[5] 1. Generalităţ'i. Despre Domni! ce au stăpinit aceste ţert, despre luptele, qsprăvile şi nenorocirile lor, s'a vorbit destul, şi bine şi, mal ales, rău. Viaţa intreg il ţen se cuprinde in faptele lor, care s'au făcut in numele er. Din potrivă, o uitare ne­ dreaptă a acoperit totdeauna, ca o buruiană de părăsire, mormintele Doamnelor, ce au stat alături de soţil lor, in mijlocul furtunilor unul traiti aşa de zbuciumat, Incit abia ni-l putem înfăţişa astăzl. Figurile viteze, figurile dure­ roase, figurile binefăcătoare şi sfinte, modestele figurt blînde se împărtăşesc de acelaşi nepăsare din partea scriitorilor. Şi ca şi Doamnele slnt date uităril Domniţele, a căror co­ pilărie şi tinereţă a trecut mal totdeauna printr'un lung şir de pribegit şi rătăcin şi pe care nunta le-a strămutat in locuri foarte depărtate de noi, de unde adesea n'au mal 'venit nicîodată să-şi vadă părinţii şi ţara. Despre Doamnele noastre se poate vorbi din două puncte -de vedere: Intăiii din acel al origini'i lor şi apot din acela, nu mal puţin insemnat, al rostulul pe care-I aveau la Curtea petrecerilor sau la Curtea afacerilor. Icl şi colo, se prind de la sine in această bătătură de idei florile strălucitoare, viî ale caracterelor, isprăvilor şi suferinţelor acestor Doamne. In cei a ce priveşte originea, neamul şi rangul innainte de -căsătorie al Doamnelor Ţerit-Romăneştl şi Moldovei, trebuie [6] '" I ,1 � I I 1, li I I I I -0- s� se tie seamă de cele tret epoce în care se desface, din punct de vedere politic, şi nu numaI din acesta, trecutul nostru. Cea d'intăiu e a neatlrnărit de fapt, cea de-a doua a unei supunert cinstite şi cruţătoare faţă de Turcî, cea de-a treia se deosebeşte prin ascultarea desăvîrşită de aceşti stăplnî. Ani! 1550 şi 1720 ar fi punctele de despăr­ ţire. Iar după 1859 incepe, fireşte, epoca a patra, ne nea­ tirnare nouă, in care trăim. �tn cea d'intăiii epocă, originea Doamnelor variază după cum bărbaţi! lor erau Domnt in Scaun, Domni legiuiţl, sau fiI al unor stăplnitorl, orI numat nişte tineri copiI din florI, cari nu ştiau dacă vor ajunge să domnească şi el vre-odată. Fără îndoială că aceştia din urmă se însurau mal rău de­ cit cel d'intăiii, Domnit sau fiil din căsătorie al Domnilor. Bieţit oameni trăiau din greu, crescuţt cu frică mare de mamele lor, feriţl de ochii tuturora, arătaţt, la once prilej, ca feciorî de boierî sau chiar de oament de rînd, ca odrasle ale soţulut cu care le măritase Domnul, iubitul lor. In să­ răcia şi teama lor el se făceau călugări, neguston de blă­ nurî, de stridii, ciobanr, adecă vinzătorfde turme multe, şi poporul, care nu uita ce fusesera ef mal înnainte, li zicea şi ca Domni: Călugărul, Ciobanul, Stridiagiul. De foarte multe orr, un astfel de om, care jertfia toate numai pentru slaba nădejde nesigură a Domnieî, nicl nu-şt mal făcea păcatul să se însoare. Cind însă el işl lua ne­ vastă în zilele grele, se innălţa odată cu dînsul în tronul ţerit o biată femeie fără nicîo pregătire pentru măriri de acestea. Altfel era însă cu DomniI şi tineril Voevozl pe cari-I insurat'! părinţiî lor, DomniI. Aceştia-şi căutau soţiI intre neamurile mart ale ţerilor vecine şi, dacă se poate, intre neamurile stăplnitoare ale lor. Neapărat că se cerea ca mireasa să fie de aceiaşî lege: ortodoxă dect, şi nu catolică. În această privinţă, DomniI muntenI aveau alegerea mal uşoară. Dincolo de Dunăre erau, in adevăr, pănă la 1500, o mulţime de dinastiî orto- [7] -7- [8] -8- doxe, mal vechl decît aceia de la Argeş sau de la Tlrgovişte şi Bucureştt, aşa incit pentru al noştri era o cinste să se incuscrească cu ele. Pe vremea cind se lnchiagă Marele­ Voevodat al Ţerii-Homăneşn (1300-1350) erau treî neamurt de Ţarl bulgăreştt, in cele tret Bulgarii ce se făcuseră pe atuncea: una la Marea-Neagră, alta la Tîrnova şi o a treia la Vidin; erau apot neamurile regale slrbeşti din Serbia şi din Bosnia, mar tărziu şi din Herţegovina; veniau apoI o mulţime de stăpînitorf mal mict, tot dintre Slrbl, în Macedonia şi lîngă Marea Adriatică; in sfîrşit, ceva mal departe, străluci încă pănă la 1453 familia împărătească a Constantinopolet, cu multe ramuri laterale. Numele se luau de cel din alte vremI după norme care nu se mal ţin în seamă astăzI: une orI se da copilului acela al sflntulul ser bat în ziua cind el era născut, dar de obiceln al unei rude, şi anume al rudei care boteza sau al celeI mal insemnate prin vrîsta sau prin rangul el. DomniI cel vechl de peste Olt, cari n'aveau înrudirI luminate, se chemau ţerăneşte Litovoiu, Bărbat; unul de dincoace de Olt are nu­ mele de Seneslav, dol judeţî, căpeteniî de judeţe, se numesc Ioan şi Fărcaş, La Domnit Voevodatulul celuI mare intilnim nume ca Alexandru, care e al unul Ţar bulgăresc, ca Mircea, care e al unul domnitor dela Avlona la Marea Adriatică (Mreşa), ca Mihail, al altul Ţar bulgăresc, ca Vladislav (Vlaico), care aminteşte BanI şi VoevozI bosniacî, Inrudirea dinastiel noastre s'a făcut decl neapărat cu Bulgaril din Vidin şi cu Slrhiî, Multe neamuri boiereştl au venit împreună cu Doamnele de peste Dunăre. . II. Doamnele muntene pănă la Neagoe (Basarab). Numele tuturor acestor d'intăiu Doamne muntene s'a pier­ dut, afară de al Calinichie� - care pare să fie Greacă -, soţia luî Radu şi mama lut Mircea, dacă nu şi a frateluI său Dan. Nu se cunosc decit puţine Doamne muntene de \ [9] �Iircea-cel- Bă!I' in -9- legea Răsăritulur din veacul al XV-lea. Ştim pe Eupra­ ccia, soţia lut Vlad Călugărul: dar aceasta pare să nu fi fost de neam mare, ci să se fi călugărit odată cu soţul el innainte ca acesta să fi ajuns, in 1481, la Domnie. O fată a EupraxieI, purtind numele drept romănesc de Caplea, luă lntăiu pe boierul Staico Logofătul şi, rămlind văduvă, tatăl el despărţi de nevastă pe favoritul său Bogdan Vor­ nicul, din Moldova, lnsurlndu-I cu Caplea, care muri în 1511, fiind îngropată la mănăstirea din Deal. Innaintaşul şi duşmanul acestuI bătrln călugăr, Ba­ sarab-cel- Tlnăr, era insurat şi el cu o femeie de rind, Maria. Despre dinsa se ştie că a stat prinsă o bucată de vreme la Braşov. Acel ce pusese mîna pe dinsa era tatăl lut Basarab, Basarab­ cel-Bătrîn, şi se ştie că el a ţinut două soţl1, dintre care însă nicîuna de neam mare: pc fata unei Maria (această soţie a fost mama celui de­ al doilea Basarab) şi pe fiica unul Grec, Sinadinos al Căpitanului. Bătrînul avea şi o fată cu această soţie, şi, în ciuda lUI, Basarab-cel-Tînăr prinse şi ţinu in robie pe sora sa vitregă. Soţia lut Radu-cel-Frumos se chema tot Maria salt Ma­ ria-Despina, şi era tot din rindurile fetelor de boierl : ea a Intovărăşit pe fiica el, care ajunse soţia lut Ştefan-cel­ Mare; acesta o luase în robie la 1473. Ajungînd soacra biruitorului şi a pierzătorulul soţulut el, ea muri în anul 1500, la H Maiu, fiind ingropată în necropola domneasca a Putner. în mănăstirea Govora se vede, Iingă chipul Iut Radu-cel­ Mare, fiul luI Vlad Călugărul, o Doamnă cu coroana pe [10] -10 - cap, benzt de fier pe piept şi lungt cercet cu pietre scumpe. E Doamna Cătălina, ceia ce înseamnă Ecaterina. De şi Radu se căsători ca fiu de Domn, ea pare să fi fost tot mlădiţă a unel familit boiereşti. Crudul Mihnea ţinu pe o Voica, ce rămase văduvă tînără pe urma IUl, după uciderea-t in Si­ biiu, la '1310; de la dinsa avem şi o scrisoare către Bra­ şovenî şi altele pe care i le scrie un fiu al lUI �lihnea,:nu­ mit Mircea; pe el şi pe o fată, Ruxanda, măritată atunci cu Bogdan, fiul lut Ştefan-cel-Mare, Voica-t iubia ca pe fii1 el adevăraţl. La căsătoria Ruxandel cu Bogdan, tlnărul, Clar uritul Domn moldovenesc, se trimeseră cu mireasa 24 de «ceştî de argint suflate cu aur», lucrate în Ardeal, care i se dăduseră de zestre, Craioveştil, boeril ce stăplniati 'OI· , tenia şi făceau Domnit, dădură creaţiunit lor,��copi1andrul Vlăduţă, o tlnără Doamnă Anca. Astfel ajungem la căsătoria impărăteaseă a lut] Neagoe Basarab. III. Doamnele catolice în Ţara-Romănească. Cele de mal sus sînt Doamnele ortodoxe, născute în Ţară sau străine, ale Ţeril-Homăneştî. Intimplător însă, pentru anumite scopuri politice, Domnit muntenl, cart îngăduiau, ba chiar sprijiniau, din acelaşi motiv, propaganda catolică, îşi luau şi Doamne de legea Apusului. Regil Ungariei erau, din partea lor, bucuroşi de asemenea lncuscrirt, aşa de folositoare din atitea puncte de vedere. încă din veacul al XIV-lea se făcuse o astfel de legătură de familie. Nicolae Alexandru-Vodă, care avuse cu altă soţie, ortodoxă, pe Vladislav, urmaşul său, luă pe la 1350 pe o coboritoare a vechilor Bani de Severin, Romlnr unguriţl şi trecuţt la religia catolică. Această Doamnă. Clara, avu două fete, care arată însă a fi fost ortodoxe amîndouă: [11] -11- una, Anca, luă pe Straşimir, « Ţarul» bulgăresc al Vidi­ nulut, iar alta, Slava, ajunse stăplnitoare in Serbia. Şi Ţepeş se invrednici de o soţie catolică. Ea era chiar ruda regelui unguresc de atuncea, Matiaş Corvinul, şi că­ sătoria se săvîrşi, cu toată impotrivirea Turcilor, la începutul anulul '1462 sau in cele din urmă zile ale anulut pre­ cedent, odată cu incheia­ rea unul tratat intre Ţara­ Romănească şi Ungaria. Nu ştim cum o chema pe Doamna catolică a acestut om straşnic. Cu dinsa avu Vlad dor fir: unul stă tu pe Ungă cel de-al doilea Ioan Corvin, fiul lUI Matiaş, iar cellalt muri in slujba epis­ copului de Buda. Mihnea- Vodă nu era fiul catoliceî, \'Iad Tepe�. dar şi lui i se impuse, la Curtea ungurească, o nevastă de această lege, culeasă printre multele rude romăneşu, dar catolice (fiindcă erau nobile) ale regelui. IV. Cel d'intăiii Doamne ale MoldoveI. Intemeietorul Moldovei, Bogdan-Vodă, va fi venit de peste munţi cu soţia sa, o fată de Voevod de acolo, fără îndoială, şi cu acel fiu Laţcu, care-I urmâ. După un vechiu pomelnic, Mitropolitul Dosofteiu dă, în versurile sale adause la Pari­ miile (Proverbele lut Solomon) din 1683, numele acestet d'intăiu Doamne a MoldoveI: Maria. Laţcu ţinu, de sigur, pe o Romincă, şi poate să fi fost şi el insurat la coborirea din Mararnurăş. Cînd se făcu a trece la catolicism, nevastă-sa nu-l urmă pe această cale, [12] -12 - şi despre dinsa se vorbeşte intr'o scrisoare pe care Papa o indreptă către noul convertit, în 1372. Din căsătoria lut Laţcu cu această ortodoxă îndărătnică se născu o fată, Anastasia, care muri abia in anul 1420. Ea păstră legea mameI sale şi dădu marea moşie a Coţmanului mănăstirii din Rădăuţi, Cind muri Laţcu, el i se cuvenia moştenirea Moldovet, Boieriî II căutară un soţ, şi-I găsiră in singura ţară vecină unde erau neamuri mart de legea Ră­ sărituluI, in Litvania rusească, cu care se mărgenia Mol­ dova de Miazănoapte. Un tînăr principe din vestitul neam al Coriatovicilor, Iuga, veni decr in ţară, se cununâ cu Domniţa şi stăpini, dar numaI puţin timp, căcI fu ucis. Acel cari luptaseră cu el găsiră lnsă o altă femeie din neamul lul Bogdan intemeietorul, poate o soră a luI Laţcu. O chema Muşata, dar, fiindcă trecuse la catolicism, i se zicea Margareta. Ea luase de bărbat pe un Ştefan-Vodă, cu care avu trel fil : Petru, Roman şi Ştefan. Aceştia se răs­ boiră lntăiă, apoI domniră pe rind. Un act al luî Roman pomeneşte pe mamă-sa Muşata, la 1392. Petru era ortodox, dar mamă-sa clădi, in Siretiu, biserica SfintuluI Ioan Bote­ zătorul, unde fu şi ingropată. Nu ştim de unde venia Anastasia, soţia lul Roman, care fu inmormîntată in oraşul şi in biserica făcută de soţul el, Il! Roman. Am bănui că era fiica lut Iuga şi a celet d'intăiă Anastasit. V. Doamnele lui Alexandru-cel-Bun şi ale urmaşilor lui. Obiceiul lnrudiriî cu străini! urmează şi mal departe, cău­ tindu-se principese litvane sau chiar polone, catolice. Cea d'intăiu Doamnă a lut Alexandru-cel-Bun, îngropată la 1410, supt baptisteriul bisericiî latine din Baia, e catolica Mar­ gareta, cu care el se căsătorise incă din Polonia, fiind pre­ tendent numaI la Coroana Moldovei. A doua soţie a ma- J l • [13] -13 - reluI Voevod poartă numele de Neacşa sau - cum o tăl­ măciau cărturarii - Ana, şi era poate o fiică a lul Mircea­ cel-Mare: ea născu la 20 Iulie 1409 pe moştenitorul tro­ nulul, Ilie, iar, la o dată următoare, pe acea GhiaJna, care muri abia in 1479, nemăritată, căct nu găsise un bărbat de potriva eî. Mormintul AneI se vede şi astăzt in mănăs­ tirea Bistriţet, Ungă păretele din stinga: data morţil, În­ semnată acolo, e 2 Novembre 1418. îndată stăpînitorul moldovean, care era destul de bătrin acum, peţeşte pe o rudă, o vară a regelui Poloniel, Ryngalla, care era şi ruda Iui «in al treilea grad», de pe bunică-sa, Muşata, fiică a vre uneI Polone. Căsătoria se desfăcu, fără copii, în 1421, după­ cererea Ryngallet, care arătase că soţul el nu vrea în ruptul capulul să se facă şi el catolic. Dar, peste puţin, o altă nuntă cu mireasă venită de peste hotare se serbă in Suceava. Vladislav, regele PolonieI, se căsătorise a doua oară cu fata unul duce litvan, Sofia, şi Alexandru ceru pentru moştenitorul său Ilie pe Marinca� sora regineI. Mitropolitul cel d'intăiii al Moldovei, Iosif, o rudă a Domnulut, făcea slujba nunţit la 23 Octombre 1425. Marinca fu o bună şi credincioasă soţie pentru bietul Ilie Voevod, care muri orbit de fratele său, şi o mamă plină de ingrijire pentru fiiI săt, Roman şi Alexandru, cari se lup­ tară mult timp pentru Coroană şi muriră amlndot otrăviţI. Fata lut Ilie şi a Marincăt - care era ortodoxă - se numi­ Anastasia, ca şi bunica el. O soră mal mare a el a fost soţia lut Vlad Dracul, şi aceasta e cea d'intăiă căsătorie si­ gură intre cele două Case domniteare romăneştt. Doamnele urmaşilor lut Ilie nu ni sint cunoscute. Dar se ştie că unul dintre el, Petru Aron, luă pe bătrîna soră a lui Ioan Corvinul, o femeie de cincIzecI de ant, şi o Ro­ mlncă din Ardeal, de lege catolică. Dect aceasta e a doua­ căsătorie princiară intre Rominl din ţert deosebite. [14] -14 - VI. Doamnele lui Ştefan-cel-Mare. Ştefan-cel-Mare era fiul lut Bogdan, fiu el tnsuşî al lut Alexandru-cel-Bun şi al unei Oltea (in călugărie poate: Maria), care se mărită după scurta el iubire cu Domnul şi avu două fete (Maria, soţia lul Şendrea, şi Sorea) şi trel fiI, Ioachim călugărul, Ioan şi Petru, ce sint astfel fraţi: vitregt al marelui Domn. El luă puterea in 1457, neinsurat, şi-şi căută nevastă la Ruşt ca şi Ilie. Dar Ştefan merse pănă la Chiev şi de aicI il sosi mireasa, Evdochia, fiica lut Olelco şi sora Iui Simion cnejit, cu care făcu nuntă la 5 Iulie 1463. Viaţa el a fost nenorocită şi scurtă. Ea muri in 1466, lăsînd numal o fată, Elena, pe cind alte femel dădură băieţt luî Vodă. Elena ajunse nevasta moştenitorulul tronului moscovit, Ioan. La 1484 i se năştea un fiu, Dimitrie, menit să iea moş­ tenirea buniculut său, Marele-Principe, căci soţul Elenel murise. Dar soţia cea de-a doua a bătrlnuluî Principe. Sofia, din neamul împărătesc al Grecilor, care şi ea era mama unul fiii, se puse împotrivă, Elena şi Dimitrie fură aruncaţi în temniţă la 1502 şi nu trăiră multă vreme după ce-şi că­ pătară libertatea. Fiica lut Ştefan-cel-Mare se stinse în du­ rere la 1505, la un an după marele el părinte. A' doua soţie a lut Ştefan veni din Mangup, un orăşel pe stîncă, in Crimeia, unde stăplniâ o ramură a Comnenilor Impărăteştt din Trapezunt. Maria Comnena fu cununată cu Ştefan la 'l4 Septembre 1472, de: sigur in mănăstirea cea din noii zidită a Putneî. Ea n'avu niclun fel de noroc: cel doî fraţt al săr se luptară între sine, cel mal mic ucise pe cel mal mare; Turci! luară in 1475 Mangnpul şi nu lăsară in viaţă, din tot neamul, decit un copil, care trecu la le­ gea lor. Maria simţi zguduiturile primejdieI din 1475, cind Ştefan bătu pe Turci la Podul-Innalt, şi ale nenorocirit din 1476, cind elfu invins la Războienl şi cîtăva vreme Doamna nu stiu nict dacă el mal trăieste. Cu citeva zile innaintea Cră- . . ES3Z2iW3WtpJ;;;E�S4!!4P.? ,.i#,:;:m&P.i1.33se., ,.,.� '. [15] ::;tefan-cel-Mal'e. . - 15- ciunulu! din 1477, ea muria, şi trupul, acoperit cu un giul­ giu împărătesc, fu coborit in gropniţa Putneî. Piatra et de mormint poartă această inscripţie: , -, .. ��.��� \ :���C:'�:;:tCI:s�:���', ��� .. �. ·,\�-\ .. ��t-��"-::.f .. :.-.\.J�\ .�\;·i�.�'."·.·�.�f .. _ .. � .": -. ,� raţ�admvremeal.ul -���\; ,j-'llfI,_" ))l�l, 1- Brlllcoveanu ŞI a sa .,_,:r��,<(,f." ". j:��:-� fost făcut din nou Ilill'I".�, 'k�. "�41. -, � ".. . '111\1 U\ "�'I � atuncea.O reprodu- . \I'\� '\\u'��\,,� "o- cere foarte necre- Alte două sculpturi asemenea (stema hizantină si cea munteană). • 1 Hertzberg-, Geschichte de« B!l;antine�' uncl des Osmanischen Rei­ ehcs, in col. Oncken, la p. 510. - 54- [55] 55- dincioasă, prin prea multa impodobi re, se dă la inceputul volumuluI 1, partea a II-a, din culegerea de documente externe, zisă Hurmuzaki, a Academie!. Mulţt ar fi aplecaţt să vadă in îmbrăcămintea lut Mircea 1 numat o înrlurire apuseană, dect ungurească. Pare, mal ales aşa cum e reprodus, un ca valer în zale, cu mantia pe umeri şi sabia la coapsă. Cînd il coropart însă cu vre-un chip balcanic din acelaşi chip, precum e al Despotului Con­ stantin, în miniatura reprodu­ să exact la sfîrşitul volumului VII din colecţia Sbornic, a Ministeriuluî de Instrucţie bul­ găresc, vezl lesne că cele mal multe elemente sînt totuşi Chip de sfint din veacul al X Vl l-Iea bizantine. Mircea are ca şi (de la Hurez), Constantin cununita neinchisă, cu cind ramurf ascuţite, care era păstrată pentru stăpîni­ torit neatirnaţt ce n'aveau totuşi demnitatea de Împăraţl. Acelaşt e felul de a se lăsa părul, încă nelmpletit, dar um­ flat - cum il poartă astăzl uniî clerici tinert -, aceleaşi mustăţt plecate in jos, aceiaşi linie fină a unei bărbt ce caută să se asemene cu a Mlntuitorulul, Aureola trebuie să fi fost luată luî Mircea de către imitatort, O haină strlnsă, roşie la Constantin, roşie cu cercurele negre Impiestrite cu albastru la Mircea, înfăşură trupul. Benzl de fir cuprind braţul la mijloc între umăr şi cot, iar altele cercuiesc de mal multe orr încheietura mlniî. Papucii, ascuţiţt în acest timp, se dau ca o mănuşă pe picior: Constantin îl are, im- 1 VezI lstol'ia ROlHinilol', p, 73. -- - -,. ... ",. .... : ... [56] -56- părăteşte, roşit, pe cind la Mircea el sint de fir aurit. Vul­ turii bizantinl, cari se văd pe genunchil lut Mircea, dove­ dind o nelndoielnică înrudire bizantină, împodobesc dor cite do! o lungă haină, de pe de-a­ supra, pe care Constau tin o îmbracă, lăsînd să se vadă nu mal mînecile de la cealaltă. Din potrivă, Mircea n'are peste această din urmă haină strîmtă decit o manta roşie, prodată cu aur, care-I atîrnă pe umerI, aşa Incit se pot vedea mar­ genile tunicit scurte, sabia, în- Chip de sfint din veacul al XVII-lea făşurarea strîmtă a piciorulut, (ue la Hurez). . ceia ce-l dă O înfăţişare răz- boinică, sprintenă. Mircea n'are în mînă sceptrul, precum îl are Constantin, fiindcă el trebuia să ţie cu mina dreaptă biserica inchinată de dinsul lut Dumnezeu. Dacă Mircea. se îmbrăca astfel, de sigur că Doamna sa purta veşmîntul Impărăteselor şi Innal­ telor Doamne bizantine sau sla­ vo-bizantine. Şi anume: cununiţă cu mal multe ramurl ascuţite, haină de desupt croită larg, din brocard cu flon de aur pe fond roş, verde sau brun, în deose- " Chip de sfint din veacul al x v It-Iea. bite nuanţe; ca podoabă a hai- (de la II urez). nel acesteia d'intliu, o dungă de fir la git şi o alta, tot aşa de lată, căzînd în lungul veşmintuluî, o treia, în sftrşit, cu pete ovale colorate ti­ vindu-t marge nea. Une ort dunga cea lungă din mijloc putea să fie lnlocuită prin mal multe dungt paralele. Astfel Teodora, soţia Impăratulut bulgăresc Şişman, are două I ........... , •• $.. .. ...... ;;;;�'II [57] - 57- dungt ds fir la mijlocul hainer, pe cînd alte două se desfac din nişte cercurele de aur ce cuprind umărul de jur im­ prejur. Ca şi în veşmîntul bărbaţilor, un cerc de aur în­ făşură braţul, iar cel de la incheietura mini! se prelun­ geşte dedesupt pănă la cot. Mantia e totdeauna de altă coloare şi primeşte una ort şi ea benzl de fir; fetele ascund mînile în această mantie; pe cind ele apar in cealaltă haină la femeile măritate, fiind acoperite de mantie numai de­ asupra umerilor. Spetează de strană din mănăstirea lIurezulul. Acest costum, luat atuncr, in veacul al XIV -lea, odată cu eticheta sau ceremonialul, odată cu limba de Stat şi cu caligrafia, ':.:''''' "1 tare pentru fecio�aşul pom- .r ��', .,-tI, ,;5��l",�::"" ' nuluh,o:gulere batutem aur � �:-,"�'�"',:_[��,,":,/', .',Y t,,'''�''�:' .e ; )in chipun», cruci de purtat ,.. �,,\�, .. C . ..l'�::':' "','� lagit,cuchipuIMaiceIDom­ �. 'W: ",,)�t'. "," '''+ nulul pe ele, cdegetare de ,���,. ) (, ':";,5:," ',," Ţ ,/. \r, '" , -, ,.;"'J,' aur», felurite haine de aclaz �' . ",'" .:" '� ".1,,' şi damasc, de brocard, toate + .� s: �'ifQ (Î\"f,'. in culort vil, «scufil ungu- \ ,.,' l ,� ...... JJ �..,.' ',) reştt» pentru Domni, măn- , i' .""i)-...... � -,," \, :,,' • .,; tăli turceşn, de sobol, căp- � I '"rc-,,� • �l];Ii�� • ,," ""-l • tuşite 9U roşu, mănuşî, albe, scutptun ornamentalit (dela Ilurez). calbene care se aduceau din lj , Ardeal, şi cite altele asemenea cu acestea.. VI. Moda de îmbrăcăminte de pe la 1600 la 1700. Ni s'a păstrat chipul bietulul Petru Şchiopul, care a murit, in 1394, de dorul ţeril sale între atita bogăţie care nu-l folosia la nimic, căcl nu se găsia nimeni să i-o cumpere cu preţurl cinstite 1. Un meşter apusean l-a înfăţişat aşa cum era el in viaţa de toate zilele, in viaţa fără strălucire şi autoritate a pribegiel intre străin!. O căciulă de samur, destul de mare, îşi pleacă moţul de-asupra frunţi! lul. Din îmbrăcăminte se vede o haină de desupt, care ,trebuie să fi fost de aclaz cu coloraţia tare; peste dinsa Petru-Vodă a îmbrăcat o alta cu mînecl scurte, care n'ajung nicl pănă la cot; ea e prinsă numaI sus şi are pe amîndouă margenile chiotorl cusute cu mătasă satl cu fir: se zăreşte briul, care strînge numal haina cea d'intăiu. E un bătrin slab, cu faţa sperioasă, cu I llurmuzald, lIP, la inceput Tol acolo, pp. 00-1, catagralia a\-eri! lu! I't>lru Cerce! [67] Stema amtnduror ţeriJor (la Hurez), "- 67- .părul scurt, alb şi cu o lungă barbă ascuţită; in mină, ca un neinvăţat care iubia învăţătura, el ţine o carte. Fiul său, Ştefan-Vodă, care fusese numit de Turc! în toată forma Domn al Moldovet, e lîngă dînsul, înfăşurat Iutr'un singur veşmînt întunecat, 'cu gulerul alb răsfrint. Poartă în cap, în loc de căciulă, o lungă pălărie cilindrică, blănită jos, iar incolo cusută in romburt ca o plapomă 1. Cind acest frumos copil bălan era in hainele sale dom­ neştl, el părea însă cu totul altfel, şi alt meşter apusean, acesta un pictor de talent, .ni l-a zugrăvit aşa li. Pe masă stă o scufie ungurească, de­ osebită şi de şlicul copiilor, şi de căciula luptătorilor. Are forma obişnuită a a­ cestor pălărit : rotundă, cu margenile ridicate in sus, paralel cu fundul, dar mal puţin innalte decit acesta, şi despicate în faţă. Un mare surguciu de pene de struţ răsfirate ca un evan­ taliu e prins cu un juvaier. Din aceiaşl stofă verde cu flort de aur şi-a făcut tînărul Voevod pantalon! scurţî şi o haină lungă şi largă, care e strînsă cu un brîu lat. Tot din ace- 'laş! material e marea mantie aruncată pe umert şi frumos tivită pe margeni cu mărgăritare. Copilul are in picioare cizmuIiţe turceştt, şi ţine mina dreaptă pe un scump han ger . De acuma in nainte costumul apusean, unguresc la Mun­ tenl, polon in Moldova, înlocuieşte tot mal mult pe ace. răsăritean, din care luase atitea elemente, şi mal ales fll­ Iiirea liberă a unul veşmînt tăiat ca o rochie. Cind capăt';' numirea de la Sultan, Domnit noştri, primiţi prin aceasta 1 VezI Istoria R(IIHÎililo/', p. 106. 2 VezI Istoria ROlIl'ÎiI ilu/', p. 2i5. [68] ,.;telllă muuteană (Ia !furez). crnar in ordinul ostăşesc ales al Ienicerilor 1, poartă o clipă lunga căciulă de pislă albă cu marginea de fir, cuca Ieni­ cerilor, şi veşmîntul lor albastru, cu copcile de fir-cabani[a, -peste haina de desupt, rosă ; un dolman (dulamă) de blană li stă pe umerr, Odată ce au ajuns însă in Scaunul Dom­ nieî, acest port e părăsit; pe cap el pun căciula sau scufia, calpacul Ungurilor. Căciula poate fi plecată pe laturi sau in fată' e din deosebite blănurt, dar de la dreapta er nu . , lipseşte scumpul su?'guci(� de pene rare şi pietre străluci- toare. Astfel de căciulă are pe cap Mihat Viteazul, care i-a dat gloria şi a trans­ mis-o.ca o amintire de cinste dorobanţilor noştri, apot Ieremia Movilă, MateiU bă­ trînul şi mindrul Vasile Lupu 2. Un dolman de blană aparentă sau acoperită cu o stofă scumpă, ca la Mihai Viteazul, acopere umeril. De supt el se desface larga ro­ chie de brocard sau de aclaz, care poate avea margenl de blană şi şireturt ca ale călă­ raşilor sau roşiorilor noştri, prinse cu nasturi de pietre scumpe şi aur acolo unde, in uniforma de astăzr, sînt alămuri şi no­ dun, Et e încheiată sus într'un singur nasture sau în dOI, şi ca, în portretul lUI Vasile Lupu, nasturi! pot face parte 1 Vez! chipurile colorate de la voI. 1 din Acte şi [raqmente. 2 Hurmuzaki, III 1, IV 1, IV 2, Supl. II, voI. 1.; Oaşpar Gratiani, iliid., voI. II; Simion Movilă, cu coroana, in KOL:ak, Al'chiv [ur slavische Phi­ loloqic. XIV. Zotu Ţigară, ginerele lut Petru Şchiopul, în Hasdeu, Cu­ vente den. biit1'ini, 1. la p. 181. Un Gheorghe Ştefan şi un Constantin Basarab, puţin cam de Iantasie, in Papiu, Tesuw', 1. Un Grigore Ghica in platoşă, gravură deosebită, în Istoria RomînilOl', p. 249. Cf. şi des­ crierea lui Mateiu- Vodă mort, in Călătoriile Patriarchuluî Macarie de Antice hia, traducer-ea Cioran, p. 1'15. ) 1, I l' J II I � [69] - 6n - din şirurl intreg! de astfel de juvaiere, fin şi bogat lucrate. Haina de desupt e din aceiaşl stofă, şi poate şi ea.- ca in chipul hoierulut Zatu Ţigară, ginerele Iuî Petru Şchiopul _ să aibă nasturl scumpl - o garnitură de acestea poate face pănă la 100.000 de scuzt de .aur 1 - şi benzt de fir. Pe podul mînilor se intinde une orr o prelungire a minecil, o clapă ca o manşetă. Briul nu poate lipsi nictodată, şi in el e prins minerul de la hangerul scump, Inchis adesea in teacă de catifea, cu orIcit de multe mărgăritare şi pietre scumpe. Cizmuliţele slnttodeauna de modă răsăriteană, mol, mlădioase, rotunde. . Intocmai aceleaşi elemente se intilnesc in îmbrăcămintea femeilor mal tărziă. Pe la 1000 ele mal purtau, supt co- • roanele Doamnelor chiar, vălurI ce acoperim} capul şi ca­ deaii pe umerI - astfel e zugrăvită Maria, mama luI Ie­ remia Movilă, la Suceviţa 2 - şi rechit de brocard cu '0 ungI de fir la glt şi pe margenl. Doamna Elisafta a l ul Ieremia are coadă de păr slobodă pe spate, acea coadă, pe care, în clipa prinderit de Turct, Doamna a închinat-o ace­ id ctitorn a sale unde se află şi acum. Ea poartă căciulă, două rochiI una peste alta, cea de de-asupra cu podoabe de blană, şiragurt de mărgăritare, nasturt cu pietre scumpe, - ca in chipul, cusut, al uneî femel din neamul lui Ya­ sile Lupu, chip ce face parte din zestrea Trer-Ierarhilor. între Domnt şi boieri nu e altă deosebire în cei a ce pri­ veşte îmbrăcămintea declt bogăţia mal mare la cel d'intăiă. Şi unil şi altiî, mergind la războiu, pun pe dlnşif veşminte mal potrivite, pentru mişcări răpezt. Astfel, două gravun germane ni-au păstrat, cu prilejul campaniilur turceşti din Ungaria, în 1663·4, la care luară parte şi Domnii noştri: 1 C((lâtOl"I (( mbasodori şi misiona,'Z, in • Buletinul societăţit geo­ grafice», sem. Il, anul 1898, p. 73 din tiragiul aparte. 2 Chipul Doamnerşi al feteI luI Petru Şchiopul din mănăstirea Galata (ia Ilurmuzaki, XI) sint prefăcute. Doamna, fără coroană, are val pe cap, fata .0 căciuliţă cu pene. -.- zam- [70] -70 - două chipurt interesante, şi pentru feţe, şi pentru costume .. Ghica-Vodă, care făcea o stăruitoare curte Creştinilor, duş­ mani! stăplnulut SăLI, e închis într'o platoşă tocmat ca acelea ce se obişnuîau încă de generalii din Apus. Iar Da­ bija, călare pe un straşnic cal cu frînele bogate, scoate fa­ ţa-l rotundă, grasă, cu mustata supţire albă şi ochit miel, de supt un fel de coif jos, cu trer pene de struţ, dintre. care una filfiie mindru in vint. Părul alb, bogat, atîrnă in tufe- groase. Un lung anteriu simplu, cu guler şi cinct benz1 de fir asupra pieptulut în curmeziş, e legat cu un brlu lat. De-asupra-I aruncată mantaua, care se revarsă asupra unel seltIuxoase. Asa fel .de erou a fost atunci hătrlnul . . • Domn beţiv 1. in îmbrăcămintea Doamnelor nu e nimic schimbat, decit înlăturarea cerceilor celor mar! şi hainelor increţite. Altfel, aceleaşl rechit lungi, aceleaşi mantil de brocard şi aclaz. Coroana dispare insă şi din icoanele de ctitor, şi in locul el se vede, la Cetăţuia de pildă, care ni arată cum se îm­ brăca Anastasia, frumoasa Doamnă a lUI Duca, şi fetele el,­ o pălăriuţă de blană, joasă, cu cîteva pene de struţ for­ mind surguciu. Cind Doamna vine la biserică pentru o ser­ bătoare mare, ea poartă rechit care, prin bogăţia blănu­ "Hor de samur şi numărul cel mare al mărgăritarelor, ru­ binelor şi altor juvaiere, preţuiesc 400.000 de scuzt de aur, adecă de patru ort cit nasturit lut Vodă. Soţiile boierilor celor mari al Sfatulut se întrec prin chainele lor prea fru­ moase, împodobite cu lanţurt de aur şi PJIănl de cacom» �. VII. Locuinţe şi mobile în veacul al XVII-lea. Epoca aceasta e in că destul de stăpînită de Orient, cu toate încercările ce se făcuseră, de la Mihal Viteazul în- 1 lsiori« Rominiloi', p. 248. 2 Căldtol", etc., l. c, [71] ). i - il- [72] coace, în sensul unel apropieri politice de Apusent, care ar fi adus şi alte urmăn, Din veacul al XVI-lea avem încă unele clă­ dirl civile, precum sint casele domneşti de la mănăstirea mol­ dovenească Slatina, cu pridvor, fereşti neregulate şi o colosală bucătărie cu hornul boltit. Meş­ terii cari a II lucra t aier, sin t Saşit. în curind insă mari: arhi­ tecţî vor ii, in amîndouă ţerile, Orientalt : Grecî si Arment, mal tărziu Bulgan �hiar. Ienachi, meşterul de la Trer-Ierarhr şi Golia al lUI Vasile Lupu, des­ chide drumul pentru mulţt alţit, In formă de ruină ni s'a păs­ trat unul din palatele acestuî timp, Curtea din Tîrgovişte t, fă­ cută de Mateiti Basarab şi lnnoită apoi de Brlncoveanu. Se deslu­ şeşte bine şi astăzi felul, cu totul răsăritean. turcesc, cum a fost alcătuită: jos slnt straşnice piv­ niţl, care slujesc drept temniţe şi 1 lsioriu ){ol/1;lIilol'. p. 198. Podoabă de u-ă la o Li,. v e .ieul al "VI _ii·""ii"'.'·'''. __ ", [73] - 73- drept odăl pentru mukele felurt de slujitorr, de servitorî innarmaţl al Domnulul. De-asupra lor se holtesc odă! miel, joase, cu puţine fereştî. Pieţe sint lnchise intre zidurile lor, şi un turn de strajă, păstrat şi astăzî intr'o formă re­ făcută, se lnnalţă asupra lntregiî clădirl ca suliţa de rugă­ ciune a unul minaret. Asupra palatulut din Bucureşti avem însă, nu numal în­ semnările din fugă ale Iur Pavel de Alep, care-I găsi mare, bun de locuit, dar nu prea frumos, ci ştirf multe şi sigure in opera secretaruluî italian del Chiaro. Se ridica pe malul Dlmboviţer, unde i-au luat locul apor alte reşedinţe ; era, fi­ reşte, de piatră, avind şi o scară de marmură sau, în limba epoeeî, de «marmure». Dintr'o frumoasă grădină pă­ trată, cu un foişor de odihnă răcoroasă in după-amiezile calde, se ridicau zidurile, joase şi fără podoabe. Înnăuntru era o «Curte mare», o «sală a tronulul», răzimată pe oare­ cari stllpî. ApoI era Divanul, unde se intindea masa de ospeţe la zile marr, Spătăriile, Vistieria, ietacurile de au­ dienţă, odăile particulare ale Domnului şi Doamneî, - co­ piiî, fiiî tnsuraţr şi fetele măritate, locuind aiurea, deosehl. În curte jos, era straja, şi, la petrecerl, ostaş! şi musice. Cămările lur Vodă au o înfăţişare simplă. Abia vre-o {\ştiucatură� de tavan, florî de tencuială, foarte fine, pe pă­ rep, vre-un dulap in părete, vre-o oglindă de Veneţia cu privazurile de argint masiv. Nicro altă zugrăveală decit icoa­ nele îmbrăcate cu aur şi argint, care-şi desfac strălucirea de pe cadrul lor de brocard, O masă într'un colţ, acoperita cu o faţă de ţesătură rară. Scaune lipsesc orIunde, afară din sufragerie, unde este jeţul, tronul pentru Vodă ca şi pentru orrce gospodar clrmuind pe al săr. în schimb, de jur imprejur, divanul, unde peste plnzăriile aşternuturilor clădite cu îngrijire: plapome de zarbap şi liatai, cearşafurl cu florr de fir şi de mătasă, perim potrivite cu dinsele, sau lucrate din «frenghiî grele», pilote cu «faţa de aclaz» I se aşterne covorul de mătasă, marele «covor de pat» sau csăgedealele care fac tot aşternutulj Stofe de preţ se ri- < [74] - 74- dică asupra clăditurit pănă la oarecare lnnălţime. Cu pi­ cioarele turceşte supt dinşil, răzimaţI de aceste stofe, oas­ peţiI stau, fiecare după rangul ce are, la dreapta şi la stinga stăptnltorulut. In acest timp, in cămara ospăţului se găteşte de prinz. Fetele de masa, cmeasele», se intind, se aşează şervetele cu�ute cu meşteşug, şi se pun la Indămină peşchirele şi măhrămiIe «de măinr». Pentru oaspeţt e o laviţă acoperită cu covoare. Innaintea Iocului fiecăruia lucesc lingură, cu­ ţite şi furculiţe de argint. Cit despre păhare, e unul sin­ gur, în care se inting pe rînd buzele trandafiril sau veş­ tede ale tuturor invitaţilor, - un obiceiti pe care strălnil il suferiaii numai cu greutate. La Potlogt, la Mogoşoaia, în alte case de ţară ale Dom­ nilor, in cele ale boierilor sint aceleaşi elemente de podoabă orf de mobilare, VIII. Noua modă orientală de la 1700. în cei a ce priveşte îmbrăcămintea, Vodă Brîncoveanu poartă pe la 1700 calpacul unguresc cu surguciul de trei pene de struţ, care a ajuns acum lucru de datină. Frumosul bătrîn cuminte îşI lasă barba întreagă; e ras pe cap, după moda turcească, şi, ca şi dînsul, toţI hoieril lut. O .modă nouă, căreia nu i se împotriveşte nimc. într'o copcă scumpă se prinde dolmanul de blană de sa­ mur, haina de brocard se deosebeşte de aceia pe care o purtau Domnii mal vechî, fiindcă lasă să se vadă şalvarit roşit, Iarăşî tăietură de Ţarigrad. Din haina de desupt se văd mînile: cind este un ospăţ de Curte, Domnul şi invi­ taţii nu leapădă mantia lor, dar o lasă să fluture pe umert, ţiindu-se numai in copcă, Ştim numele unora din veşmintele ce se obişnuiaă pe această vreme, cînd tot ceia ce formează «fanarlotismul» se găseşte in fiinţă, de şi deocamdată lipseşte Incă «Fana­ riotul»: Se deosebiau saruanalele de ţ ereqelele vecht, de [75] 73 Chip :le boier dia veacul al "VII-lea (la Hurez i. [78] 1, 'II' I , III' i I i' II , " 78 - Viaţa absolut orientală a Rominilor incepe: ea va ţinea o sută de ant in capăt, in care mal nimic din aceste lucrun nu va fi schimbat. Doar boieril vor căpăta, potrivit cu rangul lor, acele işlice-baloane, de care am ris incă pînă dăunăzt şi care erau menite să joace în ierarhia noastră rolul pe care-l jucau în cea turcească, prin mărimea, coloarea ş: impletirea lor, turbanele. Domnit inşiî luaseră, in locul ve­ chilor calpace şi căciuli, pe care le purtau încă Mavrocor­ daţir, cel puţin Nicolae-Vodă, acele urîte pălărit nalte, cu fundul alb şi o muche în faţă, care-I deosebeşte de sfet­ nicil lor în îmbrăcăminte. în acelaşi timp, el schimbă forma , dulămil vechl şi înlătură une ort gulerul de blană. Astfe!, de pe la 1730 înnainte, el sînt îmbrăcaţi pe de asupra În­ tr'un veşmînt mal strimt, blănit şi el pe margeni : strîn­ gîndu-se ortcit de mult acest veşmînt, nu s'ar putea atinge copcile şi nasturit scumpt cari se văd fără folos de-o parte şi de alta. De pe la 1800 in sfîrşit, caţaveica blănită, avind. mînecile aproape intregI, cel mat urit dintre toate veşmin­ tele dornneştl ce au fost odată, apare: ea se vede in chipu! lul Alexandru lpsilanti, dar n'ajunse a inlocui cu totul haina fără minect, ce o precedase. îmbrăcămintea negustorilor a fost totdeauna intru cît\::.; deosebită de a boierilor. Dar n'avem de unde o cunoaşte. pentru că, abia în veacul al XVIII-lea, neguston s'au făcut ctitort de biserică şi ni-au lăsat astfel chipurile lor in zu­ grăvelt de părete. în biserica bucureşteană a Icoaner, Irite­ meiată la 1786 de boierinaşul Panait Băbeanu, care aves o rudă Logofăt de bresle, se văd intre ctitorl bărbaţi cu fe­ 'sişoare rotunde pe cap, ca acelea de supt işlicul boierilor, cu veşmîntul de pe de-asupra tivit pe margenile din lunp, precum şi la mlnecl cu blană' neagră, si cu un dolman de c... • acelaşt fel de blană in jurul gitului, Femeile au rochit largt cu flort, un guler alb răsfrlnt, precum şi bendiţe de galon aurit in jurul gitulut; un' colan de blană se prelungeşte pănă la mijlocul strins cu o cingătoare de paftale scumpe, • [79] [80] 80 - discuri de aur săpat legate intre dinsele; pe cap ele poartă o căci uliţă de postav, şlicul, aşezată pe codiţele împletite ale părului, prinsă printr'un galon cu florl vesele şi avind. la o parte o stea de mărgăritare sau pietre scumpe cu multe ramurL Fetele au in cap tot căci uliţe de acestea, dar fără o asemenea stea, iar băietit fesisoare, ca si ale , .... a boierinaşilor negustorr. , IX. Începuturile modei nouă europene. Jloda nouă incepe prin ani! '1770·80, sau chiar ceva mal târziu, în veşmînt ca şi in locuinţă. Pe la 1780, Doamna unul om aşa de luminat, aşa de «innaintatr ca Alexandru Ipsilanti, găseşte hazliu să-şi schimbe. o clipă hainele cu ale SăsoaiceI soţia luI Sulzer, cunoscutul călător prin părţile noastre. Petty, care veni la noi pe aceiaşl vreme şi văzu un bal la Bucureşti, nu spune despre nicIo rochie europeană rătăcită printre cele bogate şi strălucitoare ale RăsărituluI, ci numaî de toalete după datina «grecească» şi cea «romănească», O doamnă en­ glesă, care văzu Bucureştii luI Vodă Mavrogheni şi fu pri­ mită cu o deosebită cinste la Curte, Lady Craven văzu in cămările Doamnel numaI persoane greceşti cu turban. şi o fată de boier romin cu co pălărie de samur foarte lnnaltă, prinsă in dosul păruluî, care era ridicat drept in sus, peste un fel de legătură supţire»: era fata vestituluî Ban Du­ descu. Un Rus care trecu prin ţerile noastre la 1793, nu găsi nict el la un «bal al Curţit» din Iaşl decit focurile diamante lor şi apele mărgăritarelor, iar nu şi cochetăria, încă necunoscută la noI, a costum ului european din gă­ titul veac al XVIII-lea. Pe atuncI nict casa nu era încă schimbată: aceleaşi odăi multe, cu tavanul jos şi fereştile miel supt stogul şiudrilit, sau, la Muntenl, acoperit cu olane de un trandafiriu slab, [81] • - 8L- al acoperişulul; aceiaşt mare curte nepietruită, aceiaşt mi­ nunată grădină cu vechile flon ale acestui pămînt, ace­ leasI atenanse sărăcăcioase pentru locuinţa unul intreg po­ po; de Ţiganr, Rare on cite un architect grec care a in­ vătat in Italia are cunoştinţă de casa veselă de lumină a Europel, MeşteriI bulgari, cari lucrează şi pănă astăzt în Dobrogea, sint foarte căutaţi acum, şi el clădesc pănă şi palatul de la Mihai-Vodă, al lut Ipsilanti, solidă casă, care a putut fi prefăcută astăzt pentru nevoile unor Archive moderne. Pănă pe la 1774 furculiţa e încă necunoscută, şi se mănîncă de pe divan, unde oaspeţiI stau răzimaţt pe perim, înnaintea unet mesuţe rotunde, joase. Mobila e tot asa de rară ca în odăile din vremea lui Brincoveanu. Dar, c� semne de vremi nouă, boierul moldovean Scarlat Sturza, intors de la studil din Germania, îşI face o casă ca acelea din această ţară: meşteri din Braşov incep să fie chemaţi de bogătaşit cari se deprinseseră în pribegie cu felul de viaţă din Ardeal, şi 'n curind in Gheorghe Asachi Moldova are cel d'intăiu architect romln pentru case ca în Europa. Curtea provisorie din Iaşl, pănă la Alexandru Mo­ ruzi, astăzi Facultatea de medicină, e, şi ca înfăţişare şi ca împărţire, o zidire apuseană. In sfirşit, Mavrogheni poate i pofti, încă de pe la 1780, pe Lady Craven la un prinz cu i scaune şi cu tacimurt de argint care se par visitatoarel a fi I� de obîrşie englezească. ' . Cind, in cursul războiulut ruse-turc din 1806 la 1812, generalul rus Prozorovschi îşi luă reşedinţa la Iaşt, Vis­ tieria Moldovel trebui să cheltuiască pentru ca NemţI şi Evret să pregătească europeneşte Curtea. Se cumpără cscaune marl» ce se numesc jllţun», ccrivatun de lemn), canapele de plisă şi «scaune bune de plisăs, ba chiar cmă­ turI nemţeşti», şi aparate de ventilaţie, «răsuflătort la o samă de ferestre». După ce Buşit plecară, boierimea noas­ tră era în deplina stăpînire a noulul fel de traiti. Cuvintul de «mobile» era întrebuinţat încă de prin 1821, şi o co- N. IORGA. 1 • [82] -82- coană din Moldova işl insemna pe atuncl mobila de vin­ zare, in care găsim cpaturt de modă», (canapele de eul- Fiica lui Ioan sanuu Sturdza, intăia soţie a lui Gl'igore Ghica. cat, de tisă» , (scaune de tisă cu jUţurile lor şi cu citurile lor», scaune de lemn negru, cu plisă, pentru sufragerie, toate preţuind pănă la 2.000 de lei. Cum se vede, din .. ·$$ij'tţ�j@'""""';t,···t· .. ,;:. [83] ( 1 I i f I I f ., L - 83- toate punctele de vedere,- o (garnitură» modernă. Ea se potrivia cu casele nouă ce răsăriau din toate părţile de-a lungul stradelor, ce nu mal sint podite cu sclndun, ci pietruite, şi primesc altă lumină decît a felinarelor de Ia prăvălit şi a masalalelor. E, in sfîrşit, mediul potrivit pen­ tru ospeţe pregătite de bucătart francesr, după care vine cafeaua alătur! cu lngheţata şi fetele din casă cîntă din piano şi din harpă, cum le-a auzit călătorul frances 'ta­ garde, puţin innainte de 1821, in casa celut din urmă dintre Brincovenir din ramura veche, Marele-Ban Grigore. Aceste cîntăreţe de salon, care împodobesc (balurile», . [135] - 135- podobită cu toate cele bune lucruns ; nemteasca nu e de «atîta ananghi», cungureasca nu face trebuinţă», dar fără «franţuzeştei şi fără «clavir» nu se poate «politefsis cum se cade o fată de boier după moda nouă. o Casă de negoţ anume, marea Casă ardeleană a lUI Hagi Constantin Pop din Sibiiu, insurat cu o fată de boier din Oltenia, trimete încă de prin ani! '1770 celor bogaţI şi de bun neam din cele cinct judeţe fel de fel de lucruri nouă, din întrebuinţarea cărora se vădeşte europenisarea treptată, - lntăiu, fireşte, curat formală, a ţerilor noastre. Ca modă, apar «mănuşile femeieştt», albe, albastre, pe care mamele jupăneselor din această vreme nu le văzuseră decit pe mînile vre unel rart călătoare străine ort pe ale femeilor de consult şi de funcţionari al consulatelor. în • coafura meşteşugită a capulul- s'au dus vechile mărăml pentru neveste - sînt infipte - părechl de pene» de felurite «forme». La piept se poartă «basmale». Femeile se apără de ploaie şi chiar de soare cu «cort nemtesc», sau «um­ brelă» , de şi nu merg încă pe jos decit la coborirea din trăsură, care incepe a fi «modă de Beciă». Evantaliul apare supt numele, curind părăsit, de «apărătoare». «Pantofit» sint ceruţt de toată lumea şi se caută să fie «pe picior». «Ştrimfih nemţeşti înlocuiesc ccălţunil» lucraţt trainic de casă. «Apa de obraz», «lavanta» inmpodobeşte «toaleta», se comandă mal ales «cea care au ieşit acum»; săpunurt «pentru spălat cocoanele pe obraz» sînt şi ele de bun ajutor. Se comandă peruci, una, două, pănă la «50 de dramun», «in două mlnt», avind părul «lung cu lung şi scurt cu scurt'», «după probă», «ţesut ca orbota», şi se atrage atenţia să nu fie prea mare: «că, fiind atîta păr, se face capul cît o baniţă, şi este o batjocură prea mare»; «gherlanturl de florI» se poartă pe cap. Rochiile sînt de «croazele cu florI mărunte, şi vărgate mărunţel», de ccreditoriu», au «orbote albe faine», «vaperurr». J în casă, al cării păreţt sint une ort căptuşi ţI acum cu , [136] - 136 - . «pînză de cea zugrăvită ca o materie», cahapelele, «scaunele OU postav fiştichiu», mesuţele, rafturile de cărţr, pianele, mărunţişurile de pe etaj ere, incep să apară, «Canari bunl, învăţaţI bine», cîntă in cuşte de metal aurit Cind e un cminavet», nu strică, mal ales dacă «demoazela» nu ştie din cclavirn : se mat incintă oaspeţii de plăcerile arteI! Boierul ceteşte «gazeturt» şi «Viaţa lmpăratulut Bunăparte», fata, cocoana une ori, «:Ăventurile lul Faublas» ort Corina doamnet de Stael. A primi cu căţelul in braţe, cu «căţeluşul flocos, cilibiă», «cu părul slobozit şi moale», pe care e frumos să-I strigi pe nume europene ca «Miliort», e o dovadă de eleganţă şi o plăcută «englengeă» ort trecere de vreme, pentru o «mamuzelă» de la Curte», o «damă mare», o «domniţă». Se caută însă ca «foarte să fie mic, incit să nu mal fie. în toată Evropa mal mic decit acela». Era nouă in viaţa de societate începuse de sigur şi, ea . se desăvirşi răpede. Supt acest raport, Apusul nu mal avea ce să ne inveţe. La masă se văd ctaclmurt» după numărul de «personit» invitate, cservisun de porţulan». Tipsiile se pun pe «ro­ gojioare» âne. Presentinul, orezul de Italia, untdelemnul de «Provenţia» şi de Lucea, ort «de Franţa», cirnaţi! şi «salamiî» de Sibiiă, încep masa. «Sălăturile» nu pot lipsi. Ananasul, «nou soiă de poame», e adus' la desert: se caută pănă la grădina Palatului Bruckenthal din Sibiiu. \ Se bea, din «caranfeu» de «criştal» ori şi «urdinare», «Fruntineag» (Frontignan, vin «muşcat»), e Auspruhs, «vin de Tocaia», «de Peşta», cde Şpania», Brăbănţel (de Bra­ bant), «vin de Ren» (Rin) «rosol de Breslau», sau «de Franţa), - «vutcăs sau crum» -, cu «pişcotun». «Siropul de ponciu» e apreciat, ca şi şampania. Un măreţ «aufsaţ de zahăr cu tot felul de figurt», «ca o dumbravă şi cu jigăniI, cum obişnuiesc de le fac, şi de argint» arată un ospăţ cu îngrijire pregătit pentru vre-un oaspete rar, om mare, cu prietenia preţioasă. Lămit, por- t [137] - 137 - tocalt, «naramzis in Iăzî împodobesc sala de mincare. cSD­ caciţele», a bucătăriţele», săsoaice, unguroaice, nemţoaice, bucătaril -francesl sint aduşl cu preţ mare, «din casă da boier, iar nu din cele -de prostimea. în toate, «naimodul»,' «moda cea mal zarifă» biruieşte, chiar cu intreaga risipă a averii. Nimeni nu vrea să se lase intrecut, şi «Evropai trimete din bielşug pentru toţf. A DAU S� Scene din viaţa socială de pe la 1770. IJl",TR'U'" DlALOt; 1\0�IÎ"'O-lTALI.\N )[A",USCRIPT. Cocoane ort jupine ... Aşa este; du-te afară şi deschide ohloanele, că voit! să văd şi eu pe sticlă de este adevărat. .. Apot voiă ieşi în rădvan .. Yoiu să mă scol, voiă să mă îmbrac; dă-rnf papuciI, adu-mi din dulap o cămaşă albă şi o păreche de călţunI de bumbac. - Iată toate cele; îmbracă-te dar, cocoane, şi eu, pînă te'I îmbrăca, voiu face cafea, ceaiă, ciocolată.-Iată cafeaua, că e gata; o pofteşti cu lapte orI făr' de lapte? Chiamă pe bucătar să ,vie sus ca să-I dau banI de cheltuială.c-Iată-l la poruncile dumitale. - Na treI galbenI. Cumpără carne, peşte, slă­ nină, pătrunjel, ceapă, usturoiă, oţet, unt, untdelemn; mal pe scurt, ce trebuie ca să se facă un prînz bun ... Cînd veI trece pe la Ţigan, spu· ne-t să vie degrabă la mine, că am trebuinţă de dînsul, şi du-te la cutarele şi spune-t să-ţi dea o sticlă de vin franţuzesc, alta de holercă franţuzească şi una de bere. Spune-t să nu bănuiască că nu-I trimet banit, şi-l voI plăti cit de curînd.-Aud. - Aide să mergem la cutarele jupîn. Bună-dimineaţa. - Acasă este .st�pînul tău:- Acasă.- Sculatu-s'a din pat ?-Pănă acum nu s'a sculat,-după obiceiul său. [ÎI pofteşte gazda la masă.] MăI Ioane, gata sint bucatele': Pune ma33, adă masa, şervetele, tingirile, Iureuliţile, lingurile, cuţitele, şi mal pe scurt ce este trebuitor. Adă bucate. Poftim, şedeţI d-voastră, şi Sfinţia Ta blagosloveşte masa. - Ciorba aceasta e bună, dar răsolul nu-I fiert cum se cade.-Nu-I nimica, cucoane, însă răsolul îl mal bun cind nu-l prea fiert.- Bine-nu pare că aşa-I poftiţt. -Mînîncă dumneta din limba • aceasta sărată. - Adă un păhar de vin moldovenesc. Chiamă pe Petre ca să păhărnicească, pentru că tu veI aduce bucatele la masă. - MiU Petre, să vii, că te chiamă stăpînul. - Iată-mă, porunceşte, stăpîne, ce pofteşn • de la, mine : - Şezl aicea ca să păhărniceştl, aceasta va fi treaba ta. ­ Aide os pătaţI d-voastră din maiul aista de viţel; iatA zaharul şi alămiia. Aide să ne Bculilm de la masil. - Să. bem cafea; apoI yom grili. ­ Ce să facem acum :- Juca-vom aii vom merge la plimbare'? Să mergem dar, [138] - 138- şi, după ce ne vom fi primblat, vom merge la cutare tractir, şi acolo vom gasi pe ofiţeri jucind, cine la cărţi, cine la hiliard.-Bună vremea, dom­ nilor. Ce mal faceţi? - Mulţumim d-voastră, Sintem sănătoşi, dar d-v, ce mal faceţI ?-Care vînt v'a adus aici ? .. -MăI Ioane, vin' de deschide poarta. De ce-al inchis poarta aşa de vreme? - Cum de vreme? Este prea tirziU, este mal că miezul nopţiI. N'aI auzit dumneata că au cîntat cocoşiI? - Gătit-al ceva de mincat? - Bucătarul doarme; po­ runceşti să-I deştept? Ba nu; lasă să doarmă, şi eli voiă să mă culc pe nernîncate. Culcă-te şi tu, şi să dormI, dar mîne dimineaţă deşteap­ tă-mă de vreme. - Aud, cucoane, voiu să fac ce-mi porunceşti dum­ neata. - Bună seara, domnule. - Pe voie bună. [139] IV. Femeile în cultura si literatura , romănească. \ [140] , [141] 1. Generalităţi. Doamne cu învăţătură pănă la 1600. Femel care să scrie, să «facă literatură», să alcătuiască . povestirl on Să-ŞI arăte simţirea prin versurr, - era ceva cu totul imposibil în vechile zile ale neamului nostru. Faţă de femeie ortodoxia a fost mult mal puţin îngăduitoare decît catolicismul, cu fanaticul lUI cult pentru Fecioara Maria, ocrotitoarea Iegil creştine şi a bunilor cavaleri gata să se lupte şi să moară pentru credinţă. între zidurile casei ca intre zidurile cetăţil au trăit fetele, soţiile Răsăritenilor veac după veac, fără o nădejde de indreptare. Toată lite­ ratura bizantină, aşa de bogată, numără o singură poetă şi o singură păstrătoare a faptelor politice din împărăţie, pe Ana, fiica lut Alexie Comnenul şi Iăudătoarea in paginI de cronică a părintelui eî. Aic! a fost măcar cu putinţă să se ivească în veacul al IX-lea o clntăreaţă ca Ikasia sau Kasia, care s'a mîngîiat in versurile sale că n'a putut fi, cum nădăjduise, tovarăşa de strălucire a unul împărat. O femeie cu ştiinţă de carte a fost şi împărăteasa Irina, de loc din Atena, care a stăpînit la sfîrşitul veaculul al T;UI-lea şi la începutul celut urmă­ tor. Iar acea Ana, fiica Impăratului Alexie şi soţia Cesa­ rulut Nichifor Bryennios, învăţase' destul de mult pentru a putea fi privită ca o podoabă a istoriograflel bizantine pe care a îmbogăţit-o scriind, cum s'a spus, foarte măiestrit viaţa părintelui el. Isteaţa fată de Împărat, crescută de o " .c. 1,_. [142] - 142- mamă care cetia pentru plăcerea el «Intrebările fisice» ale IUl Maxim, ştia în acelaşî timp, filosofia, teologia, geometria, medicina şi chiar tactica, ba se pricepea şi în pictură şi, neapărat, şi în musică. Puţint bărbaţl din Bizanţul acestut timp vorfi avut atitea însuşirl şi meşteşugun ca Ana lut Alexie Comnenul. Dar aflăm numaî atîta în tocmai o mie de ant al scrisulul constantinopolitan, care ni-a lăsat în aşa de mare număr compilatort, cronicarr, autor! de imnun, gramaticî, inter­ preţt al teologieî creştine şi al vechil filosofir. In lumea slavă, trezită la viaţa culturală de cea greco-romană din Bizanţ, nicio femeie nu şi-a însemnat numele intre ale continuatorilor tradiţiei de cărturărie, in orIce domeniu. Ba nicî măcar - ceia ce nu e casul la Constantinopol ­ să fi rămas amintirea vre unel soţir de Ţar, de Craiu, de Cneaz, de boier înzestrată cu ştiinţă deosebită, In stare a fi astfel laolaltă cu bărbaţil învăţaţI din vremea el. Ce se putea aştepta decî de la cele d'intălu timpurl ale culturi! romăneşn, in formă slavonă şi în spirit bizantin? Multe din Doamne, dacă nu veniaii din ţerI cu o desvol­ tare de civilisaţie mal innaintată, Serbia, Bosnia, Ungaria, nicl nu ştiau de sigur să puie o iscălitură. Dar soţi! lor aveau tot aşa de puţin stăpînirea scrisuluî : Miliţa, «Des­ pina» luî Neagoe, înţelegătoarea de artă şi iubitoare a de Biserică, era o «femeie cultă». Tot aşa între nevestele lut Ştefan-cel-Mare putem bănui că, de nu Maria fiica luI Radu-cel-Frumos, măcar cealaltă Marie, Comnena de neam împărătesc, venită din Mangupul de pe margenea Mărir, în faţa Trapezuntulut din care n'au lipsit niclodată caligrafir, analiştiî, călugăriî literaţI, va fi cunoscut ceva din bogăţia literară grecească a evului mediu. Şi iarăşî trebuie să se creadă că Elena, cealaltă fiică de Despot sîrbesc, care fu a doua soţie a luI Petru Rareş, ea care sprijini pe lăudătoriî in stil retoric al stăpîniri! soţulut el, avea o creş­ tere care o punea mult mal presus de jupănesele şi jupă­ niţele, gospodine, dar străine de carte, ale fruntaşilor mol- [143] - 143 - J. .[ t I l (:. f dovent din acel timp. După un vechiu izvor contimporan cu faptele, compilaţia romănească a lut Ureche spune lă­ murit că Doamna Elena cstia scrisoare sîrbească» si că ea . . tnsăşî, culegind in minte-I ce putea găsi mal mişcător in rugaminte şi mal convingător in desvinovăţire, a scris «jaloba şi plingerea» către Sultanul Soliman, care şi el ştia slavoneşte, şi că Petru, plecind din Ciceii la Constantino­ polul păgînilor, ducea astfel cu el, pecetluită, cartea de la iubitoarea şi priceputa luî Doamnă. Dintre fetele Elenei, Chiajna, soţia lut Mircea Ciobanul, care trimetea lut Des­ pot, ca logodnic al uneia din Domniţele sale, chipul, zugră­ vit de vre-un meşter străin, al acesteia, nu era de sigur o femeie lipsită de învăţătură. II. Scrisorile greceşti ale Doamnei Ecaterina (1576-1587). în toată pretioasa comoară de scrisort particulare 'n sla­ voneşte care s'a găsit in Archivele Braşovulur, avem numat tret date in numele uneî femel. Doamna Voica, văduva lut Mihnea-cel-Rău, scrie din Sibiiii, unde-I perise soţul, Bra­ şovenilor pentru nişte ceşti de argint ale el, pe care merge să le iea Mircea-Vodă, fiul din flori al Mihnit De sigur că .grămăticul punea pe hirtie în limba cărturarilor ce-l spunea stăpîna lul in româneşte, şi 'anume cuvint de cuvint; edi­ torul scrisorilor slavoneştl din Braşov, d. 1. Bogdan, găseşte că «scrisoarea e redactată într'un stil foarte primitiv şi fără nicîo dibăcie», că «e plină de repeţin». A doua scrisoare e a «Despineî» \ul Neagoe, care iscăleşte cu acest nume; e alcătuită după ducerea la Constantinopol a fiulut el Teo­ dosie, după căderea ef'din rostul stăpînitor, în zile straşnice de năcazuri şi prigonire, de frică şi desnădejde, cu gîndul doar la acel copil plăpînd pe care-I aştepta să-r vie cindva sănătos şi care se prăpădi in părăsire pe acele Iocurt străine: Doamna stăruie pentru un credincios al el oprit l' i J T '\ Il -�� __ �(.;o...� � ���_ [144] .. 144 - de Braşovent mai innainte. Cea de-a treia scrisoare, peri­ tru urmărirea unor hoţi de cal, e mal veche cu mal mult de cincrzect de ant : Calea, văduva lut Datco Vornicul, o scrie lmpreună cu fiul el Stoian. Pe acel timp Doamna Ecaterina, a lul Alexandru-Vodă, scria surorii sale, Mări oara Vallarga, adăpostită în văduvie- la mănăstirea catolică din insula Murano, Ungă Veneţia. Mărioara făcea singură răvaşele el către Doamnă şi fiul el l\lihnea. Scrisorile greceşti ale Ecateriner sint alcătuite in­ tr'un stil popular, plin însă de vioiciune, in care e vorba de darurt felurite: portrete, talismane catolice, beteală, inele, păhare, năstrape, lingun, marame, perit, ploşte, blănr, căţer, bani, dar se pomeneşte şi de uritul cu care sta intr'o «ţară. nenorocită» şi neplăcută această Perotă deprinsă cu viaţa de oraş mare; ea povesteşte suroril despre imprejurărt de fa­ milie, despre prieten! şi duşmani. Răvaşele par să fie de mina Doamnel, care şi iscăleşte aşa: «Scris-am eu, Doamna Ecate­ rina». Altă dovadă ar fi că ea cere odată de la sora el să intrebuinţeze numat limba grecească, iar nu cea italie­ nească, «de oare ce aicî nu sint Frlncl cari să cetească» . Ecaterina mărturiseşte că soţul el, Alexandru- Vodă, ca şi, după moartea luî, epitropi! fiulut n'ar îngădui să: iasă din ţară nicl scrisorile el, cum nu îngăduie pe ale altora, de frica plrilor, de sigur, on chiar şi a ştirilor celor mal obişnuite, care ar putea fi întrebuinţate impotriva Cirmuirii. Ea nu-şt putea aduce sora in această ţară or­ todoxă bănuitoare, unde nu e toleranţa din Stambul şi Galata. Corespondenţa avea deci un caracter tainic şi nu credem ca vre-un om de casă al Doamnet să fi putut primi grija răvaşelor ascunse pe care, intr'o caligrafie destul de, frumoasă, le avem astăzl, printr'o aşa de fericită întîmplare, innaintea ochilor. Scriitoarea spune tot ce are pe suflet cind, cu o frumoasă simţire creştină, ea arată surorii că in adevăr a răscumpărat cu preţ mare pe o roabă cipriotă a Tur­ cilor, şi că va face totdeauna aşa: «cine (are pîne să mă­ nînce, trebuie să dea celut ce moare de foame», căci de- • I r 1 � . 1, • t· _II> r't, •. 1:(" [145] - '145 - aceia Dumnezeu i-a pus averi in mină; orf cind se plinge de efocul ce-i arde pe cap», din răutatea (celor ce ne stă­ plnesc», la Ţarigrad şi cind mustră pe acea soră care n'o cruţă, in mijlocul grijilor el, cu cererî de banl prin tot felul de oameni străinî, şi Evrel, şi Turcl, a căror venire, fiind descoperită, i-ar face' mult rău. De la Mări oara dom­ neasca el soră primia şi eărţr, pentru care mulţămia in deosebi, în aceiaşî culegere avem şi o scrisoare grecească, a uneia din nepoatele Ecaterineî, in acelaşt stil care oglin­ deste tulburarea si durerea acelor vremuri. în sfirsit tot .. . aşa-i scrie Mărioarel de la Murano şi o Doamnă Ruxanda, fiică a lut Mihnea, care ajunsese acum Mihnea «Turcul» iar pentru noi! săl tovarăşi de lege Mohammed-beg Romi­ nul. Doamna Ecaterina nu trăise să vadă acele zile şi să ţie in braţe pe nepoatele el musulmane, născute in harem: Ihuma-Catun şi Caise-Catun, care aveau in vinele lor sin­ gele lul Basarab-Vodă intemeietorul. Scrisorile Ecaterinei şi ale celorlalte două femel din neamul lUI Mihnea cuprind, pe lîngă povestirea mişcată de patim! a multor Imprejurărt din acele timpuri, nota sufletească a epocer, in ce pri veşte clasa fără caracter naţional definit care ajunsese a incunj ura, in dregătorn ca şi in familie, pe Vo­ evozit romlnr. Păcat că nu sint in româneşte, de şi pe atuncI şi încă de mult, limba ţeri! stăplniâ la cel de neamul nostru toată corespondenţa particulară! Ele ar fi cel d'intăiu do­ cument literar venit de la o femeie in ţerile noastre. III. Cultura femeilor în viata romănească din veacurile al , . XVII-lea şi al XVIII-lea. Fiica lut Nicolae-Vodă Pătraşcu, şi dect nepoata de fiu a IUl �Iihal- Viteazul, Ilinca, primise o creştere aleasă, dar ea se inseamnă doar prin aceia' că putea iscăli cu caractere latine, intr'o frumoasă caligrafie. De la Doamna Elina, a lui Mateiă­ Basarab, avem două scriaort către DOCl�mente pl'ivitoat'e la [tunilia .1Iano, Bucnreşn, 1907. [151] - '151 - pentru astfel de fiirtţl o petrecere, un mijloc de a între­ buinţa vremea, o hrană dată simţurilor trupulut peste mă­ sură hrănit şi ţinut bine. Prin ele nici idila, nicî tragedia sentimentului nu vor pătrunde in literatura noastră care începea să caute drumuri nouă. La fiul luî Ienăchiţă, Alecu, e zarvă acasă: o femeie, din neamul Dudeştilor, care se plinge de insulte şi cere des­ părţenie, un bărbat care publică «invinuirile şi plrile el ca neruşinate». Lira lUI sună supt multe fereşti, prin glasul de foc al Ţiganilor pe cari elegantul (( Văcărescoglu» - formă turcească ce ar corespunde formelor actuale, de modă fran­ cesă, în o - it plăteşte pentru a-I interpreta pofticios şi aşa de nerăbdător lirismul. 1 se întîmplă ca, în ceasul dulce al biruinţel, să fie turburat de stăpînul caset şi al cuprinsuluî, care-I face să petreacă «timp de o jumătate de ceas plin de frică, de bătaie de inimă şi de desnădăjduită hotărîre» cine ştie in ce dulap ort supt-pat. «Chinurl», care se mln­ tuie cu «Ieşlnuri», ccăutătură» care dură», «ohtăturile dese» de care csufletul iese», - acestea sînt la Alexandru, al doilea poet dintre Văcăreşn, podoabele unul Amor care miroasă a apă de toaletă. Doar in «Oglinda» de găsim un joc de ideî care place: Oglinda cînd ţi-ar arăta întreagă frumuseţa ta, Atunc! şi tu, ca mine, 'I'e-aî închina la tine. Al treilea dintre Văcăreştii cu dar 'de poet, Nicolachi, e un biet cocoşat, care nu putea juca roluri prime în come­ diile dragoste! contemporane. Iar cel de-al patrulea, Iancu, 'se adapă la izvoarele, mal răcoroase, ale poesiei de ma­ drigalun din Italia, în care mal trăieşte fineţa «concettistă» a lUI Marini din «Adonis». Idila «fetiţelor» care «duc apă», a «ciohănaşilor» gata să li taie calea şi să li verse cofiţele, a ochilor cu «umed foc de amor», a eezefirilor» cari, «căl­ cind pe trandafirr», duc tainice solir sufletelor ce se caută, l inncbilează poe sia romănească. Dar şi acum eroinele de [152] - 152 - iubire ideală on de puternică pasiune, în stare să preschimbe o viaţă, lipsesc. Sufletele femeilor sint absente şi din noul joc de iubire. Inspirat de Francesiî cu lungt versuri melancolice, dar fără fineţa lor de expresie, suspină Conachi in Moldova, de­ pănlndu-şt barba. E un Inchinătorstatornic al lul «Amoriu », pe care-I găseşte pretutindenl, cu «arcul», «săgeata» şi «ghimpul cu venin». Zeul este, cu darurile sale şi cu poetul lor de nopţt nedormite şi ochl deschişt pănă 'n zorr, dar zeiiele lipsesc. «Pofta» singură caută pe cele mal multe iubite, ea plinge din vioare ţigăneştr, pentru a cere «milos­ tivire», şi prin. ameninţări de-a muri: e gata a da ortce «pa­ rolă», ce va fi călcată minl, «obrăjelulul frumuşel». O singură dată afli alt ton, nu al sufletuluî ce se Urăşte, momit de ia­ pitele naturii, ci al celut ce-şt păstrează puterea de a ju­ deca, demnitatea, mindria de om şi de barbat. Acuma insa, faţă de frumoasa mamă a frumosulut Costachi Negri, e un «curat prieteşug», care se incheie cu o căsătorie tărzie, urmată răpede de moartea Smarandeî, pe care poetul a cintat-o supt numele de Zulnia, cu colorit romantic oriental: AIJ te-al stins, dulce lumină, din zarea o ahilor miel.. .. Tot pe această vreme, Intemeindu-se societăţile de teatru, femel din clasa de mijloc îndrăznesc a se înfăţişa puhli­ eului in rolurt de comedie sau de melodramă. În comi­ tetul de patronagiu muntean găsim şi două femel: pe Irina, soţia ,poetuluI Iancu Văcărescu, şi pe o doamnă Castriş, v. Învăţămîntul fetelor la începutul veacului al XIX-lea. De fapt, învăţămîntul femeilor a început la noI numar odată cu modele nouă de petrecere, numal odată cu ivirea liberă a femeilor in societate, cu lngăduirea convorbiril 10:." cu bărbaţir, cu primirea lor la danţurile nouă, cu împodo­ birea seratelor prin cintecul lor din gură, din harpă, din [153] r 1 I I t r I , 1 1- '- 153 - -elavir, - pianul de pe atuncr, Acest lnvăţămlnt a inceput /" numar după inlăturarea peţirilor prin mijlocitoare şi logod­ nelor după porunca părintească, intre dol tineri cari-şi erau pănă atuncl cu totul necunoscuţt, Cind a apărut ca o necesitate cl'usage du monde», atuncţ s'a simţit nevoia ca fetele că inveţe, şi fireşte numar ce era in legătură cu această nouă cerinţă: greceşte, franţuzeşte, cadrilurl şi val­ ţurr, piano. Pentru aceasta se aducea guvernanta: nemţoaică daca nu putea să fie francesă, ceia ce era idealul. Încă de pe la 1780, a doua zi după marile balurt in care sclnteiaseră uni­ formele Ruşilor, boieri! olteni cer cu stăruinţă şi ţin cu cheltuială mare astfel da invăţătoare, care nicl ele n'aveau vre-o şcoală serioasă. el să se vadă ce puteau preda aceste răsplnditoare ale modelor �pusene şi in ce imprejurărI trăiau ele pe llngă elevele lor, dăm condiţiile in care, la 1813, Scarlat- Vodă Callimachi iea la Curtea sa pe Elisa­ beta de Belleville, născută ArnouIt. Ea va sta intr'o odaie lingă a princeselor şi «va avea asupra lor autoritatea pă­ rintească». Va primi 250 de galbeni de Olanda pe an, in patru soroace. Va avea o trăsură la disposiţie «pentru fi merge in zilele de serbătoare şi Dumineca ]a biserică şi a visitâ une 01'1 pe prietenele el». Va putea să-şt primească in toată voia cunoştinţile afară din «carele de studiu şi de ,Curte». Contractul nu va putea fi sfărimat decit cu lnştiin­ ţarea făcută treI lunl lnnainte, Iar lecţiile d -net de Belle­ viile vor cuprinde: «morala, bontonul şi cărţile de litera­ tură cunoscute». Apot, in al doilea rind, «limba francesă, gramatica, cetirea. scrisul, stilul epistolar, elemente de is­ torie, de geografie şi de mitologie». Tot ea va alege pe dascăliî de musică, de desemn, zis mal de mult: cdeseniu», de dant «si altit». .. . Era greu să se capete astfel de invăţătoare: cîte una era plătită de mal multe familit, la care colinda pe rind. De timpuriu incă, se căută a se trimete fetele in strainatate 1. 1 V. capitolul precedent, la sfîrşit. 1llllll'i141i�··i1=r:;:·:- :::::::::::::::::::::::;::;:::�::====� ... [154] - '154 � Aceasta nu se putea face decit in vre-un loc aproape. supt o straşnică şi sigură pază. Numai o mănăstire se părea că ar fi potrivită pentru aşa ceva. Deci vedem pe părinţit olteni şi muntenl, pănă şi pe marele boier iubitor de Ruşt Constantin Varlaam din Bucureştt, dlndu-şt fetele la Sibiiu, la mănăstirea catolică de acolo, la «cloaşter». «Matera» cu­ tare era plătită pentru a le învăţa, cit mal răpede, buna­ cuviinţă sau făţărnicia socială, limba francesă, limba ger­ mană (cite una mal in�ţa, de voie, de nevoie, şi ungureşte şi vorbia, spune o scrisoare, aşa Incit amesteca în fiecare clipă toate limbile pe care le auzise), apot pianul şi danţul. Se trimeteau «materel» pocloane scumpe răsăritene, odată cu dulciurile de acasă pentru fetiţă, şi era o mare bucurie pentru părintele depărtat cind afla că odrasla lut ştie să se imbrace, să se poarte, să vorbească intocmat ca o «Evro­ peancă». Fetele noastre, isteţe, prindeau iute aceste datinî nouă. De la un timp însă, Hominil pierdură încrederea în «cloaş­ ten, despre care se zvonise tot mal mult că e în deca­ denţă. Noroc pentru dinşil că numărul institutoarelor ce prisosiau in Apus, se făcea tot mal mare. Pănă pe la 1830-40, ele nu începură a deschide pensioane la nor, La şcolile franţuzeşti din Rusia nu mergea nimeni, acea gra­ niţă de la Răsărit fiind tot aşa de moartă atuncl ca şi as­ tăzr, Dar încă de pe la 1800, cu ajutorul Guvernulut aus­ triac, îŞI făceau o mare reclamă la nol şcolile «fundaţiilor» şi mănăstirilor din Galiţia. La 1804 incă, şi Cistercieniî din Koprzywnica cereau şcolart de la noi. Fete din Moldova se duseră dect tot mal multe la Lemberg, unde le aşteptau bunele măicuţe (le la Sacre-Cceur, de Ja «sfinta inimă» a «dulcelui Isus» catolic. Acestea aduseră acasă încă ceva: graiul străin, de care nu se puteau desbăra, jargonul Iranco­ polon pe care-I colorau putin moldoveneşte şi, pentru lu­ crurile ţerif, o nepăsare aproape deplină. I f \ .. ii [155] - 155 - VI. Femei traducătoare. f \ Cetitoarele de romane şi poesil din veacul al XVIII· lea nu se gîndiau să traducă. Fiicele lor indemnate de noul curent de traduceri inceput de bărbaţt, innainte şi după indemnul, din 1830, lui Eliad, avură ambiţia de a colabora la această iniţiare a publiculut nostru in lumea de idet a ApusuluI. Pe vremea cînd Ralu, inteligenta fiică a lul Vodă Carageă, organisa o societate de teatru grecesc dintre fiiî şi fetele celor mal bune familiI din Bucureşti şi cind din Iaşt îl răspundea iniţiativa Iul Asachi care făcea pe domnişorii şi domnişoarele din aceiaşi clasă să joace in româneşte pre­ lucrarea sa de idilă, Mirtil şi Chloe, - Ruxanda, fiica doc­ torului Samurcaş, traducea, in '1819, la 13 anI, din nemţeşte in greceşte ErastulluI Gessner. La 1821, din greceşte îl pre­ face în româneşte Zoiţa, fiica luî Adamachi Ioanu şi soţia boierinaşulut Costachi Grigoriu, pe, cind se ana în caran- , tină la Sculenî. Ruxanda Samurcaş a avut o lnnaintaşă in chiar Domniţa Ralu, care traduse cartea de educaţie a doamneI Lamhert şi în Ecaterina Rasti, care încă de la 1Ş16 dădea la Viena traducerea unul «joc de cărţt geo6Tafic»{ pentru lnvăţătura copiilor. în marea operă de traduceri de după 1821, principatul muntean nu dă niclun nume de femeie. În Moldova se deo­ sebeşte însă fiica, deosebit de bine crescută, a luI Asachi insuşî, Ermiona, care fu mal târziu doamna Mavrocordat şi doamna Edgar Quinet. Avem de la Ermiona Asachi o Istorie sfintă din '1840 şi istorioare morale. Din aceiaşî familie, Catinca Asachi, născută Ţintă, dă Is- .. toria Greciei, a lut Goldsmith, şi chiar Elena, soţia, de origine ge�mană, a scriitoruluî tălmăceşte o «Enţiclopedie începătoare ... î·_·· ... ; •··•···· [156] .. - 156- ( Gheorghe Asachi. pentru tineri mea românească care învaţă limba franţesă». Elena Asachi a scris şi musica pentru «Dragoş», operă a băr­ batuluî el. încă din 1834, Ermiona jucase intr'o piesă de ocasie, cu musica iarăşt de Elena, pentru generalul Chiselev, presi­ dentul Divanurilor Principatelor, împreună cu Aristia Ghica şi cu Maria Cantacuzino sau Marieta, a cărit bibliotecă de cărţr francese o cunoaştem şi care poate fi doamna din de­ dicaţia «Mărioaret 1'10- rioareî» a luI Alec­ sandri. Mal tărziă, bu­ nica mea, Elena, fiica Marelui - Vornic lor­ dachi Drăghicr, dă o versiune a lut «A­ dolphe» de Benjamin Constant; alte tradu­ ceri ale el s'au pierdut in manuscript. O d-ră Crisianovschi publică «Adelaida» lul Augus­ tin Thjerr y. Maria Bu­ rada, «născută lsă­ ceaacăa.tipăria la 1840 o traducere după Bou­ chardy, Clopotarul dc la Sţ, Pavel, piesă care se jucase la IaŞI în anul trecut. Iar Catinca Vogoridi, soţia Caimacamulut duşman al Unirii, dădea luî Nicolae Ionescu spre tipărire poesiile lul Conachi, tatăl el. I r ' Dintre femeile muntene, cea d'intăiu traducătoare pare a fi o Slmboteancă ; ea publică in româneşte Dracul Şchiop al lut Lesage. Peste ciţIva anl, o doamnă Ipătescu are cu­ rajul de a demonstra in revoluţia bucureşteană din 1848. Iar, in Moldova, peste puţin, o femeie, Sofia Coce, apare colaborind la foile tineretulut, cu articole despre morala [157] - 157- publică şi patriotism. Actriţe mari, ca Nini Valery, se ridi­ cară dintre elevele celor d'intăiu şcolt de artă dramatică. Aceiaşi generaţie dă curajul in a juca rolurile cele mal grele şi talentul de organisare al Fani! Tardini, moartă dău­ năzi la Galaţi. Doamna Maria Rosetti, Eng lesă de naştere, din familia Grant, începuse a edita o foaie pentru tineret: Michelet a consacrat pagini frumoase acestei femel de o ex­ traordinară energie. VII. Învăţămîntul fetelor in epoca RegulamentuluI Organic: Pensioanele. Regulamentul Organic din '1832 deschide o eră nouă: cu el se poate 'zice că incepe in adevăr învăţămîntul fetelor in Principatele romăneşti. Innainte de a vedea in să cum se alcătuieşte pe incetul şcoala de fete a Statului sau pensionul cu «program de Stat», să vedem puţin pe cele întemeiate la noi de străinî şi de străine in aceleaşi condiţii cum se făceau şi conduceau şco­ lile la el acasă. încă de la 1830, cumintele, patriotul şi cetitul mare boier Dinicu Golescu, care călătorise prin Ardeal şi pănă în Ba­ varia, in Sviţera, culegind multă învăţătură pe cale, se gîndise a deschide in casa iui de la Belvedere în marge nea Bucureştilor o şcoală de fete pentru 20 de eleve care, în şese ani, ar fi învăţat, cu «moral»,romăneşte, franţuzeşte.italieneşte, nemţeşte, precum şi aritmetică, geografie, istorie sfîntă ca şi istorie a lumiî, retorică şi poesie, cu ajutătoarea lor, mitologia; se prevedeau, pe lîngă arte «de agrement», ca musica, pic­ tura, danţul, lnvăţătun practice de croitorie, cusătorie şi economia casnică. Toate acestea pentru '100 de galbeni pe an. Aşezămlntul era să aibă în fruntea sa şi pe pastorul calvin din Bucureşti, Sarai, supt eforia unul boier. [158] - 158- Dar Golescu nu trăi să vadă această minunată alcătuire, al căril gind singur ii face cea mal mare cinste. Cea d'intăiă şcoală pentru fete in Ţara-Romănească fu infiinţată de Francesul J. A. Vaillant, de pe urma căruia a fo­ losit si invătămlntul si literatura noastră. O conducea sotia ., .. ., . lut Vaillant, care a scris prin 1850 şi nişte principit asupra educaţier, care au rămas ne tipărite. Nu era numal un pen­ sionat cu şcolăriţe interne, care să plătească, ci, măcar în 1844, şi o «şcoală de fete gratuită». Vaillant putea să În­ semne în acest an în cartea sa despre «Romănia», pe care o prevedea, - la Bomanie -, 48 de şcolăriţe " cu plată in «pension», iar in «şcoala g-ratuită anexată» 158 (?) de eleve externe. La aceasta se Intlmpină numai treî profesori, pe cind cea d'intăiu avea şese. Pensionatul Vaillant era ameninţat a se inchide la 1836, iar in acelaşi an mergea binişor pensionatul rival: de Corn­ ble-Bonnet (60 de galbenl pe an), la care se învăţa şi mi­ tologie şi geografie şi «Iucrul cu acul», ba chiar nemţeşte, �receşte, pănă şi româneşte. Intre eleve se întîlneşte şi nu­ mele aristocratic al Elenel Mavrocordat. La 1839, fetele lnvăţau la Bucureşti numal în două pen­ sionate străine, dintre care unul, cu 8 eleve, era în maha­ laua Cişmegiulut, iar altul cu 20, Ungă Biserica Ienil. Nu era încă al AneI Iacobson, sotie de polcovnic rus, intrat . . in rindurile noit oştirl pămîntene. «Directriţele» de atuncI sînt «dama de Cornble» si sotia lut Vaillant. în 1840 sub- . . venţia ce li se dădea lor ..... trecu asupra unel concurente, Carolina Buvelot. Toate aceste şcoli se închis eră pănă la Revoluţie, şi după 1848 nu mal intîlnim decit pensionul Iacobson, apoI al cont esel de Grandpre şi al d-nei Malanotti. Şcoala de Stat a Elencăl Vecereasa era mal tărziu şi ea un simplu pen­ sion. Nu ştiu cine va fi fost «Marie Tepeaghioasa» din 1832, da� o doritoare de J ţinea pension era pe acelaşt timp şi [159] -159 - doamna Elisa Blarenberg, care primi chiar o subvenţie in icest scop. � Cel d'intăiu pension de fete din Moldova, şi cel d'intăiu din toată Rominimea pe care să-I fi intemeiat boierI ro­ mint cu gindul de a da în acelaşi timp o creştere aleasă şi deplină şi o creştere morală, e acela care se deschidea În August 1831 la Iaşi supt conducerea SlugeruluI Teodor Buradâ şi a soţieI sale, cnepoata d. SerdaruluI Chiriac». Buradâ, tatăl d-luî Buradă, cercetătorul teatrului şi mu­ sicei noastre mal vechi şi fostul profesor la Conservatoriul din Iaşt, dădea pensionulul chiar locuinţa sa din Sărărie, Ungă Biserica Vulpil, «pe muchea dealului». N'avea loc, spune chiar in prospectul său, decit pentru cinsprezece şcolăriţe, de la care cerea cîte 60 de galbenI pe an. Fireşte că nu puteau fi primite decit fete de boierr, nicl măcar de boierinaşl, căci scoala era <1:0 pansione de nobile dimoa­ zele», cum se intitulau şi altele in străinătate. Se făgăduia, pe lîngă disciplină şi ingrijire: «bune regule orlnduite» şi «lndemănărî cuviincioase», <1:0 deplină educaţie in moral», cursurt de ştiinţă şi de musică şi învăţarea supţirilor limbi de convorbire de prin saloane: greceasca intăiu, iar, in rîndul al doilea, franţuzeasca; Buradâ lnauşî era profesor de piano şi de ghitară. Cele d'intăiu care au fost înscrise sînt următoarele: o fată a Vorniculul Sandu Crupenschi, două nepoate ale Vornicesel Casandra Nege! (poate şi ale Vorniculuî, răposat, Şerban NegeJ, fratele Mitropolitulut Ve­ niamin, in care cas ele erau fetele unul alt frate dintre Costăcheştl, Mateiu, cel ce se pricepea la hotărnicia moşiilor), două fete ale AgăI Mihal Vei sa, apot fiica văduveI Ruxanda a Spătaruhn Mălaiu. Nu stiu cit a tinut scoala sotilor Buradâ, Peste citva timp i�să, Franc�se S:1� Francesl, chiar şi altfel de străinî, veniră să intemeieze in Moldova alte pensionate, în care greceasca nu mal avea nictun fel de chemare. La 1844, erau treI şcolr de acestea, cu limbă de propunere numar [160] - '160 - francesă, şi 9:2 de şcolăriţe urmau Ia 1'1 profesorî şi pro­ fesoare, Ce se propunea, se poate inţelege: conversaţie francesă, danţ, musioă - adecă piano -, prea puţină geo­ grafie şi istorie, in sfirşit ce trebuia pentru a face dintr'o «mică sălbatecă» o păpuşă de lume, o podoabă de salon. Nu era una din aceste şcoli care să n'aibă un ajutor de la Cirmuire. La 1834, Vaillant, căruia i se făgăduiseră :3.000 de Ie1 J primia de două orr pe atîta, pe cind, în Moldova, se dădea directoarelor de pensionate o subvenţie anuală de cite o mie de leî. Totusî numărul elevelor nu se mentinea: in < 1�33 erau 8:3, în" '1838 abia 23, peste � anr' iarăşI el atingea aproape suta. Dăscăliţe străine mergeau şi acum pe la casele boierilor, unde, pe de altă parte, dascălii de pe la bisericl lnvăţau pa fete cetirea cu slove «romăneştîa pe «ceaslov» pentru a-şf putea face singure rugăciunile cele mal grele. O listă (le profesor! din '1829 înseamnă la Bacău pe Mme Moser, la Blrlad pe Mme Ana Bourguilon. în Iaşî chiar aveau pen­ sioane treI străine: d-na Sacchetti, a profesoruluî de fran­ ţuzeşte de la Stat, d-na Chambonnaud şi d-na Gare � tot pe atuncî era .- sau se Închisese de curind numar, pensionul ' • Joye, unde se învăţa şi nemţeşte. Profesorul de la Acade- mia Mihăileană, coleg cu Sacchetti, Costinescu se întorsese' din Paris căsătorit CU o Francesă, şi se dădea voie, în ace- laş! an, şi d-nel Ana Costinescu a deschide un nou «pen- sion de fiice de hoierl». La 18·13·6 aflăm pe aceleaşi directoare ca mar de mult, dar, pe lîngă ele, pe Eleonora Asan, Amelie Wehel, Sma­ randa Bacinschi. VIII. învăţămîntul public al fetelor în epoca Regulamentului Organic. , Regulamentul Organic prevedea şi «şcoh începătoare» saă / «primare» de fete şi un institut mal lnnalt, (O casă de [161] -161 -/� creştere pentru cinclzecl fiice sărmane ale slujbaşilor Sta­ tului, care îşI vor avea acolo locuinţa, hrana şi creşterea după un chip cuviincios}. Hlnduiala şcolilor publice mun­ tene, alcătuită prin ingrijirea viitorulut Vodă Ştirbeiii, pre­ vede ca patron o «persoană din cele mal însemnate), in­ chiriarea unul local, plata de 65 de galbeni pe trimestru. Va fi o .. directoriţă», o csuptdirectoriţăs, două cdăscăliţe», un econom şi un casier. «Muiert şăzătoare in lăuntru în pensionat- vor da, in afară de personalul. obişnuit, lecţit de «Învăţăturile de petrecere de vreme, precum sint mu­ sica şi jocul» (danţul). Şcolăriţele, a căror vîrstă va fi intre şepte şi doIsprezece anî, vor urma un curs de cincl anr, Regulamentul cuprinde numai ce tire, scriere, lucru de mină; rinduiala lnnalţă scrierea la rangul de ccaligrafie», păstrează lucrul de mină, care merge pănă la ultima clasă, ca un articol insemnat al programulut, şi incepe cu gra­ matica şi aritmetica. Pănă la anul al III-lea, se predă nu­ maI in franţuzeşte. în acesta de-al III-lea, urmlndu-se cu aritmetica, pornindu-se cu geografia şi studiindu-se orto­ !:,rafia francesă, se introduc «cetirea şi scrierea in limba romănească» şi catehismul predat in aceiaşt limbă a ţeri), In anul al IV -lea se scrie, in al V -lea se compune in ro­ măneşte, dar studiul istoriel din cel d'intăiu, al aritmetici! aplicate, ca şi al istorieî naturale, al moralet, supt formă de lnvăţătun, al contabilităţil (cţinerea reghistrelor»), se face in franţuzeşte: anul al IV-lea are in program şi corn­ posiţit in această limbă. Altfel, in acest program, pătat de neînţelegerea p,entru folosul studiilor privitoare la limba, la neamul, la trecutul nostru, - tristă maimuţărie a programelor de pensionate ale străinilor -, se vede cu mulţămire o notă practică, de mult pierdută, spre paguba economiei casnice şi a tuturor lucrurilor de pace şi de mulţămire, de fericire familiară ce pleacă dintr'Insa. AzI nu se mal lnvaţă nieăir), ca un studiu deosebit, contabilitatea, azt nu se mal dă o luare aminte specială compunerilor, azt «Învăţăturile morale) se N. IORGA 11 [162] - 162- fac mal ales de formă; dacă se păstrează cdeseniul», i 'se dă mal mult un rost de lux şi de paradă, decit unul aju­ tător la atitea nevol şi greutăţr ale vieţiI oamenilor cu o situaţie mal modestă (căcI invăţămîntul public sau privat al fetelor nu trebuie să le p'regătească a fi soţiI de milio­ narI). Reg'uhmentul din anil 1830 prevede, cu o inţelep­ ciune prosaică, ce nu trebuie despreţuită, în anul al V-lea, in clasa cea mal lnnaltă, şi un foarte însemnat articol de program, cu totul părăsit astăzI şi aj uns un articol de spe­ cialitate: (meşteşugul cuhniei». Şi e bine să reproducem în intregime ce se Apune mal departe pentru anul comple­ mentar ce s'ar petrece in institut: «După acest curs de cincI anI, fetele ce vor rămînea mal multă vreme in pen­ sionat se vor indeletnici a învăţa cele mal bune mijloace ce se cuvin a se întrebuinţa la creşterea fisică şi morală a copiilor şi economia caset pentru ortce priveşte la indato­ ririle unor soţU, unor mume şi unor stăpîne de casă». Se prevedea şi primirea de bursiere, dintre fetele func­ ţionarilor cu purtări deosebit de bune, dar ele nu se vor ţinea din banit Statului, ci din aceia cari vor prisosi de la plăţile solventelor ajunse. la un anumit număr. Plata personalului nu era mare: directoarea. primia 400 de galbenI pe an, ajutoarea sa 250, iar «dăscăliţele» cite 200 .. Pănă după revoluţia de la 1848 nu se lnfiinţase încă şcolile de fete ale Statului in Bucureşti, In Iaşî însă, Mihar­ Vodă Sturdza, care avea multe Insuşirl de bună gospodărie pe lîngă păcatele Iul foarte bine cunoscute, făcuse, încă din anil 1834-5, o şcoală de fete, care avea, in 1836-7, 72, iar, în 1839-40, 81 de eleve în patru clase. Asachi, care era inspiratorul şi sfătuitorul Domnulut în tot cei a ce privia şcoala, avea de gînd să pregătească şi invăţătoare pentru şcolile primare de fete, şi pentru aceia el lăsă ca patru şcolăriţe să urmeze la şcoala normală a învăţătorilor pe socoteala Statuluî, Şcoala din Iaşt era potrivită pe tret ant, pentru «fetele � .. '� . -.;:;.. [163] - 163- orăşenilor», nu pentru cele de boierl. Limba de predare era numat cea nomănească : materiile erau cele elemen­ tare: cetit (şi cu litere .latine), scris, socoteală, catehism, clntliele cunoştinţt», - totul după «metodul lut Pestalozzi» -, ([ţinerea izvoadelor de cheltuială casnică» şi «deose­ bite lnvăţătun a' iconomiet şi a' industrlel casnice». Urma­ rea Ia biserică era neapărată, dar mal ales cfaoerea călţu­ nilor, cusutul de cămeşî, de straie, cusutul Ia gherghef, tapi seria şi alte lucrurr folositoare pentru căsnicia econo­ mică». Ani) de studiu trebuiau să fie de Ia 8 la 15. Corpul profesoral era alcătuit din dăscăliţe de lucru de mină, r: una străină, «madam Elisabeta», - avind in fruntea lor o maică, şi din dol profesor! pentru studil. Se dăduseră două rindun de case in curtea bisericiî Sf. Ilie. Se prevedea însă mutarea la Dancu, unde se lucrară două sălt pentru a primi pănă la 200 de şcolăriţt şi a da şi Iocuinţt pentru cdăscăliţe». Cele tret mal· bune absolvente erau să pri­ mească un fel de, zestre, in sumă de cite o mie de ler. încă din 1835 se dădea un mare examin, cu venirea Domnulut şi Doamnet-patrone, cu «ghirlande de florr», «eşarfe cu vopsele naţionale» şi un mic discurs de «Zeita, fiică de 10 anl a răposatuluî econom Eftimie», după sfa­ turile dascălilor de studit: părintele Ion şi Sarnoil Botezatu. După acest examen se tocmesc Însă forţe nouă: un po­ litehnic străin, special în lucrăn de ceară, in văpsitul pan­ glicilor, in spălatul fin, in scosul petelor, II curăţitul şi in­ creţitul penelor», ba chiar in «lucrul . figurilor în solzr şi tot lucrul de carton», pe cînd vrednica sa soţie se pricepea la crpitul şi cusutul de «capele, bonete, tocurf, pălăril, frese şi... baiadere». Pentru această şcoală de fete din I�şl alcătui prin 1838 acel îndoit manual de «Istorie sflntă» şi «Istorioare mo­ rale» Ermiona Asachi. Direcţia şcolit o avea pe atuncl cmadam 'Elisabeta», Elisaveta Alexandrescu, care muri toemal în acel, an şi la mormintul căreia vorbi eleva Profita Tomşa. Şi urmaşa Elisabetef, «madam" Fotino», fu I ' '1 I i , 1] , , l' , I 1 ; I , I il 1,: '1 I , I r '1 l i ( I 1 l' [164] - -164 - o femeie vrednică, şi la examinul din '1839 se luau i� pri­ mire nu mal puţin de 449 de bucăţt de , Nicl şcolile primare, de mult timp făgăduite, nu se adu­ seseră intru indeplinire la Bucl!reştI. UnH părinţr cerură, aduclndu-şt aminte de ceia ce se obişnuia pe la -1830, cind băieţt in vrlstă de 6-20 de anl se aflau la lecţiile dască­ lulut de la mănăstirea Colţet Ungă fetiţe de 6-10 anr, ca fetele lor să poată urma Ia un loc cu şcolarii, dar Cirmu-· irea crezu că aşa ceva nu se poate, şi răspinse cererea. La '1840 intăiă, Eforia Şcolilor muntene găsi de cuviinţă: să se gîndească şi Ia şcolile de fete. «Cunoscind că acum este vremea a se lua măsuri şi pentru învăţătura sexului femeiesc», ea propune a se in fiinţa eşcolt de intăia învă­ ţătură), şi anume in nişte lncăpert ce se aflau goale din casele bisericiI Sf. Spiridon Nou. Era vorba deocamdată numai de «o şcoală de fete externe, unde să se înveţe după metodul Iancasteriam, - cam ceia ce se învăţa in şcoala similară de Ia Iaşt. Aier era să fie însă un singur «În vă­ . ţător romlm, plătit cu 150 de IeI pe lună, şi ({Q femeie care să ştie carte şi să aibă ştiinţa de felun de lucrurt de minăs, locuind, ca şi dincolo, chiar in şcoală. Dar nu se găsită bant, şi acest Intăiă proiect, ca şi al­ tele care-I urmară, rămase zădarnic. Dacă a fost aier o şcoală de fete pentru sărace, cu pro­ gram practic, simplu şi folositor, aceasta se datoreşte Doam­ net lui Ştirbeiii, Elisaveta. La 1843 ea întemeia un institut de educaţie, pe care-I punea supt conducerea Germanulut [165] - 100 - Limburg. Vre-o sută de eleve se adunară la şcoala el. Abia la 1850, o a doua şcoală fu 'aşezată într'o casă din cu­ loarea de Negru. Şi într'una şi in cealaltă, se primiau fe­ tiţe între 9 şi '12 ant.: Cum se vede, slujise exemplul şcoli! ieşene de la Sf. Ilie, pe care o cunoştea de sigur doamna Ştirbeiu o .Moldoveancă. Legea din 1817 a lut Bibescu prevedea intemeiarea pen­ sionuluI oficial, pentru 12 bursiere, pe socoteala EforieI ca şi a bisericiI Sf. Spiridon, pomenind şi gîndul de a se mal face astfel de aşezăminte şi în alte părţi ale Principatulul. Anul 1848 apucâ însă şcoli de fete numaI în Craiova, Slatina şi Ploieşti, şi nu se pare că s'ar fi intemeiat altele după restabilirea liniştiî. Dorinţa revoluţionarilor de a mal face în Bucureşn cite o şcoală de fiecare coloare, afară de şcoala «Doamneţ cetăţenei Ştirbeiu» şi de a da cite o şcoală de fete fiecărul judeţ rămase zădarnică. Mal tărziu, sin­ gură primăria din Buzău face o şcoală de fete românească. In Brăila era numaI cea grecească, Întemeiată de binefă­ cătorii Peneti şi Zurmali, prin aniI 1840. Abia in 1859 din fondurile brlncoveneştt se fac cinci şcoli de fete in trei oraşe oltene (CerneţI, Tlrgu-Jiiuluî, Rlmnicu- Vllcit), pre­ cum şi in Plteşti şi Tîrgovişte. Supt Vodă-Ştirbeiu se alcătuise un proiect pentru lnte­ meiarea şcolit de fete a CirmuiriI, clădindu-se şi un local pentru douăzeci de eleve, parte cu bani! Eforiel Şcolilor, parte din venitul, închinat şi fetelor sărace, al mănăstirii Sf. Spiridon Nou. Deocamdată însă, se inchirie o casă a vestitulut bogătaş Manuc, pe strada cea mare a TIrgulul­ de-afară. în 1852 se făcuse şi lista pensionarelor, fete de ofiţerI şi funcţionarI, în vrlstă de 5 pănă la 14 anr, 9 ex­ terne se adauseră la bursiere. Dar, aducindu-se din străi­ nătate «institutriţe», direcţia se dădu d-ner Iacobson, con­ topindu-se dect pensionul Statului cu pensionul el cel vechiu. De şi se alesese lîngă Cişmegiu un loc pentru şcoala cea nouă, ea nu se Internele nicIodată. [166] - 166 :-:- La Craiova era mal de mult şcoala numită Lazaro-Otete­ leşanu, după cel doI ctitorI al et. Pentru conducere se adu­ sese Wilhelmina Dahlen. Aceasta plecă Insă de acolo, şi> veni la' Bucurestr, Numindu-se o directoare nouă, progra­ mul şcolit craiovene fu unificat atuncr cu al celei din Bu­ curestt. D-na Dahlen fusese înlocuită cu o d-nă Massenza, foastă profesoară la şcoala catolică din Bucureştt, apoi cu d-ra de Villeneuve. La. 1843 şcoala din laş! căpătase atîta desvoltare, Incit avea, pe lîngă cursul clancaatric», al claset 1 (cu 43 de eleve), un «curs normal 1» (cu 33) şi un «curs normal Il» (cu 17). Erau acum patru dăscăliţe de lucru de mină (şi o Elencu Boran, o Anica Poni, o Catinca Fabian) şi un nou profesor in locul preotului. Supt Caimacamul Vogoridi urmară Intemelerile de şcoli de fete (cu 2 şi 3 clase), pănă şi la Ocna, la Ismail, 'la Belgrad, sau la Tirgu-Frumos, cu putert date de şcoala centrală. Şcoala avea acum şi o clasă a VI-a şi «un curs­ de pedagogie innaltă in limba francesă»: elevele, menite să, fie «profesorese sau crescătoare» într'un sens mal .lnnalt, făceau practică şi in şcoală. Directoare era Francesa Elise­ Barbe Andree, cu tret profesoare, între care recunoaştem pe dona Boian; preotul Poienaru, de la vechea şcoală sturd­ zească, preda încă religia şi aritmetica; d-na Clara DoI­ nischi Stavschi păstra desemnul şi se adăogiseră încă tref profesorI. Şi Domnia nouă a IUl Grigore Alexandru Ghica veni cu un noii program pentru lntemeiarea de şco}! de fete. Po­ trivit cu dorinţele reformiştilor de la 181:8, se hotăria aşe­ zarea de şcoli primare in fiecare reşedinţă de judeţ, ince­ pind cu cele şese centre mal man ale -Moldovei, afară de Iaşr, unde erau să mal fie două şcoh, pe Ungă a lut Mihat Sturdza. Una din aceste şcoh era să se numească: Şcoala Centrală, şi acolo se adăugia, pe lîngă materii elementare- [167] - 167 - (intre altele, pentru lntăiaşt dată: «geografia şi istoria. pa­ triet»), pe Ungă canto şi lucrul de mînă, pe lîngă conta­ bilitate, şi «o limbă străină», care rămîne a se alege după nevoile timpului. La aceiaşi şcoală va fi un internat mal mare, unde vor sta qleve, care, după cursul obişnuit, acum de cine?' anl, vor mal urmă, timp de dol alţI anl, peda­ gogie şi, după citeva lunt de practică, vor fi şi ele în­ văţătoare. Şcoala Centrală a trăit încă multă vreme în vechea 'clă­ dire din marea grădină, cum te urcî la Sărărie, şi profe­ soarele din vechea generaţie moldovenească aii plecat toate de aici, IX. Femeile în literatura romantică. Nici la cel d'intăiti romanticî, figura clară, luminată de un curat sentiment, a iubitel nu apare. Poesia de iu­ bire a lut Grigore Alexandrescu se ţine intre nelămurite . rlvnirt către vedenii ce nu se coboară niciodată, şi com­ plimente in ton prosaic. Cirlova, de şi ofiţer, are în vedere mal mult ruine de trecut si steagun de viitor. La Rosetti tînăr e lnsă, supt inriu�irea demonismulul byronian, o ură pornită din iubirea hatjocurită şi straşnice blestemurt pe urma necredincioaset. «O singură cunună ne-ar fi în­ cununat», strigă el aceleia pentru care uitase o clipă cele «trei blondine» şi «cincl oacheşe» necesare 'permanent vieţi! sale sentimentale. Boliac nu înseamnă nimic în lirica de iubire. Iar la Bolintineanu in fiecare bucată de dragoste e acelaşi chip de o frumuseţă şi o frăgezime ca a figurilor ce impodobesc cutiile de săpun. K umaI prin cintecul de iubire, pe rind sfios, plin de nă­ dejde, triumfător, zguduit de temere, desnădăjduit, înse­ ninat pe incetul după pierdere, al lul Vasile Alecsandri către Elena Negri, prietena, iubita şi cea «pierdută in neagra [168] -168 - veşmcie», lirica românească a dobindit o superioară va­ loare morală. Sora luî Costachi Negri, crescută la laş! şi la moşia părintească din Minjina, într'un mediu stăpînit de poetica prietenie a lut Conachi, avea lnsuşirt sufleteştl care o făceau vrednică de o astfel de simţire a unul astfel de om. Se stinse la Constantinopol, in 1840, lăsînd amintirea pe care poetul iubit a făcut-o neuitată. De acum lnnainte afară de legătura, pe care nu o va putea mărturisi, cu Mărgă­ rita, sotia altuia, Alecsandri nu va mal face, ajuns poet de salon, decit dibace complimente innaintea acelora care încap cu tot sufletul lor în saloane. . Fiicele cluî Doxachi Hurmuzachi, ca d-na .Elisa Sturza de la Dulceştt şi Eufrosina, mama poetuluI Petrino, au lnrlurire asupra scriitorilor ereî nouă, iar peste Milcov Anicuţa Manu, născută Ghica, soţia lut Ioan Manu, a Iost ocrotitqarea sta­ tornică a literaturii romănestl : el i-a dedicat Eliad cea mal frumoasă poesie a sa, Zbu;ătorul. În familia Mavrocordat din Iaşl, iubirea pentru carte şi artă era o mindrie a tu­ turor membrilor el. x. Şcolî nouă şi partea nouă a femeilor îa viaţa neamului. Legea din 1864 crea şcoll de fete în oraşele de reşedinţă, cu o directoare şi o singură profesoară, avînd apot pro­ fesori de canto şi catehism; 'satele cele marI singure erau să aibă o scoală de fete deosebită. In resedintele cu liceie . . . vor fi şi cşcolt secundare de fete», cu directoare, «supe- rioare de clasă) şi profesoare sau profesori. O singură limbă modernă, «după alegere», va fi obligatoare: pedagogia se va preda în anul din urmă, pentru viitoarele profesoare numar. Toate aceste şcolt vor fi internate, cu stipendil şi plăn. Scopul de căpetenie e mărturisit a fi acela de-a da cinstitutrice» «şcolir secundare». [169] - 169 - Era, cum se vede, o lege cu totul greşită, care mărge­ nil cunoştinţa de carte mal innaltă la fetele care puteau plăti sau la un număr restrins-de bursiere. Ea amesteca şcolile normale ale profesoarelor şi invăţătoarelor cu şcolile pentru capătarea unel cultun mal deosebite, fără scop practic, şi silia oarecum pe toate fetele o concura la slujbe.' Se uita necesitatea unul pension de lux pentru fetele bogate. Se lăsa pe planul al doilea învăţarea limbilor pentru cetirea in original a mal multor literaturL Se despreţuiau (j. «artele de agrement»: danţul, canto, pictura. Gospodăria, vechea couhnie», cusăturile dispăreaii. In sfîrşit, un program greşit inrăi lucrurile, impunind fetelor aceleasi materii ca si băietilor. . .. Era un singur cîştig: această şcoală innaltă păstra ca- racterul romănesc în toată deplinătatea lut Din lupta intre sistemul muntean Irances şi cel moldovenesc naţional,­ acesta invinsese. In această vreme, a doua jumătate a veacului trecut, nu şcoala formează scriitoare, ci ele datoresc îndemnul lor de a se manifesta literar unor lmprejurărt exterioare. Astfel d-ra Matilda Cugler (născută in 1853), imitatoarea fericită a lul Heine, creşte intr'o familie german}, iar Ve­ ronica Micle (născută la 1853 din părinţi ardelenl, Cim­ peanu), innălţată prin iubirea pentru Eminescu, creatorul poesiet lirice cu puternică pasiune şi inţeles mistic, răs- .punde cîntărilor lut, fără care de bună seamă sufletul el superior ar fi rămas mut. Iulia Hasdeu, spirit de o ui­ mitoare bogăţie pentru vrîsta el, Elena Văcărescu, stăpl­ nitoare pe deplin a retoriceî poetice Irancese, datoresc scrisul lor creşteril în Paris, căruia-I şi aparţin literar. Tot astfel, cu mult innainte de ele, Dora d'Istria, fiica Ba­ nulul Mihat Ghica şi a unei Faca şi soţie, separată de fapt, a unul prinţ rus, femeie cu un superior talent de asimilare şi de compilaţie, care a scris istorie, călătorit, consideraţit [170] 170 - filosofice, sociale, morale 1, in limbile francesă şi italiană, nu aparţine naţieI noastre, fiind un produs al cosmopoli­ tismulut liberal şi romantic de la 1840. Şcoala dădea doar institutoare ambiţioase, care îmbrăcau banalităţl in versurl şi presă fără adevărată frumuseţă şi energie, puind totdeauna pe planul lntăiu revendicările, destul de ridicule in starea noastră culturală, socială şi politică, ale cfemeiî romine» 9. Înriurirea acestor idel in straturile de jos ale societăţi! se poate vedea in eroinele­ cetăţene ale lul Caragiale. în sfirşit predicarea ideilor socialiste de Contemporanul din laş! aduce cu sine şi apărarea drepturilor «femeil» in genere, fără deosebire naţională, după formula aceste! şco Il de cugetare. Doamne şi domnişoare scriu cu îndrăzneală în paginile revister ieşene, ma! mult polemică, uitind mal cu totul reserva cuvenită sexului lor. în stil popular, cam neîngrijit, a publicat multe povestiri, dintre care unele nu fără interes, dona Sofia Nădejde, o autodidactă stărui­ toare. în Ardeal şi Ungaria exemplul Saşilor îndeamnă la scris femer de o cultură deosebită, ca d-na Constanţa Dunca, autoare de articole morale, in generaţia veche, şi, în cea de acum, altele, de un talent literar real, ca d-şoarele Lucreţia Suciu, Maria Cunţan, Maria Cioban şi Ecaterina Pitiş. Povestirile doamnet Constanţa IIodoş nu sint inspirate de mediul femeiesc de la nor. Un întreg şir de poete au astăzl locul lor în literatura romănească din Regat. Maiestria neintrecută a dicţiuniî, mlădierea joculuî, arta înfăţişări! fac, în teatrul nou, gloria, d-neî AristiţalRoma­ nescu. 1 Despre femeile in Orient, despre Sviţ. ra, despre călugăria răsări­ teână, despre AlbanesiI in Romănia, etc. 2 :llaria Flechtenmacher, Eufrosina Homoriceanu, etc. [171] '171 XI. În c hei ere. Vechea stare de lucrun, dăunătoare pentru rolul pe care femeile ar trebui să-I joace in viaţa socială, morală şi cul­ turală a naţieî, Inriureşte însă şi pănă astăzt învăţămîntul fetelor la nor: relele de atuncl au urmări pănă astăzt ; cultura femeiască ce se dobîndeşte prin şcolt nu poate scăpa din acele vechl cătuşe. Căct e vădit că şcolile de fete nu pot fi. decît de patru felurl, care nu trebuie a se amesteca: Şcoli de lux, pentru bogaţl, ale căror fete n'au dreptul de a se înstrăina, în chipul, cu adevărat scandalos, care re­ voltă aatăzî, precum ele n'ar/, dreptul de a primi o cultură religioasă străină de legea tamiliel şi a ţerir.lor. Şcoli de carieră pentru ca să ajungă cineva la un loc in învăţămînt. Şcolt (le meserii, pentru a putea inlocui pe străint şi în meseriile exercitate de femet. . Şcolt de cultură in adevăr femeiască: cultură a inimil, cultură a sufletulut îmbogăţit şi făcut mal fin, mal ales prin literatură şi artă, cultură practică, din acea veche cul­ tură, despreţuită azt, a anilor 1830, prin care femeia poate fi în adevăr mlnglietoarea bărbatulut obosit de lupte, mama unor copil pe cari e chemată a-i pregăti pentru viaţă, stă­ pîna adevărată între cele patru zidurl ale casei sale. AstăzI n'avem, în învăţămîntul de Stat ca şi în cel par­ ticular, niciunul din aceste tipun, care-şl au fiecare rostul lor, curat, desfăcut de amestecurr., ' De aici resultă că: a) Şcolile de lux le caută bogaţiî, cum am spus, in străi­ nătate sau la călugăriţele francese şi germane de la nor, b) Şcolile de meseril sînt încă mal mult o formă zădar­ nică, fiind copleşite ne carte teoretică. [175] In mănăstirea Suceviţa atîrnă de ,bolţt o cutie de argint \ în care se cuprinde o coadă groasă de frumos păr casta­ niă-deschis. Cutia nu poartă nicîo insemnare, dar toţt ştiu să spuie că acesta e prinosu1 Doamnei lut Ieremia Movilă, dat ctitoriel soţulut el in clipa celel mal mart nenorocirt tii celei mal adlncl ruşini. Incheind povestirea luptet de la Dracşanr, din 1615, care aduse stingerea Casel lut Ieremia­ Vodă, Miron Costin, care n'avuse prilej să vadă pe ambi­ ţioasa învinsă, căzută în mlnî duşmane şi batjocurită, dar care putuse auzi povestirt induioşate despre mărirea, trufia, . neastlmpărul şi groaznica et cădere, lnseamnă : clară Doamna ia mare ocară au sosit; de care singură a mărturisit cătră boierl : trecind cu carul, au văzut pe boiert, şi lăcrămlnd au zis: «Boieri, boierr ' ruşinatu-m'au păglnul.» Aceia care pierdea astfel pentru totdeauna .ortce rost pe Iume, ortce legătură cu lumea creştină, pe care o tulbu­ rase de atitea ort, chemind pe Turcl asupră-I prin provo­ cările el, e fără îndoială una din marile figurl tragice ale trecutulut nostru. De la Chiajna, fiica isteţuluî Petru Ra­ reş şi soţia slngeroaulut ccioban» de măcelărie Mircea, nu etătuse una ca dinsa Ungă un Domn al nostru. Cu Chiajna tii samănă ea: ca şi nepoata de fiu a lut Ştefan-cel-Mare ea venise prin căsătorie intr'o ţară străină, care n'avea de ce s'o iubească, găsind însă, in locul straşniculut bărbat domnesc al aceleia, un blajin boier gras, gros la minte, incet la faptă; ca şi dinsa ea îşt petrecu la mormint soţul, 1 V. p. 93. [176] • 176 - rărslnd lacrămt de minie impotriva soarter care o ame- - ninţa cu pierderea puterii şi stăpîniriI sale; ca şi Chiajna ea se gindi Încă de a doua zi la Domnia el de fapt supt numele fiilor; ca şi mama lut Petru Şchiopul, Doamna Eli­ saveta avu odrasle care nu erau in stare a merge de sine pe -lume, şi astfel in Scaunul Teril rămase ambiţia el; ca şi înnaintaşa in energie vitează, ea ajunge prin oraşele tur­ ceşn, fără să poată păstra însă ca aceia demnitatea unet văduve de Domn creştin, cu trecere pe Ungă cel mart al Porţiî şi in stare să aducă mazilit şi ridlcărt in Domnie pentru folosul celor din trupul său. 1. Nu ştim sigur cind s'a insurat Ieremia Movilă, Intr'o vreme cind acest boier inrudit cu Despoţil slrbr, prin Doamna lul Petru Rareş de sigur, şi prin Ruxandra lut Alexandru Lăpuşneanu, fiica el, nu visa poate de Domnie, care era a urmaşilor dinastie! întemeietoare a Moldoveî. Ioan Movilă, tatăl său, lntovărăşise, dacă .se poate tălmăci astfel mărturia genealogistulut polon Okolski, pe Alexandru Lăpuşneanu în campania din Ungaria care aduse din nou in stăpînire pe văduva lul Ion Zăpolya, Crăiasa Isabela; după intoarcere el se însură cu cvlăstarea Despoţilora : .1 ce spune Okolski despre «iubirea şi cinstea li ce căpătase in «neamul Hunyazilora, isprăvit atuncî, vine neapărat din­ tr'o confusie. Nu e de mirare decI că Ieremia, fiul cel mal mare al luî Ioan, care poartă un nume puţin obişnuit la noI, nume din Vechiul Testament, la care se îndreptau pentru bote­ zurt mal mult Slavil din Balcam, inrluriţI de vechiul lor bogomilism, - îşI luă şi el soţie de la Ungurii din Ardeal, ca puţinI dintre boierit noştri, deprinşt a se Însura in ţară, ciştiglnd şi moşii nouă la nuntă. Tot Okolski ni spune că el a luat pe 0:0 fată din Ardeal, a unul fruntaş din nea- mul Csomortany».. / , I \ [177] - 177- Acest neam de nobilt ardeleni, această seminţie de ne­ mesr se intilneste în Ardealul veacului al XVI-lea si are - - . • Iese şi strînse legăturI cu ţerile noastre. Ieremia a putut , care umbla «cu zilele a mînă». Astfel, cind se făcu ieşirea de la CucutenI Ungă Iaşî, in fruntea nemulţămiţilor era Logofătul Nichifor Bel­ diman, care se întilneşte pănă la 1-iu August 1615 in dregă­ torie, Vornicul Bărboiul, al cărut adevărat nume pare a fi fost Ursu, celălalt Vornic, Mlrzea, omul lut Mihat-Vodă, de care se ţinea tagma ostăşească a «Mlrzeştilor», Hatmanul Sturza, Vistiernicul Boul - acesta un fost Vistiernic, căer Vistiernicul in activitate era Costachi Roşea, alt om nou. Oastea cu care se putea apăra Tomşa se alcătui în pripă din dărăbanI-cari, pentru plată, căl cară jurămîntul ce fă­ cuseră cu slujitoriI ceilalţi -, din Ieşenl «strigaţl in leafă»­ Joppecourt mal adauge că tlrgoveţilor Scaunului domnesc Ii s'ar fi dat scutire de bir -, adecă; negustorr, «slugile neguţi­ torilor» şi vagabonzI, e oamenl nemernicr», apoi din citeva «steagurI de călăraşi», care veniseră din Ţara-de-jos pentru a ti trecute in revistă de Domn, după un obiceiu stră­ vechiu, care se zicea in vechea noastră limbă militară: «căutare». Pe urmă şi slujitorit boierilor trecură la Vodă, pentru că dădea banI. La «Fîntîna luI Păcurar», de unde s'a numit mahalaua Păcurarilor, bogăţia şi lndrăzneala, vi­ tejia personală a lut Ştefan-Vodă biruiră, Dintre răsculaţi, numar Bărboiul însă şi fiul său plătiră cu moarte. Cellalţt fugiră peste MiIcov, unde Radu Mihnea, Domnul muntean, [201] ·1 il li II - 201- socoti că are dreptul să-t primească. Mal tărziă lnsă, cind Tomşa era acum numar un fugar, Turcii, la Ţarigradul cărora în vinşil merseseră cu jalbă - Radu ar fi dorit să capete Moldova pentru «coconul» său, Alexandru -, II dă­ dură în mină, cu ceauşt, la Focşani, şi indată trupurile descăpăţlnate fură zvlrlite in apa Siretiulul din porunca be­ ţivulul Domn. Lupta din margenea Iaşulut trebuie să se fi dat in toamna anuluI 1615. In zădar luă Ioan Danilowicz, Voevod al Ru­ sier, măsurI pentru ca Doamna Elisaveta, care strlngea trupe in provincia Haliczulul, cu fiul el, să fie impiedecată de a provoca şi mal mult pe Tatarl printr'o năvălire a el' in Moldova. La 1-iu Octombre Petru, plrcălab de Hotin, care, lmpreună cu Gheorghe Balş, al doilea Logofăt, Inde­ .p1inise In 1614 o misiune la Polont, trăda către MovileştI, -dlndu-li fără impotrivire Hotinul, unde se strigă Domnia cea nouă a lul Alexandru-Vodă. La 6 Octombre oastea menită să cucerească Moldova pentru «dreptul-moştenitor», oaste a cărit stringere căutase a o împiedeca Polonia ofi­ cială, pleca spre Iaşî, La 22 Novembre trabanţil cel frumoşl al lut Tomşa, cu haine de Flandra, ţilendreş (fl('indrisch), cu ceaprazurl, cceprage» şi nasturt de argint, cu Iăduncile acoperite tot cu argint şi cu 'pene de argint la comănace», erau zdrobiţi la dealul TătăreniIor Ungă IaşI de Polonii luI Alexandru, pe cari-I comanda cumnatul său Wisznie­ wiecki şi un alt nobil polon de pe Ungă hotar, Samoil 1\.0- recki, care era numai peţitorul Domniţet Alexandra-Eca­ terina. Oastea de strlnsură, venită de silă, fugi. Tunaril în­ dreptară greşit cele douăzecl de «puşti» ale luî Ştefan-Vodă. La 24 lanuar 1616 oastea lut Tomşa, care nu se lăsa uşor, suferia şi definitiva infringere din partea lut Korecki, .care-şi pusese tabăra la TecuciU: fostul Domn al MoldoveI avu abia cu cine să fugă spre Brăila. Răsculaţil din Orheiu, cari nu voiau pe Polo nl in Moldova, pentru că-r prădaseră [202] - 202- Cazacir, şi se uniseră cu Tatari! pent-u a-l izgoni, fuseseră biruiţt de Wiszniewiecki. Numat atunct se întoarse în Moldova Doamna lut Ieremia, cu fiica el încă nemărit ită, şi începu vesela viaţă de Curte. Ea fu întreruptă de moartea JuI Wiszniewlecki. Acesta, care, ca Rutean, era de lege ortodoxa, fu împărtăşit în post de un preot rom in, şi preotul, inţeles cu Tomşa ort mal curind cu Gavrilaşcu, fiul lut Simion, care nădăjduia să fie Domn şi era mult mar dorit de ţară, amestecă, se zice, otravă in cuminecătură; vinovatul, sau calomniatul numar, fu ars leglt de un jeţ, şi in această cruzime se poate vedea minia răsbunătoare a Etisaveteî. Trupul lut Wiszniewiecki nu fu îngropat in 1 lşl, ci trimes acasă, unde soţia îl găsi locul de inmormintare in vre una din bisericile de pe mo­ şiile familiel, Peste citeva zile, in Februar, Doamna hotăra retragerea spre Hotin, lnnaintea lur Sch mder-Paşa, atotputernicul paz­ nic al graniţeî, care innainta spre Moldova. Acolo stătu Alexandru- Vodă, cu familia, Curtea şi oastea, plnă prin Mart-April. Supt zidurile cetăţii ea putu să vadă in sfîrşit infringerea Tat irilor Tomşer, pe care Turcii îl lăsaseră in Iaşî fără a mal veghiă asupra DomnieI luî aşa de nesigure. în Hotin se auziră cîntecele de bucuria care fuseseră auzite cu citeva lunt in urmă la Iaşl, «şi Doamna cu jupănesele eI» se lmpărtăşiră da ospeţele războinicilor. A doua zi Ko­ recki serba nunta lut, pe cind Tomşa ardea cele «22.000», de case ale Iaşuluî şi fugia spre Milcov. Peste citeva săp­ tămlni in sflrşit Alexandru şi Korecki erau l..t Buzău, şi el nădăj-luiaă să poată da lut Hadu Şerban această Ţară-Ro­ minească, gata de supu!lere. Radu Mihnea, aşezat în tabăra de la Ploieşti, nu cuteza să se mişte impotriva năvălitorilor. î'l curind Korecki su­ puse din nou pe Orheient şi urmări p� pribegi plnă supt zidurile Cetăţi1-Albe. [203] r j ) I -203 - Dar, cind Schender, cu lbrahim de Silistra, veni Ia Tîr­ govişte pentru a face cunoscut lut Radu-Vodă că Sultanul' l-a mutat in Moldova şi oastea-i Innaintă spre Milcov, Eli­ saveta se lăsă inşelată de minciunile Turculut, care o asi­ gura că vine numar ca să aducă lut Alexandru- Vodă caf­ tanuL Hatmanul polon Zolkiewski fu şi el amăgit spuindu­ i-se că, fără dşar şi poate, Moldova are să fie a lut Gavrilaş Movilă, ocrotitul său. Cazacilor li se dădură ban! pentru a-l smulge de supt steagurile lut Alexandru, iar Hatmanul Bucioc se îndreptă, cu 2.000 de călărt, spre Mihnea, Abia cind Tataril ajunseră lîngă hşl, ochit piuă acum in­ tunecaţt de viclenia lut Schender văz ură primejdia; de o săgeată fu rănit Gheorghe Potocki, nepotul celut ce zăcea in temniţă la Constantinopol, şi el muri peste citva timp. Oastea turcească goni din Cotnari pe ostaşit Movileştilor, cari se retrăgeau spre H »tin. Korecki fu atins la picior şi in spinare de săgeţI tătăreştt. Doamna şi fiica el se afl n1 intre fugarl,-abia vre-o şese­ mîl de oamenl. B .icioe li tăie calea intre Cotnari şi Boto­ şant, in marginea satuluI Dracşanilor, cu iazul cel mare. Muntenii se aşezară la dreapta; Turcit veniau din urmă; la stinga era codru adînc. Schender ceru căpeteniile; după ce tunurile turceştt vorbiră, trebui să se aj ungă, noaptea, la o capitulare. Astfel Alexandru, B igdan, Doamna ajun­ seră in mina Turcilor; Korecki, descoperit, avu aceiaşt soartă; Domniţa Alexandra fu dusă de Tatan la Cetatea­ Albă, unde născu un fiu. Miron Costin zugrăveşte scena marit nenorociri a Movileşti­ lor: Doamna Elisaveta prinsă, pîngărită, strigind a doua zi, in­ nebunită de ruşine şi minie, innaintea boierilor acele cu vinte straşnice : «Boierl, boieri, ruşinatu-m'au păglnul». Un Agă o tiri cu dinsul in Constantinopol, şi uşile ferecate ale unei case turceşti se lnchiseră pentru totdeauna in urma el. «Au căzut după un Agă turc plnă la moartea ei», scrie Miron Costin. Un [204] - 204- nobil din suita Trimesului german zugrăveşte astfel Intra­ rea în Capitala turcească a roabei desnădăjduite: eLa 25 Septembre s'au dus la Seraiul împăratului tur­ -cesc, pe d'innaintea case! noastre, patru steagun, după ele mulţt Polonl şi intre dlnşit un călugăr, legaţt laolaltă ca nişte clnt, apor citeva trăsurl pe care stăteau bolnavi şi do! trlmbiţaşl cari trebuiau să sune din trîmbiţe, şi încă mal in urmă o doamnă nobilă, pe care o serviau, cu dot .fil al el, in virstă de vre-o nouă, zece anl, intr'o trăsură acoperită. Fuseseră bătuţl şi prinşt de 'I'atarl, cari, cu in­ voirea Impăratulut turcesc, şi ca să se poată răsbuna puţin pentru Cazact, năvăliseră in Podolia (sic). Prinşil au fost trimeşî la Bagno (fr. bagne; temniţa gaJerienilor) şi apot 'la Galere. Iar Doamna a primit legea imamilor, adecă cea mohammedană, lmpreună cu amlndol fiiI el, şi apoi a fost dusă intre femeile lmpărăteştr, Fii! Însă au fost păstraţr in .Seraiul Impăratulut. Cel mal mare, cind l-au intrebat dacă vrea să se facă Musulman, a răspuns că, dacă maică-sa face aşa, şi el o va urmâ.» IX. La Ustie se aşează apor, - după căderea fiulutei, Miron Vodă Barnovschi, inrudit cu Movileştil tocmai printr'lnsa,­ o altă Doamnă Elisaveta, care păstra legăturile cu Stavro­ pighia din Lemberg. Ana şi Maria Movilă, măritate amin­ două in Polonia, vinduseră moşia lut Miron Barnovschi, şi cea d'intăiă a răscumpărat. o poate după moartea acestuia, aşa cum se prevedea in diata JuI. Gaşpar Vodă Gratiani liberă pe Potocki, citva timp după ce Korecki găsise mijlocul de a scăpa singur; Domniţa cea mal mare, văduva lut Wiszniewlecld, creştea copilul pe care-l numise, după tatăl el, Ieremia; el era să fie tatăl unul rege al Poloniet, Sora el Ana se mărită cu un Przrembski, apoI cu un Czarnkowski ; ce! doi din urmă soţI al acestet femel straş- [205] I C r i - 205- nice, despre care s'a vorbit mult răii ca pedeapsă pentru' cite uneltirI politice făcuse şi cită zavistie sămănase, - o­ adevărată icoană a nenorocitel sale mame -, fură Vladislav Myskowski şi Stanislav Potocki, Maria Potocki, cara se împrumuta cu bani şi argint de­ la ruda el Miron Barnovschi, luă după moartea celui d'in­ tăi ii bărbat pe Nicolae Firley, Voevodul de Sandomir. Ea păstra legăturI cu Moldova: la 17 Iulie 1634, simţia nevoie' de rugăciunile preoţilor legiI sale de la început şi celel adevă­ rate şi, astfel, printr'o scrisoare al căriî text grecesc e de mîna călugărilor de la mănăstirea Aron- Vodă, închinată la mănăsti­ rea din Chalke în Insulele Principilor, «Maria Firleiowa, 'Y. S.», adecă 4: Voevodeasa de Sandomir», care avea în pe­ cetea el bourul moldovenesc, dădea o sută. de leî pe an, «pentru ca să fie pomenită la Sfintele Darurl, ea şi copiil el». Stăplniâ încă, poate, acele moşiî, cu sate, pe care i le dăduse Ieremia la nunta el cu Potocki şi pe care Vasile Lupu găsise cu cale să le «aprindă». - într'un tlrziii, cînd şi Domnia lut Vasile încetase, neas­ timpărata Domniţă Ana se gîndise a pune in Moldova pe «un frate al el, care, tiind trimes tînăr la Constantinopol; fusese hrănit in legea musulmană, dar ţinea la cea gre­ cească», in care se născuse. Nu pare a fi Alexandru, care ar fi fost' amintit altfel, ca unul ce fusese Domn; singură­ aflarea acestuia in Polonia ar fi făcut, de sigur, mult zgo­ mot. Trebuie să se vadă prin urmare în acest candidat la, Domnie din 1655 Bogdan, cel mal tinăr fiii al Doamne!' Elisaveta, rămînînd ca fratele său mal mare să fie acela care peri de pe urma circumcisiel. Bogdan fusese un timp, ,în slujba Sultanului, ajungind şi Capugi-haşă, «căpetenie­ a Porturilor». Trecerea luI în Polonia se făcu în aşa de mare taină, incit Miron Costin n'o ştia cind, pe la 1660, îşl scria cronica. Mormintul luI Bogdan Movilă trebuie să se afle pe vre una din moşiile familieI Potocki. O intrebare se pune ; [206] - 206- 1ntr'o vreme cind mormintele erau lncunjurate de o ingri­ jire aşa de pioasă, puteau lăsa fetele încă in viaţă ale Eli­ savetel şi acest fiu care se intorcea in Creştinătate oasele mamel lor in vre-un profan cimitir al Musulmanilor? Poate că nu. Şi poate că izbutiră a le căpăta ori răscum­ păra. N'ar fi de mirare atuncr ca şi acest mormint să se descopere cindva, afllndu-se prin inscripţia de pe dinsul şi ultimele imprejurărî din viaţa unet femel cu lnsuşirt neobişnuite, care, mal presus de crimă şi mustrare de cu­ get, a lăsat in istoria Moldovel urme adlnct prin care a curs mult singe, al celor mal bune neamuri de boiert ro­ znlnl, [207] 1. Scrisori de Doamne. I. ECATERI:: ea nu poate fi ac. astă testatoare. Dar fn pomelnicul de la Biserican! apare ca sotie a Stolniculul Safta. Dacă Safta nu e acea Moldoveancă, ea poate să fi dat soţulul ei mosia Afumaţi!. In testamentul el, pe care-I dăm mal sus, redactat la 29 Iunie 1719, de popa Sava, cind era «rămasă la atita străinătateJ-se vorbeste de «fiica» el Stanca, spre care se indreaptă, - ea are un fiii, Dinu, Dinicu; e i'nsa nora el, văduva lui RădtLcann, şi ştim că Stauca a Bălaşei ţiica lui lorâachi CUI�tacuzin{) ,ul 212 f i L ;i • 1\