[1]
1
TINEHETE FARA BATRÂNETEŞ[ VIATA F AHA
ÎL DE MOAH TE:
l7�r�
\\�I fost o dată ca nici o dată; că de n'ar fi nu s'ar mal
�)�J povesti; de când făcea plopşorul pere şi răchita mic­
;1'ţJ şunele ; de când se băteau urşiî in coadă; de când se
luau de gât lupi! cu mieit de se Sărl1ti�Ll infrăţ.ndu-se ; de
când se potcovea puricele la un picior cu noue-decî şi noue
de oca de fer şi s'aruuca in slava cer ulul ele ne aducea povesti.
De când se scria musca pe părete
Mal mincinos cine nu crede.
A Iost o dală unii irnperat mare şi o nnperătesă, amândo î
tineri şi frumoşl, şi voind să aibă copil, a făcută de mal
multe orJ tot ce trebuia să facă pentru acesta ; a ârnblat pe
la vracî şi Iilosotf, ca să le caute la stele şi să le ghicescă
daca OI' să facă copil; dar în zadar, în sfârşit audind Impe­
ratul că este la un sat aproape un unchiaş dibaciîi, a trimis
să-I cheme; dar el respunse trimişilor cii: cine are trebuinţă,
să vie la dansul. S'au sculat decî împeratul şi îrnperătesa, şi
luând cu denşii vr' o câţf-va boerî marl, ostaşî şi slujitorf, s'au
dus la unchiaş acasă. Unchiaşul, cum l-a veo;lut ele departe,
a eşit săI Intimpine şi tot d'o dată le-a dis :
- Bine aţI venit săn8toşi ; dar ce ămhli, Imperate, Sti afli '?
Dorinţa ce nI, o să-ţi aducă Întristare.
- Eii nu am venit să te intreb asta, �liseimperatut, ci
daca al ce-va lecurl care să ne facă să avem copil, să'ml dar.
[2]
_ Am, ri�spunse .ruchiaşul ; dar numai un copil o sa faceţf.
El o să fie Fet-fnlmos şi drăgăstos, şi parte n'o să aveţi de el.
Luând impăratul şi împerătesa lecurile, s'au întors veseli
la palat, şi peste câte-va dile î'mperăteasa s'a simţit însărcinată
Totă imperăţia, şi Iotă ourtea, şi toţl slujitorii s'au veselit de r
acestă înttîmplare. Mal 'nainte Însă de a veni cesul nasceriî,
copilul se puse pe plâns, de n'a putut nict un vraciu să-I
impace, Atunci tmperatul a început să-I făgăduească tote bu­
nurile din lume, dar nici aşa n'a fost cu putinţă să-I facă să tacă,
_ Taci, dragul tatei, dicea imţ.erutul, că ţi-oiu da împărăţia
cutare, sau cutare; tacî, fiule, că ţl-oi([ da de soţie pe cutare
sau cutare fată de imperat, şi alte multe d'al ele astea; în
sfârşit, dacă vedu şi ve(;lu că nu tace, îi mai <;lise ; taci fetul meii,
că ţl-oiu da Tinereţe fără băt1'âneţe şi viaţă fără de marte.
Atunci copilul tăcu şi se născu; ear slujitorif deteră în tim­
pine şi în surle şi în toată împt�ri'j:ja se ţinu veselie mare o
septemână intregă.
De ce crescea copilul, d'aeeea se făcea mal isteţ şi mal 1l1-
drăsneţ. 11 deteră pe la şcolt şi filosofi, şi tote învăţăturile pe
care alţi copil le inveţa într' un an, el le inveţa într' o lună �
ast-fel în cât impăratul murea şi învia de Bucurie. 'I'otă îm­
pilt'uţia se fălea că o să aibă un împărat înţelept şi procopsit ca
Solomon împărat. De la o vreme inc6ce însă, nu scill ce avea,
că era tot galeş, trist şi dus pe gândurI. Eal' când fuse într'o
\li tocma I când copilul împlinea cincl-spre-dece anf, şi im­
păratul se afla la masă cu toţ] boerit şi slujbaşii imperaţiel
�i se chefuiaii, se sculă Fei-frumos �i dise :
- Tată, a venit vremea să-ml dal ceea ce rnî-af făgăduit
la nascere.
Audind acesta impăratul s'a Întristat forte şi l-a dis :
Dar bine, fiule, ele unde pot eti să-ţi dati un ast-fel de lUC1'U
ne-mal au�lit; şi dacă ţi-am făgăduit atuncI, a fost numalca
:să te împac.
- Dacă tu, tată, nu poţI să-mI elaI, apoI sunt nevoit să cutl'eer
:t6tă lumea până vOitl găsi făgăduinţa pentru care m'am nascut.
AtuncI top hoeril şi împeratul deteră în genuchI cu rugăciu-
[3]
ne să nu părăsească îrnperăţi,,;' fiind-că, diceau boei-it, tatăl
tell de a ci Înainte e hătrânîi, şi o să te rădicămu pe tine în
scaun, şi avem să-ţI aducem cea mal frumoasă împerătesă de
sub s6re de soţie; dar n'a fost putinţă să-I întorcă din hotă­
rîrea sa, rărnâind statornic ca o petră în vorbele Iuî ; 131' ta­
tă-său dacă vedu �i ve\lu, il dete voie, şi PUS!) la cale să'I
gătescă de drum merinde, şi tot ce-l trebuia.
Apor, Fet-frumos se duse În grajdurile lmperătescî, unde erau
cel mal trumoşi armăsart din t6tă împărăţia, ca să-�l alegă
unul; dar, cum punea mâna şi apuca pe câte unul de codă, îi
trântea, şi ast-fel loţl cail cădură. In sfârşit, tocmai când era să
esă, Îşi mal aruncă ochiî o dală prin grajd, şi zărind Într'un colţ
un cal răpciugos, şi bubos, �i slab, se duse la dânsul ; el' când
puse mâna pe coda lUI, el îşI iutorso capul şi dise :
- Ce poruncescl S tăpâne ? Mulţumesc lUI Dumnedeii, eli
'mi-a ajutat să ajung ca să mal pue mâna pe mine un voinic.
Şi înţepenindu-şl picîorele, remase drept ca Iuminarea. Atuncf
Făt-frumos îi spuse ce avea de gănd să facă, şi calul îl dise :
-- Ca să ajungi la ;clorinj:a ta, trebue să cert de la tată-tău
paloşul, suliţa, arcul, tolba cu săgej.ile �i hainele ce le purta
el când era tlăcău ; el' pe mine să metngrijesc) CU însuţi mâna
ta şese septemâuî, �i orrlul să mi-I daî fert în lapte.
Cerend împeratulul lucrurile ce-1 poveţuise calul, el a che­
mat pre vătaf'ul curţil, şi l-a dat poruncă ca s,ă-r deschidă t6te
trenurile cu hafne spre a-şl alege fiul Sell pe acela care îl va
plăcea. Fet-frumos, după ee rescoli trei �Iiie şi trel nopţi, găsi
în sfârşit, în {undul unul tron vechlll, armele şi hainele tătâlle­
Sell de când era flăcău, dar f6rte ruginite. Se apucă însuşI cu
mâna luj să le cureţe de rugină, şi după şese septemâni, ishuti
a face să lucescă armele ca oglinda. Tol: odată îngriji şi de
cal. precum îi gise el. Destul!i mllllcă avu; dar fiă că isbuti.
Când augi -;alull'[ de la Fel-frumos că haInele şi armele sunt
bine curăţate şi pregătite, o dată se scutură şi el, şi t6te hubele
şi răpciug'a cii<;lură de pe del1sul şi rema�e întocmaI cum îl
J'etase mă-sa, un cal gras, trupe� şi eu patru arip'î; v8(;l€mdu'1
FN-frllmos a8t-1'el, îl (Jise:
[4]
...
_ De a<;ll in tref <,ltle plecăm.
__ Să trăescl stăpăne ; sunt gata chiar ai;ll, deponmcese1,
il resplll1se calul.
A treîa (,li de dimincnţi, totă cmtea şi t6tă imperăţia era
plină de jale. Fel-frumos, trnbrăcat ca un vitez, cu paloşul
in mâna, călare pe calul ce-şt alesese, işI luă \tioa bună de la
imperatul, ele la împerătesă, de la toţi boerii cel mari şi cel
mici, de la ostaş'( şi de la toţl slujitoril curţii, carit, cu lacrămile
în ochi, il rugatI să se lase de a face căletoria acesta, ca nu
care cum-va să morgă la peirea capului Setl; dar el, dâud «
pinteni caluluI, eşi pe p':ll"tă ca ventul, şi după densul carăle
cu merinde, eu bant şi vre-o doue sute de- ostaş!' pe care-1
. orâncluise imperatul ca să-I insoţe.seă"
Dupe ce trecu afară de irnperăţia tatălui setl, şi ajunse în
pustietate, FH-frumof\, îşi impărţi Iotă avuţia pe la ostaşî, şi
Iuăndu-şl dioa hună, îl trimise înapoi, oprindu-şl pentru den­
sul merinde numai cât a puLut duce calul. Şi apucând calea
către răsărit s'a dus, s'a dus, s'a dus, trei dile şi trei nopţî,până
ce ajunse la o câmpie întinsă, unde era o mulţime de 6se de
6menl.
Stâncl să se odihnescă, ii <;lise calul:
_ Să scii, stăptll1e, că aict suntem pe moşia unei Gheonoe,
care e atât de rea, în căt nimeni nu calcă pe moşia ei fără
să fie omorât. A fost. şi ea femee ca t6te femeile, dar hle­
stemul părinţilor pe care nu-l asculta, ci il tot necăjîa, a
făcut-o să fie gheon6e; în clipa acesta este cu copii] el, dar
mâine, în pădurea ce o vedi, o s'o întâlnim venind să te pră­
pădescă; e grozav de mare; clară să nu te 'Sperii, ci să m gata �!
cu arcul ca să o sagetezt, el' paloşul şi suliţa să le ţii la "
·:1
îndemână, ca si te slujesct cu de11sele când va fi de tre- <
huinţă.
Se deteră spre odihnă; clar pânclea eând unul, când altul.
A doua C;li., eând se reversa C;lorile, el se pregăteai:"! să trecă
",
pădure�" Fei-frumos înşelă şi infrână calul, şi ching_"a o strânse ,
ii'
mal mult de c,lt altă dată, şi porni; eând, au�li o eiocănitură '
ll"o,nic', Atunet "In 1 fi <)'''' ţin o- te, '''p'ne, .,t" că ,[ă '" l!
[5]
5
apropie Gheonoea. Şi când venea ea, nene, debora copacii : aşa
de iute mergea; eal' calul se urcă ca ventul până cam d'asupra
el şi Fet-frumos îl luă un picior cu săgeta, şi când era gata
a o lovi cu a doua săgetă, strigă ea:
- Stăî, Fet-Irumos că nu-ţi fac nimic.
Şi ve�iend că nu o crede, îI dete Înscris cu sânge­
le Seti.
- Să-ţi trăiască calul, Fet-Irumos, îi mal dise ea, ca un
năsdrăvan ce este; căcl de nu era el, te mâncam fript; a­
cum insă m'ai mâncat tu pe mine; să scil că până ar).l nicl
un muritoru n'a cutezat să calce hotarele mele pana aicea ;
căţt-va n ehun J cariî s'aii incumes a o face, d'abla m�l ajuns
până În câmpia unde al vec;lut osele cele multe.
Se duseră acasă la densa, unde Cheonoea ospetă pe Fet­
frumos si'I omeni ca p'un căletorri. Dar pe când se aflati la
masă şi se chefuiaii, eră Gheouoea gemea de durere, de odată
el îl scose piciorul pe care îl păstra în traistă, i-l puse la loc
şi îndată se vindecă. Gheonoaea, de bucurie, ţinu' masa treI
dile da rândul şi rug ă pe Fel-frumos să-şl alegă de soţie pe
una din cele trel fete ce a vea, frumose ca nisce dine; el
Însă nu voi, ci îI spuse curat ce căuta , atuncl ea îl dise : cu
calul care il al, şi eu vitejia ta, ere(.! că al să isbutescl,
După tref dile, se pregătiră de drum şi porni. Merse,
Fet-Ir umos, merse şi el' merse, c ale lungă şi mal lungă:
dară ca nd fu de trecut peste hotarele Gheonoei, de te de o
câmpie trumosă, pe de o parte c 1,1 erba înflorită, eră pe de
altă parte pârlită. Atunci el întrebă pe cal de ce este erba
pârlită ? şi calul îl respunse :
- Aie! suntem pe moşia une I Scorpi î, soră cu Oheon6ea;
de rele ce suntu nu potu să trăiască la un loc; blestemul
părinţilor le-a ajuns, şi d'aia s'au făcut lighiol aşa precum le
ver).î; vrăşmăşia lor e grosnică, nevoie de cap, vor Să-ŞI 1'ă­
pescă una de la alta păment 1 când Scorpia este necăjită 1'1"1\
varsă 10e şi smolă; se vede că a avut \'1"0 ceartă CLi sora­
sa, şi viind s:o gonescă de pe terei-nul el, a pâl'lit erba pe
unde a trecut; ea este mal rea de cât SOl'C(-S�l �I are trei
... � "
, "'�, .
'1'i;,
[6]
6.
capete. .Să ne odihnim puţin, stăpâne, şi mâine dis de dimi­
neţă să fim gata.
A doua �li se pregătiră, ca si când ajunsese la Gheonoe,
�i porniră, Când, audiră i.u urlet şi o văjietură, cum nu mal
audiseră el până atuncî,
_ Fii gata, stăpăne, că etă se apropie sgripsor6ica ,le
Scorpie.
Scorpia, cu o falcă în cer şi cu alta In păment, şi versând
flacări, se apropie ca ventul de iute; eră calul se urcă repede
ca săg'eta până cam d'asupra şi se lăsă asupra el cam pe de
o parte. Fet-frumos osăgetă, şi îl sbură un cap; când era
să-i mal ia un cap, Scorpia se rugă cu lacrămi ca să o ierte,
că nu-l face nimic; şi ca să-I încredinţeze, îl dete înscris cu
sângele ei, Scorpie ospetă pe Făt-frumos şi maf şi de cât
Gheonoca ; eră el îi dete şi dense] înapoi capul ce i-l luase
CLI săgeta, carele se lipi indată cum îl pLIse la loc, şi după
trel dile plecară mal departe.
'I'recend şi peste hotarele Scorpieî, se duseră, se duseră, şi
eră se mal duseră, până ce ajunseră la câmp numaî de flor î
şi unde era numar primăvară; fie-care flore era cu deosebi­
re de mândră şi cu un miros dulce de te imbăta ; trăgea un
ventişor care abia adia ; aicea stătură el să se odihnescă ; eră
cal ul il dise.
_ 'I'recurăm cum trecurăm până aci, stăpâne; mal avem
un hop; avem să dăm peste o primejdie mare; şi daca ne-a
ajuta Dumnedeii, să scăpăm şi de densa, apoi suntem voînicl.
Mal nainte de aci este palatul unde Iocuesce Tinereţe f'ără
bătrânefe şi via{ă f'ăI-ă de morte. Acestă casă este incon­
giurată- cu o pădure desă şi înaltă, unde stau. tate fiarele cele
mal sălbatice din lume; di ia �i nopte r păzesc cu noadormir e
şi sunt multe forte ; cu densele nu este chip de a te bate;
şi ca să trecem prin pădure e peste p6te; nOI însă să ne
silim, dac'om putea, să sărim pe d'asupra.
După ce se odihniră vre-o doue dile, se pregătiră eară;!;
atunel calul ţine Lldu-şl l'csu!larea, gise:
_ Stăptu1e, strânge chinga CeH poţI de mult, �i încălednd
L '1
........................ nr ...... Jt-
[7]
7
să te ţi! bine ŞI ]J, scan, şi de coama mea; piciorele să le
ţiI lipite pe lângă supţiora mea, ca să nu rne zăticneşcî în
sborul meu.
Se urcă, facu proba, şi in tr'un minut fu aprope de pădure.
- Stăpâne, mal dise calul, acum e timpul când se dă de­
mâncare fiarălor paduret şi sunt adunate tote în curte, să
trecem.
- Să trecem, răspunse Fet-frumos, şi Dumnedeu să se
îndure de nor,
Se urcară în sus, şi vedură palatul strălucind ast-fel, de,
la sore te puteai uita, dar la densul ba. 'I'recură pe d'asu­
pra pădure) �i tocmai când erati să se lase în jos la scara
palatului, d'abia, d'ahia atinse cu piciorul verfuhi unul copaeiu
şi d' odată toată pădurea se puse în mişcare; urlau dobitoacele
de ţi se făcea părul măciucă pe cap. Se grăbiră de se lăsară
in jos; şi de nu era Domna palatulul afară, dând dernâncare
puilor ei (căcî aşa numea ea Iighionile din pădure), îi pră­
pădea negreşit.
Mai mult de bucurie că au venit, îl scăpă ea; căc) nu mal
văduso până atuncl suflet de om pe la densa. Opri pe dobitoce, de
le imblândi şi le trimise Ia locul lor. Stăpâna era o dină
'na ltă, supţirică şi drăgălaşe, şi frumoasă, nevoe mare! Cum
o Ve(Ju Fei-frumos rernase ·'incremenit. Dar ea, ui tându-se cu
milă la densul, îl dise :
- Bine al venit, Fet-frumos l Ce cauţi pe aicî '!
- Căutăm, �ise el, Tinereţe flil"{i bâtrâneţe şi viaţă fără
de moarte.
- Dacă căutaţî ceea ce diseşl, aci este.
Atuncl descălică şi intră în palal. Acolo găsi âncă două te­
meî una ca �!ta de tinere; erau surorile cele mal' mar]. El
începu să .mulţumească gînei pentru că l-a scăpat de pri­
mejdie ; eră ele, de bucurie gătiră o cină plăcută numal în
vase de aur. Calului îl dele drumul sa pască pe unde va voi
densul ; pe Ul·11J3. îl făcură cunoscuţ I tutulor lighionelor, de pu­
teau âmhla in tihnă prin pădure.
Femeile îl rugară să locuiască de aci inainte CI.I densele, CăCI,
[8]
8
diceau că li se ura-:e sedend tot singurele; eră el nu aşteptă
�ă'î mai dică o dată, �i 'primi cu totă mulţumirea, ca unul ee
aceea şi căuta.
încet, încet, Ne deprinseră unii eu alţil, îşi spuse istoria :;;i
ce păţi până să ajunga la densele, şi nu dupa multa vreme
se şi însoţi cu fata cea mal mică. La insoţirea 101' stăpâ-
ne le casei îl deteră voe să mearga prin t6te locurile de prin
prejur, pe unde va voi; numai pe o vale, pe care i-o şi a­
rătară, îl diseră să nu merga ; căcl nu va fi hine de el, şi-I
şi spuseră că acea vale, se uumea valea, planqerii:
Petrecu acolo vreme uitată, fart! a prinde de veste; fi ind
ca rămăsese tot aşa de tiner, ca şi când venise, Trecea prin
pădure, fără să-I doră măcar capul. Se desfăta în 'palaturile
cele aurite ; trăia în pace şi în linişte cu soţia şi cum­
nate1e sale; se bucura de frumuseţea florilor si de dulceţa
şi curăţenia aeruluî, ea un fericit. Eşea adesea la vinătore :
dar intr'o di, se lua după un epure, dete o săgetă, dete două
şi nu-l nimeri; supărat alergă după el, şi dete şi cu a treia
săgeata, eu care îl şi nemeri : dară nefericitul, în învălmăşeală,
nu băgase de sernă că, alergând după epul'e, trecuse în valea 1':
plângeret. .
Luând iepurilc, se întorcea acasa; când, ee să vegl d-ta '! �,
de o dată il apucă un dor de tată-seu şi de muma sa. N li '�1
cuteză să spue femeilor măestre ; dară ele îl cunoscură după ;�
întristarea şi ueodihua ce vedea într'tnsul, 'ili
- Ar trecut, nefericitule, in valea plângeriî l îl diseră ele ,,1
cu totul speriate. ' J
- Am trecut, drag-ele mele, fără ea să fi voită să fac astă ��I
noghiobie ; şi acum me topesc d'a-n piciorele de dorul părinţilor t
met, însă şi de vOI DU mă îndur ea să ve părăsesc. Sunt de :1
mal multe dile eu val şi n'am să mă plâng de Hiel o mâhnire-
!VIe voiu duce dară să-mi lllai veglÎ o dală părinţii şi apol m' oiu
întorce ca să nu mă mal duc Hiel o dală. '1
- Nu ne părăsi, Iuhitule ; părinţii tel nu mal hă0SC de �
sute de an!, şi chiar tu, ducendll-Ie, ne temem că nu le vei �
mal întorce: rămăl cu no!; căc! ne ('lice gâncllli că vei 1)8ri. 11'
. ,,-, 'f
�j,
,- , !j '- t
.. , • ',;ii ,\, _
[9]
r
f
I
Tate rugăciu nile celor trei femel, precum �i ale calului,
11'a fost în stare să-i potolescă dorul părinţilor, care-I usca
pe d'a-ntregul. 1n cele mai de pe urmă, calul îl dise :
- .Daca nu vrei să mă asculţi, stăpâne, ori ce ţi se va
întempla, să sciî că numai tu eştI de vină. Am să-ţi spuiu o
vorbă, şi daca veî primi tocmeala mea, te ducînapoL
- Primesc, dise el, cu tată mulţumirea, spune-o:
- Cum vom ajunge la palatul tatăluî tell, să te las JOs,
!;'Î eu să me intorc, de vei voi sit remâî măcar un ceas,
Aşa să fie, diso el.
Se pregătiră de plecare, se îmbrăţişară cu femeile, şi după
ce-şI luară dioa bună unul de la altul, porni, Iăsându-la sus­
pinând �i cu lacrămile in ochî. Ajunseră in locurile unde
era moşia scorpie]; acolo găsiră oraşe; pădurile se schimba­
seră in cămpil ; întrebă re uniî şi pre alţiI despre scorpie �i
Iocu inţa el; dar îl respunseră că huniî lor audiseră dela stră­
huniî lor po vestindu-se de asemenea flecur).
- Cum se pote una ea asta'? le dicea Fet-trumos, mal
alaltă-ei-î ain trecut pe aici; şi spunea tot ce soia.
Locuitorir rîdea de densul, ca de unul ce aiureză sali vi­
seză deştept, eră el supărat plecă înainte, fără a băga de
semă că. harha şi perul il albise.
Ajungend la moşia Ghionoaeî, făcu intrebărl ca şi la moşia
Scorpie î, �i primi asemenea răspunsuri. Nu se putea domiri
el cum de câte-va dile s'au schimbat ast-fel locurile şi erăşl
supărat, plecă cu barba albă până la brâu, simţind că îl cam
tremurau piciorele,şi ajunse la împerăţia Tătăne-săă. AiCI
alţf oment, alte oraşe, şi cele vechi erati schimbate de nu le
mal cunoscea. In cele mal de pe urmă, ajunse la palatur-ilo
în care se născuse. Cum se dete jos, calul îl sărută mâna, şi
îl dise:
-- Ilămâl sănNos, stăpâne; că eu. me întorc de unele am
plecat. Daca poftesc! să" mergI şi D-ta, încalecă îndată şi
aidem,
- Du-te sănNos, că �i eli nădăjduesc să rnc' intorc peste
eurEmd.
[10]
10
Calul plecă ca săgeta de iute.
V(��lEmd palatucile dărâmate şi cu buruient crescute pe den­
sel e oftă, şi, cu lacrămi in ochr, căta să-şi aducă aminte cât
er a o dată de luminate ac '.e palaturi şi cum şi-a petrecut
copilăria in ele; ocoli de vre-o done trei orî cercetând fie­
care cameră, fie-care colţu1eţ ce''î aducea aminte cele tre­
cute; grajdul in care găsise calul; se pogorî apof in pivniţă,
gârliciul căreea se astupase de dărămăturile cădute.
Căutând într'o parte ,;.i în alta, r;u barba albă pântt la
genllchl, ridicându-şî plopele ochilor cu mâluele şi abia um­
blând, nu găsi de cât un tron odorogit; il deschise, dară în
el nimic nu găsi; ridică capacul chichiţeî, şi un glas slăhă-
n ogit il dise :
_. Biue al venit, că de mal intân;lia"i, şi eii me prăpădeam.
O palmă ii trase martea lut, care se uscase ,le se făcuse
cârlig" in chichiţă. �i cădu mort, şi mdătă se şi făcu ţerenă.
Eal' eu incălecaiă p'uă �ea şi ve spusel dumne-vostră aşa.
Notă. Povestit ele tata, şe(;letol' in Bucuresci, Mahl, Udri­
eanî, intre '1838-1844.
Publicat pentru prima oara 111 Tărany,� Romcîn No. 1'1
din 1832; a doa oră intr' o broşurică din 1862; a treia oră
în Legende Salt Basmele Ro miinilor, de Un culegetor-tipo-
graf, Partea 1. la '1872.
[11]
LI
ILEANA SIlVr{)IANA.
fostii o-dată ca nicr u dată, etc.
'""-\tC0l� A fostii o dată 1I1111 îrnperat. Acel împărat mare
� şi puternică bătuse pe toţi impel'aţiI de prin jJre­
giurulu lul şi-I supusese, încât .ÎŞ! întinsese hotarele împă­
răţiel sale pe unde a inţărcatu dracuhi copiil, şi toţ I trnpe­
raţi! cel hătuţf era îndatoraţi a-l da câte unii fiu d'al sel
ca se-1 slujesca câte dece anf.
La marginea irnpărăţiel Iuf mal era urni altu împăratu
carele, câtă a fostii tineru, nu se lăsase să-hi bată: când că-
dea câte unu pârjohi asupra ţerei sale, ehi se făcea luntre "
şi punte şi-şI scăpa ţera de nevoiă ; eră după ce ajunse la
bătrâneţe, se supusese şi elu împăratuluf celul mare şi tare,
fiind-că n'avea Încotro. EUî nu scia cum sa facă, cum să
dregă, ca să implinescă voia aceluî împărat de a-l trimite
pe unulu din fiiI Sel, ca să-I slujescă : fiind-că n'avea hăeţt, I.g,
ci numaî treî fete. Dintr'acesta elu sta pe gândurI. Grijea lui
cea mare era ca să nu cred ă acelu Impăratu că el este ză-
caş şi se Jndăretuiceşte a-I trimite vre-unu fiu, din care pri­
cină să vină să-I iea împerăţia, eră' elu cu fetele luî să moră
în ticăloşie, în sărăcie şi cu ruşine.
VegendLl fetele pe tată-seu totu supărată, se luase şi ele
de găndurl, şi llU sciau ee voie să-I tacă ca să-lu ma'iînve­
selescă. Dacă vedură şi ve1ură că nimicii nu-I este pe plac,
[12]
'12
tata cea mal mare îşi luă nnma în dinti si-lu întrebă într' o
t,li la masă, că de ce este superatu :
- All purtarea nostră nu-ţi place'? îl dise ea. Au supuşit Mă­
riet Tale sunt reI şi ar!\,;oşl de-ţ.î pricin ucsce atâta mâhuire )
Spune şi noă, tată, cine este vipera aceea care uu-ţf dă
pace �i-ţl otrăveşce betrâne�ele şi ne făgăduimu chiar a ne
jertfi, decă acesta va putea să-ţi aline Ore cumu mâhnirile:
căci numat tu, tată, eşti mângâerea nostră, după cumu prea l'
hine scil ; eră nOI nici odată n'arnii eşitu din cuvEmtull1 tHl. .
- De asta, aşa este; n'am II a me plânge ele nimicit. Nu 1'.
mt-aţî călcat porllnca nici o dată. Dară vOI, dragele mele,
nu puteţ'i să-ml alinaţl durerea care-ruf pătrunde sufletulu.
VOI suuteţî fete, �i numaî un băiatu m'uru scote din nevoia
în care rne aflu.
_ El1 nu inţelegu, dise fata cea mare, ele ce ascundj de
nof isvorulii mâhnirilor tale, tata, spune, că eii etă suntu
gata a-m I da viaţa pentru tine.
_ Ce să sciţl voi face, dragele mele! De când sunteţ î pe
lumea asta albă, vot aţl âmblatu cu furca, cu aculu, cu re­
shoiulu: sciţl torce, cose, ţese. Numai unu vitezu mă pote
mântui, care să scie să resucescă buzduganulu, să mănu­
iască sabia eu virtute şi să călărescă ca unii smeii pa-
raleu.
Ort-cumu, tată, spune-ne şi noă, că clară nu s'o face
.'gaură În eeru, dacă vomu sci şi noI ce lucru te amărasce.' I
Dacă vec;lLl împeratuh�l eă-b'i înteţeseu fetele eu I'ugăeiunele, '1
\lise:' ,
_ lată eopilele mele, de ee sunt totu tristlL. VoI sciţl că ni-: .
meni nu s'a pululu atinge eh imperăţia mea cât11 amll fosLu I
tinertl, fără să-şl cJpete alageoa şi fără să se dueă ruşinaW'lI!
de unele a venit. Aeu'na ptu'dalnieele cle hetrâneţe mi-all se- d
catiî. tată virtutea; braţubl me(l e slăhănogit, nu mal pate si!.1
înverl:escă paloşLllL1 de să se cutremure vrăşmaşulU. Şoimule- ,1
J�Ulllvmell" pe:Jt:ll ca:e p:acl-�':ei .era să-mI per?ll v�eţ� pâ�lă;
1 amu dobandrlu, a lIUbatrallltu ŞL el: este unu rapelg-o:m;,
.ahia î;;'i tide �l eW vieţa de a�ll pe mâine. Altă (btă ahia �
,,·,1
, 'P..;;
. ' I
[13]
me aretarnu inaintea vrăşmaşuluî şi, să te ţil pârleo! îl stâ­
râia călcâele din naintea te}iI mele; dară a11, ce să ve mal
spuiu ? vOI sciţ) că m'amu supus celuî mal mare şi mal
tare împărat de pe fata pămentuluî. însă la densulu este
obiceiul ii ca top supuşi! Imperăţief Să-I trămită câte unu flii,
să-I slujescă dcco anî, şi eu ve amu numaî pe vor,
- MI:\ ducu eli, tată, dise fata cea maro, şi m(� voiei sili
din tate puterile mele să te rnulţumescu.
- Me temu să nu te lntorcî fără nicî o ispravă. Cine scie,
ce încurcătură vef face p'acolo, de să nu-I mal dea nimonî
de cepătaiu, cât hău!
- Tot ce sciu tată, şi mă făgăduescLI, este ca nu te-oiu
da de ruşine.
- Daca este aşa, pregătesce-te şi te du.
Când audi fata că tata-seu îl dă voe să mergă, nu mal putea
de bucurie. Punea la cale totu pentru drum; şi se întorcea
numai Intr'uu călcâiu, când poruncea şi aşeda lucrurile de
călătorie. işI alese calul cel mal de frunte din grajdurile îm­
perătesci, hainele cele mal: mândre şi mal bogate, şi merinde
ca s,i-l ajungă unu anu de dilo.
Dupe ce tată-seu o ve(lu gata de plecare, îl dete poveţile
părintescl de cum să se parte, cum să facă ca să nu se des­
copere că e fată. O învăţa totii ce trebuea să scie unu virez
care merge la aşa slujba înaltă, şi cum să se fQrescă de Mr­
Iell şi devete, ca să nu fie urâtă şi nebăgată de sernă de cel­
l-al[1 fi! de împeraţf. Apo î 11 �li'le :
- Pasă, cu Dumnedeu fiica mea, şi atin-ţi a-minte de în­
veţăturile mele.
Fata eşi di n curte ca fulgerul; n'o mal ţinea pămentul de
bucurie; într'o clipă nu se mal ve�u. Şi daca n'ar fi �tat mal:
încolo să-şI aştepte bOleri1 şi carăle cu merinde, acestea s'ar
fi pertiutCI, fiind-că nu puteau să se ţină. după Mnsa.
Imperatulu îl eşi pe de altă parte înainte, mal la mat'gi­
nea împerăţie'i, fără să seie ea; aşe<jă îndată unt! podi"! de
aramă, se făcu Ul111 lupt) şi se ascunse slIb podd. Ci\nd era
să trecă fiica-sa de o dată eşi de sub aceh':'! pod li, cu dinţiI
-- - '" -
.ţ � • •
j
[14]
rânjiţ1 şi clănţănil1fh'! de te lua gr6za; se uită drept la densa
cu nisce ochl carl strălucea ca doue 1 ăcliî, şi se repedi la ea
ca să 1) sfăşie. Fata, care lngheţase sângele în ea de frioă
îşI perduse cumpătul, şi d-.ca calul nu făcea o săritură la o
parte, lupul înfigea g'hiarele într' ensa; ea o luă la sănătosa
inapoî. Tată-seu, care se întorsese inaintea el, eşi e' o intem-
pine şi-I dise :
_ Nu-ţt spuneamll ell, fata mea, că nu tote muşcele Iacîi
miere '1
_ Aşa este, tită, dat'ă n'am setul că dUCI�ndLl-me să slu-
jesc(l unul tmpăratu, amii să me lupt şi cu fiare selhatice
şi turbate.
_ Daca este aşa, dise împeralul, şel;l'î acasă de-F vel,lJ de
fuse şi mosore, şi Dumnedeu să aibă milă de mine, ca să nu
mă lase a muri ruşinatu.
Nu trecu mult şi se ceru şi f<.rL,:t cea mijlocie să se ducă
şi densa ; şi se legă că ea îşI va pune tate puterile cum să­
ŞI sfârşească slujba ce Iua asupra-şi.
După multe rugăciunI şi făgădlleH, se i nduplecă tată-seu
şi 1) lăsă şi pe densa să se ducă; dar pă�i şi ea ea sora-sa
cea mare, şi intîmpinând-o tată-seu c�\nd se [ntorcea îl dise :
_ EI, fata mea, nu ţI-am spus ell că nu se mănâncă totu
ceea ce shor-ă '?
_ Adeveratu este, tată,-aşa mi-al l,lÎSll; dară prea era gro-
zavii .aceln lupu. Unde deschise o gură de să me îmhuce
dintr'odată, şi unde se uita cu nisce ochi din cad parcă e­
şiall nisce săgeţi de' me săgetau la inimă!
_ Şe()l acasă clară, respunse împerătuh"t, ele ve\ll de cada
măturel şi ele zarzavaturile ele la bucătărie.
Mal trecu ce mal trecl1, �i etă că şi fata cea mică �lise
tatălui Se!'l într'o <;li când şedeai:', la masă;
_ Tată, l::tsă-me şi pe mine să fac{l 1) cercare, lasă-mi') ,
roguLe, să me duc şi eu să-mi încerc norocul.
_ De 6re-ce surorile tale eele mai mari n'all putut-o sc6- .,
te la căpeteill, me mirll cum îţi mal vine să vorbescJ de tine 1,
eare un scil nic1 cum se mănâncă mămălig\\. :�
[15]
'15
Şi se cerca în totri folulu să-I tae pofta de plecare, dară
în zadar.
- Pentru dragostea tea tată, mal �lise ea, voit! face pe
dracul în patru, numaî să ishutosc ; însă dacă Dumnedau îmf
va sta împotrivă, mă voiu întoarce el'ăşl la tine şi fără să mă
ruşinez.
Se mal împotrivi tată-său, se mai codi; dară filă-sa Îlil
birui cu rugăciunile. La urmă de lot <;li,:e îrnpăratu]:
- Dacă este aşa, etă îţI dati şi ţie voe, să vedem ce pro­
copselă a să-ruf Iacf. Ce-aş il mal rîde să te ve<;lll into r­
cendu-ts cu nasul în jos!
- VeI rîde, tată, cum al rîs şi de suri6rele mele, fără cu
tote astea să le scadă cinstea.
Fata împăratulnî, daca vedu că tatăl Sel1 îi dete voie, se
g;lndi mai Înleitl pe care din boerit cel bătrânî să lea de povă­
ţuitor. Şi până una-alta, ea j'şl aduse a-minte de vitejiile
tatăluî Sel! din tinereţe şi calul S8Jl. Se duse df'c] la gTajdll
ca Să-ŞI alegă şi ea un cal. Se uită la unul, se uită la altul,
se uîtă la toţi caiî din grajdurî, şi de nicî unul nu i se prin­
deau ochiî, de şi erati armăsariî şi caii cel mal lm111 dintotă
împărăţia. In cele mal de pe urmă dete şi peste calul tatălui
Sel! din tinereţe, răpciugosu, hubosu şi zăcend pe coste. Cum
îl vedu, se. uită la ehi cu milă şi parcă nu se îndura să se
depărteze de densul.
Calul dacă vădu aşa, îl dise :
- Se vede că pentru iubirea ce al către împeratul, stă­
până, te UIţi aşa de galeş la mine. Ce puitl de voinic era în
tinereţele Iui l Multe isbân\H am mal făcut nOI amândoL
Dară de când a tmbăn-ănit, nicî pe mine n'a mar încălecat
altul, Şi dică rne vedf aşa de jigărit, este că n'are cine să
mă hrănescă ca ehi. Astă-dt, uite, de m'ar îngriji cine-va
cum să-mî prifască mie, în de ce <;lile m'aşî face ele nu m'aş'î
da pc c;lece ca d'al ele ăştia.
Atund fata \lise:
Şi cum trebue să te Îl1gTijenscă?
- Sit me spele în t6te <;lilele cu apă l1eîncepută, să-mI dea
- ..
'f'" , ... '
[16]
on;lul 1'erl:'în lapte dulc, ca să-li'L pot rode, �i pe fie-care <;Ii
o baniţă de jărateCll.
Când aşi't sci că-ml vei fi de ajutor sit sIArşe:,;d't ce amii
pusu de gttndu, rna'i-maI ciî ::l::u face aşa precumll dici tu.
_ Stăpâ nă, dise calulll, lă ccrcarea asta, şi un te căi.
Calulu era năsdrăvani:i.
Fata împeratulul ingriji ele calii tocmal precumu 11 disc elu.
La a decea C;li unde se scutură o dală c lluli\ şi se făcu fru-
mosii, gras ca unu pepene şi sprinten ca o căpri6ră. Apol
uitânciu-se veselii la fala impera: ului, dise :
_ Să-ţi dea DUffineq.ell norocu şi isbăndă, slăpâna mea,
că m'aî tngrijitu şi m'ai făcut să m'al fill o dală pe l.ume cum
doream. Spune-mI tu care este păsulll teli, şi pol'uncesce-m'i.
ce trebue să facă.
_ Ell voiu să mergu la lmperatulll cel mare şi tare, ve-
cinulu nostru, ca să-I slujesc, şi-mI trebue pe cine-va care
să me povăţuiască. Spune-m'îpe care din hoeri să alegii '?
_ Dacă vel merge cu mine, îl q.ise calulii, habarri să n'a '( ;
nu-ţl trebue pe nimenI. Te voi li sluji cumu amu slujitu şi.
pe tată-teu. Numai să m'asculţ î.
_ Daca este aşa, de a(}1 în trei (,Ii le plecămu.
_ Şi chiar acum daca poruncesc1, îl respunse calulă. Fala
împeratuluI cum audi aceasta, puse tote alea la cale pentnl
drum. IşI luă nisce haine curate, dară fără pod6he, şi venind
înaintea tatăLUI seu, îl q.ise:
_ Remâ'i cu Dumne<;lelt tată, şi să te găsescll sănetos!
_ Cale hună fata 'mea, îl q.ise tată-sei\. T6te ca t6te, nu-·.
rnal poveţel.e ce ţi-amll datu. să nu le uiţl nicl o dată. Şi
la ori-ce nevoie mintea ta să fie pironită la Dumne<,leu, de,
unde ne vine totu hinele �i tOtll ajutoruJl"I.
După ce se făgădui că aşa va face, fata porni.
Ca şi cele-laHe fete, tată-seu de te pe de altă parte Şl-1 eşI
inainte, aşe<;lă erăşl podullt de aramă şi o aştepta acolo.
Pe drum(t calulii spuse fetei cu ce tertipuri âmhlă tată-se(l'
să-I incerce hărbăţia, şi o povăţui ce să facă ca să scapecl1
la!a curată. Ajungend6 la podiJ, unde se năpusti asupra .el,
•• • ....uJ..
[17]
17
un IUpCI cu nisce ocht turbaţi şi sgâiţl ele băgafiorl în ose ,
cu o gură mare şi cu o limbă ca de dihaniă turbată, cu colţi î
rmjiţ! şi clănţăuiudîi de pare-că nu mâncase de o lună de
',liIe: şi când săînfigă ghiarele sale cele sfişiitore, fala dete
călcâe calulul, şi unde se repedi asupra lupulut cu paloşulu
in mână de să-lii facă mict fărimî, şi dacă nu se da în Iă­
turI Iupulu, în doue îlCI făcea cu paloşulu ; căcî ea nu glu­
mea, fiindu Că-ŞI pusese credinţa în Dumnedeu, şi dorea ca
vrendă nevrendu să implinescă slujba ce ŞI-O luase asupra.
Ea trecu podulu mândră ca unu. voînicii. Tată-său se miră
de vitejia el şi dându pe de altă parte, eşi multii Înaintea
el, aşec;lă unu podu de argintii, se făcu unu leii şi acolo o
aştepta. .
Calulu spuse fetel peste ce o să dea şi o înveţă cum să
facă să scape şi de astă ispită. Cum ajunse fala la podulu
de argintii, unde îl eşi leul tI înainte cu gura căscată. de să
o imhuce cu calu cu totii, cu nisce colţî ca cel de fildeşu şi
cu nisce ghiare ca secerile şi răcn îa de se cutremurau co­
drii, şi câmpiele vuiau de-ţI lua audulu. Numar uitându-se
cine-va la capul LI lUI cel!'! câtă haniţa, şi la coma aia ce
sta rădicată în susu şi sberlită, arLI fi îngheţatll de frică.
Dară fala irnperatuluî, imbărhătată de calu, se năpusti o dată
iutrinsulu cu sabia g'olă in mână, încâtă dacă nu fugea leulu
sub podu, în patru î11'l făcea. Atunci trecu podul il, mulţu­
mindu lui Dumnedeu şi nesciindu ce o mal aştepta.
Fata Imperatuluî, care nu eşise din casă de cându o făcuse
măsa, se mira şi sta în IOCll uimită vedendu frumuseţile cârn­
puluî, Aci îl venea să descalece ca să adune câte unu mă­
nuchiii ge fior\' din mulţimea aia ce acoperea văile şi delurile,
florI de care nu mai vequse ea ; aci îi venea să sedea la umbrEI
sub câte nUll copacill naULI şi stufOSLI, în care miile de pa­
serI cântaii felii de feltl de cântece, aşa de duiose de erall
in stare să te adormă; şi aci în urmă să se ducă la câte unll
şipotfl de apă limpede ca lacrima ce isvora din câte ullll.eoIţu
de petră din castele delurilorll; SUSurUlll acestoru isv6re o
fi\ceau să se uite galeşu la ele şi-i plăcea să le vagă curgerea
2
[18]
18
loru cea şerpuită ce alun-ca pe pămeutu încungiurate de mul-
ţime de floricele şi verdeţă de primăveră. Dară la tote astea l'
calulii o imbărbăta şi-l da ghies\\ să mergă înainte şi Ră.-şi eate
de drumu, Elu îl spunea că voinicii nu se uttă la d'uh1 de
astea, de câtiI după. ce duel"; trebile la capătă hunu. n mal
spuse că are să mai dea de o cursă pe care i-o întindea
tată-seu, şi o inveţă cum să facă să iasă şi de asta dată hi­
ruitore,
Fata asculta cu tote urechile şi făcu precurmi o tnveţă ca­
Iulii, fiindu-că vedu ea că t6te învetăturile lui îl ese in de
bine, şi din cuventulii lu î nu se abătea.
. Tată-seu, ca şi de la rându, dete pe de altă parte şi-i eşi
inainte, aşe<;lă unu podu de auru, se făcu unu balaoru mare
cu două-spre-dece capete şi se ascunse sub acehi podu.
Cându fu ca să trecă fata pe acolo, unde îl eşi în nainte ba­
lauruhi plesnindu din codă şi încolăcindu-se ; din gurile lui
cşia văpaiă de focu, şi limbele îl jucau ca nisce săgeţl ar�e-
tore ; cumii îlii ve(;lu fata că este aşa de grozavă, nisce recorl
o apucară şi î se făcu perulti măciucă de frică. Calulu daca
simţi că fata se perde cu firea, o îmbărhătă erăşi şi-l aduse
a minte ce o învăţase să facă; eră fata împeratulut, după ce
mal prime niţică inimă, strânse frâulu caluluf cu mâna stângă,
îl dete călcâe şi cu paloşulu în drepta se repedi a'mpra ace­
lUI balauru.
Unu cesii ţinu lupta. Calulu o potrivea cumu să vină totfl
camu la 'o parte ca Să-I reteze vre-unll capii; dară vrăjma­
şulii se păzla şi ell1 destulll de hine. In cele mai de pe Ul'lLă
isbuti fata să rănescă pe halauru. AtuncI dându-se eiu. de treI
Orl peste ca pu, se făcu OlUlt.
FeteI nu-X venea să cre�ă ochilOl'ii cândt1 ve9.11 pe tată-seu
inaintea el; eră elll luând-o in hraţe şi serutând-o pe frunte,
li t,lise:
- VeQ.l\ că tu eşti voinică, fata mea, şi hine al făcutu de
ţI-al luatll ca lull\ ăsta, căc! fără' d&nsulii te-al :fi întorsu Şl
tu ca surorile tele. Amii hună nădejde să isprăvesc! cu hiner
slujha, eu care t.e-al însărcinatel de bună voe. NumaI adu-ţ.!
[19]
19
aminte de poveţele mele şi să nu eşi din cuventulu calului
ce ţl-ai alesii. Să ne vedemîi sănetoşî r
-Să te audă Dumnedeii, tată, îl respunse fata, şi să te gă­
sescu sănătosu.
Ap01 seruf:lndll mâna tatălul seu, 'se despărţiră,
După ce merse cale lungă depărtată, ajunse la nisce munţt
mari şi înalţi. Intre munţl întîlni dOI smel ce se luptau
de noul.' anî şi nu puteau să se dovedescă unulii pe altulu
Lupta era pe moarte 01'] pe viaţă. Cumu o vedui-ă el, credendu
că este un voinicu, unulii îl dise :
- Fetti-frumosă, fetl) frumosu, vin'o de taiă pe ăstli duş­
manu alu meu, că ţl-oiii căde ŞI eu vre o-dată bunu la ce-va.
Eal' celu-l'altu, dise şi elu :
- Fetri-frumosri, fetu-frumosu, vin' o de mă scapă pe mine
de idolulu ăsta de vruşmaşu, şi-ţi voiu da unu telegar fără
splină, care se numesce Galbenă-de-sere.
Fata întrebă pe calu, pe care din amendoi să scape; eră
calulu îi r,lise să scape pe cehi ce-I făgăduise să-I dea pe
Galhenu-de-sore, că este unu cal II mal hai-nicu de CaItl den­
sulu, flindu-î frate mal tineru. Atuncî unde se repedi fata la
smeulu celu-l-altu cu paloşulii.cşi dintr'o lovitură îl făcu in
două hucăţî r
Smeulu, dacă se vedu scăpată, imbrăţişă pe mântuitorulu
seu şi-I mulţumi; apol merseră a-casă la densulu ca să dea
lul Fetu-frumosîi pe Galben-de-sore, după cumii se făgăduise.
Muma smauluî nu mal putea de bucurie cându veyu pe fiu­
seii teferu, şi nu mal scia ce să facă ca să mulţumescă lUI
Fetu-frumosu că-I scăpase copilulu de .la m6rte;
Fata îroperatuiul aretă dorinţa ce are de a se odihni de
ostenela drumuluI ce făeuse. lî dară o cămară şi o lăsară sin- '
g'lIră. Ea prefăcendu-se că voesce să îngrijescă de calll, îhJ
intrebă daca are să i se întenple ce-va; şi calull1 îI spuse ce
are să facă. '
Muma Smeulul pricepu că aci la mijlocu se j6că vre-o dră­
cie. Ea spuse fiuluI seL1 că vOlniculu ce-lll scăpase de primej­
die trebue să fle fată, că o asemenea fată viteză ar(\ fi nu-
[20]
20
mal bună să o iea el LI elt. soţie. Fi ulii seu dicea că o dată
cu capulu nu putea ehi crede una ca asta, fiindu că nu se
putea ca o mână femeiască să răsucescă paloşulu aşa de bine
cumii făcea Fătu-Irumosă. Atuncl muma Smeuluî dise că are
si! facă cercare. Pentru aceasta puse sera la capulu fle-cărut
din el câte unu mănuchiri de Ilort : la care se voru veşteji
florile, acela este hărhatti, şi la care va rlmlâfJ(ca -:er<;ll este
femeiă.
Fata împeratulul, după povaţa calului, s'a sculatu peste nop­
le, cam despre (,lioă, cându somnulri este mal dulce, şi, piş,
pîş, în verfulu degeteloru, intră În cămara Smeulul, îl puse
mănuchiuh; SeLt ele florI, luă pe alu lUI, şi punendu-Iu la
caplll1) patului Si�{I, se culcă §i dormi dusă.
Dirnineţa cum se sculă Smeolca, se duse într'unu sufletu
la Iluhi SeLt. şi ve(�u florile veştede. După ce se sculă şi fata
tmperatulul, merse şi la densa şi vegen(;ll că şi ale el se veş­
tejise, totii nu credu că este votnicii. Ea dicea Tluluî se li că
nu se putea să fie hărhatu, fiind-că vorba, îî curgea din gmă
ca mierea, holulu îi era aşa de gingaş"il, încâtu îţi venea să
o bei într' o bărdăcuţă ele apă, perişorulu subţire şi stufos!"!
îl cădea pe umerl in unde, Iaţa-I are pe vino'ncoce ; ochii
ăia marii, frumoşf şi viol de te bagă în MIe, mănuşiţa aia
micuţa şi picioruşulu ca de dînă, şi în sfirşitu to tulu nu pu­
tea să fie decătu de fată, măcaru că se ascundea sub ţ61e1e
cele vofnicescî. Apoî hotărîră să mal facă o încercare.
După ce-şî dară bună dimineţa, după obiceiu, Srneulii luă pe
fată şi merseră În grădin-ă. Aci Smeulu îl aretă t6te felu­
rile de HorI ce avea, şi o îmbia şi pe densa să le mir6să.
Fata împeratuiui îşI aduse aminte de poveţele caluluI, şi cu­
nOS�endll videnia, (fise cam restiUî, că, ele l'a aelusLl în gră­
dină de elimine.ţă ca pe o femee să-I laude florile cu nisce
vorbe sec)', pe cândll ar fi trehuitu să mergă mai întâil) I.a
gTajdurl să vagă cum se îngrijesce p'acolo ele caL
Aur,linelLl acestea Smeulll, spuse mă-sei, clară ea nici acum!"1
nu putea să cre�lă cii este băiatli. In eele mal de pe urmă
Sme6ica se vorbi cu fiull! sel! să mal facă ineii o 'ncercare;
t
•.................. ��H*
' �
[21]
�lise fiuluI seu să ducă re Fet':'frull1os În cămara cu armele,
să'Iu îmbie să-şi aleg'ii ce-va ele acolo, şi de va alege vre-o
arma din cele împodobite cu nestirnate, să scie de bună semă
că ea este fată.
După prându Srneulu duse pe Fetu-frumosă în cămara cu
armele. Aci erau rînduite cu meşteşugii totu felulu de arme:
unele' împodobite cu nestimate, altele numa) aşa fără podobe.
Feia impăratuluj, după ce se uită şi cercetă mai tote armele,
î�I alese o sabie cam ruginită, dar cu feruhi ce se încovoi;�
de se, făcea covrigii. Apo) spuse �meulul şi mumef sale că a
doua di vrea să plece.
Când audi rnuma Srneuluî ce Ceh) de armă îşI alese, se dip
de cesulll morţii că nu putea descoperi adeverulu. Ea spuse
fluluî seu, că de şi pare că este hăiatu, după apucăturile lUI,
dară este iată, şi âucă de cele mal prefăcute.
Dacă vedu că n'are încotro, merseră la grajcllt şi-'î dederă
pe Galben-de-sere. Şi după ce-şI luă remasii bumi, fata îrn­
peratuluI ÎŞI câtă ele drumu,
Âncă pe cale fiindu, şi silindu să ajungă, calulu \lise fetel :
- Stăpână, pină acumti �m'ai ascultată la or I ce ţl-an1u
IJitil\ şi tote ţi-aCI morsă bine. Ascultă-mă şi de astă dată şi
lJU veî greşi. Eu, suntu betrămi de aci inainte; �i rnî-e să
JJU poticnescu. lea pe frate-meu, Galhenti-de-sore, şi fă căle­
toria mal departe cu elu, încrede-te luî, curnu te-al încredutîi
în mine şi nu te vel căi. Elfl este multii mal tinăru decâtu
mine şi mal sprintenu, şi te va înv<'��1i ca �i mine ce să faci
la vreme de nevoe.
- Este adevărată cii arnti ishutitLI OrJ de câte 01'1 te-amll
ascultatlL Şi daca n'aşC1 sci cât a'î fostll de credinciosu tatălui
meu, de astădată nu te-aşC1 ac;cuHa. Me VOiCI increde Însă fra­
teluî teL1 ca şi ţie, după ce-rn'î va dovedi că-mI vrea binele.
- Încrede-te stăpână, \lise GalbenC1-de-s6re, căc! voiii fi
mândru să încalece pe mine o viteză ca tine, şi apoi me voiCt
sili ca să nu simţ'l lipsa frateluI mei:'!, fiindll-că voi ti să-Ill scu­
tescI"! şi pe densulli, sermanulti, că e betrâml, de necazurile
�j primejdiile cilletoriel ce vreI să fad; pentru că trebue să
...,,"� -- -, ---",
---"'--�
ras
[22]
22
scit, peste multe neVOI al iC:t daî şi multe primejdif al sa lJ1-
tălnescî. Dară cu vrerea lut Dumnedeu şi de me veî asculta,
pe tote al să le biruescî şi să le scoţi la capetii bunu,
Fata imperatuluf încălecă 11;;01 pe Calbenu-de-sore şi se
despărţi de calulu el, lăcrimâudu. Merseră, merseră, cale lun­
gă depărtată, căndu, fata rmpăratulul zări o cosiţă de auru­
Opri calulu şi'Iii întrebă dacă este hine să Iea, 01'1 s'o lase
loculul. Calulu îi respunse: de o vei lua, te ve I căi ; de 1lL1
o vei lua, er3-;;1 te vei căi; dar mal hine este să O Iel. Fata
o luă, o băgă în sin şi pleci! înainte.
Trecură delurl, trec ură munţt şi văî, lăsară în urmă pădurt
dese �i verdt, cârnpil cu flori de cart nu mai veduse fata,
isvore cu ape lirnpedî şi reci, �i ajunseră la curtea Tmpăra­
tului celui mare şi tare.
Cel-l.-alţl li! de îrnpăraţî care slujiau acolo, ii eşiră înainte
şi o întimpiuară. El nu se puteau deslipi ele densa, căcî �i
vorba-i şi faţa î.l erau cu lipiciu.
A doua-di se întăţişă la irnperatulu şi spuse pentru ce a
venitu. Împeratulu DU mal putea de bucurie C3 îl sosise aşa
vOinicI'! chipeşu şi drăgălaşCt. fi plăceu prAa multii respunsu­
rile ce primea la întrebările lUI, se vedea câtu de colo că
vorbea cuinţelepciune şi supunere. Vedeudii împăratulu un CI
tîneră aşa de cu minte, prinse dragoste de ehi şi-lll luă pe
lângă densulLl.
Fata de imperatu nu se putu imprietsni cu toţi cer-l-altl
fiI de imperaţf, fiindu-că cel mal mulţi erau năzuroşl, tem­
belI şi deşuchiaţ'î; eră ei' prinseră pismă pe densa pentru
aceasta; şi pentru că ve<;luse că împeratuh\ o lua în nume
de hine, îl purtal'\ sârnhetele.
[ntr'ulia din <tile ea îşi găti bucate singură şi şedea la ma­
să, c:lnchi, dOI din cei-l-alţl fi! de împeraţl veniră să o va(�ă.
Şe<;lură ded cu toţii şi mâncară. Atâtli de multlt plăcură a­
cestorll fii de imperaţl hucatele, în CiU îşi lingeart şi dege­
tele când mâncat!. O lăudară pentru meşteşugllh'l de a face
bucatele, şi <;liseră că de cândll sunlll ei nu mai mânc::tseră,
aşa bucate bune.
L
[23]
23
Cum se intâlniră aceştia eu eel-l-alţl fi! de imperaţ), le '.,
spuseră că au Iostu la masă la Iiuhi de Imperată venitu de
curându, că au mâncatu cum nicî împeratulu nu mănâncă şi
că. bucatele ali fostii gătite de densul(l.
Atunci toţi oii de îrnperaţf se aleg-ară de densa să le găte­
scă intr' o �i ea bucatele, Şi etă că tocmaî în dioa aceea bu­
cătarir curţiî se îmbătaseră seu nu şciîi ee făcuseră, că nicî
Ioculu nu era tăcutu pe vatră, Şi aşa, rugată fiindu eu stă­
ruinţă, se apucă şi ea de găti nişce bucate iufricoşate. Când
le aduse pe masă la imperatulu, acesta nu se putea sătura mân­
cându. Eară dacă chemă pe bucătaru şi-'i dete poruncă că tot
astu-felri de bueate să-I gătescă, eEI spuse cine a gătitU în
[,liua aceea. Împeratulu rernase pe gândurj.
Apo'i veniră şi cei-l-alţI 1lI de îrnpăraţf şi spuse împeratu _ \ u
lUI că fiulu tmpăratulut de curend venitii s'aru Il lăudat la
un chiefu ce au făcută cu toţir, că scie unde este Tlena
SimgianCt, cosiţă ele aurl�, câmpult'i, inverdesce, florile
'n(loresce, şi că are o cosiţă din cosiţa el. Cum audi împăra­
tul11 acesta, porunci să-Iu cheme şi indată îi dise :
- Tu al sciutu de Hena Simdiana şi mie nu mî-a î spus
nimic, măcar că ţî-amu aretatu dragoste şi te-amă cinstit
mal multă de câtu pe ceI-I-alţL
După ce ceru şi vedu cosiţa de peri:'!, îl dise :
- Poruncă îrnpărătescă să scir că al să-mi aduc! pe stăpân a
acesteî cosiţe ; căc! de nu, unde-ţ.î stau talpele îţi va sta şi capulll.
BIata fată de imperatu se cercă să �ică şi ea ceva, dară
imperatuh:'t îl tăiă cuventulu. ApoI se duse de spuse caluluI
cele ce se intîmplară. Calul îl �ise:
- Nu te speria stăpână. Astă nopte chiar frate-meu mI-a
adusli respuns că pe stăpâna cosiţel a furat' o un Smeu; că
ea nu voesce IllcJ în ruptuili capuluI să-Ill iuhescă până nu-i
va aduce erghelia el de epe; şi că Smeuili îşi bate capuili
cumli Să-I împlinească dorinţ.a. Ea este acum in srmlrcurile
rnăriloru. Du-tl' la împeratulll şi cere să-ţi dea doue-�ec!
de corăbiI, şi ia marfă de cea mal frumosă de pune în
tr'ensele.
-'3
%
�!'.
[24]
24
i
I
I
ti
Fata de împel'aLu nu a�'.epLă Să-I dică de doue orl, ŞI se
duse dreptu la imperatuhr.
- Să trăescî luminate împerate, şi să'ţl fie faţa cinstită.
Arm; veniti'! să-·ţI spunu că slujba cu care m'ar insărcinntri
o voit! implini-o, dacă-ruf vei el doue-decî de corăbiî şi ban '[
ca să cumperu marfa cea mal frumosii şi mal scumpă ca să
punti intr'ensele.
- Să se facă aşa precum dic) tu, numat să-mf aduci pe
Ilena Sirndiana, îl respunse tmperatulu.
Cum se gătiră corăbiile, le încărcară cu marfă, fata de im­
peratl! împreună cu Galbenu-de-Sore intră în cea mal fru­
mosă, şi plecară. Nici venturt, nicî valurile măriî nu putură
să le stea împotrivă, şi după o călătorie de câte-va săptămâni
ajunseră la smârcurile măriloru, Acol.o stătut-ă. Fata împe­
ratuluî şi cu Galbemi-de-Sors eşiră la uscată şi ămblau pe
ţerrn url ; însă când eşiră, luară din corabie o păreche de con­
durî cusuţf numaî cu firii şi îrnpodobiţl cu petre nestimate.
Totu âmhlându pe aci, zăriră nisce palaturî, earî se lnverteau
după sore, şi o luară într'acolo. In cale se întâlniră cu tref
r6he de ale Smeuluî, carî păzeau pe Hena Simdiana, Cum
vedură ele conduriî, li se scurgeau ochiî după denşiî ; eră
fata împeratuluf le spuse că este unu neguţătoru, care a ră­
tăcitii drumulii pe mare.
Intorcendu-se rohele spuse dornnef lor cele ce vedură ;
eră ea zărise de pe ferestră pe neguţătorull! ; de cum îlu ochi,
incepu Să-I tâcâe inima, fără să scie de ce; şi era bunii bu­
curosă de a putea să scap� ele Smeu, mal cu semă că nu era
atuncI acolo; fiinel11 că-IiI trămisese ca să-I aducă herghelia
el cu epele.
După ce ascultă cele ce-l spusese r6hele, se duse la ne­
gu!.ătoru care aştepta la p6rtă, ca să ve<;lă şi ea cOlleluril; dară
după ce au\li ele la neguţătoru că are in l:orabie marfă şi
mal scumpă şi mal frum6să, se înduplecă de rugăciunele ne­
guţătorulu'i şi pofti să merg-ă să-I vagă marfa; ajungendll
la corabie şi totu alegEmdu la marfă nu băgase de semă că
10pătaril depărtaseră corabia de uscatll, �i dându Dumnege([
ftj
te
_L ��
[25]
25
uI!1:'l ventti bunii, corăbiile mergeau ca săgeta; cândii se po·­
meni în midu-Ioculu măi-iî, Hena Simdiana se prefăcu că--I
pare reti �i prime a certa pe neguj-ătOl'l'l că o inşelase, eră
in sufletulu el rug'a pe Dumnedeu să-I ajute a scăpa de ia-
sma de Smeu, ..
Ajunseră cu norocire la ţermri, cându, ce să ve(Ji! dră­
eo ica de muma smeuluî, cum audi de la robe că pe Hena
Simdiana o furase unu neguţătoru şi fugea cu densa cu
corăbiile, se luă după el; �i ajungendu la ţerrnu, o ve1urâ
venindu după denşiî ca, o leoîcă, cu o falcă în ceru şi una
în părnentu, �i aruncândii văpaiă din gura el ca dintrunu
ouptoru.
Cum o vedu Hena Simdiana, înţelese că e sgripţoroica de
mumă a Smeului, spuse neguţătoruluî, eu care era călare pe
Galbenu-de-Sol'e, şi începu a plănge cu focu,
Feta împăratuluî întrebă pe Calhenu-de-Sore ee să facă
că o dogoresce văpaia ce ese din gura Smeolceî, eră Galben­
- de-Sere îl respunse:
- Bagă mâna în urechia mea cea stângă de scote gresia
ee este acolo, şi o aruncă înapoi.
Aşa făcu fata impăratulul. Apol o luară Iute la picioru, pe
când în ur.na loru se 'nălţă de o dată unu munte de petră
care atingea ceruhi ..
Muma Smeuluf făcu ce făcu şi trecu muntele, căţărindu-so
din colţii ÎI: colţu, şi să te ţii după denşiî t Vedendu Hena
Simdiana că era Să-I ajungă, spuse neguţătorulul ; era acesta,
după ce se intelese cu calulu, scose din urechia lul cea dreptă
o perie, şi o aruncă înapof. Indată se făcu o pădure mare şi
desă de nu putea să trecă prin ea nicI puiu de f'îară.
Muma Smeului r6se din copacl, se agăţă ele ramul'e, sări
din verfrl în verfrt, se strecură şi toti.'! după denşiI, alergându
ca unu vertejll. Daca veq.ură că şi de astă dată âmblă Să-I
ajungă, fata împeratulul întrebă eră pe caIrI ce să faeă, şi
1Jcesta îl q.ise să la inelulll de logodnă ce se află în degetuW
Ilenel Sim\lianeI şi să-li} arunce înapol. Cum aruncă ineluW,
se făcu unll zi(h�1 de cremene ptlnă la Cel'l�l.
[26]
2U
Muma smeului daca ,,�\IL1 că nu se pote urca pe densulu
şi să trecă dincolo, nici să 1'6\Iă din acestu zi(W, nu mal pu­
tea de ciudă, şi cum era de cătrănită şi amărîtă, se urcă şi
ajunse cu gura la gaura ce lăsase inelulu să rămână, şi suflă
văpaiă din gura ei cea spurcată cale ele trei cesurf ca să-I
ajungă şi să-i pârjolescă ; dară ei se aşedară josu la rădăcina
ziduluî şi nu le păsa uimicu ele tocuhi Srneolceî,
Smeotca suflă ce suflă, şi dacă vedu că nu pote să-i pră­
pădescă, nicî să pună mâna pe deuşit, plesni fierea într' ensa
ele necazu, cădu şi crepă ca necuratulu ; eră el aştept ară până să
moră hine, apot neguţătorulă băgă degetulu în gaura ineluluî,
după cumu îlu invăţase Galben-de-sore, şi zidulu peri ca şi
cumu n'aru fi mal fostri �i-'i rernase ineluhi in degetii. După
ce se uttară Ia stervulu Smeo Icel şi făcură hazu de densulu,
îlll lăsară corhiloru şi porniră mal departe, şi merseră, şi
merseră, până ce ajunseră la curtea î.npărătescă.
Ajungendu, se infăţişară la împeratulu ; acesta primi cu
multă cinste pe Hena Simdiana, ElCl nu mai putea de bucurie,
şi se îndrăgosti de densa ele cum o V(�I.lU. Eară Hena Sim­
diana se căina si se întrista ln sulletulu el că n'a vea triste.
,� . '
Cumu, se pote - dicea ea, - să ajungă pe măîncle unora şi
altora, pe car) nu putea să-I vadă de urîţi ce-I erau. Inima
şi ochii el erau totii la Fetulu frumosu, care o scăpase din
mâna Smeuluî.
Cândii însă o sili imperatulu ca să se cunune cu ehi, ea il
��: J
- Luminate imperate, să-ţi stăpânesc! imper ăţia cu no1'O­
cire ; dară eli nu mă potu mărita până nu mi s'o aduce her­
ghelia de epe, cu armăsarulL1 ei cu totiI.
Aur;linclll astll-fell1 lmperatulU, chemă indată pe fata ele
lmperatll şi-i t,lise :
- S,1 te ducl să-mI adud herghelia ele epe cu arrnăsarulll
el cu toltl a iubiteI mele; căci de nu, unde-ţi stau pid6rele,
iţI va sta şi capuhi.
- Prea mărite imperate! m'aI însăl'cinatll cu o slujbă care
abb amll săvâr�it-o, fiindu-rn! capull1 în jOCll. AI la curtea
[27]
27
Mărie'! TMe alilţl viteji fil de Imperaţr ; şi fiindu-că toţi te
'ţinlI de omu dreptii şi cu frica lUI Dumncdeu, eri socotescu
că aru fi cu dreptulu ca să dai la altulu acestă slujbă. Ce me
sciu eli face, şi de unele să-ţl aducu elI. herghelia ce-ruf po­
runcesci '!
- Nu sciu eu .. Din pămeutu din cehă verde, să te duel
să-rnî aducî herghelia, şi să nu }ndrăsnesc1 a mal dice nicî
: I o vorbă măcaru.
Atunci fata îrnperatului se închină şi eşi. Ea se duse de
spuse lui Galbeuu-de-sore ceea-ce i se poruncise. Eară calul li
îl respunse :
- Du-te de caută nuoă plel de bivolii, să le cătrănesc'(ş<
să le aşec;l)' bine pe mine. Nu te teme, că cu ajutorulu lUI
Dumnedeu veî scote-o la căpătăiu hunu şi slujba cu care te-a
împovărată impărutulu. Dară trehue să scit că cu arnaru arc
să-I vină şi lUI la urma urmelor pentru faptele sale.
Fata impăratulul fac,u preCUD1l1 il disese calulu, şi porniră
amendof, După o cale lungă şi grea, ajun serii pe terernuhi
unde păsceau epele. Acolo se întâlni cu Smeulii, care furase
pe Hena Simdiana rătăcindu ca unu desmeticii şi nesciindii
cum să facă ca să aducă. herghelia. li spuse că Ilena nu mal
este a lUI şi ca mă-sa crapase de necazu, pentru că I1U putuse
să-I scape de la răpitoru pe iubita lut.
Audind u Smeulu acesta, se făcu Joc şi pară de mame, se
turbură de necazu şi nu mal vedea rnaintea-ochiloră. Apoi
după ce înţelese că are a tace tocmai cu răpitoruhi iuhiteî
sele, îşI perdu cumpetulu de superare şi amărăciune; şi răc­
nindu. ca unu. leu, se luă la luptă cu fata împeratulul, care
îşI ţinea Grea şi pe eare o îmbărbăta calulu. Pe fata impe­
ratuiui o ferea calullt de loviturile SmeuluI; eăd, cânclu ve­
dea eă radiea sabia să dea, odată se rădica mal SUStl decâ
SmeUltl, şi eltl da în V(�ntll ; eră cândll aducea fata paloşul,
calul se lăsa repede aSlÎj:il.'acalullil Smeulul, şi ea da în earne
vie. După ce se luptară, de credeati că a să se scufuncle pă­
mentulll subt el, nu SciCl cum îl veni hine fdei împf\ratulu\,
aduse paioşulll l'am piezişu şi-I reteză eapulLl. Apoi l.ttsându-l
F
[28]
28
stervul ciorilor ŞI ccţofenuoru, se duseră până ajunseră la
10culLI. unde se aHa herghelia, ,1
Aci calulu \lise fetei de imperatu să se urce ea îutl·'uutt
pornu ce era acolo, şi să privescă ia lupta 10rCI.. După ce se
urcă fata în pomi), necheza Galbenu-de-sore de treî ori, �i
totă herghelia de epe se adună imprejurulu luî, Apoi d'o­
dată se aretă şi arrnăsarulu epeloru, plinu de spume şi sfo­
răindu de mâniă. Şi vedendă pe Galbenu-de-sore In mijloculîi
epeloru, se răpedi la d ensul cu turbare şi se încinse o lup­
Ui, de să te ferescă DumuedeăI C,\nd se da armăsarulu la
Culbenu-de-sore, muşca din peile de hivol ; eră când se da
acesta la armăsar, muşca din carne vie} şi se bătură, �i se
bătură până ce arrnăsarulu sfăşiatu, hărtănitu de SUStl până
josu şi plin de sânge} fu resbiti; �i biruitu ; eră Galbenă-de­
sere scăpase terărli, fiind-că se hărtănise peile de bivolu.
Atuncî se dete fata josu din pomii, încă�,-,că şi luară herghe­
Iia, mimând' o de dinapoi; eră arrnăsarulu ahia se tira după
densa ..
După ce h�(gă erghelia in curtea împeratulul, se duse de-Iti
Insciinţă. Atunci eşi Hena Simdiana şi le chemă pe nume.
Armăsarulu, cumii îl audi glasulu, îndată se scutură şi se nicu �­
ea intâiu, fără ca să se cunoscă semnu de l'anepe eliL'
Hena Simdiaua dise irnperatulul să pună pe cine-va 8a-1
mulgă epele ca să se îmbăieze amendof. Dară cine putea să
se apropie de ele '7 că asverleau din copile de sventa unde
loveau .. Daca nimeni nu putu, împăratulu porunci erăşI feteI )
de împeratu să le mulgiV
Fata împeratulul, cu o inimă sdrohită de mâhnire şi obid{l
că totil pe densa o punea la lucrurile cele mal grele, şi
fiindll curată în cugetulll el, se rugă lUI Dumnegell �u ere­
dinţă ca să o aj ute să sfârşească cu hine şi slujba acesta.
Şi unde începu o ploie el'alea de părea că tornă cu găleta,
şi îndată ajunse apa până la genuche epelonl, apoI deIe UnLl
.Ingheţu. de nu se mal puteau mişca de loell. Vcc;li"mdll mi­
nunea acesta fata împcl'alulul mal întâlCI mulţumi lui Dum­
ne�l.ell pent;'u aj utorulfl ee-l dete, apoi se duse de mulse epele.
[29]
Împei-atulu se topea de d�agoste pentru Ilena Sim1iana şi se
uita' la densa ca la Unt"! cireşu coptu ; clară ea niel nu-In bă­
ga în semă, ci tOb�1 da (Ji după di, cu felCI de Ielu de vorbo ,
il se cununa. In cele de pe urmă îl r;lise:
-V(�r;hi, luminate împărate, că totu ce amu cerutu mi s'a
împlinitu. Unu lucru ne mal trebue, şi apot să seif că ne vomu
cununa.
- Porumbiţa mea, îl respunss împeratulll,lmperăţia mea
şi eli suntemu supuşî ascultatori al poruncilor tele. Cere ce
mai ill de cerută cu unu cesu mal curendu , că etă me srer­
şescii de dragoste pentru tine. AmCI ajunsă ca runii năucu,
visezu deşteptu, nu mal sciu ce facii, cându me uIW la ochii
tel cei trumoşj şi tinjitorL
- Daca este aşa, mal: g.ise Hena Simr;liana, să-m î aduc;'( va­
SUlll cu hotedu, care se păstreză într'o hiseiicuţă de peste apa
Iordanului, şi atuncî ne vormi cununa.
Cum aUi;li îrnpăratulu acesta, chemă erăŞl pe Iatn împeratulul,
�i-l porunci să facă ce o face şi cum va sci ca să-I aducă
ceea ce poruncise Hena Simdiana.
Fata de împel'aW CLIm audi, se duse de spuse IUJ Galben­
de-sere, şi elu îl respunse :
- Acesta este cea din urmă şi mal grea slujhă ce mal al
să Iacî. Aib] însă nădejde În Dumnedou, stăpână, căcî şi îm­
peratulul i s'a împlinită.
Se gătiră şi plecară.
Calulu soia de tote astea, căc! nu era !OUt năsdrăvanu de
florile meruluî.
Ellt spuse feteI irnperatuluî, dicendu :
- Acelu vasti cu vbotezu se află pe o masa ll1 mijlocul CI
uneI bisericuta, şi-lll păzescu nisce călugel'iţe. Ele nu dormu
nicI (,li r�ic! nopte. Din dlnd în cc\nd însă unlI pustnicu vine
pe la ele de le povăţuesce cele sfinte pentru Domnulel. Când
suntLl la ascultare de le Învaţă pustniculu, remâne numai
una de pâl'ldă. De amll pute nemeri la vremea aceea, tocmaI
hine arll fi; de nu, cine scie câUt aveml1 a zăbovi, căd ulili
!"elli nu e chipl1 ..
;; __ 0
[30]
30
Se duseră decl, trecură ,pa Iordanului şi ajunseră la acea
hisericuţă. Norocu că tocmaî atuncî sosise pustnicuhi şi che­
mase pe tate călugeriţele la ascultare. Numai una remăsese
de pază; şi acesta, obosită Ilindă de şederea îndelungată, o
prinse somnulu. Ca să nu se l.rtemple însă cine scie ce, ea
se culcă pe pragulu uşeî, cu gând că n'o să pată nimeni in­
tra fără să simţă ea.
Galbenă-de-sere povăţui pe fata de lmpăratii cum să facă ca
să pună mâna ge vasulu de botezu, Fata se duse binişoru, se
strecură pe Iîngă zidii şi, Fişu-pÎ�\l, Li verfulu degetelor lI,
pînă la uşe, Aci o dală sări ca o pisică de uşure peste prag-lI,
de nici nu atinse pe călugeriţa, pe care o furase somnuhi ;
şi punendu mâna pe vasii, eşi curmi a intratu, încălecă pe
calu şi pe icfţi-e drurnulii I
Călugăriţa simţi, sări o dală în SUSll şi vedendii că lipsesce
vasulu, Începu a se boci de ţi se rupea rărunchit de milă. In-
dată se adunară călugăriţele şi se văicăreau de foculu ce le a- ).1.
junsese. Pustniculu, dacă vedu că s'a spălată pe mâinl de va- .
sulu ele botezu, cătă către fata de împeratii cumu sbura cu Gal- '
henu de-Sare, şi rădicându mâlnele în susîi, şi iugenuchindă, 'i
I
o hlestemă dicendu : ' 1
- Dornne, Dornne sfinte! fă ca nelegiuitulii care a cute- '1
zatu să pună mâna lUI pângărită pe sântulu vasu cu botezu, "
să se facă muiere de va Il bărhatîi, eră de va Il muîere să se I
facă hărhatu I
Şi indată rugăciunea pustnic uluî se ascultă. Fala împera- "
tuluî se făcu un!"l flăea{1 ,de-ţI eri!. dragă lumea să te uiţi
la elu.
Cum ajunse lct împreratull'l, se mIra 'ii nu 'lcia ce să cre­
�Iă oehilorll sel, băgtmdll de semă că se schimbase; lUI i se
părea că nu mal este cumll era la plecare, ci că acuni e mai
chiposii �i mal semeţll. Cum de te vasulll, 1ise:
- Mărite împerate, ţl-amLl făcutll slujbele cu cari m'aI
jnsărcinaW. Socotescu că acum amll sfârşilu. Fii .fericitii şi
domnesce cu pace câb"l mila DomnuluI va voi!
- Sunt mulţumitll de slujbele tale, 1i8e împeratulu; să
[31]
II
I
31
sciî că după mortea mea tu d să te urcl pe scaunulu im­
peI"ăţiel mele, fiindu-că eii n'arnii moşteuitoru până acum. Eară
daca Inrmnedeu îmî va da unu Ilu, tu ve] fi mâna lUI cea dreptă,
Toţi sfetnici! şi fiil de îrnperaţf erau de faţă căndu a �lisil
imperatu111 vorbele acestea,
Hena Simdiana, dacă vedu că i se împlini şi astă voinţă,
se hotărî Să-ŞI reshuue asupra impăratului, pentru că trămise
totii pe Fetulu el frumosu la tote slujbele cele grele, cad
putM să-lii repună ; căci ea credea că însuşi împeratulu se
l'a duce să�l aducă vasuhi cu hotezu, fiindii-că elii putea mal
Lesne s'o facă, de vreme ce toţi se supuueaii la porun­
ca lul.
Ea porunci să incăldescă haîa şi împreună cu împeratulii
să se imbăieze în laptele epelorii el. După ce intră în baie,
porunci să-i aducă arrnăsarulu ca să sufle aeru recorosu. Şi
daca veni, armăsarulu suflă cu o nare spre densa rec6re, eră
cu altă nară In spre împăratulu aer-ii înfocată, în câtu fierse
şi maţele dintr'ensulu, şi rernase mortu pe Iocu.
Mare vîlvă se făcu în împărăţie căndu se audi de mortea
impăratuluf celui mare şi tare; toţi din tote părţile se adu­
nară şi-l făcură o iumormentare d'ale Irnperătescile.
După acestea dise Hena Sirndiana Fetuluî-frumosu :
- Tu m'al adusă aicl, tu ml-aî adusă herghelia, tu al 0-
morâtu ,pe Smeulu care ine furase, tu mi-al adusu vasulii cu
boteză, tu să-mi m hărbatu. Aidemu să ne imbăiămu şi să
ne cunUnămll.
- Eli te voiu lua, dacă tu me aleg!, l'espunse Fetu-fru-
111 OSL1; dară să scii că în casa nostl'ă Voi!"l ca să cânte coco­
şul((. era nu găina.
Se învoiră şi intrară în hae. Ilena chemă armăsal'ulll
,el ca să încropescă laptele, în care se vorl'! îmbăia. Chie ..
mă şi împeratulU celu nou. pe Galbeull-de-S6re. Şi astiJ­
felu amendol cai! se întreceall care de care să facă bala
mai potrivită de caldă stăpân uluI seu, şi mal nimeritlJ de
încropită.
După ce s'al"l îmbăiab), a doua r,li s'all ŞI cUllunalu'
�wnw ;._.
[32]
::32
Apoi s'au urcatu in scau.iulu împărăţieî. Trei septernân'f
ţin ură vesoliils, şi tota lumea se bucura că le-a datu
Dumncdeu unuîmper�tll aşa de viteză, care făcuse atâtea
isprăvi.
Eară ehi domni cu dreptate şi cu frica luî Dumnedeu, 0-
crotindu pe săracl şi neasuprindu pe nimenl, �i domnescu şi
in dioa de astădî de n'orii fi murită.
Erumu şi eu p'acolo şi căscamu gura pe dinafară pe la tate
serbările, căc) nici pomonelă nu era să Ml şi eLI poftitu, l?i
apoi se scie că, nepoftitulu scaunu li'are.
Încălecaiii p'o �ea şi v'o spuseiu Il-vostră aşa.
Notei. Comunicată de D. Panait Nicolaescn, din Craiova
Publicatii pentru întâia 01":'( în Legende sau Basme!e Honiăni-.
lorii, adunate de Dnll culegetoră-tipografu, Par+ia II, lase. I, la 1.874
[33]
III
BROASCA TESTOASA CEA FERMLi�CATA.
�1
�r t�:� �o�:� d:",,:':,�:.l �ioîn�;��:rt�l�c;i elu � vea �rel teciorf
�� C�1l1d le-a venit ŞI lor vremea de însnr.ătore, le-a
1.11Sl1 împerntulu :
Dragii rneî copil, v' aţI făcutu mari; mergeţi de
V/� căutaţi ursitcle, ea să intraţi şi vOI în răndulii omc­
niloru.
- Vorbele tale, tată, suntu pentru noi ca o iconă la care
II e Închinilrm't.
Respunseră copiit, şi după ce il sărutară mâna, se g·ătiră,
care mal de care sa plece mal ourâudu.
Fiulu celu mare, se îmbrăcă cu hainele ce le avea elU mal
bune, luă oste cu dânsulu şi hănetu de ajunsu.
Mergendu spre răsărită, ajunse la curtea unul Imperatu
care avea o fală, singură la părinţl. O pI:lţi de la tatălu el,
imperatulu, şi învoiala se şi facu,
Asemenea şi celu mijlociu, după ce se dichisi şi ehi cum
sciu mal bine, plecă şi ehi spre apus. Ajunse şi ehi la curtea
1ll1Ll1 alLLI împeratu, carele asemenea avea o fată. Făcură vorba,
şi iute, iute, se logodi şi elii cu dănsa.
Pe fluhi celu mal micii, însă, nu-Iri trăgea inima a pleca
în peţitt't. Dară n'avu ce-�l face capulur, căcî tată-seu îhi tri­
metea într'una să caute il se căpătui şi elu. Luă şi dânsulu
nisce haîne, numar să nu (Jică uescine că nu s'a gătiW, şi de
[34]
34
cheltuială ce pe apă nu curge, şi plecă şi elu, Bei], cam în
dorulă Ielit,
Dară unde să se ducă? Nicl eli), eca, nu scia. Mişca şi el(1
piciorele a lene, unulu după altulu Înaintea lUI, numai să dică
că umblă, apucă pe o cărare CI' întîlni in cale, şi merse pe
ea, fără să-şi dea serna unde se duce. Când, ce să ver,l'î D-ta ?
poteca pe care o apucase, îlll scose dreptii la unii .eleşteu
mare. În cale vedu o nuia lungă de alum) pe care o luă, aşa
de florile meruluî, fără să scie ce are să facă cu dânsa.
Ajungăndu de marginea eleşteului, ve aşedă şi e111 acolo
josu, şi privind cu nedomirire, ia aşa numai ca să �lică şi el
că face ceva, bălăcea cu nuiaua prin apă, �i făcea haz cum
sare stropî de apă, când o lovea. Apol incepu a cugeta. Ehi
vedea că fie-care stropu de apă, când pica înapoî la matcă,
se face câte unii arrnenu (cereti) imprejuruhi lUI, şi de ce merge
se măresce, până ce intră erăşl in sinuhi matceî de unde
a eşitu fără mal pe urmă să se cunoscă nici Ioculii unde a
picată stropulu, nici întinderea arrnenuluî din giurulu lUI, ci
totuhi rămânea ca maî nainte, adică faţa apel lucie ca o
oglindă.
Elii era dus cu gândurile. Se uita şi nu mal vedea, totu da
eu nuiaoa în apă, şi nu scia ce făcea, Nu mal' simţea daca
este, 01'1 nu mal este. Când, etă că o hroscă ţestosă eşise pe
luciulu apel, şi se utta galeşii 10 dănsulii. Unde lovea ehi eu
nuiaoa, şi unde se deschidea talazurile care Înconjura ver­
fulă nuelei, acolo, ţişt l �i dansa, şi ochii de la dănsulu n11
şi-I mal lua. ,
Se uita la dânsulu, par' că să-Iti sorbit eu privirea. Dară elu
nu vedea, nu audea. Atîta era de dusu cu minţile.
In cele din urmă, cum, cum, băga de semă că o hroscă
Jestosă se ţine după verfultl Iluele'i lul. Se ultâ şi ehI la dânsa:
şi pal"că îl r,licea inima ce-va; dară nu prieepu nimicll.
Când se trezi bine din cugetările lUI, ver,lu că s6rele dă În a­
sfinJ.itu. Se sculă binişorll, făl;ă Să-I pese de ce-va şi se duse acasă.
A doua gi eră(i aşa făcu, fără Să-I plesne�că prin capu ce­
va, �i fără si\-şl mal aducă aminte că plecase în peţitll.
ij
" ',j
t
J
1
[35]
35
A treia di, cum se sculă, plecă erăşl la marginea eleşteulut.
Pasă-mite îli't trăgea aţa la ursita' Iul.
Şi elim sta ehi acolo şi se juca cu nuiaoa în apă, eră hro­
sca ţestosă îi totu sărea pe dinainte şi se uita la dânsulu cu
doru, îşJ aduse aminte la urma urrneloru, că elu era plecam
în peţitil, şi că fraţiI lu 1 erati a se întorce a doua !Ji cu 10- .
godnicele loru.
Tocmal când voi să se sc6le şi să plece spre a merge să-şî
încerce şi ehi noroculu, etă că Br osca jişti odată; eră ehi
î�:l aruncă ochiî la dânsa mar cu băgare ele sernă. Se uită dreptii
Îll ochiî Brosceî' �i simţi unu nu sein ce, colea la inimiorâ, pare
că îhi săgeta se ce -va, Şedu erăŞI josu, An) fi voitu să plece,
dară par' că Ihi pironiss cine-va lo culuî, Mal voi elu să facă
ce-va cum-va, aşa ca să se depărteze, dară in deşertll. Piclo­
rele nu se mal mişcară, ca şi cându arii fi fost butucito.
Se miră ele astă lânce(,lelă. Şi, mal aruncăndu-şi căutătura
la Broscă, ve<;lu ochiî el, pare că străluciau de unu focu ce
simţea că îhî. atinge, Atunci îş'i luă inima în dinţi şi strigă:
- Asta să fie logodnica mea.
- Iţr f6rte mulţumesc li, dragulu- meu iubită, il respunse
atuncî Brosca. Cuvintulu tell, a sfărâmatu tote farmecele ce
mă ţineau înlănţuită. Tu eşti ursitulu inirnet mele. Pe tine te
VOlU urma pana VOlU avea viaţă în mine.
Se sperie ore-cum, fiulll ele împeratl:l când au�li pe Br6scă
vorbincli:'l.
Aru fi rupt'o d'a fuga; clară graiul!"t el ceh'l dulce şi vier­
suh"! cu lipicill ce avea, îl făcu Să-I rem;îe tălpile lipite de
locullt. unde sta.
Br6sca se clele de trei 01'1 peste cap li şi se făcu o !)înă
gingaşe, şi plăpândă, şi frum6să, cum nu se mal a!la sub s6re
Il venea flecăulul, de drag!"!, să o s6rM într'o lingură de apă.
Dară se opri, şi nu făcu niel o mişcare, ca să nu se supere
or'i să Îndărătniceşcă pe �lîna a veni dupa elll; căci titnţi că
de aci înainte, fără dânsa nu va putea trăi.
Se pllseră la vorbă, şi uiel e'i nu sciaC! ce vorbescu. Ac.
începeall una, aci lăsai) alta, până ce se pomeniră eiî. amurgise.
�T
=a
n
[36]
"
1
::lG
�i fiind-că a doua �II eraq vie fratiI cu Iogoduicele loru,
spuse \lÎlleX că se duce să însciinţeze şi el 1'1 pe tătn-uă-său că
o să-�1 aducă şi el.(; logodnica .
Hrosca intră ia['ă�l în ele;tell. er'i dâusulu plecă la curtea
îrnpărătescă. Mergea el (1, dară Fu'ti că-Iti toW oprea cine-va
in cale, I se părea că-Iti irag'e cine-va ele la spate de hame.
[';](1 se totii intorcea de se uita înapo'î. N II vedea nimic ci,
Însă ehi. î�l totu întorcea capulu �i se urta, Norocu că i se
scurtase calea �i ajunse acasă, CăCI, de ţinea drumulu maî
IIUlgi'i, te miră de nu remânca cu, Z';:UUlll strămbu, de atâta
uftatu Inapoj.
Daca ajunse şi tjăsi pe toţI al loru adunaţî la t::rtăILI seu,
incepu să le povestescă şirelenia celoru ce i. se intimplase.
Cind ajunse să le spue că a l,lisl" Broscel : tu să fii logodnica
mea, top se urnflară de risCI de o da!:ă, �i începu a-Iri cam
lua peste picioru cu vorbe In dOI per! :;<i "�d glume nesărate.
Vru elu să le spue cine a Iostu Brosca, dară nU-l deteră 1'ă­
gaZl\ căcl îl luau vorba din g'ură, şi-Iii cam deileaci în tăr­
băcelă cu gl'aiurI care mal de care păcălit6re .
e Daca vedu, tăcu din gură şi inghiţi ruşinea ce-I [:'lcură fraţil
IuainteaJntâluj seCI. Se gândi ehI, acum o mie de vorbe unli
Lan DU tace. Lasiî,işl r,IjS(� eHi, 'să vedernll că cIne ride ma'i
la urmă, ride mal cu folosu.
A doua l�i ne-care fl(�C:'lll sbura cu log'odnica sa. Eară Îm­
păratulll puse de irupodobi palaturile şi cetatea CiUl se putu
mal frumosel, ca si:i-Şl primese�i nurorile. Omenilumblatl cet.e,
cete prin cetate, ca in eli de, sel'băl6re, ostaşii se g'ătiră ca
de alai,], până şi copiiI se veseleall de veselia imperatulul.
Veniră unul(l ell1pil altulll feciori! cel mal m<11'1 al împe­
ratulul cu logodnicele lorli.. Ce e drepW, şi ele emet fnw1fJse'
haInele pare că era(l turn3.te pe dânsele. Fie-care işI adusese
zesll'e insemnatiî, roM, cal, ciiruţe ferecate; şi le priimise 1m­
peratulLl cllm se Guvine imperaţilorLI şi flilorLl de îrnperaţr.
Eî, daca se adunar:'l la 11l1i.'l loci:'l, aduser:'l vorJn 6răşl de­
spre Brasca fl'atelLlI 101'11 celuI nUl micll, şi începură împre­
ună Cll 10ij'odnicele IOrl"!, CI STăi despre dt\nşllliVI cam în dodit
[37]
37
Il ţinură de rell tată�LI 101'll, căc] ele, 01'1 ce saru <,lice, fiii
11 era şi eli�!. micu, şi î111 el urca la in imă candu ihî luau i li
rîs; darii trHe fură în deşertîi ; căcl de şi nu mal vorbea de
reu aevea în fal-a hnperatuliu, pe elin dOS!"1 însă, îşI bătea men­
drele, c urn voiau,i�r d cdeaă cote de r-ideau, şi chiar se vor-'
biră, arnendouî l'1'a],i1 cu Iogodnicole lor Li, să facă pe fratele
101'(1 celli micri ele ris(1 �i de ocară, când va veni cu Brosca
ţestosă înaintea îrnperatulut.
FiuHI ceh'! micii al (1 îrnperatuluî daca se duse şi elu să-şl
aducă Iogduica, Brosca ce', 1,e::;1,08ă eşi elin eleşteu la dănsnlu,
"e dete de trei 01'l peste cap şi se făcu orm; ca top omenii.
Vorbiră ce vorbiră, apoi flulu îrnperatulul îi \1i8e să se găte­
scâ să mergă, Atuncî ea îl respunse :
- Dragulu meu 10godnicl], trebue să sci I că şi e(l suntu
fată ele împeratu, şi âncă fală de împerară mare, şi avută, şi pu­
ternidJ, Dară blestematele ele ferrnece ne-a acoperită palaturile
ClI apa acesta murdarii, tmperăţia ne-a fostii răpit-o duşma­
nii, şi pe mine m'a făcută precum m'a] vădutu.
Vorbele el mierose, viersuhi el plăcută, de pare că te ung'ea
a inimă, nu alt-ce-va, zăpăcise 6re-cU\11 pe hietuhi fecîoru de
împeraUI; clară ţiindu-şî firea, şi neperdendu-şl cumpetulll,
clt'! îl mal gise :
-_. Lasă astea acum, Odată dacă te-amll aleStl, tu eştI a
mea, Jl oncănescă lumea ce va vrea. Gătesce-te, îţi �licll; şi
aielemu, că ne aşteptă tatiili\ cu fraţiI \;i cu cumnatele mele·
- La nOI este ohiceiulll, adăogă \1111<1, ea Înainte de a mer­
ge la eununie, să ne îmbăiemtl.
- Ne vomll imbăia la palaturile tatăluJ meu, respunse 0.1(1.
- De/ce să mal facemll p'acolo tevatură; să ne .imhă-
iemll aci.
Şi făcendll unll semnu Cll mâna, apa eleşteuiul se trase În­
tr'o parte şi într'alta, şi în loculll lui se ve<;lură ni.şce pa1a­
tud, strălucite ele pod6be, în câtlt la sore te putea! uita, da­
ră la ch\nsele ba. Aurulll cu eare erall poleiţi stâlpi! şi ciulm­
cele de pe lângă streşină, licărea de-ţI luau. ochi1.
1lîna luă de mână pe fiull[ lmperatuluJ şi intră În palatil.
j .�
\
[38]
i
I
I
�
j
38
Ve�li că elu ramasese CU oei.;'! bleojdiţî, ca uuulu ce mCI
dâusulu, de şi era fecioru de împăratii , nu mal veduse ase­
menea scumpeturî.
Şi fiindu băile gata şi apa încropită numai ca laptele când
îltl mulge de la oe, intrară fie-care în câte o hae şi se
îrnbăiară.
Fiulu imperatuluf nu cuteza să calce pe pardosela băiî şi
pe velinţele cele de mare preţLl ce erau asternuta prin palatu
de milă să nu le strice frumuseţea.
Baia era pardosită cu totu feluhi de marmură lustruită, şi
adusă din meşteşug aşa, în câtu închipuia felu de fehi de
Ilor), de paserî şi câte nagode tote. Apa ciuruia din ţeve aurite
şi o lua cu năstrape şi cu căuşe de auru, Ştergarele erati de
mătase şi în ţesetură cu firi:'! de cehi hunu şi cu mărgăritare,
După ce eşiră din hae şi se Îmbrăcară, trecură prin grădină,
unde mirosulu Iloriloru îl îmbăta.
Dîna porunci şi trase la scară o căruţă ferecată în auru, cu
patru telegarl de mâncau focu. Căruţa era împodobită cu
pietre nestemate de sclipeau în faţa soreluî ca cine scie ce lu­
cru mare. El se urcară, Cum se puse elu lângă dânsa, uni'!
luceferu se aşedă pe fruntea el, şi aşa strălucea de orbea pe
cel ce se ultau asupra dânşiloru.
Amândoî erau Imbrăcaţt cu nisce haine scumpe şi forte
Irumoso. Caiî porniră.Dară sburau de parcă n'atingeau pă­
mentulu, eră nu că mergeau. Intr'o clipă ajunseră la împe­
ratulu tatălu băiatuluî, carele îl aştepta şi se ciudea de atâta
întârdiere.
Când îl vedură, top inţeleseră că acesta era femee ele ]J8
alte teremurî, şi lăuda pe fiulii de împeratu pentru o aşa ni­
merită şi neaşteptată alegere. Fraţiî cel mal marf, o mălci­
ră, veg.EH1du atâta frumuseţe şi atâta bogăţie. Mal mare stră­
lucire ş; gingăşie ca acesta nu se mal veg.use sub sore şi pe la
dânşii până atuncI. începură a-şI da cote, a-şI veni in cuno­
scinţă şi a se căi de rîsulCl ce făcuseră de fratele 10rtl.
Împeratulll nu mal putu de bucurie, cânclll veg.u că l1uW
sell celu mal miGll îl aduce în casă minunea minuniloru. 1)î-
[39]
39
na se purtă Cll mare bună-cuviinţă, şi vorbi ast-felu în câtu
robi tote inimile. Oaspeţiî nu-şt mar luau ochiî de la dânsa
şi urechile Ioru nu mal ascultau alte vorbe, de câtu vorbele
el, că multu erau cu lipiciu,
Fii] cel mari al împeratuluj poveţuiră pe logodnicele Ioru, .
ca să facă şi ele totii ce va vedea pe <;lîna că face, şi la cu­
nunie şi la masă.
Imperatulu îşI împlini pofta mime I luî, Ehî dorise, vedt,
să-şI cunune toţi copii într'o <li, şi aşa şi făcu .
Era veselii împeratulu, pentru acesta, câtu unu lucru mare.
După ce se cununară flil Imperatulut cu logodnicele ce-şI
alese seră fie-care, se .prinseră în horă şi jucară, ca la nunta
unul imperatCl. CeI-I-alţ'î jucau, nu jucati, dară Dina când
juca, părea că n'atinge pămtntulu. Lumea privea şi i se um­
plea inima de mândrie, căcI flulu cehi micii aICI împeratulu î
101'11 adusese o aşa Dină să o domnescă. Orneni î se luau la
prinsore că nicI în ceru llU se găsea o mal mare frumuseţe
ca ceia ce aveati el dinaintea ochiloru 10rCI.
Între acestea veni sera, şi se puse o masă d'alea imperă­
tescile. Împrejurulu meseI impărătcsor, o mulţime de alte mese
erau puse pentru hoerime, pentru negustorime şi pentru pro­
. stime. Se puseră la masă.
Nurorile cele rnari ale impărntulur ţineau ochiî ţintă la
:pînă să vagă ce face ea ca să facă şi ele, după povaţa so­
ţiloru loru.
Dîna, din fie-care felu de bucate ce ;se ad ucea la masă, Iua.: "
câte niţele şi băga in sînu, Asemenea făcură şi cumnatele el.
Mâncară şi se veseliră câtu le ceru inima .
. Când se sculară de la masă, dina se duse la împeratulu
socru, îl săruta mâna�)I mulţumi şi, scoţendu (lin sînu, de
unde hăgase bucatele, lfnll mănuchiCl de florI bine mirosit6re,
i-Iu dete ca semnCl de iubire fiască.
O dată se umplu loculli de unu mirosu aşa de frumosl1 şi
strein, cum nu mai mirosise 6melli'1 loculuI aceluia. AtuncI
top intr'o glăsuire strigară; să ne trăiască d6mna şi împe­
rătesa n6stră; eră ea, fără a se mândri, se trase din nain-
[40]
1
,
10
tea Imperatulul cu totul LI smerită �i se a�a<,lă lângă soţio­
rulu el. "."
ln calea el, incepu a curge de prin încreţiturile haînei
sale mărgări tare, de umplu Iocu' 1; eră mesenit, cu bun t,
cu proştt, se plecară �i le adunarii.
Ducendu-se şi nurorile cele mal mari ale împeratuluî să-I
mul ţumescă, îl sărutară şi ele mâna. Când voiră însă a
scote şi ele din sinu ce puseseră în timpulu mese], băgară
de sernă că hainele 10rt1 suntu murdare '.i terfelite de bu­
eate, în cătu nu mal sernena a haine puse pe omu, ci a
alte dihanif, şi se făcu unu rîsu de mila loru în totă nunta,
în câtii plecară umilite în cămările loru ca să se schimbe,
fiind-că nu mal era chipu a mal sta aşa ingălate la nuntă.
Atunci mulţimea cu micu, cu mare şi imperatulu împreună
cu densa, strigară înt1"1111'('1 grai LI, că aceşti soţ'( să-i dom­
nescă de aci nainte. Împeratulu se coboră din scaunu, şi
se urcă flulu celu mic cu soţia sa.
Acestă imperătesă cu rostulu el. CelCI blajin ti, eu purtarea
cea cumpetată, se făcu de o iubiră până şi cumnatele el.
Eară Ilulii imperatului, cu agerimea minţiI 1\11, eu Înţelep­
ciunea cea firescă şi cu poveţele împărătese), soţia lUI, domni
în pace,' 1n Iinisce �i în veselie totă viaţa lui.
Eramu şi eu p'acolo. Şi fiind-că amu dobenditu şi ell Ul111
0811 de 1'08l1, mi-amu pusă in gc\mW să ve povestcscu, boert
el-vostră, lucrur l care, de s'arii crede, m'ar!'l da de minciună;
�i încăleca'i p'o şea etc.
NOTĂ. PovestiW de d .. na Jeol'jan, elin Bucuresc1, strada Glopotarll
Ia 1877 Iunie.
1
,
,.
[41]
IV
ALEODOHU IlVIPEHAT.
fostii odată ca Hiel odată, ele.
A fostii odată unu imperatu. Eltl ajunsese la că-
runteţe, şi nu se învrednicise a avea şi elu măcar-li
unu copilu. Se topea d'a 'n piclorele, bietulu împeratu, să afbă
�i ehi, ca toţ) omenii, m ăcar II o stârpitură de fecioru, dară
În deşertu.
Cându, tocmat, la vreme de betrâneţe, etă că se îndură no�
roculu şi cu densulu, şi dobândi un dragu de copilaşu, de
_ să-lu vedf şi să nu-hi mal uIţI. Împeratulu '1 puse numele
Aleodoru. Căndu fu a-lu boteza, împeratulu adună Răsăritu şi
APUSL1, Mc�ă-Sli şi Meslă-·n6pte, ca să se veselescă de veselia
lut, Tret dile şi trel nopţi ţinurăpetnecerile, 7i se chefuiră,
şi se hucurară, de o ţinură minte. oâtu trăiră,
Băiatulu de ce crescea, d'aia se făcea mal isteţu şi mal is­
cusitu. Nu mal trecu multu şi etă că imperatulu ajunse la
marginea gr6pe!. Câudu fu la ceasulu 11101'ţi1, ehi luă copilulu
pe genuchi şi-I dise :
- Dragulu tateî, etă că Dumnedeu me chiamă. Suntu în
clipa de a-mi da obştesculu sfârşitu. Ell v8c,lll că tu al StI
,.jungI omu mare. Şi chiaru mortu, osele mele se voru bu­
cura în morrnentu de isprăvile tale. Asupra cărmuireî îm­
perăţiel n'armi nimicli să-ţl �licll, fiind-eă tu. cu iscusinţa ta, scitl
că al s'o duel bine. Unll lucru numai ami:i să-ţi spuI: Ve9.l
t LI muntele cela de acolo, să nu te duca păcatele să vînezl
p'aeolo, că este nevoe de capi:î. Acell'l munte este moşia lUI
[42]
-12
jumătate de ornu călare pe jui.iătat« de epure schiopu ; şi cine
calcă pe moşia lui, nu scapă nepedepsită.
Acestea l;licţmdll, căscă gura de tret 01'1, şi-şI dete sufle­
tulu, Se duse şi elu ca totă suflarea de pe pămentu, de pare
cii n'a fostii de cânclLl lumea şi pămentnlu.
Îlfl jeliră al ser, HLl jeliră boerir, îhi jeliră şi poporulu ; în
cele de pe urmă trebuiră să-I II iugrope.
Aleodoru, după ce se urcă în acaunulii tătână-săii, de şi co­
pilandru, puse ţara la cale ca şi unu omu matură. 'I'otă lu­
mea era mulţumită de domnirea sa, :;;i omenit se făleau că
le-a fostii datu de SUSfl ca să trăiască în \lilele lui.
Adesea eşia Aleodoru la vînăt6re ca să-şt petrecă cesurile
ce'I prisosea de la trebile împărăţieî. Elu ţinea minte ce-f
spusese tătână-său şi se silea Să-I păzescă cuvintele, cu sânţenie,
Într'o C;li nu scni cum făcu, dusii fiindri pe gândurI, şi alu­
necă de călcă pe pămentulu pocitului de omu. N'apucă să facă
�lece doue-decî de paşl, şi etă că se pomeni cu dânsulu din­
aintea luf.
Acum nu era luf pentru că trecuse pe pămentulu omului
celuî slut şi scărbosu, ci îl era ciudă cum de să calce vorba
tatălul săii ce-I spusese cu graiu de morte.
Pocitania pămentuluî îl dise :
- Toţi nelegiuiţii ce-mf calcă hotaruhi, cadu în robia mea.
- Mal mtâiu trebuie să scit, îl respuuse Aleodoru, că din
nebagare de semă şi fără de voia mea amu călcatu pe co­
prinsulu teu, şi n'amu nicI unfi gându reu asupră-ţl.
-- Eu te socoteamu mal aU":feW; dară ve\lU că al de gândr&
să-ţl cel ertăciune de la mine ca toţI fricoşiI.
- Ba să me ferescă Dumne<;leu [ Eli ţl-amli spusii cura­
l.Ulll adeverfl, şi daca vreI luptă; alegeţI; în săhiI să ne tă­
emu, in husdllgane să ne lovimu, ori în luptă. să. ne blIJlălm'i.
,-' Nici una, nid alta. Ci, ca să scapI de pedepsă, altii chipu
nu e, de câtfi să te dud să-mI adud pe fata luI VerdeşLî
imperatli.
Aleodorfl voi să se codescă 6re-cum, ba că trebile împeră­
ţiel nu-W ertă să facă o călelorie aşa de lungă, ha că n'are
't
4
[43]
';,llieuzii, La cii una, ba că alta; dară aşî l unele vrea să scie
pocitulu de tote asteă l EIC1 o ţinea una, să-I aducă pe fata
lul Verdeşu imperatu, dacă vrea să scape de ponosuhi de
tălharu, ele călcătol't1 ele drepturile altuia, şi să rernâe cu
sufletulu in ose,
Aleodoru se scia vinovată. De şi fără voia lui, dară scia
că a facutîi unu păcatu de a călcată pe moşia slutuluî. Mal
scia era că de omuhi draculuî, să daî şi să scapî. Să n'a'(
nici în clinu, nicî in mânecă cu dăusulu. Făgădui î Il cele
din urmă Să-I facă slujba cu care-Iti însărcina.
Jumătate de omii, călare pe jumătate de epure schiopu ,
soia că, de ore ce Aleodoru l-a făgăduită, apol are să-şI ţie
cuvîntuhi, ca unulu ce era ormi de omenie, şi-i dise :
- Pasă cu Dumnedou, şi să-ţI ajute să vil cu isbândă Lună.
Aleodorlt plecă. Şi cum mergea ehi gândindu-se şi 1'es­
gândidu-se cum Să-ŞI împlinesoă sarcina mal hine; căcî îş
dăduse cuvintulu ; se pomeni la marginea unul eleştou şi o
ştiucă se sbătea de m6rte pe uscată.
Cum o vedu, ehi se duse să o ia ca să-şI aline f6mea cu
dânsa. Ştiuca îl dise :
- Nu me omorî, Fet-frumosu ; ci mal hine dă-mî drumu hi
in apă, că multă hine ţi-oiu prinde când cu gândulu n'eî
gândi,
Aleodoru o ascultă şi o dete in apă. Atunci ştiuca îl mal
(,1ise:
- Ţine acestu soldişoru, şi când vd g',lndi la mine, eu
voiii fi la tine.
Flecăulli plecă mal înainte şi se tot mira de o ast-fel de
i ntem plare.
Când, ecă se intelnesce cu Unlt corbu ce avea o aripă ruptă.
Şi voinclll să vineze COl'hullt, elt1 il g ise :
- Fet-frumos\), fet-fruIl10Sll, de câlt1 să-ţI încarc! sufletulu
,cu mine, mal bine al face să-mI legI aripa, că mult bine
ţl-oill prinde.
ALeodorC't ilu a�cultă; căci era hăiab1 vitezu şi de trehă, şi
îl Legă aripa. Când era să plece, Corb ultl îl gise:
[44]
I
n
i
!
_ '['iue peniţa asta, Volnicule, şi când vet gflilcli la mine,
eu voi 11 fi la tine.
Luă. peniţa Aleod(Jl'Ivl şi-şl c:il[l de drumii. Dară nu Iacu
ca la o sulă ele paşI şi el.ă că d!'tIC' peste IlHI) Tăune. Caud
se giHea a-lu strivi cu picYornlll, 'l'ăunele dise :
_ Cruţă-nu viaţa, Aloodoru îrnperatll, şi eri te voiu mân­
lui pe tine ele la morte, Tine acest puiule] din aripiora mea,
�i când vel gândi la mine, eu voiu fi la tine.
Audindu Aleodoru unele ca acestea, şi că Il (fise şi pre nume,
o dală ridică picforulu şi lăsă pe Tăune să se ducă în voia Iuî.
Şi mergeud inainte, cale de nu seiu câte (,tile, dete de palatu­
rilc luî Verdeşu îrnperatu. Cumu ajunse aei, se puse la por-tă
şi aşteptă ca dor de va veni cine-va să-lii întrebe ee caută­
Stete o (,li, stele doă ; şi ea să vie cine-va să-Iu întrebe ee
voesce, ba. Când fu în (�lioa d'a treea, Verdeşîi Irnperatu
chomă slujitori] şi le dete o gură de oiii pomeni-o.
_ Cum se pote, le dise du, să stea omulîi trel dile la
porta mea, şi sit nu mergă nimenl să-lii cerceteze? Pentru
asta ve plătescu eli simbrie'? Pentru asta ve am II e(l la mine
pe procopselă ?
Slujitorii dedeau din colţu în coltii si nu SClaU ee se res­
pUlllJă.ln cele ele pe urină, chemă pe Aleorloru şi-lu duse
înaintea Impăratului.
_ Ce vreI, J1ecăule, îl IJise împeratulli, şi ce aştepţî la
parta curţilorLI mele?
_ Ce <;ă voi ti, mărite imperate, îl respuJlse ellt, etă sunW
trimisCl S3.-ţ'î cerCi fata.
_ Bine, hăete. Dm:ă mal întâill trebue să lacemll legătură,
căcI aşa este ohiceiulii la curtea mea. AI voe să te aseuIl<;ll
l.mde veI voi, în trol �lile el'a rândlilLl. Daca fie-mea te va
găSI, capul(l ţi se va tăia şi se va pune în parulLl ce a InaL
remasll din o sută, fără eapli. Iară dacă nu te va găsi, atunci
eu cin8teimperătescă o veI lua ele la mine.
_ AmCi nădejde la Dumneljeu, mărite împerate, C{l nu me
va Iă,;a si:\. pieiCt. ParulUI îl vornll putea da şi altll ce-va, nu
toi(l cap(l de omu. Să l'aeem(l legătura.
[45]
f
1
j
. 1
Ij·O
A5a ')
Aşa.
Se puseră �l tăcură II�gătLl["a; scriseră carte şi o ÎLl­
tăriră.
Viindă fata de fată se invoiră ca a doua-di elii să se a­
scundă cum va sci mal hine. Eară daca se i nvoiră, elCl ră­
mase intrunu neastârnperu, ce-ILI chinuia mal cumplită de
ctlt(l mortca. ElLt se gândea şi se resgândea cum să se ascundă
mal hine. Vec;l1 că era vorba de capulă IUJ, eră nu ele aHLI­
ceva. Şi tOUI mergend pe gâ ndurî şi totii plănuind li, etă că-şl
aduse aminte de ştiucă. Scose soldulu, se uHrt şi se gândi
la stăpâua lui : r;ând,\ etă, măre, că Ştiu ca şi venise �i-'i IJise :.
- Ce poftescl de la mine, Fetă-Irumosu ')
- Ce să poftescu ') Eacă, ecă, ce mi s'aiI1Ulmpl.aW. Nu
scit tu ee-va să me învep ee să facu '?
- Ea nu te mal îngrijia. Lasă pe mine.
Şi indată, lovindu elin codă, făcu pe Aleodoru unu. cosăcelu
şi HLI ascunse pe fundulu mărit, printre cel-lalţl cosăceî.
Căndu se sculă fata, îşI luă ochianulu şi se uită cu elli
în tote părţile. N u-Iu vi\lu. De unde ce'i-lalp care venise să
o ceră în căsătorie, se ascundeau prin pivniţi, pre după case,
pl'e după câte o şiră de pae, sau prin vre-o culă părăsită,
Alecdoru se ascunse astii-felu în câtu fata intră la grije că
a să fie biruită. Ce-l veni el, se ultă eu ochianuhi şi în mare,
şi nCL zări pe fundulu mărit printre cosăceI. Pasă-mi-te 0-
chianulu el era năsdrăvami.
-- EşI d'aeolo, hoţomanule, îl g.ise ea rÎIJendu. Ce mi te-al
posrnăgitLl aşa? Din coşc<Jgiami-te omulil, te-al făcutu UllI'l
cosaCll şi mi le-al ascunsll în fundulll măriI.
N'avu încotr'o şi trebui să iasă .
Ea <:lise şi împeratulul:
-- Mi se pare, tată, că flecăult't est a mI-a venitll elo haell.
Şi multtl e nurliLI şi dr{lgălaşu. Chiar ele 1'oii'l afla până la
a treia oră, să-l(\. erp, tată, cA nu e prost ca co1-1a1[1. Boiull1
lUl UCl arată a fi ce-va ma'i deosehitu ..
- Vomii vedea, n respunse i'ruperatullt.
·�c
:-::
[46]
46
A doua \li ce-I veni lul se gândi la corbii. Acesta fu nu­
mai de câtu din naintea lUI, şi '1 �ise;
- Ce mă vreî, stăpâue ?
- Ea uită-te, neiculiţă, ee mi S'I1. intămplatu ; nu seiI tu
ce-va să me înveţt ?
--- Să cercămu.
Şi lovindu-Iu cu aripa, îlu făcu urni puiu de corhu şi Hli
vîrî îutr'unu stolu de corb] ce se urcase până la vîntul!']
turhatu.
Cum se sculă fata, îşI luă ochianulu ,;i iarăşi îlil cătă prin
tote locurile. Nu e. Caută-la pe pămeută ; nu e. Caută-li'!
prin ape şi prin măr], nu e. Se luă de gândurl fata. Când,
către nămiedî, ce-I veni el, se uttă şi în susu. Şi zărindu-lu
'În slava cerului printre stolulu de corbl, începu a'I face cu
degetulu, şi-I c,lise;
- Ghidi, ghidi, tălharule ce eşt'i! Dă-te josii d'acolo, o­
mule, ce mi te-ai Iăcutu aşa pitcoce de pasăre. Nicî în rai!"!
nu scapt de mine.
Se dete josu, că n'avea ce face. Îrnperatulu începu a se
minuna şi elu de isteţimea lur Aleodoru, �i-şI plecă urechia
la rugăciunea fieI sale.
Însă, fiindu că legătura era ca să se ascundă până de trei
orî, lmperazulă Îl dise :
- D'a minune, ia să vedemu unde are să se mal ascundă,
A treia di dis de dimineţă, se gândi la Tăune. Acesta veni
într'urui sufletîi. După ce îl spuse ce voesce, Tăunele
dise ;
- Lasă pe mine, �l de te-o g:\si, eu aicl suntu.
11([ făcu o lindină �l îl(l ascunse chiar ă in ceda fetei, fără
să simţă ea.
Sculându-se fata şi 1 uândll oehianulli, îlll eăută totă \liua,
şi ca să dea de clânsulu, niel eâtlt. Ea se da de cesulu morţiI
căel îlu simţea, i se arăta el a fip'aci prin prejmă, dară
el e v e\111 tll nu-tu vedea. Cătă cuochianulli. prin mare, pre
pă mînti'!, prin vezcluhl\ dar1t nu-W ve\lu nicăirL Către seră,
ohosib de at<1.ta căutare, �trjgă:
[47]
I
:,
47
- Ci ca arată-te o-dată. Te simţu că eştI p'aci p'aprope,
dară nu te vegi:L Tu mal biruită, a ta să fiu.
Daca audi e1tl că este biruită, se deIe binişoru josu din
cada el şi se aretă. Imperatulu n'avu nici ehi ce mal dice,
şi iI dete fata. Când plecară, îl petrecu cu mare cinste şi
alaiu, până afară din împărăţia luî.
Pe drumu, el stătură să facă popasii. Şi după ce îmbucară
căte ce-va, elll puse capulu in pola el şi adormi. Fata de
împeratu, totu. ultându-se la ehi, i-se scurgea ochif după
frumuseţea şi după boiulu lUI. Inima îl dete hrâncî, şi ea
nu se putu opri, ci îlll sărută. Aleodoru, cum se deşteptă, îl
trase o palmă de audi câlniî în Giurgiu, Ea plânse şi îl gise :
- I! Aleodoru dragă, dară grea palmă mal aL
- Te-am pălmuitu pentru fapta ce al făcutti; căc! ell nu
te-arnu luată pentru mine, ci pentru cela ce m'a trămisu pe
mine.
- Apoî bine, fr ăţiore, de ce nu mî-at SPUSIl aşa de acasă;
căeî atunct sciamii şi eLI ce să facii ; dară lasă, nici acum nu
e timpulu trecută.
Pornindu şi de aier, ajunseră cu sănătate la Jumătatea de
,01l1l1, călare pe jumătate de epure schiopu.
Eată m'arnu închinată cu slujba, <;lise Aleodoru, şi voi
să plece.
Fata căndu vedu pe acea iasmă, se cutremură de scârbă, �i
nu voia să remite la dâusulu odată cu capulu.
Slutulu se deie pe lângă fată şi începu s'o Iinguşescă cu
vorbe mierloitore, şi să se ia cu hin eie pe lângă dănsa.
Dară fata îl �lise:
Pieî de dinaintea mea, satano, că te trimetu la mumă-ta
iadulu, care te-a versatll pe faţa pămîntuluI.
Slutenia de ne0111U se topia de dragostea feteI, se lungea
cu bmb pe pămîntll şi umbla cu şoşele cu momele să În­
duplece pre fată a-hl lua de bărbatll.
Dară, aşI! feritu-l'a sâniuleţulll să se apropie de dânsa: căd
ml ţinea ţintuitll în locll cu ochil câlll colo. Din satani\, din
.Î.asmă, şi din spurcăciune l1l1-l1t mal scotea.
}J
__ E
[48]
ss
_ Piei, nec\Jl'atule, ele peL, �l pămîntuluI, să sc-ipe lu­
mea de o ciumă şi de o holeră ca tine.
Mal stărui, ce maî stărui, ,;,i daca se vet,lu infru ntatîi jJl1 nă
într'atâtll, iasma plesni de necaz(\, cum eli' să fie ell1 o dtrâtlt
aUtll de rnultu de o cutră de mueh'.
Atunci AleoclorLl, întinse cOl'rinsullt sell ;;i peste moşia lui
Jmnetate de om, călare pe jumetab� de epure schiopl1, luă de
soţie pe fata lUI Verde�ll îrnperatl'i şi se [ntorse la imperă-
ţia lui.
Când nu ve(Jură al de glotele \'enind,"' teăr(i, [,l{tturl cu o
so�ioară de-l rîdea şi stelele ele fnun6să, il.ll primiră cu mare
bucurie; şi urcânclu-se din nou in scaunu!ll împerăl,ie'î, domni
�l trăi în fericire, l'clllă se [stoviră,
Sară eli înciilecail[ p'o �ea :;;i v'o spusei dumllt?vostră aşa.
NOTA. COl11unicaW de unit Scolar din gimnasill) şe(�etor în DLI­
şumea, localitate În Bucurescl, la anul 187:>.
------
[49]
f
._----------_._------.=::=...::=====
IT
POHCULU CELU FF:HMi<:CA.TU
'1;> Iotsu odată ca nicl odată ele.
�� A Iostu odată unu împeratlL �i avea trei fete. Şi
-� ri1nd(1 a merge la bătălie, îŞl chemă fetele şi le (,lise ;
Eacă dragele mele, suntă silită să merglL la răshoiu. Vră]::
maşulu s'a sculatu GU oste mare asupra nostră. Cu mare du­
rere mă despartă de voi. In lipsa mea băgaţi ele semă să fiţI
cu minte, să ve purtaţr bine şi săingriji!l ele trebile caseî. A­
veţl voe să ve preârnhlaţt prin grădină, să intr aţ) prin tote
cămările casei ; numar in cămara din tundă elin colţulu din
drepta să nu intrnţj, că nu va fi hine de VOL
- Fir pe pace, tată, respunseră ele. Nicl '0 dată u'amu 13-
�itll din cuvîntulu dum itale, Du-te fără grije, şi Dumnedou­
să-ti dea o ishândă strălucită.
+6te fiindu gata de pornire,lmperalulll le detc cheile de
la tote cămările, mar aducendu-Io aminte incă odata poveţcle ce
le dăduse, şi-şi luă dioa bună ele la ele,
Fetele împăratului, cu lacrămile în o cht, îl sărutare mâua ,
ii poftiră biruinţă; inr cea mar In are din ('l.(� priimi cheile din
rnâna j mperatuluî.
NGl se scia ce să se facă de mâhnire şi ele ur.itc!.) fetele, când
se vc(;lui'{t singure. Apol, ca să le trecă ele uritri, hotărâră ca o
parte din di sit lucreze, o parte să citescă şi o parte să se
plimbe prin grădină. Aşa făcură şi le mergea bine.
Viclonulu pismuia pacea feteloru şi-şî vîrî coda,
- SUl'i6rele mele, <;lise fata cea mal mare, câtu-r \liulica de
4
[50]
I
I
f
1
I
I
I
!-
50
mare torcernt\ c6semL't, citirmi. Suntu câte-va dile de cându
ne alJiimt) singure, n'a rnd r(m1as(i nicî unîi colţu ele grădinii
pe unde să nu ne fi plimbatu. Alllu intrată prin lo!:p cămările
pa Iutulu I titălut nostr u, �i amii Vet;hll(! câtu suntu de Irumosi,
şi bogatu î.npodobito , de ce s� DU iu trămu şi în camera ceea,
în care ne-a opritu t:rf:ălll nostru ele a intra,
-- V�l de mine, lcliţă, (Jise cea mai mică, me rnirîi cum
jl-a dntu în gândCI una ca acesta, ca să ne îudemnt dumnetu
să călcă m li porunca tatăluf nostru, Când li tata a t;liSll să nu
n l rârnu acolo, trebue să fi sci utu elu ce a �lisrl şi pentru ce a
t;liSll să Iacemu a�a.
- Cei doră 1111 s'o face gaură in ceru, domu intra <;lise cea
m ijlocie ; Că dură n'o Jî nicaî-va srnef să ne mănânce, 01'1
alte Iighione, Ş'apo:l de unde o să scie iata daca nof amu
in tratu ali ha ,)
ToU, vorbindu �i indemnându-se, ajunseră tocmai pc din
naintea acele] camărt ; cea mal mare d.n surorr, care era
păslriHorea cheilor-ii, băgă cheia în hrosca u;el, şi intorcend-o
niţeW, sc�\rţll r uşa se deschise.'
Fetele inti-m-ă.
Când colo, ce să varlă ? Casa n'avea nicî o Fodohă; dară
in mijloell era o masă mare cu unu covorll scump pe densa,
�i d'asupra o earte mare deschisă.
Fetele, nerăbdăt6re, voiră a Bei ee t;licea în cartea aceea.
Şi cea mare înaintă �j eHl ce eeti:
- Pe fata cea m1re a acestul împeratu are s'o ia unii fiLI
el e împeratlt de la răsărit.
Merse şi eea ITI :jioeie, şi' întoreelld f6ia, ceti şi ea:
-.:... Pe fata eea mijlocie Il acestuI împerah\, are s'o ia Ul1l1
11 CI de împeraHl ele la apusl!.
rUseră fetele �i se veseliră, hibotânclii, şi g'1umind între ele.
Fata cea mică Îusii nu voia să se ducă.
Cele nUl marI nu o lăsară în pace, ei eu VOI', fără voe, o
aduse �i pe dc)llsa lângă mas:i, şi cam eu îndoială înt6rse ŞJ
ea roia �I ceh:
[51]
51
- Pe Iata cea mică a acestuI i'mpt;c3tf! are :';0 ia d,� 80-
lil' unu porcu,
TriisnetuIr! din ceru de an) n c ăf,lutfi nu i-ai-îi fi fcicuU:i mal
mulU't ref! ca ceea ce i-a filcuUî citirea acestor vor)Je, Far i
p'aci era să moră de mâlmire. Şi c1aca n'o [ineau smorile,
]':;;r şi spărgea C.'l]'uU't că�II�llMI.
După ce se desmeteci din leşin uIti ce .. 1 venise, de inimii
re.'l,i'ncepură s'om,l11gi'\', sLu'ori18.
-- Cu r n diseră, mai cl"e�U �i tu la tate alea r IlllCle al
mai pomeniUî tu, ca o Iată de împel'aW să ,3e mărite dur il
unei porC!"1 ?
-- Ce copilă e.�t'i r ii �lise cea-1-1ltă, ebl'il tata n'are destu­
Iă oştirs să te scape, chiar când s'aru int?mlila sil vie să te
ceiă unu dobitoc!"! aşa de scâr.boslî?
Fata cea mică a îrnp6ratulul ar fi voilLl să se înduplece a
crede cele ce îl spuneau surorile , darii n'o 1<1.'<1 inima. Gâ n­
dul ei era mereu la cartea care Spuse că nOl'ocull! celodî.­
I-alte surO!"l era sii fie JŞ.l de frumosu şi numaj el îl spu­
sese că o să i se intemple ceea ee nu se mal au�lise pînâ a­
tunci pe lume. Şi apoi o rodea la ficaţ'i călcarea pori Inci! ta­
t ăluî 10rU.
Ea începu a 1,\ilccI;li. Şi numaî îu câte-va ()ile aşa se schim­
ba8e,în cât nu o ma) CUl1osceal; din lTlJ1JPnă �i veselii ce
era, ajunsese d,� se olUif'e şi nU-l mill intra nimeni 1n voe.
Se ferea de a se mal .iuc:! cu surorile Fin gnicJinâ, d'a cu­
lege florl ca să le puc la caFl! ,�i el'a câula cu 101:ele când
eratI la fureâ, 01"[ la cus,'llură.
Iuh'e acestea tatăl.lî fetelorlî, împeratultî, făcuse o isMndă
cum nu se aştepta, biruincl �i gonindLl pe 'TâjmaşlL Şi fi­
ind-că gândulL! îl era la fiYeele sale, fileu ce fâcu si se in­
torse mar curândfi' aca să. Lum ei! el u}'â lume eşise 1'/lt1'u în­
tîmpinarea IUJ, cu buciume, cu tO.11e şi cu surle, j'nveselin­
dll se că impel'alul se întorcea hiruitori'!.
Cum ajunse, pînă a nu lYlfTg'e aenSil, împeratuh'l dete laud,i
Dornnulul Ci-l-l ajut1lse aSll1-1'a protil'nicilorlJ, cariI se se' lase
a811p1'a lU1, c1e-j înf'r,hlse. Apo'! mergclldtl <lGusă, filcde lui îl
I
I
f
1
I
I
I �
.r.5 -m
[52]
eşiră [nainte. Bucuria lul crescu când vellu că retele il erau
sănăt6sc. Fata cea mică se feri dlUl putu a nu se areta trist».
Cu tote astea, nu dupil mult tillljJll, împeratulu băgii de
semă că fie-sa cea micii elin ce j; ce slăbea şi se posomora.
Indată îl trecu unu ferll arsu prin inimă, gânclil1Clu-se că p6te
t-au călcatu porunca. Şi de unde să nu fie aşa!
Ca să se încredinţeze, i�J chemă Cetele, le întreba, P0l'Llll­
cindu-le să-I spue dreptii.
Ele mărturisirii. Se terivă însă d'a spLln� care elin ele fuse
indemnătot'ca.
Cum audi îrnperatulu una ca acesta, se hlnguia în sine cu
amaru, şi C,Ull p'aci era să-Iu birue mâhnirea. I�lţinu însă
Cirea şi căuta a-31 m,lllgâia fata care vedea că ue perde. Ce
s'a făcutu s'a facutu: ve�lu elu ca acum o mie de vorbe unu
haniinu face.
Incepuse a se cam uita intcmplareaacesta. Când, într'o di,
se infăţişe la Imperatulu [i ulu unul imperntu de la răsărită
şi-'i ceru de soţie pe. fata ccamal mare. Imperatulu i-o dete
cu mulţumire. Făcură nuntă înfricoşată şi peste trei �lile o
petrecu cu cinste mare pinii la otaru, Peste puţinii, aşa facu şi
cu fata cea mijlocie pe care o ceruse unu fill de împerab) de
la apusîi.
Cu câte! vedea că se implinesco întocmai cele scrise în
cartea ce citise, cu atâtu fata irnperatulul se întrista ŞI mal
mult. Ea numaI voia să. rnănânce, nu se mal gătea , nu mai
eşea la plimbare; voia sa se, lase să moră, mal bine, de câtll
să ajungă de batjocura lumiI. Dară imperatulll nu-l da regazt'1
să pue în lucrare o faptii. aşa de nelegiuită, ci o mângâia cu
r el de fel de poveţe.
1h1 tre-cu ce mal trecn şi eW, miire, că într'o gi impe­
ralulii se pomenesce cu un porcLI mare că intră în palatulL!
IUl �i-l �tice:
__ Siin,ltate ţ.ie, Imperate; si.i il( rUmel1l'l şi voiOSI) ea l'ă-
Sill'ituhVl sarelni într'o (,li senină.
-Bine a'i vcniW săniitosii, prietene. Dară ce vIolLl te aduce
pe la nOI 'Î
[53]
Am venitii în pe}iLLl, respunse por culu.
Se miră împel'atLllLI când audi ele Ia porcii a�a vorbe fl'u-
1110Se, şi îndată îşl dete cu părerea că aci nu putea să fie
lucru curatti. Arii fi voitu s'o cârrnescă îrnpăratuhi spre a n u-T
da fala ele soţie; dară după ce audi că curtea şi uliţile geme
de porcf, care venise cu peţitorulu, n'n vu în cotro, �i-I făgă­
dui. I'orculu JlU se lasă numaî pe făgăduială, ei intră in
vorbă, şi, şi "hotărî ea nunta să se facă peste o septemână.
Numaî după ce priimi cuvintu huni"! ele la îrnpăratulîi, porcuhi
plecă.
Pinii una alb, îmjleratLllll îşI povăţui fata sa se supue ursi­
tel, daca aşa a voită Dumnedeu. ApOI 'il dise :
- Fata mea, cuvintele �i purtarea cea înţeJeptă a acestuî
porcu, nu este de dohitocîi ; o dată cu capulă nu cre (,lll eli
ca elu să se fi născută pOrCLI. Trelruo să fie vre-o ferme cii­
lorie sali vre-o altă drăcie aci. Iusă tu să fii ascultătore, să
nu e51 din cuvîntulu luî , căcî Durnuerler; 1111 te va lăsa să te
chinuesc! multă tirnpu.
- Dacă dumneata, tată, găsesc! cu cale aşa, respunse fata.
te ascult şi-mi PUiLI nădejdea în Dumnedeu. Ce o vrea ehi
cu mine. Aşa mi-a fostii triştea ; vet:1u eli că n 'amu în cotro,
Intre acestea sosi �i dioa nunţii. Cununia se făcu cam pe
sub ascuns iL ApOI puindu-ss porcul li cu soţia sa într' o că­
ruţă împerăIescă, porni la densulu acasă,
Pe drumu trebuia să trecă pe lângă unu noroii) mare;
porculu porunci să stea căruţa ; se ele't.e jos şi se tăvăli În
noroiu, pînă se făcu una cu tina. apa! suindu-se, dise mire­
sei să-lu sărute. Biata fală, ce să Iacă ? Scose batista, îhi
::;terse niţel u la botu şiIă sărută, gandindu-se să asculte po­
veţile tatalui seu.
Când ajunseră acasă la pOrell, care era Într'o pădure mare
';e şi înseră. Şe�lură niţelLI de se odihniră de drumiL ci­
nară împreună şi se culcară. Peste n6pte fata împeratulu'î
simţi că Ung'ă densa era UJli'l. omu, dară nu unu pOrCll.
Se mirii. Insă î�l aduse aminte de cuvintele tălână-sei'l, �,i
[54]
54
Ileepu a mal I 1l:)U 11 t'ţi pE,,;, de nădejde .[1.1 ajutoru lu lut
Dumnedeu.
Porculu sera se desbrăca de ['idoa de porcu, f;lra sa siiIlţa
fata, şi. dimineţ a, ]:llli:'t Il nil se dţ,�tepta ea, ehi era se im­
lnăca cu densa.
'I'rccu o nopte, trecută doue, trecură mal multe nopţr , �i
fab nu se putea dorniri c.au se face de hârhatu-seu diua este
porcii şi noptea ornu, Pasămi-te elCI. era fermecată, vrăjitu sa
fie aşa.
Mal târ�li(l incepu a prinde dragosl' de densul, când sirn ţi
rodurile căsătorief : atâtu numai se măhriea că nu scia ee o
sii dea lumel peste câte-va luni. Când, într' o (,li ve\lu trecendu
pe acolo o hahă clonţă vrăjitoie.
Ea, care nu ve\luse oinenî de atâta mare de timpu , era
jiuduită, şi o chernă sa nnl vorbescă cu densa câte ce-va.
Vrăjitore« iî spuse că scie sa gliicesca, să .lea lecurl şi câ ie
nagodo tote.
- Aşa săirăescl, hetrtlllieo, ia spuue-mt d'a minune, ce are
hărhatu-meu ele este (Jioa porcii şi noptea, când d6rme lâ[jg�î
mme, ihi simţu că este omă '!
- Ceea ce-mi spul, puica mami, eramLl să ţi-o SPUill 0(1
IlICI] înainte; caci nu de surda rmntCl ghicil6re. Să-ţi dea
mămuliea lecllrl cari să-I taie fermecele.
- Dă-m1, 1el\ lI1ămu�6eă, şi ţi-oi!"1 plăti câlCI 111i-J eere,
că mi s'a urîtli eu elll aşa.
- 'fine icea, puişor-uEl mamei, aţa aeesta. S�î nu seie elu.
de densa, cit n'are leeiL Să te scolI când d6rme ehl, hinii­
ŞOl'Ll, şi să i-o legi de piciorul slângu, c;H se p6le de slrânsLI,
şi să ve�l1, draga hahi, că clirnineţa rernâne omli. .Parale
nu-I11J trebue. Eu voiCl flrlestulu de plătita când voiti afla ca o
să scapl de aşa urgie. Mi se rupe, uite, băm'ile inimiI de
milă, pentru dumneta, bobocf'luh\ mamei, şi m8 câescu, me
căesccl, CLlm de să. nu aflu mal din nainte, ea să-j:'i viLt în­
ll'u'ajutoru.
Dupe ee plecă sgripţor6ica de vrăjit6re, fata de împei'at
ascunse eu Îngrijire aţa; eră peste nopte se seulă binişor, în
b __ + �t· �
[55]
55
J
=-s
" .. ii .•
CeHii �ă n'o simţă nicî măiastrele, şi cu inima tâcâindâ, leg'ă
ala el\) piciorulu hărbatului se(i Când să strâng ă uodulu
pic! se rupse aţa, căci era putredă.
Deşteptăndu-so bărhatulu speriată, il dise :
- Ce ai Iăcutu, nenorocito! Mal aveamu [['el dile, şi scă­
pamii de spurcatele astea de vrăjt ; acum cine scie CâUI v OlU
mal a vea să portii acestă scărhosă pele de dobitocu. Şi nu­
maî atunci veI da cu mâna de mine, când vef rupe tr(�l Fe­
rechî de opinct ele fer li şi când vef toci U il toiagll de oţehi,
căufându-me, căc) eli me duc,
Dise şi se făcu nevedutu.
Sermrna fată de impel'ate[ când se vel,!.t sjn.�Lll'ă eLlCI\ unde
incepu a plânge şi a se boci. de J:i se rupea inima, Blestem il
cu Iocu şi cu pară pe alurisita de g'hicit6re, Dară tate în
zadar, Daca ve("lu că n'o scote la căpetâiu cu tânguirca, se
sculă şi plecă în cotro va duce-o mila Dornnuluî şi do­
rulîi hărbatulul.
Ajung'cndCl într'o cetate porunci de-I făcu trei pereclu de
opincî de fer li şi un toiagCl ele oţel, se găti de drum, şi se
porni În călătorie, spre a-şl găsi hărbatulu.
Se duse, se duse, peste nouă mări, peste nouă ţ(�rl, trecu
prin nisce pădurl mar! CLI buşteni ca hutia, se poticnea lo­
vindu-se de copacii cel resturnaţr, şi de câte orj cădea, de
atâtea 01'1 se şi scula; ramurile copacilor o isbeat'l peste
fajă, crângurile îl sgâl'iase m,Unele, �i ca tottl înainte me['­
gea, şi Înd[lrăt nu se uita, Când, obositil de drum şi de sar­
cină, ahătlltă ele lnâhnire şi cu nădejdea in inimii, ajunse la
o căsuţă,
Pasămi-te acolo şedea Sânta Lună,
Bătu la portiţă, se rugă să o lase În nălllltl'U să '3e oclih­
Ilescă niţ.el, mal cu semă că îl şi abătuse să facă,
Muma sân tel Lutle, avu milă de dânsa şi de suferinţele
sale; o priimi dar Îllăutru şi o ingriji, ApoI o intrebă,
- Cum se pate ca 0111l[ de pe alte tercmmi să răsbesc;i
p,\nă aci,
[56]
Biată fată ele îrnpenlb:i î�l povestiabllcI tote întâmplările
:;;i sfîrşi \lic(�])du;
_ Multumescu maî înlâj(l luf Dumne(lell că mî-a indrep-
tatu pasiI· către acestu locu, :;i a: ,"! doilea, dumitale, că DU
m' al îtl::at să pieru la ccsu] LI nasceril. Acum te mal rog-LI
să-mi spui, nu care cum- va <ânta Lunăv fltca dumitale, sci e
pe unde ,,'arii afla Lărbatulu meîi ?
_ Nu pote să scie, draga mea, fi respunse muma sâute)
Luue, dar du-te ineolo spre răsăritu pănă 'el ajunge la sân­
tulu Sore ; pote ehi să scie ce-va.
11 dete să mănânce o găină friptă şi îl IJise sti. bage de
semă să nu piardă nicl unu oscior, ci.l-l va fi de mare tr e­
buinţă.
După ce mal mulţumi încă o dat ii ele buna găsduire şi de
poveţele cele folositore, şi după ce lepădă o pereche de opincl
care se spărsese, încălţă altele, puse osciorele g-ăine'î intr' o
legătură, luă în braţe copilaşuhi �i toiagulu in mână �i o
porni cră�l la drumu.
Merse, merse, prin nisce câmpii numar do nisip; aşa de
grel1 era drumul, în cât făcea dol paşi Înainte şi unul îna­
IJO]; se luptă, se luptă şi scăpă ele astă câmpie, apol trecu
prin nisce munţf 'nalţî, colţoroş) şi scorboroşl ; sărea elin ho­
lovanii în bolovanii şi elin colţii în colţii. Cind ajungea pe
câte unu. piept(] de munte şes, i se părea cil apudl ]18 Dum­
neg.eu de unu picior; şi după ce se odihnea câte niţelll, iar
o lua lrl drum, şi totu înainte mergea. Glodurile, colţii de
munte care erafl totu de cremenă, atât îl sgflriase pici6rele,
genuchi'î şi c6tele, in cât erau. numai sânge; eăci trebue să
ve spunu că munţii erall 'nalţl în cât Întreceall nori1. Şi pe
unde nu erat1 prăpăşti'î peste care trebuia să sară, nu putea
merge alt-feEi, de eâtii suindu-se pe brânci şi ajutându- se
eu toiagulU.
În cele mal de pe urmă, stătută dl� osteneală, ajunse la
nisce palaturL
Acolo şedea S61'81e.
Bătu la p6rUI şi se rug-ii să o priime�'eă. Muma S0relu'( o
[57]
S7
'priimi �i se miră când lef,lu omll de pe alte lereml1l'1 1)0
acolo, �i plinse de mila el când îl povesti tntemplărilo. Apo),
după ce-I făg'ădlli că va întreba pe fill-sell despre bărhatulu
el, o ascunse în pivniţă, ea să n'o simţă Sorcle când o veni
acasă, căci sefa se întorce lot cl'auna supăratu.
A doua \li a!1ă fala de imperatu că era s'o paţă, fiind-că,
Sorele cam mirosiso a omu de pe altă lume. Dară mumă-sa
il lini şti) cu vorbe bune, diceudu-î, că suntu piirerl.
Fii ca de împeratri prinse Cm'1igill când ICt:!U cu câtă bu­
nătate este primită �i întrebă:
-- Bine, frate eh'agă, cum se pote ea Sorele să fie sUji.8raW,
elll care este atMll de Irumosu şi face atâta bine muri­
toriloru ?
- Eacă pentru ce, respunss muma Soreluî : Ell'l dimineţa
\ stă în porta iaiulur, şi atunct este veselu, veselă şi rîde la
totă lumea. Peste �li este plină de scârbă, fiind-că vede tote
necurăţiile omeniloru, �l daia î�j Iasii arşiţa aşa de cu ză­
puşelă ; eră sera este mâhnitu şi superatîi, fiind-cit stă în
porta iaduluf ; acesta este drumulu lUI obicinuită, rle unde
apOI vine acasă.
Il mal spuse că l' a înlrelxrtU despre h�l'batulll el, �i fiu­
Sel'! îl respUllse că nu scie de semă llli nimicll; fiind-că de
va şedea ÎI\. "1"0 pădure desă şi mare, vederea LUI nu pote
străbate prin t6te coljurile �i afundăturile, ei d\ altă nădejde
nu e, ele câtLl să mergă la YentlI.
n dete şi acolo o găină ��l mănence, �i îl �1ise "ii răr,treze
osc'îorele cu Îngrijire.
După ce lepădă şi a doua rereche de opine1 care se spăr-
sese şi acelea, luă legătura cu oScJ6rele, eopilull'l in .braţe �i II,
t oiagull't în mână şi porni spre Il entl\.
Jn calea acesta înli\lni nisce greulăp �i mal mari, căci I
deie, una d11ră aHa, res1e munjl de crEmenă, din care ţî�nea i
flacări de focLl, peste păclul'l 11e mal um.1Jlate şi câmpii de I
ghiaţă eu IJămiet;ll de zăpadă. Faci, p'aci era să se prăpăcliscă, II
hiată femee: însă cu �tăruinţa el şi cu ajutoruh'l lu'i nlll11ne�leu,
/)J1'11i �i aceste greujăţl mar1, �i aJuJlse la o Yăgălm;l care era
[58]
58
intr'l1:lI"t colţri .le munte, ru.ve, de putea să intre :;"�pte eetăl,f
iutreusa.
Acelea şedea Ventulu.
Gardulu care o înconjura il veci () portiţă. Bătu �i se rU;j'ă.
s;�l o priimescă. Mu.na Ventulul ,'\lL1 milă ele densa şi o prime
să se odilmescă, Ca şi la Sare fu ascunsă el să nu o simţă Ventulu
A doua �li spuse că b,klnl.lth't Setl locuia intr'o pădure mari
�i d(�să, pe unele nu ajunsese toporulu iucâ ; că acolo şI-a
tacutu unu felu de casă grămădiudu huşteui unulu peste
altulu, �i implotindu-î eu nude, unde Irăia singl!l'll singur-ehi
de tema orneniloru 1'("1.
După ce il dete şi aci o gb\in�l tIe mâncă ,;,i ii dise să pă­
streze ossiorele, murn-i \'entlllul o povăţui să se ia după dru­
mulu robiloru care se vede ncptea pe ceru, 'ii să mergă, să
morgă pănă va ajunge.
Aşa şi făcu. După ce mulţumi cu lacrăml ele bucurie pentru
huna găsduire, ,;,i pentru vestea cea bună, porui 11 drum u .
Biata femee nopţile le facea <,li. Nu i se mat alegea nicl
de mâncare, nicî de odihnă. Atâta doru şi facil avea să-şi gă­
sescă bărhatulu pe care ursita i-Iu de dese.
Merse, merse pană ce i se rupse şi opincile aceste. Le
lepădă şi Începu a merge cu picial'ele gale. Nu căuta glod uri"
nu băga semă la ghimpil ce-l intra în piei6re, niCI la lovi­
[llrile, ce suferea eandLl se impeclica ele VI'C-O jleirâ.
In cele mal ele pe urmă ajunse la o poiană verde şi fru­
masă de marginea une'i păduri'. Acu'u se ma'i înveseli şi su­
f1etulLi el când vec;lu tloriceleie şi eeha cea male. Stălu şi se
odihni niţeltl. ApOI ve�lelld(l păserelele cal dane, done. pe
l'iimurelele copăceiloru, se încinse focnltl înt1"en8a de dorulLl
bărbatuluI setl,fllcepu a plânge cu amal'tl, şi cu copilultl in
braţe, �i cu legătura cu osciarele pe mnertl, porni eI'ă�L
Intră In pădure. Nu se uHa nic'i la E)l'ha cea vede!'e Şi
frumosă ce'1 mân��âia piciarele, nu voia să asculte niel la
păsel'elele ce ciripeatl de asul'I;lea, nu căuta nicl la flO1'1-
celele ce se ascunrleau prin desişurile cntngu1'ilofll, ci mer­
gea dibuindCI prin pădure. Ea hăgase ele semă că acesta
[59]
50
trebue sit fie pă.clul'ectb care l(jc�lia JJăl'batul sell, după selll­
nele ce-l spusese muma Veutulut.
'I'rci (,tile �i tecI nopţ) ol'hăcăi prin pădure, şi nu putu afla
uirnicii. AtâtLI de mu It el era ruptă ele ostenelă, în cât cădu
�i re mase acolo o rJi �'o nopte făl'il să se misce, fără fia bea
�i sa rnănânce ce-va.
In cele rn rf de pe urrnâ, IŞI pllse tote puterile, se sculă,
şi aşa şovăindu, cerca să umble s[)l'ijinindu-se in toiagulLI
s(�li, dară îl fu cu neputinţă, cii el şi acesta se tocise, in
dtli nu, mJ] era de nicî o trebuinţă. Insă de mila copilu­
lUI caro nu maî gelsea lapte la peptulll el, de doruhi barba­
tulul pe cm'o îlll căuta C1l credinţă la Dumne�[eu, pomi aşa
cum putu. Nu mal făcu (,le ce paşl şi zări către un desişu uu
fel de casă precum il spusese rnuma Ventulur. Pomi in­
tr'acolo şi ahia, ahia ajunse, Acea casă n'avea nicl ferestre,
nic! uşă. Pasăp"ii-te uşa era pe d'asupra.Ij dete 0'301. Scara nu era.
Ce să facă? Voia să intre.
Se gândi, se rosgăudi ; se cerca să se sue ; în zad.rr. Sta
sta s'o dohore eu totulllÎntl'istare;1 cum se pote să se lase ea
să se înece tocmat la rnalu. Când, i'şI aduse aminte de 013-
cîMele de găină ee le purtase atâta cale şi-ş'i dise : nu se
p(')le să mi se fi �lis de florile merulu! să păstrez aceste 00-
ciore, ci că Îmi va il de mu-e ajutoru la nevoe.
Atunci SC6.3e osriorele din legălum ce o avea, �e socot,
niţelt), mal cu.getă} şi luândO done elin aeesle osciore, le puse
Verfll în vertu, ,?i ve�lu eă se lipi Ci.>. jJl'lntr' o minune. Mal
puse unul1l, .apol unul, şi ver,lu. că se lipită şi acelea.
Făcu deei, din osciore, dou! drug] eât C<lSQ de Înalţi. II reze­
mă de casă la o depărtare de o palmă domn0scă UllU\ de altlllu.
Du.pă aceea puse iarăşi, căpeteiu la căpeteiCl cele-l'alte oS'3iore
şi făcu llisce elruguleţr miel, fie-care puindu-r el'a curmer;lişulCI
pe drugiI cer marI, închipui treptele unei scăd; cum punea
aeeste trepte se lipeai:'! şi ele. Şi aslu-felCi unul.t1 câte 11 nulll
puse pină susu. Cum punea o treptă se urca pe ea. ApOI alta,
apoI alta, pînă unde îl ajunse. Când [nemaI Sll.SI\ in verIlllO
scări!, nu-I iljung'easă mal facă o treplă.
-
F
i' i i - -'
;;t-
[60]
60
Ce să facă') Fără astă tl'eptă 1111 se pllte�1.Pasă-mi-te ea
perduse un oscioru. Să stea acolo, era peste pete. Să nu intre
înăuntru îl era ciudă. Se ajluc3 �i-�l tăie degetulu celu mic, �i
cum î1ll puse acolo se lipi. Luă 'opiluh\ .înlJraţe, se urcă
din noii �i in tră în casă.
Aei se miră ea de huua renduială el' g[lsi. Se aplică ŞI ea
şi mal deriticâ o lecă. Apol mal răsuflă niţehi, puse copilulu
Într'o albie ee găsi şi o aşedă în patii.
Căudu veni bărbatu-săii, se sperie de (";ea-ce vel:lu. Parcă
uu-I venea să erel,lă ochiloru sei' totu uitându-so Ia seara de
osciore şi la degetulu din verfulu scâriî. Frica lUI era, să nu
fie eră niscaî-va fermece, şi cât p'aci era Sil-�] părâsescă casa,
dm-ă Dumnedeu îl detC' în gâncl să intre.
Atunci, făcendu-se unu porumhehi, ea să nu se lipescă lar­
meccle de elu, sbură pe rl'nsupra, fi'iră sKI se atingă de scară,
şi intră în înăuntru în sboru, Acolo ve\lu o femee îngrijind LI
de unu copilu ..
ElLl î�l aduse aminte atunci că femeea sa era însărcinată
când plecase de la ea, �i unde îl coprinse unu dor de
densa şi o milă, gânclindu-se la câte trebuia să fi păţit ea
până să dea cu mâna de densulu, în câtti se făcu numai de
cât omu,
Câtll p'aci era să n'o cuno scă ; atâtll de multu se schim­
hase din pricina sulerinţiloru şi necazurilor!'],
Fata de îrnp,�raW, cumu îl ver,lu, se sculă î Il susu, �i îl
tâcâia inima de frică, Ilind-că ea nu-Iu cunoscea.
După ce elLI i se făcu cuno;;culll, ea nu se căi, ba şi uită
tob'l ee suferise. Elll era uml hărbat ca un(1 hrad de frumosu.
Se puse decI la vorbă. Ea îl povesti t61e înti\mpIările; eră
eHI plân&e de mila eL Apoi începu :;<i. eh�l a spune:
- ELI, 1i;;e elLI, suntil UCl de îrnperaL La unu reshoil'[ ce
avu tată-mefl cu nisce smel, vecinI al lUJ, care erai] 1'61'l:e ­
reI şi-I toti"! ei\leaLl moşia, amll omorâW pe celll mal micu.
Pasii-mi-te, ursita te făgăduise luI. A timeI măs:J. care era o
vl'ăjit6re de închiega �i apele eLI fermeeele el. me blestemă
[61]
Ci]
:iiÎ P0l'W pielea acelui scârhosu dobitocu, cu gândll ca să nu
ajung-LI să mi-te iau eu.
Dumuedeu i-a stati} unpotrivă, şi eLI te-amii Iuatu, Haba
care ţi-a cbtCI aţel sa mi-o leg-[ ele picioru, era ea. Şi de unde
!UIt aveamii treI dile sil sc'qJll de blestemu, arnu tostii :3ihW
să porW încă trei ant stărvul porculul.
Acum fiindu-că tu al suferitu pentru mine şi eii pentru
tine, să dămu laudă Dornuulul şi să ne intorcemîi la ptll'inţil
noştri. Fară tine eramii hotăritu să trăescu ca uuu pustnicu,
d'aia �i IOI--all1(l alesii acestii Iocu pustiu şi ml-amu făcutu
casa asta, a�a, ca puid de omu să nu mal potă resbi la mine.
ApoI se Irnbrăcişară de bucurie şi semgădLririi ca arnân­
dOI să. ulto necazurile trecute.
A doa <;li de dimineţii se sculară, �i porniră amăndoî, mal
întâiti 1,[ Îrnpăratulu, tatăhi lut. Când se audi de venirea
lUI şi a soţieî sale, tolă lumea plângea de bucurie că îi ve­
dea. Eră talălil. şi murm liii ii îmbrăţişe strâns, şi ţinură
l veseliile trei dile şi trei nopţ).
Auol merse şi Ia fnpăratulti, bUHlI fern ei î lut, El(; cât el
p'aci era sii-ş'[ esă din miuţî, de bucurie, când il vi')(;lu. As­
cultă poveslindu-i-se ÎnLempliîrile 10l'll. Apor (lise fiR-seL
- Ti-amu SpUSLl elI. că nu cl'edeamli să se [l născulLt. porcli
acelu dobiloell, ce le-a cenrlLt de soţie') şi hine al făcutCl,
fata mea, ele m'ar ascultatlt.
Şi Oincli't-că era betrâm'i, şi moşteni Lod n'avea, se coborî
din scaunul lmpel'ăţie'i sale, şi îl puse pe denşiL Eră el clom­
niră cllm se domnesce, când împel'ilţil treCll. prin felLl de
felit de i'>pite, neCaZLlrl şi nevol.
Şi de n'orLl fi lUuritLl, tl'ăeScll şi astă�tr, domnind În pace
Eră eli încălecait.'l. p' o şea, etc.
NOTA. PovetitLl ele mama, între 1838-181,7.
PublicatU pentru întâia Mă în Coiwnna lu'i T1'a'icul'/'t, bro,�ura pe
Aprilie, '1876, apoi în Legenda sau Basmele Romcînilo)', de unu
Culegetor-tipograt� Partea Il, fase. IL
[62]
lNşm'TE MAHGATUTAL1.
VI.
�(.;P'
I···� (t(j!f
:� J. �i
� Iostu o "clabca. Ilie] O dat�, etc. v •
� A. lostu o dntă un Iecioru de bocru mare, �1 dllpă
.'. ce clltl'ee'rase ţeri le, resbătendu prin tote unghiurile,
se intorcea Ia moşia sa. Şi trecendu prin li" o căncpişte, ve�lll
trel l'ete ce I1lUnCeaCI la dnepiî. Ehi îşi căuta clp di'lJI1lLI În treha
Jur, l'iiriî să ia aminte la cele ce tob"! sţ.uueau fetele. Când
ajunse la urechile lut nisce vorbe ce-Iri trezi, căcî era ehlslj
pe gândurI. Se întorse la fete �i le intrebă :
- Ce ap \lisl\ fetelor')
- De m'aru lua pe mine fecforulu ela de Loerti ee trece
paci, ei'! l-aş(l îmlrrăcă curtea cu un fus, disc ['.tta cea mal mare.
- De m'aru lua pe miile fecîorul I'la de boer ce trece
J/ aei, e(1 l-aşI"! sătura curtea cu o pită, dise fata cea mijlocie.
De m'aru lua pe mine teciorulii ela de bocru ce trece
p'aci, elI '1-a�'l Iuce dOl feţ'f-Iogofeţ1 cu totulii şi eu totulii de
auru, disc fata cea mică.
Dură ce îl spuseră I'etde ee diseseră, ehi stătu de se so­
coti gândi nelu-se: m0, ca e,: să fie asta '! ApOI după ce se
mal l'esg�\neli, t;lise r,�tel cclef miel:
- Fetico, mie îmi pl ăcu vorbele tale mal mult ele eât ale
surorilor u tale. Drlea vre] să mergi ell mine, e(1 te im"i de SQ·
ţie, numaI să-ţi j.ii euvl'ntnl(1.
Şi cum să nu (] voit fa tCl; (':"'1 era lln(l br3di"l de flcei:ill,
ehille�tl şi drăgăla�i'I, Dil �rhll,,[i.
Fata ro;;i la:'aţă ea lin Jllljor(1 ; npol, dupil ee .rnal stătu
Jli�eh�1 la ebilJZurl, Întinse 1I::\:Ia �i îl (.Iise:
. ." 1/
[63]
1,
03
- Ai, să fie de bine. Dacii tu 'vei fi orândulu meu, nu
-scapll eli de tiuo, nicî tu de mine, rnăcaru de S'al'll pune nil
sciu cine �i crucişu �i curmedişu,
Feciorulu de boeru luă fata �i se .duse cu densa la moşiile
Iuî. Acolo avea ehi nisce palaturî cum nu nnl vel:luse ea.,
Se cnnuuară, făcendu o nuntă de se dusese vestea in ;:(�pte
}ăl'f, �i făcură totii ce trebuia pentru rostulu căsători el 10J'l\
Nu trecu multii �i fata rămase grea �i ea ca totă lumea.
Când ;lU�li feciorulu de boer una ca asti, nu mai putu de
JJLicurie,�i porunci numar de ccîLll să-i facă Ullli leg'ănll llll-
111a1 de mătase, in care să-ş) pue copil.
Feciorulu de boerri, câ [Tel îş1 aduse acasă nevasta, îi de­
Ie, pentru trebuinţele el, o fată a unol hahniţe ele ţig;m6i
ce-�l Jinea IJilele prin curtea hoerulul cu ce se indurau stă­
pînii. Procleta de cioră cumu v�'�ll1 fata, il pme g-ându reu,
CâT el sosi cesulu nascere'l, fi ulu de hoeru nu era acasă, ci
dusu întrale sale. Demna caseî trimise pe ţigancă să aducă
o moşe. Ea aduse pe mumă-sa. Acestă, cum veni, li dise :
- Milostiva nostră Domnă, măncaţr-aşi ochişorif. La 1101
p' aci este obiceiu ca Domnele când are :oi\ nască, să se s ue
in radu �i moşa să stea Cll ciuruitl la u�a podulUI, şi a�a sit
lacă.
J)6mna îl respun::;e:
- Bine, Imnico; dacii a�a Y8 este obiceiul p'aci, asa si\
facemiL
Ea, biet, nevinovată SUIl1 era, nic'i prilJ �dt:ldll nu-l plesnea că
intru ar:esLa era o viclenie din cele mal 3l'urcate. Ea se seia
CUI'ati\ la inima. F,1cllse tutulori'l lJille. Nu su aştepta, decl, ca
cine-va sii aibă nic'i rriăcar o llmhrii d,) cug'ete pângărite pen­
tru dl)llS'l.
Ea cl'et;lu, Şi suindu-se în podu, făcu, cum t;lisese, doi feţî­
log'ofep Cll totuilll totului de aurll, în ciurLilu pe care îlCt 1 i­
Dea ţiganca la f!'l1ra IO(hlluJ. Cllm ve\lu copilaşiI aşa ele fru­
mo�l, gil�l'cl'ita dl! ci6rii, co sii fiică ca să ponosescă pe Domn;!
sa? se dllse Illimal de cât([ �i îllgropă copilaşii în hăligarulu
- -
'H
[64]
61
de la 8Tajcli:i şi Iuandu do � c'ăţeI (le la o căţea ce fătase de
curând, îl arătă dornneî sale dicendu-I:
- EUl, stăpână, ce fâcn�l Dumneata.
- Cum se pote una ca asta'! ii respuuse demna.
Şi pangara de cioră incepu !l'"e cioro voi cu Domnu sa. Ba,
<';'0 fi; ha, că n'o fi.
Între acestea etă că sosi �i fluhi de hoeru. Ţiganoa il eşi
inainte, :;<i arătându-î ciurulu cu căţeil, îl dise :
- Etă ce pricopselă iţl făcu nevasta ce ţ"i-al alesii. Bine
că ţi-a dat Durnnedeu in gtlllC!t"t să-I aducl o credinciosă
ca mine, care să fie pe lâllg�'l dănsa, căc"( altminterî, cine scie
cum era să te îmbrohodescă şi să-şl rîdă de dumneta.
Se mânie fi ul lI. de hoeru rând v81:1u o ast-fel de hatjocuiă
�i ca sit o pcdepsescă, luă de soţie pe ţigancă ; eră pe fosta
lUI nevastă o făcu slujnică.
Biata femee, vec,lu bine nedreptatea ce i se făcu; darii nea-o
vendu încotro, tăcu �i răbdă cu nădejdea în Durnnedeu ca-şI.
va reversa mila lUI asupra el, şi. va da, odată, odată, la i­
velă nevinovăţia sa.
Şi mal treccndu câtă-va vreme, etă măre, că răsări, din
hăligaruln unde fuseseră îngropaţi copiil, douî 111erL Coja a­
cestoru meiI era suflată cu auru, ele lucea ca i,lioa, când
n6ptea era întunericu besnă. Ei cresceau într'o <;li ca într'­
unu anu, şi după puţinri se făcură marI
l'iganca, care scia blestemăţia ce făcuse se temu, ve(�enellL
frumuseţea merilol'll, şi (Jise bărbatuluI el, tatălCi eopiiloru"
l'epuşi ele densa :
- Me, mie mi-a venitLl a:;a să te .indemnu a tăia merit
eia ce erescll h\ugil grajelll, şi din el să facI, din dOI, doe·
scânclur'i la patll, că totll ne lipsesce ceHe-va scândurL
__ o Bihe, fa, reSpl!llSe filllt't de boeri't, cum să tăemll noI
a lE�lllckeţe· de l11e1'l'? N LI ver;li, tu, că sunt de poveste? Cine.
mal are asemenea merl '?
--- Fie; mie mI-a venitll aşa, ca să-J tai; că tu de nU-l
vei tăia, eLI nu mai mănancCl paiue �i sare cu tine pe unll�
lalerCl.
1
[65]
(35
Şi 'neputendu-se cortoros: de densa, Fiulll ele bOe1'll puse
de tăie rneri l şi făcu dinlr'el1şi1 scândurl, le puse la paILI şi
se oulc.uă pe denselo.
Peste n6pte ţig·anca audi cum vorhia scăndurils.
- Dado, dicea una, - CăCI copil erati tim'] hăiatri şi o fa­
tă, - dado, dise hăiatu l, grei] jl-e ţie '1
GI'eCI, respunse lata, căcf este păgâna pe mine Dară tie
. , ,
gret\ îţI este?
- Mie nu-mi este greCI �lise hăiatulu, că este tatu pc mine.
Cum pricepn ţigan ca că vorbele scâl1duriloru o voru duce
la perdare, de le va audi Fiulu ele hoeru, nu n111 deLe nicf
piCll de somnu în genele e! până dimi neţă.
- Bărbate, 'i'i (,fise blestem ata ele cloroipiuă , cum se lumină
de dioă, să taI scâuduiile alea ce le-amu PUSCI eri la patu;
căc! amu visată nisce vise urîte astă n6pte.
- Bine fa, îl respuuse ehi, cumii să tăiemu ale scăudu 1'1
aşa de fl'lun6se '?
-- ELI nu sciri; tu daca nu le veftăia, eli me ducu şi mă
dal'i ele rîpă.
Ca să scape ele căra el, Fiulu ele boeru puse de Urie scâu­
durile, făcenrlu-Is ţal1l!ări mărunte. Eară spurcata astupă
tate g ăurelele case! şi puse scândurile pe focu de arse r ă
'I'otuş] două scânteiors, se strecurarâ pe coş şi picară În gră_
dină. în loculu unde cădură acesle şCântel, răs�'iri îndată
doe steble de busuioc. BoierulCt avea um'i m!eluşelCl ce C1'e­
scea şi elC1 prin curtea luI; acesta 8căp" nel II in grădină, mâncă
busniocllll\ şi îndată i se auri lâna. Şi aşa de frulllosC1 se
facu mrclub), În catu nu se mal găsea pe lume unu altulu
a�a de frumos(l ca acesta.
Crăpa fierea În!:r',lnsa de neca�(l dmd Ve(Ju mleluhî; căcI
ţiganca pricepu că acesta nu era lucru cmaIl1 pentru densa.
Şi după ce mal tr-ecu câtinică vrente; �lise bărbatulul el, când
îl ve�lll cu voe hună.
- Cum aşI mal mânca carne din 1111eluhl ela alLI nostru!
-- Nicl să te gândescl la una ca asta, că mie mi-este dragd
il l'espunse FiulCI de hoeru.
5
[66]
66
Ve�lll ţigallca că de astă adă mi i şe prinde vorba, o iutorse
la vi clenie.
Se făcu bolnavă. O septem;1nă încheiată îŞl chinui hărbatulu
cu gemetele el. Într'o nopte se făcu că răsare din somnu ; şi
dacă o întrebă hărhatu-seu, că ce i s'a îutâmplată, ea îl respunse :
- Anni visatu că unde venise o descân tătorescă şi unde îmi
dicea că dacă voiu să mi� Iacîi sănătosă, să ceru de la tine sii.
tal mielulu ela alu nostru şi Să-I mâncărnu drobulu.
- FugI d'acolo, nevastă îI respunse e1(1. ce star tu de vor­
bescî ? Unde s'a mal ver,lutll pe IUl11rc unei mielu aşa de fru- '
mosu? Cum să-ICI tăernu? Mal hine să aducemu pe top vracit
să-ţl dea lecurt care să te facă sănătosă.
- Leculu meu esta este, il mal �liF;e ea. Daca nu "el să tai
111 1 elu hi, înj.elegii că tu vef să moru eLI.
Şi neavendu Încotro, Fiulu ele hoer ('1 puse de taie mtelulu
şi-lu dete la bucătorio să-Iii gătescă,
Gaşperiţa se duse îndată în bucătărie şi puse la cale ce să
se facă cu mrelulu, ca sii nu mal rămăe nimicu din elu, Tri­
mise maţele la ptrâu, cu o credinciosă d'ale el, să le spele,
după ce numeră pînă şi cehi mal micii măţişori't, şi-'î spuse
că va plăti cu capulu el de va perde vr'unu crămpeiu din
ele. Crediuciosa bahniţeî spălându-Io la pil'âl':i, nu seill cum făcu,
şi rupse UULI căpăti\ii:L De frică îl li deIe pe gârlă.
După aceea se înl61'8e acasă, aduse tcite maţele şi le dete
iarăşI 1n numerii.
A doua �li due<'mehr-s13 fosta soţie a boieruluI la pîrâi"l
cu cofa să aducă apă; se IlHă la vale pe rÎLl şi ve<;ln acolo p(�
Ul1!l dâmbl) eloI c.opilaşl jucâneln-ae cu doue mere de auru, de
lucea pămenIulll, şi remase acolo pînă sera uitâuclu-se cu
jindLl la denşil, CăCl el îl da in gâncW că p6te să fie copil
el cnseL
lnlorcându-se acasă, o luă spurcata cle ciorciica la bătăI
Dară ea \lise:
- Nu mal me bate, step<lnă, că ce-111 'î ve<;lură ochiI, o
septemână să te lotll ni):'!, �i toti:'! nll te îndestulezl.
Daca auc;li aşa, se duse �i cJorciiea, şi în ade\'er că
1
\
f
1
[67]
07
«
â
ea se uitase acolo privindu la copilaşî. Şi cum �l-adl aduce
aminte o re a se depărta, când vedea aşa fiTllYlUseţe ne mal
audită 7 Se jucau copil \,i se sheguiaă, de-ji era dragă lumea
să pr] vesct la deuşi L
Înţepenise împelitata, sg,lindu-se Cll ocliiî acolo. Şi venindu .
mama copiilorr; şi tre<,iilld-o din bunnăcela în ea re căduse :
- Vedl, stăpână, nu-ţl spuneamu eu că nu te P}t'[ înde­
stula de o aşa Irumussţo, ele te-al u Ita nu sciu dW 7
Procleta le puse gându 1'13([, �i totu plănuia cum ar fJce
ca Să-I rapue.
Intr'acestea venea lumea după lume de se uîta la denşil.
Dintre loţ'î privitoi-ii o babă hetrână, mar pricepută, dorindu
şi ea 8ă-1 albă de feţit el, ducendu-se acasă, aduse eu densa
o furcă mică şi unu toiăgehl. Cu acestea se dnse în mar­
ginea riuluî şi arătânclLl-Ie aceste unelte, îl sti'igară cu unu
graiu duiosu.
Cum ve\lură copil aceste Iucrurr, odată se repediră la den­
sele; �i fata puse mâna pe furcă, eră hăiatulu pe toiagu.
Luându-j baba cu sine, îl îrnhriică cu nisce sdrenţe �i îl dURe
acasă la densa.
N LI trecu Il1ultC1 după acesta, şi hoerulu făcu clacă, adunându
pe toţi copii] şi fetele din satu ca să înşire mărgăritare. Se
duse şi ha ba eu copiiî el.
Acolo, la şe\Iătore, unde se strânseră top de vorhea la vel'f,H
şi uscate, spuindn la glume şi la ghicihlt'l, sta �i FecIol'ulc"1
de boeru.
Elu se întâmplaseln acea \1 i să fie cu \'00 bunii, şi (,li se:
-- Sciţî ce'! copil! De câW să Ilecăriţr Ia glume �i la câte
nagode tote, mal hine spuneţi-ve Ge care hasnlllh1 seu.
Toţ]' într' o glăsuire, priimil'ă de bunii cugetarea BoeruluJ. Şi
Bpuseră unil, una; alţi!, alta; pină ee veni şi rânduh'l copii-
10r(1 babei, ca să-şl spue şi el basmulll lon1. Darii el sGicioşl
cum îl lăsase pe el Dumne\leu,respuuser;j:
- ApOI de Boerule, nOI ce să spunem(l'! cii TIU scimil niCI
1H11"Ii.!asm li. .
7
1
\
f
1
[68]
68
- De! nu ve maî taudosiţl acum. Spuneţt SI VOI, ia, ee
v'eţî pricepe.
Atunci băiatulu incepu:
---(cA Iostu o dată treî fete cr., munceau 1I1 căuepis ce, în­
:;;ir'te mărgăritarX; şi tl'ec�lldll p'acolo Uit Fecloru de boer u
mare, înşirte margăritart.
«Fata cea mal mare <,lise; De m'aru lua pe mine de soţie,
Feclol'LtW ela de bocru. eli. \-:1';'(1 i.nbrăca curtea cu unei fUSLI,
inşri'te mărgăritart.
«Fala cea mijlocie dise : I),� m'aru .Iua pe mine de soţie
Fecîorulu ela ele boeru ce trece p'aci, eli i-aşu satura curtea
el! o pilă. Înşirate măl'garilad.
(Fata cea mal mică <,lise �i ea: De m' arl:'L lua pe mine de
soţ,ie Feclorulu ela de hoeru, eli i-uşu face doi reţi-Iogofe!. e i
c J totulu şi cu totulu de auru, Înşirăte rnărgarrtarI.
«Feclorulu de hoeru luă ele soţie pe fata cea ma 1 11-:ic3, Şi
daca o duse acasă, î.i dete spre slujbă pe fata uue I ţ,igance.,)
Aturisita de ţigancă cum audi inceputulri unul astu-telu de
hasmu, prinse a dice :
Unei tăciune,
Ş'Uflll cărbune.
Taci, hăete, nu mal spuue.
Eară boeruhi disc şi eICI:
Unll cărbune,
Ş'Ullll tăciune,
Spune, bilele, spune.
Băetul erăşî începu:
(Mal trecu ce mal trecu şi soţia hoerulul remase grea. Când
fu la cesulu nasceril, hoerulu nu era acasă. Soţia lui trimise
pe ţigancă s6.-1 aducă o moşe ;şi ea acluse pe mă-sa Îuşir'te
lotlrgăl'itad.
(Bahniţa de mă-sa daca veni <;lise că pe la dl�llşiI p'acolea
est.e obiceiuHI ca cl6mnele c,\nd nascll, S3 se sue in POdLl şi
m6şa 'sti stea la uşea podului Cll ciul'ulCI. D6mna cl'e<;lu. Se
J
[69]
G9
, urca III POdl1 şi născu doi f('p,-lbgofeIe1 cu totului, cu totulut
auru. Îuşirte mărgăritart.
«Cioroica cum vii(Jn minunea asta, se duse deingropă copi­
laşiI în băligarulll de la grajdu, şi puse în ciuru dOI căţel fe­
taţi de curându, pe care îl aretă boeruluî, spuinrlu-t că 118t(1-
telu de odrasle l-a născutii soţia, Insirte mărgăritart.
«Boer ulii se mânie re soţin sa, 9 o pedepsi, tăcend-o sluj­
nica ţiganceî, eră pe ţigancă (1 luă de soţie. Din hălig'arLl crescu
dOI merI cu coja de auru. Tiganca cum U ve\lu, se ţinu de
câra hoeruluî ca să-I tae şi să-I facă scândur t de pat. Peste
nopte când se culcară, scândura de sub boeru dise : Dado,
gTell ţi-e ţie 7 - Greu, că este riigâna pe mine; dară ţie g1'e(1.
jJ-e'! ---:- Mie nu-mt este g1'ell, că este tata pe mine. Inşir'te
mărgăritarr. )
Ţiganca eră sări cu vorba:
I
J
UnII tăciune,
Ş'unu cărbune,
'rad, băete, nu mal spune.
Iiară �I Boerulu s"n�, şi dise şi elu :
Um1 tăciune,
Ş'unu cărbune,
Spi 111 e, băete, spune'.
Băiatulu începu:
« Atuncf hahniţa, care audise ce vorbise scândurilo, stăru
cu dinadinsul la bărhatu-său, pină ce tăie .scândurile. Ea le
făcu j ăndărj şi le puse pe focu. Doe seil.ntei6re săriră pe coşu
şi cădură în grădină. Din aceste scânteior«, răsăriră doe 8te­
ble de lmsuioc. BoerulLl avea un mleluşeW; elu. scăpă În
grădină şi mâncă din acest hmuioc. Indată i se auri lânai
Inşir'le mărgăriitar'i.
« Clll11 veQu cioropina şi acestă minune, se prefăcu că e
holnavă şi ceru de le bărhatu-sN\ Să-I tae mlelu1ii, că se va
insănătoşi de va mânca din eHl. Acesta se împotrivi. Ea stă­
rui. Şi ca să scape de gara-mâra, că nU-l mal tăcea f1e6nca,
Fl1se de-ll"1 taie. lnşir'te mărgăritar],
Fi
g;;
[70]
70
Ţiganca trimise pe o ,;re". nciosa a el cu maţele mleluluî
să le spele la rîet; şi ca să nu lipsescă Hiel 1.1ll1\ măţişor, i
le dete pe nume!'. Credinc.ll)sa spelemlll-le, se rupse uun
crărnpeiaşu şi-W dele pe rili .. El Re opri pe un prund , şi noi
esirămu de acolo. Inşir'te mărgaritarf.i
'Si o minune! Măraăr itarnlu se în�,ira de la sine, fără ca
� , "-' �
copii î se fi pus mâna pe dcnsul u.
Afurisita de ţigancă totii mereu le dicea, căci vedea ea unele
are să ajungă trcha ;
U II tăci LUI e
Ş'Ull cărbune
'I'acî, bilete, nu mal spune.
Boerul insă, căruia pare că i se răcorca inima când audca
spusele băef.ulu 1, il da ghies, diccndu'L:
Un cărbune
S'un tăciune,
Spune, băete, spune.
« De acolo ne luă o babă şi ne duse la casa el. unde 11e
cresce ca pe copiii eL Boerulu, stăpânulu acestei moşit, făcu
o şedetore, şi venirăn.i; şl IlO!, şi' ecă-tă-ne, teferI cum ne-a
născut matca. Inşir'te mărgiiritari».
Toţi cel de faţă rămăseseră cu ochii bleojdiţI la copilulu
care 'ŞI spunea hasmulu, şi pare-că nu le venea a crede ce­
lorrice le audea urechile.
Atunci hăetul îşI sfir�i basmulu diceud :
« Şi daca nu credeţi, uitaţi-ve şi ve îucredinţaţf.i
Şi el' odată se desln-ăcaru de str enţele cele murdare, şi rema­
seră strălucindu de nu putea nirninea să ţie ochi! la el. Ta­
tăl Ioră însă numar de cătii se repcdi, :;:i luându-I în bra­
te vădu că se Iipescu de inima lut, si atuncl il cunoscu că sunt
fii al' sei. Şi viindu şi muma lor, �are plânsese ele dă nşit cu
lacrămile câtu pumnul lI, îl imbriiţişe şi densa. Şi plc\nseră de
bucurie că îl mal adună Dumne<;leu Ia un 10Cli pre loţ! �i se
ve;;eliră veselit; ingeresd\.
[71]
71
Atunci boerulu, amădt de ilm:ig'irea şi înşelăciunea ţigan­
cel, porunci şi aduse elin herghelie dOI armăsar! neinvqaţL A­
pOI legă pc ţigancă de codele cailoru, împreună cu unu sacii de
nud, şi le dele drurnulu să se ducă in lume, şi unde cădea
nuca, cădea şi bucăţica, pină ce nu se mal alese nict prafuhi
de dansa.
Eară ell iucălecaiu p' o şea, etc.
NOTĂ. Po vestită la '1876 de Mihaiu Conatantinn, din comuna
R:\hciţa, plasa Dumbrava, jud. Mehcdinţr, soldată in regi mentulu 1.
[72]
vn
LUPULU CELU NASDHA. V AND sr FET· FHUMOsD
Iostu odată ca nicl odată, etc.
A fostu unu îrnperatu şi o impărătesă. El a veaii tre'[
copiî, Mal aveau pe lângă palaturile lor o grădină Ierte
trumosă. Şi atât de dragll il era florile acestur imperat, în câtu în­
Buşi cu multă trsgere de inimă le privea şi îngrijea de grădină. In
fundulu acestei grădinl crescuse un meru cu totulu şi cu totulu
de auru. Imperatulă nu mal putea ele bucurie că in grădina sa
se află unu aşa pomii cum nu se găf'ea în totă lumea. Se totu în­
torcea pe lângă densulii şi se tOLlI uîta pe de tote părţile la ehi,
el ei se scurgeau ochiî. Când, intr'o �lj vedu că pornulu înmugu­
re s ce, infloresce, se scutură florile şi rodele se arată; apoj spre
Seră dă în pârguială. Îl zimbea mustaţa împeraluluf şi il lăsa
gura avă, când se gânclea că a doa di o să albii la masa sa
mere de auru, lucru ce nu se audise până atunci.
A doua di nu se luminase hine de dioă, şi împeratulu ere
în grădină ca să vudă merele cele aurite şi să-şt împace ne­
saţiulu ce avea de a se uîta la densele. Dară .remase ca e­
�itu ain minie, când, in 10cl'1 de mere c6pte aurit, ve�lu că
pornulu inmugurise din nou ; eră merele nieăirî. Ancă fiindu
ac 010 vec;lu cum înflorasce pomulu, cum îl cade florile �i cum
sodele se arată erăşl.
Atunct îl mal veni inima la locu şi se mulţumi a aştrpla
pînii a doua-di, In (,lioa următore, ia merele de unde nu e;
S' a superatu împeratulU, l1evoe mare, şi porunci ea paznic! să
e l,ue S1\ prin(}ă J,e hoţ]. Dară, aşi! unele e pomana aia!
e,
[73]
Pomulu inflorea în ile-care di, se scuturau florile, rodul ere­
scea şi sera da in pel'gll. Noptea se cocea, Oare-cine venia atunci
�i le lua, fără sa prindă de veste o meniî împeratuluj. Pare
că era unu lucru făcut: Acelu cine-va care lua merele,
işi batea JOCll şi de Impăratulu �i de laţ] paznicii lui. A­
cestu imperatCl acum nu-I mal era că nu pote avea mere
aurite la masa lUI, ciuda cea mal mare era că IliCI pârga a­
cestuî pornu nu o veduso măcar. ACt�sta îlll întristă pîne
intratâta in cât li p'aci era să se scobora din scaunulu
i mperăţiel �i să-In dea celul ce se va lega il prinde pe hoţu,
Fiii acestui imperaHî, pasămi-te că-I simţiră gânclulll, CăCI
veniră in aintea lUI �i�lLI rugară să-I lase a pândi şi el. Mare
rit bucuria împăratuluj când audi din gura fiulul seu celul
mal mare legatura ce facea de a pune mâna pe hoţu. Le dete
decî, voe, şi el se puseră pe lucru. Pândi in zioa d'intâiu
fiulu cel mare; clară păţi ruşinea ce răţise �i cei-Ialţî pân­
darî din naintoa Iul.
A doa-di păndi şi cehi mijlociu; dară Hiel elu nu fu mal
hrez, ci se intorse la tatălu Sell cu uasulu în josu,
El spuseră că pinii la mlezul nopzir, o ducu cum o ducu
dară că d upă aceea, nu se potu ţine pe picîore de pirotcla
ce-l apucă şi caduintr'unu somnu adâncu, şi nu mal sciu nimicu.
Fiulcel:Ll 1rJa1 mic asculta şi tăcea. Apol, după ce sfîrşi de
SPUSll fraţil Gel mal marI ce li se întemplase, se ceru şi elLl de
la taIă-se(i ca să-lll la,se se pânelească şi elLI. Câtll de tristll era
tată-sei] pentru că nu se găsea Ilie! nUll VOJl1icll care să-i
prinr,l�i pe hoţiI merelor, r.lse când îlll aw;li. Eară după multe
rug<1ciuni se înduplecă. AtullcJ fiulu cehi mal micLl se pre­
gâti de pândă.
Cum veni sera îşI lua tolba cu săgeţile, arcul şi paloşul, şi se
duse l'n grădină. îşi alese un Iocii sing'uratic şi depărtatLl ele 01'1
ce pomLl şi de ziduri, ast-relCl ca să n'aIbă de ce se l'e<;lerna. Se
li olări a sta în picl6re pe unu trunchill de pomll tiiiatll �st-fel
in c âtU când i-ar veni somnll şi ar muţai, să car,lii jos �i sii se
el eşlepte. Aşa făcu, :;ii după ce ciit;lu de 1'1"0 dout" 01'1 i se sperie
so ml1ulu şi l'emase treZ(1 Şl nehântnitl\ de pirotelă.
[74]
74
Când, colea despre (,lioii cand sornnulu e mal dulce, audi
unu iMf,\it ca de unu stolu de paset'l că se apropie.
Trase ClI urechia �i simţi cii cine-va jumulesce pomulu de
mere. Sc6se o si.ig-eLă din tolbă, o 9�el:liî la arc şi, tracu ltrase o
săgetii, şi nu se făcu nicf o mişcare. 'I'racu ! mal trase u ua şi
erii�l nimicu. Când trase cu il treia, h\HâiLulll se audi elin nou �i
ellt pricepu cii stolulu de păserl trebue să fi shuratu. Se apro­
piă de măruln de auru, �i Ve(;lll că hoţul n'avusese timpii il
lua t6te merele. Luase ce luase, dară 10t(1 mal rămăsese. Stându
ehi acolo, i- se păru că vede lucindu aE,· va pe josă. Se plecă � i
ridcă acelu ce-va ce lucea. Când, ce să vedt Il-Ia ? doue pene
cu totulu şi cu totul ele auru.
Cum se făcu (,li o ă, culese câte-va mere, le puse pe o tipsie
de auru, şi GLl penele la căciulă se d use de le î l1f,iţişă t rtăluf S8Ll .
lmperatulu vedendu merele, mal-mal era sii-ş'i iasă din minţi,
de bucurie; darăişl ţinu firea. PU3e de strig., prin 16 tă cetatea
că Iluln SeLl celă micu el isbutitu să aducă 1112['e şi să şi afle
că hotulCl este o pasere.
Făt-frumosii c;lise tatălul seij să-'! dea voe aeull1 să caute
şi pe hOţll. Tatălll sell, nu mai voia să seie de hoţi'/, ete 6re-ce
l-a ajutatu DumJle�lell să va�lă merele cele atâlll de mul t dorite
Dară finlll eel(1 mieii alll împeratulLJ1, nu se lasă nU1l111 pe
aceea, ci stărui pIuii. ceîmpel'atullVI il dete voe să meqră a
cău ta �i pe hoţ(l. Se găti ele drum; eră dud fu a pleca, îşI
sc6se penele cele de <luru de la căciulA şi le de tI) imiJ81'ătesel
muma lUI, ca să le p6rLe ea pină s'o Înt6rce ehi,
Luă haIne de priminelă şi' Jn111 de cheltuielă. ÎŞI ahî.rnă
tolba cu săgefile la spate, paJoşulCl la capsa sltlngă, şi cu ar­
eulll într'o mânii şi. cu alta de gâtulll crecli'lc:iosulul seu porni
b elrumll. Şi aide, şi aide, merse cale lungă depărtată, până
('.e ajunse în pusl:ietate. A.ci făeu popas şi sfatuindu-se cu l'obulU
seu celu eredineiosi't, găsi eu cale să apuce spre resăritU. Mal că­
lătorindLl el o bucată bunii, ajunse la o pădure desă şi slut'6să.
Prin hung'etulll esta de pădure mel'g;endii el pe diJmiLele, căC}
alt-feICI era peste p6te, găsiră .i'n depărtare unCI lupu gr6znic li
de mare şi cu fruntea de aramă. Indată se �i gătiră de ape-
[75]
75
rare. Când fură apl'ope d(� lUi)(l de o Lătae de săg'dă, pUSI.'
Fetu-frumosn nrcuhi la ochiu.
Ve�lcnclLI lupulu UHa ca 'acesta, strig'ă: stăî, Fet-Irumosu,
nu me săgeta, eă mult bine ţI-alll prinde vre-odată.
Fet-fl'ulDOSll Îlu ascultă :;,i lăsă arculu j n jOSC1. Apropiin­
du-se Iupulu şiintl'elJându-lLi unde merge şi ce caută prin
ast-felu de pădurI nestl'ăbătute de picioru de omu, Fet-Irurnos
il spusE7 t6tăînternplarea cu merele elin grădina tatălut 8CI\
�i că acum merge să caute pe hoţu,
Lupulu îl spuse căhoţuln era împeratulLl păsăriloru. Că
elu cându venia a fura merele, aduna pasările cele ma] agere
la sboru şi cu ele in stolu venea de le culegea. Că acea pa­
sere se aIlă la îrnperăţ.ia de la marginea acestei pădurr. 11 mal
spuse că totă megieşia se vaetă de furturile ce făcea ea porno-
10['11 de prin grădinr, şi le arătă drurnulu ceh"! mal apropiatu
�i mal Iesniciosu. Apoî, dându-I unu merişoct'1 frumosu la \'0-
dere, il mal <,lise :
_. Tine, Fet-Irumosu, acestu merişOrll. CâII.d veî avea tl'e­
iJuinj.ă de miIle vre-odată, să te ulţl la ehi, să (,j'ânde�cl la
mine şi elI îndată voiu fi acolo.
Fet-Irurnos priirni merişorul]', şi-lu băgă in sîuii, apoi lu­
ându-ş! rămas humi, pomi cu credinclosulu SHl �i slrăbiHendll
desişiurile pădure], ajunse la cetatea în care se afla acea pa­
sere.
Cercetă prin cetate şi i se spuse că lmpl';ratulll loculUI ace­
luia o ţine într'o colivie de aUI'(1 în ti,·âdina sa.
Acesta îl fu de ajllllsll a sei.
Deie câte-va tîrc618 curjii împerătescl şi luă amin te la t6-
te amenuntmile ce încongi ura curtea. Cum se făcu seră, VQ­
ni cu credil'lciosulu sell şi se pitulă la un colţul aşteptândCl
acolo pînă se lilliştiră toţi cel' din curte. Apo! credinciosu1l1
lUI puinclu-se pioă, Fct-frumosll se urcă pe dânslll; d'aci pe
c6ma zidulul, �i sări in grădină. Când puse mâna pe colivje,
odatit ţipă pasel'ea, �i cât al IJice meiu, se ve�lulncongiul'aW
de o mulţirne de paserI, carI mal miel, cari mal mar], ţipând(j
pl'e limba 101'. Şi atita larmă făcură, În CâtCl se tle.�tqptar il
[76]
7fi
toţi slujitorii împărătescl. :;Oi viindu în grădină, gaslra pe
Fet-trumoau CII colivia în măuă ; �i păserile denduse la elu
să-lii sfăşie, eră p1 apărându-se.
Puseră slujitorit mâna pe eli: ,i-lli duseră la imperatuln,
car-o!e şi ci. eusull! se sculase sa vadă ce se intâmplase.
Cum îhî ver).u împăratul!"! il eUlJOSCU ; apot prinse a-l dice :
- Imi pare rei'!, Fet-trumosu, de acestă întâmplare. De al
fi venit cu bi nele, sa(l cu rugăciunr, să-mi ceri pasărea, p6te
rn'aşu fi înduplecat să ţi-o tim) de bună voia mea; dar acum
prins cu mâna în saou, elim se dice, după datinele nostre eu
m6rte trebue sa mort Şi numele îţl va rărnănea pâng�!'iW
eu ponosulu de Iâlharu.
- Acestă pasăre, luminate împărate, respunse Fet-Irumes
ne-a jeluitu de mal multe 01'1 merele de an"! din pomulu ce
are tătâne-rneii Îl1 grădina sa, �i de aceea amu venit să puiu
mâna pe ho ţLl.
- P6te să Iie adevărată ceea ce SpUI tu, Fet-frumosu .
rlară In nOI, împotriva datineloru nostre eu' n'amu nict o pu­
tere. Numai o slujbă Însemnată făcută imperăţief nostre te
pote scăpa şi de P01108(1 şi ele morte.
- Spune ce slujbă să··ţl facă, �i rne vOI încurnete.
- De veî isb uti să-rnl aducf epa ce sireră ce este la CUl'-
tea Împăratului meu vocinu, vei scăpa cu faţa curată, şi-ţl
vo t da pasărea eu colivia.
Fet-frumosu priimi, Şi chiar In aeea �li şi pleeă cu cre­
dinciosul(t S8l!. rabll.
Ajung'enel la curtea imperatulul veein(l, luă eunoscinţă ele
epă şi de îrnpr.ejmuirea emţiL Apo! eum venI sera, se a­
şe�lă cu creuinciosul(l lu] la unll colJll de elll'Le unde 'i se
păru a fi unll loci:'! de p11'1e7.6.
ELI} vec;luse epa eum o plimba elOI slujitorI, �i se minună
de frumuseţea el. Ea era albă, avea eapllstrulfl auritll şi 1m­
pudobitLl cu pietre nestemate, de lumi a ca s6rele.
Pe la mi ef,ltl de n6pte, dndu. somnulll este maî dulce, Fet­
frumos (Jise (;reelinciosului sefi de se puse pioă, eră elll se urcă
pe llr�IlSllli\ apoI pe :r.ielll �i sări în cLlrtea imperatuluI.
1
1
l
t
�.,
OF Z"'"�r»7f'W
[77]
77
s.
;
s a
,\1e1'se pe dihuitele �i iu verJ'u!(î degeteloru, pînă ce ajunse Lt
gTajdrl; şi desclJl\lencl uşa, puse mâna pe câpăstru şi trăgea
epa după d(�n8Lll(i· Cum ajunse epa la uşa grajduluî, unde
uiucheză o dată de haui vedduhulu şi udă tată curtea şi pala ..
turilc. Indată săriră top cu totulu, puseră mena pe Fet-Iru­
mosii, şi-Iu duseră la Impet-atuhi, carele şi e111, se sculase. A­
cesta cum vedu pe Fet-frumosll illl şi cuuoscu.
Ilu înfruntă pentru fapta cea mişelească ce era să săver­
şescă, şi··I spuse că dutincle ţerel sale dă morţiî pe furI, Şi
cA împotriva uceloru datine ehi n'are nicî o putere.
Fet-frumosu îl spuse drept tată şiritcnia cu merele, cu pa,
sărea şi eu cele ce 'il disese să facă împăratul, vecinul seCI
Atunc) împer.rtul il dise :
- De vei putea. Fet-frumosîi, să-rnî aducî pe <Una Crăia­
sa, pote că voiii ishuti să scapi de marte şi sii-ţi remâe nu­
mele nepătat.
Fet- frumosii se Jncumese, şi luăndu pe crediuclosulă seu
cu sine, plecă. Pe drumu îşI aduse aminte de merişor. Il 1'1
scose din sînu, se uită la densulu şi se gândi la Iupu. Şi
C11t te-aî şterge la ochl, lupti fu aci.
- Ce poftesc'i, Fel-frumos, îl dise :
- Ce să poftesc, îl respunse elu, ecă, ecă, ecă, ce mi s' el
intâmplatu. Cum să Iacu eu acu se me intorc cu ispravă hună­
- De asta îţi este? Las' pe mine Cel. treha este ca şi sfirşita.
Şi porniră câte-ş'i treI spre :pilla crăiasa.
Când fură aprope de :pina crăiasă, hicur ă popasll într' o
pădure de unde se veelea palaturile cele >.trălucite ale �lîlleJ.
Se invoiră ca Fet-frumosi} şi cu credinciosulel sell să aştepte
la tulpina unUL copacill hetrân, pînă s'o întorce lupulCI.
Şi mIndre palatul'I mal avea <;lîna, măr-e, Insuş'î lupulCt se
miră de frumuseţea şi ele rînduiala cea lJUuă ce era p'a(;olo.
Cum ajunse, facu ce făcu şi să furişă în grădină.
Ce să ve<;ll D-ta? nicI unti pom nu mal era verde. Le cii­
�lllse frun<;la, şi crăci.le, şi riimul'elele, de erai} ca elespuiap.
Pe jos11 fnllll;lele că<;lute erall făcute scrum de uscăciune. Nu ..
mal unu stu[iî de trandaftrltnal era infrurll,litl't, �i plin el,;
1
1
l
t
[78]
78
bobocr, lmi.i în f161'e �l alţi! deschişî. Ca să ajungă pină la
([fU1suILI, Lnpulu trehui să mc)rg{t în verfulu degetelorll ca 3;'\
JlU fîşie frundetulu celtl uscatu, �i se ascunse în acelu crâu­
guleţ{l inflorită. Stăndu ,,1(\ acol. �i păndindu, etă că ese
Tlirw Crăiasă drn palaturî, î il so FUi de doi:HlecJ şi patru de
robe, ea că se plimbe prin gl'iidină.
Cănd o V(�IJL1 lupulu, p'aci-p'aci era să uite pentru ce ve­
nise şi să se dea de golu ; dară se stăpâni. Căci era aşa de
fl'Uml)s:'\, câtu nu c'a mal ve�lub�l şi nu se mal viOdeape faţa
pământului. Avea un păr; nene, eu toiul �i eu totul ele aur.
Cosiţele el lungI �i stufose de-I hătea pulpele. Ctll1d se uîta
la cine-va cu ochiî el ceia mariI �i negri ca murele, Hll băga
în hole ; avea nisce sprâncene hine arcuite de pare că era II
scrise, �i o peLiJ-il mal albii ca spnma Iaptclu).
După ee dete câte-va tărcol« prin grădină eu rebele du­
'Fii densa, veni şi la stu tulu de trandallru �,i rupă câte-va Ilo-
1'1. Cănd lupulu care era ascunsă în crângll odată. se repcdi.
o luă în braţe �i pe id ţl-a fost drumul. Iarii r(1)("·le, de
spaimă se împl'ăşl:iară (;a pui] de potîrniehe. Intr'unll sufleW
alergă lupuli't �i o dete le�inată în hraţele J.n:! Fet-frumosll.
Acesta cum o ve<;lu, se perdl1 eu tirea; darii Lupulu, îl aduse
amin!e eă e voinic(], �i-ş'i veni in sine. Mul['i împeraţl voise
să o fure; dar;'î. se răpllSel'ă,
Fet-frumos prinse milă ele ea, ,;,i nU-l mal venea a o da
altui.a,
Tllila c;,ăiasă, după ce se de�leptă din le,�inll şi se ve(lll în
braţele lui Fet-frumos; prinse a-I <;lice: [aca tu eştl Lupuh'î
r.'l!'e m'a furab\ a ta să fi�1.
Fet-frumos îl respnnse: A. mea sii fI1, neclespElrţitii pinii la
Hlorte.
ApOI se înţeleseră la (,uvinte, şi spuse fie-care şiritenia is­
torjl�l sale,
Vel,lend(l LLlpuh\ dragostea ce se îneinse se Între e'î, <:11se :
LăsaţI pe mine, cii I:fJLe le inlocmeseu eli după vrerea v6strii
Şi plecară a se intor-ce de unde veniseră,
Pe clrllm{1 LUjlul{1 se dete de trei 01'] peste cap!"!, �i se făcu în-
�---_ .. _.
� �mfit
[79]
�i ele m6rte. Eră eLI
muljwl1irea mea va
t
·tocmal ca Dina Crăiasă. I'asămi-te Lupulu era năsdrâ vanu.
Se vorbirii ef, ca credinciosuh1 IUJ Fet-trumosu să stea CII
pîna Crăiasă la tulpina unul copaciu mare în pădure, pinii
se va Întorce Fel-frumosu. ClI epa sirepă.
Ajullg(�ndu la împeratulLl cehi cu epa, Fet-frumosLI il dete'
pre prefăcuta pina Crăiasă. Cum o ve<;hl impăratul, i se muiă
inima şi prinse UDl�1 doru pe densa, de nu se pete povesti.
Imperatuli; îl dise : Vrednicia la, Fet-frumosll, te-a scăpatîi
şi ele ocară şi de mor-te. Acum te şi respEitesc pentru acesta,
dându-ţî în darri epa.
Cum puse mâna pe epă, şi pe căpestrulu celu minunata
Fet-frumosii o luă la sănătcso şi puindr; pe 1,)ina Crăiasă călare
pe epă, porni cu densa şi trecu hotarele acestet împerăţil.
Imperatuhj adună numar ele cătîi pe sfetnicii ser şi purcese
la biserică ca să se cunune cu Pina Crăiasă. Când fu la uşa
biserice î, prefăcuta pînă, se dete de tre I OrJ peste capu şi se
făcu erăşl LUpl\ carele, clănţănindu din colţ.I, îşi arătă dinţit
rrujindă către curteniî împ(�ralulu1. Acestia, cum vădurâ, de o
dată îngheţară de frică. ApOI, după ce se mal elesmeticiră,
se luară dupăcLlnsul(1 cu chiote �i cuufdno. Dai-a Lupulu, să
te jii pîrl.eo! lungi pasuluIupeses, şi se duse, duluţă, d.� nu mal
dete cu mâna de densulu. Şi ajungăndu pe Fet-frumosl\ şi pe
ai sel merse su denşil. Când tu aprope re curtea împărahllul
celtl cu paserea, făcuri'i ca şi la celll-I-aItu împerah'l. Lupulu
schimhatl! în epi\ sirepă, fu dusli la îl1ll'iiratulli, carele ve­
t,lendtl epa, 11U se mal scia de bucurie.
După ce priimi cu multii omenie pe Fel-.fl'Ill110St't, imp.'ra­
tU1(1 acesta îl t,iise:
Ai sciipatu, Fet-frumosu şi de ponosu
imi voill. jinea cuvintulu împerătescl\ şi
(1 pururea cu tine.
Porunci, 'ii numaI de cât i se dele pasijrea cu colivi.a el Cit
totu. Şi priimid-o Ji"v�l-frnmos, îşlluă giUC1 hună şi plecă. A­
jung'cllclLI în pădure unele lăsase pe Dina CrăiDsii, 61'a �i pe cre­
dinciosul]"l IUJ, porniră împrelll1ii către împărăţia talălUI seri'
Imperatlllil ceW ce prim [se epa, porunci să esii tu tii rl.3lea
70
i
I
�
.�
r
l
'ne
[80]
w �
li
l,; lUJ :;,i maî muil irnpel·iq.ie'i.de la câmpii, unde voia să li se
arate calare pe epa cea alitll de vestită.
Când mI ve\lură ostaşii, toţi cu toPI srrigară :
Să trăesol împărate că al dohănditri uu ast-felu ele odo ru. Să')"i
trăiască şi era, care te face să te �: ,·�t!1 aşa de măI'c!:(l.
Şi 111 adevăr, venea, nenul epa cu impăratul ]lU densa, de
nu-l da piciorele de pămeutu, ci parc'aru fi sburat.
Se luară la întrecere. Dară Hiel pornonclă nu era ca srl se
apropie cine-va de ace stă epă , căcl pe toţî îl lăsa în urmă,
Când fu la o depărtare bună, odată stă:u epă, trânti peim­
perat, se dete de trel 01'1 peste capll �i se făcu eră?! lupă, şi.
o rupse d'u fuga. şi fugi, şi fug) pînă ajunse pe Fet-frurnosu.
Când fură ase despărţi, Lupulii \lise lUI Fet-Irurnosă :
Etă ele astă dată ţi s'a împlinită tote poftele. Păzesca-te în
viaţa ta, a nu mal poeti Iucrur I peste puterea la, căc! nu vet
păţi hine,
Apoi se despărţiriI dncendu-so fie-care iutrale sale.
Ajungeudu la Irnperâţia tatălul şi audiudu că vine Iiulu 31'.(1
ce111 micii, fi: eş! Înainte cu mare cu micii că să-Iă priimescă,
după cum i se cuvenea,
Mare fu bucuria oliştescă câudu îlll vedură cu soţi oră cum nu
se mal găsea pe faţa pămentuluî, �i cu od ore cum nu s'a mal
pomenit.
Cum ajunse, porunci, FN-fl'ull10Sll şi făcu un grajdu măs­
stritu pentru epă; colivia eu paseeea o puse În pălinul'ul des­
pre grădină.
ApoI tală-seLt puse de se făQll pregătirile de nu n tă, Şi elllpă
câte va (,file se cunună F(�t-rrllmoslj CII (1ina CI'ăiasă, .Întinse
masă mare pentru hu nll şi pentru reI'!, şi ţiUlll'ă veseliile trei
(,file şi trei nopţ.l Îl1eheete.
nup;i cat'e trăiră 111 fericire, Gind-că F't�t-fl'L1inoslî nu mal
avea ee polTi. Şi 01' fi trilindll şi astă-(,li, de n'ol'11, fi mm'iW.
El'ă eli încălecaI p'o şea, etc,
Povestitli de unii lucl'ătoru de presă ti pOg'l'alică, pol'ocli!:u Men­
cicov, şe'.leton"l în Inahalaoa Til'chilescl. Bucures cI.
'j'.'
,
,
�
[81]
VIII.
PHASLEA CELO VOIi'UCO ŞI MER ELE
Î( DE AURO
:11]:'; .. ' > fost o dată ca nicl o dată. etc.
.�l'a" o dată unu îr�peratll p�lt�rJ:icll şi n:a::e,�i ave� pe
. langa palaturile sele o grădină frumos a, bogata de
florî, ŞI meştuşugită nevoie mare! Aşa grădina nu se mal ve­
(Juse pană atunct, p'acolo, In fuuduhi grădiniî avea şi unii merii
care făcea mere de auru, şi de când ihi avea ehi nu putuse să
mănânce mere copte, căcr, după ce le vedea inllorindu, cres­
cendu, şi pârguiudu-se, venea ore-cine noptea şi le fura toc­
maî când eraii să se cocă, Toţi pasnicil din totăIrnpărăţia şi
cel mal aleşI ostaşi, -p e care îl pusese impăratulu ca să păn­
descă, u'au pututu să prindă pe boţi. In cele mal de pe urmă
veni Iiulii celu mal mare ali'l împăratului şi-l dise :
- Tată, amu crescută in palaturile tale, m'amu plimhatu
prin astă gradinii de atâtea ori, şi amu ve\lutcl ro de forte
frumose în pomulu din fundulu grădiucl, dar n'amu pututii
gusta nicIodată elin ele; acum a datu 111 copt, dă-rnî voe
ca nopţile astea să păzescu easurnl, şi me prinr,lLl că voiu pune
mâua pe acelii t âlharn care ne jefuesce.
-- Dragulu meu, dise tată-seu, atâţia ornenî vo înicf all pă­
zilll, şi n'au făcutri nici o ispravă, doi-eseu prea multii să vegLI
la masa mea măcar un meru elin acestii pomii care m'a ţi­
nutu atâta sumă de hanî ; �i ele aceea etă me ludllJllecll �i I:e
1as(1 ea să Fludesci, măcar că nu-mi vine a crede că o s{t
i sl)U tesei.
A.tunci fiuli"t Împcratulul se puse la p<\uelă li s;:pU:mf\llă [11.-.
ţi
.. 5
[82]
prinde pe hoţI, ci
p6te să-ţi aducă
82
'1
!
se părgui ; atuncî fiiulu
păţi Ci> si Irate-său celu
, ,
t J'('gă: noptea pândea şi "iua se odihnea; eră când fu într'o
dimineţa, "e întorse tristi) la tată-seu �i-i spuse cum prive­
ghiase pînii la mîcduluu nopţiI, cum mal pe urmă 11 el apu­
case o pirotelă de nil se mai putea ţine pe piclore, cum mal
târ<,liu, somnulu ilu copleşi şi eăr,lu ca unu mortu, făcă să se:
p otă deştepta de .:â[ll tocmaî când sorele era rădicabl de do uă
suliţe, şi atuncea vedu că merele lipsescii.
Nepovestită fu măhnirea tatăluî sHI când audi spuinduiss
astă întâmplare.
De silă de milă, fu nevoitu a mai artepta Încă urni anii,
ca să facă şi voea fiulu Selt celuî mijlociu, care cerea cu stă- .
ruinţă de la tată-sHI ca să-lu lase şi pe densulu să pândescă,
şi se legă că elu va prinde pe hoţiî care îl făcea atâta În­
tristare.
Timpul veni, merele începură a
seCI cehi mijlociu păzi şi elu ; dară
mare.
Tată· SeCI, desnădejduitu, pusese în gâ ndu S{l-]U taie: dară
fiulu SHI celu mai micu, Prâslea, veni cu răgăciune către tată­
seu, şi-I dise :
- Tată, aţâţia ani rai ţinut, al suferită atâtea necazuri
după urma acestui pomu, mal Iasii-itI, rogu-te, şi anulu ace­
sta, să-rn 1 incercii şi eu. noroculu.
- Fugi d'aci, nesocotitule, dise î mperatulă, fraţii tel cel
mal marî, atâţl şi atâţl omeni voinici şi deprinşI cu nev0i-
11:', n' aii putulu iace nimicu, şi tocmai tu, unll mucosi::t ca line.
o să isbutescă '? N'av�li tu c,e prăpăstiI spUntl fraţiI te1.'? AicI
trebue se fie ce-va vrăjI.
- Eu. nu meÎncumelii, �lise Prăslea, a
\licli că o încercare de VOill face şi elI, .nu
niel un reCI.
Imperatullt se înduplecă şi mai lăsă pomultt netăiatu încă
unu lU1tl.
Sosi primăvara: pomulll Înflori mal frurnostl şi legă mai
multii de câW altii dată. Imperatuhl se veseli de frumuseţea
floriloru şi de mulţimea r6delorCI sele, elară când se gândea efl
[83]
8.'3
Iliel în anul ti acesta 110 sa albe parte de merele lUI cele
it urite, se căia că l'a lăsaUi netăiată.
Prâslea se ducea adesea prin grădină, da ocolu merului şi
totu plănuia. In sf�'tl'şitli, merele începură a se pârgui. Atuncj
Ilulu cehi mal micri ahi imperatuluj dise :
- Tată, etă a sositi! tirnpulu ; me duc]"! să pândese şi eti.
- Dute, dise imperatulu : clar negreşitu că şi tu al să te
intorcf rnşinattl ca fraţii tel cel mal mar î.
- Pentru mine n'are să fie aşa mare ruşine, ,Jise el;
tiiudu-că eu nu nurna î că suntu mal micu, dar nici nu mă
legLI ca să prindri pe tâlhart, ci numai o cercare să facu.
Cum veni sera, se duse, î�I 1 uă cărţi de cetită, doue'ţepuşe,
arcuhi şi tolba cu săgeţile. Iş'i alese unt! locu de pândă într' unu
colţii pe lângil pomii, bătu ţepuşelo în părnentu, şi se puse între
ele, aşa cum să-I vină unuhi dinainte şi altulu la spate ca, daca
il va veni unu sommi, şi ar (1 moţăi, să se Iovescă cu barba
în cehi de dinaintea lUJ, şi dacă aru da capulu re spate, să
se lovescă cu ceta în cel LI de din apoi.
Ast-felu pândi, pînă când într'una din nopţi, cam după mfe­
\lulll nopţiî, simţi că-In atinge îucetişoru boi-ea diorilor care
HLI îmbăta cu mirosuhi seti cehi plăcută, o pirotelă moleşi­
tore se alegă de ochif lui; dară loviturile ce suferi, vreud u
să moţăiască, îlll deşteptai-ă, şi rămase priveghindu pînă când
pe la revărsată de glod, unu uşor făşăitU se audi prin gră­
dină. Atuneî cu ochif ţintă la pomu, luă arculu şi sta gata;
fâşâitul se auc;li mal tare şi unll 6re-cil:e se apropie de p0l1l1l
�Î se apucă de ramurile lUI; atund elt'l dete o săgMă, dete
doue şi cândlt deie cu a treia, um) gemătll eşi de lângă
pomll, şi apoI o tăcere de m6rte se făcu: eră elll, cum se
.. lllmină puţinll, culese câte-va mere din pomLI, le puse pe o
tipsie de aurtl şi le duse la tatăl sell.
Nici o dată n'a simtitU împeratulu mal mare bucurie de
câLLI când a ve<,lut la masa sa merele de aur tI , din care nu
gustase Hiel o dată.
- Acum, c;lise Prăslea să căutămll şi pe hoţii.
Dară îrnperatlllU, mul�umitil că pipăise merele cele aurite
[84]
pinii ce
hine 01'1
de ulluli'l '
84
nu mai voia sa scie de hoţi , Fiulu Sell insa, nu se lăsa cu
una cu doue, ci aretând imperatulut dira de sânge ce lă­
sase pe părnentu rana Ce facuse hoţului, ii spuse cii se duce
sa-lu caute, �i să'I aducă imperatulul chiar din gaură de �el'pe.
Si chiar de a doua <;li vorbi cu fraţii lui, ca să mergă îm­
preUt1{1 pe urma hoţului �i 81\-11\ prindă.
Fraţi) sel prinseră pismă, pe elu, pentru că fusese mai
vrednică de câtii denşii, �i căutan prileju ca să-Iu perdă ; de
aceia �i voiră hucurosu să mergh. Ei se nregătiră şi porniră.
Se luară, decr, după dira sângeluî :"j merse, merse, pînă
ce eşiră la pustietate unde se perdu dira. Ocolirâ impregiurul
prăpastiei şi vedurâ că dira de stlnge nu mai Înainta. Atunct
pricepură el C,1 în prapastia aceea trebue să locuiască furulu
merelor.
Dară cum să se lase inauutru ? Porunciră numa î de câtu
virteje şi funii gr6se, �i indată se �i giUi,>,i. Le a�e<;lară, şi
se lăsă fratele celu mare; dară, dise elii, când voiu scutura
trănghia să me scoteţi afară; a�a şi facura. După fratele cehi
mare se cobori cehi mijlociu, �i făcu şi el ca cehi el'il1teii'l,
atîta numai că se lăsă ceva mal in josu.
AcUJ.l] e rândul meu să me Iasii in prăpastie, dise Prâslea
ve�lenchl că fraţiI cel mar I se codescu ; dat! VOie1 mişca Iran­
ghia, vOI mal multii să mi) lăsaţi mal jos; şi după ce veţi ve­
dea că frânghia nu se mal duce la vale, să puneţ'i pasnic! să
păzescă, şi C<\nd V'l vedea că fnll1ghia se mişeii ele lovesce
mar[2'il1ile gr6pe], să o trageţl afară.
Se lăsă �i cel(1 mal miell 'elin fraţi, şi ele ce l1li�ca ldnghia,
el'aia îli'l lăsă !lial jOSLI, şi-ICI lăsară, şi-lll lăs ară, pînă ce ve­
\lură că fnlnghia nu mal sta iutinsă, cum este c�\nd are ce­
va ahlrnat(l de capetuli't el.
Atunc) Craţ,il ţillurii s('ati:'l. şi IJisel'it: să a�te[!tăm
vamll vedea dacă face vre-o isbanclă, :;:i atullC! ori
rHi, de va face, sit-IiI pel'clemll; C.l �ă ne eLll'ăţirrllt
ca dt'msul care ne ('ace ele rLI�ine.
Prăslea ajunse pe terE-mul cel-altlt, se uită cu �fi::tlă în
t6te părţile, �;l el1 mare mirare ye\lll t6le lucl'Lll'lle schllllbate;
[85]
85
FÎnlentulfl, florile, copacii, ligliio nf alt-fclu făptuite erati p'acolo
De o cam dată îl cam fu frică, dară înbărh ătându-ss, a­
pucLl pe li mi drurnu �i merse pi n ă dete de nisce palaturt cu
totulu şi cu totulu de aramă,
Neve�end(l nicf PUitl de omu, pe care să-ICI întrebe câte ce-va:
intră in palatu, ca să va(,Iă cine locuia acolo, în pnlguh�l uşet
111\ întâmpină o fată frumuşică, care diso :
- Mulţumescll lUI Dumnedeu că ajuusei II ca să mal vedu
ormi ele pe teremUb�1 nostru. Cum al ajunsu aic e, frate, Hil
tntrebă ea,' aici este moşia a trei fraţI smel, care ne-a ră­
piLll ele la părinţii noştril, şi suntermi trei sur 01'1 şi fete ele
împeral:CI, de pe teremUlll de unde eştt tu.
Atuucl elu povesti în scurtă iotă istoria cu merele, cum
a rănitu pe hoţu, şi cum a venitii după dira sângelui pînă
la gropa pe unde s'a lăsată in JOSll la ea, şi o întrebă ce
fehi de ornenî suntu smeif aceia şi daca suntu voinicî.
Ee! îi spuse apoi că ne care din smei şi-a alesii câte una
elin ele, şi le totu silesce Să-I ia de bărbaţt , eră ele se totu
trnpotrivescu cu Ielă de felu de vorbe, ceren du-le câte în
lună şi În s6re, şi el se facu luntre şi punct e de le îrnpli­
nescu tote voile.
-- Ei. suntu în adeveru voinicî, adăogă ea, insă cu vrerea
lui Dumnedeu, pote îl vei birui. Dară, piuă una, alta aSCUl1-'
dete, val de mine! unele-va să nu dea smeuh"t peste tine in
casa In], că e năhăelăiosll, şi se face leu. paralelI. Acum e
timpuili când are să vină la pr,î.nzll, şi are obiceii:'l ele aruncă
huzd uganulii cale de nnll conac li �i lon-sce in u�ă, in masă
şi se pune în cuii:'1.
N'apucă să isprăvescă vorba, şi se aur,li ce-va că şueră, că
lovesce în uşe, in masă, şi buzduganulll se artîtă şi se aşe�1il
In cuitl. Dară Prăslea, luă huzdngauulll" îlii asvârii innapot
mal departe de câtil îlll asvârlise smenlll; şi cilnd era prin
dreptul!) Inf, Hli atinse pe umere.
Smeulll speriall\ slătu in 10ClI, se ultit după buselugalltl,
se duoe de-ill luă �i se întorse acasă, C,lnd era la portă, în­
cepu să strige:
â
[86]
IIJ
iJ
j.
i
86
- Him ! him ! aici mir6se ,l'arne de om!'[ de pe teremulll celU­
I-alt(! si ve-:l<:\ndij pe 11U[ll de împeratu ce-l eşise înainte îl dise :
- Ce ventîi te-a adusă pe aier, omule, ca să-ţi rămâe osele
pe altii terermi ?
- Amu venitii ca să prin\lll pe furii rnereleru de auru ale
tatălul mer .
- NOI sunternu, il <;lise smellllt; cum vref să ne hătemii ?
in husdug'ane să ne Iovimu, în săhiî să ne tăiemu ; orI în
luptă să ne Iuptămu ?
- Ba in luptă că e mal dreptă, respuuse Prâslea.
AtuncI se apucară la trântă, şi se luptară şi seluptară
pînă când Smeulu băgă pe Prâslea în pămentu pînă la glesne;
eră Prăsle,� se opinti o dată, aduse pe smeu �i trân­
tindu-Iu, ili\ băgă in părnentu piuă în genucln şi-l şi tăie
capulu.
Fata, cu ochi! plini de Iacrăm î, îl mulţumi că a scăpat-o
de srneu, şi-lll rugă se-t fle milă si de surorile el.
După ce se odihni vre-o două dile, porni, dupe povaţa teteî,
la soră-sa cea mijlocie care avea palaturile de argint ă.
Acolo, ca şi la cea mare, fu primită cu bucurio ; fata îlu
rugă să se ascundă : eră elu nu voi; ci când veni busdu­
ganulu să se aşe\le în cuiu, pe care Îlll aruncase smeulu el
cale de două conace, ehi 1111 aruncă multu mal' indărătu, is­
hindu şi pe smeu în capll; eră slllellh'î veni turhuratli, se
luptă '3U Prăslea ca şi frate-seLl celLl mare, şi remase şi elll mor1u.
Fata, după ce il Illulţumi, iUi povăţui cum să facă ca să
8cape elin rohie şi pe sora lor II cea mal mică.
- De şi e mal puLernicll, <,lise fata, de CiULI fraţiI lUI pe
care 1-al omorâtll, dar cu ajutorul LI lUI DLlt1me\leLl şi mai: a­
les!"l că e şi cam .bolnavll din lovitura ce i-ar c!atli cu săgeta
cândii a vrLltii să fure merele, nădejdueSClt că-I veI veni
de haell.
O septemână intregă se desfătară împreună cu amândoue
Jetele, şi Pl'ăslea, odihnindu-se de ostenelile ce incercase
porni şi către smeulll de aIll treilea.
V e�I(�ndLl palDtlll'ile de aUl'll în care locuia smeult1 cehi
[87]
87
mică, rămase cam pe găndurî, dară luăndu-şî inima i II dinţi
intră ină untru,
Cum î11::'1 vedu fala, îltl rugă ca pe Dumnedeu să o scape
de Smeri, care, dicea ea, e otărâtii ca indată ce se va face să­
nătosu bine, să o silescă, orlcumu să se însoţescă cu densulu. '
Abia isprăvise vorba, şi huzduganulă ishindu in uşe şi
în' masă, se PUSll în CUil1. Prăslea întrebă ce putere are Sme­
ulii, şi il sptl�e că aruncă huzduganulu cale de treî conace;
atunci ehi iluaruncă şi mal departe, Iovindu-Iu in peptu.
Smeulu, turburată de mânie, se intorse numaî de cătu
acasă.
- Cine este acela, care a cutesatti să calce hotarele mele
şi să intre în casa mea?
- Eri suntu, dise Prăslea.
- Dacă eştt tu, îl respunse Smeulu, amu să te pedepsescu
amaru pentru nesocotinta ta. Cum al vrutu venit-al; dară
nu te vef mal duce cum veî voi.
- Cu ajutorulu lUI Dumnedeu, respunse Prâslea, arnu eu
acu şi de cojoculu teu.
Atunci se învoiră să se ea la luptă dreptă,
şi se luptară,
şi se luptară,
<;li ele vară
până seră;
iară când fu pe la nămiedu, se făcură arnâudof doue focul'!
şi aşea se băteau ; urni corbu însa le totii ela OCOlt1 croncănindu.
Ve<,lendu-ll1 Smeulu îl dise :
- Cor hule, corbule ia seu în unghiile tale şi pune peste
mine, că-ţi VOit1 da stervuhi ăsta ţie.
- Corbule, Corbule îl dise şi Prâslea, daca vei pune peste
mine seu, cu. îţi VOllI da treî stârvurf.
- Unde dă Dumnedeu să cadă o asemenea tiflă peste mine!
Mi-aş(l sătura sălaşulu intregri.
- Adeveru grăesce gura mea, îl respunse Prâslea.
Corhuhl fără a mal întâl'�lia, aduse .În unghiile ;sale seu,
J
[88]
88
- ,
puse pe vitezulii Prâslea, şi prinse mal multă putere.
Către seră, dise smeuhi cătră fata de Impăratu, care privea
la dEmşiI cum se luptau, după ce se făcuseră eră ornenî :
- Frumuşica mea, dă-rnî niţ.ca apii să. me recoresou, şi-ţI
făgtiduescll să ne cununămu chiar mâ Ine.
- Frumuşica mea, îl r,lise şi Prăslea, dă-mi mie apă, şi- ţi
f'ăgăduescu că te dueu pe teremulll nostru şi acolo să ne
cununămu.
- Să-ţt audă Dumnedeu vorba, vojnic., 7i să-ţi implineseă
gândulu, il respunse ea.
Fata de împeratu dete apă lui Prâslea de beu, şi prinse
mal multă putere; atunci strânse pe smeu În hraţe, illl ridică
în SUSlI, şi căndă îlii lăsă in josu, îhi băgă pînă în genuchl
în pămentu , se opinii şi Smeulă, ridică şi elîi în BUSll pe
Prăslea, şi Iăsându-Iă josu, îlll hăgă pînă 1:' brâu , puindu-şj
t6te puterile, Prâslea mal strânse odată pe Smeu d ă-I pârâi
osele, şi aduoendu-Iu îlll trânti aşa de grozavă, de fl11 băgă
pînă în gâh'î. În pămentu şi-I tăie capulu ; eră fetele dehucurio
se adunară împregiunllli IUJ, îlll luaii în braţe, ihvl sărutau
şi îl diseră ; de adî înainte frate să ne fi L ÎI spuseră apoî cii
fie-care din palaturile Smeiloru are câte unu hiel, cu care
lovesce în cele patru colţur! ale lorîi şi se fac li nisce mere: 9
Aşa făcură, şi fie care din fete avură câte unu rnăru. Se
pregătiră decî, să se intorcâ pe tel'emuli:'1 nostru.
Ajungendll la gropă cletenă frînghia ele se lovi ele t6tc
mărginile gr6pe], Pasuicii de SUSt! pricepură că trebue sit
tragă frînghia. Se pllserâ la vârtejul'i şi sc6seră pe fata cea
mare cu merulfi el' de aramă.
Ea, cum ajunse SUS li, arătă un revăşelll ce-l clase Prăslea;
în care scria că are să la de hărh ttll pe frate-se(1 celll ma'i
mare.
Bucuria fetei fu nespusă când se ve1uera pe lumea unde
se născuse.
Lăsară din nOll fring'hia, şi sc6se pe fata cea mijlocie, Cll
merulii el celli de argintll şi Cll o alUi scris6re în care o ho-
tarâ Prâslea de soţie fratelui cel(1 mijlocit!.
[89]
p
89
Mal Iăsară tringhia şi scose şi pe fata cea mică: acestă era
log'oduica lUI Prăslea ; Însă mărulu el ceh) de auri:'! nu-hi
dete, ci îhi ţinu la sine. .
EW simţise de mal 'nain te că fraţiî sel îl portă sâmbetels
�i când se mal lăsă frânghia, ca să-ILI ridice şi pe elii, elen­
sulu legă o piatră şi puse căciula d'asupra el, ca Să-I cerce,
eră fraţii dacă vedură căcîula, socotindu că este fratele loru
celu micu, slăhiră vârtejile şi dete drumul frâughieî, care se
lăsă în josu cu mare iuţeală, ceea ce făcu pe fnrp să creză
că Prăslea s'a prăpăditfl.
Luară, rlect, fetele, le duseră la imperatulu, îl spuseră cu
prefăcută mâhniro că fratele lor s'a prăpădită, şi se cunu­
nară cu fetele, după cum rânduise Prăslca. Eară cea nWI
mică, nu voia cu nici I1n chipu să se mărite, nici să ia pe
altulu.
Prăslsa, care şedea d'o parte, vet;lu piatra, care căduse cu
sgomotu, mulţumi luf Dumncdeu că i-a scăpată <;1iJele, şi se
gânelea ce să iacă ca să iasă afară. Pre când se gândea şi se
p lângoa, densuln adi unu ţipăttl şi o văetaro care îi implu
inima ele jale; se uită îrnprejuru şi vedu Ull balaur care se
incolăcise re un copaciu, şi se urca ca să mănânce nisco pUI
ele Sgripsor, scose paloşulu Prăslea, se repedi la balauru şi
numaî de câtu îlfl făcu în bucăţele.
Puii, cum vcdută, îl mulţumiră şi-l diseră : vinoîncoa, o­
mule vitezu, să te ascunelemll aic'i, că de t(� va vedea mama
nostră te Îllgbite de bucurie. Traseră o pană ele la unulLl
din pUI, şi-lfl ascunseră În ea.
Când vel1i !3grirsoI6ica şi ve\lu grămada ala mare de Jm­
căţele ele balauru, întrebă pe pUI cine le-a făcutLl esW hine?
- Mamă, <;liseră el, este un omLl de pe terâmultl celălaltll
şi a apucatu incoa spre răsăritft.
- Mi:' ducu, le r;lise ea, să-i mulţ.umescfl.
Ea porni ca vânlulll in spre partea încotro 11 spusese puii
că a a pucalu omul. După eâle-va minute se înt6rse:
Spuneţi-mI dreptu, le \lise, incolro s'a dUSii.
Spre apusfl mamă.
m"1"F T
p ... - ,
[90]
VQ
Şi într'o bucată de vreme, ca de cândii incepmu să ve
povestescu, strebătu cele patru părţî ale tăremului de Jos11
şi se iutorse cu deşertu. Ea ceru Ca numai de cât să-I spue,
J'n cele mal de pe urmă Îî t,liseră :"1ij:
--- Dacă ţi rom arăta, mamă, ne Iăgăduesct că nu-l ve I
face nimicu '?
- Ve făg'ăduescll, dragil meî.
Atunci ei îlll scoseră din pană şi illl arătară ; eră ea, de
bucurie, HlI strânse în braţe şi cab) p'aci I era S;1.� ltJ înghiţă
dacă nu I'aru fi acoperitu puil.
- Ce bine verl să-ţî fac II şi eli pentru că mî-aî scăpată
puiî de morte 't
- Să mă scoţî pe leremul celă-laltu, respunse Prâslea.
- Greu lucru mi-al cerută, îl <,lise Sgripsoroica; dură petl-
tru că ţie iţ'i sunt datare mântuirea puilor mel, me invoescă
la asta. Pregătesce '100 oca de carne făcută bucăţele de câte
o oca una, şi '100 de pâin î. .
Făcu ce făcu Prâslea, găti pâinile şi carnea şi le aduse la
gura grope!. Scripsoroica dise :
- Pune-te d'asupra mea cu merinde cu totă , şi de câte
orf oiu întorce capuhi, să-mi daf câte o pâine şi câte o bu­
cată de carne.
Se aşedară şi porniră, dându-t ele câte 01'1 cerea, pâine şi
carne. Căndu era aprope, aprope să esă d'asupr a, pasărea u­
riaşe mal Intorse capulu să-i mal dea demâncare ; dură car­
nea să sfârşise. Atunci Prăslea, fără să-�I perdă cumpătulii.
trase paloşulu şi-şI tăe o bucată de carne mole din copsa
piciorului de SUSll şi o de te SgTisp0l'olceL
După ce ajunseră el'asupra, şi vec;lu că Pl'ăslel nu p6te să
umble, îl <;lise SgTipsor6ica:
- Daca nu era binele ce mi-aI făcutll şi rug ăciunea pui­
'lol'u me1, mal că te mânCamll. ELI amLl simţit că, carnea ca­
re mI-al datu în urmă, era lUaI dulce de cât cea de mal
inainte, �i n'amll inghiţit'o; reu al făculu de mI-aI dat-o.
ApOI o dete afară dintr'insa, 1-0 puse la 10Cll, o unse cu
scuipatll de alii se(i, şi se lipi. Atunc! se îmbrăţişară, îşI
[91]
mulţumir�i UI1Ulll alteta, şi se despărţiră ; ea se duse, În pră­
pastia de unde eşiseră şi Prăslea plecă către Împărăţia tată­
lUI seu,
Plecă către oraşulu în care locuia 1,ărillJ.iI şi fraţi] lul,
uubrăcatu fiindu în haine proste ţerănesc1, întâlni nisce dru­
meţf şi află de la denşit, că fraţit lUI au luatu de soţ iî pe
fetele care le-a trimisii elu, după cum le hotărăsc ânsuşî,
iar părinţi! lui erau forte mâhniţ î de peirea fiuluf loru celui
mal micu ; şi că 1lL1 voiesce a se mărita nicf în ruptulu capu­
lUI, măcar că a peţit-o mal mulţt fi! de îrnperatu : că acum,
În cele din urmă, fraţii lUI I-a adusu unii ginere prea fru­
mosu, şi că o silescu cu toţi să-Iu Ia, şi că nu se scie de va
putea scăpa.
Prăslea audindă de toate acestea nu puţin s'a intristatu în
sufletulu lUI, şi Cll inima iufrântă a intrată in oraş, Mal cer­
cetându în SUSlI şi i 11 josu, află că fata a \lisu Imperatuluî, că
dacă voiesce să o mărite cu tineruhi care i-hi aduseră, să po­
runcescă a-l face şi a-l aduce la od6re o turcă Cu caerul şi fu­
sulu cu totulu de aur, şi să t6rcă singură, fiindu că aşa il făcuse
şi Smeulii, şi asta il placea multii. Mai află că impăratuh; chio­
mase pe starostea de arg'intarl şi-l poruncise dicendu-î: etă, de
agI în tref săpternâul să-mî dai gata furca care o cere fata mea
cea mică; că de unele nu, unde-ţî stau pici6rele, îţI va sta şi ca­
pulu , şi bietulu argintarii se Înt6rse acasă tristll 7i plângend.
AtuncI Prăslea se duse de se băgă ucenicii la argintaru.
Prăslea toUt �e�endu pe stăpânu-selt viilblndu-se fiind-că nu
isbutise a face furca după pol'UllciaIă, îl \lise;
- Stăpâne, te vedel tristll că nu poţ.l să fad furca ce ţi-a
pOrLlncilti împeratulu, etă mal suntti tr'el gile pină să se împli­
nescă sorocul ce ţi-a datU; lasă-me pe mine să o faclI.
Argintarulll ilii goni <;licându-I:
Atîţl meşterI marI n'all pututU să o facă, şi tocmaf Ul1l�1
trenţerosll ca tine să o facă?
- Daca nu ţi voil1 da furca de a\ll in treJ (:lile, respunse
PI'ăslea, să-mI fad ce veI voi.
Atund se învoiră a-l da o odae să lucreze numaI Pl'ăslca sin-
r
[92]
= nzrt
împera ..
gingăşia
piuindtt,
deam'{l
,
92
gur{!, şi pe fie-care nopte să-i .lea câte o trilistuţă ele alune �i
câte unii paharu de vinu hunu.
Argintaruh; il ducea grijea, fiind-că, ascultându pe la ltŞC,
n'audea aHCI de câtii cum spărge" In alune pc nicovală; eră
dind' fu a treia �li e111 eşi de dis ele nimineaţă din odae cu furca pe
tavă, pe care o SCOfJeSe din mei-ulii smeuluî, ce era la densulu,
si o dete argintaruluî ca să o ducă fetel împărutuluî.
, Argintaru 1(1 nu mal putea de bucurie, şi,-'( făcu unii rându de
haîne ; eră pe la nămiezu, cend venise slujitorii împeratulul ca
să-Iu cheme la palatu, e lu se duse şi il dete furca care torcea
singură.
După ce împăratulu se minună de trurnuţea el, dele argin­
tarului doul saci de bani.
Fnta, c 1.1111 vedu furca, îl trecu unu Ierti arsu prin inimă:
ea cunoscu turca şi pricepu cii Prăslcu cel vitezu trebue să fi
eşitu d'asupra pămentului. Atuncf dise împ"rătulul :
- Tată, cine a f ăeuLu furca, F6Lo să mal facă Încă uuu.lu­
cru pe care mi l'a adusu la odore smeulu,
Eară imperatulu chemă îndată pe argintarulîi şi-l porunci
să-I facă o cloşcă cu pUI eu totulu şi cu totuhi ele auru, şi-t
dete SOrOel1 de trei s'epWmenl, şi daca nu 1-0 face-o, unde­
il stă piciorele, îl va sta şi capulu.
Argintarulu, ca şi de I'altu răndu se 1n1:6\'8e acasa tuistu
despreţui ca şi întâia oră pe Prâslea care HLI întrcbase şi ele
astă dată ; eră daca se inţeleseră la cuvinte, se învoiră, şi lu­
crulu se şi săvârşi cu hine.
Când!:l vec;lu al'g'intaruh) cloşca cl6ncăninclu şi puiI
cu Lotulil şi cu totuli'! de auri.i şi ciugulinelLi meit1 tot
inţelese că trebuie să fie lucru rr.ăiestru,
ArgintanllCl luă cloşca, o duse la imperatuhJ, eră
tu111 după ce <;e minună Îl1clestuhj ele frumuseţea �i
10rCl, o duse feteI, şi-'î t;lise:
-- Eată ţi S'al] împlinit!'1 tote voile; ac lJlTl, fat.a mea, să
te gătesc! de nuntă.
- rJ'etl:ii, ii mII <;li"J [tl:t, cine a f;icutlj aste d:)u� lucruri,
r ehue să aibă şi merulU de auru alti Smeulul; porunce-
'ţ
[93]
sce, rogu-te argintarului să aducă pe meşterulu care le-a
făcută.
Priimindu porunca asta argintarulu, se înfătisă împeratu­
lul rugându-se să-lii ierte şi dicendu-r :
- Cum o să aducu înaintea Mărief tale pe meşteru, fi­
indu-că este unu ornu prostu şi trenţărosu şi nu este vred­
nicu să vadă luminata faţă a Mărieî tale.
lrnperatulii porunci să-Iu aducă oru cum an) fi.
Atunci argintarulu, după ce puse de spelă pe Prâslea şi-tii
curăj.i,îlli îmbrăcă în nisce haine noul şi-hi duse la la îrn­
ratulu : eră împeratu 11) ilu înlăţişă Ietet.
Cum Îlu vedu fata, îl şi eLlllOSCU. Ea nu putu să-şi ţie la­
crămile care o prididiseră, de bucurie mare ce avu, şi dise
irnpăratulut :
- Tată, acesta este vitezulu care ne-a scăpa tl1 dm mâna
Srneiloru.
Şi dăndu în genuche, îl sărută mâîuel e şi pe faţă şi pe
dosu.
Luându-î sema bine impăratulu, îhi cunoscu şi densulu,
măcar că forte multu se schimbase, nu îmbrăţişă şi-it'! sărută
de sute de 01'1. Dar ehi tăgăduia.
In cele mal elin urmă, inima lUI înduioşată de rugăciunile
tatăluî seu, ale mame î sale, şi ale fetei care rămăsese În ge­
nuche rugăndu-lu, mărturisi că în adeveru ehi este fiulu loru
cehi mal micii.
Prăslea le povesti apoî totă istoria sa, le spuse şi cum a
eşitu d'asupra părnentuluî, �i le arătă şi măr ulu de aurii alei
Srneu lul.
Atuucea'Impăratulu, superatu chlemă pe feciorii Iuî cel mal
rnarî ; dar el cum v(�(Jură pe Pl'ăslea. o sfediră. Eară împe­
ratulll întrebă pe Prăslea cum să-I pedepsescă? Viter.llllu
nostru r,lise :
- Tală elJ. îl ertli, şi pedepsa să 0 Ia de la Dumne,�ell.
NOI vomll e�i la scara palatuluI, şi vomii arunca fie-care
dte o săg(�Ui în susii, ŞI Dumne<;lm1, daca vom!"1 fi cine-va
c;reşitJ, ne va pedepsi.
[94]
04
A';':l făcură. Eşiră cate tre, fraţi[ în curte, din naintea pala­
tulut, aruncară săgeţile în SIlSU, şi când cadură, ale fraţilorll
celoru mal marI, le cădură drep ttl în creştetulu capului şi-r
omorîră, dară il celut mal micu, îl cădu dinainte.
Eară dacă ingr-opnră pe fraţi! cel mal marr, făcură nuntă
mare, şi Prăsloa I uă pe fata cea mică. 'rată împerăţia s'a
hucuratu ca le-a adusu ])urnne\leLI sănătosu pe Iiulu cehi mal
micu alti împcratulul, şi se măndrea, fălindu-se, de vitejii le Ce
făcuse elu ; eră după martea tătâue- SHI se sui elu în scaunuln
îrnperăţieJ, şi împerăţi în pace ele a tunci şi până în �lioa de
astădî, de OI' fi trăindu,
Trecuiu şi eu. pe acolo şi sătui 11. de me veseliiu la nuntă,
de unde luaiu
o bucată de batocu,
Ş'umi picioru ele epure schiopu,
şi incălicain p'o şea şi v'o spuseiu dumniav6sLră aşa,
Povestitu de tata.
NOTA Publicată pentru întâia oră în Ţeranultl română, NI' 13
şi 'J4 din '1862; apolîntr'o broşurică Bccsme saii poveşli populcu-e ,
a treia oră în Legende sa!'1 Basmele Honuiniun-ii. Partea J, la 1872.
t
}
����.,c�_,_. ��,J
[95]
XI
VOINICULO CELU CU CAHTEA
ÎN MÂNA NASCUTC
fost o dată ca nicj ndată, etc.
A fost o dată o babă şi unu unchiaşu. El până 111
vremea de bătrâneţe nu avură nicî unu copil. Ce nu fă­
cură'? Ce nu dreseră ? Şi ca să aibă şi el măcaru o miarţă de co­
pilu, nici câtu. Ba rnerseră pe la descâutătorese, ba pe la
meşterî vr ăjitorf , ba pe la cititor) de stele, şi ca să rernâe
baba grea, nicî gându n'avea.
Ajunşi la vreme de betrâue]e începură a se ingrijura.
- Ce ne facemă nOI, babo, dise într'o <;Ii unchiaşulu, de
vomîi ajunge uiscaî-va dile de neputinţă ort de nevoe. Tu
sciî ca amu tăcută totu ce mî-a statii prin putinţă, şi ca să
ne dea Dumnedeu şi nouă unii copilaşu, care să fie toiaguhi
hHrâneţelor nostre, nu s'a luduratii.
De! Uncbiaşu, cine e de vină'? 'Tu seif că amîi urnhlatu
şi crucişu, şi curmedişu pe la meşterese, pe la vracî, am fă­
cutu totii ce m'au inveţatu uniî şi alţii, şi ca să avemu şi
nOI o mângăere pentru pârdalnicele de betrâneţe, că grele
mal sunt! a fostii peste pote.
- Ia, să apucăm nOI dOI în două părjj, să ne ducem"!', unde ne-o
lumina Dumnedeu, căcî totu de giflba stămu nOI la unu locă
amăndouî, doue nevor.
- Să ne despărţimu, unchiaşu, dacă tu aşa găsescî de cuvi­
inţă. Dară bine, cine să închidă ocbii în cesulu cehi de pe
urmă ?
- Că hine dicî tu, Baho; stăî dară ; ia să el tu basmaoa
mea- care arnu avut-o în diua de cununie, şi eu ştergarul cehi
vărgi'ţeb"l ce mi-al a clUSLI de zestre. In tate dilele să ne uităm
[96]
96
la densele , şi când vomu \' lea pe ele câ te treî picăturt de
sânge, să ne lntorcemn acasă. Acesta să fie semuulu ca mar­
tea s'a apropiat de unulă elin noi.
- Aşa să facemii, unchia şu.
Cum diseră şi făcură. Se gătiriA de drumă, îşI luară fie-care
desăguţă d'a umeri, În care 1)11a puse pe fundă basmaoa băr­
hatului el, erăuuchiaşulu ştergarul cel vărgăţel al neveste-seî,
şi apucară unulu spre răsăritu eră altulu spre apusu,
Noă dile şi noă nopţi, se duseră, se duseră, şi eră se duseră,
iutrebară şi pe bunu şi pe rM, pe mar şi pe micu , ce aru face
el că să potă avea urni copil. Cea ce le spuseră să. facă el�
respunseră că aLl tot făcutu, dară În deşertu, Ei căutau să le.
spue cine-va alt-ceva ce nu sciau el, clară nu-şî găsirâ omuhi ..
A decea �li sculându-so unchiaşulu, eşi afară să se spele, ca:
să pornescă la drumu mal departe. Când luă ştergarul să se
ştergă pe ochî, ce să vadă ? TreI picătur) Qc; sânge pe elen sul.
Eill îşi dise : Trebue să me întorc LI acasă, căci Dumne�leu
scie ce va fi păţitlt baba mea.
Intinsa unchiaşulu Ia drumu. Nu mal căuta nict ele mân-.
care, nict de odihnă, şi se întorsa acasă, cum plecase,
- Ce ti s'a iutârnplatu, haho ? dise elu, cum îşI ve\iu ju-.
mătatea.
-Ce să mi se internple unchiaşu ? Eaca eîi îmf căutamu de
cale, şi întrebamiî În drepta şi În st,\nga, rug',\ndu-me de toţ]
să mc înveţe ce-va Cl să putem avea unll copilLL Dară între­
bările şi rugăciunile mele le făceamLI în seci:'1, CăCl îm'1 re�
ceamLl gura ele surda.
Şi tot mergend înainte am ajuns Într'o pădure mare, mare,
fără semăuLl şi m'am rălăcitcl prin bungetuh) aceleI păclurl,
de nu mai sciamii pe unde să esli la 6menL
Când, odată ve�lCt .înaintea mea u1111 moşLI ,OeoşLl de hi.L
trân, uitat de marte şi de Dumllec,leLI, Eu Îi SP'Uill după ce umblu
şi cum m'am rătiicitLl. Moşul, încărcatLl de <,lile cum era, :;e pune
jOSLl,slă de vorbă cu mine şi cu 1Il1l'1 graill, blajinll, îmI arătii
drumulCl pe unde sil eSll, acasă, şi îmI r,lice să me întorclî;
căc! râ vna nostră a ascliltaCo Durnnef�el"L
:
I
,
[97]
- Şi ăsta a fostii so.nuulu lI,3 re ştergarulu mou ?
-- Se vede că asta.
Atuncî şi el se hotartră ca să nu se mal desparţă, Şl să
remâe Să--�l mănâuce amarulu Împreună.
Nu trecu mult li după asta, şi haha spuse unchiaşulnt că
se simte ingrccată.
Aoleo ! Unde era Dumuedeu să vadă bucuria uncbiaşulut
când audi d'o asemenea veste bună l Umbla de colo până
colo, de bucurie, şi nu mal scia pe ce să pue rnâna �i ce să
Iacă.
Şi aşa trecură elilele una după alta pînă la noă lunî,
cfUlcl baba, cu ajutorulu matcit Domnuluî, născu UDLl dolo­
raUll de copil L't, de drăguleţu, şi cu o carle in mână,
A treia seră când veniră ursitorele, se Întâmplă ca un­
chiaşulu să fie deşteptu, Pe densulă, vedî, Du-ICI mal prindea
somnul li dc Lucurie, :;i de treî eli1e nu-I mal clase ochii in
gene, totu umblându pe lângă babă ca s'o îngrijescă şi s'o
caute la ho lă, D'aia şi când veniră ursitorele, ehi nu dor­
mea, ci sta stârcitu intrunu colţu, ca şi când aru fi fostii
Matracuca, sora dornnel.
Când începură ursitorele să ursescă, elu se făcu numai
urechi, şi audi totu,
Cea mal mare din ursitore, dise :
«Acestu copilă are să fie unu Fetii-frumosu şi are să ajungă
bogatu.i
Cea mijlocie (.lise;
«Pe acestu copilu, când va fi ehi de dor-spre-dece ant, are
să-Iu răpescă duhurile rele.»
Cea mică dise ;
«Dacă va scăpa de duhurile rele, acest!", copilă are să a-·
jungă împeraW,»
Atita îl trebui ullchiaşulul să auslă, ca sa-l dea un cu�itll
ascuJ:ib"1 prin inimă. EICl, ver,ll, nu se imp;lca ClI ceea ee ,Jisese
ursit6rea d'a cloa. O grije mare Îill coprinse, şi de pe acum
chiar, începu a plănui cum să facă să-�l scape copilaşultl
de -IlHl'1 asemenea rerl.
7
[98]
98
I"iuă una, alta, copiluln crescea, aliculta pe părinţi şi
cartea cu care se născuse elin rnâfnî n'o lăsa. Cetea, cetea
mereu pe nensa şi în veţa, de se mira totă lumea de silin­
ţa şi invăţătura densulur,
Când se făcu ca de 110,\ ani, .. eia câte în lună şi în s61'e­
Eli'! însuşi ajunsese să fie o carte, şi top megiaşiî veneai:'! la
dellsulu şi-hi intrehatl despre păsurile 101'11.
UnchiaşulD se bucura nu se bucura de fliulu SeL!, dar'
baba scit! că nu mal putea de bucurie, ve\lendu-ILl şi fl'Um03ii,
şi cu atâta procopselă într'ensultl. Ullchi"şulll, ved î, era cu
cuiulu la inimă; scia elu ce scia ; dară la nimeni nu spunea.
Băiatulu de ce crescea, d'aia se făcea mal frumosu şi mal
învăţatCl. Totu satuhi nil cinstea şi Htl asculta ca pe cine seie
cine; eră ullchiaşulu, de ce trecea limpuID, daia se întrista.
Când era IIprope de a îplini hăiatulC! dOI-spre-gece anî,
nu mal putu unehiaşulll să ţie, trebui să rl'\,ufle. Eltl găsi de
cuviinţă să spue şi aloru si>,], ceea ce era să se întâmple fiuluI
Ioru. Şi asl-felil într'o seră când stati cu toţi! la foeu şi po­
vesteau şi ver\lr şi usc1te, ca să le trecă timpuhi , unchiaşulLl
.se apucă de spuse totu ce aur,lise de la lITsitore.
P'aci, p'aci era să m6ra baba, rmma hăiatuluI, de intri,
stare, când audi unele ca acele; săriră însă unchiaşultl şi fiultt
sM, ° sdropiră cu apă, şi d'ahia, d'abia o mal înviorară. Iară
băiatule se puse pe gândurî.
Şi mal plănui elu, ce mar plănui, pînă ce, după câte-va,
,�me, spune tatăluj sciî ceea-ce isvodise ehi să facă. Tată-seLl
carele asculta la gura lUI ca la ° carle, se duse numaI. de
câhl prin satu şi deie gura la toţi megiaşir că in sera cu­
tare, şi cutare adecă când era să împlinescă fiu-serl dou!
spre-gece am, el să se adune toţi cu totulu la biserică, ca
să facă rugăciune pentru fiulu SHI, spre a-li'! scăpa de du­
hurile cele rele. Vorhi şi cu moş popa; şi Laţ] cu totuW se
făgăduir!\. că va împlini cererea nnchiaşuluI. Şi aşa şi făcură.
In sera aceea, cand era băiatlllLl unchia�ulur să înplillescă
dor-spre-�lece an], toţI omenil din sahl, hărbaţI, feme! şi co­
pir, împreună cu moş lcopa, se adunară h bis�rică pentru
[99]
j
J
99
rugăciune. Şi viindu moşulu cu baba �i cu fiulu loru, totii
cu cartea in mănâ, megiaşii îl hăgară la mijlocii, şi rugă­
ciunile începură. Se rugară, ce se rugară, când, de o dată se
pomeniră că se umple biserica de o ceţă grasă. Atuncl că­
dură cu toţil În genuche �i scoseră nisce rugăciuni ferbinţi,
{le arii fl muiată inima nu sciu cărui dubli rel1. Ceţa se ri­
sipi şi el remaseră teferî,
A doua seră, când erau la rugăciune, totu pe acea vreme,
unde se pomeniră că se umple biserica de soreci, de liliecî,
"şi de bufniţe, şi începură a chiţăi, de colo pînă colo prin
hiserică, a se sui pe 0l11el11 şi ,a-l ciupi de pe unde apuca.
'I'oţî se speriară, pînă şi chiar moşii popa. Atuncl hăiatuhi
unchiaşuluî, cu cartea în mână, cădu în genuchl, �i incepu a
.se ruga cu focu. A�a făcură şi unchiaşul şi moşuu popa, �i
t.op rnegiaşil car] se allau În biserică, Şioreciî şi tate lighi6-
nele acelea periră.
A treia seră dacă se adunară, şi se puseră la fugă, se ru­
grrră, se rugară, pînă ce către rniedulri nopţii odată incepu a
'se cutremura biserica şi se audiră nisce pocnete şi tunete,
hubuiturî şi duduiturî îngrozitore, ca de tunetu. Cădură şi de
astă dată în genuchî, se rug ară şi de astă daUi cu totii cre­
dinţa în durnnedei]. Însă, ce să vedeţi Il-vostră ? toemat în
toiulu rugăciunel, unde se coborî unu călugăru din turnuhi
Lisericir, apucă pe băiatul li uuchiaşulu î de subţiorî, îlll r ă­
pesce din mijloculu 10n1 şi se înalţă eu densuliî. în sus. N'a­
l,ueară amend �)ă hage de semă, şi l)<'1'i1'ă din ochiI lor ca o
nălucă. Ba că o fi rămaSll prin tmnl', JJa că o fi pe <lupii bi­
,sericii, ba că o fi pe colo, ba pe dincolo. A9! Elll s'a dus eu
dll1găl'nlll ce-lll răpise, şi dusli a fostii.
Toţi remaseră ca că<;luţl din ceru de spaimă, daI' 1111chia­
�llili şi baba, mal cu asupra. Dupe ce se mal astîmpal'ară elin
spaimă, şi după ee hiserica se lini7ti, omenij eşiră şi se dllse
_fle-eare Intr' ale sale.
FiulCI unchiaşulu'î, de şi răpitll de călugăl'll, clară cartea
din milnă n'o lăsa. Citea merell �i in gllra mare; iarii când
fu de ajunse le la mijloculll cărJil, ciîlugaruhi nu-lll mal
[100]
,
Il
,
'1
I
lOO
,putea ţine, Vru sa-i smucescă cartea elin mână ; dară băiatul
, o ţinea vertosu, Luptendu-se cu hăiatuhi prin văsduhn ca
să-I ia cartea, călugărulu îlLI scapă, şi flulu unchiaşului cădu
într' o prăpastie aclânci:i ..
Dumnedeu scie cât a rămasu elu acolo, pinii s'a desrneti­
citu din arneţela c8-1 veni că<;lenelLI. Când se pomeni, elu era
tol{[ eu cartea În mână. Mulţumi Domuului că l'a SCOSll elin
mima duhurilolu rele �i că este viu ; dară alb\ necazu aCLll11l1 I
nu sela unele se află. Se scală ehi d'acolo, şi o pornesce la
drumu. Şi aide, şi aide pînă ce d'abia (�,�i din prăpastie. A­
pot o luă Într'acolo unde mila Domnului 1'0 duce. Şi apll­
cându spre sare scapată, se duse, se duse, (,li ele vară pănă
'n seră, Uiră să dea de vr'un sah) �i fără să vadă puiă de
omri; �i mal merg endu ce mal merse, dete de un li copacnr
şi mase acolo. Nemăncat �i nebeutu nu putea să dermă Şi
luptâudu-se cu fornea , eu setea şi cu nesomuulu, se socotea
unele s'aru duce, ea să iasă la lume. A doua di o apucă e­
r1.:i�l spre SOI'e scapătă, dupâ cum plănuia elu, până ce de te
peste nisce grămcdl de eăpeţânl şi ose de omeni.
Şi apucăndu-Iu nisce 1'âcorJ rec'( de frică, începu a citi pe
căeticica lui, şi lnlătul'ă 6re CUI11l1 groza ce sta gata să-Ei
eoprinrJă. J�I luă deci inima în dinţ1 şi porni înainte; ele ce
mergea mal nainte, (l'aceia grăme�lile de ase ele omu se în­
mulţeaCt. Eill se făeu că nu le bagă de semil, şi tOtLl Înna­
inte merg'ea, pînă ce ajunse la um'l oraşll mare, din care
IlUlTHtl dttritmăturl r{llnăsese. Prea puţine ",idu!'1 mal erau
'in pieiore. Şi mal merse ce mi:t'i merse, şi dete de nÎsce pa"
laturI for te l'rllmose.
Acolo dacă ajllnse, hătu .in portă. ElCI cug'etă să c(�ră ceva
de m[l11Cflre, că nu m;lncase nu seill de câte (Jile, şi să-ICl lase
sămc\e acolo, că era vreme de c(incl nu �e odihniseca lu­
mea, Dara nU-l respuJlse nirceul.
Tvla'i b{t!,ll o daU!. DaI'l�1 ca să rb;pUIl!,Iă cine·-va, ba.
In srt\\'�iilt hătn �j a treia 01'<\; dară niţelll mal tăriceU\
De astă dată se aw}i un glas piţigăiatLl elin lăuntl'll' că-il'l în-··
tl'ehi\: ein" este '1
'A� .• *r., .. ,'i"
l' ".,!!
i.
"
,
,
, ":,
I
iÎ
�1
1
,
[101]
101
EHI respullse că erte omri ca toţ) omeniî, �i cere să-tu
găsdlliască.
Daca îi deschise portiţa, ce credeţl că mi-ţi vec.lu '? O umbră
de 0l11l1, unu hătrânu cu barba până la genucht, slabi:'! şi
pipirnicitu şi cocoşatu, de parcă mânca numai vinerea. Eli'!
se cruci când ve,;lu pe Fet-frumosu, şi-l spuse că n'a vet;lutCl
omu de când era copilandru. Acesti) hătrânu era portarulu
curţii şi lăsată acolo să păzescă palatulu pînă s'o găsi cine-va
care se desfacă făcutulu locului aceluia.
Dacă intră Făt-frumosti înnăuntru, hetrânulii il puse o masă
curată, şi pe masă nisce pâine albă ca zăpada şinisce legumă
bună de mâncare, Însă gătită făra multe meşteşug-iri.
Băiatul, îmbuca lupesce, căci nici elii nu mai scia de când
nu mâncase. După ce rnâncă, şi se sătură, se puse la vorbă
cu unchiaşulu.
- Bine, tătuţule, ca ce să fie asta de n'amu iutâlnitu eu,
cale de alâtea dile de când viu, nicl unu sufleţelu ele omu
p'aicî pe la voi, fără numai grămedr, grămedi de ose de 0-
meni, risipite colea şi colea'? Ş'apoî şi aici la palaturile a­
cestea, numai pe tine te găsescu cu sufletulu în ose, încolo
pal" că aru fi în împărăţia morţii '?
El, tătişorule, povestea împăreţiet acesteea este mare. Eu
ţi-oiu spune o câtinică din ea. Să vedl dumneta nepoţelu
moşului, acestă împărăţie a fostei şi ea odată mare şi puter­
nică. Împăratulii şi impărătesa locului n'aveau copil. El, în locu
să se r6ge lUI Dumnedeu ca să le di�a unii moştenitoru, să
apucară să umble cu farmece. Umblară el, ce umblară, ŞI
.dete peste unu. fermecătoru meşterii.
Acesta nu sciu ce făcu, nu sciu ce drese, că numar etă că
'Împeră1:esa remâne grea, şi după noii lunI născu uă. fată mal
frumosă de Câtl! nu SCill care <;lînă elin cerl\. Ea trăesce şi
3cumU. Este atâlll de frum6să, în câlll s'o ve<;ll şi să n'o uiţi
in totă viaţa ta.
La treI zile cfmd II veniră ursit6rele, o Ul'siră ca ea să nu
se pote mărita pînă ce nu se va găsi cine-va eare să pe­
trecă o !lople în cămara el, şi să scape 1:6[61'1"1. Pasă-mi·-te
[102]
Il
II
I
1.
'102
Dumnedeu pedepsea pe copi ';), pentru pecatulu părinţilor,
Nu numai atttu, dară ursitorele întinse pedepsa acesta
şi asupra impărăţieî. Ele dise că din diua când va veni ,ALI
dintâiu peţitoru şi nu va ishuti să scape, tote oraşele şi t6te
satele să se dărîme precum le-al ,.:;.JUtll şi tu, şi toţi omenir
sa putredescă, să le rărnâe numai 6sele. Acesta ca să în-o
grodescă pe junî, ca să nu vie în peţitii, Ved î Il-ta, şi fer­
mecătorulu acela care a făcută pe împerătesă să nască, fu:
pedepsită, căci umbra lUI este care vine n6ptea de muncnsce
şi cbinuesce pe bieţiX tineri, cari] se încuuetLI a remânea în
cămara domniţel,
Mulţî tineri s'au încumesu piuă acumu a face cercare, �i
toţi ali peritu.
Audindu unele ca acestea Fetu-frumosu, �lise portarulut, ciic
ar LI dori să vadă şi ehi pe fata de împeratu.
- Fugi d'acolo, tătişorule, nu-ţi mal băga sulletulu în pe­
catu. Făţl cruce şi te depărteză de locurile acestea, ca să
nu-ţt pel'\l! viaţa. Pecatu de tinereţile tale.
Fie! îşI dise hăiatulu, gândinclu-se la cele ce păţise pînă a­
cumu, totu n'am eLI la ce mal trăi singură prin pustietăţile
acestea, şi stărui ca să-lu ducă în cămara domniţei.
Portarulu daca vedu că nu este chipu să-lii oprescă de a
merge, i lii duse la fata impăratulul. Ei, cum se vedură se şi
plăcura. Se vede că el erau făcuţi unuhi pentru altulu, Şi
de unde să nu fie aşa!
Biată fata Imperatulnî aru fi dorită să remâe în noptea a
ceea băiatulu in cămara el; dară îl era �11ilă de tinereţile
lUI, CUlllLI de să se prăpădescă o aşa bunătate de june.
Şi împreună cu portarulll mal cercară încă odată să-lll
facă a nu rem;lnea. Dară fu peste p61e; CăCI FetLt-frumJSll
era ele aceia cari, cândLI îşI pune În gândLI să facă ce-va, nicf
draculll nu i-o sc6te din capii.
Şi aşa, cum veni sera, ellJ se duse cu cărticica lUI în m.ână,
şi stMu în priveghere. Ce făcu el[l, ce nu făeu, că ve\lu
alblllL1 \lilel. A don <,li ilLI găsiră totll cu cartea .În mână, şi
sel'betW, �i galhenll ca tL1rt.a de ceră, de pare că muncise.
[103]
HJ3
cine scie la ce lucrurl gl'ele,�i cine scie câte nopţl, nemân­
catii şi nebeutii.
Se deşteptă şi fata de unde dormea ea, şi cum illl ve(,lu
În carne şi in ose, îl' dise : tu să fi! soţulu meu, AtuncI o­
dată, ca din seninu, începură a invia orneniî de prin oraşe
şi de prin sate, slugile de prin curte, şi tote câte erau cu su­
Iletu în dioa când veni celu intâiu peţitoru, incepu să misce
şi să se scole ca dintr' unu somnu adâncu.
Oamenii începură la lucrulu 10rLl, oştirea a da în tîrnpine
şi în surle, şi a veni la curtea tmperătescă să se închine cu
slujba. De unde pînă aci era tăcere, morte , acumu te asurdeau
strigătele şi sgomotulu ce făcea mulţimea de ornenf şi de
argaţî, mergendu fie-care la lucrulu sM.
Portarulu se buîrnăcise la cele ce vedea. Nu scia Încotro
să-şi intorcă privirea şi la ce să se uite mal întâiu,
Fetu-Irumosuşi cu dornniţa eşiră şi se arătară la lume.
Mulţimea striga de bucurie de se audea în cerii strigătulii
101'll, şi din fie-care gut'ă eşea vorbele: Să ne trăiască im­
peratulu şi Imperătesa nostră!
Fetă-frumosu, daca se cunună cu fata, se aşedă în scau­
nulii împerăţier, şi-şi tocmi oştile, hoerimea şi prostimea cum
scia ehi în legea lui. Toţi remaseră mulţumiţi de tocme­
lele lul,
Şi petrec ură ce petrecură cu fericire în căsătol'ia 10rCl; când
într'una din dile îşi aduse aminte ele tatălu sM şi de mu­
mă-sa, şi se întristă, că nu scia nii.iică de căpetăiulă 101'(1.
Îrnpărătesa hăgă de semă întristarea lul, şi ca unulii ce­
era dragii forte, nu voia, vedl, să-lu vadă nicl o clipă de ochit
măcaru fără chel. Prinse a-lLl intreha. Eră dacă îl spuse, ea
Îll'l îndemnă să se ducă să-şI aducă părinţiI, şi să trăiască cu
toţ.i'i la UUll loc (1 ca în sînulu. mă-si)'.
Fet(l-frumosLl asta şi voia. Şi totuşI nu se îndura să-şI
lase soţia singură. Scia eIt"!, bieW, ce va să (Jică singurătatea.
Dară întelinclu-lU şi îneingendu-l(l doruILI de părin[l, hotărî
să se ducă.
înainte însă de a pleca, impărătesa, soţia luI, il dete urllVI
[104]
104
inelu, ce dicea că Hll are ele la moş], de la strămoşf, îi îl
spuse că are puterea, când îlll scote din degetu, se uită la
densulu şi doresce, să se facă unu palatLl cum semănu pe lume
să nu albă. Îl dete şi pe visitiuln curţi], OI11LI vechiu, cre­
dinciosu şi iute la slujbă, care sa nu se deslipescă de stăpâ-
nulu Sell, nici câtu al da În amnaru. s
Aşa căpuitu şi pregătită de drumu, plecă către satulu unele
trăiau părinţi) IUJ, după ce-şI luă dioa bună de la Irnperătesa,
de la boerl şi de la ostaşî, Drurnulu îI era să trecă pe la
:împerLîţia lUI Seferu împeratu, pe la jara dineloră şi Dum­
nedeu mal scie pe unde.
TreI ani şi treî Iunî şi treI dile ţinu călătoria pina să a­
jungă la satulu părinţiloru luî, Şi trecend pe la împărăţia lul
Seferu imperată, l'a întâmpinată dregătorii curţi! şi l'a pe­
trecută cu dragoste. Şi trecendu pe la ţara dineloru, acestea
se întreceaLI care de care să-I arate mar multă cinste şi să-ICI
petrecă,
Daca ajunse la satulu părinţiloru seI, trase butca dinaintea
hordeiulut. Tată-seu şi mă-sa nu-ILI cunosc ură. EHi dacă vădu
aşa, ceru să-ILI găsduiască. Betrâuiî primiră, şi-şI cerură e1'­
tăciune că nu potii să-I dea mal multii de cătu ceea ce aLI, adică
hordeiulu 10rLl. EILI se învoi şi mase acolo. Peste nopte se
scolă, ese afară binişoru, şi uitându-se la inelu, îl aretă că
doresce să se facă unu palatu iufricoşată în Ioculu hordeiu­
lUI, aceluia.
T\l'apllcă să isprăvescă hine de gândiW, şi mi se ridică ne'i­
culiţă, nisce palaturl măreţe, 'împodobite cu de tote frumu­
seţile, cu grădinI falnice, cu isvore limpegI, de să te tOtLI fi uI­
tatLl la densele şi să nu te saturI. Dara încă-mi-te pe din
năuntru? Aci e aci. Cămările, lăviţile, aşternuturile, numai
scumpeturI.
Când se de�teptară a cloa \li ullchiaşulll şi cu baba şi se
vă\lurii muiaţl numaI în auru, se speriar;), Se frecall la 'ochI
şi Se uItall în t6le părţile, şi nu le veneall a crede o..;hilofLl
101'(1. Li se păreau că viseslă.
Atunc! intră FeLu-fflltl10SU la denşil, îi scose din uJmirea .Îl1
'l
[105]
p __ t
105
.care căduseră şi şi se descoperi, spuindu-Ie că ehi este fi UUI
101'(1 celu răpitu, Şl că a ajuns împerntă.
Când audiră de unele ca acestea, unchiaşulu şi haha,
muriră şi înviară de bucurie. Apoî îlll luară şi îlll pupară
�i pe o parte şi pe alta: eră ehi le sărută mâinile.
Indată se făcu svonu în satu că unchiaşulu şi haba se pro­
copsiră fără scirea lul Dumnedeu, �i alerga lumea după lume
ca să vadă cu ochil 101'(1 minunea.
Ajungendu şi la urechile stăpânuluî moşiot acestu svonu,
se duse şi elu de vedu palaturile şi rămase cu ochil sg'âlţL
Acestll omu era pismătareţu şi zăcaşu la inimă. Nu voia, vedî,
nicî în ruptulu capului, să-Iti întrecă alţii, nicî în bogăţie,
nicî în procopselă.
Se duse decî acolo să se încredinţeze prin sine insuşl de
ace stă minune, şi daca vedu pe Fetii-frumosii, aru fi poftită dum­
nelulut că-lu ginerescă, fiind că avea tref fete.
Pofti pe Fetu-frumosu, ca să vie şi ehi pe la densulu p'a­
casă, ca să lege prietenie. Fetu-frumosu, cu inima curată, şi
fără nicî o vinovăţie într'ensulu, se duse, de! de datorie. Acolo
daca îhi vedură, stăpânulu moşle! aduse vorba de căsătorie
şi-I spuse că aru fi hunii bUCurOSl1 să-I dea pe ori-oare va voi
elu să ia din fetele luJ.,
Fetu-frumosu le spuse curată că elu este însuratu, şi că are
de gându să se intorcă la nevastajieste-rpdţinu. Ba încă le
spune şi cu ce putere făcuse palât��rile alea frurnosele, daca
îll1 întreb ară.
Pismătareţulă de.etăpânu alu moşiei I.Iănui atuncI cu fe­
lele sale, cum să facă sii fure ineluhi din degetullL lui Fet(l­
frumosll. Pentru aC(''lta, nu trecu multe \lUe, şi poftiră pe
Fetl1-frumosll la masă la denşil ca să se chel'uiască şi să pe­
trecă împreună, căcI, \liCea(L el, mal avea-vodi gile să se mal
va\Iă all ha?
Feb'l-(rumosi't, fării să-I plesl.\escă prin cap ce plănuisera el,
se duse. După ce se chefuiră mânc;'ţndi'l şi bendu câtti le ceru­
Tă inima, când fură o,ă se sc6le de '}a/,p1asă, zăcaşuh'l ele pra­
prietal'(l ceru să le mal dea câte.;ullEL paharll să bea,l.a batu
rit
[106]
106
caluluî, cum se dice. în pal..u-ul ce dete lUI Fetă-frumosii
amestecă, fără să scie elu, nisce bur uenî adorrnitore.
Cum hău, îlu şi fură aghiuţă. Cădu într'o amorţelă soră cu
mortea. Capulu îl bănănăia tntr'« parte şi într'alta, de parcă
î�'i rupsese jungetura. tlC1 Iuar, deci, binişoru, îl pus eră într"­
unu patu, şi acolo remase pănă a doua �li. Pe când dormea
elu du s ii, îl scoseră inelulii din degetu şi îlll ascunseră,
A doua r;li dacă se desceptă Fătii-frumosu, îl fu ruşine de
ceea ce făcuse. Ell1 se căia şi se căia cum de să facă e1(1
fapte de care nu mal făcuse in viaţa bl, să-şl bea adecă ŞI
simţirile. El socotea, ve�ll, că a hăutu ca unu nemernicii, şi
d'aia să îrnbetase aşa.
Cum se deşteptă, se şi duse acasă, fără să bage de semă,
că îl Iipsesce inelulu din degetii. Acasă dacă ajunse, ia, pa­
latulu de unde nu e. Perise ca şi când n'aru fi mai fostii,
iar în locul lui găsi erăşi hoădeiulu părinţi.oru luî. Se mal
căi ehi o tonă ele neghiobia ce făcuse, dar acuma: prinde 01'­
hulu, scote-i ochil, povestea ăluia.
Se hotărî dară să se intorcă la împărăţia lUI, să nu se
mal intâlnescă cu nisce asemenea omenî reî la sufletu. Elii
dise şi părmţiloru luî să mergă cu densulă, să trăiască ca
în raiu. Dară el se mulţumiră ale rămânea osele în sătuce­
nu 11) in căre se născuseră, şi poftită fiuluI 101'u o viaţă lină
şi fără de supărărt diavolescl.
Bietulu Fi-StC1-frumosll, tristll că-şI perduse inelulU, trisb�l că
păt'mţil sei nu voescl1 a merge să trăiască cu densulu, sta
cu capull1 rezemat(( pe mânâ şi se gândea, cum să facă ca
tate să-I iasă în de bine. Când, de odată se înfăţiseză _ in a­
inte-i visitiulu ce-I dase imperătesa.
-- Ce al, stăpâne, de eşti aşa tristll, fără să te mângâI?
AtI doră primit'ai niscaI-va scir! rele de la împerăţie ?
- Ba sciri rele de la imperăţie ll'amu priimitll, drag-ulu
mell. Dară, ecă, ecă, ecă, ce mi s'a întâmplat([.
Şi-l spuse tOtll din firLI l;înă'naj:ă.
- Ia lasă, stăpâne, nll te mal mâhni aşa pentru atâta lu­
cru de nimicll.
t
i
[107]
_ Ce stai tu de voi-bescf, omule'! Apoi de nimicu lucru
ei tu, că amu perdută inelulu ; aşa sculă rară, şi ele puţină lu­
cru socotesd tu că este a me despărţi de părinţi fără să mal
năll5jduescCl a-i vedea '!
_ Ba nu, stăpâne : dară ia să ne înţelegemu la cuvinte.
Părinţii impărăţieî tale, dacă nu voru să vie să trăiască pe
lângă D-ta, poţi să-I Iad să trăiască bine şi aci, lăsându-le
o ::;umuliţă bunicică de banl, de c.rre al, mulţumită Domnu­
lui, destul. Câtu pentru inelu, apoi împărătesa demna no­
;:itră, a avutu de grije şi pentru acesta. La plecare, ea mi-a
datii acestu inehi. cu poruncă straşnică' ca să ţi-ICI dati. numa).
atuncI când voiu vede că mâh.�iaa umblă să te hirue. Şi toc­
mal acum mi se pare că e timpulu. Poftim!
Şi îndată scoţând li din siriu umi inelu, ca şi celă-latu de
fI'UmOSC1, i-lii dete ; mal adaogândCl a dice că ineluhi acesta
are darulu, ca, ultându-te la elu, şi dorindri, îndată se va
înfăţişa înaintea dumitale dOI arapî, cari vorii face ori-ce le VeL
porunci.
Tocmai atunci trecea p'acolo şi stăpânulu moşieî, cehi cu
pricina, într'o căruţă cu patrr telegart, mergendu în treba lUI
Fetri-Irumosu, cum luă inelulu în mâna, se uîtă la elii, şi
pofti să iasă cel dof arapî. Îndată se pomeni cu cel doi arapî
ne gri ca fundulu ceunuluî, că stati dinnaintea lui, ageri şi
sprinteni ca nisce pardoşf,
- Ce poruucesci, stăpâne, \liseră el.
- Să-mi luaţi pe chir ăla care trece în căruţă, şi să nu-Iti
slăbiţi pînă nu va scote inelulu ce mi-a trasu din degetu, mi­
şelesce,
Vedl că ehi pricepuse că beţia aia d'atuncea nu fusese lu­
cru curatu ; dară n'avuso ce-şi face capulu), d'aia şi tăcuse din
g·ură.
Uunde mi se repe:;liră, neiculene, el arap'î, ca nis;Je Smei şi
ca nisce lei paralel, de nu-I puteaI ajunge cu praştia. lntr'()
clipă fură acolo şi, unulCl apucă caii de dârlogi şi mi ţi-i o­
pri ca pe el, şi altuIi:'! apucă pe pismătal'eţulCl de stăpanCl alLl
mo�ieI de pepUI, şi câtt1 te-ai şterge la ochI, fu �i dalti jOSC1;
[108]
'108
'Şi unde mi ţi-hi începură a-:, resuci şi a-hi buchisi infundatn.
de-ţi era mal mare mila de densulu.
Dacă îi cerură Arapil inelulu, elu tăgăduia ca un nemernieu.
Se pusese diavolulu călare pe inima lui, şi nu-hi lăsa nicl de
cum să scoţă inelulu la ivelă, D .. ,ră ce credeţf că Arapir mi-In
lăsară numal aşa cu una, doue ? Nicl să ve găndiţî.
1111 luară din nou la târbăcelă, Umbla prin mâinile 101'11,
de la unulu la altulu ca o minge. Ihi mai făţuiră, W\ mai tru­
diră, de credeai că se perde prin mâinele loru, şi ca să spue nici cât
Dacă vedură Araşil a�a, că se încâinasc şi nu vrea să dea
inelulu, îill pus eră josu, unulă ilii ţinea şi altulu scose unii cu­
ţitCl de la hrâu, îlu dete pe masatu, şi se făcea că vrea să­
III jupoe de viu.
Vădu ela că nu e glumă, că-l sta viaţa numai î ntr'unu finl
de aţă, şi ca să scape de morte, spuse că la ehi este inelulu,
şi-ili SC03e de-lu dete Arapiloru.
Arll fi voită omeniî lUI, visitiuhi şi argatulu să sară isa-şl
.scape stăpânulu din mâna Arapiloru. Dar cine se putea apropia
de denşiî ? Numa î câte unii brânci le da aceştia, şi se duceau
peste capu, de se sculau schilodi,
Fetu-frumosl1 privea şi crescea carnea pe ehi de mulţumire,
când vedea că Irecă ridichea becisniculuî de zăcaşll, după cum
i se cuvenea.
Priimindu-şI inelulu Fetll-frumOSll, îlll hăgă în degetlllân­
gă cehl-laltll şi se hotărî a se int6rce înapoi la împerăţia sa.
Dete părinţilorlj lUI VI" o te el pungI ele galbeni, fiind-că nu
voiră a merge cu densu]u, segăti de drumll, se urcă în ]mtcă
şi porni.
Dară când se despărFră'? Plângea şi lemnele şi pietrele de
jalea unchiaşulni şi a babel. Ve<;ll că pl'icepură el că n'are să
se mal vat;lă. P6te că în cerl1, dar aci pe pămentli de lec!
Şi se duse, şi se duse Fetll-fl'UmOSll cale lungă depărtată,
care de aci înainte se gătesce, basmu mal fl'UmOSll grăesce,
se duse pînă ajunse la o poiană frum6s�i, de marginea căreea
curg'ea unu rîuleţll. Aci îşl căută elll locu de popasll.
:f
1
I
1
[109]
� ..
:1
1
I
1
,
Fiii că-lt"15i găsise, căcî era o frumuseţe de nu te înd urI să
te depărtez! ele densa.
Lichiaoa de stăpână al moşier, IlICI una nicf alta, voia cu
clinaelinsuW să aibă pentru densulu inelulu lui Făt-frumosu
-si mal multe nu. Se luă după densulu, şi cugeta, că mal cu
marghiolil, maî cu şolda, mai cu prefecătoril, să înşele pe
Feb)-fl'umoslt şi să-i dea puiu de gioh"l la inelu.
Daca ve�lu pe Fătu-trumosă că vrea sii ppoosescă, se opri şi
elU mal câtu colea, după unu mărăcinişu, şi aşteptă pînă să
adormă.
F'elLl-fnIl110SLI, nici că se găndea la nisce ast-fel de mişelii,
ell1 întinse pe pajişte nisce scorţe scumpe ce le avea, se a­
şe(;lă pe densele, mâncă şi se culcă. Visitiulu lUI ceh'! C1"e­
rlinciosii stătu de padă 0 bună bucată de timpii, şi daca Ve(;lll
că nicî apele nu se mal mişcă, �i fiindu şi ajunsu de oste­
nela drumulut, puse şi elii capulu josu şi-lll fură sornnulu.
Când vedu că amândoul dormu duşî, ela eşi din crăngu
binişoru, �i pîş, piş, ca o mîţă când pâudesce la �6recl, se
apropie incetişoru de FetLI-frumosll, :il trage inelele elin deget
şi p'aci ţi-e drumulu.
Eră daca se sculă Fătu-Irumosu, şi veQu că-I lipseecu inelele
crcdu că viditiulă j le-o fi luatu, ca să l{� pue bine, de temă
ca să nu le perdă dormindu, şi-lu întrebă. VisitiulLI respUllse
că D6mne feres�e! nu i le-·a luaW eltL AcutULl înţelese eă
vre-UI11"1 furCi i le-a stersu şi. se inlrisUi, nevoe mare.
Aşa sUpel'atL1 ponmci de inhămă eaii .h huLcă şi porni. Eli"!
nu scia ca cine să 'i le fi lua tii, şi n'avei! pe cine apuca de
ele. Şi me['g(�nd,} elu aşa şi cluelinclu-se, �i frămentându-se
de mâhl1il'e, se gânclea ca ce să răspulH.lă elCI împărăteseI,
dnel 1'0 întreba de inele. NU-l venea lu'i, vei;lr, odată cu ca­
PUlLI, să-lu crer.Iă nescine că este neharnicLI, mot6li:i şi aclormitt"l.
Tocmai pe cândii părerea de rM îlLI ajunsese şi mal şi, de
câtLI pinii aci, erau trec(�nclCI printr'o pădure mare şi deBă
D'odată aUQÎ nisce halauri de Eintarl trăgendll d.in viod, de
gândeai că mănâncă focll, şi din ce .În ce se apropriall. Nn
tl'ecil multt"l şi etă c,l Iăutaril t['eeură pe lângăiJutca lUl Fett"l-
.,;=
[110]
110
frumosii, totu cântând, şi-'î uoteră bună diua. Făt-fru.nosu
ile mulţumi şi prinse a-l întreba:
- Dară de unde veniţt, bre, omenî huni, şi unde ve duceţi '?
Lăutarif respunseră :
-", Ne ducemu să căntămu la nunta impărătesel tale.
- Cum să cântaţ î la nunta îrnpărăteset mele'? întrebă
Fetii-frumosI), căruia îl sări inima de frică,
- Apol, să ve\lî dumneata. Unu împărat din vecinătate
-vi\lEmelCl că este atâta diastimă ele vreme'ide când�a'l plecată,
-şi nu te-al mal întorsu, s'a sculatu ClI osle asupra i mper ă-
ţiel tale, ca să silescă pe imperătesa a lua de soţu pe fiulu
seCl, Impărătesa s'a impotrivitu forle, şi de doă orI saă lovit
oştile şi de doe 01'1 acelu împeratu a fostii biruitor-ii. în cele
din urmă nicî imperătesa nu mal trăgea nădejde c'o să te
întorcî. Si de milă ca să nu se mal prăpădesă orasele si sa-
, , , v
tele, şi atâta sumedenie de oste, s'a înduplecatu a lua cere­
rea împăratuluf, şi mâine le este nunta.
- Cum se pote una ca asta 't
- Ecă, se pote şi se prea pote, Dară fiind-că te intorci, şi
.daca voescl sa ajungi înaintea nunţi), lasă-ţî butca să vie pe
'urmă, şi tu aideţl cu nol.
Fetii-frumosii n'aşteptă să-f mai dică încă odată. Se dete bi­
nişoru josu din hutcă, şi porni cu lăutariî la drumu. Unulu
-din IăutarI îlu luă in cârcă, şi când îşI făcu vint, se arund
dreptii în slava cerului, şi mergea ca vîrtejulu, Ar fi voită
elu să mergă ca gândulu, dară il fu temă să nu plesnescă
fierea in Fătu-frumosă.
O dată începu Făt-frumos, să strige:
-::- Slă!, me, să-ml iall căciula, că mI-a că\lutll din capCl.
- Ce sta'l dumneata de vorhesc'î '? Las'v incolo la nevoile
,căciula, că ea acum o fi cale de şese lun'l de departe, să mergI
,cu picîorulll pînă acolo, unde a căgutu ea. Şi ma'l merse ce
JllaI merse şi se cohorîră la scara palatuluI împerăţiel sale.
Aci dacă ajunse, împerătesa, şi toţi boeriI, şi totă ostea,
.eşiră Întru întîmpinarea luJ. După ce-şI dară hunll găsitll şi
JJUm'î. veniW, il povestiră cum imperatulu vecinu ,,'a sculatll
.ar
[111]
,1
\
l
- "
1H
CH reshoilt asupra 101'1'1, cu.n ostea Iuî a spartu . ostea împe­
răţie'î lui de doue orl, ŞI cum se gătescu pentru a treia
lovire.
Apol [mperătesa 11 spuse că ea a făcută acele mestesuzurr
, cu lăutaril, ca să-lu aducă mai currndu, că scie cum il per­
dutu inelele şi ce a păţi tu.
Pe când vorbim) încă, ecă unu curier LI că se înfăţi�eză
înaintea loru şi dă imperăteseî inelele cu pricina ŞI impe­
ratulul căciula ce-I căt;luse din capii.
Ea îl spuse că doi din acel lăutarl ce a ver,lulel e1(1 în
pădure, a avută porunca unulu să-Ill aducă pe densulu, şi
altulll inelele.
lmperatulu se veseli o tonă; clară era supăratu foarte
.cum de să tndrăsnescă vecinulii loră tmperată să se scole
cu reshoili asupra imperăteseî sale.
Şi audindii glotele de venirea lUI Fet-frurnosll, veniaii droie
să se scrie la osle. Se sculară decî, cu micii, cu mare, şi
făcu oste ca frunda şi ca iarha. Fetll-frumosll le tocmi şi le
jnveţă cum să mergă la răshoiu. Şi·lll ascultal"1 glotele, că-Iu
iuhiau, nevoe mare. D'apoi hoerif ? Nu se lăsau nici el mal
pl'e josă. Ved) că şi elll era dreptei, îndurător(l, şi viteză.
Porninelll la reshoii; cu o silă aşa de mare şi de grozavă.
sparse Irnperăţia vscinulul lor cutezătoru. Prinse în r08hoi(1
şi pe ace lu tmperatu vrăjmaşă, împreună cu Iiulu S81\ şi îl
aduse de'i tăiară dinaintea împerătese'i.
Apoi întin�endll coprinsulu sC1'i şi asupra acele! împerăţii
:şi mal puindă la cale tote cum să ajungă Sl1pu�il săi să fie
fericiţI, se puse pe traiu, şi trăirii vacll de om(l nesupăraţ'î
.de nimenI.
Eră eu încălecaiu p' o şea etc.
NOTĂ. Comunicatii de fratele meii George şi culesii dintr'un
�atii din judeţul Vlaşca.
;A._4:�--
[112]
x
� OMUU} DE PIATRA
:" ... : •. '. fostu o dată unu împărat l' o !"'p">'''.'', '00'"'1
duo] tineri �i trumoşr, dar Iii.! fc1ceau copii.
. Intr'o <,li veni la împI�ratulu unu arapu buzat şi-I
<;lise : Să trăescl luminats lrnperate r Arn aUiJitlt că împerătesa nu
face copil şi amu adusîi buruienI pe care cum le-a bea remfme
grea. Impcratulă luă buruienils ele la ara1'l"l şi porunci Să-I dea
calu împârătesm; şi IUlI) rându de haine de auru ce-ţJ lua
vederile de frumuseţe, apoî chernâ pe împer;hesa �i-l deto LII­
ruenile să le Ierbă şi să le bea, Imper;ltesa chemă pe bucată­
fesă �i-l dete Luruenile să le ferhă, fără să-i spue de ce trebă
suntu. Ilucătăresa nesciindu puterea loru, gustă clintr'ensele 7i
apot le duse împerălese'i să le bea. Nu trecu multii timpii la mij­
loe(l şi remaso gre:! Împerăt(�sa. Eră când veni vremea, născură
arnellCloe câte Ul1LI cocona,�, mal frumos de câtu tob'! ce este rell­
masei pe lumea acesta, ,;i le puse nume: unuia Dafin �i altuia Afin.
Îutro <:li îrnpăratulu plecă Ia bătălie, şi Iăsându pe fiul seCI îu
10cu-1, îl deIe o mulţime de cItel în mână �i-l <:lise: Gule,ln toat,,,
casele ce se deschidll eu aceste chel să intri, eră în casa ce se des­
chide cu cheia de aurll, să nu-jl calce pieiorulll, căc111U va fi hine
de tine.
Cum plecă Împeratulu din oraşll, llulii Set"! intră prin tote ca­
sele �i ve<:lu o mulţime de pietre nestimate forte irumose, dară
nU-I plăcu nicI una, în cele din urmă ajunse şi la casa ce se
desc!Jidea cu el/eia de auru, slălil puţinll) se gândi la porunca
ce-l de dese taUt-Sell, dar himimlu·-lCl nerăbdarea, intră În lă­
untru şi velJu unll ocbianll de sticlă; se uită prin elu �i vc\<:lu
unu palatL'1 cu 10tu1(1 �i cu totul([ de aurll, În CMll la s6re te pu-
[113]
lJJ
8
tcaî ulta, eră la densulu ba. Şi intr' ensulu �edea demna Chir a­
lina, tcnera copilă ţiore ele gl'ăclină f'l'um6sâca o (hnă
După ce o privi mal multii 'timpii, puse ochianulu eră�i la
locullt lUI �i eşi afară cu ochif plini ele lacrămî.
NLl trecu multi:'! timpii şi împeratulă se înt6rse ele la bătălie
hiruitoru, clară in Iocii să-I esă fiulu St�lt înainte, să-Iu priime­
scă cu bucurie, eşi numal irnperătesa şi-I spuse că fiul el este
bolnavă, Îrnperatulu pricepu numal de cât de unde-I venea
hola, şi chemă pretoţî doftoril şi doftoriţele din lume, dar tap:
il diseră : că pînă nu va ela Iluluî SClI ele soţie pe demna Chi­
ralina, ehi nu se va însănătoşi. Împărutulu trimise solî peste
solf la dornna Chiralina, dar fu peste putinţă ; căcl tatălu el nu
voia să o mărite.
Audindu feciorulu imperatuluî tote acestea hotărî să se ducă
elu însuşi să o ceră de la tatăhi ef. Aşa dară spuse tote ace­
stea frateluî SeLl de cruce şi într'o �li plecară amendoî şi se fă,
cură neveduţî. Merseră <;li de vară. pină sera şi ajunseră la mu­
ma Crivăţului, bătură la uşă şi e�i înaintea loru o babă shâr­
cită şi întrebă ce caută '? El respunseră că ceru să găzdue. că
, ,pînă il doua di, şi să le spue pe care drumu să apuce ca să a­
,jungă la împerâţia d6mnel Chiralina.
Baba se uită la denşil cu milă şi apol le t;lise : v'aşl priimi
în casă cu mare hucurie ; dară mi-e frieă eă va veni fiulU mCli
şi ve face pre amendol Sl01l1 de ghiaţă; duceţi-ve mai hine
la sora mea cea mal mieă, că ea p6te să ve găzduescă şi să ve
spue drumul CI la d6mna Chiraliua.
Feclorulii de împel'aW plecă Înainte şi ajunse la muma vînu
tulul turbatli, plecară şi de acolă şi ajunseră la muma vÎntu.,
luI de prima-vară, bătură În uşă şi va eşi o femee Înaltă şi tinerii!
şi frum6să. Acestă femee cum ve\lu pe feciorulii de împeralti
Îi r,lise : Dragă fetll frumosii, SCill că ai plecatli să cauţi pc
d6mna Chiralina s'o el de soJle; dar nu veI putea să ajunugl
pînă la împerăţia el, fără ajutOI'll fiului melL Remânejl aei
dară trebue să v(� ascun<;l(l f6rte hine; eăd cum o simţi fiulu
meţl că se află la mine 6111eni după leremulLI cel-'altll, ve o,.
11'}6ră. Picendll aceste vorbe plesni de treI or'i din palme şi
[114]
[ndâtă sări de pe sobă r pasăre de aur-ii cu cioculu de dia­
mantu şi cu ochii de smnraudu, si-I băgă supt aripI pe a­
mendoî, Sp01 se sui erel;l pe soliă.
Nil trecu multii timpu ;:i se audi o dulce vijiitură de vintu
care aducia urni rnirosu de trandafirî şi ele rosmarinî, uşa
se deschise singură şi intră in ea să unu flecăll frurnosu cu pe-
rulu Iungă de auru, cu arip) tie aegintel şi cu unu hăţi:'l in mână
împletitll cu ele totu Ielulu ele erburl şi 001'1. Cum intră in casă
dise mă-sel : Mamă, mie mi mirose il om ă ele pe tărernulu
celă-l-altu TI-O fi mirosindu, mamă, 'iar p'aicea n'are ce căuta
6111elli1 de pe teremulu celă-l-altu.
Vintulii se linişti şi se puse la masă; eră după ce măncă O
strachină de lapte dulce de căprioră şi lJell apă de micşuuele
dintr' o 6lă de marmură, se puse la povestitu.
Mă-sa, ver,l(�ndu-lt) cu voe bună, dise : flulu meu, ia spune-mi
unde este Imperăţia domnej Chiralina, si cum aru face cine-va
ca să o ia de nevastă ?·--GreL1 lucru me întrebaşt, mamă, ! dare
aide, trecă-rnergă.
Împărăţia domneî Chiralina este departe de aici cale de dece
anî ; d ară acestă cale �e p6 te face câtii te ştergI la ochi dacă
cine-va s'o duce în pădurea cea Ilegrii de lânză o'flrIa de păcur-ă, �l
� � o -/ f �,
care aruncă cu pleh-e şi fOCCI pînă la ceru, şi daca o încăleca
pe buştenulLl Eleloru cu care pote să trecâ gildu ; ,Însă eine aude ,ii
şi va Sl)une cUI-va, acela să se facă de piat1'11, pînă la genucbi. (
După ce va ajunge la împerăţ.ie, trebue să se facă unll Cel'hll
de aun"l şi să intre intr'ânsulll Cel să ajung'ă în odaea împel'ă­
tesei şi să o fure; cine au ele şi va spune cUI-va, să se facă ele
piatră pînă la hrâll, După ce o va lua de soţie, muma Crivi'­
tulul, de pismă, o să trimeţă 1I1111 ovr8i1) cu nisce cămaşl fl'u­
m6se şi mal supţil'1 de CâtLl pânza păeajenulul; domna Chira­
lina,) să cumpere cămăşI; Ş dacă nu le va uda cu larrăm'î ele
turtirică, cum se va îmbrăca cu elEmsele, va muri; cine aurle
�i va spune eUl-va, să se facă cu 10tuiLl şi cu totulll de petl'ă.
Pe cânclii vîntulU spunea t6te acestea, leciorulll de îl11pe-
rab't adormise; er:'\ feclorulii bucătăresel rernăsese deşteptt'l şi
a u\lise tOt!"l.
[115]
A doun di după ce plecă vintulu d'acasă Iecîorulu de îm­
perabl întrebă pe mur.ia vîntului daca ia spusu Iiulri se!"l ce­
va: dară ea temendu-se să nu se facă piatră, îl respunse că n'a
aflatii nirnicu.
Atunct Iecîorulii hucătăresel şi celu de imperatu luară dru­
multi înainte, şi se duseră di cle vară pînă sera, clară cându fu
pe la scăpătatuhi sorelui audiră u nu sgomotu şi 11l1Ll urletu
mare, apol vedură o g'âelă mare de păcură aprinsă aruncăudu
pietre pînă la inaltulii cerii. Fecîorulu de împăratu se sperie;
dară feclorulu hucătăreseî îl dise : nu te leme de nimicu şi
vino cu mine în acestă pădure şi fă ce ţi-OI dice eu ..
Ajnngcndă în mijloculu pădureî, zări huştenulu Eleloru, în­
călecară amendoi pe densulu şi dându-I pintent de tref 01'1 se
prefăcu într'o căruţă cu doI-spre-<;lece cal de 10clL si într'o clipă
se inălţă pînă la vintulii turhatu şi se pogorî la porţile pala­
tului domner Chiralina. Apoi după ce se deteră josii, căru].a se
prefăcu eră huştenu, şi el remaseră dinaintea unul palată de
zumflru piatră şi cu porţile de kiparosu ; eră la una din feres­
tre sta, domnu Chiralina îmbrăcată cu haine ele anruţesute cu
mărgăritaru.
Cum vedu demna Chiralina pe Iecîorulu de împeratu prinse
Q aşa de mare dragoste ele densulu în cătu cădu la gTea -holă
şi ajunse lacesulLl morţii.
Ce nu facu bletuli; îrnperati:'! ca i3a o scape '?Dară tolp. eraLl
in zadaru. In cele ele pe urmă veni o babă şi-l (,lise: Lumi­
nate împerate L să trăescl întru mulţl anI! dacă vrei să se facă
sanătosă fiica imperăţiei tale, să canţi cerhulll Lle amll care
cântă ca tote păsările şi să-Iti aclpcl in casă numai trei <;lile,
::i veI vedea cum se va face sănătosă.
IrnperatulLl puse sa strige pristavuli'L in totă imperăţia ; eră
după treI f!ile feCioL'ulll bucătăresei lovi huştenull'l de tre eI'f
şi se făcu lHl\1 ceL'hu ele allrl1 fl'Umo;;i:'!, apoI hăJă intr' cns ullL
pe fecloL'ulLlde îrnperatlL, şi se puse dinaintea palatu 1 Ul.
Imperatulti ve(J<�nelll cerhuh1, se eble jO.3\1 şi întreb�î. pe fe­
CiorulU bucătal'es31, dacă-'i este de villl;lare II
[116]
?Dt
JIU
- Nu-rn] este de vin�lare,;i de închiriere, respuns- cu se-o
meţ ie Iecl oruh\ h11 eătoreseL
- Ei hine r ce să-mi ceri ca sii n.i-W dar numar treI �lile?
- Să-rnî dai o mie ele ban! de »uru.
Tecmela se făcu şi împel'atulu lLIă cerbuln şi-lllhăgă 1no­
claea d6nmer Chiralina ; apot se duse la treba luî,
Cerbulu, cum se ve{lll uumaî cu dornna Clril'alilla, Îllcepu să
câ nto urni c:luLeCtl ele doru de pUngea lemnele �i pietrele.
Doruna Chiralina adormi, ecă fecîo ruhi ele împer1ltli eşi elin
cerM �i o serul:ă pe frunte, apoI intră 6răşl in cerhu.
A doua r:li dornna Chiralina spuse femeilorLL sale că a vi­
SrttU de doue 01'1 că a serutat'o unu june frumosu. Atuncî una
din femei, fiincW 11111 pricepută, �lise damueI Chiralina; că pe
dală ce va începe cerhnh; S,l celule să se prefacă că dorms :
şi CUl11ll se va simţ] că o seL'utii cine-ea, să pue mâna pe densulu-
Cum veni n6ptea, cerbullL incepu să cânte unu cântec LI de
jale. Dornna Chiralina se prefăcu că dormo , şi când veni feW­
frumosii să o seruto, HLt strânse în braţe �i-r dise : d'acum
inainte nu vei mal scăpa, că multă ami'! doriti'! să te dobândescu.
Ei se giugiuliră ca nisce porumbel pină il apucă dioa : eră
e<\nd fu pe la prân�ILL venit imperauhj şi cu Ilulu bueătărese.l
ca să-i dea cerhnh'L Damna chiralina în cepu să pUmgă şi nu
vrea niel de cum să se despartă de ccrhu ; elară fiulCl bucătărese
îl �lise incetinelLt: cere de IaîmperaLuh'î. vOle să rdtred ceL'hulul
piua afară din oraşu, căci acolo ne aŞteptă o căruţă cu dOI­
spre-<;leee cal de focu, în care o să ne ducemll la împerăţia
lui Fetc!-fl'umosll, iulritull'! teu.'
Dumna Chiraliua ceru şi dobândi de la lmperatuUi aceslă
vOle, şi petrecLL pe cCI'bt'i cu mare alailt pînă afară din oraşu;
atund AJlnu lovi cerblliu de treI 01'1 in hurtă şi îndată s făcu
elintr'en:mli) o căl'uţă CII doi-spre-<;leee cal ele focu, apOI J.u­
tlndCL pe damna Chir:dina c' o Illână şi pe Dafinll cu alta sări
intr' f)nSa şi se făcură lleve(;luţL Şi după ce umhJ.ară <,li de var'ii
pînă 'n seră ca CuvÎntulll de poveste ce el'acilea in colo se­
gătesce, eşiră pe terern ulCI ce Jă-I-altlt şi aj unse in ţara lonl.
lmperatulLL Cllm lJl'iimi sci.l'e despre sosirea fiuluI sell .îl eşi
[117]
117
inainte cu mulţime de 0:;,1;1, apol îlll însoţi cu Demna Chirali ua
şi făcu nuntă împărătescă care ţinu trei dile �i trel D0l'ţL
Intr' ° \li Demna Chiralina şedea la ferestra palatuluI,?i se
uită la drumu, când ecă unu ovreiu cu cămăşl de Y611(;lare.
Dornna Chiraliua il{(. chemă SUSll �i luă doă cămăşi şi maisub­
ţiri ele cât pân�la păejenuluJ şi se îmbrăcă cu una dintr'en­
sele. Nu trecu mult şi se bolnăvi atât ele grell in câtii ajun-
se pe mâna morţii.
Atlnu află despre bola împărăteset şi intră pe la miedulu
nopţiî În odaea unde dormea ea, apolo stropi peste tob) cu la­
crămî ele turturică şi eşi afară; clară strejariîde la u,;,e se du­
seră la Dafinu impăr atu, şi-lll_pîrlră că l'a veSlulll sărulândi;
ve împerătesa.
Împeratulu cum audi se făcu Iocu de mânie, şi porunci să
taie capulu luî Afin. Dară când ajunse la loculu de per<;lare­
Afin dise tmperatulut : mulţi ant să-ţl dea Dumnedeu [mpe­
rate! pentru totă frăţia şi dragostea mea către tine, te rogii
să strângi pe toţt hoerit cel mar) al impărăţieî că am să spuiu îna­
intea loru unii mare cuvent, şi apoi vel porunci Să-!11l taie capul.
Imperatulu porunci să se adune divanul imperătescă în care
, să fie de faţă şi dorn na Chiralina ; şi aducendLl pe Afin îl dise :
spune, nelegiuitule, aceia ce af de spus; atunct Afiil1l1 începu aşa:
A [OSUl o dată unu fecior LI de imperatu care prinse dra­
goste asupra uncî fete de impărată ele pe ter6mulll celă-l­
<IUi\, şi fiinclll-că nu putea să traescă fără elfmsa, a plecati"!
împ'reună en fratele sell de cruce c:t 01'1 s' o găseseă or! să-şI
repue capulu prin pusti], După ce umblară lumea în crucişll
şi curmegişii, ajunseră la muma Crive!ulul şi o rugă să le
spue drumul care duce la fata de împeratll, după care ple­
,caseră el. Muma Criveţulul îl trimise la Muma Vîntulul de
primăvară care îl găsdui �i le făgădui să întrehe pe finlll sell
Ea s'a ţinut de vorhă; căci cum a venitLl fiulLI sel1 l'a între­
J)at şi elll a început să spue aşa: împerăţia d6mne'i Chil'a­
lina este departe de el cale ele �lece ant; dară ace stă cale
se pote face într'o elipelă de ocbi daca s'o găsi cine-l'a care
Srl se cl!Jcă în pădurea cea ne:tgră de lângă gc\rln de păcmă
I
!
[118]
110
care aruncă pietre şi Iocu pînă la ceru, unde va găsi bu�te-,
nul Eleloru şi va incălica pe dansul ca să trecă gâl'la. Dură
ce va ajunge la îruperăţie, trebue să facă din buştenu uni'!
cerhu ele aur ii şi să intre îIttr'(�n��ILLl ca să ajungă în odaia
domue'i' Chiralina şi să o fure. După ce o va lua de soţie, sora
vi ntuluî turbată de pismă să trămiţă un ovreiu cu nisce că­
rnăşr mar subţirI de câtu pînda păejenuluî, şi daca nu va sci
să le ude CII lacrăml de turturică, cum se va îmbrăca cu den­
sele în Ct'eJ dile va muri.
După ce ventulu spuse tote acestea mume-sel, o jură că de
va spune cui-va ceea ce a audită, să se facă eu totul de piatră.
A doua (;li teciorulu de lmperat intrebă pe murna ventulul
daca a aflată ceva de, la fiiulu seii ; dură ea ternendu-se să nu.
se facă piatră, il dise că 11' a aflaUl nimicu. Eară fratele dei
cruce alu fecîorulut de împărat nu dormise h noptoa aceea Şi
audise totu. Astu-Ielu fără să spue Fecloruluî de Imperatu
acestă taină, se cluseîmpreună cu dânsulu în pădurea negră
încălecară pe buştenu şi trecură gârla dincolo. Cum sfârş]
Afin aceste vorbe se făcu de piatră până la genuchî. AGall În­
cepu eeăŞl şi dise : după ce ajunseră la palatulu domneî Chi-
. ralina fratele de cruce lovi buştenulu de tref 01'1 şi se făcu UTILI
cerb de auru şi băgă pe feciorulu de împeratu lutr'iusulu ca­
rele prin aceste cuvinte, Minii se făcu de piatră pînă la brîu
Împăratul şi împerătesa vegendii nevinovăţia lUI Afinll înce­
pură a plânge şi a-lu ruga să înceteze din povestire. Darii
elu nu voi, ci merse înainte dicend : după ce lmperatulu se
cunună cu domnu Chiraliua nu trecu multii şi Împerătesa cum­
peră două cămăşI de la UUll ovreiu, se îmbrăcă cu una din­
tr'ensele şi indată căt,lu la grea bOlă, AfiUll, sciindu din ce venea
bOia intră pe la mie(�ul(l nopţii la lmperătesă şi găsindll-o
dormindil, o stropi cu lacrămi de turturică şi o s�ăpă de morte.
Cum sfâr�i Afinii acestă povestire se făcu cu totulu de piatră,.
eră Dafinll împerat şi cu domna Cbiralina plânseră treI gile
şi treI nopţI, ap01 luară trupul cehi împetritlr ali�l făcetorulul
10rLl de bine şi-lll puseră în odaea lotu ca să-şI aducă amin­
te de dânsuhl totU-d'auna.
[119]
r·
'W', .G
;
, ;
, "
t
După aceea el tvăiră mal multii timpll şi năsoură un copil,
Într'o dimineţă Dafinu împăi-at intră in casa împărătesei şi-t
spuse că [t vi sa ti'l o femeie îmbrăcată în haine albe care i-a
\lis1i că daca voesce să iuv iezo pe fratele Sell celu împietrită
să taie copilulu loru, să ungă piatra cu sângele lui. Împeră­
tesa spuse că şi ea a visatu totu unii astu-Ielii de visu :
apoi unindu-se amândoi tăiară copilulu şi stropindii piatra cu
sânge, începu să se misce, apof lnviă cum se cade şi dise '
O demne 1 da grell somnu arnu doi-imit. E! e! frate, respun­
se impăratnlîi : al fi dormitu multu şi hine daca nu tăiamii
copilulu ca să te stropimu cu sângele lui. Atunci AGnii se
cre stă la unu degetu cu cuţit ulii şi lăsă să curgă sângele seu
peste copilă, care înviă numaî într' o clipă; eră imperatulu
de bucurie, porunci să facă veselie mare în totă ţera.
Şi incălecaiu p'o sea şi v'o .spuseiu dumnieî vostre aşa,
NOTA. Scris de N. Filimon, şi publicată pentru ânt(1ja oră în Tă­
ranulu românii Nr. 34 din 1862, a doua qrtl În Legende sau Ba­
smele romăniloru, partea Il, fasci. 1,187 i
[120]
Xl
�� � VOL\TfCUL C[�Li) FARA DE TATA.
r�"t od.itâ ': il:" od,''': ek, '" , ,
il"" A fost un 1!11IJera.i sa 11111'Jeralesa El aveau numai a
\��J1, "
.,..�� fată, şi o păzea ca lumina ochilo1'u 101'i:'1. Ea n'avea
voe să esă nicj pină in g-eădină făl'ă dadaca el. Acesta o ţinea
de aprope şi n'o scăpa din vedere nict cEH ai ela în cremene.
Fata totiI .şe�lendi:'l la ferestră vedea pe un juus flueră-vîntU
umblândă ele colo pînă colo. Intr' o �li uil:ându-se la ehi o
vedu si elu, si tin lin el t"l ochii in ochii el, ea 'simti ună fior,
ap;r c� o scâ;lt�e ele fOClI o arss ce-va la inimi S� trase fata'
ele la ferestră şi spuse elădacă-ser ce i se întempIă. Atunc]
dădaca el îl diso : l'
- Ci ca fug] şi el-ta ele Ierestră r Ce tot te s6ăe�r:r şi te . ,
uiţI la toţi dalde taie câinilor frundâ. r./"'-r � •
Nu trecu multll şi fata Începu a nu se simţi bine. PasiL jl
1
mi-te luase în pântice, fără scirea lUI Dumnec;leil. Spuse dă
daca-seL Acest'! se da de cesuhi morţii de 'ciudă, cum de să
se întemple una ca asta; fiiră să scie fata; de hărbatl!. Frica
ce le coprinsese pe amândoii, era de nepovestitu.
-, Ca ce o să. <;lică tată-tell,ac urn când va afla, se vaeta
dădaca, ce o Să-I respuudu eu, când me va întreba?
- Cum o să me înh\ţişezu eu acum Înaintea tată-mel!, cu
borţulu la gură, \lise şi fata, când numai unule! Dumne<;lell scie
cât suntu df. nevinovată?
Şi în adeveru că tată-seLt era un ornu aspru. Nu 1e-a1'lJ. fi
e rtatu odată cu capulll.
Se duseră, deci, şi povesti împerătesel tată întemplarea, si
se l'ugară de dânsa, ca, s,'\ intl'e ea laîmperatuIll eu mijlocil'e
de ertare.
I
[121]
'121
Când audi împerătes�\ ele cele ce se îutemplase, se luă cu
mâinile ele periL Ea dicea că este peste pote ca sit rernăe cine­
va însărcinată din vedere. VeSll că ea scia CLHn m3l'g·(î. lucru­
rile în lume. Şi la o minune ca acesta nicf că se aştepta.
Lucrurile nu putem) remânea mult el timpu acoperite. Îrn­
perătesa, ele silă de milă, fu nevoită a spune imperatuluî totă
şiritenia.
Când audi Imperatulu de astă năpaste, se făcu tecii de mâ­
nie. H.ăcnea ca unii leu :
- Cine să fie acehi neomenitri carele mi-a necinstită perii
cel alhî al Mtrtlneţelol'll mele? CII morto să se omore.Tn furcl
să-IL! atârne. Prafu şi pulbere să se alegă de capulu lul !
Îll1perătesa Ilii luă cu hinişorulu şi-lu mal domoli o lecuţă.
Vedf că ehi nu punea credernentă pe spusele fiicif sale şi
ale dădacoj. Elu scia că ast-fehi de întemplare nu se mal au­
<lise. După ce dojeni cu dojană imperătescă pe dădacă, oropsi
pe fie-si� cu urge. Porunci de făcu o corăhioră, puse pe fată
într'ânsa, şi lângă ea cind pâinl şi unu urcioraşu cu apă, şi
îl deie drumulu pe gărlă spre a o duce unde mila domnului
o va sc6te.
lVlergendL! corăbiora pe apă, ea se ruga lUI Dumuedeu eu
sdrohire de rerunchf ea să o scoţă la Iimarni hunri, ca unulu
ce cunosce nevinovăţia el, şi ca pe una ee nu se sciu la su­
iletulu el cu nicî o prihană.
Câte-va dile se hălăhăni ea aşa cu valurile apeloru. În dioa
il treia îi veni cesulu naecer-if, şi facu unu dolofanu de co­
pilu ca unu îugeraşiu. Biata femee! căcl n'a vu ea nicî unu
ajutorii ornenescu în r,lioa necazuluI, de câti\ suferinţele el, �i
alinătorl'! pe DUl11ne<;lel!! se mâng'ilia 6re-cum î II sufletul1'l ei
că se scia nepâ ngăl'ită.
Şi vrendl1 DumnegeLl cu densa, c:Jrăbi6ra, într'Llll1 din nopţi
se opri. Ea simţi că corahia nu mai merge; sta p e Ioel!. Pinii
la <;lioă, îl ticâi inima de frică, nesciinM, pe ce ţel'll1UI' i se
va fi opritlL Când se lumină, ve<;lu că corăbi6t'a poposi.se el e
marginea uneI pădurL E:;indL! la uscatlî cu copilaşulLl în braţe,
rătăci Încoa şi 'ncol0 prin pădure. ApOI se aşe<;lă in seorlJllra
[122]
122
unu} copaclLl mare şi grosLl ca hutia. Acolo stete ea mal mulţf
anî, hrănindu-se cu erhurl şi rădăcinî, 01'1 cu rodele unoru co­
pacr, Ea î�I crescea 'copilaşulu cu dragll.
Ea făcu din ramurile unut cop.iciu un legănu în care îşI
punea copilulu diua; eră n6ptea nu-Iri depărta de la sinulll'
el, �i pentru scăldătore, se ducea la vadul ele la alhiaî unu pf­
râiaşti CIJ curgea p'aprope d'acolo. Acoperămîntu le era ceruhi
cu stelele ; tovarăşii de jucăriî copiluluî îl era florile cămpuluî,
paserile cerului, flutureiî şi gângăniile
După ce se făcu mal măricelu, mă-sa îlu învăţă la vânatu
şi-I spunea cu lacrămile în ochl cum a fostii ea crescută şi
cum este nevoită să-Iu crescă pe densuhi. Eară elu asculta şi bă­
ga la capu tote cele ee îl spunea mă-sa.
Mal măriudu-se ehi o Iecă, începu a căta vânatu mal pe
departe de locuinţa Ioru, Eară într'una din dile, dări un pa­
latu în depărtare. Ehi îşI aduse aminte ele cele ce îl spusese
mă-sa despre palaturile tată-Sell> şi i se păru că se cam a­
semenă. Dete fuga şi spune mă-sit ceea ce descoperise. A-·
doa �ti plecă cu mă-sa elI;' mână, şi ajungendu la aceste pa­
laturl, mumă-sa îl spuse. că acelea nu suntu şi ale tatătut CI;.
dară cu totu cam aşa suutu şi ale împeraţiloru din lume.
1\1a1 trecu ce mal trecu şi mal mărindu-se şi dr.insulu,.într'nna­
din dile, ducendu-se erăşI la vânalll,' cum, cum, ehi se pomeni
erăşll dinaintea acelul palatl; cu torolpanulll la spinare, elu,
îşI luă inima în dinţi şi intră în curte. Pasă-mi-te palatulu a­
cela era a111 unorll smel. Flecăiandruhi nostru celu vitezu, ca­
rele nu scia ce este friea, intră şi în palatu. P'aci, p'aci era
să-şI iasă din minţi de mirare şi să-şI piarqa Cll'upetulll dânclll
de atâtea lucrur'i, ce nu mal ve<;luse elu în viaţa luI. Când, ee să
ve<;ll D-ta'! odată îl eşi înainte trei smeI. Aceştia erau stă­
pâni! palatuluY. Şi unde se repe�liră la densulll de pare că
să-lll ia în unghiI, şi cu graill restitll dojeninelu-lll, îl <;liseră:
eum de al cutesati'l, spurcatule, să ne ealcl easa?
V olniculll nu �lise nici cârc ! ci, aelucenclLl lorolpanu111, mai
iute de cât II fulgerulu, păli pe unul la elrepta, pe altulii la
stânga, de nu scimă de unde le veni trăsnetuhi, şi îl culcă
[123]
123
la p âmentu. Şi mei că se mai mişcară din 10eLl, fiindii-că
il lovise cu nădejde.
Aill treilea smeu, vegendi:'l cum merge treha, peri din 'na­
intea lui ca o nălucă, şi se duse de se ascunse în pivniţă. Vedu.
elu că nu p6te da peptu cu unu asemenea vitezu, şi se hotărî,'
a-i purta sârnbetele.
Vornicul LI de românaşu în dârdora luptei nu hăgă semă,
ce se făcu alu treilea smeu. Asteptă, ce aşteptă, şi daca ve<;lu că,
nu mat vine nimenl, elu se iutorse, luă pe rnumă-sa, o duse
In acele palatur I şi se aşedă acolo.
Umblănd din cămară În cămară, dete peste armele smoi-.
loru şi se minună. Mă-sa îl spuse că ve<;luse În casa tatătului
Sell asemenea arme, şi îî arătă cum Re îutrebuinţeză. li prinse­
bine, căc'( vedu că îI merge n111 lesne la vân rtu. Acum începu
a săgeta la căpriore şi la ciute, căc'( pînă acum vâna numai
păserele cu laţulu, şi îl era cu greu.
Ajunsese ca ehi se fie tare şi mare în pădure. Nu era cine
să-i stea împotrivă. De multe ori nu venea cu dilele p'acasă.
Într'una din giIe, smeulu eşi din pivniţă şi vine milogindu-se­
la .numa voîniculul ca Să-�I facă pomană cu ehi să-Iu priimescă
la curtea ei, căcî, dicea elu, că pribegesce nu sciu de cătu tim PlU
orbăcăindii prin acelu hungetu de pădure. Spuse că este unu ne­
noroci tu carele se rătăcise, umblându după vănată, şi da laudă
Domnului că l'a învrednicitu a mai d'lpeste fiinţe de omenî,
Ea, bietu, care scia ce este necazuhi �i lipsa, îşi plecă ure-­
chia la rugăciunile cele vielene ale smeuluî, şi făcendu-i-se mi--­
lă de nenorocirile lUI, îl făgădui că va vorbi Iiuluî ei ele densulu..
Cum veni flulu Sell de unde era dusă, ea îl spuse tote şi-­
retenia nenorocireî ornulul ce năzuia la mila loru, şi îlu fugă
să aibă milă de ticăloşia lUI, căcî, gicea ea, nu scimii cum ne
va mal aduce şi pe nOI Dumnegell.
VolniculuI îl păru bine de astă lnWmplare, mal cu semă, gân-­
dea elll, eă va fi harimllo slugă în curte care să ţie d.e urîtt�l
mă-sil, in lipsa lUI, şi să-I dea ajuloru în trebile case!.
'. N U-lll cunoscu că este smel'l, când îlu \'e�lu, atâtll de hine seiu"
f
J �
1Iiii.��l.-F""""""",, __ #
[124]
\\ '
'\: 1
\ '
I
':
pi-ocletulri a se schimb i. Îl spuse ce are de făcută şi îlii primi
să şer,Iă la cmten luî,
Multele lipsur î, multele neeazurt, multa mâhnire ce suferise
muma vitezului, şi dorulu celă mare deţara el, eră mai cu ';3-
mă suferinţele el când se gândea la ruşinea ce rernăsese a­
.supra numelui săii, în casa !,�idnţi1or ei, ea fiind el nevino­
vată, o făcu de lăncedea şi se topia d'a'n piciorele. Vedend'o
smeulă aşa serbedă şi totii fără VOB bună, se iucumese în­
truua din dile, pe când voiniculu era la vănătore, şi o în­
trehă : dară se prefăcu că vorbesce cu sfială.
-- Cum hagu ele semă, stăpână, nu prea ţi-e hine.
- Nu mi-e hine, me hăete, căc'( mi-e doru d'ahi d« tata
şi d'ahi ele mama, şi deţel'a mea. Ver,ll că eli suntu fată de
Î:l1peratLI, şi pentru o năpaste ce a cădută pe capulu meu ..
pribegescu de suntii aUfi n13.rI de ani.
ELI scift unu leCel pentru bola dumitale, stăpână; dară n'are
cine se duce să-Iti aducă.
Şi il spu:3e o sumedenie de minunf ce făcuse leculii ce di­
cea că aru 11 bunii pentru ea.
Când se tntorse de 11 vânătore fiulll el, ea îi spuse că i\U­
f,iise de la sluga lor LI, cum că de va mânca mere din' mă­
l'l.llU l'O':'U se va face sănătosă.
Elll fu hunu hucurosă că audise unu leCLI care să facă1Je
mă-sa sănătosă, şi se hotărî a se duce tocrm î acolo Să-I a­
ducă leculu. IşI luă diua h·.111ă şi plecă.
Dar încotro s'apuce ? căcî nicI nu mal au<;lise pînă atuncI
de aşea ce-va. Apucă şi ehi Întl"uni.'t 1101'OC(1 spre răsări tu, şi
rnergencl prin desişurile. pădurile slări ul.nl palatll mal fru­
me>Sll de Câtll acela în caro şeclea(l el. Se duse dl'eptll acolo.
A.ci locuia o �Hnă. măiastriL Cum o ve<;lu elll il că<;lu cu dragli
Oară'măiastra, eşindu-'î Înainte, Hll priimi, după cum i se
anvenea, îlll hăgă în palafll şi U6 ome11i ca pe Ut1LI ospe.
Din llna din alta so îllţeleseră la euvÎnte. Ve(}] că, măre
eesf:a era scriSl lu!. EUi nu m:11 ve<;iuse pînă atunel altll chipll
{; rnnere, de ciHll p'alU mă-si. Ş'apof era atâtll de frumosii
�i de ginga�c ca o Hore.
[125]
'125
Frl incă avea la ce se 1IIta h ehi; CăCI era UULl bradu de
rornfll1aşiL
Elt't se ultase acolo la densa. Când i�l aduse aminte că ehi
plecase să aducă mume-sel mere de la mărul roşu, voi să
o shughiască. Dară pina măiastră îlii opri �i-llL întrebă unde
se duce.
Volniculu il spuse din firu pînă în aţă Uită şiretenia, pi­
na pricepu viclenia smeului şi tăcu. Apoî Hli îndreptă ea
spre loculu acela cu merulu roşu, şi-li'! �i înveţă cum să fa·
câ ca să ia merele.
După ce-�'î luă �1iua bună şi ele la m ăiastră şi-l făgădui că
se va întorce pe la densa, porni; şi alde, alde, merse cale
l lungă �i mal lungă, pînă ce, trccend ţeri şi măr), ajunse la
.'..... ,o grădină ocolită numal de trandaflrf. Intră în năuutru şi.
� dete peste merulu roşu carele era sădit in mijloculu grădi-
! neî. El(l cercă a se alătura de pomii, clar pornulu îl (:li se :
•. - N L1 te apropia de mine, v cinice, că îţi ve î perde viaţa
. . şi e păcat de densa.
yY)'.: _ Flăcăiaşuh; ce nu scia de frică, îl respunse cum Ihi inve-
. "-." lase \Hna.
J - Nu le teme, pomu oropsitu, că te voiu curăţa de 0-
t", rnidl şi de uscăturî.
Şi după ce-l tăie uscăturile şi îl luă omidile, culese trei
merişore, ca cele din raiii, şi se Intorse înapof. Ajung(�nch\
I în. pădure, dele pe la dina. Acesta cum î111 vedu, illl prii mi
r cu .bucurie, îli:'! puse intr'o cămară să se odihnescă niţelu, şi
pînă- una, alta, îl schimbă merele şi îl ]A1Se altele în loculu
loru. Când se sculă voinicuhi, se grăbi a se Întorce la măsa
cu slujba făcută. Luă decî merele şi porni.
111 vremea acesta, procletulu de smeu se linguşea pe lângă
muma băiatului, şi cu ispiLe şi cu marghioliI umbla să o dea
în Caprl sa se planisescă luJ. Ea, bieUi, nu scia unde bale
diavolulu de smell. Nu cunoscea la suf1etulU ei ce suntll is­
pitele şi cursele dragostel, şi prin urmare nu ela nasrl spur­
catulu'î să se întin�ă. Ea scia una şi bună: se topea de doru
[128]
i
'�
. il
I
r
1.
J
i •.• �
'�
i
'128
cu isprava ('leută. EIl! bătuse capulU mult!'! şi hine să dea in
capu pe fata i'mperatuluI, în lipsa Gulul Sel!, clară t6le 111L't'jele
In! remăseserLt de rîsii ; căc! ea DU dete în clapca in care o
împingea spurcatulu. Ea nu-şI p'd.ea da �emă de ce totri um­
blă ehi pe lcîngă densa cu �;osele cu mamele. Nici nu visa
despre ce avea de gând proclelul de smeCt.
Pasă-mi-te smeulu'i îl era frică să se ia la luptă de fa,tă cu
vo îuicuj. Ci voia să-hî piiif\Iă prin viclenie, şi apot să-,�rbată
jocu şi de măsa, ca să-şI isMnclesc:ă pentru 'n6rtea fraţilor Sel.
Dară nu-j ajută Dumne�leL!.
VOlnicuhl, din când În când mergea la vânăt6re, �i da �i
câte o raită pe la �lilla, Nu trecu !1Jultll şi etil lJiigă de semă
că mă-sa nu se inc/repteză ci găineză şi se topesce de pe pi­
ci6re. Se Întrista în inima lu! când vedea că nu-] dă in ele
bine şi că nU-l ]J61e ela nicI un ajutor-o.
Pacostea de SITIel:! băgă de sernă că voiniculLt se frămânUi
CU firea pentru săniHatea mă-si, se apropie ele densulu Într'')
�li şi-I mal t;lise Într' o dară; căci se temea spurcatulll a'lLl mal
indemna. Tema lut era să nu se deştepte voiniculLt şi să-i
ghicescă cugetele lUI cele viclene.
- Am all�1it şi eLI, stâpâne, pe când eram copilă că 6me­
nil mari când sunb'i pătimaşY de 11111ge\leIă şi copiir când bo­
Iesci; el" bolă câ'înescă, se tămăduescll, de va mânca un purceIi!
de la scrMa ele sub părnentu, Mi se rUpe inima din mine când
vet;hl pe huna mea stăp,l11ă cum i se stinge viaţa din sine. Dară
nici pe el-ta nu te ÎndeninLl a te duce, căcI mare primejdie
va cădea pe capul!'l aceluI ce se 'va cerca a ima purcelullJ
de nu va isbuti.
- Nu sporovoi mal l11ultet, il respl)l1se volniculu, eu nu,
Gciu ce este primejdie şi frică.
Numai de câUi şi puse Ia cale cele de trebuinţă pentru o
căletorie mal lungă. Mă-sii il spuse că se duce la vânăt6re.
Piecă şi dete şi pe la 1)în .1, căreea îI spuse ce avea de gândll
să facă. EICI scia, ve�l!, că sfaturile el îI prînsese mult il bine'
1)ina. după ce îl înveţă cum să facă să ishutescă, îI dete
lInLI săpunu, unu peptene şi o perie, ca să-I fie de slujbă. Ehl i
[129]
9
plec!\, şi merse, merse, piuă ce ajunse la o pădure desă intu­
necosă deabia putea să răsbescă. uâjbâi eW. p' acolo pină ce
dete ele ghi<luina scr6feL Cum să se apropie elu '! căct ghizuina
era ineonjuraLă de buşteni şi de rascote, de nu se putea atinge
nici pa�ăl'e Măiastră,
Voinicul{l Iăcu precum Hll înveţase dina. Săpă unii şenţll a
dâncll pînă ce ajunse sub cnlcuşulLI scr6tel, Intră acolo şi aş­
teptă piuă ce veni scr6fa să se culce. Purceii erall toţi în perll
la ugemlll scr6f'el şi sugeaii. lVI.ai 'nainte de a resări Iuceferulu
j}orcilorii, când toţi porcii se deşteptă, adormiţ.i fiind purce il cu
ţiţa in gmă, voinieulll băgă mâna binişoră şi apucă unu PUl'­
celu, clar aşa ele hinişoru îlii apucă, şi aşa de uşol'ii ilii trase
in câtii scăp iiţîţa elin gură 1':,.,'[1 sa simţă. uo apucă numai de câtu
ele botrL ca să nu guiţe, şi p'aiclţi-e dmmulll ,.,
Draculu ele scr6fă hăgă de' semă că o ţîţă i se recesce, Se
eleşteptă şi vegu că unii purcelCl Îl lipsesce. Se luă după voi­
nicii. Şi cu tote că telegarulll voiniculuî era unu smeu ele calu
scr6ra îlrt. ajunse. Când ve<;lu că are să-lu inhaţe cu colţii el,
,'olniculLlaruncă săpunuHL Al1Jnc1 unde se făcu unii noroiu
cl.eiosll şi puturOS!'I, de�i se scutura carnea ele pe tine. Calul!'l
fugea de da cu burta de pămîntD.
Scr6f'a, făcu ce făcu, se svârcoli prin ălu. Jlol'oill şi se tăr-
bilci ele nu o mal cunoscea'î, scrMă e, 01'1 ce draeu e. Scăpă
din homolii şi se luă după voiniell. într' (> clipă Hi'l ajunse. Când
vegu wrul!'l, voiniculll aruncă peptenele, Şi unele se făcu un!'1.
(,lidii 'naltll, 'naltii,d'a curmegişulll. drumuluI e'î, de nu fu cu
puth1ţă să-Iii sară. Atunel scr6ta se p1l'>e eu colţi'! se'! şi sparse
zidulll, făcEmdll o gaură numai câtll put.ea ea să trecă. Şi să te
ţi'î după el€msuh1.
Daca vet;lu vo'îniculii că SCf6fa eră s'a apropiat, aruncă şi
peria. De o dată se făcu o pădure 'naltă şi desă de nu se
putea strecura niel PUill de pasere. Cum vegu una ca asta,
scrMa se puse şi r6se, şi r6se, la copaci, pînă ce-şi făcu drumii
�i după d€msulu! pînă ce, când fu a-lii ajunge, voiniculu in­
trase în curtea la .pina. Acesta eşi numaI de câtu, intinse
mâna, şi strigă;
[132]
132
viindu pina îl dete de heu niţ;il apă .vie. Cum bău vădu că
însufleţeşce şi se simte voiosă ca unii ornu plinii dn sănătate
ApoI voîuiculu se însoţi cu Dîna, şi trăiră câte trer unu trai l\
plinu de fericire şi de îngăduinţă pînă la adâncl bătrâneţe ..
Eră. ell î ncălecaiu p ' o şra, el:;.
Povestită de L. Tănăsescu, şel,lt'\toru În Bucurescr, mahal, Dudescu,
1a18"3.
[133]
GEOHGE CELO VITEAZO
fl····;�
' ..
,
XII.
•
�.,
: . �
,i i';' fost11 o dată ca uicr udată.
A fostu odată unii împăratu Şl oîmperătesă. Dece
, an I alt vieţuitu el în căsătoriă, şi nu putură face şi
'el măcaru o sterpitură de copilă. In cele de pe urmă împă­
ratulii porunci imperătesef soţiei lUI, că dacă întrunu ană de
·t;lile de aci 'nainte nu-I va face unii copilii, să scie că pâIne
şi sare pe 11111'1 taleru cu densulu nu va mal mânca.
Dacă audi aşa impărătesa, multu se mâhni în sufletuhi el,
-căcî trăiau bine. Se puse şi ea dară a cere statură de la vracl
şi vrăjitor î, de la moşe şi descântătorese. Luă totii felulu de
.lecurî. Cându într' o n6pte, ce vădu se spăfrnentă. Se făcea că
umblă pe o câmpie verde şi frumoasă. Pe acolo tote firicelele
de erbă eruu însoţite, şi doue câte doue se încovoiau una către
alta şi părea că se sărută. Pînă şi flutureii umblau totii dOI
câte doî, Visa şi totuşî credea că este aevea ceea ce vedea. Nu
se bucură multii de priveliştea cea frumosă, şi etă r:ă unu. ba­
Iauru, hala dracului venîa, măre, spre dinsa ca unu vârtejîi.
Pasă- mi-te, ehi gonia o porumbiţă; acesta tremnrâudu ca varga,
'fugi în SUS1\ fugi în josu, şi vec;lenclLI că n'are scăpare de
vrăjmaşa fiară' selbatică, se repedi şi se ascunse în sînulu î 111-
pcrăteset. Balaurulii ve<;lendll una ca acesta, se rcp edi şi el tI
.asupra imperătese I. Darii împerătesa dete unu ţipetll şi se de­
şteptă. Îi sări se inima de frică şi-I tremurall t61;e cărnurile
Vacii, p'aci era să se leşine. Spllse îrnperatuiul pocitania ele
ViSll, f;i rămase şielll Înmărmur.itll de gT6ză. A dOLla \li se
simţi îngreunată, şi peste noă lUlll de �lile niiscll o bunătate
,de copil.aşll de drăguleţll.
[134]
\1
"
Bucuria ce fu la curtea impcratuluf, nu se pote spune. Se
hotăriră să hoteze prunculu,
Pe atunci se botezati copiii intr' o fântână sub unu munte. Şi
fiindu-că de câtu-va timpii se ivise nisee tâlhar! pe acelu
munte, cart pândeau pe cel ce veneau Să-ŞI hoteze copiil şi-I
omora, strasnică poruncă dete împăratulu ca să pue oste im­
prejurulu Iăntăneî să păzescă şi să apere pruncuhi când va fi
să se ivescă tălharit.
Nu se mulţumi cu atâtu, ci mal: porunci imperatulu de scrise
pe nisce pietre scumpe câte o slovă; după aceea înşiră pietrele
şi alcătui numele copilului, Ace.stii şiru de pietre nestemate
Hli legă de gâtulu copiluluî.
Astu-fehi pregătiţî, plecă inperatulu cu impărătesa să-şl ho­
teze copilulu Iuâudu cu denşii şi mal: mulţf ostasî călăreţ! şi
inarmaţî.
Ajungendu la polele muntelut, le eşiră inncinte tălhariî, ŞL
nicî una, nici alta, începură a da virtosu, Îrnperatulii trimise
pe împerătesa să boteze pruncuhi, căci elu va sta să dea peptn
cu tălhariî, pină se va întorce ea. Împărătesa se supuse po­
runceî şi plecă. Cându să se întorcă de la hotezu, veni pînă
la unu locii; aci stându şi ne mal: audindu zăngănilulii arme-
10rl1 şi sgomotull1 lupteî, îl dete unii.ferii arsii prin inimă. A­
tunel ne mai cutezândă să mergă înnainte, se Întorse lnnapol
�i ascunse copilull1 după fântână într'unu stufl1 de flori. Pasă­
mi-te tâlhari'i resbi.se ostea imperătescă şi o repusese pe densa ..
Imperătesa plecă singură la lmperatull1. Pe drumii, când a­
junse la 10culU de luptă, ve�u unl1 hăltăii de sânge şi alăturl: ()
gropă mare unde erall îngropaţI omen'î împerătesc'i. Inchise
ochii să nu ve�ă acea groză şi porni îna,inte, când de o dată
se pomenesce cu doi tâlharl că pun mâna pe densa.
După ce le spuse cine este, tâlharil: o duse la căpitanulll
10r(l. Acesla, cum au�i cine este, fără judecată, fărit nimicll,
porunci s'o bage într'o peşteră părăsită şi să i dea câte unll
sfer(;ll de pâine şi câte o cană de apă pe �i pină ce s·o.
prăpădi acolo.
Copilul1.1 rămăsese in stufull1 de fior]. Dumnegell, purtându-I
,
t
r
,
f,
I
I
�
[135]
135
de grije,- nu lăsa Jlll111CU recl să se apropie de densulu, care
putea să-Iu vatăme.
Prin prejrna Ioculuî aceluia trăia unu pus tnicu Într' o vega­
ună de munte. Acelii pustnicu avea o capră şi ehi după sufletuhi
lul. Ea venea totu-d'auna, spre a se adapa, la apele cele Iim­
pegi alu fântânel. Într'una din dile, păscendu pe iCI pe colea,
se apropie de stufuhi cu florl, Cum dete de copilu, se puse
lângă densulii, începu să-In lingă şi să-şI apropie ugerulu de
guriţa copilaşulur. Acesta cum simţi, incepu să sugă, şi spuse
pînă ce se sătură hine, şi aşa doru prinse capra de copilă, in
câtu o lună de dile, nu se depărtă de lângă densulu.
Călugărulii, vedendu că nu-I mal vine capra, începu s'o
caute, şi caut'o în susu, caut' o in jOSLI, capra nicăirî. Îşi luase
nădejdea de -la densa, când îutro �li se pomenesce cu ea. Pust­
niculu o vedu, începu s'o mângâie: capra-tati! capra-tati! vo­
indu să pue mâna pe densa. Dar aşl l unde e pomana aia?
Capra ţîşt ! În drepta, ţîşt! în stânga, se depărta mereu.
Călugărulu după densa. Dacă vedu că nu pote pune mâna pe
ea, se întorse în chiliora lui, făcu o strachină cu tăriţe şi în­
cepu a se lua pe lângă densa cu binele, totu strigăud'o şi
mângâind'o: capra-tati! capra-tati! Dar nici aşa nu isbândi ;
căci capra nict că voia să se uite la strachina lUI cu tărăţe, ci
totu inainte trăgea să se ducă. Pustniculu se luă după densa,
d'a minune, să vagă unde se duce. Capra nici una, nicî alta,
merse dreptă, ca pe ciripie, la stufulu cu Ilorî, unele era co­
pilulă, şi se puse lângă densulu, dându-I să sug-ă.
Călugărulu intră după densa, şi când o vet;lu, stătu Ioculut,
temendu-se să nu fie vre-o nălucă. Se închină, făcu rug-ăciunea
ca să-Iti apere Dumnedeu de rele şi să piară năluca d'ina­
intea lui. AşI! unde? ce nălucă să piară? Căcl ceea-ce vedea
ehi, era avea, unll copilll frumosll ca unll Îl1geraşll. După ce
s(� încrediT1ţ.ă că nu era ce-va necuratll, ha încă unll copilCl ho­
tezatll, de milă către omenire, iEi luă, Îlll duse la chili6ra luI,
şi-lll pu;se în pătucenulu seu. Capra sări şi ea, şi se aşel�ă
lîngă c()pilaş(l. Vegendu astă minune, călugărulll o lăsă de-l
dete ţiţă până ce se sătură] apoI luă copilulu, îli't elesfiişă, î111
[136]
I
i
I
!
t
epelă şi-ILl primeni Cll nisce rupturl de harue de ale sale. 1<:1(1
citi mărgelele de la gătulu copilului, şi află că se numesce
George şi că este feciorii de îrnp«. xl1).
După ce se mal mări, câlugărulu îlll învăţă si citescă şi
să scrie. Plânse George, şi călugărulu, când muri capra, de
nu li se svântă lacrămile de la ochî, multă vreme. O îngo­
pară ca pe omenî. George se tângui mai cu focu de perdea
eî. E111 <eia hine că nu-lă făcuse capra ela,' o cinstea ca �e
o mamă, ca pre una ce-hi hrănise şi-Iti crescuse.
Nu trecu multă vreme, şi etă că muri şi călugărulu. Îh'l în
gropă George şi pe acesta, cu totă evlavia. Apo), după ce mal
plânse şi se mal tângui o tonă, se hotărî să esă la lume; CăCI
nu-l mal plăceau locurile acelea, unde murise mă-sa şi pă­
rintele sell cehi duhovnicescu.
A1PuCă şi leHi P: cărarea dce o v8�.lu mad,l aprope, ,şi IselllăSă �
pe ( ensa a- li scote 01'1 un e va VOI ea, upă ce ŞI mc le rără �
unu rendu de haine ca de ursii, alcătuite din nisce piel de
vulpe ce găsi în podulu chiliorel, unde şeduse ehi cu pust­
niculu,
Merse ce merse pe acea. potecă, până ce vădu că copacii
începu a se rări, apot se cohorâ în nisce câmpii cu felu de
felii de burieni. Mal merse o bucată de Iocii �i intră întio
cetate.
Se ameţi şi se fîstici, când se vedu încongiuratu de o mul­
ţime de lume, şi-Iti asurdise sgomotulu ee se făcea în acelii
ornşu .. Mergea, şi nici ehi nu scia unde seduce. După ce-şî
veni În sirnţirI din ameţeală, î.�i ţinu firea, şi luâudut şi inima
în dinţi, începu a umbla uîtându-se prin tote prvăliile şi mi­
vându-se de tote celea ce vedea. Se ).inea lumea după din­
sulel ca după ursll. Pasă-mi-te unde era îmbrăcalLl cane6me­
niL Dacă colindă o mare parte din oraşu, ajunse Ia o. ferărie,
�i acolo vegendu săbiI şi huselugane, intră şi cem să-i dea şi
lui o sabie şi unu husduganu.
- Alege-ţi de care pofteşcl, Îl1'8SpUnSe negustol'ul(l.
După ce alese un(l săbioill ce de abia 6menil cel-l'alp Ell
ţiuea în mllnă şi un1 husdug'anll năprasnicu, voi să plece.
[137]
137
Plătesce întâiii, hăeţaşu, şi apot să pled.
Ce va să dică aceea să plătescu ? întrebă dinsulu.
Eacă să ne tocmimu, şi să mî daî baniI cu câtu ne-omri
învoi.
- Ce este aceea hanî ? mal Întrebă elîi.
NegustoruHi ve\l(�ndll că are a face cu Ul"SUlL1 (lin pădure, îl
deschise capulu şi-Iti făcu să pricepă cum mergu lucrurile prin
oraşe.
Se miră George de o cam dată de tote nagodele ce- 1 totu,
povestea negustorulu ; apot daca ve�lu că n'are incotro, ceru
să slujescă feraruluî pentru sab.e şi buzduganu.
Se învoiră decî, ca pentru aceste lucrurî să slujescă unu
ami, şi aşa S0 hăgă ueenicri.
Iscusinţa lUI George ajunsese de poveste: unele alţil nu pu­
teaii face unele lucrărî de ferărie nici în trel an], ehi într'o­
jumătate ele ami lucra ca o calfă veche. Barosulu cehi mare
pe carele nicî trei 6111("n] nu-IL1 puteau ridica, elu se juca cu
dîllSuh'l. Şi toţi se temem) de ehi.
Daca îşl împlini anuln, se mal băgă pe unii anii, ca să-I dea
ferrl şi cărbuui să-şî făureze elu o sabie şi unu busduganu,
după pofta inimil sale. Implinindu-se şi acestu ami, stăpânulu
porunci să-I dea feru şi cărhunf. Calfa cea mal mare, temeri­
du-se să nu-I ia loculu. îI puse se g'ânelu reu şi căuta cum să
facă să-lu prăpădescă.
Îl spuse decî, că feru este destulă, rlară că nu suntu căr­
bun] de ajullsu, ci să se ducă la pădurea negră să-şî tacă, căcf
de acolo aducu şi ef. Acesta llU era adevărată. Acolo la pă­
durea l1f;gră se iscodise o scbrpie care omora pe orI-ciIle me1'­
geaill acea pădure, �i de aceea îlLl trimitea pre elinsulu a­
eolo ::a să se prăp:idescă.
G�)erge nu scia de unele cea acestea. El(i era cu inima curată
şi fără făţărnicie. 1-;;1 alese din pr{lvălia st.ăpânulul Sell o s:lhie
remasă de la Nov3c'î, re care o păstra îil prăvăliă ca pe UI1l�1
oelonvt. din vechime, lui't nisce burdLl�e mari pentru eărlmni
făcnte din dalie piei de bivolll şi plecă se"i-ş 1 fad! eărlnmr în
pădul·('.'l negTă. Merse ce merse şi, ajungenclL[ la unl1 salei în-
[138]
trehă că incotro se află pădurea negTă. Cum au diră sătenij,
începură să-şi facă cruce şi să-şî scuîpe în sînu de frică. ApoI
îl spuseră totă şiretenia cu scorpie.
George le tăie cuvintulu şi le <;iise;
Daca nu vioţf a mî spune, încetaţi cu astu-felu de paras­
covenit ce n'au semănu.
Oameniî dacă îhl ve gură atătu de înţestatu, îl arătară dl'u­
mulu şi-lll Iăsară să se ducă unde îhi va duce ortnda luî.
Ajungendu la pădure, tăie cu sabia u mare mulţime de co­
pacî, din car I făcu o grămadă de nu-I putea da nimenI de
semă şi-I puse focă.
Stându pe Iăngă fOCLt, simţi că UnLI ore-Care lucru, UIl11 1'e111
de sorbitură îhi trăgea şi îltl totll mişca din Iocu ; se intorse ;
când, ce să vedr ? untle venia, mă re vericule, asupra lul năbă­
dăioasa de scorpie, şi totU sugea vesduhulu, ca să tragă în­
tr'însa şi pe bietulă George. Acesta cum vedu ce plăcintă i se
pregătesce, înfipse sabia în pămintu, se propti într'însa şi re­
mase neclintită. Asill-felel aşteptă ehi şi priveghea să va\lă
ce are să i se întîmple. Scorpia cum veni, dete cu coda şi risipi
Ioculu, apot se repedi asupra lUI George ca să-I1I sorbă pe
ehi. Volnicuţulll de George, unde smuci odată sabia din pă­
mintu şi mal iute d ecătu al gândi o aduse şi tăiă în do
scorpia.
ApOI se luă după dinaa, care fugea către scorbura un do­
vieţui a, şi ajungend'o îl taie capulu. Atîta ,ânge mohorîtL't
curse din spurcăciunea de scorpie încâtu se alcătui o baltă
Când era să se intorcă întl"ale:sale, de odată audi unii graiu
dulce care îI vorbea şi-'i <;li cea pl'e nume.
Când "e uHa, ce se ve<;lă? o păserieă drugulică şi frumu­
��ică sta pre o ramură şi-I <;licea;
- Georgiţă celCI vitezu, spre mulţumire că mI-al seăpatu pe
al meI de la peirea acestei scorpii necurate, care în toţi ani Ii
imi sorbea puii, te sfătuescIl să te scal<;l'î în sângele acesteI
fiară blestemate, ŞI nici un II reu nu se va mal atinge de tine
in Iotă viaţa ta, �i să nu mal al frică de nimeo], afară de
Dumne\lell.
138
[139]
139
Vofnicuhi de George făcu precum îlll Inveţă păserica ; când
eşi din scăldătore, păserica vădu pe spinarea lUI George li­
pită o fruw;lii de copaciu şi '1 dise :
- George, ţi a mai rernasu unu locşoru pe trupulu teLl su­
PUStI la metehne; dară, de te vei pădi bine, haharu să n'aibi.
Apoi Voîniculu punend capulu scorpiet într'unii hurdufu,
şi În cel-altii cărbunii ce făcuse se intorse la prăvălia stă­
penulul sHt, îşI luă ferulu pentru care muncise unu ami şi.
se puse a-şi făuri o sabie şi unu busduganu. După ce le is­
prăvi, îşI iucercă sabia dându cu dînsa intrunu drugii de feru,
�j se rupse in doă : o lepăbă, şi luându busduganulu îhi a-
runcă în slava cerului, şi când cădu josu se turti; ihi lepădă
- şi pe acesta.
Acumu ce să facă? Sta in locu şi fluera a pagubă. Totiigân-­
i. dîndu-se, işl aduse aminte a fi vedutu in co drulu unde a cre­
\ scutii ehi, unii feru grosu înfiptă în pămîntii. Sa duse tocmaî
\acolo. Când se apucă să-lii scoţă, ce să vedt ? ferulii nu era,
" [nllptu , ci era o vină din munţî. Se apucă de e111, illl trase,
�îlll smuci, Îlll resuci, pînă ce rupendu vina, o smulse şi o
luă la spinare ca unii voinicii ce era, se intorse la prăvăliă
şi isbuti a-şi face o sabie şi un husduganu crf să-i fie to­
varăşî nedespărţiţi.
După aceea se duse cu tovarăşii sel la fântâna botezului
şi le hoteză, puneudu săbief numele Balmutii ajutătorulu. meu,
şi busduganului Omoritorulic vrăjmaşilorii mei; apoi se în­
forse erăşI la prăvălie ca să-şi ia <;lioa hună, fiindu-că voia să:.
plece Să-ŞI clmte părinţiL
Când se intorse la prăvălie găsi pe toţi morţi buştenI Pasă­
mi-le el, În lipsa 1u1, căutară în burdufull'l sM, şi dete peste
capulll scorpiei. Câţl o ve�ură, toţi muriră. Daca ve�u aşa"
îl părll rM ;dară n'avu ce face.
Eşi pe portă afară şi piecă. Pe drumu se întâlni cu Unll!
ucenicl[ carele nu fusese acolo când umblase călfile în bur­
dufulll luX George. Acesta cum Îlll ve(,lu, se duse la dinsuh't
să-şI ia �liua bună.
- Da unde te ducl, nene George?
[140]
HO
- Iaca, unde 01 li vedea cu ochii şi mă va lumina Dum­
nerleu.
- Ia-rnă şi pe mine cu d-ta, nea George, - se rugit uce­
niculu.
"-" Lasă-mă în pace, că rr'arnii eLI singuru unde să-mî pled/
capulu, dară mi-te să-rnî iau şi Iicheaoa după mine!
Plecând!'1 George şi mergendu singurii, singurelu, se abătu
intr'unu colnicu să facă un popasu, când etă şi băiatulu cu
care ucenlcise că vine ŞI se ase�lă lângă dinsulu. Pasă-mi-te,
se luase dUIJă ehi şi câtu colea, îlii urmări pînă îlu ajunse.
- Dară asta me ? îl dise George.
- Eată-me şi eu, respunse uceniculu. Ce? daca n'ai vrutu
să llJe '1e1, socotesci că eLI n'am pututu să me ţiCI de dru­
neta?
După ce rîso niţelu George, şi făcendu-r-se milă de dra­
gostea ce-l arăta băiatulii, se înduplecă să-lu ia, dicendu-L:
- Daca este aşa, tovarăşii să-mî fiL
Apoi lungi pasulu la drumu, şi aide, aide, trei dile şi treî
110pţ\ merseră pînă la o pădure mare. Acolo statură să se
mal odihnescă şi să şi îrnhuce câte ceva. Pe când stau el a­
colo, audiră o g'uiţătură de porcii şi totu-d'odată şi vadură
-Un1'1 porcu mistreţu mare fugindu şi unu vînătoru alergăndu ,
-d upă dinsulu călare, eră după vînătorii 'le luase Ul1lL altii porcii
şi mal năprasnicu. Vinătorulu întinse arculu, şi când sbură
.săgeta, prăvăli fiare selbatecă, elin gură căreia gălgâia sân­
gele ca dintr' o saca.
Atunci şi fiara de la urmă, unde se repedi o dată şi din­
tr'o săritură fu lângă calulu de vînătoru, căruia il şi versă
maţele, sfăşilIldu-J burta cu colţii lUI cel gTozavL Vinătorulu
e;\�lu monnaUll de pe cctlu, şi pe când porculll cell't mistreţ1'l
umbla să-lLl Llcă miCI bucăţl, George cehi VOlllicll sări de a­
{;olo ele unde era şi mal iute de ciUii gândullL fu lîngă vînă­
torulCJ celll nenorocitii, eu sa.bia gală în mfll1ă. Dintr'o lovi­
:lu!·ii. mcu în eloe spurcata fiară.
LI mal pu}inlL de o clipă de ochill, veniră şi cel-lalp tovarăşi
j
[141]
,i'
1'.1'1
al dnăLorului; cari remaseră tmmarmuriţt de groză pentru.
cele ce era să se intîrn plc.
Aceştl omenî erau din împărăţia tătâ-rie seri. El cu toţi!
mulţumiră lUI George pentru ishăvirea domnului loru. Apoî se
puseră la masă şi traseră unii cheh; de să se ducă pomina, de
hur-urie. Şi fiind-că era caldu, se desbrăoară de hainele ele le
eI'asupra, rămâindu mal uşori. Atuuoî unulu din mesenf zări
mărgelele de la gâ tulu lui George. Se dete pe lângă dînsulu
hinişoru, îl citi numele şi-Itl cunoscu.
Spuindă şi celor-l'alţi minunea Dumnedeescă, cum se des­
coperi imperatulti lor ii, venătorulu cehi cu pricina veni lângă
dînsulu şi-l dise :
,c' _ Mulţ.l anî să trăescî d6mne şi alu nostru stăpânitoru l
Şi să scit că împeratulu locnlut acestuia a reposatu în Dom­
nulu, şi eli, sluga nevreclnică a domnului meu, 11 ţină Ioculu,
până Re va găsi moştenitorulu seu cehi perdută de la hotezu.
Adunarea betrâniloru m'a însărciuetu cu acesta. Acum mul­
ţumescu Domnuluî pentru cele ce mi s'au intămplatri, că mi
te trimise Dumnedeu de me scăpaşi de la morte, de! curios­
cuiu in tine fiulu acelul bunii împeratu care ne-a cârmuitu
6menesce atâta mare de anî,
George, care căscase guea şi bleojdise ochii la cele ce spu­
nea vinătorulu, dise :
- Dară de unde sciţl vOI, ornenî huni, că eîi suutu fiullt
îrnperatulul despre care îmI vorhiţl '?
- Mărgelele de la gâtulll tM ne-all SpUSel. Să fie lăudatil nu­
mele DomnuluI că amii dalii peste tille, şi de asE înainte tu,
să ne cârmuescl.
ToţI meseniI se sculară şi i se închinară ca la unll împeratil.
George pleeă cu denşil şi cu hăetulll cu care ucenicise elll.
şi se duse la palaturile împerăţiel.
Sfară se dete in ţeră de acestă fericită întămplare. Şj aler\!a
poporimea dm t6te părţile, cu micu cu mare, să veg.ă pe acela
carele mo1'111 a fostil. şi a inviatll, perdutll şi s'a af1ati:i, lă­
udând{l numele DomnuluL
[144]
144
cumii doe-decî şi patru de ali" In colă-I'altu sipeţelu vet gasi
o piele de ursii şi unu Ianţri, cu care piele te vef îmbrăca tIT,
căci ursi:'! al sit rămât, pînă îţl vef ispăşi pecatele. Împerătesa
te va duce de lanţă �i te va da în mâna împăratului. Şi să nu
cutezf a face în altu chipu, căcî mania cerulut va cădea pre­
ste tine şi mal îngrozit6re.»
La citirea acestet scrisorf căpitanulu rămase ca lovitu de
trăsnetu. Şi ne aveudu încotro, scose tote avuţiile ceaduse se
de când tălhărea şi le făcu două-spre-dece părţ) de o potrivă
pe car î le împărţi la cel dol-spre-f,lec6 tovarăşî al sel. A­
ceştia, după ce-şî luară �lj ua bună de la căpitanulu Ioru, se
imprăştiară ca puii de potârniche, careşt pre unde.
Iară elu, căpitanuhi, deschise sipeţelele şi află tote celea în­
tocmat precurnu j'( dicea cartea. Luă hainele şi podobele de îm­
perătesă şi le dete mumet luî George ca să se îmbrace cu ele.
Acesta primi huCurOSL1, căci hainele de pe densa se hărtăni­
seră, se rnucediseră şi se putredisera, remâindu mal golă. Apol
işl ceru ertăciune pentru relele ce-l tăcuse elu, pe care ertă­
ciunea o şi dobândi, fiind-că împărătesa avea o inimă forte bună
După ce căpitanuhi de tâlhar! se imbrăcă În pielea de ursii,
care se lipi de trupulu seu ca şi când ar fi [OSIll de acolo ,
Imperătesa îl luă de Ianţu şi se îndreptă către scaunulu flulut
seu,
Pe drumu se întâlni cu George care venea, măre, ca untl
le(\. şi călare pe uml şoimulellLl sirepll de mânca focu. Geor­
ge era eu sabia 'lUI ce, o ţinea gală în mână. Mumă-sa cum
- il!:l ve�lu, îl cunoscu, CăCI era leittl tată-seu, şi se închină lui
ca unul imperat.u.
George se dete jOStl de pe calLl şi îmhrăţişe pe împerătesa
ca pe muma lUI, după ce află cine este.
Mumă-sa îl spuse cum Durnne<;leu, cunoscendu-:l nevinovă-,
ţia, a isbândit'o ; prefăcândLl în ursLl pe prigonitorulu' eL
ApOI dete pe urSLl de lanţu în mânaîmperatulul. Acesta
se înduioşi de osânda luI şi-I dete drulTlull1. \licendu-l;
(( DestulLl îţI este ţie urgia Dumne\leescă. Dute şi cata de-ţI
[145]
145
il ispil�esce păcatele.r U�'sulll într;o clipă de ochi se făcu lle­
ve�utu, intrându in codru.
Eară imperatulu, cu n.umă-sa, eu credi nciosulu şi cu osta
�iî set, se intorseră la scaunuhi impărăţiel, mulţumindu lUI
Dumuedeu pentru t6te arătările luî.
Şi domniră in pace şi in linişte pînii ce, vremi Dumned e îi
i-a mutatu elin lumea acesta.
Eară intimpările lod'! aLt rămasu de poveste şi vorr; remâ­
ne in veculii veculul,
Încălecaiu p'o �ea etc.
NOTA. Povestitu de Mihalache Constantinescu, din mahalaua
DeJea- V ce he, - Bucur escr.
[146]
XIII.
FI�TU FHUMOSO CU PEl1ULO DE AUHO
[147]
147
copilulut, �i ver,1t'md1i că-i mănâncă, se bucură din totii sufle­
tulu lui şi mulţumi lut Dumnedcu. Cu struguri ci-eseu copi­
Iulu pâna ce începu să mănânce şi câte altu ce-va
Eară dacă se mai mări copilu lri, pustniculu se apucă şi-lu
inveţă să citoscă, să adune rădăcinî ea să se hrănescă şi să
umble la venatu.
Dar într'o <;h chemă pustniculu pe copilă �i-l dise :
_ FetulCI meu, simţ(l că si ăbescu din ce în ce; suntu hc.,
trânti, precum me vedt, află dară că de a<;11 în trei dile me ducu
11e lumeaceea-l-altă. El1 nu suntu tatălu tell celu adeveratii,
ci te-am prinsu pe gâdă, unde erai datii şi pusu intrunu si­
riaşu de mumă-ta, ca să uu se dovedescă, fapta sa cea de
ruşine, fiindii că era fata de imperată.
Daca voiei adar mi sornnulu celu de vecî, care o să-lu cunoscf
când vel veeleacă totu trupulu meu are să (le rece ca ghiaţa,
arnorţitîi şi ţepăllll, să bag! ele semă că o să vină unii leu. Să
nu te sperii dragulei tateî ; leulCI îmi va făce gr6pa şi tu vei
trage pămlntu peste mine; de moştenire n'amu ce să-ţi Iasii
de câtll Ul1l1 Irell de calu. După ce vei rernănea sillgur{l, să te
sUI in podu, să ei freulu, să-lu soulurî, şi îndată va veni unu
calu şi te va îIlveţa ce să faci.
După cum disese betrânull1 aşa se şi întâmplă.
A treia <;li pustniouhi, luându-şI rernusu hUIlll le la fiuIi'\
sel1 celll de sufletu, se culcă şi adormi somnull1 celi'l lungll.
ApoI illuată veni unu lell gr6znidî, nevoie mare! şi veni
răcnindll; cum ve<;lu 130 belrânll morW, il săpă gr6pa cu ghia­
rele, eră finIi'1 illl îngropă, şi remase acolo treI <;lile şi trei
nopţI plângenclll la mormÎn[('1.
Apoi f6mea îl deIe în scire că eh1 viu<;lă încă; se sculă de
131'e mormînt1:1 cu inima su1'obitâ de durere şi de întristare, se
duse la viţă, şi cu mare mâhllire ve<,lll că se uscase; atunc'i
'i'l aduse aminte de vorbele bătrtlllulul şi se sui în POdCl, unde
găsi freull1; Îlu scutură, şi etă că veni un şo'imu]eIlLI uripatll
şi stândl1 înainte-i �lise:
- Ce poruDcesc'i, slăpâne '!
[148]
148
Copilulu spuse calulul c1in cuvintu în cuvintu totă şiretonia
cu mortea betrânulut, �i adăogă:
- Eată-mă aicea singură. Dumnedeu mî-a luatu pe t.aLiild.
ce-rnl dedese , remâi tu eu mine; Clară să mel'gemll într'altă
paeLe, unde să ne tacem colibă ; aicl, lângă acestu mormintu,
nu sciîi de ee, clară imi totu vine să plângLI.
-- N LI a,;:a, stăpâne, îl respunse calulu ; nOI o sti ne ducernu,
să Iocuimu unde suntti mulţi ornent ca dumneta.
- Cum'? întrebă băiatulu, suntu mulţf 6mp111 ca mine şi
ca tata'? Şi o să trăim LI cu denşil �
- Negl'eşitCl, îl respunse calulu.
- Atunci, daca e a�a, mai întrebă copilulu, de ce nu vine,
el pe la no î ?
Ei nu vinil, îl mal disc calulu, fiind că n'au ce căuta
p'aci trebue să mergemu nOI la denşii,
- Să mergemll, respunse copilulu eu uucurie.
Eal' daca îî spuse că trebue să fie îmbrăcată, flindu că cer­
lalţt omen I nu ârnhlă aşa go11, hăiatulu re mase cam pe gân­
durl ; şi calulu îl dise să bage mâna în urechia lUI cea stângă
şi după ce băgii mâna, sc6se nisce halne pe care le îmbrăcă,
cîudindu-se că nu scia cum să le intrehuinţeze ; calulu îlll in­
veţă, şi apol copilulCl îneălecii pe dânsulii şi porni,
După ce ajunse în oraşulLl celii mal de apr6pe, şi se ve\lu
întru mulţimea ala de 6menr, fm:nieâncld. în susClşi în josti,
se cam spălmcntă copilulll de atâta <;gomolll, �i ,1ll1bla tOtCI
cu frieă, mirându-se de fruniuseţea caselol'11 şi de tOtLl ce
vedea; băgii însă, de semă cii fie eare lucru 'şi are rânduela
sa. Dară calul(l îmbărhălândulLl, îl gise :
-- Vegr, stăpâne, aicI t6te suntil, cu şartuh'l lorll; de aceea
trebue să scii să-ţi facI şi tu un căpetâill.
Şi după ce şegu acolo câte-va gile, mal dedându-se eu lumea
şi mal: ohidnuindu-,e a trăi în huetulii ce inăbuşesce oraşele,
pl(�că luându-şi calulll Cll sine şi se duse, şi se duse, până ce
ajunse pe terel1lulll uno1'l1 gîne,
Ajungcndi't la .,Une, cari el'a(l în numeru de treI, căută să
se bage argat li la densele; aşa îlil sfătui calulll să facă,
" �l','"
- ,
,
[149]
149
J,)inele de o cam dată nu prea voiau să-Iri iea în sluibă
clară se induplecară la rugăciunile lUI şi-hi priruiră.
Calulll adesea venea pe la domuulu seu, şi intr'o di îl disc
să bage bine de semă cum că în una elin case dinele avem)
o bae ; că acea hae, la câţ.î-va auî, într'o �i hotărîtă, curge
.aurii, şi cine se scaldă ânteiu, aceluia j se face perllll\ ele auru ..
li mal spuse să vadă că într-'unulii din tronurile casei, \li­
nele sveaii o legătură cu treî rindur î de haine, pe care le
păstraii cu îngrijire.
Băiatulu hăgă la capii tote disele caluluî, şi de câte 01'1 avea
câte ce-va grell de făcutu chema calulu şi-l da ajutoru.
Dinele îl dase voe să umble prin tote casele; să deretece.
să scuture, să măture, daru numaî în camera cu line să nu
'intre . Însă ehi când lipseau ele d'acasă intra şi lua aminte
la tote câte îl dicea calulu, Ochi şi legătura cu hainele puse
cu îngrijire intr'unu tromi.
Intr'o <;li (;lînele pleca ră la o sărhătore, la alte dine şi a­
vură gl'ije să poruncescă argatulul, ca în minutulu ce va audi
'Ce-va sgomotii în cămăruţa cu baia să rupă o şindrilă din
stl'eşina case], ca să le d 'a de scire şi să se intorcă de degrabă
fiind că ele sciaii că e aprope să incepă a curge acestă apă
de auru.
Fiulu pustnicul ot pândea ; şi când vedu minunea asta chîemă
numaî de câtu pe cahi. Calulu îl dise să se scalde ; şi elu
aşa facu.
Eşindll din bae, ehi luă legătura cu hainele, şi o porni la
sănătosa, călare pe calull\ lUI celll cu aripI, cu care shura ca
vîntul,"l şi se ducea ca gândulll. Cum călcă. peste pragulll por­
ţel,Î ncepu casele, curtea şi grădina a se cutremura şi a uria aşa
pe groZniell, în câtll se au<;li pînă la sUne şi �inele îndată se
nto1'seră a casă.
Dacă ve<;lură că argatulu lipseşce, �i hainele nu suntu la 10-
cull\ 101'll, se luară după densuh1; şi-l urmăriră din 10Cli in
aCll râ n{t ce, când era să puie mtllla pe densull\ elll trecu ho­
tarele loru, şi apoI stătu.
[150]
'J50
Cum il vedură dinele scapati], se cătrăniră de necazii, că DI)
putură să-ICI prindă. Atuuci ele 11 diseră :
- Ah! feciorii de lele ce mi-aI fostii, cum de ne arnăgişt ?
arată-ne măcaru, să-ţi veci ernu jJerullL
Şi resfirându-şl perulu pe spinare, ele se uitau cu jindu la
densulu, şi li se scurg-ea II ochil. Apol �1iseră:
- Aşa peru frumosu nict nOI n'amu mal ve(lutCl ! FiI sănă­
tOSC1; dară încaî fă bunătate de ne dă hamefe.
Elu însa nu voi, ci le opri şi le lua în loculu simhricî ce
avea să ia de la <;line
De aci se duse întrunu oraşă, îşI puse o be�ică de cirvişîi
în capu, şi merse de se rugă de grădiuarulu nnperatulur ca
să-lu primească argatu la grădina îrnperătescă. Grădinarulu nu
prea voia să-lu asculte; dară după multă rugăciune îlCl
prii mi ; HCl puse să lucreze la părnintu, să care apă, să ude
florile, ÎlCt Inveţă să cureţe pomiî ele omidt şi brazdele de buru­
eul. Făt-frumosii lua in capii totii ce-hi înveţ,a grădinarulu
stăpânulu seu.
Împeratulu avea tret fete; şi aşa multă grije îl dase trebile
împerăţicl, în câtu uitase de fete că trebue să le mărite.
Într'una din dile, fata cea maî mare se vorbi cu surorile el,
ca să ducă fie-care câte unu pepene alesu de densa la masa
imperatulul
După ce îrnpăratuhi se puse la masă, veniră şi fetele şi aduse'
fie-care câte unu pepene pe tipsif de auru şi il puseră dinaintea
imperatulul.
Împăratulu se miră de acesta faptă, şi chernă statulu impă­
răţieî să-I ghicescă ce pildă să fie asta.
Adunându-se sfatul, tăiară pepeni], şi după ce ve�lură ce
unuhi se cam trecuse, alu eluoilea era tocmaI hunLL de mân­
care şi alu treilea Clase în coptlt, gise:
_.- Impt')l'ate, să trăeşt! mulP an!; pilda asta Însemneză vîr­
sta feteloru Mări ei tale, şi că a sositlt tim PUlLl ca să le daI la
easa 10rLL.
Atuner împeralull[ hotărî să le mărite. Dete, dec'i, sfară în
r
[151]
ţera de acestă hotăl'ire ; şi chiar cl:3 a doua \li începură a veni
peţitorJ de la cutare şi de la cutare Iecioru de irnperatu.
Eară după ce fata cea mal mare îşI alese mire p1'e unu fiLt,
de îrnpărată, care-I păru mal trumosu. se făcu mare nuntă îm­
perătescă. Şi după ce se sfîrşi veselii le, plecară împăratulu cu
totă curtea ca să petrecă pre fiica-sa până la hotarele Irr-pă­
răţieî sale. Numa î fiica împăratuluî cea mal mică re mase a casă.
Făt-frumosii, argatulă de la grădină, ve�lendlj că şi grădi­
nnrulu se dusese cu alaiuhi, chiemă calulu, încălecă, se îm­
brăcă cu UlH) rându de halne elin cele luate de la dine, pe care
era câmpulu cu Ilorile ; şi după ce-şi lăsă perulu seu de auru
pe spate, incepu a alerga prin grădină în tote părţile, fără să
fi băgatl1 de semă că Iilca împeratulut îlîi vedea de pe ferestră
căcl odaia el da in grădină.
Calulu cu fet-Irumosîi strică totă grădina, şi când vedu că.
veselia lut făcuse pagubă, descălică se îmbrăcă cu haînele sale
de argatu şi începu a drege ceea ce stricase.
Când veni acsaă grădinarulLj şi vedu stricăciunea ce se fă­
cuse, se luă de gândurI; incepu a certa pe argatu de ce n'a
ingTijilll de grădină, şi era atâtu de supărată, câtii p'aci era
să-IL1 şi bată.
Dară fiica împeratuluî, care privea de la ferestră t6te acestea,
ceru grădinarulul să-I trimiţă niţele florî,
Grădinarulu făcu ce făcu şi adună de prin colţurI câte-va
floricele, le legă şi le trimise împerătesef celei miel, Ea, daca
prii mi florile, îl dete UUL1 pumnu de bauî �i-l trimise reSpUI1SLl
să erte pe hietulu argatu, că nu este ehi ele vină.
Atunci grădinarulL1, veselii de unu daru aşa de frumosu, îşI
puse t6te silinţele, şi în treI sepWmâni făcu grădina la locu�
ca şi cum nu s'arli fl intâmplatL1 nimicLl Într' Însa.
Nu multL1 după acesta, fata împeratulul cea mijlocie î�I alese
şi ea Ul1ll feciorll de împeratu, şi-Iu luă de hărhaW. Ve�eliile
ţin ură ca şi la soră-sa cea mare; eară la sfi\rşitull1 vcseliilorLl
o petrecu şi pe densa împeratulCl până la hotarele împ(�răţie'î
sale. Fata cea mică a îm p(�ratuluI nu se duse, şi remase a­
easă, prefăcenc1u-se de astă dată că este bolnavă.
1IIIIII1I1I�;;;�·ll5i�;�t""illllllllllllIlI�;;-;;;;;;;�
[152]
152
Argatllill grădineî, cum Se vedu eră singurii, vru să se ye­
selescă şi elu Cii toţ) slujitori! curţej ; Însă, fiind că ehi DU se
putea veseli de câUi cu bidihiulu seu, î�'f chiemă calulu, se im­
b răcă cu alte haine: cerulu cu ��elele, îşI lăsă părulu pe spate,
şi călca totă grădina.
Când băgă de se mă cii eră fâr;lrnase totulu, se îmbrăcă eu
hainele sale cele proste, şi hocindu-se, începu să dregă ceea
ce stricase.
Ca şi de l'altu rându, grădinarulu voindă să-Iri cârpescă, fu
opritu ele fata cea mai mică a îrnpăratulut, care ceruse fior],
trimiţendu-I şi doi pumni de haul, şi vorbă să nu se atinge
de argatu, nefiindu ehi vinovată. Grădinarulu se puse eară
pe muncă şi dadu grădina gata În patru septemânf.
Imperatulu facuse o vănătore m .re, şi fiindu că scăpase de
o mare primejdie, ridica unii chioşcii în pădurea aceea, şi
chemase, ca să se serlieze mâutuirea sa, ple toţi boerit şi slu­
jitorii curţeî la o masa înfricoşată ce pregătise acolo. Toţi
curtenil se duseră la chemarea împerautlut, numaî Jitca sa
rămase.
Fet-frumosu, ve�endu-se singură, chemă calulu, şi voindu
să se veselescă şi deusulii, îmbrăcă hainele : cu sorele în
peptu, luna în spate şi douî luceferf în umerr, îşI lăsă pe­
rulu de auri.'! pe spate, încălecă calulu şi-ILl încură prin
grădină.
Atăt se stricase acum grădina, in cât nu mal era chip LI de
a o drege. Eal' daca vedu acesta ehi, începu a se tângui. se
îmbrăcă iute cu hainele lut cele de argată, şi nu scia de. unde
să începă meremetulu.
Mănia grădinaruluî trecll ori ce hotare, când veni şi ve�lt
acea mare prăpădenie. Dară când voi Să-I dea pe 1'01 pentru
că nu îngrijise de grildiua, mca împeratuluJ îl ceru nori, de
la ferestra,
GrădinarulCt da din colFl în COiţLl şi nu scia ce să fadl; în
cele mal de pe lll'mii, căta şi mal găsi vre-o doue fiori cele,
care ahea scăpase ele copitele calulul cu ari]''î, i se trimise, �i
I
q
�Î • ��-��'r_""'"
[153]
'153
fata de împeratll Îl porunci să erte pe bletulu argatu, pentru
care il şi dădu tre î purnn î de galbeni.
Se apucă de croi din nOLI, şi în şese septernânl abra putu
face ce-va care să mai semene a grădină, eal' argatuluî îi fă­
gădui o sântă de bătae, 801'\) cu mortea, de s'o mal întâmpla
una ca asta, şi să fie şi gonitu.
ÎmperatuW se luase de gândurI ve<;lEmdl! pe fifca-sa totu
tristă. Ea acum nu mal vota să esă afară nicl din casă. Hotără
dară să o mărite; şi începu a-l spune de cutare şi de cutare
fi LI defmpăratu. Ea nuvoia să audă de nicî unulu,
Eal' daca vedu aşa împăratulu, adună eră statulu şi hoerij
şi îl întrebă ce să facă'? Unulu din hoerI n dise să facă un foi­
ŞOrLI cu p6rta pe de desubtu, pe unde să trecă toţf fii] de îrn­
peratu şi de hoerI, pe care-In va alege fata, să-li'! lovescă cu
unu meru ele aur ce-hi va ţine în mână, şi după acela s'o
dea îrnperatulu.
Aşa se şi făcu. Se deie sfară în ţeră că este hotărârea im­
ratuluî să se adune micu şi mare şi să trccă pe suh portă.
Toţi trecură ; dară nu lovi nici pe unulu, Mulţi credea că
fata n'are voie să se mărite. Însă unu boeru bătrână, trecutu
şi prin ciuru şi prin dârmonri, rl'ăia care audise, veduse şi pă­
ţise multe, dise să trecă şi 6menil curţi î ; trecu şi grădinaruhi,
şi bucătarulu cehi mare şi vătafulu, şi slugile, şi vizibil şi toţ.i
râ ndaşit, dar geba; fata nu lovi nici pe unulu.
Se făcu întrebare daca n'a mal remasu cine-va netrecutii, şi
'Se află că a mal remasu un prăpăditii de argatu de 1'1 grădi-
3' nărie, cheleşLI şi dosăditLl de n'are semiim\ pe lume.
- Să trecă şi acesta, gise împeratuEl.
Atuncl chemă şi pe argatul(l celLI cheleş(l şi-'f <;lise să (recă
şi dtinsulLJ, dar elu nu cuteza: apoI cam cu câl'âială, cam cu
sila, fu nevoit(l să trecă, şi daca trecu, tata îl1'! lovi cu merulLI.
ArgatulLI Începu a ţipa şi a fllgiţinânclll-sl� cu mâinile de
capll <;licend(1 că l-a sparW. capulu.
ÎmperatulLI, cum vegu cele întâmplate, �lise:
Asta nu se pale! este o greşelă! fata mea nu e de c1'e­
gutlt să fi aleSI'! tocma'î pe chele�ulll ăsta.
[154]
'151,
Nu putea, ve�n, să se îuvolască imperatulti a da pe fie-sa
după argatU, de şi i lu lovise fata cu mărulu.
Atuncî puse a doua oră să trecă lumea; şi de a doua oră
fllcă-sa lovi cu merulu în capii : 'lUi pe cheleşu, care erăşl
fugi ţiuendu-se cu mâinile ele cap II şi ţipândă.
Împeratulu, plină de mâbnire, eră îşI ILIă vorba înapoi, şi
puse de a treia Mă să trecă tată lumea,
Dacă vedu şi vedu i mperatuhi, că şi d'a tr îea oră re toti'!
cheleşu îlii lovi fata, s'a plecată la sLrtul'\ împei'ăţief, şi l-a
datu lui pe fiîcă-sa.
Nunta se făcu cam pe aSCUl1Sl1, şi imperutulu apof îl 0-
ropsi pe amendof, şi l1U mai vota să scie şi să audă de denşiî ;
atâta numaî că de silă, de milă, îl primi să locuiască în curtea
palatului.
Unu bordeiu intrunu colţu alu curţii li se dete spre locuinţă,
eal' argatulll se făcu sacagiulu curţi],
Tale slugile împeratulur rîdeau de denculu, şi tate murdă­
riile le arunca pe bordeiuhi Iul. înăuntru însa calulu celu cu
aript le adusese frumuseţile lumii: nu era în palaturile ÎI11-
peratulut ceea ce era în bordeiulu luî.
Fiii el e impăratu cariî veniseră în peţitu la fiica cea mică,
se imbufnară ele ruşinea ce păţi se pentru că fiica trnperatulul
alesese pe cheleşu, şi se învoiră Îlltre dânsil ca să pornescă
aste mare împotriva lut,
Împeratulu simţi o mare durere când audi hotărârea veci ..
niloru sef , însă, ce să facă '1, se pregăti ele reshoiu, şi nici că
avea încotro.
'Amenduoî ginerii tmpăratulut se sculară cu aste şi veniră
in ajutorulu socrulu î 10riL Fet-fr urnosu trimise şi elu pe so­
ţia sa ca să rage pe impăratulu a'! da voie să mergă şi elu
la bătae.
- Dute din naintea mea, nesocotit-o: fiiud că etă din pri-
cina la mi se turbură liniştea; nu mal voiu să ve V(�\l(l în t
ochii mei, nemernicilorll ce sunteţi.
Dară, după mal multe rug'ăciunJ, se înduplecă, şi porunci
sa-lll l:1se să care şi el(1 m{lcarll apă pentru 05tire.
[155]
155
Se pregătiră şi porrură,
Fet-frumosu, cu hainele lUI proste şi călare pe o mărţ6gă:
schiopă, plecă Înainte. Oştirea îht ajunseîntr'o mlaştină unde
'i se nomolise epa şi unde se muncea ca so scoţă, trăgend-o
când de codă, când de capii, când de pici6re.
Rîseră oştirea şi împăratutu cu ginerii cel mal m:11'I al se!
şi trecut-ă înainte
După ce însă nu se mal vedură denşiî Fet-frumosu, scose
epa din noroiu îşI chiemă calulu seu, se î nbrăcă cu hainele
câmpulu cu florile şi porni la câmpulu bătăliei, ajunse şi se
sui într'unu munte apropiatii, ca să vadă care parte este mal
tare.
Oştile daca ajunse, se loviră; eal' Fet-frunosu vedendă că.
ostea vrăjmaşe este mal mare la număru şi mal tare, se ră-­
pedi din vîrful II muntelui asupra el, şi ca urni vârteju se În­
virteja prin mijloculu el cu fjalo:;\ulu în mână, şi tăia'I u drepta
şi în stânga, pe 01'1 cine întîlnea.
Aşa spaimă dete iuţela, strălucirea haineloru şi spoi-ulii
caluluî seu, în câtii ostea şi toţî cu totul II o rupseră d'a fuga
apucândii drumulu fie-care încotro vedea cu ochiî, imprăşti­
indu-se ca puiî de potârniche.
Eal' împeratulu, după ce vegu minunea, mulţumt lUI Dum-­
nedeu că i-a trimisă pe ângerulu seu de 'Iii a scăpatu din mâna
vrajmaşului, şi se intorse veselii a casă.
Pe drurnu întîlni erăşi pe Fet-frumosu, prefăcută In argatu,
muncindu Să-ŞI scoţă epa din noroiu ; �i cum era cu voie bună,
împăratuhi dise la câţl-va :
- Duceţi-ve de scoteţf şi pe nevoiaşulu acela din noroiu.
N'apucară să se aşeze bine, şi veni veste la împeratulll că
vrăjmaşiI lUI cu oştire şi mal mare s'au ridicatll asupra lui.
Se g'ăti dară şi ehi de resboiLI, şi pleeă s'o întâlnescă. Făt­
fr1ll110SL! eră se mgii sa-hl lase şi pe densulu să mergă, şi eră
fu huiduitt'i.
Dară daca dohândi voe, porni eră cu epa lu1. Fu şi de
astă dată de rÎSlI şi ele bătae de jOcll, când '1([ a v6r,ILltlt oşli-
[156]
'156
rea, că eră se înomolise �i nu putea să-ş) scotă epa din noroiu
de Ielu, de Ielri.
lUi lăsară iuapot ; clară elii ajunse �i acum mal nainte la
locul de luptă, prefăcută în Fet-Ii umosu, călare pe calulu cu
<u'ipr, �i irnbrăcatu în hainele lUI cele cu cerculu cu stelele.
Oştile deleră în tîmpene şi în surele şi se loviră; eal' Fet­
Irumosu deca vedu că vrăjrnaşii sunt mal puternicî, se re­
pe\1i din munte şi-l puse pe g6nă.
Împăratnlu se Intorse eră veselii, rnulţurnindu lUI Dumnc­
\lel1 ele ajutorulu ce-l a datu şi eră POl'LiIlCi ostaşileru să scoţă
elin noroi îi pe nevoiaşulu de sacugiu. Eal' elu era împăcat cu
cugetulă Sell şi se bucura în ascunsulu sufletului Sel1 de isbân­
dele sele.
Împeratulu se mâhi până în Iundulu inimeî sele când audi
că vrăjmaşil se ridică de a treia 6ră cu oste şi mal mare şi
că a ajunsă la hotarele împărăţicî sele câtă frundă şi erhă ;
unu plânsii îlLl năpădi, de să ferescă Dumnedeu l şi plânse,
şi plânse, până ce simţi că-I slăbescu vederile. ApOI îşI strânse
şi densulu t6tă ostea şi pomi la bătălie cu nădejde in Dum­
riedeu.
Fet-frumosu, porni şi ehi totii pe oţopina lut.
Eară după ce trecu t6tă ostea facându hazii de dânsulu cum
.se muncea ca Să-ŞI sc6ţă epa din lloroill, se îmbrăcă cu haI­
nele cele cu s6rele în pieptu, luna îl1 spate şi doul-luceferl în
umerI, îşI lăsă perul de auri.'! pe spate, încălecă caluIti şi
Într'unîi minutîi fu erăşl pe munte, unde aştepta să va�lă ce
$' o întâmpla.
Se întâlniră oştile, se loviră elin mal multe părţl şi se tăim)
unii pre alţii fără cruţare; atât erau de înverşunaţI oS'taşil.
Eal' când fu către seră, câl1l1 v(�r,lu că oştirea vrăjmaşe era să
-ia în g6nă pre a imperatuluI, unde se repegi odată Fet-frumosll
din munte ca un fulgeru; şi unde trăsui în mijlocullllorl1, in­
cât se ingroziră ele nu mal sciall ce facrl. Strălucirea hainel.Ol'll
lUI Fet-frumOsll, pînă intr'tâta orbiseşi zăpăcise pe vrăjmaşCl,
·de nu mal sciall o�tile unde se ană. Ft)t-frl1�110SCI lovea cu pala de
.svînta, în t6te părţile. Gr61;la intrase în inimile pl'otivnicilorl'l şi
[157]
157
il tul hurase de 1;'1 ulta.reră dA bătălie, ci căutau cum S{I se mân­
tuiasca cu viaţă. O lumă la sănătosă cari incotro vedea eu ochii
dând năvală unii peste aljii de-şt rupem) găturile. Fet-frumosu
însă îl gonea �i-i secera cu pulă ea pe burienele cele rele.
lm peratulu ilLI vedu săugerutu la mână, la ea re Si-) crestase
enSI.!>;:J, şi îl dete năfrarnă sa ea să se leg'e, ApOI se intorse
a casă isbâ viţl ele primejdie.
Când veniră, găsiră eră pe Fet-Irumosă in noroii:'! cu epa ;
�i erăşl porunci ele ili:\ scose.
Şi sosindu a casă împeratulu cădu la holă de ochi] şi orbi.
'I'oţ) vraciî şi toţi filosofii carit citeau pe stele fură aduşî, şi
nimenî nu putură să-I dea uicl uu ajutoru. Intruna din dile
sculându-ss elin somn impăratulu, spuse că a ve(,lutLl in viounl1
betrfl.llll care t-a (JiSll că dacă se va spăla la ochiî �i dacă va
bea lapte de capră roşie săihatică va dobândi vederile.
Audindu ast-Ielu gineriî sel, porniră cu top, ceiî doul mal
mari singurr, tără să ia şi pe celu mat micii, şi fără a voi să-Iu
lase măcaru a merge împreună cu denşiî. Eară Fetu-frumosu
chemă calulu şi merse cu densulu prin smârcuri, găsi capre
roşit sălbatice, le smulse şi cându se întorcea, se îmbrăcă in
haine de ciohanu şi eşi ÎlJaintea cUl11naţilol'll sel cu o doni!ă plină
cu lapte de OI. EI iW întrebară ce lapte are acolo; eră elllie 1'es­
pLlnse, prefăeftndu-se că nu'I cun6sce, Cft duce lapte de capră
roşie la im pel'atulll care visase că- I va veni vederea dacă va
da acelCI lapte pe la ochi. AtuncI eÎ se încercară a-I cumpăra
laptele; elar ciobanulu le respunse c<j laptele nu-Iii dă pe banI
ei că, ela0ă voescli să aibă lapte de eapr,\ roşie, să se (:liCă că
sunlll 1'0Lirlul, şi se rabde ca să le pună pecetea luI pe spinarea
lor CI, măCal'l�1 că ei ali să se dLWă şi să 111.1 mal dea pe la dânsulll.
Cel douI ginerl se socotiră că el pentru că suntlt îrnp(�raţl şi
ginerI de împeratu n' o fiă le pese nimicLi ; se lăsară clecI, de le
puse pecetea lUI în spinare, şi apol luară laptele �i-Irl aduseră
vorbindl\ intre denşil pe drumu: de se va încerca norodul LI, să
ne �lică ceva, îlu i'aeemll nebunll, şi totU nOI vomll fi luaI Cl'e­
(,lup de câtu dânsulLl.
Se 1nl:61'8el'ă la împel'atulll n deteră laptele, se unse la 0-
[158]
158
-chl şi beu ; dară nu-I ajută nimicu. După aceea veni şi fitca
cea mică la impăratulu şi '1 diso :
_ Tată, etă iea şi acestu Iapte, pe care îhi aduse hărbatulu,
meu ; ungete şi cu densulu,' aşd Le rogu.
___ Ce lucru hunu a făcută nătărăulu de barbutulu tell, res-
punse irnpăratulu, ca să facă şi acumii ceva de ispravă'? N'a pu­
tută face nimicu gineriI meî cel-l-alţ.l carii m'aii ajutată aşa de
multii în resh6ie, şi tocmai ehi nătângulu o să-ml potă ajuta 't
Şi apoî nu v'arnu disu, că n'aveţi voe a ve mal arăta înaintea
:feţeI mele'? Cumu al cutezatu să calcl porunca mea '!
_ Me SUPU!l�l la ori-ce pedepsă vel hine-voi să-mi dai,
tată; numai unge-te aşa te rogli, şi cu acestu lapte ce ţi-Iu
aduce umilitulu tM rolru.
Impăratulu decă vedu că atâtu de multii se rog-a fiică-sa,
se înduplecă şi luă laptele ce-I adusese, şi apot se unse cu
densulu la ochi o di, se unse şi a doua di, şi cu marea sa
mirare simţi că pare-că. începuse a dări ca prin sită; şi dacă
se mal unse şi il treia di, vedu cum vede toţi omenif cu o­
chii luminaţi şi limpedî.
După ce se însănătoşi, dete o masă mare la toţi hoeri) şi
sfetuiciî împărăţiei, şi după rugăciunea 101'1\ priimi şi pe
.Fetll-frumosu să ş8t;lă în ceda mesei.
Pe când se veseleau mesenii �i se chefuiaii, se sculă Fetii­
frumosu, şi rugându-se ele ortare, întrebă:
_ Mărite împărate, robii potu şedea cu stăpâni! 101'(1 la
.masă '!
Nu, nid-de-cum, respunse împeratulu.
__ ApOI dacă este aşa, şi fiindu-că lumea te scie de om('[
dr8ptll, fă-mI şi mie dreptate, şi scolă pe cei doui ospe11 cariI şedu
(l'a drepta şi d'a stânga MărieI tale, căd suntu rohil mei;
şi ca să me cre<,U, pune să-I caute şi vei vedea că suntll în­
semnaţi cu pecetea mea în spinare.
ClIm a au�liră ginerii imperatuluI, o băgară re mânecă şi
Jnărlurisiră că a::!a este; indată fură nevoiţi a se scula de la
,masă şi a sta în piciore.
I
I
\
I
,
I
[159]
159
Eară către sfârşitulu mesef. Fetii-Irumosu sc6se năh-ama
care l-a fost dat-o împăratulii la bătălie.
- Cum ajunse năframa mea in mâmile tale, întrebă îm­
peratuhi: eu am dat-o ângerului Domnului care ne-a ajutată
la resboiu,
Ba nu, Mărite Împărate, mie mi-ai dat-o.
Apoi deca este aşa, tu eşti acela care ne-ai ajutatu ?
Eu, mărite împărate,
Nu se pote, adoase iute împer atulu ; �i daca vei să te
credu, arata-te aşa cum era atunci acela căruia amii datu
năframa,
Atunci ehi se sculă de la masă, se duse de se îmbrăcă cu
hainele cele cu s6rele în peptu, luna în spate, �i doi lucefer î
în umerI, îşi lăsă perulă pe spate şi se întăţişă împeratuluî
şi la totă adunarea.
Cum îl vedură mesenii, îndată se ridicară şi se rninunară ;
Fetu-trumosu era atâta de mândru şi strălucitoru, în cât la
sore te puteai uita, dar la ehi ba.
Împeratulu după ce lăudă pe fiîcă-sa pentru alegerea sa cea
bună, se dete josu din scaunulu îrnperăţief şi ridică În ehi pre
ginerele seu, Fetu-frumosu ; eră ehi, cea d'i nteiîi trebă ce făcu,
fu de il, da drumulu din robie cumnaţiloru sel, şi în totă îm­
perăţia se făcu bucurie mare. Eram şi eu p'acolo, şi la masi
lmperăLească:
Căramu mereu la vatră, lemne cu frigarea,
Duceamu eii la masa, glume cu căldarca ;
Pentru care căpetaiu :
Un năpăstrocu de ciorbă ;
Ş' o sântă de cociorbă
Pentru cel ce-su lungă vorbă,
Şi incălecaiii p'o şea, şi v'o spuseiii d-vostră aşa.
Şi mal incălecaiii p'o lingură scurtă, s'o dar pe la nasulu
eul nascultă. '
NOTA. Povestitu de tata intre anil 1834-'1820
Publicatii pentru prima 6r;l În T el'Ciiwlii Roraănii N o. 24 şi
'25 din '1862, a doa 61'�l în Legende sau Basmele, nvmiini!ol',
Partea 1, '1872.
[160]
XIV
� F.ETO Fl1UMOSO CELO r.ATACITO
q,y,
l' " .. � fostii odată ca nici odată, etc.
II� +
. o A fostii odată o păreche de omenf, muncitorî, de!
� cum dă Dumn:",": T�t' nM.cjde� Ioru ."': '"'<fi '1"
.. cu care se hrăneau. ŞI aru fl VOltU ŞI el sa albă unu
copita:tl, clar fu teste rate, Cercetat-ă in drepta şi in stânga, ca
să afle niscai-va IecurI care să le desfacă făcutulu sterpiciune! Ion"!
clară, aşr l parcă intălne totu surd! şi muţî. Nimenl DU se ia �ă-i
.1 uveţe ce-va.
�Ial umhlară el ce umblară, şi la urma urmelorri, aOaJ'ă
despre unu vrăjitorii meşteru carele inchiega şi apele, Creşti­
nul II se duse şi la densuhi, ii spuse păsulu lut şi il ceru lecurt.
Vrăjitorulu n'aşteptă multă rugă, şi după ce se invoiră, îl deIe
unu măru,
- Din acestu măru, dise elu, să mănânce numai soţia dll­
mitale. Dară hăgă de semă să n'apuce elin ehi nicl o făptură
cu o viaţă de pe lume asta.
- CaW despre aia, se naî grije, respunse omulu, Lăsă pe
mine; nu m 1-a11 dată mie în mână merulu? acum să m cdihnitu.
Luăndri merulu, ornuhi nu se mal' gândea dară de eâtli la hu­
curia ce o să simţă elii şi nevasta când s'or vedea împresu­
raţi de copil, Şi cu gândurile astea ajunse acasa şi dete mărulu
neveste-sel, ca să-In mănânce, fără Să-1 mal spue altă-ce-va.
KI primii mărulu cu hucurie, Şi dupa ce plecă bal'baturtl in
lreblle sale, se aşe<;lă pe praguli.i llşeJ, curăţi lIlel'ul(1 �I-lll
Inanc;l, F:p�al'a e�ise �i ea din gl'a.Jdu, şi veni la slapâna-s.l, ca
('l'a illvt'!ată 1<1 traista cu gr:luJlje. Negasindll nimicl'l deronţâltU.
[161]
'161
luă si ea cojile de rner-i, pe care' le lepădase stăpână-sa şi le
mâncă cu multă pofta, ca pe nisce trufandale.
Nu trecu multii şi atit II stăpâna câtu şi epşuna se simţiră
a fi luat II în pântece. Şi după noă luni femeea născu unu copi­
Iasu de drgăuleţu ; eră epsuna uni'! rnânzuletîi gingasii.
'îndoită fu bv�uria omului când se vedu şi C;1 cop;lli, şi C�I
mânzu, Şi fiindu că acesta se născuse odată cu fluhi Sel1, ho­
tărî ca nimeni să nu încalece pe densulu, fără numai fiii-seu
când s'o face mare.
Botezară copilulu şi ingrijiră ele densulu, mă rogu, ca unulu
la păriuţî. Copiluhi crescu şi se făcu mare. Când era d'ună
ami parcă era ele cinci; eră când fu ele cind, par'că era de
cinci-spre-dece, şi de ce crescea daia se făcea mal frumosii şi
mal drăgălaşă,
Dară-mi-te ele inveţatu ? Înveţă ca nealţiî pe lumea asta
albă. N'apucă să aw;lă de la dascălu ce-va. că e1(1 învăţa mal
din adâncu de câtu dascălulu, Şi astă-telu ajunsese de poveste.
Unii dicea că sein carte, pină în glesne; alţii dicea că pînă în
genuchi; eră alţii, pînă la brâu. De m'aru fi intrehatu pe mine.
eu le-aşll fi SPUSfl cii scia carte pînă în gâtll. Dară fiind ii-că
nimeni nu m'a întrebată, eca tacu şi eu elin gură ea unu
pesce şi nu mal dicu nimenuî nici pis l
Astu-felu fiind lI, într'una elin dile ce-i vine drăcosuluî de
copilaşu, că numar încălecă pe mânzul luf, şi mi-ţi-I dete călcâe ;
eră mânzulu, carele şi densulu crescuse ele se făcuse unu căr­
lănaşu sburdalnicu de n'avea astâmpără, () rupse d'a fuga cu
hăiatu cu totu, şi duşl au fostii pînii in t;lioa de astii<;lL
Când prinseră de veste părinţi] că hăiatulll nu e, caută-lii
în susu, caută-lf1 .îL'! jOSll, nu e; ba mal in drepta, ha mal în
i'tânga, de locu! Mal cercetarii pe iet, mal cercetară pe dincoc'i,
hiiiatulu, aşi'? nicI pomenelă nu era de eh'l ! TocmaI Lân;liCI,
heI! aHară ele la nisce elrume'ţ'i; că aii veq.utll um'î băeţandru
crtlare pe eleşelate pe Ullll căluşelLI, carele se ducea ea v,�ntulll.
Ei q.iceaii că n'apllcară să se uite după cJensul1l, ca ele când
se apucase să le spue, şi peri din oehil 101'(1 cao nălucă, ea
şi când n'aru mai fi fostLt.
H
[162]
162
lJll plânseră părinţi) pina când se istoviră şi di'mşil, şi ochiî
din lacrămi nu 'şl-i mal uscară ; dară în deşertu, că fluhi 101'11
nu se mal intorse.
Pasămi-te el, daca s'au lăsatu «lnn-dălniciaj loru, şi s'au ve­
dutu la câmpii, şi nu s'au mal g'ânclitlf în urmă ci au. întinsă
l'a drumu sbeguindu-se şi icurându-se, pînă ce, când băgară
de semă, ajunsese pe nisce tărîmurj necunoscute.
Aci stătură să se mal odihnescă. Şi voindu să se întorcă, el
se rătăciseră. Nu mal sciaii niel pe unde veniseră, nicl pe unde
să se întorcă, Atunci băiatulu incepu să plângă şi să dorescă
de părinţî.
Mal cu semă când s'a vezutu singură, singurel ii, elu care
nu era eşitu din casa păriuţiloră, începu să-Iu ia nisce recorl
de nu sela ce l'a să dică asta.
Caluhi, daca vedu aşa, începu să-Iu imhuneze, ba ca o să
facă cutare lucru, ba că ceea-laltă, Pînă una alta, îşI cătară
unu CUICllŞt1 unde să mâe peste nopte, Se oclibniră şi dormiră
sub acoperemântuhi cerului.
A doa di, nicl tu masă, nicî tu casă, hăiatulu începu el'ăşI
să plângă şi să voiască să se întorcă la părinţ.î. Cătară să-şJ
găsescă urmele pe unde veniseră; clară nu găsiră nici piouleţt1
de urmă. Dacă vădu şi vedu, calul ii i,lise:
- Stăpâne, amu făcutu o greşelă, care nu se mal pote În­
torce. Dă-mi voe să mă du eli să cautu vr'uuii mijlocn ca să,
ne căpătuimll. '
- Asta nu se pote, odată cu capullt, respunse băiatulu.'
După ce aml1 ajunsu pe aste' tăl'Îmurl neup1hlate, prin pustie­
tăţi fără 10011itol'1, să me laşi şi tu? singur li nu potusta,
uite, uiel o lecuţă .
. - Încinge-te cu frîulU me(1., şi când veI vedea vr'o nevoe,
scutură-ICI şi într'o clipă sunW la tine. J% me dUC11 să cautiî
pe unde să eşim(l la lume, şi cum să ne ehivernisiml1.
Calulll, vedeţJ D-vostră, era năsdrăvanll.
Cu mare anevoinţă, se deslipi calulii c!i" stăpânullt seu
Umblă ce umblă şi se îl1t01'8e numaI deu1tt1. Eli:'! vînturase
8eduhull\ şi culreel'ase p,lmÎntullt pînă nu apucase să i se ura-
J
.�_._.';'
.• " ?li
-- .... -- .. ----------
[163]
scă hăiatulut ; şi intorcendu-se, spuse băiatulul ca l-a găsittl
unu 10clI unde să se hage argatu. l1tl şi i n veţă ce să facă şi
cum să dregă ca să argăţcscă cu Iolosu.
Iucălecă băiatulu calulu, când audi că are să-şî găsescă unde
să se căpătuiască, şi porni ca vintuhî, precum şi venise.
Ajungend la nisce dine, făcu precum îlu inveţas« calulu.
Cele treî dine, - căcî tref erau ele, - se eam codea să-Iti
priimeseă; iar daca stărui, se rugă şi se făgădui că o să fie
harnieu. şi credinoîosu, ele Îl li priimiră,
Aşedâudu-se elîi acolo la dine, hăiatulu se puse cu totă
inima pe muncă, şi când era ce-va de l'ăcutu mai gre!'l S31�1
mai auevoiosu, îşi chema calul u şi îl da aj utoru.
Calulu carele nu sciu de unde aflase tainele <;linelofl'I,­
vegl că nu era elu de florile mărului uăsdrăvanu, - spuse hă­
iatuluI să fie cu mare băgare de semă, că in baia �lineloru,
[ntrunu timpi:"! hotăritu ; are să 'curgă auru, şi atunci să apuce
elu înnaintea ginelorLl, să se scalde. 11 mal spuse să ochi.iscă
prin poliţile cu haine ale t;I'inelorLl, când îItl va pune se de­
retece, nisce nud, pe care le avea dinel« �i le Îngrijea ca pe
ochiI loru din CapLI.
Băiatulu făcu tocmal precum îlel învăţase calulu,
Intr'o gi când dinele se dusese la vinătore, fară grije , hăia­
tulă audi în baia diueloru unu. SUSUI'Ll ele apă mal răsunătoru
de cât altă dată. Temendu-se, eh':'! chemă calulell care veni În­
tr'o clipelă de ochit!. EHi cum vcc,lu, cele (;e se petrecll în baie,
puse pe băiatLl de se desbrăcă in dată, si Îlu împinse in baic
de se îmbăie. Când e�i cl'acolo, ce St� vedejl D-v6stră, cinstiţl
boeri '? perulLI i se făcuse cu tolulll de aurt't, şi-l crescu:,e de
Mtea pulpele, în câlu nu te îndural să-ţi ei oeMl ele la elll.
Şi luându Ilncile, pe care le ochise elt:l, îneălecă şi, pe ic 1
ţi-e drumulu!
Cum pîşi praguhi porJil începu casele el j:ipa de arii fi de�­
teptatii şi pe morţi elin gr6pă.Aut;lind r,linele ţipetul se i'ntc,l'seră
acasă numaI cât al (�ice meiu. Ele vct;lură că lipsesce aqs'a­
tulrl de acasă, spăliicituf'a ce mal rămă.sese în hH',a unde se
îmhăiase argatulLl şi nuci le ce lipse2,Cl nu mal zăbăvini, ci se lu-
[164]
164
ară după densulu. Cât p'aci se pue dinele mâna pe el. Şi fugl,
dinele după denşiî ; el fugi! dinele după denşiî, Daca vădu şi
vădu calulu primejdia, întinse pasulu la drumu, şi începu a
sbura ca gândulll, pînă ce, tocruaî că.id era dînele să-I prindă,
el trecură de pe tărîmulu 101'll, şi se opriră.
Puterea di nelor pină aci era. Eară dacă vădură ele că le tre­
au hotarele, începură cu hine le a se ruga de ehi ca să-sî taie
părulu să Ii-lii dea Ioru ; dară hăiatulu le făcea cu băz l ele
se rugară ca barirnu nucile cu haine St' le dea. Băiatuhi le a­
rătă coltuculu. Atuncî 1înele se rug ară ca incailea să le �rate
perulLI să se bucure şi ele de vederea Iuî. Atuncî hăiatulu îşI
răsflră perulu, încălecă şi sbură cu bidiviulii lui.
Dinelo se uitară cu jindu la densulu, şi ne mal avendu ce
face, se intorseră acasă şi vorhiră între ele ca să nu mal bage
argatu streinu la curtea loru, câtii 01'6. trăi ele.
După ce ajunse pe moşia unul împeratll mare, calulu invăţă
pe hăiatu ce să facă. Elll ascultă, şi se duse de se hăgă argatu
la 3T{ldinaruliI imperatulul. Pînă a nu se învoi cu grădinarulu,
elu îşI puse o băşică ele vacă în cap, în care î�;;'i ascunse pe­
rulu cehi de auru,
Grădinaruhi îlu invăţă cum să facă brasde, să semene florI
să le răsădescă şi să le îngrije��:\. Şi ml luase la ochi căcf era
spirtu, scit, colea cum trebue omuluI, mâna dreptă, nu altă
ce-va. TotuşI slugile din curtea Împerătescă ilu numiră che­
leşll, cheleşlt în SUSI'!, cheleşu în jOSll, până ce iI remaseră nu­
mele cheleşiL
Grădinarulu îrnperătescu 'lmhătrânise la curtea împeratu­
lu!. Elu era omu destoinic, cu frica luI Dumne\leiJ şi cinstitu.
Slujba lUI de căpetenie era să ducă în tolă dimineţ.a câte
unu mă:1Udlill de notIla cele treI fele care le avea împeratuh'[
Îmbolnăvindu-se gTiidinarulll într'una din \lile, chema pe
argatull't seii şi îl spuse să alegă din norile cele mai frurn6se
atâtea c,\te să-I ajungă a face treI legăturI de flor] �i �ă le
el ucă feteloru împeratulu1.
CheleşlMI se duse de culuse florI şi făcu treIlegălurl, una mal
mare, alta mijlocie şi alta mal mică. Pe cea mal mare, care
[165]
165
€ra alcătuită elin IlorI ce incepuse a se trece şi abia mal mir 0-
sinele, o dete Ietef Impăratuluî cea mal măre. Legătura mijlo­
cie eu Ilorf ce erati tocmai în flore o elete feteI celeî mijlociî ;
eră legătura cea mai mică ce avea flori numaî hoboce, cari
acumu se deschideau o dete feteI celei miel, Cum dete florile, o
iuli d'a fuga, şi se apucă de lucru prin grădină.
Fetele se mirară ele acesta, şi cu totele se duseră la împera­
tulii şi-I arătară florile. Impăratul chemă pe grădinaru să-I
spue ce nofrnă să albă florile ce trimisese teteloru sale.
Grădinarulu se sperie când audi că aşa bolnavă este chc­
matu la impăratulu.
Iară daca se duse cu inima tremurândă, şi audi de la Împe­
ratulu şiritenia cu florile, elu se desvinovăţi şi spuse că bol­
navă fiindu în acea di, trimisese pe argatu să ducă florile.
Chemându şi pe cheleşu, ehi daca veni, se apropie cu sfială
şi respunse :
Să trăiţi, luminate împărateÎIltr1j mulţl an î I Când amu
culesu florile şi amu tăcutu acele mănunchiin-t, n'amu avutu
nicî unii gându reii, martor mi-e Dumuedeu l ci amu .datu fie
căria din domniţe flor î ce le arată care curmi este.
- Şi cum al cutesatu, tu unii chelesu ca tine, să facI una
ca asta '?
- Atâta m'a tăiată capulu şi m'a dusă mintea, luminate
împărate, atîta am făcută. Măria ta judecă şi fă ce e cu
dreptulu.
Îrnperatuhi rămase pe gândurî. Ehi de şi s'a întristată, dară
mal multii s'a hucuratu că îl aduse amillte ceea ce trehuia să
facă el ca unii părinte.
ApOI trimise o pungă cu banI argatulul. Acesta se duse
şi-I dete grădinar uluI, sub cuvînt că ehi nu scie ee să facă
cu el, ca ul1ulll ce are de t6te de la stăp€nu-Sell.
Nu trecLl mulW. şi viindcI o serhăt6re, împeratulll cu toţi
curteniI şi betrâniI îm(�prăţiel merse la hiserică. Intre hiHrâ­
nil şi credinceriI curţiI era şi grădinarulil. NumaI faia cea
mică re mase acasă.
Argatulu, ve<;l€mdu-se singurlt, descinse frâulU de pe lângă
J
[166]
sine, scose dintr'o nucă. n isce haine de aramă, din cele luate
de la �lîne, se găti hine, intră în grădină, sună Iriulă, şi veni
calulu lUI înşelatu, dar ne înfdnatu,şi puindu-I Iriulu in capă,
argatulă încăleca şi prinse· a-,;Y iucura caluhi prin grăuină­
Ferestre fetel de împerată celet mici, da în grădină şi ea
vedu totu ce se petrecu.
După ce strică grădina, argatulu se duse ca fulgerulu la hi­
serică,· dete calulu in mâna unul omu ce sta afară sa să i-Iu
ţie, şi elu intră în biserică. Aci merse înfipt la mir, se plo­
coni în drepta, se ploconi în stânga, şi eşi afară.
Toţl cel din biserică se mircră de deusulu. Pînă şi impă­
ratulu dicea că nicf elu nu mal veduse aşa voinicii frumosii.
ArgaLul de la grădinărie cum eşi din biserică incălecă, şi
într' unu sufletu ajunse la grădina imperătescă, şi descălecă şi
porunci caluluî să facă la locu totu ceea ce stricase. Caluhi
se puse şi numar de cât Îndreptă grădina şi o făcu şi mal Iru­
masă de curnu fusese.
Fata Imperatulul cea mică vedea de la Ierestră şi tăceai
Cându se întorse de la biserică surorile cele mal mari dise
celeî mal miel,
Ce rrll al facut, de n'ai venitu şi tu la biserică, că a ve­
nitu uUlI tinerel îmbrăcată aşa şi aşa, a făcută aşa şi aşa, şi
numai de cât a plecată, de a rămasă toţi cu ochii după ehi.
Fata cea mică asculta şl tăcea.
Dară grădinarulu, când intră in grădină, stătu în 10c6 şi se
miră. ApOI îşI închipui elu că pote d'aia i se pare grădina mal
trurnosă, unele nu intrase de multii intr'îusa.
Peste câtu-va timpii veni el'ăşl o serhătore, şi împeratulu,
se duse Ia biserică erăşf cu tată curtea lui. De astă data fata
cea m;(�ă se făcu holnavă într'aclinsu, remase acasă, şi se puse
la fl'l'estra.
Argatulfl de la grăclinăne, scase de astă dată nisce haine
de aq,;irrlll scutură friulu şi Încălecă pe calLl carele venise nu­
m;]1 C<1tll al clipi. Şi el'ăşI încurându-lu prin grădinii o strică şi
mal rHI ele câtll întâia ară, şi el'ăş! merse la hiserică, făcu ca
n
r
[167]
167
si de I'altu răndu si S0 întorse acasă, porunci calului să dreaă
., v
grădina; carele o făcu inca odată mal frumosă şi de câtu era.
Fata imperatulul cea mică privea de la ferestră şi tăcea. Îl
spuseră surorile, îl spuse murnă-sa, îl spune tată-seu de tină­
ruhi celu mândru ce venise la biserică si despre care nimenî
nu scia de unde era.
Ea asculta şi tăcea.
Mal trecn ce trecu şi erăşl într'o serbătore mare împeratuhi
merse la biserică cu toţi sfetnic! ser, şi cu ţoţI curteniî tinerî
�i betrânl. Şi de astă-dată fata cea mică a imperatuluî se pre­
făcu că este bolnavă, şi remase acasă. Între curtenii împera­
tuluî cart merseră la biserică era şi grădinarulll, fiindu be­
trenu, credinclosu şi vechiu slujbaşii aICI imperatuluî.
Argatulu oelu cheleşu, daca se vădu singurii, scutură friuhi
şi-şl chemă calulu. De astă dată sc6se din gă6cea de nucă rân­
dulu de haîns cehi de auru, se găti frumos li, înfrînă calulă ce
venise nurna î inşelatu, îşI lăsă părulu de auri'! pe spate, încă­
lecă, îşI încură calulu prin grădină, pe care o strică, de totii.
şi apoi se duse ca �i de l'altu rându, la biserică, merse la
miru, se ploconi în drepta şi in stânga, şi eşi.
Întorcendu-se acasă porunci caluluî de făcu grădina de treî
orî mal frumosă de cătu era.
Fata îrnpăratuluj Îlli vcdu şi când eşi şi când se intorse,
şi ceea ce făcu, dară tăcea.
Când se intorseră de labiserică, îrnpăratuhi şi toţt cu totu iCI
spuseră fetef celel miel a împăratulut minunea ce veduseră.
-- Daca n'ai fostii şi tu la biserică, 11 diseră, să fi ve\lutii
cum a venitu acelu Feti't-furmosll slreinll, cu perulll de aurii,
ce mânclru era c,tnd s'a aplecaLlt .în drepta şi în stânga la toţ'(
cel din biserică, şi cum a eşitll apoI fără să hage pe nimenI
în semă.
Fata cea mic.:ă a împeratuiul se făcea că ascultă, dară tăcea
într' ensa, şi rîdea înfunclatll. Ve�l că seia ea ce scia.
Grădinarulii daea se Înl61'se de la biserică şi vehu frumu­
seţea aia de grădină ce făcuse caluICl argatulDl, se toli'! freca
la ochL �i nU-l venea de IOell să cre<;Hi. Asta să fie grădina
[168]
1'(
168
01'1 ba'? si credea că a rătăcită prin altă grădină. Nu o mal
cunoscea. Şi ve�lendCl pe argatu îlll intrebă despre acea schim­
bare; iară argatulii îşI cerea ertăclune, spuindu că elu a fă­
cutii ceea ce învăţase de la step-nu-seu.
Dară-mi-te când vedu împeratuhi ? scose şi dete o pungă
de hanî grădinar uluî, pentru că-I făcuse o grădină, de nu se
mal găsea ca asta la nicl un imperatu.
Şi mal trecendu ce mal trecu, împer atulu îşI aduse aminte
de cele tref mănuchiuri de flor-I. Atunci f" vorbi cu împeră­
tesa cum să facă să-şî dea tetelele la casele loru,
Cum se află de acestă hotărîre imperătescă, începu a veni
peţitorî de pe la felii de felu ele tmperaţ.î. Fetele adecă cea
mare şi cea mijlocie, îşi alsseră câte unii tecieru ele tmperatu,
şi se eluseră după barbaţil 101'(1.
Fata însă cea mică nu voia să semărite cu nicl unu chipu.
Ba să-I dea pe feciorulu cutărui împăratu, ha pe alu cutăruî ;
aşr l ea dicea că nu-I place nicî unuhi, Ce să facă bietuhi im­
păratii ? se sfătui cu hoeri î, şi găsiră cu cale să stea fata în
tr'unu privdoru, ca unii mării de auru în mână, să trecă toţ)
fliî de îrnpăr aţî şi de boert de dinaintea el, şi pe care îlu va
plăcea, să-tii lovescă cu mărulu.
Aşa şi făcură.
Trecură fliî de îrnperaţ) cariî veniseră in peţită, dară ca si
locescă pe vre-unuhi, ba.
Trecură şi fiiî de boerl mari al imperăţiel ; dară ca să 10-
vescă pl'e bre-unulu, nicl gâpdii rr'avu.
In cele mal de pe urmă trecut-ă toţî tineri! hunî şi re din
împel'ăţie, şi din hoerinaşl, şi din prostime, şi nicI nu se iută
la denşil fata ce sta cu merulu. în mână. TrecendLl şi argatulll
de l.a griidinărie, din întâmpl.are, pe acolo, fala .. îh'l lovi cu
merul(l dreptii în Capll.
Fiij ele împerajl şi de boerl, remaseră ca bătuţi de Bum­
ne(,leu când ve(�llră una ca acesta.
lmperalullj �lise că. treblle să fie o grrşelă, şi pofti pe fiiI
de împeraţi şi de hoerl să mal trecă odată.
il
,f
[169]
169
Trecură toţi cu totulu, şi nu lovi pe nimenî ; �ise si che­
lulul să trecă, şi de astă dată totii pe ehi îlll lovi.
Imperatulu nu se putea învoi ca să ia fie-sa de hărbatu
unu aşa omu prostu şi pofti pe totă adunarea să mai trecă
odată, căci, negreşit, trebue să fie vr'o greşelă a feteL
Trecură şi a treia oră, şi totii pe argatulu cehi chelu îhi
lovi cu merulu fata imperatuluî.
Atunci imperatulă neavendu încotro, dete de hărhatu fie­
set pe argatu, dară îl şi oropsi, gonindu-I de la casa luî.
El seduseră de la faţa Impăratuluî, care îl oropsise, cu
lacrămile în ochi şi cu inima smerită, şi-şî aleseră lncu de
traiti, unu bordeiu în care ţinuse impăratul nisce hivoll. ApoI
aducendu-şl aminte fala împeratuluî el e ceea ce făcuse în
grădină, îlu îndemnă să-şi cheme calulu.
Argatulu, ginerele împăratuluî, făcu precumu îl di=ese so­
ţia, chemă calulii şi-I porunci să-I facă nisce palatur î sub
pămînt fără sernănu pe lume. Calulu nu întârdie şi le făcu
nisce palaturî înfricoşate. Nu se găsea la imperatulu în casă,
ce se găsea în palaturile loru. Şi hogăţit, şi scumpeturi, şi
totu ce al fi poftită, se găsea la denşiî.
Şi mai trecendu câtînică vreme la mijlocu, se pomeni un­
peratuhi cu veste de la unu altii imperată să esă la resboiu
Imperatulu chemă în ajutoru pe gineriI seI feciorii de împe­
raţî, carii şi veniră şi se lăudau cu isprăvile ce au să facă.
Când veni vremea a merge la resboiu, etă că se infăţişe la
imperatuhi şi argatulu, ginere alu sCl�, şi ceru să-lu ia şi pe
d€msulu la resboiii, că p6te va tăia şi el(l vr'unu vrăjmaşll.
Imperatulu şi gineriI cel marI, îlll înfruntară, c;licEmdll să­
lase în pace, să nu-I mai p6rte şi luI grija p'acolo. Eb1 stă­
rui, şi împeratulu se înduplecă şi porunci să-I dea şi lUI o
mârţ6gă de cahi ŞI o rugină ele paloşu.
Argatulu încălecă voiosli şi porni inaintea oştilorll. Când
ajunse la o Iăcovi�te pu unde trebuia să trecă, ell1 înnomoli
calulu, şi începu să'ill hată ca să iasă de acolo, dară in de�ertll.
Ajungendu-lll imepratulll cu gineriI cel mari �i eu t6lă 6ste3,
[170]
170
trecu pe lângă densulă cletinându din capu, eră ostaşi'! îşI
dedeau cote şi rîdeaîi.
După ce trecură şi se depărtară de nu se mal vedură, ar­
g atulîi scutură triulu, şi etă că : udată �i-\ sosi calulu. If spuse
ce avea de gând!'l să facă �i ceru povaţă. Calulu îlll invăţă ce
să facă, când va fi dinaintea vrăjnaşuluî. Dură ce luă în
capu totii ce-Iti invăţă calulu, încălecă şi porni şi elii,
Ajungcndu la resboiu şi vcdendă pe al sel iucăeraţ î cu
vrăjmaşil, tocmaf când aceştia erau să dovedescă pe socru-seu
�i pe cumnaţiî seî, unde mi se ridică de trei stânjenf pe d'asu­
pra oştilor şi shură drept la imperatulu socru-său, îi tăie de­
getulil. cu inelulu şi-lll luă cu sine. Apo) se lăsă asupra vrăj­
maşului �i taia în carne vie cu nemilosti vire, întocmai ca UI11J
muncitorii vrednică când trage cu cosa nerniluitn.
Iar când illl înteţea vrăjmaşulu, calulu se urca ca fulge­
rulu în SUSll �i se ţinea bine de coma luî. Apoî când se lăsa
în jos, tăia cum scia el în legea lul să tae. Asa, vel)l, îlv. î n­
v ăţase calulu.
De treI ori se urcase în SUSll, când năvăliso vrăjmaşulu a­
supra Iul, şi ele trei orf se lăsase ca unuvărteju asupra ostef
vrăjrnăşescî. La fie-care dată cădeau d'a stânga şi d'a drepta
luI cu grămada, şi făcea uliţl, uliţi, pe unde mergea. In mal
puţinll ca ele când me apucaiu. să . ve povestescu, mormane
ele morţI se vedea pe unele trecuse eh't.
Aşa spaimă grozavă hăgă eltt în inimile vrăjmaşuluI, în
câtLl prinse a fug·i, er[t eh1 D,-l goni şi a-l tăia ca pe nisce vite.
Împl�ratulll socru, remase înmărmul'itll când ve()u atîta
vrednicie. După fuga vrăjmaşului, elli stălu loculuI şi mulţumi
lUI Dumnegell eă le-a trimest1 pe ângerulll Sell de i-a scăpatLl
din mâna eluşmanulul, care vrea Să-I piarc,lă şi mai multe nu.
A1'gatulli, ginerele împeratulu'i, după ce-llI mântui, se în
torse lnnaiutea lUJ, eletn cll'llmulll calului seu, încălecă iară pe
mârţ6ga C2-1 elase împeratullt �,i se chinuia il eşi elin nomol(l.
lmperatulC! se întorcea cu voe hună ele la oste şi dândCl
pe::;te densulll înnomolit fmci\ în noroiu, porunci la vr'o dOI
osta�i ele-lll scase el'acolo.
[171]
Şi ajungeud acasă, ginerele imperatulu r ce111 chelu spu .. e
neveste-ser ce făcu. Ea se bucura din totă inima.
Totă ostea vorhia de ângerulu Domnului care le dăduse a­
titll ujutoru şi-lll semuia cu străinulu care venise la biserică
Insuşf împeratulu bănuia acesta, şi aru fi dorită ca să-Iti ma
tntălnescă o dată să-I mulţumescă. Dară ia-ILI de unde nu e,
Mal treceud ce mal trecu imperatulu ajunse de orbi. 'I'oţt
vracif se adunară şi-r dădură lecurî, dară nicî unele din bu­
ruienele lor nu-j dară în de hine. Vrăjitor-ele puseră apă la
stele şi-I aduseră şi-i descântară, tOtCI însă ce pune la ochi
mai reu îl făcea, dară mai bine de locu. In cele din urmă
unii cititoru de stule şi vraciu mare fu adusu cu multă chel­
tuială din ţeri streine, şi acesta spuse că până când impera­
tulu nu va avea lapte de pasăre de peste apa Iordanului cu
care să te ungă la ochî, nu-l va veni veC;lulii.
Atuncf puse imperatulti omenî să strige prin totă împeră­
ţia, că cine se va găsi să aducă lapte de pasăre de peste apa
Iordanulul, acela să scie cu hun ă încredinţare 00 va dobân­
di cahi împerătescu şi jumătate imperăţia. Dară strigară de,
surda, căci nu se găsi nimeni carele să se însărcineze cu a­
cestă slujbă.
Ginerii împeratuluf cel marI, dacă vedurn aşa, se leg-ară
că ei voru aduce laptele trebuinciosă, şi incălecară pe cai
buni Imperătescî, luară cu denşiî slujitori şi banî, Umhlară
el, cătar-ă, şi nu putură afla ceea ce cătau. In cele din urmă
dete peste unu inşctătoru carele le dete lapte, ca totu lap­
tele şi le luară o mulţime de bani. Ei se intorse cu bucurie
la casa socruluI 10rL!.
In aceiaşI vreme şi ginerele împeratulul, argatlllii plecă
după lapte de pasere. El CI scutură frîulu şi indată şi veni bi­
eli viulll lu]. Il: spuse ceea ce voia, şi calulll îi respullse: ce e
mal lesne stapâne; căc'( acolo locuescil şi el!.
Illcălecă şi porni. Dup�\ ce ajunse luă lapte de pasere de
preste rÎulU. Iordanulul şi în câte-va <;lile se Înt6rse acasă
cam tOlll odată cu cumnaţi1 sel.
Accstia merseră la Îrnperatulu, îl aeluseră lapte de ah\ lon1,
"Ţ
Ir
I
i
:
m
==
;r:
[172]
172
'cu care dete pe la ochi împeratulu, şi remase ca Intâiii, orbu
ca toţl orhir, NU-l folosi nimicu. Merse şi argatulu şi-I nelu e
şi elu lapte, dară adeveratu lapte de pasăre de preste rîulu
Jordanulut, Imperatuln nu prea voia să dea pe la ochi. După
stăruinţa împărătesef şi a sfetnicilor, se înduplecă şi se unse.
'Cum puse la ochi lapte de acesta, hăgă de semă că vede ca
prin sită. Mai dete odată, vedu ca prin ciuru, când se unse
:şi a treia oră, vedu luminată ca toţi ornenii.
Imperatulă ertă pe argatu de fapta IUl de .maî'nainte. Gi­
nerele Sel! celii mică, daca vedu aşai rugă şi elii pc împera�
tulu să vie să le vadă locuinţa. Imperatulu se înduplecă şI
merse: Când ajunse acolo, ce să-I vadă ochii? Ce nu era in
palaturile lUI, era în locuinţa ginerelui Sel! cehi micii,
Ve<;lendll mirarea de care era coprinsu împeratulu, gine­
rele sell cehi rnicu seîncumetă şi dise :
ELI suntu, Mărite Împărate, cehi ce amu venitu de trei orf
în biserică.
Împăratulu aruncă ţintă ochif la elu.
ELI suntu cehi ce ţi-amu făcută grădina cea frumosă.
Împeratulii par'că nu-t venea să crodă spuselorii luî.
Eu suntii, mal dise, cehi ce v'amu scăpată în resboiu din
mâna nelegiuiţiloru ce se sculaseră să te răpue.
Împeratulu remase stâlpitu de mirare. Apof mal viindu'şi
in fire îl dise :
Cum poţi dovedi disele tale?
Atunci ginerele Sell celu ,micu eşi afară, scutură friulll,
sc6se hainele ele auri:'1 din gă6cea de nucil unde le păstr'a, se
găti frumosu. îşJ lăsă peruli:'l pe spate, încălecă pe cah], şi
arătându împeratuluî degctulu cu inelulu, (Jice:
Eată, mărite imperale, dove\lile c,l1selor mele. Şi ,ncepu a
lncura calulu prîn curtea împeraluluî. peruli:i. sM. celi:'l de
auru şi hainele cu care era îmbrăcatu, strălucea ca SOt ele.
lmperatulu uitându-se la dânsulll, tOti:'1 punea mâna la ochî,
făc8ndu-şî umbră. Ve�ll că se temea să nu orbescă âncă odată.
Elli lăudă pe fte-sa, pentru ca-şI alesese unll asemenea
J)ărbatU.
J
[173]
Şi al fi pututu 6re crede It-ta, tată, respnnse fata cea
mică, că aş fi pututu să-m 1 alegi]. de hărbatii pe unulu care
să Iacă tatălui meu, imperatu, ruşine în lume 't
Atunci trnperatulu, şi hătrânu fiind ii, se coborî din scau­
nulu impărăţieî, pe care se urcă ginerile sM cehi 1 micii. Şi
imperăţiră în pace şi în linisce pînă ce trăiră.
Iară eu incălecaiu p' o şea, etc.
NOTĂ. Comunicatii de P. Niculescu, din Craiova la 1862.
[174]
1',
f
·--·---------1
I
I
xv
� FATA SAHACULUI CEA ISTEŢA
r:il Lt;, � dată o'" �ic1 � d,"? etc. 'o , 'o o
�� A !o,stu,o d�ta u�uom�şl o teme,e. El �rau ata�u c�e"sa­
� rac], III cat n aveau dupa ce bea apa, NICI tu, casa, mCI tu,
masă, nitnicu, nimicu, clară nimicu n'aveau după sufletuhi 10rtl,
Muncea bietulu ornu de dirnineţă până sera târdiii, alătur! cu mu­
ierea, de'! trecea năduşelele, şi ca să dea sj el În sporu, ha,
Se ţinea, vedt, noroculu după denşil ca pulberea după căi-
111, cum se dice,
Umblau cu tărăbuţele de colo pînă colo, şi ca să se sta­
toruicescă şi el la uni'! 10 cu , nu găsiau. Căcî cine era să-i
priimescă pe el doî calicî, cu Ioela de copil după denşir.
Adică uitasem să ve spuiu, Aveati aceşti ornenî o spuză de
copii. ;;I! acesti copit, cei mal mari erau numai fete, eră
băeţiî cl'ait rnârnnţet, şi stat) pe lâpg-ă denşiî ca ulceluşele.
Să nu ve fi dusu Durnnedeu vrodată să fiţi faţă când venea
omulu ele la muncă, că v'atî fi luatu câmpit. Eşim':t toţi afară
înaintea lUJ, jigăriţl şi hărtăniţf, ca nisce netoţt, subţiratic) şi
piţigăiaţ'i, mă rogu, leşinaţi de f6me, şi tăbărau pe bietulu
omu cu gura: tată mi-e fome, tată, mOl'LI de fome I
Tatăl ii loru se zăpăcea şi nu scia către care să se îutorcă
mal întâiii, şi le da totă agonisela lui dintr'o di. Dară de unde
să le ajungă ce hruma le aducea elu ? Abia puneau p'o măsea.
Bietuhi tat'seu şi biată mii-sa, de multe ori se culcau nemăn­
caţ.î, Li se rupea inima de milă, dară n'aveau. încotro. Şi ca să-şt
liuiştescă copii, el le făgăduia că a doua (;li are Sil le aducă mai
multll, Ast-feJ.u) mal cu şo�ele, mal cu momele, adormeaLI şi
bieţiI copil, cu nădejde că a doua <;li are să fie mal bine.
-
[175]
t
175
Dintre top: copil, Iata CUl mal mare, era mal tăcută şi mal cu
judecată. Ea rămânea cu surorile şi fraţii cel mal micî, când se
duceau păriuţif la muncă, vedea de denşi), îl mustruluia şi îi po­
văţuia să fie mal cu răbdare, mal ingăduitorf, ca să nu se amă­
rască ptnă într'atîtu părinţiî. Dară, bate toba la urechea surdu- .
luf. Adică, de ! ce să (Jid? Ar fi Iostu şi el, pote mar ingă­
duitorl, şi mal. cu răbdare, dară burta le da ghiesu şi îl fă­
cea de multe ort să fie neînţelegetor'î.
Intracestea Boeruluf pe moşia căruia se afla aceşti omenî,
ca. şi urgisiţ1 de Dumnedcu, i se făcu milă ele el, şi într' o �li
când iI veni omulu să se roge pentru sălaşu, el îl dise :
- Omule, te ve<:lii harnicii, munceştî de te spetescl, şi doi în
teiu te ve(FL că nu poţr Iega. Etă eu. mc îndur-li şi 'ţl dau un pe­
tecu de 10cLl, să fie de vec) al telL' Du-te de-ţi alege pete­
culă ce-ţi va plăcea, şi apucă-te numa î ele câtu să-ţl facî un
hordeiu.
Bogdaprosti cucone, şi Dumnedeu să priimeaseă. De unde
dar să isvorască,
Respunse bietul]") omu, se duse de-şî alese un potecii de
10c:l1 şi până seră gropa pentru bordeiu o şi deie gata.
Nepartea luî. Cum se brodi ca loculu ce-şt alesese, să fie
alăturî cu alu unul ţel'aIl1�l bogată şi mândru de nu-i ajun­
gea cine-va cu prăjina la nasi:'!
Peste ncpte, nu sciu cum se făcu, nu sciu cum se drese,
că o vită el' ale hogatuluî cădu în gr'opă şi muri,
A doua di de dimineaţă bogatului \'c<;lendu-;{i vita mortă,
sări cu gura mare asupra săracului' îlu lUD. de peptu şi cu
ehi târâşu se duse la cur lea hoeruluî să le facă judecată.
Boerulu se miră când îl ve�u şi-I întrebă ce caută �
Teranullt celu bogate! �ise:
-Boerule, acestu prăpădiUi de omu, veneticu în satulu nos­
tru n'a1'11 maj- avea parte de e}ii! după ce ţi-ail'ăculLI pomană ele
i-aI datCI un petecu ele 10ell! el tocmaJ lângă mine şi-a ales]'1
să-şi facă boreleiu. Una la rnână. Bagă de semă, că clupii ce
e saracu, apoI e şi cu nasulu pe sus. Al doilea, gropa ce şi-a Jă­
CUtJ"l pentru bordeiel, după ce că e mal'e Jorle, apoi ll'a 1tvuW
[176]
'176
ti
grije să O acopere peste nopte cu ceva, numai ea să-mi facă
mie pagubă, şi mi-a căSluW o vită într'însa de şi-a ruptă
junghetura. 'Judecă d-ta acum, nu e dator să mi-o plăteacă '!
El dice că n'are cu ce. Şi ce-nil pasă mie de asta '!
.---Boerule, respunse şi săraculu umilită şi cu lacrămile în
ochi câtă pumnulu. Boerule, n'amu ee dice, omoară-mă spân­
�lură-me, n'amu ce face, dacă a datu păcatuhi peste mine. Aşa
este cum dice bogătaşulll meti vecinii. Şi fiindu că lUI Dumne-
c;leu îl plaeedreptuln, dreptu să ţi spuiu, ce e dreptîi : Amii
săpată gropă, şi o gr6pă mare, ca sa încapă hordeiulu pe toţi
al met, dară nici că m'amu gânclitLl ca să-I aduc pagubă. Şi
nici n'a fostă la sufletulu meu cugetulu de mendrie, căc I n'a-
veamii pe ee 111e măndri, când mi-amu alesu locă lângă d-Iuî.
Acum, lumineze-ve Dumnedeu, Boerule, şi judecaţi după drep-
tate.
Boerulu sta in cumpănă. Nu scia cui să dea dreptate. Ve­
dea ehi că săraculu a cădutu în păcate; dară fără voe. După
ce se gândi eliiniţelLl, <;lise :
-Bre, 6meni buni: ELI am să ve fac trei întrebări; cine le
va deslega mai bine, a aceluia să fie dreptatea. Ve dau răgazu
ele trei dile, găndiţi-ve. După trei dile să veniţi şi să-mi ghi­
cip întrebările, ŢineţI minte binc.Intâia întrehare sună aşa.
Ce este mai grasii în lume?
A doua:
Ce este mai bunii '!
Şi a treia;
Ce alergă mal iute 't
Aide, duceţi-ve acum. Dară să mai sciţl una: dacă mCI
unulu din vof nu va ghici vre-una din întrebările mele, să
sciţt că unele ve stau piciorele o să ve stea şi capetele.
Amîndoi împricinaţii se intorseră la casele 10ru. BogăLaşullL
lălldându-se că el(1 are să ghicescă, fiind ii că ce lucru p6te fi maL
UŞOl'U de câtL\ a spune că porcull[ SeLl din ogradă este mal c.
gras li, ele ore-ce slă slănina pe dinsuh"[ de o palmă; eră să­
racult'i plâng·ea de polopea pămîntul ii, gâJlClindu-se ca ce C} J
să spue e1Ll.
Î.
[177]
177
Daca ajuusor.! fie-care In QJ sel, hogăLa�ulll era vesel II că arc
să-şI ca�tige pricina, eră săraculii se puse pe gândurî �i totu
ofta. Copiii se aci unarâ pe lângă densulu, se uita; dară nu cu­
tezau, să-Iri întrebe ce-va. Îucepură şi el a plânge; şi se făcu
acolo la den5ir, o plânGere şi o jelanie de te luau fioiI de milă.
Numaî tata cea mal mare i'şl luă inima în dinţî şi-Iti in­
truhă, ce are de este aşa de trlstu ?
- Ce să armi, fata mea '1 Eacă păcate ele la Dumne.leu. Boe­
rulu ne-a indatoratu să-I ghicimu uisce întrehări, pe cart nicî
ornenil cel procopsiţi nu '1 le-arii putea spune, necum unu
sermauu prostu ca mine.
- Ci spune-Ilie �;i noă, ca doara d'orn putea să'}! dărnu
vrunu ajutoru.
Ca ce ajutoru aţi putea vot să-rnţ dap, vot care nu sciţî
ăncă nicî cum să i:Jănâncă mămăliga.
- Te miră, tată, la ee am putea fi bune �i nor. Şi apoî ee
strică daca ne vei spune �i noă '!
Atunci săraculu \lis'_� : ecă, ecă. ecă ce ne-a <,lisii Bocrulu
să gliicimu; căci de LI ude JlU, ne va sta capulu unde ne stau
tălpile,
Fata cea mare se puse pe gândurl, şi după ce mal cugetă
ea, ce mal cug'etil, se apropie de tată-seu �i îl slise .
- Ia lasă, tatii, llll mal fil aşa mabnih1.Nu ne lasă DUIl1-
nedeu pe nOI să perirnu.
CâilC] te vei duce la BoerulCI si1.-'( el ai respunsLI, ţl-Oit'l spune
şi eli ce-va. Şi pate că va da DumIH",t'"(1 să "cap! cu faJ.a Cll­
rată dinaintea Iu\.
SilraClIILI păru a se mângâia ore-cum; ,hl'ă lluma'f inima lUI
s�ia. Nu voia, ve<;li, să-�i mai mfthnescă şi copii\.
In c1imineţa callLl fu a se înJ'aţişa la hoel'uli'1 ca Să-I ghi­
cesca int1'ehă1'ile, LÎe-sa îI spuse ca ce sii res]Jun<;lă. SăraculLl
se areta a fi mulJ.umiW, dară se îndoia.
Se illfăţişar{t Înainte'l B:)cl'uluL Bog;'\ta�ulCt, mândru 'il su
[ieplulLI deschis(i; săI'C!euhi, umilitll �i stl'âUSLI la peptll de :,ta
si1-1 crape sucmanulCI eeli'i sdrenţuitll de pe dCDsulll.
80erulii Întrebă l,e bogăl:aşLI:
[178]
t
j
ns
El, hade, ce este mal gr:; -·i, pe lumea asta ')
BogălaşulLl respunse cu COl'ajLl:
Apoi de, cucone ce să fie \l111 grasLl de câtii porculu meu
din ogradă, care are grăsimea pe elli ele o palmă de gr6să.
Minclum spui, respunse Boerv.lu.
Şi Întrebt'mell\ şi pe săraculll, elll respul1se cu sfială :
Apoî de, cuco ne, eli C;hcll cu mintea mea a prostă ca pă­
mintulti să fie mal grasCI pe lumea asta, că elii ne dă t6te
bunătăţile pe cari le avemu.
i\şa este, respunse Boerulu.
Acumu dise bogăta�lllLll eră !
Ce alergă mal iute pe lumea asta '1
_ Ar.năsarul» meă, cuc6ne, respunse hogătaşulu, că alergă
peste vă'! şi deLUrl, câudu il daii drumulu, de nu'I ve(Ji copitele.
_ Apoi de, cocone, capul1l meu nu me duce aşa departe,
Iără de câtu, dacl socotelrt că nimicit. nu 'llergă aşa de iute
ca gândulu, respunse şi săraculii.
_ Tu ai dreptate. Cela aiureză.
în cele elin urmă mal întrebă odată pe bogătaşu ;
_ Ce este mal buuii pe lumea asta '?
_ Nimicu nu este mal hunu pe lumea asta, milostive stă­
pâne, rospuuse elll, ca judecata cea dreptă a Măriei tale.
_ ELI boerule, cu prostia mea mă duce gândulll să credu
că nimicii nu e mal hunii pe lumea asta ca Dumuedeu, care
ne sufere pe lume eu tote reutăţile 116st1'e.
_ Adevăi:at(l, aşa este, \lise boerulti.
Şi intorcelldu-se către bogătaş\'! aclăogă:
Eşl afară, Ieranll vicleull şi mojicll ce eşti, Stlll pu'î acum
de-ţ'i trage la tălpI atîta dtll nu poţi duce.
BogătaşuLll eşi cu c6da între pic'î6re.
Şi chemâncli:'l mal apr6pe pe săracll, îli} întl'ebă cu Unll. graitt
blajinll:
_ Spuneml, hre omule, cine te-a înVeţatll pe tine să răs-
pun�l1 aşa de potrivitll, căc'î din capuli.i tell {tLa secu, nu cre�ll
să fi eşitCl cuvinte înţelepte.
Bietulll saracll se cam li codea. Nu-l venea să spue dreptu,
[179]
de temă să nu păţescă ce-va. Darii daca se vedu încolţitu .
spuse tot li adeverulu precumu era.
Atunci hcerulu, mirându-so îu sine ele iscusinţa Ietel săra­
culuî, îl porunci ca a doua �li să vie cu fata la curtea boerescă.
Ea să fie nici îmhrăcaUl, Ilie! desbrăcată, nicI călare, nici pe
jos li, nicf pe drumu nici pe lângă drumu,
Cum audi săracuh; unele ca acestea, începu a se boci şi a
.se văîcăra, ele nu-ţt venea să-lii mal aud I, şi se intor-se la al săf.
Fata cea mare când audi cele ce il spuse: Nu te teme, tătucă,
îl dise ea, că-I viu e!'l IUJ de hacu : N uma î să-mt cauţi doă mâţe.
Cum se făcu dimineţii, fata aruncă pe densa Ul1l1 volcgu
_(plasă), luă mflţele la sllbţiorl,incălecă pe un ţapu, şi plecă la
curtea boierescă.
lVlel'gt1Udll ast-fell! pe drumu, ea nu era nici călare, nicî lk
jOS1\ căc] il da de pămîntu dind UJ11"1 picioru când altulu, ţa­
PUICI [ii.nclCI pitică ; umbla nicl :1e drumii, ni pe lângă druruu,
căci ţapulu IlU ţinea drumulu dreptii. Aci trecea pe lângă câte
unu garelC! sit apuce câte vrunu lăstarCl de la vr 'unu pomişoru ,
aci trecea de cea laltă parte. Nu era nict îmbrăcată, nicî des­
hrăcată cu vologulu aruncată pe densa.
Şi aşa, cu chiu, eu vaiu, ajunse la curtea boerescă, Câudu
o ve<;lură hoerulu şi omenil curţiî, venindu aşa, iucremeniră,
Boeruhi, vcdt, nu voia să se dea rernasri, şi porunci să dea
drurnulu la doi ză voi ee- I ţine'! la curte în lanţu. Acestia
cumt1 ve<;lură alaiule! eu care venia fata săraculur, se repe<;liră
la densa; dară ea dete drumulll îndată rnâţelorll, şi zăvoil
se luară după deJlsele, eră fata ,ăI'C1Cului ajunse la scara bo­
eresei aşa precum ii poruncise boerulli.
Vegendl! şi acestă iseusinţ.ă a feteI, Loerulll n'avu Încotro,
şi fu nevoitLl s'o priimescă. Atunci porunei să o fereduiaseă
(să o îmbi:l.ieze), o îmbrăcă eu nisr:e haine ca de mil'esă şi ho­
tări să o dea după unii fecior!"! ce-Il! ave.a boerulll pe ltlllg'ă
densuli"l, eare îlLl slujea cu credinţă.
Dupii ee o ve<;lu boerulii curăţită şi ferchezuită ca o min\să,
'ii eum avea ea şi pe vino înc6ce, i se păl"q mal frum6să de
cum era atullc·[,. C2'] abătul ul, că pofti să o aibă el de nevastă, mal
;
[180]
Îl1lt'eba :
spus' o '!
'180
cu sernă că era burlac, ŞI se Ce; uuuă CU densa. Mal nainte de
a se cununa, hoerulu dise dense]: elI te iaii de soţie ; clară.
să seif că tu n'ai voe să judecl nici o dată fără de mine. Ea piimi.
După ce trecu cătu trecu ti,') la cp'umia 101'(1, boerulu se
([lISI: odată in treha lui pe moşie.i II lipsa lUI veniră dOI ţe-·
ranî cu o prigonire la cur le. Aflându că boerulu nu este a­
casa, �i v,')�lenclCt pe cuconiţa într' unei cerdac, el începură să
se joluiască la densa. Ea asculta şi tăcea.
Uuulu dise : avem să mă clL1CU pînă În cutare locu, insă
o rotă de la căr-uţă mi se stricase. Nu Lta.! putcamu inhăma
epa la căruţa cu trel ro te, mal cu semă că era a feta. Atuuct
m'amu 1'llg,,,tCi de vecinulu meu, ăsta care e de faţă, să-rnl
împrumute elLI o rotă. ElLI, ce e dreptu, a seră ml-a Impru­
mutatii rota ce i-amu cerutu, CU gâncli:i ca a11 pană în dioă
să mă ducu la treha mea. Când, ce să vedeţt cinstiţi boerî ']
astă nopte mi-a Iătatu epa Ul11�1 mănzu ..
l'(�ralll.llii celu cu rota , îl tăie cuvintulu şi dise >;<i e1(1. NLl­
III credeţi, cuconă, să ve ţie Dumuedeu l Rota mea a Iătatu
manZUlL1.
Cuc:olla '"sculta din cel'daeu şi tăcea.
Teranil aşteptară ce mal aşteptarei, �i claea v8\lură că eu_
cona nu le raee Iliel o judeeată intrebară:
- Da uncle-l dUSLI boerull't, cl1conâ '!
- la s'a clnsll, r($pUDSe ea, să vastă unLl la eli de mălaiii
ee�lll avemll pe marginea unUl iazlt, eă in t6te nopţile eS(1
br6scele dintr'c-'msulll �;i măn�\ncă mălaiuli:L
Teranir se uitară lungu. şi p}eeară. AjLlngendii la porIa 0-
grăc;lil boerescl el incepură a se întreLa UllUl([ pe altulll.
- Ca ee felLI de vorbă fu aia a cuconel, me neaăsta '?
cum se pote hr6scele se miinânce lnălaiulLI '?
Ce se sfătuil'ii el, ce vorbiră, etl numaI se întorseră să 1n­
trflhe pe cllconă, ce vorbă fu aia,
Daca veniră dinaintea cerdaculuI eră, prinseră a
- Da bine, Cl.lconii, ca ce să fie vorha ce ne-al
P6te-se ca hr6seele sii mănânee mălaiulCl. '?
- Nu 8ci(, cL�ea hr6scele p6Ie să m;î.nânce mălaii), au b�l,
.t.�.···i·i.·�"i ......... l.··.'*.�U.'.- ..... �.�' ..... � .. �i!II
[181]
18J
Te,spilllse cuco na , darii sein că rota .Il11 pote să lete manjr :
'I'ocruat atuncea î�l veniră şi j,eranil de acasă. AClIllill in­
!:elescl'il şiritenia vorbeî cuconet, se mirară de atita inţelep­
ciune şi se trnpăcară cum sciură el mal hine.
Viindu �i boerulu acasă, intreliă :
- Cine a mal rosU! p'aicî in lipsa mea? ee s'a ma] pe­
trecutii ?
- Ce să fie? respunse ea. Eca, eca, cine a venitu �i ecă ,
ce s'a îutâmplutu CII ei, şi ce Ie-amu �iSLl eii.
Hoeru lu cumu a udi, îl �hse: Fiind!"! că al. călcatu fag'ilcliliala
�i al judecată fără mine, nu mal putem [etii amândo). Ia-ţl ce
pottesct de l.a mine şi ce-ţ,i este mal dragli in casa mea, �i
să te el u ci la tată'lel'L acasă.
Cucona dise : Vorbele la le, bărbate, suntu sfinte pentru \
mine, pentru că de aceea Lărbatulu este hărbatu. N li suntu
vinovata intru nimic, caci u'amu judecată pe acel jeluitort,
ci le am spusă 11111l1al unde este stăpănulu loru. Dar daca
Ii-ta găsescl CII cale Set mc gonescl, eii rne supună, fără să
cârtescii, �i-P mulţurnasci! âncă din adâuculri sufletului peu­
(TU bunătatea ce al de a rtl(� lăsa să-rnt aleg' ce mi-e mal
dragi:'! din casa durnitale. Unii lucl'U te mal rog'li, fiinelll c�l
mi� gonescl, lasă-me să me mal veselesC1'1 odal:ă şi eli în casa
domnuluI mel1 şi bărhat!'t. Dă o masă şi chiamă pe prieteni'î
no�tri şi ClUlOSCUţl să petrecemCI împreună şi să ne chefuim
pentru cea din urmă 6ră,
]3oe1'lIlll se illdllplecă, ŞI porunci de Jăcll o masă (falea in­
fricoşatele, unele chemă prieteniI �i pe eeI mal ele apr6pe al
10ru. Şer,lură, se înveseliră şi se chefuil'il câW le cerură )ni­
ma. Cuc6na Însă toLll indesa paharele Loe1'ul111, şi elCI le tolll
hea. Şi mal dele unulll şi încă unull" pînă Hll ['ăcu CUCll.
Se Îmbcltă hoerul!'l de se coclise turtă. Atunci şi cuc6na î1l'l
:ia fl'l1lYlUşeh1 la spi nare, fără să ma'î simţă boerulll ce-va şi-
1l, duse la tat'sell acasă unde ill, puse pe copto!' de dormi
pi nă se tl'e()i.
A doua �li când se deşleptă, boeruli:\, ver,l"ndu-se în asW­
telll de hah1, Întrebii unele se află'! CuconCl îl l'bpllJ1Se: La
�1iI' __ .- •• -'_."".=_··
[182]
182
tata acasă. Când III al gonit de la D-ta mf-al datu voe să
iau din casa dumi la le ce mi-o fi mai dragu, Aceea amu �i
tăcutu. Nimică nu 1111-a fostu mal dragii de câtu bărbatulu­
Nu cre\lll să me ţii ele reLl pentru că mi l'amu Iuatu.
Ci lud audi boerulu asemenea vorbe cu noimă, se gândi ce
se gândi, apoi respunse :
Ajdomu, nevastă, acasă, şi să trăirnu ca în ::;âllll ele raiu ;
acumu pricepu eii ce odoru de femee am dobânditu.
Şi m'amu suitu pe o şea.
Şi am spus'o a�a.
M'armi suitii pe o r6tă.
Şi amu spus'oI6tă.
NOTA. Comunicatii de D-na Brăndza , ŞI culesu de prin Irnpre­
jurirnelc Iaşulul.
1
I
-,
l
I
I
[183]
XVI
, l)ÎNA MUWPLORU
r� " fostu o dată etc.
��� A fostă o dată l.111l1 imperalll forle vitezu ; tate im­
� părăţiile de prin prejuruhi împerăţiel se le il cerea sfa­
turl : atîta era de drcptu şi înţeleptă. Când se isca sladă intre
deuşil, la acestu împeratu mergeau mal intâiu la judecată
şi cum dicea elu, aşa se şi făcea ; lliudu că era judecătoru
dreptu, şi iubitoru de pace. Când fu aprope de bătrâneţe îl
dărui Dumnedeu unu feciorii. Nu se p6te spune câtă bucu­
rie simţi impăratulu când a ver;lutl"l că dohendi lmii moşteni­
toru. Toţ) împeraţil vecini i-a trimisă darurt. El nu puţinu se
bucurau că vecinulu Ion} care li ajuta cu sfaturile şi poveţele
lui cele de multii folosu, a dohânditu fecîoru.
După ce se mări, ihi puse de inveţă carte. �lll era aşa de si­
litoru in câtii se mirau dascălii de densuhi cum de învăţa aşa
repede. Ceea ce inveţa cel-lalţ'i copil tnlr\I11LI anu, elu învăţa
numaî într'o săptemănă. Ajunsese să nu mal aibă dascălii ce
să-i dea să înveţe. Eară tată-seu scrise carte împerătescă la
nişte filosofi vestiţi ca se vie să ispitescă ClI lnvăţăturile 101'LI,
pe fi ulii Sell.
La curtea aceluî împăratii se afla pe atuncî unu venătoru
vestitu ; şi până SEI vie filosofii cel vestiţi, îrnpăratulu deie pe
fiu-seu acestui venătorîi ca să-ILI înveţe meşteşugulu seii.
După ce veniră filosofil., învcţă şi de la denşiI câte în lună şi
în s6re. Bucuria tatălui Si�LI era aşa de mare unde vedea că fiu­
SeLl are să fie procopsitu ca nicl unulll din .fiil de lmperap, în câtCl
se uHa la densuh't ca la s6re, Eal'ă el!"l de ce se mărca l['aia se
_ .. m lllliib." .... s.' =."WZ_"
[184]
18�
făcea mai cu minte �i 111;:..1 Cl'lllIlaSCt. În lotii impel'iijia lUI �i a
veciniloru led ilÎ1jl��ritp, altii vOl'hil nu era ele cătu de il1JAep­
ciuuea �i ele frumuseţea acestui fiii de imperatll.
N'ajunsese sii-:;'l răsucesca mus ;ielllra, şi foile de zestre cur­
geaii. de la reICI ele [8111 ele impi\l'ilţ'î, care 10iaCI Să-�l dea fetele
dupa densulu ; dnră elu nu voia sii se insore l\:;<a de tîtlt�'rl).
Intruua din rJile mergendu la venatonro, ve\lu o turturică
care toh'! sărea inaintea lui; lu î il fu milă să o veneQe; elCt
căuta veuaturi marj, fiin,!ll că nu se [:)m' a deprimejdit : era
venătoru meşterri �j vitezu, îl1 cele din urmă, daca vedu şi
vădu Cii totu îi sărea In cale, iutinss arculu şi dde cu o săgetiî.
ElCl se miră prea JlluLt:"1 cum de nu o putu omori, ellt care era
aşa de bun veuătoru, ei o răni puţin In ari pii, care, C\;a răuita se
duse de nu o mal vedu. Cum se duse turturica, simţi, nu sein
CUi"!'J, nu SCiCl de ce, că il ticâia inima.
După ce �e intorse ucnsă, era totu cam gale;ll. Împăratulu
v6(:1(�l1dl�' că tinjasce UI't-S8li cu sănătatea, îl întrebă ce are;
eară ehi respunsa că n'are nimicu.
'I'urturica aeeea era <;llna r:lllllţilorCl care se in(lrăgostise de
frumuseţea lui. Ei IlU-Y venea la socotelă să se <ll'ate lui aevea,
ca să-i dea pricină, şi el'ata se Hicuse turtUrică �i îl to111 Sill'ea
în cale. N Ll scia 1n8<1 cun] siî tacă cum sii dreg-ii, ca să se cu-
.; n6sc�i cu finItl irnpel'atulul.
Peste câte-va <;lile de la înt6rcerea l'ec'Lol'ului de împe'ab't
de la venăI6ee, o femee săraeă veni la cudea împerătescă să
se bage sllljnieă; şi iliodll e� locna! era trebuinţă de o gă­
i llăresă, o pri mi.
Cllrăţonia �i buna ingrijire ee da găinilon'\ şi tutulOl'll pase­
rilor(1 de la coteţele împer:\tesei, ajullse de poveste. lmpel'ă­
te sa ora aşa de mlllţumitiî, în cfltLl în t6te <;lilele spunea împe­
ratullJl câte-o vorbă bună pentru hăl'băJ:ia acestei femel tinere
dară săraca. Ea şi îneepw;e a se g'ândi la norocirea hietel
lemei. FiulcI împeratului aur,lindu atât ea vorbe frum6se despre
găinăresă, voi S,} o va(Jâ �i eUL Intr' o �li, când împerălesa se
duse să eel'eeteze :f'iiinele �i să va�lă dl� cotele, merse �i fiulu
seCl cu denS'1.
[185]
185
Căinăresa cum \"eQ LI pe fiulll de împ'2l'aW, î�1 aruncă ochi'(
asuprri-I CI1 o căutătură aşa ele mâng:1i6să �i a�a de plină de
dl'clgosle, darii cu smerenie, in câtu t'ec'iol'ul(l de imj;eratll se
tistici ore-cum, dară ['il ţinu rirea. Simţi că ohraji) îl arde,
U sudore rece illl trecu, şi inima incepu 8a-1 ticâiască, de părea
că o să-I spargă peptulti, Eiu-insuşt nu-şt putea da sernă C'l
ce pote sa fie istoria asta. Pleca ochii in josu, nu disc nici
cârc, şi se intorso acasă.
Totă curtea împ('>riitescă lua in nume de hine pe acesta găi­
nărcsă, pentru vrednicia �i cul'iiţenia el. Ea �e purta cu tote
slugile cu bună cuviinţa, �j niment nu cuteza să-I dică nici
dă-te mal iucolo, pentru ca ea nu le da prilegiu de f:!'lum{l.
j ntr' acestea unll [ill alu unul irnpel'atll vecinii, insurăudu­
se, il fOS�ll poftiW la nu ntă �i pe aeesFl imperalll cu totă cur­
tea lu I. Îrnpcrutulu plini'! de hucur ie merse la acea nuntă şi
Iuă eu deusuhi şi pe imperiiL0sa �i pe riulll seiL
În dioa aeeea, când era cununia fiului ele imperatcl, la nunta
căruia merse acestu îrnperatii eu Ieclorulu SeLI, găinăr0sa se
cent şi ea de la văl:afll sa o lase şi pe densa sii se chcii la
preumblare. Vătal'ulLt, eam ri\lendl\ îi l;lise: ee-l tl'ebue che­
lulul? tichie ele măl'găcii:arli. Apolo lăsă. Eară ea, illghiţindll
lnfrull tarea, nu 0ise nimici'!, �i pleeă.
Împeratulll era veselll peste mă.sura vel;lenelll eă din aUp
feelor'î ele împei'aţl �i domni, alti Sell se deosebea prin iste­
ţimea, hoillill şi îllj:elepeiunea Iu)'. TM,I; fctele deîmpemtll arl\
fi VO.itll sa j6ee lângil elll în horă, C�\Hd, ele o daUl vine la
nuntă o fală imhl'ăcată cu nisce halrh� cm" Hiel una din fe­
Lele de imperatiî nu avea,
Cosiţele el Împletite eu meşte�ugll �i date pe spate 11 atin­
geall pulpele şi ca era a�a de bine făeulă,lu câtll oehi'i I:utu­
lO1'll ri'mase la d(:\nsa, .Ea cum yeni, nici una, uiei alta, se
prillse h\ngă feelorulLl de împel'atlt �i numaI lâng�'ideusulLt
j \lea pc\nă ciitre R0ra.
Vorbirii, ris eră, î7'( porestinl. ielll de fel CI de luel'Lll'J, dară
cam pe suh m;lnă, JJindCI eă-l era ru�ine feelol'ulul de Împi"­
nlti:i sli rNă si sii YOf'.bescii asa inaintea tlitânil--si:\ll, şi ilpol top:
[186]
18G
fiil de imperaJl î�! dari c6te; căc! băgaseră de sernă că necu­
noscuta totii lângă ehi juca.
Fecîorulu de imperntu nu mal "l'a aICI seu. Se mint onsuşî
de schimbarea ce simtea Intr'ensulu, dară nu cuteza să spue
nimeni. El i�l pusese în g;\nd ca, la hora din urmă ce va juca,
să intrebe pe acestă necunoscută cine era, de unde venea, de
este faLi ori măritată, �i se găndea că de n'aru avea hărbatir
să o ceră de nevastă. Când, peri ca o nălucă.
Feclorulu de împeratLÎ remase ca UP.Ll zăpăcitu. Se intorse
acasă, deră cu gindulll era totii In densa. Tată-său vedendu-Iu,
totu pe gil.nclurl şi tristu, nu scia ce Să-I mal facă să-ICI in­
veselescă ore-cum. Când el:ă că-lu pottesce la altă nuntă de
imperntu, unde se şi ci LF!e cu împel'att'l şi cu fi ulii seu.
Ca �i la cea laltă nuntă fecioruhi de imperatu jucă cu fata
cea necunoscută �i frumosă, care venise �i ia acestă nuntă şi
se prinsese in horă l<ing'ă densulu, După multe tutrehărî, află
de la densa că şedea tocmai in spre partea aceea, încotro era
im perăţia tatălut seu, doră căcl nu-l disese că şede chiar la
densulă. Atunci fiulu de .imperată îl făgădui să o ducă acasă,
daca era singură, şi ea priimi. în să tocmaî când era să se spargă
nunta, ea peri de lângă densulu din horă,
Se întorseră decî acasă împeratulu şi eu al lUI; insă fluhi
loru se topea d'a'n piciorele, şi nimeni nu soia din ee pricină.
De şi se făcuse vilvii eă feeioI'ulll deîmperatCl este îndrăgostitCl
cu o <:lină, eh�l Însă se apera înaintea tatăluI SeL! c:ă nu scie la
sufleluli.\ Sel1 nirnicCI. ToţI Vl'a'cÎi şi cititoriI de stele se adusel'ă,
şi nimenl nu sciu să-i ghicescă reUl.!'1 de care sufere. Unul!'l
dintr' en�il �lice că e temă să nu dobândescă lipieiLl.
Într'acesta împel'atul(l fu portitCl la o altii nlmtă ele împeraW,
unele nu voi să se ducă, fiindCl ca inima lUI nu era de veseliI, ci
se ingrija mal multCl de fiul!'l selL Dară daca ve<:lu că fiull1 seii
ahIa stăI'LleSCe, îl t'âGU voia. Acesta porunci la nisce credincioşI
al se'l ea să aibă pregiititll la indemfll1ăeille-va cazane cu srn61ă,
să le fiarhă în f}ioa nunţi, �i cind va fi in eleseră să aşlerllit pe
drum!'l sm6lă. După ce puse la. cale totc astea, se duse la nuntă.
[187]
De cumu incepu
'187
era ea; 7i
[188]
'188
.aşea cum este il fosli�l cii, de va lua de l.ărbatu unu 01111'l de pe
pămeută, totă puterea el piere. Mal spuse cii, spre C[,-I.LI putea
vedea m tI adesea, intrase giiin�Îl'e�ii, la clenşif, şi cii I:ultl ce
-ea facuse, era 11 umat pentru dragostea luî,
După aceea eşi la scară, hatu de treI 01'\ în palme, �i etă
o eiiruci6ră fără sa fie trasa de cal, veni ; ea îşi lua zestrea
numaî ele scumpeturl dintr'eusa ; apor, curgendu-I şiroe de
Iacrămf din ocb î, se întorse şi �lise fecioruluî de împăratu : etă,
pentru dragostea ta, me lepădLI de puterea mea cea măiastr ă ;
numaî şi tu să me iulresci, precum te iubescu �i eu. Dete dru­
mulu cârucioret şi rămase lâng�\ flulLl împ eratuluî, carele în
scurtu Limll1'l, se făcu sănătos. Apol făcu o nunta d'alea îrnpă­
rătescile şi după mortea tatăluî sM, rernasera el în scauuulu
împel'ăt,ier, şi domnesc li �i astă�l daca nu voru f m uri ti:'L.
Încălecaiă p'o şea, etc.
NOTĂ. Aoestu hasruu larnu auditii de la o caIfă de bărbieru,
'În copilăria mea. Publicatii pentru prima oră în Legende sau Bas­
mele It onuinilori: Partea I, 1872.
[189]
,XVII
. it:;" FETO-FRUMOSO CU CARÂTA DE STICLA.
t/I;'L�fOSb1 odata ca uic l odată. ele.
\�� " I Au fosl1'i odată Ul�iî �lnrl'.. căruia i se u�'ise v c� c�e?8l'-
�� tăciunile cetaţlloru ŞI se tăcuse sihastru. {e\ll ca v8rJuse
.-. elu că totu nu e nimicu de lumea asta orha şi daia
se dusese în sihăstrie. Acolo clu a vea vecinl ferele păduriloru,
şi, aşa de bUDl'1 era elu la Ilumnednu, în cfttLI t6te dobitocele
i se închinau şi îl lingeau picîorele când SP. întâlneau cu densul,
[ntr'una din dile, ducendu-so ehi la marginea rîulul, ce cur­
gea prin pădurea aceea, ca să se spele, vedu urni sicrinelu Îu­
cbieatLI şi smolitu bine, ca vine pe apă şi se opresce de mar­
ginea uude sta ehi, şi Jndată audi că orcăesce ce-va ca uni:'!
copila�(l.
Stătupuţinu şi cugetă elu, ca ce să fie asta? Dară după ce se
rugă puţină, ca să se depărteze de cIl'1 ispita sataneî, daca is­
pită aru fi, şi după ce vedu că orăcăitulu se înteţesco, necum
să piară ele dinaintea lut, prinse a sc6te sicriaşulu la margine.
Şi deschidendu-Iu, găsi întrensulu unu copilumicu ca de doe
seplemânI. Cum îlii luă în braţe, copilulu tăcu.
Atunci sihastrulu mulţumi lui: Dumnedeu Cel i-a trimisii su­
fietu de omu cu care să-şI mal petrecă urîtul în huugetulu Ma
de codru.
De gâlt'llLI copiluluî gtisi unu haeru îe care citi pustniculu eă
ace1l1 copilu este fiCI ah"! unei fete 'de împ(�ratli.
De cres�utLI, al' fi voitU. pustnicu1l1 să-Ill erescă, clară nevoia
era eu ce să'h1. hl'ănE)Se{t. AtunCI pleeâlldu-şl genuchi'f se l'IJgă
Dornnlllui eu eăldură, şi îndată răsări ea din piimînl(l din 8l'bă
verde unei smoehinll mare, cu 1'6clelt�, unele în l1111gun\ altele
r
t
.i
t
f
i
'.� .'
� .. �,=��"=::=-=;�=� .• -.·· ... T .. �=4'=A==�
[190]
J
1
:în 1101'13, altele în p6rg1'l, ;a altele copt« şi numai bune de
rnăncatu. Dete copiluluî 7emă storsă din o smochină. şi mâncă
copilaşulu, de se minuna �i sihnstrulu.
A�a îlLl crescu elu acolo, pînă se făcu măricelu, incepu a
umbla şi a mânca �i câte altîi- "eva ce-l da sihastrulu,
După ce .'313 mal mări, Înveţă pustuiculu pe flulu seu ele su-,
fletu să citescă, �i Să-�l adune rădăcini şi alte verdeţuri pentru
hrană. Şi aşa petreceau el acolo în tihnit, Iără Să-1 supere cine­
l'a, hetrânulu îuveţându pe copilll totu ceea ce scia ehi despre
lume şi ale lumii, copilulu ascultândi' şi hăgându la. eapu
toti'! ce-lll invcţa tată-său cehi datu luî de susu.
Trecu aşa câţl l'a auî. Când, într'una din dile Letrânul1'l
spuse fiuluî seu că o să se ducă la Lumnodeu.
- Să nu te speril,dragulfl meu, că are să vie unu leu gros­
nicu. să-rn î sape g1'opa, şi tu să me bagî într'(�IlSa-şi să me a­
coper! cu pămîntii. Apoi să te BUl in podulu colihei mele şi să
€l dacolo friul1'l ce vei găsi şi să'lu scuturt,
Âncă vorbindu, pustniculu se culcă şi adormi somuulu celă
de veci, Băiatulu plânse cu focu, vedendu-se singură. Apoi
etă, nene, că Leulu cehi groznicu venea răcnindu. 1 se făcu
hăiatuluî peru El măciucă în capii de fl'ică; clară aducenclu-�l a­
minte de vorhele betrEll1111ul, se linişti, şi privi cum săpă gropa,
în care elU. puse pe tată-seu, şi îlU. acoperi cu pămîntlt. După
ce băiatulU făcu precum'îl <;lise�e hetrânul1'l, lellill �e duse în
treba lUI, �i nu se mal înt6rse pe acolo.
Bă.iatullt rerm'tinclLl singlll'Ll, rătăcindu-se prin desişlll'ile pă­
durei, plângea şi se tânguia de ţi se rupea rărunchii de mila
luJ. Şi adueendu-�l aminte de cuvintele betl'ânuhiî, tatălui sel't,
se sui în pocluh�l colibei, găsi frîul1't, îl1'l luă şi se dete josl't
cu elU.
Aml't ultatlt S{l ve spuifl. După m6rtea Mtrânulul, smochi- ..
nulCl se uscă ele tolu, nemai remâindll de CâtCI unll huştenu
pîrlib\ stând1'l îrlfipW În pămîntiL
Daca se deie jos1't cu frîul1'l, hăiatullt îl1'l scutură, �i eLi că,
se arâtă unu armăBar1'l cu şese aripI şi �lice:
ioo
[191]
-- Ce poruucescl stăpâne ?
- Ce să poruncescu ? respun�e hăiatulă, ia să staJ cu mine
aici, că mi-e urlii:'! singuru.
- Ba nu, stăpâne, D-I:a să mergi la lume, să facl ce ţI-oiCi
r,licl' eii, că va fi multii bine de D-ta.
Se miră băiatuhi de spusele calului. Ve�ll că ehi. nu sela ni­
micii de ale lumiî, Se mal miră o tonă cându îl spuse că trebue
să fie îmbrăcatu. Şi după povata calulul, hăgă mâna În urechia
lUI cea stângă şi scose nisce haine, cu care se îmbrăcă.
Şi îucălecândii, ill1 duse calulu la unu oraşu şi trase la unu
hanti. Se miră elu de tOtCL ce vedea şi lua aminte la totii ce
făcea ccî Ialţî omeni.
Eară după ce trecu câte-va dile, in care şi hăiatulu se mal
deprise cu lumea, calulu îl \lise că trebue să-ş) facă �i elen­
sulu unu căpeteiu, Pentru aceasta îl dise să se lege la ochi, şi
încălecândll, sbură cu densulu, ca vântulu, duceudu-se intrunu
dâmbii şi se opri acolo. Apol îl dise :
- Stăpâne, descalecă, şi cu friuh; în mână aplecă-te şi ia
de pe jotu ce ţi-o da de mână şi umple-ţi sinurile.
- Aşa orbesce, ce naiba o să apucu ? Mal bine an'l fi să
me deslegu la ochî, respunse hăiatuhi.
- Să nu Iael una ca asta, val de mine! că în clipa ce vei
deschide ochii, cu morte veî muri, il disc calulu.
Băiatulu ascultă. Descălecă, dară trrulu din mână nu-Iu lă­
să. Se plecă jOSL1 şi cu cea laltă mână lua pe nepipăite, totu
ce putuapuca, îşi umplu sânurile, încălecă şi porni înnapoî.
Acasă daca ajunse şi se deslegă la Od11, ce credeţi că mi-ţi:
ve1u, hoieri D-vostră'? numaI pietre nestemate, una mal fru­
mosă de colb] alta, una mai mare de coltii ,d.ta. Elu nu scia
ce suntll alea; se juca cu dellsele ca copiiI cu pietricelele. Ca­
luh1 însă îlii învăţă ce să Lwă cu ele.
Luă numaI câte-va şi se duse pe la neguţător! ele le schimbă
.pe hanL Plăti la hanu, îşi cumpără cele ce îl era de trelJll­
jnţă şi-'i mal şi rămase.
Acum calulll îlt1 învăţă ce să ma'! facă. TiU învăţă să alegl\
[192]
192
H'O câte-va pietre elin cele .naî marî �l mal frumose şi, să le
ducă in daru la împel'atulii locul ul aceluia.
Şi elu făcu aşa.
Eară daca se duse lalrnpcratu'h't cu darulu, şi vedu că nu
priimesce impel'atuh'l cu mare cinste şi atâlll îl preţuiosc«
darulu, elu spuse că mai al'(j trică multe.
Se sperie şi împeratulli ([(0 atîta bogăţie ce vedu la băiatu
si-Iu luă in nume de bine.
N LI el'aţirmonie la curte, unde să l1U fle �i elll ohcrnatri.
'\Tu era pai-adie ori vrunu alaiu sau serbare, ca să nu fie şi
el LI acolo.
A<;tl aşl, mâine aşa, ehi făcu cunoscinţă eu toJl fiil de domnî
�i de boerî �i inveţă de la dCI1!;'iJ, in nurnaî a�a audindu �i ve·­
f,lendll, tote obicieiurile : elim să mănuiască sabia ort pa loşuli),
cum să l'ăsueeseă lmsduganulU, cum să intindă arculu ş: să 0-
chiască, ha incă 11 şi trecu, că era de�ter'. băiatulu, iscusită
�i 111l1na1 spirtLt, ea unii românii verde ca bradulu şi mindra
ea sl:ejarulC!.
Tale bune. Numar ele unu lucru nu-şî putea da ehi semă. Că
de ce adecă îrnperatuhi era totii tristu şi tânjea firea intr'-
I '
ensulu. Intr'una din dilo nu sciu cum îl veni Iul bine �i prinse
a-·lu intreba;
Împerate, c,lise ehi, l6te bunătăţile de pe lume al, toţi ţi
se închină ea la UUll mare imperatLI, ee al la SLlfletulCl tell de
p�l'i tOfCI fără ehe.fU şi mâhnitu '?
- El, dragult'l meCl, ee să a111('l? Ia nisce peeate de la DUl11-
ne<;lell am el avutu să trilgll ve lumea asta, şi aeumLl rn'amu a­
junsll. Avcamll o fată �i dOI băeţ1 şi parte ele el n'amll avutel.
Un spureatll de smell mi-a fumlel fata şi nu pot da eli mâna de
urma el, de loei:'!, de loei:'!, Doe oştirI am!'l trimisel, înpreună
cu flil meI şi toţi cu totulel s'au prăpiiditu. Nevastn mea, îm­
perălesa, s'a sfârşitlt de dOl'ult1 copiilon), şi eiî. nu e departe
]lf'tnii să me dUCll s 1 m(� impreunCl eu densa, că uIte, simţll că
slăbese(.( din \li în �li, şi l1u-ml mal elrlinima să n\ţ veseleSC!"l
Biiii\tull[ tâeLl şi-1 păru reti eă aduse vorba despre lucruri
atâtCI de Hn'dmit6re sufIetultll împl�rătese(1.
t
1
[193]
'193
Dacă se întorse acasă la densulU, spuse caluluî cele ce află
şi-Il! întrebă, că nu e chipu a scote pe fată din mâna smeilori't.
Calulu îi respunse :
Ce nu se pote pe lumea asta?
Insă ca să scapi pe fată din mâna smeului, cam greu lu­
cru este, din pricina sgripsoroîciî de mă-sa, că este şi vră­
jitore de înghiaţă şi apele.
Atîta fu destulă băiatuluî să afle. Ehi nu voi să scie greu
ne greu, şi se duse drept la împeratulu,
Mal aduse vorba âncă odată despre copiiî lUI cel perduţl,
cercetă mal cu d'arnănutulj] despre denşiî, apoi dise :
- Me voiu duce să ţi-l aducă eu, mărite împărate.
-FugI d'acolo, volnice, îI respullse împeratulu. Nu-ţf mal
perde tineretele în deşertu. N'a pututu face nimicu novaculu
meu; n'a putut face nimic arapulu meu, dară inoă-mi-te tu, unii
copilu necercatu în ale resboiuluî. Novaculu avea 'darulll de
culca la părnîntu o oste Întregă, de se făcea o movilă înaltă
câtu era ea de mare, când aducea o data mâna de o da la spate,
şi apoI el se punea de şedea dnsupr» moviler, Arapulu meu
avea darulu de a inghiţi o oştire cât de mare, când sorbea 0-
dată, şi apolo da afară ca şi mistuită. Şi totuşî �i el s'au re­
PUSl! ducendu-ss cu fiil mef la resboiu.
Voit! cerca şi eu, mărite Jmperate, daca iml veî da voe
Du-te, băiete, daca te trage aţa la rnorto.
Şi luându-şj dioa bună de la împera tulu, voinicuhi se duse
la caiuh::-t Sl�ll şi-I spuse totii ce audise JI" la unpăratulă, şi totu
ceea ce hotărîse ehi să facă.
-- Să mergem li, respullse calLllll, însă cu cug'etulU totu la
])umnegei.î, şi elu nu ne va lăsa să perimll.
Ve\l1 că nu sciu de ce, clară v0Jlliculu simţi că par'căfata îm­
peratuluJ să fie scrisa lui, şi par'că nu ma 1 avea odihnă în OS0.
Se pregăti şi porni. Şi merse, şi merse, şi merse, �i ele vară
pînă 'n seră, ca cllvîntulel din poveste, caro d'aci .l1lcolo mal
frurnosu este, pînă ce ali ajunsii la o poiană verde şi desrnier­
dătore. Aci daca slătură în popasll, prinse a se sfatui cu ca­
luiu, ce şi cum să facă; eră calulll, ca un!'! nă�drăv;mll ce era
13
[194]
j,
I
I
: l
1
�
!
ehi, îl spuse cum să apuce lucl'prile ca să merg-ii la ishândă, la
dor de copila blândă.
Şi mai merse ce mal merse, :;;i ajunse la palaturile enie­
o îce]. Aceste palatur'i eraii cu totuli. şi cu totulu de sticlă, şi
strălucea de, la !s6re te puteai uita, clară la densele ))a.'
Piuă a uu intra în curţile pal.atulul, stătură şi spionară, ca
să scie de cum stau lucrurile în acestă curte. Trei dile şi treI
nopţi umblară prin prejma palaturiloru, şl mai ispitindu, a­
fl.iră că Smeorc« cu Smeul nu eraii a casă.
Atuncî Fet-[rUlYlOSll călare intră în palaturi şi se opri dreptu
la scară. Fata cum îl vedu, eşi afară. Vorbi cu Făt-frumosu
d'a'n călarele, şi se inţeleseră la cuvinte. Fata vedendii că are
a face cu l1nL1 viteză, intră în cămară, luă cu densa o gresie,
o basma cu chenaru pe margine şi o perie, eşi repede din casă,
se puse pe calulu lui Făt-frumosu şi o luară la sănăt6sa.
Cum pâ�iră pragulu porţif, Începură eVI ţile şi palaturile a
haui, de să Ierescă Dnrnuedeu ! Şi audindu smeolca de unde era
dusă, Într'o clipă se intorse acasă. Aci daca sosi şi vel;lu că fata
este răpită, se luă după denşiî, şi gonesce-I, şi gonesce-'i, pînă
ce, când era să pue mâna pe el, fata aruncă peria inaiutea
Smeoîcei şi îndată se făcu o pădure mare şi de să, de nu-putea
puiu ele pasăre se reshată printr'ensa.
Smeo ica făcu ee făcu, r6se la copaof, câţărindu-se din cracă
în cracă şi strecurându-se prin desişiu pînă ce trecu dincolo
şi să te ţiI după deuşif !
Calulu sbura ca ventulii ; dară smeoica venea după denşii ca
gâ ndulu. Când să pue mâna pe denşiî, fata aruncă în urma el
Lasmaoa. O dată se făcu o apă mare, mare de d'abia i se vedea
margine1 şi de jurl1 împrejun) înconjurată cu fOCll. Sme61ca Se
făeu luntre şi punte şi trecu. DeLe prin focii şi prin apă, �i după
dl�nşiI! toHI după denşif, şi din g6nă nU-l slă1ea 1
N'apucase calulu să se depărteze o bucată de 10Cl1 mal de,
d6mne-ajută, şi elă că smeoka eeă îl ajunse. ,
Atune'! fata aruncă d'an fuga, şi gresia. Odată se făcu Între
den�ii şi 'une6ică unll ml1n te, numaI �i numaI de piatni. J�
S.ne61cu cl'ăpa de necazii, şi nu mal vedea înaintea ochilon"t "
""7 ,- ;;;;"'!�.. --"'-'E'�/"
_ .)? "OI Z •
[195]
195
de cătrănită ce era. Începu a se sui pe munte; dară aşI! unde
era pomana aia, ca să se potă urca? Muntele era dreptu şi
piatra lustruită, mă rogu, ca o gresie ce era ea. N'avea unde
pune picioruln, ca să se sprijinescă. Când se atingea de câte
unu colţu de piatră, cărnurile îl sângera, căcI era aşa de ascu­
tib1 de tăia ca hriciuhi.
, în cele de pe urmă, mal căţărindu-se din steiu în steiu, mal
d'a huşels, ca o lipitore făcu pe draculu in patru şi se urcă
d'asupra munteluI. Fetll-frU1l10Su sta în pols cu arculu in
mână. Smeoica cum se vedu in verful munteluI, resuflă o tonă,
şi învirtejilldu-se la vale, se lăsa ca o furtună.
Felu-frumosu cum vedu una ca asta, înstrună iute arcuhi,
pll.'.:e săgeta şi o luă la cătare. Când îl veni hine, dete drumulu
arculuî şi o săgetă drept în ochiu. Smeoie» odată dete unu ţi­
petu ele se cutremură muntele, şi numaI ecă venea d'a 1'08to­
golu1ll,gemendi:L Când;ajunse josu, se făcu mototolu de durere.
Fe/;L\-frumo�u, cu husdagannln in mână, se apropie ele densa, îl
mal dete vr'o câte-va loviturI d'alea indesatele că nu murise,
âncă.
Atâta mal apucă să dică Smeoica : «M'aI rnâncatii friptă! fe­
clor de lele ce mi-al fostii», căscă gura de treî 01'1 şi când Îl
eşi sufletulu din ose, se respăndi o duhoro de nu putea nimenî
să stea lângă densa. AtitLl de spurcată ce era, dihania!
Fetu-frumosu şi fata de împeratL1 nu mal puteau de bucurie.
El voiră să se Întorc<1 acasă la impe1'atulu, care îl aştepta
cu mare nerăbdare.
Dară calulu le respunse:
O! o! cine se pripesce, se pârlesce. Trebue întâili să 01110-
râmu pe Smeri, flulu srneoicej, căcf pina va fi acesta d'asupra
pămtntului, pace de elll nu veţ'î avea. ApoI să sculămll din
mormÎnti.'! pe fiiI de împeratLl şi ostea ce i-a prăpăditel Sml�6ica
cu farmecele sale, şi aşa cu toHl. avutulu Smeiloru să ne ÎlJtor­
cernu acasă.
FE�tll-frumoSll prinse voÎosll a se lupta cu Smeullt,' şi porni
din nou. la palaturile Sme61ceL
Smeulll aştepta Înarmatll să vagă ce isbândă fkuse rnăsa
[196]
� I
!
;
Când însă vedu pe Fătu-frumosu viindu ca unu voinicu cu fata'
lângă densulu pe cală, i se tăie mâinile şi piciorele : P'aci,
p'aci era să se piardă Srneulu de părere de 1'13(\ că se repusess
mumă-sa. Dară îmbărhătându-se, stătu loculut, ca să se ia la
lupta eu Fetu-frulflosi:L
Acesta atîta aştepta. Vec;1i că îlu învăţase calulu cum să.
lJlel'�ă la luptă: �i cum să [ac�\.
Se apucară decl la trinta. $î luple-se, ŞI lupte-se, gi de vară
pină 'n seră, şi ca să se dovcdescă unulu : e altulu ; nici că se
pomenea.
VeC;lelldCI Fetii-frumosCI, că îl apucă n6ptea, odată se opinti
din tote puterile, ridică în susii pe smeu, şi aducendu-Iu îlll
Lăgă în pămîntii pînă în gâtll şi ţinendu-lu acolo sub piciorui
şi cu sabia g6lă în mână ridicată d'asupra IUJ, ilu întrebă deSe'
pre fraţii feteî şi despre oştile trimise.
Smeulu, crec;lendll că să-lii erte de la morte daca i-o spune,.
rcspunse :
Movilele de pămintu ce al întălnitii pînă aci su ntu fraţii fe-
tel irnpărutuluf şi oştile lut, Hrisovele legătureî loru suntu pu­
se într'o cutie de argintu şi păstrată pe polita de după sobă din,
cămara mamei; cine)e va lua şi le va citi el'asupra aceloru
movile, ca să desfacă facutulLi lor, legătura vrajeloru se va des­
lega şi toP: voru învia ca şi cum n'ar fi fostii legaţI ele când
plmentu16.
Atâta trebuia lUI FelCI-frumos(1 să scie. Il reteză capulu şi îlll
lăsă acolo corbilorii să-lu m�nânce.
Şi intrând6 în palaturile sme6icel, fata, care ochise cutia cu
pricina, se duse drept ca pe ciripie, puse mâna şi o lua. Când
colo ce să vac;lă '? câte movile era atîtea şi chris6ve.
Acumi't altă nevoe. Cum să ghiceseă chris6vele movileloru,
Se hotărâră să mergă la câte una elin ele şi să citescă t6te chri­
s6vele de legătură, pînă vada peste acela al movile.I acdeea.
TocmilI acum îşI veni şi Feh\-frumosll de acasă. El băgase
de semă că aceste moviliţe de pămîntu gTămăcliW se cutremu- �
rali când treeca pe lâng'ă densele; dar nu-şI putea da sem.Jii' , 1
c� _ce "ă�',;< _ , ,�
�' � 'ij , ?iQ i;_
[197]
197
Şi întorcEmdu-se stete, la cea intâiu moviliţă. Ce întâlni, ceti
unii chrisov, citi altuhi, nimicu l mal citi încă unulu, şi încă
unulu ; pasămite acesta era chrisovul prin care se legase vrajele
rnoviliţei de faţă, că uumaî, măre, unde începu movila să se
,cutremure �i apoî să se legene, de părea că vrea să se des-.
'grădineze de pămintu, şi în cele din urmă, peri, si în locu-I
,remase unu tinerti fecloru de împeratii, viii uevătărnatu.
Acesta cum ,deschise ochii, se uită impt-ejuru, şi dise :
- Oh! soru-mea, dară greu somnu dormiiu l
- Greu, fratele meu; şi al fi mal dormiti! tu multii şi
,!J:,ine de nu venea omuhi acesta, trimisii de la Dumnedeu,
:;să ne scape de la robie.
Atunci Intorccndu-se către Fetii-frumosu, il dise :
- Orf cine vef fi, frate să ne fiî,
- Frate pînă la morte, respume Fetă- frumosii.
Şi irnbrăţişându-se, porniră şi pe la cele-lalte movile şi la
f.ote totii aşa făcură. învie pe celă-laltu frate, pe novacu, pe
arapii cu t6te oştile lor.
Şi se făcu o bucurie mare între denşiî ele nu se pote spune.
'Bietulll Fătu-frumosu, umbla din mână în mână, căcî toţI
'Voiau să-lu îmbrăţişeze de mulţumire.
Şi intorcenduse din nou la palaturile smeotcef, plesni de
patru părţt ale curţiloru cu unu hiciă, ce era după uşe în
-cuiu, care se făcu unu mării de aur LI ; Fetii-frumos îl li luă şi îlii
băgă in sîmi. Apol ehi, împreună cu fata, se puseră în careta
smeoice î care era numaî şi numaî de sticlă, cu cal cu totii
de sticlă, şi se intorse la impăratulii cu alaiu mare.
Când veniră olăcariî şi spuseră împeraftlluI că i se întorcll
top fiiI lui înapOI cu oşti cu totu, p'aci p'aci era să se piar<;lă
de bucurie. îşI ţinu însă firea şi le eşi înainte, cale d'o <;Ii.
Dară-mi-te când se ve<;lură! N LI scia hieţulu împerali:i pe
-care să îmhrăţişeze mal ântâill.Şi când imbrăţişa pe cale
v[''tmulu, parcă nu-I maX venea să se deslipescă de densulii.
Intrândi:i în oraşul(l împerătescLl, alaiulu se orândui astU­
felu: întâiu venea pedestrimea, apoi calulll lui Fetu-frumoSll,
,după care era Fetll-frumosu cu fata împeratului în careta sme-
[198]
1H8
" olceî cea de sticlă, de o parte şi de alta fiiI împeratuluî că-o
lărî, şi apoî călărimea, În capii cu novaculu şi cu ar-apulri.
G16tele se îmbulzea şi da unulu peste altul (1, care mal de
care să vadă pe mântuitoruhi fiiloră îrnpăratuluj, şi toţî cu
unu glasll strigau, că elu să le fie Impcrată.
După ce se cunună Fetu-frumosu cu fala imperatuluî, acesta
fiindu şi betrâmi, se coborî din scaunulu impărăţiet, şi se
urcă Fătu-frumosu.
Şi domniră în pace şi în linişte lăudaţi de popor, piuă în
diua de astăd î, de n' oru fi muritu.
Eră eii lncălecaiu p'o şea etc.
NOTA. Comunicată de frate-meu George, şi povestitu de o calfă de
pantofaru, lucrătoru pe podulu Beiliculul pe la 1856.
[199]
XVIII
BALA URULU CELU CU ŞEPTE CAPETE.
ti"
. fostii odată ca nicî odată; etc.
( . 3� A fostii o dată într'o ţeră urni balauru mare, nevoe
�� de capu. EUi avea şepte capete, trăia într'o gr6pă, şi se
hrănea numai cu 6menL Când eşea elu la mâncare, totă lumea
fugea, se închidea in case şi sti ascunsă ptmă ce-şi potolea f6-
mea cu vre-unu drumeţu pe care îlll trăgea aţa la morte. 'Toţi
omeniî loculul se tâuguiau de răutatea şi de frica balauruluî, Ru­
găciuni şi câte În Iună şi în s6re se făcuseră, ca că scape Dumnedeu
pe biata omenire de acestu nesăţiosu halauru, dară în deşert u
Felii de felu de fermecători tuseră aduşi, Însă remaseră
ruşinaţi cu vrajele Ioru cu totu.
în cele de pe urmă, daca vedu împăratulu că t6te suntii
în deşertu, hotărî ca să dea pe fi'ica luî de soţie şi jumătate
împărăţia sa aceluî voinicu, care va scăpa ţera de acestă
urgie, şi dete în scire la t6tă lumea hotărârea Ha.
Eară după ce se duse vestea în ţeră, maî mulţî vofnicl se
vorhiră să merg ă împreună la pândă şi să mântuiască ţera de
unu aşa halauru înfricoşatu. El se inţeleseră între denşiî ca
să facă ună focu la marginea cetăţiî, care era mal apropiată de
[oculu unde trăia halaurulu, şi În care cetate era şi scaunulii
împărăţieî, şi acolo să stea să privegheze pe rându câte unuhi,
unulu, pe câridii ceî- bIţi să se odihnescă ; şi ca nu care CUlTI­
va cela ce aru fi de pândă să dermă, şi să vie balaurulu să­
măuânce d'a gat:J, făcură legătură ca cela care va lăsa să se
[200]
200
'.. stingă Ioculu, să fie ornorîtu, dreptii pedepsă, daca va dormi
când aru trebui să fie deşteptii.
Cu aceştr voînici se întovărăşi şi unu omii verde, puiii de
Românii, sciî colea, care audise de făgăduinţa împerutuluî şi
venise să-şI încerce şi elu norocul îi.
Pornită, decî, cu toţiî, îşI aleseră unu locii aprope de
gropă, şi se puseră la pândă.
Pândiră o di, păndiră două, pândiră mal multe dile, şi nu
se întâmplă nimicu. Eară când într'una din dile, cam după
sflnţituhi soreluî, pe când era de rând vitezulii nostru să
pândescă, eşi balaurulu diu gropă şi se îndreptă către vOI­
niciî cari dormeau pe lângă fOCII.
Vitezulul care priveghia, i se făcu inirra câtii unu purice,
dnră, îrnbărbătându-se, se repedi, şi unde se aruncă, măre
asupra halaurului cu sabia golă in mână, şi Re luptă cu den­
sulu, până îl veni bine, şi hîrşt! îl tăie unu capu, harşt ! Şi-I mal
tăie unulîi, şi aşa câte unulii, câte unulu, până îl tăie şese capete.
Balaurulu se svârcolea de durere şi plesnea din codă, de
te lua fiori de spaîmă ; vitezulu nostru însă se lupta de morts
.şi obosise; eră tovarăşiî sel dormeau duşî.
Dacă vedu ehi că tovarăşii Se} nu se deşteptă, îşI puse
tote puterile, se mal aruncă o dată asupra grozavulut bala­
uru şi-I tăie şi capulu ce-l mal rămăsese. Atuncî unu sânge
negru lăsă din ea, fiară spurcată, şi curse, şi curse, pînă ce
.stinse şi focu şi totu,
Acum ce să facă vitezulu no�tru, ca .3iÎ nu găsescil: foculii
stinsl'l, când 8'oru deştepta tovarăşiI lUI; căd Ieg'ătura le
era ca să omo1'e pe aeela care va lăsa să :!le stingă foculU'.
S'apucă lIlal întâilt şi seose limbile din capet�le halauruluI,
le băg'ă în :::înu şi iute, cum putu, se sui într'un(l copacil'r
înalh\ şi se ună în tote părţile, ca de va vedea unde�va vr'o
qare de lumină, să se ducă şi să ceră niţelll fodl, ca să a­
pţe şi elu. pe alt�l lori:'!, ce se stinsese.
Câtă într'o parte şi într'alta şi nu ver;lu nieăirji lumină. Se­
mal uită odată eu mare băgare de semă şi (Jări fn;l;r'o depăr;.,.
'"
?
1
. t ,� e"IIIIÎ
[201]
20(
tare nespusă o scbintss ce abia licăria. AtuncI se deIe josu şi
'O porni într1acolo.
. Se duse, se duse, până ce dete de o pădure, în care întâlni
pe Murgilă, şi pe care Îlu opri în IOCll, ca să mal întârdie
noptea. MerEe după aceea mal departe şi dete peste Miagă-'
n6ptea, şi trebui să o lege şi pe densa ca să nu dea peste Mur­
gilă. Ce să facă, cum să dregă ca să ishutescă ? O rugă Să-I
aj ute a lua unii copaciu in spinare, careţ dicea ehi, î111 tăiase
de la rădăcină: o inveţă ehi să se pue cu spatele să împingă,
pe când ehi totii cu spatele la copaclu de ceea-l-altă parte va
trage cu mâinile, ca Să-I pice în spinare, şi să-In la să se ducă
la treba luî.
Miagă-n6pte, de milă şi de rugăciunea ce-I făcu, se puse cu
spatele la ccpaciuhi care i-111 arătă vitezuhi, şi pe când îm­
pingea, e111 o legă de copaciu, cobză, şi porni înaintea, că n'a­
vea vreme de perdută.
Nu făcu multă cale şi întâlni pe Dorilă ; dară lUI Dorilă nu
l)rea îl da meşi1 a sta multă de vorbă, căcî, dicea ehi se duce
după Mia<;lă-n6pte, pe care o luase în gonă. Făcu ce făcu şi-In
puse şi pe densulu la bună rânduială, ca şi pe ceI-I-alţr douî,
Jar cu mal mare bătae de capii. ApOI plecă înainte şi se duse
până ce ajunse la o peşteră mare, în care dărise foculu,
Aci dete peste alte uevof. În peşteră acolo trăiau nisce 6-
" menf uriaşi cari! aveati numaî câte unii ochiu în frunte. Ceru
facu de la elen şi], dar el în Iocu de [OC(l, puseră mâna pe den­
sulă şi-Iu Iegară, După aceea aşedară şi 1111(1 cazanu pe focii
cu apă şi se găteaii să-li'! Ierhă ca să-In roănânce.
, Oară tocmai când era să-Iu arunce in căldare, unu sgomotn
se audi nu departe de peştera aceea; top eşiră, şi lăsară pe
unu bătrână de al loru ca sa facă astă trehă.
Cum se vedu vitezulu nostru singurii numai cu unchiaşuln,
il puse gândri rM. Ullchiaşulll ilLl deslegă ca să-Ill bage în ca­
zanLI; dară \'oiniculii îndată puse mâna pe unu tăciune şi-lii
asvîrli dreptii în ochiulLI betrânuluI, ih1 orhi, şi apOI fără Să-I
dea răg'azLI a qice niCI cârc ! îl puse o pledecă şi-l făcu vÎnl(1
in cazanu.
[202]
202
ii
I
'"
r
\.
Luă foculu după care venise, o apucă la sănătosa, şi scăpă
cu faţă curată,
Ajungend la Dorită, îl dete drurnu hi. După aceea o tuli la fugă
�i fugi pină ce ajunse la Miadă-no pte, o cleslegă şi pe densa,
şi apa] se duse şi la Murgila pe care îlLl trimise să-şi vadă
de trebă,
Când ajunse la tovarăşii Se], el totii mal dormeau. Nu în­
cepuse, vedi, încă a se areta alhulu <;li101, atătii de lungă Tu
noptea, fiindu-că votniculă îl oprise cursuli., şi aşa avu timpii
destulu să colinde după foculu care îl trebuia,
N'apucă să aţîţe foculu hine, şitovarăşii se] deşteptânclu-se.
diseră :
_ Dară lungă n6pte fu asta, mef, vere,
_ Lungă da, veri eule, respullseviiezulll,
Şi se umfla din fcle ca să aprindă foculu.
El se sculară, apot începură a se 'ntinde şi a căssca; dară
se entrernurară când vet;lură namila de lighi6nă lângă denşiî
şi unii lacu de sângecâtii pe colo. Sgâiră ochii şi cu mare
mirare băgarăde semă că capetele balaurului lipsescă ; eră vi­
tezull1 nu le spune nimicii din cele ce păţise, de temă să nu
intre ură între denşit, şi se intorseră cu toţi în oraşu.
Când ajunseră în cetate, totă lumea se veselea cu micii cu
mare ele uciderea balaurului, da laudă sfântului că trecuse
noptea aia lungă, mal ajunseră odată eră la dioă şi ridica pînă
în 'naltulu eeruluî pe mântuitorulu 101'(1.
Vitezulu nostru, care veduse şi elu lipsa capeteloru, nu se
frământa de locu cu firea, flindu că se scia curată la inimă,
şi porni către curtea împărătescă, ca să vadă ce s' o alege cu ca-
I{' . petele fără limbi; căci elu înţelesesecă aici trebue să se joce
I vre-o drăcie.
t Pasămi-te, hucatarulu împeratulul, unll ţigan'l.l negTu şi bu-,
J zatll, se dusese d'a minune si\ vac,lă ce mal ala, bala, pe la fle-
I� căi] ce stau. de pândă. Şi daca dete peste denşlJ dorminell1 şi
"peste dihania spurcată fără răsnflare, elt1 se aruncă cu sat:irul
" de la hucătărie �i-l tăie. capetele. ApoI merse la î:nperatulL1 cu.
. �.'......I!. capetele şi i le arăta, fălindu-se că olll a făcutlt ishâncla.
�\ .. !".:
,�\� .�" ��'--. . . ...-..,
• :? * �.""�F-=-"::'�'_' __ '
[203]
203
Eară Împeratuhi dacă vedu că se î.lJfăţişeză hucătarulu curţi:
cu ishândă, făcu o masă mare, că sa-lu logodescă cu fie-sa, şi
pusese în gându să facă o nuntă, unde să cheme pe toţi j'm­
păraţi t.
Ţiganulu arăta la totă lumea haInele sale pe care le urn­
plusese de sânge, ca să fie credutri.
Gând ajunse vitezulu nostru la palatu, îrnperatulu cu voie
bună şedea la masă; eră cîoropina sta în capulu meseI pe
şepte perne.
Cum ajunse la împeratulu, îl dise voiuiculn :
-- Prea înălţate împărate, amu auditu că ore-cine s'aru fi
lăudatu către Măria Ta că ehi arii fi ucisă pe halauru. Nu e
adevărată, Măria Ta, eu suutu care l'arnu omorîtă.
- Minţi, mojicule, strigă ţiganuln îngâmfatu,
Şi poruncea slujitorilorll să-Iu dea alară. Împeratulu. care
nil prea credea să fie făcută ţiganulu astă VOInicie, dise :
- Cu ce poţî dovedi \lisele tale, volnioule '!
- Visele mele; respunse vitezulu, se POtlL dovedi prea hine;
porunciţi numai ca mai Întâi ii să se caute daca capetele bala­
urulul, care stau colea la ivelă, aii şi limbile loru.
� Să caute, să caute, gise bahniţa,
Eltl Însă o cam băgase pe mânică, dară ce prefăcea că nu-l
pasă.
� Atunci căutară, şi la nicl unulu elin capete nu găsiră limbă �
eră messni! Îllmărmuriră, căci ce va să dică asta.
Ţiganulu, care o sfeclise de totii, şi care se căi a de ce n'a
căutată capetele în gură, mal naiute de a le aduce la impă­
ratulu, strigă:
- Dati-In afară că e unu smintitii si nu scie ce vorhesce.
Împeratulu Însă dise : •
- Tu, voinicule, va să dică ne daf să înţelegemll că acela
a omorîtu pe halauru care va arăta limbile,
- FugI el'acolo, împel'ate, gise ţiganulU care tremura ca
varga şi se 'ngălhenisp. ca cera, nu veg! că calicuJll ăsta este,
UJlll deşuchiaW, care a venitii aicI să ne amăgescă?
[204]
201
- Cineamăgesce, respunse voinicuhi liniştitii, să-şi la pe­
depsa.
Elii incepu apol a scote limbile din sinii şi a le areta la totă
'adunarea, �i de câte orî arăta câte 0 Iimhă, de atâtea ori cădea
şi câte o pernă de sub ţiganu, până ce, în cele din urmă, cădu
-şi elu de pe scaunu, atâtu de tare se sper iase dihania.
După aceea voiniculu nostru spuse tote câte a păţitii, şi cum
"a făcu tu ele a ţinutLI noptea atâtu de multu timpu.
Nu-I trebui impăratulu să se gândetcă r.iultu şi să. vadă că
voîniculii care vorbia avea dreptate; şi cum era de superatu
pe ţiganu pentru mişelia şi minciuna lut cea neruşinată, po­
.runci, şi numai de câtu se aduse doui cal neînvăţaţi şi duot
saci de nuci ; legă pe ţigallLI de cod ele cailoră şi sacii de nuci
şi le dete drumulu.
El o luară la fugă prin srnârcuri ; şi unde cădea nuca, cădea
şi bucăţica, până ce s'a prăpădită şi [iganu şi totu.
În urmă pregătindu-se lucruri le, după câte-va dile făcu nuntă
mare, şi luă Românaşuhi nostru pe fata împeratulul de soţie,
şi ţinu veselie mare şi nepomenită mal multe săptemâm, pu­
indu-Iu şi în scaunulu îrnperăţiel ; eră fata lăcrămă şi mulţumi
lu I Dumnedeu că a scăpat'o de slutenia părnentuluî, de hara­
pina spurcată.
Eramu şi eu p'acolo şidsdeanui ajutoru la nuntă, unde că­
ramu apă cu ciurulu, eră la sfârşitulii nunţel aduseră unii
COŞI) ele prulle uscate să aruncefu ale gurI căscate.
Incălecaiu p'o şea, etc.
Povestitu de tata intre 1838-1842.
NOTA. Publicatii pentru întâia oră în TCl'anulii. Româm'i. din
1862; a douaoră într'o broşurică, Basme saii Povesti popt�lare;
.. a treia oră în Legende sau Basmele, Românilor, Partea I. la 1872
'"
[205]
XIX
t\UMAI CU VlTELE SF; SCOATE SARACIA
a DIt\ CASA
/" 6 ".' fostu ° dată ca nici odată, etc.
• .j.
o A fostii odată unu ţeranll şi-Iu chema Negoie. Acesti1
q,,�n" ee" om(� vornicu şi hm'�"cii, Ne::' poe, luf de �n
". SCIU cme de aru fi fostu. Ve<;h ca-şi căta de munculiţa
IUJ, Î?l plătea dajdia, se avea hine cu toţI din satu, şi cum
făcea ehi, ce drege a elu, se chivernissa ornulu ca să-I ajungă
agonisela muncel sale pentru multă vreme.
Îl veni vremea de insurătore, şi, ca tOt(l creştinulu, îş'f făcu'
şi elii rândulu, Ce să ve<;ll Ii-ta ? odată cu nevasta, se strecură
în casa lut şi sărăcia. Ea găsise unu tronu v chiu, urgisită În­
tr'unu colţu din bordeiulu Negul uî, la care nimenî nu luă amin­
te, şi acolo, pe densulii, Sărăcia îşI făcu culcuşulu. Sta grecesce­
pe tronu câtu e diulica şi nopticica de mare, şi din 10C!'1 să se
misce, ba. Pasămi-te tronulii era golu, nu mal punea omeniî
intc'ensulu nimicu, atâtu era de vechii'! �i de odorogitii.
Bietulu Negoie vedu că incepe a da îndarătu, lucrurile "l1U-I
mal mergeau strună ca mal 'nainte; se luă de gândurî, fiind-că
elu se scia că muncesce şi mal şi de câtll Înainte; şi de la
o vreme încoa, două în teiu nu putea lega. Se spetise, hietuhi
ornu muncind», şi să salte şi elă ceva, te-aşt l câtuşî de câtu r
ferita sântulu l
Ba pînă într'atâtu ajunsese, în Câttl să-Iri împingă păcatele
să se gândescă ca să-şi facă semă singuru ; ve1î că draculu n'are
de lucru, eHi nu iace bisericJ orI puţuri pe la răspânti1.
[206]
206
Se shătea, bietulu ornii, cu mintea şi cu trupulu, �i pat' ca
era unu făcutii, mergea din pagubă În pagubă, de ajunse în
sapă de Iemmi.
Totii satulu îUi luase la ochl : îl;\ vedea Iucrându când la
alde neica Burci lă, când la aleşii 01'1 la fruntaşi! satuluî,
când la taica popa. Totu-d'auna găsea ehi de lucru; la tap:
muncea şi la tap sporea lucrulu lul.
Când însă muncea şi pentru d&nsulii, munca nU-I da în
.sporu. De venea apa mare, arăturile lUI le îneca. Daca vr'unu
prăpădu de la niscai-va lig'hi6ne, ori de la ciori cădea. peste
sernănăturile megiaşilor, ale lUI era stinse cu desăvârşire ; de
bătea piatra holdele, apoi pe ale lUI le amesteca cu pămen­
tulu, ele nu se mal alegea nici prafulu ele densele ; ba uue
orI porumbulu se tăciuna, ha lăcuste, ba potopă, ba tote
relele numal pe capulu lUI cădea.
Săteniî, megiaşii lUI, puseră mâna cu tcţiî de mal multe
ori să-i dea câte vr'unu ajutoru, să-i facă câte vr'o clacă ; dar
t6te În deşertu, că nu-I eşea în ele bine nimicii ; în cele elin
urmă şi vecini! şi totu satulu uD. părăsiră, Toţi cu totuhi di­
cea că aşa l-a fost orânda şi credeau că trebue să fi cădută
asupra capulul lUI vr'unu hlestemu ele la Durnnedeu.
Ajunsese omulu să-şi mască dilele. Şi aşa cu sufletulu arnă­
râtu şedendu Într'o dnminecă cu luleua in gură şi găndindu-se
cum Să-Şl curme viaţa, ca unulu ce i se urîse cu sărăcia, etă
"Că vine soţia lUI şi îl spuse că peste puţină are să fie tată.
ElC1, ridicându-şi ochii la soţia lUI, i se păru că vede o
slutenie de fiinţă stâ ndu grecesce şi ghemuită pre tronulu
celu vechiii şi ne întrebuinţată. Se frecă la ochî, se mal uită
Ddată, şi ce să V1i.g.ă '? O sfrijită de lighi6ie, mal mită de cât
;;iuma, cu barba adusă ele părea că stă să o apuce de naslii
cu ochiI ,nu mal '3covâdiile, perull1 îl sta în capii de par' că a1'l1
G f08tu pus cu furca, mâinile el reschit6re g6le, cocoşată şi
cucuiată, ele semănu pe lume num:l1 avea.
Când ve\lu elu o aşa nemeeenie spurcată stândii ca o cohe
rea în casa lui şi pe tronuli.'l lUI, uau şerpe rece îl trecu prin
sînii. ElC, înstl işl ţinu Grea, şi mene dl'eptLl la ea, întrebând'o,
-
[207]
207
Cine eşti tu, �i ce cauJ:I aici '?
Eii suntu Sărăcia, respunse ea, şi am venitu nepoltită.
EşI afară elin casa mea l
O! o ! stăi că prea te pripescî, vornicule, îI respunse Să­
Tăciea rânjindu la densulă cu batjocură. Ca să scoţi sărăcia
din casă, trebuie să al ce pune în loculu eL
Şi rânjindu âncă odată, îl arătă nice colţr, ele care s'aru fi
sperialll şi draculu.
Bietulu omu tăcu şi îllghiţi găluşca. Cugetulu că are să fie
Tată, vorba că trebuie să aibă ce pune în loculu Sărăciei, îl
mută gândulU.
Elu voia să gonesă Sărăcia din casa lui, căci nu putea mi­
stui înfruntarea ce i o făcuse ea, �i apol nu se indura să-şî lase
odrasle pe mâinele cele blestemate ale Sărăciei.
Din nou se puse pe muncă.c=muncă jiclovescă-se svârcolea
ornulu şi în drepta şi în stânga, nopto., o făcea di, da [şi elin
mâini şi din pici ore, cum sa dice, şi Iolosii nici cătii negru subt
unghie. Nevoile Uli năpădea dill tote părţile, şi elu nu mai scia
ce să facă. De câte ori intra În casă, de atâtea orI şi sfrijita de
Sărăcie îl rânjia În bătaie de JOCll.
Intr'una din dile etă că şi nevestei îl abătuse să facă, şi
născu unu dolofanu de copilă, sănătosll şi voinicii ca lată-seu,
Acum ce să facă ehi? parale n'avea; de moră nicî câtii să
orhescă un şorece, ce-va ţole, 01'1 vrunu dichisu îu casa luî.
tufă! Nimicu, dară nimicit n'avea de ce se prinde ochiulu la el.
Cum s'o scoţă la căpătâiă. Ari] fi voit şi ehi, de! şă-şî bote­
ze copilulu cu vr'unu naşu mal de dc;mne ajută, să facă şi
ehi o cumetrie. Dară cu ce'? Sta bietulu omu cu mâlnele în­
crucişate; se uîta în cer şi în pămintu, şi nu scia la cine să
casee gura. Şi de feluli'! lui fiindu omll cinstitll, nu voia să a­
măgiaseă pe nimenI cu minciuna. Elli scia una şi bună. Când
o\liee da, să fie ela; când o c;lice nu, apoI nu.
Eli:'l CUl10scea ,le multi:'l pe unii ciobanll chiabur li, Dară nu
era in satlt. Când, etă eă se pomenesce că-lii chiamă cine-va
să-lu cinstescă. Aeolo ce să-i va(,lă ochiI'? Prietenuli'! lUI suia oile
în munte. Părerea lUI de hine nu se pate spune. Itiî rugă să se
[208]
208
cumetrescă, şi cfobanulu priirru cu bucurie Să-I hoteze prunculu.
Partea lUI să trăiască bine! Se puseră t6te la cale cum e bine.
La hotezu eiohanulu dărui finuluî seii o 6ie fătetora. Atâta îi
trebui, Căndu fu să plece, mocanulu dise :
._ Cumetre, totu n'al tu uncleţine oiţa ; lasă-o în turmă la
mine, şi mi ţi-oiu Ingriji-o ca şi pe ale mele.
- Bine, cumetre, respunse Negoe, se fie precum \1icl tu.
Elu era huuu hueurosu că-I ia beleua din bătătură, de 6re ce
n'avea el ce să mănânce, daru încă-mi-le să mal dea şi oiL
Mocanulu se duse cu oile. Omulu S0 puse eră pe muncă;
dară munca lUI erabia aducea cu ce bruma Să-ŞI ţie dilele.
Cum arnu dice muncea în secîi.
După câtă-va vreme se pornenesce cu unu argatu de la stâ­
na mocanulul.
- Nelcă, m'a trimesu stăpânu-meii cu lâna asta la Dum­
neata.
- E, şi ce să facu eu cu densa?
- Apoî, să vedl D-ta. stăpânu-meu a pus de şl-a tunsu.
oiţele şi a tunsă şi oia flnulut Sell. Acesta este lâna ei şi a
trimis-o cUI se cuvine.
- Forte mulţumimu de bunătate. Să spui cumătruluî multă
sănătate şi să audimu de hine.
Şi luându lâna din mâna argatului, intră în casă, merse
dreptii către sărăcie, şi cu graiu ţanţoşă îl dise :
- Dă-te Sărăcie, la o parte, că am să puiu lâna asta acolo.
Sărăcia nu se îndura, neiculiţă, să iasă din culcuşulu ce 'şi-Iti
făcuse acolo.' ,
Rânji ea şi de astă dată, clară îl dete rînjitulu prin pele, căcî
voîniculu unele aduse odată lâna şi, hufii l o lovi dup eefă de
era să-şl musce limba şi o resturnă josii de pe tr onii. Sărăcia
rămase loculuî unde eăduse ca val-de-ea.
Oaia finulul [ăl8se unll mielll; acesta, după ce se mal mări,.
îli:'L miţui şi pe d€msulu ca pe rneil cel-lalţl şi îi trimise milele
acasă.
l'âranulli, şi mal curagiosl\ intră în casă, şi merse el'ăşL
clreplll la Sărăcie.
[209]
209
- Dă-Le, rînjito, mal la o parte, ca amu să puiti m.iţele
astea acelea.
Şi fiind-că Sărăcia totu camu Intârdia, o lovi o dată cu
miţele de-I merse fulgiî, şi o dete peste capu, mal către uşe,
Pe tomnă se pomenesce cu unu altii argatn Că-l aduce unii
burduşelu de brânză.
-- Baciulu de la stână, dise ehi, a adunatu laptele de la 6ia
flnuluî, l'a făcu tu brânză şi l'amu adusă acasă.
- Spune cumătruluj, respunse Negoe, că finulut D-sale îi
sărută mâinele şi să ne vedem sănătoşI.
Apo! se Înt6rse repede în casă şi indreptânou-se către Să­
răcie, îl \lise :
- Dă-Le, Sărăcie, la o parte, că armi să puiă burduful]'! ăsta
în loculu tHI.
-- Da unde să mal mă dau'? respunse Sărăcia.
- EşI afară, .dacă n'ar locă, şi te du în oţelele puscer
ve' unul' vinătoru ; că acolo ţi-e Ioculu.
- Ba aia-î vorbă! mal puneţi pofta în CUIU.
Şi Iovind'o cu burdufulu în capii, o făcu mototolu după uşe.
Bietuh; Negoo fu nevoită să petrecă încă o ernă întregă cu
sărăcia pe vatră.
In vara viit6re, mielulu de la 6ia finuluî se făcuse mare.
Acum îl aduse două lâne.
Ţeranulă intra cu amîndouă în mână şi bufnindu şi răsbuf­
nindu pe Sărăcie, o pofti să iasă afar.i eu nepusă în masă. Să­
răcia dacă vedu zorulîi, dete dosulu pe uşe afară; şi să te ţiI
pârieo, îl sfârăia călcâele fugindu, până ce se duse Să-ŞI
clocescă oule în oţelels puscilor vînătoriloru,
Şi d'atuncî a rămasă de vînătoriI suntu săracî ; fiind Că-ŞI
perdu vremea prin colţiî de petră, prin măi-ăcin î, umhlân(i]'l
totă gioa pâ nă să împusce şi el câte VI" o babu şcă de nu sciu
care păserică.
Negoe începu ar bate în pinten! de bucurie, că se cortorosise
de sărăcie. Acum pe ce punea mâna, punea şi Dumnegell mila.
TaLe îl mergeaii în de bine. începu şi ehi. a lega gura pân­
gel. Munca lu'! se vedea cum mergea înainte şi avea parte de
14
[210]
210
ea. Ce să mai spunermi mu.te ? In scurtă vreme ajunse trun­
taşu ahi satulul, după hărnicia lui, cu vitişore, cu pluguleţu şi
cu tote dichisuri le unul omu cu parte lăsată de la Dumnedeii.
VerJl că numai cu vitele se scote sărăcia din casă afară.
NOT A. Povest.itu de unu ţeranu din satulu Gol intina, muncitorii
la presa mecanică de tipăritu. Publicatii pentru întâia oră În Al­
bumulw l\[acedo-româm�.
,1
"1
•
,
[211]
prNA pîNELOnU
xx.
•
)'
,t;>
fostă odată ca nicj odată, etc.
ci � A. fostu odată unu împeratii mare si puternicii, si ehi
-� avea trei feciori. Făcendu-se mari, î�peratulLl se �ândi
felu şi chipuri cum să facă să-şI însore copiif ca să fie Ier iciţ.l.
Într'o nopte nu sciu ce visă împăratuhi că a doua �li, de mâne­
eate, îşI chemă copiit şi se urcă cu denşiî in pălimar-ulii Ulmi
turnu ee avea în gradină. Porunci să-şi ia fie-care arculu şi
câte o siigetă.
- Trageţi, copil, cu arculu, le t;lise împeratuli:'t, şi unde
căde săgeta fie-căruia, acolo îl va fi noroculu,
Copii] se supuseră fără a cârti câtu-şi de puţină, căci el erau
încredinţaţi că tatălu loru scia ce spune. 'I'rascră decî, şi să­
geta celui mal mare din fii se infipse în casa unul îmf)cralu
vecinu : a celuî de alu doilea se infipse în casa unul hoeră
mare d'ai tmperatuluî ; eră săgeta celui rnaî micu se urcă în
naltuhi cerului. Li se strimbaseră găturile uităndu-se după
densa, şi p'aci, p'aci, era să o perdă din ochî, Când, o vedură
coborăndu-se şi se înfipse într'umi copaciu 'naltu dintr'o pă­
dure mare.
Se duse Iiulu cehi mare, îşi luă soţiă pe fata împeratuluf
vecinii, şi se întorse cu densa la tatălu seiL
Se duse şi cehi mijlociu şi se tntorse şi elu eu o soţiorăi
mândră şi frumosă.
Se duse �i cehi micii. Cutreeră lumea pînă ee ajunse la pă
,durea cea mare unde se lăsase săgeta lu1. Bîjbîi, eW, şi 01' băcă
p'acolo prin bungetu pînă ce dete ,de copaciulu în care se în
[212]
"nd.'
212
fipsese şi siigeta lu1. Acestă "Jpaciu era 'naltii şi grosu, şi be­
trânll de când urzi se Dumnedeu pămîntulll. Se iucovrigă elu de
densulti, şi se urcă până ce ajunse de se agăţă de o ramură.
Şi din ramură în ramură, când atîrnatii cu mâiuele, când cu
piciorele încrucişate, şi incleştatc, ajunse piuă în vîrfu. Acolo
pUBe mâna �i-şI luă săzeta. Se dete josu cu sufletulu plinu de
obidă şi de mîhnire, socotindii că este secu de norocu, căcî, se
gâ ndea elu, ca ce era să găsescă în acelu copaci LI.
NU-l fu destul că nu-şf aflase acolo pe scrisa IUJ, nu-I fu de­
stulu că făcuse atâta cale în deşertu, se ma: pomeni, când vru
să plece de lângă copaciu, să se agaţă de spinarea lui o bufniţă.
Hiţu în susii, hîţu în josii, bufniţa să se ducă din spinarea lUI,
ba. Îlu Inhăţ.rse, drăcofca, cu ghiarele ca o gaiţă spurcată, şi
nu-tu slăhea nici câtu al da în cremene.
Mal se suci, mal se în verfi să scape de pacoste, şi nu fu nici
unu chipu. Daca vedu, şi vădu, se hotărî. :;i (lLI a se duce acasă
cu saxanaoa În spinare şi o luă la drumu. În cale hăgă de
semă că alte şese bufniţe se ţineau, după d ensulu. Merse ehi,
bietii, cu alaiulu după densulu, şi potrivi astri-felii ca să ajungă
acasă noptea, spre a nu se face de rîsulu draciloru de copii.
Cum intră în cămara unde locuia densulu in palaturile tă­
tănă-seu, cele sese bufniţe se aşedară careşî pe unde; eră cea
d'a şeptea bufniţă, care se incleştase de spinai ea lul, se aşedă
in patu,
Mal stătu, hietulu flăcău, se mal socoti, se mal gândi, mai
plănui, şi în cele din urmă găsi cu cale să le lase în pace. f·:ă
vagă unde are să iasă acesta .intâmplars. Mal eu se mă că a­
cum se cortorosise de saxanaoa din spinare.
Şi cum era şi ruptu de oslenelă de atîta căletOl'ie şi de atîtLl
tevatură ce avu pe drumu, adormi, cum puse capl1hj, josu, da
par'c{L ra'i fi lovitii cu muchia În capu.
A doa Q.i, ce Să-I vaQ.ă oehil? Lâng'ă demmlu în palll, o gină
aşa de fnunose, de amul:ea şi nu sciu cine când o vedea; eră
la capetele patuluI 101'u sosa r6be una mal Irumosă de câlu alta.
Mal veQ.u într'uuu colţ,u alu cămărcl, şopIe pieI de hufniţe, a­
runcate una peste alta.
;;
[213]
I
�.
i
Se miră tată-seu, se mira mamă-sa de aşa frumuseţe şi gin-
găşie, ce nu mal văduseră de când erau el. .
Dioa de nuntă a frateluî celuî mal mare viindu, se duse �i fi­
ulu celu micu alii împăratului, Însă singură, căc) nu putea să
ia şi pe <;1ină, măcar că era să-I fie logodnică. Când, se pomeni
cu densa că se prinde În horă lângă densulu. Nu mal putea de
bucurie, când o ve(;lu. Se fălea, nene, câtl1 unii lucru mare; căci
alta ca densa nu se găsea în t6tă lmperăţia Ioru şi a veciniloru
101'11. 'I'oţî nuntaşii rămaseră cu ochi! hleojdiţf Ia densa. Iar cel­
lulţl fiI de împeraţ1 şi domul cad erau poftiţi la nuntă, dedeau
târc61e roheloru ce venise cu r}Jna, şi care de care umbla să
se priJ1(;lă în horă lângă densele. Şi astu-felu se veseliră pînă
sera. La masă, <:lÎna se aşe(,lă Iăngă fiulii cehi micii alu împera­
tulul. Mâncară şi se chefuiră pînă la miedulu nopţiî. Apo) se
duseră fiecare la ale sale. Fiulri ceh'! mică alu împăratuluî, se
duse în cămara luî, 1)îna după densulu, Se culcară şi
dormiră ca nisce împeraţl ce erai:'! el. Când se sculă dimincţa
şi ve\lu pieile de bufniţă totii acolo, îl ii apucă unii cutremură
de scârbă, aduceudu-şî aminte de cele ce păţise de la densele.
Se făcu şi nunta fiuluI de aILI doilea alu împăratului. Fiulu
cehi micii se duse la nuntă erăŞI singuri:'!, şi eră se pomeni cu
�lina că vine, şi nicî una, nici alta, ţopu ! se prinse lângă den­
sulu În horă. Crescea inima într'ensulu de bucurie şi de fală,
mai cu semă când vedea pe ccî-lalţl fi] de Imperaţf şi de domnî
că le lăsa gura apă la toţî după o aşa bucăţică. El, vorba Muia,
in pofida căpşuneloru, mâncall foile. î�l scoteau şi el toculll
jucându în horă cu 1'6bele gÎnel. Sera eră >;e puseră la masă.
FiuluI celuI micii alu Jmperatului, ce-l da lUI draculll în
gânclu, se sr:6Iă de la masă, se duce în cămara lUI, ia pieile de
bufniţ.ă, şi le aruncă în focll, apoi vine şi se pune la masă din
nUGll.
O dată se făcu o tulburare între mesen'i. Şi etă de ce. Una
din r6be strigă: Stăpână! suntem în pl"imejdie. Alta ()ise: stă­
până! mie îmI mir6se a pirlilll. Este prăpăderJie de noI. Eară
�a respunse: Tacă-ve gura, tocmaI acum la masă v'aţ1 găsitli.
[214]
2J4
şi vOI să vorbiţI secături'? Nu trecu însă multii şi mal dise şi
a treia: Stăpînă l nu e scăpare, suntem vîndute mişelesce.
Îl! aceeaşi vreme şi densa strâmh{t niţelu elin nasii. Pasămite
îl venise şi el mirosu ele pîrlela pieiloru. Şi de odată sculân­
du-se cu t6tele de la masă, se făcură şeple porumbel. Apoi
(,Una (,lise fiului celui micii de împeratii:
__ Ai Iostu nereounoscetoru. Cu bine te-amfl găsitfl, cu bine
să rămât. Pînă nu vei ishuti să fad ce n'a făcutii ornu pe lume,
să nu dat cu mâna de mine.
Se inălţară, deci în slava cerului şi îndată periră din ochil lu],
în deşE;rtll mal rugară mesenii pe fiulu împeratulul să şedă
la masă, in deşerta HLl îndemnară părinţil şi fraţi! să nu-şî mar
facă inimă rea, căct elu remăsese cu ochii după porumbel şi
nu se mal puse la masă.
A doua �i pînă în (�norl plece să-şi găs�scă logodnica. Elll
simţea bine acum că fără densa nu mal putea trăi, Îşî luă diua
bună de la părinţ î şi de la fraţi şi o porni În pribegie.
Trecu delur i, văi, colnice, străbătu păduri întunecate şi de
picloru neumblate, dete prin srnârcurt şi lacovişte, şi de urma,
porumheiloru sei nu putu da. Se frământa cu firea voiniculu
cerceta, căuta, întreba; dara nici o ispravă nu-mi făcea. Cu i­
nima Infrântă, cu sufletulu sdrobitu de mâhnire, şi cu dogorulă
dragostei tntr'ensulu, umbla ca unii smeu şi ca unu leu para­
leli, dară tote in deşertu. Une-ort îhi bătea gindur ile Să-ŞI facă
serna singul'Ll, să se dea la rîpă, ori să-şi sfărame capulu de
cotţiî de piatră de prin muriţi; dară parcă îl spunea inima, că
odata, odată, o să se slîrşescă tote nocadurile sale, şi de odată
îşi venea în sine, şi se punea din noii pe drumu, mai cu hăr­
nicie şi mai tare în credinţă că cine caută cu amăruntulu şi
cu stăruinţă trebue să găsescă şi gânclulii să 'şi-lLl isbândescă.
Ruptu de ost.enelă şi de sbuncinare, se deie niţelu la umbră
într'o vălcea să se mai odihuescă o lecă. Şi stândll -elli acolo,
îhi fmă somnulii. De o dată se deşteptă, alH,lindti o gărâială de
graiurI .0menesc1, şi SăTi dreptll în SUSl\. Ce să vec;L1 dumneata?
Trei drad se certau de făceau clăbuCllla gură. Se duse la den­
şi,( cu peptulu înainte şi le 9-ise:
[215]
215
Certa fără păruială, ca nunta fără lăutari.
Se lovi ca nuca în perete şi vorba ta, ecă, respunseră el,
Dadl nol nu ne certămu, ci numai ne stădimu,
Şi pentru ce ve sfădiţi val'! îl întrebă ehi; căcî g-ălăgia
ce făceţî val, mortii d'ar fi cine-va şi totii îti:'! deşteptaţl.
_ UIte, avem de moştenire, de la tata, o pereche de opincl,
e căciulă şi unu hiciii, şi nu ne în voimu între noî, care ce
să ia din ele.
_ Şi la ce suntu bune bulendrele pe care ve sfădiţi val '!
_ Când se încalţă cine-va cu opincile, trece marea ca pe
uscatu. Când pune căciula în capă, nu-Iu vede nicl draculu, mă­
car de i-aru da cu degetulu în ochî, Eară când va avea biciuhi
în mână, şi va trosni asupra vrăjmaşiloru sel, îi impetresce.
_ Aveţi dreptate să ve sfădiţi vOI, me. Căc! una fără alta,
aceste hulendre DU facă nicî doe cepe degerate. Eacă ce-mi
�ice mie gândulu, de veţl voi să me ascultaţi să ve facu eu
dreptate omenescă.
_ Te ascultămu, te ascultămu, respunseră dracii într' o glă­
suire, spune-ne cum, şi vomii vedea.
- Vedeţi val cel trei munţi ce stau in faţa nostră'! Să ve
duceţi fie-care în câte unulu, şi cine va veni mai curândii,
după ce ve vOI face eu semnu , ale lui să fie tate astea. �
_ Că bine (.!id Ii-ta 1 Aşa vom face. Bravo! ecă na-amii
găsitll omulu care să ne facă dreptate.
Şi îndată o rup seră d'a fuga dracii, tulind'o fie-care în
spre câte unu munte.
Pînă una, alta, voiniculu puse opincile în picîore, căciula tn
capă şi luă bicîulu în mînă. Când ajuuseră dracii în verfurile
munţiloru şi aşteptată să le facă semnulă, flulu cehi mi cu
ahi imperatuluî trăsni de trei ori cu biciulu, în faţa fie-cărui
dracii şi îl împetri acolo locului. Apoi o luă şi ehi la drumu
în treba lUI, unde îlu trăgea dorulu.
Abia mal făcu vr'o dece paşi şi vegu pe susu unu stolu de
şepte porumbel. Îl urmări din ochi pînă ce li vegu in ce
:parte de Iocu se Iăsară. Într'acolo deci şi dEmsulu îşi indrepti
cărările pentru care să osteni se atîta mare de vreme.
""
""l.,��·;f'ii"
[216]
'1
l, ,1
Trecu mar-i, pirae, �i ape mnrI ea pe uscată, mat cutreeră tG'l
şi pustiurî, pînă ee ajunse la u r I munte mare, mare, alii căru'i
verfu da la norI, Aci veduse elii că se lăsase porrnbsiî. Se puse
a se urca pe densulu, şi din văgăună în văgăună, din steiu de
piatră in colţ], din rîpă, în rîpă, căt-iriudu-se când pe muchf,
când pe carne de munţf, ajunse la o peşteră. Intrăndu acolo, Te­
mase ca lovită de trăsnetu când vedu nisce palaturt ca de
domnu şi aşa de măiestrită lucrate. cum nu se vcdă pe pămen­
tuhi nostru. Acolo locuia logodnica lUI, dina dineloru. Cum o
vedu prinblându-se prin grădină cu rebele după densa, o �i
CUllOSCU. Unu copilaşii de drăguleţu se ).inea după \lîriă, a­
lerga, se sbeguia priu tre fior], şi totii striga pe dina ca să-i a­
rate câte unu fluturelu. Pasămi-te dina remăsese grea când
sburase de la masă, Şi acesta eră copiluhi 101'(1.
Nu mal putea de bucurie flulu cehi micii alu irnperatuluf. Îl
venea să clea fuga ca un desmeticu să ia copilaşulu să-Iu să­
rute. Dară îşi luă serna, nu care cum-va să Se, sperie. Pe den­
SUICl nu-lă vedea nimeni, căci era cu căciula În capti.
începuse a da in de seră, şi eli'j nu scia 01m să se arăte. în
cele din urmă audindu că poftesce la masă pe dina, se duse şi
elu şi se aşedă între densa �i între copilaşulu 101'(1. Aduseră
bucate. ElCI mânca ca unu lupu flămându, căc] nu mal ţinea minte
de când nu mâncase ehi legumă fiartă . Diua se miră cum de
se sfîrşesce hucatete aşa de j ute. Porunci de mal aduse. Dară
ff şi acele se fltuiră într' o clipă.
Între acestea e1(l ridicându-şî niţeb�l căciula din spre partea
copiluluI, acestaîlll \,Iări şi o datiî, strigă:
- Uite tata, mamă!
- Tat-teu, drag-uIl! mell, nu va da peste nOI 1'în�i nu va
săvârşi o faptă născlrăvană, respunse mă-sH.
ElCI îşi trase iute, iute, căciula pe ochi şi începu erăŞl a
mânca, de părea că se batu lupii la gura luI. După ce sfîrşi
şi aceste hucate, \.lînll, cc,prinsă de mirare, porunci să se mal
aducă, ca să fie din destuhvl.
Fiulu împeratulul se mal arătă copilaşulul încă o dată, plin il
de bucurie că fiullt ·SeLI î111. CUIlOSCU.
I
!
[217]
217
Copiluh; eră-şf spuse mă-si; şi acesta erăş'î ilu ţinu de reli
VCI,IJ cii. nu-î venea el a crede să fi Iăcutu bărhatu-săii niscai
fapte minunate, prin care să potă ajunge la densa. Ea scia
că pe acolo nicî pasăre măiastră nu calcă. Copilulii tăcu,
căcî tatii-seu îşi trăsese căciula pe ochî numai de câtii.
Mal mâncă pînă ceriC isprăvi şi aceste bucate. Mânca,
nene, şi nu se mal sătura. Ne mal avendu ce să mal aducă
la. masă, <;lina începu a carti că nu mal rămăsese �j pentru
rohe. Când etă copi lulu că strigă eră�L
Mamă ! �HH't că este tata.
- Dară unde este rne ? ce totii aiureli tu '?
- Da nici aiurelă, nict nirnicu. Uite-lu este colea lîngă
mine, uîte-Iu, me ia în braţe ..
Se sperie �lîna când audi. Dară ehi nu o lăsă pînă în cele
din urmă, fără să se arate] ca să nu-I vie ce-va reti. Şi
luându-şţ căciula din capii �lise:
Eată-ma şi eii. Tu u'at vrutu să cre(ilI pe flulu nostru
când li-a spusă că m'a ve(,lutii. Eu u'arnu sciutu ce să cre\!u
când arnu vedutu scârhosele alea de piei, ci armi socotită că
facu bine, dându-Ie Ioculuî, ca să ve scapu pe vOI de ele.
- A�a amu fostL] nol ursiţt să pătimimu, răspunse (;lîoa.
Lasă acum cele trecute uitării, şi spune-mi cum al ishutiti;
de al ajunsă pînă aier.
Şi după ce-ş'î povesti tote intâmplările, şi totu ce păţi, se
imbrăţişară, sărută copilulu şi rămase acolo cu toţl. Elll stă­
rui de densa să esă erăş'î la lume, �i Cel 1](1 ascultă. Se în­
torseră deci cu toţi'î la împeratulă, tatăL (i vOInic uluI, şi acolo
făcu o nuntă de se duse vestea în lume.
Imperatulu acela îmLetl'ânindu, totă boerimea şi tot(t po­
poruli't aleseră· pe fiulLl sM celCt micu de impel'atU, pentru
că era româ:nll verde, intl'eglt la minte �i drepLu la jude­
cată; şi trăij'ă şi împerăţiră in fericire de le remase numele
de pomenire în veciI vecilorLl.
Eară eu încălecaill p'o şea, etc.
NOTĂ. (Povestit.U de uni'! puitoru de châl'tie la Presa tipogra­
firii; şeqetol'u în mah .. Tirchilcştiloru, porocliti'i Mencieof, de la o
haInă lungă ce purlase odată).
[218]
XXI
GHEUCEANU
�I"'� :\� fosti:! odată ca nici-odată, ele.
�o A "fostll l.l�lii îmPAera�l� :;;i:e ;lum.ia împev['ah:l(1 noşu:
�EIU era forle n:ahmtu ea 111 dilele lUl, msce srnei
>. furuseră sorcle ŞI luna de pre cerii.
'I'rămise deci orneni prin tote ţerile şi :'eva�e prin oraşe,
ca sll dea în scire tutuloru că ori-cine S2 va găsi să scoţă
sorele şi luna de la Smet, acela va lua pe fliă-să de nevastă
şi âncă şi jumătate din împărăţia lUI, eră cine va umbla şi
nu va isbăndi nimicu, acela să scie că i se va tăia capulii .
.MulţJ voinici se potricăliseră semeţindu-se cu uşurinţă cii
va scote la capetu o asemenea Insărcinare ; şi, când la trebă,
hîţ în susu, hî] in JOSl\, da din colţu în colţii şi nu scia de
unde s'o incepă şi unde s'o sfărşescă, vedt că nu tote mus­
cele Iacii mier�. Împăratulu însă se ţinu de cuvîntii.
Pe vremea aceea se afla unu vitezu pre nume Greucenu,
Audindu şi ehi de făgăduiIl'ţa împărătescă, ee se gândi, ee se
resgândi, că numai îşI luă inima în dinţi, încumetându-se pe
ajutorulu lUI Dumnedeu şi pe votnicia sa, şi pleci!' şi elii la
împăratulu să se închine cu slujba. Pe drumu se întîlni cu dOI
ornenf pe car! slujitorii imperătescî îi ducea la împăratuli; ea
Să-I taie, pentru că fugiseră de la o bătălie ce o avusese îrnpă­
ratuhi acesta cu nisce g·adine. El era ii triştt, bieţi] cmenî, dară
Greucenu îl mângâie cu nisce vorbe aşa de dulct, încât le mal
veni niţică inimă, că era şi meşteru la cuvîntll Greucenu nostru
BIti îşi puse nădejdea în înternplarea acesta şi îşi <,iise: llll
voI încerca noroculll. De voiii ishuti să înduplecu pe imperatulii
[219]
2'10
I
'Ii'
1
r--
'; a arta pe aceşti omenl de la morte, me VOil1 iucumete sti mi'
1 însărcinezu şi cu cea-I'altă trebă ; eră de nu, sănătate bună [
MEi voiu duce de unele armi venitu. Asta să fie noroculii
meă ; nici odată nu strică cine-va să facă o incercare.
Şi astfelii, poitorindu-şt unele ca acestea, aide, aide, ajunge
la curtea împerătescă.
Înfăţişându-se la îrnpăratulii, atâtea îl povesti, aşa cuvinte
bune şi dulci scose şi atâta meşteşugu puse în vorbirea sa,
încătu şi imperatulii credu că pe nedreptu aru il să ornare
pe acel omenl ; că, mai de folosu i-aru il lut să aibă dOI su­
pUŞI mai multii, şi că mai mare va fi vada lUI în lume de
s'aru areta milostivu către poporu.
Nu mal putură omeniî de bucurie când auziră că Greucenu
a măglistu pe imperatulă pină într'atâta, încâtu 'l-a făcută
să-I erte. Mulţumiră lui Greucenu din totă inima, şi îl făgădu­
iră că in totă viaţa 101'11 se voru ruga lUI Dumnedeu pentru den­
sulu ca să mergă elin isbăndă în ishândă, ceea-ce şi făcură.
Acestă ishândă o luă dreptu sernuii bunu, şi Greucenu,
mergendu a doua oră la imperatulii, grăi cu cuvintele lUI
mierose cele următore :
- Mărite Demne, să trăescl întru mulţî anî pe luminatuhi
scaunulti acestei împărăţii. Mulţi voinici s'au legatii către Mă­
ria ta să scoţă de la Smet s6rele şi luna pe care le-a hrăpitu
de pe ceru, şi sciii că CU marte ati muritu, fiindcă n'au pututii
Să-7I î ndeplinescă legămintele ce au făcută către Măria ta. Şi
eii, Mărite Domne, cllgetii a me duce întru căutarea acestonl
tâlhar! de Smel, şi mI-aru fi voia să-mI cerctl şi eii noroculu,
dor-dor va da Dumnecleu să ajungem\l a putea pedepsi pe
acei hlestemaţi de Smei, pentru nesocotita 10n1 inclrăsnelă.
Dar fii-mI milostivll, şi mână ele ajutoru.
_ Dragulu meu Greucel1e, respunse împeratulll, nu potu
sii schimbu niel o iotă niel o cirtă din hotărîrea mea. Şi a­
cesta nu pentru altll ceva ci numaI şi numar pentru că \'0-
escu să fiu dreptll. Poruncile mele VOlU să fie una pentru
totă împerăţia mea; la mine părtinire nu este scrisu.
, .J
[220]
220
, .
Ve(Jend statornica hotărîre a împăratului şi dreptatea celoru
vorbite de densulu, Greucenu cuvintă cu glasLl voînicescii :
- Fie, Mărite împărate, chiar de aş!"t sci că voiii peri, totu
nu mă voiu lăsa până nu voiu du··.e la capetel hunu sarcina
ce îm'i iall de bună va ea mea.
Se invoiră, şi preste câte-va dile ŞI plecă, după ce puse
la cale totii ce găsi că e bine să facă, ca să scape cu [aţă
curată elin acestă întreprindere.
Greucenu luă cu densulu şi re fratele Sf.lt şi merse, merse,
merse cale lungă depărtată pân[t ce ajunse la Fauruhi pămen­
tuluî, cu care era frate de cruce. Acestu faurri fiindu cehi mal
meşteru de pe pămlntu, era şi năsdrăvanii. AicI se opriră şi
poposiră. Tref dile şi treî nopţî a(l statu incbiş'i intr'o că­
mară Greucenu cu Faurulu pămintuluî şi se sfătuiră.
Şi, după ce se odihniră câte va (.Ii le, �i mal plănuiră ceea ce
era de făcută, Greucenu �i frate-seu, o luara la druIT1I1.
Indată după plecarea Greucenului, Faurulu părnintulul se
apucă şi făcu chipulu lUI Greuceuu numal şi numai din fer II
apo î porunci să ardă cuşniţa �liua �i noptea �i să ţină ehi­
pulii acesta fără curmare în focă,
Eară Greucenu �i frate-seu, merseră cale lungii, şi mai
lungă, până ce li se făcu calea crud, aici se opriră, se aşedară
pe erbă şi făcură o gustărică din merindele ce mal aveau, şi apOI
se despărţiră, dUO{l ce se îrnbrăţişară şi plânseră ea niscG copil.
Mar nainte d'a se despărti iSI îrnpărliră câte o basma si se
înţelderă t;licendll: «Atunci e�'ndll bas:nalele vori'! fi rupt� pe
margini, să ma\' tragă nădejde uoult'l de altulll eă se voru mal
Întâlni; eră când hasmalele vo1'u fi rupte înmijlocll, să se
scie efI uuulu din el este peritlb. M,�'i înfipse şi unu cuţitii
in piimtub\ şi �iseră: «Aeela din nOI, care s'aru Întorce mai
întâiti şi va găsi cuţitul(l ruginiitl, să nu mar aştepte pe cel­
laltu, fiindcă acesta Însemneză că a muriW.» ApOI Greucenu
apucii la drepta şi frate-seu la stânga.
Fratele G1'eucenuluÎ, umblândll mai multă vreme în secu, se
întorse.la lOO\.Jl.{t de desr{trţire şi, găsincllt cuţîtulll curată, se
i_� .. __ ........ __ ...
[221]
l
221
puse a-lu aştepta acolo eu bucurie că vel)nse sorele şi luna la
loculu lan) 'pe ceru,
Eră G1'eucenuhl se duse, se duse pe o potecă care-In scose
tocmai la casele Smeiloru, aşedate unde-şf înţercase dracuhi
copii]. Dacă ajunse aier, Greucenulu se dete de' trei: orI presta
capu şi se făcu unii porumbelu. Ve�li că ehi ascultase năs­
dl'ăvaniile ce-hi învăţase Faurulu pămintuluj. Făcendu-se po­
rumbelii, Greucenu shură şi se puse pe unii pomii care era toc­
mai î Il faţa caseloru,
Atuncî eşindu fata de Smeii, cea mare, şi ultându-se, se în­
torse repede şi chemă pe mumă-sa şi pe soru-sa cea mică ca
să vină să vadă minunea.
Fata cea mică dise :
- Măiculiţă şi surioră, pasărea asta gingaşă nu mi se pare
agurlie pentru casa nostră. Ochi'i el nu sernănă a de pasăre,
ci ma'i mult semănă a fi ochiî lut Greucenuhi celu de aurii. Până
acuma ne-a fostă şi noe! D'aicl Înainte numaî Dumuedeii
saşI facă milă de nOI şi d'ai noştri.
Pasă-mi-te aveau Smeil cunoşcinţă de vitejia lUI Greucenu.
Apot intrară câteşf trele Smeotceletn casă şi se puseră la
sfatu,
Greucenu numai de câtll se dete erăş! de tref or î peste capu
şi se făcu o muscă, şi intră în cămara Smeiloru. Acolo se
ascunse într'o crăpătură de grindă de la tavanulu casel si
ascultăIa sfatuit) loru, După-ee luă În capii totu ce audi, eşi
afară şi se duse pe drumulu ce ducea ia Codrulu- Verde şi
acolo "e aSCUll se subt 11 n ii pod lI.
Cum se vede treba, elin cele ee au�lise, seia acum că Smeil
se duseseră la vinatL1 În Codl'u- Verde şi aveau să se înt6t'că
unulii de cu seră, altulu la me�ul(1. nopţiI şi tartorulu celft
mare despre �ioă.
AşteptânclLI Greucenu a(:olo, etă, m[u'e, că Smeulu celU mal
micl! se întJrcea, şi ajung'endLI caluh) la marginea poduluI
unde &forăi odală şi sări înapoI de şepte paş!. Dară Smellill
mîniându-se �ise:
'- Ah, mânca-a-ar lupi'i carnea caluluI! Pe lumea asta
[222]
nu-mi e frică de nimeni, numaf de Greucenulu de Auru'; dar
şi pe acela c'o lovitură îlii voiu culca la pămintu.
Greucenu audindu eşi pe podu şi strigă:
_ Vino, Smeule vitezu, în săbii să ne tăiemu, sali în luptă
să ne lupHlmll.
_.- Ba în luptă că e mal dreptă.
Se apropiară unulu de altulu şi se luară la trântă.
Aduse Smeulu pe Greucenu şi-lu hăgă în pămintu până în
genuch'i. Aduse şi Crouceuulu pe Smeu şi-In băgă în pămăntă
până în gattl şi-r taie capuhi. Apoi, după ce aruncă leşul Sme­
uluî şi alu calului sub podu, se puse să se odihnescă.
Când, în puterea nopţii, veni şi fratele cehi mare alu
Smeuluî, şi calulii luî sări de şepte-spre-dece paşI înapo'i. Elll
dise, ca ŞI frate-său, eră (Ireucenulti îl respunsE� şi lUI ca şi
celul diutâiu.
Eşiudu de sub podu, se luă la trântă şi cu acestii Sll1eii.
Şi unde mt-aduse, nene, Smeulu pe Greucenu şi-Iu băgă în
pămintu până la breii. Oară Groucenu sărindu repede, unde
mi-aduse şi elt1 pe Smeii odată, mi-lu trânti şi-Iii băga în
pămiută până în gâtii şi-r tăie capulu cu paloşulu. Aruncându-î
şi mortăciunea acestuia şi a calului SeL!. sub p odă, se puse
erăşl de se odihni.
Când despre gori, unde vania, măre, venia tat'alu Smeilorii
ca unu tartoru, cătrănitu ce era, şi când ajunse la capulii po­
clulul, sări calulll lui ele şepte-<;lecl şi şepte ele paşI înapoI. Se,
necăji Smeulii de acestă întemplare câtll unll lucru mare, Şi
unele răcni: .
_ Ah, mâncare-arii lupil carnea calulul; că pe lumea asta
nu mI-e frică de nimenea, cloră de Greucenullj de Auru; şi
încă şi pe acesta numaI să-Iu iall la ochil\ cu săgeta şi îb\
voiti culca la pămîntlL
Atuncl, eşindi't şi Greucenu de sub podu, îl gise:
___ Deh! Smeule vitezll, vino să ne batemll, în săbi'l să ne
tăiemtl,în suliţi să ne lovimtl, ori în luptă să ne luptămll.
Sosi Smeuh"l şi se luară la bătaiă: in săhil se hătură ce se
bătură si se rupseră săbiile; în culiti se loviră ce se loviră
.. l �
şi se rupseră suliţi le ; apoI se luară la luptă: sgudeui�u
[223]
unuhi pre altulu de se cutremura părni ntuhi; �i strînse Smeulu
pe Greucenulu odată; dară acesta băg-end(l de semă ce are de
gândii Smeuiu, se umflă şi se incovdă Î::l.yine, �iJlu păj.i
nimicu, apoî şi Greuccnu strînse �odată 11e""Smei\ tocmai când
ehi nu se ascepta, de-l' pîrîi osele.
Aşa luptă nicî că s'a mal V8C:llth'î. Şi se luptară, >;li se lup­
tară, până ce ajunse vremea la nămiedt, �i osteniră. Atunci
trecu pe d'aspra Ioru unu corbii carele se leuăna prin ves­
dubii şi căuta la lupta 101'C[, Şi ve�lendu-lli, Srneulu îl dise :
- Corbule, corhule, pasăre cernită, adu-mi tu mie unii
ciocii de apă şi-ţ.î voiu da de mâncare unii voînicri CII calulu
lUI cu totii,
Drse şi Greucenu :
- Corbule, corbule, mie să-mi aduct unu ciocii de apă dul­
ce; căc] eli ţi-oiu da de mâncare treî leşurî de smeu �i trei
de calu
Auc;liuch1 corhuhi aceste cuvinte, aduse lUI Gr enccnu un li
cîocu ele apă dulce şi îl astâmpără setea; căcî insetoşaseră,
nevoie mare. Atuncî Greucenu mai prinse la sufletu, �i im­
puternicindu-se, unde ridică, nene, odată pe Smeu, :;;i trân­
tindu-mi-hi, îlu hăgil în pămtntu până in gâtil şi-i puse pi­
cioruhi pe capii, ţinendu-lă aşa. Apof îl l;lise:
- Spune-ml, Srneule sp"J['catli, unde al ascunsll tu s61'ele şi
luna, CăCI a�'i nu· mal al seăpare din mâna mea.
Se cadea Smeuh\ îngâna ver�ll şi uscate, dară Greucenu
îl mal (Jise:
- Spune-mI-vei Orl nu, eli totu le voiti găsi, şi încă şi ca­
pulli reteza-ţi-Ill-Voill.
Atunci Smeulu totu mai năelăjduindu-f.i0 a scăpa cu viaţă,
dacă îl va spune, c;lise:
- în Codru-Verde este o c1l1ă. Acolo înăuntru suntt1 În­
chise. Cheia este degetuhi mei:'l ceIl1 micii ele la mâna dreptă.
Cum au\li Greucenulu unele ca acestea, îl reteză capulii
apoI îl tăie degetulil şi-Iii luă la sine,
Dete corbuluI, după făgăduială, t6te stărvurile, şi ducen­
du-se Greucenulu la cula din Codrq- Verde, deschise uşa cu
[224]
degetulu Smeulul, şi giisi acolo sorele şi luna. Luă în mâna
dreptă s6rele şi în cea stângă luna, le aruncă pe ceru şi se
bucură cu bucurie mare.
Oarneni l, când vec;lul"ă el'{l:;;l sorele �i luna pe cer, se ve­
seliră şi lăudară pe Dumnedeu că a dalu atâta tărie lUI Gre­
ucenu de a isbănditu împotriva impeliţaţiloru vrăj-naşf al o­
menit-it.
Eară elu, mulţumitu că a scosii la bun,'. capătă slujba, o
luă la drumă, îutorcăndu-se înapoI.
Găsindu pe frate-seu la sernnuhi de introlocare, se îm­
hrăţişară, şi cumperândă doi cal ce mergeau ca săgeta de iute,
Întinseră pasulu 11 drumu ca să se î ntorcă la imperatulu.
In cale, dete peste UI11\ perll plin de pere de auru. Fratele
Greucenulul dise că arii fi bine să mai poposescă puţinil la
umbra acestui peru, ca să mal răsufle şi caiî, eră până una
alta, să culegă şi câte-va pere spee a-şl mal momi f6nea.
Greucenu, care audise pe smeoice ce plănuisoră, se învoi a
se odihni; dară nu lăsă pe frate-seu să culegă pere, ci gise
că le va culege ehi. Atuucl trase paloşulu şi lovi perulu la
rădăcină. Când, ce să vegl Ir-ta ? unde începu a curge nisee
sânge şi veninu scârhosu şi unu glasu se audi din pomu
diceudă :
_ Mă mâncaşi friptă, Greucene, precum al mâncată ŞI
pre hărbatulu meu,
Şi nimicu nu mal rămase, di 11 acelu peru, de câtă prafti
şi cenuşe; eră frate-seu. incremeni de mirare, nesciindu ce
suutu tote acestea.
După ce plecară şi merseră ce merseră, deteră peste o
grădină f6rle frurn6să cu !lorI şi cu fluture!. şi cu apă lim­
pede şi rece.
Fratele Greucenulul <,lise:
_ Să ne oprimu acI niţelu, Jrate, ca să ne mal odillllimll
şi căişoril. Eară nOI să bem!'l niţică apă rece şi să culegemll flori
_ AŞ'l să faceml'!, frate, respunse Greucenu, dacă aceslă
grii 'inii va fi sădi tii ele mâInI omenesel şi daca acelii is­
vor II 'va fi lăsatli de Dumner,Iell.
1
I
I
I
1
l
..
1
l
[225]
:l25
A po'i tn\gendLl paloşuhi Iov i in tulpina une 1 /lor! Cal'O se
[',îrca mal frumosă �i o culcă la pămÎJ1W; după aceea im­
punse şi în Iundulu Iântâneî şi a marginiloru el, dară, în
locii de apă, începu a clocoti unu sângemohorâtu, ca �i elin
tulpina flori], �i umplu văsduhuhi de Imt"1 mirosu gl'e!:osfl.·
Prafu �i ţel'ână remasa şi din fata cea mal mare de smeu,
GăCI ea se făcuse grădinii �i isvoru ca săînvenineze pe Greu­
cenuhi, şi să-ILI omore.
Şi scăpăudu �i d'aoestă pacoste, incălecară �i plecară la
drl1DlLI, repede ea vintulu ; când, ee se vedî, el-ta'! Unde se
luase dupărliuşi) scorpia de mumă a smeoîceloru cu o falcă
in ceru şi cu alta in pămintu ca săing'lrij.ă pe Greueeuu �j
mal multe nu; şi avea de ee sit fie cătrănită �i amărîtă: căcr
nu mal avea nicl SOţl1 nicl fete, nicl giner).
GrellC(�tlll sirnţindu că s'a luatu după dinşiî smeoica cea ])e­
trână, dise fri.ijini'�-SeLl !
Ia te uită, frate, înnpoi şi spune· m I ce vA!,ll.
- Ce să v(�(,llî, f'rate, îi respunse elu, dă unu noră vme
(lupă nOI ca unu verteju.
Atuncf dete bice cailor 1'1 cari mergea repede ca vintulu şi
Iim"! ca gi'tndulu; clară Greucenu mal dise edată fratelul SE:LI.
să se ulte în urmă. Acesta îl spuse eă se apropie norulU ca CI
flăcărae; apol , mal făcendlî uni:'! v'lntll eailorll, ajun�eră la Fa­
urulll pămentuluL
Aci, cum descăleeară, se .inchise în [Jurisce.Pe urma Ion)
ecil şi sme6ea. De-l ajllgea îl prăpăllea! Nici OSCiOl'll nu maI
remânea elin el. Acum Umă n'avea ce le mal face.
O înlorse însă la şil'etliei:i: l'ugă pe Greucenu să facă CI
gaură in părete. ea măcar(:'l să-lU. va<,lă în faţă. Greucenu se
prefăcu că se înduplecă şi f<ieu o gaură în părete. Dară Fau­
I'ulu pămîntului se aţinea cu chipulu lUI Greucenu ee11\ de
ferti, ee arsese în focu de s;lrla ::;chinte'î din elii. Când sme61ca
puse gura la spărtură ca să s6t'h<i pe Greucenu, FauruliI pă­
tnîntulii il băg·ă în gură chipul!"t de fer(l roşu ca focuIU şi
îW vîrî pe gâl{l Ea, înghiorţL1! înghiţi şi pe loeu �i eriipift
15
[226]
Nu trecu multl\ �il:ilill'vlllll. :Lucokil se prefăcu în !:t,'11 li i'l IYIIII1!.C
de fel.'!"1. �j astfelii sci:\pari:\ �i de densa,
Faurulu viimînLl.Illll deschise Ilşa Iăuriscet, e�i arar'; �i se'
veselu-ă tre I l,lile �i trc'[ nopţi (le a�n mare ish ân dă, Elt"l mal (:\1
.'ll?mă I'ra uehunu de bucurie l,,"ntrll muntele ele Ieru. A.tune.1
porunci călfiloru sil I'aeri ltd Grollcenll () căruţă ",Il treI cill CII
totulu �i cn totulu ele red',. \)1.l[111 CI- Iură ::;'ala, SUf1{1 asupra
101'll �i le dete dllh{, de viaji!.
LII;\ndll-�1 .lioa bună dl.' la l.'I'Ule-sl�l\ de (;['IIGe, Faurulu pă­
mintulut, Gl'eucl�rnlUI. se urcă î n tl'i\slll'ii :11 tratc-săii eelli hunu
�i porui la P'O�ll impcl'ulll. ('il s:i-�l ]Il' iimcscă resplata.
Merse, merse, pilnă ce i se inflll'C'j calea. A(:i se opririi �i
poposirri, .\]JoI, Crem'I'nll desprinse Ilo la căruţă unîi calu �i-l(1
dete Irutclut SUI, C,il să dUc{t II1I]JtratuJ.ul no�u vest,el' cea b1.\llii
'\ sosiril lUi Greue6n.1I CI' ish;lDIlii siil'il'�i!.ii ; c\rii el(ll'l��maSe mal
în ul'mii. Înaintâmh\ el!'1 a 1131\e, t't'sLnrIl8Liî .ill căruI-il, h'GCU pre
h\ngtl IHl!'t dia�ioltt sebiopl\ Garele !inell eale cll'umeţilorll ca
să le ('aeii neajunsnrL Acestuia l't fu fl'i.că sii Ilea pepli1 CI! G1'e­
ue�mu, dară, ca 's;i nu seape niel eltl neati.nstl de l'cntalea lui
cea dl'iicI�se;1, Il se<'>se cui.ulÎÎ eli.1l ea 1'11 Iii osici de d'Înderi�b't
şi-lll arunGă departe în 11l'mii.
I
ApOI Lolt'[ chI 11i8(' GrO'\li�nlllllr : !
, - �,ri:il, vel'icille, I'(-ai pCI'cltltel nllulCI, dll-l'� de ti-ltj c,aJlliî. '.,.f,1
Gl'ell(',t'�nu, siirindiî elin eăl'llţă, I�'i utIii ae010 palo�nll�l din gl'e- J
ş6lii. Eal'ii (','in(l 1311\ I�t c[iub euiulCI, diavolnh', il rllră paloşub\, !)
apoI, il�e<;l<\ndll-se in marginea rlnllYlulul, SA detl' de Iye'f 01'1
peste eapll �i se i3chirnhă'lllll"o sl,anii de pell'ii. 'j
Puse Geelle6nu euilll!"1 la c.a]JIIW osie'i, îl!"l înt,epeL1ilJine, se
ul'eă in c,{Il'IlJ;ii, �i peic.l Ji-e <l1'IIIYllllli ! .\111 bag'ii insii de ş6mă
cii paloşulll îl lipsesee,
Asculta!! acmn �i V(� rnillu nap, b'Jerl d"vl)slrii, (le pi:\ţenia
hietulu1. Greucenu. Un(1 rnangosib"t de ::;fetniciî d'al împcr'atuluf
Ho�u se făgăduise diavolulUI, dacii îlXI va face s�i ia eh\ pe
fata impcratuluL Ba inc;t �i roelul(: eă.si.itorie'i sale î.lll lnehi­
naf5e aeeslul neeuraW. Impeliţatuh'l seia că Greueenu 1'iÎrii pa­
lO�I\ era �i 0,1(1 otm"l ea toţi omenii. Puterea lUI în palo�11. era; )
a
!
j
[227]
\
\ o
1cil'ii palO)ll era uecuuoscutu. n fură paloşulu şi-ill dete }jCGi�-
mculul de sletuicu.
Acesta se i uf,i!t,;;i la impcratulu şI il ceru rata, ',licendll că
du. este, col ti CLI ishânda cea mare.
Imperatulă i1.1) cl'et,lu, ve',lendu-l �i paloşulu, ,�i începuseră el
)JlIne la cale cele spre cuuuuie, Pe când se pregiitea la curte,
pentru uuutirea Iiicelunperutulul -cu voiniculu celei miucinosu,
ee ,.licea cii CI SCOSlt sorele şi luna ele la smet, viile şi fratele
Greuceuuluî cu vestea cii Creucenu are să SOSE�sc.ă in curendu
Sfetnieuli"l cehipalavaticu, CUlti illllJi de una ea acesta, mer .. e
Ia Imperutul« şi ',lise c;\ acela cste iunu amăgitor!'! şi trebue
pusu la îuohisrue. Imperatulii iW ascuW.i.8rii sfetniculii umbla
d'a 'ncătelea, 7,01'i.ncU·1 să se Iacă ma'[ cureudu nunta, cu gândll
cii, dacă se V,! cununa odaU1 cu fala imperatulul, apol poto să
vinii o suti\ de Greucenl, că n'are ce-I mal Iace, lucru fiindu
srer�itll.
Imperntulul 'illsil 1111-1 preu plăcu ·lOt'liI.ll ce da :-3lelnicullj
pentru nuntă, �j mai tărăgăi lucrurile.
N LI trecu multii şi etă eii sosesce :;i Gl'elle(�nU, şi infâţişandu­
se la imp(�]'atulLt-, aeest.a nu seiaintre care sii alegtÎ. Credea eă
acesta Sfl fie Greueelw, darei nu-]! pulea da sei1:il de cum pa-
10�ulCl lUI C�reucenll se află in Inelna Sletniculu1. AtuncI biigii
de semit �i GrelleenulCI ci\Ţl lipsesce palo�lll(l ,;,i tocmai acum
îl veni in minte peutru ce 1111 vet.lllse el([ statHI de petrii decăt li
dupii ee'�l găsise cuiul([ de la osie, şi se intorcea la ciiru!.ă cu
dînsul(t. Pricepu eHI că llU e lucru (;uratiL
- Împerate prea luminate, r,lise el(l, toti:'l lumea ',lice că eşti
ornii eh'eptlt. 're 1'Ogll sit-mI fael şi mjt� dreptate, :Ylulti:i al «- i
ştept.aW, maî aşteptă, l'ogu-te, incii pu!.in ';ii ve! vedea eu oehii 1
acleverulll.
Priimi împcl'atuW a mal a�tepta pfm;Î ee f;ă se int6rdl Gre- r
llcenu. Acesta se puse er{I�1 in eiiruja lu! cu cai eu tot!'l. ele rerL!
şi 'lnll'\mll sul1eti't merse, p<\uă ce ajunse la stana de j!f\lră, I
aeolo unde necuratulu î.'i scosese cuiulll. de la căl'ujă.
Fiin!:'l net.rebnic;i �i piiguhit6re omeniri], .,TiAe eh\ dă-wl
[228]
1
1,
�28
paloşuli) ce mi-af fllrati't, căci, (le unde nu, pratulii nu se
alege de tine.
Petra nici că se clinti din locii m[tC;\I'('t.
Atunci �i GI'CUCl\IHI se dete �i de tl'l'l ori peste capii, se Iăcu
unii lJUsdug'lmi\ eu totulii şi cu totulu de oţelu, şi unde începu,
nene, a lovi in stană de se ellLremura pămintulu. De câte 01'1
da, (le atătea orf cădea câte o slnu-âtură de petra, 0i lovi ce
lovi până ce î'i sfărâmă verfulu. ApOI de odată începu staua
de petră a trernuru �i a cere <'rtăcilllle. Eară busduganulu de
ee da, d'aia işi înteţea loviturile, �i dete, şi dete, pănă ce o
[(leu pulhere. Cand JlU mal fii in piciore nimicu din stana de
i'{,tni, cătă prin pulberea ce mal rcmăsesc, �i-�l găsi Greuceuu
paloşul(1 ce-l furase satana.
1\ luă şi, Iără nici o clipă ele odihnă, veni. �i se înti.\ţiştt t'-
rilşl la îm pel'atuli'i.
_ Sunt gata, ivlăl'ite lmpi�l'ate, dise CEL, s\;riilt"l orl cui ce
p61:e OSUJ:lI lUI Groucenu. Să vină acelu sfetnicu neruşinată
care a voitii să te arnăgescă, spre a ne înţelege la cuvinte.
lmperatulu Hii ehcmă.
Acesta, dacă veni şi V8(,lU pe Greucenu cu sprincena incrun­
tată, incepu să tremure şi-şt ceru ertăciune, spunendll cum
cMuse in mâtnile lUI paloşulu lui Gl'euu�nu.
După rugăciunea lui Creucenu, dohindi el'lal'e şi de la im­
peralllli't, dar aeesta îl porunci să per a din imperiiţia luI. ApoI
sctJse pe [('alele Gl'eucenulul de la închistJl'e �i se facu o nunFt
el'alea imp8rătescile� şi se încinse nisce veseliI care ţlnul'il tret
septE\mânL ... Şi eli îneiilecaiii p'o şea, şi vi� povestiil"j d-v6s-
lrft aşa.
NOTA. Povestitlt de Mihalache Constantin, din mahalaua Delea­
Veche, Bllcl;rescl, 1870. Pllbl.ieatU prntru prima 6l'iî. în Galendaruhl
AIJrora.
[229]
I
I
,------------------- -� ----_. ---- --- -------------"''----
XX II
fostu odată ca nici odată, etc.
�"r A �ost(J odată Ull�.l Ilecâiandru '.=()l' mal:.> I�I ;le �1ă�'j.llJ-l. } .. �lii
�>-:1.k> argăţea 11e la unu 81 l)e la altii ea sa-S1 căstize hrana
.-, - � .. ,,, '-'
'deţil, Şi Iiindă cii a vea darulu de a fi curăţelti, toF Hi\căi 'i
din sată îlli pismuiau. Ce'i-lalţ'î argalJ căşunaseră pe dcnsulu
:�i-ltl totu luau peste picloel'!, (�l'ii ehi nu lua aminte de fle­
căriile loru şi-şI căuta de treha Iui, Când sCadUn<lll sera Ş j
birfeau ven}l şi uscate, elu se făcea cii nu înj,olege vorbele
aruncate în pofida lUI; se areta prostănacă. Pentru acesta el
Hli porocleau (}ic(�ndu--J căscăundulu satuluî.
Stăpânit unde slujea elu craii forte mulţumiţî de densulu, �i
se băteau care de care să-ICI apuce. Când trecea prin satu, fe­
tele î�'i dati cote �i se ultarl la deusulu pe subt sprincene. Şi
ee e dreptu cii avea la C8 se utta, Elll era curatu la faţă � i
chipeşu ; chica lu] negră ca pana oorhulul, flutura ca o comit
pe grumajiî luî alb! ca zăpada; mustâctor a ahîa mijea de parcă
era o umbră pe huzu lut cea de susu ; dară apo î ochii'! Avea
nisce ochr, nelculiţă, de băgase pe tote fetele în MIe.
Când era la adăpatulu vaciloru fetele care de care se Între­
cea Să-I dea pricină de vorhă; darii e1i'l TJU băga pe nimen'îîll
semă; se făcea că nu pricepe ce vorll ele. Pentru aeesta ele ea
să arate că nu le pasă de l1ehăgarea lu] de semă, între ele,
îl!''! poroc1eatl Cli nurnele de Fetii-fnmlOS1:i aH'! satuluI, Şi de
unde să nu fie aşa!
Eh'l nu se uita nic'î În drepta, niCI in f!Lâng:l, mergea C\l vitele
.......................
[230]
11 pi't�lIne, �i Lrt�ba eşa din mâna lUl mal eu asupra de ec'llr,
d in ale «eloru-Ialţl argaţi.
:N u sciu ee făcea elu, ce dregea, ci· vacile pe cari le păscea
ell\ eral"l mal Irumose ele câtîi ale celoru-lalţf arg·aţ.L Ele dati
m al multii lapte de câtu rele ale altoru ul'gaţ'î, fiind!i ca 'pe
unde le ducea clu, păşunea era mal cu gUSLLI şi ma] îndes­
tulătore. Pe unde călca piClorllh�l 1111 se cunoscea, flindu-că �i
erlnu-ile se înveseleau.
Pasă-mi-te se născuse în el"8(1 hunii şi era ursitii s;'\ ajung{\
ce-va. Dar:l elu, nicl haharu n'avea de asta �j nicI gt\ndll
n'avea sii se mândr ... ·sdi, flindu-că nu s-ia ce-I este ascunsă in
cursulu vremilor îi. CiSlflf"ritl\. pl'f�el1nllvl i1([ lăsase re elCI Dum­
Il e 1;1 eu, i�'i vedea de ale sale, fi\1'ii 81\ SI) atingă CII cuvintulu
salI în 0(( care-va lel(1 <In al!il snl'l de al 1'1. altora. Şi 1:0CI1],\\
pentru acesta fWeiiil �i cl+lalj:l arg'ap llt\ ponosluia,
Întro l,li de primă v ari'l , os[cniUI fiindl'! tot(j urnbh\ndt'[ după
vad, se dete la um bea UIlUI er)paeitl rnare şi StUf'OSI'1 şi adorni i.
î�'( şi alesese, vel)i, lodl. pentru a;;:a ce-va. Eră o viHeea împo­
.dobită culeh1 de fel!"1 de f]')eieele, IMe il1f1orite, de părea eă
tlii ghicSll omnlul sit trcc.ii printre elt". CCI'a mal eâtfl eolo unll
pîri\iaşij, il eăru'i ohll'�i," \'enpa dintr'uui:l. şipob�l de apă ce e�ca
din ec,sta U11U'I delulelii, şerpuia printre hrnIul'l şi alte huruenr
[le unde î�1 făcuse 'loci:t, şi SllSurUW apel pareă te îndemna Ia
somnt'i. Copaciulll subt C�ll'e se adumbri8e era măl'eţil. �i parcă
se lupta ea să ajungă la J1our'i.'printre el'ăeile luI întinse se
giugiu1.eall paserelele �i-ş'i făeea{1 cUIhurI; numaI asclllt&nch'l
ei.ne-va ciripil'ile 10ri'l, se apl'indea intr'e118ulii focuh1 dl'ftg'oslel.
Desişuh1 fl'un<:leloru sale făcea o umhră, de pal'c5 1'5nmeal la
ea. Bagll semil, nu el'a a�a dlscăundii t1ecăulii acesta, şi pc
nedl'Cptll îl atâl'llau de e6dă acestll ponosll ceI-Ialţ1 argaţI eli.ll
�nt(], Cum puse capulll JOSll, şi adormi.
N' apucase S�l. d6rmă, ca de când începuil( să vi': POI'C'stesdl
�I oelatii sări dreptll in SUSl!.
Visase Ulll'j v iSLl frumosu, şi se deşleptase.
ii "Visase C�l. unele venise la ell')nsulu, măre, o r,linii mai frum6�ă
,Il,,! <le cfth\ l<!te I;linele din eer(l �i ele pre piîmîntu, şi-l (}isese să
iilli:,
[231]
f3C tlU(;lt la curtea illljJeratuluJ locului aceluia, cii acolo arc să
S(; pl'oeopscseă.
Când se deşteptă, [ŞI (,lise : mă, ea ee să fie usta ? şi începu
a se pune pe gâudurt ; totă diulica îJLI munciră g<Îllclul'ile �i nu
se domire a ele 10CL1, de 10eLl, ca ee să Însemneze unu asemenea
vistl. ELll IlU înţelegea că steoa sub care se născuse venea
sil-lll slujcscă. -/
A doa (,li, mcrgendu el'ăşl cu vitele la păscută, abătu din
dl'Utl1l1 şi dete eriişl pe la copaciulu eu pricina, �i el'ă�l se culcă
la tulpina lut, şi erăşî visă acelnşî visu.
Sculându-se, î�l ()ise: mă, asta nu e lucru curatu, �i 6dşl
V,tii (,liulîea fu dUSLI pe gândurL
A treia <;li cu dinadinsulu fileu să-I Iie drumulu pe la acelaşu
copaeiCI sub care se culcă, �i visă aeelaşl \'i8CI ; ba încă-de astă­
dată .:lil1a îi(t. ameninţă cu holă ,;,i eu tote ticăloşiile ome­
uescl, dacă nu s'o duce.
Alune! şi elll. daca se sculă şi veni. acasa eu vacile "i le
bii,;ă in coşaru, se în(;ljişă la st,ipfl11ll-Seii şi-1 dise :
- Stăpâne, pe mine me Iute gânelm'ile să mc ducu în lume
S{I- mf cautu uoroculu. Destulă amu argăţitll, şi pînă acum nu
v8',lll nicI UUll semnii ca sit pOlll şi cll silita ee-va. Fă bine
�i-"Il dă Bocotela.
- Da pentru ee, băete, 8ă eşl ele la mine? ALI dol'C\ nu le mul­
ţumesd ele simbria ce-ţi dall '1 Aii mâncare n'ai destulă? Ia, mal
bi ne �e(,ll la mine, şi elI VOi!"1 căta să-ţ 1 (b 110 fati'! hun[l din sali"!,
tu niţ.ieii zestrieică, să te mal ajutii şi eli I'U ce m'o lăsa inima,
să'J'i fad şi tu 1'08tll aici ca top megiaşi1, nu mal hoInări pr'in
a lume, ea să nu ajungI, făra uiel unu căpăWiii, ea vai de lume,
.--- 13.1, de lYt:llţ.umitll, 8U�ltii mulţumitlt ele ])-ta, stăpâne;
mâneare amll destulă, nu poW să m�\niiii pe Dumnet;lell: dară
a�a mI-a venitll mie, sil. me dUeLl în lume, şi nu voiu rămânea
pellIl'l1 nu seill ce.
Dacii v",(;lel 8Uipftlln-sHI cii este peste pute a-Ill faee �ă l'C­
mâ,;, îl dete ce bruma mal avea să ia, şi el(l pledi, luându­
�y (Jioa bună de la stăpâ llll.
DIICf!ndu-se de la 8atrMl Sell, {Meăllit�1 ajunse drepLu la curtea
[232]
1
I
I
!
1
I
i,
,
"
\
:1
i
irnperătescă şi se Mgă argat! ia griidina ln]jJ(�!'alllll\l. Grădi­
narulu fu buuu hucuroeu să-IcI primescă, când îlll vedu a�lI
euri!ţellr, căcl dohândise pînă atunct câte-va bohârnace de la
fetele [mperatuluî că hagti arg'aţ1 lat Ci. ce este mai urîcîosti �i
mal' scârbosu în omenire.
Curăţelu, curăţelu, dară haînele de pe dcnsulă erau imose,
deh! ce să r;licl ea de văcaru, Grădinarulu puse de-Il! irnhăio,
nCI primeni şi-X dete de îmbrăcă nicce haine care să mal se­
mene a argaW la grădina împerătescă. Şi cum era de potrivită
Iăcutii la boiulii lU1, i I şedea hine cu Lainele ee îmbrăcă.
Pe lângă cele-lalte treJ,] @:l'ădincl'esc1, slujba lUI de eăpe­
tenie fu ea să facă în fie care (J.i câte doc-spI'e-�leee mănuchiu­
leţe de florr, �i în fie-care dimineţă să le eba la cele do('­
spre-dece domniţe, fete ale impăratuluî, când voru e�i din
casă spre il se primbla prin grădină.
Aceste domniţe erati ursi te să .nu se potă mărita pina nu
se va găsi cine-va care sa le ghicescă legătura ursitoj Ioru
�i să facă po vre-una din ele ca sa iubescă pe cine-va, Ursitele
10r(! le dăruise cu patima joculuf. EraLl nebune după jodl, Şi
pe fie-care nopte rupeaCl. eâte o perc�he de cond urI de mă­
tase albă, dânţuinclll. '
Nimeni nu scia unde mergC! ele noplea de j6cii.
lmpcratull! se luase de gândurl Cli atâta cheltui,jlă pe con­
durii fetelon't sale, şi pentru inima Ioel'! de ghiaţă, de care nu
se putea lipi llid um) june elin cel ce venise in peţitii.
Pentru acesta' elu clase sfarii în ţera lUI �i în ţeri le stre­
ine precum ea sii se scie eă c1)le va găsi să-I spue ce faeii
fetele lUI n6plea de rupti fie-care eâte o pereche de condurl,
p6le Să-ŞI aleg:i pe eal'e il va plăeea din ele, şi ell! i-o va da
lUI de soţie,
El\"! sciu ci! le ţine pe toLe închise la Ullll. IOell într' o eă­
Hlur,ă din palatlllt't Bel!, ineuiate şi z{lvorîte' cu noă uşI de [er(( .
şi eu noă laeăLe marl. Dară nimenI nu scia ee facu ele n6p­
tea de li se rupu încălţămintele, căc! nimenI nu le vc(,luseră
pinf.t atuneleşinclll elin casă, căc! nu puteafl,
[233]
, ....
r,\sii�mi�te, 1,)1'(1. le e;'<1 facuti'! ca a�a sa��I petrecă vremea .
. in t6tă viaţa Ioru. Aşa le era orănda.
Cum se audi de ac';sUi hotărire a îm;)l;r�tulllL începu a curge
la peţitorl: La ['celor! de domn] ,�i de imperap, ba IecîorI de bo.­
er'i marl, pina şi Ieciorj de huerl mal miel. Şi care cum venea
se punea de pândă la lI�a domniţeloru câto u nCopLe. Îrnpe­
l'atulC[ aştepta Cll mare uel'iibdU'e in fie-cavc dilTlin(�I,\ ca sd- r
aducă câte vre-o veste bună ; dară in 10C(1 de acesta, i se �pu�
nea cit juni] ee se puneau ele peÎ.ilclii sera, nu se mal g'iisesei't
(Jimine�n. Nu se sera ce se facu. Nlc.J delll'lnii măcaru nu li
se mai dedea.
U nll�::;pl'c-\lcce Ilăcă) o pii!.isc piuă acum. Ce'î�lalp carI mat
eJ'ai"!, începuseră a se codi ; uu mal vou-ă să stea de pândă.
Se Iipseau de a lua de ne\'l�sl;e nisce fete, pentru care se r(,�
pune atijl tinert,
Şi ast-telă unulu uite II dUlCi S8 cărară pe la casele 101'(1 de
la curtea acestui irnpel'atll, ;<i-1 lii'ial'ă fetele În plata domnu­
lUI; căcl nimenî nu mal voia să-�,'( pCi'(,lii suflctulu pentru unu
cap (1 de muere,
[nsuşî irnpăratulu 1'11 COpl'illSLI de spaimă, cum de să piară
a'!a junii ce I'o;al'l 8ii-1 p;\ndescă fetele, şi nu In al cuteza sa
îndemne pe nimenl.
Jmperatulll era nevoitlVI sii r:umpel'e fI1erei:i pe fie care I:[i
,ceHe doe�spl'e-(,lec() perechi de condul'l, �i intrase la grije că
1.1 s.'i�J imbetrânescă fetele în vatră, şi (l să impletesc8. eosi!.a
albă, Jără să pue pil'ostriile În capLl.
ArgatlllL( ele la griidiniil'ie îşI împlinea slujba cum f)cia elli
îll legea luI. Şi dOQmiţele, erall mulj.umite de miinuchele de
norI ce li le da argatuli:'t, şi g\'ădinal'ulll ele lucrulLl lui.
EIC! eând ela florile domniJelol', nici nu�ş'î ridica ochii a­
supra lan''!; darii când da florile feteI celel miel, nu scifl de
ce, cii se roşia ca uui:i bujoru, �i�I tâedia inirna, ele sta să-i
sară din pepW afarii.
Fata hăg'ă de semă acesta, illSă cre<;lu c[i flcciiulLI este l'tI�
:şinos6, şi d'aia se 1'aee aşa de roşu când vinei'nailltea 101'll.
A\lt aş�l, mt\Îne aşa, du. vedea di nu e de n:lsul(, luT <!I
[234]
;i-:':.\ hUefljleii. ])a[';'\ CI',-1 I'aeî 1nin,1)1 '! Ea H LI:) h1':111c1 SI lut
ha 1.' o pustia! �i al'LI li voitu să se pue �i el(t la pândă, şi
al'01 se gftndea �;j it' pi.iţeniiJ.e ce1c;rll ce l'{lzÎse înaintea lul.
Fala cea rniră se gl'e�iÎnte' o fll �i spuse surorilor-îi cum,
'tl'gatlllLI (;M'� la da IlorI, se co�esce l'a ° sfeclă când vine
I uaintea loru, si (:11111 este de curăţelu. Cum aUl,!.i fata cea
Ilial mare ast-Ielu de cuvinte cii ese din gura surorei sale
e.elel mal miel, unde incepu sKI o dojencsră cu nisce vorbe
,:am Iuătore în 1'ÎS{I, cum ele numaf să bc; gLlrtdescă ea a sc.ite
;l�a vorbe hlânde pcntrll Imri arg'ali\ eiicI asia ari'I semăna
cii inima e I este l'0l'JllUI a se pian isi cui-va.
Bâiatuluf ii dicea inima să se aerle la lmpi:l'atullt eu cc­
rerea de a l'âml i �i eW, dară "ii Iăşăm(1 ea-�I cunoşcea lun­
glllri uasulul, să ]:'\sL\rnLI că uitase p�IJeniile a Iîtor !'I Ileciîl
ce periseră, lUI î'i era sii uu-şl jl(!j'(;Hl slujba �i să rămăe eli
buzele umflate. Apol unele pul el-la gflilelulil ce-In rnuncea
g'1'6snicl\ că de \'3 fi goni.!: LI ele la curtea împerălescil, n'are
s:\ lYwi \'i!I,IKI pe fetele îln}JiiratuluJ, ciid di\ndli-le Ilor! în fle­
eal'e diminej:ii, or{i cilt ;;e feri de 1'1'12-0 paLimă, totu�1 giJlgăşii�
le �j fnnnuseţile fetelor-li de împilratli, �i lll[1J cu semii CăllUI­
lllra cea blajină a Idei celei micI, HLt aclemenise pînii într'aL1I.LI
în eilh\ se socotea elLi, că dacă nu vamal atinge în fie-care
dirnine!ă cu degetele sale mflinile cele albe ca o {'(dă de hÎl'lie,
,'U pelea rnille ca ]1ufll11\ ale fetelor!"t dc 'lml'l�nr(:(l, mi vamal
putea trăi. .
Oi lIa, n6pte:1, îl Li m1IJl<':ea(1 :�ceste gân([Itl'l, �j nu seia ellln
să facil si\-�l îrnplineseă pofta inirnel, fără ele care sillilea elll
'1 cii 1111 va l'u lea să ma I trăI�scil.
In!:r'una. din lJOpţl, adol'mincW elLl eu ganclulLt ţintă la Ilo­
l'inţa ee-it"i chimria de-l rodea băerile inimel, viSI,lu în visu eră
pd rlina din văle(�oa cea cu florI tUleie i fle ar-[lLase odini6ră.
Ea il r}ise: S,1 le duel in ung'hiu111 gt'ildinel ceh"! despre ră­
s,Jxitu; acolo ve'i găsi (}('1 pUl de d'I(1I1I, unlllLi ejre�ill �i altulll
tr'andatLi'iLI; alii':url cu d,�n�il ve'i vedea o siipălu;j'iÎ de aur li,
o ni'lstrapă t01(1 de aUl'll �i lln(1 �teegarLl de mătase. Să el aeeşt1
pUI de dal1m\ să-I pu'[ i'n doi: ghivece ffumase, să-i sap'l CII
[235]
1
f
t
1
�.
I
j
r
r
f
r;
!
S�,);tlllUa cea de aUI'I�I, 8a-1 udl cu năstrapa cea de HUl'I\ să-)
• (.\1 ( � ., '"' - �
sterg'ibinişol'L,. eu ştel'garulll cehi de mătase şi să-i Ingri-
jesd ca pe lumina ochilorri tel. Când voru cresce �i se voru
face ea de unt) stat LI de omu, 01'1 ce vel cere de la dl�nşil
ti se YU isbăndi tocmai pc tocmai.
• Dise si peri ea o nălucă, fiil'il să apuce argatull"j gTădina­
l'uiul să-'i mulţumescă Tiarunu.
Nicf nu se desmeticise bine diu uluiala somnulul, uidnll
se şterse la ochî măcar, �i dete ruga în unghiulu grădinei
ceh despre răsKtriUI, �i rămase năuc de bucurie, când ye(,lu în
fiinţă tote cele ee îi spusese dina În somn, Acumu se �tPl'se �i
elll la ocl II, S(� pipăi să vadă nu care cum-va dorme 1I1C11, �i.
aevea să lle lire ceea lOC) vedea? După ce se î ncrerlinţă cii nu
este nălucă de nopte, puse mâna �i l11i\ dafinii.
li Îngriji cum sein ehi mal hine, ilsăpă adesea eli si\piHuga
ce găsise eli'! acolo, îl udă CLi năstrapn, il sterse cu stergarulu,
�i, ce siî mal lungimuvorba ? îl Îngriji ea pe Inmina ochiloru
lUI, tocmaî precum îi poruncise (,lîna,
Daflnil cresceau �i se îrnputeruiceau ea prin m inune, Nil
trecu mult, �i se făcură mnrt. Frumuseţe ca �i la ace�t1 da­
fiol nici ciî s'a mal v(:(,luti'1.
C{lnd ajullSerii ca d'unCI stati:'! de omel, eltt veni la dl\ll�i]
într'unH din IJih� �i (lise !l1luia pl'cr:um il >"1 învl'ţase elin a :
\\ Dafine, Darim',
Cu si\păluga de am siipatu-ie-all1l"t,
Cu năsLrapă de mll' urlatu-t(�-aml\
Cu. stergarl) de mătase slel'su-l:e-amLI,
Dă-l11l danilu d'J. me face, orI-când voii�1 voi el\ să nu f]i:i
vijr,lub"t de nimon1.»
Elll l'emase J)ulmăeitl"l de mirare, când îJl clipa aceea�l chiuI'
ve<:lu cum se Înfiinţ.eză unu bobocu de Hore, cum Gl'esce de se
maresee şi. eU'lI se desc'lide o fllire a�a de frumosii de nu pu­
teui să te opresc1 ca Ili! nu o mil'oşL Eli'l puse mitna <Il) o
rupse, o luil �i () hitg'ă în sîm"l; ve<:li că a�a îh�l îm'()!:tse o}.lna,
Sera când domniţele intrară în eămal'a lor cea Încuiată �i
z11vorâUi cu noii laeiite mari, ca să SI, culce, eli] se furi';'t· bi-
[236]
230
cine-va după mine,
1-'e rochie.
nevedend lL Ilie! ele
nişoru 1"" lAnga ele �i iutrară .împreună. .Eill le vedea pe ele ce
f'acii, dară ele nu-lu vedeau pe densnlt'L D:li.'1 le 18<,lu că lJl lod',
să se desbrace spre a nterg'c la culcare, ele începură a se
peptăna, a se îmbrăca cu liafue "CUlJlpe �i a se găti de ducă.
Eli', se mira de cele ce vedea �i se hotărî ca să se ţie
după dcnsele cu dinadinsulu să va<,liî pe unde ali să iasă ele,
unde aii să se ducă �i ce au 135 facă.
Când, de odată fata cea mai rnar» I,lise suroriloru sale:
- Gata sunteţt, feteloru '!
- Ca la su Il tern, resp li 11 seră ele.
Atu ncl cel mare din surori bătu eu piclorulu ÎL1 pamentlt
�i de odată se deschise ÎI1 doă duşurneaoa casel, Ele se coho­
r,tră prin acea deschidetură şi mersorâ ce merseră pînă ce
,ajunsel'ii la o gl'ădiuii gărduită cu "iML de aramă.
Când furii să intre, fata cea mare hătu din picloru eri\şi
,::i porţile cele de oţ.elu ale gT[tdineI se deschiseră, Intrăndu.
hăiatulu calcă pe rochia teteî cele! miel.
Acesta iutorcendu-se repede, nu vC(,lu pe nimenl ; şi che­
mându-şi surorile, le �lise':
, � Surm-iloru, hănuescu că s'a luatu
,<.;ii uite, sirnţiit; că m'a călcată ore cine
Surorile se uHadt in tote părţile, �i
pe nimeuî, îl respunse :
- Nu fi! aşa' bănuitol'e, S01'O; cine să fie aci, 01'1 să se ia
durii !loL Nic1 pasăre miiiaslră nu pote l'eshi pînă unde SUll­
lemll uOl acumll. Ia, velJ! m,�l hine să nu se fi apucati't ro­
chia b de vre-ulIll mărăcine, şi cum eştI tu de fricosă, ţi s' o
fi păt'lltll cii te-a călcatll nescine pe rochie. Nu fiI aşa de uşurieii.
)
Ea tăcu. BăiatullL se ţinea după densele.
Trcem'i, printr'o pădure cu fruL1IJelc de argintlt, trccul'ă
prin alta cu foile de aur!'l, tl'ecură prin altii pădure cu frun- i'
.�lele numar diamantul'J: şi petre neshmate, cari sclipeafl de-ţi
luau ocbil, şi ajunserii la unit eJeştel[ mare.
In mijloeulll acelUI ele�lcll se l'idiea un([ eh\.mbuleţ.ll, �i pe
densuli:i nisr;e palatur'i curo nu rna'Î ve\luse elll pînă atuncI.
Palalurilc Îml)(�ratulul rtimăseserii josli de totft. pe lângă a-
\
1-
LΠ-_��
[237]
cestea care străluceau ele, la 8(;1'13 te puteaî ulta, dară la dJn­
sele ha. Şi aşa de cu meşteşugu erau făcute, în. CclW când
te urcaf în ele, ţi se părea eli. te cobor], şi când � te dedea'!
JOSll din ele, li se părea cii te urei,
Doe-spre-decc luntri;c'JI't'. cu vislaşl muiaţl numai în firi',
de celu bună, le aşteptau la margine. Cum ajunseră, se pu­
seră Iie-care Tn câte una, �i pleeară. Arg';llub"[ se puse în
luntrea feLel celeî miel.
Luntrile porniră şi 1i.18i'gea(1 in l'ilndu ca cocorii. Numat
lhllLi'ea felel celei ma'! Illid l'emânea mal în urmă. Vâslaşulu
�e mira cum de este mal grea de câtri altă-tlată, �j trăgea-.
di n răsputer-I la vâsle ca să aju ngii pe cele-lalte.
Cum eşiră la celă-Ialtu malu alti eleşteulul, se au (li o mu­
sică care, vrend, nevreud, teWeea să dănţuoscî. Fetele se
repediră ea fulgerulu, intri'! in palatu şi se puseră pe jocu
cu n(�căil cad le pândiseră, 'fi jucarii �i jucarii pînii ce ti se
sparseră condurit.
Băiatulu seţinu 111131'13(' după ele. Intrându şi e lC, in palatu,
ce-I ve(Jul'ă ochit? Cămara ele jocu mare �i larg'ă ele ahia puteai
sii-J zăresc! căp6t(liull!. E�l ':l'almpodohită numar cu aurll, cu
petre nestemate şi cu făcliI ele jm'L1 împrejur!"l ce arde,Hl in.
niscc sfeşniee de aurit cllral:l1 mai mal'! ele edW omulU. rii ..
reliI alLI ca laptele slrălucea(1 cle-ţ11u:lLl oehil, şi cu dungI de
aurii împodobite cu zarnflrul'! şi ruh:nurl ele licareaL' ca foculil,
Argatull( se puse intr\ll1ll eolţi:'l şi pri vea la t6te minunile
astea. Şi avea şi la ce privi, clici vedea acolo lucrurI de cari
nU-l mal veg.useră ochi1. Dară lIncl� fu pomana aia ea să stea
la um't 10el1'7 Sărea şi eli'! tontoroiulll de colo piuă colo fară. sii
vrea; căel nu era chipll să stea la UlllVl 10c11, l'ără a sălta,
când ednta muziea aia. P.iMl şi sfeşnicile şi mesele �i l:lviţil.e
din casă săltal!.
Şi niel pomenelă măean1 nu este ea să-şI inr;hipuiască ci.­
ne-va fruml.lsE'!,ea cântiirilorll şi a musicii aeeleea: Ol'g'ane,
Hllere, chi/:ărl, alăute, hUcIume, cimp6e si alte multe el'alu de
astea cântar, într'o unire ele rămâneai:'l mal'ţi cel rl.la'( bmd
musicanţI din lume.
i·
l'lC,'t
t du
se
aUi
.111-
91'-
tre
.p:
�-
cI
�e
[238]
D apoi c,\lllecelo? Lr;looaLl cu focll la nisco hori, hătuta,
hdulli, ca la u';ia cor tuluî, do ti nulu singuru, pipăruşulu şi
e,Ue jocurl tL,le do puteaî să-ţî rupt hojociî jucăndu.
�i jucura, :;:i jucarii pină, despre dioă. Când, do odată, in­
cclaudu musica de el mal celula, e?i ('a din pămintii o masă
lu.căl'cnJii eu d.e [(He bunătăţile şi "'" este pe lume �i ce nu
este, SI' puseră eu Coţit la masă �i. ruâ ncară şi se chefuiră
c.;\Ui le poltiră inima.
Al'gaLulLI de la g'l'ădinăl'ie şedea in colţulri lut unde se ;[­
,;,or;lase �i privea, lăsâudu-I gLlra apă.
La niasă le slujea nisce arapr, illlhliieal-[ in, nisce haîue
['orte scumpi; impodobite.
După ee se s(;ular[t de la masii prinsed el se intor-ce acasă ,
Se intorseră el',I�I pe unde aCt rOSLLI venitu. Băiatulu se
!ill8a rl up il dt'JlSele ca dl':.l.':ulll după călugeru.
Când fură CI trece prin grădiuu eu I'run�lele de arguitu,
ce-I detc ;u'cJllulu'[ prin g,llldLI, că nurnul rupe o rărnurică
dintrunu copaciu.
Un(1 l'l'emiHCI pulel',JJiell se făcu atund in totă pădurea ca
de o l'ul'luuii ce vine intărilată asupra Gopacilol'lJ.; şi tolu�i
niel o Irul1f!.ii ll1iicctl' llli se mişcă din IOell, ba ni.el milca!' nu
1>e dăliuă ca de o adiere de v.inl J"lrimll .
. Fetele l'i\sărin\.
-- Ca ee să fie a::; La, leieuJiţă '! �liseră.
- Ce s{t fie '1 l'espunse cea mal mar-e d.iu surori. Ecă, pă-
serica ('e-�l are cLIibuW in lm'nul!) hisericihlin palat urile ta­
tăluI nasInl trehue sii li lreeuLi'r prin frlll1rJe; diel numar ea
pote sit l'esbată pc aic'i.
F dele tl'ecură �i ajn nsel'ii i II palatl� III unde el'all incuiate,
tot pe unde eşisel'ii.
A doua (.li al'gatulll cle- la gr<idinărie Ciine! dete mănuchiu­
l'j.le de 1lod retelol'll irnpel'at1.11uJ, ascun�e cu meşteşug'll 1'ă­
mnricarllptăin mâuuehiulLt Jetcl celeI micI.
Domni!a se mir!"t când îşI priimi m�u:ll1ehiul(1 de florl, se
u1tit earn Cll milii la al'g'atl), �i nu-şI pute'l da sema cum de
si\ ajtmg'ii aeea riimur ie:il ntl'C florile ce priimise.
1
[239]
A dou sed ,�r;'i.?1 a�rl o IlcLl'eGul'il .. JHÎill.ult'1 ';I';i�i pc l'UI'j';'l
j:iJ1L1Se după denselo, cu deosebire numai cii rupse o rărnu:
din copacii cel ,:11 t'l'll[;',lele de auru, pe care o ]>1I8e ,:�ră�'i
tre florile ee dete il doua ',li domniţe! celei In i,''!.
Fala Cea mal mare t�răşl cu cuvinte lini-titurc, atillil fi
slIro1'i.101'1, e't, dind se au'Ji .fl'emiltllli\ ee se riinl ill l'{,clliref
unde argatulu rupse rărnurica.
Ci\nd a doa .li .lomuiţa cea mică piiimi florilo Cii flinllii
ascunsă Intre de, li dete unu t'EH'LI al';;I"1 firi.lli.llitnii.
��a câulii vreme cu prilej 1"1 �i lll'efiil'.{�rldu-s0 că H<);I sit
prim Lle, eşi preste ',li prin grăclinfl, �illlt<\l.ltil1dt'llw arg
la o cotitură a grădine'i,Wî. opri �i-j ',lise:
- De unde ai av: 1 1.1\ tu rărnurica ee H11-a:i P'18-0 iu mân
chiulu de flori?
- De unde o sc,e prea bine,Miil'ia 'I'a.
- Care va să ';lieă tu le-al ţinutii dllp[t noi �i seir unde m
gemll. noi noptea.
- Cam aşa, Măria ta.
- Cum ai l'iieuW de al: veniti'! după nOI de nicî una dir
SIII'01'1 nil le-a vc�lut.(1. �
- Pe tUri�t"I,
- :---':a o pungă de bani, �i să nu seoţl. nicl o vorbă des
primblarea nostră de noptea.
- ELI. 111 t- m 1 vin',1(l tăcerea, Măria ta.
- Dacă voi(, audi insii, Gil al cr;\r.nit([ ee-va, voitl. pune s�
taie capul.
pise ea vorbele astea aspre elin gurii, ([arii din inimă a
ce-va cugeta. El i se părea Gi1 ;tCl)sUi a q;a !; CI din l;e în ee
faee mal eLll'iij,e!(I.
A. treia n6pte c;\nd se duse după ([()usele, tob) pe fUl'j
rupse o ramurii din pădurea cu copaciI cel cal't� aveau J't
de diamanl!\ �iiarii�l se Hiel! ff(jm�lW pl'inll'C frunze, şi
l'ă�'i surora cea mar mare alină [rica sUl'ol'ilorll celol'u n
eu ellvinte liniştit61'c, Domniţa însii Gea rnică ntl SCÎll de
dariii Il inima el se strecură o bucurie ascunsă,
. [n r,lio;) urrniJL6rc e;\nd g'Asi riimul.'iea de cliarnanW.în fi
b
5
•
[240]
_ 2;;8
nuchiulu de 1101'1, cată cam pe subtl�1 ascunsă la argati'l, �i-il:
găsi că nu se prea deosihesce de fiiI de domni şi de împe­
raţI. At<llll i se păru de (kăgl;'�lL
Argatull! �i densulu cătă asupra domniţoj eu ocln g'aleş'i,
dară tolt! pe fllri::;ll, şi o ve�ll1 că se turburass Ma-cum, se
făcu [usă eLi nu pricepe nimicii �i-sl cată de tvăhă.
Surorile domniţe) deteră peste d(\l.I;;,ii vorbindu, şi 1'1501'6 de
(l(�nsa �i o luară eu cuvintele cam peste p;cioJ'u. Fata cea
mică tăcu �i înghiţi ruşinea. Nu se putea ea mira din des­
tulu cum a lăcutu argatulu ele le-a descoperitu. El, vedl, îl
intrase In cap!"! că acestu fl(�c{lI) nu pote să fie omu pt'osLll
de ore-ce dovedise lucruri ce nicî măiestrels nu le sciait
Şi apo î, adeveruhi vorhindu, hoiulu lUI cehi falnicu, ehi­
pulă lUI eelu hine potrivită �i hlajinu, îll"! ariii-1 câtii de colo
a nu fi de argati\ prostu. Pe lângă acestea �i lnfăţişare� şi
Iotulu într'ensulu avea pe vino'ncoce,
Dură ce intrarii în casă fetele, domuiţa cea mică le spuse
că argatuhi de la gl'ădinărie scia totu ee facu ele noptea­
Atuncl, se adun.uă la sfaLtl şi plănuiră ca să-li.'! facă şi pe
denslilli să-şI piardă inima şi simţirile, cum făcuseră �i cu
ce'î-lalţl tiucrî.
Flecăiandrulu Însă, se furişă şi de astă dală de intră în
(,ămara fetelorlj ca' să asculte la sfatu!t�l Ion1.
Pal',e că-1 spusese ariciuh'l la ureche că ar(� să se pell'celei
intre ele ee-va pentl'll d(�]JsuhL '
Acum dupit ce seia totuh"t, dară totulu ce trebuia să sc:e
se duse la ela ti nil lUI �i ,;lise către eel II trantlilflt'ifl;
(Dafine, Dafille!
Cu săpălugă de aun�l săpalu-Le-arml,
Cu năsl1'apă, de aurll udatu-te-amll,
Cu slel'garll de mătase stersu-te-amu,
Dă-mi minte şi proeopselă dp fiii de dornnr,;;j imperattUl
Ca şi de la rînd li uUli bohoetl de flOre ineolţi, ereseu şi se
deschise o Hore minunată. Elu luă norea şi o băg-ă în fiinu,
O dată că�lu de pe faţa Iu! arsăturile de sore, şi îl remase
chipulii ellratl'i şi luminatu, ca şi când atuncI îlii făcuse mă-sa.
[241]
",imli că în creeri l lUI 80 petrece unu ce de care llU-SJ putea da
scma. Dară vegu că începe a judeca altă-Ielu de cum judeca
olt'! pînă acum. Pasti-mi-te se ascuţise la n.inte, Şi totu de o dată
se pomeni îmbrăcată cu nisce halne ca ale Ililoru de impe­
rap: şi ele dornnî,
A tunel se duse la impăratulă şi ceru şi densulu Să-I păze scă
fetele, într' o nopte,
Îrnperatulul i se făcu milă ele tineretele Iul si-lă sfiitui să-sl
caute mal hine de trebă, de câtu să 'se replle.' EUi stărui. Îr�­
pi'ratulLI priimi. Acesta nicl că bănuia rnăcarn a fi arg·a!.uLU de
la grădinărie ; a�a de multii se schimbase.
Câud îhi arătă feteJorll şi le spuse împ(�ratul.u ce voesce
nici ele, vedî, nu-lă cunoscută. Numai cea mică, fiindu Cll cu­
iulu la inimă, îl(i cunoscu, şi începu a I:twji de dragoste.
Noptea următore când plecară ele 1;\ jocu, îh"l Iunră şi pe
densulu. EILl scia ce i se pregătesce, dură se feri ca de ola
mălaiuluî să nu dea în clapcă.
Ajunseră la palatulu vrăjitri, jucară pl1la despre (;lioă, apo l
se puseră la masă. 1 se aduse şi lUI beutura elin care hcuse
toj:1 carî veniseră inaintea lui, heutură eate trehui» să-Iă f.ică
a-51 perde minţile 5i simţiroa, beutură care sa-Iri piarda şi
pe densultl ca pe cd-Ialţl.
. AtuncI unde îşI int6l'se nisce ochi lăcrărnoşl �i 1'lilll de fo­
cnlli dl'agoste'i ce-llt mistuia, şi (Jise cu graf(] dl.lioSLt du�iJlliţei.
celei micI.
- Vl'el tu'? ecă 811 me per\li'l pent!'!' dragostea ta, daca al
aşa inimă de ghiaţ}l.
- Nu; n'amu inimă de g'hiaţă; focuh�t dl'agostel tale mi-a
încăl�lit'o, respunse ea. Nu bea. Mal bine voitl să fifl gnidimi­
resă cu tine, ele ct\h�l fată de .i nperatrl.
Cumau�li aşa, elCl arullcă hhltura la spate, şi mal apro!,iin­
du-se de densa, îl mal t;J.ise :
- Să IlU-ţ'i fiett� llă, Măria Ta, că grâdinăr�să nu aî să m
odată cu c.'lpulu.
Te" cel de fată aut;J.iră vorbele 101'u. Pllterea farmecul.ul se
8<11'obi, şi toţI cu totulii se pomeuiră ,în palat urile împ(�rat.1.l1ul.
16
[242]
Palatulă cehi fermecatli peri ca o nălucă, ca �i cum n'art'l fi
mai fostii pe lumea asta ,
Când îl ve<;lură impăratul», încruneni de utmire eu amân­
doe mâînile pe barbă. Flecăulu, fostulu argatiila grădinărie,
îl povesti totă şiretenia nopţi lor LI. Împeratuh; dete pe fata cea
mică după Ilăcăiaudrulu celu Irumosii şi drăgăstosu. Apel se
infăţişară şi cele-lalte fete eu câte unulu din fiiI de impăraţ '(
şi de domni pe care şi-li'! alesese. Îrnperatulu se înduplecă şi
le dete pe fie care la casa 101'(1. Şi S2 făcu o bucurie mare
în t6te părţile, care bucurie de ar Ti o sută de gmr, nu una ca
a mea, n'ar putea-o spune.
Inainte de a se cununa, fata cea mică întrebă pe Iogodnicnlă
el cu ee putere făcu ehi de le descoperi ascunsurile fapteloru
loru şi legătura Iarmeculuî ce le ţineai'! Înlănţuite. Elu spuse.
Eară ea, ca să nu fie hărbatu-seu mal pre susîi de câtu ea, ci să
fie d'o potrivă om ea toţI orneniî.se duse de tăiă dafiniî şi-I
hăgă În focă.
ApOI se cununară şi trăită o viaţă fericită, cum se trăesce
pe lumea nostră asta bălţata llÎnii ce se istovită top cu totulu
În adâncî hetrâneţe,
Iar eu încălecafîi p'o şea, ele,
Not i Povestită.d'un j line Ir'ln,ihrllîl:liij, slud.cnlll 111 Bucurescr, iti
anul ti 1868.
r
I
\
J
f
I
,j
[243]
XXIII
CIOBANAŞULlJ CELO ISTETLJ SAO TUHLOELE
ULENDEI
;.
,
J fostă odată ca nici odată; etc: .
-s-, �� ': fost(� o;laUi :mCI împ.er�tlt. şi. o îmPvel'ă�E�să. :\rncn�
� dOI erau omern de treba �l frumoşî, El se iubeau
nevoe mare! Dară era II totii mîhniţi şi amăriţ î că nu făceaii
copil. Tote lecurile ee luase impărătosa de pe la vracl şi
vrăjituro nu-I folosise Întru nimicu.
lmperatulu şi împerătesa se puseră pe POSUI �i pe rugăciune,
cu g<\nch't ca doră îl va asculta Dumnedeu �i Ie va da şi 101'1"1
unii copilă. După trecere de câte-va dile, Într'una din serI
când petrecură el o parte din nopte rugându-ss mal ferbinte,
se culearămail:âr�li(I.CwnpusecapuWpeperină.adormirii.in­
dată parcă-I lovise ei ne-va cu muchia în capu, Nu trecu
multii şi împărătesa dete 1111 LI ţ.iP(�tLI răsări ndîi el in somnu,
- Da ce al, draga mea împărătesa, �1ise Impăratulii, ele
tipi aşa de grozavu ?
- Ce să 3111U, mărite împărate, ';Cll a!111"t v i><,l ut II 1111 LI visă '
frumosii �i minunată. Ascultă, că voiu să ţi-lii povestescu :
Se făcea că eramă într' o grădinii, trumosă, frumosă, cum
n'amii mal ve<;lutt"l. Erau nisce poml înalţ], stufoşi şi hine po­
trivi ţi de părea că erau scvişl, Ji aşe<;laţ,l in trâmbă pe dru­
mulu pe care mergcamu. In drepta şi în stânga era o pădure
totii cu de aslt"l-felll de p01111 de îţl plăcea să-i privescL. Totl'l
mergendt"l şi rninunându-me, m'amll pomenitt] către mi,llo­
culll gl'ădinel. AicI eea, ce să-j:l SpUI'! frumuseţea de pe lume.
Ni�;ce cărăr'i suci te �i coti te, acoperite cu um\ le!1'1 dl� l!t'bă
măl'ullţică, de părea că erai:i nisce cov6t'e aş tel' rlU le.
Din 10CL[ în loci:'! şi mal cMu colea, se făcea cii ,mlll aşe··
[244]
,,late nisce stufişuri, unele rotunde ,�i cu Ilor I, altele lUl\gueţe
�i eu pomişorl, eră altele făcu te ca nisce ascu:1(,lNoI'1. Flor!
cu [el (1 de felu de feţe şi cu unii mirosu de te imbata. [vIe
retăcisemu căscăndu gura în tale ;l;ll'ţ le, ultându-me la p6-
mele cu care eruu iucărcaţf pomii şi ascultâudu la miile de.
păserele ee cântau pe rămurele şi fării 11 se stii de mine.
Mal către midlocuh; grădill!-'1 sa f::icra că t'['.l o fântâl!ă
de marmură albă ea laptele, şi apa curgea pe du o sută de
părţi, limpede ca viora , �i rece ca ghiat:"
Totu umblăndu iucoa şi incolo, nosăturâudu-mr' el,>, Il]'ivir,�a
floriloră şi de mirosu, <1 Ul;ll't un gL1Sll ea de pl'ilJi�-heL6l'e ("m�
[OL(l dicea : cine m'o mânca, remâue grea! SI;.t: i:ll<\Cll, c.iută
să ver,lli de unde vine glaslIlli, şi mi se I'i�!,pa că ose d'l' Inir,llo­
culu unul stufuleţîi de pomişorr, mal i'rurt1o:'i LI" e;',[(\ ce'i-L,lţ'î
pe care îl vedusemu piuă aei. M,'>i;:\1'j ('i el', dll!,a g-liISl! ş'a
plecu într' acolo, Câud, ce să v0':li? stMuif'!nl(t SI; ['aCi;,', că
era înconjuratu de nisce erbă ve�'di�, subţirica şi lIaltii. de-ruf
venea pînă mal susu de grnl1ehi, Ilricelu de el'!Jă �i fbri ... ic.i ;
astii-Ielu în câtu nu te îndural s::'l cald peste ele. ,li l:LIilcl '.ldia
ventulll, se culcal1 şi se ridical1 ele rare;\ eă SUllti" ;Li"e" v.:1UI'1
de apă. Eu, pîŞl1, pîşi:'!, bini�oru, m(� let'eamu să 'lU "tl'iel\ ;; i""u­
museţe de erbă:;;i flo!'l, şi ajllilgii pînii li] stu!uleJi"t. ,\eol0 în
mil,Uoculu unOrlt pomişorI, el'a llllUli1 Ci-J-Va trlill !.ili'i<:elli, !'ilre
că de dinadinsii CI'a făculu a�a, C'l să-I li ver,lă Ol'H,j:k o t:-ece.
Pe ramurile h1l sta nisee merişare miel �i p'o pâl'te J'Ullwne
de părea că erau prăjite. St;tlt �i ilseultiL Ele, ,,8 UbC'" că
mie îmI vorbe;llI, cacI nu mal .Încetatt de il tull'i (,li ce : cine
111.'0 manca, j'emdne grea.
Eli n'amli mal puti1t.li să mi\ oprescu. Mi! intin<jll peste
cC'i-lalP pomişori, iatt unu merişurft d'alea, 1[(1 hlglt in g'1.ra
să,·lil maUâl1cll, dara, etlllcl sa mc Înlorcll" d<tll illL:"UlJll
ghimpe. Aşa de m'a sagctat.l1 pustiul1'i de g'htmpe, 1n eâlu
aml\ tipatU si m'amu desl,eptatu.
- 'Frumo�(l ViSlt al 'visatu, i,lise împel'atuLU; dar ŞI tilre
al ti,)Ulll, in câtu m'amll sj,eriatu.
Nu trecu mllltll. după asta şi împeratesa simţi cii a fosbl
[245]
inaLti în pântece. După H()Ue lu'n î, născu o fată ea O) dină.
Bucuria şi veseliile ţillud la curtea imperătescă mal multe
'l,li1e. Fata de ee crescea, d'aia se făcea mal Iruruosă. Îinpe­
l'alulii şi imperătesa se uita Ia densa ca la sore,
După ce mal crescu, se ve<;lu că făta este isteţă şi eu minte.
il plăcea să esa pe cărnpu să se joce, să adune floricele, să a­
lerge dupa Iluturet şi să S(� scaldeîn pirtiaşuli; ce curgea pe
la spatele gTă(L)}Io� imperătesct şi care era limpede ca lacrima.
Dăd-ea hâg'C1sr, de semă. că Ietet, pe Iingă ale-blte, îl plăcea
să asculte �j la viersuh) ce scotea din Ilueru unu ciobănaşu care
avea câte-va miele �i le pă�te:l dincolo de pirtiaşu. Într'una din
'f,1ile fata iIJlp6ratuiui merse cu dădacă-sa la cărnpu, şi neaudindu
fluerulu, crcdu că suntu singure, se dssbrăcară �i se scăldară,
C tohănaşuhi dorrnia la rădăcina unul copaciu şi mielele se
răLăcisel'<l I'e dlml'ie. Când, li II II Jinţ.arll îlu înţepâ aşa de
tare, in câtu illl deşteptă . Deşteptându-se el li, ecă fata îm­
peratuluî-că ec�ea din apă. Remase uunitu de ceea ee vedu.
După ce so duse fata îrnperatulul cu dădacă-sa, îşI căută
'Şi ehi mielel= �i se duse şi elu întrale sale.
Pină aei cântase ehi nu cântase; deră după asta îşI pu:::e
'Şi elu pulel'ile şi �licea din fluel'll nisee dOIne ele te adormea.
Ver,h�lldll dădaca că fete! îl plăcea prea multll să asculte
la flLleri:'l, nu r,lise nimenul nimiell, clară se feri dea ma'i
veni cu fala pe acolo.
Ciohănaşullt, unll flăcăi'll1elt'U chipeşll şi tl'aSl1 ca p'ln inelU,
daea vh,lu că nu mal vine fata pe acolo, îşI luă şi ell1 lu­
mea în capll, şi se duse În aWl parte la UUll oraşu. ele se
hăgă al'gaLll la vite.
Împeratulll şi împerătesa se topea elupă fata loru, ver,lend'o
că de ce merge se face mai frumosă fii mal cu minte.
Când ajulise de măl'itatll, împeratuhl r,lise împerătese'i:
- Împerăt.(�sa mea iubită, fata nostră s'a făeutll mare; a­
CUmtl Să-I eăutămll UUll bărbatu dintre fiiI de împel'aţ'i toti:!
aşa de J'nullosll şi de eu minte ca şi densa.
-- Fata nostră va lua de bărbatl'l pe acela, \lise imperă-
[246]
246
tesa, care îI va ghiGI semnele ,'j� are pe tl'UPL1; altu-Ielu nu
o mărită, Demne teresce.
Împeratuhi ascultă. de vorbele irnpărătesel şi deie sfară
în ţeră şi pe la tote împărăţiile, procumu ca să se scie că
ori-cine va ghici semnele ce are fala imperatulut pe trupti,
aceluia i-o va da de sotie.
Când se audi de asta hotărîre impărătesoă, se făcu mare
vîl vă între împeraţî şi omeniî locului, �i toţî cu totulu se SCLl­
Iară să mergă la curtea îrnperătescă "ă-ŞI cerce noroculu.
Iar daca audi �i ciobănaşulu, î�l ceru simbria de la stăpe­
nu-seu, î�l mal vendu şi ce bruma de ţole mal avea, î51
cumpără unu calii de atâtu pe câtu i I ajunsese hanl �i haine
de primenelă, î�l luă ce-va merinde şi plecă �i elu.
Cum se vedu la câmpu, descăleca, şi cu ochii înmuiaţl În
lacrămi făcu o rugăciune la Dumnedou să-I fie (1.0 ajutoru
1 n călătorie şi să isbăndescă, apof încălecă din nuou �i porni
cu voie bună.
Şi aşa, alde, alde, merse pîni însera ŞI se puse a se odihni.
Când, ce să vedl Ii-ta ? unde venea o cetă de fir de împeraţl
şi ele boert rnarI, îmbrăcaţi numai în firii şi pe nisce armă­
sarI de mâncau Iocu. Se părea că nu-i mal încape 10<.:u1(1. ElC1,
bietu, se dete mal la o parte. Mal veduse elu cal bun)', inşelaţi
�i infrânaţl trumosu ; mai veduse şi m tinerî ele boert îmbrăcaţt
cu halne scumpe, audise că uniî dintr'enşiî suntu limhl1ţJ, des­
merdaţi, lăutarI în l"Îs\'i şi infuml1l'ap, de nu le ajunge cine-va
eu slrămurarea la nastl, dar ca şi aceştia, ha, ba, ha!
Trase şi el aci spl·e a mânea peste nopte: Puseră decI tie
le făcu unii focu mare de părea că aii să trigă unu bOli, se
puseră pe lângă densulll �i după ce cinat·ă, începură a vorbi
vel'(�i şi uscate; mal multe rele de câtii hune. Nu le scăpase
nimic li pe lume de care să nu se alege. Stall tolăniţi pe
nlsce rogojin'( pe d'asupra cărora erall a�te1'nute nis�e velinţe
lucrate cu meşteşug-li.
N6ptea era frum6să. Picli de nuoru nu se vedea. Din când
II] câ1ld greeri! şi prig'oriiV� te facea LI �ă-ţ.'( mal aducI aminte
d trtiesd pe lume. Untl villtieelLI adia În câttt de abia îll"t
I
1
'.1
�
J
1
[247]
247
lJmţeal că vine să'ţt m;\n:;,\ie obrajii. Ciohanul se făcuse mi­
lsleit"l lâJlg'ă un mărăcine înfloritii, re lăngă care păştea ca­
lnl SeCI, şi se puse pe gi\ndurL Se uita pe ceru la drumulu
rohiloru, vedea cum se mişca caruhi, fata care duce apa în
doniţi PA cobiliţe. Se mira de radele ce eşa din Iuceferu, şi
căuta cu mare dorinţă să cunoscă care din candelele atârnate
in ceri:'! ,U'I"l fi aceea ti fetel imperatu lut ca să se Închine la ea.
Pe când era cufundat în gândire, fiii ele împăraţi şi de
boert h'ig'al'ă de sernă că mal era cine-va. Il întrehară şi a­
nară că merge �i elIa cetatea imperătescă unde mergeau şi
el. Şi fiind-că vedură cii el nu le da pricină de vorbă, în­
cepuni el să-I vor bescă şi să-Iă camu Ia peste picioru.
- Eată, (,!ise unul elin el, âncă un peţitoru pentru fata cea
lrurnosâ a împei-atulul.
- Asta negreşitu că are să-I ghicescă semnele, (,lise altulu.
-- Da bine are să şeqă fetei împăratuluf cu ăstu tetu-fru-
mosu, grăi unii alu treilea.
Ciohanulu tăcea şi înghiţea; asculta şi elu la vorbele 101'1\
cele nesărate şi uecumpetate.
Decă văduvă şi vedură-că elu nu raspunde nici unii cuvin­
, ţclri, rnerseră la densulu şi intre altele îi diseră :
- A:tâţ'i fii de domni şi de impăraţl a(l fostii şi nimeni n'au
\,utlllll ghici semnele fete! imperatuluf, şi tocmai dumneta pri­
etene, o să te găsescl mal flroscosu '1
-- Omulu este datoru să-şI cerce noroculLl o (htă de două,
multLl ele tI'el or1, \lise ciobanulll, si [\cela care face aşa este
ornll cu minte. Cetu ce insă umblă mel'ell cerci'llldu, este Ulll'l
lIesăbuih"l eăruia.,trisbue sii-i lipsescă vre-o dogă. Eu nu adUCLt
nimenul nici o' superare. Nu me ÎnCLlmetll el'ăş'î că o 'Să ghi­
e(�Sell ce-va. Dar'an} Dumne\leu însă să apuce urlUh\ din dum­
nev6sll'ă o asa hucătică bllnă, fiind că vi se cuvine.
Feciorii d� JDeri ;111 putură mislui vorbele ciobănaşLllnL î�'i
plIsel'ă in gâlldu să i-o cocă şi se culcară.
A doua �li ciobiinaşulll se sculă de dimineţii, îşi spdiî. faţa
la o fontână, işi făcu rug'ăciunea, incălecă pe mârţoga lUI şi.
t'l'd, tj'ei, merg'ea singlll'lj. Feciorii de boel'l �i de împcraţ'i S€l
[248]
248
sculară tâl'i;) tii, se rn 11 sbsguiră, şi apot plecarii şi el; îlli ajun­
seră de pe urmă şi Wi �i întrecură. Şi de astă dată se alegarâ
de densulu şi-l căuta cearta cu lurotnarea. Ciobănaşul tăcu din
gură şi îşI căută de drumu. Clll scia că cine tace merge în pace.
Sera fecior-il d,:� imperaţl şi de domni maseră în marginea
unei păduri. Când, �ocmal tâ['�lill hei! ajunse şi -iobănaşulii os­
tenitu ca val de elil; se puse �i el la o parte, Iăcu unii focşol'fl.
îngriji de calu, apoi cină şi se culcă. Feciorii de hoerl, nea­
stârnpăra]l cum erati, voirâ să'şi rtdă -Ie ehi. Aşteptară pînă
adormi cinhănaşulu, mal aţîţară foculu, îl luară pălăria şi i-o
aruncată pe focu. Iar uuulu din el deşteptă ndu-lu îl IJise:
_ Hei, pl'ielellc,ţi-a că\lulLI blenda pe focii, scală-te ele o
ia, că se arde.
_ Lns'o să :ll'\lă, respuuse elu, şi-şi cătă de somnii.
Dupa ee se culcată şi Loeriî cariî rîseră ;Jînă se ţinură eu
mâinile de inimă, adormiră şi el.
Ciohanaşul s� scolii şi ehi, le ia tote armele, suliţe, săgeţf ,
arcuri, paloşe, şi le puse pe Iocii. După ce se ai-seră de r ă­
rnaseră numit] fiarele, şi acestea se făcuseră roşil, fiind încinse
de fOClI, îi sculă, pe când el răscolea jarateculu eu o ţandără
de Iemuu, dicendu-le :
- Ia sculaţt hoerl, de vedeţi ţurloele hlendet.
Când se sculară hocril şi vedură atătea Ieare arse, nu le
venea a crede ochilo1'u. Se duseră să-şi ia arrnele de unde
le agăţaseră, dară ia-le de unde nu e.
Vcgură în eele din urmă că SUlltLI păcălij.î, se călrăniră de
mânie, insă inghiţiră găluşea.
Ciobănnşulll era gata de pleeare, fiind-că toemal. se îngâna
\1io<1 cu naptea, Încăleeă şi o luă la sănătosa; ve\ll că se cam
şi temea să nu paţ.ă ce-va ,lil1 mâna hoerilorLI.
BoeriI eră.şI îltl ajunseră de pe mmă �i îlii şi întl'ecură, hâ­
tându-ş'î joell de dânsulu, când era ii p'in dreptulii luI. Sera ia­
răşI tâl'l;lill sosi şi ciohănaşulfl la loculu unele se aşe(;laseră el
să eonăcescă.
Cum ajunse, se trase la o pat'te ca şi în 1iua treeută, ingriji
de caW, apoI cină şi se euIcă.
I
I
[249]
Loculu unde maserii eluoptea acesta era <11'l'ope do (o lii
covişte noruolosa. Boerit elim vt\lurii că ciobănaşubl a ador­
mi tel, îl Iuară calulu �i HLI Inomoliră in lăcovişte. Apoî, dt;�­
teptându-lii, il rJiscl'ii:
-HeI, prietene, scolă (;{l !i s'a iuornoli] lI.dll'jl,ga �i uu IrUl
pote eşi,
Ciobănaşulu sciu eă-�'i [il'ipouiso caluhi ],; ne; inţclcso ei!
trebue 'Să fie vre-o drăcie aci la inijlocu, �i l't'Spullse:
- Cine draculu a pus-o să sc i uămolescă '? las-o că l'a c;i
ca de va voi.
Rîseră şi de astă dată hoeri i eu laerăml, apo) se culcară,
După ee adorrniră, se scală ;i oiohăuaşulu, le ia armăsatiî,
le jupoe pîeile picioreloru ele la copite În SUSll �i le legă cu tciîi
ce-va mal susu ele genuchL le pune câte un projapLl in gud
ca să stea cu dinţi rinjiţi, şi îl hăgă in nomolu pe lăngă onlulu
luî. Apo) se duse să deştepte pe fiiI de hoeri:
- Sculaţi, hoerî, de vedeţî minune: Armăsariî Il-v, ve()(�JlCltl
mârţoga mea inomolită În lăcovişte, şI-a sumesii nădragii �i
saii dusu ca s'o scoţă din noroiu. Pentru acesta rîdi'!, rîdii, uite
de să se prăpăclescă,
Când au�iil'ă boeril de lina ca asta se tClllUl'ă să nu le li ju­
eatu eră�I vr'umvl renghill, .-şi de unde să llU fie a�a,-se scu­
Iară, şi când ve�lură cum Î-a potieiilitl\ ciobiinaşulll, se luarii
cu mâlnele de perll,
N'avurii ce 1ice, Cu t6te astea ullul,; din el, eare era �i mal
sernej.u, se otărî sil se ţ.ie de capullt ciobăna�ulu'î, să nu-W
lase să se sfinţescă,
Ciobănaşult\ insă îşI "c6se calull[ din liomoll1, ŞI în în viil­
măşelă, se strecură binişoru, şi re ici ll-e drumul ti: plccă �i
îl lăsă cu buzele umflate, eu braţele încrucişate şi fluerâIld ii
a pagubă,
Boerulll celtl semeţl\ şi neruşinatLl ·se luă după densuW,
ihi ajunse, şi totu cu şoşele eu momele umhla pe lâll�'ii eli"!,
După ce sosi la cetatea împel'ătescă, ciobanulll se înra!i�ii :;<i
e11:\ la împeratulu ca să ghicescă semnele fetet; dară hoenll{1
nu se deslipea de lângă di'msulll, nici câtll al da in crcmene'
'Ji'
,t� t'} "'- ..
. � -" �. �
[250]
11(1 l'i'l'a�lIl(1 ti :",,, V,\'Jll pC cioban, dichisi tii, �liălil!elU, cu
["le cur.rle pe d,"nslIltt �i cu mustăciora mijindă, îl plăcu �i
lUI; rnal alesii c<i c r.i �i mâudru �i sta înfiptă Inainte" lUJ
�i cu corajii, Hi'l p!'iimi deci să "le sii ghicescă.
Infuţişindu-se inaintea sfatului imperătescu, unele se afla �i
illlpel'atulLI cu illq)(�l'iHesa :;;i cu fata 101'il, eli:'! după ce î�'( [t­
runcă ochi'! ea unu �erl'e Ia Iată, e;fise:
- ['rca miuito Imp('!'ale şi imperătcsă, fata Măriilorii Vo­
stre are sorcle în pepli\ luna în spate �i duof luceterf în cel
(1110'( lIl11eri .
. - A�a ernmri sii ',lici'l �i eli, rcspunse de la spatele cio­
banulHll;oel'llll"' Cel!"1 neruşinată.
Totă lumea l'i',mase uimită când audi semnele ee spusese
ciobanulu �i mârtm-isirea imperatuluf că a�a este: de unde·
!linii aci se alH)il'ii 'Jice�ndll-se de uni] alţiI:
Ha, cii fala a['ll fi cocoşată.
Ba, cii arll Il scliiopă.
Ba, că aru avea vrun semnu de măslinii, CII'C�a, coruri
ori de alte pome re care lruperătesa, fiind grea ('11 fata, aru fi
portitii la vre una dintrcnsele, �i că ar fi furat-o spre a-�l po­
toli pofta. Că, dup;"[ re an) fi mâncati'1 pome, În locuIti unde
a PUSi'1 mfula ma 1 î llU�i (1 pe tl'llpulii el, în aeeja�l 10Cli s'a
JiîeUlll, semnllll'l pcimei pe tl'!lPUlll feteL Cit aceUI semniî. arli
fi în ellLtre od in eulal'e Ioel'!.
- unii, .11:1, cit un:J.---A1ti'. ba că alta.
lmpt'ratul,\ �i ill1pel'iilt'�sa se afla Înll"o mare lneurci\turii. Nu
scia pe eare sii aV�gii din duol. UniI din sfatuItl împerăţiei (,licea
s;\ alegii pe filMt de lJoel'l'l mal'e, fiind-că eti'l c:lisese cii tocmai
a�a el'a sii 8plle �i eli"!. AlţiI \licea să alegă pe ciobaml, fiinclt'!
(:ă elCl g'hicise cetit Înhîil'j semnde feteI. lmperatuli'1 liisă ca
să-şI alegii fab pe eine va voi mâIne de dimineţă, tot tI ele fat·ă
eu sfalullL Lăsă adecă feteI timpu să se g'âdescă pină a doa �li.
Pinii atund lmperatnli'l porunci să-I omenE�scă pe amînâoI
(;,t pe nisee mosaHrI mari �i sii-I găsduesdt în palatnrile îm­
pi.;rătesd. Le pl'egiHil'ii () ciimara cu doue paLurI în care să
rn�le pe�tc n6pLc.
[251]
f
\
.\
.,�ti }
251
Ptnă a nu insera, ciohauulri se Inrişe de (lul!"1 de hnCl'(1 si se
il IJse de-şl cum pi)ră ni ţele Iloriccle-hohc.
[ntorcendu-se, Îld întrebă flulu ele lJO(;l'I�1 :
Darii unde fuseşt, prietene '!
Mi" duseiii de-m I c<lmp(�l'ai(1 unu cuţitaşă, rcspuuse elii
Ce sit Iael CLI el (1 '?
Îrnl trebue,
Cum audi aşa fiull1 de Lo erri, se duse de-�l cumpi'n'î �i
elri unu cuţitaşă.
După ce se intorse, cina fiind gata, se puseră de ciuară,
apoI mcrseră să se culce,
Cămara în care jutrară era a�a de mândru împodobită, in
eiitCI hietulu ciobanii se mira CIUli o sii calce ehi JlP velinţele ]i'
se6l'ţele alea scumpele ce erau uşternute pe .iOS!'I, ElCl se ciudi �i
mal multu cândle,}u pe flulli de hoeru mare eii iJltl'{[ �i calcă hen
milă peste denselo, ca si cum arrl fi rost(l cine seie ce sdrcnţc-
Păreţif erai'! alh 1 ca laptele �i eu nisce vl�rg:Î de :11.11'(1. La
fel'eslrc eraii nisco perdele de mătase (rata hun.i �i gT,');;ă.
întinse pe nisce drngl de uurlt.l'e l:lng'ii piil'e!.T nisce Iaviţe
şi o m rsă de Icmnă mirositol'l\ llicrate cii m(e�te�ugll,
PJ.tlll'ile erarl de () pal'le �i de 'alta ale c:ămăril �i CI[ Im(l'
fel!"1 de oratlistl"1 d'asllpra nun1'\l de m:Hiisi\rie d'aia hllila in­
muiate în ol'ii, a:'I)(Jal.e pe patrII st,llpl 1111;l'a)[ ea Inelellll' �i
eli nisce dungi de aurlt. A.�tel'l1lll:ul([ el'a, de niscc 1':lllză albii
ei[ ziîpada �i ,;lIbţil'e d'� s'o sparg'i CII limil.!. Pel'ill:l de Capl[,
el'a imlH'iicaUi cu pânzii de bJl'iJllgic:ij ,1,) cen ma'j alesi\.
Cio1)1null[ intl'ă cu soală, Ab:a c:ile 1, ca sii llil strice IC­
tinţele, Se puse hin:işOl'(1 il1 P:lllt ca s:i I1U se rnolol:ol("scft
albitnrile. Ll.I'ii finlLI de horn] cumi:i inll'ii se al'lHwi'1 pe IHILI
patt�[, par'c'a,'i'[ fi fostll h (L�nsllhl aeasii, �i se toli\lIi.
Dnpă ee se stinse luminarea, ciol)l11Ulll înccpn a l'onţiii la
Oorieele prin inlunel'ecll, Cll'n 'ilu(Ji [eeiol'1.1lt1 de !JOC'I'i'I, ln­
trebă din paluh'l Sell:
Da ce mal faci tu acolo, prietene '?
- Eacii ce sti {'-lell'! mi-alTII'! tăiall', nasulLI �i iW mftlltlllci'l,
pentru aceea mi-ami't eumpel'ab'l c;lI!ita�uli'l,
[252]
Înda tă �l Icciorulu de bu"rl'l, i�r scose cuţitaşulu, î�l tăie na­
"'Julii, �i incepu a ronţăi şi CItI, credcndu că asta trebue să fie
ce-va. Nu-l veni IUl să crel,lă cii (1 asemenea faptă 11'0 să ll\iwrn­
neze He-o ishânda la noroculu p., care nădăjduia să pliC mâna.
Il durea de durutu ; darti răbda in piele ca unii dracă,
.pină o vedea cum o s'o scolii la cale.
MaI Ulr<;lil't iară aude pe ciobanu rouţăiudu.
- Darii ce mal fad tu acolo, prietene '!
.- Ce s(t hU:LI? ecă mi-urnă tăiată urechile �i le mănâncă.
Îndată 'sI le tăe si Ieciorulu de hoeru si incepu ZI rentă
·�i d(�llsul(t; ca să nu rămâe mal pe josii ele câtă cil)hanuîlt.
'rbUl no ptca nu s'a pututii odihni dl� durere. Se svârooloa
,ca lipitorea când îl dai sare. Darii îl era ruşino să ţipe ort să gemă.
Ciobanulu adormi �i trase unii puili ele sornnu pinii a doa
(,li, de să se ducă vestea.
Când se sculară, fură poftiţi Inaintea .natulu) imperătescu
ea să-şi alegă Iata uuu m:1'8; când colo, ce să va\lc'l '! Fecio­
rulu de b:Jerlt, slută ciontu �i plini; de sânge ca unu stârvu, pe
-care j llt deteră al'arii ca pe unll marj,afol şi hecislliclI.
A pOl porullci să schimbe hainele ciobanuluI, şi Hlt luă de-lll
,duse la bisericii unde îW cununii cu fala. Să Iăsămll că veseliile
Jinurii multă vreme; dară hăgându de semă 1mperatulu că
ginere-si�(l nu c prostii, ci că din ce in ce iscusinţa lUI se
.ascute, îl(i puse să judece câte-viI Jll'icilll din cele mal grele.
Ginerele împel'atulul era din firea lUI omll clrepHI, blândel �i
·eu (riea lUI Dumnc<;lell. Sfatullt imperăţiel remase cu gura
căscaUi când aur,li hotiiririIe cele drepte ce clase elll. Atunc!
imp(�l'atul(t, mândru că i-a trirni&u [umnC(.lell UllU. aşa ginere
agcrli la minte, se cohori de pe scaullulll Împerăţie'i, fiind-că
era �i betr{lllC;, �i puse pe ginere-sell împeratll Îlt loculu lUl,
{5are, de va fi trăindl'1 imperăj.esce şi <[(,IL
Iadi elt;
'NciHecaili P'Ullll rrdlrilcine,
Să m'asculte or! �l cme.
NOTA. Po'.'estiti't de tata. 1'Ilbiicatl1 pentru întâia oră in Le{/e/Hlt satl
JJasmât� Românilol·n, Partea U, Ltscic;nla IL 18�6.
1
1
1
I
.�
[253]
XXIV
POVESTE TI�nANEi\SCA
�""'�I:'�fOS111 odată ca nicl odată, etc .
• <'!-.\ A fostl"l odatăIH1U impăratu. Eli't avea trel feciori.
Când fu la cesulii morţit, i�l chemă feciorii si le
, dise :
Fe!ll rne t, suntti CI1 sufletulu Jet gură, precum rn6 vedeţi �
urJtl lucru nurnaî ve ceiu . in cele trei nopţî, dupăînmormîn­
tarea mea, sâ-rnî păziţ! mormîntul, câte unulu din vol.
Cum audi fagâeluiala din gura Iecioriloru sef, căscă gura şi
'ŞI dele sufletrlu.
Cătire se facu tie Ingropăciune, mii rog-ti ca la mortea 11Jl1.fi
imperatu, �i cu mare alaiu şi jale fu PUSlI la odihna de vecî.
Feciol'iÎ cari] sciau ce glăsuise tatălu 101'(1 când îl eşi sufle­
tulu, se puse ele paza ÎI! noptea dintâiu feciorul cehi mal
mare alu irnperatuluî.
Pândi ehi ce pândi, şi in puterea nopţii pe când şi apele
- dormeau, se pomeni fiulu de îrnpăratii cu unu ore-cine că vine'
�i vrea să d-szroţ.e pe rnortu, Nicl cii e de gâneliLLl a-lu fi
lăsrtu feciorulu ele impepatCl să facă o aşa neleg-iuire, fără ele
câtu se imi cu deusulă la luptă. Şi lupte-se, şi lupte-se, pînă
ce, câ .d i ncepu să câute cocoşii, acelu cine-l'a peri ca o nălucă.
A doua nopte, feciorulu elp. împeratîi cehi mijlociu, păţi
ca şi ceiu mar».
Cân.l se iutâl niră el, se vorbiră să spuie frateluI 101'11 celul
miCIi, pli!-enia 101'(1 şi să-I imbie a rriirni ca unul11 elin el,
Jlt' ca'- e iil't va alege el11, să-lu insoţescă în noptea când va
avea să pa7.es(�ă dCJ\sulLI, de temă, ca să nu se răpue, ca u­
nulli ce erd mal tîneriî.
[254]
[J,ll'<l t'eoiorulu celu micii alll impăratulul lJiel nu voi să as­
culte de unele ca acestea, ci �lise:
Duce-me-volu singuru, căcî trebue să fi sciutu tata ce ()ice,
ulmi ne-a pOl'uncitll să păzimtl câte unulu singuru.
Şi astu-Ielu, cum veni sera, se duse la loculu de pândă,
Şi de ore-ce scia ce-hi aşteptă, ehi î(i luă cu dânsulu armele
�i se găti bine de luptă. Pe la mie�lul.(l nopţiî se pomeni �i
e!L'l cu cine-va că vine. Vru elu să Intrebuinţeze armele, dară
unde il dădu ăla pasu ; căct elii se llrăU: ca o vedenie eşindu
ca din pămintii, �i se luară la trântă. Lupta fu crâncenă, căcf
duhulu necurată, - duhu necurată era cel ce venea să des­
grope pe Imperatu ; - î�] pusese tote puterile ca să dovedescă
pc Iiulu celu mal miell alu i mperatuluf. Ve�l'i că duhulu scia
că (le nu va putea nici în a treia s'3rii să isbutescă, apot tre­
huia să-�l mute gtluclulll; nu mal putea a-lecă să-I II desgrope,
nicl la nminu. 'Fie însă că şi hăiatulii nu se lăsă mal pe josu.
Şi cum spuseiu, se Iuptnră pe capete; dară luptă llU glumă.
Curgea sudorile de pe fiulu impăratulul şiroe, şi nu se da
nete(Julnl nici cătă. Lupta !-inu,-şi o luptii ele m6I"te,--- pină
despre c,lntălol''i. Cum se au�li coco�nlll, duhlllll peri ca o nă­
lucă, dar �i băiatulll cii(JlI jOSll de ostenitll. De mal ţinea
lupta) nUlllaI câtL\. al al.iţa unll ['o cu, 8'a1'll fi l1111iallL, şi cine seie
ee se întf\lrrpla. Cum că(Ju fiulll de împeratll, pe rnonnântulu
trttâne-sN'I, acolo �i adormi. Atitll era de l"Uplll de qboseJă.
Când se deşteptă, ee să vedeJl D-v6slră? S6rele l'ăsărise
de multll şi se lIrcai"e ca de treI suliţ.e. Ce să facă elll'! Sii
se int6rcă a casi'l, r,lioa ']1 amia(Ja mare, 8;'[ treeii prin oraşu
aşa înarmalll de suStl pină josu, îl era ruşine; să l'ămâ(� 01-
{:olo, nu se putea.
Ce .. i veni lUI în g'["ll1dll, cii Jlumal o luii rara, rara, către o
pădure ce era p'acolo p' apr6pe, ca să-şI petrecă �lioa cu vi­
natulll, şi mal eătre seră să se înt6rcă aeasă. Şi aşa, mer­
gendll elll prin piidurea aceea, îlll apueii gândurile. Ei([ cu­
get[l, ca ce să fie pricina de le-a �listl tată-SeLl să-I păzesciÎ
mormintulll Î.ll trei serI cI'a rfllldull1.
Şi merg(}ndll a�a, fără să scic nici alu unele merge, Şl eu
I
1
I
I
(
t
t
[255]
25'-,
gândul'ile duse, se pomeni că perde poLCG: ';'1 llU Ina! scie
unde mergc. Dă în susii, dă în josă, di-uurulu nu-Iti mal ::;i\­
sea. Mat se întorse în drepta, mai la sUlnga, atI! ÎI! locu să
iasă la lumină, elu se rătăcea şi mal multu, I lihuilldll prin
codru, �i cercetăndu să dea peste potecă, e�i la unu lumi­
nişu, şi acolo in mijloculu luminişulul zăresce uuu f'oc îi mare
�i pe Iocu o cdtcăti!:ă, din care e�ia urui [dCI de :_)asll, clară
ii\ră S(l scie ehi ca ce sti fie.
Stele locului, şi mal ascultă. AU',li ca �i in1,\[ll. Se mal uită
odată, dară nu ve\lu pe nimenf. Ce să facă '! Să se ducă a­
colo, JlU-I da meşi I, căot nu scia ca ce dracovenie să fie aia ..
Atuncl întinse �i ehi arculă, dete drumulu siigeJ51�i, trancu I
lovi dreptii în capulii crăcătiţef, �i îlii şi dete JOSll.
Îutr'aceeuşî clipă, totă pădurea incepu a haui, de-ţI lua au­
(JIIW, şi de odată se arătă înaintea lut �eple srnel, Îlel în­
conjură, pune mâna pe ehi, şi sfătuescu cum să-Iu pedep­
sescă, pentru ce să dea ehi drumulu Agel'ulul pămcntu lul,
1,e carele ei Iii-a fostii inchisu în cărcăti]a aceea.
Unulu ,;licea fiă-ILI tac. AltulLI sil-lU sp:lnc1ul'e. Alti'tli'l 8;1-1(1
jupoe de vii.'!. Alţii în fe1l1 de fel(, de chipurJ 81-111 ehinuiască
pînii l'a omorî. Tară eelLI mal bi>irânii dilllt'C dcnşiJ (,fise să-l!"r
lase Cll viaţă, căc1 ciue scie la ce le-o fi �i ellllJUllli, pole eii
yaisbnti el CI să le fure pe fala unul împel'atll <lupii care urn­
hlaLI el sii o răp(�scă, şi nu puiea(l.
Fata acesta se aOa închisă ele tată-"pC, Într'o casă, ale căriI
u�î eraLl închise. Tat'SeLl odată pe antt li lăsa cliiscuiatii, �i
aLul1c1, la o uşe sta de pază unC, COCOŞtl, şi la cea laltă era
UllLI clopoţ.elL,; �i nu putea nimenI sii se :lpl'opie, căc] eurn
punea cine-va piciorul pe pragll, ori elopo!elulCI se trăgea,
ori coeoşuli't Ci\.nta.
FinICI de imperatcL se tăgădui că va cerca �i eUL Şi a�a
mi lăsaTă Smeil Vill. El(l se dUf,C binişori:i. şi pînă a nu pune
picJorulCt pe prag'!], întinse mâna {lIră să-IlI sim!,ă nieI miiies­
trele, apucă cocoşlllCI de gâtll şi i-lll reslIci, de nu mal f,lise
nic'î pis! apoI deschise u�a încetişol:u, l)'ecu la eHa-lallă uşii
uriî dopoţelub\ şi se întorse de spuse smeilorii, sit intre
[256]
r
unulu câte unulu, eă ehi li astepta la uşii, pc din năuntrn.
Smeil ilă ascultară, orJ,iP de lăcomia ce aveau el 8:1 pue
mâna pe Iata. Şi apo î, de smcl, smeî ; de vofnicl, volnicî ;
clară se vede ci erau cam nă"ă!':cP, de ascultată la g1ll'.1 hă­
i atulul sit intre .după d61lSIllfl câte ul1l111\ unulu ; cacf fiulu
celu micii alti îrnperatulul sta acolo lnăuutru cu paloşulu în
menă, fără sit scic smeii, �i cum intrau, ehi, hârst t le lua ea­
pulă şi îl trăgea cu totula in cămară, Eăcu unuia, făcu la dOI,
piuă la alu ş6selea. Dracu lel de smeri celii d' all\ şaptelea, pe
semne că ehi nu era tocmal atetu Ii.e natăll ete , căci par'că-I
spuse draculu la ureche ee prăpădu li se gătosce acolă înă­
untru, că nu-I veni să intre şi fugi.
Băiatulu aşa de î ncetu şi uşoru lucrase, in diLll fata nu
simţi nimicu. Ea dormea dusă în patu, fără să albă vr'unu
haharu. Atunci şi elll se apropie de fală, - şi, dreptulu lUI
Dumnedeu l nici că maî veduse pînă atuuct aşa [rutnuse!:e,-
11 luă ineluhi ee avea în degetulu celu mi eli şi marama de
pe faţă. ClI aceste doe luerul'j se înl.al'se eW aeasă la fraţii
sm, fără să le spue ce-va, din cele ee i s'all întemplatu.
Tata'it) fetellrnperatulU, carele scia ea umhlă nisee «mei
să-i răp6seă eopila, nu mal pulu elI' bucurie când îl v(�(,lu mă­
cclărij1. Şi cu soeo ldLi. că ele aei î nainte fala il va fi scăpată,
puse să se strige prin lale respîntile eelăţilo.lll din lume eă cine
va fi aeelL\ vit6z.(l eare a repus!"1 pe 8meI, să se îmfăţişeze,
ea Să-I dea fata după d(·1tsnlU, şi jurni:\tale îrnperăţia.
Nu lrecu mu!.f:ii şi elă eă vine la împeratulCI unLI ţigam"t
mîtil şi buzatLI, şi negTll, 'ciumă TIU alt!'1 ee-va, şi spune eă
e1(\ a omorît(l pe smeI. Şi ca să încredinţeze 1)0. împ,�ratub)
de spusele ln1, îşI arătă eu mândrie satârulll plinu de sânge şi
ha 'inele stropite. Elil îşi umpluse salâml!) şi hainele eu sân­
gele unul calll aICI Sel], stătutu de hetrât1l�\ şi pling de tecna­
fesll, cu cere nu mai avea ce faee, şi .. l1) ucisese ca Să-I .ia
velea.
Impel'atulul nu-·i prea venea la soeotelă să aibă ginere pe
�mil ţiganu, clar{l fiindu-că a�lease de-şI dedese euvînLulil
'foia aeum ca să'şi-lll ţie. Şi pînă să se faeă logodna, pofti
[
{
r �:?JIÎIIII
.............. ·•·•· •••••••• __ ... -IIiiI"i-ii.-_
[257]
257
pc ţiganLl la o masă pe care o dădu imperatulll pentru mân
tuirea fie-se'! de smeî. Ţiganulu şedea la masă pe şepte perne
si d'a drepta irnperatuluî.
, Pe cându mâncau el acolo şi se chefueau, etă că vine şi
[eeiorulll irnperatuluj celu cu ishâuda şi erabia erabia, ishuti .
să intre ca să vorbescă împărutuluî.
IntrândLl la masa imperătescă fiulu Împel'atulul începu să
laude pe celu ce făcuse isbănda şi să heretisescă pe împe­
ratll pentru scăparea fle-sei ele 1.1 rele.
- Ell am omorît II pe smeI,g.ise ţiganulu fuduhi, fudulă.
Ce socotescî tu băete, câtu rn'amu mal luptatii l
-- Aşa o fi verişcans; dară mie pare că totu nu-mi vine
a crede că tu să fi făcutu o aşa ispravă.
-- Ce staţI de mal ascultaţi la bârfelele mojiculul ăsta?
slujitortl daţi-Iu afară!
- O! o! voînicule, mal încetă mal încetă te-al prea gră­
bitii, nu e de nasulu teu o asemenea bucătică l Ca să te cre­
demu că tu al făcută o aşa vitejie arată-�le vr'unu Sem1111,
care să ne scotă elin bănuială,
- Dară mal semnu ca satârulu şi hainele mele cele stro­
pite cu sânge, ce mal poftesc! '}
- Cehi ee a făcută o asemenea vitejie nu credu eu să fi
Iostu ehi aşa de uşurelu în câtii să nu fi Iuatu vr'unu semn,
cu care să-şî dovedească fapta.
- Ce mal aşteptaţi slujitorl? Daţî afară pe smintitulu ăsta
carele vine să ne strice chefuhi.
- Ia, mal staî o lecuţă voinice, îî �lise atuncî şi îrnpăra­
tulu, carele ascultase cum nu se înţelegeau Cl la cuvinte. Cum
cam dai tu să se înţeleagă par' că aru veni la prochimenu.
- ELI socotescu mărite trnperate că celu ce a făcută o a­
semenea vitejie nu credu să se fi culcată pe urechia aia şi
Ră fi statll numai aşa cu elegetulU in gură, după ce a ucisl'! pe
sme'f �i s'a ve�lutlt stăpk\nll pe cămara unde dormea împ;"ră­
tesa, trebue să fi luatll el11 vr'unu semn II cu care să elea la
ivelă vitejia luI.
Pe cândll vorhea fedorulll împeratulul pernele S,1J'I)U una
17
[258]
258
cale una de suh ţigani). Pe semne că se loLLl sîcăia pe sca­
unu de neash\mpel'Ll şi de frică pentrllmi�elia ce făcu.
Iară flulu de împeratu, âncă VO)"1)[I1(\(I, scose măr ama şi
ineluli; ce luase fetet din dcgetu.
_" Aoleol astea suntu ale mele (Jise �i fata, şi mt-a peritu
în îrrvălmăşela cu omor-ul îi smeiloru
_ N'a peritii, domniţa îl respunee Iiuhi de împreată; eu
ţi le-amu luatu după ce amu ucisă şese smef, şi imi pare
r8l:i că mf-a scăpată şi celu d'ali:'1 şeptelen.
Atunci impăratulu resuflă de bucurie că a scăpată cu Iaţă
curată pe fie-sa de o însoţire ce nu-l venea la socotelă de
10clI, de locii.
Şi tnfruntându pe ţigani:'l, după cum i se şi cădea, porunci de
aduse dof armăsart neinveţaţl. Legă pe ţiganll de codele cai­
loru şi împreună cu d(�nsuli:'l şi unii S<1Cll de nuc). Apof dete
drumulii armăsariloru de se duseră în lume şi unele cădea
nuca, cădea şi bucăţica din ţiganii piuă ce nu se alese nici
prafu de ehi,
Apoî se făcu gătire de nuntă pentru Ieclorulu de împeratii
colu vite�li'l cu fata cea frumosă ca o dină. Şi gătindu-se şi
dice de multii sosindii, porniră cu toţiî la biserică. Lumea
după lume se luaseră după denşii 8e-1 petreacă la biserică
Împeratulu şi împărăteasa, miri] şi rudele 101"ll craii în că,
ruţe ferecate numai în auru.
Cândii fură aprope şi mal avea numai câţi-va paşî să facă
pînă la biserică odată se au�l� o vîjiitură grosnică, şi numai
etă că smeulll d'alll şeplelea dă năvală pesle dEmşiL Oelată
)lesni dintr'un bicill, şi căruţe le tote se făeură stane de piatră
"ăr.iÎ numaI împeratulll şi miril scăpară. Pe miresa o înhăţă
',meull1 de mijlocu, o rupse dintre al ser, se Înălţă în aerll şi
1() făcu neve(;lulll cu fată cu totu.
Toţi rămaseră hl1'imăciţl de spaimă. Iară ginerile se superă
mai cu asupra de cfltll toJI. I�I muşca mtUnile de supărare
eum ele n'a plllutll ell1 să pue lmlna �i pe acesli'l hlestemalll de
smel1să-ll1 amare, căd etil acum ce neajunsLl îI făcu.
Ce să facă acuml1'? Fără log·odnica llJi nu putea să rărnâe;
[259]
259
să se dll'::ă să o caute; dară unde ? Se Irământa,lJietulll şi nu
scia cumi"! s'o nimerescă mar bine. In cele elin urmă se ho­
tărî, ca, 01'1 ce o fi să fio, ehi să se ducă să-şJ caute scrisa.
Se cercă Lietulu tatăhi feter să-Ill oprescă, ca să nu se
repue �i densuh; în deşertlt; dară giaba, nu fu cu putinţă a-lu
opri; ŞI-O pusese e1(1 în capu, şi căta să se ducă. 1ş1 luă
decr JliJele merinde cu densulU şi plecă,
Eşindu pe câmpie, luă drumuln d'a lungluu şi alele, alde,
trecu păduri şi văi, trecu pustiurr, dumbrăvI, munţt şi văl­
cele pînă ce ajunse la unu codru mare, mare, fără căpătâiu.
Orbăcăinclcl elU p'acolo prin desişu, dete de o poiană. Acolo
in poiană şedea cineva la focu. Tocmai şi ehi î�r isprăvise
merindele şi se duse dreptct la omuhr ce şedea la focu. A.­
cela cum HCl vedu, Hll CUllOSCU şi începu Să-l muljull1escă că
l'a SCOSll din ghiarele smeuluL Pasă-mi··te era Agerulu pămîn­
tului. Acolo trăia elu,
Stătură el ce stătură de vorbă, se întrebară de ale sănă­
tăţil, îşI spuseră păsurila, şi apoî fecîoruhi de lmperatlt I}ise:
._- Acunlll. rne ducu să-rnî caun; logodnica pe care ml-a
răpit'o Smeulu. Nu sciî tu, vericule, încotro va fi şe\lendu
spurcatuhi ?
-- Cum grei:'l lucru este ce vrer tu. Şi eu te-aşî sfătui mal
bine sa-jl cauţi ele trebă şi să Iaşi la naiba şi Smeu şi totii,
că poto să-ţr riirue viaţa.
- Se vede d\ tu nu inţelegl, îl respunse vOlnicuh'l, că fă­
ră de logodnica mea nu mar ]l0iC! trăi, Slllltl! hotărâW a me
duce după densa şi dincolo de lumea asta, !;ii Or) VOi(l ishuti
să-mI iall soţia, orI îmi voill [rânge şi elI junghetura umblândU.
după densa.
" AtuncI Agerulll pămîntuluI ver,lendll aşa, îl spuse eă Sme-
uhi nu estE; tocmai, tocmaI de temuiC!, dară mumă-sa, că e
şi VI' ăjit6re de n'are căpăteiu, şi pe ea trebue s'o om6re mal
întâjii. Apo! mi îndreptă pe unele să merg-ă ca să ajnng�l la
casele Sme6Xcel şi ce să facă ca să pue mâna pe odorolL! ce
căuta elu.
Atîta voi să scie fec10rulll ele împeratLI, şi după ce priimi
[260]
200
de la Agerulu pămîntulul câte ce-va de ale gurer porni şi
se duse, şi se duse, pină ce ajunse la hotarele Smeiloru , Şi
ca să nu ne perdemu vremea de gebn. inşirându g'rutăţile
ce întâmpină bietulu fecîoru de unperutu în cale, să ve
spuiu cumu a ajunsu şi cum şI-a isbănditu.
Aci dacă ajunse, făcu tocmaf pe tocmai cum îli.'l învăţase
Ageruli:'t pămintuluî.
Drăcoîca de mumă a Smeuluf dormea numaî la nămiedî
când sorele stă în crud. Şi căudu venl Ilulu tmperatuluî, �i
stătu la portă, ea tocmat adormise, cătându-I în capu slujnica
sa. Acestă slujnică, şi ea totii răpită era şi viţă de hoeru.
Stându elu acolo şi uitându-se la cotoronţa de babă cum
îl căuta în capu, fata acesta îlii zări. EllL îl făcu semnu
Fa la PUS") hinişioru capuhi bahel po e pernă, şi veni numai
de câtă la teclorulu de împerutu să vat;lă ce voesce.
Şi după ce se înţeleseră la cuvinte, fata îllt băgă într'o că­
mară şi acolo îlu invăţă cum să făcă, după ce ehi îi făgădui
că o va scăpa şi pe densa de robia Sme6lceL
Baba clonţa, muma smeuluf, dise ea, are d.ai-ulu să nu
moră r{tli.'t va fi cada (tocitorea) ce stă ict după uşă. r n ea untu
o mulţime de suflete, şi când s'aru întâmpla să o răpue.
cine-va, ea dă fuga şi sorbe elin sufletele închise în cadă,
şi câştigă putere şi viaţă elin nou.
Fiulîi împăratului pînă să se sc6le baba, se apucă de în­
gropa cada în pivniţă.
După ce se deşteptă baba �i audi că nescine a venitii şi
vrea să se intâlniască cu densa, se duse numaî de câtu în
cămara unde o aştepta fiulu îrnperătulut ; ve�ll că acolo voia
să vorbescă ea cu cel ce veneau la densa.
AoJ.eo ! era să uYti.'! a ve spune că in curtea Srne61ce'i e1\1
de jurii împrejurl'l pari înlipţ'i în pămîntll, şi în fie care parii
câte Ulill capii de omCI elin cel ce îl trăgea ata la marte şi
îi împingeul! pecatele să-1 calce hotarele. NumaI ullulU mal
rămăsese fără ele capi.'t, şi acela striga babel: capet! capi.'l!
Nu e vorbă, fiulCL împeratuiul o cam băgase pe mânecă
de frică, darii îmbăl'hălatlt de iata, slujnica babeY, îşY luă
[261]
261
numa în dinţî dicend ă : vel m,11 căpăta �i tu capă la moşii el
vereJI, ori la paştele cailoru,
Viindu baba la densulu, începu să-I vorhescă CI] nisce gra­
iur I mier6se şi ademenitore, de ari] fî SUPUSll pe nu sciu ce
voluici:i de ari'! fi fostă. Fiulu lmperatuluî scia la ce să se a­
stepte, şi sta şi elu gata de luptă. Ancă vorbind LI, baba se fă­
cea că nu SCil1 ee căuta pin casă, şi Iuându nisce iţe ce e­
rau agăţate intr'unu cuiu, le puse pe clânsa. Odată se schim­
bă într' o catană (oştenu), cu sabia g61ă în mână. Atuncf şi
fiiulll împăratulul, fără a mal zăbovi nicl o clipă, şi mal iute
ele câhi al gândi, scose paloşulu şi îi tăe capulu, retedându-Iu
de noe 01'1. Vcd l că aşa ihi în văţase fata.
Afurisita de babă aşa cu capulu retedatu sărea prin casă
de colo până colo, căutându cada cu sufletele, ca să le s6r­
hă, şi dacă n'o găsi, cădu josu şi crăpă.
După acea fata elin casă a babel arătă voînicului fiii ele î m­
peratll calea ce ducea la casele Srneuluf, şi îhi înveţă ce să fa­
că şi acolo.
Şi ajungendu la locuinţa Smeuluî, merse fără frică dreptii în
cămara unde şedea logodnica sa, cacî diua smeuhi se ducea la
vănatu, unde se întorcea tocmai sera.
Fata de impăratu cumu îltl ver,lu, nu mal putu de bucurie.
Pină una alta, ehi o rug ă să întrebe pe smeii în ee îl stă pute­
rea, iară fiulu de împeratii se întorse la curtea babel şi mase
acolo peste nopte.
Venindu smeulu acasă, fata îlli întrebă unele îl stă puterea '!
Elii îl trase o palmă ca la urlat], Ea, prefăcendu-se a plânge şi
a fi bolnavă, Smeulu se căi că s'a iuţitLl ,;,i îl spuse o minciună
Puterea mea, t,li;:;e eltl, stă în stâlpulll porţiI.
Adona !;Ii spuse lUt Felll-fruil1os11, şi elti nu cret,lu. Fata pre­
făcendu-se mâhnită că nu scie în ce îI stă puterea, păţi însă
ca şi de rendulLl treculll, apoI smeultl îl spuse încă o minciună
Dacă ve�lu fata că finltt de împerattl nu crede, - ve�n că
scia ehi ce scia, - ea se făcu bolnavă. Cândii veni smeuW a
treia \li de la vînatu, găsi pe fată in palti. Se duse el11 s'o in­
trebe ce are, şi ea îl respunse: am11 că!;IutU le, 13atll de Întri-
[262]
stare, pentru că tu tălnuescî de mine in ce stil puterea ta.
Smeulu trase fete'( şi de asta dată o calcavură de audl câinii.
In Giurgiu. Atunci ea se prefăcu aşa de bolnavă, în câbJ
Smeulu crerlu că o să dea mâna CI] mortea. Şi căi{ldu-se de.
ceea ce făcuse, şi voindu s o mâ"�'oâe, îl spuse dreptii.
Puterea mea, dise elu, stii într'o scrofă care se tăvălesee
câtu e diulică intr'o lăcovisce de lapte dulce. Acea Iăcovisc«
nu este tocmal departe de aci. În scrolă este linii epure, în
epure o prepeliţă, şi in prepeliţă sântu trei verrnj. Acestia
sunti; puterea mea.
Atita voi şi fata să scie.
Cum se făcu dioă şi Smeuh; se duse la vinatii, etă că vine
şi flulu de împel'atll să cerceteze despre cele ee aflase fala
de la Smeii, căci elomi de a-şi vedea cu unu cesu mal Jla­
inte logodnica acasă, nu-I ela răg'azll să zăbovescă ma; multu,
Fata il spuse totu ce află, din flru piuă in aUI; eră elu plecă
numai decât. De milă de silă, luă ehi şi niţele merinde ce-I
dase fata; dan\ lul nu-I ardea ele mâncare.
Merse, merse, şi eră merse. Merindele se sftrşi. Elu merse
vornicesce pînă ce În deseră ajunse lihnitu de forne, şi se­
tosii, de se ferescă Durnnedeu, întrunu codru, unde dete ele
o colibă. Intră Înăuntru şi găsi unu ornii orbu ce-şî mânca
mămăliguţa cu lapte dulce. Se apropie şi elu binişor ii ; fără
să prindă de veste orhulu, şi rnâncă pînă ce-şI momi temea
ore-cum. Orbulu hăgă de semă că prea să sfârşesce curându
leguma de pe masă. Se miră. Eli:'! soia că de altă-dată îl era
de ajuusu mâncarea : de astă-dată însă nu Re săturase. lnte-'
, '
Iese elll că trebue să se j6ce vre-o drăcie la mijlocii. Atund
Întrebă:
- Cine este de-mi ajută la mâncare? De este omri bunll,
fie bine-venitLI, eră de este omli refl, să se depărtez, că nu
va fi bine de eli'!.
- O 11\ li hunll, moşicule, sunh�l căI8tori'i, şi pînă una aUa,
aşu voi să găsescll ce-va de lucru.
Unchiaşulll celii Ol'bll priimi bucuros!'1 să intre la densul!v1 în
slujbă' Iltl pus':) Să-I ducă turmuliţa de 01 la păşune; dară
[263]
263
avu grije a-l spune ,,-:ti nu care cum-va să trecă peste hota­
rele moşie! lUI, pe loculu scrofel din lăcovistea ele lapte dulce,
că va fi val de capulu IUJ, şi va perde şi oile.
Fiulu Împeratuiui se făgădui că va asculta :de cuvintuhi
orhulul ; darii chiar în dioa dintâiu trecu, ;şi oile păscură
erba cea mare �i mole ca mătasea ce se afla pe moşia scrofeî
cu nesaţiă. Cind veni sera acasă, laptele ce deteră oile fu de
ajunsă pentru amendoî, şi âncă şi remase. Orhulu se minună
�i �lise fie-sef să se ia după densulu a doa. �li şi să vadă d'a
minune ce face argatulu.
Cum pled eu oile argatulu în dimineţa urrnătore, fata făcu
precum îl \lisese tată-său. Elu se duse dreptii, ca pe ciripie,
tocmal pe moşia scrofeî cu oile la păşune. Fata se sper-ie,
dară se piti �i tăcu din gură, S{l vadă ee se va întâmpla.
Ce să vedeţr Ir-vostră? Unde veni scrofa eu o falcă în ceru
şi cu una ÎI1 pămintu, şi năvală la argatuW orbulut să-lu­
stişie şi mal multe nu. Fiulii impăratului sta ţanţoşă eu pa­
Ioşulu in mână, şi se luară Ia luptă; şi lupte-se, şi lupte-se;
pînă ce amendol ohosiră de ahia se mişca LI.
Atunci (,lise scrola :
- Dac'aru fi cine-va să-mi dea niţelu lăstarii de trestie­
�i unu clohu de lapte din Iăcoviştea mea de lapte dulce, ţi­
aşI) arăta eu cum să cutezî tu a-mi călca hotarele.
- Dac'aril fi cine-va să-mI dea şi mie unu colac <;ă'mbuc,
şi o hărdacă de apă de isvor să bead, ţi· a�(l arăta şi elI
ţie cine suntL\ e1:\, �lise şi fluId împ0ratulul.
Când, ecă fata unchiaşulul celui orLn'l, care privea la lupta
10rCl, că vine �i dă fiuluI deîmperatll să îmhuce colacul(l ce
şi-ld luase ea, ca să albă ce mânca la pândă, şi fuga se re­
pegi de-I aduse şi o bărdacă de apă de la isvorLI. Fleeeulu
mâncă şi Mu, şi prin�I(�ndC\ putere, răsturnă pe scr6fă, se puse
călare pe densa, şi-I tăie capullt.
ApOI o spintecă şi îngriji sa nu scape Epul'ile. Puse mâna
pe densulu, şi spinteeândL\ şi epUl'ile, prinse Prepeliţa. Şi sco­
ţelldu din rerunchii Prepeliţe]' cel treI vermI, îl băgă în sînu
(lupă ce le �l1ci niţel(\ găturile.
[264]
264
Îutorcânduse la uuchiaşu, îşl luă dioa bună de la orhu şi de
la fată, spuindu-le că în curând II va afla despre densulri, şi
intr'unu sufletu se întorse la curtea Smeulut. '
Aci daca ajunse îşi schimbă vevuriutele, se făcu doftoru, şi
începu a striga :
Lecurf de vindare , Iecuri l
Smeulu cumu audî, trimise de-Iti chemă, că Iuî nu-î prea era (
bine. De câte-va dile, găinea aşa lînge\lendCi. NU-l era toţI b@il
acasă, vedî bine, că puterea lui se afla acum in sinulu fiului de
impăratu. Se imbolnăvise.
Dacă veni fiulii imperatulul şi îlll întrebă Smeulu ele [J6te
să-lu facă sănătosu, profăcutulu dottoru îl spuse că se va i nsă­
nătoşa, dacă se va scălda în lapte de epe. Smeulu porunci 1111-
mai de cătu şi-i făcu o hae din laptele epeloru lui, pe carele
pusese densulu de le mulse, Când intră în bae Smeulu, Ilulu ,
împeratulul mal răsuci o tonă g ăturile vermiloru ; iar Smeulu'
odată sări în 'Sus, c;licencW:
Acum ml-e hine ca şi când ereamu la sînulu mam-r.
Şi dându doftorulut daruri scumpe îlu pofti la masa: \ie\11
că smeulu nu cunoscea cine era doftorul. Ospetăndu-se, şi
stându el la tailasu, fiulu împevatuluf întrebă pe smeă: De ce
trehă suntu bicele alea ce le ţir atârnate fie-care în cuiulu sef!
pe păretele din fundu '?
- Cu unulu, respunse smeulu, dacă voiu plesni 0(1 rtă, toto
turmele mele se facu o nucă. Dacă voiu plesni cu al doilea t6te
coprinsurile mele se facu un�l merl]. Iară cu alu treilea hiciti
când plesnescu la spatele ori-căruI lucru, îlrl schimb!'l în
stană de petră şi când plesnescii cu el!'l in faţ.ă, se desface fă­
cutulU, şi vine la adevărata lui fiinţă Iucrulrl împetritu.
Cum a(lă despre asta fiulLI împeratuluL eşi afară şi .suci de
lOtCI gâturi te vermilol'Ct eră Smeuh�l crăpă Îndată.
ApOI luă bicele, plesni cu unulll şi t6te turmele şi cireelile
Smeului leIăcu o nucă, pe care o hăgă în :lÎnLI; şi pl�snincl(l cu
altulll, t6te coprillsu�'il(' Smeulu'î se schimbară într'ullli merLI, pe
care erăş'i îJ.(1 băgii în Slllll. Şi lu;indu-şilogodnica, se duse la ��
.,orbii, dară nu-Iu mal găsi, căci murise; luă decl' cu densullt pe
[265]
:.l65
r., tii simen:;cncl L1 la curtile ha bel, luă si pe fata ce slujia sme
-'-'-" , ,," <� .; �
O"îce'i ş..i se intorsa cu totele acasă la imperatulă socrulu lUI,
Si mergendii în fata careloru si cailor ii care r emăseseră sta­
ne 'de piatră, de când ;'ăpise Sl11euî,j pe fata irnpăratuluî, plesni ele
tref 01"1 în faţa loru, şi se făcură la locu cum erau în dioa când
mel'seră la cununie el şi toţI cei de prin căruţe.
Cele doe fete ce le adusese eu sine f ulii de impăratii, le dete
de neveste Iraţiloru Iu I.
Şi se făcu o nuntă înfricoşată, rl'alea împerăteşcile, CUiIl
s.�mănll nu mai avu pe taţa' pămentulul, şi se lăcu o veselie
de o ţinură minte câtlt trăiră locuitori î acelei împerăţiL
Amu foslLl şi eu acolo şi amu ve.,lulll tote chefurile, căcî ele
n'aşu fi fostii, de unde aşLl fi sciutu ell să VI� povestescu.
O lingură scurtă pe la nasulu eul n'ascultă.
NOTA. Comunicat de '01'. .Tohan Urban Io.rnik, docent ele
filologia romană la c. r. universitate elin Viena, şi profesoru la scala
c. r. reală.
[266]
CEI TI\E;[ FnA'p IiVIPEHATI
xxv
41 .... o�ţ?
: �. PiroslLI o dală ca nicl odată, li,'.
G' . A f:)'3lI1 ?Ll,:la unu hl�W o�mvi s,�rac(1. Etil ave� fe:)le�
• �I tre I copilaşr. Lucra bfetuhi omu ek da pe hrânci, �h
�i J1<";I'le, orl ce �j peunde găsea, �i doc în teii:'! nu putea lega
�i elil. BleIi] copilaşî erall mal multu llâmândf de câtll SătUI,
lntL"o dimineaţă, plecându la pădure ca să aducă Cf' -va uscă­
turele pentru casă, ve�lu într' uni'! copac-Îl) L,'lLI culbu. de pasăre,
cum nu mal ver,luse el.îi pînă atunci. Se miră niţelu. 11pol
par'că-I da cine-va ghiesLI, vru să scie ca ce tehi de pasăre să
fie acea ce se adăpostea în astu-felu de culhiL 1�1 lepădă C<1-
levriî, î�l scuîpă În palme �i se agăIă de copaciri ca să se urce
in ehi, incetu iucetu, elii se SIli pînă la cuibu, se uită întrin­
sulu ; pasărea nu era; efmdll ce să vl��Iă? unu OLI ca de găinii. A�a
de frurnosu era oulu, şi luciosu, luciosu, în câtii par'că-I era
milă sa pue mâna pe densulu. În 'cele elin urmă, ilt"t.lllii. �i-lCt
băgă in sinu. După ce se dete josu, culese câte-va llscălur'Îr
făcu o sarr.illii mică, o luă la spinare �i plecă cu densa a casă·
CopiiÎ, c;h:cl vf·tJuni OUltl; săreail de hucurie. Se miră şi fe­
meea lUI, c:'lci nicI ea nu mal v81,luse un{l astt�1 feh'l de o(t. Nu
c'ciat"l cllm S�l urnhle lnal hini�ol'll cu deusult"t, ca să nu-lil. scape
jOSt"1 să se spargii. U nllltl. (}icea ca să-lt) cocă în spur.:'l �i să
mânânce top dintl"ensult't, altulll (,licea ca 8ii-l([ fiarbă; altllli'!
t;l icea CJ să-1(1 păsl:rete.
M uueil:orulLI însfl �lise cii mal bine a1'11 fi sii se ducă el] el(]
în tîrgi] să-Ill dea pe haUl, că tob'l �i-a perdutU eli'! r,lioa de
muncă, �i cu ce va prinde pe elensulli să ia niţelll miHaill.
Top gi:i�jJij cu (';)le di :J�a este m:Jl hille să faeil.
r
l
, i'
1
1
[267]
267
Se' duse deci cu oulu în tirgll. Se aşedă şi hietulu rnuncitoru
in rendu cu femeile ce viudcau ouă.
Umbla omeniî de colo pînă colo şi cumperui; mereu la ouă
dară la ehi nici unulu nu venea. Se mira cum de nu-lă întrebă
şi pe densulu nimenea de culti Iul. în cele mal ele pe urmă
ecă unii neguţătoru chialiuru că vine şi la densulu.
De vindare al oulu ăsta, prietine ? îl dise.
De vindare, jupâne.
Ce cel pe elen su III '?
Păr, ce-l vrea să-mî dal, jupâne,
Să-ţl dau o pungă de hanî.
Ia lasă, jupâne, nu-ţi mal bale joc II de mine, dise ehi şi
se utta în altă parte, credendu că rîde de elu, pentru că ven:se
la tergu numai cu unu oii.
- Ba nici rîsu , nici nimicu, începu a dice negustoruhi
celu chiahuru, Etă doă pungt ; nu crcdă să-ţi dea altulu miî
multii.
Şi scose pungile cu hauî, i le puse în mână, luă oulu şi plecă.
Bietuhi omu rămase inlemnită în 10clI, ultându-se după ne­
guţătorii cum se ducea. Nici că-i venea măcaru să crcdă ochi-
101'll. Şi apoî unde se mal audise ca un ou să se vândă cu doe
pungi de hanî.
Căndu se deşteptă elin zăpăcela lUI, pipăi pungile să vedă nu
e vrun visîi ; apot vru să alerge depe neguţătoru să-Iri întrebe
de n'a făcută, vr'o greşelă, Dară ia pe neguţătoru de unde nu e.
Ehi î?l căutase de drumă veselu că cumpel'ase aşa Oll.
Dacă vequ şi ve\lu, deschise şi elii pungile, se uită în ele,
dară odată HLI luară de ochI baniI ce era aeolo. ApOI le strânse
la loci:], le băgă în sinCl şi plecă să-şI cumpele merinde. Umplu
unll sacu cu de cele de tr'ebuinţă şi o luă către casă. Se tOtll
temea şi se totll uHa în tate părţile să nu care cum-va să vie
cine-va să-I ia pungile.
Când ajunse acasă, trânti saculu josu �i �lise.
- Elă, nevastă, ce minune făcuil\ elI cu OUlCI ăla poslla�(I;
'le\ll tu '?
Ve�ld. Dar ce e în saculll ăla marele '?
lfI;'
·.i·";"��"":f '
. . ,
, '
[268]
268
- El! darâ ce nu e ; 'li" întreebă-rnă ; mălaiu, fasole, pas­
tramă, peste sărată, cepă, ardeiu, usturoiu.
- Şi unde le duci '?
- Ia audî unde le ducu ! acasă, fă, ţie şi copiiloru, unde să
le ducii '?
-- Ce vorhescl, bărbate ') 01'1 al căpiatu astădî. V <'41111i" că
ţi le o il datu cine-va să le duel aiur ea; şi tu, sciindu lipsa ele
acasă, t'eî fi rătăcită cu ele încoce, Când al mal făcutu tu astă
comedie să vi I acasă cu merinde câtii munca ta pe dece dile?
� Păr bine, fa, nevastă, nu-ţi :'lJuseii.i că comedia asta o
, făcu oulu ăla posnaşu de-Iu găsiiu eu a<,l'î în pădure '?
- Ce sput, bărbate'? atltu a făcutii oulu ăla, câtu ar datu tu
pe tote astea '?
- HeI! dară când el mal vedea şi p'nstca ! să vedem ce o
-să mal �licL Atunci scose pungile şi resturnă bani în, pată,
Femeea remase inrnărrnurită cu cehii }intă la lranî.
Copiit caril pînă atunci rescolea prin sacii, şi înhăţa cu diaţi]
-când din una, când elin alt-i, cum audiră zornăituhi baniloru,
alergau de la sacii la bani şi de la baut la fUCCl. EI nu se puteau
.sătura vădendu atâta belşugu în casa 10rC\.
- Bărbate, mal dise femeea, dară asta nu e lucru curată
Atâţea han I pentru unii Olt de găină!
Şi pipăea banii se va�ă nu care cum-va suntcL niscaI fe\'­
mece, Orl, altu-ce-va.
- De găină de negăină, uIte l'm1111 vîndutCl cu doue pungI
(I.e banI, cum îl vec;ll cu ochil vergî. ApoI ori că elCl a făcutu
atîta 01'1 că llegusLorulii lâ care l'am!'l vindutii n'a fosLll omu
curaLu, elI nu scif!.. Atâta SCiCl numai că trebue să mulţumim lUI
Dumne\1eL\ că ne-a învreclnicitCl să vedem]'l şi nOI odată cu o,.
cbil ce este belŞUg'll în casa nostră. Acum vec;ll de rostesce de
masă, să mâncărm1 şi să ne veselimu.
Aşa �i făcură. T6tă c;lioa într' o veselie o duseră.
A doua gi se sculă de dimineaţă, se gaLi şi plecă la mUl1că.
Nu sciii însă cum făcu elu, nu scill cum drese, eă se pomeni e­
răşI În p�idllre. Nici elil nu scia cum venise acolo; seia numai
.că eli:'l la rn u ncă plecase.
[269]
1
t�
l
r
209
Daca vădu aşa, cătă copaciulu, se sui in e111, şi mal găsi:
unii aLI.
Se duse cu ehi în tîrgii şi mar luă încă două pungt cu banî
lolCl de la acehi negustoră.
Pasămi-te ou le astea erau de diamantu, care făceau de dece
ori aUtl(l câtu îl da lUI pe ele negustorulu.
EICl însă era humi bucurosu că lua şi atâtu ; căcî scăpă de să­
răcie, ehi şi cu tap al lui.
Cumpără de astă dată haine pentru copil, căci erau goL Mai
luă nisce unelte şi dichisuri. ele ale lUI pentru muncă, şi pentru
casă, căc] nu credea că o să fie în tote dilele pasce, să totu gă­
soscă la ouă. d'astea scumpele.
Câte-va dile d'a rândulu se mal duse ehi în pădure şi totu
găsea câte unu oii. Se făcu însă mat năzurosu în tărgu, ţinu
mal la preţă, �i cu mirare vedu că scote câte patru pungt de
banî în locu de doe.
ApOI daca vădu elu că aşa merge treba, îşI făcu o căscforă,
îşI mal indulcf şi ehi traiulu şi-şI dete copii la dascălu ca să
înveţe carte.
Îtr\ma din \lile ducenduss mal de dirniueţ.ă pă-ş'i ia morti­
culu, dete peste pasărea, ale cUI oiie le lua elu. Sta pe cuilni. Aşa
frumuseţe de pasăre nu mal veduse nici mal audise . Îndată îl
trăsni prin cnpu că aru fi bine să o aducă acasă la densulu, O
şi luă hinişoru, şi cu mare hucurie aduse la hordeiulu Iuî pe
stăpîna oueloru.
ApOI ducendu-se în 'tîrg'll, porunci o ,;"livie forte frurnosă şi
forle mare, în care colivie îşI aşedă găina �i o îngrijia ca pe
copii lu1.
Cu chipull[ acesta scăpă şi de drumulli ele UrLe <;lilele prin pă­
dure, şi ele suituili în copaciu.
Găina il oa În tate gi1ele câte Untl ou, în colivie.
Îmbogăţindu-se elll, goni sărăcia elin satulll luI. Făcea bine
la totu satullJ. Ajuta pe 01'1 ce nevoiaşii; cumpera vaci la t6te
veduvele; OCl'otea pe toţI corii sărman].
Omuh1 este ne::;ăţiosll. Cu Câtll are totii ar vrea să mal aiM.
Mllncitol'ulli, după ce ve-:lu că are destulu., începu a raGe nego!.]'I·
[270]
270
Şi llindu că n egoţulu când merge hine, de firea lUI este ca să se
, întindă ca pecingenea, dete ghiesii muncitoruluî să căle!:orescă
prin ţeri streine după negoţu,
Porni dară într'o călătorie forte depărtată peste măr I şi ţeri.
Într'o (,li când lipsea şi nevasta lUI dacasă, copiiî intrară În
coli vie ca să se joce cu găina. Jucându-se el acolo, unulu din el
ridică aripa găinel şi vede că este ce-va scrisă acolo:
- Să te vei,li:'L, nene, dise cehi mijlociu către cehi mal mare
din fraţi, poţI tu să citesct ce (Jice aicl '?
- Ba nici hobă, respunse elu, Astea pare-că nu suntu ",love
de care ne arată dascălulu.
- Să mergem să chemămu pe dascălu, să ne SpUI>, elu ee
dice acele slove, disc cehi mal micii din fraţî.
-- Bine \lid tu, respunseră amendo î fraţiî ma! mari, să mer­
gemă, să mergermi. .
Şi intr'unu sufletu ajunseră la dascălu, îl spuseră �i-lu rugară
să vie să citescă, ca sit scie şi el ce dice acele slove de sub aripa,
găiner, pe care o pă3treztl în colivie tat'alu 101'lL
Dascăluhi de o cam dată nu voi să credă ceea ce-I spuneau
copiiî ; dară după ce-It) încredinţară, se hotărî să vie într'o
doră, mal multii ele hatârulu loru de cătii pentru vr'o isprav::.
Cănd vedu acele slove şi le citi, dascălulu rămase inmăr­
rnuritii, şi întrându-I gărgăunil în capu, il şi puse gânclll refl
gtlinel. Copiiloru însă le dise că acelea ce loru li se păreau a
11 slove, era unii fleacu şi că nu Însemna nimiclL
Ce făcu dascălullL, ce drese, 'că se dete pe lângă muma copii-
101'll, şi cu şoşele, eu momele, îl intră pe suht piele şi se înădi
cu densa
Biata femee slallă ca toale femeile, se planisi daseălulul.
IntL'\ma din zile, după ce îşI seoaseră ochiI, dascălulLl ultân­
du-se la ea cu ochI galeş! şi cu giugiulell, îi (;lise:
-- Ce mult a ŞlI pofti să mănânc o pasere cu tine la masă
- Mălne e serbătoare. respullse femeea, VOI li trimite să
cumpere o pasere bună şi grasă şi o VOill găti după pofta
inim'iorei dumilale. '
- Daca ar fi vorha despre pas(�rI de care se găsesc la tată
[271]
:171
lumea, IlU j,l-aşIJ .• Ii mal spus dumitale, câcî amu �i eli destule în
curte, slavii Dornnuluî !
Dasciiluh1 bătea şeoa să pricepa epa, Femeii î.i deto urni Ieră
ars li prin ini mă.
- E, apot C8 lel CI de pas ere ai voi duinueta '! îiLI întrebă
ferrJ8ea.
- Ce-va aşa, deosebită, respunse dascălulă, ,Şi ca să nu
mal ocoloimii, ţi-oiii spune r'omănesoo pe şleii : am poftă să ţi
ilJ:inc<l11ci:'! friptă găina aia a ta din colivie.
--- Val de mine, dascăle ; dmă cum a�ll face eLI una ca asta?
Ce va (}ice bărhatu-rneii când s'o întorce?
- OrI ce va (Jice, ccă, tu să-I SpUI că a murită. Şi apoI nu,
pricep LI la ce să mal ţinejJ o găină, care şi aşa e destulă ele
hetrflllă şi care peste curând negreşitu că totu are să moră,
- orr �i cum dascăle, totii nu-rni vine sii l'acli uun ca asta
ca să nu se amărască hărhatu-rneu.
- AhUa trecere n'amu şi eLt la durnnota ? mal rJise dască­
lulu. Ac;b iml doveelesce că nu me iubescî. ImI par8 rell că
am li Ind răgitLI cu ali la fOClI pe o nesirn ţitore. ELI pentru
dragostea ta aşi:i fi datti prin focu şi prin apă, ca sii-ţI facu vo­
ile, şi tu pentru mine atîta lucru să nu Iacf, Să sci) dară eii
de a<;11 încolo n'af sit mG mal vedl ; mă ducii să mă îuccu.
Biata muere, Începuse a simţi şi ea de dc\nsulll; apoI de
frică c:a să nu-şI facă sema singTlt'll pentru dragostea el se
înduplecă şi făgădui dascălulul Că-l va da giiina s'o măn�lnce
friptă, 8ingun'l, singurel!), dupfl cum dorea,
Cum ,lLlI,li dascălult'l d8 una ea acesta, îl l,lise că llc:um s'a
încredinţatll că �i ea il.ll iube�c8. ApOI PUS8 la cale ca g'ihna
s'o gălcscă bucătăresn luJ.
A doa 1i, Lllljlă ee porllnci buciHiir'8S81 să nu lepede nimicll
din ale găin81, niCI (lin măr'untae, ci s'o frigă aşa întregă ]1J­
treguliţă, se duse la 1Yis81'icii, unde veni �i femeea cu copiiL
Buciităt'esa făcu ÎntocmaI precum îi f'0runcise stiijJânu Seri,
însă pe când eea aprope să fie friptă g{tillil desiîvI;l'�ili'l) copiii
se Întorseră de la lJiserică, de �i nu se isprăvise sluj in, eliel b8
[272]
272
tăcuse tome şi se rug-ară ele !Jucălărs.:m să le dea ce-va să
mănânce.
Cu atâta gingăşie se rugară copii), în CâtCL ]mcătăresel 1 se
[{lCU milă de denşil: le dcle câtr UHLI codru de pâine, şi pe
Hngii acesta, celul mare îl dete capulu găinel, celuî mijlociu
pipota, şi celui mal micii inima, soco li ndii că acestea suntu
lucrurI de nirnicii,
Copiii mâncară repede, şi se duser ă 81'<1;>1 la biserică.
Dascălulu, care stătuse ca pe ghimpl la biserică, cum eşi
veni numai de câtu să se pue la masă. Numai gândiudu-so la
găină, il lăsa gura apă. Oară se supără câtă unii lucru mare
când vedu că i se aduse găina Iără capii, fără pipotă şi fără
inimă. Se cătrăui de ciudă şi de necazu dascălulu în câtu
p'aci p'aci era să înebunescă.
Atuncl răcni ca 111llL leu. la bucătăresă întrebând'o cum Il
Iăcutu de i-a călcată porunca.
Biata hucătăresă spuse lucrulu cum se îutămplase, dicân-,
dU-1 că nu credea să se facă atâta tevatură pentru nimiculu
ăsta ele măruntae.
Ve�hL că nu mal are i ncotro, şi se stăpâni, gustă câte ce-va
din masă, se sculă forte a-nărită şi se hotărî să porte sim­
betele copiiloru,
Femeea, de unde se aştepta să vadă pe dascălii mulţumită
pentru că se jertfise să-I facă plăcerea, rămase uimită audin­
du-In cii este atâta de mîhnit. Se duse dară pe lângă dânsulu
şi cu Iehi de [el(, de vorbe dulci voi să-lu inveselescă.
Eară elu, care nu-şi lua de Iocu gândulu de la găină, îl �lise :
- Al voitii să-mt dovedesc! că-ţi suntii drugll când te-al
ÎllduplecaW şi a'( elat găina s'o tae şi s�'t o frigă. Ca să me
incredinţ/JZlL cu clesăverşire că mc iubescl, amlL să te }lud]
ăncă la o l'ncercare U111J lucru amlL să-ţl mar cerii.
- Spune, spune mai curendi:'l, su[1etulll mel1, numaI să se
potă. ELI insă sunt gata �i la morte să merg'll, pentru el-ta,.
il respuL1se femeea.
- Trebue să alegi una din done: orI să fiI cu COpUl tel�
ori sit fir cu mine. f?i elă de ce; suntli dascălU ele atiţl mari
!
1
I
1
1
1
[273]
r
t
1
1
t
1
I
t
273
de anî, Sl nu mi s'a lntclmpblll ca vre-unu scolaru pină acum
sll-ml fi f;:lcuW ruşinea ce mr-a Hieuttl copii tel. 'Fotă lumea
scic, că pe copii) tel il am maî de apropo ele câtu pe cel
lalţJ' ; eli me silescu cu el se-iin\TeVI câte in lună şi În sare
(lindu-că amu voită S:\-1 scoţu ciraci al mef ; şi. ei, ce să vedî ?
Lasă că facii mi}eliY şi umblă ca desmeticil pe uliţr, de s'a Iu­
aUi lumea de gtmdurr cu el, d ară a<;li să iasă el din biserică,
să vie să mănâncs �i apoî să se Intor-că în biserică clefetindu
.iin gură! Cu ce obrazu să mal esti elI în lume? Cine o să-şî
imI dea copiil la sco la mea '? Şi de dtll sit-mi esti nume rCll,
rnaî bine să morti; cliel el:\ ce glăsuesce o dicetore : de câtă
să esă omului nume 1',',t'l mif hine ochif din capu.
- Ce stai dascăle de vorhescl'? Apo1 la mine nu te mal
gandesc! '? Nu e păcatu de Dllmne(,lell să perdemri nof nisce co­
pilaşî aşa de drăgăla:;i �i curaţ) ca mărgăritarulu ? Cum se
pote una ca ,18t01, ca eli să-mi per(JCI copilaşi! '? Găudesce-te,
drăguţule sufletului meii, cI suntll copiii meL
- Ol'! el, 01'1 eti, respunse elll.
- Bine, ce o să (Jica băt'batulll mell cilnd s'o întorce'? Lu-
mea me va omori cu pietre cclnd va aw;li una ca asta,
Dascălulll ve\lu c,i a cam scrântit-o, �i o întorse pe f6ia
al-laltă.
- Eu nu l;licll să-i omorîm li, ci să-i trimet81rnl de o cam
dată la unu altJ�1 ora:; CI ; să sliei! că i-ai trimis(l pentru înveţă­
tură. Nu mal POttl, melllţelegi? să stea ('.11 miile aici; Căc1IlU
VOill să-ml gică lumea că BuntCI dascălll d,iia tel'chea, berchea,
trei leI perechea.
Cu gura \licea elll unele ca acestea, dară în capulll lui docea
alte g;\ndl.lrl spurcate.
- Ei bine, daca este aşa, me ÎnvoescCI: dară cum să fa­
cemll'? întrebă femeea.
- F6rle lesne, respunse dascălulll; la n6pte să-i încbiclernn
Într'o magazie, �i mâine, în faptulll \lilel, îl iafl eli într'o eă­
ruţă �i i-oil'! duce Să-I aşec;hl la unll prieten al(l meu,
Gânclulll dascălulul era sa ia pe copil, să-i dud in pădurE';
'18
[274]
274
şi acolo să spintice pe câte uuulii, unulu, şi să le scoţă din­
tr'înşif capulu, pipota şi inima găiue'î, şi să le înghiţă eltt.
Dară noroculu nu-I sluji nict de astă dală.
Copiiî fură coprinşî de frică CdJ.U se vedură închişf în ma­
{p\lie. Începură să plângă. Celu mijlociu însă dise :
._- Fraţi loru, ascultaţi-mă pe mine, că va Ii bine de nOI toţi.
Sciţ1 de ce ne-a închisă dascălulu aici cu voiea marnei '?
- De ce'? întreabă ce î-lalţî.
- Dascălulu a SPUSll minciuni că nu Î1' semna nimicu slove-
le de supt aripa găinel. Şi d'aia a slăruitu ehi pe lângă mama
de il tăiată găina �i s'o mănânce ehi, ca să se îrnplinescă la
densulu prorocia din acele slove. Dară n'a vrutu Dumnedsn
cu densulu.
- Adevărată să ne, mal iutrchară fraţii, că însemna ce-va
acele slove '?
- Mai e vorbă! respunse ehi. Eacă să v'o spuh'i eli acum
Slovele acelea dicoau, că: cine va mânca capulu găineî, va a­
junge impărată.
- Eli împerahî'?! c}i<:e celu mare care mâncase capull\.
- Aşa, răspunse fratele celli mijlociu. Celu ce va mănca
inima găine'î, de câte ori se va culca, se va pun� la capulu lUI
o pungă cu hănetu, unde o va găsi când se va scula,
- Mie să mi se întâmple asta? întrebă celu micii, care mân­
case inima.
- Tie, îl rr.spunse fratele cehi mijlociu Eară cel u ce va
mânca pipota găine'i se vaface năsdrăvanu.
- D'aia, seif tu năsdrăvăuiile astea, strigară Iraţi) cehi mare
şi celă micii de odată.
-=. D'aia, fraţilol'll, le respunse mijlociulu. Acmm1, ca să. scă­
plimll de aic:i, trebue să ne punernll t6te puterile să slricămll
fel"E'slra magaziel ăştia şi să fugil1lll, căcI demonulll de clascălt':l
arc ele gtll1dll să ne ia în l'evărsatull\ �liorilorll, să ne ducă în
piidure, să ne om6l"e.
Se puseră cu toţii, sfiî.râmară fer8stra şi fugiră. Wlerseri1. mer­
seră, 16tă e,.ipi.en. Când se lu'nina de �1ioă, ajunserii la unLI
loci\ unde se deschidea trei drumUl']. Aci stele să se odih-
{
I
·1
,.
[275]
275
nescă. Se hotărîră să apuce fie-care- pe câte unii d: urnu si să
�e ducă unde r-o lumina DUl11ne<;leLI. Se îmhrăţişară, se s�ru­
tarii, îşI luară diua hună unulu de la altuhi cu lacrămile în
ochi şi se despărţit-ă.
Merseră el totă dioa, când în deseră fraţi) ce'i mal: marf se
Întâlniră eră. Pasă-mi-te drumurile pe care apucaseră el se in­
truneaii acolo. Atunci năsdrăvanulu dise :
- Pe semne că Dumnedeu vrea să (imCI totii împreună,
daca e16 ne-a adusă aci. Aşa dară să nu ne despărţimii în
t6tă vieţa nostră. Mar 'nainte de aci este un oraşu mare. A­
colo a muritu împeratulu �i mâine se alege raltulu : celu alesu
<\] să fi] tu.
- Ia lasă vorba aia încolo, miii frate , şi nu mă mal face
să-mî intre gărgălllli în capii. Mar bine (;li: ar să mergerrni să
căutămCI ce-va de lucru, că burta, aw;li cică n' arnii mâncatu
de ieri, şi cere, sirrnana.
MergEHldll el ajunseră la oraşulu ce era înaintea 10rLI. Aci
Întâlniră uni:'! hătrânu pe care îll'l rugară să-I indrepteze la
v r'urni hanu unde să mâie ncptea. Bătrânulu le spuse că ha­
nurile gemi:'! de lumea care a venitu să fie faţă la alegerea îm­
peratulu'i care se va face mâlne, că nu va găsi nici unu loci:'!
de masu şi îl luă la dânsuhi acasă, unde le dete de mâncare
şi un LI patu de odihnă.
A doua �li de dimineţă se scolă cu toţi], se spălă , se scutură
�i pleca cu hătrânulii afară elin oraşă pe o câmpie întinsă, ca
să vadă şi el cum se alege împeralil la cetatea aceea.
Bătrânulii le spuse că alegerea se iace aşa: Dregătoril cel
rnar'l ia unll jlorumbelll alhLI nel'inovali:l; HCI încarciî. cu cordele
[6rte fl'um6se cu totll feillift de feţe, îlii m'lmcă in SUSLI, şi pe
cine <;'0 lăsa porumbeluill, ]/acela îlii face ÎmperatuW lorii.
PeloculLI hot{trâtCI se adusese, încă pînă a nu se face �lioă
atâta lume, câtLI fl'lm<;lă şi 61'bll, de nu se mal puteil mişca; �i
hâlranuW cu copiiI abia gasiră şi el un colFşo1'u la o parte de
unde să se p6tă uita şi eL N'apllea1'ă să se aşeze bine, �i au­
�liră unLI sunetlt deiJllcÎumll. Alune! se nicu o t[tcere de se
au�lea musca sMrnâjncW. T6lă lumea ţinea ochiI linIă in smCl.
[276]
276
Aruncâudu-se porumhelulu in vcsduhi}, acesta ocoli pe CLl-'
supra lumil �'i veni de se puse dreptu pe capulu hăiatului re­
lUI mare.
Fiii ele il1ljlerati �i ele boerl, cal" veniseră cu gam!ll efa fi <)­
le�;, iuccpură a striga că nu se pote, e gl'e7elă, nu e bună ele
împerall1, şi altele, o;:i carură ca să se facil o a doua incercare.
Se i nMjă rlarâ porumlioluhi de a doua oră ; şi de astă dală,
Iară niel unu ocol ă, veni şi se pllse dreptii pc capulu hătatuluî.
Âncâ o dată strig-ară jJil boeriloru : că nu se p6te, nu se pote,
fii cerură a treia cei-care. Eară pe hăiatu îlll hăgal'ăintr\mll
sacu şi-Iti duseră departe de lume,
La a treia înălţare porumhelulu, după ee fălr,h puţinii pe
dasupr« loculul pe unde sta băiatulu mal nainte, i:;;l ia shorulu
�i se duce de se pune dreptu pe sacii.
Atunci totă lumea striga într'o unire că acesta este impera­
tUICI loru. Îl scoseiă dara din saCLl �i-lll dusera de-llt. aşe�lară
pe t!'OUCI, in suuetulu hucemeloru, alu surleloru �i alii strigăvi­
loru ele bucurie ale mulţimei adunate,
Împeratulu CelC1 uou cum se vedu Iutronatu, mal inteill ho­
tări ca frate-său nasdrăvanulu şi hetrânulu C8-1 găsduiso să fie
llelipsiţl ele linga denSllW. Şi cu ajutorull1 lui fl'ate-si�ll H1C81_:u
a drmui îm[Jcr�lţia cu irÎJelepciune şi dreptate. Nu tl'ecu muW\
şi vesLea se duse in t6te ţinuturile şi în împerăţiile vecinilol'lt
despre llumele 101'(1; eră supuşi1lor începură-al numi: cel doul
fraţi imperaţl cu minte şi ell'epţL
Caill] all�li elascăilllLI de fuga copiilor li, tmhă de maJl!8 ;
�acr el',l un z!i;;Hşi:i de n'avea margin'i. Vru să .. �i facă sema
singurll, darCt n'avu cueajCl. Ve<;lenclll insă că 1l01'oClllll il sUi
împolt'l \ ii, se potoli 6re-cumC1 şi se apucă eră de dascălia lUI.
După o bll1ui hucată elo LlmpCl etă C�l so�esce �i tatăICl copil'­
lodl din c;t[('C()l"l<1 eea lungii ce [',lcuse. Adusese Cll densulll bo­
giiţll ehpii bOgft!lî. C;\lld anâ de fug'a copiilor CI, catCI v'aei era
Să-I vie ri�I\, clanl se stăpilni, Cel'cetă În clrepla �i In 81,\n;;a �i
I
I l'
-;
[277]
i se SPUSi? istoria cum �'a întlnlplatit Atuucl elu hotărî să
cr�ril dreptate pentru necinstea ce i-a făculri soţia lUI �i pentru
relllll ce i-a pricinuit prccletu de dasciilll,
Merse decl pe la toate dregătoriile şi fu străgănitl\ prin
judecăţi nnl mulţl nnt, fiil�'\�ă��f dohândescă dreptatea, po­
tr ivitu cu mărimea vinel celoru vinovaţi.
Af1flfldll �i despre numele cehi fa 1 nicu alll celoru dot frap:
'lmperaţl, neguţătoruhi î51 luă femeea şi pe dascăhi, �i se duse
să-I judece el.
Mal 'nainte însă de a ajunge el acolo, fratele imperatulut,
Nasdrăvnnnlu, eimţindu că are să vie tată-seu la judecată,
spuse frăţine-seu, tmperatulu, şi amendof se chibzuiră ca să
facă o primire frumoasă ca runuf părinte bunii ce le era.
Când veniră împricinaţii la înfăţişare, eşi inainte fratele
împeratulul şi primi pe ncgustoru la scară, eră când îhi duse
înaintea împeratuluî, acesta se sculă după tronu �i l'a ,întâm­
pinatu cu vorbe bune şi �upuse.
Ncgustorul se minună de atâta cinste ce i se făcu, şi nu
scia ce să mal dică ; se uita în toate părţile �i nu pricepea
nimicit din cele ce se făceau.
ElCI căuta când la imperntulu, când la fratele îrnperatulul .
.se minuna în sine, clară nu cuteză să dică nimicu.
Intrându În cămară şi dascălulu cu femeea, stătură ca trăs­
niţl de Dumnedeu, VC(Jr că se sciau vinovaţt de moarte.
După ce se aşedă impăratulu pe tronu, judecata Începu.
Neguţătorulii îşI spuse pesulu şi i,lice că ÎŞI pune nădejdea
in inţelepciunen îrnpărătescă �i aşteptiî să hotărască irnpcra­
tu] li cum il1�l va lumina Dlll1mc<;lefl.'
Dascălulii o milcise de tot lI, l�ră femeea îndl'ugtl şi ea câte­
va vorbe Cll'l1l1câncJ(l tată vina În spinarea clascălulul.
AtUllcl împi'l'atulLI întrebă pe negustOl'll că: clacă îş'f va ve­
dea c')pii i-ari\ cunosce elll '?
- Mal e vorbă? respul1se neguţătol'uliL
Elll se uHa la amendo! împeraţil şi lln mal cu teză �ă \lieă
nicI hleau ..
- NoI suntelY11't, l'espunse împerat.uli:L
[278]
278
La aceste cuvinte femeea şi .lascăluhi o sfecliră de toiii şi
tremurau ca varga. Eal'ii neguţătorulu crescea inima Într' eu­
sulu ele bucurie că-şt găsise copiii.
Îrnperatulu r,lise că de când e111 csle împăratii a�a pricină
grea nu mal judecase. Hotărî dur ca tojl să cadă În gcnuclrl
şi să roage pe Dumuedeu sa le arate dreptatea luî.
Aşa şi făcură.
Pe când âncă se rugau, de odată, dascălulu �i femeea, se
făcură stane de piatră.
Împăratulu porunci să pue aste stane de piatra de o parte
şi de alta la scara palatului. Eară negustorulu ramase la curtea
imperătescă.
In vremea acesta fratele celu mic, după ce se despărţi de
fraţiî Se], se duse, se duse, ca cuvintulu din poveste ce d'aci
incolo segătesce, şi ajunse la oraşulu unde 1n) scosese dru­
mulu pe care apucase elii.
Acolo daca sosi, trase la gasdă la unu omii a lut Dumuc­
deti. De câte ori se culca, de atâtea ori giisea câte o pungă Cll
g'albelll la căpetâiulii Sell când se scula.
Ceru de la g·asd�l pe cine-va care să-i arate lucrur ile cele
mal Însemnate. Dupa ce ocoli crucişu şi curmedişu totu 01':1-
şulu ve(;lcnclCl totu ce era vrednică de v8\luttl, aj unse la mar­
gine şi acolo era unii ostrovu. Eară dacă vru a sci ce era
acolo călăuza se feri d'a-I spune.
Sera întrebă pe gasdă şi acesta îl dise :
Să nu care cum-va să te' muşce şerpele ele inimă să. Le .
duct acolo, că e stingere ele tine.
- Pentru ee? întrebă Ileoăiandrulu.
-- Pentru că acolo şede o măîastră, şi orl cine merge la
-[ dansa, Sf> Întorce capiu. Şi apof nimenî nu pote să mergă să
o vagă, pînă nu o da două pungi de bani.
- Asl:a este toW '? mâIne me duc sti o ve�LI, (Jise e1l\
hani ann) destui, precurnLI ve(;Il.
Nid rugaciunile gasdel; niel frica de capiare, nu l'a puLutlt.
opri de a merg'e fOii ve�lă pe ace?. mălastră.
[279]
279
Se duse, deci, dădu doue pungt de banî şi intră in ostrovu.
Acolo L;mblă cât li va timpă, ea unii haidamacu, pe din afară,
ca dor, măiastra va eşi la tercstra palatului sit o vadă. Ea eşi.
e1l1 o ve�lu şi apoi se întorse. A doa (,li se duse eră; a treia �li
eră, şi totii astu-felu câte-va dile (l'a rcndulu. De ce o vedea,
d'aia dorea să o mal vada.
Măiastra băgă de semă că ehi venea Intruna de câte-va dile-
Trebue să albă mulţi bani, se gândi ea.
Eră daca trimese de-Iu chemă, îl dise :
_ Mare stare trebue să al tu, tinere, de o risipeşci aşa.
N'amu V'�().Ulll pînă acum pe nimeni care să vie la mine in
ostrovu de atâtea 01'1 una după alta.
_ Da, mare şi nesfîrşită, rospunse flecăiandrulll cu mân-
drie, ca şi puterea cu care o fac ii.
Cum audi măiastra aste vorbe, 11 puse gânclll reu. Se luă
<Ieel pe lângă densulu eu �optele cu momele, vielenindu-1Cl ca
să-I afle puterea.
Flecăiandruh1 se perde de dorulu el când o vec;lu desmer­
clându-1Ll eu nisce cuvinte mal dulcî de cătu mierea. Se inşelă
�i îl spuse.
Atunci ea îl dete ee-va de heu ; eră elel dete dintr'ensulu a-
fară inima găineL Ea o luă, apof llu dete pe bete din ostrovu.
Când se clesmetici elu, şi 'le vec:1u pirpiricosacu, goliinelll şi
gonitU, cugetă:
_ Daca nu ţi-oiLl face-o eli, apot să scii că nici draculu nu
ţi - o mal face"
Se duse la gasdă, �i povesti ce i sointcrnplase.
_ Nu J.l-amCl SPUSLl el'!, săraculu de mine, să nu te duel a­
colo'? Ce o să te facl ' acum '?
__ Me VOiLl duce în lume, şi ce va vrea Dumnedeu cu mine.
A doa (,li plecă, şi trecendi.t printr'o pădure Cljullse la mar­
ginea unul rîC!. Acolo dete peste o colibă de pescarii Ii ehio­
l'ăia matele de (6me, şi fu nevoitll să se abată"
PescarulCI priimi să rămână la clcnsulll să inveţe peseuitull!.
Într'una din (olile pesca1'ul(l �lise flecăiandrulul:
_ EaUl e1\ me dUell la t6rgll eu coşulll ăsta de pesce. Pină
[280]
280
mia alta, ia �i tu halăulu âla . şi ve,:lî cl'ei putea să prinl]! vro
Hţă de pesce ca să avemu de legumă pentru al;l.i şi mâîue.
- Las' pe mine, respunse fli"căialldru.
Pcscarulu plecă. Eară hiiialuill iutra cu plasa în gârlă. Bătu
în sus, bătu in josu. şi lwsce "ii J'l'int;lil, ciHuşi de câtii.
'I'ocmuf era să se lase d!' p(�scnitu; câud ve�lu o rnrenă.
Mr811a fugi, elu ehq;ii ea. 1·111ă îi veni biue şi aruncându plasa
o incălci în.tt:ensa �i o trase la marg'inE',
Vădu elu că mrena era câW, să le ajungă pe doue dile. Se
bucur-ă În inima sa, cii făcuse o trebă CI,tU se cade!
Se puse deci de o cur,i! ii ele 3011J1; o spinteca, il scose mă­
runtaele. Când, iu locu de lapţ.1, ce să \'e�n '1 ce- va ce l1U semăna
a nimicu, Luă elu aceh; ce-ra, îlll spâla, şi rernase uni.'! felll
de covăţea mititica de piatră.
-Bună est8 şi asta, dise ehi, sti amu cu ce bea apă.
Şi indată şi imi o led de apă Cll densa sit bea. Când s'o a­
ducă la gură, ea era plină cu g'albenr. Se miră de astă intern­
plar«. Răsturna banit în polă 'ii mai luă odata apă ca să bea.
Când se aducă la gură, se făcu eră ban î.
- Acum, afde la dina mea măiastră, �lise ehi.
Lăsă şi plasă, şi pesce, �i colibă, şi îutr'uuu suflet", alerg-ii
la gasda lUI din Ol'aşll. Ii spuse despre noroculll ',�e clase peste
elll, şi incepu a se găti să mergă la OSll'OVll.
Gascla se sili În t.ate chipurile si\-li\ oprescti de la acestă 0-
tărJ're a sa. Fu peste putinţi\. 1111 trăgea aţa la rele. Pinii Ima
alta, umplu gasdd eloă toc:I:01'1 CLI hauL ApoI luă cu densulLi
covăţica de piatră 'ii dori pUl�gl pline, şi se dw,:e la ostrovll.
Glim ÎllI v8\lu rnăiastra ÎllI cunoscu. :fnj:elese ea că trebue
să fi datti eh�l cu mâna în fOCI"!, şi-lll chema la densa.
Acolo cu preH\cetul'l, cu marg'hiolil şi cu viclenil îlll făcu
de spuse �um are aUla stare. Şi flincllt că f1ecăiandrulll îşl pel'­
duse capulll cum ajunse lîng� densa, se lăsă să fie măgli­
sitii �i măiastl'il îl ştel'se �i coYăjica. Cum se făcu stăpână
şi pe acestll lucru, pOl'lIllGi slugiloru sale să-Iii hurduiascii ea
1"'0 găgăuţă şi îlu goni Cll l'll�ine din OSlrOVll.
Când se Vef) LI er;\şl datii afară, şi Înfl'lwLatll nu 1313 putu a-
• !
[281]
281
;ot:lnipăra de necazii, cum de sit nu se ţie ehi, ca să nu fie si
lJcltjocoritl1 şi cu bani! Iuaţî.
Plecară iară la gasdă şi-'i spuse totă �iretenia.
Gasda îlu povăţui să ia pe sema lui o tocitore de banl
{lin care îi lăsase, să se apuce şi dii ele ce- va, ŞI să nu mal
umble ca unu perde-vară după icre vm'�U.
Eli) nu voi, şi plecă in lume.
- Ce mi-o da Dumnedeu, ,,iise elu.
Merse, merse prin câmpii cu inima plină de .fOCl1 pentru
măiastra lU1, trecu prin păduri, �i nu se putea împăca cu gân­
duh: că n'o Să-�l mal potă vedea odorulu, In cele din urmă
că�lll ele obidă şi ele măhniro. Stându el li aşa şi shătendu-se
cu gânelurile, .băga de sernă ca pacolo p'apropc curge o apă.
Se duse să se scalde ca să se mal recorescă.
1'01(1 scăldându-se, vedu 'de ceea parte a riuluî nisce srno­
chinf. îşi aduse aminte că nu mâncase de două �lile şi se duse
să facă o gustărică CU niţele smochine. Mâncă ce mâncă, dură
începu a simţi că elin ce în ee se schirnbă. Unde din ornu ce
era, se pomeni de odată rnăgarri.
Altii nevoe acum. Cum să se întorcă In cetate? Pe lângă
cele-lalte tale, acum are să [le şi prigonitu. Urnblandu în SUSL1
şi în josu pe marginea pădurot, il era frică să Între inăuntrulu
pădurei, ca să nu-lă apuce vr'o fiară sălhatecă ; se temea iară
sa esă mal la lumină, ca să nu-lu pr-indă vr'unu 0111L1 să-lii
pue la vro muncă ce n'aru putea-o duce. Ce să facă'! se căi­
na şi se văîcărea, d�-l plângeal de milă .. Tată dioa umblă rătă­
cind li cu inima câtii unu purice de fri':.'i. Flămândi eră. Cău­
tându câte ce-va ele mâncare, de te pres le nisce roşcove. Se a­
pucă să mănânce, căd era lihniti'! de f6me.
Câtll p'aci era să m6ră de bucurie eând ve�lu că încet, în­
eetD, se schimbă, şi se făcu eră OnTll.
Stătu în locu şi se cruci şi ell1 de astă minune. ApOI el' o
daUl (Jice:
- Acum eşI:'( a mea! stel-mei tu, că ţi-o facu eli ţie pe
piele, fernee fără de inimă ce ml-'al fostLl!
Se apucă �i umplu sânuli:i de roşcove. Apo! ftieu Imll co�u-
[282]
282
leţu, cum putu din nude ue richită şi culese intr'ensulCl smo-­
chine, de care mâncase şi ehi.
După ce se întorce la gasda lu) din cetate, il spuse că acum
s'a impliuitu,
Audindu însă de faima celoru dor împeraţl inţelepţ.t, îl dete
unu Cerii arsii prin inimii, �i-?l puse in gândll a mergI' la denşi'î
să ver�lă ore n' 01'l\ fi fraţiî lul ?
Dară piuă să se pornescă către denşiî se mal duse odată la
ostrovii, cu coşuleţulu de smochine pe mână, .�i începu a stri-­
g-a la smochine, pe la porta palatului. Măiastra audindu-lu tri­
mise să-lu cheme. Cum îlll vedu Hel CUllOSCU.
Crcdendă că şi în smochin el .. lui este ascunsu Vr'Ul1l1 far­
mecu numai hunu pentru densa, porunci de-f cumporă cosulu
cu totulu. Eli'! luă hanif şi se făcea a SI' ma'( plimba prin ostrovu.
Măiastra se puse la masă. Când, la sferşitulu mesei, după ce
mâncară împreună eu al loru smochine, se făcură măgari.
lH!:ll în SUSll, hâFI in jos. Ba că o fi una, ha că o fi alta, ni­
micii. Remaseră măgar) ea toţî măgarir.
Atuncî flecăiandrulu, priudeudu-I, le puse câte unu căpestru.
în capu, îl legă unulu ele altulu şi îl duse cu densulu, după ce­
Iubi covăţica şi o băgă în sî nu ; căcî inima găinet o mâncase
măiastr«.
Se duse cu cârdulu de măgarf la gasda Iui,
- Acum să seif că mă ducu intr'ale mele, \lise eh't gasdel;_
hanl ai destUl, ostrovulG �i palaturile sunl:Ll ale lale. PtămlH
sănătos]'!.
- Să ne vedemi't sănătoşJ, respunse gasda şi să aUl;limii de
hine. Dară el! turma aia de măgarI ee al să fad? la-ţi unii,
argati'l eal'e să va (lKI de eL
Aşa şi facu. Tocmi Unll argatLl şi porni să mel'gă b fraţi]
IUJ, cu alaiulll după densuh'\,
Pe dnd mergea, fratele Nasdl'ăvaUll spune imp'�raluluI t6te
cele întemplate frateluI 10rii celuI 111al miell, şi se pregătiră
să-ICI ]ll'iimeseă eu einste.
C,\nd ajunse de marginea cetăţii unde domnea 'lmperatulli"
se miră eă găsi pe fratele sell eel(1 mi,)loeill care HLI a�tepta�
[283]
r
t
288
Acesta îî povesti Io lă i ntemplarea c.i murna loru şi a dască­
Iului, şi cum il pedepsiso Dumucdeă.
Plânse fratele cehi micii de osî nda Dumnedoescă ce căduse
peste muma loru, apoi merse de se inaHîţişe lmpel'ahllul.
Cum se ve\lură, se cuuoscură şi se îrribrăţişară.
Apoi ceru de la Împeratuln să-i dea unu grajdtl curată un­
de sii-;;l pue măgaril pe care singuri! Îngrijea.
Trecu ce trecu şi nicî pornenelă nu era ca să. fad pe măg' ar!
să se schimbe eră;;! în 6me111.
,- Intr' o \li la masă, când vet;lu că frate-seu cehi micii este Cu
voe bună, impăcatulă il dise :
- Ei, ce ai de g:1n(1(l cu măgaril tel; destulu i-al pedepsită
ertă-J. Să nu socotesc! cii nu sciu totu ce al piiţitl!. Darii este
destulă. Maî cu semă căcî SCiCl că se topesce inima in tine de
dorulu el.
- Aeleverll ai g răitii, il respuuse fratele celu micii. Pentru
h atârulu teu facu totu.
Trimise de aduse măgnriî acolo; 1('. dete de mâucară roşco ve
şi îndată se făcură eră omeuî.
Toţi cel de faţă remaseră înmărmuriţi când vedură astă
minune. Apoi ochii tutuloru se aţintiră la măiastra şi miirtu­
risiră C<1 aşa frumuseţe ele muere nicl c'aii mal ve\lutLt, şi nici
că se maî potc afla in totii lumea.
Ea atunci incepu a dice :
-- Mal inteiu mulţurneacu imperntuluj că s'a fostri îuduio­
şatlJ de starea cea pl'osHi şi ticălosă Îu ral'(� ajunsesemll, şi a
stiiruitl! dă ne-a făclltll omenl la 10Cll.
Apo! llltânclu-se la fratele imperatuhll edLl miell îl �lise:
- NumaI tu mI-al venitll ele hacll pe lumea asta; daca vo­
eseI, suntll gata a te lua de bărballl. Iartă-mI' pentru neaJun­
surile ce j.l-amll făcutl!.
_. Apo! ell ce umhlamll, pecatele mele, dnd totil \'eneamtl
pe la tine, �i lu ţi-al ])ătutLI jOell ele mine. Fie că şi eli mi-�II1l(t
SCOSll llin capete. Suntlî gata şi ell a te lua de soţie, mal cu
semă aCUJlJll, că nu mI-a mal remasllla inimii nict o zăcii�ială.
Se pregătirii şi făcură 0 nuntă (!'alea îrnpărăteseile,
[284]
j il
I
28/�
Ei nu se mai duseră (: acolo. Remaseră câte trei fraţii
la unu locu.
Trebile împerăţie1 mergeau gui tanii,
Locuitorii apucau şi el de la [H'e�1;l fraţi când dreptate, cănd
poveţe bune, şi când ajutorurr de hanf ; �i În totă lumea se duse
vestea despre el, cărora li s) dicca : La cei trei {mIi împcraţi.
Încălecat p'o şea, etc,
NOTA. Comunicatii ele D, L Economescu, şi auditri ele la o hăln'tnă
mahalagioică din Bucurescl. Puhlicatu pentru întâia oră în Leqe nde
Ilasrnete Romani/rl'ii, P.II, r. I, la c1874.
,
I
�
[285]
COTOŞMANO NASDRAVANO
,
I
�
XXVI
.V:
,. (�,- ti
:il"> fo�lt't odată ca nicf odată, etc.
r . ".� A fostii odată o pereche de 6 111 enî. Ei n'aveau copiL Intr'o
�.l �li flindu cu voe bună, t;lise hărhutulu către Iem ee :
Soro, de la mila lul Durnnedcu nOI n'avernu copil. Să
mergemu pe câmpu, şi ce vornu găsi, aceea să ne fie copilă.
- Bine dicl dumneta, frate. Aşa să facermi, daca astu-felu
al găsiItl dumneta cu cale .
. Ve\h că el trăiau bine şi nevasta nu eşia din cuvîntulu băr­
batului, nici câtu negru subt unghie.
Făcură o azimă, luară şi niţică legumă, le puseră la traistă
şi plecară,
Alde alde, mergendu povesteau, şi rtdeau, şi cu ochiî în
tote părţile căutaii.
Gând etă că dete peste un pisoiă jigăritii, jigărită şi 1.11'­
durosu, îW luară şi illl aduseră acasă. Iw Îngrijil'ă şi Ilii cre­
scură ca pe copilulu 101'lL. De ce trecea, d'aia se făcea mal
frumosii, pînă ce se făcu unu cotoşmanu numar de dragu să
privesct la ehi.
Nu mar putea de bucurie omeniî, caci aveau Ş1 el ]le ce
pune ochiî în casa loru, când se sculau dimineaţa. Mal 'nainte
casa li se părea pustie.
Cotoşmanulu era unu pisicii cu minte. Şoreciî nu se mal
stăveau prin casa aceea. Când şedeau casnicit la lucru iarna
. în nopţl dalea lungile şi spuneau 1.1 sn6ve �i la ghicitor], (;0-
toiul sta lângă clEm�il şi torcea. Când stăpâna casel făceu la
clorapu pisoiulu se juca cu ghernulu. D,ll'ă llll-liiil1cu1'ca,
fereseă Dl1mne�le!'1. Cum făcea eHi, cum dregea, se juca aşa
[286]
286
de frurnuşelu in câtii ghemu111nief nu se desf'ăşur a, nicl nu
,�e incurca. Câte o dată îh\ Lua în lăbuţele lui ele dinainte,
ţiindu-lu ca unu ornu, şi se trăntea cu elu pe spate, altă dată
îh'i făcea să se dea d'a rostogol«, lovindu'! cu câte o labă, şi
se repcdea după deusuh; ca după şorecî.
Când stăpănulu casef se jucă cu densulu, ferita sîntulu st-�ii
sgâl'ie, pare că-şl pilise ghiarele, Când mI mângâia, cnnoscen
elu că îlii iubesce, şi se întorcea şi ehi cu lăbuţele şi mân­
gâia pe stăpână-seu, dară totu cu �yhial'Ae ascunse, o mân­
gâere lină ca mătasea,
Pe lîngă acestea era aşa de cu minte, în cătu casnicii îlll
lăsa să îngrijescă de puî şi f,ă le dea de mâncare; eră co­
toşmanulu Hiel că se gândea să se dea la el, �-:ltl nu era de
cei ce îşi bagă hotulu prin tote vasele. Cât despre 61a cu
smântână nici pornenelă nu era să-Iti fi prinsă v rodată la
ea, orl să dea cu praştia prin bucăţelele de friptură de pe
grăbl'll. Era unii mtţoitl cum nu este alIu lil în (,li01 de a\il.
Nu multii după acesta, femeea se simţi ingreunată. Atunci
să fi VegUEl bucurie pe casnict, in câtă nu-i ţinea pămîntulu.
Eară când fu la facere, născu unu copilaşii gras şi Irunos î;
şi sănătosii.
Crescu copilulu şi se făcu mare. Nu se despărţea de pi­
soiii nici cătu al da în cremene. Amendoî se jucau, amendoi
mâncau la masă, aniândo î se culcau.
Părinţiloru copiluluI uiel că le trecea prin minte să oropse­
scă pe cotoşroantl. Ba âncă jlll îngrijea ca şi pe copilull\ loru,
ftind-cii, \lieeai'1 el, a intratlt cu norOCll în casa 101'11, este u­
gurlitl, adică clohânclise unii copilaşii.
De la o vreme înc6ce însă, v8gură că datt îndărătiL Unde
pInă aci era hilşl1gulLI în casa 101'(\, acurnll ajunseră neg'ustorl
gre)' ca flllgult1 pe apă, cum se �lice. Cu t6te astea perechea de _
omcnY nici că se gândea a cârti impotriva luî Dumlle�lell. Ea,
era mulţumită că dolJândise copili:'L, şi alttl nimicu.
Mal trecu ce treeu �i am(�ndol hetrani'i clară ortult\ popil,
l'emâindll în urma 10rCI casa t,'>că, şi o sărăcie lucie.
Copilull' se alese cu coloşmanuliL După ee ve�lu că nu mar
[287]
287
are de nici unele, şi nici părinPJ se puse pe unu pl<'1118(1 de-ţi
era mal mare jalea de deusulu, Atunci cotoşmanulu îl dise
- Stăpâne, nu te credearnu aşa slabu de ângeru. Eşti cu
mine. Nu te întrista aşa de multu. Precumu părinţii te 1 a ingri­
jitu de mine, aşa şi eă suntii datorii să îngrijescu de tine. Şi,
precumu tu nu m'al deslipitu de lângă tine, nici câtu al clipi
din ochi, aşa şi eii nu me VOii'1 deslipi de tine pînă ce nu te-oiu
căpătui, şi nu te-oiu vedea 011111 în rândulu omeniloru.
Pasămi-te cotoşmanulu era năsdravanu. Băiatulu însă 1'1'­
mase cu ochiî pleojdiţi la dănsulu când ihi audi vorhindă.
Plecară amendoî. Cotoşmanulu înainte; hăiatulu după
densuhl. Ajungendu într'o pădure, găsiră o scorhoră mare, şi
si-o aleseră de locuinta,
> •
Cotoşmanulu tăcu unu CUlCUŞll stăpănulu i sel1 acolo numai
din fulgi de pasărt, de se cufunda în pufu când se culca. îl
aducea de mâncare şi de heutu. Îl ţinea de urâtu spuindu-Ii
folii de Ielu de basme şi snove.
Elu il spunea ce va sKI �id cântatulu greeriloru ; ce în­
semneză săritura locusteloru prin erbă. 1111 facea să înţelegă
că dragostea intre fraţi este nesfîrşită ca apa fântâneî ce cur­
gea p'aprope de locuinţa loru. Când se plimbau amandof prin
câte 11111':'l luminişu din padure, or î cşiaii la câmpu, îl areta tote
Iloricelele şi i le spunea pre nume. Copilulu nu se do mire a
de ce cocorii umblă înşiruiţf trârnhă ; de ce rândunelele se'
ducu şi vine; ele ce privighetorile c:întii aşa frumosri ; eră
ciuhureziî te apucă reco!'1 de gr6ză : d ad 'il a1HJl. Şi cotoş­
manuli:'l îl spunea pe şartll t6te, şi-lu făeea să pricl�pă că aiCJ
pe pămînti:'l Iute sunbi cu rt\tlduiala 10riL
8corho1'a o ţinea aşa de curată, În câb1 li-era milă să caler
pe acolo,.
NicI că se sLăvea vre-o g6ngâ măcar II pe lael pe acolo. C6-
tO�Il1anuli:'1 nu lăsa pe hăiatu să pue mâna pe nimicl1. T6te
el(l le făcea.
Băiatulii se făcuse Ilecăll de însuratu. Şi-l \lise pisoiuh1:
Stăpâne, acum!'l lI-a venitll vremea să te însorI.
- Bine, să me însorLI, respunse f1ăcăia�uli:'l ; darf, <'ll n'ami:'l
[288]
288
de nici unele. Suutu golanii precumu rUt' vcdî: sula �i căciula.
- De asta nu te îngriji, că este de mine Îngrijită ele mat
nainte. Tu numal să fac! ce Jl-oill rJice Gll. De a�ll înainte să sci
că le 1111meScl Miilăhuz(l înlperatt
Nu trecu multii după acesta şi cotosmanulu se duse a căuta
fata să-�l Insa re stăpenulu, Se vede că ehi ochise, căcî se duse
dreptu ca pe ciripie la palaturile unul bocru mare. Cum ajunse
la p6rti:\, se dete de trei orl peste capii şi se făcu ornu.
Eră daca dete och] cu boerulu, e ICI dis«.
- Boerule, sLăpt)nulCl meu, Mătăhuz(l imperatu, mergendu
la vinătore, nu întâlnea de câtu păsărele mititele.
Nu era vinatu
Vrednică de 'mperatl'1.
Elll trecea înainte lăsându-Ie să-şî va\lă de ouşore.
- Si ee trelmintă am ell 61'e să sciu dar:a stâpenulu tM"
M:ităh{IZii Împeratu, n'avea norocu la vînatu '1 ..
-- Sii-ţ1 taiu cuventulă eu miere, hoerule ; dară dacă ve]
voi să mă asculţt pînă în sfîrşită, vef afla că solia mea are
să-ţi aducă veselie.
- El hine, vorhesce câtii vei voi, te ascultă. Dară nu sciu
de ee, bagu de sernă că în gTaiurile tale este ce-l'a mierloitu .
. - Părerî, cinstite boerule. Precum Vl'emea închisă zămi­
sleşce visu!'1 spălment6se, aşa pate .că oill fi avendCl şi eli perI
rel, şi te înşelă păreril e.
- Bine, hine; sfil'�asce, precumll a'( îneeputll.
- Şi aşa, luminate boenll,e, cum îţ'îspuneaml\ stăpânuH'r
me(1 nll băga în ,:ernă poşiclicnl1"1 de venatu ce-l loltl eşea ina­
inte. H.esbătu pădurea prin t6te eolţurile; dară p{lI'ca eă ee
vorbise L6te lighionile ca să nu esă de prin euleuşmile 101'(1.
Seârhitu de prostia flarelon�l sălbatiee, ce stau pitulate, stăpe­
nul(l metl h0tărî să se int6reă acasă. Cfmd. de odată, pe pis­
eu 11'1. unul muntieell'l ce se ridica semeţii din răriştea păduriI
z ăl'i o căpri6ră sprintină cu ochi'i blajinI,
Fu de ajunsll o uHătură; eăcl îl răpi inima. StăpânulLI me1'l
MătăhuzLl împcratll, se ia după densa. Căprial'a fug;'i, ehi după
dens1. Dară ea, mal iute ele pidorli, îlCI lăsă pe urmă, şi veni
1
II
Il
d
'j'
[289]
I
1
I
f
280
de se ascunse in culcuşulu ăsta. Eară pe mine mă trimese să-i
eautîi inima, şi Să-I dau în mînă pe hoţornana ele căpri6ră.
Pentru acesta am venitu la Dvta şi te rogi) să-mI daî ajutoru ca
să me întorcu cu ispravă bună.
- MeI, da calendroiu mî-aţ mal Iostu l stăpănulă fău, Me-'
tăhuzu îrnpăratii , multii trebue să fi căutată pînă să găses că
unii puschiu ca tine ...
- De mine di ce vef pofti, boerule ; dară să nu cadt în ispită
să te ating! de îrnperatuln stăpânulu meu; că, uite, se Iace lu­
cru draculuî.
- Nici că m'amu gănditu la una ca asta. Dară împeratulu
vcnătorulu teu, sa vie să-şf caute căpriora.
Şi fiindu că vorba, vorbă aduce, cotoşmanulu şi boerulu
stătură la taîfasă, şi se inţeleseră la cuvinte. Ei hotăriră ca să
vie Mătăhuzu împeratu, să dea ochf cu fata hoeruluf .
Întorcendu-se cotoşmanulu la stăpânuhi seu, îl spuse cum a
isbutitu în solia lUI 'fi puseră la cale ca în sărhâtorea viitor-a
să mergă împreună.
Băiatulu nu se putea domiri cum ele să mergă ehi aşa golo­
neţîi. Eară cotoşmanulu nu-î da reg'aZll să se gândescă la d'al­
de-astea, ci îlLI lua cu vorba pe departe şi cu unu CUSUI'll sup­
ţire îlLI făcea să pricepă că are să fie fericită.
Trecută dilele ca (Jioa de e1'1 şi veni serbătorea aşteptată.
Cotoşmanulu luă pe stăpânulu SeL! şi plecă cu elu în peţitll.
Merseră, ce merseră, şi ajungendu într'o pădure, apropo de pa­
laturile hoeruluî celui cu fata, se opriră. Ltăiatull'l remase aelum­
briUL într'unu cl'ânguleţll verde; căd era goh't pi8tolll. Eară co­
toşmanulLl o rupse fI'a fuga spre curtea hoeruiul celui mare.
Cum ajunse, începu a strig'a ctttLI îl luă gura: săriţi! săriţi !
că ne-a jefuitLI hoţiI.
Toţi cu tolullt eşiră să va�lă ce s'a întâmplatll. Coloşmanull'1
ahia resuHâncW şi cu spaIma în faţă, \lise boeruiul :
- ])a hine, boerule, in coprinsuhi dumitale:se p6te ca (Jioa
'namia\la mare S{l ne calce hoţii '?
Unde'? Cumu'? Ce s'a înh'tmplalll'? întrehă boerulU.
- Ce să fie'? Eacă tocmaI când veneamLI cu MătăhuZll împe-
ia
[290]
t
:1
i
I
I
"
l
rată, stăpânulu meu, să-ţ'î vcdemu fata, o cetă de haîduc;
puse mâna pe not, a jefuită pe stăpânu meLlpâoă ii cămaşe ;
eră eli me streouraiu, şi pe iCI ml-e drumuhi, alergaiu intr'unu
sufletii să-ţi dati de veste, �i să C."'Ll ajutoru de la Ir-ta. Abia,
ulte, am scăpatu cu dilele.
_ Bre! strig'ă hoerulu. Cum se pote una ca asta, ea să jefu­
escă hoţiî, p'aprope de palaturile mele, pe Mătăhuzuhi teLl im­
peratll '? Să sară cu micii cu mare intrajutoru l
_ Acum este de prisosii, Boerule. Tă'hari! aCI luat' o la sii­
nâtosa. Mal Line dă-mi unu rendu de haîne, ca să ducu stă­
pânului meu, �i să pată veni pînă aci. Câtli pentru tâlharI, fii
pe pace că va sci eli'! ce să facă pentru denşi),
Luă ha Inele ce- 1 dete hocrulu şi se întorse la stăpânulu seu.
După ce îlu Imbrăcă şi-lu inveţă cum să se parte la hoerulu,
plecă cu dânsulu.
AjungenclCi, îl eşi bcerulu înainte �i-lu priimi cu tată cinstea.
Cându furt! în casă, Mătăbuzu îrnpăratu se totii uita pe den­
SU1ll. OameniI case î începură să şopoiască şi să-şi dea cote (,1i­
cendu : 01'1 că este prea fudulă ucestii Mătăhuzu îrnperutu, mll
că este prostii.
Cotoşmanulu, lJăgândLl de semă, \lise boerulu!: Me rog'fl să
nu-ţi fie cu superare; dară stăpânullt mell n'a purlatll pînă
4cum a�a haIne pr6ste. NumaI ele câl.t1 boeruh,l porunci Să-I
;:lducă altele muiate numai in firii. Pina una alta, Coloşma·
n Uit"1 se detepe lângă stăpânuli:'l seu, şi pe furişll îl dete ghioldlt
�i -1 şopti la ureche, ca să, se !ie să n li se to Lll u He pe clen­
Sulll aşa ca pro�til �i ca mojicil.
Dupti ce se îmbrăcă cu halude cele hune, elt"l se ţin u bine
�i nu se mal uHă asupra lUI; apoi intrară În vorbă" şi se is­
prăvi treha CU hine.
Şi Iliel că se putea alt LI-fel u .. Căci ginerele, ele �i era Mă­
Lâhuzii imperatll, durâ iJ.)iuLLl lui celt�l miir'e ţi'l, chipulll celll hine
fâClJlll �i alhll ca l.ăpada, tl'upşon,lll lUI ceh�l trastl ea prin
inelll şi nalUi C:l unll braMI, f<i.cea nUl multl'l ele câtLl totă
împerăţia f:i decâUi toLă hoeria.
După ce se lwlări (,lioa de cununie, 1'1e6i. Pină atur:c1 h:e-
2�)O
1.,
j'
I
.
[291]
2fll
tulu neeăll se Irămă.rta eu gândulu ee o să facă e1(1 şi unde
o să-�1 ducă miresa.
Cctoşmanulu nu-I dedu respasu să se mal gândescă, ci cu
felu ele felii ele glume şi snove ii fură gândurile şi-Iii inveselea.
Când fu dioa hotărîtă pentru cununie, se duseră erăşJ a­
mândoi. Boerulu rernase încremenită. De unde se aştepta să
vie cu oste şi cu mărire ca unu imperată, mă rogu, îlu Vl\(JlI
viindu ca unii cioflingaru, şi incepu a se îndoi şi a se codi
să dea fata după densulu.
Cotoşmanulu mirosi îndată cam cum merge şiritenia, şi luă
pe Boei-îi d' o par le, <;licendu-l:
- Boerule, să nu-ţt fie paraxin unde ne vedi că arnu venitii
numaî amândoî. Eca, eca, eca, cum merge treha : curgu {oile
de zestre ca ploia la părinţi! lUI Mătăhuzu împeratl!. Eră elLl
IJU voesce nicl in ruptulu capuluî să ia pe alta, fără de câtu pe
fata durnitale. Părinţii se îrnpotrivesou la una ca asta. ELI îusă
l'amu indemuatu şi-Iu indemnu mereu să te aibă de socru.
Ve<;l1 că sciu eu, ce sciu. Casă ca a clurnitale şi cinstită.şi lău­
dată, nu se mal găsesce pe lume; şi flecăll ca Mătăhuzu im­
păratii ba, ba, ha, mal la raru, ApOI casă ce o să ţie astă pă­
reche, are să fie fără semă. Pentru acesta şi stăpânulu meu,
ascultându-rnă, s'a hotărâtă să o ia fără voia părinţrloru şi sti
se tragă la moşiile lUI, să trăiască acolo ca unu bocru mare.
- Frumosll cuvintezl tu, dară el'! scill că bine-cuventarea
p1n'inţilorlt întăresce casele fiiloru.
- Dal'�l mal esle şi altă poveste', l'eSpUllSe şi cotoşmanulll.
Cu sluta în vatră casa ajunge să fie cu \l:.;a prinpoellt şi cu
ferestrele pe suh patll. Mal hine;
Sii muncesel
şi să trăescl,
şi ce-ţ'i place să iul)esd.
- Cam al dl'eptate, tu. Dară me bate gânclmile sii mal
amâniimLI nunta.
- Fie �i aşa. Nu mI" împoirive3ciL ElI însă te sfiiLuescl' să
llll pel'l;H din mână UUlI g'iuvaerll ca acesta ce li-ILl trimite
[292]
111,
202
Dumnedeii. Noroculu cându pică omului, atuncî să scie să-Iu
apuce şi să-lii păstreze.
- Ei, alde, de ! alde. M'a) biruită cu limhuţia ta.
Tale fiindii gala, se cununară şi bcură o nuntă, de se duse
vestea în şapte sate.
Trei dile şi trei nopţi ţinură veseliile. A patra (li trebuea să
morgă cu nunta la moşiile lui Mătăhuzii îrnperatu.
Acesta se perduse cu totulu. Nu scia ce să facă; rtu scia
nici ce mal vorhesce de ruşine.
Cotoşmanulu se dete pe lângă densulu �i îl (;lise : ţineţI fi­
rea, omule, nu fii copilă Ami'! îllgrijit.U eu de tate. Tie să nu-�'1
pese de nimicu, Să tacî din gură şi să te la�l să te ducă unde
oiu dice eu.
Mal veni niţelu unma la 10CLl lul Mătăhuzu imperatu, când
audi grai urile cotoşmanulul. N li se putea domiri Însă cum va
face ehi �i la ee moşiî îlu va duce.
'I'ote se puseră la cale. Tote erau pregătite pentru plecare.
Ginerele şi miresa se urcară în căruţă, şi porniră. Cotoşma­
nulu Însă o apucă înainte şi dise vizitiiloru să se ţie pe urma
luî, căelu îl va călăuzi.
Aşa făcură. Apucară pe câmpii unde rni i de Iloricale împo­
dobea pămintulu. Vintulu abia adi a şi clătina uşurelu Irundela
pomiloru ce se afla icl şi colo în calea loru, Brotăceil orăcăiau
în depărtare. Din când în când cuculu căuta în partea drep­
tă. Păsările ciripeau ; eră privighetorile prin crănguleţele înflo­
rite, trăgea nisce geampara1e de-ţt lua audulu.
Cotoşmanuhi mergea înainte şi aşa de iute, în câtu căru­
ţele nu se puteau ţinea de densulu. Aci pierea ca o nălucă,
aci se învârteja înapOI �i făcea semnLl pe unde să apuce.
PaUi-mi-te, căl ăLH,lind LI, el('l făcea dresurile îl�ainte. Întâl­
nimiii cire\lile de vite ale unOrLt '3mel, elLl spuse văcarilor(l
ce să �lică, când îl vorLl Întreba cine-va ale cUI suntLl cire­
\li1e, cii de unde nu, peirea capuluI ce va cădea peste den­
şi'i de la Dllmnegeu va fi gr6znică. fntâlnindt1 turmele, spu­
-se aşijderea c1oIJanilon"t ee să <;liră şi e'i, căc'î de unde nu
l11Ull1a pădurei n va chinui hăgându-le mâinile .lll căldarea cu
[293]
293
jăratică, pînă vor muri. �,i sufletele loru voru ajunge la muncl
ne sfîrşite.
Bieţiî 6me111, de spatmă, şi sciindu că gura nU-l ţine chi­
rie, spuse celoru ce îl intrebară, precum îl învăţase cotoş-
manulu, carele era în chipi; de 0111(\. •
Ajungându căruţele, omeniî miresel, întrehară pe văcarI,
când vedură sumedenia de ciredi :
Ale cUI suntu ciredile astea, tîrtaţilor ?
Ale cui să fie'? respuuseră văcarit, ecă ale lUI Mătăhuză,
irnpăratu.
Se minunară toţi de bogăţiile acestui imperatîi. Mergendu
mal nainte, dete de nisce turme de 01. Şi atitea de multe erau
in câtu nu le putea coprinde cu ochii. Îutrebându :
- Ale cui <untu aste turme? prieteniloru,
Ciobanii respunseră :
- Ei, D6mne! Ale cUI să Iiă ? Ale luî Mătăhuzu împeratu
suntii, şi încă astea nU-SlI nimicit !
Când audiră una ca acesta, toţI se loviră cu mâna peste
falcă. Ei nu mal putură să-şî stăpânescă mirarea şi feri­
cea pe mire să că a datu peste unu hărbatu aşa de june,
frumosii şi bogatu.
Eară Mătăhuzu împerutti tăcea mâlcă, şi înmărmuritu de
cele ce vedea. Audea şi i se părea că visoză, eră nu că suntu
aevea cele ce arătau ochiloru lui.
Cotoşmanulu se mândrea şi se fălea cu bogăţiile stăpă­
nulul seu. Când, eră nu se mal ve<:lu. Nu se sciu ce se făcu.
Pare că intrase în pămîntu,
Ehi însă dete o repediturăinainte. Şi ajungându la palatu­
rile smeiloru, pe ale căror li moşii erau, le dise cu graiu în­
grnt;lill\: Fugiţi, Smeiloru, şi ve ascundeţl, căci etă că vine
Ilie, Pălie, să ve potopescă, să ve pâl'jolescă şi după elll Lu­
cerlenderu să vă ia suf1engheru.
Recorl de gr6ză coprimle pe smei când aut;lil'ă pe neaşteptate
o veste aşa prime.idi6să. Nu scia Încotro să se dea d'o parte
pi nă va trece acestlt pîrjolll ce le spunea Cotoşmanulll.
Acesta se prefăcu a le fi prietenii �i a le da sfaturi bune.
[294]
I
'1
Ll
IJ
IL
2%
Vorbele lUI atîta il ameţise, în câtu de spaună, pare că le luase
ţânza de pe ochi şi se perduseră cu totulu.
Atunci le dise cu grăbire şi cu o p!·ef.lculă grije :
_ Veniţî, veniţî, mai iute încoa, 'Ci ve ascundă eîi in şira
asta de pae din bătătură.
Bieţii smel, atâta se speriaseră in e<Hll nu mal sciau ce face.
Se lăsară să-i ia să-i ascundă.
CotoşmanUltl îl băgă in şira de pae, şi îl dete focu. lndată
văpaia se urca pînii la ceru ; eră bieţii sme) ţipaii de ustu­
rime în para focului de să le plângi de miiă, Ţipm-ă ce ţipară,
clară o dată 'cu foculii li se stinse �i lor II glăsciorulu şi se fă­
cură scrumu.
Atunci ecă şi nunta intră pe porta palatul Ll�. Slugile spuseră.
şi ele, după CUl11l1 le învăţase Cotoşmanulu, că palaturile astea
suntu pe moşiile lUI Mătăhuzu împerntii.
Când intrară în palatu, ce să ver,h dumneata! Bogăţia de pe
lume era acolo. Păreţi! numai în am poleiţi. Pardosela era de
cleştar, eră invălitorea era de acioe şi de plumlni.
Se mai minunară o tonă omeniî ce Iusoţiră pe miresa.
După ce se aşedară tinerii, omenil se intorseră la Boeru şi-l
povestirii totii ce ve\lură. Boerulu nu se căi că şi-a datu fata lUI
Mătăhuzu împeratu. Eară acesta se mira de unde şi pînă unde
să-i vie lUI acea bogăţie. Trăiră în pace şi în veselie perechia
nuntită şi oru fi trăindu şi astă�n de n'oru fi muritu.
Eară eu incălecaiu p'o şea, etc.
NOTA. Povestiti:'! de Michaiu Constantină, din comuna Bâlăciţ a,
plasa Dumbrava, jud. Mehedinţl. Soldat. ,
[295]
PASEREA MAIASTRA
XXVII.
t
.' t.
r /.î. . [OStLI ,O (�aW ca vl1iclvO, da:ă; :tc. . v' v, v
Z1f A fostii o dată unu unp.eratu evlaviosu şi hlll1L.J. Elu
�� avea tret Ieclorf. Pe lângă multe bunătăţt ce făcuse
. orncniloru din împărăţia lUI, a ridicată şi o monastire
de care să se ducă pomina. A împodobit' o eu auru, cu petre
nestemate si cu totu ceea ce meşterit din acea teră aLI socotită
mal scump� şi mal frumosu, O mulţime de stîlpi de mar;jJură şi
]'oleiţl erau prin biserica şi pe dinaintea el. Zugravele cele
mai preţiose, policandre de argintu suflate cu aurii, candele
(le argintu cehi mal hunu şi mar I cătu doniţa, cărţile cele
mal alese, erau zestrea mouastiriî aceleea. CI.! cătu se hucura
imperatulii de frumuseţea el, cu atîtu se întrista că nu putea
să o săverşescă pe deplină, căc) turnulu se surpă.
Cum se pote, l,lise împeratulu, să DU potu sfârşi astă săntă
biserică'? etă amu cheltuitu totă starea, şi ea nu este âncă
tărnosită.
Şi dete stară în ţeră ca orf ce me�t,�rlt se va gasr care să
potă Să-I ridice turnulu, să scie că va dobândi de la densulu
mar I darurt şi hoerie. Pe lângă acestea poruncă dete ca în
tote bisericile să se facă rugăciuni şi privegher î, ca să se in­
dure milostivulu Dumnedeu a-l trimite unu meşteru bunii,
Eră a treia nopte visă Îrnperatulu că daca va aduce cine­
va pasărea măiasLI'ă de pe teremulu celă-laltLl şi să-I aşeze
cu'îbulll în tu l'J1LI , se va putea face monastirea desăvel'şitlL
Spuse fiilorLl acestil viSlt, eră el se întreceaLI eare de care
s;1 plece mal 'nainte, şi să se închine cu slujba la tat.ă-sell
împeralulll. Atunc1 împel'atulU le �lise:
[296]
296
- Eli vedu, feţiI mef, că : r'Fi aveţi dorinţă. de a ve face
datoria către Dumuedeu ; însă nu ve puteţi duce toţi de o dată.
A cum să se ducă fiulu meu celu mal mare; şi daca nu va
putea elu să ishutescă, să se ducă altulu, şi totii aşa pe rendu
până când Dumnedeu isî va arăta mila lUI către no î.
Copii tăcură şi se supuseră ; eră Ieciorulu cehi mare altI
îrn peratuluî se găti de drumu. Merse ce merce şi daca trecu
de hotarele tatălui sM, stete să . conăcescă într'o dumbravă �
Iru mosă, După ce făcu Ioculu, sta acolo pînă să se gătescă
mâncarea, când, vegu de o dată inaintea ltd unt] vulpoiu care
Îll1 rugă să-şI lege ogarulu, să-I dea şi luî unu codru de pătne,
unu pahar li de viuu şi să-lii lase să se încăldescă şi ehi la ălu
focă, Fiulti Imperatuluî în locu să asculte rugăciunea, dete dru­
multi ogaruluf, care 'le luă după dunsulu. Atuncl vulpoiulii făcu
unu semnu asupra lUI şi îlLl schimbă în stană de piatră.
Vegendll imperatulu că fliuhi seu celu mi.re nu se mal în­
torse, ascultă rugăciunea fiulut celuî mijlociu, şi îI dete voe
să mergă şi densulu. Acesta, după ce se găti şi ÎŞI luă me­
rinde de drurmi, porni şi densul. La loculu unde se îrnpe­
trise frate-sHl, păţi ca dânsulu , fiind că nu voi să dea a­
scultare rugăciuniloru cel adusese vulpoiulii, ci voia să-hi
prindă ca să-I ia pelea.
Împăratul se pusese pe gândur-I vegend(1 că, după atâta
mare de timpu llU se mal înt6rse fiii sel niel cu pasărea măia­
stră, niel fără densa, cârid, fiulll sr LI cel mal mic îI gi.3e:
- Tată, etă este acum clestullîtimpt1 de când fraţii meI cei
marI alI plecat să aducă paserea măiastră şi nu s'al1 mal în-·
I:orsu nicI cu ispravă, nici fără ispravă.
Să-mI da) baui de cheltuială
Şi haine de priminelă,
ca să-mI cercl1 �i el1 noroculll. Şi de VOil1 isbuti, te veI bucura
tată. că ţi se împlinesce dorinţa, eră de nu, elI nu VOill suferi
niel o umilinţă.
-- FraţiI tel cel mar], �lise împ(�ratul, după cum se vede
n'all PUtutl1să iacă nimicl1 spre a aduce aeea pasere măiastră,
.ba p61e să-�l fi şi răpus capetele, de {)l'e ce s1Int6 duşl de
il
I
-.'�
[297]
297
r, lita tirnpu, şi nu se mal Intor-ce nicî unulii. ELI suntu hătrânu
de aci în nainte : dacă veI lipsi şi tu, cine să-mi dea ajutoru
la greutăţile Impărăţief, şi daca voiu muri, cine să se sue pe
scallnulll meii, daca nu tu, fiulu meu. IlernâI aci, dragulu
tatel, nu te mal duce.
- Domnia ta, tată, sciî prea hine că n'amu eşitu din po­
runcile împărăţie! tale nici câtu negru subit unghie; şi daca
acum cutez a stărui în rugăciunea mea este numaî că voescu,
dac'aşu putea să împlinescu o dorinţă care nu dă odihnă su­
fletului Mărief tale, dorinţă pe care te silescî de mulţi an I �i
cu marî cheltueli să o implinescr.
După multe rugăciuni şi stăruinţă, impărntulu se înduplecă
şi-i dete voe. 1şi alese calulu ce-l plăcu din grajdulu îrnpe­
rătescu, urni ogaru să-Iri aibă de tovarăşă, îşi luă merinde de
ajuns şi plecă,
După trecerea, de 6re care timpu, sosiră amânduol fiii cel
mai mari ai Irnperatuluî, aducendu CLi sine-le Pasărea măiastră
şi o roabă pe care o făcură găinăresă. Totă lumea se mira ele
frumuseţea aceleî pasărî care era cu mii de mii de vopselI,
penele el străluceu ca oglinda la sore , iar turnulu bisericii
nu se mal surpa; pasărea se aşedă în acel-ci turrni cu culbulll
ef, Unu lucru se hăgă de semă ; pasărea se părea a fi mută
căc) nu da nicî un viers, şi�oţl câţI o vedea o căinea cum de
o aşa pasere frum6să şi măndră, să nu albă viers, pentru care
şi impăratulă, cu t6tă bucuria ce avea pentru biserică şi tur­
nulu el, se mîbnea că pasărea nu-I căuta,
Locuitoriî începuseră a uIta de fiuh\îrnperatuluI cel miciI;
atita de multă bucurie aveall el că li se adusese paserea mă­
iasiră, ceea ce oprise tUl'Oulu de a se surpa, şi astu-felll hi­
serica sP,· putuse face cu desăverşire; numaI împeratulll se
mîhnea in sufletulll seu că nu este faţă şi fiulu SeLt celll micl!
Care să se împertăşescă de bucuria popol'uiui SeLt; când într'una
din \lile veni găinăresa şi-i gise:
- Mărite împel'ate, să-lI fie faţa luminată, t6tă cetatea se
minuneză de vlersul paseril măieslre; unll ciohaull cum a in­
tratll agi de dimineţă în hiserică, paserea a incepl!t-cl să câllte
[298]
20S
de să se spargă, ŞI este aşa (le veselit în câtă pare că nu CI
incape locnlu .. Asta este a doa oră de când, cum intră acel
clobanu in biserică, pasărea nu mai contenesce de a cânta ;
cum ese eh�l, ea tace .
. --_. Să se aducă acelă cîoln 011 inaintea mea chiar acum.
- Măria ta, după cum se vede ciobanulu este străină căcj
nimeni nu-hi cunosce. Fiii Măriet tale, precum mi s'a spusă,
al'll fi PUStI pasnici să-Iti prindă,
- 'I'acî l dise împeratulă, nu vorbi de fiiI mel, căcl nu ţi
se cuvine ţie să te atingî de el.
Împeratulu puse şi elu câţi-va slujbaş! să pândescă pe suh
ascunsă, şi cum va vedea pe ciobanulu care, când va intra în
biserică;' pasărea va cânta, să pună m'.,la pe dânsulu şi să-In
aducă înaintea lUI.
Nu s'a multumiti:'! pe atitîi, şi ensăş\ s'a dUSl1 la biserică
serbătorea cea mal apropiată ca să audă cu urechile sale cân­
teculu celu minunată alu pasăre), şi să vagă cu ochiî seI pe
acelu păstorii tinăru ; şi de n' an] fi fostu de faţă s' arl1 fi in­
timplatu o luptă crâncenă între slujitoriî sef şi o neniî pUŞI
de Ilit Iul, cari î voiau cu dinadinsulu să pună mâna pl' ciobanu.
Atuncî porunci imperatulu să aducă pe acelu păstoru cu o­
menie la palatuhi seu, pentru că nu sciu ce simţi împăratuln
in inimă când îli:'1 ve<,lu aşa tîneru, hlândii, smerită şi cu
boiulu ele vomicu,
După ce eşi la bisericii, rmperatulă se duse dreptu la pa­
latii pentru că inima il dicea că trebue să fie ce-va de cio-
banulu acela. Cum îlu vedu 'împeratulu li <,lise; _
- Ia spune-mi flecăule, din ce parte ele 10CIl. eştI '? al pă­
rinţi, şi CWl1 s'a întîmplatu de III venitu p'aci '?
- Istoria mea, luminate împerate este lungă. Pănnţ'i amu,
asemenea şi frap. Ca să-ţi povestesell cum am venitu p'aic1
�i din ce parte de 10el1 suntll, îmi trebue mal multll timpiL
Dară dacă voinţa Mărie} Tale este să scil, suntu gata a mi)
supune. Chiar mâine 'până în �lioă voill veni la Măria ta pentru
acesta. Acum este târ<,liiL
- Bine voinice; mâine în reversatli de �liorl te aştepti1.
[299]
I
A doua (,li dis de dirnineţă, ciohanulu veni şi aşteptă po­
runca impcrutulur ; eră impăratulu cum audi că a venitu păs­
tOl'ullt CII pricina, HCI chemă inaintea Iui.
- Ia spune-mf, flăcăule, ce este causa de cântă pasărea
măiastră, cum pui tu piciorul în biserică, şi tace, daca eşî ?
Ca să scit acesta şi altele, luminate împărate, lasă-mă
să-ţi povestescii totă istoria mea.
- Ecă te ascultă, povestesce-mi totu ce veî voi.
Afuncl ciobaunl începu:
Amri tată şi fraţI. Amll plecată din casa părintescă ca
să lac o faptă care să veselescă pe tata, căcî elă era tristă
că nu putea să-şî implinescă dorinţa. După o căletori�, de
căte-va \lile amîi ajunsu la o câmpie frumosă, de unde se des­
chidea mal multe drumurî. �colo amu v oit li să conăcesc.
�lI-am făcut unu focşoru hurni, arnu SCOSll merindele ce a­
vemel şi când era să mă puiii la masă, me trezescu cu unu
vulpoiu lăngă mine. Nu sciu nicl de unde, nici pe unde veni,
că eă nu l'amu vedutu. Pare că eşi din pă-ntntă.
- Fă hine, mă rogu, îmi dise, şi lasă-mă să mă încăldescu
şi eu la focuhi teu, că uite, tremur de-mî clănţănescii din­
ţii în guni. Dă-nil şi o bucată de pâine şi unu pahar de vint!
să-mi potolesc a forne şi sete care me chinuescu, Şi ca să
mănâncu in linisce şi să me pot incăldi fără frică, leagă-ţt
o:;arull'l.
- Prea bine, îl �liseiu, poftimii de te încălgesce; etă me­
rindele mele, şi plosca me3, mănâncă �i hel câtll vel pofti.
ApOI amll legat ogar uli:'I şi amu şe(;lu[(l am€mdoi lângă
focu pO\'estindu. Din una din alta, îI spuseiu unde me ducu;
ha încă îlu şi rug-aill dacă st;ie cine-va să-m'i spue cum să fac,
cum să dregll, să-mI implinescll slujba cu care m'am însăr­
cinatll de hună voia mea.
- CâtD. pentru asta, îmI gise vulpoiulu, !il pe pace. Mâine
de dimineţă ple�ăm iuuândo'i, şi daca nu te-oI face eu 8.'î:
ishulescl, să nil-mI mal \lic'i pc nume.
Şe�l1răm la focu, ne ospătarăm ca nisce prietenI; apo'!
vulpoiuh1 îşI luă napte bună, �i peri ca o nălu�ă. Mi� r:iudearnlt
[300]
300
în mine cum ele să nu-lă ,f\dll în cotro a apucatn, şi totlt
frământându-mî mintea să sciii cum a venitu şi cum s'a dUStl
fără să-Iti bagu de semă, am adormită.
Când a venitu a doua \li în l'lptuIll dilel, m'a găsittl minu­
năndu-me ele nisce stane de piatră ce închipuiau ";loul omenr,
douf cal şi douî ogarL De cum îlll ver,luiu ne gătirămu de ducă.
Vulpoiul �e dete ele trei 01'1 peste capă şi se făcu un voi­
nicu seir colea, cum ţi-e dragu să te ui}! la elu, Pe cale îmi
spuse că locul unde amu masii noptea trecută, era mosia
lUI, că este însuratu, că are copii, cii ehi era blestemată 'să
J orte corpul de vulpoiu până când unu om va avea milă
de elu, îh) va priimi să se Incăldescă cu densul la UI1l) foc,
i! va da un codru de pâine şi un pahar de vin: că eli amu
fostii acelii omu, că acum este deslegat de blesternu si că de
aceea va merge cu mine, �i nu mă va lăsa singurii pâl;ă ce nu
voiu ajunge la ishândă.
Imi păru hine de astă intemplare, şi aşa noi merserămll,
�j de vară
pină 'n seră.
şi ajunserăm la o poiană, unde maserăm peste nopte. '1'0-
varoşul meu de călătorie îmi spuse că a doua \li avem să
trecem pe hotarulu li noru smeî, că acolo credea ell\ că voiu .
găsi ceea ce căutamu,
A doua �i amu înaintată pe moşia smeilor, dar totu cam
cu temă; când, pe la chindiî, am ajuns la palaturile smeilor,
Mândreţe ce amu ve�utl\,acolo nu se pote povesti. Grădini cu
felii de felii de flori şi de pomi; casele învelite cu argintu
care strălucea la sore ca oglinda, păreţii erall împodobiţi cu
chipuri şi flori săpate, eră ciuhucele erau poleite; fântânl care,
a.runcau apă în SUSt\. Avurămtl parte că smeii nu craii acasă
când amu ajunsll acolo. Furăml\ Întîmpina!.! in prag-ull\ por­
ţii de o fată frumosă, frumosă, de pare cii era făcută de zahar,
care ne �lise să nu călcămll încurle, în lipsa smeilortl, cii nu
e hine ele nor; apoi lacrămă de bucurie cii. a mal ve\luLll 0-
meni de pe teremuli.i ele unele a fural-o smei1.
lntrebându-o despre lUCl'lllLt ce căuiamll, ne a SPUSll că se
\
!"'I
[301]
\
�
301
află la alţl smeî, rude ale smeiloru pe moşia cărora e­
rarl11J.
_ Duceţi-ve, ne dise ea, că cu ajutorulu lUI Durnnedeu, nă­
dăjduesClI să isbăndiţt, �i intcrcendu-vă, luaţi-mă şi pe mine.
După ce ne inveţă cum să facemu să intrărnu în curtea smei-
101'1'1, şi cum să lucrămu, me jură pe ce amu mal scumpu pe lu­
me, pe tata, ca să nu o Iasii la smel, ci să o iau ; eră nOI ne-­
arnii dusu. Ce e dreptă, şi mie ÎmI plăcu fata, ele cum o veduiu.
Şi ajungendu la hotarulu celor-lalţi smeî, amu statii ele ne-,
amil odihnitil. Eară În reversatll de diorî, amu porriitii pe tere­
multi smeiloru, şi amii ajunsă cam apropo ele nămiedî la pa­
laturile 101'11, care erau şi mal Irumose de câtu ale celoru el'in­
teiii. Cumu arnii deseălecatu, m'amu dusă la grajdu, eră tovaro­
sulii meu s'a întorsu inapo l ; fiindu că aşa ne învăţase fala.
. - Cait erau la esle, U nulu elin el a î ntorsu capulă şi s'a uitată
la mine. Eu l'amu frecată la ochî, l'amu trasă ele urechi, i-amu
slimuţati:i şi i-amu pus freul în capu, ApOI incălecândă, d'a'n­
călarde amii luatîi colivia cu pasărea măiastră care era în
prid voru.
- Tu al luată pasărea măiasil'ă '? �lise lmperatul; tu eşti
fiiulU mell pe care 16tă lumea îlll ţin� de pereluti:î. '?
:- Aşa tată. Şi după ce sărută mania ÎmperatuLi, îlu rngă
să' poruncescă a se aduce ele faţă găină resa.
Dacă veni găiniiresa, ciobal1ul <;lise:
_ Asta este fata, de care îţl SPUSpill.
- Cum se p6te? respunse împeratuh't. Deră cum a ajuns
găinăresă'?
- Asta ţl o va spune ea; căcI elI nu scill. ŞI aşa cum <;liseill
începu elll a povesti, după ce înhăţaill colivia şi o luaiu la să­
năt6sa cu hidibinlCt luat([ de la smel, începură să nichpze cail
cel-Ialîl şi să facă un sg'omoti.l de ţi se făcea perulU măciuca;
eră elI imI ţinemll firea. Unde se luară smeil după mine, 0i
fugI, şi fugI, până ce ajunseiii la tovarăşul care me aşlppta la
ho[a1'll; şi daca nu era elu, puneu smeii mâna pe mine, şi ci­
ne scie ee se alegea ele capuIlI mell. Tovaroşul meCI î lisă, ÎII'
tin se mana şi răcni o dată la elenşii ; staţl ! Eară el pare Cii fură
[302]
I
'f:
I
I �
,
<7
l
!
,
=c��
de piatră de .căud lumea; nici un pasu nu mai Iăcurâ înain­
te. Dură ce me luii în braţe şi rne sărută, se miră şi elll de
frumuseţea pasereî. Smei'î însă umbla cu şosele cu momele
să- mi ia pasărea, făgăduindu-mi câte în lună şi iti sore ; daca
vi''<.,lură că nu me pote îndupleca, me rugă ca, harim calulu
să li-Iri dau în sfârşit,:'!, ve<;lUlll eli că nu e hine să-I las li toc­
mal' de totii mâhniţl, le-amu dat calul li, şi eli am plecatll cu
tovarăşul meu. şi cu paserea ; eră smoilo ru li se scurgeaă o­
chil după densa.
Ajungendtl la palaturile celor-lalţi sme l, fala ne aştepta in
portă ; plesni de trd ori cu un hiciu şi totu palatulu se făcu
un meru, pe care ea jiii luă; eră ei:'! o in hiijaitl de mijlocll �i
pe acl ţi-e drumulu,
Aoleo! dar smeil când simţiră! unde veneau cu o falcă în
ceru şi cu una în pamîntu, şi unde răcuea ele-tI ingheţa sân-,
gele in vine. Eli imf Iăcuiu curagiu, deteiu pintenî calului şi
'împreună cu tovaroşulii meu fugearnll ca ventul ; smeil însă
veneau ca gândul. Dacă ve�lu tovaroşulri meu aşa, şi că nu
este chip a scăpa eu fală curată, se opri in loc, ameninţă
asupra loru şi să făcură stane de piatră. Ea!'ă nOI ne urma­
r ămu călătoria venindu pănă erăş! în cămpia de unde pleca­
scmii, adică pe moşia Vulpoiulul. După ce ne-auni odihnitu
şi amu datu mulţumită domnuluî că amu terminatll cu Line
aslă tl'ebă, l'amll întrebaU.'! ce însemna acele stane de piatră
AtuIlc1 eW. im 1 iJise:
De vei sei te vei cal: de nu \'el sei eră�i te ve] elli
- Spune-mr, te rog'u, il <;liseiu.
- Acestia sunt fraţii tel, imi respullse. Eî, În loell sa facă
{;a tine, să pl'irneseă eu al'agoste rugăciunea mea, asmlJţarii
ogari! după mine, ceea ce îmI prelungi scârbosnl blestemi'l
de a purta leşulii vulpoiulul; eră eu il înlpetl'iill.
- Pentru dl'�gostea mea, rogu-te, il �liseill ei:'!, �i pentru
prietenia ce amll Icgat6, fa-i era (nnenI cum alI fosW.
- Mulb\ mi-e dragă prietenia ta, l'cspunse ellt, �i ele aceea
fie după voea ta,. dară o să te ciieseL
Şi lute'un minulll nu scit! ee facu din lnftn5, C�l de o dată
[303]
;3(J3
pietrele acele se scuturară şi fraţii meî rernaseră in mirare
ve<:lendu-se faţă cu nof.
Ne luarăm <,lioa bună de la tovarăşulu meu şi plecarămu
.să ne întorcernu acasă.
Pasămite, fraţ.ii mei imi cocea turta.
- Frate, imi diseră el, după ce călătorirămu câtă-va amu
obosită de atâta drurnu : căldură mare este; alde iCI la unu
eleştell pe care Nll scirnu nOI, să bemu câte niţ,ică apă, sa
ne recorimii .. ,\m li ascultată şi am 1'1 mersu. Beu cehi mare.
.beu şi cehi mijloci ti ; eră când era să beaii şi eu, cum eramu
pusu pe hrâncî pe marginea eleşteuluî ca să ajungă cu gura
la apă, cum făcuseră şi el, me tl'e<,liili CLI o usturime grozavă
la amendoe picîorele ; când să rne întorcu să vedu ce este
pricina, nu nil' mal putuiu scula în picîore : mi le tăiaseră
f!'CI ţi 1 mel, şi-şl cătau de drumă, fără a mal asculta la rugă­
cnrnele şi vaetele melc.
Treî dile şi tre) nopţt amu masu acolo prin prejurulu e­
Ieşteulul. Calulu meii, bietu, când vedea că vine câte vrunn
balauru la mine, me lua cu dinţl de pe la spate, de haine,
şi fugea Încotro vedea cu ochiî, şi asverlea elin pici6re de nu
se putea apropia de nOI nici o fiară sălbatică.
In slîrşitu a patra <:li arnu datu peste unu orbu care orbo-
dia şi elu pe dibuite.
- Cine este acolo? intrebaiu eLI.
- Unu bietii neputinciosu, respunse e1(1.
Şi după ce Îmi spuse cum traţil f-« SCOSll ochi], din pismă,
;-amLl povestitii şi eii cum mi-a UÎÎalll frajil pici6rele. Atunci
,du îm'l 1i03e;
- Scil ce? Aide să ne princlemll fraţi ele cruce. Eli amll
picl6re tu al och!; să le porUl in spinare. Erl să umblu pentru
line; tu sa ve<,H pentru mine. Ell SCill că p'aci prin vecinătate
este o scorpie mare. Cu sâng'ele el se f6te vindeca 01'1 ce
bolă ar fi.
l\1'arnl\ invoiUi cu densulLl la acesta şi am(l mersll lana
<lmL! datu de locuin1a scorpieI. Ea nu era acas�i. Orbuili mI' a-o
:şezii după l1şe �i îmI \lise, ca să dall cu sabiea să o laiii, cum
[304]
30j.
va intra; eră elu se ascunse după sobă. Nu aşteptarărnu multii
şi etă scorpia venea supărată, fiind eii. simţise că-I călcase cine­
va casa. Cum o ve<,hliiî., inima se Iăcuso CâtL1 unii purice in
mine, eră când intră pe uşe, aştc:'laiu până să-ml "vie hine,
şi unde dedeiu o dată cu sete, în cătu diut'ro lovitură il trăiau
câte trele capetele.
Me unsei numai de câtu cu sângele ei caldă, şi cum atinseiu
pici6rele la locu, se lipiră de parcă fusese acolo de când lu­
mea. Unseî şi pe 01'bi:'1, şi îl veni vederile Ci' mal 'nainte. După
ce mulţumirămu lul DumnesleLI, plecarămu fie care la ale'
nostre,
N'arnu voitu să viu d'a dreptulii a casă, ci amu socotită
mal bice să me bagLl clobantl şi să Iasii ca Dumnedeu să
aducă lucrurile aşa în câlu să se dovedescă vinovatulu. Nu
m'amii înşelatu în credinţa mea, că etii puterea lui mare este
şi judecata ln1 dreptii.
_ Spune şi tu, <;lise im păratuhi găinărese'i, cum de al a-
junsu găinăresa şi robă ?
_ După ce a tăiatu pici6rele fratelui celui micii, fiiI cel
marî ai imperăţiel tale, me luară unulu pe mine şi altulii
pasărea măiastră. Eu plângeamu ele me topeamii, că me des­
părţea de fiulii celu micii alu Mărie! tale, pe care imi era
dragu să-lii privescu, fiind că-Iu vedusemu că e unu puiu
de românaşu. El me siliră să me iubescu cu unulu din el,
îmi făgădui că me va lua de soţie cum voiu ajunge la curtea
Impărătescă. După ce m'amu ... împotri vitll la t6te siluirile ce
amendo! voiall să facă, am primittl mai bine să fiu r6bă �i
găinăresă la curtea împerăţie! tale, de Câttl să me ductl aiurea,
fiind că sciamu eă Dumner,letl nu va lăsa să se prăpădescă
acela care a umblat cu dreptatea în Sîntl şi acum, mulţumescll
lUI Dumne\leiI, că m'i-a aretatLl cum fapta bună nu m6re niel
o dată.
_ Pop tu să-m'i dovedeşti, întrebă împeratulu, cil tu eşti
acea fată şi nu alta '!
_ Acesttl mertl, �lise ea pe eare HLI sc6se din sîntl, p6te
să încredinţeze pe ori �i cine că eli suntiL Fiil el-tale cel
[305]
305
mal mari n'au sciutu de densulu, că mi l'aru fi luată, şi nu
m'aşll mal fiintâlnitlt cu densulu.
Atuncî, eşindu afară, plesni dintr'o hiciuscă de treî orî a­
supra meruluî şi unde se ridică nisce palaturî, în câtă in
iotă Irnpărăţia nu se găsea altele ca acelea.
Împeratulu rernase şi elu in mirare. Şi voindu a serbători
venirea fiuluî celuî rnicu. Acesta dise :
- Tată, înnaints de a mulţumi lUI Dumne�leu că rn'amu
întorsu sănătosii, să mergemu ciîte�l treî fraţiI înaintea IUlIa
judecată.
lmperatuh1 n'avu ce dice. Se aduseră fraţi] înaintea Împă­
ratului caril deteră în genuchl şi cerură ertars de la fratele
cehi mal micu. Ellt le dise :
- Daca Dumnsdsn ve va erta, ertaţî să fip şi de la mina.
Neavendu încotro, se duseră înaintea hisericif şi puseră treî
ulee depărtate de o potrivă unuhi de altulu. Intrară fie-care
cu pictorele în câte unulii, şi aruncară cu praştia în susti câte
o piatră: pietrele fraţilor11 celoru mar î se întoseră şi loviră pe
fie-care în capii cu aşa tărie, în câtii remaseră morţî. Piatra
însă a fiulut celut micii de împeratu, cădu dinaintea lu î.
Lumea se adunase de se ulta la astă judecată dumnedsesoă,
iar împeratulă, după ce făcu nuntă Ş'l-Şl însoţi copilulu cu găi ..
năresa, se cobori de pe tronii şi puse peuulll seu în locu-I
care, dacă o fi trăindu, împărăţesce şi până a\l1.
Eram şi eii faţă la acele întemplărf, pe care le povestesclt
acum celor(l ce me ascultă.
NOTA. Povestită de unu soldată din satul II llulbucata în judeţulu
Vlaşca la 1868, şi comunicaW de fratele meu G. Ispil'escLl.
20
[306]
XXVIII
GAl N ARE ASA.
:r::Stii o dată ca nicl o dată ; etc.
A Iostu odată unu împăratu şi o imperătesă. in că­
�� sătoria lor el au trăită ca fraţii, şi numai o fată ali fostă
făcutu. Ca şi mumă-sa, acesta fată din naştere, era cu o stea În
frunte. Murind ii tmpărătesa, a lăsatii cu sufletulu la cesulu morţii
el şi cu jurămăntii ca împeratulii, soţuhi ei, să nu veduvescă,
ci să la de soţie pe aceea la care se va potrivi condurulu '
el. Împeratulu o iubea, nevoe mare. Şi nicî in ruptulu ca­
pulut nu voia să se însore de a doua oră. Unu anii întregu,
intreguleţu o plânse, după înmormâutarea e,1.
Statulu împerăţieî, sciindu hotărîrea împerătesit, lăsatu cu
graiu de morte, se totii ţinea de căra împeratuluî ca să se
insore, şi mal multe nu. Ehi se totii împotrivea cu felu de
felu de cuvinte.
Daca vedu şi vedu, că scăpare nu este, se lăsă şi elu după
sfatulu mal marilor-ii Imperăţiel. Dete condurnlu reposatei
împărătese, şi doî trimişi al sfatuluî împărătcsoii reshătu ţeri
şi cetăţi căutâudu la cine s'aru potrivi conduruhi. Nu trecu
multii şi se întorseră precum se duseră, fără nici o ispravă.
Pasă-mi-te condurulu nu se potrivi la nici o fată de împă-
"\, rată, la nicl o cuconă, la nici o jupânesă, la nicl o ţerancă,
�, ba chiar la nicî o robă. Împeratulu mi mal putea de bu­
curie de acestă întâmplare.
,.;,.Condurull1 sta d'a pururea pe masa 111 cămara impăratuluî.
Oi,'i cine voia să-Iti încerce, avea Iotă voia.
Într'una din dile, când imperatulu ţinea sfatu cu hoeriî cel
marI pentru trebile împărăţiel, ecă şi fie-sa că vine şi se juca
���._--=----
[307]
307
şi se sbenguia p'acc lo prin cămară. 'I'reccndu şi pe lângă
masă şi vegendii condurulu, îbJ. ia şi î1l[ Încalţă; când, ce să
vedeţi Ii-vostră cinstiţi boerI, par'că fusese d'acolo. începu a
alerga eră după jucării ca unii copilă ce era. Ea luase con­
durulu fără să scie ahi cuî este şi pentru ce stă pe masă.
Când vedură boeriî una ca acesta, rernaseră Înmărmuriţi' d e
ufrnire.
Ce să facă el '?Hotărârea îrnpărăteseî era lămurită. Să nu
veduvescă împerutulu, după pristăvirea el, ci să ia pe aceea
la care se va potrivi condurulu eL Să lase pe împeratulu să
veduvescă pentru că nu s'a potrivitii condurulu la nici o
muere, călca jurămintulu împărătesei de la cesulu morţii sele;
să silescă pe împeratuhi să ia de soţie pe fie sa, fie temea
de Dumnedeu, Ce să facă dar '?
După multe chibzuirr, sfatul ii impărăţie î găsi cu cale că
Imperutulu n' aru păcătui de arii lua ele soţie pe fie-sa, fiind
că aşa lăsase cu snfletulu Imperătesa, şi pentru că Dumnedeu
chiarii orânduise aşa, de ore ce la nimenî ele pe lume nu se
potrivise condurulu reposatef.
Numaî de câtii mal marii ţeri! diseră fete] să se gătescă
de nuntă.
Acumu altă nevoe. Nicî fata nu voia să ia pe tată-său de
SOtl1. Ea dise :
".. '-.
- Unde aţi mal auditu, hoerl dumnevostră, batjocură ca
acesta, să ia tatăhi de soţie l)e fie-sa ..
- Nu te supăra, domniţă, şi nu fi'( aşa ţanţoşă. Are să
curgă multă apă pe gărlă pînă să ajung'] a cunosce taînele
i mperăţieî ca nor, Şi apot, reposata maica imperăţieî tale,
cea atîtii de vestită în lume de cu minte, a lăsată cu sufletuhi
ca Imperatulu, tatălii teu, să nu veduvescă, ci să se însol��
cu aceea la care se va potrivi pe picloru condurulii 'eL .
- Căutaţi, mal �ise fata, şi găsiţi pe vre-una la care să �
se potrives<.:ă condurulii mameI pe piciorulll el.
- Amii resbătutu, respunseră boeril, împerăţi'i şi cetăţi,
târguri şi cătune,\mii încercatLI şi la bunii şi la r@l1, la ti­
nere şi la betrâne, la femel de nemu şi la de cele proste
[308]
308
4
i
I
t
1
1
pînă şi la robe, şi la nimeni u s'a potrivită. Durnnedeu ne-a
aretatu pe aceea pe care impăratulu nostru trebue să o ia
de soţie. ..
Ve�endCl fata că n'are incotro, ceru timpu ele tref dile , în
care să se gândescă, şi apo î să-şi dea respunsuhi.
Şi trecându în cămara ei, se puse pe unu plăusu, de să
te ferescă Dumnedeu ; versă nisce lacrămi cab) pumnulu şi
suspina de Să-I spargă pieptuhi. Plânse ce plânse; dara vedu
că de la plânsu nu câştigă nimicu. Se duse deci la dădacăsa­
îl spuse cele întârnplate şi îl ceru sfatri.
Dădaca după ce se g;andi şi se resgâncli, îl dise să ceră a
i se face trel rânduri de hame : unulu de auru, altulu de
mărgăritaru şi alu treilea de diamante, şi să spue că după
aceea se va găti.
Cererea el se îndeplini tocmai pe tocmal.
În vremea acesta dădaca îl pregati tate <ele trebuinciose
spre fuga.
Când îi aduse haînele, îl mal dise odată să se gătescă de
nuntă. Fata respunse că este gata. Boeriî remaseră mulţu­
miţi, audindti respunsuhi fetei; ei credură că În cele din urmă
ea a cunoscută că trebue să se supue statulu! impărăţier.
Sera, îi aduse şi dădaca cele spre fugă, Îşi băgă halnele
cele frumose ce le capătă în desagt, se îmbrăcă cu o piele
de măgaru pe care i-o adusese dădaca, şi fugi.
Ascultaţi, hocr I, cuventulu din poveste;
Căci d' aci 'nainte mal frumosii îrnî este.
Fugindu fata împăratului de la curtea tătâuă-său, apucă
pe căî dosnice, pe cărărI neumblate de picîoru de omu, Ea
se feri să nu o vadă niment, şi fugi, şi. fugi, până ce eşi din
jmperăţia tatălui seu. Trecendu hotarulii, îl mal veni niţică
inimă. Unde pină aci umbla cu martea în sînu, acum se ma 1
linişti o lecuţă. Merse ce merse, şi ajungendu la curtea im ,
peratulut locului aceluia, se puse la portă cu chipu umilită
şi smerită. Eară claca eşi hucătăresa, şi o vegu, i se făcu milă
de densa, şi înduplecându-se de rugăciunile el, o primi îuă_
untru. Spuse şi împerătesel că o fată serrnană şi nenorocit ă
[309]
309
a năzuitu la curtea împerătescă, şi o rugă ca să o pr iimescă
să fie !!ăinăl'esa curtiî,
Împerătesa se încluioşi când audi că o sirrnană nevoiaşe
cere adăpostu de la densa şi porunci ca să o pue îngTijit6re
de găini; dară ea, hucătăresa, să respundă de densa,
Fiindu, sub ascultarea bucătăresel, fata de împăratu se
silea în t6te chipurile ;:;ă-i fie pe placu. Unde să se adune
ea cu celelalte slugt din curte? unde să scoţă ea unu cuvin­
ţelu ele pîră sau de zizanis ? Unele să calce ea cuventulu
JJllcătăreseI şi să se amestece în certurile şi hecisniciile celoru
lalţt ? Ferit-a Dumlle�lell! Ea îngrijea de păsările elin curtea
împerătescă, ca de ale denset ; după ce deschidea coteţele şi
le da dernâncaro, apot le cuihărea, punea closcile, şi vedea
de pUI, mal cu milă .de câtu closcile. Mâncaroa şi apa, mal
cu semă, nu le lipsa nicî odată.
Iară daca îşi isprăvea treha CII găinele, venea pe lângă
hucălăresă şi-I da şi el ajutoru. TO��l slujbaşi) curţii o luau
in nume de bine, ve\lendu-I vrednicia, şi toţî aveau milă de ea.
Se dusese vestea pînă la împerătesa de hărnicia, de bărbăţia
şi de curăţenia-de-inimă a găinăreReL Împărătssa ceru să')
se înfăţişeze ca să o vadă şi densa. Smerenia, nevinovăţia
şi sfiala ce hăg';i de semă împărătesa la găinăresă, îl plăcu.
Ea porunci hucătăresei să o ia mal de apr6pe, spre a nu
cădea în gurile bârfitoriloru.
Nu trecu multii şi împăratulu cu împerătes'l şi cu flulu Ioru
fură poftiţi la nuntă la un altii împE'l-afiL Ei se duseră. în
<;lioa aceea se ceru şi găinăresa de la hucătăl'esă eu rugă­
ciune ca să o lase să se ducă şi ea prin cetate să se mal re­
sufle puţintelu. Bucătăresa îl dete voe. Găinăresa se îmbrăcă
cu hainele de auru şi gicendu: lumină înainte, intunuiclt
�înapor, nimeni să nu rne varjă ce voit/' face, se duse ca vi •..
tulu şi ajungendu la nuntă, se prinse în horă tocmai lângii
Hulll împel'atuluL Acesta cum o ve,lu, îl căzu tronc! la inimă.
Se îndrăgosti după densa, val cle lume! EhI o întrebă a cui
-fată este, şi de unde. Ea îi spuse alte gog-leze. Eră elt1 totu
worbindll cu densa îl luă unu inel(1 şi nu mai voi să [··ll1 clea
[310]
1\
I
,1
:�IO
Când fu in deseră, ea cu grije, eră dise vorbele ce disese
la venire, şi peri ca o nălucă din mijlocuhi hore)." BucăLii­
resa o certă că prea zăbovise. Ea îSI ceru erta�'e şi se fă­
gădui că altă-dată nu va mal face aşa. Fiulu Imperatulut nu
mal putea ele inimă rea, că-i scăpase aşa bucăţică bună.
După niţelă timpii acestu impăratu fu erăşî poftită la o
nuntă de imperatu. Fiulu impăratulul se duse şi ehi cu tată­
Sell şi cu mumă- sa.
Căinăresa se ceru şi ea ele la hucătăresa, Şi căpetându VOG
se duse, ca şi iutâiu, imbrăcăndu-se În hainele cu mărgă­
ritare. Se prinse în horă, erăş! lângă fÎUlLI impăratuluî. Până
sera nu jucă cu altulu, ele câtu numai �i numai cu densulu.
Când dete in arnurgu, ca şi de la rendu, ea peri.
Să se prăpădescă flulti împeratulu î de părere ele rel1, că o
perduse. Nu-ICI mal încăpea loculu. O căuta �îl'in tote părţile;
dară ia-o ele unde nu e.
Se intorso dară cu inima sdrobită, Unu felii ele lângezelă ilii
coprinse.
Găinăresa, îndată ce se întorse acasă, iute, iute, se îmbrăcă
8răş! cu pielea el ele măgaru, şi căuta de găini, cu voe bună
şi totu căutându.
Mal trecu, ce mal trecu, şi erăşl fu chemată îrnperatulii la
o nuntă a altul imperatu. EhI se duse erăş'i cu Iiulu seii.
Se ceru şi g ăinăresa, în dioa aceea. Dară bucătăresa nu
mal voia să-I dea drumulu. Abia, abia, după multe rugăciuni,
şi cu făgăduinţa rle a nu se mal cere nicî o dată, se indnplecă
bucătăresa a-i da voe. Se îmbrăcă dect în hainele sale cele cu
diamante, şi dieendu vorbele, cele ce o ascundeau de la ochiî
cmenilor, ea se duse şi se prinse în horă erăşf lângă fiulu:
lmperatuluf. Acesta, cum .0 ve<;lu, îl veni inima la 10CCI, fiindu
că fala cam întârdiase. Fiulu împeratuluî juca ce juca, şi totii
se uita la densa, par'că o totii perdea din ochî. Şi în adeveru :
avea şi ce vedea. Aşa de hine îl şedea gălilâ, de părea că este
o gină. Sclipea diamanlele de pe densa de lua ochil celonJ. ce
se uitau la densa. Finltl împeratulu'i era mândru, llovoe mare t
[311]
r
I
�
[
311
fiindu că dina numai cu densulu jucă câtl1 ţinu hora. Şi unde
se rotea pe lângă densa şi se îngâmfa ca unu curcanii.
Eară când fu a da in deseră, găinăresa pen eraşi ca o nă­
lucă. Când vedu Ilulu imperatuluf că dinu lipsesce, atîta îl fu.
CăC1u la grea bolă. Pasă-mi-te prinsese lipiciu, Se aduseră toţI
vraciî, t6te babele şi toţ î cititorii de stele; remaseră însă ruşi-'
nap, cari n'avură ce-I face. Atunct fiulu imperatuluî spuse
mă-sii că până n'oru găsi pe fata la care se va potrivi inelulu
ce-l dete elu nu se va face bine. Mumă-sa rugă pe împăratul
.s:'l asculte rugăciunea fluluî Ioru. Eară Imperatulu porunci să
umble nisce boerf din casă în casă, să încerce inelulu, şi la
care fată ori muere se va potrivi să o aducă cu cinste la cur­
tea împerătcscă.
Umhlară hoeriî şi reshătură t6te colţuleţele, şi ca să se
potrivescă inelulu la cine-va, ha. Se întorseră deci, cum sau
fostii dusu, Să se dea fiulii împăratulul ele cesulu morţi, ele
ciudă, când audi una ca acesta! In cele mal de pe urmă
porunci să se cerceteze şi' prin curtea îrnpărătescă. Chemă
de faţă pe t6te muerile, slujnicele şi rebele. Tote se grăhiră
a veni. Încercă inelulu, şi la nici una nu se potrivi. Pasă-mi-te
pe găinăresa o uitaseră toţl cu totulu. Bucătăresa îşI aduse
aminte şi spuse împerăteseî de densa.
- Să vie şi ea; să vie şi ea, respul1"e îrnperătesa. O adu­
seră cu nepusă in masă, căcî el nu-I prea era voia să se dea
la ivelă îmbrăcată în pielea de măgarii. Dară cine o ascultă.
Cum o vedură slugile, se umflară ele risă. Ea, cu capulu ple­
catu şi plină ele ruşine de batjocura tutuloru slujitoriloru,
veni şi Cl1 sfială se apropie. Cum îi puse inelulu, par' că fu
de acolo; şi de unde să nil fie aşa.
Cum audi fiulu imperatului că s'a potr1vitu inehilu, odată.
răsări ca din SOmnl1. Porunci de o aduse in faţa împeratulul •.
Acestuia nu prea îl venea a crede că fiu-seu să fi că\lubl la.
MIă pentru o aşa netrehnică, şi cât p'aci era Să-I oropsescă.
Fiulll împeratulu'î şi mllmă-sa că9-u cu rugăciul1f' la găină­
resă ca să se facă cum era la nuntă. După mal multe tăgă­
duir], S� înduplecă, şi ducendu-se în coci6ba el, se îmhrăcă"
,
f
II
�� .
[312]
:312
şi apoî veni susii îmbrăcată i frumosă ca o dluă. Împeratulu
hleojdi ochii la densa si remase multii timp li uîmitu de Iru-
. , ,�
museţea eL Vădu şi elu acum că bunii bucăţică îşI alesese
fiulu luî. Atuncî împeratuhi îşi scose stema din capu şi o puse
in capulu Iiuluf seu; totu aşa făcu şi împărătese, puindu stema
sa In capulu găinăreseL
Fiulu împeratuluî odată sări din patu. Pare că nu mai fu­
sese bolnavii de când lumea.
Atunci găinăresa după stăruinţa tutuloru, îşI spuse totă is­
toria. Nunta se hotărî şi, imperatulu td:ălii găinăreseî fu şi elCI
poftită. Acesta când ve�lu pe fie-sa la cununie, rămase ca trăs­
nitii de Dumnedeu. Elu o credea perită socotindu că-şi fă­
cuse sema singură. Apoî se veseliră veselie imperătescă, şi
trăiră căt trăesce lumea, hucurăndu-se în pace de tate ferici­
riIe pămintescî.
Încălicaiu p' o şea, etc.
NOTĂ. Comunicatii de unii farmacistă din gar n isona din' Iaşl
la 1874,.
[313]
11
XXIX.
TUGULEA, FIOLO UNCHIAŞULUI
� ŞI ALU MATIJŞF:I.
q .. o�r Iostti odată ca nicI odată, etc.
i .;. o A fost odată unl.1 moşu şi o .1Jabă. El eraii. sâracî de
n'aveau după ce bea apă. Când mălaiu aveati n'aveau
sare; când aveaii sare şi malaiu, n'aveau legumă.
'I'răiaii şi el de at;ll până mălno. El aveau tre'( copil, trenţă­
roşi şi nespălaţI ca val de el. Celu micii se vedea a fi mal
isteţu de câtu cel dOI mal marî dară era olog dearnendouă pi­
ci orele. Elii' se numea Ţugulea.
El se învecinau cu sme61ca pămintuluî. Acestă Smeoică era
aşa de rea, în câtu nimeni din vecini! el n'aveau pace ele
densa. Ea le călca moşiile şi le făcea fehi de fehi de neajunsurî.
La nascerea lUI Ţugulea, când a venitu un:itorele, s'a Intarn­
platii să fie p'acolo şi Sme61ca pămintuluj. Ea audise cumu îl
ursise şi de pismă, mal în urmă il lua vinele, şi d'aia era ehi ologu.
Din acestă pricină, şi fiindu şi săracr, unchiaşuln, cu mătuşe
şi CII copii 10rCI, ajunseră de riSU1l1 tutuloru megillşilorLI din
satu. De bietulu Ţugulea însă ridea şi chiar fraţiI 1111.
După ce se maf măriră copii], Ţugulea disc într'o 1i mă-sir,
faţă cu fI'aţil sel :
- Mamă, am au1itll că dumneata al unii frate hogatu, care
locuesce în altii satu, De ce nu te dUCI la densulă să cert °
mârţogă de epă, pe care să eşimu şi nOI la vânatu, că mi s'a·
urîtii clocindu acasa pe vatră?
Ia nu mal trăncăni şi tu de acolo, Ţugulea ologu, îl r,!i­
seră fraţi) l'Ît;lenelu, mal hine mama nostră să se ducă la un-
[314]
314
cliiulu să "eră pentru nOI doui cal, CăCL noi suntermi vred-
11 icl a încăleca �i descăleca. ,
Ţugulea Îngltiţi ruşinea, plecă capulu în josti şi tăcu.
MumaLotî; mumă. Se duse la Irute-seii şi ceru dOI cal pen­
tru fraţi) cel luari �i O epii pentru Tugulea.
Frate-sefi îl dete bucurosu, mal cu milă de semă pentru
Ţugulea, ca să p6Lă umbla şi ehi ..
Nu mal putură de bucurie Iraţiî când le aduse mă-sa caiî.
Ţugulea nu se putea mângâia, pentru ci\ era ologu, şi nu
scia cum să Jacă să se insdrăvenescă.
După câte-va dile Ţugulea dise că arti dori să mergă şi elu
cu fraţil lut la vinătore,
Hiseră fraţiI de ehi. Apoi dacă se fugă şi mit-sa de el, 'lă
luară şi pe densulu. Se gătirii şi plecară, In pădure se mirau
fraţi! cum face Ţugulea de nimeresce aşa de Line venatulu
pe care punea ehi ochif. Nici o săgetă nu se ducea În veniti
de geha. T6Le intrari în carne.
'I'rcî dile �i tret nopţi zăhovir ă la vînăt6re.
1n a treia n6pte, Ţugulea visă unu ViS(1 ce-l plăcu, Se făcea
că elu era într'o grădină frum6să, Irumosă ca urni raiu. Bltl
şedea acolo intr'unii colţii tristu şi mâhnitu că nu putea umbla
să se bucure si ehi de frumusetile aceleî grădiuf. Pasările cân­
tau de se spăI'·geau. Frundele 'de pomi fîşiall de adiarea' vin­
tuluî, şi florile respâudeau unu. mirosll de Le Îmhăta. Se uHa
cu jindu la t6te acestea, căci nu putea să se desfăteze şi elu.
Atunci ridicânclll ochii în SUS(I, se rugă lui Dumne(,le(i�să-l ia
viaţa mai hine, de câtt'i să trăiască În aşa ticăloşie.
Pe când se făcea că se r6gă, de o dată i se arătă dinainte
o (,lină, aşa de frum6să şi de blândă, cum nu mai ver,luse eltl
.in viaţa lU1 aşa fiinjă. Şi se făcea l:ă-lli Întrebă i}icendu-l:
De ce te căineflcl, băetele, şi Le amăresci '!
- Cum nu m'aşu căina şi un m'aşll amări, �înă a frumu­
seţelol'l\ se făcPn că <,lise eh1, eLă suntl1 010gll, şi din acestă
pricină amu ajunsii de hatjocură tl1tulorll băeţilorll din sat1L
- Lasă, dragultl meu, nu mal plânge, că el nu scill ce faet'î,.
[315]
r
;
f
t
{
3[5
se făcea că mai dise dina, Tu ai să te tămăduescl ŞI o să a­
jungI impăratu.
- Nu-mi trebue mie împărăţie. ELi aşll fi bunu hucurosă
numai să potu umbla. Dară asta n'o să se potă, căcî, uite
par'eă n'amu vine În picîore.
- Ba o să se potă, se făcea că adaose �lina eu vorbă apă­
sată. Tu ai avută vine; dară ţi le-a Iuatii Smeolca părnintuluî
de când erai micii, Tine chimiraşulu ăsta. Când vel fi încinsă
cu e11\ ce vei voi, te Iael, daca fel da de trel orI peste capii.
Silesce-te de-ţl ia vinele de la Smeolcă.
Luă chimiraşulu ; dară când ridică ochiî şi VOl R' o întrebe
cine era ea de are mila de densulri, ia pe zina de unde nu e.
Par'că intrase în pămîntu.
Eară eli:'! odată se deştepta. Se pomeni cu chimiraşulu în
mână.
Se încinse cu ehi, se dete de trei 01'1 peste capii, gândindu
să se facă o pasăre, şi îndată se făcu. Se dete eră de treI ort
peste capii şi se făcu omii la locu.
Câtli. p'aci să se piardă de bucurie; clară se stăpâni. In­
cinse chimiruhi pe pele ca să nu se vadă şi se feri d'a spune
fraţiloru ce-va.
Pasă-mi-te, dina aceea era ursitorea lUI cea hună.
După ce se făcu dioă, se întorseră cu fraţi] lui la hordeiulu
loru, şi aduseră mulţime de vînatu.
Peste câte-va �lile plecară eră. Dându caii la păşune, fi'aţil
cei mari diseră lUI Ţugulea să păzescă elu caiî, căcl denşif
suntu obosiţi.
Cum se culcară şi adormiră,
Ţugulea priponi caiî, apoI dându-se de trei orl peste caple
se făcu o albină, şi plecă în spre mia<;lă-n6pte în cotro şedea
Sme6ica pămîntuluI.
După ce ajunse acolo, shâl'n! în 8US(1, sbâl'l1! in josu, iatră
în casa Sme6keI şi ascultă ce vorbea cu Smei'î, gineril S81.
şi cu Sme6'îcele fetele sale.
între altele au\li �icendll Sme6lca hetrână.
[316]
:116
- Ia vedeţi, feteloru, mai şede vinele alea ale lui '.fugulea
în cutia în care le-amu aşe�latll cii după sohă? "
- Mal şede, respunse Smeo ica cea mică, a<;U le-arnu ve�lut1i,
nu mal departe.
-- Eacă, VOI o să ve duceţi Ia casele vostre, dise bătrâna cea
sbârcită ; să sciţ1 să ve temeţî de Ţugulea ăsta, afurisitulă ; căci
şi mie mi-e frică de densulu măcaru că l-am luatu vinele.
Totu de la dânsele mal' audi Ţugulea că peste câte-va di le
are să se facă nunta Smeo tcet celet miel, \ii pentru veseliila de
nuntă, trebuindu-Ie vânatii, sgripsorofca scotilcită împărţi pe
fie-care elin ginerf pe unele să vîneze.
îl fu destulă pentru astă dată ea audise şi atâtu,
Cându se intorse la fraţii sel, incepuse a intra alba în sată .
- Sculaţi, Iraţiloru, le {,lise ehi, că etă ne a luatii diua
de pe urmă.
- De ce ne-ai lăsată să dormimu atâtu de multă, îl diseră
fraţii, dojenindu-lu.
Elu tăcu din gură.
Se sculară el şi plecată după vinatu, apoi se intorseră acasă.
Ţugulea cum se culca afară in t6te nopţile, şi totu plănuia
cum să facă să-�i ia vinele. Elii se ducea mer'eii pe la Sme­
oi că, fără să scie cine-va, şi pândea vreme cu prileju când
să-i vie bine să-şi ia vinele.
Într'o seră se făcu muscă, intră pe coşă in cămară unde
era cutia cu vinele, pe când Smeofca nu era acasă ; ci daca
intră se făcu o mti, luă vinele din cutie şi le puse la piciorele
luî. Cum le puse se lipi, par'că fusese acolo de când lumea.
Se făcu eră muscă şi plecă acasă.
A doa (,li, noptoa, trebuia să rnergă smeii la vinatu pentru
nuntă.
Tugulca se duse mal iutâiu În calea smeului celul mai­
ms.re. Când ::;e apropie ele elii, calulu smeului începu a sl'orili ;
darii smeulCl îl <;li8e:
- De! Ctli.i ,1 J I\ll·tlleu, că d6ră nu va fi adUSll ei6ra
U';2;O:·Ut:v\ şi v i:l ;ul (l peri:;orul\'l lui Tug ulea, pe aici, caci vi­
nele hd Sllutll la socrii-mea după sobă.
I
,
[317]
!
,
317
- De unde seif tu a�1 bine, îl �lise Ţugulea ? da-te josu să
ne vedem şi să ne luptărmi.
Smeulu cum îlil vedu, îngheţă sângele într'ensulil. Se apu­
cară la luptă în busdugane, dară Ţugulsa cum aduse husdu­
ganuli:'l seu şi lovi pe smeri, îl luă rnirulu, apot îi tăie capulu,
îl luă calulu şi armele şi plecă înaintea smeuluî celul mijlociu.
Asemenea il făcu şi lut, Apo î plecă înaintea Smeuluî celut mic.
După ce se întâlni şi cu Smeulu celu micu, se luă la luptă
şi cu densulu, Se bătură întâiu în buzdugaus ; busduganele se
sfărâmară; se Iuptară cu suliţele, acestea se rupseră ; se apu­
cară apot în săhir, a smeului .3e frânse. După aceea se luară
la luptă dreptă, se luptară ce se luptară, şi înfrângendLl pe
SITleLl, îl tăe şi lu I capuhi. Îl luă �i luI armele �i calul ii şi
plecă acasă cu dînsele.
Când ajunse se crăpa de �lioă, legă caii, şi puse bine armele
Smeiloru.
Apoî sculă pe fraţi să mergă la vinatu. Când vedură fraţi!
caiî se minunat-ă. 11 întrebară; clară ehi nu voi să le spue
nirnicu, dicendu că nu scie,
Încălecară fraţi! pc caiî smeiloru şi porniră, Ţugulca însă
incălecă pe calulu smeuluî celuî micu, căcî era mal vînjos.
Smeoica ve<;lEmdtl că intârdie gineriI, dise fiicelor sale:
- Asta nu e lucru curată, Ia vedeţi vinele lUI Ţugulea,
suntu ele unde le-am pusă eii?
- Ba nicI ca câtii, îl l'espunseră fetele, după ce căutară.
- BărbaţiI voştri trebue să fie repu�'l. 'fug'ulca, a făcuttl
posna. Duceţi-ve în pădure pe unde are a trece e1u �i faceţi
precumii v' amil �lisu.
'fugulea trecendtl cu fraţi] sel prin pădure, ve1u o vie cu
strugurl. Elil simţi că asta liu pote să fie lueru curaW. Cum
de nu mal veguse e1u astă vie în pădure.
Frate-SeLl celil mal mare vru să ia un strugure. Ţugulea î1l',
opri, ApOI descălecă, scose paloşulLl şi începu a tăia la viţe,
De 0 dată incepu a curge din viţele tăiate nisce sânge negru
ca păcura. FraţiI se mirară ele acesta. ApOI încălecândl'1 el
[318]
porniră. Merseră ce merseră şi dete peste o livede cu prunj,
Ţugulea nu lăsă pe fratele cehi mijlociu să ia prune , ci făcu
ca şi la vie, şi di n prunii tăiaţi cur se eră sânge.
După ce mal merse dete post.. o fântână. Ehi scia că prin
acea pădure nu era nicî o fântână. Nu lasă pe fraF să hea
apă. Ci luând suliţa inţepă Iundulu fântâneî de mal multe
01'1, şi de odată începu a gâlgâi unu sânge mohorîtă şi cu rea
duhore. Gâlgâia ca dintr'o vacă.
Acestea eraii fetele Smeoiceî care voiau să otrăvescă pe Ţu­
gulea feciorulu moşuluî şi al,} mătuşef.
Mergend el împreună, Ţugulea <;1i5e fraţiloru sei :
- Ia, uitaţi-ve, fraţiloru, de vedeţi ce este, că nu sciii ce
me dogoresce.
Ce să fie'? respunseră traţit uitându-se, ecă un norişoru
roşu, vine după nOI ca ventulu.
- Aia este Smeoiea betrână, măr, diee ehi. Vine după mine.
VOI împrăsciaţi-vă care încotro, şi ve duceţi acasă, ca să nu
'Ve aflaţI în calea el, căcl ve face miel fărîmî.
După ce se despărţiră. Ţugulea intră într'o peşteră să se a­
dăpostescă pînă va trece Sme6ica. Urgista de srneoică, unde
"enea, măre, venea, turbată de mânie, trecu ca fulgeruh; pe
lângă peşteră şi apucă înainte, că nu vedea cu ochiî de că­
.trănită ce era.
Tugulea îndată eşi din peşteră, încălecă şi pe ici ţi-e
drumu. O luă la sănătosa inapoî spre răsărită, şi merse, şi
merse pînă ajunse la curtea unul imperatii care de daue-<,leei
de anî lucra un <,lidt} naltu forte, ce cădea în spre partea mo­
şieî Smeoici, - nict elu, vedl nu avea pace de densa. - Şi
tocmai atunci îhi isprăvise.
- Cum ajunse acolo Tugulea spuse împăratuluî că omorîse
pe gineri! şi pe fetele Sme6ice'i. Apoi îi dise să dea poruncă
grabnică la toţi ferarii ca să-( facă îndată o măciucă de ferti
mare cu care să ornare şi pe Sme6ica heLrâllă.
împeratuh:t priimi bucurosu să facă Tugulea 01'1 ce o sci
elU, nUllHl să se scape de blestemata de Sme6ică.
'fug-ulea puse de făcu o gamă în mijlocullt 'ziduiul cetăţiI,
J
[319]
;;J D
apol porunci şi se aduse o grămada ele bucăţi de lemne, că­
rora le dete :focu în mijloculu cetăţii; în acelu focă puse mă­
duca de Ierti ca să ardă să se facă rosie.
, >
Smeolca, după ce alergă intr'o parte �i într'alta şi nu găsi
pe Ţugulea, mirosi ea că trebue să fie la impăratulu cehi cu
ziduhi mare. Se i nturse şi, să te ţi f pîdeo, într'un sufletii a­
junse, că\lcnclCl lângă zidu de ostenelă şi amărăctune. Apoî se
sculă cum putu şi vru să sară peste zidu.Sări, însă în secu,
Dacă ve�lu că-I este peste putinţă a sări pe rl'asupra zidului,
se urcă pină la gaura ce o făcuse Ţugulea, �i incepu a sorbi,
voindu să înghi ţă totulu ce el' a În cetate.
Îrnperatulu şi omenii din cetate se păreau a fi scris) pe pă­
rete, atitii îl înmărmuri se frica. Ţugulea nu-şî perdu cum­
petulll, ci cu măciuca roşie ca foculu, şi tiind' o de codă merse
la gaură. Când sorbi odată smeoîca, trase măciuca arsă tocmai
în inimă. O dată răcni Smeolca , \licendtl : M'aI mâncatu friptă
Ţugulea, şi muri pe locu.
Împeratulu, hoeriî şi Iocuitoriî acelel împărăţi), mulţumiră
luî Dumnedeu că i-a scăpată de Smeolcă, de fetele şi gine­
riî el, căci multe rele le făcea LI; iară mântuitorulu Ioru, îl 1i­
seră Ţugulea vitezuhi şi Inţeleptulu. După aceea Imperatulu
ridică pe Ţugulea la mare cinste.
Ţugulea trăi acolo câtii-va timpu ca în sinulu mă .. si. Dară
nisce zavistioşî de boer î băgă în inima împeratulul frica că
Ţugulea odată, odată, are să-I ia ţera.
Cuin audi unele ca acestea, împăiatulu se gândea ce meşte­
şugu să facă ca să scape de elu. În sfîrşită ascultă poveţile celui
mal pismătareţu din hoeriî cel betrân'î.
Trimise şi chemi! pe Ţugulea. ElLI veni.
- Tugulea vitezultl, �lise împeratulu, sfatulu imperăţie'i
mele a găsitli cu cale să te duel la împeratulu Stririloru, în
peţitlt să-I cerI fata pentru mine.
- Daca sfatuitI împel'ăţie'i a g-ăsitll Cli cale, eli sUIlti:'t gata
să me supuiu, respul1se elll.
ApOI pe când hotărăsel \lioa plecărei '?
- Când ar fi după mine, şi mâIne.
[320]
:120
Il gătiră cărţile ce trebuia să le ducă Ţuguloa, îi dete bant
�i porni, după ce îşI luă �liou:l bună de la îlYlper�tulll 'ti bo­
erî , eră gl6tele îl1"1 petrecură piuă afară elin cetate, şi se ui­
tară după densulu până nu-l li ual zarn-ă.
Ţugulea se duse mal îutâiîi de se întelni cu fraţi) luî, Le
spuse şi 10riI cum a omoritii pe smeolca cea bătrână, a1)01
le făcu cunoscută şi jtreba eu ea re l'a însărcinată îrnperatulu.
Le dele �i 10rCl niţel hanl ca Să-I ducă pări nţiloru, apoI se
Jmbrăţişară şi plecară.
Fraţi! 111l Ţugulea, începuse a se uita la elu cam chlondo­
rîşi:i, el nu se putea învoi cum de Ţugulea să ajungă să le
Iacă loru ruşine. El mal marr, �i să rărnâiă ma! pe josu de
eâlCi ehi, ca nisce bobleţî.
Ducându-se Ţugulea la treha lui, tntiini în cale pe uuu
ormi care 'striga că more de f6me. Se apronie de densulu să
vadă ce Ielu de omu este acela.. Când ce să vadă 't unii omu
ea tolI omenil, umbla după �(�pte plugurî ce ura şi din gură
nu mal tăcea,
- Ce voinicii mare eştI tu, omule, de rnănâuot brasda de
la şepte plugur î �i tot CI strigi că mori de f6me? îlll strigă
Ţugulea ca p'unu prietenă.
- Eu nu suntii voînicu, respunse Ilămândulu, ci voînicu
este Tugulea, focloruhi moşuluî ş'aţll habel, care a omori tU
pe Sme6lcă, pe fetele şi pe gineriI eL
- ELi sunill acela, îl c.lise Tugulea.
- Dacă eşti tu ia-me şi pe mine cu tine, că pate ţi-oitl
prinde hine la ce-,va.
11u luă şi plecară. După câte-va 1ile ele căINorie, dete peste
unCl altu om(l în gura căruia curgea apa de la noue fântânI
�i 10tLl striga că m6re de sete.
liu întrebă şi pe acesta ca şi pe flămândll. Şi dacă căpetă
unll respunsll care semena cu alu flămânduluI, Îli'l luă şi pe
acesta cu sine, şi plecă mal departe.
Se duse, se duse şi iară se rroa! duse. Eră când fu să trecă
nisce mllnţî, întîlni lmll altLl omll cu douepietre de m6ră de
pic!6re eare sărea din II unte în munte, şi când fugea ie-
[321]
L
3:21
IJurcle pe spinare netezea, şi stl'iga că n'are locu unde să fugii.
Ţugulea illi întrebă ca şi pe cel-lalţ'i, eră ornuhi respunss
totu ca ţ!J. 1111 luă şi pe acesta �i porni înainte cu Dumne\leiL
În calea 101'11 mal întâlni UIl1�1 omit cu o mustaţă albă şi cu
alta negră, îmbrăcatu cu nouă cojoe«, şi striga că more de
frigu, de şi era pe la nămie�1 şi sorele ardea ca în luna lUI
cuptor lI.
După ce Îlll întrebă şi el li voia să mergă cu densulu, Ţugu lca
ilLI luă şi pe acesta, şi inainte, totii înainte şi înapor nu se uîta.
Merse ce mar merse; şi dind fu pe la amurg-iti:'! întâlni unu o mei
care se uîta în susu cu UULI arcîi în mână. Ţugulea îliJ. Întrebă:
- Da, ce faci acolo, omule?
- Ce să facu, respunss ehi, Jcă unu ţinţarL! a ajunsă toc-
mal la vintulu turbaW,?i voiu să-IL! doboru el'acolo cu săg'eta mea.
- Votnicu trebue să fir omule, il dise Ţugulea, daca tu poţî
să vinezl Ul1Ll ţînţnrLI pe care nof nu-ILI vedemu.
- Ce are a face! Voînicî; este Ţugulea, fiiulu Moşuluî şi
ală hahir, care a omoritu pe Smeotca eu fetele şi cu ginerif
el' cu totu, dise omulu,
- Eli suntu, respunse Ţugulea,
- Daca eşti tu, ia-me şi pe mine, cu tine că P?te ţi-oiu
prinde bine le ce-va.
După ce mal merse ce merse, ajunse în nisce vă] forte Iru­
mose de unde se Întindea nisce munţi împodobiţi cu copacî �i
cu o verdeţa care desfăta inima, şi acolo detepest!e unu ormi,
care nu sciu totu ce hombănoa elu din gurii şi câncl ameninţa
Cll toiagulu ce ţinea În mână, pe dată se hleea c.lte o sută de
păsel'ele.
Apo! dacă îhl întrebă TUg'ulea cu ce vitejii face el(! minu­
nile astea, elL! respunse că ,!'ugulea este vitezu, care a făcutl!
ah\tea �i atâtea voJniciI.
AflândLl omul]'! că vorbea cu 'fug-ulea, s'a luatll7i elLI după
densulli ca şi cel-Ialţ!.
Şi merse cu toţil', merse, merse ca cuvintull! din poveste ce
cl'aci inainte se giitesc.e, �i pe unde ajungea întreha ele îrnpera­
teMI Stririlon1. Pe la cetăţi �i sate, pe unele rmlneal! el noptea
21
[322]
B22
toţi il couăceaii şi îl găs�'liiall cu bucurie când audea de nu-
mele lUI Ţugulea. ,
Eră când fu într'una din dimineţi, zarira turnurile cetătil
unde locuia împăratulu Stririlovă. Îutinseră picloruhi la dIU�U
'li când era În de seră ajunseră şi el la porţile cetăţii.
A doua di se sculară, pe ochi mi se spălară, se îmbrăcară,
se scuturara şi pe Dornnulu lăudară, că le-au ajutată de au a­
junsu vii nevătămaţt.
Spuse Ţugulea tovarăşiloru sel pentru ce a venitu, eră el
respunseră : că dacă Imperntulu DL! va voi să-i dea fata de
bună voe, apol o voru lua-o el cu nepusă în masă, că doră nu
suntu ei de florile meruluf cu 'Ţug-ulea vitezulu.
După ce a dată imperatuluî cărţile ce adusese Ţugulea, a­
celii impăratu îl dise :
- Suntu gata a-ţI da fata, daca îrnî veî săvîrşi cu bine sluj­
bele cu care amu să te însărcinezu ; ert: de nu, unde îţi stau
't. piclorele îţl va sta şi capuhi. Acesta să o scii, ÎţI dau sorocu
pină mâine să te gândescl, daca te încumeţî ori ba.
- Mă Incumetii, luminate împărate, îi respunse Ţugulea,
Poruncesce.
- Pînă mâine dimineţii să-mî mănânoî noă cuptore de
pâîne, îl porunci împeratulu.
- Să se pue la cale ca cerea loru câtu mai' curendu, re-
spunse Ţugulea. .
Hotărtră când să vie să incepă a mânca. Se puseră şi pas­
nici care să ia aminte.
Pe seră veniră cu toţiî, ApoI uitându-se la flămăndulu, Ţu­
gulea îi dise :
- Să te vedemii, nene FIămândule.
- Las' pe mine, respunse acesta. Luaţi-ve câte o păîne, ca
să aveţl şi vot ce- va gustărică.
Şi incependii a arunca câte dece pâînl în gură şi ale înghiţi,
sfîrşi cuptorels pînă la [miedulă nopţiI. Parcă arunca după
spate. Mal adună şi codriceil ,ce mal remăseseră de la tovarăşI,
îl înghiţi şi pe acestia şi incepu a striga: Moru de f6me, moru
de f6me.
(;
I
!
I
1,
).
I
[323]
I
323
Strejariî care remaseră ca nisce bostromengherl, uftându-ss
cum pere aii pâluele, se duseră de spuse împăratuluî despre
cele înternplate.'
Se minună şi împăratulu. Apol dise să-I aducă nouă buţ!
de vinii şi porunci lui Ţugulea să le bea pînă îngioă.
Ţugulea dise setosulut :
- Pe densele, nene Setosii.
- Numaf atâtu 't întrebă ehi.
Trase cepurile la câte-va buţî el' o dată, şi pe tote le înghiţea
de părea că intra vinulii în pămîntu.
După ce le isprăvi începu şi ehi a striga : : Morii ele sete,
morti de sete.
Împeratulii începu a se îngrijura când îi spuseră strejaril
cele ce se întârnplară şi începu a incăldi cuptorulu cehi mare
cu noă care de lemne.
Dându poruncă lUI Ţugulea de a intra în cuptoru, elu se
uita la frigurosulă şi-I dise :
- A venitii şi vremea ta, nene Mustăţi-o.
- Cum o să ve puiu să faceţi niţele cue, clănţănindu-ve
dinţii! respunse ehi,
Şi în adeveru, cum ajunse la cuptoru carele era roşu ca
para focului, puse mâna pe rnustaţa lUI cea albă, smulse câte­
va fire dintr'ensa şi le aruncă în cuptoru. De odată la gura
ouptoruluî se făcu brumă. ApoI intrară în cuptoru toţi megiaşif
lUI Ţugulea cu densulii împreună, şi începură a striga că le
degeră.
Când veni imperatulu şi vedu, se luă de gânduri cu Ţugulea
ăsta năsdrăvanu.
Şi cere mi el, imperatulu porunci de mal aduse noă cară
de lemne, le dete tocu, dară parcă ardea pe ghiaţă.
Împeratulu acela avea o paţircă de fată slujitore, care se
lua în g6nă cu ogariî.
Porunci lui Ţugulea să trămiţă şi ehi pe cine-va din ai sel
ca împreună cu fata să se ducă la fântâna Ieleloru să aducă
câte doe urci6re de apă. Dacă omulu seu va veni inainte, il
va da pe fie-sa; eră dacă slujit6rea luî va veni mal nainte, să
t
[324]
scie că pe toţi megiaşii Iu. îl pune in ţepă; şi pe densullt
intruna mal SUSll ele câtu pe toţî. �
Ţugulea priimi, Apoî uHându-se la soţulu seli celii Cel pie­
trele ele moră de piciore, îl <:1i<:c :
- Ce <;lici tu verişcane, umilămu nof tata, ori ne odihnimu
in v(�rflllLl ţepelorii '?
- Să cercămu şi noî ; p6te că vornu lăsa frigările alea pe
sema împăratuluî.
Omulu cu pIetrele de picîore şi fata fugăt6re porniră împre­
ună fiă-care cu câte doe urcîore, ţi arde alele, de vorbă, a­
junseră la fântâna Ieleloru.
Aci fata, umblă cu şmecherif. Şi cum era şi cam nurlie,
mâglisi pe omulii cu pietrele de piclore şi indn pleca să se
pue cu capulu în pola el, pină s'oru mal odihni niţelu şi să-'i
caute în capi]. Totu căutând 11-1 în capii, ehi adormi. Fata cum
HCl ve\lu că adormi bine, luă o căpâţină de calu uscată ce era
acolo alăturea, il puse capulu hinişoru pe densa, îi versă ur­
ciorele lut, ia p'ale ei �i o plecă Ii sănătosă. Nici drumulii
el, nicl piclorele el.
Ţugulea cu al St�l sta pe o măgură şi se uîta în spre 10-
culu de unde trebuiau să vie cel trimişf să aduca apa. Când
ve ele pe fată. Unele venea măre venea, ca ventulu, Ornulu nu
se vedea- nu se audea. ALune! <;lise săgetătorulut celut dibaciii :
- Ia, te uttă, fărtate, de ve(l'i ce face megiaşullL nostru.
- D6nne cu st'orăitele, resJlul1se aceşta, cu capulll pe o că-
păţînii de calu morllL şi uscată.
Unele .intinde arculll, dădu drumulLl sageţii, şi trancll ! dreptet
în căpăţîna de callL lovi, de siiri câtLl colo de sub capulll 0-
mulul. Acesta odată sări în SUSll, şi ea pe fată de unde nu ('.
Umplu ul'e!6rele numaI ele câl(l. Apoi ca gândulu porni,
săl'indll câte <;leee corwce el'odată; ajunse pe fata tocmaI la
p6rta palatului �i trecenclLl pe lângii densa, il sparse �i ur­
e!6rele cu petrele de la pid6re1e lUI.
Când duse urci6rele SUSet la împeratulL\ acesta intrebă:
Dară fata uLlde a remasLL '?
- Vine pe urmă, îl respullse Tugulea.
[325]
Ajungendu şi fata �i lne:rgPl1dll �i densa la imperatulu, îi
spuse totă şireteuia.
Împeratuli; totă no;,t,,[1. n'a pututu să dorrna, trămeutându­
se de g,\ndurl. A diua \li unulu din sfetnicî care scia păsulu
tmperatulur, veni şi-I spuse ce să mal dică lUI Ţugulea să mai
facă. Plăcu împerntulut statulu, �i chernâudu-Iu îl dise :
- Ţugule-o, mi-al făcută tOtCI ce ţ.i-amu poruncită, âncă o
slujbă mal ceru <le la tine şi apof pace.
- Poruncesco maî de grabă, impernte ; căci pote să se su­
pere Imperatulu ce m'a trirnesu de atâta zăbavă, şi acesta
n'a�I voi-o nici in ruptulu capuluî. .
- Să-mi fad să nască într'o nopte 50 de femel sterpe.
- Ce mal trebă r dise Ţugulea. Să se aducă numar de
câtu la faţa loculuî.
Porunci împeratulu de aduse cincî-decî de femel şi le-a
băga tu pe fie care î Il câte o cămară. Ţugulea ridică ochil că tre
vrăjitorii şi dise :
- Arată, Învăţatulo, ce p6te toiagulu teii cehi plin de vrejL
- Putea îrnperatulii să dea poruncî mal grele de tacutu ;
acesta este jucărie, respunse ehi.
Şi intrându în cămările femeiloru, bomboni la fie· care câte
ce-va din gură, şi pe fie-care le lovi uşoru cu toiagulu pe
spinare, apoî eşi. Una după alta ele născură pînă dimineţa.
Când veni Impăratulu a doua gi şi audi orăcăitulii copiiloru
de-I îrnpuiase urechile, se luă cu mâJnele de peru şi plecă
îndată. Când să păşescă pragulu pOfj.el de la aceste case,
ca să se ducă la palatulll lUI, vrăjitOl'ulfl îlll atinse şi pe
fk\nsulU cu loiagulu, şi îndată se pomeni cu câţ'f-va boboc] de
raţii măcăindll după densull1.
Riseră şi împerălesa şi sfetnicii când vegură pe împeratulii
cu boLociI dupit uensulll.
Eară elll se spă'fmântă de posnele ce făcuse Ţllgulea, şi ne
mal culezândil să-I mal dea vre-o poruncă, otărâ să-i dea fata.
După ce se pregătil'ă totu ce trebuia de dl'Umll, Ţugul.ea
luă Fe fata împi"ratuiui şi porni, petrecendll-'î împel'atulu cu
[326]
326
tată sila lUI, cu trimbiţe {l cu buciume, cu to�e şi cu surle
pină afară din cetate.
Şi luându-şl diua bună de 13. impe!'a�111i\ Ţugulea îşI căl:a
de drumă, Iăsându pe fie-care din ruegiaşit set, pe la locurile
de pe unde îl luase.
Mergfmdi:'l,eli'tbăgă de sernă că fata îrnpăi-atuluî Strir-iloru
era tristă. Eară dacă o Întrebă care să fie pricina de stă tristă,
ea îl reSpU!lse: suntii. în stare să-rni facu semă singură, dacă
voiu cădea în mâna împătatuluî celuf ce te-a trimesu pe tine,
�i nu m'el lua tu.
Îi plăcu lUI Ţugulea vorbele astea şi il merseră tocmai la
inimă. N'avea însă ce face. Trebuia să se ţie de cuventulu ce
dase celul ce l' a trimesă.
Pe drumu vădu unii vulturu, Ţugulea trase o săgetă din
tolbă, o aşedă la arcu şi îlu luă la ochi. V ulturulu il dise :
- Nu da, Ţugulea vitezu, că multu hine ţi-oiu prinde când
veî fi în nevoie şi te vei gândi la mine.
Ţugulea îli:'1 lăsă şi plecă înnainte. Ajungendu intr'o pădure
mare şi înnoptându, a masti acolo. Făcu unu Iocu mare şi se
puse a se odihni. Când, fata d'o dată strigă speriată: Ursuhi r
Ţugulea, de unde şedea şi începuse a ţipi lângă focu, o dată
sări drept in susii, puse mâna pe ar cu şi pe paloşu, curnii ve­
du ursulu, îlii luă la cătare cu o săgetă. Ursulu însă stătu
locului şi începu a striga:
- Nu me omori, Ţugulea vitezulu, ci mal bine scote-rnî
stepulu ce n11-a intrată în labă, că multă bine ţi-oii'! prinde
şi eii când vei fi VI" o dată in nevoie şi te veî gândi la mine.
Ţugulea se opri: eră după ce veni ursulu la densulu, se
căsni pînă ce îi scose stepulu, apoI Îl(1 legă la bubă şi Ul'­
sulu plecă mormăindii, de unde a venitll.
A doua �i pOl'llindu disu de dimin(�ţă, a mers(1 tată �ipa.
Când era insă pe la scăpetatlllll soreluI, ajunse şi el(1 la îm­
peratulll ce-lll trimeses?. Cum ajunşe, îl infă}i�ă pe fata îm­
peratuluI Str iri lO[·ll.
lmperalulCl cLlm vtj\lu pe 'fugulea, intră În gmzile morţiI.
Elu ilu credea perit'u.
i
[327]
327
Apoi pnuYll cu mare cinste Pic, tată şi-I pregăti pentru dor­
mitu că.\:, ara unde dormea mă-sa, LUI Ţugulea îl dete şi lui o
cămară în palaturile împărătescî, Apo î spuse Imperntulu î totii
ce păţi pînă ce il aduse fata.
Peste nopte impăratulii ţinu statii. Elu dise sfetniciloru sel :
- Ce socotiţi, boert dumnevostră, să facemii cu Ţugulea
ăsta. Ehi ne-a scăpată de nega-reca aia de smeoică şi de ai
sel. Acumu uu care-cum-va să-i vie poftă să şi domnescă ? şi
atunci ce ne facemu noi '? O să se verse sânge peste sânge. şi
când, în cele de pe urmă, totii ehi pare-mi-se o să biruescă.
- Nu te teme, împărate, dise, sfetniculu cehi pismătăreţu,
ne curăţămu noi de elu, numai să poruncescî CUI-va să-Iti otră­
vescă, 01'1 să-lu pue bine.
- Ce sta! dumneta de vorbescl '? dise altii sfetnicii; cu 0-
travă se resplătesoe celu ce a făcută atâtea slujhe şi ne-a scă­
patu de nevoia ce era pe capulu nostru '?
- Ai dreptate, respunse unii alu treilea sfetnicu ; eu dau
cu părerea că' cinste imperătescă să se dea lUI Ţugulei şi să
se aşeze in trebile trnperăţieî cele ma! înalte, să se rădice la
ranguhi de boerii din doî-spre-dece.
Mal diseră unii, una; alţiî, alta; dară nici cumu nu se înţele­
geaii din pricina pismătăreţuluî de boeru.
- Eu socotescii, re spun se tmperatulii, tăindu-le cuventulti,
că arii fi cu dreptuhi ea ehi să ia de nevastă pe fata îrnperatu­
lui Stririloru ce o aduse aCUlTI1\ ; căci ehi şi-a pusu viaţa in pri­
mejdie de a adus'o, De şi imi place prea. multii de mi se scurgu
ochii după o aşa bucăţică gingaşe; dară mă Iipsescii de unu aşa
odoru, şi-ILI lasu pe semă cUI 'mi l'a adusă. ApOI, după ce Îlu
voiii dărui împerătesce rentru slujbele ce a făcuttl mie şi locu­
itoriloru imperăţiei mele, să-Iu poftescu a se duce la ţara luI.
Astu-felii putem scuti pe biată sărăcime de versarea de sânge ;
eăcI nu cre<;ltl eu ca unu viteazu ca densulu să se cerce a
se atinge de drepturile mele .remase de la moşI de la strămoşI.
NumaI să intrebămu şi pe fată daca vrea să-ILI iea de băl'batU.
- lnţelepţesce al grăibl, împerate,' respullseră cea mal
7
[328]
mare parte din sfetnict, '{< judecata Mărie! Tale va Il plăcută
şi lui Dumnedeu.
A doua di impăratulă chemă pe Ţugulea şi pe fata de lmp('­
ratii În d ivanulu celu mare, �i le sjJuse ce a gasitll cu cale sfa­
tulu irnperătescă.
Fata Irnp eratuluî respunse :
- Să-ţi dea Durnnedeu anl mulţI, împărate, şi să dornnescl
cu pace. Aşa mi se pare şi mie a fi după dreptate. Eli însă-ni 1
era să ţi-o spuiu, daca n 'al fi voită să cunosct. Când o impe­
răţie are parte de unu stăpânitoru aşa de dreptu şi nepărti­
nitoru, ferice de nor6de din imperăţia aceea.
- V eguiLI �i eli, împărate, o judecată dreptă în viaţa mea,
dise şi Ţugulea. Şi fiindu cii tu îmî daf fericirea, lJraţulu meu
este închinatu imperăţiel tale. Când va cădea vr'o pacoste pe
capulii noroduluf tell, gândesce-te că este pe lume unu Ţugulea
care va fi gata a-�l versa sângele pentru tme şi pentru ţara ta.
Apo! Ţugulea, după ce priimi şi darurl împerătescî, peste
câte-va dile porni cu logodnica lUI, gânduh1 fiindu-I să merg-a
a-şl mal vedea părmţi). Şi intr'acolo şi porni.
Când a plecată Ţugulea de la curtea împerătescă, Impern­
tulu cu al lUI l'a petrecută cu cinste împărătescă pînă la ho­
taru, Şi dsspărţindus-se, îşI luară dioa buna unit de la alţi il.
Fata şi Ţugulea parcă sbura ia!' nu mergea, de bucurie, că
le împlinise Dumnedeu dori rţa. Şi mergendu, ajunseră la 10-
culti de întîlnire cu fraţiî sel, pe când s6rele era în crucî,
Când veglil'ă fraţiI pe Tugulea cu o logodnică mal frum6să
de câtiî florile şi mal albă' de câtLl spuma lapteluJ, îi puseră
gândll rell.. Pină a nu se culca, el se furişară de Tugulea, se
dara mal câU.'! colea şi începură a plănui, cum să facă să se
scape de ehl.
NoI acum o sa Gmu de risll in satu, pe lângă fratele no­
stru, gice ceHj mijilociiL
Să repunemll pe l'ugulea, dise fratele celu mal mare.
Tu să-I el' calulu şi eu nevasta.
Cum plănuiră, aşa şi făcură.
Peste n6pte se sculară, şi cu o mână IremUl'ândă tae pe Ţu-
328
..
[329]
L
gulea. il ia fata �i calulu 'ii o rupu d'a fuga ; �i fugi, �i rurri;
până ce, când se crepa de (.lioă, era apropd de satulu 101;.
Fata unde se puse pe unu plânsll de nu o putură măngâin
cu nicl un ehi pu.
- NOI suntermi inţeleşî, îl diseră fraţ.ii. Să seif că te omo-.
rimu şi pc tine, daca ne ve! spune că 110i am ucisii pe Ţugulea.
Ajunseră la părinţi! loru,
Când audiră păriuţiî lUI Ţugulea că a fost li ucisă Într' o
bătae cu nisce smeI, după cum îl spuseră fraţii, plângeau
�i lemnele �i pietrele de mila lorii. Nu puteau el face să li
se usuce lacrămile de la ochî, ferescă Dumnedeu. Şi se tân­
g'uiall şi se boceau de nu ce mal puteau astărnpera.
Fata, plângea şi ea, hietu, infundatu ; căci nu cuteza să
dea graiu din gura el.
Ţugulea scăpase cu O scântee de viaţă, caci fraţi) nu-lă o­
morîse de totii. Când a fostu datu el cu sabia, le-a tremurată
mâna de frică, şi nu i-a retezatii capulu. Elu viindu-şi niţel li
în simţiri, şi neputându-se scula, a inceputu a geme de du­
rere şi urgie, mal cu semă când vădu că nu era lângă den­
sulă nicl fata, nicl calulu.
Şi găndindu-se la triştea lui, şi la biata fată pentru care
nu scia ce o sa paţ ă şi ea din mâna fraţilorii lut, îşi aduse
a-minte de vulturii şi de ursii.
Nu trecu multii şi se pomeni cu vulturulu la capulu lui.
Şi pe când îI spunea ce păţi, de o data se audi prin pădure
glasulu ursului mor! mor! mor!
Venea, nene, ursulu de duduia pădurea, trosnea uscăturile
pe unde călca �i răpăia ramurile pe unde trecea.
Vulturuhi câtu p'aci era s'o ia la sănătosa ; dară daca vegll
că şi ursulu vine în ajutorulll lUI Ţugulea, se lăsă din 8bor(1
. iarăşi lângă del18ulU.
Abia mai putu Ţugulea �ă spună şi ursuluI ce păţi. Apoi
cu graiu stinsu ceru niţică apă. Vulturuhl se repegi la fântâna
şi-I aduse apă în gu�ă. Pină atunci gise ursului să-I pipăe
ranele, fiind că elii nu e cărnicll, şi Să-I aşege t6Ie osci6rele
la loeul{1 lorii, de vorii fi sdr')}Jite.
r
[330]
3:10
Cum îl aduse apă, 'f,-,;::ulea beu. Ursulu dise vulturulut :
- Ce vormi face acumu şi nOI pentru bine-făcetorulu nostru.
ca să nu-Iti Iăsămă să moră '?
- Să-mf cauţ.î doe citurel», rcspunse Vulturulu, să mi le
legf de picfore, şi me voiu duce ca gândulu să aducă Iecurl
pentru Ţugulea de la apa Iordanuluf, unde suntu doe fân­
tânI cu apă vie şi apă rnortă, CăCI şi ehi ne-a făcută atâta bine.
Căută ursulă citurelele, le legă de piclorele vulturului şi
acesta sbură ca ventulu în spre apa Iordanuluî şi se intorse
ca gândulu.
Ursulu nu se mişcă de la capul II lul Ţuguloa.
Cum veni vulturulu, turnă ursulu apă mortă peste t6te ra­
nele şi se închegă, carnea turnă apoi de doe, trel 01"1, apă
vie, şi se vindecă Ţugulea de t6te metehnele, ră.nâiudu cum
l'a făcutii mă-sa, sănătoşu şi intregll.
Ver,lendu-se Ţugulea, voinicii ca şi mal nainte, mulţumi Vul­
turuluî şi Ursuluî, apot le dise :
Eu veSlt"t că m'aţi iubită mal multii de câtu fraţ.il mei. Nu
mai amu nimicu pe lume acum. De" a\ll încolo voiu trăi cu vOI
ca nisce fraţi.
- Priimimu hucuroşî, respunse vulturulu, Dară cum ve I
putea trăi departe de iubita ta şi de şoîmulenulu teu '?
- Dacă nu este cu putinţă, mal dise Ţugulea, să ...
- Să-ţf taiu cuvintuhi cu miere, răspunse Ursulu ; dară tre-
lJUe să fie cu putinţă. Vulturul se va duce ca şlafetarll să a­
!le ce este pe h fraţ.il teL Eli voil! şedea cu tine; şi când va fi
vreme cu pril.ejii vei merge'să-ţI el soţia şi, şi de voescl, vomli
conceni şi pe fraţiI tel.
- Bune suntCl poveţele astea, adause Tugulea.
Se duce Vultumlii, află t6te Întâmplările, şi seînt6rse de
spuse luI 'fugulea, ca să facă ce o face mal curând, Căcl pe fa­
t1 o silescu toţi cu tOtulLI să ia de hărbatii pe unuIlI din fraţi
-cu gândii că 'fugl�lea este mortii.
Cum augi Tugulea porni cu tovarăşiI lU1, Vulturulu şi Ur­
sulu, şi peste câte-va 1ile ajunseră apr6pe de casa lorii. A­
�teptară l\âD<l Înseră şi se duse p'intunerccu în curte.
�
t'
i
I
f
, !
t
\
[331]
Iutrându în curte, ursulu începu să mormăe. Fraţii eşira a­
fară speriaţi, şi se luă după ursii; ursulu coti şi se Intorse­
lângă Ţugutea.
între acestea fata îl luă armele de unde le pusese fraţii şi.
întâmpină pe Ţugulea cu ele. Eră Vulturulii se repedi la co-:
şaru unde era calulu lui Ţugulea care totu nicheza, îl des­
legă căpăstrulu c.i cloculu, şi ehi veni lângă stăpână-său.
Ursulu şi Vulturulu işi luară dioa bună, după ce-hi vet,lură·
tnarmatu ; şi plecară dicendu-t să se păzescă a nu cădea în
capcană.
După plecarea lorri, Ţugulea intră în casă la părinţi. Ei
nu-lă mal cunosceau. Dară fata cu lacrimile şiroe pe obrazu,
el povesti adevărata istorie a omorîrei lui Ţugulea,
Fraţii lui Ţugulea adunase pe toţi megiaşiî, dicendu că a
intrată ursulu în satu, Când veniră şi vedură pe Ţugulea,
remaseră ca bătuţi de Dumnedeu.
Calulu lUI Ţugulea sări şi-I omori pe amândoi eu picîorele.,
apoi veni lângă stăpânulii lui ee lă adevărată, lacrimă şi îi
linse mâinile.
Când audir ă megiaşiî faptele ee le proclete ale truţiloru lul.,
diseră că urgia lui Dumnedeii a cădutu peste denşit omo­
rîndu-I calulu.
'I'ocmuî istorisea părinţiloru lui totii ee păţi se în pribegia
lUI, Ţugulea, când de o dală se audi unu sgornotu în curte ..
Eşiră să vagă ce este. Ce gândiţi că mi-ali vădutu '! O cetă
de ostaşi. Căpetenia ostaşilor ii descălecă, se apropie şi-i dădu.
nisce cărţi împărătescl,
Împăratulu Stririloru murise. Acestă carte ce-I aduse era a­
diata împeratuluî. Căci bolnavii fiindii pe patulu morţiî, l'a
fostii întrebatii sletnişil şi glotele pe cine le lasă împeratu.,
pentru eă n' a'rea alţi copii.
tmperatulii le-a foStll respunsii că mar vrednicii nu cunosce
pe nimeni de câUi pe Ţugulea. Atunci s'a scrisu adiata, s'a.
,iscălit de îinperatll şi de tolă obştea.
A doua <,Ii Ţugulea a pornitii la împerăţia lui cu soj:ia şi.
părinţii seL Cum ajunse acolo, veni scire că este alesii de ..
[332]
332
lmperutri şi la cetatea CE: c) scăpase din urgia smeokel, a 1'e­
teloru şi a gineriloru el. Pasă-mi-te murise �i tmperatuh;
d'acoln şi nici e11'.'1 n'avea urmasî,
Apo! 'fug ulea unindu amendoă împerăţiile se cunună cu fata
iubita lUI, şi făcu o nuntă de se duse vestea peste totii pă­
mintulu, şi remase de povestitu la urmaşii urmaşiiorit 10rU.
Şi domniră până ce Dumnedou voi cu el. Iară eu :
Incălecain pe unu lernnu
La hine să ve îndemmi.
Incălecai li pe unu C0COŞ
Să ve spuiu la moş pe groş.
NOTĂ. Povestitu d'ună ţel'an din distr. Vlaşca, comuna Bulbu­
cata, şi comunicată de frate-meu G. Ispirescu, - Publicată pentru
prima oră în Legende sau Basmele Hornânilor P. 11, 1876.
[333]
1·
f:
1
I
1
1
r
•
t
1.
XXX.
COPII VEDUVULUI ŞI EPURELE, VULPEA, LUPULU
ŞI URSULLJ.
tost odată ca nicî odată, etc.
�� A fostii odată unu oIYn1. Elll avea o fată şi UllLI hăiatu.
� Şi rernâindu veduvu de muma copiiloru, Hel indemna
ariciulu sa se însore de a doua oră. Neveste-sef îi sta aceştf co­
pilaşî ca sarea în och I, Nu era dimineţă, nu era seră nu era clipă.
lasată de la Dumnedeu să nu-I amărască. Când îl clomăgea,
când îl cicălea şi când îI da tutuloru reiloru gonindu-I.
Copiii, bietu, ca copil, nu sciaii ce să facă, ce sa dre gă, ca
sit umble după placulu el; dară în deşertu. Nu Imi aveau \Ii
albă , căc! ea se ţinea mereu ele câra loru. Intr'o di, ea dise
hărbatuluî el':
- 1\1e, bărbate, de nu ţi-el lua copiii să-I duel unele-va in
pustietate, ca sa-I pl'ăpăclescJ, eli pâine cu sare de pe unu ta­
leru cu tine nu mal mănâncă,
- Da bi ue, fa nevastă, cum să prăpădescîi eu aşa hu nă­
tate de copilaşi? Şi unde Şa-l ducu ?
- Nu sciu eu d'alu de astea. Să faci ce �icl\. eli, 01'1 mai
multe nu.
Ce era să facă bietulu omit? Să nu o asculte, !l era ca 1
se risipesce casa şi işI perde rostulu. Sa o asculte, îl era milă
de copii. După ce-hi mal clocmăni muerea o tonă, puse il!
gându Să-I facă voia, căci Iimhuţia nevestei îll\. scosese afară
din ţîţînl.
Se sculă, de el, de dimineţă, îşI luă copiii şi plecară îm­
preună eu vorba că merge la lemne. Fala, ca una ee era �i
mal mare de câhi băiatulu, luă în �orţii vro duJ pumni d(�
[334]
.mălaiu, şi presară pe rlrumll. până în pădure. aci ducă a­
junseră, tatălu lod'! le făcu Ioculii, apoî le dise :
- Eată, copil, v'amu Iăcutu foculii : staţi aci şi ve incăldiţ)
că eu mă duci! ia. cătu colea, să taiii niţele Iemne, şi cân,
me voiu întorce amu să ve aducu mere.
- Bine, tătuţă, respunseră copii), numai să nu zăbovesce
-multu, căct ne este frică singură.
- Fiţi pe pace din partea asta.
-Pisa şi pled. Elii se opri la o depărtare câtii arunct cu
o sburătură de ţandără, şi se sui lutr'unu copaciii şi legă
unii căpătăiu de scândură de verfulu copaciulul, De câte ori
bătea vîntulu scândura se lovea, eră copil diceau : Aud), tată
tae lemne.
Ehi însă se intorse la nevastă, şi ii "puse ceea Ce făcuse.
Eară daca se făcu seră, puseră masa şi mâncară. Mal remâ­
indu-le nisce Iărămiturl, îi dise nevasta:
- Unde oru fi copiil tel, bărbate, arii putea să mănânce
şi el ceea ce ne-a rămasă, II
- Eată-ne aci şi nOI, etă-ne aci.
'Şi eşiră de după coşuhi bordeiuluI �J mâncară.
Dupa ce se sculă tatălu copiiloru, vitrega întrebă pe copii
'Cum a nemeritu de s'au tntorsu. Eră fata îl povesti totii ce
făcuse, şi cum se ascunseră după coşu, daca ajunseră acasă
de frică să nu-l bată.
Pasă-mi-te el se luase după dira de mălaiii ce o presăra se
fata, când merseră în pădure.
Mal trecu, ce mai treou, şi strig6icade vitregă eră se ţinu
de câra bărbatului seu qa Să-ŞI prăpădescă copii],
Şi neavendu ce-şî face capului, tatălu îşi luă copiil şi plecă
cu deşil erăşl în pădure.
Fata voi să ia şi de astă dată melaiii, dară nu mai găsi ;_,
se duse la vatră să ia cenuşe ; dară vitrega o lovi cu . vetra- /
iulll peste mână.
Ajuogendu în pădure, tatălu 10ru le făcu focuiu, �i îl lăsă
acolo ca să se ducă săţae lemne. Şi s'a cam mal du�u, şi
dusu a fostu, căci pe la deIlşiI nu se mal înt6rse.
I
I
1
[335]
I
I
)
335
Aşteptară ce aşteptară, şi dara vedură copiil cii talăllI 101'u
nu se mal întorce, o luară şi el în spre partea în cotro se du­
sese ehi, ca să-hi caute. Şi negăsindu-Iti orbăcăiră şi el prin
pădure pînă in deseră. Băiatulu, mal micii fiind lI, începu să
scâncescă de ostenelă şi de fome. Fata se văîcărea şi ea că .
11U scia ce 'să-I dea de mâncare şi unde să se aciueze.
Umblau ce umbla ii, şi erăşî se intorciau la foculu unde îl
lăsase tatălu loru. Băiatulu scâncea mereu, că era ruptu de
.oslenelă. Amurgulu dase peste denşif nemâncaţt şi neodihniţî.
A tund fata, ca să impace pe copilă, să-lii facă a adormi
cu gândulu la mâncare şi să nu mal plângă, bagă in spuza
Ioculuî o baligă de vacă ce găsi p'acolo prin pădure, şidise
fratelui seu celui mal rnicu : Tacî cu dada, hăieţelulii dadel,
că uite amii PUSlI turta în focu să se cocă. Până atunci pune
.capuhi iei in pola dadet şi trag'e uni:'! somnuleţu bunii.
Băiatulu credu pe soru-sa şi tăcu, intr'aeeslea etă că se
;pomenesce cu unu unchiaşu.
- Bună vremea, nepoţilorîi, le dise .
. - Mulţumimu dumitale moşicule, îI respunde fata.
- Dară ce aveţl acolo în focu '!
- Ce să avemu, tată moşule, ecă am PUStI o baligă de
'Vacă ca să împacă eopilulu ăsta, care este ruptă de ostenelă
şi pocâltitu de fome,
Şi după ce mal şedu niţelu, dise moşulu săo scotă elin
.spuză că s' o fi coptu. Fata se supuse; dară cam cu îndoială
Căndu ce să vedeţi D-vostră ? scose o pâtne albă ca faţa LUI
Dumnedeu.
Pasă-mi-te moşulu acela era chiaru Dumnedeu, fără tnsă
să scie fata ce-va despre asta.
Vet;lendu fata o astfelu de minune ie spăimentă. Vegi că
scia ce pusese ea acolo, şi acum ecă ce scose.
Se puseră cu ţoţiI şi mâncară. l\'lâncaii mereu şi pâlnea nu
-se mal sfirşea.
ApOI moşulu luă o viţă de penl din capulu fetei, făcu laţUl"i
,,.şi unii arcule�u, şi dându-le băiatulUI, le gise:
,
.J.;
[336]
Acum aveţl pâine Cu astea să prindeţi păserele ca să
aveţl ce mânca.
Mulţumim, tată moşu[e, mulţumim, respunsm-g amân­
do] de odată.
Apot moşull! înveţă pe bi;'ali1 cum să se întrebuinţeze cu
laţurile şi cu arculu, il lăsă acolo şi elu se făcu nevegutlL
De aci înainte băiatu[ii umbla prin pădure şi prindea păserl;
eră soru-sa le gătea şi aveau de m,lncare.
Ei se făcuseră marî şi li se urise a mal mânca sera prin
scorburl şi prin hăţişurL Aru fi vOit!'l d albă şi el unu 10cşorlj
să pue capulu pe căpeteiii.
Umhlândii băiatull! în vinatlJ, intr'una din dils, întâlni Untl
epure. Eltl întinse arculu să-Il! săgetezo. Dară epurele îl �lise:
- Nu me săgeta, vOlnicule, că ţI-oitl da unt! puiu ele al mei
carele iţl va fi de mare folosCl.
BăÎatultl ascultă pe epuro şi îl luă pi.iulii. Merse mal îna­
inte şi se intâlni cu vulpea. Ea îl dise ca şi epurele, si ii
luă ună puiu. Mal merse ce merse, şi întMn; ndu-se cu lupullt, îl
luă şi lUI unu puiu, căct Îlu asr:ultase şi nu-In �ăgetase. A­
semenea f acu daca se intilni şi cu ursulu.
Acum băiatul avea patru fial'e, pe care le numea căte-
luşil luî. Se int6rse, dect, la soru-sa cu căţelw;;il după densulll
�i îngrijea de el ca de unii lucru mare.
.Odată, ce-r veni fetiî in gâlldu, dise fratelUI seii : Urcă-te
Ielcă îutr'uuu copaciîi mare şi te uttă în tate părţile, dară
de veI vedea ce-va aşa care să semene a satu. Căci li să a­
cl'ise tOtCI umhh\ndu înc6ce �i incolo prin pădure ca nisce
ha'îdamacr, urg'isiţl de Dumne(;leiî.
Şi se sui băiatull! şi-Iii întrebă S01'Il-sa:
- Veg'i ce-va, lercă?
- Nil ve(}U nimicll, de eâtiî., uIte, în partea asta încoa.
dreptii înainte, mi se alicesce alhindll ce-va; dară nu scÎu ce
este că nu mi s'alege, fiind prea departe.
-- Uită-te bine, il mar �lise fab şi să ţiI miu te încotro este,
şi dă-te JOS!'1 să mergem(l dreptll acolo. ,} /
După ee 111e1'5el"ă () (,li eră se sui într'l.!uLl pomiî 'nalbJ, se'
[337]
337
uriel intr-'acolo şi vedu bine că suntu case. Şi dacă Îlll Întrebă
rata, elu spuse ceea ce ve�lu.
Şi plecară şi merse vOlnicesce pînă ce ajunseră dreptii a­
colo. Când, colo, ce să ve\Iă? nisce palaturl ca de domnll;
era sălăşluinţa UllUI smell; intrară, dară nu vegllră pe ni­
menI. AtuncI se pnne fata şi scutură, şi deretică, şi aşe\Iă
tote lucruşorele pe la locurile Ioru ; apoI găti bucate şi se
puse la masă şi mâncă cu frate-seii. Apo! se ascunseră in­
tr'o cămară.
Sera, ecă-te că vine şi SmellliL Ve\lu du că nu este tate
tabară cum lăsase, şi Începu a <;Iice; cine mI-a făcutll ăStll
bine să- r faclI şi eu Iu],
EI eşiră de unde erau ascunşl, şi fata îl respunss . eu am(l
scuturat(l şi arnCl dereticatu.
Şi aşa hine ce-I păru Smeulul, cMu nu se p6te spune.
Puseră masa, mâncară cu toţiI şi se culcară. A doua gi
băeatulll îşI luă căţeiI' şi plecă în vÎnat(l, că aşa era treba
luî. Asemenea făcu şi SmeulU. Sera când se întors eră, găsiră
mâncărică şi flerturică gata. Se puseră de îmlmcară şi se
veseliră.
Ag1 aşa, mâIne aşa, trecea dilele ca pecatele de iute.
De câtă-va vreme Smeulu se întorcea de la vînătore ina­
intea băeatulul. Se dădulcise, vedî, la vorbă cu fata. Şi din
vorbă În vorbă, incepu a mi-ţI simţi SmeulU că il cam tâcâe
inima când se da pe lâng<l fată, 01'1 când acesta îl zîrnbesce
şi îI spune câte ce-va gogleze. ElLI [lricepu, hoţOinanulU, de
ce nu-lu mai trage inima să mergă la vînatu, şi căta felu de
CelCI de pricinj ca să răl'l1âe acasă.
Şi totu astu-felu pînă ce se îndrăgosti cu fata cum se cade.
Băiatuhl îşI cată de treba lui şi nu băgă de semă că Smeulll
incepuse a umbla cu şotia. Ellt scia o dreptate, şi încolo pace
bună. Smeulul şi feLei începu a li se părea că băiaLulU le
stă în, cale. Ce Căceall, ce dregeau, li se părea că tolll de
e111' se 'mpedică. Darii elu săraculU, nici nu vedea, Ilic! nu
augea. Eill IlU lua aminte la şoptele 101'(1, nu se uHa la
tertipurile şi la renghlurile ce-f totu juca; ba cii a venitu
22
[338]
prea târdiii, şi, ca să nu se trecă bucatele de Iertu, el mân­
caseră mal 'nainte, şi lUI îl da, te miră ce; ba că CI. venitii
'prea de vreme şi să mal aştepte pînă să se pue masa; ba
că una, ba că alta când se supăra soi-u-sa pe căţeii lUI,
când Smeulu îl căta chîondărîşîi, şi multe d'alu de astea, şi
".;de tote.
r într'o <;li Smeulu se vorbi cu sora hăiatulul ca să-lii om6re,
şi să scape de elu. Smeulu voia să se ducă în pădure după
densulu şi să-lu rnănânce.
- Nu te duce, val de mine, îl dise ea, că te face mict fă-
râme câînii luî.
- Apol cum să Iacemu dară '?
- Lasă că puiu ell la cale, şi pe urmă îţ'î spuiu eii ce să faci.
Şi astu-Ielu fiindu şiretenia, sora băiatului începu să se mi­
logescă pe lânga frate-seu, că îl este urîtă singură acasă.
Pentru acesta îhl rugă ca să-I lase căţeii să-i ţie ele uritu.
De o cam dată frate-seu nu voi, căcî se învăţase cu el. Dar ă
după mal multe rugăciunl, i se făcu milă ele soru-sa, şi­
lăsă căţeiî ca să-I ţie de uritu.
Plecându elu în vînntu fără căţeii lUI, soru-sa îl luă, îi hăgă
într'o văgăună de munte, şi puse împreună cu smeulu, urni
holovanu mare la gura văgăunel. Apoi Smeulu se luă după
densulu în pădure.
Vedendti ehi pe Smeii de departe că vine necăjită şi tră­
cănitu după densulu, se sui intr'unu copaciii. Cum ajunse,
Smeulu îi (;li8e:
- Dă-te josii, vrăjmaşule, că amii să te mănâncă.
- De mâncatii, mă vei mânca; dară pînă una alta, dă - In
regazll să cântu unu căntecelu de când erarmi tinerehî, 1'e,,­
punse hăiatulu.
- Ei, alde, hatârulu ţi-e Jî'lare. Dară cântă mai curândlll
că n'am(l vreme de perdutu.
Ehi cântă;
Unu! N'aude
N'a vede
Nagreulii pămîntulul.
[339]
Şi uşorulu ventulu),
Căţel uşit met,
Că ve piere stăpânulu,
- El acum dăte josu să te mănâncă, dise Srneulu.
- Mai stai niţelu, respunse hăiatulu, să mai cântti unu
căntecelu, şi na opinca asta de o rode pînă atuncl.
Ehi cântă acelaşii cântecă. Şi ca să maîcânte unu câutecu,
îl dete âncă o opincă.
Ve\lEmdll că nu se simte nirnicu, ehi îl dete şi căciula să
o rodă pînă va cânta şi a patra,6ra.
Ce să ve �H D-ta ? Când a strigatu întâiii, a auditu epurele,
şi dise :
- Audiţ), fraţilorfi, se prăpădesce stăpânelulu nostru.
- Taci ureohî de cârpa, îl dise vulpea şi-I trase o palmă,
tu să gândescl stăpânuluf nostru aşa '?
Când a strigatu a doua oră, a auditu vulpea. Dicendii ea
ce dise şi epurele, lupulu l-a trasă o palmă şi i-a respunsu
întocmai cum făcuse vulpea epurelui.
Când a striagtli a treia oră, a auditu lupulu. Şi dicendii şi
ehi ceea ce disese vulpea, ursulu îl trase o palmă şi lUI ŞI
îll\ înfruntă de ce să gândescă stăpânului aşa reu.
Dară când a strigatu a patru oră, audi şi ursulu. Epurele
începu să se fiţiescă că pe nedreptu a fostu înfuntatii.
- Lasă că ne-ormi judeca pe urmă, �ise Ursulu, acum să
ve vedem la lucru. Puneţi mâna toJ] cu totulu să d ămu holo
vanulu la o parte şi să mergemu într' unu sufletu să ne scă­
pămu stăpânulii de la peire.
Puse epurele umerulu ; dară nu se cunoscu nimicu. Puse
şi Vulpea, şi pare că începu să se cun6scă oră-curnu că se
mişca bolovanulu, Puse şi Iupulu umerulu, şi cletină ; eră când
puse, măre, Ursull\, umerulu lui, se dete bolovanull,'d'a 1'0-
stogolulll, şi ursulu peste ea. Şi eşiră cu toţ,iI afară Apoi se
sfătuiră a merge ca velltulu, eră nu ca gândulli, căci se l1ră­
pădef'cll.
Băiatulu dacă vel,lu, că nu vinii căţeluşiI lui, tocmaI Înce­
puse a se da jOSll; căcI Smeulu îlu înteţise cU îmbiela. Cdnâ-
[340]
340
de
r�
pf
I
unde imi venea măre, căţelusii, şi imi venea ca vărtejulu dusu
de furtună, şi într' o clipă ajunseră dreptii acolo. Băiatuluî
il veni inima la Iocu, căc1 o cam sfeclise."
Eară Smeuhi, daca il vedu şi elu se făcu unu buştenll ptrlită.
Cum ajunseră căţeluşit, il c).ist··ă:
Ce poruncescl, stăpâne '?
Vedeţi 1'01 buştenulu ăla pîrlitu ?
JEl vedemu.
Să mi-Iu faceţ î harta, parta ; să mi-lu scuturaţl, să mi-li'!
sfeşiaţ:î, totu trupulu să-i măncaţt, dor inma şi fi ca j:ii Să-I
lăsaţl, că-rnl trebue mie.
Unde mise se puse, cinstiţi 10e1'I, ăI căţeluşl pe buştenulu celu
pîrlitU şi unde mi ţi-li; hărtăuiră de nu se alese nici prafulu
de densulu, Intr'o clipelă de ochi nu mai rămase de densul u
de cătu inima şi ficaţif.
Şi dendu-so joSti din copaciu, băiatulu făcu o frigare, puse
inima şi ficaţil Srneuluî înlr'ensa, şi o luă (l'a spinare. Npol
se întorse acasă cu căţeluşt cu toti}.
Daca ajunse acasă, dete frigarea soru-sel să o pue la focu
ca să se frigă cărnurile. După ce începu a se parpăli, hăia­
rulu luă frigarea din mâna suroru-seî, crestă friptura pe de
în
tote părţile şi îi dete sare multă. Şi puind' o erăşî la focu o
be lăsă să se frigă pînă ce era cu mustulu Într' ensa, Apol lu­
de âncl!'l frigarea în mână, \lise soru-seL:
- UHă-te, soro, la mine; căel' de când te cunoscl1, eu nu
că
ţl-ami!. vec).ut!'l ochişorii.
SI Ea se uită la densulu. Eară, eh'[ îi (lete cu' frigarea peste
ochl', de orbi. Şi îl <;lise:
- Soru-mea r să plângl' pînă veI lJmplea cu lacrămile tale
noă huţ'î; la cea d'a noa voi!'l veni şi ell să-ţl' ajutu, şi nu­
maI atuncI să-ţi vie ochii la loell. .
O lăsă acolo să-şl' ispăşescă pecatele! eră eli!. plecă cu că-
cii .'
ţeluşil Sel, cântându din cavalll. Şi se duse, şi se duse, pînă
ce eşi din codru acela năpraslliculll. Mar merse ce mai merse'
-şi deIe de Unt) satel. Şi însetoşânc!ll, se duse la o casă şi ceru
niţică apă. Baba, slăpâna casel', îi (;/jse:
râ
câ
i.de
(
iCi
1 ŞI
pl'.
ca:
, \
"pr,
că
\
l
, I
! i
[341]
311
- N' amu dragul LI mamei, apă; căcl la noî se află numai
o fântână. în ea este sălaşuhi unul halaurii mare; �i elu lasă
să ia apă numai pe cei ce îi dărue câte unii capii de omu.
- Ad'o vadra, respunse e11\ să mă ducii eu să aducii apă
Ehi luă vadra şi se duse la fântână. Luă apă şi beu, şi
aduse babeî vadra plină. Cum o vedu baba o bău tată, căcî
era friptă de sete. Ea îlu rugă să-I mal aducă una: şi daca
il aduse, o beu şi pe aceea.
- Dumnedeii să primescă, şi să te norocescă, dragulu
mamei flăcăiaşii l îl mai <;lise baba. Şi uitasem li gustulu apel
de când n'amii mal beutu, Nu mal rămăsese sufletu în mine.
P'aci, p'aci, era să mă sfârşesc de sete. Mal adu-ruf una, şi să
o găseştl pe lumea cealalta.
Ftăcăuhi se duse să mal aducă o vadră. Când ce să vaslă '?
La gura fă ntâuel o fată frumoasă de s'o sorhî intr o hărdacă şi
.g'ingaş îmbrăcată, plângea cu lacrămile câtu pumnulu,
- De ce plăngl şi te tânguesci, fată mare'? o întrebă elu.
- Cum n'aşi pl<1nge şi cum nu m'aşî tângui, cându Îmi a-
;�teptlt martea din clipă în clipă '?
, - Da de ce sit mor î, surată '?
- Apo! Il-ta nu sci I că aicî în fântână este unu, halauru
mare de şerpe care hântue omenirea '?
- Amu auditu de aşa ce-va; dară nicî nu sciii, nicî n'amu
vădutu ; căcl eu suntu de pe alte moşii, şi numai acum amu a­
junsă aici. Dară tu de ce să stai aicî să te mănânce halaurulu?
Mi doră n'aI părinţl '?
- Ba amll şi părinţi şi totlt. însă la. noi este ohiceiulll ca
fie-care să dea câte 1)n carll ele omll acestuI nesăţios li hahurll,
ca să-I lase să ia apă de la fântână,-căcY numaI astă fântână
este în coprinsulu ace�ta: - şi acumu este rEmdulll nostru să
(\ăm om1'1 pentru mâncarea acestei jivine. Şi tata numaI pe
mine me are; elu m'a adusu ca să-şI facă renelulll şi tata este
împeratulll loculuI acestuia,
LUI i se făcu milă deelensa şi îl <;li se :
- Nu te teme, fetico, de nimeni, căd suntll şi elt pe aicI.
Eşti cu mine].
[342]
'�
I
- Câţl volnicl ca d'al de tine, şi Încă şi mal chipeş], şi rnaî
ţanţoşi de CâtLI tine, mai răpuse astă fiară blestemată.
- Să me bisuiu şi eLI; �i de m'o repune şi pe mine, atăta
jaf!':'! în ciupercl ; CăCI n'are cine să. plângă după miue; afară
doră de căţeluşiî mei, dacă me voru eăsa şi el să mă prăpădescu.
Du-te voinicule, de-ţf scapă măcaru viaţa ta; căc'( stându
aici, amendol perim ii.
Ce semne are balaurul II când ese afară?
- Incepe a urla fântâna.
- Bine, Ia caută-mi tu mai hine ni;elll îu capîi, şi când
vei audt urletulu să mă scolî, de VOiLl fi adormiti:'! ; dară nu care
cum-va să umbli În tolba mea cu săgeţile.
Şi puse capulu În pola fetei, şi Îndată adormi, ca şi când
l'aru fi lovită cine-va cu muchea secure] În capă.
Fata nu se putu ţine şi umblă la uneltele lui şi-Tperdu o să­
geţică de care punea elu în arculeţulu lUI Şi audindu fântâna
că începe a uda, ea se temu de a-lu scula, ca să n'o dojenescă
că i-a călcată vorba, Şi unde începu a plânge cu fOClI şi cu pir­
jolu, de ţi se rupea inima de mila el. Şi picându o laerămă de
ale el pe obradulu lui, eli:'! odată sari dreptu în susîi, dicendu :
- Ce fu ore aceea ee pică pe obrazulu meu că m'a friptii
în floaţî ?
- Lacremile mele, îl respunse fata. A Inceputu să urle
puţulu.
Atuncl flăcăuhi îşI luă arculeţulu în mână. Si ducendu-ss
la gura fântânei, odată răcni:
- EşI mal curândă afară ,fiară spurcată !
- Ce al cu mine voinicnle, respunse şerpele ; că te Iăsaiii
să ÎeI apă câtu voişl,
- EşI, dihanie urîtă, cu mine să te lupţr,
-- Eu n'amu nimicu cu tine, du-te intr'ale tale şi dă-mI pace
să'mi făptuescu treburile mel.e, după învoiala ce amu eu cu 0-
menii loculuI acestuia, şi după cumll m'a Iăsatu pe mine
Dumnege6.
Atund hăiatuh�1 nicl una, niCI doa, întinse arcul]) şi shurând
săgeta, luă o limhă ln.laurulul; - căCI avea uoă limbi acea
râ
că
SI
1'0
p�
I
În
Le
de
cii
şi
de
pl"
ca:
�'
\pr,
că
câ
j:de
?
[343]
jiganîe. Şi eşindu şerpele se luă la luptă cu densulu. Ii juca
limbile in gură ca fulgerulu şi le aruncă asupra bătatul ul, de
să-Iti prăpădescă. Eară elu mal trase o săgetă şi-l mal luă o limbă
şi încă una, şi eră una, pînă ce îl săgetă optu limhl. Când să
pue şi a noua săgetă, ia-o de unde nu e. Se repedi iute şi luă
fetiî din cap li unu acu, îlu puse la arcii, şi cu elu luă şi limba
a noua a balauru luî, Şi curse din fiară nisce sânge negru şi
mohorâtii şi cu o duhore de-ţI era scârbă. Se mal svârcoli ce
se mal svârcoli dihania, şi rămase mortă humbenă.
Şi cerendu batista de la fata, legă limbile într'ensa şi plecă
câutându din cavahi, cu căţeii după densulu.
flll strigă fata, ilu chemă; şi dacă vedu că nu se întorce, se
utta cu jindu după densulu. Apo f se puse de isnovă pe plănsu
Vedendu tatălu fetet că se întârdie timpulu, şi credendu că
halaurulu îl va fi mâncatu fata, trimise unu ţiganu cu vadra
sa aducă apă. Ţiganulu Iiinrhi la bucătărie, avea-unu cu ţi tu
mare la hrâu.
Daca ajunse la fântână, se sperie, bahniţa vedendu fata vie
nevătămată, eră pe balauru mortii într'unu băltacu de sânge
câtă pe colo de mare. ApoI viindu-şi niţelu în fire, şi încre­
dinţăndu-se că şerpele e rnortii, ce-I da lUI draculu în gându
că-şI scose cuţituh din tecă şi începu a mi-ţt cresta pe şerpe
şi crucişu şi curmedişu, până ce HlI făcu cîopăţ î, cîopăţî, şi se
umplu de sânge de SUSi:'1 până josu. Aşa plin, ca unu parlagiu
de la zalhana, se intorse fuga la împeratuhi şi spuse că a fă­
cută o ishândă mare, că 0morâse pb �erpele ce-l bântuia ;
împerăţia şi-I scăpase şi fata de la mOl'te.
Împeratulul nU-l prea venea să cret;iă spusele ţiganulul'
dară dupa ce-l aduse fata şi o vegu, cregu.
Fata spuse că altulu l'a omorâti:'l; dară ţiganulll striga în
gura mare că elll a fâcuti:'l acea vitejie şi cerea .,ă-I dea fata,
de soţie; căc'i aşa <,lisese imperatulu, că cine i-o scăpa fata
de la morte, a lUI soţie să fie.
Fata nu vrea nie'( în ruptulu. capuluI să ia pe ţig'anu de,
bărbati:'l, Atune'( se uita prin butia roţiI in spre partea în care ple­
case voiniculll cu căţeluşi'î lUI şi-li:'l ve\lu, şi-lLt arătă şi tatăluI sHt
[344]
prl
ca:
, \\prJ
că
câ
}:de
ŞI
de
râ
loş
PE
DE
du
Iăi
în
bc
de
I
că
SI
r�
Pj
!
1,
cii
J
II
Ij
Imperatulu trimise nun.al de câtu dupe densulu nisce olăcarr
îlIt ajunse, şi-Iu rugară să se întorcă că voesce Impăratuhi să­
III vagă şi Să-I vorhescă.
Ehi se mal împotrivi niţelu. Dară, dacă verJu că-Iti inteţescu
cu rugăcîunile, se Înduplecă şi se intorse.
Cum îlll vedu impăratuhi, îl dise :
Flăcăule, tu mi-al scăpată fala de la mode?
ElI, împărate.
Minte, împărate, dise şi ţiganulă
Putere-al tu voinicule, să ne dovedesc), că tu escf acela
ce a ucisă fiara spurcată?
- Limbile chiar ale dihanii aru putea să mărturisescă,
respunse elu,
Atuncf scose batista şi-I arătă limbile.
- Acesta este batista mea, tată, îl dise ŞI fata. Ei:'l i-arnă
dat' o de a PUSlI limbile într' ensa.
Ţiganulu o sfeclise, Eill remase ca trăsnini din ceru, când
vădu limbile.
Împeratulu trimise de aduse căpeţina balaurului. Şi cău­
tându vădură toti cel de fată că ea n'avea Iimbf.
împ(�retulu hotărâ ca pe f�tă să o ia de soţie vofniculu carele
a ucisă halaurulu, eră pe ţiganu porunci de-lu legă de codele
a dOI cal neînvăţaţi, şi dându-Ie drumulu l'a ruptă În doă,
ApOI făcu o nuntă d'alea infricoşatele. Aşa nuntă ş'aşea
veselie mal la raru.
Eară elu (iaca se vedu În hine, îşI aduse aminte şi de păcă­
tosa de soru-sa. Nu trecu multii de la cununie, şi se duse cu
căţeii după densulu să o caute şi să o mântuiascii şi pe densa.
O găsi deci plângendu-ş! păcatele. Umplusese optll buţl de la­
crimI. Eill îl ajută la hutia a noa şi o umplu şi pe acesta.
ApOI spoiându-se pe ohrazu şi pe ochi cu amestecătură acesta
de lacrimI, îl veni vegulu.
Ea Însă tOtll cu gândulu deaculu!. Cum se făcu cu lumină,
îl �lise:
- Frate, este multll timpu de când nu ţl-amll mai căutatll
[345]
:345
in capă. Pune capulu iCI în pela dadef, şi mal trage U111\ som­
nişoru, ca să ne mal aducemu aminte din copilărie.
- Că hine dici, soro. Ia să mai ultămu necazurile.
Şi puse capulii şi adormi. Soru-sa atunci îl înfipse unu osii
din 6sele smeuluî după urechi, şi îndată muri fratele seu,
Apoî luându-I trupulu, ilu hăgă intrunu hutoiu, ihi înfundă
bine şi Hit dete pe gârlă.
Căţeiî cum simţiră că li s'a răpusă stăpâuulu, se puseră pe
unii chilomanii de-p venea să-ţf el lumea în capu, Eară lupulu
începu a alerga cu nasulu în ventii în t6te părţile pînă îl de te
de urmă. Şi se luară Cu toţil după densulu pe marginea gâriel
pînă HCt dete apa mal la malu. Ursulu se aţi nea mered, penă
îl veni hine, se repedi în apă, luă hutoiulu în lnaţe, eşi cu
densulă la uscatu şi trântindu-Iu odată, se sparse. Sc6seră
trupulu stăpânulul 10rl1 din hutoiu şi începură să-Iti plângă.
Stându el acolo şi plângt'mdCl,etă că vine o coţofană şi totu
jucându şi fiţiindu din codă, <;licea:
- Caţa, caţa ! să prindeţi o coţofană Iaură, dar nu pe mine,
ci alta ca mine; să-I rupeţf gâtulii în doă, şi să picaţi tret
picăturî de sânge peste mortăciunea ce o plângeţ'f, şi va învia
Dară vulpea cea şiretă, îi respunse :
- Ce (,li cî tu, ce (;ti CI '? ca dă-te mal incoce şi mal spune
odată, că n'audă hine.
Coţofana se dete mar aprope şi totii juca Şi când era să mai
<;[ică încă o dală, haţ! pune Vulpea ghinI"n pe densa şi o prinde.
Şi rupându-i gâtulCl, pică tret picătur I de sânge peste stă­
pânulii 10rCl şi învie.
- Of! Domne l greu somnl1 maI dormiiu, �lise elCl.
I - PuteaI tu să dormI multu şi hine, daca nu eram noI.
I ' EIC1 spuse că nu seie ce are de îld d6re după ureche. UrsulCl
se u'ită, şi ve<;[enclCl osulll smeulul, puse gura şi supse rana
pînăce eşi osuh:i, apoi începu a linge, şi linse, şi linse pînă
ce se închise şi se vindecă. Se spăIă pe ochI, şi luându-ş'î ca­
valulCl plecă cu căţeluşi'i după densulll şi ajunse la soţi6ra lUI
care Hll aştepta cu inina sărită.
Trimise slujitorii împerătesc'î de aduse pe SOl'lI-sa. Şi adu când
.........................
[346]
pr,
car
"
',pr,
că
câ,
Vde
t
1
ŞI
de
râ
în
be
dtl
că
SI
1
��,
I
346
pe judecătorjr cel mari totii boerr din dOI-spre-�lece, merse
de se jelui, şi ceru să facă judecată dreptă Între ehi şi soru-sa
Boerij găsiră cu cale că ea eli m6rte să se om6re. Erăîmpe_
ratulu se coborî atuncj din scaunuhI împerăţier şi puse pe gi­
nere-seu, fiindu că ve<)u şi 8:(; acum că era vitez(t, dreptii şi.
milos(t ca urni împerah'î bunu.
Eră eu incălecai!l etc.
NOTA. Povestitt'î de MihaiU Constantin, soldatu, din comuna
B<'iliiciţa, plasa Dumbrava, jud. Mehcdinr la 1876.
1.
[347]
XXXI
FATA MOŞULUI CEA CU MINTE
t fostu . o dată ca nicIodată, etc.
�îf A fostll o dată unu omu betrânu care avea o fată
� mare, de se dusese vestea în lume de vrednicia ef, Mos­
negulu (unchiaşulu) se căsători de a doua oră cu o hahă, care
avea şi ea o fată mare.
Baba însă, punea pe fata unchiaşuluj la tote greutăţile caseî ;
eră fata el se clocise de şedere.
BIata fata unchiaşuluî torcea, ţesea, făcea pâtne, mătura
şi scutura fără să dică nici pis r dară haba punea parte tetel
sale, şi pîra la unchiaşu pe fiica lUI şi o totu ocăra.
Nu era diulică lăsată de Durnnedeu să nu se certe CU ehi
ca Să-ŞI gonescă copila, şi-r dicea :
- Dacă nu-ţi veî duce fata de aici, pâlne �i sare pe unii
taleru cu tine nu mal mănâncă,
Bietulu ornii se cam codea; dară baba într'o nopte turnă
apă pe vatră şi stinse foculu ce-111 înveli se fata unchiaşuluI
de cu seră.
A duo a gi dis-de-dimineţă se sculă fata să faca foculu ; fiind
că totii pe ea cădea pecatele ; dară focu nu mal găsi în vatră
Atunct, de frică să nu o ocărască mumă-sa cea vitrigă, se -:
urcă pe hordeiu, se uîtă în tote părţile doră va vedea în co­
tro-va vre-o gară de Iocă, ca să se ducă să ceră măcaru ună
cărhune ; dară nu se vedu nicăirf ceea ce căuta ea. Când, tocmal
când era să se dea jOSLl, gări spre răsiritu ahia Iicărindîi o
mititică vâlvotae ; se coborî de pe coperişu şi o luă într'acolo.
Se duse, se duse şi la foc nu mal ajunse; dară în dru­
mu11�1 el întâlni o grădină părăginită, care o strigă dicendu-t :
[348]
pr.
car
\pr,
cii
câ
j;de
?
r}f
} şi
de
râ
în:
be
de
că
Sr
348
- Fată mare, fată n,_;re! vino de-rn I curăţă porniî ce i111-ai)
mai remasll de omi�r; :;<i cânel te-l întorce, ţi-oiii da POl11e
copte să mănânc].
Sp apucă fata de lucru numar de câtu, şi cumi) isprăvi îu-
dată plecă. ./
Mar incolo dete peste unu PUţl"t care îi stt'ig-ă:
- Fată mare, fată mare! vino de mă sleesce, că ţl-ol ela
apă rece să te recoresc'i când te-1 1J1torce.
Fata slei puţulii şi plecă înainte.
Merse ce merse şi dete peste 1;11l! cuptoru care-l strigă şi
acesta:
- Fată mare, fată mare r vino de mă lipesce şi mă şt{�rge
de cenuşa, şi cându te-l intorce, îţI voiu da azimă caldă.
Fata lipi şi şterse cuptorulu şi-şr căută de drumii.
Mal merse niţelu şi dete peste o căscîoră, şi bătu la portii.
- Cine e acolo'! il dise din năuntn, ; dacă e ornu hunu să
intre, dacă nu, :;ă nu vie; căci arnîi o căţeluşe cu dinţir ele feri)
şi cu măselele ele oţelu, şi--ILl face micî fărâm]. .
- OmL! hunu răspunse fata.
După ce intră, fiindu-r frică de murnă-sa vitrigă să nu o
bată (Lca se va întorce acasă, pentru că întâr�iase, Întreba
dacă uu cum-va are trebuinţă de o slujnică. Sânta Vinerea,
care locuia În năuntru şi care priimi pe. fată, îl respunss, că
are trebuinţă de o asemenea fată; ea remass a colo.
Mal intâiLI' îl spuse că treba ce are să facă dimineţa este
să dea de mâncare puiloru ce-l avea în curte; Însă mâncarea
să fie nict caldă nicî rece: apoî să scuture şi să deretice p'In
casă. Eară Marca Sânta Vinerea pleacă la biserică. Fata făcu
totii precum îl poruncise.
Când veni acasă Sânta Vinerea întrebă pe puit el carij erau
balaur], şerpî, nevăstuid, cluhurezl, şfopârle, năpârcr şi gu­
şter1, cum le-au datU mâncarea, şi toţi respuriseră ca n·a bă­
gaU! de şemă daca a lipsitL! ea de acasă: aşa de bine - aii
fostLI căutaţ!.
Intră În casă Maica Sânta Vinerea şi ve�u tote lucrurile a­
şe�late la loeulii 10fii, şi remase forte mulţumită.
[349]
I
I
.1
349
Dupa câtu-va timpii, (Jise fata:
- Maîcă Sântă Vinere, mi s'a făcută doru de părinţî, fă bine
şi.,.m'i dă, voie să mă ducu.
- Dute, fata mea; dară mai 'nainte caută-mî În capu, şi
să vegi că o să curgă o apă pe dinaintea casef, şi o să a­
ducă felu de felii de cutit, de tronuri şi de lă\Il; pe care din
ele îţi vel alege, a ceea să fie simbria ta.
Se aşedară şi îndată vedu curgăndu apa de care-I spusese,
şi pe densa veni nisce Iă\ll şi tronuri prea frum6se.
Fata se gândi că, daca va lua o ladă d'alca frumoscle,
slujba el nu făcea atâta, şi mal aşteptă pînă mal vedu că
venea o cutie mică şi necloplită ; atunci dise ea:
- Maică Sântă Vinere, ecă 'că mi-amu alesii lucru pe cătii
tace slujba mea.
- Ia-lu, fata mea, daca n'aî voită să-ţî alegi altii ce-va mal
Irurnosu şi du-te cu Dum nedeu.
Fata unchiaşuluj îşL luă dioa bună, plecă cu cutia la sub­
ţioră, şi Intor cendu-se pe la cuptoru, căpetă o adimă caldă, şi
trecendu pe la puţu beu apă-rece de se re cori ; eră când ajunse
la grădină mâncă p6me copta.
Fata ajunse acasă, şi găsi pe tată-seu sdrohitu la inimă de
mâhnire, îl spuse totu ce a făcută, şi deschise cutia. Dar ce
'să' vadă în năuntru ? Mărgăritare, petre nestemate, mărgele,
ile numai de cu fluturi de auru şi catrenţe de mătase.
Baba şi fiică-sa pisrnuea pe fata rnoşului ; eră Iuî îi crescea
inima de bucurie.
Baba trimise şi ea pe fie-sa să facă ce făcuse fata unchîa­
şuluî. Se duse, se duse şi fatahabeI, şi ajunse la grădina care
o chemă şi pe dânsa ca să o cureţe; dar ea il. respuusu :
-Da ce! nebună suntii eu să-mî sgâriii mâinele pentru tine '?
O lăsă şi porni mal departe, sosi până la puţii, şi dacă o
chemă puţulu ea îl respunse şi lUI:
- Da, ce ! amu mâncatu lauru, ca să ml� ostenescii el! cu
'tine pînă să te sleescii.
Şi plecă mal departe şi se duse până ce dete şi peste cuptoru,
carele o slrig'ă ca şi pe fata unchiaşulul; ea îl \lis0 şi lUI:
[350]
350
- Da r ce-am vedut« să-rnl murdărescu mănuşiţele �i să
me veru p'In tine.
Şi plecă Înainte, până ce ajunse şi ea totu la Sânta Vinerea.
Acolo fu Întrebată ca şi fat? unchiaşulul şi primită În slujbă,
apoi Malca Sânta Vinerea îl r}ise şi el să facă ceea ce gisese
şi fetei moşneguluî, şi plecă la biserică.
Când veni Sănta Vinerea a casă tote lighionele, cu gâturile
întinse, se plâns eră că li s'au opăritu gătlejurlle ; intră în casă
şi vedu o arababură de nu-l mai da nimen î de căpeteiu.
1n cele din urmă \lise fata cea Ieneşe :
- Maică Sânlă Vinere, mi s'a tăcută doru de părinţr, dă-ml
dreptulu rneu, că mi s'a făcută urătu aci, să mă dUCLI acasă.
Du-te, fata mea, respunse Sânta Vinerea, dară mai a­
şteptă niţduşu, că o să trecă o apă pe din naintea portiţei,
aduceudu felu de felu de lucruri; pe care ţi-o plăcea ca s'o
ier, alege; t"rll până atuncî să-mi cauţi in capu.
N'apucă să pue mâînele în capulu el şi se repedi de luă de
pe gârlă lada cea mai mare şi mai frumosă ce vegu. Sănta
Vinete îI dise :
- De ore ce ţi-al ales astă ladă, ia-o; dară să nu o deschidî
până acasă; şi când o vei deschide, să fii numar cu mumă­
ta singură în casă ca să nu vadă nimeni ce .e intr' ensa.
Fata luă lada şi plecă.
Când se întorse pe la cuptoru, ve<;lu azime calde, se cercă
să ia, şi nu putu ; ea nu mal putea răbda de forne. Pe la puţu
trecu Cll jindu, că nU-I dete măcar o picătură de apă, ca să
se recorescă ; eră când trecu pe la grădină, il lăsă gura apă, şi
nu putu nicî să se apropie să se umhrescă puţinu de arşiţa sorelul.
Ajungendu acasă obi dată de ostenelă, şi flămândă, n'avu
răbdare, ci chemă pe mumă-sa la o parte şi-i t,lise să facă pe
unchiaşu şi pe fie-sa să esă afară.
Cum remase singurele, deschise lada; dar ce eşi d'acolo?
balauri, şerpi, şi căte lighion! t6te, căl'Ora le arsese gâtlej urile
când le dase de mâncare, şi îndată le şfâşiară şi le mâncară.
Totu satulll se spălmânlă de întâmplarea asta; şi fie care
om11 biîgă de se mă că asta vine de la răsplătirea DLlmne�leias-
că
SI
că
în
Le
de
l'a
lo�
PE
DE
du
lăf
[351]
I
!i-
i
,
::J31
că, fala măşnegulul insă se căsători cu unu Ilecău din cel
mal Irumoşî al satuluî, care o ceru ele la tată-seă �i o luă
de soţie.
Mare veselie se făcu in s:ttil la nunt a loru, şi trăescă în fe­
ricire până în ',lioa ele a�l. Cine nu crede să facă bine să se
ulte imprejul'I\ şi va vedea multe de aceste case,
Iar eu incălecaiu p' o şea, etc.
NOTA, Povestitu de ru.una. - Publicatu pentru Înt,lia oră in 'ţer a­
",ahi, Românii NI'. 25, din '1862. A doua oră În Leqende sau
Basmele Român'ildn�, P. 1, ediţia din anulu 1872.
[352]
XXXII
Î FATA DE lMPERATlJ ŞI FIUUJ VEDUVEI
i��ostCI odată ca nicl odată, etc.
�� A fostu odata unu impăratîi forte hogatu şi Jlute.r­
)fnicu. Acestii împeratu avea unu fccioru şi o fată. În­
târnplându-se să-Lmoră Iecicrulu, Hli îngropă cu mare cinste şi a
laiii ca pe unu Imperutti. Când fu a duce mortulu la biserică,
fata imperatuluî ceru a merge �i dânsa să-It'[ petrccă. Aşa de
păzită era fata acesta detată-seu, în calCI phă atuucl, nicî s6rele
nu-l văduse feţişora, nicl vintulu nu-I bătuse porişoruln. Ea se
îmbrăcă în negru şi-şi lăsă pel'ulu dcspletitii, pe spate, şi aşa mer­
se de petrecu pe frate-se (1 la gr6pă. Şi aşa gătită îl şe-Iea şi mai
hine de câtu altmin ler1. Cacl, nu e vorba, ea era forle Irumosă.
Crinif şi viorelele remăseseră pe josu şi nicî la degetulu cehi
mi eli alu el nu le punea.
Când o vedu lumea aşa de gingaşe şi de plăpândă, remase
cu ochiî sgâiţl la dânsa. Şi aşacde puţintică drăgălaşe mal
rar, în câtri s'o sorbî iutr'uuu pahar cu apă. Lumea u Itase şi
mortii şi totu, uitându-se la dânsa. Atunci veni un li vîntişoru
Iinu şi uşoru, de-I resfirăpletele; eră ea simţi unu floru
rece că i se strecoră prin inimă.
Cum, cum, îngropată mortulu şi t6tă lumea se intorse acasă.
Totu de atunci În cetatea aceea se afla o văduvă săracă. Ea
, ,
avea ună mi. Elii era de treabă, smerită sflicîosu ca o fată
mare. Toţl tecîoriî de boerî aveau pismă pe dânsulă şi-'i puse­
seră gândll reu. Nu-l găsea însă nid o pricină, ca să pile mâna
pe dânsultl. Fiul(l veduveI inLrecuse pe toţi hoeri1 şi împel'aţi'f
la boi(l şi la stat(1. Elii era arătosu, nevoe mare. AI fi pUS(1
ochiI pe densul(l d'ar fI fosLel într'o mie. Ş'apo'î erea dulce la
că
SI
în'
be
de
[353]
353
r.uventare. Cnrgea graiulu din gura luî ca mierea. Nu se mal
săruta cine-va de densulii ascultându-lu.
De la mortea fratelui Sel1 fata nu se prea simţea bine. Ba
c'o fi una, ba c'o ft alta, ba c'o fi dcochiu, ba c'o fi săgetătură,
şi tote descântătoresele şi vracif nu-î putură da pe lec.
Mă-sa hăgă de semă că fie-sa era însărcinată. În zadaru se
jura fata că nu scie la sufletulu ei nimicu cu prihană. Cine să
o credă ? Burta O' da de golu. Ea Însă nu spunea minciunî, se
pomeni se şi ea aşa. D'apoi când află tată-seu că fie-sa are să
fie rnumă, fără să fi pusă pirostriile pe capîi '? se făcu focu şi pîr- .
jolii, Nu mai ascultă nicî rugăciuni nici nimicii. A se desvino­
văţi înaintea lul nu era cu putinţă. Porunci deci ca numai de
câtu să se adune statulu imperăţieî în taină, ca să otărască pe­
depsa ce s'aru cuveni fle-ceî pentru o aşa nelegiuire, şi ca să se
spele ruşinea ce adusese ea perulut cărunţitu alu tatălui seu.
Sfatuhi împerăţiel g'3si cu cale că spre a se spăla o aşa gro­
zavă neciste, fata cu m6rte să se omore. Unii diceau ca să se
ardă de vie. Alţi'! ca să-i scoţă ochii şi să se gonescă în pustie­
tăţi spre a fi mâncată de fiare selbatice. Alţii eră diceaă ca să
se lege o piatră de gâtu şi să se dea pe Dunăre.
Tocrnat pe atuncî, din păcate, etă că şi Iecîoruhi vedu veî tre­
cea pe acolo în treba luî, Cumu nu vedură boerit, numai de câtu
se învoiră, şi hotărîrea fu gata, cam ce, adică, să facă cu fata
îrnperatuluî.
Toţi fură într'o glăsuire ca fata sa se dea per dăriî. Însă ca
una ce este fată de îrnperatu, şi una ce trebue să fi săver­
şitu nelegiuirea cu unu ornă, carele şi acela trebue să piară,
acelu omu sa fie fiulu veduveî, de ore ce fata nu vrea să spue
pe adevăratulu nelegiuită, şi pentru că sfatuh'î împerăţiei nu
pate să-lu ghice.scă. Cum hotărîră, aşa şi făcură.
Împeratull1 porunci, şi numai de câlu se aduse unl1 1010-
bocll mare, puse de-lu srrJoli; şi hăgându într' ensulll pe fata de
îrnperatu cu fiuh:i veduve!, porunci de înfundă boloboculu
hine, şi îll1 dete pe Dunăre.
Pe când însă dogaril infundau boloboculli, una din rahple
lete! de împerati't, c mai milasă la inimă, se strecură prin cala-
2,.q
[354]
pr.
ca:
\pl'i
efi
ca
}:de
.,,1
Şl
de
râ
în: .
ba
de
că
Sr
re
pl
că
balăcîi şi le dete pe 8':L ascunsă o copae de mere, două azime
şi unu fedeleşă cu apă. Norocii că nu o vedu nimenî.
Se duse butoiulu pe Dunăre trei dile şi treî nopţî, fără a se
opri unde-va. Merind ea din hutoiu se isprăvise. Biata fată îşI
plângea nevinovăţia cu nisc; graiurI de-ţf rupea băerile inimel,
eră hietuhi băiatu, şi ehi nevinovată ca şi dânsa, o mân­
gâia şi nu o lasa să-şi piardă nădejdia de la Dumneden­
Când, ce să vedt Dumneta ? A patra di, dis de dimineţă, bo­
lobocuhi se lovesce de unu buşteanu şi se sparge. Pasă-mi-te
boloboculîi ajunsese la margine, adusă fiind de talazurile
Dunărif şi-Iii ciocni de buştenulu pe care totîi apa îllt dase
la margine.
Eşiră decî la uscată dosădiţii de el, şi dară multumită lui
Dumnedeu că le-a scăpat dilele, şi-I făcură să mal vadă o­
dată lumina.
Apucară pe o potecă şi intrară într'i.nu hungetu de pădure.
Aci o luară apoî pe o pirtie, şi merse, şi merse până ce vedu
că se deschide o poeniţă. în astă poeniţă dete de nisce case
forte frumose, bătătura cărora era cămpulîi cu florile. Tate
lucrurile în acestă casă erau cu şartii. Nimicii nu lip sea.
Tate catrafusele îşI aveau vetafulu loru şi nimica nu era
nerostitu. Când voiaf ce-va, era destulu numai să porun­
cescf şi îndată se făcea. Aci era în adeveru : pune-te masă,
ridică-te masă.
'I'recură mulţl anl de la acestă întâmplare. Împeratulu îşI
uitase de' flîca sa. Fata de împeratll şi fiuill veduvel, se învoise­
ră şi se însoţisenî. NidunulLI din amândoI, nu s'a căitu mal în
urmă pentru acesta. Ve�ll că eh'l în viaţa lUI nu alunecase până
atund, era curatu cum îlu făcuse mă-sa: şi pe fata împera­
tuiul o găsise acasă. Copilllili cu care era Însărcinată fata
când o goni tată-seLI, se născu, şi se făcuse unu băiatu de
să nu te îndurI de elLI. Eară el petrecEmdt'l cu bine, işI uI­
taseră ele necazurile cele trecute. Puterea lUI Dumne<;lell îl
ocrotea şi-I ferea de rele. Atâta numaI că pe acolo nu se ve­
dea niel PUill de OIUlI. Parc'arll fi fostli la sfârşitulu pă­
mÎntuluL
I
\
I
1
[355]
355
Într'una din dile, irnpăratulii tatălu fetei, plecă la viuătore.
Elă se incumese a resbi mai în năuntru pădurei de câtu altă
dată. Şi din vinatii în vinatu, elit se rătăci. Orhocăi în susu,
<Căută În josu şi peste potecă pe care să iasă la lumină nu
putea să dea. Se luase de gândurî, Când, ecă dă în poeniţa
cu casele. V(��u şi casele. Ehi se minuna când vedu aşa casă
trumosă într'o astu-felu de sălbătăcime de pădure. De voe
de nevoe, trebui să se ducă acolo, căcî ochii nu-I dase în gellă
de nu sciu câtu timpii,
Mal intâiu î-şi trimise sluga care nu se despărţise de den­
sulă nici câtii ai scăpăra. Elă se întorse şi spuse împeratu­
Iui că este priimită a găsdui acolo cu dragă inimă. Intrându
Imper atulu îşI trimise sluga la bucătărie să-I frigă doe po­
târnichi din cele ce vinase ehi. După ce aşeză potârnichile
în frigare şi le puse la facu, acolo le uită ; căci ce ve�Ll şi
audi î1l! buimăcise. 'I'ote lucruşorele vorbeau în casa aceea.
pînă şi olele şi vătraiulu.
La vatra aceea erau doe ole puse la focu. Aceste ole se
certau, Sluga' împeratulul audi cu urechile sale cumii se
ciorovoiau aceste ole,
- Fă, buzato, dă-te la o parte că tu ai fertu destulă.
- Ba, dă-te tu mal la o parte, scurta ce eştî, că al! tertu
şi maţele din tine.
Şi căscându gura la densele, sluga uîtă şi poterniche �i totu,
Când se deşteptă şi sluga imperatuluî, friptura să făcuse scrumu
Se bocea bietii şi se tânguia de-t plângeai de milă. Fata
împăratului Î1u linişti spuiudu-I eă <) sii roge pe împeratulll
să-IL! ierte pentru acestăgreşală.
ApoI trimise şi pofti pe împeratnlu în casa cea mare. Ac!
slândl1 la vorbă, stăpânull! caseI porunci să se pJe masa
Ptemase împeratull! slâJpitll când vCf,lu masa viindii singură,
taIerile, lingurile şi cele-I-alte tacămurl cu vătaşeil lan) şi
le aşefJall careşl pre unde. Veniră bucatele şi mâncară. După
ee sfârşiră de mâncatll şedeall la vorbă, când, în lael! de a
se strânge masa, 'ler.1ură că llngurile începu a sălta pe masă.
Vălafulll le suduia, (Liră -ele nu ascultau de cuvÎntulu lu].
[356]
cas
pn
că
cii)
şi
de
râ
la!
Pe
DE
du
lăs
I
în
1"
bc
il
I�
de
(�
că
I r
SI
/it
fi
re
1.1
pt
r
C8
I
3'56
lmpel'atulLl nu hăgă d(-'s,�miî, că�'î vorbia cu fiuhi gasdel,
unu copilandru desghieţatu, şi sfătosu, de te trăgea iuima
să sta! cu densulu de vorbă.
Atuncî gasda, ca să facă pace, dise :
- Nil se pote ca împeratv; li să fi făcută o asemenea faptă.
- Că n'are la cine altulu să fie, respuuso vătafulu lin-
guriloru. Trebue să-lii căutărmj.
- Nu ma! trăncăni, î'i mar dise gasda. Alde ridică masa
şi te cară de aci.
Aw;lindu împăratuhi cele ce vorbiră, ceru să fie căutatll
ca să 'ŞI iasă din bănuială, căc! ehi nu se scia vinovatu.
Atunci trăgendu-) încălţămintea, îl cădu lingura pe carp o'
căutau din cisma împeratuluî,
Pasămi-te găsda se vor-bise cu vătafulu linguriloru ca să-'i
joce renghiulu ăsta.
Împeratulu se făcu ca sfecla de roşu 'le ruşinea ce păţi şi
(;1ise încălcindu-se de ciudă:
- Arată-ţI, Demne, minunea ta r Nu sciu la sufletulu meu
de nicî unu Iurtu. N'amLI băgatu eu lingura în cismă.
- Cumu nu sciî dumneata, dise şi gasda, despre lingură,
asemenea nu sciu nicl eLl plină în diua de a�ll cu cine' arnu
făcutu copilaşulu ăsta.
Atuncî cunoscendu-se, se îmbrăţişarâ şi se ertară unulă
pe altulii,
Fata de împeratu mulţumi apof Împeratuiul că i-a dată
Durnnedsu în gândLI de a PUSLl în bolobocu împreună cu
densa, pe junele cu care e� s'a însoţit]'l mal pe urmă; căd
elu s'a Îndrăg'ostitu de densa, a iuhit-o şi a îngrijit-o ca pe
o soţie credinci6să.
ÎmperatulLl nu scia cum s'o mal mângâe, cunoscendu-l ne­
vinovăţi:!, Lăudă şi pe soţuh'l el pentru huna sa purtare de
grije, şi cu toţir impreună se Întc\rseră la scaunulLl imperă­
ţi ei, dându mărire lUI Dumne\leLI că nevinovăţia a eşitu d'a­
supra ca untulLI de lemnu.
Eară eli încălecai]'1 p' o şea etc.
NOTĂ. Povestit�t de unu oboreariii din BucurescI, muncitorii la
presa mecanică de tipografiă.
[357]
CELE TREI noon AumTE
XXXIII
r \ fostii odată ca nicf odată, etc.
��Â� A. fostii odată unii imperatu, şi avea unu Iecîoră ;
� acesta şe1enchi la fereslră, vede o bahă bătrână care ve­
nea cu tivga să ia apă de la fântână. Ce-l veni lUI, ia o piatră, şi
.aruncând'o către fântână, nerneresce dreptii in tivgă, şi acesta se
sparge ; haIn, care simţise de unde venise piatra, îşI aruncă
ochii la ferestra împeratulul şi vede pe flulu de împeratu fă­
cendtl hazu ; atuncî haba dise : Până nu vei găsi cele trei ro­
dii aurite, să nu te tnsort, dragulu marnit ; şi se înt6rse acasă
tristă şi fără tivgă şi fără apă.
Fiulu de împeratu, audindu acestu hlestemu, stătu, şi după
ce se gândi multii timpii la rodiile aurite, se aprinse dorinţa
în elu ele a le vedea şi a le avea: deci se duse la tată-seu
şi-I (,lise: Tată, să-rnl fad trei rînduri de haine de fcru, căc]
amu să facu o căl8torie mare. Şi totă silinţa ce puse impă­
ratulii a opri pe ti UlL1 Setl de la acesta, fu în zadaru.
Dacă ve1u şi ve<:lu că nu-lii p6te opri, porunci şi numal
de câtu i se şi făcu halnele; după ce le luă, fiulu imperatuluî
încălecă şi plecă.
Unii anii de dile trecuse de când căletorea ; ajunsese prin
pustietăţl nelocuite de ornenl ; şi totu rătăcindii în SUStl şi în
josu, done rînduri de haine se rupsel'ă �i le lepădase. Ne­
sciindLl ce să facă, hotări a mal merge câtă-va, şi daca nu
va putea descoperi nimicu, să se intorcă.
Abia mai făcu câţl-va paşi şi etă că zări o colibă. Se re­
-pe(,li într'acolo iute ea săgeta şi îndată şi ajunse. Când, o
mătuşe sihastră cum îlu vec,lu, îl şi t;lise:
[358]
r \
358
- Da hine, flecăule, CUI) al ajunsi:'! p' aicî pe unde nu se
vede pasere cu aripi6re, dar âncă-mi-te ornu cu picTore?
Mamă, �lise Ilulu de Imperatu, cautu cele trei rodii au­
rite ; nu sciî D-ta Încotro se j''ltu afla?
- Nu sciu, dl'agulll mami I; ilie! u'amu auditii până acumn
de aşa minune; dară p6te soru-mea să scie, care şede puţină
mai departe de aicl ; ele ar curnju să mal mergI, poţl să o
întrehl pe densa.
N'aşteptă să-I gică de două ori, şi o tuli într'acolo repede
şi merse, şi merse, cale lungă neumblata, până ce deie de o
altă colibă, de unde asemenea e�i o mătuşs sihastră, �i mai
hetrănă şi mai scofălcită, care şi ea îl dise :
- Cum al ajunsă p'aicl, omit cu piciore pe unde nu vine
nici pasert cu aripîore ?
- Mamă, dise tiulu împeratulur, caut II cele trer rodif au­
rite, şi dorinţa de a le avea m'a adusu p aicî ; nu scit D-ta
incotro se află?
La audirsa acestor II vorbe hetrâna începu să plâng'ă, apoî
îl respunso :
- AmLI avutu şi e(l uni:'! fecloru, care aur.lise despre acele
hlestemate rodiî, şi care totii urnblâudu după ele, Într'una
din dilo se înt6rse schioPll şi in cele din urmă îşi rupse şi
eapulu pentru ele; daca aşI fi sciutu atunci, dragulu rnamsj,
cum să le găsescă cine-va fără primejdie, nu-mj perdearnu
copilaşuhi,
Cum audi flăcăulu nostru. începu a se ruga Să-I spue cum
să facă să le ia; eră betrena lUi poveţui cum să umble şi
cum să se parte: şi dacă va isbuli, l'a juratii pe tinereţele
lUI ca să se int61'că tobj pe acolo, ca să-I arate şi el acele
rodiI, după care s'a prăpăditii fi uleI seu,
După ce i-a făgăduitii că se va înt6rce, i-a mulţumitu pen­
tru sfaturile cele hune ce a primitu de la densa, şi ca o nă­
lucă peri dinaintea el, când, după o căletorie Înci d'n septe-'
mână şi mal hine, ve�u unu .halauru cu o buză în ceru şi
cu alta în pămintii. îndată ce ajunse la del1sulU îl gise;
- Buna �!io'j, frate, şi trecu înainte.
râ
.Yde
t
j şi
de
i
I
�
1 rJr<
cas
';\
'prl
cit
lo!
Pe
DE
du
lă�
îm.
bc
1
de
•
I
că
t
SI
re
pl
,
cii
[359]
35D
Iar balaurulu îl respunse :
- Norocu bunii, frate.
Ajunse apot la o fântână mucegăită şi plină de nomolu ; elu
se apucă îndată de curăţi şi primeni apa din fântână şi-şî
căută de drumu pînă dete :'de nisce porţi încuiate, pline de.
praf]"l şi de păeajenl; curăţi acel păeajenî, scutură prafulu, dete
p6rta de părete şi trecu înainte. În drumulu seu întâlni o hru­
tăresă care ştergea unu cuptorii cu ţîţele sale; cum o vedu, îl
dete bună diua, şi tăindu-şi o bucată din haina sa, îl dise :
_ Ţine asta, leicuţă, de şterge euptorulii,
Eară ea, luând'o îl mulţumi. ,
La spatele cuptorului, fiulii imperatulul vegu o grădină ca
unii raiu, în care se rătăci câtu-va timpii.
In cele ele pe urmă ve<;lu cele treî rodii cumu atârna de o
cracă în pomu ; îşI făcu corajii, scose cuţitaşuhi şi tăe eră­
culiţa de care erau atirnate, şi o tuli d'a fuga îuapol.
N'apucă să facă dece paşi si totă grădina începu să ţipe
şi să cheme în ajutoru pe hrutăresa, porţile, fântâna şi pe
halauru.
_ Ba aia-I vorbă, respunse hrutăresa, că de câud suutu
urgisită a sta aci, nu s'a îndurată nimenî să vie a mă scuti
de arsătura de tote dilele.
_ Că altii gândLl n'amu, 1'espunse porţile, că ele cândii
suntemii făcute, n'a venitu nimeni să ne mai scuture, să ne
deschidă, ele inţeleuisemă aşa.
_ Ha să mă ertaţ'î, dice fântâna, că de cându suntu fă­
cută, mână de omu n'a venitii să-rut cureţe apele, in câtu
ajunsesemu a me împuţi.
_ Ba că chiar, respunse şi Balaurulu, că de eând suntu
osindit(l a sta cu gura căseată şi cu ochiI sticliţ1 la stele,
nimenI nu mi-a datll măcarll o bună (Jioa, şi să-mi <;lică frate.
Acesttl omu ne-a scăpatll de urgia ,ce era pe nOI, şi ne vomti
eăuta de trebă.
Fiulii împeratulul care făcuse tocmai cum îlll înveţase be­
trâna, se înt6rse pe la clânsa şi după ce-l mal mulţumi şi-I
dete şi el câte ee-va, plecă să se înt6rcă la împerăţia tatălUI SHI.
[360]
îm
be
de
că
SI
re
pl '
C8
Pe drumu, ce-l veni lui, vegendCI că nu mal pote rebela
scose cuţitaşulii �i tăe una din rodiî, ca să guste şi să se în­
credinteze de bunătatea Ioru. Când, ce să vedi ? de odată ese
o 'o
din rodie o fată, ca o dină lh frumosă, şi îndată începu a
striga cu uni'! glasu mângâiosu :
-- Apă, apă, că moru.
Întorse Iiulă Irnperatulul ochii în t6te părţile să vat;lă apă;
clară giaba, apă nu era; iară fata cădu şi muri; p'aci, p'aci
era să castă şi ehi, dară se ţinu,
'I'otu mergendCI elu, nu putu să ţie pâuă să nu guste dintr' o
rodie, şi scose cuţitaşulu ele tăe încă una; de odată, ese şi
dintr'ensa o fată ca o <;lînă, şi more ca şi cea dintâiu ; GinMI.
că n'avu apă să-I dea,
Măhnitu de ciudati întâmplare, mergea către împărăţia ta­
tăLUI SeLl cu rodia care il mal rernăsose, şi se uîta la densa ca
la unu cireşu coptă ; şi merse până ce ajunse la o câmpie fru­
mosă pe unde începu a cunosce urme de orneni. Aicî îl mal
veni inima la Iocu, şi se puse JOSl:'! să se odihnsscă niţelu.
Gândulu luf nu se lua de la rodir şi de la fetele cele frumose
ce muriseră; şi totu g'ândindu-se, se aprinse în el(l dorinţa de,
a gusta din rodia, care o mal avea, in câtu ne mal putendu-so
ţine, otărî să o tae şi pe acesta; dară ternendu-se să nu i se
întâmple ca şi cu celelalte, căută o .fântână. luă apă în căciulă,
şi acolo la umbra unul copaciu mare, tăie şi rodia care îi mal
remăsese ; cându, ce să vedl '! unde eşi o fată ca sorele de
frum6să, şi cu perUHl ele auru.
- Apă r apă r strigă ea,
Şi ehi îl dete de heu şi o stropi cu apă, şi aşa scăpă fata
cu viaţă,
FiulCI împeratullll II da târcoli'l, şi se totll rninuna de fru­
museţea şi gingăşia eL ApoI o luă de mână şi îl gise, soţie
să-mI fl'i, şi ea priimi,
EHi nu voi să o ducă pe jOSll acasă la tată-sM, ca să nu
ostenescă, fiindu că o vedea că era aşa puţintică la trupu în
.Câtll arll fi beut-o într'umJ paharu de apă, şi aşa de subţi­
rică de par' că era trasă prin inelu,
.! .
[361]
EHi o povăţui să se urce în pomuli:i de lângă fântână, şi îl
dise să-Iti astepte acolo până se va întorce de la tatălii se(l cu
�ară împerătestl şi cu călăreţi, ca să o la; fiindă că elu cuno­
scuse locurile că nu mal este aşa departe.
Fata ceafrum6să, dise copaciulul si se lase josu, şi elu se
lăsă, apoI se puse in clu, şi se ridică. Fiulă împeralului re­
mase ou gura căscată uttându-se la ea şi la minunea cum de
se lăsase ş; se ridicase copaciulu, apo î rupencl-o d'a fuga
să te păzescl pîrle-o, că îl sl'iriia călcâi le de iute ce se ducea.
N u trecu multu de când se duse fiulll de tmpăratu, şi o fată
de ţiganii veni să ia apa din fântână, dar când vedu chipulii
care strălucea în apă, crcdu că e alu el, şi spărgend urciorulu
'se în161'se fuga la muma-sa :
_ Nu me mai dud'! la apă, (Jise ea, o frumuseţe aşa ca a
m'ea nu aduce apă.
_ Du-te la apă arapino, ce totu spul ast-fel de flecurf, il
�ise mă-sa, arătându-I cocenulll măture).
Ea se duse, şi iară se În161'se, ca �i întâiu, fără iSl�I'avă SI
tolLl cu astu-fel\\ de vorbe.
Mă-sa înţelese ca a colo nu e lucru curat si îl dete unu
acu vrăjitu să-Iu ţie în pi)rll, şi o înveţă ce să facă cu elu la
int�rnplare de aru da. peste cine-va p'acolo, şi o trimise eră.
Tiganca, cumii ajunse la fântână, cătă în SUSl şi ve�u de
unde venea în Iânâuă acelu chipu ângerescu.
_ Sue-me şi pe mine acolo, rogu-te, (Jlseţig'anca, urtându-se
,gale�(t către dina frurnuseţiloru.
Eară fata eu peruli:i de auru dise eopacluluî de se lăsă, luă
pe ţigancă ca să-I ţie de uritii, şi copaciuill se ridică la loci:i.
Stândi'! ele la vorbă, ţiganca se linguşi şi rugă pe fată, că
de voesce să d6rrnă nitelel, să pue capulLI În p61a el, şi ea îl
va căuta In capll.
Fata se înduplecă şi se puse cu capuhi în p61a ţigănceI, şi
când era să o fure somnult), ţiganca îi înfipse acultt otrăvitil
.în capLI, eră fata se Jăcu o păsărică cu totulL! şi cu totuli:i de
aur, şi începu a sbura de colo pânll colo, p'in crii-::ile
:pomulu'i.
r
I
[362]
I
1
,
prl
cas
�
râ
lo�
Pe
!
DE
,
du
lă:
Îm
be
de
că
SI
re
pt
ca
i
1,
362
Atunc1 ţ,iganca dise :
- Ah! fală de lele ce ml-at fostă, cumu mI-aI scăpab\ cu 80-
cotearnu că dorm], dară fie, tu n'o să'mt scapi, îţl viu eu ţie
de hacu ,
Nu trecu multe \lile şi ecă şi flulu de împărată cu 6ste şi
călăreţf şi cu cară lmpărătescl veni ca s'o ridice; eră ţiganca
cumu îl!} ve�ln îl (,lise:
- Da, hine imperate, m'al lăsatu să te aşteptu atâta, în
eâtu sorele 11l1-a arsu Ieţisora şi ventubi mr-a hătutu pe­
rişorulu.
Împăratulu cumu o vedu, remase la îndoială şi nu-I venea
să credă că ea este dina pe care o lăsase elu acolo.
Dară, după vorbele ce-l dise, pare că aru fi credutu, şi deci
se înduplică şi o luă.
Nu sciu cum, nu sciiî ce felii, dară, par ca-i spunea nnma
că n'o să fie ea; în sfârşitii, daca nu vădu pe altii cine-va
plocă cu ea; şi nu scia cum să facă să nu ceer,lă tată-seu că
spusese minciunî.
Când ajunse la curtea Împerătescă, le eşi Irnpăratulu îna­
inte, şi remase Jnmărmuritu când vegu în locu de \lina frumu­
seţeloru, cu faj.a ea sorele şi cu perulfl de auru, pe o arapmă
negră ca fuuduln căldărel. Şi măcaru că flulii seu îlu încre­
dinţa că s6rele îl arsese feţisora şi vintulii îl bătuse perişorulu
lmperatuluî totii nu-I venea să crer,lă. Însă n'avu ce face; de
bine, de retI n'pusP. Într'o parte a palatuluI �i toW amâna
cununiile.
D'a doua (,li ehiar în grădinaimperătescă în tate rlimineţile,
venea o păsărică şi cânta cu dorll de-ţi rupea inima; apoI
striga câW îl lua gura:
Grădinarll! D6rme impel'atulll '?
- Dorme, îi respundea grădillarulu.
-- Sit dormă son:mi'! dulce şi mal dulce, de pe căpNeiu să
s'aridice, adăoga păseriea. Dal'ă eioroica de împel'ătesă dorme?
- Dorme, îI respundea.
-Să clol'mă somnul(l de urgie, de acum până 'u vecie.
Şi pe C1re jJOlYlivl se punea rle cântn, pe loci) se şi usca.
"
r
l
!
J
[363]
363
I
)
t
f
,1
J
i
f
I
Crădinarulu spuse impăratuluî totă siretenia cu pasărea
şi cum să uscă pomii pe care se punea ea de cânta, împeratulu
se luă de gânduri.
Mai toţi pornit din grădină se uscară în câte-va dile ; mar
rămăsese unulu. Atunci împeratulu porunci să se pună pe fie­
care crăculiţă câte unii laţu, şi aşa se făcu; eră a doua di în
revărsată de <,101'1, veni la împăratulă cu pasărea de auru care
dedese în laţu. Împeratulă porunci de-I tăcu o coli vie cu totulu
'li cu totulu ele aură, duse pasărea în ea şi, de dragulii el, o
ţinea pe ferestra lul.
Ţiganca cum audi de istoria cu pasărea îl trecu unu ferll
arsu prin inimă. Se făcu bolnavă, mitui P' toţi vraciî cari
spuseră imperatuluf că până nu va tăia pasărea ele auru şi să
dea imperăteseî să mănânce din ea, nu se va însănătoşi.
Plinu de scârbă împeratuhi, nu se putea învoi la asta; dară
după rugăciunea fluluî sM, o dete; remase Însă nemangâiatii
şi din ce în ce ura mal multii pe ţigancă.
Luară, decî, pasărea şi o tăiată, o ferseră şi o duse im­
părăteseî , eră ea, după ce se prefăcu că se însănătoşesce, în­
cepu a se găti de cununie.
Din sângele păsăreleî, c rescu la ferestra impăratuluî unu
hradu iualtă şi frumosu, şi era o minune cum de într'o nopte
crescuse aşa de mare şi falnicii. Împeratulu chernă pe gră­
dinaru şi-I, porunci să aibă cea mal mare îngrijire de acelii
pornu. Eară ţiganca cum audi, n'avu odihnă şi-i puse gândir
reu. Pricepuse, drăcoica, că încă nu scăpase cu totuhi şi cu
totulu de primejdie.
Se făcu eră- bolnavă, mitui eră pe vracl, cad spuseră îm­
păratulut că până' nu va tăia hradulu să-lii ferbă şi cu apa
aceea să-I facă hae, nu va trece impărătesef.
Îrnperatulii se supără până la sufle tu, ver,lendC[ că logod- ,Ii
nica fiuluI Sell e piază rea; fiinMI că de când a venitu ea, oi I
n'a avutii parte de niei unu lucm ce i-a fosLll lUI drag'fl. :it
Lăsă să tae şi hradulu că să nu mai albă nici unu cu- ij
1 ,intO ,-tu m,' ""P,,·, cin,-,a cu ee-", şi "" hotă ... ca do '!
! Iii
�.� '7.7 ..
[364]
pl
re
364
aci in nainte să nu mal fac� pe voia nimenur, daca aru mal
-da peste ce-va care 138-1 placă.
Pe când tăia bradulu, la care totă lumea se utta cu j�nrlu,
o bătrână cerşetoro se opri şi ea să privescă Ung'ă cea-laltă
lume, şi când vru să plece, luă \ d dansa o surcea ce căduse
de la o ţandără a braduluj şi o duse acasă. Băgă însă de
semă că era unu acu înfipl:li în surcea; ea îli.'! sc6se; şi fiindu
că surceaoa era ore-cumu măricicil şi lată o făcu capacu la
o la care o avea şi ea după sufletulCl el.
A doua di plecă in prost4lă ca totlt-['auna; dară când
se înt6rse acasă, re mase încrernenită ve�len(llt coliba mătu­
rată şi deretecată de-ţi era dragă inimă să privescL
Nu inţelegea baba ce minune să fie asta, adică cine să
fl venitu să-l facă eY astu-felll de hine.
Câte-va �[ile urmă totu astă-feiu ; în sfârşitCl hotărî să pân­
-des că, doră va da peste celu ce-i derotică \'i_y pune t6te a­
lea la rânduiala loru p'in colibă şi aşa şi făcu. într'o r,li
după ce plecă, ea se ascunse, şi u'itându-se pe furişu, pe
crăpătura uşir, vefJu cum din capacniu 61eI sări o fată mal
"albă de Câtll neoa şi cu peruhi de auru,
- Cine eştr, mamă, r,lise ea, de ÎmI fad astu-felu de hine '!
- O fată f<'lră trişte, dise ea: daca mă primesel să şer,lu
la D-ta, multll bine ţl-oicl face şi eu dumitals.
Se în voiră şi remaso ; ba încă baba se mândt'ea, că aşa
fată Hiel în casa împeraţiloru nu se găsea, frum6să şi vrednică.
Baba merg-ea mereîi în prostelă, cum Învej:ase ea; dară
într'o �U II r,lise fata să-I cumpere din târg-ll pîw;lă şi mă­
tase roşie şi verde; baba bietii, din paralele ce adunase din
cerşiW, îl cumperă.
Fatalş! cusu t6tă istoria pe două sangulii; şi după ce le
isprăvi, r;lise babel să se ducă cu dense le la împeratulU, şi
când va fi pe tronu alăturea cu fiulll <:eu, sangulia cusută
cu verde să o pună PP genuchiI împeratuluI; eră cea cusută
·cu roşu pe il fiulUI seu.
Baba ascultă şi se duse; dară ostaşiI n'o lăsă să intre. A­
tunc"! ea făeu sgomoti.l, şi împel'atuici porunci să o lase a
\
Îm
bo
de
că
Sr
ca
câ:
�;de
f
ŞI
de
râ
[365]
:165
intra. Eu, cum intră, făcu cum îl '(,lisese fala, ŞJ eşi ca să a-o
ştepte să vagă isprava.
Cum vedură sanguliile, îrnperatulu şi fiu-seu inţeleser to­
tulii. Porunci să cheme pe logodnica împăratuluî şi-I dise :
_ Pentru că o să te fad imperătesă, trebue să te depringl
a şi judeca pe femel, cânel jurlocător iî nu se domirescu la
câte unii lucru: Asta\ll ni s'a arătată cu plângere o femee,
care dice că, avendu unu COCOŞLl de soiu, cu mare cheltuială
a alergatu prin ţeri de a cumperatll şi o găină, aşijderea de
soiu ; ca vecina el nu s'a mulţumitu că i-a omorâtii găina,
dară i-a furată şi cocoşulu şi l'a datii la o găină d'ale el, şi
aşa cere dreptate. Ce dict despre acesta '!
_ Dicu, respunsebahniţa, după ce se gândi puţin, că fe­
meea care a omorîtă găina şi a Iuratu cocoşul, cu morte
sa se omore, şi cocoşulu să se întorcă stăpânului împreună
cu găina osânditel şi cu ouăle ce va fi făcută.
_ Bine al judecatU, respunse lmpăratulă : Eu suntii fe­
meea cu cocoşulii, şi tu eşt'î care I'af furatu ; gătesce-te la 0-
sânda care tu însu'ţI al găsit-o cu cale.
Tig;anca începu a plânge, a se ruga, a se jeli; dară t6te
fură de geba, O dete pe mâna ostaşiloru care fără milă îl re8-
plătiră nelegiuirea ce făcuse.
După acesta se duseră cu toţii la casa babel, şi flulu de
imperatu cu tată-seu înainte, ridicară pe fată cu totă cinstea;
şi după ce o aduse la palatu, Indată îl şi cununară, şi mare
veselie fu în totă împerăţia trei gile da rândulii, pentru că
. s'a găsitii vie şi nevătămată fata cu pel'ulu de auru, după
care atâta a umblatu flulii de îrnpăratu ; �i toţî cu totulii 0-
ropsea pe ţigancă când s'a auditi; istoria nelegiuiriloru sale.
Incălccaiu p'o şea, etc.
NOTA. Comunicatii de soţia mea, Sebastica, şi auditu în copilă­
ria el pe la 1858 de la o servitore Joiţa fată dintr'un ii satu elin Hfovii.
pubicată pentru întflia oră în Legende sau Basmele Românilor�'i.
P. II, f. 1, la 1874.
[366]
I
I I
râ
loţ
Pe
De
du
lăs
în:
ha
de
că
Sr
rG
pt I
cii
XXXIV
•0 , HOTU îMPERATl)
ii1' .î. . r fostii odată ca nicf odată ; de.
• A fostii odată unu împeratll mare şi puternicii, Abia
la vremea cărunteţoî dobândi şi elu unu copilă. Bu­
curia lUI fu nespusă când se ve\lu şi ehi tată, şi totă
împărăţia lUI fu veselă dimpreună cu densul : căcî acestii îm­
perată era bunu, dreptii şi temătoru de Dumne\lell. Pentru
a cesta elii făcu multii bine poporului �;:u. Şi toţ.î intr'unu
gândll şi într'o glăsuire dete mărire. Domnului că s'a îndurată
a le da unu moşterni nhi împărăţie).
","-cestll impăratu puse de găndu ca pe fiulLI sell să-Iri dea
să .înveţe tote meser iile şi totă procopsela cărtllrariloru.
Fmlll împeratuluj crescea intr' o lună cât alţi! într'uuli anu.
Când fu de optu anî, părea că este de optu-spre-gnce.
Daca vedu aşa, tată-seu, imperatulu, ill'l dete la carle; după
ce iuvăţă filosofia şi citirea pe stele, de la cel mal iscusiţi das­
căli. Îlll dete la celu mal meşteru vraciu de înveţă şi meşte­
ŞUg-Ul(1 Iecuriloră.
Ve<,lendLI tată-seu, Împi�ratulLI, că fiu-sell are ţinere de minte
grozavă, şi ia în capu lJ.;;OrLI cele ce i se arăta, se umplu de
mulţumire sufletescă, căci Durnnedeii îl clase unu copilă toc­
mai după gândulu seu.
Înveţându elu totă cartea, Impăratulu a il1cepub�1 a- trimite
pe Jiu-seu din cetate în cetate să înveţe tote meseriile. Cum
audea că. în cutare cetate este câte vrumi meşteru mal di­
baciu, şi că acea,meserie nu se aHă pe la densulll, îndată îlll
trimetea să înveţe şi acea meserie.
Astll-fehî 11mblă (julll îlnperatuiui din j.eră în ţeră, ca şi unu
!
[367]
(
307
priJ)eg('t, până ce inveţă tcte meseriile de pre pămîutu. Şi in­
torcEmdu-se la palaturile tatălui seu, socotea că acum s'a sl'ir­
şitu ; are să se strângă de pre drumuri.
De bucurie că are unu Iiii aşa de procopsitu �i de iscusită,
tatălu sell făcu o masă mare, unde chema pe toţr illlpel'uţiI
vecinii luî, ca să le arate fiulu seii procopsela.
Însuşi [juli'! împărntulul porunci la bucătar) şi le ClnlLii cum
să facă bucatele. Mesenii nu sciau cum să mal laude gustulll
acostoru bucate. Când etă, că vine şi Ilulu imperatulul la masă.
Se chefuiră, decî, şi sciî, vorba ăluia, vorba vorhă aduce. În­
cepură îrnperaţif a povesti despre judecăţile �i droptăţile ce
făcuse fie-care în lmpărăţia sa. In tre altele unulu spuse că se
va căi cătu va trăi elu, pentru că a osinditu pe unu omu dreptii
invinovăţitll Ilindii că aru il Iuratu nisce lucrurî ; pe când a1-
tulă a fostii hoţulu, precurnii se dovedi mal in urmă.
Cum audi Imperatulu care de dese ospeţulu, se intorse către
flulu seu şi dise :
_ SCiLl că, dacă unu împeratu voesce să fie dreptu şi a­
dcveratu stăpânitoru supuşiloru seî, trebue să scie tote mese­
riile, ca să cunoscă prin însuşi ochiî sel păsurile fie-căruia.
De aceea, Ietulu meu, te-am datu să înveţi t6te meşteşugurile.
Nu m'i-a venitU în gândLl că şi hoţia este ImLI meşteşug'll. A­
cesta îţi remâne să mal inveţ'i după care le veI face unLI îm­
peratit ca Solomonu imperatLl şi cum aHulLl nu va mal fi pe lume.
_ Ii! tată, l'espunse ilulll de împeratll carele se ruşină şi
.se roşise ca o sfeclă, cum de me osâlH.leBcl astll-felll ca pe
unll vinovatll de codru.
Şi sculându-se de la masă, se duse, unde se duse el.t't, şi se
:1ntorse numar-de-câtCl, peste aşteptarea Lutulol'l't, cu o slng'ă a
lUI credinciosă, aduc<'mdll nisce scândurl, stinghil, drug'i, od­
gone şi pânze. Cu acesle se apucă, ajutati'! de sluga lur, ele
clădi unll felll de foişol'u.
Gătindu-se foişorulll, se mcă intl"ensult�l şi învârtindll nisce
şmUpLir] şi nisce vâl'tejurl la nisce meşteşugit'l ce avea acestu
foişoI'll, îneepu a pluti în vÎnlLl ;şi pe când se totlt urca, elu
î.ş'[ luă (,lioa hună ele la toţi ce-l de laţă, care l'ernăsescl'ă cu
rrww
I ,
[368]
I
I
r
f
� ,
r
j fJ
368
gur.ile căscate şi cu ochii hleojdiţ] la densulu. Mumă-sa câUl
p' aci era să-i vie reu de Inimă rea; dară îşi ţinu firea.
După ce îlll per-dură din ocht, mesenii se sculară �i se îm­
prăştiară ca puii de potîrniche, ne mal voindu a adăoga mâh­
nirea împeratuluI, care se vede ele pe faţă că era prea mare.
Fiulu imperatuluj, după ce călători câtîi-vn prin vesduhu,
prinse a se coborî. Ce să ve�ll Dumneata? Osânda îlll duse a
să 1[[8a tocmaj dinaintea uriel coclobo ele hordeiu sărăeăcioSll.
Era sera. Bătu la uşe, Cel din năuntru, o pereche de oment
jigăriţl, întreba:
- Cine e acolo?
- Ornu hunu, le respunss fiuhl de imperatu. Deschidetr
că suntu unu căleLol'u.
11 deschiseră. Când intră în bordeiu, elu băgă de semă că
muerea aruncase ce-va sub patu.
- Dară ce vîntule aduce pe la noi?
- Suntu streinu. Acum am sositlt din alte îrnperăţiL Ro- '
gu-ve să mă găsduiţr.
- BUCUl'OSll, cu ce vornu putea.
- Forte ve mulţurnseu, le mal �lise elă, Nu ve va fi de
geba. Dar de ce ve stinghiriţţ din lucru? Lucraţj, nu ve o­
priţi pentru mine. Arnu băgah1 de semă că făcea!r ce-va când
arnu venitu I
Muerea vru să îndruge câte-va minciunr. Dară bărbatulll îl
luă vorba din gură şi �lise:
- Să-ţi spunemu dreptii. Dumneata eştI ospetele nostt'lI, şi
eredu că nu ne veî da pe:nâna stăpânireL El1 suntll hoţu.
Meseria acesta nu mal are căutare, de c,lnd împeratulU a
pusu nisce slujbaşI al draculuI de strasnicI şi de aspri pentru
uni] canal. A bea ne mar ţinemu gilele, cu câte o găină Salt
altă ]lasere ce putemll să cIordimu de pe icI, de colo. Şi
tocmal jumulea o gâscă nevastă-mea când al venitu D-b.
- TocmaI ce căutam şi eu. Dumnegeu m'a adusll la voI.
Sc6teţl gâsca de sub patLI şi face-ve-ţl meşteşugulu. De a\lt
in colo sllntu alll vostru'. lYle bagu ucenicu la D-ta să me în­
veţi acestu meşteşug(l.
râ
pr(
cas
ŞI
de
pr(
că
câ:
j;de
r
lo!
Pe
DE
du
lăs
în!
ba
de
că
SI
re
pl
o"
C8
I
11,
[369]
369
Şi până jumuli şi găti gâsca, fiuhi împeratulut eşi afară, îşI
strânse Ioişorulu, desfăcendu-lu din tote încheeturile, şi-Iti puse
bine, unele să nu dea nimenf peste densulu,
Se puseră decî, la masă şi se chefuiră pînă ce cocoşiî înce­
pură a vesti că vine alba în satu.
A doua gi se înţeleseră ei la cuvinte, şi fiulu de imperatu
rămase sub ascultarea hoţului, ca să înveţe meşteşugulă ele
la densulu.
- Totii meşteşugulu este, dise hoţulu într'una elin dile, să
ciordescî, fără să te prindă cine-va.
Să buzunăresct şi pe draculu, fără să te vadă nicl puiu
ele omîi saii ele altă gadină;
Să n'apuce să cadă -şi. tu să găsescî ;
OrI ce ţi s'o părea că nu este pusu bine de altulu, tu să el
şi să păstredî ;
Marghiolia, vicleşugulu, indrăsnela, isteţimea, sotia şi cu
totii nemulu loru, să fie uneltele tale.
Fiulu de imperatu asculta şi băga la capu.
După trecere de timpii, în care flulii împăratului se indelet­
nicise la rneşteşugulu hoţiei, ve\lendll ehi că lucrurile îl mergu
strună, dise:
- Meştere, când ai de gându să nie scoţi calfă?
Cânel mf-of fura ipângeoa de pe mine.
După ce mai trecu, merseră într'o di la vlnatu. Acolo în
pădure, stându să facă popas ii, se tolăniră fie-care pe ce avea,
la umbră de oopaeiu şi la răcore, ca s.'1 şi aromeze ore-cum.
Hoţulii îşi aşternuse ipângeoa.
De odată hoţulu audi miercăituhi unul epure, ca şi când
îlu apucase ogarulu. Se scală, se uîtă prin prejuru, şi nu ve­
de nimic ii. Soţulu seă, fiulu imperatuluî, adormise, şi-i da nisce
sforăeli de părea că mână porciî, Se culcă erăş).
Nu şedu multu, şi tocmai când era să-IlI fure şi pe ehl. som­
nulll, aw;li âncă odată acelaşI miercăitu şi cu totul ii p'aprope.
Odată sări elreptll în sllsii.
- Ce nalba, trebue să fie ce-va. Me repe�ll.'l s11 ve�lU ce
dracovenie să fie aceea.
24
I
f'
1"'
,1
[370]
---� -- ------------
-s I�
370
Şi flindu unu crângulo! i�1 într' o depărtare Câtll arunci cu
piatra, se duse într'acolo, de unde i se păru lul că vine mier­
căitulu epureluf.
Pe când se ducea hoţulii, fiulu împăratului se scală binişoru,
şi pîş r pîş 1 îi ia ipângeoa frumuşelă, o Indoesce şi o ascunde
lntr'o scorbură de copaciu, şi erăş'i se culcă.
Acestea le făcu ehi mal iute de căitl al gândi.
Hoţulu, daca vegu că nu este nirnicii în crângu, deie tutu­
lor LI rei 1 01'11 şi epure şi totii, şi se În torse să se odihnescă.
Când, ia ipângeoa de unde nu e. Se uH�, prin prejuru, şi nicl
o frunduliţă măcar nu se mişca. Fiulu imperatuluf horcăia
de socoteaî că o să deştepte şi pe morţt.
Bietulu hoţu remase ca lovitii de trăsnetu, Simţi că altii
n'are cine să-I fi jucatu rsnghiulu acesta, de câtii uceniculu lut.
Se suci, se inverti, dete târcole prejmeteloru ; ipăngeoa nu
e. în cele din urmă, după ce îW Înecase necazulu, se duse
să-şî destepte uceniculu.
Acesta dormea mortii. tItl sgudui, Îlu scutură, ca de când
incepuiu să ve povestescu, şi abia, abia se deşteptă.
Somnorosu cumu era, şi totii Irecăndu-se la ochi începu să
se jeluiască că. n'are parte să d6rmă şi elu măcar unu somnii,
şi că din pricina asta o să se ducă de la unu asemenea stăpinu,
care nu-I dă răgazu cătu ari'! aromi cine-va.
Hoţulu vădu că uceniculu lUI are să-Iti intrecă, şi dise :
- Ia lasă astă-felu de vorbe, ci dă-mî ipângeoa, că acumă
eşti calfă, aî iscăpatu de ucenicie.
Când audi fi ulu împerahJlul de unele ca acestea, se duse
într'Untl sufletu de-l r.duse ipângeoa, şi legară amândol to­
vărăşie pe bine �i pe reLl.
Incepuse a mişca hinişortl la meseria lorii, de când se fă­
cură tovQrăşl. Ve(;lJ că [iulu împeratuiul era mal' a�eru de mână,
mai isteţLl şi mal înclrăslleţu.
Intr'una din gile leclorulU de împeratu se duse la venatl't. ia
aşa Camtl în doru leIi, fiindLl că n'avea altă trehă. Umhlându
elu prin pădure, odată aude unu. grohăittl de porcu p'apr6pe \
de d'Dwli,; "u", ,i m,i iU�,d��l(=I_a�l>e"g_â�n.,..d_i'�",;:;�",.�",i..,a .. C .. O_IO .. '��
râ
lo�
Pe
DE
du
lăs
în:
ba
de
că
SI
,
re
pt
cii
[371]
37'1
Cândii.ce să-I vadă ochiî ? Unii. mistreţu câtu t6te \lilele de mare
prăvălise pe unu flecăl1 tineru la faţă, şi se silea a-şI descurca
colţiî eli n areulu flăcăuluî spre a' ill sfâşia.
Fiulu impăratuluf îşi sc6se cuţitul ii de vinătore, şi cu unu
curaj il! ne maî auditii se repede asupra mistreţuluf, îl înfige
cuţitulu dreptii în ochiti, şi illl dă tumba peste capă, îl mai: dă
vr'o doă loviturf bune în capii şi-Il! lasă mortii acolo locului.
Făcu ce făcu şi aduse niţică apă în căciulă, stropi pe flecăulii
care leşinase, şi îlll mal învioră.
Acesta când se deşteptă şi ve\lu pe isbăvitorulu sM, disc :
- Cere-mi oru câtii veî voi şi-ţî VOiCI da, pentru această fa­
cere de hine.
- Bant au şi ţigani), îl respunse fiulii de împăratu, dara
cinste nu. Să nu socotesc! că pentru han! amu Iăcutu ce armi
făcută eCI acurnă pentru tine.
Se ruşină ora-cumii flecăulu cu pricina; dară mal prindendu
limbă, îl spuse şiretenia, cum venise in vinătore cu maî mulţi
tovaroşf; cum dărise mistreţulu şi se luase după densulu, şi
cum nu-Il! lovise bine, şi ehi se năpustise asupra Iui şi-Iu
prăvălise de era să-Iu trimită pe lumea cea-I-altă.
Pasă-mi-te şi acesta era fiii de împeratii, şi încă fiulii îm­
peratuluf Ioculut aceluia.
Se împrietiniră şi se duseră la palat urile împerătescl. Îrnpe­
ratulu nu scia cum să mulţumescă str einuluî că i-a scăpată
copilulu de la morte. îl deie voe ca să vie în palatu oru când
va voi, fiind că elu nu priimi nici o altă resplătire.
Streinulu fill de irnpăratii, de câte orI mergea pe la îll1pe­
ratu1ii, ele aiâl<oCl Or] e1ll cerceta şi hăga de semă la totii ce
era pe acolo.
După câtă-va vreme, e1l1 <;lise odată tovaroşulu'î seu:
- Tovaroşe, mi s'a udW cu horfăşia, să facemi:'! şi no'î o
hoţie, care să se mal simţă.
- Ce vre'l să facell1ii ?
- Eacă, să mal mergemu şi pe la hasnaoa Îll1pel'ătescă,
<:ă d6ră n'o fi fociL
[372]
372
Da ce staI D-ta de vorhescl, omule? D'apoj acolo, aoleo r
ce de păzitori mal suntu.
- NOI să mergemu pe unde nu sun tU păzitorL
Se hotăriră, şi intr'o 116pte şi plecam, Er îşI luară şi unel­
tele trebuinci6se. Şi fiindi:'! că fi,'hj de imperatl'l scia t6te me­
şteşugurile, elu CUl10scea şi didări», Se apucă şi numar din
doe casmale, sc6se câte-va cărămi�n câtii puts., omulU, să in­
tre. Acesta pe de Ia uliţă pre unde nu păzea nimenr, Elii
intră, umplu doe căciulî cu galbenI şi eşi. ApoI potrivi că­
rămigile la Ioel], ca să nu se cun6sdi la unde au intrat11.
Nu se p6te spune bucuria ce avură când se vegură cu
atita căcălăă de banî. Veniră acasă şi dormiră, ca şi când
usturoi11 nu mâncase şi gurile nu le miroseaU.
A doa di mare vâlvă se făcu in oraşu când se află că s' il
.3parW visteria împeratulul. Toţi se minUnatl şi se cruceau
nedomirindu-se pe unde să fi intraW tălhar-).
Nu mal puţim1 şi imperatulu intră la chihzuirI, cum aru
face să pringă pe aceştl hop, GUtezătorL
Fiuh'i împeratuluI, cehi ce făcuse bosmao», se duse ca totu­
d'auna pe la împeratulll, se făcu şi ehi că se miră de atâta
cutezare, şi dise :
- Cehi ce a făcutll o asemenea hoţie îndrăsneţă, nu se
p6te să nu mal vie măcar11 încă odată.
Imperatulu loculuI puse totU felulu de pa snicî la visteria
IUJ, şi aştepta.
Hoţii, după câte-va dile, când se mar potoli vâlva, veniră
erăşl,- fiindu că se dedulcisel:ă ca r:alulu la terîţe,- sc6se
cărămigile, şi fluhl imperatuiui gise tovaroşului seu:
- De rândulu trecutii amtl intratll elI; acum intră tu. Aşa
mi se pare că cere dreptatea.
TovaroşuJu Il'avu ce gice, căc! aşa era. Intră dec'i în hasna,
şi fiind LI mal laCOmtl, luă câţr galben] putu elU duce şi-l a­
duse toval'o;;ulUl la gură. Acesta îl prii111i. Ci1.ncl să iasa şi elu
hit l in susu, hit! în josu, se simţi că este prinsel în laţu, şi că
Jlu p6Le eşi. Fiulu împel'atuluI n'avea timpu de perduW, ce
ÎJ1i
bc
de
că'
SI
e>i
C8
"
re
})11 ,
şi
f
de
l'â
[373]
373
să facă'? Se apucă şi ehi de-I tăe : capulii, îlii luă cu densulii
şi p'aci ţi-e drumulu.
Dară când ajunse acasă? aoleo 1 Unde era Dumnedeu să
vadă bocetele şi vaetele mueriî, când îl arătă capulă bărba­
tuluî ei? Ţipa de socoteaî că o pune în ţepă.
Fiulii trnperatulut îl puse mâna la gură şi-I dise :
- St! că ne-amu topită. Să nu te audă cine-va că nu e
bine de nof.
Şi după ce îl spuse totă şiretenia pricinii, o impăcă spu­
indu-I Că-I lasă ei toţi banii ce au furată, şi îl mal făgădui
că-I va aduce şi trupulu bărbatului, ca să-Iă îngrope ca 0-
rneniî şi cu totă renduiala.
Eară dacă se făcu dioă, slujitori! îrnpărătescf găsiră trupuhi
fără capă şi-hi duseră la împeratulu.
Acesta se da de cesulii morţiî şi mal multe nu, cum de să
nu prindă pe tâlharu viu nevătămatu.
Fiulu îrnperatulul se duse şi elii pe la palatii şi audindu
cele ce se plănuiau, se pregăti şi ehi a-şl ţine făgăduiala ce
dase neveste] tovarăşului seu.
Sfătuindu cel doî-spre-dece hoerl, socotiră cu mintea loru
că tâlhariî trebue să fie celu puţinii dOI, că cehi viu este peste
pote să nu vie a lua şi trupulu mortului. Găsiră, decl, cu cale
.a pune trupulu cehi fără capii în mijloculu pieţeî, pe o schelă
cu treî trepte, şi de juru împrejuru slujitorî împărătescî, cari
să păzescă totă noptea.
Aşa şi făcură.
Fiulii Imperatuluî, hoţulă, se duse şi elu de cumpără o mâr­
togă de calu răpcigosll şi bubosu, şi slabU, de era numaI pielea
şi osulu, mai cumperă o odorogă de căruţă şi unu butoiu
de rachill. Şi după ce încărcă căruţa, înhămă la densa rahla
lUI de calu şi o porni în spre loculu unde era pusu trupulu
mortuluI spre vedere.
p' aci prin prejuru era o uliţă 1l0roiosă. p' acolo avu poftă
du a trece. Când ce să vedeţi Dumnev6stră, cinstiţi hoer'i '?
Unde mi se nomoli oţopina de calU, de nu mal putea nic
pic'iorele să-şi le misce, necum să mal târască �i căruţulu cu
[374]
Pf(
cas
căi
>�de
r şi
- \
de
I
râ
lo�
Pe
De
I
du
I
lă�
\
. r
îni,
I
ba
de
că
SI
re
p�
cii.
\
\
butoiull! de rachiu, IIi! în SUSI'!, hăţu I in josii ; să se misce
din Iocu calulu, ba.
Şi unde mi-ţî începu a face o gălăgie, de credeai că s'a a­
prinse! tărgulu.
Căpetenia păzitoriloru trimise pe unuhi să vedă ce pacoste
a mal dată peste nevoiaşulu ăla de omri, carele are de g'ânc1tl
să scole totu oraşulu în gura luî.
Ve(Jendu-It! păzitorulu cum se nevoia a-şI scote calulu şi
căruţa din noroiii, i se făcu milă de elu.
Fiultl fmperatulul, cum îlu vegu, îl \libe:
- Du-te, nelculiţă, de mal ado vr'o câţî-va omenî de-mi
ajutaţi să esu elin acestu noroiu, şi ve voiu cinsti ca pe nisce
omenî de trebă.
Îndată veniră mal mulţi păzitor], îi luară şi calii, şi tele­
guţă şi butoiu şi totu pe susu, de-lu scoseră din glodulu unde
se nomolise.
E111 nu scia cum să le mulţumescă mal bine; îşI frământa
mâinele de bucurie şi prinse a da cepu butoiului. Le de te de
beu câtii poftiră, şi duse şi celoru ce rernăseseră de pază pe
ângă trupulu mortulul cehi fără capii. .
Nu trecu multu şi toţI păzitorii fură coprmşî de unii somnu
sorti cu martea. Unde îml mal sforăia voiniciî noştri de PBZ­
nict, de pare că era cine scie ce mare turmă de rîmătorî­
Pasă-mi-te rachiulu din hutoiu era -cu afionii.
Fiulu împeratulut cum îl VBQ.U lungiţ'i şi trăntiţf ca cine
scie ce blende, se apueă de-I dosbrăcă de hainele 101'u şi îl
îmbracă in haine călugărescl., ApoI luându trupulu mortuluI
se duse în treba luI.
Când vegu femeea trupulu, eră începu a se boci. Elu eră
îl puse mâna la gură şi o opri de a face sgomotD., căcI, de se
va afla, nu va fi bine de el. Ea lăcu după ce veQ.u că nu e
glumă, şi priimi şi cea ma'i mare parte din suma furată. În
chiar aceeaşI nople, el se puseră şi îngropară mortulU.
Când se deşteplară păzitoriI, şi se vBt;lură îmbrăcaţI în haIne
călugerescl, nu puteau crede ceJoru ce li arăta. Se mal fr€cară
la ochI, se mar uitară, şi vec,lură că aşa ei'!te. Celtl ce se de-
[375]
ţ
I
375
şte.ptase mal întâi LI, se duse la toyarăşuhi de lângă cl€msull1
şi încep�ndLl a-lu înghioidi, îl gise:
_ Moş călugăr aş u, moş călugăraşLl, ce caţl tu aci '1
_ Dară tu, călugăre, ce l:auţl '1 îl respunse,
Atunci loţl de odată incep ură a răcni unulu la altulu :
_ Ce cauţi aci, călugăre ? arătându-se cu degetulii.
Şi se făcu o tulbmal'e şi o rescolă între denşii de nu-i
putea da nimeni de căpelîiiL El! tocmat tâ1'(;liLl se desmeticira
şi se domiriră, că omulu cu rachiulu de astă n6pte, n'a fostu
lucru curatLl,
Dară când imi ve<;lură că trupulLl Iipsesoe ? atunel, atunci :
unde îm1 începură o certă şi o hălălae între d€mşi'i de-ţi venea
să-ţi el câmpii. Se învinovăţeaii ca drucii unii pe alţil.
Ba că tu eştl de pricina.
_ Ba că tu ne-al făcută să bemLl rachiLl.
_ Ba că tu ne-al îndemnatll să ne ducemLI să-I ajutamii.
_ Ba că tu ai f08tll celă d'intiiii care ai Mutti:
Tote eraii cum erau. Dară cum şi când s'au călugăritii ei '1
şi cum să se înfăţişeze el la împeratulii.
N'avu încotro. Aşa se duseră.
Imperatulii se luă cu amândoue mâlnele de barbă când
ve<;lu că viile la densulLl o cetă de călugări. E1Ll nu scia, ve<;lI�
cine suntu şi ce vreu.
Când află că suntii pasnicii lUI, unele mi-lu umflă unii rîsii
el'alea cu lacrămI, şi rîse până ce se strâmbă.
Pasnicil, bietii, deteră în genuch'i şi-şI cerură ertare. Ei
spuseră totă şiritenia.
îi ertă împeratulLl ele vr' o osândă, chipulă ; clară intră la
mai mare grije, Elii se temea ca nu care cum-va acestii hoţii
atâtii de iscllsitii să nu-i ia şi domnia. Nu mal chemă sfatulii
împerăţiei, fiinclll că începuse a-lii cam bănui şi pe dcnsulii,
ci îşI frământa cugetulLl, ca ce arLl face să pue mâna pe hoţii
spre a-l face ele petrecanie,
Hotărî dară, ehi cu mintea lui, ca să iscoclescă şi pe mari
şi pe mid, să ispitescă şi prin hoerime ;ji prin prostime, ca
17?î5 e.
[376]
--- ..... -----
JIO
dor', doră va ajunge să pue mâna pe unu aşa tâlharu ve­
stitu, care îlu pusese pe aşa gândurf negre.
Pentru acesta puse să se giitescă unu ospeţu iufricoşată,
la care pofti numaî boerime neoşe, La acestii ospeţu fu poftită,
fără dor' şi p6te, şi fiulu de frnperatii cehi streinu.
La dioa hotărâtă se adunară toţi ospeţil. Veseliile se în­
tinseră până n6ptea tărgiu. Căct, după ce se sculară de la
masă, se puseră pe jocii. Şi tragel la danţurt, la horî, la
brâurj, până ce, când se deşteptnră, ajunseră pe la cântatulu
cocoşiloru din rnieduhi nopţit.
Când să se spargă adunarea, Imperatulu veni la mijlocu
şi dise cu graiu cam poruncitoru :
«BoerI, durnnevostră, noptea este înaintată, şi ca să nu se
întâmple cur-va vre-o metehnă de la niscai-va duhuri necu­
rate, 01'1 făcetorî-de-rele, eu armi găsită cu cale în mintea
mea să mâneţ'f aci până la �ioă. Cămara este mare; ve incape
pe toţt, ALăturI de aci este cămara fiiceI mele. Fiţl fără grije
şi ve repausaţl de ostenelele danţuluî şi săltăriloru din astă
n6pte. Domnulu să privegheze asupra vostră a tutuloru.»
Aşa dise tmperatulă, şi aşa trebuea să se facă. Că. hir, că
mir, pace; disa împăratulu nu se putea desdiee.
- Vai, de mine! tată; cum să me culcu eu cu uşa des­
cuiată, alături cu cămara unde are să dermă atâţea bărbaţi
streinî, gise�fata, tatălui seu.
-,. Nu numal atâtu, fata mea, dară încă să fii cu lumina­
rea stinsă şi să al la îndemână niţelu mucă de lumînare. De
va veni cine-va la tine, tu. să-Iu mângâl cu mâna pe obrazu,
rugăndu-lu să mal stea; şi mângâindu-lu să-lu mânjcsc'î niţelu
cu mucu de lumânare, şi acesta, dt'aga mea copilă, cu atâbl
mai multii trebue să o facl, cu câttt ea este pentru mântui­
rea împerăţiel.
Pasă-mi-te împeratuIu umbla să prin�ă pe hoţu, prin vicle­
nie. Asta fu chemarea hoeriloru la ospeţu. CăcI, îşi <;licea Îm­
peratuW., de va fi dintre boerl unu asemenea omu isteţu, trebue
să fie şi îndl'ăsneţii. De Il u va fi dintre boerl, apoI totu cu. J"
.. ,tipu,. p"in ,".ma pro,tim" ,'-Iii ",utii. _ =-"'� __ \.
re
că
SI
îm
ba
de
lo(
Pe
De
du
lă�
l'â
pf(
ca, ,
pl'l
că
câ:
�de
r Şl
de
1
[377]
377
Hotărâre a împăratulur se puse în lucrare întomal. Se eul­
cară toţi cu totulu şi adormiră. Numai pleopele fetei de îm­
păratii nu putură da în gene, cătuşî de câtu.
Fiulu' de împeratu cehi hoţii, nicî ehi nu adormi măcar
câtii ai da în cremene. Elu îşI totu răsucea mustata şi se
încumetea, ducese-va oru ba? Eară când fu cam pe după mie-'
t;l\11u nopţiî, când şi apele dormu se sculă binişoru, se uttă
pe la soţi I sel, caril toţî 'dormeau bumbenl, şi piş ! piş ! trecu
în cămara feteI de împărată, o sărută şi se înt6rse apoî să
se culce şi ehi.
Fata împeratulul îşI făcu dres urile cum o învăţase tatălu
.seii, împeratulu.
Hoţulîi, până a nu se culca, se duse la doniţă să bea ni ţi că
apă, căof îl era sete. Uîtându-se în doniţă, ehi vet;lu că pe 0-
brazulu luî din stânga suntu nisce pete negre. în cămara
unde dormeau o speţil împeratulul lumînarea arse totă n6ptea.
- E! aşa mi ţi-a fostu povestea? dise elu incetişoru, stat
meI, dară, să-ţI arătu eti cu cine al a face.
Şi cu inima tâcâindă, şi umhlăndu mal uşoru de câtii o
pisică când pândesce la şorecî, luă muc de lumînare şi mânji
pe toţi ospeţir carî- dormeau, pe obraz, la felii cu mânjitura
Iul de pe faţă, apoî se culcă şi ehi.
Îrnperatulu se sculă mal de dimineţă de câtă toţi. Şi în
revărsată de diorî vine prin cămara unde dormeau ospeţiî,
spre a se utta la denşil, nu care-cum-va este vre-unulu din
-el mânjitu după cum îşl povăţuise fata.
Când colo; ce Să-l vat;lă ochiI? Toţl erau mânjiţ!. Speriatu,
se duse într'unu sufletu in cămară unde dormea fie-sa; şi cu
graiu neliniscitu gise fie-sel :
- Bine, frate dragă, toţI te-al1 sărutatll?
- Ba nu, tată, unulu numaI a veuitll, pe care l'amu mân-
jitll, după cum mi-ai poruncitu dumneata.
- Şi-lu cunosc'î?
- Ba nu, căc'î era întunerecu.
împeratull1 îşi muşca huzele. Apoi porunci păzitorilorll să
nu lase pe ilic'î unulu din 6speţI care aru voi .să plece.
n
n
m
[378]
râ
că
378
După ce se făcu <;libă hine, veni îrnperatulu erăŞI în mij­
locuiti ospeţilori; şi �lise cu glasu mare:
- BoeeI dumnevosteă, hoţultl care a tulbura tu o ţeră prin
iscusinţa, măiestria şi isteţimea luî, şi care mI-a l'ăpitll odihna
sufletuluI meu, se află în lllijlocuili Domniei-vostre, şi i1u
l'ogu să se elea de faţă, pe făgăduiala mea de împeratlI că
n\l-l voiu face nimictL
Toţî boeriî începură a-şI scutura haInele şi a se lepăda ca
de satana de o astă-telu de năpaste, dicendu :
- Departe de noj o astlI-·felll (1", banuială. NoI uu sciamu
a sulletuh] nostru nici o faptă neomenosă să fi saverşitu, nicl
cu sciinţă, nicî cu nesciinţă.
- Acuma nu este vorbă, nicI de ocară, nicî de pedepsă.
Totulu este să se dea pe faţă, şi me juru pe viulu Dumnegeu
şi pe stema mea de împeratu, că nu numar nu-j voiu face
ni mi cu reu, dară încă îl voiu da pe fata mea după densulll.
Atund eşi în faţă streinulU fiu de împerăW şi dise :
- Eli suntu,
Părv multii bine împeratuiul când Îlu vegu. Eară ehi îşI
ceru voe să iasă afară, şi se jură pe cuvintuln Iuî de cruce
de voInic că se va întorce înainte de namie�ll.
Împeratulă cre<;lu şi-I dete vo e. Etu se intorse, cu mal
mulţJ omen'1 însăxănaţj cu bucăţelele foişoruluI seu. Şi acolo
ele faţă cu toţi, aşedă fie-care lemnişortl la îmbucătura luI şi
clădi foişorultl elin nOl]. Apor, viindu înaintea împeratulur, îi
seruLă mâna� şi ceru ca soţia luI, fata împeratulul, să se urce
cu densuh'î. în foişoru, ca de acolo să mărturisescă, cine este
şi ce a făcuIu.
lmperatulu priimi.
Cum se suiră in foişoru, fiulU imperatulul: prinse a întorce
virtej ele ; şi, pe când foişol'lliu începu a se sui in slavă, şi a
pluti in aeru, el gise cu graill lămuri tu :
-- Să sciţ'i că suntu fill de împeratu, că mI-a fosLU dati:
să-ml: turu nevasta, ceea ce şi făcL1iu, şi că acum me ducu la
imperăţia tatăluI mell.
AsLU-felu vorhindu, foişorulll se urca mereu până când se
J
C8
în
bc,
de
pt(
ca� )'
SI
re
'.
lOt
Pe
DE
du
lăs
,pri
l, că
câi
"d
y e
f şi
de
[379]
379
perdu din ochii tutuloru, ce romasei-ă cu gurile căscate ui-·
tându-se la dcnsulu.
Eară dacă se coborî la palaturile tatălul seu şi-şI arătă car-
tea de meşteru de hoţie, precum şi nevasta ce-şi aduce totii
prin furtişagii, se inveseli tatălu seu, şi coborându-se din
soaunu, înălţă pe fiuhi seu, dicendu :
«Sciu acum că are să se ducă pomina de domnia fiului
meu peste ţeră, Sciu că pop6rele au să scie şi ele acum ce
este dreptatea, căci a fi hunu domnitoru şi dreptii, trebue să
scit totulu».
Dupăce se înscăună, trimise solii la socrulu seu cu carte
prin care îl spunea că s'a urcatii în scaunulu tătâne-seu, şi
multu se bucură acelii Imperatii de noroculu ce ela-se peste
fie-sa.
Eară eu încălecaiu p' o şea şi v' o spuseiu dumnevostră aşa.
NOTA. Comunicată în 1874 ele unii farmacistii militarii bucu­
rcştenă elin garnisona ele la Iaşt, unde şedu mal mulţi anl,
�r ec--
[380]
XXXV
LUCEAFĂRUL DE :PIOA ŞI LUCEAFĂRUL
DE NOAPTE
fostu odată ca nicî o dată; etc.
� - A fostii odată unu împeratii şi o împerătesă; el nu
făcea ii copil; umblase pe la toţi vracir şi vrăjitorii, pe
ia tate babele şi cititorî de stele, şi toţî remaseră de ruşine,
căcî n'avUt'ă ce le face. În cele din urmă se puseră pe posturi,
pe rugăciuni şi rnilosteniî ; cându, înt; 'o napte, Dumnegeii
vegendii rîvna lor, se arătă Împenitesel în visu şi gise:
. - Rugăciunea vostră am 11 audit-o şi vei face un copilă
cumu nu se va mal afla pe faţa pămîntulul'. Mâine să se ducă
lmperatuIu, bărbatulii teu, cu undiţa la gârlă, şi pescele ce
va prinde să,-lii gătescl cu mâna ta şi să-Il' mâncaţ!.
Nu se făcuse încă bine gioă şi împerătesa se duse la îrn­
peratuh'l şi-Iii sculă gicendu-I:
- Împerate! scală c'a sositu alha în satu.
Dar asta, respunss împeratulii, ce al astă-1J să me scoh
.aşa de napte; nu care cumu-va vrăjmaşiI aii călcatii hota­
rele împerăţieI mele?
- Din mila lUI Dumnegeii, de nicî unele ca astea n'amll
augitu; dară amu visată eca ce.
Şi-I spuse visulu.
împeratulll cum audi, sări din aşternutii, se îmbrăcă, luă
undiţa şi se duse la pîrâii găfăindu. Aruncă undiţa şi nu trecu
multă, şi vedu pluta undiţi! mişcându-se. Trase undiţa; când.
'ce să vedî ; unii pesce mare, cu totulu şi cu totulu de aur ii
Doră că nU-l cădu leşin de bucurie. Dară-mi-te când îIu vegu
âmperătesa ? Ea fu şi mal oleoleo.
I
prt f
ca� '
că'
SI
I
re,
p'l
ci!
'pr(
că
câi
"d
V e
r "i
�.
de
f!
, I
: \1 r
loş
Pe
DE
du
lăs
[381]
l'
)
J
381
Găti împerătesa singură cu mina ei pescele şi mâncară.
Ea indată se simţi însărcinată.
Roba care ridică masa vedu pe talerulu impărăteseî unu
osii de pesce, şi o bătu gândurile să sugă acelu osu, ca să
scie şi ea gustuhi bucateloru gătite de împerătesă,
Cum supse osuhi, se simţi şi ea însărcinată.
După noă lun I născu împerătesa, dioa, unu copilii frumosii,
frumosii, ca unu ângeraşu. Peste nopte născu şi roba unu co­
pilă, aidoma ca alu împărăteseî, în câtu nu aveau deosibire
unulii de 'altuui. Cum era copilulu împărăteseî era şi alu
robei. Semănau, cum ?e dice, ca doe picături de apă.
Fiului de împeratu i s'a datii nume de Bueuiocii eră flulul
de robu, Siminocii,
Crescendu împreună şi făcendu-se mari, i-a datu la carte,
şi inveţati intr' o di câtă Invăţa alţl copil într' unu anu. Când
se jucau ei în g-rădină, imperătesa se uita cu dragu la den­
şiî de pe ferestră.
Se făcură mart. El semănau atâtu de multii în câtu nu,
cunoscea nimeni care este fiu de împeratu şi care de robii.
Boiuhi loru era mândru, amendof aveau pe vino'nc6ce, vorba
loru era vorbă cu lipiciu şi amândoi eraii voinici, nevoe mare.'
Intr' o (;li se hotărâră să mergă la vînătore. Împerătesa se
totii ciutea cum Să-ŞI cunoscă pe fiuhi sel'1; fiindu că şi feţele
şi îmbrăcăminţile fiindu la felii, de multe ori nu putea să
deosibescă pe unuhi din altulii, Se gândi să facă fiului seu unii
semnîi. Îlll chemă, prefăcendu-se că îl caută în capu, îl înodă
doe viţe de perll, fără să scie eHi. Apol plecară la vînătore.
Alergară sburdatic'î prin câmpiile învergite, şi se sbeguiau
ca mieluşeii; culeseră la floricele, se udară de rouă, priviră
fluturii cum săltau şi săreau, din fIore în flore, CUI.: ;o,lbinele
culegeall cera şi aduna mierea, şi se desfătară forte multu.
Apoi merseră la fântână, Mură apă de se răcoriră şi priveall
cu nesaţill cum se lasă cerulu în depărtare pe pămentLI, �i
a1'll fi doritll să mel:gă pînă la sfâl'şilulll pămentului să văgă
cerulu din apropiere, sall măcaru. pînă vorll da de locurile
acelea unde pămentulu este ca piftia.
7
[382]
în,
ba
de
că
SI
rei '\
pl' •
c�
382
Apoî intrară în păd.vre. Când vedură frumuseţile păduri­
loru, remaseră cu gurile căscate. Ve�lI că el nu mal veduseră
-d'alde astea de când îl făcuse mă-sa. Când bătea ventulu
şi se mişca frundele, asculta la. fâ şiitulu 101'11 şi li se părea că
împărătesa umblă târându după sine rochia cea de mătase;
apoi se aşedară pe erba fragedă la umbra unul copaciu mare.
Aci se puse a cugeta şi a sfătui cum să incepă vinătorea.
Ei, nicf una, nici alta, voiau să vîneze totu lighioni selhatice
Păsărelele cari alergau lmpr ejurulă .loru şi se puneau pe
-crăcile copacîulul, nicl nu le băgdî el în sernă, lorri le era milă
.să-şI pue mintea cu ele; clară le plăcea să le asculte ciripindu,
Păsărelele, p' arcăhăgaseră şi ele de s'emă una ca acesta, şi
nu se sfiari, ha încă cântau de se spărgeaă; eră. privighetorile
trăgeau la giamparale numai din guşe, ca să fie mal dulc cân­
tarea Ioru, Şi aşa, stându el aci şi sfătuindu-se, pe flulu îrnpe­
ratuluî îlii apucă o moliciune de nu putea sta în susu şi îşI lăsă
capulu în pola lUI Siminocu, rugându-Iu să-I caute niţelu
in capu, pînă va aromi elu.
După ce îl căută, ce-l căută, Siminocu se opri şi �lhe:
Ce este asta din capulu tei1, frate Busuiocu ?
- Ce să fie'? SCi(1 eu de ee me mtrehl, frate Siminocu '?
- Eaca vec;lLI, respunse Siminocu, că doă viţe de păr în ca-
,puI'u teLl suntii innodate.
Cum se pote ? dise Busuiocu.:
Acesta supără atâtii de multu pe BusuioCll, în câtu hotărî
'să plece în lume.
- Frate Siminocll, gise BusuioclI, eu me dueu în lume
fiindu că nu POtll să pricepll de ce mama ml-a inodatll perulu
când mI-a cih.itati:î în capl!.
- MeI, /l'ate Busuiocu, îl respunse Siminocll, vino-ţl În fire
şi nu mal faee una ca asta. CăcI daca împerătesa ţi-a innodatu
perulU, nu creg.u să of! făcutll cu vre'"un gândCI retI.
Busuiocll însă a remaSl! nestrămutatll în hotărârea sa, şi
dnd şi-a luatrI remaSll bUIlll de la Siminocu, i-a giSll:
Na, frate SiminocLl, batista asta. Când veI vedea pe densa,
treI picături de sânge, să seir că sunHI mor[ll.
i·
1
t
li
,
[383]
383
- Să-ţf ajute Dumnedeu, frate 'Busuiocu, să nimerescl cu
bi11e; dară el\ încă odată te rogli, pentru dragostea mea să
r emâî, să nu mal pribegesci p'in lume.
- Peste pote, respunse Busuiocu,
Apol se îmbrăţişară şi Busuiocu plecă ; eră Siminocu remase
de se uita galeşu. după densulu, pînă îlu perdu din ochi.
Siminocu se intorse acasa şi povesti părinţiloru tote cele
ce se întâmplase.
Împerătesa nu mal putea de mimă rea. îşI frângea mâl­
nele şi plăngea, de să Ierescă Dumnederi. Dară n'avu ce-şI
tace capuluî, �i se mângâia ore-cumii vet;lendu pe Siminocu,
După câtă-va timpujicesta sc6se batista, se uită la densa
şi vedu tret picături de sânge. Atunct dise :
1 ! a muritu frăţiorulu meu. Me ducu să-lii cautu.
Şi luându-şî merinde, plecă după densulu să-Iu caute. Trecu
prin oraşe şi sate, străbătu câmpiile şi codru, merse, merse,
penă ce ajunse la o căsuţă. Acolo întâlni pe o bătrână şi în­
trebă de fratele secl. Bătrâna îl spuse că se făcuse ginere alti
i mperatului din acea parte de Iocii.
Ajungendu la palaturile împeratuluî aceluia cum îlu vedu
fie-sa, socoti că e bărbatu-seu, şi alergă întruîntâmpinarea
lui. Elu dise :
- Eu suntu fratele hărbatulul tM; amu aut;litl1 că a pe­
Titu din lume, şi amll venitu să anu de căpeteiulll seiL
- ELI nu cre\lu una ca asta, r,lise fiica de împer�tii. Tu eşti
bărhaluhl mell, şi nu sciu ele ce te prefac! aşa acum. All d6ră
>credinţa mea a fostii pusă la cercare �j eii te-UlmI am ăgittl '?
- Nici unele din acestea nu este, Ci m,l îţl spuii] în cu-
getu curatu, nu sunttl eu bărhatulll tM.
Ea nu voia să cret;lă cu nici Untl chipu.
AtunG! ell1 (fise:
- Dunmet;leu să-şI arate dreptatea. Pe cine nu va fi clreptu
.din amendoI, să-lit cre ,teze sabia care stă în euill.
Şi îndată sahia sări şi crestă pe fată la degetu, şi atunci
.-C l'et;lu şi ea. ApOI găsdui după cum se cuvenea pe Siminoeu·
A doua t;li eltl află că Busuiocu se dusese la vÎnăl6re şi nu
I
[384]
Iii
prf
cii.
câr
)jde
1 si
r \.!, de
\� râ
1 ,
în:
be
de
că
SI
384
se mal Înt6rse. Încălecă decI şi ehi pe unu cală, luă ogar], şi
plecă după frate-seu, în partea loculuî pe unde se dusese a­
cesta. Merse ce merse şi ajunse în pădure; acolo se întâlni cu
muma pădurii.
Cum o vădu, se luă după CJ"nsa, �i dăf gană. Ea fugea, ell't
după densa, până ce muma păduril vegend(1 că n'are încotro,
se sui într'umi copaciu înaltă şi acolo scăpă. .
Sirninocu descălecă şi elu, priponi calulu, făcu foculii, scose
merindele şi începu să mănănce lângă focii, aruncându şi 0-
gariloru câte ce-va.
- Aoleo ! cum ml-e de frigu, gise Muma pădurii, im) clăn-
ţănescu dinţiî , i
- Dă-te josu, îI respunse Siminocu, de te incăldesce la Iocu ..
- M1-e frică de câlnî, dise ea.
- Nu te teme că nu-ţi face nimicii.
- Daca vel să-mî fad bine, mal dise ea, na o viţă din
cosiţă şi legă-ţî câiniî.
Eill puse viţa de cosiţă pe Iocii.
Ul ! ce greu mirase, dise Muma păduri], cosiţa ce ţf-ar»
dat' o şi pe care tu al pus' o pe fooii.
- Ai te cară de aicl, 11 respunse Siminocă, şi nu mal spune­
la nimicurî. Eaca unulu din ogar! a datu cu cada prin focă,
s'a pârlită niţelu şi d'aia mirase greu. Daca ţî-e frigll, dă-te
josu şi vin-o de te incăldesce ; daca nu, tacă-ţt fleanca şi me
lasă în pace, nu me totă supăra.
Atuncî ea credu, se dete josu,şi alăturâudu-se de focu <;lise :.
- MI-e forne.
- Ce să-ţi dau să mănâilcI? Eaca ia ce-ţI place din ceea
ce am din nainte.
- Eu VOitl să te mănâncll pe tine, gi8e Muma păduriI, gă-
tesce-fe !
_. Da te vodi mânca elI pe tine, respunse Siminocu.
Şi asmuţi câinii la densa ca să o sfîşie.
- StăI, 4ise Muma păduriI, opresce câiniI să nu me sfîşie,.
că ţJ-oiu da pe frate-tell, cu caIU şi cu 0garl, cu toW.
SiminocLI opri câiniI; atunci muma pădurii icni de vr'o treI
[385]
385
01'1 Şi dete afară dintr'ensa pe Busuiocu, calulu şi ogariI; era
Sirninocu îşi asmuţi: ogarit şi o făcură miel fărâmi. Deşteptân­
du-se Busujocu, se miră cum de vede pe Siminocii aci şi-I <,llse :
- Bine al venitu sănătosu, frate, dară rnultu amu dormitii.
- Puteai tu să dormi multii şi bine, daca nu orarmi eu ..
Apoi îl spuse totă şireteniadeila despărţirea loru pînă acum.
Busuiocii bănuindu pe Siminocu că s'o fi indrăgoetitu cu fe-
meea lUI, nu voi să-hi credă când acesta îl mărturisi adeve­
rulu, spuindu-f că nicî prin gândă nu l-a trecută una ca asta
vre-odată. Elii se făcu derzii, iucependu a-şi teme nevasta.
Şi aşa puindu-î gândă :fel1, se învoi cu Simiuocu ca să se
lege la ochî, şi el pe cait loru, apoi să încalice, să le dea
drumulu, şi unde i-o scote să-I sc6tă.
Aşa făcură. Când Busuiocu audindă unii gemetL1, opri calulu :
se deslegă la ochi, se ultă şi Siminocii nicăir î. Pasă-mi-te ell1
căduse într'o fântână şi înecându-se, n'a m'ai eşitu d'acolo
Busuiocii se întorse acasă, îşI ispiti nevasta, şi ea spuse
ca şi Siminocu, Apof ca să se încredinţeze şi mal bine de
adeveru, dise şi elii săbiei să sară din cuiu şi să cresteze pe
cehi vinovatii. Sabia sări şi-Iu crestă pe densulu la degetulu
celii mare.
Se tângui ehi, se jeli, plânse cu amaru că perduse pe Si­
minocu ; se căi că se prea iuţise ; dară t6te fu în deşerlll, că
n'avu ce-l mal face. Atunci, plin de obidă, şi de durere, nicf
elu nu mal voi a trăi fără de frate-seu, ci legându-se erăşă la
ochi, precum şi pe calii, încălecă şi -i dete drumulii in pă­
durea în care pel'ise fratele Sel1. Alergii calulll ce alergă, şi,
bâldâhâcL1! dete în fântâna în care c11.\ll1se şi Siminocu, şi
acolo îşI sfârşi <;I.ilele şi BLFUiocu, şi ele atuncea a răsăritll lu­
ce,ferlllii de <,lioa, fiulu împeratulul, BusuioCll şi luceferL11U de
n6pte, fiuhi r6bel, Siminocii.
Eară eii încălecai!i p' o şea, etc.
NOTĂ. Pove3titu la 1874 cll' L'�oni:ia Tăn,lse3cu din Bucurcci',
şec;letoru în mahl. Duclesculul. Publicatu ,pentru Întâia oră in Le­
genele sau Basmele Românilol'll, P. II, la 1876.
[386]
il
XXXVI
I� BAIATULU CELU BUBOS ŞI GI-IIGOR ŢULU
, f fost odată ca nict o dată ; etc. '
�':. A fo:stt! odată v unu hă�at. vEll1,v de vIa nas�erea IUJ, se
pomemse buhosii. Ce n a facutu elu ca sa se cureţe
de bube ? Dar în deşertu. BăieţiI la jocu şi fetele la horă
ilu hulduia �i Iugeaă de densulu ca de o lepră.
Şi fiind II că n'avea în co1:ro, şi elu, hietlt, ÎŞ� inghiţea a­
rnarulu şi răbda. Nici tu JOCt!, nicî tu veselie, nici tu -des­
mierdare, Se uita cu jindii la cel-I-alfî băeţr şi f!ecă!, cum
unii se încurau jucându-ss, cum alţii se sbeguiml cu fetele,
şi râmnea la deuşiî,
In tote \lilele se ducea ehi la unt! puţu de aducea apă
pentru casă. Drurnulu Însă îi" era pe Ia- curtea împerătescă.
Intr' o di când scose apă, vedu În ciutur-ă unu g"higwţl!. Bu­
curia lUI, că o să aibă în dioa aceea legumă mal deosebită.
Când. ce să ver;l'i Il-ta ? pescele î;lcepu Să-I vorhescă:
- Flăcăule, aruncă-mă eră în puţu, şi nu-ţi face pe-;atlt
cu mine, că multii bine ţi-oiu prinde şi el! vr'odată.
Băiatule se minuna de asta; cum de să vorbescă unu pesce.
Simţi elu că trebue să fie aci la mijlocD ce-va năsdrăvam'l,
şi-'i dete drurnuhi în puţu.
Fata îrnperatuluî nu voia cu nicî Unl! chipii să se mărite.
Ce nu făcu bietu tată-SeL!, ce nu drese, ca. să-şî dea fata la
casa el, dară ca s'o înduplece, ha. El nU-l da inima Să-Şl lege
capulu cu nict unulu elin peţitorii ce veneau să o ceră, ele
şi trel erau împeraţ1 şi fii de irnperaţ). .
RăiatulLt cehi huhosu însă de c1lte ori trecea cu cofa la apă
că
SI '
înl
Le
de
râ
I I de
\
,
I
[387]
38i
şi ea era la fereastră, vedea că îl totu rîde. Elu nici că se gân­
dea că pentru cl(�t1SIJILl se punea la Ierestră, şi că lUi pîndea
pină ce trecea; ci socotea ca aşa este ele Ielulii el cu zim­
hetulu pe buze. Pasă-mi-te fata îrnperatuluî, or î că cunoscuse că
elu o să fie unu' om frumosu, 01'1 că o trăgea aţa ca spre ursitul ei.
Ac,H aşa, mâine aşa, pînă ce într' o <;li, )1\1 chemă ele vorbi
cu elu. Să se prăpădescă hăiatulu de ruşine când ve<;lu că pe
densull1 îhi chemă ! se făcu roşu ca sfecla, 'se zăpăci pină în­
tr'atăta de nu sciu ele o cam dată să dică nici doe bobe le­
gănate. Atltii de multii se fisticise elri.
Apoî ţiindu-şl firea, şi luându-şi inima în dinţt, dete msce
respunsurî de merse fetei tecrnaî la 'inimă.
Vedî că şi vorba lui ca şi a felei, era vorbă cu 'Iipiciu, dra- ,
gulu neîchiî ; fetef îl tâcâia inima nu-I tâcâia, dară lUI sciîi
că-I tâcâia ele St11 Să-I iasă afară din peptu. Şi dintr'acelu minutu
nu sciu ce făcea elu, nu sciu ce dregea,că se pomenea, fără
voia Iui, trecendu pe la curtea impărătescă, ia aşa, numai ca
să trecă.
EU'! 1'Ş1 uitase ele pesce. Acum îşI aduse aminte ele densulu,
şi ducendu-se la puţii într'o c,li se uită înăuntru şi dise :
- Pesce, pescişoru, Ohigorţule dragă, mi-ai giSll că al
să-mi prindî bine" odată, odată; rogu-te scapă-mă ele bubele
astea ur icîose şi împuţite. "
N'apucă să sfirşescâ 'vorba bine, şi ce să ve\ll Dumneata 't
odată îl cădu buhele, şi rămase curată şi Iuminatii, ca unii
puiă ele hradu.
Când l'a veSlub1 fata' ele irnpăratu a�a mândru şi frumosll,
nu s'a lpai putUlC1 opri, şi l'a silrutaW. Ve�n că inima îl da
hrâncI către densull1, şi se bucură, nevoe mare, că pusese
oehil pe unl1 aşa bobocii de flecăll.
Ea frum6să de pica, elCl fmmosi:'l ea unl1 hujoru, vegu că
8untll numai bunI de a se lun în căsăt�rie, şi' dueendu-sela
împeeatullt, tatălll seii, îl �lise :
- Tată, eLl mI-arnl1 găsitCl 10goclniculCl. Nu SCiCl daca ţie
îţi plaee ori ba; clară mie îmi sfîrîe iniina după densulU.
'- Cum se p6te să-mI. fad 'tu astă ruşine, fata mea'? Uncle
[388]
al mal audită tu ca o fafă ele împeratll se ia de ])ărhaUl pe
unu flueră-vîutu, gO"clllU şi fără nici unu căpeteiu ?
- Tată, pote să fie săracă, pote să fie golanu, cum �licl D-ta :
dară este omu de omenie, deşteptl't şi apoî mie ÎmI place. Ei:'!
arnu să trăescu cu elu. Pe elu îmI �ljce inima să-Iri iau, Daca
nu vei voi să me insotesc, cu elu, să seif cu hotărîre că De
altulu nu iau, odată du capulu. -, '
Daca vedu tatălu feteX, împeratull't, că fie-sa pusese picIorulUi" '
în pragu şi nu voia nicî în ruptuhj capului să ia pe altultL
de hărhată, mi l-a luatu hinişoru pe amemtol, i-a băgaUl
într' o hutie şi I-a dab) pe gât·iii.
El: începură a se boci şi a plânge de mi ţi se rupea rărunchir,
ElU, bietu, nevinovatl!, păţea necazuh; după urma feteI împe- '
ratulul, căcî ehî nicl nu-j bătuse capulll, ha Hicr că visa că o
să ia de nevastă pe fata imperatulul.
Ve<;lendll însă că cu bocela nu o scote la nicl UlJll căpeteiu, .:
se ruşină singură de sine, cum de să se arate elu, cruce de'
votnicu, aşa puţin la inimă când se întâmplă de căr,lu în nevos,
şi Începu a se gândi, ca ce aru face să scape de primejd'i'e.
Când, odată îl veni În gându Ghigorţultl.
- 11 .... dise, Ghigortule drăgut, acum să te v(�dlj 1 Mi-al'­
datu doveqi' ele năsdrăvănia ta. sdill că poţ1 multe. ScapLin�
de nevoia în care amu că<;lutu.
Abia îl eşi din g'llră vorba cea din urmă, şi, ce să vegi dum­
neata? dintr'o pă<::âtasă de bufie, unde mi se făcu unu palatU,
de nicl îml)eratulii, 1:ataH1 feter nu avea aşa palatlt bog'ahl
şi împodobi1:l1 cu de t6te frumuseţile lume]. Alîtll numar, că
huba ajunsese la mare, şi acest(I 'palatu acolo se în(iinţă.
Mal gândi odată hăiatuhl celt'ţ huboSLI la Ghigorţll şi dor
ca palatultl să se strămute Într' o pădllre.
Dorinţa lui se Îm)Jlini numaI câtt1 te ştergi la ochI.
Dar a�a palatumăestru, uiel că s'a mal ve�lutU, miîre. Tate
lucl"uşarele dintr' ensulll era puse la râllcluiala lor(! şi tate îmi
vorbeau canisce năsdră varl'e.
El acolo al'l făcutU nunta. Faţă la nuntă atI fostii: fiarele
L t.
I.i
l'
101
!
Pe
I
Dt:
t
du
lă;
în!
bc
de
că
SI
Pf(
ca�
.�.
prl
că
, cât
fde
ŞI
de
râ
[389]
389
pădllriI, copacii cel măreţi, floricelele cele frumose, păsările
văsduhuluî şi stelele cer uluî împreună cu sân ta Lună.
'Trăiau acolo ei ca în sinulu mumei lor. Unele se au<;li la
dânşil certă 1 ferita sântuleţulu să vegţ la dânşil neuuire. Căc!
diavolulu vrajbef nu cuteza să-şi vîre coda Între el.
Şi aşa pretrecendu el, căsătoria Ioru fu hine-cuventată cu
uni:'! copilaşii, ce se născu trnplătoşatu cu unu peptu de auru,
. Mumă-sa, fata irnpărutuluî, cum îhi vedu aşa, se sperie, şi îl
şi puse gândll reu,
Dara Iiin dii rodulu pânteceluî sei:'t, îl fu milă să-I facă de
petrecanie. Se duse deci de-lu puse intr'ună pomii 'naltti şi îlu
năpusti acolo.
Venindu ursitorele, ele ursi pe copilă că va ajunge omu mare;
că va ridica tulpina din care eşise mă-sa, la mare mărire; că
hrana i-o va aduce o pas ere; că va Întâmpina unu zahracu hunu
de la al hrănitoref sele, din care va scăpa cu faţa curată; apoî
că va fi: povăţuitu de o altă pasăre.
Şi în adeveru, chiar de a doa-di începu a veni unu Vulturu
rl'-
\ în t6te dilele, şi a-I aduce de mâncare .
• ' . In vremea acesta, împăratuhi, tatălu feteî, plecase în vînă-
,. t6re cu o mulţime de curtenî slujitori şi vînător), Şi vîneză
icr, vineză colea, se depărtase de omenii sel, pe nebăgate în
sernă. Cum, cum, ehi se rătăci, rămâind numaî cu credincerulu
seu. E 1 ce te facI tu acum'? căcî sera se apropie, şi locu ele re­
pausă nu este, şi casă de găsduită nicî pomenelă,
Totu hîjbfindu el prin amurgu, dete peste palaturile băiatu­
JUl celui bubosu. Cum ajuuseră, descălecară, şi voindll să lege.
căpăstrulll caluluI de propteoa porţiî, acesta îl înfruntă, <;li-
cendu-le : '
- De, me, neghiobilorll; da ce, aic'î legaţI vOI c'liI'? loculu
cailoru este la' gr<ljdLl.
tmperatulu remase stilpitll de mirare. Şi apoI îl veni şi cu
ruşine cum elU, împeratlt, să fie mustrab1 de o proptea.
Şi totii slrângendii pumnii şi dinţiI de necasu, se plirr ba de
co16 pînă colo pe din naintea porţiI, ca să se mal recorescă
niţelLl Şl să-şI astâmpel'e necasulii.
[390]
390
BubosulU vedu de pe. ferestră că tob"! umblă pe dinaintea
porţi) nisce ornenî, lucru ce nu mal veguse ehi de când in­
trase în bube, cobor-i scara palatuhn, şi veni la portă de pofti'
pe aceştt căletol'! îuăuntru �i-l ospătă ca pe nisce omenI de
omenie �i rătăciţr.
Stăpânil palatulnr CUlloscură pe împeratulCl, dar ă eli"! nH-l
cunoscură pe denşiî ; ve�IÎ că nici nu 1 trăsnea lUI prin Captl ca
el să mal trăiască.
Imperatuh"! nicî n'avea vreme să se minuneze de ceea .ce
ve�lll În acele palatun. N'apucă să privescă cu Lăgare de sernă
la lucrurile ce mergeau singure şi-şI faceatI slujhn, şi sta să
asculte la altele cad vorbeau şi se îmLărbătau una pe alta la
lucru. Masa se puse În linişte şi cu bună rânduială, Tote ÎŞI
aveau vătafulCI loru ; tacârnurilr, meseI, trăncănăile de la bucă­
tărie, aşternuturile, rrrăturils ele casă şi de curte, gl'ajdurile
curtea, tote eratI cu răn duelile 10rLI.
După ce OS,)ălă ca un Îml)erltl, a doa SIt plecat-a v'înătol'iI
cel rătăciţI. GăsindL'1 o potecă care îl scoso la lwninişu, de
unde cunosct;t'ă drumulu, împeratllill plecăja curtea lUI cu ho­
Vid"e desăvârşită a pune g onacl cari se afl'�flle cUI era palatu;
riie acelea din coprinsuln imperiîţiel salp, şi desJ'l'e care nimen I
nu'I povestise nirnieu. EICI avea de gându ca să poeuncescă
mal apoI să i-Itl aducă luI acolo. .
Vulturull! urma a hrăni co'pilaşultl lepădatel de mă-sa şi
pusu în copaciLl, carele crescea repede ca o flore, până ce într'o
(;li se ţinti Vultm61ca după densull1 să va�Iă unde cotli vine elU. _
'Când privi ceea ce r1icea, îşlsburli penele de pe demr� şi pl!se
gându retI copiluluI. El §e ascp:1se şi stet'e acolo până ce plecă
VulturulU. .
Cum se duse ehi, Vulturoka veni la copilL! şi cu plisculu în.
cepu a ciocni în peptulL'I cJpilulul, ca să-I mănânce rărunchiI.
PeptulU fiindu tare, pentru că era, cum \lÎseiu, de aUrtl, nu'lu
putu sparge aşa lesne. Copilulă, CI.l!TI simţi clocniturile vultu-
.ro1cel, întinse mânuşiţele, par'că l'aru fi ir1Veţattl cine-va, a­
pucă pe Vulturoică de g,Hu, şi strânse, şi strânse, până ce o
sugrumă şi căgu jOSll m6etă.
lo�
Pe
De
du
lăi
râ
că
SI
în!
10
de
re H
i li
P�I '
c� I
jde
'ŞI
de
[391]
ssi
Atunci şi copilulu cohorându-se din copacm, o apucă rasna
pe cârnpu. In cale se întâlni cu unii cocoru. Cum îll1 vedu, se
împrieteni cu elu Cocorulu dăndu peste o aşa bunătate şi fru­
museţe de copilă, nu se mai ind ură a se deslipi de dânsulii,
şi trăiaii impreună în cuibulu lui. Găsindu o carte pe unde co­
linda Cocoruhi, o aduse băiatului, şi acesta înveţă să citescă şi
să scrie.
După ce se mal mări băiatulu, COCOl'UlL1 m1 îuveţă il face
o luntre, cu care se plimba pe apă. Elu lua oment cu dânsulu
în luntre, cu care se înveţa la mânatu. Mal târ<;liu elu îl şi în­
trecu în meşteşugulu de a mâna luntrea şi îl plimba şi pe denşil.
Plimhându-se elu aşa pe apă, a zăritu palaturile tatălui seu.
A cercetată ce era aceea şi a aflată că acolo trăiesce o pereche
de ornenl. Elu s'a dusu să facă cunoscinţă cu denşil, Acolo,
_din una, din alta, se dară în vorbă şi despre copil, şi află că
elueste copilulu lor LI.
După acesta părinţu m1 rugară să remâe cu denşiî. Ell1 nu
voi; vedi că ursita îll1 trăgea în altă parte.
Se puse în luntre şi eşi la lume. Aci daca ajunse, dete
peste palaturile împeratuluî, tatălu mă-sit.
Cum i lii vedu împeratulă, nu SCil1 ce, par' că îî dicea să ia în
nume ele hine pe acestu june. Iar lUI, fără să scie de ce,
ii tăcâia inima de bucurie, Ved) că, măre, sângele apă nu se
face, şi ruhedenia la ruhedenie trage ca aculu la m agnetu.
Elu intră în slujba la Imper-atulă. Şi isprăvile ce aduse
împerăţieî prin iscusinţa lui, făcu pe împeratu să albă pe
acestu tîneru mai de apr6pe alu sM.
Fiindu totu pe lângă lmperatuli't, şi vi:\c;lenclLl adesea pe fata
imperatului,-căd după surghiunirea fetei celei nnri, dobân­
dise împeratull1 altă fată, - nu bătu gândurile să se întin<;lă
pînă la densa şi nu greşi: căci şi ea pusese ochil pe clensul.
Într'o <;li se încumese a-I face cu mustaţ.a; clară cam cu sfială;
ea se uită galeşL1 la' densulL1. A<;ll aşa, mâine aşa, pînă ce
intr'o <;li merseră amenda! înaintea împeratulul, dădură În
genuchl, mădul'isiră că suntl1 îndriigiţ'f, şi se rugară de împe­
ratuh'l să-i căsătorescă.
[392]
pr(
"
că
CâJ
}:de
, şi
de
l'â
�i
Io]
Pe
I
DE
I
I
du
I
lăi
ţ
t
în
,1
be;
de
g,
că
"
SI
"�
�.
,
392
lmperatulu carele scia de patarama cele! d'intâili fete, nu
se împotrivi nicî o cirtă de tirnpl', ci sciindu şi pe băiat!'l de�­
teptii şi ageru la minte, puse de le făcu UI1lJ. puiu de nuntă
de sciu că s'a dusu pomina.
Apo) fiindu şi betrânu, se cobor! din scaunulu împerăţiel
şi îl urcară pe denşit, car î domniră cu omenie câte �1ile avură.
Şi încălecaiu p'o şea, elco
NOTA. Comunicatii la 1877 de A. R. născută în Bucurescî, elevu
în an. ll, din scola militară de la lWi!
[393]
XXXVIII
� FATA CU PIEZE RELE
:q' :""'r fostii odată ca nicIodată, etc.
• + o \ A fostii odată unu imperatii. EJ;L1 avea doi-spre-dece
< fecîorf, Când se punea la masă, copii'! stau impreju­
ru'î cunună deplină. Ehi era totu-d'auna cu voe bună,
flind-că vedea că trebile îl mergu strună.
Împăraţii, vecini! lUI, rivnea la traiulu luî cehi tlcnilu. Ved î
că şi e11\ era bună la inimă, şi nu supăra intru nimicu pe
poporu, şi nu asuprea pe văduvă nicî pe sirmanu,
Adecă, de! nimenf nu scia ce verme îll1 rodea la inim ă şi
pe densulu. Aru fl dorită, hoer'îd-v6stră, să albă şi CI fată
harim, la atâţîa Iecforf.
Şi mal una, şi mal alta, dete Dumnedeii în cele din urmă
de i se împlini şi acestă poftă a inimeî ; nevasta lU1, împă­
răt-sa, remase grea şi peste noă Iunî făcu o fată, frumosă,
frum6să, de semănu pe lume n'avea.
De und e se aştepta acum împăratulii ea să fie pe depli nii
fericitii, aşî l unde? eca se adeveri şi la densulă, ca la totă
lumea asta păcătosa, povestea cânteculul :
In lume născută,
Nimeni n'a stătută
A fi fericitii
Cu desăverşitii.
Începu a-l tânji trebile împărăţiei. începu adecă a da în­
dărătlî. Ba cutare Impăratii ilii amerinţă că voesce să se scole
cu resboiu asupra lUI, daca nu o face cutare lucru; ha, cutare
împeratii cere cutare lucru; ha, supuşiî lUI vor să facă răs-
;=7' j 7 2
[394]
t
1
394
\;::
miriţă; ba, vitele de IV moşiile lUI a călcată hotarele altef
irnperaţil şi suntu luate de pripasu ; ha, că mortea a d ită în
ele; şi câte neajunsuri tote se ţineau Ianţu, de ajunsese bie­
tuhi imperatu În sapă de lcmnu.
Se silea, hietulu împăratu, cu toţi cel dot-spre-dece fii ai
sel, să facă pace, să fie între ornent bună-învoire, să opresc a ,
relele ce-hi hântuia, d.rr geba, pagubele curgeau gârlă.
în cele mal de pe urmă chernă unu eetitoru de stele Să-I
sllue ce e pricina de-l mergu lucrurile anapoda, şi nu r6te
să .dea înainte.
Daca veni filosoful lI, îl PUS! la stele, şi arba t,li il �Lse să
bage de semă În treî dile d'a rindulu cum îi dormu copiil .•
Trccendu cele trel dile filosofulu veni din nou.
Împărutulu îl spuse că hăeţil dormeau care cu mâînile d'a­
supra capului, care într'o parte, care cu mâinile pe peptu, şi
carope spate şi cu mâluile pe lângă den?:! ; iar fata dorrne pe
brânci, orl strânsă facută g'hemll, 5:1l1 cu mâinile intre genuchr .
Acesta este piaza reaoa a împerăţ.ie1 tale, respunse filosofulu ;
de nu o vel depărta din casă, nu se va alege nici prafulu
de D-t» şi de copiil dumitale., .
Imperatulu băgase şi elu de semă că se cam adevereni q.i­
sete fllosofului, că de când, adecă, dobândise fata, datuucî şi
ehi da indarătu. Dacă nu scia ce să facă, cum să scape de
prăpădu pe cel doi-spre-dece copil. ...
Bietulul Impăr atu, şi acesta îl era copilă. N'ar fi vrutu, veq.I,
să piară nicl unull1. In cele de pe urmă se lăsă după' 1'0-
vaţa filosofilorll. Ei q.iceau. că mal bine este să piară unUlt1
şi să scape doi-spre- gece, de Câtll toţi să ajungă CI v<ll de
el şi rÎsulu lumiI. .
Se îndoia împel'atLilU, se îndoia împerătesa �ă facă o aşJ
Llptă, Jal'ă înteţiţ\ de t6te relele ce-I năpădea din t6le părţile,.
se înduplecară la sfaturile celoru anI aprope d8 deJlşil, şi se
hotărîră Îll c8le din ur,nă să facă o jel-tfă de Câtll h:eI­
sjJre-c;lece.
Vorbi deCI Împeralll[ll cu credinclosull"1 SeLI cum să facă.
Să c,lică adecă dl vrea să mergă la vÎnat(i, �ă ia şi pe fată
re
p�
I
I
,
d
I
că
SI·}
, ! I
l'â
lo(
Pe
DE
, du
lăf
[395]
393
cu densuli:i, mal cu semă că tobl dicea ea că-I place să vadă
cum mergii omenii la vl natu, şi să o lase acolo în pădure;
Acesta însă fără să scie ea.
I se rupea rărunchi'i împeratulu'i de mâhnire pentru repu­
nerea filci'i sale, se mâhni imperătesa pînă în fundulu sufle­
tului el, când îl aşeda merinde în coşii, sub care pusepri­
menel'i, şi câte-va giuvaericale d'ale el.
Când fu căruţa gata, puse COŞUlll cu merinde, unii urcîoru
cu apă, şi se urcară şi el, adecă fata şi cu credincerulu îrn­
peratului. Porniră şi ajunseră într'o pădure mare. În urma
loru acasă se hocea lrnperatulă, Imperătesa şi traţi) fetei,
de-ţî venea să-ţi el lumea în capu.
Daca ajunseră în pădure, stete caruţa mai d'o parte la o'
potecă, luară cu dânşiî COŞUlll şi uroforulu, şi plecară prin
pădure după vinatii. Stăndii la unii colnicu, fata se dete să
cu legă nisce floricele, Să-Ş1 facă unu mănuchiu ; eră credin­
oerulu împeratulul umbla rasna prin pădure după păserele,
şi, î ncetu, încetă se. depărtă o bucată bună, ajunse la că­
ruţă, se pusă Înlr'('ms:l şi pe ici ţi-e drurnulu.
Când băgă de serna fata tmperatulut, credincerulu nu e.
Dădu chiotu, strigă, ţipă,. dară nimeni nu-I respunse. Ce să
facă ea'? Eară daca veg.u că dă în deseră, fata se urcă j ntr'unii
copaciu, se uttă într'o par le, se utta Într'alta, nu care cum-va
vede VI" o colibă ce-va .• Nu e. Se m11 Intorse de se mal ultă
şi În alte părţ'î ş� g.ări, tocmai ,ce! Într' o depărtare Iicărindu
o lumină ca o steluţă. Atunci se deie josu, şi cu coşulu În­
tr'o mână, iar cu -ureiorulu de apă intralta, tîreşll după densa,
mersedreptu la lumina ce <;lăl'ise.
A�i d'lca ajtllls:�, d,�te peste. Ii) colibă, Îll' care ardea unu o·
paiţll în ciobl[' Bătu la uşe şi-l deschise. Acolo şedea o be·
ţrână cer�et6l'e. Fata se rugă să o, adăpostescă şi pe densa
Săraca o prjimi; dlră îl spuse că n'are ce să-i dea de mâncare
fiind-că totU a�utuli:i el este o găină, unu căţelu şi o pisid
Fatil SC03e din coşii şi de te şi betl'âne'i.
A doa \li câi\d se sculară, lielrâna incepu să se va8te c
i-a muritu găina pe cUlhu: Ea se' plângea acum că are s
rrmsw·z'
r
[396]
396
d€!
moră de forne, de ore-ce C11 ouşoruln ce lua de la găină pe
fie-care �li se hrănea ea.
Biata fată de împeratl't îl deie o g'iuvarieca d'ale el, ca Să-ŞI
cumpere o altă găină cu care să He hrăneS?ă,
f Baba, cam cu m ârăiala, cam de voe,' cam de novoe priimi
( d arulu feteî, şi tăcu,
A doa nopte îl muri cătelusulU. Atund ea dise :
- Fata mea,8ă-ţ! 'el aie tr�I fuiore şi să t� dUCI din casa
mea, că de când al venitu tu, pagubele se ţinll lanţu. Căţe­
lulu ăsta nu l'aşi fi datu nu sciu pe ce, fiind-că Îml păzea
'Coliba, şi-lU amll de atâtea mari de anî,
- Lasă mămuşal'ă, nu te supăra, îţi dau el! cu ce să-ţi
cumperI altulu, ba încă să-ţl mal şi rămâe.
Şi scase de-I mal dete o giuv:aerica.
Atreia di găsiră şi pisica martă.
- 'Să te dUCl, fetico, din casa mea, gise hiba, şi înclărătu
să nu te mal întorcL Te ve�i a fi fată de amenl, te vegu
că al scule, dară lipsă de aşa hogăţiî. Mal bine e(l cu să­
răcia mea şi sit trăescu înticnă. De când al venitu tu, be­
lelele m1-a(! tăiatu inima. Dute, elragulu rnamaî, şi ia îm­
preună cu tine totu ce al adusu în casa mea şi bunu şi reu.
în Fata n'avu încotro, şi cătă să plece din coliba habeL Îna-
bc inte însă d'a pleca, se desbrăcă ele hamele s;;!;c cele bune
de 'Şi ceru de la baba nisce sdrenţe d'alo, ef, Baba, ca să scape
,de densa, căulădupă perne, pe sub patu, pe culme, şi-l
ci( " det� nisce ţale de,puse pe densa, numaJ să se· cIucă din casa el.
SI '1 .Hainele ce le lăsă fata, baba,le scase din casă şi le dete în
jcelarulll Ge avea lângă coliba el. .
Şi aşa filta, îmbrăcată cu harne de cerşet?l'e, plecă din casa
ri!babel şi începu a orhăcăi prin bungetulii cela de pădure, că
PI,:/" : dar' d' o găsi vr' o potecă care săo scaţă l,� lume. .
1,:, Şi totii mergEmdu aşa, dete peste o stână de 01. Acohy nu
eli găsi pe nimeni; căel stăpânif eral! treI tOVal'Oşr, carI Se ciu­
Ii ,ceall câte treI cu oile. Aci daca ajunse; fata împeratu!ul se
puse de mătură colih;), rîndui fi-care lucru la locşol'uliî luI,
' Jacu fOCLllll si ah1rnă căldărusa de mămăli"o'ă în criicane. Până
I • •
[397]
:397
una, alta, mal spăla vasele, precum şi vedrele şi hârdaele in
care adunau clobaniî laptele. Apoî se ascunse.
Venindu cîobaniî şi vedendă t6te astea, se mirară. Se uitară
înc6ce şi încolo, dară nu vedură pe nimen I. Atunci diseră :
Cine ne-a făcută ăstu bine, de va fi băiatu, frate să ne fie ;
eră de va fi fată, soră să ne fie.
Fata împeratulul atunci se aretă. Ea se rugă să o prirnescă a
locui cu denşiî căcî era o nenorocită şi n'avea unde să se adă­
postescă, nicl să-şi plece capulu.
Cfobanif o primiră şi îl spuseră ce are să facă. Sera când
veniră găsiră erăşî tote gata, şi dernâneărică şi hărdaele, în
care făceau hrândă, curate, şi tote bune la stână.
Însă unulu elin tovaroşi se plânse că nu scie ce aii oile de
tânjenescu de adf-dimineţă ; pasă-mi-te dase bola în ele, capia­
seră ori nu SCit1 ce li se întâmplase.
A� doua di se plânse altulu că a datu versatuhi în 01, şi
nu scie câte voru scăpa.
A treia di altulu veni cu nu sciu ce brumă de 01. Ell'Î spuse că
voindu a trece peste o punte, pe unde trecea în t6te 4ilele cu
oile, de astă datănu scie cum îşI făcu nălucă o 6e şi sări în
rîu; după densa alta, după asta alt", pînă ce se năpustiră oile
şi săriră mal tote în rîu. Se sili hietulu cîobanu, să le oprescă,
dară, aşt ' pe draculu să-Iti opresct 'l când intră spaima în 01,
de giaba vtotă munca; abia scăpase vr'o câte-va 01, cu care
veni. acasă.
Se luaseră de gândurî bieţii clobanî, cum de în cele tref dile
de când venise fala aia la stâna loru să dea el peste o aşa pa­
gubă. El vedură că surata 10rt1 trebue să fie piază rea, şi că
a că(Jutu ca o pacoste peste denşiî. Atun cî se vorbiră �a să o
gonescă de la denşiî, şi îl diseră :
Surată, cum ili venitt1, să te duel de la nOI unele mila Dom­
)lulUl te va poveţui. NOI nu te mal putemt1 ţine. Tu al in!:ratu
în coliba n6stră cu săeăcia. Paguba ce amu. Încercati:'l în aeeste
treI \lile de când eştl tu la nOI, niel in t;lece an! nu o vomii
'putea 'pvne la 10C]'I. ,
Fata n'avu ce �licf). Ve\lu şi ea că aşa este. Se sculă darei, şi
[398]
398
'.
cerendu-ş! erlăciune de 1'1" Il'll ce le făcuse fără voia el, plecă
într'o doră, ia aşa peste cârnpir unde o voru duce-o ochiî. Şi
mergendu ea cu inimă plina de obida şi cu lacrămile şiroie,
dări într'o depărtare mare nisce palaturî. întinse pasulu şi se
duse intr'acolo ca să nu insereze pe drumu, Acolo şedea o
Arăpotcă bogată. .
Se rugă de slugile palatulut ca s'o priimescă. Arăpoîca care
'o veduse de susu, când intră pe portă, porunci să o aducă'
înaintea el. Cum o vedu, o cunoscu, şi pme de o îmbăe fru­
mosu, o îmbrăcă cu nisce haîne curate �; o luă pe lângă dinsa.
Şi aşa, intr'o gi Arăpofca o puse să-I caute în capii, căci,
dice-se că arapil câtii de curaţl să fie, tOtLI se g ăsescu condrăţef
in capulu 10rt1; pentru că le e perulu imbăxită, pâslosu şi des,
nevoe mare! Fata Imperntuluf vădendu în capulu arăpoicet,
ce nu mal veduse de când o făcuse mă-sa, i se făcu scârbă
şi iI veni să scuîpe.
Se uită în drepta, se uită in stânga, şi nu-I deIe de ochî
de câtu scumpeturî, pe care iîfu milă să scuipe. Să se ducă
ce-va mal încolo, nu putea; căcI Arăporca adormise cu capulu
in pola "'el. Se apucă şi ea de scuîpă în luţele Al'ăp61ce1.
Arăpo îca, ca dracu, simţi, şi odată se sculă. Ea se uîtă cu
milă la fată, şi îl dise :
Să nu te isciu cine eştI al vedea tu ce al păţi din mâna
mea. Dară aşa, te ertu. Să te găteqCl să mergemă' la unu
locu. I)i să prindă caiî ia căruţă.
Până se gătiră' ele, căruta trase la scară. Se deteră josu şi se"
puserăîn căruţă. Arăp61ca.spuse vigitiuiul unde să merg-ă. Pe
drmnu însă h'lvilţă �i pe fată ce să facă acolo unde- mergL!.
Ahta sfâr�i de vorbilU Arăp61ca' şi njuIlseră în curtea unul
palal1�1 cu mir de miI de cămări. Cum se dară JOSll din căruţă
Arăp6l:ca merse la o cămară unde era dOI 6menl: unllill tl­
neru şi gras1\ şedea într'unu palU de aur CI restul'llalU şi se ju­
ca cu doue gh.eme de mătase; altnlll moşnegl1, umbla de colo
până colo şi astâmperu nu mal avea. EllI 'le cocoşase de muncă,
era trenţărosii şi 81abll şi pipernicitii de dedeal că este altii> aia,
râ
,j�e
r �l
de
câi
.. I prr
că
Io]
Pe
.c
DE
c
du
r
�
lăs
It
p
în}
Lo
il
de
şi
-ds
ca'
I de
SI
j I
j jce
I
re , bal
i,l,l'
P�I!I·d6j
� I :
: ! v
C8 I gai
[399]
399
nu fiinţă de omu. Pasă-mi-te, tinărulu era noroculu Ietet, eră
:betrânulll noroculu Arăpoîce î.
Cum vef,l� fata pe tinării jucându-se cu ghemele de mătase,
odată se repedi la dănsulu, după cumu o învăţase Arăpoîca, îl
"smulse ghemele din mână, şi pe iCI ţi-e drumuhi l Eşi fuga, se
sui în căruţă, visitiulu dete bice cailoru şi nu stătură cle câtă .
tocmal acasă.
Cela, greoiu şi mototolii CUITIU era ehi, până să se scole, până
să esă afară, până să se ia după dânsa, rămase cu buzele UITI­
flate, că n'o mal putu ajunge şi intorcendu-se căruţa, luă şi
pe Arăpo îca ş'i o duse şi pe densa acasă. -
'I'ocmaî atunci împeratuli:\ loculuî aceluia- se hotărîse să se
insore, că era holteiu. Logodnica îl ceruse să-I facă o hatnă
de o mătăsărie f6rte scumpă, Făcu ce făcu în.păratulii, găsi
o asemenea mătăsărie si o si dase la croitoru, Dară ce-i facI
necazulul, că mătăsăria' nu ;jungea. 11 mal trebuia unu petecu.
Puse impăratulu să-I caute peteculu, clară asemenea mătăsărie
nu se mal găsi -in totă împărăţia.
El! cum rămâne cu halna mireset ? Daca n'o face-o după
şartulu el, logodnica nu o primesce; daca n'o găsi peteculu
ce-l trebuia, rămâne. haina neisprăvită. Şi acesta nu se putea
adică să rămâie nunta dintr\inll Ilecu de nimicu -.
. Mal puse impăratulii ornenî de cereetară şi află că la Ară-
1)6'Îca cutare să g�se"ce unu petecii de mătăsărie aidoma ce­
le ea ce căuta impăratulu, şi tocmaî atâtii câtii îl trehuia.
Pasă-mi-le in ghemele luate de fata impăratulut de la 'no­
"Toculu el.celll Ieneşu se afla acelu peteei! de mătăsărie.
Trimise împeratulll 6men'î să-;lL1 cumpere. Arăp61ca le spuse
că peteculii îli'! dă ceiuia ce îl va ela atiţl galben1 cari să
tragă la cumpenă câtu şi mătăsăria. Puse, deci, într'unu 1alerl1
alll cumpenel pet�cul(l de mătăsărie şi îndată braţuli:'I cum­
penel cu petecllll1 se lăsă josu. Puse şi galben! în celll-laltll
taleru, clară ell1 "remase SUSll. Mal puse, mal puse şi eră mal
puse, elară cumpena nu se lăsa în jos, puseră 6menil împe­
ratuhi'î toţI baniI ce avură la dânşil, cumpena sta [O[ll SUSll.
A tuncl se duseră de spuseră împ(�ratulul. Se miră împeratult�1
[400]
, .�
·q:OO
[401]
1. Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de m6rte .
II. Ilena Simdiana . . . . . .
III. Br6sca ţestosă cea fermecată
IV. Aleodor ă impăratu ...
V. Porculu celu fermecatu. . .
VI. Inşir'te mărgăritar!
VII. Lupul celă năsdrăvanu şi Iet-frumosu .
VIII. Prâslea celă voinicii şi merele de aură .
IX. Voiniculă cehi cu cartea în mână născută
X. Omulă de piatră. . . . . .
XI. Voiniculă celă făr� de tată.
XII. George celă vitezu.. . . .
XIII. Fetu-frumosă cu perulu de auru .
XIV. Fetă-frumosă celă rătăcită
XV. Fata săraculuî cea isteţă , ..
XVI. l)îna munţilor. . ._ . . .
XVII. Făt-frumos cu carîta .de sticlă ." i
XVIII. Balaurulă celă cu şepte capete.
XIX. Numar cu vitele se set 6e sărăcia din casă
XX. Dina dineloru '.' . . • . . . . • . . .
XXI. Greucenu . . . • • . . . . . . . . . .
. X·XII. Cele -12 fete de impăratu şi palatulă celă fermecatu .
XXIII. Ciobănaşulă celă isteţu sau ţurloele blendeî .
XXIV. Poveste ţerănescă. .
_ xxv. Cel trei fraţi împeraţi
pagina
1
1'1
33
41
49
62
72
.81
95.
1'12-­
-120 '
132
146
160 ..Il
"���' .1
189
199
205 I�
211
218
22tl
2j3
253
21l�,
/
,TABLA DE l\tlATERIE
[402]
����
'�.;
:XXVI. Cotoşmanu Năsdrâvanu
XXvll Pasărea măiastră .'.. I
XXVIU: Găinăresa , . . . , , " . . . . .
XXIX. Ţugulea fiul flnchiaştÎlul,şi aL mătuşel
X:XX.'Copii{,veduvului, şi epurele, "tilpea"lupulă, şi ursulu:
XXXl.,Fata moşuluî cea cu, minte .'.. '
XXXII, Fata sde Imperatu şi flulu veduvel . e-
XXXIII. Cele tref rodiî aurite ,. � . �: . . <:» -.,''' •.
x::xxrv:'lIoţtl impăratu " ," . : " ... /", ..
XXXV. Lucefărulă de dioă şi -lucefărulu (� n6pt!:
,XXXV\:, Băiatulă celă bubosu şi ghigorţllW'
" xxxvrr. Fata�cu pieze rele :, �01.
� �- �