[1] , j 1 I 1 ,1 t [2] PREFAŢA Acum patru ani tipăriam, cu cheltuiala d-Iuî Al. Callimachi, o Istorie a literaturii romîne in secolul al X VlIJ·lea, sau mar bine de la 1688 pănă la 1821 l_ Ea cerceta produse literare alcătuite Într' o limbă, despre a căref formaţie şi dezvoltare n'aveam să mă ocuPI şi se opria În momentul cînd se iveşte literatura de imaginaţie şi poesia. M'am crezut dator să urmez cercetările mele şi înnainte de 1688 şi după 1821, pentru ca astfel Întreaga noastră litera­ tură să se înfăţişeze în lucrări întipărite de aceleaşf idef stă­ pînitoare şi ţesute după acelaşi sistem. Mi-am propus astfel să dau mal întăiu Istoria literară a veacurilor de la inceput, În care s'a Înjghebat, prin muncitori din toate Ţinuturile Romi­ nimiî, o limbă înţeleasă în toate, şi de care aproape două vea­ cur I, pănă la rătăcirile de acum cinclzecf de ani. nimeni n'a cutezat să se depărteze; să arăt formele, tot mai desăvîrşite.: în care s'a strămutat pentru toată lumea acea literatură reli­ gioasă cu care Încep toate popoarele creştine. Apoî era să duc innainte firul, Înnodat, dar nu rupt, de mine la data de oprire 182 r, pentru ca să însernn cu toată nepărtenirea, şi În deplina cunoştinţă a motivelor, împrejurărilor contempo­ rane şi urmărilor, mersul, lupta Între sine, biruinţa viitoare şi Încetarea curentelor în veacul al XIX-lea Întreg. Astăzf pot da cetitorilor , acelor cetitort cari au primit cu bucurie, ca un lucru folositor, sali une ori şi cu iubire, ca un lucru frumos, Istoria literaturii în 7Jeacul al .\- VfJ I-Iea, un vo- , Bucureştl, Minerva, 1901, 2 vol . �i o broşurii de tablă. [3] CAPITOLUL I LITERATURA RELIGIOASĂ ÎN VEACUL Al XV-lea. CĂR11LE SFINTE ŞI MIŞCAREA HUSITĂ. SCRIERI BOGOMILlCE. 1. GENERALITĂŢI. Începutul literaturii romăneşti e nou, dar nu mai nou decît al literaturilor acelor popoare de care sîntem încunjuraţL Din potrivă, se întîmplă ca nOI să avem unele cărţi mal răpede şi mai deplin decît cutare din aceste popoare pe care mai pe urmă împrejurări prielnice I-au dus la o mare înflorire culturală şi literară. În multele veacuri de luptă, şi roditoare şi stearpă, care alcătuiesc evul mediu, - vremea de distrugere, creare şi pre­ facere, - viaţa spiritului omenesc are forme particulare. Se În­ cepe în toate părţile Europeî cu scrieri În acele limbi' care puteau fi întrebuinţate singure pentru a îmbrăca gînduri În­ nalte şi simţirI deosebite: latina în Apus, iar, în Răsărit, gre­ ceasca. Poesii, poeme, cronici, tratate de ştiinţă, toate imită de o potrivă aceleaşi genurI din moştenirea lăsată de anti­ citatea măreaţă şi strălucită. Peste vre- o patru veacurf numar. () altă limbă, o limbă barbarii, cîştigă dreptul de a servi drept veşmînt al operelor literare: limba slavonă veche, mulţămită acelor înioitorî îndrăzneţi şi fericiti, Chiril şi Metodie cu şcoala lor, în cari Slavii din toate ramurile şi din toate te­ rile cinstesc pănă astăzi pe întemeietoril comunităţii literare slave. În limba deosebitelor nearnurf pe care le adusese vîntul cel mare al năvălirilor, ca şi În limba latină decăzută, simplificată, [4] 4 VEACUL AL XV-LEA nesupravegheată, împestriţată şi barbarisată se alcătuiesc numai cîntece de războiu, cîntece de dor şi cîntece de glumă pe care nu se gîndia să le scrie nimeni, fiindcă le stiau toţi aceia cari aveau interes să le cunoască şi găsiau plăcere să le cînte. Ele veniau fără pregătire în inima oamenilor şi se pierdeau după cîtva timp, fără părere de rău, fără nicî-o silintă de a le cruţa prin scris de peirea, neapărată altfel. Era astfel o literatură de consumaţie, din care tradiţia nu păstra nimic. Ce se cuprindea într'însa ne putem închipui după sufletul, cunoscut prin alte mărturii, mult mai nouă, al acelor popoare şi după împrejurările În care ele trăiau atunci. Dar cunoaşterea de-a dreptul, precisă şi sigură, e pierdută pentru noi, cari putem afla orfcind prin cetire lucrurile, de sigur mai puţin vrednice de luare aminte, care s'au turnat \, în bronzul greoiu al limbilor învăţate. Avem în ierbariul li- I terar plantele de seră, pe cînd podoaba de Maiu a cîmpiilor! a perit cu acele primăverî îndepărtate care i-au văzut înflo­ rirea. Scrlindu-se numai în limbile învăţate, scriitori au rămas să fie numai acel cari le stiau, El erau puţinii pe cari nevoia mes­ teşuguluI lor îi silise să înveţe aceste limbî : preotul, teologul, care studie mai târziu la Universităţi. Literatura s'a dezvoltat! decî după aplecările şi gusturile acestora; afară de cronici, ea înfăţişează dezbateri-necontenite, pline de imprumuturi şi de cita ţii, asupt-a unor puncte de filosofie religioasă care sau nu se pot descurca sau n'aduc nicIun folos cînd sînt lămu­ rite. Spiritul viu, Înnoitor, care înnaltă şi îmbogăţeşte mintea şi inima omului, nu sufla încă nicăirf. În ţerile Apusulat începură a se scrie în veacul al XIII -Iea abia, nouă veacuri după ce căzuse Roma, poeme în limbile vulgare, care cîntau \ despre .eroii adevăraţi sau închipuiţi ai vechilor lupte cavalerestf: Ar tur din Britania, Carol-cel-Mare bătrînul Împărat şi v?inicif acelor timpuri pierdute În zarea de aur a asfinţitului. Cîntărett rătăcitor! purtau aceste poveştf armonioase de la o poartă zăvorîtă de castel la alta; fiindcă mulţi găsiau plăcere să se cufunde în raiul vitejiilor fără ca trubadurul sali truverul să fie la îndărnînă cu lăuta şi graiul [5] GENEHALITĂ1'I 5 său deprins şi fiindcă tot mar mulţi din lumea bună a tim­ pului 'ştiau acum să cetească, s'au pus în slove cîntecele de vi­ tejie (chansons de geste). Cutare cavaler simţitor şi cu vorba Înflorită, bun cîntăreţ şi amorez vorbareţ, prinse pe acelaşi timp a-şi spune şi el bucuria şi durerea, amintirea şi dorul în limba pe care toţi o ştiau fără să fi urmat la altă şcoală decît la dulcea şcoală a mamei. Aşa se născu pentru �cele popoare mai fericite o poesie lirică şi o poesie epică. Prin ele limbile vulgare se desăvîrşiră aşa de mult, încît în veacul următor ele putură fi întrebuinţate în negociaţiile politice, unde vorbele trebuie cîntărite şi nuanţele cugetării bine păs­ trate, în poruncile regilor, în ştafetele dregătorilor, în dez­ baterile Adunărtlor, încă mai de mult cronica trecuse la mai multe popoare şi în limba poporului, şi pănă la 1400 ea dă­ duse la Francest trei mari scriitori: Villehardouin, Joinville şi Froissart. Pe timpul cînd Joinville povestia la bătrîneţă. în limbăn��y.!1 franţuzească, despre vitejia, bunătatea şi marea credinţă în Dumnezeu a sfîntului rege Ludovic, Toscana dădea Italiei pe Dante şi făcea din dialectul el limba statornică a unei mari literaturf glorioase, care e şi cea mal veche şi cea mal bogată din Europa. Răsăritul a fost cu mult mai răti împărţit: şi Răsăritul greco-slav şi Răsăritul Ungurilor şi Polonilor, de limbă lite­ rară şi religioasă latină, şi noi, cari ne aflam Între unii şi alţii, cari luam, în toate privinţele, şi de la unit şi de la alţiî, cari ne aplecam cînd către unii, cînd către alţii şi cari n'am găsit decît pe la 1400 conştiinţa despre ce trebuie să fim şi despre drumul care duce către ţintele noastre deosebite. Aict nu sînt nicf cîntece de vitejie, nicî tînguirl şi imnuri amoroase ale cavalerilor -, fiindcă nu era o cavalerie, fiindcă nu era o clasă nobilă strălucitoare, care să înceapă a se lu­ mina. Aici nu sînt cronici decît: în latineşte dincoace de Du­ năre, iar dincolo în vechia limba grecească. Aici limbile vechi păstrează toate drepturile evului mediu asupra corespondenţi! oficiale. În acest Răsărit, aşa de rămas în urmă în cei a ce priveşte trecerea la viaţa modernă, se petrec Însă schimbări însern- [6] VEACUL AL XV-LEA nate În secolul al XV-lea. Nu Însă toate ţerile Europei orien­ tale se împărtăşesc de ele, şi ele nu aii pretutindeni aceleaşi urmări. Uimitî de frumuseţa şi bogăţia unui trecut literar fără pă­ reche, GreciI din Bizanţ urmează fără şovăire tradiţia. Totul rămîne în elineşte: cărţile sfinte, tîlcuirea lor, dezbaterile fi­ losofice, cronicile, imnurile. Poesia populară rămîne în între­ gime printre lucrurile pe care un cărturar nu se poate coborî să le scrie. Tradiţia, reţeta, tipicul- pentru a întrebuinţa în­ suşi sacrul cuvînt bizantin - domneşte, dar el se pierde tot mai mult în umbre nedesluşite. Un viitor cultural nu se poate prevesti aici, în lumea sfintelor mumii. După cîteva zeci de ani, Turcii vor îngropa rămăşiţele Sfîntuluî Imperiu al Ro­ manilor din Răsărit: cultura bizantină va fi atunci prea slabă pentru a plînge la mormîntul CelUI din urmă Împărat al a­ cestei Rome Nouă, acum aşa de vechi ; cînd ea se va deş­ tepta din amorţeală, grija d'intăiu îl va fi să-şi caute tipicul, pe care-I va regăsi cu bucurie. Literatura neo-greacă nu va avea îndrăzneală să apară decît in veacul al XVIII-lea, în acest adăpost care a fost pentru aristocratia grecească ţerile noastre., Cam tot aşa de nouă e literatura vecinilor noştri de peste· Dunăre. Supt Ţarii şi Craiî lor, ca şi după peirea prin Turci a Ţaratuluî şi Crăieî, Bulgarii şi Sîrbii aii fost legaţi strins de fasele Iimbif sfinte, alejiceleî vechî-slevone care se deo­ sebeşte aşa de mult de limba poporului din deosebitele epoce. Cărţile sfinte rămîn în această formă de la început, comună tuturor Slavilor şi aproape neinteleasă tuturora; actele publice. hrisoavele, sînt abia înrîurite de limba vie, care se preface necontenit, dar pe care nimenî n' o Înseamnă pe hîrtie aşa cum se înfăţişează într',un anumit moment. Altfel a fost cu Ungu\fil şi PoloniI şi cu nOI, cari eram aşa de mult amestecaţi în viaţa lor în acele veacuri al XIV-lea şi al XV-lea, care duc la\ epoca modernă. , \ Innainte de a vedea literatura nouă care se iveste Ia toate trei popoarele în acelaşi timp şi supt aceiaşi influenţă, tre­ buie să se vadă în ce condiţiI culturale ea şi-a făcut aparitia, [7] CULTURA SLA VONA 7 Ungurii erau supuşi sufleteşte Bisericii romane, încă de pe la anul 1000; regil lor erau apostoliei, oarecum vasalr ai Sfin­ tului Scaun; limba cărţilor sfinte, a hrisoavelor, a cronicilor, era limba latină. Într'însa ei nu produseră pănă la sfîrşitul veacului al Xl v-iea decît cîteva cronice, dintre care cea mai veche e din timpul luf Bela al IV-lea, adecă de la jumătatea veacului al XIII-lea. Poemele populare despre năvălirea şi cele d'intăiu cuceriri ale neamuluî, poeme pe care le întrebuinţează vechia cronică, n'au fost puse în scris nici-odată. Pănă la începutul veacului al XV-lea singurul monument de limbă ungurească e o predică foarte simplă, scrisă pe o foaie din­ tr'un manuscris latin din sfertul d'intăiu al veacului al XIII-lea: toţi şcolarii din Ungaria, aşa de însufleţită de spiritul pa­ triotic, Învaţă pe de rost acele cîteva rînduri de prosă stră­ bună, care cuprind 274 de cuvinte 1. Să se mai adauge 70 de cuvinte dintr'un cîntec în cinstea Maiceî Dornnuluî, scrise de un condeiu din veacul următor 2. Polonia, mai depărtată încă de vatra civilisaţiei medievale, care era Franţa, Germania franconiană şi Italia longobardă, n'are nicf măcar atîta. Cronicile sînt mal puţine şi mai puţin Întinse. Textele în limba vulgară se reduc la cîteva glose din veacul al XIV-lea, pe care le- a adunat Nehring la 1886�. Cum se vede. cînd vorbim de « barbaria» trecutului nostru, trebuie s'o imblînzim prin comparaţia cu vecinii noştri, cu I toţ: vecinii noştri. 2. CULTlJF\A SLAVONA LA HOMÎNI pĂNA LA 1500. Rominil ali avut în Biserică. de la o bucată de vreme - din veacul al X·lea, sau al XI-lea, cînd s'a alcătuit bine Biserica bulgărească -, ca limbă sfîntă limba pe care o aveau vecinii noştri de peste Dunăre. Motivul se Înţelege uşor: noi I V. Histoirc de la litterature Ilongroise de Horvăth, A. Kardos �i A. Eudrodi, prelucrată de J. Kont ; Paris, 1900; Arpad Zigăny, Letteratura un­ gherese, In Manualele Hoepli; Milan, 1892. 2 Zigany, p. ro. , Altpoluisi.' ", 5j)1'achdmkIllăle,', Berlin, 1887. in 80. [8] 8 VEACUL AL XV-LEA n'aveam decît bisericuţe de lemn, cîteva chilii pentru călugări şi pustnicî, pept neînvăţaţi, cari nu puteati face o şcoală de cetit, de scris şi de cîntărt, Dincolo de munţi' erau Ungurii' catolici, de la cari nu puteam împrumuta nimic supt raportul religios. Peste Nistru erau în adevăr Ruşii, ca şi în Nord, unde regatul RusieI Miel, din Haliciu, s'a întins mai tirzin departe în jos; dar aicf populaţia era foarte rară, şi chiar Biserica rusească era pe acea vreme abia la începuturile el. În apropierea noastră era o singură puternică ierarchie reli­ gioasă, stăpînă pe oarecare cultură: cea bulgărească; malul drept al Dunării avea în Si listra, în Vidin episcopi a căror putere trebuia neapărat să treacă rîul. Cînd Vasile Bulgaroc­ tonul a sfărîmat cel d'intălu Imperiu bulgar şi a grecisat Biserica, înrîurirea bulgărească asupra noastră a trebuit să scadă sau să dispară chiar mai cu totul. Popii noştri au că­ pătat şi acum hirotonisirea peste Dunăre, sau de la VIădi�I de schit cari se sfinţiseră la Vidin sau la Silistra; ca limbă a rugăciunilor şi slujbelor, fiecare se va fi ajutat cum credea mar bine şi cum Îf era mai uşor: să fi întrebuinţat limba romă­ nească, n'as crede, căci pentru aceasta ar fi trebuit două lucrurl : un traducător şi înlăturarea prejudecăţii că limba vulgară, din orice parte, nu e vrednică să îmbrace Cuvîntul lui Dumnezeu. Cînd ciobanii arominî din Pind al] Întemeiat o nouă Împă­ răţie bulgărească, episcopii!� dunărene au răspîndit iarăşl cultura slavă, şi răspîndirea n'a mal Încetat nici-odată. Vlă­ diciI din partea teritoriului rornănesc care a format mai tîrziu principatul muntean, sînt arătaţi documentar de o scrisoare a Papei din 1234, redactată pe temeiul rapoartelor venite de la misionarii de propaganda: fireşte că li se zice păstori de rătăcire, pseudo-episcopi 1: Mişcarea de călugărie \ la Bulgari datează din veacul al XIII-lea încă: pe atunci c�lugării unul popor răsăritean erau şi cărturari! lui, pe cînd îq Apus învăţătura şi scrisul trecu­ \ 1 Zimmermann- VV emer, UrkuJtdenbucJt sur GeschicJtte der DeutscheJt in Sieboz· bit1gen, I, Sibiiă , 1892, p, 60, n? �9: «quidam pseudoepiscopi Graecorum ri­ turn teuentes». [9] CULTURA SLAVONĂ sera In parte ŞI In mîna laicilor. Lăcaşurile monastice mai însemnate erau Rylo şi unele din mănăstirile de lîngă capi­ tala Împărăţiei, Tirnova. Mănăstirile sîrbeşti, destul de vechi şi ele, se găsiau în părţile de jos ale regatului Nernanizilor sau către Marea Adriatică: mănăstirea Decianului a fost înte­ meiată abia după cel d'Intăiu şfert al veacului al XIV-lea 1_ Malul dunărean, care stătea în faţa barbarieî Cumanilor, apoi a Tatarilor, stăpînitorii noştri din veacul al Xl Il-Ieazr'avea clădiri sfinte, de unde să poată porni un îndemn către înde­ letnicirile literare. Cele d'intăiu ' .. mănăstirî ro măneştl au de ctitor pe un că­ lugăr sîrbL care stătuse multă vreme în acea minunată şcoală pentru tot felul de ucenicie religioasă, care era pe atunci Atosul. Nicodim, popa N.icodLl!11 cum i-au zis Rornîniî lui Vladislav-Vodă, lui Radu-Vodă, lui' Dan l-iu şi lui Mircea, veni şi la noi, supt ocrotirea cneazuluI sîrbesc Lazăr: el dură mănăstlrile Vodiţa şi Tismana, poate încă prin anii 1370:. Ca un om învăţat ce era, Nicodim înţelese să răspîndească Învăţătura prin aceste două fundatiî ale sale, pe care însuşi le stăpînia şi le călăuzia spre munca spornică, La Museul din Bucureşti se păstrează încă frumoasa J�ya_ngI:!<:lie, firestejsla­ vană, pe care Nicodim a scris-o pe pergament În anul de la Facerea Lumii 6913, adec�.4()A to�glDa sauI495- Pe atunci el era un pribeag, căc! fusese silit a părăsi Serbia, năpădită de Turcii biruitori la Nicopol, încă din 1398 sau 1399; peste cîteva luni el se stingea, de sigur foarte bătrîn (26 Decem­ bre 1406): rămăşiţele lui se odihnesc în biserica patriarhală din Ipec 3. Tismana primi visita lui Mircea-Vodă, care mergea să în­ tîlnească pe Craiul unguresc Sigismund, la 1406, pe cînd trăia încă Nicodim ,1. Pe atuncI o altă mănăstire se ridica în acestă ţară a Banatului, pe care Nicodim o numeşte « ungu- 1 Engel, Gesdtidtte V01Z Sermie» u1Zd Bosn;en, pp. 263-4. 2 V. AI. Ştefulescu, lIf7lZltstirea Tismana, ed. a z-a, Bucureşti, 1903. 3 V. Ştefulescu, 1. c., după cunoscutul articol al archimaudrituluî Ilarion Ruvarac, tipărit îu Arcltiv /ijr slavisclte Pltilologie, XI( 18 g g) J 57t- 36 J- 4 A rch, istoricii, 1', p. 98. [10] VEA\JUL AL .xV-LEA r ească » , pentru ca 111 teorie atirna de regele din Ungaria, de la care se cerea, la întîmplare, şi Întărirea daniilor. Mănăstirea cea nouă venia de la evlavia lUI Mircea însuşl : e Cozia, unde se înmormînta ctitorul. Cotrneana, altă fundaţie a lUI Mircea, un mitoc al Coziel, se ridica pe un plaiu vecin din Argeş. O întărire a aceluiaşî Domn pomeneşte mănăstirea Strugalea, undeva lîngă Dunăre, poate în părţile Giurgiului, unde e scrisă dania 1. Snagovul, înnăltat de un boier cu numele de Vintilă, arată prin architectura-I modestă şi armonioasă, prin frumoa­ sele-I linii arcuite, ca şi prin mărturii scrise, că este tot din vremea lui Mircea. Puţin mai tărziu era o mănăstire la Bolin­ tinul din Judeţul Dimbovita>. Cea d'intăiu dintre mănăstirile Moldovei, Neamţul, a fost locuită de călugări, dintre cari cărturarii veniseră de la Mun­ -t�;;j', unde lucra şcoala lui Nicodim. De aceia se găsesc Între -�ărţile de la Neamţ un manuscript al corespondentiî luî Ni- codim cu vestitul patriarch Eftimie din Tîrnova şi un Tîlc al Evanghelie! de Teofilact, care a fost contemporan cu Ni­ codim". Alexandru-cel-Bun dădu ţerii sale mănăstirile Molda­ viţa, Bistriţa, Pobrata. După dinsul, Ştefan-cel-Mare împodobi tot pămîntul Moldovei cu clădirile de piatră şi cărămidă, frumos lucrate şi potrivite, ale. lăcaşurilor sale amintitoare de biruinţă. În chiliile acestor lăcaşurf de închinare au stătut şi Închi­ nători al lUI Dumnezeu-�cu condeiul, maiestri caligraff, de la cari a rămas o sumă de lucrări frumoase, dintre care unele s' al! rătăcit prin locuri foarte depărtate, ca acel Evangheliar din Neamţ, de pre vremea lUI Ştefan-cel-Mare, care a trecut prin mînile lui Petru Moghilă ca să se găsească astăzI toc­ mai în Biblioteca Regală Publică din Munchen el. Foarte multe din cărţile ce s'au copiat la noi, au fost distruse în frămin- \ 1 Areli. ist., II, pp. 91\8. 2 Opo'ele lur Constanti;}. Cantacusino Sioi» icul; tipărite de N. Iorga, Bucu- re)ti, 19°1, P� 24-5., _ \ .. , . 3 V. Melchisedek, Cltato;"'ul lItallltscnptelor ain iVeam,!, In Rev. p. ist., arcl,. ii .lilologie, II, pp. 130, 139; ef. catalogul Iaţimirschi, din 1898. 4 Codiees Iltamlscripti Bibliotltecae Regiae l1fo1Zacmsis, composuit Georgius M. Thomas, Munchen, VII, lS58, p. 327. [11] CULTURA SI.A VONĂ 11 tările vrăjmaşe ale vremilor de pănă ieri: ceia ce avem as­ tăzi vine mal mult din mănăstirile Moldovei, de la Neamţ înnainte de toate - cu deosebire din ani! 1430-40 - şi din lăca­ şurile făcute în epoca lui Ştefan :,Homor, Voroneţ şi Putna. Des­ pre unele dintre ele ni se spune că sînt de o frumuseţă deose­ bită, care se vede şi din facsimilele, bune sau rele, ce ni stau la . indămînă l: pe foaia netedă a pergamentului se desfac lă­ murit literele, cam pătrate şi grămădite fără interstiţii, ini­ ţialele cu aur şi chinovar, chenarele şi frontispiciiIe cu îm­ pletituri de linii care amintesc cusăturile veşmintelor popo­ rului sau dibacea podoabă de ciubuce de de-asupra uşilor de la bisericile veaculuî al XVle". Manuscriptul de EvangheliI din MUnchen are chipurile celor patru scriitori ai Cuvîntului dumnezeiesc; pe acel de la V oroneţ se Înfăţişează Ştefan, în genunchI, întinzînd cartea către icoana Maicii Domnuluî : un om tînăr, cu faţa rotundă, pletele lungi blonde, mustaţa groasă şi ochiI blînzf albaştri supt masiva coroană de aur. CÎteva nume de scriitori s'au păstrat: aşa cunoaştem pe călu­ gărul Gavril, fiul lui Urie, care a scris, pentru «Căndia Latco, pîr­ călabul de Hotins , Tetravanghelul (Evangheliarul) din Neamţ, de la 1435 -6, puţin timp după moartea lUI Alexandru-cei­ Bun", precum şi un sbornic (manuscript miscelaneu slavon) din 1440-13, un Mineiu în două tomuri, din 1444-74, un alt sbornic, fără an", un Mărgărit din 1442-3 ", un Scărariu din 1445-67, în sfîrşit. un sbornic din 1437-88. La 146 r -2 se afiala N earriţ un călugăr prescriitor de cărţI care (' iscăleşte «Atanasie tacha» (taohigraf)". La Putna peste vre o k'jr' -rl;la.. {raţrL - FIJY4X'S} (1hW1",,(M'lc C(�al, 7' 1 Revista pmtru ist., arc/i, iri jil., 1, plansele. 0. ,1J I . U • f'i..u..!tr$ ", U-tt. 2b-'l 2 Bianu, in Columna luY Traian pe 1882, Pl'. 107-8; Melclusedek, Catalog I mscr, Neam!, În Rtv. p. ist. fi fil., II, p. 141. 3 Melchisedck, p. 131. 4 lbid., p. J 38. " Jbir!., p. 139. � lbid., Pl'. 139.14°. 7 lbirl., p. 142• 8 ru«, p. 143. ti Melchisedek, 1. C., p. 139, n? 84. Manuscriptele de la Neamţ sînt ati in parte 1" Academie. [12] 12 VEACUL AL XV-LEA douăzeci de ani era «tach» călugărul Paladle '. Unii dintre călugări se pricepeau şi la legatul cărţilor şi la săpatul în argint al chipurilor de sfinţi care impodobiau apoi copertile grele de lemn acoperit cu catifea: se spune anume despre un manuscript al învăţăturilor Sfintului Macarie că a fost legat de călugărul Siluan din Neamţ 2. Pe acest timp se aşterneau pe pergament, în Tara Rornă­ nească şi în Moldova, cărţi domneşti de danie şi întărire, care au, de obiceiu, o slovă grăunţată destul de elegantă. Cei ce le scriau, se chemau în Moldova diacî, Cei d'intăiă cari se întîmpină în această ţară, par să fie"-Ruteni, precum cei dintăiu dintre pisarif munteni vor fi fost aduşl de peste Dunăre, din Bulgaria, dar mai cu samă din Serbia, unde se făcuse de curînd o reformă a scrisorit, supt Despotul Ştefan. Printre ei se găsesc însă şi Rornînt, ca Mihai Oţel, Petru fiul lui Bîrlea, Oantă, Şandru, Vulpaş, Negrilaş, Şteful, Borcea, Şandru, fiul lui Cîrje. Unul e fiu de preot, ToaderPopovici: altul e «fra­ tele lui Ion dascălul» 3, - dascăl de şcoală, credem, sau, cum se zicea pe atuncf, «dascăl de copii». Ghedeon, care apare încă supt Alexandru-cel-Bun, pare însă a fi un călugăr. Ca­ piatorul Evangheliarului de la MUnchen e numit în catalog « diaconus Theodorus Mrichescoula» sau «filius Mrischekuli», (Mrişescul?) şi e vorba, fireşte, de un diac Teodor, ori care ar fi cellalt nume al lui. 'c Căci călugării ţineai! şi şcoală: pentru diacî ca şi pentru clericî. « Să se ştie, de cînd am Învăţat eu carte la N earntu, atunce era un diiac domnesc şi învăţa la 7 glasurl», scrie un ucenic al acestuia, ajuns şi el diac, la 1700-1 4. Copil se aduceau la mănăstire cu sila din toate părţile, erau puşI alee, tot cu sila, la învăţătură şi ajungeau apoi fruntaşi ar BisericiI ; pe la jumătatea veacului al XVII-lea, călugării din Voroneţ recunosc acest obiceid, adăugind că aşa se fac «oameni de 1 Acelaşi, În An. Ac. Ro,,\" Yl l, Pl'. 232-3. 2 Acelaşî, Catalogul, p. 134, UD 45. 3 Uricariul, AVUI, Pl'. 527-8. • Melchisedek, !. c., 1', 133', UO 39. [13] CULTURA SLA VONĂ 13 treabă: dintru aceia simt vlădicî şi egumenI şi preutî şi dii­ acont pre la svintele mănăstirr» 1. Călugării din Bistriţa şi din Putna sînt aceia cărora li da­ torim scrierea acelor însemnări despre faptele Domnilor, în care se cuprinde tot ce ştim despre împrejurările periodei celei mal glorioase din istoria Moldoveî. Despre aceste anale însă am vorbit În altă parte 2. Se poate desluşi astăzi destul de bine în ce chip s'a păstrat �ţradiţia de cultură în mănăstirile Moldoveî, Iosif, cel d'intăiu Mitropolit, rudă de Domn, a dat laînc�put îndemnul. A fost urmat el de silinţiJe acelui cleric priceput în slavoneste, fiindcă se născuse în Bulgaria, din părintî bulgari, care e Grigore Ţamblac? A fost acesta, - precum afirmă la începutul veacului al XVIII-lea episcopul de Roman Pahomie, amestecat mult în afacerile Neamtului şi călător în Rusia, - «dascăl Întăi ii d'inceputîn Moldova şiegumenîn Neamtu» 3? Mal mult: a fost el Mitropolit al Moldovei şi este el acelasi cu Grigore din vremea sinoduluf din Florenţa pentru unirea Bisericii Răsărltuluf cu Roma-? A vorbit el ca predicator către Moldovenii luî Ale­ xandru-cel-Bun În Suceava? A întrebuinţat el chiar - pioasă ilusie ! - limba românească pentru a se face înţeles de dînşii? Amestecul lui Grigore «Ţanblac » în afacerile bisericeşti ale Moldovei se reduce într'adevăr la mult mai puţin. Pe cînd do! archieref se luptau pentru Scaunul archipăs­ toresc al Moldovei, la sfirsitul veacului al XIV-lea, Patriar­ chul din Constantinopol trimesese în această ţară pentru cer­ cetare pe Grigore preotul de la Patriarchie. El pare să fi fost egumef1 al vestitei mănăstirl a Pantocratoruluî din Cons­ tantinopol". Grigore rămase un timp în ţară. Întrebuinţă această vreme ca să ţie predici, potrivit cu meşteşugul său de retor 1 Iorga, DocutJle1ltele Bistr�tet; I, pp. 45-6, n? LXXn. 2 V. istoria litel'aturii rOIllÎ1Ze În secolul -'lI )( VIII-lea, II, Excursul 1. 3 Melchisedek, Catalogul, p. 143, n° 106. 4 Acelaşt, în Revista p. ist., arc/i, li .filologie, II, p. I şi unu. i Miklosich, Acta patriardtatltJ', Il, pp. 223, 241, 243'4, 256-7, 278-81, 283, 359-61, 494-5, 519, 528-33. [14] 14 VEAGUIJ AL XV'LEA bisericesc. Aşa au făcut mulţi prelaţi grecI În Suceava, laş! şi Tîrgovişte mai tărziu, Mai pe urmă, Ţamblac ajunse Mitro­ polit la Chiev, dar el nu va fi mers acolo din Moldova, ci după ce va mar fi stat un timp În Constantinopol. Sfirsitul vieţii sale îl petrecu în Serbia, unde fu egumen la vestita mănăstire a Decianului. Moldovenii se aleseră de la dînsul cu Panegiricul slavon al Sfintului Ioan cel Nou, ale cărui moaşte fură stramutate supt ochii săi de la Cetatea-Albă la Suceava, în 1400- 1 f. Ei îl răsplătiră păstrîndu-I amintirea cu sfinţenie şi tesind legende în jurul lui. Mitropolitul Grigore care se înţe­ lese cu Papa, nu poate fi Ţamblac, care nu s'ar fi plecat pănă acolo, fiind un ortodox prea tare la cerbice. «Unchiul» lui Stefan-cel-Mare, Ioan Ţamblac (<eche, p. 52. 3 V. Cretu, în Revista pentru istorie, a1'cheologie �'i filologie, III, p. 29 şi urm. [26] 26 VEACUL AL XV-LEA pomenirea în Biblia de la 1648 a «întorsureî celei de mult» pentru o vorbă care se află tocmai la acel loc şi în manu­ scriptul de la Voroneţ 1. Odată cu Sfinta Scriptură s'au tradus anumite rugăciunî, trebuincioase preotului în fiecare zi, precum şi Tatăl nostru, Crezul. Tatăl Nostru era cuprins în Evanghelii; Crezul a trebuit să fie tălmăcit deosebit. Cînd, în 1564, Coresi dădu la lumină, împreună cu Tîlcul Evangheliilor, şi un Molitvenic, el cuprinse într'însul un Crez care e de sigur din vremea celor d'intăiu traduceri, dar din care editorul scoase pe jilioque.: Cît despre rugăciunile din această carte, ele sînt vădit mai nouă, din a doua jumătate a veacului al XVI.lea 2. Acelaşi cleric maramureşean sau ardelean din preajma Ma­ ramureşuluî, acelaşi cunoscător de slavoneşte, care a dat ( limbii noastre cărţile sfinte, a Înzestrat pe cetitorii din popor, adecă pe umilit preoţi din sate, cu o Ji_t�r; 11liaţ/il friguri; a jri!rls!i, podnojie,o a se ing·lod::;i, z17'(/istru.==-':zavistnic; z(Jvist, zavistic; a 'mifostl; a Idip{'::=::: a se văicta; straJte, chinurI; dă/­ tezului, a ibîJld, de la aib, În loc de auind , ctinrescu, oricine; »argurc, fete; deşerţie, suru, sunet; răposătoare, moarte, etc. Cu totul deosebitoare pentru stilul vechiului traducător sînt cîteva cuvinte, de întrebuinţare mai deasă sau mai rară, care nu se află decît la dînsul, adecă În copiile de manuscripte mai vechi decît 1500 şi În tipăriturile lui Coresi după astfel de copii. Aşa rutesu, pentru iar.işi, e pentru iar, şi acelaşi .!:_!ep���:�, __ ţ, pentru afirmaţia: da, da -- şi astăzi e, ie sună În loc de da în vorba Romînilor din Nordul Ardea­ lului şi din Maramureş - ; iuo pentru unde, ca pentru cînd 1, neşchit, neşckiţe], pentru "cîtva», «puţin», «niţel»; acicia, acuzi: (dar şi acumu}, Unele cuvinte au la dînsul un înţeles special: greaţă În­ seamnă greutate: «greaţa capuluî- ; nu se zice părintesc, ci tătinesc, nici părinţz, ci tătînz j martor Înseamnă martir, rost e gură, a ucide e pentru «a bate», cum şi astăzi se zice în Moldova şi în Ardeal; ţinut e şi «răbdare», a se să­ ruta, sărutare e (Ia se saluta», «salutare»; a Ivi se află pentru (a da Ia iveală», drac Înseamnă duşman -- după cre­ zul bogomilic; pelzţă e trup, peliţeşti, trupeşti, împelzţat, întrupat - şi aZI se zice «drac împelitat» -; cărmujurr­ azi cirmo], în Moldova.Tbucată de pîne, - pentru pomene; f ericat e fericit. Supt influenţa originaluluI slav, de Ia care s'au luat adiec­ tive în eantn, acusative În a şi, ici şi colo, nonsensuri, s'au construit o sumă de cuvinte compuse, din care mai nicî unul n'a răzbătut şi' n'a rămas .In limbă: argintu-tăetor pen­ tru «argintariu», În Biblia ardeIeană de la 1648 şi «zlătariu» În aceia munteană d� la 1688, onzu-itcaire, f âră-neerueie, cel, fără-de-minte, pămăJl�l:t-7tăscufi, născuţi din pămînt, leage­ călcătoriul, fără fundu�, abisul, Desusul, cel de sus, moarte­ purtătorizt, şi cîte mat 'multe. 32 VEACUL AL XV-LEA [33] MIŞCAREA HUSITĂ 33 Nil lipsesc mCI ungurisme caracteristice, în cuvinte sau în sufixe: hitle1Zf(g· - hitlenseg, a băsădui, a vorbi adecă,­ de la beszed, vorbă; (uglu, legat, - fogoly, - foarte dese ori în Codicele Voronetean : feleleat, ung. feleJet, raspuns. Unele vorbe romănesti chiar aLI înfăţişarea lor din Ardeal: painjina, a g;heta, pentru a găti, alcamure, pentru sireclicurî, neamiş, pentru ales, scump. Scriitorul avea oarecare cunoştinţi de latineşte - ceia ce arată iarăsî că era Ungurean; odată el scrie pe margine nota: «ad est[eJ lătiniaşte acestu cuvăntu» 1, notă pe care copiştii aLI introdus-o în textul sfint ca o parte integrantă din acesta. El ştia însă ungureşte, şi de aceia s'au putut culege o sumă de Întorsături de frasă luate din limba ma­ ghiară 2, şi, cercetînd cu luare aminte, s'ar mai găsi şi al­ tele. În alegerea cuvintelor prin care se exprimă noţiunile de cultură şi de viaţă socială din Scriptură se vede cercul să­ tesc, terănesc, conservativ şi înnapoiat în care trăia tradu- �Ol.��1. El ştie de săTit, Salt de fsatu - mal zice ['oa!;ă pentru coapsă -, de case, ale caror stapînr se zic câsătos l ­ In veacul al XVIII-lea orînduielile de bir numesc pe gospodar. în Moldova: «căsariu». EI are muiare- mult mal ra;- fameai«, iarăsî formă ardeleană ; odată şi boereasd, formă ardeleană, luată de la Sasi, - fecior?:, sau leţi, şi (eate, şi rude, se- , IItC1l{e. Casa, al cărei păzitor la uşă se zice uşari2f, cuprinde stratul, adecă patul, scaune, masa sau tabla. Cel mal bo­ gaţi al! în faţă un coin arnic - în traducerile din r648 şi 1688 ale Bibliei : «cerdac», «foişor» -, la care se suie, nu pe « scărf» sai:'! «trepte», ci pespzţe. Irod are la palatul său tiJtdc. Vinul se ţine în celariu. Se iea, de sigur, «prinz» şi cinâ ; la prilejuri de botejlt1te sali nuntă se dau uspe]«, ele uspetitoriul bucuros de oaspeţi, sali rudele şi cunoscuţii se adună la prăznuirea tristă a unul cunutndar), - cuvîntul e 1 C"dicde Varo/zeţca», P: 152, r , 1 de sus. 2 Cretu, 1. c. p. 45 ; d. Hasdeu observa în CUVt1Zte, n, p. 77, că se aduc modificărî individuale la sintaxa slavonă. I 73313. 3 [34] 34 VEACUL AL XV'LEA întrebuintat şi în înţelesul de jertfă adusă idolilor, la {I{. metri: şi jîrtăciunz. Se cîntă din bucire - buciume, din a­ tere, dar mai ales elin cimpoaie. Agrul --- ogorul '- se lucrează cu plugu! de boi: SC7lliiiidtun/e se coc spre secerăcinnea răsplătiroare. Pămîntul moştenit se zice acinn , acel ce îl are e moştean, Uneltele casei sînt: conobea, căldarea de arame, în care se va fi facînd mămăligă de rneiu, sticlele, blidele, solniţa. Veşmîntul e alcătuit din câmaş â mal mult; brînele sînt pline de arăm«; în picioare se poartă câiţun), car i trebuie să fie opincî legate cu oajde , curele; numele de «căciulă» sau «pălărie» n'a găsit loc În traducere. Oamenii bogaţI se îmbracă în fire şi în camhă - e camocato » , xCY.[J.Ol>Za., stofă orientală,-dar aceia nu stau prin (sate. Femeile lucrează din pinxă şi mîreştergurz, ster­ gare de şters pe mint, la spălatul din toate zilele sau la o Iăutoare. Moara se chiamă risnita satultei. Săteni] au tocitoare. , ) La aăsearecă i se zice şi sfâruutoare, vre-un neologism eretic --; preutu], popa, se numeşte şi sfeutitar, ceia ce mai înseamnă fermecător. Vlădicii sînt numar oameni puternici, dar se ştie de piscu/Ji şi ePiscuPi, cari snt catolici - acesta e sensul cuvîntului piscup în Moldova - şi cărora teraniî sint totusi siliţi, înnainte şi după răscoala de la r 437, a li da dijma. Dar, în afară de Scriptură şi de rugi, omul aleargă şi la descintătart, cum sînt şi uracit, mediclî, Adunarea săte­ nilor se chiamă soor, ba ea se fac giudea/e, de mal marii satului cari sînt g'iudeâi 1 - de fapt, cel mar vechI stăpîni­ tori din Rominime, pe cari. viaţa organisată din Priricipate-I găseşte în decădere -; el ascultă, la deiu« tocmitâ . în giu­ decâtoare -- Biblia de la 1648 are «scaunul giudecăţih,- ca g-iudectitori, pe oamenii ce se pîresc, şi-I pun la gloabă sau în verz;r!,'z, in închisoare, în !egăturd, «În prinsoare» se va zice mar pe urmă, \în temuiţâ. Aicî se mal află şi btit1'Înzz şi mal marii. Pîrîtu\ stă între f eaţe, ca să i se vadă vina. 1 V. d. CA.: ,Gludccil oamcrllor adurară-se cu Dzeul Iu Avraamu » (,';eIielana, p. 1471. «Oaminilor 'ii gi\ldecilor.> «lmpăraţil pamantulul şi toţi oamini, gudeci şi toate gUdeţelc păm,ăntulul» (p. 478). «Vlădicii de Edom �i giu­ decil de Moavu» (pentru «do:"ni! ... şi boierii». Odată am găsit boia,); de sigur o interpolaţie; altă dată: g-iupif1/iasă. E �i cuvîntul jude. [35] MIŞCAREA HUSITĂ 35 Judecata se zice: leage, iar cercetarea întrebatullegiz. Se poate şi răsgiuaeca cineva, după o pîră nouă. Ca despuietorz - dis­ positores - mar mici, peste despusurt, se văd pîrcălc.bir de casă şi vătahiz. Carte ştiu numai cârtularit, cari pot -nuneăra scripturi - noml.iare scripturas -, pentru că au urmat i'n vă­ ţâturi : odată se găseşte şi diaci, poate un adaus mai tărziu, Scriitorul cunoaşte domni', cari au pămîntul, voevozf, ca acel V oevod maramureşean, Bogdan, care a trecut prin pa­ surile munţilor şi a întemeiat, cu vre-o trei şferturi de veac în urmă, Moldova. La răeooii; se merge, nu supt sutaşi' sau 7Jl1iaşi - care sînt cuvinte fabricate pentru nevoile tîlcului ­ precum ghiemo71 (-�·(Sp.wv) e simpla reproducere a unui cuvînt neînţeles de traducător -, ci supt aceşti uaeuo si : tabăra se chiamă gloată - celelalte Biblil aii, una: s si­ reag», alta «polo» -; sînt călâraşt, să,r:etătorz ; la un loc, totf luptătorii se chiamă uoiuici. Păzeşte straja. Armă e şi spata. Din loc în loc stă cîte o cetate, al cărei locuitorf se chiamă .cetâţent, cîte un tîrg, unde stau tîlgarr, - nu «tîrgoveţi», cum s'a zis mal tărz iu -; cuvintele ungureşti «oraş», «orăşan» lipsesc. La tîrg şi cetate sînt oameni bogaţI, nârociţ; : el au avere şi dau banl cu aslam, camătă. Ei' au şerbi, cari-i slu­ jesc. Mar mare decît toţi e Cltesariul, Împăratul -- e vremea luf Sigismund, regele-împărat -, la tnstiariul căruia se dau banii, jlorinţiZ, florinciorit, filearii, arg-intul în de obşte, ca dajde, căci el eeciuiaşte după obiciuite. Numar oamenii lUI hotăresc cine e «destoinic mortiî», vrednic de moarte. Din lucrurile mal depărtate, tîlcuitorul ştie marea, g-erlUnea, unde nutâ cu ueantre curăbiile, luntriie, îndreptate cu cîrmui­ .taa re, cu nasul şi ţinute la înnălţimea potrivită cu câtuş e. Carele cu tanti, povara mărfilor, merg, pentru negoţ, în multe lo­ curi, adecă în multe la tu rt, la multe limbi striine, oprindu-se acolo unde cârm ariui, cîrciumarul, dă vin de auâ, păstrat în faa/e, şi vipt pentru cale. Banii si-I duc în sumz, sommi, «pungile» obişnuite în Răsărit 1. Săracii merg pe jos numai cu pung-a şi taistra, adecă traista. 1 V. ale mele Notes el Extralts, I, Socotelile oraşului Caffa, în Crimeia, :p. 1 7 �i nota 2 [36] 36 VEACUL AL XV-LEA Lunile se zic în forma populară: Priere, Brzouar, Serbă­ torile au vechi nume latine: Cineeciie pentru Rusali«. Orinduirea cuvintelor nu e de sigur cea obişnuită, fie şi în cele mal vechi documente de limbă curentă a veaculuî al XVI lea. Ca să se vadă aceasta mai bine, voiu da unul după altul răvaşul muntean din 1521, cea mai veche scrisoare ro­ măne;:-s'c'i'�cese cunQa�te, şi 'locurI mal alese şi mal frumoase din traducerile secolului al XV-lea. «'1i$APOM� H IIM.\\fHW1·OM� H 'IHCTWI'O<\\� [către Hanăş Beng­ «ner]. HnilK dau ştire domnie tale 3i1 lucrul Turcilor cum amu «auzit el! că Împăratul au eşit den Sofiia, şi aimintrea nu e, «şi se-au dus în sus pre Dunăre; 1111<11\ să ştif domniia ta «că an venit un om de la Nicopoe şi mie me-au spus că au . i va fi ve-ia prea Ţeara-Rumănească, iară «elll să treaca. HIIM:, să ştii dornniia ta d. are fricii mare şi «Băsărabu de acel _lotru de Mahametbeg, mal vărtos de dom­ « niele vostre. HnilK spui domniet�k ca mai marele miu, de ce­ «armi înţeles şi eLI, ,eu SpUI domnk!?-le; iară dornniia ta estf «înţeleptu; şi aceaste cuvinte să ţii domniia ta la tine, să nu «ştie urninţrţ multî.. Şi dornniele vostre să vă păziţI cum .�tiţf mar bine.» Iată acum locurf elin vechile cărţt : « O năpîrcă diîn căldurii eşi şi ,l!ludcă mâ.j.ra lui. Decî deca vădzură varvarif \sptindzurallcju şarpele de mă-tra lui, grăiia urulu cătră alalt�: totu ucigătoriu iaste omulu acesta, cela ce măntui nOI de mare: osănda a vie nu lu lăsă, E elu scutură şarpele în focu, şi nu chinui nernică reu.» « Rădică-se şi tr emuratu fu pămîntul şi urziturile păduriloru [37] MIŞCAREA BUSIT Ă 37 srnentiră-sc şi se rădicară, că manie-se spre inse Dumne­ dzeii. » «De mere glumia-se, şedzăndu în UŞI, şi de mere cănta, bendu viru .» Lămurirea deoseblrit, ce nu se poate tăgădui, e aceasta: Întăiu că avem a face cu o traducere după un text greu. Această traducere e făcută într' o limbă cu totul nepregă­ tită pentru a exprima Iucrurl mai înnalte şi mal gingaşe. În sfirsit, traducătorul nu ştia bine slavoneşte şi era aşa de grăbit, încît uită într'un loc să traducă pe Hil bulgărescul cu la. ConstrucţiI particulare slavone al! rămas, precum e com­ plimentul drept pus în dativ, Fără nici-o pregătire deosebită Însă şi fără nicî-o în­ ştiinţare, orîcine vede că această limbă se deosebeşte mal ales prin lipsa lUI pre de la acusativ, chiar după suostantiuele verbale, prin punerea complimentulul înnaintea verbului, ceia ce e cu totul neromănesc - d. e. «n'are unde capul închina», «a se totf mîntui», - despărţinduse pentru aceasta pănă şi verbul de pronumele său reflexiv; întrebuinţarea permanentă a lut de, şi în loc de den, din - cum se vede şi mal tîr ziă -, şi în Joc de despre: «nece scriptură de Hore n'am primitu de la Iudel», adăugirea deasă a unul -şi _�xPl;:t.iy_: cineşt; etc. şi, în sfîrşit, obiceiul de a pune complimentul pronominal în urma verbului: ştiu-o, ridei-ţi, înnădind chiar mal multe din aceste complimente după verb. Sistemul ortografic care se vede a fi fost urmat în ve­ chile texte biblice - şi care se poate înţelege destul de bine după cele două copii moldoveneşti din veacul al XVI-Iea­ e foarte puţin fixat şi consecvent. Aceasta şi era de aşteptat cînd se gîndeşte cineva că pînă atunci limba romănească nu fusese scrisă cu slove chirilice decît în cele cîteva cuvinte ce se găsesc presărate în slavona documentelor sali a cro­ nicelor, - acestea din Moldova numai. In cuvintele de care e vorba, normele urmate în docu­ mentele moldoveneşti şi În cele muntene nu sînt tocmai ace­ leaşi. Ă şU? __ ���E.�?1. iT1�hLş_.1Lc;,�_.tp'!·.LJnyl1i1> ... nu se deose- [38] 38 VEACUL AL XV'LEA / besc prin caractere particulare. Şi cînd se gîndeşte cineva la faptul că astăzi, după atîtea relatii zilnice şi atîtea influenţe literare unificatoare, Într' o parte a Rominirniî se pronunţă ă acolo unde aiurea se aude î - pănă, pînă, ronuinesc, 1'0- nzinesc -, cînd ţine seamă că sunetul Întunecat de la sfîr­ şitul cuvintelor, care e ă pretutindeni aiurea, se apropie, dar nu se contopeşte, pentru Romîniî din Moldova de î, atunci va înţelege lesne de ce s'a întărzrat atîta vreme cu osebire a prin scris a acestor două sunete Întunecate. Ă şi î se exprimă în Tara-Românească prin 11. şi <1\, fără nici o normă alta decît aplecarea cutărui pisar pentru una sau alta din aceste buchi destul de urîte; în Moldova pănă în a doua jumătate a veacului al XV-lea, _" e necunoscut, şi pentru amî��..x9c?-1�.Lucm,brit� se Întrebuinţează 11., dar un început de desluşire, un progres faţă de ţara vecină stă întraceia că, dacă 11. poate sluji şi pentru î, acesta-şi are ca­ racterul deosebit, care nu poate să Însemne şi pe ă: anume ruteanul 11.1, care pentru Munteni, ca şi pentru vecinii lor de peste Dunăre, nu e alta decît i. Ce e dreptul Însă, şi la aceştia 11. în nainte de două consoane, sau, în silaba finală, şi În­ naintea uneia singure, are valoarea statornică de î. Şi În­ tr'una şi În cealaltă din părţile libere ale Rornînimiî 11. înfăţi­ şează totdeauna pe î în grupele ir, îl între două consoane, cînd atunci el se scrie, "ca la Slavii Dunăriî : "h., "h. !!le.­ ţatţtie. Pentru diftongul ea-ia - căci deosebirea Între ea şi la e şi mai grea de' perceput şi de arătat decît deosebirea dintre ă ŞI î în anu�ite casurî -, Muntenii şi Moldovenii au datinele lor proprii, care se datoresc aceluiaşi fapt că: la cei dintăiu influenţa slavonă a venit numai de peste Dunăre, pe cînd la ceilalţi ea porneşte, şi Într' o măsură foarte mare, şi de la Ruteni. Decî su�etul de e deschis, diftongat, care se scrie în Ţara-Romaneasca -k, apare In Moldova şi în haina mai greoaie a lUI iri \ şi chiar - de şi rare ori - a lui 1<1. În Moldova. se aud două feluri de z, după cum s vine din d latinul sau e luat împreună cu un cuvînt slavonesc : cel [39] MIŞCAREA HUSITĂ 39 d'Intăiu sună dz şi se Înseamnă cu !>; în Ţara-Românească, lipsind sunetul, lipseşte şi litera 1 -� Şi într'o ţară şi În alta" fi serveşte pentru i, 'i rămiind pen- tru anumite finale şi pentrucasul de dublare a luî i; o e represintat prin v, VoI avînd rostul său la începutul cuvintelor şi în unele monosilabe ; forma � a lUI ti e preferată formei (\1(, care se întîrnpină numai foarte rar. Pentru tu Întreg saă scurtat în desinente : ia, slujeşte litera compusă 1(\. Legăturile de slove, ca aceia care uneşte t cu r într'o ele­ gantă literă lungăreată, nu sînt necunoscute. M_reo,N, p. 13 7 şi urm, [40] 40 VEACUL AL XV-LEA şi în Ma­ astfel era ."'-' O cel-Mare 1. Felul de a se scrie în Moldova pătrunse ramureş, unde, iarăşi, Biserica era slavonă, fiindcă Biserica întregii Rornînimî încunjurătoare. După grafia moldovenească, se scrie deci în textele hu­ site ă şi î cu ", fără a recurge Însă la combinaţia ruteană '" pentru î, în deosebî ; pentru ea-ia, se găsesc de o po­ trivă cele trei semne 'k, RI şi la, - aceste două din urmă, speciale Moldoveî, Însă scriitorul se foloseşte de două litere dintre care MoI· dova n'a cunoscut nicî-cdată pe una, iar pe a doua nu se poate dovedi pănă acum că ar fi întrebuinţat-o. Pe lîngă Il se mal Întîlneşte pentru r semnul 6; copistul din veacul al XVI· lea al Codice!ul Voroneţean, aceia al Psaltirei de la Şcheia îl reproduc stlngaciu : s'ar putea ca în original să nu fi fost pentru r decît această notaţie ciudată: ea arată. să nu fie alt ceva decît o viciare a lui r latin, aşa cum se scria în evul, mediu. A doua literă e .�, care există şi peste Dunăre, ca o variantă a luI.),: de sigur că .� a fost ales pentru a ( i represinta un su,:..::.t,J�!..����gl-lt_L!X� pe care Rornînit din alte părţi îl pronunţă şi întreg, clar: cînd găsim bu.srul, o ame.xrilor, hl.�gă, lă.�gedzr, să.j.băte, aceasta nu înseamnă că a fost vre-odată În Maramureş o pronunţie ca: lălngă, lăîngedzt, săîrnbăte, buinrul, oameînrilor, care e pe atît de ciudată, pe cît de neexplicabilă, ci nurnaf că în: lăngă, Iăn­ gedzl, sănbătă, bunrul, oamenrilor, 7l era foarte umbrit, prin vocala întunecată ce preceda, sal;r;rin r ce �r��;;il, aşa Încît pentru ��i(�}.?_t?���=-��ţ��!.!J�ţşl�. bOllJ_8!l.I< -.� se punea ca o notaţie consunantică, Dacă pe lîngă aceste exemple sînt şi altele ca .�chiseră, .�blaiU, motivul este �Iăb�ill..!1�a _�.1eI Întunecate la începutul cuvîntului, slăbiciune aşa de mare, încît vocala dispare cu totul atunci cînd cuvîntul precedent se termină cu o vocală', sau se confundă cu vocala tot Întu­ necată prin care s' ar mînfu i acel cuvînt - se' ntind», să '71tindă ,­ scriitorul sirntia deci la începutul unor cuvinte ca: închiserd, înblaif;j numai o_E_�:>�_l�_���!�ib şi o represinta şi aici tot cu + t I Bogdan, CI-onice inedite, Bucureşti, 1895, p. 45. [41] MIŞCAREA BUSl1'Ă 4·1 In vechile texte, celelalte litere se înfăţişează apol ca in norma valabilă pentru amîndouă terile dunărene. O deose­ bire ar fi numai aplecarea bătătoare la ochi pentru oI(. care alternează cu 1$. Această aplecare se păstrează de aici În­ nainte În părţile ardelene, unde, pe un timp cînd u se scria cît mai expeditiv la nOI, se ajungea şi pănă la 00," pentru acest sunet! [42] CAPITOLUL II LITERATURA RELIGIOASĂ DIN VEACUL Al XVI-lea. 1. CĂT\ŢILE RmrĂNEşTI vscnf Ş1 ÎNRÎURlREA LOH. Cărţile sfinte în româneşte ali trebuit să fie privite cu ne­ încredere, cu teamă de pedeapsa lUI Dumnezeu, cu despretul cărturarului din vremile mai vechî pentru orIce umil product al poporului, de cetitorii din Moldova şi din Ţara-Roma­ nească. Natura copiilor în care ele ni s'au păstrat, arată foarte bine aceasta. " Una e scrisă destul de În grabă, pe o hîrtie ieftenă, fără nicî-o înfloritură, de un Moldovean, un diac sau un călugăr, care vedea în aşa o carte o minune literară da, dar nu din acele minuni care se .admtră : pe manuscript nu e nici-o altă Însemnare decît a cuiva din veacul al XVIII-lea, care hotăria că biata cărticică veche, cu literele nedezlipite şi cu atîtea foi smulse,' nu e bună de nimic. A doua copie viile din Ardeal: hîrtia e tot aşa de proastă; literele sînt disgratioase, lătarete, aruncate fără nicl-o în­ grijire, tot într'un şirag neîntrerupt; pentru aşa o lucrare, condeiul nu s'a muiat nicI odată în aurul, albastru!, chin 0- varul care împletiau chenarurî şi iniţiale pe alte cărţi, a căror limbă era nobila, sfînta slavonă, de la Curtea lUI Vodă, de la Vlădici şi de 1� egumenL Cea de-a treia nu stă şi mai jos decît Psaltirea de la Şcheia. Dar şi în Psaltirea de la Voroneţ buchile sînt urite, înfăţişarea e negligiată. Amîndouă Psaltirile n'au nici o Însemnare: ele [43] INRÎURIREA OĂRŢlLOR VEOHi' 4·3 au zăcut in uitare Între altele şi pentru că peste cîtîva anI I cuprinsul lor a ieşit în slovă de tipar. Radu Logofătul al lUI Drăghici din Măniceştî, un copist care făcuse din acest meşteşug mijlocul Săli de traiu, el care transcrisese atîtea «sfinte cărtf dumnezeestî, anume: Terra­ vanghelul, şi Psaltirii Sfinte, şi Pendecostare (sic), şi Minee, şi Octoişe, şi Triodure, şi Metafraste (Simion Metafrastul), şi Pravilî, şi Tîlcuri, şi Sfinţit Apostolî » , nu s'ar fi gîndit, în mîndria lUI de cali graf ales şi de om învăţat, să însemne cuvinte romănestf cu pana lUI meşteră dacă nu i-ar fi cerut aceasta anume Petru Cercei: «şi mi-a zis el să-i scriu aceste dumnezeieştî căr=-ţY anume Evanghelia» 1. Cercei era un artist, un poet, un spirit original, un Înnoitor de vocaţie: pe el trebuia să-I intereseze aşa o lucrare rară. Pentru aceia �van­ gllelia făcută pentru dînsul e, printre toate copiile vechiului tîlc, singura care se desfăşură pe o frumoasă hîrtie orien­ tală lustruită, are iniţiale, rînduri scrise în colori şi chiar miniaturf 2. Dar dovada că erau şi părtf din Rominirne unde curiositatea nu îndemna singură pe scriitori la reproducerea, transmi­ terea şi răspîndirea Cuvîntului Dumnezeiesc în rornăneşte, o aduc două fapte. Întăiu, scoaterea, în întregime sau numaî în parte, a ac elul' fenomen de limbă care îngreuia în vechile manuscripte înţelegerea de obşte: . rotacismul ; în a doua parte a Psaltirii Şcheiene, el scade mult; în Evanghelia lUI Petru Cercel el nu mai există, şi nu exista nicf în izvodul de care s'a folosit Logofătul Radu. A doua dovadă, e păstrarea bună a acestor cărţI în Ardeal, unde ierarchia ortodoxă era foarte slabă, unde, pănă la Re­ formă, nu se întîlneşte alt Vlădică decît VIădica-egumen din Vad, lîngă Bistriţa 3. Coresi, dorind să dea la tipar cărtf romănestt, n'a avut decît să Întindă mîna. Ce n'a crezut el 1 Columna lu!:' Traian, Ianuar 1882, pp. 54-5. 2 Jbid., p. 49. 3 V. cartea mea Sate fi preoţz, Bucureşti, 19°2; Bunea, Vechile ePiscoPi, ro mă­ !Z1/Z, Blaj, 19°2; Teodor V.Păcăţian, lstoriogra.frvecht", istoriograft noi; Sibiiii, 1904; răspunsul păr. Bunea, În Unirea, an. XIV, �i al mieii În Sămănătorul pe 1904. [44] 44 VEACUL AL XVI-LEA r că trebuie să publice: apocrifele şi legendele bogomilice, aă fost copiate mal departe, de umil! preoti de sat, chiar cînd ei ştiau slavoneşte, ca popa Grigore din Măhaciu. O influenţă mal largă n'au căpătat Însă aceste cărţi decît tocmai prin tipărirea lor de Coresi, Dar, pănă să ajungem acolo, trebuie să se vadă împrejurările de cultură, fireşte slavonă, ce se întimpină în Principate pănă la I544, data celeî d'intăiă publicaţi! făcute în Ardeal pe rornăneste. 2. CULTURA SLAVONĂ îN MOLDOVA. Avîntul de cultură slavonă, pornit din marile mănăstiri ale veacurilor al XIV-lea şi al XV-lea, ocrotit de Stefan-cel­ Mare, Întărit prin starea de înflorire glorioasă a ţeri! în Domnia lut, nu slăbeşte mult încă cincîzecl de anî după moartea mareluî Voevod. Dar mănăstirea Putna decade de la un timp încoace, analele Domnilor nu se mal scriu acolo, cila Pohrata, pe care Petru Rares o reînnoi, după îndemnul Mitropolituluî Grigore şi unde, după acelaşî Îndemn, el alese locul de îngropare al său şi al familiei sale. După Mitropolitul David, mort la I-iU April I509\ nu 'se mai întîlneşte multă vreme un Mitropolit cu metania de la Putna-'. Teoctist al II-lea e, cum am văzut, din Neamţ. După moartea luî, în 1527 sau chiar J5z8-inMitropeliadinSuceava,fiind de faţă Dosoftei episcopul de Roman, Teofan al Rădăuţilor, Macarie egumen de Bistriţa, Acachie egumenul de Putna <, şi alţi preoţi şi călugări»: - urmează Calistrat, care se întîmpină la 15284, dar nu era încă ales la 16 Ianuar, şi apoi Teofan de Rădăuţl: ei poate să fi fost tot Nemţeni. Ştim sigur că din Neamţ, unde fusese şi egumen, era Macarie, în cu- 1 Ureche, p. 182. \ 2 Că David venise de\ acolo, arată pomelnicul din Erbiceanu, IsI. IlIi!r. kloldaviei:, p. i.vr. • Act din 16 Lanuar 703\6 (1528), prin care «monahul Ncchitor» dăruieşte Ncamţuluî satul Dolheştî pe Sornuz, inspirlndu-se de la o danic a lUI Teoctist ln susf ; Arch. Statuluî, iVeamţ, n? 1726. Cf. Mclchisedck, (;'1'0". Romanulul, 1, p. 159. I 4 llibl. Ac. Rom., mss, slave, n? 38: ur" "'HCI(�ll'k ,\\l1Tp�nO'\HT', filip Kd­ i\HCTjldT. [45] CULTURA SLAYONĂ IN MOLDOVA 45 rind episcop de Roman, În locul lui Dosoftei '. Alt Teofan, acesta de sigur din Neamţ, ajunge Mitropolit În a doua jumătate a veacului al XVI-lea 3. Pănă la dînsul şi în mijlocul păst o­ rief lui, stau în Scaunul archieresc al Moldovei: Grigore, care fusese douăzeci şi II el de anf egumen la Pobrata, dar se retrase la bătrîneţă în Neamţ 3, şi un Anastasie, în care aş vedea pe acela ce era egumen de Neamţ la 15284. Ctitoriile nouă ale Domnilor din acest veac al XVI-lea, Pobrata, Rîsca, Sla­ tina, Galata, sînt, în adevăr, adăposturi ale letopiseţulul dom­ nesc, ce se urmează În nainte, dar nu din ele pornesc marii ÎnvăţătorI al BisericiI moldovene şi conducătort al el. Pe acest timp se înseamnă ca scriitor Macarie de Roman, care a lăudat pe bătrînul Rareş într'o lucrare retorică, al cărei stil e luat de-a dreptul din vestitul cronicar bizantin lYlanase, ce-l fusese cunoscut prin traducerea slavonă, foarte veche; I:!t!mie, ucenic al acestui Macarie, lăudător în acelaşi spirit şi în aceiaşi formă a cuiva care era mal putin vrednic de alese complimente bizantine, Alexandru Lăpusneanu ; Isaia episcop de Kădăutl, sol în străinătate al lUI Ioan-Vodă cel Cumplit şi însemnat în istoria literară printr'o operă ele com­ pilare a vechilor anale 5. Rostul acestor dOI din urmă cade ceva mar tărziu şi se cuvine a fi arătat mal departe. Dar tradiţia caIi grafică slăbise, iubirea pentru cărţi, închi­ narea lUI Dumnezeu prin copiarea lor nu mal era ca odi­ nioară, cînd Ştefan înnălta biserici şi mănăstirî frumoase, pe care trebuia să le înzestreze cu cele trebuincioase pentru slujba, Nu mal avem acum nici-un harnic şi meşter copist, ca Gavril din Neamţ, cu vre-o sută ele ani în urmă. Nu va trece mult şi cultura slavonă ea insăşî se va stînge: pe de 1 /st. lit. rom. Îl; sec. al XVI lI-lea, p. 539 �i urm. V, Hurmuzaki, Xl , tabla, 3 CL Ard. ist" Il, pp. 22-3 vi documentele iVealJl!, XXXVII, 1-2 din Arch. Statului : la 28 Octombre 7088 (1579), Petru Şchiopul hotărcşte într'un proces pe care «Gligorie fost Mitropolit �i tot soborul de la Sf. mănăstire Neamtul » îl au, pentru satul Davidcui, cu diacul Dragan Ciolpan. 4 V, documentul luî Nechifor, citat mai sus. Cf. Hurmuzaki, XI, p. LUf, nota 4. După pomelnicul citat Însă, el ar fi Putnean. f, isi. lit, rom, În sec. al }( VII/-lea, excursul I. [46] 40 VEACUL AL XVI'LEA o parte, din prtcma nesiguranţel şi primejdieî timpurilor celor nouă de luptă, iar, pe de alta, pentru apropiarea învingătoare a uneî epoce de prefacere adîncă în tot rostul vieţii ro­ măneşti. :1. ŢARA-nOMĂNEASCĂ ŞI TII'ARUL DE CĂRŢI SLAVONE. În tot acest răstîmp, împrejurările au fost şi mai puţin prielnice în Ţara-Românească şi rodul învăţăturii a răsărit şi mai slab. E drept ca Radu cel cucernic, zis Radu-cel-Mare, pe lîngă sprijinul pe care La dat pretutindeni Bisericii drept-credin­ cioase, a organisat, prin acel înnalt cleric pribeag, ce stătea adăpostit la dînsul, patriarchul mazil Nifon, ierarchia biseri­ cească a ţeril sale. Nifon era un Grec, şi Gavriil Protul, care a scris la Atos viaţa lui Nifon şi pentru a vesti în lumea răsăriteană meritele pentru lege ale Domnului muntean, era şi el un Grec, care a Întrebuinţat deci limba grecească În această Viaţă a Sfintuluî celuf nou 1. Dar şi în mijlocul ţe­ rilor slave, un curent grecesc nu se putea crea şi păstra la Dunărea romănescă. Cultura slavonă a fost deci Întărită la Munteni în aceiaşi vreme prin două întimplărr. Întîiu, cu zece ani înnainte de plecarea lui Nifon din ţară 2, se înterneie o mănăstire nouă, în acel Banat oltean, care adunase odinioară cel.jnat strălucit sonor de lăcasurf sfinte. Întemeietorii mănăstirif Bistriţa sînt fraţi: Pîrvulestî, Crai 0- veşti sau Băsărăbestr, vestiti ({ şefi de partid» din acest timp. Ctitoria Jar, foarte luxoasă, înzestrată cu moaşte scumpe, era călăuzită, de sigur, de vre-un staret adus din Serbia, unde fraţii aveau multe legăturr. Între cărţile strînse aici, se găsiau unele de un foarte mare preţ, precum Psaltirea cu tîlc din \ l V. ist. lit. TO/!t. în- sec. al X VIll-lea, II, p. 605. " Viaţa lUI - cd. Er�iceanu, Bucuresti, 1888, Pl'. 43-9 - pune plecarea In legătură CU căsătoria sUfori! Domnului, Caplca, cu boierul Bogdan. Aceasta se făcu insă după moartea celui dintăiii soţ al Caplci, Staico, mort la 1507 ; Ca­ plca însăs] muri la 1511; Lăpedatu, Vlad Călugărul, Bucureşti, 1903, pp. 64-5. 3 V. vol, IV, P: XI,V; llfamtJ'cripte din biblioted străine, I, extras dia Ana­ lele Acaaeuiie): ROJ!l(ne, XX ; p. 5°, [47] l'AR�-IWMĂNflASC_� ŞI TIPARUL DE CĂRŢI SLAVONE ,i? 1346, un manuscript atonie din I408, cîteva alte cărţî sla­ vone din veacul al XV-lea, toate scrise cu mîna, rămăşiţe din comorile literare sîrbestî pe care le spulberase cucerirea turcească 1. La 1506, adecă numai cu cîteva luni innainte de ieşirea lUI Nifon din ţară, « un călugăr cu numele de Maximian, fiul lUI Despot, Ţarul sîrbesc», făcea, la Rîmnicul-Sărat, pacea Între Radu-cel-Mare şi Bogdan-Vodă al Moldover", El ajunse Mi­ tropolit al terll, pe care o părăsi apoi prin 15°9, poate pentru că aflase, în cursul soliei ce îndeplinia în Ungaria, uciderea boierilor de către Mihnea, urmaşul lUI Radu. Soţia lUI Neagoe, care ajunse îndată Basarab al IVI.a, era Milita, vara sa; o nepoată, Elena-Ecaterina, fu, mult mai tărziu, soţia lui Petru Rareş", Maxim va fi fost şi el un «învăţător» al teriî, unde petrecu destul de multă vreme. Din Bistriţa s'au adus la Museul din Bucureşti, mal dău­ năzî, nu mai puţin decît 131 de manuscripte slavone şi 30 slavo-romîne. Ele n'au Însă nicî-o Însemnătate pentru cultura noastră, căci cele mal multe ni-au venit de-a gata, nu le-am făcut nof. Ar fi de pomenit doar o lucrare a pisaruiu! Mar­ darie; un alt manuscript a fost copiat mal departe la Atos, după moartea scriitorului care-I începuse 4. Dar cu cîţiva ani înnainte, acelaşi mănăstire dăduse cercetătorilor noştri un nu­ măr de vechî tipărituri religioase. Acestea au în adevăr o im­ portanţă mare, pentru că ele au fost «scrise cu tiparul» în Ţara-Romănească şi cu sprijinul Domnilor el. Ele sînt acele cărţi, care făcură aproape fără folos scrierea, pănă atunci asa de îmbielşugată, a manuscriptelor de Biserică slavone. Tiparul de cărţi cu buchi nu putea să fie, la început, de­ cit o afacere de negustorI. De aceia curentul spre publicarea cărţilor sfinte slavone n'a po�nit din Ungaria, unde «Tipografia Curţiî» lUI Matiaş Corvin lucra încă de la I473, cu un meşter 1 Odobescu, In Revista R01llînă, l. 2 Bogdan, Cronice inedite, p. 63, 3 V. val. IV, p, XLV. 4 Odobescu, în Revista Romînă, 1. [48] VEACUL AL XVI-LEA neamţ adus din Venetia.'. ci de la acest oraş chiar, care avea zilnice şi foarte Însemnate legături cu Răsăritul şi care, pe lîngă aceasta, ţinea supt ascultarea sa, pe malul din faţă al Adriaticetun mare număr de Slavi ortodox!. De sigur pentru Slavii din colonia balcanică s'au lucrat cele d'Intăiu tipăriturf religioase cu cirilice ", Apoi tipografia slavonă lucrâ chiar în Balcanî, în tîrgu­ şorul Cetinie, astăzî capitala Muntenegruluî, stăteau, încă de la sfîrşitul veacului al XVlea, nişte stăpînitor! de mîna a treia, din familia Cernoievici, cari-si luau titlul de Domni ai Zentei, unde Încetase de multă vreme dominaţia creştină şi sîrbească. Gheorghe Cernoievicî stătea supt ascultarea Vene­ tiei, cu care el era. în comunicaţie prin portul Cattaro. În astfel de împrejurări i se va fi îngăduit să-şi iea un meşter. veneţian, cu toată gelosi a cu care se împiedeca pe acest timp instrăinarea tainei roditoare a tiparuluI. Se crede că la Cetinie ati ieşit trei cărţi, dintre care una e Psaltirea, iar ce­ lel�lte două cuprind rugăciuni şi cîntărî". Ele poartă numele călugărului tipograf Macarie, care şi-a făcut, neapărat, uce­ nici a în Veneţia. Amestecul Turcilor în afacerile muntenegrene aduse însă, între altele, şi întreruperea lucrului de tipar". Tipărirea cărţilor slavone nu-şf putea g-ăsi un adăpost' în Balcani, în acest sfîrşit al veacului al XV1ea, cînd ultimele rărnăsitî de stăpînire creştină se înnecau în noianul turcesc. Meşterii trebuiră Să-ŞI Geute un sprijin, un ocrotitor, dincoace de Dunăre, unde se păstrau vechile forme de Stat. Această îndreptare spre nof era cu atît mal impusă, cu cît Veneţia nu mal voi să se ,ocupe cu lucrul tipografic pentru Slavi, şi cu cît nlct-o altă ţară prinsă în mişcarea tipografică nu se arăta dispusă să facă acest lucru. Astfel ier omonachul Ma­ carle veni În Ţara-Românească, aducînd cu el un săculeţ de buchi frumos tăiate, de iniţiale Înflorite şi de frontispiciî dibaciu impletire, în care se \simte influenţa, originea veneţiană '. I Fesslcr-Klein, o. c., 1I1� p. 213. 2 Asupra lor v. Nerva Hodoş în Aimanacllltltipografic d1imrva, pc 1902, �i îu Corruoroirt literare pc acelaşf an. S V. Hodoş, 1. C. ·1 V. probele date în Bianu �i Hodos, Bibliografia romîna �i facsimilcle după [49] TARA'ROMÂNEASCĂ ŞI TIPĂRIREA DE CĂR'l'1 SLAVONE 49 La sosirea cucernicului meşter Macarie, care era fără îndoială un Sîrb, acel ce tipărise în Muntenegru. - el socoate anul apusean de la Ianuar, nu de la Septembre, ­ domnia în Tîrgovişte Radu-cei-Mare, şi pe lîngă acesta se găseşte de la o vremecălugărul, apoî Mitropolitul sîrb, de neam mare, Maxim. Între Maxim, Între Macarie, Între' noua mănăstire de cultură slavonă, sîrbească, întemeiată de Craioveştî la 1497, Bistriţa, e vădit că trebuie să fie o legă­ tură. Cartea, învăţătura sîrbească, gonită de Turci, pentru cîtăva vreme, din peninsula balcanică se oploşia în cea mai apropiată din ţerile romăneştl. Pentru Radu-Vodă începu Macarie tipăritura unui liturghier, precum cu cărţi de slujbă se Începuse tipăriturile din Ce­ tinie ; aceasta ar dovedi, că Radu doria să se urmeze la dînsul cu lucrările începute în Muntenegru. O astfeI de carte se putea mîntui pe atunci numai cu greu - Coresi le lucra în nu mai puţin de trei, şi chiar pănă la şese luni - şi evlaviosul Domn nu trăi să vadă opera ispră­ vită. Ea se mîntui ablaTn toamna anului 1508. pe cînd domnia acum Mihnea, care de sigur n'ar fi poruncit călugă­ rului să se pregătească pentru o astfel de lucrare. Teascul de mînă al lUI Macarie trebuie să fi stat, sau la mănăstirea Dealu, lîngă Tirgovişte, pe care o înnălţase Radu din cele mal bune materiale şi după planuri deplin armonioase, sau în cealaltă nouă ctitorie, în cealaltă mănăstire tînără, Bistriţa, unde s'a găsit unul din cele două singure exemplare ce se cunosc. Această rară liturghie a lui Radu-Vodă e un frumos document tipografic, şi el aminteşte îndemnul din care a por­ nit, prin stema Ţerit-Rornănestî şi prin coroana domnească cu treî ramuri ce figurează în frontispiciile eli. tipărituri greceşti făcute la Veneţia pc acest timp, In Horatio F. Brown, The 7Jemtian printing press, Londra, 1891, la pp. 42 ;;i 44. I V. Hodos, 1, c., pentru argumentele ce se pot aduce contra celor ce cred că Radu ar ti făcut un fel de comandă In străinătate, aşa Încît tipăritura nu s'ar fi îndeplinit la no i, Se poate admite oare că, atunci cînd unIII ca Cer­ noievicî avea ambiţia ca tipograful să-I lucreze supt ochî, Radu să se fi în­ voit la un lucru în depărtare? Şi apoi cum s'ar putea crede că pe atuncf Încă 733 13, I� [50] 50 VEACUL AL XVI' LEA • Mihnea nu mal ceru nimic lUI Macarie, între altele şi pentru că el era aplecat către « eresul hule! Duhuluî Sfint» sau către dogma catolică şi era un mare duşman al călugărimil; nu trebuie să se. uite nici .aceia că el a bătut cu tunurile, ca pe o tabără de răscoală, frumoasa mănăstire a Bistritei '. Dar Domnia cruntuluî V oevod ţinu puţin şi, cînd Vlad cel tînăr, fratele lUI Radu şi prietenul Craiovestilor, ajunse în Domnie, Macarie, care poate să fi pribegit şi el cÎtV'1 timp, urmează cu tiparul. Ca şi în şirul de publicaţii de la Cetinie, apare acum ceia ce era mai de nevoie preotului după rugăciunile Liturghief, cartea de cîntărf, Octoich ui, Ei a ieşit de supt teasc în anul 15 ro, În care stăpîneşte chiar de la început noul Domn tînăr. 4. NEAGOE-VOnĂ BASARAB. Sui rea În Scaun a lUI Neagoe, care se Întitulâ Basarab­ Vodă, Întrecu toate nădejdil e preoţilor, călugărilor şi cărtu­ rarilor. Macarie tipăreşte intăiă supt acest Domn, în c�iar anul intronăriî luî, 15 12, o Evanghelie întreagă, pc care o împo­ dobeşte cu frontispiciî superioare ca bogăţie şi meşteşug celor vechi ; şi lucrul fu mal răpede data aceasta; început în Mart, el se mîntuie în Iunie. De bună sa mă că avem astăzf exem­ plarul lUI Neagoe chiar în acea carte tipărită, nu pe hîrtie, ci pe pergament şi colorată după normele ce se observau în secolul ai XVlea pentru manuscripte: ea a fost găsită la Bis­ triţa, care a dat şi exemplarul pe hîrtie al Evangheheî>, Din această vesti-tă tipăritură s'a dat apol, la 1552, o ediţie nouă, stema si COroana terii înseamnă numai că de la Domnul el a venit cheltuiala I În sfîr;it cum se face că d\n această operă, dacă ea ar fi fost făcută aiurea, să se păstreze exemplare numai la no î ? 1 Viaţa lUI Nifon, ed. Cit.:\ pp. 65, 71; Tocilescu, În Analele Academie$' Romîm, VIII. p. 191: inscripţia de la Bistriţa, din 1683, tot după Viaţa lUI Nifon Însă. 2 Pentru descrierea acestei cărţi şi a celorlalte, v Bibliografia NOJJ1Înă citată. [51] NEAG'OE'VODĂ BASARAB 51 cu foarte -nlcl schimbări, păstrîndu se într'un loc şi stema străină, în Belgradul sirbesc '. Se poate să mal fi urmat şi alte publicaţiî, dar din ele nu s'a păstrat nici-un exemplar. Îndată după' capodopera sa din 1512, Macarie ajunse Mitropolit, căcî fără îndoială el e Macarie, Mitropolitul muntean, care a supraveghiat din Argeş lnnălţarea măiestreî rnănăstirî de acolo, care a primit în Au­ gust pe Patriarchul Teolept al Constantinopoleî, pe patru Mitropolitf al Răsăritului, pe tot clerul înnalt al Atosulut, cu stareţul cel mare sau Protos-ul Gavriil în frunte, şi a slujit cu dînşii la sfinţirea acestui lăcaş. în sfîrşit acel care a pus în legătură Biserica sa cu Biserica-cea-Mare constantinopoli­ tană şi s'a strămutat cel d'Intăiu în noua Capitală a ţerif, unde se ridicase o Mitropolie vrednică să-I primească 2. După acest triumf al său, el nu trăi Însă multă vreme şi, cînd, după moartea lUI N eagoe, în 1521, după prinderea de Turci a copi­ luluî Teodosie, Doamna-văduvă, Sîrboaica Milita, apucâ drumul de pribegie în Ardeal, o întovărăşia alt Mitropolit, Mitrofan 3. Pănă la venirea unui alt pribeag sîrb, cu alte buchi, nu se mal răspîndiră în lumea răsăriteană tipăriturf noua făcute în Ţara-Romănească supt ochiI bucurosi al Domnilor ocro­ titor! pentru ortodoxia nenorocită, fără adăpost şi urmărită de prigoniri. Înnainte de a se vorbi de noua serie de tipăriturî, cîteva cuvinte asupra operef de scriitor, de scriitor slavon a lUI Nea­ goe-Vodă. Neagoe era fiul lUI Basarab-cel-Tînăr, cu o femeie, Neaga, despre care cred că era din neamul Craioveştilor 4. El a fost sprijinit şi încunjurat de aceştia. În tinereţă se alipeşte pe l1ngă Nifon, organisatorul Bisericii muntene: pe atunci era 1 lbid. 2 V. Viaţa lUI Nifon, pp. 79, I r 5, 121; J"vă/<'fturilt lut: Neag-oe, Bucu­ reştî, 1843, p. 173 şi urm , 3 ce Bogdan, DOCU1ltCIlte li regeste privz"toare la re/a/Hle l'ărir-/?zt1lZîlteftt cu Brafozml fi Ulzgaria în secolul XV fi XVI, Bucureştî, 1902, p. 307, n? ,CLXXX �i Studir fi doc., III, p. LXXV, 1\0 VIII. 4 V. vol, III, p. XL1V. [52] 52 VEACUL AL 'XVI-LEA un simplu boierinaş 1, căci obîrşia domnească nu i se vădi de­ cît pe la sfirşitul Domniei lui Vlad cel Tînăr, fiind Comis al acestuia 2, cînd boierii îl scăpară de moarte sau de sluţire zicînd că este «un adevărat fecior al nostru» 3. El va fi cules învăţătură şi de pe buzele lui Maxim, ruda de Craiă, care ajunsese 'Mitropolit muntean. Soţia sa era Sîrboaică. Fiii săi poartă nume sîrbeşti sau bizantine, - Teodosie. Iubirea sa pentru artă era cunoscută, Luxul Curţiî luI trebuie să fi în­ trecut cu mult tot cela ce se pomenise pănă atunci. Pentru meşteri de clădiri şi giuvaiergii, el a trimes solff în sus şi În jos, în ţerile cu tradiţie artistică: la Venetienî ca şi la Saşi 4. Cărturăria lui Neagoe-Vodă n'a rămas fără folos; în sufletul acestui paşnic Domn, cu atîta dor de frumuseţă cum nu mai· avuse altul în nainte de dînsul, se desteptă dorinţa de a scrie sfaturi bune pentru fiul său Teodosie, pe care-I încunjura cu atîta iubire, prevestind pare că moartea sa în nainte de a-I vedea «fecior de vrîstă»: «pentru că», scrie el, «de vei ră­ mînea sărac de mine pentru păcatele mele, măcar cît de mi­ titel, să nu te întristezî căcf al rămas de mic sărac de mine, ci să ştii, fătul mieii, că aşa este rîndul şi obiceiul lurniî a­ ceştia». Tot de la el avem şi un alt «cuvînt de învăţătură» indreptat către doi călugări noi, «slugi credincioase ale sale 1 « Vătah de vînători», în Viaţa lui Nifon, p. 69, lntr'un 10<: unde e vorba de gonirea fiului lUI Mihnea- Vodă'-- < Şi zise cătră el: cine au făcut voao aceasta? Ei ziseră: Neagoe, vătahul de vănătorî» - nu înseamnă vre-o dregătorie, ne­ cunoscută, într'un fel de oaste, �i el uecuuoscut.ci trebuie să corespundă origi­ nalului : «6 ��·((j6p.r;;vo<; :rUJ'; O�Witoov'tWY». 1 Studii fi ,loc., VI,'.p, 592. 3 Viaţa lui Nifon, p.} 5. 4 CL [TocilescnJ, Curtea de Argq, publicaţie jubilară; Hasdeu, în Revista .. .:.\/ouă, 1, p. 12 1 �î urm.; Iorga, Doa/l docltlJlt!1/..te din arcltivc/t' ragusallf, în Arch. soc. ft. fi lit. din l,afT, 1898; Socotelile Braşovuluî, in Quellm der Sladl .ICrollsladt, 1; ale Sibliuluî, extrase în Hunnuzaki, XI; scrisorile lut Neagoe, în Bogllan, 1. c.,. Studit fi doc., III, p. LXXV. Mănăstirea a fost in adevăr clăcita de un lDe�ter' din Răsărit, poate Sîrb, dar poate şi Romîn, uce­ nic al celor ce zidiseră măn�\;tirea Dealului. Sasul Vitus, «sculptor şi pictor», adus în Ţara-Romăn ească , în Ianuar 1523, cînd domnia încă în pace, între două pribegil, Radu de la AluIjlaţl, n'avea alt scop decît a impodobi cu sI1nl,I­ cffigiare - biserica, acum cu totul mintuită ; v. Quellw, I, p. 505. [53] NEAGOE-VODĂ BASARAB 53 şi dragi, carele, ,să lepădară de lume şi să deaderă vieţii că­ lugăreştîs 1. Călugării uoi sînt losaf şi Varlaam, cari vor fi fost pana atunci boieri de la Curte: În losaf s'ar putea vedea c Iosif'», sfinţit la 1517 ca întălu egumen de Argeş - Înnainte de această Învăţătură manuscriptul dă « Pisaniia mănăstirii Ar;­ geşului», adecă sfaturi către egumeni � -, iar în Varlaam unul dintre Mitropoliţii de mai tîrziu ai ŢeriJ-Romăneştf 3: amindoi sînt numiţi aşa de Neagoe după povestirea răsăriteană despre Varlaam şi Ioasaf, pe care o cuprinde în sfaturile sale pă­ rinteşti. Li se dau numai îndrumări care se Întîlnesc în orlce predică plutind de-asupra lucrurilor precise. O altă parte din compilaţia lui N eagoe o alcătuiesc îndemnuri creştineşti ce se pot da orfcul, oricînd şi În orîce fel de împrejurări şi pentru dovedirea bunătăţii cărora el nu aduce Întîmplări din viaţa sa însăşi, bogată în năprasnice schimbări, ci evenimente din Biblie sau din viaţa lui Constantin-cel-Mare, pe care neapărat că domnescul scriitor le-a cules din litera­ tura slavo�ă-cur��tă a acelui timp. Cu mult mai însemnate sînt cele cîteva scrisori de sfaturi către coconul domnesc Teodosie, nenorocitul «porfirogenet» al acestui Domn cu apucături Împărăteşti. Neagoe vrea să-şi Înveţe fiul «cum să cade Domnilor să şadă la masă şi cum vor mînca şi vor bea», şi «cum şi în ce chip vor cinsti pre boieri şi pre slugele lor cari vor sluji cu dreptate», cum se cinstesc icoanele, cum se iubeşte Dumnezeu, cu frică de dînsul, căci «stă toată lumea înnaintea luI Dumnezeu ca o picătură de ploaie în" straşina casei>, cum se primesc solii, cum se trimet alţii în schimb, cum se dau războaiele, cum 1 Cele d'Intăiii In mică parte şi În Arclliva istorică, 12, p. 111 şi urm., p. 120 şi unu.; în întregime, formînd un volum de 336 de paginI în 8°, apă­ rute în Bucuresti, la 1843, supt titlul: iltvdfi'iturilc bunului"' li G:n:Jinciosulul Do/nit ai 'lllrir-No/ltÎnc,rtl, lVeagoe, Basarab, Voeuod, către fiul Silit Teaaosie Voeuod ; cea din urmă, In Viaţa lUI Nifon, ed, citată, p. 143 �i urm. Pentru forma slavonă �i greacă a Cuvintelor, v , Russo, în Revista RomÎnă a d-lui Rădu­ Iescu-Motru , l Il , p. 280. V. Viaţa lui Nifon, p. 119. 3 Cf. Lesviodacs, Istoria bise?'iceaseif pe scurt, 1845, p. 398. [54] :VEACUL AL XVI-LEA se iartă de Domniî vrednici răul ce li s'a făcut În tinereţă şi strîmtorare; cum să facă judecata cu conştiinţă şi blîn­ deţă, îndemnînd pe «fratele» său ce se judecă a «spune pre drept, ca să-ţi putem lua seama şi nOI să te judecăm pre dreptate». Cuviinţa la ospeţe, petreceri, primirî .şi alegerea sfetnicilor şi ajutătorilor Îl par două temeiuri mal puternice ale unei Domnit aşezate şi sigure: în legătură cu ele, filosoful bisericesc atinge mai toate cele ce pot privi pe un stăpînitor. E vrednic de luare aminte să se vadă _ În ce chip priveşte Măria Sa Basarab-Vodă o cîrmuire plăcută lUI Dumnezeu, folo­ sitoare oamenilor şi menită să lase în urmă un nume bun. Domnul vine de sus: el face boierii, dar boierii nu-l fac pe el; o mîndră mărturisire, pentru formularea căreia N ea­ goe a trebuit să uite toată istoria ţerii ssale de. Ia Mircea cel d'intăiu încoace, o istorie de lupte, de uciderî, de sfăşieri sălbatece. Dar nu se poate opri să atingă «vorbele rele» ce se -tot spun: >; ibid. Mal trebuie să se ţie samă �i �e existenţa a încă două Octoişe: pe atunci eraii destul de puţine cărţi de tipar, pentru ca ele să nu se repete la distanţe prea scurte. 2 Pentru acest nume îndoit, v. Hurmuz aki, Xl, p. t , nota 1 �i notiţa d-luf Ilie Nicolescu, în ziarul Conseruatoru] din Mart 1904. [63] AL DOILEA ŞJR DE 'l'lPĂRITURI SLAVOl\n; 03 Peste două luni'. Radu era mazilit şi dus în Egipt: Domnu! cel nou fu Mircea-Vodă, zis Ciobanul. Om foarte rău şi cumplit, Mircea făcu pe boierI să fugă cu grămada în Ardeal; Mitro­ politul Anania nu pare a fi luat şi el această cale de mîn­ tuire. Dimitrie Logofătul, proprietarul slovelor, rămase şi el în ţară, şi, luîndu-sf ca ucenici pe doi Romîni, doi diaci de sigur, pe Oprea şi Petrea, el prinse să lucreze însuşi la un Praxiu sau Apostol, care Iipsia iarăsf. Tiparul începu încă de la 18 August 1546, şi cartea era gata peste cele sese 1 uni obişnuite, la mijlocul lui Mart 1547. Şi acum, ca şi în 1545, se spune explicit că lucrul s'a făcut în « Cetatea de Scaun» a Tîrgoviştel '. Mircea Ciobanul nu ni se înfăţişează tocmai uşor de re­ cunoscut în această însuşire de patron literar. Dacă tiparul slavon a dat cărţI bisericeşti şi supt stăpînirea lui, aceasta se datoreşte, cred, altui fapt. Cea d'intăiu tipăritură cu buchea cea nouă pornise de la VarIaam, cleric crescut în tradiţiile lui Neagoe; era decf un reflex depărtat al Domnieî cărtu­ rărestf a acestuia. A doua tipărit ură începe în August 1546, şi în Iunie precedent Mircea se căsătorise cu fata, de vre-o I5-I6 ani, a puterniouluf Domn moldovean Petru Rareş 2 şi a principesel sîrbeşti Elena, care era nepoată Miliţei lui Neagoe. De la tînăra Doamnă va fi pornit îndemnul, şi în această privinţă e interesant că Molz"tvenicul a fost tipărit şi pentru fratele Chiajnei, tînărul Iliaşco, care urmâ în Domnie lui Petru în toamna anuluf I546. Un număr de exemplare poartă pe ultima foaie numele acestui tinerel Domn, care oficial ÎŞI zicea Ilie, căruia ţara îi spunea Iliaş şi care era nu­ mai pentru al casei Iliaşco; la numele nevrîstnicului Voevod se adauge şi al mamei lUI «Doamna Elena» 3. Cu această carte tipăriturile se opresc pentru treizeci de anî, Ele nu vor începe în Ţara-Românească chiar - căci mai 1 Descrierea cărţilor, in Isianu şi Hodoş, 1. c • Hurmuzaki, XI, pp. IV-V. 3 Bianu şi Hodoş, 1. c. Nu cred să se fi tipărit, in aceleaşf condrţii , şi o Evanghelie (ibid., pp. 513-4, n? 61): de această carte, aflătoare la un negustor din Ragusa, mi s'a vorbit şi mie cînd eram acolo. [64] VEACUL AL XVI-LEA tărziu ele s'au tipărit în numele Domnilor din această ţară la Braşov, cetatea de graniţă - decît peste aproape un veac 1, 6. TIPĂRITURILE ROMĂNEŞTI ŞI SLAVONE DIN ARDEAL. La 1544 încep tipăriturile din Ardeal. Înnaintea tuturora e Catechismul de la Sibiiu, al cărui fiinţă, a cărui text chiar sînt astăzi afară de orice îndoială 2. Ca GermanI ce erau, Saşii ardeleni se ţinuseră de-o parte, duşmăneşte, faţă de marea mişcare husită; ca Germani ce erau, ei îmbrăţişară cu o deosebită căldură reforma pe care 1 După apariţia Molitvenicu{ur Încep luptele În ţară, cu pribegi!, �i expediţiile în Ardeal. Triodtu-Penticostariit, descris In Bianu-Hodoş, p. 31 şi urm., pp. 5 IQ-7, nu poate fi din Ţara-Romănescă, precum a crezut d, Hasdeii, El complectează în adevar cărţile liturgice la noi şi poartă într'un frontispiciu stema Ţeri î-Ro­ măneşti aşa cum o vedem şi În Evanghelia de la 1512. Însă nu se pomeneşte nimic despre Domnul ce ar fi comandat cartea, despre Mitropolitul ţerii, despre acei ce au lucrat la carte. şi ştim că acesta era un obiceiă general pe această vreme, - Domnii fălindu-se cu astfel de lucrari În tot Răsăritul. Litera e o foarte urîtă literă mărunţică, de tot usată: ea nu corespunde decit unor ti­ parituri mai tărziI ale lui Coresi, precum e acea din 1 5 es, - Bianu şi Hodos, p. 54. Rîndurile sini strîmbe, cum nu se mai văd aiurea; întreg volumul lasă o impresie de nepricepere şi neîngrijire. Frontispiciul cu stema munteană nu e decît o imitaţie proastă şi stîngace a acelui din Evanghelia de la 1512; în altul -!. c., p. 33 - se vede, iutruu chip mai rudimentar, crucea împletită şi coroana cu trei ramuri din alte tiparituri neagoie[;�. Iniţialele, care sînt fru­ moase şi neobişnuite în Răsăr;t, mase pătrate cu impleticirf de ramuri, spini �i frunze, nu sînt decît o localisare cirilică a maiusculelor iniţiale latine. Planşele sînt şi ele foarte frumoase, dar oricine poate vedea lesne că ele copie răii, in linii nesigure �i aspre, u,u original mai bun, care e un original apusean, cum se desluşeşte şi din forma crucii şi din literele latine - pe R Însă nu l-a înţeles copistul - de pe cruceau-ăstiguirii. Cred ca avem a face: cu un rnixtum-cam­ positUIJt tipografic, care ;i-a luat elementele din toate părţile; el se va fi ti­ părit undeva în Turcia, ;i lipsa de Însemnare a locului s'ar explica prin putina dorinţă a tipăritoruluî de al i se afla sălaşul. Se ştie că pe la mijlocul veacului al XVI-lea s'au tipărit citeva cărţi într'o mănăstire sîrbească: v. Jirecek, Der Gross- Vezier lIle!tmed So!.:olovii:. ulUi riie serbisc!un Patriarclten lIla!.:ari! und AutOlZij; extras din Arch i» �iir siauisch.c Pltilolog;e, IX. Anul 1550 pentru tipăritură nu poate fi stabilit decît după aspectul tipografic; cartea, poate fi de atunci, dar şi mal tărz ie. • Textul, copiat de Grigcre din Măhaciă, se află în Hasdeu, Cuvenit dm bătrăn'/, II, p. 99 şi urm, Cf., pentru probe, Bianu şi Hodos, 1. C., pp. 21-3. [65] TIPĂRI1'umLll ROMĂNEŞTI ŞI SLAVONE DIN ARDEAL (i5 o predicase Martin Luther, dîndu-î în acelasî timp şi cărţile de căpetenie, Cuvîntul lUI Dumnezeu în nemţeşte şi Cate­ chismul cel nou. Acesta din urmă fu primit pretutindeni, şi la 1545 o adunare a oraşelor săseşti recunoscu în Confesia de la Augsburg îndreptariul credinţiI curate 1. Cărţile pentru Sasî le tipăria Hon terus, iniţiatorul mişcării, în tipografia sa din Braşov. Supt ascultarea judeluî din acest oraş, trăiau o mulţime de sate romănestr, dar ele erau prea apropiate de graniţa munteană, prea înrîurite de viaţa de dincoace pentru ca Reforma să găsească ascultătorf printre IocuitorifIor : RomÎniI din Braşov - Şcheianil - şi cei din Ţara Bîrseî rărnaseră neclintit! în credinţa veche, tocmai aşa cum făcură peste un veac şi jumătate, cînd cealaltă Romi­ nime trecea, plină de nădejdi mart de îmbunătăţire, la dogma catolică, la Unirea cu Roma. Între Romînii din jurul Sibiiuluî, su­ puşi al Sfatulul din acest oraş, propaganda reformată pătrunse mal lesne. Catechismul din 1544 se tipări deci pentru dînsiî. Ştim cine a îngrijit tiparul: e un anume Filip Maler, un zugrav, care cunoştea bine pe Rornîniî din Ţara-Romănească, la cari fusese adese ori trimes în solie, cei a ce maf arată un lucru: că el ştia bine romăneşte. Am crezut altă dată că el ar fi fost şi traducătorul Catechismuluî : astăzî sînt de altă părere 2. Socotelile sibiiene pomenesc cel dOI florin! ce s'au dat lUI nzag ister Philippus ca supraveghetor sau chiar ca lucrător la tiparul cărţulieî ; de vre-o răsplată a lui - fireşte mal mare ­ pentru tălmăcire chiar, nu se spune nimic. Pe urmă, ce limbă rornănească va fi vorbit Maler, ni putem închipui după seri sorile ro măneşti ale Saşilor din Bistriţa 3; de la vorbit pănă la scris, pănă la o ortografie, pănă la o sintaxă a stilului, mai e drum, şi Filip nu se consacrase aşa de mult afacerilor romănestl, încît să fi putut ajunge un bun scriitor în limba noastră. 1 Sate ;>'i preo/r, p. 20. 2 Cf. volumul mieii Sate ;fi preo/,� p. 20 �i 3 Doe. Bistr;/e,� Il, pp. 73-4, IlO CCXGIX. 73313 Hurmuzaki, XI, p. 865. 5 [66] 1 Cf, �i Sbiera, lI1'i)'c(frf cnlinra]«, Cernăuţi, n897, pp. 99-103. 2 Tipărită, cum s'a mai spus, de Coresi , peste vre-o douăzeci de an i, ln 1561, Însă �atechismul din 1544' e scris Într' o ortografie bună şi consecventă, care se deosebeşte de a scrisori! din 1521, În care a e Înfăţişat numaf prin h, dar ea samănă cu aceia În care sînt redate cuvintele romănesti În mijlocul documentelor sla­ vone din Ţara-Românească: u se scrie totdeauna cu ",", s lipseşte, ,l\ se întimpină deseori şi cu valoare de a, mal ales la sfîrşitul cuvintelor; .f' îndeplineşte rolul de în şi de il gu· tural ; pe lîngă 'Ii: pentru ea, se găseşte Însă şi semnul 111.01- dovenesc 1<\ pentru diftongul, bine deosebit de cel d'Intăiu, fa; la sfîrşitul cuvintelor nu se află vechiul u, ci noua însem. nare a vocalei mute prin h. Cea d'intîiă tipăritură romăneasca se presintă deci cu un fel de a scrie simplu şi sistematic, Cuvintele sint astfel, încît Catechismul se putea înţelege de oricine, în orice parte a RomînimiL Orînduirea lor e foarte adeseori înriurită de acea germană, căci Catechisrnul a fost tradus de-a dreptul din nemţeşte, cum şi era de aşteptat. Aşa găsim locuri ca acestea: «Pre cineş deade Dumnezeu evan­ ghelia sa afară» (h erausgeb eu) , « Cap mal apoi» (<, «că ne va pre noi asculta s e- e wird uns erhoren » 1. În Catechism se cuprind neapărat Crezul, Tatăl Nostru şi chiar citaţi! din Evanghelie. Crezul e tradus din nou după originalul german al cărticelei; Tatăl Nostru Însă şi locul din Evanghelia lUI Matei privitor la frîngerea pîneî se găsesc aproape întocmai În Evanghelia veche", Slovele Catechismului nu le cunoaştem: Cipariu e singurul care spune că ar fi văzut la Blaj un exemplar din această cărtulie in 1 2 �i .că ea ar fi avut altă înfăţişare decît a cărţilor coresiene. E sigur, că materialul n'a fost turnat sau cumpărat anume, fiindcă atunci şi alte cărţi de luminare religioasă ar fi ieşit de supt teascul sibiian. Maler va fi cerut la Tîrgo­ vişte de [a Radu-Vodă, pe lîngă care a împlinit misiuni, li- I tera ce-r trebuia pe;,ntru cele cîteva pagini ale Catechismului; deci această literă trebuie să fi fost a lui Liubavicî, Persoana traducătorului nu se va afla, probabil, nici-odată, EI 6G VEACUL AL XVI-LEA [67] TIPA �ITURILE ROMÂNEŞTI ŞI SLAVONE DJN ARDEAL 67 a trebuit să fie însă un Romîn, un Romîn care ştia despre cărţile vechf în limba noastră şi un Romîn care înţelegea bi ne nemţeşte: va fi fost preotul « valach» din Silişte, al cărui nume nu-l avem. Poate chiar el să-şf fi oferit lucrarea "ata făcută şi Sfacul isă se fi Învoit numai la tipărirea el prin b t€!:.ertul în cele romănestî, care era maestrul Filip: în ade- văr, o tragere de inimă deosebită pentru Romîniî din Scaunele Jar nu arătaseră încă Saşii. Cît despre soarta broşurii, ea n'a fost strălucită. în cărţile de propagandă şi de inovaţie ale lui Coresi, Catechismul nu se pomeneşte. E adevărat că un Sas spune peste doi ani că unit din preotf aii primit cartea ca bună J, dar nimic nu În­ tăreşte această aserţiune. Cît de puţin îşI dădea seamă popimea noastră de însemnătatea Catechismuluî luteran, arată popa Grigore din Măhaciu, care, transcriindu-I ca tot aşa de orto­ dox precum ar fi o poveste bogomilică, spune despre această Intrebare creştinească - acesta era titlul, fără loc de tipar, nici altă Însemnare, ca să se poată strecura mai uşor -: «scris­ am eu carte: ciri să va întreba cu altul, să ştie răspunde» 2; ar fi fost adecă un fel de joc de societate cu privire la cele sfinte! Catechismul din Sibiiu a rămas deci isolat, Din potrivă, în Braşov s'a desfăşurat o întreagă mişcare. S'a crezut prea mult limp că ea a fost literară. Astăzî, ţiind samă de exis­ tenţa mult mal veche a traducerii Cărţilor Sfinte, această miş­ care apare întăin numai ca tipografică, - cei a ce, cum se va vedea, nu-I scade însemnătatea culturală. În I 5 58 Mircea Ciobanul se întoarse în Scaun, după moartea aceluî ce-l gonise, Petraşcu-cel-Bun. El veni Însufleţit de pa­ tima răzbunării: din porunca lUI periră fruntaşii boierlrnil, Mitropolitul Anania şi unul dintre cel dOI episcopî. Cellalt şi alţi boieri fugiră în Ardeal, luîndu-şî şi oamenii de casă şi ocrotiţii. cer mal multi se opriră, după datină, la Braşov'. I Bianu şi Hodoş, p. 22. 2 Hasdeu, Cuvente, Il, p. 107. 3 Cf. Hodos, în Prinos Sturdza, p. 238 şi urm.; Hurrnuzaki, XI, p. 889; [68] 68 VEACUL AL XVI-LEA Între el se gasla diaconul Coresi. \ Coresi era aiurea un nume de familie, şi prin Galiţia umblau negustori greci, din Chios, cu acest nume. Dar acest nume grecesc - Kop'1.tGG�­ se prefăcu la nOI în nume de botez; se nurnia cineva Coresi, cum se numia Paisie sau Anastasie sau Protasie. Un scriitor de hrisoave Coresi - grămătic, diac, piseţ sau pisar, logofăt, cum îşi zice -, se întîmpina Între 1527 şi 1538 sau 1544, la care dată fiinţa. o biserică făcută de el. apoi în 1560 apare alt Coresi diacul, care se poate urmări pănă pe la 1581, cind moare lăsînd un fiu, Bunea. EI nu vor fi fost rude între el. Tot deosebit de el pare a fi Coresi diaconul, ceia ce În­ seamnă, cred, pentru acel timp un călugăr în ordines mi­ nares, Acest Coresi, despre viaţa căruia nu se ştie nimic alta de­ cît că a fost şi a rămas diacon, că se pricepea la tipar, ca ucenic al ultimilor tipografi munteni, şi că a avut un fiu Şer­ ban, se găsi a la Braşov în 1560. Jude era acolo Hannes Benkner cel tînăr 1: foarte dese orî în legături eu Ţara-Ro­ mănească, el era de aproape Înrudit şi cu anume persoane duhovniceşti din Biserica nouă 2. El ţinea să răspîndească printre Romînt cărţile sfinte pe limba lor, dar nu era acesta singurul sentiment care-I făcu să iea asupră-şî cheltuielile unei tipărirt a vechiî Evallghelii. Era şi nădejdea de cîştig, fără îndoială, �d, abia mîntui Ccresi cu Evanghelia romăuească, şi Benkner îl puse să lu­ creze, În 1562, la o alta în slavoneşte, arătînd, de data aceasta, că a fost îndemnat' «de dragostea Sfîntuluî Duh şi de iubirea sfintelor şi dumnezeieştilor biserici». Dar Judeţul braşovean mal ştia un lucru : prin tipărirea de cărtl ro măneşti el făcea plăcere Craiului însusî, regeluI unguresc Ioan-Siglsmund. În adevăr, sfătuit de unii dintre aceia ce-I îucunjurau, fiul catoliculuf Ioan Zâpora şi al Poloneî Isabela, ea însăşi fiica uneî ltalience, trecuse la Reformă, fără a deosebi deocamdată \ Studif li doc., VI, p. 597; VIi: un Core, moldovean; Gaster, Chrcstornatie, I, p, 92 (un C01'Zsi muntean la 1641). 1 Bogdan. Rer;este, p. 278, inD CXf. 2 lbid., P: 176, n° LXXI. [69] TIPĂRITURILE ROMĂNEŞ'rI ŞI SLAVONE DIN ARDEAL 69 Între luteranism şi calvinism. În dorinţa lUI de a cîştiga cît mal multe suflete pentru legea curată, i se aduse la cuno­ ştinţă că unele sate româneşti, mai ales din acel unghiu nord­ ostic, care primise cu dragoste şi predica husită, apoi din '--pă;ţile Bălgraduiur, U niedoareî şi Banatului, au trecut la Re­ formă. Fireşte că trecerea aceasta n'o făceau ei cu Încre­ dinţarea că-şi părăsesc credinţa strămoşească: dacă atÎtora dintre catolicii luminati li s'a putut strecura gîndul că prin Reformă nu se aduce nici-o schimbare, ci se înlătură numai o mulţime de obiceiuri rele 1, cu atît mai uşor vor fi cugetat aşa popi! noştri simpli, şi, unde, În lucrurile bisericeşti, zicea popa că e bine, satul zicea după dînsul. Oameni! se credeau numai creştini, şi domnii cei mari îl numiau, În înţelepciunea lor, luteranf sau calvinî, Romîniî au deprins cuvintele pentru, aceste idei nouă: el au zis calvin, Înţelegînd pr!n aceasta pe un Ungur rău şi pe un spurcat eretic, şi au zis şiJotrean pentru cineva care era de legea Saşilor 2, dar nici o dată ei nu şi-au dat sarnă că ar fi trecut la «eresurile» acestora, precum nu-sf dăduseră samă nici cînd primiseră idei bogomilice sau asculta­ seră de predicaţia husită, Pănă atunci Romîniî avuseră un singur episcopat-egumenie În Ardeal, la Vad, unde Ştefan-cel-Mare poate înnăltase o mănăstire În legătură cu stăpînirea sa la Ciceu 3. Căpătînd şi ei pămînturi În Ardeal, Domnii munteni făcură, in cea dIntăiu jumătate a veaculuf al XVI-lea, acelaşi lucru; aşa se ridicară mănăstirea din Gioagiul·de-jos şi aceia din Silvaş, a Prlslopuluî. Cea d'lntăiu are de ctitor pe Radu de la Afu­ matt, care a stat ca pribeag în acel sat şi avea nevoie de o biserică potrivită cu rangul său; pe cealaltă a clădit-o Zamfira, fata lui Moise-Vodă, ceva mai tărziu. Stareţii de la Gioagiu îşI ziceau şi Vlădică : cel din vremea reginei Isa­ bela se chema Cristofor şi, fiind arătat ca un cunoscător de carte grecească, eljJoate să fi fost chiar Grec 4. Contempo- 1 Fcssler-Klein, In, p. 637. i V. An. Ac. Rom., XX, p. 458: .Gred şi Frăncl şi Lotreni s . 3 Sate fi preo!t� pp. [6-7, 322. • Sate fi preoţ" pp. 17-8, 323 şi urm. [70] i() VEACUL AL XVI·LEA ranul său în Vad era VIădica Gheorghe, pus, ca de o biceiu , de Domnul de atunci al Moldovei. Însă la I567, «Craiul» mustră «pe păstorii de biserici ro­ măneşti din acest regat al nostru al Ardealului, de pretu­ tindem», că nu ascultă, nu hrănesc cu dajdea lor, ci batjo­ curesc pe Gheorghe din Sîngiordz. « episcopul şi superinten­ dentul bisericilor rumănesti»; din această pricină, el nu poate ţinea după cuviinţă «sinoadele anuale, pentru profesiunea unei doctrine evanghelice mai curate" '. «Vlădica rornănesc» veni la Braşov, unde se afla, În ŞcheI, o rară biserică de piatră, durată cu ajutorul lui Neagce-Vodă, � în toamna anului' 1560 încă 2. În anul precedent, şi anume printr' o hotărîre din I2 Mart, Benkner « reforrnase biserica Rominilor» din oraşul său şi pusese pe popi să cetească în­ naintea credincioşilor Catechismul luteran din 1544'. Bătrînul popa Toma şi nepotu-său de sor.r, popa Dobre, tr ebuiră să sesupuie poruncii cinstitulur Sfat, cu toate că Toma era un ortodox cucernic, care peste puţin trecu la Munteni şi se călugări În mănăstirea Răncăciovului, CII toate că Dobre călcase de multe ori prin Ţara-Romănească, unde Saşiî îl trimeteau ca sol şi, întîmplător, ca spion 4, şi cu toate 'că acelaşi Dobre trimesese pe fiul său Miha, «În Tara Sîrbească, la învăţătură 5», Deci, pe de o partt:!� regele făcea pe 'flădica Gheor ghe (poate acelasi care fu numit la Vad de Ilie-Vodă Rareş, în I55o) episcop al tuturor Rominilor de supt ascultarea lui, deci din Ardeal şi. din « comitatele exterioare» şi «superin­ tendent», după moda calvină, al «bisericilor» trecute la Re­ formă, ca şi al celorlalte care, de voie sau de nevoie, trebuiau să se unească şi ele cu mişcarea. El îi dădea ca r esedintă, în 1 Doe. Bistriţel� u, l'. \ LI. 2 Socotelile Brasovulu i, X Hurmuzaki, XI, p. 803. " « '559, die 12 Martii, Iohannes Benkncrus, index Coronensis, cum reli­ quis seuatoribus, reformavit Valachorum ecclesiam et praecepta catecheseos dis­ cerida illis proposuita ; Quellen der Stadt Eras.l'o, IV, Braşov, 1903, p. 80. 4 Sterie Stillghe, istorira beserecer .'}clieilor Bm;,ovulu,� Braşov, 1899, Pl'. 2-3. 5 ll>id. [71] TIPĂRITURILE lWMĂNEŞTl ŞI SLAVONE DlN ARDEAL 71 locul mănăstirii în care se Închisese atîta vreme vechea lege de Întunerec, marele sat Singiordz, din acelasi Ţinut al Bis­ triteî, Iar, pe de altă parte, Braşovenu, Înnainte-mergătoriI mişcări! luterane, chemau pe Vlădica-superintendent la dinsif ca să-I ajute la spurificarea» sufletească a Şcheienilor. Mal departe, « Cr aiul s poruncia să nu se cetească Evanghelia decît în romăneşte, şi sinodul din 1567 al Vlădicăl Gheor­ ghe lua hotărîrea solemnă de a se izgoni cu totul neînteleasa limbă s\avonă -latina acestei părtî din Răsărit - din Bise­ rică; dieta ameninţa cu scoaterea din parochie a popilor «orbf » cari vor păstra prejudecata limbii sfinte; iar Braso­ veni! tineau pe cheltuiala lor încă din 1565 un predicator care vorbia În romăneste despre lucrurile sfinte. În sfîrşit, Braşovenii puneau pe pribeagul Coresi şi pe alt fugar, diacu\ Tudor, să tipărească vechea Evanghelie husită. Lucrarea fu începută încă de la 3 Maiu 1563; ea nu apăru decît peste aproape nouă luni, la 30 Ianuar al anului următor. În text, cum s'a spus, nici diaconul, nici diacul nu avură nici-o parte. În ortografie, nu se schimbă nimic faţă de ortografia Catechismulut sibiian. Iar, ca înfăţişare, literele sînt mai mari, dar mar urîte decit ale tlpăriturilor anteri­ oare, ceia ce arată că ele fusese turnate anume, după vechea slovă veneţiană a lui Macarie şi a lUI Bojidar V ucovici, dar cu mal puţină măiestrie. Teascul e mai neîndestulător şi liniile se strîmbă. Frontispiciul mic e o imitaţie foarte bine izbu­ tită - şi făcută de sigur chiar la Braşov, de vre-un săpător sas, printre cari erau cîţiva vestitl, - a frontispiciuluî fără stemă din Evanghelia luI Neagoe, tipărită cu cincized de anf aproape În urmă, dar rămasă un veşnic model de execuţie tipografica, - şi nu numai intre Rornîni Evanghelia lUI Coresi era o carte care nu putea fi Îmbră­ ţişată de-a dreptul şi pretutindenî, cu toate că ea nu cu­ prindea nimic eretic decît forma el românească. Şi tipărirea el la Braşov, în centrul propagandei luterane săseşti, putea să dea de gîndit multora: de aceia, În epilog, «jupîuul I-Ianeş», adecă Benkner, se roagă de cetitori să nu răspingă cartea [72] 72 VEA OUL AL XVI-LEA fără a o ceti : « după aceaia vă rugămu toţi sfenţi părinţi, oare vlădicî, oare ep[iJsc[oJpi, oare popi, în [a] cărora mînă va veni aceastea cărţi creştine sti, cum, mainte să cetească, ne­ cetindii să nu judece, nee să săduiască». Chiar popii din Ardeal o răspinseră, cei mal mulţi dintre dînşii'. Vlădica Gheorghe muri îndată, dar Craiul nu se lăsă învins, ci puse în locul lui pe un alt apărător al Legii nouă, pe Pavel «de Tordas» sau Tordaşi - Tordassy --, care arată să fi fost dintr' o familie de nemesî din satul Tur das. Al doilea «episcop» ales şi «superintendent» ţinu şi el un sobor, la Aiud, unde iarăsî se luă măsura de izgonire împo­ triva popilor îndărătnici. Pentru 15 7I, Ioan Sigismund chemă el însuşi pe « pastorif» romint şi pe aceia cari nu voiau să fie decît tot popI de moda veche, într'un sinod «regai» la Cluj 1, Dar încă în Mart, ultimul Zâpolya se stîngea în reşedinţa sa din BăI­ grad2, Pănă la această dată de 1571, cînd se încheie epoca so­ boarelor de prefacere şi Romîniî sînt lăsaţi în liniştea rătă­ cirii lor ortodoxe şi superstitioase, iată cum se înfăţişează ac­ tivitatea tiparului pentru terile noastre. Evanghelia rornănească nu pătrunde nicr dincoace de Carp aţi, cu toate că în Moldova domnia un Grec protestant, prieten cu socinianiî din Polonia, Ioan-Vodă Heraclidul, Despot de Paros şi Samos, care se afla la Braşov În 1 5i 8 si-şf tipăria acolo genealogia fantastică prin care arăta că se coboară din eroiî anticităţiî". S'ar crede că Doamna Chiajna, văduva lUI Mircea Ciobanul şi epitroapa fiului el, Petru Şchiopul, se va fi plîns de tipărirea'. unef cărtt de rătăcire ca aceasta şi va fi cerut să se dea mal bine la tipar Evanghelia cea bună şi sfîntă, slavonă, de ş'i ea apăruse odată în Ţara-Românească, la 1512- Însă această, Evanghelie are forme sîrbeşti şi era menită mal mult şi pentru Ardeal+; cum se va vedea, pentru 1 cr, DoC". Bis/rifei, r. p\LXXIl; Il, p. XLIr; Sate ,fi Preo(t, oI'. 22-3. 2 Fessler-Klein, .III. p. 608\. 3 Hurmuzaki, Xl. P: 798; . Legrand, Deu» vies de 7eaJ/ !'Iasilikos, Paris, 1874, P: 59 şi unu. 4 Gaster, t, C;trestomatia, 1'.1 XXIX, [73] TIPĂRITURILE ROMĂNEŞTI !şI SLAVONE DIN ARDEAL 73 Ţara-Romănească se dădu peste puţin altă Evanghelie sla­ vonă, Însă cu forme bulgare. Noua Evanghelie e, ca şi cea de la Belgrad, o simplă re­ tipărire a Evanzheller lUI Neagoe-Vodă. Afară de unul sin­ gur, care dă vulturul muntean într'o cunună, frontispiciile re­ produc stîngacii:i pe acelea din model. Să se mai adauge litera mai urîtă, mal mică şi numărul ceva redus al rîn­ durilor pe fiecare pagină. între acest produs al lUI Co­ resi şi lucrarea din 1512 e tot atîta deosebire ca între burghesia italiană şj cea săsească, sau ca între Veneţia şi Braşov. Pănă la moartea Craiulul iniţiator al ReformeI printre RomînL Coresi, rămas în curînd fără ajutorul SăL!, diacul Tudor, mal scoase de supt teascul său o singură carte slavonă. La 1568, Domnul mu ntean fusese schimbat: in cele d'intăiu zile ale lui Iulie 1, Alexandru-Vodă, fiu din flori al luI Mircea Ciobanul, lua locul lUI Petru Şchiopul. La 12 ale acestei luni Iulie 1568, diaco­ nul începea să aşeze slovele pentru o culegere a slujbei cîtorva serbătorî, publicaţie al căref folos trebuie să fi fost foarte simţit. Volumul ieşi în ziua de Sf. Nicolae. El nu mal poartă numele luI Benkner, ci al Domnului muntean şi al Mitropolituluî Eftimie. Eftimie fusese numit de Mircea-Vodă, după uciderea, în 1558, a lui Anania 2, şi după răposarea celor d'intăiu urmaşi al acestuia, Simion, Efrem, Mitrofan şi Daniil. Poate de la Eftimie sau de la Doamna lui Alexandru, Ecaterina, o Pero tă, care ţinea mult la ortodoxie, să fi venit porunca de tipărire către Coresi '. în acest răstîrnp Însă, diaconul dădu la lumină 0 sumă de cărţi romăneştl : el alcătui un fel de ciclu al acestora. Ciclul tipărituri/ar religioase româneşti se deosebeşte Însă de cel slavon prin aceia că grija de căpetenie nu e pentru forma tradiţională a rugăciunilor şi a cîntărilor, ci pentru acele cărţi care cuprind Cuvîntul lUI Dumnezeu. Aceasta se explică, I Hurrnuzaki , xr, p. XIX. 2 V. Hurmuzaki, XI, p. VIU, nota 5; Studit fi aor, V,p. 629, nota I. " Contribu/ilt/d la istoria lVItmte;zier În sec. al �YVj-lea, în Analele Acade­ lJl1t'11roIJzÎ12e, XVI II, p. 1 ;i urm. [74] VEACUL AL XVI-LEA de altmintrelea, pe deplin prin no!-ma protestantă - care era şi vechea normă husită - de a pune în mîna orîcărui credincios cuprinsul Btblieî în limba poporuluf şi de a lăsa la o parte cu desăvîrşire liturghiarele, molitvenicele, sborni­ cele, octoişele, trioadele şi penticostarele, care fusese pănă atunci privite ca mal folositoare decît orice altă tiparitură. Apostolul sau Praxiui lUI Coresi ni s'a păstrat numai într'o formă foarte necomplectă. Din cît avem, se vede însă că dia­ conul muntean n'a făcut alta decit să reproducă vechiul ma­ nuscript al traducerii husite. Neavînd prefaţa sau postfaţa, ci dispunînd numai de miezul cărţii, nu putem şti, cînd şi în ce împrejurări s'a făcut ediţia: data de 1563 care s'a propus, pare să fie, însă, cea adevărată 1. După această tipăritură a venit editarea unul Tîlc al Lvan­ ghelier, al unei Cazanii sau Evangheliî învăţătoare, pe lîngă care se adauge şi un Molitvenic, Molitvenicul nu poate trezi mult interes, cu toate că prin limba sa el arată că a fost anume pregătit pentru tiparul lUI Coresi. El a fost în adevăr tălmăcit atunci chiar, de un tra­ ducător slab, dar totuşi de un Rornin, care cunoştea vechile mauuscripte religioase. Originalul era unguresc, şi forma d'in­ tăiu a cărţii se cunoaşte încă prin cele mal neîngăduite neolo­ gisme de origine maghiară : tdroa să, acâ (pricină), a atâlsniictci ". Mica lucrare nu cuprinde alt ceva decît Tatăl Nostru, Crezul şi unele formule şi rugăciunI. Acestea din urmă au un ca­ racter calvinesc.. care bate la ochi Îndată. Lămurirea stă În­ traceia că diaconul nu mai slujia acum interesele religioase săseşti, ci pe acelea ale VIădicăi Gheorghe, care era calvin, ca unul ce purta titlul de superintendent şi cîrmuia prin si­ noade anuale pastorz de biserici romănesti. Gheorghe nu era un om bogat, şi Benkner nu plătia pentru asemenea cărţi. Banii au venit de la alt cineva, o figură nouă în istoria ti­ păriturilor religioase\ rornănestî: «j upînulu F 01'0 Miclîusu». Familia Forro e ardelană ; din mijlocul acestor miel ne- 1 Hianu şi Hodoş, O. (" P: 5 1, i Hodo s, În Prinos Sturdza, pp. 245-6. [75] TIPĂRITU.,lULE ROMĂNEŞl'I ŞI , Pentru credincios ca şi pentru preot, temeiul tuturor lucru­ rilor se cade a fi Scriptura: «Lăsat-au noao Sf[î]nta Scriptură: tetroev[ an ]gh[ eJUI?» ­ cea tipărită de Coresi - « Praxiul» - apărut prin îngrijirea aceluiaşi, cu vre-un an În urmă. - «Psaltirea lu Davidu Pro­ rocu » - a căref apariţie stătea În perspectivă _.; «din acealea «să întrebărnu, că noao nu vine leagea nece din Ier[u]s[a]limu, «nici de la Roma, nici dein Ţara Grecească, nece Nemtească, « nece Rumînească ; nu e de la Lesască, nici de la Moschi­ « cească, ce e lăsată �i tocmită de la Isus Hristos. » Credinţa singură foloseşte, şi toate vechile eresurî n'au nici­ un preţ. Pe rînd predicatorul le înşiră: «Dară, creştine, iaste minciunî carei au învăţa tu să pă­ zească omul mortulu său după noae zile şi la doaozecI de zile şi la patruzeci şi la anulu l Minciună e şi aceaia carei zicu că potu folosi după moarte sufletelor,- că nu se schimbă 10- culu după ceastă viaţă. ce iaste scornită pentru lăcomiia căr­ tularilor. » 1 Alusie la Ordinele Cerşetoare din Apus' 2 Din Evanghelie. [80] 80 VEACUL AL XVI·LEA Să se Iese descîntecele, farmecele şi obloje1ile, morrnăielile babelor: « Noi nebunii, deaca ne bolnîvimu, meargemu la nescare «rnuerf carele pre nOI descăntă : deaca una nu poate folosi, noi is­ «pitlmu şi la zeace sau la doaozeci, că nu găndimu, cu lale «nemica nu puternu folosi, cu fărrnîcătura sau cu altă drîcie,­ «numai să ne noao ajute 1, că toată descintare nu e altă buni­ «tate nernecă, ce numai drîcie. Săntu nesti erbi bune şi lea­ «[cur]e : acealea-su bune şi lăsate de ... Dumnezeu; ce nu «potu noao folosi fără ajutoriulu Domnului.» Duminecile trebuie să fie altceva decît zile de beţie şi de ceartă: "N u numai cu şederea şi cu lăsarea Iucruluî, să ne îm­ brăcămu în ceale veşminte mal bune, să şedernu suptu pă­ reti sau suptu umbre; să ne părimu sau să ne sfădimu, sau să clevetimu, sau în zi de serbătoare să meargemu la crăcime şi să ne îrnbătămu ca nişte porcî.» Merită să se mal ţie în samă şi amintirea, ce se află în două locurî, a cuceriri! de către Turcii păgînI a Răsărituluî înpovărat de păcate:. « Acmu încă, haru Domnului că se iveaşte cuvîntul lUI Dumnezeu, luceşte; ce oamenii mal iubescu untuneareculu, rădu şi-să batu jocu de elu : mal tare cel mal mari, vlădicii şi judecătorii; derepţu aceaia mă tem că vărnii şi noi peri, rău călcaţi de limba pîgină, să nu vămu priimi şi să nu vărnu asculta.» Tălmăcitorul scrie pe înţelesul oricui, şi cartea lUI era pa· trivită pentru a se răspîndi lesne. La ieşirea el, ea va fi fost întrebuinţată d� acel predicator sau, cum ziceau Rorniniî de atunci, «propoveduitoriu al Evangheliei lui Hristos» 2, care, cum ştim, vorbia, la serbători şi Dumineca, româneşte Ro- I mînilor din Şch� încă de la 1565, adecă aproape de la publicarea Cazanieî 3. Mal tărziu ceva, un astfel de predicator \ 1 Ungurism sintactic. 2 Bianu?i Hodos, p. 195. 3 Doc. Bistriţel:', r, p. XLIX. I [81] TlP-4.RITUHIL" ROM-4.i\:E;iTî ŞI SLAVONE DIN AIWEAL 81 lumina asupra credinţii pe Romînil din Lugos 1. Cazania ar fi fost îmbrăţişată şi în alte părtt, dacă Reforma Între Ro­ mîni s'ar fi răzimat şi mal departe pe braţul puternic al Cîrmuirii. E adevărat că după moartea lui Vlădica Gheorghe «pastori! valachl » căpătată un nou călăuz, pe Pavel Tor­ daşi, care se va fi oprit mal mult tot in colţul nord-ostic al teril : el vine însă şi pănă la Braşov în 157°, după vre-un an de la numirea sa. Pavel era tot la Braşov în Septembre, cînd Saşiî trimeteau Craiului o «cărtulie », un « Buchleln » al lui 2. «Cărtulia » ar putea fi însăşi Psaltirea, care ieşi În acest an, Ia Braşov. Coresi începuse cu cărţile sfinte, cu Cuvîntul lUI Dumne­ zeu, şi gîndul său trebuia să fie întăiu acela de a le da în întregime. Se vorbeşte de o Psaltire romăneasc1, pe care dînsul ar fi publicat-o încă din anul 1568 3: nu există nicI-un exemplar din această carte, şi e foarte puţin de crezut că, dacă Psaltirea romănească ar fi ieşit în acest an, ar fi fost de nevoie să se dea o nouă ediţie peste scurtul termin de doi ani. Căci avem astăzi un exemplar din Psaltirea lul Ce­ resi, dată la lumina în [57°, pentru acelasf c rvint pentru care se tipăriseră şi alte părtf din Scriptură: pentru că «mal toate limbile au Cuvîntulu lUI Dumnezeu În limba lor, numai noi Rominit n'avămu ». Diaconul lucra tot la Braşov şi această carte, începînd cu Februar şi încheind la sfirsitul lUI Maiu, El nu intr ebuintă litera, mai mică şi mai urîtă, care se În­ timpină întăiast dată în tipăritura slavonă din 1568, ci tot vechea slovă înnaltă şi cu liniile relativ supţiri, care caută să se apropie de caracterele aşa de frumoase ale publicaţiilor-model lăsate de Macarie, Pentru ca volumul să fie Însă mal plin, se dădură mai puţine rîndurî pe pagini, numai optsprezece. I Islanu �i Ho doş , 1. c, 2 Socotelile Brasovu lui, în Hurmuz ak i, XI, pp. 806-7. 3 Un glosuriu pentru dînsa, făcut de G. Săulcscu, care a fost şi un vestit Ial sificator de texte, sia tipărit în Buciutllul rOlltÎl1 al lut Teodor Codrescu ; 1875, p. 289 �i urrn. Lăsînd la o parte Iatinismele născoci te de Săul escu, cel­ lalt material lexic se află tot în Psaltirea de la 1570. Cf. 1. A. Candrea, în Revista RoIJtÎ;zif., nle de 15 Iunie �i 1-15 Iulie 1901 73313. 6 [82] 82 VEACUL AL XVI·LEA Ca ŞI In Tîlc, Coresi vorbeşte în numele său, recomandînd cartea cea nouă, pe cînd în toate tipăriturile din 1561-3, deci şi în Apostol, trebuie să fi fost în rîndul întăiu numele «jupîn ului Hanes». Cit despre text, el e tocmai vechiul text husit, cu rno­ dernisări neînsemnate. Ar mal fi rămas pentru desăvîrşirea maret opere de ro­ minisare a cărţilor de biserică şi de învăţătura bisericească, să se dea o nouă ediţie din Catechism. Ştim că acela din 1544 n'a prins, şi am văzut că în Molitvenic, unde ar fi putut s'o facă, diaoonul-tipograf n'a întrebuinţat de loc această veche tipăritură. Pe cînd ciudatul Domn Despot stăpînia în Moldova, unde adusese un episcop socinian - deci tot, oare­ cum, reformat - din Polonia şi făcuse o şcoală de latineşte, cunoscutul calvin editor de cărţi slavone de propagandă, baronul Ungnad, care-şi avea teascul la Urach, trimese pe un Neamţ din Funfkirchen sali Pecs, ca să ofere Măriel Sale Voevodul luteran slovele de nevoie ca să se dea un eate chism. Dar Despot, care juca adesea numai roluri, răspunse la această bunăvoinţă, expediînd fărt zăbavă la Constau­ tinopol, în cele d'intaiu zile ale anuluf 1563, pe bietul om, care se aştepta de sigur la ortce alta decît la acest tragic fel de a fi primit 1. Dar fapta lUI Despot îşi găsia îndreptă­ ţirea în apucăturile neobişnuite ale lui Wolfgang, care se în­ făţişa ca un mare Trimes împărătesc, intra la Curte ca la dînsul acasă, işI,pusese în minte să însoare pe Domn cu o principesă din APllS, şi, mai ales, se găsi că are la el o cifră de înţelegere ascunsă cu Cancelariul din Ardeal, care era pe atunci o ţară duşmană lui Despot. Astfel, Trimesul lui Ungnadluă drumul de robie al Constantinopolei, iar stăpîni­ torul moldovean, care asigura că, dacă ar voi să tipărească, poate găsi lesne «n�gustorI şi librarr» pentru aceasta, nu dădu supuşilor săi Catechismul cel nO(1 al legii Îndreptate. 1 Hurmuzaki, III, pp. 445-7, 451-2,453-4,459.60; Hurmuzaki XI, p. 876 ; Picot, Coup d'lZil sur I'lds4oire de la typographie dans les pa)'s rou iuains au XVI-e siecle, Paris, 1895, p. 24, nota 3· [83] TIPARITURILE ROMANEŞTI ŞI SLAVONE DlN ARDEAL 83 Moartea lUI Ioan-Sigismund aruncâ Biserică romănească din Ardeal în dihonie şi umilinţă. Ştefan Bathory n'avea grija îndreptărif legii pănă şi printre Romînil oropsitl. EI nu stătea la îndoială să facă episcop pe ort cine-I era înfăţişat de vre­ un om cu trecere. Popa Eftimie, care fusese egumen in Mol­ dova, la Neamţ, unde scrisese laudele Domnilor, înnaintede a-I trăda şi de a se da de partea Domnisorilor, pribeagul Eftimie merse la Ip ek, marea Biserică patriarchală sîrbească, sprijinită pe atunci de Marele-Vizir Mehmed Socolovicl sau Socoli 1, se hirotonisi acolo Vlădică ardelean şi la întoarcere fu recunoscut de « Craiu s , de şi Pavel Tordaşi se mai afla în viaţă. îndată după aceasta, Eftimie ducindu-se din Scaun - el s'a întors, cum se va vedea, În Moldova -, Băthory numeşte pe un Cristofor, pe care-l cred deosebit de acela ce fusese cu vre-o douăzeci de ani În urmă episcop-egumen la GioagiU2• Lui Eftimie i se mar vorbise, după obiceiul cel nou, de da­ toria ce are de a lucra la întemeiarea Reformei intre Romînî ; Cristofor fu slobod să cîrmuiască aşa cum înţelegea e13• O ruda, probabil un frate al ultimului superintendent, anume Mihail Tordaşi, fu cerut ca episcop, în 1577, de la dietă de popii rornînî trecuţi la calvinism. Cu un an mai Înnainte, Ştefan Bâthory trecuse ca rege în Polonia, şi cererea pasto­ rilor de neamul nostru capătă învoirea trebuitoare: nicI Mihail n'a stat prin părţile răsăritene şi muntoase ale Bistriţei, ci în apropierea residen ţir princiare. Din partea lor, Romîniî cari rămăseseră credincioşi legii vechi îsl căpătară ca Vlădică pe un Ghenadie, care va fi stat in vre-o mănăstire - poate în cea mal bună ce era pe atunci în Ardeal, în Prislopul Silvaşului". Pănă la 1581, teascul lui Coresi nu mal lucrează deci pentru cărţi romăneştI. Cele mal folositoare părţi ale Scripturii ieşi­ seră În lume, Într' o slovă de tipar cam grosolană şi şonţită, cu multe greşeli de tipar, ce e drept. Dar ele au adus totuşi 1 V. articolul d-luî jirecek, În Arch . f slav. Pltil., IX. 2 Sate li preofr, pp. 25-7. 3 lbid., pp. 327-9. 4 Bunea, Vechile episcopil� p. 59, "i mal departe; N. Dobrescu, În LUNa­ făm/, III, pp. 197-9. [84] 84 VEACUL AL XVI' LEA un mare folos: gîndul că pot fi cărţi ro măneşti se răspîndise acum pretutindeni, - odată cu volumele diaconuluî din Braşov. Cetitorii lor se deprinseră a deosebi cuvintele unele de al­ tele şi căpătară norme ortografice. Înlocuirea lUI ZI întreg prin h. la sfîrşitul cuvintelor - afară de casul cînd e prece­ dat de două consoane sau în cuvintele mouosilabice 1 -, scrierea lui ă la sfîrşitul cuvintelor cu ,y., întrebuinţarea lui ,', pentru al doilea ă din aceiaşI cuvînt, pentru un ă urmat de un 1Z, pentru un ă în silaba din urmă, une orî, ajunseră tradiţie pentru orfce scrisoare, din orice parte a Rornînimiî. Marele merit al acestor cărtf e poate acesta că, trecînd hotarele, au adunat sufleteşte, prin viaţa culturală, pe toţi! RomîniI laolaltă. Prin ele mal mult decît prin vechile manuscrise care circulau greCI şi se copiau puţin, riedesăvîrsit, s'a Întemeiat o viaţă literară comună a tuturor Romînilor. Prin ele, aceste cărtulii urîte, păstrate astăzi în puţine exemplare ferfeniţoase, prin găurile cărora se primblă cariul, s'a Întemeiat ceva nepreţuit pen­ tru orice popor, căci cuprinde în sine ceia ce va da formă gîn­ dului şi simtirif generaţiilor care se vor urma: limba literară. Dar Coresi nu facuse alta decît să tipărească cu schimbări de tot miel textele husite care-si pierduseră _.- sau poate unele-şi pierdură atunci, la tipar, - rotacismele: pe lt Întreg de la sfîrşit, pe ds şi citeva archaisme mal puţin Însem­ nate. Din ele rămăsese- Însă, ca sunete, claritatea finalelor : e, ă, care se schimbară sau se întuuecară aiurea, puritatea labialelor şi a consoarielor f şi 'ţi înnainte de i, mulţimea cu­ vintelor latine pline de frumuseţă şi de expresie, mlădierea ţerănească a frasel, care, dincoace, unde era atîta ştiinţă de slavoneşte, putea înţepeni in false forme străine. Orlce nouă mişcare literară a trebuit să pornească de acum înnainte de la resultatele miscărif literare husite din veacul al XVlea. Ar­ dealul de Nord sau \Maramure;;ul ni dădură astfel odati(cu cele dintăiu cărtî lit;;'ba lor. Toscana noastră aCI fost acele / sate de plugarI' şi p\ăstori din muntele de miază-noapte al largei Ţeri a RomÎnilor. 1 V. Deusuşianu , U .final, 1. c, [85] CĂRiI SLAVONE �I 1iLAVO-ROl>fÎNE 1. CARTI SLAVONE ŞI SLAVO-HOMÎNE TlPARITE b! ARDEAL. 85 Deocamdată Coresi se făcu tipograful lUI Alexandru­ Vodă al ŢeriI-Romăneşti, care avea nevoie de cărtî slavone, şi numai de astfel de cărţî, pentru preoţii săi'. Diaconul stătea pe atuncf pe lîngă noul Vlădică ardelean Eftimie, era, adecă, după spusa socotelilor Braşovuluî : «des. Wladica diaconus». Eftimie a fost numit la j August 15721: el s'a dus, cum am arătat, pentru Întărire în Serbia; numirea lUI era făcută pentru scopuri calvine, măcar în formă 2. Legăturile lUI cu ierarchia rornănească de dincoace de munţI erau totusi aşa de strînse şi el era privit ca un aşa de sigur ortodox, încît, atunci cînd Ioan-Vodă cel Cumplit se hotărî să scoată din Scaun pe episcopul Gheorghe de Roman, s dîndu-I vină de sada mie, auzind că are avuţie» a, el chemă pe Vlădica ar­ delean 4. ca să-I caterisească 5. Eftimie caterisi decî, dar nu pentru un altul, ci pentru sine, căci el rămase episcop de Roman în locul lUI Gheorghe 6. Dar nu se bucurâ mult de o cinste căpătată prin osînda şi trimeterea la rug a altuia, căcf peste cîteva luni Înfrîngerea şi moartea lui Ioan-Vodăî încheia păstoria ; Petru-Vodă Şchiopul, noul Domn moldovean, puse la Roman pe Eustatie 7. Cred că Eftimie s'a Întors În Ardeal, păstorind pănă la moarte în Ţinuturile de Nord-Est s. S'ar părea că Eftimie avea de gînd să tipărească ceva pentru Biserica lui ardeleană : în toamna anului 1573 el vine la Braşov 9, I Doc. Bistriţet, 1, p. XLIll . . , V. mal sus, p. 83. 3 Ureche, pp. 224-5. 4 Februar 1574. 5 Pe Mitropolitul Moldovei, Teofan, nu-I putea întrebuinţa, căc! el fugise­ Ureche, 1. t·.; Doc, Bistrifel� II, p. 115, n° XVII; Isaia de Rădăutî era plecat în solie; la prelatf munteni el nu voia să se adreseze, fiind duşman cu Ale­ xandru-Vodă al Ţ'erif-Romăneşti. 6 Cf. cu întăiul Excurs din Ist. lit. rom. în secolul al XVIII-lea, Melchi­ sedek, Chro», Eotnanuluî, I, pp. 2°9-10. Eftimie de Rădăuţî e altul: el fu înlocuit innainte de aceasta, cu un Dimitrie; v, Hurmuzaki, Xl., p. 589 şi nota 5. Melchisedek, 1. c, 8 Sate fi preo;" p. 39; cf. Bunea, în Unirea din Blaj, XIV, n? 25. 9 Hurmuzaki, XI, p. 810. [86] 86 VEACUL AL XVI-LEA şi în Decembre soseşte acolo şi Coresi cu cel' patru ucemci ai săI pentru a se apuca de lucru, dar nu stă mal mult de­ cît cinci zile, fiind ţinut de SaşI cu peşte sărat, mazare şi ciuperci, ca în postul Crăciunului 1. Poate că o înţelegere se Încheiase în privinţa tipărituriI ce era de făcut, cu Domnul muntean, caci, cu cîteva lunî În nainte, acesta trimesese pe un «popă» «pentru tipar> 2. Acest plan trebui să fie însă întrerupt, şi abia în Maiă 1574 începea Coresi, fără a mar întreba pe noul Vlădică Cristofor, întărit la 6 Iunie următor, lucrul pentru un Octoich slavon, menit să înlocuiască pe cel de la 1510'. Cartea trebuie să fie numai o reproducere a vechii tlpăriturî, de la care se va fi luat şi marele frontispiciu cu stema terif, care se află şi în Evanghelia de la 15[2. Dar litera e nouă: tot aşa de urîtă ca şi cea din Sbornicul de la 1568, ea e sim­ ţitor mal mare. Şi aicf ca şi la acel Sbornic epilogul e scris . În numele Domnului muntean, care plăti se, şi în al fiului la care acesta ţinea aşa de mult, tînărul V oevod Mihnea. Vo. .. lumul al II-lea al cărţif ţinu prins teascul lui Coresi În anul următor, 1575. O psaltire slavonă văzu lumina la 1577 : Coresi o tipări,­ fireşte tot la Braşov, de unde, să tot fi vrut el, şi nu l-ar fi lăsat SaşiI să se ducă, - în numele lUI Alexandru şi al lui Mihnea, adăugind şi pomenirea noului Mitropolit din Ţara­ Românească. Serafim, căcf cel vechiu, Eftimie, murise sali pă­ răsise Scaunul la 1575-74• Iarăsi el întrebuinţă () literă nouă care alternează cu litera sborntcului ". Coresi se gîndi Însă a cîştiga mal mult, pe o altă cale,' din asemenea publicaţii. Că lucrările lui rornănestf nu se des­ fac, pentru că sînt privite în cele mal multe locuri ca eretice, 1 lbid. 2 lbid. \ a V. mai sus, p, 5°., 4 El e pomenit încă \-in Octoich, partea liU. :; Această literă a servit şi la tipărirea altei Psaltiri slavoue, a cărei dată 1'i al cărei loc de tipărire nu se pot hotărî. V. Bianu "i Hodoş, p. 529, ilO ISI. N° 26 din Bibliogra)ie e, de sigur, tipărit aiurea. [87] cInTI SLAVON� ŞI SLAVO·RO.IIÎNl<; R7 aceasta putuse s'o vadă în destul: doar de aceia lăsase "Ju, pinul Hanes», care era un cucernic luteran, dar şi un bun negustor, grija sufletelor rornănestl. Cînd Însă s'ar fi dat textul slavon şi numaî în faţă cu acesta, deci pe. lîngă acesta, traducerea roinănească, duşmanii nu mal puteau zice nimic. Obiceiul gloselc>r se răspîndise foarte mult, şi ele se însemnau şi în mănăstirr, ca o îndeletnicire plăcută de om cărturar, pe margenea manuscriptelor slavone; aşa avem de pe acest timp o Pravilă de ale lui Vlastaris cu astfel de note lămuritoare 1 ; cuvinte ca « adurătură» « dezmirdăciurea», ar arăta o obîrşie nordică, poate ardeleană-mararnureseană. Deci diaconul între­ buintă în parte zaţul de la publicaţia sa slavonă şi dădu o voluminoasă Psaltire «slavo.rornînăs , cu Înfăţişarea destul de urîtă: el se feri, neapărat, de a amesteca numele Domnului în această tipăritură de Îndrăzneală şi risc; epilogul vorbeşte numai În numele tipăritoruluî, care, om naiv cum era, socoate că trebuie să preceadă numele său smerit, «diaconu Coresi» de titulatura lui Alexandru-Vodă, de Împărătescul il/cipi!: «cu mila Iu Dumnezeu». Altfel, el spune aceleaşi cuvinte ca şi în Psaltirea sa nurnaf rornănească, dar nu caută a vorbi de această carte pe care o va fi privit ca pierdută sau prin amintirea căreia nu voia să-şi supere sprijinitorul de acum; mai mult: el se face, data aceasta, că a tradus însuşI cartea din slavoneşte, căci lămureşte «fraţilor săi preutî» că , tipări­ torul Evangheliarului slavoromÎn a luat numai ca basă forma coresiană ; el a dat-o cuiva s'o Îndrepte şi s'o schimbe, ceia ce s'a făcut, cu un folos foarte îndoielnic Însă 1. Cînd a venit lucrul la tipar, Lorint a cules în limba românească aşa cum o vorbia : diftongil şi vocalele noastre Întunecate au avds'ă sufere foarte mult pe urma lUI: oa se preface În o, ca În Piciorile, porta ;ln loc de ă se află adese ori e-guind, reu! - sau a curat, ca În: lnparaţia, p aş ă şt«, masrcră, casu rd ; Între u şi a se furişează v: luvară, dsut:«. Lorint cată să fi stat mar mult în Moldova, căci nu sînt rare forme moldoveneşti, ca: fî pentru şi, me pentru mea, cruce pentru crucea, pâşăşte pentru păşeşte, pohti pentru pofti 2. De curînd Ardealul avea un Vlădică rornănesc nou de lege pravoslavnică, pe lîngă superintendentul din familia Tordaşi. Ghenadie luă obiceiul, nou şi bogat In urmări, de a se sfinţi în Ţara-Romănească ; el se Intorcea la Braşov ca hirotonisit al Mitropolituiui Serafim la 23 Decembre 15783. Începutul anului următor Îl facu în cetatea de Iingă graniţă. AicI el cunoscu pe Coresi, si-l luă cu dînsul, căci Ghenadie avea de gînd iarăsî să răspîndească tipărituri printre credin­ cioşii săi. Nu ştim Însă hotărît pentru ce, diaconul trebui să se strămute din Braşov, unde petrecuse douăzeci de anl ÎncheiaţI din viaţa sa, şi să meargă în orăşelul Sas-Sebeş, aşezat în un- 1 Găsim cuvinte ca ltjurlf= usura, pronunţat ungure�te. Voinic = soldat, are Înţelesul de «hoţ». Se face confusie de genurI. Pentru decît se giise?te necl«. 2 V. Bogdan, în ConvorbirI literare, XXV, p. 33�i urm, cr, Branu ;-i Hodoş, pp. 80-1. 3 Hurmuzaki, Xt, p. 819, [90] 90 VEACUL AL XVI'LEA lI' , ghiul sud-vestic al Ard ealulut, în aceiaşi regiune cu Prislopul, unde credem că stătea VIădica: în marele sat ro mănesc vecin Lancrăm se adăpostia odată, cu zece ani În urmă, Pavel Tor­ daşi 1. Turdasul insusî e mai încolo, spre Apus, către Orăştie 2. Şi principele ardelean, pe atunci Cristofor Bâthory, ţinu re­ şedinţă pe atunci în Sas-Sebeş". Supt scutul Vlădicăî, care era pe atunci bine privit de «Cr aiu s , Coresi putu să-şi înceapă din nou lucrările de tipar. Odinioară el publicase un Sbornic cu slujba serbătorilor ; / •. acum el îl Întregi, dînd alte slujbe. Cartea nu e alt ceva de­ cît simpla reproducere a unei vechi tipăriturf veneţiene, date de vestitul Bojidar. ceia ce nu împiedecă pe Ghenadie, care se întitulează mîndru - ca nici-unul În nainte de dÎnsul-; «Mitropolit al Ardealului» şi pomeneşte pe lîngă sine numai pe patriarchii Răsărituluî grecesc, să vorbească de osteneala ce ar fi cheltuit CII această lucrare, fără a mal socoti ne- cruţarea «averii dată mie de Du mnezeu»: la care laudă Co- r esi adauge una, potrivită cu dînsa, pentru sine însuşi. Litera samănă cu aceia din partea apărută mai de mult a culegerii, decît e mal grosolană şi mai strîmb grămădită; abia sînt cîteva săpături în lemn, de aceiasf frumuseţă, În epilog se află un frontispiciu, ca acelea care înfătisau odinioară stema Dom- nilor, dar ele potrivit cu împrejurările nouă: se văd dinţi! de lup ai Bâthoreştilor suptbereta de duce, şi Is. Hr. ale numele lUI Hristos nu se află de-o parte şi de alta a crucil, ci despărţite printr'un semn oarecare, în care se pot descoperi doi B latini 4. Dar lUI Coresi îi era sortit să mîntuie acolo unde începuse, în cetatea Sasilor braşovenî, în adăpostul pribegilor dintre cari şi el făcea parte, în vecinătatea Romîniior săi din ŞcheL Acolo apare, la: 1,581 - terminată în şese luni - « Evanghelia cu invăţitură de \în tuspatru Evangh[e ]lişU aleasă şi dein [ Doc. BistnJet� 1, �. LXXI!. Pentru sat, v. Silvestru Moldovan, rar" ""J'tr", Sibiiii, 1894, p. 392. 2 Moldovan , o, c.; p, ?95. 3 V. Hur muz.ak i, XI, socotelrle Braşovului. '. V. Bianu ," Hodoş, pp. 81'5. [91] �nUĂLE LUCRĂRI lWMĂNEŞTI TIPĂRl'rE ÎN AHDEAL 91 multe dumnezeeştI scriptur I, şi dată Besearicef lui Dumnezeu, în toate Durninecî a se ceti», etc. Litera e aceiasi ca şi în Sbornic, dar frontispiciile, foarte frumoase şi cu totul apu­ sene, şi proporţiile fac din această ultimă carte şi cea mai impunătoare din lucrările lUI Coresi. Acel ce cheltuise, era acuma iarăşi un nou jude braşovean, Lucas HirscheJ. Dar Cazania aceasta, care s'a răspîndit în toate părţile romănestf 1, nu fu datorită nurnaî socotelilor de negustor ale « jupănuluf LucacI Hrăjilu » - sau « Hîrjilu » -, ci şi altor împrejurărI. Originalul Cazaniei a doua nu mai era unguresc şi calvin ca al celei pentru folosul popilor ardeleni trecuţi la credinţa nouă; el era slavon $i ortodox, - poate chiar vestitul Tîlc al lUI Ca­ list. Hirsch el îl ceruse de la insusf Mitropolitul muntean Serafim, şi pentru întăia oară căpetenia BisericiI din Ţara-Romănească era întrebat p�tru o tipăritură ardeleană pe limba lui, Aceasta se datoria de sigur şi legăturilor dintre Serafim şi Ghenadie, căruia i se zice In Prefata de aici � « archieplscop» poate cu un gînd la Eftimie, la Mihaî Tordasi, cari erau episcopi în alte părţi şi ascultau de Ghenadie; şi În Novembi e I582 acesta se Întorcea de dincoace de munţi". Deci Mihnea-Vodă Munteanul primi cu bucurie planul uneî tălmăcirI şi tipăriri a Cazaniel fără eresurf. Coresi, «ce era mesteru invătatu În­ tr'acestu lucru», trece drept tălrnăcitor. Dar şi aici el nu e adevăratul lucrător literar. Ştim în adevăr ce pret au aceste afirmaţii ale lui Coresi: toate tipariturile sale nu fac decît să schimbe icl şi colo cîte un cuvînt din texte vechi, şi încă după Înţeles numai, fără să alerge la originalul slavon pe care, ca diacon şi editor de atîtea cărţi slavone, nu rămîne nici-o îndoială că-I înţelegea. Psaltirea slavo rornîn t din I577 e anunţată ca o traducere nouă, pe cînd de fapt ea nu dă în partea rornănească decît textul vechii Psaltirl de la 157°, şi, în loc să se folosească de noul 1 Hurmuzak: , XI, p. 656, n? XCVI. 2 Prcfaţa e pusă după obiceiul apusean. " Hurrnuz aki , XI, p. 824. [92] 92 VEACUl, AL XVI-LEA prilej ca să indrepte, în loc să compare necontenit cu ori­ ginalul slavon, care stătea acum în faţă, pagină de pagma, el s'a mulţămit a înlocui iarăşi cîte un cuvînt şi a m ai creat apoi, fără voie, un element de deosebire, trecînd cu vederea un număr foarte mare de greşeli de tipar. Deci nu putem crede că însuşî Coresi, îngreuiat acum şi de bătrîneţă, a avut partea de căpetenie în tălmăcirea Caza­ niei ortodoxe trimese d� Mitropolitul mu ntean. Ca ajutătorr al lUI în această lucrare a tălrnăcirit se pomenesc «preuţiI de la beseareca Şcheailonl, de Iă.�gA cetatea Braşovului, anume popa Iane şi popa Mihai». între aceştia trebuie de căutat cărturarul care a întors din slavoneste în romăneşte Cazan ia, dînd con temporanilor o carte folositoare şi lăsînd urmaşilor un Însemnat monument de limbă. Popa Iane, de bună samă un Grec, era protopop în Şche: : popa Voicul îl «adusese», de unde putea săI fie mai lesne adus, din Ţara-Romănească 1. însemnările vechi asupra bi­ sericii Sf. Nicolae din Schei, care au fost. cuprinse Într' o cronică de parochie În veacul al XVIH-Iea, nu vorbesc des­ pre vre-o Învăţătură deosebită a lUI Iane. Din potrivă, se ştie Cel Mihai, «Miha», fiul popeî Dobre, fusese trimes' de tatăl său la SÎrbI ca să Înveţe carte bisericească; întors din ţara lor, împodobit astfel cu faima unor cunoştintt deosebite, Miha fu întăiu preot Î[1. Risnov, fiind cerut de «Şchean , de acolo; cu cheltuiala lor, el merse i'n Ţara-Romănească şi fu hirotcnisit acolo la 1576. La moartea lui Voicul, care era şi «la cetate scriitort» , care alcătuia deci pentru Sfat scrisori rornăneştf sau slavone, Iane-I luă locul În amîndouă slujbele sale, iar Miha Întra in 'preoţie la Braşov la 26 Ianuar 1578 2. El stătu pe lîngă biserică, unde slujise si tatăl său, vre-o trei­ zeci de anf, ceru şi căpătă danii de la Domnii din Tara-Ro­ mănească şi din M�ldova, un Petru Cercel, un Aron-Vodă, îngriji de «ridicarea, tinde! bisericii de piatră», de împodo- I sIwau Popi», pomenit adese ori În Socotelile Brasovulut - Hurmuzaki, XI, pp. 801, 807, etc. -, Vn e popa Ioan, ci un lvan al Popei, 2 Stinghe, isi. besdrecd ,)eMi/or, pp. 3-4. [93] l\OUĂLE LUCRĂRI ROMĂNhŞTI TIPĂRiTE ÎN ARDEAL 93 birea clădirii pe dinăuntru şi de acoperirea zidurilor cu sfinţi, cu cheltuiala lui Cercei, primi pe Mihai Viteazul la Întrarea lui Ardeal şi merse în solie Ia urmaşul lui, Radu Şerban, şi muri la 25 Iulie 1605, , o bucată din Le­ vitic, păstrată pCi două foi de pergament cu scrisoare din veacul al XVI-Iea\ în Biblioteca din Belgrad. 1 Sate fi preo/,� pp_ \ 1 j 3-4. 2 Hurrnuz aki, xr, p. 1°52, n° 1516 Iorga, 3 Actesi .fragmente, I, p. 143. CL Iorga, Istoria lur Mi/tar- Viteazul,' supt presă. 4 V, Mangra, Cercetiirrliterare-istoria, Bucureşrî, Carol Gobl, 1896; PP 13-4. ;} 1, p. 6 ţ;i urm. [97] :WUĂLE LUGR.\RI ROM.A.NEŞ'l'I TIPĂRITE ÎN ARDEAL 97 Se spune că tălmăcirea s'ar fi făcut «cu mare mu.sncă şi den limbă jidovească şi grecască şi sărbească pre limba ro­ m ănească»: Că s',: intrebuintat textul biblic în mal multe limbi, va crede oricine va ţinea samă de precisia şi Înţelesul deplin şi limpede al acestei traduceri-model, care trebuie pusă mal' presus decît oricare alta făcută de Rornînî : pe atunci era în U ngurime o mare rîvnă pentru traducerea căr­ ţilor sfinte; nu mal puţin de septe tălmăcirl parţiale fură făcute la sfîrşitul veacului al XVI-lea, aşa încît se putu da la 1591 o Biblie maghiară întreagă, care a rămas clasică 1, Ca traducători se înşiră episcopul reformat - nu «archie­ plscop », nici Mitropolit, ca Ghenadie, care trăia încă, dar de care nu se vorbeşte nimic în această carte - Mihail Tordaşi, Ştefan Herce, predicatorul din Caransebes, Efrem Zacan, « dascalul de dăscălie» din acelaşi «Şebeş», adecă, fireşte «Căvăran-Şebeş», Moisi Pestisel predicatorui din Lugoş şi Achirie protopopul Huniedoarei. Dintre aceste persoane, episcopul figura cu tot atîta drept ca şi Ghenadie în Caza­ nia de la Braşov. Venind acum la ceilalţi, cunoscătorul de greceşte trebuie să fi fost Achirie, cel de sîrbeşte dascălul Zacan; cărturarul cu ştiinţă de evreieşte a putut fi cu greu un Romîn, şi Herce era poate Ungur (Hercse). Ei vor fi fost întrebaţI numai, iar traducerea - după un text slavon­ arată s'o fi făcut Pestişel, -incontestabil un Romîn. Un text latin n'a fost întrebuinţat, cu toate că întîlnim în traducere cuvîntul «prima» = întăia, destul de neaşteptat. Forma lucrării e, cum am spus, foarte desluşită ; pe lîngă aceasta, frasa scurtă, energică, perfect turnată; nimic dintre traducerile de pănă atunci nu se poate pune alături cu Palia. U ngurisme nu se află, nici coustructiî luate stîngacii1 - ca în Caeanie chiar -- după slavoneşte. Archaismele sînt puţine: e, pentru iară, sâ, pentru dacă, întrebuinţat pretutindeni, în­ tlim'zl, pentru întăizt, sâaiasnâ, a sâblâ:mi, pentru supărare, a supăra, sem, pentru sîntem. Ici şi colo se prinde cîte un rnoldovenism : piutruJ în loc de pentru; dz îşI are aici locul 1 Kout, p, 87. 73313. 7 [98] D8 Vj<,ACUI. AL XVI-LEA pe lîngă z şi se toarnă litera anume; scriitorul are aple­ carea de a înlocui diftongul oa prin o simplu, ca în scose, întorse, etc. Traducătorul Învăţat, care ştia de Romani şi, cunoscînd şi limba latină, va fi judecat însusf că ea samănă cu a noastră, zice neamului său - pentru Întăi a oară -- : Romî1Zl, nu s Rumînf s. Pentru a se judeca însuşirile acestei traducert, lăsăm să urmeze cîteva rînduri dintrinsa : « [La] începută făcu Domnedzeii ceriulii şi pămîntul; e pă· mîntulu era pustiiri şi indeşertu ; şi întunearecă era spre adîncă şi d] u [hul Domnului se purta spre apă. Şi zise Domnedzeu : fie lumină, -şi fu lumină. Şi văzu Domnedzeu c'aru fi bună lu­ mina şi despărţi Domnedzeii lumina de la întunearecii şi chernă lumina dzio şi întunereoulu noapte, şi fu de Întru seară şi de Întru demîneată zua de 'ntăniu. Si dzise Durnnedzeu : fie tărie , , în mijloculu apeloru, să desparţă apele de la ape: şi feace Dom­ nedzeu tărie şi despărţi apele ce era de suptu tărie de la cealia ce era de supra tărieî, şi fu aşa. Şi chernă Domnedzei1 ca tărie: ceriulu, şi fu seară şi demăneaţă zua a doa. Şi zise Dumnezeu: strîngă-se apele de suptii ceriu intr'unu locu, să se vadză uscatulu, şi fu aşa. Şi chemă Dornnedzeu uscatulu parnîntu şi strinsulu apeloru chemă mare. Şi vădzu Dumne zeii că fu bine. Şi zise Dumnezeu: rodească pămîntule iarbă vearde, făcăndu sămînţă, şi pomi făcîndu rodul CI său, după fealu lu său, care sămînţă fie întru si ne spre pămăntu, şi fu aşa 1." În curînd flacările unui lung războiu stor că tor de puteri cu­ pi indeaă Ardealul, pentru stăpînirea căruia se luptau principiî din Alba-Iulia, Turcii, Domni! Munteuî : marele Mihai şi vred­ nicul său urmaş Radu Şerban, Germanii. mag naţii UngarieI de sus. între alte lucrurî care se nimiciră în aceste prefacert, fu şi avîntul tiparuluî romănesc. In zădar se suiră în Scau­ nele episcopale din Nord şi din Sud şi fură întăriţi în ace­ lasî an 158 5 Spirido� şi Ioan din Prlslop ; în zadar păstră acesta din urmă legăturile cu Ţara-Romănească, unde merse să se sfinţească, În zădar îl clădi Mihai Viteazul o mănăstire I Reprodusă �i în Gastcr, Ch"otomatia, 1, pp. 33-5. [99] DECĂDEREA CULTURII SLAVONE 99 pe dealul de lîngă Bălgrad, capitala principilor Ardealului, în zădar îl făcu, după cucerirea sa din 1599 a provinciei, în­ tăiu Mitropolit al Romînilor din Ardeal, în zădar aduse el în Maramureş, În locul lui Spiridon calvinul, ca nou episcop de lege ortodoxă, pe Slrghie, fost egumen al Tismaneî '. Aici pe multă vreme cultura nu mal' putea înflori, după ce se cule­ sese atîta roadă de carte slavonă, prin potrivirea Împrejurări lor, prin acel amestec al spirituluI rornănesc şi al curentelor apu­ sene care a făcut totdeauna originalitatea culturală a Ardea­ luluî şi marele lUI folos, pănă dăunăzî, cînd ÎnrÎuririle Eu­ ropef au venit pe alte căI de-a dreptul în valea Dunăril. 9. DECĂOEHEA CULTURII SLAVONE ÎN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI AL X VI-LEA. Limba slavonă rămăsese în Moldova şi Ţara-Romănească limba Bisericii, şi de aceia se cereau necontenit de dincolo de munti cărţi slavone pentru preotî, de aceia cărţile ro măneştî erau oropsite dincoace, de aceia publicaţiile în două limbi dădeau o formă romănească a Cărţilor Sfinte numai pentru plă­ cerea cetitoruluî sau pentru dorinţa de a înţelege a preotului. De asemenea limba slavonă rămăsese limba de Stat: din cancelaria domnească, de supt mînile diacilor lui Vodă nu ieşiau decît documente slavone pentru danie şi Întărire. Dar În cunoaşterea, răspîndirea şi Întrebuinţarea acesteI limbi moarte se vedea de la o bucată de vreme o neconte­ nită slăbire şi decădere. În Moldova, cel din urmă buni cărturari de slavoneşte se Întîlnesc numai În cea d'Intăiu parte a acestei perioade. EI sînt ucenicii lui Macarie, episcopul de Roman şi cronicarul: Teofan Mitropolitul, Ettimie, despre ale cărui întîmplări a mal fost vorba mai sus -, şi Isaia de RădăuţL Teofan e numit de Cronica ţeri! «ucenicul lui Macarie», şi ea adauge că el fusese «den tinereţe episcop» 2; dar aici avem 1 Sate ;'"i i',.eof/� P: 35 �i urrn., p. 193, nota 1 ; cf. Arch. Statuluî, TismalZll, netrebnicc, pach. VII, n., 6; Ghenadie Enăceauu, Din istoria bisericeasât a !?oJltÎnilo,', Bucureştt, 1883, p. 144 ;i turn. 1 Ureche, p. 22 I. [100] 100 VEACUL AL XVI'LE:A a face cu o traducere gre�ită: nu Teofan fusese «den tine­ reţe episcop», ci Macarie, al căruf ucenic se zicea el, «fusese mai de mult episcop». Teofan trecu de-a dreptul de la vre-o egumenie la înnalta treaptă a Mitropoliei moldoveneşti. El În­ griji poate să se urmeze scrierea Cronicii 1 , care e de altmin­ trelea tot mal slabă, mal seacă. Venise după Mitropolitul Grig-ore, care fusese silit să plece, la 22 Septembre 1564. pentru că făcuse greşeala de a Încorona pe Ioan-Vodă Des­ pot, usurpatorul "; la rîndul său, şi acest Mitropolit făcu po­ litică. După moartea luî Alexandru Lăpuşn eanu, după ple­ carea În Polonia a fiului acestuia, Bog-dan-Vodă, Teofan văzu pe un nou Ioan-Vodă, cel Cumplit, asezindu-se ca Domn mol­ dovenesc: de frica lUI, el fugi În Ardeal", Ioan alese în locul fugarului pe Anastasie, episcop de Ro-. man încă din anul 1557 şi urmaş de-a dreptul al luf Macarie, urmas «destoinic a primire slujba păstorieî sale+s : Anastasie pare a fi stat la Roman numai pănă în I571, cînd fu numit Gheorghe care peri ars pe vremea luî Ioan-Vodă 5• Păstoria nouluî Mitropolit ţinu mar mult decît Domnia lui Ioan: el nu fu scos de Petru-Vodă Schiopul decît în 1578, după în­ frîng-erea luf Ioan Potcoavă", Teofan fu credincios luî Petru, dar tocmai de aceia el nu putu să se împace cu urmaşul acestuia, Iancu Sasul: în 15 fi 1 el pribegi împreună cu Ghe­ orghe Movilă, episcop de Rădăuti, şi cu Movileştiî ceilalţl, fiind poate rudă cu această familie de mare viitor. Iancu-Vodă îl scoase din Scaun, îi zise în acte «fost Mitropolit», dar nu cuteză a-l înlocui", cu toate că Anastasie, care intrâ mal pe I Ist. lit, rom. in sec. al XVIII-lea, p. 542, � Cf, Ureche, pp, 211, 22I. 3 Ib id. , P: 225. \ 4 Jb 'd P 210 El ar fi fost Putnean V. Mclchisedek, C!tron, Rom"nului:, '". . '\ ' . I. p, 194., 5 Pe niste icoane nUDlfle lUI Aoastasie ca episcop de Roman apare la 18 Februar 1570, la r-iiiTanuar 1568; Mclchisedck, În An, Ac. Rom., VII, P: 237. Tot aşa la 12 Iulie 1558; ibid" p, 238. Toate se află la Putna. H Ureche, p. 232• Hurmuzaki , XI, p, L. [101] DECĂDEREA CULTURII SLAVONE 101 urmă în înţelegere şi cu Papa 1, nu doria nimic mai mult de­ cît aceasta. În 1582, Teofan se întoarce odată cu Domnia cea nouă a lUI Petru Şchiopul; el nu părăsi de acum cîrja archipăstorească pănă la moarte, prin I 586-72. Isaia de R �r1ăuţI a început ca egumen la Slatina, şi s'au păs­ trat nişte cronici scrise de el într'un sbornic slavon din această mănăstir e "; una din ele e o compilaţie proprie a vechilor anale moldoveneşti. După cîtva timp, el înnaintă ca episcop de Rădăutl, În locul lUI Dimitrie, ucis la I565, într'o luptă pe care o dădea în Ardeal un pretendent, pe lîngă care se găsia4• El venise după Eftimie, care fusese de faţă Ia în­ coronarea lUI Despot şi plăti se poate această greşeală cu ca­ terisirea". VIădica Isaia va fi ştiut şi latineşte: Ioan-Vodă, care-I privi a ca pe un om de Încredere, îl trimese în Ar­ deal, în Polonia şi în Rusia, de unde trebuia să aducă pe Doamna şi pe fiul lUI Petru, cari muriseră însă de mult". Cînd se întoarse el din această ultimă solie, Domnul său nu mal era pe lume şi Petru Şchiopul stăpînia Moldova. El pierdu deci episcopia, mal curînd Salt mal tîrziu, şi Încă din 1580- r el era, nu numaI fost episcop, ci şi fost el însust, căci tre­ cuse în schimnicie, Iuindu-şf şi alt nume 7. Isaia se adăposti la mănăstirea Agapia, aproape de Neamţ, şi se stinse abia în 1593, la 4 Ianuar 8. Ceîlaltf ierarchî moldoveni de pe acest timp arată să fi fost nişte simpli călugărI fără cunoştinţe sau Însuşiri deosebite. Pănă şi fratele lUI Ieremia şi lui Simion Movilă, Vlădlca Gheorghe, care trecu în r 587 de la RădăuţI la Mitropolia Moldovei, era un om foarte necărturar şi grosolan, pe care Tirolesil, cari-I cunoscură cînd el stătu, cu fugarul Petru Schio 1 Prete1Utenfi do1tmqN, in An. Ac. Rom., XIX, p. 242. 2 Hurmuzaki , Xl., P: vin. 3 !st. lit. rom. în sec. al XV1Tf-lea, II, p. 544-5. 4 Hurmuzaki, XC, p. 72, n° CIX. 5 V. Ureche, p. 212. u V. Hurmuzaki, xi, p. 8°9; PretelZdenţr r!OlllIZCi,tI, pp. 248-9 56-7. Melchisedek, C/WOIZ. RomanuluI, 1, p. 211. s Wickcnhauser, Narlautz, Cernăufî, 189°, p. 16. [102] 102 VEACUL AL XVI-LEA pul, în mijlocul lor, îl judecau, cu oarecare bădărănie, că e «un bivol» (eirt Piffel) sau, cum s'ar zice la noi : «un bou» '. Pănă la înnălţarea mănăstirii Sucevita, de această familie a Movilestllor, nici nu se scriu manuscripte frumoase, popii şi călugării avînd acum la îndămînă din bielşug ieftenele tipă­ rituri muntene, sîrbeşti, ruseşti şi ardelene. Ieremia-Vodă dă­ rui ctitorief sale cîteva cărţi bine scrise, dar unele erau cum­ părate de pe aiurea: astfel găsim o Evanghelie a lUI Neagoe­ Vodă şi alta a luf Alexandru Mircea 2. Pe două manuscripte se iscăleşte copistul, călugărul Prohor din Moldova 3. Dar un altul, dăruit pe acest timp mănăstirii Putna, fusese copiat toc­ mar la Rohatyn în Polonia+, Se mîntui se vremea cînd frumoase manuscripte făcute în Moldova se trimeteau de Ştefan-cel-Mare şi Petru Rares pănă la Atos "] Scrisul documentelor sufere şi el o prefacere, dar aici nu se poate vorbi de decădere. Deosebirile ce se întîmpină tot mal multe de pe la 156070 înnainte se asamănă cu acelea ce se constată în cancelariile Apusului la trecerea din evul mediu în epoca modernă. Pergamentul începe să se Între buinţeze mai rar; forma solemnă a vechilor acte e jertfită adesea pentru o alta mai puţin frumoasă, dar mai lesne de alcătuit. încă de la Ştefan Rareş avem hotărîri domneşti în­ semnate scurt pe un petec de hîrtie obişnuită, pecetluită cu o pecete mică. Ele se puteau redacta aşa de uşor de orîşi­ cine, Încît, poate ,şi de aceasta, Domnii trebuiră să adauge o chezăşie de autenticitate, iscălind în josul lor 6. Scrisoarea " 1 Hurmuzaki, XI, tabla. • Mclchisedek, in An. Ac. Rom., VII, pp. 255-7. 3 lbid., pp. 256, 261. • lbirl., p. 234. . \ 5 1. Bogdan, în An. A\. Rom., XI, pp. 5-12, 18-9. " Foarte mulţi dintre vechii Domni, mal ales dintre «p.orftrogeneţi», cari p rimiaii o educaţie oarecare; vor fi ştiut să-şi scrie numele. Intimplător se află �i iscă1itnra unul Domn muntean din intăia jumatate a veacului al X VI-lea (comunicaţie a d-luî 1. Bogdan). În Moldova incepe a iscăli Ioan-Vodă cel Cumplit, iar în Ţara-Românească Mihnea Tur citul. [103] DECĂDEREA CUUrURf1 SLAVONE 103 nu mal e aceiaşi ca în manuscripte: groasă şi îndesată, cu totul dreaptă; după norme apusene, cunoscute prin mijlocirea Ardealuluî, dar cu mult mal mult prin a Poloniei, ea se apleacă, se desfăşură în linii fine, se face lunguiaţă, se prinde în curînd chiar în legăturr, care lipsiau cu desăvîrşire vechiului sistem de a scrie. Pe vremea lui Petru Şchiopul sau a Movileştilor adevăraţi meşteri al nouăl caligrafii documentare se ivesc, şi de la dînşii ni-au rămas în număr mai mare acte aşa de elegante, Încît ochiul le caută cu plăcere Între celelalte hîrtit şi pergamente: scrisoarea cirilică din Rusia polonă, influen­ ţată şi ea de caligrafia latină, pare grosolană şi stîngace pe llngă aceste minunate şerpuiturl ale unor pene călăuzite de mîni iscusite. Un Cristea Mihăilescul, un Ieremia Băseanu sînt vrednici a fi pomeniţi în analele artei ro măneşti, caci ei represintă, În ceia ce priveşte meşteşugul scrisului, o fasă dintrînsa, Cărturarii au lipsit printre Domnii din a doua jumătate a veacului al XVI-lea. Alexandru Lăpuşneanu dădu însă o creştere bună fiilor săi: pe atunci nu era încă departe Dom­ nia lui Petru Rareş, tatăl Doamnei lui Alexandru-Vodă, Rnxanda, şi Petru sprijinise mult cartea slavonă, aducînd şi scrierea Cronicii lui Macarie ele Roman. Ce va fi ştiut tînărul Bogdan Lăpuşneanu, nu se poate afla, dar un copil din flori al bătrînului Lăpusnean, Ilias, care n'a avut norocul să domnească, de şi s'a zbuciumat destul pentru aceasta, avea destulă Învăţătură ca să poată copia direct şi cuviincios o carte slavonă : în Biblioteca Imperială din Viena se păs­ trează o Psaltire pe care a scris-o el în Stiria, după anul 15901. Fiul Chiajner, sora Ruxandeî, Petru Şchiopul, primi şi el oarecare lecţii, de la vre-un preot adus pentru aceasta anume la Curtea din Bucureşti: el vorbi a şi cetia greceşte 2, J V. l'retenden,tl dolltne,str. p. 52, nota 4, ,·h;·opul y-i Miha, Viteazu], În An. Ac. Rom., XX, p. 435 �i urrn. • Doc. Bistrifd, 11, n. VlI, nota 3. 3 Hurmuz aki, XI, p. \97, n? CCCXXv. 4 ru«, p. 443, n? ])LXXXIII. 5 rs.«, p. 452. \ 6 Ibjd., p. 496, IlO DCXX. 7 Jbitl., p. 521, ])0 DCLU. " ra«, p. 526. [105] DI<:CĂDEREA ClJLTURII SLAVONE 105 imn către Dumnezeu e scris în Apus, la Curtea Franciei, În limba ce se preţuia mal mult acolo: limba italiană 1. Mihnea, fiul unei Perote, vorbia greceşte şi era mar mult Grec decît orice alta, - căcî şi tatăl său îsf petrecuse mai toată viaţa Între Levantinir şi Grecii din Pera: de la el, de la maică-sa Ecaterina, s'a păstrat o întreagă corespondenţă grecească, către o sora a Ecateriner, Mărioara, care era călugăriţă în ostrovul Murano de lîngă Veneţia 2. Nici în această ţară deci nu mal putea să se păstreze cultura slavonă, care fusese aşa de puternic înrădăcinată, totuşî, cu cîteva zeci de anf în urmă. Cărturarii de «slovenie» erau aicI şi mal puţini decît în Mol­ dova. Mitropolitul Serafim pare să fi fost unul dintre aceştia: l-am văzut trimeţînd o Cazanie slavonă la Braşov pentru ca să fie tălmăcită şi tipărită în acest oraş. Supt Înnaintaşul său Anania se scrise o destul de frumoasă Evanghelie, care e păstrată astăzi la Biblioteca Imperială din Viena 3. Din vre­ mea lui Serafim trebuie să fie altă Evanghelie slavonă, astăzf la Suoevita, şi care dă icoane de sfinţi şi chipurile lui Alexandru-Vodă şi ale lui Mihnea, acesta din urmă repro­ dus de mal multe orî". Urmaşul săuo Eftimie, pare să fi fost Grec: ales pe timpul războiului lUI MihaI Viteazul cu Turcit, el intrâ răpede în legătura cu Patriarchia din Constantinopol, care nu uită să amintească atunci drepturile el, datînd, în forma cea mal nouă, de la Nifon, asupra Scaunuluî muntean. El ceru lUI Meletie Pigas, vicariul patriarchal şi cunoscutul cărturar, o Evanghelie grecească şi un Nomocanon cu hotă­ rîrile soboarelor; cea d'Intăiu se şi trimese, iar, pentru a 1 C{lntribuţiunlla istoria Jl1'tmte1liet� În Alt ... t c, Rom., XVIII, p. 87. • Memoriul citat În An. A,,: Rom. a Bogdan, în Alt. Ac. Rom., xr, pp. 19-21. • Me.chisedck, În Alt. Ac. Rom., VII, pp. 255-6. ro Serafim muri ia 7098 (1589-90) (Odobescu , Scrlert, 1, p. 430: epitaful lUI la măuăstirca Snagov), încă pe vremea lUI Mihnea, care lin părăsi Domnia decît în 1591. De oare ce luptele lui Mihai cu Turcii Încep abia în 1594, urmează că a fost măcar Încă UII Mitropolit la mijloc. Aceasta se dovedeşte �i prin po­ menirea la 17 August 1595 a Mitropolitul ui Mihail [al IIleal (MeJchisedek, În Alt. Ac. Rom., ru, p. 28). Pomelnicul mal înseamnă În acest interval pe Mi­ tropoliţii Mihail l-rii şi Nichifor (Stlu/i7 �'i doc., V, p. 629, nota 1). [106] 105 VEACUL AL XVI-LEA doua, se făgădui în cel mai scurt timp o copie 1. Eftirnie is­ căleşte, în fruntea celorlalţi marturi, pe tratatul încheiat la 1598 de Mihai cu Îrnpăratul P ; îl găsim la 26 Iunie 1599 dînd mărturie pentru tratatul dintre Mihai şi Andrei Bâthory, principele Ardealuluî". El negociase şi tratatul din 1595 al lUI Mihai cu cellalt Bâthory, Sigismund+, Eftimie nu se des­ părţi nici-odată de stăpînul său, dar după uciderea lui' Mihai el nu se împăca mult cu urmaşul lUI, Radu Şerban, şi-şl petrecu anii din urmă în pribegie şi uneltiri 5. Grec poate, urmat de un Grec neîndoielnic, Eftimie pare a deschide calea unei influenţe nouă, care va fi cercetată în curînd. Ţara-Românească n'are măcar şcoala de caligrafie cu care se poate mîndri Moldova. Pe material mal ieften şi într'o formă mal uşoară, pisarif întrebuinţează acelaşi fel de slovă ca şi înnaintaşif lor. Inferioritatea el În cultură se păstrează în decadenţă, după ce ea se vădi se în strălucire. '10, ÎNCEPUTUHl DE SCRIERE F\OMĂNEASCĂ îN PRINCIPATE. Dar În dărîm 'îturile vechii culturi încolţeşte şi pe acest pămînt al Domnilor, ca şi în Ardeal, cartea nouă românească. Se văd mici înnoiri şi indrăznelr, începuturf pe care le aduce întăiu numai nevoia, pipăielî stîngace În direcţia drumului nou, pe care se va merge apoi În lumina deplină; încercări care nu izbutesc, dar vor n urmate de altele învingătoare. În ceia ce priveşte întăiu cărţile, e drept că tipăriturile ro măneşti ale lu] Coresi s'au găsit în Ardeal sau în partile ungureştl', iar dincoace numar la cîte o mănăstire de lîngă graniţă, cum e Ciolanul, unde ele au putut fi aduse de un călugăr venit de 'dincolo. Dar ele nu erau oprite cu desă- 1 Melchisedek, în An. A,'. Rom, III, pp 42-3, dupit Malisevschi, ll1eletie , \ Pigas (ruseşte). \ 2 Hurmuzaki , Ill', p�. 287-8, n° CCXXII: numele episcopilor de Rîmnic �i Buzău lipsesc. Cf. val, XI, p. 359, n" DLXIX. Cel diutăiii va fi tost încă Elrem. V. Studii: ;,i doc, \ V, p. 433, nota 1. a Hurmuzaki, lUI, p. 330. Iar lipsesc episcopii. 4 Hurmuzaki, xt, p. 295. CL ibid., p. 50, ,,0 CVUl; pp. 52-3, ilO CXI. 5 Studil ;"i doc., IV, tabla, [107] ÎNCEPUTURI DE SCRIERE ROMĂNEASCĂ 107 virsire. Pănă şi un Domn ca Petru Şchiopul, care nu înţe­ legea sJavoneşte şi totuşî voia să ştie şi el ce scrie în căr­ ţile sfinte, se lăsă adus să cumpere Psaltirea-şi cea din 157° şi cea din 1577- şi Praxiul. După moartea lUI, la Bozen, în Tirol (1594), se găsiră, între atîtea şi atîtea lucruri de po­ doabă răsăriteană, şi nişte cărţi, pe care archiducele Maximi­ Han le ceru pentru dînsul ca pe nişte lucrurf ciudate; între ele se Înseamnă: «o carte in folio, acoperită de aclaz roşu, Psaltirea luI David, întoarsă din slavoneşte în romăneşte; o carte in 41°, acoperită cu aclaz cu florf : Faptele Apostoli­ lor; o carte in 4°, legată În piele albast�ă: Psaltirea lui David»'. Lista cărţilor rornăneştf din moştenirea lUI Petru-Vodă mal cuprinde Însă două numere: «o carte in 41°, legată În taftă albastră: Rugăciunile Maicii Domnului, şi o carte in 41°, le­ gată cu piele galbenă: «Chipul cum trebuie să se poarte cineva cu domnii mari» » 2. Ded se vede că, pentru folosul lUI Ştefan-Vodă copilul, cineva, poate chiar « dascălul» Teodosie, a primit sarcina de a preface pe româneşte Sfaturile lui N eagoe- Vodă către fiul său: titlul va fi fiind acela al capitoluluf « învăţătura Iuî Neagoie Voevod către iubitul său cocon şi către alti Domni cum şi în ce chip vor cinsti pre boieri». Cît priveşte cealaltă carte, ea trebuie să fie iarăşf un manuscript, asemenea cu acela pe care popa Grigore din Măhaciu l-a copiat în: «Cuvănt de îrnblare pre la muncl : Sf[ăJnta Maria vria să vadză cum se mu ncescu rodulu crestinescu» în Iad 3. Pe acelaşi timp se făgăduiseră Iiteraturiî romăneştî lucrări care nu i s'au mar dat. Sfătuit de Postelnicul său Bartolo­ meiii Bruti, _Petru Şchiopul cutezase a intra în legătură cu Iesuitii cai'i lucrau pentru cr_edinţa�atolică, din Galiţia, unde 1 Hurmuzaki, XI, p. 555; cf, p. 557. lntr'adevăr, cea d'Intăiii Psaitire e mai mare decît a doua. 2 /,\id. «Gebet unser Iieben Frauen- şi < Maniera, wie man mit grossen Polentaten tractieren soll ». 3 Hasdeu, Cuvenle de» bălrăltr, II, p. 312 �i urm, [108] 108 VEACUL AL XVI-LEA aveau la Lemberg un colegiu; se merse atît de departe, in­ cît Domnul şi Mitropolitul său, Gheorghe Movilă, al căruia fraţi aveau cele mal marf simpatii pentru Polcnî, scriseră la Roma, închinînd ţara către Papa; şi unul şi altul plănui seră o călători e la «pragul Apostolilor) 1. Duşmaniî luf Vlădica Gheor­ ghe, fostul Mitropolit Anastase şi un fost episcop de Roman, nu uitară să scrie şi el apărătoruluf firesc al Creştinătăţii co­ pleşite de Turci 2. Doritoriî de Domnie, cari rătăciau asa de mult prin Europa, se îndreptau la rîndul lor către Sfîntul Părinte 3. Atunci Eunciul din Polonia făcu, în 1589, planul de a da Romînilor cărţi prin care s'ar introduce calendarul cel nou, care fusese abia hotărît de Papa Grigore al XIII-lea: « Ar fi bine şi aceia, să se tipărească nişte calendare şi mineie în româneşte după calendariui îndreptat, şi să se răspîndească în popor 4». Tiparul era să se facă, fără îndoială, în Polonia. Dar acest gînd, care ar fi adus pentru noi încă un cîştig li­ terar, nu fu îndeplinit nici-odată. Şi totusf, dacă ar fi răzbătut în adevăr catolicismul printre Rornînl, el nu s'ar fi putut sluji decît Într' o mică măsură de limba latină, neînţeleasă, ci ar fi trebuit să facă un loc larg limbil poporului. Nutrebuie să se uite că, în Ungaria chiar, se răspunse din partea ca­ tolicilor la Bibliile calvine prin marea Biblie catolică, apărută la începutul veacul� al XVII-lea 5. 1 Hurmu z.a k i, XI, pp. LXIl-Yl. 2 P,-etelldenF d,(}/Ilne,st,� p. 242. - Grigorc poartă titlul de < cpiscopus episco­ patus Rornanchac s , ApOI vin cuvintele: «et in omnibus praepositus omnium monasteriorum et totius Consilii terrarum M oldaviac » : Hurmuzaki, II [1, p. 125. Acest titlu nu trebuia pus în leg�tură cu acele ale cutărui Vlădi că ardelean, fost şi pe la nOI - Molchisedek , Chron, Rolltanulul, I, p. 224. De fapt, nici nu e un titlu. Scrisoarea e tradusă, �i răiî tradusă din romăncste, �i aici era de sigur, după numele pretendentuluî şi al celor doi prelaţî: eşi toţt egu­ meni! mănăstirilor şi \tot Sfatul ţeriî Moldovei». - Grigore trebuie să fi păs­ torit după Eustatie �iînnai[)te de Agafton, Între 1579 şi 1584, decî ; cf, re­ gestele de la sfîrşitul �ol. XL din Hurmuza ki " lbid., passilll. " Hurrnuzaki, xi, p. LXIY. " Kont , 1. C., p. 87.' [109] iNCEPUl'uaî DE SCRrrmE ROMĂNEASCĂ 109 Limba rornănească mcepu să pătrundă pe acest timp şi în scrierea documentelor. Înnainte de ieşirea tipărrrurilor ardelene, sînt rare casurile cînd ea se Întrebuinţează. Aşa, se pare că în romăneşte s'ar fi făcut ciorna unul jurămînt al lUI Ştefan·cel.Mare către 1'0- Ioni '. Pe dosul unul act al lUI Neagoe Basarab, datat 9 Maiu [5 I9, o mînă contemporană a însemnat- GhimpeaniI, această carte», adecă «această carte priveşte satul Ghimpenr vs , Peste doi anf s'a scris răvasul de boier muntean pe care l-am reprodus mal în nainte 3. Glose romăneştî, iarăşi con­ temporane, sînt adause la un document al lui Mircea Cio­ banul 4. Se vor mal fi făcut şi alte glose, alte însemnări pe dosul documentelor: se va fi trimes şi altă dată cîte o scrisoare romănească unul străin, din partea cuiva care nu-l cunoştea limba şi nu voia să scrie slavoneste pentru ca un al treilea să nu afle ştirile foarte tainice pe care le trimetea; multe acte politice vor fi fost asternute întăiu în româneşte şi pre­ făcute numal după acest izvod în slavoneşte sau latineşte. Scrisorile Iuf Petru Rares către regele Poloniei poartă Înti­ părit în sintaxa lor caracterul romănesc şi, dacă se poate ca ele să fi fost dictate pisaruluî, se poate Iarăşi să i se fi dat acestuia însernnărf scrise din partea stăpînului Săl15• Greutatea cea mare pănă la jumătatea veacului al XVI-lea era lipsa unei ortografil, unei ştiinţe a despărtirif şi scrierii cuvintelor. Publicaţiile lui Coresi dădură această ortografie, răspîndiră normele trebuitoare pentru a scrie romăneşte bine şi Înţeles. Îndată deci scrisoarea în limba noastră luă un mal puternic avint. 1 «Hcc inscripcio », se spune P? VUI actulu'i latin, e e x valachico in l"tinum versa est, sed rex "ut}unica lingua scriptam acccprt s : Lewicki, 1. C., Il, P: 337; ef. brosura mea Două con.ferinfl, Socec, 1898, pp. 107-8. � Istoriile Domnilor Tări;;.Romă1Ztftl de Constantin Căpitanul Fillpcscul ed. Iorga, Bucureşti, Socec, 19°0, p. 49, nota 4. 3 V. p. XXXVI. 4 Co,zvorbirt literare pc 19°0, P: 332. 5 V. Hurtnuzaki, IP şi Supl. II, voI. 1. [110] 110 VEACUL AL XVI'LEA Cancelariile domneşti păstrează Încă, pănă la 1600, cu un fel de respect religios, vechea datină a limbii de Stat slavone. Dar romăneasca apare În mal multe feluri de hîrtii, care nu întăriau pămînturi, care nu eraii menite să ţie muitâ vreme, dar dintre care unele prirniau şi pecetea domnească, mă­ car pe cea de inel, dacă nu pecetea mare sau cea mică a ţeriL Întălu, atîţia oameni din sate, cu mai puţină ştiinţă de carte, fură foarte bucurosî că pot să-şî Însemne învoielile pe vre-un petec de hîrtie proastă, cu o cerneală ştearsă, îndoită cu apă, fără să meargă la cel mai apropiat tîrg sau oraş în cău tarea unui diac de slavoneşte; acum popa, feciorul popet puteau să scrie şi ei' după spusa părţilor ce se înţelegeau Între ele şi care de multe ori vor fi fost deosebit de bucu­ roase că pricep şi ele ce a: pus în slove logofătul. Avem ast­ fel ,zapise ţerăneştî, adecă zapise făcute la ţară, fie şi pentru boierinaşî, din Moldova de jos - Ţinuturile Tecuciu, Roman, Bacău -, din judeţele de munte, vecine cu Ardealul, ale Ţeriî­ Romăneştî ; astfel, din Dîmboviţa, Muscel, Prahova, din Vîlcea.", Cele mai' vechi sînt dintre anii 1570 şi 1580. Scriitori! se feresc de obiceiu să-şî Însemne numele pe acte care nu puteau sluji pentru lauda lor. Se întîmpla iarăşf că uniî dregători, cari aveau puterea de a da mărturie pentru 'a se face pe urmă hrisov domnesc pe temeiul adeverintiî Jor, n'aveau la indămînă scriitori învă­ taţî. EI rnărturisiau atunci, cu umilinţă şi fără voie, pe roma­ neşte. Aşa se întîmplă cu pîrcălabul de TirguJiD. - Tîrgu­ Jiul sat trăind p� lîngă « tîrgul" cel adevărat, - cu Însuşi Vornicul-cel.Mare'al Ţeriî-dejos din Moldova, Bucium_2.Y unele tîrgurl mai micî s'a simţit îndată nevoia de a se pă­ răsi limba slavonă pentru mărturiî : aşa s'a întîmplat cu Agiudul+; alt tîrg ţJin acest Ţinut locuit în parte de Unguri, Trotuşul, îl mersese. înnainte în această privintă, căci avem \ ' I Hasdeii, Cuvente de» bătriÎ1zz, 1, pp. 25-6,28'9, 62-,>, 66-7, 71-2, 80, 100-1; Hurrnuz.aki, xi, p. 197, nota 5. 2 Cil7Je1tte den bift,.ăm� 1, pp. SI, 56-8. 3 V. Studii ;,i doc., V, p. 7 fi urm, [111] ÎNCEPUTURI DE SCRIERIJ: ROMĂNIUSCĂ 111 un act de mărturie trotuşean, datat încă din 1591 1. Boieri însărcinaţi de Domn, în Ţara-Romănească, să aieag â moşii disputate, - asemenea boieri se chemat'! adeneritori=«, sau jurătorz, cari erau aduşi de una din părţile ce se aflau în judecată, înseamnă hotarele adevărate sau arată ceia ce ştiu, tot în româneşte 2. Cît de puternic era valul curentului romănesc care venia să umple golul lăsat de peirea limbii slavone, arată faptul că şi în anumite mănăstirî muntene se fac zapise pe limba ţerii. Egumenul Eftimie din Bistriţa olteană, care fusese odată o şcoală de slavoneste, scrie în graiul poporului un zapis, în care mărturiseşte pentru nişte osteneli ale sale, la 1573, «În zilele lui Alexandru-Vodă»; o mărturie hotarnică privitoare şi la mănăstirea Vieroş e scrisă tot romăneşte; o danie către aceiaşi mănăstire Bistriţa, danie venind, în 1599, de la nişte boierinaşi, are acelaşi caracter; în sfîrşit, un Sucevean care dă un Ţigan episcopului de Roman Agafton, la 1597, crede că nu trebuie să se mar îndrepte la un om învăţat, atunci cînd însusf e în stare să arăte romăneşte ce a hotărît". Petru Şchiopul, care era un bătrîn foarte îngrijit de banul său, cu pază mare la cheltuiala lui, căci nu-I plăcea să stoarcă prea mult ţara, îşi face în romăneşte - o românească de toată ciudăţenia, cu cîte-o vocală, un i, un u, furisată adesea Între două consoane care în graiul obişnuit se ating: sichiris pentru scris, Peturu în loc de Petru -, Îşi face deci în ro­ măneşte toate socotelile cu gelepir şi boierii; el pune să i se înfăţişeze în singura limbă pe care o înţelegea şi el, un «ca­ tastih de cisle», adecă de veniturf ale Vistieriei 4. El alcă­ tuieşte tot astfel Însemnarea averif pe care o strînsese mă­ năstirii sale Galata: «catastih de la manastire de la Galata, să se ştie de veşmintele besereceî», etc. 5. Actul de căsătorie 1 Arc/i, istorică, 1', p. 105. 2 Cuvente den bătrănt, I, p_ 38 ; Studit fi doc.; V, pp. 291-2, n° 13 .. :J Cuvtnte den bătrc,n;:; I, pp. 22-3, 38, 76-7, 89. 4 Hurmuzaki, xr, pp. 2[9-20,232-3; Documente în mare parte romălltltt, etc., în An. Ac. Rom., XX, p. 455. 5 CU7Jente doz b timp, par a se fi adăpat de la acelaşi izvor de ştiinţă­ şcoala Stavropighiel ortodoxe din Lemberg - fraţii Mo­ vileşti, Ieremia şi Simion, cari au avut totdeauna o mare aplecare către vecinii lor de peste Nistru şi-şi iscă Iese scri­ sorile în litere vădit înrîurite de cele polone. Mal tînăr de­ cît Luca, Grigore, fiul bătrînului Nistor Ureche, care, el, nu pare să fi ştiut decît româneşte", stătea pe atunci încă I Regestcle la vol, XI din colecţia Hurmuzaki, p. 897. � Gaster, Chrestamatia, 1, p. 39. Brosura d-Iui Hasdeu despre Luca Stroic] ­ Bucureşti, 1864, in 16 -, unde s'a reprodus acest interesant monument orto­ grafic, după o culegere de legi polone, nu mai e. aproape, In întrebuinţare. Acest Tatăl nostru. samănă foarte bine In partea sa d'Intăiii cu acela din tipă­ riturile luî Coresi, pe care, decî, Stroici le cunoştea şi le avea la îndămănă. El are alte asămănărî cu un altul care s'a tipărit cu cinci anf innainte intr'o colecţie germană; v. Şăineanu, Istoria jiiologiez romln«, ed, a 2-a, Bucureşti', 1898, p. 14· 3 Hurruuzaki, Xl, p. XLIV. 4 Aşa au făcut Ncstor Ureche şi Anastasie Crimca Mitropolitul: pentru cel d'intăiii, v. Arch. Statului, Neam!, IV, 300; pentru cellalt, 1. Bogdan, în An. A,:. Rom" XI, p. 22. Ist, lit. rom: în sec. al XVIIIlea, I, cap. 1. ti O lămurire a lUI în această limbă, în Hurmuzaki, XI, P.233, n", CCCLVHl. 73313. 8 [114] 114 VEACUL AL XVI·LEA innaintea dascălilor polont, Melentie Balica, un cumnat al Movileştilor, pe a cărora soră Şcheauca o ţinea în căsătorie, era şi el printre cunoscătoriî şi preţuitori! RegatuluI vecin, unde merge odată în solie împreună cu Stroicl, Prin aceşti oameni cartea polonă, deci cartea latină, a pă­ truns în Moldova, după ce de mult încă, supt Lăpuşnenî, pa_ trunsese moda polonă, iar supt Ioan-Vodă cel Cumplit veniseră Cazaci! prădalnicf ar Poloniei, cu cari se frămîntâ, în toată Domnia lUI, Petru ŞchiopuL Dar Între direcţiile culturii po­ Ione de la sfîrşitul veacului al XVI1ea era şi aceia care ducea la o largă împărtăşire a Iimbiî poporului în viaţa de Stat, şi UnguriI din Ardeal se supuneau de altminteri şi el ace­ lulaşl impuls. Astfel, din imitaţia vecinilor, din nevoile pri­ begieI,în care lipsesc, fireşte, diaciî de slavoneşte, şi adesea ori şi tălmaciî, se răspîndi în "lumea dregătorilor şi boierilor Moldovei obiceiul fericit de a scrie romaneste. Pentru dînşii, deocamdată, apoî şi pentru cancelaria V oevodului, Ţara-Romănească, rămasă în urmă şi în ceia ce priveşte cultura, urma de departe, şi mai mult din motivul neştiintiî de slavoneste, această mişcare. Supt aceste semne ale viitorului se Închide veacul al XVl!". \ \ \ \ [115] CAPITOLUL III LITERATURA RELIGIOASA ÎN VEACUL AL XVII-lea. l. CULTURA SLAVONĂ LA ÎNCEPUTUL VEACULUI AL XVII-LEA. După I600, anul care a văzut pe _Mi��l' ... Y�te. v: Studu f' aoc, \IV, Prefata. 7 Soc. Brafov"lul� /. p. 161. 8 V. mal sus. " V. Studir,fi aoc, IV, tabla. [119] CULTURA SLA VONĂ 119 de Buzău, un Cipriot învăţat 1; Matei al Mirelor căpătă egumellia la Dealul. Mănăstirea Sf. Sava din Iaşi, care avea la r625, supt Radu Mihnea, cînd fu reînnoită de Ioan Pas­ telnicul, nepotul lUI Scarlati, un egumen grec, din Cipru 2, era închinată încă de Petru Şchiopul unei mănăstirî răsări­ tene, care-şi clădise mitocul pe un loc dăruit de acest Domn 3. Aicî închinarea venia de la sine: clădirea cea nouă era a mănăstirii răsăritene, precum orlce ctitor avea drepturile sale asupra ctitoriel ce înnăltase. Îndată se vede Însă o mănăstire nouă a cărei desvoltare e asigurată de la început de către ctitor prin supunerea, Închinarea el la un Loc Sfînt din Ră­ sărit: Nestor Ureche şi soţia sa Mitrofana 4 făcură să se zi­ dească, în apropierea mănăstirii' vechi a Neamţuluî, lîngă un r îu secat, un nou lăcaş de viaţă călugărească ; el era gata la liii Octombre [6°4, cînd Nestor, Mitrofana şi copiii lor Vasile, Grigore, Nastasia şi Maria îl dăruiesc moşiile Tăr­ peştii, GiurgeştiI şi Giulestj], aceasta din urmă fiind dată şi de Ioan Mogîldea Vornicul de Poartă; la 15 April următor, Domnul de atunci, Ieremia Movilă, întăreşte stăpînirea peste aceste sate, precum şi peste UnghenI, DrăguşanI, NegrlleşU, Topolita, Poiana lUI GiolicI, Petricanil şi Scociuhanrt, venite de la evlavia aceluiaşi Întemeietor 5. Mănăstirea lUI Nistor 1 V. Is», lit. rotii. În sec. al X VIII-lea, I, p. 28; ef. şi Slut/iz f'i aoc, VI, p. 465, n° 58. 2 Melchisedek, iVoliţe istorice ;. 1 [134] 134- VEACUL AL XVII-LEA atuncf Petraşcu avea 20 de anf - Ia şcoala acelei StavropighiJi ortodoxe, cu care Domnii Moldovei şi boierii lor stăteau în legături de toate zilele 1. Acum ce era să facă? Sa aştepte ceasul frateluî său Moise, care ajunse la 1630 Domn al Moldovei, pentru a se cobori de două orf din Scaun şi a muri apof peste graniţa Nistrului, în păreri de rău şi în întunerec? Citiva anf el duse încă această viaţă de om mare fără rost: stătu mai mult pe lîngă Hatmanul polon Chodkiewicz. Mitropolitul Chievuluî, Iov, îl îndemnă însă, Ia �62 7, să se facă monach la vestita mănăs­ tire Pecersca din reşedinţa Iui. Petraşcu primi: ei ajunse la 31 de ani călugărul Petru şi stareţul chinovief din peşteră, mare-archi­ mandrit al acestei Stavropighil, şi, peste sese ani după moartea lui il 3 Iov şi plecarea unul usurpator, Isaia, - Mitropolit al Chievuluî. ci Încă de l� 1628 el începu a tipări, dînd în acest an o tra­ du.cere a Sfaturilor lUI Agapet. Ajuns Mitropolit, el îrnbună­ tăţi J:pografia, lucră înnainte pentru dînsa şi înterneie întăiu la Pecersca, a căreî stareţie o păstră toată viaţa, apof Ia «mănăstirea fraţilor» sau Braţca, Q..§(;oaIă vestiţă, care Întrecu îndată şi cu mult pe a Stavropighiel, după care fusese alcătuită. Ea se numia Gimnasiu - mal tărziu i s'a dat titlul de «Ac3.: dernie s -, şi şcolarif se intitulau, după greceşte, spude], Lim­ bile de propunere erau: întăin slavona, limba Bisericii, a cărei> curăţie a apărat-o totdea�na, cu ştiinţa şi energia sa, Petru Movilă, apoi lat!l1'!lJimba Statului, a acelui Regat polon, în care Movilestiî jucau un rol mare, şi, pe urmă, .greceasca,. limba Bisericii celei, Marl din Constantinopol, de la care Pe­ cersca dobindise dreptul de Stavropighie, adecă de orînduire nemijlocită supt Patniarchie, şi cu care Petru pusese de la în­ ceput în legături Biserica lui, Se predau, cu toată împotri­ virea catolicilor, şi a Regeluî chiar, atîtea ştiinţe cîte se aflau În programul orîcâref ţ:\coli înnalte latine: gramatica, retorica, dialectica, aritmetica, inusica, geometria, astronornia şi acea cunună a oricăror cundrtinţr: teologia 2. Cei mai mulţi das­ căli vor fi venit de la Lemberg, pe alţii Petru i-a pregătit 1 Barwillski, Ştirt astipra j"alJl1Jiet [frec/ze / în Prinos Sturasa, p. 203. 2 Ghenadie Enăceanu, pp. 207-8. [135] PETRU MOVILĂ ŞI i.NRîUllIRllA SA 135 însuşi, trimetîndu-I şi în străinătate. În tot Răsări tu! slavon nu era pe acel timp nici o astfel de şcoală, nici o astfel de tipografie şi nicl un Mitropolit ca acesta. Pentru cultura bisericească în Rusia, Petru Movilă are o covîrşitoare Însemnătate. Oamenii cărturari şi harnici erau foarte rari în provinciile ruseşti ale Poloniei, şi mai rari în Moscovia : călugări de rînd, ei nu făcuseră nici-o şcoală de­ osebită şi veniau în Scaunele ierarchice fără altă pregătire decît sfinţenia lor, cînd era, şi meşteşugul lor de a-si apăra situaţia împotriva acelor ce ar fi dorit-o pentru dînşii. Vlădică şi om învăţat nu erau noţiuni care să fi trebuit neapărat să se lege între ele. Acum Petru Movilă făcea din Mitropolia şi din chinoviile de la Chiev nişte purtătoare de lumină, nu numai pentru cler, ci pentru oricine voia să se instruiască fără a părăsi sau a primejdui legea sa pravoslavnică. Pentru soarta ortodoxiei în părţile ruseşti supuse regelui polon, venirea sa în tronul archiepiscopal a fost o întîmplare minunată şi mÎntuitoare. Înnainte de a-sî începe el opera, cato­ licit, Iesuitii, cari lucrau de cei puţin cincizeci de ani - de pe vremea lUI Ştefan Băthory - pentru 'inghiţi rea legii «greceşti» din aceste Ţinuturi, păreau că se apropie de scopul lor. Unirea cu Roma se dezvolta puternică, şi ierarchul unit din Lemberg se privla ca adevărata căpetenie religioasă a Ruşi­ lor din ţara reg elur Sigismund; bietul Iov Boreţchi din Chiev sau urmasul luf, nerecunoscut de Rege, Isaia, apăreau pe lîngă rivalul lor din Lemberg ca nişte rămăşiţe ale unui tre­ cut sfărîmat. Catedrala Sfintei Sofii, această fiică a bisericii lui Iustinian din Constantinopol, Mitropolia vechiului oraş sfint al ortodoxiei rusesti. era în ruine. Fricoşi faţă de Papî, Mitropolitii din Chicv nu se gîndiseră a se îndrepta către Patriarchul din Constantinopol._petru Movilă a stat de la inceput în relatii cu acesta; el a căpătat numirea solemnă din partea Cîrmuirii polone, pe lîngă care putea să aibă destul stăruitorî ; ca să arăte mal bine că el e stăpînul Bisericii ortodoxe din Polonia, Petru se sfinţi ca Mitropolit în Lem­ berg chiar, şi pofti la această ceremonie prelaţi din toate un­ ghiurile, cari, venind şi stînd de faţă, îl recunoscură. De acum [136] 'l31i VI<:ACUL AL XVrr'LEA În nainte, vechea organisare pravoslavnică era iarăsl în picioare, gata de luptă. Pentru Biserica ortodoxă de pretutindenl, Petru Movilă a fost de mare ajutor. Dacă el a putut fi Învinuit, pentru cu­ minţenia sa şi pentru legăturile de înrudire şi prietenie ce avea cu cei mal rnarf oameni din Polonia, că e prea blînd faţă de încercările de cucerire catolică, noul Mitropolit al Chlevului se arătă cel mai mare protivnic al «eresieî» cal­ vine.\Prieten al ambasadorului olandes la Constantinopol 1, în strînse legăturI şi cu agentul ardelean în acelasi oraş, sprijinit călduros de unul şi de cellalt, Chiril Lukaris, fostul patriarch de Alexandria, ajuns apof ecurnenic, făcuse Însemnate concesiî Reformei lUI Calvin. Supt numele lUI apăru la I63�, în Apus, un Catechisrn, redactat încă de la 1621 2, al căruî cuprins nu se potrivia cu tradiţia ortodoxă, El putea pătrunde lesne în unele părţi asupra cărora, ca in Ardeal, se exercita şio presiune oficială pentru a le face să treacă la calvinism. Petru Movilă începu o luptă neprecurmată Împotriva eresu­ rilor ce se strecurau supt numele impunător al Patriarchului. Prin sinodul ce strînse în Rusia, prin acela care, supt înrîu­ rirea lUI, se adunâ în Moldova, prin alcătuirea şi răspîndirea noului său Catechism - vestita «Mărturisire ortodoxă» -, el dădu Răsăritenilor şi conştiinţa despre credinţa lor şi în­ ţelegerea trebuitoare pentru a Înfrunta şi răspinge pe dus­ manul viclean.' Pentru noi, Petru Movilă e, fără îndoială, un pierdut, un Înstrăinat, care, de, cum s'a aşezat în egumenia sa la Pecersca, n'a mal scris romăneste Jşi care În testamentul său n'a giisit să pomenească pe nici-un alt Ramin decît pe fratele său Moise­ Vodă a. Însă, cît despre aceasta, el a stat necontenit în atingere, nu numai ClI multele' sale rude din Moldova, cu acel cari aveau interese faţă d\. dînsul - în 1645 încă, el dă o măr- I V. Stltdit li doc., IV, ta�la. 2 Melchisedek, Biserica ortodoxă În !ttpM Cit protestalZti!iIlltl, in Alta/eie Acaa'cmid Romîne, XlI, pp. 2'9. 3 Ghenadie Enăceanu, o. c.,' p. 319. [137] PETRU MOVILĂ ŞI ÎNRÎURIREA bA turie lUI Pătrascu Ciogole pentru stăpînirea moşier Osihilibr ' --, ci cu ierarchia ei bisericească şi cu Domnii el. Astfel, pe la 1627, el primia de la Hrizea, Marele-Logofăt al lu i Alexandru-Vodă Iliaş, din Ţara-Rornănească, şi de la Dra­ gomir Marele-Pitar, un viitor Vornic, un extras din cronica lUI Mihai Viteazul sau numai o mărturie, cu privire la mi­ nunile ce s'au întîmplat la Alba-Iulia cînd s'a Întemeiat acolo Mltropolia rornănească 2: pe arnindor aceştI boieri el îi cu­ noştea, de sigur, de pe cînd stătea la Tîrgovişte lîngă fra­ tele său Gavrilaş- Vodă 3. Pe acest timp Domnia în Moldova o avea o rudă a lui Petru, Miron Barnovschi, care-sl adăugia Cll mîndrie numele de Movilă. Miron-Vodă nusî uitâ ruda înstrăinată: el îl tri­ mete un manuscript din Neamţ, care servi la tipărirea, În 163°, la Lavra Pecersca, a Octoichulul slavon 4: o parte din exem­ plare numai poartă stema Mitropolituluî ; sînt altele care au semnul domnesc al Voevodului Moldovei ". În acelaşi an, patriarchul de Constantinopol T'eofan, rătăcitor ca atîţia dintre fruntaşii Bisericii răsăritene din împărăţia turcească, se opri cîtva timp la Iaşi, şi aici veni un Trimes al lut Petru Movilă ca să afle de la dinsul dacă în adevăr tipăritura cal­ vină de la Geneva e a patriarchuluî Chiril_L�k�rjs, pe atunci mazil". Că lucrarea era în adevăr a lUI, dovedeşte declaraţia pe care o face lui Coi nelis Haga, ambasadorul olandes, la alegerea lUI ca patriarch, în 16227_ Prin r635, veni la Matef Basarab un călugăr din Grecia, M_el�_tie, care-si zice .Macedoneanul, după Ţinutul unde se năs­ cuse. EI Jl.�ia �_ă «scrie cu. tiparul», şi putem spune anume unde a învăţat acest meşteşug, căcl, dacă el_venia din «păr­ Jj!� )Zu'>i_eI», iubirea pentru meşteşugul tiparului spune În- 1 .5turlit fi doc .. , VI!, P: 211, n° 14. 2 Ghcnadie Enăceauu, pp. 144-53. a V. mai sus} p. 133. 4 Picot, Pierre ,11"oglti!a, În Legraud, Bib/iograpltie Ite/lillique, l V. [, /âi{!. 6 Ghenadie Enăceaou, 1. C., p. 285. 7 Studit p. aoc., 1 V, p_ 182, nota 1. [138] 138 VEACUL AL XVII-LEA SUŞI că l-a cuprins încă de cînd luase schi ma monachicească la Atos, În mănăstirea Zografulur '. Dar în această provincie polonă nu se lucrau cărtf de tipar nicăiri aiurea decît la Vlădica Petru, în mănăstirea lui, Pecersca. Aici, de la 1627 înnainte, adecă îndată după aşezarea lUI ca egumen, meşterii zetuiau necontenit; el erau la început cel doi BerÎnda, Şte­ fan şi Pamva, şi Rusul Taras Zemca 2: Pamva a publicat în 1627 un dicţionar slavon-rusesc, care a avut o mare răspîn­ dire, fiindcă răspundea unei nevof esenţiale a cărturarilor din acea vreme. «Architipograf», adecă « şef de ateliere » al Mi­ tropolituluf, protosinghel în rangurile bisericeşti, el venise din Galiţia, unde lucrase la tipografia din Sniatyn -- foarte puţin cunoscută şi roditoare - a episcopului liovean unit Ghedeon Balaban; sosirea lui se făcu odată cu aducerea literllor sau, cum se zicea în partea loculuî, « şrlftuluî». Că ar fi fost Romîn din Moldova, s'a spus, dar nu s'a dovedit încă". Tipografia lui Movilă dăduse pănă atunci, pe lîngă două traduceri din greceşte ale Mitropolituluf, Agapit şi Doroftei (1628), un şir de cărtf bisericeşti şi sfinte" ce trebuiau să În­ locuiască pe cele întrebuinţate pănă atunci, care, de altfel, se găsiaLI, de sigur, în număr neîndestulător. Astfel, tot în 1629, apar un Liturghiar, un Acaftist, o Psaltire, în 1630 un Menologhiu şi Octoichul de care a mal fost vorba; în 1631, un Triod, în 1632 1.\"n Evharistiriu, in 1636 era să iasă la lumină un Antologhiu. Pe lîngă aceste cărtî, se dau şi altele, care au un cuprins religios fără să fie de nevoie pentru slujbă: astfel, la 1629, "Petru Movilă dă a treia ediţie dintr'un No­ tnocanon, care mai fusese tipărit, la 1620, de Pamva Berînda, şi la 1624; la 1632 el publică o lucrare proprie: Crucea luz Hristos; în 1633" apare o Eufonie, în 1634 «Paramitia» şi Macarie Egipteanul. Chiar şi opere polone şi latine iese de - \ supt teascurile rntţropolitane: în 1633 «Mnemozyne stawy» şi «Felix corneta » �cărticele care cuprind laude aduse de \ 1 Bianu şi Hodos, p. '106, n° 36. 2 Picot, o. c.: lista bibliogratică, 3 V. Gr. Creţu, Lexicou siaua-romi» de Mardarie Cozianul, Bucureşti, 1900, p. 14 �i urm, [139] PETRU MOVILĂ ŞI ÎNRÎUHIREA SA 139 şcolari! de la Lavră, cînd el se Întoarse În sfîrşit în reşe­ dinţa sa de la Chiev-, în I635, un Patetic polon. NicIodată într'un centru bisericesc nu lucraseră cărturarî şi meşteri mai harnicI supt o priveghere şi o îngrijire mai bună. Răpezi­ ciunea cu care publicaţiile' vin una după alta, e În adevăr uimitoare şi face de o potrivă cinste «architipografului» şi Domnesculul Mitropolit. Faima tipografiei de la Pecersca o cunoştea Matei şi fără spusele lUI Meletie; cînd acesta-I sfătui să aducă şi el «srift » pentru ca să poată Înzestra după cuviinţă mănăstirile pe care le repara şi acelea pe care le clădia din nou şi, nu mar puţin, pentru a-şf face un nume în analele culturii bise­ riceşti a Răsăritului, Domnul muntean se grăbi a trimete pe călugărul N ectarie din Pelagonia, prietenul lUI Meletie, la Chiev, cu o scrisoare de cerere către Petru Movilă. Mitropo­ litul dădu slovele cerute: buchi de un caracter vădit rusesc, urîte, mici, strîmbe, aplecate şi, împreună cu ele, şi pe tipo­ graful care era să lucreze supt călăuzirea Macedoneanulut : el se numia Tlmoteiu Alexandrovicf şi era întovărăsit de Ivan Glebcovici. 1 se dădu o locuinţă la Cîmpulung, făcîn­ du-r-se şi un tain din dajdea acestuf oraş. Prin ostenelile celor doi Ruşi apăru la 30 Iulie r636 un Trebnic slavon 1. Această carte fu aleasă pentru că ea n'ajunsese a se tipări la Chiev. În acelaşi an I636 începu a lucra, fără voia, şi une ori pare că în ciuda lUI Movilă, o a doua tipografie slavonă din Polonia; ea fu alipită pe lîngă mănăstirea şi şcoala Stavro­ pighieî �!in Lemberg: cea d'intăiu operă a ei a fost Evan­ ghelia ieşită În acest an, iar a doua un Alttolog}tizt, din 1638. În I637 un Variaam şi Joasa!, carte foarte iubită în Ră­ sărit şi pentru povestirea ce coprinde şi pentru morala de care e Întovărăşită, se tipăria în altă tipografie nouă, a călu­ gărilor de la Kuteinskij, Tot atunci o «slugă» a JUI Petru 1 Cf. Bianu şi Hcdoş, pp. 103-4, 592-;32 şi Arc/i, soc. ft. fi lit. din Jaf', IV, p. 324 �i urm. [140] 140 VEACUL AI, XVll·LEA Movilă făcea să apară la moşia acestuia, Mogilew 1, o Psal­ tire 2. Nici tipografia munteană, contemporană cu acestea, nu pierde timpul. Cel de al doilea produs al teascurilor el e o Psaltire, în care se pomeneşte acum ca «architlpograf» în partea locului, Meletie ". Cîtă înţelegere era, într'o privinţă, pe aici pentru rostul Romînilor între vecinif lor, arată stîn­ gacea Predoslovie, în care Matei-Vodă se roagă creştinilor cari vor întrebuinţa această carte să-I pomenească pe dînsul şi pe Doamnă-sa Elena: el se îndreaptă în de obşte către toate neamurile de aceiasi lege şi care au «acelaşi vestit dialect slovenesc ca limbi», iar mal ales celor ce n'au de unde lua cu înlesnire cărţile lor de credinţă, ce tire şi slujbă: «Bu Igarilor, Sîrbilor, U ngrovlachilor, Moldovlachilor, şi altora». Fireşte Însă că Domnul muntean n'a poruncit lui Meletie ce trebuie să scrie, şi poate că nici n'a ştiut ce a scris acesta după înţelegerea lUI puţină. Pe cînd Însă tipografia-mamă din Chiev dădea în 1637 o Cazanle a lui Calist patriarchul, în 1638 un Slujebnic şi două lucrăr î poloue, în 1639 a treia ediţie din Liturghier, un Apostol, un Octoich; În 1640, o nouă Psaltire şi un Triod, pe cînd mesterit de la Lemberg răspundeau prin Octoichul din r640 şi Triodul din 1642, - tipografia mun­ teană avea o soartă foarte schirnbăcioasă şi părea că e me­ nită să se risipească. Ce e dreptul" la 1638, în April, se începu, de bună sarnă tot la Cîrnpulung, o nouă Psaltire, care fu mîntuită în două luni. Tipăritorif votră să-i adauge şi un Sinaxariu, dar cartea rămase neisprăvită multă vreme, şi ea nu ieşi decît în 1641, prin munca altul tipograf şi în alte împrejurări. Grija tuturora era în acest timp \războÎul cu Moldova, care, început în 1637, fusese pornit din 1\00 din partea vecinului răpareţ care era Va,sile Lupu, «Gre�lll» «in Iaşi, la 1639. ]2:_1.6.4°, la inceput, Meletie Macedoneanul era însă egu- t Mohilăii, la Nistru? '2 Picut, lista bit)liografi�ă citată. " Bianu �i Hodoş, pp. 10S-6, 532. [141] PETRU M'WILĂ şr ÎNRÎUHlltE . .\. S.\ 141 .il1en la Govora, lîngă Olt, mănăstire pe care Matei o repara se ele curînd. El strămutase aici şi tipografia. încercarea făcută pănă atuncI va fi încredinţat pe DDQll1,!l muntean că faţă de tipăriturile necontenite ce se răspindiau din Rusia şi Galiţia polonă, cele muntene s'ar putea trece numai cu greu. Astfel se părăsi gîndul de a se lucra mai departe cărţi slavone, şi colile trase din Psaltire mai asteptară Încă momentul apari­ ţiei'. Pentru a da dovadă de rîvnă fată de cele sfinte şi de harnicie cărturăr ească, Vlădica Teofil, Mitropolitul ţerii, scoase atunci la iveală unJiomocanon, pe care apucase 30·1 traduce mat de mult M��alie. Domnul îngădui ca manuscriptu! să se tipărească. 1 se alese titlul de: «Pravilă : acesta iaste direp­ tătoriu de leage, tocmelea Sf[i]nţilor Ap[ o Js[tJolI, tocmi te de 7 săboară : cătră acasta şi a preacuvioşilor părintl Învă­ ţătorilor lumie]f]». Titlul arată destul de bine cuprinsul acestei cărţi des tul de voluminoase. Pravilei din 1640 i s'a acordat o Însemnătate foarte mare de către tipăritoriî ei. Se săpă anume pentru dînsa o stemă a teriî, şi Urii! sau Udrişte Năsturel, care era pe atunci 'numai Cărnăras, cred 1, făcu versurt slavone Întru cinstea curnnatuluf său, Domnul. Preoţii fură îndemnaţi să dea 2 [ de «constande de argint» şi să cumpere o scriere care-I va deprinde să ţie posturile după cuviinţă şi-I va Înfăţişa ca pe nişte adevăraţi cărturari. Vlădica Ghenadie din Ardeal se învoi să se scoată o ediţie pentru el, supt învocarea numelui său. Plecînd Meletie din ţară, în cursul tiparului, urmaşul său Ştefan de la Ohrida nu uită să amintească şi meritele sale. De fapt, lucrarea, care se împărtăşeşte de Însuşirile cu­ noscute ale stilului lui Moxalie, n'a putut aduce nici-un folos .. «Pravila» era pentru judecată, pentru judecata preoţilor mai ales, şi ea nu putea fi întrebuinţată altfel decît de ierarchi, cărora în cele mar multe casurf textul slavon nu li era ne­ înţeles. Ea rămîne deci mai mult ca o lucrare făcută pentru faimă şi ca o curiositate literară. 1 V. Studit li dor., IV, p. CLXXXIV. [142] 14·2 VEACUL AL XVlI'LEA SI': tradusese şi Cazan ia, din ruseşte, şi cartea era gata de tipar încă din 1638'9, cînd Meletie se înseamnă şi pe el ca «ispravnicu de pre izvoduluf scripturi şi cuvintele-toc­ mitort», dar cartea nu văzu lumina decît ceva mai tărzlu '. 4. CATECI-IIS'IUL ARDELEAN DE" 1640. Deocamdată de aiurea veni o carte pentru Romîni: din Bălgradul Ardealului. Domnia lui Matei-Vodă fusese precedată de luarea puterii în Ardeal de către destoinicul Gheorghe Răkoczy, a cărui înrîurire a fost foarte puternică şi asupra Principatelor ro­ măneşti vecine. «Craiul» ardelean ştia să se lupte şi să-şi păstreze salt să-sî întindă puterea şi fără luptă. Om cuminte şi prevăzător, el ţinea eu statornicie şi căldură la legea lUI calvină si, ca odinioară Ioan-Sigismund, el voia s'o răspîndească şi printre Romîniî să! din Ardeal. Aceştia avuseră în Ioan din Prislop, Mitropolitul pus de Mihaî Viteazul, un păstor drept-credincios, precum fusese şi Sîrghie de la Tismana În Maramures 2. După scoaterea din stăpînire a Voevoduluî cuceritor, urrnâ şi în cercul umil al Vlădiciei romăneştr o vreme de schimbări răpezf şi de lupte. Teoctist păstori cam în, aceleaşi împrejurări ca şi Ioan; el dădu ascultarea cuvenită învătatuluî Mitropolit muntean Luca. ApOI veni din Moldova Dosoftei, care fusese pe lîngă Ştefan Tomşa şi 'stătuse la mănăstirea Bisericanilor. El fu .�_ne văzut de Gfb�iel Bethlen, principele Ardealului, şi, cînd muri Spiridou de Maramureş, nu se mal dădu un ur­ maş acestuia, aşa Încît Dosofcei putu să iea titlul resunător de «Mitropolit BălgraduluI, al toată Ţara Ardelenească şi \ 1 Bianu şi Hodoş, Pl'. 1,22, 146. a Ioan Cernai, care se î\nîmpin::i la 1599 în mănăstirea Vaduluî ca «epis­ cop sîrb al unor biserici ramine», era ooncureruul in aceste părţi nord-estice al calvinuluf Spiridon. Slrghie veni în locul lut, V. Bunea, În Unirea, 1904, 11° 25, p. 236. I [143] CA TECHISMUL ARDELEAN 143 Ungurească, şi celelalte», pe care-I poartă într' o scrisoare trimeasă în Moldova. Ghenadie, care veni după dînsul, fu lăsat şi el să păstreze neatinsă in aparenţă ortodoxia tre­ cutului. Ghenadie, Mitropolit romîn bine întemeiat, stînd supt aripile unui principe puternic, se gîndi la tipărituri. Pe atuncî Iipsiau în Ardeal şi materialul şi meşterii, spulberaţi de o potrivă de straşnicele împrejurări din cei treizeci de ani din urmă. Pre­ cum Mateî- Vodă ceruse slova, şi pe cei deprinşi a umbla cu dînsa, de la Petru Movilă, astfel Ghenadie al Ardealului se îndreptă pentru aceasta la Mitropolitul Teofil, care veni în curînd el insuşî, dincolo de munţi, in solia cea mare din Maiu 16401. Se trimese de la Munteni popa Dobre, care «au făcut tipare aice în Ardel», şi căpătă de la Gheorghe Răkoczy privi­ legiul tiparului chirilic pentru Rornînî 2. «Dascalul» - aşa-I zicea Ghenadie însuşi - Începu cu o noua ediţie a Casaniet braşovene, pe care VIădica o credea foarte de folos şi doria s' o răspîndească iarăşi printre credincioşii săî, Lucrarea se trăgăni Însă, aşa încît cartea nu văzu lumina decît după moartea lUI Ghenadie, întimplată la începutul lUI Sept.embre din acelaşi an 3. Pănă atunci însă tipografia fusese întrebuinţată şi pentru alte scopuri care nu erau ale lui Ghenadie. R�k6czy Calvinul avea pe lîngă el �C!. superintendeut pe vestitul Ştefan Celey; om învăţat şi cu foarte multă rîvnă pentru scolî, pentru ti­ părituri, pentru legea lui reformată. Geley voia să calvinească în cel mai scurt timp şi pe Valachiî proşti, al căror popi tot mal' credeau în superstiţiile lor «băbeşti» privitoare la posturi, rugăciuni, sfintf şi ierarchie 4.EI doria o tipografie romănească slujind scopurilor calvine, o şcoală de «latineşte, greceşte şi romăneste s În preajma Vlădicăî sau în alt loc potrivit, pre· dicatori ro mîni, cari să rupă cu trecutul, răspîndirea Cate­ chismuluî reformat şi a cîntărilor, care, traduse în româneşte, 1 Studi) ;fi dac., 1 V, p. cer. 2 Bianu şi Hodoş, p. 115. 3 Sate ;fi preoft, p. 51. 4 Bunea, Vecltile episcopir, p. 88. [144] lH VJ;;ACUL AL XVlI-LllA de un Bănăţean, se întrebulntaă În oraşele rămase credin­ cioase calvinismuluî : Lugosul şi Caransebesul '. Cîntările acestea, care nu sînt altceva decît Psalmii yuşI În versur i, foarte prost, de un urmaş al lUI Moise Pestisel şi Ştefan Herce, anume ŞJ:cc:fan din Făgăraş.- pe ungureşte Foga­ răsi, precum Tordassy de la localitatea Tordaş, - au rămas în manuscrip t, şi le cunoaştem numai prin copiarea lor, cu orto. grafia foarte ciudată a originalului, în toate asemenea cu cea ungurească, de Ioan Viski, predicatorul calvin din Sintă-Măria (Boldogfalva), În Ţara Haţegului, de mult cucerită pentru Re­ formă, şi din străvechiul Scaun episcopal al Gioagiulul-de-jos 2. Fogarâsi mal făcuse o traducere mÎntuitoare de suflet pentru Rominit săi 3: anume Catechismul din Alba-Iulia sau «Biblia Mică», redactată anume pentru folosul şcolilor, pentru pregătirea unei generaţii de Calvinî conscientî, de profesorul Alstedius de la şcoala înfloritoare din acest oraş 4. Traducerea era scrisă însă cu litere latine, şi luî Geley i se va fi părut că o astfel de lucrare, bună pentru şcolile bănăţene, care erau înfiinţate spre folosul Romînilor ca şi spre al Ungurilor, nu e potrivită ca să se împartă popilor şi teranilor spre a-I cîştiga pentru calvinism. El ştia despre «cîntările» lui Fogarâsi, deci tot aşa-i va fi ajuns la cunoştinţă şi Catechisrnul tălmăcit de acesta; Însă el nu se opri asupra lUI ca mijloc de propagandă. Astfel opera predicatoruluf din Lugoş rămase în ...!PetllU: ...:'3cr:ip_t_pă!�ă_la_I()48_, cînd ea apăru pe socoteala Banului Acaţiu Barcsai, viitorul principe al Ardealului, care Ban al părţilor timisene, trimes adese ori în solie pe la noî, pare sa fi fost un cunoscator al limbi! noastre". Nurnaî atunci ea ..§�_tipihi la Alba-Iulia, Într'o broşură cu titlul unguresc, care 1 Bunea, 1. C., p:, 89; tălmăcitoriî nu pot fi aceiaşi oameni cari 3U dat 1:\.0- mînilor Palia: limba lor e alta. 2 Silasi, în Trallsl�vallia pe 1875. n1e 12-4. 3 Că era Romin, dovedeşte intitnlarea comunităţii din L-'g0�, asupra căreia avea supravegherea în 'rele duhovniceşti, ca: «valaho-magluara Eclcsie s ; Pre­ faţa Catcchismulut cu litere latine din 1648; în Bianu şi Hodoş, pp. 160-1. 4 Cf, şi St"dit fi doc., IV, pp. 269-7°- 5 Hiauu \ii Hodoş, p." 160 \ii urm.; Studit fi doc., IV, tabla. [145] )UŞCARIlA GUI/ruRALĂ DIN MOLDOV.4 145 a avut mal ales urmarea de a răspîndi printre Hănătenf În­ trebuinţarea alfabetuluî latin, în versuri de ocasie, ca ale lUI Mihail Haliciu 1, student în Basel, la 1674t sau în anumite dicţionare romîno-Iatine de mal tărziu ", Catechismul p� care Geley îl dădu Rorninilor, cu cheltuiala pr edicatoruluî Curtii, Gheorghe Csulay, pare să fi fost tot al lui Alstedius. Traducerea se făcu din latineşte, dar, pentru ca să sune mai bine şi ca să se prindă mal uşor preoţii, nu se vorbeşte în titlu numai de latineşte, sau «dieceşte»­ limba diacilor, a cărturarilor -, ci se adauge ş', menţiunea unul original slavon. Lucrul de tipar nu se făcu la Alba­ Iulia, unde scrisese numai tălrnăcitorul, ci în satul Prisac, de lîngă această capitală, prin mînile popeI Dobrea, care Între­ buinţă douăzeci de zile, ele la 5 la 25 Iulie 1640. Popa fu, poate, chemat pentru acest scop elin Alba-Iulia, fără ştiinţa VIădicăI, al cărui nume nu se află pe tipăritură 0. J, ?I'IIŞCAHEA CULTUHALĂ lJINMU!,LJuVA. Răspunsul la acest Catechism veni elin Moldova. Mitropolitul ele acolo, Varlaam, era un fil! ele teran din păr­ ţile Putnel, care dădură peste puţin timp şi dor Domnî : pe Gheorghe Ştefan şi pe Istrati Dabija, U il frate al lUI avu un fiu, Andrei, care se întîlneşte ca răzăş În părţile Botoşanilor, şi o fată, Marita, care se măritâ cu popa domnesc Ursul Cergar, din satul Stoiestf Focsanî 1; şi mar găsim în 1677 pe '( preutul Ursul şi Todărasco, fe(";orii lUI Ştefan c-ari 1 l lasdc ii , în Col. lut Traian, 1884, pp. 413-4. ; Gaster, C/,uslo/llatia, I, P: 21 G. 2 Acelaşî, în Col. lut Traia», 1884, p. 406 �i nrrn. 1 Creţu, În 'li"lIeri/nea Romlmz pe 1898. 3 Despre cuprinsul Catechismuluf se poate lămuri cineva prin cărticica de polemică a Mitropo lituluî Moldovei Varlaam. Un exemplar din aceasta din urmă a fost g�sit dăunăz'i ; ea se reproduce în Alt. Ac. NOlJi" de d. 1. Bianu, care a avut bunătatea să-mi comunice [oile în corecturi. ef.. Sate ;fi jJreotr, p. S2 �i unn. - Pentru micul catechism catolic cu litere latine tipărit la Roma. 'in 1677, de Vito Piluz io , archlepiscop de Marcianopol ;;i �eful Misiunilor din Moldova, v. Papiu, Tesaura, 1, p. J05 �i unu, ;Uianu, în Col. lut .Fl'-raian, 18S3, 10, 142 ;i urm.; Studir ;ri aoc., 1-11. 4 Arc/«. rst, 1', p. 80; V. A. Urechiă , în /1", Ac. !CUIII., X, p, 348, Stllr/it /i doc" VII, p, 322, n° 26 �i Note explicative la documente. [146] VEACUl. Al. XVIJ-LEA fost frate MitropolituluI Varlaam » 1. Varlaam însuşi îşi cum­ părâ viî şi făcu morf pe «gîrlele« de hotar ale ţerii, păzite de «vătavî» şi «meşteri», la Cofeştl, şi le lăsă parte nepotilor, parte mănăstirii Secul 2. Prin aceste părţi erau pe atunci «dascăli de copii 3», şi, la 15 Maiu 1634, Între răzeşii ce dau o mărturie tocmai pentru nişte pămînturi la Cofeşti se află şi « Vicol dascal de Focsanf 4». Dar �t�§;z9, din partea lui Miron Barnovschi: e vorba de îngreuiarea raclet lUI Sfîntul Ioan cel Nou de la Suceava cînd Mitropolitul Crimcase gîndia, În 162 r , să fugă cu moas­ tele dennaintea Cazacilor prădalnicî", Vada am venise, de sigur, ca să aducă lui Petru manuscriptui Octoz'chulut, care, , 1 Par a fi fost deci 'dOI popiLJrsul, unul nepot adevarat al lui Varlaaui, cellalt, soţul nepoate'! lul':-Arch. Statuluî, Neamţ, nle 2521, 2522,2523, 2576. CL n° 2514.' 2 O plîngere a lUI din: 1634 cu privire la aceste mori, în Arch. Statului, Neam,!, n" 2494. V. regcs\ul acestui act şi al altora privitoare la Varlaaro , În notele explicative citate. p. �39. V.]i ne, 25°8; Studiz fi doc., VIl, p. 333, 11° 75. 3 V. Studii" "i doc., VlI,·,cf. n? 14: un dascal din Focşani, le 1715. 4 Arch. Sratuluî, Neam/, 110 2493. 5 Melchiscdck, C;zrol;. Rolltamdur, I, pp. 247-8. fi V. mal sus, p. 123. 7 Ghcnadie Enăccauu , o. <'.', Pl" 181-4. [147] MIŞCAREA CULTURALĂ DIN MOLDOVA 14i cum am spus, apăru şi cu armele Domnului moldovenesc, f în 1630 l. EI putu să vadă Ia Chiev şcoala şi tipografia, şi de sigur că atunci i se alcătui în minte planul de a strămuta ŞI ITI ţara sa aceste unelte de cultură. Înnălţarea sa la Mitropolie, sprijinul bogatului Vasile Lupu, căruia îi plăcea strălucirea şi care nu voia să fie Întrecut întru nimic de vecinul muntean, pe care-I urla, îI dădură mijloacele de nevoie pentru aceasta. Nu se poate hotărî precis data cînd Varlaam şi Domnul său aduseră la îndeplinire înterneiarea şcolii. O putem măr­ geni Însă destul de apropiat. Încă la 1639 mănăstirea cea nouă a Trei Ierarchilor, În­ nălţată din piatră cioplită şi aurită, era în lucru: turnul de Ia poartă era gata din I638, dar Întreaga biserică n'a putut fi mîntuită decît În primăvara anului următor, sfinţirea fă­ cîndu-se de Mitropolitul Varlaam în ziua de 6 Maiu 2. Ma­ nuscripte frumoase, cum nu se mal scriau de mult, fură dăruite ctitoriei domneşti celei mal nouă; supt Varlaam, în adevăr, caligrafia mănăstirească luase un nou avint, şi Litur­ ghia pe pergament, împodobită cu aur şi cu miniaturl, pe care o scrise Ivanco la Rădăuţî, pe vremea episcopuluî Anas­ tasie de Moldaviţa, şi care trecu, În Maiu I643, din mînile Mareluî-Logofăt Teodor Ianovicî in ale lui Varlaam, nu-si mal află părechea în tot ce s'a scris mai ales, mai simplu şi mal artistic în ţerile noastre 3. Moaşt�le§fin_teI:ţ>�ra��ţtiy�, care trebuiau să crească şi mal mult faima frumoasei clădiri a lUI Ienachi, meşterul armean din Constantinopol, fură aduse, în schimbul unei răsplătirf îmbielşugate, în I94I, de trei Mi­ tropolitî grecI: Ioanichie de Heraclea, Partenie de Adriano­ pol şi Ştefan al Vechiului-Patras; la Ismail se aflau spre În­ tîmpinare «tot Vlădicii» - VarIaam, Evloghie de Roman, 1 In °1637; scrisoare de la Varlaam , în Doe. Bistn!e'I, I, pp. 59-61, n" LXXXI. / , Melchisedek,Not'le, pp. 169-71. 3 Ms., a cărui legătură, cu aplicaţii metalice pc catifea, e vrednică de cu­ prins, se află astăzf în Bibl, Ac. Rom.: o notiţă asupra lUI, de I. Bogdan, În An. Ac. Rom. pe 1903, partea administrativă. V. �i Melchisedek, lVotiţe, p. 18. [148] 148 'I':B;A CUI. AL XVII.LEA I J v/ Anastase de Rădăutt şi Gheorghe de BuşI - «şi egumenif». Domnul însuşî ieşi înnaintea Sfintei, şi strălucitul alaiu îşI făcea intrarea în reşedinţa domnească la I3 Iunie J. Cer dintăiu călugărI vor fi fost luaţi întrales din deose­ bite mănăstiri mal vechi, dar egumenul dintăiu a fost În­ suşf rectorul de pănă atunci al şcolil lUI Petru Movilă, Rusul Sofronie Pociaţchi, care avea pe lîngă el ajutoare tot dintre căÎugăriI învătatî, dintre dascălif de la Chiev. La 164 I, în ziua de 15 A prii, Domnul cumpăra de la fostul Mare­ Comis Mihail Furtună, cu preţul Însemnat de 200 de lei bătuţi, o casă de piatră, pe Uliţa Ciobotărească, lîngă « hă­ lesteul Bahluiulur» ; aicf se aseză şcoala, iar lîngă dînsa se zidi peste cîtva timp un mare «feredeu », o baie cu plată. Vasile Lupu dăduse pentru întreţinerea ColegiuluI SăLI tref �oşil, Răchitenii, Tămăşenilşi Juganir, precum şi veniturile băiî 2. Scriind în I64I Ţarului, căruia îl supuse proiectul de a creşte pe fiiI boierilor şi al celor de rînd prin călugării săi din Braţca, Petru Movilă îi spuse că în Moldova s'au şi trimes învăţător! dintre aceştia 3. În acelasi an 164 I, Vasile­ .vodă ceru slove de tipar de la Petru Movilă şi comple�tâ instalarea tipografie! de la Treî Ierarchr prin lucrurf aduse, nu fără oarecare greutate, 'te la Stavropighia din Lemberg, care ar fi vrut bucuros să aibă monopolul cărţilor de tipar În părţile noastre; incă.ja I2 Ianuar, el putea să multămească «fraţilor» pentru învoirea ce căpătase de la dînşiî, Sofronie Podaţchi merse însusf la Lemberg ca să aducă cele de ne­ voie; el fu primit '.răLI, ca unul ce făcea parte dintre concu­ renţiI pe toate terenurile al centruluI ortodox liovean , dar totuşi dorinţa lUI Vasile trebui să fie îndeplinită ,1. 1 Mclchiscdck, Notiţe, \ pp. 173-4; Doc, Bistriţer, I, n-It LXXIX, XCV; Miron Costin, P: 319, cu jdata greşită de 7148, în loc de 7149; Studi!,ci aoc., IV, p. 343. \ 9 Uricariid, II!, p. 283 "�i urrn. Cf. Iorga, Dout1lte!Ztele Callimachi, 1, p. 4 Sa, nota I. \ d Ghenadie Enăceanu, o. c., p. 276. • " .. � . I ·1 ·1 Scrisoarea Domnului insuşî, în Hurmuzaki-Bogdan, Supl. lI, vol. III, pp. I-2, nv r : Al'c/t. soc. It. fi liti din lafl, II, p. 326: scrisoarea lUI Pocîatchi elin 17 Februar 1642. CL scrisoarea către Pociatchi a vestituluî învăţat grec [149] SINODUL DE LA IAŞI ŞI LUPTA OU OALVINII 14') Astfel putea să fie mulţămit Varlaam, care se tînguise încă la 1643 pentru «lipsa dascalilor şi a învăţătureI: cătu au fostu învăţăndu mai de multă vreame, acmu nice atătă nime nu învaţî » 1. Din această şcoală aveau sa iasă atîţia diaci de slavoneşte, caii erau să întrebuinţeze această limbă cu deplină pricepere, fără să alerge la formularele 2 sau la dic­ ţionarele care se alcătuiesc în Ţara-Romănească pentru ajutorul unor cărturari mult mal slabi şi lipsiţi de pregătirea şcolii 0; de aici erau să pornească atîţia cunoscător! de greceşte pentru ajutorul capuchehaielei de la Constantinopol; aici era să se formeze un aşa de harnic şi de destoinic traducător şi scriitor cum a fost Nicolae Milescu 4. Nu se poate zice că şcoala de la TreI Ierarchî a fost un semn de trufie zădarnică din partea GreculuI doritor de laude care stătea în Scaunul domnesc al teriî : ea a adus foloase adevărate, potrivite, fi­ reşte, cu spiritul timpului, şi ar fi adus şi mal multe dacă siguranţa paşnică a Domniei lUI Vasile Lupu ar fi ţinut mal îndelung şi dacă ea nu s'ar fi închis în vălrnăşagul luptelo r pentru Domnie din anul 1653. G. SINODUL DE LA IAŞi ŞI LUPTA CU CALVINIl. Prin tipografia alipită la mănăstire se putea face o concu­ renţă, totdeauna plăcută, lUI Matei-Vodă Munteanul. Deocam­ dată ea sluji unul scop mal mare. Petru Movilă luase măsuri pentru a lupta Împotriva Calvinismuluî, nu Întru atîta pentru că el ar fi ameninţat într'adevăr ortodoxia din Ţinuturile ruseşti supuse Poloniei sau pentru că Movilă ar fi cunoscut bine silinţile ce se fac în Ardeal pentru a calvinisa pe Rominl, cît pentru că el se privia tot mai mult ca represintantul Teofil Korydalleus, În Revista teologică din Ia�r, 11, p. 345 �i urro ., p. 359 �i urm. Cf. Xenopol,lst. Romînilor, IV, p. 81, nota 22. I l:li�.nu�i Hodoş, p. 14°: Prefaţa la Cartea de învăţătură. 2 V. 1. Bogdan, Cnesit romîm� în An. Ac. Rom. pe 19°3, p. 25 nota 1. 3 V. Lexiconul citat al lUI Mardarie Cozianul, tipărit pentru Academia Romină de d. Gr, Creţu; In Prefaţă se dau bogate lămuriri asupra altor Lexicoane de acest fel, mai nouă decît cel de la 1649. -, V. mal departe. [150] J50 VEACUL AL XVII-LEA drepteî-credintf răsăritene, ca luptătorul chemat pentru mîn­ tuirea el de orice primejdie. �_('!tru scrisese întăiu un Catechism ortodox-,- destul de În­ tins, pentru a răspunde «cărţilor leseştl, uşoare la înţeles», care se înfăţişau ca pravoslavnice şi ispltiau pe mulţi a primi păreri catolice ca ale Uniţilor. Catechismul fu supus încă din 1640 unui sobor provincial ". Movilă voia să facă din el un îndreptariu, un normativ al ortodoxilor de pre­ tutindenî : pentru aceasta ar fi trebuit, sau o primire din par­ tea patriarchuluf ecumenic, pe atunci Partenie, pe care el nu voia s'o ceară, sau un mare sinod al Răsăritului. I se păru mal lesne să adune un sinod la Iasî, la care ar lua parte Trimeşî al Bisericii din Chiev, aducînd cu dînşii Catechismul, prelaţi moldoveni, munteni şi poate ardeleni, iar din partea Patriarchleî constantinopolitane nişte delegaţI cu putere de a primi sau a răspinge lucrarea. Iaşii erau în adevăr foarte potriviţi pentru o astfel de Adunare: în Chiev era puterea regeluI eterodox al Poloniei, în Constantinopol puterea Sul­ tanuluî păgîn al Turcilor, pe cînd Vasile-Voda, deplin stă­ pîn al ţeri! sale, era un apărător firesc al credintiî celei vechi şi bune. Încă din r64r se ştia că se strînge un§inod la Iaşi. La Începutul anului următor, PocIaţchi cere la Lemberg literele greceşti de nevoie pentru a se tipări ce hotărîri s'ar crede că trebuie 2. În vară abia se strinseră părinţii străini: din Rusia veniseră trei, dintre cari cel mal însemnat, Isaia Tro­ fimovici, era doctor În teologie" şi, de la r640, preşedintele Sfa­ tului duhovnicesc de pe lîngă Mitropolit; din Constantinopol, erau de faţă episcopul de Niceia, Porfirie, un bătrîn care fu primit de Vasile-Vodă cu multii cinste, şi vestitul teolog Meletie Sirigul, pentru care Vasile înterneie îndată epis­ copia cea nouă a «Proilavului s sau a Brăileî ". Muntenii \ 1 Ghenadie Enăceanu, o. �"' p. 280, 291 "i urm, 2 Archiva soc. ftiinţ. fi lil.\ 1. c. 3 Ghenadie Enăceanu, o. c., pp. 293. Un al doilea era rector la Colegiu; al treilea, predicatorul de la Chiev, 4 lbid., p. 298 �i urm.; Melchisedek, in An. Ac. Rom., X lI, p. 36 �i urm.; [151] STNODlJL DE LA IAŞI ŞI LUPTA CU CAlJVINl[ 151 lipsiră, rlin causa duşmănie! dintre Voevozii Vasile şi Matei!. Sinodulţinu trei luni de zile şi mal bine, fără să fi fost dezbateri în public. Moldoveniî erau prea puţin învăţaţi ca să se amestece. RGşiî şi Grecii, Chievitiî şi Constantinopolitanii, nu se înţeleseră de la început, şi urmară astfel pănă la ple­ carea celor din urmă. Pentru Greci, lucrul de căpetenie era osîndirea solemnă a lui Chirll Lukaris, pe care el îl recunos­ teaii ca adevărat autor al capitolelor calvine incriminate; SiriguJ, un om al Patriarchuluî Partenie, aducea poate cu dînsul lucrarea sa « K"l.r&. XI'J.A�t'll·Mî)'1 xc'P"l.Ar/.tlll/», care s'a tipărit mai pe urmă tot la noi; Patriarchul însuşi dăduse represintan­ ţilor săi o gramată prin care se osîndiaii aceste capitole, afară de unul singur2. Pentru Rusi, era vorba înnainte ele toate să se Întărească lucrarea Mitropolituluf lor, în care Grecii vedeau neajunsuri şi greşeli În ceia ce priveşte admiterea credinţii că păcatele se pot ierta si după moarte şi că în Împărtăsenie e Însuşi trupul lui Isus Hristos+: el n'aveau nici-o răzbunare de îndeplinit faţă de Patrlarchul Chiril şi tineau ca scanda­ loasele capitole calvine să fie înfăţişate ca o lucrare apocrifă , ca o plăsmuire care nu atinge Întru nimic Biserica Răsări­ teană. Resultatul fu acesta :5irigul şi tovarăşul SăLI plecară la Constantinopol, ducînd Catechismul lui Movilă într'o formă grecească şi în alta latină. Moldovenii iscăliră osînda pronun­ tată de Patriarch, şi, ceva mai tărziu, Biserica rusească din Polonia adause iscăliturile membrilor ei episcopalt. Iar de supt teascul de la Tr ef Ierarchî apăru In greceşte gramata lUI Partenie, cu data de tipărire 20 Decembre 16421, Înnainte scrisoarea din 6 Novembrc 1642 a lut Scogard, medicul danes al Domnuluî, în Hurmuzaki, IVI, p. 668. Pentru calitatea de episcop brăilean alu, Meletie, v. Ghcnadie Enăceanu, o. C., pp. 298-3°0, 302. Pentru episcopii de Brăila, lorga, Cililia {i Cetatea-AIbă, pp. 234-5. 1 Studi, �·i doc., V, p. CCV. V. Melchisedek, 1. c. Cf, IsI. iit. rom . in sec. al XVIII-lea, I, p. 43. 3 Scrisoarea doctorului Scogard, citată. • Biauu şi 1-1od07, pp. 119, 135-() (ll" 41). [152] 152 Vlci\UUL AL XVn-LlLA de plecare, Părinţii multărniseră împreună dornnesculul lor găzd uitor 1 . Se ştie că în 1643 Patriarchul întări gram ata sa din anul trecut, adăugîndu-I iscăliturile cîştigate; tot în 1643, el aprobâ cartea lUI Movilă, pe care Meletie Sirigul o dresese la Sinod, dindu-l titlul de « Mărturisirea Ortodoxă» -'Op(l6(;o�o<; 0p,O),q("Y .. Dar ea nu se tipări, cum fusese planul de sigur, în deose­ bitele limbi ale popoarelor drept-credincioase, căcl un al doilea Patriarch Partenie stricâ tot ce făcuse cel d'intăiti : Meletie Sirigul fugi în Moldova, unde Vasile Lupu, dîndu-I Scaunul Brăilei, îl îndemnă să r traducă din greceasca veche, pe care se vede că n'o prea ştia, În greceasca nouă, care era adevărata lui limbă". Iar Petru Movilă tipări Catechismul _S.ălt numai pe scurt, în rusestev-- la Chiev, în r645, supt titlul �(Corp de înv�iţăturăpe scurt»: cărticica fu foarte bine pri­ mită, şi alte editif, tot ruseşti, apărură la Moscova (1646) şi la Le� berg, în noua tipografie de la Mitropolla Sfîntului Gheorghe 3. Ea n'a fost tălmăcită însă în greceşte, undej.i prelucrarea lUI Meletie aşteptă mult pănă ieşi la iveală, CU .banlî Mare luî-Drag oman Panaioti Nikussios, în acea Olandă tocmai de unele veniseră pentru Chiril sfaturile r ătăcitoar e'. O Pravo�­ laiJlliră lllfărturisire, care e cea ieşită de supt Îndreptarea Sirigulul, face parte dintre tipăriturile muntene ale lUI Antim Ivireanul, la sfirsitul veaculuf al XVII]e, ". Dar tot din învăţătura lui Petru Movilă, din dezbaterile sinodului din Iasr, porneşte o cărticică a lUI Varlaam, care a ieşit la iveală 11U111ai dăunăzI. Î.!l r644, Vasile şi Matei, Domni dusma ni ai' aceluiaşi popor; se împăcară în sfîrşit: Var­ Iaam făcu parte din solia moldovenească pri n care se înte­ meie frătla". Învătatiîdin cele două ţeri, Mitropolitul Moldovei 1 Melchlsedck, 1. c., Pl'. �o.I. • ./sI. Iii. rom. În sec. al "\' VilJ-lea. I, p. 53. 3 Picol, lista bibliografică c'\tală. • Legrand, Bibliograpltie lteN/lliqtte dZl X V/!e siJde, II, p. 202. 5 !sl. lit. "om. În sec, al XViIJ-lea, l, pp. 45, 41S. li Sirbu, i}fateie Vodii /!ăsărab4s auszviirtige Bezielumgelt, Lei pzig, 1899, p. 225 ; Studii fi doe., IV, p. CCXI. [153] TIPARITURI MUN'l'ENE ŞI MOLDOVENE 153 şi cumnatul Domnului muntean, se văzură, În sfîrşit, şi Var­ laam găsi cu bucurie Ia Udrişte Nasturel o sumă de «cărţi nouă», şi, între altele, «cărtulia mică" a Catechismulul eretic din Bălgrad. El ceru cărticica de la U drişte, acest «boiarin cinstit şi slovesnicu, şi cu toată destoiniciia şi înţeleagerea harnic, şi drept pravoslavnic creştin, al doile Logofăt, şi frate Doamnei», şi se hotărî a răspunde pe scurt îndemnului scurt al Cal vi­ nilor. Pentru aceasta-şi aduse aminte de vechile discuţii din 1642 şi se uita de sigur, nu prin Catechismul cel mare al lUI Movilă, din care un exemplar pe ruseşte îl va fi stat la în­ dărnină, ci în resumatul care ieşise tocrnaf în acel timp la Chiev. Cele cîteva paginI de polemică împotriva Calvinilor, cari «pănă În şeapte muerI iau si-s tot popî» , cari sînt mal răi decît «păgîniI, Turcii, Tătariî» , lovesc În părerile dusrna­ nuluî cu privire la icoane, - care nu sînt idoIr sau «boz!», strigă Varlaarn _o, cu privire la puterea credinţif pentru a mîn­ tui, la fiinţa mar multor Biserici şi la rostul maslului. Erudiţia e de Împrumut, iar stilul foarte greu şi Încîlcit, Astfel Încît cartea lUI Varlaam -_.«J:�ăsP1l9_s..t!!:ne,: lui, despre care mulţi îşI făceau mari ilusii - a trecut fără nici-o înriurire în viaţa noastră religioasă şi culturală 1, Pănă la 1645 însă, teascurile muntene şi moldovene dă­ duseră alte lucrări, acelea în adevăr de folos, şi la ele venim acum, 7. TlPĂHI'l'UHI MUNTENE sr MOLDOVENE l'Ă),CĂ LA ]653· Pe cînd tipografia moldovenească se pregătea numai pentru lucrările ei viitoare, teascul muntean din mănăstirea Govora încheia În 1641, supt egumenul Silivestru « taha» (tachigraful), ...R§;:tlti�ea! _care stătea de mai multă vreme în părăsire 2. În anul următor, meşterul Preda dădea într'un in -folio de "peste /1 600 de paginI», o nouă ..f'.i!.f!.auie, pe care, supt�ontrolul lui _Udri_şţ.�_�!sturel, o tălmăcise, sau, ca să zicem ca dînsul, o 1 V. mal sus, p, 145, Cf. Bianu �i Hodoş, pp. 150,1, n° 48. � Bianu �i Hodoş, pp. 106'7. 7 [154] 154 VEACUl. AI. XVII-I.EA «scosese şi primenise» din ruseşte, încă de la 1638 (7147), un ieromonah Silivestru, care e egumenul însuşî, Qrlginalul ei nu poate fi decît Cazania lui Petru Movilă, _c!!.� 1�37 ,�are e alcătuită după Orniliile Jl;li Calist. Cînd Sili­ vestru s'a apucat de lucru, Cazania ardeleană nu ieşise încă, aşa încît cuvintele din Predoslovia lui Năsturel despre cărţile ce momesc şi ucid sufletul nu se pot raporta la această carte, E îndoielnic dacă Năsturel a avut vre-o-dată in mînă Cazan ia. destul de rară, de la 158o-1-care n'avea nimic eretic in ea - sau cea, foarte rară, din 1564, unde de sigur se cu­ prindeau lucrurf ce trebuiau să pară otrăvitoare Logofătului muntean, care ştia aşa de bine ruseşte, care dată documentele scrise de el după computul moscovit de 1 iti Mart 1 şi care va fi petrecut vre-un an-doi la Colegiul lui Petru Movilă, căci prin 1635-40 el era încă un om foarte tînăr. Acest atac împotriva cărţilor ortodoxe e însă, probabil, aruncat în treacăt, fără să aibă în vedere o ţintă anumită. Lucrarea fu complectată cu alte vre-o sută de foi, dreasă în unele paginI, schimbată pe 200 din ele, după o lungă ză­ bavă, tot la Govora, fără să se spuie cine a prefăcut şi adaos, sau, dacă acel cineva e tot Silivestru, ce l-a îndemnat săj ert­ fească o aşa de mare parte din lucrul său mal vechiu, Lă­ murirea e Însă, se pare, destul de uşoară şi destul de puţin cinstită În�r.e 1642 şl, 164,t ieşise Casania lui Varlaam, şi .�_ea�.tă carte e reprodusă în noua tipăritură munteapă 2, .�.anume întreagă, afară de Viaţa sfîntului moldovenesc Ioan cel Nou:._.Acest sistem se vede, de altmintrelea, şi cu un alt prilej: războiul cu armele încetase Între cel doi Domni, dar începuse un războia, bogat în pradă, cu tipăriturile! Tipograful e iarăşi Meletie Macedoneanul, care dispăruse, cum s'a spus, încă din 1640. De atunci el mersese în Ardeal, lucrase la Cazania din acel an şi, după n\0artea lui Ghenadie, rîvnise Vlădicia din BăJgrad. Superintendentul Geley îl chemase la cercetare du­ hovnicească, nu fus�se mulţămit de răspunsurile lui, dar că­ pătase asigurarea că lucrurile ce nu le ştie încă, le va învăţa. 1 Studi, ,si do c., IV, p. 651. 2 Gaster, CIl1'estomatia, 1, p. XXXIX. [155] TIPĂR.ITUR.I MUNTENE ŞI MOLDOVENE 155 Totusi Matei Basarab, bunul prieten al « Craluluî» de peste munţi, izbuti să înlăture pe Meletie, a căruî fugă îl stinghe­ rise tiparul, şi să facă a se alege bietul Ilie Iorest, care trecu peste vre-o trel anî de la demnitatea sa archierească la temniţă şi la chinuri 1. Nicî cu acest prilej nu izbuti Meletie, căcî cîrja se dădu lUI Simion, ce-şî zise Vlădica Ştefan. Atuner el se întoarse la Matei-Vodă, se uni cu un tipograf rus, cu un Sîrb, cu un croitor din Ocnele-Marî şi cu un al patrulea meşter, şi, în mănăstirea Dealul, unde era acum egumen Var­ laam Arapul, el dădu forma cea nouă a Cazanie! lUI Silivestru 2. Apoî nu se mal aude de dinsul. Caeania lui Silivestru n'are decît o foarte slabă Însemnă­ tate literară. Limba din ea nu e mal bună decît aceia din Casania pe care de puţin timp o tipăriseră din nou Arde­ lenii şi pe care aceasta avea vădit ţinta s'o Înlocuiască. E o traducere cuvînt după cuvînt, grea de urmărit, fără ritm, fără mişcare şi mlădiere, lucrarea unul om care socotia că pentru a traduce !:!lE. ruseste În romăneşte nu se cere decît să ştie cineva ruseşte şi romăneşte. La întrebuinţarea textului Evanghelie! nu se vede nici-odată înrîurirea tălrnăciriî stră­ vechi. Ortografia Însă rămîne acea care se impusese încă din veacul trecut. _ În.Septen:tbre r642 se tipăria o Cazanie pe scurt, o eule- _gere de «Învăţături preste toate zilele». Limba e mal vioaie decît acea din Cazanie, cu toate că se Întîlnesc in ea cîteva forme care sună străin. Acel care se dă drept tălmăcitor e Melchisedec egumenul de la mănăstirea Uspenieî sali Ador­ miri! Maicii Domnului din_Cîmpulung: el iscăleşte prefaţa, în care cetitorii sînt poftiţi să se Îngrămădească pentru a răsplăti mănăstirii cheltuielile făcute cu tipărirea acestor 60 de fOI: «Căci că, cum ar fi un negoţătoriU care ar fi do­ bândit o piatră de mult preţ, care a să plătească o mie de galbeni, şi apof să se vînză numai drept IO galbenI, decî apol, de n'aru fi cumpărând piatra aceaia fieşcare Înţelept, ar 1 Bunea, Vechile ePiscopi" pp. 86-94; Sate li preo!" pp. 50 şi urm., 337. 2 Biauu .?; Hodoş, pp. 144-7. [156] 156 VEACUL AL XVll-LEA fi inşălănduse negoţătoriul acela, şi lUI singur foarte l-aru parea rau mai pe urmă, aşijderea va să paţă şi cela ce, deaca va afla cartea acasta, şi n-i o va cumpăra, căriia cin­ stea-I iaste mică, iară dăstoinicia-I iaste foarte multă şi mare», Melchisedek a scris două scrisori de afaceri, care se păstrează şi astăzi în Archivele Brasovului 1: amîndouă sînt greceştI, cu toate că Brasoveniî ar fi înţeles mai bine ce e cu TiganiI mănăstirii cîrnpulungene, dacă părintele ar fi scris româneşte. Decî ar fi aplecat cineva să creadă că Melchisedek se laudă numai cu o carte pe care n'a făcut-o, dar o precupeteste ; Însă unele grecisme din lucrare îl adeveresc autor, şi, chiar în locul ce am adus îunainte, Întrebuinţarea cuvîntuluI cinste în înţelesul de preţ, ca în greceşte np.:�, lămureşte asupra neamului din care făcea parte scriitorul. Melchisedek era, în adevăr, un Peloponesian sau un Moreot. Poate că publicul cărţilor religioase din Ţara-Românească n'a voit să-I dea «cinstea» de costande pe care o cerea, pentru că Melchisedek părăsi cu aceasta cultivarea limbii noastre. Tipografia de la Cîmpulung, care nu e de loc mal rea decît acea de la Govora, strămutată apoi la mănăstirea Dea­ lului, lucrează de acum cărţi slavone, pe care i le cerea şi Dom­ nul, care dăduse, se pare, şi slovele şi ilustratiile, destul de bune, făcute la Chiev poate. Ca să se vadă dacă nu e vorba de o simplă retipărire., publicaţia aceasta de a doua a lui Melchisedek ar trebui alăturată cu Anto!og-lziul chievian din 1637 şi cu acel liovean apărut în anul următor. În apelul către curnpărătot'I - «mai departe să ştiţi şi să ne credeţi că cu multă cheltuială am făcut această carte, fără împotri­ vire să blagoslovlţr, nu fără cheltuială, ci cu preţ destoinic să vă cumpăraţi această carte şi, înveselindu-vă, să vă pară că aţi căpătato iîn, dar» -- recunoaştem pe părintele Melchi­ sedek ; Însă slavon�asca acelei Prefeţe e a lUI Udriste, care va fi făcut în satul 'păli Fiereştii şi corectura, De altfel, tipo­ grafil erau SlavI, un \ Sîrb şi un Rus, care, acesta din urmă, lucrează apoi şi cu Meletie Macedoneanul. 1 Socotelile Bra,'ovltlu" în Analei« Academiet' Romîne, X::\. 1 , pp. 204, 264. [157] LUCRĂRILE MITROPOLITULUI VAHl.AAM 157 R. LUCRAH.ILE "JlTHOPOLlTULUr VARLAAM Şl ÎNRfuRlHEA LOR. in Moldova erau mal multe manuscripte gata de tipar decit În ţara lui Matei Basarab. Traducerile din cărţI bisericeşti slavone se îngrăl�5.diseră. Ele se deosebesc printr'o limbă mult mal puternică, mal sunătoare şi mar plină de viaţă,­ Însuşiri care vor rămînea pănă acum vre-o douăzeci- treIzeci . de anî caracteristice pentru lucrările literare moldovene. Astfel, Cuvîntul pentru curăţire, jJljolitvelnicul din Întăia jumatate a veaculuî al XVII-lea, din care s'au dat unele extrase 1, înving orice altă operă de acest fel din Ţara-Rornănească sau din Ardeai. Printre tălmăcitorit din Moldova, dOI ni sînt cunoscuţi anume. Unul a fost un Logofăt. dar nu un Logofăt-Mare, nicl măcar un Logofăt al doilea. ci un treti Logofăt, sau al treilea Logofăt, care avea deci acea dregătorie puţin strălu­ citoare, dar grea de îndeplinit, în care se cerea buna cunoş­ tinţă a două sau mai multe limbf 2. Eu.ştratie_ ştia slavoneşte şi greceşte, fără să putem şti în ce chip îşi însuşise aceste două limbi, căci viaţa lUI e aproape cu totul necunoscută, Cu cîtva timp innainte de venirea ca Domn a lUI Vasile Lupu, el petrece la botezul fiului luf Lupul Hăbăşescul, Ioan, împreună cu naşul, Vasile Banul Vornic, Ştefan Moimăscul şi alţi cîţiva 3. La 1639. el părăsise slujba, fiind numai un paşnic biv Logofăt între cărţile sale; ce s'a Întîmplat pe urmă cu dînsul, nu se mai ştie :la trăit însă destulă vreme ca să Însemne cîteva observaţi! pe un manuscript al cronicii lUI Grigore Ureche, scrisă în 1647-8. Miron Costin, care se luptă împotriva părerilor lUI istorice, nu l-a mal apucat+r Eustratie a făcut intăiu, fără scop practic, fără Îndemn dom­ nesc, şi numai pentru plăcerea sa, o «Pr��ilă_�aIeasă», scoasă din Zonaras, din Vlastaris şi din Harrnenopulo şi tradusă de I Gaster, CltrestolJlatia, It p. 45 şi urm., 80 '7i urm 2 Cantemir, DesC1'iptio j}i'olrla7)iae, pp. 8 [-2. 3 Studi, fi Doc., VI, pp. 77-8, n? 23. 4 Orăsanu, O-ono moldovelzr, pp. 98-9. Î . r [158] 158 VEACUL AL XVII-LEA el de-a dreptul din «limba eia mal supţire şi mai ascuţită de toate limbile, - ce să dzice elenească, cu carea au toc­ mita D[ u [mnedzău, de-au cunoscută aceştia Întăi lumina Dum­ nedzăirel, cafea nu o potu să o Înţeleagă fiecine, de nu voru fi prea-iscusit şi deprinsă cu dănsa» 1. Cu acelaşi gînd de a da În romăneşte poveţe luate din hotărîrile soboarelor, tra­ duse Eustratie, de sigur pe atunci, ŞiajJte taine a Beseare cii, care cuprind lămurirf privitoare la deosebite Întrebări de natură religioasă. Eustratie arată să fi fost prietenul lUI _Varlaamt a cărui hi­ rotonisire ca Mitropolit o Înseamnă el la sfîrşitul manuscrip­ tului său de Pravilă din 1632. Varlaam el însuşi n'avea cu­ noştinţele unul treti Logofăt cum trebuie; era Însă un bun căr­ turar de slavoneşte, limbă pe care o va fi învăţat la Secu!. Încă fiind acolo, de sigur, el traduse Casania . . Această traducere are o îndoită însemnătate. Întăiu, ea nu le făcută după un singur original, ci, ca şi traducerea lui Eus­ tratie, culege materialul din mal multe cărţi," îl potriveşte şi-l adună În forma care i se părea mal' potrivită pentru cetitorii săi: e deci, cum spune însuşi, «adunată din toţI tălco vnicil Evanghelii, dascali Beseariclî noastre». ApOI forma are o lărgime şi un avînt cum nu se mai întîmpină pănă atunci în literatura noastră religioasă, şi cum nu se va întîmpina multă vreme, pănă la tălmăcitorul muntean, necunoscut, al Învăţă­ turilor lUI N eagoe-Vodă. Iată un loc din această carle măiastră : «Însă plănsulu acestora să va Întoarce întru bucurie, că va sosi binele şi cinstea loru, şi mărirea eia netrecută.: atunu­ ce să va arăta Domnul Isus Hristos pre nuăr1,-nu pre-acestea nuărî ce ploaă şi întunecă soarele, ce pre-acei de auru, în toate fealiurile de văpseale podobiţl, şi frumosi, cu oşti de îngerI nenumăraţi, şi înnaintea luf să voru aduna toate limbile, si-I va gudeca CUlTIll spu�e Svănuta Evanghelie ... Curnu-I apa cea de \ ploae, ce să pogoară diîn nuări pre pă măntu, în multe chipuri lucreadză, pre căînpi şi pre codri, în I 1 Bianu , in Col. li" Traian pe 1882, p. 216. [159] LUGHĂRILE MITROPOLITULUr VARLAAM 159 florf şi în pomeţi, de le creaşte şi le înfrămşadză, albeaşte şi le ruseaşte, gălbeneaşte şi mohorîteaşte, unele verdzî, altele albastre,-săvaf că iaste apa numai într'unu fealiu, iară în multe fealiurf lucriadză, indulceaste şi amăraşte, - aşi a şi D[ u]­ h] u JIU Svăntu în multe chipurf lucreadză, ca apa spală şi cu­ răţeaşte, spală şi întăreaşte» 1 Socotind bine, aceasta nu e alta decît limba de la ţară, pe care n'o putea)'! stăpîni străinif şi Curtenii din Ţara-Rornă­ nească, dar care era singura limbă pe care o Întrebuinţa, cu particularităţile ei dialectale moldoveneşti - h pentru! -, acest fiu de ţeran care-şi trăise pînă la bătrîneţă viaţa în mijlocul unuf Ţinut deţerănime mîndră şi vitează. Cugetarea cartilor de învăţătură bisericească slavone trecuse data aceasta prin insuşî sufletul poporului romănesc ; ea se născuse astfel din nou în graiul, scris aşa cum se vorbeşte, al stareţului Var­ laam de la SecuI. «Tipa�i_ul��l domnesc» __ cJţJil: Trei Ierarchf fu consacrat de Vasile Lupu, după sfatul lui Varlaam, pentru răspîndirea acestor trei cărtî. Ele eşiră la lumină pe rînd: întăiu, la 1643�, traducerea lUI Varlaam, supt titlul de: «Carte roină­ nească de Învăţătură dumenecele pres te an, şi la praznice Îm- părăteşti, şi la svinţi mari s , apoi, în 1644-, cele Şeapte Taine, .: În sfirşit, la--.!�_L_«Cartea românească de învăţătură de la pravilele îrnpărătestî şi de la alte gudeaţe», care e o pres­ curtare după mauuscriptul de Nomocanon al lui Eustratie. Pentru aceste tipărituri se întrebuintă o frumoasă slovă grăun­ tată, se lucrară, la Chiev sau la Lernberg, săpături în lemn limpezi şi bogate, înfăţişînd pe ocrotitoarea Moldovei, Sfinta Paraschlva, pe Domnul, stema ţeri! şi deosebite scene din istoria sfîntă. E vrednic de luare aminte scopul pe care Varlaarn arată să-I fi avut cu aceste Iucrărî. Mal întăiu, trebuie să se ţie în seamă că la Iaşf nu s'au lucrat - afară de decretul gre- 1 Fa 27, 157. Reproduse şi 111 Gaster, Chrestomatia, 1, p. 103 �i unu. , Tiparul incepu însă din�: sînt exemplare cu această dată; Bianu 7' Hodo�, pp. 536-7. [160] 160 VEACUL AL XVII·LEA cesc al Patriarchuluî Partenie - decît opere ro măneşti, dintre care două poartă în slovele roşii ale titlului chiar această însemnare, înnainte de toate, că ele sînt pe limba ţeriI. Nicî­ o carte slavonă n'a ieşit de supt teascul de la Trei Ierarchî, Pe de o parte, ca un om cuminte, Mitropolitul Moldovei vă­ zuse bine că nu poate face concurenţă volumelor slavoue care se publicau la Chiev şi la Lemberg în conditii mal bune şi se puteau şi vinde mai ieften. Pe de alta, cunoscînd scopul Calvinilor ardelent, din vremea sa şi din veacul trecut, de a predica prin Cuvîntul lUI Dumnezeu pe rornăneste o schimbare de lege, fiind unul dintre acel ortodox! strictî cari credeau În neapărata nevoie a limbilor sfinte, ţiind ca slavona să stă­ pînească singură în toată slujba, el era mulţămit că se pot căpăta de la prietenii de peste graniţă cărţi nouă în slavoneşte. Dar el vedea foarte bine' că vechea limbă bisericească se uită, cu toată şcoala întemeiată de Domnul său, el vedea că toate popoarele Rasărituluî încep a pog·orî Scriptura «pre înţelesul oamenilor, păn au început a scoate aseasî ceneşi pe limba sa, pentru ca să înţeleagă fiecine şi să înveaţe şi să mărturisească minunate lucrurile lUI Dumnezeu 1". El făcu deci o deosebire între cartea preotului şi a mireanuluî. Celuî d'intăiu îl dădu în slavoneşte, prin cumpărături de la Rusi, toată Scriptura, toate rugăciunile, toată slujba şi tîlcul; aces­ tuilalt îl întinse, spre a-I lumina Întunerecul minţii, spre a-I stîmpăra setea de a şti şi de a pricepe întrebările cele mal marl, - «cartea românească de învătăturf» , în care-I dădea, nu nurnaf Cazania propriu zisă, ci, în parte, o nouă şi strălucitoare tălmăcire a EvanghelieI şi o sumă de Vieţe de sfinti, dintre care ale sfinţilor J,e ocrotiau pe pămînt romanesc credincioşi de limbă românească erau atît de personal prelucrate, încît pot fi socotite ca adevărate lucrărf ale lui Varlaam însuşi, -, \ «Cartea de învăţătuţă,> era astfel cartea de cetire religioasă a mireanuluî, Antologia lUI bisericească. Cît priveşte trCl:du��rile lUI EUŞ.1:ratk, cu ele se urrnăria altă ţintă. Pănă atuncî judecata se făcuse după bunul simţ, după 1 Prefata din 1643 [161] LUCRĂRILE MI'l'IWPOLI'l'ULUI V ARLAAM 161 cuminţia judecătorului, r ăzimată de datină, pe «obiceiul pă­ mîntuluî» , nescris. Acum Însă locuitorii ţerii se înmulţesc, bo­ găţia lor era mal mare. Străinii din multe părţi erau adusf de interesele lor şi aduceau pirr, une ori foarte Încurcate, În­ naintea «judeţelor» moldoveneştt ; viaţa socială nu mal înfă­ ţişa deci sirnplicitatea patriarchală de odinioară: ea cerea dez­ legărI pentru care n'ajungea tradiţia trecutului şi înţelepciunea Domnilor şi a boierilor. Cînd şi cînd, cite un judecător va fi căutat în Nomocanoane, În Pravile, dintre care se păstrează unele manuscripte şi la noi. Un Domn ca Radu Mihnea va fi deschis chiar adese orI pe Vlastaris, Harrnenopulo şi 20- naras. Lucrarea de compilaţie şi traducere a Logofătului era în adevăr folositoare, căci nu dădea, ca Pravila de la Go­ vora, numai prescripţiI de canoane pentru clericf ; ea trebuia să Întregească ştiinţa şi pătrunderea celor chemaţi a des­ curca şi hotărî pricinile. În preţuirea lucrărilor apărute la Iasi mai trebuie să se ţi� samă de ceva. Ele nu sînt scrieri' moldoveneştr, care să prii vească pe Moldoveni. Ca şi cărţile de propagandă din ArJ deal, ele se îndreaptă către tot neamul. Li se zice «carte 1"0- rnănească», nu «rumănească» - Varlaam va fi cetit Palia din Orăstia, va fi aflat cîte ceva despre Rorninî din cro­ nografe şi din convorbirile cu Logofătul-cel-Mare Toader Ianovicf', prietenul său, care cita pe Cicerone În scrisorile sale latineşti adresate Bistriţenilor din Ardeal 1; În sfirsit el va fi fost înrîurit poate de 'Pwp.�iOt, « Romanî» , apoi «Greci bizantini», in limba grecească a evului mediu. În Prefaţa de la r643, se spune că Învăţăturile se Îndreaptă către «.!9ată seminţiia românească pr etutindene, ce să află pra­ �()l'lavnieă,lntr' acasta limbăj ; publicaţia e oferită eu minî larg întinse, ca « un dari:'! limbii romănestl». Aşa erau menite aceste cărţi şi aşa au fost În adevăr, căci vom vedea că Muntenii le-ali adoptat, reproducindu-le fără a o sPu.!lt'!_, Dar aceste tipărituri moldoveneşti sînt foarte puţine. De 1 Doc. Bist1'ljd, I, p. XC1X. 73313. il [162] 162 VEACUL AL XVII'LEA la 1646 nu mai iese nimic la iveală. Totusl pe atunci ţara stătea cu totul în pace şi Domnia lUI Vasile Lupu era în cea mai mare Înflorire a ei. În 1645 se serbă cu o pompă împărătească nunta DomniţeI Maria, fata lUI Vasile, şi a Tudosief Bucioc, întîia lUI Doamnă, CU cneazullitvan Ianus Radzl will. Petru Mo­ vilă, care veni însusl, cu toţI fraţii săi 1, sluji la Trei-Ierarchi şi puse ca naş cununiile pe fruntea soţilor 2; el tipări la Chiev şi un «Cuvînt duhovnicesc pentru căsătoria lUI Ianus Ra­ dziwill cu Maria, fata Hospo darulut Vasile» 3. Tot pe atunci, în 1646-7, Grigore Ureche, care părăsise Vornicia-cea-Mare şi, ca Eustratie înnainte de dînsul, ÎşI trecea vremea cu cetitul cărţilor şi izvoditul după dînsele, prefăcu În româneşte vechile cronici slavone ale ţeri! şi le adăugi cu stiri culese din izvoare străine 4. Vasile plăti a pe atunci datoriile Patriarchilor 5; Patriarchul de Constantinopol mazil Atanasie Patelarie se găsia În Iasi la 1645, şi-şî lăuda către Ţal' Domnescul oaspete În aceste cuvinte: "El este ajutătorul tuturor celor cad cer: Vistieria lUI este deschisă şi mila-I se revarsă îmbielşugată asupra tu­ turor săracilor» G. Patriarch de Ierusalim fu pus Paisie, care fusese pănă atunci egumen la Galata şi exarchul pentru ad­ ministrarea moşiilor pe care Patriarchia le avea în Moldova; hirotonisirea lUI se făcu chiar la Iaşi, de către Varlaam, ajutat de Atanasie al Romanului şi de episcopul grec al Kassan­ driel 7. Obiceiul închinărilor se Întinsese foarte mult, şi mă­ năstirea lUI Aron-Vodă lîngă Iaşi se ţinea acum de aceia din Chalke, de lîngă Constantinopol s. Meletie Sirigul, aşezat în Capitala Moldovei, episcop al Brăileî, era sfetnicul cel as­ cultat în cele bisericestî. Grec de neam, vorbind greceşte cu I V. Şincaî, CIl1'01,im, Romîmior, la anul 1644 .. 2 Studit' li doc., IV, Pi CCX. 3 Picot, 1. c. Invitaţia II'- nuntă din partea Iuf Ianus, in ale mele Arte il fragmente, I, pp .. 196-7, \ " 1st. lif. r.nn . în sec. a� XVIII-lea, u, Excursul 1. o Melchisedek, Noti/e, pp. 206-8. G Ibid., P: 208. 1 Ibid., pp. 209-]0. I 8 Studi« i,i doc., IV, p. 31, nota 1, [163] LUCRĂRILE MITROPOLIT ULUI VARLAAM al săi - amîndouă fetele, Maria şi Ruxanda, scriu numai greceşte 1 -, el părea Grecilor din Răsărit ca un urmaş al Împăraţilor de odinioară 2. Un fost episcop de Ohrida, Meletie, îl pîri, tot în 1645, că el «ar fi voind ca, atunci cînd Sultanul se va duce cu războiu asupra ostroavelor Cretei şi Malteî, să strîngă .oatasl şi să se ducă la ConstantinojJol în locul Sultanului» >, şi ambasadorul veneţian de pe lîngă Poartă povesteşte şi el, la 15 April, de această pîră «că o coroană de aur, ca a Patriarchilor, trebuia să fie trimeasă în Moldova ca să încunune pe Domnul de acolo şi că, la ieşirea flotei turceştI în Marea Mediterană, toţi Mitropolitiî se îndatoriseră a strînge oaste pentru a-l chema la această Împărăţie» 4. Însă tocmai acest. curent grecesc, care se revarsă din nou asupra Moldovei, era menit să distrugă pentru cîtva timp şi cartea slavonă veche şi începătoarea carte romă­ nească. Podaţchi şi călugării săf ruşi părăslră peste cîtva timp şcoala de la Tref-Ierarchi, şi în mănăstire intrară călu­ găr! gred, cari nu tlnură nici-un fel de şcoală 5. Varlaam, care merse peste puţin timp în solie Ia Cazaci, cari voiau şi prada ţeri! şi o altă pradă, pe Domniţa Ruxanda, pentru Timus, fiul Hatmanuluî lor 6, era bătrîn şi nu mal avea gustul I tălmăcirif cărţilor. Eustratie mal trăi, se pare, atîta cît să facă Însemnări pe margenea letopiseţului celui nou al lUI Ureche, mort în cursul lucrării lui 7. Alţi cărturari nu-I avea Mol- 1 V. Studit li doc., VII, note expiicativc. Doamna Maria care iscăleşte în zapisul grecesc din 1644. e însă fata lUI Ieremia-Vodă. Iscălitura el trebuie sa se cetească: "Maria Fîrlciowa W. S .•. Cf. Papiu , Tesaur; I, p. 140. «\V. S.» înseamnă: « Voevodeasă de Sandornir», , V. �i Căliitoriile patriarchulz�t Macarie de Antioc/iia, traduse de d-ra Emilia Cioran, Bucureşti, 1899. 3 Melchisedek, iVoti!e, p. 209. 4 Hurmuzaki, IV2, p. 535, n° DCXXVIlJ. în genere, pentru Varlaam , v. �i monografia d-Iuf St, Dinulescu ; extras din Candela pe 1886. 5 Urimri"l, III, p. 285. 6 Studit ;fi doc., IV, p. ccxxxv. 7 V. Zst, lit. rom. în sec. al XV III-lea, II, Excursul 1; Studit fi doc., III, pp. 9-[ r , Manuscriptul, de unde s'a luat această Prefaţă, poartă az i III 1445. în Bibl. Ac. Rom. Pentru Ureche, v. unele )'tirl în notele explicative la docu­ mentele volumului VII. [164] 164 VEACUl, AL :XVll·LEA dova de pe acest timp, şi astfel tiparul se opri, ne mai avînd nici-c menire; el se opri aproape în acelasi timp cînd înce­ tează şi tipăriturile lui Petru Movilă. Mitropolitul Chievului trăi pănă în 1646. Varlaam avu o viaţă mai lungă. Dar cînd Gheorghe Ştefan, Logofătul-cel Mare, se ridicâ Împotriva lui Vasile-Vodă, Varlaam se re­ trase «la munte», şi biruitorul fu Încoronat numai de epis­ copul de Buşi 1, Acesta se numia Ghedeon şi păstoriă Încă din 1645; s'ar părea că Vasile-l făcuse învăţătorul fiului său Ştefăniţă, care domni mai tărziu în Moldova, dar formula slavonă de «părinte şi Învăţător al nostru», pe care Ştefanită o alipeşte odată de numele lUI Ghedeon 2, e stereotipă şi poate nu Înseamnă şi În acest cas decît respectul tinăruluî Domn pentru bătrînul Mitropolit retras la mănăstire. Ghedeon era si el de la Secul, unde a făcut şi daniî şi unde a fost îngropat .1. Schimbarea lUI Varlaam cu Ghedeon se făcu Îndată dură aşezarea lui Gheorghe Ştefan: în primăvara anului 1655, «robul lui Durnnedzău Varlaam Mitropolit biv Sucavschii » face o Învoială cu călugăriI de la mănăstirea Neamţului 4_ Şi în 1657 îl mal vedem la Secul, avînd numar grija moşii­ lor şi viilor sale pe care le lăsă mănăstirii de unde plecase şi unde se întorcea, pentru a se pregăti de moartea apropiată. La 18 August el îşi făcu diata din urmă". El avea lîngă dînsul la II Maiu pe episcopul de Rădăuti Sava, care ajunse în 1658 la Roman şi poate chiar în cursul aceluiaşi an Mi­ tropolit". Sava era şi el un fost cillugăr de ta Secul 7, unde era d ec! mar multă învăţătură şi mal multă viaţă printre mă­ năstirile timpului; el trebuie să fi fost unul dintre ucenicii luf 1 Studif fi doc., lV,'p. CGXLV. 2 Document din 8 h;lic 1661, în Arch Statului, Neam/, a" 2517; Wll,� " �'iT"'� HWE.Cf. pentru Ghed,eon şi «Index zolkievicnsis», [Il Candela pe 1884, P: 753. " Mclchisedek, iVotl/e, \p. 23. ,1 Ncavn], UD 2507 ; Stti.(iil' r'" doc., va, Note explicative; Ur echia, în An. Ac. Rom., X, p. 344. \ :; Urechiă , ibid., pp. 345-6. 6 Melchisedck, CII1'oJ? Jiu;,ult,!, 1, p. 222; Chro», R01Jta.Zli/ztt� 1, pp. 277-8. V. St"ilif;"i doc., VII, Note' explicative. 7 Erbiceanu, Mitr. Mold., p. LVIII. [165] LUCRĂRILE MITROPOLITULUI V ARLAAll-l 105 Varlaam. Ungă ei doi se mal întîrnpină la acea dată şi Nistor Batişte sau «Baptista», fiu, credem, al vestitului Batişte Ve­ velli, sfetnicul lui Radu- Vodă Mihnea. şi al unei fete a lUI Nistor Ureche 1. Încă din 1658, Varlaam nu mal era În viaţă; mănăstirea SecuI se judecă, la 16 April din acest an, cu ne­ poţi! răposatuluî 2. Ei se dusese în sfîrşit «În casa cea de lut a moşilor săî 3», şi oasele sale zac supt piatra pe care si- o gătise, puind-o lîngă zidul bisericii încă din 16424. La 1658 însă Dosofteî era episcop de HuşI5, acel Dosofteî care era să pornească o nouă mişcare de literatură reli­ gioasă. Aceasta nu Începu Însă supt Gheorghe Ştefan. Pe vremea luî, se pot Însemna ca oamenf cu o învăţătură deo­ sebită numai dOI scriitori. Unul e mirean. La 1655, urmaşul lui Vasile Lupu chemase înnapoî pe dascălif de la Chiev şi întărise şcoala de la Trei­ Ierarchî ": ca unul ce avea multe şi strînse legături cu Ardealul, el va fi fost acela care a adus de acolo pentru latineşte pe dascălul Simion, de la care a rămas o prelucrare a Croniciî ' lUI Grigore Ureche; că. Simion era «U ngurean» se vede din povestirile de origine ungurească pe care le adauge letopi­ setul pe care-l prelucra, iar că scria după Încetarea Domniei' lui Vasile Lupu, se Înţelege din felul cum îl aminteşte În: Predoslovia sa, care s'a găsit dăunăzt ". Clericul e Antonie din J\iloldav1.a. El ştia latineşte şi sla­ voneşte, şi era credinciosul lul Gheorghe Ştefan, printre to­ varăsif de fugă al căruia, prin Germania, Suedia şi Livonia, el se găsi, dar care nu-l părăsi, ca alţii, nici pănă la moarte, in Ianuar r668. Domnul pribeag voia să cetească, în singu­ rătatea lul, carte pe limba ţeri! lUI depărtate, şi, pentru a-i 1 V. StudiI fi doc., V, p. 278. 2 Arch. Statuluî, Neamţ, n° 2510. 3 Prefaţa la Cazanie. 4 Mclchisedek, Notiţe, p. 2 1. Şi Sava a fost ingropat tot acolo; v, iVoli!e, p. 22. 5 Melchisedek, Chron, Romamdul� 1, pp. 277·8. G Uricariu], III, pp. 283-5. 7 StudiI' ;ri doc., III, p. 10: «Însamnănd pănă la Domniia lUI Vasilie-Vodă s , l' fI [166] l(i(i VEACUL AL XVII· LEA c ,f, mîngîia dorul, a scris Antonie, Într' o slovă frumoasă, « Răs­ punsurlle» lui Varlaam, la .::are adause o nouă traducere ro­ mănească �.R�alt!r}i, al cărei autor poate să fi fost tot el '. Peste doi-trei ani erai:'! să înceapă tipăriturile lui Dosoftet, adevăratul urmaş al lUI Varlaam. Activitatea lui literară dă­ I 38. duse Însă şi pănă acum unele din roadele el. 9. NOUĂLE TIPĂRITURI MUNTENE DE SUPT �lATE[ BASARAB. în anul 1646, cînd se Încheie publicaţiile romăneşti ale Mol­ dovenilor, mănăstirea munteană a Dealului, unde era egumen Ioan din Gomioniţa, mănăstire din Bosnia, de unde trecuse la Atos, dădea, din porunca Mitropolitului Teofil, un Luur­ ghiar, foarte împodobit cu chipuri: ale Domnului, Doamnei şi unor sfinţi; se dovedia astfel că Matei-Vodă poate patrona cărţi tot aşa de frumoase ca şi rivalul său de peste Milcov. Un Slujebnic urrnâ În acelaşi an 2. După aceste cărtî slavone se Întîlneşte ceva în adevăr neaşteptat: U driş.ţ�_ N ăsttlr_ţlL care, pe lîngă numele său biblic de Uriil, îşI dă cu acest pr i­ lej pe acel greco-latin de Oreste - el era deci un slavonisant de modă, precum sînt astazi francisanţiî de modă cari-şi trec vremea cu versuri simboliste cu pecete parisiană -, traduce din latineşte în. " slavoneşte vestita carte a Imitaţiei lui Hristos, şi o tipăreşte la Dealul, în «tipografia Domnească» - titlul era luat de la Moldoveni -, la 1647, primăvara 3. Acelaşi Udrişte tălmăci din slavoneşte în româneşte, la 1648'9, tot pe vremea cînd era al doilea Logofăt, vestita poveste a lui Va�l�am ş�}oasaL.a iui Io�g Damaschin, de sigur după tipăritura I .!:usească, a lui Petru Movilă. Dar l.t:!erarea rămase inmanuscript, şi învătatul boier mu se coborî pănă acolo, încît s'o aşeze în rînd cu publicaţiile Însemnate cu stema munteană a cumnatulur său 4. A publica astfel de lucruri profane ar fi fost acelaşi \ 1 Manuscriptul Se păs�eazî la Blaj, în mlnile păr. canonic 1. Moldovanu, căruia i-a fost încredinţat "spre publicare de Exc, Sa Mitropolitul Victor. 2 Bianu �i Hodoş, nle \1'1,9 .�i 51. Un SlujeblZic slavo-romănesc s'a scris peste puţin, supt Mitropolitul Ştefan, Într'un splendid manuscript {Bibl. Ac. Kom., n? 1790). 3 lbid., pp. 158-9. 4 Odobescu începuse a tipări opuscu lul , dar s'a oprit. Extrase în Caster, [167] TlPARITURI MUNTJ;;NE m: SUPT MATEI BASARAB 167 lucru ca şi cum s'ar fi dat În tipar acele Alexandrii şi Roj­ danice şi Albine şi Flori ale Darurilor, acele minunate po­ veşti şi frumoase anecdote şi interesante Iămurirf de semne în trupul omului, în visuri şi în largul naturii, pe care le co­ piau pe întrecutele popi de sate şi diacf din cei măruntî, şi pe care cetitorii le sorbiau, cu toate sfaturile de Înfrînare ce li se dădeau de cărturariî cei mari şi plicticoşi 1. În 1648-9 publicaţiile slavone se continuă prin Triodul, care fu scos cu cheltuiala Doamnei Elena, sora lui Năsturel" : ea oferi cartea lui Damaschin, Protos-ul de la Atos, care va fi venit pe acel timp prin ţară. Tipăritorul e tot călugărul Ioan, care nu mal avea Însă egumenia Dealului, ci lucra jos, În cetatea de Scaun, în Tîrgovişte. Mitropolit era Încă de la începutul lucrării Ştefan, fostul episcop de Buzău, şi el arătă o mare dorinţă de a se Însemna prin tipărituri, de a Întrece în această privinţă pe înnaintasul săli Teofil, Îl îndemna cu atît mai mult la editarea de cărţi slavone încetarea publi­ �_�Jiilor ruseşti din Chiev şi Lemberg. EI face să apară deci un Triod pentru post în 1649, o Psaltire, cu lucrul căreia se insărcinâ Grecul Melchisedek de la Cîmpulung, În 16$0. În acelasî timp însă, Ştefan, înrîurit de nouăle tipăriturt ardelene, Începute la 1648, făcu să se dea şi cărtî romăneşti. E Însă firesc lucru că ele nu erau, ca în Ardeal, traducert ale Cuvîntului lUI Dumnezeu, care nu putea părăsi vechiul său sicriu greoii:'!, al Iim bit slavone, ci, sau lucrărf literare, sall­ ceia ce e În adevăr noii În mişcarea de romanisare a Bisericiî ­ c'irţl de slujbă. Frumoasa literă, frumoasele frontlspiciî nouă ale meşterilor munteni se întrebuinţară de acum Înnainte şi pentru astfel de opere în «limba vulgară». Ch.resfuJJwtie, 1, p . 129 �i urm, Pentru alt ms., v. Iorga, iJfalt".l'criptde mi,­ mlstirit Cer/zica, in Bis. ortodoxă pe 19°2; n? 52. V. �i manuscrisele 2458, 2470 ale Ac. Rom. I O cărticică avînd acest cuprins, copiată la 1620 În satul Simpictru de llngă Brasov, e analisată, dîndu-se �i extrase, de d. J. Biauu, in Col. lur Traian pe 1883, p. 323 �i urm., P. 445 �i urm. e O soră a el avea o foarte frumoasă casă la V:ir:i�fl (Ilfov). V. Călătoriile iaz J./acarie de Antioc/iia, P: 211. [168] lG8 VEACUL AL XVII· LEA Începutul îl făcu un simplu diacon, cu numele de Mihail, care se îngrijia mult de felul cum i se va face slujba la moarte, căcf văzuse că unii cetesc unele lucruri, alţii altele. El cumpărâ deci un text slavon şi unul grecesc, chemă pe lîngă dînsul "oameni cărturari bunf şi înţelepţi», se ajutâ cu el, şi duse la bun capăt lucrarea. Apof o tipări într'o bro­ şură de vre-o cincfzecî de pagin! şi-r adause o scurtă Prefaţă, în care sînt pomenite şi rudele lUI, pentru ca evlaviosul ce­ titor să se roage pentru dinsele. Aceasta e "Cartea ce să cheamă Pogribania preoţilor mireanf şi a diaconilor ». Cheltuitorul pentru cartea următoare, tipărită la 1651, e Mitropolitul însuşi, care pune chiar, În locul obişnuitef steme domneşti. « semnulu carele iaste dat de la Dumnezău prea­ sfinţilor Mitropolitî a Ţărăi Ugrovlahier". Nu numaf atît, dar Stefan e şi traducătorul cărtit, intitulată: Mistil'io sai; Sa­ crament, ale cărei elemente le-a scos din molitvenice greceşti şi slavone. EI arată că a voit prin aceasta să lămurească pe preoţii săi asupra tainelor, ca să nil li se mal aducă ocara că, din «grosime şi grubie», nu li înţeleg rostul.' Deocamdată dă tainele de căpetenie: botezul şi mirul. Vor veni apoi, cu alt prilej, şi celelalte cind taine 1. Legătura Între această operă şi cele «Seapte Taine» ale Lo­ gofătulUI Eustr_':l:!!�. e vădită. Ştefan s'a inspirat de la treti Logofătul moldove-an. De alminterea, un scriitor care, ca dînsul, zice: Biserică M�;;tenească şi Ţară Muntenească­ in loc de Biserică şi Ţară-Rumănească - s'ar părea a fi din Moldova. Aceasta ar dovedi-o şi rîvna lUI de a da clerului ce-I era supus cărtf 'pe limba lUI: «nu cum aii fostu pănă acum slavoneaşte tipicurile, carele nu le pot ,şti cinsti ţii şi cuceriţi! preoţi, pentru nesebuiala lor, ce tot rumăneaşte toate pre răndu ». Stilul are'. toate insuşirile puterniculut stil mol­ dovenesc din acest timp, şi aceasta ar mal fi încă o dovadă. Însă, În Prefata de la \ «Îndreptarea legi!» din 1652, tăl mă­ citorul, indreptindu-se 'fătre Ştefan ca să-I multămească, lă­ mureşte că acesta era «deintr'unu IOClt ca acela şi satu de 1 V. Biauu şi Hod()�, pp. I7�-94. �. Lui Ştefan îi plăcu opera luî Daniil, şi el scrise pentru dînsa o lungă întroducere, în care vorbeşte de felul cum s'au alcătuit legile împărătestt, cu amănunte şi nume stîlcite care trebuiau să umple de mirare pe oamenii din vremea sa. El comanda apoi ilustraţii aşa de frumoase, sfinţi, soboare împărăteşti, cum nu se mai văzuseră pănă atunci la noi, şi dădu totul meşterilor tiparnici, cari-I aduseră la 1652 un splendid volum de aproape 800 de paginî '. Daniil, care s'a învrednicit a fi mai tărziu Mitropolit în Ar­ deal, de la 1654 înnainte 2, a dat fără îndoială o traducere bună. Dar, om fără o Învăţătură mai deosebită, el nu s'a priceput să schimbe în compilatia, cu totul fără formă, pe care i-o dăduse Mitropolitul. Pe lîngă aceasta, avînd la în­ dămînă Cartea de învăţătură a luf Eustratie, el n'a tradus din noii, ci a îndreptat numai - şi nu rău -- traducerea pe care o dăduse acesta, cuprinzind astfel în noua Pravilă mun­ teană, de şi în altă orînduire, tot Nornocanonul rnoldovenesc. Pe CÎnd însă opera lui Eustratie, bine împărţită 3, a putut fi întrebuinţată în judecăţi, amestecul greoiii şi fără nlct-o jso­ coteală pe care-I tălmăcise intocmai Daniil, n'a avut alt rost decît acela de a fi cetit, şi mal ales privit cu acea. admiraţie pe care o inspiră cărţil� voluminoase celor foarte multi cari n'au nici chemarea, nici aplecarea să le deschidă. Tot în 1652, o traducere a Tirnosaniet, făcută după gre· ceşte şi slavoneste tot de Mitropolitul Stefan, închidea şirul tipăriturilor muntene. În 1653, începea �-ăzboiul pentru scoa­ terea lui Vasile Lupu ; urmau tulburările Selmenilor. În 1654 1 Retipărit de Misail 'ii Blarembcrg în 187 1 �i de Bujor eauu , în Collec,tium de legiuirr, III. CL Pic, D"e ,-wlliinischm Gesetzc und ill1' /vexus ",it del//. byza1Z­ ti["iJsclztn unei siaviscluIl1ecltt, Praga, 1886 (o dare de samă).-Ms. Pravilef in­ tăia, de la Govora, iscălit rle\«Moxalie Mihail», e astăz i nI 2471 din BibI. Ac. Rom. 2 Bunea, Vechile episcojY, p. 110 şi urrn, Apoi el se intoarse 1" Tara­ Romănească, unde apare cîtva tiD1P ca episcop de Strehaia, titlu noii, creat numai pentru el. V. Bianu, Episcopia Strelwiei:, în An. Ac . .N.om. pc 1904. 3 V. Xenopol, 1st. Rom în ilo r, IV, p. 163 �i turn. �i mal ales C. Pop o­ viei, în Candela, an V, [171] TIPĂRITURILE ARDELENE 171 Matei-Vodă se stîngea, luînd cu dînsul pacea, bogăţia şi g-rija de carte şi învăţătură. '10. TIPĂRiTURILE ARDELENE. Pe cînd Moldova tipăreşte cărţi de cetire, iar Tara-Rornă­ nească opere slavone sau slujbe pe rornăneşte, împreună cu lucrări de «concurenţă» faţă cu acelea apărute în Iasi, Ar­ dealul începe a da un al doilea şir de cărţi sfinte, pe care, ce e dreptul, n'avu răgazul să-I ducă la sfirşit. Aceste tipăriturî sînt Însă·- ceia ce nu fusese toate pu­ blicaţiile din veacul al XVI-lea - traducerf nouă, făcute anume pentru cetitorii din acest timp. Cetitorii aceştia sînt înteleşî într'un chip tot aşa de larg, cum întelesese Coresi şi urmaşii săi pe cetitorii lor. Nu e vorba numai de Romînlr dintr'o ţară, ci de Romînil de pretutindenl, - deci de întreglm�a /,/ neamuluî. Şi Varlaam spusese că vrea să vorbească tuturor ·1 celoi--ce au graiul său, dar acest gînd înnalt se exprimă mult mai deplin, mai puternic şi mai frumos în aceste cu­ vinte ale Prefeţei puse de Mitropolitul ardelean Simion Ştefan innaintea Nouluz Testament din Bălgrad (1648): <; Acasta încă vă rugărmi să luaţi aminte că Ruminil nu grăescu în toate tărăle într'un chip. încă necî o ţara toţi Într'un chipu ; pentr'aceaia cu nevoe poate să scrie cineva să înţeleagă toti, grăindu un lucru unii într'una chipu, alţii într'alta chipu : au vesmănt, au vase, au altele multe nu le numescu într'un chipu. Bine stirnu că cuvintele trebue să fie ca banii, că bani! aceia sănt bunl carii îmblă în toate tărăle, asia şi cu­ vintele acealea săntu bune carele le înţeleg O toţi. NOI, dereptu aceaia, ne-arnu silit, de în căt am putut, să izvodim asia cum să înţeleagă toţI; iară, să nu voru înţeleage toţi, nu-I de vina noastră, ce-I de vina celula ce-al! răsfirat Rumănii prrintr' alte ţări, de ş' au mestecat cuvintele cu alte Iimbl, de nu grăescu toti într'una chipu.» Programul şi nevoia unei limbi literare unice pentru toti Romînii nu se puteau arăta mai bine decît în aceste rîndurf ale Mitropolituluî bălgrădean. Gheorghe Rakoczy I-iu, prietenul lut Maret-Vodă, se apropia de sfirsitul stăpînirii sale, cînd el îndemnă pe Simion Ştefan [172] [72 VEACUL AL XVII-LEA să dea credincioşilor să} un Nou Testament pe rornăneste. Mitropolitul însuşi nu era un cărturar, cu toate că ştia să scrie foarte limpede limba sa; fost călugăr în mănăstirea de lîngă Mitropolie, el n'avuse unde să capete ştiinţa de slavo­ neste şi greceşte pe care de o bucată de vreme o aveau aceia dintre prelaţi! rornînî ce se socotiau învăţaţI. El dădu sarcina traducerif celef nouă călugărului Silivestru, venit din Ţara-Romănească, unde făcuse acele traduceri din slavoneste, slabe. luate cuvînt după cuvînt, pe care le cunoaştem. Simion Ştefan se laudă că, ne mulţămit cu lucrarea lUI Sili­ vestru, s'a apucat însuşI «a posledui, şi, unde n'au fost bitle, amu isprăvi tu şi amu înplutu şi amu tocmitu din că tu arnu pututu s : el ar fi Întrebuinţat traducerea slavonă din Moscova şi traducerea lui Ieronim, dar s'a ţinut mal mult de textul grecesc. El a mal pus şi resumatul, « suma», care va ajuta pe cei ce caută. Sigur de lucrul său, el pofteşte pe cetitori să compare cu «izvoadele s , căcf numai atunci «veţI afla pe ce cale amu îmblatti». E aproape sigur cii Mitropolitul a făcut o parte din aceste lucrurf prin altiî. Dar că a fost o prefacere a scrisului lUI Silivestru nu rămîne îndoială. Stilul Noului Testament din Bă!grad nu e acela al Caeaniet muntene: scurt şi cuprin­ zător, energic şi bine rostit, el samănă cu al Paiiet din r 582- Mlădierea moldovenească .!ipseşte, dar, aşa cum este, aceasta era cea mai bună formă romănească pe care pănă atunci o pri­ mise vre-o parte din Scriptură. Litera măruntă, fină, elegantă, podoabele cumpătate, săpate după gustul apusean, erau şi ele vrednice de această minunată carte, care putea, astfel, să apară ca produs al unef tipografiI princiare. În ceia ce priveşte limba, nu e n icî-o deosebire Între Noul Testament din r648 şi Psaltirea care ieşi în aceleasl con- i ditiî la r65 I. Dar ace,sta e şi mal precisă şi mai exactă, ca una ce e tălmăcită de-a dreptul după «limba jidovască». Cei ce au îndeplinit aceastăr sarcină de învăţat, nu şi-ai:'! scris nu­ mele, dar pe lîngă dînşiî Mitropolitul, acelaşi Simion Ştefan, a avut numai rostul de sfătuitor, şi nict Predoslovia nu e făcută în numele lui, ci în al tălmăcitcrilor necunoscuţi. [173] SCRIITORi' NOi' MOLDOVENEŞTI 173 Pe cînd cîrmuia Însă în Ardeal Gheorghe Răkoczy al Ipea, tiparul din BăIgrad dădu, la !�5�!_ un Răspuns la cărticica războinică a lUI Varlaam, supt titlul de �SC:I!!ulu __ ��tic:!liz­ muşuluî cu răspunsu den Scrăptura Svlăn Jtă înpotriva răs­ pu-;;�<�i�I�a doao ţări fără Scriptură SV[ăn]tă». Pe atunci' starea Mitropoliei ardelene era cu totul neorînduită, şi nu s'ar putea spune că acest nou strigăt de luptă a pornit de Ia Daniil, care se pare că păstoria pe atunci: o dovadă că autorul e altul, se află şi în marea învăţătură în ale Scripturii de care el dă dovadă, pe cînd se ştie că Daniil, călugărul Daniil An­ drean Panonianul din Tîrgovişte avea abia slabele puteri ale unui traducător mijlociu. Însă la 1656 era.superintendent ��lvin acel Gheorghe Csulay, care, ca pastor al Curţii, chel­ tuise pentru tipărirea « Catechizmusuluf» atacat de Varlaam ; ajungîndu-î la cunoştinţă, cam tărziu, ce e dreptul, combaterea acestuia, el alcătui de bună sarnă însust învătatul răspuns, pe care-I tălmăci pe romaneste, destul de stingaciu, un preot oarecare, dintre cei foarte multi cari nu se deosebi au supt raportul religios de calvlniî cuceritori '. La răspingerea ar­ gumentelor lUI VarIaam se adause şi Întreg Catechisruul, aşa cum el fusese tipărit întăia oară, la 16402. Îndată începea lupta lUI Gheorghe Răkoczy al II1ea cu Turcif, frămîntările pentru Coroana Ardealului. În acest văl­ măşag, activitatea literară Încetă şi aier, cam În acelaşi timp cînd ea se opria În Ţara-Românească. li. SCFUITORl Noi MOL])OVENE�TI: NICOLAE: MILESCU. Pe vremea lUI Gheorghe Ştefan Încă apar În Moldova dOI cărturarl : un cleric şi un mirean. 1 O ediţie nouă a cărţiI a dat-o G. Bariţiu, supt titlul: «Catcchismulu cal­ vinescu, impusu clerului si poporului romanescu sub Domni'a principiloru Georgiu Răkocz y L si II. , Sibliîi, Kraffr, 1879; cf. Bianu �i Hodoş, p. 537, n? 64. 2 «Cor. Cheor. MoI.> de la sfirsit Înseamnă «Correxit Gheor[ghe) MoJ[n{u?). - Şi catolic ii tipăriră un Catechism pentru Romini, la Pressburg: traducerea se făcu după lucrarea lUI i"lll Canisius, - vestitul lesuit, a căruf amintire s'a serbat dăunăz î. -- de un cleric din Caranscoeş, în 1636. V. Socotelile lha,sovulur, P: 187. nota 2, după Au/tiv .f. siebenbiirgisc/ze Lmuieskll1Zde, N. F., XIX, p. 629. - V. şi mal departe, h-pilo/'ul. [174] VEACUL Al. XVlI LEA 1 Letopise,te, II, p. 19°. " Studiz ,si doc., V I, p. 95\ nv 1°9. 3 J3ibL Ac. Rorn., doc. 73iLX1, 78/l.XI, III/LXXXIII. CL Sbornicul Mitro­ politului Gheorghe, reprodus şi în Uricariuf: 1, p. 402 . . [ lbid., doc, 27/LVI. " Studii:' fi' doc., VI, p. 87, n° 59. Mireanul, fost ucenic al şcolii lui Vasile Lupul, era cel mai învăţat din doî, Ştia bine latineste, greceşte şi slavoneste, ceia ce pe atuncf forma pe un doctus trium linguarum în Ră­ săritul slavo-rornin, Era foarte harnic, potrivit pentru misiuni di­ plomatice grele şi pentru obositoare călătorii de cercetărî, pentru tălmăcirî răpezl, trebuincioase unei Cancelarii de Stat. Pe lîngă aceasta, de şi menit să fie numar compilator în toată viaţa sa, el dă, prin alegerea pe care o face, un caracter personal cornpila tiilor sale. Îi plac subiectele ciudate, tainele, prooro­ ciile şi superstiţiile, în care crede din toată inima şi pe care caută să le răspîndească, El poate fi foarte credincios stă­ pînilor săi, dar pentru Moldova însăşl, pentru ţară, viaţă şi limbă, n'are niCI-O aplecare deosebită. Astfel, el ajunse a cu­ lege stirf prin China pentru Ţarul rusesc, după ce-şi petre­ cuse toată copilăria şi tinereţa intre Romîni. Acesta e Ni­ colae J�:fjlescu Spătarul, a cărui soartă şi muncă s'ar învred­ nici de un mal mare loc aici, dacă, fie şi în cea mai mică m ăsu ră, condeiul lUI neobosit ni-ar fi folosit şi .nouă, Marele povestitor Necu\ce, care a trăit şi el Î[1 Rusia din pomana Împăratului creştin de acolo, dar care n'a mai apucat pe Spătar, mărturiseşte că Nicolae era un boier din _llnutul Vasluiului '. Lămurirea e adevărată: în 1693 se iscă­ leşte într' o mărturie privitoare la satul Jigorenl din părţile vas­ luiene un Spătar Ştefan Milescul, care e de sigur o rudă a scrii­ torului '. Fratele lui Nicolae se chema Postolachl şi era Uricar : în adevăr, un Apostol Uricariul scrie supt Gheorghe-Vodă Ghica acte în 1658�; în r661 găsim pe un «Postolachi vtori Spătar »+; cred că acelaşi boier ajunse la 1668 Mare-Păharuic". Nicolae Milescu va fi fost întrebuinţat întăiu ia capuchehaie­ licul moldovenesc din Constantinopol. Întors în ţară, el văzu sfărirnarea Domniei l�i Gheorghe Ştefan, dar nu întovărăsi \ [175] SCRIITORI NOI MOLDOVENEŞTI 175 ÎI1 străinătate pe bietul pribeag, şi acesta nu se folosi deocam­ dată de ştiinţa lUI de limbi, În deosebitele sale solii, în care erau cereri de intervenţii În folosul său pe lîngă Poartă şi, pe lîngă ele, destulă cerşetorie. Supt Gheorghe Ghica, el purta titlul de Spătar, dar Spătăria lui' nu era cea Mare, ci a doua sau a treia 1. Odată Ghica-l trimese în Ardeal la Acaţiu Barcsai, care se lupta pentru stăpînire cu Gheorghe Râk6czy al II-lea; el avea cu dînsul o mie de oştenî>. Cum se îrnpăcase cu Ghica, aşa se îrnpăcă Nicolae Spă­ tarul şi cu urmaşul acestuia, Ştefăniţă fiul lUI Vasile Lupu. Acesta-i arătă mare dragoste: îl lua cu dînsul în trăsură, îl ţinea lîngă dînsul la masă, şi chiar «giuca cărtf cu dinsul» 3. Se zice că Nicolae, sătul de atîta bine. s'ar fi înţeles cu pri­ beagul muntean Constantin-Vodă, care se afla în Polonia, de unde rîvnia, fără nici-un drept, Scaunul moldovenesc. În Ianuar st. v. 1661, «Costantin Serban, cu mila lUI Dumne­ zeu Domn al Moldovei», dădea din Iaşî porunci către dre­ gătoriI SăI, înnainte de a lua înnapoî drumul hotarului 4, dar Milesculuî nu-I era dat să se bucure în pace de trădarea lui: glumind poate, în acest chip sîngeros, asupra poreclel de Cîrnul ce se dădea lui Constantin-Vodă, însemnat la nas pen­ tru că vînase Domnia, Ştefăniţă făcu şi din Nicolae un Cîrn; hangerul chiar al Domnului sluji pentru această sluţire 5. N e­ norocitul fugi în lume, ca să-şi dreagă nasul şi norocul: el întîlni în rătăcirile sale pe Gheorghe Ştefan, şi în 1667 era ___ primit la Stockholm, ca Trimes al fostului Domn, «Nicolaus Spadarius, baro ac olim Generalis Walachiae»; aier el dădea ambasadorului frances, un jansenist, o mărturie despre credinţa Bisericii Răsăritului în ceia ce priveşte «transsubstanţiaţia şi alte cîteva puncte controversate», întitulînd scurta sa lămurire, scrisă întăiu greceşte: �.ţ:nchiridion sive stella orientalis occi- I Cantemir, Descnptio Moldaviae, pp. 82-3. 2 Miron Costin, p. 361. 3 N ecuJce, 1. c. 4 Studii' fi doc., IV, p. CCCIX, nota I. " Neculce, 1. c. Mitropolitul Gheorghe pretinde că Nicolae ar fi trecut la Grigore Ghica şi că acesta ar fi făcut din el capuchehaiaua sa (Uricariui, 1. c.). [176] 176 VEACUL AL XVII-LEA dentali splendens», «Manual sau stea răsăriteană strălucind in Apus» 1. Jl.llulie, Ludovic al XIV-lea răspundea lUI Gheor­ ghe Ştefan pentru scrisorile aduse de de Baron Spatarius, cy­ devant vostre General» 2. _� Ianuar 1668, Gheorghe-Vodă muria la Stettin, şi ({ Baronul Spatarius» era liber. Neculce crede că el s'ar fi Întors în Moldova pe vremea lui Iliaş Alexandru-Vodă. Apoi ar fi plecat de «ruşine». E mult mai de crezut că el n'a mai întîlnit prieteniile şi Îm­ prejurările prielnice de odinioară. Acum, în noua sa pribegie, Nicolae nu mai apucâ spre Apusul care avea destui oameni învătatf mult mar bu nf decît dinsul, ci se duse în Rusia, unde învăţătura era încă un lucru de tot rar. Aier el se adăposti pe lîngă puternicul boier Artimon Mat­ veiev, şi acesta-I găsi destule ocupatiîin slujba Ţarulul Alexie. 1 se dădu o dregătorie pe lîngă biuroul ambasadorilor: astfel, el traduce În.Şc:p_tembre r674 un discurs al ambasadoruluf polon. În acelaşi timp, i se cereau de la Curte felurite tra­ duceri din greceşte, pe care în Moldova nu se gîndise a le face pe româneşte, fiindcă nimeni nu-I ceruse ,aceasta; lite­ ratura rusească începătoare capătă astfel de la dînsul un ��c:ţjonariLl grec-latin-rusesc, o carte de aritmetică, intitulată A ritm o loglz ion , o carte despre tilcuirea.proorociil<::>r';, o cule­ gere de «cărţi ale Dornnilor vvun c!,onogI:aţ. pe care-I numeşte, cu iubirea lut pentru tiţlurile Întortochiate: « Vasiliologhiu», un tratat despre Muse şi artele liberale, ° «carte despre�il>_g�), o 2�scriere a Sfintei SofiI din Constantinopol, o lămurire a iero.glifelor, o lucrare a patriarchului Macarie de Antiochia. 1l!.167 5, .primăvilra, Milescu porni apoi intr'o mare solie la Împăratul Chinei, în ţara căruia, de sigur, nu mal călcase Moldovean pănă la \, acesta. La 2 Maiu el era în Tobolscul Siberiei. El îşl îndeplini cu bine misiunea, şi din notele ce strînse în cursul el, l\lc;1tUi apoi treî lucrări: una cuprindea " Reprodus� în "La pcq�etuite �e la foy de l' eglise cath olique rouchant rEu­ charistie > Paris. 1669, II, p. 50 �I urm. , l lm muzaki, SuPI. 11, p. 254. nle CUCLXXIV·V. 3 Un manuscript despre aceasta fu găsit de patriarchul Macarie de Antic­ ehi" in Ţara-Komâuească, V. Călilt01'iiie lui, trad. d-rei Cioran, pp, 167-8. [177] SCRIITORI NOI MOLDOVENEŞTI 177 pe scurt calea pănă la Peching, cealaltă întorsul; iar cea de-a treia era o descriere bogată a Chinei, în care se întrebuintau şi lucrări mai vechi, de la a lui Marco Polo, Veneţianul din veacul al XIII-lea, pănă la călătoriile mai nouă 1. «Nimeni», scrie cu mîndrie, Omul, «nirnent pănă la mine n'a văzut cu În­ grijire şi n'a descris locurile dintre rîul Obi şi însăşi China>. Cer­ cetarea lui a provocat un şir de măsurf pentru deschiderea şi asigurarea drumurilor în aceste regiuni pănă atunci necunoscute. Toate trele descrierile erati Însă rapoarte oficiale, şi ele n'au văzut lumina. Dar În 1689, Patriarchul Dosofreî din Ierusalim, aşezat în ţerile noastre, trimetea Spătarului o scrisoare prin care se cerea de la dînsul pentru «patrie»­ în sensul Patriarchuluf - o povestire despre China în felul povestirilor lui Pausanias şi Tucidide. Cînd însă Hrisant Notaras, nepotul lui Dosoftel, trimes la Moscova pentru ca să cumpere slovă tipografiei lUI Antim Ivireanul, se întoarse în ţară în 1694, el aducea cu sine numai o traducere parţială pe care însuşi o făcuse, întregind-o cu ştirt din raportul de misiune al lui Teodor Baicov (1653) şi din experienţa unor persoane cunoscătoare pe care le aflase la Moscova; ea fu­ sese revăzută şi îndreptată de autor. Această Kli:C{[1Z OOOAe.)r,OGIZ, Clzina supusă, şi notele asupra drumului păna la Peching au ajuns cunoscute în manuscript pe această cale; ele nu s'au tipărit decît în timpul din urmă, şi aceiasi a fost soarta părţii pe care n'o tălmăcise Hrisant 2_ În 1694 Spatarul era la sfîrşitul zbuciumatei sale cariere. 1 V. cartea mea Ritzboiu! din Extremul Orient: China, Japonia, Rusia �--lsiatic:ii', Bucureşri, Socecii, 19°4; partea a IlI-a , Gh. Sion a dat, după însărcinarea Academiei Romiue, în Ana!de el, X, o traducere romănească după grece.?te - manuscriptul întrebuinţat e al Biblio­ tecii Centrale din la;i - a călătoriei la Peching. Un alt ms., în posesia d-luî Sofocle Lcouomos, din Atena, e citat de Lcgrand, în Bibliotheqlle grecqzte vulgaire, Il l, 1881, pp. XXXII[-lV. Un al treilea se află în Biblioteca mitoculuf Sfîn­ tului Mormînt la Constantinopol; acelaşi, ibir{, p. XXXIV. Arseniev a tipărit În 1882 aceleaşi note de drum În ruse?te; extras din Memoriile societăţii im­ periale geografice ruseşti, secţia de etnografie, IX, Iascicula r-iă. Tot Arseniev dădu, în 1896, notele celelalte, complectiud astfel cunoaşterea călătoriei; extras din Memoriile secţiei Oreuburg a societăţii imperiale geografice rusesti. K�wt". 73313 '12 [178] 171) VEACUL AL XVII-LEA Fusese disgraţiat odată cu Matveiev, sprijinitorul său, dar pe urmă îşi căpătase iarăşi trecerea de la început. În 1689 el primia pe călătorii străini şi li slujia drept călăuză, după obiceiu, Credem pe Neculce că Milescu se însurase cu o «Mos­ calcă» si-şf adusese şi rudele pe lîngă dînsul. Dacă surgunirea lui in Siberia e îndoielnică, e foarte cu putinţă ca traduce­ rile ce făcuse prin 1672-5 să fi fost date în mîna lUI Petru, tînărul fiu al lui Alexe, şi Petru-cel-Mare de mai tărziu. În această a doua perioadă a vieţii sale, Nicolae traduce numai pe );imion de Tesalonic, după ediţia textului grecesc, dată în Iaşi la 1683, precum şi, cînd şi cind, cîte-o informaţie politică. Neculce pune moartea lui Milescu în a doua Dom­ nie a lui Mihai Racovită, deci în ..I]07-9 1._ 12, tvllTHO\,()LlTlJL IJOSOFTE'i ŞI LlJCnĂH.lLE LUI. li, Dosoftel s'a născut pe la 1624. Într'o Însemnare pe dosul unui document ca şi într'un exemplar al Litttrghiel ce i-a trecut prin mînă, el dă numele tatălui său, Leontari, numele buniculuî, Barila şi al mamei, Misira 2. Încă de pe cînd era călugăr Ia Pobrata, el ştia şi slavoneşte, şi greceşte, şi lati­ neşte, şi poloneşte: cele două limbi din urmă măcar nu se puteau învăţa Însă la mănăstire în Moldova. Cu toate că o mătuşă a lui Dosoftei poartă numele romănesc de Stanca şi că o soră a lui ţinea pe� un Serbul ", aceste cunoştintî ne- oooi,soooou. 3. fost tipărită de Legrand, în Bibliotheque gncque 7nt!gaire, IU, P: 337 �i urm. Asupra altui ms., v. C. Erbiceanu, în Alt. Ac. Rom. pe 1901. - Corespondenţa dintre Patriarch ;;i Spatar, în Sathas, lhbliotheca ![racca medii aeui, III, p. 92, În .Legraud, 1. c., p. XXXV şi urm , şi Erbiceauu, Cron, grecI: carii:' au scris despre\Ro""",� p. 104 �i urm. Cf, şi Ist; lit. ,'0711. 717 sec, al X VIII-lea, I, p. 46. 1 Cf, Picot, Nicolas Spil/har lIfilesczt, În l11ila11ges orientau«, jJubliis -,"'ar {icolt des la17g-ues orientales vivan!es, Paris, 1883; şi în Lcgrand, Bibliograpltie helltfJzique, IV. Studiul d-lui\I-Iasdeu În Traian pe 1870 e plin de presupu­ nerf ingenioase, dar neintemeiate. Mal v , Urechiă , în ziarul Lupta pe 1894 şi G. Bogdan-Duică, în COltV\ literare, XXXV, pp. 243-6. 2 Arch. isr, 11, p. 118, Originalul nu l-am putut găsi însă în actele 1'0- bratei, în Areli. Statului, de unde l-a întrebuinţat d. Hasdeu. 3 G. Popovici, «Index Zolkievieusis», în Candela din Cernăuţi, an. 1384, PP. 750-1 ; Melchisedek, Cltron. Romalzulzd, I, p. 279. [179] WTROPOLITUL DOSOF'l'EI ŞI LUCRĂRILE LUI 179 obişnuite şi numele acelea vădit nerornănestî de Leontari, Barila şi Misira ar face să se creadă că Dosoftel venise din Galiţia, unde o sumă de GrecI trăiau, învîrtind afacerI, la Lemberg mal ales. Un adnotator de cronici Îi zice «fecior de negutitoriu », iar Însemnarea «neam de mazll» din Neculce 1 nu dovedeşte că Dosoftel era Romin, ci numai că părintele său era la bir printre mazilî. Simpatiile statornice ale lUI Do­ softet pentru Polonî, ultima lUI fugă la dînşii, după care a rămas în oraşul ZOlkiew, ar fi iarăşi indicaţii ale unei obirşil străine. Poate că Dosofteî a fost egumen la Pobrata - el era încă acolo la 1649 -, dar despre aceasta n'avem nici-o dovadă. E sigur Însă -- din causa datei - că e smeritul popa Dosofteiu igumenub de la Neamţ, care face mărturie pentru nişte viî la Cotnari ale mănăstiriî Pobrata, unde «1101 am bătrănit şi ne-am pomenit din dzilele Radului-Vodă, din Domniia d'intăî, şi tot leam pomenit că sint a sv[iJntei mănăstirf a Pobratel» 2, nu e viitorul Mitropolit. Acest al doilea Dosofter, fost la Po­ brata şi apoI egumen de Neamţ, a fost pănă la sfîrşit du­ hovnicul lui Varlaam 3. La 10 Maiu 1658, Dosoftet, viitorul Mitropolit, în vrîstă abia de 34 de anI, era acum unul dintre ierarchif Moldovei, ca episcop la HuşI4. El urmâ apoi lUI Sava, ajuns Mitropolit în 1659, la Roman. Dosoftel venia şi pe la Iasî, stînd la masa Domnului, a lui Dabija-Vodă, vorbind cu puternicul Iordachi Cantacuzino, căpătînd lămuriri de la archidiaconul Dosoftei, viitorul Patriarch de Ierusalim, venit În Moldova cu Patriarchul de pe atunci, N ectarie 5. El drese pe acest timp mănăstirea sa, Pobrata, asupra căreia trecu seră multe neVOI, ruinînd-o În parte ", Ca Mitropolit mai ales - el primi această dregătorie supt J r. 233. e Arch, Statului, }'.'eamţ, XIV, 27. Data, 7215, e adaosă de alt coudciii, şi falsă. 3 Urechiă, În An. Ac. Rotit., X, pp. 347-8. 4 Melchisedek, Ch.rorz . R01llamtlur, 1, pp. 277-8; cf. acelaşi, C/tr011. Hu­ lutul, pp. 125-6. 5 Melchisedek, Ctiro», Romamtlu" 1, pp. 280-1. 6 Acelasi, Notiţe, P: J 62 �i urm. [180] 180 VEACUL AL XVII'LIlA Duca-Vodă, la 1671 1 - Dosoftet făcu politică. În războiul deschis Între Turci şi Polonî, războiu care părea că se va mîntui prin biruinţa hotărîtoare a acestor din urmă, priviţi de cei mal Iurniuatf dintre boieri ca viitorii stăpîni ai Mol­ dovei, dacă nu şi ai Ţeriî-Romănestr, Dosoftef, de loc el însuşi din Polonia, cetitor al scrierilor polone, duşman al păgînilor prin care Dumnezeu pedepsi se o bucată de vreme pe Romini, ajutâdin toate puterile lui pe creştini. Cînd, în toamna anului 1673, Stefan-Vodă Petriceicu, înlocuitorul lui Duca, fugi la Poloni, Dosoftei, care se afla încă din Iunie În tabăra de la Hotin 2, urrnâ pe stăpînul său Între străini, cari nu erau însă aşa de străini pentru dînsul. El credea că Polonir, cari pă­ trunseră cucerind în ţară, vor aduce iarăşi în Scaun pe Ştefan. Vodă, dar această nădejde il fu înşelată. Supt Dumitrascu­ Vodă Cantacuzino, Domnul 'pus de Turci' şi adus de Tatari, Mitropolitul, care preţuieşte totuşi însuşirile acestuia - ,< certă pre viclianii de li diade frică 3, -, nu se va fi intors în ţară îndată, şi el stătu Închis întăiu în mănăstirea Sf. Sava din Iaşi 4, dar Duca-Vodă, ocrotitorul lUI cel statornic, nu-l lăsă în părerile de rău ale pribegieI. Teodosie, fostul episcop .de Roman şi Mitropolitul de vre-o doi ani al lui Dumitraşcu, trebui să plece, alegîndu-şi ca adăpost al anilor din urmă vre-o mănăstire din părţile Putnel, unde îl vedem făcînd cumpărăturt la 1686, cu un «archiepisop Daniil» (de Ardea!?)". Dosoftei stătu în fruntea Bisericii moldoveneşti şi supt Duca, în această Domnie a treia, şi' supt Dumitraşcu Cantacuzino, care înnainte de această nouă cîrmuire căpătase laudele lui DosofteI (Mitro­ politul, din partea" lui, nu sprijini, data aceasta, Încercarea Polonilor, cari veniseră cu Petriceicu, prinzînd pe Duca-Vodă 1 Melchisedek, Căron, V?omaltului, 1, p. 282. 2 Mărturie dată, la 20 ,le luuiî, de el, de episcopii Teodosie de Roman, "Sîrafim» de Rădăuti �i lO�1l de Huşi, precum �j de bo ieri i în dregatoriI �i de cei maz.ili ; Arch. Statulu] l'v'ealllţ. u" 1277; cf n? 127S. 3 Versurile cun Litltrgl/ie �i din Parimiile de la 1683. 4 N. Costin, pp. 12-3 . . ' Sturi,r fi doc., VII, pp. '321-2, n? 23. El e pomenit pilna la 1697. V.;i ibid., p. :)23, n? 30, �i nota 3. [181] MITROPOLITUL DOSOFTEI 1;iI LUCRĂHILE LUT 181 In satul Domneşti din Ţinutul Putna); el ÎŞI păstră locul­ acum Însă el era aproape de 60 de anf - şi supt acel mosneag, bun cînd nu bea prea mult vin, care a fost Con­ stantin- Vodă Cantemir. Dar, pe cînd mînile slăbite ale acestuia ţineau frînele boierimiî, Dosoftei fu ispitit încă odată de dragostea lui de tinereţă pentru Polont. Biruitorul de la Ho­ tin, lan Sobieski, era acum regele Ioan al III-lea, şi se putea crede că acel ce despresurase Viena va fi în stare să smulgă Turcilor Moldova. Dosoftei va fi primit deci cu multă bu­ curie în acest an 1686 pe Craiul liberăriî, dar în curînd Sobieski trebui să părăsească Iasii. Dosoftel nu crezu că poate să rărnîie în siguranţă: luînd moaştele Sfîntului Ioan cel Nou, vechiul ocrotitor al Moldovei, precum şi odăjdiile şi hrisoa­ vele Mitropoliei, el pleca împreună cu oastea creştină. Di­ mitrie Cantemir � spune că Mitropolitul ar fi fost dus cu de-a sila şi că s'ar fi rugat întăiu din destul ca Moldova să nu fie despoiată de moaştele şi podoabele ei archiereşti. Însă Constantin-Vodă, tatăl lUI Dimitrie, care, oricum, trebuia să /"<' ştie lucrurile mal bine, dă dreptate prin purtarea sa cronicarilor acestui timp, Nicolae Costin şi Neculce 2. După ce chemă în ză- dar pe Dosoftel, el ceru de la Patriarchiî Răsăritului - înnaintea tuturora, de sigur, de la Dosofteî de Ierusalim. supraveghetorul Bisericiî Romînilor - afurisenia împotriva fugaruluI şi tăinuito­ ruluî de lucruri sfinte. Dar aceste blesteme pornite pe urma lui nu tulburară pe Dosofteî, care ajunsese din mila regelui Mitro­ polit leşesc la Zolkiew, unde tălrnăcia În linişte cărţi greceşti În slavoneste 3. Nu-şi va fi uitat ţara, clar el putea să mal păs­ treze credinţa că o va vedea, căci Polonii aveau de gînd să ceară la pacea cu Turcii Moldova, unde făcură o mare năvălire şi În 1691. Pănă la -2699 nu se va fi crezut sigur Sava, fost episcop de Roman, pe care Cantemir-Vodă-I înnaintă la Mi­ tropolie. Dar în acest an se făcu .J>��.�1- aşa de multă vreme I Vita Constantini Canrevnyrii, În Opere, VII, p. 44. 2 Letopisife, Il, pp. 36, 233; .bzdex Zo!kieviensis, În Candela pel 885, p. 98. J Bianu, Psaiiirea în ucrsurr Întocmitil de Dosofto), Mitropolitul j}fc!dovei', Bucurestî, 1887, p. X, nota. Pentru documentele luate de Dosofteî, v. G. Po­ povici. Index Zolkic7JielZ.fis, În Candela, il. C. [182] 182 VEACUL AL XVII-LI!:A aşteptată, şi Moldova rămase supt ocrotirea Turcilor. Poate că Dosoftel nu mai trăi să vadă această zi. Neculce zugrăveşte astfel pe Dosofteî : «Multe limbi ştia: elineşte, latineşte, slavoneşte, şi alte. Adînc din cărţi ştia; şi deplin călugăr, şi cucernic şi blînd ca un miel: In ţara noastră pre aceste vremi nu se află om ca acela l». Acest chip samănă. cu acel ce se desface din felul de a scrie al lui Dosoftei, din unele ştiri asupra lui ce se Întîlnesc ici şi colo in tîlcuirile ce a lăsat după dînsul. Nu era un om lacom de banf sau lacom de cinste acel care atinge odată în batjocură obiceiul ce­ căpătase unii de a se împăuna - cum făcuseră Movileştii, Stroiceştii, Urecheştii, cum au făcut pe urmă Catargiestit, iar dincolo, în Ţara-Rornănească, Bălăceniî şi Cantacuzinii - cu titluri străine: «Vedem şi în zilele noastre că mulţi să ne­ voescu, unii şi cu plată, să-şl facă nume de sleahtă, pentru cinstea şi slava aceştii lumî ' trecătoare, - că unii silescu să să răspundză după Coruna Lesască, alţăi dinu Ţarigrad, altăî dintr' Antiochiia şi din Rămu 2». Cea mai fericită parte din viaţa lui au trebuit să fie acei ani, acel mulţi ani de zile, din tinereţa, din bărbăţie, din bătrîneţă, pe cari. i-a petrecut în liniştea munţilor şi pădurilor, scăldatî în aier limpede, la fo­ brata, la Neamţul, mănăstirile de la poalele 'Carpatilor. Aici a scris, fără îndoială, tot ce a tipărit pe urmă, cînd Domnii ţerii stăteau gata să-I ajute .. Şi ce n'a isprăvit aici, a desă­ vîrşit pe timpul, mai tot; aşa de paşnic şi priincios, cînd a fost episcop la Roman. Înnaintea lui Dosoftef a stat de la Început ca un model Mi­ tropolitul Varlaam, răspîndltorul de carte rornănească. Luîndu-se după acesta, Dosoftet traduse Vi� .. Sfinţilor. Dar el nu alese ca Varlaam, dînd într' o singură carte cu slovele destul de mari ceia ce socotia mal frumos în povestirile despre minunile acelora cari, crezînd. mai mult decît ceilalţi oamenî, au cîştigat \ şi puteri mai mari d�cÎt ale lor. El voia să dea Romînilor întreagă povestea Sfinţilor, şi, dacă n'a luat în adevăr tot din original ele greceştf şi «sîrbeşti» pe care le adunase, nu 1 Letopis:ţe, II, P: 233. 2 Notele la Psaltirea în versurf, [183] MITROPOLl'fUL DOSOF'fEI ŞI LUCRĂR1LE LU] 183 fără oarecare osteneală, el a strîns de sigur partea oea mai în­ semnată din cele douăsprezece Mineie, sau cetirf despre sfintî din zilele sali «praznicele» fiecărei luni. Pe rînd, de la Ghe­ orghe Ghica (1657) încoace, toţi Domnii îl îndernnară să lucreze cu stăruinţă la această mare şi grea operă. Căutînd harnic prin «Iexicoane de agunsu» , alegînd cu mult simţ de limbă cuvintele potrivite, el mîntui abia după intoarcerea sa din Polonia ceia ce începuse cu multă vreme în urmă; în «acestî viaci grei a tăr îî» , de care se plînge, el găsise totuşi destul timp şi des­ tulă odihnă de minte pentru a da neamului său o astfel de lu­ crare, cum n'o aveau nicf vecinii pe limba lor. Dar «Viatia şi petriaceria Svlnţrlor» aşteptă cîţiva ani pănă ce ajunse la tipar. Dosofteî credea că limba poporului poate fi primită în Biserică şi odată, răspunzînd cărturarilor munteni, cari erau de altă pă­ rere în ceia ce priveşte slujba, el pomeneşte cuvintele lui Marcu de Alexandria în favoarea limbii înţelese 1. Altă dată, el recoman­ dase cetirea Psaltirii romănestî, aducînd înnainte acea au toritate a Sfîntului Pavel care se află aşa de adese ort citată în prefaţa publicaţiilor luterane şi cal vine din Ardeal, în veacul al xvpea. Dar din Sfinta Scriptură însăşi el nu făcu o traducere com­ pletă, precum se făcuse în Ardeal cu un veac Înnainte şi cum se făcu din nou, poate de Varlaam, la inceputul veacului al XVlpea 2. Gîndul lui Dosoftei nu era întru atîta îndreptat la mireniî cari ar putea ceti, cît la preoţi, cari vor trebui să folosească lucrările sale. Astfel, în loc să dea un Testament Vechiu şi un Testament Nou, sau acesta din urmă întreg şi cellalt în bucăţi răzleţe, el adunâ numai, în "Parlrl1Ji!5:...9<:_ p<:;ste an», acele .. bucăti de Scriptură care se cetesc în biserică, mal ales În zilele postului celui mare. Traducerea lui e cu totul nouă şi de o frumuseţă deosebită, de şi precisia şi cunoştinţa origina­ lelor nu sînt în aceiaşi măsură ca în vechea Palu de la 1582 3. 1 Prefaţa editiei a doua din J.iturghie; Bianu şi Hodoş, pp. 262-3, n° 77. 2 Ms, 296 al Ac. Rom. Pc el e scris �i e Theofil iaste ţutor». Scrisul e databil 1620-30. Forma e foarte asemenea cu aceia din fragmentele cvangelice date în (azania lui Varlaam, 3 Cf. locul din aceasta reprodus mal inuainte şi aceasta tălmăcire a lui Do­ softer : «La 'nceputii fiace D[uJmn[cJdzăil ccriulii şi pămintulii: Iară pămintuhi [184] VEACUL AL XVII-LEA Dar el îşI îndreptă luai ea aminte cu deosebire asupra acelei părţi din Scriptura Veche care e Psaltirea: __ Alegerea lui venia întăiu din obiceiul, destul de răspîndit la toate popoarele, de cînd cu Reforma, de a se da Psalmi! pe înţelesul tuturor: în Polonia, poetul Kochanowski prelu­ crase această parte a Bibliei în nişte versuri vestite, care se tipăriră adese ori şi vor fi fost cetite multă vreme cu plă­ cere, nu numai de Dosoftet, ci de toată boierimea cu ştiinţă de carte care Învăţase peste Nistru. Pe urmă, din tot cuprin­ sul aşa de felurie al Vechiului Testament, nu e nici-o carte care să se poată mar mult potrivi pentru nevoile, pentru du­ rerile şi nădejdile fiecăruia ca Psalrnu ; nici-una nu poate sluji mai bine, cu toată îrnpărăteasca-I strălucire, ca veşmînt pentru ori-ce simţire umilă care nu e în stare să-şf găsească însăşi vorbele. În cele o sută cincfzecî de rnărturisirr, de ru­ găciunI, de imnurî, de tînguirl se află tot sufletul omenesc În Întoarcerea lui asupra sa însusî şi în avîntul plin de sfială şi de temere către puterf mai marf decît dînsul. Deci Dosofteî traduse Psaltirea. « Cu lungă osten eală, în multi ani", el căută, ajutîndu-se de multe tîlcurî, să-I înţe­ leagă bine cuprinsul, învăluit adesea de alusii al căror înţeles, aşa de vechiu, s'a pierdut de mult. Astfel, el ajunse a da acel text în prosă care fu împărtăşit apoi cetitorilor în Psal­ tirea slavoromînă din r680. Apor el începu altă muncă, aceasta cu mult mal grea. El vor să dea Psaltirii forma nOU1 a vier­ sulul, a «versulur». zicea el, romanesc. În această nouă osteneală, el întîlni o mulţime de piedecI, pe care le învinse 'numai după o sîrguinţă de cinci an! (r666- 7 r). Scurtimea stilul,uI Psaltiriî face cu neputinţă o prefacere a el În poesie fără 'adaus uri şi schimbări: o Psaltire versifi­ cată exactă ar fi adese orf neinteleasă ; ea n'ar vorbi inimii mal nici-odată. Trebuia, prin urmare, o prelucrare. \ era nevădxutii si netocmitii , s,i "ntuuearccii dz.ăcia de-asupra prăpăstii �i druJ- h[n]lu lut D[nJ'mn[c]dzăii eă'knrta de-asupra apel. ŞI dzisă D[u]mn[e)dzÎîr,: fă-te lumină, �i să f,ace lumină. Şi vădzn D[ ulmn[e]dzău lumina că-i bun" �i despărti D[n]mn[e]dzăii Între mljloci:i de lumină ;;i 'ntre mijloc de 'ntuniarecii, �i numi D[uJmn[cJdzăll luminaldzuă :;;1 'ntuuiarcculii ch emă noapte», etc. [185] MITROPOLTTUL DOSOFTEI ŞI LUCRĂRILE LUI 185 In cei a ce priveşte forma, nu era mal uşor. În romărieste se făcuse pînă atunci numai foarte puţine versurf cărturăreştî, Scrierea lor fusese provocată de nevoia de a lăuda pe un Domn tipăritor de cărtî în fruntea paginilor a căror cheltu­ ială el o purtase. Varlaam, U driste Năsturel au fost astfel poeti o clipă pentru a face o plăcere lUI Vasile- Vodă sau lUI Vodă Matef, EI aveau înnaintea lor modele slavone şi gre­ cesti, în care se ţine sarnă numai de cantitate, şi bucăţi mal nouă, în aceleaşi llmbi, la care se adausese şi rima. Bieţii tălrnăcitorf se căzniră a scrie rînduri de aceiasf mărime, care să sune la sfîrşit cam tot aşa. Cel care începu a fost Udriste, în versurile originale slavone puse în dreptul sternef ţerii sale la Prauila din 1640. Var­ laam vorbi apol la 1643 în stihurl romănesti ca acestea: De �; vcdz î căudva sămnii grozn!cu, Să nu le miri căndii să arată putearnicii , Că putearrriculii putearia-Iii inchipuiaşte, Şi slăvituhi podoaba-lii schizrneaşte. Norma lui era, cum se vede, nu să puie tot atîtea silabe în fiecare vers, ci să potrivească după ureche acelasi număr de accente tonice şi să aşeze la sfîrşit o silabă asemenea. Răspunsul Muntenilor nu zăbovi. El se află în Evanghelia învăţătoare din 1644, şi n'are nici-un rost, ca accent, canti­ tate sau rimă: Cîastă ţeară corbu şi poartă Întru peceatia el. Fericitu acum se-au dat adaos peceţiî Scutii la pieptul corbulu î, cu un semn ca acela, Om den jeţiii şez ăndu-ş, toiag laudă acela. Iarăşi se aude apoî din Moldova glasul părintelui Varlaam, cîntînd În versuri scurte, la Şiapte Taine din 1644: Cap de buăr, fiindu tare, Arată putearia celui mai mare. ApOI din amîndouă părţile « poeţii» se învoiesc să tacă. Nu mai sînt de acum decît dedicatiî versificate în slavoneste. Însă şi pe vremea lUI Dosoftef «vers » Însemna acelaş î lucru ca mai de demult. Învăţatul V ornic Miron Costin, priceput în [186] 186 VEACUL AI. XVIl-LllA poesia polonă 1, nu-şi clădi a altfel silabele, şi el înnălţa în acest chip Începuturile neamului nostru: Niamulii ţărîîMoldovel de unde dăradză : Din ţara italiei totii omulii să creadză. Fhah întă i, apo i Traianii au adus pre-acice Pre strămoşii cestorii ţări, de neamii cu ferice. Şi toate laudele îndreptate către Domnul muntean Şerban Cantacuzino au acelaşi stil: Stema aCasta vredn ic s' alcătuiaşte Acestuia stăpăn ce pe dănsa domueaşte 2, sau: Soarele, luna, gripsorulti şi corbulii in preună, încă şi spata cu buz duganulii, spre laudă să adună 3. Dosoftel avu îndrăzneala să caute poesia aiurea, acolo unde floarea ei se înnălţa de veacuri, bucurind un şir de oameni după altul, îmbălsărnînd viaţa grea a bietului om de la ţară. El nu se coborî în grădina îngustă a cărturarilor, ci, călugăr cu mintea deschisă pentru frumuseţa ce nu. stă în cărţi, el luă drumul deschis prin mijlocul ogoarelor. Ce spuneau Iău­ tarii şi flăcăii la horă şi la sezătoare, nu era întru toate pe intelesul lui, dar el prinse ceva din această frumuseţă hesi­ lită, care nu sufere nici-o piedecă, ci se desfăşură limpede şi cutezător. Astfel, Psaltirea lUI în versuri se desface în două părţi: una, în care scriitorul nu vrea să se coboare, CI-ŞI Înşiră solemn silabele după datina celor învăţaţi, şi alta, partea cea mal întinsă, in care el uită mîndria volume lor răsfoite şi se lasă furat de ritmul uşor, săltăret, viciu al cîn­ tecului popular. De multe ori, el a nernerit tonul aşa de bine, încît de aici înnainte băieţiI ce străbat stradele Încremenite de ger purtînd steaua soli el vesele a naşterii lui Hristos au făcut să zboare în recele aier de noapte cîntări de psalmi pe care nu le stiau, săracii, din ce sfîntă gură de om Învă­ ţat şi de cucernic 1\1itropolit au izvorît Într'un ceas fericit! \ 1 V. Ist. lit. rom. tlZ sec. al ){VIIi len, Il, Excurs l. 2 Li/urgllia din 1680. 3 Biblia din 16gS. [187] MITROPOLITUL DOSOFTEI Ş[ LUCRĂR[LE LUt 187 Cine apropie versurile lUI Dosofteî de traducerea în pro�l a Psaltirit, care de la el�_ fost primită, cu schimbări, în marea _Bi�lie de la r688, iar de acolo a răzbătut şi aiurea, pănă Ia Biblia de la Petersburg. din}Ş_I9, va vedea uşor cît de liber se poartă Dosofteî faţă de originalul său. De la acesta el iea adesea numai inspiraţia, motivul dominant; de la el însuşi, vine ceia ce' se poate numi amplificare, dar trebuie să se judece şi după valoarea proprie pe care o are. Şl În această amplificare se află o sumă de note de viaţă locală, care pot fi cu adevărat de folos istoricului culturalI, şi, pe lîngă ele, descrieri puternice şi nouă, iar, ici şi colo, chiar cîte o glumă, floare sălbatecă adusă de vînt şi pe care ţi-I milă s'o arunci I de pe straturile ingrijire ale grădiniI. .J În zădar al căuta în severitatea măreaţă, de vîrf de munte, a psalmilor originali ceva care să răspundă versurilor: Ni-ai suit pogînii în ceafă Cu rău ce ne fac ŞI ni cer leafă 2, unde e vădit că Dosoftef are înnaintea ochilor pe acei ne­ săţioşI Turci de cari se plîngea şi bătrînul Neagoe şi de cari Mitropolitul ar fi voit să-si scape ţara inchinind-o la Poloni. Evreiî, primind mana, ... Nu căuta că li-I gura plină, Ce poftia pepeni şi slănină 3. Nici-odată cîntăreţul Psaltirii ebraice n'a dat sfatul: Să vă părăsiţi colacii Şi să judecaţi săracii '. Cînd originalul pomeneşte numai ca luptători pe Moab, Agar, etc., Dosofcel îi descrie pe fiecare, cum vine cu armele sale deosebite: 1 Aşa se vorbeşte de «moşiile fără trăsură. (necontestate) ale lui Sihem, de e boieria» lUI Iuda, care i s'a luat pentru trădare, de caftane, de darea «cu 11 Tic) 3. unei ţerf, Ps. 65. Dăm ortografia actuală. 3 Ps. 77. 4 Ps. Sr . Biblia de la Petersburg: "judecaţi smerituluf şi săraculu Ie , [188] 1�8 VEACUL AL XVU-LEA Moav şi Agar la săhăidace, Gheval şi Amon gătează lance, AmalehinI Iearccă pu�ce, FilistineaniÎ praştiî s'arunce. Tirul cu oaste stă si el gata; Asur cu dinşi! ... « Râdicatî jertfe şi intraţi În curţile lui» e, pentru acest tra­ ducător care îmbogăţeşte: Aduceti colaci grămadă in cinstita lui ogradă Si să vă 'nchinatî tot omul , , , în curtea ce şade DomnuL .. Pentru frasa: "Cîntaţi Domnuluî cu alăută, cu alăută şi glas de psalmi, cu trîmbiţe ferecate şi cu glas de trîmbiţă de corn», avem această melodioasă chemare a melodiei: Cîntaţi Domnului în strune, 1n co buz de viersurt oune, Şi din ferecate surle; Viersul de psălom t să urle, Cu bucin de Corn de buor,­ Să răsune pănă 'n nuor 1. «Ca o pasăre ce iaste osebită pe casă» se preface în acestă figură drăgălaşă: Ca o vrabie rămasă In supt streasina de casă. «Că cenuşă cu piine jîm mîncat şi băutura mea cu plîngere am amestecat» e turnat în aceste două versuri plastice: , Am mîncat pline de zgură Şi lacrămi în băutură. De la tălmăcitor \singur vine această parentesă drăgălaşă; Tu strîngi pasările'ri hvorbă, La părăii ce vin să soarbă, I «Acolo corăbiile ukblă» se înfăţişează astfel: Pre\te luciu de genune Trec corăbii cu minune. 1 Ps. 97. [189] MITROPOLITUL DOSOFTEI ŞI LUCRĂRILE LUI Compsratia : «Ca o păzitoare de poame», devine: Ca o cramă cind i să la vinull• Din cîteva cuvinte ale Psalmilor, DosofteI face: o scurmarâ [grădina] vierif cel groşI de la luncă, Şi z imbriî o pasc riJn coarne-o aruncă. '189 Citeva descrieri şi comr>_araţil, amplificate spre mal marea cinste a luI Dosoftet, se cuvine a fi reproduse pentru a se putea vedea ce puternic a fost de la început, în forma po­ pulară potrivită cu dînsa, zborul poesief romăneştî : 1. Minunată-i unda măriî ; Ce-I mai mare Craiul ţării,­ Că pe toţI Craiul potoale, Ca spnma mării cea moale 2. 2. Iară Domnul i să ştie, Că-i Dumnez eii în vecie Ceriuri le cu cuvîntul Le-au făcut, şi tot păm intul . De'nnaintea lui cu teamă Dvoresc înger'l fără seamă) De-l mărturisesc şi-l cîntă în frumseţa lUI cea sfintă :', 3. Fulgerele lui cu pară Ard, de se văd preste ţară. Pămîntul se 'mplu de frică, M un ţiI se topesc, de pică Şi cură ca neste ceară, Văzînd pre Domnul în ţară 4. 4. Nuorii ţi-al PUSU-ţl scară Cînd vref să cobori în ţară. Caii îţi sînt iuţi ca vintul, De mărg unde ţi-I cuvîntul, 1 1'5. 78. 2 Corespunde la: «Minunate-s inualţările mării, minunat este întru cele innalte Domnul». 3 Ps. 95: «Iară Dumnezeu cerurile au făcut. Mărturisire şi frumuseţă este innaintea lUI, sfinţenie şi mare cuviinţă întru sfinţirea luî a , 4. Ps, 96: «Strălucit-au fulgerele lUI lumii, căzut-au şi s'aii clătit pămîntul, munţiî ca ceara s'au topit de faţa Domnului». [190] 190 VEACUL AL XVl[-LEA Şi ca gîndul mărg de tare Ingerii tăl cel calare. ŞI pedestrimea ca focul Merge strălucind cu totul', Odată, In vechea plîngere a neamului lui Israel, străbate ca un adaos de durere, ca strigătul unef suferinţi mal nouă, a Moldovei fără apărare călcată în picioare de toate neamurile, a cărei soartă înduio sează În scrisele lor şi pe Dosofteî şi pe Miron Costin: Ce ne la�'( cătră pedeapsă '11 vreme lungi: Ne-al hrănitu-ne cu pîine de plinsură Şi ne-ai adăpat în lacrămi cu măsură ; Laşî de sîntem megiaşilor de pradă Şi pizmaşilor de price şi de sfadă >. În acest ton de jale deosebită, ce se lămureşte prin cele îndurate într'adevăr şi de curînd, sînt scrişi doi psalmi pe cari-I dăm în Întregime, adăugind, iarăşi, în notă şi textul tra­ ducerii exacte, în prosă: Psalmul 43: Doamne, auzit-am din părinţi poveste, Ce-al lucrat cu dînşii, de tot ni-I la veste, C'af pierdut păgînii din sfînta ta tară, Să nu mal jertfească idolilor şfară. Si mosilor nostri li-ai dat să petreacă in sfî�ta ta ţ�ră �i zisa să-ţi facă. Că el, moşii noştri, n'au mers cu săReata. Cînd au luat ţara, îngrozind ClI spata, Şi 'mpunglnd pizmaşi i cu suliţa 'n maţe, Să facă izbîndă cu a sale braţe; Ce tu, Doa�ne sfinte, cu braţele tale Li-ai facut izb indă şi li .. ai deschis cale. Şi sfinta-ţi direaptă le făcea lumină, Din sfînta ta \aţă 'n lucrare senină. Alt împărat n'avea, Doamne, fără tine. Tu purtai războ\ul oşti! cumu vine. , Ps. 1°3: "Cel ce pUI norii suirea ta, cel ce umbli peste aripile vînturilor, cel ce faci îngerii tăi duhuri �i slugile tale pară de foc». 2 P3. 79: «Pusu-ne-ai pre ntir întru prigonire vecinilor noştri, �i vrăjmaşii noştri ne-au batjocorit pre nof », [191] 'lITROPOLITUL DOS('FTEI ŞI LUCRĂRILE LUt Cu tine da chiot şi rădica 'n coarne, Nu putea pizrnaşi i să nu se răstoarne. Şi ei, moşii noştri, nu se 'ncredea 'ntr'arce, Nicl căuta s'aibă izbîndă din lance. Ce tu, l'oamne, singur li-al dat mintulnră, Căci avea care spre tine credinţă. Şi tu i-af scos singur de la greutate, Şi Ii-ai dat cu saţiii dar cu bunătate, Iară pre pizrnaşif i-af scosu-I din ţară Şi i-ai dat să fie lumii de ocară. Pentru-aceia, Doamne, slava ţi s'au de Şi sfîntul tăii nume pre nor să răspunde. Dar acum, căci ne urneşti departe, Ne laşi la sminteală şi nu ne ţii parte Şi'n oştile noastre nu vii să-ţi tinzf cortul, Ci laşi pre pizmaşu de ne ieaii cu totul' Cît li prisoseşte de nu ne mănîncă, Ne mînă ca turma 'n lature adîncă. Oameni! tăî, Doamne, dedeşi pe vînzare, Şi'u schimbarea noastră u'ai pus preţul mare. La sfinta ta casă al ceată puţină , N straja ce se seh imbă de pe săptămînă; Pusu-ne-af de sîntem În vecini ocară, Limbilor de-aproape, ce ni-s prejur ţară. Ci ud vor să se mustre, pe nOI ne pun pildă. Şi clătesc cu capul de-a noastră osîndă. Obrazul ni-I negru de-atîta ocară, Ce ne bate 'n faţă din zi pănă 'n seară. Ponoslu ne-ajunge cînd li vine toană Pizmaşilor noştri, de ne ieaii în goană. De-acestea de toate ce ne vin în spate Nu ţi-am uitat, Doamne, a ta bunătate. Şi, ce ni-al dat lege, ne stăm pe tocmeală Cu inimă 'ntreagă, fără de sfială; Săvaî că ni este şi cărarea 'nchisă, Cătră tine Doamne ni-i inima tinsă, Şi, săvai că sîntem răului în soarte, De ne împresoară cu umbră de moarte, Nu ne-am lăsat, Doamne, de sfintul tău nume, Nici ne am tins mîna cătr'alt domn în lume. [192] VEACUL AL XVII-LEA De-aceastia de toate ver face căătai c, Că inima noastră �til fără 'ntrebare. Că nOI, Doamne sfinte, sîntem ziua toată Uciş] pentru tine �i cu viaţa moartă. Pe slugile tale ne junghe prin oaste Piz maşit tăi, Doamne , ca neşte 01 proaste. Ce te scoală, Doamne, de-ţi stîrne�te somnul, Scoală să te vază din faţă tot omul. A! ce, Doamne stiute, ţI-ascunzI' sfînta faţă De nOI ticăloşri cu atîta greaţă, Cît sufletul nostru în praf se sgîrceşte Şi vintrele nostru în pămînt se lipeşte. Ce te scoală, Doamne, �i vin' de ne-ajute Cu sfîntul tău nume, cu mila cea multă: Psalmul 78: Doamne sfinte, paglilll veniră !u ţara ta de o răsipiră, Şi sfinta ta casă o spurcată, Ce da cuviinţă peste ţară, Şi feaceră Ierusalimul Ca (1 craruă cînd i se iea vinul Trupurile lac pe jos căzute A slugilor tale ce-s crezute, Şi carnea lor o mâuincă hiara Şi pasările din toată ţara. Sîngele li stă vărsat ca apa, Şi nU-I nime să meargă cu sapa Să Ieastruce �i să le ingroape; N'au cu milă nime de pe-aproape, Ci ,.zac prin .oras �i din afară, De sîntem vecinilor ocara. Şj toţi megia�Yl ni se strîmbă. Şi ne'ngină, v\rzîndu�ne în scîrbă. Dură pănă cîn�i Dumnezeu sfinte, 'Ti vei porni mania cea ferbinte, " • \ , v v Cu urgIa cea neastrmpărata, Ce-I' ca focul peste nOI vărsată? l\'lută-ţl, Doamne, Ipe păglnl mînia ŞI peste dîn]il îţI varsă urgia, 73313. [193] MITROPOLITUL DOSO�'TEj' 'lI LUCRĂRILI-; TJUI Carii nu vor de tine să �tie, De numele cel sfint în vecie, Şi peste Crăiî să-ţi Jăţeştî ura, Ce n'or să-ţi asculte "nvăţătura, Că mh':?,ra pe Iacov cu totul, ?i l-aii pustiit peste tot locul. Şi nu pomeni, Dumnezeu sfintei De a noastre greşale de'nnainte, Ce de sîrg să ne vii: cu blîndeţă, Să ne ' ntimpinî, şi cu ieftinetc. La a noastră grea mişelătate Să ne ajutorestf cu bunătate. Că tu ne e?t1 Domn de mîntuinţă, Şi te rugăm, Doamne, cu credinţă, Pentru slava sfintului tăiî nume, Să ne trimiţi izbăvinţă 'n lume. Şi ne de greşeale curăţeşte Cu numele tău ce ne slăveşte, Să nu ne păgînii pîscîiască: Că pcntrn tine ne omorÎ�' toataziua, socotitu-ne-am ca nişte 01 de junghiar�. Deşteaptă-te: pentru ce dormf, Duamne? Scoală-te, să nu ne lepezi pănă În sfîrşit. Pentru ce faţa ta iutorci ? UiţI săracia nnastră şi năcazul nostru; că s'au plecat În ţarînă 'sullett\l Hostru, liPltu-s'aiî de pămînt pîntecele nostru. Scoală-te, Doamlle, ajută \lOuă, şi ne Î1.b'lveşte pe nOl pentru numele tău.» .Dumnezeule, venit-ah neamurile Întru mo�tenirea ta, spurcat-au sllntă biserica ta, pus-ali Ierusalimul ca o pă"i\oare de poame, pus-au stîrvurile robilor tăI mln­ care pasărilor ceruluI, trupurile celor cl1vio�l al tăI fiarălor pămîntuluI. V cir· sat-aii sîngele lor ca apa împr�jurul IerusalimuluI. �i nu era �iI1C să Îngroape. Făcutu-nc-am ocară vecinilor no�tri, hatjocură ;i ris celor dimprejurul nostru. [195] MITROPOLITUL DOSOFTEI ŞI LUCRĂRILE LUI J�J.) Dosofter avea Însă gîndul de a da Bisericii moldoveneşti cărţi de slujbă, ca unul ce ştia, cum şi spune, că vechea «sîrbie» s'a uitat cu totul. El traduse astfel din greceşte Liturghia şi Mo­ litvcbzicul, pe care nu le dăduse în romăneste nimeni pănă Ia dînsul într'o formă atît de deplină şi bună 1. Un Acaftist al Maicii Domnului fu iarăşi tradus de dînsul în acest timp de muncă literară. În sfîrşit vom vedea că el a lucrat şi Ia o Cazanie. Dacă Dosofteî n'ar fi ajuns episcop şi apoi Mitropolit al Moldovei, de sigur că aceste cărţi ar fi rămas în manuscript, ca şi traducerile,._care nu sînt rele, ale }�i Stoica Logofătul, ale IUI_B.a..fail călugărul şi ale atîtor necunoscuti. Intrarea luî Însă în rîndurile ierarchilor ţeri! îl ajuta să răspîndească rodul ostenelilor sale literare trecute. Încă de ��_�_nu<.:.r:_16.J.2..0.12��a- "Y().cl.ă! a cărui figură de prigonitor, judecător nedrept şi vînător de averi străine se îrnblînzeşte Întru cîtva prin sprijinul mărinimos ce a dat ti­ parului de cărţI, Duca-Vodă, atunci Domn pentru a doua oară în Moldova,--,<;cr�e.5t='Cl.�rT�pigl�i�i din .;Lemberg? pentru ti· părirea a două cărtf «romăneştr» sau «moldovenestr. --- Do­ softeî, din parte-t zicea: «romăneştî», nu «rumănestî » ---.: o Pana. cînd, Doamne, te vei mînia pană in sfîrşit, se va aprinde ca focul rîvna ta' Varsă mînia ta peste neamurile care .nu te cunosc şi peste împărăţiile care numele tău n'au chiemat; că au mîncat pe Iacov şi locul lUI l-aii pustiit. Să lIU po meneştf fără. de-legile noastre cele de demult. De grabă să ne întîmpine pe noi îndurările tale, Doamne, că am sărăcit foarte. Ajuta nouă, Dumnezeule mîntuitorul nostru, pentru mărirea numelui tău. Doamne, izbăveşte-ne pre noi', yi curăţeşte pacatele noastre, pentru numele tău, ca nu cindva să zică nea­ murile: unde este Dumnezeul lor; şi să se cunoască întru neamuri , înnaintea ochilor noştri izbînda singeluf robilor tăf cc l-aii vărsat. Să Între înnaintea ta suspinul celor ferecaţî. După mărirea braţului tău, păzeşte pe fiii celor omo­ rl\l. Răsplăteşte vecinilor nostri de şepte ori în sînul lor ocara lor, cu care te-au ocărît pe tine, Doamne. Iară nof norodul tău, �i oile păşunii talc /martnrisi-ne-vom ţie, Dumnezeule, în veac; în neam şi în neam vom vesti ',,-���Jlet 2. " Viaţa de :-:innt de la 9 Iunie (p. 152). er. Erhiccanu, În iJiseriw Or­ todo.rd, XI, pp. 82 [·2. [200] 200 EI trăia decî la J688 şi se gÎndi a la o urmare a Proloa­ gelor, iar gîndul luf nu se despărţise încă de ţară, de trecutul şi de Iim ba el. «Tiparnita sfinte! Mitropolir», «tiparnita ţărîl» pare să fi fost, nu la Mitropolie chiar, ci În noua mănăstire domnească, ridicată de Duca-Vodă în 16721. Sfătuitorul său la această operă cucernică fu Patriarchul de Ierusalim Dosoftei, care cu­ noştea Moldova încă de pe cînd era archidiacon al altul Pa­ triarch şi care juca acum rolul de îridreptător al legii în aceste părtt, unde-si avea aproape statornic reşedinţa 2. Do­ softef Patriarchul văzu lucrînduse cărţile rornăneştf ale lUI Do­ softeî Mitropolitul, şi el nu voi să se lase mal pe jos: cu cheltuiala Iui, Mitrofan aduse J!!�!ă greceascil:, probabil de la Veneţia, şi cu această frumoasă litera fină se publicară, la 1682 şi 1683, o carte de polemică împotriva Papei şi vestita combatere a eresiilor de Simion de Tesalonic. De şi ajunsese episcop de Buşi, Mitrofan lucrâ şi la aceste cărţi, care aveau scopul de a împiedeca Întinderea printre Gred a propagandeI catolice; dar Patriarchul ÎşI adusese un corector grec, de loc din Heraclea 0. 1�. 'I'JI'.Î\J\lTOH.lLE MlJNTENE. Tipografia ardeleană se oprise de mult, dar, cînd pacea fu iarăşi statornicită În Ardeal, supt slabul şi bunul sceptru de vasalitate al lui MihaL. Apaffy, vechea tipografie Începu iarăşi a lucra cărticele Împodobite cu stema, prost cioplită, a princi­ peluî noii. Dar acum nu mal erau Vlădicii În fruntea miscăriî, - numai odată seppmeneşte episcopul Varlaam - şi nu se mal dădeau opere Însemnate. Acestea ieşiau peste munti, în Principate. De fapt, oeia ce s'a publicat mal tîrzin la Bălgrad, sint numai traduceri slabe din slavoneşte sau ruseşte, făcute de un popă cev�nvar cărtu'rar de cît cenalţr,1.2.an......:<0ol::>�.')All!yi_l!1, '- ' 1 Nicolae COiilin, în LCloJ!i�/e, n, p. 7 �i notele explicative la val. va din Studir fi aocu nzcrs:«. 2 V, !fI. Iz'!. "om, În sec, al XViii-lea, I, cap. I. a Ist. !il. ro m , în sec. al X {/,ilf-lea, 1, cap. 1 'ii Bianu ;i Hodo�, BibliiJ­ .IJ)·1�ajia r01nÎllă. [201] TIPĂRITU.RILE MUNTENE 20] pe Mures, llngă capitala lUI Apaffy, foastă închisoare a lui Aron-Vodă, - preot care n'a fost nici o dată VIădică, dar e amestecat in pîrile şi judecăţile VIădicilor. El a dat pe rînd Sicriul de aur din 1685, - o culegere de predici, Cărarea pe scurt spre fap.�e (;ulIe îttdreptătoare din r683, Ciaslovul din 1687, Rîttduiala diaconstueior sau diacottariul din acelaşi an şi lI;{olitvenicul din r689, ieşit în acelaşi timp cu Povestea la 40 de jJ;fucenict. Singurul interes pe care-l au aceste tipă­ riturl, cu Prefeţele scurte şi neinsemnate şi răspîndirea puţină, e partea mal mare făcută limbii rornăneştf în acest Ardeal romanesc unde Calvinisrnul, năpădind dogma şi datinele, făcuse măcar acest bine. Şi Epăritorul e adus de dincoace: el � Chi- Jiac Moldoveanul, _ de sigur unul dintre uceniciî lui Mitrofan 1. La 1689 Dosofceî de Ierusalim era la Bucureşti 2. Încă de la 1679, o puternică viaţă culturală pornise şi în Ţara-Ro­ rnănească, şi prin roadele ce a adus, prin disciplina lucrului, ea trebuie pusă chiar mar presus de activitatea bogată a lUI Dosofteî. În cursul luptelor dintre boierimea grecească şi familia pu­ ternică a Cantacuzinilor, care primise, în sînge şi în avere, şi moştenirea Basarabilor, blîndul Mitropolit Teodosie fusese silit Încă de la 1674 a părăsi Scaunul şi a se adăposti la Tismana 3. Înlocuitorul lUI Teodosie fu un anume Varlaam, despre care nu se ştie nimic decît anii' păstorieî sale. Ni e îngăduit să credem că el nu era un mare cărturar. Însă iată că în cele din urmă timpuri ale lUI Varlaam, se lucrează la «Mitro­ polia Bucureşti», unde se chemase deci la o viaţă nouă vechea tipografie a lUI Matei- Vodă, o lămurire a unor taine şi rîn­ duielî bisericeşti, pe care autorul originaluluî rus, Ioanichie Galetovschi, archimandrit dţ Cernigov, o intitulase .::...���ia ln�!('!suJ�h. Cartea luî Ioaniohtevtipărită la Lemberg, ajunse În mîna Mltropolitulur, care, neputînd traduce insusî, dădu I Cf. Sate r'i preop; pp. 84-6. V. mal sus, p. 177. l V. S/wlit fi dcc., V, p. 487. nle 25-6. [202] 202 VEACUL AL XVII-LEA această sarcină la «dascalî învăţati s , cari cerură o plată po­ trivită cu învăţătura lor. Varlaam se mai laudă că ar fi adus .;;i noi' « dascalf de tipografie», şi vom Înţelege de unde, gÎn­ dîndu-ne că pe unul din ef îl chema lvan Bacov. «Cheia înţelesului» a fost tipărită supt Duca-Vodă, căruia poate că i se cuvine o parte din merit. Dar întîmplarea făcu G«. ea să apară în acele cîteva săptămîni din anul 1678 În care cuca munteană stătu pe fruntea lui Şerban-Vodă Can­ tacuzino, Înlocuitorul lUI Duca. Şerban Înseamnă mult Între Domnii de înnaintea şi din urma luî. Hotărît, îndrăzneţ, dar totuşi cuminte şi chiar şiret, el îndrăzneşte a face în Ţara-Romănească o politică În sens mare. Aceasta e mai bine cunoscută decît rolul său În dez­ voltarea culturi! rornîne. Totuşi' acest rol e covîrşitor. De la voinţa, de la nevoia de lumină a lui Şerban pornesc cele d'mtăiu cronici mun­ tene: una cerută de dînsul lui Stoica Ludescu, bătrînul Lo­ gofăt al familiei sale, cealaltă răspunsul pătimaş al lUI Cons­ tantin Fiilpescu Căpitanul la provocarea cronicii oficiale. El e acel care a înfiinţat intăiu în Bucureşti o şcoală de greceşte şi de slavoneşte, care trebuie să fi corespuns şcolii, acum Închise, de la Tref-Ierarcht din IaşII. Dar lui i se datoreşte mai multă recunoştinţă pentru cărtf bisericeşti şi pentru alcătuirea supt auspiciile lUI a celef dintăiu Biblii întregi în romăneşte. Dacă In sprijinirea pribegilor cle­ ric! şi « dascalt». greci, în clădirea Cotrocenilor pentru călu­ gării grec!. a căror chinovie era închinată la Atos 2, el arătă că urmează «strămoşălor noştri de spre tată, marilor Canta­ cuzineşti, carii cu mare facere de bine s' aii arătat neamului crestinescu s , - prin patronarea prefacerif Cuvintului Dumne­ zeiesc în limba, desăvîrşltă acum, a veacului al XVIP'''' el urma «celor ce mari şi hchi si pornenescu Băsărăbestf » , dintre I v. Ist. !it 1'0111. În '\ec. al xvrrr«; r, cap. 1, p. 43 şi II, Excursul JI, �i compilaţia lui Mihai Cantacuzino, tipărită in grece�te de fraţi, Tunusliî, (TGTOpl". �;�<; B)JJ.;('W;, - Viena, 1806. 2 Dac. Cantacuei niior, p. 113 şi urm, [203] TIPARITURILE MUNTJ;;NE 203 cari era mamă-sa Elena, fiica lUI Radu-Vodă Şerban. «Măcarti că», se scrie în numele său, «nu aseamenea puternic acelora fiindu nol, iară cu pohta de bune fapte Ioru nu ne de­ părtămu» 1. E greu să se hotărască cine a lucrat la traducerile ce apar de la un capăt al Domniei lui, 1678, pănă la cellalt, 1688. Indată după sosirea sa în Bucureşti, Şerban dădu iarăşi, la 26 Apr il 1679, Scaunul archiereuluî Teodosie 2. Prefeţele se fac de cele mar multe ori În numele acestui prelat, dar ar fi o greşală să i se atribuie vre-un rol literar, - bunul bătrîn fiind înnainte de toate un om cucernic şi un credincios al Domnilor din neam cantacuzinesc pe lîngă cari a stat 3. În Prefaţa Biblie! se spune că la început a fost osteneala 'prea­ înţeleptului celui dentru dascall alesu» Gherman de Nissa (Nis), dar acesta muri peste puţin timp>, Odată Serban laudă pe fratele său Iordachi În cuvinte care ar face să se creadă că el a tradus din greceşte EVa7zghella din 1682, dar Şerban a vrut să zică că a prefăcut această carte sfîntă din orinduirea pe capitole, cum era «la slovenie», în aceia pe «zaceale » , cum se zicea, pe ce­ tiri, aşa cum îi trebuie preotului în şirul Duminicelor şi serbăto­ rilor : «a au îndereptatu şi a au asăzatu precumu umblă cea ellinească şi Întru toate aseamene, după orănduiala Beseareciî Răsăritulut s ; de altrninterf această carte nici n'a fost tradusă din nou, ci e îndreptată numai după lVoul Testament din Belgrad 5. În Biblia cea mare iscălesc la sfîrşitul Prefeţii fraţii Ser- t Prefaţa Apostolul"r din ,683. 2 Stoica Ludescu, în lIfagazillul istoric, V, pp, 17.8; Cipariu, Acte ",: j;'ag­ IncIZIe, P: 226. 3 V. /sr. lit, ram, in sec. al XVllf1e(l, cartea II literatura rL'ligioasă� p. 4'7· 4 :;>i urmaşul său Mitrofau srătu la Curtea munteană ; v . şi /st. !it, rom. ci­ tatii, 1, p. 34.- Că ar fi luat parte la această muncă literară, şi încă de supt Grigore-Vodă Ghica, pribeagul moldovean Nicolae Milescu (v. Uricariul, 1, p. 402), nu se poate admite, ., ce Gaster, Geschichte rler 1'Itlltd;z;sehen Li/teratur, 1, p, 269 [204] 204 VEACUL AL XVII-LEA ban şi Radu Greceanu, fiI ai lUI Tudor Şătrarul ! : ei zic că «ali desluşit mal mult pre limba rumănească » , aşa încît s'ar putea socoti, cum s'a şi făcut de toti, că lor li revine cinstea, marea cinste a tălmăciriî, Acuma, e drept că Şerban a tradus în greceşte leatopiseţul lui Stoica Ludescu 2, că Radu Greceanu a scris, destul de frumos, Cronica Domniei lui Constantin Brîncoveanu, că fraţii, lucrînd tot împreună, ali avut pe mini, cum spun şi singurl, publicaţiile de mai tîrziu, traduse din greceşte, dar, uitindu-se cineva mal de aproape la înţelesul acelor cuvinte, se va încredinţa că Greceni1 n'ai.'! avut decît să facă ultima corectură la un manuscript pe care-I pregăti­ seră alţii, mai mulţi. De aceştia se vorbeşte fără a-I deosebi prin nume: el sîn t numai « altiî care s'au întîmplate .. _, şi ar noştri oarnenf ar Ioculur, nu numar pedepsiţi întru a noastră limbă, ce şi de limba elinească avînd ştiinţă ca să o tălmăcească», sali «acei ce s'au întîmplatu dascalî». Cine să fie ei? Neapărat că a fost, ca un călăuz şi sfătuitor, Dosoftei de Ierusalim, care şi face la Biblie o Prefaţă întinsă, în care pomeneşte de Ulfila, Zlataust, Strabon, « scriitorlul de pămînt, vredniclia şi mărirea Ruminilor scriindii ", de Ptolerneu şi Eusebiu. Tot lui Dosoftet i-ar reveni partea din Prefaţa de la Liturghia din 1680,_"care arată cartea ca o lucrare cu totul. nouă, fără legătură cu a lui Dosoftef al Moldovei, apă­ rută În 1679 - «earia întracesta chipu găndim că acuma întăi s'au datu la ',lumină, întru folosulu tuturoru preoţilor şi dlaconilor », şi care osîndeşte Întrebuinţarea limbii romănestî în acele părţi ale Liturghie! unde fusese introdusă de acelaşi Mitropolit moldovean : ; ibi;l., p. 1 3� A�est' din' u;mă loc mal ales ni se' pare hotărîtor. ' 2 Prefaţa lV/il1-gif1'darelor, 169 \: • La a cărora nevointe avut-am iudircp­ tâtoriii pe ci nstitul, etc. dumnealui Costandin Cantacozino», Prefata Prauo­ slavnicd j}fif.rt",·isin, diu acelaşî an: «Mal virtos ajutoriii şi indircptătoriii ulai grealelof cu vin te �i noime am: avut pe dumnealuî Costandin Cantacczino ». 3 I'X'Pl;fCT = Herbcst? [207] TIP ĂRITUR.ILE MUNTENE 2117 Epistolele Sfîntuluî Pavel, tălmăci te tot de ştiuţi! «dascăli», sai:'! prelucrate de dînsif după vre-un manuscript. Şi una şi alta din publicaţiile bucureştene avea altă orînduială decît cea din Biblie: ele erai:'! menite cetiriî, întrebuintărif în bi­ serică. Nu se mal urrnâ îns';' mai departe cu această publicare se­ parată a părţilor Biblier, căcI nevoile slujbeî erai:'! astfel Înde­ plinite, ci ea apăru întreagă la 1688, într'un mare volum cu slova mică, foarte elegantă, avînd aproape 60 de rîndurf pe pagină, o desime neobişnuită. Cinci ani pentru o astfel' de lucrare sînt un timp scurt. N'avem a face Însă în «Biblia lUI Şerban- Vodă», care a servit de acum înnainte de basă pentru toate ediţiile romăneştf ale Biblief, cu o traducere nouă de la un capăt pănă la altul. Din potrivă, ea întrebuinţează tot ce ieşise pănă atuncI: Nou! Testament şi Psaltirea din Ardeal întru cîtva, iar într'o măsură mai mare Psaltirea în presă a luI Dosofteiu, Pari­ miile acestuia, pentru Vechiul Testament, precum şi atîtea manuscrise mal vechf care n'au văzut tiparul. Menită tuturor Romînilor, - "pentru cea de obşte priintă dăruită neamului ruminescu s -, ea îşI luase elementele din lucrări alcătuite în toate părţile locuite de Rominî, Îndreptarea limbii stă pentru textele moldovene în schim­ barea cuvintelor dialectale, de origine slavonă mal mult, în înlăturarea perfectului simplu şi a inversiunilor, atît de obiş­ nuite la Dosofte1. Pentru traducerile ardelene, se observă aceleasi norme, şi se părăsesc cuvintele învăţate, precum: Ponţau, în Joc de: «din Pont» , LegăturI se pun pretutindeni unde ele lipsiau, Pănă şi tălmăcirile muntene, chiar acele din urmă, din vremea lUI Şerban-Vodă, sufăr în unele părtf o revisie serioasă, îngrijită, care face cea mal mare cinste alcătuitorilor Biblie!. EI ri'an fost în stare să dea la o parte o sumă de COl1- fusit şi de greşelI. Prin atîta rotunzire, netezire, pieptănare, 5 limba a pierdut de sigur mult din energia el cam sălbatecă şi smuncită, dar foarte potrivită pentru a îmbrăca adevărul dumnezeiesc, care se făcuse cunoscut oamenilor cu două miI [208] 208 VEACUL AL XVII'LEA de ani în urmă. Însă limba aceasta fără frumuseţi ascunse, îndrăzneli şi nalvităţî, avea o Însuşire care-I răscumpăra toate slăbiciunile şi neajunsurile: limpede cu desăvîrşire, ea putea fi înţeleasă în orice Ţinut rornănesc, de oricine ar , fi făcut parte din neamul nostru. Şi limba aceasta, îndreptată cu multă pricepere, modernisată, limpezită, forma cea mar înnaltă expresie a limbii literare a timpuluI. Urmaşii erau să se folosească de dînsa pentru a da opere originale, pentru a îmbrăca în ea gîndurile nouă şi simţirile adevărate care nu fusese încă spuse pe romăneşte. H. EPILOG. Tipărirea la Bucureşti a străluciteî Blbliî din r688 a adus o schimbare hotărîtoare în cei a ce priveşte rolul pe care-I au de-acum înnainte În literatura bisericească cele trei ţeri rornăneşti, a căror muncă pe terenul acesta se lega într'un singur mănunchiu în marea publicaţie a lui Şerban-Vodă. Moldova decade, şi pentru multă vreme, după ce ea stă­ pînise, prin calitatea lucrărilor el, pe vremea luf Varlaam, prin cantitate şi prin calitate, pe vremea lui Dosofteî, Plecarea din ţară a acestuia, Însuşirile slabe ale Mitropo\iţilor ce urmară - cel de-al doilea Sava, Misail, poate comentatorul lui Ureche 1, amîndoi fostf episcopi de Roman, şi Ghedeon, venirea în Domnie a unui om necărturar ca bătrînul Cantemir şi, mar mult decît toate, starea foarte nenorocită a ţerif, Îm­ părţită între două, stăpîniri, cea turcească şi cea polonă, pănă la pacea din r699. lămuresc această părăsire a tradiţiilor unui trecut mai frumos. Singurul om în adevăr iubitor de carte din clerul moldovenesc de pănă pe la r 73° e Pahomie, episcopul de Roman, care pornise din mănăstirea Neamţului, unde mar tărzlu era \să înceapă, prin Paisie Rusul, o nouă viaţă. Pahomie intrâ \n schima monachicească abia în 1697, dar el fu numai cu n�mele de călugăr nemţean, cad Poloniî, cari cuceriră Cetatea Neamţului. cu mănăstirea Sfintului Ni- I 1 V. Orăsanu, 1. C., pp. 1°3-4. [209] BPJLOG colae 1, stăteau ŞI In mănăstirea cea veche a Neamţului Abia pacea din 1699 îi scoase de acolo ", aşa încît soborul călu­ gărilor vechi şi al celor nOI putu să iea în stăpînire biserica şi chiliile il. Pahomie fu eclisiarch, apoî egumen, pănă în 17°3-4 -. scormonind în această vreme prin comorile de vechI manuscripte ce se păstrau încă la Neamţ. Faima cea mare a Mitropolituluî de Rostov, Dimitrie, căruia i se dadu numele «de al doilea Hrisostom», îl chemă Însă în Rusia, unde stătu un an, pănă-l poftiră să fie Vlădică la Roman, supt Mihat Racovită, la 18 Decembre r 706 :; ; la 18 lan uar următor, el îşi lua Scaunul în stăpînire 6. El stătu în Episcopie nu mal puţin de nouă ani şi părăsi locul său numar la înlocuirea lui Nicolae Mavrocordat, Domn a doua oară, cu Mihai Racoviţă, binefăcătorul şi patronul de odinioară. Dar el nu-şi adăposti bătrîneţele în schitul Pocrovuluî, pe care el îl zidise, ci porni înnapoî în Rusia Muscalilor, unde-I primi pentru zilele ce-I mai rămăsese a trăi, Lavra Pecersca, mănăstirea din peşteră a lUI Petru Movilă. La 1724, el trimetea de acolo sihăstrie! sale din munţii Neamtului un număr de cărţi. Între ele nu se află produse nouă ale teascurilor moldovenestî, care nu dădură decît întîmplător Tîlcul Liturghiet, tradus de Ieremia Cacavela, dascălul beiza­ delei Dimitrie Cantemir (1697), şi opera de compilaţie filosofică a Iuf Dimitrie însuşi, tinerelul învăţat: Di7/altul satt C;îlcetlva îllţeleptului cu lumea (r698). «Cărţile tiparnice de biserică» vin din Rusia Muscalilor, de care se îndrăgostise aşa de mult Pahomie: Triodul de post, Antologhiul slavon, Psaltirea, «Pravila mare», «Bogorodnicînicul». Dar, pe lîngă aceste fru­ moase publicaţiI neînţelese, mal pentru toată lumea, Pahomie dăruieste şi lUCI ărl În limba sa, pe care le dăduseră în ani! din urmă alte tipografi) româneşti decît cea din Iasr, care 1 V. �i N. Costin, p. 44 , Melchisedek, Chron. R011lallulul� 1, p. 325. a lbid., pp. 324-5. 4 Urcchiă, În AJt. Ac. Rom, Xl, p. 1 r 3 �i urrn. ; lbid., p. 325, nota 2. G ibid., p. 328. 733 [3· [210] 210 VEACUL AL XVlI'LEA zăcea în odihnă sau în risipă: «un Mărgărint, poucenie ru­ mănească», «o Biblie rumănească care mi-au datu Savinu Banulu [Zmucilă], fiindu-î duhovnicu şi fiindu-mi datoria cu căţva banf»-Savin era pribeag în Rusia şi el-, « unu Mineiu mare, bună, dinu Ţara-Muntenească, care l-amă cumpărată eu cu al mii bani şi l-amu datu mănăstirii meale Neamtului» --unde mal era unul de acelaşi fel-, «12 Meneia dinu Ţara, Muntenească, carele le-au datu Măriia Sa Nicolae Voevod [Mavrocordat] mănăstirii Neamţului, care eu am scrisă la Măriia Sa şi cu a mea poruncă şi cheltuială şi rugăminte amu tn misu pe Mihallu de le-au adusu 1 ». Cum se vede, cărţile romănestf vin toate din Ţara-Romă­ nească, unde se tipărise Biblia lui Şerban- Vodă. Căc! în Ardeal slăbirea mişcării literare şi tipografice e cam tot aşa de mare ca şi În Moldova. ProR'l.g�l}da s,;!l...!.2Jl<;:i! biruitoare, care aduse încă de la 2227 încheiarea Unirii între biata Biserică a Romînilor ardeleni şi strălucitorul Scaun al Romei, nu fu aşa de roditoare ca vechea, propagandă cal­ vină, care stăruia să se Întrebuinţeze în Biserică limba fie­ cărui popor. Pănă la suirea î� Scaunul din Bălgrad, l!l..!.�92.!. a lUI Atan.asi.e, care era să ducă la capăt schimbarea de credinţă, nu se întîmpină nimic, timp de trei ani de zile, după Încetarea activităţif popii Ioan din Vinţ. Afară de un ��ţe.<:hism.ţipăl1!._itl __ ;;îlI1j:J_�tl 1. în acest timp, supt Domnia bogatului, darniculul, lumina, tuluî .si ambiţiosului Constantin Brîncoveanu munca tipăriri! ­ cu sau fără o activitate literară adausă pe lîngă dînsa - lua un mare avînt, şi între anii 1688 şi 1716, cînd peri şi ur­ maşul Brîncoveanuluî, Ştefan Cantacuzino, tot din porunca osînditoare a Turcilor, nu mai puţin de 80-9° de cărţf nouă au văzut lumina. Brîncoveanu punea mai mare temeiu pe publicaţiile gre· ceşti. menite să fie în mînile multor preoţi, cari erau să-i pomenească numele. Dosoftei de Ierusalim, indreptătorul Bi­ sericii muntene, ca şi al celei moldovene, se aşezase acum la Curtea lUI Constantin-Vodă acesta, lăsînd pe cellalt Voe­ vod Constantin, care nu ştia carte şi nu simtia nevoia de a fi lăudat de cărturarii Răsăritului: învătatul Patriarch va fi îndemnat pe Brîncoveanu să îmbogăţească. şi mai departe Biserica grecească cu cărţi folositoare. Astfel, ieşiră, pe de o parte, cărţi sfinte sau bisericeştr în greceşte: Antologhiul din Snagov. la 1697, Psaltireâ din 17°0, Liturghia g;reco-arabă din 17° 1, Ceaslovul greco-arab din 17°2, daruri creştinilcr din Siria, Sfinţirea blserzcii din 17°3, Acaftistul Situtel Ecateriua din 1710, Slujba biseri­ ceas că (Bt�),(); S'Il!1.olJw·2) din 1709, Slujba SYz'1ztulul Visarion din 1705. Se ştie că Brîncoveanu a făcut cu putinţă şi tipă­ rirea a două căr;ţi numar în limbl răsăritene: EsaltZrea arabă din Alep, cu data de 1706 şi Li.ţ}tzg!z:iggeorgianii . din 1710. Odată, un Grec din Chios plăti ca să se tipărească o Slujbă a martireI Chiopoliter. commodo praestitit ; lloJ\ssime duobus et amplius annis Albae-Iuliae, in me­ tropoli Transylvaniae, noI: solum iuventutern regni illius Iiberalibus disciplinis erudivit, sed etiam, absen\e Revercndo 'patre Stephano Szini, S. 1. sacerdote, sacris concionibus populum in publico instituit. CUiU5 rei amplissimi testes sunt proceres ac barones catholici Transylvaniae, qui saepenumero concionibus eîus interfuernnt ... Datum ,Iaurini, 15 septembris, anno 1619». 1 Bianu şi Hodoş, la această dată. [213] EPILOG 213 Alte publicaţi! au scopul de a combate pe eterodocsl, pe Cal vini, cu cari însă lupta se cam încheiase de o bucată de vreme, şi pe catolici, cari. răzimatî pe Casa de Austria În­ vingătoare, pusese mîna pe Ardealul romănesc şi amenintari alte Ţinuturi ale pravoslavieî greco-slave. Prin Dosoftel, Bi­ serica Râsăritulut incepu să lumineze pe credincioşii el asu­ pra deosebirilor de credinţă între ea şi protivnicele el :;;: asupra motivelor şi temeiurilor acestor deosebiri. Cu baniI lui Brîncoveanu se duse astfel un războiu teologic învierşunat cu arme greceşti masive. Atîta teologie greoaie nu pornise nici-odată din ţerile noas­ . tre, ca să zdrobească întăriturile celor de altă lege! În 169°, avem cartea lui Maxim din Pelopones despre «Schisma Papistasilor», şi tot în acest an lucrarea Sirigului împotriva Calvinilor, - îndoită pavăză întinsă ereticilor. Pu­ ţină odihnă, apoi, în 1694, Dosoftei publică opusculul său împotriva rătăcirilor dogmatice ale lui Ioan Cariofil, care era compromis cu Calvinil '. Încă de la 1692 se lucra în Iaşi la marele conglomerat de polemică al lUI Dosoftei, intitulat 1'611.0<; "MJ.tc/J\)\'7.·r�<;, sau Cartea sclzimbulul, în care scpte scrii­ tori sint întrebuinţaţi pentru a răzbi pe «papistaşî- : Cante­ mir bătrînul nu ajutase intru nimic această operă, şi tipografia din Cetăţuia, strămutată poate la Sf. Sava, se numi a acum Tipografia ieşană a Sfîntului Mormînt, al cărui patriarch e însuşi Dosofteî, După ce Cariofil fusese mustrat, se dă în Ţara-Românească, la 1697, un «Manual» al său, cuprinzînd lămuriri la unele întrebări ale lui Constantin Cantacuzino Stol­ nicul, a cărui ortodoxie căuta să fie deplin luminată 2. ApoI iarăşi la Iaşi, în 1698, se iveşte un 1'6(1.0<; a'I6.1C·�<; al lui Do­ softeî : «Carte de iubire», dar «Împotriva Latinilon,-iarăşI o compilaţie războinică. În 1699, Grecii capătă o ediţie nouă, după cea din Olanda, a Mărturisiril lui Petru Movilă. O «Învăţătură dogmatică» (�oIP.Cf.t!)(.-q OlOCf.(l)(.Cf.AtCf.), de Sevastos Chimenitul, directorul şcolii greceşti din Bucuresti, cuprinde o sumă de dezlegărI la întrebări Încurcate. La 1705, Antim 1 Pentru el �i ce'ilalţi scriitori, v. Ist . lit. rom. 'It sec. XV III-lea, tabla. 2 V. Alt. Ac. Rom., XXI, pp. 106-7. [214] VEAI1UL AL XVII'LEA Ivireaoul, acum episcop de Rîrnnic, dă În tipografia reşe­ dinţii sale un al treilea Tap.oc; ai lUI Dosoftef, Tap.oc; Xa.piJ.c;, «Carte de bucurie», cu alte argumente împotriva duşma­ nilor lUI, «Latinir». În sfîrşit, Panoplz"a dogmatică din 171° e o culegere bizantină, bună de Întrebuinţat contra orfcăror necredincioşi, iar «Expunerea credintif ortodoxe» de Ioan Damaschin (laşi, 1715), o veche carte de teorie, potrivită tocmai pentru aceste timpuri de luptă. O a treia categorie de cărţl greceştr e instructivă, fără să fie polemică. Aşa este Eortologiul luf Sevastos Chimenitul (1701), o lămurire a rostuluî tuturor serbătorilor, de unde-I vine şi titlul; apof Descrierea (npocj"X.tW�tclptOY) MuntelurS/înt, de medicul Ioan Comnen, care ajunse Ieroteiu episcop de Silistra ; cartea despre preoţie a lui Chrisant Notara, nepotul Patriarchuluî de Ierusalim (1702), « Îndemnurile creştine şi politice» (N ot>6ZG[a.l xrnGttclVl/to-7to),mx.CI.l), ale aceluiaşi, care moş­ tenise şi rolul îndreptător de lege al unchiului să ii de pe mamă, şi Istoria Patriarchilor de Ierusalim" marea lucrare a lui Dosoftei despre înnaintasiî săî. În sfirşit, în al patrulea rînd vin tipărituri care sînt în1e· gătură cu ţara sau cu familia domnitoare În Bucuresti. Ast­ fel, Învăţăturile lui Vasile Macedoneanul către îrnpărătescul său fii:'! (1691) fură tipărite pentru a sluji la creşterea fiilor lui Brîncoveanu - o traducere romănească se păstrează În­ tr'un frumos manuscris cu stema Cantacuzinilor I -; Slujbele SfinteI Paraschiva ,şi Sfintului Grigore Decapolitul se explică prin aceia că moastele uneia se păstrează în Iaşi, iar ale ce­ luilalt În Bistriţa olţeană; Slujba Sfîntului Constantin (1696) era a patronului luî Vodă; tot de aceia s'a tipărit Panegi­ ricul lui Constantin-cel-Mare (1697), al cărui autor e Ghera­ sim, Patrlarchul-Alexandriet, adăpostit de Domn, - panegi­ ricul fu strămutat şi � romăneste, şi un splendid manuscript dă împreună cu. textuI\ grecesc şi această traducere 2. S'au 1 Bibl. Ac. Rom., n° 15°5; frontispiciul e reprodus pe coperta publicaţiu­ nilor mele din 1901 despre Cantacuz in'i, 2 Bibl. Ac. Rom., ms. 766;' cf. An. Ac. Rom., XII, secţ. lit., p. 163 �i urm. [215] EPILOG 215 publicat Încercările literare, cuvîntările festive ale fiilor Dom nuluf, Ştefan şi Radu, şi ale dascălului lor de casă, Gheorghe Maiota (1701 -7), şi tot aşa o traducere a « Paralelelor» lUI Plu­ tarc în greceasca nouă, de Constantin, fiul cel mare al Dom­ riului (1704). Urmind acest exemplu, Nicolae Mavrocordat, al doilea urmaş al lui Brîncoveanu, dădu la lumină, la 1716, una din cărţile tatăluî său, Alexandru Exaporitul : '1r;000;('x.1. Mult mal puţine sînt cărţile romănestî, dar Însemnătatea lor, folosul lor adevărat şi trainic sînt covîrşitoare. Unele dintre ele urmează obiceiul de a se da preoţilor cărţile sfinte În forma ce se potriveşte pentru slujbă. Astfel se dă la 1693 o Evanghelie greco-romînă. cu îndreptăţirea că astfel, la orice nedumerire, se va putea vedea care e textul original al Noului Testament: partea rornănească nu e luată după Biblia de la r688, ci după Evanghelia din 1682. Ace­ luiasî scop Îi corespunde Psaltirea din 1694 - cu textul din 1688 --, În care Psalmil sînt întovărăşiţi pentru întăia oară ele «cathizmele cu tropare şi cu molitve de rugăciune». Euan­ /:!zelia rornănească din Snagov, 1697, dă aproape acelasi text In aceiasî orînduială ca în 1682. Psaltirea din tipografia ri­ vală a Buzăuluî, apărută la 1701 şi retipărită la 17031. nu e aceiaşi cu Psaltirea din 1694, decît care cuprinde mal mult cîteva adaosurl : «cărţile lui Moise». Paraclisul Maiceî Domnului şi Pascaliile : psalmi! sînt aici În slavoneşte, Noul' Testament din 17°3 singur se înfăţişează ca « aournu Întăi tipăritu într' acesta chipi;'>, fiindcă el nu e decît forma deo­ ;ebită din Biblia cea mare. Apostolul din Buzău (17°4.) nu orînduieşte pentru slujbă textul Apostoluluî din Biblia de la 1688. ci reproduce, indreptind, Apostolul din 1683 2. În acelaşi timp se lucrati la Buzău cărţile de slujbă, care fusese răspîndite pe rornăneşte numai În Ardeal şi, întru cîtva, in Moldova. Acela care Îndeplini această sarcină folositoare şi deschise graiului nostru uşile altarului, e un ucenic al lUI 1 Bianu şi Hodoş, pp. 540-1. 2 Un Apostol moldovenesc scris la Bisericanî, în 1652, de dlugărul Mi­ sail (ms. 69; ef. ms, 85 al Ac. Rom.), nu s'a tipărit niciodată. [216] 2Hi VEACUL Ar, XVJ!-LEA Dosofrer, fostul Viădică de IIusf şi tipăritor Mitrofan. EI fugise din Moldova după aceiaşi expediţie a lui Sobieski (1686), care aduse fuga În Polonia a lUI Dosofreî însuşi. Cînd Scaunul Buzaului ajunse liber, Brincoveanu îl dădu acestui oaspe preţuit, din care făcu şi solul săli în străinătate 1, Ei Începu îndată a tipări, ceia ce era meşteşugul, che­ marea şi bucuria lui. Trioda] său din 1697 e îndoielnic. La 1698 încă, el Începea o culegere de Vieţile Sjinţilor, pe care le intitulează greceşte Mineie 2, şi care cuprindeau şi rugăciu­ nile, în slavoneste ; textul rornănesc e o adaptare după al lui Do­ softei din Proloag:e, cu întrebuinţarea, poate, a acelor Vieţi care cscrisu-sati prc rumănie cu Învăţătura părintelui Ananieî egu­ menul sf[in'[tef lavre Cazier, şi se-au scris În zilele crestinului Domn Ducăî-Vodjă], În cursul anilor 7183 [1675],3. În 1699 se dă jJllolitvetticul, repetat în 17° 1, Însă fără prefacerea şi a tipicului în r omăneşte 4, Octoichul e din anul următor (1700), ca şi Triodu], sau slujba Postului Mare. Cu Penticostariul din 17°1, cu brosura sau « tratajn» Molitvelor VccenzieZ din 1702 ;, şi cu Liturghia din 1701, care nu urmează pe a lUI Dosofter, ci pe a lui Teodosie, Încă aşa de Încărcată cu slavoneştevse încheie sirul cărţilor de slujhă. Rugăciunile aşteptau încă vremea traducerii lor în rornă­ neşte. Mitrofan nu fu acela care desăvîrşi astfel opera dusă aproape pănă la capăt '(je dînsul G Mitropolia privise, de sigur, cu oarecare neplăcere lucrările rornănestf ieşite de supt teascul buzoian ; încă la 1703, ea, urmînd vechile datine şi sfaturile Patrjarchtll�I ocrotitor, dădea Ceaslovulîn slavoneşte 7, I V. Ist, lit. ro m , Îll sec, al X ViIi-lea, tabla, la. numele său. 2 M'�Y(J_ID�, adecă" Vicţ,j]c sfinţilor pc fiecare zi, aşezate pe luni». 3 Bibl. Acad. Rom., m,\ 2602. 4 e Ceale mal denainte ti�ărite nu săntii cu tipiculii rumăuescii ; dreptii aceia m'am Indemuatii de o am" tlpărit1l cu toate învăţăturile rumănesti, pentru În­ ţelegerea tuturorii s ; Prefata editicf a z-a. " Bi.mu �i Hodoş, p_ 539,lno 132'. G V. Bianu, Discursul citat, p_ 22: 7 Numărul Ceasloave lor manuscrise din veacul al XVIIlea e foarte mare. tII Hibl. Ac. Rom. ele Iorrnează nI<' 206, 706. Molitvcnice se dau în mssle [217] EPILOG 217 Dar iată ci Antim tipograful, egumenul snagovean, trecu ca episcop la Rîmnic. Aier el găsi amintirea episcopului Ilarion, un sprljinitor al cărţii romăneştî, din a căruî bibliotecă s'a păstrat un Varlaam şi Joasa! în traducerea lui Năsturel ", şi o Leastuiţâ, scrisă de Vlad Gramaticul ", o Psaitirr cu tîlc, slavoromînă, tradusă de Alexandru Dascălul " şi , cuprinzînd vie­ ţile Sfinţilor Părinţi fi, şi din care o traducere a fost dată, În \ 1 Bianu �i Hodoş, p, 539, n" 131. 2 O predică rourăncască, ţinută de la dascălul de Caafcndcstf, la 1639, c păstrată În Bi1:>1. Ac, Rom., ms 167. 3 Bib l. Ac. Rom.� mss. 1790, 1838. Cel d'rntăiîi, numai În mică parte ro­ mânesc, e din vremea Mitropolltuluî muntean Ştefan. " Ibid., ms, 2670; \Gastcr, Ctsrestomatia, J, p. 287 �i urrn., 354-5. D. Gaster atribuie mal multe traduceri UIlUI anume Cazma. 5 larga, Două biblio/cct de mitnitstirf', p. 23, 110 2. G Un ms, de la Pocnov, foarte frnmos scris, În Brbl. Ac. Rom. Ilo 287; Caster, o. C., P: 304 �i urm , [219] EPILOG 219 Rîmnic, la 1699,17°0, şi de dascălul Romînilor din Şcheii Braşovului, Alexandru, un Polon de origine, care a făcut şi alte traducerf 1. Teascurile muntene nu dădură decît o Cazanie (111 ărgărt"tarul) pe cînd cunoaştem din acest timp un Chiria· codromion, deosebit de cel ce s'a tipărit în Ardeal 2 şi o Ca· sanie întreagă, scrisă innainte de 1688 de Ştefan ieromonachul din Cozia 3. Un Tîlc al Apocalipsuluz, tradus din slavoneşte, se păstrează Într'un manuscript din 17044. Afară de cărţi bisericestî ca acestea, s'au tălmăcit acea combatere a Latinilor şi Armenilor de care a fost vorba şi aiurea 5, apoi .lVJîntuirea Păcătoşilor, după 'A\L'Xp'tOAWY a(!}'t'llpt�6 ; deosebite anecdote morale şi « învăţăturî creştine» 7, «Sv[ăn Jta darovanie şi carte aleasă din toate cărţile, dulce învăţătură omuluî», tălmăcire moldovenească 8, Isopiî sau Fabuleie lui Isop 9, Minunile Maice; Domnului'o şi, în sfîrşit, cartea morală, foarte răspîndită, care se intitulează Dioptra sau Oglinda 11 : tălmăcitorul ei e tot dascălul Staico, despre care s'a mai vorbit. între traducătoriî aceştia de cărtuliî invăţătoare se aflau şi înnalti clerlcî : astfel o «Albină» sau e Pceală» a fost începută de Mitrofan al Huşilor şi apoi al Buzăuluî, innainte de a fi urmată de dascălul moldovean Atanasie t-. Astfel limba romănească, împuternicită, limpezită, mlădiată 1 Ms, 2452 al Ac. Rom. Traducerea s'a făcut la Rîmnic, în episcopie, cu cheltuiala lUI Ioan egumenul de Hurez, Cf. Ist. lit. rom. în sec. al XVIII-lea, I, p. 434; Bianu, în Col. 1. Traian, 1882, p. 599 şi urm, Ms, acesta poartă însemnarea: « Hunc Iibrum seripsi ego servus domini Alexandrus Preeeptor Polonus, anno Domini 1699, mese fe. 21>. 2 Bibl. Ac. Rom., ms, 23'9. 3 ibid., ms. 2672. 4 ibid., ms. 2649. 5 Ibid., ms, 19'7; Iorga, Două biblioteer de mănăstirr, p. 23, n° 2. 6 Bibl. Ac. Rom. ms. 2517. Ci. Ist ; lit. rom. în sec. al X VIIi-lea, 1, 1. c, 7 Bibl. Ac. Rom., mss, 1429, 1570. s lbid., ms. 1436. 9 ibid., ms. 2456; Gaster, Chrestomatia, 1, p. 350 şi urm, 10 Gaster, 1. C., pp. 299-3°0. lj V. Iorga, Două biblioteci de mă12ăstirl, pp. 22'3. 12 Ghenadie al Rimniculur, în An. Ac. Rom., XlI, secţ.lit., p. 139 �i urm. [220] 220 VEACUl, AL XVll-LEA prin lucrul de trel veacuri al scriitorilor ardeleni, moldoveni şi munteni fără deosebire, puse stăpînire pe Stat şi Biserică, într'un timp cînd, din sentimentul de partid, de familie, din sentimentul nearnulul răscolit de nenorocirî, izvoriă valul puternic, de acum înnainte neîntrerupt, al Cronicii roma­ neştî, în care trăieşte, împreună cu viaţa străbunilor, ­ sufletul lor. [221] TABLA NUMELOR [222] [223] TABLA NUMELOR A Acaftistul Maicef DomnuluI (tradus de Dosofter). V. Mitropolitul Mol­ dovei Dosoftef, Acaftistul (Sfintej Ecaterir.a ; grec; tipărit In 1710), 212. Achirie (protopop al Uniedoar e'[). V. Uniedoara. Adrianopol (Partenie, Mitropolit de), 147-8. Agapet (Cuvîntările diaconulu'(], 134, 138. Agapia (mănăstire], 101. Agiud, 110. Aiud (sobor cal vin al Romînilor, la), 72. Albina (sau Preia, culegere de bucătf rel.gioase �i morale), 167, 219. Alep (tipografia din), 212. Alexandria (Marcu de; Părinte al Bisericii), 183. Alexandria (patriarchie), 120. (pa­ triarchf : Atanasie), 56. (Ghera­ sim ), 214. Alexandria (carte populară), 167. (tipăritură din 1713), 218. Alexandru-cel-Bun (Domn al Mol­ dovej], 10-3; 15, 17, 198. Ale�andru (flUl IUl Mircea, Domn muntean), 24, 73,85 şi urrn., 102. JOS', III. (Doamna lUI, Ecaterina), 73, 88, 195. (Sora el, Mărioara], IOS· Alexandru Coconul (Domn In amin­ două ţerile; şi Doamna lUI), 118. Alexandru Iliaş (Domn In amindoua ţerile; şi Doamna lui; şi Iliaş­ Vodă, tatăl lui), 1 r S. Alexandru Dascălul (din Leillberg, aşezat la Rimnicul. Vilcer, apot la Braşov; traducător), 217.8 şi n , 6. (Psaltirea lUI cu tilc), 217. Alfabetul latin (întrebuinţare:t lu'( în romăneşte), 145. Alstedius (scriitor ardelean), 14-5. A1ttoloi:!lion (�ujegere de Vieţi ale Sfinţilor într'ales): (romănesc din 170;), 217. (grecesc elin Snagov), 21�. (rusesc), Z09. Apafry (Mihat U", principe ardelean), 200·! . Apoca/iPs (TÎlc /,,), 2 I 9. Apostol (Faptele Apostolilor, Praxiu ; parte din Vechiul Testament) : 1"0- mănesc (husir; elin Voroneţ), 24 şi urm., 74. (tiparit de Cores), 25.6, 74, 1°7. (manuscript, din 1652), 215 n. 2. (tipărit în 1683), 206, 215. (tipărit în 17°4),215. (slavon, tipărit în 1546-7), 63. Ardeal (episcopf romlnf dinyîn ordi­ nea cronologică): Gheorghe, 70'2. [224] TABLA NUMELOH 1 I 74, 81. Pavel Tordasi, 72, 81, 83, 90. Eftimie, 45, 83, 85. Cris­ tofor, 69, 83, 86. Mihai Tordaşi, 83, 89, 91, 97. Ghenadie riU, 83, 89, 97. Argeş, 51. (mănăstirea), 51, 52 n. 4, 59. (egumenullosaf, Iosif), 53. (Virus, pictor), 52 Il. 4. Aristotele, 56. Aron-Vodă (Domn al Moldover), 92, 96, 200-1. Aran-Vodă (mănăstire), 162. Asachi (Gheorghe), 2 I. Baicov (Teodor, ambasador mosco­ vit În China), 177. Balaban (Ghedeon, episcop galiţian), 138, 182. Bă lăceanu (familie), 182. BăIgrad (Alba-Iulia], 69, 72, 115 n. 2, 144'5, 211 n. 1. (mănăstirea din), 98-9, 172 (Mitropolia din), 137· Balica (Melentie şi Şcheauca), 114. Balogh (Grigore Postelnicul), 116 n. 3. '� Banat, 69. Banul (Vasile, Vornicul), 157. Baranyai (Iesuitut), 2,1 2. Bărcan (Vistierul Iur Mihaî Viteazul), 1I6 n, 4. . Barcsai (Acaţiu, principe ardelean), 144, 175. , Barnovschi (Miron, Domn al Mol­ dovei), 122, 137, 14\�. (Păharni- cnl),. 116. \ Basarab (familia), 202. . Basel, 145. \ Băthory (AndreI, principe al Ardea­ Iulul ), 106. (Cristofor, prIncipe al Ardealuluf ), 88, 90. (Gabriel, prin- B Atanasie (dascălul moldovean, tra­ ducător), 219. Atos 9, 47, 51, 102, 162, 166' 202, 218. (mănăstiri': Hilandarj- 94. ([vir), 120. (Vatoped), 120. (Xenof ), 14. (Xiropotam), 120. (Zograf), 14, [38. (Protos sau Mare-Staret : Damaschin}, 167. (Gavriil, autorul Vie/it luz Ni/olZ Patriarctiut), 46, SI. Augsburg (Confesia de la), 65. Austria (Casa de), 2[3. cipe al Ardealuluf}, [28, 21 I n. 1. (Sigismund, principe al Ardealu­ lur), 26, 96, [06_ (Ştefan, princi­ pe al Ardealului), 83, 91, 135- Batişte (Nisior). V. Vevelli. Belgrad, 96. Benkner (Ioan iunior, jude braşovean, editor de cărţf rornăneştf}, 68, 70-3, 82, 87. Berinda (Ştefan şi Pamva, tipografi; cel dintăiă şi scriitor), 138. Rethlen (Gabriel, principe al Ardea­ luluî), 142. Biblia din 1688 (a lUI Şerban-Vodă), 187, 202-3, 2°7-8,210,215. (din St .-Petersburg), 187. B'�AlOC; 2y�C'.OOlOC; (tip,lril în '709), 212. Bilevicf (Gheorghe, uriear), 197 n. I. (Ionescu, uricar}, 197. Bisericanl(mănăstire), 197. (călugărul Misail şi Apostolul tradus de el la 1652), 2[5. Bistriţa (din Ardeal), 65, 116, 124. Bistriţa (mănăstire în Moldova), [o. (Analeledin), 13. Bistriţa (mănăstire în Oltenia), 46'7, [225] l'ABLA. NUMELOH 49-50, 127, 214. (egumenl, Ana­ nia), 128. (Eftimie), II I. (Ma­ carie), 44. (Manuscripte din), 47. (pisarul Mardarie), 47, 128. Blaj, 66. Bogdan-Vodă (Orbul, Domn al Mol­ dovet], 47. Bogdan (boier, soţul Caplet, sora lui Radu-cel-Mare), 46 n. 2. Bogomill, 19 şi urm. (cărţ'i-ice),44. Bogorodnidnic (rusesc), 209. Bolintin (mănăstire], 10. Borbanţ (Ianoş Duma din, traducă. tor), 212. Boul (Toader, boier moldovean), 125. Brăila (episcopie: a < Proilavuluf s ], 150, 152. Braşov, 70, 81, 85, 89, 156. (Ju­ deie din 1521), 61. (Scriitorul de scrisori romÎno-slave), 92. (Tra­ tatul cu Radu Mihnea), 123. (Ti­ păriturf neromăneşt'(), 64 şi urrn, (Genealogia lUI Despot, tipărită În), 72. (Şcheii-ulul, suburbia romănească), 65, 7°-1,9°. (Preuţii din Şchet ; Constantin), 93. (Do­ bre), 70. (Iane), 92-4. (Miha), 7°, 92"4, 122. (Neagoslav), 122. Cacavela (Ieremia ; �i Tîlcu! Litur­ g/1ier), 209. Calendare catolice (plănuite pentru Romîni În veacul al XVI-lea), 108. Calvinf (lupta ortodoxief cu el), 2 13. Cantacuzino (familia), 182, 201. (Constantin Stolnicul), 206, 213. (Dumitraşcu, Domn al MoldoveI), 180, 196. (Elena, soţia lui Cons­ tantin Postelnicul), 203. (Iordachi, fratele luf Constantin Postelnicul), 179. (Iordachi, fiul lUI Constantin c (Toma), 70. (Vasile), 93. (Voi­ eul), 92. (Predicator lutera n pen­ tru Romlnl), 71, 80. (dascăli), 218. Brincoveann (Constantin, Dornn mun­ le an), ZI 1·3 (F'iillul), 214. (Scrie­ rile lor), 214-5. Bruti (Bartolorner, boier moldovean), 107. Bucium (Vornic moldovean), 110. Bucoavna (tipărită în BăIgrad), 2 I 1. BucureştY,203. (mănăstirea Radu- Vodă), 120. (Şcoala ele greceşte şi slavoneşte), 202. (Tipografia din), 201-2. Buitul (Gheorghe, traducător}, 173 n, 2, 211 :-;;i n. 1. BulgarI' (Împărăţia /\sanizilor), 8. (Şişman, e Craiiî»), 198. (Pisari­ in Ţara-Romănească], 12. (Influ­ enţa lor bisericească asupra Ţerit­ Romăneştf), S. Buzăii (episcopi), 67, 106 n. 2_ (Efrem, episcop de), 131. (Mu-o. fan, episcop de). V. Mitrofan. (Şte­ fan, episcop ele), 1 (,7 (Tipogra­ fie], 215.6, 218. Buzeştf (fraţiI), 116-7, 120, 123. Postelnicul), 203. (Şerban, Domn muntean), 186, 202'3, 206. (Şte­ fan, Domn muntean], 212. Cantemir (Constantin, Domn al Moi .. dovej'), 181, 197,208, 212'3. (Di­ mitrie, Domn al Moldovej), 181, 209. (Scrierea lut : Divl1"u!), 209. Caransebeş, 97, 144, 173 n. 2. Ci/rana pe scurt (tlpăriuuă arde­ leană), 201. Carida (Gheorghe, al eloi lea Vistier muntean), r 69. 15 [226] 22b TABLA NUMli:LOR Cariofil (Ioan : polemica lUI Dosof­ tel de Ierusalim CII dînsul; Ma­ mtalu! lUI), 213. Cartea contra Latinilor şi Armenilor, 219. V. şi Stoica, Cărţf populare, 167 şi n. 1_ Carargiu (familia), 182_ (Banul Ioan), 1I8. Catec!tisme .- 1. Catolice: al lUI Canisius, 173 n. 2, 2II. Din Pressburg, 173 n. 2. Romanesc, din Cluj, 211. Roma­ nesc, din Sîmbăta-Mare, 210. 2. Luteran : din Sibiiii (1544), 64 şi urm., 7°, 82. 3. Calvineşn : din BăI grad (1640), 145,153,173. Din Bălgrad (1648), 144-5· Scutul (1656), 173 �i no­ tele. Catolicii (lupta ortodoxief cu ei), 213. Cazacr, "14, 146, 163. Cazani7 (a lUI Calist, patriarchul de Constantinopol), 75,9', '40, 154· (romăneştl', manuscr ipte}, 219. (cea mat veche), 26. (a lUI Coresi : la), 74 şi urm., 154. (a lUI Coresi: a Ira), 9:1-1, 105, 154. (arde­ leană, din 1640-1), 143, 154. (ele la Govora), 142,153-5,172, 185.(a Mitropolituluî Varlaam), 154, 158-' 60, 185. Ceasiou : I. Slavon (tipărit în 1703), 216. 2. "Greco-arab (tipărit în 1 702), 212. 3. Romanesc (manuscripte), 2\16 n, 7. (tipărit în 1685), 210. (tipărit la Sibiiti), 210. ' Cergar (Ursu, preot, ruda. Mitropo. Iituluî Varlaarn al Moldovei}, 1�5. Cernavoda, 122. 1, CernoievicY (dinastie nluntenegreană�, 48. (Gheorghe), 49, nota 1. \ Cetatea· Ali)", '4. Cetăţuia (mănăstire), zoo, 210. (Ti- I pografia), 213. (TipăriturI greceşti), 200. Cetinie, 48, 50. Chalke (mănăstire), 1(,2. Cizeia lnţelesttlttl, 201-2. Chiajna (Doamna, soţia lUI Mircea Ciobanul), 63, 72. Chiev, 16z. (Braţca), 134, 139, 148, (Pecersca), 134, 136, 138, 146, 198, 209. (Sf. Sofia, catedrala d in}, 135. (Şcoala şi tipografia), 147, 154. (Tipărituri), 160, 167. (An­ tologlziul din), 156. (Săpător'{ pen­ tru ilustraţiI), 156, 159. (Ierarch'f ; Isaia), 134. (Iov Boreţchi), 134--5· V. şi Ţamblac (Grigorie), Movilă (Petru). (Rectorul şi predicatoi ul ], 150 n. 3. , China, 174, 176 şi urrn. Chios, 68, 212. C!tiriacodl'MJlio1t, 210-1, 218. Chodklewicz (Hatman polon), 134· Ciceii (castel), 69.' Cigala (Mater, autorul unel N 2'J. G':'V0'f�'), 198. Cîmpulung (moldovenesc), 116. Cîmpulung (muntean), 139. (Tipo. grafia), 1556. (Melchisedek, egl1- men de), 153.6, 167. (JnvăţtYfur'1 de; tipăritură}, 717. Ciogole (Pătraşcu ), 137. Ciolanul (manăstire), 106. Ciolpau (Drăgan), 45 n. 3 Cipru, 119. (Popa Adam drn, în su ita luf Petru- Vodă Şchiopul), 1°311. 2. Cluj (sinod proiectat pentru Rominif tre cuţt la calvinism), 72. Cofesu (sat în T- Putna), 146, Cornnenul (Ioan, împărat), 169. Comnenul (Ioan; autorul Froschi12e. tm'iulu'! Jlftmtetu, Atos) , 214. Constantin·cel·Mare (Impărat·, ver­ suri latine pentru lauda luI), 199. (Via\a lUI slavonă), 53. [227] TABLA NUMELOR Constantin-Vodă Basarab (Domn muntean), 175- Constantinopol, 14, 82, 163, 169, 198_ (Mănăstirea Pantocrator ), 13_ (Patriarchia de), 105, 134. (Pa tri­ archt : Antonie), '99. (Atanasie Patelarie), 162. (Nifon), 46-7, SI, 105. (Paisie), 162_ (Partenie cel vechiii), 15°-1. [Gramata lut, tipă­ rită la laşi), 151, 159-60. (Parte­ nie al Il-lea), 152. (Teofan), 137. (Teolept), 51. (eapuchehaiele), 149, 174. (Ienachi, architect armean din), 147- Copiştf : călugărul Prohor, 102_ Coresi (diaconul, tipograf), 24, 49, 64 n, J, 68 şi urm., 86, 115. (Ucenici'( lUI), 86. (Alţl - 1, 67. (Şerban, fiul diaconulut ; şi el tipograf), 68, 95- (Ortografia ti­ păriturilor - ene), 109. Corvin (tipografia. lUI Matias), 47-8. Costin (Miron), 157, 190, 196, 199, 206. (ca poet), 185-6. Dabija (Eustratie- Vodă, Domn al MoldoveI), 145, J 79. Damaschin (Ioan; Expunerea credin­ ţil ortodoxe), 214- Daniil (dasc5.l grec din veacul al XV Il-lea), 205. • Dascălf de copil' (elin mănăstirj şi sate), 12, 146. Data rusească (pentru Începutul anu­ lUI), 154- Davi denr, 45 n. 3. Dealu (mănăstire), 4.9, 52 n. 4, 119, 123, 155, 166. (Egulnenlll Ioan de Gorruoniţa ), 166-7. (Egumenul Da­ niil Arapu1), 1 55. (Tipografia), 156. Decian (mănăstirea sărbească), 9, 14 D Costin (Nicolae), 181, 196, 199. Cotmeana (mănăstire), 10_ Cotnarf', 179. Cotrocenf (mănăstire), 202. Cozia (mănăstire), 10. (egumenul Anania), 216. (călugărul Marda­ rie, scriitor), 149 n. 3. (călugărul Ştefan, traducător), 218_ (Logo­ fătul Gavriil, diac), 123. Cozma (traducător muntean din vea- cul al X VII-lea), 2 I 8 n , 4. Cozmin, 15. Craioveştt (familie), SO-1. Cretanul (Gherasim, dascăt), 2°5_ Crezu], 26, 66, 74, 94. Cronică polonă, 198. Cronografe, 128-9. Cronologie, 1°4. Csăky lŞtefan, episcop ardelean), 211 n. 1. Csanărl (Ţinut}, 17. Csulay (Gheorghe, predicator al Curtif ardelene), 145, 173. Cuvînt pentru curăţie; l S 7. Despot-Vodă (Domn al Moldove r}, 72-3, 82, 100-1. (�coala şi epis­ copul Iut), 82. DC\'a, 96_ Diacf (din veacul al XV-lea), 15. (Bunea), 68 . Diaconariii (tipăritură ardeleană ), 201, 217. Dicţionare romino-Iatine, 145. Dima (Hatmanul), 116_ Dioptra (traducere), 219. Dolhestî, 44 n. 3. Domnestf (1'. Putna} 181. Dosoftef (Sf.; scrierf), 138. Dosoftet (Mitropolitul Moldovet). V. MitropoliţiI Moldovei. [228] 228 TABLA NUMELOR Drâgffy (Bartolome'(, Voevod al Ar- dcalulut), 39. Dragomir (Vornic muntean), 137. Dragomirna (mănăstire), 125. Dragoş (ctitorul mănăstirii mara- mureşene din Pert], 199. EFe", Sirul (Viaţa /u1), 56. Egipt, 63. Eustratie Logofătul (moldovean), 157 şi urm., 162-3, 168. (Traducerile lui), 160. «Pravila aleasă», 157- 8. (<< Carte românească de Invătă­ tură s ), 159, 170. (<< Şiapte taine»), 158-9, 168, 185, 218. Evanghelie: 1. Slavonă. Manuscripte: Humor, II. MUnchen, 10-2. Neamţ, II. Supt Neagoe-Vodă, 102. Tipărite: 1512 (a luf Neagoe-Vodă), 50-1, 64 n. 1, 71, 73, 186. Din Bel­ :;:rad, 50-1, 73. Presupusă din Bra­ şov, secolul al XVI-lea, 95 n. 2. Făgăraş, 116 n. 4. Fierestr, 156. Filipescu (Constantin Căpitanul, cro- nicar), 202. Filofter (traducător muntean)," 218. Floarea darurilor, 167, 218. ' Floci (oraş), 122. ' Focsanf (dascăli de copif din), .146. \ Galata (mănăstire), 45, III, 1 19 n, 5, 120,1,26,127 n. 2, 162. (Egu\ menul Anastasie), 126. Galetovschi (Ioanichie, scriitor rus), 20r. E F G Drăgusant, 119. Duca-Vodă (Domn al amînduror [e­ rilor), 168 n. 1, 180, 195-7,202, 216. Dumimci'i (Povestea), 10, 26-7. Dzierzek (nobil palon), 1 12. Presupusă din 1546'7, 63. A lUI Coresi, 68, 72-3. A doua a lu'î Coresi, 73,88. A lU1 Petru CerceI, 94-5· 2. Grecească, manuscriptă, 105. 3. Romănească, Husită, 23 şi urm., 71. A luf Core si (1561), 23 şi urm., 68. Slavo-romină, a diaculut Lorinţ (1579), 88-9. A Mitropo­ Iituluf moldovean Varlaarn, ms., 183 n. 2. Din 1682 (munteană), 203, 206, 215. În Biblia din 1688, 215. Greco-romănească din 1693, 215. Din 1697,215. - V. şi Noul Testament. Evhologhiu (tipărit), 217. Fogaraşi (Ş�efan, predicator şi scri­ itor), 144·5. Forr6 (familie ardeleană; şi Nicolae, patron de tipărire a cărţilor ro­ măneştl}, 74- 5. Furtună (Mihar, Comis moldovean), 148. Galiţia, 68, 107. Geley (superintendent cal vin În Ar. deal), 143-5, 154. Georgia, 217. Germani, 165. [229] TABLA NUMELOR Geszty (Francisc, nobil ardelean), 96. Ghenghea (Spătar moldovean), 125. Gheorghe Ştefan (Domn al Mol- doveI), 145, 164-6, 173 şi urm. Ghica (Gheorghe, Domn al Mol- doveI), 174- 5, I 8 �. Ghimpenî, 10.9. Gioagiul-de-sus, 69, 144. Gialid (Poiana-lut), 1 19_ Giulest", 119. Hăbăşescul (Lupu şi Ioan, boierf mal­ dovenl), 157. Haga (Cornelis, ambasador olandes la Poartă), 136-7. Haliciă (Mihar, scriitor), 145. Harmenopu!o (scriitor de drept), 161. Heraclea (Mitropolitul Ioanichie de), 147. (Ioan de, corector la tipo­ grafia din Cetăţuia), 20.0.. Herce (Ştefan, scriitor}, 97. Hirschel (Luca, jude braşovean, editor de cărţ)' romăneştî), 9 r , Hmilniţchi (Timllş), 163. Honterus (şi tipografia sa), 65. Horea (Nicolae), 28. Hotin, 180., 196. (pîrcălabul Cindea Iancu-Vodă (Domn al Moldovei), 10.0, 113. Ianovicf (Toader, boier moldovean), 147, 161, laşI, 14, 137, 162, 171, 175, 179, 181. (Uliţa Ciubotărească, heleş­ teul Bahluiuluî, Feredeul domnesc), 148. (sinodu! de supt Vasile Lupu), 149 şi urrn, (moastele Sf. Paras­ cliiva), 214. (Sf. Sava), 119-20, H Giurgeşt'î, 119. Glasuri (şcoală de, la mănăstlrr), 12. Gole (familie), 120 Golea (mănăstire în IaşI), 120. Govora (mănăstire), 141, 153-4. (E- gumenul Ştefan de Ohrida ), 141. (Tipografie), 156. Greci (şi limba lor), I12, IlS, 117, 120.. Grecenl (fraţiI, scriitorf}, 20.3-4, 2 I7. Laţco), r r , (Pacea turco-polonă), 133· Hrizea (boier muntean), 137. Humor (mănăstire), 1 1. Huniedoara (protopopie), 97. Hurez ([oan, egumen de), 218 n.6. Hust (episcopie), 126 n. 7. Episcopt : Efrem, 126. Ghedeon, 164. Gheor­ ghe, 148. Ioan, 180. n. 2. iosif, 126. Mitrofan, 127. V. şi Mitrofan al Illea (episcop de Huşr). Husitr, 15 şi urrn. (în Moldova), 17. (cărţi polone şi cehe), 18. (tra­ ducătorf unguri de dîrţr sfinte), 18. (limba în textele rornăneşt I vechf}, 27 şi urrn, 180. (Tipografia din), 213. Cfre'î­ Ierarch'î), '47 şi urrn., 159 şi urm., 162. (Şcoala din), 163, 165, 174, 20.2. (Tipografia din), 20.9, 213, 217· Ierusalim (Patriarchie), 120.. (P>. !1tvăţălur, prest« toate zilele, 155 -6. V. şi Cîmpulung (muntean). fnvăţăturile (Mirropo litu'ut Antim), 218. Ioan-Sigismund (rege al UngarieI), 68 şi urm., 72,81, 83. Ioan- Vodă cel Cumplit (Domn al .Tansenişt], 175, Jigorenl, 174. Kassandria (episcop de), 162. K�'w,'(J, aoo/,soooov, (de Milescu şi Hrisant Notara), 177. Kochanowski (poet polon), 184. Korydalleus (Teofil, Învăţat grec), 148 n. 3. Lancrăm (sat in Ardeal), 90. Lăpusneanu (Alexandru, Domn, al Moldovei), 45, 100; 103 (şi' fiiI lUI), 114. (Bogdan, Domn al Mol­ dovef}, 100, 114. (Iliaş, pretep­ dent), 103. \ Leastviţă (sali Pateric), 217, 219., Legătură de manuscripte, 12. Lemberg (Grec! din), 179. Lemberg (şcoli din), 113. (şcolarr ro mînI), 133-4. Lemberg (Stavropighia), 148, 195, J K L Moldovetj, 45, 85, 100, 102 n. 6, J 14. (Doamna lUI d'intăiii şi fiul el), 101. Ipek (şcoala din), 70, 83. Isabela (regină a Unganeî), 69. Isoprt (fabulele lUI Esop), 219. Iştvanovicf (Mihai, tipograf şi co- rector), 211, 217. Istria (Rominiî din), 28. Ivireanul (Antim), 213, 217. V. şi Mitropoliţii muntenl: Antim. Izvoranu (mănăstire), 128. Kutein (tipografia din), 139. Kymenites (Sevastos, dascăl grec): (Cărţile lut, �olj.L(I.'tVX.� o�oao·'I.r/.­ ).[0.), 213. (Eortologiul), 214. 197· (Tipografia el), 139'40, 15°, 156, 201. (T'ipărirur r], 160, 167. (Sa păturf În lemn), 159. (Şco'lla Stavropighiel), 133 . (Colegiul iesuit din), !O8. (Tipografia Mitropolief Sf. Gheorghe), 152. (diacf veniţi 1n Moldova din), 133. Leon-Vodă (Domn muntean), 128. Lexicoane slavo-romtne, 149 n. 3. Ligaridis (Pantelimon, cărturar grec), 169. Livonia , 155. [231] TABLA NUMELOR 231 Liturgllic : 1. Georgiană (17 IO), 212. c. Greco-arabă (1701), 212. 3. Slavonă (rns. din veacul al XVI11ea), 147. (tipărită In Tîrg'>vişte, 1508) 49. (tipădtă în Deal), 166. 4. Românească, tipărită. (din Iaşr, 1679), 204, 206,216. (din Bucu­ resn, 1680), 204, 206, 216. (din 1701), 216. (din 1713),217. (din 1715), 217. Liubavicf (Dimitrie, tipograf), 62 şi urrn., 66. Ludescu (Stoica, cronicar), 202, 204. Ludovic al Xl vlea (regele Franciet), 176. Măhaciii (popa Grigore din, copist), 26, 44, 64 Il. 2, 67, 107. Maiota (Gheorghe, învăţător al fiilor lUI Constantin-Vodă Brîncoveanu), 215 Maler (�'iIir, tipăritor sibiiau), 65, 67. Malta, 163. Manase (cronicar bizantin), 45. Mănăstirj închinate, 119 şi urm. Mănicest" (Radu Logofătul din, co- pist), 24, 43. Maramureş, 2�_ (legăturI vecht cu Moldova). 39. (Sîrghie, episcop de), 99, 142. (Spiridon, episcop de), 98, 142 şi n. 1. (familia Pogan, din), 28, 11(,. Marchia (Iacob de, predicator îm­ potriva Husiţilor ), 17. 1I1ărgă"it (slavon, din veacul al XVlea), II. (tipărit în 1691),206 n. 2, 210, 217. Mate'i .. Vodă Hasarab (Domn mun­ tean), 62, 122, 130�I, 137 şi urrn., 143, 151-2,154-6,166, I71, 206_ M Lugos, 81, 97, 144. (predicator cal­ vin în), 76. Lukaris (Chiril, patriarch de Ale­ xandria şi Constantinopol), IlS, 120, 1]6, 151-2. (Cntechismul săii), 136-7_ Lupu (Maria, fata lUI Vasile), 162-3. (Ruxanda, fata lUI Vasile), 163_ (Ştefan, Domn al Moldovei), 164, 175. (Vasile, Domn al Moldovei), 120, 122, 127, 14.0, 147, 149, '50-2, 157, 159, 162, 11>4, 165 TI. 7, 166, 16Q-70, 196. Luther (Cruechismul lUI), 26. V. şi Catechisrnul. (Doamna Elena, a lUI), 140, 166-7. (sora el), 167 n, 2. Matveev (Artimon, boier moscovit), 176, 178. Mavrocordat (Alexandru, zis Exapo­ ritul; cartea Iur : 1f)o;:;u:�y.a), 21 S. Mavrocordat (Nicolae, Domn in amîn­ două ţerite), 2°9-10, 2 I 5. Ma:x:i1Jlele filoso/i/ol", 2 1 8. Maximilian (archiducele, fratele Îm­ păratuluf Rudolf}, 107. Meletie (Macedoneanul, tipograf 1I1un­ tean}, 137, 14°-1, 154-6. Metafrastul (Simion), 198. Mihai Viteazul (Domn muntean), 26, 93, 98, 105 şi II. 6, 106, 115-7, 121, 123. (duhovnicul lUI, Ti­ moftet), 122. Mihnea-cel-Răii (Domn muntean), 47, 49-50. Mihnea Turcitul (Domn muntean], 86-8,91,95, 102 n. 6,104'5 n.5. Mihnea al Illle" (Domn muntean), 118_ [232] 232 TABLA NUlImLOR Milescu (Nicolae Spătarul, scriitor), 149, 174 şi urm., 197,2°3 n·4· (Postol achi �i �tefan), 174. Mincie: 1. Slavone (din veacul al X V -lea), II. 2. Catolice (proiectate), 108. 3. Romănestt (din Buzău), 210, 216· Minetti (Bartolome)', boier), 1 r S, Miniaturl (din veacul al XV -lea), Il. il1înlui1'ta Piîcă/oşilot, 219. iVIinunile /Yl aici, DOllttmlu)', 219. Mircea-cel-Mare (Domn muntean), 10. Mircea (fiul lUI Mihn ea-cel-Răii], 52 n. 1. Mircea Ciobanul ( Domn muntean), 24, 63, 67 şi urm, (Glose margi­ nale pe un document din vremea luI), 109. Mirelor (Matet Mitropoluul, scriitor). 62 n , 1, IlS, 128. iVlisteirio sau S"C1'1l11Ullt, 168. Mitrofan (episcop de 1.1 UŞI, apot de . Buzau; tipograf), 197,200,215'7, z19· Mitropolitr (al Ardealuluf i ) Ataua­ sic), 205 n. 1, 210. Dan.il, 16'), 173, 180. Dosofref, 142. Ghena­ die, 141, 143, 145. Ilie Iorest, 155. Ioan, 98, 142. Simion Ştc­ fan, J 55, 171,1 urm. Teoctist, 142. Varlaam, 200. :vlitropoli\l (a)' Moldovei:) A�asta­ sie li11, 45, 100-1 �i. 100 n. 5, 10�, 113 n. 4. Anostasie al h1ea Crimea, 123 n. 1, 125-7, 1:46. (părinţi, IU1), 125. (AnlOnie), 2'18. (Atanasie), 127. (Calistrat), 4,4. (David), 44. (Dosoftel), 165, 17�, 183, 209, 215. (părinţit hit), 178, (Traducerile l11l: /1c «cărţile luh), 215. Moldaviţa (mănăstire), 10, 124, 126 n. 8, 147. (Antonie din, traducă­ tor), 65. (Mitrofan, egumen de), 126. Moldova (Intemeiarea el), 198. Molitvele Vecernieî , 2 1 6. Mplitvenieu! : 1. Slavon (din 1535), 62. 2. Romăneştf (rnsse.j, 216 n. 7. (din întăia jumătate a veaculuf al X VII­ lea), 157. (al IUl Coresi), 26, 74 şi urrn., 34. (din 1689),201. (din 1699), 216. (din 1701),216. (din 1706), 2 I 7. Moscova, 177. (lipograt1a din), 152. Moscovia, 209 n. 10. (Ţarul Alexe), J 62, I7 4, 176 şi urm. (Ţarul Mihail), 148. (Patriarchul Ioachim), 197· Moţl, 28. Movilă (familia), 100, 117, II 9 n. 4, 182. (Alexandru-Vodă), 127. (Constantin-Vodă), 115,117,124, Năsturel (Udrişte, traducător), 131, 141, 153-4, 156, 166, 185, 217. Neagoe-Vodă (Domn muntean: Ba­ sarab al III-lea), 50 şi urrn., 63, 70, 107, 109, 13°, 187. (Doamna lUI), 47,51-2. (Mama lur), 51,59. (Fiii şi fetele), 60-1. (Operele lu!), 5 I .�i urrn. (lnvăţăturile lul), 131. (traducerea lor in romăneşte), 158. (O scrisoare de pe vremea lUI), 36, 66 Neamţ (mănăstire), ID·I, 13-14,44, 164,179,182,208-10. (egumenY). N 126, 132. (Elisabeta, Doamna luf Ieremia), 127 (şi fii! ei), 132. (Gavril-Vodă), 120, '32-3, 137. (Ieremia-Vod"), 102, 112-3, 1 '5, 119 şi n. 5, 124 n. 6, 132-3, (Ioan-Vodă), I33. (Marghita, Doam. na 1\1, Simion), 132-3 (şi fiiI el). (Maria Firley, fiica lut Ieremia. Voda), 163 n, 1. (Mihăilaş.Vodă), '32_ (Moise-Vodă), 133-4, 136. (Simion-Vodă), 112'3, 121, 132. Movilă (Petru, Mitropolit de Chiev, scriitor), 10, 131 şi ur m, 143, 146, 162 (şi fraţi! Iut), 164.197, 209. (Operele IU1), 138-9. (Cazania lUI), '54. (Cuvint pentru căsătoria MarieI Lupu), 162. (Mărturisirea pravoslavnică), 136, 149 şi urm., 153. (în greceşte), 2'3. (în ro­ măneşte), 152, 206 n. 2, 217. (prescurtat", in ruseşte), 152-4, (tipăriturile lUI), 140. Moxalie ( MihaI, traducător), 128-3°, 141. Mrişescul (diacul Teoelor, copist), 1 Z. Muntenegru, 48-9- Murano, 105. V. Ardeal (Eftimie, episcop de). (Biblioteca), 14. (Octoichul din), 137. (Şcoala ele la), 12. (Copistf . Aiauasie), II. (Gavril fiul luf Urie), 11,45. (IJarion), 15· (Visarion), 14. (Legător!: Silvan» 12. (Cetatea şi mănăstirea din Ce tale), 208-9. Necnlce (Ioan, cronicar), 174, 176, 178-9, ,81-2, 196. Negrileşll (sat), 1 '9. Nicea (Porfirie, Mitropolit de), 15°. Nicodim (popa, întemeietorul vieţi! calugăreştî a Rornînilor}, 9. [234] 234 TABLA NUMELOR Nicopol, 131 şi n. 4. Nifoll (Viaţa Sjîntulu'i), 131. V. Constantinopol (Nifon, patriarch de). Nikussios (Panaioti, Mare-Dragoman), 151. Nisa (Gherman de), 203. (Mitrofan de), 203 n. 4. Oartă (Petrea, răză s), I 5. Oenele-MarI, 155. Octoich: J. Slavone (1510), 50. (pretins, din 1535), 62 n, I. (din 1574), 86. (mic, din 1577-8),88. (din Chiev), 146. 2. Rornănestf (1700), 216. (1706), 217. ('712), 217. Ohrida (episcopul Meletie de), 163. Padova, 505. Palia (pe romăneşte, tipărită în 1582), 23, 76, 95 şi urrn., 144 n. 1, 161, 172, 183. Panegh'icul (Sj. Constantin, greco­ romin), 214. (al Sj. Ioan cel Noi:l), 14· Panonianul (Daniil Andreian). IV. Mitropolitul Ardealuluf Daniil. Panoplia dogmatică, 214. Pm'aelisul Maiar DomnulUI, 21 S. \ I Pascalir, 21 S. \ Pat ras (Ştefan, archiepiscop de Ve· " chiul-), 148. \ Pătraşcu-cel-Bun (Domn muntean), 24,67. Pătraşcu (fiul lUI Mihat Viteazul), 121-2 şi n. 2. o p Nomocanoane, 1°5, 161. Notara (Hrisant, patriarch de Ierusa­ Iim), 177, 214. (Opere tipărite lu ţeri;e noastre: Despre preoţie şi inde1ll1ZttrY cn,ftino-politice), 2'4. Iv oul Testament (din Bălgrad, 1648), 17 1, 203. 206-7 . (din 17°3, mun­ tean), 215_ V. şi Evang-helia. Olahus (Nicolaus, scriitor), 96. Olanda, 152. (ambasadorul ei la Constantinopol). V. Haga. Oradea (Tinut), 17. Oraş (Vornic moldovean), II6. Orăştie (tipăriturI romăneştf dm), 95 şi urrn. Ortografia (textelor cirilice], 38'9. Orţăştl (sat), 15. Oşihlibl (sat), 137. Pecs (Wolfgang de; trimes în Mol­ dova), 82. Pelagonia (Nectarie de), 139. Pelopones (Maxim de: Despre schisma papist�ii!o,.. sali Carte saii lumină), 213, 217. Peruicostarii: (tipărit în 1701), 216. Peri (mănăstire în Maramureş), 199," Peştişel (Moise, traducător), 97, Petricani (sat), 119 şi n. 5. Petriceicu (Ştefan-Vodă), 180, 196. Petritzi (lgnatie, cărturar grec), 169. Petru-cel-Mare (Tar) , 178. Petru Cercei (Domn muntean), 24, 43, 92, 95, J04-5· Petru Şchiopul (Domn în amîndouă ţerile), 4S n. 3, 73, 85, 100, 103-4, 107, 111-2, 114-5, 117, 119,126, [235] TABLA NUMELOR 235 (Doamna lUI, Irina), IIZ, 126. (Fiul luf, Ştefan), 104, 112, 124. Pigas (Meletie), 105, 1I8. Pildtle filosofeJtt (tipărite în 1713), 218. Pînea pruncilor, 2; 1-2. Pîrvuleştf (familie de boiert), 46-7. Plosca (mănăstire ardeIeană), 216 n, 7. Plutarc (Vielele Paraieie, traduse In romăneşte), 215. Pobrata (mănăstire), 10) 45, 178'9, 182_ (Analele din), 44. Pocfaţchi (Sofronie, egumen la Trel­ Ierarchî şi capul şc ol if din această mănăstire), 148 şi n. 3, 16.,. Pocrov (schit), 209, 218 n. 5. pogribania P1'(o/iI01-( li părită în I 650), 168. Polo (Maree, călător veneţian), 177. Polonia şi .Poloni, 104, 133, 175, 179-82, 187. 196-7, 208, 2 I 5, (regele Sigismund al Ll l-Iea ), 116_ Po!zmoJtinţă (din 1695), 216 n. 7. Popovicf (Toader, diac moldovean), 12. Potcoavă (Ioan-Vodă, Domn al Mol- dover), 100. Povestea celor 40 de mucenid, 201. P"avila cea mare rusească, 209. Prauilc din Govora, 141-2,161,185. R (vechea formă a literei În ma- nuscriptele romăneşu ), 25. Raab, 211 n. I. Răchitenf (sat), 148. Racoviţă (MihaI, Domn in amîndouă ţerile), 178, 209. Rădăuţi (episcopI): (Anastase), 147-8. \Dimitrie), 85 n, 6, 101. (Efrem), R Pravila munteană din 1652, 168. Predicator)' străin], 14. Pretendenţl dornneşt I, 108. Prisac (sat în Ardeal), 145. Prislop (mănăstire ardeleană ), 69, 90. Proilav (episcopie), V. Brăila. Psaitire .- I. Slavonă (din Bistriţa, 1346),46-7. (Tipărită în J 5 77), 86. (T'ipărită în Cîmpulungul muntean), 140, 167. (Tipărită În Govora), 153. (Tipărită în Tîrgovişte), 140. 2. Ruseasca, 209. 3. Arabă (ripăriră in 1706" 212. 4. Romă nească. (Hus itb ), 21 �: urm., 82. (Şcheiană), 21-2, 24-5, 42. (Voroneţiană), 22, 42. (tipă­ rită de Coresi), 22, 81, 107 şi n, 1. (slavo-rornlnă, tipărită de acelaşt), 87, 95-6, 107 şi n. 1 [ardeleană, din 1651), 172, 207. (din Bucureşti, 1694:, 215. (din qOI şi 1703), 215. V. şi Mitro­ politul Moldovei Dosofteî, (cu tîlc, de Alexandru Dascălul), Z 17. 5. Grecească (tipărită în 17°0, la Snagov), 212. Putna (mănăstire), II, 102. (egume­ nul Acachie ', 44, (Copistul Pala­ die). 11-2. (analele din), 13, 44. 126. (alt Efrem), 126 n, 8. (Ef­ timie), 85 n. 6, 101. (Isaia), 45, 85 n. 5, 101. (Sava ), 164. (Se­ rafim), 180 n ". 2. (Teofan fiU), 44. (Ivanco, pisar din), 147. Radu (Domnt munteni): Radu-cel-Mare, 46 şi unu. Radu de la AfumaţI, 52 Il. 4, 69. Radu [236] 236 TABLA NUMELOR Paisie, 62 şi n. 1, 63, 66. Radu Şerban, 93, 98, 106, ilS, :II 7, 122-3. Radu Mihnea , 1'5, "7, 119.2°,122-3,127,161. (Doamna lur, Arghira), 118. (fiul lu], Nico­ lachi), 118. Radu Leon, 163 n. 1. RadziwH! (Ianus), 162. Rafail (călugărul, traducător), 195. Ragusa, 112. Răkoczy JiU (principe ardelean), 142-3, 17 I -2. Răkoczy al lllea (principe ardelean), 173, 175· Rareş (Uie, Domn al Moldovei), 63, 70. (Petru, Domn al Moldovei], 25, 44-', 102'3 (scrisorile lUI), 109. (soţia lUI, Elena), 47. (fata lUI, Ruxanda}, 103. (Ştefan, Domn al Moldovef}, roa. Reforma, 69 şi urrn. Reichersdorffer (Trimes ardelean), 20. Rîmnic, 2 I 8 şi n, 6.' ( episcopf de), 67, 106 n. 2. (Antim), 217. (E­ frem), 106 n. 2. (Ilarion), 217. (Tipografia din), 2 I 7. Rimnicul-Sărat, 47. Rîncăciov (mănăstire), 7°. Rînduiala .rji12,lid! apa, 2 I 7. Sas-Sebes (tipăriturf romăneştt din�, 899°. \ Saşt, 18, 52, 64 şi urrn., 67, I16: Soornice siauon« (din veacul al, X V-lea), II. (tipărit în 1568-9), 73, 81, 86. (tipărit În 1580), 90. \ Scărarit'islavon(din veacul al XV-Ie�), \ II. Scarlati (nepotul Posteluiculut), 119. Scociuhanf (sat), 119. Seachil (Cămăraş moldovean); 123. Secui (husitt), 17. s Rişca (llliinăstire), 45. Rişnov, 92. Rodinul (Ale xie, scriitor bizantin), 169. Rohatyn, 102. Rojdanicul, 167. Roma, 108. (cole�iul germanico-un­ garic), 211 n. 1. Roman (episcoprj : (Agafton), 1 I 1 , 124. (Amfilohie), 124. (Dosoftet I-iu), 44. (Evloghie), 148. (Gheor­ ghe l-iii), 85, 100. (Grigore), 108 n. 2. (Macarie, cronicar), 44-5, 99, 100, 103· (Mitrofao), 123 n. 1, 126. (Mirrofan al II-lea), 146. (Pahornie), 13, 208. (Sava). V. Rădăuţt, (Teodosie), 180 n. 2. Roman-Vodă (Domn al Moldovet], 198-9. Rostov (Dimitrie, Mitropolit de), 2°9· Rugăciunf husite, 26. Rttgădunil� Maia'! DomnuluI', 1°7. Ruşf (botezul lor), 198. Rusia (provincie polonă), 13, 176. Ruteni (pisarr), 12. Rylo (mănăstire), 9. Secui (mănăstire), 119'20, 146, 158, 164-5. Seiment, 169'7°. Serbia, 46. (Despotul Ştefan Laznre­ vicf al- iet}, 12. (pisart din-, 10 Ţara-Romănească), 12. Sfînta aarouanie (ms.), 219, Sf. Ioan cel Noii (din Suceava), 146, 181, 198. Viata lut), 154. SI Macarie (Învăfătltril� 'Iu'l), 12. I Sf. Paraschiva, 148, 159. (V;l!ţa el�, 154. [237] TABLA NUMELOR 237 scriitor), 13'4. lUI Ştefan-cel- -'it. Ntjon (Viaţa). V. Nifon. Sj: Vineri (Povestea), 26-7. .sfinţirea BiseriâY(ttpărită În greceşte la 1703), 212. Siberia, 178. Sicriul de aur (tiplrilul'ă ardeleană), 200-1. Sighişoara, 96, 116 n. 4. Sigismund (Împăratul), 9, 16. Si lesiană (hirtie, întrebuinţată în Maramureş şi Ardeal), 21. Silişte (sat llngll Sibiiii), 67. Silivestru (traducător muntean), 153- 4, 72. Silvaş, 69. V. Prislop. Sîmbăta-Mare (oraş), 16-7, 210. Simion Dascălul (cronicar), 165. Slmpietru (popa Ioan din, copist), 167 n, ',218. Sîngiordz (sat în Ardeal), 71. Siria (creştin iT din), 212. Sirigul (Meletie, teolog grec), 128, 15°-1, 162, 169. (Cartea lUI îm­ potriva Calvinilor), 213. Slatina (mănăstire), 45, 101, 127. (egumenul Partcnie), '27. Slujbe duJinţ,: (a Chiopolitei), 2 I 2. (a Maicet Domnului}, 217. (a Sf, Constantin, În greceşte), 217. (a Sf. Paraschiva şi a Sf. Grigore Deca­ politul), 214. (a Sf. Visarion), 212. S!7tjebfJice, 2 I 8. (al Mitropolitulut, muntean Ştefan; ms.), 218 n. 3. (ti­ părit în mănăstirea Dealuluî), 166. Tămăşent (sat), 148. Ţamblac (Grigore, (Ioan, «unchiul> Mare), 14. Tărpeştf (sat), 119. Tatăl Nostru, 66, 7 4, 94� 113 n. 2. T Snagov (mănăstire), 10, 105 n. 3. (Tipogral1a din), 212,21.5. Sniatyn, 138 . Sobieski (Ioan, rege al Poloniei), 181, '99,215. Sokoli (Marele-Vizir Mohammedj.Bg. Stăneşu (mănăstire), 120. Ştefan-cel-Mare, 10 şi urrn., 25,44, 6<), 102. (act românesc de la el), 109. Ştefan (Răzvan, Domn al Moldovei}, I 16. Ştefan-Vodă Tornşa. V. Tomşa, Stettin, 176. Stiria, 1°3. Stockholm, 175. Stoica (Logofătul, traducător mun- tean), 195, 219, Sroeiştf-Focşan'î (sat), 145-6. Strehaia (episcopie), 170 n, 2. Stroict (familie), 125.6, 182. (Luca), 112'4. (l1i,( săî.Tonaşco şi Vasile), 113-4, 125. (fratele luT, Simion), 113, 125. Strugalea (mănăstire), 10. Sturdzea (Vasile, copist), 21U. Suceava, 13-4, 1 II. Sucevi ţa (mănăstire), 102, 105, 1:4, n. 7, 125, 132. Suedia, 165. Sulariul (saI), 115 n. 2. Szak olcza, 17. Szini (Ştefan, Iesuit), 2 II Il. 1. (al lUI Megisser), 113 n. 2. (al Iuf Luca Stroicr), II 3. Tatarr, 153, 180. Teodora (mama lUI MihaI Viteazul), 123. Teodosie (Domn muntean), 5 I şi urm, [238] 238 TABLA NUMIlLOR \ \ Teofilact (Tîlm! .Ez'onglieiiiloy de), 10. Tesalonic (Simion de, scriitor), 178, 200. Ţigara (Zotu, boier), 103 n. 2. Tipografl În ţeri le romlne: Ale xan­ drovicf (Timoteti}, J 39. Bacov (Ioan), 202. Chiriac Moldoveanul, 201,210. Dobre (popa), 143,145. Gherbest (Damaschin), 206. Gleb­ covicf (Ivan}, 1:19. Lorinţ(diacul), 88-9, 94-5. Mănăilă, 88, 94-5. Marien (diacul), 95. Moise (călu­ gărul), 62. Oprea şi Petrea, 63. Preda, 153. Stancu Faurul, 197· Stavniţchii (Vasile), 197. Tudor (diacu!), 71, 73. (al lUI Matei Ba­ sarah), 155. V. şi Iştvanovicf, Liubavict, Mitrofan, T!rgovişte, 14, 62, 66, 118. (Tipo- grafia din), 167, 217. Tîrgu-Jii1, 110. Tî1'1zosonia(tip1iriturădin 1652),170. Tirnova, 9, 14. (Eftimie, patriarch de), 10. Udrea (Hatmanul), 116. Ujlăk (Dionisie de, predicator Impo- triva Husiţilor), 18. Unghenf (sat), Il9. , Ongnad (baronul Ioan), Il9 n.ş. Ungureştl (sate - în Moldova), 1\19 n. 5. Ungur'i (vechea lor literatură), 7. (Biblia lor catolică), 108. Uniedoara, 69. V ad (episcopie ardeleană), 43, 69, 70. (episcopul Ioan Cernai), 142 Il. 1. u 'Iv Tirol, 101-2, 104, J 12. Tismana (mănăstire), 9, 16, 201. Tobolsc, 176. Tornsa (Ştefan al Illea, Domn al Moldovet), 121, 125-7. Topoliţa, 119. Tordaş (sat în Ardeal), 90. Trebnic (tipărit În 1636), 139. 7'riod: 1. Slavon. (pretinsă tipăritură muri­ teană din c. 1550), 64 n. I. (ti­ părit în 1578), 87 . (din Tîrgo­ vişte, 1649), 167. 2. Rusesc, 209. 3. Romanesc. (din 1697), 216. (din 1700), 216. Trofimovicf (Isaia, cărturar rus), 15°. Trotuş (oraş), J 7·8, IlO. Tulln, 126. Turcr, 57 şi urrn., 96, 105 Il. 5, 117, 153, 163, 173, 180·2, 212. (Sultanî), 198. (limbă. literară a lor), 118. Uniev (tipografie de mănăstire), 196-7. Unirea cu Roma: în Polonia, '35, 150. În Ardeal, 65, 210. Urach, 82. Ureche (familia), 113 şi n. 4, ID2. (Grigore, cronicar, 1 1 3-4 şi 113 n , 4, 119 şi n·4, 133-4,157,162-3, 208. (Nistor), 146. Uricarf (Cristea Mihăilescul şi Iere­ mia Băseanul), 103. Valea-Albă (lupta de la), '4-. Vărăştl (sat), 167 n. 2. Varlaam ,ri Ioasaf (povestire), 217 [239] TABLA NUMELOH 2:39 Vasile IflacedonmJl,,1 (J�2V{f(litl!rile lut), 2, 4. Vec!Ziul Tessa.nen. (şi Husiţir), 23. Velicîovschi (Paisie, reformator al vieţif monachale în Principate} 2°9· Veneţia, 73, 205. (solia JUl Ştefan­ cel-Mare la), 14. (a lUI Neagoe­ Vodă), 52. (tipografia slavonă din), 48. (tipăriturf greceşt'î din veacul al XVII-lea), 198'9. (şcolr din), I17. (postav de), 6,;. V evelli (Constantin-Hatiste şi Nis- tor, boierr), 118, 165. Viena, 117,123, ZII n. 1. Vieros (mănăsure ), III. Viei i de Sfinţi: (a Sf. Nifon de «Costandia s a Sf. Vasile-cel-Noii, a Sf. Sava, a lUI Efrern Sirul), 128. (De la Cozia ), 216. V. Şl E/rem w Sirul, J/fine;e şi Mitropolitul Mol­ dovei Dosofter, Vimrir (Povertetl). V. Sf. Vineri. Vinţ (sat In Ardeal), 96. Vinţ (Ioan din, traducător), 200·1, 210. Visk i (Ioan, copist), 144. V. Fo­ garaşi. Vlad (Domnî munteni): (cel Tinăr), 5°, 52. (al VI-lea), 62 n. I. Vlad (Grăm�ticul: Boţulescu P) 2/7. Vlastaris (legist bizantin), 87" 161. Vodita (mănăstire), 9. Voico (Logofăt-Mare moldovean), 123 n. 1. Voronej (Pahornie, episcop de), 197. Voroneţ (mănăstire), II. (şcoala din), 12'3· Vucovict (Bojidar, tipograf), 62, 71, 9°. W ycliffe ( agitato]' religios), /5.6. z Zacan (Efrem, traducător'), 97. Zamfira (Doamna, fata JU! Moise­ Vod"), 69. Zemca (Taras, tipograf din Chiev), 138. Zapolya. V. Ioan-Sigismunrl. Zerneşt'î, 122. Zips, 17. Zlataust (Sf. Ioan), 217. Zmucilă (Savel, Banul), 210. Zolkiew, 179-80. Zonaras (scriitor bizantin), 16r. [240] [241] ÎNDREPTĂRI ŞI ADAUSURI P, II, r. 14 de sus. În loc de Voroneţ: Humor. P. 31, r. 16 de sus: oeatriie e slavon, de la R'lnpHM, dar la pnrmre acestui cuvînt de traducătorul maramure\,ean poate să fi lnriurit cuvîntul vi" trCle pentru pînze. P. 44, r. 8 de jos, ceteşte : .Teoctist al III-lea», În loc de: cTeoctist al Il-lea». P. 69, r. 8 de jos. p. CXLlV, r. 1 I de jos Radu-Vodă Ta stat În Gioagiul­ de-sus, dar mănăstirea era în Gioagiul-de-jos. Asupra episcopilor d" acolo, v. �i cartea mea Ştefan .. cel-Mare 1" lVlilzai Viteazul ca întemeietorr al' /Uitropolid ain Ardeal (extras din «Analele Academiei Romirie», �i separat). P. 127. Mitropolitul Teofil dă la '7 Iunie 7126-7127 (= 16(9), din Bistriţa olteană, supt Radu Mihnea, o Pravilă slavonă acestei măuăstirl (rns, 2508 al Ac. Rom.; v, fo 199). ln manuscript, cu aceiaşi scrisoare ca şi cele­ lalte foi, e �i cuvîntul pentru cltrăţie în româneşte (fO 201 şi urm.), care ră­ mîne astfel să fie foarte vech iîi, - data aproximativă ce i se dă În Gaster, Ch,'estomatia, 1, fiind deci îndreptăţită. P. 165. Ipotesa asnpra descendenţilor lui Nistor Batişte, se întăreşte prin­ tr'un act aflător în Arch, Statului, Neamţ, no 2006, cu acest cuprins: Iaşi, 20 Iauuar 7173 (1665). «Ni stor ficoTUI lui Costantin Batiste, nepot de fatî lui Nistor Ureache Mar[ e Jle-Dvornic, şi de călugărie monah Nicodim» dă Socului Brăteştiî (Ţ. Roman), 'pentru sufletul maicii meale Marecuti i, căc au fostn dzcastrcle el ... , căc că şi moşu-mieii Nistor Ureache şi maica mea dz ac acolo În svănta mănăstire a , Intre marturi: e denaintea dumisa![ e J văru-mieii lUI Vasilaşco Ureache şi a surori-sa Alexandra, fata lui Ureache, �i a nepoa­ ti-mea Alexandra, fata luf Neculaî Ureache, �i denaintea dumisal] e JIul An­ donie Portariul de Sucav[ a J şi denaintea dumisal] e J lui Mihălachi neguţătoriul de laşt». Nykodym Batista (sus: Batiştc). - Cf, şi n° 2007. La p. 128. De la Mitropolitul Grec Luca avem acest act românesc : .t Milostiiii bojiiu preaoştinom Mitropolitu chir Lnca văsoi zemle vlaşcoe. 73313. 1.6 [242] 24·2 t Scris-am V 1[,,]d[i]c1ia Mea aceasta carte egllmenului VasiJie de la Sti. Ghiorghie �I acestor megiiaş anume Negulea şi Musat de In Căndeştjî]», pentru o danie făcută de un călugăr. Ia măn[ă]stirea lu Ciolan, unde-I zac osele s , între vecinl, un lluhniţ[ă]. Martur la judecată şi