece-ntr-o nimica. 5 Las'să fie rău, nu bine, Că n-am ascultat de nime, Ci-am făcut de capul meu Şi m-a bătut Dumnezeu ! CDLXV Inimă supărăcioăsă, Mor şi nu te văz voioasă, Fă-ţi, inimă, voie bună, Nu sta ca bivdlu-n tină ! CDLXVI Iartă-i, Doamne, păcatu Cui a făcut of tatu, Că oftatu-i lucru mare Şi e bun la supărare ! CDLXVII De-ar şti, Doamne, cineva Cum mi-i mie inima, Ar sta-n loc şi s-ar mira, Cum mai poci călca iarba ! CDLXVIII Bine-a zis frunza de fag, Că dragostea mi-i iosag; Bine-a zis frunza de vie, . Că dragostea nu-i moşie; 5 Că dragostea se sfîrşeşte. Şi cît lumea nu trăieşte, Dragostea e-nşelătoare Ş-aduce cliinuri amare ! CDLXIX Cucuie, pasăre sură, Nu-mi cînta la curmătură, Că inima mea nu-i bună, Ci-i legată cu curelş, 5 C-a mîncat-o multe rele ! DOINE 81 STBIGATCEI WN ABDEAL CDLXX Cîntă puiul cucului în mijlocul eodrului 1 Ş-aşa cîntă de cu dor, Frunzele în vînt că zbor; 5 Ş-aşa cîntă de cu jale, De pică frunza pe cale; Ş-aşa cîntă de duios, De pică frunzele jos ! CDLXXI Cîntă cucu pe pămînt, Necăjită-s fără rînd ; * Cîntă cucu jos pe iarbă, Necâjită-s fără treabă; 5 Cîntă cucu pe răchite, Necâjită-s, Doamne sfinte ! Cîntă cucu lîngă tău, Necăjită-s Doamne, rău I CDLXXII Atîta-s de supărat, Cumu-i ceriul înnorat Şi atîta-s de scîrbit, Cumu-i ceriul de cernit. 5 Tuturor li-i lumea lume, Numai mie mi-i cărbune; Tuturor li-i lumea dragă, Mie mi-i cerneală neagră. De-ar fi lumea de hîrtie, 10 I-aş da foc într-o mînie ; De-ar fi lumea rămurea, Cu toporul o-aş tăia ! CDLXXIII Cîndu-mi vine dor de ducă, Merg pe deal ca şi pe luncă; > Cîndu-mi vine dor.de mers, Merg pe deal ca şi pe şes; 5 Cîndu-mi vine dor de cale, Merg pe jos ca şi călare ! CDLXXIV Fost-am tînăr şi brudiu, Pare-mi rău ş-amu-i tîrziu, Că mi-am dat cuvintele La toate trăsnitele 5 Şi mi-am dat vorbele mele Şi la bune şi la rele ! CDLXXV Mă dusei cu coasa-n rît, Cosii iarbă şi urît; Mă dusei pe pajişte Şi cosii la dragoste ; 5 Mă dusei cu coasa-n deal, Cosii iarbă şi amar; Mă dusei cu coasa-n luncă Şi cosii jale adîncă ! CDLXXVI Dare-ar Dumnezeu o ploaie, Să se facă tot şiroaie, Să crească vîlcelele, Să se spele relele. 5 Dare-ar Dumnezeu un vînt, Să rămîie pe pămînt Numai verde pajişte, Numai dulce dragoste ! CDLXXVII Aş a-i lumea cum o vezi, . într-însa să nu te-ncrezi. Cînd gîndeşti c-o să trăieşti,, Atuncea te prăpădeşti ; 5 Cînd gîhdeşti să scapi de-un rău Vine altul şi mai greu J CDLXXVIII . Arză-te focul, necaz, Că de tinerel te-am tras !... Năcăjitu-i omu-atunci, î. U. JAENfK - A. BhtSEAîftJ Cîndu-şi dă boii pe junei 5 Şi vacile pe juninci; Nacăjitu-i omu, Doamne, Cînd se culcă şi nu doarme ! CDLXXIX Arde focul nu ştiu unde, Para la inim-ajunge, Badea suspină şi plînge. — Taci, bade, nu suspina, 5 Că e numai vina ta; La alţi le-ai făcut pe voie, Ţie ţi-ai făcut nevoie; La alţi le-ai făcut pe plac, Ţie ţi-ai făcut de cap ! CDLXXX De-ar da Dumnezeu să deie, Omul necăjit să pieie ! Să trăiască cui i bine, Doar se satură de lume ! CDLXXXI Foaie verde de duplău, De-aş avea un făgădău, Ce crîşmar aş mai fi eu !... Aş da vinul pipărat . 5 La voinicul supărat; Aş da vinul îndulcit La voinicul năcăjit! CDLXXXII Dar ce-i asta, codru des? Vara verde şi frumos, Iarna putrezeşti pe jos ! CDLXXXIII Mergînd seara la mîndra, Scurtă mi-a părut calea; Dar de la mîndra-napoi, Era lunca pustiită, 5 Cu mult dor învăluită. CDLXXXIV Astă noapte am visat Bade, că te-âm sărutat; Şi din somn cînd m-am trezit, Foarte rău m-am eeluit : 5 Ţucam, bade, perina, Ca dulce guriţa ta ! MUSTRĂRI Şl BLESTEME Neînţelegeri între iubiţi CDLXXXV — Ce stai, bade, tot pe prag Şi te uiţi la noi cu drag? — Mărită-te, mîndra mea, C-apoi nu m-oi mai uita ! 5 — Şi tu, bade, crezi că eu Mă topesc de dorul tău? — Mîndra, de nu ţi-ar $ăsa, Acunr nu m-ai întreba ! , -|T7- Bade, mie mi-i de tine 10 Chiar ca lupului de cîne ! \ doine si strigaturi din ardeal 287 7 CDLXXXVI [ —Vai, badeo, cum te-am urît Aseară dintr-un cuvînt ! — Iartă, mîndro, c-am fost beat Şi nu ştiu ce-am cuvîntat! 5 —Badeo, lesne-i de-a ierta, Da mi-i prea mult a uita ! ,—Trăznea^c-o sfîntul palincă, , Pînă şi dragoste Strică ! CDLX XXVII Nu gîndi, mîndră, gîndi Că dacă nu ne-om iubi în apă m-oi azvîrli, Că n-am, zău, atîtea zile 5 Să mai dau şi pentru tine. Nu gîndi, mîndră, gîndi; Că dacă nu ne-om iubi Alta n,u voi mai găsi. Gălbioară ea şi tine 10 Voi găsi în toate zile, Galbenă ca dumneata Voi găsi tetdesiima ! CDLXXXVIII Muşcată cu trei crenguţă, Are badea o drăguţă Mîndră ca o păunită; Muşcată cu trei crenguţă, 5 Ieşea badea pe uliţă Şi trecea măreţ pe drum Iar £ata ca ş-un păun. Ea a rîs, el nu i-a rîs, Inima-n ea s-a aprins. 10 în casă cum a întrat Maică-sa o-a întrebat: — Foaie verde, foaie lată, Ce eşti, fiică, supărată. . . Oii te-a nins, ori te-a plouat, 15 Ori floarea ţi s-a uscat | — Nici m-a nins, nici m-a plouat, Nici floarea nu s-a uscat, Făr-am ieşit pe jşorţită Gata ca o păunită 20 Şi badea trecea pe drum Iar gata. ca ş-un păun; , Eu i-am rîs, el nu mi-a rîs, Inima mi s-a aprins ! ' ;— Floricică, floricea, 25 Fiică, nu te supăra, Ci da cofă albă-n mînă Şi te cară la fîntînă. Acolo de-1 vei afla Tu să nu zici nimica; 30 Elo rîde, tu nu-i 'rîde, Inima-n el s-o aprinde. . . Şi vâ fi rîsu-mprumut Şi nu vi-ţi iubi mai mult! CDLXXXIX Zis-a mîndră cătră mine : (—Mă mărit, te las pe tine; Că mulţi tare m-au cerut, Tu nici grijă n-ai avut ! 5 —Hai numai cu Dumnezeu, Că mie nu-mi pare rău. Foaie verde, foaie lată, Nu stă lumea într-o fată. . . Nu eşti numai-tu, surată ! CDXC Vai, bădiţă, pentru tine Multă supărare-mi vine ; Dar decît mi-o mai veni, Mai bine te-oi părăsi; 5 Că doar nu eşti ăl voinic, Ci, bade, eşti de nimic. O vorbă dacă ţi-o spui, Tu o si dai vîntului, De o duce satului -10 Ş-o duce bărbatului! 288 I. V. JARNÎK - A, BÎBSBANtJ CDXCI De ţi-s dragă, bade, dragă, De nu, iată lumea-i largă; Ia-ţi murgul şi ţi-1 aleargă De-ţi cată alta mai dragă, 5 Care-i cu cosiţa neagră. Al meu păr e gălbior Şi sînt dragă tuturor, Tuturor voinicilor ! CDXCII Badiu meu, tînăr, viteaz, Făcutu-şi-a la prilaz, Făcutu-şi-a o fîntînă Şi strigă seara pe lună : 5 — Hai, mîndra, la apă bună, Apă bună de băut, Gură dulce de vîndut; Apă bună de gustat Şi de-aici de-nstrăinat, 10 Să n-ai teamă de bărbat ! — Ba eu, bade, n-oi veni Că n-ampînză de-a-nălbi, Nici poveşti de-a povesti, Şi zău, bade, n-oi veni 15 Şi cu tine n-oi fugi; " Că tu, bade, eşti cătană Şi te-or cunoaşte,la vamă; Şi eu, nevastă-nvălită. Mi-or zice că sînt fugită, 20 Fugită de la bărbat Cu altu de căpătat ! CDXCIII Foaie verde flori de fragă, Pînă ţi-am fost, bade, dragă, Ti-era casa văruită Cu vai peste cărămidă 5 Şi-n poartă aveai oglindă. Foaie verde de năut, -. . . De cînd, bade, m-ai urît, Casa ta e grajd de cai, Prin grădină spini şi scai, 10 Nici în cas-oglindă n-ai! cdxciv Foaie verde lemn sucit, Tu bădiţ,-asa-ai gîndit, Că eu pentru că-s negruţ% Mă bucur săTţj fiu drăguţă; 5 Şi tu, bade,-aşa-ai gîndit, Că io-s floare de găsit, Ţie de ciufuluit; Şi tu, bade, -aşa-ai gîndit, Că dacă mi-i părăsi, 10 Eu altul n-oi mai găsi. . . Dar nici pragul n-ş,m călcat Şi altul mi-am căpătat Mai'voinic şi mai legat Nu ca tine-un deşelat !• CDXCV Tu, bădiţ,-aşa-ai gîndifcr, Că sînt floare de pe rît, Ţie de batjocorit; Dar mi-s floarea florilor 78 5 Din grădina domnilor, Drăguţa feciorilor. Şi ţi-am fost, bade, şi ţie Dragă din copilărie Pîn-ai fost de omenie. 10 De la omenie-n jos,( Bămîi, bade, sănătos. . . Maghiran de la vîltoare, Nu eşti, bade, rupt din soare Maghiran de la izver, 15 Nu stă lumea-ntr-un fecior, Nici în tine, bădişor ! \ CDXCVI Foaie verde lemn sucit, Tu, bade, aşa-ai gîndit, doine si stbigAtcri din abdeal Că dacă mă vei urî, Eu portul mi-l voi cerni. 5 Dar cum focu să-1 cernesc, Că mai tare-l săpunesc Cu săpun de la Turda, Măi, bădiţă,-n ciuda ta; Cu săpun de la Braşeu, 10 Măi, bădiţă,-n butul tău; Cu săpun din Cisnădie, Bădiţă,-ntr-a ta mînie. Aşa portu l-oi gata, \ Iară faţa mi-o voi da 15 La Turda la rumenele, Părul la făcut inele; Ochişori la scriitori, Sprîncene la cernitori; Buzele la tipărie, 20 Ca mine să nu mai fie ! CDXCVII — Frunză verde de pe rît, Vai, bade, cum te-am dorit Şi tu nicidecum n-ai vint! — Foaie verde bob năut, 5 N-am venit, că n-am putut, Că aseară am fost dus La mîndruţa de din sus Şi mi-a dat vin de-am beut, Pe vatră mi-a aşternut, 10 Pe vatră de trandafir, La umbră de roşmalin; M-am culcat ş-am adormit, Anevoie m-am trezit ! CDxeviii — Ce vii, bade, tîrzior, Ori nu ţi-i de taine dor? — Ba mie, mîndră, mi-i tare, Dar nu poci veai pe cale, 5 C-a crescut Mureşu mare I CDXCIX — Ce focul, bade, te ţine De nu vii seara la mine, Batăr la două, trei zile? — Ţine-mă pămînt cu iarbă, 5 Iartă-mă, mîndruţa dragă, Nu poci veni fără treabă ! — Treaba-i lesne de-a o face, Pentru omul care-ţi place ! — Crede, mîndro, n-am venit, 10 Că somn greu m-a-nţepenit Lîng-un păr, mîndro, -nfldrit; Fţorile m-a coperit, . Mirosul m-a adormit ! — Spune, bade, spune verde, 15 Că minciună eu n-oi crede ! — Floricică, floricea, Mîndră, mîndruleana mea, Ş-asear-am pornit la tine Cu struguri şi cu smochine; -20 Vremea era-ntunecoasă Şi cărarea lunecoasă. .. . Lunecai la altă casă, Unde-i nevasta frumoasă Şi bărbatul dus de-acasă ! Iubeşte-mă, i)ade, tu, Ori mă lasă la altu ! Nici mă iubeşti, nici mă laşi, Făr' numai năcaz îmi faci ! DI Frunză verde foi de fragă, Mărită-te, mîndră dragă, Mărită-te, nu şedea, Nu şedea-n nădejdea mea, 5 Că nădejdea mea, mîndruţa, E ca floarea din crenguţă : Cînd gîndeşti că înfloreşte, Ea atunci se veştejeşte; l»-«. 461 290 I. tr. JARNÎK - A. BÎRSEANU Şi nădejdea de la mine 10 E ca rîrma de subţire : Ca sîrma din bolta veche, Cum o tragi,,se rupe-n şepte; Ca sîrma din bolta nouă, Cum o tragi, se rupe-n două!: Dojeniri făcute celor necredincioşi în dragoste DII Spune, mîndra, ce ţi-i gîndu, 1 >e ţi -i faţa ca pămîntu ? " . ftpune, mîndra, ce gîndeşti, De toată îngălbeneşti, 5 Cînd cu mine voroveşti? — Hei, bădiţă, badiulmeu, Din La biserica de piatră Sede un fecior c-o fată, Feţişoară albişcară, La cosiţă gălbişoară 5 Şi la mijloc subţirică, La picioare mititică. Şede voinicelu-n soare Şi ri agă pe mîndra tare, O tot rcagă să se joare : 10 — Joară, subţirico, bine, Că tu n-ai altu pe nime • Să^ţi fie drăguţ ca mine ! - Bădiţă, eu ţ-oi jura Dar nici tu nu mă-nşela; 15 Că «Iacă mi-i înşela Jurămîntu ce-oi jura Pe capul tău va cădea!. . . Şi-ncepu a se jura : Biserica tremura 20 Şi crucea din vîrf cădea, Pietrele se despicau, ' Icoanele tremurau; Da icoana Precistei, Din fundul bisericei, Badiul meu, drăguţul meu, De cînd noi ne-am despărţit, Pîn-acum, cînd ai venit 10 Tot cu altul m-am iubit! — Mîndruţa, te-aş blăstema, Dar mă doare inima ! 25 Nu să plîngă cum se plînge, Făr'vărsa lacrimi de sînge. — Bade, bădişorul meu, înceluitorul meu ! M-ai făcut de ţi-am jurat 30 Şi tu ai mîndruţe-n sat C-am umblat în sat la vale Ş-am văzut mîndrele tale. Bădiţ, bădişorul -meu, Ierte-mi-te Dumnezeu; 35 Să nu-ţi sece inima, Cum ai secat tu pe-a mea ! DIV Bat-o cruciuliţa lele, C-aseară i-am dat inele Ş-acum o văz fără ele. Eu o-ntreb ce le-a făcut, 5 Ea pune capu-n pămînt Şi spune că le-a pierdut ! DV Bat-o cruciuliţa lele, N-avu curn să nu mă-nşele, C-o văzui albă la piele DOINE SI SÎEIGATTTBI DiN AEDEAL Şi la grumaz cu mărgele 5 Şi cu buze subţirele Şi-n degete cu inele. . Inima era de fiere ! 1)VI Mă uitai pe Olt la vale. Văzui mîndră pe cărare, Frumuşică ca o floare. Eu am prins a o-ntreba : 5 Datu-şi-o gura cuiva? Ea a prins a se jura : — De-oi fi dat gura cuiva, Uşte-mi-se cununa Ca cîmpu primăvara, 10 Cînd oile sînt eu miei Şi vacile cu viţei, Pe sub tufe ginlieei; Cîndu-s oile cu miele Şi vacile cu viţele, 15 Pe sub tufe brînduşele ! DVII Măi bădiţă, du-te-acum, Că te-aşteaptă hîda-n drum Tot cu vin roşu-ndulcit Şi cu purcelaşul fript; 5 Tot cu vin şi cu holireă Adusă de la petică. Du-te, bade, du-te zău, Nu crede că-ţi dau şi eu, Că eu nu sînt învăţată, 10 Ca să-mi ţiu drăguţ pe plată ! DY III Foaie verde lemn uscat, : Tare, mîndră, te-ai jurat, Că tu n,-ai drăguţ în sat; Ş-astă noapte pe la doi 5 Am trecut pe lîngă voi Şi mi te-am aflat,cu doi. Feciorul de lîngă tine Era bun pretin cu mine; Feciorul de după masă 10 Era cu inima arsă Ca ş-a mea de la fereastă! DIX Ai, săracă mîndră mea, Cu brîu roşu se-ncingea, Inima mi-o aprindea, Cu dragostea mă vindea! 5 Lele cu sprîncene-n sus, Sufletul badei l-ai pus; Lele cu sprîncene-n jos, Sufletul badei l-ai scos ! DX Ştii tu, mîndră, cum erai, Cînd cu mine te iubeai? Cum umblai din mînă-n mină Cu cîrligul la f întina ?... — Dar de cînd mă celuieşti, Ximărui nu-i trebuieşti! DXI — Floricică dintre foi, Xu-ţi da gura la slugoi, Ci ţi-o dă la cei cu boi. — Decît gazdă păcătoasă, 5 Mai bine slugă frumoasă, C-o sluji un an, sau doi, Şi-şi va face car cu boi; Ş-o sluji o lună, două, Şi-şi va face casă nouă ! DXII Ştii tu, mîndră, ce ţi-am spus La sapă de cucuruz ?. Unde-or fi oameni mai mulţi, La mine să nu te uiţi;. 292 î. U. JARNÎK 5 Unde-or fi mai puţinei, Ochii tăi să fie-ai mei. • Ştii tu, mîndra, ce ţi-am spus La sapă de cucuruz?. . . Să-ţi faci ie de colie, 10 Să-mi fii dragă numai mie. Tu ţi-ai făcut de fuior, Să fii dragă tuturor ; Şi ţi-ai făcut de bumbac, Tuturor să fii pe plac ! DX1I1 Of, drăguţa mea leliţă, Dacâ-ţi este cu putinţă, Te rog, fă ş-a mea voinţă : Nu ieşi seara-n uliţă ! 5 Eu ies şi mă spăţiresc 79, Cu trei, patru te găsesc, La inimă mă topesc ! DXIV Măi bădiţă de la şcoală, . Vin-acasă de te-nsoară, Că barba mi te-mpresoară Şi mustaţa-ţi taie faţa, 5 Mîndrele*ţi mîncă viaţa. Yină, bade, cînd gîndesc, N-aştepta să te doresc; Eu doresc cu dor de moarte, Tu iubeşti pe cîte toate ! DXY Ştii tu, bade, ştii tu, cine, Cum tot ziceai către mine, Că tu alta nu Iubeşti, Nici la alta nu gîndeşti ! 5 Aseară pe la sfinţit, Cu alta te-ai întîlnit, Cu alta te-ai drăgostit, Lîngă ea ai adormit A. BtKSEAtW Şi pînă ce te-ai trezit 10 Şaua ţi s-a putrezit, Frînele s-au ruginit .' DXVI Foaie verde iarbă rea, Dragă,- drăguleana mea, Tu pe mine m-ai uitat, Cu urît te-ai cununat. 5 Ţi-ai luat urît pe-o zi Şi ţi-o fi pînă-i trăi; Ţi-ai luat urît pe-o noapte, Şi ţi-o fi pînă la moarte ! DXVII Bade, cu cint'te iubeşti, Nici un pic nu te loveşti î Uită-te, bade, la mine Că-s tînără ca şi tine; 5 Mult ne-ar sta nouă de bine ! Dxyni Busuioc cu foaia verde, r Draguţu cu alta-mi şede .'. . Şază şi prubuluiască, Numai să nu-şi bănuiască. 5 Nici picioru n-oi întinde Şi trei, patru m-or cuprinde; Nici afară- n-oi păşi Şi, zău, altu mi-oi găsi; Nici un pas nu m-oi mişca 10 Şi altu mi-oi căpăta ! DXIX Bade, mîndruliţa ta, Care-o iubeşti acuma, E neagră ca şi noaptea Şi galbenă ca eeara ! • 5 Iubeşte-o, bade, ş-o ţine, Că-i de gazdă, nu-i ca mine! DOINE SI STRIGĂTORI DIN ABDEAL DXX Nu eşti, niîadrâ, vrednică, Să calci în biserică, Nice crucea s-o săruţi, Nici la popă să te uiţi, 5 Că biserica-i sfinţită Şi tu, mîndră eşti greşită ! DXXI Puiculiţă dalbă-n. pene Şi subţire la sprîncene, Pare că nu-ţi stă prea bine, Cu doi drăguţi lîngă tine !. 5 Peana mîndră de păunu 80, Iubeşte numai pe unu ; „ Foaie verde de trifoi, Nu-i iubi pe amîndoi! DXXII Te cunoşti, mîndră, cunoşti, Te cunoşti, te prea cunoşti, Te cunoşti de pe cosiţă, Că eşti de-a maică-ta viţă; 5v Te cunoşti pe ochişori, Te cunoşti pe cingători, Că eşti lbaţră de feciori; Te cunoşti de pe năframă, Că eşti de-a maică-ta seamă ! Mustrări şi blăstămuri din partea drăguţei părăsite şi drăguţului părăsit DXX III Trei cu prin e ş-un bujor, D-oi bădiţă, bădişor, M-ai învăţat a iubi Ş-acum mă laşi a dori!. . . 5 înşală-şi badea murgul Şi se duce ca vîntul, Nu-l înşală cu curele, . Să meargă, să-i fie jele, Ci-1 înşală cu mătasă 10 Şi se duce şi mă lasă Şi de mine nici nu-i pasă, Că sînt cu inima arsă ! DXXIV Foaie verde de dudău Bădiţ, bădişorul meu, Trimesu-mi-ai la scrisori, Că-n curînd, bade, te-nsori. 5, Foaie verde de dudău, însoară-te, dragul meu. Masa nu stă-ntr-un picior Şi nici lumea-ntr-un ficior; Masa stă-n patru picioare 10 Şi mai sîht voinici sub soare DXXV Frunză verde-acuma creşte, Iubeşte, mîndră, iubeşte, Da ia sama ce iubeşti, Nu cumva să bănuieşti; 5 Să nu iubeşti o nălucă, S-o iubeşti şi să se ducă X pxxvi Mînea-te-ar, bade, viermii!. M-ai învăţat a iubi. Cînd, bade, m-ai învăţat, Atuncea m-ai şi lăsat 5 Cu trupşoru-agreuiăt, Cu obrazu ruşinat \ 294 I. tr. JARNlK — A. BtRSEANXT DXXVII Badea zice că se duce\ Mîndra iese-n drum şi plînge ; Badea-n tinde hamurile, Mîndra şterge lacrimile. 5 Şi sărmana drăguţa De la inimă grăia : — Nu ţi-o fi, bade, păcat, Să mă laşi aicea-n sat Cu sufletu sfîşiat !... 10 Ochii tăi m-au înşelat, Sprîncenele m-a-ndemnat, Buzele m-au ofticat. , Nu ţi-ar fi, bade, ruşine Să te laşi acum de mine, 15 Că eu de te voi uita, Să mă uşte Precista Ca firuţul paiului Deasupra fumariului 81 ! DXXVIII Peste deal, peste colină, Este-o creangă de măslină, Suflă vîntul ş-o clatină Din vîrf pînă la tulpină; 5 Lelea plînge şi suspină. - _ Lele nu mai suspina C-ai rămas acum aşa, Singurică singurea, Că-i atîta vina mea, 10 Cît şi, lele, vina ta ! DXXIX Prin grădină pe cărare, Pagubă că-i iarba mare Şi nu poci mere hoţind Mîndrului versuri făcînd, 5 Că să vază Şi să crează, Foiţă verde de fragă, Că i-am fost iubită dragă; Foiţă verde de-alună, 10 Că i-am fost mîndruţa bună Foaie verde lemn uscat Şi acuma m-o lăsat Pentru sluta cea din sat !. DXXX Draga badei, Năstăsie, Prea iubită mi-ai fost mie Dintr-a ta copilărie, , Şi acuma, nu de mult, 5 Foarte tare m-ai urît. Scrisorică de pe ban, Nu m-ai urît de măgan 82;' Scrisorică pe hîrtie, Alţi-or sămănat urgie ! DX XXI Nu te-ncinge, mîndro, lat, Că bădiţa te-a lăsat; Ci te-n,cinge strîns şi bine, Doar se-ntoarce iar la tine ! 5 — Spune-mi, bade,-adevărat, Pentru cine m-ai lăsat?. . Pentr-o truchină de salcă, Pentr-o urgie de fată; Pentr-o' truchină de soc, 10 Pentr-o Urgie de tot; ■ . : Pentru iarba de cărare, Pentru hîda de pe vale !... Foaie verde mărăcine, Uită-te, bade, la mine, 15 Că-s mîndra, nesăpunită, Roşie, nerumenită, Nu ca boaghia hai urîtă ! DXXXII Foaie verde de susai, Ştii tu, mîndra, ce ziceai, Cînd eu la tine veneam Ş-amîndoi ne drăgosteam ?. DOINE SI STRIGATURI DIN ARDEAL 295 5 Tu mîndruţa, -aşa ziceai, Că nu este om pe lume, Pe noi să ne despreune. Iată omul t--a aflat, Pe noi ne-a despreunat 10 Din arat pînă-n, cărat84! DXXXIII P'îngă Murăş, p'îngă Tisă Trece mîndră mea descinsă Tot prin iarbă pîn.ă-n brîu Şi ţine murgul de frîu. 5 Murgul paşte şi rînchează, Mîndră plînge şi oftează. — Dar de ce plîngi, mîndră, hăi, Ce strici ochişorii tăi?. . — Foaie verde de dudău, 10 Bade, bădişoru meu, Ţi-oi spune de ce plîng eu. Astă noapte, tîrzior. Am visat vis cu fior : Că năframa ta cea nouă .5 Era ruptă, bade,-n două. — Asta, mîndro, nu-i aşa ; Nu-i ruptă năframa mea, Ci-i ruptă inima ta, Că te temi că te-oi lăsa ! DX XXIV Foaie verde liliom, Vin', mîndră, să ne jurăm Şi să nu ne mai lăsăm. Vin.', mîndră, sâ ne jurăm 5 Sub cruce de lemn de brad, Că odat' ne-am mai jurat Şi tot, dragă, ne-am lăsat. De mi-i lăsa dumneata, Să te uşti ca scîndura; 10 Iar de mi te-oi lăsa eu, Să mă usc ca apa-n tău. Frunzuţă, despică-te, Vino, mîndră,-mpacă-te, Că de nu te-i împăca 15 Foarte rău te-oi blăstema. DXXXV Bată-te norii, negruţă, De trei ani mi-ai fost drăguţă, Iar acum de-o săptămînă M-ai lăsat pentr-o minciună; 5 M-ai lăsat... că te-am lansat Şi alta mi-am căpătat Mai din viţă şi sămînţă, Nu ca tine-o răpătiţă ! DXXXVI —Frunză verde trei nuiele, Prăpădi-te-ai, bade,-n ele... Nu ţ-ar fi, bade, păcat, M-ai iubit şi m-ai lăsat ! 5 — Foaie verde de sulcină, Eu, mîndruţa, nu-s de'vină, Că-i de vină maică-ta, Maică-ta, Maşteră-ta ; 10 Eu am zis că te-oi lua, Ea mi-a spus că nu te-o da ! DXXXVI I — Bată-te, bădiţă, bată Zilele toate deodată, Cele două zile grele Care-i sîmbătă-ntre ele; 5 Bazele de p'îngă soare Şi dreptatea mea cea mare, Ţarcănu de p'îngă lună Şi dreptatea mea cea bună.. . Bată-te toate-mpreună, 10 Să te tîrîi pe-a mea urmă ! — Nu mă, lele, blăstăma, 296 I. TJ. JABNlK - A. BÎBSEANO Că te las acum aşa; Eu numai că mi-am glumit, Nicidecum nu te-am iubit85! DXXXVIII Ştii, bădiţă, cum cereai Seara, cînd la noi veneai, Să-ţi dau paharul cu miere Şi io-ţi dam buzele mele; 5 Cereai paharul cu vin, Io-ţi dam buzele deplin? Ştii, bădiţă, cum ziceai Seara, cînd la noi veneai, Că la toamnă-o să mă iai ? 10 Ştii, bădiţă, cum jurai Seara, cînd la noi veneai, Că p<> alta n-o s-o iai ?. . . . Nu uita, bade, uita, Cum zice, bade, vorba : 15 Cine calcă jurămîntul, Nu-1 primeşte nici pămîntuV Şi-1 bate Dumnezeu sf intui 86 ! DXXXIX Bată-mi-te, leleo, bată Inima mea întristată J Bată-te, leleo, pe tine Cele patruzeci de zile, 5 Ce le-am postit pentru tine ! Să te bată-un dor ş-un drag, Să şezi toată ziua-n pat ! Cînd o fi de cătră seară, Să mi te pai ca de ceară; 10 Cînd va.bate miez de noapte, Treacă-te sudori de moarte; Cînd va fi de dimineaţă, Să te duci din astă, viaţă ! DXL Tu, bădiţ,-aşa ziceai, Cînd seara la noi veneai: > — Pînă soare-n cer va fi, Dragă, nu te voi urî! 5 Soarele, bade,-o sfinţit Şi frumos a răsărit, Tu pe mine m-ai urît. Urască-te binele, Iubească-te boalele ! -10 Să te uşti ca seîndura, Să te-adăpi cu lingura, Pîn'ţi-i sfîrşi viaţa ! Să fii ca frunza de brad, Sufletul să-ţi meargă-n iad; 15 Iar eu să fiu ca un pai, Sufletul să-mi meargă-n rai Şi din rai să te privească In căldarea cea drăcească Cum îţi plîngi păcatele, 20 Că n-ai ţinut vorbele ! Cu atît nu te-oi lăsa, Mai tare te-oi blăstăma : Să te-nsori de nouă ori Şi să ai nouă feciori! 25 Să te mai însori o dată Şi să ai numai o fată ! O fată, o copilită, Să te poarte pe uliţă, Pe uliţa polecească, 30 Toţi să mi te miluiască ! Să vii, bade, şi la mine Ca să-mai fac milă de tine Cu-o cojiţă de mălai, De cînd o fost moşul crai, 35 Pe poliţă aruncată, De cînd o fost buna fată ! DXLI / --Mărită-te, mîndra mea, După mine nu şedea, Că eu nu-ţi mai duc grija ! — Ba eu nu m-oi mărita, 5 Pînă nu te-i însura, Să văz pe cine-i lua. DOINE SI STEIGATUEI DIN ABDEAL 297 De-i lua una ca mine Să-ti deie Dumnezeu bine ! De-i lua o gălbioară, 10 Deie Dumnezeu să moară ! Ş-apoi să vii iar la mine Şi eu să-mi bat joc de tine. Ba eu nu m-oi mărita Pînă nu te-i însura, 15 Să văz pe eine-i lua. De-i lua de seama mea, Tot să poţi trăi cu ea ; De-i căta la altceva, Dumnezeu sâ nu-ţi mai dea 20 Decît una ologea, Să ţi-o pui în telegea, Să umbli cerşind cu ea ; Să vii şi la pragul meu, Să te miluiesc şi eu, 25 C-o mînuţa de tărîţă, Să ştii că li-ani fost drăguţă, Prin tărîţă cărbunaşi, Să vezi ce mîndruţa laşi ! DX LII Bată-te, bădiţo, bată Inima mea cea stricată ! Două stele d'îngă lună Şi nădejdea mea cea bună, 5 Două stele d'îngă soare Şi dreptatea mea cea mare ! . . Ce crezi, bade, că-i scăpa? Dar aşa nu te-oi lăsa, Mai tare te-oi blăstăma : 10 Să te bată, bade, bată Inima mea cea stricată, Slujbele din nouă sate, De nu toate, Jumătate, 15 Că te-am iubit cu dreptate, - M-ai lăsat cu strîmbătate. Să-ţi aduci, bădiţ-,aminte De blăstămul ăst fierbinte, Că nu-i blăstăm de măicuţă, 20 Ci-i blăstăm de la drăguţă ! DXLIII Du-te, bade, ducă-te, Dorul meu ajungă-te Seara, desculţîndu-te, La masă punîndu-te; 5 Niciodată să nu-mbuci, Pîn-aminte nu-ţi aduci De-a noastre cuvinte dulci ! DXLIV Lasă, lasă, măi bădiţă, Deacă n-ai fost cu credinţă !... Să te-ajungă, bade,-ajungă Dorul lung şi jalea lungă, 5 Inimioara să ţi-o frîngă, Să ţi-o frîngă Şi s-o stingă ! 1 C-am fost floare dezmierdată, Cît am fost la maica fată; 10 Tu, bade, m-ai celuit Şi inima mi-ai topit. Să trăieşti Să tot iubeşti, Dar tot jale să găseşti ! 15 Să n-ai parte nici de-un bine, Făr'să tot gîndeşti la mine ! DXLV Te duci, bade, de la mine ! Dumnezeu nu-ţi deie bine; Tu te duci, bade, departe, Să n-ai bine-n nici o parte ! 5 Să te ţină Dumnezeu, Unde-o fi locul mai rău ; Nici să bei, nici să închini, Ci mereu să tot suspini, Năcazul să nu-ţi alini ! 10 Să-ţi aduci, bade, aminte, i. V. JAKNiS - A. BÎESEAmf Cîî.-i blăstăm de oareunde ; ISu-i blăstăm de la maica, Că i-e milă-a blăstăma ; Ci-i b'ăstăm de la mîndra, 15 Că stricat inima ! DXLVI Bădiţ, bădişorul meu, Ajungă-te dorul greu Pe şesul Sibiului, Pe spatele murgului; 5 Murgul să se poticnească, De pămînt ^ă te izbească ! Sîngele să te pornească Şi pe gură şi pe nas Şi pe dalbul de obraz ! i 0 Să tragi ţolu Cu picioru Şi chinguţa Cu mînuţa, Bucalele sărăcuţa ! DXLVII Şi ii tu, badeo, ce ziceai Cind .seara la noi veneai Şi pe laviţă şedeai Şi cu maica povesteai?. . 5 Tu, bade, ziceai aşa : Că atunci mă vei lăsa, Cînd de pîne ţi-i uita. De pîne nu ţi-ai uitat, Dar pe mine m-ai lăsat. 10 Dare-ar, bade, Dumnezeu, Să fie pe gîndul meu ! Să te-ajungă dor cumplit, Să laşi lingura pe blid, Să iesi afară plîngînd 15 Şi părul din cap smulgînd ! Să te bată, badeo, bată Nouă boale dintr-odată, Nouă boale Ş-o lingoare 20 Din arat Pînă-n cărat; Din culesul cînepii Pînă-n ruptul cămăşii ! Cînd vei crede că ţi-i bine, 25 Să vie popa la tine ; Cînd vei crede că te secii, Să vie popa că mori; Cînd va fi la prirrăvaiă, Să te scoată sese-afară : 30 Doi de mîni, doi de picioare, Doi de albe brăţişoare ! DXLVIII Foaie verde de dudău, Bade, bădişoru meu, Cîndu-i mere a peţi Şi la mine nu-i veni, 5 Calu ţi se poticnească, Pe tine să te trîntească. Mîna stingă, Să ţi-o frîngă, Pe cealaltă să ţi-o rupă, 10 Să tii frîul cu dinţii, Să nu poţi mere-a peţi ! DXLIX Du-te, bade, cît codru Şi stăi unde stă Oltu; Unde Oltu se coteşte, Stăi, bade, şi odihneşte 5 Şi calul ţi-1 potcoveşte Cu potcoave de aramă, Cu lacrimile sub barbă; Cu ţintuţe de argint, Cu lacrimi pînă-n pămînt, .10 Ca aminte să-ţi aduci De-ale noastre vorbe dulci; De-ale noastre dragi cuvinte Ce-au rămas neisprăvite ! DOINE SI STRIGATURI DIN ARDEAL 299 Mustrări din pricina socrilor şi părinţilor DL Floricică floricea, Mîndră, mîndruleana mea, Spune, mîndră, maică-ta, Să-ngrădească uliţa 5 Tot cu pari şi cu nuiele Si cu cuvintele ţârele, Tot cu in şi cu pelin Şi c-un fir de rojmalin ; Că pînă mi-i fi nevastă, 10 Zău, ţi-o creşte iarbă-n casă Şi otavă după masă, Pe la uşi Ţi-ar creşle ruji, Pe la pat 15 Tot flori de mac, La fereşti Tot flori domneşti ! DL1 Vino, bade, sările De-ascultă mustrările, Cum mă mustră măicuţa, Bade, pentru dumneata !. . 5 Măi bădiţă, pentru tine Multă supărare-mi vine, Supărare şi ruş-ne, Probozeală-n toate zile; Da decH mi-a mai veni, 10 Mai bine te-oi părăsi !. . . Părăsi-te-aş cu gîndul, Nu mă lasă sufletul; Părăsi-te-as cu gura, Nu mă lasă inima ! DLII Frunzuliţă ş-o nuia, Spune-i, bade, maică-ta, Să prînzească, să-i ticnească, Că eu n-o să-i întru-n casă, 5 Pîn-o creşte mac în prag Şi m-o chema ca să-1 calc; Pîn-o creşte iarbă-n tindă, S-ajungă cu vîrfu-n grindă ; Pîn-o fi holdă-n fereastă, 10 Stînjen de lemne pe masă. Spune, zău, măicuţă-ta, Că atunci te voi lua, Cînd voi două-ţi număra Frunzele de pe doi nuci, 15 Penele de pe doi cuci; Frunzele dintr-o grădină Şi fulgii de pe-o găină ! DLIII Frunzuliţă ş-o nuia, Spune, bade, maică-ta, Să nu mă grăiască-n sat, Că eu nu te-am fărmecat. 5 Cînd voi sta de-a farmecă, Nu farmec din viţa ta, Ci farmec de viţă bună, De-aş şedea-n temniţ-o lună ; Şi farmec din viţă mare, 10 De-aş şedea tot în prinsoare ! DLIV Cîtu-i drumu de-a lungul, Ară badea cu plugul; Mîndră mere cu prînzul. :— Bun lucru, bade, la plug ! 5 — Noroc, nevastă, la drum !.. . Da de prînz Ce mi-ai adus 1 — Coco şei în blidişel, Vinişor în păhărel. 3P0 I. TJ. JABNlK - A. BlESEANTJ 10 — Şezi, drăguţă, să prînzim, Amîndoi să ne iubim. — N-am vint, bade, să iubesc O-am vint să mă jeluiesc; Maică-ta-i muiere rea, 15 Nu mai poci trăi cu ea : Iese-afară Ca o pară, Intră-n casă Mînioasă 20 Şi zice că nu-s frumoasă. Tu, bade, ştiut-ai bine, Că nu-s frumoasă ca tine; Ce foc ai cătat la mine ? DLV — Spune-mi, bade, din inimă, Bagă-mi maică-ta vreo vină ? — Eu îţi spui de la inimă, Că nu-ţi bagă nici o vină, 5 Nici de mică, nici de mare, Ci te are Dragă tare ! — Bade, dragă, nu minţi, Bade, nu mă celui, 10 Că asear-am auzit Maică-ta cum m-a vorbit Şi cum m-a ponosluit. Da vorbească, că nu-mi pasă Că eu n-o să-i într-un casă.. 15 în casă nu i-aş întră, Dacă n-ai fi dumneata; în casă nu i-aş păşi, Dacă nu mi te-aş iubi! DLVI Frunză verde de duplău,. Bade, bădişorul meu, Spune, bade, maică-ta, Că cu sila nu te-oi lua 5 Ş-atunci oi fi noru-sa, Cînd o face plopul nuci Şi sălcuţa mere dulci, Şi răchita porumbele, Să mînc cu soacra din ele ! Mustrări din partea fetei silite la măritiş DLVII Dă-mă, maică, unde* trag, Să trăiesc traiul cu drag; Dă-mă, maică, unde vreau, Toată grija să ţi-o iau. 5 Nu mă da, maică, departe, Să viu cu hainele-n spate, Cu trupul beteag de moarte; Dă-mă, maică,-n satul tău, Să poţi vedea cînd mi-i rău; 10 Dă-mă, maică,-n sat cu tine, Să te bucuri cînd mi-i bine ! DLVIII Nu mă da, maică, pe deal, Că se face griul rar Şi iarba numai podbeal; Ci mă dă, maică, pe şes, 5 Că se face grîul des Şi iarba numai ovăz ! DLIX Maică, lucră ce-i lucra, După urît nu mă da. Maică, urîtul mă cere, DOINE ŞI STRIGATURI DIN ARDEAL Nu mă da fără plăcere, 5 Că io-s fată, nu-s pămînt, Nu mă-ndemn după urît ! De mi-i da unde nu-mi place, Moarte eu mîna mi-oi face; De mi-i da unde n-oi vrea, 10 Moarte-mi fac ca mîna mea în ziua Crăciunului, în mijlocul tîrgului, Ca să vază tot omul, Ce plăteşte urîtul ! DLX Uite, maică, urîtul Cum îmi poartă inelul; Eu i-ltot cer să mi-1 deie, El zice c-o să mă ieie. 5 De-aş şti, maică, că m-ai da Mai bine m-aş spînzura De ciucurul brîului în mijlocul tîrgului87, Să se mire tot tîrgul, 10 Ce mi-a făcut urîtul; Să se mire şi lumea, Ce mi-a făcut dragostea ! DLXI Frunză verde foi de fragă, Dă-mă, maică, dă-mă, dragă, Dă-mă şi dup-un sărac, Numai să trăiesc cu drag; 5 Căci casa avutului Din afară-i văruită, înlăuntru-i otrăvită; Dar casa săracului în afară-i eu mînjală, Dinlăuntru-i cu ticneală ! Deosebite DLX.T I Frunză verde-a mărului, Nu crede feciorului, Că fecioru-i mare cîne De fură mintea din tine ; 5 Că te pune pe-un genunche Si-ti tot minte mii şi sute Şi mai mari şi mai mărunte. Te-ntreabă, te ispiteşte, Pînă mintea ţi-o suceşte ! DLX III Bădiţă de la Sibiu, Nu-nşela niurgu-n pustiu, Că măicuţa ţi-o spus bine, Că nu mă dă după tine, 5 Pînă nu vei număra Paiele de p-un hotar Şi tot fînul dintr-un car... Ba ş-atunci în chibz va sta : Da-m-a după tin', ori ba? DLXIV Doi bujori şi doi bădiţi, Şti-vă dracu ce gîndiţi, C-amîndoi mă-nceluiţi; Amîndoi fost-aţi la carte, 5 De nici unul n-avui parte. Avui parte d-un mişel, Pică tundra de pe el; El mi-o da să i-o cîrpesc, Eu o iau şi o izbesc... 302 I. U. JARNÎK - A. BtRSEANU 3 0 Adică mă socotesc, Tot să i-o mai petecesc, Că cu el am să trăiesc ! DLXV Măi bădiţ cu părul creţ, Ce te tîi asa sumet, Că de \ că-i îmbătrîni, Pâru-n cap ţi s-o albi... 5 Nimărui nu-i trebui ! DLXVI Vecinii, mîndruţ-aleasă, De bădiţu meu te lasă !.. . Să ştii tu, vecină, bine, C-aşa-i povestea cu mine : 5 Să bo esc la pat o lună, Cum mă scol, ţi-1 iau din mînă ; Şi să zac chiar patru ai, Cum mă scol, bădişor n-ai ! DLXVII Copilii a cu părinţi, Nu sili să te măriţi. Mărit»tu-i lucru mare, Nime uu-1 poate stricare; ."» Nice popa satului, Nici vlădica Blajului. Măritatu-i jug de fier, Pîuă-i trăi, eşti cu el ! DLXVTLT Floricică de sulcină, Mcrgînd astăzi prin grădină, Găsii arba tăvălită Dt-un copil ş-o ibovnică. f> C< pil se scoală rîzînd, Ibovnica suspinînd Şi din gură blăstămînd : Fiie-ai, bade, blăstămat, Că tare m-ai înşelat, 10 Că nu-s nici cu fetele Şi nici cu nevestele, Făr'cu ticăloasele Şi cu păcătoasele ! DLXIX Păcurar cu oile, De te-ar bate ploile, Să-ţi omoare turmele ! De te-ar bate num-o ploaie, 5 Să-ţi rămîie num-o oaie; De te-ar bate-o ploaie grea, Să-ţi rămîie-o oaie rea, Să umbli numai cu ea... Să vii la guriţa mea. 10 Să-ti rămîie o oiţă Şi să vii 1-a mea guriţă ! DLXX De gîndeşti, bade, la mine, Dumnezeu să-ţi deie bine; De gîndeşti în altă parte, Să-ţi deie şi sănătate. 5 Sănătate cu luna, Să nu mai vezi lumina; Sănătate cu anu, Să nu mai vezi pămîntu. Cînd a fi la primăvară, 10 Să fii roşu ca de ceară; Cînd a fi primăvara, Să fii roşu ca iarba ! Zece boi ca bivolii Să ţi-i mînci cu doftorii, 15 Zece vaci şi o junincă Să se ducă la potică ! DLXXI — Foaie Verde de duplău, Face-m-aş bădiţă, zău, DOINE SI STRIGATURI DIN ARDEAL 303 O creangă de merişor Tocmai lîngă-al i ău trupşor ! 5 —Draga mea, floare, mîndruţa, Face-m-aş o vîzdoguţă Tocmai 1-a ta inimuţă ! — D-oi, băodrii verzi, De astăzi nu mă mai vezi. Te las nai bei, sărăcie, 10 Şi mă duc la vitejie ; Te las nai bei, sapă lată, Şi iau puşca ferecata ! DLXXV Dorul badei unde şede %. .. Colo-n grădiniţa verde ; Mereu cîntă şi sădeşte, Păru-n flori şi-1 împleteşte. 5 Dorul s mîndrei unde şede ?... Colo-n codruleţul verde, Unde murgul şi-1 hrăneşte Şi la mîndra se gîndeşte. Cîndu-i colea cătră seară, 10 Badea murgul şi-1 înşală ; Cîndu-i colea în murgit, Badea din codru-a ieşit. I. D. JAENlK - A. BÎRSEANU Codru după el plîngea, Voinicelul răspundea; .15 Eu mă duc, codrule, duc, Mîndruţa să mi-o aduc ; Mie floare de iubit, Ţie de împodobit ! DLXXVI Cine-i tînăr şi voinic Mere noaptea la cîştig Fără par, fără pistoale, Numai cu minele goale ! DLXXVII Codru-i mare, Frunză n-are ; O avut Şi o-a pierdut 5 De tropotul cailor, De sunetul armelor, De jelea voinicilor. Care-a fost mai voinicel, Acum e mai vai de el; 1.0 Care-a fost voinic mai mare, Acum e legat mai tare Şi de tnîini şi de picioare Cu lanţuri şi cu zăvoare ! DLXXVIII Frunză verde trei şindile, De trei nopţi şi de trei zile, De cînd sînt în codrii verzi, N-ai vint, mîndro, să mă vezi. 5 Cînd codru o-ngălbeni, Vei veni, nu mi-i găsi; Eu atuncea unde-oi fi1?.. . La Lina la făgădău Acolo sînt, mîndră, eu ! DLXXIX Eu mă duc, codru rămîne, Plînge frunza după mine; Nu ştiu frunza plînge,-ori ba, Dar, zău, plînge mîndruţa, 5 Că i-am rupt inimuţa. De vreai, mîndro, hai cu mine, Dar departe-n ţări străine, C-aici nu mai dai de bine ! DLXXX Foaie verde brînduşele, Jele-i, Doamne, cui i-i jele, Jele-i, Doamne, codrului De armele hoţului, 5 Că le plouă şi le ninge Şi n-are cine le-ncinge, Că cine mi le-a avut, Mi-o pus faţa la pămînt; Dar n-a pus-o să-nflorească, 10 Ci-a pus-o să putrezească Şi să nu mai haiducească ! DLXXXI La făgădăul de piatră Beau voinicii şi se-mbată ; La făgădăul de peşte Beau voinicii călăreşte; 5 La făgădăul de nuc Beau voinicii şi se duc, Din pistoale troscănind Şi din gură chiuind : Foaie verde siminic, 10 Asta-i viaţă de voinic, Că nu-ţi pasă de nimic; Nici de domn şi nici de dracu.. Trăiască codru săracu ! DOINE 81 STRIGĂTURI DIN ARDEAL DLXXXII Foaie verde trei nuiele Săraci mîndruţele mele ! De-ar ţinea vreo sărbătoare, Doar scap şi eu din prinsoare; 5 Şi de-ar da vreo liturghie, Doar scap şi eu din urgie. Vă rugaţi, mîndre, rugaţi, Vă rugaţi şi mă scăpaţi, Să mă văz iară-ntre brazi, 10 Că cu drag vă voi cinsti Şi cu drag vă voi iubi, Cît în lume voi trăi, Cît în codru voi hoţi ! DLXXXIII Pînă codru frunza-şi ţine, Toţi voinicii trăiesc bine ; Deaca codru frunza-şi lasă, Toţi voinicii trag pe-acasă, 5 La copii şi la boreasă, La viaţă ticăloasă ! DLXXXIV Pînă ţineam cu codrul, Eram roşu ca focul; Dar de cînd ţiu cu ţeara, Gălbenit-am ca ceara. 5 Da lăsa-voi ţeara-n pară Şi m-oi duee-n codru iară; Şi lăsa-voi ţeara-n foc, M-oi duce-n codru la loc... în codruţul cu copaci 10 Şi cu lunci pline cu fagi; în codruţul cu izvoare Şi cu mîndre căprioare; în codrul cu veselie Şi cu dalbă vitejie ! DLXXXV Cîntă, mîndră, trăgănat, Să te-aud de la Bănat, Că-s cu trei cai de furat : Unu-i roşu ca focu, 5 Altu-i negru ca corbu; Şi pe care şez călare Pintenog de trei picioare ; La picioare pintenog De calcă tot la soroc, 10 Cu ochi iuţi ca fulgerul, La goană ca vulturul, De-ţi înalţă sufletul ! DLXXXVI Frunza verde încolţeşte, Lumea, ţeara mă pîrăşte, Dumnezeu, mă milueşte. Lumea, ţeara-mi strigă hoţ 5 C-am furat eu caii toţi; Dar eu, zău, nu i-am furat Făr'cu stava i-am mînat De la nemeşul bogat. Am lăsat o mînzişoară, 10 Să-şi care cu ea la moară, Şi dacă m-o necăji Şi de-aceea l-oi lipsi, La sărac oi dărui, Să aibă cu ce munci! 20-0.461 i. V. JAKNlK - A. BlBSEANU D-ALE CĂTĂNIEI89 DLXXXVII Foaie verde buruiană, Vai, maică, m-a scris cătană ! Vin,', maică, de mă petreci Batăr, maică, pin' la Beci, 5 De la Beci pin' la Turda, Din Turda-n Galiţia. Foaie verde baraboi, Du-te, maică, înapoi, Că de-o fi vreo pace-n ţeară, 3 0 Eu mi voi întoarce iară; Dar de-o fi vreo răutate, M-oi opri în vreo cetate Şi ţi-oi scrie, maică, carte. Tn tuspatru cornurele 15 Scriu eu lacrimile mele ; Tn mijloc Pară de foc, Că nu am nici un noroc. Cine cartea va citi, 20 Lacrimile l-or porni ! DLXXXVIII De-ar da Dumnezeu un foc Să arză Sibiul tot, Să rămîie numai parii, Să să nţepe generalii, f> Generalii şi maiorii Care cătănesc feciorii ! DLXXXIX Foaie verde lemn sucit, Poruncit-au, poruncit Slugile-mpăratului La fe! ele satului, 5 Să nu poarte busuioc, Că ei sînt în mare foc Şi să nu poarte mărgele, Că ei sînt în mare jele ! DXC Am avut un drăguţ dulce Ş-am tot zis că nu-1 vor duce. Eu m-am uitat de pe prag, Pînă l-au jurat sub steag; 5 Eu m-am uitat de la şură, Pînă l-au pus sub măsură ! DXCI Am avut un frate drag, L-a jurat neamţul sub steag; Am avut un frate dulce Ş-acuma departe-1 duce, 5 Nu le-ajute sfînta cruce ! DXCII Am ibovnic tinerel Şi l-ar duce şi pe el; Nu ştiu, zău, ce mi l-aş face, Ca să-1 scap, că multu-mi place 5 Şi l-oi face rujă-n masă. .. Dar masa s-o clătina Şi ruja s-o scutura, Doamne, rău m-oi supăra. Şi l-aş face măr gutui, 10 L-aş pune sub căpătîi; Măr gutui mi-o putrezi Şi eu rău mi-oi bănui ! DXCIII Bulgăraş de gheaţă rece, Vin', mîndro, de mă petrece DOINE 31 STRIGĂTURI DIN ARDEAL 307 Pînă-n fundul grădinii, Unde-am vorbit mai întîi 5 Pe cînd eram noi copii... Că din fundul grădinii M-or petrece străinii ! DXCIV Mult, bădiţă, am dorit Ca să scapi de cătănit; Da Dumnezeu ne-a bătut, C-am şezut seara prea mult ! dxcv Auzi, mîndră, ori n-auzi, Ori n-ai gură sa răspunzi 1 Auzi, mîndră, doba bate. . . Mai rămîi cu sănătate ! DXCYI Bate, Doamne, neamţu-n drum, C-o ales ce-o fost mai bun Ş-or rămas nişte pitici... Altfel n-ai cum să le zici. 5 Piticii care-or rămas. Pun căciulile pe nas Şi fac la fete năcaz ! I)X( VII Bate vîntul peste paie, Trec voinicii la bătaie, La bătaia turcului în ţara muscanului. DXCVIII — Bate vîntu pe fereşti, Da tu, mîndră, i-c pliveşti'? — Maghiran şi flori domneşti, Să fac la, bădiţa pană, 5 Că azi mi-l duce cătană ! DXCIX De-ar fi puşca de cucută. Bucuros aş fi răgută'90; De-ar fi puşca de tocană, Bucuros, aş fi cătană; 5 De-ar fi puşca de hamei, Regimentu de femei, Şi tisturi de pătrînjei91, Bucuros aş cătăni La compania mîndrii ! D/3 Cînd bătea ceasul la unu, Eram gata ca păunu; Cînd bătea ceasul la doi, Eram cu mîndr-amîndoi; 5 Cînd bătea ceasul la trii, Ne jucam ca doi copii; Cînd bătea ceasul la patru, Mă duc, mîndră, la-mpăratu; Cînd bătea ceasul la cinci, 10 Mă duc, mîndră, de pe-aici; Cînd bătea ceasul la şasă, Eu mă duc, mîndră, de-acasă; Cînd bătea ceasul la şepte, Mă pogor, mîndră, pe trepte; 15 Cînd bătea ceasul la opt, Neamul mîndrei plînge tot; Cînd bătea ceasul la nouă, Mă-mbrăcam în haine nouă; Cînd bătea ceasul la zece... 20 Nici un legman nu mă-ntrece 92! DCI Cînd de-acasă am plecat, Eram tinerel băiat, Tinerel fără mustaţă Şi acum barbă stufoasă... 5 Nu m-or mai cunoaşte-acasâ ! 308 I. tT. JABNÎK - A. BtHSEANU DCII Nn-ţi pune peana de brad, Ca te duci, bade,-n Orlat, Ci-ţi pune de busuioc, Că te duci la mare foc; 5 Şi-ţi pune de viorele, Că te duci la mare jele; Şi-ţi pune de tămîiţă, Că te duci ca şi-n temniţă ! DCIII Să ciuţi, cuce, cînd m-oi duce, Să te prind frate de cruce. Tu-i mere pe sus cîntînd, Iară eu pe jos plîngînd 5 Şi pe maica blăstămînd : Fire-ai, maică, blăstămată, De ce nu m-ai făcut fată, Să şez cu furca pe vatră; M-ai făcut, maică, fecior, 10 Să fiu tatii d-ajutor. Cînd ram de-ajutorie, M-a scris neamţu pe hîrtie Şi m-o dus la cătănie; Nu mă lasă-n satul meu, 15 Ci numai pe drum mereu. Cînd mă pui să odihnesc, Doba mi bate să pornesc; Doba mi bate de pornit, Nu cată că-s ostenit ! DCIV Cîntă cucu-npar de nuc, Yint-a vremea să mă duc; Cîntă cucu-n par de vie, Să mă duc la cătănie : 5 Să-mi las boi şi grîu-n paie Şi s-o iau cătră bătaie. Mere-oi, că n-am încătrău, De n-oi mere,-oi păţi rău, Că de n-om sări cu toţii, 10 Vor veni turcii ca hoţii ! DCV — Căpitane Pavele, TJnde-ţi duci cătanele? — Da la foc sărmanele ! — Căpitane, căpitane, 5 Pe drum nu le duce tare, Că-s răgute tinerele Şi pe drum nu prea ştiu mere ! DCVI Cătănia cui e bună ?... La feciorul fără mumă. Cătănia cui e dată? La feciorul fără tată ! DCVII Cătănire-aş, cătăni, Numai puşca de n-ar fi; Puşca şi oţelele Alea-mi mîncă zilele; 5 Pătrontaşu mijlocul Şi viţelu tot trupul93. Rău mă doare-n piept şi-n spete De puşcă şi de unelte; Rău mă doare-n piept şi-n şele 10 De puşcă şi de curele ! DCVIII Cîtu-i Sibiu de mare, Numai o uliţă are Bătucită cu năsip, Merg cătanele tot rînd, 5 Merg mumînile gemînd Şi tătînii suspinînd94 Şi din grai aşa grăind : Vai de mine, rău mă tem, DOINE ŞI BTBiaĂTBEI DIN AEDEAL Rău mă tem şi mă blăstem, 10 C-am un băiat tinerel Ş-oi rămînea fără el ! DCIX Cîţi voinici de seama mea Toţi în Moldova trecea ; Cîţi voinici de-a mea măsură Toţi în Moldova trecură. 5 Numai eu, floare de soc, N-avui parte de noroc, N-avui parte de maica, Să trăiesc lîngă dînsa ! DCX Cine m-a băgat cătană Nu-i mai trebuie pomană : Că pomana lui e dată La poarta cu judecată. 5 Bată-te crucea, birău, Mult umblaşi în rîndul meu, Să-mi dai puşcă şi ciacău 96! DCX I Foaie verde mărăcine, Cum nu-i dorul mare cîne, Că de la Oşorliei vine Şi mă-ntreabă de curele : 5 Poţi-le purta de grele? - De curele Cît de grele, Tot m-oi mai lupta cu ele, Dar mi-i jele, Doamne, jele 10 De doruţu mîndrei mele ! DCX II De la noi pînă la Cluj Viorele şi lenrnuş; Da acelea cin'le-o pus? Da bădiţa cînd s-o dus. 5 Da, zău, cine le-o cosi ? ... Bădiţa cînd o veni. Da cine le-o aduna ?... Bădiţa cu mîndră sa ! DCXIII Foaie verde mărăcine, Cum nu-i neamţu mare cîne? Porunceşte la dobaş Să bată doba de marş, 5 Să ţie feciorii paş. Strigă neamţu iar la ei: Staţi în loc, copii mei ! Staţi în glidă cum v-aţi pus90, Nu vă uitaţi că doi nu-s ! DCXIV Decît slugă şi cătană Mai bine-n codru cu peana; Decît slugă şi biriş Mai bine colo pe Criş ! DCXV Ian ieşi, maic,-afar'din sat De vezi cum mă duc legat Cu curele de-ncălţat, Cu curea braşovenească, 5 Minteni să mă cătănească. Cătăni-i-ar frigurile Ca pe mine gîndurile, Ca pe maica lacrimile ! DCXVI Eu mă duc, maică,-n cătane, Tu rămîi cu multă jale; Eu mă duc, maică, departe, Tu rămîi cu grija-n spate. 5 Maică, pînă ce-oi veni, Tu cămaşă mi-i croi, Dar să n-o coşi omeneşte, Ci s-o coşi cătănăşeşte : 310 X. V. JARNlK - a. BÎBSEANtJ Pr ba rburul dinainte 97 Pune plug eu şese vite, 10 Pe ba rburul dinapoi Pune plug cu şase boi, Pe frate-meu lîngă ei. Maică, măiculiţa mea, 15 Maică, fericirea mea, re mîneca de-a dreapta Pune-te pe dumneata; Pe mîneca de-a stînga Pune pe iubita mea; '20 Pe ba rburul dinainte Pune-mă de om cu minte, Om cu mirite şi-ntelept Dar eu jale mare-n piept! DCXVII Eu mă duc, mîndră,-n cătane, Tu rămîi de-mi spală haine; Le spală în lăcrimelc Şi în negre gîudurele; 5 Tiimito-le-n dor şi jele Pe fata pămîntului, IV şuierul vîntului, în. ţeara franţuzului. V ude-o fi stcagu-nălţat, 10 De voinici încunjurat, Acolo voi fi culcat, Dar culcat şi cum culcat?. . . Cu puşca plină la cap, Cu pistoale 15 La picioare ; Iu puşcuţă răzimat, Cu gindul la tine-n sat ! DC XVI II Vino, maică, pîn'la cruce De vezi neaniţu cum mă duce, Pe foaie de cucuruz La Ir alia din sus ; 5 Pe fcaia tuleului Oblu n tara ceului! DCXIX Sabie scăldată-n lapte, Badea meu e dus departe; Sabie scăldată-n sînge, Taci, mîndruţa, nu mai plînge ! DCXX Bău îmi pare, Doamne, pare C-a crescut Murăşu mare, De nu-i iaz Şi nici pîrlaz, 5 Să trec la mîndra acas'; Nici îi luntre Şi nici punte, Să trec la mîndruţa-n curte !. . . Nu ştiu Murăşu-i de vină, 10 Că jelesc de la inimă, Ori e ţara cea străină? DCXXI Prin pădurea cu nuiele Merg răgute tinerele, Cîte trei, ori cîte patru, De duc carte la-mpăratu. 5 Şi voinicii osteneau, Că povară grea duceau. Floricică ş-o nuia, Dară cartea cum era ?. .'. Scrisă, zău, cu mînile, 10 Blăstămau mumînile; Scrisă, zău, cu florile, Blăstămau surorile; Scrise cu lacrimile, Blăstămau drăguţele ! DCXXII Pe din jos din Orăştie Vin doi fraţi din cătănie. Şi fratele cel mai mare Grăieşte cu multă jale : DOINE SI STBIOATOEI DIN AEDEAL 311 5 — Pune frate, niîna-n şale ' Să tragem una de jale, Că de cînd ne-a cătănit, Plug din curte n-a ieşit, Fiarele au ruginit, 10 Boii-n grajd că au murit Şi caru a putrezit. Pune, frate, mîna-n şale Să cîntăm una de jale, De-al măicuţii greu doruţ 15 Şi de dorul de tăicuţ, Că de cînd ne-a cătănit, Tare-or fi îmbătrînit Şi tare or fi slăbit, Deacă n-or fi şi murit ! 20 Aşa voinicel cînta, Iarba că se clătina Frunza-n codru tremura Şi foarte se-nduioşa. Dar fratele cel mai mic 25 (De-i mai mic, e mai voinic) Mîna-n şale că punea Ş-aşa, zău, că-mi vierşuia : Foaie verde trei nuiele, Jele mi-i, zău, mare jele 30 De frunzuţa munţilor, De dorul părinţilor; Dar mi-i jele, frate, jele, De-a cîmpului floricele, De amarul mîndrei mele 35 Că drăguţii ochişori Frumuşei şi negrişori Or fi de lacrimi izvor; Şi drăguţul obiăjel, Bumeior, şi frumuşel, 40 O fi, zău, ea vai de el !. . . Bine vorba nu sfîrşea, Iarba că se veştejea, Piatra că se despica, Frunza-n codru jos cădea, 45 Firea-ntreagă că jelea ! DCXXIII Pe cel drum, pe rîticel, Merge-un drag de voinicel Cu mîndruţa după el. Foaie verde ş-o alună, 5 Merg drăguţii împreună, Şi mergeau, nu prea mergeau, Că deodată se opreau Şi pe iarbă s-aşezau, De ospăţ că s-apucau. 10 — Na, mîndruţo, vin şi bea, Că mai mult nu mi-i vedea, C-a venit o carte iute, Să mă duc între regute ! — Bade, bădişorul meu, 15 Dragul meu, binele meu, Lasă, bade, nu te duce, Că te scald în lapte dulce ! — Mîndră, mîndruleana mea, Draga mea, comcara mea, 20 De m-ai scălda şi-n vinars Şi tot trebui să te las, C-astă lume-i cu năcaz. A venit o grea poruncă, Ce de dragoste n-ascultă ; 25 A venit o grea urgie, Ce de dragoste nu ştie ! DCXXIV Foaie verde trei alace, Fă-mă Doamne, ce mi-i face, Fă-mă năframă tărcată Peste cetate-aruncată, 5 Să văz frunza cum se-ngustă Şi pe badea scos la mustră. Frunză verde din trei sate, Arde-te-ar focul, cetate ! Pe trei părţi cu lemne verzi, 10 Nici urma să nu-ţi mai vezi, 312 I. U. JARNlK - A. BÎBBEANU Pe de-o parte cu uscate, Că prea mulţi ţîi în bănate Fără nici o dereptate ! P/CXXV — Plouă ploaie cu bulbuci Şi tu. bade, tot te duci! — Eu mă duc, mîndruţa mea, Că-i poruncă foarte grea. 5 De-ar ploua ploaie de foc, Catana nu stă pe loc, Făr'numai cînd stă şilboc98! DCXXVI Of, săraca cătana, C indii-i vine porunca, îşi desculţă opinca Şi încalţă papucul 5 Şi ia drunm de-a lungul. Drumu-i bătut cu nisip, Merg cătanele tot rînd, Mai cîntind şi mai plîngînd ! DCXXVII Neamţule-n compania ta, Nu-i voinic ca bădiţa; Nemţule-n şireagul tău, Nu-i frumos ca mîndrul meu ! DCXXVÎII Murgule, coamă rotată, Mai seoate-mă-n deal odată Să-mi fac ochişorii roată, Să mâ: uit în lumea toată 5 Pe unde-am. umblat o dată. Şi mă scoate pîn'la Tisă C-acolo-i tabăra-ntinsă; Ş-acolo sub fagii mici Sînt morminte de Voinici, 10 Care s-au dus dup-aici! DCXXIX Mult mă-ntreabă inima, Ştiu unde-i Italia, Ţeara, unde-i bădiţa?... Eu i-am spus inimei mele 5 Că n-am fost şi nici n-oi mere. Aş mere Şi nu-i putere ! DCXXX Draga badei, Măriucă, Vine neamţul să mă ducă, Să mă ducă la Braşeu, Ca să uit de dorul tău. 5 Ducă-mă-n Italia Şi eu tot nu te-oi uita ! DCXXXI M-a minat maica la vie Să-mi culeg maghiran mie, Maghiran de cel albuţ Să fac peana la drăguţ; Dar drăguţu mi-i cătană, Nu ştiu cum va purta peana ! DCXXXII Măi neamţule, nu ţi-i jele, Cînd vezi sînge pe curele, Izvor din spatele mele ? Măi neamţule, nu ţi-i greu, 5 Cînd vezi sînge pe ciacău, Izvorînd din capul meu? DCXXXIII Foaie verde iarbă rea, Maică, măiculeana mea, Eu mă duc la grea bătaie, Tu rămîi cu grîu-n paie. 5 Pînă, maică, ţ-oi veni, Grîul tot o putrezi; DOINE 81 STRIGATUBI DIN ARDEAL 313 Pînă ţ-oi veni la poartă, Poţi, măicuţă, să fii moartă; Pînă ţ-oi veni-n ocol, 10 Găsesc poate numai dor ! 1)0 XXXIV înălţate împărate, Pune pace, nu te bate, C-or cădea pe capu-ţi toate. Nu te-or bate tunurile, 5 Că te-or bate lacrimile, Lacrimele mai celor Ş-ale surioarelor Ş-ale mîndrişoarelor De dorul vornicilor ! DCXXXV înălţate împăiate, Pune pace, nu te bate, Că«s rcgute tinerele, Nu te băga-n foc cu ele, 5 Ai avut mai învăţate, Jumătate-s împuşcate Şi la işpitai băgate ! DCXXXVI Haide, mîndră, pînă-n prag De-mi dă gură, că-s beteag; Haide, mîndră, pîn'la cruce De vezi neamţul cum mă duce : 5 Cu cămaşa nespălată, Cu inima supărată ; Fără pită, fără sare, Numai cu puşca-n spinare Şi în loc de şese boi, 10 Pătrontaşul dinapoi Şi în locul zbiciului, Teaca panganetului99! DCXXXVII Haideţi, feciori, la cătane, Să mîncăm pită cu carne; Haideţi, feciori, la bărbunc100, Să> mîncăm carne de june ! DCXXXVIII Frunză verde foi de fragă, Haide, maică, haide, dragă, Cu poala plină de zloţi Şi mă scoate dacă poţi 5 De prin mîni de pe la hoţi, Că de-ai şti tu cum trăiesc, Cum trăiesc, cum mă muncesc Ţ-ai încleşta minele Şi ţ-ai plînge zilele; 10 Te-ai scula în miez de noapte Şi mi-ai ruga mie moarte ! DCXXXIX Bată-te crucea de neamţ, De tînăr m-ai pus în lanţ; De tînăr fără mustaţă îmi ţipaşi tu puşca-n braţă : 5 Na, copile, şi te-nvaţă, Că pînă te-i învăţa, Multe palme-i căpăta ! DCXL Frunză verde de alun, într-o joi după Crăciun La cătane m-a luat, Părul mi 1-a retezat 5 Şi departe c-am plecat. Pentr-o puşcă, arz-o focul, îmi lăsai casa şi locul; Pentr-o puşcă, arz-o para, îmi lăsai locul şi ţeara; 10 Pentr-o puşcă ruginită Rămase casa jelită. 314 I. tf. JAKNlK - A. BÎE8EANU Foaie verde de dudău, Rău ii stă muntelui, rău, Fără piatră, tară brazi, 15 Ca şi mie fără fraţi; Rău ii stă muntelui, rău, Fără piaîră, fără flori, Ca mie fără surori; Rău îi s1ă muntelui, rău, 20 Fără piatră, fără biumă, Ca şi mie fără mumă; Rău îi s1ă muntelui, rău, Fără brad şi fără piatră, Ca şi mie fără tată 101! DCXLI Frunză verde săleioară, Trage-o eătană să moară S-asa. trage de cu milă Că moar<-n ţeară străină, 5 Ba moare fără lumină Şi la eaţ> iară perină ; S-asa, trage cu năcaz Că nu-s scînduri spre sălaş, Nici nu-i pînză pe obraz, 10 Nici îi maică cu mila Şi nici soră cu gura, Făr'dobaşu cu doba, Trîmbiţaş cu trîmbiţa... Nu te, maică supăra, 15 Că mai mor voinici aşa ! DCXLII Frunză A^rde lemn uscat, Rău, maică, m-ai blăstămat: Să calc cu picioarele, Cît aleargă soarele !... 5 Am călcat ţările toate, Italia jumătate. Foaie verde ş-o alună, Italia-i ţeară bună, Fără mie-mi pare rea, 10 0>am şezut doi ani în ea, Departe de mîndră mea. Cît te uiţi în lung şi-n lat Xu mai vezi pămînt uscat, Ci tot ape tulburele, 10 Umblînd corăbii pe ele, Tot corăbii ferecate Ce pe mare stau plecate Şi-s cu tunuri încărcate ; Tunuri mari şi tunuri mici, 20 La tot tunul cinci voinici. Hei, mare, apă sărată, Mai lasă-mă-afar-o dată, Să mai văz pămînt uscat, Să mai fiu o dat'băiat102! DCXLIII Frunză verde iarbă neagră, Cîţi mă văd, toţi mă întreabă De ce port maramă neagră 1 Las's-o port c-aşa mi-i dragă, 5 Că mi-i bădiţa cătană Şi e dus de astă iarnă ! DCXLIV Frunză verde dintr-un nuc, Vint-o vremea să mă duc, Să mă duc din satul meu Şi ziua bună să-mi ieu 5 De la frunza de pe munţi, De la dulcii mei părinţi; De la frunza de pe fagi Şi de la dulcii mei fraţi; De la grădina cu flori, 10 De la dulcile surori; De la fir de busuioc, De la feciorii din joc; De la frunză de cicoare, De la fetele fecioare, 15 Din voioasa şăzătoare; De la mîndră rujă plină, DOINE 81 STRIGATURI DIN ARDEAL De la puica ce suspină Şi durerea nu-şi alină; De la mîndra rujă creaţă, 0 De la puica-mi albeneaţă Oa şi dalba dimineaţă. Eămîneţi cu toţii-n pace, Eu mă duc că n-am ce face, Că-i poruncă-mpărătească... Trebuie să se-mplinească ! DCXLV Foaie verde de secară, Veste rea o vint în ţară, Să meargă feciorii iară Unde nu-i tirul de iarbă, 5 Fără sînge pînă-n barbă, Unde nu-i fi rut de grîu, Fără sînge pînă-n brîu ! DCXLVI Foaie verde de secară, A venit poruncă-n ţeară, Să meargă feciorii iară; A venit cărţi şi paşuş103, 5 Să meargă la număruş; Şi rămîn măicuţele Blăstămîndu-şi zilele, Stingîndu-şi vederile Vărsîn d lă crim11ţelc, 10 Pe toate uliţele ! Şi rămîn, boi înjugaţi ' Şi părinţii supăraţi; Şi rămîn boi în ocol, Casele pline de dor ! DCXLVIT Prins-o faţa să-nnegrească Şi păru să-mi cărunţească, Că-s cătană-mpărătească ! Cărunţească Şi-nnegrească, 5 Numai mîndra să-mi trăiască Cînd cu mîndra m-ci găsi, . Zău, iar voi întineri ! DCXLV1II Şi mă cată, mamă, cată Unde-s cătane grămadă, La tabăra jumătate, C-acolo-i ş-a mea dreptate. 5 Şi mă cată, mamă, cată (Dar să nu fii supărată), La capul şireagului, Chiar la poala steagului; Eu acolo-i fi-ngropat, 10 Fără scîndură de brad. Dumnezeu m-o milui Şi din ■mine-o răsări, Din picioare Mîndra floare, 15 Din păr Mîndru călăpăr, Din musteaţă Mintă creaţă, Din guriţă 20 Fîntîniţă, Şi din buze izvorele, Din ochi negri păhărele, Ca să beai, maică, cu ele' -Şi să-ţi mai alini din jele. 25 Să beai, să te lecuieşti, Pe min'să nu mă jeleşti ! 316 I, P. JAENlK - A. BIB8BANTJ NOTE LA DOINE 1 Doina este poezia în care românul îşi dă la iveală simţămintele, tainele inimii sale. Aceste simţăminte pot fi de tristeţe sau de bucurie, de dragoste, de dor, de entuziasm etc.; cu toate acestea însă, duioşia predomneşte în acest cîntec caracteristic al săteanului nostru. în ceea ce priveşte originea cuvîntului doină, părerile sînt deosebite. Dl. B.P. Hasdeu susţine într-un studiu publicat în „Columna lui Traian " şi reprodus în „Transilvania" din 15 marte 1883, că doina ar fi de origine dacică. 2 Rele-s, bade, frigurile, Da-s mai rele dragostele I... Versul poporal românesc este alcătuit de obicei din cîte patru picioare troheice, adecă compuse din cîte două silabe, dintre care cea dintîi este lungă, iar a daua «curta, de ex.: Pe-o crenguţă din dumbravă, Zace mirla rău beteagă... ♦ Piciorul din urmă poate să fie alcătuit şi numai dintr-o singură silabă, de ex. : Vai de mine, ce-am ajuns Să iubesc pe sub ascuns... Afară de versul acesta se mai întrebuinţează uneori şi versul de trei picioare, de ex. : Lină Carolină, Floare din grădină sau Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai... Fiecare vers rimează cu cel următor sau cu cel dinaintea lui. Numai arareori se află în mijlocul vreunui cîntec cîte un vers rătăcit, care nu-şi găseşte soţ înprivinţa rimei. De multe ori o rimă se continuă şi în versurile următoare, de ex.: Ai, săracă mlndra mea Cu brîu roşu se-ncingea, Inima mi-o aprindea, Cu dragostea mă vindea I ... Oîteodată versul de patru picioare se împarte în două versuleţe de clte două picioare, de ex. : Făr' pe lună Voie bună Şi pe stele Dor şi jele ... DOÎNE Şl STRIGĂTURI DlS ARDEAL 317 sau Codru-i mare, Frunză n-are; O avut Şi b-a pierdut Nu arareori se înl împlă ca vreunul din picioare să fie defectuos în privinţa accentuării. Aşa este, de ex., piciorul al patrulea din versurile citate în fruntea acestei note. în cîntec însă românul evitează, pe cît se poate, o pronunţare nepotrivită. 3 V. 3: Maica din friguri mă scoate . . . Alnziune la doftoriile de casă şi la priceperea bătrînelor de a vindeca fel de fel de boale. 4 V.l şi 2 : De n-ar fi ochi şi sprîncene N-ar mai fi păcate grele. . . într-o variantă se zice De n-ar fi ochi şi sprîncene, Inima mea n-ar mai geme, Dar ochi şi sprîncene sînt Şl mă bagă ln pămînt! într-o altă variantă se adaugă după 2 : Dar cînd la ele privesc, Nu poci să nu le iubesc I Versurile 5 şi 6 : Ochii şi sprîncenele, Alea fac păcatele Sînt proverbiale. 5 V.1 şi 2: Cit de mare-1 pămînt u. Ce-i mai râu ca uritu? . . . Sau după o variantă : Rău e, Doamne, urltu, Care uscă pămlntu... etc. 6 V. 2: Doar tu mi-ai făcut ceva, De nu te mai poci uita ! . . . Mi-ai făcut ceva = ni-ai vrăjit, m-ai fărmecat. ,,Parcă i-a făcut ceva !" se zice despre o persoană care se simte tare atrasă de o a doua. I. V. .TAJINÎK - A. BlKSEANU 7 V. 4 : Dragostea eapu mi-l pune „îmi pune capul cutare şi cutare lucru", idiotism românesc foarte adeseori întrebuinţat. De ex, : cui ăruia îi pune capul jocul, băutura, mîncarea bună etc. 8 între nefericita mierlă sau mirlă (care veşnic cernită îşi jeleşte soţul ce 1-a avut pe cînd era încă fală de crai şi la a cărui moarte s-a prefăcut în pasăre cîntăreaţă, după cum spune legenda) şi lainicul etic poporul a aflat o gingaşă legătură. 9 V. 2 : Trei zile la domni aş face . . . Aluziune Îs vremea iobăgiei. 10 Săteanul nostru crede în puterea farmecelor (vrăjilor), diochiului etc. Cel fărmecat nu mai ştie nimica de capul său, ci se supune orbeşte dorinţelor persoanei care i-a sucit minţile. 11 V. 3 Că nu poci şedea la scoale Eroul n cest or versuri este student, de bună seamă din Blaj. 12 V. 5 şi 6 : Nice ziua cu lucru Nice noaptea cu somnii. . . Nice se întrebuinţează în multe părţi ale Ardealului (mai cu seamă în părţile centrale) în loc de nici. Nu arareori i final de la nici se lungeşte în cîntec şi astfel, de ex., versurile de mai sus se pronunţă în unele locuri în felul următor : Nicii ziua cu lucru, Nicit noaptea cu somnu. . . 13 V.2. Ciriptuc ca paserile ... într-o variantă se zice.. Chiscuiesc ca paserile. 11 V.5 şi 6 Dară nu-s toate curate, Ci-s cu dracu mestecate ... DOINE SI STRK.iAT.UST DIN ARDEAL 31.) într-o variantă se adaugă după aceste versuri ca încheiere : Da cine le-o mestecat? Două fete dintr-un sat ! 15 V. 21-24 Cind măicuţa m-a scăldat, F.a ciupa că mi-a ţipat Tot In umbra nucilor Spre chinul voinicilor 1 Eomâncele au obicei a vărsa apa în care şi-au scăldat copiii şi cu deosebire copilele (ciupa) la tulpina unui nuc. Asemenea fac fetele cu apa în care s-a (sic !) spălat. Totodată, părul ce le rămîne la pieptănat, îl vîră fetele într-o scorbură de nuc, căci astfel cred ele că vor avea totdeauna coade lungi şi frumoase. 16 Mîndră mea, mîndră Mărie, Scrisă-i faţa ta-n hîrtie 1 Adecă : faţa ta e ca şi zugrăvită pe hîrtie ! Este de însemnat expresiunea :parcă-i scris, ex-presiune întrebuinţată faţă de un lucru făcut cum se cade, de ex. : un car, un vestmînt etc. 17 V.2 : Vreme-i să ne şi hulim ! . . . într-o variantă sa zi.'e Vreme-i să ne ciufulim A se ciufuli sau ciufuliii = a se batjocori. 18 V. 12 Să mă-nvăţ şi eu a scrie . . . După acest vers se adaugă într-o variantă, ca sfîrşit : Scrie badea mănunţel Pe frunză de petrînjel, Să mă duc plnă la el! 19 V. 10 şi 11 Şi cu pennrt^frumuşea Căculă pe voia mea . . . într-o marc parte a ardealului, svîrla (vrîsta) de flori sau de verdeaţă ce şi-o pun flăcăii la căciulă sari la pălărie se numeşte peana. 320 i. tJ. JABNlK. - A. BIESEANt) 20 V. 4 Măcar cum mi-o ocărăşte . . . într-o variantă se zice : Barem cum mi-o ciufuleşte. 21 într-o altă variantă, după Nu-i ca fata-ardelenească. . . , urmează numai versurile : Cu briu roşu ea se-ncinge, Din obraz ii pică slnge, Şi cu cizme roşi se-ncalţă, La inimă te dezgheaţă I 22 V.5 şi V. 10 : Mînlnd boii: cea Virag I Mînînd boii: ho Bodor I Cea şi ho sînt strigăte întrebuinţate pentru boi. Boul de pe partea stingă a tînjelei se numeşte boul de cea, iar cel de pe pe partea dreaptă boul de hăis (hois, his şi în unele părţi oidea). Virag şi Bodor sînt nume de boi. în Ardeal auzi mai rar numele româneşti Plăvan, Bourean, Roşei decît Siloi, Bendea, Cendea, Bârna, Daru şi alte numiri ungureşti. Asemenea, pe lîngă Eoibu, Suru, Albu, Murgu, Mocan etc. (nume de cai), găseşti şi Şargu, Dereş, Oinoş, Bator etc. Vacile însă au mai peste tot nume româneşti, ca : Florica, Joiana, Plăvana, Surica etc. 23 V. 5 şi fi Dragu-mi-i badiu din joc, Că miroase-a busuioc I Fetele române au obicei a duce cu sine la joc unul sau mai multe fire de busuioc. Totodată, mamele feciorilor, cînd întocmesc cămăşile acestora, obişnuiesc a pune printre ele această plantă bine mirositoare. Busuiocul se consideră ca o floare aducătoare de noroc, pentru aceea se şi găseşte la orişicare casă. 24 Dovadă despre hărnicia româncelor ! 25 Muşcata, tămîiţa, maghiranul, rosmarinul, garoafele, lemnul Domnului etc, sînt, pe lîngă busuioc, florile cele mai favorite ale românilor. UftlNE Si STRiOATURi DiîÎ ARDEAL 321 26 V.3 şi 4 Pc duminecă ce vine. Sil-şi gătească peana bine . . . Despre cuvîntul peana, vezi nota 19. Jocurile de pe la sate se ţin numai în dulce, şi anume dumineca şi sărbătoarea. 27 Cucul este proorocul săteanului nostru. Primăvara, cînd trece prin codru, românul întreabă cu glas mare : „Cucuie, cîţi ani îmi dai?" Şi apoi numără cu luare aminte de cîte ori răsună monotonul „cucu !" al păsării cu pene sure. 28 într-o variantă a acestui cîntec : Auzi, mîndră, cucul cîntă, Ieşi afară şi-1 ascultă! De ţi-a cinta cucul bine, Ia-ţi hainele, hai cu mine ; 5 De ţi-a cînta cucul rău, Mai rămîi în satul tău! 29 Mută-ţi casa lîngă noi . . Vino pe seară la noi . . . V. 2 : într-o variantă se zice : 30 V. 16 : Şi-acum nu te poci lăsare ! Terminaţiunea are se îrl rebuinţează de multe ori în versuri pentru potriveală (rimă), nu numai la verbe, ci chiar şi la substantive. De ex. : Frunză verde şi frunzare, Măi bădiţă Ionare, etc. ... Pe lîngă v. 2 : Se mai află si variantele 31 Că Murăşu-i apă hună. Că Ttrnava-i apă bună . . . Că-apa dini re hokle-i bună . . . şi Că-apa de la popa-i bună. 21 - o. m / 322 I. TT. JATtNÎK - A. BÎKSFANU 32 într-o variantă se adaugă de la 8 încolo : Nu ştiu cine s-a aflat. De porau ni 1-a tăiat Şi dragostea ne-a stricat! 33 V. 11 şi 11' Cînd se suie pe curele Şi-mi dau buze subţirele Se înţeleg curelele de la opinci. 34 într-o variantă se adaugă ca sfîrşit versurile : Bade, bade, dragul meu, Dragul meu, binele meu, Să nu dai in boi prea tare, Că se strică la spinare! 35 V. 9 : v Lacrămile rău mă stinge în poezie, ca şi în vorbirea obişnuită, se pune nu arareori predicatul în singular, pe cînd subiectul este în plural. 36 CXCY, v. 1 : Şi nu-nchepi, dorule-n ele 1 închepi în loc de încapi; provincialism. 37 în loc de v.3 şi 4 se zice într-o variantă Drumul Clujului se gată, Al dorului niciodată ! 38 V. 5 şi 7 se mai găsesc şi în forma următoare : Bădiţa-i cu suman sur Bădiţa-i cu suman alb. DOINE SI STRIGĂTURI DIX ARDEAL 323 39 V. 18 şi 19 Şi măicuţa pricepură Şi din grai aşa qrăiră : Construcţie mai iar întrebuinţată. Numai din cînd în cînd auzi pe cîte o babă sau pe cîte un moşneag tu pletele ea argintul zicînd, de ex. : Muriră bietul cutare sau cutare !" 40 V. ultim : In curte de mutu-meu Mut = porecla, pentru bărbat. 41 V.3 şi 5 : şi Luna-i sus de-o suliţă . . . Luna-i sus de trei zvlrlite . . . Aşa se măsoară drumul lunii şi al soarelui la poporul nostru. 42 într-o variantă se zice în v.9, în loc de : De-i vedea, că s-adinceşte . , . De-i vedea, că se corleşte ... 43 Aceste versuri se găsesc şi în următoare formă : Eu mă duc, mîndră, ca mine, Inima la tin'rămîne . . . Grijeşte-mi-o, mîndră, bine! Mi-o-nvăluie-n chischineu 5 Şi mi-o bagă-n sinul tău. De-i vedea că înverzeşte, Poţi să Iragi a mea nădejde; De-i vedea că s-a-nnegrit, ' S-a-nnegrit, 10 A mucezit laţi nădejdea de la mine, Că eu nu mai ştiu de tine! V.9 : într-o varianta se zice : 44 Şi pădurea loc frumos . Şi pădurea tot livezi . , 324 I. U. JARNlK - A. BlESEANC 45 Fata din acest cîntec de bună seamă că se afla în Sibiu la slujit. 46 V.5 : Şede la masă si coasă ... Se al'lă şi in următoarele forme : Şede pe polmod şi coasă . . . Şede pe vatră şi coasă . . . Şede-n fereastră şi coasă . Ou vîntul polmod din varianta primă se exprimă şi pomnol şi polmon, şi însemnează prispă. In fine, într-o altă variantă, între v.5 şi 6 se află intercalate cuvintele ; Cu arnici şi cu mătasă. 47 V.3 : Fă-mă strugure diu vie . . . într-o variantă : Fă-mă pasăre negrie ... 48 într-o variantă se zice de la v.4 încolo : 5 Cu atîta am noroc, Că nu stau de fel în loc. Că m-aş aprinde de tot Ş-aş arde cu bobotaie Ca şi-o giradă de paie ! 49 într-o variantă se zice în loc de v.3 şi 4 Şi încet, dcrule-ncet, Că puica-i pe loc sicret ! 50 într-o variantă se adaugă după v.3, ca sfîrşit : Făr' pe lună 5 Voie bună Şi pe stele x Dor şi jele ! Cuvîntul „porunci" din versul ,,Nici n-am pe cin-poiunci" înseamnă a comunica, a împărtăşi. Ce mai porunceşti la cei de acasă? = Ce veste mai trimeţi la cei de acasă?. L DOINE St STRIGĂTURI DIN ARDEAL 325 51 V.3 : La bădila-n buzunar în unele locuri se zice buzdunar, în loc de buzunar. 52 V.8 Do s-a dus pe Jiu la vale. . . . O mare parte din transilvăneni (nu numai români) trece vara în Eomânia, ca astfel să-şi agonisească ceva pentru a putea plăti birurile de acasă. 53 V.l : Bâlgărad = Bălgrad = Alba — Iuli'a. 54 V.2 : M-aş dude cu badea-n ţeară. . . Ţeară (ţară) = Ţara Bomânească (Muntenia). Eomânii ardeleni îi numesc pe cei din Eomânia „ţăreni". 55 V. 8 : Badea-n cap nu m-o legat = Badea nu m-a făcut soţia lui. Fetele umblă cu capul gol sau îşi pun cîte o cîrpă (maramă), pe cînd nevestele sînt învelite, adică îmbrobodite cu ştergare (chindeie). O variantă începe astfel 56 Foie verde de dudău, Bade, bădişorul meu, Aseară cînd însăra, Murgu-alară necheza. 5 Eu murgu 1-ani dezlegat Bine că l-am săturat, In Nistir l-am adăpat, în grajd apoi l-am băgat Şi pe tin'te-am aşteptat. 10 Dar văzlnd că nu mai vii., ele. etc. • 57 . :. într-o variantă se maj adaugă după v.6 : Plîngi, măicuţă, după el, C-a fost voinic tinerel. — Aş plinge şi mi-i ruşine, 526 I. V. JARNlK - A. BÎRSEANU Y.2 Scrisa, ursita, soartea. Sau 10 Că mi-a ieşi veste-an lume ; Aş plînge da-s tinerea, Şi mi-a ieşi veste rea ! 58 Că scrisa noaslră-i aşa . . . 59 Cruce mîndra, cruce dulce, Cruce ln pămînt mă duce ; Cruce mîndra, cruce dragă, Cruce în pămînt mă bagă ! In unele Jocuri, cuvintul cruce se întrebuinţează ca adresă (numire) faţă de fete şi neveste mai tinere. 60 Y.2 : Cu cizme roşii-n picioare. . . Pînă mai ieri alaltăieri fetele şi nevestele cele tinere purtau în zi de sărbătoare de obicei cizme roşii. în unele locuri se purtau şi cizme galbene. Astăzi aceste culori au ieşit din modă în cele mai multe părţi. 01 Y.l şi 2 Deal cu deal nu se-ntîlneşte Om Ia om trage nădejde ! se întrebuinţează ca zicală (proverb). 62 într-o variantă se zice de la v.3 încolo Dc doi ani şi jumătate 5 Ibovnică-n direptate ; Da acum d-o săptămînă M-a urît pentr-o minciună Pare că-i alta mai bună ! 63 La sătenii noştri —ta de obicei la oamenii din popor — , în cele mai multe cazuri căsătoriile nu se fac atît în urma legăturilor de dragoste ale tinerilor, cît mai mult după bună chibzuiala părinţilor. în chipul acesta se poate întîmpla foarte lesne ca cei căsătoriţi să nu se potrivească de loc unul cu altul şi să ducă traiul cel mai rău. Mai ales partea femeiască este expusă în cazuri de asemenea natură la suferinţele celş mai grele. Aşa se nasc jeluirile de felul celor cuprinse ta colecţiunea de faţă, DOINE 81 STRIGĂTURI DIN ARDEAL 64 Spate tare-ncîrligate Buze mari şi lăbărţate ! Spate tare cirjobate, Buze mari, dăbălăzate ! 65 V.27 şi 28 : într-o variantă se zice : V. 51 : Şi cu neamul slabului ! Neamul slabului se înţelege în privinţa năravurilor. Om slab = om de nimica. V.10 : 66 Să tti zile pentru .mine A ţînea zile = a ajuna. Eomânii şi mai cu seamă româncele au obicei a ţinea postul cel mai strict (a se lipsi eu totul de mâncare) într-o zi anumită dintr-o bucată de vreme oarecare. Aceasta o fac ei parte pentru expierea vreunui păcat, parte pentru delăturarea vreunei primejdii ameninţătoare. 67 V.9 şi 11 Podul de anjint si podul de aramă sînt închipuiri ale poporului pentru lumea cealaltă 68 Aceste versuri se potrivesc şi pentru un băiat, care a fost băgat slugă într-un loc rău. 69 Şi legat-a doi urlfi . . . V.4 : adecă doi care se urăsc. V.12 : într-o variantă se zice O variantă zice 70 Veştedă rujă-n cenuşă . .. ... Roşmarin verde-n cenuşă ., . . 71 Du-te, dor, cu glndurile Pe la toate plugurile, La un plug cu şese boi, Acolo-s poganici doi, 328 I. V. JABKlK - A. BÎKSEANtJ 5 Poganiciul cel mai mic Acela mi-a fost iubit, Poganiciul cel mai mare Cela mi-a fost drag mai tare. De te-or întreba ce fac, 10 Spune că m-am măritat; De-or Întreba cum mi-e traiul Spune-le că cu vătraiul ! Poganiei — minator de boi (mai cu seamă un băieţandru). 72 V. 26 şi 21 Nici de dulce Să se spurce I Acela caic mănîneă de dulce în post se zice că se spurcă. Aici însă ,,să se spurce" are înţeles satiric. 73 V.5 ; D'o; este o exclamare de duioşie. Vezi nota 4, p.89 din colecţia d-lui Mirou Pompiliu, intitulat» Balade populare române (Iaşi, 1870, tip. Junimei). Fapt -- fărmecăturâ. 74 V.l : într-o variantă se zice Şi: V. 13 : într-o variantă se zice De-aici pînă-n satul meu . . . Din Sebeş pină-n Cergău . . . 76 Vai, vai, vai, inima mea, Multu-i bună, multu-i rea, Multu-i neagră ca tina, Ca tina după ogoare, 5 Care-i călcată de care . . . Călcată de boi domneşti Şi de cară birişeşti! 77 Mai voinic şi mai legat . . . .Mai voinic, mai ţinţălat . . . DOINE 81 STRIGĂTURI DIN ARDEAL 329 78 V. 4 : Dar mi-s florarea florilor Această construcţie se întrebuinţează în Banat şi în unele părţi ale Ardealului. 79 V.5 : Eu ies şi mă spăţiresc . . . Eroul acestor vei suri trebuie să fi fost cătană cezaro-crăiască. Cătanele şi aceia care au fost cătane obişnuiesc a-şi împestriţa vorbirea cu cuvinte străine, ca spăţiresc, ruculuesc etc. 80 V. 5 : Peana mindră de păunii. . . TJ final de la cuvîntul păunu s-a pus numai pentru rimă şi pentru completarea versului. Asemenea „licenţe poetice" se găsesc deseori în poeziile populare. în Braşov şi în cîteva sate din-prejurul acestui oraş nu se completează cuvintele cu u, ci cu î. 81 V. 17 şi 18 : Ca firuţul paiului De-asupra fumariului! Fumariu = locul de unde iese fumul = coş, urloi. Casele românilor mai înainte erau mai toate acoperite cu paie. 82 V. 7 : Nu m-ai urit de măgari De măgan (ungui ism) — din îndemn propriu. 83 V. 17 : Nu ca boaghia hai urîtă ! Hăl şi hai (pronume) în loc de cel şi cea (ăl, a). ' 84 V. 10 : Din arat plnă-n cărat ! Cărat =' căratul (dusul) bucatelor de pe cîmp. 85 într-o variantă se adaugă după v. 14 ca sfîrşit: 15 Şi, leliţă, ce mi-i da, Că şi eu te-oi blestema; Cîndu-i trage cu acul, '330 I. V. JAKNfK - A. BlIÎSEANU Să sc rumpă bumbacul: Bumbacul să fie rău, 20 Să-1 înnozi cu dorul meu ! 86 Cine calcă jurămintul Nu-1 primeşte nici pămintul ' 87 într-o variantă se zice în locul versurilor 7 şi 8 : într-un vîrf de solovirf, La o margine de tirg . . . 88 V. 15 : Să-l mince viermii de tăt . . . De tăt = de tot; tăie = toate. Aşa se rosteşte acest cuvînt în unele părţi ale Ardealului. 89 Eoni anul din Ardeal şi din Ţara Ungurească a dovedit de repeţite ori că este ostaş vrednic, care nu părăseşte cîmpul de luptă cu una, cu două. Cu toate acestea, câtănia n-a fost în stare a exercita un farmec deosebit asupra omului nostru din popor, şi anume cu deosebire din cauză că cel luat la cătane era trimis pentru ani întregi peste nouă mări şi ţări, între oameni străini, cu care nu se putea înţelege nici în vorbă, nici în obiceiuri. 90 V. 2 : Bucuros aş fi râgulă. . . Ragutâ — recrut. Militarii noştri în cele mai multe cazuri transformă termenii ostăşeşti străini după cum le vine lor mai bine la socoteală. Aşa, de ex., din Zapfenstreich (retrăite fr.) ei fac f-i-upistrac, din Abschieă, hopşit, din BroăsaTc, bropc, din Reibstok, krăştoc, din Dunlcelarreşt, dun . Versurile : sînt proverbiale. DOINE ŞI STRIGATURI DIN ARDEAL 331 Pătrontaş (patrînlaş) = cartuşieră (nemţ. Patrontasche). Viţel (bornfu) = traista care o duce ostaşul în spate. Această traistă este făcută în Austro— Ungaria din piele de viţel. 94, V.5 şi 6 : Merg muminele gemînd Şi tătinii suspinînd ... Mumînă şi tătînc sînt forme mai rar întrebuinţate de la mamă şi tată. 95 V. 7 : Ciacănl este un fel de chipiu de paradă. 96 V. 8 : Olidă = şir, rînd (nemţ. Glied). 97 V. 9 şi 10 Pe barburul dinainte Pune plug cu şese vite . . . După cît am af la r, barburul este o chindisitură în formă de triunghi. De altfel, cuvîntul bar-bur se întrebuinţează şi fală de alte luciuri. De ex. barbuiul (barba) topoiului etc. 98 V. 7 : Şilbuc = ^irajă, sentinelă (nemţ. Svhildwache). 99 V. 12 : Panganet = (spanganet) = baionetă. 100 V. 3 : Haideţi, feciori, la bărbunc ... Bărbunc (vărbunc) = înrolare la miliţie (nemţ. Werbung). Aceste versuri datează din timpul cînd flăcăii se ademeneau cu jocuri şi cu chefuri, ca să intre în miliţie. 101 într-o variantă se adaugă după v.24 ca încheiere : 25 Vine vîntul dinspre munţi Şi-i cu dor de la părinţi. Tare suflă vînturile, Rău mă strică gindurile; Tare suflă vînturi reci, 30 Rău mă strică gînduri şecj! 332 I. tf. JAENIK - A. BÎE8EAK0 102 îiitr-o variantă, se zice de la v. 21 încolo : Hei, mare, apă sărată, Eşti cu lacrimi mestecată; Lacrimi de-a voinicilor De dorul mîndruţelor 25 Şi de-al măiculiţelor ! 103 V. 4 : Au venit cărţi şi paşuş . Carte =• scrisoare, poruncă. Paşuş = passe port (fr.) STRIGĂTURI Decît c-o eeteră rea, Mai bine cu gura mea. Cetera-i cu patru strune Şi mai rele şi mai bune... 5 Gura mea toate le spune; Cetera mai şi greşeşte... Gura mea le potriveşte ! (Strigături din Ardeal)1 STRIGĂTURI GLUMEŢE I Ciiie joacă şi nu strigă, Face-i-s-ar gura strîmbă, C-aşa-i joeu românesc Cu strigăt ardelenesc, 5 Oînd l-auz mă-n veselesc ! II Drag mi-i jocul românesc, Dar nu ştiu cum să-1 pornesc; Şi de nu l-oi porni bine, Lesne voi păţi ruşine ! HI Zică cine ce va vrea, Eu tot joc pe voia mea... Ori urîtă, < ri fiumoasă, Că e tot din viţa noastră ! 5 Haide măi2 ! VI Foaie verde trei bujori, Aveţi grijă, măi feciori... Iată vine-a mea drăguţă Cu cătrinţa cu zăluţă; 5 Aveţi grijă s-o jucaţi, Numai să n-o sărutaţi ! Mină,mină măi VII Altu joac-o ţîrişoară Şi-1 loveşte, Doamne,-o boală De trei luni nu să mai scoală Da eu şi cu mândruţa 5 Jucăm, zău, toată ziua Şi n-avem nici pe naiba ! Na, copile, na VIII IV Place-mi mie d-a juca Cu drăguţa d-a! tui a3, Că să uită pe sub gene Şi de mine că ş-o teme ! 5 Aşa copile ! V Strigă, strigă, să se strîngă Fetele din vait a lungă Ca oiţele la strungă; Toată ziua să jucăm, 5 Seara să le sărutăm ! M-a minat maica la joc, Cremene şi foc ! Să joc fata cea frumoasă, Cremene şi iască ! 5 Dar din trei cine lc-a şti ! Cea frumoasă care-a fi ! Tot aşa, copii IX Frunză verde de pe soc, Vino, mîrdră, să te joc ! Să te joc să fii jucată... Să mă pomeneşti vreodată ! I. U. JAKNfK - A. BÎRSEANU X Acuma m-am tulburat La. jucat şi la strigat ! — Mai taci, vere, nu te face, Că nu joci cu cine-ţi place ! XI Vai, mîndro, bine ţ-ar sta, De-aş juca cu dumneata; Da eu joc cu cine-mi place Şi tu n-ai ce dracu-mi face. XII De "ce joc d-ai-aş juca, Mînă, mînă, măi ! Pare că-s făcut aşa. Tot aşa, măi ! XIII Dragele mele nepoate, Nu vă pot juca pe toate; Faceţi bine si iertaţi, Că pe i'înd toate jucaţi ! işa măi ! XIV Mindră maic-am mai avut ! Co[)il mîndru m-a făcut; M-o băiat cu flori de munte, Toii gura să mi-o asculte... Miudrele să mi-o sărute ! Hop aşa, măi ! XV Păsărrtică de pe culme, laită-mă, mîndro, de glume : Că nu-i om să nu glumească Şi să nu păcătuiască ! XVI De-aici pîn'la Făgăraş, Nu-mi trebuie ceteraş ; Ceteraş e gura mea Şi-mi poci zice, cînd oi vrea. XVII XJiu, iu, pînă ce-s Viu, Dac-oi muri, mort să fiu ! TJiu, iu, că şi-n mcrmînt, Eu tot trebuie să cînt ! XVIII Am o rîză de inel Ş-o drăguţă-n Ciuguzel; Na copile ! Am o rîză de verigă 5 Ş-o drăguţă-n Şeica Mică ! Mînă, mînă măi ! XIX Zi, ţigane, pînă mîne, Că mîndruţii-i pare bine ; Zi, ţigane, zi drăguţ, Pîn' ce-oi rămîne a desculţ ! XX Bate, Doamne, şi mai ţine Cîte-o mîndra lîngă mine; Bate, Doamne, şi mai lasă Cîte-o mîndră-n cîte-o casă ! XXI TJşurelu-s, uşurel, C-am mîncat carne de miel Şi costiţă de purcel; Da şi mîndra-i uşurea, 5 C-a mîncat carne de mia Şi costiţă de purcea ! DOINE SI STElSiTTjJtl DIN ABDEAL XX TI Ştiutu-te-a dracu, lele, Că ţi-e trupu floricele Şi gura fagur dc miere ! Că de mult te-aş fi luat 5 Ş-acuma ţi-aş fi bărbat ! XXIII Tătăişă bătăuşă, Draga badiului brînduşă, Fă-mi cămaşă de fuior, Că mi-i gîndu să mă-nsor, 5 Să iau fata lui Bujor... Dară nu te supăra, Că şi de m-oi însura, Eu de loc nu te-oi uita ! XXIV Vai de mine, ce să fac, Că toate fetele-mi plac... Nevestele moarte-mi fac. Moarte-mi fac nevestele, 5 Dar mă-nvie fetele, Ş-aşa-mi duc eu zilele ! XXV Sărută-mă, gornieeasă, Că gornicu nu-i acasă4, Că s-o dus pe vale-n sus... Doar nu-s cară de ajuns ! XXVI Pe seară să te găteşti, Copilă ce eşti ! Că deseară viu la voi, Copilită hăi ! 5 Să te cer de la ai tăi. Mîn-o, mîn-o măi! XXVII Asta mie mi-o plăcut, Numai maică-sa n-o vrut; Asta mie mi-o plăcea, Numai maică-sa n-o vrea... 5 Vai, tuna-te-ar lume rea ! XXVIII Haide, mîndra, să pornim, Tocma-n Blaj să ne oprim, C-acolo-i vinul mai dulce Şi-i cupa cu două duce5! XXIX Hop leliţă, lelişoară, Nu lăsa voinic să moară Pentr-un pic de gurişoară. Pentr-o ţîră şi cu treabă, 5 Nici chiar popa nu te-ntreabă Pentru-un pic de sărutat, Nici popa hu-ţi dă păcat! XXX Mîndra, mîndruleana mea, Boagă-te de maică-ta, Să te sloboază seara, Batăr pînă la portiţă 5 Numa-n laibăr şi-n cretinţă, Să dai badiului guriţă ! XXXI Pînă ce iubeam copile, Mai era ceva de mine; Dar decînd iubesc neveste, Creşte barba fără veste ! a Aşa măi! 22-o. m 33s I. TJ. JABNlK - A. H1RSEAN0 XXXII Uiu, iu, mi-am luat de seamă : Iepuraşu-i bun de zeamă, lepuroaica de friptură... Lelea de ţucat în gură ! XXXIII Place-mi mîndra cinăşea, Că mi-i fală-n tîrg cu ea ! , XXXIV Fonie verde trei alace, Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, Fă-mă, Doamne, lemn de tufă Să mă taie mîndra furcă, 5 Să mă ducă-n şezătoare, Să mă ţie-n brăţişoare ! XXXV Mîndra, mîndruleana mea, Dracul negru te-o ştiut Că ai gură de vîndut, Că şi eu mi-aş fi luat 5 Pe vreo zi de secerat ! XXXVI — Mîndra, buze marmanzii, Dar pe-a cui seamă le ţii? — I )ară şi pe-a dumitale De i avea bună purtare ! XXXVII Mîndra mea, mîndra de domn, Nu mă dragosti prin somn; Cînd gîndesc să dorm mai bine, Tu te drăgosteşti cu mine ! XXXVIII Mă uitai prin pomişori, Văzui negri ochişori... Veniţi după ei feciori, Să ne facem vînători ! 5 Zi, măi, zi ! XXXIX Pentru tine, tu Ileana, Mi-a pierit iarba-n poiană. Pentru tine, Măriucă, Mi-a pierit iarba pe luncă. 5 Pentru tine, mîndra băi, Mi-a pierit iarba-ntre văi Şi bucatele-n hotară, Nouă clăi şi nouă cară, Nouă cară de secară 10 Şi nouă de grîu de vară ! Aşa zău, copile ! XL Strigă, strigă tot aşa Să răsune uliţa, Uliţa la mîndruţa, Să deschiză portiţa 5 Şi s-aprinză lumina. Aşa, măi ! XLI Pentru tine, mîndruliţă, Mă rup cîinii pe uliţă; Pentru tine, rujă-nvoaltă, Mă rup cîinii şi mă latră. Aoleo ! XLII Aseară-nsărai pe coastă Pentr-un pic de gură proastă; Hop aşa ! DOINE SI STRIGĂTURI DIN ARDEAL Aseară-nserai la cruce 5 Pentr-o ţîr' de gură dulce. Trage, măi ! XLIII Boii-n rît şi eu la mîndra, Vin juraţii să-mi ia tundra6; Mei cu mîndra, nici cu tundra, Fire-ar a nalbei dobînda ! 5 Zi, măi, zi ! XLIV Cîte fete-s cu mărgele Hop măi, hop ! Toate-s drăguţei e mele ; Haide-aşa, măi! 5 Cîte fete-s eu cercei, Hop copile ! Toate-aşteaptă să le cei; Mînă, mînă, măi ! XL V Muieruşcădin Bercuţ Cu pieptarul cel mîndruţ, De ce dracul n-am aflat Că tu eşti cxv Mîndruţă, buzele tale Ştiu 'că nu-s mărgăritare, Că-s de piele; Ca ş-a mele; 5 Buze moi şi subţirele... Hai, să ne ţucăm cu ele ! CXVI lacătă, cîtu-i de mare, Cer gură, zice că n-are; lacătă, cîtu-i de mică Şi dă gură subţirică ! CXVII Dragă mi-i leliţa-naltă, Că-mi dă gura peste poartă; Dar leliţa mititea Sare gardul ş-o proptea 5 Şi se fură De-mi dă gură f CXVIII Haide, mîndra, după mine, Să te-n văţ a trăi bine. La moară nu te-oi mîna, De nu-i mere, nu-i mînca; 5 Desculţă nu te-oi purta, Că-i umbla tu, deacă-i vrea ! CXIX Ţucu-ţi, lele, ochii tăi Seara, încuind viţăi; Ţueu-ţi, lele, guriţa As tară, cînd te-i culca17! ^ cxx D-a veţi grijă, măi fecior^ C-or, veni fete cu flori -^i .v Ş-o veni ş-a mea drăguţă Cu peana de scînteuţă, 5 Mîndra ca o păunită; Cu grumazul subţirel, Cu cosiţa tot cîrcel18! CXXI Mă "opusei la rîul sec, Dorul mîndrei să-1 înec Şi-1 băgai în valea Tulai, tulai, că să-neacă19!... 5 La inimă m-am muiat Şi nu l-am mai înecat. CXXII Dragostele nevesteşti Mi te bagă pe fereşti Şi te scot pe unde pot, Pe sub straşină, prin pod ! CXXIII Mîndra mea de mîndra mare Mei oblală-n cizmă n-are, Ci se-ncalţă cu hîrtie, Ca să-mi fie dragă mie ! CXXIV De la noi a treia casă Bste-o fată ş-o nevastă; Cu nevasta mă iubesc, După fată mă topesc ! cxxv Hop, săracă mîndra mea, De mîncat îmi aducea ' Lapte acru-ntr-o mărgea Mîncam şi-mi mai rămînea ; 5 Dar acuma însurat Trăiesc ca ş-un împărat Si nici cînd nu-s săturat ! DOINE 81 STBIGATr/Bl DIN AEDEAL 347 CXXVI Ochişori ca la mîndra N-am văzt în toată lumea Xuma-n tîrg la Orăştie La o doamnă-ntr-o cocie; 5 Da nici doamna, zău, n-avea Ochişori ca mîndra mea ! Aşa, feciori! CXXVIT M-a făcut maica pe fin, Să mă cheme Gherasîm.; M-a făcut maica pe paie, Să mă cheme Niculaie ; 5 M-a făcut eu bucurie, Să mă cheme Yrasilie ! OXXVIII M-a făcut maica pe lună, Să fiu tot cu voie bună; M-a făcut maiea-ntr-o noapte, Să iubesc fetele toate; 5 M-a făcut maiea-n coşer, Să fiu pui de căluşei20 ! CXXIX Marişcuţă de la vamă, Taie-un pui şi ne fă zeamă; Cîndu-i trece pe la noi Pentru unu ţ-om da doi, 5 Pe deasupra buze moi ! cxxx Hop, mîndruţa-, gura ta Pentr-un husoş nu o-aş da21; Nici p-un husoş, nici pe doi, Nici p-un car cu şese boi !■ CXXXI Cine are dor şi drag, Cîtu-i lumea tot beteag; Eu ştiu bine după mine, Că-s beteag în toate zile ! 5 Aşa, măi! CXXXII De n-ar fi mîndra frumoasă, X-ar fi fată mînioasă ; Dar mîndruţa-i ca o stea, Fetele n-o pot vedea ! 5 Hop, copile ! CXXXIII De la grajd pînă-n poiată Nu scăpaşi nesărutată ; Hop, lele, hop ! Din poiată pînă-n şură 5 Nu scăpaşi să nu-mi dai gură. Hop, lele, hop ! CXXXIV Fă-mă, Doamne, ţîntă-n grindă, Să văz mîndra cînd se schimbă ; Fă-mă, Doamne, ţîntă-n poartă, Să văz mîndra cum se poartă î cxxxv De-aş mai fi o dată june, Ştire-aş peana cum se pune, C-aş pune-o după ureche Ş-aş mere seara la fete. 5 De-aş mai fi o dată fată, Ştire-aş peana cum se poartă; C-aş purta-o în cosiţă Ş-aş da ţseara la guriţă ! 348 I. TT. JABHÎR" — A. BjKSEAKtf- CXXXVI Zis-am, zis şi m-am jurat, Că n-oi rnere seara-n sat La nevastă cu bărbat, Dar ş-aseară m-am scăpat, 5 M-am scăpat, c-am fost cam beat Ş-am venit cu capul spart. Cînd era gura mai dulce, Pe bărbat dracu l-aduce, Eu l-întreb de sănătate, 10 El îmi dă cu pumnu-n spate; Eu mi-1 întreb de trăit, El mă-ntreabă : de ce-am vînt ?... Prin susai Abia scăpai 15 Prin urzici Tot cu băşici ! CXXXVII Cîte stele lucitoare La un loc cu sfîntul soare Pentru mine stau să joare22, Că-s de treabă foarte tare; ■5 Dară luna hamişa Zice, zău, că n-o jura, Că m-a văzt miercuri seara Prin grădină cu mîndra !... De-oi fi, Doamne, vinovat, 10 Vrednic sînt de spînzurat Pe pociumb de pătrînjei Cu funii de tăieţei! CXXXVIII Vai de mine, că nu poci Să mă duc în tîrg la Mo ci, Să m-arunc între e^paeef S-aleg mîsârjei eaie-i jliaer; 5 Să măr uit idsfst $«eâg, S-aleg mîndrei care-i drag Şi să iau tîrgu de-a rîndu, Să iau mîndrei care-i gîndu ! Hop măi ! CXXXIX Fost-am, fost, cu oile Pe coasta cu florile Ş-am pierdut cimpoile Şi le-au găst ţigancele 5 Ş-au suflat într-însele, De le-au crescut ţîţele Câ. vara căpriţele ! Strigaţi, măi ! CXL — Frunză verde foi de nalbă, Ce duci, mîndra, pe sub salbă, Colea-n iişoara albă? -r- Da doi pui de turturea. 5 — Dă-mi-i mie, draga mea. — Bibi, bade, de-acolea, Că nu-s pentru dumneata ! CXLI Daţi din gură, măi feciori, Nu şedeţi ca-n şezători! D-auzi, măi! CXLII Cucuie Voinicule, Cucuţule porumbac, Deacă vrei să-mi fii pe plac, 5 Netezeşte-ţi penele, Ga mîndra sprîncenele; 3Sfetezeşte-ţi codiţa, Ga şi mîndra cosiţa ! Strigă măi! DOINE 81 BTRIGĂTTJRI DIN ARDEAL CXLIII D-auziţi, feciori cu tundră, Mîndră-i lumea cu ce-i mîndra, Mîndră-i lumea cu feciori, Ca grădina cu bujori; 5 Mîndră-i lumea şi cu fete... Făr' de feciori rău îi şede ! CXLIV Hop săracile copile ! Cum să uită nopţi şi zile Peste gardul viilor La jocul copiilor ! CXLV Hop săracă micsăsană, Ţucu-i ochii ş-o sprinceană Şi cercelul din ureche, Cine m-o vedea să crepe ! CXLVI Foaie verde de secară, Bună-i gura de la vară : Mei îi dulce, nici sălcie, Fără cum îmi place mie ! CXLVII Trecui valea ş-un ptrău, Mă-ntîlnii cu dragul meu, Cu dragul meu cel iubit, Pe care l-am părăsit... 5 Părăsit şi nu prea tare, Că-i dau cîte-o sărutare ! CXLVIII Frunză verde, i'lori mărunte, Jeşitu-mi-au vorbe multe; Las'să iasă, că nu-mi strică, Că-s tînără şj voinică ! CXLIX — Hei, leliţă de la Blaj, Ce ţi-i trupu-aşa cinaş? — Las'să fie, las'să fie, C-aşa-i din copilărie, Făcut spre minunăţie ! CL — Mîndrulică, ochii tăi Bine seamănă cu-ai mei! Da cum foc n-or sămăna, Câ-s făcuţi pe seama ta ! CLI — Unde-ai fost, leliţă, unde % Spune, nu te mai ascunde. — Colo-n jos, la perişori, De-am dus apă la feciori: 5 Apă rece de gustat, Buze moi de sărutat ! CLII — Spune-mi, mîndră,-adevărat De cînd badiu te-a lăsat, Tu cu cîţi te-ai sărutat ? — Cu vreo cinci ă Tot cu opinci, Cu nouă Cu cizme nouă, Cu zece Cu căpenege ! CLIII Bădiţă cu părul creţ, Ce te ţii aşa măreţ ?... Părul tău deacă-i mărgele, Gura mea-i fagur de miere ! 3M1 1. p. JAENtK - A. BtRSEANt) CLIV Foaie verde de duplău, în.xoară-te, badiul meu, Şi trăieşte, badeo,-n bine Şi gîndeşte şi la mine, 5 Că şi ei m-oi mărita Ş-oi gîndi la dumneata ! CLV Cucuruz de pe deluţ, Ce eşti, bade,-aşa mîndruţ? Că n-ai car cu şase boi, Nici curtea plină de oi, 5 Nici o brazdă de ogor... Făr'doar cioareci cu şinor ! CLYI Mergînd seara pe uliţă Mă-ntîlnii c-o copilită, Cer ui gură de-o groşiţă. — Măi bădiţă bădişor, 5 Bată-te al mîndrei dor, Nu-s fată de potlogar Să dau gură pe creiţari, Ci-s copilă tinerea Şi la faţă frumuşa... 10 Şi dau gură num-aşa ! CLVII în fundul grădinii noastre Un voinic patru boi paşte Şi-şi tot mînă slugile, Să-i trimit eu buzele ; 15 Dară, zău, n-am nebunit Să iac lucru-aşa pocit : Vie gaz*la boilor, Că sti'rmdul buzelor ! CLVIII Frunză verde ş-un bănuţ Nu stă lumea-ntr-un drăguţ... — Ba stă, zău, dacă-i mîndruţ ! Frunză verde ş-o frăguţă... 5 Nu stă lumea-ntr-o drăguţă... — Ba stă, zău, dacă-i mîndruţă ! CLIX Fă-mă, Doamne, ce me-i face, Fă-mă, zău, mîndrei ce-i place, Fă-mă floare de cicoare Să mă ducă-n şezătoare ; 5 Fă-mă mîndra păsăruică, La mîndruţa-n ferestruică, S-o văd seara cînd se culcă ! CLX Măi bădiţă buze moi, Ia seama cînd vii la noi Şi nu da pe lîngă şură, Că avem o căţea sură, 5 Ci vino pe mai în jos, Că e uşa de rogoz, Cum pui mîna, pică jos. Dă, bade, tot prin grădină. Că nu-i găsi neam de tină, 10 Ci tot iarbă înverzită, Pentru tine încolţită ! CLXI M-o făcut maica-ntre brazi, Ibovnică la doi fraţi; M-o făcut maica-ntre meri, Ibovnică la doi veri; 5 M-o făcut maica pe lună, Să fiu tot cu voie bună ! CLXII Zis-a tata că m-o da După Micloş cătana, Că-i cu peană-n pălărie DOINE SI^STEIGÂTUEI DIN ARDEAL Şi cu pinteni la călcîie ; 5 Cînd păşeşte, Zdrăngăneşte. . . Inima mi se topeşte Ca unsoare;i, cea de peşte ! CLXIII Eău e dealul cu cucute Şi badea cu mîndre multe ; Pin-ajunge pe la toate, Trece, zău de miez de noapte ! CLXIV Dă-mă, maică după Gheorghe, Xu mai faoe-atîtea vorbe, Că colea e Grigoraş Şi lua-l-oi mintenaş, 5 Făr'să-ţi spun ţie cevaş ! CLXV Pe părăul ou spini verzi Mere Ana cu scoverzi; Şi zău, oare cui le duce?... Pare că la gură dulce ! OL XVI Frunză verde nu şi nu, Cu ce te ţii, bade tu?... Xici frumos nu eşti prea tare, Xici gazdă nu eşti prea mare, 5 Făr'pe seama d urnit ale. ■ Xici ai boi, Nici ai slugoi; Nici ai junei Cu coarne lungi, 10 Fără curele cu bumbi; Nici, bădiţă, vaci-cu lapte, Fără curele ţintate ! ; . CLKVII Măi bădiţă moldovene, Hai la maica de mă cere, Că m-oi face niînioasă, Dar veni-voi bucuroasă l CLXVIII Pentru tine, măi bădiţă, Mă teme cea măiculiţă Şi nu-mi dă drumu-n uliţă; Măcar m-ar putea lăsa, 5 Că dracu-ţi are grija ! CLXIX — Foaie verde trei smochine, Ce hasnă, badeo, de tine 23, Ce hasnă că tot slujeşti Şi nimic n-agoniseşti, 5 Făr'slujeşti pe-o tundră sură Şi pe-o pipă cu ciutură ? — Foaie verde, flori de fragă, Lasă, mîndra, lasă, dragă; Pe simbria socotită 10 Facu-mi casă şindrilită, Pe simbria dintr-un an Facu-mi casă cu pridvan ! CLXX Dragu-mi-i bădiţa, drag, Care nu trage tabac; Dar mai drag mi-i care trage, Că cu pipa treabă-şi face 5 Şi pe min'mă lasă-n pace ! CLXXI Du-te, drace, la badea Şi-i adă pălăria, Să vie la pălărie Ş-apoi să-mi rămînă mie ! CLXXII Frunză verde mărăraş, Am drăguţ păcurăraş, Vine seara,-aduce caş; Dimineaţa urdă dulce 352 I. tJ. JABNlK - A. BÎBSEANtJ 5 Şi-mi dă gură şi se duce, Şi se duce-u codrii verzi, Pînă seara nu-1 mai vezi ! CLXXIII Uiu, iu, floare de mac, Dulce-i gura de diac; Dar nu-i dulce ca gura, Ci-i dulce ca şi mierea ! CLXXIV Bate, Doamne pe-mpăratul, Că mi-a cătănit bărbatul... Dar nu 1-a cătănit bine, C-am auzit că iar vine ! CLXXV Vai de min', mult m-am temut, C-a veni iarna curînd Ş-oi lua bărbat urît; Dar mi-a dat Dumnezeu bine, 5 Că e mai frumos ca mine ! CLXXVI — Tu, leicuţă Cătălină, Ce dai la bărbat de cină? — Foaie verde din grădină. — Dară la drăguţul tău ? 5 v— Vin roşu din făgădău ! CLXXVII — Fruuză-n prun, frunză sub prun. Ian ieşi, mîndra, pînă-n drum ! — Frunză verde dintre vii, Eu bădiţă, aş ieşi, 5 D-as cu mînile în pîne Şi cu mutu lîngă mine. — Lasă pînea să dospească Şi pe mutul să-1 stropşească ! CLXXVIII Vecinul de lîngă mine Totdeauna-mi prinde bine. Vecin mîndru de n-ar fi, Cu mutul ţi s-ar urî! CLXXIX Nevăstuţă cu chindeu, Vai de măritatul tău, Că te-ai măritat cu dracu Şi ţi-i băutor bărbatu ! 5 — Las' să fie cum o vrea Că drăguţ pe seama mea Mintenaş voi căpăta ! CLXXX — Deschide uşa, măi lele, C-aduc în gură mărgele ! — Lasă-le unde le-ai pus, Pînă-i vedea mutul dus : 5 C-amu doarme mutul beat Cu puşca plină la cap, Ou săbii la şold legat; La picioare Cu pistoale 10 Şi mă tem să nu se scoale ! CLXXXI — Nevastă cu pînzătură, Treci Murăşul şi-mi dă gură ! — Gura mea e măsurată DOINE 81 STRIGĂTURI DlN ARDEAL 353 Şi pentru altul păstrată, 5 Cu copu morariului24, Pe seama bărbatului ! CLXXXII Copilită cu brîu roşu, Vin-încoace, vin'la moşu ; Ca moşu nu-i nime-n ţeară, Că-ţi dă pită de secară ! CLXXXIII Eu iubesc, baba iubeşte, Casa ni se pustieşte ; Dar de-aşi iubi numai eu, Casa noastr-ar sta mereu ! CLXXXIV Bine nu-i nici gazdă mare, Xici să fii sărac prea tare. Gazda mare se gîndeşte, Săracul se tot trudeşte ; 5 Gazda mare-i om gîndit, Săracu-i tare trudit ! CLXXXV — Ce câţi, bădiţă, pe luncă ? — Cat o vacă ş-o junincă Ş-o bală de ibovnică. Vaca vreau să mi-o găsesc, 5 Cu mîndra să mă iubesc ! CLXXXVI Cîtu-i lumea pe sub soare Xu-i bine ca-n şezătoare, Că sînt fete şi fecioare Şi mai uiţi din supărare, 5 Şi sînt fete şi feciori Şi mai uiţi din supărări ! CLXXXVII Cine-i gazdă şi avut Toţi îi dau bani împrumut; Da noi care nu avem, Cerem şi nu căpătăm. 5 De-am avut, de n-am avut, Am trăit cum am putut; De-om avea, de n-om avea, Om trăi cum om putea ! CLXXXVIII Cine dracu-a mai văzut Iepure vara cosind, Iepuroaica fîn strîngînd. Cioara cu ciocul greblînd 5 Şi baba de joc fugind ! CLXXXIX La fîntîna cea de piatră Judecă-un fecior pe-o fată. Judecata-i şi făcută : Strînge-o-n braţe ş-o sărută ! cxc Căluşeri de pe cîmpie Cu ochii de ciocîrlie, Căluşeri de pe Tîrnava Cu ochii de scroafă neagră, 5 Daţi, măi, daţi, Xu vă lăsaţi ! 23 - o. 461 354 I. U. .TAENlK - A: BlESEANTT STRIGĂTURI SATIRICE în ciuda fetelor şi nevestelor CXCI Mîndra care joacă bine, Mă învaţă şi- pe mine ; Mîndra care joacă rău, îmi strică şi mersul meu. 5 Dragă, de nu ştii juca, Vremea n-o mai încurca ! CXCII Aoleo şi vai de mine, Aş juca şi nu ştiu bine; M-aş lăsa şi iar nu-mi vine, Că mi-e frică de ruşine ! CXCIII Doamr e,rău capu mă doare, Cînd se cer vara pe soare ; Oîndu-:'i zi de sărbătoare, V Sîn.t uşoară foarte tare. f> Cîndu-:i vremea lucrului, Vine boala trupului ! CXCIV Astă fată şti'juca C-a-nvăţat-o maică-sa; Ţine-o, Doamne, lîngă mine Să mă-nveţe jocul bine. 5 Ian te uită cum se-ntoarce, Paie că-i legată-n doage; Ian te uită cum se ţîpă, Parcă sare de pe rîpă ! cxcv La mîndruţa jucăuşă E gunoiul după uşă ; La mîndruţa-n joc bărbată Curtea nu e măturată; 5 La mîndruţa-n joc voinică, Spală oala tu, pisică ! CXCVI Astă fată bine joacă, Numai pare că cam şchioapă De-ar fi şi bădiţa şchiop, Te-ai putea uita la joc ! CXCVII Eu la joc, mîndra la joc, Mălaiul de joi la foc. Cu mîndruţa jucăuşă Mînci mălaiul tot cenuşă ! CXCVIII Omu-n lume multe vede !... La o casă şepte fete Şi fîntînă sub părete ; Cînele moare de sete ! CXCIX — Bădiţă de lîngă noi, Bădiţă cu şese boi, Vinde patru Şi-mi fă patu ; 5 Vinde doi DOINE 91 STUIG.VlTRl DIN ARDEAL Pe pe tini moi; Vinde iapa înşelată Şi ia-mi pilotă-mbrăcată ! — Aşa, zău, mîndruţa mea, 10 Oi face pe voia ta Ş-oi vinde două viţele Ş-oi lua bici de curele Ş-oi face din tiu'muiere ! CC TJiu, iu, mîndruţa mea, Auzi ce zice lumea : Că te culci seara cu soare Şi te scoli în prinzu mare, 5 Cîndu-i ciurda-n zăcătoare Şi soarele pe răzoare. Dragă, schimbă-ţi purtarea, Dacă vrei să fii a mea ! COI Cucuie euculule. Cucuie drăguţule, Cîntă dimineţile Pe la toate pori, ile ; 5 Să se scoale toantele Că le rămîn vacile închise, săracile ! COTI Mărita-m-aş să nu şez, Numai cîmpul să. nu-1 văz ; Cîmpul să-1 vază bărbatul, Eu numai să-mi aştern patul 5 Şi să pui hîrbu-n fereastră25, Să văz, bine-mi stă nevastă ? CC! II Fost-am, fost la şezătoare, Unde-s fete lucrătoare; Toate fetele torcea, Numai proasta mea plîngea, 5 '— Nu mai plînge, toantă fa, Că dracu te-o mai lua De-i fi toantă tot aşa ! CCIV Foaie verde odoleană, Asta-i mîndra mîndruleana, Ţesătoarea pînzelor, Bărbata bărbatelor. 5 Pînă ţese-un cot de pînză, Codrul nu mai are frunză. Ţese-un cot Şi fuge-n pod; Ţese-o natră, 10 Bupe-o spată. Printre iţe şi fustei, Paşte-o scroafă cu purcei; Printre iţe, printre spată Paşte-o iapă-mpiedicată26! CCV Bate, Doamne, pe lelea De ce şi-a pierdut cheia, C-a rămas lada-ncuiată Şi ea umblă neschimbată ! CCVI Bine-i stă mîndrei gătată Cu veşminte de la şatră, Dar mai bine i-ar şedea, De-ar fi ţesute de ea. 5 Săracele şetrele Cum mărită fetele !... De n-ar fi armean cu şatră27, N-ai vedea fată gătată ! 350 I. U. JAKNtK - A. BlRSEANU COVII Cîte şute, cîte mute Toate-s cu barşon pe frunte; Lelea cu barşoanele Nu şti'mulge oile ! CCVIII De s-ar ţese pînza-n baltă Fără iţă, fără spată, Fără leac de suveicuţă, Ar ţese ş-a mea mîndruţa ; 5 Suveica şi iţele îi mănîncă zilele ! CCIX Foaie verde de cicoare, Am o mîndra ca ş-o floare; Frunză verde de măr dulce, Am (i mîndra ca ş-o cruce 5 Şi la lucru n-o pot duce. Dimineaţa-i rouă mare Şi se udă pe picioare ; Cînd apune sfîntu soare, Stau ţînţarii să te-omoare ; 10 Peste zi se pre-ncălzeşte Şi, biata, prea se-nnegreşte ! CCX Lunea, marţea, n-am lucrat, A ţinea m-am apucat; Miercurea e sărbătoare, Ca scapă de multe boale, 5 Apoi joile-s legate, N-oi lucra, să-mi fac păcate ; Vineri le le cinstesc Şi nu mă prea ostenesc ; Sîmbăta cînd aş lucra, 10 Gata-i popa cu toaca, Să-nceapă vecernia... Stăi, părinte, nu toca, Că eu încep a lucra ! CCXI Luaţi, feciori, seama bine, Că ş-a mea drăguţă vine Cu laibăr şi cu pieptar, Cu pieptar cu buzunar. 5 D-aşa vine de gătată, Ca o claie negrăblată : Dinainte lungă-n şurţă, Dindărăt lungă-n cretinţă ; Dinainte scurtă-n poale, 10 Din dărăt picioare goale ! CCXII Nici o boală nu-i uşoară, Ca vara la umbrişoară ; Nici o boală nu e grea, Ca vara cu secerea ! CCXIII Floricică, floricea, Mîndra, mîndruleana mea, De frumoasă eşti frumoasă Şi-ai fi bună de mireasă, 5 Dar te strică guriţa, Că-ţi umblă ca meliţa ! CCXIV Frunzuliţă ş-o nuia. Mîndra, mîndruleana mea, De frumoasă eşti frumoasă, Dar ia nu ţ-o ştii coasă, 5 Că ţ-o coasă făina Şi ţ-o coasă slănina. Ia de la brîu în sus DOINE SI STEIGATUEI DIN AEDEAL 357 Cusută-i pe cucuruz. , Ia de la brîu în jos 10 Cusută-i pe grîu frumos Ca şi faţa lui Hristos ! ccxv Mărita-m-aş, mărita.. . Cu suveica uu ştiu da, Cu badea nu ştiu juca, Pita n-o ştiu frămînta; 5 Pe lopată n-o poci pune De n-oi lega-o c-o fune ! CCXVI Firuţ verde de ovăz, M-a minat maica să ţăs, Iară eu de prea bărbată Mă suii în pod îndată 5 Şi cătai printre podele Să văz pînza cum mai mere ; Doar sfinţii vor fi făcut, Pînza să se fi ţesut ! OCX VII Zice taica să mă-nsor, S-aduc mamei ajutor ; Dară mama nu mă lasă Să-i aduc leneşă-n casă, 5 Cum eşti tu, măi jupîneasă ! OCX VIII D-aşa-i rîndul fetelor, Cumu-i rîndul merelor ; Pînă-s mere mititele, Stau în creangă făloşele; 5 Dacă cresc şi dă un vînt, Pică toate la pămînt. Pică jos şi putrezesc, Ximămii nu-i trebuiesc ! CCXIX Badea-nalt cît un cireş, Mîndra cît un fedeleş; Badea-nalt cît o prăjină, Mîndruţa-i toată-n ţarină. 5 Mă mir ce se mai iubesc, Că nicicînd nu să-ntîlnesc ! ccxx Dat-a para, Ars-a ţeara Ş-a rămas o porumbea, Samănă lelea cu ea; 5 Ş-a rămas un mărăcine, Samănă, lele, cu tine ! CCXXI Eu trag grapa după mine; Eu o trag şi ea nu vine ! CCXXII Bate-mă Doamne, cu bîta, Xu mă bate cu urîta. Milostive Dumnezeu, Xu mă bate aşa rău, 5 Că şi io-s copilul tău ! CCXXIII Dragă mi-i leliţa-naltă, Că-mi dă gură peste poartă; Dar leliţa mititea Se-ntindea şi n-ajungea ! CCXXIV Cîte fete cu pieptare Toate-s strîmbe de spinare Ca cirligul la căldare; Dar mîndra cu şubeica 5 E oablă ca secerea ! I. tJ. JAENÎK - A. BlEBEANU OGXXV Asta-i lelea care-o vezi, (are ne făcea scoverzi; Asta-i lelea dinainte, Care ne făcea plăcinte Şi care-am scos-o din minte ! CCXXVI Asta-i mîndra, bat-o sfinţii, (are-a căzt şi ş-a rupt dinţii ! CCXXVII Badea-nalt ca ş-un busar, Lelea pînă la pieptar ; Badea mîiidru şi voinic Şi îmudruţa de nimic ! CCXXVIII Ciudă mi-i şi rău îmi pare, (-am iubită şi nu-i mare. Am nădejde c-o mai creşte, Cind o prinde mîţa peşte Şi coada la urs o creşte ! CCXXIX 3>ragă mi-i mîndra micuţă, Că la cîmp e hărnicuţă ; Dară mîndra hălăoaie, Dac-o duci în cîmp, se moaie Şi mereu cobeşte-a ploaie ! ccxxx Fereşte-mă, drăguţ Doamne, l>e jiuiinca hegheşă28, De leliţa leneşă ; Fereşte-mă, drăguţ Doamne, De fata cu buza mare; Fereşte-mă, drăguţ Doamne, De mazăre oleiată Şi de lelea drîmboiată; Fereşte-mă, drăguţ Doamne, 10 De grădina cu frăgari, De lelea cu cizme mari ! CCXXXI Fetele, care-s măreţe, Nu se ţin cu corobeţe, Ci se ţin cu miez de mac Şi cu buze de diac. 5 Fetele, care-s frumoase, Nu se ţin cu prune grase, Ci cu prune dulducuţe Şi cu vin din donicuţe ! CCXXXII Fetele, Sărmanele, Or trimis carte la curte, Că de-s fete de frunte 5 Ş-o venit carte-napoi, Că-s toate nişte nevoi ! CCXXXIII Leliţa cu nasul lung Ducea tăieţei la plug Şi de nas s-a-nchedecat, Tăieţeii i-a vărsat! CCXXXIV Mîndra cu şurţ de "mat a să Ş-a uitat un ochi aca^ă; Mîndra cu şurţ de carton, E cu ochii plini de somn ! ccxxxv Nici cu gîndul n-am gîndit, Cine m-a ciufulit: Bădăcina dintre cepe DOINE 81 Şi urîta dini re fete ; 5 Zău, tăciunele din, foc, TJrîta cu care joc ! COXX XVI Pentr-o mîndra cit o nucă Toţi feciorii se bursucă ; Pentr-o fată cît o ceapă Stau feciorii să se bată ! C( XXXVII Lelea-naltă smernică, Mergînd la biserică, De poale se-nchedecă ! CC XXXVIII Toată fata Sare balta, Xumai ştirba Scoate limba ; 5 Da şi oarba pipăia, Drăguţ, să sale, şi ea29 ! Ci 'XX XIX Lelea mică, mititică, Deac-o pui la sac, ridică ; Lelea-naltă ca ş-o salcă 30r Deac-o pui la sac o calcă. OCXL Pe colea p'în.gă ])ălan Mă-ntîlnii c-un bogătan; Bogătanii zice-aşa. : — Ia, j tinere, fala mea31, 5 Că-ţi dau şase bu-te, zău, bărbate,-n tindă Şi te uită sus la grindă, 5 Că-i o puică ş-un cocoş Şi mi le scoboară jos Şi le ciupele frumos 4S. Şi le presară cu sare Şi le trage-ntr-o frigare ; 10 Şi le pică cu slănină, Ca să-mi meargă la inimă ; Şi te du pe cel pîrău Pînă-i da de făgădău, C-acolo-i lecuţul meu CCCXI Măi bărbate, RlăsIernate, De cînd iu ai sămănat, Boală-n oase mi-ai băgat; 5 Ia, zău, coasa şi-1 coseşte, De boală mă mîntuieşte ! CCCXII Harnică-i nevasta mea Harnică, dracu s-o ia ! Că-ntr-o lună Toarce-o lînă 5 Si-ntr-un an Ţese-un suman ! CCCXIII Harnică-i nevasta mea, Harnică, dracu s-o ia ! C-avem cînepă de vară Ş-o mîncă focul pe-afară, 5 Iară cînepa de toamnă în şopron stă ca o doamnă! CCCXIV Fie cucuruz în sac, Numai cîmpul nu mi-i drag; Fie grîu, fie ovăz, Numai cîmpul să nu-1 văz; 5 Eu caut'să rămîn acasă, Să fiu nevastă frumoasă! cccxv — Spovedeşte-te, nevastă, Că moartea e la fereastă ! — Ba eu nu m-oi spovedi Chiar în casă de-a veni, 5 Că eu cînd m-oi spovedi Şepte popi mi-or trebui; Şepte popi din şepte sate, Să mă ierte de păcate, Iar cînd m-oi cumineca, 10 Să vie şi vlădica! DOINE SI STBIGATUB1 DlN AEDEAL în ciuda feciorilor şi bărbaţilor CCOXVI Nu te uita, lele hăi, Că mi-s cioarecii cam răi, C-am acasă două oi Şi mi-oi face alţii noi! CCC XVII Trandafir crescut în fin, Eău îmi stă june bătrîn; Trandafir crescut în iarbă, Eău îmi stă june cu barbă ! CCCXVIII Mîndra-naltă cît o salcă, Badiu şuştărel de-o vacă46; Sustărel de două vaci, S » 7 Mă mir, mîndra, cum îl placi ! CCCXLX Dragu-mi-i feeiom spîn, Că-i şi tînăr şi bătrîn, ! CCC XX Decît să tot vii la noi, Mai bin'mcri, badeo, la boi; Nici 1-a ceea nu eşti bun : Cînd li-i sete, le dai fîn.! cccxxr Fost-a taica băutor Ş-a rămas la birt dator; Eu silind să mă plătesc, Mai tare mă-ndatoresc ! OCCXXLT Feciorii, care-i fecior, Doarme pe pămîntu gol, Dar tu, bade Ionaş, Tot în pene ai sălaş 5 Ca un pui, cînd îl îngraşi! CCCXXIII Vai de mine, nu mă-ncred, C-am un drăguţ ca ş-un ied, Cumu-1 scap în iarbă-1 pierd ; Cîndu-1 văd seara pe lună, 5 Pare că-i un ghem de lînă ! CCCXXIV D-oi, bade, -n ocolul tău Puteare-aş să umblu eu Tot cu mînile-n şolduri, Nu m-oi lovi de stoguri; 5 Cu mîinile tot în şele, Nu m-oi lovi de tînjele Şi prin pod fără lumină Nu m-oi lovi de slănină, Şi prin casă tot desculţă, 10 Că n-oi călca pe grăunţă ! cccxxv Sărac bărbăţelul meu, Toţi oamenii zic că-i rău, Da-i omul lui Dumnezeu . . . Că de cînd m-am măritat, 5 Nici o palmă nu mi-a dat, Numai capu mi 1-a spart ! CCCXXVI Decît ţîpău şi cu unt47 Şi să-1 mînci c-un om urît, Mai bine mălai zguros Şi să-1 mînci c-un om frumos ! I. tf. JAENlK - A. BÎBSEANU CCCXXVII Tot umblînd să fiu jurat, CV-am avut tot am mîncat Şi din plug cu şese boi Âm rămas numai cu doi, 5 Din cocie ferecată Am rămas numai c-o roată ! CCC XXVIII Vine bărbăţelul meu Din, sat, de la făgădău; Eu îi pun zamă de pui, El caută biciul din cui; 5 Eu fac patul să se culce, El ia puşca să mă-mpuşte; Eu mă sui pe vetrişoară, El mă ia de cîrpuşoară Şi mă dă pe uşă-afară ! CCCXXIX Fugi, urîte, dîngă mine, C-oi lucra şi pentru tine ; Fugi, urîte, de la spate; C-oî lucra şi a ta parte ! cccxxx Lele, cu-ai tăi ochişori Nu te uita sus la nori, Ci te uită la bărbat De ţi-1 vezi de minunat ; 5 Ia-1 de brîu Şi-1 ţipă-n rîu, Şi zi, zău, Că nu-i al tău î CCCXXXI Frunză verde foi de varză, Vezi urîtul, focu-1 arză, Şede-n deal pe piatră seacă ! Tulai, tulai că se-neacă 48! CCCXXXII Bărbăţelu-i ca şi-un steag, De foame de-abea mă trag; Bărbăţelu-i ca ş-un nuc, De foame de-abea mă duc. 5 De foame ar fi ce-ar fi, Dar n-am cu ce mă-nveli; De-nvelit aş mai lăsa, Dar n-am cu ce mă-ncălţa. Na, drace, bărbatu ţie, 10 Că mie nu-mi mai trebuie, Că nu-i harnic să mă ţîie ! CCCXXXIII Bate-mă, bade Vasile, Şi astăzi, ca-n toate zile, Ba astăzi, să dai mai tare, Că e zi de sărbătoare. CCCXXXIV Cîndu-i negură şi nea, Atuncea caii să ia ; Cîndu-i negură şi bură, Atuncea caii să fură ! cccxxxv Cîţi feciori cu pălării Toţi au fost azi noapte-n vii, Numai eu cu şapcă neagră Am furat o viţă-ntreagă ! CCCXXXVI Cu bărbatul băutor Nu-i face pită-n cuptor; Cînd ai face cîteodată, Nu-i făină nici lopată ! DOINE ŞI STBIGATURI DIN AEDEAL Deosebite COCX XXVII Bată-mi-te crucea, drac ! Cum te-oi prinde, te dezbrac Şi-ţi trag pielea după cap, Să-i fac soacrei comanac 49, Socrului căciulă-n cap ! CCCXXXVIII TJcigă-te crucea, drace f Că nu dai babei or pace, Să mai facă rugăciuni, Să nu tot poatre minciuni? cccxxxrx — Auzi, babo, clopotu ! — Las'să fie la dracu ! — Auzi, babo, cetera ! — Las' să fie drăguţa ! OCCXL Cîtu-i moşu de bătrîn Tot ar mînca mar din sin j Cîtu-i moşu dalb la plete Totu-i stă firea la fete ! CCCXLI Fă-mă, Doamne, cumu-ţi place, Numai popă nu mă face, Să mînc pită Bombăită Şi colaci De la săraci ! OOOXT.II Hai, leliţă,-n satul meu, Că nu-i popă aici birău, Bătutu-i-a Dumnezeu: Pe popa pentr-o poveste, 5 Pe birău pentru neveste ! CCCXLIII Tremură popa să moară Cu prescura subsuoară ; Ar muri şi nu se-ndură C-ar mai roade la prescură ! CCCXLIV Aşa zice popa nost Cînd moare cel fără rost: — Mergeţi tare, Că bani n-are; 5 Dar cînd moare vreun bogat, Unde-ţi cîntă trăgănat: — Puneţi jos, Că-i bănos ! CCCXLV Crişcă iadul şi mă cere Pentru păcate de-a mele. — Taci, iadule, nu crişca, Că destul te-i sătura 5 De jupîni cu jupînese Şi de popi cu preotese ! CCCXLVI \ Aşa zice popa nost: — Să nu mergi la 'fete-n post Preoteasa zice-aşa : — Mergi, voinice, cîndu-i vrea 5 Şi la min'cîndu-i putea ! o «61 370 .'.U. JAKNlK - A. BlKSFANtl CCCXLVII Strigă, popa din altar Cătră slugă, că-i tîlhar; Preoteasa de pe vatră Jură că sluga-i dereaptă. CCCXLVIII Pînă-i popa-n liturghie, Preoteasa bea rachie; Pînă-i popa la altar, / Preoteasa-i la hambar ; 5 Preoteasa coace ouă, Popii două, mie nouă ! CCOXLIX Are popa şese boi, Preoteasa buze moi; Are popa şese junei, Preoteasa buze dulci; 5 Are popa şese vaci, Preoteasa ochi bărnaci ! COCL Cîte paie şi gunoaie Toate-s tisturi şi biraie, Numai eu, fecior de popă, De trei ani tot bat la dobă ! CCCLI Hop, hop, hop, la popa-n pod Să-i luăm purcelu tot, Să rămîie numai spata, Să-şi mărite popa fata; 5 Să rămîie ş-un picior, Să-şi însoare ş-un fecior ! CCC UT Vai, săracu diacul Cînd aude clopotul, Ţîpă coasa-n buruiene Şi se cară la7pomene; 5 Pentr-o ţîr' de parastas Iţi zbiară pîn' la amiaz ! CCCLIII Bată-l crucea de diac, Cumu-i, Doamne, de buiac50 Cu mînile pe psaltire, Cu ochii pe la copile; 5 Cu mînile la icoane, Cu ochii după cucoane ! CCCLIV La şcoli, popo, La şcoli, drace, Nu la fete Sub părete ! CCCLV Pe la noi pe la Heleu, E darul lui Dumnezeu : Patru boabe pe-un ştuleu ! CCCLVI Pe la noi prin Gîrboviţă, Umblă foamea pe uliţă îmbrăcată cu ţundriţă Şi în cap cu căciulită ! CCCLVII Pe la noi, pe la Vlădeni, Nu se fac nici chiar coceni! cccLViri Pe la noi pe la sercaia, Patru cofe lasă claia51! CCCLIX Mere dracu pe părete Cu ţiganu de ureche; DOINE SI STRIGĂTURI DIK ARDEAL 371 Mere dracu pe răzoară Cu ţiganii subsuoară ! OCCLX Chite Horiţi eu şisme mari, Toate hoaţe şi tîlhari; Chite vomini de pudure, Toate vomenile bune52 ! CCCLXI Ş-am strigat, ş-om mai striga, Deacă nu v-eţi supăra ! NOTE LA STRIGĂTURI 1 în decursul jocului, românul are obicei a recita cu glas mare, după tactul muzicii, fel de fel de versuri, eu scop de a mări veselia celor de faţă. Eu arareori aceste versuri se improvizează chiar în momentele în care se rostesc şi în multe din ele se cuprind ob-servaţiuni satirice de tot potrivite. Versurile despre care e vorba se numesc strigături, chiote (chiuituri), descîntece, iară în Muntenia, Moldova şi Bucovina hore. „Chiotul (strigătura) — zice dl. I. Slavici într-un studiu al său publicat în ziarul „Educatorul" — este o glumă pusă în versuri, un joc de spirit, un compliment galant, ori o scînteie satirică, ceva ce mai bine se poate asemăna eu aşa-numitul cuplet". Jocul cel mai lăţit în Ardeal este aşa-numitul joc românesc, care în unele locuri (mai cu seamă dincoace de Olt, de ex. în Ţeara Oltului şi în Ţeara Bîrsei) se numeşte şi ardeleneasca. Ardeleneasca este unul din jocurile cele mai originale şi mai pline de viată. 2 Haide măi !... Toi aşa măi, tot aşa !.. . Bă măi, dă !... Mîn-o, mîn-o, măi !. . .. Aşa copile !.. . Sus, copile !.. . etc etc. sînt strigăte, cu care jucătorii se încurajează unii pe alţii. 3 V. 2 : Cu drăguţa d-altuia . . , d s-a pus pentru evitarea hiatului. 4 Gornic = păzitor de pădure şi în unele locuri şi păzitor de cîmp. ■5 V. 4 : Şi-' cupa cu două duce. Duce sau duci este pluralul de la dutcă — piesă de patru cruceri. 372 I. V. JARNfK - A. BlRSEANU 6 Tundră = zeghe. Juraţii sînt membrii comitetului comunal şi ai celui bisericesc. 7 Bibi nu pune mîna ; se întrebuinţează mai cu seamă faţă de copiii mici. 8 O variantă zice : Haide, mlndră, să te ţuc, Că mîne mă duc la plug; Ziua-i mare, Locu-i tare 5 Şi n-am vreme de ţucare A ţuca = a săruta. 9 Bear ui — o podoabă pentru cap. :' 10 într-o variantă se adaugă ca răspuns : Ţine-o, Doamne, ţară bună, Că slnt tot cu cofa-n mină ! 11 Eacliiul (vinarsul) se numeşte în unele locuri palincă. 12 Fele, felcuţâ = jumătate de cofă. 13 Sfîrtar, sfîrtai şi fîrtal = pătrar. 14 Cucvra, bîrsa şi grinăeiul sînt părţi ale plugului. în loc de tocmit se pronunţă în multe păr tomn it. 15 în multe locuri obişnuiesc sătenii şi şatenele noastre a-i ajuta popii fără plată la secera strînsul finului, căratul bucatelor etc. Acest serviciu neplătit se numeşte clacă. Fireşte, şi poi sau oricine care ar chema pe oameni la clacă trebuie să se pregătească bine cu de-ale mîi carii, să aibă la îndemînă un lăutar, doi, şi peste tot să caute a face munca cît se poai mai plăcută. DOINE SI STBIGATUEI DIN AEDEAL 373 16 Şezătoarea este o adunare de fete, care vin să lucreze împreună vreo două-trei ceasuri din nopţile cele lungi de iarnă. Se înţelege că lucrul nu poate rămînea aşa sec, ci trebuie presărat cu glume, povestiri etc. Feciorii încă nu sînt eschişi de la aceste întrunri pentru lucru şi petrecere. 17 Astarâ se întrebuinţează în unele locuri în loc de astă seară — diseară. 18 V.7 : Cu cosiţa tot clrcel . . . Un jucător mai glumeţ adaugă ca refren : Ca o coadă de purcel I 19 Tulai (de la ungurescul tolvaj — hoţ) este o exclamaţiune de desperare, care adeseori se întrebuinţează şi în glumă. 20 Căluşerii sînt nişte flăcăi (de obicei 12 la număr), care se leagă între sine sub anumite formalităţi pe un timp anumit, în care cutreieră satele de prin împrejurime şi execută voinicescul joc al Căluşerilor. Conducătorul lor se numeşte vătaf. Leagănul căluşerilor este mănoasa cîmpie a Mureşului. 21 Husoş = sfanţ. 22 într-o variantă se zice în loc de 1 —3 numai: - Stă să joare. Sfintul soare etc. 23 Hasnă = folos. A lua hasna unui lucru = a-1 folosi bine. 24 • Cop =. cupă, cofă. 25 V. 5 : Şi să pun hîrbu-n fereastă . . . Hîrbul = un hîrb de oglindă. ' 374 I. V. JARNlK - A. BlRSEANU 26 Spală, iţe. fustei ete. sînt părţi ale războiului de ţesut. Natra este un termen prin care se arată o parte din ţesătură. 27 V. 7 : De n-ar fi armean cu şatră . . . Neguţătorii cu şetre de pe la tîrguri sînt mai cu seamă armeni şi evrei. 28 ■Junincă htgkefă = cu coarnele ridicate şi date spre-ndărăt. 29 V. 5 si 6 Da şi oarba pipăia, Drăguţ, să saie şi ca ! Drăguţ îb loc de drag Doamne, an Doamne expresiune ironică. 30 Salcă, (pe la Năsăud) = salcie. 31 ■lunete (în Munţii Apuseni) = ginere. 32 Tălpige suit lemnele de la războiul de ţesut, pe care se apasă cu picioarele. 33 Vigan — rochie de pe la oraş. 34 Potică = apotecă, farmacie. 35 Swcnă este o fustă mai groasă. 36 Fodorii sînt o cusătură cu arnici la mînecile de la ii. «■» 37 Bâmînsei (în Munţii Apuseni) în loc de rămăsei. DOINE 81 STRIGĂTURI DIN ARDEAL 375 38 V. 3 : La păreţi, la chiotori ... Chiotorile canei ^ locul unde se întîlnese bîrnele = colţurile casei. 39 V. 1 : Caută, maică, cu sita ... Eomâncele — mai cu seamă cele bătrîne — ştiu o mulţime de mijloace prin care sînt de părere că pot afla cele ce au să se întîmple în viitor. Astfel de mijloace sînt : datul cu bobii, căutatul cu sita etc. 40 Pieptarul mătăsii ■-— pieptarul chindisit cu mătase. 41 Chistornicul este tiparul care se pune pe prescuri. Prescurile se fac mai cu seamă de călugăriţe. 42 V. 1 : Penele se scutură . . . Adecă : penele (\ ezi 1 )oine, nota 19) de la pălăriile sau căciulile flăcăilor se clatină în joc. 43 Băgăul este scrumul ce rămîne în pipă (lulea). 44 Masă de bumbac = pinzătură. v 45 A ciupeli = a jumuli. 46 Şuştarul = este un vas de lemn, în care se mulg vacile. 47 Ţipăul este o pîine mai mică. 48 Vezi nota 19. 376 I. U. JARIîlK - A. BtBSEANU 49 Comanacul esle o învălitoare pentru cap. 50 Buiac =■ vesel, cu voie bună, răsfăţat. f 51 Patru cofe la*ă claia = Dintr-o claie se scot patru cofe. 52 ifu ştiu in ce loc, vreo cîţiva români buni de glume au făcut de frică pe un sas să intre în jocul lor. începe bietul Honţ (Hans) să sară şi el cu cizmele lui cele mari, dar un Păcală nu se mulţumeşte cu atît, ci-i porunceşte să-şi caşte pliscul şi să strige şi el ca ceilalţi jucători. Văzînd că nu e glumă, sasul nostru făcu ce făcu şi înciocălă strigătura aceasta. Va să zică şi frica te face poet cîteodată. VARIA I. M a r c u De potopul cel cumplit Ce casa i-a pustiit El acas's-a repezit 20 Ş-acasă cum a sosit, Ţîpat-a haină mărcească3 Ş-a luat călugărească, Mme să nu mi-l cunoască Şi pe murg a-ncălecat 25 Şi în grabă c-a plecat Chiar colo la Ţărigrad. Şi s-a pus Mărcuţ în silă Să ceară mereu la milă, Precum cer călugării 30 Pe seama mănăstirii4. Astăzi ici, mîne colea, Vreme bună, vreme rea, Cărpiniş, pădure deasă, Mâreuler s-a dus de-acasă1 Şi turcu a d-obli cit Şi la el d-adrept a vint 5 Şi rău 1-a batjocorit; Cetatea prădatu-i-a, Măicuţa călcatu-i-a Cu copila calului Tocina-r capu pieptului. 10 Foaie verde lemn sucit Şi păgmul încînit Cu-atît nu s-a-ndestulit, Mai rău 1-a batjocorit: Nevasta robitu-i-a, 15 Departe pornitu-o-aa. Marcp biet o auzit DOINE Bl STEIG ĂTUBI DIN AEDEAL 3 La Ţărigrad ajungea Şi la turc că se ducea, s 35 Sub fereastră se punea Şi din gură cuvînta : — Hai de dă, turcule, dă, Hai de dă şi milă-ţi fă De sufletu Marcului, 40 Marcului bogatului; Hai de dă, turcule, dă, Hai de dă şi milă-ţi fă, Nu din avere turcească, Ci din avere mărcească. 45 Dă, turcule, sărindare, Să-i facem slujba cea mare, • Că murgii mi s-a venit, Pentru că l-am prohodit5! Turcu-n uşă că ieşea 50 Şi din grai aşa grăia : — Alelei, măi părintele, D-auzi cuvintele mele; Murguleţu tare-mi.place, Spune-mi mie, cîţi bani face? 55 Marcu bine-mi auzea, < Dar surduţ mi se făcea Şi iar turcului zicea : — Hai de dă, turcule, dă, Hai de dă şi milă-ţi fă 60 De sufletul Marcului, Marcului bogatu'ui; Hai de dă, turcule, dă, Hai de dă şi milă-ţi fă, Nu din avere turcească, 65 Ci din avere mărcească ! Turcu mi s-apropia Şi Marcului că-i grăia : — Părintele, părintele, ; D-auzi cuvintele mele, 70 Că nu grăiesc vorbe rele; Morţi cu morţi şi vii cu vii, Noi murguţu vom tocmi Şi pînă ne-om învoi, Amîndoi că vom cinsti, 75 Vinişor vom gustări, Vinişor D-ăl roşior; Vinişor de nouă ai Cum e mai bun pentru trai, 80 Nouă ai şi nouă luni Cum e bun pentru bătrîni ! Turcu-afară că ieşea Şi-n pivniţă se ducea, Iar Mărculeţ rămîn ea 85 Şi prin casă se primbla Şi jur împrejur căta Şi căta şi prea căta, Căci deodată ce.vedea? . . . Yedea mîndra soţioară 90 Cu jelită feţişoară ; Sînişoru-i suspina, Ochişorii-i lăcrima. Marcu biet se-nduioşa, Inima i şe sfîrşea, 95 Dar îndat' se stâpînea Şi durerii nu se da, Ci din grai aşa grăia : — Alelei, tu, nevestică, Nevestică mîndrulică6, 100 Cum creştinii ai urît Şi păgîn ai îndrăgit? — Eu creştinii n-am urît Şi păgîn n-am îndrăgit, Că-s nevasta Marcului, 105 Marcului viteazului; Eu creştinii n-am urît Şi păgîn n-am îndrăgit, Dară turcii m-au robit! Marcu iar ser-nduioşa, 110 Dar de nou se stăpînea . . . Turcu-n casă că tuna Şi vin roşu aducea, O ploscbiţă De-o vedriţă; 378 I. V. JAEKlK - A. BÎB6EANU 115 Plosca pe masă punea, Pe divan se aşeza Şi murguleţul tocmea. Tur cu bea şi se-mbăta, Maieu bea şi nu prea bea 120 Căci amar grija-1 rodea ; Turcu bea şi se-mbăta Şi din gură cuvînta : — Părintele, părintele, D-auzi cuvintele mele, 125 Că nu grăiesc vorbe rele ; Ian aruncă-te la joc, Dar la joc colea eu foc, S-o aduci tot la soroc, Că de cînd pe lume sînt, 190 N-am văzt călugăr jucînd ! Marcul' ţ se ridica Şi din grai aşa grăia : - Alelei, măi tur cule, Tureule hai nule, 135 Eu joc ţie ţ-oi juca, Dar mi-e că te-i supăra, Că jocu nostru-i ciudat Şi eu dracu mestecat ! . . . II. Frunză verde trei alune, Lăţitu-s-a vestea-n lume De frumuse-ţea Chiruţii, Soră Silice a popii 5 De la podul Craiovii. Mai mindruţă decît ea Cîmpul floare nu avea, Stea pe ceriuri nu era, încît zvonul ajungea 10 Pînă-n ţeara turcului, Turcului hainului. Iată că-ntr-o dimineaţă, Şi-ncepu Marcu-a juca 140 Şi cîte-o hain-a ţîpa, Pîn'se zări sabia, Turcu rău încremenea Ş-în fire deacă-şi venea, El de Marcu se ruga : 145 — Alelei, măi Marcule, Marcule vicleanule, Ian aruncă ochii tăi Tot de-a lungul celei văi Şi priveşte-a mea cetate,- 150 Că-i plină de bogâtate. Ţie toată ţ-o voi da, Zilele de-mi vei lăsa ! Mărculeţ nu mai glumea, Ci turcului că-i grăia : 155 — Cetatea-i pe mîna mea Ţie ţ-oi face ce-oi vrea, Ce fâcut-ai maică-mea7 ! Şi vorba nu mai lungea, Ci la turc se repezea 160 Şi capul îi reteza. Apoi nevasta-şi lua Şi-napoi cu ea pleca. C h i r u ţ a1 Dimineaţă fără ceaţă Chiruţa cum se scula 15 Dalb de obrăjel spăla, Cosicioara-şi aşeza, Spre răsărit se-ndrepta, Lui Dumnezeu se ruga, Pe fereastră se uita 20 Se uita şi se mira : Fi-vor spinii înfloriţi, Ori-s turcii învăliţi, Tot cu roşu-mpodobiţi2 ? , Chiruţa se-nspăimmta DOINE SI STRIGATURI DIN AEDEAL 25 Şi cătră nen-său grăia : — Scoală, nene, dragul meu, Că nu ştiu ce-am văzut eu; Ori-s spinii înfloriţi, Ori-s turcii învăliţi, 30 Tot cu roşu-mpodobiţi! Popa iute se scula, Pe fereastră căuta Şi din gură cuvînta : — Sora mea, 35 Comoara mea, Nu sînt spinii înfloriţi, Că sînt turcii învăliţi, Tot cu roşu-mpodobiţi. Ei aicea c-or veni 40 Şi pe tine te-or peţi, Dar, dragă, nu te-ntrista, Că la turc eu nu te-oi da, Pînă capul sus mi-o sta ! . . . Bine vorba nu sfîrşea, 45 Turcii-n casa năvălea, Bună dimineaţa da, Iar popa le mulţumea : — Bine-aţi vint la casa mea . Doi berbeci că voi tăia 50 Şi prea mult m-oi bucura, Cu mine de-ţi ospăta ! Turcii mult nu aşteptau, Ci îndată răspundeau : — Noi de masă-ţi mulţumim, 55 Că n-am venit să prînzim, Ci pe Chira s-o peţim ! Popa mi se încrunta Şi din grai aşa grăia : — Pînă capul sus mi-o sta 60 Sora la turc n-o voi da ! Turcii rău se mînia, Paloşele toţi scotea «Şi la popa s-arunca Cum s-arunc lupii la mia. 65 Popa sabia trăgea, Mînecile sufleca Şi la turci aşa răcnea : — Alelei, tîlhari pagini, Cum o să vă dau la cîni, 70 Că de-atîta sînteţi buni! Cum zicea, aşa făcea, Rău pe turci îi sărăcea . . . Dar degeaba se lupta, Căci păgînul nu scădea, 75 Ci mai tare se-nmulţea. Pentr-un turc care cădea Zece de-afară venea. — Aoleo, popo, sărace, Turcii cu Chira ce-or face, 80 Că-ţi slăbesc puterile, Ţi se-nvîrt vederile ! Sfîntul soare sus lucea, Vremea prînzului era, Popa biet mereu slăbea, 85 Pîn 'deodată jos cădea, Ochişorii-şi închidea Şi pînă ce-i închidea, La soru-sa-i îndrepta Şi lacrimi din ei vărsa 90 Şi din piept amar ofta. Turcii mult nu aştepta, Ci îndat'se repezea Şi capul îi reteza; Iar Chiruţa, vai de ea, 95 Roabă la pagini cădea. Şi sorioara popii De la podul Craiovii Pînă să-şi lase casa, Pe podele-ngenunchea, 100 Mînile împleticea Şi turcilor le grăia : — Turcilor Grabnicilor, Prea tare nu vă grăbiţi, 105 Ci fiţi buni şi zăboviţi, Să iau capu frate-meu, Singurel sprijinul meu Şi să-d duc colea-n grădină y 1. U JABNIS - A. BtESEANtJ La tuia de murăcină, 1.1.0 Să-l jelească florile, Să mi-l cînte-albinele ! Şi Chira cum se ruga, Turcii chiar se-nduioşa Ş-un pic o mai aştepta ; * 115 Iar Chiruţa sărmana Capul frate-său lua Şi de sînge-1 curăţea Şi-n grădinuţâ-1 ducea Şi gropşoară că-i făcea 120 Cu însăşi mînuţa sa . . . Dar groapa cum o-nvălea, Ea deodată leşina Şi cînd iarăşi se trezea, Chiar la Dunărea era 125 Şi paginii d'îngă ea în ţara lor o ducea. Sora tlulee a popii De la podul Craiovii Pe pămînt îngenunchea 130 Şi de turci iar se ruga : — Turcilor, Grabnicilor, Prea tare nu vă grăbiţi, Ci fiţi buni şi zăboviţi, 135 Pe palme să mă spăl eu De sîngele frate-meu, Singurel sprijinul meu ! Şi turcii o-ngăduia, Iar Chiruţa voinica 140 De loc nu mai aştepta, Ci-n Dunăre se ţîpa, Şi pîn-a nu se ţîpa, Ea din gură cuvînta : — Decît roabă turcilor, 145 Mai bin'hrană peştilor ! . . Turcii toţi încremeneau Şi-n fire dacă-şi veneau, După Chira s-aruncau Şi cu toţii şe-necau. 150 Iar Dunărea-nţeleapta, Unde Chira se sfîrşea, Apă lină se făcea; Dar unde turcii murea, Tot vîrtejuri se făcea 155 Şi mereu tot spumega ! III. Cal Pe drumul Bălgradului Mere murgul Badului, Din picioare scînteind, Din gură pară ţîpînd1. 5 Cu Mu galben în picioare, Cu şaua-ntoarsă sub foaie. Măiculiţa Badului, < Badului Viteazului» Murguleţul ca4 vedea 10 Şi din grai aşa-i grăia : — Murgule, cal minunat, Cu vin roşu adăpat, < uI Radului Cu lapte dulce-ngrăşat Pe Badu un'l-ai lăsat? 15 — Nu te, maică, supăra, Tristă veste de-i afla. Pe Badu rău l-am lăsat La poartă la Ţărigrad, Unde turcin l-6r tăiat 1 20 Biata maică* vai de ea, • Cosicioara că-şi smulgea Şi murguţul blăstăma : — Murgule, fii blăstămat, Că feciorul mi-ai lăsat DOINE 81 STRIGĂTURI DIN ARDEAL 381 25 Pe loc taro depărtat; L-ai lăsat Neîngropat, Ou pămînt neînvălit, Fără loc de odihnit ! 30 Murgu capn-n jos pleca Şi cu jale necheza : — Nu te, maicii, supăra, Şi nu mă mai blăstăma, Că drăguţ feciorul tău 35 Şi viteaz stăpînul meu Cu pămîntu-i învălit Si-i cu loc de odihnit. Turcii cum mi l-or tăiat, Cu copita am lucrat, 40 Pînă groapa i-am gătat Şi în ea l-am îngropat! IV. O s î n d i t i i Bate vînt de la sfinţit Şi rea veste mi-a venit, Veste de la Bălgărad, Că-s trei fraţi de spînzurat. 5 Şi fratele cel mai mare Se-ngrozea de moarte tare ; Se-ngrozea Şi se ruga : — Domnule, măria ta, 10 Mai lungeş1e-m! viaţa, Pînă-mi vine soţia, Că soţia-i tinerea Ş-am trăit bine cu eă ! Fratele cel mijlociu 15 Şi cu părul casianiu, Din ochi tare lăcrima, Lăcrima Şi se ruga : — Domnule, măria ta, 20 Mai lungeşte-mi viaţa Pînă vine maică-mea, Că maica-i bătrînă tare Şi alt sprijin nu mai are ! Dar fratele cel mai mic 25 (Că-i mai mic, e mai voinic) De moarte nu se-ngrozea Şi din ochi nu lăcrima, Dar deodată greu ofta Şi domnului că-i zicea : 30 — Domnule, măria ta, Cu mine să faci ce-i vrea, Că eu n-am pe nimenea; Ba o mîndra am iubit Şi foarte m-a celuit1 ! V. Nevasta fugită — Lină Carolins, Floare din grădină, Yină-napoi, vina, Că tu ţi-ai uitat Şi tu ţi-ai lăsat Sugniţă frumoasă1 La mine pe masă ! — Ba eu n-am uitat-o Că eu am lăsat-o 10 De urîtul tău, De bănatul meu! 382 1. Tf. JARNÎK - A. BÎBBEANtf Lină Carolină, Floare din grădină, Vină-napoi vină, 15 Că tu ţi-ai uitat Si tu ti-ai lăsat Inelu.şul tău în degetul meu ! — Ba nu l-am uitat, 20 Că, zău, l-am lăsat De urîtul tău, De bănatul meu3 ! — Lină Carolină, Floare din grădină, 25 Vină-napoi, vină, Că tu ţi-ai uitat Si tu ti-ai lăsat Cusătura ta Pe grindiiţa mea ! 30 — Ba eu n-am uitat-o, Că eu ani lăsat-o De urîtul tău, De bănatul meu ! — Lină Carolină, 35 Floare din grădină, Vină-napoi, vină, Că făgăduiesc Şi ni-afurisesc, De azi înainte 40 Să fiu mai cuminte; Vină, Lină, vină, Lină Carolină, VI. R — Foaie verde salbă moale, Căpitane Răducane, Coboară din deal devale, Că-ti moare murgu de foame ! 5 — Las'să moară la pustii, Că inai am eu bidivii Vină, zău, şi-mi iartă, Greşala mea toată, 45 Cît este de mare Şi grea de iertare ! — Bărbăţelul meu, Eu te-aş ierta, zău, Că m-ai luat de-acasă, 50 Din casă frumoasă Şi m-ai dus la tine Cu multă ruşine : Fără cununie, Fără veselie. 55 Bărbăţelul meu, Eu te-aş ierta, zău, C-ai lăsat acasă Măicuţă duioasă, Taică-mbătrînit ' 60 Şi foarte jelit, Frăţiori iubiţi, De mine-amărîţi. Dar nu te-oi ierta, Ci te-oi blăstăma, 65 Că nu m-ai iubit Şi m-ai celuit. . . Bată-mi-te, bată Dragostea deodată, Cum făgăduiai 70 Şi cum te jurai; Bată-mi-te, bată Inima stricată Şi jelea mea toată ! ducanu1 Şi mai am pe vînătul, Care-mi poartă sufletul Şi mai am pe negru mare, 10 Care mă duce călare ! — Foaie verde salbă moale, Căpitane Răducane, doine si strigători din ardeal Coboară din deal devale, Că ţ-am gătit de mîncare ! 15 — Strînge masa, nu mănînc, Pune şaua să mă duc, Să mă duc la. Cîmpulung, Să-mi aleg un cal porumb, Scurt în gît şi lung în trup, 20 Coama să-i dea de pămînt; Şoimuleţ să-mi placă mie, Cum e bun de haiducie ! — Foaie verde salbă moale, Căpitane Eăducane, 25 E vai de zilele tale. . . Potera-i colea pe vale ! — Las'să vie, las'să vie, Moartea de ştire să-i ştie, Că mi-i flinta ghintuită 30 Şi-mi e mîna oţetită. Las'să vie, las'să vie, VII. Teiul Teiul, bradul se sfădea 1... Teiul către brad grăia : — Tu eşti, brade, clenguros, Şi la trup eşti nodoros, 5 Iară eu sînt lemn de treabă, Ori şi pe ce om întreabă, Că pe mine mă cioplesc Si iconiţe croiesc Si-n biserici mă tocmesc, 10 Cu aur mă zugrăvesc Şi cu toţii mă cinstesc ! VIII. C î n t e c u Fpaie verde trei smochine, Mult mă mir, cioban, de tine, Unde-ai fost la ciobănie, De pe faţa ta poţi scrie Corbii de ştire să-i ştie, Că de venit or veni, Da' nu ştiu cum or porni ! 35 — Foaie verde salbă moale, Căpitane Răducane, E vai de zilele tale. . . . Te topeşti în închisoare. — Bată-vă crucea, ciocoi, * 40 De-aş mai scăpa de la voi, Să mă trag la codru iară Şi să fac dreptate-n ţară. Cînd oi vedea om sărac, în chimir mîna s-o bag 45 Şi de chiu şi vai să-1 scap; Iar de-oi întîlni ciocoi, De piele să mi-1 despoi Şi să fac din ea cimpoi ! şi bradul Teiul, bradul se sfădea. . . Bradul către tei grăia : — Că şi eu sînt lemn de treabă, 15 Ori şi pe ce om întreabă, Că pe mine mă cioplesc Şi şindiliţe croiesc, Pe biserici mă tocmesc, Biserica s-o păzesc; 20 Că de n-ar fişindila, Ar fi vai de cinstea ta, Căci ploaia, cînd ar ploua, Aurul ţi l-ar strica ! I ciobanului 5 Ca pe-o coală de hîrtie ? — Fost-am, zău, sub cel noruţ, Fost-am la cap de codruţ, Sus pe vîrful muntelui, I. V. JAENlK - A BtKSEANT/ TJ udei drag sufletului, 10 Şi mîiiat-am dragi mioare TVintre iarbă numai floare, IV la limpede izvoare; Pe la umbră de copaci, Fi titre mîndruliţe fragi. 15 Uşurel vint cînd bătea Fluierul frumos cînta, Oile mi le-adormea; Cînd bătea vîntul turbat, Cu zăpadă mestecat, 20 Fluierul minuni făcea, Geru că mi-1 alunga ! IX. C Voi umblăm Să colindăm P-asti; noapte-ntunecată Şi zăpadă necălcată ; Noi umblăm Să colindăm Şi zăpada s-o călcăm ; Că az s-a născut Hristos, Domnul cel prea luminos. 10 Şi umblînd Şi tot umblînd, Ne-n,l ilnim cu Dumnezeu, Cu veşmîntul mohorît Lung din cer pînă-n pămînt; .15 Şi pe-ntinsul hainelor, Şi-mp ie jurul poalelor, Luceau stele mărunţele, Mai în sus mai mititele, Mai în jos mai măricele. 20 Şi pe cei doi umerei Luceau doi luceferi; Lucea luna cu lumina Si soriele cu căldura. Cmce-n stînga că-i lucea, Ii n d al 1 25 Iar în dreapta mai ducea, Ducea verde bosioc, Floricică de noroc; Bosiocul fetelor, Maghiran nevestelor, 30 Tămîiţă babelor, Bulg de aur junilor Şi crucea bătrînilor. Şi noi tare ne-am mirat Şi prin lume c-am plecat, 35 Taina s-o istorisim, Minunea s-o povestim. Ş-acum bine-am nemerit La casă de om cinstit, Tot cu feti si fete mari » > 40 De-nsurat, De măritat, Că e ziua lui Crăciun, Lui moş Crăciun cel bătrîn. Bămîi, om bun, sănătos, 45 Ca un trandafir frumos, C-ai fost gazda lui Hristos ! Bămîi casă sănătoasă, Ca un păhărel frumoasă ! DOINE SI STRIGATURI DIN AEDEAL 385 X. Colinda II1 Mîna no apt o a moş Crăciun, D-oi moş Crăciun cel bătrîn; Mîna sluga cea mai mare Să dea la boi de mîncare. 5 Sluga la grajd se ducea, Nu se poate-apropia, Ci-ndârăt că se-nturna : — D-aleo, d-aleo, moş Crăciune, D-aleo, moş Crăciun, stăpîne, 10 Nu mă poci apropia Fîn uscat la boi a da De zvonul albinelor, De para făcliilor, De fumul tămîilor, 15 De mirosul florilor ! Mîna sluga mijlocea, Boilor fîn să le dea. Sluga la grajd se ducea, Nu se poate-apropia, 20 Ci-ndărăt că se-nturna : — D-aleo, d-aleo, moş Crăciune, D-aleo, moş Crăciun, stăpîne, Nu mă poci apropia Fîn uscat la boi a da 25 De zvonul albinelor, De para făcliilor, De fumul tămîilor, De mirosul florilor ! Mîna sluga mititea 30 Boilor fîn să le dea. Sluga la grajd se ducea, Nu se poate-apropia, Ci-ndărăt că se-nturna : — D-aleo, d-aleo, moş Crăciune, 35 D-aleo, moş Crăciun, stăpîne, Nu mă poci apropia Fîn uscat la boi a da De zvonul albinelor, De para făcliilor, 40 De fumul tămîilor, De mirosul florilor ! Mîna fiu nevinovat, Cu păr galben, retezat. Şi boilor fîn le-a dat. 45 Ş-a văzut crai îngeresc, In sălaş dobitocesc, Mititel înfăsetel In scutec de bumbăcel. 50 Vîntu bate, Nu străbate; Neaua ninge, Nu-1 atinge. Noi umblăm să colindăm, 55 Şi la gazdă o-nchinăm ! XI. închinare cu paharul Fecioria — Eu îţi închin cu paharul, Dumnezeu fie cu darul, Dar într-astă băutură Este ş-o cimilitură, 5 Şi cimilitura mea Zice, zău, mîndruţ-aşa : Că pe malul Nistrului, Nistrului adîncului, Este-un păltinaş de aur 10 Cu vreo nouă pui de graur ; Ciripesc, Vorovesc, Cum să scoată, cum să fie Cei bani de vămeşie ? ... 25 - O. 461 38G I. V. JAENlK - A. BlESEANU 15 Vor trece Mstru, Să prade Pistru De zale, de inele, De copile frumuşele. Frunză, frunzuţă, 20 Să trăieşti, dragă mîndruţa ! 25 Faţa - Troscoţel de lîngă cale, Voie bună dumitale. Păsăruica rugului Pe coarnele plugului Ciripeşte, Voro veste Dumitale-ţi mulţămeşte V. 2 : într-o variantă : V. 14 şi 15 : într-o variantă : NOTE LA VARIA Marcu 1 Mărculeţ s-a dus de-acasă Marcu biet s-o dus de acasă. Nevasta robitu-i-a, Departe pornitu-o-a. Soţioară Dălbioară 0-a pornit peste hotară Şi a dus-o-n a lor ţară. A ţipa ceva = a arunca (ardelenism). V. 27 -20 : Şi s-a pus Mărcuţ Ia silă Să ceară mereu la milă, Precum cer călugării Pe seama mănăstirii. DOINE* SI STEIGÂTUEI DlN AEDEAL 38? într-o variantă se zice : Foaie verde de mohor. Mere Marcu frăţior Tot cerşind Şi suspinlnd Şi năcazul înecind. 5 ■ V. 46 şi 47 : Că murgu mi s-a venit, Pentru că l-am prohodit. . . într-o variantă se adaugă : Şi murgu că mi s-o dat, Pentru că l-am comindat. 6 V. 98 şi 99 : Alelei, tu nevestică, Nevestică mlndrulică... într-o variantă se. zice : Vai de mine, româncuţă, Româncuţă tinăruţă. . . 7 V. 157: Ce lăcut-ai, maică-mea. . . în varianta de mai sus : Ca să-mpac pe maică-meă 1 Chiruţa .1 Această baladă se aude în deosebite feluri şi sub deosebite numiri. Una din variantele cele mai divergente poartă numele : Ileanca cea frumoasă. în această variantă rola popei din „Chiruţa" o are mama Ilencei sau Ilencuţei, care, fireşte, neputînd să se lupte cu turcii ea viteazul frate al Chiruţei, caută a-i înşela, spuindu-le că fata ei nu mai trăieşte. Măicuţa din grai grăi : ' — Da voi pe cine-ţi peţi? — Vom peţi pe Ileanca, Pe Ileanca frumoasa !. . . Iar maica se prefăcea 388. I. V. JARSÎK - A- ŞiRSEAîJTJ Şi la turci aşa grăia: ■ ■ - — Turcilor, Grabnicilor, Altă dată v-aţi grăbit, Dar acum aţi zăbovit Şi Ileana a murit. Moartă e în grădinuţă Sub tufă de scînteuţă; De nu credeţi pe cuvînt, Vă voi duce la mormlnt! ... Turcii dau credinţă cuvintelor bătrînei şi se întorc înapoi la Dunăre, dar aici Un cîne de turc bătrin. Ce pipa mereu pe drum, . Foc în pipă că punea Şi la soare-n sus căta, Şi căta Şi se mira Şi din gură cuvînta : — Nu ştiu soare-a răsărit Ori Ileana s-a ivit Şi noi rău ne-am celuit? Ei se întorc înapoi şi acum cu părinţii Ilencei se întîmplă tot ceea ce s-a întîmplat şi cu fratele Chuuţei. Turcii la taie capetele, iar Ilencuţa — care asemenea nu lasă capetele neîngropate — este silită să plece cu ei. De aici înainte balada Ilencei este aproape întocmai ca şi a Chiruţei. 2 într-o variantă ceva mai prozaică se zice : ' Iată că-ntr-o dimineaţă, Dimineaţă fără ceaţă, Chira-n casă mătura Şi gunoiu aduna Şi afar'cu el pleca. Dar gunoiul cum ţîpa, Cătră soare căuta, Căuta şi se mira etc.. . . Calul Radului 1 A ţîpa, vezi nota 3 de la balada Marcului. Osîndiţii A celui = a înşela. 1 DOINE SI STEIGĂTTEI DIN AEDEAL 389 Nevasta fugită 1 Sugnă (sugniţă) şi suină, vezi nota 35 de la „Strigături". 2 Bănat = căinţă, părete de rău. Rădueanu Această poezie am auzit-o de la un fost coleg al meu din împrejurimea Ploieştilor ; prin urmare nu este din Ardeal, ci din Muntenia. Ca să nu se dea uitării însă, am aflat de bine a-i face loc în colecţiunea de faţă. O variantă începe astfel: Teiul şi bradul Jos la poala muntelui, La marginea codrului, Două lemne se sfădesc Şi mereu se ciufulesc 5 Este bradu şi teiu, . . Teiu bradului zicea : etc. Colinda I Această colindă am auzit-o în Ţara Bîrsei. într-alte locuri este mai schimbată. Iată două variante din ţinutul Tîrnavelor : Sculaţi, sculaţi, măi boieri, Flori dalbe de măr, 06 vă vin colindători 1 Dar cu dlnşii cine-şi vine? Vine Domnul Dumnezeu Mititel, lnfăşeţel, ln scutec de bumbăcel. Mina dreaptă crucea duce, Mina stingă busioc. 10 Crucea-i a bătrlnilor, Busioc nevestelor, Măr de -aur fetelor, Sănătate tuturor. . . Intră-n casă după masă 390 I, Vi JAENlK - A. BÎRSEANTJ 15 Peste masă grlu revarsă Să iasă răul din casă. Noi clntăm şi colindăm, Şi la gazdă o-nchinăm, I-o-nchinăm cu sănătate Este de observat că refrenulFlori dalbe Vlnătorii lui Crăciun De cu noapte s-au sculat Şi pornit-au la vlnat. Cînd a fost de către sară, 5 Sus în nori că se uitară. — Trageţi arcul Înapoi, Că io nu-s ce glndiţi voi, Ci io-s Petru, sln-Petru, Nănaş bun lui Dumnezeu 10 Şi vă spun cum şede el. . -. Şede, zău, îmbrăcatei, 20 Că-i mai bună declt toate. De Ia noi De la vreo doi, Mai vîrtos De la Hristos I măr" se repetează după fiecare vers. 2 Cu veşmînt plnă-n pămînt, Cum n-am văzut de cînd sînt; Cu veşmîntul mohorlt 15 Şi frumos împodobit Tot cu stele Mănunţele, Mai In sus mai mititele, Mai în jos mai măricele. . . 20 Să fii, gazdă, sănătoasă Ca o floare prea frumoasă t Colinda II Colinda aceasta seamănă în cîtva cu Crăciuneasa şi pruncii din Colindele adunate de Marieneseu (Pesta, 1839, p. 22-23). închinare cu paharul Astfel de închinări şi răspunsuri se obişnuiesc mai cu seamă la nunţi. Iată încă un exemplu : Un mesean se adresează către nună — Să trăieşti, nănaşă mare I Eu Iţi închin dumitale C-un pahar galbin Dintr-un virf de paltin, 5 De unde sughiţă Dalba fecioriţă, Cu mlneci pestriţă. .' . - • • — - De mi-i şti mulţămi, - - - ...... - — Paharul l-ii dobîndi; 10 De mi-i şti lnturna, ^ ........ Paharul,l-ii căpătai " Nuna " "" " — Păsărică rugului Clntă-n vîrful nucului, Ziua-ntreagă ciripeşte ,.. Dumitale-ţi mulţămeşte 1 CUPRINSUL PÂRTIA I: STUDIU INTRODUCTIV ............... A. Cartea şi oamenii .................... 1. Ioan Micu-Moldovanu (p. 8) 1=1 2. Ioan Urban Jarnik (p. 15) □ 3. Andrei Bîrseanu (p. 30) 4. Istoria cărţii (p. 36) li. Manuscrisul Ioan Micu-Moldovanu: descriere....... (,. Culegători, localizare, datare ............... 1. 'Cul-gălori (p. 80) □ 2. Localizare (p. 102) o 3. Datare (p. 109). I). Antoloyia .limiil. Itirsi'nnn ţi materialul inedit....... 1. Antologia Jarnfk-Birscanu (p. 116) □ 2. Materialul inedit (p. 155) o 3. Concluzii (p. 183) I'.. Lămuriri asupra ediţiei de (aţă .............. lîdiţia din 1885 (p. 1S(>) o Kdiţia din 1895 (p. 197) o lîdiţia din 1961 (p. 291) n Kdiţia de faţă (p. 202). i'AR'P \ A U-A : DOIME Şl STRIGĂTURI IUN ARDEAL. DATE LA IVEALĂ DL î)r. IO AM URBAN JAHMK ŞI ANDR1SI BÎRSEANU l'rclaţă .......................... S loine........................... Draji-le (p. 217) □ Puterea dragostei (p. 217) o Lauda ibovnicului şi ibovnicei (p. 221) C3 Dragoste nehotărîtă (p. 229) o îndemnări la dragoste (p. 230) o Dragoste cu frică şi cu zulie (p. 232) □ Dragoste ascunsă şi cu piedici (p. 233) a Dragoste pismuită (p. 236) o Dragoste cu glumă (p. 238) □ Deosebite (210); Dor şi jale (p. 242) : Puterea'dorului (p. 242) □ Necazuri din pricina dorului (p. 244) o Drăguţii depărlaţi unul de altul (p. 249) □ Moartea unuia dintre, iubiţi (p. 262) Dragoste stricată (p. 264) o Jalea celor ce n-au nimerit bine cu căsătoria (p. 268) o Jalea celui mus-strat şi pismuit (p. 274) o Jalea celui depărtat de la ai săi (p. 275) □ Jalea orfanului (p. 279) o Deosebite (p. 282); Mustrări şi blăstănviri (p. 286) : Neînţelegeri între iubiţi (p. 286) □ Dojeniri făcute celor necredincioşi în dragoste (p. 290) o Mustrări şi blăstămuri din partea drăguţei părăsite şi a drăguţului părăsit (p. 293) □ Mustrări din pricina socrilor şi părinţilor (p. 299) □ Mustrări din partea tetei silite la măritiş (p. 300) □ Deosebite (p. 301) ; Doine haiduceşti (p. 303); De-ale cătăniei (p. 306); 966 Strigături.......................... 333 Strigături glumeţe................... 335 Strigături satirice (p. 354): în ciuda fetelor şi nevestelor (p. 354) □ în ciuda feciorilor şi bărbaţilor (p. 367) a Deosebite (p. 369); Note la strigături................... 371 Varia........................... 376 Marcu (p. 376) a Chiruţa (p. 378) o Calul Radului (p. 380) o Oslndiţii (p. 381) □ Nevasta fugită (p. 381) o Răducanu (p. 382) o Teiul şi bradul (p. 383) a Cintecul ciobanului (p. 383) □ Colinda I (p. 384) □ Colinda II (p. 385) a închinare cu paharul (p. 385); Note lo Vnria ....................... 386 PARTEA A III-A : MATERIALUL INEDIT ............ 391 A. Doine şi clnteee ..................... 393 1. De dragoste (p. 393) o 2. De dor (p. 401) o 3. De jale (p. 406) 4. De înstrăinare (p. 411) □ 5. De cătănie (p. 415) □ 6. De urlt (p. 420) □ 7. Blesteme (p. 422) □ 8. Umoristice şi satirice (p. 424) o 9. De lume (p. 431) a 10. De codru, voinicie, hoţie (p. 433) □ 11. Sociale (p. 436) a 12. Istorice (p. 437) o 13. Diverse (p. 438); B. Strigături........................ 447 1. Despre joc (p. 447) □ 2. La adresa fetelor (p. 449) o 3. La adresa nevestelor (p. 455) □ 4. La adresa feciorilor (p. 456) d 5. La adresa feciorilor rămaşi (p. 461) □ 6. La adresa bărbaţilor însuraţi (p. 462) o 7. De dragoste (p. 463) □ 8. Umoristice (p. 467) o 9. Satiră socială (p. 471) o 10. Diverse (p. 476); C Balade ........................ 481 D. Basme, poveşti, snoave, tradiţii.............. 506 E. Ghicitori ..............,......... 527 F. Folclorul obiceiurilor................... 531 1. Creaţii nupţiale (p. 531) o 2. Creaţii funerare (p. 536) o 3. Colinde, clnteee de stea, uraturi (p. 537) a 4. Descîntece, farmece, vrăji, descrieri de obiceiuri şi practici populare (p. 539). PARTEA A IV-A: NOTE ŞI VARIANTE LA ANTOLOGIA JARNIK- BÎBSEANU......................... 553 A. Doine.......................... 555 B. Strigături........................ 731 C Varia.......................... 788 PARTEA A VA : NOTE ŞI VARIANTE LA MATERIALUL INEDIT. . 797 A. DoUie şi cîntece..................... 799 B. Strigături........................ 839 C. Balade.......................... 874