2? UNIVERSITATEA„ALI.CUZA IAȘI FACULTATEA. DE FILOLOGIE Dumitru Irimiu I STRUCTURA STILISTICĂ A LIMBII ROMÂNE ; II I CONTEMPORANE HW9 „ „ —j--- f entru uzul studenților IAȘI-1980 ' 6^7- 165981 B.C.U. - IAȘI STB0OTIJ&1. ȘTHISÎIC Ț.nfRTT ROKAIS CG?ÎE3TG2A0S ' . I. EJTaODu^sHB ID S!EU9IDI< STILISTIC AL LES^i , A. Obiectul Btiliaticli. S£â21a£âaa întră gi nagiină» . La șapte doGunii de .1* apariția Inerărilor iul Ch.Bolly» Precie de styliBtiflM. Gonevo, 19*5. și SsajJui-dd stvliatioue (2 voi.) , Heidelberg, 19o9»'ȘSlUflîlM încă îgi «nută identitatea în sfera fsar-Se anplă a inventiva- țiilsr la caro «st* supus limbajul uman, c*Mld«rat în sralti- piei* «ale aspecte.- Proeseul de afla« a propriei identități inpliețî în aoolagi timp adunarea intr-un ningu? tea a anmroascloJ? Cde atîtsa ori, contradictorii) oui pe caro e-a pornit și «îști- garaa unei autonomii prin care otilisțloa să-și fisesa va loc bine definit în daavoltaroa ounoaștarxi» ’ Această aspirați* spre autoneaie și bo - desfășoară atît în plan diacronic, cît și în plan ginorcalc. Dini perspectivă diacronică,/ stilistic© modernă no sitneasă, d/^fapt, în pr sa (chiar dacă în disccmtinui- tate) retericii. clanice și nediavalop în raport cu caro tindo să-și conatrăiască • identitate proprio prin a^tindoroa invosUgațiilor la toate categoriile d* anunțuri lingvistico, și prin abandonarea caracterului normativ» în acest aan». Sh. Bally este pe drept.cuvînt considerat printre fondatorii stilisticii modern*./Prin lucrării» '.ale, . jtilistXc.a ss afirmă că o cercetare decor" ptlvă, obiectivă SESfelsU-. cea do a doua ipostază xjeonținlă a limbajului una», rnalisarea £ । Clui ccncrot-individuală» parole, din «ciacipțin lui Saussuro. ' Prima ipostază/ ^@imo^iliaba-f»jncmcaa social» d« esență ideal- abstractă, o situase profesorul său în centrul elaborării "t oriei gen-j?ale a liabii. S-ar puneți apune că» îatr-nn anosti* sena,, procesul de cenotituiros la începutul ocolului al 3X~lsav a.etiliHticii modeme a font atinulat - fi* și indirect - do ?.d« Saussure care îndreptase o hulirii limbii din diaoronin • „ 5 « (ovîen^usc sbsoI.tt'feisaftS în oaoolul anterior de școala nuogra- naticiler) îa sincronicintreducînd totodată,ditjfcineție Booial- individual în desfășurarea a3tulul lingvistic* Studiindu-ealiaba în slnoroula, faptele lingvistice și-au făcut mai relevanta cele două dimensiuni. In delimitarea obiectului propriu tmei științe generale a limbii^ Sansauro exclude rzanifootărilo individuale (parole) ale limbii social (Imuto) i lingvistica trebuie să ss intereseze doar da aapee- tal Gocial-abstract al limbajului aman, Dintre elevii săi90h, Bally, unul din editorii Ceurs-ulul (în 191S), va acorda, dimpotrivă, atenție primordială manifestărilor individuale, spontane, ieșite de sub controlul social al liabii (langne) și va întemeia astfel Stilistica. . Din această perspectivă, k făcut primul nara pas spre cîștigaret'. autonomiei în raport cu retorica, dezvoltând totodată și o primă concepție despre obiectul prc« prin de cercetare, face, eu alto cnvințG, și primul maro paa spre definirea propria! identități.. Dar tccmai prin secantă primă fixare o unor contururi ale sferei de investigații, stilistica pe da o parte, a provo- cat reacții visând spargerea limitelor trasate de Oh.Ballyjiir, pe de alta, a deschis drum dezvoltării unor raporturi, nu foarte bine precizate, cu și, ulterior, ou Poetica. Helațiilo cu lingvistica derivă din.chiar imaterialul supus observațiilor - limbajul vpcrI - articulat. Dar, cum în- . tre obiectul de studiu și materialul din care acesta rBto decupat” nu există suprapunere, sa înței-.ge că. identitatea do material au înseamnă, și identitate do obiect, îoa.uai în această âclimitorf: a obiectului din întinderea aceluiași aa- torial stă, în ultimele decenii, problena e lonțlală a stilis- ticii, care încearcă să-și cucerească ur statut do antononio apre a ieși din raportul de subordonare față de lingvistică. Poluțiile cn Bșp^sa reprezintă în bună parte u> transfer.din plan dlMrrnic în plan ^încrcnlc a legăturii cu EaltEiasi» Cratrar Haitelor introdune do Bally ctiltaticiie - 6 - Sari Voaslor și mai ales slavul său, leo Spitser, dcsvoltă o a doua concepția dospea sfera de investigație a stilisticii, care cuprinde acuu (și eventual se lisitează la) limba schiori- lor literara. In felul acosta stilistica a început aă Sî cp&" funda ou cercetarea stilurilor literare și cel ma^ frecvent ou stilul individual al scriitorilor. Așadar, în sincroni®, problema descoperirii sau con- otruirii identității stilisticii înseamnă delimitarea cbiectu- lui do cercetare și. a obiecti-VUlni interpretărilor î& raport cu lingvistica și cu ypaiiăa deopotrivă. Luîndu-ae ca teram da referință punctul d® 'eeder© ^aussnrian despre nbi -etul de cercetare al lingviotieii •» limba (langue)» Jtiliatica, os$e ®a gî^dită d© Oh. Bally, rămîne relativ autonomă față de lingvistică, chiar dacă oa ar veni, Sntr-ur anume sona, să acopere caoa c© Saucoure numea, ipotetic, Xâ&£3Xâ412a.J«£Ss.TCil. Distincția llmbă-vcrblre reprezintă, în concepția lui Sauasur©, 'prima bifurcare întî.lnită din momentul în care bc popiră la olabo^ rarea unei teorii a limbajului. îrebuiG de alea între două drumuri pa caro este impeaibil să se meargă conoomitentt ele trebuit oS fie urmate separat. Se poate în ultimă instanță păstra numele do lingvistică fiecăreia din ©ele două din-sipli- ne, dacă vorbia de e lingvistică a vorbirii. Dar aceasta nu va trebai eă ae confund* cu cea al cărei unic "bioot este limba’." Hai mult împlinită în concepția lui Bally, ©ohivâla- ras stilisticii ou lingvistica vorbirii devine explicită la itiUoticioni do Mai*tîrsiu. Iu stllinbioa românească oa •■te prezentă, de exemplu, la lor Cctoanu. pentru care "utl- Uatica er :e ctudiul Umbli îr acțiune, cereetarea codului in.care vorbitorii fi® folosesc de graiul lor într-^p împreju- rare acra alta.03^ ncaaotă înțeloger stilistiea se pre- zintă, de fapt; as e ipostază a lingvisticii și au ca r rm3u-= ră r* ei, Ma C0Q concep acad.I.Iord uxs°.B. obiectul ei/ol ■tlliuticii lingvifitice/de eercel’tre îl anatltulo limba, su ctUnl/ ador mijloacele de eznranlo si® întregii eeleeti- - 7 - Htăți vorbitoare, nu ale unui singur Individ ian ale unei singur* opera.. sau L.SfîriQa« «Stilistica asta una din ramurile lingvisticii,., iar obiectul oi îl constituie întreaga limbă re?lisată («parola*)3 - . : ■ . ' s ■ '. . ■ ' ‘ z z Concepînd jsilistiea drept “studiul faptelor de expresia als limbajului organizate din punctul de vedere al conținutului lor afectiv, adică exprimarea prin limbaj faptelor do sensibilitate și acțiunea faptelor de limbaj asupra sonsibitttății*- , Ch.Bdly excludea din sfera ei da ... .?vee„lgații studiul, limbii abriitcrulnlj expresivitatea ■axisului literar nu ost; spontană ci derivă din “folosire® voluntară șl conștientă7> a limbii în vederea -Mimării unor valori estetice. ?unotul do «ședere aste îmbrățișat fără rozorve.de acd.Iorgu Iordan, întemeiatorul stilisticii ro- mânaști. Lingvistul român distinge între o stiliatioă llngvis- ^eă_și una saiMică, care ar putea fi numită studiul sen " BaUy și a lui Iordan, consi- derînd specific cercetării atlUetio^ interpretarea limbii ca artă, Mlhelm Heyor-Lflhke refuza înscriere® acesteia î* sfera lingvisticii, "Cît despre stilistică, o laa în SCana altora...stilistica ^ato studiul limbii ca artă, Așadar, ii» perapactlva concepției lui ?.de Sau««ure, or axietH i serie de fapte da limbă pe caro Lingvistic® nu le studiază. Acestea ar fi faptele grupata la polul .vorbii-. adică -,ocaai dementele da care.ar urma să je .icupe atijia. tiaa, șșa cum o concepută da Ch.3any și, după *1, dQ I. Iordan. Din perspectiva concepției stilistico a lui Daily - ordon, ar exista, apoi, c altă serie de fapto do vorbii «a^Burian al termenului-concept), pe oate ea.e vorba de demente ale limbii scriitorilor. « ti ®» Cine întreprindă, îneă, studiul testului literar, . eonsiderst din punctul de jeăerr al limbii? Știința liVerat’-iriâ - Iacă să ao înțel aagS i .Meyer-țățika « Stilistica estetică sau știința stilului - spuns acad.1.Iordane Stilistica afirmă iJ.Vianp^ oara pare eă deschidă drum unei științe aufconmes in« tegrale^ interdiaciplinaro, deși, col puțin tocr&tie, ol o situează pa aceasta tot în sfera lingvisticii» ^cercetarea sti- lului beletristic constituie unu din fermele calo asi sature alo științei lingvistico.. Criticii $1 Istoricii literari răs- pund unei sarcini Importanta a vsreetării lor, însușindu-și această știință Ideee caracterului, artificial el ruperii stilisticii în una lingvistică și o alta, literară sau este- tică, so impune fără echivoc în studiul rsău programatic S&W-As este deci posibil do a vsrbl despre • stilistică lingvistică și tina nellngvistlcă, Soața ' efectalo do stil rezultă dintr-o anumită întrebuințare a limbii, a Ionicului eu toate varietățile Ini semantico, apei a forme- lor și construcțiilor eit Incit noțiunea unei stiliotlai adin» gvistica sate o alăturare de cuvinte tot. atît de no^ustifi.cată ca, do pildă, fior de lemn sau cere pătrat,’ Așadar, otilietioa invostighează deepotrivă vorbirea membrilor maniiai ai unei comunități lingvistice și modalită- țilo de întrebuințare a limbii de către creatorul de litera- . tură, adică vorbirea în înțoli,aul dat do Sauseure termenului - parola (de actualizare a limbii, fie pe calo crslă, fie po calo scrisă). Prin orientarea cercetărilor către opera litararKjflc pătrunde, însă, intr-un teren studiat gi do poctlgâ» dezvolta-■ tă relativ recent ca direcție relativ autonomă în știința . literaturii, poetica cete confundată fn avânt cu stilistica, iîai anact 'jpus, cele mai multe din studiile te-rație© gi nai. alee din cale doacriptive confundă în nod frecvent iatorprots-» res. «tillstică cu oca poetică sau invers. Ccafuzic își are originea tot în comunitatea materiei supună invocțigării! orice croație literară este tu» text lingvistic, bor,cep. » 9 » ' observărinai aus, obiectul, de cercetare specific unși științ’ nu ss suprapune poate materialu?L generic Jiflat în atenei « Do- lidtoreu aferat do inv;stigar<; specifică fiecăreia-din cela două donenii ale cunoașterii o asigură obiectivele cercetării, perspectivele și finalitatea ei» Esaliaa interpretează liabainl poetic, ca sistem de semne intre alte sisteme semioticei precun și.procesul da constituire a semnificațiilor poetice (sau artistice, în. ga- noral. cînd interpretează limbajul frazei artistice sau al teatrului! In acest sens,poetica este, ea și lingviștiea,nn domeniu particular, de același rang, al semioticii generale. ■ Cînd sistemul tiomiotic luat în certioiare îl constituie sem- nele lingvistica și relațiile dintre ele, în procesul da comunicare inf ormațional-lingvigtică, semiotica genarală ia forma UsElaSiÂaii. Sîua cercetează nieturao de semna poetico și relațiile dintre ele în pracesul complex -le cnr?nn'i nare ostatică, semiotica generală ia forma poeticii. £SA2-ig.VAc.l. cercetează deopotrivă și semnele lingvis- tice și pe cele poetice, dar nu în relațiile dintre ele în’ desfășurarea procesului semnificării (lingvistice sau artis- tice) ci din alts perspectiv?? r a relației cu subiectul care le < nites. - a orientării către destinatar, - a raporturilor cu norma, lingvistică sau poetică. x X X Pa scurt, stilistica est< r știință autonomă, inter- disciplinară, care tudiază anunțul lingviști» sub aspectul aaMEg-Și-Vi-tățH aale,j determinată de acțiunea funcției pțilioticc, în terminologii lui K.Hifaterre,.12'^ Intr-un anurilt aenar e?prijșj,vitate.P. poate fi situată la originea întemeierii stilisticii iar nodul în care a f mt concepută; cauze divizării aceatoia în stilistică lingvistică și stilistică literară (ectotică). “ 10 •» Pentru Ch.Sally și laegn. Iordan, cxpro-jivitatea limbii, ca-obiect de studiu. al stilisticii, derivă din expri- marea lingvistică a i tarilor emoționale alo subiectului ver® biter.în procesul ds comunicare, Faptele de stil sînt oonei« derate produsul lingvistic "necontrolat” al unor stări afec- tive, a căror caracteristică esențială cote spontaneitatea- Aceeași relația de cauzalitata dintre cinați© șl expresivitate străbată o aaria do lucrări mi noi cjmsaeratQ stilisticii. Se întâlnește, de exemplu, la ■IJÎEiroaseeu, sare vede în expres aivitate: "sensul psihologic și afectiv al oricărei ±ntsnațilp; al oricărui ouvîat, al oricărei forme și sintagme utilizata într-un anunț datorită emoțieio" K.VoaElor și L»Spitzer «au, în deceniile din urmă, Oamass Alonso corelează expresivitatea eu estetica (cu șste- teica limbii comuna, ea Sa concepția lingvistică a lui E^Crocn, cu rădăcini în G0BPVico și,poate, V»VoEnmb&ldt, Bau cu er itetica limbii în literatură)» Expresivitatea este, îs coastă concepție "un element înainte do orice ostatic, imanent în orieo fapt do limbă, convertit într-e formă ®au, mai exact, într-un enunț artistic Expresivității îi consacră, la aei, un studiu foarte amplu Dimitrio Caracoatea: Exacimi.viji^aiț^^ (Bec-, PE&a,1942)O £<3 linia concepția! lui Vossler, esteticianul român încearcă să dlimitazo aici specificitatea stilistică a limbii române, pe care as întemeiază, apoi exprealvitatom limbii litoratorii, 4 Fără aă r&aînă independentă de specificul unei limbi (considerată însă ca structură lingvistică nu ctelliotiaă),os«= prnaivitatea este în mod esențial condiționată de aubioctxsl care formalasasă mesajul» Fie că sote spontană, fie că osto elaborată, expresivitatea nnui enunț își ara originea în însăși otruetura internă a faptului do limbă, doserdoă exact de 5.’» Vioau*'’Diatingeri în faptele fio liiabă un nucleu al coHunicărp. și a zonă înconjurătoare & expresivității individuale/ Prin această ’-tmotură-intomă. cric? enunț lingvlstic(inelusi.v eel cMtvartifc în enunț estetic) est «1 £â£XszlX totodată, în aceeași eoa^cepți* și terminologio a Ini T.Vinnu. >anl ?osaniefe 31,13 același timp, se comunica, na sine. Enunțurile se diferențiază între ale prin asefășuraxea diferita e. raportului dintre cele două atribute alt» semnelor alcătuito.ares țransi.fivitate șl reflexivitate, expresie a raportului dintre nucleul comunicării și zoni- expresivităV1 individuale. Oricestructură lingvistică ae carefiterisează printi-o dimensiune stilistică.» expresie a • acestor raporturi, forma în car ee concretizează exproaivita- tea unui mixnț. Expresivitatea unui text nu derivă, însă, numai din acțiunea funcției „opresive a limbii (și aceasta înțeleasă cel mai au «ea ca funcție. emotivă) <■ Ea erai e rezultantă a acțiunii funcțiilor și ppetigă, în primul rînd, dar și a co’.or- lalto funcții ale limbii, așa cum aînt acestea orientate de iuaciÂP (Cf.lUB-Waterraî -6^ ?nnația expresivă, “centrată asupra jublactnlui ■yorMLtor", yizînd 71 expri’-Jia directă a atitudinii subiectului /vorbitor/ față de Ceea o ol cjmunică” ,determină organiza' rea enunțului în legătură eu o seric de particularități al subiectului emițător (de caracter intelectual, cultural,profe- sioaal, afectiv atc.). ■ . ... guncția^poetică, centrată asupra mesajului în sine (cf.B.Jakobson)^ determină organizarea -stonțului din punctul de vedere al unei anumite estetici a limbii. Dar această "estetică" a limbii bimpliaînd o anumită “curgoren a fluxului, sonor, o anumită organizare lexicală și intactică din aae-- lași punct ie vodero al armonizării sintagmatice) variază în funcție de ■apart^onța snoio-oultârnlă și profesională a pubi- otulni - cnițător. •Prin acțiunea funcției atilisțioo, care provoacă me- reu alto "aporturi între funcțiile obiective ale limbii, cel* două funcții lingvistico (expresivă-șț poetică) so intarpătrund pînă la a se confunda în bună măsură, în oriontar&u organizării anunțului din par^.ocotiva celor troi factori activi ai prcceau- lul do oceunioap!'» emițătorul (vorbitor ’smi ao* ii tor), destin *- (interlocutor cau cititor), mesajul (lingvistic sau este- tic). — 12 "* Szpi rsivitataa enunțului, actualizată în dimensiunea lud stilistică, rezultă din capacitatea lui de a litua tora- gtient aau subconștient) un conținu' informațional într-un cadru pecific al vieții spiritpal-umane, din perspectivă in-* dividuală și colectivă totodată» La nodul .maliție, dinar?innea oiilictioă a unui £nunț as impune ca o rezultantă a nai mit or categorii do -jlismento lingvistic marcate stilin«ic, »a prezență și poaiție varia- bile de la un text la altul» - fapte de limbă purtînd expresia unor jtări onoțio- uale ale subiectului Vorbitor, provnoates spontan de contactul direct au stimul! sxtorni, - fapti de linbă vorbind indirect despra cultura,in- teligenți ste, sub!octalul vorbitor, - fapte dc linbă oxprinind medial i.ocio-cultural și profesional al subit:tulul vorbitor, - fapte de linbă oxprinînd atitudinea subiectului vorbitor față de realitatea pe care o reflectă, în ctrînsă legătură cu con< pția lui deopro lucr, - fapte de limbă carv atau în legătură eu destinata» ral, pe cari ubioetxil vorbitor vroc oă-1 influențase intr-un numit sene, - fapte de linbă oare sW în legătură u organisaroa enunțului în sine din perspectiva unei anumite estetici o liobii. Prin funcți.. stilistică, raportului - isedist de gîrdlre - dintre linbă și plarul do referință i 00 alătură cel dintre enunț și protagoniștii actului lingvistic» cai' țătorul și receptorul. Prin aceasta, disanoiunoa stilistică ea relevă ci o componentă ubiaeontă oalei informaționale, oare nu afectează conținutul logico-eornant!o al enunțului,«i dezvoltă un cadru particular var.? "usunlsoas'.ă" relațiile dintre enițător și destinatar. 3a este specifică, ds aceea,numai limbilor naturale. ■ ■ - 13 « SemltÎE^ fila deefăguriorsc funcției stilistice a limbii,, dimensiunea atiliatlcă este intrinaccă oricărui enunț lingvistic. aoncjotizîxdu-ao în diferite grade da manifestare a stării, do tensiune dintre nucleul comunicării cbiectiv-ints- Isctuale gi zona &zprecivității afectiv-individualee sub forțis stilurilor, individuale sau colective (vezi mai Jos,pag»27 ș.uJ. Obiectivul central al oricărei investigații stilistice îl con- stituie identificarea și descrierea unității stilistice a vor- birii unui grup socio^aulturals a vorbirii unui individ, a scrinului crui scriitor, a unei opars, a unei epoci literare, a unui curent atc. 5© scurt,atcnția stilisticii se îndreaptă . spre vorbire, aga’ cum a f ost aceasta înțeleasă de 2 .Do Sauesuro . Limba, sistam sociiotie cu existență aooial-ideulu, virtuală, nu • cunoaște o dimensiune stilistică. Considerarea dreut stiluri a limbilor naționala, ea ia. concepția lui Vossler,^ echivalează de fapt cu confundarea specificului național.reflectat Într-Q limbă cu chiar caracterul oi semietic particular, în raport ou alto limbi. Concepția poate, totodată, provoca ierarhizări ■ artificiale, unilaterale, extralingvistic - sventual, și, în .orice caz, ispoaibil do argumentat îa mod obiectiv. s ' X X B. teoria stilurilor 1 .- Definirea conceptului <> stil în modul de a concepe stilul, oeroetaraa atiliotică s-a orientat cînd spre a£dLțftț,Qg;s cînd spre r9.o_en.tA5. (privit mai rar ■ c& âaflilBa£a£)»cîuă cpro jgBBsJtBl. lingvistic., Datorită corelației foarte etrînss dintre organizarea stilistică a unui taxi literar șl procesul de constituire a semnificației lui artisticet orientarea oătro enunț a dus,și duco prin absolutizări, la confundarea frecventă a stilisticii cu poetică.. Orientarea spre protagoniștii procesului de comunicare H=a aflat (și ae află) în centrul variatelor concepții atiUn-” ticci SSaSSiifiă» AgfiliKlktlyă. Deplasarea acountu- . “ ^4 ** * lui atenției de la polul emițătorului la cel al receptorului a produce concomitent ou trecerea do la stilistica lui Gb.Bally la cea a lui Hiffatarre. De aici nu trebuie să sc înțeleagă că col dinții ar fi Ignorat complet destinatarul și nici că Hiffaterre nu l-rar avea deloc în vedere pe emițători, ci doar că deosebirile esențiale dintre cele două concepții stlHstic9r altfel cu aai multe puncte în comun. îșl au originoa în plusul da interes acordat unuia sau altuia din protagoniști» Stilul. fiind forma în car-« dimensiunes stilistică a liabii își află o identitate; ie definește - pentru aă așa se constituie — prin corelarea celor trei factori fundamentali ai procesului de comunicare- emițător» destinatar»HSââJ 3 din perspectiva raporturilor cu limba în oara enunțul lingvistio se constituie și comunică. Eaporturi bilaterale de tipul amitător-enunt. enunt-limbă. aLBafc.ââa±13a£BR intsr 'oează, dar nu în definire* conceptului de stil în general/ ci în descrie- rea profilului concret al unor stiluri sau în identificarea unității stilistice a unui discurs lingvistic» . Stilul se dezvoltă ca o rezultantă a interacțiunii celor trai factori implicați în mod esențial în procosul de comunicare ■■ dar ie manifectă în raportul dintre structura do suprafață și aea de adîncimo â enunțului și în consecință, în raportul dintre envnț ei mesaj. Prin modul particular în care ostr construit și comunicatt un enunț Lingvistic, pe diferențiază da alte enunțuri virtuale, care ar fi comunicat același conținut informa- țional despre lume* obiectivă roflectată lingvistic. Prin a- ceaota, enunți»! nu mai aste un ‘implu 3ehicul d informații privind un fapt 3a experiență, ci concentrează în sine și pe ceilalți doi factori al actului comunicării» protagoniștii adică; dă informații despre ei. Ca urmare prin dezvoltat-:a di- mensiunii otill^tiae.mesajul poate depăși oferă ecmansică a enwnțulv.1 lingvistic. Masajul ante o sint eză între 1) conținu- tul său informațional ca enunț lingvistic, rezultînd din ra- portul, mediat de gîndirc, dintre limbă și realitatea ontologică, 2) conținutul tău afectiv fi 3) diferite date despre vorbite!? și intericontorul său. ■ ' - 15 - - . Ideon să -%lln2, cu? fi dut .minat' do adăugarea unui • conținut afectiv 1» conținutul intelectual al unui anunț lin* gvistic (prezentă la ■Ch»Ballys T.ViEQU ș.a.) falsifică în bună măsură realitatea Lingvistică și îtiliatică deopotrivă^ putînd duce la concluzia că ar exista munțuri lingvistice pure* neutre, sub aspect stilistic. Sat? adevărată că gi această din urmă idee sa află în circulația (la B.Burthes, de exemplu) r dar dacă admitem că dimeneiunaa stilistică este imanentă vorbirii, urmează că acest enunț lingvistic pur, neutra, ori există numai la nivelul conștiinței vorbitorului, ori rezultă dintr-un efort expres do 21imina.v a oricărei intervenții subiective, . ceea ce impune chiar prin aceasta o caracteristică itilistică. Stilul se csnatituie gi se manifestă în planul expre- siei, dar el rezultă dintr-o împletire a fermei exterioara cu forma interioară.a limbii, refloctînd dinamica permanentă dintre cele dauă componente ale faptului lingvistic» nucleul obiactiv-ncțional al comunicării și zona expx. nivitații subieo-= tive. Această dinamică, concretizată do fiecare dată altfel în relația dintre conținutul obiectiv informațional și cel expreaiv-individual al enunțului. impune o anumită poziție a structurii lui lingvistice față de limba națională comună,con- siderată prin prizma modelelor pe care lo oferă atît-vor bit ora*, lui cît mai ales receptorului. Sumai prin această raportare, conștientă sau nu, spontană sau deliberată, un enunț lingvistic își relevă dimensiunea stilistică. Rezultă do aici o primă concluzie» dimensiunea stilis- tică, prezentă în orice anunț lingvistic încheiat, în diferite grade de extensiune, în funcție de intensitatea tensiunii din- tre cele două componente ale faptului do limbă, se constituie și se relevă, nu în cadrul raportului dintre și limbă- eietem. ci în interiorul raportului dintre vorbire - înțeleasă că realizare a sistemului limbii în activitatea lingvistică practică - și pontă, înțeleasă ca an-ansamblu de modele și regali, rszultînâ dintr-un proces do abstractizare la care ecve supusă în aspirația do a o situa mereu mai mult sub semnul generalului șl al perfecțiunii. Si numai în interiorul sobeiui raport se organizează dimensiunea stilistică în ctilurl. 16 *» ... ■- ■ • - . care pot fi recunoscute ca atare. Reamintim aici interpretarea dată de Eugen Coșeriu \ poziției subiectului vorbitor față de sistem vlSlEBâ' Și E2£Eă® Sistemul - "un ansamblu de p< Abilități, de coordonate care indică drumuri deschise și drumuri închise (...) un com;- ?3qx de libertăți (s.a.), admițînd infinite realizări și impu- nînd o singură limită: aă nu ee încalec condițiile de funcție- - , j nare a instrumentului lingvistic... De aici rezultă o a doua concluzie: ilstemul lituează subiectul vorbitor în imperiul libertății, al li.feâ£iâWLâa alegere^Tceea ce înseamnă' că dimensiunea itilistică se desfă- șoară și se constituie în stiluri printr-un proces de a elementelor lingvistice, proces cart ne așează la baza des- fășurării funcției stilistice. Alegerea este, totodată, una din operațiile active alo constituirii enunțului lingvistic. Orice comunicare prin limbă înseamnă o selectare de termeni de p', axa paradigmatică și combinarea lor pe axa sintagmatică,. Diferențele sînt data de perspectiva din care se face alegerea, de motivarea ei. Alege- rea "lingvistică" aste imoasă subiectului vorbitori este impu- să de conținutul eemantic-informațional al termenilor, în func- ție de planul obiectiv al comunicării, în funcție, adică, de sfera limitată din planul da referințe care urmează a fi făcută cunoscută unui interlocutor. Din momentul în care a decis că co- munice lingvistic un fapt de cunoaștere, rezultînd din reflecta- rea în planul propriei conștiințe a lumii realului, subiectul vorbitor pumni aparent alege. In realitate, termenJ-i îl sî Impuși de însăși necesitatea conceptualizării elementelor rea- lității. In același iimp, termenii intră în relații sintagmatice între ei cu ajutorul unor instrumente gramaticale, a căror alngc- gere este impusă de xormel^. în vigoare, prin reguli mai >nlt sau1 mai puțin convenționala- Sistemul limbii nu dispune, îneă, doar de cîte un singur semn lingvistic pentru doefășurareR procesului de con- ceptualizare a obiectelor realității și pentru dezvoltarea J•— laț lilor sintagmatic?» în construirea enunțului. Vorbitorul «• Tifla spreape în permanență, in aituația de a alege între doaă i -17“ • sau nai mite semne posibile. Intervine atunci alegerea "stili?- tică". trebuie aă se înțeleigă de aloi că alegerea ^stilistică? ar urma alegerii "lingvistice" ci doar că această, operație se caracterizează prin două perspective esențiale. Alegerea, "stilistică" implică aceleași condiționări impus? de conținu- tul logico-semantic al semnelor lingvistice în funcție de sco- pul comunicării, dar trece totodată și dincolo de ele. Iar a- ceasta depășire înseamnă tocmai intrarea alegerii sub imperiul - expresivității. Termenii sânt aleși în legătură cu direcțiile procesului de conceptualizare dar și, conștient sau subconștient, în funcție de capacitatea' lor de a exprima eul subiectului vorbitor sau de a-și infiltra conținutul noțional-informațio- nal în zona subiectivă s receptorului privit cfa destinatarJ Si - mai rînt selectați termenii în funcție de aderența, nu numai informațională și nu numai. în baza unor legi al; -structurării sintactice, dar și - mai alei' - în funcție de aderența augestiv- oxprosivă la termeni eu «are urmează a se asocia în enunț. Fiecare din cei trei factori (subiectul vorbitor, des- tinatarul, mesajul) irien.tcasă sau numai împinge alegerea înti-o măsură mai mică sau mal mare spre renunțarea la normă, • la regulile car stilul în/scamnă alegere, .din spațiul d echis de libertăți, al sistemului, și deviere de la opațiul închiec de conetrîngeri, al normei. "Ceas ce sa impune în realitate individului 7orbitor - afirmă E.C-r.șeria - limitîndu-i libertatea expresivă și raetrîngîndu-i pt -ibilită- țile oferite da sistem, în cadrul fixat de realizările tradiție^ nale, este, norma"/ Cq ost® norma? C îndelungată tradiție gramaticală și retorică a în- țolea prin normă un ansamblu de reguli privind folosirea no- rectă și, mpectiv, îngrijită, a limbii. In lingvistica mo- dernă, L.Hj Imnlev și mai alea E.Coșeriu scot conceptul de. normă din perspectiva epeaiției onrcct-incorsct.xc a-1 pune - ÎS în legătură cu dezvoltarea unor tradiții socic-cuiturala. Eugen Cașeriu își reprezintă t< oria și grafic» prin ir^ginea a trei pătrate înăcrise unul iu celălalt» b c lătratul care, ABCD ilariantelor lingvistice infinite, la toate nivelele limbii, lătratul mijlociu, abcd- reprezintă norma? oa se concrotizează într-un ansamblu da structuri rezultînd dintr-un prin grad de abstractizare, da trimiteri, adică spre modela mai. generale, impuse de tradiția, de o tradiție desfășurîndu-so intr-un. spațiu social și cultural. In orientarea Sgahlfii către a2£Elk< în actul lingvistic concret» se elimină acea co este cu totul individual, -scazijnal, momentan, diferita ucu, în raport cu aadelole transmise do tradițiOf prin repetiție. Din punctul de voder-' al individului vorbitor aflat în fața limbii., norma c— chivalează cu - conștientizare a repetării unor modale anterioa- re. Al treilea oătrat. p.*bLc.Ldl, reprezintă și stenul (linsa, în concepția lui SausaureJt el implica un al doilea grad de abstractizare,, din perspectiva opozițiilor funcționale. Crien» tarea vorbitorului spre sistem o mai mult implicită. Doar lingviștii trac la explicitări.. Din normă as rețin, la acest grad de abstractizare, numai, opozițiile funcționale pertinenta, ■1H n^nțn^^y—■* ceea ca yo explică doar prin tradiții socio- culturale. 3orma se află cituată, așadar, între vorbire și limbă (piștem). Eu reflectă echilibrul aiaternului la un mancat dat, un echilibru totdeauna imperfect dat fiind caracterul, di- namic ol limbii» pc dt o parte, și caracterul relativ al cu- nsaștorii, pa de altr.» I . , ' ■ . - 19 - . * . ; In descriarca normai, lingvistul aspiră ou, plccînd da la vorbiră, prin abstrageri succesive, adică prin îndepăr- tarea a casa oa este (sau ?S5O numai considerat) variantă,- aă ajungă la cunoașterea slatvmului și, în consecință, aă impună reguli. Eegulils reflectă^ însă, nu atît a ia temi cît profilul aooic-culturai al unui comunități lingvistice., din perspectiva cunoașterii lui’ la un moment dat. Soma roprozintă, în structura ea internă, două' di- recții alo procesului de abstractizare în raport cu vorbirea» - eliminarea a tot ceea ca cate subiectiv, adică tocmai originalitatea expresivă a individului vorbitor, - conturarea unui profil lingvistic unic, general pen- tru o întreagă comunitate lingvistică. In actul lingvistic realizat, concret, vorbirea, impli- că și și norma-, âiaiamial rămîne, însă, la nivelul do adîncime al conștiinței lingvistica .a vorbitorului. El este cunoscut (parțial) sau intuit, Norma se situează atît în pla- nul înștiințai cît și în vorbirea concretă. Ea poate fi cunos- cută sau. ignorată, poate fi acceptată sau respinsă,. Tocmai în această situare, virtuală și reală, a nomei în sfera vorbirii ■ își află originea dimensiunea stilistică a limbii. Aceasta se organizează în stiluri prin intrarea vorbirii în conflict cu cale două direcții ale procesului, de abstractizare caracteristic a&SBSlo Intrînd în opoziție cu nSfffia, fitilul, pe de o parte, pune în evidență ceea ce este subiectiv în vorbire, reliefînd origi- nalitatea expmsiv-individuală a vorbitorului, pe de alta, re-, fuză profilul lingvistic unic, îmbrățișat da o comunitate de vorbitori ca model de perpetuat. . Ca este fitilul, daci? Pentru Buffon, estilul este omul însuși". Idcea stră- bate, mai explicit aan mai discret, întreaga știință n stiluri- lor. Pătrunde în stilistica, lui Bally- și nu rănîne atrăină nici lui Biffatarre. Se subliniază,- prin această exprimare con— 5*. i trată ia maximum, o unitate organică între trăsături ’acterologice, do uubatanță, și modul de manifestare apoei- ■ -i fiecărui individ nen>id«rat în parte. G«naraij^înd,eului • 2o "• aa rolavă a fi procesul în sare conținutul ai fozmt, sa îmbrăți- șează într-us fel anume de a fi._ai a 8e..manifșgța* ^ia stil conținutul și organizarea conținutului devin nedisociabile. Stilul este zona cea mai subtilă în oare ge.concentrează compo- nenta spirituală a unor "obiecte" materiale. Prin stil se depă- șește funcționalitatea mărginită, ocazională, a acestor "obiecte" materiale, Stilul izvorăște dintr-o aspirație spirituală și oa- tiaface o aspirație spirituală. O catedrală în stil gotic, de exemplu,sub aspect funcțional nu-i altceva docit cote o catedra- lă în stil romaid sau în stil bizantin, sau baroc, dar apia altceva sub aspect spiritual» reflectă o altă viziune asupra lumi ? și impune o altă percepere afectivă a lum±it în plan lingvistic, stilul înseamnă amprenta proprie lăsată do vorbitor asupra enunțului pe caro ol îl concepe și îl comunică., Stilul este autocaracterizarea individului vorbitor prin infermodiul enunțului său lingvistic. Prin stil sg depășește funcționalitatea limitată, ocazională a limbii, “ilesajnl lingvie- tic - opune M.Biffaterre - exprimă, în timp ac ntilîil subliniază.” Păaînd un bilanț al color discutate pînă aloi, rezultă că stilul ee constituie din împletirea moi multor atribute diEtiur.tiveJ — este manifestare a individualității, - eete rezultatul unei alegorii - este rezultatul unei devieri do la normă, — este forma relevantă de realizare a dimansiumii stili ■tice a vorbirii (în înțelor gaussurinn). x s s Prima caracteristică pune problema raportului dintre Ptil ei vorbire, in oricare din concepții, a lui -auoeurc sau a lui Coșeriu, vorbirea înreomă aspectul individual el .limbajului, în opoziție cu limba (Sâussuro) sau cu gjBțșimJ, (Coșariu), care au caracter ocini. Beența individual* s vor- birii nu se confundă, însă, cu caracterul individual sau in- dividualizat ( și individuallzant) al .'iilului. Eu orice fept ■ -21-' .. . da vorbire prin definiți e individual, est* și component al unui stil organic închegate O pronunțare individuală poate fi determinată de particularități ale bazei d articulație a su- biectului vorbitor eau de existența unor condiții speciala în care se "calizeară comunicarea, . rămînînd în oricare din • situații în . fari dimensiunii stilistice. Pentru ca elemoii” iele de vorbire să devină fapte de stil, ele trebuie să fio înainte de toate expresie a unei anumite stări spirituale care să impună un.anumit sens alegerii din variatele posibili- tăți oferite de .^lotCBul limbii. Raportul dintre alegere și caracterul individual este intrinsec.».?*. desfășurarea lui își lasă amprenta somnetența și ‘-orf or manta ’iubiectului vo^bi- tor, condiționate de poziția lui socială și do nivelul săi - de instrucției și cultură. I Prin dimensiunea *tiiistică a limbii se datompează conflictul dintx ■ libertatea individuală și conatrîngerile ^ocio-lingvietica. In felul acesta, stilul se detașează de vorbirea individuală. Codul lingvistic, reprezentat de normă, sancționează ieșirea vorbirii din convenție, din modal. Stilul so constituie prin depășirea convențiilor-, 3efecmpares conflic- tului îndeamnă,, fle fapt, introducerea unei itări do echilibru dar totodată și crearea unor iluzii. Constrîagerll devin mai. ■ discreta iar libertatea intră, măcar parțial, în zona iluziei. In acest proces își conturează stilul fiecare din atributele . Hale.. Individualitatea expresiv-subiectivă înseamnă spontanei- tata și elaborare, conștientă și subcnnștiantă, intenționali” tata și nonintanționalitata. Alegerea este liberă și totodată condiționată, Devierea de la normă înneamnă constituirea do noi norma. Se refuză judele și ee creează aodele. Imitația ee împletește cu croație ș«a«n,d« Sensurile desfășurării ccnfllct’slni dintre libertate și impuneri (condiționări) eînt determinato de cele două ope- rații fundamentala, davanito atribute ale aCilului, alegerea și devierea, și si an în legătură u-n aeîndoi protagoniștii pro- cesului le cbermicere» și un oszsai ca ei. - . Alegerea. Oj^rațiun** o dqsfățoară;^ MM orientat apr* siatasnil limbii »i «pr*-***itt- natar. SisțemulZq ondiționează alegerea în mq< discret. fi» în : general, într»un grad relativ redua; subiectul. vor biter. poat*/ . ■_ , registrul de posibilități, pa cțar*-£1 of*ră; • 1 limba gi care nu *, niciodată infinit» Z'-'Z'^Z. '< * plecat în oraș/a plecat în oreg? ; ’■ - .... / trebuie să fi pleaat/p fi olecatZpoate(c§)« nlwf rta. Sintemui este un ansamblu, do semn* gi d® relații însro c&mna0 xistînd sa amprente psihologico (Șaua aur*) în conștiința (iln~ jvistioă) a anei comunități aooio*>-Xlngv5^ico. SnAi po«*dă ni- meni Îe întregime ~ 3g Mais a doze eondiți* p« eâr* .lictemal o impune alegerii, A> prin .vorbitornlut șl ;myaeitatoa 1U« nerformtivă. Amploarea registrului posibilități eferit© alegerii depinde ds gradul de cunoaștere a limbii âu către vorbitor (competența) și de forța lui er*atiră (performanța)e oare dirijeasă raportul dintre imitație și creați*. Bolul hată°> rîtor îl are aici gradul de instrucție și do .sulturK al eutoicc» tuliii vorbitor, precum și tipul său. de cultură,. Gradul și nai ales tipul de cultură Jîntdeterminate în bună măsură de mediul Bocio-cultural gi profesionalîn.oare.eate înscrie vorbitorul prin activitatea pc care deefășoarăo Așadar. în sadrul raportului alegerea •stilistică* a semnelor lingvistic* **t© condiționată dos ■ » nistemni limbii» ’ . • ~ competența și performanța vorbitorulni,. ■ - mediul mcio=fiultural el vorbitorului» ■ z z x Xn cadrul celuilalt raport, .^bJ^tJ’PXblț.&fcâsaîâaEs tar, receptorul mesajului deavoltă^tncTiEec'K., un rol activ în. dirijarea alegorii, în mai multe moduri? • = Subiectul vorbitor are în vedere capacitatea cocultă^- torulni do *-i decodifica mecujtilp și nu numai în *choleB ■■ . . ;; '• •. ' ' ”23“ . \ \ /' . " \ . fcică, ci și în ^choio0 □tiliaîlcă, Cu alte cuvinte, subiect*! emițător are în vedoro ccmpctanța ascultătorului. Aceasta este determinată, ca gi. în cazul vorbitorului, d( gradul gi tipul său > de cultură și, indirect^ de.mediul socio-eultural din care face parte. De acuaa, în mod conștient sau subconștient, vorbitorul comunică un același conținut informațional lofeicn-■semantic, ■. într-o structură stilistici organizată în.funcție de acest eventual alt,- mediu în care ei încearcă să ie înscria în mod organic^ ■ - ' e. . . ■ ■ - In modul de organizare a enunțului intervine intenția subiectului vorbitor în privința destinatarului. SI vrea să apară într-un anumit feț, într-o anumită lumină în fața acestuia^. Stilul vorbirii sale devine instrument da creare a unei aparențe, în contradicție cu profilul său real» . - Vorbitorul.vrea să^l determine pe destinatar să acțio- neze într-un anumit fel în diverse probleme, impună anumite convingeri, politice, științifice/ religioase, morale etc. sau, și la dimensiuni mai reduse să-și impună auto- ritatea, să obțină clemență eta. In consecință, el £și organi- zează enunțul în funcție da toate acestea. < - destinatarul• dirljTază alegox'ea din perspectiva raporturile* sociale, de serviciu, de vîrstă, de sex, afective; etc., în care el se află cu emițătorul, S'orma cea mai concretă de manifestare a acestor relații o reprezintă întrebuințarea pronumelor - âu^Qâața - &12Q£a2ț!a«ț£$» ffiâîa etc.Jșl a forme- lor verbale fîn interiorul categoriilor de persoană și număr, mai ales, și de mod: indientiv-imperativ, indicativ-optativ- imperativ etc.). 1 .'^teftisînd, alegerea ‘somnelor (lingvistice este condiționată, în interiorul raportului subiect vorbijor-d^ștl- natar.deî . 1111 . I • . ■ . ■ - sistemul.limbii, — competența destinatarului, -mediul Booio-eultural>și lingvistic al destinatarului, • . - atențiile subiectului vorbitor în privința destina- tarului. , - elațiilo sociala dintre subiectul vorbitor și âsati® nat»*, - - , - _ . In afara acestei situări a subiectului vorbitor. întră : ’ ? sistem și’destinatar^: se nai impun, alegerii ți. alta ccndiționă-x-i : ri, dintre care unele țin de subiectul vorbitox» silele da anunț» Cele dintîi eînt;subconștiente^ Structura psihică a •orbitorului temperamentul său, experiența lui de viață^conatjr ția despre lume, societate* etc. dirijcasă dinlăuntru selectarea subcpngtientă a unor semne, organizarea lor în enunțuri lingvis- tine. ?este acești factori de permanență jdaugă «tării» afec- tive alo momentului condițiile psihologice în care are loc co«- munioerea și cart determină refectele” de stil npuntane. ro- zultînd dintr-o reacție lingvistică directă la stimnlil xJanițî din’exterior» Acestea reprezintă variații stilistice rămasa . în afara unui proces de elaborarâ și în care destinatarul poate exista doar ca receptor» EJc caracterizează mai alee comunica— rea orală, dar ac pot întîlni și în limba scrisă gi chiar în textul literar, dar aici sînt, de fapt, rod al elaborării ocmai în sensul tentativelor scriitorului de a sugara o anumi- tă situație psihică.- Ele eînt atunci fapte de stil pentru perso- naj, nu și pentru scriitor, (ca emițător) peatm-oaro devin component» ale procesului de semnificare adică fapte da artă< • X V . . ... .. . . . < Condiționările impuse de enunț cînt numai în parte subcopșticnte» Els oînt într^o mare măsură voluntare- Există un simț estetic (înnăscut sau cultivat) în fanatic de acre subieC". tul vorbitor îgi organlsncză enunțul, car există ei o activi» tata conștientă,, în sensul acțiunii unor principii, și xdoi pe care vorbitorul le av* despre estetica limbii» Gonșticat sau subconștient, intereaeasă faptul că alegerea semnelor lingvis» ticct se face în funcți i de armoni: \ ociarii lor în rclnții sintagmatice Amintim,în acest ’onr . exemplul lui aoJafct'bson în legătură cu funcția poetică a limbiii "Pentrr os spuneți iarou isagaa_^lJ!aS53l®£Ața fi niciodată Marrusrite. et Jennaî O proferați pe Jeonn© eororii salo romane?" Boise, dar așa • - £5 — ; ’ ’ ’ ’ ' ' " • ' - . ' ’ ' ...... ; sună nai bine > Intr-o suită ds două cuvinte coordonai? și in măsura în caro nu intervine nioit problemă de-ierarhie, vorbi- torul vede, în preferința dată numelui nai seurt ji fără ca el eă-și osplioo de ce, cea mai oună configurație- posibilă ă ®e~ sajulul»"2^' ■ ' ' . ' ■ , . . .. Pe lingă eetetica grupurilw. sintagmatica de «ieă dosvol^ tare și care nu-A chiar indiferentă 1? o serie de virtuți ale sistemului limbii ■ anumită structură rltmic-intonațională a ansi limbi, de exemplu, determină o anumită succaeiuna acu” Țintelor - so impura atenției '-tatica enunțurilor di amploare^ oînd> între altele, alasica "nevoie de variații tilietică" are rol principal în orientarea alegerii de mereu ilte sinonima, . lexicale sau grano^icaio. âcsinsfiâ Cel de al doilea atribut esențial il stilului este,oua am anticipat deja, în același timp oausă și cort<’- 3ințî a alere- • Și implică9 dv aceea, mai anlțl din îactoril oare condițio- nează, într-tm fel sau altul, alegerea» SailfiSâ- înseamnă abatere de la.normă, dar mu orie : abatere ca la normă devine prin . însăși sursă d--. valori ati- listioe, tot așa cum nu oriob alegere care se află în spatele • devierii determină constituirea unor fapta do stil și cu atîț mai puțin adunarea lor într-eunitat« știliotică definitori« Abaterii?' pot rămîne în afara aJ gării. Ble pot fi cauzate ic insuficienta cunoaștere.a limbiit construcțiile agramate: de $ildă_. în propria limbă, sau construcțiile grașita realizai într- limbă trăină nu îndeajuns de bine cunt-acută. Dacă a— logerea și,rospectivț abaterea nu reflectă raportul dintre protagoniști și enunțr. ale nu provoacă structuri stilistice unitare ci reprezintă doar manifestări alo vorbirii, înțolea- ■ eă na actualizare a Umbli.» stilistică prestată mai .culte. grade șl tipuri, în funcție de o aario do factori care orientansă, rrin prpta— •* 26 gonișții comunicării^ itructurarea enunțulnl lingvistic. , . ;' ■: In concepția;sa despre tricot oda âiâXSEsSâSSâsZSSfeiEâ# K.Coșerin distinge, la jn moment dati întră afom BPfiXalS ?i ■ erma individuală. Distincția, mai pnțin .importantă în; cerceta- rea lingvistică este cu deosebire^ operată în cea stilistică. Stilul este, între eltele, deviere de ia normă, dar . această deviere nu reflectă o situare a individului vorbitor în mod absolut în imperiul libertății. Mediul jocio-culturaJ. în oare el își desfășoară activitatea îi propune (sau impune), vorbitorului > normă a sa, diferită mai mult său mei puțin do norma generală, somună tuturor actelor de vorbire într-o anumi- tă.limbă națională, dar 'în orice caz specifică, o normă care este, tocmai prin specificul său, o primă abatere de la norma unică generală^ Jorma .mică,, se caracterizează prin cel mai înalt grad de abstractizare. Hănâne indiferentă la specificul activităților materiale sau spirituale. Sate an ,7,odei care, chiar dacă stă sub semnul tradiției, nu 10 .'.npnne în mod. vizibil prin aceasta, ci prin aspirația spre dezvăluire a sistemului. Interpretînd-o, descriind-o, lingviștii o propun ca rezultat al unor investigări științifice de profunzime și o impun ca obligatoria, cel puțin temporar. Horma generală este un model explicit. Un al dolina tip de model, reprezentând un grad mai redus de abstractizare și generalizare, este conturai de rapor tul dintre limbă și mediul socie-cultural al vorbitorului. Aici tradiția are un roi mai accentuat sau mai concret,chiar- dacă mo- delele sânt impuse implicit, aceasta Devierea normelor Mngviatice ^go^>llțli£a.l£ de la a2£m_Rfc: nerală constă mai mult într-un fenomen de specializare a alege- rii, specializare în nare emițătorul ara rolul hotărîtox și est- purtătorul de cuvînt al grupului eocio-eultural (profesore - Un savant își va structura lingvistic mesajul în nod deosebit în raport cu un avocat, de exemplu3aau cu un agricultor, sau cu un scriitor. Dur, pe lângă că este purtătorul particularităților d® întrebuințare a limbi* specifice mediului eocio-oultural (pro- fesional) din bare face parte, savantul sau avocatul, sau a- gricultorul, sau scriitorul își dezvoltă și individualitatea ea stilistică, fiecare are un fel al său.de a întrebuința limba așa cum are un fel propria.de a gîndi, de a se comporta otc. iceal fel propriu de a fi și de a se manifesta lingvistic con- stituie norma individuală a cărei caracteristică Jste unici- tatea stilistică.. Prin normă individuală, vorbitorul rămîne în interiorul normei socio-culturale^ dar totodată și deviază de la ea, Norma individuală.stă îi legătură cu cultura și cu ca- pacitatea creativa a individului- cu o serie de date psihice și ' intelectuale care îi sânt proprii. Subiectul.vorbitor interpre- tează în felul său modelele pe care le are de urmat. Prin mode- Iul pe care-1 propunt norma socii-culturală vorbitorul își dezvăluie mediul (sociali cultural, profesional) în care ee află înscriu organic. Prin modelul pe care îl descrie norma individuală el își desvăluie propria personalitate, In anumite condiții, vorbitorul își poate încălca propriul model. ' • . Se pătrunde astfel în planul vorbirii icazionale, unde fapse de limbă individuale își caută statut stilistic. Sie pot să se înlănțuie în conturarea unei veritabile individualități stilistice,'dacă ae așează sub semnul unității, aau pot rămîne exterioara unei norme individuale, relevîndu-și doar caracterul de fapte de'vorbire, pe care dimensiunea stilistică le poate pune în legătură en o.normă ’.;cio-culturală sau le conferă doar valori 'stilistic^ disparate, ■ Szistă, prin urmare, trei grade de deviere: 1 .- a vorbirii individuala d- la norma individuală, 2.- e normei inciviăuale di la norma socio-culturală, Ș»- a normei v.acio-culturale de la norma generală- . Primul grad este determinat mai alee da factori con-- ■ junoturalil se manifestă cu preponderență, la polul emițătorului, care își organizează enunțul îu funcție de niște trăiri efectiva ■ care îl domină la tu» moment dat. faptele1 de stil ^înt acum expresie e spontaneității. DnatJnatarul este prezent doar -28 - eventual ca factor oara a provocat anumite trăsături, dar atunci el nu de fapt, Jn destinatar propriu-*!», ci doar un component al lumii exterioare, la otiiaulii căreia «miță- torul reacționează- Bote un stimul. La aivelul celui de al doilea grad de deviere •• mani— foată un raport de influențare reciprocă între nubicctul vorbi- tor și mediul -jocio-cultural în care ol se. formează-, ”Cînd făcu o alegere în materialul fumiaat de limbă, individul este in^ fluențat de sensibilitatea lingvistică a grupului său, a epocii sale} în măsura în care reflectă această sensibilitate el con- tribuie la consolidarea formelor ei lingvistice. Dar sensibi- litatea lui personală poate juca și un rol actiys în acest sens el -a putea să influențeze la riadul lui grupul social din care face part«..*"2^ La acest nivel, faptele de stil «înt expresie a spon- taneității și elaborării deopotrivă. Bis reprezintă componenta ale individualității stilistico a emițătorului, manifestată în preluarea modelelor tradiționale ale grupului, aocio-cultural. Solul activ îl are subiectul emițător care poate depăși limi- tele de competență și pe cele l'perfarmative ala grupului.Desti- natarul poate avea rol activ în tentativele emițătorului d- a-gi d opăși stilistic propriul mediu socie-lingvistie. La nivelul al treilea, rolul individual al protagoniș- tilor, emițător și destinatar, 6' ta în mod hotăritor dominat de psrticularitățile d.finitorii ale modalelor condiționate do «pacificul activității sociala și profesionala e grupului socio- lingvistice x. X X Atît alegerea cît și dovlffiEgn eîțt procese caro »• de«- fășoară fia «pontau fio în nod deliberat. Caracterul de «ponta- neitate îl situează po emițător în prim plan. Mesajul are atunci nu atît un destinatar cît un recoptcr. Caracterul deliberat îl reliefeaaă po de 'tinatar, al cărui rol devine deosebit do coo plex} el îl provoacă pe emițător #i-l -rientoază în Htrrntura-- rea enunțului lingvistic! prin domixntar, eare tralraio că decodific» «Bajai și trebuie eă fii influențat de mesaj, nunțul igi relevă t alt.? particularitate, aleatori», letabfLȚaSâa» parti- cuiari*‘ate caro străbate colo două oporații-utribuț • ale otilu1» lui: alb^.troo gi deviere* și Io instrumentalizoasă„ ■ Rol ^otiv în Imnunoroe slabcedrii ca particularitata a.etilului are, apoi> lasaaiM»col da ăl treilea factor al pro-, cestilni de comunei^rei. ; V . ' .-i;' Sxigonța ale constituirii conținutului oau semantic orientează emițătorul îu desfășurarea'alegerii si devierii 2 .- slJLaâisidual;: bin interpretarea de pînă aioi a atributelor enunțului lingvistic din perspective stilistico și mai ales din luarea considerare a factorilor car;- determină algsSE®.t Și deviWtm în profani de elabor^o a Aosajulni^u a putut prefigura oxistan- ța a .ouă categorii de stiluri? IndiiOuaXfi. (numit?, și idiesti^ IurXjl.CoteanUjSau -idi șlecțe^RiBarthes) ei' colective (acectee- din urmă numite și funcționale '‘iau se’-2 gocialecte 1 „Barther.) < Stilurile limbii(colective) sînt modalități concrete, ea profiluri unitarer dezorganizare a dimensiunii stilistice a normei (forma ce i mai abstractă dc actualizare- a limbii)« în. funcție de mediul socie-cultur.al și profesional al unui grup de virbitori. Se dozvcltă între eoordonatel* oelul de al trei»" laa grad de davlers» Se constituie într-w: ansamblu d- modele, al căror opecific, în raport cu norma generală a limbii naționa- le, eata determinat tocmai de comunitatea d1 cultură și profe- siune a unui grup aodo-lingviatiCo Stilurile colective eint variante ala normei unice, oare ao impun•? ca limbă„llțgraeK■ aspect exponențial al limbii naționalen S» caracterizează. în general, prin elaborare. ■ ol"* modalități concrete de orga- nizare a dimensiunii stilistice a vorbirii, (forma caa mai con- cretă de actualizare a limbii), în trecerea prin :ele două tipuri de norme, norma unică, generală și norma eocio-oulturala. d: 'erențiază în funcție da cadrul aocio-cultural și profo'- ■ -isut al vorbitorului, de particularității» lui individuala. de intențiile și icopul-aoBunicăriii Se dexvoltă. latre coorto- natele celui de al doilea grad de deviere, fără a fi totsl in» diferente la priral grad» So constituie înte—u® nodol-indiei» duul/ al cărui specific se desfășoară* pc dt o parte* în raport cu norma Lingvistică t«i/-culturală, podt alta* ca uerma lingvistică generală- In conturarea' Ier ea fabină parti- cularități proprii subiectului vorbitor eu particularități romane grupului social din care o) face parte • îacilează între jnentaneitat' si slabcraroo x - x ■ X 3 .- Harcaega. Orice stil, individual sau colectiv, caso identifica-- bil ca ster- în baza unei a trupturari stilistice unitare, oara îi determină profilul specific. Dacă e adevărat că linbă nu dispun- do niște aaaajilx jietlce autonome, ' așa cum dispune de a£EBȘ_lilLS2istl£3, sa1'*3 88 pot converti în oemne poetice, nu-i mai puțin adevărat că dec- • fășurarea dimensiunii stilistice a limbii presupune existența unor mărci stilistice, actualizare a unui sistem de 2£2£flAft£ stilistice ‘^sootitia». (UlBSa otc»), cu existenta autonomă în plenul conștiinței Mărcile însoțesc amîndouă categoriil d semne (lingvistic: ii poetice), constituind un cadru specific, mareu altul, de funcționare a lor. Sie nu modifică semne-e li>— gviq.tico, de exemplu, și nici relațiile dintre ele, sau mai exact nu le modifică sub ispectul funcționării lor logico- ..Bantiu. Le conferă doar o anumită "culoare", prin car< a» csstea, semnele lingvistice, nu mai reprezintă doar actualiza- raa elementelor Unui sistem soadetia ei component- ale acelui sistem în întrebuințarea -pecifică unui anumit vorbitor sau unui anumit grup socio—lingvistic, d«Limitat (relativ) cultu- ral și profesional. Mărcile stilistice si organizarea lor în construirea anal unități da --Sil se relevă numai în context. în dez-ioltaren. raportnlni dintre denotația, și Cpnpțatm» în procesul do coz ■■ - 31 - ' . .;; ■' .. . ■ atituire gi, apoi» de receptare a unul mesaj» Contextul ara rol activ șl în construirea șl înțolegorea ’ stelat lingvistică ara enunț. Intre pcnte^tal- și cel lingvistic diferențelș.sînt de esență șl țin dintre denotație si oonotatie. Ea enunțul lingvistic;contextul fixează denotația » adică raportul dintre;semn și referent (obiectul corespunzător din planul ontologic)^ reduce polisemia nau omonimia. In enunțul stilistic (oare ou se diferențiază de . cel lingvistic decît prin perspectiva din care este luat în csnsidarațio), contextul fixează c onotatia. asociază relații 1 eeaa-raferent alte relații! între alto semne de pe axa sintagma- tică, între semne ih bresentia ( do pe axa sintagmatică).și : semne iw. absentau (pș axa paradigmatic^), între semne și preta- goniștii comunicării, ' • ' Părăa abandona ide ea că orice enunț, lingvistic se carac^ terizează țirintr^o dimensiune stilistică;, reținem, totuși, din motive catodice- și datorită vbiectului d; cercetare.specific stilisticii, perechea de termeni context lingvistic — context s.țiljrtlQ. Contextul stilistic este un același context lingvis- tic, dar interpretat din perspectiva mărcilor sale stilistico (și pe cart lingvistica nu le studiază). Marcarea stilistică a f?stimelor lingvistice se.rel-ovă în context și în același timp, face contextul relevant. Ea este simnltană construirii enunțu«= lui dar presupune alement? existente anterior, implică.adică și preexistenta unor progedoa. stilistice-» E d& admis,așadar, că atunci.cînd își conceps mesajul său, în funcție de facto- rii interpretați mai sus, subiectul vorbitor selectează proce- dea stilistice dintr-Amcistem anterior lui, rezultat al unei îndelungat’ tradiții, nu chiar total deosebit de modul în care s-a constituit >;istemul de semne lingvistice- doar dintr-o altă perspectivă- impusă do funcția stilistică» Schema genera- lă. 3 procedeelor subiectul vorbitor o preia și p aplică »emne"- lor lingvistica în maniera caro îi oste proprie. ■ Saaâiițiâ, do exemplu» este un procedeu stilistic pre- existent ca atare elaborării anunțului lingvistic; car actualizat în mod specific de subiectul vorbitor. Specificul actualizării depind? de particularități ale persanalitățli emițătorului. - 33 - ’ co intențiile lai față de destinatar, de orientarea pe eare trea s-o dea constituirii ne a j ului etc. In funcție de torțe . lui creatoare subiectul vorbitor poate crea chiar noi procedee. îs baza cunoașterii aceluiași oiștea, abstract, de pro* cedee stilistice și prin intuiție, destinatarul sau nnoai receptorul) sesizează toate (sau nuoai o parte dintre} conpo- oantela stilistice ale enunțului lingvistic, ’ Ștînd la baza mărcilor stilistice, su ear . într-un. antuse ens sa și confundă, procedeele stilistice se afiș relații de interdependență eu contesta?. boceai relațiile acestea fac nn context pertinent și relevant sub aspect stilistic, asigu- rînd, totodată* seninelor lingvistice o maximă polivalenți Stilistică teoretic infinită. “Contextul > spune M.Biffaterre prin definiție inseparabil de procedeele stilistice, esip în nod automat pertinent,... este imediat accesibil pentru aă este codificat,... este variabil și formează o serie do con- traste cu procedeele stilistice succesive. Singură această vandabilitate poate explica da ae o unitate lingvistică pri- mește, își modifică sau își pierde ofeotul aău stilistic în fracție do poziția sa, pentru ce fiecare abatere în raport cu norma nu este în. mod necesar na fapt dytil și pentru ce efec- tul do stil nu implică anvrmalltate." ■n interiorul raportului dintr âsafi-teMfe 91 procedeele stilistico jm^.ază stilistic numai o parte din semnele lingvistice ale contextului-, altoie rămînînd nemarcato.. Structura stilurilor este condiționată de această succe»iim« altdmînd -cane marcate cu i sm®e namareato. “-urnei astfe-, ■ Le la nivalul microcontextului (în relații cu alte structuri sti- listico), fie 1& nivelul nacrccontoxtului (ansamblul tuturor variantelor realizate în text, considerate din punctul, de-vedere ol unor norme cunoscut® implicit de receptor), enunțul își dezvăluie unitatea ctilisțică sau netele particulare ncmnalînd o anumită unitate de stil. Pa acurt s procedeele stilistice marchează e. serie de semne lingvistice în’funcție d content} raportul dintre semne- le marcate și cele n-marcat; se înpletește atrîns cu reportul dintre donatați* oi eonot iție, pe eare îl jndițisu’ / ■ ">“ < • ' “33- cificul color âociă. raporturi, specificai ’ împletirii l®r tă 1q baza jontarării specificului fitilurilor, individuale aau colec- tive. ■ ■ ! ’ . • ' E . X. S *•“ ȘWd2Xl_£jLJJjLi&^ ; _■ ■ . A ?o^to cele două categorii cn itlluri colective și in- dividuale, cosanisurea internă a limbii M dezvcltă și pa dto coordonate, descrise is condițiile de desfășurare a comunicării și de tipul io cultură pe care. Limba îl conțin șl vehiculează, aaîndouă cu rădăcini în istoria poporului și a limbii oale. Fiecare limbă a cunoscut sau cunoaște două -variante de manifestare, una populară, alta cultăr Prima stă în legătu- ră eu deafăgurarea pe cale orală a -iomnnicării, cealaltă cu co- municarea pe cale scrisă. Frima. implică, în general, tm tip de cultură rurală sau, în oriee caz, nu dt,terminată de un proces de învățământ și educați instituționalizat, c-alaltă, un tip de cultură urbană., însușită prin învățămint programat. De două limbaj, unul SUEtEla^ altul cultivat, vorbește la noi Ion Coteam . Dl numeștej însă/ limbaje și stilurile colective, ceea ce poate provoca măcar o relativă confuzie. Soamlntim distincție, dintr. limbaj și aîW limbajul aste un ■ aiatem de semne lingvistica sau poetice£ în cassul limbajului ' poeticțg organizate și ftmoțicnînd după anumite legi interna, Stilul eate actualizarea în practice «'orbirii, condiționată ■ie factori, diverși și., do aceea, în maniere diferite, a aces- tui jisțea. limbajul comunică prin cele două ipostaza ale oale §i ULEhXEfi/e Stilul reliefează ceea co se mrprl mă în 5SXbl£fi» prin varierea raporturilor acesteia cu porpa. devenind la problema aspectelor o£aX și scris nle limbii, să amintim că și Saussure și Sapir și alți lingviști din ultimele decenii consideră scrisul un limbaj secund» °Iiimba și scrisul aînt două sisteme de semna distincte; naica rațiune de a CI a celui de al doilea este reprezentarea celui din«îiK'"" .... Specifică, esențială limbajului nflan. apt* cvcamicaL-aa 4Tali5. rămasă, de altfel, pentru multă wsko mica modalitate de cv- municarf lingvistică. Scrisul apare foarte tîrzin, nai devreme la/egipțeni, aurwrlani, mai tirsiui din motive .îoligioauo, la indieni. Ir diferite pepoara» aspectul seri, al limbii se consti- tuie,- în fancția'de condiții istoric- diferite, 1* epoci diferi- te. istoria comunicării pe cale orală este la toata popoarele-, însă- mult nai îndelungată decît cea - comunicării scriaa.Bar, chiar eînd scrisul se introduce relativ devreme, ca la franc»ai, d( exemplu, între limbile romanica, el răndne un limbaj ■’-jenndsr, la care mită vreme are ecues doaî? o foarte mică parte din. memorii comunității sdcio-lingvistiea respective. Introducerea scrisului, urmată de transferul limbaj a-* lui oral în limbaj scris, a provocat prima mase diferențiere explicită și conștientă în interiorul unei limbi naționale.. Diferențierii- stilistice anterioare erau numai implicita șl se desfășurau în sensuri bilaterale; stilul beletristic ce diferen- ția de stilul conversației uzuale-. Prin introducerea scrisului, aparii un termen comun de refarință; limba de cuiturălliterară), al cărei procer di- constituire începe acum. în interiorul limbajului scris, apei, ae vor produce alte diferențieri stilistice» o dată cu extinderea procesului di transferare a limbajului oral din mereu mai multa sfere alt activității sociale, materialo și spirituale. ' . limbajul oral și limbajul cori■ sînt două variantei ale limbii naționale, în corelație între ele, dar fără a se suprapune, în anumite condiții istorico, între ele se pot crea chiar distan- țe mari, pînă la a determina impresia a două limbi. S acerba cazul civilizațiilor în care o numită organizare socială a d* teruinat o anumită structurare a culturii. cultură religioasă mai conservatoare, ca cea veche indiană, cu o cencapție rigidă despre sacralitatea textelor a dus la închiderea sanscritei ve- -ico în sp2inl limitat al textului arhaic. In timpul acesta, însă, saiSwcAta vorbită și-a continuat evoluția normală, dînd naștere la o prima opoziție canaorlta claeică-nflnpcritn-YȘdlS^ Evoluția în eontinuare a limbii "orbite, aeurnată îndeaproape de evoluția limbii scris0țavea ă duau apel la opoziția dintre dialectels pracrite ți jansorită. în culturii scobi *- nonanea discrepanțe, resultînd toate din relativ* opri- ră, în texțs’nal ales religioase, a ovolnției limbii, s« mai întîlncac 1* egipteni, sumerieni, cccadlecd eto» în culturile mederno, fenomenul ut» se mai verifică, dar dis- tincți* întră structura limbii sorise șl oca r limbii vor- bite se menține, urmare a avansului pe care îl ia în per- manență limba vorbită asupra limbii scrise. So poate în- tîmplași invers, ea limba scrisă să îneerce s-o ia îna- z intea limbii vorbite, dar aceasta are leu mai alea oa ur- mare * efortului; unor intelectuali oare, ignorînd mersul, firesc sl limbii, Încearcă s-o orienteze în funcție de propriile Ier concepții. S-a întîmplat aga, în istoria culturii române, cu orlont&eea promovată do Aron Pumnul, de exemplu, sau cu șea latinistă. Ino ocările de acest țip sint, însă, în esența lor sortite sacului. Sînt și cazuri bu total speciale în caro limbo scrimă fixată ca limbă do comnicarf. doar în mediul savanților poate mer- ge înainte în mo# real, mai alea ia nivel, lexical,. E ca-, sq limbii latine.v dar aceasta, întrebuințată asi ea limbă savaată în oadrul unor întruniri științifice la- țexnațienale, _nu_mai prezintă în peîralol © variantă po«= pulasă, vorbită ca atare în and cnront., - 36 - 11,^ ORGANIZAREA STILISTICA A HEBII BOUA0E COJTEHPCSL^B lo- Coaplderati.i_ggiigral'a Structura stilistică a ansi Limbi național* poate fi reprezentată grafia astfel: LIMBA NAȚIONALĂ LIMBAJUL SCRIS LIMBAJUL ORAI MUN jl STILUL 5 d oc IA 3 CD Q 5 I UMBA J LITERARA LIMBA CO j S STILURi INDIVIDUALE Așa*-cur ■ poatn observa gi din reprezentarea grafică de mai ' is, organizarea etllistică a limbii prezintă o mro corn-» plexitatn, inplioînd regietra variate. Ljnba națională exiită eub feraa n 4euă variante, pj care noi le ntudji liabaie. oral si florin» «a conștiința eă Sarmcntsl —an foarte nntrivitj dar nu or fi nai petri vi ți nici g ti lari cea Cele două variante nu axat etilnri, pentru că nu sfnt -o- - 37 - ■. .- ; sulfatul anei alegeri^îh. sental îa ca»* *- «leg*re*tllnl»Iri aînfc _ psat»a «S în esența los-ni reprezintă sistema di- ferite, el doar. «iateBe diferite de eoneretișar* a aemnelarj aeînnaT scris este iniaginea grafică a semnului vccâl* Su~i iai puțin adevărat că între cele două aistecM nu-i această singura deosebire, ear* și rămîne0 da fapt, în «ine cea mai puțin însenmată (întră cele două al teme nu există p corespondență perfectă) dar pentru moment nu acest- fapt ne interesează ci doar că, aricite deosebiri ai interveni». în 8^ fara unor cazuri de excepție^ este greu să vorbit de donă limbi. Poat că termenul s&l mai potrivit ar fi.cel d® variante» variantă 5j variantă .scrisă a limbii național®0 Ke oprim totuși la termenul de Aâja&aiS.s pentru caracterul său mal plin ăub.raport xmantic, în aanao: exprimării.ideii do sistam de Gomno, cu.fnneție do comunicare și di stabiliră do'contacte-intelectual~uaaneo 4.^ ocupă poziții; cea nai complexă te organizarea stilistică a limbii8 sînt-două realități lingvistico care, ss iate»pătrand foarti' strâng. Zona lor de suprapunere cete condiție; nată de relațiile cu.variantele.scrisă și-orală ale limbii naționale, sate, în general, greu de definit. Da act ia, prebabi .cei mai mulți lingviști și atilisticieni sau. o.ignoră tacit sau ra--" fuză în aed declarat luarea si Jn considerație* Printre puținii oare 'discută conceptul sa înscrie Ch.Bally. Dl face șl & descriere sumară/ puțin selevantă,a realității ps care o r-sprazintăs "Limba comună pui- moște o puternică unitate do la funcția sa naturală» cars este d* a servi fjoiwnicării găurilor pentru lucrările esmțialo ale vi ții «Bane și sociala»’’’ " na ansamblu do-scame eero ae impun ^orbitorn™ lui gi ascultătorului prin generalitatea uzului» Sate © extracție dinj sistemul limbii naționale, cenatituindu-so într-un fel de medie între ma ca reprezintă sistemul. în ansamblul său, niciodată în întregiră «moscat de un singur vorbitor, și ceea ce sa realizează în practici vorbirii» 2rofilul.aă aete determinat în mod fundamental de funcția esențială a limbii, cea de commlaare, concepută în afara oricărei particularizări și îa afara relației cu alto funcții. Limba comună ar fi, cu alto cuvinte, a realitate tinzând să ce sustragă oricărei | Tevierl stilistice. Bxistă o asemenea limbă în realitate? întreba— rea xși afla cu greu un răspuns, De fant, nici na are proa reare im- ^spras tranșat. Important este că vorbitorul ara con- Sii.jixU existenței unei iimbi neutri, dincolo do contururile căreia ' -'“'Tiailixo stilistice. Dacă && aj» exista această conștiință, identificat faptol- d< stil px'oprii unui text sau . »nx ' - ?GBra era*. - 33 - Ch.lally considera limbă comună 11^ ba pc oara Mă cu in itrăin^ cînd din dorința da a comunic i ixact.. exclusiv denotați*, încercă» bă evităm osie»- in ierforerță sunotativă( Pără a accepți îm întregim* această >o«iție ■ pca- tra că se știe că străinul învață • limbă a cărții care o deja altceva debit limba comună vor rețină te aici că limba (..„nună adună în structura ei cectpoaonte de nare ciroulațias pe de o part», iar, pa de alta,'unidimensionale sub aspect logico-aemantic. Trăsătura generală ă limbii comune este «amai caracteru/ unidimensional al j&mnclnr lingvistice care alcătuiesc. Aparțin limbii.comune elemente ale limbii naționala sonfirmate d uzul general și cai': nu vin din vreo xonă stilistică pedală; întj da aceea, cuvinte și^cen.- trucții nemarcatt sub aspect stilistic, nerelevanta^ in legă- tură ca acestea, nici ;orbitorul și nici ascultătorul nr olat ng’oia unei situări speciale a masajului, întrec anumită oferă stilistică, în funcție de care mesajul să-și modifice, sventual fie și numai parțial, .tamnificația. in spațiul limbii r-^mune se .(ting diversitățile, ea suprimă alternativele ș; alegerea sau. în orice caz, alagerea rămîne nefancționniă sab aspect itilistio, sa tinde spre unificarea nuanțelor sinonimica, fără ca -sinonimia să dispară ș.a.m.d. Profilul ll*>>ii cnmnna are caracter iatorid se nndifi- bă în funcție do mutațiile care se produc în orizontul cultului al membrilor comunității eado-lingvistice. • Cu xsiatență implicită în ct-mnicaj-aa orală, limba co- mună își explicit uză contururile a dată cu dezvoltarea.limbii criee, nînd no și constituie în bază a llabiî UțttiaFâ* ?rin limba literară, ceea ce era suveranitate a uzului general c conotitnio în aodelo-aermă generală, car” se Impun vorbitorului ca oingurele corecte și car; trebuie, în consecință, respectate. Limba literară reprezintă, cum se știe, aspectul col nai îngrijit al limbii naționale. Ea este, în organizarea stilistică a limbii naționala, am termen de referință pentru ■ -39- * • :.<- identificarea diferiisior stiluri, cimeideratVca d d« /'//diferite grade-4*: la-proj^iile-i ;norm^^ ciț:‘-o pentru limbajul poetic» Se constituia printr-un proces de osonțializars a celor doua variante ale Umbli nățitnalo? limbajul oral și cel: scris, eituînduvao între jonturnrile Limbii comuna și, în același timp, dopășindu-le.Sc abstracti- seacă, conuontrîndu-ee ca existență și seanță în planul ideal, nl conștiinței, tihzînd spre confundarea cu limba-eistem» Si desfășoară, în planuJ cKioret al sorbirii, sub forma itiluri- lor, cînd» de fapt, își depășește propriii» limite» Sg supra- pun- cu limba comună, constituiadu-ec într-un spațiu de în- tîlnire a tuturor stilurilor, în ceea co au acestea nedife- rențiativ» lege din zona-do suprapunex’o prin ceea co stilurile au/specific în organizarea între coordonatele lor a limbii ■ literaras prin cosa ce au definitoriu, fitilurile tind la o . depășire a iiarginilor limbii literare, fără a înceta, însă, oă fie aspectul oi cel mai îngrijit» Ieșirea sc face tocmai prin ruperea suprapunerii limbă eonaină-limbă literară.Gradul maxim d< sfărîmare a limitelor limbii literare Îl prezintă stilul beletristic» Din interioul acestui stil, de altfel, limbajul poetic, mai ales îs epoca modernă,- se detașează, cîștigîndu-și o proprie identitate și autonomie față de limba literară-normă, de care,însă, nu. x© rupe defiaiti^ț decît în a fora unor anumite poetici (mai alei) afsngardists). ■ £4al2aiai_D£fijt4a, popular și mai alee, mit, socon- stituie ja tn sistem deosebit,. cu legi preprii do funcție- nare cu structură internă specifică» Si își are originea în limba națională, scrisă eau rorbită» Prin stilul balotris- '^c “fAținc legătura sîx limba, literară, căreia i se opune, însă, prin caracterul particular al oemnolor eare-l compun și mai u1-.n al-relațiilor dintre. acum© în procesul semnix'ică— riî» Spre deosebiră de- limba literară, semnele alcătuind jul poetic aînt semne de gradul doi, eemne poetice? • ^tmifica- tul lor este semniflcant pentru un alt a-^Kulficatc limbajul, poetic opune .-nai alee funcțional limbii literare» Dacă prin limba literară ae transmit informații, flei iro componente ile planului r«fermțial cu oxîntoațfl cbioativă, independentă de emițătorpian care posio fi ace~ lași pentru imîndoi protagoniștii procesului de comunicare lingvistică prin limbajil poetic poetul propun meditație, un univers propriu.; Cualte- cuvinte, dacă, limba literară este o cale; de intrare în lumea1 realului axistind în mod obiectiv, limbajul poetic este concomitent.instrument de creare â: unor noi universuri și de pătrundere în interiorul Ier. . limbajul poetic popular prezintă .o serie de elemente comune cu'cel cult - cele esențiale, ținînd de mecanismul in- tern de funcționare - dar prin altoie se diferențiază de el. Hotele sale particulare derivă din faptul că limbajul poetic popular intră în relația directă nu cu. limb? literară, ci cu limbajul oral, în ipostaze de limbaj popular, iar opoziția cu aceste este mai atenuată, Baportul -imbajulud poetic popular cu limbajul oral, prin intermediul, stilului beletristic este cu mult mai etrîas decît cel dintre limbajul poetic cult și limba literară. - s . x x Corelația dintre ^^ii?l_o£ș.,L și diferă de la o limbă la alta. Dincolo de aceste variații, ■^terminai» de iatoria specifică a divere lor popoare și a culturii acestora, există c serie de «jlemente care orientează desfășurarea în același sens a raportului. - Caracteristica principală a limbajului scrin sta atenta lui elaborare, caca, ce nu înseamnă că din limbajul scris lipsește spontaneitatea, ci doar că, pe dn o parte, are o pondere redusă; iar pa de alta, arc o altă natură, nu bH cate de ordin afectiv, doar ci și intelectual, eu luarea în coneida- rație a unei acrii întregi de cf.nstrîngeri. Scrisul impui.1- anu- mite exigențe în alcătuirea și emiterea mesajului, r-:zultînd dintr-o relație mai otxîusă cu limba literară, pa de o parte, ou conținutul informațional ce urmează a fi comunicat,. pa da . alta» Situat în prima relație, emițătorul încearcă să rămînă n permanență între limitei impuse de normele de la un aoasint cat ala limbii literare. Situat în cea de a dona relația, al - ...: >■ 3 ■.»i ■' •.' j S v' ' ■ '■ /.. -3-'■ își diferențiază scrisul în funcție de destinatar» Șolul des- . tinatarului. devine limbajul scria foarte activi, j&istența lui» reală sau potențială» impune emițătorului o anumită âti-» tudine în elaborarea masajului, Acesta urmărește, în lăgătură cu • anumită finalitate, obținerea unui randament mafie? în decodificarea lui exactă, la receptarei : 33' ’’ . .Spre deosebire de limbajul scris, cel oral eate mM liber de condiționări extralingvistice, mai puțin elaborat, ’ în legătură eu p accentuată spontaneitate în emiterea mesaju- lui. Diferențierile sale interioare derivă mal mult din starea afectiv - intelectuală a emițătorului și depind mai.puțin de . destinatar, -afluența interlocutorului în omiterea și chiar organizarea do către vorbitor, a anunțului lingvistic, cînd sb manifestă - și se manifestă atunci cînd este un destinatar explicit - se înscrie în aceeași perspectivă afectivă, nu >pta ieșită din condițiile do spontaneitate- ■ . Fără să ignore.limba literară, limbajul oralrămîne mai aproape de limba națională comună și de graiuri. Funcțional și structural totodată, ca și lin punctul de vedere al raporturilor' cu limba națională comună șj cu limba Literară,_limbajul oral cunoaște două modalități.de existență* - limbajul ptJfular, sistem lingvistic bine închegat,cu 0 istorie a sa, specifică, și care a trecut la un moment dat Jntr-ra alt . sistem, cel al Limbajului - limba varianta orală a limbajulei scris, ou o serie de particularități npecifiee.impuse de realizarea calo orală a comunicării lingvistice . Se . înțelege că opoziția este, act±vitate4praetică#de comunicare lingvistică, tran- prin .perie, mai cu seamă în funcție de gradul de cultură al emițătorului, pătrund frecvent numeroasa particuiarltăți" ale limbajului oral, tot așa cum în limba vorbită, în funcție mai ales de ambianța și scopul comunicării orale, pătrund particularități.ale limbajului acria. - 42 - , lants craii a 'limbii române ’sre o_ vachims:. ao aproximativ 14 secole- Considsrăm cu procesul do constituiri * românei ca limbă specifică între celelalte limbi romaniar' începe din sacolav următor părăsirii Dacici da către; auieri^^ tile și legiunile romane (în:2Ț1 e.n.,.sub împăratul Aurelia^. ?înă la jfîrșitul sec.al X?-Ies (primul.document scria în limba româna, din Cimpulnng, adre- sată lui Hans Benimer, primarul Brașovului, datează din 1521, 29~3o iunie, dat o serie de mărturii, și documente vorbesc deapre întrebuințErea limbii româna în serie și mal înainte), aceasta a fost singure sau, în orice caz, ca și singura varian- tă lingvistică, prin care romanii comunicau între ai. Nu luăm aici în discuție limbile ds cultură - latina, slavona san di- ferite limbi europene - întrebuințate de-a lungul timpului în biserică sau în cancelariile domnești sau princiare, dor ră- masa în general necunoscute poporului, ca limbi suprapuse celei naționale. Aceste limbi («lava mei ales) e.u lăsat o se- rie de urme,mui ales în lexic dar limba română și-a urmat drumul dezvoltării ei ca limbă romanică specifică tocmai în mediul popular. Limbajul oral popular poartă în structura ea internă caracteristicile fundamentale ale limbii române na- ționale. In consecință, el se va constitui în temelie a dezvoltării limbii române literare, opunîndu-sa tuturor ten- dințelor limbii scrise care se demonstrau contrarii spiritu— lui^ău (latinismul,purismul lui A.Pumnul, italienismul etc.)» Așadar, în această primă perioadă, limba română -ra limba conversației obștești și familiale.,limbă a culturii populare, în opoziție ou limba slavonă, instrument al culturii bisericești mai alea. A ■ ■ -ncepind cu osc.el Zt'I-lep. eel puțin, limba română iatră în cea de a doua etapă. Prin generalizare treptată,, ea devine deopotrivă limbă a conversației, obștești și familiala. Și limbă a relațiilor publice, limbă a culturii populare dar Și limbă a culturii bisericești. .Procesai de generalizare este concomitent au dezvoltarăți celei de a doua ?ariante a limbii român - - limbajul st>rlș. Iar o dată cu apariția a - 43 - . două varianta se pune - la început subconștient - problema modelului, cu alte cuvinte, probleme limbii?UterP^ de. referință. Aceasta nu înseamnă că, înainte de apariție a scrisului, vorbitorul nu avea în vedere respectare? eau urmarea unor modele. Modelele însă, nu se înscriau îv: oposi. țiacorect-incorect, ci într-o alta, trimițînd spre •< estetică imanentă a limbii. 3/ ’ ' ■ ■ $ o dată cu introducerea scrisului., a celui tipărit mai a;sa, limba română se înscrie pa lungul drum.de constituire și ev;. uție a limbii literare, care implică și extinderea și accentuarea diferențierilor stilistice. & acest proces, pe :■ de c- parte, răpăiturile dintre limbajul scria și col oral devin mereu-mai complexe, iar pe de alta,- limbajul- crai însuși cunoaște însemnate mutații interne;.din sistem principal, unic pentru multe secole, el devine.o a doua Variantă,, alături de cea scrisă, a limbii naționale. A. LIMBAJUL -.OBAI, - ' • 1. SfiHâiasfiaiU Cum limba româna literară s-a constituit pe largi baze oopulare și cum distincția din interiorul limbajului oral, între limbaj popular, ca sistem lingvistic primar, și limba vorbită, ca.variantă secundă - limbajului scris, tindo să aa atenueze, limbajul oral se poate considera în ansamblu ca ~ , termen de opoziția cu limbajul icris, In organizarea sa stilis- tică, interioară, însă, limbajul oral își mai relevă, încă > serie de diferențieri; în mare, particularități ale limbaju- lui popular caracterizează mai mult stilul beletristic iar oele ale limbii vorbite, stilul conversației. x X . ■ X . Particularitățile limbajului oral, în raport cu cel scris, sînt determinate de sfera, mai amplă de posibilități pe care le are comunicarea orală, prin apelul la 'însoțitori iermanenți.ai vorbirii" ( cum îi numește Whitney), ' Aceștit oînts * « 44 - . . ' ..-w-oloMente-lihgviați^ 8Up£ssfc-șcE«aS*i«r «sseaft, int®« . --. . ■ ;/■■-•-priviro •ț«»> derivînd di» prezanțaembiler pr»*«g«iijtiț ■ factori jaituațienEll’ do-la®, Wsn,. «aii» ©te.r âorivînd di» desfășurarea ©Mttaiiaării ân proacnțs pianului referențial •= catelegie» . • • . . . - < ■. :- ' -împletirea-acestorcategorii-do-elexnte. otexegano-. inpnao cîtâvc-trăsături generale,- âeflQÎteBii: * eatrn. liE^^a3 erai, în raport cu cel serios ;. ■ . ’■ ■ ■'". ' caracterul, în general,-epeetaa,-îs spenițio ea. coljla gsnoralj elaborat ți Meditat el IiiabBjulai aerisi • caracterul..cenorat, îs- spesiție ,®e e«l abatraatr ora tinsînd epre■abațraet al liaba^ulai csrin, caracterul eliptic al ex*re*iei llag%-intioe» - icnete atribute orieutoasă întraase-argani&arc a- limbajului oral po uiBala gi în relație dintre ©lo, iniut»- riorul. unității complexa, dintre ele, în interiorul citații coaplexa dintre planai expresiei 9! eel eeaantie» Hivelnl fonetic — In limbajel oral, nivelul fonetic ers m rel eu nalt, cai activ în constituirea Mesajului dccît în limbajul scris, nade rămînc,aai Bult,.ls funuțin obiectivă do slaStuitc? el eemificantului-’johîGOlo ■ •■ .... ..... . --y... .... .. ■ Unitățile fonetic® ao iapm.Rai. ales prin rssliserca lor .concretă, ca snnoto,. Cantitatea-pi calitățile fiaica țji chiar fiziologic* articulatorii ule curatelor, raportările din** tre ele, diferite ienonanc fonetica o© îaplotecc ©fer&is, în re^- lații de intorcnndiționc-fo, au oltmanto lingvistice supranegssn-» tale (accent, intonație otc.) gi cu olononte pEosodia© Crita, rimă intorioarăj nnonanțe, alitaroții-otc.) ®ea$© eccfite .. elemente împreună contribuia în mod activ la-coantltEdrca pla« nulul semantic cl cnunțulEi «are, în desvoltarop, na ea neraj- ' = 45 - po Xîngă conți?jutul /blc^ip-inforimțional?-reflectă gi exprimă stări efectiva și intelectuale ale vorbit oralei - atitnclinoa'lai față do destinatar, . Blemcnțele de natură prozodică își au «iginsa Într-G cerință interimară de expresivitate estetică» 3evola.de.sine» trie» atrîns lega'^ da o anumită desfășurare ritmică spscifi»» că limbajului popular? stă,lâ-basa marii frecvențe s-rinelor interioara? aliterațiilor și aaonanțelor-proprii-expresiilor idiomatice* an.mal t1 -a?vara» ce mai calea-valea. l°a făcut baroea=parcea9 a ignat și i~a adunat; de frunza frăsinelului? £~.~ iang și-n lat, vorbește fe" Toneă șl al e cm saa»nodo . Prapondavanța factorului, ?xpreslv-prozodi<3 în organizarea e~ . nuațului tresa în mod frecvent într-un plan secundar înțelesul lexical sau gramatical-al termenilor ^cătuitori* pe■ paj tura- 2BJE0.f determină .modificări fonetice în Bvruotura*acestcrai’ as» j£=a=ajââa'3tc. . ' . intonația și accentul?-cel dinamic (sau expirstor) și col muzical? timbrul?.durata/ intensitatea și înălțimea-hu~ netelor? -atribute fonetica în-permanentă,corelație între ele, concretizează funcția expresivă a limbii,, Slo sensibilizează diferite stări:sufletești de csra-e- stăpînit subiectul vorbi»» tor-în procesul comunicării?, evantual care au declanșat actul lingvistic? atitudinea lui față de interlucuv©r0 Prelungirea ținutei unei sonaoane? de exemplu? urmare a anei raexine acneuntrăfi de-anorgie întrec, anumită mă a cț- viatului? de obicei? dar nu..exclusiv? în partea Ini inițială? poate aemnala fie indicarea vorbitorului? îndreptată dirogt către •interlocutorul, prezent* Sțicălosuloi ? Mmlgerabilo! ? ’lEi’iiilr indirect? către' o'peraoană absentă* Mmizerabilul!. Scannallaî ? ^liâăloaBlî ? fie starea de eztaz* AddmirabiU. n că să n.^ referim la două stări extreme. - ■ Sentimentele vorbitorului, atitudinea lui față ds - interlocutor sc exprimă? de fapt, în primul rînd, prin nivelul lexical și gramatical al enunțului. Fenomenele fonetice de ordin.atlliBtia? pe..de o parte sensibilizează aceste trăiri? pc de al%a? sugerează gradul lor d© intensitate. Este adevărat. " 45 — iotodatăjcă însuți conținutul lexical: ai cuvintelor determină modul de pronunțare a lor, tot așa cum alegerea lor a foct determinată de starea sufletească > vorbitorului;- ciue dintre noi ar putea pronunța neutra cuvinte precum txcăl.os» mizerabil, 'sasalla-»-■ întru bulnțaft- 1* vocativ; ^pălonulpi, digerabilei ota, iau chiar la nominativ,; în construcții nominala* f ibălpșnl* ete. Cîne pronunțarea icestor cuvinte, și a altora din aceeași cate- gorie aApresiv-seBantiel, se face, totuși- fără concentrarea energiei do articulara într-o anumită zonă a lor și. daci, fără prelungirea ținutei-consoanelor, planuJ semantic al ter- Qenilor, și, ?rin aceștia al mesajului po.cars îl-construi*ho reflectă alt: atitudini ale vorbitorului și alto trăiri, die— prețul, în primul rînd: canalie, ticălos itc. Mai mult deoît în cazul concentrării energiei articulatorii pe ”llabe iniția- le, repartizarea aceleiași energii aproape egal pe întreagă întinderea cuvintelor, concomitent cu o reliefare a itructurii lor ailabice^ construiește aau sugerează existența unor corn- ponente s^^antico în semnificația mesajului- fără expresie di- rectă, tranzitivă. Un enunț precum TX-că-lp-gplî. pe lîngă condamnarea atitudinii unei persoane-abiect șl comunicării- poate exprima sau numai sugera surpriza unei lovituri neaștepta- te sau «tare de sfîrpaală sufletească eau. altcevas în funcție Și de intonație și de întregul context. Fralungiroa duratei vocalelor reflectă un registru mult mai amplu de trăiri și atitudini ale subiectului vorbitor, primind astfel un rol mult mai activ decît consoanele în depă- șirea planului semantic al enunțului lingvistic realizat. Fenomenul a anaiblUzează și exprimă totodată, aau numai sugerează, urînalt grad do .intensitate a unei însușiri, nominale sau verbale, sau tensiunea defășurării unor acțiuni: "Și plouă..." In felul acesta, prelungirea vocalei devine mijloc de exprimare a superlativului, a superlativului însu- șirii exprimată de adverb* sau adjectiv» prezent» în enunțul lingvistic: "Și ai învățat mult? - Muulil*, "Și-i frnmooal Și d^ștpopt...", sau a superlativului unor însușiri -râmase îu fractura do adîncirae a onunțului, cînd verbul, de exom- Piu, i au nubstantivnl concentrează în sesuantioa lor pe lîngă I -47- - osul laxical propriu,. sens&l lexical al adverbului.sau. adjeo» tivului absente și.sensul gramatical al categoriei comparației, eugerînd totodată și. o anumită atare afectivă a subiectului vorbitor: “Și-l.d^a^ ,Șj țUplă...V"B un copiii..e" etc. In alta anunțuri, prin prelungirea vocalei din diftong, .adverbul . Xamg. instrument al superlativului, ia aeupra a și saflfina exprimării însușirii cars rămîne Bubînțeloasă? "-îi-a plăcut spectacolul? - Poarte^1.." - ’ ■ ■ Spre deosebire de exprimări a norfolcgisată a super- lativului, modalitățile fonetica introduc în planul lemahtic al enunțului participarea afectivă a subiectului vorbitor la conținutul celor comunicato. Cine articulează propnziția ”Si-i călduroasă..,." ou prelungirea;vocalei A din diftong, referindu- ea la o haină de blană, de exemplu,, au la. o pătură sau la o cameră9 nu exprimă numai superlativul însușirii denumită lin- gvistic prin adjectiv ci își comunică & o accentuată atare de mulțumire, da bucurie a confortului pa care obiectul în cauză 1-1 asigură deja sau i-1 va oferi într-un viitor apropiat Această prezență afectivă subiacentă enunțului poate ■ varia, în funcție de intonație și de tonalitatea muzicaU în cara cuvîntul marcat stilistic-gat pronunțata dc la aprecie- re pozitivă* "-Ți-a plăcui spectacolul? - Poșete.la iro- nias ." ^au La admonestare și. reproș? "B^jyiă. treabă!" j do la 6 atitudine de-respingere» sau a stare.de uimire, even- tual, pe un fond, do indignare:.-." Ce facee?...", la sugestia' unei acute stări da nemlțumiref -Măgă dua în’lumea mea...* ș.a.m.d/ ' -... ■ ■ a - - • - . - ■ ....... - ..... _ . *------------ In prodeauldc orientară a cer.atituirii semnificației nesajuluis determinînd, de. fapt, chiar fanoE^nul-de prelungire a•4«u?atei..ccnsoanelor..și mai.ales -a-vocalelor, pe lîngă con-. . textul general în car? se desfășoară comunicarea, rol decisiv are accentul, ;iai exact spus- accentul stilistic al cuvîntului sau propoziției^.numit, de M.Guamnioflt accent da intensitate, iar-de J,■arouzeau accent despre relație strînsă dintre accentul muzical și-starea afectivă sju Intelectuală do saro ente dominat.subiectul.vorbitor ir- momentul formulării șl OBitcasii unui enunț lingvistic a vorbit mal multele noi. - 4fi - A.Philippide.în (curs litografiat, Iași, J.?20'-21) r pe care îl continuă apoi acad» lorgu Iordan în Sti- listica limbii române. LingvlBtHl ieșaan, după.ce identifică în limba română cinci forme de realizare a r.ccentulni rnvi nnl t plan,.ascuțit, grav, circumflex gi anticjireumflea. ia în discuție o scrie dt exemple pentru a concretiza multiplele posibilități do nuanțare semnificativă prin pronunțare a unui același enunț» O aceeași frază, redusă la maximumr precum "ăSafiSâ" poate exprima, în funcție do raportul dintre accentul ■ do intexisitate și cel-ausical, dintre.intonație și durata »o<- calelor, uimirea, indignarea» siguranța, temerea stei Această funcție a accentului d' diferențieri: cmantică a unor anunțuri lingvistic«t omografa din punctul de vedere al- limbajului scrii;, o subliniază și 2minascu în.legătură cu limbajul dramatic, limbaj prin excelență oral»"Ecostnl vorbea dj un accent logic, însă, avînd în vedere tocuri. faptul eă de modul de accentuare a cuvintelor depinde chiar exprimare exactă a. conținutului ?.ogico-OGmantic al frazelor, nu numai eugerar *3 stării afective care domină nubiectul vorbito?.^ Expresia acesteia din urmă, apoi, ar trece, în concepția lui Eminoecu, în accentul pțig. 'Cj eă no lămurim nai bina - aomen^ taază poetul îatr-una din cronicile sale dramatica —' vea sta- bili aai întîi că afară de accentul gramatical, pe care se-n- țeăege că nu-1 poate jreși cn român, căci nimene nu sico ?&npne în loc de minuna» oxissă acea parte intențională a.. ^•irblrii. oare se auneșt7 c-un cuvînt tehnici accent logic. Să luăm de exemplu întrebarea» ‘4De undo vii tu?. Accentul logic poate cădea po flecar*; din cele trei vorbo: SQââ, Și 1U și în fiocare caz fraze va ave» alt înțoloo. nD. unde vii tu? (Sonul pe un...). întotdeauna la c asewenoa Întrebare ne vino aă ne închipuim că exteriorul persoanei întrebat; trebuie s-arate urne c~a petrecut în locuri gro- zave, din car® a ieșit ca vai de vl. "De und: vii tu? (Subînțeles» Hu ta întrob aa jîn- d^ști.vau ee faci ci âe undo vii?) Aicia e-arată-oă-cel în- trebat a fost într-tm loo ae-i ară-oprit să-1 viziteze. In- fino» "De undo vii ții?" (Subiațalc.71 Bu-oi pasă unde au fetit - 49 * ' ceilalți» unde ai fost la?). Ifltrabătorul arată interes exclusiv pentru cel întrebat» Se-nțelege că printr-ue jingur exemplu, na putem da dscît o idso aproximativă despre accentul LogicoBcstai înaă că prin acest aeâent, c8ire în cărți se-nseamnă în cazuri- ezeep^ ' ționale cu litere cursive, se modifică adesea-întreg sensul vorbire!. Alt înțeles-are cu fapg? si cu totul altul o? faC-e^ întrebarea din urmă are înțelesul proverbial de: cum? aud? se poate?• Bl bine,-acaefc accent-logic, sufletul vorbirei,ac așază de către actori, adesea eu.tctu?. fala o A vorbi natural • este încă un mister pentru preoții Taliei române, Ne sfiim s mai atinge acel.accent care, asemenea în terminologia artei-scenice, se numește etic. Vom spune numai, în treacăt că un actor trebui? să cunoască-tonul .cel mai adînc și cel mai nalt al 'Voceisalevorbite și aă în nuanțele infinite ale acestei scări.se pot oglindi sute de caracter», mii de simțăminte ^meneștio0 ' Să ne reamintim că în aceiași sene cu considerații? .: lui Eminescu despre accentul etic vorbea R.Jakobson în Legătură cu funcția expresivă a limbii»' ... . . ‘ hlăturîndu-se accentului stilistic,- intonația - inte- rogativă sau exclamativă sau routră- ascendentă, .iau descenden- tă sau egală, ritmul și tempoul vorbirii - accelerat sau lent, curgător sau sacadat - sînt tot atîtea elemente fonetice supra- segmentale sau prozodice car? ae constituie frecvent în mărci stilistice, sugerînd variate trăiri afective care le-au provo- cat. Întreruperea vorbirii, eventual bruscă, pauzele mai scurte sau mai prelungite sînt alia forme de manifestare fie- a unor stări afectiv? tensionale ("A căzut și..."), fie a intervenției unor evenimente extralingvistice (întreruperea unei frazei în momentul apariției unei persoane), fie a unor dificultăți de moment în articularea unor idei. - . - - Spre, deosebire da prelungirea duratei consoanelor sau a vocaleloi^proiena consoanei ® în structura fonetică a intar- 4ecțioi ,dft sau a adverbului di? este mai puțin rau delco sandi- - 5c - ționată de accent sau de accent aau do intonație, impunând, însă, un ritm tărăgănat fluxului aonor al enunțului, în concordanță cu starea ezitauta* ambiguă, concesivă, do com- promis. în atitudinea subiectului vorbitor față de interlocutor sau față d* conținutul unui mesaj. -Forma l exprimă ■? «Hr- nație concesivă, "smulsă” vorbitorului nu formulată de ol ps deplin voluntar. Forma îl păstrează p^ "'orbitor într-c situație intermediară, cel-mai adesea, între.o atitudine na- turală a- vorbitorului contrarie.interimentorului, nedorită de el, gi una convențională, de comproni . Am discutat pînă aici o scria de fenomene ,care reprezintă manifestări, stilistiae-ale mor s,țări afective -iau intelectuale care £1 caracterizează p& subi setul vorbitor® Eu trebuie să se înțeleagă de aici că în epatel*--. oricărei struc- turi fonetice a limbajului arai s-ar afla o componentă ^i:mni- ficativă, care să concuro la constituii a semnificației genera- le a mesajului, adică.Există alte categorii de fenomen? fone- tica ( și nu numai fonetice) care își au origine?, în însăși realizarea pe cale orală a comunicării și nu în vreo condi- ție psihologică, depinzând de împrejurări. Ac'as ta nu vrea să îns iflne că acoate fenomene ar rămâne total rupte de un fond cauzativ psihologic ci doar că ele ai afirmă ca atare prin simplul fapt al comunicării orale. Frin generalizar-â ele ră- mîn relativ indiferente la cauze imediate de rrdin afectl”. a . Intre -cc- ta categorii de fenomene fonetica.unele vânt determinate de caracterul spontan, liber il vorbirii, da ritmul în general mai accelerat al comunicării.orale și, în orice iau, de caracterul său mai puțin îngrijite Așa sînt metateza, sincopări de vooale, chiar accentuate, iau dc silabe întregi, dierezstapocopr (căderea consoanei «au a silabei finales ■lin’placi?. Transă pip iie-acuî...) ®tc. Huita dintre ele cânt condiționate sintactic. întrebarea "Unde te duci?7 ac pronunță frecvent "Un ’ te duci?" și chiar "Un’te’ci?". Formulele de - «alut "Bună ziaal sau "Bună dimineața" se realizează or, nă ziua", "Kmnoațal"'ș.a.m.d. . Alte fenomen' reprezintă realitatea fonetică. & limbii, mascată da limbajul «ori*, tind- o aerio dc factoriietimologici. - 51 - morfologici lexicali) impun lihnii literare o structură ^iernatică uniformizai oare 8 pronunțarea diftongată a lui £ inițial, iaa, (eu), (ora) etc. și a l*i a:.'uom(om), pro. nunțarea sonorizată a grupului as: ogzamen (examen), egzer- cijiu. (exorcițiu) etc. - ------------------------------------- duce la siunile îmbâcsi popula*, fenomenul sinccpărl?.. silabelor reducerea unor propoziții cu conținut, mod al la dimen- îaaM, fîlUasâe ain aceeași categorie, locuțiunea adverbială 3a £ă a. primit farm® pisănică. - . In raP°rt cu limbajul oral cel acria este ca și lipeiț de posibilitatea de a exprima, la nivel fonetic,-diferitele stări afective ale autorului unui enunț lingvistic și care să poată fi, apoi, receptate, exact de destinatar. El, emițătorul . poate apela doar la .un număr extrem de-redus de semne, da pun- qtaație: semnul exclamării, somnul întrebării, eventual ace o- tea swxdo^J combinate, puncta dc suspansic,..ghilimele,Cghili-. melelen^f? traduse" în limbași oral, cel. mai adesea, prin sintagme țaga zis")* sublinieri. Această, sărăcie este relativ compensată la-nivel lexical și gramatical, morfologic-dar mai ales sintactic*.Se folosesc-diferite verbe ale zicerii cu o semantică^permițînd nuanțări - variate, a 2U~ a^E_2al,-a_£â_xăflți, âJ&BEXaa» a ate. vorba. ( .. ș'fea, j^țr^baj. etc.) sau adver» ; • £3ain, e^ebr- aEsbgbii, ălRa, etc.) ■ ș»aan.d. ■■ .... . - In lipsa-accentului și a intonației,-ambiguitatea..se- Eantică a unor - enunțuri se rezolvă.în acrie prin, amplifica acestora. 0.propoziție precum “Aș.vrea o probă mai concludentă" poate însemna sau 'Aș «ea o pftobă oau Aș vrea o probă decît asta’- - 52 1 K.’W -• In limbajul oral» ambiguitațen se rezolvă prin ai- tuarca sub incic’snța accentului stilistic numai a advopbnlui S&i’ MAS ?rea o probă mai concludentă", sau a întregii sinta-= gmc finalei ’Aș vrea o probă mă?, concludentă”. In limbajul scris enunțul,se cere complotat cu adverbul fegț sau sj» "âș vrea o probă si i&aăJ mai concludentă" sau cu'termenul doi ei■comparației! "Aș vrea o probă (șj) mai, concludentă decît asta". • ■ . ; O parte din fenomenale fonetice specifici limbajului oral e put semnala și în scris - prin repetareavocalelor sau consoanelor, prin apc.ștrr,ff prin diicrențiersa caracterelor grafic, etc. * dar în acest sas este vorba» di fapt, de o încărcare voluntară, do reproducere elaborată care rămîn< totdeauna relativă, în scris a limbajului oral și nu de o directă comunicare pe.aale scrimă, fenomenul se întîlneșt-j în literatura artistică, oonturînd oralitatea itiliatică a unor scriitori (Creangă, C&ragiale, M.Preda otc.). In planul expresiei, limba română comună, ca șl alta limbi, di altfel, dispun. de a seria do ^ormo paralelt pentru diferite categorii gramaticale, dintru oare reale sînt specificei, în sine, ian numai prin frecvență,-limbajului oral, iar altei?, celui scris, mai elaborat* In acest oons, în limba- Jul crai cunosc o relativ însemnată frecvență diferite forma '(populare, regionale 'iau învechita) înlocuit< în limbajul scris de variantele literare corespunzătoare, - • In planul a&mantic, limhajnl oral se caracterizează printr-un registru mai amplu de nuanțări ale unor opoziții categoriale. A In rolația dintre cele două planuri, limbajul, oral se distinge de cel scris printr-un marcat polisemantism al diferitelor forme flexionari și prin caracterul mal expresiv al acestora. . . .... ..................................................... - • Spre-deosebire de cal acrif, în limbajul oral diferen- țele dintre floxiunoa nubstantiveloj? comune șl cea o enbetanti- - 53 - ’ fslor proprii, mai ales onomastice, sînt mai puțin marcatei - 0 seria de substantive proprii, nume.de familie, primase forme de plural: lonaștii, Popeștii, Țuțuienii sie? • - de la unele substantive proprii masculine, nume.de familie, se formează substantive- femininei ionescu^loneascaj . Țațuianu^Țuțuianca, ' te. - formele de plural și.cale de famih-i« singular primesc articol hotărît la nominativ-aouzativ: "A venit SfiQâțaaîlnaM^, "Mîine MaiâlSîîll Pleacă", articol pe.care'. £1 păstrează, eventual,-în flexiune și la*ganîtiv-dativ plu- rali ’Âm transmis Ioneștilor că nu mai veni ți," ■ - la genitiv-dativ singular, se reduc-deosebirile dinirs masculin și femininul substantivelor proprii; ambele categorii, primesc articol hotărît proclitici ''■'Cărțile lui 1^9 21^-, -Cărțile lui. D21&a"i "I-am dat inlda'o - cart, și lui Mafia ° floareT Intră în același sistem de flexiu- ne ”pseudo--analiticH și substantivele.comun: care exprimă grade de rudenies "l-am spus && (la*) gaga, Ini tata etc." în lim- bajul copiilor, mai ales elevii sa alătură acestor substantive și țoiMâaa» Âaama» â£ffinlm£a- "Te spun (iu' ) tovarăș, etc." ' ' "......‘ *• ■ - ... ■- prin frecvență mai alea, reprezintă o particularitate a limbajului oral constituirea în substantive compus© a tagmelor- formata-dintr-un iiubstantiv denumind grade de rudenie și un adjectiv.ppsesiv: £fața=ffilM, âJSăânaoâs mamă^ea, cu forma redusă p&rSa btc<, iar ta atare ele se declină'mai ales prin articol hotărît proclitic: "l-am dat cărțile lui frate-mlu. Iul-fPC.?rCga etc»". In limbajul scris < mai frecventă eintag— m? n care-fiecare din cele două;componente își păstrează autonomia sintactică: XSai£la_Ea£< 115^J.P.a maa_Sfl(lui) »tc. Cîud se folo-eac-ci», substantiva compuse, cel© feroină© își flexioneszF. ^ssinențial, adjectivul posesiv: °Incercările fi££§s01L di a «iă convinge.. * ■; * SeeSsiiI * în varianta populară a limbajului oral, singularul - 54 - unor substantive dezvoltă frecvent sensul unei colactivisățit "Mai încet că nu dă turcul!"} sau pa-cel cantitativ si unei mulțimi nedeterminate» "A început să cadă Xcimaa*"» ’A dat omida»* Alteori,, exprimă, și datorită articolului ho târît, generalul: nAșa-i omul", aau specia» "Au trecut la culesul cartofului." Gruparea în cIaue s emantic—flexionare ffingularia șl pluralla tantum cate în-limbajul, oral mai puțin rigidă decît în ael scrie, mai cu -samă în csea ce privești* substantivele defectiva de plural; termeni precum bătrânețe. ilflâ£21£ eto. HÎnt în mod frecvent întrebuințați la plural; "Abia-mi mai port Mtrînețele..."/ îrec-adesea la plural și'% wrie de ... o^anti'-j denumind variate materii, concomitent, însă, cu ușoare mutații semantice» mătăsuri» inu£l, fălnwl- £9X2.911 ei ppmlmA Cașul In limbajul oral, cunosc frecvență relativ ridicată formele analitice de genitiv, mai alei, și de dativ» la mijloc de codru, în miez de vară- nfîrșit dă-SS» început ⣠lună etc./A* dat la copii re mîncara trebuie să dai drepturile care li se cuvin etc. De obnorvat că, în timp ce genitivul prept-zițioaal caracterizează vai a ■ sute.antive la Hxngular? dativul eate specific nnor tubstentivo aflata la plural. . în privința opoziției genitiv-acuzat?v, limbajul oral accentuează diferențierile dintre flexiunea substantivelor denumind ființe umane și oca ă aubsvantlvelor duetmnînd inani- mate. Raportul de potesiune sau cel de apartenență, mai abetrsc e, specifice genitivului, eînt dominate, în declinarea nubatanti- velor der.imind inanimate, i raportai locativ al aci ativului, nai concret» "Viatul a umuls acoperișul fly la 9SF&' » KA» vopsit în alb rama ae la fereeotră", "A căzut un itîlp 4? la Kafv"» "A- putrezit un picior de la~DOdH. Dativul dosinențial dezvoltă, în eîteva ointagsno oa- recum fi, o funcție .-îm^ntică locativă. Prin relație. direc- tă, nemijlocită, dlntr-; verb și substantiv, construcția «o do- - 55 - codește mai prdpMfc exprimării unei anumite stări afective a subiectului vbis£&@r, ,cd mai. adssea .de enervare* nStal 1 osului *81, "Du-te dfacultaj* etc. ■ • Vocativul este, înainte de toate, prin el însuși o prezență caracteristică a limbajului oral- al.nărui specific îl constituie dialogul» In plus, el prezintă și o serie de particularități în raport cu formele șl întrebuințările pe ' care le cunoaște oînd intervine în limbajul scris (în stilul administrativ, de exemplu, sau în cel publicistic)'» Are o gamă extrem.de amplă de termeni însoțitori care diferă și introduc în enunț diferențieri în funcție de rela- țiile sociale dintre interlocutori, de atitudinea subiectului vorbitor, de mediul socio-eultural în oare sa desfășoară comunicarea» vorbitorul are de ales.între substantive ca ■/•.•lăs.j saslil? sps, t&ațg., jsâțajdL d.omn,> .domnișoară■.d PRimă, -Llx2£ăa3 lâiăigjEl atc; sau inter .lecții, măi; mă. bă. 9toe,aven- tual, pronumele ia,, acesta din urmă specific mai ales nnimicipă- rii intarfemininso Dintre substantive, uneia rămîn invariabila» • spg. asile, bade Ioana» altele prdmeac forme de vocativ -iau nominativ» HEfiblK'^ihai.sau unchiule Mihai . donmu'Ponaaan^ âSZSQula Popescul .tovarășa" Ciprian - .tovarășe Ciprian etc. Substantivul âstsa apare frecvent în fermă nearticulată și,, destul de adeaea, chiar cu .'tractară fonetică redusă dom» Șam*Pcpascu. Inatrumente. lingvistice ale constituirii cadru- lui relațiilor interumane în momentul declanșării procesului ■ de comunicare, substantivale dom^ și tovaraș diferențiază și în detaliu limbajul oral de cel scriu. In limbajul scris, ele prezintă la vocativ forme proprii, d&sinențiale» ^îo^arășe (âsamiW ?opeecu (director, ministru etc.în limbajul oral predomină forma omonimă cu nominativul articulat» ZSlSasăfia-Popesc».M'ovkră3U,director»., întrebuințarea formai specifice stă în*legătură sau cu natura relațiilor sociale -1^1 primul rindc de serviciu.' dintre.cei doi prutago-. niști sau sp. anumite stări, afective ale.vorbitorului,cu ati- tudinea lui față de destinatar. In funcția do acaiași factori diferențiază vocativele și prin accent, intonația și tempou al ^orbiriis accentul pa g și dezvoltarea unui ritm sacadat - 56 - reflectă.© stare de nemulțumitaau o ititudine de sdmonfrata- re: ’lu^arășe Stefăneecni..Un tempca rapid, cu c pronunți» re iprecipitată mai alea a finalului cuvîntului: "Tovarășii di- roctori..este determinat de teama subiectului vorbitor ca persoana dorită ca destinatar al enunțului ar putea să nu intre în procesul de comunicarea Est ar mimarea categorială, prin articol-hotărît aau nehetărît» a substantivului situează în opoziție limbajul scria și iei oral, fie prin planul expresiei, fie prin cal (semantic, diferențele di expresie 1< introduce mai alea arti- colul hotărît. ia nominativ-acuzativ, în limbajul oral forme de masculin depinde de relațiile sintagmatice în care substan- tivul intră. Alai precis, depinde de structura fonetică a cu- vîntului următor? articolul s pronunță cînd terrjnul car? urmează începe cu o vocală: Elevul acesta-, studentul acela. .ejonul--albastru ete. Cînd acesta are însă ca inițială o uoni nană, și mai ales 1, articolul hotărît 1 uu se mai reali- zează în vorbire, iar funcția sa । preia vccela de legătură 11’ ereionn'lui ste, Același articol, cinci este întrebuințat proclitic la genitiv .saa dativ arc forma populară 2ja’* “l-am dat lu’Mircea o carte”, saa dezvoltă în finală un X ultra-scurt. " * ■ Inatrunent intactic al genitivului, articolul po- aoslv-genitival prezintă mai alea în variantr. populară a limbajului oral forma invariabilă &: "Era un gînd nai.vechi A tatălui jăn.,».’, Vormele.de masculin singular cunosc acc«^ leași condiționări ca și articolul hotărît prcprin-zisi "Creionul albastru al acestui oJov", dar "Creionu'negru a ’ lu(i) ilirooa”. * ' ' " Articolul nohotărît diferențiază limbajul oral de cel scris printr-o mutația funcțional-"amantică: în împlssiro ou 'lemants de fonetică și de prozodie, mal alee forma de-, aingulax nomlnativ-aouzotiv exprimă euperlativul unei însușiri, rămasă în afera augoatials "A fost ga mej predomină.alte.adverbe- morfem deeît abstractul foarte pacific aspectului literar al' limbajului acria:. prea să -tare» Primul adverb introduci frecvent și o nuanțare subiectivă, sugerînd o-anumită atitudi- ne a subiectului vorbitor față de obiectul supus aprecierii: ’E Pfba scumpi...". Sa mai adaugă numeroase expresii de tipul: nemainonenit de. nesops de (frumos), -mijloace morfo-sintecticsi reluarea în formă de genitiv, sau de acuzativ a unui substantiv1* frumoasa frumoase- lor, deșteptul deștepțilox. iKfcoț între ietețl etcJ Structurile cu acuzativ.coreapnnâ unui superlativ relativ. însoțind divor- . e adjective adverbele binu și răf oscilează funcțional în- tre un raport.sintactic do iotarminajn și o relație categoria- lă, jînd își estompează propriul sons lexicul și pot ndetor- mina’1 adjective cu conținut lexical opus chiar: urîtă bine, frumoasă rău,nebună rău. Numeralele o dată. în construcții . precum KEj da, p dată opț...1*, și jumătate: "Bra un om si iumă- exprimă cuporlativul însușirii conținută -în .însăși □emântica substantivului cu oara formează sintagmă» - -mijloace y-sintactice:.sintagme formate din două substantiva "legatei prin prepoziția dintre caro primul exprim?, substantival -o însușirâ» situată prin aceasta la 'superlativ, a substantivului “subordonat": . .uinunătlc de copil", "o- ^frumusețe de fată”î propoziții.eu structură relativ-ste- reotipă: "Ăia întîlnlt’un loc cum..nu_g9 nvsl.află1*"Ion e un om figea-ni^.". „/i:otOe- Coastă'ultimă modalitate - ge „ ascundă o relație semantică specifică superlativului calați'?, mijloace poetice* S< întrobuluțează frecvent cîte *, ■imagini, situate semantic între comparație și metaforă, -care axprimă superlativul. anul număr reatrînH de însușiri oau- stări, în general, umane» goa, imaginea cea mal abstractizată, putină asprime superlativul chiar el unor însușiri contrarii» frumoasă £oc dar și urîtă Xo& sau foc de urîtă (frumoasă), deștept £o& și mai alee Joc de deștepte Cui. turtă. exprimă superlativul stării do beție' beat (s=a îmbătat) criță o ‘ ZEsnesals- * ■ ■ * * . . . ■ In întrebuințarea diferitelor categorii de pronume acsa specifică’limbajului oral depășirea planului lor semantic- abstract, funcțional-,’representativn<. Astfel, în varianta po- pulară (esențial rurală), pronumele $1, dînsul. dumnealui sau ni agU nu mai., exprimă, doar categorial o persoană a treia, . (oau întîl) ci primesc frecvent Înțoloaui du "bărbatul mau1’, Pronumele nehotărît unul, una concretizează, 0 dată cu dezvoltarea unei atitudini disprețuitoare, abstractul nod o terminării în ideea da ’lipsit de importanță, valoare sta,? persoană carp, nu merită atenție, sau căreia ou nu-i acord nicio atenție?» ITe-a căutat naB’Talpalaru...,'’. Ac, ieși ati- tudine de dispreț, mai accentuată, o exprimă adesea variante- le formale populara și mai ales .regieasl-muntenești alo.pre- numelor demonstrativa? Saț^, ăla. asta» aia. Posibilitățile lor expresive vor fi Exploatata mult do 1*1* Garagialo în arderile inspirate din lumea micii burghezii, mai alea prin articularea lor Eubstantivală? o aia, un ăla. Hămîno specifică limbajului oral șl în afara vreunei atitudini, afective aau intelectuale, forma &aț&„ cu o.frecven- ță aa și absolută, în raport cu aceasta, și întrebuințată adesea ou sons neutru, ooncontrînd în semantica ua conținutul unei întregi fraze, exprimată eventual du interlocutor» "Apta nu ai-aș fi închipuit-o vreodată!" - Prcevonta întrebuințare © pronvraolui demonstrativ âe apropiere joșjiaatăÎQ legătură și ou neeinoroaizarea 1-’^' ~ 5* ™ . og gîndlroa î». proceaulde elaborare. gi. emitere-a i-imâ cnunțj . ritmai cai rapid al vorbirii impmne presanța ajutătoare a pro- £*.,1 numslui In locul mul auvînd, pn «ornant t’negăsițt’v oau în.căutare a unei legături.de idei., pentru ncconț nu tocmai clară» °Lîi-a cerut aS aduo.».Be.3ta. cub îi mice?*. . ’ ’ Jronwaele de politețe .presiată.-.ojgsBă' mai amplă.de for ne, datorită și unei, tiăi sari Circulații-a: f eriaslor pop*- Iar® fi rugiensla» Bata. duMneata» dumn.esvâastră eta. Acestea aînt-.încărcatc, totoâatăa eu-d^arita funcții iomantic<°af active, cnreorisateasă-dlatribuțialM» ferma dpgivsagpaafeeX de «reaplnj -cxprccib neutru. a relațiilor sociale, do serviciu,'sau ocaslemale,-posta-fi înlocuiiă-de-dumneata' în condiții afectiva deosebita» mînio, indignare atei .. In £loxier.ea prcncsdhâlă, cai mult-decît în eea-nomi- nală, exprisarea analitică a sasului o domină pe-cea siatetl- că, Dativul pronumlor nopereonales ®i £& opaaial al «clor; relative și nehotărâta, oa- ezpriaă-în linbajnl oral-aproapa-■ totdeauna prin preporâ^ie mrâcra la» la oare, la toți, la ni- meni nteu "Ai grijă r’ă nu apui la,jnimcnH*i aAm dat la. toți- ’ cîto ar. aărâ, ”0 să ac vină r.îndul la fiecăge" ato. In dasvoltarea. oposițWLc® dt poraeană.s sat • frecventă depășirea’ corespondenței oomnicărâjLJllngvietioel -aronumele"tu &ro în planul logico-ca- mantiei ca termen, do referință, nu pe interlocutor ei.pe însuși - subiectul vorbitor? forma- apare în.construcții.negative» ’ "^ici .Sa «află, aici mnă0 aa reflex, lingăi; iic-al unei anumite atări de spirit, dc eoâtrastara, sol sal adesea» — ... Cînc: interlocutorul provoacă vorbitorului o. onamită ■tara sufleteaorăs supărare, sînie, indignare otc», acesta, - ■ subiectul vorbitor,. întrebuințează pentru poraoana * H-a pro- numele da paraaana a III-a, ca șl ana și—ar închipui un alt interlooutor, pe oel real .-trenaferându~l în situația de ?obioot" al ocî’uniaărli» ”®u Să. vorbess iar so ocupă cu alteleL" ' ■ - Gît privește soiamtica funcțională a cazului., oetsr apeeifio llsbajului. n&ntaar^Vj^ivnTwtiaî mie cu astfel do ftsp3isa',fiiî,>o..Rș aClțid' Hi; tâ-cVliaa feâată...0 fio • • I&iamni. - .. . _ -- I$-Oprimarea succesiunii "obieetelar", numeralnl- aard.-mal ettc preferat celui ordinali secolul dongeeci. uli lEl.(de studii),, etajul ialEH^P^eaial ÎSalf-capitolul .^șo itc. In ultima vreme,tendințe do înlocuire a neuralului ordi- nal cu cel.cardinal corespunzător din limbajul erai trece fi în limbajul scris. - .. . .. Hai multe.numerale își depâgoaa frecvent plenul lor .man >. . concr*.'t| limitat numerativ. Astfel, nnn.-irwTnl- concentrează frecvent In semnificația sa și substantivai "nn- conținînd, eventual, și idooa do’jumătate'* nS-G rupt In ijIJlă»' In limbaj familiar. ajumge~pînă la sensul de ^nomăr-indefinit de lovituri'* "Iți trag(vreo) două aenși!» întrebuințate, hiperbolic, '-au o exprimă ai în *. . formă de rlngular aceeași idee le mulțime nedeterminată, reflec- tînd,.înHă, o altă atare afectivă, de zădărnicie* ’Peți că mai aștepți și £jmSă de ani„..n, "?oți bs citești*șl de o milă, (de o mie) do ori, tot aceea-i^o" amoralele SaiâA și 31. £9iAaa exprimă adesea na.. . ordinea obiectivelor ci calitatea Ibrt bAe băut un vin olwa- Am găsit: un vin a-ntîiaf în limbajul familiar, numera-.... lul rafloctă poziția defavorabilă unei persoana oara eșuează intr-o anumită situație* "Iar .ști al doilea..-ț In grimarea datelor calendaristice, întij^ singu- rul numeral ordinal întrebuința* aici, concentrează frecvent în semantica oa și numele.lunii* "Eihai vine pe întîi..." S •. . înacriu-în aceeași modalitate și Inacralele oardinal indicîmd •lte date alo lunii* “Primul oxaaen îl im pe ooț° ■ ' acrie de numerale-cordi! ele compune prezintă limbajul erai ferme modificate fonetic,,?reduse", în raport cu cri® 41a limbajul, uarin oaiepe» oinsne. șalăpo etc. sau îăESgopj), șaisprezece, șaizeci'eta. Mâi ales cea de a-, ’oua serie de form» concura ră., în limbajul ‘icris, pe-ealo împace aa. literara* ^qXe2^s-22., jaaMr'Hăaaasa^ «aseseel ctc.r ’ r< prezintă frac--jnță absolută doar în ufora tehnică â Halul ctiințifie sau a - olul .ăminintrativ. O parte din particularitățile^ flexiunii verbale-în comunicarea orală, atît încadrai limbajnlnl popular, cît gi i . în vorbirea cotidiană generală, so ăitneâsă îi planul.expraaieiț 9 altă parte, «aț mare, .în planai, o emantic al diforitaitor ca- tegorii gramaticale, Sa primi rînd, timpul g^ modulr , Oala dtațîlstau în legătură ou ritm? vorbirii ai an . o serie ds.eondițiomărî de fonetică statactică,-Astfel,^prosen- tul indicativ al verbului prezintă frecvent"forme.prea* curtate care,-pe da o-parte, implică^un^consuE? redns de-i-.;....., energie articulatorie iar,.p^ §i derivînd dia aceasta, se constitaie-în-unități fonice,-de.pronunțare și accentuata, cu termenii vecini în plan -sintagmatic* • .•“Spuo.t -i asam săi”, nimeni-aici?!®.* Viit^^ cunoaște în limbajul oral, mai sico ca s caracteristică definitorie a limbajului popular,-forma construită iu auxiliarul a aveai p.m șă oftat, formă-oare tindo să troacă și în limbajul acria și chiar să devină o-a doua formă d« viitor.în limba literară. In a- . □eloși timp, atît această variantă, cît și cea ca auxiliarul a 1321 prezintă diferita .forme fonetica la nivelul, auxiliara- lui* ’ etc., o4©. J varianta - cn - auxiliarul ^âîSâ prestată reducerea auxiliarului Ir o etagu- ră formă £, pentru toate porsoanelai o șă cînt. r? să cînti, etc., intervenind uneori o altă formă, pentru persoana a XII-a_plural, provenită, tasă, ta le auxlliarul- i'ossri populară de viitor -pi .«înt'- sta, Citraatorizează și sintagm pr'stativului care, în limbajul arai, prezintă mai.-alea acontă atruaturăs viitor- indion’iiv •«• gerunsiu/participiu» oi fi oîntînd/eîntak oto6 Prasumtivul prezent ăl verbului ’ J&j'.Eai. ales'.cînd data întrobuințat copulativ^■ lasă, îs, general.subtațoloesă tema de gerunziut ’^LX* bolnav d© n-a venit. Jaralol au sintagma perfectului compun,construit-cu auxiliarul.a ajâa* -unele verb» de mișcare exprimă în mod fracvcint același, ciurj.gramatic.?! prin auxiliarul ^Dcvîă iaă caută cinovaaîi spui eă-a oleoat în orașK Același -62 - auxiliar construiește analitic, pjjin ferma de imperfect, moi mult ca perfectul ac«3Î iași categorii de șerbet "Cînd ajuns noi, vai deja plecați". Aceste modalități d exprimare a celor -^ouă. timpori, mai puțin abstracte, 30 di- ferențiază d© cela Mtarare, printr-o ușoară mutație cercări fel- că: .-caracterul procesual al acțiunii ■erbale este convertit în'atribut caractorisator al subiactului. âlaiaza Una din particularitățile, flexiunii verbale în limba- jul oral este dată de marea.frecvență a însoțirii verbului, cu ^un pronume reflexiv-, mai ales în acuzativ,, dar și în dativ» In structura acestor sintagme, pronumele își. depășește ou mult funcția sa morfologică, de instrument, al diatezei, reflexi- vă, reciprocă aau pasivă. O part din aceste verbe sînt varbs pronominale absolu- te, componente specifice lexicului popular sau familiari a pe ' .30 smiorcăi» a se .văicări ețc, In flexiunea acestora pronumele reflexiv sete o permanență» Există, încă, un număr ou mult mai. însemnat de vorbo oare prezintă în paralel forme pronominale și forme nepronominale. In sintagma verbelor pro- nominale (pronominal-, relative), pronumele reflexiv este tm modificator" al sensului lexical sau.al planului semantic general. In raport cu verbele fără pronume - în multe ca- , suri singura formă întrebuințată în aepeatul îngrijit ai limbajului scris - verbal' pronominale dezvoltă sensuri dl— feritei B_a9..,țf?CȘ < o rană/i ’A se vindeca1, n ne (după cineva)» ’a pomi în urmărire’; 'a imita', ă ae nroatit '« . deveni prost*t^a face o serie de gesturi; mișcări ale feței eto»\ a se ajnngs9ă 'parveni* ș.a.rud» .In legătură cu o relație mal strîncă, în limbajul oral, între exprimarea unui conținut denotativ și exprimarea unei 9tări afective sau intelectuale proprio subiectului vorbitor tn momentul comunicării, pronumele reflexiv devine frecvent Instrumentul unor mutații semantice interne refloctînd și ougorînd cel mai adesea participarea intensă a lubicctului gramatical 1* acțiunea verbulul-predicati a ea obcel. » « Î5UM1» â-jEs^shasl» rîde, a-si rîde etc. Aceste verbe ar prefigura ceea ce unii lingviști cred că ar putea fi considerat diateza medie dinamică. . : O altă categorie de vorbe reflectă caracterul ccn- creț ăl limbajului oral} ele se impun prin expresivitatea lor plastică, derivînd din suprapunerea unor oîmpuri logico- semantice relativ bine delimitate în limba literară» Exprim mî.nd acțiuni oare nu se atribuie; în mod obișnuit omului,. aceste verbe 00 întrebuințează.numai la persoana a^III-a și neproncminal în limba literară. In limbajul oral, însă, varianta familiară, ele.se npnstruiesc^pronomjxal și Să toate perueauels, concomitent eu. o anulare a granițelor logico— semantice* fl_aa_^y^Ml, fi-B-O-MeMPs. a. se gchelăUi. tv șo. ecîrtîi, etp. -’rin înacriorea în afara semantică a umanului, o dată cu intervenția pronumelui reflexiv, aceste verbe concretizează plastic o anumită atitudine a subiactului vorbi- tor -față da autorul "acțiunii", care e0 de cola mai multe ori, do ironie, dispreț atu. * ■ . Preferința arătată construirii.'verbelor ca pronume reflexiv, în. afara categoriei da- diateză, determină apariție pronumelui și.pe.lingă verbe intranzitive, care nu-1.tolerea- ză sau pa lîngă.vorbe, tranzitive, dar oara în limbajul scris, îl refuză: o cazul, mai alea., al verbelor a,exista și a FW", Eiț.at în enunțuri precum: BH_2a_B251.il, BU&,SSi4& Ca instrument morfologic, pronumele ați domină auxiliarul în construirea diatezei, pasivei In. unele structuri populare, .nai ales de întrAh-^nța^r familiară, a- cee-'ită forme de pasiv, irazentă în general numai la persoana a XII—a, cunoaște și celelalte persoane, și mai cu :camă, persoana a H-a» "Ești deștept dar nu te cauți...nT "De ce nu foUâaJiii. le un doctor?" j construcția este» de fapt, rezulta- tul unei concentrări la maximum a planului expresiei: "Ești . deștept dar nu te duci (la doctor) să fii căutat(aomultatl.. Aceeași concentrarș caracterizează și unele ccnatruc™ ții do reflexiv, care se.îndepărtează, înaă, do-reflexivul obiectiv, în caro, adică, pronumele aă fio ipostaza do ■ — 64 — obiect a subiectului: "Sq areda care și taro”, E foarte frecvent pronumele se întrebuințează, nuca! la persoana a.IU-a, ca instrument al nedeterminării* cînd poate însoți și verbe intranzitive» "3e fumează (vorbește) cam mult aici"., u se mai tușeați Hu. ne moare din aeta, as trăiegțe raai rău dar nici mâi bine eta« frin asemenoa construcții, care ar putea fi considerate carsprezentînd o diateză impersonală, subiectul vorbitor evită duritatea expri- mării directa a unei nemulțumiri sau jena unei referințe determinate sau alta atitudini. • . I>a .diateza activă. unele vorbo care nu pot avea, din motive semantice1, complement direct personal.- sînt adesea, întrebuințate cu un pronume personal-complement» Construcția, încărcată afectiv, sxprimînd cel mai frecvent o stare de iri-» turc cauzată vorbitorului de interlocutor sau de o altă persoa- nă, conține mai ales un pronume personal de persoana X, -iazul acuzativ: "Nu mă trăncăni la cap...", "M-a bodogăni* tot timpul." Mai rar se întîmplă fenomenul invers: în anumite condiții afective și intelectuala în care se află subiectul vorbitor, unele verb« își pierd pronumele reflexiv, eem al valorii lor subiectiva: pe teme, a, sa chinui. a te., al intensității participative: a ee mîndl etc., al caracteru- lui impersonal: se zice atc. și chiar al sensului roflexi?- obiectiv: a se îmbrăca, a PO în;ălța etc. forma impersonală • alo, nv praa frecventă, este o prelungire în limbajul popular conS-impcran a unni fenomen arhaic, generalizat, £n limbajul oral, în forma concentrată cică (din zice că):Enunțul "Cică■ vine azi în inspecție...'* se .aai rostește un* >ri și "Z-ăifi. jă vini azi în inepecțiiC..*: subiectul vorbitor ezită într< indicarea exactă s subiectului (autorul informației) și situ rea lui în nr-d o terminat, fără a ating' nici efera de impersonal cuprinsă în se zice, nici atitudinea de detașare caracter; tică adverbialului în același sens s mai în icria frecvent și verbul ț florie: PScrie (în ziar, la ziar) că va da brumă. întrebuințarea neprononinală '■ vorbului a sa rîndî îl introduce în uincnlnd» ou popul-arul n șocoț?. și cu litera- - 65 - rnl n crede, nuantînd această serie sinonimică,. prin doswl- tarea unui «..sflcient de îndoială sau numi prf ocupare» "gS^£S5.k că-i bine așa?" Pâră pronume reflexiv, verbe subiective ca g e» Aâaâs auia^ShiSSi. Otc»# exprimă 6 deplasare a accentului se- mantic de La jfora subiectului la cea a obiectului acțiunii (de fapt, stării) verbale, în legătură cu atitudinea subiec- tului acțiunii (de fapt, stării) verbale, în legătură ou atitudinea subiectului preocupat în mod deosebit de elemente exterioare» ”Xon o £aaa.foarte tare pe Icanue"A chinuit o viață ca »ă-i crească^." Aceeași deplasare di accent semnifi- cativ și de interes al subiectului vorbitor caracterizează ■ și unele întrebuințări la diateza activă.ale verbelor între- buințate mi frecvent la diateza reflexivă: ”3u are ce încăl- .kUijULs nȘEk"asă :svu mai gros..Uf, "Iși pia^țănă destul de rar părul și așa destul de încîlcit.;o Folo?fereâ fără pronume,-, la imperativul afirmativ, a unor verbe precum a_aa_fliflfla» a se feri ete^ reflectă o sta- re tensională maximă, de indignare: "Mișcă de-aiciîn (sau numai "Slgpăl•.•") sau de spaimă, înfațt unui apropiat peri- col pentru destinatar: "Ferește 1. .."â vtare de tensiune care determină concentrarea întregii energii de articulare pe verb, purtătorul sensului lexical. Fără pronume, imperativul farșstcl asigură o mai rapidă reacție din partea destinataru- lui în sensul urmărit de emițător. ’ Mpdul sx timpul - Comunicarea pa cal: orală-a enunțului lingvistic,în condițiile create de prezența ambilor protagoniști și da determinatele- psihice și Intelectuale ale acestora, impune o serie de particularități ale flexiunii verbale în interiorul celor două categorii: . - frecvența mai ridicată a unor forme șl .eusuri modala și temporale, ' - itomparea granițelor categoriale,.............- .. . - o mai accentuată polivernil și sinonimie categorială. - 66 . Aceste particularități derivă,. în parte, fiecare din chiar șuracterul oral al comunicării, dar într-o mătură mai. însemnată 3 dezvoltă una din cealaltă, . - Caracterul.da dialog al comunicării orale» aflarea în prezentă a protagoniștilor impun > mai maro frecvență \ imperativului» oare dezvoltă un regi -tru amplu de nuanțe, țro~ cînd de la blîndețea sfatului la duritatee ordinului» în strînsă legătură cu temperamentul și cu stările afective de . Moment ale subiectului yorbitor» pe de o part., cu atitudinea lui față de interlocutor, pe de alta. In acest proces do nuanțare a planului eău ««mantie, imperativului propriu^zin i of alătură frecvent indicativul, conjunctivul și, mai rar, optativul» Variațiile 3emantic-=aî:’3ctive ale imperativului propriu depind în primul rînd da nivelul lexical al anunțului și de cel fonetic saa, mai exact,;prozodie. Subiectul vorbitor aleg- îintro verbele sinonime pe acela care se potrivește mai bin= stării oale temperamentale permanente sau trăirii afective din momentul vorbirii și-și repartizează energia de articulara și pronunța?;' a componentelor enunțului în funcție de aceeași factori. Imperativul pleaeălC din propoziția "Pleacă de-aiclî" e mai dur lecît du-tet. iar șțerge-V, Și prin caracterul-său familiar și plastic, a mai dur decît amîndouă. ?orna du-tn, apoi, (aa și oleacă, de altfel), poate acumula (și exprima) p mai mare încărcătură tensională, cînd concentrează pe silaba varbală(verbul pleacă, pe silaba inițială) caa mai mare partn din energia articulatoriei. "Dji-te și că nu te mai văd po-aici!" iau își poate atenua la minimum atitudinea "imperativă", aînd energia ce articulare sete repartizată în mod egal pe întreaga suprafață a icmnificantulul anunțului» "Du-tc și-mi cumpără bilete, la teatrul". •Zntrînd în eincnimi cu imperativul, viitsritLlndicatly, ■lai alea co-atrult eu auxiliarul ă~avea și conjunctivul vorbu^ lui înlocuiește duritatea "imperativă", di natură afectivă ,cu ^Jțărîrea rece, do natură intelectuală, afirela destinatarul simte că nu Im poate sustrage» "Aj_ afl, oi,șo.i imediat acasă el »ă faci ca țl-em ^pusl". întrebuințarea prezentului - 67 „ indicati? apropie emit, sufletește, pe interloWtor de subiec- tul vorbitor; ,vpcrunca" ia pentru cel dintîi forma unei comuni- cări enunțiative în legătură cu n acțiune pe care el o are de dus la capăți acasă imediat și faci, ce ți-am gpusln. întrebuințarea conjunctivului prezent însoțește duri- tatea poruncii cu sugestia (expresia) indignării sau numai a unei stări de accentuată nemulțumire a subiectului vorbitor provocată de interlocutor sau de o a treia persoană: "Ș&>mi imediat unde-ai fost pînă asumi" , "Tu șș, tacil"."Sfi vină amândoi la mine!" • Mutații în sens invers se produc mai rar5 imparati- cul .epășindu-și doar sporadic planul semantic specific; el intră în sinonimie cu indicativul prezent, a cărui semantică o exprimă, mai ales cîud subiectul, vorbitor narează despre situații care i-au fost la un moment dat nefavorabile: "In condițiile astea, mai jLÎpta dacă îți. dă mina...'! sau în care s-a angajat mai mult pentru că nu era altă soluție: "Si cînd am ajuns acolo, băiete, de treabă!,,.subiectul vorbitor vrea să atragă de partea «a, pe interlocutor, într-c atitudine de solidaritate afectivă,. '' x x . Dintre timpurile verbului, prezentul indicativ, forma verbală cu. cca mai mare frecvență în limbajul oral, are indiacu- ;abil registrul semantic cel mal bogat, acoperind funcțional toate cele trei perspective temporale: trecut, prezent, viitor, precum și valoarea de generalitate. De altfel, suprapunerea prezentului verbal cu prezentai comunicării lingvistice, chiar daca e cu mult mai fracventă decî limbajul scris, si realizează într-un număr limitat de si- tuații, în utilul conversației zilnice, mai ales» nMă dac la xaouMate.?, "VJa da la bibliotecă" etc. Se înțelege, apoi, aă și în aceste cazuri suprapunerea este relativă, datorită ca- racter ului aspectual. al prezentului, timp durativ și imperfec- tiv. In general, presantul acțiunii veroala depășește în în- tindere prestatul 'antalul lingvistic. Verbul a. lucra, de ■ - 58 - xemplu, din enunțul: "lucrez la.un referat*- nft o acțiu— no începută încă înaintea declenșării actului lingvistic și care va contians și după aceea, dacă nu intervin alți factori, care să proycacs întreruperea ei. Poarta frecvent, prezentul funcționează ca expresie sau a unui timp trecut (mai alei perfectul compus) aau a viito- rului I. • ^înd intervine în desfășurării comunicării lingvl tic- perspectiva narativă, ubiectul vorbitor plasticizează discursul., oinamlzînd și sensibilizînd imaginea t^enimentrlor p trecute în trecut prin situarea lor la prezent. Această anulare sau numai trecere în imbră a poziției-categoriale prezent-trecut, spontană în limbajul ural, elaborată în cel scrie, cel mai adesea, stă în legătură cu rețrăirea_de către rbitor a fapte-r lor narate în mrmentul desfășurării comunicării lingvistico, ' doterminînd_acelE.și ^fenomen și la interlocutor. Am?nM tagoniștii comunicării devin spectatorii evenimentelor povec- *!*•’ "Intru atunci repede în sală,; £1 conving pe Uihal să vină cu mino, îl laăE pi P® Kircea și Blega® împreună la meci”. Cînd ea reproduc, în vorbire directă, spusele unei terțe porsoa-r ce, ae întrebuințează frecvent. în locul perfectului simplu, prezentul verbelor de zicere: "Am foot, zice la sl și l-am găsit în grădină.," întrebuințarea prezentului cu valoare de viitor pare depășească prin frecvență întrebuințarea viitorului însuși, în raport cu care exprimă un grad mai ridioat do certitudine "M£inf, .-xajngun^ «Plec peste două =ăptămîni. la mare A’ otc» Dacă această polisemia gramatic” ft a prezentului nu diferențiază. în sine, ci mai mult cantitativ limbajul oral 4' Cel scris-, fenomenul invers, al polisemiei trecutului și viitorului e* particularitate definitoria a limbajului oral, °a și absentă din cel scris (au excepția stilului beletristic, oare împrumută, însă, procedee și din limbajul ornO x^erfectul compus, ințjrvlna l'.r =: i->it pentru sittuu -■oțlunii unor vorbo în prezentul camunicfirii verbale, mal precis, în momentul începerii sau sl terminării unui dialog ■ m 69 — ■ iX-am salutat..»", "Bu ga Pl?9aț,." sau chiar nBu am el clsoat.". Mai cu seamă verbele de mișcare jînt întrebuințate aatfel în stare de mare grabă, reală eau nuna! simulată. In acest al doilea csz, prin perfectul compus? subiectul vorbitor.pare a vrea aă-1 extermine p- interlocutor -iă acționeze într-un anumit sens, ^nrfet de ol, eventual aă ia mai repede o anumită hqtărîrel ?apt oă| dacă reacția interlocutorului întîrzie, întîrzie și transformarea în realitate a planului semantic .lexical al verbului, in anumite condiții, mai-ales de natură psihologică, aînt situate, prin perfectul compus, în prezen- tul comunicării la persoana I»a și acțiuni ale unor verbe cărei prin conțin&tui lor loĂioo-semantle nu ar admite în dialog, la aă'bastă formă temporală daoît persoana â III-»a sau, în cazuri deosebite, persoana a H~a» a tăcșat 5 adormi- "Ei, gata, am tăcut.*. "Sigur că am „'-„urmit." întrebuințat astfel, perfectul compus al verbului a tăcea concomitent cu situarea acțiunii în prezentul comunicării - dialog o împinge, do fapt, și în viitor: "Am tăcuți.." îneeemnă că "Din acest moment nu mai scot un cuvînt". Valoarea de viitor a perfectului compus e mai. puțin frecventă și se dezvoltă în legătură cu o serie de-' condiție-' nări logico-semantice, reflectînd (și sugerînd) o situație de excepție la care poate ajunge la un moment dat (în mod real eau numai din punctul de vedere al subiectului vorbitor) in- torlocutorul eau o altă persoană, obiect al comunicării lingvisticei nSă te mai ajut și în problema asta, și-apei știu că te-am făcut om.", "Să mai reușești și la acest con- curs, și-e.poi știu că ți-alPU.ș_D-z.eu-mîna. în oăx-." întrebuințarea formei de viitor, mai ales (dacă nu chiar exclusiv) cea construită cu auxiliarul a avea pentru sensul de 'prezent’, este determinată da o anume atare de jenă aau de modestia «au de delicatețe, de discreție etc. în atitudinea subiectului vorbitor față de interlocutor» "Am să vă £££ să-mi spuneți cum aș putea ajunge la gară...", eau poate exprima o stare de nemulțumi re mult estompată sau maecâ~ tas "Am ga te să pleci și să mă lași singur." Această în- treoolnțare caracterizează mai alee verbul a ruga și un grup restrîns de verbe ale zicerii? "Atunci ap șa te întreb ceva.,.", ~ 7o - bine^ Mi fără ee&Xț că oști nn..--r,>nar jcq,* Sizur că lâ c interpretare oatematic-exactă a tompcmlității, a raportului temporal între realitatea implicată în semantica verbului zicerii și cea a elementelor-obisct al zicerii, forma de viitor exprimă un raport de postsrioritate, numai că în durata nedtterminată a prccesului de ccmunlcare-dialog, această perspectivă de jojțoriorit&te se dizolvă în simultaneitatea actului lingvistic. x XX Polisemia gramaticală a imperfectului trece, ca și cea a prezentului, dar într-o mai mar- măsură, nu numai peste contururil? din interiorul categoriei timp ci și pest-j grani- țele dintre categoriile gramaticale dc timp și mod. Imperfectul efielli (numit și al modestiei) situează d^ifășorarea acț±unil_varbale în momentul vorbirii. El carac- terizează mai alee Verbul a vpj; "Voiam ă te rog cava. In același prezent al comunicării lingvistici, confundat cu pre- zentul "activităților" desfășurat cu multă gravitata, este situată acțiunea (eau starea) exprimată prir. imperfect în jocu- rile de copii, cînd *' instituie o star*i d- ambiguitate între real și ireal: "Eu eram tovarășa (învățătoare) și tu oral elevă,", "Eu mama și tu erai fetica”, 3 au "Eu eram fetița Și te rugam..De fapt, pentru copii, după distribuirea ro- lurilor. totul devine "real". In anumit? situații afective, imperfectul își piord« caracterul său aepectual specific; din timp imperfoctiv devin© perf<-ctiv, intrînd în sinonimie cu perfectul compus; "Vp șpu- 5233 eu că aga er să ae întîmple!?»" Depășind limitele categoriale timp-mod, imperfectul exprimă, ca șl în alte limbi romanica, în mod frecvent irea- lul sau potențialul, devenind sinonim al perfectului potențial- optativ, pe care îl și domină prin frecvență» "Dacă gtjp.m asta, nu-ți mai spuneam nimic»n Sinonimia imperfect-potonțial-optativ se constituir - 71 - și din por Apoetica iw.-ai funoții«emantic-stilî«tico dezvolta- tă de fiecare din c-ele două forma verbale în situații pfliho- logice similare? ca și imperfectul sfielii (modestiei), opta- tiv-pbtențialul prezent este sinonim gramatical prezentului indicativ» ”lmâ@^ga să-ai opuneți cît e ora.” Alteori, potențial-optativul verbului a vrea întră în structuri verbale prin oara subiectul vorbitor evită impe- rativul, prea direct șl, da aceea, prea dor/ "N-ai vrea să taci?" Pe lîngă sensurile gramaticala dezvoltate prin opoziții- le interne ale categoriei gramaticala a modului, registrul sensurilor modale, concretizări ale alai mai selective din- - tre categoriile limbajului» modalitatea, este amplificat mai mult și mai frecvent decîfîn limbajul scris, de întrebuința- rea semiauxiliaralor. Intre acestea, unele caracterizează nuraai (ssu mai ales) limbajul popular» a vreade exemplu, expresie a irealului» "Ag^ruț eă cad.* sau a potențialului» B9e_X2i£l să fac?", "Oe să faci?0; "Ce-al fi vrut să-i’ spun?I" ' ' . * limbajul crai ae caracterizează printre nai accentua- tă intarpătrundera a nivelelor Limbii în dezvoltarea planului semantic., Pe fondul acestei strînse împletiri, categoria ticală a aspectului, categoria nemorfologizată îr limba română, este mai reliefară fie datorită unor componenta ale sistemului lexical popular, fio printr-o serie de particularități sintaoti- ce, . . Din perspectivă lexicală, opoziția aspectuală durativ— incoativ este întărită în sensul reliefării caracterului incoa- tiv de existența.unor sorii .paralele constituite din termeni lexicali simpli și locuțiuni verbale? a da în clocot intră, prii, aspectul său incoativ, în opoziție cu a crocoti. de aspect durativ; £L^_lna_laj£sgă sau a.Jl,se opun,în a- ceiași sens, verbului a fugi ș.â.m.d. In categoria mijloacelor lexicala seria verbelor - incoative iste mai amplă dmcît în limba ^arivă?-verbului ■ fJaSfiSSt nai puțin frecvent, dr altfel, i so «literă a. na troaca. - 72 - S_2Xiaâet a._&a™£saa« nȘ=a_fl2SSaî de citit? Verbul a ae pune, pe lingă sensul aspectua!*, incoativ, pc oara îl dezvoltă, exprimă și un nițel ridicat de seriozitate în realizarea ac- țiunii . verbului «are urmează» "S-n pug P$ citit.", convertind caracterul incoativ în unul dvrativ (eau intonaiv). Semiauxlliarele a sta șl a vrea, expreais a iminenței . producerii unei acțiuni se întrebuințează mai frecvent în limba- jul oral» "Sta să ploaie"» "Vrea să plîngă.K, limbajul acria preferind locuțiunea verbală fi pș punctul* ”B pe punctul d- a ploua." Același sen" aapectaal îl .exprimă ui alea în limbajul popular verbul a trage» în relație au vorbul a muri* "Moș Decalai trage să moară."Intrîad într-un fala raport da ' coordonare copulativă» verbul a_6iet cai alea la prezent indica- tiv, exprimă caracterul durativ al acțiunii celui d -al doilea verb din sintagma! Dacă citau 91 mă gîndeșp bine» pot ii vin și ou mîine..."»nStă si se uită toată ziua în tavan". In planul aemantie al sintagmelor constmite dintr-un verb precedat de adverbul aureape sau de locuțiunea cît pe ce. oașul aspactuel este dominat de unul modal, d1 ireal» "Cît oe Pierd trenul." "Aproape să aa te recpROsr-J1 Sintactic no exprimă mai ales aspectul durativj ss repetă într-un raport ds coordonare copulativă ’arbul-prodi- cat» "Si vorbește și jjjxăââts,-..0 H •-umărul ei oerfleena Mal alea în aspectul familiar al limbajului _întîmpXl P acolo cînd bo deschide casa, ia-mi și mie un biletJ” sau cu dati-- pronominal personal»"Tot plouă și îi niogo”. Tot în legătură cu o nari» ă» traneforaări oomantic interna, unele verbe unipersonale sînt întrebuințate la ti te trei persoanele? a mișuna, a miorlăl» a lătra eic.» "Ce tot acolo?.' - 73 - • Cîi privește verbelb personale, Boto do remarcat i a..-iră funcțională mai amplă a persoana,1 a II-a singular? este întrebuințată frecvent în lecui persoanei I, îa legătură cu o scoatere a propriului din cauzalitatea evenimentelor, n situații ia caro cursul acestora este dacie do factori exteriori.voinței și putinței subiectului vorbitor» *0< ^ă°i așa-A lumea.***. Sa do puține ori astfel de structuri, exprimă o stara do aemulțimire» "Hu mai încanl de atiție sa- vanți", "La ce &?-J?RlqaLaațgaâ& de la nnuî ca elî!", "B-? ce mai 33^ la televizor...", "B-afc aude gă to £Us£X...% ’nrsoana a H-a este, alteori, expresie unui alter-ego, într-un tip particular ca lialog interiort mai ales în.situații do impas. "El, acum fi£_ia_£asl» băiete, pe unde îți scoți, cămașa?", întrebuințarea persoanei a JU-a pentru exprimarea au- biectului vorbitor este adesea o consecință a folosirii inpe- rati ilui cu valoare de indicativ prezent» '‘Acum c-nn aflat despre ce-i vorba, pe învățat zi și noaptel...? sau a imperfectului verbului a_2£l Ou valcars de potențial» "Ce ssiaA aă-i apun?.Să-1 mint??. în această din urmă situație, jubiactul vorbitor vrea să-1 convingă pe in- terlocutor de inexistența unei soluții alternative și să și-1 , nemulțumirea unei surprize provocată de atitudine interlocutorului sau a peraoanei-oblect al comunicării» “Auzi Sel£' că eu i-am spus să facă așa..."j fugi do-acqloi aau fKRi-dȘ-gioii, exprimă respingerea disprițuituara a apuselor interlocutorului sau. uimirea provocată de caracterul aeaștop- tat al salon comunicate de acesta^ -n iegătură^cu predominarea unei perspective concreta în perceperea lumii înconjurătoare, adverbele încoace, Inaalfi, exprimă prin Imagini spațiile dimensiuni temporale» înainte să nu te mai ‘.ud cu astfel da povești!",. "De doi ani 4220^ verile au mai aînt veri" , "Am să mă duc măi încolo la biblictecăo" - Mai alee datorită desfășurării dialogate a comunică- rii orale, un alt adverb, aîmsl, îgi depășește sensul său propriu, temporal. Bl devine frecvent j-xpresie a unui fasci- col de circumstanțe, nedelimitabile ci impunîndu-ao ca atare, ca sumă de împrejurări. Adverbul concentrează în ecmantica . sa b întreagă propoziție sau chiar frază» "Eu nu mai vin,pen- tru că o prea tîrziu./-AiHflai nu mă mai du» nici eu." ?i interiorul categoriei comparației, pe lîngă porti- culai-ități comune cu adjectivul - amplul registru al modali- 1 tăți^nr axprej’iv-plaatice de construire a superlativului pbHoluț -.adverbul se caracterizează și prin cîteva note «pa- cifice. In împletire cu factori do ordin prozodia șifona- tic-(accent muzical, intonație, durată a vocalelor etc.) și sintactic (ma* ales topica), adverbul exprimă ^uporla- tivul» «Că greu te sal, miști!Saluarea prin coordonare o adverbului au. exprimă un superlativ ci. situează pa o Linie da mijloc însușirea unei acțiuni verbale» "Cum învață?/ •" - Metaforic superlativul desfășurării unor acțiuni - 76 - ne exprimă printr-o serie de $c&ițiuni de largă circulația în limbajul oral» "A se prăpădi de rîa". "A se tăvăli de rîe", "Rîde cu gura pînăla urechi", "fuge “Minte de ș.a.m.d. Interjecții si onomatopel Sînt două,categorii, de fapt lexicale, aproape absente din limbajul scria. Sac excepție doar stilul beletristic, cînd scriitorul se definește prin oralitate rtilistică, și, mal rar, limbajul poetic. • Interjecțiile constituie o categorie lexicală apeoi- fică limbajului oral prin chiar natura lor de expresie lin— gvistică spontană e, unor stări afective sau intelectuale. • Intre ele se disting o seria de clase, în funcție de rolul jucat în procesul de comunicare lingvistică» - interjecții care exprimă lingvistic starea afectivă a subiectului vorbitor în momentul desfășurării comunicării sau care l-au provocat» "Uffi ce frig e azil", "bejji știu ou?!...". Sie pot constitui —. și constituie în mod frecvent— prin ele înseși '■ comunicară deplină» Aoleu! ’, etc. — interjecții care oprimă atitudinea subiectului vorbitor față da acțiunile interlocutorului, care funr.ționea-’ ză ai9e ca destinatar» ențusisom și admirație» ^avqî, JlEal, admonestară» halal!, dispreț » sțilV otc» - interjecții de adr-rare- prin car^j.fuiactnl . vorbitor atrage un interlocutor în p mausul de comunicare. Eli însoțesc-în mod frecvent un ^Vocativ» }âă. wXT” &£$r lUU etc. ------ = interjecții interogativa, prin care se 'aia un dis-’ curs purtat anterior, fie într-c interogație directa "Ei?..." (adică "Ce-ai aflat?, Ca-a spus?"), fie într-una retorică» “Așa am spus eu, ai?". - interj soții volitive, prin care vorbitorul îl în- deamnă pe interi cantor la ■. anumită acțiuni1 sau atitudine» is. iată. ^rt hal -te. - interjecții car- înacțenc diferite gesturi umane. - 77 - ■ . •• în relația subiectului vorbitor ou ixttwrlbGutorul zău» poftiră. 3â etc. Se înțelege că aceste clase Se interjecții sînt deliai- tata doar într-o măsură relativă. Jel< mai multe dintre ele aînt 'polisemantice"} dar nu numalîa sensul posibilităților- do a exprima o mare diversitate do-stări afective eau ia ati- tudini (uneori chiar 3ontrarii,i bravo pyate ixprima, în func- ție de intonație, atît admirația cit și dezaprobarea), ci gi în capacitatea lor da a-și dspăși propria clasă, Interjec- ția .gal., de exemplu, expresie lingvistică însoțitoare a unui gest (d-i oferire a unui obiect 3au do simulare i bătăii, în limbajul copiilor, sau chiar însoțind lovituri reala) poate exprima și stări de nemlțumire* aEi, ga!..,", Și tot așa poftiși■ sare dezvoltă, însă, o‘sferă "semantică" mai amplă? însoțește un gest (Poftim cartea!),. realizează B invitație, care poate fi încărcată de atitudini diverge, do la reverența, gravă, sau numai oficioasă^ Aa nemulțumirea reținută c instru- ment al funcției fatice a limbajului (Poftim?...), expresie a nemulțumirii, provocată de surpriza unei vești nadorite: "Ei poftim! ..sau da spusele interlocutorului: "Poftim?!",. Di- • ferențiereă diferitelor.funcții sementic-afective ae reali- zează la nivel fonetic și prozodic. In etrînsă lngătură ca caracterul, mai sonora6 al , percepțiilor auditiva, onomatopejlc- reflectă ten.dința accentua- tă a subiectului vorbitor, pre exprimare plastică și, într-up anume sens, participativă, Qnomatwpaile caracterizează mai ou. aeamă componenta narativă a dialogului: "Cînd 1-aa văzut așa, nlepapî o palmă..,"/ "Abia a făcut un pas și vrosc!..." In afara exprimării "copiative" a unor.fenomen- din realjftate, onomasopeila .s.;- constituie urir-orl în expresia a-atitudinii subiectului vorbitor față de interlocutor sau față de o altă pereoană-ebiant al comunicării lingvistica. Atitudinea e de irțmie san satirică,. Subiectul vorbitor situează vorbirea sar mișcarea tfau alte manifestări dr- comportament ale anei alte persoane sub semnul unor emisiuni, sonorr. caracterizatoare, îr mod direct sau prin analogie? ”Eără să-ți dai seama el c »îc- în ipatele tău"? "Toată ziuă mîr-fiîi?-,, "Su îl întreb - 78 - serios și el că-i cfrr, că-i m£r...n. In limbajul scria, atît Interjecțiile cit și onomato- psile au un palid corespondent în prezența unor verbe '.an substantive de origine interjeuțională sau onomatopeică^ & alia» a_aa_săX£ar ? ajAcsSA» fișcîrtîi «tc. Nivelul sintactic > . Particularitățile sintactice al» limbajului oral £1 diferențiază.la fel do mult ca și cele fonetice de limbajul scris. Ele își au originea în caracterul dialogat al actului lingvistic și, în legătură cu acesta, în spontaneitatea și ritmul rapid al formulării și emiterii mesajului. Acestea ea manifestă cu precădere în: a»- rsalizar'.? opoziției fundamentale afirpativ-nega- 111» b.~ exprimarea modalității sintactice, c.- structura și dezvoltarea unităților și raporturi- lor aintactico. a. In realizarea opoziției sintactice sfirmatiY-negativ» desfășurarea în dialog a csmunlcării orale face p îibilă și specifică întrebuințarea frecventă a adverbclor-fraze> Venind ca răspunr la întrebări alv interlocutorului, advarbeia au și ăfi devin.suficiente pentru exprimarea unei întregi comunicări , complexe* Adverbul sa lasă subînțeles planul ^mantie general exprimat daja, interogativ sau afirmativ do intarlocutor iar adverbul da concentrează în .itructura sa d» adîncime același plan e mantie, făcîndu-și-1 propriu: "-Mergi azi la seminarul d* atiliatică?/-Da (Nii)." Prezența elementului subiectiv în desfășurarea actu- lui lingvistic determină o mare varietate prozodică în articu- larea acestor adverbe, neutre în sine, însoțirea lor cu alto adverbe-expresie a modalității sintactica sau organizarea par- ticulară a enunțului, I>a nivel fonetic, intonația, durata vocalelor alcătui- toare sau intervenția unei proteza consonantice» ca în Mdal« - 79 - fenomen discutat nai sus^reflectă un registru amplu, de atitudi- ni și de stări afective ale subiectului vorbitor, individ sin- gular sau grup compact: Pal Nu? , articulate scurt, eventual cu o pronunțare accentuată a consoanei; regpipgarer ■ u^e-sipitată a apuselor interlocutorului care ar vrea să. eludeze întrebarea; qp> repetat; np^po-no.; satisfacție: prelungirea voA calei; «fi£Bj&Bâ£gfe: încărcată afectiv, mai ales în grup, a unei propuneri {eventual retorice).a interlocutorului: prelun- girea. în ecou a vocalei u:Nu--u-u^uî ș < a,m.d, Reluarea adverbului au prin conjuncția capulativă && sugerează îndărătnicia persoa- hei-obiect al comunicării care rămîne cu încăpățînare pe c ana- mită poziția:"l-am spus să vină gi el, că e dorit acolo, dar al in limbajul familiar,-negația se realizează uneori prin ■ interjecțiile £ț! I sau lațl Interjecția din urmă jugerează și c anumită stare sufletească a subiectului vorbitor, înșelat în așteptările sale- "Și ți-a rezolvat până la urmă prcblema?/Așil" Adverbele de modalitate exprimă atitudinea de siguranță (cu diferite nuanțări) a subiectului în legătură cu cele afir- mate sau negate de șl însuși: "Firește (sigur„ bineînțeles? ndoial^) c£ âe (nn)/, sau ce îndoială (de asemenea, cu diferite nuanțări): Pogt£ (probabil) că da (nu). In legătură cu o mar - varietate de trăiri'afective și intelectuale, exprimarea negației ■: caracterizează printr-n ma- diversitate de organizare a enunțurilor lingvistice, Predomi- nant'1 eînt construcțiile exclamative, de la sintagma flpminale simple pînă la propoziții și chiar fraze, Vorbitorul respinge în mod hotărît adevărul ("neadevărat" al) apuselor interlocutorului: Na’de unde?!"; este surprins de afirmațiile acestuia: "Doamne ferește'", "Ferească dumnezeul’’; infirmă categoric cele auzite de interlocutor de la o altă persoană: "Nici vorbă?!", ara ■ ati- tudine de desconsiderare și scepticism, izvorîtă dintr-o mai ve- che experiență în legătură eu o a treia persoană: "îi-ai găsit?I", oste ironic: "Ca mai ba să mai asie pe Îs școală", descrie cunw mulțumire tăcerea absolută în care i?-a închis la un moment dat • ■ persoans-obiect el corranieArli narativa: nElt, pace (să mai spună - Go -> ceva)!*Ji" ș.a.m.d. boaita frecvent intervină în exprimarea sau accontuarea negației sau în anularea ei adverbul baî prin astfel de construcții, subiectul vorbitor exprimă onegație hotărîtăs "Ești supărat pc raine?/Ba doloo.n, reaping? spnsclî interlocutorului, fie în construcții negativei "Tu ai luat cartea de pe maoKl/Ba nu!", fie în construcții pozitivei "Tu nici.nu erai acolo.? ./Ba da Aeram)"» "Ai fost la teatruVBa„: la cinema»", refuză cu hotărîro și indignare îndemnul subiec- tului interlocutori "Te rog să taci./Ba p-Rm-Să„.țn-G^AeJjha-’ ‘ Hospingînd cel mai adesea o ipoteză negativă a interlocutoru- lui sau o întrebară neîncrezătoare, construcția "Ba bin că nu!../' situează afirmația la un înalt grad dc certitudine I se alătură interogativa retorică "Cum să nuț!?. Cu o accen- tuare particulară «.adverbului .cur;, aceeași propoziție, into- rogativ-exclamativă, neagă ironic afirmația interlocutorului ■au îi respinge dorința exprimata! "îmi închipui că te—ci sim- țit foarte bine acolo?1/1 Cuci aă nu?!". Sînd subiectul vorbitor oste indignat de noraalizarca unei acțiuni de cătra persoana-obiect el comunicării, răspun- sul său negativ la întrebarea interlocutorului este construit în baza expresiei Interjecționale no draefl sau P? UfiX.ka* "Și ți l-a dat înapci?/Si, dq d^KJ". care acordă valoare negati- vă chiar unei propoziții afirmativ "Și a venit așa cum ți-a proraiaî/A venit ne drept (oe naiba-1 - 'I Ca să fie mac. coavingu- • tor, subiectul, vorbitor îl iaca martor chiar pa interlocuto- rul său, devenit subiect al unei propoziții comparativa! "Cjjb nu țe-al du- VU, că nici măcar n-ai știut despr asta, tot așa nu o-a dus elJ..". Begația se o^pr'îmă alteori prin diversa a. tc propozi- ții pozitivei "Mare lucru ai făantl", "Kare nevoie c-i eu de. tine!", "Astă-mi mai lipsea acu)^”, "Ți-oi și găsit emili..v" Modalitatea Bata o categorie lingvistică atotcuprinzăt-'nre.prin care subiectul vorbitor își exprimă ațitudinoa față do roe- litatea pa care o comunică lingvistic. .Se oprimă prin Mjloa- og fonetice, morfologice ți sintactica. = 83 » o dezvoltare metaforică, tip hiperbolă; gramaticul, sensul lor । tinde apt-o imparativs “luate-ar.naiba!", "Arză-te-ar focul să ta ardă!", ' Intonația exclamativă modifică topica și funcția elerJa,, teici- lingvistice, în trecerea din plai- paradigmatic în plan si tagmatie, Astfel, prenumele și adverbele: interogativ® devin la- jtrumente exclamative fundamentale! nCș frumos-, e asi!.M, "Oi mai plînga&I% concomitent cu . o situare a însușirile^ nominale sau verbale la superlativul absolut? Adverbele undo, si cînd exprimă în construcții exclamativ© surpriza? ”Și_ jiridg.. nu cepe~o ploaie!^-colo, dau peste tine.,;?!, Conjuncția £&, din element de subordonare, devină instrument al superlativului absoxut? bapsîn'mai oștii”. In realizarea acestei noi funn- ții, aste*întărită^de adverbul care poate exgrima și gur -superlativul! “încet 8c mal miști,^domnule1",.In imprecații, iiitensitațea maximă a trăirii unor stări afective, cel mai ade- sea do indignare, determină inversarea ordinii elementelor cărei compun intagma optativului precum- și reluarea aceluiași vorb 1( conjunctiva "Mîhca~te-ar pămîntul că te măninco!", ’u loc aparte îl ocupă în limbajul oral structurii® lom âaiASâ. (Sextil Pușcăria., iimba română/,, prin care.vorbitorul își \sxpx.tmă indignarea, supărarea, amărăciunea! "Bată-te^ar Dumnezeu eă te bătăi". Organizarea acestor atructuri este, în general, aceeași; verb la optatăv-potonțial poluat prin conjunctiv plus subiect exprimai prin substantiv dșnumind ființe miticaa "Tră- ani—l-ar sfîntul eă"l trăsneeccăl’’^ Cînd nubieetul cete exprimai prir substantivul starea afectivă a vorbitorului poate fi §i de apreciere! "Bi, bată-te as^psuj aă ța batăl.i." Dintre propozițiile interogative, sîni prin excelență marcata afectiv cele retorice, Prin -31© vorbitorul.au cere, de I fapts informații despre vreun aspect al realității, ci afirmă eau mai alee naagă cava. Aceasta o.face la modul interogativ, sau pentru că o dominat de o anumită «tare aufletesscă, sau pentru aă vrea aă impună interlocutorului un anuiait punct de vedere, sau pentru.că, vrea eă—1 Sacă părteg la o anasită soda- - 84 - iitoto de a considera o problemă oarecare:. Subiectul vorbitor este uomulțuiait de o anumită atltu- dino a interlocutorului și-i face reproșuri» "Ai ținut tu vreo- dată cont de toata ast-a?"» răspunde iritat, cu duritati la spu- sele aceatula» “De undo era .‘ă ptiu că vin chiar asl?!", acte Ironic» "Cum că nu ști el co so întîiaplă aici?!" una indignat și cere socoteală» "A font cineva oă-1 ajute atunci?" sau își strigă doar indignaraa» ’Ai flal pomenit d-tc așa ceva?!", "Dar ■ nu no înțelesesem altfel?!1 ș.a»a.d« Interogația retorică exprimă frecvent o afirmație « "Cum oă nu-1 cunosc? sau respinge afirmația eau o îndoială a interlo- cutoruluii "Cum să uit?!" cau își rxprină regretul» "Să nu ră- tain și eu ca el?!" Interogativele directe exprimă ataren .mfletească a Bubioctului vorbitor sau atitudine; lui față de conținutul celor comunicat? d interlocutor printr-o Intomție afectivă eecundură, care a modelează pe coa interogativă principală. Stara. afeetivă dominantă este caa de uimire* "Iți place așa un tablou?" ou car* se Sunplct șto frecvent nemulțumirea» "Aj făcut tu acta?"^nu, dimpotrivă, aatiafacțiar bucuria^ "Ai făcut țu, asta?!". întreba- rea poate conține aiî ori amenințarea :ișa?!"} cînd rocala fi- nală ie pralungeșt ' unanințător» rniQ&?ii eroic v dar» în funcție de acogieu» reprezintă două categorii diferi- te eub aspect? •morfologic^ CGrăcterul dialogat impus© fracvon- ti deosebită e aâ221 în- t; ibut. Proverbul "Cine sapă groapa altuia,«..(cade airgur în ca)n ponto fi exprimat numai pe jumătate întrucît interlocutorul tre- bui -y aă«~l cunoască. Ir același timp, construcțiile eliptic» re- fl;, tă. anumite -'țări afective *au intelectuale, oare fragmentea- ză exprimarea Suprimar t verbului zicerii, do exemplu, în re- luarea interogativ-reterică a spuselor interlocutorului este ’xpresia unei stări da indignare col nai.addwenf Tu nu vorbi oă n-ai fost acolo!.../- Cum n-em f iat?"€ Cînd ia naștere prin evitarea conștientă a repetării anul termen exprimat anterior, clips© este numită de lingvisti- ca franceză, de cada a. trecut și în cea românească, bratliloffie» ^u am plecat la mare și ea la munte.15 - 8S - Blipga verbului se.alătură teavilccvențeiț do oare se aprbpis pînă la a facs ja și iapoalbilfi-diferențierea, in im- punerea construcțiilor nominalo. îatrs ecEponantelG definitorii ala sintaxei orale (și, în consecință, ale fiintaxei limbajului popular, prin «xoslonță arai)i “Sici cîine,nici ogar". "După- oîteva-zilo a-a apucat disperarea? aici tu :?asă, nici tu masă, nici tu prieteni.."Vorbă sultă, -sărăcia osului'1^ .Subatsn- tivels sau adjeetivele'sînt. cel- mai adesea clementele-care--- poartă în enunț.accentul □emantis și ufectis? "FnunoaEă figură (mi-ai făcut)! "Itsteț băiat (e acesta, air.tău) ! "Nemaipomenit 1" B "formidabili"..Intonația actualizează în aces“ te fraze lipsite de verb-(predicativ sau copulativ) funcția ■ predicației, esențială pentru realizarea unei coMuticări. In legătură -nai ales cu-starea efectivă a subiectului vorbitor dar și cu o caracteristică.mai generală, obiectivă,., a limbajului ural? atenția minimă, acordată elaborării, elipsa provoacă adesea "âcsorganizarea’4 enunțului: fenomenul e pa™ trece mai ou seaiuă. oînâ sa asociază. într~o iceeași frază pro- poziții analizabile și propoziții.neanalizabile? "I Nici de la voi n-a fost nimeni?/- Ba du la noi da", sau ciad 33 repro- duce in Sorbire directă legată (vezi oag.99) fraza 'unei terțe- persoane> fără întrebuințarea verbului.zicerii, însă? "S-a-re- pesit la mine.că de ce nu poate pleca și ol°, "Nu am'încercat aă-1 liniștesc, dar ol să nu, să nici nu vrea să audă, că să-1 duc imediat acolo.® ■-: ii.. (ip Sînt rezultatul unor elipsa cele mai mite din moda- litățile afșativo ds exprimare a opoziției vintactlce afirma» tiv-negativ-. Sintagma Nici vorbă sete- "fragmentul" lingvistic realizat dintr-un%nunț * jîndit în. întregime de subiectul vor- bitor -caro au mai reia, însă, părțile comune cu fraza interlo- cutorului? "Si spui că poți face tu asta?/- Nici vorbă;ca pot face asta eu)* Și.tot așa, Pe.'.cum sau Pa''cum șă W aînt frag- mentala unui'anunț precum "Da’ cum bă nu*știu cine o fata asta?I° gîndit ca răspuns la întrebaraa? "Si adică tu știi cine e fata asta?*3 " *■ - 9o - • - - In exprimarea modalității sintactice, subiectul vor- bitre fără aă sat reia fraza interlocutorului cituoază con- ținutul acesteia» prin întrebuințarea doar a instrumentului modal (un adverb sau o locuțiune adverbială de modalitate)» sub semnul laMâg&l GtCoS “Vino și Mircoa mîint (5sa£â)“» Cînd modalitatea sa exprimă prin verbe subiective (dar nu sâMauxiliare) , subiectul vorbitor fragmentează adesea enunțul imediat după conjuncția do au- bordonare.iar aceasta se solidarizează fonetic cu verbul re- genți 0 fi știind el ceva.../-C£gi_sjî (Cre’oăJ/știe ol ceva/» Așa trebuie să fi.luat naștere adverbele p^rpă (pare că), mă- (mă tem că). Aceste din urmă structuri eliptice se apropie mai mult de enunțurile al căror caracter fragmentar se datorează desfășurarea în.dialog a comunicării or&le, în pre- zența ambilor protagoniști care își alternează rolurile, asi- gură enunțului global continuitate semantică prin articularea replicilor individuala caro, în sine reprezintă anunțuri frag- mentare; subieatul vorbitor nu mai, repetă termeni exprimați de- ja d- interlocutor sau do el însuși într-o replică anterioară,. Pennaenul caracterizează mai ales frazele-.prin car-e subiectul «orbitor răspunde unor interogative parțiale ala in- t«rlooutorului:Gînd pleci la mare?/ - Hîiae,’: Subînțelegereu poate trece - șl a trenat în limbajul Pupular-Sntr-o serie de sintagme relativ fixe, care pot fi aei- milate elipsei, Construcțiile caracterizează în special sintaxa •razei; propozițiile subordonate rămîn neexprimate cînd predi- unsul lor ar fi fost exprimat prin același verb ca și prsdica- ttl din regentă: "Las* că plătească, că are de unde (plăti)", As merge șl eu lă film dar n-efl .cu .cine (merge)". 0 anumită stare afectivă impune neoxprimurea “obișetu— ial safe a.cauzat-o; sSă știi că..,(el)". "Doar n-o fi...(Mir— cea)?îB gto„ * - • ®» 91 ** glntB%ă_Mxi£ Sintagma, întrebuințată de îatiana Slama-Cazațu^Ș)* definește o altă caracteristică a comunicării eralet împleti- rea elementelor de limbaj verbal cu elemente de limbaj never- bal. - . . Flix7 situați în miezul cadrului aituailonal, aflati ■ unul în presanta celuilalt și fiif.il în contact imediat eu "oble: tele" realității despre care ei urmează- aă comunica, protago- niștii îmbină în perranență. limbajul sonor articulat cu limba-- jul vizual, cinetici pritire, surîs, mimică^ gestică etc. Indi- carea cinetică a unui obiect^ de exemplu, fa®e sruperfluă exprim mărea lui lingvistică printr^un complement. în felul acestr verbul sau interjecția tranzitivă se pot construi fără comple- ment direct; -'Ține (cartea,- indicată sau oferită gestual)!, "Poftim (revista)!". Privirea -cadrului situațional dt către âmladoi protagoniștii acordă sens exact (sau numai ăpxrxima- viv)propozițiilor neanalizabile; (^u), care nu nai sânt re- plici ale subiectului vorbitor la-'propoziții interogative to- tale realizata lingvistic de interlocutor, ci la o comunicare desfășurată prin intermediul privirii "interogative” a inter- locutorului; 'Să-l pun aici?’/”-ba (Xu)". Aceleași .fraze nea- nalizabile pot fi provocate de"urmărirea de cătra subiectul vorbitor a comportării interlocutorului; "^1" C‘Hu-1 pune acolo!'; subiectul vorbitor a urmărit cum acționează interio^ autorul) eau "Rupi" (Hu-2 arunca! sau sHu te așeza!" sau alt- ceva...; subiectul-' vorbitor vrea- să-T oprească pe interlocu- tor ae.la săvârșirea unei acțiuni). In acaleași condiții se pot exprima lingvistic șl numai elementele circumstanțiale: "Mai jos." (subiectul vorbitor dă indicații interlocutorului despre aț^zar-sa unui tablou) sau chiar numai inetrument^ ca- tegoriale; pentru exprimarea aspectului, d- exemplu: "încă!” (subiectul vorbitor cere interlocutorului să continua acțiu- nea pe care o desfășoară: "Mal urcă ippă puțin!"- "Mai pune încă, o cantitate" etc.)., "Iar?" (vorbitorul lipsă, ^a&Snțe-agere și Sln^asl M^ă derivă dintr-o serie de particularități ale co- municării orala, în esență, indiferent de apartenențe cultu- rală a protagoniștilor și făcînd ca și inexistentă distincția dintre limbajul popular, oral prin excelență, și variante vor- bită a limbii, naționale acrise, în aspectul ei popular sau Repetiția.în schimb, este în primul rînd o caracteris- tică? a limbajului popular, prin excelență nai plastic șl mai expresiv, pentru că e mai concret. Cp excepția celor rezultînd din caracterul spontan, mai puțin sau deloc controlat în mod conștient, al comunicării orale, repetițiile pătrund în varian- ta vorbită a limbii literare prin contactul mal strî^s pe cars îl stabilește vorbitorul aici cu limbajul popular. lăsîndu-le la o parte pe cale loxioali^atc, prin care s-au constituit locuțiuni, mai ales adverbiale: din cînd în dXn_ljg_în-J^ dia-jSă.âte-Sfeaedți.mEiă» aisl prea prea, nici foarte foarte etc^, dar și pronominale: oare Eai_.de carq, cine știe cine. cf - SÎlP^±_EPÂ._2Âla etc., repetițiile prezintă aproape toate în comun potențarea semanticii termenului reluat prin participarea afectivă e su- biectului vorbitor la reflectare lingvistică a •'■obiectelor" realității. In legătură cu natura trăirii afective, repeti- ția so împletește uneori cu fenomenul, diminutivării termenu- lui reluat. In felul acesta primesc amprenta unor stări afective (tandrețe,compasiune, părere do rău, nemulțumire etc.) nan ® unor atitudini variate (epreciere, admirație, ironie atc^ - superlativul unor însușiri, exprimate adjectival, substantival sau prin numerale: "Sxa golrRPiQț.1*. "Stă sinmu*- singurel în toată casa$ "I— a făcut bucătj-bucătole", "Se crede deșteptul dostentilor" 1 "O să vedeți minunea .minKPilPJ!"c "Sînt ’ toți oameni ppP—Și,unu1* otc. - intensitatea unor stări: "Gînd am ajuns acasă, £1r A) Mu discutăm aici repetiția, procedeu stilistic polifuncțio- nal în limba literaturii artintice. - 93 - de nu, mă puteam mișcă.0, "O£sQ£s££l",BIâl=^^ ’laLJÎa^liaâ.^..^^ *Vai 4£UM1^LA^ etc< .- intensitatea si durata taior, acțiuni sau stări: "liâaLj^2Â2Hă de parc-ar veni potopul.*, g£ de crezi că cina știe ce mare nenorocire i e-a întînrolat»" etc. “ continuitatea,, succasicnea aau regularitatea în daa-= fășrtarea unor acțiuni: “Aprinde frjgară de la țigară". "Mă duc pe la ei săaj^jjC ,âsu^ "Face.aL_ââ^ același lucru", "Vestea e-a transmis din om în ba.” etcă r totalitatea sferei de cuprindere a anei acțiuni: "Au • luat "Au cercetat. £gnJuSB™g£âă." etc. - superlativul cantitativ? "Tot veneau sute ei aute de oameni%. "Era "Era iBma^aasxJ&^a”» "Veneau de peste tot aâW^algliEi"« ' ' . - absolutul precedenței? "Intîi ai-ntîi a£~mi spui undeva! fost®" . .“ - absolutul negației sau afirmației: "Ai făcut tu asta?/ - ^asas! (Par^aO etc» ’ ?rin reluarea adverbului auxiliar de aspect sau ADroaBa. sa accentuează iminența producerii unei acțiuni: "Mai. mgLsă cad»", "Afirj^a-sproape să nu-mi dau ssama că ești tu»" etc» '. ' . . ' ■ . .In mod frecvent,, repetiția devină semnificativă în si- ■ne; exprimă mai.mult (sau. exclusiv) starea afectivă sau atitu- dinea subiectului vorbitor: - tandrețe: "Să vii reoede-repejor!" . . - reproș și amenințare: "lasă-laeă^ c-ai să vezi tu ce ta așteaptă!".Vezi» vezi, ooate'vin la tine!", "Băiete, băiete» se vede eă ți~i prea bine»,.",' "Hai,,bai că mă supăr!" etc» . - indiferența? "Dacă vraf să vii, bine de bine, dacă nUo..e; ’ ' ~ nerăbdarea sau eomceaie? "Bine-bine, treci mai, de-= parte!...’j lasă astă!;.»” ° 94 - - nemulțumirGa» "Off!, j că greu cai merge!", - uimirea? “MaM» mama., ca d® lUEia!0' - intensitatea trăirii unor evenimenti^ ‘‘'CcLJXaafigPCl.-. £â? : : - intensitatea onor coavingcris 11 Qăată_gi.J>4afc.ă ist ai să vii.0 - superlativul admirației: "O carte pu .AU total excepțională” Prin repetiții, alteori, subiectul vorbitor vrea vă atragă atenția interi cetitorului asupra. unor elemente din rea- litate: ^Tramvai^l,domnule? sremvaiull", "Esa* ®ip ușa1*', re- liefează pentru el awnantica d adîacime a unor componenta Ungvi atica»"Iloi ani, domnule? dej. aul am stat ncolo." sau îi respinge cu precipitare nan indignat spusele: ■! ,nu schimba discuția!" Caractariaatf prin predominarea stării afective, mm alcH de indignare, imprecațiile sînt construite în baza unor repetiții verbale: pămîntul aă.-l x X X Tind termenii oare se repetă dasfășoară4 prin funcții sintactice difortts, un raport semantic de identificare, repe- tiția trece în tfli^tplpgift» Bozultînd dintr-o necesitată afectivă do subliniere a unui anumit component al mesajului verbal pe oara subiec- tul •vorbitor îl aro de transmis, forma cea mai frecventă do tautologia o constituia reluarea subiectului în funcție do j nume predicativ» "Nu—i nimic de făcut? lg£fta.‘'i J-Agâ §1 gata. , Prin această subliniere,.vorbitorul este ironic, disprețuitor? "Obraznicu-i tot obraznic.". -Profituri j^ofiț și n-ai ce-i face’ , ferm, în convingeri și atitudini» "Școala—i PdSală» V- att mai, discută", "la ndno .r veni și el!”, ”gnmal-dff~Br veni mai repede!" - 8aportnrilo de subordonare rămîn frecvent ambigui sau» nai exact se caracterizează prin dezvoltarea simultană & mai multor funcții» condiție șl Sfială» “Dacă tot ai pus problema- hat s-o diacutăml*. timp și eșu^ă.: "Cum d^-abis em venittaîfld. S-’l aici do mai bine de o jumătate do. oră? *...", cauză și ăSJIB.» "Da ce să mai fi rămas acolo?". Conjuncția aituoază frecvent raportul ointacțic între coordonare și subordonase» "Du-tg ^2 te culcai®. Adverbul relativ cînd Inversează, uneori, datorită presiunii unei anumite stări afective s tubiectului vorbitor, noneul de desfășurare a raportului, dintre c.ubordona— *ă și regentă» “Cînd am dus-o. prlma-dată. Xa^mara nu avea mai - 97 - ' mult do.trei sni^> Hăsturaarea relației logioe-din structura de adîncias a raportului temporal (de fapt, circumstanța tem- porală «conținută lingvistic în planul semantic ral regentei) este deti,?slnat& frecvent de intervenția unui factor surpriză «are, trecînd în planul semantic al regentei ."realei, îi mar- oneasă stilistic planul expresiei prin asocierea adverbului re- lativ cînd. numit de lingviști cînd in-Vor^ (Cf» Gramatica Aca- demici, ir,p»299), cu adverbul deodatăî "Mergeam așa fără țin- tă, pj&d...d6fidAtiau al. cunoaș- terii: "Și m-a bătut așa la cap trei zile, că țu £1 știi cum ii_încât n-am avut cc face și l-am dat-r." sau verifică (prin funcția fatică a limbii) menținerea contactului cu desti- natarul: "S-a umilit, mă~ntelegi?. s-a umilit pînă-ntr-atît că nu mai dădea nici el singur doi bani pe el."» Propozițiile in- terogative, expresie a funcției fatico a limbii, devin frecvent niște simpl.; ticuri verbale, înscrie© de Gramatica Academici în categoria "cuvintelor da umplutură" (Cf., vol.il,p.423 ș.u.): "A trebuit, nu-i așa, să fac cum a spus el." In dimensiunea narativă a dialogului oral, în reprodu- cerea vorbirii unei torțe persoane sau în reproducerea propriei vorbiri anterioare, subiectul vorbitor rupe adesea firul narării prin introducerea verbului zicerii: "Nu pot, zice, să merg cu tine...”, "Eu, domnule, zic, nu pot preced; ca ceilalți...", verb devenit, do. as menea, în med frecvent, tic verbal: "Pite, și nu mă mai întorq, zice, niciodată aici, zice." Dislocări sintactice In comunicarea orală, subiectul vorbitor acordă pxofo— rință frazelor scurte. Precvnnța ridicată a acentcra derivă din desfășurarea dialogată a actului lingvistic. Cînd intervine însă în dialog cu enunțuri narative, el desfășoară fraze mai ample în care ve împletire mai multe planuri, în funcți.' de diverse stra- tificări și ramificări ale datelor ac^as^ din amintire» "Cînd m-am dus au la el, cred că era îutr-o -1ol sau ocatș sâmbătă, uite că nu mi mai iniintaec_exact, ol ae pregătea de plecare." - 99 - • .3 I Frazais incidente caso provoacă dislocaroE. pat rămîao în planul obiectiv al comunicării, chiar dacă desfășoară un , . . ' . ’ ’ - - ’ . ■ ' ' ^3 ! plan secund, paralel cu cel principal, cu care încap», anunțulv- "Cărțile pe oara ți le-am dat mai demult, sper că n-ai uitat ' si.de.ele, te rog să mi le aduci mîine la facultate”, sau țrec intr-un plan subiectiv, al axprimăriiunei atitudini afective față de conținutul comunicat: "Iar am alunecat,. fjg-ăy. s&.fifl de polei, de era iă-mi rup un picior". Intervenția rapidăs scăpată de sub control, a stărilor afective ala subiectului vorbitor, depășește adesea ritmul do • încnegare a frazelor, ceea ce duce la întreruperea organiză- rii sintactic- cu cars se începe enunțul și continuarea lui ■ într-o alta organizare, impusă de noua perspectivă din care a reflectată lingvistic r^alitateas "Cine-o fi făcut asta, am să i->o plătesc eu cu vîrf și îndesați" Cele, mai frecvente sânt construcții?.® cu subiect sus- pap dat (popiinatlvum pendens: și cel-: provocate de pronume?': relative cine sau aata. ' ■ ' Sub imperiul'unor stări afectiva «au datorită dislocă- rii sintactice (eventual provocată tot d» : utere afectivă), subiectul vorbitor lasă suspendat pronumele sau substantivul- subiect, dezvoltînd propoziția! apei o altă relație subiect- predicat, sau, eventual, lăaînd predicatul (impersonal) fără subiect: "Eu, numai cît mă gîndesc la cele întîmplate, și-rai vine să intru în pămînt de rușine.", ."Mama, cînd m~a văzut in- i trînd pe ușă, nai. că ou-i venea să-și creadă ochilor".. Prenume le relativ«&laa sau concomitent cu rolul lor în frază, de elemente de relație, dezvolte, și diferite funcții sintactic.; în prepoziția în car- se includ. Subiectul vorbitor își construiește fraza în legătură doar cu funcția pronumelui în propoziția subordonată (de obicei subiectivă sau completivă, directă sau indirectă), fără a mai ține eeama §i de funcția sintactică a propoziției pe care o introduce și care ar trebui iă-i modifice forma cazualăîsintetica eau - IBS- prepozițională)* să nu-^ mai and pașii po aici!", "Cine ți-a. mai spune' as a Mita aă-r trimiți imediat la iineoi " - . .: • • în fraze mai ampla, cu mai multe subordonata,-ea prupo^ alții sau mai alee construcții gerunzial® (sau inflniiimale) intercalate, subiectul verbiter ezită în a "adapta" pronumele reiati'?, cînd la funcția sintactică din conotrcețla i^tereala*» tăi " Nu-i el băiatul .'iâgujs, numele, is^ai trimic . ieri la taică-BU?", cînd la funcția sintactică dia prcpusițlu următoare celei intercalate* "Hu-i si ornai euyîntnl," Încă mai frecventa sînt-frazclt în care anacolntt?! se constituie din apariția unei diMantinuitățila nivelul Gatb , goriilor gramaticale de persoană și număr din punctul de vede" re al subiectului* "Și cînd alung acasă, amică-țe., băiete® dp treabă»", "După ce am dat, xalials Aei-jâeă dacă ^1!' — — T V — — — — “ V “ Atît an ac olu tul cît și d i sloc orp_a,a_int actlc.ă a® află aâesoa în relații 3e interdependență cu modificarea ordinii obiective a constituienților unei propoziții, sau fraze® Astfel, datorită conținutului afectiv cu care o încarcă subiectul vor- bitor, propoziția atributivă din frazat "Să nu-1 mai vad pe aici pe cel care umblă.nu_aagfflgRa.o^BlRPÂBEli*", ușor modifica- tă, ocupă locul întîi în frază, concomitent cu o dezorganiza- re prin anacolut, a enunțului* Si să nu-1 mai văd pe—aia3 .’T » în limba rcmâaăj datorită® între altele® și flexiunii sintetice mal accentuate, ordinea cuvintelor în propoziții a propozițiilor în fraza este mai liberă decît îs alte limbi, Sxistă, totuși, o topică "neutră, obiectivă", care reflectă® în pl iwnl. expresiei, o ordine logică a elementelor alcătuituB— ro în olanul semantic, implicînd trece-res de la cunoccnt la necunoscut, ds la regent la aubordouat® Iar această concesia-- ne intervenția factorului afectiv o răstoarnă, im.pwaînd ordi- nea perceperii subiective a lumii, ficzultînd din. predominarea factorului afectiv c^upra coiul intelectual, *• uproape Sa P»r<= - 101 - ■ mancnță împletită cu diverse-alt« element# prin oare'ce des- fășoară modalitatea <3intaetie& intonația, acdentul^ prelun- giri de vocale etc. î- acest eadruj frazele exclamative și coz^kr&uțlile.nctnlnale Cderiv-înd din breviloovență âau elipeȘ) aînt vtrueturi pentru dâre răsturnarea topicii obiective cat e o caractoristlc^ definitoriei In psrcopsraa -'afectivă a "obiectelor" realității, subieoJ- tul vorbitor rețiur anumita însușiri ale acestora p«s.care le propune sa esențiale. £4 comunicare,fie prin atribut,fi«- prin nume predicativ sntepue' snbstrativuiuiCpronuKel^ lefi- neșt- substanța obiectelor* '‘XnoXt fiai e băiatul' acesta!"■: "3tffagnio vin ne-ai adus în seară aceeal*?. Brin intonâție,a- accent,prelungirss vocalei accentuata, apoi subiectul vorbitor își exprimă admirația! "Dezgheța# copil! "<,nerăbd arcaș "Departe- mai e cabana aotș!"ț. ironia? ;,Mare lucru ai făcut ^indignarea* "Țipălo^ mal e vărul acosta al tău!", "Al dracului cm mai eștii" ș.a.m^dr ’' . ' .. i In interpretarea efectivă-a raporturilor dintre "obiec- tele" realității, obiectul căruia ise circumscrie ? acțiune (fie că funcționaază gramatical c& subiect fie că funcționea- ză.ca un complement) sau împrejurările îu sare aceasta se des- fășoară devin fundamentale, iar termenii prin care se exprimă primesc relief stilistic șl prin ocuparea unei poziții privi- . legiste (fie arin .ordinea în sinet fie prin răsturnarea topi- cii neutre/ în plano]. sintagmatic al enunțului lingvistic, GMi;lementnl 3ir®ot J&n indiroc t, cel soaiâtiv sau col de a- gent preced verbul regent cînd acțiunea aceatuiai. cunoscută ant--riori? osie neimportantă, sub aspect afectiv, pentru ror- - bitors-pe acsnta îl bucură sau nemulțumeștet £1 interesează, oniectol asupra căruia 35 .răsfrânge acțiunea! "îoftitz mere ad, ^rut,. sggg. ți-am jumpărato", rezultatul acțiunii! "epigrama a pratine, jțBxgȘgmș. l'-am făcut. persoana în favoarea sau defavoarea căroir acțiunea ea leefMșoară* sIbalăe cele, dintîi itpur u ostie do carasteria- tici de detalia ale ciutei comunicării oral®,, alternative» ~ Este anulată condiția existenței unei propoziții principale regentei frazele'sînt-în mod frecvent eonetitait® doar din subordonat®. întruoît subiectul vorbitor nu mai roia în replica sa regenta din fraza enunțiativă sau interogativă. 8 blocatorului» "De ce nu vii și tu cu noi?/ « Fiindcă - Fredomină construcțiile diptice sau Pubînțolegerilej subiectul vorbitor exprimă numai termenii absolut necesari, coi 3«re.poartă o informați® semantică nouă în raport cu fraza interlocutorului» "Cînd o vezi pe Doina?/» Dur^nică.0,, .. - Raportul de subordine cote evitai subiectul, vorbitor apelează frecvent la propoziții independente car® lasă subînțeles raportul aintaatlcv cel de causalitai. «ai al©s» °Da ce na pleci orul acesta la nare?/Hu on bani.-15 vorbire indirectă In dasfășuraroa dialogată a comunicării oral» intervin îa nofli frecvent dezvoltări narative caro pot conține un alt dia- X"K, anterior, p® care subiectul vorbitor îl transformă în e^ bieat .-si mesajului său lingvistic. Actualizarea acestui alt dia- eS r realizează în xeroxa prin yorbXgft,.indirectă Pna prin toită Prin vorbire directă^, subiectul, verbiter r&preduoo în» ocsal un dialog purtat anterior, pe oare îl introduce în enunț 6a ajutorul verbelor zicerii sau al altor verbe, alese în fun- •țlo do nodaliteteu de doafăcurares a.comunicării relatate șl C! nodul fân de reflector^ a acesteia* El poate folosi sorb© ** lorice» a~SFPB.8i JLJElSXr ^-Întreba. fi_xȘș£23â«» cărora li Q® alătură frecvent verbul fl face» "Cînd am ajun® acaofl, K-o ~ lo5 o toW.1 and® »H?/ - "D®_l>__bibliotecă. l-tir. răspune,", ■Da ce-ai 7*nit5 Cqsa ol lâ sine."sau se poate swrvî de verb ou o semantică nai.concretă» a_U&a, striga, a răcni, a £n- zîaat a_r'l£se£a «te.» "Ieși de aici, a răcnit al la mina.0, -rin acest- verbe și prin altele, care exprimă stări.psihologi- os sau atitu. ’nU ^-Sg-Pira» a se olînge. a. se amiorcăi. a rî- M» a. oe:reoezi- stc». subiec- tul vorbitor încearcă să transmită și date despre starea su- flet iască,.atitudine?, comportamentul interlocutorului prace- dents "Cum., tu aici, el» ciad mă văzu intrând.", "Hu suport situația asta, începu el să ae plângă",,. Spre a tărăgăna ralaSaraa, /orbitorul dimte adeaeo. 3 . ' plăcere deosebită (oara devine frecvent tio.verbul) să repete verbele sioeriit "Unde-ai fost, în' ol./- Nicăieri,zio./- Cum așa? întreabă. al mirat; te-aio eunat, la telefon și nu 1? >ai răspuns,.."® Alteori, dinamizează relatare? lăaînd neex— primat verbul sicarii:"Bu plec, aice el, și eu» Pleacă., n-ai decât," • ■ . ■ . ^^in -V.orbire_indirectă. ’ubiectul vorbitor reproduce dialogul anterior prin dezvoltarea unui raport de subordonare a acestuia față da un verb do declarați? conconitanv cu modifi- carea gramaticală(morfologică și sintactică) a termenilor esen- țiali ai enunțului anterior» verbul — predicat și pronumele, subiect eau complemente Braza "Ui—a epns-să mă duc,” sate expre- sia modificată a frazelor) Ui-a apus» Du-teî". Centru sugerarea cadrului situațional sau afectiv în ca- ro s-a desfășurat dialogul anterior, ca și pentru, exprimare.: propriei atitudini față de interlocutorii sau protagoniștii al calul dialog, eubi iotul vorbitor selectează verb» regente în funcția du sfera lor semantic-afecțivă: a pretinde, a se lăuda. ja_Eă£Bi, etc."S-a lăudat că aduce el min- 8®»”, "Și-Pretindea că ți-a comunicat data exactă." sau situea- ză la diferite forma modale verbul din. subordonată»"Spune că 1 ani3iL-£l.^£41£ o nedreptate..." Atitudinea-do detașare, de neaugajora morală, față de conținutul celor relatate, subiectul vorbitor gi-o mai poate — loG — «prim și prix advorbul cică: -Mi-. că B„a dttB> a< vro două ori po acolo.", sau jrin coaștrucții incidente» "Spu- ne el a ajuns el primi, £031» j?AacinoaulIB. în fraza "Bl Pf0- l £â. ou nu știu cîți ani în urma.' , subiectul vorbitor us detașează de spuMle interlocutorului an- kerior o dat prin verbul regent, tinde, și a doua oară prin consul gramatical al verbului 3in subordonată aflat ia po_ t>mțlal-optativ. In fraza ''Spune că ap. f j foșț al primul, fir-ar 1$. fi? .d?, Palavragiul s vorbitorul respinge'adevărul aonticni în enunțul anterior o iată prin forma modală a.verbului cubor- donat și a doua oară prin propoziția inâidantă. Uneori, în anumite condiții afectiva, subiectul vorbi- tor combină în interiorul aceleiași fraze elemente do vorbire directă cu elemente da vorbire indirectă. Penomenul ±a frecvent forma de tă (4o ); vorbitorul reproduce Autocmai fraza dialogului anterior, aituînd-o însă, în raport subordonare față de un verb de declarație (sau un înlocuitor) prin intermediul conjuncției "Și a înCepQt Bpnna oă «-te domnule, la el și cerc iortarel", "S-a repezit ia mine că de ce tu l-am spun și lai de întîlnlră.", "A vrut aă știe că de unde om aflet eu cu-a făcut el la țară." In desfășurarea comunicării orale, și mai sico în llaba- :coular, anunțul lingvistic ’C.caracterizează printr-o perma- nsmtă împletire a acestor fanomono. ElzaluL-lixUai 'n structura intimă c cg^țu^. unitate lexicală fundn- nentală, zona reflexivității individuale are o dezvoltare amplă, armare a caracterului preponderent apontan și acoentuat.afeetiv al comunicării orale. Jezvoj \ndu-se între aceste două coordonatos eponteneita’- ? și afectivitatea, limbajul popular oc impune, mai mult decît celelalte nivele, ca principal» sursă lexicală e copcctulud sorbit al limbii naționale, prinț - caracterul eonorot șl mal expresiv-plantlG al terxoni- lor, 1©Ț «» - oaractarul slăbit al «QnatrîngerilM? eooic-cultural». s • ■ s x Corectorul scnsrot al termenilor din vocabularul lim- bajului oral-impună frecvența mei ridicată a elementelor eara alcătuiesc fondul principal lexical jl-limbii .române< Acestora li 39 adaugă» apoi, prassnța-mai-numeroasă a elementului pcpu« Iar și, uneori, chiar acelui regional,.ceea ce asigură o mai simplă dezvoltare a seriilor de sinonime. Betilogismul, în achimb, este în general evitat- pentru caracterul său accentuat abstract, pentru conștiința lingvistică, a vorbitorului, mai ales.în prima fază a pătrunderii salo în limbă, cînd poate prezenta și forme neadaptate-la sistemul -fonetic și-morfologia-al limbii, române, în funcție și d® gradul, de cultură șl instrucție ol vorbitorii- lui. .. .... . . -Caracterul mai «presiv-’-pleatis al termenilor so con»’ cretizează £a predominarea sensurilor figurate.sau derivate (ȘA trecut clasa0 . ."gușa,d£ răspundere" etc.) și marea frseven- ță a- expresiilor-‘ și" locuțiunilor? într-un proces de continuă creare și recreare (A-fULa-aiBaR» - a~l &zi.,âa£isaĂ) gEaJ^u^ai^ sah_atc;). în motivarea afectivă a i&S4Xg£a$ .. .. . .. .. - ' limbajul oral-fi® diferențiază do cel-scris prin prede- minarea întrebuințării cu-diferit© funcții afective-a sufixe- lor di^nntivale. el.augmentative? vorbitorul• își exprimă nai ales atitudinea sa -față'de nobiet?tulK comunicării sau față do interlocutor. Sufixe dlminutivalfi Puneți» lor prlnsipală oste cea hipocoristică? subiso- vorbitor își exprimă prin cuvinte care conțin în structura lor astfel.de- sufixe o atitudine de-tandreța față do.intericcutor sau față d® o altă persoană daapro care coimuicăn Sufixele - ioa - caracterizează nai ales stilul familiar. în limbajul eorio troc doar în stilul ■ pistolar. în atilul beletristic pătrund, nai ales din motive estetice,ca expresie a unui r0tll în stil? (definesc atitudinea unui personaj față de"obiectele" realită- ții). în limbajul oral oui'izele caractorisează mai ^looi atruo- tura numelor proprii* «^1 MalSB o6®' • Bub* st&otivclor denumind ^rade de rudenie» j212!3Ăaf JîEBiSlilXU AăiSllx Jâ, gătiou*o ®tc» dar 5i a.ultor.subrăanti- ve din 'ifera. umanului! &2BÂla£U Săăd2^< EfiEamS» bân baJăe aasalâi0^0» . .. ~ - - - în structura altor .-jubatenilve, oreaențs sufixelor li^ ninnfrivole exprimă lingvistic și alta atitudini, între care predomină cea ironică» P.ăfiJailÂg.» BSfîZlSiiEă» ii&flILEim oă.studentas. ajpfșajxaat hszlsaaEâ» XUarali ăhaXBlsi A ei el na chefulet...") etc^ Intrînd în alcătuirea unor adjectiva enu adverbe.,, cîte- v& aufixe diwinntxvulo exprimă 6 atitudine de apreciere.af> tivăs curățel. aBĂlMWîăi .f£nKMâl("B un băiat toEXOSl'' » "Serie SSsmaâT)» aibiixisă oto. Aceeași atitudine caracteri- zeasă gi întrebuințarea unor eubotantiv©» săsaSS ' • căsuța ini.”)* .^aaa^Eă» tobaa£B£ă<"A ^cut o ±££baafi.^ă bună asien). Mai alcti în Ptructuro torraeniler denumind unități tempe» ■ rale, aufixul potențează conținutul «semantic d rădăcinii, con- trazieîndu-gi propriul a.ne,virtuali subiectul vorbitor apr®« olază afectiv, «satisfăcut o antunită durută temporală! ire de- acum vreo zece strecoară oufomictic o upoară undă de ironie», rezultînd gi dln funcția do aproximare ft sufixului» “Are vrnr. patruzeci de salEPal.". Cu această din urmă fnneți^ semantică, prezența «sufixului «se împleteșt® frecvent cu prszen- ța altor elemente desfășurînd același sens» aerniauxili^ul a. trebuls -^rebaU fii âiil «®° patruzeci de spione’ oau modo; prezumtiv al verbului» "^1 Qlîaâ ®oVo S^i^SSl peatfir.. . rin construirea «ubstantivelor M &i aSâEÎ^ diminutivale, subiectul.vorbitor ron«tă lingvistic toată greutatea cu caro c-a desfășurat pontru sl durata temporală cuprinsă în planul 129 lat e^^țlc, anbioetiv pralungită anormî 'jP-a dormit toată "Am lucrat la ol Soață siulical" âaXi^ "losaiâââss» Esența lor în structura substantîvelcr aste deisr» minată col sji adecoa de o atitudine depreciativă, ăia partea subiectului viitori sgagăjâ, pro9talaQf pppBtalan~ ăâ* iăăăofil- etc; Și earacteriisează mai ales stilul familiar. Chiar sufixele mai neutra, precum cola colective, își depășesc freov^Ut funcția abiectivăt putînd exprima super- lativul cantității; . a^t^gaia,. .cddc hilar aie. adesea pa fondul unși stări de nemulțumire! "Bra o. fugăraie. (apăraia)!" • Mai -multe din orefixeie'espTimînâ.iterativul sau-super» îatlvwl transmit totodată (gsu mai aloc) șl atitudinea 3&bieo“ t!\.ul vorbitor aau atarea-lui sufletească,-de saturație cel aai frecvent! "Am citit șl găg^miț dar tot degeaba.","Am tot dat și eu examene-și paraexamene."? ?Da?-am.fost pe lă toți doctorii și 2££aâS⣣EÂl«"» "Da*î'cunoscut ei- arhicunogcut."T și de nemulțumire! ”Hu vor altceva dosit să le dai și să le £âflâ£l=" ‘ . Sal liberă do constrângerile normei, limba vorbită ax» tinde spontan o gârle de prefixe și la alțî termeni, evitați, de. aceleași prefixe în limba soriaă: r,Am auzit ai răeauzit. BI-am dat și"S-a îmbătat?.Las’oă-l dezbat "A ^"rmit? xi ââSââli© en«..s (Cf^I.îordan) ș.a.m.d. Ocmpunegea Aspectul popular al limbii naționale-conține .uu-număr relativ mare de termeni compuși, care se întrebuințează mal rnnlt în comunicarea- erală, mai liberă .și aai expresivă, piișli, definind Ironic mai ales-trăsături negative alo carac- Isralui-nman- BÎnt preluat» de vorbitor din' voaabuî&rol limb», ânlul popular ■ ean .Bînț. creați. (oau recra'ațl} de si, în funcția c.6 spiritul.aău.. creator! 834£.Cs&ft.?.S^.* 'al mai mnlți sînt — 110 '* întrebuințați în stilul con^srsEțlai familiara, car® poata uneori dagenara» termenii compuși davin atunci violant jigni— toni pontau interlocutor prin relațiil») semantice, metaforica și metonimica, pe car? Io deavoltăt bou încălțat. gfi& PAîyflR etc. Hți termeni compuși iubordon-ază direet unei -anu- mite axpreaivități a limbii vorbita , care se concxMtizează î» predominarea organizării prozodice, cînd intere-.->uză mai puțin planul aemantiCjCare poate rămîne necunoscut 'imbilor intarlocu- tari ji mai mnlt-planul expresiei, devenit element esențial în exprimarea diferitelor stări afectiva: "Și vil așa, aalaffiiîAz op.ro gi-Bi spui că pleci...!?, "«o mai iaEamSBîa» no îmbrăcăm și plecăm șl-noi.", "Sra un în caca aceea.","Um- bli toată ziua hai-hui..." etc. x x X Caracterul slăbit al. constrângerilor aooio-culturalc se concretizează în gto.T^rea^unaori^în stilul-familiar : ■ ?i alea în cel al conversației utior . anumite categorii uociale și caracterologiceî- totală * tabuurilor lingvistice, în funcție vi do starea afectivă a subiectului vorbitor și de atitudinea lui față de destinatar fi do o oorlr de date privind caracto- • rul, temperamantul șl jducația protagoniștilor actului lingvic- tic, în ^'7.;. frecvență atarmenilor_fomiliarit determinată și ie pradn»innre» conversației familiare în limbaje--.- oral, Bate constituit din cuvinte și construcții frazeologice pitorești, dczveltînd sensuri dintre calc Mai neobișnuite, de cele mai multe ori d% neînțelee pontat, eei «xteMeri cercului socieUingvistie restrlna în oare so îatrsbuințeuză. Carnete- rizează aproape oxoluaiv vorbirea grupurilor cocialo »au ds vîrată contrarii conveniențelor: elevi șl otudenți, p® d© e 111 - paj soldați,-pe de alta, și, e a treia cstagoris, anar^ ginați social, din diferite motive, certați ca legea, pușcă- riași. ■ .La elevi și studenți prezența argoului este explicată de acadcXapgr lordex. prin adolescență, virată a predominării afectului și fanteziei. și a unei. anume atitudini? da "emanci- pare" socială, lingvistică și biologică.-întrebuințarea ter- tasi —or argotici îi dă elevului și adsleacentulcti în general conștiința unei stări de. libertate a spiritului, înscriindu- se.în.refuzul mai amplu al oricărei convenții! în îmbrăcămin- te, comportament, atitudini, gîndire, vorbire, îi accentuează sentimentul da individualitate, do personalitate, prin afirma— rea unei calități foarte dorite acum: Ba fi spiritual”, îi sq» tiefâce aceste aspirații prin polarizarea atenției asupra lui.» Forme lingvistice de manifeotars a fanteziei și crea- tivității. termenii argotici din limbajul elevilor și studen- ților se caracterizează prin pitoresc, expresivitate maximă, exotism sta- Prin ei,.subiectul vorbitor definește, totdeau- na ironic (sau autoironic)3aspeci-e ala vieții școlare și stu- dențești: școală, facultate, examene, sșminorii, cursuri, ca- dre didactico, relății-între.tineri ato.t boabă ('examen, res- tant'), ('student în annl.il), g^obag.1 (’a repeta anul ■ s a Jasl ('a nn ia nbtă de trecere la un examen')„ (' a-și face., fițuici'), cui ('examen greu*). feli- ciiS£â.( _ mustrări;'), Aljrapj^ada ('sesiune de examene în toamnă'), —t, S^£A_UJ1J11P.P (' a nti cunoaște c chestiune, la seminar- sat la examen' ), ăe_MlAS£2e ("un răspuns de milioane" - foarte bun.’ sau-! foarte .prost*), ,â_^ail^ (despre q studentă; 'a schimba foarte repede prietenii.'.), (despza o otudentăs 'foarte frumoasă' sau.'foarte urîtă'), fă nssi (’nu mă mei plictisi, du-te! '), ig.^gg^^aX^a?“(5f©ci o plimbare cu mine?') etc. ■ ‘ ............ : ■ ■ - •ne&ții spontane, caracterizate în primul rînd prin s— • .ginalitate și expresivitate, termenii din argoul studențesc sînt 'j.sarte mobilii peste un strat care rămîno în general ■ eta- bil și care este cojmin diferitelor generații do elovi și atu- - 112 - denți, ssiată un mult mai sare număr de cuvinte șl Gouatruc- țll argotica cșre u® înlocuiesc în permanență, Întrebuințarea elsmentelor argnticd d® către cel 'ier- tați cu legea are o justificare nai practicai constituirea unui limbaj cifrat care ,?ă nn poată fi decodificat decît de cercul foarte ractrîns al categoriei,. Termenii denumesc acțiu- ni violente, atitudini dur®, activități antisociale, institu- ții specifice funcției statului do constrîngere eto.t ar® unite (’păcata, capete de acuzare’), coppI, curcan, ^ticlet®, g asagisar saXxâCâițaiax la-gber- lă> .aa£t» a-qziflx» a-issasl^ manslaal£t suaaarllt « Butir a âiSXăl, lovele, foaie ('bancnotă'), g„ciripi (’a trăda’) etc. Prin circulație, mare parte din acești termeni și-au pierdut caracterul închis al semaificației lor, păatrînd doar funcția persiflatoare (și autopersiflatoare) și dezvoltînd, prin planul lor semantic mai alea dar și prin expresie și pro- veniență, o duritate de limbaj marcă a puși violențe comporta- mentale e ^al mult accidental, o seric do clemente argotic pă-, trund și în limbajul familiar sl altor categorii do vorbitori. Bnele gîat fracvents în vorbirea, mai tuturor categoriilor d® tine- ri din mediul citadin, ca mască a "emancipării" (;?)« a face Jllsisl (la cantină, film, tramvai, stadion otc«), mișto, a lua Aajalăia, haio<, a_£ila» (aărțl de joc) sta .Altele intervin în anumite situații.’ 1* ma - nifestări sportive, declanșatoare, oria psihologic colectivă, ale fantasiei spirituale, cînd ironia traca pe primul, pioni boabe (‘goluri’), dansează-1 ('dribloază-1'), carto- Ua£ ('arbitru'), dres or (‘antrenor’) etc., la întîlniri "ami- cale" în bar sau circiumă* biserică ('circiumă'), miroși ați. ('băut bine'), n_xpofll (’a luă »n rînd de'...), X121S etc. în vocabularul argotic intră termeni din limba nație ■• oală (inclusiv cuvinte din graiuri și din limbajul familiar) 51 din limbi străine (din cea a țiganilor mal aice, mai în- cărcată de exotism). Poua identitate lingvistică teriaanil o -113- - . obțin prin. variate și multipla deplasări semantice (metaforă» ăsJ22âv 3^UafiE3£2a oto.j&atonlHles foaie, 'bancnotă’ etc,, antonomază» ghafilă etc., omonimii» .biblioteca etc,, sinonimii . stilistice» S£2£, în jrgoul studenților» ’resultat la examene’, antonimii» felicita^,- 'mustrare!', a diviniza.'a înșela. în dragoste0, Maaăiââ stei ș.a.s.dj., unele, foarte complexe, . însoțite de o accentuată becurisari (a foileta- a vopsi etc.). In același tiraj- io creează în permanență termeni, noi, pri» a- nalrgiec morfologică-(de structură) sau ?iaraantică, cu alt., creații ale limbii.române. De la a. fi în .pom , de exemplu, a-au creat, pe de o parte a fi în plop, iar pa de alta, plopist, BcsiS^.Prin analogie cu pljpipi^dă, n-a croat sinonimul fleptem- hElăăl. iar de aici, geptembrist. De la carton (de fapt, carto- aai) a-a creat a^opar ('cel care arată-cartenașul’>, de la aâMa» alaiaaas, de la (/ cârti da ..ioc5), biblieu? ăâJ ('cel care le are’ o au "cel căre lo împarte* )a.ara«d, limbajul oral,.înțeles deopotrivă ca-siațoB>bază, ca limbaj popular-adică, și ca variantă orală în paralel cu oca scrisă, a-limbii naționale,•caracterizează printr-e structu- ră reiati?-omogenă. Prezintă. îr.oă, în același timp, o serie de diferențieri interna, în funcție do diverși factori» fina- litatea masajului, mediul în care as dezvoltă comunicarea,gra— dul^de instrucție și de cultură al categoriilor dj vorbitori etc...Dintre cele, două variante ale limbajului oral, polarizate în nod relativ de lumea rurală și, raapactiv, de caa citadină, limbajul popular(.care oo confundă, în •-)anță,.cu cel rural), prezintă cel mai accentuat nivel-de omogenitate> limbajul.oral citadin ooto mal eterogen# realizările oale particulare rosul- tînd.dintr-o mai accentuată difarențierv culturală și eocio- profesională, îr. strînsă legătură cu-etapa prin care trece țara în prouetul de .dezvoltare a ecomomiei naționale x ■ ■ •v ....X ~ , j3»1 .ales prin pristas finalității ccmmicării dar și, în legătură cu aceaata, printr-o seria dw componente vie r.rgani^ uo •» zării expresia!, se disting :tn intarîurul limbajului, oral Gouă atiluri fundamentale? a,~ stilul beletristic, stilul cfiulaLHa&S Profilul celor două etilurâp.nti foarte diferențiate,, so îaucrie în bună măsură în desfășurarea celor două eonpo- nantealo comunicării orale, ma pan temporală - limbajul pu- pul&r^ pentru oare oralitatea este Imanentă, și alte cotidia- nă, permanentă actualizare în timpul actului lingvistic, oă- rsia oralitatea îi -sondiționesaă organizarea ce css de a doua variantă a limbii naționale£ STI1UI, BE1BTBISTIS Limbajul popular au intră-direct în sfera de preosupă- b± a cursului ..prin ansamblul structurii sale adică (d® acesta are a so ocupa lingvistica), ci doar indirect,, prin rolul p© care îl are în.orientarea desfășurării comunicării orala* E© vom opri, do ac-Goa, numai la acele elemente care citau într-a mai ctrînsă legătură cu organizarea stilistică internă a lim» “ ■=’" ■ “ “• »ca»oena>«»«%*>*0*»C3c9>tt^*r«=«Q i) Avem în vedere stilurile a căror existență ee în- scrie, prin origine și desfășurare specifică, în sfera limba» Jului cralc Acestora li se adaugă, însă, în timp, altele, ea ,>&jie,nțe orale ala stilurilor dezvoltate, în mod e aon ți al și specific, io interiorul limbajului scrie? variante dramatică a stilului beletristic, varianta didactică (aspectul ci oral) a stilului științific, varianta orală (dezvoltată prin radio si televiziune) a stilului publicistic, variantă judiciară 'concratizată în desfășurarea în instanță a proceselor juri- dico) a stilului, juridicn-administrativ.. Toata acasta varianta se caracterizează priatr-o modolara,, din perspectiva limbajului oral, a trăsăturii or specifice ale stilurilor corespunzătoare dezvoltate în limbaj ocr±s« -115 - bajului oral sa cea de a doua variantă a limbii naționale. Caa mai importantă caracteristică a limbajului 'ral popular aste Dezvvltîndu-na în inte- r.iorul său, stilul beletristic nu prezintă deosebiri funda— mentâie f&ță de stilul conversației generBl-popularer.speaific culturii gi civilizației ruralo, Altfel spus, atilul bsletris, tic -se caracterizează printr-o zonă foarte mare-de suprapună™ re cu sfera limbajului popular comun. Această suprapunere ae întemeiază, în cadrul creat de .raporturi do independență din- tre structura literaturii folclorice .șl modalitatea orală de constituire și circulație, pe saracterul.specific popular al 9 al relațiilor dintre ficțiune si realitate, al. p^r— (și novbs.titoruluiî popular Si al îu desfășurarea narațiunii (basm, legendă, snoavă a6c,)a Spre deosebire de stilul beletristic-cult, unde este o componentă fundamentală a construirii mesajului lingvistic- estetic^ sub.aspectul expresiei șl sub ;?epect semantic deo- potrivă, a constituirii și manifestării.originalității indi- vidual-? a personalității creatorului și, implicit un instru- mant de reorganizare a limbii -Literara, ccmuno, în atilul bele- tristic popular iaagiaâa ga cel mai frecvent forma expresiilor iJâ&mțjdeâ» aceleași din.stilul conversației;" - Omule, te văz harnic, muncești-de to spetești, și două în tei-te văz că nn " (Edspirescu), "... să fi& alături cu al unui ță- ran bpgât. și'iBÎndru, de "Se codea zmeul, îngâna (P,Ispirescu) ete.' Oranițe dintre ficțiune si realitate "se dizolvă" în dezvoltarea narațiunii populare în caro lumea fantasticului (cuprenaturalului) ae împletește frecvent pînă la duprapunore cu-cea a realului; "A foet odată un moș și o babă, ..Ei erau să- raci de n-aveau după.ce bea apă,(.«e) Ei.se învecinau cu zme— aaica pămîntuluio Această zmaoafcă era așa de.rea, îneît.ni- meni din vecinii ei a-avea pace de dânsa*" ^«lopircecuJe în 'tilux conversației. elementele lumii fantastico vin să poten- țeze, într—un aeolași proces d^ sfărâmare a granițelor, lumea - 116 - realuluis "Dracii lui Ion a Mari»! au făcut asteiu lîH®i aă no aGcună^a că iar vina egeoaisaJ" De- fășurîndu-sa în interiorul limbajului orsl, prin excelență dialogat:, stilul beletristic popular prezintă în enmnw ou «stilul convorsațisi o crarics de trăsături care derivă din prezenta ambilor protagoniști (0ubiecta.l-pt;ve30ti6or și iu« torloautorul^aBCultățor), din caracterul jpoutan și afectiv al comunicării orale* Ca și în nararea bw intîmplări cotidiene-, trăite personal sau la care a asistat doar, subiectul vorbitor parti- cipă afectiv la momentele basmului* El se află cu consecvență de partea reprezentanților binelui, făcîndu-și din.dușmanii acestora proprii lui dușmanii se servește, pentru aceasta, de dativul etic (numit de IeCotaunu dativul participări“^ar voinic de Plumb gc scoală, ca și cînd n-ar fi fost așa, sare drept în croștetu zmeului și mi M”1 împlântă în. pămînt pînă subsuoară.,^" (Voinic de Humb, în “Pata, din dafinn)yd0 adjec- tiva apreciativa: nO mângâiere avea și sa, biata, fată, o vacă de i-o lăsase mă-sa..." ("Fata din dafin”), "Să fi văzut, măr o, nsnișoi-ulc, cum ;cai venea'spurcata, de soră a scorpii! cu o falcă-n cer și cu una în pământ.**H, prin imprecații:nu putu să nimerească po dracu, bată-1 trăznitul. eă-1 bată, cor- auratl",Prir proverb® și zicători, povestitorul definește me- taforic situații, personaje eta.,- apolînd la fondul înțelep- ciunii populare și confruntând porticul arul cu generalul, ez- pr-iraîndu-ș-t propria atitudine față do situații, pereonajo, e« venimonta: "Mulți volnici,** da din colț .în colț și na știa de unde să o înc epă și unde -v—o sfârșească, vezi că mtițela fac miere0, "Aceata vorbi în sfârșit bine și calul cel mijlociu a și plecat după Voinic de Plumb - Iflfijini-BaM. doaas, "Dascălul bătoa. șaua aă priceapă iapa”* Povestind, aubioetul vorbitor so situează în ciezul desfășurării nara- țiunii pe care o dramatizează, făeînd-o contemporană ascul— tătarului! al suprapune timpul comunicării lingvistice cu cal al evenimentelor din basm* Prin interjecția prezontativă lax lăjle urmărește îndeaproape: "D-seu le-e înfăptuit dorința - XX? - 91 âa&ă «3 împăratul dădu aeștero unui băiat -fruaoa...% . îrin advsrbo. axclamative sîM> lansibilizonză 3 acuta atarc.de tensiune darivîfid din implicarea lui afectivă în evoluția întîmplărilor» "Și mi-âduse, nene, zmeul p< Srsuceanu și-l băgă în ' pămînt p£nă la brîu...", "Cînd despre zori, venea tatuai zmeilor, ea m tartor,.cătrănit.ca sra..," (P^Ispiresou)« Prin invocative so uimește în fața unor "realități" cu însușiri1la gradul superlativ;."Au mers ei pînă ce au dat de un pod de argint, caro strălucea, sfin- 12-^aaEBân do gîndeai că-ți ia vederea, nu alto»va!” ("Fata din dafin Uimirea și aurprizs, 33 exprimă apoi prin' intero- gativ; "Și cînd ajunge ii . acolo, p®. aă. ye^!", “Cîad cp. aă un om ca toți oamenii umbla după șapts.pluguri o ara și din gură aa mai tăceaer‘ (F.Ispirsacu) >ș.a.m.d, . ?rin propoziții imperative sau interogativ®, șna oOnJ atracții și propoziții incidente, prin schimbări frecvente de .persoană (de la persoana a II, mai alea singular, le per- soana a HI-a și invers), povestitorul, obișnuit cu dialm gul și comunioînd în prezența ascultătorului îl implică pe acesta în. desfășurarea evenimentelor, 31.1 se adresează di- rect eolicitîndu-i atenția; “Ascultați acum și vă minunați8 homari dv.g -io pățania bietului Greucsann" (P.Ippirescu), și orientîndu-1 prin lumea basmului; "Acestea '(rau, mă rog, domniilor voastre, curțile color trei zmei pe care îi birui- sa și omorîsa Volnic, de Plumb."4 Ii insinuează anumita stări- surpriza și uimirea cal mai adesea; "îrocînd și pe lîngă ma- să.și văzîad condurul îl ia și îl încălță? oe să vedeți parcă fusese d-acolr"Apoi luă un petec de hîrtier sorise cîtava vorbe și-1 date cîinelui cu colanul, aă-1 ducă miraBai. Și. ga să vezi d-ta? Clinele se duse drșpfc-£n. odaia miresei..o", revine cu explicații!."A doua zi, dis de dimineață se scoală fără să facă focul, fiind- dară foc nu mai găsi în vatră", "Ca și la Oalomflr se dvta ocorpia jos căci o ocoroio era . “ însă loviță fusese atît da înț^Sapt de du-și legă clinii cum făcuse Calomfir.’' (P.Ispiresct^ Pentru a-i •iopla ascultătorului cedrul situațional al desfășurării a- iimantelor, mai ales din perspectiva spațiului sau a tim- - 1.W - puiule subiectul povestitor apai&iză, prin ccnetrucțil ce«- parați** e, mai des în structuri negative9Ju data din conoaș** teren empirică imediată: ”§1 nu traco mult, c£ț al. zio*? un Tatăl nostru, pînă ce Ileana Cogîazaane...”f "fiu trecu ca do ?ud. începui să gă ppvșștșșc, și deodată ie văzură în fața unei gropi.(Fata din dafin”)» Halațiila da interpătrundere dintre natura orală a comunicării,,viziunea populară asupra lumii și specificei croației artistica populare,determină o serie de particula- rități de organizare a semnelor lingvistico în anunțuri care diferențiază stilul beletristic de stilul conversației. Cele nai multe din aceste, particularități aînt comune celor două stiluri dar alo se impun ca specifice stilului beletristic prin frecvență și funcții. Sa nivel lexical stilul beletristic.face niatr-u par~ ticularitato a Habarului popular^ definirea metaforică și metonimică a diferitelor caractere umane prin cuplate compuse (zgîrie-brînză. finișpă-vînt etc.) un mijloc specific de con- atituire a unei onomastici a căroi principală caracteristică cate dezvoltarea unei relații de motivară "morfologică1’ a semnului lingvistic* Făt-Prumpe. Petrea Voinicul. Statu-Palmă- Barbă-Coț. desfășurat adesea în spațiul unei fraze*"Am fost însurat cu Ileana Coeînzeana. din cosi-tă floare-i cîntă. nouă-? .^ărStll ascultă", eînd unitatea de semn este asigurată de structura prozodică* ritmul șl rima interioară. Specificul relației dintre real șl fantastic se con- centrează, întră altoie, îr frecvențe relevantă a onor nunera- 1 . cardinale* țyei. șapte,, a ouă, a căror semantică "numerati- vă" trace într-o simbolistică magică (.trei, col nai fraovent, și aapto) aau în hiperbolă* "Nu cete la mino, răspunse ea, ci la -oru-mea, presta Q2115 mări, presta nouă țări" (P.Irpirascu). La nivel morfologic, și plalii.UP» particularitățlla de organizare a semnelor lingvistica sînt forme concreta de desfășurare a uarativltății în general dar mai alea a nara— tivității oral-populare. » ÎX9 “ In flexiunea verbului, proâoainU.iiaparf ostul narativ? "Smeul însă ce temea de Peițrea-Voinicul și nu cuteza să se. a»’ pace așadedînaul, dară alte meșteșuguri, prin «ari aSs coția cu»l va pierde mai Ioane».o° și perfectul simplu, timp al sensibilizării desfășurării sau, mai exact, sucoeoiunii acțiunilor? "Gum aăBRâE. ?ăt-?rumoB dinaintea munților, d^iâ pinteni calului, case .gjgțgâ mal iute decît gîndal, trecu pe la fînt£nă,: isă ^pă și lââl dinwo munți mai nalte d“a șo lovi în capete.s .înacriiadU”Ge în specificul narativitățil populare po care îl și determină totodată»..pffgsniz,8rafl^.inA^^ a enuu« țului se masiîhOBză stilistic mai ales prins organizarea și funcțiile repetiției și modul de desfășurare a unor raporturi de subordonarea își-afirmă: și-accentuează carac- terul "psead-tautologic" .prir...funcționarea ca.mi.11oc ;lâ ezprir mare a'aspectului irupția și ..a nedeterminării, dar și de crea- re aau menținere-a unei anumite stări de tensiune? • "Mîncă ca mîncă. dara începu a simți că din ca în ce ae achimbăsa I spirea cu.1. ' . Hspetarea prin raport do coordonare copulativă a ver= belos^predicat îșl împletește funcția de seMibilizare. a des* fășurării în durată .a unor acțiuni» "Se _duap.r â&JuăS iară ac ,dv.oe" cu o funcție de. organizară arhitectonică apecifioă a frazelor? construcții ternare? "l*S£aae a?2^S£ și ES&fiS.» trei zilș și trei nopți d-a riadul pînă dat® d~o vale cu mas samănată»” • ___ ________ ... . ..Construind fraza caro âoviu stereot-ipo, ropetițiîl eo. constituia px’ia.alo înseși-în "mărci stilictiae" cu și. bligatorii la începutul-basmului? ’"jLX^iLJîâa&l ca'niciodată otc« 03 împărat», Acel'împăiat."A fost, odată ca nicibdat' etc» A fost. odată an om bătrîn câre..."(I’.Iapireș- na)» WA fpat ode^ă ca uloi&dat& că de nu era,.nu ae povestea. fU&aJ-.Sîâaiă un.împărat, care avea o împărăție..." ("Fata din dafin’’). Caracterul stereotip al construcția! atinge conțtiin=> țs rdâției verb predicat^subisctP coca ce duce la întrebuir ^ ■ - 120 - țaroaforneivarbale do ningula^ chiar cînd propoziția oro ui 'Ubicct multipla» "1 foșț odată «a niciodată otc. A.£oug odată un mog.gi b-băbă.", "A foat odată un- ÎK.vărat gi 6 înpă- răteaaăo” (P.Iapirsaou.) 2ormulele .de încheiere,, fără a conți-» t in structura lor totdvEunc> r&ț'stlții, aînt nărci stilistlea, prin repetarea.lor etereotipă-în sistase globală a basmalei» n^nm. înn&lveafe p-e căpșună și v-ea opue și eu e raineinsiă." , «Iar ic^ncălicaip-c gea/gi vă epusâi’moavuastră-Q^u/d-oi îxtcălica >?0 piuă,Znu le mai. Mirase. pîn-la sinăt^"?! emî® /uit.pe o șoa/Și am spuc-o ușe./^as..mit pe oroată/Si wa epus-u toată."'. Stereotipă cote și ctruotura frazei prolungi- Mi momentului final al baomulud-în prezentul ooranicării» construirea tautologică a unui raport condițional în baza a- celaiași antiteze lezicalr -liaJSrJmsîfl* "Și de n-sr £1 nu- rit, trăiesc și aotăsiț domnind în pace", "-rălră în pace și în veimlib perechea nuntită și or fi trăind fi astăzi, de n-or fi murit»»", “Șl împărați Soare ca toată Hărădie lui, dacă n-or fi murit și azi trăiesc.*5 în interiorul narațiunii, repateres la diferite in- tervale a acolaruți fraze- oonotrui.rfșts j5tilieti6n0ohoj3i’■ do. desfășurare.a conflictului întro pereouaicle-fumațli, .ezpre- Mo a opoziției bine-rău» "Dar zmeu îgl adună puterile și iar încălacă pe calf Etrigindu-i»/-^, țn, țn, moguțui raau,/ Mîmc-ți cîinii capul. tăulZ Că Mo 4© niscai nu ni*® frică, nuna 4-el nu kL-® frică, că -• știn eă nu ta fi p^-aici, că unnai ieri alaltăieri a fost în pînt icole naicei—8alfi,/«^s sînt aloi, boț do așo»l_ntigă a* tund-Vișinia de Pltuab/după ce ieși de cub pc^A-Oar c® vroi, ' Voijaio-d? Slnab,- sic® mai departe Emoul - în eăhii flă nș . tăiem, »M în luptă aă no Inptămî" (°2ata-dix dafin®, cf.p, 16,17,19) aau deschide pauso-de respirație,- utît pentru po- vestitor, eît și pentru Mcultătur.-Cu.ccaeată ultimă fracție, repetiția ne gătitul* într-^n refren, organizat frecvent.. după principii prozodica ale limbajului poetic» Șl «» serv, au mers ei încă multă lume §i împărăție, ca Duraesen săn^ țle,.că din poveste înainte mult noi eoto, «1 azi.frumoasă, c-racnltați și D*.. că cin®-a aranlta bine-a îrvăț®, iar - 121 ~ cina ve durmir bina s-a odihni."(Pata din dafin). Comunlcareu pu cais orală, a basmului determină frec- venta reluare a principalei printr-o .subordonată, . ds timp aau condițională,. Prin aceste structuri sintactice» vubiecțul- povestitor.își construiește sau numai reconstruiește .povesti*» rea? el cîștigă timp pentru "regăsirea” sau.inventarea data- lor momentului următor în desfășurare© aarațiunii. în ace- lași timp acțiunea.principală, prin retasdare sete putemiv. reliefată iar atenția ascultătorului aoutizată? °Bi înaR mer~ Sâ£ăJ3aL4a£â£le.« -Si .Qfiin_B9rjgeg_ă_mai departe.-ae~l» o vreme Setară peste un rit frumos.("Pata din dafin”). Hițmui frazei este încetini? ier. ascultătorul., se.înscrib-dofinitiv în "realitatea" evenimentelor narate pe-care le.urmărește pas eu paas Intr=b seară se făcu muscă, intră pe coș în cămars- unde ara cutia cu vinele, pe oîad-zmooaioe nu. ara acasă; . aci £fla-nivel morfologie,-deosebirile dintre varianta fami- liară și ‘ o sa-oficială, le'introduc elementele lingvistic', spe- cifice provocării și desfășurării dialogului. . Prin, funcția conativă a.limbii, pentru atragerea unul interlocutor în actul lingvistic,-în varianta publică,ofici&lă, subiectul vorbitor însoțește substantivul în vocativ cu unul din termSPii apelativi, specializați în realizarea lingvistică ' a relațiilor socialei domn, doamnă» domnișoară» tovarăș, țpva- rășăi "Domnul.^-(țoyarăse) Popescu l", "PoEpișoară/a Harialn "Tovarășe profesor otc Substantivul în vocativ- prezintă . fermă anonimă cu nominativul nearticulata Termenul apelativ alternează, în funcție șt de starea afectivă a subiectului vor- bitor și dc relațiile sociale cu interlocutorul, forme speoi- - 134 ® c® d vocativ: "Undo ta duci, i2ZS£ăâîî lonsscu?? au foros nospocifiaet "Ce cal faci, .j^jj^an9 loneaouî". Săi «Ies cînd âoaîinatarul site necunoscut subiectului vorbitor, termenul apelativ ia întrebuințează jingur: °Veniți, dontllPORTă (tova- £ăsnl)< aai aproape?" ■ In varianta £gmjJLlfi£âr alegerea formelor și construi-r r&a sintagmei vocativului, sînt orientata de vîrsta protagoniș- tilor și de mediul socio-cultural al desfășurării comunicării. Prezintă c frecvență -deosebită vocativele cu desinențe speci- fic© ale.substantivelor întrebuințate singure: Ppțye, Ioana, i^^asanala. .ăsâaXa» Xaiiis, iubito, baaicp, tăticule, .băiete, .Ua&ăS, «te. sau.precadata de interjecția păi (păbpăj băiete, Păi fetitei etc. In funcție, de interlocutor, subiectul vorbi- tor își însoțește vocativul substantivelor proprii cu terme- nii 2gaa,s unchiule. tante (tantJJ. poa (cărora în varianta ru- rală a limbajului oral li ae alătură numeroși ol ții, unii di- ferind da la v regiune la alta: bade, bădiță, țață etc.), de- semnînd în mod real un grad de rudenie sau exprimînd numai o diferență de virată: n&a ±£S (Ioane), tanto, Marja, bene(penea) Mjhal etc. Ca și în varianta oficială, termenii apelativi sîmt întrebuințați în mod frecvent singuri: "Bună dimineața, pepș Luncbiulp, iaaț£_eto.)." Dacă atunci cînd precede un substan- tiv autonom, pipa prezintă numai forma omonimă ou nominativul: “Cînd treci pe la noi, moș. Ioane?", întrebuințat singur, pri- mește totdeauna desinențe specifice de vocativ: "Unde te gră- bești așa, moșulș?", iar sub ast^ot semantic trimite mal rar acre sensul do înrudire (în limbajul rural) șl mai frecvent : pre cel ținînd d<. vîrstă. Corelația mal strînsă, în stilul conversației familiare, între starea afectivă a subiectului vorbitor sau atitudinea lui față de interi .autor și struc- tura enunțului lingvistic- ie concretizează aici în întrebuin- țarea frecventă a 'B.ibetantivelorCctil mai frecvent injurioase sau numai disprețuitoare) de proveniență adjectivală: tlmpi- iula» Wjixiîlfi, IsnacaDillac «tc. In desfășurarea actului lingvistic, pentru oiprima- raa relațiilor dintre protagoniști, în variante familiară - 125 - subiectul -orbitor întrebuințează pronumeie personale de per- soana a II-a, ier catagoriil-’s gramaticale da persiană și un- măr din flexiunsn pronumelui personal, a pronumelui și adjaO” tivului posesiv, a pronumelui-.reflexiv respectă coresponden- ța dintre planul expresiei și planul romantici văd cam trist; j&.s-a întîmplat csvaîc; "V^-am văzut pe âmîadoi-ieri la teatru»”, “Ța îmbraci cas fistichiu»", "Ăsta trebuie- să fie cartea la (voastră)” etco - - Atitudinea do politeța- impusă mai alssds /îretă, sau de respeat familial-, se exprimă nai alee prin pronumele mata (specific graiului moldovenesc) și dP-mnoatr (specific graiului muntenesc, dar prezent și în celelalte Raiuri), su diferite variante regionalei matal»; geta atc.s “ Uu ți-am spus eu, matale, mamă»."Ce mai faci nșta?"( ”Vln cu jla— £flfiaka&î / . • ■ . •' . In. variante oficie.lă3se alternează pronumele de poli-- tețe dumneata» dumneavoastră .sx 4omaja-voșa tră» distribuite în funcția da natura relațiilor ociale și de atitudinea reci- procă a protagoniștilor;"Dumneata să taci!", "Pe Dppmaavoastră vă căutam, tovarășa director...", "Dumneavoastră cine lîntoți?" ete. Iș flexiunea după număr a prenumelor personale^ reflexive și în flexiunea verbului, persoana a. II~a se caracterizează la ingular printr-o contradicție între planul expresiei (plu- ral) și planul semanticvsingular); ?Hu x-am văzut de mult, domnule Popescu..»", "De unde venltl domnișoară.",, 'Mi ne pare că x „ti îmbrăcat- cu.pardesiul msu^”. In locul pronumelui și adjectivului.p'sesf^, le pe.vf >ana-a 114-a se fclosșște pronume- le de politețe s nCasezi al âjjma&3X2jl&ț&â?B > "Biletelfc dumnea- voastră! ” Pentru persoana a III-a, obiect al comunicării, £n va- rianta stilistică familiară, subiectul- sorbit or feloooștt,. frecvent pronumele personale ai, sa, ejk? dinsul, dînsa ete. și, mai rar.- pronumele de^politețo dumnnalni» «te., iventual cu sen? ironic».In variantt oficială i- întrebuințea- ză numai pronum: de. politețe; -âJî®âfllBA.» -'to«»ÂSQQ&i. dâo domnia 1W< care înlocuiesc'și adjectivul pi :oeivs "Ideile * - 126 - M •• par depășita." Le-nivel fiisMeMâ, diferențiază prin frecvență varianta familiară de coc oficială., constituiudu-aa totodată în marcă a stilului convoreațici în raport cu stilul beletristic și, prin acesta, a limbajului oral în opoziția on col acrie (vezi pag.86-87). Varianta familiară a stilului convcreațioi - diferen- țiază mai mult de cea oficială prin frecvența ridicată a ln- p.82)» ”^HoitM, "Pst!", "Hm!..,", "Țțl* etc,, și a enunțurilor fragmentara, caracterizate de elipsă sau de mbînțelagaro (vezi p.82 ș,u«)s ".-Al fost a- colo ieri?/—Da./—Și?/—^i ce? ( Și. nimic.)/-Com nimic?prin intervenția frecventă, în structura frazei obiective, a pla- nului subiectiv, prin construcții și propoziții incidente, expresie a etări.i afective a subiectului vorbitor, a atitudi- nii lui față do conținutul comunicat sau față de interlocutor» "Fii atent eă nu cazi și să-ți rupi, doamne ferește-, vrun pi- cicrl’’, "Cine l-a mai adus și pe ăsta, lua-l-ar naiba eă-1 ia. tocmai acum?!” , La nivel lexical, varianta oficială a stilului conversa- ției rămîneț în general, foarte aproape de limbajul scris. Su- biectul vorbitor este atent oă rămînă în ifora normelor limbii literare comune. Varianta familiară, în schimb, ae caracterizează prin apelul subiectului vorbitor (uneori neeontrolat, alteori.de- liberat) la .< seric de categorii și fenomene lexicale evitate deopotrivă și dc stilul baiatrietio popular și d- limbajul "oria în genarai, unde pătrund, însă, în . tiiuJ beletristic cult, casații în stil". Prezența acestor categorii lexicala devine astfel, implicit, chiar daaă numai parțial, marcă e stilului conversației și, indirect, a limbajului oral. Sa cuprind aici» - termeni lexicali dc ?aniți opcclfici sau prin planul •iprclini numai sau prin mutațiile intervenite £d corelația dintre planul expresiei și planul lor nomantiot sînt conati- - 127 = taiți prir sufixa dinijautivtils gi; augmentativo sare gi^n abandonat funcția io* cbioctivă pentru a deveni expresie a unor stări afective: etc.; âă^i, Silâaeakă, j^UlSa etc.(vo< p.lol'ș.u.} • - termeni lexicali doveniți specifici prin mutații se cântice fundamentale (d© tip expresie a.atiindi- iiisubiectului vorbitor față de interlocutor sau față de o. altă persoană, oble al comunicării lingvistice» de tandre- țss e^idasăf £&>£, aălHiSă etc. sau de dispreț» oix al-£adr.ir ; animal» hop, vacă a te» “ termeni lexicali.pitorești, mai expresivi decît sinonimole lor din limbajul scris eau deveniți nai expresivi . prin închiderea lor Sa a fer a stilului familiar: ^.chiuli. a~l £le liX» a tuli-o. a se miori ăi 0to. ’ -.termeni.lexicali argotici și termeni.tabu, expresie a untul mai mari libertăți pa.care și-o iau anumita categorii de vorbitori (vezi psg.lo3-io5). Bo EIMBAm 3CBIS l0 ■ Considerații, mntfa Cum s-a observat din reprezentarea grafică a organiză-’ stilistice a limbii româna contemporana-(vezi pag» 33) șl din j’^entariile care i-au urmat, (pag.34 g,u«)s •ntră.în relații de interdependență cu limba, comună, ps a© o parte, și ou Jj^aiîiîLas^^, pe de alta» Din relația cu limba comună, prin zona do suprapunere cu aceasta, derivă profilul unei limbi.literare comune, p8fltQ diferențieriia stilistice fundamentala» . Din relația cu limbajul scris, derivă înainte de toate însăși existența și esența limbii literare sa a2XEă. în raport eu alatami ^imbii naționale și cu vorbire a .individuală, în proceeu} de dezvoltare, apoi,.a limbii.literare, relația cu limbași scris 'condiționează și orientează însăși organizarea «» ‘•'2i ei itili-itică» anele stiluri sîat gonerato do limbajul acrie, altoie aînt fixati- sac. modificate do acesta. Aga, stilul J2Bș blioistic este .o creație absolută a icrisuim. Stilul MilBx © tifle s-a impus în aed hotărît prin scria, stabilind doar o olabă legatară ou manifestări. anterioare, orale, ale științei, populare ( o.știință accentuat practică: medicină, agronomie). Celolalt* stiluri au o situație intermediară. Stilul ^glsiXlS” tic cult este în mar: măsură o prolungiro^în condițiile ocri- sulul., a stilului beletristic popular, dezvoltat în condițiile limbajului oral. Stilul juridico-'administrativ se consolidea- ză ca stil autonom în cadrul :raat do scris. Acseto jtrînse raporturi do condiționare între apa- riția scrisului gi dezvoltarea limbii literare ca normă gene- rală și sub aspect jtilietic, impun stilurilor funcționala ala limbajului acria două principale caracteristici: a.- Stilurile colectiv ■ (funcționale' eînt categorii istorice: constituirea și evoluția lor eînt determinate de desfășurarea culturii spirituale a poporului, nu indiferentă la dezvoltarea- civilizației lui materiale. b.- nGranitelen dintre stiluri H£_aÂnt nici..AgUaMlfl gi nici precis delimitate 2. înscrise în cel de al treilea grad de deviere: a normei socio-cnlturala de la norma generală, unică (vezi pag.25 ș-u.), 5^lnrile colective (vezi p.27) ale limbii își datorează apa- riția unor factori extralingvistici, de ordin socio-cultural, rezultînd din situare» vorbitorului în cîte un anumit domeniu de activitate cotidiană și de cunoaștere. Profilul lor individual este determinat do » 1 .» atitudinea protagoniștilor comunicării fața da rannui lingvistic, concretizată în funcțiile limbii, 2 .- structura internă a semnului lingvis ic, 3 .- opecificul organizării eemnoior iingviotice: - 123 • ~ în cînd interesează raportul ,șnunt^esp.-, determinat de conținutul informațional al semna- loi alcătuitoare, în funcție de cele două axe paradigmatică gi sintagmăticăs - în interiorul variantei funcționala în ansamblu, oînd interesează^ - raportul eu sistemul limbii, - raportul cu limba litarară-normă generală, - raportul, cu vorbirea, - organizarea semnelor po nivele ala limbii, Dezvoltindu~se în cadrul limbii literare comune^ aE" pactul cult al limbajului scris, stilurile se întîlneac într-o zone de suprapunere cu aceasta (pentru fiecare dintre ele, dife~ rită ea eziinâere} și 39 diferențiază (în grada variabile) în™ trei ele prin, profiluri specifica determinate de factorii ma-î ane amintiți. . In funcție de acești factori,.constituiți în Vot atîtea criterii de delimitare^ sînt identificabile patru variante ti- listice (sociolecte) ale limbajului scrisa * stilul științific, . - stilul beletristic, - stilul publicistic, . ~ stilul juridic-administrativ. STILUL STIIHȘIglC ' Poziția protagoniștilor în întrebuințarea cemnu" lui lingvistic este determinată de 'pecifiaul dezvoltării funo» țiilor limbii. Urmare ,a acțiunii funcției Htilisticor în dasfășuraro.: comunicării șl cunoașterii științifice, ae impun, aa decisive funcțiile și metalingvistică. • -- planul referențial, punct do plecare și de întoarcere. în doefășurarea funcției referențiale’a limbii literare comune. - 13o - nu mai este interpretat duar ia nodul empirie, ci asta supun unui proces da investigai'e a cărui finalitate este cunoașterea științifică și ala.cărui metode eîat supuse unoi tendinț- do maximă fornializars. Somnul lingvistic implică, atît la emitere cit și la receptare o rganizare (șl. rac.motiv, aeiizare a organizării) pe.două straturi a.semnificatului și; prin aceasta, a semnifi- cațiilor unui enunț, în funcție de: - cun.-asteree empirică și - cunoașterea conceptuală, care o include pa cea dintîi. Spre deosebire de cunoașterea empirică, în permanentă relație cu planul referențial, cunoașterea conceptuală poate deveni suficientă sieșit ce întînplă așa în domeniul științe- lor de maximă abstractizare (matomaticile) și în filozofia. Acsaată organizare internă impune receptorului (ca și emițătorului, se înțelege) aă cunoască^- pe lingă codul lin- KV;știe - adică sistemul propriei limbi (sau al limbii în ca- re comunică), așa cum cate acee*a rt’fl'ctat de normă - și £Ji" dvl metaliugviștlc. Codul lingvistic creează cadrul esențial dejfășurării comunicării, iar codul metalingvistic, universa- litate și obiectivitate Ecmniflcațiilor, concomitent cu rea- lizarea cunoașterii conceptuale. Atît elaborarea cît și re- captarea exact! a unui icunț precum: "Calculați cu cît octe mai mare viteza mișcării de revoluții a pămîntului în compara- ție cu viteza mișcării dc rotație la ecuator." presupun: cunoaș- terea științifică exactă a conceptelor cuprinse în planul se- mantio al eoMnelot? llngvj etice: mișcare dfl revoiu^ig* MgSflTA imitația, âsiiaijase Impunîndu-ae ce oecnțiale comunicării șl cunoașterii Științifice, funcțiile referonțial-donominativă șl motalingvis- tică mlhi:rnră au chiar anulează acțlun:i celorlalte funcții. Funcțiile conativă și fatică sînt, teoretic, absente, funcția poetică se mbordonenză jadului specific în cari acționează funcția reforonțială. Acțiunea funcției expresive este ținută - 131 » sever jub control, analîndu-i-se aspectul emctiv. Semnul lingvistic, ac impune protagoniștilor doar din punctul de vedere al relației cu obiectul»'. El servește ex- clusiv peutru transmiterea cît mai xactă a unși informații științifice. Bl sate emis și receptata nu destinat. Hacapto- rul nu eat> un destinatar în funcție de care emițătorul o^-și organizeze în aod diferit enunțul. Aceasta se întîmplă doar în varianta didactică a stilului științific. Altfel, nalță- torul este preocupat în mod esențial de chicotul mesajului pe care îl are de comunicat,. în direcția cuprinderii cît mai exacte, fără echivoc, a conceptului într-o aspreai. Ungvi ■■— tică neutră, capabilă aă înlăture t>rice ambiguitate, pautrr. impunerea conținutului semantic denotativ, prin anularea-, pe cît posibil, a oricărei conotații. Pace excepție o singură cunotațio, prin natura ei, însă, fără implicații, asupra semni- ficației semnului (și.enunțului) lingvistic} această conota- ție derivă dintr-o amprentă generică repi'jzentînd autodefi- nirea semnului din perspectiva apartenenței semnului la. sti- lul științific. 2.- Pentru,a putea descrie specificul jenmului ling- vistic în stilul științific, să ne reamintim structura sa se Sntîlnesc (sau se pot îr.tîlni) toate funcțiile limbii, senmi- XiShțXn semnului lingvistic eato.o rezultantă a corelației dintre gomqifiigagk și semnificat. Semnificantul. nu astciperech.’ aautră, necesară dar nu determinantă, a semnificatului ci par- ticipă. împreună cu ac ar ta,, la dezvoltarea semnificației. în interiorul raportului comunicarea - 132 științifică srmfliflgRțîa este >c hi valeu Să cu sotanlf leatul. Semnificantul nu-contribuie în niciun fel la procesul aenmJ.- fioării. Condiționând constituirea semnului lingvistic, al face doar posibilă transmiterea semnificației lul< In dinamica interioară a semnului lingvistic (voal Cu.^..da lawalaUoă generală, p.177 ș.u.)„ între fiaaxaaacAar, și cone^nA. la nivelul willlflfiailllul. între B3££âfîSli_aSs. noră și la nivelul as®BW&aB*H12£7 se impu- ne ca definitorie relația concept- imagine acustica, do esen- jă socială, prin, ignorarea relației percepție sonorăvrap^ș.-. . 7,9atare, de esență individuala. Sin perspectiva interpretă- rii dată do T.Vianu faptului de limbă, această predominare a dimensiunii sociale a semnului lingvistic sa concretizează în impunerea nuclomlui comunicării naționale, stabil, care tinde pre unitato (1), și reducerea zonei reflexiv:, indi- viduala și mobile, care tinde sprv Prin dezvoltare? relației nucleu notional-eeaaificat^ așmnlfXcație.somnul lingvistic devine, în stilul științific, ÎXâB.țHil iar semnificația transparentă (41). Semnificai tul la;iă să transpară întocmai ^mnificația pe caro o;.transmite de la un pol la altul al comunicării tocmai prin nepartici- parea sa la constituirea ei. fie aici derivă mai multe șerac- teriatici ale semnului lingvistic în stilul științific» strîne legate între ale, cart orientează în mod esențial raporturile •ale au protagoniștii comunicării, de care sint totodată într-o năoură însemnată condiționate: (42)f - alaonlmio...infinită* teoretic unui semnificat 1 a® poate asocia orice semnificant care își poate acuma rolul de a transporta întocmai semnificația. Posibilitatea de alegere a ninsnimelor fpinde de pianul paradigmatic al limbii, în primi rînd, dar și da competența și performanța lingvistică a mițătorului. Desfășurarea teoretic infinită, a oinonimioi Perfecte) sste asigurată de posibilitatea selectării «sâni- ficantului din orice alt sistem lingvistic, inoluoiv din -bl șl limbaje artificiale» Prin aceasta, a' enul llngvlc— tic științific aste traductibil fără reet. - 133 - - semnificația osie obiectivă și jjnlSâ£âfX§» traduc- tibili tatea absolută a semnului lingvistio nu derivă numai aau nu derivă direct din neparticiparea semnificantului la constituirea semnificației ci(și) din caracterul obiectiv Și universal al conceptului înscris în planul semnificatului și care interzice samnificantulul să participe la procesul de semnificare. - semnificația asia închisă? natura înaăși a comuni- cării științifice precum §iț în mod uarticular, caracterul obiectiv și universal al semnificației impun receptarea în- tocmai a enunțului științifice Decodificarea iui exactă în- seamă reconstituirea semnificației în toate datele introduse de emițător la codificare.' și fără adăugarea altora noi. - constante semnificației; caracterul obiectiv și .gel- voreal al semnificației, precum și.caractarul ei închid.:re- zultînd din neparticiparea protagoniștilor la procesul de ficare, asigură deamificației constanță în timp și spațiu. Semnul lingvistic,, relativ independent do context, dezvoltă aceeași semnificație indiferent de timpuls de locul-și d: condițiile în care se desfășoară comunicarea. înlocuirea semnl4 f£cantului cu un altul din seria de sinonime perfecta din di- verse limbi nu duce la modificarea semnificației. Acecctă con- stanță cate asigurată, pe da o parte, de cunoașterea codului . wntalingvistic, po do altă parte.d stabilitatea aceluiași cod. 3.- Cele nai multe dir, particularitățile ‘sumolor ling- ' vistice va relevă mai alee (unolâ, chiar exclusiv) în nodul lor de organizare, pe care îl și determină totodată sau de caro sînt determinatei BaJ^xHl-SasnâEgSâai Excluderea elementelor conotativ^ face ca semnificația msnajului să se suprapună peste cea a enunțului. Această echi- valență derivă dir și întărește stabilitatea în timp și spa- țiu a -lemnelor lingvistico. Semnificația lor în plan sintagma- tic aste dotsrminatu în mod eaouțial de poziția po ?are o -cu- pă în plen paradigmatic,, iar relațiile riintagmatice lasă, în - 134 - general, aemodificată semnificația Individualii a fiecărui. semn lingvistic primar. nb aspectul informației, enunțul se caxacteriaează printr-un grai? maxi,:; do densitate, reflectând tendința spre unitato a nucleului național din structura plauul.nl semantic al semnelor lingvistic» științifice* Organizarea semnelor minimale în semne lingvistice complexe, în procesul do elaborare a enunțului, este orlen- tata de două particularități esențiale ale comunicării știin- țifice: “ d-)nfășurares pe bază de raționamente. - situarea în interiorul opoziției adevăr-fals) ?riraa Împuns munțului lingvistic principiile struc- Vî ogieei de la cunoscut la necunoscut (aubiect->predi- ««t , de la general (și esențial) la particular (și aleatoriu) fegent^subordonat) etc. Organizarea în.acest mod a enunțu- Ini eccentuează linearitatea semnului lingvistic prin desfă- Warea în.succesivitate și a semnULcat^lor nu numai a semui- canților. Semnificația globală se construiește în același >oc, creseînd și adâncindu-eo, de la simplu la complex.. pe~mă- acumulării semnificațiilor semnelor primare, într^un sin- 8^ eeae, ascendent. desfășurarea cunoașterii științifice în interiorul determină specificul raportului dintre aițâ. oru! și receptorul enunțului lingvistic, dintre un emi- W or, care poata rămîne același, și un receptor, dc obicei »«eu altul, în legătură cu semnificația do ansamblu a enun- L . 91 CU prl,lciPlnl în timp și spațiu a semni- ației semnelor lingvistice primare aau complexe. Jonstanța semnificației semnului lingvistic, reia- ae px.ecna și căracternl ebieot±v ș± Mivaraal al aO0Staia Pun receptorului reconstituirea oi întocmai gi-i interzic ♦oJ’ intervontia 111 Preșul de semnificare. în același tino, tor i COndiîli fcin$> spațiu, considerate sub aspect cul- 51 care stau într-o strânsă legătură cu progresul nccon- - 135 - tonii al ounsașterii științifico sau cuconeopția d«șpr« lama a receptorului (la întretăierea diacronie! ou sincronia comu- nicării științifica) îl pot determina pe acesta oă se situeze în poziții diferite față de semnificație sau, mai exact, oă situeze semnificația în poziții diferiti între extremele ade- 3&£=£alâ. 0 dată reconstituită sxact semnifieeția globală a unui anunț, receptorul o poate accepta sau respinge aau o pr»at:< corecta, dar în.acaat din urmă caz el oonetruiaștt un nou enunț, cu o altă somnificație globală și cu o.altă poziția în opoziția adgvăr-fal^^ nșa, de exemplu, situîndu-ao în,perspectiva adevă- rului științific formulat de N,,Copemic și GoGalllei, recepto- rul va respinge ca falsă spanificația enunțului; "Pămîntul stă fix în centrul universului iar în jurul lui se rotesc soarele, planetele și toți ceilalți aștri.”, refleotînd concepția geo- centrică a lui Aristntel. Mutații esențiale intervin uneori și în semnificația semnelor din codul tnetalingvietic, cu consecinț1.: însemnate asu- pra semnificației anunțului din care face parte<> Termenul fatopu. de exemplu., și-a schimbat emnificația inițială: ‘unitate indi- vizibilă’ca urmare a- adînci^li procesului de cunoaștere în domeniul' organizării materiei. Semnul lingvistic suferă atunci o modificare esențială a identității sale, atît prin desfășu- rarea relației interne iLSEDlXicsat.-^e^ LâîăS î§i pierde motivarea de la nivelul eemnlficantulul morfologic: & - 'fără', tom^g -‘‘divizibil') cît și prin dezvoltarea unor noi relații paradigmatice cu alte, eesone lingvistice, constituite în legătu- ră cu noile adevăruri (electron,, pozitron. neutron etc.) Baigen* țele receptării întocmai a semnificației enunțului Împung în aceste cazuri.refacerea aernificației originare a aemnelar lingvistico minimale. Mai ales prin unele varianta, determinate de specificul dcmaniilor de cunoaștere, stilul științific depășește cadrela siutemiui limbii naționale5 i * « 135 - a.- prin îmbinarea unor seim» lingviatlca aparținînd la limbi naționala diferit». Ia domeniul oercotării medicale și în. cel al științelor naturii, codul motallngvlstic dater- niaă introducerea în enonț a unui nare număr de termeni din limba latină* "Colohicina, aloaloid din pplohipuEț auțo^ale (brîndușa da toamnă) liniștește în nod epccific accesul de (toBCOloaie clinică. B.M. ,1970). b.- prin îmbinarea semnelor lingvistica ou semna apar- ținînd nnor limbaje artificiale. In domeniul cercetării mate- matice, esențial abstractă, și al cercetării fizice, aatrono- ■ mica, chimice ate. nemnelo naturale se naociază, în consti- tuirea, enunțului cu simboluri matematice, fizico, chimico și cu semne grafic», dosene ate.» "Pentru * O:avem WO;! y B O D -- U+B)./.U+B-«+l) Saagxfeil.ou limba literară enormă gonvrală ^ăsînc la o parto ioșirea din cadrul oiatemului limbii naționale, între stilul științific și limba literara comună oxiatăc souă amplă do suprapunere, descrisă do trăsăturile specific* de somnului lingvistic șl dc organizarea emn țol ni t Aceleași trăsături dezvoltă totodată și o zonă dc neeuprapune- re. _ _ Pentru S.itarcnr (pe linia lui E.Bartbas), "limbajul" Științific, reprezentînd "în mod optim ipostaza rațională" a ființai umane, constitui? în "gradul zero al limbajului". Tocmai această "condiția’’’ a sa determină descrierea unor a o» de specificitate în interiorul raportului stil științific - MabL lA-terajă comună. Din perspective tricotomiei glfl.teBi-n ornă-vor bir ■ (3. oșsriu), stilul științific se situează în cadrele normei go— iacale unice (vezi p.24) (caro funcționează ca limbă literară), *ar în același tiran deviază de la aceasta prin constituirea ca în normă specifică, determinată socio-cultural. 1 înscrierea în interiorul normei generale se realizează P*ln modul de desfășuror*’ a relației dintre ""w’ftost ți - - 137 - ficant în proaesul de remnificurs șl pri Eodulitățile de intersectare s relațiilor paradig^tico cu csl< sintagmatica în construirea enunțului, atît în plenul ixpresiei< cit și în plac semantico ’ Absența funcției amotivo a limbii menține la un grad absolut; de arbitrarietate relația Internă, dintre-sejmificant, considerat d»pod»v» fonetic, și semnificat, în, constituirea semnificației, desfășurată în limitele impuse de semnificat, Prezența. codului rastalingvletio- relația etrînsă dintre enun- țul .-.ingviatic și progresul cunoașterii .determină o neîntre- ruptă proliferare a lemnelor lingvistice, oare se. caracterii zează printr-un izomorfism ca șl perfect.între planul semantic și planul expresiei,, considerat din perspectiva structurării sale} relația dintre semnificat și semnificanțul considerat morfologic este da motivare, nu .numai d»p,d«v, al sistemului limbii naționale dar și din cel al sistemului altor limbi: la2E2£Xl£3, Confucianism. dicotiledonate.. oosinusoi- ihțiofaună etc. Această orien- tări către universalizarea codului matalingvietic schi robă con- figurația stilului științific ir raport cu limba literară co- mună, d&terminîndu-i într-o măsură însemnată.identitatea între celelalte, variante funcționale ale limbii naționale. x X X .Dezvoltat cu precădere în cadrul limbajului scris, stilul științific S5-deafășoarărînsă9 și pe calc orală0 Aceas- tă modalitate de comunicase .(prezentă în procesul de învățăm mînt și la-întruniri științifico) ,', amplifică zona de suprapune- rs cu limba literară comună și determină eoratituiraa unei variante: . Deosebirile care inter- vin9 neesențiălG;, eînt consecința prezentei, în procesul do comunicare? a «inui destinatar mai puțin anonim* chiar dacă • neindividualizatjdevenind din, implicit ixplicit, destinata- ?ul impurA emițătorului, conștient sau subconștient, o orga- nizare Rp’,elfioă ț- anunțului lingvistic, mai alas la nivel • - 133 - sintactic-și-lexical, Subcpâsnîndu-uc eu.aceeași riguronitata oxigânțalor limbii literari șl "autorității0 do zodel a otilu- lui științifici; lubiootul emițător, în aspirații -ia de-e expri- oacît mai clar și mai exact conținutul uesajalni-ee.sprijină în nod frecvent pe repetiție ți sinonim lingvistică,. Atît-la nivel Gintactic, prin frecvența deosebită a raportului du .^.west-falian (vestfailan), (itriu) (chim»).,Da fapt, această. -noima- trie între sistemul fonologie sonor și cel grafic a trecut și în xinba literară cemană prin extinderea circulației unor termeni, precum s^aS,, xeafega otc. In diferite epoci, stilul științific a constituit t>n factor acti’? în promovarea și consolidarea oistemului fonolo» gic -1. limbii literare» Structura.fonolcgică a-enunțurilor. științifice, concre- tizată în frecvența unor .foneme. și în constituirea unor gmpu." ri de foneme,-descria o-zonă specifică stilului științific.în raport atît cu limba literară comună, cît și cv. celelalta ati<= luri» Prezența termenilor care au în structura lor morfolo-. gică prefixe .de origine greacă, precum homa^nhemo-^hello-.hldro” e cc« da termină ;> crnștera. a. frecvenței laringalai £■ 01» impli cit, a structurilor fonematic- cu h inițial?;hemartroBă^ hema- =Ua, âfiasă&îi&s hsjasfaglfii - 142 - hilioterapie, heliogcopie, hiar-jcefalie te..Alto categorii de neologisme amplifică registrul pr- ibilitățilur combinato- rii la nivelul semnificantului. Grupul conunnatlo Efl își în- tărește poziția inițială (concratlzată în familiile cuvinte- lor psalm și psaltire): ealhifir psihiatrie etc. Grupul XI, dispărut din poziția inițială prin trecerea în fondul pasiv al limbii a termenilor construiți cu f tor l-t ftorilogofăt. este reintrodus prin» acid X.Wlfi, ftaleină etc. Cîștigă poziție inițială grupul ni prin: âafiiU*. AUallfiBf etc. ș.a.m.d. In variantele atili.tice care recurg la termeni din alta sistema lingvistice ae introduc foneme și structuri fo- nematice specifice ac'stora* grupul gu, din latină: ozvccvCuc quadrtPPtalus sau hiatul og:pplpmba -Penau 1‘pornmbol da scor- bură') sau ea‘ oaradlgoa apoda ('pasărea paradisului ), con- soarte geminate: ealao trutta fario ('păstrăv‘), nprPh9Ufl_ osculenta (.'zbîrciog') etc. Nivelul morfologia Bxistă la acest nivel o soră de suprapunere perfectă între stilul științific și limba literară cozunăt identitatea din pian paradigmatic a semnelor lingvistice ea ie respectată în plan 'intngmatic prin desfășurarea unui izomorfioi maxim între piarini expresiei și planul iomantlc, din perspectiva normei generale- Particularitățile stilului științific apoi» în raport cu limba literară comună, po do o parte, și cu cele- lalte etiluri, pe do alta, constau în frecvența actualizării unor opoziții categoriale din cadrul sistemului. Aproape toți cei caro s-au preocupat do problema deli- mitării stilurilor funcționale ale limbii rornur (S.Galopanțis șl T.Pavai, Gh.Bolocan, B.Kelamsn, I.tltnn ș.a jau apelat la metoda statistice, atribuind rol de prim ordin fraaisaiflX» același sens, l.Sfîrlee autoare a unui studiu-cadru asupra organizării stilistice a limbii rcmâuc literare, con- sideră “frecvența, adică prezența iau absența, raritatea sau abundența unităților la toate nivelele limbii", urmărită și -43 - în distribuția șl combinarea lor, "drept criteriu fundamentă al delî.mitării stilurilor,”' ■ ■ * . ■ Criteriul, secundar din punctai nostru de vedere, îw iâ£îaĂ£flâ stilurilor, ara o importanță majoră în descrierea lor,chiar dacă și aici. necunoașterea exactă a "limitelor” limbii literara comuna și caracterul nu totdeauna L:aogan âl organizării limbii acrise în interiorul diferitelor oale va- riante funcționale situează concluziile, sub semnul relativis- mului. Considerat stilul științific din perspectiva-variante- lor sale interne, coeficientul de relativiști, se reduce simți- tor; unele "date” sînt comuns tuturora,■ altele depind, însă, într-o raăeură însemnată de domeniul cunoașterii pa caro £1 reprezintă., . ■ Organizarea morfologică a vocabularului textelor șiiir țific® descrie o mai mare frecvență a-substantivelor și proau- melor nepersonaiet impusă do caracterul * obiectual" al ectouai- căril, dominată da funcția cognitiv-roferențială- Dintrs pro- '. numele, personale, o frecvență mai ridicată'cunoaște cel refle- xiv, cu valoare.impersonală, în legătură cu aceeași •’^obieotivr re" e enunțului, -Caracterul continuați» și de confruntai® de idoi al procesului de cunoaștere științifică determină 0 frecventări* dicată a substantivelor proprii. .Acestea sînt simboluri, ale unor ^-oriit "Am văsuț că principiul Jakobson-Barthes revin® la impunert-n unei anumite regularități de comportare.a difîW ței lui Sagjfcg, între termenii unei aceleiași paradigme." (S.Mar >p.cit,,p«157), cau-indicatori bibliografici: “Se'cunoa® sucoî:-Mir obținute- pe această cale, în fonologie (de cătro Și colaboratorii săi/7/,/22^, în teoria «pozi- țiilor, lingvistice și‘ în grama- tică„oc“ (S^arcuE, op.cit.,138). In textele istoric.> mai U-«s și în cele geografice, acestei categorii "cultural^tiințiA®8 d' substantive proprii. ! as adaugă categoria .termenilor refe- rențiali: "lusamătutoa actului lui. Bpjgș'plștB QU“1 scăpa lui Sfiâ&âă» Chiar după victorie sa împătriva lui Pompoiua, ol au - 144 - rpauaț® ța ideea de a face răabol «Scolia?» "(VoHÂrvan, PapAA; P,135)e ... . ‘ ____ Spcoifical-cuns&ștaeiî stiințiflat iRpwa&v esi alea prin codul mtalingvistic, o frecvență .relcva»tă s culstea» tivalor ebotruatoc Indicolo col mei SnalS de frecvență oJ acestei clase, do aubotentivs £1 feregictreusti vasiauta a ti» tistică a scrinului filosofic» . Abonați fitncțlol «spresivs, £v ipoatam ci cnaSlsăv a cjoncretizeaBă, le socut nivel lingviotle, - în abseatt bh?0b° pa absolfâtă, dir stilai științific, a interj ecțiaior ți a da» rivalilor( oubnt antiva,... veste «adj ootîve , ed veste) Jates j ooțlc<= nai?.. Prezenței aceators B© pcato. notaje®1 suit cOBldcatal îa varianta-didactică, di» textele do popal&rî&arâ nea dla 6®$»- nioaroa pe cala ©ralăo îloxiune a eceainelă &i HreEonanală 9«a «aMMMcm mi tar» «*><^ »=*0 M(£w»-)O^CO*3L1»> « ■• ■■«■h—i . . ■ Cu «zcepția.noEiEiffitivulElv în fleximea ces^asliS esiC’ ^ofinltesie fscevonța cxtsea-d© redusă a-casurilaE’."pessena^ lo’h dativul, acusativul precedat da p£,opo^țlB--®.$s,£s® pa 0-' ™câtlvnlo .. .. ..... 'ăxpfOEia a fuuațlei coaative G6J?o icpllcă eh asasina” tas prezent îs Earisntsil ccEsaică»?!!» XȘJ.'>îB,ti5iuĂ. oste îatsc?!rdn« ■ tat doar în. varianta didactică & fit^Oai științific $1 «Ejyai cînd coauniearea sa raEJiBO&zft cralo Bativul pereocnei ei acusatlvnl precedat de Ea«fcaal ă9, oîat foarte rare .în textele științeion posltlvos- dor sînt prezento în. varianta științelor Er-anirtc, rai ales în texte le ioțorlcep inpue® do paFtJnulRffltățl b!s P1e.uu1.h2 de J?ofe= rințăo . • Dintre noEdniitlv el aosâz&tlv, acusativul ps&peHițiO” &ai pare să doaia© noainativulf^^^ dar feptnl rățin' ncsenal” flertiv pentru definirăți stilului științific, fi© pentru r* •• ouprapțmo puata e oi tuație din linb& 116i|riM?ă csEcnă, fie Pentru că nu se iepunc ca fononca nnraEst al cnunțulci lingvic tla„ Hioi abitir genitivul, ou o freevanțl destul da ridicată. - 145 ~ în texte dș o amploare mai mare, na as sonFtitud îu marcă stilistică,. In flexiunea după număr și.persoană a prvșnumlor perso- nale, foarte puțin frecvente nai ales la nominativ și acuzativ, predomină persoana a III-a. Persoana a II-a o ca și absentă iar persoana î» folosită ou prapond^reu*^ ia plural» introdu- ce o contradicții între planul limbii și col ont-țlogic; oste o marcă a pluralului antoritații științifice sau a modestiei: "Noțiunea de aparițis a unțti personaj într-o anumită situație aa dă posibilitatea.«o” (S.Darcus, on.cit,.P.323)• Pronumele personale de politețe,'absenta, în general, din stilul știin- țific scrib, Intervin în varianta lui didactică, deufășura ă în cadrul limbajului oral. \ Prezența cu prscădere a adjectivelor generice sau ca- tegoriale (prin cars obiectele denumite da substantivul regent aînt grupate în diferite clasa) determină specificul dezvol- tării categoriei comparației mai ales în dou* direcții» - creșterea numerică a adjectivelor care refuză cdei- parația, predominarea gradului pozitiv și frecvența foarte scăzută a superlativului absolut. Adjectivele care refuză comparația, mareă r unor cubei»* se c ' Obiecte", Fenomene, concept' etc«, constituie cu substaa* tivul regent (sau pseudo-ragent) sintagme în interiorul cărora substantivul reprezintă genul proxim iar adjectivul diferența specifică:. o lentilă convergentă, Io rază de iBaâ&ă monocrcmați* că," suprafața unei lame transparente cu fete plane și paralel' număr *ar, fracția •.■rdinară, număr natural,"Există înoă un aspect care diferențiază net metafora matematică de cea lingvij tică" (S.MarcuBt2&gl£>»P«95) •Predominarea gradului pozitiv sst<< consecința eroștori'- numărului adjectivelor fără comparație și superlativ dar și o absenței sau slabei frecvențe a adjectivelor calificativa și apreciative. Cînd acestea apar, mai frecvent tn sextcla do științe alo naturii sau în cele <5o știință a literaturii sau - 143 « în alto științe, uman o ( dar mai rar, alo primase, po lingă forma primară de pozitiv, car» rămînr predominantă, șl alte fSBM, fio comparativ do superiori țața:"... Aloc.'nndri aducoa, î» primul rînd o conștiință nouă, mai profundă, cu înecarăți implicații literare.* sau de superlativ relativ:"Bl vede folclo- CQh Pal autentică literatură națională și populară..." datoria literaturii româna, vol.H,BA.,1968,p.450). In textele matematice, adjectivele mar^ și mic intră, prin forme do compara- tiv de superioritate și prin superlativul relativ,în sintagme fi3>> de țiaximă frecvență. - orna de superlativ devine, împreună ou un substantiv, chiar un termen tehnic, component al codu- lui motalingvigtic: cel mal- rara ăi2igor_coaun, asl-Bai-fllfl. multiplu comun. P loxiunoa verbală Introduce ^au acc’întuuază o serie de diferențieri din interiorul Cilului științific. âbsanța funcției conative se concretizează în frecven- ța foarte redusă a modului imperativ și în frec'^nța determi- nantă a indicativului și a infinitivului. Imperativul auto prezent în varianta didactică: Subliniati nunerele naturale divizibile cu 3.", unde oa£4 dominat, însă, do conjunctivul cu valoare de imperativ: " Să se calculez* intensitățile coranțl— lor care circulă prin cele dou^ rezistența. In textele știin- țelor pozitive (do matematică, în primul rîno , are o frecven- ță caracteristică conjunctivul fără morfon al verbului "Tis un triunghi cu lătur ale..." în varianta stilistică a textelor istorice se între- buințează frecvent potențialul, prezumtivul: Burete sta Ya fi ^‘efășurat. fără îndoială, o prodigioasă activitate didactică", "Bi se par fcarta probabil c# î: zid șă fi.PXlOtaî o poar la care conducea scara do piatră...", ’-n acest fel tn aaga incintă ar fi înconjurată cu ziduri și ar fac? QW cu cetatea propriu-zisă" (BureblstaL 5* diverse construcții com- plexe, expresie a ipotezelor: "Printre tracii ce trăiau ames- tecați CU colții trebuie să fi existat și daco-geți..." biata p.241)," «o o-a întîmpiat cu coloanele de calcar Jupă ce - 147 “ sanctuarul a fost desființat?... Ele au ontut primi o altă utilizare.." (Bareî}iBțacp.4i9) • s ’ X X Categoria gramaticală a timpului este dominata de frecvența foarte ridicată a prezentului. care dezvoltă va- riate valori în funcție da conținutul semantic al enunțului: - este un prezent atemporal, ca instrument al defini- rii diferitelor concepte, -«primate de componente ala codu- lui metalingviatic, în enunțuri de esență teoretică:n, epi- tetul așțe acea parte de vorbire sau d^ frază care determină, în lucrurile, «au acțiunile exprimate printr-un substantiv sau verb însușirile lor estatica, adică aca.lea cere pup în lumină fe'lul în oare le vede sau.le viate scriitorul și cere au un răsunet. în fantezia și sensibilitatea cititorului.” (T.Vianu, p.145-6), » est® un prezent pantemooral. ca.instrument el co- mentării fenomenelor supuse investigației, în teste .interpre- tative? ”In concluzie, psihicul rezultă din relație. Sensul primitiv rezultat din relația.directă a organismului cu me- diul șe. îmbogățește progresiv...1’ (V.Pavelcu, Prpmț>, „psiholog ,3^1, p. 186) c - este un prezent dinamic, oa instrument al descrie- rii .actualizatoara a unor evenimente istorice, social-cultu- rale., individual-umahe etc», mai alee în enunțuri din dome- niul ictoriei șl din cel al științei literaturii: nGei mai p^aiornici exponenți ai mișcării literare din deceniul al patrulea pe lîngă Heliade, profesorii școlilor națio- nale, Ei. compilează manualn și alcătui a șa traduceri, orlen.tîu.v duva9 spre literatura moralizatoare și didactică a luminilor...” xlgtcrla literaturii române, voloîli.p.258), « este un prezent deacriPti-V, ca instrument al re- liefării ideilor esențiale dintr-nn text de exagsză, i unși opera literare sau științifico, /’Harea diversitate a obiecti- - 148 - Vdloj? urmărită WaaaX££Eă opera într~o adevărată frescă a societății timpului. Bciorlmea e privita critic; ridicată prin tot felul de vicleșuguri, oa dw; o viață d- huzur £j2j££la_9E2i-.Ei22i5^^» nu respectă ruinele trecutului istoric de gloria, ba chiar contribuie gă le rloipeaacg ^SSăâllâE^» patronează o justiție d& clasă grotească, ad- mițînd nedraptăți strigătoare (Un profer de la 1826). So- cietatea înaltă străbat^ o perioadă de tranzițif rapidă? demnitatea omenească apare degradată, între o indolență de tip oriental și o febră.de c.amopolitlsn șl snobism. Moravurile g.ș..dezagregă, soțiile. își Înșeală bărbații, iar* ei a.a,j3.onaolează cu vorba populară Xu mai pățit-o și Sliiî*" (Istoria literaturii române, vol.II,p.3|l)p ?ără să ia^ă total din această predominare a pra- sentului verbal, varianta stilistică a textelor d istorie șl isterie literară, domenii de cercetare aituatEțpriîi chiar obiectul de investigație, în perspectivă diacronic c&țBtj caracterizează printr-o mai marc; frecvență a celor- lalte timpuri, mai ales din sfera trecutului, ochilibrîud fie șl relativ distribuția timpurilor și diminuând caracte- rul relevant al prezentului. Totodată, în afara valorilor lor obiective, ret predominante, unele din cocota timpuri dezvoltă altele,.proprii actului do cunoaștere și comuni- oare științifică. Prin impșf.fect, timp al perspectivei, s« realizea- ză o lărgire a trlzontului cultural în care oști, aituat obiectul Investigației științei literare, atît pe plan o-> rizontal; "Căderea îngerilor e lamartiniană și în tî in im în «a chiar acea erotica ciudată întrn nun ange decbu" și o ființă de grad inferior... Crizele aoxuale ale îngerilor Obseda» atunci, pe toți și un poem al lui Tbamas Moore, Dra- SSȘțșaJîngerilor, avea maro eoou pretutindeni, "datori, XLls^kțuril române, II,p-286), "Ia nivelul de atunci al li- târâtorii, cînd lipseau o tradiție lirică nați aală și șal ales .. limbă aptă să servească subtilitățile..."(Op,clț.«P. 19c), cît și pe plan vertical (pe scara timpului); "Cu toate acestea rămîne indiscutabil că prin publicarea primelor - 149 - Doina se deschide» un dram nou pensiei românești,,. AlecsanJ dri Îndrepta cu adevărat și în mod conștient literatura ro- mânească pe făgașul național 9* popular," ,p.459). Depășindu-și conținutul semantic obiectiv, deschi- deri similare de uarspectivă realizează viitorul; prin cu- noaștere, subiectul - istoric sau istoric literar - pri- vMRte- prin viitor, evenimentele din perspectiva desfășură- rii .or ulterioare! "însă resursele interioare bogate ale Mlitantiemuiui său.pașoptist nu-1 niciodată să a- Jungă la pesimism.. "Sarmații vor înainta mereu spre Dunăre, dar în sec.1.5. e.n. ei nu vox- depăși ca teritoriu ocupat efectiv și locuit de ei) linia Uiprului. Incursiunii'’ lor- 30 V9f ȘXțiaga. cu sil guranță și asupra zonei de la vest de Cursul iprului,.unde își vor fi exercitat supremația politică." Prezența perspectivei temporale a interpretului asu- pra evenimentelor sate alteori implicită în structuri verba- le complexe în 'baza semiauxiliarului de timp om! "Dar o situație nouă avea să. se cres^ prin restabilirea patriarl u- lui ortodox în persoana învățatului George Schelarios... ■ în paralel cu situarea și ierarhizarea în timp a e- vanimentelor, prin imperfect și mal mult ca perfect, subiec- tul-interpret stabilește legături cu alte opinii (îmbrățișa- te, continuate, considerate la modul neutru sau respinse) expAaate anterior! "Unei scrieri, în sensul existenței unui text, fie el șl numai o înșirare de nume, cum C.Daico viciu, i se opune însă poziția pe care o ocupă literele pa suprafața blocurilor...” p.44o), "Un asemenea zid era departe de trăinicia și soliditatea celorlalte seg- menta. C.Daicoviciu remarcaSA că nu este vorba do o trecere bruscă la această tehnică..." (Burebista.pV^J . x X s Consecință a predominării funcției referențiale și, implicit, a aspirației spre obiectivitate, în legătură cu predominarea substantivelor și a prenumelor nepersonale, ° 15 4' => flexiunea verbală vate dominată de porocana a IlI-a, Blnguiar mal ales, expresie a unei ibiectivu "persoane despre care te «trbește" au a nedeterminării. I se alătură persoana I plu- ral care, ca și la pronume, as constituie în temn al autori- tății sau modentlei omului de știință: "Iată care au fost temeiurile ce ne-au determinat șă adoptam cu toată convinge- rea teza cu privire la axistonți unul stat daco-gotic pe vremea lui Burebista." (Bureblștă.P.2o7) și în instrument al sensibilizării demonstrațiilor do natură matematica; cînd se împletește cu forma de persoana a III-a singular, do fapt, o formă apersonală; "A, Admitem că (1) rezultă din valorizarea V ( p - t și V (oc) - 1. Deoarece atît în (1), cît șl în (4) avem, conform cu (3), V (• ) »■ t, urmează că (4) au piate rezulta eocît din \ V (ft ) - 0. " ^E.Vaailiu, lo3 } In varianta didactică a stilului științific mai ales dar și în alte texte persoana a IH-a singular este concura- tă sau chiar dominată do pere.I plural, expresie, mai ales cînd verbul este la conjunctiv, a atragerii destinatarului în procesul investigării: "Să .considerăm numărul 6. Av.en1 6=2.3 unde 2 și 3 aînt numere primo. Spunem că ar. acria numă- rul 6 ca produs- de numere primo sau că am deac.ompuc numărul 6 în factori primi.", "Să discutăm acum nucleele din "Ultima oră" do Hihail Sebastlan." (S.Marcus, Poetica matematică.p.291), I.C.Voiculescu, "Să cunoaștem., arborii și arbuștii din pădu- rile, parcurile și grădinile uoaocro.". București, Cerea,1978. 1/i^e-.ui sintactic Organizarea semnelor lingvistica în enunțuri Introduce deosebiri însemnata între stilul științific și cololalțo sti- luri, între stilul științific și limba literară comună, Mu mai puțin importante eînt deosebirile din interio- rul stilului științific, intre variantele salo stilistico, de- torrainște atît de domeniul cunoașterii aît șl do gradul de - 151 - formalizare atins de diferitele științe. . Organizarea de ansamblu a enunțului și -jtructur; unităților sintactice cârd £1 alcătuisac 3, caracterizează atît prin particularități comune tuturor variantelor stiln- lui științific, cît și prin trăsături ipecifice cîte unei eingure variante sau unui ^rup da variante, Organizarea șl frecvența raporturilor sintactice accentuează deosebirile dintre diferitele variante stilistica, Sînt specifice stilului științific în ansamblu: ■ a.- dezvoltarea unor laJ.fi» în interiorul enunțului saa ou enunțuri in absentia, V-" ab-a13^ totală a cuvintelor-frază. c.- dezvoltarea unor structuri redundant? specifice, d„- dezvoltarea structurilor enupierațivș. es» o dinamică specifică între tendința de expansiune a grupurilor nominal și verbal și tendința de concentrare a expresiei. x X X a, Exigențele cunoașterii științifice impun împleti- rea perraanenți a unui plan prim al comunicării, prin care subiectul-interpreț își formulează ideile sale despre obiec- tul eupue investigației, cu un plan.secund, prin care se in- troduc date dintr-un enunț anterior. Planul secund poate con- cretiza aau dezvolta afirmațiile din planul prim, ca în texte- le de știință a literaturii mai. alee (citate din opera inter- pretată), poate susține ideile din planul prim,, prin autori- atea subiectului care a formulat și emis anunțul anterior sau prin datele conținuta în aaest enunț sau poate dezvolt-, idei al căror adevăr evoluția cunoașterii științifico l-a Infirmat sau pa care emițătorul enunțului din planul prim le corectează aau respinge- - 152 - flanul sacuad so poate articula direct, în continui- tate, cu planul pra( / uveltînd un mod particular do "vorbi- re directă’*; "Zbuciumul de-a da expreaie imțirii mărturi- •it într-c . trofă din Inișa mea e tristă;«Adiol l-am cuvinte/ Să-ți arăt tot ce ainte,/In aat: el de ținuturi, mihnit sufla- tul mcu..iȘ> "datoria literaturii româna;II,p«319)t "Că alșl ete vorba de accrdiaoi, o aflăm tot din textul lui Strobon. Cînd acesta descri. ținutul iliro-panonic d^ la dunăre opună că liss 4*. vine din minți și ue varsă în lotru, prin părțile gallilor numiți icordisci^lntr-adovăr, aceștia locuiau ames- tecați cu ilirii și cu tracii. -Printre tracii ce trăiau anu- tacați cu celții..." (Burebiota. p.241) sau în d.iHcontlnui- tate, prin note și trimiteri bibliografici <, In oricais din modalități, semnificația exactă și completă a mosajnlui cogni- tii- rezultă, cel mai advtit printr-o desfășurare dialectică, din intrarea în raport a enunțurilor din cele două planuri® b. Absența frazelor neanalizabile exprimate prin ad- verbe (ăa, aa, poate; aau interjecții (șj?, xai! etc.) est; consecință a desfășurării nediai^gate a comunicării științifi- ce și a rămînerii acesteia în afara acțiunii funcțiilor expre- Biv-- motivă și conativă ale limbii. o. Specificul investigației științifica, determinat fio de obiectul supus cercetării, fie d< exigențele deefășu- rării demonstrației în interiorul -poziției adevăr-falc, în continuitetna cunj.-'ștarii și în baza unul cod motulingvictic, fie de exigențele universalității mesajului, determină frecven- ța ridicată e structurilor redundante. Acestea numai aparent contrazic principiul densității eomantloe maxima, definitoriu pentru stilul științific, de vrer-o ce au conțin jobe- lingvis- tic ncpurtăt’'are de informați i denotativă (ca în stilul pu- blicistic, d.e exemplu), ci doar semne, lingvistic - și nelingvia- tic; tare orientează comunicarea și cunoașterea științifici (atît la emitere aît și la receptare), aducînd în simultanei- tate obiectul și interpretarea obiecfulBl» există în primul rînd r redundanță imanentă fenomenu- lui definirii conceptelor. Marea majoritate a termenilor din - 153 - codul mitelingvistic sînt motivati; prin chiar structura lor morfologică ei comunică un conținut semantic precis, pa caro stît emițătorul cît și receptorul masajului îl construiesc și. respectiv, identifică în baza cunoașterii semnificațiilor semne- lor primare. Definiția reală a conceptelor explicitează redun- dant definiția nominală implicită. Așa ^definește, de exemplu, pronumele; ** Pronumele/* pentru nume5/ este parțea de vorbire care s? dsolină și ține locul nnnj substanti';." Termenul no ana- lizabil lasă să transpară, și mai clar aensul său.global: 'care nu se poate analiza*:-abil, sufix al 'posibilității, capacită- ții! , echivalent semantic al verbului a ap putea, analiză tri- mit- la 'descompunere în părți componente*,.aș-, prefix nega- tiv, echivalent al adverbului de negație nu. In consecință, definirea /propozițiilor cu structură naanalizabilă” vata o des- criere redundantă: "Există însă și propoziții care nu pot fi ș- ajallSâia din punctul de vedero al organizării lor sintactice, deoarece nu se poate recunoaște funcțiunea aintactică a părți- lor componente; ele eînt propoziții cu o structură peanaii;^ bilă." (GA,II,64). Există apoi o redundanță analitică; o exprimare concisă sau, în orice caz, mai concisă este reluată, prin intermediul unui raport sintactic (da apoziție, de coordonare concluzivă sau disjunctivă), într-o dezvoltare analitică: "De cîts ori dis- tribuția unui alomorf poate fi delimitată în termeni fonetici. -?.Sl-ââ2a„22'î£Șa^â^lyi_2Cț;țe_fi ^prevăzutăi prezisă^ pe baza a- 2HE^xi£-2â£li2Hl&EliâSJ:_î2n2il££_21®_5Săi°a^u^ui, avem de-a face cu un alomorf fonetic. "(V.Guțu, Morfologia structurală. P.47). - Interpretarea unor enunțuri realizate anverior (texte -iterare, în primul rînd, constituite în obiect al investiga- ției științifice") achivaleaza frecvent cu reluarea redundantă, la modul explicit, sintetic sau, dimpotrivă, analitic, a ideilor pe care acestea le comunică:"... totul este, în ultimă instanță, destinat morțli și uitării, iluzie și zădărnicie.a- Ob, fiu al periciunii, vezi tot ce a rămas.../Priveșta-aici mormântul ilu- ziilor talel e exclamă poetul, arătînd, ou un- gsjt patetic. - 154 ™ cuinele strălucitelor cetăți do altădată." (Iștofia l^rat-Mr ii j 0, junie, te grăbește!/Viața trece, aă iubim!/Omul an minut trăiește.../Timpul nu £1 mai găsim!..$ conchide poetul în poezia ^11212-^11 3em,p.55 > «ai ales în critica foiletonlstica, nu de puține,, ori 00 ajung* la redundantă a conținutului textului aupue ana- lizei, fără a ea mai trece la interpretarea lui. în textele din științele axacte redundanța ia forma afirmării aceleiași idei o dată prin semn. din limbajul natu- ral și încă o dată prin semne dintr~un limbaj simb tic 0- ^tio, chimic etc.): “Indicatorul lui Euler aste o funcție multiplicativă, adică ^(m) “ ^“j) (^(tij)). dacă m-mJ și C^) ~ 1." Un număr întreg a prim cu m ea numește rădănină primitivă modulo m dacă aparține unei clase de rosturi modulo a, primă ou mo- ^nl, de ordine ^(«). alte cuvinte, un numrr întreg a prim cu S se numește rădăcină primitivă modulo E, dacă 1 (mod 3), 1 Imod a), oricare ar fi numărul întregii astfel încît O^mi. (T.H.63). Redtindanța dorivă alteori din exprimarea simultană a ideii prin semne lingvistica aparținând la limbi diferite, dis- tribuite în funcție de cele două planuri ale enunțului: al aubHotului-interpret și al emițătorului unui enunț an.erior» ■Totuși Velleius povestește, numai la cincisprezece ani după biruința lui August (prin Tiberiu) asupra pșnnonilor, că toți Si "barbari" cunosc limba latină: • p > o' inne tenta’ - 1^5 - âswLiiaxi?" (Sașia.p» 131-132). d. - Exigențele împletirii permanent1? a perspectivelor analitică și sintetică ale cercetării .științifice impun deta- șarfla și gruparea în clase omogena de factori primi, consti- tutivi, csuzativi, condiționali, temporali, de finalitate etc., prin intermediul cărora se poate ajunge la o cunoaștere dia- lectică, în același timp globală și de detaliu, a obiectului isupup investigației^ Enunțul se organizează, în consecință, în structuri enumerative,.prin intermediul unui raport de apoziție cel mai adeeua^ce dezvoltare analitică, de mici di- mensiuni (în intorinrul propoziției) eau ’de mare extindere (propoziții și fraze): 13Adunarea are următoarele proprietăți: (a) nsociativitat»? (a+b)+o=a+(b+c),(b) comtativitate:a+b= b*a,(c) existența-soluției ecuației a+x * b, oricare ar fi a 9i be" "Iată deci trei elemente net meridionale sau orientale din Ea T'ene-ul dac: zidurile de cărămizi uscata la soare, iataganele și stindardele, cîeșitrele răeunînd în mijlocul civilizației geteo..'' (Paeiș.p.loS), «Ciu- percile ae împart în 5-clase: Arcblmvcețes, Bhycpmicetea, §âai4i2EXSâiâSv Și Pungi imperfect!." (Botanica, p.272), e«- Stilul științific se definește printr-un conflict permanent între aspirația spre cuprindere totalitară, din pun- ctul da vedere al cunoașterii, și aspirația spre concentrare maximă, din punctul de vedere al exprimării. In legătură ou aspirația omului de știință spre inter- pretarea obiectului investigat din toate punctele de vedere, în sdîncimo (analitic) și în lărgime (clasificator), grupul nominal și cel verbal din organizarea internă a propoziției cunosc o expansiune amplă, mai ales prin dezvoltarea de atribu- 8 iââSiiXiaaJiâ și clasare.* Cel mai adesea forța de expan- aiuna e atît de puternică îneît sparge limitele propoziției ca unitate sintactică mono—nucleară (cu o singură structură nu— 'eară.șBț>tșgț-pj<}jișa_t^t prin dezvoltarea atributelor ca atri- al°1* foarte marea frecvență a raportului utributiv^ a de situare Sntr-o anumită clasă do "obiâate". - 155 - dazvoltat în interiorul propoziției sau la nivelul frazei: ■Să ne gîndim la â'iscoperire - atîtor lemente chimice noi, prevăzute cu uluitoare exactitate îr atîto dintre parti- cularitățile lor pe baza sietemulai periodic al lui ’dendeleov." (i.Blaga» Experimentul-si.spiritul matematic, o.115), "Noțiu- nea de ard in al unși clas'? de resturi module primă eu mo- dulul, provine din teoria grupurilor." (Teoria numerelor,,p. 62), "Amănuntele pe tare le-am prezentat dovedesc intenția do a realiza un zid deosebit de puternic caro să reziste ori- cărui atac din exterior, fără să poată fi spart în niciun chip." (Burebista.p.357). "Deci numărul coloanelor în care se găsesc toate numerele întregi prime eu ® din tabloul de mai 3ua aste egal cu numărul numerelor primo cu scris» în prima linie în tabloul de mai buf care constituie deci un sistem reduș de resturi module și al căror număr aste deci (e^)." (T.N.,p,5o). Heducerea suprafeței de disp^rsi’ a planului expresiei, în procesul de concentrare a semnificației unul anunț as reali- zează prin marea frecvență a construcțiilor absolute gerunzia- leu "Împărțirea în atribute de identificare și de calificare, respectiv do clacare, e valabilă numai la astributelo aeizolato, întrucît atributele izolate, putînd lipsi, au. o altă situație." (GA,II,p.141), Bchivalabilc frecvent cu circumstanțiale de timp sau cauză. în textele istorice sau de știință literară (undo sînt, do altfel, mai rar?) -au cu circumstanțiale da cundiți'—Jnotru- msnt în texte de știința exactei "Trecînd- la expresis energia! de interacțiune, se obține în mod corespunzător ■ ", ■ i ° 1 «2 £ ■ rJ și înlocuind 4 cu Sp: 2 U2 « Spn2 e2 ."(Ințr£^uc_9rp_ Xn chimia...d. 2^o), construcțiile gerunziala eînt aici ca și IbcuMtituibiLo. - 150 Aceste oon.^trncții par uneori ^:nivalent<- unor propo- ziții coordonf-Se cu cele precedenta lor» "Siatom redus de res- turi modult a este o mulțime de număr? întregi formată din re- prezentanții tuturor claselor de roituri module 3 ,primo cu modulul, -lin licoare clasă de resturi.primă^gu-modulul. 3 XUnd, ^t. axfce un singur reprezentant." (Teoria numerelor ,p.45) sau unor atributivev introdtx®, de obicei, prin adverbul unde1 "Condiția necesară și ^uficiuntă ca un număr natural par fi să fie perfect este ca Q“2^ +1 -1)»^ fiind număr natural, iar y--'*'! uumăr prim." (T.N. Io6). De osie mal multe orijînsă, echivalarea aceesta este imp jibilă tocmai datorită accentua- tei lor condensări aemantico-aintactice' "Dacă sst1 un carac- tel modulo 3, diferit de caracterul principal» atunci ^.ISKuE------------. + 0 (1)» prima samă "ilnd extinsă la. toate numerele prima pozitiva-oU rnU ;gale cu un număr real X. iar a doua sumă fiind extinsă ; numerele naturale cel auftt egale cu același niwăr_.r.eaX 5." (».».282)j . ' x X X Particularități variabila (unele numai prin frecvență) în funcție ca epecifiaul domeniului do cercetare științifică» !»•» ■terogenitatoa semiotică a enunțului, 2.- deperranalizarea raportului aubiect-prodicat, 3.- frecvența și specificitatea unor raporturi sintac- tica, 4.- desfășurarea enunțului sintactic în cadrele unor "modela" da»e« • 13$ - . li- 098 cai rolevantă © stilului științîfis atît în raport ce linba literară, cî® șl'-w Acloialăo fitiluri funaționalw, o constituia îaplotiraa coanelor lingvistic® a- părtinind sisteBului linbii naționale ea. se^e-siabelice] . coaponante ale unor linbajo tumflsialo @4 g& ioagiai grafica, în interiorul aceleiași caua ti este vorba do un fenoaen.de sin- î&TĂ-Elgîl așooănător în ?H»nța ea cu ©al spcaifi© liiabalului anale(vesi p,86-87). Trăsătura easfactwiaGQEă varianta stilistică, a știin- țelor paEiUwj’’Pentm nriea munăr întreg â prin cu un ww^w întreg g, avois. ., ® 21 Cb»« a>« rai£«E5»53?e Intoaeindu-ss pe densitatea saslsă a 1labajului ninb?- lic și po capacitatea acestuia d® a reducă la ninlEBQ •sontras- tul dintro succesițițatea semificantului și siEUltanoitatea ea™ ofttului9 stilul științelor oxaote (aatmaatiea în primai rînd) ga caractoriKcaHă printr-t> rcduacr®. a întrebau-. < ii liiabii naționala, presantă în mod frecvent doar prin slo- canto do relație, predicativă (vorba)a “Aven • • £f <4> ■ ;«la. dja d2|n dacă iar <£W1) 9 ■ P(a) oa(Idea>p099)0"Șg—deducă că ț tbide»,p.S2), oan (și) aftieulatorie-intor- Predicativă (conjuncțiiradverbe)«"Dacă ^„atunci al" <> - 15o _ Ia textele da științe naturale ae îmbină în același ^unț semna lingvistice din sistemul limbii naționale cu satana din sistemul iimoii latina? "Da uruite ori pa ondospsr- mul devenit evident se dezvoltă diverse specii de ciuperci dintre care speciile de Fîisarium mondliforme, P. pcae, F. graminsarum.aînt cele mai frecvente." (Bolile neparazite-.-c Ă*< plante „p,. 65). Adesea Sărmanii latinești se situează în rapert da sinonimie perfectă cu termeni românești, întrec formă de redundantă rszultînd din împletirea planului priit al comunicării cu un plan s-îcundî "Filipendula hexanetala (aglioa “ fig»21c,A) este frecventă în fîuețe și poieni însorite." (Botanica,1975,p.227), ”ln vetrele eu plante că- zute se creează : atmosferă umedă aare favorizează dezvol- tarea ruginilor și îndeosebi a ruginii nogro ^ZB£2i3iâ_g£â” minis) și â altor ciunerci..." (ȘalllajmacazliteJuSj^ ifta_p.es). Bxcluzînd prezența în plan 8'ound, prin citate, & semnelor lingvistice aparținînd la alte limbi, mai alea mo- derări, și a semnelor1 reprezejptînd mai degrabă intervenția directă'a nivelului lexical asupra celui sintactic (în texte de arheologie, în specia-, ^nde pătrund termeni din diferite lirbi clasicei latină, greaci slavă, etc. sau. în texte de li „vistioă istorică), varianta stilistică a. științelor uma- nista as caracterizează în general p^in situarea textul’::5 în cadrele sistemului limbii naționale. Conceperea formali- zării, însă, ca principiu esențial al investigării științific cegii în consecința, expansiunea metodelor uatoaiatice și ana- litice de cercetare au determinat pătrunderea limbajului sim- bolic și, implicit; a fenomenului d intaxă mis. ă și, în textele dr știință literară, lingvistică e.c.s "J?i-babilita- tsa ca două personaje Xj și X ea fie prezente concomitent într-o.vesnă aleasa arbitrar va fi egală cu produsul, proba- bilităților celor două personaje. Hczultă» n “ 161 - ’’££âil£a_jaatSflail£ă,P.277), "A apune Cărate substituibil P^in £ âalZa_J^£iia£a-înseamnă a apune că dacă V( Y(oc)) « i ' 1 daoă - O, atunci 7(/ (B ))= 1 (Em.Vasiliu, p?lo2h e 2f CaraCt"U1 al raportului diutro subiect și predicat este specific în special variantei sti- ’ listice a. științelor exacte, destul de frecvent în. știința, -a naturii, manifestîndu-se mai puțin în texte de lstwKLa <± Știință literară. El derivă, pe de o parte din interesul pre- ponderent, ce.i mai adesea chiar exclusiv, arătat de emițător conținutului semantic al mesajului pe care îl formulează și ; tar pe de alta, dizolvării individualității prota- goniștilor comunicării. intr-un cadru creat deja de frecvența predominantă a persoanei a III-a, ca expresia a obiectului comunicării: «Li- niei fotonice care unește A cu B în graficul schelet îi cores- punde în loc de o ai^, ^W9 1 capa impulsul k al liniei fotonice.și de forma concretă a părții ’ r219riTOP^ Va (^^inamieă P. 9), procesul de AgjyșmonllgnrQ se desfășoară în trei principala structuri morfo-tintactice^ tăci si. ^aP^tului mi. ÎS / ? ? «uclearTcomplexc tipii: , carnal (sau întrebuințat impereoualî^^cț^.^,^? Eiird vorba de resturi și nerea tari pătratic seamnă că este vorba de congruente de tipul z ■■■>$., 152); sau verb «•ăe tipul: verb e modulo în- M a (mod p.)." • um nu n (sau întrebuințat așa) + a 9-.Pf?A gnțlv-propo7,lția: "Asta înseamnă că p,=+ 2." (Idee 148 gPropoziJiile-subiect Baa nuao pr0dioațl7 gînt QIp£iffiata în mod frecvent, prin limbajul simbolic, iar acesta aoaQntuea.. zj caracterul depersonalizat al textelor. b.- situarea în nedeterminat a,subiectului c-rin propon- de^nța diatezei verbale Isj^ojmI^ prin prorele ~—8 T da acuzativ "Hu afULVa de.că există o infinitate VsoCurs do lingvistică generală, 0.245-2^ impersonală-, * te^pretat,. ca reflexiv cu valoare - 162 - de numere prime ale lui Marsenns." ( IH,,lo8), și a diaiozer pasiva cu vaionrș apersonală: "Cu aceasta teorema lui dirichleț p.29o>, "... deci congruențele frânt șatjsfăcntș cu orice aurier în- (Ibidem-p.91). demonstrată«" (Idem, (mod c), Vp = (mod cQ) ««Bl îl-” Fără a lipăi din varianta stilistică a csLcrlalte știin- țe, naturale .și umaniste, sau din tsxtole filozofice, diateze- le 1 mpaif penal ă și pasivă apersonală sînt dominate, în acte tea din. urmă, de diatezele activă și reflexivă. a,— întrebuințarea construcțiilor absolute, g. ruaziala și iniinitivaleî "Hotînd cu £ distanța dintre centrele ionilor de iod și argint (în care r = rA«r++ri.J 91 țw»«upuaînd că io- O V nii da iod, car* se resping reciproc, se află la distanță maxi- mă posibilă(fig.lS), se obține pentru torțele de atracția..." C" j S rod tic oro în chimia,..,0.274). a predicatelor complexe con- struite cu participiu sau supin: "Pentru ca demonstrația să fie completă, mai trebuie dovedit că există cel puțin un număr întreg prim cu e< ,. Cu alte cuvinte, trebuie arătat că siste- mul de congruențe..." < SL-,94) Și a participiului verbal oost- subatantival: "în felul acesta proprietatea considerată este demonstrată.” (Idem,p.81).- Fenomenul depersonalizării anunțului pentru obiectiva- rea la maximum a plenului cognitiv asta în mod frecvent moderat da fenomenul contrar .(adesea numai aparent contrar; al subiecți— vizării actului cunoașterii prin pluralul persoanei - a verbe- lor. expresie a sensibilizării participative a receptorului a-' nondra la dasfășuraree procesului de eercetare și cunoaștere Științifică: "Pentru a evalua în continuare, a^.ffpngij.ffgȘP funcția f (u) «,log( u+l)-l-d~n«" Avem f (u) “a^ - .De aici rezultă că pentru^^ “ & Bau -lu avei-' f (u) O. (T.M.„258R Intîlnirsa principiului depersonalizării planulSĂ Cognitiv cu cel al personalizării actului cobiți. se concen- trează în frecvența foarte ridicată a verbului n-Gi’H .deaeman- - 163 ****** tgl lexical gi gramaticei), devenii un Sip specific do element relațional. 2.' Frecvența, csa mal ridicată in ansa,malul stilului științific o moj cum am văsuț nai înainta (vezi p.145 reportul atributiv. Dezvoltarea sa, însă, și nodul do arti- culare în enunț introduc o scrie de diferențieri, nai ales între stilul științelor pozitiva și cal ni ealorlalto științe. J-n varianta stiliotică a știiațolor naturii, raportul strioutiv se desfășoară cu preponderență în interiorul propo- siției*. In textele științelor umaniste există un relativ £■ chilibru între atribute și atribv.tive. aubordonntale fiind introduse nai alap prin pronume rerS&lveJ In varianta stilistică a științelor exacte (sau a științe, cr umaniste puternic formalizate) sste specifică dszvol- îaro^ raportului atributiv în sintaxă mixtă. Cel mal frecvent e-smont de relație aste adverbul unde, prin care ae articulea- ză limbajul simbolurilor de limba națională aau două lanțuri de semna aJmbolice. In mod frecvent, adverbul relativ unde., precedat de prepoziția dâ^nu mai introduc-, de fapt, un raport atributiv ci stabilește o relație de derivare - -ichivalabixă în limbajul natural cu un raport do coordonare:n,<.„din p = 1 arr 4) rezultă p » = l+4t,unda £ este un număr întreg,deci' p2- “l-8t+16t2=l-8(t-2t2)s do undo- ~ 2 1 - $8 = - t+2^-^—~a - 2t+2t2»n(T.Nv,164). Frecvențe raportului atributiv, soațiu de împleti^ a celor dfouă limbaje, eate ridicată în textele Se matematică. fizică etc.și de oxpaneiunoa prin prepoziții a dițional (cel mai adooea) o au a alt r a par t u lud. o nu-, or raporturi sintacsic», al căror conținut semantic râmica vag în termeni prea generali suc aspect lexical, ca și deao-nantizați, precum cazul, condiția, faiîull’ "In cazul cînd ' 1 (mod a) avem j(a)” - 164 " °?inînd faptul că dacă S varonrs® ca siatcB.o o atonei Și parcurge...'’ (TS,p.l49)$ • Diferonțicrilo dintre cal®. trei v&risnte stiliritlpes științe oxacte-științo naturalG - științe usanistc so mc en». tnessă £2 frecvența diferită a anuMtor raporturi cintaati«co festei® din științele naturii, esențial desasiptive, ce caracterizează prin frase ds desvsltare niniwă, redM« frscvent.la propoziții Keaplw în «truatura oj internă); Cînd acedată o truc tură. Eonopropasițieaală sa depă- șește, frezai® pe ceracterisoază în special, prin rapertusi de coordonare copulativă sau adversativă. Suburdonos-oa aste reprezentată »ai «nit. de proposiții^snsioni, etribstiva eau completive directe cel soi adonsa® Sextole da știință literară^ descriptiv® și narați» . ve în.același tinp, nu par să acorde wos prioritate relevau- tă nici eub aspectul dezvoltării, sini cub col al frecvenței raporturilor sintactica* Gole lingvistico tind spre p . ță Bai-ridicată a traselor simple, ou prnpesiți^ <• m de ooordcnars sau în ?apo^ ă® subordona*® atritetivă san ce»- plotlvă-, Textele de istorie, ^-1 mit narativ® «4 dom5n^& do d^ensiuhea timpului -se 5®P«n prinde frecvență deosebită a-frazelor ample, cu nworoas® circumstanțial® teatral, oo» oundato de cele cauzale•» Textele din, științele positiv®, prin excelență deduc- tiv®, cel® de mtemtioă, îmbină fraze ^nepropasi» țional® aau, în price caz, cu dezvoltare minimi, eu ample. Srcdonină, prin frecvență, raporturile circumtanți^- le do condiție^ concesie șl de consecuție, precum și raportul de upoziție, expresie a redundanței derivînd din suprapunere* h.»83o- ’o^*« ° cT°c“ ~;n» îmi prii» «» Batalul «»<• ££; ~ "Dn număr m întregise divide GU PH nUWJ S =Âai^â ă 8xîaU an număr jn întregîafi£Xal_îaSiîioc,,P4’ •" l™»^» - to, ^“C* ‘ fin), oricare ar fi aerochsa ej,U «o numere întregi. 1,9 etc., ' .. sau care sa pot dezvolta în frânt complexe prin îmbinarea lor sau (și) ?rin expansiunea nucleului subiect-pre- dicat sau a sintagmelor nominale: "S. numește rădăcini primi- tivă a ecuației JM, undo Qj est. un număr natural, o rădăci- nă^ a acestei ecuații astfsl. încîtf A oricare ar fi numărul întrsg fi pentru oare Ois^n.* (^,76). 3ivel«Â-10g^£fll La acest nivel, stilul științific e. distinge de Unu» literară comună și do celdalte stiluri prinț - nnivocitate semantic--' a unității minimala, cuvîntul. Abse ^"ipostazei emotive a funcției expresiv. det««ină în- tr.'cuințaroa termenilor lexicali cu sensul lor fundamental și numai cu acesta. Soneui nu datorează nimic contextului și nu ae cu de lasă modificat do context. n^rna a voc.buIerului. în strîmmă legătură debitarea ființei și tehnicii, a civiliznți-i. procesul cunoaștere științifică est - secundat înder ^oe. « de intro- ducerea de noi termeni, creați în termenul ximbii x vane sau de împrumut, cu permanenta trecere a unor termeni .. .1. ll.hU ... - . - On de cuvinte fiazvoltă frecvențe fcarto ridicata . - W - ■ “ b «a și absentă derivarea prin sufixe diminutivale sau augmentativ e, iar cînd acestea intervin, consul îor și al termenilor conati- tuiți este exclusiv denototiv? Sînt, în schimb, foarte freaven- ti termonM constituiți prin pseudo-prefixe» microcoaaos.tnnnro- sxaaaa» hemicoiuioza ©t0. aau compunere (procedeu nai dograbă necaracteristic limbii româno), Kste adevărat că cei mai mulți termeni vin cu această otructu» ră din limba do origine, dar vorbitorul le recreează în par- nanentă alcătuirea do caro dovino conștient și în baza căreia aoesto nsmne devin asilsala- fegfiafte=PB^^ , sllsatoaaaaladLQglSn Rali.le.or-aey tonian T cicio- asalajlâaaă:) fla_tșiQlugineaoontăA iliro-romane etco» hncțle do comanioara se întemeiază ps eedullingvistic comun, caro se concretizează’în întrebuințarea uner.categorii do termeni nrosonțl în sfera limbii literare.comune’ Co^oeințs principală a rătaînerii îa acoat oadrt lexical oste absența s« proapa totală a termenilor populari, regionali, familiari^ orfani» ci, argotici ațe, Buncția uognitivă și tendința apre anivoratflitata a științei impun dezvoltarea unui ecd matalingvietie comm(nRțlu= nai și internațional), care bg realizează în.limba română.prin prezența iumerpaeă a neologismelor- și. a Șamanilor străin; mai olos latinești, Pondoroa neologismelor ogfcs întărită și de a^ racterul specific atît al obiectului supus investigației ștlin» țifice, cît și ai cunoașterii științifice însăși, procaja înscrierea relativ mai tîmiu a științei în dezvoltarea cultu- rii românești. Acești factori și alții, fle mi mică însemnătate-do- termină o orgonisarr spatifică a vooabnlarulni stilului gtiin-r tifio în ansamblu, cu o.serie de diferențieri do aoiuelisarw în divorsele qq1ș vurlcateț ies - îiind, îâ aaanță, o Modalitate specifică de actua- lizare a sistemului limbii naționale, ot11*1 științific implică în structura vocabulnruiui cău diotingorsa utf.oi fond principal, și. a manei vocabularului, ccractoriBata prin trăsături comune cr alcătuirea loxical? a limbii literar* ceaune și prin trăsături distinctive. Zona de suprapunere între fondul principul leslcal al limbii literare cumuu© (în £>DeJfal,oupsapuc celui al limbii naționale) și fondul principal lexical el stilului științific este redusă la maximum (la elomento verbalei p javeni, scrămlne. etc. și jcmțicnslo« proposiții, cnn.juncțli, adverbe) în variante stilistică a științelor pozitive gi noi amplă în texțolo științelor astcrale sen. î« cele ale științe- lor^ umaniste. Zona de specificitate a constituie. țjflcă, reprezentată de conatituienții. codului metalingvlatico l'ermonii exprimă fie concepte științifico teoretice* asLfiE^v fouem, jarhimerfea. laâiaa&âs âaâfifiiig® ifisscfâă» âSE? ££»' dioatie. subiect.. ac.P.rA etc., fie componente sau dimensiuni ale realității materiale sau perceptibile nunei prin investi- gația științifică sau definite și cunoscute în mod specific numai din perspectivă științifică! £1211 OSĂfi3i> âi£BfiS nucleară, dicotiledonat. aș-țlol, SEiEiSR» afilfR «te. De altfel, această distincției este foarte relativă» de culc mal multe ori, termenii definesc simultan și conceptul știin- țific și "obiectul"s ijangius-. metaforă, ££llșl» pvzitrpni etc. și nu de puține ori "obiectul" își datorează existența.conceptului științifics £££at££p StCn Icrminologia științifică, diferită <3c la e variantă etilistică la alta, în etrînnă logătură cu dositului dc cerce- tare, este constituită, dins - termeni vechi românești, eventual adaptați eesantics la stilul științific! adunagfl. âcăltfâs £SEM» aâdas» aHasi - 169 - " termeni ionstltuiți (eau roc ■ uțitulți) po t renul limbii ro«ăneiJ iiJjl2£SâP issâEiițaa? (filament) ataminal. triunghi dreptunghlc etc. - neologisme, caz-i au pondaraa coa mal mare în toata Variantele asilului științific* lingvietică. ao^nl. £22âMi. AffisliBâXaa» laJ&buUaru ochinoctiu. riciijaS. j&zjmaîă, isammxSă» aLffildflăi, as^. Rană. gadotioerm^ miriapod, fuziune nucleară eta. Majoritatea neologinmalor eu circulați.: internațională Diferențierile do la o limbă la alta :>înt do natură fonetică, și-morfologică, în legătură cu înscrierea lor 2a a-isteranl foretio și morfologic al limbii naționalet - temeni atrăini» Predomină termenii latinești, di circulație internațională,.în varianta stilistică a științe- lor naturii și în madiainăr. Cea mai mare.parte din aceștia so întrabuințoadă împreună cu sinonimul 2ur, de obicei populai* SfllliEEULÎBaiĂta (fimîntînică), aalliJîalaaSJdJL (coada aticu- lui), dXețpaspJmtoaa (frăsinel), (șoim călător), hippocampug hipnocampus (căluț-de maro), mucor (mucegaiul alb), ilții ho întrebuințează singuri,-de colo mai multe ori neavînd un corespondent românoaci cerithrUm (gen do moluște gasteropode), antenariua acabor (specia de poșta exotic), pasăre ' exotică) etc^ Mana Ptc&bularului stilului științific ac distinge do cea a limbii literare comune prinț - friavența redusă a.clementelor populara, regionale, familiare, arhaice, argotice* Elomcntcle. populare. ±htervin<..- mai ales ca traducere a termenilor străini sau, mai rarv neo- logici, - frecvența ridicată a noologismelor. Maro parte din acestea este conntituită din tarmoni tehnici,.expresia a do- meniului tehnic (instrumento și.tehnică de investigație, tran- spunere în practică a investigației științifico '.te=), aflat în strînsă interdepandonță cu corcetaraa științifică* - 17o - daxlismim, KuQP.tcm- ^iaiECift. idusaxaib jilUaXasln^ sjaaiale&ă» mM etc. In ansamblul vocabularului utilului științific, m» rea frecvență a termenilor t&imici ace.-ntueuză univocitat^ emantică a curatului determinată de exigența ale funcției cognitiv» (în primul rînd, '.vitarea oricărui ambiguități) și, în același timp, echilibrează caracterul predominant ol terr manilor abatracți din alcătuirea fondului principal lexical® 17»’ - STILUL BSLETHISTIG B«t« cel iai complex dintre stilurile funcționale. Sc opune în mod esențial stilului științific, împreună ou. oara constituie manifestarea lingvistică a "celor două ipoa= Uza al? ființei umanei ipostaza rațională și.ipostaza emo- țională." (S.Har0UHt Poetica Pat^tagă.?3,32). 1 .- Dezvoltarea 3a ca expresie lingvistice e ipo-ta- zei emoționale a ființei umane eo întemeiază pe desfășurarea- specifică a funcțiilor limbii și, în interdependență cu șceas' ta, pe pfzițis protagoniștilor față de semnul lingvistic. Urmare e acțiunii funcției stilistice, funcția de comunicare, esențială limbii în indiferent care-variantă stl~ liatică, este reorganizată dc funcțiile expresivă și poetică. • acestea concentrate:, însă, în ceea ce ar trebui numit funcția gs-vetică. 'Impunîndu-se ca imanentă funcției de .comunicare, funcția estetică determină convertirea comunicării lingvistice Și cunoașterii empirice în comunicare și cunoaștere estetică. Prin aooasta..comunicarea se desfășoară intr-un singur sâni dinspre subiectul creator către cititorul-receptor, ir timp ce cunoașterea implică participarea activă a ambilor prota- goniști. Datorită poziției asimetrice a acestora, derivîna modelator aau filtrant oi cu jormen de mediere și potențare * vorbirii devenită limbaj artiotlc printr-un proces specific de reo^ganisaro a "omnulni lingvistic și a relațiilor dintre -î^mne® In esență, cunoașterea artistică implică deefăgura- rea comunicării din două perspectiva, la modul ideal Ginmltcn-;’ - laetura lingvistică a enunțului, - negarea lăstarii lingvistice șl recitirea enunța- lui în baza principiului imaginii artistice» Atît cunoaștoroa artistică» cît §1 trăirea estetică aînt determinate în mod esențial de raportul tensionat din tro cele două, iseiuri» Star«A tensională cota pregătită d© o aorio do sie— ■ente anticipatoare pentru cititcrr titluri sau subtitluri, genericei roman., nuvelă» scrieri literare» dramă» comedii, teatru-, memorii, poem etc. aau specific i golana Oțillel, ^to», element de arhitectură prozodica,(mai evi- dente în peozip^l teatru), nume'p£op.Hix lMilud.l:,Sadevetam, âaria frada, Q»K„3njnxJjfG«iau, Matei CaragiaJ. etc» funcționarea ca anticipatori a secator elemente im- pllp-ă, însă, cunoașterea (■-. eăteo cititor a anul aod &etalin- gvisti:; (fie și în ood superficial; care trimit© mai nalt. la o cunoaștere empirică, adesea, dadi la una științifică), în baza căruia el oă regină nomnificația unor termeni ca £2S3aiie âSSflAia ati»! unu să situeze în sfere culturale spe- - 173 - cifice uum o* Pavel Dan, Ștefan Bănulooaa eto. «an titluri procum Alexandru Lăpauneanu. (bm în legătură ou CJIegruszi), Hmibnl, (în relație cu B.Jebelaanu), Delirul (în legătură cu M,Broda) etc. Cînd aerat cod metalingvlatic lipsește a ou rămînp uefuncțlonal (ca în cașul Iul G.Căllnoscu, Al.Odobouca sau I,Barba), dezvoltarea ■ tării tnnslonalo încep- o dată eu lectura lingvistică s textului, în fuacție da ilemente pro- zodica (scene, goto, în toatrn. ritm. rină etc»), prin iden- tificarea onor mutații da adînclme în otructura semnului lingvistic- și a desfășurării relațiilor dintre semne. Mutațiile sîut provocate de acțiunea principiului metaforic, care implică tocmai anularea lecturii lingvistico a-textului prin reorganizarea relației dintre vorbire (limba actualizată ca limbaj artistic) șl aiatomnl limbii actuali- zat ca normă (limba literară). Are loc acum o dublă funcție- nalizaro a limbiis de s ' unificare directă. prin corelația 8eEJnificant-Hamnificat(aaro poate fi, de asemeni reorganiza- tă, în baza aceluiași principiu metaforic, cînd amnificatul davine un seranificant -ecund orientînd fundamental constitui- rea semnificației) și de eemificare indirectă, prin poziția semnului în raport cu oietemnl și eu norma. lie că acționează la nivolul < omnulul indlvidualv fie că. acționează la nivolul ansamblului de i-me3constituirea semnificației și dezvoltarea stării estetice sîut fundamon- tal condiționate da codificarea și^ apoi, decodificarea textu- lui în temeiul principiului metaforic. Ia "mlnuirea” semnului lingvistic protagoniștii comu- nicării est*tiae au poziții active diferite,. Subiectul emiță- tor (scriitorul) selectează semnele, le rr-organizează șl com- bină în funcție de semnificația pe caro vrea c-o comunice și de starea, estetică ..pe oare -rea s-o determine la cititor (uai ales în teatru), dar -mbconștient (sau conștient chiar), sl face aceste operații,și în funcții de personalitatea sa umană și creatoare precum și de itarea de care • dominat. Dc,--epseral (cititorul), la rîndul său, decodifică un enunț artistic cău- tînd să: identifice aomniflecția centrală comunicară de ecril- tor, dar o face, subconștient, din perspectiva experienței - 174 » salo oubisctivc, do viață, culturală» fUrtiotioă, ii- Convertirea comunicării lingvistice în comunicare eotetică isplică, în cadrul cr at 4u raportul d« intercondl- ționare dintre oonotitnirea unei semnificații artistic® gl dosvo.itarea ctării estetice» desfășurarea unor mutații esen- țiale în structura internă a aianulni lingvistic, Fără a atinge gradul da specificitate al semnului poe- tic» în baza căruia limbajul poetic se organisaasă ca Bietei semiotic autonom, semnul lingvistic ~in stilul o? etristic sc distinge, prin dinamice sa internă în procesul de satonifiear®t atît do somnul lingvistic din stilul științific» cît §1 de cel din limba literară comună, Sprs deosebire de stilul științific» in cel bcletriatic» semnificantuS? nu mei rămîn-? doar im Bimplu- vohicol»®! participă 1b constituirea semnificației care -aste o recultent?’ a corala-, țioi organice dintre semnificat si samnificant, Prin.aceasta 08 anulează și echivalența» specifică semnului lingvistic știin- țific, eemnificat-semnificațio» ‘ Prin participarea aemiflcantului ia-constituirea Bamni-» fioațioi, somnul lingvistic beletristic ce apropie de cel di$ limba literară comună și» mai-mult» le cel din .Imbajul oral» S8 deosebește de acosta prin caKhctarui participării. Ir .imbâ literară comună și mai cu seamă în limbajul oral, t-emnif io antal introduce, în procesul do semnificare date resultînd în epeoiaî ^■in desfășurarea funcției expresiva a limbii» Acestea se trează planului obiectiv al^aamnificațici, pe care £1 comentează aau interpretează afectiv, Xa stilul beletristic, fără a. lipsi cu totul Rasat tip de participrro- aamnifioantul introduce în procesul dc semnificare datt> reaultînd din:acțiunea funcției ostatice.(împletire în niod specific a funcțiilor expresivă și poetică), Organizarea aeainificantului manifestă» potențează șl consibilizoază organizarea îiaojr'ifleatului, iar din corelarea celor două ”faț*" ia neșters o ETamnificsție organic deosebită de ecmifiaăto . - 173 - - S.imnificntul, apoi, ora. o satură cpeolfică ți oomplcxă, în raport cu situația sa în funcționarea seimului lingvistic» în limba literară comună fi în o:;ilul ftlințifin (ca fi în alte jviluri, ic altfel). Bl pratu răaîno ca atare sau poato dtvenl sermifieant secund., do un tip cpriclal, în afara relației d ia- plicațio cu vrem complex oonur& în otruatura «a internă ea Ah- stituia o stare tensională între semantica lui "paradigantișă", de plan lingvistic, și con o mint agasat !«»&% da pleu artlHtic, Specificul participării sale, decisiv®, 1® constituirea temui-’ ficațioi este dat tocmai <3® această ațaro tonsltmală îatee sa "sore propriu14 și un '"ser.® Mteforia0., In dinamica interioară a cemanlnA Hfigvlotio, wîică ® raportului dintre semnificat fi gennificcnt în procc-cnl de semnificare, se impune ca definitorie pentru stilul bslotric- tic relația raprr^pnțaw^rc.QP^ MAPI#, d& caMâță indivi- duală, într~e permanentă confruntare t«aeios&tă cu relația ^oneapt-imamine iROuatlcMn de cseață oecialfie, Hnslcnl tsCKanl- cării noționalo este dominat de zona reflexivității individual le, care îi provoacă totodată dezvoltarea unor mutații inte- rioare de esență, din perspectiva convertirii comunicării lingvistico în comunicare octetieă, p« «cina e eoadiți oaeazăo Prin această dinamică interioară, romul lingvistic na relevă, în stilul.beletristic, lei1 semnificația sa,opapă (S,Marcus) și-mediată, Si tot d® aici derivă cita caracteristici al®.sal*-din perspectiva relsțiilw? în care intră cu protagoniștii procesului de comunicare, caracteristi- ci cara - condiționează acosta relații, fiind in același timp condiționate da ole« - dubla motiva?». Din punctul de vedere al relației interne,- semnificatul și semnific an. tul îfi mativocsă reciproc, la rivalul sugestiei cel aal adesoa, acceleram în interiorul corelației dialectice dlntro conținut șl formă în artă- Din punctai de vedere al relației «u .interni-do-c®ana caro cate textul literar finit, fiocare casa Ilagvifitin fiânimnl îfi eo- tivează prezența,- «pacificul șl oemulflcuțic prin ponlțla funcțională pe curo o ocupă alolî - 17& - - tendința spre sinonimie zero. Aceasta rezultă, da fapt, dir caracteristica anterioară. Onui semnificat 1 se ssuciasă un soaaifloant pentru construirea unei.ana- n^a oermifienții minimale și, prin înscrierea.în text, pan im dasfășurereo unși anumite semnificații globale. Cric® alt aemnificsat produc»- mut a ții ^ariato în proc sul de semnificars. Aceasta face semnul lingviști» din atilul artistic intraducti- bil în mod abe-ilut. Sradus.ibilitatea diferă în funcție de ge- nurile literara, care se diferențiază între altoie și din perspectiva participării semnificantulni la constituirea somni- licațioi; - JM>li?w>iP maxisă. Semnificația fiecărui aerai Jing^ia- tio anta un fascicol de sensuri (și nuanțe semantice) razul- tînâ din posițio sa în planul paradigmatic al limbii naționa- la (ca sistem, ca normă, ca vorbire), din planul paradigmatic ai limbii scriitorului (considerată în raporturile sale ou limba națională), din planul sintagmatic al enunțului în care se însori».. Și toata acestea din parspectova ambilor protago- niști al comunicării estetice; • caracterul dog big al semnificației. Polisemia semnu- lui bclotrigtic situează semnificației lud între subiecți'? și obiectiv.; concomitent cu o desfășurare specifică a raportului dintre particular și universal, dintre fenomenal și esențial. In procesul de codificare lingvistic-astetică, scriitorul coș- centrează universalul în particular, esențialul în fenomenal. In eol de decodificai??, cititorul procedează în sens invers, fără, îpsă, ca datele "puse în joc” să se suprapună vrrodată perfect» Cititorul identifică t serie de clemente, esențiale nan secundaroc din care construiește (și reconstruiești i) .^.smificația, dar introduce totodată și altele noi, reconsti- tuind-© în mod creator sau donaturînd-o. Procesul de decodi- ficare a enunțului artistic înseamnă recreare a semnificație ; • - instabilitatea semnificației. Situata:, semnificați 1 între subiectiv și obiectiv, caracterul ei deschis? ambigultP' țea sfenedeterminarea somnului, dorivînd din aceste particu- Icrități. specifice precum și cauza principală ..a. tuturora? participarea activă a protagoniștilor la procesul do nanul- m -■ ficare dctemină roconstituirna permanentă a.aemnlfioației, care cu rămîno niciodată egală cu et? însăși. Hu este «gală în trecerea de la scriitor la cititor șl nu e egală do la un cititor la altul, cînd variată î funcție do timpul și spațiul Ceultural) în cere este receptată. Variabilitaîer semnificației poate fi subiectivă și obiectivă. ■ Lăsînd la u parte cazurile de nerealizaro al coiauni- cării datorită incapacității cititorului-receptor de o idou- tiflea datele esențiale ale semnificației semnului lingvis- tic într-tin snunț artistic dat, vâri abilitatea semnificației este determinată în mod obiectiv de variabilltatea relației, dintre semnificant și semnificat, derivînd din poziție semnu- lui față de norma generală,. Ponderea și direcția participării eemnificantului la constituirea semnificației ae modifică o dată cu modificări intervenite în organizarea normai în procesul de permanentă evoluție a limbii naționale. Semnele pot primi, alte valori prin intrarea lor în categorie erbaisme— lor,-.regionalismelor eau prin ieșirea din alte categorii (elo- sente tehnice ștc.) sau pot pierde diferite valori prin con- vex ționalisarc. In același timp semnificatul poate cunoaște modificări de esență, atît în sfera lui semantică, determina- te de evoluția sistemului limbii naționale, în funcție de evoluția societății, cit mai aloc în desfășurarea relației tensionale dintre reprezentare și concept în funcție de oxpe— siențe variate trăite de umanitate î.n timpul sours între ela- borarea enunțului și receptarea lui. ^ariahilitatea somo.ifi— eațici este determinată totodată și do varietatea spațiilor culturalo în care are loc receptarea. S# înțelege, însă, ca, indiferent dc ce factori ar fi determinat-o,vâriebilitatea semnificației este doar relativă, aceasta păatrîndu-ți datei» Esențiale prin care e—a înscris din momentul elaborării enun- țului în interiorul raportului particular-universal. 3.- Caracteristicile semnului lingvistic. în stilul beletristic determină specificul organizării lor, care le și determină, da altfel, într-un raport da reciprocitate mai accentuat decît în stilul științific,$ntrucît aonraal lingvio- tis enfce artistic numai din momentul îannrieril sale j-nti’-un - i?a - enuait anunț». «static.- ©slată eewe lingvistic? cura. să fie artistice cnterioi? elaborării enunțului^ Există doar "relații" In care» odată intrat», semnele lingvistice pp» âfîiSăâ» >csoq artistice dană se înscriu ir: mud.rc^i întx^un plosca do conunicare ai t>unca^tosa ostatică., Șl mai axiută ■a=ne devenite artistice care primșoc marca apartenenței la etilul beletristic prin cunoagter Enunțul ac constituia din seime variata, eu valori ți identități diferita în plan paradigmatic gi sare sînt su- puse unor mutații divorsa în plan sintagmatic- Prin relații nint^gmatico, pe car - la.dezvoltă în interiorul contextului stilistic cu care intră în raporturi ce fntard -.pendeață (mai accentuată fiind direcția dinspre context, niciunul din semne nu-«i mai păatrvază identitatea din planul paradigma» tic» Chiar oâcmola nesupuse direat acțiunii principiului.me- taforic intră duh raza de influență a celorlalte și a contex- tului în ansamblu» Holul activ al protagoniștilor comunicării .ostatice în organizarea semnelor lingvistice gi da perspectiva desfă- șurării funcției expresiva a limbii rodimonsiouează în per- manență conținutul .Informațional al anunțului prin introdu- cerea de date indirecte privind apoca în .sari este elaborat gi nea în caro iste Receptat, concepția despre lume» societa- te gi artă, gradul gi tipul de cultură, etc» al scriitorului gi cititorului» Sfera de semnificații pa caro îl conține mun- țol artistic dapăgogte "suma" semnificațiilor.individual* ak oomnolar minimele alcătuitoare^ onulînd suprapunerea masaj—- enunț specifică eeEmnlui.liag^lati-i în stilul științific sau în limba literară cnmsină» Organizarea semnelor lingvistice minimale în enunț oște condiționată mai ales ds două particulari tăți principale alo comunicării ostaticei- - r/y - Primul atribut, întc «indu-M pc principiul metaforic, orientează- organizare® enunțului in funcție da ..capacitatea planului .jzpreaiei de a revela în nod . iuțești!, recreindu-1, planul i .tîmantie. Ambiguitatea «amantică a aenmelor ninimale «latina funcțional-nugeativă din perspectiva enunțului global, cind caracterul iterativ și retrospectiv ai i: «cuiului lingvistic în stilul belatriatic tinde să anuleze contradicția dintre succes!vitatea liniară a semnificautttlui și oiaultaneitatea semnificatului. Semnificația globală crește din permanenta înscriere, expansiune și reconstituire a asmnificațloi semne- lor minimale,într-un prccne de multiple convergențe și inter- ferențe! întră semnificațiile semnelor minimale, a siecnlfl- cațiilor minimale spre semnificația globală, litre semnifi- cația globală și semnificațiile semnelor minimale alcătuitoa- re. De aici răzuită o densitate maximă atît a semnului mini- mal cît și a enunțului finit, “densitate sugestivă", în opo- ziții cu "densitatea silogistică" specifică stilului științi- fic (varianta textelor matematice), Situarea cunoașterii oetatio., sub semnul 79JPȘlpj.lfl= lui determina caracterul specific al desfășurării procesului de comunicare între acriitorul-emlțător și citltorul-recoptor, între care pot exista distanțe foarte mari sub aspect tempo- ral, spațial și cultural. Caracterul nadotorminat, variabil și deschis al oamnl- ficațiai lasă liberă participarea atît a scriitorului cît și a cititorului la procesul de cemnificaro. Semnificația artis- tici (în permanentă împletire cu starea poetică dc care este determinată și pe care o determină) devine mornu alta dac totdeauna în marginile verosimilului și ale adevărului aste- tic. Aceasta înseamnă și implic întrebuințarea șl .^ulni lingvistic artistic în funcție de raportul ... referențial (punct de plecare și de ajungere ș „u nr^a^icâ a .lemnificațloi sala în „ resultînd de fiecare dată dintr-o altă aer.-o? tare a raportu- lui răal-imaxinar. - - 183 - ?rin desfășurarea funcției ectetice scriitorul își instruiește un univers de semnificații, luîudu-și ca punct • plecare (impuls numai Eau plaa de reflectare, fHncțit sulS^t Îi'“ 31 d° C°n°eptia «fetică) date ale univ^r- cele V ’ 'XUrl°r aau sieși. Raportul dintre -ele doua universuri rămîne exterior opoziției dr\trT litaratu'a «^listică), el fllnd verificat de întrebarea La aceeași întrebare îl supune nu '«r6 fiooar0 ciutM’ a^d> nu a^t aeu nu numai pasibilul (sau. probabilul) univers ' obiectiv rn^0* d° P“trU «A universul obiectiv în care se situează cititorul. .^SStop - Mc.Dt„ ,X’a^ U «Paulul P^tloular «LT 1» tata m.l Lpietui WtUlc. a «noastarll .mpitlao co caataptorea llogtl. tir» 1 ou, ^tS î î” p”‘“ ia«tirie„ea . și 3 vgM^ției^ din semnificația globală ™ț Unit și din^enmificația particulară a selîor alcătuitoare. Intre acestea din urmă, un rol deci- --ut ::rx" * ounoastf ni do^nirî « z>. «ui- uuaie, dar poate =t. XoitXî Xrf ” "“1 în "i- »o5t» aomltloL’ £. Xr'P‘“ Si S«PU- Raport Atomul limbiț .i.t«JT XXX'1: 'X5-Io s”"-1- *■ £ X V”*10 - «wU.ulwnuH —... «n^t. p“™d 51 ’“• ^t. au :"S’ J. 181 - IncheieX’e^ de exemplu,. se încheie cu desenul. unui hsptugon lax? mei multe aiu poemele in proză, aau tabletele Iul G<,Bogzs încep sau sfîrșesc cu dosene în peniță), Prezența sc&ator ■lemento extralingvistice ?ste, însă, diferita sub aspect funcțional în cel< două stiluri? în stilul beletristic ea sste mrcă a Individualității scriitorului (sau personaju- lui, în interiorul "stilului în stil"), în legătură eu dar- r’ășurarea funcției expresiva,,.în timp e© în stilul științi- fic ea osțe maree stilistică generală, în legătură eu funcția cjgnitivăo BaportBl-_cp_ limba 111 erară-normă.-Runerală Zona de suprapunere a stilului beletristic cu limba literară cownă âet® nai reduse decîfc & oricărui alfe abile Stilul beletristic nu numai că-și dezvoltă la «jisissua zona do na suprapun ore dar intră chiar în opoziția, «t£t su sti- lul științific cît și eu limba literară comună. Gradul col mai ridicat do opoziție £1 atinge poezia cure își cenetiinio în limbajul poetic un sistem semiotic autonom. Ooviorcs do xn limb? literară comnnă-normă generală eete determinată de^pccificul cunoașterii și comunicărijx ostotico și, în legătură cu acoaste, da urganlzarea lingvic— tisă a textului artistic pe două straturi fundamentale^ cal mai. adeai a complementare: - al ilamentelor lingvistice ae2^â,tMS, îa :l°d de scriitor din planul paradigmatic al limbii, — al elementelor lingvistic© imPnPS ocriitorulni de coordonatele oeeuținlp pe cano ee doffășoară semnificați? unei scrieri literaro, Calc două straturi aînt cunoscute- nai mult ca l.=l±mbă a ccriitorului și 2.- limbă a-perucnejelor sule, hiptiicțiE. este exactî dar- simplificatoare, întrunit lână la. e part* ea— togjria clementelor lingvistico narative uxoatoarm dc cadra istoric, sun gșngrafia, oua cultural prezent» în chius1 °lii3ba ocriitarului*e ' - 102 - Aceajr'iă organizare diferă.în funcția, de rsrlitor gi do genul litox’an în oare el seric, Olatincția sate foarti'. jiarcată, de exemplu, în teatrul lui Cafagialo dar aste neu- tralizată în cel al lui Cajail Petresctr. ' . Prin prima categorie de elemente, stilul ■beletristic se suprapune pînăla confundare cu limba.literară comună, a- vînd chiar rol activ în fixarea și expansiunea normei gene- rale» Prin cea de a doua categorie, deviază de lu normă, într~un prooos de subordonare a limbii în fața exigențelor artei. In legătură cu situarea textului artistic în cadrele unui realism lingvistic, expresie a verosimilului, ae asocia- ză în presantul aceleiași scrieri semne lingvistico aparți nînd la epoci diferite (arhaisme», neologisme), la sfera geo- grafice (regionalisme), culturale (clemente populare) și sociale (argoul, jargonul) diferite. Prin aceasta, stilul be- letristic, este stilul - cu c ca mai '.nare acoperire în limba națională, fiind deschis tuturor componentelor sala, prin anularea granițelor istorico, dialectale, socialo. In organizarea stilistică a limbii, române (și 6 altor limbi, de altfel) stilul beletristic reprezintă cel de al doilea tnrmen-ex.tr am, primul constituindu-J stilul științi- fic. Spre deosebire do acesta aare, pe măsura formalizării iuveetigației științifice se închide tot mnî mu.lt în specl—■ .cui său, stilul beletristic ga caracterizează prin deschi- derea csa mai amplă față da celelalte stiluri, ca și față do cela două varianta alo limbii naționale, orală și scrisă,' Organizarea pe două straturi a textului artistic re- Kultă din dezvoltarea în interiorul stilului beletristic a unor man. fesțări stilistice de gradul doi, constituind un stil în stil" Cadrul general al dezvoltării semnificațiai unei scrieri literaro impun -, desfășurarea funcțiilnr HnMț au numai la nivelul o^țătornlul-scriitor -oi și la cel ol emițătprului-personaj, Există un stil al scriitorului, a eă- rui expresie iste opera sa, și există în același timp, în interiorul scrierilor sale, stilurile diferitelor personaje. - 18J mai mult sau nai puțin individualizate în funcție do *ptj?w- ualitatca” lor și de forța creatoare a scriitorulni» Uirect, prin emițătorul-poraonaj, și indirect, prin onițătarul-sGriltor.,, oare complotează lingvistic ”partoac calul dintîi, pătrund în textul ba^ etristio olemanto al© limbajului oral sau elemente specifica celorlalte varianta, funcțional* ale limbii române, Prin. aceasta, pe d;- : parte» stilul beletristic. își dezvoltă structura con mai eterogenă,, pe de alta, prime șto un rol -Important în amplificeres sferei, de cuprindere Ceai -.zact, neutralizare) stilistică a limbii literare comune,, Expresie a anei permanente interferența limbaj scris- limbaj oral, stilul beletristic se dezvoltă deopotrivă în sadrul color două variante ala limbii naționale.» Prin taste-» lo dramatice, procesul de comunicară artietică sa desfășoară cu preponderență pe calo orală,, ^aiiSJ51Hk£E^£]21£P£ Spre deraobire de literatura populară, expresie a '.irigiralității colective, particularitatea principală-a li- teraturii culte oste afirmarea originalității individualeT.. Iar aceasta se realizează prin excelență la nivel stilistic, ' Spro deosebire do stilul științific, unde variabili- tatea individuală cota dominată și ca și anihilată do. mode- lul generic, nu atît pentru că nu a-ar manifneta cît p^CT că variația atinge exclusiv planul semnificantului, în sti- Iul țaletriatic variabilitatoa Individuală este novelatonio întruoît derivă din procesul semnificării, în desfășurarea- căruia se înscriu în mod organic și semnificatul și semni- ficantul® . Stilul beletristic se caracterizează printr-o per- manentă s"are "conflietuală" între norma funcțională si pmiaa individuală» Cea dintîiț pe lîngă datele generice caro alcătuiesc* «peciitlfiitatea stilului. Intervine la diferite intervale cu o serie de condiționări de ordin estetic sau social-ostatic, care își au originea în dezvoltarea nuci - 164 - ’ anumite ideologii literare sar. gensral-cnlturala șl, c&re-.iau forma concretă a programnlui oetetio al unor §c£>U.și curente literare, acestor condiționări li se alătură altola, relativ permanent^ dar și corelata celor dinții, de natură poetică și car? ho concretizează în "normele" diferitelor genuri li- terare > In funcție de toate acestea, stilul beletristic dea- ășoarăiîh interiorul său.mai multe varianta, pa axă diaaro- nică, interferențe între.ele (de tip romantic, realist, natu- ralist, sămănătorist etej și pe axă sincronică, do - asemeni interferențe (a gșnului dramatic, narați^Jliric, epistolar, memorialistic îtc.), Variantele stilistice individuale, mai marcate sau mai șterse, ae constituia din.dinamica .ncvația-teBdițiot prin.care se înacrie scriitorul în interiorul stilului ba- letristie prin diferitele sale variante estetice sau poetice și rezultă din modul particular în care acesta dezvoltă o serie de raporturi imanente procesului dc semnificare: . - între nivelele limbii. - între planul, expresiei și pi^ semantic, - între universul, subiectiv și cel obiectiv Desfășurarea.acestor raporturi este determinată do acțiunea funcției expresive (reflectînd concepția scriito- rului față de lume, societate, artă și limbă), de interven- ția funcției conativo (raflectînd rolul p0 care îl acordă scriitorul unei scrieri în raport cu societatea!- este cu ' deosebire frecventă în genul dramatic) și de modul particu- ar în caro se insinuează funcția estetică funcției de cu» noaștere (cînd este relevant raportul cunoaștero-crcațiok Bate mai complexă docît în cazul altui stil, Strati* floarea internă a textelor finite în funcția do .Uaba '•/ d9 "limtoa condiționează Invcntu™ Ș 01ruc^^lntemă a unităților lingvistice de la diferite 1 de. Desfășurarea funcției estetico determină și erientea- - 185 - gă oonatituir« noii identități a ®*mn®l®r lingvistic© preena și «pacificul relațiile^ «intagmatie® în sar® oaaatGa iatsS« Nivelul .fonologie Sa împletește • frecvent cu nivelai prejadi®, seaero® Bisat în cpscial ta accent, intonație și site. Unitatea isinimală răsln® fcaersl dar în procesul.eo® municării artistic© g! se caractarissasă. printr~3. nocenteata recilația, amintind ie situația din limbajul qssHv între Im» gino- acustică și percepție sonoră, £rin deofășurar&a-funsțioî poetice, sunetul; organizînău-b',o în fiUMsatii-, roDatitii© contraste sonorș etc© dezvoltă un rol activ în construirea unși armonii expresiv©, sugestiv© pentr® prceoauX BemnifâaB® ril și al declanșării “stării estetiee”, Prin desfășurarea funcției expresiv© la nivelul personajului sunetul devin®. Bai ales în varianta stilistică a scrierilor dramatic©, dar na au.~ nai sici, factor activ în sugerarea unor .stări afectiv© nan atitudini caracteristice; acestuia și chiar în Bonfeurarea au® gestivă; de caractere. In lagătură cu dezvoltarea “atilului în stil”, coorisîrăs nu numai în interiorul stilului beletristic în•anoazablu, dar chiar și in cadrul aceluiași enunț,, element© aparținînd-.la-sis— tem® fonologiei diferitei de limbă literară comună».arhaic©, po- pulare, regionalec In literatura ultimelor decanii predomini? elementele de limbă, literară comună sincrone elaborării tsatu- lud © Celelalte •categorii de elemente flînt, d© fapt, asi mult- d'cît • componente ale unor sisteae„ manifestări, ale unor. gtru©° țPXis arhaice, regionale sau populare intsrfsrento cu. cea spe- cifică limbii literare comune„ Perina pe care, o aro.scinnifxcan-* tul unor termenii căț^ă, EâSJ^.f năcăjiți stc^Oadoveanu) prezintă foarte rar foneme nospa&ificG limbii literare comun© și mal totdeauna doar o altă organizare foncmatlcă, reflectÎEd, prin frocvență' }i poziție față de norma generală, particulari® tați ale limbii literare comune înts-o opacă anterioară, el® limbajului popular sau alo «mor graiuri» Nivolul morfologic Conalusiile rezultate din interpretarea statistică * unor texte din perspectiva organizării morfologica a vo- cabularului diferitelor stiluri sînt cu totul relativa și noconvergente. Pentru I.I.Stan și col. ^^în stilul bele- tristic proporția substantivului’ aste cea mai scăzută, în Raport cu stilul științific și cu cal publicistice ■■ ^Kalemen vorbește de oreferința stilului beletristic pentru pronumele personale J , iar Gh.Bolocan ' uonsidsră predominant, în paradigma aceluiași tilv. verbul. Lidia Sfîrlea^ vorbește mai vag și mai puțin statistic de o răsturnare a raportu- lui da frecvență a unităților lexico-gramavicale în compa- rație cu “diaaiatemul stilistic literar”; adjectivul este dominat de adverb, substantivul de verb ș.a.m.d. Relativismul acestor concluzii este determinat în mod obiectiv de cîteva particularități prin caro stilul beletristic ee distinge fundamental de celelalte stiluri: - caracterul eterogen, derivînd din predominarea stilurilor individuale, - caracterul cel mai mobil, derivînd din etrînaa corelație ds interdependență dintre organizar a stilistică a textului artistic și concepția estetică a scriitorului, - caracterul col mai deschis, derivînd din organi- zarea internă a textului artistic pe mai mnlto straturi . stilistice. Dar tocmai această ucrelovanță a frecvenței uni- tăților lexico-gramaticals.în interiorul stilului bele- tristic se constituie în marcă stilistică genetică, dife- rențilndu-1 de stilul științific (dominat de substantiv, pronume relativ §i numeral), de cel publicistic (caracte- rizat priu frecvența predominantă a substantivului, adjec- tivului și adverbului) și do cel administrativ (dominat de substantiv), Pe do .altă parte, din aceeași perspectivă u prezenței tuturor părților de vorbire, cele mai multe 187 - echilibrate ca frecvență, stilul beletristic se opune celor- lalte stiluri prin noexcluderea interjecției(teoretic absen- tă din organizarea acestora)» cerc pătrundă sal alae ca or— nana a desfășurării funcției-expresive la nivelul personaje-, lor, dar care nu lipsește nici din sfera limbii scriitorului, în interiorul nespecifieității de ansamblu a-organi- zării. morfologice e vocabularului stilului beletristic ac conturează trăsături definitorii ale variantelor stilistice determinate de diversitatea genurilor literare, de poetica diferitelor școli și curente literare teu. predominarea adjec- tivului și adverbului în literatura romantică., cu dezvolta- rea în echilibru a verbului și substantivului, îr literatura realistă, cn predominarea substantivului în literatura-de avangardă și în cea simbolistă) și profiluri otMistice indi- viduale* Acestea din urmă se conatruiasc prin împletirea coordonatelor universului semnificativ al creației scriito- rului ou .-tordonate ale concepției sale estștiee și ale po®"’ ticii diroațioi literaro pe care se înscrie. Ia literatura liria-roflexivă a lui I,îeodereanu, U.Sadoveanu, G^Bogs # P.Eeaga, de exemplu, prșaug uă substantivul și adjeot yul,. În v-n gmMnă a lui l.Bebrc’ru sau "3ebast3an;. Accidentul). in cadrul descris de relativa predominare a formelor de singular, categoria gramaticală a persoanei la pronume sa actualizează, ca frecvență, în mod diferit în funcție de di- feritele varianteitilistice. In textele dramatice sînt .mi frecvente persoanele- I și. a II-*, în cele narative, persoana a “—? ' ’ • ■ ■■ • • d» ' ■ • . In desfășurarea categoriei comparației ,cd;joc tivului, superlativul diferențiază textele beletristice de colo știin- țiflce, publicistice etc. prin sfere amplă a mijloacelor de exprimări ; între care o frecvență deosebită au cele populare și cele metaforice:,so simți o^oșl.t rău"., "Cînd, leoarcă m-am văzut acasă.,." (M.Caragiale, Craii de curton-vech-'?; Xs^aî flexiune'? verbală .înscrie.mai mult stilul beletristic în sfer:.. amplă * limbii naționale- depășind IJjaitele restrîneo, temporal și socio-cailtural, ale limbii literara, mal alee prin interferențe cu limbajul popular. Distribuția categoriilor și formelor flbxioaero se constituie într-una din căile principale de convertire ai co- municării lingvistic• în comunicare estetică, Opțiunea pentru forme populare, regionale său arhaice sau selector ia formelor literare urmează organizarea p" itraturi stilistice a textului bclotrictic precum și desfășurarea specificității raportului dintre universul jbieptiv și col viibieeW' al semnificației unor scrieri literare, formele arhaice intervin cu prapond*-' ronță în texte de inspirați letorică și 7Înt relativ indife^ renta ia stratificarea lor iviliatică. Cele populars «înft ■•1. generale dor frecvențe, «na mai noro o dezvoltă în «crieri - 192 - invoctigînd cu mijioace estiticc lumea satului-sau coa a pe— riferiei orașelor. Ele acordă oralitate stilistică scrierii po care d domină, indiferente la cele-două straturi ;?undamen- tal^s sau situează.numai ^iseursul0 personajelor în sfera limbajului popular, atunci cînd "limba seriitorului",rămînș, din acest punct de vedere, între marginile limbii literare. Opțiunea pentru diferite sensuri gramaticale, deveni- ta componente ala semnificației artistice, este orientată do acțiunea runcției estetice, în legătură cu variantele poetice a,a stilului beletristic (gen dramatic, epic, liric, memori- alistic/- cu stratificarea internă a textului gi cu însăși ’ eesiășurarea procesului de semnificare. Corelația variantă poetică-eena gramatical este cea mai relativă, întrucît genurile literare. însZșî sî9t inter- ferențe, totuși ea determină o anumită distribuție. Indicati- vul prezent^și^imperativul sînt mai frecvente în gsnu.1. drama- tic, unde, mai mult decît în flexiunea pronominalăse afirmă Și o predominare a. persoaneloK^gi^II-^J Prezentul indicativ și conjunctiv și persoanele I și a-genul liric, 'impurile trecute alo indicativului și, între iceeteaTlmpcr- ectnl și perfectul compus Jiu primul^înd persoana I eînt predominate în genul memoiialisțipj' împletirea relativ echi- >rată a tuturor timpurilor și modurilor, ou.o preponderență a pereoanei a ÎII-a caracterizează genul epic. Stratificarea internă a textului este specifică genuri- lor epic și dramatic.. Distribuția sensurilor gramaticale urmea- ză, în general, această stratificare dar o si condiționsază totodată. Distincția dintre "vocea" naratorului și "vocile" personajelor se realizează la nivelul categoriilor gramaticale di» persoană, mod gi. timp. In genul dramatic, vecea naratorului (prezentă prin dicațille scenice, naratorul confnndîndu-ee aici cu drama- rv lui» la polul v.nitarid,persoana.I este a naratorului ia£ persoa- na a III-a a obiectului narării» la polul receptării, citito- rul nu mai există.o cată un scriitorul la spectacolul lumii r«g~?tin/^imaginar» Bl urmărește concomitent procesul elaboră- rii narațiunii, cînd persoana I a naratorului sg confundă ou persoana a IH-a a scriitcruLui-oreator, și desfășurarea leMi imagina mi ni care nu mai. .;tă sub semnul veroniiailnlui ci sub oel *1 dezvoltării unor semnificații simbolice® Intervenția persoanei a rl—a. în discursul narativ desfășurat ia persoana I sensibilizează înscrierea testului artistic în procesul de coEnw.icar6 prin construit a estetică ■ a unei relații directe, explicite, *SL®te tetă închipui ce vra să zioă a te ocălâa în Bistrița,, la Broșto- ni, de două ori pe zi..«’5(I<.Cj?6angă)» In același sens, scrii- torul își apropie cititcrul, în elaborarea și desfășurarea narațiunii, prin persoana I plural, în planul ■ :nantic al că- reia ea includ-urnindoi protagoniștii -iotului osteție» "Hal «ai bine despre opilărî.e ® «n (I®c*«angă)a - 136 « au situarea în orizontul de .'■zțitw.n a funcției poetice, aeA»0MHMa persoana a II-a (îxj legătură, ..froo- vont, cu persoana pronominală) dezvoltă șj alte valori stilist tice cu rol activ în procesul « constituire a flcmnificsțiilor particulare și do articularo a' lor în .'imnificația globală? -^gato expresie a generalului? "Căci dac-ai sta voi i rea d d toatJ, zău, ar ti' *bui de la o vreme s—apuci S&aaW" (I.Creangă), - cate expresie a poreoanai Ia naratorului, care îșl apropie în felul aoeata, simpatetic eltitoruls «îaaă val d> omul care oe ila po gloduri! Uite,cum trage pe furiș ape la adînc; și din veselia cea mai mare, gâzi deodată în urioic^sa întristare!" (I.Creangă) etc. ' Cea mai. complexă dintre categoriile gramaticalei rămî— a» îlWPl verbal iar aceasta atinge eel mai înalt grad da complexitate în stilul baletriatie» Spre deosebire de cunoașterea empirică sau do cea științifică.în caro sg menține o distanță aonștientă între timpul enunțului, timpul omiterii.lui și timpul receptării, datorită caracterului lor obiectiv, în cunoaștaroa estetică^ această distanță tindo să se anuleze în procesul do.comuni- carn. In cunoașterea empirică sau în cea științifică, timpul enunțului are o realitate a sa aobiectivă",.definibilă în funcție de momentul desfășurării, comunicării, în cunoașterea artistică, receptorul desființează "granițele" impuse de mo- mentul comunicării. El pătrundă în țimpul (timpii) anunțului,, în care își "dizolvă" propriul timp, Lmpul grgggțig^ na ae confundă cu. timpul ontologia ci este -!oar o interpretare a acestuia, prin intermediul unei viziuni umane care face disocieri în fluxul temporal, a cărui curgere este continuă, îimpul afiiXațj.g rezultă dintr-o dinamică specifică- beletristic, între timpul gi timpul, oqto- 1B&U» totodată, spre deosabiro de comunicarea empirică/îr. " - x97 - comunicarea estetică, timpul ontologic este o. rezultantă a confruntării unui timp real cu. un timp imaginnvt -• Stilul beletristic își definește specificul prin yonutitniroa timpului gramatical înțr~c categorie poetică , implicînd un alt aiatea de opoziții» So distinge intre* - timpul anunțului (al porsonaj^lor șl rvcnimeutolor)-, - = timpul enunțării (al naruiorului, care.poate fi pros- pectiv, retrospectiv, sincronic), . - timpul iaceptării (al cititorului, care se poate--, .sincroniza-cts celelalte două iau poate rămîno distinct do ele). Desfășurarea timpului în acest alt sistem de oposiții, diferită de la un scriitor la altul în funcție da perspectiva comunicării estetice pe cara o deschide* obiectivarea narațiu- nii, implicarea cititorului etc», este determinată de-conver- tirea .sensurilor temporale gramaticale în sensuri temporale artistic^, procsti deecris cu exactitate și finețe do Î.Vinnu într-o seria de articole conaacrate acestei categorii din flexiunea verbului Seanța arestai proces constă 5n doschidorau unor p prorog tiv o temporala (concept pus în circulație da Î.Vianu, în studiul, indispensabil abordării acestei probleme, Sțmc- expansiunea sferei earaanti? a timpurilor verbale» Acestea, lăsîndu-ee învr-tro mai înalt grad modulata do aatsgcria aspectului, își dizolvă., "individualitatea lineară"» implioînd enc«i3oivitataf. în suges- tia unui flux truipiiral continuu, refuzînd fragmentarea în fa- voarea .imuK-^neității, în care se află implicați deopotrivă scriitor, evenimente și cititor. Prezentul este prin oxcalonță timpul gramaticul în. -sfera căruia se interferează pînă la suprapunere cele trei temporalități ale timpului artistic (a enunțării, enunțului și receptării)* "Dicomesienii sosesc mîniați la malnrils tnsn- lei cu zeci de cărei și, în vizita lor do intimidare, îl atpj.gă Pierdutului să înceteze cu actele lui doscrtiorate." (St.Bănulescu, Cartea.Milionarului). Interferența nuanțată a c al br trei temporalități ae realizează prin: • - procentul liric. Timp■ , enunțului (care-i al descrie- rii- lirice) sa impure 3ominațjMi4tîfcpelui-^^ și timpului receptări^, pe cart și^e asimileazF^ntalt'.^Curginl liniștit- prin cîn^Le, pe o albie caro nu-i prilejul nici unei lupte, itul repede într-un somn adînc, aproape letargic» Sq pe— cu al ceva necunoscut celorlalte rîuri. încă foarte tî- deodată, abia .mai urmîndu»și drumul." (G.Bogsa)î. -■■prezentul narativ. Timpul/narării Upunțării) ae suprapune poate timpul narațiunii (enOnțul^Tiar timpul lectu- Lrii se sincronizează, subconștient, cu amîndouă în daafășu rarea procesului de.comunicant estetică;."Urmează o ruptură tă-, cută și nenărturisită între dicomasiani și Constantin Pierdutul0 "aii ae_^lb.ătloesc tnt mai mult» se înstrăinează du stăpînii lor de pe malnl dicomesian, chiar caii aflați în Cîmuia Dicomg- S221S flă. J&gâ ypre insulă și mai toate cabalinele nu jșe mai Xagă abonate și supuse âecît la glasul lui Constantin» ro- nd u-șiștăpînii. icumesianii încep să sa gînâcaecă cum să scape de el. In acest timp Pierduti, cu ajutorul cailor mai învățați cu munca astupă și blochează principalele guri ale mlaștinilor.» * (Șt.Bănuieseu); - prezentul jM&EÎg.. Timpul narațiunii (al enunțului) este sincronizat, în mod conștient, la timpul narării mai îritîi- și apoi .& timpul receptării, care se suprapun prin actul co- municării. Timpul narațiunii este adus din trecutul evenimante- lor. în prezentul elaborării enunțului, mai întîi, și apoi în ce , al receptării^ "Sfîrșing aceste pregătiri, Mihai pugștă întru inima sa că' împregiurarea neapărat vreo faptă eroică spre a-i deucuragla pe turci și a îmbărbăta pc ai săi. Bl hotă- Săgțe atunci a se .jertfi ca alta dată și a cumpăra biruința cu primejdia vieții sala. Hidicînd.ochii către cer, mărinimosul do^. ste?! în ajnfccr- ? wotecția mîntuitoarc a Dumnezeului -199 - armatelor, smulge o aocura Mtășeaacă do la un ioldat,.£2^g^ runcă în coloana vrăjmașă co-1 Imerintă mai de aproapa, âîlSfiSs yă pe toți coi ce se înceafcă a-i ste împotrivă, pe Caradman"Pașa,îi zboară capul, izbește și pe alte capete din vrăjmași și, făcând minuni de vitejie, ge întoarce. la ai săi plin do trofeie și fără a fi rănite" U oBălccncu, prezentul etemo timpul narațiunii* cufundat în tim» pul comunicării* cate oituat în fluxul neîntrenupt ®1 timpului etern (din. perspective cosmice aau numai umana) o Psafășurarea evenimentelor1 nu e decît o pertiGularisare fanoitenelngică a generalității asonțialaf înscrierea particularului î» general ee face, la modul obiectiv, din perspectiva anunțului (a na» rațiunii)? “Dai' fața soldatului, arăta impenetrabilă, cu as©e rigiditate aparent prostească prin caro soldați! inteligenti 56 opun * de fapt, autorității ofițerești și o Bzistă mereu între oameni de categorii diferitor, mai ales în ierarhia .militară, o distanță care nicie-. dată, oricâte eforturi ax_£a£h, și unii și alții să se-apropiem C^va din umilința primitivă, s primului, sclav față de primul stăpîn«.ecarG le determină ^cestor oameni, pe Ierarhii, până și trecerea în otomitete, Înhumarea lor în gropi individuale sau (dimpotrivă) în gropi comune, consemnarea lor în istoria sau glorificarea ipotetică a posterității tot ps grads șl fala© valori șa, operează, deși satisfacțiile*;indiferent do. reduec=> rea lor la zero sau de intensitatea lor maximă, sunt- et^t do efemerei" (l.Pulga, PascinaMa, 19o) sau la modul subiectiv, din perspectiva enunțării și recapțăyii confinata? B™oțlmraleo^ dovedea că între mine și gcneraloooG© află mereu distanța mori de eni și de ovenim<5nteo âuapgațfis foarte pațixs din sisoriil© și din jocul intim al vieților altora și, chiar dacă știm eava, le aubsumăra repede unei povești globaleo-o®,0(ȘtoBănBle8cu, Cartea» ♦■>)» Prin anularea hotarelor ecmcnti.c-’temporale specifice, prezentul narativ și cel Istoric dinamizează desfășurarea evenimentelor în universul enunțului artistă«» feesantnl eenribilizeasă semnificația lor. Cu o sferă foarte bogată de valori temporale si UdnT» ^zvolta^ ?i în-comunicarea lingvistică, orală/ prm semantica sa aspectuală, do timp al eJo . . --* ii, ee constituie în stilul beletristic în ti». 1 tivelor, deschise deopotrivă treoutî / u aL8i tTi’0” 11 .opt..„is în i,.i” ’ <7 ■ ^oyia.p.un^âj'ului), "In marginea Dunării i * ancorate douăsprezece luntri Pe ‘ ° oobux loi? se uscau vlra-î-î prostovoale și plăși uda." (F.BeaEa, . viitor* ”Sr și spf . - .1.. r;™x isr(Tei- 51 —>• ui nai?ăjii P^oede-timpul evenimentelar narate, determini accentuată atare, te^s' nn»i s i, - aețerminînd o Wt^l.,1 aă „ eu mine, taina pleirii mele ave3 - i'fiaaem toate .masurile,.1’ (M.Caragial^ la șa _deșcopere_ 09 De făouse rămîie în Veci nepătrunsă Prin această virtute . axprsala coa mal frecventa ,' *P’ "evul dovlac .«oala», . X11 T«, 1 , 7 mi"’ « '^-s- lui «U.H., l.p“;^; ^ ? °‘”^tU SPM1'iC’ dlntr;. timpul naru’limll ( ‘•t ia 1- prazensul, hc-tarul. 8i «U X “X “X airsrlta pi, 1„ ieXu-5 ,, '' ' «atetica ti=. 9i 4^. ■ °° •'»"<*>*• »«ii«- furării aciS^ l « te°*atio’ ala^on cu momentul des- în.timpul nar^ii 91 timpuri, Prin aceasta M ” afQrQ acestuia propriile furării acți^dinamizare a deS. structură preponderent verbală: ^iX^i Si AaXM^ă ins^^ en±* a doua zi do răchită “aontăds ' / dobej!o“^ P^via șl brîul • de sub .^1, mpoi perdelele de stuf înapoia - 201 - cărora ConațantiK și caii sa adăpostiseră din pricina Crivă- țului tăios,Caii ae speria de foc și £&£• Constantin £ Wfiâ. Âegaț cu frînghii de o salcie. In acest moment. Con- stantin Începe Iarăși să„Hcontă urlete de vapor și-și cere coroana din crengi de salcie pe care dicomesienii i-o călca- iieră în picioare. . I șe dă coroana» Constantin cere alta,, din crengi proaspete și le spune s-o afunde în apa rece a fluviu- lui pentru a-și astîmpărș durerea frunții, I se face ceea ce a cerut." (Șt.Bănuiască). Prin imperfect. cu o temț. oralitate anterioară prezen- tului comunicării în amîndouă fazele sale» emitere-creație și recepture-recreație prin lectură , scriitorul și cititorul sînt scoși din propriul timp și aduși în contemporanuițatea evenimentel or pe care le contemplă în desfășurare? lor. Cu nn plan semantic organizat în mod hotărîtor de impliaaree ca- tegorial aspectului, imperfectul situează durata acțiunilor "erbale în nedeterminat, impunînou~se, prin aceasta, ca timp al sensibilizării reprezentărilor actualizatoarei "Și-și duoea mereu mina gracilă și nervoasă ca să-și aranjeze cîr taclale care nu-i cădee”* de altfel, cin6 rochie oara nu se părea niciodată decentă." \ Petrescu, Patul Iqj Procv.^t), al nar t.tviiății: "Intrr două cîr r!umi, o cafea la Pr^apaaaca sau la Papi Smaroț și rai eta&i -antă împlo- tire @i mi ales prin intarforențn cauzaiitato-esplicație, ruptura dintre timpul narațiunii gi cel al receptării se ito- nueasă mu chiar anulează: "Pereții salului Înalt, de • parte gi de alta a pantei, erau abrupți ui plini de irogularități fantastice,, Ploaia asHlE±aaa grvițe lungi dt crăpături fino ca niște arabescuri, înaă hidoasa ea ni0e plăgi rău cicatri- zate,," (M^Blochor). Pe lîngă r organizarea sferei carnație.» a tategoriai timpului și în legătură cu aceasta, procesul mumificării artistic b întemeiază și po corelarea diferitelor forme tem- poral în desfășurarea narațiunii. Rămn fundamentala și în această privință observațiil lui T.Tianu privind distribuția și împletirea diferitelor timpuri vorbale (imperfect, mol- , mult-ca-perfoct, perfect aimpln, prezent) în ocriarca lui R. Bălăceau Românii sunt Mjhai Vooiovod-Viteazul 55’ , De altfel, mutațiile intervenite în oferă semantică a diferitelor forma temporale se produc mai; ales în condiții* le împletirii lor, într-un context mai rotiîrîno.sau mai amplu. Iar "tehnica basoreliefului", identificată de E,?imu în scri- sul lui H, Bălacucu, ae impune ca o trăsătură definitorie pen- tru stilșl bnlatriatic șl în special în textele de inspirație ietorică. Pe desfășurare*. perspectivei de flux tomp or al. conti- nua. construită de imperfect și extinsă opre desființarea gra- nițelor temporala, prin împletire cu prezentul, mai-Eult-aa^ perfectul descrie un plan dc ''dîncimo iu” perfectul, simplu un prlm-plan: "Princepele venea do undeva dintr-o depărtată .in- culă grecească, do la Păros, dintr-o Itm a basmelor mării oe gîndțste șl ea no o ființă vie îr. dogorilo și răcolilo eoa- r'jlui. In ac »1« zile întunecat'* monarhul <70 judecă P'J uinc și-el oîntărl viața ca pe a altuia. Șă„«l dușmani firesc într-o asemenea țară fi Sn astfel de îapro.1grfi.Tl„o^iupy.g< în odăile eals« el ££îvâd »P« ’iața-i. Cînd tracu^ofă atîtes sile-, cu întrebările și faptele lor? Cînd îi suRaao lui oaa- sul cal bun? Undi, era vechiul oraș alPouinarsi,,.." (JS.Barbu, ?£ânsWl£) • • ' «ivelul sintactig . . * ■ ■ ■ ■ . ■ ■ Ca și la celelalte nivela organizarsa Bomni-lor lingvis- tice în enunțul artiatic aste determinată de exi tența uelor două straturi stilistice fundamentales al scriitorului gi ai personajelor scrierilor alo gi, în legătură cu aceasta, de ■ acțiunea funcției estetice» Sînt specifica stilului beletristic» caracterul dei ohie al organizării uintacțlce, b.- împletirea celor două registre stilistico în fe- nomene sintactice specifica, c-.- transformarea topicii în ^instrument" activ a) procesului de somnlficar , d.- dezvoltarea de 'figuri sintactice1" ^oanlficetiveo x X X u- Considerat în ansamblu, stilul beletristic asta . dMichio tuturor structurilor sintactice» de la cuvințe-țm-zc- exprimatc advorbi^i. sau interj acționai, la fraza dc na" smoloare (ca în jorierile lui Al.Odobescn, G.Călinf.-îcu etc.) și tuturor tipurilor aemantic-lnforciaționale și modale de unități lintactice» enunțiative, interogative (inclusiv re- torice) , exclamativ, imperative etc^ Preferința pentru o mumită structură sintactică sau pentru un anumit tip aman- ic-inforiuațional sau modal, ca și preponderența unor numite raporturi sintactice sau mijloaco do exprimare a lor descriu particularități ale stilurilor individuala, în legătură eu perspectiva mai generală a stilisticii și poeticii unui curent literar, cu «pacificul universului de semnificații sl textu- - 2o5 - lux literar etc, b.- Organizarea sintactică a unui enunț artistic finit se desfășoară în funcție de "vocea” autorului, "vocea" personajelor ai de relațiile dintre ele. Din această perspec- tivă se disting trei variante principale ale stilului bele- tristic: a textului memorialistic? a textului dramatic și.a textului narativ (povestiri, schițe, nuvele, romane etc.). Există și o variantă a textului liric (pi.ame în versuri jbu în presă) dar aceasta sparge cel mai adsnea limitele stilu- lui beletristic pentru a se impune ca sistem seminție auto- nom - limbajul poetic. In textele memorialistice există un -Jingur registru stilistic, cel al subiectului -narator,. In textele dramatice, colo două registre stilistice se organizează în planuri sintactice complementare, diferite funcțional și structural. • Planul sintactic al autorului dramatic. - concretisf în indicații regizorale - este dominat do structuri ehnnțJd- tive, cel mai adesea elip.J > preponderent nominal^, (substan- tive adjective),sau verbal-ntminale (sterunsiu și pa^^xcipiu) și r orbiale: "Directorul (prxnWe dlPtz. ; începe xar șanta- jul. /Bucșan (fjerbînd, șățTQ. ffșgdțy: D«oă-și închipuie că mai poate mulge de la mine..." (M.Sedastian, Ultima oră)- Enunțuri2 sintactice din acest plan sînt expresia desfășurării unex funcții dramaturgice a limbii, prin car; expllcit^ază (în textul scris) și ae generează (la pune- rea în scenă a textului) manifooxări ale funcției exproiiv< a limbii, la nivelul personajelor, și manifestări ale limba- jului cinetic sau aituațional: "Vulpașin leu obidă, ridicînd ochii spre cerhCofl Mamă, ma-măs m-a-m-ă... (fJg nul semantic al doterminanților acestor verbe: '’-D'apoi că nimeni nu șado, cuc oaneț dă muncim toți destul, dar și d-stră trebuie să n< mai ajutați! zise Serafim Mogoș domo1 și hotă- rît" (L.Hebreanu, Sășcsala)- Punația expresivă eo poate ma- nifeeta concomitent la nivelul lexical al constitulenților planului sintactic al naratorului și la nivelul Jezical și fonetic al cinstituienților planului sintactic al psxeona- .lelcr: "Vai d« mine, ce să mă Sassas? aa-POQi Șuta, ocope- rindu-și fața cu mîinile." (Pavel Ban.Priveghiul). Prin des- - 2oâ - Ușurarea în continuitate, fără intervenția verbelor de declarație, raportul dintre cele două planuri sintactic, se estompează, enunțul, încărcîndu-gș de drama* ticitate:"-Ei, spune-mi ce vezi.../-Este un război.../-Da, bine, război e și la noi...Unde.îți merge gîndul? Să nu-mi vorbești de războiul de la noi... E un război acolo?/-DB, niște oameni forfotesc în jurul unui.fel de cal troian. Dar nu e un cal... E un proiectil...” (M.Preda, Delirul). F aUl"(vp£blcs) indirect (ă). Plenul sintactic al naratorului ee constituie într-un modificator al planului sintactic al personajelor. Prin intîi^îu>acelorași verbe da declarație (și al altora) și prin conjuncții de subordo- nare ssi;.-. anulată autonomia enunțului planului sintactic al personajelor. Concomitent cu o serie de transformări ale elementelor verbale și pronominale^5 propozițiile și fra- zele de aici se asociază, prin subordonare, în construirea ™ei fraza “î03? situată în planul sintactic al naratorului: "Ii spuse celui pornit să o asculta, să nu creadă că lumea s-a liniștit cu bănuiala dacă l-a văzut la cimitir cu baro- nul și dacă au vrut să înțeleagă că el a'încercat într-un fel sau în altul, să pedepsească un cîine." (I.H.Sadoveunu, ^f.șjt ^9 yeflș Î1n_g,ugpj9gți). Acțiunea funcției expresive implică acum două perspective: a planului personajelor, des- - Lsă prin conținutul lexical al verbelor de declarație sau (și) al determinanților acestora3și a planului naratorului - descrisă prin conținutul, lexical și gramatical (modal) al verbelor regenta: "După zece ani, prin vara lui 1967, Cavadia, atras de istoria apocrifă,pmUâsa că intrase în posesia unor date ce l-ar fi putut interesa direct pe comandor." (C.Toiu, ~ IfidlfiâsKă) Elanul sintac- tic al naratorului, fără ase mai nervi de verba de declara- *’ er e (chiar dacă nu totdeauna) un modificator al planu- lui sintactic al personajelor, la nivelul categoriilor de persoenv șl număr. Benubordonîndu-ae conjuncțional planului sintactic al naratorului, planul sintactic al personajelor - - 2o9 - expresia a unor meditații interioare. - ao înăcri. în proce- sul de semnificare' artistică tocmai prin rolul activ pe care îl are în dizolvarea identității cu vine a ambelor planuri sintactice- care « interferează pînă la tiltuarea în imbigui- tatei a "hotarelor" dințro ele: "ilara ședea singură îr- casă, pe-ntunerec. §g_gg_g& măiestrise lumînareg qînd n-avea pe o ir. g să vad a în zarea el, iar gîndurilt ■ 1 ae_înșir&< mai iiwed'e așa pe nevăzute, Sș zbătsa femaia, căci om era și avea-inimă de părinte.” (I.Slavici, Mara), "Atunci o ciudă amarnică îl frămînta. Cel Hamal .gcMi .sâni ge_lumeî Și iar se căsnea, așa orbj a-o afle.” (V.Voiculasc.u, Zahși orbul). Această organizare sintactică este specifică la mo- dul absolut stilului beletristic, raportat atît la celelalte, stiluri, cît gi la limba literară comună și la limbajul oral. - (ye£hiea) 12J^(ă) * întemeindu-^-3 pe verbe de declarație (sau pe altele asimilate lor), planul sintactic al naratorului își subordonează conjuncțional pla- nul sintactic al personajelor fără a mai determina modifică^ ri la nivelul categoriilor gramatical?* de persoană și namăr». , Structura, specifică limbajului oral, situează în continuitar tea aceleiași fraze vorbirea directă a personajului ou vorbi- rea indirectă a naratorului, pe care tinde s-o domine, dezvol- . tînd o accentuată stare tensională* "Primarul vru să o ia ca la instrucție. Angbelina se sperie și se apără că trebuie să-l mai fi văzut și,,alțf gamanj, ncă doar călăreții nu ș" fereau și nici n-avoatt de ce..." (L.Bebroanu, HggcoaXa) Specifica (stilul indirect liber) sau devenite speci- • fice (atilul direct, stilul indirect, stilul direct legat) itilulul beletristic în goneral; prin prezență și funcții, aceste structuri prin sare a o organizează sintactic cale două registre fundamentala (al naratorului și al personajelor) construiesc profiluri stilistice prin modalitățile particula- re de realizare și împletire între ele: - în textel’ do introapecțio psihologică, ilanol personajelor este un al doilea plan al naratorululf realisot în vorbire directă: "Caro numai proprietatea individuali - £lt> - asupra pămîntulul ponte fi singurul punct de sprijin al unul astfel de țăran? <£-3» întreba*. Hu s-ar cutea și altfel?" (M.Preda, Risipitprii)T~~" . ■ " . - în enunțurile accentuat analitice, narativ poli- dimensionale, planul sintactic al personajalor se constituie într-un secund plan narativ șl generează un al doilea plan sintactic al personajelor» ”*4?aci pe grozavu acu, după ce tn-ai văzut boier și tu, aici, la moșioS Că nu se dumiporh nici țăranii,.și m—au întrebat ziua^troagă dacă e adevărat că e moșia ta. So mirau și ai, că dcar.pînă mai isri te știau alergînd pentru stăpîn-tu!" (I^Sadoveanu, Sfîrsit...)» - rai ales în literatura modernă trecerile de la un tip de-vorbire la altul tind ;ă anuleze definitiv distincția dintre cale două planuri jtilistj^e: "Și am rugat-o jă tacă, ■aci, Maria' i~am epus, și ea a-a speriat, a înghețat, nicio- dată nu m~a văzut atît do crunt la suflet și. a înghețat, cum să-i explic și ce să»i explic?", (L.Pulga, Pascinatia) ,"-Ciaf. v-a spus? m-a întrebat el luîndu^și brusc ochelarii de la oohi și interogîndu-mă fără încredere, dar. totuși curios. Și? Cine îmi spusese? Jîiculeacu? Te pomenești că idiotu-ăata..• Ce să fac acuma cu spusele lui Klculeseu, în fața unui funcțio- nar care avea scripte cu data prociso? în realitate nu știu- sem nimic clar despre salariul meu, cît era, cîte zile lucra- sem și dacă mai aveam sau nu ceva dc primit."Ce pot să fac? m-am întrebat. M-am do unda aă-i dau lui Diaconescu banii înapoi". Și vizitele mele la al iu încatat." (M.Preda, Viata âa_£je££ăăj, "Trai dpu sna«sa, murmură Ștefan, Dar tot după privirea lui vedea că nu-și dăd ia. Bi anml Chiar ușa?l Hn mai a nimic?...parcă întreba el. După aceea Intui se la *e La capP asta ac știe, de ce vreu să mă sperii? ". (M,Preda Duelul). ■ ’ x X X o.- Acțiunea funcției estetice a limbii determină transformarea curacterolui relativ liber ai topicii sintacti- - 211 - ce înțr-una di» modalitățile dc constituire a semnificației artistice și de declanșare a stării poetice, la receptarei Sămînînd în interiorul topicii "obiective’’ aau. spăr- gînd Urnitele mai puțin elastice ale acesteia ' os nivelul frazei), poziția diferitelor unități sintactic, (părți 4« propoziție sau propoziții) în organizarea munțu- lui reflectă și determini totodată: - perspectiva poetică a textului: cpic-nurativătli- rică; dramatică, în strîncă legătură și eu modalitatea sin tactică: enunțiativă, exclamativă., imperativă, optativă, intorogativ-ro torică etc.î J structura ritmică a planului expresiei., nu inâe~ pendentă de desfășurarea planalai semantici - expresivitatea specifică, generică, r zultînd din opoziția cu limba literară cocmnăs -reliefarea particulară, pomnificativă, a «omponcn- tclor care au eau primesc pondere deosebită în constituirea universului artistic, prin desfășurarea conflictelor, a con- fruntărilor! de caractere, a stărilor tensionale interioare etc,,atît la nivelul naratorului, cît și la cel al persona- jelor. Ordinea cuvintelor și a propozițiilor, precum și a celor două planuri sintactice fundamentale (al naratorului și al personajelor) se află în relații de interdependență ou Calitatea sintactică și cu diferite “figuri de construc- ■ ție” selipsa, dislocarea, repetiții etc. Intră în sfera de on’aetigații a poeticii organ! »- rea sintactică de ansamblu a unei text literar fini « (roman, nuvelă, dramă etc.), cînd își dezvăluie rolul în constitui- rea semnificației artietice: începutul și sfîrșitul textului, .accesiune* capitolelor, raportul dintre aceasta și suceesl- unea "cronologic-eveniaențială" etc. • d . Hivolul sintactic determină în aed oKcnțial pro- filul stilului beletristic întră celelalte variate funcțio- nale ele limbii și o« așeasă '.otedată la temelia rtixurileî - 212 - individual* prin condiția ia da spațiu origina? și de.mani- festare a ritmului, "esenței stilului" (I.L.asragiale), Există în stilul beletristic.o varietate ea și infi- nită do organizare sintactică a anunțului pe care scriitorii o subordonează, conștient.sau subconștient,■unei anumita des- fășurări ritmice, în funcție, și de cele două registre stilis- tice. ’ Pa lîngă diferitele modalități de organizare și des- fășurare a unităților și raporturilor sintactica (fraze-nomi- nale sau verbale, adverbiala sau interjacționalo, do amplă desfășurare sau concentrate în dimensiuni minime?.raporturi da coordonare sau do.subordonare, realizate joncțional sau prin juxtapunere etc.) și în cadrul creat de acestea, se dezvoltă o serie de structuri caro se constituie în figuri sintactice cu rol activ în procesul.da semnificare: alipsa, oape iția, antiteza, dislocarea etc. Prezente și în limba- jul oral, ca expresie spontană a unor stări afective sau determinate de particularități ale desfășurării comunicării lingvistice pe: calv orală, aceste "figuri de construcție" rămîn cu aceeași funcție.doar la nivelul'personajelor, dsr și aici ca "stil în stil. la nivelul naratorului ala constru- iese diferite perspective. fluxului.narativ» dinamică sau ata- Ică, continuă sau discontinuă etc., sensibilizînd . prin pla- expresiei, ritmuri interioare caro orientează în mod eeiaiv atît constituirea semnificației artistice c£t și dezvoltarea atării estetice. . Sub acțiunea principiului metaforic, raporturile sin»- tactice se dezvoltă în structuri imagistice, în spațiul cărora se confruntă un univers real cu unul imaginar. 1 Jectivul, intrat intr-ou raport de subordonare a- tributivă.eo impună ca epitet, expresie a unși modalități iubiective - e. percepe (sau propune) data, ale -„urnii obiec- , îatr-un univers subiectiv» 'în pasul.domol al CU8eta °U p*lvlrea .m2S££iSă° (M.Sadeveanu, Lumina cădea și se ridica asupra lui ca o vîslă P.Beagu, "Dacă atăpînul ri- - 213 - dica flamura alba. în tarasă, condamnatul ara grațiat. Din nefericiră, flamura neagră a fost singurul gest de măr inimic al stanicilor da lari”. (G.M.Zamflresou, Teatru). Hapurtul de eabordonart* comparativă es convertește în comparație estetică, duterminînd dezvoltari-n unei stări tensionale între două reprezentări: "Cu epatele gîrbovit, puriînd pe umăr prosopul, ca ue un drapai gtrîna după un miting, cînd toată lumea ne întoarce liniștită la realita- tea curentă." (C.Țoiu.taleri»?...), "Zarea mirosea ca_bia£- ricile de lemn PQg.tfi oare p?- scutură. merii..." (F J eagu, Frumoșii nebuni...)."-Stranie viziune aveți despre m, domnule anchetatori De parcă. în fișcarg_ș-ar..iUQ^^ dă de sah.". "Adevărat că i-au pus pistolul în ceafă și au împușcat-o, dar a fost ca si cum..ar. .XI_î_BBH£.ca.t, * ilasfîiă» o idee. (L.Fulga, Fascinația/. Starea tensională atinge nivelul maxim cînd rapor- tul ruintactic dezvoltă structuri metaforice, expresia cea mai acută a confruntării dintre universul real și universul imaginar. Prin raporturile de pradicație și de aposiție, cornr ponante ale universului obiectiv primase o nouă identitate, în- ărcată estetic, cu oare ss înscriu în procesul de semni- ficare artistică: "Pentru el, în clipa aia-. Dalia era & funie lungă pe caJ9 cineva^a înșira..-- mltip?. de. PXS1.^1 descreierati."(F.Saagu, FfiHEfiflllJlSfiUEi- •<•'* "Se apropie da Sorcovă, cu'brațele întinse: aateș.? fa (G.AI.f.îmfirescu, Domnisoara..Haa.ța£la) * Baportului da subordonare (mal ale? dar și celui de interdependență dintre subiect și pred4.at) c dezvolta- re metaforică îi este specifică instaurarea unei s ări do incompatibilitate între funcția sintactică pe care o condi- ționează șl planul semantic al termenilor constituleați. Starea de incompatibilitate "se rezolvă" estetic prin extin- derea metaforei de la verbul-predicat la-complement (sau subiect): "Ferestrele suferiră o somoție, lemnul din pereți începu să so vait*, gă-sshaauaflo - 214 - "Immînări nu♦aveau.Dibuiră ici colo, dar trobuiră să ss.&stîm*' pere.", ''A doua zi...Căută în strana din dreapta..." (V.Voicu- leacu, Zahei orbul), fie din întrebuințarea în continuitate sintagmatică a termenilor: "Odată în vina viciul, pus la pământ, te poți întoarce la el» cu Larghețe, cu pon^fll.^ță". "numai cine a putut fi un perfect, o slugă poat? fii poate ajunge un stăpân"^Aatfal îl pot arivi. îl pot contem- £1aZ, ”A încremenit de spaimă, de teroare" (B,Brebam, Buna,- yggțiro) - •- Concomitent cu această înscriere în procesul complex de motivare sugestivă a semnelor lingvistice, sinonimele se constituie în una din sursele principale dc oxpr:; ivitate a textului artistic, prin rolul, po care îl joacă în varierea expresiei și în desfășurarea fluxului ritmic al frazeit ">.astai...pe eala 'afonului-pînă seara tîrziu, când so po^ țoleșe. mușteriii și no notîmpără ‘oandalagiii." (V.VaicU' leseu, Zahoi orbul), .începu că ^ară peste rîndurin era - 218 - lap-WW,. ă a# oonoentreze", să urmărească rîndurile, cuvintele, ideile...", »..;n^ayuPfft^H să W dezbrace», "Tot oe £aoe..." (H.Breban. Bunavestire.n. 374). ' e.- In opoziție ou etilul științific, a cărui oaraot, . ristică oflnitorie este univooitau^a semantică a termenilor lexicali, indiferent de textul în oare apar, în stilul bele- tristio, un același termen dezvoltă un bogat fascicol do sensuri, nu numai în planul paradigmatic al aceatoi vârimt funcționale a limbii: "Iși îngădui :ă facă o pauză, aă răsufla» xL.Rabreanu, Răgsaala) ,"Inoonu să urască pe sculptor eu o vrăjmășie ascunsă, răsuflată cînd și cînd în neascultări și grosolănii", «Luă pe tînărul soț lîngă ol și se hotărî ^"3* m&aa păsurile», "Gata închiși în dormitor ocnașii ee aflau cai slobozi ca în orice alt loc. și răsuflare." (V.V ;iculeeou, Zalial_â£12JJl) ,dar și în paradigma aceluiași text literar: 1 Ridică una din oalele pline și o anumită perspectivă. Procesul semnifică- rii nu luce la constituirea unui alt univers, imaginar, ci comentează doar, "interpretează" prin eomnificent universul real, actualizat lingvistic la nivelul semnificatului, și ,/ - 223 - care își potențează astfel unele din datele oale obiective, în comentarii politice aau materiale publicitare anin 1ihrnl aemnificant-cemnificat aste șubrezit do tendința semnificantului de a depăși limitele corelației cu ncmnifi— catul,, spre a lua asupră-și sarcina sau cea mai mare parte din sarcina semnificării. Semnificantul își subordonează aici semnificatul din perspectiva situării conținutului informa- țional într-o anumită sferă de convingeri ideologice, social- politico sau do altă natură, Gradul do clătinare a rohilibru- lui dintre semnificat și semnificant depind® într-c- măsură Însemnată do orientarea generală, politica și ideologică; a publicației. Nivelul maKim de subordonare a semnificatului da către semnificant îl atinge owwaul lingvistic în enunțurile publicitare. In structura de ansamblu a stilului beletristic»,ra- portul interior semnului lingvistic» dintx'c semnificat și aomaificant, se caracterizează prin desfășurarea unei perma- nente confruntări» - întrt -sjnificantul care tinde să-și subordoneze semnificatul, atît prin organizarea sa lingvistică, cît și prin emprorin lui grafică? - la nivelul semnificatului , între reprezentările opo- ciflc* celor doi poli ai comunicării (emițător și deatijnrtarXJ Emițătorul tindo să atribuie dimensiuni sepiai s imaginilor sale individuale iar diitinatarul își dizolvă, la receptare; imaginile sala individuale în dimensiunile propune do emi- țător nou și Ic potențează Introducând procesul semnificării într-o stare tonraiennlă particulară. Prin.această dlromică interioară; Eamnul Iii. vistic o- situează, în stilul publicistic, între t£a&kțÂ& și caracterizîndu-'a prin» - motivare dublu-functională. Din perspectiva aist-imu» lui limbii, alegerea iernaificantului este determinată de co"- Pncitatea ea do a transmite conținutul informațional al unui, a imnificat. Din perspectiva relației interne as.mni.flcat-c'imnd- - 224 - ’ ficant gi din cea a relației externe cu comunitatea de vorbi- tori, alegerea îsranificantului este determinată d e capacita- tea lui de a situa conținutul informațional al semnificatu- lui într-o anumită perspectivă p^rguasivă. cu rol hotărîtor in procesul semnificării» In desfășurarea acestuia, relația- semnificat-Fumnificant este determinata în mod ssențial de raportul dintre conținutul informațional al oemnului lingvis- tic și. capacitatea lui retoric-persuasivă, care reorganizează în mod specific raportul descris da T.Vianu între tranzitivi- tatea și reflexivitatea faptului de limbă. “ âj£2El£!lâ_âsiâ£miaață. In procesul semnificării^ semnificatul se poate asocia cu diverși eemnificanți car conțin aceleași date Infortoaționale dar nu și aceeași capaci- tate de convingere. Alegerea semnului lingvistic este condi- ționată de specificul raportului .cpntinut informational-fortă lâSSâ&aiSÎȘ și Stă în legătură cu date extra-lingvisticos con- cepția social-politică și ideologică a protagoniștilor comu- nicării, a emițătorului în primul rînd, concepția despre ro- lul presei, natura materialului publicistic etc. • XLoZ4fl,9Pl;i cultural) £1 dotex’Mnă pa emițător să scit- steze o seri® do termeni din vocabularul - 228 - popular și chiar arhaic al limbii, făcînd din exprimarea sa o zonă de interferență a limbii literara scrise cu limbajul popular vorbit; , - exigențele situării fără încetare și cu promptitu- dine în actualitatea evenimenelor intern^ și internaționale-, social-poiitice, economice, culturale» științifice etc, îl determină pe emițător să facă frecvent apel la neologiamc, uneori neadaptate limbii, alteori chiar cnntx’are spiritului ei și nu de puține ori inutile șl, de aceea, cu 0 prezență efemeră, Sfera amplă de cuprindere a presei determină dazvol- tarea unei ample rețele de relații ala stilului publicistic cu celelalte stiluri; cu cel administrativ,’ prin abordarea unor probleme cetățenești șl de viață civică; cu cel ști:Ln« tifle, prin textele.de popularizare; cu cel beletristic, mai alea prin reportaje, Prin aceasta, stilul publicistic este foarte deschis celorlalte, lăsîndu-Ge influențat de ele și influențîndu-la 0 bună parte din termenii științifici, de exemplu, din ultima vreme au intrat în circulația generală ■ prin intermediul stilului științific, care și i-a adaptat apoi propriului specific; sâț&liț, fuziune, ÂâZiaiagEatg. etc. Prin aceste corelații, stilul, publicistic determină dezvoltarea a două fenomene însemnate pentru con— figurația stilistică a limbii; — largiraa sferei lexicale a limbii literare comune, “ deplasarea diferențierilor între stiluri da la nive- lul lexical în general la cel al planului semantic al termeni- lor lexicali. Apărat în cadrul creat do dezvoltarea presei scrise, stilul publicistic cuataște.de mal bine de jumătate de «ocol, șl ■ variantă orală, consecință a dezvoltării și răspândirii , altor mljlcaou de comunicare do masă; radioul și televiziunea. Diferențele dintre varianta scrisă și cea orală privase mai cu veamă nivelul fonetic și cel prozodic, acesta din urmă mai degrabă aerslevant în varianta scrisă. - 229 = In actualizarea atributelor specifice stilului publi- cistic, emițătorul ee confruntă cu o seria da condiționări care-i limitează, fără a i le anula, însă, cu totul, posibili» tățilo da afirmare a unor profiluri stilistice individuale. Intre aceste condiționări, cea mai însemnată o reprezintă raportul dintre conținutul informațional al enunțului și-ca- pacitatea lui persuasivă, raport care implică menținerea unui echilibru funcțional în măsură să asigure fuziunea celor două componentef In alaborares enunțului lingvistic, omițătcrol se si» tuează între două exigențe» - ■ înscrierea întrona cadru stilistic în linii agenție- le prestabilit și dirijat d® specificul raportului informațio- nal-persuasiv, derivînd din funcțiile și. orientarea generală (ideologică, aocial-politică, culturală) a publicației? - manifestarea propriei individualități spirituale, prin desfășurarea liberă sau potențată conștient a funcției expresiveo Stilurile individuale se constitui© din modul parti- cular în care publicistul răspunde ambelor exigențe, punîndu^ la de acord. Raportul dintre acestea este determinat de con- fruntarea dintre individualitatea publicistului și genul mate- rialului piblicistic, oare condiționează în linii esențiala relația internă Ipf orma^pBak^j’q^sj,.';., Cu alta cuvinte, în- tre cadrul generic, de variantă funcțională autonomă, al stilu- lui publicistic și profilurile stilistice individuale sa dezvoltă o serie de varianta stilistic® mai generale, în func- ție da particularități de fond ale textelor, Sînt identificabile» - o variantă a textelor Informative (infermn^id de politică .internă și externă^ culturala, economice etc»),neu- tră sub ■aapootâl exproolvității stilisticacaro apropia stilai publicistic do col științific și care nu oferă posi- bilități de manifestare 3 unor variații stilistica indlvi- duale; . . - o variantă a textelor publicitare» care închide po- sibilitățile de variație .itilietică înt’-un număr finit de tipare date; - ' variantă didactică (în texte de popalarizșre, științifică, artistică, culturală, administrativă atc.), care se constituie într-c zonă de interferență & stilului publicistic cu cel științific. Oferă posibilități reduse variațiilor stilistice individuale; - varianta & textelor solemne (editoriala, discursu- ri. p .itico, comentarii de politică internă și internațional !ă), în care componenta persuasivă are un rol însemnat. Sti- lurile individuale se constituie în limite- determinate de exigențe ale acestei componenta și ale raportului cu compo- nenta informațională; o ’arianță gazetărească, a textelor interpretative (reportaje, pamflete, cronici etc.), cu gradul cel mai ridi- cat de expresivitate-estetică, tinzînd spre apropierea dc stilul beletristic. Oferă cela mai multe posibilități du manifestare a stilurilor individuale; - o variantă a textelor-de dezbateri (dialoguri, in- terviurii’ mese- rotunde, anchete etc.), care ae apropie do 0 Iul conversației și caro oferă largi posibilități de ma- nifestare stilurilor individuale. Prin dezvoltarea radio-televiziunii toate aceste va~ riante cunosc și 0 desfășurare orală, dar dintre ele doar Ultimele două gp caracterizează priptr-e mai accentuată di- Eerențiere între varianta scrisă și cea orală; o cronică sportivă, de exemplu, diferă mult du transmiterea la radio oau la televiziune a aceleiași întîlniri. 4ai mult decît în celelalte stiluri, în stilul bele- triotfe, datorită și ritmului rapid în care se cor elaborate 231 ~ materialei^ se manifestă frecventa abateri de la.normele stilistica individuale, fapte individuale da vorbire tE.Co- șeriuJj nu de puține ori erori lingvistico nefuncțibnale, explicabil© și prin neglijența publicistului, Organizarea ne nivele Nivelul fonologie * ■ • In funcția da cele d-;us variante fundamentale, orală și scrisă, nivelul fonologie se împletește.eu cel prozodic (mai rar) și cu cel grafic (în permanență)» Ca variantă funcțională, stilul publicistic se în- scrie în sfera limbii literaro comune, atît din perspectiva sistemului cît și din cea a structurii fonologie©. în isto- ria limbii române literare a jucat chiar un rol de avangardă în ștabillrea și impunerea unui sistem fonologie modem și uni- tar. Unitatea minimală oste ^gnagRl, considerat concomitent ca Si oa iE&ftiEe grafică. Uneori, în iposta- za orală a unor variante ^ilistice interne- (în transmisii sportive, de exemplu, sau de altă natură),.rolul principal în o natituirea și transmiterea semnificației revine sunetului, organizat în grupuri sonore, care a® împletesc cu elemente auprasegmentalc sau prozodice (intonați©, accent etc.), Prin constituirea un0JE? semnificării nibrizi, rezultînd din prescurtarea grupurilor denumind țari, partide, instituții H5H, SUA, GFH etc.), fonemul grece de la funcția distinctivă la o funcție semnificativă. In structura noi’ -r s mno lingvist tice, convenjioaaln (chiar în sensul convenției soc ale, con- știinte), fonemele componente "reprezintă" semne lingvistic© autonoma, cu semnificații proprii. Adesea, destinatarul re- ceptează, însă, doar semnificația aemnulUi-Siatâgă, fără a mai putea descifra (și chiar identifica) seimele individuale apr© care trimit fonemele "reprezentative15 (majușculș, reph'zontînd inițiala diferiților semnificanți)i I.M.AJIJJ.S. Fenomenul caracterizează mai al-a 'jcmnoJ- eonvcnționalâ de circulația. “232 ’=- ini- srnațional* în îitruotura cărora fonomole alcătuitoare upro Bșmo«.:. primar? .aparținând 1$ sistemul altor limbi: <,Ao0O0 U,KaC,ÎCA,D, U.naI,C,BoPo etGo Po fondul înscrierii ..tUului publicistic în afara limbii literare armene, ee manifestă, și e serie ds devieri» Onol3 din acestea caracterizează stilul în ansamblu, altele -.^țarvin în organizarea fonetică a unor variante ^au sînt dezvoltări individuale, - Este specifică stilului publicistic în ansamblu pă- trunderea unor aspecte neromânești da structură fonetică, determinate de prezența termenilor străini, substantiva pro- prii în special» 5mba£ga, Șoseaua losip otc, ■ ' • la desfășurarea orală a onor variante stilistice (comentarii directe ale.unor.manifestări de masă» social- politic®, cultural-ertistice-, sportive); funcția expresivă determină împletirea unor fenomau© fonetice cu element® pro- zaic®, ca în stilul conversației? lungiri de vocale, prelun- girea ținutei consoanelor, repetiții sonore, variații de accent și intonațiunale etOo ■«vierile individuale da la normele limbii literara caracterizînd structura fonematică a unor termeni, raprezin- tă consecințe ale presiunii pe care o exercită asupra unor, publiciști graiul «de acasă" 0au, mai ales, "de reședință*? Așa se explică forme precum’Aââu car® intervin în special în pagirilo presei bucureștsnec . Este o particularitate definitoria a stilului publi- cistic împletirea strînaă a nivelului fonetic al semnelor lingvistice cu aspectul lor grafic., Prin acesta din urmă (concretizat în‘dimensiunile, forma și culoarea caracterelor >gra •«, în Individualizarea semnelor prin diferit© ti— pori de scriere» cursive, drepte etc, și în prezența unor ^mn. ^i«».ajutătoare» ghilimele, linii de reliefare a onunțulni etc.), emițătorul își exprimă atitudinea față da conținutul mesajului și oriemtează atenția destinatarulai. - 233 - Sivfer.ul morfologic Sub aspectul funcționării semnelor lingvistice din perspectiva întretăierii celor două axe: sintagmatică și paradigmatică, stilul publicistic se suprapune ca și perfect sferei limbii literare comune; Semnele lingvistice încărcata cu sensuri gramaticale își păstreasa în planul sintagmatic, al enunțului identitatea din planul paradigmatic al limbile Sub aspectul distribuției, stilul publicistic de ea- rncterizează printr»© ierarhizare definitorie» prin fracven» ța, a unităților Iszico^gramaticals și a nnor categorii gra« maticale. . Raportul informațional“pereuaai'3 din organizarea in~ temă & semnelor lingvistice și a acestora în snanț daterai— nă o predominare notă a substantivului, atît în raport ou ce- lelalte; stiluri, cît frai ales în interiorul stilului, publi- cistic, în raport cu celelalte unități lexico-graraaticale. Această preponderență, ușor do remarcat la lectură, est© con- firmaîă de cercetările statistice. Sin totalul 4® Țoooc de cuvinte—text excerptate ds Gh0Bolocțyi,^0° 660 da unități loxi — cale au frecvențe superioare lui Io. Pin aceatea 337, adică 51,o6%, sînt substantive sare au 0 frecvență absolută de 13.433, adică 26,4%. Jartea de vorbiră imediat omăt care, ver- bul, prezintă I06 unități lexicale (16,6%, cu 0 frecvență absolută de 5771 (11,30%). Prin această preferință arătată substantivului, evilul publicistic se apropie d&.știlnl știin- țific și se îndepărtează mult de col beletristic». $otodată9 □ pacificul său asta dat și de- profilul semantic al substantiv velor. Acestea sînt, spre doosabira de stilul științific, preponderent concrete. Specificul desfășurării, referențial-informaționale determină o prezență definitorie a substantivelor proprii, . onomastice, topcnomaetice și a substantivelor compuse, compo^ nente ale- terminologiei social-politice* 5 (Agerpres). Ba Tîrgul internațional de la Cesablanca a fost.sărbătorită 3iua națională e. Româniși. (...) A fost prezent, do asemenea. - 234 - iili2Ai£Jl.âAiaa» ministi'-ul secretar de stat la Ministerul Șpaltului Exterior. si Cooperării Economice internaționa- la precum șl ambasadorul țării noastre la Rabat»” Compunerea este unul din mijloacele principala ds .oroare a ubstentivelor,-impus de-prezența termin logiei social-politice? I sa. alătură specializarea semantică a unor substantive comune caro primesc statutul.de substantive propriii internațional, Zju^ națională, 1 Mai otc. Nevoia de concentrare a informației într-un spațiu rec’ rî^s, precum gi orientarea funcției expresiv© către destinatar (prin relația titlu-anunț) determină o frecvență ridicată a substantivelor provenite din infinitiv lung și, mi rar, pupin» "?.2£râ2aaEe£ științifică a valorificări?., materiilor secundare în R.D,:Germană», "Ej^m unor momen- te ale culturii ieșene», "fiâxilsi&arc. entuziastă", "Redea &I11ÂSXX - mități”, - ^entru etc. Gradul maxim da concentrare £1 reprezintă substantive! A-n-fon,, — . P con» stituito din combinarea fonemelor inițiale ale cuvintelor simple intrate în alcătuirea unor substantive compuse sau din părți ale acestor termeni: "A^Z^SoTași a obținut ' rău opul întîi pe țară"acțiune mal avansată înda-»- s*bi ia Cx^Lurile din Bălțați și Prisăcani", Agerores. atee Adjectivul vine să accentuase caracterul preponde- rent nominal al stilului publicistic,.Prin număr și frecven- V se situează la aproximativ același nivel cu verbul. în ■ : tistica lui Gh« Bnlocan, între termenii ou frecvențe peste o, ea întîlnesi.lo' de adjective (frecvența L5,15%), fată «. 1.6 „.b. „te mIt .„p^i port cu celelalte stiluri, inclusiv.cu cel beletristic» unde V Șutea > Identifică frecvența 8,615. Aproximativ în același raport se află frecvențele absolute: 5,98%, în ■ Iul publicistic, față de 3,33%/ în cel beletristic. 2a- toriU. Acestei frecvențe ridicate, devine revelatoriu și’ . ~ 235 - raportul vcrb-adjootiv, de schilibru? în stilul publisistia v de dani nara din partea varbului9 iu stilul beletrictic (8^62^ adjectiva - 26f>;5% verbe9în statistica lui VoȘuteu) și Sa limba literară comună,, Frecvența adjectivuluiț. foarte adesea xnooțiter sa obligator al eubstantivului9 cote susținută te eoatur&re® profilului stilului publicistic de cpecifieitatea categorii^ lor lui semantice? marcă explicită? care permite eitusrefâ enunțului în cadrul variantei funcționale la caro aparțin©,. In ' trînsă legătură eu domeniul de reflectare (viața, ^ocial-politică) cu raportul informațieaal-retori® din a truc «ura somnului lingvistic șl din organisaros» semnelor în eaunțț predomină două categorii de adjectiva? - adjective '’circumstanțialc”,. Sînt adjectiva "totaica’’ care fixează cadrul (tîmporsl9 sodal? administrative etnice politic? social) în cara se desfășoară evcnlmantalso Mult© dintre ele fac parte din terminologie ooci&J.-politică și ec caracterizează prin specializări semantice în această dires— țio(, în raport cu prezența unora dintre el© șl în elts sec— toace alo limbii» sesiune ^^.r&U’^ăr aWâfiU reia ;ii snUijicals» ^pJ4ils.at .Bchiabn- x-i wMgwroiaXg« cooperare economică., centru &12XS.? viață 59,“ litică. economică« faza isiialsip.aiăf. ABâaifiaKâ.? cadru. zaț orie etc- 9 reiatii. ROi^&tkîifealifiaa,, popoarolș .af.riiaaa atc.ț lupta ^5i£aS?ÂP^-etco Noexțviraînd atribute ®1® unor °sbiaato‘£ ci categoria jiau cadrul în caro se situează aceste •’obiBcte” "fcnoEcne? , jvsnimunto eîCo? majoritatea adjectivelor rsțin în romantice lor echivalențe cu construcții.substantivale* cooperare ££2;: nomică (în domeniul econoMrl)® lupta âaîl£aS21Sl prim ministrul român a avut convorbiri cu Robert D*Mnldoon, •primul ministru al Noii Zeeland/, r3ste vorba de Yvonn^ Choquet Bruhat, matematiciană...". "Mariciea, go^^., I&tiana și Mircea, gonii, anunță...," șl a raportului atrlbutiv de identitate/...concurenta româncă Bbi„lîpjpi.I>rs.ula a înregis- trat un remarcabil succaB...". Prezența vocativului este redusă, la materiale ap*n- mialei cronic; oficială, doaleguri, interviuri ®tco - 233 - Prin structura nominală a titlurilor se impune ca o caracteristică a stilului publicistic prezența formelor acazuale: "Convorbiri romano-austriece”, "Benzen din cărbune”, "ignaaâSliu și Problema petrolului”,. "ȘadaL", "Viatp culturală” etc. Acuzași structură transformă noarticularca (care nu . mai este echivalentă cu articularea zero) într=-- marcă spe- cifică: "îațilil££ cu cititorii*, " Expune despre îmbătrîni- rea umană'’, "ZBaațs^^âiu^ "Tehnologie eficientă", "Pro- da&jâfr suplimentară", "Acțiuni în sprijinul păcii" etc. Flexiunea adjectivului atribuie stilului publicistic (mai ales în varianta comentariilor aocial-politice, dar și în alte variante) c serie de caracteristici relevante în in- teriorul categoriei comparației* - marea frecvență a adjectivelor "circumstanțiale" determină amplificarea sferei udjectlvolor incompatibile cu categoria gramaticală a comparației? organe centralen cadru organizatoric, coexistență BflSEÂSăf acțiuni antifașoipte- atitudine civică, etapa municipală -te. - - situarea în prim-plan a funcției persuasiva a masa~ jului determină întrebuințarea cu preponderență a adjective- lor apreciative l’a superlativul absolut (actualizat cel mai adesea prin sintagme-oiișeu). El eate implicit: - în semantica adjectivelor aflate la "pozitiv": în cinstea nărsisi sărbători, .mărețele obiective, istoricele documente, gp.Qpalclft coalizări, gr.an.4ipaea manifestare popu- .arăs eucc^s âiEllB, o excelentă bază materială, repurtînd succese £aEfir25Ml£,t o aftlȘJldiââ victorie, activitate orodi- f lfiaaăj program de acțiune ^țjatcpjrinaătOf, creșterea în ritm susținut ș.a.nud. - în mutații semantice. care ating frecvent nivelul metaforei: îaalg. spirit revoluționar, „înălță funcție, sting-- rea XulRS&âtmâ din ^iață, viziune revoluționară, sentimente de dragate și înaltă ctimă, cu adîneă - 239 - satisfacție, ou vio emoție* un nou și înflăcărat îndema etc, - în structuri pbstverbale negative: ou na țărmuriyă Și iaggalafellă dragoste de țară, cu nespusă durare, dovada prețuirii nețărmurite, documente de* o inestimabilă valoare, imitatea de așzdruncinat, entuziasmul da nedascrla etc. - în convertirea unor termeni referențial! în terme^ ni apreciativi: un moment de referință. eveniment istorici importanță istorică, realizări epocale etc, - în substantivizarea adjectivului central, cere pri- mește ca determinant un alt adjectiv la gradul pozitiv:";., pentru apropiatul eveniment de importeuiță deosebită”.- "este un succes djLjnarg^nsemnătate". "eveniment d^marș-^portan-» "hotărîri etc, - explicit: - prin locuțiunea ăâoaoWX .â£* n^-xebif_de a brac ti- 2â s-au dovedit a fi și manifestările sportiva,.."^pentru pri- miraa călduroasă". Adesea adjectivul deosebită devine în el însuși expresie concomitent a însuși*11 și a superlativului acesteia:"luînd cunoștință cu deosebită sa- tisfacție de ..." etc. - prin aglomerare de structuri, adenea redundante sau cvasiredundaute! "eveniment de o deosebită însemnătate istorică etc. f — superlativul relativ este prezent mai. cu leamă în comentarii (sportive, artistic?., culturale, dar și politi- .-1 _ _____x x . , „ . .. ' _ și în texte do "mare publicitate": "specializează în profi- luri și meserii dintre- c^.^al_^plJ,.cl.tate"perioada aceaa- ta fiind cea mai avantajoasă pentru astfel de opțiuni..o". specifică stilului publicistic absolutizarea" superlan tivului relativ prin eliminarea termenului referențial al comparației: "popularizarea largă a peloy mai actuale desco-' periri științific ", negăsind încă formulele colo mal aăâaiate’J "cel mai înalt forum. - 24o - - prezența comparativului •progr^aiv”: "avara condiții g.9_£R..M ■ gal Jarnift» •«."» "condiții taț mai,'bune de viață", "însușirea în .clt.^a^bund condiții a științelor fundamenta? le"i în întrecerea socialistă etc. In flexiunea pronominală,-este, definitorie pentru stilul publicistic frecvența redusă a persoanei a II-a și do- minarea netă a persoanei a Flexiunea verbală Caracterul preponderent "obiectual" al conținutului informațional al. mesajului impun .predominarea diatezelor activă și pasivă. diateza pasivă, situează cel mai adesea acțiunea în nedeterminat sau îi atribuie un nivel ridicat de generalitate, fie exprimîndu-tf. prin pronume reflexiv: "Sg aprec .- - că noul cabinet...", "Printr-o scrisoare ni se sesizează că..." ...pentru a veni în sprijinul cetățenilor sg pot face oo- menzi, la domiciliu...", fir. prin absența complementului do agent în construcțiile cu auxiliarul a fi: "La Amman a fpgț încetarea din viață a unuia dintre cei mai bătrîni oameni din lume.."Tot aici a ^2fiț_2£gaalaaîă o expoziție a cărții social-politice și tehnice". Prin aceasta, pe de o parte, se asigură un înalt grad do neutralitate-, de obiecti- vitate: "Dar în pofida tuturor represaliilor... șp arată în declarație, poporul.,,.", iar pe de alta, rămîno în prim- planul semnificării, prin poziția privilegiată pe care o cîști- gă în receptare, obiectul contrai al afirmației: "Cu această °cati0 a_f.08t semnat Acordul comercial și de cooperare...", 2A. foșț stabilit clasamentul organizațiilor comunale...", care s-au purtat pe marginea referatelor...". In legătură cu exigențe ale concentrării la maximum a textului, mai ales în organizarea sintactică a titlurilor (predominant nominală) dar și în interiorul enunțului pasivul este repre- zentat în mod frecvent doar de participiu: "Apele - silite «ă 10 retragă",."Pjegătjțg nai atent adunările generale ar accentua.^", "Participă reprezentanții celor 45 de țări - 241 - membre ale acestui comitet, aă definească politi- ca industrială a 0.H.U.5.I,», “Intr-un interviu a^iai te- Ioviziunii peruane, președintele Bcuadorului^.a ceclarat.»J » Dezvoltarea publicisticii pe principiile anal infor- mări exacte și situarea publicistuluirSctualitatea sau chiar în Gioultanoitatoa desfășurării evenimentelor aau în imedia- ta lor apropicx. determină frecvența aproape a-se. ut a . r,ii— cativului prezent și perfect eompu*. Ambele timpuri 00 • tre- buințează, în general, cu>ensurile lor obiectiv*. Prezentul doar o< sustrage adesea suprapunerii, perfecte dintre momen— tul desfășurării acțiunii și momentul deefășurării coamică- rii (și o» omitere și ca receptare), prin întindere*, în ge- neral mei amplă, a duratei prezentului ovcrimențiol» în aare prezentul emiterii ae i«jului și prezentul receptării se în- a prozontnlui dșavoltarea valorii do viitor, dor acoanta rămîno neapccifică. . Celelalte tlmpui'i, ,wai puțin frecvente în ansamblul itilului publicistic, își distribuie prezența în mod diferit în ’iforito variante interioara» Viitorul o mai frecvent în «c onteriilo cultuxal-arti'.tico, social-politice, economic? otc.( unde a» îrtploU’sjto uneori cu perfectul rompus în onruc- turi sintactice asoroctipct “Acont luare gggllgșț Bl. g< ve reellaa ei îa continuar?!...", impsrieotul, în r^pprtaju, ■mda aînt presante în crsl-ă măsură toate tlmpur-j-o ș»n»B«d, In texto?.n informativa, dominata do ma vativ iod ol ner'Vi tnddo'?intervine- uneori petenți»l**ept»tiw.L aitufnd . irforinațiile transmise oub ocmnul ipotozelar>-' ••• *>- afirsă uâ într—un lac, situat la cca. 80 tai» de capital* ItcUvi, lîngt localitatea Hioti, grs£_juLLa cadavrul lui “iti"» rea potrivit căreia A.M. a coincis cu dos- coporirca»» Stilul pnbliciatie cesmt e* col științific - 2.42 - frecvența redusă a imperativului, care vine în prelungirea absenței vocativului din flexiunea nominală și pronominală. sta mai frecvent, în'schimb,tot ca în stilul științific, dar cu alta funcția.(social-politică)' ccnjuhctivul cu valoare de imperativ: "Să lichidăm rămînerile în urmă ■n corelația cu flexiunea pronominală și ou predomi- narea structurilor nominale, categoria gramaticală a persoa- nei iste reprezentată în mod substanțial de persoana a IlI-a, mai alee la singular. In opoziție cu această preponderență, persoana a ,II-a plural, ca oxpraaie a raporturilor de dife- rență, se constituie în marcă a variantei dialogate a stilu- lui publicistic (interviuri, dialoguri, anchete, texte de cronică oficială etc.) iar persoana I singular (mai rar, piui ral), în marcă definitorie a subvariantai textelor de "mică Publicitate": îlld apartamanț^ , 5ivelu2 sintactic Specificul organizării în enunț a semnelor lingvistice deriva m special din: . - condiționări impuse de spațiul tipografic restrîns, - exigențe ale situării neîntrerupte în actualitatea avenimentelorj , “ rolul Principal al destinatarului în orientarea elaborării de către emițător a mesajului. Conținutul informațional a>esajului determină prepon- ““± ....... n. epaclfio. .tllulut p.Ml.1,.1. & „a„blu C1 mult unele din variantele lui interioare. 3£nt caracteristica stilului publicistic: a.- predominarea construcțiilor nominale» • b.- organizarea eliptică a enunțulni; c.- stereotipia unor structuri sintactice? d.- încălcarea nefuncțională a normelor da combinai a semnelor lingvistice în enunț, specifice limbii ntafaro• - 243 - ■ x x x ’ • a.- Intre cele două tendința alo textelor publicis- tice - spre condensare vîmantic-informațioaală minimă și, respectiv, maximă - la nivel sintactic pradomină cea de a doua, Componenta persuasivă a semnificației "dilată" enunțul în spsjoiol la nivel lexical gl, în mai mică măsură, la cel morfo- logic (iar în varianta orală și la cel Aneț^c). Hs.ducorea maximă a dezvoltării sintagmatice a enunța- țului (mai amplu în plan paradigmatic^, atît la rmitere, cît și la receptare) se concretizează în frecvența fixativă și definitorie a» - construcțiilor nominale; £ structurilor aliptica^ - construcțiilor verbale absolut®, leeastă organizare sintactică este datarmtrHță (și determină totodată) profilul semiotic al publicisticii- car» derivă din specificul desfășurării comunicării prin presă, Pocalissrea atenției și orientare* interesului ime- diat al dratlnatarului-cititor, mereu mai puțin dispus la lec- turi integrale, insinuarea de convingeri și daterminH^fla da atitudini se realizează în mod esențial prin titlu și Imagini; ffl-tomrafică (sau grafică),.. Titlul împletește în -sfera sa funcțională două direc- ții» “ forțează atenția și interesul cititosaliîl, orion- tîndu-i atitudinea, - concentrează în planul său romantic cadrul situa- țional au ido^a centrală, în jurul căreia textul își orga- nizează, concrntizînd-oj informațiile, ' Sevoia de concentrare * aît mal multă informați© Intr-un spațiu cît mai redus determină construirea enunțului din Clemente cu cea mai mare încărcătură informațională,,și a căror neexprlmara ar fi mai greu de reconstituit exact» Aceste elemente sînt cele nominale, substantivul, și adjecti- vul» "Noutăți în dezvoltarea rețelei comerciala ieșene1, . ’ Ie- șeni pe șantierele de muncă patriotică", "Un accent sporit pe latura educativă", "Nadia Comăneci - campioană europeană abso- lută" i ' Marea frecvență a substantivelor poatverbala, în or- ganizarea sintactică a titlurilor sau a enunțurilor-aintoză (care concentrează diferitele informații ale unor articole), introduci. în structurile nominale perspectiva dinamic*. cu o sferă mai amplă chiar decît cea dezvoltată do structurii, verbale. Amploarea derivă din absența limitărilor ■u'jraporalo, modale, personale, datorata formelor flexionare» "In obiec- tiv-întărirea vieții do organizație”, "Printre ploi, la conti- nuarea lucrărilor agricole!", "Din nou la eeraănat", "In perma- nentă căutare d > idei noi.pentru reducerea consumului de metal și ciment în construcții". Absența limitărilor categoriale de- termină dezvoltarea, în sfera semantică a structurilor nomina- le, a componentei persuasive» Blipaa verbului copulativ reliefează ambii termeni ai raportului sintactic, care oscilează frecvent între predi- cație și apoziție, dar pe col do al doilea îl încarcă și cu funcția de orientare a atitudinii și comportamentului față da anumite aspecte ale realității^ "Colectarea uleiurilor uzate — o importantă rezervă de economii?, "Irofiiorul — factor hotă— rîtor în educația muzicală a tineretului" etc. . In textele publicitara elipsa îți are originea în condiționări mmm mino—financiare. Sînt lăsate noexprimato în- deosebi elementele de relație» "Vînd cercei aur", "...are va- cante următoarele posturi» șef uolcană auto, gradul II.«.ma- caragii pod rulant...", "...1 traducător limba engleză...'!, dar și alți termeni, verbali sau nominali, neutri sub aspectul conținutului comunicării» "Schimb apartament două camere dec mandate, vilă, încălzire, curte, garaj, zonă parcuri Klr leff9, - 245 - "Vînd garsonieră, contrai, demisol, liberă, calpriior păcură. Telefon 15.39.37(8-15)", pentru a ao exprima numai termenii încurcați la maximum informațional și persuasiv. In același tip de texte, se dezvoltă uneori și feno- mane de sintaxă situaționslă. In enunțul minimal: os lână neexprimat semnul generic, titlul de rubrică? de exemplu, verbul ;< oefaimba. rămîne neexprimat în enunțuri, oare sa £nl> scriu la rubrica 'Apartament decernau- dat confort I, pentru apartament 3 camere." ■ Intr-un alt cadru - continuarea unui articol do pi o pagină pc alta - în reducerea "întinderii " sintagmatice a enunțurilor-titlu, elipsa trocs de fapt îr. șubînțelogaroj titlul se reia nnmai în parte» "Pa cînd o desfășurere largă de forțe pentru un aspect îngrijit al tuturor cartierelor?11/ •Po cînd o doafășurare largă de forțe", Seducerea planului expresiei poate luat uneori ferma unei subordonata izolate cart își caută principsla. Structura caracterizează enunțurila-titlu prganizaîa verbal, caro nu realizează o comunicare completă. Completarea nu mai rezultă dintr-o posibilă xecoastxiulro a enunțului, integral, ci din Isș^ura articolului, care.fus^ționaaz.® ca plan semeț .=ic ol "prjțaipalei* neexprimate. In descoperirea sensurilor prind— polei, deotinatarul cititor este pregătit pentru o anuMtă lectură (din perspective critice) tocmai da situarea mborde-’ natei-titlu în-izoler-i.și suspendat "Cîr ' ao acționează cu jumătăți de aăsurM. Pracvența ridicata a farațalaE_jarbal=nc2^nalo stă în îtrîraă logătitr" cu necesități do restrîngeva a 'utinderii* planului expresiei, cît și cu dezvoltarea funcției xpresive, orientată spre- destinatar. Supinul, de om .aplu, îaractorizeasă cu deosabira structuri nominala elipti , a, pe care le încarcă imperativ? "La strîneul furajelor - fără o depăși inerentul optimi", "Pe măsură ce răsar culturile, cu toate forțele la prăsiți", Prin elipsa Hr,i*nlni de diateză, participiul redusa •’ -246 - atributivele 1g «Împle atribute, auprulicitînd odată se- mantica lexicală a verbului gi, uneori, relisfîndu-1 stills~ tio: "Programul noului guvern conservator, pre&on.lpje marți,«.", "Punctele de colectare a feanoialaijnensjer (neridicat din a- prilis) contribuie din plin...". întrebuințat^ în construcții sintactice absolute, mai ales participiul gi gerunziul, pe lîngă. evitarea unei prea ample desfășurări a enunțului, prin intervenția unor .jubord onate, situează în centrul atenției dostinatarului conținutul lor informațional șl propun - anu- mită atitudine: "Ayan.lînd cămările, nu aruncați ambalajele...", "Pregătite mai atent, adunărilo generale ar accentua succeac- la...". Evitînd adesea univeoitavea fnncțional-somantică a raporturilor sintactice exprimate predicativ, construcțiile participialc și gerunziale accentuează caracterul de simulta" naitatc a planului semantic al enunțului-frază în care se cu- prind tocmai prin ^slăbirea" luceasivității în dezvoltarea sin- tagmatică a planului exprosiai» "Disputară pe traseul Olomcuc- Dubnika, cea de a treia etapă a competiției ciclist- "Cursa Păcii" a revenit rutierului.,.", "S-a trecut., ds asemenea, mal susținut La defrișarea mărăcinișurilor, cîgtjgîndu-se astfel 5 hectare arabile,..", '"Pentru rezultatele obținute, AJVPS.a ocupai locul întîi, fiind- distipaă cu Diploma ds onoare...". b.~ Mai ales în varianta, gazetărească a- stilului pu- blicistio, organizarea sintactică a enunțului caracterizea- ză prin prezența frecventă (adesea ca titlu) a frazelor into- rogative. • . Prin interogative directa, dezvoltat?, uneori în struc- turi nominale, publicistul-amițător orientează atenția desti- nat arului-cititor anonim apro un anumit material, incitîndu-i curiozitatea» nSpre elucidarea secretelor construcției pi^rci- dolor?"« Prin interogative retorice, el își exprimă atitudinea critică (tracînd de la ironic la sarcasm) față de realitățile despre caro comunică prin enunțul aău și-și orientează toto- - 247 dată mesajul spre un anurr> destinatar, devenit țintă a chi- ticii uniat "Pajiști ale nimănui?" "Cina ..curmă indolența și iresponsabilitatea legatarilor?", "In laasta condiții «ai poala fi vorbi - da rentabilitate?'1, ’Să ne mai mirăm că la Scobinți porumbul a fost semănat doar pe 12% din suprafața planificată?". Prin interogativa suspendate emițătorul £1 provoacă po destinatar ;tă iaacționtae în sensul modificării realită- ții. limba își depășește astfel funcția cognitivă (în stilul publicistic, cognitiv-informațională), dezvoltînd o funcție dinamică,, da transformare a lumii foiactivu "Cînd se vor hotărî ^i conducătorii unităților comerciale respectiva să treacă prin piețe?". c.— In afara sintagmelor stareotipo conctruito din substantiv precedat de adjectiv la superlativul implicit: mărețele realizări. la&2£3^-îlăi2£la9 a^C5^d^_caBaol^ ^raa..2RSi’Ș etc., sintase stilului publicistic, mai cu ?aamă în varianta sa gazetărească, «a desfășoară frecvent în cadrele unor modele care sa ropru- duo moxau. Intre acestea, predomină, formele star’ 'țipe da exprimare a progresiei: "Afirmîndu-^e pn de an...", "Este nevoie să se acționeze mal enerwxc pentru transpunarev. în viață...", "Consistăm, însă, că se pute-a mai mult...". activitatea productivă a beneficiat de un plus de orga— nizare,..® și continuității: "Colectivul nistru de muncă are de îndeplinit , "Și în unitățile Consi- liului unic agro-industrial...", de^împletire a capacității ou exigența: "Ejg ppț sj trebuia să întreprindă acțiuni mai hoțărît*;."... ppț .sl trebuie eă se preocupe mai intens.. precum și schemele sintactice, prin care ac interpr-iează realitatea din perspectiva antitezei pozltiy-qonntiv* "In general se elaborează proiect;- buna.,.sînt,. însă.. și cazuri în cai:...", "Âvem, așadar, un>le rezultate .Cu toate aces- tea, r.e mai confruntăm cu uneia problema.In aceantă antiteză, realizată advsrs tiv sau concesiv, cînd "datele ptîsitivului" (col mai adesea), cînd olo alo “negativului" - 248 - sînt situata sub semnul certitudinii prin adverbul desigur» devenit jproapo un automatism: acest lucru pcavs fi un inâlîiu...", mulți dovedas» grijă față do averea obștească... dar aînt și numeroși locatari care»..*', S&OlEllE au fost și situații nedorito, cazuri de Indisciplină chiar. Totuși,.ș,a.m,d.d. Procesul de-superlctivizare" a unor adjective apre- ciative implică dezvoltarea unei topici specifice: adjectivul precede substantivul, rnținînd geupra sa accentul stilistic: "...IfliEfiUaift documente “documente de o inesti- ăahilă valoare teoretică...", "magistralul Raport.. -", "pnwT ais. entuziasm..." etc. d.~ Graba în elaborarea enunțului publieistic, obse- sia exigenței 6e înscriere a «nai ample sfere semantice în dimensiuni cît mai reduse als planului sotmificant determină, pe lîngă vehicularea șabloanelor sintactice, încălcarea norme lor limbii romanț literare. In afara calor privind întrebuințarea articolului ga- n .-al: 3te cazul, de pildă, a modernizării îinioi de plan- tare...", " pentru ridicarea standardului de viață a săteni- or, al orizontului lor de cunoaștere...", "Sînt temeiuri cere au creat drum liber inițiativei §1 creației tehnice, a muncii neo ■soita...", care derivă din neglijența redactării și din ignorarea structurii gramaticale a limbii române. Erorile cele mai frecvente, nu justificabila dar explicabile prin presiu- nea exigențelor spațiului tipografic, priv«ao construcțiile gerunzlale. Incercînd ;"ă concentreze la informațional amplu, publicistul ajunge nefirești și obscure: "Poate pedeapsa a doar două luni de închisoare?. maximum un conținut să construiască fraze fost bi.îndă, âXfiaaîânâ Bivolul legiTal Structura unității Kjjimalo, cuvântul, și organizarea vocabularului sînt determinate do specificitatea domeniului de cunoaștere în. oare stilul publicistic se înscrie, do luarea - 249 - psrmanantă în oonsiderație a destinatarului, de etwugcnita- tea lui ;.ocio-culturală, precum și de particularitățile re- zolvării de către publicist a aspirației jpre originalitate. Sînt specifice stilului publicistic: - situarea cuvântului între 91 polisemie. Rsducerea semnului lingvistic la componenta informațională se realizează în cuvinte univoc aub aspect evmantic, termeni întrebuințați cu neraul lor fundamental din limba literară comună: parlament» social-Dolitic. minis- ter, Interviu etc. Acestora li se adaugă alți termeni univoci semantic. în stilul publicistic dar nu și în planul paradigma- tic al limbii literare comunej unde prezintă și alte. sensuri: sesiune ordinarăJ ।extraordinară, viață dejcRPmică.etc. Prezența laturii persuasive și de.fășurar?a funcției expresive deter- mină dezvoltarea termenilor polisemantici. Dintre acvștia, unii cun-sc chiar mutații semantice de tip metaforic: a Hue- i£a. s.M&îiai» a_; âalalll etc. ' - o dinamică interioară specifica întrr concentrația §i dispersia vocabularului. In plan paradigmatic, frecvența □adie b unităților lexicale •Ste relativ ridicată (,12f25yîn interpretarea lui Gh.Bol.:csn), atilul publicistic situîndu-tic între cel științific, cu coneantrațio maximă, și cal beletris- tic, cu dispersie maximă. In planul sintagmatic, însă, al textelor, intervin variații semnificative, în funcți& de dec- fășurar-a raportului informațional-par^uaeiv. Frecvența me- die, rezultă de fapt, din întîlnirea unui număr redus de terme- ni cu frecvențe extrem de ridicata și un număr mare- de unită- ți lexicale cu frecvențe foarte scăzute, pînă la 1 (în cercota- raa lui Gh.Bolocan, din 571c unități lexicale autonome seman- tic, 66o depășeec frocvența Ic iar 2745 au frecvența 1). In general, terr aii cu frecvență maximă (în marea lor majorita- te oubavantive, neologice) introduc concentrați maximă în texte cu maximă încărcătură informațională (varianta testelor informativa). Sc ridică, totodată, la frecvențe maxim și o sori' de termeni în tructur* 'eraantică a cărora componenta rti» a. oo - persuasivă tinda să echilibrez# aau dilat să o domina pe ies informațională (varianta textelor solemna). Are loc un fenomen de "slăbire" semantio-informațională, tocmai datorită coeficien- tului mar-.- de probabilitate a apariției lor în. text, mai alea, prin frecvența ridicată a structurilor stereotipa^ Termenii cu frecvențe minime caro introdut dispersie maximă, caracte- rizează mai alea varianta gaz^tăreascăj cînd, pe de o parte, se manifestă mai mult aspirațiile spre originalitate ale publi- cistului, iar, pe de alta, destinatarul este considerat în eterogenitatea lui. - eterogenitatea vocabularului, derivă în. mod obiec- tiv din multitudinea variantelor interne al© stilului publi- cistic, în strînsă ligătură cu conținutul informațional al anunțului și cu eterogenitatea destinatarului, și în mod su- biectiv din exacerbarea aspirațiilor publicistului pre.ori- ginalitate stilistica. Predomină elementele neologic-: (mare Parte dintre ele ceruta în mod obiectiv da sxigențe •informa- ționale, altele, însă, "parazitare"). Acestora li ee adaugă tarmeni din limba literară comună, termeni populari și, ma-t rar, regionali și arhaici. Categoriile din urtaă, spre deosebi- r’ d« stilul beletristic, unde sînt ceruta mai ales de proce- sul semnificării, în stilul publicistic se subordonează pro- cesului comunicării, cu ipejială luare în considerație a des- tinatarului. - mobilitatea vocabularului. Fiind expresia lingvis- tică vieții social—politice, economice și cultural—artisti- ce interne și internaționale, stilul publicistic răspunde permanentelor mutații care intervin aici ou mutații în struc- tura vocabularului. In afara unui fond lexical central, care cunoaște modificări oemnificative doar la distanța temporala ■nari, vocabularul se-caracterizează printr-c mișcare pormanon- tă în oare, pe lîngă schimbările din realitatea obiectivă, un rol activ îl mai Joacă și nevoia publicistului de a se expri- ma mereu altfel. Aceste neîntrerupte mișcări lexical interne au drept oonsacință(oare este totodată și cauză) dezvoltarea unei foarte, reduse zene de suprapunere între vocabularul. etilnlui publicistic și fondul principal, lexical al limbii - 251 - literarei comune; , - specificitatea constituirii d? noi termeni. Se ma- nifestă două direcții specifice în crearea de noi elemente lexicale: una «« compunerea și caracterizează mai alee adjectivele "circumstanțiale", "tehnice": relații româno- spaniole, conținut eocial-polltic. teoria marxiat-leniniotă, nivelul pslitlpo- ideologic etc.; alta constă în extinderea pînă la forțarea normelor limbii literare și chiar a spiritu- lui limbii, a derivării prin sufixe: a lectura, a tarlaliza. animale atreșat^. a face cuxipjat la un hotel, distanță ș^SJl- .'."izantă etc. Procedeul, ■>pecific variantei gazetărești, cu rădăcini în necesitatea obiectivă de concentrare a enunțului în dimensiuni reduse, devine frecvent expresia căutării cu orice preț a originalității; - structura specifică internă a vocabularului. Dife- ritele particularități ale unității minimale, cuvîntul, și ale dinamicii interioare a ansamblului de termeni lexicali d«termină componența și crganizaria specifică, în plan para- digmatic, a vocabularului. Structura vocabularului Frin marca mobilitate a vocabularului, zona do supra- punere a utilului publicistic cu fondul principal lexical al limbii literar/? comune ^ete foarte redusă, Mai mare este su- prapunerea cu partea mobilă a vocabularului acesteia, la com- ponența și organizarea căreia stilul publiciști: ar: unul din rolurile cele mai însemnate. Da altfel, f-ndul principal lexi- cal al stilului publicistic est* una din sursele principale ale "mișcării" vocabularului limbii literaro comune. Prin sti- lul publicistic, pătrund aici neologismele în general, dintre acestea un loc apartr icupîndu-l termenii specifici celorlalte stiluri, științific și administrativ mai ales. Funcția rsf erențiai-inr'srmaționâiă a limbii, oircum- scriaă vieții social-politice intama și internaționale, impu- nă ca definitoriu un prim strat lexical, cel al terminologiei - 252 - social-politice, care at. și constituie în nucleul fondului principal lexical al stilului publicistic. Datorită amplitu- dinii orizonturilor în care funcția informațională sa desfă- șoară precum și datorită ieșirii statelor lumii din izolare prin dezvoltarea de relații multiple și prin extinderea circu- lației informațiilor^ marea majoritate a termenilor au carac- ter internaționalo Specificul lor în interiorul unei Limbi constă în special în adaptarea la sistemul oi fonetic și gra- matical, dar pot interveni, uneori, și mutații semantice, deter- minate de istoria și specificul vieții "ucial-politica-, econo- mice, naționale: constituție, diplomație., delegație, dictatura . 22£±cinâ, dassaUa, ilsalagia, internaționalism, impSKiaUaia. .lihasfijața. manifestație, ££gaa,l" jșaiift. S££3â, minister. âiW&ât» societate. etc. Acest prim strat determină caracterul preponderent, neologic al voca- bularului stilului publicistic, cu predominarea netă a neologis- melor de origine frânează. lin al doilea strat îl constituie termenii proveniți din sfera altor stiluri sau din cea a limbii literare comune care, prin diferite mutații semantice interne, se înscriu în terminologia social-politică-economică sau primesc numai amprenta stilului publicistic, în ansamblu sau prin unele din variantele sale. Sa cuprinJaici neolngieneî dezvoltare eqono- Plsă (a economiei), progres științific ( în domeniul științei), conferință (’întrunire- a reprezentauților diferitelor state, guverne, partide atc. pentru dezbaterea unor probleme), reu- ajjne ia șefilor da guverne etc.), dar și un mare număr de elemente vechi românești, (dazvoltînd, deci, sensuri neolpgiyo)c Paiasră Cîp organizarea parlamentară), Rezistenta (lupta de re- zi.ețen ță șntifaeaiir'iă), înaltii ( oaspeți) înalte distincții, ■lîrgjil de la Milano,,\subdezvcltare etc, Mai mulți termeni dezvoltă noile sensuri prin sintagme: Diata comună, lumea ș —a_d.a exprss,(£» țări ia_ca£a,de. dezvoltare etc. "Maea" vocabularului se întemeiază, în general, pe va- rianta gazetărească și pa cea didactică, rezultînd din inter- ferența stilului publicistic cu stilul științific și ou cal 4 253 * juridico-adminis trativ. • Dominanta o reprezintă și aici tot neologismul, impus da prezența materialelor do popularizare științifică și tehni- că și de informară asupra evenimentelor științifice1 BSlâXiâfci laselenizareE astronaut» t^?iLJi£&51alâ» țxă, £Satl£*J2£feXiâlM. jAXaaaă^ftmsr polimerizare.etc.. aau de popularizare și explicare a legilor țării: alocație. j.țiâsEnlaaiiâ» aa, InatflEiă, JlAâiSAaă» 5£ațXE™Â2S£.ti2' etc., dar 6a\gl>mani- festare a funcției expresiva la nivelul publicistului—“mlțător? cano râmizar3, cogitatiuneu poezia naturii £Ul.'?££§ât&» « iilăfaft- zi citind-Oj la sorgintea acastei situații» primarul aft&jaS£» colectivul de muncă a demarai în noul an, .verbe țlâait do sens BtC, . ' ' ' Hai ales în ultime, două decanii, au pătruns în sti- lul publicistic (în v rianta gazetăr^uscă) un (însemnat număr do termeni, în epecial de origine1 engleză, care 00 întrebuin- țează în forma lor originară: gampl.^ .PZSâfâiBK» TOd, olav-back. bpx-office. ilaa&ofeafijl. WJ?2Z=a»EL> MPJX» 52) ting, night, etc. . în atrînaă legătură cu destinatarul și nu modalitatea de »-safășurare a linșajului (ironică, satirică, solemnă, lirică etc.), în comentarii .odal—economiao-politica^în pamd -ete șl foiletoane, anebet-, reportaje atc. rolul prannnderont îl are categoria termenilor populari, la caro ae adaugă elemente î a* mi Hora, regionale și arhaice: obșj.s, Coralului, artere imfcazs.» pevoiaafi. amintiri, .așX&L&lțlii soa- relui, m^^hernito ? coscoveală. gâKhSX-liă» ','W?asl.» ii.- băoiț. învăță'-ură de minte, vrerea întregii națiuni etc. - 254 - . Sate? varianta funcțională a limbii întrebuințată în domeniul relațiilor oficial» dintre cetățean și instituțiile statului, relații dezvoltata în amîndcuă sensurilc- Constituit mai ales o dată cu apariția primelor texte juridice în scc.al XVII-lea (Pravila de la-Gpvorat. 164 o, Pga- vjla lui Vasile Lupu, 1645, Pravila lui Matei Baserub, 1652), stilul juridico-administrativ este cel. mai conservator dintre stiluri ș.i cel mai omogen. Profilul său specific este determinat, ca și la cele- lalte stiluri, de structura int.ernă a semnelor lingvistic;' și mai ales de «pacificul organizării lor în enunț, în legătură cu exigențe ale funcționării limbii în domeniul activităților oficial-administrative și juridico. x . x x l .~ Buncția de comunicare scoate funcția cognitiv- referențială din starea de "pasivitate" prin care se carac- terizează "transferul" da date din plan ontologic - prin plan logic - în plan lingvistic, în celelalte stiluri. Limba devi- nă acum "activă" în -’enaul capacității sale de a determina transformări în sfera planului ontologic. Este adevărat ca și prin stilul beletristic limba are această capacitate dar acolo și-^o actualizează în mod difsrit: iși construiește un plan refex'ențial propriu, supus legilor esteticii, într-un univera imaginar care se detașează de planul ontologic cu existență în realitatea obiectivă. ' rin utilul juridico—administrativ, limba provoacă transformări substanțiale în chiar planul ontologic al lumii obiective, în dimensiunile si jocial-umane., Modificările cele mai /'pectaeuloase - 255 - gi n-M directe 'ac produc în domeniul activității juridică., unde anunțurile-sentință din plan lingvistic sînt imadia’ materializate în planul exiEtșnței obiective, reale. "Cuvîn- tul judecătorului - observa UnBco - o activ; transformă în realitate ceea ce al spune» el spune "treizeci de ani* și acuzatul se duce în carceră într-adevăr pentru treizeci de ml...-*» în același timp, funcția danoMnativ-referențială . • laaă modelată în mod esențial de funcția mst’slingvistică.cu o dezvoltare specifică; denumirea "obiectului" ne face din perspectiva relațiilor intorumana instituțlonalizate și a relațiilor oficiale dintre cetățean și instituții juridice., Textele juridice cuprind și o serie do capitole, secțiuni, articole, de definire a cadrului metalingvistic (vezi de «v.Titinl VIII. înțelesul unor termeni sau. exore- eii în legea penală, CP,p:.56'*5® Ca și în stilul publicistic, destinatarul are un rol hotărâtor în organizarea enunțului lingvistic. In stilul ju- ridico-adminiârativ, însă, funcția expresivă fiind, în gene- ral, mată, relația do comunicare nu se mai stabilește între emițător și destinatar prin intermediul anunțului, ci întră enunț si destinatari, cu trecerea în anonimat a emiță- torului. O relativă abatere dc la acest specific dezvoltă manifestările stilistice determinate do deofășurarea raportu- lui cetățean -•instituții publice dinepro primul pol, iar o abatere mai accentuată caracterizează varianta orală a stilu- lui juridic (în desfășurarea proci ;elor). Tocmai p»*in Impunere» ca definitori?' a relației emix>Jr~ destinata; ■își depășoșts funcția cognitiv-refarențială propria sferă, bioctualizind planul semantic al enunțului și, prin aceasta, orientînd conștiința civică și ecțiunilo destinata- rului. Pentru aceasta din urmă, un text—l?ge nu este numai un enunț informativ, obiect al cunoașterii, ai și. un cadru în care i ie impun», aă ao situeze în viaț;; socialăe 2 .- Structura internă a semnului lingvistic apropia - 256 - atilul juridic-adminiavrativ do cel științific. Absența funcției expresiv-emotive are drept principală consecință . caracterul neparticipativ al semnificantului la-procesul semnificării. El rămînc, în esență,un vehicul al semnifi- cației, care nu mai este, însă, echivalentă cu semnifica- tul, ca în stilul științific, ci își are doar originea în 31. Prin specificul trecerii semnificatului în semnifi- cație stilul juridico-administrativ se îndepărtează de ati- lul științific, ca și de celelalte stiluri. Datorită rolului activ pe care îl are limba în ra- port cu destinatarul, în dinamica interioară a semnifica- Jiului raportul concept-reprezentar-i cete orientat de funcția informațională și constrictivă totodată a textului juridic sau oficial—administrativ, Reprezentarea îgi asumă concegtul, scoțîndu—1 din sfera abstractului spre -1 încărca cu date concrete, nu individuale (ca în stilul beletristic sau publi- cistic, consecință a desfășurării funcției expresive la ni- velul emițătorului), dar care- sînt supuse individualizării (la nivelul destinatarului). îe de altă parte, «mimarea do către gregar,a a epnș.votului implică intervenția hotă- rîtoara, definitorie, a perspectivei juridice sau adminis- trative în definirea realităților. Prin aceasta,somnul lingvistic este tranzitiv, secrai- ficația, țrs3ȘEfi£eEtă, dar absența echivalenței șemnificajie- 2®E21i±2âț determină o modelare ipecifică a tranzitivității și,transparenței, scoate, din neutralitate (specifică stilului științific) prin, intervenția reflexivității subiective de la polul destinatarului (nu la cel al emițătorului, ca în stila- rile beletristic/ și publicistic), căruia i se insinuează perspectiva oficială, juridică sau administrativă. De aici derivă și modelarea altor particularități ale seimului lingvistic în utilul juridici - sinonimie £gaj,Mlă dar nerealizată.- Semnificantul nu participă la semnificație dar el se impune destinatarului ca - 257 - pereche cvasioeligatoriț unui anum! t semnificat» prin trata- ție. Semnul lingvistic este traductibil fără rost într-un alt sistem Lingvistic dar nu și iu sistemul liw-'ii originarej nr^n textul Juridico-administrativ, stînd sub zodia ccnservE- torismnlui, impune aaocisroa oemnifiestului cu același semni- ficant pentru dezvoltarea aceleiași cemnlfic-ațiic — Hqtvooitate semantică» Necesitatea dolimAtări.., exacte a componentelor și datelor realității obiective (re- lațiile dintre oameni considerate din perspectivă Juridică» și relațiile dintre cetățean și instituțiile publice- și ■ receptării fără echivoc a acestor delimitări impune elimina- rea oricăror dezvoltări semantice -iscundare.. Contextul în care semnele lingvistica intră în relații sintagmatice înțre ele anulează progresiv orice posibilitate de ambiguitate. - lemnificație 91 SnehĂSă. Asumarea coptului de către repr .zentările individuala ale dastina^a- rului păstrează semnificației caracterul obiect!v datorită nu atît componentelor cognitiv-informațlonals ale semnului lingvistic cît fondului restrictiv pe care acestea îl poai»ă cu vino spre a-i proiecta asupra planului realității ontolo- gice. Tot de aici derivă și caracterul Șasfeți al semnifica- ți'i. Coordonatele subiective în care are loc receptarea rămîn paralele procesului de "amnificare. Stînd sub mimul convenționalului,f.emnificnțio nu poate fi modificată în ’-u- tole ei obiective. în prncosul de receptare,, .enmlfiupția, decodificată în aceleași date în care enunțul s fost elabo- rat, ponte fi doar aacoptc.tă sau respinsă. - caracterul istoric «1 semnificației» domnul lingvis- tic aflîndn-so aub semnul convenției (în s.sasul da acord) ao- ciale» semnifei6ația ’» rămîr obiectivă și constantă doar într—un cadru accial—politic și Juridic dat. Modificarea ce ■ drului atrage după sine modificări de esență în structura internă a semnificației, o dată cu modificarea echilibrului, dintre componentele segnitiv—informaționale și cele reetrio* tivo. - 258 - 3 .- In afara unai categorii de semne "specializate", definitorii pentru stilul juridico-administrativ prin pozi- ția lor în planul paradigmatic al limbii, cel?-mai multe își afirmă particularitățile definitorii numai în planul jintagma- • tic al tcxtslor juridice eau administrative,Amîndotiă catego- riile determină totodată specificul organizării semnelor în enunț și al diferitelor raporturi în care stilul juridico- adminlstrativ intră, RSP0f^ul enunt-mesai Derivînd din exigențe funcționale, necesitatea evi- • ări ambiguității textului oficial-administrativ sau juridic impune suprapunerea sferei do dezvoltare a mesajului cu sfera de cuprindere a enunțului. Suprapunerea se realizează, pe do o parte, prin păstrarea identității din planul paradigmatic al stilului juridic-administrativ a semnelor lingvistice spe- cifice, în planul sintagmatic al enunțului, iar, pe de alta, prin anularea progresivă, în același plan sintagmatic, a poli- ?alenței semantice a semnelor lingvistice din planul paradigma- tic al limbii literaro comuna. Spre deosebire de stilul științific, undo aceeași suprapunere determină o densitate informațională maxin-ă a ecunțurai, datorită cuprinderii particularului în general, și intervenției unui cod metalingviatic, în stilul juridico- admi latrativ necesitatea nuanțărilor și a desfășurării ge- neralului în particular, determină p distribuția a informației pe un spațiu sintagmatic mai amplu. Pe de altă parte, distri- bud 3a Informației în strînsă legătură cu desfășurarea genera- lului îa. Particular și cu raportul cognitiv-tnformațional- conatrictiv-ontologic impune procesului do constituire a semnificației un caracter discontinuu, retrospectiv: "Tăinui- ea s vîrșită do soț sau de o rudă apropiată în cazul infrac- țiunilor prevăzuta în art.223 alin.3,224 alin.3,225,alin 3 3i 229 alin.3, se pedepsește. Limitele pedepsei prevăzute în alin 1 se reduc la jumătate, iar în cazul celorlaltș infracțiuni tăinuirea nu se pedepsește.* ai R,S.R.). - 259 - Dintre toata variantele funcționala ale limbii li- terare acrise, gtilul administrativ este gingurul care se înscrie po deplin în sistemul limbii naționale. Stilul juridico-edminlstrativ iese din zona de supra- punere cu limba literară comună prin noînsori«rea perfectă în diacronia acesteia (datorită conservatorismului sau) și prin specificitatea generică a unei categorii dc. termeni și a organizării, tehnicitate, a enunțurilor minimal 4 în enun- țuri complexo. Clrcumacriindu-cc cîmpului raporturilor social-umane, stilul juridico-administrativ intră în relații directe cu stilul publicistic, pe care îl influențează mai ales La ni- vel lexical, fără a se lă^a, înaă, și influențat de acesta. Do altfel, fitilul juridic-administrativ est’ sel mai închis dintre stiluri. Doar în «arianta ea ornlă pătrund elemente din stilul converoației. Stilul juxidico-administratiy este cel mal omogen din- tre stilurile limbii române literare. Totuși, în actnalizarb^ particularităților săli definitorii, intervin, unele diforu- țiori sensibila, deserminate fie de op îificul domeniului ooeio-cultural te care îl reflectă lingvistic, fie de.sensul do desfășurare 3 relației Pot fi identificate trei variante stilistice intemo» - ~ variantă a textelor juridice, cînd raportul a- tățean-instituții publice re desfășoară într-un singur nena- linspro instituția publică. Date varianta ce>. moi conserva- toare. Cu caracter preponderent impersonal, rofu&ă nanii jsj- • tarea diferențierilor stilistice individualei - o variantă a textelor și a relațiilor 4ocial-o&.r',.~ niatrusivo, dcavei*nte in onîndouă conaurilc Sate sal ptrjin - 26o - rigida ca organizare și relativ deschisă unor variații stili2” tico individualet în funcție di destinatar în primul rînd și, nai puțiDi de emițător; , • ' — o variantă oratorică, a activității judiciare^în,. . care comunicarea scrisă este dominată da cea pe cale orală* Relația catățean-instituții publice se desfășoară în ambele ■ 'ensuri iar emițătorul tinde să dezvolte adesea un rol.posta jșarginil? specificului stilului juridicc-administrativ9 Sste cea mai deschisă manifestărilor stilistice individuala. Orga- nizarea enunțului est*.- dirijată în mod isențial de orientarea către destinatar, cînd în procesul semnificării intervine o componentă persuasivă, dar și de personalitatea, emițătorului, care iese sau tinde să iasă din sfera anonimatului Organizarea _ Nivelul fonologie Stilul juridico-administrativ rămîns în afara limbii ■ literara ceaune atît din perspectiva sistemului cît și din cea a structurii fonologice. . Singura particularitate relevantă caracterizează raportul dintre ortografic și ortoepie șl este dată dfi frecven- ța ridicată a unor abrevieri specifice: ^„c, (anul curent), turn, (ante meridian), art.. all&o, 11$. etc.: ’Picuozițiile art.254 ni in.2 ea aplică în mod corespunzător..(Cpdul Penal...). Nivelul morfologic , Sub aspectul funcționării uemnolor lingvistice din perspectiva inter, jetării celor d?uă axe. sintagmatică și paradigmatică, stilul administrativ se înscrii în ?fcra limbii literare comune, und se întîlneșt< cu stilul științific; aeene— le lingvistica purtătoare de sensuri gramaticale își p&ctrează în plan sintagmatic identitatea lor din pier paradigmatic. Devierile de la limes literară comună fi înd-'părt&reu dc celelalte stiluri, nai reduce la acest nivel, conctau mai - 261 - alea in lerarbizaraa epacifică a unităților lexico-grămavica- le șa in particularitățile desfășurării opozițiilor din inte- riorul diferitelor categorii gramaticale. Prin frecvență și îneemătatO; preponderența o dețin substantivul, pronumele napersonale (demonstrativ, nehotărît - expresie a generalizării - și relativ), prepoziția și conjun- cția. Interjecție este absentă iar pronumele personal are o prezență neglijabilă mai ala- la persoanele I și a II-a. Predominarea substantivului depășește chiar nivelul atins de stilul publicistic. In plus, spre deosebire de ac sta, unde era impusă de marea frecvență a izolărilor nomi- nala, în,textele juridice și administrativo, prevalenta substantivului rezultă din caracterul accentuat denominativ al frazelor organizate binar, cu subiect și predicat, dar cu subiecte multiple și cu multe atribute sutrtartivals și complemente,. de asemenea multiple. Totodată, necesitatea si- tuării "obiectului" în perspectivă temporală, sau mai exact pantemporală, determina frecvența foarte ridicată a substantiv relor postinfinitivsles "In cazul efectuării cercetării pedale, dacă organul de cercețer* consideră că sînt întrunite corui- țiilo prevăzute de Lege peni/' luarea măsurii arestări^ pre- vMLt'vs a învinuitului face propuneri în acest sens..." (CPP, 87). Substantivelor pustinfinitivalu li so adaugă catego- ria participiilor pasive substantivizate pr-Tu articolhotă- rît: inculpatul; învinuitul etc. si prin ^ticol demonstrativ» .c^i_urmărit. ,oeijjjsp.âmiaJt, saX-iil?®£aț etc. Pe lîngă denaificares expresiei, rezultată din concentrarea unei structuri pasive în participiul verbului, articol*? demonstra- tiv asigură flexiunea ceruaîă- și fluiditatea frazei "Tribu- raioie și judecătoriile judeca cererile celor vătăma»? ’n drepturile lor ..." (C,27),"...parjoanele particular-.* car?' datorează sume ce bani celui urmărit..." (CANu,21^) ete. In sintagmele cu articol demonstrativ, constitui în- tr-o marcă a textelor juridic-!; intră adesea alta elemente^ articolul tindr atunci spre ralcarca dr pronume demonstrativ. - 262 - -ar sintagnu^spre statutul de locuțiune (situată între adjec- tiv și substantiv): "restituirea către cel în drepț 3 lucră- rilor ori a sumelor rezultate..." (CANU,75). 5i_£rpnominală in interiorul genului gramatical, substantivale "per*-, ronnif se caracterizează prin neutralizarea opoziției mascu- AînPj-RXp* fie ca st: prezintă sub formă du masculin, cele mai mul j. inșulpaț» învinuit. condamnat. soț, membru <, oetemt. ±2aato£s etc., fie că prezintă.formă de feminin: Aăî âs aIP-Aș etc., planul semantic al acestor substan- tive se întemeiază pe ideea de ’ambigsn': "Persoana vătămată poate fi ascultată ca ma£iâ£.(CPP,82)."dăinuirea săvîrși- tă de sau de o rjuță apropiată nu se pedepsește." (CP,221). Opoziția^e număr este dominată da singular- expresie a generalului: "iMjmiiițu^. gau inculpatul are dreptul de a fi asistat..." (CPP.671), "Munca prestată dc condamnat este remunerată..." (CP,58). In flexiunea cazuală a substantivului sau pronumelui, se impun printr-o frecvență ridicată, superioară celei din limba literară comună și dir celelalte stiluri, genitivul și dativul. Genitivul intră în special în relații da subordo- nare cu substantive postinfinitivale, dezvoltînd valorile de ^nxtiv obiectiv și, mai rar, genitiv subiectiv (nedeterminat): In caz.de reconstituire a.moduljâ în care a fost săvîrșită desfășurarea s-Jdispue Oupă întocmirea orâ2âJ3£ț£Î sau botărîrii prin care arestarea (^ duce la schimbarea încadrării juridice a font» «.caro potj (CPP.238). vincolo da frecvență, însă, cale două cazuri devin purtătoare de încărcătură stilistică, la nivel morfo-eintactic, da fapt, prin aemantica și sintagmatica lor: - dezvoltarea genitivului funcțiilor social-politice și a cadrului instituțional, juridic sau administrativ (cate- gorie semantică trecută și în stilul publicistic): "Codul pe- »al al nsastilfiil Socialiste Remania", Președintele Republicii - 263 “> Socialista România-este șeful statului și reprezintă puterea de *tat în relațiile interne și internațional'. Socialiate România" (C,71)s - construirea genitivului cu prepoziții ^pacifice sau cu întrebuințare specifică textelor juridice sau •wiininissrati-’. vei'1 ...asigură, ga cpqdltijjg. legii,-baza materială necesară..." (LEI,56),"... săvîrșir'o unor fapte penale, obțină- rii unei probe..." (CPP,2S), "Bacă cel arestat ridică iblec- ții în contra executării mandatului..." (CPP,55),."Cînd pa&eaa grelungirii trebuie ră dispună unitatea ..." (CPP,56), tendința de abscluiizarf a '•smanticii "poraonale" a dativului, de caz al implicării în desfășurarea -cțiunllori "Piecărui cetăț an âX sate -isigurat accesul la toata gradele și formele de învățămînt..»" (LBI,6),'’o..eato obligată că aducă la cunoștință â.taAnaxUls4 prelungirea arestării. (CPP,56)5 - intrarea dativului în relații do subordonare .cr adjectiva care în limb-; literară comună se eonstruie e do obicei cu acuzativ pi ”aintBCtici- de "caa al - destinatarului", cînd, în construcție cu prepoziție, fl&tea, . este sinonUa dativului personali Generală a Apelor..." ' - 264 - Acuzativul pronumelui demonstrativ apaagM intră frecvent în propaziții condiționale șablon, în care dezvoltă, opozițional, un sere neutru, corespunzător pronumelui perse- nai £ din limba litsrară comună: "De asemenea, aînt mijloace de probă proce^șle-vanbale încheiate de alte organe, d.acă legea prevede gșgașțBa" (CPP,9o), "... nu poate fi numit '-.Xpert o altă persoană, dscît daoă._îmj^ ar pa^g. agjaaBia»" (cpp,h9). Vocativul, absență totală în varianta textelor juri- dice, este prezent.în varianta juridică orală și în aaa admi.. nistrativ-oficială. Specifică este aici forma omonimă cu no- minativul nearticulat, singular: inculpat? și, respectiv, plu- ral» cetățeni? sau în sintagma cu diferite apelative; .onorată XMia&tiVo °“°o Flexițw.q^verbalăc . Notele spucifica aparțin doar variantei textelor ju- ridice, celelalte varianța nsdiferaațiindu^ec în mod esențial da limba literară comună. In varianta stilistică a text' Ier juridico, desfășura- rea flexiunii verbale reflectă două exigențe esențiale ale redactării a-seatora; în atrînsă legătură între ele: ds obiecti- vitate impersonală și de generalitate. Caracterul dc impersonalitate obiectivă determină absența ca și totală a diatezelor reflexivă și reciprocă și impune frecvența ridicată (aproape echilibrînd-o pe cea a. activului) a pasivului nedeterminării. Predomină structurile cu pronume reflexiv: "Diapozitivul hotărîrii sa py enunță po- trivit art.31o alin-.l" (CPP,123), care conțin în semantica lor și sensul modal de"azjgență": "In hotăririle instanțelor militare trebuie să se indice și gradul militar... Cînd incul- patul este militar, se. menționează și gradul acestuia." (CPP, 121). Cfaiâ pașivul se ■jonsîruieșto cu auxiliarul a fi.- con- centrindu^sa adesea în prezența doar a participiului verbal, -ioripilantul d" agent rămlno adasea absent, întrucît nete subînțeles în. cadrul situațiunal (juridic) uau pentru că este naidentificabil^personal": "... locul unde a fost .judecată cauza... făcîndu-se mențiunea că celelalte dat- au fost trș-- cutg în încheierea de> ședință" (CPP,121),"Obiectele care con- țin aau poartă o urmă a faptei săvîrs^te..(CPP,35). Caracterul de generalitatet împletit strîns cu cel de legitate imperativă, nsdiscutabilă, a acelorași texte trece în planul semantic al indicativului și conjunctivului, coduri cu frecvență predominantă: "Art,66.- Conducătorii co- Ioanelor aînt obligați: a) aă formeze coloane de cel mult patru paravane în ■ riad... b) aă nu gqmită mersul în caaonță ia trererva peste poduri; c) să albă în flancul stîng...ziua,stegutețe roșii,.. Copiii în coloană yor circula cîte doi în rînd și vor ‘•raverea strada eau drumul sub supravegnere." (CANU, 319-320). Imperativul și prezumtivul lipsesc iar prezența poten- țial-optativului este aproape ni-semnificativă. Dintre formele verbal-nominale, prezența însemnată a infinitivului și participiului (mai alo pasiv) re consti- tuie într-un mijloc de concentrare a planului expresiei: "Pi- rateria săvîraită în paguba avutului obștesc ; ■ sancționează cu pedepsele prevăzute în art.225." (CP,226). Spre deosebire de conjunctiv,*cu car.- intră în relații de ’inonimie, infini- tivul prezintă și avantajul caracterului aperaonal, componentă însemnată a nedeterminării și generalității obio-itive: "Este oprit a șe întrebuința violențe, amenințări...în scopul de a ap obține probe." (CPP,68). In legătură cu aceleași exigențe, categoria gramatica- lă a timpului este cnescu...din Ploiești, str...„care întîmplător recia pe stradă șl N.Popescu aare era cu mir domiciliat în Ploiești, str.,o,,..Cu stimă..."”-' jacă aceste fraza nu pot fi considerate ca fiind‘3pa- cifice sintaxei stilului juridico-administrativ, în de fi .-dyrn profilului său spzjțix, întrucît sînt provocate de aerat itil și se desfășoară în cadrul său, se constituie, în schimb, în ceea ce s-ar putea nunii "dezvoltarea lui negativă". Asamenea •dezvoltări intervin în interiorul tuturor stilurilor, dar sînt <^i.accentuate în stilurile publicistic și juridico-administrc» tiv, Aunțurila din oca de a doua categoria descriu trăeă- urxla definitorii - do semn pozitiv - alo stilului juridico- - «69 administrativ la acest nivel, trăsături determinate de exi- gențe ale funcția! și funcționării textelor juridice eau administrativa și de particularități ala desfășurării rela- țiilor sociale instituționalizate prin intermediul, documen- telor scrise. Prin organizarea sa» enunțul, a carul unitate de conținut impune depășirea dimensiunilor, mai totdeauna neîncăpătoare, ale frazei (Înțeleasă ca unitate sintactică delimitată de punct) împletește în planul jău semantic: - ideea suveranității imperative a legii, - întemeierea motivărilor, implicite sau explicita, ale demersului juridic sau administrativ, - simultaneizarea particularului cu generalul, într-o tendință de cuprindere integrală și multidimensională a re- lațiilor intarumane și e color dintre cetățean și instituții- le publice, o dialectică particulară a acestor relații situat? între posibilitate și realitate. Toat^ aceste’date'de ordin aamantie străbat conținu- tul informațional al. termenilor alcătuitori ai enunțului și :rganizarea lor specifică în raporturi sintactice, impunînd ca relevante: a.- alternarea structurilor sintactice de oara dezvolt tare cu structuri cu organizare minimală, b.- depersonalizarea structurilor sintactica, s.- dezvoltarea de cadm Jintactice fix , d.» desfășurarea specifică a raporturilor sintactic-*’ x X X a.- Coexistența imperativului cuprinderii tuturor posibilităților de manifestare a unor realități intrate sub incidența acțiunii legilor eu «xigeaț® privind și autoritatea taxiului juridic determină împletirea unor fraze arborescente sau ramificate cu propoziții simpla, in- dependente sintactic dar toate succedîndu-se în exprimarea aceluiași pian .semantic global: 'Dacă faptele prevăzute în alineatele precedente ar fi putut cauza o pagubă impor- tantă sistemului financiar, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea par- țială. . a averii, iar daca au cauzat o pagubă importantă sisteme.-.ui financiar, pedeapsa este închisoarea de la lo la 2o de ani, interzicerea unor drepturi și confiaparea- parția- lă a averii. Tentativa se pedepsește." (CPS232)O b.- Depersonalizarea enunțului juridic, obiectivarea jui, este, de fapt, o rezultantă a coroborării în această direcție s nivelului lexical cu nivelul .lorfo-sintactic și cu cal sintactic propriu-zis și se realizează prin: - dezvoltarea frecventă a relațiâi șubie ct-predicat între un substantiv postinfinitival (sau alt substantiv obiectual' ), expresie a situării unei acțiuni în atemporali- tate, și un verb la prezentul aveipporal (sau pantamporal): s&u nalcg&lă, . «se, pedeosestf cu închis.;a— re..." (CP,266); - frecvența ridicată a substantivelor p: atinfinitivale fără determinări "personale” (pronume personal, adjectiv pose- siv, eubstantiv-genitiv subiectiv): "Cînd făptuitorul este bolnav;., se poate lua.măsura j£țg£aă£Xi într-un institut do specialitate’- >.CP,114)V Prin aceasta textul juridic tindo și ajunge, col mai adesaa) la scoaterea din atenție a infx a- torului-porsoană, pentru a situa în prim-plau infracțiunea sau sancțiunea: "La scăderea pedepsei executate în totul sau în parte ori,, după caz, la contopirea pedepselor se aplică dis= poziții; o privitoare la pedeapsa închisorii, fără a o ține seama -iacă una din pedepse se execută prin muncă corectiona- lă." (CP.36)î - marea frecvență a reflexivului nedotorminării (a cărui semantică se situează între diateza Impersonală și cea - 271 Paaivă): "Pirateria săvîrșită în paguba avutului obștesc ea sșnctionează cu pedapscla prevăzute în.art.225.,t f(>Cî,52^r6), "înscrierile ga fac între 1 și 15 sept?’-? - reflexivul nedeterminării alternează cu pasivul nedateuminării, dezvoltat într-un același tip de structuri verbale ale predicatului? a^putea, * infinitivul pasiv sl verbului principal? "încredințarea pe garanție poate fi revocată și dacă înăuntrul termenului de încredințare făptui- torul este condamnataooa (CP,??),, sau. în formă pro- nominală, + infinitivul activ al verbalul principali “încre- dințarea pe garanție Aoăța_£l^lflpuaă numai la cererea.. oo In celalalt? cazuri, încredințarea pe garanție pe,poate diș- £gQa.«-«n (CFt96)î ț întrebuințarea frecventă a substantivelor și pronu- mclor nepersonale fără anticiparea lor prin formele acorte al . pronumelor personale do dativ și acuzativi: "„«oaste obliț? gată aă aducă la cunoștință inculaaiwlnl prelungirea spătă- rii" (CPP,56)? "Prin avertisment se atrage atenție oontrave~ nientului asupra pericolul^ faptei eăvîrșit prezintă frecvent o actualizare doar fonetică și lexicală a unor structuri sintactice.existențe deja în planul paradigma tic al acestei variante funcționale a limbii literare scrisă Parte din aceste structuri sintactice schematice, cele mai rigide, stau în legătură cu o mereu-mai accentuată unifor- mizare a relațiilor administrativo scriptica; ele aînt impuse de instituirea unor construcțti-șablon, anterior transmise prin ■c/iție, acum cele mai multe dintre ele multiplicate prin formulare birocratice. S0 includ aici textele proceselor vorba- le„ axe cererilor, contractelor, comenzilor, diferite acta no- tariale, oare conțin aceleași formule, mai ales de început si sfîrșit; "încheiat azi... sub nr. de comandă.,, în dublu oxom- plw; cîte unul pentru fiecare.dac și în interiorul enun- țului. In cadrul uniformității "arhitecturale”, marca defini- torie a acestor anunțuri sintactice o constituie expansiunea ramificați a raportului atributiv, contras în structuri nom- nale sau în participii . verbala cel mai adesea pasive* între . . .uni ...... .... cu ae^iui în,., titular ăl dreptului de admi- nistrare privind fondul do locuințe proprietate, de stat, în calitate de locatar, reprezentat prin .... împuternicit prin 0 ®8aț .a nr. ..... din .... și ..... posesor al buletinului de identitate seria ... nr...... eliberat da Miliția ...... caIItate de locatar principal, în baza înștiințării n<; .... înmînată la data de de ............... in .... a intervenit următorul contract do închiriere* \ „ i 4“ a/°Ua Categ5ri* da «^«turi Sintactice schematice reflectă o dezvoltare specifică de raționamente în scopul în- - amarii (pe fapte și po articole do lege) unei chemări în ju eoată-sau a- unei, hotărîri judecătorești eau administrative’ Se constitui. în marcă definitorie realuarea obsesivă a 1 L construi gernnziale absolute (în special în baza verbelor 5 ’erbal. a jua îp 0DnBidern^,_ lUXJakatc.), tea pîrîîă n^0terminată* -U^l^ pe par- P ■ pr..n avocatul său în Buaținerij/A^nd în vedere că - 273 - prii, acțiune.../'Avînd în vedoro că reclamantul invocă..,/ Ayîn<.fo,j^d.9ra că la acțiune pîrîtul.. ./As=^ «ă reclamantul.../...acțiunea urmează a fi respinsă ca neausți- nută și nedovedită," c.- Alta itructuri-tip.atau. în atrîneă legătură cu specificitatea desfășurării raporturilor sintactica. Sub aspect t^mantia, tipurile de raporturi sintacti- ca frecvența cea mai mare sînt impuse do exiganțslt cuprinde- rii tuturor posibilităților.de- manifestare a dinamicii rela- țiilor aocial-umane iastituțion;J.izatc și totodată de xigen- ța nuanțării lor în interiorul raportului g«neral-p 'rticular. Dintre raporturi!-; dc coordonare predomină cel disjun- ctiv, prin care a* urmărește o asimilare1 concentrată în planul semantic al unei fraz* unice a tuturor alternativelor posibile la diferitele trepte dc ramificare a enunțului? "^apta de a nu preda în tarmon dc lo zile un bun găsit autorităților sau celui caro _l-a pierdut,, bau do a dispune da acel bun ca de al său, ar pedepeeșt» cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amundă." (CP,78). "Iu litigiile de muncă și în cele patrimoniale, a?mi- sia, în raport de probele făcute, adMtfr. în întregime jw în ^.Xț-Q x.?Xg;ngA?reclamantului o respinge.* (CAoU 11c). * Bxprosif lingvistică a variatelor posibilități, altorra- tive, do desfășuraro a unor acțiuni și nu a inatituirii unor relații de opoziție într ' acestea, raportul dd ijunctir ac pre- lungește frecvent într-unul copulativ, realizat prin locuțiu- nea precum si? "In cazurile în caro poiscana indicată n fost găsită vinovată'ori fapta nu a fost oăvîrșită de secantă porarij- nă,. precum 0_i atunci cînd sesisarea s-aț făcut pa.jto tarmon, co- mici»; diapuno închiderea do birului."(CÂjni,llo) . Ia interiorul-predominării raportului disjunctiv, se constituia într-o sintagmă specifică stilului textelor juridice construcțiile binuro din oficiU- POT .Ap A>»?9r6 ( eventual cu uctiimbarea ordinii termenilor alternativi), din oficiu sau la ni. zaro- °... organul de urmărire penală ori inotanța St jude— MtS.dlsștsie, 4a cerere saă.dlu-^fleln^^ mei «ispa®»- tise/se dispun ăa judac^pria sau tribunalul..." (CPP,15s). In sfara subordonării ae dezvoltă mai multe mărci .stincte, concretizate în precondersnța unor raporturi intactice. în planul.lor semantic- funcțional și în moda— Litățile de exprimare . Sînt preponderente raportul atributiv și cele circum- stanțiala de condiție și de timp. Cunosc o frecvență dofini'4 iorie, în raport cu limba.literară comună, îircumstanțialol* de relație și de excepție;. Raportul atributiv- foarte frecvent și amplu dezvol- tat în interiorul propszițioi - poartă marca stilului Juridic • în special la nivelul frazei, prins - constituirea să într-un apațlu de expansiune a rapor- tului condițional a duratei. In sintagma circumstanțial lor de timp, part^ din elementele relaționala, oale car*» poartă marca uti- lului Juridic, uu eînt definitiv abstractizate:"în cursul urmă" SXfilX-ESPfilS, durata măsurii prevăzute...* țCPPjsi), "Cererea - 275 - de scutire aau de reducart ae poate face în termep. de_lo zile de la comunicarsa ordonanțai. I(CPP,76). La nivelul frazai, distincția cînd-dagă din planul expx'ejiei nu corespunda uneia semantice decît într-o măsură relativă.și doar într-un singur sens, al unifuncționalității lui dacă«Predomină raportul condițional, care exprimă, da fapt, 'eventualitatea'. El auto explicit și deprins ds circum- stanța temporală, cînd elementul de relație este daca sau î& oaz. db = "~n caz do încălcare a măsurii aplicate ae poatu lua împotriva învinuitului..." (CPP,51), "D&£ă prin aceeași ordo- nanță sau hotărîr.- s-a dispus arestarea mai multor inculpați, se emite mandat de arestare pentru fiecare dintre ei." (CPP, 53), și implicit, cînd clementul de relație este oî-nd? circum- stanța temporală își asumă atunci (dimensiunea eeventualității*: pr^ cercetare penală cpnșid&ră că aste cazul, să fie luate anumite măsuri, face propuneri motivate.” (OP?,77)» Raporturile de subordonarț' circumstanțială accentuea- ză marcarea stilistică a textelor juridic», și administrative, mai ales prin modalități specifica de desfășurare și d* «xpri- aare (de multe ori, prin reluarea nemodificată a acelorași sintagma) ia nivelul propoziției» - raportul condițional este, fixat în interiorul tmor sintagm»; al căror plan semantic rămînc în afara unor doter— minări concrete, întemoindu-se pe ideea abstractă a "autori- tății Isgii’i in condițiile leg4V.p£eyăz..^ "Elevii și studenții oeroficiază din partea statului sau a unităților socialiste de burse și alte forme de sprijin material, condițiile stabilite do lege»" (LEI,6) sau pe cea a 'diversi- tății situațiilor': dună caz, sintagma din urmă se situează întro planul prim'al comunicării și un plan ascund, incident: "Organizațiile socialist»- sînt obligate să elibereze aau, după caz, să comunice dovada..." (CAWO . Sol)S — circumstanțialul de scop realizat prin propoziția spre; "... căreia îl este încredințat minorul șore creștea ei educare (CPP,81, "...inetmța le înmînează citații, apru - 276 - .Alfaâ.m drept .justificare.,." (CPP,291) și locuțiunea . pentru lămurirea cauzei sub toata aspectels fa_v.edex ea justei soluționări a aaHnteia-"f»epg-,^ aau fa„ chis în sintagma îa_aP-P.PMl_aceeta (fa. acest scop): "Președin- tele veghează asupra menținerii ordinii și ^plfipnității ședin- ței, putînd lua nasurile necesare fa ^ceșt gcpp," (CPÎ 298); "In acest 3cop a« vor lua măsuri urgente de colectare a fie- rului vechi..."; - circumF'.anțialul de excepție realizat prin prspn- aițln "...organul da urmărire penală dispune asupra as.ț.gJj^.(OH a2o2); - circumstanțialul modal realizat prin prepoziția sub:"... se angajează sub luare de ge..-.t.ătura”(CAMU.7fi) > . este obligată să-l prezinte și să-1 predea sub luare de dova- dă. organului de urmărire penală,.." (CPB,57) aau reprezentat de aceleași sintagme reluate fa anunțuri diferite: "Procesul- verbal se comunică fa__copjș contravenientului.(COU,75), fapta comandantului unei nave... prin care s-a cauzat, 2^’ o coliziune..." (CP3345),"...procedînd potrivit dispo- zițiilor arfe.21 și 22 care so aplică fa mod corespunzător." (CA^U,75), "Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce..." (CPP,353)j - dezvoltarea unui circumstanțial specific, al cărui p m semantic, orientat ie prepozițiile și locuțiunile prepo- ziționale Ecirivii, p.ofaj.v lt„cp - 203^0x2, fa. pomformitate^u, ^SSza, descrie un cadru aituațional oscilînci între semnifi- cații modale și condiționale: "Repararea pagubelor se faca legii civile" (CPP,14),".„ avfad posi- biUUteade a desfășura o activitate.., profesionale.. (CM,2), "fa conformitate cu ££«faderll0 art.17 din HCM nr.86o/1973,art.45, din begea nr.5/ 1973, precum și ale facizioi nr,lo2/1979 a Consiliului popular județean Iași, terenurile proprietatea statpltfl. care sînt faJ phiriate... vor fi evaluate la 1 leu m.p....«, "fa baza getelor doveditoare s-a luat măsura restituirii sumei..." / - 277 - Unele dezvoltări semantici o specifice sînt detarmina- te d? sintagme naconvortita definitiv la statutul de șțemente relaționale și care, uneori, "încalecă"granița dintre proposi- țiâ și frază (în înțelesul tradițional al termenilor) Arsa sînt» . - de natură șă/a. purtătoare a sensului de ’eonsecin- ță’S "Divulgarea...unar date, .«dacă fapta este qdqce Dre.iudiu.il unei persoane».o se pedep;-iște... CE,196)s împrejurare dt natură ^oryeBHpă la aflarea adevărului..." (CPP,78); ” în măsura în caro» situînd planul jomautic al expan- siunii atributive între 'condiționare' și 'modalitate': "Cir- cumstanțele privitoare lă faptă ac răefrîng asupra participau- ților, numai în măsura îp șșre ac.estiaJLe.^»_£Hnaag&ț..*" (CP,28) "Partea civilă poate formula cereri, ridica excepții și pune concluzii în măsura în_gar.e_flg.9fl1iea„au„Xgg^țj3£a-gB pretențiile sale civile." (CPP,31o). Raportul de interdependență marchează ■tilietic textele juridice mai alee prin constituirea sa în ixpreaie a funcției metalingvisviae, împletită aici în $od spe- cific cu funcția dononnnativă. Eradicatul este.cel mai adresa nominal: "Uotărîrea prin care cauzaft.. afi_ațjâa§&t_asn^^ "Hotărîros prin care instanța se pronunță naupra recursului;o; so numește decizie.S(CEP,lo9), fapta caro prezintă pericol social..." (CP, 11), persoana caro săvîrșeșfco în mod nemijlocit fapta prevăzută do legea penală" (CP, 13), dar și verbal, exprimat prin verbul a.exista-, subiec- tul rămînînd nearticulat: "Vinovăți cînd fapta care preziptă pericol social aste săvîrșita cu intenția sau din culpăs" (CP,11), "3n oxietă tentativă atunci cînd imposibili- tatea d ‘ consumare a infracțiunii este datorită modului cum a fost concepută executarea." (CPS12). Sub aspectul expresiei, în legătură cu nevoia do ai«A tematizart, din perspectiva raportului genaral-oartiaulci' pen- tru evitarea oricărui echivoc și pentru cuprindere.- tuturor alternativelorB repetiția și .onumgr&CSa devin modalități funda- - 278 - montala de organizare j anunțului cere are ca unitate ds "bază eintactic-prozodică aliniatul. Codurile de legi, actele de notariat, documenta^ administrative ae concretizează prin introducerea diferite- lor elemente lexicale, expresie a unor concepte juridice eau administrativo; în mereu aceleași scheme. Cu alto cuvinte, £S- petitia implică două trepte: - reluarea în diferite condiții ointactico (opoziții, funcții, relații), a aceluiași termen, Wau a aceleiași sin- tagma, propoziții), pîna ia epuizarea tuturor alternativelor posibile în interiorul raportului, general-partlcular: ■’Art.l21.= Prescripția înlătură căapundereajoenală. Prescripția nu înlătură răspunderea.pe- nglă în cazul infracțiunilor contra păcii și omenirii. Art.l22«“ Terg^nalo.de prescripție a răuponderii penale sînt:(0.,) . Art.l23«- Cursul termenului prescripției prevăzut w KB—SSS&KnnSSSSSnS , tu în art.122 se întrerupe.re După fiecare„întrerupere începe să curgă un nou termen de'prescripție, —E-’— msmummsmmmimannnnsn mssh • întreruperea curșului.preșcripției produce efecte față de toți participenții... ■ Ar1.124.-Prescripția iBl^țPț^Eășgundorea^geaală, dricîte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prevăzut... _ ,Art.l25«- Prescripția înlătură executarea pedeof i grincigale. Prescripția nu înlătură executarea pedepse- 12E_2*™212SiS ■ Pronunțate pentru infracțiunile contra păcii și omenirii.'' (CP'52) - reluarea întregji.scheme cu substituirea termeni- lor lexicali implicați în prima treaptă a repetiției: - 279 - "Art.225.- Tîlhăria săvîrșită în paguba avutului obștesc ea pedap~sște cu închisoare de la 3 la 12 ani, inr terzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii. Sînd^Jilhă^ia a avut consecințe grave ori vreuna din urmările pravăzute în art.181 aau 182, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii. S.acă tîlhărla a avut ca urmare moartea victimei sau alte consecințe deosebit de grave, pedeapsa aste moartea și confiscarea totală..." (CP,81) "Art.232 - distrugerea din culpă în paguba avutului obștesc eăvîrșită în condițiile art.219 alin.l și 2, se pe- depsește cu închisoare de la o lună la doi ani sau cu amendă. "Iad .distrugerea a avut consecințe deosebit de grave, pedeapsa est;- închisoarea... dacă distrugerea a avut ca urmare un dezas- tru, pedeapsa este închisoarea de la ...” (CP,82). Prin reluarea ideii în propoziții autonoma, sa frînge procesul da generare a mereu alta subordonate, mai ales atribu- tive sau condiționale, care ar -tacuriza planul semantic al frazeis "Organul de cercetare penală care constată că a încetat cauza de suspendare înaintează dosarul procurorului pentru a dispune Reluarea se dispune prin ordonanță", (C2P,99), "Rezultatul deliberării se consemnează într-p minutăr care trebuie să aibă conținutul prevăzut pentru dispozitivul hotărîrii. ținuta se vemneagă de membrii completului de judeca- tă." (CPP,lo9). Cînd ar putea îngreuia fraza, eate evitată și expansiu- nea praa accentuată a raportului de coordonare copulativă. Ideea se reia și ae continuă într-c nouă frază iar semnul continuită- ții îl constituie locuțiunea de asemenea;. "Art.94.- Obiectele care conțin sau poartă o urmă a faptei aăvîrșita, precum și oria i alte obiecte care pot servi la aflarea adevărului. iînt mi^lea- ce_ materialo de grobă. - - Ars.95.- Șînț de asemenea mijloace masexMale 32_2±2£â obiectele care au fost folosite sau au fost destinata șa servească ia săvîrșirea unei infracțiuni,.pracum și obiec- tele care sînt produsul infracțiunii," (CP2.,35). Multiplicitatea aspectelor sub care se pot prezenta relațiile social-umane instituționallzate impună frecvența foarte ridicată a unităților sintactice (subiect, nume predi- cativ, complement) multiple și.a raportului disjunctiv dezvol- tat între elemente alternative. De altfel, raportul copulativ din interiorul unităților multiple și. raportul disjunctiv cel mai adesea ea continuă reciproc:' "Dacă furtul a avut consecin- țe deosebit de grave, pedeapsa este moartea și. confiscarea totală a averii sau închisoarea de la 15 la 2o de ani, inter- zicerea onor drepturi și confiscarea parțială a averii." (CP,Q0). In legătură cu exigențele sistematizării,, pentru ob- ținerea unei clarități maxime în exprimarea conținutului in- formaționa-, intre modelele de organizare a enunțului, o frec- vență deosebită, definitorie, dezvolta frazele ramificate prir, enumerarea elementelor aflate într-un raport de coordonare în interiorul unor posibile unități sintactice multiple sau în- tr-un raport de coordonare diajuneți vă, Prezența enumerării în organizarea frazei intervine și în stilul științific dar, spre de ochire de acesta, unda are caracter’ou preponderență asociativ, în stilul juridico-admi- nistrativ enumerarea se caracterizează atît prin asociativi- ;atea| cît și prin altemativitatea elemețielor componente, chiar ou predominarea trăsăturii din urmă, 'Modelul? so organizează pe două straturi eintactic- prozodice principale; 1«- baza frazai, 2.- dezvoltarea frazei. Ele sînt succesive: "Pedeapsa pronunțată poate fi mo- difioată, dacă la punerea în executare a hotărîrii...ce con- stată.. .existențe. vr™*»!» dintre următoarele situații: - 281 - a) concursul de infracțiuni; bl reoidivăj e| acte care intră în conținutul aceleiași ■infracțiuni" (CPP,154) sau cel dintîi îl încadrează pe cel de al doilea: " Omorul aăvîrșit în vreuna din următoarei,’ împrejurări: ’ a) prin cruzimi; b) asupra a două sau mai multor persoane eo pedepsește cu moartea sau cu îachisear» d( la 15 la 2o da ani și interzicerea unor drepturi.” (CP,,68). Intre cele două straturi principale se desfășoară cel mg5 frecvent un raport de apeziția. Elementele stratului se- cund atribuia, la modul analitic, caracter informațional con- cret unor termeni generici (condiție, împrejurări, circumotan țe, drepturi, îndatoriri etc.) din stratul prim și care se însoțesc cu termeni și 'fintagme a căror sferă semantică se circumscrie organizării spațiale (eau temporale) a.enunțu- lui, precum, următoarele sau ?toă cum urmează: "lrt.74-- lirmătoarolș. împrejurări pot fi considerate circumstanțe ate- nuai ia: a) conduita bună a infractorului înainte de ^ăvîrși- rea infracțiunii; b) stăruința deousă de infractor pentru s înlătura... c) atitudinea infractorului după aăvîrșlrea infrac- C£nd anunțul nu ’a organizează în Oaza unul raport do upozlție, cele două atraturi ^e continuă într-o succesiune di- rectă, constituindu-se în cei doi poli ai unor variata. raportu- ri sintactice» de inorență: "Eu pot fi extrădați» a) cetățenii români; b) perr ,anele fără cetățenie domiciliate în. Bepublloa Socialistă România; - 282-- c) persoanele caro au obținut drept do azil, în Re- publica Socialistă România” (CâUU,421), . și da subordonare, atributivă? • ' "Poate fi procuror persoana caras a) este cetățean român gi are exercițiul deplin al drepturilor civil/ gi politicei ■ b) este doctor nau licențiat în drept» c) nu.a fost condamnat penal și oe bucură da o reputație neștirbită," (CANU.,61), completivă» "Procoeul-vorbal trebuie să cuprindă» a) data și locul unde este încheiat} . b) numaie, prenumele și calitatsja celui care îl încheie.......O"(CPP#34) sau circumstanțială» "Extrădarea nu se admite dacă: I a) fapta a fost săvârșită pe teritoriul R.SjRomânia sau legea penală română este, aplicabilă potrivit art.5 din codul penal; . b) potrivit legii statului solicitant (<34511,421). Structura stratului "«cund amplifică adesea organiza-- rea ramificată a frazei prin generarea unui al doilea și, une- ori, chiar al treilea grad de subordonare, concomitent, avan- tual, cu dezvoltarea unui substrat sintactic : "Art.,192,- în caz de achitarb sau de încetare a pro- cesului penal în fata instanței de judecată, cheltuielile judiciare avansate do stat sînt suportate după cum urmează: 1; Ih caz de*achitare, de cătra»- • a) partea vătămată, în mătura în care cheltuie- lile au fost determinate do aceasta; b) partea civilă căreia i s-a respins în t^tul pretențiile civile în măsura în cart cheltuielile au fost determinate de nevastă parte; - 203 - a) inculpat, în cazul cînd,.deși achitat, a foat totuși obligat la repararea pagubei. 2.- In caz d încetare a procesului penal, da către; a) inculpat, dacă s-a diepue... b) ambele părți în caz de împăcare..." (0PP,Ț2). Componentele stratului secund se pot afla în raportu- ri asimilabile coordonării copulative sau c ordonării disjun- ctive,, In prima categorie de enunțuri sintactice, elementele analitice se aeociagă toate în definirea iferei semantice a termenilor generici, cînd între colo două straturi se desfă- șoară un raport da apoziție "Pontru admiterea la examen, par; soana care solicită permis de conducere trebui să prezint- următoarele acte: a) copie legalizată do pe certificatul de naștere... b) certificatul medical... c) certificat de absolvire a unei școli...” (CAKU,338) și în împlinirea raportului sintactic cînd cele două straturi sc continuă îr mod direct, în luccesivitatea planului sintagma- tic: "In mandatul de arestare trebuia el aa arata: a) organul procuraturii sau instanța care a dispus lua- rea măsurii arestării inculpatului: b) data gi locul emitariiJ c) numolo, prenumele și calitatea persoanai.., g) temeiurile concrete car? d 'termină arostaroa? h) ordinul da a fi arestat inculpatul? .........n(CEP,54). In amîndouă situațiile stratul secund are rolul hotărî- tor în împlinirea planului semantic al frazai în ansamblul ei. * In cea de e doua categorie de enunțuri, întemeiate po raporturi disjunctive, expresie a alternativiîății, fio că cais ~ 234 două straturi as află în raport de apoziție, fie că se conti- nuă, componentele stratului secund împlinesc pe rînd, dezvolta- rea sintactică și planul semantic al frazei: "Omorul săvîrșit în vreuna din următoarele împrejurări: a) cu premeditareș b) din interes materiali o).asupra eoțului-sau unei ruda apropiatei .............."OP, 65), • "In caz du înlocuire a răspunderii penale, formslo da influențare ;bșt?ască se realizează prin: a) rezolvarea directă a unor anumite cauze de către organul.de influențare obștească din organizațiili pre- ■ văzuta în art.145? b) trimiterea 'cauzei la o organizație din celt prevăzute din cele prevăzute în arts145, în vederea luării unei măsuri de influențare obștească? c) încredințarea făptuitorului pe garanție unei organizații din cele prevăzut-- în art<,145.R (CP,41)'. Prin rolul pe care £1 are in organizarea semantică a conținutului informațional al enunțului sintactic și în ex- plici tarta și nuanțarea lui în planul expresiei, stratificarea frazei orientează cu claritate și precizie procesul da recepta- re h. mesajului, șu excluderea oricărei ambiguități și cu evitare^ oricărei absențe. Structura internă a cuvîntului și organizarea vocabula- rului, în-plan paradigmatic și în plăn sintagmatic, reflectă specificitatea perspectivei juridico-administrative în care cete situat obiectul comunicării, precum și exigențele pe care se întemeiază elaborarea enunțului lingvistic. Sînt definitorii pentru stilul juridico-administrativ: “ '’SkVppiț&țen a cuvîntului. Se înscrie în - 285 - univocitatea semantica a tuturor seimelor lingvist iaCîn text? juridice și administrative» Pie că aparțin exclusiv stilului juridico-administrativ (precum inculpat,, ne ten;, etc»), fia că se întîlnesc și în limba literara comună C mințit a_te.. reparare a pagubei etc.) cuvintele pre- zintă un singur sens lexical specific. Termenii din categoria 9 doua sînt polisemantici în planul paradigmatic al limbii naționale, dar univoci semantic în planul paradigmatic al stilului juridico-administrativ; " aaraclgr.ttl_j.uap_tip.nal- al diferențierilor semantice în interiorul unor serii de sinonime, aparent perfecte din perspectiva limbii comune. Ie lingă termenii sinonimi a că- ror întrebuințare este determinată exclusiv de necesitatea variației stilistic- și a căror alternare.rămâne fără impli- cații în dezvoltarea conținutului informațional al mesajului, există mai multe serii de termeni, a căror diferențiere vc- mantică devlnr esențială în definirea dc "situații juridice” diferite: Învinuit - încuibat. iesizÂadlfiSărîre etc. Specifi- cul fiecărui termen este preciî t în chiar textul juridic prin funcția metalingviatică'- "Persoana față de caro »>s efec- tuează urmărirea penală .e ncmește învinuit (s.n) cît țimp nu a fcet pusă în mișcare acțiunea penală împotriva ea."(CPP, 87), "Persoana împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală este parte în proa ml penal și se numește inculp,-;.;; (C?P,13) ș.a.m.d. - constituirea unor dominante 1-zicale. Termenii lexi- cali . - expresia a diferitelor categorii juridice sau administra- tive sa constituie în centri nucleici ai unui lanț de fraza car - se țin una de alta printr-un ax remantic com-’n doccrir de acești termeni lexicali), ale cărui dimensiuni sîrt deli- mitate tocmai de dominanta lexicală pe care ei - instituie prin revenirea frecventă în diferite poziții Pintactico și semantice:.organul de urmărire penală...dispunr...efectua reș urej expertlgv. Art.117 - Efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie..-Expertiza în aceste cazuri pe efectuează în - 286 - instituții.sanitaro de specialitate. In vexarea .efectuai! expertizei^1 organul do cercetare^,« De asemenea, efectuarea yB£L.S5£fi££iZâ aste obligat orie . ., Art.118 Expertiza se efectuează potrivit dispoziții- lor... Flecara dintre părți are dreptul să ceară un expert recomandat de oa să participa la efectu. rea expertissi.,-. nd gxBgxțj,?ta urmează șă fio-efectuată ca un serviciu medico-legal, de un laborator da expertiză.jJ.nrgn.nnl armă— rire penală...ae adresează acestora Mutru^efectuarea experti- ș.a.m.d."(CFP,4i-459 ■ £P.'.iWtrw?e maximă a vocabularului. In legătură cu caefășurarea textului juridic pe bază de dominantș lexicala și pe uniformitatea structurilor sintactice, planul paradigma- Lc al stilului juridico—administrativ 33 caracterizează pr^n— tr-un număr relativ re«trîns ds termeni fundamentali și n^n- tr-un număr de asemenea reat’rîns de termeni auxiliari cere Jo reiau n plan sintagmatic intr—o frecvență absolută extrem de ridicată, depășind-o pe cea a textului științifici - care, ierul XslâUj_âtaMl al vocabularului.Cansorva- ■orismul accentuat al stilului juridioo-administratov, manifest tat cu propăder1 la nivel sintactic, se impune și la nivel lexical, prin păstrarea termenilor fundamentali și a unor for- mulări neschimbate, garanție a anei recept“K miperativ lipsi- te de ambiguitate, m - Bate deter- minată de spacificitai.ea comunicării., prin textul juridic și administrativ, de necesitatea desfășurării unei.relații de •'ontinuitate între tradiție și noutate, precum și de diferi- tele particularități ale unității lexicale minimale, cuvîntul, și ale rotațiilor în care acesta intră„ Atît în planul paradigmatic al stilului, cît și în planul sintagmatic al textului juridic sau administrativ, coexistă mei multa atraturi lexicale, care situează atilul ju- ridice-administrativ în parte într-un opațiu do ouprupunaro 237 - cu limba literară comună, în parte într-un spațiu do mani- festare a individualității .pecifice^ Din perspectiva raportului cu limba literară sînt definitorii două categorii: a»- clemente populare, dintre caro unei/' au o.parti- culară aură arhaică: atîtarea urii de rasă nau naționale, dp~ bîpde^tș calitatea de membru, a-a făurit alianța, înfăptuirea politicii interna ți externe, nici o îngrădire a acestor drep- turi și nici o deosebire în exercitarea lor... nu sînt îpgă- dalta, âlHlâaSâ, cu fidelitate năzuințele și interesele litale ale poporului, ocrotirea drepturilor cetățenești, conducerea l£â&l£ilă& oâatgfiâl» scopuri distrugerea săvîrsită etc. ■ b.= elemente neologice, cele mai. multe specifice: Jiaiaaiâ, ă.sslzis.3 iiEiadisilâ, Xill- sin, ââsiisafâla. cuaaiâlă» âeeațas:. itnajM» sila JsasiU» samă-șaHU codul penai, ah- SJlÎBai» a deeista. recidivă» PlflOXltatb otc. Din punct de vedere funcțional, pe fondul unui strat aparținînd fondului principal lexical al limbii literare co- mune (cu predominarea caracteristică a elementelor de relație* prepoziții, conjuncții și pronume relative) se dezvoltă un strat lexical purtător al încărcăturii stilistice □pacifice, care poate fi considerat fondul principal lexical al stilu- lui jurldico-admlnistratlv. Suclvul principal al aesotui strat îl constituie ter- minologia juridică și administrativă, ai cărei componențl reprezintă un cod metalingvlatic specific» Acest strat se în- temeiază pe două categorii principale de termeni: a.- termeni epecifici, care definesc prin chiar consul lor acționai primar diferite letegnrii șl instituții Juridio© și administrative» Termenii vîntx » nlogici(maro parte dintre oi de origine latină): curator. a abroga, creanțe. srosii» debit flUtrrl- țaț2_țaiQ12£ă» asjadlîacaA îU&'hisaA SfăMahU* afiliata» 23a - minuță, pendinte, disjungerea acțiunii ci vile,.culpa,» inculpat, incult, fliXsxanit Wâfiiu, a_aj„ degiata, m^onanță etc. - vechi românești, originari sau formați (prin deri- vare) pe terenul limbii român >t pricină, Împricinați • .îngeri- guri, făptuițoj;» înșelăciune. plîngere. strămutare. organiza- ții. obștești etc. ' • ■ b.- termeni cu circulație în limba literară comună (neologism n mai ales) sau în limbajul popular, dar deveniți specifici stilului juridic, printr-o serie de mutații seman- tica. Ei sînt» neologici» ratifică și denunță tratat? internaționa- le, infracțiunile săvîrșite în timpul minorității, circumstan- : atenuante, hotărârea de declinare a competenței nu este su- pusă recursului; goneprența infracțiunilor, etc, - vechi românești sau populri: celor vătămațj în dreptu- rile lor, d o.i enirea minorului, termenul curge de la pr opun țar s ăirf.țps vătămată, se pronunță asupra reparării pagubei în căzu- rile, 'oricare din părți răspunde față de' cealaltă oarte- primi- rea, dohîndjrea sau transformarea unui bun«...concura de in- fracțiuni, scrisori de.acreditare etc. Codului metalingvistic juridic i se adaugă, alte cate- gorii lexicale, indispensabile constituirii enunțului din di- verse puncte de vedere» — termeni supratextuali. prin car< se orientează pro- cesul de întemeiere și împlini?; a planului semantic al imul enunț datr articol, aliua^t, jsaJEaSEaXs literă, capitol, soc- țiuna etc. i "Distrugerea săvîraită în condițiile arț.217 alin2-4 >e pedepsește cu închisoare...” (CP,82), — termeni ■■suport. Cu o sferă eatoantică generică, a— ceștia se constituie într-un -prijin sintactic și semantic al termenilor categoriali definind diferite concepte juridice» laStd (oef mai frecvent), jejgoană,măgură, infracțiune (toto- data și termen categorial)* n^apta de a supune o peraoana*** la prestarea unei sunai contra voinței sale...” (CPt7o), - - 289 - "P^pta constînd înțr-o acțiune săvîrșită din culpă consti- tuia infracțiune..." (CP,12J, "Măgură obligării la trata™ . sânt medical pcate fi luată în mod provizoriu..." (CP,48r, "Autor asta oersoans care săvîrșește (CB,13).4în cauzele privind in.fr ac ti uni de fals în înscrisuri...", "Bfectuarea unei ■wcpertizi psihiatrice este obligatoria în.cazul jjaXra$.1ij.Mlil de omor deosebit de grav..." (CPP,41) etc. — unităti perifrastice, unele devenite locuțiuni si- tuat- la interferența nivelului lexical cu cel sintactic, devenite specifice stilului juridico-administrativ ja^Sâ_.aâpcj la cunosiinU. liperiat-a. țig, 1 ae face cunoscut, a exercita-caiea_.d.9-ața&> h_B£££2“ da It, ascultarea martorilor, a se face aacuitar.9A inculpacu— lul_, a jobînji calitatea de moștenitor..., a se aplica pedeapsa a orcceda la .ridicarea unor, obiecte, puper.?a,Âu^gcs££.l> a acțiunii penale, a fi în^dregl etc. "Masa" vocabularului stilului juridico-administrativ iste.constituită din termeni aparținînd limbii literare co- JH11T1 fi y - 29o 3 OI E . 1» Bayot, Paris, 1967, p.36 2, I d am, p. 38-39 ’ 3v Stilistica funcțională a limbii româna. EA,1973,p.8 4. Buc.,Ed.St.,19759Pel2 5. ContribntijLia delimitarea stilurilor litera românești, în "Studii de limbă literară și filologia", vol.11,1972, P.145. . 6. Trăite de stvligtioue f leșina, Holdelberg,19o9,tom.I. p.16. 7. Idsu,p,18p . 8, Op„cit,,p»ll _ 9. Apuc T.Vlanu, în ’Dl. "Da la Varlaam la Sadi'veanu"cBuc.,ESPLA,i958,p.lo lo. .St.cit.,p.34 11. Idem,p.18 12. Eaoaia de stvliBtigue structurale. Paris, ?lammarion,1971, p.145-138,vezi și studiul» încercări. de_ definire lingvis- tică a stilului. în voi."Probleme de ttilistică”,Buc<>Bd« St.,1964,p.53-82. 13. Apud I.Cotoanu,op.cit.,p.73 14. H.A.Hatzfeld, apud I.Cotec- nu,p.73o 15. Cercetarea stilului? în vol."Studii de atilistică",Bua,, SDP,1968,p.41.' ' . * • « ■ . » 16c Vezi M.Hifaterro, et.cit.,p.77* 17. Bineuistioue et poetioue.în vol."Ea;;aie de linguistiquo generale",Paris;1963,p.214,vezi ș' traducerea românească în vtlunul "Probleme ds stilistică?p.83-125 18. Idem,p.218 . a 19. Vz.a.Vossler, limbile naționale ca. stiluri. în voi."Poeti- că și stilistică",Buc.,Vnivere,1972,p.5-25 2o. In studiul Sistema, rrrma 0 '^parole" o In voi."Teoria del' - 291 ~ linguaggio e linguicSlca gan.crale*' ,Bu-v±,1971,p.l9"’95 21. St.cit.,p.82 22» Idem 2J» Op.c±t»tp. 24. Vezi definiră» «onceptolor în ~ norală. Buc.EA,1971,p.213i. 25. Sț.cit.,p.218-219 . • 26» McCressot, Le stvle et eee techniaue. Parla,1947,P»3. 27. Eugen Coșeriu vorbeșt e ,do normă individuală» iar I.Co- taanu, d* iJiSfiăâX (Cf„op,cit.,p.8o ș.uJ 28. De vorbește Lei Spitzer, dar le ionel- deră "vide". Retorica clasico și numeroase din studiile d stilistică modamă vorbesc de prucodoo stilistica, numite adaos» (sau,numai înțolea» astfel) și fapte do. HVIa. De procedee stilistice vorbește și ^.Eiffnterre» 29» Op,cit.,64 _ 3o. Op.cit.,45 ș.Uo 31. î.de Saussuro,op.citn,p.45 32, OpoCit.,p. 33. Spun ; Jc?pre cineva să vorbeate irumpo? ideea apare- la Smin;)cut .pronunția pe saenă trebuia aă fie prctistin- dsinea una și aoeoași-* «sa națională, căreia ^elenii îi zia "frumoasă” ("Vbrbec^a frumna românește )j V-^i voi. . M.JSmi-iascui despre cultură si artă: ^3,1970.5,331 34, ?ezl I.Iorden.p.59 ș.u. - 35. Cateriza a XI-a. în vol^Hihai Eminascn despre cultură și artă". EJ,Iași,197o,Pirl63?lQ4 36, Cf.st.cit,,p.215=216 , . 37. Ele sînt mult jai numeroase, regerarindu-st în permanență. Cele mai multe dintre ele au fost înregistrata șl inter- pretate de acad.I.Iordan în 3tîndu-no în atenție același obiect de investigația, un mare număr do fenomene sp^ific adunate de noi din limba via se suprapun cu cele descris^ mal întîl dv anod»!.Iordan. - 292. - .narii bogății da fenomene.specifice limbajului .ral luate în discuție de acad.Iorgu Iordan îi rămînem în buna măsură tributari - chiar dacă foarte-multa dintre aceetea le-am înregistrat personal - și în comentarii- le de la celelalte nivele. 33, In comunicarea Ac_t.e__v.er,bale, si nopverbala în comuni^^ prezentată la un Colocviu de semiotică, poetică și sti- listică, Cluj, noiembrie, 1978. 39. Vz.D.Irimia, Verbul, fași,EJ.1976,p.l6o 4o. Vezi H.Jacquier, Diecqurs, direefc.H?. Bb,XII(1944),p. 7-13; Gramatica limbii române? EA.1963,vol.II,p,352 41, Cf.S.Msrcua, Poetica matematică. Buc.,EA,197o,p.42-43 42. Vezi B.Marcua, op.cit,p»33 șouc 43. Idem, p.32 44. Pentru textels de știință popularizată. Cornelia Bite propune sintagma, limbaj proștiințific; vezi art. Reto- £if-^Xunctional în limbajul științific. LR,XXVII (1978), hr.6,p.618. 45» S.Galopenția și T.Pavel, ^il±3țj_c.a_.g.^ limbi: : în LR,196o,nr.3, I.I.StansA.Toșu,E.Damian ș.a..Reoarti- gAre^-Subatantlvelor jn stilul beletristic, publici^țîs ?i. științific, CL, 1965,nr.l,p^l&5-2o3î Bala Kelemen, A* k_la , RSL, 19 64 ,nr. 6, ynPĂ?. prpblâipg. ale studierii stilurilor limbii cu a.iut2- s t i^BB ,19 64,nr.2,p.1ol-lo 6, Pr.cnupșle pș purtătoare limbii literare, CL.IX(1964), nr.l,p,127-13o,Gh.Bolocan, Caracteristici ale, etilului publicistic al limbii române literare, SOL,1961,nr.l,p,35-71 etc. 46• Contribuții la delimitarea stilurilor literare rQBânașț.i, p»146; în "Studii de limbă literara și filologie",11, 1972. . 47. Cf,studiul lui I.J^Stan ș,a«.unde se identifică un raport . Ac.-H. da 55,;f '43,7%. - 233 - 48, Cf.S.Murcua.op.clt. 49. în art.. Pronumele cr purtătoare ala, caractaristicilor -9-tUurilor limbii literare. 5Q» art.oit.î 21,88 + 1,7%, față de 32,9 + l,9%(în stilul publicistic) și 31,1 + 1,8% (în stilul științific) 51» Offnrt.cit. 52« St.cit.,p.193 53. gtr.ucj.ura. timpului si flexiunea „verbală, Problema stiHs- ±l£ă_a_.imj?er£fiQțttl.Ui.^ai. mult ca perfectul si tehnica_aa- M narațiunea, istcj^gă, în voi. cit.,p.69-79,81-loSj 54. narațiunii, p.l'ol 55. Tehnica bazoreliefului_£n- prjza lui Nicolae Bălcescu. în, voi .cit ,p. 198~?o2 <. 56. Vezi gzarnațlaa. limbii, române, EAt 1963,vol.II,pe346 ș.u. 57. Vezi gjLilugile moderne ale limbii româqe literala, IX (196o), nr.2,p.58-7o, Structura.jatilistică a limbii LH,XI( 1962),nr. 4 ,p. 35 7-365 (reprodus în "Elemanit de lingvistică",Buc.,Ed.St.,1967,p.211-221). 58. I,Iordan, Limba rpmâng contemporană, Min.Inv.,1954,p.22 7«u.,Gh.Bolocan. ari.cit.,Al,Graur, Stilul presei - . ml.llog esanțjar.al comunicării ~v masa. ÎS, 197o, nr.S, p.23-24r ®,197o,nr.ll, Vpcao»- larul PreaPi., fN,197n,nr.l2, Al.Andrieciu, stiluri! p..;, Simpli române literar. > IL,11(196o) ,nr.9,Po 55-58,Ljffiba-ai-Sțilt? rrpPAA.ln Perioada 186p-19po.ADItX (1964),fs.2,p.173-212; reluat în Dezvoltar< ejllulul ■; rjiblicig-'^c-îp a doua jumătate a. seg, Ag~l p-55-58 Dezvoltarea atolului PUbllcXeJilfe-XX.-i doua .-jumătate a sec.al.XIX-.lea.3ILRL,1, Buc.,EPL,1969,p.199-258 Metoda statistică în corgatărÂXfr-âĂ stilistică, de. critiqă gi-X§.LQEijâ_^'-. ter.ară,H,XVI( 1965) ,nr,6,p,47-52 Stilistica în perflpectiva-oritj.Q.iJ^ terare și a. lingvisticii,IL ,XIII(1962)", ' nr.2,p.56-61 Stil și limbaj , Iași,SJ,1977 Precis„de stylistique. Genave,19o5 Trăite de stylistiaue francaiBOț Haidelberg,19c9 . Trilogia culturii.Buc.,3LU,1969(roedi- tara) Unele caracteristici ale.l9tjJ.ulki_^li--J- ■ cistio_al- limbii române literare.SCL, XII(1961),nr.l,p.35-71 . Despre limba al stilul primolpr_r>rrioâl- ce româneați,.CILL,II,p.75-113 De£££^_lia^â22Ma2ILțgJ^-^^ ve ia începutul. aecpIulul„_țĂL9G.ul (18oo- 182o), cm, III, p.74-102 j Bvoiuiia^țiiaiBiJLâElaldjue^^ .-zis# , SILRL, I. , p.167-198 limba.română.Sintaxă si etilietlcă, Buc,1968 Stilul prepei.PS,IYt(1959),nr.3-49p.23-’25 297 » 16.Bycic J., IT.Oazacu B,, Citava observam. ; f <>11-12, p. 41=44 l^EâjLgrhl&UJ^^ 3 Buc .,EEL ț1966,p.2 9-37 ISjCâmpaanu B., 19.Idem, Subatantivul^StudiuatilistiOnBuc,.BSB,1975 O^i-- „ ■_ ?. , CJ; Bj.J.z,StUBB#IV po.Idnai; (1959),nr.2,p.15-25 StiliaticS ai morfoli .Problem ⣠-■ ; U 21.0ornaa P., CL,XIII(1968) ,nr.2,p.261=268 £R D0etică_si_fitÂllâAl£ă. JmG,Buo.B*.s1969, 22»Coperiu,B.„ p.155-162 Bari,1971 23.CoteanB I.c 1 gsii2^iX^ul£l^.y^ JOssar $»> X(1961),nr.2,p.144-155 24.1dom, 25*Idea, 26,Idm, 27.Idea, 28,Idcn5 Pentru etudlejtea^țilu^^ lltOxeje,LR,VXII(1959),nr.l»p.69-73' ■tlliatict, 213,1967,p.167—172 Bpmfina literar» 83- ^oble mlq, Bua.,1961 . ^.iiiatica^Qapjlix^^ EA,1973 . Structura atiliatică a lig^iii,71S,'duoo ,B?, 1967,p.211-221 29,0xeoflOt,M<., .' 3o.Diacontaan P<>, 31OD iuda Hadu, 32.Idem, Lo atvle et ae» techniaua.Pari».1947 Inform tia-floaaoțlgl & taxt,SIiBp.65-73 Llpfonjțq. >193° Stilul judiciar,Bno.,1939 • 2% - 33 .Dragog B., 34 .Dumitrașcu P. 35«^ne Cornelia,'. 36.Părcăganu S>9 37.Gâldi L.t '^S.Giosu Ștefan, 39 .Golopen^ia.S. și Pa^el To 4o .Graur- Al,, 41«Idemt 42«Idsm9._ 43, x x x 44,Guiraud P., 45.Idem, 46.Iordan. Icrgu, 47.Idem, 48.1demv' 49.1nsifascu 8. 5o«Idemj S118ia..csiBXl..â^^ -limbajul publicistic. IN,Z(1965),nr.2-3,p.44-46 , SaaBCSJLiEESJLQaă^ WBB, III (1958),fs.l,p.lo7-116. ■ Re-to.ci.c_^Uunc-tional_în. limbajul stiinti- fie,LR9WTII( 1978) siir^p, 615-623 £îlâl--JlS£aJLsȘ2^^ ,V(196o) ,nr,11-13, p.27-34 lfltrpAucer,e_în atlljetlca literară a ljg.li,;. r emane ? Buc <, ,Minerva, 1976 Limba textelor juridice din sec.al eas AVI,!! (1963),p.101-144 .^taWLtiua^i_.BW limbii.LR.H( 1969), nr.l.p.58-65 "Limba?. 8criitoruluifVRt1958Tnr.4tp.2o9-21B Cultură șj. eimplitai-g.IN ,X( .1965) ,nr.2-3,p. 35-39 Știjul presai-mijloc. eșeațlal șl comunicări; de _maaă,HJ,XV(197o),nr«9,P«23-24 Gramatica limbii româno,11,Buc.,84,1963 la.JZăii§ilfl3Aa»I,arie,1963 Losjcarac.t^reg gtatiatiquoa du vocabulalre. Paris,1954 ' Ljmba română contekjprenă.Mn.înv. 1954 £llmțB£a_ai_ii^.^ți^ lh,viii( 1959) ,nr.2 p.69-75 StilAe,tlcaJ.lmbii. româng,Buc.,ES 1975(r«edi- tara) > ^iW^4£^^^££lil£ăA.LL,mi(1969) ,p.7-23 Ștllinticn ai, egtetica.BP.MlC 1969) ,nr.ll,p. 1339-51 - 299 -> • j ■ ... ; ' * . , • - 5 1.1văaoscu G., ®gâfi£Bâf cxiiiijXjisss»?»!^”^0^ 52 .Jaoquio.? H,„ 1957,nr.5 " . 530Idem, . Digcours direct. U$,Ht^II(1944)pPo7->13 54,Kelanian B®1»9  grono® dag garac.tidfltijjiacf Oft WtylgJ.dfi ^i^fddm£ rei.«(1964) ar^^eaL^ 55.Kelcman Bela9 56cIdem, 57»yuncaș Ko> 53«Hanosc C.9 595IdeEi» 6o,Harcu®S.9, 61«^ihSc^uu H.s ffl9l,Pol27"13o (1964), faeZ.polol^loG Buc®-SDB9972 o; ZV( 1966) 9nro49Po353-’366 SUS^ntul tahniB.în stilnl 7111(1953) nr.5pPoil-13 ;,CJ.pIX(1964) , JâaVv, .£► ,ifî ,BE«SoeEl9197c . iâiSW4a" 7 o53 »1963 P p.32-34 62o0nnt:i3nR Ș^», 63oldoin7 64.Kunteanu St. P și V.B«țâj?A0 65 .’au"3arin 66. e x x 2-963 ) Pp» 269-278 șjÂX^Ajîsesafi424j^a-Jis^^^ Igtoria limbii române litwwk BnOonPBPp 1978. (197o),nr.ll,p.25-26 Univers, 1972» p-XX-J^m 93-6o5 3oo. - 67 . xxx 68 , xxx 69 .Biffaterri? M., grobj sau de .atiii atiaK^uc. ,BS ,1964 Retorică generală, Buc.Univarrs,1974 Sssais de etylisti,q»e atructuraletiParjq, Plamnarj on,1971 7o.Saussure das Cours de liaguisticue KSnă.falo^Paria,196? (reeditare) ' ' 71.Sfîrlea L., Contribuții. la--deJ.iMiareA..9Wjirils^^2:' tj? ■ rare ropâneșt^,SLIP,II,Buc.cEA,1972,p.145- 2o6 72.13031, Stilul si. .obiectul stilisticii.Cîteva c.pinii.CL.XXIa(1971) . 73.Slav: Elena» Expresiv sl-afectiv.H‘G‘i»il.D.65-76 74.1dem, ^lUl^rp_cg^eJ.pjL^^ 75»Seche M,„ r PDG, III, p. 69-81 Despre "știlul. go^S'tlv. LRjVIII( 1959) ,nr.2, p.8r-98 76.Slaaa~Cazacu Aspecte ale stilului vorbirii copiilor.' Tatiana, SOL,III (1957),p.275-297 77.Slama-Câzacu Despre relațiile dintre .stilistică ci Tatiana, aalhdi^^^^ ,nr.3,p. 261-280 78.Stan I,g.a, Repartizarea substantivelor în.stilul b^ . nr,l,p.195-2o2 79 .Șerban Palida, Generalul ei particularul- in..iRforMalA^ lexicală. din-Pun-C.t.. de. vedere.. stilistic.CD. XIV(1969),nr.2,p.333-359 So.Tătaru Doina» ^ț£^ia^_crițe£in_C£^^ SCL9XVHI(1967),nr.6,p.6o9-615 ai.Tartulian N«, Critica stilistică d/ în voi."Sasuri”„Buc.1968. 32 .Todorov Pcetipu.o- în voi, "Qu'est-ce oue le structura- li sine?. Paris EI.,du SenJÎt;1968,p.97-166 —3ol - 83.1doa, Buc.,Univers,1975. 94 Mmct. &kiioa JAmaiaril ■ ■ ■ — artistice .SB.XlK 1961) ,nr.lo,p.77-S3 85.1d«m, AnBHM stilistică a t (1956)?nr.5,p.37-46 86.Idem, UrnUă gi stil individual amstataCV,IV(1952i , nr.2^p.4-8 37.Idem, 88, xxx. BS.Ursu EOA„, Iratat je .lAjagyiatioă jtfflwala. Buc.M,1971 Cfec atuului atiintific.SII^,11 ,p.!28- 9o«Idem, 166 ES,Buc.,1962 91 .Vanilia I>aux^, 4U actuale, I£,VI(1957),p.46-52 92sVianu Tudor, 9J.Idem, VLVB!£‘j21g*-A^ Cercetaran limbii UtcxaJg perioada 1944-1959. LH,VUI(1959) ,nr.4,p. 15-25 94.Idem, Contexte lem3;e..gl-n^gs1^^ vedfiEfi-XtiujțlJU. ISfV(1956),nr.3sp.l6-24 95 «Idem, 96.1dem, Despre qtjl ai artăJUt-g£a£^»3uo»»31 1365 BtAne din dezvoltarea artistică a limbii română, BI',V(1961) ,p.7~-25 97.Idem, Ierr, Iordan ai stilistica. 1^,711(1950)Pnr.5 p.7-lo . 98,Idem, Px’oyQmQ_ î.' fljtll aju_a£îă_iija£a£ăs Bua^^ESMiA, 1955 99.Idem, JiaiâXarsi. ai-sÂi o studii. jtîiXifi’ tică. Buc. 8SPLA,1957 loo.Idam, stiljatioa -’’â< Vî,^° - 3'-2 - "De ia Varlaam la Sadoveanu", .5BSPLA; 1958,p.5-34 lol.Viauu ,EDP,1968 lo2.V'alșici Maria, A ,XI (1965), f s, 1,91-102 - • .... © lo3.Vulpe Magd. agmgșc JC.ilg.e limbii în prima .jumătate a sec.al XIX-lea. în VolJ’Omagln lui ț^satti^Buc. ,ȘA, 1965<,p.loo3-loo6‘ x X ' X Studenții urmează să consulte în primul rînd- studiile și lucrările însorise sub nurasrsles 1,2,7,9,12, 16,23,25,33,40,52,55,59,73,84 și 85. - 303 - 1. Angiiel Gh.ș.a., Aotaiig.EU Editura agrosilvică de etat. 2» Crișan I.H., J.956(Bgtapj,oa) ăueshlaâa -âi-stesa a. sa^esb,bDc o,1977 3. xxx 4. Grinbarg A.,A,, (&i£âfeiaiâ) Farmacologia. cinicăJ3ua...SÎ,,1978 plexe.BuCn PBT,1957(J^^^^J^£fe4Ela« *.) 5» Hulea A,, Bolile neparazitare la plante.Buc.,Ceras, 1971. 6, x x x „Sa* »19 S3 (GA) 7. Beldia Alex., Flora si..vegetația nunților BUOegi.Bna.. EA,1967 0. Blaga Lucian, 58,1969 ' 9. Gutu-Sonalo Valeria, looMarcue 8,, llPBârvan V,u 12»Fopovici C.Po, 13c?avelcu 7», ' lA.Vaoilin ®nt> M.?x£al Buc<>EA,196fl ?ml?.S.JEaîfiKâțlsă»Baa« 0^,1970 Dacia,Buc.,ES,1967 . Jeoria numerelor.BuO„BDP.1973(TH) Drama psihologiei,Buc.. țESe19S5 ?reliMnagii_leglP^ la.£m^AP CsX^ip.1 Buc.,232,1978 15,Vienn T>, . . 16cVoiculeaoti I.C-., lă ^ujjaaț5ELP£t.eriÂ.^ 17. xxx Buc.vCores,197S ** 3 c» c> x. X X 18.Barbu Eugen, 1968 19.Idem, . Princep.el_a.Buc .Minerva. 1977 . go.Bălceacu . ț^inâM^flnhJ&Jaa^ ? ' ESELA,195» 21.Bănuleacu St. IeBue.9Bmlne3cv.,1977 2 2.Biecher H., Întîmplări.din-lrealitst^ Minerea,197o 23»Breban NioO} , Junimea. 1977 2 4,Bogza Geo, . Cartea Oltulul.Bue. oginenva.l976(Geo Bogsa) 25.Caragiale I.L, Opere.^j-III.BSPLArl96o°1961 . 26.Caragiala ,BPI>,1955(C£8dii.|J Matei, 27 .Călineicu Enigma Ptiliel.Buc.. ESPLA,196o George; 28 .Creangă I,, Amintjjri,poceați,pove^tinj .BucnES?EA„196n (Creangă) 29 .0an Pavel, Sprieri.Buc.BHi.igSȘ 3o .Eliade. Mircea, la țigănci si alte. POveatiri.Buc..gjli. 1969 ' (Șarpele) 31oPulga ?&apinațiaa Buc..Eminescn,1977 Laurențiu, 32 . x x x . Patn..din...dafinj, âtîQ.lS&î 33 .IspireBcu P.s Băeme,.legende.enoaye.Buc.„BSB1A.196o 34.Neagu Fănuș, Bug.j ■ En^e0cu,|97-& O OO o O 9 • / B#«=» 0%iltS£^Xo^o »e o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o do o4 o o e> o ■ Xo" B@£isiSQa emeegfefâlai <â@ EUX»oooooo.oo»j«o»» ^3 -XI o» 2b” s^ilc^l s£Xaâ>4aa {^csațimol©! gi laâSMâBS-i _ • 29 ăâ»OQeOOO^OOOOOOOOOOOOQOQOOOOQOOOOOOOOOOO-O O ©O * 3Q« Ha£ea£®&.@'&£ll@$â.că a.mmțBlslooooo^ooooGooo 3© 4©0 §1» llSbC^OaooQ'eoooooâocooooooo ooooooa 33 GăGAnXZOKA S2XLXSSI0 A j&IMBIX BOMAO 3$ _ 3»0®> COXiSiâQ^Q^iâ. §QE0£®X© OO&OOOTTODOOOOOOOOOOOOOO 36 2o° MaMjJnl ^gi^ooocooooooooce 42 A o0 JțMX GOOOQOOOOOOOOOO0OOOOOOOOOOOOOO0OOOO 43 lo« Otaeiâ©3?a^ii geș^al^e«»»^oo«»9«oeeo^oo»9-.999999^999999909'î^' 2o° Dl^GJPSn^iBPi BtiliateoooDOOOOOO.OOODO. JOOOoJM^ smora. BBKmxssiGt,..P ■ . 8ÎIWS etHVBăsĂă^^oooooooooooooo.oo'oop 3=«- llnbsjral"assââr...»ododcoo»»»99999909««.<>127 1,~ OBnnlficX'G^ii seaojalOoo.oooo.ooDoooooo.ooooof 2." Sl^ofanțlaPl 84iliBSioooooo.oo.»ooooo.«o»«ob.^ S^XÎÂÎX SSUBSriîXG oa 9n9909999090999999a99( . . >------—r-rrr' - ’ 17q® 852.2^ BUSEW;33I0*oec » « . 0. . 9^* o . o o o', o ‘ SEim J?mX0I S5IG ,7, „ . O o o o o c. . o . o . a * o o . o 220 smvș< .ranDicEM.wxnisîBA:?^^ ■■’ ' * . ‘ 293 Sigla Ql-ateeyi*?! ........................,,..o>......>.<.««rsS 21Ml®©?afAe ............o....;..,..,....*................... 2S6