r LE MAI VECHI CĂRŢI POPULARE ÎN LITERATURA ROMÂNĂ Cartea a apărut eu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor ACADEMIA ROMÂNĂ INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ „IORGU IORDAiN — AL. kOSETTl” CELE MAI VECHI CĂRŢI POPULARE In literatura română Coordonatori ION GHEŢIE şi ALEXANDRU MARE ACADEMIA ROMÂNĂ INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ „IORGU IORDAN — AL. ROSETT1” CELE MAI VECHI CĂRŢI POPULARE ÎN LITERATURA ROMÂNĂ VII ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI Studiu filologic, studiu lingvistic, ediţie şi glosar de FLORINA RACOVIŢĂ-CORNET FUNDAŢIA naţională PENTRU ştiinţă ŞI ARTĂ BlCl'REŞTI°2003 ISBN 973-7934-00- LUCRĂRI DE REFERINŢĂ Cartojan, N. Cartojan, Cărţile populare în Cărţile populare, I-II literatura românească, Bucureşti, voi. I, 1929, voi. II, 1938. Chiţimia-Simonescu, I. C, Chiţimia şi Dan Simonescu, Cărţile populare, I-II Cărţile populare în literatura româ- nească, voi. I-II, Bucureşti, 1963. DRR, I-II Gheorghe Bolocan, Tatiana Nicolescu, Dicţionar rus-român, voi. I-II, Bucureşti, 1959. Gheţie, BD Ion Gheţie, Baza dialectală a româ- nei literare, Bucureşti, 1975. ABREVIERI ac. acuzativ adj. adjectiv adv. adverb bg. bulgar(ă), bulgăresc conj. conjuncţie expr. expresie f. feminin gr. greacă interj. interjecţie .ABREVIERI ioc. locuţiune m. masculin rn a gh. maghiară ii. neutru ngr. neogreacă ii om. nominaliv nr. n umăr pa ii. parlicipiu pers. persoană, personal pl. plural prep. prepoziţie prez. prezent pron. pronume rus. rusă. rusesc s. substantiv ser. sârbocroată si. slavon ie. turcă u cr. ucrainian(ă') vb. verb, verbal v. sl. veche slavă STUDIU FILOLOGIC INTRODUCERE Textul care constituie obiectul cercetării noastre se intitulează Istorie veteazului Poliţionu şi a frăţâni-său Argu, cu prefrumoasa Militina şi se găseşte în manuscrisul II 24 (4249), existent la Biblioteca Naţională a României. Este vorba despre un roman cavaleresc şi erotic în acelaşi timp. ce face parte din categoria binecunoscutelor romane populare: Erotoclitul, Imberie şi Margarona ori Filerot şi Antusa, axate pe 5;concepţia cavalerească a dragostei ideale, altoită pe cultul onoarei şi al bravurii”1. Textul, aflat într-un singur manuscris, deşi a fost descoperit şi publicat relativ recent, în 1963, în antologia Cărţile populare în literatura românească2, a rămas puţin cunoscut de către filologi şi criticii literari. Singurul care s-a ocupat mai îndeaproape de roman este Alexandru Piru, care, mai întâi, într-o recenzie critică3, găseşte o asemănare aproape identică între Istoria lui Skinder şi Istoria lui Poliţion, „amândouă nefiind altceva decât prelucrarea unor povestiri din Historia septem sapientum, versiunea occidentală a Sindipei, pătrunsă în Rusia din Polonia, încă din secolul al XVIl-lea54. Teoria originii comune, a celor două romane este reluată de către autor în capitolul referitor la cărţile populare din secolul al XVlII-lea, capitol 1 Cartojan, Cărţile populare, 11, p. 250. ‘ Chiţimia-Simonescu, Cărţile populare. II, p. 171-2] 6. J Al. Piru, Cărţile populare, în „Gazeta literară". X. 1963, nr. 50, p. 7. 4 Ibidem. 8 STUDIU FILOLOGIC al tratatului de istorie a literaturii române5. Alexandru Piru reafirmă, în mod consecvent, aceeaşi ipoteză, mult mai târziu, în 19776, când subliniază din nou, pe baza unei analize comparative, faptul că cele două romane sunt două variante ale aceleiaşi povestiri. Mircea Tomescu crede însă că originalul după care s-a tradus Istoria lui Poliţion a fost alcătuit în a doua jumătate a secolului al XVII-lea sau la începutul secolului al XVIII-lea7. Dincolo de aceste opinii diferite, considerăm totuşi hazardată teoria lui Alexandru Piru, a perfectei asemănări dintre Istoria lui Poliţion şi Istoria lui Skinder. Fără a intra prea mult în detalii, nu putem afirma decât că, din punctul de vedere al tematicii efective, al cadrului de desfăşurare a acţiunii, precum şi din punctul de vedere al modului propriu-zis de înlănţuire a diferitelor episoade, ne aflăm în faţa a două naraţiuni absolut distincte, chiar dacă se bazează, poate, pe acelaşi prototip, rămas şi astăzi necunoscut. Subiectul. Poliţion, feciorul împăratului Egiptului, este trimis să înveţe carte şi meşteşugul armelor în vestitul târg Poltavie. unde se împrieteneşte cu Argu, fiul unui vestit „cneaz” italian. Argu, arătându-i portretul Militinei, fata craiului Italiei, şi. văzându-1 pe Poliţion tulburat de splendoarea ei deosebită, îi propune acestuia să meargă împreună să o vadă personal. Pe drum sunt atacaţi de tâlhari, iar Argu este rănit grav. Poliţion. plecat în căutarea unui doctor, ajunge, după mai multe peripeţii în târgul Arteda, în Spania, unde este nevoit să rămână mai mult timp, pentru a i se vindeca rănile. Argu este salvat între timp de nişte neguţători, după care pleacă în oraşul său natal. Ravenie. Polţionu, vindecat, pleacă şi el în căutarea Militinei. 5 Istoria literaturii române, voi. 1, Bucureşti, 1964, p. 732. 5 Al. Piru, Istoria literaturii române de la origini până la 1830, Bucureşti, 1977, p. 382-385. 7 Mircea Tomescu, Introducere la Istorie veteazului Poliţionu, în Chiţimia-Simonescu Cărţile populare, II, p. J74. STUDIU FILOLOGIC 9 Pe drum află că paşa Ciiibulaiu doreşte s-o ia de soţie chiar pe Militina. Ajuns în cetatea Ravenei, unde se dă drept neguţătorul Stragveli, o întâlneşte la mai multe ospeţe pe Militina, îndrăgostindu-se reciproc. Imediat după ce se logodesc, în taină, cei doi tineri sunt despărţiţi de soarta potrivnică, deoarece Poliţionu e nevoit să liigă de paznicii grădinii crăieşti. în acest timp, soseşte cu „mare oaste’5 paşa Ciubulaiu, somându-1 pe craiul Ravenei sâ i-o dea de soţie pe Militina. Deşi rănit de paznici, Poliţionu se oferă singur să se bată la podinog („duel”) cu paşa, în schimbul eliberării cetăţii, dar şi cu condiţia de a se căsători el cu Militina, dacă va ieşi învingător. Şi astfel, după o luptă foarte grea, Poliţionu îl înfrânge pe paşă, omorându-1, însă este luat prizonier de către oastea turcească şi dus în cetatea Vizantiei (Bizanţ), la sultan, care îl trimite la muncă silnică, pe galeră. Argu soseşte în Vizantie, în fruntea unei armate numeroase, cerându-i sultanului eliberarea lui Poliţionu, dacă îl va învinge la podinog pe oricare dintre supuşii sultanului. Este trimis chiar Poliţionu, fară să ştie însă cu cine şi de ce se bate. Cei doi prieteni ajung să se lupte, fără să ştie, unul împotriva celuilalt. Recunoscându-se însă în timpul luptei, reuşesc să fugă şi închiriază o corabie pentru a se întoarce în Egipt. Sunt atacaţi de nişte corsari turci care îi robesc, iar apoi de nişte indieni. Poliţionu cade în stăpânirea comandantului indienilor, Camizu, care, îndrăgindu-1, îl primeşte ca fiu adevărat în casa sa. De Poliţionu se îndrăgosteşte Gostelie, fiica craiului Indiei, care îl roagă s-o îndrăgească, însă Poliţionu o refuză. Pentru că i-a surprins singuri în iatac, craiul îi pedepseşte pe amândoi, pe Poliţionu arucându-1 în temniţă. Nevinovăţia sa este dovedită de comandorul Camizu, şi astfel Poliţionu, cunoscut sub numele Alimbie, trăieşte multă vreme în târgul Brocol, dobândind prin vitejia sa funcţia de „sfetniaşal” la curtea craiului. în tot acest timp, Argu. ajuns mare comandant de oşti în Spania datorită faptelor sale de arme, îl caută neîncetat pe Poliţionu, dar fară nici un rezultat. 10 STUDIU FILOLOGIC într-o zi Poliţionu fuge de la curtea craiului pentru a scăpa de insistenţele lui Gostelie şi ajunge într-alt târg al Indiei. Aici o întâlneşte pe Asirie, fata unui preot, de care se îndrăgosteşte şi cu care, în fina!, se va logodi, presupunând că Militina îl va fi uitat, dar nu înainte însă de a-I învinge în duel, pe logodnicul Asiriei, neguţătorul Safir. Acţiunea romanului, după cum se poate constata, este extrem de complicată, alcătuită din numeroase episoade, axate, în principal, pe întâmplările prin care trece eroul principal, viteazul Poliţion. Spre deosebire însă de celelalte romane de acelaşi gen, intriga în Istoria lui Poliţio?i este atipică, în sensul că cei doi tineri îndrăgostiţi, o data despărţiţi de vicisitudinile soartei, nu se mai întâlnesc niciodată. Remarcăm faptul că există destule neconcordanţe în structura epică, între intenţiile eroului şi acţiunile sale propriu-zise, iar finalul povestirii - noua logodnă a lui Poliţion şi, implicit, renunţarea acestuia la Militina - este abrupt şi neprevăzut, cu totul altul decât cel aşteptat, Istoria lui Poliţion evidenţiindu-se prin nerespectarea motivului principal, caracteristic romanelor medievale. O trăsătură generală a întregii naraţiuni o reprezintă numărul foarte mare al scenelor de luptă sau de duel, insistându-se în descrierea acestora pe detalii referitoare atât la elementele echipamentului cavaleresc cât şi la tactica (strategia) adoptată. Romanul are, deci la bază o componentă foarte puternică, a faptelor de arme, care au menirea de a scoate în evidenţă vitejia şi măiestria „oştineasca ’ a eroilor Poliţion şi Argu. Având în vedere multiplele dialoguri ale personajelor, care contrapunctează pasajele narate în stfl indirect, putem considera Istoria lui Poliţion şi un roman psihologic, interesant din punctul de vedere al modalităţii în care este urmărit comportamentul uman în diverse ipostaze. STUDIU FILOLOGIC 11 DESCRIEREA MANUSCRISULUI Textul de care ne ocupăm face parte din manuscrisul miscclaneu II 24 (4249), existent în fondul Colecţii speciale al Bibliotecii Naţionale a României. Manuscrisul, legal în piele, este in-folio, cu dimensiunile 170 mm x 230 mm, şi are 260 de file. Manuscrisul conţine următoarele texte: 1. Istorie veteazului Poliţionu şi a frăţăni-sau Argu, cu prefrumoasa Militina (ff. lr- 48r); 2. Istorie Aritusăi prefrumoasăi fele lui Irocurie împărat şi cu un fecior a nui sfetnicu a împăratului, anume Eretoclit (ff. 124r -147v; 49r- 123r); 3. Istoriia lui Deltodor filosoful şi cu împăratu Alboin Logoban ce au stăpânit toată ţara Italiei (ff. 148r - 189v); 4. Istorie lui Strindel (!) preînţăleptul (1T. 191r — 211v); 5. Cuvânt înainte Sandipii filosoful din limba siriniasc<ă> pre românie scris pentru Chiros împăratul perşilor, şi de naştire fiiului său, şi pentru 7 filosofi a împăratului şi pentru o muiare ţiitoare a împăratului, care gătisă moarte ficiorului împăratului (ff. 213r -259r); 6. Ciorne, însemnări, încercări de condei indescifrabile (ff. 259V -260v). Pe prima copertă, în interior se află scrisă o precizare a traducătorului, intitulată Tălmăcitoriu călră cetitoriu de poveşti: Alcătuitoriu acestoru întâmplări s-au întocmit cu gustul opştii care nu obişnuieşte a ceti proimii, deci şi el n-au făcut proimionu la începutu scrierii lui. Eu încă vrând să urmez pilda lui, asăminea cruţu pă cetitoriu dă această supărare, atâta numai înştiinţăz că istoria aceasta mi-au părut atâta de interăsătoare şi bine tocmită cât am socotit-o vrednică de o tălmăcire moldovenească şi nădăjduiescu că această părere a me să nu fie greşită, ea fiind greşită părere ('/!). Treacă-se cu vedere pentru osteneala tălmăcirii, care nu priveşte la alt sfârşât decât la a 12 STUDIU FILOLOGIC mulfămi folosâtoare zăbăvi a cetitorilor. Fieştecari va afla plăcere unită cu folosăn(as a tulburării şi a orbirii ce pricinuiesc patimile şi o îndreptare a naravurilor precurată, căci vor vide fapta bună biruitoare şi răotate pedepsită, p>ri cari şi cum să cade să cerce cineva la acest fel de scrieri. Pentru aceasta am bune nădejdi că cetire aceştie va pricinui plăceri şi mulţămire opştiv. Filele 48v, 123v, 190r'v şi 212r'v sunt albe. Froutispicii se găsesc pe filele lr şi 213r. Numerotarea paginilor este mecanică şi, parţial, originală -cu cifre arabe pentru filele 1-80. Cerneala folosită este de culoare neagră, uniformă. Am identificat la nivelul întregului manuscris trei tipuri de scris: primul aparţine logofătului lordache Chirescu şi se regăseşte pe marea majoritate a filelor; al doilea, care apare prima dată pe ff. 51v şi 52r, se întâlneşte foarte sporadic, pe porţiuni reduse; iar al treilea scris (ff. 52v-53v, 57v-59v, 65v etc.) alternează frecvent cu primul, cel al lui lordache Chirescu,. aparţinând, după toate probabilităţile, fratelui acestuia, Constantin Chirescu. Manuscrisul a făcut parte din biblioteca lui Constantin Karadja, fapt ce reiese din existenţa ex-libris-lui de pe filele T, 2r, 3r, 123v, 156r, 259v, 260v. A intrat în patrimoniul Bibliotecii Naţionale a României în anul 1959, prin oferta Victoriei Dragomirescu. Pe fila lr am întâlnit însemnarea: ,,A fost cumpărat de la d. avocat Creţu, Tg. Neamţ, dec. 1924". Chiar pe fila lr a textului de care ne ocupăm se află, deasupra frontispiciului, menţiunea copistului: 1794, ghen 2, s-au ‘ Urmează un grup de slove care nu permit descifrarea cuvântului următor. Slovele care se disting sunt: u-_____p'kb'kii C Deşi nu este menţionat textul la care se face referire, considerăm că Tăhnăciloriul călră celitoriu de poveşti are în vedere Istoria lui Polifion, întrucât celelalte naraiiuni ale manuscrisului - Eroiocliiul, Berlohlo, Istoria lui Skinder şi Sindipa - erau de mult cunoscute publicului cititor din acea vreme (sfârşitul secolului al XVÎÎl-lea), circulând prin numeroase copii şi traduceri. STUDIU FILOLOGIC 13 început a să scrie. Având în vedere faptul că pe fila 211v, la finalul celui de-al patrulea text al manuscrisului nostru, apare notat: Sfârşât a toată istorie a lui Stinder preînţăleptu, şi am scris-o eu, lordachi Chirescu logt, 1794, ?wemv 7, considerăm că transcrierea Istoriei lui Poliţion s-a încheiat foarte probabil în primele luni ale anului respectiv. COPIE SAU ORIGINAL? Textul de care ne ocupăm are o situaţie cu totul specială faţă de celelalte patru scrieri ale manuscrisului - care circulau deja în mai multe copii la sfârşitul secolului al XVIII-lea în sensul că el reprezintă singura versiune românească, cunoscută până în prezent, a acestei naraţiuni. Este vorba, deci de un text inedit, cu o circulaţie, probabil, mult restrânsă în epocă. în Tălmăcitoriul cătră cetitoriul de poveşti, existent pe coperta anterioară, găsim o informaţie importantă, referitoare la Istoria lui Poliţion, oferită chiar de către cel care a copiat şi/sau tradus textul: „înştiinţăz că istoria aceasta mi-au părut atâta de interăsătoare şi bine tocmită cât am socotit-o vrednică de o tălmăcire moldovenească”. Potrivit acestei afirmaţii ne-am afla în posesia originalului traducerii. Mărturia esie însă contrazisă de o serie întreagă de date extralingvistice, caracterul de copie al textului nostru fiind subliniat şi de Mircea Tomescu, care considera manuscrisul Istoriei lui Poliţion o copie după un altul mai vechi10. Un prim .indiciu îl reprezintă aspectul general al textului, care are o grafie foarte îngrijită, fară multe ştersături ori alte intervenţii care să denote actul propriu-zis al traducerii, iar pe numeroase file scrisul este caligrafic. Dar indiciul lingvistic cel mai important rezidă în lecţiunile greşite, scrierea unor cuvinte în locul altora, ca în exemplele: oaste 10 Mircea Tomescu, op. cit., p. 174. 14 STUDIU FILOLOGIC (25717) în loc de o stea, pâraie (18712) în loc de trăie, că (2275) în loc de să, câte (45718) în loc de că de. Merită a fi consemnate în acest sens, datorită frecvenţei mari de apariţie, şi omisiunile de slove şi de cuvinte, precum: au alergat (1574), cobie (2876-7), firbinţală (23712-13), frusaţa (2715), Mitina (1721), sul (2674); Eu te văd pre tini <în> împărăţâie me nu de mult (10711-12), Iubite frate, părutu-s-au ţâie fala craiului, Miligrina? (277-8), Îndată ce au auzit venire turcescului paşi (1673) etc. Există în text frecvente corecturi, precum un cuvânt scris peste câteva slove,indescifrabile, reprezentând începutul unui alt cuvânt: calcu (33719), preiubitul (24718), slăbiciune (41718) etc. sau cuvinte repetate şi tăiate: aceli (1976), au răspunsu (10714), că (46718). Trebuie menţionate şi greşelile de scriere de tipul: cel (2674) în loc de ce, pasa (1879) în loc de paşa, tânsa (2571) în loc de dânsa etc. In cazul de faţă ne aflăm în faţa a două ipoteze: textul de care ne ocupăm este fie o copie făcută de un copist oarecare, pe numele lui lordache Chirescu, după o traducere care nu-i aparţine, fie o copie realizată de însuşi autorul după traducerea personală. Având în vedere amplasarea cu totul aparte - faţă de textul propriu-zis - a „tălmăcitoriului cătră cetitoriu5’, considerăm că ipoteza a doua, a copierii textului după originalul traducerii, are toate şansele să corespundă realităţii. Altfel, e greu de imaginat că un copist oarecare ar fi reprodus precizarea traducătorului separat de text, pe coperta interioară a manuscrisului. PERSOANA TRADUCĂTORULUI Din două însemnări existente în manuscrisul II 24 (4249), scrisul fiind identic cu cel al textului nostru, prima pe fila 21 lv — Sfârşit a toată istorie a lui Stinder preînţăleptu, şi am scris-o eu, STUDIU FILOLOGIC 15 lordachi Chirescu, logt. 1794, noemv 7 -, iar cea de-a doua, pe fila 259r - Sfârşit a toată istorie filosofului Sindipei, scrisă de bietu fratele mieu Constandin, Dumnezău să-l ierte, c-a.it. răposat şi am sfârşit-o eu, lordachi Chirescu, 1802, ghenr, 1 -, reiese că cel care a tradus şi transcris apoi Istoria lui Poliţion este logofătul lordache Chirescu. Despre lordache Chirescu nu cunoaştem astăzi alte date decât cele pe care le putem deduce din analiza aspectului general al textului, care beneficiază de un scris frumos, în general caligrafic. Ca logofăt, lordache Chirescu va fi fost o persoană instruită, deprinsă cu mânuirea condeiului, deci şi cu arta scrisului. Constatând utilizarea permanentă a termenilor sinonimi, pentru a fi evitată monotonia lexicală, ca şi din întrebuinţarea unui lexic bogat, alcătuit în marea lui majoritate din cuvinte de origine slavă, mai ales rusească, dar şi din cuvinte turceşti ori greceşti, putem afirma că traducătorul avea bune cunoştinţe lingvistice. Ţinând seama de particularităţile fonetice, morfologice şi, nu în ultimul rând, lexicale, textul Istoriei lui Poliţion, tradus de lordache Chirescu, are o coloratură nordică, dialectul vorbit de traducător fiind cel moldovenesc, însă nu putem spune cu certitudine dacă provine din nordul sau din sudul Moldovei. Dintre fenomenele de tip nordic, amintim: [ă] etimologic conservat în blăstăma (42717), lăcuinţe (37v12), [e] medial aton trecut la [i] în adivăr (4478), curgirea (3176), ficior (1378), [e] final aton închis la [i] în credi (1474), să cuvini (6715), vini (879), ca şi în cuvintele atone în frază de felul di (871), pi (8712), diftongul [ea] final redus la [e] în mod frecvent în ace (1719), să de (974), me (31711), să ste (5715), diftongul [ia] devenit [ie] în abie (1576), ietacul (40718), s-au mâniet (2875), voiem (1176), diftongul [uă] trecut la [uî] în doî (471), noî (10713), labiale dure în să iubască (4478), pă (30716), vorovăscu. (2277), fricative dure în cnejăscu (1713), riişăne (1371), [g] conservat în agiutoriu (9715), giudecăţi (2278); forma etimologică de pl. mâniile (39713), pron. negativ nimica. (1779), nimene (4171), adverbul de timp acmu (6714), formele în -le ale numeralul ordinal al doile (41710), al treile (5711), formele de mai 16 STUDIU FILOLOGIC mult ca perfect, pers. 3 sg., aparţinând paradigmei tari, dedesă (3274), didesă (4777) şi în special termeni ca ciboîe (3976-7), costişă (3876-7), gătiţă (776), hereţi (776), ogradă (1576-7), privală (9720-21), stânjân (38715). ORIGINALUL TRADUCERII In problema sursei străine a scrierii, Alexandru Piru considera că „după toate probabilităţile, Istoria lui Poliţion a fost tradusă din greceşte”11, fară a aduce însă şi argumentele necesare în sprijinul acestei ipoteze. Mircea Tomescu, referindu-se la originalul romanului, credea că acesta, rămas necunoscut, are o provenienţă slavă, „fiind compus într-un mediu în care istoria poporului rus era cunoscută şi faptele lui de arme admirate”12. Tomescu îşi justifică din punct de vedere istoric afirmaţia, ţinând cont de „aspectele din istoria Ucrainei”'3 reflectate în naraţiune. în stadiul actual al cercetării noastre nu putem spune decât că originalul după care a fost efectuată traducerea romanului este încă necunoscut. Din datele de natură lingvistică ale textului putem deduce însă că traducătorul a apelat la o sursă rusească. Ne bazăm, în primul rând, pe numeroşii termeni de origine rusească existenţi în text arji „harpă”, armie „oaste”, camandor „comandant”, carătă „cupeu”, cneaz „prinţ”, comandir „comandant”, freilini „domnişoară de onoare”, podinog „duel”, polc „unitate militară”, polcovnic „comandantul unui polc”, publecă în expresia a da ceva în publecă „a aduce ceva la cunoştinţa publicului”, rublă, şaică „bandă de hoţi”, şpagă „sabie”, trahtiriu „han” etc., dintre care unii sunt atestaţi aici pentru prima oară (arfi, freilini, publecă, şaică). Se remarcă cu uşurinţă termenii militari, existenţi cu siguranţă în original, a căror 11 Al. Piru, Cărţile populare, în „Gazeta literară”, p. 7. 12 Mircea Tomescu, op., cit., p. 174. 13 Ibidem. STUDIU FILOLOGIC 17 frecvenţă de apariţie este ridicată, datorită accentului pus în desfăşurarea acţiunii pe măiestria eroilor în mânuirea armelor. O altă mărturie în sprijinul opiniei noastre o formează cuvântul rublă, cu o singură ocurenţă, deşi am întâlnit în text şi echivalentul său moldovenesc galbeni. Mai există şi termenul fietru, cu sensul „teatru55, care va fi fost scris probabil în originalul rusesc cu (J), conform pronunţiei ruseşti a e lui. în plus, avem şi un argument legat de conţinutul povestirii: Poltava, oraş vestit al Ucrainei - Poltavie în text -, unde este trimis tânărul Poliţion pentru a se instrui, este descris cu detalii ce denotă o cunoaştere bună a realităţii din partea, cu siguranţă, a autorului, rămas şi el necunoscut. Ştim astfel că este vorba de târgul „veneţâienilor55, adică al venezilor (= veche populaţie slavă14), şi care „atunce era cel dintâiu pentru învăţăturile cele ce acolo înflorie55. în concluzie, toate aceste considerente ne îndreptăţesc să susţinem provenienţa rusească a originalului după care a fost tradus textul nostru. 14* Mircea Tomescu, op. cit., p. 177, nota 1. STUDIU LINGVISTIC GRAFIA Textul este scris cu alfabet chirilic într-o cursivă modernă, caracterizată prin renunţarea la iusul mare şi prin împrumutarea unor litere din alfabetul latin {a, d). Scrierea pare neglijentă şi este greu de descifrat, datorită rapidităţii mânuirii condeiului şi a îmbinărilor de litere, aparent foarte capricioase, dar reflectând totuşi un anumit manierism grafic. Dintre particularităţile grafice care merită a fi consemnate, am reţinut: - notarea diftongului [ie] la iniţială absolută şi de silabă prin e: (1879), Bwe (33711), 3rke6m$jiH (32713). Cu valoarea [e] e apare atât în poziţie medială: BpeAu (44712) nScmieyje (37711-12), cât şi la finală de cuvânt, precedată fiind atât de consoane cât şi de vocale KopAEHe (874), mSaitig (36714); - notarea vocalelor [ă] şi [î] din limba contemporană prin *k şi h, fară a se face vreo distincţie grafică: (42713), c^n^taţc (1874), cKii^BK (15719), ThHhp (1778), 8pbT$A$n (16720); - notarea frecventă a slovelor # şi v cu valoarea [u] în poziţie finală absolută: kaaŞ (41719), Huiav; (17720), nphH3\r (4671), boanhkŞ (1178). Suprascrierea literelor reprezintă o particularitate grafică importantă a textului nostru. Vocalele şi semivocala k> sunt suprascrise în poziţie medială şi la sfârşit de cuvânt: ahmg (15719), kpajoaSh (1674), p^v (4678). Consoanele apar suprascrise atât în 1 Pentru a simplifica redarea -exemplelor în alfabet chirilic, aici ca şi în aparatul critic slovele suprascise au fost coborâte în rând şi subliniate. 20 STUDIU LINGVISTIC interiorul cuvântului, atunci când închid silaba, cât şi la finală absolută: ctw\\n8a (8712), rKAMASh (1574), ^}>6A (8715). Se întâlnesc suprascrise şi grupuri de slove, în special în poziţie finală: npiqnrh (15712), nrhNkp (1778), m^pr (1579), ca şi, mai rar, în interiorul cuvântului: nuvune (1671), ori la iniţială absolută: ci* nvme (1671). Destul de frecvent este întrebuinţată în poziţie finală şi suprascrierea pe două niveluri, prilej cu care copistul utilizează ligaturi între slovele suprascrise: (1474), (12710), minte (2719), cmiiirhmf (30712). în poziţie medială, suprascrierea “cu cerdac” apare mai rar: CTATWpMMlTA (3176-7). Semnele de punctuaţie întâlnite (. , ; - :) sunt folosite fară a se respecta regulile de punctuaţie, plasarea lor fiind în general arbitrară. Caracteristic este faptul că două puncte (:) încadrează în mod frecvent cifrele arabe de restul cuvintelor: au căzut asupra lor într-un locu :30: de tâlhari (573-4), Şi aşa s-au strânsu :40: de mii de oameni (26715-16). Semnele diacritice care apar în textul nostru (spiritul lin, oxia, varia şi isonul), lipsite de vreo valoare fonetică, sunt utilizate în conformitate cu normele curente ale scrierii chirilice româneşti. Abrevierile înregistrate sunt realizate prin contracţie: am (46718) pentru “dumneata”, amh (4675) pentru “dumitali” şi aml (1778) pentru “dumneavoastră”. FONETICA Dintre cele mai importante trăsături fonetice ale textului menţionăm: a) la nivelul vocalismului: [a] aton > [ă] în: în zădar (974); cf. în zadar (2473). STUDIU LINGVISTIC 21 [a] protonic este păstrat în: macar (3678); cf. însă măcar că (3276). [ă] etimologic este menţinut în: blăstăma (42717) cu derivatele sale. Am întâlnit însă şi forma cu [ă] trecut la [e]: blestematule (22717). [ă] aton este conservat în: lăcuinţe (37v12), lăcuitorii (875) etc, precum şi în au rădicat (27711). [e] medial aton este menţinui în: cetitoriu (4077). [e] etimologic este păstrai în: streinu (5712), prep. den (276);cf. însă din (572). [e] medial aton > [i] în numeroase cuvinte: adivăr (4478), aligorii (11712), curgirea (3176), să dovidească (3679), ficior (1378), începire (14721), niinuet (3075), purcedirea (42720); cf. însă adevăru (4477), fecior (1073). [e] în poziţie postonică a trecut la [i] şi în pluralul articulat al substantivelor feminine şi neutre: daniile (T/6),fetile (32720), inelile (14711), numile (44722), razile (1272), vorbile (10722) etc. [e] final aton s-a închis la [i] în: să cadi (3176), credi'(1474), să cuvini (6715) mari (sg.) (3871). vini (879), precum şi în cuvintele atone în frază: di (871), ni (971), pi (8712) etc. [e] apare diftongat la [ie] în: cinema (1 v/4), s-au mierat (21710). [î] “nediftongat” prin anticiparea elementului palatal din silaba următoare apare în: mâne (15712), mânile (2577); cf. însă mâine (2771). [î] este păstrat în au întrat (44716). [u] a trecut la [o] în: coprinşi (3976); cf. însă cuprinsasă (3979). . [u] final apare extrem de frecvent, după o consoană sau un grup consonantic: sămnu (12715), socotescu (4077), volnicu (1178), precum şi în cuvintele formate cu sufixul -toriu: crezătoriu (40722), păzitoriu (1477), stăpânitoriu (4073). Hiatul [i] - [i] este menţinut în: au fost priimit (877), priimire (14710). Cei doi [i] - [i] în hiat nu au fost contraşi nici în fiiu (31717). Diftongul [ea] medial s-a monoftongat în [e]: celma, (3977). 22 STUDIU LINGVISTIC [ea] final s-a redus la [e] în mod frecvent: ace (1719), ave (272), să băte (7720), să de (974), dragoste (578), me (31711), să ste (5715); cf. însă să dea (9717), mea (10712), vei vedea (3379). [ia] devine [ie] ([ie]) în poziţie postvocalică: ceie ce (16720), va muie (1971), tăie (5714), voiem (1176), în poziţie postconson antică: abie (1576), s-au mânieî (2875), precum şi la iniţială de cuvânt: să ie (1671), ietacul (40718); cf. însă a-i tăia (2577). Diftongul [iu] este conservat în : fiiu (31717), minciunoasă (4275). [uă] final a trecut la [uî] în: doi (471), noi (10713). Triftongul [ieu] este menţinut în mieu (1378); cf.. însă meu (24722). b) la nivelul conşonantismului: Rostirea dură a labialelor [b], [p], [m], [v], care determină trecerea lui [e] la [ă], a lui [i] la [î] şi reducerea diftongului [ea] la [a] apare în: să-l iub as că (4478), să margă (33716), să mărgu (14714), în prep. pă (30716), să privască (21720-21), să robască (1077), să slăbască (378), tocmala (1777), vârtutea (3716), să vorbască (13718), nu vorovăscu (2277); cf. însă tocmeală (1774). Pronunţarea dură a dentalelor [d], [s], [z] şi [ţ] este înregistrată în mod frecvent în: ameţală (19719), auzisă (2714), casâle (1072), deosăbit (373), Dumnezău (1710), frăţască (1716), găsi (1672), înţălegire (376-7), înzăcite (19716), mă mărturisăscu (4712), mulţâme (2710), nădăjduie (33722), puţână (2713), sămnu (27715), sângur (6720), slobozî (45711), zf(subst. fem.) (15717). Se întâlnesc însă şi câteva forme cu rostirile moi:. Dumnezeu (17713-14), fierbinţeală (3372), nădejdea (4274), semnul (26719). [r] apare cu timbru dur în: s-au răpezit (2873), se răvarsă (1471-2), voi strâca (11711), cât şi rostit moale în: cavaleriu (1074- 5), ceriu (18712), hangeriu (24715), Safiriu (46713), precum şi în termenii formaţi cu sufixul -toriu: amăgitoriu (42712), neguţătoriu (978), poftitoriu (29719), voitoriu. (22713-14) etc. STUDIU LINGVISTIC 23 Rotacismul este conservat doar în prepoziţia pâră (3179). [r] a evoluat la [1] în tulburare (28710-11); cf. însă s-au turburat (2878). Fricalivcle prepalatale [ş], [j] apar numai cu timbru durifîcat, fapt ce antrenează reducerea diftongului [ea] la [a], vel ari zarea lui [e] în stadiul [ă] şi a lui [i] în stadiul [î]: cnejăscu (IVI 3), desăvârşâtă (179), dânşâi (1716), au ieşâl (7710), necăjâte (3578), ruşâne (1371), săvârşaşte (27719), sfărşât (7V10), voi sluji (476). [ş] apare notat în paradigma verbului deschide: deşcliidu (2178-9), deşchis (3715), să deşchiză (45710). Trecerea lui [ş] la [s] are o singură ocurenţă: au deschis (44716). Fonetismul etimologic [g] este conservat în: agiunge (5713), agiutoriu (9715), giudecăţi (2278), încungiură (9710), mă giur (3676). Evoluţia lui [g] (+ [o], [u]) la []] apare notată în: au ajunsu (7712), ajutoriu (9715),jos (5719). Rostirea palatalizată a lui [11 este menţinută în: feliul (275). felinii (1722). Grupul consonantic [ct] a fost notat când [ht]: dohtori (476), când [ft]: un doftor (5718). Grupul consonantic arhaic [mp] este menţinut în: rumpe (16714), să rumpu (1179). MORFOLOGIA Substantivul Substantivul feminin mână apare la plural atât cu forma veche, etimologică, mânule (39713), cât şi cu cea analogică în mânile (2577). Pentru substantivul feminin rană am consemnat două forme de plural, aflate în variaţie liberă: rane (773), cu desinenţa -e, şi, răni (4710). cu desinenţa Spre deosebire de limba română actuală substantivul statuie apare cu forma de masculin stataiu (36712). STUDIU LINGVISTIC Substantivul epistemă este utilizat cu forma de plural epistimuri (176-7), având accepţia cunoştinţe”. Am înregistrat în cazul substantivului palat două variante de plural: paleţi (974), şi pălâfi (37714). Ardealul. Articolul genitival invariabil a este frecvent întâlnit de-a lungul întregului text: cavaleria a curfâi (9712), cale de pc urmă cuvintc a lor (11V3-4), neguţătorii/ a lşpanii (10716), oarişicare giudecăfi a sufletului ei (2278), preiubit sămnu a viefâi mele (1575) etc. Formele variabile ale articolului posesiv apar mult mai rar: al doile al meu părinte (35717-18), trupul cel mort al lui Ciubulaiu (2478). O caracteristică morfologică importantă a textului constă în faptul că articolul demonstrativ cel, cea prezintă un număr foarte ridicat de ocurenţe, el întâlnindu-se în special în sintagme nominale, între un substantiv articulat şi adjectivul determinant: cavalerii cei vestifi (579), chipul cel prefrumos (1074-5), daniile cele tinere (276), fericire ce adevărată (3576) etc. Articolul demonstrativ precedă nu de puţine ori şi construcţiile prepoziţionale cu rol de atribut: dragostea lui ce cătră dânsa (43713), obrazăle cele de cinste şi ştiute (2079-10), viiafa mea ce denainte (3173-4) etc. La feminin, gcniliv-dativ, articolul demonstrativ apare în mod constant cu forma veche cei: sămnu inimii cei reli (4676), stăpânitoriul Indiei cei mari (34720-21), vieţâi mele cei trecute (3176). Pronumele. Pentru persoana 3 sg. a pronumelui personal am identificat forma însu, precedată de prepoziţia întru: au intrat într-însu (44716). Pronumele personal pentru pers. 3 sg. şi pl. are la dativ forma compusă luiş, respectiv lorîş: l-au numit luiş frate (1715), ş-au Jacul luiş altă ze (8711-12), bogăfâie lorăş să o împartă (30719); cf. însă i să nume lui frate (26712). Foarte frecvent am întâlnii dativul posesiv exprimat prin formele neaccentuate de dativ ale pronumelui personal: au începui a-ş ucide pieptul şi a-ş rumpe părul capului (21712-13), Iu, frate STUDIU LINGVISTIC 25 Ciubulaiu, şi cearcă-ţi puterea tal (2378-9), Tată-său i-au apucat hangeriul din mână (24716-17) etc. Pronumele personal de întărire însuşi apare utilizat invariabil şi în mod frecvent cu formele duble de întărire: iubeşte mai mult decât însuşi pre sâne (13722), pre dânsa însuşi îţi vom da-o ţâie soţâie (1771-2). Pronumele însuşi este întrebuinţat şi pentru pers. 2 sg.: dumneata însuşi (4677), socoteşte însuş (1879); cf. însă tu însuţi (1878). în contextul şi însuşi la groaza morţâi (1718) pronumele însuşi are sensul „chiar”. Pronumele personal de politeţe are un număr însemnat de apariţii, justificate prin natura relaţiilor dintre personaje: dânsa (2721), dânsul (6718), dânşâi (6710), dumneata (46718), dumneavoastră {1078) etc. Forma accentuată a pronumelui reflexiv sâne, pentru pers. 3 sg., frecvent întâlnită în expresia întru sâne (12716, 25716, 4574 etc.), este întrebuinţată şi pentru pers. 1 sg.: cât sunt eu de datori a mă numi pe sâne de fericit (14722), eu însumi pe sâne ani vrut să mă omoru (30716), sângurăpe sâne mă voi omorî (21710-11). Foarte numeroase în text sunt formele compuse ale pronumelui (adjectivului) nehotărât. Dintre acestea, amintim doar câteva: fieştecare stâlpu (3879-10), Jieştecine (16715), un neguţătoriu oarecari (47710-11), oareşcare chip (1473-4), oarişcari giudecăţi (2278), oricine (8714), ori pe cari din tâlhari (5713) etc. Pentru pronumele (adjectivele) negative am înregistrat următoarele forme: nimică (1779), nimene (4171), nimine altu (4173) etc. Cu valoare substantivală, pronumele negativ apare în contextele: altă nimică (38720), nimică altă (3973). Numeralul. Numeralul ordinal prezintă în mod constant forme în -le: de al doile (41710), al treile (5711) etc. Am consemnat şi numeralul colectiv cu valoare adjectivală: dintru amândurora părţâlor jurămânluri (14712-13). Numeralul cardinal, bine reprezentat în text, este notat invariabil cu cifre arabe, iar pentru partea miilor cu litere: oaste 100 26 STUDIU LINGVISTIC de mii (2779), 7 zile (42720), 3 mii de oameni (25710) etc.; cf. însă o sută de mii de galbeni (8717-18). Verbul Verbele a înştiinţa şi a întâmpina sunt folosite ca reflexive: Argu, înştiinţându-să de la fata craiului de frate-său Poliţionu, foarte mult s-au bucurat {15715-16); Poliţionu de multe ori s-au întâmpinat împreună cu fata craiului, Mi
  • grina (1720-22). Verbul a se întuneca apare la diateza activă: Şi dacă au întunecat, ş-au luat calu (41718-19). La indicativul prezent al verbului a fi, am întâlnit, pentru pers. 3 sg., atât forma veche iaste, cât şi forma scurtă, de circulaţie nordică, îi2\ Iaste-ţi pe plăceri? (4721-22), şi acum încă îi dimineaţă (4672). v/ Verbul a vreaare pentru pers. 1 sg. a indicativului prezent formele eu voiescu (2374), nu vroiu (2272). La perfectul compus auxiliarul a avea prezintă, pentru pers. 3 sg., forma etimologică au: Argul au venit la craiu, au cerut oaste şi i-au arătat că vra să să ducă la sultanul turcescu (2679-11). La perfectul compus, pers. 3 sg., verbul a sta este întrebuinţat numai cu forma reduplicată: au stătut (21718). La mai mult ca perfectul, verbul a da are pentru pers. 3 sg. forma aparţinând paradigmei tari dedesă (3274), respectiv didesă (4777). Pentru indicativul şi conjunctivul prezent ale verbelor de conjugarea a Il-a, a IlI-a şi a IV-a, cu radicalul terminat în d, n şi r am înregistrat foarte frecvent formele iotacizate: să-ş cei (4772), să deşchiză (45710), să-l prinză (1572), puiu (3178), să rămâie (40717), să spuie (39711), eu văzu (472), să vânză (28721), să vie (3571). Alături de acestea apar la conjunctiv şi formele refăcute: să prindă (15721), să vadă (43722-23), să vâ?idă (45720). La conjunctivul prezent al verbului a avea este utilizată pentru pers. 2 sg. forma etimologică: să aibi (12722). 2 Gheţie, BD, p.169. STUDIU LINGVISTIC 27 Numeroase suni şi formele nerunziale iolacizatc: pitind (33714), spuind (37710), /âindu (32' '1 7), viind (4578) ele. La viitor, formele auxiliarului pentru pers. 1 şi 3 sg. sunt în mod constant roi. respectiv va. La pers. 2 sg. am întâlnit şi forma populară fi. iar formele reduse a - pentru pers. 3 sg. şi or - pentru pers. 3 pl. apar în paralel, uneori chiar în aceeaşi frază cu lormele literare: mă voi duce (1271). voi ave (4871), dacă tu îi vre aur sau argint ţf să va da oricât îi pofti (1774-5), or vre (9717). iar cum s-a culca tată-meu, atunce voi veni la tine (4572) etc. Viitorul anterior este consemnat cu o singură ocurentă: Vinii, potrivnicule, neaşteptând va fi văzut cine din noi va câştiga biruinţă (4778-9). Prezumtivul este folosit destul de frecvent atât la timpul prezent: Dumneavoastră îţi fi întrebând (40712), poate vei fi întrebând (477-8), unde să va fi ajlând (39718-19), cât şi la perfect: poate va fi fost aşa (22715-16), Socotind pentru Militina că va fi luat alt bărbat, ori va fi uitat dragostea lai ce cit credinţă (4378-10). O trăsătură morfologică esenţială a textului nostru o constituie utilizarea extrem de frecventă a infinitivului, mai ales în acele construcţii verbale duble în care conjunctivul ar fi astăzi preferai: Au fost nevoiţi a să întoarce înapoi (24713-14), au început a striga (2578), săngur s-au luat a goni pe Argu (4076), vom sta a ne bate (47r/3). vre a-l da pre dânsul morţâi (3716) etc. Următoarele locuţiuni şi expresii verbale suni aslăzi, arhaice: a afla ştiinţă „a se informa": Poliţionu mai multă ştiinţă n-au putut afla (41712); a se aprinde de dragoste „a se îndrăgosti": Craiu Aricsu ave o fiică prefrumoasă, cari s-au aprinsa cu inima de dragoste cătră PoIi{ionu (3279-10); a ave ştiinţă „a şti, a cunoaşte": şi dacă Ciubulaiu mă va omon, să aibă ştiinţă că eu pentru cinste şi frumuseţa ei am murit U0v'*-8); a nu avea pricină „a nu avea motiv'5: Şi când este aşa, nu ai nia o pricină a mă lua în râs (46719-20); 28 STUDIU LINGVISTIC a cădea la mare boală „a se îmbolnăvi”: Dar Militina dintru acee vreme au căzut la mare boală (24720-21); a cădea la mare frică ,,a se înfricoşa, înspăimânta”: După aceea, s-au dus de la dânsa şi au căzut la mare frică (4 174-5); a da cuvânt „a promite”: De-i voi da cuvânt să o leu, trebuie să calcu peste făgăduinţa ce am dat fetii de craiu, Militinei (33718-20); a da ştiinţă „a face cunoscut, a înştiinţa”: Neguţătorii, cât au ştiut, i-au dat ştiinţă (43717-18); a face pornire „a începe războiul”: îndată ce vor face turcii pornire, toţi să năvălească Jar de veste asupra oştii turceşti (38720-21-3371); a fi trebuinţă „a trebui”: El au socotit că nu este trebuinţă a nu arăta numele lui fetii craiului (4073-5); a găsi cu cale „a fi de părere, a considera”: Iar acum eu sângur găsăscu cu cale mai bine să-l întrebi întâi (3578-9); a-şi ieşi din simţiri „a i se face rău, a leşina”: auzind şi cuvintele solului, au venit la atâta ameţală, încât puţănu nu ş-au ieşât din sâmţări (19718-20); a se împila de dragoste ,, a se îndrăgosti”: inima lui s-au împilat de dragoste călră dânsa (271-2); a lua în putere „a stăpâni”: care venisă şi vre să ia în putere soţâie lui pe fata craiului Aricsu, pe Gostelie (3677-8); a lua în râs ,,a batjocori”: Asirie, văzând slujbile lui Poliţionu, au înţăles cum că el o iubeşte, au socotit să-l ie în râs (4476-7); a-şi lua sama „a se gândi, a chibzui”: Milostivă împărăteasă, dă-in câtăva vreme ca să-m pot lua sama (3372-3); a-şi lua ziua-bună „a-şi lua rămas-bun”: Argul au luat oastea şi ş-au luat zioa bună de la craiu şi de la fiică-sa (26717-18); a sta împotrivă ,,a se împotrivi’: Volnicu este Jieştecine a judeca aşa cum i-a fi voia, căci eu nu am hotărâre să-i stau împotrivă (1178-9); a-şi veni în simţiri „a-şi reveni : Cu toate aceste, viindu-ş ca îndată în sâmţări, au început a-ş ucide pieptul şi a-ş rumpe părul capului (21711-13). STUDIU LINGVISTIC 29 Adverbul. Dintre adverbele întâlnite în text, consemnăm formele vechi, regionale şi populare: acmu (6714), acu (14717; cf. acum 1473), adesă (1723), asămine (47711), denapoi (3972), iară (13721), iarăş (8718-19), îndată (375), necăiuri (33715), respectiv nicăiure (45714) - ambele cu sensul „nicăieri”, niceodinioară (1576-7) - pentru „niciodată”, negrăşât (41711), oarecând (174), oriunde (40713) etc. Unele adverbe sunt folosite numai cu formele fară particula deictică -a: aice (15719), atunce (45718), purure (10719). Adverbul relativ când apare şi cu sensul „dacă”: Ah, când ai şti tu pe Militina.! (4718). Gradul superlativ absolut esle construit în mod constant cu ajutorul adverbului foarte: eşti foarte nimică (18716), foarte frumos la chip (2719), foarte tare au slăbit (678-9), i-au lovit, pre dânşâi foarte cumplit (3874-5), l-au bătut peste trupul gol foarte straşnicii (3975-6) etc. Există însă numeroase situaţii în care acelaşi adverb, foarte, cu sensul „foarte mult/tare” marchează singur superlativul absolut: foarte lăuda (2r114-15), foarte s-au bucurat (12710-11), .y-au mieratfoarte (2Y110). Dintre numeroasele locuţiuni adverbiale întâlnite în text, ne-au reţinut atenţia, datorită numărului mare de ocurenţe şi sensului lor învechit, următoarele: de-a pururea „pentru totdeauna” (1717-18, 11720 etc.), în scurt „în puţine cuvinte” (12714, 2071 etc.), în sfârşât „în cele din urmă” (14713), mai cu cale „mai potrivit” (17710), pre largii „în detaliu, amănunţit” (36713). Prepoziţia. O frecvenţă foarte ridicată o au formele vechi ale prepoziţiilor: cătră (578, 1174, 4173 etc.), den „din” (276), întru (4717), pâră (3179), pre (3714, 1474, 36710 etc.). Am înregistrat însă, destul de frecvent, şi forma pe. cu -r- dispărut prin disimilare totală (375, 2871, 40721 etc.). Prepoziţia asupra are şi accepţiile „de”: Amorezându-să asupra lui Poliţionu, din pricina ruşânii, amoriul nu-l arăta cătră 30 STUDIU LINGVISTIC dânsul (32718-20), respectiv „la : Asupra acestor cuvinte, frate-său Argul au răspunsu (373-4). Prepoziţia pentru este utilizată şi cu sensurile „de5’: Nu întotdeauna mănâncă dimineaţa pentru foame (46720-4671), şi, „despre”: Eu, după porunca ei, le-am dus şi vream să ies afară, dar fata craiului m-au oprit şi m-au întrebat pentru neam şi numele meu (35718-20), Poliţionu, auzind de la dânşâi pentru Argu, au socotit să nu fie frate-său, cari au fost vândut la Işpanie (43710-12). Conjuncţia. Dintre conjuncţiile întâlnite amintim următoarele: au „sau”: Frate-meu Argul s-au omorât de tâlhari, pentru care nici până acu nu ştiu, trăieşte au ba? (14716-17); " ce „ci”: îndată i-au dat să înţăleagă că acesta nu era Alimbie, ce Anzverpie, vestitul neguţătoriu a târgu aceluie (4075-7); dar „dacă”: Dar nu-i îndestul aceasta, îţi voi da şi ocârmuire coroanei împărăţâii mele şi eu voi trăi pe lângă voi (20716-18); încă „însa': El încă nici cu această lovire n-au fost omorât (2371-2); necum „dar, încă, cu atât mai mult”: şi nimică nu pute să-i ste împotrivă, necum să să poată apăra (5715-16). Un număr mare de ocurenţe prezintă locuţiunea conjuncţională cum că\ ea nu pute socoti cum că ar fi el cu adevărat neguţătoriu (10717-18), Ace slujnică au spus tot adevăru, cum că Asârie au fost slobodă şi îiici o opreaiă de la tată-său n-au avut (45720-22) etc. SINTAXA Dacă la nivelul frazei, textul nostru nu se caracterizează prin trăsături specifice, care să merite a fi menţionate, în schimb, la nivelul propoziţiei am remarcat câteva elemente definitorii. Astfel, numărul foarte mare de ocurenţe ale atributului apoziţional este una STUDIU LINGVISTIC 31 dintre cele mai importante particularităţi sintactice. Am întâlnit atât apozijia simplă: Cneazu Amosâie au venit în cetate Ravenie şi au dat craiului Algherd cartea turcescului paşi Ciubulaiu, arâtându-i şi din gura cele ce paşa îi poruncisă (19715-18), După aceea, au hotărât ca să să ducă la patrie sa, ori la Italie, în târg Ravenie, la fata craiului, Mililina, cu cari el acum câtăva vremi nu să văzusă (41714-17), cât şi cea dezvoltată: Aceasta este fiica craiului Italiei, a preiubitei meii patriei (478-10), Poliţionu n-au spus adevărul de la ce împârâţâie este, ce au spus gazdii sale că este din Malta, pământ a Jşpaniei, neguţătoriu, anume Stragvelii (975-9), Stăpânitoriul pământului Italiei, craiu Algherd, puternecul oblăduitoviu lăţâmii ţărilor şi a împărăţăilor şi straşnicii poruncitoriu lăcuitorilor pământului, turcescului paşi sănătate îţi poftim (1871-4) etc. Numeroase sunt situaţiile în care ambele tipuri de apoziţie apar în cadrul aceleaşi propoziţii sau fraze: Argul, fratele lui Poliţionu, îndată ce au aflat de la fata craiului, Militina, cum că Poliţionu este în robie la sul, nu ştie cu ce chip să-l scoată din robie (2672-4), Nu-ţi era ţâie destul acee că tu avei dragoste cu răspundere cu fata craiului Radocsu, prefrumoasa Miligrina, care cu adevărat ave mari firumuseţă? (6718-21-771-2). Anticiparea şi reluarea constantă a complementului direct prin formele atone ale pronumelui personal reprezintă o altă caracteristică sintactică importantă a textului nostru: Eu de atunce am început a te iubi pe tine cu tot sufletul (3372-3), II ţâne pre el fără nici o ruşâne (1371), Poliţionu, auzind de la fata craiului aceste cuvinte, o încredin(a pe ea că au fost însuş, iar nu nimine altu (4172-3), Polifionu, văzându-i pre ei, au apucat numai ciomagul său (678), respectiv: El toată noaptea aceasta au petrecut-o, în scurt, fără somnu, cufundat fiind în gânduri (12714-15), Pe acesta Poliţionu l-au numit luiş frate (17), Pe toţi îi apuca şî-i munce (3776-7). Mai rare sunt situaţiile în care complementul direct nu este anticipat sau reluat: atunce fata craiului au chemat la sâne pe Poliţionu (1078-9), cu mulţi au avut dueluri şi pe mulţi au biruit (374-5). Complementul direct exprimat prin pronumele personal ncaccentuat de pers. 3 sg., feminin, o. apare deseori postpus 32 STUDIU LINGVISTIC predicatului, exprimat de regulă prinlr-un verb la viitor: Socotind că va câştiga-o în dragoste, i-au dat cuvânt că va aştepta-o (4476-7) etc. Şi în cazul complementului indirect, am întâlnit anticiparea şi reluarea acestuia prin formele atone ale pronumelui personal în dativ: dar nimine împotriva lui nn-i pute sie (473-4), Iar lui i-au zis (2079), Pentru aceasta le-am trimis lor bani 90 de mii de ruble (9715-16) etc.; cf. însă atunce fata craiului să fie dată lui (1776-7), Eu iarăş întăresc ţâie făgăduinţa me (20715-16). Uneori complementul indirect în dativ este construit analitic, cu ajutorul prepoziţiei la: Au socotit să ceie la craiu oşti (2674-5), lată, eu am adus^ la tine floare care tu poftei să o aibi lângă tine (12721-1371), îndată au arătat craiului Algherd şi la toată boierimea ce fusesă cu craiu, că voieşte, pentru cinste şi frumuseţa fetii craiului, a Militinii, şi pentru târg Ravenie, să să bată cu turcescul paşi la podinog (16720-21-1771-4) etc. Un număr însemnat de apariţii îl are şi complementul intern (figura etimologica): şi cu creştere lui creşte şi plecare spre celi bune (1716-17), După aceasta, Argu au căutat în tot târgu gazda lui Poliţionu, cu acel nume cu care el să nume, neguţătoriu Stragveli, dar nu l-au■ putut găsî (15721-22-1671-3), i-au arătat nenorocita întâmplare ce cu dânsul şi cu oştile sale s-au întâmplat (39717-19), La ce ditâiu lovitură, au lovit Poliţionu pe Safir atât de tari, că l-au tăietpe el în doî (47711-13) etc. Particularităţi stilistice Caracteristica stilistică definitorie a textului de care ne ocupăm o constituie oralitatea, manifestată atât în planul personajelor cât şi în cel al naratorului. Textul prezintă o structură dialogică, pasajele de stil direct alternând în mod constant cu cele de stil indirect. Replicile personajelor (vorbirea directă) sunt introduse prin verbele dicendi: întreba, grăi, spune, striga, vorbi, vorovi, zice: După STUDIU LINGVISTIC 33 aceea au poruncit să aducă pe fiică-sa şi au întrebat-o: « Pentru ce pricină au venit la tine Alimbie sângur? » (36716-18); Poliţionu, căzând în genunchi înaintea lui, cu lacrămi au grăit: « Tu eşti al doile al meu părinte » (35716-18) ); Plinu de bucurie, Poliţionu i-au răspunsu ei: « Aice, milostiva me stăpână » (44718-20); Toţi striga: «O, blestematule Ciubulaiu, ai omorât tu nedejdea noastră, pe Poliţionu. Să vede că şi noi vom dobândi aceeş nenorocire » (22717-19); Fata. craiului viind la dânsul: « Bine te-am găsât, i-au zis, preiubitul meu chip Stragveli » (12720-21); După această, au vorovit el: « Mărime-ta, şi dumneavoastră, cinstiţi boieri senaturi, sânteţipriimiţi la aceasta? » (1777-9) Numeroase sunt şi pasajele de monolog interior ce conţin gândurile ori sentimentele personajelor, caracterul oral, de factură populară, fiind accentuat de frecvenţa, ridicată a interjecţiilor şi vocativelor: « O, ticăloşiile om, zice el, întru sâne, pentru, ce te-ai născut supt o stea atâta de ninorocită, să răbzi atâta de greii răutăţi? Pentru ce nu te-au omorât, tâlharii, pentru ce n-ai fost spintecat de sălbateca fiiară şi n-ai fost dat morţâi de straşnicul Ciubulaiu? Ce să făcu eu într-această rea nenorocire? Unde eşti tu, moarte, pe cari cu toată inima te poftescu? Ah, scumpa me şi iubito Militino, cum pot eu să fiu fară de tine? » (25715-22-2671); « Ah, nenorocitule Poliţionu, zice el întru sâne, vărsând lacrămi, tu, întru adevăr, te-ai născut numai pentru ca să suferi ticăloşâi! O, zi nesuferită pentru tine, întru care tu ai ieşit în lume! Tu scăpaş di nevoie şi iarăş tu te supui greutăţâi. Mori mai degrabă, mori mai bine acum decât vei fi datoriu a muri cu porunca sultanului! » (2973-10). Vorbirea indirectă este marcată, în general, de conjuncţii subordonatoare ca, să, ca (că) ... să etc., de locuţiunea conjuncţională cum că: Cu aceste săvârşând, ei au zis că nimică. a sfătui mai mult nu pot (1772-3); Argul, auzind cum că Poliţionu au fost dus de-al doile, 34 STUDIU LINGVISTIC i-au muncit pre dânşăi mai mult, socotind minciuni (39722-3971-2); Paşa au poruncit îndată să ie scrisoare şi să aducă înaintea lui pe Poliţionu (18710-11); După aceasta au poruncit să aducă înaintea lui pe Poliţionu (26721-22); Poliţionu, din partea sa, l-au încredinţat pre el că el, din partea sa, să va săli a răsplăti milostivire lui (31714-17). Foarte frecvent apare stilul direct legat, ca element specific expresiei orale, replica reprodusă fară modificări fiind introdusă i întotdeauna prin conjuncţia subordonatoare că. Am întâlnit în special, în interiorul aceleiaşi fraze, alternanţa vorbire indirectă -vorbire directă legată: Atunce toţi senatorii, cu un glas, au grăit că « noi aceasta a să face sfătuim: dacă tu vei omorî pe acel paşi şi vei apăra cetatea de stricăciune, iar pe fata craiului Militina, vei mân tui-o de această nesuferită nevoie, pentru aceasta pre dânsa însuş îţi vom da-o ţâie soţâie » (17716-20-1771-2); El s-au întorsu înapoi şi au dat craiului inelu care îl luasă de la fata craiului, Militina, în grădină, zicându-i că « acel inelu să-l de fiicii sale pentru ţânere de minte şi dacă Ciubulaiu mă va omorî, să aibă ştiinţă că eu pentru cinste şi frumuseţa ei am murit» (2073-8). Pe lângă negaţia simplă, reprezentată atât de adverbul nu: Argul, până la acea vreme, nu văzusă pe fata craiului, Miligrina (2712-13), cât şi de prefixul ne-: Poliţionu, neînţelegând gândul lui cel rău, i-au dat lui arcul său (2377-8), « Vinu, potrivnicule, neaşteptând va fi văzut cine din noi va câştiga biruinţă » (4778-9), am remarcat şi dubla negaţie, ce beneficiază de un număr însemnat de ocurenţe: El ori pe cari din tâlhari agiunge îl tăie în doî cu paloşul şi nimica nu pute să stei împotrivă, necum să să poată apăra (5713-15); Dar din norocirea lui Poliţionu, nici un om nu s-au întâmplat acolo şi aşa nimene n-au putut să audă (40721-22-4171). STUDIU LINGVISTIC 35 Repetiţia diverselor părţi de propoziţie, mai ales a apoziţici -nume proprii, reprezintă un procedeu stilistic important prin care este pus în valoare caracterul oral al textului: Când el au ieşât la privelişte şi au stătut cu frate-său Argul la un locu deosâbil, împotriva fetii craiului, a Miligrinii, atunce frate-său Argul cu midii au avut dueluri şi pe mulţi au biruit. (371-5); Atunce Argu, cu toată armie sa. străgănd într-un glas, au năpădit denapoi oastea turcească. Intru aceaş vreme, cealaltă jumătate de oaste, ce sta denapoie stâlpilor, incălecând au încunjural oastea turcească pe denainte (3971-6). O altă marcă a oralităţii o constituie anacolutul, întâlnit atât în vorbirea personajelor cât şi în fragmentele/pasajele narative propriu-zise: Eu a pute de acum să scapu din mânule tale nu să poate (2375- 6); Iar numele nu i-au spus cum îl chiiamă pe acel cneazu (2775-6); Iar craiu, văzând slujba lui ce cu credinţă şi voinicie lui ce mare, l-au pornit cu o divizâie la depărtata provenţâie a neapolitanilor pentru apărare de năvălire frăţojilor, unde Argu, la ace depărtată provenţâie, au iconomisât cu bună rânduială şi fără veste căzând asupra oştii franţojăşti, unde cu a tui norocire acest feliu de biruinţă au câştigat asupra franţojilor, că mai toţi au rămas morţi în locu şi pe mulţi i-au apucat în robie şi i-au triimes la craiu cu scrisori, înştiinţându-l pentru biruinţa ce au câştigat asupra franţojâlor (3777-19). LEXIC I. Cuvinte dispărute din limba actuală sau folosite regional I. Cuvinte de origine latină'. acmu (< *eccu-mo[do]) „acum ’: Acmu s-au apropiet vreme aceea întru cari el vine (8714-15); 36 STUDIU LINGVISTIC cumpăt (< comp Rum) în loc. adv: pe supt cumpăt „în taină, pe furiş”: El tot într-ace scrisoare ruga pe craiu ca să-i de voie să să ducă cu oştile pe supt cumpăt să caute pe iubitul său frate Poliţionu (37719-22); ■ galben (< galbmus) „veche monedă de aur”: Craiu Algherd, neavănd destulă putere ca să-i stei lui împotrivă, îi dă pi tot anu bani câte o sută de mii de galbeni (8715-18); purcede (< procedere) „a porni, a pleca”: Dacă au purces, au căzut asupra lor într-un locu 30 de tâlhari şi vre a-i omorî (573-4); Militina, la purcederea lui, plânge necontenit (26721-22); sân (< sinus) „golf’: în partea Eghipetului, oarecând, ave întru sâni un târg anume Astrachim, ce să afla supt stăpânire împăratului Asinoberg (174-6). 2. Cuvinte de origine slavă3'. arfi4 (< rus. arfa) „harpă”: Alimbie, cântă în arfi, fiindcă eu iubescu a asculta, dacă cineva cântă bine (31711-13); amiie (< pol. annia, rus. armija) „armată, oaste”: Au fugit 2 ieniceri di oastea lui, cari au venit la Argu şi i-au spus că „vini AU Mustafa, paşa turcesc cu mari armie ” (37721 -22-3871); basnă (< sl. basnî) „minciună, scornitură”: Dar aceasta poate va fi fost aşa, de n-a fi basnă şi a fi adevărat (22715-16); başcă (cf. baştă < pol. basztd) „beci”: Şi vre să-l pedepsască pre el, iar pe fiică-sa au închis-o într-o başcă, puind mari strajă, ca să nu o lasă pe dânsa necăiuri (33713-15); becisnic (< v. sl. beăstmiku) „ticălos, necinstit”: Eu pre tine te-am socotit de vrednicu stăpâniloriu la oaste, iar tu eşti cel mai becisnicu fricos între toţi (4072-4); 3 Trimiterile la sursele lexicografice în indicarea etimonului se fac numai pentru cuvintele neatestate în dicţionarele limbii române. 4 După forma de de plural, vezi DRR, ], s. v. aptfjbi. STUDIU LINGVISTIC 37 benchet. (< ucr. benket) „ospăţ”: Şi aşa Carnizu multă vreme au petrecut în casa sa, mult s-au vesălit cu Poliţionu şi mare bencheturi au făcut (31717-19); blagoslovi (< sl. blagosloviţi) „a binecuvânta”: însoţârea lor au fost blagoslovită de la Dumnezău şi împărăteasa, peste câtăva vreme, au născut unfiiu(Y19-12); comandor (< rus. komandor) „comandant, conducător”: întru o vreme, mergând pe apă, cam an dor cântă în arfi foarte frumos oareşcare minuet (3073-5); carâtă (cf. careta < rus. kareta) „trăsură uşoară, cupeu”: Mult s-au luptat cu gândurile sale şi, la sfârşât, pofta sa au biruit toată împotrivirea ş-au nămit o carată şi s-au dus de la Bononie la. Ravenie (9721-971-3); cibotă (< ucr. ăboi) „gheată, cizma”: După aceea i-au pus o celma turcească în capii şi cibote în picioare (3976-7); cneaz (< rus. knjazî) „prinţ, principe stăpânitor”: în vremea învăţăturii lui s-au împrietenit el cu im tânăr voinicu, Argu, care să trăge de neam cnejăscu şi era fiiu a unui vestit cneaz, Camber (179-12); comandir (< rus. komandirîî) „comandant”: Comandiriu Carnizu nupuţânu era poftitoriu a cânta în arfi (29718-19); crai (< v. sl. kraPÎ) „rege, domn”: Aceasta este fiica, craiului Italiei, a preiubitei meii patriei (478-10); gâlceava (< v. sl. gălcava) „ceartă, sfadă”: Poliţionu, văzând că vor să-l prinză, au scos paloşul său şi pe toţi strejarii aceie i-au tăiet, din care gâlceavă au bătut toba de tulburare (15V1-4); freilini (< rus. freilina) „domnişoară de onoare”: Fata craiului şi toate freilini au răspunsu tocma aşa după cum şi Poliţionu (36719-21); 5 Vezi DRR, II, s.v. (ppeăJiima. 38 STUDIU LINGVISTIC hfăli (< v. sl. hvalitî) „a slăvi, a preamări, a lăuda”: Dintru această vremi l-au cunoscut ea pre dânsul, adevărat Poliţionu, pentru care îi spusesă ei Argul, cavaler iul curţâi, ce să nume frate lui Poliţionu şi a căruie bărbăţâie, putere, minte şi frumuseţâ el o hfălisă fetii craiului (1373-8); norod (< v. sl. narodă) „popor, naţiune”: Eu pofîescu mai bine a lua de la tine sfârşiţii vieţâi mele decât de la neprietenescul, pentru mine, norodu turcescu (27720-22); ordie (< bg., ser. ordija) „hoardă, oaste turcească sau tătară”: şi, ieşând din cetate, au stătut împotriva ordiei turceşti, ca să să bată ei la podinogu între oşti (2177-9); podinog (< rus. poedinok) „duel”: El de multe ori s-au bătut la podinog cu cavaleri puternici, clar nici unul împotriva lui nu pute sta (36716-18); polc (< ucr., rus. polk) „veche unitate militară”: Şi acum Argu să depărtează de dânsul, fiindcă nu poate cu polcurile sale să ste împotriva puterii lui cei mari (4377-10); polcovnic (< ucr., rus. polkovnik) „comandant al unui polc”: iar pe cei ce ave poruncă să umble imprejuru stâlpilor i-au socotit de polcovnici (3879-11); pravilă (< sl. pravilo) în loc. adj. după pravilă „conform legii”: Acum noî nimică nu ne rămâne altă decât numai să poftim ce curând după pravilă însoţâre (1478-10); publecă6 (< rus. publika) în expresia a da în publecă „a aduce ceva la cunoştinţa publicului”: Afară de aceasta, la noi este dat în publecă, în toată Italie şi la alte multe împărăţâi, cine să va găsî să gonească pe acest paşi, când el încungiură târgu cu oştile sale, ori îl va omorî pe el, aceluie i să va da jimei pe frumoasa fata craiului, Militina” (977-12); rublă (< rus. rubV) „monedă rusească”: Petitru aceasta le-au triimis lor bani 90 de mii de ruble (9715-16); 6 Vezi DRR, II, s.v. nyoAUK-a. STUDIU LINGVISTIC 39 scârnav (< v. sl. skwvnavu) spurcat”: Vre mai bine să să omoare săngură decât să fie so(ăie straşnicului şi scărnavului tătar (16715-16); stânjăn (< etimologic nesigură; cf. v. sl. sczfnf) „veche unitate de măsură”: Jmprejuru stâlpilor au pus de au săpat hendechiu, 6 cofi adâncu şi 4 stanjani largul (3 să pot socoti (47711-14); perierghie (< ngr. Trepiepyid) „curiozitate”: Eu la aceasta te voi slujî şi mă voi sâli cât îm va fi prin putinţă a mulţămi perierghie ta (475-7); zaharicale (< ngr. ţccxccpix®) „bomboane, dulciuri”: s-au dus Ia odaie sa şi au poruncit lui Poliţionu să ducă după dânsa nişte zarihali (32710-12). 4. Cuvinte de origine turcească: caraol (< kara(v)ul) „santinelă, strajă”: N-au apucat încă a ieşî din grădină şi îndată au ieşât caraolu asupra lui (15719-21); cearşât (< casyd) „spion”: şi l-au gonit pe el ca pe un cerşât (3977-8); celma (< calma) „turban5': După aceea i-au pus o celma turcească în capu (3976-7); filu (< fii) „elefant”: iar Argul au făcut pe un câmpu negru un filu albu pentru ca să nu să poată ucidi unul pre altul din neştiinţă (4721-571-3); hangeriu (< hangar,; hanger) „pumnal încovoiat”: dar abie au găsât-o vie, fiindcă ea, luând un hanşeriu, vre să să omoare de jale (24714-15); STUDIU LINGVISTIC 41 ienicer (< yeni ceri) „soldai pedestru, din garda sultanului”: îndată văzându-l ienicerii, l-au apucat şi l-au dus înaintea paşâi, lui Ciubulaiu (1878-10); iuruş (< yuriş) „asalt”: şi aceasta nu o socote altă nimică decât că cu iunişul lor au spart pămăntu (38719-21); „ura”: AU Mustafa au poruncit să cânte în trâmbiţă iuruş asupra lui Argu (38711-13); . zaiafet (< ziafei) „chef mare, ospăţ”: şi au făcut multe zăiefeturi şi de agiunsu s-au vesălit, ca cum ar fi uitat pe fata craiului, Militina (32712-15). 5. Cuvinte de origine maghiară: paloş (i de răni împărat (18722-23-1971); 8 Aceată formă, cu diftongul ia > je, provine, probabil, din interpretatea slovei 0 ca Cb din alfabetul rusesc, conform pronunţiei ruseşti a lui 0 . STUDIU LINGVISTIC strădămd „a se munci, a se trudi": nu va ave ştiinţă că Poliţionu [...] pentru dragoste şi frumuseţa fetii craiului, Militinii, s-au strădănuit (20723-24-2071); ' b) - cu etimologie multiplă: megieşi „a se învecina55: Era cel mai slăvit dintru toţi împăraţâi ce să megieşă cu dânsul (178-9). II. Cuvinte cu sensuri dispărute din limba actuală, învechite sau regionale 1. Cuvinte de origine latină: barbă (< barba) „bărbie55: şi au slobozit în Poliţionu, care cu ace loviri atâta au fost de rănit în barbă, încât abie pute sta în picioare (23711-13); carte (< charta) „scrisoare55: Pecetluind carta aceasta, au dat-o cneazului său Amosâi, pentru ca să o ducă la turcescu paşi (1876- 7); curte (< curţis) „palat, casă domnească : Craiul cu crăiasa şi cu prefrumoasa Miligrina s-au dus la curtea lor (2711-12); a se ierta (< liberto, -are) „a-şi lua rămas-bun": Intru acestaş chip, iertăndu-să cu craiu şi cu toate obrazăle cele de cinste şi ştiute, s-au dus din cetate (2078-10) pământ (< pavimentum) „ţinut": Aducăndu-l pre el la pământul lor, l-au dat la un doftor să-l tămăduiască (7717-19): „ţară55: Premilostivă împărăteasă, sânt din pământul Eghipetului, a puternecului şi marelui în lume împărat Asinoberg ficior, din târgu Astrachim (1375-7) petrece (< *pertraicere) „a îndura, a suferi : de la care au petrecut multe răutăţi (30714-15); ..a însoţi": Craiu Algherd, petrecându-l pe el, cu lacrămi ruga pentru agiuîohu pe Dumnezău 44 STUDIU LINGVISTIC (20’/7-8); „a locui”: Dintru ace vreme petrece amândoi ia o gazdă (Vi 19-20); ,,a trăi ': şi petrece întru o mare învoire şi dragoste (177); a sc pleca (< plicare) „a li de acord, a consimţi”: şi craiu s-au plecat s/)re aceasta, ca să dea pe fiica lui sofâie turcescului paşi Ci uhu lai (167] 3 -15). 2. Cuvinte de origine slavă: muncă (< v. sl ingkn) „tortură, caznă, chin”: îl voi da pre el ccior mai sălbateci munci (1979-10); munci (< v. sl. mociti) „a tortura, a chinui”: Intr-o vreme au prins 5 turci, i-au muncit pe ei multă vreme (3777-8); obraz (< v. sl. obrazu) „persoană”: iertându-să cu craiu şi cu toate ohrazăle cele de cinste şi ştiute, s-au dus din cetate (2079-10); prost (< v. sl. prostii) „de rând, din popor”: Noî ni-i milă de tine, ca de un om ca acela pe cari noi îl pricepem că nu este de neam prost (971-3). 3. Cuvinte de origine maghiară: neam (< nem) „familie, obârşie”: Spune-mi, mă rog, iubitul meu, adevărat, din care împărăfâie şi din ce neam eşti tu (1371-2). •/. Creaţii pe teren românesc a) - dc la forme moştenite din latină: căzut ,,cuvenit, meritat i-au dat ei căzuta cinste (1074-5): putere „oaste : Şi dacă ei mă vor birui, alunea puterea mea fără războiu să va întoarce înapoi (1 871 7-18); răspundere „promisiune, lagăduială”: Nu-ţi era (ăie destul acee că tu avei dragoste cu răspundere cu fala craiului Radocsu (/V'20-21-771); saibătăc: ..a deveni crud. sălbatic : Sidlanul, auzind de la dânlâi aceste cuvinte s-au sălbătăcit foarte (2571 1-13); STUDIU LINGVISTIC 4-5 ştiinţă, în expresiile verbale a afla ~ „a cunoaşte”: Poliţionu mai multă ştiinţă n-aii putut afla (41712); a avea. ~„afi la curent, a şti”: şi dacă Ciubulaiu mă va omorî, să aibă ştiinţă că eu pentru cinste şi frumuseţa ei am murit (2076-8); a da ~ „ a înştiinţa, a face cunoscut”: Negustorii, cât au ştiut, i-au dat ştiinţă (43T/11-1%). b)- de la forme moştenite din slavă: pornire în expresia a face~ „a începe războiul”: îndată ce vor face turcii pornire, toţi să năvălească, făr de veste asupra oştii turceşti (3 8720-21-3 871); rânduială „poruncă, ordin”: urmând rânduielilor [...] l-au întrebat pre el ce om este, din ce pământ şi cum îi este numele (973- vesălie „petrecere : La unile di vesălii, câteodată, merge şi craiu cu fiică-sa., Gostelie (32'715-17), Sinonimia Textul nostru se caracterizează, la nivel lexical, prin numărul impresionant de mare al termenilor între care se stabilesc relaţii de sinonimie. Prezentăm în continuare seriile sinonimice identificate: agiungere (3720) - venire (9714); apărătoriu (2471) - păzitoriu (1477) - străjuitoriu (21716); apuca (3777) - prinde (3777); armie (3871) - oaste (2471) - ordie (21718) - putere (23719); avere (39722) - avuţie (41723) - bogăţie (31710); bate (2573) - hereţi (27713) - lupta (2578); batjocori (45r/5-6) - lua în râs (45717) - râde (4571); bucura (15716) - veseli (1471); carte (1876) - scrisoare (17721); călători (28721) - merge (2876); 46 STUDIU LINGVISTIC câştig (4072) - dobândă (4678) -folos (3714); cetate (20713) - oraş (46721) — rârg (174); chip (T119)-faţă (29713) - o^raz (13713); gândi (12717) - wc<^ (1779); cuget (43719) (1271); da (20715) - s/o6ozf (2677-8); da (cuvânt) (33720) - făgădui. (33711-12) -y'wra (1475); omorî (2576) -pierde (capul) (25TH5)\ dorire (15712)-pofta. (1374); ducere (2872) - pornire (2876) - purcedere (6711); duşman (39v/9) - potrivnic (4778); grăi (34 /4) - spune (14717) - vorbi (4474) - vorovi (40718) - z/ce (2079); ficior (1978)-Jm/ (21715); a se zerta (2079) lua ziua bună (26717-18); îndată (1871) - negreşât (1776) - numaidecât (1676); mântui (9711) - tămădui (4710); nămi (972) - foc/727 (28719); negustor (7716) - neguţător (7720); . oaspete (4571) - musafir (278); oblăduitor (1872) — ocărmuitor (17711-12) - stăpânitor (1871); arta;? (1676) - oştean (19720); (44714) - popă (4374); Viteaz (2072) - voinic (18713). FORMAREA CUVINTELOR în privinţa procedeelor lexicale de formare a cuvintelor, textul pe care-1 supunem atenţiei se remarcă prin întrebuinţarea tuturor tipurilor de derivate — formate cu prefixe, sufixe, derivate regresive şi imediate - la care se adaugă numeroasele formaţii parasintetice, STUDIU LINGVISTIC 47 termeni rezultaţi în urma schimbării valorii gramaticale şi, nu în ultimul rând, cuvintele compuse9. Derivarea cu prefixe ne- : substantivele neasemânare (4774), necredinţa (1577)* neştiinţă (573) etc.; verbele neaşteptând (4778), neiertându-să (2177), nenădăjduindu (20713) etc.; adjectivele nenumărată (2474), nevesâli (2714) etc.; adverbele necontenit (778), negreşât (3373) etc.; pre-, sinonim cu prea-: predeştept (2719), prefrumoasa (275), prenenorocit (4079) etc.; Derivarea cu sufixe -amant: rugăminte (34'77): -ătură: căutătură (1076), Ieşi naturi (22T/6), sârutături (372.1) etc.; -cioasă: primejduincioasă (5712), trebuincioasă (872-3); -dune: iertăciune (4772), închinăciune (2716), mâhniciune (16721) etc.; -e/iz'e: slobozenie (35720); -ze: bărbăţâie (3716), craze (33711), mişălie (25719), vesălie (1722) etc.; -zgzw: trahtirigiu (4574); . -inie: boierime (16721), întregime (31719), mărimei-voastre (34710), etc.; -inţă: biruinţă (14712), făgăduinţă (13719-20), trebuinţă (4074) etc.; 9 Vezi, în acest sens, o expunere detaliată a tuturor procedeelor lexicale, în articolul nostru Elemente de formare a cuvintelor în ,,Istoria viteazului Poliţionu şi a prefrumoasei Militina ’', din Limba română, L, 2001, nr. 1 (sub tipar). 48 STUDIU LINGVISTIC -toriu: călcătoriu (17715), crezătoriu (40722), oblăduitoriu (18718), poftitoriu (29719), poruncitoriu (1873), priimitoriu (18722-23), voitoriu (22713-14) etc.; -ui: să pricinuieşte (8712-13), a sfătui (1773), strădănui (2071); -uie: cetăţuie (42722); Formaţii parasintetice - pref. f7n-, f/z- + bază + suf. -a este prezent în verbele se îmbărbătează (1976), să nu împuţinezi (1577), înştiinţându-să (15715), substantivul însegetare (6714) şi adjectivele participiale îndatoraţi (46716), însămnat (2072); - pref. z7?z-, în- + bază + suf. -i formează verbele îmblânzi (19715), îndoiescu (3476), să să îndulcească (15715), înnoiescu (1977), au fost întovorăşât (8716) etc. şi adjectivele însălbătăcita (23720), înzăcite (19710); -pref. în- + bază + suf. -ui apare în verbul închipuiescu (157 5-6); - pref. ne- + bază + suf. -toare alcătuieşte adjectivul nemilostivitoa-re (36711); Derivatele regresive Sunt numai postverbale, de tipul: cuget < verbul cugeta, în forma cugetul (1071); ispită < verbul ispiti, în forma ispite (36720) ; poftă < verbul pofti, în forma pofta (9 /1); râvnă < verbul râvni, în forma râvnă (1477); trudă < verbul trudi, în forma trudă (777); voroavă < verbul vorovi, în forma voroave (4373); Derivate imediate Amintim doar câteva: verbul căzni < substantivul caznă, am Toit căzniţi (2579); verbul ciuda < substantivul czWtf, 5-aw ciudat (2274); verbul a se curaţi „a muri”< adjectivul cwraf, să să curăţască (23718); verbul milostivi < adjectivul milostiv, prezent sub forma STUDIU LINGVISTIC 49 infinitivului lung milostivire (31715-16); verbul noroci < substantivul noroc, cu forma infinitivului lungnorocire (177);, verbul pustii < adjectivul pustiu, pustieşte ,Q>TI\\)\ verbul sălbătici < adjectivul sălbatic, s-au sălbătăcit (25712-13); Schimbarea valorii gramaticale ■ Forme verbale cu valoare de substantiv: -7 a) - infinitivele lungi: agi ungere (3720), arătare (13719), dare (de bani) (1675), dorire (15712), luare (în râs)' (18713-14), plângere (24721), ţânere (de minte) (20719) etc.; b) - participii: aceşti omorâţi (675) etc.; Adjective cu valoare substantivală: dreapta (46711), în- drăzneţii (19720), nevinovatul (3671), voinicu (18713), tânăru (10714); ^ V' .7/' 7;y/ Gerunziul cu valoare adjectivală: (în) curândă (vreme) (872- 3); . v: ■■ Compunerea Consemnăm doar câteva forme compuse: , - substantivele bunăstare (4275), bunăvoie (35713) şi bunăvoinţă, (35714), alcătuite din adj. bună şi subsi. stare, voie, respectiv voinţă:, batjocură (4679) - refăcut din batjocuri, forma de plural a termenului batjoc “bătaie de joc” (< bate +joc); - adjectivul cu valoare adverbială în text desăvârşât (1473); 50 STUDIU LINGVISTIC - pronumele personal de politeţe: dânsa (2721), dânsul (6718), dumneata şi dumneavoastră, care apar abreviate în text, sub forma dmv (1778), respectiv dm (46718); - pronumele (adjectivul) nehotărât: Jieşlecari (375), (ieştecine (4077), oareşcare (chip) (1473-4), oripecari (4713) etc.; - numeralul ordinal întâiaşi (13714); - adverbele compuse: dincotro (43720), niceodinioară (1576-7), oarecând (174) etc. Nume proprii Date fiind natura povestirii şi existenţa unor personaje numeroase, am consemnat 45 de nume proprii, dintre care 29 de antroponime şi 16 toponime. Antroponimele întâlnite în text sunt: Algherg (876), Alimbie (29718), Aii Musîafa (37718), Amosâe (17720), respectiv Amosâi (1876-7), Anzverpie (4076), respectiv Anzverpii (40722), Aricsu (3178), Argu (173), Asinoberg (176), Asirie (4476), respectiv Asârie (4374), Camber (1714), Camizu (29712), Ca/w (1577), Ciubulaiu (8710), Dumnezeu (17713-14), Ganuzov (15713), Gostelie (32717), Halchidonu (376), Miligrina (175), Militina (173), Mire (10722), Parelem (28716), Poligrinu (3777), Poliţionu (172), Radocsu (274), respectiv Radoscu (173), Ravenie (176), Safir (44710), Săderbenu (36712), Strag\’eli (10715) şi Şulacea Ahandon (3676-7). Am consemnat toponimele: Arleda (879), respectiv Arledu (7711), Asia (25721), Aslrachim (175). Bononie (976), respectiv bananii (873-4). Bracol (42721). I^hipet (174), Engletera (30720), Hindie (31718), respectiv Indie (34720), Işpanie (7710), Ralia (479), Malta (978), Mesoghios (7712), Poltavie (1719), Ravenie (877-8), 17nefâie (11721) şi Vizantie (2673). Dintre acestea observăm că 4 antroponime şi 3 toponime au variante gratice, iar Ravenie apare aiâi ca antroponim (176), cât şi ca STUDIU LINGVISTIC 51 toponim - nume de cetate (877-8). Daca cele mai multe toponime pot fi identificate şi localizate cu uşurinţă (îşpanie - Spania, Poltavie -Poltava, Ravenie - Ravena, Vizantie - Bizanţ, Vineţâie - Veneţia etc.), o atenţie specială o impun toponimele Artecla (.Artedu), Astrachim, Bononie (Bononii), Brocol şi Mesoghios. Bononie sau Bononii reprezintă vechea denumire a oraşului italian Bolognia. Toponimul Mesoghios este un calc după jiecroyaio^ care înseamnă „situat între pământuri”. înseamnă că este vorba de Marea Mediterană, mare aflată între pământuri, deci între ţărmuri. Arteda sau Artedu „târg a Işpanii”, „pe malul mării ce se chiamă Mesoghios”, nu a putut fi identificat. Ne confruntăm, probabil, în acest caz cu o denumire deformată a unui oraş posibil spaniol, situat într-adevăr pe ţărmul Mediteranei, dacă nu cumva în text este vorba de oraşul Agreda, din centrul Spaniei. O situaţie asemănătoare o au toponimele Astrachim - oraş „întru sâni, în ţara Eghipetului” şi Brocol, „târg al Indiei”, a căror identificare a fost imposibilă. Observăm însă faptul că aceste două oraşe sunt aflate în regiuni geografice foarte îndepărtate şi s-ar putea ca traducerea lor să fi fie mai puţin veridică. NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI Prin ediţia de faţă ne propunem să oferim tuturor celor interesaţi textul singurei versiuni româneşti a romanului popular intitulat Istorie veteazului Poliţionu şi a frăţâni-şău Argu, cu prefrumoasa Militina. Scrierea este mai puţin cunoscută de către publicul cititor, deşi a fost publicată de Mircea Tomescu în 1963, cu unele mici imperfecţiuni de interpretare a slovelor, în lucrarea Cărţile populare în literatura românească. Această versiune, de la 1794, existentă în manuscrisul II 24 (4249) al Bibliotecii Naţionale a României, face parte din categoria romanelor cavalereşti şi erotice, precum Erotoclitul, Imberie şi Margarona, Filerot şi Antusa, romane care s-au bucurat de o largă răspândire în rândul cititorilor din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi prima jumătate a secolului următor. în reproducerea textului am respectat principiile transcrierii interpretative, urmărindu-se redarea limbii textului şi nu pronunţia scribului. Slova e la iniţială de cuvânt sau de silabă a fost echivalată prin ie: (40718) = ietacul, atf tt^gt (1574) = au tăiet. Menţionăm că în cazul grafiei e (= ea, pronume personal, feminim, pers. 3 sg.), care'redă reducerea diftongului ea la e(e), am apelat la transcrierea ea. în text nu se face o distincţie grafică în notarea lui ă şi â (f), ambele valori fiind redate prin slovele t* şi b. Din aceasta cauză şi b au fost redate prin literele ă, respectiv î, corespunzător valorilor din limba literară actuală: (4173) = cătră, (4173) = păzî, 54 NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI ci, A\i,uhMME (774) = să mănânce. Doar în grafiile (1174) şi iidTphA (871) t» şi h au fost echivalaţi cu i: inima, patria. Slovele i şi *, după consoană, au fost notate prin ea: AAtfMejvk (3175) = aducerea, (1713) = neam, im^ta (174) = partea. La iniţială de silabă a a fost echivalat cu ia: (2577) = tăia. cu excepţia formelor pronumelui şi adjectivului demonstrativ, fem., nom.-ac.sg. amga (4175), mga mg (15710) = ceea ce. t\, reprezentând pronumele personal feminin, de pers. 3 sg., a fost redat prin ea. m a fost reprodus ia, cu excepţia formei de indicativ prez., pers. 3 sg., mc-re (40711), care a fost transcrisă easte, conform ortografiei actuale. Am redai slova .j. prin f în grafiile de tipul Aw.f, (4574), nvv.f. (4715), transcrise cloî, respectiv noi, pentru a respecta rostirea regională moldovenească. Am păstrat pe u final, în poziţie postconsonantică, considerând că ar fi putut reda o realitate fonetică. Am transcris astfel: - auclu (35719), kicLsS ~ un cneazu (14720). 0 a fost redat prin l: ©e.vrpv (13715) = teatru. Slovele suprascrise au fost coborâte în rând fără a fi menţionate. Consoanele finale suprascrise, care puteau fi urmate de / sau u, au fost coborâte şi reproduse prin litere cursive: ahga = ace/. lAp'um = iarăş. Slova c. notând în suprascriere forma atonă a pronumelui reflexiv în acuzativ, a fost redată constant prin să: c^c ;uiepe (1719) = să să apere, c^c gatt. (26711) = să să bată. Singurele cuvinte abreviate în text, pronumele personale de politeţe, dumneavoastră şi dumita/i, au fost întregite în mod tacit. Nu am marcat în transcrierea textului semnele diacritice (spiritul lin, oxia, varia şi isonul), iar punctuaţia a fost stabilită după normele ortografice actuale. NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI 55 în transcrierea textului o singură bară oblică (/ ) marchează sfâşitul filei recto, iar bara dublă oblică (//) - sfârşitul filei verso, numerotarea filelor fiind realizată marginal. între parantezele ascuţite ( < > ) am inclus slovele sau cuvintele omise, iar parantezele drepte ( [ ] ) cuprind literele sau cuvintele ilizibile cauzate de starea ridicată de deteriorare a manuscrisului. în aparatul critic sunt trecute grafiile şi lecţiunile greşite. ISTORIE1 VETEAZULUI2 POLIŢIONU ŞI A FRĂŢÂNI-SĂU ARGU, CU PREFRUMOASA MILITINA în partea Eghipetului, oarecând, ave întru sâni un târg anume Astrachi7?z, ce să afla supt stăpânire împăratului Asinoberg, care pe soţâie sa o chiema Ravenie, şi petrece întru o mare învoire şi dragoste. Era cel mai slăvit dintru toţi împăraţâi ce să megieşă cu dânsu/. însoţârea lo/' au fost blagoslovită de la Dumnezău şi împărăteasa, peste câtăva vreme, au născuf un fiiu foarte frumos la faţă, pe care l-au numif Poliţionu. Cuprinsu fiinc/ de atâta bucurie, împăratu/ • • , , , Asmoberg să socote pe sâne mai fericii decâr toţi muritorii . 1 Scris deasupra frontispiciului care surmontează titlul: 1794, ghenr 2, s-au începui a să scrie. 2 Scris în continuare: a^h . J Scris: AupumopuH. ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINHI Fiiu/ său, ce/ de curânr/ născu/, din ceaj în ceaj să lacc mai marc şi cu crcştcrc lui creşte şi plccarc spre celi bune. Aceasta înţălcgându-o Asinoberg, n-au lăsa/ după stare datorie părinţască a nu- [tjrimite la târg veneţâienilor, l^ollavic, pentru învă/ţătură, care atunce era ce/ dinlâiu pentru învăţăturile cele ce acolo în florie. Intru aces/ târg era slăpânitoriu craiu/ Rodoscu, cari ave o fiică a lui foarte frumoasă, pe care o chicma Mi li gri na. Poliţionu, câ/ au fosv cu putinţă, s-au sâli/ spre a obicinui tof feliu/ de învăţături şi epistimuri, la care au avu/ buna norocire. Afară de aceasta, au învăţa/ meşteşugii/ oştescu. Iar când au veni/ e/ la ce desăvârşâtă creştire, s-au ivi/ la Poliţionu atâta de mari puteri. încât nimine atunce. înlr-ace/ târg nu pute să să bată cu dânsu/ la podino». In vremea învăţăturii lui s-au împrieteni/ e/ cu un tânăr voinicu, Argu, care să trage de nea/» cnejăscu şi era fiiu a unui vesti/ cneaz, Camber. Pe acesta Poliţionu l-au numi/ lui,s' lratc. Şi au iacu/ legătură între dânşâi, ca să ţâie dragoste frăţască şi niciodată unu/ pe altu/ să nu să amăgească, ce să fie de-a pururea cu inimă curată la frăţâie şi însu,v la groaza morţâi unu/ pe altu/ să să apere. Dintru ace vreme petrece amândoi la o ga/dă. Poliţionu de multe om s-au întâmpina/ împreună cu ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 59 fata craiului, Mi
  • grina, l[a] locuri de vesălie şi la feliuri de feliuri de bencheturi. Deci adesă vederea a frumusăţâi fetii era//iului inima lui s-au împilar de dragoste cătră dânsa, da;\nu-i pute găsî chi/7 încă unde să poată a ave voroavă asupra aceştii pricini cu fata craiului. întru o vremi, au mersu mărirea lui, craiu/ Radocsu, cu crăiasa şi cu prefrumoasa lui fiică, Miligrina, la unu/ den senatorii stăpânirei sale, unde asămine au fosr poftiţi şi Poliţionu cu Argu. Poliţionu cu Argu/ au întraf în palatu/ de musafiri, unde şăde craiu/ cu crăiasa şi cu prefrumoasa Miligrina. Cu dânşâi era mulţâme de persoane ştiute, atâf parte bărbătească - cavaleri, senatori, miniştri c⣠şi parte fimeiască. Argu/, până la aceea vreme, nu văzusă pe fata craiului, Miligrina. Atâ/ numai auzisă de ia fratele său Poliţionu, că e/ foarte lăuda frusaţa feţâi sale. Amândoi, făcând căzutele închinăciuni, au şăzur, după obiceiu, la masă. Atunce, pentru împrumutare iubirii, s-au aprinsu şi inima fetii craiului, văzând pe Poliţionu că este foarte frumos la chijy şi predeştept la minte. Aceasta pute sa să înţăleagă din schimbările sale, atâr că nu-i ştie neamu/ şi numile lui. Dar şi msuş craiu/ şi crăiasa, afară din frate-său Argu/, de aceasta / ştiinţă nu ave, fiindcă Poliţionu n-au spus nimărui neamu/ şi numile lui cel adevărat Lui Argu/ rn 60 ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI dc i-au şi spus aceste, însă cu hotărâre ca să le păzască în taină. îndată ce s-au scula/ dc la masă şi muzica au cânta/ în to/ feliu/ de instrumenturi, atunce cavalerii au pofti/ daniile ccle tinere ca să să joace cu ei, iar Miligrina, lăsânr/ toată ruşânea, apropiindu-să de Poliţionu, l-au lua/ de mână cu delicaţâi. Atunce, ei au sâmjâ/ mari plecări unu/ cătră altu/, iar în cuvinte n-au arătat-o. Sfârşându-să vesălia, s-au dus toţi. Craiu/ cu crăiasa şi cu prefrumoasa Miligrina s-au dus la curtea lor. Poliţionu, mai îngăduim/ puţână vreme după craiu/, s-au dus cu frale-său Argu/ la gazda sa, foarte nevesăli, avânt/ minte întunecată de frumuseţa fetii craiului, a Miligrinii. Poliţionu, mergând, au începu/ a vorovi frăţâni-său, lui Argu: - Iubite frate, părutu-ţî-s-au ţâie fata craiului, Miligrina? Câ/ pentru mine. eu socotescu că nu este în lume asămine frumusăţâi ei, şi. dc nu voi găsî asămine, nu mă voi însura cu nici una alta dccâ/ cu dânsa. Dar // şi c\ precuw nădăjduiesc, ar pofti să margă după mine. Atâ/ numai mie nu me-au plăcu/, că far de nici' o pricină, luându-mă de mână, m-au chiema/ să jocu. * Forma regională a pronumelui personal de pers. a IlI-a sg.. Icni. ca. Sens: mm.. ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 61 Asupra acestor cuvinte, frate-său'Argu/ au răspunsu: - Frate Poliţionu, nu da îndată fetii craiului inima ta. Eu ştiu alta mai iscusâtă la frumusâţă şi la înţălegire şi po£ să-ţi găsăscu chip ca să o vezi. Să mai aşteptăzn şi să mai socotim aice puţâna vreme. Craiu/ Radocsu a triimis’ cărţi deşchisă la multe împărăţâi, ca cavalerii cei numiţi să vie la târg Poltavie, dintru cari craiu/ Radocsu să poată alegi mire vrednicu fiicii sale, Miligrinii. Şi au pus luni şi zi însămnată pentru această adunare. Aceşti cavaleri era datori să vie de la multe împărăţâi şi la locu deşchis să arătă fieştecare vonicie, bărbăţâie şi vârtutea lui. Au venit zioa însămnată şi mulţimea cavalerilor s-au strânsu, pe cari au venir să vază însu^ craiu/ Radocsu cu soţâia sa şi cu prefrumoasa lor fiică. Poliţionu s-au găti? cu frate-său Argu/ la privala cavalerilor să vază bărbăţâie lor, în ce chip să vor lupta. Iar el nu vre să arăte putere şi meşteşugu/ său, însă / împotriva voii sale au fost nevoi/1 să facă acesrlucru. Când e/ au ieşâr la privelişte şi au stătu/1 cu frate-său Argu/ la un locu deosăbir, împotriva fetii craiului, a Miligrinii, atunce frate-său Argu/ cu rnulţi au avuf dueluri şi pe mulţi au biruia. Un cneazu oarecare, de la locu depărta/1, anume Halchidonu, ‘ au ieşâr împotriva lui Argu şi, după multă 62 ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI luptă ce au fos/ între dânşâi, n-au putu/ nici unu/ să slăbască pe potrivnicu/ său. Slăbiciunea lui Argu au pofti? pe potrivnicu/ său aşa: - Iubite Halchidoane, să ne odihni/7;. Vezi, tu, că noi puterile noastre le-a7n pierdu/. Cu aceste cuvinte ş-au pus paloşu/ său în teacă. Iar Halchidonu această întâmplare au întors-o spre folosu/ său. L-au lovi/ pre e/ cu suliţa atâta de tare încâz de pe şă l-au izbit jos, pre pămân/ şi, viind la e/, vre a-/ da pre dânsu/ morţâi. De această pornire far de rânduială fiind pătrunsu Poliţionu şi nerăbdân^f peire, ce cu mărire de sufle/ a prietenului său, au alerga/ cu calu/ sau la Halchidonu şi la ce dintâiu agiungere l-au lovi/ pre e/ cu paloşu/ atâ/ de tare 4r câf l-au spin//teca/ în doî şi nici grebănu/ calului n-au putu? scăpa de lovitura lui. După aceasta, cu mulţi cavaleri s-au bătu/, dar nimine împotriva lui nu-i pute să ste. După săvârşârea acestor vetejăşti vesălii, au lua/ pe frate-său Argu/ şi l-au da/ la dohtori să-/ tămăduiască. Fata craiului, Miligrina, văzând bărbăţâie şi puterea lui Poliţionu, mai vârtos s-au aprinsu de dragoste asupra lui. Cu sâlinţa dohtorilor, Argu/ s-au tămădui? de rani. Atunce, Poliţionu au stătu/ a ceri de la el sfat: - Iubite frate, mă mărturisăscu ţâie că inima me ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 63 acu;;; este cu totul dată spre jărtfa Miligrinii. Eu mă aflu într-o nemulţămire nemărginită când nu o văzu. Tu eşti prietenu/ mi eu, tu eşti fratele mieu! Spre tine numai eu las lineştea mea! Spune-77/, ce să începu? La aceste au răspunsu Argu: - Ah, când ai şti tu pe Militina! Şi îndată i-au arăta? portretu/ ei. Spune-7n, iubite prietene, izbăvitoriu/ vieţâi mele, spune-7?z, mă rog, cum este această închipuire? Easte-ţi pe plăceri? Acest portre? este a unii fete de craiu / 4V pe cari o chiiamă Militina. Nu este aceasta mai frumoasă decâ? Miligrina? Eu văzu că cugitile tale îndată s-au tulbura? şi socoteşti cu/72 ai pute mai în grabă să vezi chipu/ ce/ adevăraf a/ acestui portre?. Eu la aceasta te voi slujî şi mă voi sâli câf im va fi prin putinţă a mulţămi perierghie ta. Da/- poate vei fi întrebând cine este aceasta Militina? Aceasta este fiica craiului Italiei, a preiubitei meii patriei. Şi aşa să mergezn acolo, tu negreşâ? vei lua ceea ce pofteşti. Poliţionu n-au putu? mult să rabde a nu vide pe Militina. într-acesta^ chi;.? s-au dus el6 cu Argu/ la Italie şi, mergând pe dru/7z, vorove, unu/ cătră altu/: “Dacă noî ni să va întâmpla vreo nenorocire sau unu/ va rămâne, atunce cu7?z vom pute a ni găsî unu/ pre altu/ şi a sta întru ajutoriu ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI unul altuie?” întru ace vreme purta ei coifuri în capii ca să nu li să vază faţa. Şi viiiW la u// târg, au făcu/ pre zilile sale sănine: Poliţionu au facu/ pc un câmpu albu un leu negru, iar Argu/ // au facu/ pe u/î câmpu negru un lîlu albu pentru ca să nu să poată ucidi unu/ pre altu/ din neştiinţă. Dacă au purces, au căzu/ asupra lor într-u/j locu 30 de tâlhari şi vre a-i omorî, iar zilile şi caii lor să-i facă jărtla răpirii lo/-. Poliţionu, văzâiu/ necontenită năpădire asupra lui şi aprinzându-să de mânie, au alerga/ cu calu/ său, avânr/ numai paloşu/ său în mână, cu totu/ că era obiceiu la cavalerii cei vestiţi a purta ciomagi greii de fie/-, da/- Poliţionu nu era obicinuit a să apăra cu aees/ le/ de ciomagu, decâ/ numai la o primejduincioasă şi mare nevoie. I:/ ori pe cari din tâlhari agiunge îl tăie în doî cu paloşu/ şi nimică nu pute să-i ste împotrivă, necu//; să să poată apăra. U;? tâlhariu dintru aceic au alerga/ asupra lui Argu, a fratelui lui Poliţionu, şi atâ/ de tari l-au lovi/ cu paloşu/ în umăru/ drept, încâ/ l-au da/ de pe ca/ jos şi l-au răni/, în scur/, de moarte. Această lovire n-a/- (i fos/ atâta de primejduincioasă dacă asupra lui Argu ar !î / fns/ zeoa pc cari e/ o scosăsă puţânu mai înainte şi merge Iară ză, i'wnd foarte mare călduri intr-ace zi. Poliţionu, văzânr/ că pc frate-sâu unuI din tâlhari l-au nmorâ/. alcrgân omorâ?. Asămine, văzând // multe leşuri de om zăcând la pămân?, au începu? a vorovi între ei: “Vedeţi aces? om ce stă asupra trupurilor celor moarte? Să cunoaşte că el au rămas de la vreo şaică tâlhărească pentru tâlhuşagu şi de la aceşti omorâţi ie straile”. întru aceste socoteli, au alerga? asupra lui vreo câţiva oameni şi vrea a-/ ucide pre el de moarte. Poliţionu, văzându-i pre ei, au apuca? numai ciomagu/ său, iar calu/, 66 ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI zăoa, coifu/ şi paloşu/ a-£ lua n-au avu? vreme. S-au bătu? cu dânşâi multă vreme, nelăsându-i să să apropie de dânsu/. într-această vremi, au năvăli? asupra lui mai mulţi. El s-au apăra? numai cu ciomagu/ său, fiind în multe locuri răni? de aruncare suleţâlor şi de însegetare arcurilor. Cu toate aceste, pe aceşti potira^ i-au depărta? de la e/. Cari rămăsăsă foarte puţâni şi şi aceştia, văzând că e/ nici cu un chip nu să dă a fugi, depărtându-să de la dânsu/. Poliţionu să socotea pe sâne ce/ mai nenoroci? om în lume, pentru că au rămas sângur într-U7* codru sălbatecu, din care pricină au veni? la o mare frică. Inima lui să 6V cutremura, lacrămile să răvărsa din ochi şi nu ştie unde / să să ducă. Mul? au căuta? locu/ acela unde lăsasă calu şi pe frate-său, dar nu l-au putu? găsî, fiindcă de potira^ era goni? departe de la ace/ locu. într-acesta?-chip s-au trudi? toată zioa şi au agiunsu la nişte munţi înalţi şi codri sălbateci. Şi cu câ? să duce mai departe cu atâta munţâi îi părea mai nalţi şi codrii mai întunecaţi. Poliţionu, nefiind obicinui? a umbla pe jos, foarte tare au slăbi?. De trudă şi de frică mare au şăzu? supt un copaciu şi au începu? a plânge, blestemând zioa purcederii sale din târg Poltaviei şi aşa sângur, întru sâne, vorove: “Nebuneasca me căutare a unii frumuseţă de fată m-au lipsi? de iubitu/ meu frate, iar acmu văzu că şi mie însumi întru aceste pustietăţâi mi să cuvini a muri, ori ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 67 de fiiară sălbatice a fi spinteca/. O, ticăloasă nenorocire, până la atâtu dejnădăjduieşti slăbiciunea celor muritori! O, nebunu şi nesocotii 07n întru această lume, ce poftei tu să vezi? Nu-ţi era ţâie destu/ acee că tu avei dragoste cu răspundere cu fata craiului // Radocsu, prefrumoasa Miligrina, care cu adevăra/ ave mari frumuseţă? Vai mie, ticălosului şi nenorocitului, unde este frumuseţă şi bărbăţâie mea? întru acesf codru sălbatecii ori de foame trebuie să 1 moriu ori fiarăle sălbatece negreşâ/ mă vor spinteca”. După aceasta, cu mare trudă s-au sui/ într-u/z copaciu înaU şi, şăzând într-însu toată noapte, necontenif plânge, văzându-să pre sâne întru atâta de mare primejdie. Soarele au ieşâf deasupra orizontului şi el s-au pogorâr dintr-ace/ copaciu jos. Au ajunsu la u/z munte înalf şi au căutat în toate părţâle, unde va vide vreu/z târg sau vreun locu lăcuif. Au văzut în partea dreaptă u/z târg foarte departe. Au hotărâ/ să să ducă întru aceea parte, unde au ^ A A văzur targu acela. Intru această hotărâre fiind el, au ajunsu la o pădure mari şi deasă. Şi, spre mai mare nenorocire lui, au văzu? că aleargă spre dânsu/ u/z leu sălbatecu, vrând să-/ spintece. Atunce, mai tari i să băte inima lui şi nu ştie unde să fugă de dânsu/. Au hotărâ/ / să să bată cu dânsu/ cu ciomagu/ său. Leu s-au arunca/ asupra lui şi l-au apuca/ de picio/', fiindcă Poliţionu era foarte slabu de foame şi de 68 ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI rane. Când leu/ l-au prăvăli? jos şi vre să-/ mănânce, atunce Poliţionu au scos cuţâtu din teacă şi i-au tăie? gâtiţa şi întru aces? chip au omorâ? pe leu. Frica şi ranele multă vreme 1-au ţânu? pe e/ în locu/ acela, neclintit După aceasta, odihnindu-să câtăva , au mersu trei zile pe drumu acela şi au ieşâ?, în sfârşâ?, la u/z târg- oarecari, în Işpanie, ce să nume Artedu, cari să află pe malu mării ce să zice Mesoghios. Au stătut acolo la u/î hanu de musafiri şi au tocmi? un doftor să-/ tămăduiască. Pe frate-sau Argu/, întru ace vremi când s-au bătu? e/ cu potiraşâi, l-au lua? nişte negustori drep? mort, caii amândoi şi zelile. Aducându-/ pre el la pământu/ lor, l-au da? la u/i doftor să-/ tămăduiască. E/ degrabă au lua? tămăduire la rănile sale. Neguţătorii, socotind pre Argu/ nu din neam pros?, 8r l-au slobozi? pre e/ cu cinste // la patrie sa, ajutându-/ pe lângă aceste şi cu bani pentru ca să aibă cu ce să iconomisî la celi trebuincioasă a drumului. Şi i-au da? încă calu şi zeoa lui. Argu, din partea sa, s-au făgădui? lor pentru milostivire ce-au arăta? ei asupra lui, să li plătească. întru acesta? chip, s-au dus el la patrie sa, la cari au fos? priimit în casă crăiască întri cavalerii curţâi. Poliţionu în târgu Işpanii, Arteda, au lăcui? ca la doî luni. Şi întru această vremi, au câştiga? desăvârşâ? ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 69 tămăduire ranelor sale, ş-au facu? luiş alta ze şi al? palo.?. Iar Sămnu/ pi ze, care era pus între dânsu/ şi între frate-său Argu, s-au uita? să-/ facă. Eu socotescu că oricine ar fi fos? •“ o * s-ar fi priimi? să lasă aces? fel de hotărâre, cari au fos? întovărăşâ? cu atâta de mare răutăţi şi nenorociri, însă Poliţionu era cu totu de altă fire, fiindcă mai şăzând foarte puţână vreme iara? au hotărâ? să să ducă la Italie ca să vază pre prefrumoasa fata craiului, Militina. Şi pentru aceasta au nămi? corabie şi s-au dus din târg / Arteda. Di norocirea lui, vântu/ i-au fosf într-ajutoriu şi el âu călători/ pe mare, în curândă vreme ajungând la un târg a Italiei, Bonomi. Poliţionu, ieşând din corabie în târg, au întreba? pi lăcuitorii târgului în cari târg trăieşte craiu Algherd şi cu ce chi/; ar pute sa să ducă acolo. Ei au răspuhsu că craiu Algherd trăieşte în târg Ravenie, arătâhdu-i’ încă că “sup? aces? târg capita/ vini peste iot anu putemicu şi straşnicu la videre, turcescu paşă Ciubulaiu, cu multe oşti, împotriva căruie noi nici un cea.? a sta nu pute/». Şi aces? războiu să pricinuieşte' numai dintru aceasta, pentru ca sa ie lui^ pe fata craiului, Militina. Acmu s-au apropie? vreme aceea întru cari el vine. Craiu Algherd, neavând destulă putere ca să-i stei lui împotrivă, îi dă pi to? anu bani câte o sută de mii de galbeni şi câte 500 de mii de oameni, pe cari îi strânge în târg Ravenie pentru a-i da turcescului paşi ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI Ciubulaiu. Trebuie să ştii că această sumă de oameni îi strânge // din oameni streini ce vinu acolo. Noî ni-i milă de tine, ca de u/î om ca acela pe cari noi î/ pricepe/?? că nu este de nea7tt pros?. Să nu te prăpădeşti în zădar! Nu te duce la târg Ravenie! Noi ţâie îţi voim norocire. Du-te mai bine la altă împărăţâie, ori trăieşti aice la noi, în Bononie! Noi de tine vo7n fi bucuroşi. Afară de aceasta, la noi este da? în publecă, în toată Italie şi la alte multe împărăţâi, cine să va găsî să gonească pe aces? paşi, când el încungiură târgu cu oştile sale, ori îl va omorî pe e/, aceluie i să va da fimei pe frumoasa fata craiului, Militina”. Tulbura? fiind de această veste, Poliţionu să grăbeşte ca cu agiungerea sa să întreacă venire lui Ciubulaiu. întru aces? chip, au hotărâ? el să să ducă la târg Ravenie, poftind a vide frumuseţa feţâi fetii craiului. Şi de or vre să o dea turcescului paşă Ciubulaiu, macar moarte să priimească, să iasă cu dânsu/ la podinog. Atâta numai îl tulbura pre e/, că cu paşa este obiceiu totdeauna a fi multă oaste. Mul? s-au lupta? cu gândurile / sale şi, la sfârşâ?, pofta sa au birui? toată împotrivirea ş-au nămi? o carâtă şi s-au dus de la Bononie la Ravenie. Viind acolo, au nămi? o casă a unui om vesti?, cari, urmând rânduielilor pentru ca să de la paleţi ştiinţă de oamenii musafiri, l-au întreba? pre el ce 0111 este, din ce ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI ' . 71 pămân? şi cum îi este numele. Poliţionu n-au spus adevăru/ de la ce împărăţâie este, ce au spus gazdii sale că este din Malta, pămân? a Işpaniei, neguţătoriu, anume Stragvelii. Pentru frati-său Argu/ nu ştie cu/» că e/ trăieşte într-ace/ târg-, căci nu-/ socote pre e/ a fi vi iu şi de rane mântui?. Argu/ trăie într-ace/ târg, în casa crăiască, cavaleriu a curţâi. Ş-au adus aminte de neguţătorii aceie, cari î/ tămăduisă de rani şi l-au slobozi? la patrie lui cu agiutoriu. Pentru aceasta le-au triimis lor bani 90 de mii de ruble. Poliţionu au petrecu/ multă vreme în târg Ravenie numai pentru pofta ce ave ca să vază pe fata craiului, Militina. întru o vremi s-au întâmpla? lui Poliţionu a fi într-o casă oaricari, pentru prăvala comediei, întru cari asărnine au fos? şi fata craiului, Militina. Obiceiu era la împără//ţâie lor a merge craiu cu crăiasa sa şi cu prefrumoasa.lor fiică pela casâle supuşâlor lor, la feliuri de feliuri de zăbăvi, unde sa facu comedii. Poliţionu au veni? mai aproape, unde şăde chipu/ ce/ prefrumos pentru dânsu/, şi i-âu da? ei căzuta cinste. Fata craiului l-au văzu? pre e/ şi o căutătură numai au putu? să o robască. Poliţionu, din partea lui, atâta s-au aprinsu de dragoste asupra ei, încâ? pe urmă numai atâta gând era în capu/ lui ca să o poată câştiga lui,? soţâie pre prefrumoasa fata craiului, Militina. Şi, în scur?, întru aceste socoteli 72 ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI fiind, o numeşte pre dânsa lui>v mireasă. Ea au lua? boală noî în inima ei. S-au sâli? cu 10/ chipu/ să afle cine au fos? ace/ frumos tânăru, dar de la nimini să afle n-au putu?, de la ce împărăţâie şi de ce nea m este, fiindcă cl nu este di supuşâi7 lor. După aceasta, s-au dus toţi pe la casâle lor. Poliţionu, viind acasă, să arătă cu iot a 11 cufunda? în gânduri, dar di ce pricină, aceasta nimine nu o pute şti. După aceasta, nu peste multă vreme, Poliţionu s-au întâmpla? a fi şi altă dată într-u/j locu cu fata craiului, în casa unui ministru, anume Mire. Ce de al doile a lor vederi au întări/ dragostea lor. Fata craiului, / Militina, vorove în cugetu/ său: “O, dacă me-ar da mie ştiinţă asupra lui Poliţionu, de la ce împărăţâie este cl şi a căruie părinte fecior ! Câ? a^ fi eu de norocită, dacă e/ ar fi de craiu, ori de cavaleriu, ori de cneazu, macar cu câ? de mică stăpânire, atâ/ numai câ/ să nu fie din norodu/ pros/! Eu mă jur că pc nimine al? nu me-a>v alege mie barba?”. Când au începu/ a juca, atunce fata craiului au chema? la sâne pe Poliţionu şi au începu/ a-/ întreba: - Spune-/;; tu mie, domnule, cu 111 este numele tău, a căruie părinte fecior eşti şi din ce pămân/? Eu te văd pre tini <în> împărăţâie mea nu de mul/, iar numele şi neamu/ ' Scris: nib'nVu]b''v>j. ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 73 tău nu ştiu. Poliţionu, cu căzută plecăciune, au răspunsus aşa: - Premilostivă împărăteasă, pe mine mă chiiamă Stragveli şi sân/1 neguţătoriu a Işpaniii. Oricâ/1 au încredinţat-o e/ pre dânsa, cu toate aceste e nu pute socoti cu;» că ar fi e/ cu adevăra/ neguţătoriu şi-/ socote purure drepf un om vesti/ în lume. La această întâmplare mult au vorovi/ ei între dânşâi şi eu a^ ti socotif de trebuinţă a scrii voroavile lo/'. da/* după cum este obicinuit de să întâmplă vorbi le // la această stări din pricina fierbiţălii şi a slobozeniii în multe chipuri, aşa eu îndrăzneală că voi cetitoriului a le lăsa şi spui numai cele de pe urmă cuvinte a lor. cari poate după vreme şi obiceiurile de atunce. ori fi cuprinsu într-însăle delicaţâi, iar acmu slujăscu drepf u/z râs. Aceasta poate pentru mine să pare întru aces/1 chip, iar pentru alţâi într-alr chip. Volnicu este fieştecine a judeca aşa cum i-a fi voia, căci eu nu am hotărâre să-i stau împotrivă. Poliţionu, văzând că fata craiului î/ iubeşte pre dânsu/, au începu/1 a vorovi supt frasâs de aligorii în limbă franţujască, ca să cunoască dragostea ei cătră dânsu: - Dacă îndrăznescu anume, frumuseţa a toată lume. s Repetat: ^p-kcn^wcb’,apoi barat cu trei linii. 74 ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI ieri am umblat eu în grădina ce iubită a părintelui vostru şi am v&mt un copaciu foarte frumos, în vârfn/ căruie era o prefrumoasa floare, care atâta me-au plăcu/, încâ/ că eu aceasta a o arăta prin cuvân/ nu pot. Plimbându-mă, am căutaf să vădu nu mai este vreuna asăminea ei? Dar n-am putuf găsî. Atâ/ numai am vazat mai înainte această floare la Vineţâie, iară^ în grădină crăiască, dar aceie era mul/ / mai proastă decâ/ aceasta. Atunce, mie aceea me-au păru/, când nu văzusă7?i eu pe aceasta, mai frumoasă. Iar cuz;2 am văzut aice această floare, s-au aprinsu inima9 mea de dragoste cătră dânsa. Petrecând de doî ori grădina din cap în capu, m-a/?2 întorsu iar cătră dânsa şi voiew a o ave pre e lângă mine. De multe ori am vru/ să o câştigu, dar n-a/?2 putut să o facu aceasta, ca să mă suiu într-ace/ prefrumos copaciu şi să rumpu cei mai frumoasă dintre toate florile, temându-mă că în vreme ce mă voi sui eu în copaciu, voi strâca mlădiţâle şi, când a veni în grădină părintele vostru şi va videa stricaf iubitu/ lui copaciu, atunce pe păzâtorii grădinii va porunci să-i omoare. Dar şi afară de aceasta, m-am timu/ şi însumi de mine, ca nu cumva să afle cine l-au stricaf şi aşa am hotărâz să aştep/ până atunce când va creşte şi va cădea pre pămân/, la mine. Eu atunce voi 9 Scris: mrkrtu. ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 75 rădica-o şi mă fagăduiescu dc-a pururea a o păzi lângă mine r cu mare cinste. Iar dacă nu va cădea sângură, atuncea // în curândă vreme mă voi duce din târgu acesta, fiindcă nu poate inima me a răbda aceasta şi în curândă vreme însumi mă voi lipsi de viiaţa me. Fata craiului, Militina, înţălegând cuvintele lui, au zis: ■N - Stragveli, vino mâine întru ace grădină, la jumătate de zi şi eu sângură voi veni la tine şi, de va fi cu putinţă, atunce, rumpând floare aceea, voi da-o ţâie, pe voie ta. Şi mă aşteaptă pe mine lângă havuzu ce să află acolo. Poliţionu. auzind de la dânsa neaşteptate cuvinte, foarte s-au bucura/1 că au înţăles fata craiului pilda lui. Nu muk mai vorovind fata craiului cu Poliţionu, s-au întorsu la curtea sa, iar Poliţionu s-au dus la gazdă. E/ toată noaptea aceasta au petrecut-o, în scur/, iară somnu, cufunda/ fiind în gânduri: “De mă voi duce, zice e/ întru sâne, sângur în grădină, iar eA va veni întovărăşită cu cavalerii curţâi şi mă vor prinde, atunce negreşâ/ tată-său \m Va da groaznică moarte. Să mă ducu în grădină, să ma dau primejdiei morţâi? Dar dacă nu mă voi duce, atunce să cade să prapădescu dragostea fetii craiului?” Aces/ feliu de gânduri/ au tulbura/ toată noaptea duhu/ lui. Zorile acum, în scur/, slobozisă razile lor, când el facusă hotărâre mai bine să 76 ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI priimească moarte dec â/ să piiardă nepreţuiţii/, pentru dânsu/, odor, cari nu ave asămănare în toată lume la frumuseţa. E/ s-au odihni/. Când s-au trezit atunce, în scur/, era 12 ceasuri. Poliţionu au lua/ cu sâne numai sabie şi coifu/ în capu şi s-au dus în grădina crăiască, în care era obiceiu şi voie a să plimba până la 12 ceasuri, iar de la 12 ceasuri era poruncă nimine să nu să afle. Cini rămâne în grădină pe urmă după ace/ ceas, pe acela î/ duce la paleţâi. Poliţionu au veni/ la locu/ însămna/ şi, şăzând ca jumătate de ceas, au văzu/ pe Militina viind la dânsu/ sângură. Foarte mulf s-au bucura/ de aceasta şi au gândi/: ”Acu7», în scur/, m-a7?z încredinţa/ că Militina din adâncu/ inimii mă iubeşte”. Fata craiului viind la dânsu/: - Bine te-a7?2 găsâ/, i-au zis, preiubitu/ meu chip Stragveli. lată, eu am adus la tine floare care tu poftei să o 13r aibi lângă // tine. Spune-7?z, mă rog, iubitu/ meu, adevăra/, din care împărăţâie şi din ce nea7?2 eşti tu. Eu întru adevăr nu po/ crede cu/77 că tu să fii neguţătoriu. Atunce Poliţionu au fos/ sâli/ să împlinească pofta fetii craiului. Au răspunsu e/: - Premilostivă împărăteasă, sân/ din pământu/ Eghipetului, a putemecului şi marelui în lume împăra/ Asinoberg ficior, din târgu Astrachi/?z. Numele mieu este ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 77 Poliţionu. : Răspunsu ficior împăratului atâta au prinsu pe fata craiului, încâ? e4 au rămas- fară sâmţâre. în ochii săi îndată s-au arăta? bucurie, aceea cari în adâncu/ inimii au sâmţâ?. Prefrumosu/ ei obrazu, care arata tradafir şi crinu, atunce era roşâ? şi picături de lacrămi plini de' bucurie, negrele sprâncene, cele ce da mare frumuseţă feţâi sale, ş-au slobozi? în jos, rumineîe buzî, dovezile adevărate dragostei, tremura. E4 atunce au începu? să vorbască. da?' iara? glasu/ ei s-au tăie?. Strânge putere noî spre arătare dragostei sale, dar e4 stă împotrivă. în sfârşâ?, arată A neasămănata ei plecare cu câteva sărutături. /11 ţâne pre el fară nice o ruşâne. Atunce adevărată iubire au arăta? ace taină cari e4 foarte de demul? să sâle a o afla. Dintru această vremi l-au cunoscuf e4 pre dânsu/, adevăra? Poliţionu, pentru care îi spusesă ei Argu/, cavaleriu/10 curţâi, ce să nume frate lui Poliţionu şi a căruie bărbăţâie, putere, minte şi frumuseţă el o hfalisă fetii craiului. în scur?, au zis ea: - Sufletul sufletului mieu, Poliţionu, priimeşte-mă pre mine dintru această vreme în stăpânirea ta. Eu mă mărturisăscu ţâie, că te iubescu mai mul? decâ? pre toţi în 10 Scris: KdBfrtEpfo/V;. 78 ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI lume. Eu dintru aceea vreme am sâmţâ/ către, tine dragoste şi plecare, când întâia^ dată te-a;;j văzu/ la teatru. Nu por mai mul/ să-ţi spuiu nimică, decat atâta că eu mă jărtfuiescu ţâie cu toată viiaţa me. Păzăşte cinste mea până la vreme, credinciosule prieteni! Iar eu, din partea mea, îţi fagaduiescu şi mă jur că, afară de tine, pe nimene altu barba/ nu voi ave. Cu aceste au săvârşâ/ eA făgăduinţă ei, iară e/, spre răsplătire, au încredinţat-o pe ea că o iubeşte mai mul/ dec at însu£ pre // sâne. - Cât mă vesălescu eu, au zis el. O, câtă bucurie să răvarsă în to/ trupu/ meu ce au adus ceea ce atâta vreme am căuta/! Acum desăvârşâ/ aflu câ/ sân/ de ferici/ eu, ce aud făgăduinţă însoţârii tale. Dar credi, iată, eu mă jur, pe toate acele ce sânt sfinte în ceriu şi pre pămân/, că cinste ta nu voi da-o în primejdie, ce, împotrivă, cu râvnă voi fi păzâtoriu cinstei tale. Acuz?î noî nimică nu ne rămâne altă decât numai să poftizn ce curând după pravilă însoţâre. Spre sămnu/ amândurora părţâlor priimiri aceştii întăriri a lor, au schimba/ ei inelile. După aceste vesălitoare, dintru amândurora părţilor, jurământuri, n-au lăsa/ Militina întreba pe Poliţionu, nu are vreu;j om pe care să-/ numească lui^ frate în împarăţâiele ce el au umbla/, din vreme ce s-au aprinsu de dragoste asupra ei? ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 79 - Preiubita me, au răspunsu cl, credi statorniciilor mele, care eu sânt hotărâ? să-ţi spuiu. Când eu eram în târgu veniţâienilor, Pollavie, triimis de părinţâi mei pentru învăţătură, aluncea s-au cunoscu/ cu mine uh cneazu din crăie voastră, anume Argu/ — cl me-au spus mic că este Inimic de la curtea voastră —, cu carc eu m-a/// înfrăţa/’ şi am trăi? într-o casă în mare dragoste. într-o / vremi oarecari i-a/;; descoperi? toate tainele adâncului inimii mele, plecare inimii spre dragoste fetii craiului. Miligrina, pentru care eu cu oareşcare chip ţ-am pomeni/. El pre mine dc dragoste cătră dânsa m-au opri?, arătându-mi pe lângă aceasta cu câ? eşti mai frumoasă împărăţâie-ta şi cu câte daruri sufleteşti eşti împodobită. Şi întru acee^ vremi me-au arăta? şi portretu 1 vostru. Aceasta nenădăjduită întâmplare au adus la tulburare inima me şi au rănit-o ca o săgeată ascuţâtă, spre dragostea voastră. Plecări dragostei atâta biruinţă au adus în sufletu/ meu, încâ? eu până în sfârşâ? a/?/ hotăra? ca negreşâ? să mărgu la Italie cu frate-meu Argu. în vreme călătorii noastre ne-au întâlni? pe noi o nenorocită întâmplare. Frate-meu Argu/ s-au omorâ? de tâlhari, pentru care nici până acu nu ştiu, trăieşte au ba? Eu de acolo m-am dus pe jos. suferind multe ticăloşii. După aceasta i-au spus ei pre larg toate aceli ce i s-au întâmpla? în călătorie sa: 80 ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI - Iată de . unde au lua/ începire dragostea mea asupră-ţi, cât sân/ eu datori a mă numi pe sâne de ferici?! Eu, după // multe ticăloşâi, la ce de pe Urmă am ajunsu la hotărârea mea. lata, iubita me, că eu nu pot a arăta desăvârşâ/ sâmţârile acele de care inima me s-au umplu/. Aice au tăiet fata craiului cuvântu lui.Poliţionu: - Preiubi/ sămnu a vieţâi mele, eu credinţa ta o închipuiescu cu credinţa inimii mele. Au şi tu nice odinioară să nu o împuţânezi cu necredinţa şi va fi martur între noi credinciosu/ tău frate Argu/. EI este viu şi acu7?i petrece aice în târg-, lângă curtea noastră. - O, cât SU72/ eu de mâhni/, au răspunsu Poliţionu, că nu m-a7?z putu/ vede cu dânsu/! - Dacă vrei, au zis Militina, eu mâne voi împlini dorire ta. Şi eu îl voi vede pre e/ în casa lui Ganusov, întru cari vor să arăţi o comedii. întru aceea casă voi fi şi eu şi frate-tău Argu. Vremi nu le era slobodă a spune mai mul/ să să îndulcească, cu asămini voroave. Şi aşa, sărutându-să, fata craiului s-au dus în palatu/ său, iar Poliţionu s-au dus din grădină. Aice numita lui fericire s-au schimba/. N-au apuca/ încă a ieşî din grădină şi îndală au ieşâ/ caraolu asupra lui şi vre să-/ prindă pre e/ şi să-/ aducă la paleţi, pentru că ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 81 15v ceasurile aceli, care era slobode / fieştecui a să primbla pe-n grădină, era trecute, Poliţionu, văzând că vor să-/ prinză, au scos paloşu/ său şi pe toţi strejarii aceie i-au tăie/, din care gâlceavă au bătu/ toba de tulburare. Au alega/ străjarii de la gapsahf, pre mulţi dintr-înşâi i-au ucis de moarte, iar el abie au putu/ fugi prin ogi'ada neguţătoriului Carsar, care îi era lui credincios prietenu. Din ograda aceea au ieşâ/ pe supt cumpă/ la gazda sa. Poliţionu la această luptă au fost rănirde strejari, în umăr, pe mâna stângă, fiindcă întru aceea vreme nu era zeoa asupra lui. Dintru această pricină au căzut el în pa/ trei zile şi boala lui l-au opri/ de a pute merge la casa aceea, la care îi poruncisă Militina, unde vre să-i arăţi pe frate-său Argu/. Argul, înştiinţându-să de la fata craiului de frate-său Poliţionu, foarte mul/ s-au bucura/. Şi a doa11 zî, Argu şi cu fata craiului, cu nemărginită mulţămire a sufletului s-au grăbif a merge la fietru lui Ganusovu. Dar cu mare scârbă, acolo n-au putu/ a vede pe Poliţionu şi aşa s-au întorsu foarte mâhniţi. După aceasta, Argu au căuta/ în tot târgu 16r gazda lui Poliţionu, cu ace/ // nume cu care el să nume, neguţătoriu Stragveli12, dar nu l-au putut găsî. 11 Scris: aagd. 12 Scris: emparcmpArBEAH. 82 ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI întru aceea? vr6me, au sosâ? sup? târg- Ravenie putemicu şi straşnicu turcescu paşi Ciubulaiu, cu mare oaste. E/ acum nu mai cere nici dare de bani, nici de ostaşi, ; ce cere numaidecât luşi soţâie pre prefrumoasa fata craiului, Militina. Au încungiura? cetatea împrejur şi au strâmtora? pe cei ce lăcuie.în cetate, pe craiu şi pe toţi supuşâi lui. Când s-au înştiinţa? fata craiului, Militina, că tată-său vre să o dea soţâie lui Ciubulaiu, inima ei s-au înneca? în sânge şi lacrămile curge pârău din ochii ei. î^ băte pieptu/ şi \ş rumpe păru/ capului. Vre mai bine să să omoare sângură decâ? să fie soţâie straşnicului şi scâmavului tătar. I-au veni? în gând şi-aceasta, că Poliţionu ave mare voinicie şi bărbătească puteri şi pentru aceea poate a sta împotriva lui şi a să bate cu dânsu/ sângur la podinog. Dar ceie ce-i aduce mai multă mâhniciune era 16v : aceasta că e4 de mul? nu-/ văzusă / pre dânsu/ şi nu pute de la nimene să ie înştiinţare unde să află. Poliţionu, îndată ce au auzi? venire turcescului paşi, cari ceri pe fata craiului soţâie^ n-au putu? să rabde inima lui, au uita? rana şi boala lui şi s-au dus la curtea crăiască, vrând a afla ce socoteşte craiu Algherd pentru venire turcescului paşi. I-au spus lui că craiu Algherd şade cu toţi ocârmuitorii şi ghenăralii săi în palatu/ priimirii solilor şi socoteşte ce hotărâre va face mai bună la o ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 83 întâmplare cu atâta sâlnicie. Poliţionu s-au dus- la palatu/ solilor şi au auzi/ că au hotărâ/ toţi acei ce au fost cu craiu şi, cmi că şi craiu s-au pleca/ spre aceasta, ca să dea pe fiica lui soţâie turcescului paşi Ciubulai. Fieştecine poate să socotească cât s-au tulbura/ inima lui Poliţionu, floare feţâi sale s-au schimba/, vederea ochilor săi au încremeni/. El nu pute auzi aceea de a fi prefrumoasa fata craiului, Militina, A soţâie straşnicului şi urâtului Ciubulai. îndată au arăta/ craiului Algherd şi la toată boierimea // ce fusesă cu craiu, că voieşte, pentru cinste şi frumuseţa fetii craiului, a Militinii, şi pentru târg Ravenie, să să bată cu turcescu/ paşi la podinog, însă cu această tocmeală: dacă va lua de la Dumnezău aces/ fel de milostivire şi va omorî pe aces/ paşă, atunce fata craiului să fie dată lui. După această, au vorovi/ el: - Mărime ta, şi dumneavoastră, cinstiţi boieri senaturi, sânteţi priimiţi la aceasta? Eu socotescu că fieştecare din voi va găsî mai cu cale sânguri să scăpaţi de o ticăloşâie.cu sâlnicie, norodu să-/ mântuiţi de dare ce peste măsură, care negreşâ/ trebuie să fie mărită, dacă pe iot anu veţi plăti acestui paşi sumă mari şi la ce de pe urmă să daţi şi pe fata craiului după dânsu/. Atunce toţi senatorii, cu un glas-, au grăi/ că “noi aceasta a să face sfatuiz»: dacă iu vei omorî pe ace/ paşi şi 84 ISTORIA LUI POLIŢION Şl A MILITINEI vei apăra cetatea de stricăciune, iar pe fata craiului, 17v Militina, vei mântui^o de această nesuferită nevoie, / pentru - ■aceasta pre dânsa înşu,? îţi vom da-o ţâie soţâie”. Cu aceste săvârşând, ei au zis că nimică a sfătui mai mul? nu po?. “Şi :afară de aceasta, dacă tu îi vre aur sau argin?, ţî să va da oricâ? îi pofti”. Craiu, auzind de la sănatorii şi minestrii ce să afla r cu dânsu/, iscăleşte cu mâna sa tocmala aceasta: “Când : aces? streinu voinicu tânăr va birui pe Ciubulaiu, atunce toate după pofta şi voie lui să vor face”. Nimică pre e/ nu-1 îmbărbăta atâta decâ? aceea că este obicinui? drepţâlor judecători şi ocârmuitorilor păcii a defaima şi a goni obrăznicie amestecătorilor păcii şi a liniştii. “Dumnezeu păcii, zice ei întru sâne, lăsa-va ca să biruiască nesuferitu/ călcătoriu de pace pe acela care pofteşte a o pazî pre ea? Această treabă nu sufere mai mul? lungire de vreme”. Şi pentru aceasta, întru acela ceas, au triimis craiu Algherd la paşa pe un cneazu a/ său, anume Amosâie, - şi cu dânsu/ au scris o scrisoare întru acesta? chip:// 18r . “Stăpânitoriu/ pământului Italiei, craiu Algherd, putemecu/ oblăduitoriu lăţâmii ţărilor şi a împarăţâilor şi straşnicu poruncitoriu lăcuitorilor pământului, turcescului paşi sănătate îţi pofti/». Câ? ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 85 este de fară ispravă şi cu obrăznicie hotărirea ta, noi socotim cu caii a-ţi arata, fiindcă ochii sufletului tău sânî întunecaţi cu aces/ fe/ de noori, deşi că tu însuţi mtr-înşâi nu poţi videa de agiunsu. Socoteşte însu? ce câştig ai tu dintr-aceasta că, viind cu oştile tale, încungiuri acest târg, sâlniceşti pe lăcuitorii lui, care de-a pururea slobodu pâraie de lacrămi, cerând la ceriu răsplătire asupră-ţi. Tu, după nemărginita ta mândrie, obiceiului celui mai scâmavu în viiaţa omenească, socoteşte pentru tine foarte mulr, în vreme ce împotriva stăpânitorilor lumii eşti foarte nimică. Ba nu să poate aceasta, ca această dată puternicu/ oblăduitoriu lăţâmii ţărilor şi a împărăţâilor, straşnicu/ poruncitoriu lăcuitorilor pământului să te poată lăsa, ce alegând ceea ce este mai de folos, îţi arată ţâie. Pentru ca să nu să versă nevinovat sângele oştenilor, ieşi la podinog cu un tânăru voinicu a pământului meu. Dacă e/ te ■•va birui pe tine / îndată de bunăvoi porunceşte oştilor să să întoarcă şi niciodată nu mai îndrăzni iară? a tulbura linişte. Iar dacă tu vei câştiga biruinţă asupra lui, atunce împărăţâie noastră fii stăpânitoriu desăvârşâf”. 86 ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI Pecetluind cartea aceasta, au dat-o cneazului său Amosâi, pentru ca să o ducă la turcescu paşi. Solu încă n-au apuca/ bine să să arăte oştilor turceşti şi îndată văzându-/ ienicerii, l-au apuca/ şi l-au dus înaintea paşâi, lui Ciubulaiu13. Paşa14 au porunci/ îndată să ie scrisoare şi să o cetească înaintea lui. Şi când au auzi/ că craiu Algherd triimite împotriva lui u/z voinicu ca să bată cu dânsu/ la podinog15, cu luare în râs au zis lui Amosâie: - Spune, tu, craiului tău ca să triimită ei toată oastea lui şi eu sânguru mă voi bate cu dânşâi, cu toţi, iar oastea mea nici armă nu vor apuca în mână. Şi dacă ei mă vor birui, atunce puterea mea fară războiu să va întoarce înapoi. Cu toate aceste, paşa Ciubulaiu au vru/ ca şi prin scrisoare să răspundă craiului Algherd, care scrisoare era scrisă într-aces/ chip: “Noi, ţărilor oblăduitoriu, ce de multe rane priimitoriu de la iieştecare împăra/, smre-19r duituli// de rani împăra/. Pricepe cuvântu/ groaznecului paşi, de cari să cutremură şi să teme 13 Scris: moGb'wioAdjo. 14 Scris: ruca. 15 Urmează o slovă ce nu poate fi identificată. ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 87 toată lungimea lumii aceştie ce să vedi. Nu ştiu drep? ce să socotescu aceasta de acum a ta îndrăzneală. Ori pesemne ai uita? cu totu de câte ori ai fos? birui? de mine, ori acu/?? cu totu ţ-ai ieşâ? din minte. Eu toate aceli vechi biruinţî le înnoiescu cu această de acu/??, mai minunată decâ? toate. întâi, nu ne-a/?? lupta? noi sânguri, ce oştile noastre au facu? ajutoriu/ acela. Ia?' acu/?? eu a7?z hotărâ? sânguru să stau împotriva a toată oastea ta şi a numitului şi vestitului tău voinicu, ca să-i biruiescu. Dar, pe urmă, biruinţa nu va fi ca ce dentâi, cu trecere de videre. Atunce nu vei ave tu aceea fericire ca să mă poţi îmblânzi, atunce nu va conteni mânie mea, nici cu înzăcite daruri, nici cu mai multă sumă de robi ce me-au fos? daţi de cătră tine. Vezi dar mărime de sufletu şi vitejâie mea. Deci, îndată ce vei lua această poruncă a me, strânge toate oştile tale, triimite ace/ oşteanu a/ tău ce ai nădejde asupra lui şi adu cu tine pe fiica ta. O linişte rămâne sufletului tău celui scâmavu: dacă fiica ta î/?z va plăce şi voi găsî la dânsa vreo plecare / de dragoste, poate că e4 va muie inima me. Iar într-al? chipu, voi prăpădi pe toţi supuşâi tăi, voi pustii puţâna ta stăpânire, pe tine sângur, cu fimeea şi cu fiica ta, te 88 ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI voi duce rob, unde voi veţi înmulţî număru/ celor mai proşti robi ai mei. Iar voinicului tău, acelui îndrăzneţu dintre muritori, care să îmbărbătează a-m sta mie împotrivă, ce fe/ de pedeapsă îi voi hotărî, moarte lui va fi o mică jărtfa a mâniii mele. Voi scurge ,toată sălbătăciune mea* eu deplinu puterii asupra lui î/ voi da pre e/ celor mai sălbatece munci şi aşa îl voi scoate pre e/ din număru/ celor vii. Paşa Ciubulaiu5’ Şi, pecetluind-o, au dat-o cneazului Amosâi, făcând mari luături16 în râs craiului Algherd. Cneazu Amosâie au veni/ în cetate Ravenie şi au dat craiului Algherd cartea turcescului paşi Ciubulaiu, arătându-i: şi din gură cele ce paşa îi poruncisă. Craiu, cetindu-o şi auzind şi cuvintele solului, au venit la atâta amefală, încâ/ puţânu nu ş-au ieşâr din sâmţâri. “Cu7?j este cu putinţă, Stragveli, zice e/ sângur întru sâne, după ce ş-au venit în sâmţâri, pe aces/ puternicu paşă a-/ birui, a căruie slavă în toate împărăţâile este ştiută. Nu pof s-o cred aceasta, doar de-i va agiuta sângură putere de sus”. 16 Scris: ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 89 întru aceste gânduri fiincl şi nădăjduindu în sfatu curţâi sale, slobozî pe Poliţionu împotriva lui 20r Ciubulaiu să să bată, dându-i lui calu // bunu, ze, coifu arcu şi suliţă. Au sosâtu, în scur?, zioa şi ceasu/ însămna? ca să arăţi aces? nou viteazu putere şi meşteşugu/ său. Au încăleca? e/ pe calu său, au îmbrăca? şi zeoa şi coifu, au lua? în mâini arcu şi suliţa, ciomagu/ şi paloşu/, şi s-au dus la locu/ însămna? pentru podinogu. Craiu Algherd, petrecându-/ pe el, cu lacrămi ruga pentru agiutoriu pe Dumnezău ca el să călătorească şi să îmbărbăteză pe Stragveli. Iar lui i-au zis: - Iubitu/ meu tânăru voinicu Stragveli (fiindcă numele şi neamu/ lui cel adevăra? nu-/ ştie), când îţi va agiuta ţâie Dumnezău să birui eşti pe Ciubulaiu, atunce eu, strângând toată putere me, voi aştepta în cetate şi împreună cu tine voz?z bate oastea turcească. Ah, de-ai câştiga biruinţă spre răsplătirea batjocurilor lui! Eu iară^ întăresc ţâie făgăduinţă me, că pe fiica me îţi voi da-o ţâie. Dar nu-i îndestu/ aceasta, îţi voi da şi ocârmuire coroanei împărăţâii mele şi eu voi trăi pe lângă voi. Poliţionu, închinându-să craiului, au mersu puţânu, dar îndată ş-au adus1 aminte că el să duce di cetate, nearătându-să pe sâne de la ce împărăţâi şi cine este. “Dacă mă va omorî pe mine Ciubulaiu, zice el, atunce nimene nu ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI va ave ştiinţă că Poliţionu, ficioru/ împăratului Eghipctului, pentru dragoste şi frumuseţa fetii / craiului, Militinei, s-au strădănuit, cât şi sângură e" nu va şti că eu, poltinr/ viiaţa ei, m-a/;/ lipsi/ însumi de viiaţa me”. El s-au întorsu înapoi şi au da/ craiului inelu care î/ luasă de la fata craiului, Militina, în grădină, zicându-i că “ace/ inelu să-/ de fiicii sale pentru ţânere de minte şi dacă Ciubulaiu mă va omorî, să aibă ştiinţă că eu pentru cinste şi frumuseţa ei 'din muri/”. Intru acest a? chi/j, iertându-să cu craiu şi cu toate obrazăle cele de cinste şi ştiute, s-au dus din cetate la locu/ unde sta Ciubulaiu. Prefrumoasa Militina de aceasta nu ştie că Poliţionu s-au dus să să bată cu Ciubulaiu şi, întru aceli zile, plânge nenădăjduindu a fi Poliţionu viu, fiindcă de mul/ nu-/ văzusă pe e/. Craiu, dacă au slobozi/ pe Poliţionu, viinr/ la fiică-sa, au spus ei că “s-au dus să să bată pentru dânsa cu Ciubulaiu un neguţătoriu, Stragveli, ce trăie în cetatea noastră, care, ducându-să, aces/ inelu au porunci/ să ţî-/ dau ţâie, pentru ţânere de minte. Dacă-/ va omorî pe dânsu/ Ciubulaiu, să ştii că e/ căiră tine au avu/ dragoste cu credinţă şi pentru această dovadă, pentru cinste ta, au muri/". Auzind aceste, Militina. după nemărginita ei dragoste cătră dânsu/. n-au putu/ să ţâie // lacrămile înaintea tătâni-sa. fiindcă e4 nu nădăjduie a fi Poliţionu viu. ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 91 Atunce, în deplină deznădăjduire să afla inima ei. Toate mădulările trupului ei tremura. Faţa ei ce rumănă s-au facu? albă şi lumina ochilor ei au încremeni?. - Ah, zice e4, câ? a mă socoti pe mine nenorocită că preiubitu/ meu astăzi priimeşte moarte! Voi muri. Dar, ah, ce inimă de piiatră a fi e/, neiertându-să cu mine, s-au dus să să bată? Cu aceste cuvinte au căzu? jos leşinată. Craiu Algherd, văzând pre fiică-sa într-această stare, s-au miera? foarte, neştiind ce i s-au întâmpla?. Cu toate aceste, viindu-^ ea îndată în sâmţâri, au începu? a-ş ucide pieptu/ şi a.-ş rumpe păru/ capului. - O, preiubitu/ meu părinte, au zis ea tătâni-său, acest om ce-1 numeşti Stragveli, nu este Stragveli, ce este Poliţionu, fiiu / puternecului împăra? Asinoberg, A credinciosu/ străjuitoriu şi păzitoriu a cinstei mele. In scur?, tu atâ? te-ai facu? de tare la inimă, că, ducându-să. mie nu me-ai arăta?. AJi, nădăjduitu/ şi credinciosu/ meu prietenu Poliţionu, sân? datori a fi încredinţată că n-au suferi? iroiceasca ta inimă a fi eu soţâie scârnavului şi straşnicului Ciubulaiu! Pentru ce m-am născu? eu într-această lume şi, nemilostivule norocu, / pentru ce nu m-ai lăsa? să văzu pe Poliţionu la o întâmplare atâta de mare şi <în> sălbatecu ceas! Vai, eu, ticăloasa, ce-am facu??! Pentru ce nu l-a/?z 92 ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI căuta? eu pre dânsu/ până acum în toată cetatea?, Ce să facu şi ce să începu dacă îl va omorî pre el urâta scârbă Ciubulaiu? Sângură mă voi omorî. Eu mai bine poftescu a lua moarte evghenicoasă decâ? să sufăru vecinică despărţâre de preiubitu/ meu chipu. Scumpu/ meu părinte, îţi deşchidu toată taina inimii meii: dacă pre dânsu/ î/ va omorî Ciubulaiu, întru acela? ceas ce voi auzi, sângură pe sâne mă voi omorî. Te rog, poate aceasta va fi ce de pe urmă a me rugăminte, strângând toate oştile tale ieşi din cetate împotriva oştilor turceşti. Craiu Algherd, auzind cuvintele fîicii sale. s-au bucura? pentru Stragvelii că era fecior de împăra?. într-u/? menu? au triimis poruncă să strângă oaste 40 de mii şi. ieşând din cetate, au stătu? împotriva ordiei turceşti, ca să să bată ei la podinogu între oşti. Fata craiului, Militina. şi toţi lăcuitorii cetăţâi au ieşâ? să privască la zidiu cine dintre dânşâi va câştiga biruinţă. Cu adevăra? condeiul meu este slabu de a pute să arăţi pre larg în ce gânduri să afla 22r atunce // prefrumoasa Militina. Dar şi fară aceasta, nici nu vroiu eu să mă apucu de aces? lucru, pentru că gândurile omeneşti nu le po? şti, după cum fieşteeine scrie numai ceea ce aude, iar peste cele auzite poate să17 adaoge şi a lui 17 Scris: k-u. ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 93 ??v minte. Fata craiului să afla mai mul? în leşânături şi oamenii într-această stare nu vorovăscu. Pentru aceea eu voiescu oarişcare giudecăţi a sufletului ei să le las nescrisă. Iar afară dintr-aceasta, ceea ce am auzi? de la oameni bătrâni sân? hotărâm aice să amestecu. Militina, îndată ce ş-au veni? în sâmţâri, neconteni? plângând, zice: - Dă, Doamne, ca Poliţionu să omoare pe voitoriu/ nostru de rău, Ciubulaiu, de care noi mulţi ani n-a7>z avu? odihnă. Dar aceasta poate va fi fos? aşa, de n-a fi basnă şi a fi adevăra?. A mersu Poliţionu cu Ciubulaiu între oşti şi s-au lovi? at â? de tari, înc â? suliţâle lor s-au frân?, dar nici unu / pe altu/ n-au răni?, nici zelile n-au spar?. Groaznicu era a privi ace luptă puternică şi fierbinte. De multe ori unu/ pe altu/ de pe şă s-au sminti/1. Ciubulaiu pricepând, că cu aces? chip nu-/ poate birui, au scos arcu/ său, vrând cu săgeata să-/ rănească pre el. Dar nici aceasta / n-au putut-o dobândi, fiindcă săgeata au mersu pe deasupra capului lui Poliţionu şi i-au lovi? numai coifu protivnicului său. Văzând că Ciubulaiu i-au lovi? coifu, s-au ciuda? şi au scos paloşu/ şi. alergând cu calu asupra lui Ciubulaiu. l-au lovi? în mâna stângă şi i-au tăiet-o în doî şi puţânu nu l-au arunca? de pe 94 ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI şă. După aces? feliu de loviri, Ciubulaiu puţânu \ş stăpâne mâna stângă. I-au răsplătit-o aceasta lui Poliţionu şi Ciubulaiu au scos sabie sa şi au lovi? calu lui Poliţionu cu atâta puteri, încâ? l-au tăie? în doî. Poliţionu au fos? nevoi? să cadă de pe calu jos. Ia, aice socotescu eu că Militina, dacă n-a fi fos? în leşânătură, ce dureri a fi sâmţâ?! Spunu că ea plânge neconteni?, căci socote pe Poliţionu a fi mor?. Craiu şi norodu asămini s-au împlu? de frică. Toţi striga: “O, blestematule Ciubulaiu, ai omora? tu nedejdea noastră, pe Poliţionu. Să vede că şi noi voz» dobândi acee^ nenorocire”. Iar Poliţionu, după cu7?z era om iute, s-au scula? de grabă de jos, au îndrepta? arcu/ său drep? în capu lui şi l-au lovi? în frunte, căci la ace/ locu ze nu era. Dar 2y câ? era de tare ace/ capu de tunciu, // întru adevăr eu nu po? şti. E/ încă nici cu această lovire n-au fos? omorâ?. După aceasta, multă vreme s-au bătu?. Dar trebuie a şti că celi mai puternice lovituri era de cătră Poliţionu. Ce desăvârşâtă biruinţă ar fi câştiga? Poliţionu cu a sa socoteală, dacă inima lui ce bună n-ar fi lungit-o mai mul?. - Turcescule paşă, au striga? Poliţionu, vezi că putere oştilor tale aleargă să-ţi dea ajutoriu. Ciubulaiu, auzind aceasta, au căuta? înapoi vrând să oprească oştile sale. Atunce Poliţionu, alergând asupră-i, 1-au lovi? cu paloşu/ său din toată puterea cu atâta firbinţală, ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 95 încâ? i-au spar? zeoa şi l-au răni?. Au căzu? de pe ca/ iroulls turcescu, cari iube a şădea călări, asupra căruie au încăleca? Poliţionu, poftind a săvârşî viiaţa lui. Atunce au pricepu? vicleanu Ciubulaiu că negreşâ? trebuie să să curăţască de viiaţă. într-această stări fiind, au începu? a să ruga: - Nebiruitule ir os, au zis el, câtă mirare a m că atâta 23v de des ieşând la / podinogu nu te-aw văzu?. Mă mărturisăscu ţâie că eu de tine sân? birui?, dar la sfârşâtu vieţâi mele voiescu încă a mă mai ruga. Dă-m mie arcu/ tău cu care eu voiescu la ce de pe urmă sa-m cercu putere mea. Eu a pute de acum să scapu din mânule tale nu să poate. Ce vrei, aceea fa cu mine! Poliţionu, neînţălegând gându/ lui ce/ rău, i-au da? lui arcu/ său şi i-au zis: - Ia, frate Ciubulaiu. şi cearcă-ţi putere ta! Ciubulaiu, luând arcu/ de la dânsu/, l-au pus în picioare, pentru că mâna stângă nu o pute stăpâni, şi au slobozi? în Poliţionu, care cu ace loviri atâta au fos? de răni? în barbă, încâ? abie pute sta în picioare. Poliţionu, văzând vicleşugu/ lui, au înfip? paloşu/ său în pieptu/ lui. Aice Ciubulaiu au da? sfârşâ? vieţâi sale. Poliţionu, foarte ameţât fiind de această luptă şi neputând a sta în picioare, au căzu? IS Scris: işpurtfA. 96 ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI jos. Craiu Algherd, văzând aceasta, au alerga? cu puterea lui, vrând să ie pe Poliţionu în cetate. Iar însălbătăcita // 24r oastea lui Ciubulaiu s-au arunca? asupra oştii craiului şi s-au bătu? toată zioa, unde oaste lui Algherd au rămas foarte puţână, fiindcă potrivnicii era mulţâme nenumărată. Craiu au fugi? cu ostaşâi ce-i rămăsăsă şi s-au închis cu toţâi în cetate. Poliţionu, fiind răni?, n-au putu? să să apere de oaste turcească şi au fos? lua? împreună cu trupu/ ce/ mor? al lui Ciubulaiu. Turcii au vru? să ducă daru pe Poliţionu la sultanu turcescu nădăjduind că pentru aceasta vor câştiga milă de la dânsu. După acesta au stătu? multă vreme sup? cetatea Ravenii, vrând să o ie, dar, neputând, au fos? nevoiţi a să întoarce înapoi. Cu această biruinţă au câştiga? Poliţionu slavă de la toate împărăţâile dintru ace vreme. Era numi? de toţi iros. Fata craiului, când s-au înştiinţa? de la tată-său că preiubitu/ ei Poliţionu au ucis pe Ciubulai, iar e/ au fos? răni? de dânsu/ şi s-au lua? rob de oaste turcească, la atâta dejnădăjduire şi plângere au veni? că nimică nu pute să o liniştească. 24v - Sufletu/ sufletului meu, zice ea / cu lacrămi, credinciosule apărătoriu Poliţionu, întru adevăru inima me nu sâmţî durere în zadar pentru tine. E sâmţî ticăloşâie ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 97 ta şi aşa por fi vie. în toate sâmţârile trupului meu să răvarsă plângere şi ticăloşâie. Vai, unde sân? eu, eu nenorocita! Por eu să sufaru această, mai amarnică decâ? moarte, despărţâre? A//, mie lume nu-/?* este folosâtoare, nimică pe mine nu poale vesăli! Iarta-mă lume, iertaţâ-mă dezmierdaturile bunătăţâlor, iertăţî-mă megaloprepes! Eu de acuz» pe voi vă lasu. Voi muri mai bine decâ? voi plânge pe nenorocitu/ meu mire. Algherd, înştiinţându-să în ce stare să află fiică-sa, îndată au veni? la palas, dar abie au găsât-o vie, fiindcă ea, luând U7Z hangeriu, vre să să omoare de jale. Tată-său i-au apuca? hangeriu/ din mână, i-au adus pre cei mai buni doftori pentru paza sănătăţâi ei, care pe lângă doftoriile lor îi şi vorove. Dar Militina dintru acee vreme au căzu? la mare boală. în toate zi Iile numai în lacrămi afla ea liniştire, aducându-^ aminte de frumuseţe // lui Poliţionu şi de dragostea lui ce ave cătră dânsa19. Boala ei cu atâta să înmulţî mai mul? cu câ? mai mul? gânde că s-au despărţâ? de acuz/z în veci de frumosu/ ei mire. îndată ce au adus pe Poliţionu la sultanu/ turcescu, i-au arăta? că “e/ au omora? pe putemicu şi straşnicu/, iubitu/ lui, Ciubulaiu, cu care aces? veteazu mul? s-au lupta? 98 ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI şi abie l-au putu/ lua pre e/ rob, poftind de la sultăneasca voastră mărime a câştiga milă pentru slujba noastră ce cu credinţă”. Sultanu/, auzind de la dânşâi aceste cuvinte, s-au sălbatăci/ foarte. - Vezi batjocură urâtă a stăpânitoriului său, au zis e/, mişăilor, fricoşâlor şi nevrednici oşteni! Aţi pierdu/ voi capu/ iubitului meu paşi şi încă cereţi de la mine pentru aceasta daruri şi milă?! Eu mă fagăduiescu a vă milui pe voi. Curând să spânzuraţi a zece parte din oaste! Voi, cu mişălie voastră, aţi prăpădi/ pe Ciubulaiu! - Ba nu, au răspunsu ei, oblăduitoriule lăţâmii Asiei, ba nu din pricina noastră / s-au întâmpla/ moartea paşiilui tău Ciubulaiu! Noî nu ni era cu putinţă a-i da ajutoriu, pentru că ei au facu/ tocmală ca să să bată numai ei amândoi, iar oştile să nu dea ajutoriu. Sultanu/, de mari ciudă, n-au putu/ să răbdi aceste cuvinte. Sângur au sări/ din locu/ lui şi pe mulţi dintr-înşâi cu mânile sale au începu/ a-i tăia. După aceasta, au începu/ a striga: “Curând să împliniţi porunca me!” Şi aşa în trei zile au fos/ spânzuraţi şi căzniţi 3 mii de oameni. Pe Poliţionu au porunci/ să-/ trimită la catargă, să lucreză împreună cu ceielalţi, iar a-/ omorî n-au porunci/, pentru ca pe urmă la podinoguri să poată răsplăti vina sa. Poliţionu, văzându-să pe sâne întru această ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 99 nenorocire şi ticăloşâie, necontenit plânge: O, ticălosule o?n, zice el, întru sâne, pentru ce te-ai născut supt o stea20 atâta de ninorocită, să răbzi atâta de greii răutăţi? Pentru ce nu te-au omorât tâlharii, pentru ce n-ai fost spintecat de sălbateca fiiară şi n-ai fost dat morţâi de straşnicii/ Ciubulaiu? Ce să facu eu într-această rea nenorocire? Unde eşti tu, moarte, pe cari cu toată inima te poftescu? Ah, 26r scumpa me // şi iubito Militino, cum pot eu să fiu fară de tine?55 Argu/, fratele lui Poliţionu, îndată ce au aflat de la fata craiului, Militina, cuz?j că Poliţionu este în robie la sul, nu ştie cu ce21 chip să-/ scoată din robie. Au socotit să ceie22 la craiu oşti şi să să ducă la sultanu de cari să cei un om ca să să bată la podinogu cu dânsu/, cu tocmală ca aceasta: dacă el vă omorî pe acela, atunce să-i de pe Poliţionu. De aceasta l-au sfătuit Militina. Argu/ au venit la craiu, au cerut oaste şi i-au arătat că vra să să ducă la sultanu/ turcescu să să bată la podinogu ca să sloboadă pe Poliţionu, ce i să nume lui frate. întru aceea^ vreme, n-au lăsat şi fata craiului a nu ruga pe tată-său cu lacrămi, ca să :o Scris GDAcmE. Scris mea. 2: Scris: mga. 100 ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 'dea1 cu Argu/ câtă oaste a fi prin putinţă. Şi aşa s-au strânsu 40 de mii de oameni, asupra cărora au facu?. mai mare pe Argu. Argu/ au lua? oastea şi .ş-au lua? zioa bună de la craiu şi de la fiică-sa, au încăleca? pe calu şi ş-au îmbrăca? zeoa şi semnu/ care era pus între dânsu/ şi între frate-său Poliţionu şi, aşa, s-au pomi?. Militina, la purcederea lui, plânge 26v neconteni?. Ş-au scos brăţălile23 di mânile ei24 / de le-au da? la Argu, ca şi e/ să le de lui Poliţionu. îndată ce Argu/ cu oştile sale au ajunsu sup? turceasca cetate Vizantie, întru care petrece sângur sultanu, îndată au.triimes solu de la sâne ca să triimită împotriva lui un om ca să să bată la podinogu şi să facă tocmală ca aceasta: dacă e/ va omorî pe oşteanu/ acela, ce-/ va triimite împotriva lui, atunce să sloboadă pe Poliţionu ce este rob la a dânşâi. îndată ce au auzi? sultanu/ de la sol că, viind de la Italie, putemicu/ şi straşnicu cneaz Argu ceri ca să sloboadă pe Poliţionu ce este robi? de oastea lui Ciubulaiu, dacă va omorî pe ostaşu ce va triimite să să bată la podinog. I-au zis sultanu că “va să triimită om să să bată la podinogu cu neazu vostru Argu, mâini, şi dacă neazu vostru î/ va omorî, eu sân? gata să dau pe Poliţionu, iar dacă triimisu/ 23 Scris: EpkcivkAiAţ. 2A Scris: eim. ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 101 niostru va omorî pe cneazu vostru, atuncea oastea voastră să să întoarcă fa?- de războiu înapoi”. Şi au întări? această voroavă cu jurămân? ca ei să să bată sânguri, iar oştile nici unuie să nu ajute. Şi aşa sultanu au slobozi? pe solu lui Argu. După aceasta au porunci? să aducă înaintea lui pe Poliţionu. - Mă rog-, // i-au zis lui, ieşi mâine la podinog cu u/z cneazu25 a Ispaniei ce au veni? sup? cetatea noastră. Dacă tu îl vei omorî pe el, atunce pe tine te voi slobozi din robie şi vei petrece lângă curtea mea în locu iubitului mieu paşi Ciubulaiu. Iar numele nu i-au spus cum \l chiiamă pe ace/ cneazu. A doî zi, Poliţionu, îmbrăcându-să în straie turceşti, s-au dus din cetate împotriva lui Argu. Sultanu au triimes după dânsu/ oaste 100 de mii, care de-a pururea să afla în cetatea Vizantiei, pentru că oastea lui Argu/ să nu-/ ajutoreză pe el şi pentru Poliţionu să nu fugă ca u/z om ce este streinu. Lupta s-au începu? şi, numai ce s-au hereţâ? Argu cu Poliţionu, îndată au cunoscu? Poliţionu pe Argu, pe sămnu ce ave pe ze, care era pus între dânşâi încă din vreme ce era ei la Vineţâie, pentru ca să să poată 25 Repetat: Kis1 tfjj Kirbgtf. • 102 27v 28r ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI cunoaşte. Poliţionu nu ştie cum ,să. să bată cu dânsu/. Cu toate aceste,, au hotărâ? să să hereţască uşor, pentru ca să poată, în luptă, să să. arăte frăţâne-său., întru . această socoteală s-au hereţâ? cu Argu. Şi slabu/.. Poliţionu, de bucurie mare, au slobozi? lacrămi / din ochii lui. Argu, văzând un turcu că merge împotriva lui să şă bată, n-au cunoscu? că acela era fraţe-său. S-au slobozi? cu calu la el şi la ce dintâi lovitură au lovi? pe Poliţionu cu atâta putere, că de pe şă l-au arunca? jos,.răsplătind sultanului robie lui Poliţionu, neştiind că sângur el era acela ce sta împotriva lui, fiindcă a-/ cunoaşte pre el nu era. cu putinţă, pentru că faţa lui era acoperită cu coifu. Argu/, descălecând de pe calu, vre cu totu să-/ dea pre el morţâi, dar, vrând a şti întâiu cine era, îndată ce i-au rădica? coifu/ şi i-au căuta? în faţă, au cunoscu? că era adevăratu lui frate, Poliţionu. în ce tulburare a cugetului au veni? el, când au văzu? că era datoriu a să lupta cu frate-.său! Inima lui să cutremura şi nu pute să grăiască cuvân?. - Vai, câ? mă goneşte pe-mine nenorocire, iubitu/ meu frate! au zis Poliţionu. Dă-mi ce mai curândă moarte, săvârşaşte viiaţa me, ce plină de greutăţi! Eu poftescu mai bine a lua de la tine sfârşitu vieţâi mele decâ? de la neprietenescu/, pentru mine, norodu turcescu. // Turcii, văzându că Argu au ucis pe ostaşu/ ce era ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 103 triimes de la dânşâi, n-au stătuMa tocmala ce facusă. S-au răpezi? cu toţâi, temându-să să nu priimească moarte ca şi cei dintâiu, cari fusăsă cu Ciubulaiu, dar n-au putu? să prindă pe Argu. Şi aşa oastea lui Algherd au fost nevoită să liniştească pornirea turcească şi s-au facu? războiu între dânşâi, cu mare vărsare de sânge. Poliţionu, odihnindu-să puţânu, au încăleca? şi au năpădi? oastea turcească, împreună cu Argu. Şi mare mulţâme de oameni s-au făcu? jărtfa acestui războiu. Aice Poliţionu au arăta? minunata lui vetejâie şi putere. El cu mare mânie pe mulţi îi tăia în doî împreună cu calu. Dar văzând amândoi vetejâi că oastea lor să împuţinează26, au fos? nevoiţi a fugi de turci, cari nu puţână sumă s-au lua? a-i goni. Dar nici aceştie n-au câştiga? aceea ce pofte, ei toţi au fos? omorâţi în locu de mânile acestor doi voinici. întru acesta? chip au fugi? Poliţionu cu Argu în partea mării, unde au tocmi? o corabie cu scumpu preţu şi s-au porni? la Eghipe?, la patrie lui Poliţionu. Acu777 ei călătorescu cu corabie pe mare şi Argu/ / au da? lui Poliţionu amanetu/ triimes de la fata craiului, Militina. După ducerea lo/', oastea turcească au omorâ? toată oastea potrivnicilor. Sultanu, după săvârşârea bătăliii, 26 Scris: 4iintf4k’N’fc3'i». 104 ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI negăsând pe robu/ său, Poliţionu, foarte s-au mânie/ . asupra oştii sale şi pe mulţi i-au pedepsi/ cu moarte. Poliţionu cu Argu au mersu o lună în cobie întru fericire. Da/' spre a lor nenorocire, mare ce să numeşte Mesoghios, pe cari era datori a călători, s-au turbura/ şi au purta/ corabie zece zile, neştiind pe ce drum merge corabie, îndată ce s-au linişti/ tulburare mării, cei ce era într-însa pofte ca să ste la vreun limanu. într-ace vreme i-au călca/ pe dânşâi nişte cursari, cari, după multă bătălie, corabie lo/', au luat-o şi au vândut-o craiului Parelezn, ce stăpâne o ţară neştiută, împreună cu toţi oamenii ce să afla într-însa. Iar pe Poliţionu, pentru frumuseţă feţâi lui, l-au lăsa/ mai vârtos, văzându-/ pre el îmbrăca/ în straie de cavaler, şi vre să-/ ducă la târg Vizantiei, ca să-/ vânză sultanului cu preţu mare. 29r Poliţionu, ştiind că este // lua/ în robie de tâlharii turceşti, unde mulţi ani mai nainte la sultanu/ turcescu au lucra/ la catargă, au hotărâ/ să să omoare sângur. - A/î, nenorocitule Poliţionu, zice el întru sâne, vărsând lacrămi, tu, întru adevăr, te-ai născu/ numai pentru ca să suferi ticăloşâi! O, zi nesuferită pentru tine, întru care tu ai ieşi/ în lume! Tu scăpa^ di nevoie şi iară? tu te supui greutăţâi. Mori mai degrabă, mori mai bine acum decâ/ vei fi datoriu a muri cu porunca sultanului! Prefrumoasă şi ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 105 preiubită Militino, pentru dragostea mea ce cătră tine, cu credinţă sufăr aceşti năpăşti. Acu/?? voiescu a mă despărţi de tine în veci, nepreţuitule, pentru mine, odo?-. Eu, necruţânc/ viiaţa me, m-a?n bătut cu ce/ mai veteazu paşă a lumii şi crăiie ta o a??i mântui? de stricăciune. Adunare frumuseţâi tu eşti, floare ce răsădită întru această nestatornică lume şi alta nu-i asămine ţâie. Despărţâto Militino, "dacă tu ai videa nenorocire şi robirea mea, negreşâ? te-ai uda în lacrămi văzând munca me! Cu aceste cu/vinte au scos paloşu/ său şi vre să să omoare sângu?\ Da?' u?? turcu, văzându-/ că e/ au plânsu mul? şi vra să să omoare sângu/', au alerga? la e/, i-au apuca? paloşu din mână şi au pus mare pază asupra lui, pentru ca să nu cumva sângur să să omoare. întru acesta^ chipu turcii tâlhari au mersu Ia târgu27 al3S Vizantiei. Da?- din norocire lui Poliţionu, au alerga? multe corăbii indieneşti asupra lor şi s-au lupta? între dânşâi, asupra cărora luptă biruinţa au fos? a endienilor. Pe Poliţionu l-au da? celui ce era mai marele corăbiei, comandiriului lo?-, Carnizu, care, văzându-/ pre e/ frumos la faţă şi foarte cuminte, l-au întreba?, după cu??? este obiceiu/ fieştecăruie om, di neam şi de numele său. 27 Scris iniţial ctfAimitfa, modificat apoi în nrkprtf. 28 Adăugat marginal. 106 ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI .• Poliţionu pentru sâne i-au arăta? că el este de la. Italie, din târg Ravenie, neguţătoriu Alimbie. Comandiriu Carnizu nu puţânu era poftitoriu a ^ cânta în arfi şi // asculta pre acei ce într-aces? istrumen? cânta bine. Poliţionu foarte s-au bucura? pentru că Dumnezău l-au mântui? din mânile turceşti. întru o. vreme, mergând pe apă, camandor cânta în arfi foarte frumos oareşcare minue?. Ascultând, numitu/ rob ş-au adus aminte de preiubita lui Militină, care ave dragoste asupra lui. N-au putu? de jale să ţâie lacrămile. Camandor, văzând pe Poliţionu, ori pe numitu/ Alimbie, într-această stare, i-au zis lui: - Alimbie, pentru ce plângi? Spune-m pricina plângerii tale. Poliţionu i-au răspunsu lui: - Milostivu/ meu stăpânu, pricina plângerii mele şi nenorocirea stării mele (atâta mă rogu, viiaţa me este în mânile tale, să ierţi îndrăzneala me), pricina dragostei asupra fetii craiului, a Militinei, pe care eu o vesăleam2* de multe ori într-aces? istrumen?. Eu am fos? la Vineţâie multă vremi. De acolo m-am dus la împărăţâi streine pentru 29 Scris: Bec'kAiM. ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 107 învăţătură şi pentru a vide obiceiuri30. Şi aşa in-a/// du.y la Englitera, da/* di nenorocire me, a/;/ fos/ lua/ robu de nişte 30v tâlhari şi am fost vândut / de dânşâi sultanului turcescu la Vizantie, supt care cetate atunce au venit un cneazu oarecare de la Italie, cu mari puteri, şi au cerut de la sultanu ca să triimită împotriva lui un om ca să să bată la podinog. Sultanu n-au trecut cu vederea cerirea iui şi m-au triimes pe mine. Iar eu am socotit, ca u/z om neobicinuit, nebătându-mă, să mă ducu. îndată ce m-au slobozât pe mine din cetate, am fugit la limanu/ corăbiilor şi a/;/ tocmit o corabie ca să mă ducu la pământu/ meu. Mergând într-ace corabie, noi am prăpădit drumu/ nostru, ce/ cu hotărâre. într-ace vreme, din nenorocirea noastră, ne-au cuprinsu pe noi nişte corăbii turceşti, care ne-au şi luat în robie şi de la care eu am petrecut multe răutăţi. Aceasta au fost pricină că eu însumi pă sâne a/// vrut să mă omoru, dar norocu meu au grăbit cu ajutoriu. Iubitoriu/ de apucături norodu vre şi corăbiile voastre să le strâce, iar bogăţâie loru^ să o împartă. Da/* în locu să o facă aceasta, sânguri pe sâne s-au dat în mânile voastre, împreună cu mine. Drept mari 3 lr norocire socotescu // eu că a m căzut în mânile voastre şi a ni scăpat din pedepsâle turceşti. Eu acu/;?, câteodată, am Scris: ranmytopH. 108. ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI pricină de bucurie, aducându-mi aminte de viiaţa mea ce de nainte. Dar bucurie aceasta este întovărăşâtă cu plângere, fiindcă eu cu aducerea-aminte a vieţâi mele cei trecute plângu statornicita nenorocire. Acum sângură a me nădejde o puiu asupra voastră şi mă rog să nu mă laşi în ticăloşâie. Pâră în sfârşâ?, camandor, văzându-/ pre e/ că este 07?i de neam ştiu?, i-au zis lui: - Alimbie, cântă în arfi31, fiindcă eu iubescu a asculta, dacă cineva cântă bine. Poliţionu au începu? a cânta foarte bine, pentru că era mare meşte/', căci învăţasă la târg Poltavie. Camando/', ascultând minunata lui cântare, l-au priimi? pre el în potrecsâie sa şi s-au făgădui? a-/ ave pre el lângă sâne în locu de fiiu. Cum au sosâ? corăbiile la Hindie, camandor foarte s-au bucura? pentru că întru întregime sănătăţâi / au veni? la patrie sa cu mari dobânzi şi pentru că au câştiga? moştenitoriu casăi sale. Aces? iubitoriu de oameni bărba? fiiu nu avusesă în viiaţa sa. El nu ştie ce să facă pentru că Poliţionu era to? jălnicu în toată curgirea drumului. Sa cadi a şti că camandor Camiz era slăvi? în toată Hindie pentru bogăţâile sale şi cătră craiu Aricsu în mare milă. jl Scris: ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 109 îndată ce au adus pe Poliţionu la casa lui, i-au arăta? lui toată bogăţâia sa, zicându-i: - Alimbie, trăieşte în casa me şi stăpâneşte toată bogăţâie mea! Eu pe tine te priimescu în locu de fecior a/ meu. Fii mie credincios şi supus la toate! Poliţionu, din partea sa, l-au încredinţa? pre el că e/, din partea sa, să va sâli a răsplăti milostivire lui. Şi aşa Carnizu multă vreme au petrecu? în casa sa, mul? s-au vesăli? cu Poliţionu şi mare bencheturi au facu? // pentru ca să poată face pe Poliţionu şă-i uite jalea lui. După aceasta, camandor s-au dus cu oarecari neguţători la alte împărăţâi şi la purcederea lui au dus pe Poliţionu la craiu Aricsu şi i-au spus că el l-au priimi? pre dânsu/ în locu de fiiu şi au ruga? pe craiu ca să fie cu milă asupra lui la toate întâmplările. Craiu Aricsu ave o fiică prefrumoasă, cari s-au aprinsu cu inima de dragoste cătră Poliţionu, cari, după purcederea lui camandor, era stăpânu în casa lui şi au facu? multe zaiefeturi şi de agiunsu s-au vesăli?, ca cum ar fi uita? pe fata craiului, Militina. La unile di vesălii, câteodată, merge şi craiu cu fiică-sa, Gostelie - aşa o cbiema pe fata craiului. Amorezându-să asupra lui Poliţionu, din pricina ruşânii, amoriu/ ei nu-/ arăta cătră dânsu/. Streinii la aces? 110 ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 32v feliu di vesălii32 / au cunoscu? că lata craiului, Gostelie, s-au amoreza? asupra lui. Dar încă nu pute să uite pe fata craiului, Militina, şi nu vre să calce cuvântu/ ce/ cu făgăduinţă îi dedesă. El ave pricină la craiu pe toată săptămâna o dată pentru heretizmos şi măcar că cu e/, după sfârşâtu prânzului, să începe toată muzica ce mare, în to? feliu de istrumenturi, după obiceiu. întru o vremi, fata craiului, Gostelie, aşteptând pe tată-său până ce au ieşâ? din pălatu/ acela, s-au dus la odaie sa şi au porunci? lui Poliţionu să ducă după dânsa nişte zarihali. El s-au supus aceştii porunci ai ei. Fiindcă Poliţionu cugetu/ ei nu-/ ştie şi nu vre să sa arăte neascultătoriu, au lua? zaharicaoa şi s-au dus după dânsa şi, aducându-le în odaie, le-au pus pe masă. Numai ce vre să iasă afară, fata craiului, ţâindu-/ pe e/, i-au zis: - Aşteaptă puţânu, Alimbie! Eu am a-ţi spune ţâie mare pricină. Au scos din odaia ei toate fetile sale şi, stând în genunchi înaintea lui, // i-au zis: - Nu mă arde pre mine că eu îndrăznescu de fierbinţeala inimii mele a-ţi arăta ce cătră tine dragoste a mea. Eu de atunce am începu? a te iubi pe tine cu to? ' Scris: kect.a’vm. ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 111 sufletu/, de când tu ai veni/ cu camandor întâia^ dată la tată-meu. Mă rogu ţâie, Alimbie, priimeşte-mă pre mine în dragostea ta! Nu poate mai mult inima lui să răbde. - Şi dacă tu vei făgădui că mi-i iubi, curând mă vei vedea moartă. Tu, ca unu/ ce eşti pricina morţâi mele, vei fi dâtoriu a răspunde. Eu cu totu/ mă dau la voie ta şi mă fagăduiescu să nu aibu bărbat afară de tine. Dacă tu mă vei lua fimei, atunce ne vo/?? duce de la tată-meu unde-i vre tu. Atâta numai, să-;?/ dai cuvânt cinstit, că afară de mine cu alta nu te vei însura. Poliţionu, văzând acest feliu de rugăminte ai ei. rădicându-o. multă vreme socote întru sâne: “De-i voi da cuvânt să o ieu, trebuie să calcu peste făgăduinţă ce a7// dat fetii de craiu, Militinei. Mai bine să nu-i dau / cuvânt”. Dar, temându-să ca aceasta să nu o arăte ea tătâne-său, aşa i-au răspunsu ei: - Milostivă împărăteasă, dă-/?/ câtăva vreme ca să-w pot lua sama. Şi eu negreşât îţi voi răspunde. Iar întru sâne au făcut socoteală dacă eâ îi va da vreme până a doî zi ca sa-ş iei sama, peste noapte să fugă. întri aceste voarbe au veni/1 craiu Aricsu la ace/ palat, unde au văzut pe fiică-sa sângură, numai cu Poliţionu. Mâniindu-să asupra lui şi schimbându-să la faţă, au zis: 112 ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI - O, nevrednico, pentru milostivire ce-a.ni avu? asupra ta, tu aces? feliu de răsplătire \m faci? Tu necinsteşti crăiia şi casa me. Puneţi-/, au striga? el, pe aces? om de nimică în temniţă! Şi vre să-/ pedepsască pre el, iar pe fiică-sa au închis-o într-o başca, puind mari strajă, ca să nu o lasă pe dânsa necăiuri, asămine şi la dânsa nimeni nu era volnicu să margă. Din norocirea lui Poliţionu, camandor s-au întorsu înapoi cu corăbiile sale, câştigând mari dobânzi, cari era 20 de corăbii neguţătoreşti şi 4 oştineşti, pline de multă bogăţâie, pe cari el le robisă. Au sosâ?, în scur?, în cetate. Cu această norocită biruinţă el nădăjduie a câştiga // nu puţână cinste de la craiu. Dar îndată ce s-au înştiinţa? de preiubitu/ lui fiiu că este pus în temniţă, îndată s-au îmbrăca? în straie scumpe şi au veni? la craiu. Şi, căzând înaintea lui în genunche, cu lacrămi au grăi?: - Mari împărate, mă rog Mării tale să asculţi glasu/ celui mai micu dar credincios a/ tău rob\ Sân? încredinţa? că rugămintea mea va fi împotrivă înălţâmii tale, dar aceea va fi în voia33 voastră. Nu mică pricină m-au facu? pe mine să stau înaintea feţâi Marimei voastre. Eu 3j Scris: boa a. ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 113 îndrăznescu a aduce aceste cuvinte: miluieşte-mă pre mine, pre ce/ mai de pe urmă a/ tău robu, după slujbele mele cele credincioasă, pentru care însuţi eşti încredinţai Şi iată asupra credinţâi mele o şi mai noî dovadă: eu, cu ajutoriul oştii voastre şi în norocu/ vostru, acu7?z am luat în robie 20 de corăbii neguţătoreşti şi 4 oştineşti, întru slava numelui Marii Voastre — îş scoate şpaga sa şi o pune lângă craiu —. Putemicule craiu, stăpânitoriu/ Indiei cei mari, de nu eşti priimif a săvârşî rugămintea mea, iată paloşu/! Viiaţa me este în voie ta, / ce vrei aceea fa cu mine! Craiu, rădicându-/ pre e/, i-au zis: - Carnizu, nu te supăra mai mul? şi cere far de îndoială orice vrei tu! Camando;', vărsând lacrămi, au începu? a vorovi: - Premilostivu/ meu împăra?, de-ţi este împotrivă că eu am cutezat a te ruga, iara? îndoiescu cuvântu/ meu: iată paloşu/ cu cari să să taie capu/ meu! Craiu nu ştie pentru ce să34 roagă, iar câ? pentru Poliţionu, fiiu/ lui, nici în gând nu-i vine cuzn că este pus în temniţă, - Spune-/», tu, mie, au zis e/ lui camandor, pentru ce te rogi? Eu mă fagăduiescu a face pentru tine orice, at at j4 Scris: co. ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI numai să-/;/ lic pri/z putinţă. Accste auzind Carnizu, au îndrăzni? a arăta rugămintea lui: - Premilostive împărate, au zi.v cl, mă rog crăioştii vor,sire măriri pentru vina fiiului meu Alimbie, cari este pu.v în temniţă. Porunceşte să-/ sloboadă. Eu înaintea Mărimei voastre îl voi întreba şi, de a li tăcu/ vreu/j lucru rău, atunce fie pe voie voastră, iar, dacă a li nevinovat, iartă-/ pre cl ca un milostivu adevărat. Cum este cu putinţă ca cl să fi mersu // sângur în odaie lîicii voastre? Dă-i voie să vie înaintea mea şi, fiind împărăţâie ta ascunsu, eu îl voi întreba pre cl ca să auzi. La aceasta i-au răspunsu lui craiu: - Dacă slujba ta ce credincioasă n-ar li luat sălbătăciunea inimii mele, cu adevărat cl de acu/;/ mai mult n-a/- fi fost pe lume. Eu vrea///3"'' să-/ pedepsăscu. de nu s-ar fi întâmplat să vii tu curând. Iar acu/// eu sângur găsăscu cu cale mai bine să-/ întrebi întâi. Şi aşa camandor l-au întrebat pe cl la un locu de taină, de unde Poliţionu nu vede pe craiu. iar craiu auze cuvintele lui: - Spune-/;/ mie adevăru/, ce trebuinţă avei tu şi de Scris: i,f!iv.. ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 115 bunăvoie ai veni? în ietacu fetii craiului? Dacă tu \m vei spune adevăru/, îţi fagăduiescu să te sco? de la moarte. Poliţionu, căzând în genunchi înaintea lui, cu lacrămi au grăi/: — Tu eşti a/ doile a/ meu părinte. Eu văz toată bunătatea ce ai arăta? asupra me, iar acum audu şi mai mul? cum dai făgăduinţă a-m câştiga slobozenie me. Pentru aceasta, cu lacrămi căzând la picioarele tale, mă rog, tu, după cum şi întâi te-ai sâli? cu mine, / sâleşti-te şi acuz?* pentru cel mai nenoroci? om în toată lumea. Ah, când ai şti câtă nevinovăţâie străluceşte în sufletu/ meu! Dar ce să facu, nenorocirea pe mine în to? locu mă goneşte, cu câ? eu mai mul? voiescu să mă depărtezu de dânsa. Eu socotea??*36 că aice voi găsî fericire ce adevărată. Dar în locu de aceasta sân? supus unii morţi necajâte. Iată, eu îţi voi spune toată vina me. Judeca de ce pedeapsă sân? vrednicu. După purcederea voastră, eu, pe toată săptămâna, mergea7?z37 câteodată la curtea crăiască şi craiu mi s-au făgădui?, după bunătatea ce ai lua? a-i spune cum că m-ai priimit.a-ţi fi ficioru, a sa bunăvoinţă. într-o zi, a??* prânzi? eu la craiu şi, după prânzu, am şăzu? mul? cu craiu şi cu 36 Scris: coKorm/w. 37 Scris: mepuem. 116 ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI fiică-sa, cari s-au dus la odaie sa şi me-au porunci? mie să ducu după dânsa zaharica. Eu, după porunca ei. Ie-a7?i dus şi vrea??z35 să ies afară, dar fata craiului m-au opri? şi m-au întreba? pentru neaz?z şi numele meu. Eu a7?z începu? a-i 36r spune şi întru aceea vreme a lui crăiască mă//rire au văzu? că eu mă aflu sângur cu fiică-sa, s-au mânie? asupra me şi au zis: “Aces? feliu de răsplătire să cade mie a arăta pentru • -t , , ♦ î 5 A milostivirea lui? Intr-ac el ceas au porunci? să mă puie în temniţă şi au porunci? să să gătească pentru ca să mă omoare. Eu mă giur pe toate câte sân? sfinte de me-au trecu? prin cuge? macar vreun lucru necinsti? şi, de să va afla ceva ca să dovidească aces? lucru, eu sângu/' pentru aceea mă hotărăscu spre ce mai nemilostivitoare moarte. Ghinărariu/ casâi craiului, Săderbenu, au arăta? pre largu fetii craiului ce au grăi? Poliţionu înaintea lui camandor. Craiu, auzind de la Poliţionu aceste cuvinte, au porunci? să-/ sloboadă şi să-/ dea lu camando/'. După aceea au porunci? să aducă pe fiică-sa şi au întrebat-o: “Pentru ce pricină au veni? la tine Alimbie sângur?” După aceea şi pre freilini ce era acolo. Fata craiului şi toate freilini au răspunsu tocma aşa după cu7?z şi Poliţionu. Craiu, văzând că Poliţionu la nimică nu este vinova?, l-au rădica? pre el şi 1-36v au săruta? şi ca şi întâiu / i-au da? voie a veni în curtea lui. Nevinovatu/ au trăi? în casa lui camandor multă ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 117 vreme şi craiului Aricsu era's credincios la ţoale, pentru care şi camandor îl iube. într-o vreme Poliţionu s-au bătu/ la podinogcu u/i turc, anume Şulacea Ahando/j, care vcnisâ şi vre să ia în putere soţâie Iui pe fata craiului Aricsu, pe Gostelie. Dar Poliţionu, cu a sa bărbătească putere, i-au omora/ pre e/. Craiu, văzând că Poliţionu are mare putere, au începu/ mai mul/ a-/ iubi pre el. Şi, pentru ca să arate a sa milostivire cătră dânsu, i-au dar cavaleri şi au făcur un statuiu după chipu/ lui. Voinicie şi bărbăţâia lui au fost pricini de multe slăvite biruinjî. Toate aceste- statornice cinste şi slava craiului Aricsu şi a supuşâlor lui. El de multe ori s-au bătur la podinog cu cavaleri puternici, dar nici unu/’ împotriva lui nu pute sta. Craiu, văzând puterea şi voinicie lui ce mare, care cu multe ispite au arăta/ aces/ viteazu la podinoguri, l-au facu/ pre dânsu/ sfetmaşa/ pe toată crăiia 37r lui. Poliţionu au fos/ acolo multă vreme sfetmaşa/ // şi au socoti/ să caute chip ca să să ducă de la craiu Aricsu la tată-său. Dar mai mulr pofte să vază pre iubita lui Militina. Argu/, frate-său, întru acei vreme, era în slujbă ostinească la Işpanie. într-această vreme, prin slujba lui, au lua/ titlu celui dintâiu ghinerariu lângă craiu Poligrinu. Iar craiu, văzând slujba lui ce cu credinţă şi voinicie lui ce 'ţojilor, unde Argu, la ace depărtată provenţâie, au iconomisâ? cu bună rânduială şi fară veste căzând asupra oştii franţojăşti, unde cu a lui norocire aces? feliu de biruinţă au câştiga? asupra franţojilor, că mai toţi au rămas- morţi în locu şi pe mulţi i-au apuca? în robie şi i-au triimes la craiu cu scrisori, înştiinţându-/ pentru biruinţa ce au câştiga? asupra franţojâlor. El to? într-ace scrisoare ruga pe craiu ca să-i de - voie să să ducă cu oştile pe sup? cumpa? să caute pe iubitu/ său frate Poliţionu, cari voie i s-au da? de cătră craiu. / Şi aşa, Argu, căutând pe Poliţionu, au ajunsu până la stăpânirea turcească, unde neaflând oaste turcească, au pus săbiei fară milostivire, arzând multe cetăţi şi pălunci. întreabă este la dânşâi, în târg Vizantiei, un italienescu viteazu Poliţionu. El socote că toţi era vinovaţi nenorocirei lui Poliţionu. Pe toţi îi apuca şî-i munce. într-o vreme au prinsu 5 turci, i-au munci? pe ei multă vreme, dintru cari unu/ au fugi? de sup? strajă şi au veni? în cetatea Vizantiei, spuind sultanului că “Argu/ umblă cu multă putere pin provinţâile noastre şi pustieşte lăcuihţe, iar pe norodu î/ împuţinează26 fară de nici o milostivire, munceşte cu feliu de feliu de munci, arde cetăţi şi pălăţi, întreabă de robitu Poliţionu, cari este lua? de corăbiile noastre”. ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 119 Sultanu, auzind de la dânsu pentru Argu că strâcă ţările lui şi face pagubă, curând au triimes împotriva lui pe un paşi a/ său, Aii Mustafa, cu 30 de mii ieniceri şi i-au porunci? lui ca să prindă pe Argu şi viu să i-1 aducă. Aii Mustafa s-au pomi? cu oştile39 la dru7?z. Au fugi? 2 ieniceri di oastea lui, cari au veni? la Argu şi i-au spus1 că “vini Aii Mustafa, paşa 3gr turcesc // cu mari armie căruie i s-au porunci? să te prindă pe tine şi să te ducă la sultanu”. Argu au vru? această înştiinţare s-o întoarcă spre folosu/ său, şi, fără veste, i-au lovi? pre dânşâi foarte cumpli?. După aceasta, au adus oastea sa şi au pus-o între nişte păduri foarte mari, pe o costişă. Au porunci? fieştecăruie om să puie în dreptu lui câte U7? stâlpu de un sta? de om, să-/ îmbrace cu straie şi să lege la fieştecare stâlpu arc şi tulbă cu suleţi. Şi to? la acei stâlpi au pus de au lega? caii câţi ave oştenii, în jumătate. Afară de aceasta, au pus vreo câţiva să umble împrejuru stâlpilor; în locu de ofîţări. împrejuru stâlpilor au pus de au săpa? hendechiu, 6 coţi adâncu şi 4 stânjăni largu/. Aces? hendechiu au fos? acoperi? cu poduri40 şi pe deasupra au pus pămân?, ca să nu poată pricepe turcii. Au rândui? oastea lui în doî, şi jumătate au zis să ste înaintea stâlpilor şi jumătate " Scris: cocmiAi* 40 Scris: m>A^pn. 120 ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI denapoi, ascunşi în păduri şi, îndată ce vor face turcii 3gv pornire, toţi să năvălească Iar de / veste asupra oştii A turceşti. Intru acesta^ chip împărţând oastea lui, aştepta pe turcescu paşă, cari n-au zăbovit a să arata. Aii Mustafa, cu puterea sa, cu răutate fiind pornit asupra lui Argu, alerga în puteri cu toată oastea lui, vrând să-/ ajungă, după hotărârea ce ave, fiindcă el ştie cum că cu Argu este oaste puţână. Şi aşa alergând, aproapi de stâlpii aceie privi di dealu, e/ au socotit că Ajgu cu oastea sa stă, iar pe cei ce ave poruncă să umble împrejuru stâlpilor i-au socotit de polcovnici. Aii Mustafa au porunci? să cânte în trâmbiţă iuru^ asupra lui Argu. El, văzând oaste puţână, îndată au alergat cu toată armie lui şi cu mândrie socote că poate să-i amestece cu pământ sau pi/z mâni să-i apuce. Cu/?? au alergat aproapi de stâlpi cu mari grabă, au căzut cei mai mulţi în hendichiu. Aii Mustafa ş-au ieşât di minte văzând că i-au rămas- oaste puţână şi aceasta nu o socote altă nimică decât că cu iuruşu/ lo/' au spart pământu. De această fară de veste întâmplări s-39r au făcut mari tulburare în // oastea turcească. Atunce Argu, cu toată armie sa, strâgând într-u/z glas-, au năpădit denapoi oastea turcească. întru acea^ vreme, cealaltă jumătate de oaste, ce sta denapoie stâlpilor, încălecând au încunjurat oastea turcească pe denainte. De doî nevoi era coprinşi turcii atunce, ori în hendichiu să cadă, ori de sabie să fie ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 121 omorâţi. A sta împotrivă nu puie dc frică cc-i cuprinsasă. Şi aşa foarte puţâni turci au rămaj. Aii Mustafa. înţălegând mcşteşugu/ lui Argu/. l-au cuprinsu mari frica şi nu ştie acu/;j cc va face, ca macar e/ sângur să scape din mâniile lor La aces/ războiu sângur Mustafa au fos/ lua/ în robie, cu puţâni ostaşi, cari la obicinuita întrebare au răspunsu lui Argu pentru Poliţionu că “la dânşâi 111 cetate Poliţionu, dintru aceea vreme de când sultanu l-au triimi.y să să bată la podinogu, nu-i, iar aci\m unde să va fi aflând, de aceasta ştiinţă nu avew. Spunu cum că cursarii ar fi lua/ iară^ corabie lui Poliţionu, dar şi cursarii au fos/ bătuţi de indieni şi msuş a lor avere au fos/ robită”. Argu/, auzind / cu că Poliţionu au fos/ dus de a/ doile, i-au munci/ pre dânşâi mai mul/, socotind că spunu minciuni. Cu toate aceste, nimică altă mai mul/ de la dânşâi n-au putu/ afla. Pe msuş Mustafa l-au dezbrăca/ de straie şi l-au bătu/ peste trupu/ gol foarte straşnicu. După aceea i-au puy o celma turcească în capu şi cibote în picioare şi l-au goni/ pe el ca pe un cearşâ/ şi oastea lui au dat-o în mâna duşmanului în pierzare. L-au slobozi/ la sultanu cu puţâni oameni, poruncindu-i lui, cum că, mergând la sultanu, să-i spuie ma; mul/ să nu triimită oastea sa asupra lui şi să nu versă în zădar sângele supuşâlor. loate aceste întru aces/ chip săvârşându-le, Argu, 122 ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI cu oştile sale s-au dus să caute pe Poliţionu cu oştile la Iiendie. Ceea41 ce să cuvine asupra turcescului paşi, e/, cu mare trudă ajungând la sultanu, i-au arăta? nenorocita întâmplare ce cu dânsu/ şi cu oştile sale s-au întâmpla?. Sultanu, de această înştiinţare mâniindu-să peste samă şi ăCY peste măsură, au sări? dm locu/ său şi au // striga? cu un glas foarte sălbatecu asupra paşâi: - Ah, mişă/ om, nădăjduit-a7?* eu de la tine aceea ce acuz» aud? Eu pre tine te-am socoti? de vrednicu stăpânitoriu la oaste, iar tu eşti ce/ mai becisnicu fricos între toţi. îndată au porunci? să strângă oşti nu mai puţâni de 100 de mii şi sângur s-au lua? a goni pe Argu. Acu7?z eu socotescu că fieştecari cetitoriu pofteşti a şti ce s-au întâmpla? cu Poliţionu la Hindie. El cu adevăra? era prenenoroci? oj?i, rău norocu gonindu-/ pe el până aice, cu atâta a-/ tulbura mai tare, după cu??? întâi Gostelie, fata craiului, robindu-să de frumuseţă lui, era pricină de întâmplare a feliu de feliu de nenorociri a lui Poliţionu. E\ oriunde î/ vede pre dânsu/, îi cere inima aceea, cari el de mul? o didesă fetii craiului, Militinei. într-o zi au vru? ca să câştige desăvârşâtă biruinţă asupra lui Poliţionu. Şi, pentru 41 Scris: meha. ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 123 ca să o săvârşască aceasta, l-au pofti? pre el noaptea să vie în ietacu/ ei, unde e4 s-au făgădui? că va fi sângură. Această socoteală a ei n-au lua? sfârşâtu ce pofte, fiindcă Poliţionu au triimes în locu/ lui pe unu/ din oamenii săi, alegându-/, pe cari î/ chiema Azverpii. Acesta era slabu şi lesne 40v crezătoriu / om, cari dintru-ntâiu numita norocire au socotit-o desăvârşâ? a lui câştig. Pentru aceasta, sângur el n-au săvârşâ/ porunca lui Poliţionu deplinu. El au socoti? că nu este trebuinţă a nu arăta numele lui fetii craiului. îndată i-au da? să înţăleagă că acesta nu era Alimbie, ce Anzverpie, vestitu/ neguţătoriu a târgu aceluie. Fieştecine, mi să pare, că poate să înţăleagă câ? s-au aprinsu de mânie fata craiului de Poliţionu. E4 să socote pre sâne batjocorită de dânsu/ ca un chip scâmavu, dar aceasta, cu voie dumneavoastră să o zicu, easte întru adevăr aşa. Dumneavoastră îţi fi întrebând la ce dintâiu videri, după aceasta, a fetii craiului cu Poliţionu, ce s-au întâmpla?, neştiind el pentru aceea că Anzverpie s-au arăta? pe sâne fetii craiului. Lui Poliţionu, după aceasta, întâmplându-să să rămâie sângur cu fata craiului într-o odaie, au începu? a vorovi ca şi mai nainte şi a să apropie de dânsa. Dar ea, împingându-/ pe dânsu, au răcni? cu toată puterea glasului ei ca să audă cineva. Dar din norocirea lui Poliţionu, nici 124 ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 41r uzi om nu s-au întâmpla? acolo // şi aşa nimene n-au putu? să audă. După aceasta, Gostelie i-au zis lui: - Blăstăma? o7»! Pentru dragoste me ce cu credinţă cătră tine, cari eu vrea;;?35 a o păzî cătră tine în veci, aces? feliu de răsplătire \m faci? Eu te-a7?i pofti? pe tine în odaia me, nu cu ace socoteală cu care tu ai trimes pe Anzverpie. Bucură-te de lacrămile mele! Pentru ce mai nainte m-ai amăgi? şi nu me-ai arăta? că dragoste mea îţi este împotrivă? Dacă tu inima ta ai dat-o altie, atunce tu erai datoriu sa-m spui to? adevăru şi eu negreşâ? nu te-a^ fi supăra? mai mul? cu dragostea mea. Acu7?; eu am cunoscu? necinstitu/ tău vicleşug şi sân? încredinţată că tu eşti om necinsti?. Poate să a credi că la U7? om atâ? de voinicu şi de frumos să lăcuiască faţărie în inima ce vicleană? Voi, drepţâlor dumnezăi, să fiţi marturi la aceasta, că eu sân? necinstită şi batjocorită de dânsu/! El pe mine m-au amăgi? şi eu din slăbiciunea m-a7?; pleca? amăgirii lui. Ba nu, mai mul?, au striga? e4, ba nu voi lăsa ocara ce mi s-au facu?, cu cari eu sân? mai mul? decâ? toate celelalte fimei ocărâtă şi deosăbită, nu voi lăsa far de căzuta pedeapsă. Eu 41v voi căuta toate / chipurile spre răsplătire acestui om rău. Poliţionu, auzind de la fata craiului aceste cuvinte, o încredinţa pe ea că au fos? însu?, iar nu nimine altu. După aceea, s-au dus de la dânsa şi au căzu? la mare frică. El n-au ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 125 fos? la îndoială că Anzverpie sângur au spus, pentru care, viind acasă, l-au chiema? la dânsu/ şi l-au întreba? în taină, sângur el au spus fetii craiului ori e4 au pricepu?? Anzverpie, ca şî întâiu, nu i-au spus adevăru/, temându-să ca să nu-i facă ceva, şi a/ doi le, au socoti? că va mai pute merge la fata craiului şi că ea î/ va ierta. Poliţionu mai multă ştiinţă n-au putu? afla, temându-să ca să nu cumva cineva din slugile sale să spuie fetii craiului. După aceea, au hotărâ? ca să să ducă la patrie sa, ori la Italie, în târg Ravenie, la fata craiului, Militina, cu cari el acum câtăva vremi nu să văzusă. Şi aşa, Polţionu au aştepta? noaptea şi, dacă au întuneca?, ş-au lua? calu şi toată îmbrăcămintea unui viteazu, au ieşâ? din târg cu multe gânduri, plângându-să pentru că nesocotind au făcu? o greşală fară iertări împotriva fetii craiului, au pierdu? slava, cinste şi avuţâie, 42r pentru cari el // au sluj â? la tată-sau craiu multă vremi şi socote într-ace slava să să ducă la patrie lui. Iar acum zice întru sâne: “Cu necinste şi cu osândire mă ducu. Ce să facu? Voi pune toată nădejdea mea la Dumnezău”. Mergând câtăva vremi pe drum, au întâlni? nişte neguţători de la târg Ravenie, cari merge cu marfa la patrie lor. E/ au scris o scrisoare şi au triimis-o cu dânşâi, poruncindu-le să o dea la fata craiului, Militina. Luându-^ 126 ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI zioa bună de la dânşâi, plânge cu lacrămi, iar e/ au purces pe drumu/ său ce/ hotărâm Fiind plinu de jale, au ieşâ? la drumu acela, cari merge la Işpanie. El ruga pe Dumnezău ca să poată găsî măcar pe frate-său Argu, ca să poată merge la patrie sa cu dânsu/, să poată agiunge în bună stare să vadă pe Militina. Văzusă acum multe nenorociri asupra lui şi de multe ori blăstăma zioa naşterii sale. Cu toate aceste, pe de altă parte, î/ târe pe dânsu/ nădejdea a vide vreodată pe Militina. Trecând 3 zile după purcedirea lui din târg Broco/, s-au înştiinţa? craiu Aricsu ca s-au dus pe sup? cumpă? Poliţionu. Au socoti? că e/ ave / amoriu cu fiică-sa şi pentru aceea au fugi?, pentru ca să nu afle cineva. “ O, tar de minte 07» ce sân? eu! au zis el întru sâne. Nu-/« era destu/ aceea că eu l-am văzu? cu fiică-me sângu/', ce numai am crezu? cuvintele lui celi minciunoasă? L-a in ierta? şi l-a7 n mări? pe aşa 07?2 de nimică, necercetând întâiu de ce neam şi de la ce împărăţâie este. L-a in facu? pe el sfetmaşa/ şi cel dintâiu senatoriu. Sa cunoaşte că este un om de nimică şi umblă pe la împărăţâi de amăgeşte. Ah, câ? sân? eu de nebunu că am slobozi? din mânile mele u/i amăgitoriu ca acesta, iar ochilor mei n-a ni crezu?, cari au batjocori? crăie mea!” îndată au triimis după dânsu/ mulţi ostaşi în toate părţâle ş-au porunci?, dacă or găsî pe Poliţionu undeva, să-/ ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 127 prindă şi să-/ aducă la dânsu/. Ei s-au dus pe multe drumuri. După aceasta, craiu Aricsu au chiema? la sâne pe camandor Camizu şi l-au bătu/1 foarie şi l-au triimis la catargă, socotind că şi e/ era pricină. Iar Poliţionu au mersu pe ace/ âium micu şi au veni? la o cetăţuie a împărăţâii Endiei, întru cari au // petrecu? câteva zile, unde i s-au întâmpla? într-u/z trahtiriu a vorbi cu nişte neguţători. După multe voroave i-au spus neguţătorii că aproape de ace/ târg mergi gheniralu Ispaniei, Argu/, cu putere sa, şi au birui? pe a sultanului iubi? paşi, Aii Mustafa, cu toată puterea lui. Iar sultanu vra să-/ prindă şi să-/ omoare. Şi acuz» Argu să depărtează de dânsu/, fiindcă nu poate cu polcurile sale să ste împotriva puterii lui cei mari. Poliţionu, auzind de la dânşâi pentru Argu, au socoti? să nu fie frate-său, cari au fos? vându? la Işpanie, şi să nu fie dobândi? e/ cu slujba titlu de ghinera/, asămine după cu7?z şi e/ de sfetmaşa/? Nimică nu-/ opre pe Poliţionu de voroavă asupra lui Argu. I-au întreba? el pre dânşâi unde este Argu, la ce locuri să află acu7?z cu polcurile. Neguţătorii, câ? au ştiu?, i-au da? ştiinţă. Poliţionu, tulbura? fiind în cugetu/ său de frate-său Argu, s-au dus de la trahtiriu la gazda sa, au socoti? cum ar pute să găsască pe aces? gheneralu Argu şi să să ducă la patrie sa, ori la Italie ca sa vadă pe prefrumoasa Militina, fiindcă era în multe / L»-> 12H ISTORIA LUI POLIŢION Şl A MILITINEI socotcli pentru dânsa, căci nu o dată îi scrisăsă, iar dc la dânsa nice o scrisoare nu luasă. Poliţionu, petrecând într-ace/ târg, îndrăgisă pe o fată a unui popă, Asâric, care nu era mai pujânu frumoasă decâ/ Militina. Şi, văzând faţa ei, zice întru sâne: ‘Eu socoteam'' că nu va fi în lumi frumuseţă asămine cu a Militinei, iar acum văd că Asâric nu este mai pujânu dccâ/ dânsa”, socotind pentru Militina că va li lua/ al/ barba/, ori va fi uita/ dragostea lui ce cu credinţă. Şi aşa Poliţionu merge la multe adunări unde era şî ea, nu pentru ca să să vesălească, ce pentru ca să să poată vide cu dânsa. Vra să-i arăte ei dragostea lui ce cătră dânsa, dar nu găsăşte chip unde să fie sângur cu dânsa ca să vorbască. Iată de unde e politica, începere sa. Poliţionu era adevăra/ deplinii politicos acelor vremi şi unii socotesc că numele lui l-au lua/ de la politică sau politica de la dânsu, iar cuvântu grecescu “politica'5 însămnează. El să supune cu totu la slujbilc ei, dincotro vine sau îneolro merge Asâric, cu marc cinste o priimeşte pe dânsa de mână şi o duce în casă, ori 44r dacă c' î/ pofte să margă undeva // îndată împlineşte porunca ei. Iar ceea ce pofte nu găsî chip a-i arăta, ceea ce să cuvine asupra petrecerii lui. El într-aces/ târg nu petrece cu bogăţâie, după cu;?; la Veneţâie şi la Indie, fiindcă banii ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINLI 129 cc pulusă lua cu dânsu/ să împuţinasă^. Asirie. văzând slujbilc lui Poliţionu, au înţălc.v cum că cl o iubeşte, au socotit să-l ie în râs. Intru adivă/\ ea s-ar H priimi/ să-/ iubască. văzându-/ pre cl lrumo.v la faţă, dar nu o slobozi jurăinântu/ acela, cari ea didesă neguţătoriului Safir, pentru ca pe nimene al/ să nu aibă bărba/ decâ/ pe dânsu/, iar nunta era încă lăsată pentru câtăva vremi. Poliţionu au mcrsu la biserică. Asirie. după sfârşâlit siujbii, au ieşâ/ din biserică, iar e/ aştepta pre Asârie şi priimindu-o de mână, îi arătă ei toate supunerile sale. Mergând, Asiric vorove cu dânsu/ cu logică'13, priimind cu un chiy; voroavilc lui celi de dragoste. Şi, cum au auzi/ de la dânsu că cl o iubeşte din toată inima lui, atunce au arăta/ şi e\ din partea ei, dragostea ei ce vicleană. Poliţionu, auzind dc la Asirie că î/ iubeşte, foarte s-au bucura/. Atunce au arăta/ cl ei 44v numile lui, cum î/ / chema pre dânsu/ la Indie. Asiric. iacându-să că-/ iubeşte, i-au zis lui: - Alimbie, vino înlr-această noapte la mine in ogradă şi mă aşteaptă în bordeiu cel pustiiu, că voi veni de voi vorbi cu tine. Poliţionu s-au bucura/ că i-au porunci/ Asârie să vie Sens: .ţ.imb,’ub,HAcv. i’ Scris: a.hhk’u. 130 ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI şi, socotind că va câştiga-o în dragoste, i-au dat cuvân? că va aştepta-o. întru adevăr, foarte lungă i-au păru? lui zioa aceasta. Eu socotescu că pe tot menutu/44 ar fi căuta? la soare cu nerăbdare, aşteptând cum mai în grabă să să ascundă sup? pădure. Cu toate aceste, la rânduita vremi, soarele au apus, s-au acoperi/ ceriu/ cu întunerecu nopţâi. îndată e/ s-au dus la preotu în ogradă ş-au găsâ? bordeiu cari era deşcbis. El au socoti/ că pentru dânsu l-au deschis Asârie. Au intra? într-însu şi, netrecând multă vreme, au veni? e4 la bordeiu şi au întreba?: - Alimbie, aice eşti? Plinu de bucurie, Polifionu i-au răspunsu ei: - Aice, milostiva me stăpână. Asârie i-au zis lui: - Aşteaptă puţânu, pentru că tată-meu nu doarme 45r şi // şade cu oaspeţi şi eu nu po? să şădu cu tine mul?. Iar CU7H s-a culca tată-meu, atunce voi veni la tine. Şi ducându-să, au închis uşa bordeiului şi, râzând, vorbi întru sâne: “Mă vei aştepta încă o zi, doî nemânca?. Aceasta îţi va fi ţâie învăţătură de acuz?z, să nu te înşăli. Acu??i, şăzând în bordeiu, nu vei mai pofti pe urmă să vii la mine55. 44 Scris: MEHb'iimh'rt ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 131 Poliţionu, cu nemărginită ciudă, au şăzu? în bordeiu 3 zile şi 3 nopţi, iar a patra zi au triimes Asârie slujnica sa şi i-au porunci? să deşchiză uşa şi slobozî pe Alimbie. Şi i-au porunci? încă să-i zică ca de acuz;? să nu mai vie, ca nu cumva să-/ vază tată-său şi, cu7;; că tată-său s-au mânie? asupra ei şi nicăiure n-au lăsat-o. Slujnica au veni? la bordeiu, au deschis bordeiu şi i-au spus lui aceea ce-i poruncisă Asârie. Poliţionu, de mare bucurie, i-au da? doi galbeni şi au rugat-o pre e4 ca să-i spui tot adivăru. Să vedi că şi atunce, la norodu ce/ pros?, era obiceiu ace/ de acu;;; ca pentru bani să vândă toate. Ace slujnică au spus to? adevaru, cu;;; că “Asârie au fos? slobodă şi nici o opreală 45v de la tată-său n-au avu?. Iar e4 / te-au ţânu? închis în bordeiu, râzându-te. Me-au zis cum că u/z prietenu a/ ei lăcuieşte în bordeiu şi de acu;;; îi va fi învăţătură, nu va crede de acu;;; înainte vorbilor celor amăgitoare”. Poliţionu, auzind de la fată că Asirie îş batjocoreşte de dânsu, i-au mai da? încă alţi doi galbeni, pentru ca să, spuie toate pe larg, cari ea au şi spus. Viind la gazda sa, socote cuz/z ar răsplăti Asiriei. Şi cum s-au facu? zio, s-au dus la u/z trahtir, fiindcă era foarte flămând, şi au porunci? trahtirigiului să gătească mai în grabă deosăbit bucate pentru o persoană. S-au întâmpla? întru aceeş vreme neguţătoriu Safir, pe care Asirie iube, să 132 ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI fie într-ace/ trahtiriu. Safir, fiindcă auzisă de la Asârie cum îl batjocore pre e/, au început şi e/ a-/ lua în râs şi i-au zis lui: - Frate Alimbie, să cunoaşte că de43 doî sau trei zile n-ai mâncat, de te grăbeşti cu prânzu/! Fii încrediţat că aice, pentru 30 de persoane, într-u/z ceas poate fi gata // prânzu, necum pentru u/z om, numai ca să să sature. Şi acuz/z încă îi dimineaţă, aşteaptă! Poliţionu, de foame şi de mare ciudă asupra Asâriei, iar mai mult asupra acestuie, pentru că-/ lua în râs acest neguţătoriu, vorove sângur, întru sâne: “Cât sânt eu de nenorocit, sau nu este mai ticălos decât mine în lume! Pe mine mă batjocureşte u/z om de nimică! Rău este omului a trăi, când vine la e/ nenorocirea, atunce şi cei ce nu îndrăzne a vorovi cu el să rădică asupra lui! O, dumnezău meu, pentru ce tu, atât1 mâniindu-te asupră-mi, me-ai orânduit o nesuferită viiaţă ca aceasta şi ocărâtă, cari mi să întâmplă de la o fată? Şi pentru mine este nesuferită, cât mai cu voi a-ş fi priimit să strădănuiescu la sultanu în catarg”. După aceasta au grăit neguţătoriului: - Domnul meu, eu am cinste a te vide întâia^ dată acum şi dumneata socotescu că asămine, întâia^ dată acum 45 Scris: k^te. ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 133 mă vezi. Şi când este aşa, nu ai nici o pricină a mă lua în 46v râs-. Nu totdeauna mănâncă dimineaţa / pentru foame, ce / uneori şi pentru că aşa ceri trebuinţa Dar chiar de foame de am mânca? eu acu//t, dumneata nu eşti datoriu a atinge pe mine. Datorie omului cinstă esti a face fieştecui bine, iar nu a-i tulbura inima. Eu a dumitalii luări în ras o socotescu sămnu inimii cei reli ce ai. Da/' şi pe dumneata însu? nu într-al? chip decâ? numai u/z om necinsti?. Ce dobândă poţi ave tu, supărând pe alţii? Credi că eu această batjocură nu o voi lăsa fără răsplătire. Tu acuz/z eşti datoriu sa aperi dreapta ta cu sabie, de cari ori tu, ori eu vom fi datori a săvârşî viiaţa. Safiriu, mâniindu-să de aces? feliu de cuvinte, au prinsu bucuros să să bată la şpagă şi acest due/ au fos? muta? pe a doî zi. La ace vremi era îndatoriţi să iasă afară din târg să să bată. Şi cum au veni? vremea aceea, Poliţionu s-au scula? şi s-au dus la locu acela unde le era tocmala să sa bată. Safir încă nu era, dar n-au trecu? mul? şi au sosâ? şi e/, ca u/z oj?i ca acela ce în to? oraşu acela era slăvi? asupra 47r acestui // meşteşug. Atunce Poliţionu i-au zis lui: • - Domnu/ meu, au veni?, în scur?, de acum vremea, ca unu/ din noi să moară. Vom sta a ne bate. Poate că de acum înainte aces? feliu de cuvinte, la vreme prânzului, nu vei mai vorbi. ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI Safir, de ciudă şi de mânie mari, la aces? feliu de luări în râs, au scos şpaga şi, cu un sălbatec glas, au zis lui Poliţionu: - Vinu, potrivnicule, neaşteptând va fi văzu? cine din noi va câştiga biruinţă! Şi aşî au stătu? ei, după cum orânduiala şi meşteşugu acelor vremi porunce, unu/ împotriva altuie. La ce ditâiu lovitură, au lovi? Poliţionu pe Safir atâ? de tari, că l-au tăie? pe e/ în doî. După aceasta, Poliţionu au zis: - Pentru aceea te-a7?z omorâ? eu pe tine, pentru că tu far de nice o pricină ai căzu? asupra-mi a mă lua în râs la u/z loc ca acela. Dar faţa lui Safir atunce să acoperisă cu peliţa morţâi şi curând s-au dus la strămoşâi săi. Poliţionu, viind la gazda sa, căuta chip să răsplătească Asâriei pentru batjocura ei. Iar Asirie au afla? că iubitu/ ei ipochimenu este omorâ?. / Au plânsu pentru el foarte multă vremi şi au hotărâ? ca să-£ cei cu iertăciune de la Poliţionu, văzându-/ pre el că este foarte frumos la faţă şi cu neasămănare mai iscusâ?46 decât Safir, cu totu/ că întâiu batjocorisă de el. Dar aceasta o facusă ea pentru jurăinântu ce didesă lui Safir. 46 Scris: hck^hctiT . ISTORIA LUI POLIŢION ŞI A MILITINEI 135 Poliţionu n-au da? nici u/7 sămnu de înţălegire asupra ştiinţâi ce el ave, cum că Asârie înadinsu l-au ţânu? în bordeiu. S-au întâmpla? lui Poliţionu a fi la U7* ba/, la un neguţătoriu oarecari, unde asămine s-au întâmpla? şi Asârie, cu cari el mul? au vorbi? şi au metaharisâ? toate chipurile de plecăciune cât să po? socoti. E/, între altele, i-au zis ei: - Preiubita me, ştiu că eu a veni acu7?z la casa dumneavoastră, după străşnicie părintelui vostru, este tară putinţă. Pentru aceea, cu plecăciune mă rog, de la aces? ba/ să cinsteşti cu venire gazda me. Venire voastră eu o socotescu drep? mari fericire. Asirie, auzind rugăminte, foarte s-au bucura? şi s-au făgădui? că va merge, arătându-i: - Acu7?î mă giur // pe toate ceriurile că voi ave cu voie dragoste, nu cu faţării, pentru că acu7?z nu este mai mul? în lume a/ meu credicioj prietenu Safir, cu cari mi avu? între noi jurămân?. GLOSAR acmu adv. ..acum 6V amăgitoriu s.m. ..înşelător 42v ameslecător s.m. ..clcvetitor, intrigant \T armie s.f. ..oaste, armată' 38r au conj. "sau. ori 14v barbă s.f. ..bărbie" 23v basnă s.f. ..scornitură, minciună" 22r başcă s.f. ..beci 33' bărbăţâie s.f. ..vitejie 3r becisnic adj. ..ticălos, necinstit” 40r bcnchel s.n. ..petrecere, ospăţ' 31v camandor s.m. ..comandant 30r caraol s.m. ..soldat de gardă'15r carată s.f. ..trăsură uşoară, cupeu' 9V catargă s.f. ..corabie; (fig.) muncă silnică pe galeră 25v călca vb. ..a prăda " 28v căzni vb. ..a chinui, a tortura” 25v căzut adj. ..cuvenit, meritat'' 10r 13S GLOSAR cc conj. „ci” 40v cearşât s.m. ,.spion” 39v celma s.f. ..turban purtat odinioară de turci” 39v ccrca vb. ..a încerca” 23v chip s.n. în expr. a găsi ~ ..a găsi mijlocul de a “ 2r; cu tot ~ ..oricum” 10r cibotă s.f. ..gheată, cizmă” 39v ciudă s.f. „supărare’’ 45r ciudi vb. a se ~„a se supăra, a se necăji” 22v cneaz s.m. „conducător” lv, 10v comandir s.m. „comandant” 29v costişă s.f. „pantă abruptă” 38r cot s.m. „unitate tradiţională de măsură în lungime de 0,637 m (în Moldova), măsurând distanţa dintre cot şi vârful degetului mijlociu de la mână” 38r crai s.m. „rege, domn” 4V crăic s.f. „regat condus de un crai” 27r, 33v cumpăt s.n. în loc. adv. pe supt ~ „în taină, pe furiş’* 37r curaţi vb. a se ~ de viiajă „a se prăpădi, a muri” 23r curând adv. în sintagma în curândă vreme „în scurt timp” 12r cursar s.m. „hoţ de mare, pirat” 28v curte s.f. „palat domnesc” T dare s.f. „obligaţie, sumă fixă de dat” 16r delicaţâie s.f. „delicateţe” 2V deosăbit adj. „mâhnit, întristat” 41r dcsăvârşât adj. „complet” lv, 8r dobândă s.f. „câştig, folos” 31v, 46V dorire s.f. „dorinţă” 15r epistimă, epistimuri (la pl.) s.f. „cunoştinţe” lv cvghcnicos adj. „nobil” 21v GLOSAR făţărie s.f. ..făţărnicie, prefăcătorie” 41' fietru s.m. „teatru" 15v fiiu s.m. „elefant 5r fni/.âs s.f. ..vorbe, cuvinte*' 1 lr freilini s.f. ..domnişoară de onoare" 36r galben s.m. ..monedă veche dc aur" 45r gapsaht s.m. ..cazarmă11 15v găti vb. a se ~ „a se pregăti" 36r gâlceavă s.f. ..dispută, conflict*’ 15v gatiţă s.f. „gâtlej” T hangeriu s.n. ,.pumnal încovoiat" 24v hcndcchiu s.n. ..şanţ de întărire” 38v herctizmos s.n. ..felicitare, urare’* 32v h creţi vb. „a se bate, a se lupta” T hfăli vb. „a slăvi, a preamări, a lăuda" 13v hotărâre s.f. în loc. vb. ,,a face ~ „a hotărî4! 16v iconornisî vb. ,.a aduna, a strânge" 8r; ..a conduce" 37r ienicer s.m. ..soldat pedestru din garda sultanului" 1SV. 37v ierta vb. a se ~ ..a-şi lua rămas-bun” 20v ietac s.n. „odaie” 35r ipochimen s.n. ..persoană, ins*’ 47r iros s.m. ..erou*’ 24r ispravă s.j'. în sintagma .fără ~ „zadarnic” 18r iuru5: s.n. ..asalt” 38v. izbăvitor adj. „salvator” 4T îndulci vb. a se ~ „a se bucura, a se des făta" 15r însoţire s.f. ..unire, convieţuire, căsătorie" lr înştiinţare s.f. în expr. a lua ~ ..a afla” 16v 140 GLOSAR întâmpina vb. a se ~ „a se întâlni cu cineva” lv învoire s.f. „înţelegere, bunăvoie” lr juca vb. a (se) ~ „a dansa” 2V mântui vb. „a salva, a elibera” 17r; a se ~ „a se vindeca” 9V megaloprepes (megaîoprepie) s.n. ..măreţie, mândrie” 24v megieşi vb. ase ~ „a se învecina” lr metaharisi vb. „a folosi, a întrebuinţa” 47v milostivire s.f. „îndurare, milă” 8r minuet s.n. „vechi dans de societate/curte” 30r muncă s.f. „tortură, caznă”19v munci vb. „a tortura, a chinui, a căzni” 37v nămi vb. „a închiria” 8r năpădi vb. „a invada, a cotropi” 39r neam s>n. „origine socială, obârşie” 13r, 31r necăiuri adv. „nicăieri” 33v necum conj. „dar, încă” 5r nemică adv. în expr. de ~ „neînsemnat, fără valoare” 42v nenădăjduit adj. „nesperat, neaşteptat” 14v nicăiure adv. „nicăieri” 45r niceodinioară adv.„niciodată” 15r norocire s.f. „noroc, fericire” 9r norod s.n. „popor” 27v obicinui vb. „a deprinde, a învăţa” 1v oblăduitoriu s.m. „ domn, stăpân” 25r obraz s.n. „persoană de condiţie socială înaltă” 20v ocârmuitor s.m. „conducător” 16v ogradă s.f. „curte boierească” 15v orândui vb. „a hotărî, a decide” 46r GLOSAR 141 ordie s.f. „oaste turcească’' 21v paloş s.m. „sabie lată cu două tăişuri încovoiată la vârf 3V paşă s.n. „guvernator al unei provincii din Imperiul Otoman” 8\ 17v pădure s.f. (la pl.) „ierburi, arbuşti” 38r păluncă s.f. „ întăritură“ 37v pământ s.n. „ţară, patrie” 13r; „ţinut, regiune” T perierghie s.f. „curiozitate” 4V petrece vb. „a îndura, a suferi” 30v; „a însoţi, a conduce” 20r; „a locui” 1 lv „a trăi” lv pleca vb. a se ~ „a fi de acord, a consimţi” 16v podinog s.n. „duel” lv, 20r, 36v poftă s.f. dorinţă” 9V, 13r polc s.n. „veche unitate militară” 43r polcovnic s.m. „comandant al unui polc” 38r pornire s.f. în expr. a face ~ „a începe războiul” 38r potiraş s.m. „persoană înannată care lacea parte dintr-o poteră” 5V potreesâie s.f. „protecţie” 31r potrivnic s.m. „adversar, rival” 22v pravilă s.f. în loc. adj. după ~ „conform legii” 14r prăpădi vb. „a pierde” 30v; „a omorî, a ucide” 25r prăvală s.f. „privire, privelişte” 3r pricină s.f. „motiv, cauză” 42v priimit part. în expr. vb. afi ~ „a fi de acord” 17r privală s.f. „privire” 9V prost adj. „simplu, de rând, din popor” 9r provenţâie s.f. „provincie” 37r publecă s.f. în expr. a do ceva în ~ „a aduce ceva la cunoştinţa unei colectivităţi, a face cunoscut publicului” 9r purcede vb. „a pomi, apleca” 26r putere s.f. „oaste” 18v 142 GLOSAR răsplătire s.f. „răsplată” 20r, 46V răspundere s.f. „promisiune, fagăduială” 6V rânduială s.f „poruncă, ordin” 9V; „rost” în sintagma făr de ~ 3V rublă s.f. „monedă rusească” 9V sama s.f. în expr a-şi lua ~ „a socoti, a se gândi” 33v sălbătăci vb. a se ~ „a se purta cu o cruzime neobişnuită” 25r sălbătăciune s.f. „cruzime” 19v săvârşî vb. a ~ viiaţa „a muri” 23r, 46v sân s.m. „golf’ 1T scârbă s.f. „necaz” 15v scârnav adj. „spurcat” 16r senator s.m. „boier din divanul domnesc” 2r sfetmaşal s.m. „feldmareşal“ 36r, 42v slobozi vb. a se - „a coborî“ 13r slujbă s.f. „serviciu, act de devotament faţă de un stăpân” 44r sminti vb. a se ~ „a-şi aduce daune reciproc” 22r smreduit adj. „împuţit” 18v socoti vb. „a considera” 43v; „a crede” 43r; „a gândi, a rellecta” 2V. 33r stânjen s.m. „veche unitate (tradiţională) de măsură, în lungime de 2,23 m” 38r straşnic adj. „necruţător, înfricoşător” 8V strădănui vb. a se ~ „a se trudi, a se munci” 20v strâmtora vb. „a constrânge, a pune în dificultate” 16r sumă s.f. „mulţime” 8V supunere s.f. (la pl.) „omagii” 44r şaică s.f. „bandă de hoţi” 6r şpagă s.f. „spadă” 34r ştiinţă s.f. în expr. a afla ~ „a se informa” 41v; a avea ~ „a fi la curent, a şti” 20v; a da ~ „a face cunoscut” 43r GLOSAR 143 tămădui vb. „a vindeca” 4r, T târg s.n. „cetate, oraş” lr ticăloşie s. f. „nenorocire” 15r tocmi vb. „a închiria” 30v trahtir s.n. „han” 45v trahtirigiu s.m. „hangiu” 45v trudi vb. „a chinui, a căzni” 6V ucide vb. „a bate rău, a snopi în bătaie” 15V vârtos adv. în loc. adv. mai ~ „mai ales, mai cu seamă” 4r, 28v vârtute s.f. „putere, forţă combativă” 3r vesălie s.f. „petrecere” lv, 32r veseli vb. a se ~ „a se bucura” 14r voinic s.m. „oştean, soldat” 17v volnic adj. „liber” 1 lr vorovi vb. „a vorbi” 2V, 17r, 46r vrednic(ă) adj. „meritat, cuvenit” 5V zaharicale s.f. „dulciuri” 32v zaiafet s.n. „petrecere, ospăţ” 32r zăbavă s.f. „răgaz, odiluiă” 10r :Zf Ur.W,^ V /• / * *\£ *-* /^7 ^ • •‘^a^ U-of> *-.f? /' />' «y/j o /<■' • /7W ,> • . /t'.'i r a' ^ /' <^ 'J i A~ / ■r"" ‘ Aşi'/‘i' st &?/>7?T rJt - '/i'sr t'J/'r V> U-srr st .&< '/* - *'■ /? -'•' : {■’>'*&.»>• p. 0 C7V ■ ^ • , /'?/' _ . ^ /''./vJ ' r.-' ''•>?,vrs-i■'/■''? \^{fw£: ^>7 rv#' ^ /<" •*^Vv ' . ^ /' C<-]./ r^SiS?/ +~> ■£ j?h y: (T) 7 l.. // CKJ ' Q ' 'X.^V'ţî C A>-//*>77t*t~rtt4J c/'/>r _ ---- • .... ^ -Jîxat/<$&*-*$; -r/.^ #gs>.v 'l 1 ! ţ <" /V SA//!- ■'.' V V’ t> vţj-/. g, ' ■ « '( • $ • /'% v/ . &.-<<■& ■ n:/i, r-v .;'7; t/lO— /*’*/‘ 7- YVi f c /* C' ; t.ts'Z.r.sh r <•'' v<" <■ , . «" < t/lfj/<- St ţf{ Jyt.l/i /5l , .Y/l/ ' /(■ t'lTsTl ' . t* •*'/1 --r'” *^/ ■ r ■'•<-« — • y ' — r O ■'/ - - - — ^ ^ I-, <'-is - ^ ai'*}A-*3 tZ'to iX,-6 î- ' .<7- o-" •ţ? *' f*;s vi'.'Z’a/'' - y* k- în’ .-!'•• r^.- fX ^ *y V 'CC^‘,,: r ^ / &sS-9 4s.,.+ < rn. ts> J&i'.tr y(^ £ * sr.r; ■ , ^v->V- c^'' ' /;^ <"•* • //y ,■* '■'/ V'.t- ' ^ /7i^*'e^'/n /*-> _ Jî? ,-t yt. *V s>7* ,S' '-iJ )Y/"> /< r' <- /> ^4»î .. '-.iv MlVvîs hi. ^ ' /■’ "7 ^ ./ ^ _ ./V; ' ’-'r’ .• &-„Ha&pA£S’ „iftu i\ 0;, . . ■ v.sdsist'si t n* """ • vr • y^f-S9'c* y1 i— i^,Vi //. V*.. f ? ^ i y^'^Âr J<î,«liî^ir^t‘vV5' ;- "• '••i/.*o .^i ‘^V k'cl •' /fyrfrb* * -' Bibiioicca Naţională a României, ms. rom. II, 24 (4249) însemnarea traducătorului (interiorul primei coperte) / *7 s\ a "■ ^ *-J 'n J194- 1 ^ i '-\0*&f % *~L A ■) > . p* v y °0/l v- ^ 1. . A Or . rr, 1- ., - Ta Am sfrjttdi1*, ptt^y'i &■ ■ y-yy i|. «-l ? ’ . p. 7; , , _ _. ‘ ^' /. y).^au>r '-■?: «$ / ^ ^ a>;a' tA/t\_L9 ^ 77™ Y nov Ap-; A*’’di}>/4 %/*' -' 'i U ^ t A /â / /* A/JU Vf> v i-' ^ (A *’iA 4* TCCAf.ty. dgişfâţ-. / . - Y‘ / O- Z' / / / *1 Q ^ f • v *,.^ ^^y1- ^ ^/f' ftV' Au*s& i, ŞU te Vfa* ai*?**/1 ' !X Mty{kt/C M *¥'$.» X, *% ’r^. * 'f / /fc -t/iJfl/j \d U '’•> , <> cn •■ » • o- ■ t V > /y>. f. • •. ^ — • /. * •• Biblioteca Naţională a României, ms. rom. II, 24 (4249), f. lr St. !v, 7 ' . d-/h (JO.AAA LtELPKh U tfi i.uujsCa ) //& A //< • V, k / / K v" ^ «A-^ * <4* xrw * 4t cm a t(<< TZi C& /U 4 ■ ■ • ?^oy /, „jî /•’*. U ZU tt-7 î ZUX U^i TI?* 6 J TZli 'CLS l •CL'1 ) lA^&r ţ*n WVt !. js*jTx ^ O -uzfl rk & A li A* #0 I kv'/j'-v*4' *a\ / i- /2-v> , ,1/ )/-v £/ __ .• . *£iX ' T/Af"^ K*c« 4 rr./a/Ol <07 Q -h yt't n ^rrC/ ~ x // -A-, CSJJ v; Ty */T N nr,; > ~TLL/l forrş> Q &■*>* (Im fi ^ f.n. î Sintt r(kU*.£ st-’ Tjst o» ^ sA a 'u ic< f ^ //ţ 7 /q w,> - 77 ' 4/ ■> , ^ 1 g l V// £ f/o 4 J.S Y y( 1 ,.'- «• a i li * £a _ xu? % //h 'J- J#' *-.- c^ l (tf fit UeDysiA X <£ (iQ A ■L/S 4. TTt ţ C-1 tZjf *> *4.71 Cl^ţ, ' * ^ ^ / / . ^ 1 f o~ Oi Mia <-ux t£/3Ui ~zt£jyy> s/c> 4 xxca zxta Si* aaJi r, Ă lq 3' A V ' 1 x J^'-CvJy fl 1 rry> f ^ SlIUA XLx fiUc l XTTS VJp < * r cf/^ tfe ^ ^ ţ/V, X y V-) /t-O-? \ , f\.'Y U* •> A/ ■ ^ / ' , / ^ c-VTCn. / ? ^ /Sy > /lOt /l/O^rT TXJ' A'* 6%^- ZZ^ -y>—>gyt' A UA f'?Sl '■ / ■ t > r (fu 0° / , / V 1/ (î /» V IA^ f AAAS A*- / £’\ . 1 £>. A» < a toA+vţi w-’txss-ccL*-»' ftafla)/b uĂ ^ '*) tvd Ăn Y/*> n * A*° LLrt/^f ^ * o Q'\ ~iUU txĂ /V1 (Ai ctlA Jl< C'N ^ ' ? . * ■' 44 ? QUQ-xtOţl AOî A *> /CtA * A< 1 , -STA#< r~^e*-j v <-^ / A / /*/ /, r,o j i ’ L(cn!'l/^e' ^ Gl\.cct( (tV^ar.t , Ol1 ^ 6) t utt 'r}'^ i A.o ^ t? . ^ T5.;- (o. Jl^, t’ a Ki $1 l Â.B Jl\ e*\:S/n 4)^)1 U. a^v AyC â'J U.S ^'Y Ojln- * ^ ^ o» A 'j ' k At* a-is ZZCX AsY a<{ ZZ.C% , U* \\ £ < ^ 4l \w ^ rt‘> ~ ~xH *% 7 u 4 1* rzx« / / .-, Si l * ÎSlşy,\ 1 \ C°v Q .( / ^ ^ X-Y °n ! ^ vf7 ^/y ftJL lîUl^V^ ' «- ^ •/ XLACC^i */, to ţ-CTXx. (, (J CC't /ILS & i A\ y fv*,~ K- ^ -rs _... • .a ' .o < u r^v j Biblioteca Naţională a României, ms. rom. II, 24 (4249), f. 25r CUPRINS LUCRĂRI DE REFERINŢĂ. ABREVIERI.................5 STUDIU FILOLOGIC................................7 STUDIU LINGVISTIC..............................19 NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI............................53 ISTORIA LUI POIJŢION ŞI A MILITINEI............57 GLOSAR........................................137 FACSIMILE.....................................145