EUGEN IONESCU
EU
Ediţie îngrijită de
MARIANA VARTIC
Cu un prolog la Englezeşte fără profesor de
GELU IONESCU fi un epilog de ION VARTIC
Editura ECHINOX Cluj 1990
ELEGII PENTRU FIINŢE MICI
(1931)
ELEGII PENTRU FIINŢE MICI
RUGĂ
Un mic soare, Doamne, pentru sufletul meu.
Doamne, eu sunt o frunză, eu sunt o nucă, sunt un broscoi speriat, sunt o vrabie rănită.
Mi-au furat toate cuiburile. M-au ajuns toate'praştiile.
Doamne mic, ridică-mă,
şi fă-mă fericit .
ca pe boii cu coarne nevinovate,
ca pe ciinii cu ochii de îngeri,
ca pe nenuferi,
ca pietrele prietenele.
ELEGIE
In grădină i-au făcut cămăruţă de lut,
candid, proaspătul odor grav surîde printre flori.
Ca să fie liniştit frate blînd l-a învelit.
Şi acum, cuminte-nchis deapănă albastru vis.
ClNTEG
Peste apă, peste lut, cine oare l-a văzut?
A sărit din stea în stea nu-l mai prinde nimenea.
Fraţi îl caută plîngînd şi cu glasul, şi în gînd.
Alb acum el sade sus în grădină, la Isus?
ANIMISM
Stele îmi vorbesc şi mă iubesc.
Printre flori ascuns cineva a plîns.
Ascuns după pom rîde glas de om.
Şi drumul visează luna-l privegheată.
Pietrele şoptesc9 să nu le lovesc.
ANIMISM
O,	cînd le sunt frate, clipele cu lucrurile!
Covorul cu schimonoseli zîmbeşte: dacă-l calci, te dojeneşte.
Jos, prin crăpături se arată nişte guri.
O! senin o minge doarme — n-o atinge!
Să fii cuminte şi s-asculţi ce povestesc păreţii muţi.
Să nu vorbeşti, să le iubeşti, de ele să nu te deosibeşti.
OBOSITUL INS
Cineva rupea din el clte puţintel.
L-a lăsat decolorat şi cutremurat.,
Mirat 5-a pipăit, dar nu s-a regăsit.
Din el o forţă rea creştea şi-l cuprindea.
Obositul ins se lăsă cuprins.
FATA VEDEA ÎNGERI
Fata, cînd era încă la noi, vedea îngeri. Dar nu sunt îngeri!
Cine vede îngerii!
O, păpuşa de ceară!
Popa dădea din cap,
clinele negru şi mic lătra, lătra,
femeia în doliu ţipa
şi un domn serios plîngea în palme
GÎnd privea păpuşa de ceară,
îşi frîngea capul în palme
clnd privea păpuşa de ceară.
Alb, alb, apoi.
Nu cred în îngeri.
Nici tu?
Nici* tu?
Fata cînd era încă la noi vorbea cu îngerii.
vApaia s-a smult
Văpaia din ochi s-a smult, din ochi s-a smult.
S-o caut: unde?
tn ape, în humă, în stele în lumea noastră nu-i.
12 •
Şi nici lingă cruce şi trup.
BALADA
Şi la noi odată va veni să bată.
Peste ape trece nimeni n-o petrece.
Poposeşte-h sat şi nici un lătrat.
Soseşte-n ogradă cu paşi ele zăpadă.
Puneţi dese perdele să nu vadă-n ele!
Puneţi lacăt la poartă să nu îl spargă.
Noi să nu ţipăm, să nu ne mişcăm.
Dacă stăm cuminte poate nu ne simte.
INCERTITUDINE
Copacii fac semne lungi. Cui fac semne lungi?
Apele nu îl oglindesc. Apele pe cine caută?
13
Vîntul se întoarce obosit. După cine a fugit?
Un om se uită în zare. Oftează, cu ochii în zare.
ELEGIE
Prietene, să plîngem: o lacrimă va fi pentru frunza galbenă o lacrimă pentru trandafirul scuturat, o lacrimă pentru fata moartă, o lacrimă pentru durerea fiecărui om.
O	lacrimă pentru fiecare piatră, pentru fiecare pom, pentru fiecare stea şi pentru Ideal.
Nesfîrşite sunt sufletele, pietrele.
Mi-e frică să merg: să nu le calc.
ŢARA DE CARTON ŞI VATA
In ţara ceea nu deosebeşti piatra de pasăre sau duh: sunt de vată şi carton.
Cine vrea îşi scoate sufletul, îl pune alături
şi-l priveşte ca pe o fiinţă streină:
am zărit duhuri de pomi, de păsări, de oameni.
Oamenii-păpuşi cîntă rugăciune mută: Dumnezeul lor are barbă albă.
Oameni-păpuşi şi duhuri de vată!
Zîmbete de pastă!
Pomi de cauciuc!
Ochi candizi şi ficşi!
Culorile sunt palide, nu ţipă.
Spaţiul are doi metri cubi.
Focul e o cir pa roşie şi îl iei cu mina.
Ţara asta a mîzgălit-o, pe carton, un copil. Copilul visează: nu-l trezi.
ELEGIE PENTRU FIINŢE MICI
Aici a fost odată patul unui copil care-a fost dus, într-o cutie de păpuşe în parcul cu pămînt şi piatră.
De-atunci, în colţul lor obscur soldaţii stau tăcuţi, de plumb, încremeniţi lîngă trompetă cu gîndul dus la bătălii şi biruinţi imaginare.
Un tren expres de tinichea în gara mică de carton a ruginit de nostalgie şi-un călătpr liliputan în vagonaş a adormit.
15
Şi calul bllnd, de lemn vopsit, încet, în gîndul lui nechează şi plînge-amar bufonul mut, decoloratul arlechin.
MOARTEA PĂPUŞII
A murit, de congestie pulmonară, păpuşa, madonă de ceară.
Păpuşile la căpătîi s-au strîns, cu ochii ficşi, sticlind a plîns.
Biserica de mucava pentru pitici plînge în dangăte slabe şi mici. Sicriul de carton e pregătit, pe drum de hîrtie convoiu-a pornit:.
cai de lemn şi dric de ciocolată, popa cu barbă de vată, un arlechin, cu haine bizare şi sora madonei, mai mare.
Unui pierrot rămas în drum îi cad- tărîţele din coate.
Şi-abia se mai aude cum clopotul stinse sunete scoate.
ELEGIE MICA
A pornit pe carul alb copilaşul cu păr blond, cu lumiryă în priviri şi cu suflet de argint.
*ll bocesc fără de grai, în odaia cu pat mic, trei păpuşi de porţelan, trei păpuşi de porţelan.
A pornit pe carul alb fata cu obrajii pali cu viaţă-n ochii umezi şi cu moarte-n trup uscat.
Veştejesc în urma ei trandafirii albi şi roz, trandafirii albi şi roz. &
ELEGII GROTEŞTI
BALADA
I
A fost un pitic,
. era prost $ şi peltic.
Cu fraţi buni gărgăuni rătăcea prin văgăuni.
Făcea pipi tntr-o lulea şi locuia tntr-o lalea.
Se răstea cu-n vîrf de ac, la furnică şi gîndac.
Cînd mişca nu se ştia dacă-i nasul, dacă-i pasul.
Iî
O, nătîng pitic, făptură de nimici
Cum de ţi-a plăcut fata trestioară, gura ei de mac, şoldul ca un arc, ctnd tu te-ai ştiut fiinţă de ocară?
O, pitic nebun fata e un turn!
îl strivi cu deştiul mic şi-l ascunse tn buric!
BAL
Săltau perechi după un cîntec foarte vechi.
O, foarte vechi!
Mişcau cuminte (un, doi, trei) un genunchi fără ctrcei.
19
Cum se-nvîrteau încetinel cînd se-auzea un clopoţel!
Se apăsau de subţiori şi surîdeau de patru ori.
Cînd vreun şoc la un soroc oprea în loc isteţul joc:
stăteau din trap şi dau din cap, şi dau din cap.
ELEGIE PENTRU PĂPUŞĂ CU TARlŢE
S-a sfărîmat
păpuşa care mişca mina dreaptă, cînd trăgeai sfoara stingă, şi piciorul sting, cînd trăgeai sfoara dreaptă.
Acum nu mai mişei nimic Şi nimeni nu poate face nimic.
Nimeni nimic.
Gata.
Ea are ochiul bleg şi plîngăreţ, gura strîmbă,
şi din cot, şi din cap, şi din gît: tărîţe, tărîţe, tărîţe.
N-avea numai tărîţe în ea.
Sîngele s-a scurs şi nu s-a văzut.
Dar viata a rămas sugrumată
şi vîrîtă aici printre paie,
printre zdrenţe,
printre lemne,
sub pupila bleagă de cîrpă.
Mu este pentru nimeni un păcat.
Păpuşa era o păpuşă caraghioasă şi julită (la nas).
CÎNTEC DE DRAGOSTE
Chipul ei, ca o basma; nasul ei, de mucava; iară gura înzestrată cu dinţi proşti de ciocolată.
Sinii, vîrfuri de chibrit, trupul ca un stîlp rănit, şi lălîie, şi mioapă; lungul nasului îi scapă.
Biata fată, biata fată, tare e înamorată!
SUVENIR
Aiurit şi aburit,
cum eram tot mă iubeam.
în strachină, nătîng, împlîntam piciorul sting şi nu călcam deştept nici cu piciorul drept.
Dar printre nori alergam uşor,
iar dacă mă-ncurcam de stele le culegeam, ca nişte mere.
Cum eram,
tot mă iubeam.
ADDENDA
COPILUL ŞI CLOPOTELE
De ce răsună clopotele, mamă,
In noaptea rece ele Crăciun?
In limba lor, cu glasul lor de-aramă,
Ştii, dragă mamă, ee tot spun?
E vreo poveste, mamă, ne-nţeleasă,
Uitată-n vremea de demult?
E basmul eu Ileana cea frumoasă?
Cu Zmeul-Roşu, rău şi slut?
„Dingl dang!a Le-auzi rîzînd? Le-auzi plîngîndf Le-duzi acum săltînd uşor?
„Dingl Dang!“ O, dragă mamă, ce spun cînd Ne cîntă-aşa tn limba lor?
Revista literară a liceului „Sf. Sava“t anul I, nr. 1, 10 mart, 1S27, P- 2.
SPECTACOL NOCTURN
De privighetori e orchestra: „Preludii sonore^neepură“.. Conduce-un sticlete cu brio O fină, uşoară-uvertură,
Şi bruna zeiţă a nopţii 'Ridică încet o cortină
23
Da nouri — de lină, greoi... Decorul arată-o grădină.
Pe scenă, zefirii şăgalnici (Isteţii şi veseli actori)
Declamă un act de iubire. . . (Actriţe-s gingaşele flori).
în fundul decorului, luna Apare-ntr-un rol de regină,
Iar stele de-argint sunt curtenii; Măreţi, strălucind i se-nchină.
.. .Un ultim acord mai răsună, Se las-o cortină de nori Şi-aplaudă-n freamăt toţi plopii (Tăcuţii şi gravi spectatori).
Revista literară a liceului „Sf. Sava", anul I, nr. 3, 7 apr. 1827, p. 7.
CRINII
Cîntau aseară crinii o simfonie-n alb...
Sonorele potire petale picurau, ce cadenţat cădeau ca note muzicale.
Bizara melodie pătrunzător vibra! se înălţa-n tăcere şi pătrundea in suflet un cîntec de miresme albe.
(O veştedă petală căzută la o parte, o notă răzleţită, supărător stridentă, vibra în dezacord cu grava armenie.)
?A
Privighetori, pe-o creangă, tăcute, ascultau şi, auzind cîntarea, şi luna răsărise...
Revista literară a liceului „Sf. Sava“, anul I, nr. 6, 25 oct. 1927, P- 2.
BUJORII ALBI
Eu am simţit durerea bujorilor ce mori Potirele-nclinate plîngeau petale albe!.. .
Cu sufletul în lacrimi, o, cum mureau bujorii: Se sfărîma viaţa petală cu petală.
V-am înţeles durerea,
Flori albe,
Flori candide,
Flori triste ...
Cu fiece petală simţeam un vis murind Şi lăcrimau în mine Flori albe de iubire . . .
Revista literară a tLiceului „Sf. Sava", anul I, nr. 7, 25 dec. 1927, p. 2.
COPACII
Copacii, toamna, de durere urlă! Înfiorător de mari, de goi, de negri, Par îngeri răzvrătiţi blestemînd cerul.
25
Ai auzit bum urlă, toamna/ £o£i copacii?
Care bun arhanghel, asurzitor şi invizibil, de Dumnezeu trimis,
le-a smuls plăpîndelc făpturi de pe ramuri?
Copacii urlă, cu braţele-ntinse, vînjoasc, spre Cerul pe care nu pot să-l apuce, să-l sfarme, sa-Z darme ....
Copacii, toamna, sunt îngeri revoltaţi. . .
Revista literară a liceului „S/. Saya“, anul I, nr. 7, 25 dec. 1927,
P- 2-
ELEGIE
Lui H. Roman I
Prietine, să plîngem.
O	lacrimă va fi pentru frunza galbenă, o lacrimă pentru trandafirul scuturat, o lacrimă pentru o fată moartă la optsprezece ani, o lacrimă pentru durerea fiecărui om.
O lacrimă pentru fiecare piatră,
pentru fiecare pom; ' pentru fiecare stea şi pentru Ideal..
Sufletele sunt rtesfîrŞîi de multe:-prietine, noi nu ne vom putea opri din plîns.
26
II
în inimă e rană, prietine, şi doare.
A trecut pe stradă om bolnav şi palid:
pentru lacrimile lui, sufletul a fost pocal.
Sălciile plîngeau cu lacrimi grele, de metal: o, lacrimile lor s-au cuibărit în mine şi m-apasă.
Pe cer erau lacrimi multe, mici,
şi-o lacrimă mai mare,
şi n-am ştiut: e cerul ce-oglindeşte
ceea ce este în mine, sau cugetu-mi e-oglinda?
Prietene,-nţelegi că trebuie să plîng?
Revista literară a liceului „S/. Sava“t anul 1, nr. 8, febr. 1928,
P- 2.
PĂPUŞĂ
Păpuşa cumpărată de Anul Nou trecut Intr-un ungher acuma este părăsită.
Din ochii ei de sticlă, lacrime nu curg
Pe obrăjorii roz, de porţelan vopsit.
Nici slnge nu ţîşneşte din nasul fără vîrf, Nici din ciuntita mină cicatrizată alb.
27
tf-o face să sdncească mei frigul ascuţit,
De fi, prin zdrenţe ude, uşor pătrunde gerul.
Păpuşa părăsită sortită-i să nu plîngă:
Pe buze ii îngheaţă un zîmbet incolor.
Retfista literară a liceului „Sf. Săva“,. anul 2, nr. 1, 8 apr. 1928, p. 9.
RIT
Vorbesc despre mine
I.	Plămadă de carne şi duh şi năzuinţi: zîmbesc şi plîng. Plămadă de carne şi duh şi năzuinţi: cui nu i-a fost
de sineşi milă, cine nu se iubeşte pe sine?
De ce plîng cu hohote de cîte ori mă văd şi mă-nţeleg?
II.	Sărmane om, rănit şi sfios, ursit să mori,
Mă iubesc pentru aceasta. Şi iubesc pe orice om acum ca pe mine; fiindcă îl înţeleg ca pe mine.
Ce te doare, păpuşă de humă, de lacrimi şi lumini? Visul tău te doare. Şi neputinţa. Şi oboseala. Şi teama Şi gîndul morţii.
Plîngi mult... Cit te iubesc aşa, cit te iubese cînd
plîngi!
9e păcate săvîrşite nu s-ar. ierta în clipa asta?
III.	Trecătorute, tu, sau tu, sau tu* sau oricare; vino; vreau să mă uit în ochii tăi adine, să înţeleg; ochii tăi care mă oglindesc pe mine.
Să te urăsc? Cine se loveşte pe sine?
Să te lovesc? Mă doare.
Bilete de papagal, anul I, nr. 272, 21 dec. 1928, p. 4,
28
ELEGIE HÎRTIEI ROZ
O htrtie roz sta: pe un colţ de masă-lungă, albastră şi pătată.
.Sărmană hîrtie roz, pătrată, singur înţeleg durerea ce te-apasă (cîfid eşti, întotdeauna doare, om tntre oameni sau tu, între hîrtii): . colţ rupt te-mpiedică pătrat perfect să fii, iar suferinţa o vădeşte lînceda-ţi decolorare.
Dar, vai, nu am cuvinte
şi nu pot spune, tuturor, durerea ta:
căci oamenii sunt prea cu minte,
şi prea serioşi, şi savanţi prea,,
şi ei rîd de căutarea vorbei care plînge
toată jalea hîrtiuţei, roz, se blegi, şi stinge.
Radical, anul I, nr. 2, 25 febr.—20 mart. 1929, p. 4.
FLORILE
Florile culese în pahare plîtig Şi vistnd la fluturi, la livezi cu soare, Florile culese in pahare mor.
Tristele potire picură-aşa jalnic Pete de lumină.
Lumea toată crede că sunt doar petale Numai eu ştiu însă că sunt lacrimi grele, Sţărmături din suflet.
Un bondar le-aduce veşti de la surori, Creşte nostalgia veştedelor flori.
Florile culese, florile de cîmp
Mor de nostalgie, mor visînd la fluturi,
La livezi, la soare.
Revista literară a liceului „Sf. Sava“, anul IV, nr. 1, clec. 1929,
p. 7.
ELEGIE
Lumea este o mansardă, urîtă, goală.
Florile sunt butuci, stelele greu le urci.
Rătăcesc prin mărăcini, fără aripi, fără lumini.
îngerii dorm tn şanţ, beţi ca nişte dorobanţi.
Semenii mei nu sunt zmei.
O, sunt blegi, să-i legi.
Oiseebolul, nr. 7—8, mart.—apr. 1933, p. 12.
30
ELEGIE
Vai, tot sint pe pămînt.
Cerul e o plasă:
Să trec nu mă lasă.
Stau şi mă-ncovoi departe de voi.
Stau şi pltng, în două mă frîng.
Stau şi gem, vă chem, vă chem.
O, glasul meu prea mic, la voi cum. să-l ridic?
Discobolul, nr 7—8, mart.—apr. 1933, p. 12.
PROZĂ SCURTĂ Şl FRAGMENTE DE ROMAN
(1927—1938)
LEGENDA ROMANIŢELOR
Motto: Un fir de românită rîde-atît ' de dulce pe-o ruină.
Căci toate au un grai pe lume. şi florile îl au şi ele /
JD. A NGHEL
I
A fost odată un preot tînăr, frumos şi talentat.
Era aşa de tînăr, încît nici nu-i mijiseră mustăţile şi barba; era aşa de frumos, cu ochii lui mari, albaştri, strălucitori de geniu şi de bunătate. încît toate fecioarele, îndată ce-1 vedeau, se îndrăgeau nebune de el; era aşa de talentat, încît, cînd ţinea predici, oamenilor le curgeau lacrimi fierbinţi, lacrimi de pocăinţă pentru urîtele lor fapte.
Şi se dusese vestea despre tinereţea, frumuseţea şi talentul lui, pînă în cele patru colţuri ale lumii; venea mulţimea ca să-l audă vorbind pe tîtiărul preot. în fiecare sărbătoare, deci, plin era templul de mulţimea evlavioasă ce asculta, fermecată, vorba cea caldă, plină de învăţăminte înţelepte.
Dar preotul era trist, trist de moarte; căci, pe cît era el de tînăr, de frumos, pe-atîţa templul în care slujea era vechi şi urît.
într-adevăr ! sinistru părea templul ros de vremuri, ros de ploi: începuse să se dărîme încetul cu încetul, iar prin crăpăturile catapetesmei pătrundea ploaia de^afară şi în-tiirâ cele mai sfinte lucruri, cei mai adoraţi idoli dih altar:
' Cele şase coloane erau zgîriate, murdare ; porţile rupte' se înlbcuiseră cu scînduri tot atît de vechi şi de murdare; aăumtru, zidurile erau muce ăite, icoanele şterse, 'treptele
35
amvonului putrede, ferestrele sparte: numai vestmintele sacre preoţeşti, strălucitoare de curăţenie şi frumuseţe, contrastau cu întregul templu ...
Ci templul din zi în zi era tot mai dărăpănat, iar preotul era mai trist, tot mai trist din zi în zi. Şi oamenii veneau din zi în zi mai mulţi, tot mai mulţi, dar nu vedeau dără-pănarea templului: ei veneau s-asculte predicile preotului, pline de înţelepciune, de mîngîiere.
Şi cuvîntările preotului erau presurate de aluzii dureroase, pe care mulţimea nu le înţelegea.
Şi mulţimea se mira cîteodată de straniile fraze ce turburau, din ce în ce mai des, atît de seninele predici.
Mulţimea nu-nţelegea — nici nu putea înţelege: ei îi era de ajuns să vadă faţa-i inspirată, să-i audă vorba plină de mîngîierile de care întotdeauna are-aşa de mult nevoie, şi atît! Ce-i păsa că templul se dărîmă, ce le păsa că templul e vechi dacă preotul era tînăr ? ! ...
ii
f într-o sărbătoare, preotul era mai trist decît oricînd: lacrimi îi curgeau năvalnic pe faţa-i suptă, în timp ce vorbea credincioşilor iar cuvîntarea era mai stranie, mai de ne-nţeles decît oricînd, mulţimea mai turburată, mai fermecată decît fusese vreodată, templul şi mai vechi, şi mai dărăpănat ca totdeauna ...
... Şi plecă mulţimea, şi preotul rămase suspinînd în templul atît de pustiu! ...
iii
... Cînd, în sărbătoarea următoare, oamenii veniră spre templul mîngîierii, nu. mai găsiră decît o grămadă de pietre; templul se prăvălise înmormîntînd pe preot sub ruinile sale. Şi oamenii, întristaţi că nu mai are cine să le vorbească, să-i mustre, să-i mîngîie,'plecară să-şi caute alt preot ...
Mîhnirea ţinu deci puţină vreme şi, curînd-curînd, îl uitară pe tînărul, frumosul şi talentatul preot.
IV
Trecură luni, trecură ani . . . Ruinele, încetul cu încetul, se scufundară în pămînt; apoi, într-un zori de zi, pe locul fostelor ruini răsări o floare : o floare cu petale albe, o floare nespus de frumoasă, nespus de drăgălaşă: era prima romaniţă.
Lingă ea, crescu o altă romaniţă, apoi alta, apoi iar alta, pînă cînd tot locul acela fu presurat cu flori!
... Şi se dusese vestea pînă-n cele patru colţuri ale pămînt ului de frumuseţea, de drăgălăşenia romaniţelor şi, din cele patru colţuri ale pămînt ului, veni lumea să culeagă flori ca să-şi împodobească ferestrele, locuinţa, ca să-şi îmbogăţească grădinile, ca să-şi înveselească sufletul.
Şi cîţiva bătrîni şi-amintiră că, pe locul unde creşteau acuma florile, fusese demult, demult de tot, un preot tînăr, nespus de frumos, şi un templu vechi, nespus de urît: şi atunci înţeleseră prostia, nerecunoştinţa oamenilor şi bătrînii, plîngînd lacrimi de pocăinţă, adunară pe tineri împrejurul lor, ca să le spună trista poveste a nefericitului preot.
Iar tinerii nu uitară povestea spusă de bătrîni şi, de cîte ori culegeau romaniţe, de-atîtea ori îşi aminteau de tînărul preot şi de jalnicul lui sfîrşit .. .
Revista literară a liceului ,,Sf. Sava", anul I, nr. 2, 22 mart. 1927, p. 4.
LATERAL
Nu am nici un fel de siguranţă, aici. în fiecare clipă, aştept să se cutremure pămîntul şi să se rupă în două; să se ciocnească planetele.
37
tine îmi poate garanta că azi său mîine, sau peste ur ceas nu va surveni un cataclism ? De unde ştiu că echilibrul acesta — miraculos, incredibil echilibru — nu este uzat, nu e obosit, nu mai poate ţine ?
Sau poate că lucrurile nu au să cadă. N-au să se pră-vale. Poate că se vor destrăma numai, ca o ceaţă; ca apariţiile visului-.
Mă lovesc de limitele, de zidurile raţiunii mele. Nu am dreptul să interpretez ceea ce nu văd şi să-i împrumut ordinea sau dezordinea asta, de-aici. Mă predau, mă părăsesc în braţele celor de 'dincolo, celo1' ce ne înconjoară de peste tot. Mă încred. în orice caz — de altfel — suntem părăsiţi lor. Suntem marionetele lor.
încep să iubesc, fără să văd, pe cei de dincolo. Totul este o cutie: cineva o ţine în mînă. Noi suntem soldaţi de plumb. Nu putem cunoaşte substanţa celui ce ne ţine în mînă.
Accept starea mea de marionetă. Accept ridicolul meu. Accept ridicolul metafizic al stării mele de om.
înţeleg foarte bine că sunt pedepsit. Nu se poate înţelege nimic altfel. înţeleg foarte bine că merit pedeapsa asta.
De aceea mă simt în eroare, în cutie; de aceea sunt trist; de aceea mi-e ruşine; de aceea toate bucuriile mele sunt false şi au un gust amar ; de aceea întind braţele . . .
♦
Am. spus: întind braţele. De ce întind braţele către cineva ? Pentru că îmi aduc aminte, foarte vag, foarte îndepărtat. îmi adtic aminte. Nu am fost totdeauna aşa. M-aş simţi bine dacă aş fi fost totdeauna aşa. Dar nu sunt obişnuit să fiu aşa. Nu se poate să răinîn — să rămînem aşa.
*
E mult de atunci? Nu. Prea e încrustat în carne, în sînge, în gest. Prea este viu, prea este actual. încă puţină răbdare. Se va sfîrşi şi asta. Toată povestea asta a lumilor
38
are să fie uitată, cîndva, ca un guturai din iarnă; ca o înţepătură în deget. Toată povestea asta mare a lumilor se va face mică, mică, rotundă fireşte, dar ca un gogoloş de seu ; şi o să ne depărtăm de ea, şi o să o mai vedem încă, şi încă — şi pe urmă nici n-o s-o măi vedem fără ocheane.
Pînă atunci, mai este o spaimă mare. Nu mă pot obişnui şi tremur tot, şi refuz ceea ce nu se poate refuza, şi mă dau îndărăt livid. Trebuie să mai cad o dată în prăpastie ca să mă ridic. Pedeapsa nu e întreagă pînă nu mai cad o dată.
Şi mă zburlesc de frică. îi e frică răului din mine — stîrvului ăstuia — pentru că s-a sfîrşit cu el, atuncea.
Pentru că eu sunt împletit din bine şi rău — şi mă încurc, mă prind în mine însumi, şi trebuie să tai legăturile, cu un cuţit, cu un fier roşu. Mi-e frică pentru că.nu înţeleg bine că trebuie. Pentru că sunt vicios; pentru că îmi iubesc ruşinile ; pentru că mă complac în ruşinile mele ; pentru că mă identific cu ruşinile mele. Pentru că trebuie să mă desprind din sînge, din răni, din viciu.
Legăturile nu se pot dezlega. Trebuie un cuţit să le taie.
*
Umblu în pădure; părăsit în pădure ca piciul şi fraţii lui. Este vreunul care a semănat pietre pe drum să regăsim casa părintească? Sau a semănat pîine şi au mîncat-o păsările ?
E noapte şi urlă fiarele, Nu mai putem sta, aici. Şi nu avem încredere în lumina care e poate fereastra tatălui, poate fereastra căpcăunului.
Pietrele sunt semănate. Braţele astea, cum aş avea forţa — eu, slăbănogul — să le ridic, cum aş avea inteligenţa — eu, mărginitul — să le îndrept într-o direcţie precisă, dacă nu aş şti (confuz; limitat, căutînd în beznă o piatră albă după alta), dacă nu mi-aş aminti, dacă nu aş fi aspirat.
însuşi faptul că eu îmi dau seama de haosul de aici dimprejur, că eu văd haosul, înseamnă că posed un prin-
39
superior de ordine, că pot să domin haosul. Că dez-ml^ haosul. Că sunt mai tare deeît haosul.
®u nu m-am pierdut' de tot. Nu înţeleg aceasta tot-^?auna! dar în clipa de acum simt bucuria, am certitu-cilnea acestui lucru.
Şi aş îngenunchea; şi aş săruta toate pietrele, surori care mă pot îndruma la casa Tatălui, numai privindu-le, turnai citindu-le, numai iubindu-le, numai trăindu-le.
Dacă ridicăm braţele în sus, devenim conuri subţiri şi ne pot aspira plămîni uriaşi.
Dacă întindem braţele în lături, după ce devenim o cruce, o cruce uscată, dar o cruce vie, braţele crucii se fac aripi.
*
Trec pe lîngă mine oameni foarte fuduli. Unul este cărturar şi profesor, de pildă, de economie politică.
Figura lui este oglinda admiraţiei colective; umerii lui sunt ajutaţi de o sută, o mie d,e umeri; şi e purtat de picioarele altora. în timpul ăsta, el rămîne chircit, atrofiat, uitat. Umflat pneumatic cu gurile altora, el rămîne totuşi gol.
Mă gîndesc cu cîtă groază se va regăsi — în faţa abisului personal — infirm, cu picioarele moi, dezumflat. Oamenii se închină în faţa acestui om glorios, fără să-şi dea seama că omul e gol, că e un arlechin de pînză umplut cu paiele lor.
Că ei fac, în realitate, un act narcisic şi că, închinîn-du-se în faţa lui, se admiră în oglindă.
*
Vanitosul: un om care-şi adaugă de la alţii; care nu poate fi singur, care, în loc să fure, se fură, dîndu-se tuturora, împărţit, risipit.
Care se împarte cu alţii. A lua de la toţi înseamnă a se da tuturora.
Cum poate deveni cruce un ins de braţele căruia atîrnă
40
atîtea greutăţi — atîtea şemi-iiinte informe, reziduuri de fiinţe ?
Un om celebru nu mai eslc cl; şi nu este nici dăruit, jertfit.
De ce nu avem acest curaj necesar, de a fi uitaţi, de a ne lăsa uitaţi, de a ne însingura ? Bălăcim aici în promiscuitate, în vanităţi.
Facem o socoteală; vrem să fim siguri că nu pierdem nici Cerul, dar nici Pămîntul.
.Şi ne prefacem că dăruim, cînd, în realitate, furăm1.
Discobolul, nr. 7 — 8, mart.—apr. 1933, p. or
FRAGMENT DINTR-UN ROMAN
A lupta pentru drepturile tale însemnează de fapt a nedreptăţi pe altul.
Am o adîncă silă pentru tot. ce este vital, biologic instinctual, specific. Am o scîrbă extremă pentru mase, pentru hidre, pentru furiile populare care, mîine, astăzi, vor conduce lumea.
în schimb, nu am puterea de a urî cu adevărat pe nici un om. Nu pot avea duşmani. Niciodată nu cred că am dreptate împotriva cuiva. De altfel, nimeni nu are dreptate.
A şti aceasta, iată spiritul apolitic,
*
Suprema nobleţe: să te ruşinezi să lupţi pentru viaţă, să te laşi ucis, cu ai tăi, de asasini. Să-ţi fie ruşine să lupţi
1 Caietul lui Ştefan Popescu. personagiu episodic dinţr-un romai; ce va apare (n.a.).
ii
la comanda instinctului de conservare. Mila pentru duşmani să fie mai tare decît nevoia de a te apăra „pe. viaţă şi pe moarte".
*
Trebuie să recunosc : mai totdeauna, oamenii îmi fac oroare. Nu iubesc oamenii decît atunci cînd seamănă cu dinii, cu florile, cu pietrele. Să nu credeţi că e aici o legătură biologică, ci tocmai una spirituală şi asocială. Tot ceea ce este social, făcut pentru pămînt, este drăcesc. Numai turma este dumnezeiască. Organizarea politică, socială sunt pentru lucrurile neeterne, neesenţiale, pieritoa-re. Societatea nu are nici o justificare. Turma le are pe toate.
Societatea în forma ei actuală este, de altfel, produsul unei revoluţii laice. Cum s-au amestecat bisericile, cum s-au aservit organizaţiilor sociale laice. Iată ceea ce este de neînţeles, iată cea mai minunată farsă a lui Satan.
în drumul spre spirit, societatea te încurcă, te abate, te întoarce, te fură. Dar era necesară şi întoarcerea asta, şi erezia asta mare în care intrăm. Trebuie să se arate toate semnele, trebuie să se împlinească toate profeţiile.
■ *
Puricoşii care pun „viaţa" deasupra tuturor lucrurilor ; imbecilii care cred în „supraom" ca şi cum orice substanţă omenească (subumană, umană, supraumană) nu ar fi egal de proastă, de demnă de azvîrlit. Ridiculi îmi par toţi inşii care vor să trăiască „frenetic", să se „consume", fără să-şi dea seama că focul care-i arde nu-i decît flacăra de băţ de chibrit care arde ploşniţa. Nu putem trăi decît mărunt; nu putem muri decît mărunt. Toate marile ero-isme nu sunt decît mărunţişuri. De asemenea toate marile trădări. Există o mică, redusă capacitate de tortură, de febră, aproape egală, tu mici nuanţe, pentru eroi, martiri, laşi, viteji, burghezi, filosofi, proşti, deştepţi. Agonia noastră este neînsemnată. Greutatea pe care o pot purta umerii noştri este de un gram.
*
De altfel, din viaţa, din~aranjamentele care degradează şi puţinele noastre fervori: postul bun la stat, nevasta
43
drăguţă, situaţia socială. Nimic nu putem face, prea departe nu putem merge, căci, ca în Paludes, duminică trebuie să fim la biserică, iar luni trebuie să-l primim pe Hubert.
*
Oamenii sunt proşti şi inumani. Cîinii sunt inteligenţi şi umani. Sunt ca oamenii în momentele lor de dezarmare, de asocial. Oamenii pot fi iubiţi numai cînd sunt trişti, umili, asemenea cîinilor.
*
Formulele de respect, codul bunelor maniere sau chiar al manierelor elegante, etichete, protocoluri, fracuri, jobenuri, fireturi, formule de politeţe. O! ce superbe, fleacuri! Ce mult încearcă oamenii să se respecte ! Cum reuşesc chiar să se respecte : ,,Sunt un om onorabil ... E un domn. .." Şi se grozăvesc păduchii unii în faţa altora : „Ştii cine sunt eu? Ştii cine sunt eu?", se răţoiesc toţi unii la alţii.
Da ! ştim cine sunteţi! Sunteţi păduchi, păduchi, păduchi pe care o unghie dumnezeiască, drăcească sau o unghie de cuţit, de otravă, de glonte, de accident vă zdrobeşte cu un foarte mic pocnet, care abia s-aude şi numai cînd e linişte.
Dar e adevărat că muriţi cu murdărie multă, pentru că sunteţi vîscoşi, făcuţi din maţe, din ape grase, puturoase, din substanţe impure, telurice, drăceşti . . .
Niciodată nu am să respect atît de exagerat oamenii îneît să devin politicos. Să mai fii şi politicos! Asta mai trebuia ! ...
*
Din slăbiciune, respect durerile. Sunt politicos cu florile, cu cîinii, cu pietrele. Oamenii care plîng, pentru ei mîngîicrea, tristeţea, politeţea sufletească cea mai deplină, reverenţa pînă la pămînt. Pentru umili, pentru trişti, pentru săraci, pentru cerşetor, pentru servitorul cu părul alb care îmi spune: ,,Să trăiţi" — o politeţe princiară, capul descoperit şi înclinat pînă la pămînt, şi jena mea
43
cea mai mare că se fac aşa de mici faţă de mine. Tot pe aceştia, să-i scuipăm cînd devin plebe rea, colectivitate, curent politic extremist.
*
Cînd Dracul va scrîşni de durere, de înfrîngere, dezarmat, să ne fie milă de el, să iubim Dracul, să trecem de partea Dracului, să urăm pe Dumnezeu. Iubesc numai înfrînţii. Urăsc victorioşii. Nu trebuie să fim tari decît faţă de victorioşi. Să fim umili faţă de umili.
*
Sunt totdeauna gata să ,,pactizez"' cu adversarul. Spiritele politice vor numi aceasta laşitate. N-au decît.
Furia mea cea mai vehementă nu poate rezista în faţa unui surîs, fie falş, al duşmanului. Uit imediat totul, întind braţele. Uneori, cînd duşmanul, păcălindu-mă, le închide pe ale lui, îmi pare rău, îmi muşc pumnii, dar, în adînc, îmi pare bine că sunt aşa şi nu altfel. De altfel, în situaţiile de acest fel, întotdeauna eu am fost mai prost. Eu fac totdeauna primul gest de împăcare, prima întinde de mîini. Lucrurile astea nu le fac din frică, ci numai din sentimentul că eu sunt cel care am nedreptăţit, dar, mai ales, dintr-o organică incapacitate de a nu mă lăsa, dincolo de silă, de ură, biruit de milă.
O, printre cîini blînzi, printre oâmeni asemeni dinilor blînzi, cu Alice, într-o blîndă grădină, fără nimeni, fără nimeni ...
Să fie aşa de frumos în jurul nostru, să fie aşa de limpede albastrul cerului, aşa de limpezi apele peisagiului, încît să nu mai avem nevoie de nici un prieten, în afară de Alexandru, blînd ca un cîine ...
Departe de oamenii care mă rănesc .. . De gloatele, gloatele care urlă, care trec în goană sau manifestînd, care mă lovesc şi mă azvîrle lîngă zidurile caselor; oamenii de pe trotuare, cu fireturi sau fără, care mă ating cu umerii; oamenii mulţi, mulţi, îngrămădiţi în cafenele, care abia îţi fac loc, care te privesc obraznic, pe care eşti nevoit să-i frolezi, care rîd cu zgomot, care tac cu zgomot.
Nu mai pot suporta şoaptele lor ascuţite ca şuieratul şerpilor, zîmbetele lor de tîrîtoare, politeţea lor grosolană ironia lor. (Ce ironie ! Oamenii rnai sunt şi ironici ! Şi ironici ! Asta este chiar de necrezut ! vSunt ironici ! Imbecilii sunt ironici ! Au inconştienţa, neobrăzarea, impudoarea să mai fie şi ironici ! !)
Mă simt privit de ei, din toate colţurile; privările lor îmi străpung umerii, îmi biciuiesc obrajii.
Alice, să fim departe ; să nu ne mai vadă nimeni. Noi şi cîinii, blînzii cîini şi Alexandru. Unde să găsim grădina aceasta, cu un singur cer, pentru noi ? Să nu se schimbe nimic decît culorile florilor, din clarităţi în alte clarităţi. Să'rîdem fără săgeţi, unei lumi fără săgeţi.
v~
Facla, anul XVI, nr. 1563, 12 apr. 1936, p. 2.
FANTOMELE
Eram scăldat într-o baie de suferinţă. Nimic pentru setea mea de bucurie. Era de-ajuns o mînă să mi se întindă, un deget, o voce blîndă. Să mi se indice calea.
Nici un ajutor de nicăieri! N-aveam destulă luciditate (eu, care mă credeam prea lucid) să găsesc în mine însumi drumul, să mă depăşesc. Dar cine e destul de tare ca să-şi ajungă sieşi! Cine este puternic, cine biruie fără să fie ajutat, împins de forţe, tăinuite lui.
Eu nu foloseam nimănui. Desigur că nici una din forţele ascunse nu avea nevoie să-i slujesc. Mă simţeam inutil, fără har, nechemat. Această inutilitate, această neîn-semnătate spirituală mi-o presimţisem, neclar, de mai multă vreme, de cînd îmi dădusem seama că nu sunt geniu. Acum însă vedeam totul, clar, dezolant de clar.
Eram lăsat, părăsit propriilor, slabelor mele puteri, cu povară unor chinuri nu ştiu de unde crescute. Şi pentru
că eram aşa de părăsit, puterile mele de dragoste nu se întorceau deeît asupra mea, povară peste poveri.
Recitesc ce-am scris şi totul îmi pare searbăd, inexpresiv, fals. Nu ştiu cum aş putea descrie, cum aş putea înfăţişa viu, lăuntric (toate cuvintele sunt exterioare) dezorientarea, agitaţia fără sens, mila pentru mine, lipsa mea de înţelegere pentru oricine, de supunere la orice şi destrăbălarea mea haotică de-atunci.
Mă înhăitam cu doi, trei tovarăşi şi chefuiam. Cîte beţii nu am făcut atunci, care m-au degradat. Dragostea mea de dragoste, nevoia mea de a trăi, tristeţile mele incoerente şi agitate s-au înecat în sute de pahare, găsind închise porţile tuturor realizărilor, tuturor sublimărilor.
Toate visurile, toate arderile mele, aspiraţiile înalte, toată metafizica mea se mărturiseau între pereţii murdari ai cîrciumii, însoţite de chiotele beţivanilor.
Cînd totul în jurul meu începea să se clatine, absurda veselie mă cuprindea. Ea ţinea locul fericirii, al năzuitelor victorii spirituale, ea suplinea nevoia mea de extaz, ea mă lega de lucruri, de univers — nu prin spirit, ci prin-tr-un dezgustător, cleios sirop sentimental. Beţia acope-rea> cu un fum dens, şi neţărmurita mea groază de a muri. Atunci aveam impresia mincinoasă că sunt împăcat şi solidar cu universul, atunci greul singurătăţii dispărea.
Mirarea de a fi mă ţintuia în prezent, şi spectrul morţii se micşora, se' micşora, dispărea de sub priviri, moartea îşi pierdea sensul, devenea neverosimilă. Lucrurile ieşeau din coji, numele, le redeveneau străine ca nişte haine de împrumut. Căpătăm o luciditate diabolică şi o simplă privire atentă, tăioasă, persistentă, putea să despice, să despartă peretele de numele care nu-i venea bine, care nu-i era bine aplicat. Cuvintele zburdau singure, uşoare, eliberate, nemaiînsemnînd nimic, iar lucrurile, independente, fără nume, fără ordine, individualizate, nu se mai raportau unele la altele.
Mi se părea atît de absurd că vecinul meu de masă se numeşte Ion. Dar, culme a absurdităţii, a irealului, a convenţiei: răspundea la numele de Ion cînd* îl chemai, se
46
recunoştea, nu se sătura de numele ăsta, accepta numele ăsta mereu, îl ţinea minte bine, numele nu se uza, nu se pierdea într-un haos acustic! Ce formidabilă voinţă a arbitrarului!
Lumea devenea de un grotesc savuros pe care eu îl surprindeam cînd chelnerul aducea ţapii, avînd guler alb şi el, şi ţapii. Acelaşi nume, pentru două lucruri atît de distincte! Dar ţapii nu aveau coarne şi se beau.
Chelnerul era foarte grav şi mergea cu paşi măsuraţi, scoţînd sunete bizare din gîtlej.
Mă miram că eram singurul care surprindeam nonsensul acestor acţiuni, al tuturor acţiunilor, nonsens evident şi inefabili de care trebuie să-ţi dai seama dincolo de cuvinte.
Rîdeam. Rîdeam. Toate astea mă consolau pentru orişice : „Duceţi-vă de-a tăvălugul, ambiţii, aspiraţii, bucurii, tristeţi, nu mai am ce să fac cu voi!"
îini dădeam seama că nimic nu mai are nici o importanţă, de vreme ce ştii asta ; o bună dispoziţie, un sentiment de libertate, de adîncă, de adevărată linişte interioară. în acelaşi timp, ca să contrasteze, mîinile şi picioarele mişcîndu-se singure, fără nevoia capului, glasul ţipînd singur —- atîtea lucruri străine de mine, înstrăinîndu-se şi în fapt. Vedeam, auzeam, fără să mai pot face nimic, toate îşi recăpătaseră libertatea, le dezrobisem. Mă rostogoleam de rîs, că eram atît de străin de mişcările mele. ,,Mele, mele, mele" spuneam — şi vedeam o îmbulzeală de miei. ,,Cuvinte", însemnaţi ceea ce vreţi!
Orice ar fi însemnat cuvintele, orice ar fi făcut mîinile mele îmi devenise indiferent. Orice mi s-ar fi întîmplat nu mai avea nici o importanţă. Cum putusem să cred, atîta timp, în lucrul celălalt!
Ieşeam în stradă, să provoc desfăşurarea stupidei cauzalităţi cotidiene.
Mă amuzam. Aşa eram, numai aşa puteam să mai fiu: într-o stare veşnică de amuzament, de ironie.
Mă apropiam de cîte un trecător. îmi scoteam pălăria şi, cu glasul cel mai dulce din lume, îi spuneam cu blîn-deţe: „Boule!"
47
Roşu, furios, jignit (jignit! Doamne Dumnezeule!), îmi replica, inevitabil: „Beţivule, derbedeule !"
,,Mă aşteptam la asta", îi răspundeam. „Da fel îmi spun toţi pacienţii. Nu vrei un picior în dos ?"
Trecătorul nu continua conversaţia. îmi părea rău, dar cum să-i arăt că dincolo de cauzalitatea arbitrară, de prejudecăţile fără miez, de relaţiile dintre lucruri, nimic nu avea sens ?
Pline de nonsens, într-adevăr, felinarele care luminau (ce?), care stăteau drepte ca oamenii, dar nu se mişcau; pline de nonsens farmaciile cu farmaciştii în vitrine, stelele — de ce oare, de ce oare cocoţate ? — sergenţii care păzeau şi fluierau, fluierau şi păzeau. Toate astea erau aşa prost puse la cale ! Aşa de nefireşti!
O poftă nestăpînită să aruncăm cu pietre — cu pietrele noastre cele adevărate — în toate astea, să dărîmăm şandramaua cosmică, să prăvălim decorul de carton v opsit grosolan...
Mă trezeam, a doua zi, în odaia mea urîtă, ajuns acolo fără să ştiu cum. Dispărut, orice miragiu. Nu mai era decît o trezire amară, un gust rău, o greaţă adîncă fizică şi sufletească. Toate erau la locul lor : lucarna, tavanul înclinat, soba de fier, zidurile şi cearşafurile murdare. Pedeapsa era implacabilă. Mai adîncă sila de viaţă, mai mare, mai ascuţită, mai dureroasă, mila fără leac pentru mine însumi. Din ceea ce fusese în ajun, nu mai era nimic. Toate adevărurile vinului, volatilizate. Toate lucrurile de care fusesem sigur, pe care le credeam definitiv cîştigate, toată eferveş-cenţa, toată viziunea nouă a lumii, totul căzuse undeva, se destrămase, se pierduse...
Lucrurile eliberate se ciocniseră unele de altele, totul se învîrtise îngrozitor în juru-mi, pămîntul se rostogolise şi nu mai putusem să mă ţin de el. Toţi pereţii îmi căzuseră în cap, pentru că nu-i mai reţinuse nici o logică, nici un echilibru, nici un principiu de coeziune, de cimentare.
Durerea de cap nu era atît de grea, cît era insuportabilă tristeţea ce mă cuprindea. Niciodată tristeţea nu era mai sfîşietoare decît atunci, şi niciodată nu-mi dădeam seama
48
mai acut, mai luminos, mai precis de mizeria condiţiei mele. Totul redevenea urît şi cotidian. lyUinină deplină se făcea în conştiinţă şi mă vedeam bine, mediocru, sentimental, meschin, decăzut, bun de nimica şi totuşi atît de îndrăgostit de propria-mi mizerie (nu dragoste, ci viciu), îneît nu mă puteam părăsi, azvîrli, şi nici nu mă puteam devota.
Mă îmbrăcam foarte prost. Stăteam într-o cameră care părea murdară şi în acele rare ori cînd se făcea curăţenie. Mîncam la birturi economice. Aveam oroare de femei.
Mi-aduc aminte de unele seri ude de toamnă, de lungile şi friguroasele nopţi de iarnă, de mizeria mea spirituală şi fiziologică. Nici o libertate. Nici un confort. Nici o căldură. Chiar cînd aveam lemne, se stingeau în sobă.
Mă simţeam dispreţuit de Dumnezeu cum eram dispreţuit de mine însumi. Pentru nici un alt sentiment nu era loc în sufletul meu decît pentru frică. O frică adîncă de oameni, de mine, de moarte. Eram părăsit de Dumnezeu.
O cameră murdară, asta era şi sufletul meu. O cameră nemăturată, întuneric. Căci se întunecase totul în mine. Trăiam cuprins de o panică indescriptibilă. Sufletul mi-era ud, ca picioarele, încălţate în ghete rupte.
Mă simţeam urmărit de duhuri rele. Nu îndrăzneam să sting lumina, seara, cînd mă culcam. Mă întorceam brusc să surprind fantoma înainte ca mina ei rece să m-atingă pe umăr. Stăteam, cu ochii holbaţi de spaimă, aţintiţi asupra uşii, de unde, din clipă în clipă, aşteptam să apară chipul hîd. Puneam ziare la fereastră, la lucarnă, ca să nu mai văd figurile hidoase şi sardonice ale nopţii. Dar le auzeam rîsetele înfundate, şi un deget, cu un foşnet, dădea, adeseori, un colţ din ziar la o parte ca să mă privească şi să m-arate.
Dar duhurile rele mă înconjurau şi în odaia pe care mi-o umpluseră cu o ceaţă rece. Făceam eforturi inumane să nu-mi fixez privirea nicăieri, căci, dacă mă uitam mai atent la un lighean, la scatm, la cuier, la sobă, vedeam limpede pe cel ce se ascundea, ghemuit, în lighean, care sta pe scaun, care se odihnea agăţat în cuier, care scotea o mînă lungă, neagră de după sobă. îi întrezăream pe toţi, în ceaţa pe care mi-o puseseră în odaie, ca sub un văl transparent.
4 - Bn
49
Fumam ea sâ nu-mi mai fie frică, dar duhurile împrumutaţi însuşi fumului formele trupurilor lor. Aruncam, îngrozit, ţigara. Un ochi roşu, furios mă privea din podea.
Mă culcam, dar îl simţeam cu capul pe aceeaşi pernă, la ureche, mîngîin du-mi fruntea, cu un deget glacial.
Cînd, frînt de oboseală, izbuteam s-adorm, somnul ini-era zguduit de coşmaruri şi mă trezeam, ţipînd un ţipăt care parcă era al altuia, cuprins de sudori reci.
O toamnă şi o iarnă întreagă am trăit cu frica asta, uitat de Dumnezeu, hăituit de Duhuri. Aveam nouăsprezece ani, vîrsta minunată a dragostei, a tinereţii. Dar eu nu eram decît un bătrîn chinuit, ursit' ratării şi poate nebuniei.
Mi-am căutat „cazul" în toate tratatele de psihopatologie ce-mi cădeau în mînă, şi recunoşteam în mine simp-tomele tuturor bolilor sufleteşti.
Aveam încă, din cine ştie ce adîncuri, năzuinţi literare şi aveam un caiet intim în care îmi pusesem ultimele speranţe. îmi închipuiam că, poate, vreodată, oamenii vor avea ce face cu literatura golurilor, slăbiciunilor, mizeriilor mele. Spuneam tot, spuneam tot, în fraze ornate şi nenorocite, căci speram de la cititori necunoscuţi înţelegerea şi dragostea de care aveam nevoie. Dar, mai ales, simţeam nevoia atroce, lamentabilă, ca oamenilor să le fie milă de mine.
Acum, însă, mi se părea că descopăr în mine semnele unei senilităţi, unui ramolisment precoce. Facultăţile mele intelectuale scădeau, vertiginos, pe zi ce trecea. Şi atunci, nu mai aveam nici o speranţă. Nu aş mai fi putut avea nici măcar luciditatea simplă de a-mi vedea mizeria, nici puterea, nici liniştea necesară de a o spune.
Constatasem că memoria îmi slăbea din zi în zi. O permanentă senzaţie de greutate la ceafă, o jenă în jurul ochilor. Şi ceaţa mea din odaie, pe care o purtam cu mine peste tot, care mă făcea să trăiesc într-o ţume cenuşie (simţeam bine cum totul în jurul meu era scăldât într-o vagă penumbră), îmi tocise nervii şi memoria.
Totul era atît de evident, de implacabil, că era cu neputinţă să încerc a mă minţi. Aducerea aminte nu mai era spontană, venea greu, lent, din străfunduri. Imaginile
50
amintirilor, neclare, nebuloase, ca apariţiile din camera
mea. Toate contururile erau atenuate, aburite, şterse. Cărţile de idei le citeam cu o crescîndă dificultate. Nu mai puteam ţine minte abstracţiile şi a trebuit, după eforturi, după lupte zadarnice, după disperări, să renunţ la ele. Mai grav încă a fost cînd am început să-mi dau seama că memoria vizuală era, intr-adevăr, serios atinsă. Nu-mi puteam aminti culorile. Nu-mi puteam reprezenta deeît pete sumbre, cenuşii.
Memoria stărilor sufleteşti mi se păstra intactă. Aceasta constituie filonul biologic, subpămîntean.
Mă păstrasem înăuntru, ghemuit. Lucrurile din afară îmi parveneau greu, din ce în ce mai greu, mai şterse, ca prin pereţi groşi de vată. Trăiam din ce în ce mai singur, cu tristeţile inele incurabile, incomunicabile, cu spaimele mele de neînvins, cu moartea mea, prezentă totdeauna şi niciodată familiară. De cîte ori am încercat s-o privesc în faţă, să ină obişnuiesc cu ea, am fost orbit, şi am ţipat cu o groază de animal.
îmi purtam încă şi încă o dragoste absurdă .(De ce mă mai iubeam, de ce nu mă sfîşiam, de ce nu mă aruncam către cele patru puncte cardinale !) Nu voiam să mă las să mor, îmi plîngeam de milă.
Uitarea este moartea. Ştiam bine asta. Disperat, înfrigurat, nu mă hotărîsem să renunţ să-mi însemn, amănunţit, faptele mici ale zilei, ca să mă recitesc (dacă voi putea) mai tîrziu, cînd voi fi uitat totul despre mine, ca să mă regăsesc, ca să-mi aduc aminte de mine, eu sau al-ţii.
Să nu mă uit! Să nu mă uit ! Totuşi, mă uitam, muream
în fiecare clipă pentru mine însumi. Şi totul’se ştergea aşa du lepede, în sacul fără fund al bietei mele memorii. Totul era lipsit de soliditate, de orice pic de siguranţă, în viaţa mea. Nesigur printre lucruri nesigure, ceţos printre lucruri ceţoase, murind printre lucruri murinde, ştiam că orice „ieri" este un cadavru, că orice „astăzi" va muri diseară. Sufletul meu era o încăpere de cadavre, ce nu-şi mai păstrau nici măcar forma.
„Să păstrez amintirea despre mine însumi, despre fiinţa mea mizerabilă, să nu mă uit, să păstrez măcar urma fie-
51
cărui pa$, a fiecărui gînd efemer, a fiecărei spaime, sa-mi strîng toate amintirile, tot eul, ca un avar al lucrurilor sărace, al zdrenţelor murdare”. . . acesta era ţipătul meu deznădăjduit. Să nu mor.
Totul era inutil. Fraza murea în însăşi clipa în care o pronunţam. Simţeam cum mă înec, cum mă dizolv* cum mă desfac în infinite cadavre, cum pierd orice principiu de unitate lăuntrică. . A
Familia. anul III, nr. 9—10, nov.--dec. 1936, p. 17 — 22.
EMIL ÎNDRĂGOSTIT
■1
A doua zi, duminică, m-am dus la Diana. Era o zi 1 timidă,-fragedă, de început de primăvară. Cînd am trecut ] dincolo de străzile zgomotoase ale oraşului, am ajuns în cartierul ei, printre case standard, mici, ca nişte jucării; era un .slab început de verde, o lumină fragilă; în aer, o tristeţe amestecată cu o ciudată iradiere de bucurie, de dor. Culorile palide dădeau lucrurilor atîta delicateţe, atîta transparenţă, încît îmi părea că sunt pe un pămînt ireal.
Amărăciunea mea neagră era mîngăiată de lumina de vis, palidă a acelei zile. Nu uitasem întîmplarea din ajun „ şi ruşinea şi durerea ei încă mă urmăreau, îmi rupeau sufletul ca nişte gheare.
Am deschis portiţa, la numărul opt, şi am intrat într-o curte, unde iarba începea să crească, în dezordine. înainte de a fi bătut la uşă, Diana veni să-mi deschidă, rîzînd. Figura ei avea culorile suave ale zilei. Părul ei, puţin dezordonat, se împrăştia în lumină. M-a condus într-o 1
1 Fragment dintr-ua roman ce va apare (n.a.).
52
cameră pe care n-am s-o pot uita toată viaţa. Eîngă fereastra care da înspre poarta curţii ca de ţară şi înspre strada cu pomi aliuiaţi, aşezaţi cu mîna ca jucăriile, era o masă lungă, pe jumătate birou, încărcată cu cărţi, vopsele, plicuri, scrisori, tocuri, fotografii, un pahar cu flori. Mai erau două divanuri cu covoare româneşti la pereţii opuşi, şi pe al treilea perete, lingă uşă, o oglindă lunguiaţă.
Acasă, Diana era chiar mai frumoasă decît pe stradă printre oameni. Era şi mai apropiată, mai bună. Avea un surîs primitor, deschis. Gura îi era puţin cam mare, dar rîdea cu poftă şi îşi arăta dinţii albi. îşi vopsise buzele în grabă şi roşul de buze îi mînjise colţul gurii. Toate astea construiau o nouă, surprinzătoare Diană, dezarmată.
Timpul trecu repede, deşi nu făceam nimic deosebit. Mi-a arătat un album de fotografii ; mi-a dat să miros flori; mi-a vopsit buzele ; mi-a adus cafea, vin şi biscuiţi. Nu vorbeam despre nimic, deşi conversaţia îmi părea foarte vie.
Din cînd în cînd, ca un junghi, amintirea întîmplării din ajun înnoura seninul. Dar vocea Dianei, lîngă mine, povestind despre sora ei, Nutzi, despre o plimbare cu o prietenă alina totul, ca un balsam miraculos.
A adus un patefon şi am ascultat un menuet graţios, primăvăratic. Diana sta lîngă mine. îşi apropiase genunchiul de al meu—şi genunchiul şi muzica mă înfiorau uşor, ca o vagă adiere de căldură, de lumină, de fericire. Diana începu să fredoneze, mişcînd uşor capul şi părul. Avea obrajii îmbujoraţi. Mi-o închipuiam dansînd, marchiză în secolul al optusprezecelea, printre dantele şi broderii. Era aproape de mine. Dacă ar fi vrut, ar fi fost lesne s-o sărut. Iată, era aici, îi simţeam răsuflarea, cîteva fire de păr îmi atingeau obrazul. Dar faptul că nu se putea s-o sărut nu mă îndurera, ci îmi dădea o ciudată senzaţie — de plăcere exaltată.
Diana deschise fereastra, răsturnînd, mai întîi, paharul cu flori. Un aer rece a intrat în odaie, şi un miros slab de iarbă, de verde. Ochii mi s-au umplut de lacrimi şi sufletul de o neaşteptată speranţă, debilă ea începutul acela de primăvară, amestec de bucurie şi chin.
Seara venea, liniştită, mîngîind casele, acoperindu 1 _ cu un văl albastru.
M-am hotărît să plec,Mi-a dat mina băieţeşte, îi-a vrut să i-o sărut. Rîdea, strîngîndu-mi mina, tare. M-a condus pînă la poartă, punîndu-şi braţul pe umărul meu, cu un aer natural care mă înfiora. Mi-a strîns mîna înc-o dată. îi eram recunoscător că era atît de drăguţă şi de prietenoasă cu mine.
— Noi putem să fim doi prieteni foarte buni ! îmi zise Diana.
,,0, da, Diana”, îmi striga inima, nădăjduind cu deznădejde. ,,Da, da”, striga inima, atît de însetată de dragoste, că dacă nu era Diana, desigur, ziua aceea ar fi fost ultima mea zi, aş fi murit ca o plantă fără apă.
De la poartă îmi făcu semn cu mîna, urmărindu-mă cu privirea, ca o îndrăgostită.
Am mers pe străzi lăturalnice, mai mult fugind. Am trecut peste cîteva terenuri goale ; am ajuns la Arcul de Triumf. Am mers mult timp pe jos. îmi adusei aminte de Sergiu şi de necazurile din ajun. Dar întîmplarea care mă chinuise îmi părea ridiculă, acum, nu mă mai durea. Ziua aceasta mi-o ştersese din suflet, mă vindecase. Ce importanţă mai putea avea tot ce se întîmplase în ajun, faţă de lumina nouă, nesperată a zilei de astăzi . . .
... De atunci,, viaţa mea nu mai depinse decît de Diana. Am început s-o văd des. Mă primea cu aceeaşi prietenie, parcă din ce în ce mai afectuoasă. Mă mulţumeam cu prezenţa ei, cu această tensiune ce nu mă putea duce la nimic, cu această dragoste ce trebuie refulată şi care se hrănea cu un surîs, un deget, un genunchi abia atins, o mină trecută pe frunte. Nu mă gîndcam că, vreodată, aş putea să-mi mărturisesc dragostea. Eram decis să înmormîntez în mine acest secret.
Nu trăiam decît pentru zilele, fierbinte aşteptate, în care trebuiam s-o văd. Aveam ceva de făcut în viaţă. S-o văd pe Diana, să aştept. îmi mergea mai bine, pe atunci, şi am putut să-mi cumpăr haine noi şi cîteva cămăşi.
Pentru că vizitele mele începuseră să devină prea regulate, m-a prezentat familiei. Diana avea două surori:
54
Nutzi şi Marta, care-i semănau. Mama ei, doamna Florica Dumitrescu, era foarte nedumerită: nu eram nici peţitor, nici amorez declarat, şi veneam ca un simplu prieten „dezinteresat". Pentru ca frecvenţa mea să fie mai uşor justificată, Diana m-a recomandat drept coleg al ei de facultate (deşi după mai multe căderi mă hotărîsem definitiv să nu mai dau bacalaureatul), înălţîndu-mă astfel în rang. Doamna Florica Dumitrescu s-a uitat lung, întîia oară, la mine, dînd impresia limpede că nu eram pe placul ei. Kra o cucoană de cincizeci de ani care spunea că are doar treizeci şi nouă („Te miri că am fete aşa mari! M-am măritat la paisprezece ani") şi care nu putea suferi băieţii urîţi. Am cîştigat-o, totuşi, adueîndu-i cîteva cadouri şi cutii cu bomboane şi spunîndu-i anecdote decoltate.
Cînd începeam să-i redevin antipatic, invitam toată familia, în vreo seară, la un restaurant din mahala — şi doamna Florica Dumitrescu îmi reî moia, pentru o vreme, stima ei.
Aceasta îmi dădea şi dreptul dc-a o lua în oraş pe Diana care mărturisea că simte, pentru mine, o prietenie creseîndă. Odată la masa unui restaurant, la desert, încălzită de paharele de vin, mi-a şi spus că se simte foarte bine cu mine, că noi doi am devenit doi prieteni atît de buni cum n-ar fi crezut niciodată că vom putea deveni. vSe putea înţelege cu mine cum se înţelege cu o fată, cu cea mai bună prietenă a ei.
Mărturisirile acestea le primeam cu o plăcere întristată; şi mă întristau cu atît mai mult cu cît eram nevoit să fac o figură veselă şi senină.
De multe ori stăteam acasă, citind, ascultînd plăci de patefon, vorbind nimicuri sau privind pe fereastră. Vremea se încălzise şi ieşeam în curtea îu care bălăriile crescuseră, înalte. Ne plimbam ţinîndu-ne de braţ, vorbind tare, glumind, în curte sau pe străzile din jurul casei, liniştite şi provinciale. Era un simulacru de idilă, o aparenţă de fericire care, uneori, cînd mă lăsam înşelat, mă consola, dar, alteori, mă crispa. Vizitele mele deveniseră zilnicei Familia se obişnuise cu mine şi mă accepta, ironică, jumătate binevoitoare, jumătate indiferentă. Timiditatea mea
dispăruse, acolo. Şi adeseori, seara, distram toată familia făcînd spirite sau tumbe, spunînd anecdote sau declamînd poeziile mele sentimentale şi plîngăreţe.
Nutzi avea un logodnic; Marta, un amant. Cîteodată, duminica, veneau amîndoi cu prietenii lor. Diana, Nutzi şi Marta invitau domnişoare vecine, se aducea vin, eu prăjituri şi se petrecea. Serile acelea de ,,petrecere" erau pentru mine seri de chin. Eram cel mai puţin arătos dintre toţi tinerii adunaţi, cel mai slab şi cel mai scund. (Doamna Florica Dumitrescu spunea că-i plac bărbaţii înalţi. Fetele ei mărturiseau că-i împărtăşesc gustul.) Stîngă-cia şi sfiiciunea mea contrastau cu libertatea mişcărilor lor, cu siguranţa şi îndrăzneala lor. Dansau cu figuri, cu genunchiul între genunchii dansatoarelor şi se întorceau, abili, pe un vîrf şi un călcîi. Apoi, beau pahar după pahar, ridicau fetele în aer pe un singur braţ, făceau spirite cu un curaj ce le ridica valoarea, sărutau fetele care chicoteau, ocupau mult spaţiu şi stăteau cu spatele la mine, nişte spete late şi mari ce-mi acopereau totul. Erau pricepuţi în jocuri de societate: puţul („Am căzut în puţ!" striga o domnişoară. „La ce adîncime ?" întreba cavalerul. „La douăzeci de metri!" răspundea domnişoara. „Cine vrei să te scoată?" întreba cavalerul. „Ionel", răspundea domnişoara. Şi Ionel se repezea şi o pupa de douăzeci de ori, ca s-o scoată din puţ.) ; Cafeaua cu lapte („Cîte bucăţi de zahăr vrei?" întreba cavalerul. „Şaptesprezece", spunea domnişoara. Şi cavalerul o săruta pe gură, zgomotos, de şaptesprezece ori) ; oglinda sau scaunul electric care întrunea cele mai multe preferinţe. Pe două scaune, cu rezemătoarele lipite una de alta, domnişoara şi cavalerul se aşezau spate în spate. Se număra : una, două . . . trei! La „trei", cavalerul şi domnişoara trebuiau să întoarcă capul. Dacă îl întorceau în aceeaşi parte, trebuiau să se sărute. Dacă nu întorceau capul în aceeaşi parte, cavalerul trişa şi săruta totuşi domnişoara, care se prefăcea că se zbate. Totul, natural, era însoţit de glumele adunării surescitate. Jocurile astea îmi făceau rău. Stăteam deoparte, dar, la un moment dat, îmi dădeam seama, eu sau cineva din adunare, că trebuie să iau parte la petrecere. Atunci, întrebam şi eu pe o domnişoară cîţi
56
metri adîncime are puţul în care a căzut sau cîte bucăţi de zahăr doreşte la cafea. Cu sila cu care întrebasem îmi răspundea şi domnişoara : „un metru, o bucată". Iar la „soaunul electric", nu ştiu cum se făcea, întorceam întotdeauna capul în partea cealaltă. Iar cu mine, regula jocului era, prin excepţie, respectată.
Nici vecinele, nici doamna Dumitrescu, nici Marta, nici Nutzi care, totuşi, avea oarecare simpatie pentru mine, nici chiar Diana nu-mi mai dădeau vreo atenţie. Mă simţeam cu atît mai stînjenit cu cît păream tuturora un ins cam suspect. Nu eram amantul sau logodnicul nici uneia din fete ; nu eram introdus de nici un invitat. Eram ,,colegul" şi ,,prietenul" Dianei, dar ciudăţenia acestei prietenii (Diana găsea prilejul să spună, repede, că între ea şi mine „nu este nimic") provoca nedumeriri şi sentimente care nu mă onorau. Vedeam bine că prezenţa mea o incomoda pe Diana, îi- deservea ; iar doamna Florica Dumitrescu mă privea cu nişte ochi de ucigaşă.
Tinerii înalţi mă priveau, dispreţuitori, cu coada ochiului. Dansam totuşi, dar mai mult cu doamna Florica Dumi-trescu, care ar fi vrut să danseze cu unul din ei, deşi avea şi un mic defect la picior ce-o înfuria pe mine.
Amantul Martei, Ionel, era cel mai strălucitor dintre toţi. Era cel mai înalt, cel mai lat. Toată lumea roia în jurul lui. Avea iniţiativa tuturor jocurilor. După modelul lui, ceilalţi tineri crai erau gătiţi, pudraţi, pieptănaţi linşi; aveau dungă impecabilă la pantaloni (mă uitam la ai mei, veşnic boţiţi), guler tare care-i cam strîngea şi le dădea ticuri curioase : îşi întindeau gîtul şi bărbia puţin în sus şi, cu un deget băgat între piele şi guler, îl trăgeau lăsînd să se vadă o linie roşie pe gît. Cînd se aşezau, tinerii fanţi îşi ridicau uşor pantalonii ca dunga să nu sufere şi, ca să nu-şi mototolească haina, îi descheiau nasturele, deschizînd sacoul, în lături. Pe cămăşile de zefir, apăreau atunci, în toată frumuseţea lor, cravatele cu dungi şi boabe şi, la vîrful cravatelor, cataramele de la centură.
în toată petrecerea aceasta, Diana părea totuşi tristă, o tristeţe i>e care nu mi-o puteam lămuri şi care mă turbura, mă împovăra mai mult decît propria mea însingurare. Această stare de deprimare i-o surprindeam de mai
57
multe ori — şi eînd era numai cu mine. Odată, stînd pe divan, alături de mine, a început să plîngă. Sfîşiat că nu o puteam mîngîia, că nu-i eram de nici un folos, am rugat-o să-mi spună ce are. N-a vrut să-mi răspundă decît că muzica o pune în starea aceasta. Apoi, faptul că poveştile de iubire o enervau m-a făcut să cred că tăinuia o mare decepţie sentimentală. Nu ştiu ‘dacă amintirile o făceau să sufere mai mult decît mă chinuia pe mine gelozia retrospectivă. Sentimentul că orice aş fi făcut era inutil, că nu se putea îndrăgosti de mine şi să-l uite, că era legată de el, că, nevăzut, el era în ea, o stăpînea — îmi sfîşia inima, mă încovoia de tristeţe. Oricît de dureroasă era certitudinea că dragostea niciodată nu-mi va fi întoarsă, totuşi chinul zilnic de a o vedea, de a o avea aproape, de a-i sorbi prezenţa, era singura mea viaţă.
Dar lucrurile au trebuit să se schimbe. Două zile, pe rînd, nu am găsit-o acasă. Prima zi, prăjiturile pe care i le adusesem Dianei, le-am mîncat cu madame Florica. A doua zi, Nutzi mi-a ţinut de urît cîteva ceasuri (,,Unde e Diana?" — „Da o colegă. învaţă pentru examene. Mai stai, poate vine, dacă i-ai lăsat vorbă ieri !") şi apoi, în-serîndu-se, Nutzi m-a luat cu ea, s-o conduc pînă la logodnicul ei. A treia zi, duminică, am venit din nou, cu un buchet de flori în nună. Am deschis poarta, care s-a mişcat cu un seîrţîit lung şi ascuţit. îmi părea că lucrurile luaseră un aer misterios şi ironic, care mă intimida. Am bătut în uşă. Am auzit paşi, cîteva şoapte înfundate şi'... tăcere. Aştept, bat din nou. Nici un răspuns. Cu florile în mînă, cu nasul lung, eram de un întristător ri-dicul. Gîndul că va trebui să mă întorc fără s-o pot vedea pe Diana mă durea însă mai mult decît orice ridicul, decît orice bună cuviinţă. Nu mă puteam hotărî să plec de lingă uşă. Drumul ncsfîrşit pîn-acasă, duminica mai lungă încă şi goală îmi stăteau, ameninţătoare, dinainte. O jumătate de ceas am mai stat în faţa uşii, simţind cum roşesc de ruşine şi totuşi rămînînd, şi ciocănind în uşă, la răstimpuri egale. Mi se părea că se tot aud paşi, un mers în vîrful picioarelor, şoapte. Şi nu plecam, eram pironit. Da un moment dat, fără să mai fi auzit paşii vii, săltaţi, binecunoscuţi, ai Dianei, uşa se deschise brusc de cineva
58
care, parca, stătuse şî aşteptase, ascultînd, de mai multă vreine, în dosul uşii. Era Diana, îmbrăcată cu o nouă rochie, pieptănată cu o pieptănătură nouă care-i dădea un aer străin, duşmănos. Părea, de altfel, supărată. Ea spatele ei, mai în fundul culoarului, madame Florica Du-mitrescu, mai morocănoasă ca oricînd. Amîndouă erau foarte jenate, o jenă pe care nu am înregistrat-o pe loc şi de care mi-arn dat bine seama mai tîrziu, cînd mi-am reconstituit această scenă, ce mă va obseda, de-atunci încolo.
Bucuria că nu mai trebuia să fac drumul îndărăt, că, în sfîrşit, o vedeam pe Diana după trei zile de un dor ce mă măcinase, m-a făcut să trec peste faptul că Diana îmi primea florile cu o figură severă şi acră, care încerca să surîdă fără să poată. Doamna Dumitrescu îmi întoarse spatele, fără alt protocol, şi se duse la bucătărie;. Diana îmi ţinea buchetul de flori ca pe o mătură, vădit incomodată. Am avut lipsa de tact să spun, în timp ce mă dezbrăcăm:
—	Era să plec. Credeam că nu sunteţi acasă. Noroc că am avut răbdare !
—	Dormeam! răspunse, prin uşa deschisă a bucătăriei, cu o voce aspră, doamna Florica Dumitrescu.
Am străbătut antreul şi am intrat în camera a cărei atmosferă îmi devenise atît de familiară, care devenise atmosfera însăşi a sufletului meu, a vieţii mele. Dar, de data aceasta, odaia avea un aer neobişnuit, care o schimba. M-am uitat peste tot, să văd ce are nou. De la pereţi, divane şi oglindă, ochii mi s-au oprit asupra biroului de la fereastră. în locul creioanelor, cărţilor, caietelor,: sugativelor, paharului care îl acopereau, un vas singur, cu trandafiri şi garoafe. Alături, o fotogrfie mare, înrămată.
—	Cine este ? o întrebai pe Diana, cu vocea sugrumată, dîndu-mi seama eă nu trebuie să par turburat, că figura mea trebuie să fie calmă şi surîzătoare.
—	Gică, răspunse Diana, care mă urmărise şi care mă privea, atent. Gică Dumitrescu, un nepot de văr de mamii. Tot el ini-a adus trandafirii! continuă ea, vorbind repede (şi prea tare, mi se părea) şi cu un accent de inumană precizie.
59
Ca în vis, am făcut eîţiva paşi şi am privit fotografia î un tînăr, cu nasul subţire, favoriţi, cărare la mijloc, su-rîzînd ca să-şi arate dinţii, de altfel frumoşi. Avea guler tare şi un ac imens pe nodul de la cravată.
—	E înalt, îmi dădu Diana lămuriri complementare, cu acelaşi glas rece, străin, care îmi îngheţa inima. Nu-1 mai văzusem de mult. Mama l-a rugat să vină să ne vadă mai des. Şi astăzi trebuie să vină, să ne ia în oraş.
Diana stătea tot cu florile mele în mînă şi le agita. Căuta, prin cameră, un loc în care să le pună. O jenau aşa de tare, că-mi venea să i le cer îndărăt, să-i spun să le arunce pe fereastră. S-a dus în antreu. Am auzit o ceartă, pe şoptite. Diana s-a întors cu figura şi mai acră, şi fără flori.
—	Trebuie să plecăm. Ai să mă ierţi!
—	Cum nu, cum nu! abia avusei timpul să îngîn, căci uşa se deschise şi capul doamnei Florica Dumitrescu apăru pentru o clipă:
—	Grăbeşte-te, Diana, haide odată, e tîrziu! după care, inevitabil, uşa se trînti cu un zgomot înspăimîntător.
—	Am să plec, Diana, zisei, hotărîndu-mă în sfîrşit, obligat să mă hotărăsc, dat afară, fără nici o tresărire a orgoliului, ci numai cu disperarea că o pierdeam, pentru totdeauna, pe Diana. Te-am pierdut, Diana, zisei, ca pentru mine, fără să-mi dau seama că vorbesc tare.
—	Nu m-ai avut niciodată, şi nu mă pierzi, răspunse ea, prompt, nemilos.
Vorbele ei îmi căzură ca nişte pumni pe umeri. Făcui un gest vag, încercai să mă îndrept spre uşă. în oglindă, vedeam un om gîrbov, bătrîn, care nu putea să se mişte. Dianei îi fu milă :
—	Mai stai niţel!
„Trebuie să refuz'', gîndii eu, ,,să plec. Trebuie să fiu demn, atît cît se mai poate; să păstrez ultima picătură de demnitate umană ce mi-a rămas".
—	Bine, dar eşti grăbită, nu vreau să te reţin, zisei, dîndu-mi seama, uimit, că buzele spun altceva decît ceea ce gîndeam, decît ceea ce vroiam, ca şi cînd ar asculta porunca unui alt eu, necunoscut de mine, şi aşezîndu-mă, instinctiv, ca un condamnat la moarte căruia i s-a amînat
60
execuţia cu cîteva minute. (Cîteva minute! e un tijnp lung, lung, lung, în care minunea se mai poate săvîrşi, poate să vină, de cine ştie, unde. vSunt cîteva minute încă, o viaţă, în care totul nu este încă pierdut, în care se mai poate spera, în care poţi recîştiga.)
—	Nu-i nimic. încă puţin, mai pot să stau. Nu plecg numaidecît, odihneşte-te.
—	Tîuărul care ţi-a adus florile te iubeşte, nu-i aşa? o întrebai.
—	Nu-ii . . . răspunse ea, cu glas moale şi trîntindu-se pe divan.
Vai, ce frumoasă era! O contemplam. Nu mai era încruntată. Pentru că mă ridicasem şi, din paralizat, începusem să merg de colo-colo, agitat, ea mă privea, amuzată, surîzînd uşor. Avea obrajii îmbujoraţi, gura vag întredeschisă. Niciodată nu fusese atît de frumoasă, translucidă parcă.
—	Ba da, Diana, el te iubeşte, de ce nu vrei să-mi spui? Dacă suntem prieteni, nu trebuie să-mi ascunzi nimic. Şi, mai întîi, asta nici nu e un lucru de ascuns.
—- Mă iubeşte, cred, dar, nu e încă sigur.
—	Nu e sigur că te iubeşte?
— Ba da, dar nu sunt sigură că eu îl iubesc. Că am să pot să-l iubesc. Nu sunt sigură încă dacă ara să primesc să mă mărit cu el.
Va să zică . . . te-a cerut în căsătorie ?
—	Da!
Am primit lucrul acesta cu o linişte adîncă şi grea. O linişte copleşitoare, de moarte. O disperare care îngheaţă şi devine resemnată. Şi, deodată, se petrecu în mine un lucru foarte ciudat. Liniştea lăuntrică deveni, parcă, muzicală. O perdea se ridicase brusc. Şi tot ce a urmat era şi trăit, şi văzut, exterior, de mine. Eram, parcă, în două părţi. în toiul zbaterii mele cumplite, a ţipetelor gîtuite, celălalt eu privea totul, plin de uimire, de nedumerire. „Ce înseamnă iubire, să iubeşti pe cineva, să suferi, să suferi, să suferi . .." şi nu înţelegeam nimic. „Lege, asta-i o lege biologică, umană. Aşa mi se întîmplă, pentru că asta e o lege/' Dar toate reflexiile astea rămmeau în afară; era un miez al lucrurilor, lunecos, pe care nu-1 puteam
61
prinde,- care îmi scăpa printre degete. Ma vedeam, pe mine însumi, din afară, cum mă lupt sub stăpînirea legii şi nu înţelegeam de ce mă chinuiam. Lucrul mi se părea absurd, imposibil. Şi totuşi, celălalt eu se zbatea, căci aceste reflexii nu îl ajungeau, nu-1 influenţau. Erau două euri atît de separate! Era ca un spirit care îşi priveşte corpul. Ca un om văzîndu-se, pe un ecran, jucînd un rol trecut. Gîndirea mergea, despărţită de trăire, pe un plan paralel. Toată scena următoare a fost luminată, pe dedesubt, de o lumină a unei părţi de mine care se separase de mine, şi care mă privea.
Mi-am adus aminte că, cu vreo cîteva săptămîni în urmă, într-o seară, Diana mă luase la plimbare, în mahalaua ei. La un colţ s-a oprit şi mi-a spus să merg singur la celălalt colţ de stradă, unde se vedea un restaurant sub o Căsă nouă, cu două etaje, şi să citesc firma. I-am făcut acest serviciu. M-am întors şi i-am spus: ,,Tase Dumitreseu, %La doi trubaduri». Dar de ce te interesează?" „Am vrut să* controlez dacă cineva a dat indicaţii adevărate cuiva." Nu căutam să limpezesc enigma acestui curios răspuns. De altfel, uite, acum mă lămurea pe deplin însăşi Diana :
—	E drept, Gică este bogat. Tatăl lui este proprietarul lipei ,case cu două etaje şi ţine şi un restaurant, cel mai mare din cartier. E student la Academia Comercială. Tatăl lui, îmi spunea Gică, vrea să-l trimită să se specializeze în străinătate. Dar vrea să-l trimită însurat. Ei, dar, deşi propunerile sunt interesante, eu am să mă mai gîndesc.
' Diana-a ! striga, de dincolo, disperată, doamna Fio-fica' - Dumitreseu.
Dar tocmai atunci, eu luai o liotărîre eroică:
—	Diana, n-am să mai vin niciodată la tine. Dacă te logodeşti, n7ain să te mai văd niciodată!
Lacrimile îmi ţîşniră, glasul începu să-mi tremure, deşi îmi propuneam, în sinea mea, să fiu tare.
—	De ce? întrebă Diana, cu voce dulce.
—	Pentru că te iubesc, spusei, repezindu-mă, ames-tecînd cuvintele. Diana nu înţelese sau nu voia să înţeleagă. Pentru că te iubesc, Diana. Nu vezi ? Surîdeam,
62
jenat. Mă apucă un frig nervos : Nu ţi-ai dat seama pîn-a-
cuma cate iubesc ? Că prezenţa ta este singura mea bucurie ?
Fraza asta îmi păru luată dintr-o carte. Mi-era necaz. Nici cînd sufeream, nu puteam fi deştept!
—	Nu ştiam, răspunse Diana. Nici nu mi-aş fi închipuit. Credeam că suntem doar prieteni, camarazi, frate şi soră, cum ai spus-o tu, şi de atîtea ori. De unde ai mai scos acum (încercînd să repare, cu un surîs, ireparabilul) atîta dragoste nebună?
—	Nu glumi, Diana. Crcdc-mă, crede-mă. Nu mă vezi? (,,în ce hal sunt ?" urmai în gînd).
Diana nu se mai putea preface că nu mă crede.
—	Ţi-e frig, Emil. Uite, pune şalul de colo pe tine.
Clănţăneam din dinţi, într-adevăr.
—	De ce mi-o i'i aşa frig! zisei, încercînd, inutil, să scutur frigul, emoţia, tremuratul vocii, prinţr-o îndreptare a umerilor. (,,Ce impresie proastă trebuie să-i fac Dianei") gîndcam. ,,M-a urmărit, desigur, tot timpul cînd mă plimbam de colo-colo, prin cameră, cocoşat, slăbănog.")
Doamna Florica Dumitrescu deschise uşa:
—	Emil, te rog s-o laşi pe Diana să plece cu mine. Diana, haide, o să ne aştepte Gică !
—	Un minut, un minut, madame Dumitrescu. (Avea în cap o pălărie groaznică.) Nu cer prea mult, cred. De altfel, este ultimul lucru pe care vi-1 cer, ultimul !
Accentul meu o mulţumi, desigur, pe doamna Florica Dumitrescu. închise uşa şi ne lăsă.
—	Diana, acum s-a terminat. (Vorbeam rar, răspicat, nădăjduind că e o glumă, că lucrurile nu s-au sfîrşit, că era o exagerare în toate astea.) înţeleg prea bine că totul s-a terminat, lartă-mă că-ţi spun, ca la teatru, că n-am să te uit niciodată. (Era, într-adevăr, prea melodramatic. Dar dacă simţeam asta, dacă simţeam pe Diana înrădăcinată în fiinţa mea, rădăcini care absorbeau tot sîngele vieţii mele, nu puteam să nu-i spun. Şi totuşi, aveam impresia că eu descopeream frazele, cuvintele acelea, vii, dureroase.) Destinul meu e să fiu nefericit. Mi-e scris pe faţă, nu vezi ? şi-mi mîngîiai obrazul, cu tristeţe. („Dragule, dragule, îmi spuneam, cineva, un om, un cîine, te
63
va iubi vreodată şi pe tine ? Cînd nu te iubeşte nici un om, nu te iubeşte nici Dumnezeu. Ştiu, pe mine nu mă iubeşte Dumnezeu!")
' — Emil, rosti Diana, eu nu iubesc pe nimeni. Nu pot iubi pe nimeni. Şi asta e rău. E mai rău, chiar. Sunt tot aşa de singură ca şi tine.
-T- Asta nu mă consolează. Ai să te măriţi cu el. O să ai copii de la el.
Gîndul ăsta era îngrozitor. Mi-i închipuiam culcaţi, în acelaşi pat. între ei, o familiaritate a cărnii, o identificare prin carnal. Vedeam pulpele ei, şoldurile miscîndu-se sub el. Umerii bărbatului acoperind-o ; ea oftînd, tremurînd, beată, în spasm. Imaginea era de nesuportat ; înnebuneam, îmi venea să urlu. Mă uitam apoi la ea. Era aşa de frumoasă, puţin încruntată (căci ultima frază o jignise, se simţea dezvelită), aşa de pură, încît lucrul îmi părea cu neputinţă. ,,Nu, np, nu se va apropia de ea \” îmi ziceam. Şi, în aceeaşi clipă, îmi venea să rîd de mine însumi. Vedeam clar, obsedant, cu amănunte de o precizie halucinantă, pulpele mişcîndu-se, spasmodic; o vedeam apoi pe ea, goală .şi obosită după dragoste şi, împreună cu durerea atroce ce resimţea, o milă pentru Diana, ciudată şi copleşitoare milă, ca pentru ceva pur care a fost murdărit, ca pentru o decădere. Dragostea cărnii este un păcat. Simţeam asia, ascuţit, sfîşietor. Este o robire, o fermecare a pămîntului, a Diavolului. Ea face parte din lumea apelor grase, a lavei, a infernului. Orice bărbat care ar acoperi-o îmi părea făptură drăcească, păroasă ca necuratul. Totul îmi părea urît, âspiritual, imund în lumea asta a mocirlei — şi totuşi atrăgător, vîscos şi voluptos totuşi, o voluptate tristă, grea, care te doboară şi rînjeşte.
— Diana, dccît sate măriţi, cu el, mai bine să mori. (Această gelozie a cărnii era mult mai dureroasă; mai chinuitoare de o mie de ori decît gelozia sentimentală). Te-aş plînge, mi-aş muşca pumnii, aş înnebuni, dar nu te-aş pierde.^ Ai fi a mea, în moarte. Numai eu ţi-aş păstra amintirea vie, cu adevărat vie, actuală. Ai mai trăi doar în sufletul meu, şi n-aş vorbi nimănui despre tine, ca să-ţi păs
64
trez ckipul numai pentru mine. Aş trăi cu tine încrustată în gînd, în nervi, ţi-aş duce chipul în groapă, cu.mine. Mai bine să nu te aibe nimeni, decît să te aibe altul!
Lucrurile astea pe care le simţeam reale, pline, substanţiale, deodată păreau, celuilalt eu, golite de sens şi de substanţă .Totul se făcea alb, nenuanţat; cuvintele, arbitrare. ,,Ce rost au toate astea? Ce rost are legea asta?" Ştiam că sunt o marionetă. Dar dacă se trăgeau sforile, eram nevoit să mise. Eram nevoit să mă chinuiesc, să mă sfişii*,
Diana mă privi atent, uimită, înspăimîntată.
—	Eşti aşa de rău, Emil. N-aş fi crezut. Mi-e frică de tine. Dacă mă iubeşti, tu nu doreşti fericirea mea, eu ştiu că doreşti fericirea aceluia pe care* îl iubeşti!
Ultimele vorbe, Diana le spuse cu un accent care îmi păru atît de dureros, că-mi rupea inima. îmi veni să plîng. întorsei capul.
—	Să nu plîngi, Emil. Te rog. Ar fi penibil.
Asta mă biciui. Făcui apel la cîtă voinţă mai aveam şi-mi înghiţii plînsul.
—	Nici eu nu plîng. Şi deodată, mi se păru că figura ei exprima o durere aşa de mare, îneît regretai cumplit tot ceea ce spusesem.
—	Diana, iartă-mă, te rog ! şi mă apropiai de ea. Aveairi/ în mod absurd, sentimentul că săvîrşisem un mare păcat; o mare fărădelege, şi remuşcări groaznice 'mă tortufău. Diana nu spunea nimic. închise ochii. Parul era ca un nimb în jurul capului. Am mîngîiat-o încet; îmi tremură mîna, îmi tremurau genunchii, gura ; o mîngîiam cu o fervoare adîncă; s-o mîngîi, s-o ating — ce voluptate sfî-şietoare ! "Cît te iubesc, Diana", gîndeam* ,,cît te iubesc, cît te iubesc !" Eram plin de această prezenţă caldă, dureroasă. Nu mai era loc în conştiinţă, în toată fiinţa pentru alt gînd, pentru nimic altceva. Eram plin pînă sus, de dragoste. O picătură mai mult nu ar fi încăput.
—	De ce tc-ai întristat, Diana ? Eu sunt de vină. Eu r te-am întristat !
Foc şi gheaţă era în sufletul meu. Nu era pentru primă oară cînd Diana cădea pe giiiduri, abătută. Avea o taină care o rodea.
63-
- Iiu
—	Mi-ai amintit nn lucru foarte trist ! spuse ea.
Aş fi vrut s-o consolez, s-o alin. Cum s-o mîngîi? Cum să uite? Cum să fac să fie eficace dragostea mea disperată, plină de o fervoare care era ursită să se macine, să se irosească în zadar ? în genunchi, o mingii am pe Diana care, acum, mă privea cu o blîhdeţe ce putea semăna cu o privire de îndrăgostită. Cînd m-ani ridicat să plec (bătăile în perete, de dincolo, nu mai conteneau), simţeam o ciudată uşurare. Diana m-a condus. Mi-a deschis. Se însera. Mi-a dat mîna pe care i-aui sărutat-o tare, pătimaş, cu deznădejde. Am remarcat că încerca să-şi ascundă graba (nu era ea de vină!), am# ridicat capul:
—	îmi pare foarte rău, ştii, foarte rău că nu mai x>oţi să vii la noi.
îi eram recunoscător pentru aceste vorbe. Am încercat să-i surîd, n-am putut. Am înghiţit un nod. Am fugit.
După o lună, primesc o carte poştală de la Nutzi. Iat-o : „în urma discuţiilor pe care le-am avut împreună de cîteva ori, nu-mi închipuiam să iei o asemenea atitudine. Nu ţi-am scris pîn-acum, tot sperînd că vei veni. Cred că nu te vei încăpăţîna de a nu veni la noi. Deoarece te ştiu cam capricios, îţi dau două posibilităţi pentru a ne vedea : te aştept acasă, marţi 9, l.c. ; dacă vei binevoi să nu vii, atunci te aştept miercuri, ora 6 d.p. la Arcul de Triumf, dar trebuie să ştiu că vei veni neapărat, am să-ţi comunic ceva. Cu drag, Nutzi”.
Am spus, mi se pare, că Nutzi avea, pentru mine, o simpatie protectoare. Avusesem, e adevărat, cîteva „discuţii" în care stabilisem că vom rămîne prieteni veşnic i orice s-ar întîmpla. Şi iată, nu mă ţineam de cuvînt. Era desigur pusă în curent cu scena din seara despărţirii şi, de asemeni, ştia că hotărîsem să nu mai vin niciodată. Dacă îmi scria să vin, e probabil că ceva se întâmplase şi avea, fără-ndoială, aprobarea doamnei Dumitrescm Oricum, era un fericit prilej de a veni din nou la ei (cit doream casa ceea ! Acum era la sfîrşitul lui mai, trebuie să fi fost frumos, pe strada ceea, salcîmii înfloriţi!) fără a mă umili prea
66
mult. Desigur, nu am avut răbdarea să aştept pînă „miercuri, ora şase". M-am dus marţi. Mi-a deschis Nutzi, pieptănată cu zulufi, rîzînd cu toată gura :
—	Va să zică, tot ai venit, domnule ! Şi, isteaţă, sigură de ea: Nu ţi-a fost dor de noi, deloc, deloc ? N-ai vrut să mă mai vezi pe mine, pe prietena ta?
—	Ba da, răspunsei, stînd încă în antreu, dar numai pe tine vreu să te văd. Nu trebuie s-o văd pe Diana. (De fapt, nu venisem decît cu speranţa nemărturisită de a o vedea ; de cînd primisem scrisoarea, chipul Dianei mă stăpînea zi şi noapte.)
—	Nici pe mama nu vrei s-o vezi ?
—	Ba da, dar nu pe Diana. Pe Dianaoiu am s-o mai văd niciodată. Intru, numai dacă mă asiguri că nu-i acasă.
—	Diana, nu-i acasă, dar avem un musafir.
—	Pe cine?
—	Pe Gică Dumitrescu.
—	logodnicul ei ? întrebai speriat.
—	Nu, mă linişti Nutzi, e fostul ei logodnic. Diana şi-a dat seama că nu poate să-l iubească. S-au certat. Diana i-a spus, răspicat, să n-o mai plict isească cu prezenţa lui. El a plîns, a căzut în genunchi, a rugat-o. Acum, s-a mai liniştit, s-a resemnat, acceptă situaţia. Dar e foarte nenorocit. Nouă ne e milă de el. Săracul! Apoi, tatăl lui a dat faliment. Ghinion peste ghinion ! De altfel, afacerile nu-i mergeau prea bine lui tată-său, de mai multă vreme. Gică nu ne spunea nimic. Acum am aflat că a iscălit poliţe ca să-i cumpere Dianei cadouri şi flori. Noi i-am spus Dia-nei să mai rabde puţin, să nu-1 lase chiar acum, în plină nenorocire. Dar Diana e încăpăţînată. Vezi, e prea sinceră, nu se poate preface. Cînd nu iubeşte pe cineva, nu poate să-i arate contrariul. Acum, Gică vine pe-aici, din cînd în cînd, în lipsa Dianei, ca să-şi reamintească. Tine mult la noi. Stă de vorbă cu mine, cu mama şi cu Maria. Nouă ne e tare milă de el. Dar nu putem face nimic. Dacă nu-1 iubeşte ! şi Nutzi scoase un oftat prelung.
Intrarăm în camera de primire. Doamna Florica Dunii-trescu, prea fardată (după obiceiul ei), sta trîntită pe im divan. Pe divanul celălalt, vorbind cuminte şi liniştit, Gică. Doamna Florica Dumitrescu ne-a prezentat: d.
67
Emil Ene, colegul Dianei, şi d. Gică Dumitrescu, nepotul meu. Pentru accentul ironic cu care a pronunţat atunci ■ urnele noastre şi pentru surîsul ei răutăcios, am să-i port pici toată viaţa, oricît aş trăi. Gică Dumitrescu era elegant, avea un boboc de trandafir la butonieră; din buzunarul de la piept ieşea în falduri batista de mătase, care mirosea puternic a apă de colonie. Avea o dungă roşie pe gît, din cauza gulerului care îl strîngea. Dunga pantalonului era impecabilă, dar surîsul trist pe care îl avea cînd te i-a strîns mîna, mi-a strîns inima, gata totdeauna să se î: duioşeze:
—	Diana mi-a vorbit mult de dumneata. Mi-a spus că eşti cel mai bun prieten al ei.
—	,,Şi de dumneata mi-a vorbit", îmi veni să zic, dar, dîndu-mi seama de ridiculul situaţiei, mă reţinui la timp. Doamna Dumitrescu şi Nutzi ne priveau cu scrutătoare atenţie şi mi s-a părut chiar, în cîteva rînduri, că-şi făceau şi semne. Gică, în ciuda îmbrăcăminţii sale de om „şmecher", avea un aer de cîine trist care îmi făcea rău. O milă subită mă prinse pentru acest tovarăş de nefericire cu o soartă sentimentală atît de asemănătoare soartei mele. O frăţie în dezastru simţeam pentru acest Gică* Dumitrescu. Dar mila pentru el era aşa de dureroasă, de grea, că-mi venea să plîng mie, în locul lui. Simţeam aşa de bine ce simţea el cînd încerca să surîdă, cînd îşi îndrepta umerii, cînd încerca, printr-un efort fizic, să se libereze de povara durerii. Ne-am înfrăţit din prima clipă şi cele două femei, eare nu ne pierdeau din ochi, au remarcat lucrul acesta şi l-au reţinut, desigur, pentru comentare. Ne priveam unul pe altul, înlăcrimaţi, şi ne înţelegeam de minune. Ca să-l alin, ca să-l ajut să uite, am crezut necesar să fac o mulţime âe giumbuşlucuri şi glume şi am fost fericit cînd l-am văzut ei rîde. Am găsit cîteva ocazii (mai mult sau mai puţin la locul lor) de a ne strînge mîinile, cu o căldură exagerată. Am mărturisit chiar, în gura mare, că simţim o mare simpatie unul pentru altul şi că ne-am împrietenit, că parcă ■• cunoşteam de cine ştie cînd. Ne-am promis să ne mai îmtîlnim. îmi venea să plîng gîndindu-mă cît sunt de sensibil, de altruist, de eroic, uitînd propria mea durere, pentru a participa, cu atîta ardere, la durerea lui Gică. A tre-

huit chiar să duc mina la gură, sitnulîud că ascund un căscat, pentru a face să se creadă că lacrimile mele din căscat, şi nu din înduioşare proveneau. Evident, ura şi invidia pe care i-o purtasem pîn-atunci se risipiseră. în lac, era o mare dragoste. Mă înduioşam aşa de tare, mi-era atîta milă de Gică, încît aş fi făcut orice să-l împac cu Diana, să-l fac fericit, să-l însor cu ea. „Şi eu să mă pierd, îmi ziceam, şi eu să mă pierd !”... şi destinul acesta întrezărit de victimă sfîntă îmi urca un nod în gît, mă înlăcrima, mă făcea cîrpă. Cînd a plecat, l-am condus şi eu pînă la poartă, ne-am strîns pentru a zecea oară mîinile/ simţeam nevoia să ne îmbrăţişăm, să ne destăinuim unul altuia. Ne-am dat din nou întîlnire, din nou ne-am promis să ne vedem des. Cînd am reintrat în salonaş (doamna Dumitrescu se retrăsese, între timp), Nutzi îmi spuse, misterios :
— Emil, te-am chemat pentru că Diana doreşte să-ţi vorbească. Dacă te-ar fi chemat ea, sau chiar ţi-aş fi scris eu pentru ce te chem, n-ai fi venit. Cred că n-ai să fii prea supărat pe mine.
Drept răspuns (ar trebui să dau o replică tăioasă, îmi ziceam; să spun, de pildă: „Regret, dar nu revin niciodată asupra hotărîrilor mele, domnişoară!"), am bîlbîit, m-am făcut roşu şi arătam, limpede, că bucuria aceasta depăşea speranţele mele. Şi, într-adevăr, ca la teatru, uşa se deschise şi Diana apăru, frumoasă ca un miracol. Nutzi plecă. Eu rămăsesem în mijlocul odăii, cu un picior înainte, cu genunchii puţin îndoiţi. liniştită, sigură de sine, se apropie, îni întinse mîna (deodată, în mine, fu o năvală de fericire, de delir, o beţie, inima îmi bătea cu un ritm ciudat, zglobiu, de paşi de dans, parcă; eram sufocat) pe care i-o sărutai, elătinîndu-mă.
Seara, am ieşit împreună în curtea plină de bălării Apoi, ne-am plimbat pe străzile cu salcîmi înfloriţi. Diana era cu capul gol, părul în vînt.
De departe, filtrat, venea pînă la noi zgomotul tramvaielor, al claxoanelor. După strada cu salcîmi, se deschidea un cîmp larg, lung (am trecut, de curînd, pe-acolo ; nu
•am regăsit; s-au clădit case pe el, s-au făcut străzi) şi, a capătul lui, se aprindeau, înv aiurite, primele lumini ale oraşului.
Mergeam fără să spunem un cuvînt. Era o tăcere dureroasă, ascuţită şi totuşi plina de o bucurie de vis, incredibilă, neliniştitoare. Mi-aduc aminte cit de disperat mă rugam ca seara aceea să nu se mai sfîrşească, să nu se destrame. Şi-astăzi, cînd mă gîndesc la fericirea mea de-atunci, atît de integrală şi de naivă, mi se umple sufletul de lumină. De lumină? bau de jalea, de siguranţa că totul era iremediabil pierdut, căzut, mort ?
In aer, era o voluptate grea, sfîşietoare. Trecusem de străzi, eram în cimp, in iarba tristă de margine de oraş. Cei ui ne apăsa. O sete adîncă, misterioasă, de dragoste mă cuprindea, mă ardea.
Aprinşi de lună, ochii, părul Dianei aveau o lumină ciudată, o expresie tu; burătoare de suferinţă. încerca să rîdă totuşi, să sfarme apăsarea care o înlănţuia şi pe ea.
Ga ocini plini ele lacrimi, îi mîngîiam mîna, înfiorat.
—	Are să tic râu, pe urmă! rosti Diana.
„Ştiu, îmi zisei, şt ni bine că fericirea acestei clipe va trebui s-o răscunipăr ; e fatal s-o plătesc cu o suferinţă însutită; ♦nimic nu râmîne nerăscumpărat; nici o bucurie nu i amine nepedepsită. Dar primesc suferinţa de mîine, o dmesc, mi-e sete de ea, mă rog lui Dumnezeu să fie cît mai aprigă, cît mai ascuţită, să fie mai grea decît o pot duce umerii mei! Să fie insuportabilă, să fie mortală!../'
—	Diana, te iubesc — putui să-ngîn cu voce slabă, speriată, plină de o speranţă care era disperare — din toată mima, din toată fiinţa.
Diana deveni inuman ue frumoasă. îmi surîdea, atît de tristă, îneît tristeţea îi dădea o nouă îufăţişare, gravă, tainică (doar buzele i se mişcau, zîmbind imperceptibil, ’iniiorate). Şi gesturile — mîna care mă mîngîia cu o duioşie de soră — avea ceva ritmic, transfigurat, lunatec.
—	Diana, Diana, glasul meu era plin de panică, de plîns, de durere.
70
Privirea Dianei se făcu de-o nesfîrşită blîndeţe.
Am sărutat-o pe obraz, pe ochi. Am luat-o de umeri (făceam eu asta? era adevărat?), i-am căutat buzele cu buzele care-mi tremurau.
Am ridicat, apoi, ochii spre lună. vŞtiam, ştiam că tot decorul acela era un fals paradis, o floare răsărită din moarte, pîndită de moarte. Şi stelele, mari, erau florile cele mai luminoase ale morţii, fiice ale întunericului. Lumina va fi înghiţită de întuneric. Decorul se va prăbuşi, dragostea noastră se va risipi. Era o sărbătoare rară a cosmosului, de o singură zi. Ştiam că noaptea ceea nu se va întoarce; că trăiam un moment de miracol.
Toată noaptea am rătăcit pe cîmpul acela, plini de © fericire sau de o suferinţă chinuitoare, care ne zdrobea. Zorile luminară o lume nouă, mă aflam pe un alt tărîm.
Familia, seiia III, anul IV, nr. 10, dec. 1937, p. 49—64.
JURNAL LA ŞAISPREZECE ANI
DECEMBRIE
Sunt un licean slab la învăţătură, spun profesorii rad. Dar sunt mai inteligent decît toţi profesorii din lume la un loc. Eu şi prietenii mei, Mihail şi Sergiu, vom cuceri lumea. Lucrul acesta ar putea să pară pueril. Dar e clar, e simplu că voi fi unul din marii scriitori ai istoriei lumii, iar Mihail un dictator, un mare reformator social, un mare conducător. Sergiu ne inspiră, la amîndoi, mai puţină încredere. Credem, totuşi, că va putea fi un diplomat bun, chiar celebru.
îmi vine să rîd cu lacrimi de zîmbetul aiurit al aceluia ce, auzind ori citind aceste lucruri, le-ar socoti, în mintaa lui îngustă, naive. Naive ar fi, desigur, şi prosteşti, dată
71
nu ar fi adevărate. Realizarea noastră de mîine va con-iirma, în chip strălucit, cîtă dreptate am avut. Căci noi suntem oameni aleşi! Cum, de unde ştim lucrul acesta, n-am putea-o spune. Am crescut însă cu siguranţa asta în conştiinţă.
Siguranţă? Da, deşi uneori ne prinde o îndoială, o slăbiciune. Dacă nu-i adevărat, dacă ne înşelăm, dacă nu suntem genii? O mare durere ne apasă, o tristeţe de sfîr-şit de lume, cînd ne îndoim aşa. Dar această îndoială absurdă dispare repede, ne regăsim, ne pipăim şi strigăm victorioşi: „Noi suntem \” şi înmărmurim la gîndul măreţiei destinului nostru. De altfel, ajunge să ne uităm la colegii şi la profesorii noştri ca să vedem cît suntem de deosebiţi. Nici unul nu are preocupările noastre, nici unul nu şi-a pus problemele noastre. Fără ajutorul nimănui am dat răspunsurile pe care le-am găsit, în marii filosofi ai lumii, despre Dumnezeu, despre existenţă, despre moarte, despre lege, despre natura lucrurilor. Ne simţim egali cu Platon, cu Shakespeare, cu Tolstoi.
în timp ce noi ne chinuim să dăm răspunsuri marilor întrebări şi suntem obsedaţi de destinul nostru, colegii noştri, oameni de rînd, învaţă fotbal, fumează, fac pe detectivii; iar profesorii noştri, seci, reci, ne explică mofturile pe care le-au învăţat pe dinafară şi ei, ca să ni le debiteze. Graşi, cheli, importanţi, cu ochelari, se duc apoi la băcanul din colţ. Nici unul din oamenii ăştia de duzină, de sută, nu a fost chinuit de micimea lui, de groaznica neimportanţă a fiinţei umane şi nu a stat, împietrit, copleşit, să privească stelele; nici unul nu s-a gindit că, alcătuită din atomi, din eoni, din eoni de eoni de (.oui şi aşa mai departe, fiinţa lui materială se pierde, dar nici nu există, deşi cuprinde, totuşi, o infinitate de lumi care se nasc, trăiesc şi mor în timp ce duce mîna la frunte, în timpul unui strănutat, cînd închide sau deschide ochii. Nu s-au gindit la Dumnezeu şi n-au descoperit că el este cauza cauzelor sau că suntem în el ca peştii în ocean sau că, poate, suntem el cum picătura de apă este însuşi oceanul. Toate aceste lucruri pe care, acum, le citim în cărţi celebre, noi le-am gindit, singuri, de un an. Tot Mihail şi cu mine am descoperit că geniul este un rezultat al
72
•rasei şi al evoluţiei, căci Victor Hugo nu se putea naşte “printre-cafri şi un geniu al cafrilor ar fi, la noi, mai prost ckcît un om mediocru ; tot noi ne-am dat seama că aceiaşi spirit a sălăşluit sub chipul lui Alexandru Machedon, al lui Cezar şi al lui Bonaparte, Şi ne-am mai dat seama că, făeînd bilanţul tuturor victoriilor, tuturor gloriilor, viaţa nu are nici o importanţă şi că totul sfîrşeşte prin moaite.
Concluzia asta pe mine mă paralizează; pe Mihail îl exaltă, îl întăreşte. ,,Daeă viaţa nu are nici o importanţă, dacă e o aparenţă, o fantomă, va putea zvîrli toate prejudecăţile, îşi va putea bate joc de morală, această^ caraghioasă, arbitrară învoială între oameni, fundată pe nici o rădăcină eternă, pe nici un absolut. Morala ăsta, ridi-culă, simplu vid sub zorzoane, e bună să ţină în frîu turmele, dar nu pe lucizi. Aşa va cîştiga, judecîndu-şi cartea, cu tot riscul, azvîrlindu-se”.
Că totul sfîrşeşte prin moarte, este marea mea turbu-’rare. Ca moartea e aşa de aproape,! mîine, azi, ţaţa ce mă înspăimîntă, mă distruge, mă umileşte. Nu pot uita, ca Mihail, că nimic nu are importanţă. El e tare .; . Eu sunt'slab.
vSunt mîndru totuşi că nimeni nu suferă diii motive aşa de înalte şi că, afară de Mihail, nimeni nu ar înţelege suferinţa mea. Iată încă un semn de nobleţe. Suferinţa inea nu e măruntă, nici banală.
Şi mai ales pentru mine, care sunt poet, această suferinţă este creatoare. Mihail este om de faptă, el va cuceri lumea biruind cu braţul; eu voi birui lăsîndu-mă biruit, suferind, scriind. Cît de diferite sunt destinele noastre !
I AN I AU IE
Odaia mea ; un pat cu cuvertura roşie; o fereastră prin care, vara, intră verdele plopilor domnului inginer Mrăghici—— şi .care, acum, par . nişte cuie neîndurate ; o masă de - brad şi un scaun; alături, rafturile cu scumpele
73
mele cărţi de literatură. Iya un capăt al patului, uşa p.e care stă cuierul ; la celălalt, soba de teracotă albă şi la-voarul. Văruită în alb. Odaie aproape călugărească.
Cînd vin de la liceu, îmi pun mantaua în cuier ; îmi arunc ghiozdanul lîngă sobă. M-aşez la masă, ţiii tocul în mîna dreaptă. Din stînga, de pe rafturile etajerei, iau cartea de literatură, mă înfund în ea, cu sete.
Iarna, dumineca, de la ora două după prînz, aici vine totdeauna Mihail. îl aştept şi îl văd de la geam. Are nasul şi bărbia puternice, de om cu voinţă, de om de acţiune. Nimeni nu pricepe cum s-a împrietenit el, premiantul întîi, cu mine, corigentul şi poate, Doamne fereşte, anul ăsta şi mai rău. îi aud paşii pe scară. Aştept să bată, să am bucuria de a-1 auzi bătînd. Intră în casă, puţin roşu, cu zăpada încă netopită pe manta.
Aici, în odaia asta, într-o zi de îndoială, am auzit un glas interior făgăduindu-mi un magnific destin literar; aici am dezbătut problemele care torturează conştiinţele noastre; aici, duhurile pe care le invocăm i-au prezis lui Mihail că-şi va începe marea luptă la douăzeci şi cinci de ani şi că va birui la patruzeci.
Viitorul dictator e sigur de sine. E calm, simplu, ho-tărît, aşa cum sunt dictatorii. Judecata lui e dreaptă şi sigură. îl admir. îşi merită destinul.
Şi, mai ales, e înzestrat cu o conştiinţă spirituală pe care eu nu o am. Eu ştiu numai să gîndesc, să despic, să analizez ; el ştie să pătrundă, să vadă dincolo. El ştie precis, de pildă, că a mai trăit, în secolul XII, la Tîrnova, în împărăţia romăno-bulgară. De la fereastra camerei lui, el vede, în piaţă, spre Mitropolie, o lume pestriţă sau căruţe printre case scunde, semănînd întocmai cu cele de-atunci. Revelaţia acestei asemănări şi amintirea neaşteptată a lumii aceleia a avut-o de curînd, acum o săptămînă poate, într-o dimineaţă dulce, senină, de iarnă, între două zăpezi. Carele înaintînd greu printre oameni, în zăpada topită, turlele unei biserici şi cerul albastru i-au reamintit, desigur, o zi identică. El nu e trist ca mine, pentru că simte dincolo de gîndire şi de logică, dincolo de bunul simţ pesimist, că moartea nu e moarte. Cred şi eu asta poate, la urma urmei, mai ales acum cînd o spune aşa
74
datare, dar, la mine, e o credinţă rece şi nesigură- vSutit prea timid, prea fricos, prea raţionalist ca să îndrăznesc să • cred asta, cu putere.	d
FEBRUAR FE
Miha.il nu-şi mai îngăduie nici un moment de libertate, afară de dumineca după masă, rezervată discuţiilor, noastre. Dar şi pe acestea, le stabileşte, dinainte, cu program.
Se scoală la cinci dimineaţa. Se duce într-o odaie de baie neîncălziţă, deschide fereastra, îşi scoate cămaşa, deşi, ades, zăpada intră în casă. învaţă, gol, în frig, cîte două strofe din Luceafărul şi le recită. Apoi, face o gimnastică violentă, cu mişcăn inventate de el; are o carte de exerciţii gimnastice, dar nu-1 mulţumeşte: braţele el nu le întinde, le azvîrle ; mişcarea nu o face de zece ori cum serie în carte, ci de o :sută. Kxerciţiile durează trei sferturi de ceas şi se încheie cu un duş glacial. Pînăda plecarea spre şcoală, bîndu-şi ceaiul, repetă lecţiile. Ajunge la liceu pe jos, la opt fix, cînd sună, ca să nu piardă, inutil, nici o clipa. Toată lumea e ui mită de puterea lui de concentrare, de memoria lui. K cel mai bun elev al liceului, de cînd cei mai vechi profesori şi-amintesc. în recreaţie scoate repede, de sub bancă, dicţionarul italienesc şi caietul de cuvinte, şi învaţă. învaţă. în afară de scoală, două limbi singur.
ALi-e frică de el şi sunt gelos. Mai ales că eu nu învăţ strălucit. Dar Sergiu, care e al doilea in clasă, e mai gelos deeît mine. Toate încercările noastre de a-1 face să vor-b ască, să piardă timpul sunt inutile. Rărnîne să lucreze, neclintit, concentrat, cu bărbia proeminentă. Da urni, picară acasă. Pînă seara, învaţă. Cînd a termina A reîncepe să scoată cuvintele italiene şi spaniole. Şi a prepus să nu citească nimic distractiv, nimic uşor, să nu se odihnească. vŞi nu se odihneşte. Doarnle cinci ore pe noapte. Se'simte puternic, se simte crcscînd, se simte mălţîiidu-.-se. Se prepară, pentru a cuceri lumea. Şi -pentru asta, trebuie să se cucerească, să se domine iutii pe el însuşi. Ştie
75
lucrul ăsta şi îl face. Iar vSergiu şi cu mine nu ne pregătim, nu facem nimic.
Eu lenevesc, sufăi, fac versuri proaste pe care rai le refuză toate revistele. Nu mă construiesc, nu mă adîn-cesc. Nu e prea tîrziu ? Mai am timp? La vîrsta mea, cincisprezece-şaisprezece ani, Rimbaud era format, făcea poeme magnifice; Victor Hugo scrisese poeme şi scria un roman. Să nu fiu oare înzestrai ? Dacă eşti dăruit, se simte clar, se vede c'ar; aurul străluceşte de la început, curat. Dacă nu sunt dăruit? O mare tristeţe mă cupiinde . .. Dar îmi dau seama, totuşi, că sunt un ins de elită : n-am decît să-i privesc pe ceilalţi, poporul imund şi grosolan al claselor ! Prostia, tuturor, le e întipărită bine, în trăsături precise, pe figură. Eu nu sunt ca ei. Iată un lucru limpede. Nu mă pot înşela ... Dacă aş fi ca ei! Numai bănuiala asta mă îngrozeşte. îi văd, ieşind din curte, grosolani, zevzeci şi zeflemişti ; vorbesc cu ei şi parcă nu ştiu limba lor. în clasă, pînă vine profesorul, se amuză clînd drumul la gaze, sughiţind, scuipînd. Faptul însuşi că aş prefera să mor decît să fiu ca ei, că ei îmi repugnă, nu dovedeşte oare că sunt un ales ?
AI Vin IE 1926
Am făcut zece poezii şi două nuvele. Am început o piesă de teatru. Sunt mulţumit de mine.
Ani descoperit că arta este supericaiă ştiinţei, filosofici, faptei. Această opinie o întemeiez pe argumente foarte serioase, pe care i le-am expus lui Mihail. E mulţumit parcă, dar n are ce să-mi opună. K clar că am dreptate. De cit va timp, am căpătat mai multă încredere în mine. Duhurile mi-au şoptit la ureche că pot fi sigur de destinul meu.
M-am plimbat, singur, în grădină. Era soare, printre lamuri goale. Se topea zăpada. Un albastru palid spăla lumea. Grădina era un tînăr convalescent. Cerul era frumos ea un surîs, bun ca un surîs, parcă mîngîia cu degete uşoare, de fată, pe frunte. Nu ştiu dacă eiam vesel sau dacă eram trist. Am plîns singur, nu ştiu de ce. Eram
76
j>Un. Parcă eram un rîu şi se topeau sloiurile. Aş fi vrut să mă joc ca în copilărie. Sau aş fi vrut să fiu mîngîiat.
Mi-am adus aminte că toată lumea spune că m-am făcut urît. M-am uitat şi eu, de altfel, de-atîtea ori în oglindă: mi-a crescut nasul, mi sau umflat buzele, am coşuri.
Am continuat să mă plimb, să-mi port urîţenia prin alei, sub degetele de fată ale soarelui. O, cum aş vrea să fiu frumos! Duc cu mine un urît.
Mă consolai că şi aceasta e, poate, una din suferinţele ursite geniului. Am început o nouă poezie, foarte tristă . ..
*
. . .M-am dus la Mihail. A lipsit azi de la cursuri, pentru prima dată. L-am găsit acasă, cu figura răvăşită. M-a dus în odaia de baie, unde-şi face exerciţiile de dimineaţă.
—	Nu eşti ocupat? îl întrebai, cu uimire şi o nuanţă de satisfacţie, văzîndu-1 că se aşează ca pentru o îndelungă convorbire.
—	Nu. Astăzi sunt liber!
Avea un surîs amar. Am vorbit fără ordine, fără program, despre ce ne-a trecut prin cap. Răsuflăm. Ideile hoinăreau. Imaginaţia se oprea unde vroia, pornea din nou. Ce beţie, această libertate ! De mai mult de două luni, pentru prima dată, Mihail nu impunea un program, nu urmărea planul rigid al discuţiei pe plmcte. Avea figura posomorită, dar nu mă opream la asta. Cu o mulţumire adîncă, pe care nu vroiam să o mărturisesc, pe care a trebuit s-o recunosc ruşinîndu-mă, îmi ziceam că Mihail a obosit şi a renunţat ; că se va părăsi lenei şi indolenţei ca şi mine.
Am vorbit despre artă. I-am repetat că arta este activitatea omenească cea mai de seamă ; că este deasupra politicei, filosofici, ştiinţei. Că gesturile şi faptele omoară şi împietresc ; că ştiinţa şi filozofia descoase, separă, îm-bucătăţesc; că numai arta creează. Că ea repară tot răul ţe caie l-a făcut ştiinţa sau politica, spiritualizînd maşinile, sudînd elementele, umanizînd actul politic.
77
—	E, deci, deasupra totului? întreabă Mihail; prL
vindu-mă.	-	,	..	/
Da. Arta e mai tare şi decît -moartea.!. exclamai, plin de un avînt magnific şi necontrolat.
,? — ...Ştii — răspunse .Mihail, după cîteva clipe de tăcere — alături, bunica mea trage să moară. Ce-ar ii să-L citim Liiceafărul sau să-i descriem o catedrală Cred că asta ar înzdrăveni-o!
Am răspuns copleşit. Avea dreptate. Răsturnase toată argumentarea mea, restabilise - starea adevărată a lucrurilor. Eram cutremurat. „Moare” ? ... Toate capodo-^ perile lumii, eroismele, civilizaţia...! Ce absurdităţi, ce pierdere de vreme, cînd aici e moartea. Acest fapt simplu, elementar, adevărat, al morţii vădeşte zădărnicia deplină a oricărei frămîntări. Şi eu gîndeam aşa. Dar uitasem, se vede, ce gîndisem. Mă lăsasem tîrît de o vervă proastă, de facilităţi, pierdusem lucrul din ochi.
Eram descurajat.
Mihail vorbea:
—	Nimic nu are nici o importanţă. Toate sunt flea-. curi. Moartea e mai tare decît orişice. Ce sens mai are tot ce a iubit, tot ce a trăit bunica mea? Totul se întunecă acuma, cu ea, în ea. Nimic nu rezistă în faţa realităţilor ultime ale suferinţei şi ale morţii! Şi ce spunem noi, acum, e în afară de esenţă. Esenţa lumii este mioartca. Tot ce este în afară — chiar şi vorbirea despre ea —. . sunt lucruri incsenţiale. Toată civilizaţia, este ceva pc. n\arginc. Bunica mea moare. Dincolo de asta nu mai c nimic. Envinescu al tău e bun, acum, pentru tine, atîta . timp cît nu eşti în moarte. Totul cade pe urmă, ca un joc de cărţi. A căzut. Nu mai vreau să înving viaţa. Vreau să încery.să înţeleg şi să înving moartea.
—	Mihail ... de ce viaţa noastră trebuie să fie chinuită de astfel de întrebări? Nu vom avea oare niciodată o zi sei,lină? La ce servesc toate astea? Poate că lucrurile astea au un sens, deşi ni se ascunde nouă. Poate că suntem nemuritori. Poate că Dumnezeu e bun şi ştie ce face.
—	Da! zise Mihail, iluminat. Este un sens în miezul,,
lumii şi al morţii. îmi propun să nu am alt scop, toată viaţa, decît de a-1 pătrunde!..	, *
78
MAI
întîmplarea a fost foarte tristă. Şi acum mă simt. împovărat, cu un gust amar în suflet. Parcă^ nu mai am lacrimi. Sunt cuprins de o silă âdîncă, de-o oboseală de sfîrşit) oboseală care are inexplicabila culoare a re1 semnării’şi a liniştii. 'Am renunţat la mine, am abdicat de la tot, de la tot. A trebuit. Mă mir încă de curajul pe care l-am avut, curajul de a fi lucid, de a voi să văd; de a recunoaşte iremediabilul. Viaţa nu mâi are nici un sens; existenţa mea nu mai are nici o justificare. Sunt o oîrpă, sunt o secătură, sunt un bun de nimic, sunt un om ca toţi ceilalţi.
întîmplarea încă mă doare'. Şi e aşa de neagră, de grea; că trebuie ?Să fac un efort imens ca să povestesc, ca să încerc să ridic acest munte de pe inimă.
Mă plimbăm cu Mihail în grădină, sub lumina amurgului. O melancolie ne cuprindea, cu seara. Serile coborînd încet, implacabile, mi-au făcut totdeauna rău. în ele citesc semnele tuturor sfîrşiturilor, tuturor morţilor. Seara, mă cuprinde frica. Atunbi, mai mult ca oi-idnd, simt nevoia luminii, a soarelui. Iubesc ziua. Nu mă poate linişti decît lumina. Trebuie să fie îngrozitor să mori în amurg; să cobori de două ori în noapte. Dacă mori dimineaţa, sau în amiază, parccă moartea e înşelată.
Ne-am aşezat pe o bancă. Culorile se. atenuaseră. Era o seară de primăvară care avea . atmosfera toamnei.
— Miliail,, Ştii că ne-am înşelat,, Dobrinski nuc prost. Trebuie să-l punem şi pe el pe lista adolescenţilor de elită. Am vorbit cu el. Are preocupările noastre. Şi-a pus şi el întrebările noastre. Exact aceleaşi. A descoperit şi el că Dumnezeu e cauza cauzelor ; că cuprindem o infinitate de lumi; că într-o secundă naşte şi moare o infinitate de cos-mosuri. S-a înfiorat şi el de neînsemnătatea noastră şi de numărul uesfîrşit al stelelor. S-ar putea să nu fie periculos, pentru că nu are ambiţii. Nu vrea să cucerească lumea, ca noii Iar Sergiu are, mi-a spus-o, conştiinţa că e genial, dinaintea noastră. Inşi deosebiţi mai sunt, chiar la noi în reiasă: Nicolae, de pildă, care cunoaşte pe toţi scriitorii latini. Nu ţi se pare că şuntem .prea. mulţi ? Dacă fiecare
are impresia că e deosebit de ceilalţi, prin ce ne mai deose bim noi de ei? Crezi că e suficientă impresia acestei deosebiri ? vSuntem prea mulţi!.. . Şi crezi, în adevăr, în destinul nostru, mai crezi în geniul nostru ? Nu ţi se pare că e prea sărac, prea nestrălucitor? Simţi oare, cu adevărat, în tine, puterile mari care să ne conducă în fruntea tuturor, care să treacă peste orice piedică ? Mă simt slab, mă simt sărac, mă simt minor. Poeziile mele sunt respinse de reviste. Şi nu îndrăznesc să mai spun că sunt respinse fiindcă sunt neînţelese! Nici tu nu mai crezi asta. în timpul din urmă, o spuneai cu jumătate de gură. Şi nici despre destinul tău nu mai vorbeai fără jenă. Toate astea au fost copilării. îţi dai seama, trebuie să ne dăm seama că nu au fost decît copilării. Se dărîmă tot în mine, toată raţiunea mea de-a fi, căci nu mă pot mulţumi să trăiesc ca toţi oamenii, să fiu banal — dar un pic de conştiinţă, de pudoare, mă îndeamnă să dezvăluim tot. Dacă n-aş fi făcut-o eu, ai fi făcut-o tu, azi, mîine, peste un an, peste doi. Cu cît ar fi fost mai tîrziu, cu atît ne-ar fi fost mai greu. Suntem oameni ca toţi oamenii, puţin mai sensibili, poate, decît majoritatea. Suntem printre cei treizeci la sută, dar nu suntem unicii într-un veac! Cum am putut crede că suntem genii ? Ce avem în noi ? Ce flacăre ?
îmi frîngeam mîinile, mă zvîrcoleam, eram disperat.
Mihail era calm şi clar. Mi-a răspuns, cu vocea lui cea mai liniştită, în timp ce în mine lumi se prăvăleau :
— Dragă Emil, ştiu toate astea de mai demult. Nu ţi le-am spus pentru că nu erau prea importante, pentru că mă jenam c-am fost ridiculi!...
(Nu mai era nici o speranţă! Nu mă contrazicea, nu-mi arăta că mă-nşel, nu mai avea încrederea lui de altădată în noi. Jucam deci, de cîtva timp, o comedie sinistră, vorbind lucruri pe care nu le mai credeam, prefăcîndu-ne, afectînd o viaţă pe care nu o mai aveam, o credinţă dispărută ; ne minţeam, aşadar, fiecare ştiind bine eă-1 minte pe celălalt, fiecare rîzînd de el însuşi şi de ,,genialitatea’' celuilalt şi dispreţuindu-1, dispreţuindu-se ! Nu ajungea că orice speranţă murise, mai trebuia să fie şi ruşinea asta grea, neiertătoare, care îmi înroşea fruntea!)
80
— Dar eu — continuă Mihail — nu simt deloc cerul
căzînd. Nu imam supărat pe nimeni. Ce însemnătate are de-am fi orice? Si cum să ne cuprindem în formule înainte de a ne crea, înainte de a fi ? vSă fim oameni drepţi, Emil, să ne iubim aproapele, să aşteptăm şi să ne înţelegem moartea.
Vorbele lui Mihail nu mă înseninau. Dimpotrivă, fiecare silabă era o picătură nouă de amărăciune, fiecare vorbă tăia în mine ca un cuţit, pătrundea în suflet ca fierul roşu.
Coborîse noaptea! Noapte peste speranţele noastre, peste minunatele zori!
Ne-am ridicat. Nu mai aveam decît o singură poftă. Să dorm adînc, să nu se mai sfîrşească somnul. M-am despărţit, durut si ruşinat. Parcă mă arăta toată lumea cu degetul.
Am ajuns acasă bălăbănindu-mă. Nu mai aveam curajul de a trăi.
Linia dreaptă, anul TU. nr. 1, M>r. 1938. p. 29—36. O variantă a textului a tU.-,t puMic-'^ti în Gazda hi..; ard, anul XV, nr. 13, 28 mart, H68, p. 5.
LIZA
(fragment)
Liza venea la întîlnire cu precizie militărească. Dacă trebuia să ne întîlnim la ora cinci, eram acolo cu eîteva minute înainte, pentru ca la ora cinci fără un minut Liza să mă găsească.
] liana, ea, nu venea niciodată la timp. Cu Liza însă, poezia aşteptării era exclusă.
Venea precis : în pull-oover-ul care-i contura bustul sau în rochia strimtă care-i desena mijlocul, şoldurile.
O vedeam sosind de dep & te din capul străzii. Mergea grăbită (o, şi nu întîrzia niciodată), cu capul în jos, con-
6 — Eu
81
Tc<^nitrată/' serioasă.- Aproape de uiihb, îşi tfidîba fruntea şi-mir surîdta : av<La bucle, zobzdanev împodobiri -de dx/l; ‘fetful, pe lîngă urechi jşi sprîticene, la pălărie. \ |r -uiî^ubştiu de ce aceste întîlniri îmi păreâu imorale şi itrîte : -eta1 \ueiu, răceală, lipsă de atitudine. 'îmi părea rău, rău, rău că nu eram în stare să fug. 7
imi dădea niînav veselă. într-o clipă, idec-a că tiu puteam s-o mai văd pe' Di an a, că nu mai puteam spera în Diana miă cuprindea cu o sfîşietoare prezenţă. Atît de obositoare îmi părea venirea bine dispusei Liza; atît de aureo.-lare apariţiile, aşteptate cu febră, ale Diahei adesea plictisită.
Niciodată nu o vedeam veniri d pe Diana. Apărea, nu ştiu cum, brusc, simplu,:miraculoasă, de necrezut, tocmai în inonleiitul în care deznădăjduiam :1a doi paşi de* mine, în faţă; sau o mină (pe care acum nu mai puteam s-o săi ut, cutremurat , plin* de fervoare) mi se aşeza pe umăr sau o voce îmi rîdea la ureche; sau, dacă era seară, din întuneric, o umbră se năştea, minţea, devenea Diana eînd nu mai îndrăzneam s-o cred; şi, de atîtea ori, plecările cu inutile întoarceri sub, greaua povară a absenţei*
*
lulr-o scară, clapa coîindarea mai multor cîrciumi în care ne delectaserăm cu mititei, fleici şi ardei iuţi şi după schimbarea mai mul tor feluri de vinuri, o condusei pe Liza pîn-acasă. Deşi îi era frică de vecinul ei, un maior care-i făcea ciute şi care putea veni din clipă-n clipă (ciad venea acasă, înainte de a trece la el, bătea tare la uşi Lizei), ne hotăra ăm să facem dragoste: c — Nu măi'săruţi ? îmi :zisev tandră. y~i . iO sărut, cu oarecare silă ciudat amestecată jcu dorinţă, ău-Vrea- să^crcd . că are douăzeci şi şapte de ani şi că c pură. în realitate, are treizeci şi doi. Ţipă, se pamează, şi o ţinp întruna:	.. al
— Tu ne m embrasses pas ?
Apoi, cînd ne liniştim, îmi vorbeşte de neplăcerile ei, de micile mizerii, de viaţa asta . .; Ochii i se umezesc, devine galeşă şi -mă întreabă de ce sunt aşa de drăguţ cu ea, între patru ochi, iar pe stradă, printre oameni,
82
rău, intratabil, adevărat duşman al ei. Ea vede totuşi că o iubesc (,,Săraca !" îmi zic) şi nu-şi explică de ce mă schimb ; de ce nu mă port frumos cu ea decît cînd suntem singuri, şi mai ales după ce am băut vin („Pentru că mi-e ruşine cu tine, în lume", mă gîndesc). Probabil — continuă ea — că sunt sfios şi mi-e frică de toată lumea. Fricos şi gelos. Nu-i aşa ? Nu-i aşa că m-a ghicit ?
Şi mă ia de gît. Mă desfac încet. „Ştie că o iubesc, de aceea îmi rabdă atîtea !" (Am o poftă straşnică s-o contrazic. Mă reţin cu multă greutate.)
Pe urmă: „De ce sunt aşa de trist ? Ea. ştie de ce! Am fost îndrăgostit. Nu mai sunt. Dar mi-a rămas, în suflet, o neîncredere. Care o să-mi treacă. O să facă ea să-mi treacă, asta mi-o garantează !"
(Imaginea Dianei, răsărită aici, e ca o rază de soare. Mi Se luminează sufletul cînd mă gîndesc la ea.)
Liza mă priveşte şi remarcă ceva care-i displace. Deodată, aproape supărată, acră, îmi declară:
—	Ei băiete, eu sunt prea frumoasă pentru tine. Mai frumoasă decît aia la care te tot gîndeşti!
De data asta, nu mă pot opri să nu protestez, vehement :
—	Habar n-ai! Nici 11-ai văzut-o !
—	Mi s-a spus !
—	Nu te pricepi! E mult mai presus de tine, înţelegi? Tu nu poţi să-ţi dai seama. Şi nu-ţi dau voie să vorbeşti de ea !
Se înfurie. Se scoală, vrea să-mi dea o palmă. Ne luptăm. Chioteşte de supărare sau de plăcere:
—	Eşti nebun, nebu-u-u-un !
După cîteva minute, conversaţia reîncepe:
—	Hai să ne împăcăm!
—	Sunt împăcat! .. . Ce mai vrei ?
—	Sărută-mă dulce !
„N-am ce să fac", îmi zic. „Trebuie!"
—	Sărută-mă lung!
Cu adîncă silă, o „sărut lung" şi o „sărut dulce". „Asta e plata", îmi zic. Ea se strînge de mine, îmi soarbe, îmi suge buzele, eu le închid cît mai strîns, să nu mă pătrun-
83
3a saliva ei. Număr : . . . „una . . . două ... trei . . . patru . . . cinci
' ' îmi zic că nu trebuie să mă despart eu întîi. Să mă port bitie.'
L Dar cînd ajung la douăzeci, nu mai pot. îmi morfolea buzele. (,,De cc era aşa de bun' sărutul Dianei?" mă întreb. Şi mi-e un dor disperat de ea....) Mă desfac/ iiu prea uşor:
—	Nu ştii să săruţi deloc, observă Liză. ‘
—	Nu. '	:	*
—	Nu ?• se miră ea.
îmi rotesc ochii prin cameră. E galbenă. Un galben trist. O lumină săracă, gălbejită. Pe scaun, cămaşa mea, chiloţii ei. întorc capul. Mă simt tare rău. (Diana, Diana, ce mult te iubesc! Ce dor. mi-e de tine ! Cu totţil altfel s-ar petrece, eu tine, lucrurile astea. Ce parodie a fdragostei, cel 'caricatură hîdă!)
—	Mîine dimineaţă/ plec cu maşina la ţară, nu mă pot opri sa strig/ deodată, cada o eliberare/;
—	Cînd?	m "
.,A .	.	t ‘ '	if:
—	Mîi-ne !
—	Pleacă poimîine. Să mergem mîine seară la bal.
—	Am treabă !
—	Iya cinema . . . fac cinste.
-Nu!
Jviza e o fată bună. ; Prea buna pentru, mine. Nu o merit. Nici macar nu ,mi-e milă de ,ea. ,,Sunt rău !", îmi zic, ca să mă cert; Dar, la gîndul acesta, o bucurie ciudată, tare, amestecată cu remuşcari ’ şi împotriva căreia aş încerca zadarnic să lupt. Viaţa m-a chinuit aşa de tare. Şi chinuiesc şi eu acum, îmi bat joc, şcuip. Parcă e o răzbunare. ,,E-aşa de trist totul, c-aş muri”,- îmi spun. biruind şi bucuria meschină, şi remuşcările, ,>N-ar trebui, totuşi, să mă port aşa de prost cu Liza : astă e sigur/"
Uite-o, acum se-mbracă. E înaltă de tot. „Femeia s-a îmbrăcat. Uite, femeia, îşi pune chiloţii, femeia ’’ Şi repet: femeia, femeia, femeia,:femeia ! . .."" Şi o Văd, cu picioarele crăcănate/ cum -stă acum femeia, femeia: . .. Cuvîntul îmi pare de-o vulgaritate neînchipuită, bestiala. Bărbatul
femeia, bărbatul, femeia ! ... Bestialitate, bestialitate. Viaţa e bestialitate, viaţa e imundă ! ...
Se întoarce şi-ini surîde din toată inima. îmi vine şi mie să rîd. N-ar trebui să fiu aşa. Cel puţin să fiu prietenos, bun camarad. Dar îmi bat joc de ea, cu neca*, ori de cîte ori pot. Mi-e dc-o indiferenţă suverană! Dacă i s-ar întîmpla vreun rău, nu mi-ar păsa. Un deget n-aş mişca s-o apăr . . .
—	Tu ai suflet bun! îmi strigă, deodată, în capot. Fără nici un rost, vine lîngă pat şi mă sărută.
—	Nu te ridica, îmi zice, stai culcat, şi mă înveleşte, grijulie.
Nu mi-ar inspira, niciodată, pic de gelozie.., Mi-e străină ... Şi îmi muşc pumnii de-acurn, mă zvîrcolesc, poate chiar în momentul acesta, pe Diana. Cine ? Cine ? Ce umeri o acoperă? Ce dobitoc rîde de ea, o chinuieşte, o stăpîneşte, dispreţuind-o ?
Tiza se apropie iar de mine, într-un capot multicolor şi înflorit care o face, crede ea, ispititoare. N-are ciorapi, şi din pantofi cresc, ca nişte stîlpi, gambele cu pielea roşie. S-a. vopsit, s-a pudrat, şi-a dres părul. S-a parfumat sub braţe. Pe femeia asta, uite, eu o calc în picioare, ca pe o cîrpă. Parcă nu este om. Dar nu ca pe o cîrpă. Ca ; e un gîndac negru, strîmbîndu-mă de scî ba cînd îi aud trosnind, cînd îi văd măruntaiele albe şi galbene. A C simt, cînd o calc în picioare.
,,Sunt o canalie", îmi spun, cu accent interior melodramatic. Dar propria ‘mea insultă mă amuză.
Nici o milă. în schimb, gîndindu-mă în aceeaşi clipă la Diana, o negrăită dragoste şi milă mă cuprind pentru ea. Şi un dor, un dor care mă seacă. Mîinile sufletului se întind s-o mîngîie; mă înfior cînd îi gîndesc numele, cînd îl silabisesc în minte. Lacrimile îmi vin în ochi cînd îi contemplu chipul, pe veci sădit în mine. Cum s-o feresc, cum s-o feresc să nu i se întîmple nici un rău? Cit de rău, infinit de rău îmi pare că am insultat-o. Tucrul acesta n-am să mi-1 pot ierta niciodată, toată viaţa. Dacă s-ar putea uita, şterge, anula aceasta ... Ireparabilul .
Pe Tiza o calc în picioare. Ta orice lucru neînsemnat
8$
al Dianei, participam întreg, vibram. Tremur şi-acum la rostirea numelui ei, în gînd.
Tiza se plictisise însă.
—	Sărută-mă. ..
Nu mă putui reţine şi făcui, fără să vreau, o mimică prea expresivă.
—	A ... aşa-i ... cu o ironie plină de amar, aşa-i, am mîncat usturoi, la prînz. Ai simţit, nu-i aşa ?
—	Da (intrînd şi eu în ironie), mă jenasem să-ţi spun.
—	Ei, hai (cu un gest de rugă), sărută-mă ... nu mă mai săruţi ?...
—	Nu (prefăcîndu-mă că glumesc), fiindcă miroşi a usturoi.
De fapt, era un miros mult mai neplăcut, insuportabil : mirosul de ea, de Liza, de gură a ei...
Mă scol şi eu, de teama maiorului. Mă-mbrac repede, plin de ruşine. O sărut în uşă, la plecare. Ajung în stradă, scuip. Era un aer rece, curat. Respiram adînc, să mă spăl. De la fereastră, Tiza îmi făcea bezele. Sub un felinar, îi răspundeam la fel.
A doua zi dimineaţa, mă trezesc plin de tristeţe şi silă. îmi miroseam respiraţia. Avea un miros odios, al ei. Al gurii ei, al salivei ei. Mă şterg cu perna, cu cearşaful. Sar din pat. îmi frec dinţii, cu peria aspră, o jumătate de oră.
Şi nu e numai atît. E sudoarea ei pe care o căutam, pe care mă bucurasem s-o simt pe piele, pe pulpe . .. Tot corpul mi-1 simt murdar ....
întîiul sărut al Dianei. Sărutul încă lipit pe buze al Tizei mă împiedică să-mi aduc aminte gustul sărutului Dianei. Gura ei, cu gust de floare sau de lapte .. . Două zile l-am purtat. îmi muşcam buzele, să mai simt gustul sărutului! ...
*
După cîteva zile, îmi trecuse sila şi, împins de dorinţă, o reîntîlnii. După o masă cu vin, îmi păruse, deodată, rău că nu mă bucurasem îndeajuns de ceea ce îmi oferea. Mă duc la ea, o găsesc supărată „din o mie şi unul
86
clc motive”. Gesturile; vorbele .ei mă irită (iarăşi, iar&şi lupta între nevoie şi scîrbă) şi o. reped, [îmi'spune:
Nu-mi place sa fii mut ros. O termin, repede cu ’ oamenii muţţoşi, să ştii!	, L
,,De-ai teîtnma”, îmi zic; „termină, termină. Ce imensă uşurare ar fi!”
‘'Nu avui tăria’de a pleca şi o împăcai, fără multa greutate.
Băurăm ceaiuri cu rom mult, 1 narăm sandvişuri. Apoi ne culcarăm, tot cu teama mc:onilui.
... Mi-e o silă ucigătoare. Cum să mă spăl? Tot ce fâc'e un păcat împotriva purei mele Diana. De Tiza nimic nu mă leagă decît cea mai adîncă scîrbă.
Iarăşi gustul ei în gură. Are obrajii galbeni, cu păr, de bătrîuă. E proastă. Graţiile ei sunt de un tragic ri-diCUil, de un grav prost gust.
Pentru că o vedeam aşa de proastă, începui să-i spun ' stupidităţi. Spuneam două-trei fraze cu aerul .cel mai serios din Iunie. Ea mă asculta. Dar micile mele discursuri se încheiau deodată, cu lucruri cu totul neaşteptate : „Âm să mă fac măturător ; am un văr primar care a bău£ • vin din craniul unchiului meu; am stat unsprezece'aijt în puşcărie ; lumea zicea, cînd eram mic, că sunt n&Buiiul care face pe cocosul”.
îmi strigă să’ termin. O sfătuii să vorbească-ncet, că poate vine şi o aude maiorul. Atunci, mă luă de gît şi ' mă rugă, blînd :
—	Fii cuminte, Emil, te rog din tot sufletul, fii cuminte, Emil !
Mă smucii. Mîhnită, mă privea din colţul' patului, dîud din cap. Rîzînd, continuam să spun vorbe fără şir, absurdităţi.	^
—	.Haide, fii serios, Emil. Să vorbim serios! ’
—	Nu pot, cucoană, nu pot, nu pot, nu poţi'...
Deodată, se prefăcu’ că plînge. Stătea cu capul rezemat de perete, cu un picior lung şi mare, cu laba mart în pat; la margine, şi celălalt ajuugînd pe podea. îi curgeam lacrimi de-a lungul nasului urît. Le lăsa să curgă fără să le şteargă, ca să le văd si să rnă-nduioşez. Dar ştiam că, cu oarecare efort, poţi lăcrima la poruncă. O lacrimă,
&7
prin nu ştiu ce mecanică ciudată, ajunse pe vîrful nasului sus, şi atîrna ca o perlă.
Continuînd să glumesc, mi-adusei aminte că, nu cu prea mult timp în urmă, în începuturile adolescenţii, crezusem că de mi s-ar fi dat cea mai urîtă femeie din lume, ar fi fost o cerească pomană. îmi părea, atunci, că un corp de femeie este un lucru miraculos ce nu poate fi plătit cu nimic în lume.
Şi astăzi, îmi dau atît de lucid şi scîrbit seama că totul e o imensă porcărie. Atît de mediocră voluptate, atît de dorită şi care parcă nici nu e voluptate; numai atît şi să fie plătit cu aşa de mare scîrbă, scîrbă, scîrbă? Carne, carne, stîrv, împreunare de stîrvuri!... Oroare.. .
Liza era neobosită. Plîngea întruna, gîrlă. Nu mai scoteam un cuvînt. Mă prefăceam că nu observ nimic, pînă cînd Liza se plictisi. Se ridică, se aşeză în faţa oglinzii, îşi şterse lacrimile, se pudră.
Lumea asta a noroaielor şi a lacrimilor ! N-am să mai scap vreodată?... Lume morbidă, de stîrvuri... Lume neparadiziacă...
Liza se trînteşte lîngă mine. Plină de lacrimi şi jale, mă sărută cu gura ei umedă, vîscoasă. îmi şterg buzele, pe ascuns. îmi amintesc că, adineauri, în focul dragostei, fusesem prea ... pasional. Scuip. Cum Liza se uita, nedumerită, iau batista şi, prefăcîndu-mă că glumesc, scuip, scuip.
îmi declară că de asemenea glume îi e lehamite. Mă ameninţă din nou că „o rupe" cu mine, ca şi cum aceasta ar putea constitui o ameninţare.
Sărutările ei, prezenţa ei... Ce curaj îmi trebuia să le suport... Ce plată scumpă, cămătărească mi se cerea pentru o plăcere care era o nevoie tristă. O priveam pe Liza, înaltă şi deşălată, şi nu-mi închipuiam cum putea fi iubită şi dorită. Şi totuşi, suspinau după ea maiorul vecin, trei studenţi de la Academia Comercială, mai mulţi funcţionari. Un profesor din provincie îi trimitea scrisori de dragoste înfocate, deznădăjduite, la care răspundea, de sus şi ironic. îmi citise „ironiile". îl dispreţuia cum eu o dispreţuiam pe ea; cum Diana mă dispreţuia pe hiine. Cum, poate, şi Diana era dispreţuită de altul. S-ar
88
putea oare? Şi o milă dureroasă pentru Diana mă străpunse la gîndul că era posibil să sufere şi ea umilinţele pe care mă făcuse să le sufăr. Mi-era imposibil, mai ales, gîndul că apărea, poate, în ochii altora aşa cum Liza apărea în ochii mei... A, dar nu se putea. Diana era o culme. Şi Liza era o culme pentru maiorul vecin, pentru profesorul din provincie. Şi ea era o Diană pentru ei.
Uite, acum se uita la mine, fix. Voia să mă certe. Ştiam că dacă i-aş fi spus: „Dragă Liza", i-ar fi trecut supărarea pe loc.
—	Nu ştiu de ce nu mă pot supăra serios pe tine, îmi zise ea, eşti un fel de nebun.
Această afirmaţie neaşteptată mă surprinse şi mă indispuse. Mă sculai, să mă-mbrac. Simţindu-mă mai slab, nu pierdu ocazia să-mi propună:
—	Stai aici; nu vrei să dormi cu mine ?
—	Vine maiorul!
—	O să .stingem lampa. O să creadă că nu sunt acasă.
—	Da, dar o să mă vadă mîine dimineaţă, plecînd. E mai bine să fim prudenţi!...
Atît ar mai fi trebuit. Să stau o noapte întreagă lîngă corpul ăsta. . .
La despărţire, îmi zise, atîrnîndu-mi-se de gît (şi, cum i mai înaltă decît mine, trebui să-şi îndoiască genunchii ca să 11-atingă parchetul) :
—	Vezi, dacă te-ai face om de treabă şi ţi-ar trece nebuniile, te-aş lua de bărbat. N-ar mai trebui să pleci. Şi m-ai avea în fiecare noapte!. ..
Viaţa românească, anul XXX, nr. 12, dec. 1938, p. 29—35.
89
*	.. 'Mi ^v: p vii»!U K'
s^HâiMBţmi&b Sltm o iŞ <9Tfio fiaîuq s^iBîftii' «#<% RMş|iww*i^d»o<|!<feist. fi*. Uifeeîg M, Ş39'*q: St»	.iStuK ■ at-tf
uşa iivrtlm jiiioo al^lrâxt
tlUfto W şti’- gfâ&Io.si&ăstq-xgă.	- vi jfeflStJ-W?Gt?l*î.
^nirtSNSgjq*! ,ai«w.nto*otw®jjjW»(| «a&Oe.SB #10 î>jfeiai#ftş«.ţ-!-»)U*AiCliiO îx»:,e.* iB ^bnfvotq mb iotoesl tx-#»	jSkiV'-iaiî $aff»?>.fili]Sllfr .şâaidtoWsB â&ţiţ& ei
rsW •'VaiaqUMîvJ^J«ai ii $&~b,i$9£fe $9k-<9fii&.
' ■; '::i V ''5s; • ::	' .•	' ne; .W < :00£^my'>tâmi$-
ţitf :âq^	imu âiu ea*;- «fcîdîf.. 0*% î 0^t ,-'7r ba .•
-îr!;nn ; stlrv, “im-amfaa: s>iBvbittoyuiîş»
sfş i.&ra	b■ iVfij»i^':	«ag ,«#«&£• ÂMîvv^qqiiiJ7l
n- hue-i :-.: r>:.;.î".L	f. km- işej&^i>o. iii>x?iq ,yn
şterse«ateittl- ia im^pb-'&t. istv mi ; hie iEtB — i,um<-.& :tsta a msotd&Uss .-V	'<■;■.•. eîsiiîJoiiiSKno;?/ săr 54;
■Ji •*•:}'.
a©s 'ifieffSbâ■' fis -Jfl«3'O('ga,0'.! s;®Kţ/i.:.7i;>giEi&i fe O -fc-aji* Sb^fepnjS^â-iakitib şuilor fibsv jkri fia o isb ,«<1 —
•Lka S2 ţri?..:kjte
iîtş%s&4inîr,	îfjflţnir^"'
*	îaa	-‘â, .ul-r;.-.-. ii^rs. îu k
atsiîxbg. ăoasiiîfetiîkv'-^i gl^&tţn&îttţţk
;*,)».	'	; (iijJed reuq Bgiilfie-a «a"iV
»<fi.,rŞţ.Maş'ît; ek^şp^jşqijpl ;*.>! |pşb tj,işjţV. — A. t ^V.îjg^^f''ktx ’fiuT şfe -n -f j itriVffjrf’Vir
e nea etWAnfo	bitofi'ft' hl'WtU1 rfikrr'fe
w>ăn\ it-jiiU'.. qi, ■juitnta	C*. •	• -î )\r<; trf-bv.]^
-vr* •	râî.M *:f	-X, v
:.	,.• ?,6-	,:ţ 'h^l .v if . J’l ,iv	I
•	•*'•'	•..<	k.«.	;•:	.-.? I" «••.i	« • ’ ;'•••.: J.- . i.-. .	■-’i-;-; f‘; ; i
» ^ dispreţu/Ain pe ea; cm^ Dian»i mă cjbps'\rftnH pt; C*uu,	şi ‘blana era. disprervută de aiia^ s4r

VIATA GROTESCÂ $1 TRAGICĂ A LUI VICTOR HUGO
(1935-1936)
ÂOfâAST I? ÂD23TOSO AJAIV OOUH SOTDÎV IUJ A
VIAŢA GROTESCĂ ŞI TRAGICĂ A LUI VICTOR HUGO
i
PREZENTARE, DAR MAI MULT AFORISME
MOTTO: ,,Vne beîle âme et un beau talent poetiqne soni presque ioujours i>t-separables".
VICTOR HUGO - •
Tatăl lui Victor Hugo, generalul conte Teopold Si-gisbert Hugo, era un soldăţoi simplu şi aspru, dar suficient lipsit de scrupule ca să-şi părăsească nevasta şi copiii mici. vŞta în vSpania, unde era guvernatorul unei provincii în numele lui Napoleon I, îndrăgostit de o falsă cofi* tesă spaniolă. Mama lui Victor Hugo, Sophie, care de altfel nu a fost nici ea o soţie ideală, a plecat cu copiii' în Spania, fără să-l recîştige. Prea orgolioasă pentru a suporta să i se prefere o altă femeie, a fugit îndărăt cu. copiii la Paris, unde a preferat ea, soţului ei, pe generalul Lahorie : dinte pentru dinte.
Leopold vSigisbert Hugo, fiu ele tî.mplar, a fost înnp-bilat de Napoleon I. Numele nu i-a fost săpat pe -- Arcul de Triumf, lucru care, ţ)e el, l-a înfuriat peste măsură şi, mai tîrziu, l-a indignat pe Victor Hugo, S-a socotit, poate, nedreptăţit. Va fi crezut că înnobilarea, guvernarea; miei provincii erau recompense prea mici penţru. marile, sale servicii şi vitejii. Acest conte şi colonel ăl lui Napoleon a primit deci, ca o răsplată tardivă, şi cel puţin in--directă, gradul de general de la Bourbonii 'Restauraţiei.'
»3
Paeă Leopold Sigisbert Hugo era impulsiv şi stăpînit de-o senzualitate primară, avea, în schimb, un fel de dexteritate, pe care o putem numi literară, cu desăvîrşire lipsita d.e gust şi de discreţie, dexteritate moştenită şi amplificată de Victor Hugo, la proporţiile cunoscute. în numele acestei literaturi, Leopold Sigisbert Hugo bice odată lui Victor această confidenţă de un caracter strict intim : Ai fost conceput „sur un des pics Ies plus eleves des Vosges” şi precizează: ,,lors d'un voyage de Luneville a Besan;on\ Şi Sophie era orgolioasă, dar orgoliul ei era de mai bun gust. J^-a iubit pe generalul Lahorie şi, mai ales, l-a admirat, ceea ce irită la culme 'pe Leopold Sigisbert. Acest general Ivahorie, aventurier şi conspirator antibo-Bapaxtist, este, fără îndoială, omul cel mai ciudat şi cel mai interesant din toată povestea asta cu Hugo. Mărturisesc că aş prefera să mă ocup de el, decît de marele poet romantic. Acest lucru nu l-a gîndit însă Sophie Hugo. Şi dacă, pînă la urmă, dragostele cu Lahorie n-au avut prea mari consecinţe, nu l-a lăsat din mină pe Victor şi este cea mai de seamă vinovată a carierei sale poetice. L-a făcut să renunţe la Politehnică, studiu potrivit şi pentru imensa lui putere de muncă, pentru inteligenţa lui măi ginită, şi l-a aruncat literaturii.' în acea vreme, literatura si poezia aveau mai‘multă trecere decît conduce rea stalului, căci atunci popoarele se lăsau minate de poeţi. Astăzi,’ ar fi total ridicul să vrei i ă-ţi satisfaci orgoliul fiind poet. Inflaţia poeziei a dus, în mod necesar, la deprecierea ei. Şi astăzi, a redevenit ceea ce trebuia să rămână totdeauna: o cenuşăreasă. Pentru că însă atunci era vremea soldaţilor şi a poeţilor -- dar mai mult a poeţilor, acum cinci căzuse Napoleon — Sophie i-a impus iui Victor să fie" poet. Nu i-a fost greu, de altfel, şi temperamentul tînărului Victor a fost un excelent teren de fructificare al ambiţiilor ei. Primatul vanităţii era aşa de puternic înrădăcinat în Sophie, îneît depăşea cu mult şi fe©ala„ şi teama de moarte. Astfel, odată, grav bolnavă, este Vegheată de Victor, adolescent. Victor Hugo sta tot timpul la căpătîiul mamei bolnave şi nu maL avea timp să facă poezii. Sophie, palidă, îşi întoarse capul spre-el Şi face efort să vorbească:
94
—	O ... spune ea cu voce stinsă.	..	• .
—	De l'eciH? — întreabă Victor, crezînd că'Şopirie
cere apă.	.
—	Nu. O — da.	.... 3 ...
—	Oda?
—	Da. Oda pe care trebuie s-o prezinţi pentru premiul Academiei din Toulouse ! Ai scris-o?
—	Nu.	, .. '•
— Scrie-o aici, acum, îi spuse ea cu voce stinsa.
Şi Victor, supunîndu-se, scrie, la căpătîiul acelui perv sonagiu hugolian, lucruri care nu aveau nici o legătură cu realitatea momentului:
Je voyais s’elever dans le lointain des âges Ces nwnuments, espoirs de cent rois glorieux
Şi Oda „sur le retablissement de la statue de Henri Jlz” a restabilit-o pe Sophie, care, cu ocazia aceasta, nu a mâi murit.	..
Mai tîrziu, şi toată viaţa, aşa va face Victor Hugo: poezii, literatură, elocvenţă la periferia marilor duferi, independente de dureri şi de marile evenimente ale vieţii, începe de pe-acum şcoala insensibilităţii şi-a vanităţii. Va pierde absolut toate ocaziile de-a trăi gravele experienţe şi suferinţele lui vor fi, de azi înainte, false şi literare. Nu-şi va aparţine niciodată. Va fi condamnat lă 'inserisi-' bilitate şi superficialitate ; la vanitate, la iubirea* vicroasă de glorie, de aplauze care-i vor cumpără toate valorile sale spirituale.
Sophie Hugo, insuflînd fiului său mai multă vanitate în loc să caute să i-o atenueze, dîndu-i şi o mentalitate de parvenit din care, de altfel, a şi moştenit de la Deopold Sigisbert, trecîndu-i ambiţiile ci nemăsurate, i-a asigurat gloria literară. într-adevăr, ca să devii om mare, unica condiţie este să vrei lucrul acesta cu îndîrjire. Sa’ înveţi meseria de a fi celebru, cum înveţi meseria de a fi tîinplâr. Caracteristica biografiei oamenilor celebri este că au' vrut să fie celebri. Caracteristica biografiei tuturor oamenilor este că nu au vrut ori nu s-au gîndit să fie oameni celebri. Pentru a parveni nu ţi se cere decît dorinţa putemicăde
95
& p^yeai, ţi se cere să fii stăpinit de * o -pasiune absurda, riâlcuiă şi integrală pentru ceea ce este exterior, incscnţial BesBbslanţia.l. filosoful cere serveşte ideilor, cinul politic cs*e serveşte statului, scriitorul care serveşte literaturii au vrut, în primul rînd, să-şi servească lor. Nu i-a interesat problema logică, politică sau artistică, ci celebritatea, jnrimul lor îndemn şi cel mai de seamă. Este drept că ideea fură şi că, tot cîştigînd pentru ei, oamenii mari ai omenirii fosă s% îi şe strecoare, fără să o fi vrut-o, ceea ce integrează îfc istoria culturii. De fapt, geniul nu este deeît o îndelungată voinţă de a fi geniu. O îndelungată voinţă, neobosită şi îndîrjită. O voinţă fără întoarceri, fără regrete, fără sentimentul deşertăciunii: o deşertăciune nelucidă, inconştientă ca este deşertăciune. Omul celebru şi genial este acela care părăseşte toate lucrurile într-adevăr esenţiale, toate năzuinţele, toate absoluturile spiritului. Un om celebru e vin fals devotat şi un dezgustător arivist. Omul de geniu sau de mare talent este un abdicat de la spirit, un ratat, un nelpcid monoman, obsedat de -rine, ciunt esenţă a tuturor vanităţilor, pe, cînd Sfîntul este obsedat doar de Dumnezeu. Geniul se iubeşte.pe sine mai mult. deeît ar trebui să iubească lucrurile. Vanităţile- lui, absorbante, sunt încăpăţînate şi închise. Egoismul lui este imens şi îndărătnic. Setea lui de a parveni îl face, , ca pe Victor Hugo, de exemplu, să cucerească monezile sociale a.lş vervei, talentelor, puterii polemice etc., lucruri: care eu oarecare îndîrjire, pot fi cucerite de oricine. Geniul este spcial şi, prin urmare, nu este niciodată dezinteresat, gratuit. Nu există nici un om celebru care să fie genial sau celebru fără să o fi vrut, fără să ştie. Orice glorie este răsplata unei deficienţe spirituale. Un furt al lucrurilor. Na realizezi nimic pentru că iubeşti, ci pentru că te iubeşti gau urăşti ceea ce nu eşti tu. Şi pentru realizările lor de sine, diferiţii Victor Hugo cultivă talentul ca pe o moşie, au mare grijă de el, îl au ca pe 6 avere moştenită care trebuie neapărat mărită, şi-l fac şi îl joacă în diferite speculaţii ca de bursă. Căci talentul se face, se cultivă şi predispoziţiile se moştenesc. Sau se poate construi x->rintr-un fel d$	prin exerciţii asemănătoare sporturilor care
«tez^îfă © anumită parte a corpului : picioarele, muşchii
96
braţelor, plămînii ete., în dauna celorlalte. Talentul este specializarea, educarea prin exerciţii şi antrenament a unor calităţi de altminteri generale. Orice om mijlociu poate deveni cît vrea (dacă ştie să vrea) de talentat şi, la un moment dat, chiar genial. A fi talentat nu este mai onorabil deeît a fi bogat. Dar cu cît te înalţi spiritualiceşte, cu atît devii mai sărac. Sfîntul nu are geniu şi nici talent.
De altfel, un talent mare ca al lui Victor Hugo înseamnă exact cît înseamnă, din punct de vedere intelectual, vocea tenorului. Mi se pare extrem de semnificativă opinia unora ca Veuillot, Leconte de Lisle, Ernest Renan, A. France etc., care spuneau că Victor Hugo era genial şi prost. Aceste lucruri nu sunt paradoxale, ci extrem de lămurite. Cred sincer că o inteligenţă cu mult sub-mijlocie nu poate împiedica înflorirea genialităţii. Dacă însă tenorul ştie că nu are deeît o voce frumoasă şi că vocea lui nu este deeît o voce, Victor Hugo are — nu ştiu de cine acordat — dreptul de a pretinde că vocea lui de tenor îl consacră şi filosof, şi om de stat, reformator social, şi profet. De altfel, a fost o vreme care, aruneînd pe primul plan pe unii ca Damartine sau Victor Hugo, credea că tenorii sunt totul şi că trebuie să ne lăsăm călăuziţi în viaţa de stat, în viaţa culturii, în viaţa spirituală, de tenori, numai de tenori. Dar asta se crede şi azi, şi mereu. V. Hugo a avut marele nenoroc pentru viaţa sa spirituală de a fi talentat şi de a deveni şi bogat. Pentru aceste virtuţi, Theopliile Gautier, după propria lui mărturisire, cădea de emoţie văzîndu-1 şi atîţia alţii i se tăvăleau la picioare. în loc de a dezintoxica vanitoşii de vanitate, oamenii se uimesc şi le [-o] încurajează. Printre proştii pe care Victor Hugo îi uluia trebuie numit Brunetiere, numai prin faptul că prostia acestuia s-a mărturisit recidivistă: a afirmat, anume, că ,,versurile lui Hugo sunt agreabile şi la recitire", cînd singura şansă de rezistenţă a lui Victor Hugo este că opera lui nu poate fi citită nici măcar o dată. Dar o aceeaşi rea educaţie a făcut ca admiraţia pentru Victor Hugo să meargă aşa de departe, îneît să se declare că ,,eleves dans V amour de la gloire et du genie, pour nous V. Hugo etait un nom presque aussi merveilleux que Ho-
- Eu
07
mere ou Virgile” şi linguşirea şi tăvălirea erau aşa de înaintate, incit se putea spune poetului:
Et jie lui disais Maître,	humblement, tendrement,
lucru de mirare azi, bineînţeles,/chiar cînd căţelul ce se gudură se numeşte Fernand Gregh.
Dacă deficienţele spirituale ale lui Victor Hugo i-au constituit talentul, se ştie că şi acest talent are, înlăuntrul lui, deficienţe. ,,Victor Hugo nu a fost un poet, ci un orator”, a zis cel dinţii, dacă nu mă înşel, Remy de Gourmont şi au repetat atîţia alţii după el. Eucrul acesta este evident tuturora ca o axiomă, iar judecata justă, deşi nu ştia ce spune, a lui Brunetiere, că Victor Hugo a influenţat nu prin ideile sale sărace, ci prin metaforizarea ideilor sărace, îl azvîrle pe acest poet cu totul în afara poeziei. Se întîm-plă că pierdem semnificaţia valorizării istorico-literare la o anumită depărtare, nu în timp, ci în înălţime, cînd nu mai privim valorile într-o ordine necesar cronologică, ci de sus, sinoptică; iată un motiv pentru care, astăzi, Victor Hugo poate fi privit limpede, liber, în sine, şi să nu ne placă. De fapt, judecind o valoare din punctul de vedere al necesităţii momentului istoric, judecăm momentul istoric, determinarea valoarei, şi nu valoarea însăşi. După cincizeci de ani, diferitele „valori” impuse de momentele istorice sau istorico-literare se cern, supuse examenului unor mai gratuite, mai libere criterii. în definitiv, nici despre aceste criterii tiu se poate spune că sunt absolute, dar sunt mai ţapăne pentru că sunt, sau pot fi, independente. Există, într-adevăr, o psihologie a momentului istoric, identică psihologiei maselor, în care rolul sugestiei este cel mai eficace. Nimic nu poate fi gîndit, totul este impus. Este ascultat cine strigă mai tare, cine vorbeşte mai mult, cine reprezintă mentalitatea colectivă a momentului, indiferent de orice altitudine spirituală. Mai tîrziu, mai departe, strigătele şi necesităţile se atenuează, nu mai impresionează şi omul poate fi judecat, fals desigur, pentru că toate judecăţile omeneşti sunt false, dar mai subţireii mai lucid. Astfel, se constată că talentul lui Victor Hugo este de proasta calitate a celui arghezian: verbal, primar, instinctiv. Dacă Victor Hugo a fost un bun fabricant de metafore, este tocmai pentru că avea o inteli-
98
genţă scurtă şi pentru că viziunea lui era senzorială, fizică, plastică. Dicţionarul metaforelor lui Hugo, făcut de Duval, ne arată care erau imaginile preferate de poet: ochiul, steaua, floarea, viermele, facla, umbra, şarpele, hidra — obsesii vizuale. Victor Hugo nu ştia că metafora poate fi o condiţie a poeziei, dar nu poezie însăşi. Şi mai ales nu ştia că elocvenţa, cu metafore sau nu, este negarea poeziei. Victor Hugo este, elocvent şi bogat în metafore cum e, un torent. Nu ştiu de ce oamenii preţuiesc atît de mult torentele în poezie şi viaţă intelectuală şi nu preţuiesc în aceeaşi măsură în poezie, de pildă, elanul vital al bivolilor. Torentul Victor Hugo nu este, de fapt, decît o găleată vărsată, paie şi ape murdare. Romantismul a iubit, într-un mod exagerat, paiele şi apele murdare. Iar Victor Hugo a fost aşa de tare admirat pentru că s-a crezut că poezia este dicţionar, dicţionar de cuvinte sau de metafore; s-a crezut că poezia poate să fie retorică şi zgomot — şi lucrul acesta s-a crezut într-atîta încît V. Hugo a poetizat şi a vorbit cu zgomot despre tăcere, cu elocvenţă despre moarte, cu imagini plastice despre neant. Lucrul acesta îmi stă pe inimă şi, iată, simt că nu am să i-1 pot ierta lui Victor Hugo niciodată. Limpede, falimentul Hugo dovedeşte însă că poezia nu este vocabular, nici gramatică istorică, nici filologie, nici lingvistică. Poezia nu este expresie lexică, ci exprimare. Ea este o emoţie spusă, iar nu speculată. Ea este ţipăt, şi nu discurs. Nu este nici măcar* dezvoltarea unei exclamaţii, cum spune Valery, ci exclamaţia însăşi. Poezia participă la viaţa cea mai pură şi cea mai elementară a spiritului. Există, pentru poezie, o biologie a spiritului, independentă de viaţa intelectuală şi de cea fizică, pe care văzul hugolian, de pildă, o întinează. Ea se eliberează de logică şi de discurs, iar imaginile nu sunt decît treptele ce trebuiesc stă-pînite şi depăşite, trepte pe care poezia pune doar piciorul. Primitivitatea poeziei este transcendentală. E o biologie spiritualizată. Un efort de depăşire a materiei spre culmile spiritului. De aqşea e gemăt, ţipăt (se rupe din materie, se desface, se desprinde), de aceea se purifică de culori, imagini, zgomote, după ce culorile au fost prima ei treaptă de purificare.
99
Şi să nu se confunde un poet cu un om talentat. Un om de talent e un om social. Poetul nu e talentat, căci nu e social şi talentul e o dexteritate manuală pe care poetul o dispreţuieşte. Destinul adevăraţilor poeţi este să nu aibă succes niciodată. Imaginile grele, materiale ale poeziei lui Victor Hugo indică o viziune primitiv-senzuală a lumii, cînd jx>ezia nu are decît o primitivitate spirituală.
Poate că tînărul Victor Hugo, autor al Odelor şi Baladelor, apoi al Orientalelor, era, între douăzeci şi douăzeci şi şapte de ani, un poet promiţător. îi trebuia să se condenseze, să devină autentic, să se adîncească. Şi-a ratat cu desă-vîrşire destinul poetic. Tot ceea ce mai era vibraţie pură de coarde ale inimii a fost înlocuit cu greoaie lovituri de ciocan. Şi-a ucis cu desăvîrşire emoţia prin învăţarea meseriei literare de a o specule. Nu a mai ştiut să exprime nici o emoţie adevărată, nici un ţipăt, nici un hohot. Nu a mai ştiut decît să le speculeze. Astfel, în loc să se concentreze, s-a mai diluat; a deprins o abilitate extraordinară, care l-a făcut facil; în loc să înveţe să tacă, nu a mai ştiut decît să vorbească.
Şi toate astea, pentru că era ambiţios. Dacă, cu toate deficienţele lui de inteligenţă şi cu toată viziunea sa materială a lumii, o adinciroi spre sursele propriei sale interiorii aţi 1-ar fi putut salva ca poet, vanitatea sa, specularea lirică şi elocvenţa au făcut ea acest poet posibil să devină literat, celebru literat, glorios literat, genial literat, ridiculizat cu drept cuvînt astăzi, cînd Victor Hugo nu mai poate fi decît material pentru filologi, gramatici şi lingvişti, dar nu poezie pentru poeţi. Cu drept cuvînt, Prosper Meri-mee, acel auster Merimee care a ştiut totdeauna să înfrî-ueze deşănţarea şi luxura cuvintelor, a putut scrie, într-o Scrisoare către o necunoscută, din 1862, că Hugo este un om ,\qui se grise de ses parolcş ct qui ne prend pas la fieine de pense/'. Şi adevărul este că Victor Hugo nu şi-a dat niciodată osteneala să gîndească. Nici nu ar fi avut timp. A fost prea ocupat ca să poată'gin di şi că trăieşte şi că vnoare. Lk altfel' pentru a deveni un om mare, nu trebuie să te gîndeşti la aceste lucruri niciodată. Imcrurile acestea nu fac decît să te ţină pe loc sau să te întoarcă. în viaţă*
viitorul om mare se aruncă cu ochii deschişi numai în afară, niciodată înăuntru. Ambiţia viitorului om mare trebuie să fie aşa de copleşitoare, încît să nu mai lase loc altor lucruri: nici gîndirii, nici iubirii, nici suferinţelor, cînd nu sunt suferinţe ale vanităţii. Viitorul om mare trebuie să stea scăldat într-o vanitate pură, candidă, întreagă, fără remuşcare, fără introspecţie. Trebuie să nu aibă timpul să se gîndească la moarte. Să creadă că nu se moare.
Victor Hugo a vrut glorie, avere, putere. Te-a avut pe toate. Dar «averea i s-a risipit în cîteva rînduri; puterea lui a fost intermitentă; şi, astăzi, gloria i se clatină din temelii. Nu s-a ales cu nimic. De altfel, aşa se întîmplă totdeauna cu oamenii mari, Don Quiioţii şi Tartarinii: pînă la urmă, nu se mai aleg cu nimic.
Victor Hugo a fost un om mare tipic. A ştiut să nu fie nici $1 lui, nici al lumii ; el credea că este al lui şi lumea credea că este al ei. Condiţie esenţială a gloriei, a ştiut să fie şi să nu fie al tuturora, adică reprezentativ. A fost, cum se cuvenea, de-o mediocritate exemplară. A fost banal, comun, ascultător al gloatelor şi dusul lor de nas. A aparţinut perfect momentului istoric, rob tuturor momentelor istorice ale vieţii sale.
Un om celebru, un talent se impune în măsura în care lasă să i se impună şi ascultă. îl impun legile istorice. Urmează legilor istorice. Este sclavul lor. O vi-ziune clasică, de pildă, nu se putea realiza în 1830 : ar fi înecat-o apele romantismului.
Victor Hugo, după ce a ezitat eîtva timp în adolescenţă şi în prima lui tinereţe, a ştiut să fie ce i s-a cerut să fie. Şi instinctul lui l-a mai înşelat. Dacă teatrul lui a avut de întîmpinat dificultăţi, nu înseamnă că nu. pasiona, iar prefeţele sale vestite erau revoluţionare oficiale, căci revoluţia era la putere. Victor Hugo a ştiut perfect cu cine să meargă. Şi fiindcă gloata nu-şi poate crea alte genii decît cele care-i aparţin şi-i reprezintă vidul, V. Hugo, bietul, a putut fi considerat mag, supraom, poet de talia lui Dante şi a lui Virgiliu.
Adevărul este că o înaltă spiritualitate nu face niciodată mezalianţa de a se însoţi cu geniu sau talent. Ea nu
ascultă de îndemnurile colective, nu se lasă pătrunsă decît de cele de mai sus. Pe cele colective le înfrînge, le întoarce sau se eliberează de ele.
„Une belle âme et un beau talent poetique sont prcsquc toujours inseparables”, afirmase totuşi Victor Hugo, întruna din faimoasele sale scrisori către logodnică, cu lipsa de luciditate care îl caracterizează. De acum încolo însă,* nu vom mai face decît să vedem cum „un spirit frumos" se aliază, în mod inseparabil, cu „un mare talent".
Vanitatea diriguitoare l-a îndemnat pe Victor Hugo să vrea să fie un mare literat. Nemulţumit numai cu atît, a vrut apoi să fie un mare om politic. Lucrurile nu sunt încă prea grave, dar vanitatea a întunecat, falsificînd-o sau superficializînd-o, însăşi viaţa lui afectivă şi anulînd-o, cu desăvîrşire, pe cea spirituală.
Nu a început să scrie poezii pentru ca să scrie poezii, ci doar pentru că, de la paisprezece ani, vroia să fie Cha-teaubriand sau nimic. Pe urmă nu a mai putut să-l sufere pe Chateaubriand, pentru că i se părea distant şi orgolios. Ura lui se schimbă în admiraţie din ziua cînd Chateaubriand îl primeşte în cămaşă şi se spală pe dinţi în faţa lui. Această intimitate îl îneîntă aşa tare, îneît, entuziasmat, recunoscător, se duce acasă şi scrie Ode au genie. Face tot ce e cu putinţă să-şi asigure gloria literară şi publicitatea, recunoscînd în acelaşi timp într-o scrisoare către un prieten că ,,aplauzele sunt dulceaţa succeselor mele", îşi păcăleşte editorii, îşi organizează, prin paravanul Celestin Nanteuil, public la reprezentările pieselor sale şi la procesele ce le avea deseori la tribunale. A fost denumit mare maestru al Reclamei şi-l punea pe Sainte-Beuve să scrie elogios pentru el.
S-a ,,realizat" graţie vanităţilor, invidiilor, geloziilor şi tuturor mobilelor meschine şi care nu se mărturisesc din ruşine. Este drept însă că aceste lucruri sunt creatoare, înfuriat de succesul prea mare al lui Dumas-tatăl, bunul său prieten, pe care acesta l-a repurtat cu drama Henri III et sa cour, reprezentată în februarie 1829, scrie împotriva lui, iscălind cu iniţialele unui om de paie. Palid, livid de gelozie, nu e satisfăcut decît atunci cînd scrie şi el piese de teatru — pe care le ştiţi — cu succese de altfel con-
102
testate şi organizate. Părăseşte cenaclul literar din 1824 şi cel din 1829, pentru că, fiind acolo alături de Vigny, Charles JJodier, Sainte-Beuve, Lamartine, Dumas-tatăl, Delacroix şi Musset, nu putea fi cu evidenţă cel dinţii şi îşi face el un cenaclu literar, în1836,alcătuit din mediocrităţi ca Bouchardy, Celestin Nanteuil, Auguste Mac Keat, Pe-trus Borel, care, de altfel, îi populau sălile de teatru şi-i făceau cabală. îşi urmăreşte criticii cu o ură de moarte; dă astfel afară de la Journal des debais pe Deşire Nisard, deşi era fără avere şi însurat de curînd, pentru că făcuse rezerve — scriind, în acelaşi timp, Arbres, vous connai$sez mon âtne şi alte multe poezii cu sentimente frumoase.
De altfel, tot timpul cît a trăit şi a scris despre iertare, bunătate şi sentimente frumoase, nu şi-a uitat criticii şi i-a insultat (pe Nisard, pe Merimee, pe Montaiembert) în memorii, în proză, în versuri, cu orice ocazie, denu-mindu-i măgari, mişei, derbedei, otrăviţi etc.
Pe soţia lui, pe Adele, o neglijează cu desăvîrşire, utili-zînd-o doar pentru organizarea succeselor sale teatrale şi, acaparat cum era de gloria sa literară şi de Juliette Drouet, nu vrea să vadă cum Sainte-Beuve se îndrăgosteşte de Adele. Nu vrea să vadă asta nici cînd Sainte-Beuve îi dă de înţeles. îl şantajează numai moralmente, rugîndu-1 să scrie reclame şi articole pentru cărţile sale. Cînd Sainte-Beuve îi mărturiseşte că o iubeşte pe Adele, că situaţia a devenit intolerabilă, că nu mai poate avea nici un fel de relaţii de prietenie cu el, că trebuie să dispară, Victor Hugo îi spune că nu e nimic şi-l roagă să-i scrie reclame, ca mai înainte. Abia cînd Sainte-Beuve îi declară că nu mai poate face nici acest lucru, că nu mai poate scrie un rînd despre Hugo, acesta îl dă afară şi se răzbună, oprind pe Ad£le să mai iasă din casă, şi se crede îndreptăţit s-o înşele pînă la moarte. în tot acest timp, Hugo nu vorbeşte decît de iertare, de bunătate şi îşi compară opera cu munţii Al pi. Se găseşte bun şi indulgent şi fără rele intenţii. Evident, nimeni nu poate crede că Victor Hugo era farseur lucid. Se credea într-adevăr bun — şi poate că ar fi fost bun, dacă nu l-ar fi orbit vanitatea şi egoismul său literar. Dar a fost denaturat, de vanitate si de literatură. Nu îşi dă seama ce face. Niciodată nu şi-a dat seama ce face.
103
N-a ştiut să facă nimic altceva decît să-şi consolideze gloria, decît să-şi satisfacă setea de parvenire.
Despre Adele, Victor Hugo scrisese : ,,Je l'aime, je suiş preţ a tout lui sacrifier, il n'y a pas de devouement dorit je ne sois capable pour elle\ Şi, pentru ea, vrea să deviiiă celebru. Mai tîrziu, tot aşa, va crede că se sacrifică, devenind glorios, pentru Juliette Drouet, apoi pentru madame Biard, apoi, bătrîn, pentru servitoarele de la Guernesey.
Pe Adele, Sophie Hugo nu o iubise. ,,A des partis plus hauts ce beau fils doit pretendre”, îşi zisese ea corneliană cum era. Nu l-a putut impiedica pe Hugo să se căsătorească cu ea şi ş-o nenorocească.
Şi totuşi, dacă Victor Hugo nu avea nici un fel de emotivitate şi dacă scrisorile sale erau elocvente numai, Âdfele Hugo era o femeie prea subţire, cu o senzualitate poetică mult mai mare (nu era greu) decît a lui Victor Hugo. De pildă, cînd Victor Hugo, în vremea logodnei (pe la 1820), făcea poezii, fericit că dragostea îi inspiră noi teme literare şi lirice, Adele îi scria aceste minunate cuvinte, extrem de expresive, pentru că exprimau, şi nu speculau exprimările, trăia un lucru autentic,, ceea ce lui Victor Hugo .nu i s-a întîmplat nici măcar o singură dată în viaţă: „Si tu savais combicn tu m'as conte de chagrins, de nuits blanches. . . tu vas croire que j'ai perdu la tete. . .-c’est un peu vrai. . je ne veux plus etre raisonnable. II faut s'etourdir et tomber dans un precipice (şi acest ţipăt, dureros, copilăros, demn de copiii teribili ai lui Cocteau) : ,,Tu ne sais pas, mon cher Victor, ă qucl point ane femme peut aimer,r.
Este suficient, cred, ca să vă convingeţi cîtă forţă de pătrundere poate avea expresia nudă a unui conţinut sufletesc neelaborat, .strigătul pur şi intim al inimii; Este natural să nu dăm toată opera lui Victor Hugo pentru aceste fraze simple, elementare, din care Hugo nu ar fi ştiut să facă decît un prelung;sos retoric. Astăzi, literaţii caută să înveţe meşteşugul prin care să-şi uite meşteşugul; meşteşugul prin care să revină la trăirea nativă a emoţiilor, la eliberarea de elocvenţa hugoliană. Dar elocvenţa hugelia-nă, comoara mediocrităţilor, genialitatea mediocrităţilor, suma grandioasă a locurilor comune, este un obstacol greu de învins, aşa îneît s-ar putea zice că poezia-este-mai mult sau mai puţin realizată în măsura în care se eliberează
104
de Victor Hugo şi îl biruie pe Victor Hugo. In măsura în care se înţelege că poezia nu stă în expresia opulentă, ci în cuvîntul nud, care -capătă o nouă înflorire, o nouă în-strunare.
Victor Hugo nu putea pricepe nici această poezie, nici sufletul femeii sale. A desconsiderat-o.
Şi a părăsit-o pentru o domnişoară Forville şi alte actriţe. Mai tîrziu, pentru Juliette Drouet. Adele, de tristeţe, se lasă consolată de Sainte-Beuve. Ca s-o jjedepsească, Victor Hugo se îndrăgosteşte de Juliette Drouet. Aceasta a fost logica de toată viaţa a lui Victor Hugo.
tt0h\ n'insultez jatnais un* femme qui tombe’\ spune indelicat Victor Hugo. Nu şi-a iertat nevasta niciodată, după cum niciodată pe nimeni nu a iertat, dar îl iartă Adele şi-i tolerează legătura cu Juliette. Adele motiva că e îmbătrînită şi că genialul şi veşnic 1 înărul său soţ are nevoie să i se împrospăteze talentul şi să-şi schimbe muza.
Recunoscător că, fără primejdie, poate face ce vrea, V. Hugo scrie unui prieten ,,că nu mai este ca înainte, inocent, dar că acum, a învăţat să fie indulgent, ceea ce este mai mult decît inocenţa, Face greş ii care îl fac să devină mereu mai bun, mereu mai bun. JuliDte l-a învăţat ce este dragostea şi uitarea A
Adelei, drept semn de recunoştinţă ai sacrificiului ci, pe care îl acceptă, îi aduce, fără nici o criză de conştiinţă, drept răsplată, tirade: „Toi, scis ben.V a jamais qn'ancun fruit ne tente V'
Acest egoism, acest bun plac, această lipsă de putere de sacrificiu V. Hugo le dpVvchş-e şi în acţiunile sale politice, Xpbil imperial, este regalist, cum se ştie, la căderea lui Napoleon I. Republican la c£d«. rpa lui Ca rol X. Qrlea-nist pe vremea lui Ludovic-Pilip.
J)ar la toate revoluţiile găseşte mijlocul de a cîştiga ceva nou i pensiune Je la Ipidovic XVIII, legiune de onoare de la Carol X şi pair-ia de la Imdoyie-pilip, y. Hugo credea, de bună seamă, ca şi biograful său cretin Raymond Escho-Jfer - ca o scuză semiconştientă a laşităţilor şi trădărilor
sale — eă el nu este cîntăreţul unui partid, ci al ţării întregi (genialul de el!) pe care trebuie s-o satisfacă făcînd, pe rînd, parte din toate partidele ei politice, pe măsură ce vin la putere. Iar în urma răscoalei din 1832, Victor Hugo, ,, acest mare suflet aliat unui mare talent/' nu găseşte să spună, într-o scrisoare către Sainte-Beuve, decît că ,,c'est un triste mais un beau sujet de poesie que toutes ces folies trempees de sang!"
II
ÎNSCENARE
MOTTO: ,,La sinc-eriti du coeur le reţele â lui meme’’.
LEON DA UDET
(Victor Hugo grandi par Vexil et la douleu r F1 ambe a ux).
Din luna iulie 1843, Victor Hugo era plecat în Pirinei. Avea obiceiul să se plimbe, adeseori, cu Juliette Drouet îm tot felul de lungi escapade.
Celestin Nanteuil îi însoţea adeseori. Celestin Nanteuil era un om rar: îl admira pe Victor Hugo, făcuse parte din cenaclul lui, organizase premierele diferitelor drame romantice împiedicîndu-le să cadă de tot, iscălea articole d% laudă pentru Victor Ilugo scrise de Victor Hugo însuşi şi se da drept soţul Jitiiettei Drouet ca să salveze poetului unele situaţii delicate.
De astă dată, Celestin Nanteuil a întovărăşit pe cei doi îndrăgostiţi numai pînă pe malurile Garonnei. Au trecut Garenna, fericiţi şi amorezaţi. Călătoreau sub numele de doamna şi domnul Georget. La această călătorie, Juliette Drouet fusese determinată de Victor Hugo, care îi spunea, mai mult sau mai puţin în versuri, că trebuie să rupă împreună legăturile cu oraşul : să părăsească Parisul nebun şi trist; să caute, departe de uri şi de invidii, o casă mică cu flori, puţină tăcere, cer albastru, eîntec de păsări. Se vor duce acolo, amîndoi, să se iubească încă, să se iubească veşnic. Căci asta zice valul către maluri, astrul către nori, vîmtul către munţi: iubiţi-vă!
107
Şi ascultînd de aceste vorbe hugoliene, munţii, astrele, valurile, vînturile, malurile erau foarte atente cu Victor Hugo şi Juliette Drouet. Munţii se făceau mai uşor de urcat, vînturile mai răcoroase şi apele mai blînde şi mai limpezi. Cu alte cuvinte, toată „natura'" sărbătorea diligenţa care ducea spre munţii Pirinei pe doamna şi domnul Georget, pe care „natura", prietenă cu poeţii de talia lui Victor Hugo, îi identificase. Ceilalţi călători, care nu ştiau cine sunt în realitate doamna şi domnul Georget, nu îşi explicau de ce văile deveneau line, de ce norii nu mai întunecau soarele.
Conducătorul poştalionului, care era un fin literat şi pe deasupra adept al noii şcoale romantice, explica unui preot basc, care credea că Saint Pierre face această minune, că pricina acestei atenţii cosmice faţă de diligenţă nu se explică decît prin faptul că avea la el Les Rayons et les Ombres şi Les Voix interieures, pe care le ştia aproape pe dinafară şi din care recitase, în gînd, în tot timpul mersului. Mîndră de amantul ei legitim, Juliette, în colţul trăsurii, se alipea de el — sau se ciocnea, cînd drumul, uitînd uneori cine îl parcurge, nu-şi dădea la o parte pietroaiele — şi-i zicea: „Zeul meu ! Eu sunt porumbiţa ta ! !" (vezi Les Contemplations). Cînd au ajuns în satul din Pirinei unde urmau să stea mai multe săptămîni, vizitiul l-a ajutat pe Georget să-şi descarce valizele. Fiindcă vizitiul întindea mîna, Victor Hugo i-a întins-o pe-a lui, şoptindu-i cu un aer de mare mister: „Eu sînt Victor Hugo, viconte şi pair de Franţa, membru al Academiei Franceze, mai mare decît Dante şi decît Chateaubriand". Vizitiul însă a scuipat în lături, zicîndu-i: „Aiurea ! Ai să mă faci să cred că Victor Hugo are un cap de prost ca al dumitale?" Acest lucru J-a iritat foarte tare pe Victor Hugo, dar, după ce a plecat poştalionul, Juliette, de pe şosea, printre valize, i-a spus : „Fii fericit! Se creează, în jurul numelui tău o legendă neaşteptată!" Cum se pot crea legende . . . „Leul meu, eu sînt porumbiţa ta \” — şi-i căzu în braţe, şi amîndo peste valiză.
De trei zile, madame şi monsieur Georget locuiau într-o casă mică, plină cu flori la fereşti şi în grădină. Odaia
108
or mirosea a brad şi a zmeură. De la fereastră, se vedeau ►oseaua şi muntele. Iar din spate, curtea casei se îneca ntr-o pădure fără sfîrşit.
Totul era aşa cum Hugo spusese Juliettei că are să ie : plin de flori, de păsări, de cer albastru. Florile, păsările >i cerul albastru trebuiau să înceapă să vorbească — căci asta spusese Victor Hugo. Dar Juliette nu a auzit cumintele lor. Nu le-a auzit decît pe ale lui Victor Hugo, n faţa căruia totul sta înmărmurit: flori, păsări, cer, iscultîndu-1. „Natura", care vorbeşte celor aleşi, nu vorbea n faţa lui Victor Hugo, alesul aleşilor. „Natura", care ingură îl recunoaşte atunci cînd îşi ascunde adevărata ui identitate — căci „natura" nu cunoaşte formalităţile ociale şi^faţă de ea nu-ţi poţi schimba numele, nici nu-ţi >oţi escamota persoana — „natura" nu mai avea ce să ^orbească în faţa lui. Şi vorbea el. Cuvinte pe care „natura" e va rememora şi declama toată viaţa, idei, emoţii, reve-aţii pe care la rîndu-i, bună mediatoare, le va împărtăşi :elorlalţi oameni. Cu Juliette de mină, Victor Hugo, pe naiul rîului, pe malul abisurilor, cu fruntea ridicată spre :er, spre nori, oprea cu privirea păsările din zbor, făcîndu-le ă coboare şi să vină împrejurul lui. Munţii înşişi, care nu uniseră spre Mahomed, se adunau. Toate căprioarele alături ie urşi, toţi mieii alături de lupi, toate găinile alături de fulpi, toate gîştele alături de vulturi veneau împrejurul joetului. Florile se înălţau pe tulpine ca să-l vadă. Şi /ictor Hugo, cu Juliette de mină, vorbea, vorbea, vorbea. ) punea pe Juliette să repete şi iar vorbea, vorbea: mii le vorbe, milioane de vorbe, pînă cînd munţii s-au retras a locurile lor, căprioarele în ascunzişuri, vulturii în înăl-i;ni, gîştele în curţi, iar florile au revenit la talia lor nor-uală. Victor Hugo însă nu înceta să vorbească „naturii". Uît era de încărcat cosmosul de hugolism, îneît, dacă tingeai o floare, spunea o rimă: dacă atingeai un capac, coarţa spunea subţiat şi ascuţit (aşa cum poate glăsui ► scoarţă) : „Hugo. .. Hugo. .. poetul. . . visătorul". Iar runzele, fără spirit critic, îi recitau versurile.
Juliette Drouet însă era nemulţumită şi, odată, în ►daia cu zmeură, profitînd de o pauză între două cuvinte, 1 întrerupse:
109
—	Ai spus că venim aici pentru tăcere, pentru cer şi ca să ne iubim. Vorbeşte, te rog, mai puţin !
Pentru că pădurile şi munţii erau prea plini de Victor Hugo, timp de o săptămînă Hugo nu a mai plecat din sat. Copiii sat vil ui, care credeau că se numeşte domnul Georget, îi cereau bomboane. Georget, care se simţea peste tot la el, căci poetul se simte pretutindeni la Dumnezeu acasă, se ducea cu Juliette de mînă în grădinile notarului, a primarului şi a preotului şi a cantonierului.
—	Iar vine palavragiul de Georget, ziceau mizerabilii care nu înţelegeau că îngerii lui Dumnezeu şi Dumnezeu însuşi vorbesc prin gura domnului Georget. Mizerabilii plecau. Dar veneau împrejurul lui copiii satului, Se urcă pe genunchii lui, i se strîmbă în spate, îi baga pietroaie în buzunar şi el le vorbeşte, le vorbeşte despre tot, despre toate. Copiii iubesc tot ce le spune. Le arată cerul cu degetul şi s-aude din cer : ,,Poetul, ix>etul” Le arată pe Dumnezeu care se ascunde. (,,Na ! Iar m-a văzut! K prea străvezie haina mea albastră4*.) Le spune cum să gîndeasoă, cum să viseze, cum să-l caute pe Dumnezeu. Ive face istoria lumii şi a popoarelor. Le spune să fie cuminţi şi să dea bani săracilor. Şi pe urmă, cu ochii spre cer, pînă se face noapte, le declamă toate volumele sale de versuri pe care copiii trebuie să le priceapă, căci au inimile pure, chiar dacă fug sau adorm ascult includ.
Erau şi momente ale dragostei şi mîncării. Victor Hugo înfulica pe tăcute, mult, mult şi repede. Nu aştepta ca juliette să termine, pentru că o iubea prea tare şi era nerăbdător. Juliettei îi plăceau, pînă la un punct, aceste calde dovezi de iubire. Uneori, totuşi, versurile, de pildă, nu mai erau prea bine venite, oricît de mult Juliette l-ar fi admirat pe Hugo. Erau unele momente cînd l-ar fi dorit mai puţin vorbăreţ, mai puţin poetic, mai mult Georget, de pildă, şi mai puţin Hugo. Dar Victor Hugo avea acest blestem de a nu uita niciodată că el este Victor Hugo. Şi în momentele cînd o dezmierda pe Juliette, îi spunea la ureche poezii, admirabile poezii,, pe care suspinele ei nu le puteau acoperi şi care, dacă nu îl opreau pe poet să iubească cum se cuvine (Victor Hugo, ca şi Napoleon, putea face mai multe lucruri deodată), îi făceau
110
ei dragostea mai dificilă şi, cum să zic, mai complexă. Căci după momentele sublime şi intime ale amorului, Victor Hugo o întreba dacă i-au plăcut versurile şi care sunt imaginile care au frapat-o.
Leit-motivul acestor versuri inspirate ad-hoc era că ,,îngerii îi veghează şi binecuvîntează dragostea lor, că atunci cînd gurile lor se întîlnesc, se aude un zgomot de aripi în odaie”.
Lucrurile acestea, în loc s-o facă pe Juliette mai pasionată, o jenau foarte tare, căci în acele clipe prefera să nu fie păzită de nimeni, şi mai ales de îngerii Domnului. Victor Hugo, în schimb, avea totdeauna nevoie să fie admirat, celebrat şi să facă versuri.
Şi cînd Juliette, enervată, nu-i mai îngăduie prea multe ritmuri şi trohee, se ducea pe cîmp, prin pădure, unde întîlnea pe cîte-o zînă cu părul în ochi şi spălîndu-şi picioarele (,,Elle etait dechaussee”), care se speria la rîndu-i de atîtea trohee si de atîta elocvenţă inoportună şi fugea de poet cum, zice-se, se fuge de Dracul. Atunci Victor se întorcea la Juliette, cu noi versuri pe buze pe care i le sufla în gură.
Dar Victor Hugo nu o uita nici pe Adele. îi scria răvaşe pline de foc, de gratitudine şi de admiraţie, din fiecare sat. Răvaşe pline de elocvenţă, ca tot ce scria Hugo, evident pline de altitudine spirituală, de frumuseţi poetice şi morale — şi le scria sub ochii înseşi ai Juliettei. în acelaşi timp, în acea vară, Victor Hugo scrisese poezii cu bunice şi nepoţică, cu descripţii ale naturii, cu apariţia lui, a poetului, în mijlocul florilor sau al pădurilor, cu poeţi orbi şi homerici ş. a. m. d. Un lucru nu împiedică pe altul, Victor Hugo îşi dădea bine seama de asta. De altfel, pentru mari poeţi ca Victor' Hugo se pot crea morale speciale.
*
*
Pe la începutul lui septembrie 1843, părăseşte Pirineii spanioli. Soseşte la 4 septembrie la Agen. Călătoreşte noaptea cu diligenţa şi Juliette admiră în munţi un efect de ceaţă, pe cînd marele poet, obosit de prea multă viaţă interioară, dormea dus şi (dacă nu mă înşel) sforăia. Juli-
111
ette nu putea dormi. A încercat să-l trezească şi pe Victor Hugo, dar era prea morocănos. A vegheat în timpul drumului, în întuneric şi, înfrigurată de noapte, de ceaţă, de tăcerea munţilor, de copacii bărboşi, de senzaţia prăpas-tiei în noapte, a fost cuprinsă de o frică cosmică. ,,Victor ar face o odă acum. Cit de mult l-ar impresiona pe Victor dacă ar fi treaz . . . ” Dar Victor nu s-a trezit toată noaptea. în zori, cînd diligenţa s-a oprit într-un sat şi călătorii s-au dat jos să bea lapte de bivoliţe grase adus de ţărani, s-a sculat şi Victor Hugo. Juliette i-a povestit emoţiile nopţii pe care Hugo nu le-a uitat şi le-a povestit şi el altora, mai tîrziu, ca fiind trăite de el.
*
* *
Pe la 7 septembrie, sunt în insula d'Oleron. Juliette, indispusă, cuprinsă de presimţiri, nervoasă, nu se bucura de frumuseţea peisajului şi a mării, nici de poeziile lui Victor Hugo, lucru care îl irită nespus. Julliette însă n-u poate nici ea să-şi înţeleagă starea sufletească. îi vine să plîngă. îi vine să plece. Pe malul mării, Hugo, ca un pictor în faţa peisagiuîui, descria şi versifica. Somată să se explice („Ce însemnează asta?”), Juliette îi răspunde că are moartea în suflet, că insula îi e nesuferită, că. pare un imens sicriu culcat în mare. Lui Victor Hugo îi place această imagine şi, mai tîrziu, în Jurnal, trece şi aceste impresii pe scama Jui. Dar fiindcă nu-i plăceau lacrimile care strică bucuriile şi excursiile şi frumuseţea naturii, spune Juîk-ttei să nu fie sentimentală şi emotivă,. Şi cîud amîndoi părăsesc insula, raporturile dintre ei sunt încordate : nu-şi vorbesc, pu se privesc. Dar pe uscat se. împacă pentru că Hugo vroia să facă dragoste.
*
* *
în ziua de 9 septembrie, Victor Hugo şi Juliette, călătorind mereu sub numele de madame şi monsinir Geor-get, ajung la Soubise, lingă Rochefort, Se opresc la han. îşi urcă bagajele. \Şi pe urmă se plimbă prin oraş şi inare-cajii. Toată lumea recunoaşte în Georget pe Victor Hugo. în oraş se răspîndeşte zvonul că maestrul romantic se
112
plimbă. Dar lumea nu îl opreşte, nu-i vorbeşte. Se uită la el eu tristeţe. Oamenii dau din cap, au aerul că-1 plîng. Victor Hugo nu înţelege nimic. Juliettei îi spune, furios:
— Eumea nu vrea să mă recunoască ? ... Se preface că nu -mă recunoaşte ? .. . Nu vine nimeni la mine să-mi spună, cu admiraţie : ,,Domnule Georget nu sunteţi dumneavoastră domnul Victor Hugo? Vă admir! ...” Aceşti agramaţi îşi permit să-mi ia iucognito-ul în serios !
Obosit, se întoarce la han cu Juliette. Cere bere, cîr-naţi. Odată cu cîrnaţii, li se aduce un ziar cu data de 6 septembrie. îşi aruncă ochii pe ziar şi pe prima pagină citeşte vestea morţii fiicei sale, Eeopoldine, măritată de şapte luni cu Charles Vacquerie. Amîndoi soţii, împreună cu un unchi al lui Vacquerie şi un fiu al acestuia, făcuseră o plimbare cu barca pe Sena, la Villequier. Barca s~a răsturnat. S-au înecat şi cei doi soţi, şi însoţitorii lor.
Citind aceste lucruri, Victor Hugo uită să înghită. BaCrimile^ l-au podidit cînd era încă cu o bucată de cîrnat în guA. întinde ziarul Juliettei. Bea berea pînă la fund, mestecă cîrnătul şi îl înghite cu o bucăţică de pîine nemestecată bine. Se ridică în picioare, înlăcrimat, livid, şi şopteşte Juliettei, cu glas stins, să facă socoteala. Tremură. Juliette vrea săd potolească, dar c mai galbenă decît el. Victor Hugo e înspăimântător. Are ochii scoşi din cap. Delirează, spune repede vorbe fără şir şi cu rimă. Vrea să fugă. Juliette îl reţine. Hugo, înnebunit, mugind ca o fiară, o aruncă la o parte şi iese fugind, unde ? — fără pălărie, cu părul în vînt. Juliette se ridică cu ajutorul hangiului şi strigă din poartă :
— Victor, fii cuminte ! Victor . . . Victor !
Dar Victor fuge. Elocvenţa i se risipeşte in vînt.
Vlntlil nu aduce urechilor Juliettei decît nişte sfîrşi-turi de versuri : ,, ... mort! . . . coquin dc sort! . . .” Şi Victor nu se mai aude.
111 scurt tim]>, tot tîrgul Soubisc ştie cum Victor Hugo a fugit ca o fiară cînd a aflat că i-a murit fata şi ginerele. A dispărut, uiule? Să nu sc înece: în lacuri! Nu, ştie să înoate. Să nu se spinzure în pădure, de vreo cracă! Nu. Nu avea sfoară. Să nu se omoare cu un briceag! ...
113
Juliette, hangiul şi cîţiva tîrgoveţi îl caută. La prînz fugise. E ora două şi nu l-au găsit. E ora patru şi nu l-au găsit. E ora cinci şi nu l-au găsit. Au cotrobăit văile, s-au uitat pe malurile rîurilor. Unde l-o fi dus disperarea pe bietul tată? E ora şase. B seară. Şi Victor Hugo nu se vede. Juliette plînge, îşi frînge mîinile şi întreabă printre lacrimi:
—	Codrule, nu l-ai văzut pe poetul meu? Tufişurilor, nu îl ascundeţi voi ? Apelor, nu a venit să i răcoriţi voi fruntea arsă?
—	Ba da, zice un rîu, a fost aici, s-a oglindit în apa mea cu o faţă îngrozitoare şi a zis: ,,Dumnezeu mi-a răpit-o! Banditul!” Nu i-a plăcut cum ecoul ia repetat vorbele şi a plecat să le strige în altă parte, spre valea pe care o vezi.
Juliette şi tîrgoveţii aleargă într-acolo:
—	Ierburi dragi, flori de cîmp, voi, pe care vă iubeşte atît de mult poetul Victor Hugo, pair de Franţa, decorat cu Legiunea de onoare şi membru al Academiei Franceze, visătorul Hugo nu a trecut pe aici?
—	Ba da, zise o lăcrămioară. Nu-1 mai văzusem niciodată aşa de mîhnit. Noi ştiam de ce. Căci vîntul ne aduce repede vestea şi aflasem tot chiar din ziua catastrofei, de la 6 septembrie. Si ne-au spus şi stelele, care văd pînă la Paris şi sunt şi acolo şi aici, de catastrofa de la Ville-quier ! I-am spus lui Victor Hugo : ,,Stai cu noi, cu florile, să te mîngîiem. Rămîi, rămîi la noi în poiană”. Drept răspuns, şi-a sfîşiat haina si s-a dat cu capul de pereţii imaginari. Apoi a fugit spre pădurea pe care o vezi.
Juliette şi tîrgoveţii se îndreptară într-acolo. Copacii arătau cu braţele lor locul unde se află poetul. După cîtva timp, Juliette aude nişte gemete, nişte scandări, nişte gemete scandate şi scandări gemute. Înaintează în diree-ţia acelor gemete, care se aud din ce în ce mai tari, care devin urlete înfiorătoare de fiară, de leu rănit. în sfîrşit, Juliette zăreşte pe marele şi nefericitul poet sub un copac, ghemuit, cu mîinile pe pînlece, concentrat, nevăzînd, neauzind nimic şi ţinînd un cuţit în mină. Juliette scoate un ţipăt sfîşietoi :
114
— Ai vrut să te omori ? Eşti rănit!
Poetul îşi întoarce spre ea frumosul chip brăzdat de lacrimi, descompus de durere şi arătînd cuţitul care nu era decît un condei. Ar fi fost o crimă să părăsească literatura şi omenirea care aveau atît de multă nevoie de el. Nu se sinucisese. Făcuse versuri. Se ridică, împleti-cindu-se şi cade în braţele Juliettei. Plîng amîndoi. Printre oftaturi, Juliette desprinde:
Oh! je fus comme fon dans le premier moment,
Helas et je pleurais toujours amerement.
Victor Hugo îşi şterge ochii, îşi suflă nasul.
— Ce zici, Juliette, aceste două versuri sunt bune pentru un început de poem al durerii?
*
* *
Obligat definitiv de evenimente să întrerupă excursia, o lăsă pe Juliette la Fa Rochelle, de unde va lua dili-genţa pentru Paris. în drum spre oraşul Iva Rochelle, îşi aminteşte copilăria Feopoldinei, petrecută în parte şi prin acele locuri. Nu ar fi vrut să i se vadă lacrimile, îşi tăvălea capul rotund şi mare în mîini.
Era sfîşiat, înjunghiat drept în inimă — care devenise grea, care dospise şi se umflase şi abia o mai purta, îl îneca. Nu-şi putea explica cum poate cineva să moară. Cum poate cineva aşa de viu, aşa de aproape, să nu mai audă cînd urli la ureche, să nu ţipe nici dacă e înţepat cu acul! Feopoldine era înecată. Fata asta subţire şi elegantă nu mai avea nici o cochetărie. Şi-o închipuia: moartă, beată de apă, îngrăşată ca o balabustă. Fucrul acesta nu era plauzibil. Nu e plauzibilă nici o moarte. Orice moarte pare o anecdotă absurdă, neverosimilă, cu inevitabila „pointă” : şi pe urmă nu a mai mişcat, şi a stat în pămînt şi stă şi acum.
Sentimentul neverosimilului morţii era aliat, în acelaşi timp, cu certitudinea de inimaginat că lucrurile sunt ireparabile, definitiv ireparabile. Că trecutul este pentru totdeauna trecut, că ai să-l porţi în inimă ca pe un mort viu. Prezentul nostru nu este decît trecutul viu, trecutul
pe care îl ducem greu, oglinda noastră, jarul nostru, semnul nostru, pecetea noastră. Nu ştim să lăsăm morţii noştri să moară. Şi se fac toţi stafii care ne trag de urechi toată viaţa.
Dar domina, printre toate aceste sentimente confuze, o milă covîrşitoare pentru L^opoldine. Retrăia el acum frica ei, suferinţa ei, disperarea ei, moartea ei. Şi iar nu mai credea. Nu înţelegea moartea. îşi spunea că moartea nu se înţelege şi nici acest lucru nu-1 înţelegea.
îşi tăvălea capul în mîini, şi le muşca. Nu ar fi vrut să plîngă. Sărmanul mare poet! Ce-i făcuse lui Dumnezeu ? Şi era singur acum în faţa durerii, imensitatea durerii sale. Simţea nevoia să vorbească unui om, s-o întrebe pe Juliette dacă ideile care-i vin în minte sunt frumoase, îndeajuns de filosofice şi îndeajuns de poetice ca să se facă versuri din ele. Suferinţele unui geniu nu trebuie să rămînă sterile!
Ajuns în oraşul La Rochelle, află că diligenţa pentru Paris nu va trece decît peste o zi şi o noapte. E nevoit să aştepte.
Stă tot acest timp într-un soi de pod. Ga să-şi mai astîmpere durerea sau, dimpotrivă, ca să şi-o exalte (treaba lui!), în orice caz pentru ca s-o purifice, în această zi şi noapte face versuri de durere şi trimite scrisori: lui V. Pa-vie, domnişoarei Bertin şi altora. Va arăta acele versuri acasă, Adelei, şi cînd Juliette va fi la Paris şi ea, i le va citi la rîndu-i.
Era prea întristat pentru a mînca. în schimb, a devorat o imensă cantitate de hîrtie în acele douăzeci şi patru de ore. Jumătate din viaţa şi inima lui murise, ce făcuse oare lui Dumnezeu? Era prea fericită, prea tînără, prea virtuoasă şi iată de ce Dumnezeu i-a luat-o. Aşa era predestinată să fie o fată a marelui Victor Hugo. Florile şi fluturii se închinaseră prea mult aceleia care era asemenea «olumbei sau a lebedei. Dumnezeu a fost gelos. Cuprins de o revoltă de titan, Victor |Hugo a ridicat pumnul spre cer, dar s-a gîndit că este mult măi demn, mai frumos, mai cu efect poetic neaşteptat să se resemneze şi să primească şi Răul din mîna Domnului, bine-cuvîntîndu-1 totuşi.
116
în acea zi şi noapte a scris cîteva sute de versuri, ca în delir, inconştient de rarele mărgăritare pe care suferinţa lui le producea. Era atît de îndurerat şi atît de întunecat de durere, încît nu mai avea decît luciditatea de a potrivi rimele, frumos şi băgînd de aseamă, natural, ca, de pildă, atunci cînd îi curgeau alexandrini sub pană, aceşti ,,grands niais” să fie „dislocaţi”, conform artei sale poetice.
Gîtuit de suferinţă, acest erou al umanităţii se aşeza la masă, în faţa hîrtiei, conţinîndu-şi suferinţa numai pentru ca lumea, cultura, poezia să îri piardă nici unul din giuvaerurile lacrimilor sale.
Un mare poet trebuie să sufere. De mult îşi spunea Victor Hugo că trebuie să i se întîmple o nenorocire mare, care să-l îndreptăţească să scrie versuri de durere, ca Byron, ca Uamartine şi, mai înainte, ca Ban tu sau Petrarca. Şi, într-adevăr, constată Leon Daudet, versurile pe care le-a scris sub stăpînirea suferinţei sun; mai pure, sunt eliberate de fluxul metaforelor care erau greoaie şi Hugo devine simplu, clar. (Aici, un critic rău intenţionat ar putea spune, sprijinindu-se, de pildă, un pe filosofi, ci numai pe Boileau, că emoţiile întunecă şi că numai inteligenţa este clară. Cine este sub stăpînirea durerii şi a unei emoţii dominante nu este clar. C ai iatca, luciditatea, este un semn al eliberării de emoţie. Dar aceste lucruri sunt probabil falşe.)
Pentru că nu se cuvenea să-şi strige disperarea şi să facă pamflete împotriva lui Dumnezeu, Victor Hugo scrie întîi, cu majuscule, data: 4 septembrie 1843 — şi pune o linie de puncte dedesubt, ca să arate că în ziua aceea era prea stăpînit de durere ca să scrie. (Deşi nu la 4 septembrie, ci la 7 septembrie a aflat.) Pe urmă, auticipînd resemnarea care va să vină, scrie poeziile Trois ans apres, pe care o postdatează: 10 noiembrie 184S; Oh! je fus comme fou dans le premier moment, datată 4 septembrie 1852 şi puţin refăcută la Jersey; Ellc avait pris ce pli dans son âge enfantin, datată noiembrie 1846, şi cu precizie : „jour des morts”; Quand nous Jiabiiions tous ensemble, datată Villequier, 1844; şi mai scrie în aceeaşi zi toate cele datate 1845, 1846, 1853, 1848, 1847, şi A Villequier,
117
modificată mai tîrziu, pentru a da mai sigur impresia că a fost scrisă într-adevăr în 1843, şi altele pe care le va publica în Les Contemplations, cartea Aujourd'hui.
* *
Dar Victor Hugo a mai scris atunci şi unele poezii de presimţire a morţii, poezii, cum vedem, avînd efect retroactiv şi antedatate, ca să arate că era în legătură directă cu Dumnezeu, care îi cam preciza viitorul — ca, de pildă, A la mere de Venfant mort, antedatată aprilie 1843, Epi~ taphe, antedatată mai 1843, şi altele.
După ce a scris sute de versuri, marele poet şi filantrop Victor Hugo stătea cu ochii roşii, în faţa hîrtiei.
11 est temps que je me repose,
Je suis terrasse par le sort.
şi, printre suspine: „repose, ose, rose, morose; sort, port mort
Le monde entier semble morose Depuis que mon enfant est mort.
Reciteşte ultimele două versuri şi nu-i plac. Îngînă: „pose, oppose, chose ; endort, port, dort”. Ive şterge şi scrie, definitiv, plîngînd :
11 est temps que je me repose,
Je suis terrasse par le sort.
Ne me pariez pas d'autre chose Que des tenebros ou Von dort.
Şi încă treizeici şi unu de catrene pe care le intitulează : Trois ans apres.
* *
Ajunge la Paris. Găseşte pe Adele bolnavă de durere. Copiii plîng. Adele îi scrisese să-l anunţe, dar, neştiind exact adresa lui Hugo, care, de altfel, se schimbase în
118
cîteva rînduri în timpul excursiei, scrisoarea nu i-a parvenit. în schimb, pe masă încă era o scrisoare datată 4 septembrie, plină de flori, de imagini, de exprimare a unor sentimente de dragoste şi gratitudine, trimisă din excursie de Victor Hugo, Adelei.
Victor Hugo era necăjit: căci erau infirmate presimţirile sale. Pentru că Adele era prea zdrobită ea însăşi pentru a-1 consola, Victor Hugo scrie prietenilor săi că e mort de durere. Au fost cîteva zile, cîteva săptămîni sfî-şietoare.
Victor Hugo primeşte scrisori de consolare de la Juliette. El caută să uite, înconjurat de prietenii din cenaclu, Pdtrus Borel, Bouchardy, Mac Keat (Maquet), şi constată, împreună cu ei, că atunci cînd cugetă e un Poet, un Spirit, dar cînd suferă nu mai este decît un biet om ca toţi bieţii oameni. Şi semizeii suferă. Aceste constatări le comunică Juliettei.
*
* *
Scrisorile pe care Addle le trimite prietenilor care încercau s-o consoleze erau, şi de astă dată, mai adevărate, mai ţipate şi, evident, mult mai impresionante decît scrisorile trimise de Victor Hugo. Acesta nu ştia decît să speculeze, să facă negoţ cu emoţia. Nu a ştiut niciodată să o spună şi să o comunice.
Al le v „să spună”. Neavînd însă ambiţii, n tăţi, deprinderi şi vicii literare, nu tşi-a construit din s -nerea emoţiei un talent. Emoţia literară nu mai este decît o minţire a emoţiei. Nu se poate face negoţ cu emoţia, ci negoţ fără emoţie.
De altfel, nu pricep cum emoţiile, durerile, strigătele, plînsul ar putea avea i, valoare”. Ele nu pot fi decît durute, mici, omeneşti cum sunt, fără stele. Cînd vrei să le dai stele, preschimbi emoţia în elocvenţă şi, fără a deveni astru, ea nu mai este nici emoţie pură, ci emoţie alterată, carne fezandată. Dacă din durerile noastre omeneşti, durerile noastre de viermi, faci literatură, îşi videază şi substanţa lor de vierme. Ca emoţia să se înalţe, trebuie să treacă în poezie fără să-şi dea seama, stîngaci, naiv, fără tehnică şi fără talent.
iată o scrisoare a Adelei către un prieten :
,,Mon pauvre Victor, elle avait prie le jour de sa premiere communion pour que Dieu vous envoyât des enfants. Dieu a exauce ses prieres. Maintenant, priez, priez afin que je suis reunie, aussitât ma mort, a mes enfants . .. mon ami, demandez-lui cela, votre prikre sera exaucee aussi, j’en suis sure: c’est ce que vous pouvez pour votre malheureuse amic, et c'est tout
Nici un „helas** hugolian nu întunecă drama acestei mame, nici un ţipăt diluat în elocvenţă. E numai un ţipăt interior, conţinut, un plîns năbuşit, fără pumni în piept, fără gesturi de bocitoare de scenă. Trăirea totală, adîncă a durerii o purifică, o spiritualizează, o înalţă la poezie.
Scrisorile lui Victor Hugo (care, după cum a stabilit-o E. Bir£, scrie alternativ versurile de durere din Pauca meae şi cele vesele din L* âme en fleur, nedatate, de altfel) sunt, în schimb, pline de artificii de retorică: „Un sanglot ne s*envoie pas dans une lettre**.
Iată fragmente caracteristice pentru neputinţa lui de a suporta tensiuni şi pentru debilitatea expresiei, golurile sale de vibrare, de emoţie, de substanţă: „Helas! .. quel triste echo ... (durerea devine teoretică şi descriptivă)
. . . vous en etes comme moi aux grandes douleurs de la vie ... voir la fleur tomber ... (o imagine) voir mourir son avenir ... (reminiscenţă din tiradele pieselor sale) voir son esperance se transformer en desespoir ... (şi aici, ca în literatură, nu uită să utilizeze tehnica contrastelor. Şi apoi imprecaţiile:) Helas! porqnoi la Providence ...”
Toate acele „helas”-mi vor să umple golurile. Dar literatura toată e un gol. Şi elocvenţa literară, o trădare a emoţiei.
Adele lăsase ca durerea să transcende cuvintele. Victor Hugo pune cuvintele să i-o ia înainte. Cît de expresivă este exprimarea simplă, plină, din scrisorile mamei, unde fiecare cuvînt conţinea o stare. Cît de inexpresivă scrisoarea lui Hugo, cu ţipăt ţiuit, împodobit cu pietrele false ale metaforelor şi florilor de stil. Victor Hugo ar fi putut învăţa ce este poezie şi ce este autenticitate de la Adele, a cărei viaţă, ale cărei fapte, al cărei scris au fost totdeauna cu
120
o octava mai sus de Victor Hugo. Bar acesta era prea vanitos, prea superficial, prea lipsit de gust, casă poată înţelege ceva. A pierdut definitiv ocazia de a fi poet.1 Cele 150 de volume pe care le-a lăsat şi cei 83 de ani pe care i-a trăit ne dovedesc suficient acest lucru şi lăbărţarea sa.
*
* *
în cele cîteva săptămîni de la moartea I^opoldiuei, Adele zăcea bolnavă. Cerea să moară. Nu scotea, zile întregi, nici un cuvînt. Ţinea în braţe părul înecatei.
Victor Hugo încerca să-i citească noile sale versuri, dar ea nu vroia.
Cînd venea cineva, Victor Hugo sta pe scaun, cu copiii (Dede şi Toto) pe genunchi. Dacă era un admirator, Victor Hugo, cu ochii roşii, se posomora şi mai tare, înlănţuindu-şi copiii în aşa fel încît să întruchipeze un tablou al durerii. Totuşi privirea lui rămînea ageră şi inspiraţia îi era încă întipărită pe frunte. Oricum, oricînd, Victor Hugo nuputea şi nu trebuia să nu mai fie Victor Hugo. „Stătea înlemnit, nu scotea un cuvînt", spun unii vizitatori. Alţii l-au văzut, uneori', ridicîndu-se de pe scaun. Se ducea spre maşa lui de lucru şi, cu glas stins, îl ruga pe Toto :
— Toto, adu-mi cerneala şi pana.
Cînd vedea cerneala, Victor Hugo izbucnea în plîns. înnegrea pagină după pagină şi, cu vocea întretăiată de suspine, îşi citea compunerile cîte unui prieten şi-l întreba dacă-i pl^ce. Dacă im-i plăcea, îl dădea afară. Nu putea primi pe acei care nu ştiau să respecte sfînta lui durere. Se plîngea că Adele nu vrea să-i mai asculte poeziile : lucru inexplicabil şi dezgustător, acum cînd avea atît de mare nevoie să fie consolat. „Totul e pierdut! Fiica mea e moartă, nevasta mea nu inai ascultă versurile Mele! Durerea a transformat-o în Deşire Nisard !"
Leon Daudet spune că această tortură morală a fost lungă şi că, mulţi ani de aci încolo, ecoul acestei torturi va dăinui în strofe ,,ruisselantes de larmes et d'un desespoir au-dclă du desespoir"... Dincolo, într-adevăr, şi acest dincolo e în literatură. Această nenorocire era un bun şi bogat filon literar care nu trebuia să rămînă neexploatat. Şi nici nţi a rămas. A avut norocul de a fi captat de Victor Hugo.
121
Şi este drept că, pîn-atunci, îi lipsise lui Victor Hugo şi lirei sale această coardă. Căci un mare poet trebuie să aibă multe, coarde şi să fie complex.
Deocamdată, Victor Hugo abia aştepta să vină Juliette la Paris, ca să-i citească poeziile şi să-l înţeleagă. Pîn-atunci, se consola .şi se întrema, seara, cu bere, cu noile ediţii ale operelor sale, cu prietenii din cenaclu şi mai ales cu noile sale preocupări politice. Moartea Leopoldinei nu trebuia să-l împiedice să devină ministru, nici să se lase iubit (Adele era prea tristă, Juliette îl obosise) de Therese Biard. De altfel, versurile în amintirea moartei continua să le scrie. Căci Victor Hugo ştia să înşele, deodată, trei sau mai multe femei, fără a înşela nici una în parte, şi să-şi profaneze morţii fără a-i profana.
*
* *
P.S. Se ştie că Victor Hugo este apărat, în ultimul timp, violent, avocăeşte violent caută diferite texte de legi literare care să-l justifice. De pildă: „valoarea cuvîntului în sine", adică „interesul pur lexic". Dar toată această încercare, cît de violentă, de a-1 reabilita nu dovedeşte, prin însăşi violenţa ei, decît neputinţa mînioasă de a se reabilita Imensul Bluff. Deon-Paul Fargue spune, de pildă, că Victor Hugo este întemeietorul poeziei moderne franceze, lucru care s-a mai scris de multe ori, dar care nu-i adevărat decît într-un fel ciudat : Hugo a construit un oribil şi grotesc edificiu. Poezia modernă (Baudelaire, Mallarme, Rimbaud, Verlaine, Valery efc.) i-a dărîmat edificiul, i-a luat doar cărămizile pentru temple mai elegante. Poeţii moderni nu depind de Victor Hugo decît prin reacţiune, căci are probabil dreptate Ch. Maurras care spune că „Hugo reprezintă momentul de cădere al poeziei franceze". Dacă Maurras se înşeală cînd afirmă că poezia modernă franceză nu este decît maladia Hugo devenită cronică, are iarăşi dreptate cînd crede că V. Hugo este subjugat de tirania cuvintelor care trăiesc libere, des frînate, desfăcute de orice ordine, confuze şi colorate. Cît despre ceea ce Paul Claudel numeşte „vîntul de vest" îa poezia hugoliană şi puterea de imaginaţie fructificată de
122
acest ,,vînt. de vest”, nu e nimic de făcut decît să ne ferim de analogii şi de acest „vîirt de vest”, care, de altfel, în mod aşa de caraghios l-a fructificat pe Paul Claudel însuşi.
Iar ceilalţi apărători, printre care cel mai de seamă este d. Edouard Herriot, se folosesc de puncte de vedere străine de domeniul literaturii şi al culturii, de care nu avem a ne ocupa.
Totuşi, pentru cei care nu înţeleg argumentele literare, e de reamintit că cercetările antropologice au dus la rezultate care ne confirmă şi pe această cale. S-a constatat, anume, că Victor Hugo nu avea dezvoltat peste măsură decît centrul facultăţilor verbale, celelalte fiind sub-mijlocii.
Cît despre pledoariile lui Bordeaux, Thibaudet şi festivitatea de la Europe, altă dată. Ele nu înseamnă decît o îndîrjită voinţă a francezilor de a avea şi ei un Goethe al lor, voinţă cu atît inai îndîrjită cu cît este însoţită de o amară căinţă.
III
LUDOVIC—FIL1P
MOTTO : ,,On pa fie beaucoup, ă Paris, d’un scandale deplorabil*.
Ziarul La Patrie din 6 iulie 1845.
în săptămînile ce urmează morţii Leopoldinei, Victor Hugo, plictisit de jalea din casă, fuge seara pe furiş să se întîlnească cu prieteni cheflii cu care bea bere sau, în alte seri, vizitează asiduu Tuileriile. Vocaţia lui poetică şi cariera sa politică trebuiau cruţate. Un mare poet trebuie să aibă linişte după cataclisme. Un mare om politic trebuie să-şi înfrîngă durerile personale ca să fie folositor omenirii. Omul mare trebuie să-şi întreţină ,,focul sacru spiritual", dar trebuie el însuşi să fie ,,focul sacru spiritual". Şi acest foc sacru e înteţinut cu ajutorul vestalelor.
Numai că Victor Hugo, săracul, era în criră de vestale. Adele Hugo era încă prea întristată de moartea Leopol-dinei şi cam delăsase îngrijirea focului sacru hugolian. Juliette Drouet, ea însăşi prea emoţionată de recenta în-tîmplare şi cuprinsă de rele presimţiri — şi, poate, îmbă-trînită — nu mai avea răbdare să asculte lungile şi arză-toarele-i tirade.
*
f *
în iarna lui 1843 şi în 1844, Victor Hugo.cultivă prietenia lui Ludovic —Filip. îl vizitează. Se farmecă reciproc. Ludovic—Filip admira pe Victor Hugo pentru că, fără să j)riceapă poezia, avea prejudecata artelor şi, mai ales, pentru că avea impresia că linguşirile lui Hugo sunt admirative. De altfel, Victor Hugo îl admira într-adevăr, căci
124
avea admiraţia şi exaltarea facilă (după cum bine se ştie). Mărturisea, prin luminozitatea figurii, prin ceva evident scris în ochii lui geniali, poetici, fericirea de a fi în tovărăşia Regelui. Victor Hugo, plebeu de origine, se simţea înălţat pînă la cer, înnobilat. Iar Ludovic—Filip, în care lumea vedea ,,une poire" şi un burghez cu umbreluţă, se simţea, în oglinda ochilor hugolieni, rege şi majestate.
De admiraţia unor rpoeţi, unor oameni ca Hugo avea nevoie bietul rege, ca să nu mai facă figură prea tristă în luptele obositoare, umilitoare cu miniştri mai puternici, mai orgolioşi decît El.	r ,, .
Şi Ludovic—Filip şi Victor erau satisfăcuţi. Cînd venea uneori acasă sau la Juliette, Victor Hugo povestea tot ce-i povestise regele : călătoria lui în Anglia, cum a fost primit de poporul englez ; ce-a spus despre Guizot în prezenţa -ministrului de interne; ce spirite s-au mai făcut etc. . . . Cînd nu-1 mai asculta nimeni, Victor Hugo le povestea în scris (vezi Choses vues, Ades et paroles, Victor> Hugo racontc).
De multe ori aveau loc scene de mărturisiri emoţionante. într-o seară, Ludovic —Filip, cu o înfăţişare neca-• jită, într-un foarte simplu costum de interior, îl conduce pe poet într-un salonaş şi „lui montrant un gr and canapc de tapisserie ou sont fi gureş des perroquets dans des med aii-lons” (conf. Clioses vues), îi spune, prietenos şi amărît :
—	Să ne aşezăm în colţul acesta.
Şi luîndu-i mîna — gest care pe Victor Hugo îl măguleşte pînă la lacrimi, pînă la o înduioşare stîngace şi stupidă, pînă la o irezistibilă nevoie de a rîde, de a sări — îi încredinţează, amarnic :
— Of! sunt judecat rău... Se zice despre mine că sunt un sforar ... un trădător . . . Thiers mi-a spus că sunt mîndru ... I-am răspuns: „Nu sunt ... Ţi-o dove-. deşte faptul că te las să mi-o spui”..
Ii face apoi alte confidenţe despre Guizot. îl regretă pe Casimir Perier, mort, care fusese un aşa de bun ministru şi un om aşa de politicos !
Toate lucrurile astea Victor Hugo le notează, ca posteritatea să fie martora postumă a convorbirilor sale cu o Maiestate.
125
Aceste mici întîmplări şi confidenţe, acest rege arătat lui cam în izmene îl fac pe Victor Hugo să devină un fervent regalist, după cum faptul că-1 surprinsese, odinioară, pe Chateaubriand spălîndu-se pe dinţi îl făcuse să-l admire mult şi definitiv pe poetul preromantic.
Victor Hugo vorbea şi nu vorbea prea mult în faţa regelui. Ba aud că vorbea chiar extrem de puţin sau aproape deloc. Altminteri nu ar fi uitat să ne dea mostrele discursurilor sale ţinute Regelui.
în Seara aceea, totuşi, încălzit de confidenţele regeşti, dacă ne putem exprima astfel, încălzit de asemeni de unele promisiuni smulse, mai mult sau mai puţin precise, că va fi pair sau, cine ştie, dacă va fi cuminte, ministru chiar vreodată, a avut glasul să exclame:
— Sire, Dumnezeu are nevoie de Majestatea Voastră. Apoi: Sunteţi mîna Providenţei! — şi în variantă, cerînd totodată voie regelui să-i îndrepte acul de la cravat ă albă: Omul pe care l-a ales Providenţa!
Ludovic—Filip a fost foarte mişcat, deşi ştia mai bine dşcît Victor Hugo în ce măsură este El omul Providenţii, şi l-a lăsat să stea pînă la ora 3 dimineaţa. Nu ştiu ce-şi vor fi vorbit. Nu este nicăieri consemnat. Avem motive să credem că nici nu şi-au mai prea vorbit. Au jucat două sau trei partide de şah, la care Hugo, bun curtean, s-a lăsat învins. Ludovic—Filip i s-a mai plîns între timp, i-a mai făcut confidenţe şi despre doamna de Genlis, pre-ceptoarea Să pe care a .iubit-o ; despre mulţumirile sale mici şi despre cîteva actuale mari nemulţumiri — şi căsca din ce în ce mai des, cu o gură din ce în ce mai mare. La un moment dat, regele a adormit în fotoliu. Acest somn, Victor Hugo l-a respectat, cu deferenţă. Eu m-aş fi strîmbat în faţa unui Rege adormit. Dar Victor Hugo era prea conştient ca să se strîmbe. El ştia că Monarhia franceză este simbolizată şi reprezentată prin Ludovic—Filip şi că de ea nu trebuie să rîzi nici cîhd doarme. Şi că nu trebuie s-o trădezi, s-o desconsideri nici în somn, căci somnul' regelui este însuşi somnul naţiunii, somnul regenerator de forţe ăl Franţei. Regele doarme, Franţa doarme. Respcetînd somnul regelui, respecţi somnul Franţei şi sursele ei biolo-
126
gice. Dar, într-un tîrziu, regele s-a trezit, căci s-a lovit de marginea de lemn a fotoliului, dar nu s-a trezit şi Franţa. (Franţa se va trezi ea, mai tîrziu, singură, pe la 1848.)
Uitîndu-se în dreapta şi în stînga, uimit după somn, Regele a spus :
—	Vai, domnule Hugo, iartă-mă, te rog! Cum am adormit! Să nu crezi că din cauza conversaţiei dumitale. . .
—	A, sire, răspunse înclinîndu-se Imensul poet romantic, cînd un om poartă ţara pe umerii săi, este explicabil să fie obosit chiar cînd stă locului, într-un fotoliu. De altfel, am avut onoarea să veghez, sire, somnul Vostru, al Patriei Somn.
Regele a sunat servitorii să conducă poetul. Servitorii sforăiau de mult şi n-auzeau. Regele, luînd o luminare, conduse pe Victor Rngo pe scările Palatului, prin curte, şi-i deschise singur poarta Tuileriilor (fără să trezească sentinela), numai ca să facă o anecdotă istorică. Şi, într-ade-văr, anecdota a prins şi place foarte mult şi astăzi, de vreme ce Hugo însuşi, şi toţi biografii sau comentatorii lui întîm-plători, citează această întîmplare ilustră ...
... Dar, în afară de această curte pe care o face Palatului, de dineurile din lumea nobilă, la care ţine cu orice preţ să asiste (Adele Hugo, în doliu, nu participă), de amorul mult prea învechit cu Juliette, de gloria literară care mergea liniştit pe ascendentul ei drum, în afară de articolele care se scriu şi pe care şi el le serie despre sine, în afară de dificultăţile pe care le face la numirea în Academie a lui Sainte-Beuve sau la recepţia lui Saint-Marc Girardin, viaţa lui Victor Hugo este monotonă. Avea nevoie de pasiuni noi. Şi fiindcă lui Victor Hugo nici cerul, nici oamenii nu i-au refuzat vreodată ceva, pasiunea pe care acesta o reclamă îi va fi servită ... în capitolul următor.
IV
MOTTO: ,. Le poMc s cn va dans Ies champs
î.cs Contcmplalions
în această primăvară, Victor Hugo este foarte îndurerat. Adele Hugo nu îşi revine. E atît de absorbită încă de moartea Eeopoldinei, îneît nu mai are pentru Victor decît un fel de dragoste eterată şi indulgentă. Versurile pe care le face Victor, planurile literare pe care le expune, Adele le primeşte cu un zîmbet melancolic şi iertător. Victor Hugo se simţea, în faţa acestui zîmbet, copil şi caraghios.
Ea rîndul ei, Juliette se zbîrceşte. Inima ei este veşnic tînără, dar ce să facă poetul cu goala tinereţe a inimii unei femei? Ca şi cum viaţa nu ar fi şi aşa destul de tristă, iată o nouă nenorocire care o împiedică şi mai tare pe Adele să fie atentă cu poetul: moare tatăl acesteia, Pierre Foucher.
Era primăvară. Adele avea o umoare sumbră. Victor Hugo nu mai avea cu cine să schimbe o vorbă liniştită în casă. Adele scria unui prieten, lui Victor Pavie, că a avut „un grand dbattcment de dccouragemcnt. Mon boiilet s est alourdi. II faut lever Ies yeux cn liaut, c est ce que je m efforce de faire".
Şi ridicînd ochii spre cer, nu-1 mai putea vedea pe Victor Hugo.
Zadarnic încerca Victor Hugo s-o convingă că viaţa trebuie să biruiască moartea ; că păsările însele rid printre morminte şi că oamenii sunt ca păsările; că mormîntul trebuie să hohotească de rîs. Adele nu făcea decît să surîdă blînd de aceste şotii, chiar cînd Victor Hugo le punea în versuri sau erau puse de mai-nainte, din 1835 de pildă (Les oiseaux), pentru a preîntîmpina orice eventualitate.
128
Din punct de vedere al amintirii sfinte. pie cafee- Hugo trebuia s-o .păstreze ; moartei, -avusese,^cumnştiniy^i£j&^ durerea lui imensă; covîrşitoaree ofiLu’ală, >bra?erntat^itneâ din 1843, în cîteva' - slite de versuri jodathte pîflăi fe vtSSI şi miaii tirzim.îji n !/,<•* •;;> îh: rvr<[ xrr-> o^jli	mi
'}	.'ţoM:.e J f;i:/. ie-; i#;}£; f*• j eii;;! I^luvj -n/so
r 4, ,	uswj	-nAu>j urii- nr r> v.	,
,s ;	^ difiVrŞLi^rpţşpetiţjLf 1. jtqţ,tplin de
b^i^ţaf^^',Viş^ţ0^ugo;!,^rip ‘	j^île Pari-
şuîui>;^	de viaţă,
de zgomot! Ce-o n avînd îlutureie?Ce-o fi avînd greierele? — se întreb^ Victor Fţugp. ( ,
Se păreă bă iinVbsbtreffeit^^ră^îiiiM' ^aîţltreaga natură, un eîntec care se înălţa şi devenea rugăeilftie. Erau puişori de găină pe lîngă base; eăre'îl îftdăii5Şâuf pînă la lacrimi;
azuriii-găsW pămîiitltl frlhnbS.1 Şi pretutindeni cuifoăr^j'tomîriă 'âati* o ^strălucireJ Orbitoare care spi
numai spunea lui
Dunm^eti^'^VAwdr tFAtaotfF! -Amor !•!: Amor !;i" Şi cerul,
că o imetisă ;urecheV ăsbiilta' ăeeast ă cîntare.
Cum Să nil ăiidă-^şt Victor Hugo? Cum să nu participe şi Victor HugW ^':el,'7imil ascultător al vocii divine, el, umil adihirâtbb al‘Naturii, sublima creaţie a lui Dumnezeu — cum să iîu asbulte1 îndemnul grav al Firii?
Iată motivele pentru care Victor Hugo nu era singur în plimbarea tui [ poetică. El se plimba cu Therese Biard. Cine era Therese Biard?
-f Therese: Biard era soţia lui Fram^ois-Auguste Biard.
Cine] era Frangois-Au guste Biard?
[Franţois-Auguste Biard era un pictor foarte popular. Se născuse; în 1800 — şi era prin urmare cu doi ani mai îri vtotă decît Victor Hugo, născut în 1802. (,,Quand ct sihle, avaitl deux ans !”) Therese Biard prefera pe Victor Htigo, pentru că era mai tînăr, dar şi pentru marile lui calităţi sufleteşti, morale şi intelectuale. Victor Hugo era, cum se ştie, mult cuprins de milă pentru femei. ,,0, riinsul-tez javiais une fcmme qui tombe” — era vorba pe care o repeta cu plăcere, adesea.
9 — LU
129
îucolo, gloria fiecăruia era de egală calitate. Franţois-Auguste Biard, pictor caricaturist şi grotesc, era preţuit de marile mase ale plebei pariziene (acea plebe-mie--burgheză, obraznică şi — de totdeauna — atît de grosolană şi limitată), iar Victor Hugo era preţuit de toată lumea semicultă, informă, care constituia publicul romanticilor. ly Faguet, în Profios litteraires şi în altă parte, arată cum Hugo, moralist de locuri comune, constituia îndreptarul unic, criteriul ultim de înţelepciune şi de conduită al unui public care iubea în el tocmai această aureolare, această consacrare a platitudinilor. Platitudini, da — dar platitudini cu culori!
Care era însă avantajul lui Victor Hugo faţă de Fran-^ois-Auguste Biard?
Biard era un om mai inteligent decît Victor Hugo. Călătorise de asemeni foarte mult, ca profesor de desen al elevilor Marinei, pe uir vas de şcoală, apoi singur, ca să-şi caute subiecte, la Polul Nord şi în America de Sud, şi învăţase să nu prea considere oamenii, moravurile şi decorurile. Nici nu-i preţuia însă de la o altitudine prea înaltă, ci şarja doar, caricaturiza toate lucrurile omeneşti, ca şi cum toate lucrurile omeneşti nu ar fi, aşa cum sunt, caricaturi de-a gata. în orice caz, este interesant şi lăudabil un pictor care, călătorind în toată lumea (i se zicea ,,Jidovul rătăcitor” al paletei), la toate latitudinile, nu găseşte nimic sublim, ci totul cu desăvîrşire ridici:!, grotesc, grosolan, pentru că omenesc.
în ceea ce mă priveşte personal — deşi părerea unui ins nu poate interesa pe nimeni acum, în aceste vremuri colective — sunt, cu această poziţie,- de perfect acord. în ceea ce priveşte însăşi calitatea inferioară a picturii lui Biard, declar că nu mă supără ţ)rea mult, cum nu ar trebui să mă supere nici lumea asta care furnizează neapărat material de proastă calitate tuturor operelor de artă ale umanităţii. Cînd îşi bate joc, spre exemplu, de teme ca Sacrifice de la venve d’nn brahmine (tablou datat 1838) sau Tribu arabe snrprisc par le Simoun (1835) sau Hospi-talitc sous une tente de lapons (1841) ş.a.m.d., Franţois-Auguste Biard, care rîde de sacrificiu, de ospitalitate, de dezastre, dovedeşte o forţă morală puţin comună, de care
130
Victor Hugo rm era capabil. Cum vedeţi, prin urmare, Biard era polul opus marelui poet romantic.
Pe cit era Victor Hugo de idealist, de optimist, de grav, de solemn în toate (ceea ce îmi place pînă la rîs cu lacrimi în Victor Hugo este, hotărît, această solemnitate, această luare în serios a tuturor lucrurilor!), de dramatic şi de moral — mai cu seamă de moral şi umanitarist şi crezînd în progresul omenirii, în ştiinţă, în viaţa socială, în divinul din om şi alte bomboane de soiul acestora — pe atît Fran^ois-Auguste Biard era sceptic şi acru. Căci devenise, pe lîngă urît, şi foarte acru. Era slab, înalt, puţin cam chel şi sceptic faţă de elanurile arzătoare ale nevestei sale. După excursia familiei Biard la Polul Nord, mai ales, The-rese se întorsese — surprinzător — extrem de aprinsă, iar Fran^ois-Auguste Biard şi mai glacial, din ce în ce mai glacial. Cum Auguste Biard era un ins lucid, găsea ridicule oftaturile ei amoroase; cum era caricaturist, găsea exagerate elanurile pasionale ale femeii sale. Căci, privind mai atent orice minune statuară omenească, dacă Jeşti deştept şi caricaturist, îi descoperi adevăratul sens de ridi-cul şi de diform: păr, rotunjimi peste alte rotunjimi, 'sub alte rotunjimi, ca o statuie indiană; sudoare la frunte şi în locurile cele mai amoroase; picioarele, butuci tăiate în cinci la vîrf, vîrf care se mişcă în cinci. Evident, Auguste Biard, mai mult decît oricare altul (ceea ce e de aşteptat), suferea de faptul că privea lumea cu un ochi rău şi caricatural. De fapt, lucrul acesta, care la început fusese un joc, un joc rău, devenise o boală, un viciu de care nu se mai putea vindeca. Şi amărăciunea lui era cu atît mai stranie, cu cît tablourile şi desenele lui erau vesele, amtţzau — şi Biard devenise, prin profesiune şi personalitate oficializată, un tip vesel şi care amuză. Devenise un glumeţ forţat. Şi pe măsură ce gluma lui devenea mai obligatorie, inima îi era tot mai acră şi figura tot mai lungă.
într-adevăr, lumea îţi constituie o personalitate care, pînă la urmă, te strînge în chingi, te sufocă, te sugrumă. Auguste Biard a mai încercat să facă şi unele tablouri serioase: i-a fost imposibil să aibă oarecare succes cu ele. Eumea credea că şi acelea sunt glume. Auguste Biard apucase pe un drum greşit poate (adică nefavorabil pentru
131
el) şî era nevoit sa-şi urmeze drumul. Totul nu depinde, în viaţa asta, decît de primul pas pe care îl faci. Primul pas îţi dă toată personalitateay viitoare. Nu ţi şe dă voie să vii îndărăt şi să o iei prin altă parte. Lumea are nevoie să te cuprindă, pentru totdeauna, într-o definiţie simplă, scurtă şi definitivă, asupra căreia niciodată să nu revină. Iar insul este obligat să se conformeze propriei sale del'i-niţiuni. Uneori îi place. Alteori se sufocă. Lui Victor Hugo definiţia despre el îi plăcea: Pe Auguste Biard îl sufoca. Şi era natural. Era o definiţie mai puţin favorabilă, pentru buna situare şi îngrăşare, aceea de grotesc decît aceea de dantesc* de grav, de solemn, de important.
Dar la Fran^ois-Auguste Biard, lucrul cel mai profund trist. era dramatica răzbunare a lumii: viziunea lui satirică a lumii, întoarsă împotriva lui însuşi, îl urmărea pînă în viaţa cea mai intimă. Therese Biard, născută Leonie D'Aunet,; tînără de altfel şi foarte blondă, nu putea să-l mai ia în serios pe Biard. Rîdea de el. Ceea ce era irezistibil la acest Biard erau, printre altele, cele cinci fire de păr din creştetul capului, care nu se puteau pieptăna pentru nimic în .lume.
Cînd se pieptăna, dimineaţa, Biard înjura şi urla pentru că nu-i stau cele cinci fire de păr, iar Therese rîdea blond, în pat, cu uii rîs gras ca al copiilor. I)e cîte ori nu şi-a smuls Biard cele cinci fire de păr, care-i creşteau însă la loc, ca printr-un blestem. Aceste cinci fire de păr erau tocmai din cele puţine fire rămase vii în cap; celelalte căzuseră de mult, ca frunzele toamna.
Cum putea oare să fie asemănat Victor Hugo, marele, imensul, seriosul, solemnul poet, dramaturg şi filosof, cu acel comic? Ce contrast între ci! într-adevăr, Victor Hugo era vesel, Biard trist; Victor Hugo era dramatic, Biard era bufon ; Victor Hugo avea nişte ochi plini de foc, de pasiune şi de genialitate ; Biard avea ochii melancolici şi stinşi; Victor Hugo vorbea sigur de el, şi mult, şi despre toate ; avea în cap un păr abundent, o coamă de leu, foarte lirică; nu avea încă barbă, dar se ştia că va avea-o. Şi de altfel era aşa de maiestos, aşa de impunător, aşa de seducător, încît era ca şi cum ar fi avut barbă. Pe cînd
132
Biard, chiar dacă ar fi avut barbă, ar fi fost ca şi cum nu ar fi avutK).
Victor Hugo, în schimb, era un om extrem de serios şi de o autoritate morală incontestabilă. Victor Hugo, el, intrase în lume cu pasul drept. încă de cînd avea douăzeci şi opt de ani, trecea drept genial Geniile sunt nişte inşi extrem de serioşi, extrem de concentraţi, extrem de obsedaţi. Ei din ţînţar fac armăsar. Aceasta se numeşte putere de creaţie. Iar inteligenţele negative, care ştiu să refaci din armăsar ţînţarul, nu pot niciodată să aibă succes. Cum şă fie preţuiţi, cînd ei nu preţuiesc nimic ? Cum să na fie, luaţi în derîdere, cînd ei înşişi iau totul în derîdere? Victor Hugo avea această forţă atît de omenească de a crede în .,,toate chestiunile care i se prezentară*' (spune el în Ades et paroles): independenţa naţională, libertate individuală, libertate de conştiinţă, libertate de gîndire, libertate de expresie, libertatea presei şi a tribunei, problema căsătoriei şi a femeii, a educaţiei şi a copilului, problema muncii şi a salariului, dreptul patriei cu privire la depor-taţie, dreptul vieţii cu ocazia reformei codului, magistratura reformată, juriul mărit, armată europeană, armată naţională, graniţe, lipsă de graniţe, monarhie, imperiu, republică, frumuseţea datoriei care se impune, istmurile tăiate, uic: un obstacol nici unui progres, ideile circulînd libere în muvms, toţi scriitorii romantici, cu excepţia cel r numiţi de el, miniştri, pairi y viconţi, membri ai Academiei Franceze, operele lui Hugo învăţate pe dinafară în şcoli (cam obositor, dar, hm!) etc.
în faţa tuturor acestor minunate idealuri, pe care Victor Hugo le recita în această zi de aprilie, Ther&se Biard era copleşită. Ce meschin era soţul ei, grotescul, paiaţa de Auguste (ce nume predestinat!), în faţa nobilului suflet al marelui poet romantic! Iubea în el altruismul, vocea lui puternică de tenor, lucrurile frumoase pe care le spunea despre el însuşi cu atîta modestie, dar cu atîta conştiinţă clară de sine. ,,Il n'est pas d’opinion que le poete riait fetee, et toutes peuvent lui sourire", a zis Charles Maurras. Da ! toate au încălzit nobilu-i suflet; pentru toate s^a aprins larga, generoasa lui inimă.
133
Au întîlnit un cîmp plin de flori. S-au aşezat printre ele. Dregîndu-şi vocea şi dîndu-i timbrul care cîştigase şi pe Adele şi pe Juliette, Victor Hugo a început să cînte natura. Therese era uimită şi încîntată de dragostea cu care ştia Victor Hugo să vorbească cu florile. Şi cu ce oroare se gîndea la ironia rece, inumană, şi la comicăriile lui Auguste. Victor Hugo recita aşa de frumos:
O coteaux, o sillons, soufles, soupirs, haleines! ...
cînd, deodată, o piatră zbură în capul poetului.
—	Ale! strigă el. Şi întorcîndu-se, văzu o ceată de copii între şase şi nouă ani, cu praştii, după copaci, la zece metri; încă o piatră zbură în scăfîrlia poetului. Şi înainte ca Victor Hugo să spună ceva, unul din mucoşi, umflîndu-se, ridicînd capul şi mîngîindu-şi imaginara viitoare barbă hugoliană, recită, imitîndu-1 pe poet:
—	Pan! Pan !! Pan ! !!
Victor Hugo, adînc insultat, fuge să-i prindă. Copiii se urcă în pomi. Victor Hugo încearcă să se caţăre după ei. Har îl lovesc în cap ramuri, picioare goale, pietricele din buzunare şi alte fructe.
—	Nu ştiţi cine sunt! — le strigă bietul poet. Eu sunt Victor Hugo, membru al Academiei Franceze. Eu am scris despre voi, despre gingăşia voastră, iubiţi copii, şi aşa mă răsplătiţi, cutre nemernice ? ?
Har copilaşii nu se sinchisiră. Victor Hugo se rostogoli din copac ca scroafa. îl întovărăşiră hohote de rîs şi,,fructe”.
Imposibil să-ţi menţii demnitatea de poet. Poetul este ca un zeu. Therese Biard, văzînd această scenă, avea impresia că vede un nou tablou de Auguste Biard. Har dinamic, de data aceasta. Therese preferă dinamismul.
Victor Hugo, puţin neplăcut atins de proiectile şi de situaţie, surîse Theresei, ca să pară mărinimos. Şi, într-ade-văr, îi păru mărinimos, cu zîmbetul lui iertător, suav şi suferind, de martir. îşi şterse puţin hainele, şi le îndreptă, o luă pe Therese de braţ. Therese îl sărută pe frunte.
—■ O, nobilul meu erou, îi zise.
Har copiii, nemiloşi, din pom, scot chicote şi strigă:
—	Pup-o, pup-o, măi!
134
Victor Hugo se întoarce încă o dată spre ei, adunîn-du-şi toată autoritatea:
—	Nu vă e ruşine, mucoşilor!
Dar o nouă piatră îl lovi în nas. Atunci, făcînd haz de necaz, marele poet romantic se reîntoarce, cu nasul în vînt, către Therese:
—	Copilaşi naivi!
Dar îngeraşii îl împroşcară cu alte cuvinte, care nu se pot scrie aici şi care deşteptară naturale pofte poetului şi Theresei. Dar le era frică de copiii care descoperă orice ascunzătoare ...
* * *
în foarte scurtă vreme, Therese nu mai fu simpla admiratoare platonică a poetului. Douăzeci şi patru de ore de amor au fost povestite, poetic şi îndelung, de Victor Hugo în La fete chez Therese. Acest poem face parte din Les Contemplations, din ciclul Autrefois (1830—1843). Poemul este datat „aprilie 184...”. Ştiu toţi aproximativii cunoscători de literatură franceză acest clasic fapt: Autrefois (1830—1843) este ciclul scris înainte de moartea Leopol-dinei (septembrie 1843). După septembrie 1843, este scris ciclul Aujourd'hui (1843—1855), un ciclu mai funebru decît însoritul prim ciclu, căci, după moartea Leopoldinei, Hugo mărturiseşte poetic că e alt om, că nu se mai poate bucura, că viaţa lui este despărţită, de o prăpastie, în două. în realitate, poemul a fost scris în aprilie 1845, deci în acelaşi timp cu poemele scrise în Aujourd’hui. Lucrul acesta este cu atît mai clar cu cît e ştiut că pe Therese nu a cunoscut-o decît abia în primăvara anului 1844, lucru ce îl spun, în unanimitate, toţi nepricopsiţii de hugolişti şi biografi ai grozavului poet francez. Ceea ce este perfect demn de crezare. Şi ei înşişi o spun conform unor anale ale poliţiei (conf. A. Asseline), al cărei rost în aceste în-tîmplări cititorul român îl va vedea mai încolo.
. * * *
Therese organiza baluri mascate acasă, în parc, în lipsa soţului (vezi La fete chez Ther&se). La aceste baluri participau — spune, versificat, Victor Hugo — perechi-
135
ggreehi- de amorezaţi deghizaţi în arlechini, colombine,
/ icrrots, polichinelles, marchize, abaţi.	, r •
Comedia începe pe iarba verde, siib frunzele !crude ale ^frimaiorii', în plină zi: „sur leurs gorges blanches j Les vctnms: sentaient errer Vambre des branches**, şi se termina tirziu, sub un cer cu albastră lună: ,,Chacun se dispersa sous les profonds feuillages, / Les folles en riant entrăinerent k$ sages, / L*amante s*en alia dans Vombre avee Vamant".
; : Singur, sosind întîmplător după miezul nopţii, Fraip Au guste Biard, acru şi trbuhle-Jete, prin aleile luminate argintiu şi albastru de lună, roşiatec de lampioanele ce se legănau prinse de ramuri, nu mai găsi decît măşti, mănuşi şi evantalii — şi prin aer, pe băncile goale, cu mirosul d§ pudră, de. vin, de parfum, de femei, se îmbina parcă şi amintirea sonoră a cîntecelor şi a hohotelor de rîs .. ; |>ub lampioane, mesele de lemn erau pline de pahare .răsturnate, de oglinjoare, de cutii cu pudră ude de vin. .
ÎL: ii Musafirii erau risipiţi prin boschete. Se aşeză pe 6 bancă, neavenit, cu o mănuşă în mînă. Decorul încerca să-l accepte iea;'l\pe >d nouă mască — el, singurul nemascat îh acest bal rixascătl Lima îi scbteă în relief nasul lung.	x -
Jar şi-a făcut îievastă-inea de cap! — oftă bietiil Auguste, acru, pe cînd figura lungă încă i se lungea, i se lungea ...
:ţiehţtu că avea imaginaţia deformată şi pentru că ora, dp^ă expresia unui critic, ,,condamne d :la plaisantcrie,
${fîerpetuite”, i se părea că faţa rotunda a luniii rîdeă, de lei M propria lui umbră îi scotea limba. f V .Pin boschete se auzeau rîsete înfundate şi gemete semnificative. „Therese ! ... Cu cine e Ţherese ?” — sări drept ÎU picioareAuguste. Cu o lanternă în mînă, începu să cptro-bai^şcâ prin boschete.	rr ;!)
ii! Descoperi doi : o marchiză răsturnată, oftînd şi trans-pirînd sub pudră, cu o gură strîmbată, cu fusta cu vblane ridicată pînă la umeri, se zbătea sub îmbrăţişarea unui * pierrot gras, fără pantaloni (pantalonii .erau agăţaţi de o ramura], şi pe ale cărui fese, durdulii, feminine, se odihnea Qripetală de trandafir*
Lumina lanternei îi supără. Marchiza ţipă şi puse mîna la ochi. Auguste Biard întoarse capul şi, înroşindu-se, se scuză :
— Iertaţi-mă ... sînt un soţ gelos ...
Pierrot-ul gras, roşu şi vesel, fără a se desface, îi hohoti în faţă şi-l îndemnă să se spînzure. Apoi, fără să mai aştepte invitaţia, continuă.
Intimidat, Auguste plecă. Din alt tufiş, apărea un braţ alb de femeie, destinzîndu-se cu o lentă coborîre de pasăre.
Auguste nu mai îndrăzni să deranjeze. Se hotărî să aştepte. Se aşeză pe o bancă, galben sub lună. Făcu eforturi să se concentreze asupra ideii viitorului său tablou comic; i Don Pedro 17, împăratul Braziliei, în luptă cu cîiniulao
... Dar amorezii începură, cîte doi, să iasă din boschet^ Ieşiră un ins deghizat în abate violet (care era chiar, idei fapt, episcop, monseigneur S...) şi o verişoară a dofnriuloif Thiers, doamnă de onoare de la curte. Gum nu mai :aţre&U} înăşti, Auguste o recunoscu pe doamnă. Se gîndi ]că)iest^ amfitrion şi că trebuie să-i întîmpine, ca pe musafiri jdo marcă. Se îndreptă spre ei şi, lung cum era, se încliriă adiinq în faţa perechii obosite şi cu vestmintele mototolite;^.)te
—	Madame ^. — şi sărută mîna doamnei, umedă/ld^
iarbă şi murdara de pămînt.	-
Doamna făcu prezentări:	' ^
—	Monsieur Auguste Biard — monseigneur S. Mon-seigneur S., în abate violet de fantezie, uitase să se închei^ în faţă şi, ţinîndu-şi cu o mînă pantalonii, cu dreapta biţic^ cuvîntă pe Auguste Biard. Aplecîndu-se să primească binc-cuvîntarea, Auguste zări pantalonii scurţi ai abatelui, deş^ făcuţi sub mîna care căuta să acopere dezastrul. ;
Dar, din fundul aleii, se auziră rîsetele clare ale Thc-resei. Biard ridică capul. Se desfăcea din umbră, aptopi^B du-se, silueta subţire a Theresei. Era costumată în ducesă, secol XVIII. Nu era singură.	n,- :
Alergă, nebun de gelozie, cu pumnul ridicat către tova răşul ei. Therese îl opri la doi paşi:	at
—	Domnule Victor Hugo, spuse ea omului deghizat în Napoleon I, care o întovărăşea, iată-1 pe soţul meu, Auguste Biard.
Auguste Biard se iiitimidă şi lăsă pumnul jos. Th^rese era surîzătoare, liniştită, ochii îi străluceau la lumina Junii şi costumul de ducesă îi stătea minunat. Observîndu-i, izbucni în rîs:
—	Totdeauna glumeţ, Auguste. Totdeauna glumeţ !
Victor Hugo luă cuvîntul i
—	Domnule Biard, îţi întind mîna. Iubesc gluma. Iubesc şi caricatura. Caricatura are ceva dramatic în; ea, pentru că aliază comicul cu tragicul. Orice tragedie trebuie să cuprindă comedia. Rîsul şi plînsul trebuie să-şi dea mîna, pentru a realiza drama. Drama este mai adevărată decît tragedia, în măsura în care, întotdeauna, extremele se cuprind în acelaşi aliaj. Rîsului homeric trebuie să i se opună orbirea lui Oedip ; bufonul shakespearean se echilibrează, la rîndu-i, în Hamlet. Iubesc în dumneata: pictorul. Să nu crezi că între pictură şi poezie este o difereriţă esenţială. Dumneata exprimi prin culori ceea ce muzica spune prin sunete; ceea ce poezia spune prin imagini; ceea ce sculptura spune prin forme; ceea ce religia spune prin extaz; ceea ce magia spune prin descîntece; ceea ce stelele spun prin lumină; generalii prin mişcări de trupe ; valurile prin flux şi reflux ; focul prin flăcări; legiuitorul prin cod; piatra imn piatră; copacii prin copaci; vîntul prin vînt. Toţi — artişti, muzicanţi, poeţi, revoluţionari, filosofi, savanţi, haiduci, miniştri, călugări, ofiţeri, marinari, paricizi, incendiatori, călăi, demimondene, samsari, librari, spanioli — ne străduim să realizăm progresul spiritual indefinit al omenirii si să comuniem cu divinul.
Auguste Biard privi cu multă curiozitate pe M. Victor Hugo, de curînd pair de Franţa, de mai demult membru al Academiei Franceze.
—	Domnule Victor Hugo, permiteţi-mi să vă atrag atenţia că-v-aţi-.pus cravata la spate.
—	Mulţumesc, domnule, răspunse marele poet. Mă scuzaţi două minute. Şi plecă să-şi îndrepte cravata.
Auguste Biard întrebă pe Therese, care sta cu ochii în jos, modestă:
r" •' -— Unde ai fost cu Victor Hugo ? Ce-aţi făcut împreună ?
Thdrese îşi ridică faţa. Avea ochii umezi. Plină de extaz * strîngînd mîinilc şi întinzîndu-le aj:>oi spre Biard, îi zise :
138
— Auguste, nu mă certa. A fost aşa de frumos ce mi-a vorbit!
* *
Conversaţiile Theresei Biard cu Victor Hugo ţinură mai multă vreme, pînă cînd, odată, fură surprinşi în flagrant delict de „conversaţie criminală”1.
Victor şi Therese închiriaseră un mic apartament în pasagiu 1 Saint-Roch, cuib al dragostei lor pasionate, arzătoare, romantice (,,Amour ! Amour ! Les nids ont chaucT).
ll vizitau foarte des, ca să fie la adăpostul lumii rele care nu permite comuniunea a două suflete, fără invidie.
Camera lor era îmbrăcată în roşu. Canapelele, fotoliile, divanul erau roşii. Perdele roşii. Victor Hugo avea mult gust.
O etajeră, într-un colţ, era încărcată cu o sută de volume. Kra opera poetului, completă (cîtă era pe-atunci, în 1845). Cîteva rafturi goatle aşteaptă să fie umplute cu alte volume — care aveau să vină, şi au venit — de Victor Hugo. Căci Victor Hugo era creator de cosmosuri noi şi îl concura pe Dumnezeu, după cum spunea Auguste Vacquerie :
II va sortir de vous un livre ce mois-Qi.
Une nature encore dans voire lele est nec,
Et le printemps aura son jumcau ccttc anncc,
Ici bas ct la hăul, vous serez deux seigneurs.
Vohs faites voire livre ct Dicu fait son printemps El par ce dud d'egloguc, imite du vieux tanps,
Xous pourrons comp ar er un Univers a Vautre.
Victor Hugo avea izmene lungi. Î11 momentul iu care îl surprindem acum, se plimba, în acest costum, în jurul divanului pe care sta întinsă, goală, blonda Therese. îi recita versuri. Ii ţinea discursuri pasionale, care, totdeauna, ii pregăteau, înainte — sau îl odihneau, după. Victor Hugo, care nu avea semeni decît printre oamenii mari, făcea ca grecii care cuvîntau mult sub zidurile Troici înainte
* Aţa se numea in 184.5 flagrantul delict de adulter, a cărui, urmare penală era arestarea vinovaţilor şi închisoarea.
139
de a începe lupta. în discursul lui V. Hugo se rostogoleau, strălucind, nourii de argint, zenitul, constelaţii, hidrele înstelate, efluviile adîncurilor, astrele de diamant...
Era în iulie. Camera îndrăgostiţilor avea fereastra înspre o grădină. Victor Hugo arăta cu mîna soarele, care era blond ca Therese ; florile, care aveau parfumul ei; frunzele şi celelalte elemente decorative, poetice şi romantice, care contribuiau la exaltarea amorului:	:
Uinfini tont cnticv d’cxtasc sc soulcve
Et, pendant ce temps-lă, Sat an, l’envicux, rcve...
zicea Victor Hugo, arătînd fereastra cu degetul şi întorcând capul, surîzător, suav, spre Therese. Albul imaculat al lingeriei poetului îi dădea un aer îngeresc.
Dar, deodată, trezită din mijlocul admiraţiei amoroase, Therese scoase un ţipăt înfiorător şi, nemaivrînd să privească înspre fereastră, îşi îngropă capul în mîitii:
—	Satan !! Satan !!!
Victor Hugo, cutremurat, privi. Ba fereastră apăruse un cap. Era o figură lungă, uscată, cu un nas disproporţionat, sub un joben, şi avînd, în adevăr, o înfăţişare foarte invidioasă. Nu era Satan. Bra Franc^ois-Auguste Biard, soţul indiscret şi troiible-fetc ca întotdeauna. Faţa ceea lungă rînji într-un mod cu totul necuviincios şi inoportun; apoi, mişcînd buzele aşa, spuse unei alte feţe cu joben, care tocmai apărea:
—	Priveşte! Este sau nu flagrant delict ?
Apoi, cu un timbru drăcesc, către liricii, amanţi :
—	V-am prins, păpuşelelor ! îngeraşilor! Poeţilor!
Şi, cu o agilitate prodigioasă, sări pe fereastră ajutîn-
du-se de o singură mină. Domnul celălalt, mai gras, mai bondoc, îl urma cu oarecare dificultate.
—	Doamnă, te-am prins! zise soţul îndreptîndu-se spre Thdrese cu paşi mari.
Cu paşi prea mari. Căci, ajungîud la divan, unde se afla Therese, se poticni şi, în cădere, se agăţă de şoldul Theresei. Se ridică tocmai bine pentru a -primi, dre[>i în nas, un pumn al ei, căci era neîndurătoare cu îndrăzneţii.
—	Satano! îi mai strigă ea şi, drept completare, il scuipă.
140
—	De la tenue, Therese ! De la ferme! — spuse, jenat, Victor Hugo.
Dar Therese, sub ochii invidioşi ai lui Auguste, sări goală de pe divan, se duse la domnul celălalt, care era roşu şi confuz, şi îl întrebă:
—	Cine eşti dumneata,' domnule, şi ce vrei? Trebuie să fii nebun ca să te asociezi la glumele proaste ale soţului ineu !
—	Nu este nebun, doamnă, nu e nebun! Dumnealui este comisarul M... (conf. Alfred Asseline, Victor Hugo intime), şeful poliţiei din ; piaţa Vendome.
Şi către comisar, căci comisar era :
—	încheie, te rog, pe loc procesul-verbal de flagrant delict şi arestează-i! zise Auguste Biard, spumînd.
Therese Biard îngălbeni şi, natural, căzu leşinată pe divan.
• Dar . . . îngînă comisarul pieţei Vendome, uitîndu-se in dreapta şi-ii stingă, ca să existe flagrantul delict de eonversaţiune •criminală, trebuie să fie doi . . .
Auguste Biard privi în jur. Ţipă de inînie. Dispăruse amantul!
—	.Mizerabilul! Unde-i mizerabilul ! !
Comisarul şi soţul începură să caute peste tot. Găsiră repede. .Victor Hugo era sub pat.
—	Iată-1! Ticălosul!
Victor Ilugo fu nevoit să scoată capul de sub pat. Ieşind în patru labe si, apoi, ridieîndu-se, zise :
—	Domnule Biard, venisem aici ca să reflectez cu soţia dumitale la noul meu roman, Mizerabilii, pe care, după cum trebuie să ştii, am început să-l scriu.
—	Da ? Ah! Ah ! Aici îţi faci compunerile! Tocmai aici! scandă Auguste cu sarcasm. Dar sub pat ce căutai?
—	Jartierele, domnule Biard, şi pantalonii, spuse jalnic marele poet.
—	Pantalonii, uite-i aici, pc acest scaun, şi dedesubt jartierele ! Pune-ţi pantalonii, dacă crezi că aceasta ţi-ar mai putea servi la ..ceva ! Iar dmneata — zise Biard către Therese care se prefăcea leşinată -- poftim, na! madame! şi „plici !” îi dete o palmă peste fesă.
141
—	Aoleu! măgarule! strigă, jignită, Therese. Victor Hugo încercă să intervină :
—	Oh! n’insulte- jamais unefemme qui tomhe !
Auguste Buard avea însă, din cauza invidiei, ca niciodată, o vervă drăcească şi replică promptă la toate:
-- Dumneata, domnule Victor Hugo, pune-ţi pantalonii şi taci! !
Comisarul rămăsese deconcertat.
—	Domnul Victor Hugo? Dumnealui este domnul Victor Tîugo? Ah! Ah! Apoi, către Auguste: K poet, domnule !
vŞi, ridicînd capul, punînd un picior înainte, începu să declame :
O, lac ! Vannee a peine a fini sa camere !
Dar Victor Hugo, îmbrăcîndu se, cu bretelele în mină, izbucni revoltat:
—	îmi pare că reciţi din Lamartine !
(Therese roagă pe domni să întoarcă spatele -ea să se poată îmbrăca. Kra ,unică, împlinită, numai bună de iubită”. Si era foarte albă.)
Fără s-o mai vadă, comisarul, după un efort de concentrare, exclamă, deodată, iluminat:
—■ A ! a ! ştiu „CV soni Ies Djimis qui passent”
Dar Auguste Biard făcea spume la gură:
—	Domnul comisar, arestează-i! Au fost surprinşi în flagrant delict ! Arestează-i! Aici nu este salon literar romantic, aici este flagrant delict de conversaţie criminală !
Comisarul oftă, trezit. Trebuia să-şi facă datoria. Biard era neînduplecat.
Victor Hugo, îmbrăcat, cu jobenul în cap, îşi recăpătase toate demnitatea :
—	Asta e violare de domiciliu, domnule comisar! ... îmbrăţişarea noastră era păzită de îngeri! Cum ai îndrăznit dumneata să faci să fugă aceste fiinţe spirituale ? N-ai auzit, la venirea dumitale, un fîlfîit de aripi speriate?
142
—	Ba da! Ba da! zise din nou comisarul, roşu, înnă-duşind. Ba da ! Ba da ! Dar ce să fac, domnule Hugo!
—	Domnule comisar,; interveni Biard, tînjind, nu te lăsa intimidat. Doamna tocmai s-a îmbrăcat, văd. Domnul şi-a pus jobenul. vSomează-i să te urmeze la comisariat!
Victor Hugo rostogolea în cap versuri satirice şi pamflete. Auguste Biard rîdea seeadat şi enervant.
Comisarul, cit putu mai demn, bîlbîind puţin şi tuşind, îngînă :
—	în numele legii, urmaţi-ne!
—	Victor! Victor ! plînse biata Therese, frumoasă ca Manon, aruncîndu-se la pieptul poetului. Victor Hugo se scutură. O dădu la o parte.
Auguste Biard o împinse în braţele comisarului şi, către Hugo: 1
—	Acum, vino şi dumneata! Vino şi dumneata! Pofteşte !
Dar, înguleraţ, Victor Hugo zise :
—	Nu.. Eu nu merg.-Eu nu pot fi arestat. Domnule comisar, sunt domnul viconte Victor Hugo, membru al Academiei Franceze şi pair de Franţa. în calitate âzpair, sunt inviolabil! !
—	Şi eu, şi eu!! plîngea Therese, neştiind prea bina ce spunea.
Auguste Biard deveni vînăt, galben şi verde. Dar comisarul rîse pînă la urechi :
—	Are dreptate ! E inviolabil! E pair! Nu pot să-l arestez !
—	Arestează-1 ! Arestează-1 ! spumegă Biard.
—	Nu pot s-o arestez dceît pe doamna ! zise comisarul. Ea nu e pair\
Dar Therese se zbatea cumplit :
—	Nu vreau la puşcărie ! Nu vreau la puşcărie !
Hugo, vrînd s-o calmeze, îi luă mîna şi bărbia şi-i spuse
blînd :
0, noble fcmtne,
Dans ce vil sejoiir,
Garde Vamour
Si tu veux garder âmc!
Conserve en ton coeur, sans rien craindre,
143
Dusses-tu pleurer et soufrir,
La flamme qui ne peut s eteindre Et la fleur qui ne peut mourir!
Şi, fiindcă Therese nu înceta să plîngă:
Comme Vaube tu me charmes, —
Ta bouche et tes yeux cheris
Ont, quancl tu pleures, ses larntes, —
Et ies pe des quand tu souris !. . .
Comisarul o tîrî pe Therese cu forţa şi, ştergîndu-şi lacrimile, suspină:
—	Ce frumos e să fii poet ! De ce nu am un băiat să-l fac artist ! Şi plecă cu Therese — pachet.
Auguste, galben ca gălbinarea, se întoarse din uşă şi-i suflă, sinistru, lui Victor Hugo :
—	N-ai să mai fii pair şi inviolabil mult vreme, poete ! N-ai să scapi ! Mă duc la cancelarul Pasquier şi vei ii judecat de înşişi pair-n dumitale ! îţi jur că n-ai să mai fii pair! — Şi pocni uşa. Victor Hugo închise ochii.
*
+ *
Mai tîrziu, sub privirile unor vecini, Victor Hugo plecă singur. Faptului că invocase inviolabilitatea parlamentară datora el trista-i libertate.
Dar nu se simţea deloc cu inima uşoară. Lucrurile vor fi date în vileag. Acest Biard nu poate fi domolit eu nimica ! Va fi scandal în Cameră. Va fi dat în judecata Camerii pair-Wor. Ce ruşine ! închisoare nu va face ; probabil că atîta lucru o să împiedice Ludovic-Filip. Dar viitorul lui politic e ameninţat. Pasquier, preşedintele Camerei pair-ilor, nu-1 agrea cîtuşi de puţin. I se va lua pair-ia. Nu va mai fi ministru. Saint-Marc Girardin, de care încercase să rîdă eînd îl primise la Academia Franceză, va rîde la rîndu-i, şi bine. Nisard va exulta, vSainte-Beuve va fi fericit şi va face ironii. Victor Pavie îl va privi mustrător şi o va plînge pe Adele. Ce vor zice admiratorii lui: Auguste Vaque-rie, Celestin Nanteuil ? Ce va zice Lamartine, care e rigid şi pur? Ce va zice curtea? Ce vor zice gazetele? Şi mai
144
ales ce va face Juliette cînd o să afle? Gazetele n-au să tacă. Şi cum Juliette îi urmărea amănunţit activitatea, va afla din prima notiţă! Cum să nu afle Juliette? Cum să ascundă ? Cum să rămînă pur ? Cum să o scape ? Nimeni nu-1 poate ajuta în această gravă încercare. Nimeni decît Adele. Adele! Numele acesta îi trezi speranţele. Numai soţia lui va putea să-l scape: să înăbuşe primejdia şi să ascundă toată întîmplarea !
Ceasuri întregi a umblat Victor Hugo în ziua aceea, fără să se liniştească. Nu se gîndea la el — îşi spunea — ci la faptul că avea încă atît de multe lucruri de revendicat pentru oameni; atîtea drepturi de apărat ; atît ea nedreptăţi de reabilitat; atîtea libertăţi suprimate de recîştigat !
Pentru idealurile care îl obsedau, pentru ideile mari care aveau nevoie de El, ar fi trebuit să facă o jertfă. Ar fi trebuit să se mulţumească cu prietenia conjugală a soţiei sale, a Adelei; cu amorul cvasi-eonjugal al amantei sale legitime, Juliette, autorizat de Adele.
E drept, Juliette avea aproape patruzeci de ani, iar Therese douăzeci şi patru. Dar Juliette era încă frumoasă, cu profilul ei grec, cu faţa ei albă, cu părul negru, cu ochi adînci, cu ţinută aristrocratică, aşa cum o descrie Thăophile Gautier — şi lui Victor Hugo îi plăcea descrierea. Tocmai acum, seara, trebuia să plece din pasagiul Saint-Roch şi să meargă la Juliette să-i citească nişte versuri noi şi un capitol de proză. Nu se mai duce. Poate a şi aflat. în orice caz, ar ghici, după figura lui. O, şi avea atît de mulţi duşmani, bietul om ! Şi presa era aşa de răuvoitoare ! A! libertatea presei e bună, dar nu cînd atentează la libertatea morală a geniilor ! Iată un caz cînd această libertate trebuie restrînsă J
Noaptea, tîrziu, ajunge acasă. O servitoare, care-i deschide; se sperie văzînd figura speriată a marelui poet. O bruftuluieşte. Se urcă pe scări. Năvăleşte în camera Adelei, care citea la lampă scrisorile de altădată, ,,către logodnică". Adele e foarte mirată, căci de mult Victor Hugo nu mai intrase în camera ei. Se uită la el şi o prinse teama.
— Ce s-a întîmplat, Victor? întreabă ea mirată, speriată, ridicîndu-se.
10 - Eu
145
Victor Hugo îşi scoate, pardesiul şi jobenul şi, palid, răvăşit, se aruncă ia picioarele ei:
—	Oh, sois lenie ă jatnais, toi qu’aucun fruit ne tentei
îngăduitoare, Adele îi spune că acest vers e vechi, l-a mai auzit, se simte omagiată, dar ar fi preferabil să nu o mai turbure cu aceste atitudini, să se ridice de jos şi să-i povestească, calm, tot ce s-a întîmplat. A murit, de curînd, şi tatăl ei, Pierre Foucher, şi e încă într-o stare de nervi puţin propice unor gesturi atît de dramatice.
Victor Hugo se ridică. Adele îl aşează pe pat, lîngă ea. îl mîngîie pe frunte, ca pe un copil. îl alintă cu gesturi de mamă. Poetul plînge cu hohote. Lacrimi mari i se rostogolesc în ochi. Ia mîinile Adelei şi i le sărut ă:
—	Adele, sunt un mincinos! — şi povesteşte toată îutîmplarea.
Adele ascultă (,,din ce în ce mi-e mai greu să-mi duc povara, prietene Pavie"), îşi stăpîneşte plînsul, tristeţea care cearcă să o cuprindă. Victor Hugo povesteşte cu capul în mîini; îi e frică de urmări; îi cere iertare ; îi e teamă să nu afle Juliette (,,e aşa de geloasă") ; viitorul lui politic e ameninţat, scandalul . . . scandalul ! !
—	Therese Biard este tînără, e frumoasă. Biata femeie ! Cum să doarmă ea la Saint-Lazare, printre hoţoaicele de rînd ? zice Adele. Trebuia să împiedici arestarea. Să utilizezi rangul tău de pair şi pentru ea. Cum poţi tolera gîndul că tu eşti liber acum şi ea închisă, la puşcărie? Trebuia să fi intervenit în după-amiaza asta.
—	Nu puteam face nimic ! ...
—	Trebuie s-o scăpăm de-aeolo !
—	Adele, nu înţeleg — răspunse Victor Hugo — cum te gîndeşti aşa mult la Therese, care ţi-e străină, şi atît de puţin la soarta mea, care sunt soţul tău. Gîndeşte şi la mine ! Ai grijă de mine ! Pierd tot, dacă scandalul nu se înăbuşă : pierd viitorul meu politic, pair-ia, pe Juliette !. .
—	„Numai eu aş rămîne ! Prea puţin pentru tine!", zise în sinea ei Adele, tristă şi blîndă. ,,Ce tînăr e încă", cugetă ea, ,,Egoist ca un copil. Şi a împlinit patruzeci şi trei de ani ! Ce copilăros !"
O milă covîrşitoare o cuprinde la gîndul că şi Victor
146
va sfîrşi prin a se maturiza, prin a îmbătrîni, totuşi, şi
el, odată. Cît timp va mai fi oare adolescent?
Cu blîndă ironie îi spune i
—	Nu te-ai schimbat prea mult de cînd aveai zece ani şi de cînd zicea Soumet1 că eşti „copilul sublim".
Printre lacrimi, Victor Hugo se revoltă, în paranteză:
—	Adele, te rog să uiţi de această informaţie şi să nu o răspîndeşti. Ştii bine că am declarat şi 'am scris în atîtea rînduri că Chateaubriand a spus această vorbă istorică despre mine ! Am motive de strategie literară să nu se creadă altminteri1 2. Şi reîncepu să plîngă.
Această grijă accentuă zîmbetul trist, matern, indulgent al Adelei.
—	Dar Juliette! Ce dezamăgită va fi! — adăugă ea.
Victor, fără să răspundă, hohoti mai tare. Umerii i
se zguduiau. Părul i se cutremura, zbiera.
După cîteva minute, Victor Hugo, printre sughiţuri, sărutînd mîinile Adelei, palidă de durere, îngînă:
—	Tu, numai tu poţi să ne scapi pe toţi! Du-te la Auguste Biard, convinge-1, îmbunează-1. Insistă la Pas-quier, la palat. Şi să ascundem totul Juliettei.
—	Asta e greu, fiindcă citeşte toate ziarele, urmăreşte tot ce se scrie despre tine. Şi ziarele n-au să tacă. Un singur lucru poţi face: fugi cu ea la ţară. Spune-i că-i voi trimite eu toate jurnalele. Şi o să am grijă să rup din ziar articolele şi notele privitoare la scandal.
—	Dar — murmură marele poet — pair-ia, palatul ..
—	Tu pleacă. Tot restul cade în sarcina mea. („Din ce în ce mi-e mai greu să-mi duc povara, dragă Pavie", repeta în gînd fraza din scrisoare.)
—	O, eşti un înger! Un înger! strigă Victor Hugo. Un adevărat înger Ceresc ! Văd aripile pe umerii tăi ... Văd lumina spirituală în ochii tăi ... Vreau, acum, pe loc, să improvizez, pentru tine, cel mai frumos poem .. .
—	O, nu, spuse Adele. Sunt obosită!
1	Soumet este poetul necunoscut al unei necunoscute epopei, La divine ipopie.
2	Că Soumet, şi nu Chateaubriand, cum ştie lumea, ar fi pronunţat această ,,vorbă istorică” a dovedit-o perfect, printre aţii, deeurînd. I. G. le Dantec, în Revue des denx mondes, 1 iunie lf'34.
14?
Victor îi cade din nou la genunchi.
—	Iartă-rnă, iartă-mă, Adele!
—	Un singur lucru nu ţi-aş ierta — glăsuieşte, cuprinsă de o adîncă şi voluptoasa suferinţă, Adele — nu ţi-aş ierta să fii nefericit !
—	Fii bineeuvîntată !
—	Du-te, Vrictor, culcă-te. Suntem obosiţi amîndoi, îl mîngîie Adele.
—	Cum crezi că am să mai pot dormi, cu febra pe care o port? Cu .spaima scandalului şi cu jertfa ta în suflet ! Sunt prea neliniştit. Mai bine să-ţi recit un poem.
Dar paharul era prea plin.
Nu! Nu! spuse blîiul, dar hotărît, Adele.
—	Biine ! Biine !
vŞi Victor Hugo, brusc, furios şi adînc jignit, plecă în camera lui. Stinse lumina. Se aruncă zdrobit pe pat. Adormi. Adele a vegheat toată noaptea, aseultînd somnul sonor al marelui poet francez.
De dimineaţă, pe cînd Hugo dormea încă, Adele plecă să-l caute pe Biard, să-l convingă să renunţe la plîngerea lui. ,,Elle obtînt quil renonşât ă sa plainte moyennant que sa femme entrerait dans un couvent pendant quelque temps et que le poete partirait faire un sejour a Vetranger*, spune Benoit-Uevy (Sainte-Beuve et madame Victor Hugo). Dar ceilalţi biografi şi istoriografi spun că lucrurile nu ar fi mers aşa uşor. V. Bire, de pildă, Iv. Barthou (Les amours d'un poete), Gustave Simon spun, şi acesta este chiar adevărul, că plîngerea soţului a mers pînă la cancelarul Pasquier, care nu a renunţat să-l dea pe Victor Hugo în judecata Camerii pair-ilor, decît în urma intervenţiei personale a. lui Uudovic-Filip şi a ducesei de Orleans. Cît despre Therese Biard, a stat cîteva luni la Saint-Dazare şi Adele a izbutit cu greu s-o scoată de-acolo (conf. Ray-mond Escholier) şi s-o ascundă într-o mînăstire. (Ca să terminăm cu Therese Biard, să spunem că a divorţat şi că, după divorţ, sub numele de Ueonie D'Aunet, a scris o sumedenie de j)iese morale pentru fetele de pension.)
Ziarele scriau: ,,Scandaloasa afacere ridică o gravă problemă constituţională" (Le National din 10 iulie 1845) sau : ,,Se vorbeşte mult, la Paris, de un scandal deplo-
148
rabil. Unul din scriitorii noştri cei mai celebri a fost sur prins, în «conversaţie criminală'), de soţ si comisar. Soţia necredincioasă a fost încarcerată, iar Vamant si malheurcu-scmcnt hcureux ri aur alt de Ic In sic ar ani ape dc conscrvcr sa liberte qu au titre politique qui rond sa persaniic inviolahlc” (La Patrie) etc., etc....
Berangcr comentează amuzat. Sainte-Beuve comentează cu fiere. Lamartine scrie unui prieten că ,,ces faule s-l ă s oublient vite, on se releve meme d’un canape” . . .
Şi într-adevăr, în timpul enormului scandal dezlănţuit (în redacţii, în cafenele, în cenacluri, în Camera pair-ilor, la curte nu se vorbea decît despre asta), Victor şi Juliette fac o lună de miere la ţară. Juliette citeşte ziarele cu articolele lipsă (,,Dacă ar fi fost interesante, Adele nu ar fi tăiat acele articole, ţi le-ar fi trimis" — declară Victor liniştind-o.) Poetul romantic scrie o nouă operă i ,,pentru a şterge strălucirea celeilalte", cum spune Sainte -Beuve. Juliette, fericită, scrie unei confidente : ,,Trebuie să-ţi dai seama că viaţa mea e plină numai de dragostea pentru Victor. Trebuie să se ştie ce cult pios profesez pentru el, pentru %omul pe care îl iubesc mai mult decît pe mine însămi"1.'
Toate lucrurile se liniştesc deci curînd. Juliette şi Victor se întorc la Paris. Adele îi primeşte cu dragoste. Şi Victor Hugo începe luptele politice.
Ideea românească* *, annl I, nr. 2-4, Iun. —aug. 1935, pp. 105— 131;, nr. 5—10, sept. 1935 — febr. 1936, pp. 231 — 256.
1 Scrisoarea Juliettei Drouet către o confidentă. Ap. L. Barthou Les amours d’un poUe.
* în revista Ideea românească, primele două părţi apar, de fapt, sub titlul Victor Hugo, iar următoarele două, sub titlul Victor Hugo sau vicisitudinile geniului. Am optat, în această ediţie cu caracter literar, pentru titlul impus de Gelu Ionescu atunci cînd a republicat, fragmentar, această , .viaţă romanţată" In Secolul 20 (nr. 2, 1972), bazîndu-se pe o informaţie din Facla (anul XVI, nr. 1507, 7 febr. 1936, p. 2): ,,Eugen Ionescu lucrează la o «viaţă grotescă şi tragică a lui Victor Hugo Autorul însuşi a ezitat în acest caz între mai multe variante de titlu: Viaţa şi moartea lui Victor Hugo ori Victor Hugo sau Geniu, amor, nebunie şi moarte ori Viaţa solemnă şi ridicolă a lui Victor Hugo. în fine, pentru traducerea franceză, apărută la Gallimard, în 1982, Eugen Ionescu a optat pentru titlul Hugoliade. (n. ed.).
. PAGINI RUPTE DIN JURNAL
' (1932-1940)
. (iMs-iaW)
' bVGMI BflbiE DM T
N
LATERAL
Binele învinge totdeauna, vai, şi în Artă, şi în Biblie, şi în Viaţa de toate zilele, şi la Cinematograf; e anost. Geniul bun are toate ajutoarele din lume şi simpatia tuturor. Admir eroismul geniului Rău, sărmanul, care, ştiind că va fi învins, continuă să lupte, din spirit de revolta şi din luciditate.
Omul bun e prost : nu e o vorbă deşartă. E calm. Are certitudinea că e cel mai tare, că e cel iubit, că, pînă la sfîrşit, va învinge. Omul bun nu are probleme.
Geniul Rău are toate deficienţele. Geniul Bun are una singură: inteligenţa.
Acel amabil dezabuzat Anatole France ştia cît de inteligent e Dracul, cît de simplu e Dumnezeu.
Dar Dumnezeu şi toţi îngerii lui posibili şi imposibili au avantagiul indiscutabil de a fi la putere. Dracul e veşnicul opozant. Şi de aceea cade, e arestat şi e alungat de jandarmeria arhanghelilor.
*
întotdeauna m-a iritat, la cinematograf, înfrîngerea Intrigantului. Dar Intrigantul, aţi observat, e un om trist, singur, inteligent totdeauna şi care se bizuie pe propriile lui puteri. Mă consola, însă, faptul că înfrîngerea venea la sfîrşit, după o serie de victorii a geniului Rău. Aici e tragicul diabolismului: dracul trebuie să învingă totdeauna ; la prima înfrîngere e iremediabil pierdut.
Celui păzit de îngeri i se iartă absolut toate înfrînge-rile. îi e suficienta una singură, care vine odată, matematic, cînd dracul oboseşte.
Dumnezeu e facil. Dracul e dificil.
Ca să fii bun nu ţi se cere nici o calitate : decît egoismul de a fi fericit cînd cel rău suferă; decît nesimţirea de a te bucura de înfrîngerile legale ale celui rău.
153
Ca să fii bun, n-ai decît să fii natural.
Bunătatea e interesată. Kăutatea e gratuită. Eşti bun din calcul sau din prostie. Eşti rău din convingere; din luciditate; din eroism.
Oamenii buni constituie o turmă ascultătoare şi bleaga. (Oribila frumuseţe sanitară a celui Bun îngălat de îngeri, hrănit la ţîţa grasă a divinităţii}) Se sentimentalizează, au frica lui Dumnezeu, îl linguşesc pe Dumnezeu fiindcă e stăpînul Atotputernic. Nu le văd nici un merit; ei urmăresc o politică şmecheră şi sigură. Sunt îndreptaţi, ajutaţi, conduşi, asistaţi. Sunt nesuferiţi; seamănă cu un vechi profesor care-mi spunea: „Să-ţi faci datoria şi să fii folositor societăţii. Ce fericit te simţi, ce liniştit dormi după ce ţi-ai făcut datoria j" Da ! fiindcă aştepţi un bacşiş moral.
Cînd mi se întîmplă, rar, să-mi fac datoria, mă simt foarte plictisit, sec şi cu grave remuşcări i am un sentiment invers al păcatului.
*
în definitiv, răutatea nu e decît bunătatea exasperată.
*
Şi toate s-ar nominaliza şi totul ar deveni echitabil dacă universul s-ar conduce după morala mea personală, care e mult mai inteligentă decît cea divină*
*
Posteritatea nu e niciodată dreaptă, fiindcă posteritatea e dreptatea celor mulţi. Nimic din ce e singular şi artificial '(deci inteligent) nu poate rivaliza, întru eternitate, cu ceea ce e bun, natural, sănătos, comun, normal. Ce e construit se dărîmă. Ce e viu trăieşte, prospe-rează.
O artă artificială, singulară, graţioasă e, de aceea, în mare pericol să dispară. Ce este artificial e demonic şi condamnat.
Nu preţuiesc opera de artă decît după cantitatea de
diăcesc pe care o conţine.
Operele efemere sunt, cîteodată, mari sau geniale. Operele «■terne sunt, toate, proaste şi ininteresante.
Poetul angelic e inconştient şi simpatic. Se auto-înşeală. E fricos. Dacă se exasperează poate deveni un drac cumsecade ş^ autentic. Conform parabolei: ca să regăseşti dracul rătăcit, laşi turma celor nouăzeci şi nouă de draci.
*
De ce să nu-mi complic viaţa? Ce am altceva de făcut în acest lung răstimp ?
Printre locurile comune, rar să-mi pară vreunul mai absurd sau mai laş d^cît acesta.
Dar îmi complic viaţa ca s-o intensific şi ca s-o îmbogăţesc. Chietudinea plană seamănă prea mult cu moartea.
Dacă un om care -„îşi creează complicaţii'' e un om tragic, un om fără ,,complicaţiile un personagiu trist şi steril.
Am oroare de înţelepţi şi am oroare de moralişti! în-ţelepii sunt mediocri. înţelepţii nu sunt oameni care rezistă, ci oameni care nu sunt incitaţi î sunt oameni fără ecou, fără vibraţii.
Superioritatea omului stă în gratuitate, zice Gide; în posibilitatea de a fi nebun, traduc eu. Destinul tragic şi sublim al omului rezidă în nebunia lui.
Este oricăruia foarte facil — dacă, pentru un moment, se abstrage din acest cerc nebunesc — să vadă, să ironizeze, — cu bun simţ! — toate nebuniile noastre. Ironiile, înţelepciunea, logica sunt la îndemîna tuturor.
Există însă o iniţiere dificilă în nebunie : d.p. în poe-z'e ; în idei; în religie; chiar în politică. Dar odată intrat în cercul .dinamic, în cercul viu, eşti prins.
Poezia pare o scrînteală, burghezului cu mult stomac umplut de înţelepciune. (înţelepciunea rezidă în stomac.) Poezia este intr-adevăr o scrînteală, admit, dar d-ta, cheliile, ai cuminţenia prudă a vacii.
O ! dacă omul nu ar avea halucinaţii ; dacă nu ar inventa sensuri, care să-i justifice existenţa ! dacă nu şi-ar crea
159
o atmosferă de miragii! dacă nu ar adăuga peisagiului
optica lui care răstoarnă, care reface — nu ar exista nimic din cîte există.
Nu iubesc decît mi răgi ul.
Nu capătă semnificaţie spirituală decît ficţiunea, decît convenţia. De altfel, vedeţi cum oamenii (cu cîtă teamă, dar şi cu cîtă duioşie) îşi organizează ficţiunile, îşi solidifică convenţiile crescute pe apa înşelătoare a miragiu-111 i !
A-ţi complica viaţa (a consuma narcotice spirituale) nu înseamnă a ţi-o distruge, ci a ţi-o crea.
Dacă acord un rol logicei, i-1 acord pe acela că solidifică miragiul, dîndu-i aparenţa unei realităţi. Dogi ca a-parţine nebunilor : silogismul e just dacă premisele sunt juste'; dar premisele — iată marele noroc, marea iertare că trăim — premisele nu sunt, n-au cum să fie juste.
*
Prefer coşmarul acestei realităţi insipide, pentru că, deocamdată, încă prefer morţii, chinul.
Trezirea nu vine niciodată. Forţe se găsesc destule în dinamismul nostru interior, în setea noastră de transfigurare continuă, care să reconstruiască edificiul ameninţat, care să renască visul mort.
A fi cuminte nu înseamnă a domina, ci a fugi ; de pildă, sihaştrii.
Asceza nu e o dominare (cînd se crede înţelepciune), ci o frică, un refuz. Preţuiesc însă asceza întrucît este un chin, o complicaţie, o nebunie.
Asceţii sunt, de altfel, inşi foarte interesaţi. îşi retrag din circulaţie capitalul ca să-l depună, cum se ştie, spre fructificare, în cer.
Cerul pare a fi o bancă sigură. Nu ştiu care reprezentant asigură că, acolo, comorile sunt în deplină garanţie : sunt păzite, inalterabile etc. *
*
156
Iar înţelepţii pe care i-am întîlnit prin diverse cafenele purtau cravată. Dar cravata e o scrînteală. înţeleptul nu ştie ce spune ; se contrazice. Deci, înţeleptul e nebun.
Nu, nu e nebun, pentru că nebunia nu e caracterizată printr e deficient ă logică. înţelept ui. e paralogic.	^
l\ f'tn chi ia literat â. umil I, ur. 22	16 iul. 1932, p. 1; nr. 24, 30
iul. 1932. p. 1	2.
din c\knl:î intim
(Fragmentr-)
SÎMBĂTĂ, 23 SEPTE1M BH IE 1932
Avusesem (sunt trei seri) o convorbire cu un prieten care se crede mai inteligent decît mine şi ini-o arată, întristat pentru că aceste lucruri mă fac să sin ger în vanitatea mea. Şi pentru că nu pot să par inteligent decît , atunci cînd am senzaţia sigură a inferiorităţii prietenilor mei. Să mă iau la luptă dreaptă vitejeşte, fără să fiu sigur de rezultat, nu am curajul necesar. în nici un fel de luptă hazardată nu am, de altfel, sîngele rece necesar. Gîndesc, — cînd sunt calm şi am, scrise pe hîrtie, argumentele adversarului sau cînd, arareori, ideea mă fura realmente în aşa fel încît să-mi irit vanitatea şi să mă obiectivez, trăind adevărata viaţă a problemei — destul de repede, clar, şi surprind greşelile de raţionament. Altminteri, cînd raportez problema la mine, cînd îmi dau seama că trebuie să-mi apăr propria mea poziţie şi că, la un eventual eşec, vanitatea mea ar suferi, o debandadă interioară, o înfierbîntare îmi creează dificultăţi mari, di-minuîndu-mi şansele şi acoperind, cu un foarte opac văl, orice luciditate. Dar cînd adversarul are, iniţial, un tupeu şi un ton superior, o pledoarie demnă a poziţiei mele îmi este, hotărît, inaccesibilă. Acestea se întîmplă poate mai multora, dar la mine aceste lucruri capătă un grad deosebit de acuitate.
Pun toate astea în legătură cu lipsa mea de siguranţă şi de forţă morală; debilitate organică. Apărarea unei atitudini, chiar teoretice, şi continuarea alteia sunt, în primul rînd, efort de voinţă, nu de inteligenţă. Şi voinţa implică siguranţă, forţă.
151
Devin mult mai „inteligent”, mult mai sigur de mine, cînd starea mea einestetică este mai bună. O stare proastă de nervi, o deprimare, anemia îmi întunecă facultăţile intelectuale. M-am întîlnit, mai tîrziu, cu un amic inofensiv si odihnitor. Am fost cu el la cinematograf. Fii mu] a fost frumos şi destul de palpitant. Sala, agreabilă şi modernă. Am zărit pe un cunoscut pe care nu pot să-l sufăr. M-a văzut şi el şi, fiindcă e mai vîrstnic decît mine, aştepta să-l salut. M-am uitat la el rece, fix, ostil. Aşteptarea lui a fost zadarnică ; nu l-am salutat.
în spatele meu, se afla şi Paul Sterian cu nevastă-sa. Făcea observaţii stupide relativ la film şi cu totul, cu totul laterale. Omul ăsta n-are să mai înveţe să mai gîn-dească toată viaţa lui : e o insuficienţă structurală.
Filmul mi se păru foarte scurt. Aş fi vrut să dureze patru ceasuri, pentru că eram amărît. Am plecat totuşi,
Ne-am plimbat. Era o noapte frumoasă. Amicul fiind foarte simpatic, mediocru şi inofensiv, nu am fost obligat să duc cu el nici un duel dialectic. Era foarte odihnitor. îl aprobam. Mă aproba. Ne aprobam. Nu ne controlam. M-am eoborît la nivelul intelectualităţii sale : nu mi-ar fi folosit la nimic să-i arăt că sunt mai tare decît el. Eram, de altfel, destul de lovit în propria mea vanitate. Acasă am ajuns tîrziu şi, îndată ce am păşit pragul, am devenit prost dispus. Erau orele două şi trebuia să mă scol la şapte.
Nu puteam adormi, dar, izbutind, prin diverse terapeutici proprii (un refuz de a mă lăsa preocupat de lucrurile neplăcute ; un răgaz pe care reuşesc să mi-1 impun pînă a doua zi; o cenzură a tuturor imaginilor întristătoare ; o potolire a nerăbdărilor prin acelaşi refuz de a mă lăsa preocupat; prin această vacanţă interioară pe care mi-o acord, pe care mi-o cuceresc ; şi un vid — cînd celelalte calmante nu-mi reuşesc — lăuntric, printr-o alungare sistematică a oricărui gînd care, periculos, ar putea, printr-un angrenaj de asociaţii, să-mi trezească în conştiinţă lucrurile neplăcute, chinuitoare), să mă calmez, cucerisem o stare sufletească îndeajuns de paşnică, de confortabilă.
159
Defilau, pe ecranul conştiinţei, reprezentări inofensive, într-o dezordine agreabilă; întîlnirea pe Calea Victoriei a unui prieten care m-a invitat la el ; figura jovială a lui Nicolau care — o! humeiir! — şi-a lăsat mustaţă; barul „Presto” ; dealul cel mare de la Proviţa, văzut dimineaţa, apoi seara cu lumini; pe urmă mi-am fredonat interior unele tangouri; un refren mi-a amintit o masă într-o grădină la care mă duceam cu Alice (dar amintirea era aşa de ştearsă, inuială în contururi şi depărtată, încît nu mă întrista) ; o luptă amicală cu acelaşi Nicolau în pădure la Proviţa ; înainte îmi povestise de o americancă pe care a iubit-o ; mi-am desenat o figură aproximativă de „Americancă” în tailleur cu carouri maron închis, după aceea am mers cu Nicolau şi cîinele lup spre sat ; am trecut podul de lemn de pe care un peisagiu aşa de frumos se vede în crepuscul ; calul mort. . . 1 am alungat repede cu o grimasă ; apoi iarăşi fredonai . . . tralalala. Mă întorc pe o parte, mă întind pe spate cu braţele întinse şi mă simt odihnit, odihnit. Simt cum mi se odihneşte, cum îmi este rezemat tot corpul : capul pe pernă, braţele, picioarele.
Devin foarte leneş interior, dar încă lucid. Nu mai este nici un pericol să sufăr. Neplăcerile mele trec acum peste mine, pe sus, fără să mă stingă. I,e privesc pe de-desupt: sunt ghemuit ca un animal într-o vizuină. Nici o fiară nu mă mai poate muşca. Toate sunt în afară de mine. Privesc, ca pe fereastră.
'Sau mici nu mai privesc; nu mă mai interesează; nici nu mai văd ; nu mai am ochi pentru ele. Mă circumscriu, mă îngustez.
Imaginele interioare încep să capete densitate. Se confund cu lucrurile din casă, eînd deschid ochii. Mobilele încep, de altfel, să ia forme neper mise. închid ochii, fiindcă mi-e puţin frică. îi comprim cu degetele, dar nu mai pot, ca în copilărie, să văd culori şi grote cu stalactite care încremeneau brusc, putînd li îndelung contemplate. Mi le aduc aminte clar şi astăzi: grote colorate maron, roşu închis, verde ; eînd mă plictiseam, o nouă comprimare a degetelui distrugea grota ireală, care se destrăma în cercuri (elementele componente) concentrice, mici, mari, ce se
160
loveau cu un sgomot surd şi prelungit, pînă încremeneau din nou într-o altă grotă cu stalactite.
Acum, chiar cînd izbutesc să fac să se combine acele cercuri colorate, grota e lichidă sau gelatinoasa şi se scurge în mai puţin de trei secunde: şi mă doare capul, ochii şi urechile.
Mîine trebuie să mă trezesc la şapte. Ştiu. Mai sunt însă cinci ore (cinci ore !), mi şe pare enorm şi sunt fericit că mă pot odihni atîta vreme. Că vacanţa mea, liniştea mea e aşa de lungă şi de completă. Pe urmă, iar o să mă lupt cu toate ambiţiile ; au să mă sufoce toate vanităţile ; au să-ini dea brînci toate invidiile ; au să se trezească, în mine, toate forţele streine, rele, împotriva cărora e inutil să lupt (fiare pe care nu le pot îmblînzi şi care rup cu colţii, cu ghearele din mine) şi care mă conduc, mă tîrăsc.
Mi-ar părea rău să adorm. Această semitîrzie, această linişte nu vreau să mi-o înec în somn. Dacă nu am conştiinţa liniştei mele, e ca şi cum nu am linişte.
Dar reflexia a destrămat păienjenişul acelor imagini
—	flori şi al bunei mele stări, şi simt cum mă ameninţă, ca o durere de dinţi după ce începe să ne treacă efectul calmantului, trezia acelui convoi de mizerii din viaţa piea de lupte şi de veghe.
Calm, răbdător, îmi aplic din nou medicaţiile. Acelaşi vid preliminar realizat prin pompa mea pneumatică spirituală. Conştiinţa, golită, este apoi invadată graţios de coreografia chipurilor blînde, diafane. Umbre moi; reprezentările devin din ce în ce mai obscure, mai închise — şi parcă mai dense, mai cleioase, prinzîndu-mă pe mine însumi şi cuprinzîndu-mă. întredeschid, semilucid, un ochi
—	probabil sticlos —- ca să-mi dovedesc că nu dorm. îi spun cuiva că nu am adormit încă. Şi nu mă crede. Poartă o beretă roşie. îmi propun să mă întorc pe partea cealaltă. îmi dau totuşi seama că adorm şi fac un efort. Deschid ochii. îi reînchid.
îmi amintesc o strofă dintr-un poet oarecare. încerc în cîteva rînduri să mi o recit. O reiau de-a capul inutil, îmi recit o poezie de mine. Fac eforturile din lume să o termin ; cînd cred că am terminat, îmi dau seama că de
li - v,:	Pil
la jumătate am spus vorbe fără şir, dar cu un ritm oarecare.
Pentru că îmi e frică deşt ulă (cînd izbutesc să mai deschid ochii) văzînd cum se îmbină fantasmagoriile din casă cu imaginile din lumea mea de semi-vis (în aşa fel încît e o perfectă comunicare, permisă de o simplă între-deschidere a pleoapelor, care are valoarea de sfărîmare a unor diguri), chipurile interioare irump şi trăiesc în afară, trase afară, căpătînd o falsă realitate obiectivă; diferitele aspecte fantomatice ale mobilelor din casă, la rîndul lor, le atrag, fără voia mea, în lumea mea interioară, aşa încît nu mai ştiu dacă odaia fantomatică continuă cuprinsul visului sau dacă visul meu e o reprezentare a odăii. E sigur însă că se petrece un schimb de elemente ; fac cruce cu limba, pentru că mi-e lene să mişc inîna.
Un scrupul religios (noaptea sau cînd sunt bolnav, am întotdeauna scrupule religioase şi încredere superstiţioasă — nu propriu-zis credinţă — în anumite ritualuri, sau formule, sau rugăciuni cărora le pretez o sigură forţă magică) nu mă lasă însă să adorm.
Mă închin — şi asta mă trezeşte pentru cîteva secunde — şi spun un Tatăl nostru care, cu toate eforturile mele, se sfîrşeşte într-o lamentabilă, confuză bolboroseală: Tatăl nostru care eşti în ceruri mă laşi aşa fără curaj... încerc să o iau de-a capul: Tatăl nostru carele în ceruri, sfin~ ţească-se sfinţia ta... şi rămîn în subita contemplare lăuntrică a mitropolitului Pimen, pe care l-am cunoscut, la Proviţa, acum cîteva săptămîni. 0, înaltpreasfintia ta! şi grasul, rubicondul mitropolit străluceşte ca un soare.
PARANTEZĂ
Acum patru ani, într-o după-amiază toridă, mergeam la pas s-o înmormîntăm pe Magda. Aveam optsprezece ani, dar tirsteţea unei vîrste triple.
Abia astăzi am siguranţa că am iubit-o; că o iubesc. Magda, durerea adolescenţei mele!
Sunt puţin mîngîiat dacă, în din ce în ce mai rarele răstimpuri cînd mă gîndesc la tine, pot să te mai plîng,
162
pot să mai plîng, să mai fiu . fîşiat de ainiutirc-a ta, de prezenţa ta vie.
Deasupra vanităţilor mele — nude se află, pură în nune, imaginea ta — sunt fericit si durui să te caut ; •di mă regăsesc, arar.
De departe, de tirziu, te iubesc! Mie dor (dor) de line, cea unică, pierdută. Simt încă disperaf de pierderea ireparabilă. Tu, care cuprinzi toate nostalgiile, toate alunecările, toate morţile. îţi vorbesc ţie care nu eşti. Mîu-gîierile mele nu au pe cine^să ajungă. Cuvintele mele care se adresează ţie nu se adresează nimănui. Tu eşti o simplă urmă în nisip. Amintirea ta este un şubred semn că ai fost, că ai trecut printre noi, lingă noi. Eu nu pot dovedi nimănui că tu ai fost, că tu eşti halucinare.
Tu eşti numai durerea mea. Tu eşti golul, tu eşti golurile. Tu nu eşti măcar inel, sau cutie, sau floare. Nici pasăre, nici aer, nici pămînt.
Tu eşti ce nu este.
Buzele vor să te sărute, mîinile să te atingă; ochii să te vadă. Ce miraculos era, şi nu-mi dam seama, să exişti, şi să o ştiu, să o văd acesta, să o simt.
Să pot să-ţi mîngîi mina ta. Căci aveai mîini subţiri, şi ochi negri, şi buze care sărutau. Care existau.
O, sunt sfîşiat, rupt cu ghearele, de dragoste. Sunt un nebun care fuge după arătări. Chem ceea ce nu există; ceea ce nu răspunde. Eu singur îmi răspund, cu propriul meu ecou, mie însumi. Strigătul meu cade şi vibrează în mine însumi. Mă lovesc, ca dinăuntrul unei sfere, şi-mi întorc, eu singur, lovitura.
Tu ai trecut (crescuse în tine un înger care te-a cuprins) prin Marea Frică, prin Adevărata Frică. Si repede t -a cuprins ceaţa deasă care te-a ascuns şi care ne-a ascuns ţie. Norul, la capătul drumului îngust prin care trecem numai cîte unul. Ochii tăi ne priveau ca două stele, ca două fereşti. Şi i-a acoperiş o aripă.
Te-am căutat în întuneric, te-am strigat întinzînd mîini umede ; am stat mult timp să ascult un pas, o şoaptă.
Am întins mina să-mi cadă în palmă o lacrimă. Am stat să aud, multă vreme, o îndoire de genunchi.
Vlise, anul I, nr. 3, oct. 1932, p. 5—6-
Jfi3
CEEA CE VĂD
Nu am motiv* suficiente să cred că este adevărat ceea ce văd şi evidenţa. Deei, nici în moarte nu cred. Simţurile mele, instinctualitatea mea crede şi se sperie de moarte. Aceasta nu înseamnă că moartea este adevărată. Pascal se închipuia, înnebunit de frică pe scîn-dura de deasupra abisului, deşi ştia că nu poate să cadă, Instinctualitatea ştia că poate să cadă; ştia mai adine, mai autentic (ca să zic aşa) şi mai greşit.
Tot aşa, eu mă pot teme de moarte pînă la înnebu-mire, fără să cred în ea. Tocmai pentru că mă tem atît de mult de ea, n-o cred. Tocmai pentru că o văd.
Căci oamenii au văzut multă vreme că soarele se în-vîrteşte în Jurul pamîntului, au văzut şi-au controlat cu pipăitul că ceea ce este rotund este rotund; au văzut că tontul este tont şi au văzut trei dimensiuni.
Nimic nu se vedea mai bine decît aceasta ; pe nimic nu se putea paria cu mai multă siguranţă decît pe aceasta. Dar li s-a demonstrat că se învîrteşte pămîntul, şi nu soarele ; că ceea ce este rotund nu e rotund; că tontul este geniu; că cele trei dimensiuni sînt patru. Putea să li se demonstreze orişice, căci orişice este mai puţin greşit decît evidenţa.
Dar nu cred nici în lucrurile acestea, fiindcă, acum, ele au ajuns evidente; evident este demosntraţia sau aparenţa a cărei eroare logică sau optică nu s-a putut încă revela; evident este lucrul pe care se pariază, pariul care încă nu a fost sfidat. Trebufe să pariem contrariul evidenţei ca să creăm evidenţe noi, o harababură de evidenţe.
Totul este sigur, pînă la proba contrarie. Proba contrarie poate veni oricînd şi chiar vine neapărat, la intervale extrem de mari, dar vine,
164
Avem, deci, dreptul să sperăm că nu murim, căci această probă are să vină odată şi odată ; căci acest lucru
încă nu este evident.
Cînd faptul că nu murim va fi evident, atunci, într-adevăr, va trebui să credem în moarte.
Deocamdată, însă, nu...
. . .Cînd, de fapt, totul este atît de nesigur ; cînd nimic nu poate fi demonstrat fără a fi înşelat; cînd mai putem nădăjdui numai pentru că există nesiguranţa; cînd haosul este unica noastră posibilitate de viaţă, nu pricep, în ruptul capului, de ce alergăm, de ce vrem să ne amărîm cu siguranţele, cu evidenţele, care, pe deasupra^ sunt neapărat mincinoase. Dacă nu putem cunoaşte, nu avem dreptul să adoptăm nici o atitudine, nu avem dreptul nici unei deplîngeri. Totul este neutru. Peste tot suntem la mijloc.
Ştiu, după superstiţia lui Descartes a venit superstiţia fenomenologilor. Cum nu era posibilă realizarea unui vid prealabil al conştiinţei, nu era posibilă însă nici punerea inîinii pe adevăr prin acceptarea faptului trăit.
Căci acceptarea faptului . trăit este însăşi acceptarea viciului; este însăşi acceptarea vieţii eroarei, a mersului eroarei. Cunoaştem ce am trăit, dar cunoaştem viciat, de pe poziţiile pe care ni le-a hărăzit minciufia, cu ochelarii pe care ni i-a pus pe nas eroarea, pe care ni i-a determinat eroarea.
Să" fim serioşi şi să nu ne mai amăgim cu nici un fel de intuiţii absolute.
Rampa, anul XVI, nr. 4753, 15 nov. 1933, p. 1.
165
EX-CRIT1C
Şi între timp, noi vorbim despre moarte, despre frică, despre cataclism, fără să mai avem sensul morţii, al fricii, al cataclismului. Pentru că facem literatură, moartea, frica, şi cataclismul au devenit lucruri comune, lucruri uzate, mode şi predilecţii literare, cartuşe albe.
Şi însăşi această constatare este o cartuşe albă. Pentru mine şi pentru inima dumitale da; pentru inima dumi-tale literara, însă, nu şi de aceea, de vrei să faci literatură de succes, poţi încă să utilizezi aceste teme, mai norocoase, azi, decît Pittigrilli, Dekobra şi Ionel Teodo-reanu. Grăbeşte-te, însă, căci în curînd se vor demola şi vei fi ameninţat să pari un întîrziat sau un anacronic, sau lipsit de originalitate, sau (şi toate astea la un loc) un jenant epigon. Ştiu eu? Poate că atunci vei fi aşa neînţeles de oameni şi, tocmai de aceea, mai aproape în disperarea dumitale adîncă, ignorată, dseconsiderată, decît noi ăştia, cei la modă, ale căror disperări literare îşi găsesc, în micile sau mai marile succese ale pieţii, o consolare vanitoasă şi facilă — vei fi mai aproape de adevărată speranţă şi de mîntuire care e, natural, dincolo de societate, de oameni, de literatură, de critică literară, de filiaţie de teme şi istorie literară ş.a.m.d.
Peste cîţiva ani, într-adevăr. oamenii vor fi pierdut sensul adevărat, sensul nostru viu al morţii — pentru că oamenii sunt animale culte şi nu se cade să vorbească şi să gîndească decît ceea ce le dă voie cultura.
Pe urmă, aceste dureri spuse, răspunse şi supraspuse, se vor fi tocit în expresia lor de astăzi şi prezenţa lor se va fi uzat.
166
Orice expresie literară se banalizează şi, astfel, îşi pierde acuitatea. Literatura şi filosofia diminuează şi toceşte acuitatea oricărei suferinţe autentice şi astfel suntem condamnaţi (atenuaţi, diminuaţi, părăsiţi de noi înşine de două, trei ori pînă la o uitare completă) să abdicăm, să ne trădăm, să ne refuzăm, să ne ncînţelegem pe noi înşine.
Herald, mart. 1934, p. 10.
Jurnal
înainte de a fi celebru, eram un ins mult mai simpatic şi mai puţin greţos. Am devenit de-o obrăznicie formidabilă, de-o impertinenţă şi de-un cabotinism fără pereche. De cînd m-au înconjurat prin gazete domni ca Pompiliu Constantinescu şi ca proasta aia de Ionel Jianu, mă simt săltat peste măsură şi caut, avid, alte înjurături prin gazete.
Răul cel mare este că am devenit mult mai deştept decît pot fi şi orice obiecţie, orice critică le iau drept elogiu, invidie şi neînţelegere a marelui meu geniu. Ar ii necesar să mă cred niţel mai prost şi pe ceilalţi niţel mai deştepţi (Dar nu pot ! Nu pot!)
Urmează, mai jos, unele fragmente excelente din Nu, pe care, dintr-un spirit autocritic exagerat, nu le-am publicat în volum:
Mă irită într-un mod anormal faptul, că în orice clipă, poate să izbucnească un război. Cînd va veni războiul, va fi foarte rău pentru mine, căci n-am să mai pot face pe şmecherul. Nu pot face pe şmecherul decît în timp de pace, de non-primejdie. Cînd va veni războiul, interesanta mea individualitate va fi copleşită în mod lamentabil de evenimente ; din gîtul meu găurit de paiaţă se vor scoate paie pentru hrana cailor; voi fi luat de călcîi (călcîiul meu de Ahile) şi aruncat într-un şanţ cu picioarele mai sus decît capul; ochii mei holbaţi, cu sprîncene de lînă şi cu gene dese din fire de perie, vor privi speriaţi o lume răsturnată, iar obuzele îmi vor turti ascuţita căciulă şi-mi vor face cucuie în frunte.
Iar dacă nu va veni războiul, să ne aşteptăm la iminenţa unui cataclism cosmic : atunci, soarele se va întoarce cu curu-n sus, şi nu va mai fi nici măcar şanţ în care să stau, zvîrlit.
168
Aceste evenimente ar fi nedrepte, deoarece i
1.	Nu au să mă mai intereseze preocupările mele literare şi florile mele de stil, pe care vom fi nevoiţi să le aruncăm în baltă,
cu toate că :
2.	Problema rimelor încrucişate este tot aşa de importantă ca problema războiului, a morţii, a naţiunilor, a revoluţiilor sociale. Se pot cumpăra, şi una, şi celelalte, cu aceeaşi monedă: două cepe de apă.
*
Adoraţi cititori! Trebuie să vă convingeţi, odată, că explozia unui coş de fabrică nu este mai mult sau mai puţin catastrofală decît explozia unui coş de obraz. (Nu e calambur. E o coincidenţă.) Iar problema arzătoare a mîn-tuirii mele şi a veşniciei mele spirituale este tot aşa de gravă ca problema preferinţii lui â sau î în ortografia română.
De fapt, nu există probleme care să se întemeieze pe realităţi, căci toate realităţile noastre sunt neîntemeiate. Necesităţile noastre fundamentale de speranţă, disperare, apocalips, linişte, nelinişte, armonie, echilibru, dezechilibru sunt neconcludente, absurde, nesemnificative. Căci ele nu stau la temelie. Unde este Temelia ? Temelia ?
Aici se cuvine intercalată o rugăciune pentru descoperirea, naşterea sau apariţia Temeliei.)
*
(Adoraţi şi atenţi cititori, nu ştiu prea bine ce vreau să spun. Dacă aş şti, ce ne-ar folosi ? E suficient să vă mărturisesc aceste lucruri neclare, cu forţă lirică şi pricepere literară. Tot am să găsesc eu pe cineva căruia să-i placă al meu stil !
*
Pînă cînd am să mă tot îndrept către ceva pe care nu-1 surprind, care mă respinge ?
Denumim cu nume greşite aspiraţiile noastre, după cum greşim obiectele, obiectivele şi direcţiile. E o alegere în
169
toate părţile, fără sens, fără puncte cardinale. (Gata! mă mir că am spus aşa de simplu un lucru atît de subtil.)
*
Onorat public !
Am nevoie de consideraţia d-voastră. Ca să mă consideraţi este foarte uşor. Trebuie, pe de o parte, să mă neîn-ţelegeţi şi, pe de altă parte, să mă înţelegeţi. Pînă azi, in-aţi neînţeles suficient. A venit vremea să mă înţelegeţi.
Priviţi: mecanismul sforilor care mă trag este foarte simplu, clasic prin simplitatea lui r spun nu, nu, nu, la tot ce mi se oferă; şi ba da, la tot ce mi se refuză.
Da, de necaz procedez aşa.
Onorat public,
apreciază-mă. N-o să-ţi pară rău. Căci, domnilor, eu nu mă laud că iubesc Apocalipsul, că nu pot trăi fără el, scriind o carte (iată adevărul!) a unui speriat ce nu mărturiseşte că se zbate, că se văietă numai ca să-l gîdilaţi d-voastră !
Eu mărturisesc că doresc să mă gîdilaţi. Fără sens, dar n-am ce face î cum îi place altuia să facă temple, scări, intrigi, automobile, agricultură, profeţii, morală, revolvere.
Gîdilaţi-mă cu aprecierea d-voastră injurioasă, gîdi-laţi-mă, că tot mor şi mai bine să mă duc dracului gîdilat, decît negîdilat.
Meridian, caietul 3, iul. 1934, p. 17—18.
170
JURNAL
Cînd eram şi mai tînăr, am scris o cărţulie cu versuri foarte frumoase. Cînd am început să scriu critică, recenzenţii mi-au spus că sunt un poet slab. Adevărul este că sunt şi un critic foarte bun, dublat de un bun autocritic.
De cînd a apărut Xu, recenzenţii, nepricepînd nimic din carte, mi-au spus că sunt deştept, dar neserios. M-au sfătuit să devin serios.
Dar că sunt deştept şi neserios e un lucru pe care l-am scris eu însumi, de-a lungul şi de-a latul întregii cărţi i trei sute de pagini. Ivi n-au înţeles că i-am atras în cursă şi ca nu sunt, în realitate, nici deştept, nici neserios, ci foarte tîmpit şi foarte serios.
*
Cum am dovedit a fi un bun autocritic? Păstrînd tot ce era frumos pentru mine; dînd publicului ceea ce era ui ît ; fiindcă îl desconsider.
Totuşi, ceea ce am publica? nu este aşa de urît; ceva din soarele spiritului meu iradiază.
*
Ceea ce mă amuză este următorul lucru: am spus, odată, la întîmplare: Sunt vanitos, deştept, neserios. Şi recenzenţii mei au descoperit şi au denunţat: E vanitos ! e neserios! ce păcat că este deştept.
Am de gînd să scriu o carte să-mi întăresc afirmaţia de mai sus: Sunt tîmpit ! sunt serios.
Recenzenţii vor scrie, vor descoperi : E serios ! păcat însă că e tîmpit.
*
171
Tîmpiţi sunt recenzenţii. De fapt.
*
Temă î Eu rtd. Eu plîng. Stabiliţi diferenţa şi punctele comune.
Eu plîng, eu rîd sunt două propoziţii simple. Amîndouă au un subiect, care e pronume personal (pers. I) şi un predicat care este verb — prezent indicativ, pers. I singular.
Deosebiri! rtd are un r şi un d, pe cînd plîng are un pl şi un ng; e drept că şi rîd, şi plîng au un î care-i apropie.
Ce e mai frumos, rîd sau plîng ? Plîng, pentru că pl sună mai frumos decît r.
Aceasta se numeşte a face critică literară. Adică: a privi lucrurile pe din afară.
Criticul caută sufletul poeziei, cum caută doctorul sufletul omului! ciopîrţeşte, ciopîrţegte, şi nu-1 mai găseşte. Au omorît un om degeaba.
Criticul omoară poezia degeaba.
$
Nu e frumos ce îmi place mie, ci e frumos ce e frumos, este obligat să-şi zică snobul, criticul şi orice om de gust şi cultivat. Şi în loc să înghită ce le place, ei înghit ce e frumos. Şi nu le place. Dar n-au ce face.
# *
O explicaţie pentru domnul Şerban Cioculescu. Critica este un joc futil, complet neimportant. Ca şi cultura. Ca şi viaţa socială. Cine le vădeşte neimportanţa şi futilitatea ? Moartea.
E spus urît, dar pe faţă.
*
Pot face chiar şi critică sei ioasă. Şi o voi dovedi printr-o farsă. Voi scrie mai serios decît însuşi domnul Şerban Cioculescu, profesorul şi părintele spiritual al dlui Mihail Bovici. (Dl. Mihail Bovici trebuie să fie încîntat. A devenit
minge.)
2
*
O deformare profesională împotriva căreia trebuie să luptăm incită ca, de cîte ori iau tocul în mînă, să scriu despre literatură şi critică. Trebuie să părăsesc acest obicei prost, demn de nepricopsitul ăla de Camil Baltazar.
*
Constantin Noica: băiatul cuminte, cu pantalonaşi scurţi, blond şi politicos (sărută mîna la cucoane) al generaţiei tinere. E geometru, fiindcă are cerc. Se mai joacă şi de-a Henri Poincare.
„Vai, ce drăguţ, ce deştept!" zice baba Şerbana. „Se^ face ca bunică-sa."
De fapt, Noica este ca bunicul Henri Poincar^ cînd acesta devenise bunic. Dar H. Poincare n-a fost bunic toată viaţa.
Norocul lui C. Noica este că al său echilibru e forţat, fals, precar. Oricînd se poate dărîma ca un castel de cărţi. E un sentimentalism care, în realitate, nu are o adevărată aderenţă la obiect.
Domnul C. Noica leşină. Oooo! Geometrie! Oooo! Mathesis universală!
Cum ar fi leşinat: O ! ce tablou ! ! O ! ce fată frumoasă ! !
Şi aceasta se poate numi, după unii, poezie cu prelungire ştiinţifică.
C. Noica este amortizat de nu ştiu ce bîtă: în cap. înainte era mult mai inteligent şi mă emoţiona foarte tare. Acum, de cînd îl văd aşa fleţ, nu mai dau doi bani pe el.
De fapt, adevărul e altul. C. Noica e încă inteligent. Dar C. Noica vrea să „rezolve", pentru ca el şi România să aibe un viitor cultural. „vSă facem ceva pozitiv!"
Crede că se poate! Se înşeală,
*
Cele de mai sus se numesc aprecieri necontrolate, tupeu, megalomanie, model de critică mahalagească, de rea credinţă. Asta ca să o iau înainte.
*
îmi pierd vremea cu fleacuri. Ei şi ? îmi dau seama cît de caraghios este să scriu despre aceleaşi şi aceleaşi persona-
173
3>
gii ale mahalalei noastre literare. Recunosc că e un viciu de joasă calitate.
Dar cine nu joacă table sau tabinet ? Cine nu fumează ? Cine nu bea o ţuiculiţă înainte de masă?
Şi la urma urmei, de care lucruri importante să mă ocup ? De Dumnezeu? în clipa cînd mă ocup de el, se schimbă îu N. Iorga. De Sf. Petru? Se schimbă în Nae Ioncscu. De moarte ? în clipa cînd o numesc, mă ia şi nu o mai pot numi — sau nu mă ia şi devine d-na Karnabatt.
Vorbind însă despre fleacuri, risc cel mult ca fleacurile să se înalţe (cît pot) şi să se sfinţească.
Mai bine să sfinţesc fleacurile, decît să compromit -sfinţii.
Familia, seria in, amil I, nr. 5 — 6, sept. -oct. 1934, p. 47 — 49,
EU
Viaţa e plină de lucruri inexplicabile. Dar, mai ales, o plină, de mine. Pentru a fi mai bine auzit, repet, Doamnelor : e plină de mine. Veţi deduce de aici că şi eu sunt imul din acele lucruri inexplicabile, iremediabil inexplicabile. Vă înşelaţi, Doamnelor, vă înşelaţi ca nişte buruieni cari efed că plouă cînd urinează o vacă peste ele. Şi voi sunteţi tot nişte buruieni. Cînd strigă Dumnezeu, credeţi ca zbier eu şi aplaudaţi. A' venit vremea să vă reeducaţi, Doamnelor. Şi cînd zbier eu, să aplaudaţi zicînd: strigă Dumnezeu, sau viceversa, sau cum vă place. Renunţ la deplină lămurire a silogismelor mele pentru că dispreţuiesc logica. Sau mai precis, nu cred decît în logica mea. Logica mea... da, un titlu admirabil pentru o carte pe care nu o voi scrie, din lipsă de cetitori atenţi şi subtili.
După cum eu am spus despre mine însumi că sunt deş-tept, tot mie îmi rămîne dreptul de a spune cînd vreau, la orice oră (la şapte şi un sfert, de pildă), că sunt prost. Dar asta nu pentru motivele din cauza cărora Dumneavoastră daţi din coadă, mîrîind cînd spun că sunt deştept. Nu, şi aici, ca pentru orice om. Eu am motivele mele. Sunt prost atunci cînd mai cred că există oameni deştepţi în afară de mine. Sunt prost cînd mai cred că deşteptă-ciunea e bună la ceva. lorga nu e deştept ? Veţi răspunde i sigur de o mie de ori, de o mie opt sute şapte zeci şi şase de ori mai mult decît tine, maimuţă aiurită! Nu, Doamnelor, lorga e tot atît de prost cît oricare dintre Dumneavoastră. Şi mai prost de 10.000.000.000 de ori decît mine, pentru că mai crede că deşteptăciunea e bună pentru altceva decît să păcăleşti pe proşti. Dracul, Doamnelor, e dat dracului de deştept. Totuşi, a intrat vreodată în graţiile lui Dumnezeu ?
*
După cele spuse mai sus simt că vă umflaţi în pene. A, vasăzică, deşteptăciunea mi e bună la nimic. Dacă Iorga e cît noi de prost înseamnă că şi noi suntem cit el de deştepţi. Dar ceea ce se vede* e că suntem la fel de proşti. Noi suntem mulţi. Iorga e unul. Şi cît ar fi el de deştept, cu noi toţi nu se poate pune. îl înghiţim. Deci, la ce e bună deş-teptăciunea ?
Nu, Doamnelor, nu e aşa ! Şi de data asta, ca întotdeauna, vă înşelaţi. Voi, toate la un loc, aţi putea să mă înghiţiţi. Gum mi-aţi rezista, însă, fiecare în parte?
*
Dar toată aritmetica asta mă plictiseşte. Sunt deştept pentru că nu cred în deştepţi şi în deşteptăciune, sunt mai şmecher decît dracul pentru că-lvoi putea păcăli pe Dumnezeu, pocăindu-mă. Dumneavoastră puteţi să mă aplaudaţi, să mă scuipaţi, să mă divinizaţi sau să mă linşaţi. Substanţa mea este unică, indivizibilă. Şi, oricum m-âş da peste cap, rămîn acelaşi. Din orice parte m-aţi privi, eu sunt acelaşi. Deci, Doamnelor, faceţi ce vreţi cu mine că tot n-o să mă distrugeţi.
Viaţa e plină de mine, eu şi restul de mine depind. Nu mai mă cetiţi, lăsaţi-mă în pace şi duceţi-vă dracului, cu Iorga, cu... Maximilian şi cu toţi deştepţii voştri.
Meridian, caietul 7, 1935, p. 18—19.
176
JURNAL
1	OCTOMBRIE 193...
Am făcut o lungă călătorie. De cînd m-am întors în acest tîrg murdar de provincie, mă scol, dimineţile, cu o silă ama-, ră, ca un om trezindu-se în puşcărie după ce se visase liber. Senzaţia nesuferită că nu e de stat aici; că sunt în puşcărie, că mă-năbuş!
Şi nu vreau să mă obişnuiesc. Nu vreu să-mi placă. Prefer să stau pe jar. Altfel, ar fi o definitivă, iremediabilă mediocrizare ! Nu pot uita, deşi nu-mi vine a crede, că există o lume mai înaltă decît asta în care trăiesc ; o zonă] superioară de umanitate. Orice, orice trebuie să fac ca să fug acolo.
2	OCTOMBRIE
Un poet a scris, în stilul lui retoric şi umflat, o poezie politică. Vorbesc cu Ilderim despre ea. îi spun că poezia e proastă, nu pentru că are un caracter politic, dar pentru că e proastă.
Lui Ilderim îi place: „E poezie puternică 1"
„Nu, îi răspund, nu e puternică, este convenţională şi retorică/'
„E un retorism puternic!" îmi replică el.
îi arăt că retorismul poetului discutat nu e putere poetică, ci — tocmai pentru că e retorism — diluare a „puterii", a substanţei poetice, a imaginii, a densităţii lirice în discursivitate, ideologie, hibridă.
„Aşa e poezia politică" ! îmi răspunde Ilderim.
îi spun, disperat, că nu este poezie politică şi politică poetică. Natural, poezia îşi ia materia din politic, ca şi din metafizic, din planul afectiv, ştiinţific etc , dar că ră-
12 - Eu
177
mine, în esenţa ei, poezie. Ea îmbrăţişează toate lucrurile astea, dar le umanizează şi, mai ales, le transfigurează : umanitate transfigurată. Haina poeziei poate fi şi politică, dar dacă în esenţa ei ramîne tot politică, şi nu poezie, atunci e inexistentă.
Imposibil să priceapă asta ; sau să spună ceva. Scutură din cap. Deştept n-a fost niciodată, dar acum e de-o prostie de noapte, de-o lipsă de orice urmă de luciditate care mă jigneşte în tot ev am omenesc.
Stupiditatea lui Iiderim e răufăcătoare. Iată că, fără să ştie mai nimic despre Zola, aflînd că s-au împlinit treizeci de ani de la Moartea lui, vrea să-l înjure şi el. Eu, care voiam să scriu despre unele păcate ale sale şi despre talentul său literar, nu mai scriu, ca să nu fac, fără să vreau, jocul insultătorilor lui nepricepuţi.
Iiderim ia jurnalul fraţilor Goncourt de la mine; caută un pasagiu despre Zola ; găseşte, e vesel ; traduce, prost, cîteva rînduri, ca să le dea la gazetă.
„Uite, îrni zice el triumfător, cum îşi bat joc de* el!" Şi-mi citeşte fragmentul în care, din întîmplare, Zola este arătat într-o lumină simpatică: la douăzeci şi opt de ani, nervos, maladiv, chinuit, sărac, dorind să cîştige pentru a face o viaţă mai bună mamei sale.
3	OCTOMBRIE
E rău să nu iubesc oamenii din jurul meu. Dar nu-i iubesc pentru că mi-a frică de ei. Odinioară, cînd se tot vorbea de „primatul spiritualului" şi se adunau să mărturisească despre spirit şi despre dragoste, despre înfrăţirea oamenilor (întru Domnul), eram gata să-mi dau inima. Dar astăzi mă simt parcă lovit de răutatea lor bătrînă. O silă adîncă de omenire mă cuprinde.
Nu mai am nici o dragoste pentru ei. Cu cit trece timpul, dispare ultima prietenie, ultima duioşie, ultima fraternitate. Nimic nu mă leagă de ei, totul mă desparte. Nu vreau să am de-a face cu nici unul. Raiul ar fi iad, dacă ar mai fi în el un singur om. Au darul de a strica frumuseţea, liniştea, măreţia tuturor locurilor. O, lume fără oameni! Printre stînci, pe mare, în păduri, oriunde rămîn pe umeri cu prezenţa lor apăsătoare.
178
Iată-i, iată-i, în două picioare, cu braţele lor lungi de maimuţă, în mijlocul peisajului. Apar pe străzi, cîte unul, cîte doi, cîte şase, pudraţi, cu cravate, cu pantofi, zgomotoşi şi şmecheri. Dacă pot suporta oamenii cînd sunt trişti, îmi sunt cu totul nesuferiţi cînd sunt veseli şi zgomotoşi. Omul vesel şi zgomotos, animal ametafizic.
Dacă nu-1 mai caut pe Dumnezeu, dacă ni-am dezvă-ţat să mă rog, dacă febra mea spirituală, nevoia mea de mîntuire s-a răcit, sunt de vină ei, care strică peisagiile, care ucid şi descurajează dragostea, care îţi vădesc vanitatea vanităţii.
Animalele sunt fiinţe metafizice, se integrează în ordinea cosmică. Oamenii sar în afară.
4	OCTOMBRIE
Povara lumii mă copleşeşte. Parcă duc universul în spinare. Oamenii îngrămădiţi pe străzi îmi fac rău. Seara, cînd viu acasă şi mă închid în odaie (de două ori întorc cheia în broască, cu grijă) răsuflu. Parcă arunc raniţa grea de pe umeri, după marşuri. Las storurile, aprind lampa. Nu mi-e ruşine să-mi arăt trăsăturile obosite, să nu-mi ascund înfrîngerile.
Mă arunc pe pat; mă ridic; umblu printre scaune; m-aşez la masă. Am impresia că sunt liber şi singur. Si sunt liber, într-adevăr, în colivie. Zburătăcesc. Sunt singur în colivie. Nu e nici Dumnezeu, nici Dracul. Dar, odată, o mînă o 6ă m-arunce, cu colivie cu tot, în prăpastie !
5	OCTOMBRIE
Dimineaţa catastrofei înfrigurează omenirea. Simţim cum vine, din ce în ce mai repede, Catastrofa. Oamenii devin din ce în ce mai răi; se azvîrle, în vîrtej, unii asupra altora. De ce ? De ce ? Ce mai avem de cerut unii de la alţii, de la viaţă ? Absurde şi înverşunate războaie pentru o ţigare înainte de eşafod, cu o clipă înainte de eşafod.	*
Să fiu lăsat în pace! Vreau să fiu lăsat să mor în pace.
Dar sunt alte legi. Lumea va sfîrşi în spasm. Nu se poate să nu particip la spasm, să nu mor în chin. . .
179
Un om, printre milioane, milioane, milioane ! Ce importanţă am ?
Moartea mea totuşi-mă îngrozeşte. O ploşniţă, înconjurată de foc, fuge cu panică, deşi e doar o ploşniţă. Un gîndac otrăvit se zgîrceşte, în torturi. Faptul că ştiu că nu sunt nimic nu e de ajuns, nu e liniştitor. Legea vrea ea eu să mă chinuiesc ca şi cum aş fi universul întreg.; ca xgîrcirile morţii mele să fie universale, să acopere cosmosul, să-l întunece.
fi OCTOMBRIE
vSă lupţi „contre Ies iJees reţnes'. Istoria este biruinţa ideilor primite. Uliţa e împotriva istoriei şi a ideilor ■„veţues”. Elita încearcă să privească istoria altfel, îmjjo-triva biruinţei ei, împotriva ei. Elita este antiistorieă.
Istoria este plebe, este politică, este masă eîştigată, este prejudecată, lanţ, inerţie.
Elita luptă împotriva istoriei. Tot ce e biruinţă istorică e mediocritate.
7	OCTOMBRIE
Preocupările actualităţii atroce in* au aruncat afară din preocupările mele spirituale. Şi de sufletul meu e nevoie să mă îngrijesc. Acesta e, de altfel, rostul faptului politic pămîntesc î să te abată.
Contrazicîndu-mă pe mine însumi, am avut azi-dimi-neaţă ideea limpede -- limpede ca o dimineaţă — că lumea e condusă de forţe misterioase, de o logică de dincolo, că numai secii nu înţeleg asta. Totul se întîmplă pentru ceva, totul e semn. Este, dincolo, o luptă mare pe care istoria o realizează şi ea, pe planul ei mai mic. E, peste noi, o luptă mare din care nu înţelegem nimic şi de care atîrnă destinul nostru.
Jyinişte pămîntească? Viaţă culturală ? înflorire artistică ?
Iată lucruri absurde, dacă sunt rupte de dinamismul de dincolo. Cultura trebuie să fie semn ; arta, revelaţie sau
extaz, sau drum ascetic spre perfecţiune; iar pacea, un moment corespunzător unui moment de răgaz din marea bătălie de peste noi.
Sunt puteri mari în luptă. Pentru care punem rămăşag ?
8	OCTOMBRIE
* De luni de zile, trăiesc cu speranţa de a merge iar în oraşul în care m-am simţit în casa mea spirituală.
E aşa de mult de cînd n-am mai fost. . .
Nici nu mai sunt sigur, parcă, să mă fi dus. Amintirile se estompează; memoria mea slabă nu mai reţine, cu precizia prezentului, lucrurile. Totul se pierde într-un fum, se risipeşte sau alunecă/Dacă ai putea să iei prezenţa cu tine !
Am fost pe străzile acelea, printre oamenii aceia minunaţi, mă uitam la afişe, la pietre, la bănci. Totul e fum din toate astea, din tot ce era pipăibil, concret, prezent. Cît timp voi mai putea crede că am fost într-adevăr acolo ? Cît timp am să mai pot crede că amintirea oraşului nu e o simplă nălucire a unui oraş de nicăieri ?
Inefabila prezenţă a atmosferei, a ploii, a străzilor, a vocilor, a culorilor. A ceţei! A ceţei în care acum toată amintirea oraşului se scufundă, se şterge...
9	OCTOMBRIE
O, printre cîini mari şi blînzi, pentru că oamenii nu pot fi asemeni cîinilor blînzi, cu tine într-o blîndă grădină, fără nimeni, fără nimeni...
Să fie senin în jurul nostru, să fie limpede albastrul cerului, limpezi albastrele ape ale peisajului şi să nu mai vrem pe nici un om. . .
Oamenii care ne rănesc! ... Gloatele, gloatele negre care urlă, care trec pe lingă noi şi ne azvîrle lîngă zidurile caselor ; oamenii cu nasturi lucitori care ne lovesc cu umerii ; oamenii mulţi, mulţi, îngrămădiţi în cafenele, care te privesc, pe cînd eşti nevoit să-i atingi, care rîd cu zgomot, care tac cu zgomot. Nu pot suporta şoaptele lor as-
181
cuţite, zîmbetele lor, politeţea l*r prefăcuţi, ironia lor (ce ironie! oamenii sunt şi ironici j au inconştienţa, neobrăzarea, impudoairea să fie şi ironici!) Mă simt privit de ei din toate părţile; privirile lor îmi străpung umerii, îmi biciuiesc obrajii !.. .
Să fim departe ... Să nu ne mai vadă nimeni! Unde să găsim grădina asta, sub un singur cer, pentru noi ?
Grădină de stele, de lumină, de pace.
10	OCTOMBRIE
E îngrozitor gîndul că viaţa întreagă a unui om poate fi citită în cîteva ore.
Ce-a rămas scris? Pene smulse de pe aripile păsării, ' din zbor...
De-ar avea, măcar, unitatea şi armonia unui poem. Să fie un cîntec, de o durere şi de-o frumuseţe atroce. Un cîntec al disperării, trist ca spaţiile goale ala lumii.
Dacă aş şti că pot să exprim tristeţea, nostalgia, disperarea omului!_____
Singurătatea şi neputinţa omului!...
Ne temem, ne zvîrcolim, ne zgîriem în focul vieţii, foc de iad. Şi tot mai râmîne vreme şi libertate pentru cîntec. Ciudată muzică a crăpării pieilor, a trosnirii oaselor !...
Jurnalul meu este urna cu cenuşă.
Universul literar, anul XLVII, nr. 32, 24 sept. 1938, p. 4.
#
162
PAG1M
Superstiţia caracterizează pe cel ce nu are tăria de a crede şi nici pe aceea de a nu crede. Căci şi pentru a fi^ateu, cînd ai încă ceea ce se numea, cu o expresie prea ^es mtre-buinţată acum cîtva timp, „sensibilitate metafizică , ^ ţi se cere anumită putere morală de abdicare de la orice speranţă în eternitate, de renunţare la persoana ta ?w^ia" rele curaj de a-ţi lua asupra-ţi toate responsabilităţile, cu certitudinea că nu vei avea niciodată nici un ajutor în lumea goală.
în orice caz, superstiţia este ultima urmă de credinţă. Sub o formă rudimentară, degenerată, este singura legătură pe care o mai poate avea un om slab spiritualiceşte — şi totuşi de oarecare substanţă, dai alterată — cu lumea transcedentală, a miracolului. Superstiţia este încă credinţa în, sau mai ales teama de seninei* care vin de dincolo, teama că lumea tainică, cea adevărată, aceea căreia îi suntem subordonaţi, ne vorbeşte, ne ameninţă, ne pedepseşte, ne avertizează, ne răsplăteşte.
Superstiţia este mai înaltă decît simpla credinţă în presentimente, de pildă. în acestea poate crede şi un ateu, căci aparţin lumii materiale şi pot avea o justificare ştiinţifică, vibraţii, radiestezie subconştient etc. Superstiţia trebuie deosebită, de asemeni, de credinţa în claraviziuna, spiritism, telepatie, ale căror fenomene sunt dovedita a aparţine lumii fizice. Dar un om cu educaţie intelectuală care e totuşi superstiţios („semnele" superstiţioşilor n-au nici un temei ştiinţific) este un ins care crede încă, mărturisit sau nu, sub o formă neclară, în posibilitatea interve-nirii planului de dincolo în cel al realităţii terestre; care crede chiar în permanenta lui prezenţă (care uneori se demas-că) şi intervenţie.
*
183
Apftrînd teligia şi credinţa, mulţi aplri de fapt anumite tradiţii şî deprinderi sociale, anumite lanţuri de care le
place să fie legaţi; apără anumite obişnuinţe şi posibilităţi de viaţă pămînteaseă : astfel sunt politicienii catolicismului şi promotorii tuturor creştinismelor sociale şi politice, în primul rînd sociale şi politice şi numai în al doilea rînd creştinisme.
Aceeaşi greşeală o fac şi anumiţi necredincioşi şi duşmani ai religiei care văd în aceasta numai latura ei politică, lucru care, în esenţă, nici nu-i aparţine.
Dar Iisus este tocmai eliberatorul cel care sparge lanţurile vechilor tradiţii, vechii istorii a aşezărilor pămîn-teşti, a teluricului, pentru a integra omul într-o tradiţie paradoxal liberă, spirituală, cerească. Creştinismul sfarmă tradiţiile şi lanţurile şi păstrează unica tradiţie a Bisericii.
Religia este eliberare. Spiritul e libertate.
*
Teoriile actuale spun ci ştiinţa nu poate să prevadă, pentru că o cauză are multe efecte posibile. Determinismul a căzut. Putem avea o justificare ştiinţifică a libertăţii spirituale, a liberului arbitru, fără care religia nu poate fi şi pe care ştiinţa îl tăgăduia : evident, acest indetermi-nisrn priveşte lumea fizică şi matematică, dar are neapărat şi consecinţe în lumea morală.	_	__
Un fapt, o cauză nu poate fi anulată; nici Dumnezeu nu poate anula ceea ce a fost şi este, căci nu se poate renega, anula pe El însuşi. Dar dă lumii posibilitatea de a lupta, de a alege şi lăsa libertatea intervenţiei planului divin în cel cosmic sau omenesc; dar nu-i nevoie numai de miracol; el poate şi să „influenţeze"' numai.
Cît de inesenţiale ar putea să pară lucrurile şi preocupările datorită căreia lumea îşi pierde capul, vremea, viaţa, sufletul. Ar trebui să mă agite numai problemele adevărate, mari: ale atomului, ale compoziţiei materiei, ale legilor cosmice, ale originii vieţii, ale lumii numerale etc.
Noaptea, o simplă privire spre cer, spre Calea lactee, ar putea vindeca orice om de preocupările atroce ale politicului, socialului, omenescului.
184
Viaţa societăţii umane se pierde în ierarhia vieţii cosmice.
Orbecăim în noaptea pătimirilor, dorinţelor, fi icelor, politicelor, departe, departe de adevăr. Aşa se zbate, orbecă-ieşte, se satură, moare toată lumea viermilor. Eroism? Criteriile eroismelor — după măsura viermilor: un vierme care mănîncă patru viermi este un vierme titan, un vitfme erou.
*
Aeum zece, cinci, tre i, doi, un an, ştiam că va fi ca * clismul. Dar acest atît de negru viitor era pus într-un tim psihologic extrem de îndepărtat, la sfîrşitul lumii. Şi iat _ acum a venit, la uşă, în casă, catastrofa de necrezut, sfîr^ şitul de neaşteptat. Lumea s-a rupt în două: acum o zi’ un ceas, o clipă, în momentul acesta, a fugit departe tâ-rîmul vieţii. Suntem pe tărîmul morţii, al catastrofei, al sfîfşittilui apocaliptic. Tărîmul vieţii e aşa de îndepărtat (într-o clipă s-a îndepărtat), că nu-1 mai vedem, abia ni-1 amintim.
Trăim însă şi acum, parcă la fel ca şi atunci. Ne organizăm, sub soare, pentru moarte cum te organizezi pentru viaţă, pentru o partidă de plăcere.
Parcă se asciinde sub aceleaşi forme. Dar vor cădea vălurile şi o să apară, în faţă, chipul nud, hîd, adevărat al morţii.
E ciudat, ciudat cum parcă am şi început si ne familiarizăm. Poate ci nu ne vom mai da Seama cît e de hîdâ.
© profeţie medievali fixa sfîrşitul lumii pentru anul 1940. Mă tem.
(Ar putea si urmeze, pe aceeaşi temă, un număr indefinit de consideraţii, mai mult sau mai puţin ingenioase.)
Cînd merg uneori pe stradă, îmi aduc aminte că lumea nu e aşa cum o văd, cum o miros, cum o aud. Un sunet interior de clopot, şi parcă totul se desface în unde, în unduiri. O imaterială vibrare J în haos, într-o mare mă prăbuşesc.
Universul literar, anul XLVII, nr. 36, 22 oct. 1938, p. 6.
185
p<^d
PAGINI RUPTE DIN JURNAL
Si mă menţin totdeauna — cu efort, dacă e nevoie
—	pe culmile cele mai înalte ale uimirii. Dincolo de bine, rău, politic, speranţă, disperare etc., în inima misterului. Uitînd că vasul se scufundă, uit în d drama şi logica scufundării — să mai privesc cerul ; sau să mă privesc pe mine însumi, existenţa mea uimitoare, independent de scufundare.
*
Pentru a locui în mirare, să-mi dau întotdeauna seama că nu ştiu nimic, că sunt în afară de lucruri, deşi în mijlocul lor, că totul este îngrozitor de obscur şi că trăim şi facem, pentru că uităm că suntem în afară de toate.
Să-mi spun şi să gîndesc cu intensitate că trăiesc şi eă nu ştiu ce e asta. Adică: să fac un efort constant de a submina cotidianul, ocupaţiile (a fi ocupat sau a fi absent, a fi prins de altceva), tot ceea ce acoperă uimirea. Trăirea, bucuria, suferinţa, participarea te îndepărtează de tine însuţi, te aruncă într-o logică a istoriei şi a oamenilor. Să te degajezi în fiecare clipă de ele ; să te poţi despărţi de tine, să priveşti şi să te priveşti în afară de lucruri, ca să reintri în miezul lor, în misterul lor de neînţeles.
De fapt, a fi uimit înseamnă, desigur, a fi tot în afară
—	suntem mereu în afară — dar a fi la începutul despărţirii noastre de unitatea din care suntem rupţi; înseamnă a fi la frontiera iniţială de unde pornesc sensurile umane, logice, istorice. Lăsînd în urmă istoria, eşti, uimit, la porţile misterului; pierzi înţelesul istoriei şi te apropii de celălalt.
Pentru a simţi lucrul acesta, e destul să mă uit extrem de atent la cartea pe care o am în faţă şi să uit că este scrisă de Claudel; sau să mă uit la cheia aceasta şi să uit că e făcută pentru a deschide uşa.
186
Să păstrăm un ce este asta al lucrurilor, o posibilitate de dizolvare a aparenţelor şi a semnificaţiei lor imediate, pentru a privi ceva din semnificaţia lor cea mai îndepărtată.
La acelaşi lucru ajung privindu-mă din ce în ce mai înăuntru, pînă ajung la mine sau cît mai aproape de mine. Semnul că am ajuns limita ultimă posibilă (cu mijloacele mele rudimentare, empirice) e această euforie, această transă. Uimirea că sunt totuşi, deşi există istoria, şi că sunt cu plinătate. De altfel, starea este inefabilă.
*
Să sari, fulgerător, în nonsensul lucrurilor. Să te obişnuieşti să stai acolo. Dincolo de sensul lor cu care ne-am familiarizat, e un adînc nonsens al lucrurilor. Adică, sensurile lor istorice, umane nu mai ajung, se dizolvă. De fapt, pentru aceasta trebuie să izolezi lucrul ; sensul obişnuit al lucrurilor pentru noi îl dau celelalte lucruri, mersul lor, căderea, scufundarea lor ; noi punem lucrurile In legătură cu mersul lor, ni se explică mersul lor. Mersul lor le separă, le fură.
Izolînd un lucru, tindem să-l legăm cu legăturile lui de dincolo, care desfigurează sensurile obişnuite, superficiale. Noi nu putem realiza legătura, dar putem sta acolo unde legătura lipseşte (absenţa ei e o chemare, e o prezenţă) şi unde sensurile actuale se dizolvă. La margine.
♦
Cînd am văzut, prima oară, o ,,natură moartă" de Bra-que, care, cu atîta dragoste, ştie să regăsească unitatea lucrurilor disparate, am înţeles că o cheie este identică cu o carte. Să spui, după atîţia alţii, că amîndoi stau în Unul e facil. E mai greu să minţi asta.
*
HONFLEUR, 28 FEBRUARIE
Oraş prea frumos, pi ca decorativ, fără să vrea. Portu de pescari este teatral. Casele din secolul al XVI-lea, negre, strîinte, înalte, ca nişte domnişoare bătrîne englezoaice,
187
încheiate pînă la gît în rochii închise (în amîndouă sensurile).
*
E destul să privesc cerul (într-o noapte cu stele, fără lună) şi braţele îmi cad în jos de neputinţă, de tristeţe.
Dacă oamenii ar privi mai des cerul şi foarte atent, ar muri de disperare şi umilinţă. Putem trăi fiindcă îl uităm. Nu ne întristează numai; 11c înspăimîntă, ne înnebuneşte, ne sfîşie.
*
Deodată, conflictul european se risipise ca o ceaţă. Fugeau vertiginos duşmăniile ireductibile, catastrofa ameninţătoare, ura şi dragostea care mă înăbuşă.
în faţă, în mine, oraşul acesta nou, lumea aurorală. Străzile limpezi pe care nu mersesem niciodată, zidurile pe care le vedeam prima oară erau străzile însele şi zidurile blînde ale unui Rai.
Unde era lumea cealaltă, infernul terestru ? Este, oaie ? A fost ? Abia mai credeam.
O bucurie imensă; o primenire a ochilor, a sufletului. O nouă lumină în lume. Pietrele sunt pietre sau covor ?
Ne dădurăm mai bine seama că nu eram în lumea veche, cea de ieri, pentru că mersul nostru se făcuse zbor (adio, lege a gravitaţiei!), pentru că străzile urcau în cer, coborau din cer, stăteau, albastre, în cer ; tot oraşul era în cer, şi noi în oraş.
,,Salutare, cicluri şi momente istorice ; mi se pare că sunt în rai."
Mi se părea.
*
Dincolo de cicluri, istorie, mişcare, îmi tot propun să fiu. Un om rece de dincolo de cicluri. ,,Un înger ?" îmi spune o voce care seamănă cu vocea Sfîntului Toma din Aquino. „Dar un înger este plinătate, neîmplinitule !"
...Un om de dincolo de cicluri nu este totuşi un om iece; participă nu la istorie, dar la lumea fragilă, tînără, primăvăratecă, eliberat de bătrîneţea istorică.
188
A intra liber în. miezul lucrurilor neîntinate. Să fii în lucrurile care nu fug, care nu cad, care rănnn ele însele. (Cum?) Să fii în ceea ce nu fuge din lucruri, în veşnicul uimitor.
IvUinea istorică coruptă, uzată; vag, vag, îşi dă seama că este uzată. Se cîrpeşte.
E nou ceea ce nu se schimbă niciodată. E vechi tot ceea ce se renovează. Aşezările istorice sunt vechi, pentru că se simte nevoia să fie renovate, adică se pară mai puţin vechi decît sunt (vechi, uzate, bătrîne ; şi mai au timp să se uzeze şi mai mult încă, pînă ce 11-au să mai fie bune de nimic. Atunci, din nou le va face bune Dumnezeu sau. . .)
1	MARTIE
Părăsind Muntele St. Michel în caraghiosul autocar, îl priveam micşorîndu-se treptat prin fereastra din spate, încadrat ca într-o ramă. O carte poştală.
în clipa aceea, şi pentru o clipă, sentimentul bine cunoscut de uimire i eu exist, eu văd asta, ce este asta.
2	MARTIE
O violentă, ascuţită nostalgie a ceea ce este extra-uman ; o dorinţă aprigă de distrugere a omului, a închisorii lumii caracterizează spiritul modern. Rimbaud este pre-revolu-ţionar.
Voinţa lui de distrugere a civilizaţiei şi ordinei creştine, a Occidentului etc. este revoluţionară, precursoare a revoluţiilor de extrema dreaptă sau de extrema stingă. De asemenea, dinamismul rimbaudian — care făcea ca ideile să fie dezminţite, depăşite îndată ce erau formulate ; ca orice tipar, orice tehnică (poezia, de pildă) să fie sparte îndată ce începeau a se preciza — se reflectează în dinamismul revoluţiilor moderne, în contradicţiile şi duhul lor de distrugere.
Baudelaire este unul dintre primii moderni care au încercat să sfărîme omul şi să-l. reîntregească în unitatea superioară a frumuseţii. Sfărîmarea individuală, pentru
189
întregirea într-o unitate superioară, în absolut, a încercat-o şi Mallarm£, aproape în acelaşi timp cu Ritnbaud.
Baudelaire, RimLaud, Mallarme au eşuat, fireşte. în definitiv, încercarea lor era o încercare de mîntuire cu mijloace personale, laice. Totuşi, cei trei poeţi au fost inşi de-o covîrşitoare anvergură. în Franţa, abia acum încep să fie cunoscuţi, la noi ci sunt cu totul necunoscuţi.
Dar nu despre aceasta e vorba, ci despre faptul că îndată ce această încercare înnebunită de depăşire a limitelor umane prin distrugerea lor a început — după — să se cristalizeze în gesturi exterioare, în acţiune politică, ea a început să decadă în intensitate şi să devină (în ciuda dinamismului principial) greoaie şi aproape statică. Tot ce fac noii revoluţionari e cu mult dedesubtul demonismului, falsului profetism al lui Rimbaud. De asemenea, la rîndul ei, deslimitarea, tentativa neclară de identificare cu esenţa absolutului a lui Rimbaud — în măsura în care era pasională, dominată, destructivă, dar şi distrugîndu-se — e mai prejos de încercarea de deslimitare, gigantică, a lui Mallarme, care, cu luciditate, încerca să făurească o tehnică mînuibilă de pătrundere în absolut. Mallarme era, în definitiv, el însuşi însufleţit de rn duh al distrugerii : distrugere a limbajului, a le gicei, a convenţiei, a socialului, a terestrului.
*
Extr m de semnificativ este faptul că mişcările revoluţiona e moderne au fost pregătite, precedate de o literatură întreagă a agoniei, disperării urii de om, a viziunilor de sfîrşit apocaliptic, de deslimitare (de distrugere) a insului în colectivitate. Revoluţiile actuale exprimă ura pentru eterna condiţie umană; dorinţa de depăşire a ei; de reintegrare în cosmos a omului izolat de el.
Dinamismul lor va deveni însă static peste zece ani; mai cristalizat, mai robit, mai individualizat şi retranşat din lumea reală decît civilizaţia „veche".
*
Nu numai Nietzsche şi alţi nemţi simt premergătorii revoluţiilor moderne, nu numai Dostoievski, dar şi Poe, Rimbaud, Baudelaire, Mallarme.
190
Toţi aceştia sunt nişte Rousseau, Voltaire, Diderot, Montesquieu etc. ai revoluţiilor din secolul XX.
într-adevăr, Anglia şi Franţa apără omul, structura lui, limitele lui, organicitatea lui, integritatea lui firească şi individuală. Izolarea lui de asemeni. Iată ceea ce numim ,,lipsa de spirit metafizic" a anglo-frâncezilor.
Ceea ce numim ,,sensibilitate metafizică" la cutare şi cutare ins renumit nu este, de fapt, decît o nostalgie spirituală neîmplinită, o neputinţă metafizică.
Univetsul litnar, anul X'LIX, nr. 19, 4 mai 1940, p. 4.
\
y joisbki	jj.in hn&' tdfy-xjH >p'i
p .	..:M\ isw-s	d, ---V	■'■■'f —-
}’■.> ./> ; u"'	>-i;	-	d^'d
’]<••	••• ••.'	• . > , - - { ;; ,7	• 7	' ’. . I U ’	;. ' ; ■-v'Vf '
; &UÎ t :ii.r^r Joim* ă;ubf&	^ jsb^-*Av .'*#// *h*u r fu7
laţ	\	.ur d-bu/y,
?> «i^ao N >;' * î * jlt'thr>xţiyb ..îyi	;6I^bîV(l>n-
u/iuo^uurb ’dyy.-* r« v- 4aAi^-r^b v*v?nHi> &hn
k> *-'ipU, } Iii '***,«	u^uib:i£h
,r '*/.* O UK>«ş>b ,'^jjî;* î ■::•!;	.	UluU^yy y*ţv : K t
JO.‘ .îy-jr-t^S	r	?*; .ti + >xyn^}
. : u,.x i> .,a		S.f p.yw py	k'-roy ş^i.yi: ViVy
,. >; •; r,. ii.	‘ ••. :■	:'UU U‘	\ ' - :• . t:.. v "
uliii .:.		>':: K'UU	
1 Ui dU"			
:y* :•', UU U'- UvlU- • ’:		iHtyb.xyŞi ■	- IU ;U,d:.y;; • ;4 C DU C
•yu 7V.:i>u ■ ^• da;	<V ui.: :	dUU viU^C^ m.:ivd'd/ .	•. yi du ' /u;>#u;u>,
•- r tmu '-• u v;	’v; *'' •:.	W- d "' *■’.'■-■■	; yy; ,* Vi uy udu/d,
h-im. dCibyyu,	i >. . f/;	UV.' ddV l\i4'ţfy	;vu ca .yy : uuu.
l* v d '■> '■ du: !,--. V* u:		:.^y.U'U.V^:- u '“•••. -d-	>ud:U.. ';•: < u
Îtî dv::!;Vr' ■"'." «	î.	iUuudvţlt id;	: d-'- 1: ':,... • ••:
Ci*." 1 ;■ : v. '1 •;		, ,• t. _ ;	- y ..; :U.i •.
			
‘ ’d		y ■ • ■..’ u-y; ■■-*	.■-, :Uv Uv-
nuu-.u.		u •'	\ U-v:
iU dd -	i/.H	, yc-.l.	
i :rUi. * t:i> v^'V:.	■■. :1'U-		'■'•.)■■.- ^Kri'yy. ■ lUU
k\*. yu . ,.cv	o ru.l: ;■	,ltv, ;^' . 1' ' i,.. . i î' <' 1	y ■■■, i. .' '.’v rv^.t. ,
U-;; , «' • ;,*. • -7": y	;.V f ' . • U ' . .. i:		-...■a
. . . ' Uv i s. U-f		f'J	•' •. ■,'. i:
y,,.. urudv;/ u. >jv..„		.uu	■ v'U. :o..U.
dd h:x:\- X r ;	vi,.	,:v ';.:-,.^':ţ . , •“	p,.
■\ u iU.:U" •	'N i- . /		,:uu..', yd^y;
•4 yb.:d •'•		• ; ' i. •.	
bymmyy u-	\ '■ •'; .		
m
ENGLEZEŞTE FĂRĂ PROFESOR
(1943)
PROLOG
Ctntăreaţa cheală sau Englezeşte fără profesor este azi o piesă istorică: ea reprezintă începutul insolit şi scandalos al unei opere şi cariere dramaturgice excepţionale ; ea este una dintre primele manifestări ale avangardei teatrale a anilor '50, avangardă patronată de patru autori: Genet, Ionesco, Adamov, Beckett.
Cîntăreaţa cheală este azi o piesă „clasică” : după ce prima reprezentare, în 1950, la Theâtre des Noctambules a eşuat în şase săptămîni, reluarea ei, în 1957, la Theâtre de la Huchette ţine afişul fără întrerupere pînă azi. Astfel că ea a devenit, luînd în considerare şi nenumăratele reprezentaţii pe scenele Înmii, una din piesele cele mai jucate ale secolului.
Ta patruzeci de ani de la premieră şi după ce autorul ei a mai scris încă alte treizeci de piese, ne putem întreba cit şi ce reprezintă acest debut în întregul unei opere ce ne stă azi în faţă. Dacă apreciem că Lecţia, Scaunele, Victimele datoriei, Ucigaş fără simbrie, Rinocerii, Setea şi foamea, chiar Jacques sau supunerea şi Ce formi-dable bordel I sînt acele lucrări în care Eugen Ionescu a excelat, acele piese în care se conturează deplin profilul, semnificaţia şi noutatea teatrului său, ce reprezintă, aşadar, în istoria acestei creaţii piesa de început?
Răspunsul poate fi aflat prin confruntarea debutulu cu ceea ce a urmat: şi astfel Cîntăreaţa cheală ne apare ca o expresie a unei negaţii radicale a teatrului tradiţional, ca o acţiune explozivă de sfidare a habitudinilor înrădăcinate în scenă prin care autorul făcea loc pentru o nouă convenţie, un alt mod de a concepe teatrul; mod care a apărut ulterior, treptat, cu fiecare piesă pe care dramaturgul a compus-o.
195
Cîntăreaţa inaugurează un fel nou de a concepe un text dramatic (nou nu atît prin procedeele ce pot fi căutate şi găsite în trecut — la Jarry, la suprarealişti sau la Tudor Arghezi, de pildă --- cit prin forţa, obstinaţia şi consecvenţa cu care sînt folosite de autor) ; de a concepe un text dramatic distiugîndu-i regulile, clişeele, logica, chiar valorile (şi, deci, convenţiile) ; de a le distruge . . . preluîndu-le, foîosindu-le împotriva lor sau împotriva tradiţiei, folosirii lor, parodiindu-le sau reducînda-le la absurd.
. Cîntăreaţa cheală este, aşadar, o dinamitare a Scenei. Cînd liniştea s-a reaşezat, spectatorul uluit poate imagina o alta scenă, alcătuită dm dărîmătuii, din ,,cadavre”; de personaje; poate auzi fragmente din replici seculare amestecate, ,încurcate între ele; poate observa siluete ,,impo-. pu . gesturi, destine şi costume reălcaţufte ţ,la în-tînîplare” ţ ca în urma unui cataclism, ca şi cum un vrăjitor mşiiţipş, âr îl. încurcat părţile iiibre ele,'ca şi cdm l%.no.ul TurnBabei s-au îhcurcat limbile teatfuliii lumii.
;.JCiudat,, ;tpţuşi, spectacolul continuă, mecanismele lui vechi continuă să se mişte în virtutea unei esenţiale inerţii. Dinamitarea nu a neantizat teatrul ci a dezgolit fără ezitare, înseşi mecanismele scenei, lăsîndu-le sa se vadă la. rampă. A fost dinamitată numai uriaşa încărcătură, depozitul de recuzite şi prejudecăţi acumulate în milenii de existenţă teatrală, sub carp mecanismele păreau Sufocate. O bună parte a acestor adaosuri, strălucite altădată (sau mediocre încă de la început), aii fost smulse şi desfigurate. Iar rămăşiţele lor, zdrenţuite, ău alcătuit „decorul”'- CîpW'eţei. Dereglarea thturpr acţiunilor şi convenienţelor logice, tradiţionale, dă ' impresiacă; hnPi-piesă luj. Eugen Ionescu este o maşinărie (actrrn etudentă spectatorului) ce livrează . produse ăberaMev Şî, îrr fond, astă şi este'vCînlăi'eaţă xheaiă.	* a f; r1 >	:
' ■ Âeegstă noutate a fost rezultatul tuiei 7 /. intîmplăH. Cel puţin pîhă la un moment dat — şi faptul se răs-frînge asupra întregului — nu ^trebuie să-i1 căutăm- o laborioasă preconcepţie. Ne-am înşela. Eugen Ionescu.inu este savantul ce-a ostenit o^viaţă întreagă pentru o descoperire, eliminînd rînd pe rînd, şi după infinite calcule,
196
fiecare element secundar, fiecare condiţionare, făcînd sa strălucească, răbdător, esenţa — la capătul unei vieţi de sacrificiu. Nu, Cîntăreaţa e un gest spontan, o sclipire a jocului, o intuiţie, o inspiraţie ce-a produs uluire, chiar uluirea celui ce l-a comis. Trebuie să luăm în consideraţie, însă, prelunga şi niciodată consolată insatisfacţie pe care autorul, încă din tinereţe, o are pentru literatură. Despre ca am vorbit cu o altă ocazie. Dar această insatisfacţie, precum şi sentimentul nesupunerii la convenţii, chiar plăcerea de a demasca rigiditatea lor nu anvizajaseră decît accidental teatrul sau literatura pentru scenă. Eugen Io-nescu de pînă la Cîntăreaţa cheală nu s-a văzut niciodată în postura de dramaturg — orice alt gen îl tenta sau îl tentase mult mai mult.
^i autorul nici nu ascunde, în declaraţii ulterioare, aceste fapte. El însuşi vorbeşte de întîmplare. Şi chiar dacă n-ar face-o, faptul e evident şi lesne de dedus din chiar prima sa ,*opera” de dramaturg.
Anecdotă naşterii; Cîntăreţei e cunoscută: nereuşind să înveţe englezeşte fără profesor (după metoda manualului Assimil), Eugen Ionescu ,,s-a răzbunat” începînd să dramatizeze în chip parodic textul conversaţiilor manualului. Nici uinde nu putea găsi o mai mare concentraţie de clişee, locuri comune şi evidenţe — expresii gata făcute, faţă de care scriitorul manifesta o timpurie idiosinerazie. Este locul să amintim că oroarea de banalitate şi de clişeele gîndirii şi exprimării devenise de mult o temă a literaturii, cel puţin de la Flaubert şi Caragiale. Teatrul lui Eugen Ionescu începe de la un text aliterar, poate cel mai aliterar text ce poate fi găsit într-o carte tipărită: cum poţi să înveţi altfel o limbă străină decît începînd cu banalităţile şi locurile comune, negîndindu-te deci la ce spui, ci numai la cît de corect reproduci? Un astfel de manual — poate că niciodată nu ne-am fi gîndit să-l receptăm astfel dacă n-ar exista azi Cîntăreaţa cheală — este un extraordinar depozit de banalităţi, evidenţe şi clişee. Această ,,descoperire” a născut anti-piesa ionesciană.
Să urmărim, deci, procesul ei de creaţie
Efectele primei indicaţii scenice sînt destinate mai mult cititorului decît spectatorului: „Interior burghez engle-
197
zesc cu fotolii englezeşti. Seară englezească. Domnul Smith, englez, în fotoliul său englezesc şi în papucii săi englezeşti îşi fumează pipa sa englezească şi citeşte un ziar englezesc, în faţa unui foc englezesc. Poartă ochelari englezeşti, o mustăcioară cenuşie, englezească. Alături de el, într-uu fotoliu englezesc, doamna Smith, englezoaică, cîrpeşte ciorapi englezeşti. Un moemnt lung de tăcere englezească. Pendula englezească bate 17 lovituri englezeşti'\ Cum putem lesne observa, efectul repetării precizării „englezesc" (şi derivatele) nu are cum ajunge decît la publicul cititor. Cititorul primează spectatorului. (Astfel de efecte ,,pentru cititor" mai reapar şi în desfăşurare, dar nu mai. eind autorul face precizări scenice. De exemplu: „Un ait moment de tăcere. Pendula bate de şapte ori. Tăcere. Pendula bate de trei ori. Tăcere. Pendula nu mai bate deloc").
Dialogul ce începe a fost şi el ,,găsit” în manual — orice manual conţine dialoguri. Acest dialog rămîne singurul semn precis al ,,teatralităţii" compunerii lui Eugen Ionescu. Cîntăreaţa este dezvoltarea într-un mod aberant a dialogului din manual.
Pe fundalul astfel schiţat, autorul începe să desfacă firele, să descompună convenţiile teatrale. Textul înaintează sabotînd orice posibilităţi de coagulare ale unor intrigi, caractere sau relaţii. Obişnuinţele teatrului sînt distruse din interioarul lor, maşinăria teatrală mergînd înainte, alimentată astfel îneît fiecare produs să contrazică logica.
Iată o scenă concludentă:
,,D-na Smith: Iaurtul este excelent pentru stomac, rinichi, apendicită şi apoteoză. Mi-a spus-o doctorul Mackcnzic—King care îngrijeşte copiii vecinilor noştri Johns. E un medic bun. Poţi avea încredere în ci. Nu prescrie niciodată alte medicamente decît acelea pe care le-a experimentat chiar asupra sa. Mai înainte de a-l opera pe Parker, s-a operat el însuşi de ficat, deşi nu era de loc bolnav.
Dl. Smith: Atunci cum se face că medicul a scăpat teafăr şi Parker a murit ?
D-na Smith: Fiindcă operaţia a reuşit la medic şi n-a reuşit la Parker.
198
Dl. Smith: Atunci Mackenzic nu-i un medic bun. Operaţia ar fi trebuit să reuşească la amîndoi sau amin doi ar fi trebuit să moară.
D-na Smith : De ce ?
« Dl. Smith: Fiindcă un medic conştiincios trebuie să moară odată cu bolnavul, dacă nu se pot vindeca împreună. Comandantul unei nave piere odată cu nava, în valuri. Nu-i supravieţuieşte.
D-na Smith: Nu poţi compara un bolnav cu un vapor.
Dl. Smith: De ce nu? Şi nava are bolile ei; de altfel, medicul tău e tot atît de sănătos ca un vapor; iată de ce, cu atît mai mult, el ar fi trebuit să piară odată cu bolnavul, ca şi medicul cu vaporul său.
D -na Smith: Ah! Iată ceva la care nu m-am gîn-dit... Poate că ai dreptate . .. şi atunci, la ce concluzie ajungi?
Dl. Smith: Că toţi medicii nu sînt decît nişte şarlatani. Şi toţi bolnavii de-asemeni. Numai marina e onestă în A nglia.
D-na Smith: Dar nu şi marinarii.
Dl. Smith : Fireşte”.
Este limpede că introducînd cuvinte sau raţionamente aberante, Eugen Ionescu îşi plasează textul la o egală distanţă între manual şi teatru. Confuzia stîrncşte rîsuL
Raţionamentele stereotipe sînt împinse către absurd dînd impresia unui delir verbal.
Acest joc se menţine de-a lungul întregii piese. Odată cu scena a doua, acelaşi procedeu este extins şi mai explicit asupra stereotipiilor teatrale. Iu această a doua scenă (sau „lecţie”) intră în acţiune un nou cuplu : soţii Martin. Ei vor juca (în chip parodic) scena recunoaşterii sau a regăsirii — vechi Lopos al teatrului. Cei doi soţi (care au venit împreună în vizită la familia Smith) se recunosc şi se regăsesc după ce... au plecat în aceeaşi zi şi cu acelaşi* tren din Manchester, au călătorit în acelaşi compartiment, s-au stabilit la Ivondra, pe aceeaşi stradă, în acelaşi imobil, la acelaşi etaj, în acelaşi . . . pat, după ce constată că au (amîndoi) o aceeaşi fetiţă (cu un ochi alb şi cu celălalt roşu). Recunoaşterea şi regăsirea se soldează
199
cu 'îmbrăţişarea finală. Donaid şi Elisabeth Martin plîng fericiţi unul în braţele celuilalt. Eugen Ionescu parodiază pe parcurs toată dramaturgia coincidenţelor. Replica: „Ce straniu, ce ciudat şi ce coincidenţă : (cu Variante) revine în această scenă de nenumărate ori. Efectul comic este obţinut tot prin exagerarea ilogicului situaţiei (mecanismul teatral produce; la rigoare toate recunoaşterile şi regăsirile din istoria dramaturgiei sînt „coincidenţe” cel puţin suspecte ca Verosimilitate convenţionalismul lor, naiv şi deseori stîngaci nu mai trebuie demonstrat, chiar atunci cînd apare la mari dramaturgi). Dar, amintirea manualului persistă: scena soţilor Martin este, în acelaşi timp, şi „lecţia” a doua* cea a familiarizării cu vocabularul călătoriei ;- dialogul călătorilor (ce-şi povestesc unul altuia călătoria aşa, cum la începutul scenei întîia D-na Smitli povestise soţului ce şi cit mîncaseră \ la cinş. abia terminată), este transformat intr-o recunoaştere, una din „loviturile” de teatru cele mai. .frecvente şi mai convenţionale din-istoria literaturii dramatice.
Scena imediat următoare ne apare şi mai explicit po* îernică faţă de procedeele teatrale: Mary, servanta familiei Smith, intră în scenă şi •• se • adresează direct publicului (o altă convenţie). Ea lămureşte (în aparte),spectatorului că recunoaşterea şi regăsirea anterioară este ... falsă. Căci fiica lui Donaid. are ochiul drept alb şi cel sting roşu, pe cînd cea a Blisabethei are ochiul drept roşu şi cel sting alb. Deci: „cu toate extraordinarele coincidenţe ce par a fi probe definitive, Donaid şi ijlişabetli nefiind părinţii aceluiaşi copil, nu sînt Donaid şi jBlisa-beth. Degeaba crede Donaid că e Donaid, degeaba crede Elisabeth că e Elisabeth. Degeaba crede el ca eg, e Elisabeth. Degeaba crede ea că el e Donaid: amîndoi se înşeală amarnic. Dar cine este adevăratul Donaid ?* Cine e adevărata Elisabeth? Cine are deci interesul ca această confuzie să dăinuiască? Habar n-am. Să nu încercăm a afla. Să lăsăm lucrurile aşa cum sînt. (Face ciţiva paşi către uşă, apoi revine şi se adresează publicului). Adevăratul meu nume estev Sherlock Kolmes”.
Parodia este împinsă şi mai departe prin, absurd. Jocul cu teatrul devine şi mai complicat în direcţia s;u:polemică
200
^dlitructivă: Eugen Ionescu ridiculizează încă o dată scena rdcnnoaâterii, introducînd în maşinărie încă trei topos-uri străvechi ale teatrului: aparte-ul, adresarea directă către public şi .travestiul. După cum şi întrebările sentenţioase aparţin, fără îndoială, aceluiaşi registru polemic. Confuzia, parodia şi ilogicul le destramă semnificaţia, şi funcţia lor tradiţională. .Habitudinile sar în aer, mecanismul rulează înainte. Ilogicul parodic a pus stăpînire; convenţia Cîn-tăreţei constă din distrugerea. celorlalte convenţii.
. în acest regim - de parodie şi aberaţie se desfăşoară restul pieseiv Reintrarea soţilor Smith şi conversaţia (în manierat acum cunoscută) ar putea viza parodierea teatrului de salonde conversaţie mondenă. Cuplurile se plictisesc, îşi spun anecdote „suprarealiste", forţmdu-le pînă ia imbecilitate. Nouadoyi&ţiră dcteatriv aşteptată, survine prin/aţî&riţda Căpitanului de pompieri velit să se intereseze (alt- iioaâsens) de ^.. ^incendii probabile* ^Căpitanul e un fals rezoneur, devenind (încă de la intrarea în scenă) patronul conversaţiei; se spun . din nou anecdote (gustate mai. .cu aoamă de doamne) şt are lorvoe virtuoasă scenă înecare .ser discută despre . incendii — jocuri de cuvinte şl ir|^idnameiţe de geliul cunoscut. înainte de plecarea Q^pţtanudui;; jMaf y, slujnica, cere permisiunea de a spune şvcş/ p/:ăuecJdpta, Soţii Sinith şi Martin reacţionează ca iiî^er'tbprgifeii' cqhvenţionali' revoîtînduise stupefiaţi de îhdra^eala slujnicei. Eugen lonescu ironizează încălcarea cQh^ciy^iiţci' spciâle' (un alt loc comun teatral) de către
„revoltat" ce aruncă în faţa „no-bffiîpr" ^d^vării^ saii. şiv al situaţiei. Mary însă recită un mic ;ppefn 9K tip Suprarealist; despre foc .(unitatea tematică ramîiie".î^as^ei^espp^	v	J ;
;^PÎearrea. .(^pitaniilur de, pompieri, regretată, retrage 4in r	uiumul reş|bd!e coerenţă. Este, una din paginile
t4nai} elocvente ale piesei} i	; Ascultaţii e' adevărat.. > Totul e foarte
:-}jy,r(ŞubiectiŢi^ . • jdar mia e r concepţia/mea despre lume.
1 LifâfsMhlMeui .£de4lulr\Wgw* • • Şi apoi,- asia îmi reamin-uTtf)/ de%l&iţâ}4rebuie,^ă pUc. .Fiindcă . dumneavoastră- n-aveţi b - unv ceas (pendula din perete bate in dispemre încă de >, ^Ja/,întcpiilul piesei — n.n.) eu> în ireisferturi de ceas
şi şaisprezece minute precis am un incendiu la capătul celălalt al oraşului. Trebuie să mă grăbesc. Cu toate că nu e mare lucru.
D-NA SMITH : Ce-o să fie ? O mică aprindere de coş ? POMPIERUL: Oh, nici atît. Un foc de pae şi o mică arsură la stomac.
fDL. SMITH ; în cazul acesta, regretăm plecarea dumneavoastră.
D-NA SMITH: Aţi fost foarte amuzant. r D-NA MARTIN: Mulţumită dumneavoastră am petrecut cu toţii un adevărat sfert de oră cartezian. POMPIERUL (se îndreaptă spre ieşire, apoi se opreşte) : A ! bine că mi-am adus aminte, şi Cîntăreaţa cheală ?
(Tăcere generală, stînjenire)
D-NA SMITH: Tot în aoelaşi fel se piaptănă. POMPIERUL : Ah! Atunci la revedere, domnilor şi doamnelor.
DL. MARTIN: Succes şi foc bun!
POMPIERUL: Să sperăm. Pentru toată lumea.
Odată acest „act" încheiat, cei ce rămîn în scenă intră înţr-o fază paroxistică a delirului verbal. O cascadă de nonsensuri, de automatisme, jocuri de cuvinte, exclamaţii, rime şi onomatopee sînt aruncate unele în altele, ca într-un fel de bătălie cu vorbe. Un fel de ciudată adversitate, simţită încă de la început, animă cuplurile, ritmul se accelerează, cuvintele încep să se dezagrege cu totul. Acest duel verbal accelerat simulează o ceartă (de ce, pentru ce?). Ultimele două-trei pagini ale piesei se pot juca oricum, în orice ordine, ca şi cum „personajele" ar rosti dinr-o dată toate vorbele lor. Finalul e o cacofonie — ţipete şi haos. Şi manualul şi teatrul s-au dezarticulat cu totul; în frenezia finală — mecanismul se accelerează după regulă către final — piesa seamănă cu un ceremonial detracat. Un fel de apocalips caricaturizat — căci nici măcar ilogicul nu-şi mai păstrează integritatea formală. Cortina cade pe vacarm, orologiul înnebunit al casei Smith bătuse ora Cîntăreţei cheale, ora unui teatru insolit şi revoltător. Un moment de linişte. înainte de desmeticirea -publicului, aceeaşi cortină se ridică, desco-
202
perind acelaşi „interior burghez englezesc, cu fotolii englezeşti. Seară englezească../' dar locul, soţilor Smith a fost luat de soţii Martin. în acelaşi decor piesa începe de la: capăt. Peste primele replici ale Doamnei Martin ce repetă, cîrpind acelaşi „ciorap englezesc" ; se aud, din nou, primele replici ale Doamnei Smith de la începutul piesei, cortina cade „încetişor" definitiv. Teatrul lui Eugen Ionescu se născuse sub semnul ilogicului repetabil, obsesiv.
în substanţialele mărturii despre propriile-i piese, adunate în Notes et contre-notes, Eugen Ionescu ocupîndu-se de Cîntăreaţa cheală relatează încă două variante ale finalului, variante la care a renunţat în favoarea celei cunoscute. în prima, Mary anunţa servirea dineului şi cele două cupluri ieşeau; coritinuîndu-şi conversaţia. Falşi spectatori air fi năvălit atunci în scenă, fluierînd — ceea ce ar fi trebuit să aducă la rampă pe directorul teatrului, şi pe comisarul de jandarmi care, pentru a pune ordine, mitraliază pur şi simplu pe nemulţumiţi. Apoi, autorităţile s-ar fi felicitat pentru minunata „lecţie" pe care au dat-o publicului şi, cu puşca în mînă, vor evacua sala. Acest posibil deznodămînt reproduce* fireşte, finalul din Englezeşte fără profesor
Cea de-a doua variantă aducea din nou pe Mary, slitjnica, pentru a anunţă ... intrarea autorului care, primit" cu respect festiv de interpreţi, ar fi intrat în scenă şi s-ăr fi adresat publicului: „Bandă de potlogari, o să vă puii pielea pe băţ 1" Ambele variantei amintind gesticulaţia suprarealiştilor, nu ni se par nepotrivite cu desfăşurarea piesei şi ele sîht foarte expresive pentru revolta şi pole-mismul afişat al debutantului. Dar variantă de final adoptată şi jucată azi ne pare mai semnificativă; pentru că descoperă ceva din convenţia ionesciană, din structura fundamentală a pieselor care vor veni: repetabilitatea, cercul închis, ideea că mecanismul scenic este „copia" unui mecanism etern; cel al vieţii ameninţate de absurditate; ideea că mecanismul teatrului funcţionează chiar şi în „vid", chiar şi în condiţiile „nonfigurativităţii" realizată în această piesă. Tocmai negînd teatrul, Eugen Ionescu ajunge să-i descopere legile: pe scenă o tensiune dramatică se eliberează, se dezvoltă, indiferent de intrigă. De unde
203
şi ideea de a inventa un teatru al exagerărilor, născut din incongruenţă, între burlesc şi dramatic, între tragic şi comic. Semnificaţiile esenţiale sar la lumină datorită acestei pasiuni fără obiect, împinsă pînă la absurd; parodia teatrului renaşte teatrul, generează un nou text dramatic. Imaginea ultimă, în cele trei variante, avea semnificaţii diferite. între ele, reluarea piesei de la capăt subliniază rămînerea într-o „realitate" ce îmbină parodicul cu coşmarescul — celelalte două însenmînd o ieşire prin violenţă, o ostilitate afişată care elimina ceva din gravitatea descoperirii, întărindu-i însă caracterul de experiment. Opţiunea, întîmplătoare sau nu, devenea mai . . . implicit ionesciană.
„întâmplarea" pare, deci, să se fi prelungit pînă şi în înscenarea acestui text, refuzat de cîteva teatre şi admis în cele din urmă de Nicolas Bataille ce avea să-şi lege astfel numele de istoria teatrului francez. Chiar si găsirea titlului a fost (pentru a nu contrazice ci confirma destinul acestei aventuri) tot o întâmplare. Titlul iniţial era de Englezeşte fără profesor, apoi de VAnglais sans peine, L’Heure anglaise sau Big-Ben folies. Autorul ezita cînd, la una din repetiţii, interpretul Căpitanului de pompieri, în loc să se intereseze în replică de o „institutoare blondă", aşa cum figura în textul original, a întrebat de ... „cîn-tăreaţa cheală”. Aflat în sală, Eugen Ionescu şi-a însuşit w/te-ul interpretului. Nici nu se putea mai bine — în piesă nu era vorba de nici un fel de cîntăreaţă, cheală sau nu. Coincidenţa e stupefiantă căci, chiar acest titlu pare polemic cu lumea scenei şi regulile, . habitudinile ei. Hazardul însuşi pare a fi mutat accentul de la manualul de început, la teatrul care se dezvoltase, cu încetul, în această inedită simbioză.
Cîntăreaţa cheglă este, deci, unul din cele mai bune exemple ce pot ilustra naşterea unei „opere" nu dintr-o „pasiune”, ci dintr-un refuz. Ea descoperă, poate, înainte de orice altceva, instinctul autorului dramatic ce se ignorase. Sensul ei manifest este de a fi un fel de tabula rasa. Sensul ei adînc ... de aci încolo pot începe discuţiile.
E limpede că piesa înscenează un mare gol. Că dincolo de canular, de joc şi polemism, în desfăşurarea ei se insi-
204
nuează un frison de gravitate, de perplexitate. Această senzaţie nu vine nici din intrigă, nici din secrete, greu decodabile relaţii, cu atît mai puţin din personaje. Asistăm la înscenarea unor goluri, unor absenţe, unui vid mişcător şi fascinant prin grotescul şi insolitul lui. Dialogul, cuvintele, situaţiile sînt destrămate. Putem oare vorbi de ,,drama incomunicabilităţii”, aşa cum au făcut alţii atunci cînd s-au referit la această piesă ? Poate. Dar această dramă poate apare numai în preajma unor fiinţe care au ceva de comunicat — şi nu aceasta este cazul nostru. ,,Tragedia limbajului” vrea să însemne comedia frazelor, cuvintelor şi ideilor gata făcute, gata primite. Nimeni, nimic, întreaga piesă nu are în fond nimic de spus — şi în acest regim al vidului totul se poate corupe, poate deveni ilogic, absurd sau aberant. Aici se află sensul adînc al acestei piese — şi acest sens e tragic. Tragedia Cîntăveţei creşte din comedia vidurilor. Invazia locului comun, desfăşurarea exacerbată a stereotipiilor conţine în învelişul ei comic şi vizibil o esenţă a tragediei umane. Căci tăcerea sau neputinţa de a exprima ceea ce e imperios a exprima, situaţii fără îndoială tragice şi teme grave ale literaturii, par şi sînt cu mult mai nobile decît acest gol învăţat pe dinafară, decît grotescul înspăimîntător de ridicol al frazelor oarbe ce rătăcesc între neanturile gregarităţii. Difuză şi mai degrabă implicită, tema conformismului există în Cîntăreaţa cheală, prefigurîndu-şi cariera în teatrul io-nescian.
Fiind o înscenare în gol, o înscenare ce pune în evidenţă maşinăria teatrală, „anti-piesa” debutului ne avertizează azi că prin alte mijloace şi cu alte operaţii ale minţii şi sensibilităţii noastre va trebui să descoperim convenţia teatrului ionescian. Ea vrea numai, ca început, să ne dizolve (contrariind) prejudecăţile, să ne facă să renunţăm la ideile noastre gata făcute despre teatru, despre personaje, despre „ideea” piesei. Spectacolul truismelor dereglate de pe scenă are forţa de a sesiza şi deruta totodată propriile truisme ale spectatorului, în calitatea sa de cotidian consumator de clişee. Să nu mai aşteptăm cu gurile căscate „mesajul” autorului şi nici asemănarea pseudo-realistă. Piesa, acest fel de teatru, ne avertizează
205
că mecanismul teatral ne va oferi el însuşi toate cheile, aşa. cum a făcut*o întotdeauna; mecanism pe care îl uitasem /sau- eram, mereu tentaţi de „consumaţie”, Ei a-1 uita. Cîntăreaţa ue avertizează că situaţiile în teatru sînt hiper-recurente, că personajele pot îmbrăca orice formă, chiar şi doar aceea a costumului lor, că intriga înaintează oricum, mereu, fără încetare — şi că ceea ce ne-a lipsit pentru a putea vedea o „istorie” sînt relaţiile între entităţi. Neexistînd aceste entităţi,, coexistînd numai între goluri, n-au apărut nici relaţiile. Care, însă, va fi formula de definire a relaţiilor in teatrul ionescian, nu aflăm însă din Gîntăreaţa. Ea» este, deci, numai un exerciţiu de dezobişnuire şi o acţiune de demolare. Construcţia teatrului care va urma nu este previzibilă decît prin faptul că ea va trebui să respecte legile fundamentale ale mecanismului. Ea va trebui să propună deci,-o convenţie — şi toată scandaloasa explozie ar fi fost inutila dacă ceva nou n-ar fi urmat: celelalte piese şi în primul rînd capodopera Lecţia.	<
;»■ Gîntăreaţa a fost, aşadar, un fel de fabula rasa. Eocul gol creat de detoşaţia ce-i poartă numele a putut fi utilizat şi de alţii: avangarda teatrală a deceniului şase, ce şifa descoperit ulterior atîţia precursori, poartă pe certificatul , ei de înregistrare în catastifele istoriei acestei arte, semnătura incomprehensibilă, a unei „dntăreţe” iones-ciene ...
GELU I&NESCU 1973
206
ENGLEZEŞTE EĂRĂ PROFESOR
Anti-piesă
Interior burghez cu fotolii. Este seara după masă. Domnul Smith, în papuci, fumează pipai si citeşte- ziaiul. Are ochelari, o mustaţă engleză căruntă. Lingă el. pe un alt fotoliu, doamna Smith dr peşte ciorapi. Un lung moment de tăcere. Pendula bate de şaptesprezece ori.
D-NA SMITH : E ora nouă. Am mîncat supă, peşte, carne cu cartofi, salată şi am băut bere. Copiii au băut apă. Am mîncat bine, astă seară.
(Domnul Smith, conţinuhidu-şi lectura, face un zgomot cu
limba.)
D-NA SMITH: Mary a prăjit bine cartofii, astă seară. Data trecută nu-i prăjise aşa bine. Mie îmi plac numai eînd sunt bine prăjiţi.
(Domnul Smith continuă lectura, face un -gomol cu limba.)
D-NA SMITH: Carnea de viţel se potriveşte cu cartofii si untdelemnul din salată nu era rîticed. Untdelemnul de la băcanul din colţ este mult mai bun decît untdelemnul de la băcanul din faţă. E chiar mai bun decît untdelemnul de la băcanul din spate. Dar nici untdelemnul lor nu e prea rău.
(Domnul Smith face im zgomot cu limba.)
D NA SMITII: Dar tot untdelemnul băcanului din colţ e mai bun ...Peştele a fost proaspăt. Mi-am lins buzele. Am luat de două ori. Ba, de trei ori. Mă face să ies afară. Şi tu ai luat peşte de trei ori, dar a treia oară ai luat o porţie mai mică iar eu am
207
luat o porţie mare şi a treia oară. Astă seară am mîncat mai mult ca tine. Cum se face? De obicei tu mănînci mai mult ca mine. Pofta de mîncare nu-ţi lipseşte.
(Wvmnîţl Sm%th fac& un, zgoipot cu, limba,)':-
D-NA SMITH: Dar supa a fost cam prea sărată. Mai sărată ca tine. Ha, ha ,ha! Era prea mult praz şi nu era destulă ceapă. îmi pare rău că n-am spus lui Mary să fi adăogat un pic de leuştean. Data viitoare am să ştiu cum am s-o fac.
(Domnul Smith face un zgomot cu limba.)
D-NA SMITH: Băiatul nostru tare ar fi vrut să bea bere. O să-i placă să tragă la măsea, seamănă cu tine. Ai văzut la masă cum se uita după carafă? Dar eu r“ * i-am. turnat apă, 'în pahar, din carafa cu apă. I-a fost sete şi a băut-o. Hellen îmi seamănă inie: e gospodină, econoamă, cîntă la piano. Eâ nu cere niciodată să bea bere englezească şi feţita noastră Peggy nu bea încă decît lapte şi mănincă numai papară. Se .vede ca are doi ani. Tarta de gutui şi fasole ţ a fpşt grozavă. Poate că era bine să ii luat la desert şl un pahar de vin de Burgunclia australian, dar nu am adus vinul la masă ca să nu dăm copiilor o mostră rea de lăcomie. Trebuie să-i învăţăm să fie .sobri şi măsuraţi în viaţă.
*r; ‘! ; ; ;	](Dbfrmul Smith facăj iin zgomot cu limbă.) 1
DfNA; SMITH : Doamna Parker cunoaşte un băcan român, unul Popescu Hosenfeld, sosit de>;c.urînd din-Cons-tanţa. E un mare; specialist :în iaurturi. - *; -A făcut şcoala de fabricanţi de iaurt din Cobalcic. Mîine am sa mă duc să-i cumpăr o căldare de iaurt
,A.( românesc.E rar să avem aşa ceva aici lingă Londra. 1 t {(te .'întoarce către public) : Am uitat să* va'spun că -suntem lingă Londra, suntem englezi si ne numim
''l:	,sl . "t hr'; .-’1'
e e -■	* ('Domtml Smiih face un zgoniot cu limba.)
D-NA SMITH: Iaurtul este bun pentru stomac, rinichi, ; apendicită şi apoteoza. Aşa* mi-a spus dd&tbrul Mac-^ kenzie-King^eăre - îngrijeşte copiii vecinilor. noştri :: Johns. B un doctor bun. Poţi avea încredere în el. El mi recomandă niciodată alte medicamente decît cele pe care le încearcă el însuşi. înainte dd a-1 duce să-l opereze pe Parker, s-a operat • el • îiitîi de ficat, cu toate că n-avea nevoie.
DE. SMITH : Da, dar cum se face că doctorul n-a murit şi a murit Parker ?
D-NA SMITH: Fiindcă operaţia a reuşit la doctor şi n-a reuşit la Parker.	.
DI/. SMITH: Atunci nu e doctor bup. Operaţia trebuia să reuşească la, amîndoi sau la nici unul.
D-NA SMITH: Cum aşa?	. ; ,,
DI/. SMITH Doctorul conştiincios trebuia, sămoară împreună cu bolnavul, dacă nu se poate vindeca, împreună cu el. Un căpitan de vapor se scufunda odaţa cu vaporul. Nu-i supravieţuieşte.	;
D-NA SMITH’: Cum poţi compara un bolnav cii tm vapor ?
DU. SMITH: De ce nu? Şi vaporul are boalele lui. Şi doctorul era sănătos ca un! vapor. De aceea trebuia să piară împreună cu bolnavul că doctorul cu vaporul. r
D-NA SMiTH: Nu m-am gîndit la asta ... S-âr putea .. Şi atunci, ce concluzie1 tragi? D 's \ f> ..;*!
DU. SMITH: Că doctorii sîiit nişte escroci, ca şi ^bolnavii de altfel. Numai Marina este cinstită în Marea Bri-tanie.	-;./r
D-NA SMITH: Dar nu şi marinarii!
Dţ/. SMITH: Bineînţeles!.............ii:
(Un lung moment de tăcere. Pendula bate de patru -ori. Tăcere. Pendula bate de trei ori. Tăcere. Pendula bate b\ dată. Tăcere.
Pendula nu mai bate nici o dată.)
DU. SMITH: Nu pricep un lucru. De ce la rubrica stării civile, în ziar, se dă totdeauna vîrsta morţilor, dar niciodată vîrsta noilor născuţi ?^ E lin nonseiis.
D-NA SMITH: Nu m-arn gîndit niciodatăla* asta!
(Un alt ‘ moment de Jac ere. Pendula Va te de 'p'atru ori J Tăcere. Pendula bate de două ori. Tăcere. Pendula nu bate nici & dală.)
~ B«
209
DL. SMITH: A, uite, scrie eă a murit Bobby Watson.
D-NA SMITH : Vai, săracul, cînd ?
DL. SMITH: Păi, de ce te miri? Ştiai şi tu. A murit acum doi ani. Ştii că am fost, acum un an şi juma-tate, la îiimormîntarea lui! îţi aminteşti ?
D-NA SMITH : Fireşte eă da ; mi-am amintit din prima clipă. Dar nu pricep eu de ce te-ai mirat tu cînd ai văzut asta scrisă în ziar.
DL. SMITH : Păi, nici nu scrie. Despre moartea lui scria acum trei ani. Dar mi-am adus aminte prin asociaţie de cuvinte.
D-NA SMITH : Păcat de el! lira bine conservat!
DL. vSMITH : Cel mai frumos cadavru din Anglia ! Părea mult mai tînăr decît vîrsta lui. Bietul Bobby, era mort de patru ani şi parcă murise în dimineaţa aceea. Un adevărat cadavru viu. Şi ce vesel era!
D-NA SMITH: Sărmana Bobby !
DL. SMITH : Vrei să zici sărmanul Bobby.
D-NA SMITH : Nu, cu mă gîudesc la nevasta lui. O chema ca pe el: Bobby. Fiindcă aveau acelaşi nume, cînd îi vedeai împreună nu puteai şti care este el şi care este ea! Numai după ce-a murit el s-a putut face deosebirea. Dar şi acum, sunt încă mulţi care o confundă cu mortul şi o condolează. Tu o cunoşti?
DL. SMITH: Am văzut-o o singură dată, întâmplător, la înmormîntarea lui Bobby.
D-NA SMITH: Eu n-am văzut-o. E frumoasă?
DL. SMITH: Deşi are trăsături regulate, nu se poate spune despre ea că e frumoasă. E prea înaltă şi prea voinică. Trăsăturile ei nu simt regulate, dar se poate spune despre ea că e frumoasă. E cam prea scundă şi prea slăbuţă. E profesoară de muzică.
(Pendula bale de trei ori.)
D-NA SMITH : Şi cînd se gîndesc ei să se căsătorească ?
DL. SMITH: Bobby speră să se mărite cu Bobby cel mai tîrziu în primăvara viitoare.
D-NA SMITH: O să trebuiască negreşit să mergem la nunta lor.
210
DL. SMITH 2 Mă întreb ce cadou de mintă să le facem? Trebuie să le facem un cadou,
D-NA SMITH: De ce nu le-am oferi una din cele şapte tăvi de argint pe care le-am primit şi noi în dar, la propria noastră nuntă şi care nu nc-au servit niciodată la nimic?
(Un moment de tăcere. Pendula bate de sase ori. Pauză. Pendula bate de două ori. Pauză. Pendula bate de treisprezece ori.
Pauză. Pemdula jiu mai bate nici o dată.)
D-NA SMITH: Ge trist lucru pentru ea c-a rămas văduvă aşa de tînără.
DL. SMITH: Noroc că nu au avut copii.
D-NA SMITH : Atîta mai trebuia, să mai fi avut şi copii! Biata femeie, ce s-ar fi făcut cu ei ?
DL. SMITH: E încă destul de tînără şi poate să .se mărite din nou. Şi doliul îi stă aşa de bine!
D-NA SMITH: Şi cine are să se îngrijească de copiii lor? Au un băiat şi o fată. Cum se numesc ei?
DL. SMITH: Bobby şi Bobby, ca părinţii lor. Unchiul lui Bobby Watsoti, bătrîiiul Bobby Watson, e bogat şi-i plac băieţii. Ar putea să-l ia pe Bobby să-l crească.
D-NA SMITH: S-ar cădea. Şi mătuşa lui Bobby Watsou,
c|P|Vbătrîna Bobby Watson, ar putea foarte bine s-o crească pe fata lui Bobby, pe Bobby. Şi aşa, mama lui Bobby, Bobby Watson, s-ar putea remărita. Are pe cineva în vedere?
DL. SMITH: Da, pe un văr al lui Bobby Watson.
D-NA SMITH: Cine? Bobby Watson?
DL. vSMITH : La care Bobby Watson te gîndeşti tu ?
D-NA SMITH: La Bobby Watson, băiatul bătrînului Bobby Watson, unchiul lui Bobby Watsou, mortul.
DL. SMITH: Nu, nu e ăsta. E altul. E Bobby Watson, fiul bătrînci Bobby Watson, mătuşa lui Bobby Watson, mortul.
D-NA SMITH: Bobby Watson, voiajorul comercial ?
DL. SMITH: Amîndoi sînt voiajori comerciali.
D NA SMITH : E o meserie grea. Dar se fac afaceri bune.
DL. SMITH : Da, cînd nu e concurenţă.
D-NA SMITH: Şi cînd nu e concurenţă?
211
DL. SMITH: Nu e concurenţă marţea, joia şi marţea.
D-NA SMITH : A, trei zile pe săptămînă? Şi ce face Bobby Watson în timpul ăsta?
DL. SMITH: Se odihneşte, doarme.
D-NA SMITH: Dar de ce nu lucrează în aceste trei zile, dacă nu e concurenţă?
DL. SMITH: N-am de unde să ştiu toate lucrurile. Nu pot răspunde la orice întrebare neghioabă!
D-NA SMITH( jignită) : Spui asta ca să mă insulţi?
DI/. SMITH (surîzînd) : Tu ştii bine că nu.
D-NA SMITH: Aşa sunteţi voi, bărbaţii! Toată ziua tre-buie să staţi cu ţigara în gură sau sa vă pudraţi şi să vă înroşiţi buzele de douăzeci de ori pe zi sau să beţi ceva !
DL. SMITH: Dar ce-ai zice tu dacă ai vedea pe bărbaţi făcînd ca femeile, stînd toată ziua cu ţigara! în gură, pudrîndu-ne, înroşindu-ne buzele sau bînd whisky ?
D-NA SMITH: în ce mă priveşte, n-am nimic împotrivă! Dar dacă spui asta pentru mine, atunci ... Mie nu-mi plac asemenea glume, ştii bine!
(Aruncă ciorapii cit colo şi-şi arată dinţii. Se ridică în picioare ca părul vîlvoi şi scoate un cuţit din sîn.)
DL. SMITH (se ridică şi el în picioare, se apropie de ea
[- ^ drăgăstos) : O, puicuţa mea, nu fi aşa o scuipătoare de foc! Tu ştii bine că eu glumesc! (îi înconjoară talia cu braţul şi o sărută.) Ce caraghioasă pereche de amorezi bătrîni sîntem noi ! Haide să stingem lămpile şi să facem naani!
SCENA II Aceiaşi şi Mary
MARY (intrînd) : Am petrecut o după-masă plăcută. Am fost cu un bărbat la cinematograf şi am văzut un film cu femei. După cinematograf am băut rachiu şi lapte şi pe urmă am citit o gazetă.
213
D-NA SMITH: Nădăjduiesc că ai petrecut o după-masi
plăcută, că ai fost la, cinema eu un bărbat şi că ai citit lapte si rachiu.
DL. SMITH: Şi'o gazetă!
MARY: Domnul şi doamna Martin, invitaţii dumneavoastră, sunt la uşă. Mi-au spus că i-aţi poftit astă seară la masă.
D-NA SMITH: A, da. îi aşteptam. Ne era foame. Ne gîndeam chiar, dacă nu mai vin, să începem să mîn-căm fără ei. N-am mîncat nimic toată ziua din cauză . că dumneata: ai lipsit!
MARY : M-aţi învoit dumneavoastră !
DL. SMITH: Te-am învoit fără voie!
MARY (rîdc ; apoi [plînge ; zîmbeşte) : Şi mi-am cumpărat un ţucal.
D-NA SMITH: Dragă Mary, deschide uşa pentru doamna şi domnul Martin şi spune-le să ne aştepte aici, pînă cînd ne îmbrăcăm.
(Doamna şi domnul Smith ies pe uşa din dreapta. Mary deschide uşa cealaltă, prin care intră doamna şi domnul Martin. El e în frac; ea intr-o rochie cu „mare decolU”.)
MARY: De ce aţi venit aşa tîrziu ? Acu staţi şi aşteptaţi.
(Doamna şi domnul Martin se aşează unul in faţa altuia fără să-şi vorbească* îşi surîd cu timiditate.)
DL. MARTIN (Dialogul ce urmează trebuie dus cu o vqc$ tărăgănată, '' monotonă, puţin cîntată, deloc nuanţată) : Mă scuzaţi; doamnă, dar mi se pare, dacă nu mă-nşel, că v-am mai văzut undeva.
D-NA MARTIN: Şi mie, domnule, mi se pare că ne-am mai întîlniţ. undeva.
DL. iL^RŢIN b.Nu v-am văzut cumva la Manchester, doamnă ?
D-NA MARTIN: Se poate foarte bine. Eu simt originară din oraşul Manchester! Dar nu-mi amintesc prea bine, domnule!
DL. MARTIN: Vai, ce curios ! Şi eu sunt tot originar din Manchester, doamnă!
D-NA MARTIN: Ce curios!
213
DB. MARTIN : Ce curios [ ... Dar eu, doamnă, am părăsit oiuşui ivianciitstei exact acum cinci săptămîui.
D-NA MART IN ; Ce curios] Bizară coincidenţă! Şi eu am părăsit oraşul Manchester exact acum cinci sâp-tâmini, dom nule !
DB. MARTIN ; cu trenul de o jumăiate peste opt dimineaţa, care ajunge ia Bondra la un stert pînă la cinci, doamna t
D-NA MARTIN ; Ce curios ! Ce bizar ! Ce coincidenţă! Cu trenul ăsta am venit şi eu, domnule 1
DB. MARTIN : Vai, ce curios] Poate, doamnă, că ne-am văzut în acest tren t
I)-NA MARTIN : Se poate, nu este exclus, este plauzibil şi s-ar putea, la urma urmii ] ... Dar nu-mi aduc aminte, domnule ]
Di,. MARTIN : Am călătorit în clasa a doua, doamnă.
Jj-NA MARTIN : Ce bizar, ce curios şi ce coincidenţă 1 Jiu tot in clasa a doua am călătorit, domnule I
DB. MARTIN \ Ce curios ] Poate că ne-am întîlnit în clasa a doua, doamnă]
D-NA MARTIN ; liste posibil şi nu e deloc exclus. Dar nu-mi aduc bine aminte, domnule 1
DB. MARTIN; Bocui meu era în vagonul opt, compartimentul şase, doamnă.
D-NA MARTIN ; Ce curios! Bocui meu era tot în vagonul opt, compartimentul şase, domnule.
DB. MARTIN : Ce curios şi ce coincidenţă ] Poate că ne-am întîlnit în compartimentul şase, doamnă?
D-NA MARTIN: ii posibil ] Dar nu-mi aduc aminte, domnule.
DB. MARTIN : IS ici eu uu-mi aduc aminte, dar e posibil să ne ti văzut acolo, şi dacă mă gîndesc bine, e chiar toarte posibil!
D-NA MARTIN ; O, intr-adevăr, desigur, într-adevăr, domnule 1
DL. MARTIN; Ce curios! ... Eu aveam locul trei, ia lereastră, doamnă.
D-NA MARTIN t Vai, ce curios şi ce bizar, eu aveam
locul şase, tot la fereastră, domnule.
au
DL. MARTIN : Vai, ce curios şi ce coincidenţă j ... Eram
»,! aşadar faţă-n faţă, doamnă! Ne-am văzut atunci, poate!
D-NA* MARTIN: Ce curios, e posibil! Dar nu-mi aduc aminte, domnule!
DL- MARTIN:.Nici eu nu-mi aduc aminte. Dar e foarte
!. - posibil să ne fi văzut acolo, doamnă,
D-NA MARTIN : într-adevăr, dar nu sunt sigură, domnule 1
DL. MARTIN: Nu eraţi dumneavoastră, doamnă, doamna care m-a rugat să-i pun valiza în fileu şi care mi-a mulţumit şi care, pe urmă, mi-a dat voie să fumez ?
D-NA MARTIN: Ba da. Eu eram, domnule! Ce curios, ce bizar, ce coincidenţă!
DL. MARTIN ; Ce curios, ce bizar, ce coincidenţă 1 Atunci, atunci poate că ne-am cunoscut cu ocazia aceasta, doamnă ?
D-NA MARTIN: Ce curios, ce coincidenţă 1 E posibil, dar nu-mi aduc bine aminte, domnule!
DL. MARTIN : Nici eu nu-mi aduc bine aminte, doamnă.
(Un moment de tăcere.)
DL. MARTIN1 De cînd am sosit la Londra, eu locuiesc în strada Bromfield, doamnă.
D-NA MARTIN: Ce curios, ce bizari Eu tot în strada Bromfield locuiesc de cînd am venit, domnule.
DL. MARTIN: Ce curios, atunci, atunci, atunci poate că ne-am întîlnit pe strada Bromfield, doamnă.
D-NA MARTIN: Ce curios 1 Se poate 1 Dar nu-mi aduc deloc aminte, domnule!
DL. MARTIN: Eu locuiesc la numărul 19.
D-NA MARTIN: Ce curios, eu tot la numărul 19, domnule, locuiesc |
DL. MARTINl! Atunci, atunci, atunci, atunci, atunci, doamnă, poate că ne-am văzut în casa aceasta?
D-NA MARTIN: Se poate foarte bine, domnule, dar nu-mi aduc aminte!
DL; MARTIN: Eu locuiesc la etajul cinci, apartamentul opt, doamnă]
D-NA MARTIN: Ce curios, vai, şi ce bizar 1 Şi ce coincidenţă. Eu tot la etajul cinci în apartamentul opt locuiesc, domnule!
215
1)1,. MARTIN : Ce curios, ce curios, ce curios | Şi ce coin-i ifL.cidenţă! Ştiţi, camera mea de culcare are un pat N*. cu plapuma verde şi se află in^i-undul coridorului, pe stingă, între closet şi bibliotecă, doamnă! D-NA MARTIN : Ce coincidenţă, ah, ce coincidenţă! Şi Lcamera mea de culcare are un pat cu plapuma verde şi se află în fundul coridorului şi pe stingă, între closet şi bibliotecă, domnule!
DL. MARTIN : Ce curios şi ce bizar ! Atunci locuim in ^ aceeaşi cameră şi dormim în acelaşi pat, doamnă!
Poate că ne-am întîlnit acolo J D-NA MARTIN; Ce curios, ce coincidenţă. Kste ioarte posibil să ne li întîlnit acolo noaptea trecută, dar nu-mi aduc bine aminte, domnule!
DL. MARTIN : Lu am o fetiţă care locuieşte la mine, doamnă. Are doi ani, e blondă, are un ochi alb şi unul roşu, e ioarte frumuşică şi o cheamă Alice, doamnă!
D-NA MARTIN ; Ce bizară coincidenţă] Şi eu ain o fetiţă, are doi ani, un ochi alb şi unul roşu, e ioarte frumuşică şi o cheamă Alice, domnule.
DL. MARTIN (aceeaşi voce tărăgănată, monotonă): Ce curios! ce coincidenţă 1 Poate că e aceeaşi, doamnă | D-NA MARTIN: Ce curios I L posibil, domnule.
(Un lung moment de tăcere. Pendula bate de douăzeci fi nouă de ori.)
Dl.. MARTIN (care ajtejlectat,^ejridică încet în picioare ji cu aceeaşi voce foarte lentă, monotonă şi vag cîntată, se îndreaptă spre doamna Martin, care, surprinsă de solemnitatea domnului Martin, s-a ridicat în picioare şi ea, încet) : Atunci, doamnă, eu cred totuşi că ne-am mai văzut şi că dumneavoastră sînteţi propria mea soţie... Rlisabeth, te regăsesc |
D-NA MARTIN (se apropie de el fără grabă. Se îmbrăţişează fără expresie. Pendula bate o dată) 1 Donald, tu eşti, darlingl (Rămîn o vreme îmbrăţişaţi, nemişcaţi. Pendula mai bate de cîteva ori. Mary, în vîrful picioarelor şi cu degetul pe bun, intră în scenă şi se adresează publicului.)
216
MARY : Acum, Elisabeth şi Donald sunt prea fericiţi ca să mă poată auzi. Pot să vă spun adevărul. Elisabeth nu este Elisabeth şi Donald nu este Donald. Iată dovada : copila de care vorbeşte Donald nu este şi fata Elisabethei, nu este una şi aceeaşi. Fetiţa lui Donald are un ochi alb şi unul roşu întocmai ca fetiţa Elisabethei. Dar pe cînd fetiţa lui Donald are ochiul alb în dreapta şi cel roşu în stînga, cea a Elisabethei are ochiul roşu în dreapta şi cel alb în stînga ! Prin urmare, tot sistemul de argumentaţie al lui Donald cade şi se împiedică de acest ultim obstacol care infirmă întreaga construcţie. Cu toate coincidenţele uimitoare ce par a fi tot atîtca dovezi revelatorii, ncfiind părinţii aceluiaşi copil, ei nu sunt Donald şi Elisabeth. Ea crede că el este Donald şi că ea este Elisabeth. El crede că ea este Elisabeth şi că el este Donald: amîndoi greşesc amarnic. Cine este adevăratul Donald? Cine este adevărata Elisabeth? Cine are interes ca această încurcătură să se producă? Iată ceea ce nu trebuie să încercăm să descoperim; să lăsăm mai bine lucrurile încurcate {Face cîţiva paşi spre uşă, revine şi se adresează publicului) : Am uitat să mă prezint: Sherlock Holmes. [Pleacă)
SCENA III
Pendula bate, cit vrea ea. După numeroase clipe, doamna şi domnul Martin se despart din îmbrăţişare şi-şi reiau locurile
dinainte.
DE. MARTIN: Să uităm această întîmplare, darling, şi acum, că ne-am regăsit, să nu ne mai rătăcim şi să ne reluăm viaţa dinainte.
217
)
SCENA IV
Doamnă şi domnul Stnith intră prin uşa din dreapta, fără nici o schimbare tn îmbrăcăminte.
D-NA SMITH: Bună seara, iubiţi prieteni ! Iertaţi-ne că ne-aţi aşteptat aşa de mult. Am socotit că trebuie să vă dăm toată cinstea cuvenită şi, cînd am auzit că ne faceţi plăcere să ne vizitaţi pe neaşteptate, ne-am repezit să ne îmbrăcăm în ţinută de seară.
DI/.-SMITH: N-am mîncat toată ziua. Vă aşteptăm de patru ceasuri. De ce aţi întîrziat aşa de mult? ,
(Doamna şi domnul Smith se aşează în faţa musafirilor. Conversaţia începe. Pendula bate foarte tare, subliniind replicile, de fiecare dată.)
B-NA MARTIN: Eu pot să cumpăr un briceag pentru fratele meu, dar dumneata nu poţi cumpăra oraşul Londra pentru tatăl dumitale.
DL. SMITH: Cu picioarele poţi merge, dar te încălzeşti mai bine cu electricitate sau cu cărbuni.
DL. MARTIN: Cine vinde azi un bou mîine capătă un ou.
D-NA SMITH i învăţătorul învaţă pe copii, dar pisica îşi alăptează puii cînd sînt mici.
D-NA SMITH: Şi vaca ne dă cozile sale.
DL. SMITH: Cînd sunt la ţară, îmi place să fiu singur şi liniştit.
DL. MARTIN : Nu eşti încă destul de bătrîn pentru aceasta.
D-NA SMITH: Peter are dreptate: nu eşti aşa de liniştit cum este el.
D-NA SMITH: Care sunt cele şapte zile ale săptămînii?
DL. SMITH i Monday, Tuesday, Wednesday, Thursday, Friday, Saturday, Sunday.
DL. MARTIN: Edward is a clerck; his sister Nancy is a typist, and his brother WUitam a shop assistant.
D-NA SMITH: Drdle de fămilleX
D-NA MARTIN : Mai bine o pasăre pe cîmp decît un ciorap într-un copac.
218
DL. SMITH: Mai bine o leasă într-o casa, decît o plasă într-o rasă.
DL. MARTIN : Casa urnii englez este adevăratul său castel.
D-NA SMITH: Nu ştiu încă destul spanioleşte ca să pot să mă fac înţeleasă.
D-NA MARTIN : Ţi-aş da papucii soacrei mele dacă-mi dai coşciugul soţului tău.
DL. SMITH : Caut un preot armean ca să-l însor cu servitoarea noastră.
DL. MARTIN : Fagul este un copac, în timp ce fagul este un copac, iar stejarul un stejar răsare. Dimineaţa în zori.
D-NA SMITH: Unchiul meu locuieşte la ţară, dar pe moaşa ta n-o priveşte.
DL. MARTIN : Hîrtia este pentru scris, pisica este pentru şoarece, brînza este pentru zgîriat.
D-NA SMITH: Automobilul fuge repede, dar bucătăreasa găteşte mai bine.
D-NA MARTIN : Podul este sus, pivniţa este jos.
DL- SMITH : Nu te tot uita la curci; mai bine pupă-1 pe primar.
DL. MARTIN : Charity begin at Home.
D-NA SMITH : Aştept să-mi vină apeductul la moară.
DL. MARTIN: Mai multe foi mai ieftin, o dovadă că progresul social este mai bun cu zahăr. . .
DL. SMITH: Crema de ghete!
(După această replică a domnului Smith, ceilalţi rămîn o clipă încremeniţi. Se simte că o enervare pluteşte în aer. Bătăile pen-dnlei sînt şi ele enervante. Replicile ce urmează trebuiesc spuse mai întîi pe un ton rece, supărat. Ostilitatea şi apoi enervarea cresc treptat. La sfîrşitul scenei, cele patru personaje se vor găsi în picioare, aproape de tot unii de alţi ţipîndu-şi replicile, gata să se ia la păruială.)
DL. MARTIN : Cu crema de ghete nu-ţi lustrui ochelarii.
D-NA SMITH: Da, dar cu banii pot cumpăra orice.
DL; SMITH: Mai bine să omori o găină decît să te plimbi în grădină.
DL. SMITH: Castraveţii, castraveţii, castraveţii, castraveţii, castraveţii,, castraveţii, castraveţii, castra-
P-.
veţii, castraveţii, castraveţii, castraveţii, castraveţii, castraveţii, castraveţii.
D-NA SMITH: Întîi cucoanele, întîi cucoanele, întîi cucoa-nele, întîi cucoanele, întîi cucoanele, întîi cucoanele, întîi cucoanele, întîi cucoanele, întîi cucoanele, întîi cucoanele, înlfi cucoanele, întîi cucoanele, întîi cucoanele, întîi cucoanele 111
DI/. MARTIN i Întîi cuptoarele, întîi cuptoarele, întîi cup-^ toarele, întîi cuptoarele, întîi cuptoarele, întîi cuptoa-fete rele, întîi cuptoarele, întîi cuptoarele, întîi cuptoarele, întîi cuptoarele, întîi cuptoarele, întîi cuptoarele, întîi cuptoarele, întîi cuptoarele 1111 DD. SMITH i Nasul cu muci, cîinii cu purici 1 D-NA MARTIN i Apa de dinţi 1 D-NA SMITH i Cacodilatl
DD. MARTINi Mai bine fac uri ou decît să fur un bou! DI,. SMITH i Obrazul subţire n-are măsline 1 D-NA MARTIN (gura larg deschisă): Al Ol Ha! Hol Dasă-mă să scrîşnesc între dinţi 1 D-NA SMITH i Ochiul să-ţi putrezească 1 DD. MARTIN i Turcul să plătească 1 DD. SMITH i Am să mă mut în altă casă |
D-NA MARTIN i Casă, căcasă, casă, căcasă, casă, căcasă, casă, căcasă, casă, căcasă, casă, căcasă, casă, căcasă, casă, căcasă, casă, căcasă, casă, căcasă, casă, căcasă, casă, căcasă, casă, căcasă 111 D-NA SMITH i Nu muşca de undeva 1 DD. MARTIN i Nu mişca de undeva 1 DD. SMITH i Nu muşca de unde mişti, nu mişca de unde muşti I
D-NA MARTIN i Musca mişcă 1 D-NA SMITH i Mişcă musca l DD. MARTIN i Muşte mişcaţi 1 DD. SMITH i Muştele muşcă muşcata 1 D-NA MARTIN i Muscă muşcă muşcata ta 1 D-NA SMITH: Muşca-ţi-ar musca muşchiul 1 DD. MARTIN: Domnule Smith, eşti inuşchiu’ muşcat 1 DD. SMITH: Domnule Martin, mustul musteşte 1 D-NA MARTIN: Doamnă Smith, muştele mustesc în muşchiul muşcat 1
220
D-NA SMITH i Doamnă Martin, muşcă musca mişcă muşcata muşchiul musteşte.
DL. MARTIN: Martin!
DL. SMITH: Srnith !
D-NA MARTIN şi
DL. SMITH : Martin Srnith!
D-NA SMITH şi
DL. MARTIN: Srnith Martin !
D-NA MARTIN şi
DL. SMITH: Srnith Martin !
D-NA SMITH şi
DL. MARTIN: Martin Srnith!
D-NA MARTIN: Bolborosule, bolboroaso ! Bolboroşilor ! D-NA SMITH (între dinţi) : Khrishnamurti, Khrishnamur-ti, Khrishnamurti!
DL. SMITH: Popa pîrlitul, pîrlitul popii!
D-NA MARTIN i Bazdrag, bîzîg, buzeşti j D-NA SMITH: Hiudum burum!
DL. SMITH: A, e, i, o, u, i, a, e, i, o, u, i, a, e, i, o, 'u, i!
D-NA MARTIN: Bî, ci, dî, fî, gî, lî, mî, nî, pî, rî, sî, tî, vi, zî!
DL. MARTIN: Mî, lî, cî, vî, rî, vî, mî, lî, rî, rî, zî, zî! D-NA MARTIN: Oaie, aie, uie, oa, ea, ua, ou, ou, ou! D-NA SMITH: Oubou, oubou, oubou, oubou, oubou, oubou, oubou, oubou, oubou, oubou, oubou, oubou, oubou, oubou!
DL. SMITH: An!
D-NA MARTIN: Drei!
DL. MARTIN: Ma!
D-NA SMITH: Rin!
(Toţi împreună, în culmea furiei, işi ţipă la ureche, in timp ce pendula cade cu un zgomot asurzitor şi se aud tunete şi fulgere.)
Andrei Marin, Andrei Marin, Andrei Marin, Andrei Marin, Andrei Marin, Andrei Marin, Andrei Marin, Andrei Marin, Andrei Marin, Andrei Marin, Andrei Marin, Andrei Marin, Andrei Marin ! !!!
(îşi arată pumnii, se scuipă, sunt gata să se bată, ctnd deodată se face tăcere si intră:)
221
MARY : Masa este servită!
(Doamna şi domnul Smith, domnul şi doamna Martin se liniştesc brusc şi, ,,ca şi cum nu s-ar fi întîmplat nimic”, îşi surîd unii altora. Doamna Smith oferă braţul său domnului Martin, domnul Smith oferă braţul său doamnei Martin şi se îndreaptă toţi spre uşa din dreapta, în timp ce orchestra cîntd în surdină Oh! Tannenbaum !)
D-NA SMITH (către domnul Martin) : Vom mînca piftie de excremente de pasăre.
DL. MARTIN: O, doamnă, nu-mi vine a crede.
DL. SMITH (către doamna Martin): Vom bea pipi de iapă.
D-NA MARTIN (rîzînd dc plăcere): O, domnule, vreţi să glumiţi!
(Pleacă. Orchestra încetează. Scena râminc goală. Nu se mai întîmplă nimic. Minutele se scurg. Trebuie aşteptat pînă ce publicul începe să dea semne serioase de enervare: fluierături, proteste, huiduieli, insulte, morcovi aruncaţi, bastoane, ouă clocite etc. Trebuie aşteptat încă pînă ce publicul se înfurie de tot şi pînă ce vreo douăzeci de spectatori năvălesc pe scenă, ţipînd, înarmaţi cu ciomege, b'urioşii se îndreaptă spre fundul decorului, dar în momentul acela ,.din cele patru colţuri ale scenei, răpăiesc mitralierele. Spre tutorii furioşi cad morţi.
Directorul teatrului, cu autorul, cu un comisar de poliţie şi jandarmi în uniformă intră pe scenă foarte calmi. Directorul teatrului numără cadavrele : sunt douăzeci.)
DIRECTORUL TEATRULUI: Felicitările mele, domnule comisar.
AUTORUL (către directorul teatrului) : Mulţumesc că mi-aţi luat apărarea faţă de măgarii ăştia! (arată sala).
DIRECTORUL TEATRULUI (către spectatorii îngroziţi) : Canaliilor! (Către un spectator din sală): Scoală-te ! Ce meserie ai dumneata ?
SPECTATORUL : Sunt cizmar.
DIRECTORUL TEATRULUI: Du-te la cizmărie şi fă ghete, ce cauţi la teatru? (Către alt spectator) : Dar dumneata ce eşti ?
AL DOILEA SPECTATOR: Sunt medic, să trăiţi!
DIRECTORUL TEATRULUI: Poftim, în loc să îngrijească de bolnavi, vine aici să ne încurce pe noi. (Către o spectatoare): Dar dumneata ce faci?
222
SPECTATOAREA: Eu sunt spălătoreasă, să trăiţi!
I)[RECTORUL TEATRULUI: Nu ţi-e ruşine? Ai să vezi ce spălătură am să-ţi trag eu !
MJTORUL • Ue ce veniţi aici şi ne-ncurcaţi ? Eu mă duc să fac ghete în locul cizmarului, să spăl rufe în locul spălătoresei, să-ncurc pe doctor la spital ? Nu. Eu aici sunt doctor şi-mi văd de treaba mea. Cizmarii la cizmărie, actorii la teatru, fiecare să-şi vadă de treaba lui şi lumea o să meargă mai bine.
UN ALT SPECTATOR (din fundul sălii, se ridică) : Dar spectatorii, la spectacol.
COMISARUL (roşu de furie) : Cum îndrăzneşti să vorbeşti, cînd eu tac. obraznicule? (Către toată sala) : Derbedeilor, să vă astîmpăraţi, să vă băgaţi minţile în cap, să vă fie învăţătură de minte! (Arată cadavrele dc pe scenă) : Cum au păţit ăştia, aşa puteţi să păţiţi şi voi. (Către sală) : Voi şti să apăr cea mai nobilă instituţie de cultură naţională, teatrul, acest templu de actriţe. Dreepţi! Ieşiţi afară! Să nu vă mai prind aici!
(Antonii, comisarul de poliţie, directorul teatrului şi actorii se felicită, se îmbrăţişează, glumesc cu voie bună.. Jandarmii gonesc lumea din sală.)
Secolul 20, nr. 1, 1965, pp. 58 — 66.
EPILOG
T\.i, strig: eu, şi-mi dau un pumn în piept. Am un nas cam gros, îl ţin între degete, îl mişc la stingă, la dreapta,	stingă,
/a dreapta.
Eugen Ionescu (1934)
Schiţă de portret al artistului ca saltimbanc. în anii '30, pe cînd era mai puţin celebru şi, deci, mult mai simpatic, foarte tînărul Eugen Ionescu putea fi întîlnit, aproape zilnic, dinspre amiază pînă mult după miezul nopţii, în perimetrul artistic de-atunci al Bucureştilor: boemiza pe Calea Victoriei, între „Capşa” şi „Cafd de la Paix”, aneo-rînd, însă, la ţărmul stabil al generaţiei sale — Automatul „Herdan”, aflat lîngă cinematograful „Select” (azi, ce întîmplare fericită pentru iubitoriul de „fiinţe mici” păpu-şereşti, Teatrul „Ţăndărică”). Aici, precum croitoraşul cel viteaz al fraţilor Grimm, junele autor al Elegiilor ... şi al lui Nu se învîrtea printre alţi „funcţionari ai Pegasului”, cu un aer impertinent, purtînd pe piept eşarfa cu emblema fioroasă: „Eugen Ionescu se războieşte cu toată lumea” ...
Automatul „Herdan” — primul de acest gen în capitală — era, după cum aflăm de la Ieronim Şerbu, un soi de restaurant „fără personal şi unde te serveai singur”, avînd „pe pereţi agăţate aparate automate în care introduceai o monedă şi scoteai un sandvici, o prăjitură sau un pahar cu bere”. Atmosfera putea fi, din cînd în cînd, chiar distinsă, confraţii reiterînd, manieraţi, eterna comandă: „Cedează-mi, te rog, o ţigare”. Flancat mai totdeauna de Octav Şuluţiu (prietenul său cel mai bun) ori
5 — Hu
225
de emulii săi (Arşavir Acterian şi Horia Stamatu), tînăru' maestru, avîndu-1 pe „NU” drept panaş, stătea la aceeaşi masă cu Yirgil Gheorghiu, Bob Bulgaru, Alexandru Sahia, Horia Roman şi Eugen Jebeleanu, adresînd însă, mărinimos, cuvîntul şi „discobolilor" (I>an Petraşincu, E-rcnim Şerbu şi Horia Liman) ori mucenicului Sandu Tudor, directorul Florii de foc, ori lui Lucian Boz, redactorul de la Ulysse, urcînd totodată şi pe ,,Corabia cu rataţi", pe a cărui punte străjuiau Emil Botta, Corneliu Temenskv, Al. Robot şi Pericle Martinescu. Tot pe-aici sc punea la cale apariţia unei noi r(.*viste, Grup nou, ce-ar fi urmat să reprezinte generaţia tînără si în care nici un articol n-ar fi fost semnat cu numele, ci, la sugestia lui Constantin Xoica, doar cu cîte un număr (chiar şi vanitosul Eugen; Ionescu nu ar fi fost decît numărul 9, căci trebuia acceptat ,,anonimatul numerelor", întrucît „trebuia să mergem în grup, să reprezentăm momentul istoric al generaţiei noastre tinere"). în fine, spre dimineaţă, sastisită de atîtea „ciubuce" literare, cum îşi aminteşte, indiscret, Neagu Rădu-lescu, „toată generaţia încăpea claie peste grămadă într-un Ford" şi pleca val-vîrtej în „Cartier", unde sosirea ei triumfală era salutată, cu chiote vesele, de Domeuica şi Lili Contesa, de Ursu-Cleşte şi Bigi Mulatra . . .
Părăsind zona plăcută a anecdoticii şi intrînd într-alta, pedantă, trebuie sţnis că Eugen Ionescu face parte din „generaţia '27", numită astfel, pe bună dreptate, de Dan C. Mihăilescu, după anul apariţiei Itinerariului spiritual al lui Mircea Eliade, în care se anunţa, pentru prima oară, ofensiva generaţiei tinere — liberă de orice obligaţii isto-rico-politice şi, deci, total disponibilă spiritual — împotriva generaţiei mature. E vremea „reactivităţii negative'' (cum spune Paul Sterian) a unei „generaţii care-şi ucide idolii" (titulatura dată de Mihail Ilovici, cam caraghiosul autor al Negativismului tinerei generaţii). Zece ani după lansarea manifestului lui Mircea Eliade, ofensiva aceasta îşi conservă încă acelaşi aer sîngeros, aşa cum reiese din Crima bătrîniA lor' şi Imperativul discontinuităţii, agresivele articole ale lui| Emil Cioran: „O noapte a Sfîiitului Bartolomeu printre^ anumiţi bătrîni e singura salvare" sau „O generaţie — şb mai cu seamă una de răspîntie cum este a noastră —
226
trebuie să-şi conceapă viaţa ca un început absolut", întru-cît: „Nu se poate construi nimic fără negaţie". între timp, în miezul deceniului, cu o nepăsare crudă de tînăr D'Artagnan al literelor, Eugen Ionescu publică pamfletul Critica bătrînă şi critica tinerilor (unde hăcuieşte, în doi timpi şi trei mişcări, pe Ibrăileanu, Dragomirescu, Zari-fopol şi E. Lovinescu, precum şi pe „fiii lor spirituali"), ca să producă apoi scandalul suprem prin acel iV^.îndrăcit şi aiuritor, care l-a scos din minţi pe Camil Petrescu şi i-a provocat istericale lui Ion Barbu.
Pînă acum — cînd ne aflăm într-o frenetică acţiune de recuperare culturală — se [impusese prejudecata unui Eugen Ionescu autor a numai două opere izolate, Elegii pentru fiinţe mici şi Nu; or, se dovedeşte în momentul de faţă, dimensiunea romanească a operei sale este cu mult mai bine conturată decît ne imaginam1. Pe de o parte, au rămas risipite prin periodicele vremii poezii, fragmente de roman şi diverse „pagini rupte din jurnal", pe de alta, numeroase articole şi eseuri, cronici literare şi dramatice, eseuri şi cronici plastice, note de lectură, interviuri şi răspunsuri (neortodoxe) la diferite anchete literare ş. a. m. d. Prin toate acestea, scriitorul intră într-un anume context cultural, literar şi ideatic, integrîndu-se, deci, unei anume tradiţii: cu alte cuvinte, el se reîntoarce pe deplin acasă. Cîteva exemple: un poem de licean are vagi ecouri de rondel macedonskian; o variantă a Jurnalului la şaisprezece ani conţine un neaşteptat final ce trimite direct la Mateiu Caragiale: „ Seara aceasta e o seară mistică. îmi aduce aminte de o altă seară, dintr-o altă viaţă ... Iar eu nu puteam suferi serile, pentru că (găseam noi explicaţia) murisem odată, într-un amurg, asasinat de o ceată de conspiratori	multe din „elegiile pentru
fiinţe mici" sînt învăluite într-un aer arghezian, după
1 Singurul cunoscător al integralei ionesciene româneşti a fost, pînă acum, doar Gelu Ionescu, a cârui monografie Eugen Ionescu sau Anatomia unei negaţii, interzisă la noi un deceniu şi Jumătate, a văzut lumina tiparului numai în străinătate, sub titlul, e adevărat, cam didactic Les d&but$ littâraires roumains d’Eugkne lonesco (1926—1940), traduit du roumain par Mirella Nedelco-Patureau, Heidelberg, Cari Winter-Universitătsverlag, 1989 (colecţia „Studia romanica*, nr. 75).
227
cum ,,e!c giilc groteşti" s'înt picvccate de un spirit iudid de M>i gin te baibiamî ; apoi fragmentul Emil îndrăgostit,, siirşit într-o atmosferă lunară, halucinantă, de desţ)ărţir£ pasionantă, evocă într-un mod straniu deznodămîntul Adelei ; în fine, fără a fi vorba, fireşte, de vreo influenţă, acelaşi juniat la şaisprezece ani — cu stupefianta provocare adresată destinul ui: ,,voi fi unul din marii scriitori ai istoriei lumii” — trebuie citit paralel, pentru reflectare reciprocă, cu Romanul adolescentului miop al lui Mircea Kliade, plin de acea ,,luptă contra somnului” a elevuiui-sa^ vânt ce devoră cărţile, pregătindu-se pentru marile .sinteze de mai tîrziu (iu paranteză fie spus, nici Cioran, de altfel, nu şi-a încălcat cuvintul: ,,l)acă un profet blestemat m-ar asigura că vom merge cu toţii, într-o continuitate perfectă cu bătrînii, expatrierea şi exilul mi s-ar părea o voluptate obligatorie”).
Despre Elegiile pentru fiinţe mici s-a spus, mereu, că circumscriu o poezie minoră; observaţia mi se pare o banalitate ieşită <lintr-o lectură distrată de cititor uscat, adult prea adult. Poezia aceasta are exact tonul pe care trebuie să-l aibă una scrisă cu fiinţe mici pentru fiinţe mici. De aceea şi este o poezie stîngace şi naivă, precum desenele infantile, şi care — oricît ar părea de surprinzător — are o clară predeterminare intenţională: ,,Ca emoţia să se înalţe, trebuie să treacă în poezie fără să-şi dea seama, stîngaci, naiv, fără tehnică şi fără talent”, se spune, la un moment dat, în extraordinara Viaţă grotescă şi tragică a lui Victor Hugo. în fine, oricum, altceva e important în aceste elegii, şi anume acea aglomerare treptată de fiinţe şi obiecte provenite din arsenalul jucăriilor ori din zona teatrului de marionete: oamenii-păpuşi, ,,decoloratul arlechin”, „popa cu barbă de vată”, „păpuşa, madonă de ceară”, „un călător liliputan”, trenuri-expres de tinichea, trompete minuscule, biserica de mucava, toate clemenţe dintr-o Ţară de carton şi vată, toate aflate de-a valma într-o „cutie de păpuşe”. Privite prin lentila măritoare a fragmentelor de roman, a eseurilor sau a paginilor de jurnal (de altfel greu diferenţiabile la Ionescu unele de altele), Elegiile pentru fiinţe mici îşi schinibă complet semnificaţia. Pentru că între soldatul de plumb din mina
228
copilului si omul din palma lui Dumnezeu nu-i nici o difomiţă de esenţă: „Mii Iov esc de limitele, de zidurile raţiunii mele. Nu am dreptul să interpretez ceea ce nu văd şi să-i împrumut ordinea sau dezordinea asta, de-aici. Mă predau, mă - părăsesc în braţele celor de dincolo, a celor ce ne înconjoară de peste tot. Mă încred. în orice caz — de altfel — suntem părăsiţi lor. Suntem marionetele lor”, ale zeilor camuflaţi, ce trag, din culise, sforile:
S-a sfărîmat
păpuşa care mişca mîna dreaptă, cînd trăgeai sfoara stingă, şi piciorul sting, cînd trăgeai sfoara dreaptă.
Omul stă tot într-o „cutie”, ca şi graţioasa madonă de ceară, cu' ochii ficşi şi trişti, la discreţia unui Guliiver divin : „Totul este o cutie: cineva o ţine în mînă.. Noi suntem soldaţi de plumb”. Universul întreg, o ştim.încă de la Martin Euther, nu e decît uriaşul „teatru de păpuşi al lui Dumnezeu”. Tînărul Etigen Ionescu s-a născut cu această revelaţie, primind dintru început să fie măscăriciul lui Dumnezeu, Un saltimbanc metafizic: ,,Accept starea mea de marionetă. Accept ridicolul meu. Accept ridicolul metafizic al stării mele de om”. De aceea drama lui nu este estetică, ci ontologică, iar pariul lui Pascal nu mai are pentru el nici o valabilitate, nemaioferindu-i nici o şansă de mîntuire : „Doamnelor şi Domnilor, sau există Dumnezeu, sau nu există Dumnezeu. Dacă există Dumnezeu, nu are nici un rost să ne ocupăm de literatură. Dacă nu există Dumnezeu, iarăşi nu are nici un rost să ne ocupăm cu literatura; Nu are nici un rost, pentru că suntem neimportanţi”. în consecinţă, Ionescu a făcut harcea-parcea, în Nu, literatura noastră interbelică, întrucît din pur hazard era, în 1934, român; dacă ar fi fost, din acelaşi hazard, englez, literatura engleză ar fi fost aceea care ar fi suportat, din partea lui, acelaşi tratament ...
Restul nu-i, din nou, decît anecdotică despre scriitorul rămas complet neînţeles pentru contemporanii săi. Urmaş al lui Urmuz şi al „pahueilor” acestuia, în frunte cu G. Ciprian, Eugen Ionescu, asumîndu-şi condiţia de măscă-
229
rici al Domnului, provoacă ,,stupida cauzalitate cotidiană", scoţînd limba obraznic la necunoscuţi fie în propria-i scriitură, fie în plină stradă. într-o lume în care silogismul poate fi perfect, dar în care premisele se dovedesc ă fi false, artistul devine, cum s-a spus, un Gorgias de Bucureşti : „ nu există probleme care să se întemeieze pe realităţi, căci toate realităţile noastre sunt neîntemeiate". Din toate acestea, opaci la tragicul ontologic, mai toţi contemporanii săi nu i-au fixat, în memorie, decît gesticulaţia exterioară, amuzantă: „ ... încrucişează ochii, face ca pitpalacul sau cîntă cocoşeşte. Pe stradă, în public, oriunde ... Spuneţi-mi cine l-a prins vreodată pe Eugen Lovinescu măcăind ca raţele? Cine l-a văzut pe Şerban Cioculescu bătîndu-se cu mere pe bulevardul Elisabeta şi ţopăind ca berzele într-un picior? Cine l-a văzut dînd cu tifla domnilor din trăsuri, pe un G. Călinescu sau Pompiliu Constantinescu ? Nimeni. Pe Eugen Ionescu, însă, îl puteţi vedea oricînd"1 ...
r * *
Eugen Ionescu şi critica teatrului analitic. Lectura integrală a creaţiilor româneşti aduce cu sine surpriza cea mare: Eugen Ionescu îl conţine, în epură, întru totul pe Eugene Ionesco. Astfel, Elegiile pentru fiinţe mici trebuie citite împreună cu acele fermecătoare Quatre contes pour enfants de moins de trois ans (între care cea de a doua poveste e o adevărată Cîntare a cîntărilor copilărească). Diversele motive ale nostalgiei paradisiace, prezente în fragmentele de roman şi de jurnal româneşti, se regăsesc în jurnalul în fărîme franţuzesc ori în La Photo du Colonel, Le Pihton de l’air ori în Tueur sans gages şi La Soif et la Faim. Dar legătura definitivă dintre Ionescu şi Ionesco o întreţese Englezeşte fără profesor2 şi Cîntăreafa cheală. în funcţie de unghiul din care le privim, Cîntăreafa cheală şi Englezeşte
1 v. tn acest sens Neagu Rădulescu, Turnul Babei. Bucureşti, Cugetarea-Georgescu Delafras, 1941, p. 88, precum şi alte episoade ale cărţii.
* Anti-piesa Englezeşte fără profesor — pusă In scenă de trupa studenţească de teatru ,,Ars Amatoria* din Cluj, tn regia subsemnatului — a avut premiera absolută In 1980, Spectacolul, revăzut, a fost reluat ta 1985i şi 1990,
230
fără profesor reprezintă fie germenele unui nou tip de teatru, fie oglinda greşea- şi parodică a întregului teatru anterior. Din primul unghi de vedere a reflectat lucrurile prologul lui Gelu lonescu. Din al doilea unglii, pe care încearcă să-l revele epilogul de faţă, anti-piesa ionesciană constituie staţia finală a dramaturgiei europene.
Una dintre replicile-cheie din Englezeşte fără profesor — reluată apoi şi în La Cantatrice chauve — anunţă şi consfinţeşte, dacă privim lucrurile în totalitate, unitatea gîndirii teatrale a lui Eugen lonescu de-a lungul tuturor etapelor de creaţie. Această replică simptomatică aparţine lui Mary, camerista, care, mimînd la un moment dat ieşirea din scenă, revine brusc în faţa publicului şi exclamă cu impertinenţă : „Am uitat să mă prezint: Sherlock Holmes”. Afirmaţia surprinzătoare a jupînesei trebuie, în ciuda tuturor aparenţelor, luată în serios şi pusă în legătură cu lunga ,,analiză” detectivistă pe care ea o face dezvăluirilor succesive din dialogul dintre domnul şi doamna Martin.
Cum se ştie, soţii Martin realizează o incursiune retrospectivă în biografia lor, încercînd să-şi regăsească identitatea prin recuperarea trecutului comun: ei au impresia stranie că s-au mai văzut „undeva” şi circumscriu treptat mai multe nivele ale trecutului: amîndoi sînt originari din Manchester ; au părăsit acest oraş „exact acum cinci săp-tămîni” într-un mod identic, adică luînd „trenul de o jumătate peste opt dimineaţa care ajunge la Londra la un sfert pînă la cinci”; de atunci locuiesc, la Londra, pe aceeaşi stradă, în aceeaşi casă şi în acelaşi apartament; în consecinţă, s-ar putea să se fi întîlnit chiar „noaptea trecută” întrucît dorm, se pare, în acelaşi pat cu plapuma verde etc.; în fine, ei descoperă — supremă dovadă a unui trecut comun, uitat, dar regăsit în mod deductiv — că au o fetiţă, care se numeşte Alice şi care are un ochi alb şi unul roşu. Este evident că, aici, Eugen lonescu parodiază unul din elementele clasice ale intrigii dramatice, aşa-zisa recunoaştere, ce reprezintă, conform Poeticii lui Aristotel, trecerea personajelor „de la neştiinţă la ştiinţă” în urma unor revelaţii. Mai mult încă, cu puţină pedanterie, putem indica chiar şi care anume „recunoaşteri” sînt parodiate în Englezeşte fără profesor: a treia categorie
231
provocată de amintire) şi a patra, aceea ce decurge dintr-un silogism [V. Poetica aristotelică, paragraful XVI). „Recunoaşterea'' dintre soţii Martin se face, în primul rînd, silogistic, prin deducţii, ca şi prin evocarea unei experienţe anterioare comune ce pare a se dezvălui prin revelatoare coincidenţe. Concluzia celor două personaje pare deci firească şi indubitabilă: recuperîndu-şi şi recunoscîndu-şi trecutul, domnul şi doamna Martin şi-au regăsit şi identitatea i
DL. MARTIN; Atunci, doamnă, eu cred că totuşi ne-am mai văzut şi că dumneavoastră sunteţi propria mea soţie... Elisabeth, te regăsesc /
D-NA MARTIN i Donald, tu eşti, darlingl Intrarea intempestivă a lui Mary, alias Sherlock Holmes răstoarnă însă complet situaţia; jupîneasa desfiinţează, într-o clipă, întregul sistem de argumentare al soţilor Martin şi, producînd noi probe, impune o altă concluzie logică : „Elisabeth nu este Elisabeth şi Donald nu este Donald" ş.a.m.d.
Sensul referinţei ironic-poliţiste din celebra anti-piesă se revelă abia odată cu piesele ulterioare ale lui Eugen Ionescu. Implicită în Englezeşte fără profesor sau în Cîntă-reaţa cheală, critica şi parodierea teatrului european anterior devine explicită în celelalte creaţii, replica sarcastică a lui Mary rezumînd, aprioric, întreaga discuţie teoretică din Victimele datoriei. Aici, Choubert nu face decît să reia şi să teoretizeze pe larg ceea ce Mary exprimase, sibilinic, printr-o singură, misterioasă sintagmă: „Sherlock Holmes". Teatrul — afirmă Choubert — de la originile sale pînă în prezent n-a fost decît unul poliţist, căci orice piesă reprezintă doar o anchetă, care, în deznodămînt, îşi deconspiră concluziile: situaţia dramatică, propusă de autor, constituie întotdeauna o enigmă, iar „enigmele sînt poliţiste". De aici reiese că Choubert, asemeni lui Eugen Ionescu însuşi, repudiază „piesa de teatru-raţionament", construită silogistic, al cărei epilog logic este consecinţa premiselor puse de scenele introductive. Un asemenea „th^âtre policier" există, cum tot Choubert ne avertizează, încă din antichitate; or, atunci, concretizînd sugestia lui Choubert—Iones-co, putem trage concluzia că modelul acestui fel de dramă
232
este, fireşte, Oedip ngc. Căci aici enigmele şi coincidenţele ascunse în trecutul personajelor ne sînt dezvăluite, pas cu pas, cu stringenţă logică, prin deducţiile implacabile ale anchetei conduse chiar de Oedip, şi încununate de succesivele „recunoaşteri" între personaje.
într-o renumită scrisoare către Goethe, Schiller observa că, în Oedip rege, evenimentele s-au consumat înainte de ridicarea cortinei şi că, pe scena propriu-zisă, nu mai asistăm decît la o „tragische Analysis". Aşa că, de la Schiller încoace, în estetica germană, acest gen de „teatru poliţist" poartă numele de teatru analitic, definind acea dramă întoarsă către trecut, acel epilog dramatic în care mai apar numai motivaţiile ce stau la originea enigmelor îngropate în biografia anterioară a eroilor. într-o piesi analitică, spre deosebire de piesa sintetică, personajele nu mai trăiesc evenimente actuale, ce se nasc şi se consumă în timpul scenic propriu-zis şi în faţa spectatorilor, ci retrăiesc, evocă şi analizează evenimentele care s-au petrecut cu mult înaintea ridicării de cortină. Arhetipul acestui tip de dramă este Oedip rege, iar dramaturgul care l-a ilustrat cu predilecţie, Ibsen. Or, aproape tot teatrul modern este unul post-ibsenian, căci, rînd pe rînd, Strindberg, Hauptmann, Pirandello, Cehov, Show, O’Neill, Camil Petrescu, Sartre, Gorki, Krleza etc. pun accentul decisiv tocmai pe elementul analitic. De aceea, parodiind, sub forma „teatrului poliţist", teatrul analitic, opera lui Ionescu circumscrie, cum am mai spus, o staţie-terminus a dramaturgiei europene.
O completare a criticii teatrului analitic o oferă, tot în Victimele datoriei, poetul Nicolas d'Eu, care militează pentru un „teatru iraţionalist", pentru un „th^âtre surr^alisant", adică unul nonaristotelic, provenit dintr-o „nouă logică" şi o „nouă psihologie", una a antagonismelor, dinamică din care a fost eliminat „principiul identităţii şi al unităţii caracterelor", în care poate fi detectată „contradicţia şi non-contradicţia, non-contradicţia în ceea ce simţul comun consideră contradictoriu". Ea modul ironic, în noua dramă se conservă elementele de bază ale teatrului analitic tradiţional (aşa cum îl cunoaştem de la Sofocle pînă la Ibsen şi urmaşii lui), dar predeterminarea persona-
233
jelor, existentă încă la Ionescu, devine confuză, trecutul nu-şi mai revelă, în retrospecţia onirică, un sens clar iar drept urmare, eroii nu reuşesc să-şi mai regăsească identitatea : soţii Martin îşi amintesc fără să-şi amintească, nu-şi amintesc amintindu-şi, iar Donald şi Elisabeth sînt Donald şi Elisabeth tocmai nefiind Donald şi Elisabeth: „Caracterele îşi pierd forma în informul devenirii. Fiecare personaj e mai puţin el însuşi decît altul”. în consecinţă, acţinnea dramatică şi cauzalitatea ei catalizatoare din punct de vedere teatral (explicată, de obicei, de motivaţiile descoperite în cursul „anchetei” si a „analizei”), aici, se dizolvă „cel puţin sub vechea lor formă ultragrosolană, prea evidentă, falsă, ca tot ce e evident. . .” Noua dramă urmează deci să fie epurată de orice reziduuri inautentice, artificiale, provenite dintr-o proiectare silogistica a situaţiei dramatice, tot ce e inteligibil şi coerent — „aristotăliquement logique” —* fiind îndepărtat din „teatrul iraţionalist”. Iată de ce monologul detectivist al cameristei din Englezeşte fără profesor constituie, de fapt, o parodie a vechiului teatru analitic, Mar}’ dînd cu tifla publicului, după ce construieşte o adevărată enigmă poliţistă pe care o lasă complet nedescifrată:
MARY: Cine este adevăratul Donald? Cine este adevărata Elisabeth ? Cine are interes ca această încurcătură să se producă ? Iată ceea ce nu trebuie să încercăm să descoperim; să lăsăm mai bine lucrurile încurcate. (Face cîţiva paşi spre uşă, revine şi se adresează publicului): Am uitat să mă prezint: Sherlock Holmes (pleacă).
Anti-piesa promovează, mai întîi, prin relaţia dintre soţii vSmith, iar apoi, pînă la exasperare, prin relaţia dintre soţii Martin, un tip de teatru static. Odată cu scenă a IV-a se produce o violentă ruptură de ritm, o accelerare gradată a acestuia pînă la paroxismul exploziv. în final, deconstruc-ţia dramaticului se desăvîrşeşte: limbajul, dezagregat, şi-a anulat complet structura sa informativă, risipindu-se într-un „confetti sonor” de vocale şi consoane, într-un pur material verbal, anunţînd apariţia elementelor de hap-pening de astăzi. Deznodămîntul din Englezeşte fără profesor — absent în C în tărcata cheală — părea, prin adxi-
234
cerca în scenă a Directorului, a Autorului şi a Comisarului, uuul pirandellian, datorită amestecului de ficţiune şi realitate. Dar, prin manipularea şi agresarea spectatorului, prin transferarea centrului de joc din scenă în sală, ca şi prin transformarea privitorului în privit, Englezeşte fără profesor se preschimbă intr-un adevărat happcning, înainte ca acesta să fi fost inventat.
Cum mărturiseşte Ionescu în ultimul său jurnal, La QuSte intcrmittente, Englezeşte fără profesor a fost scrisă încă din 1943, prefaţînd în absolut întreaga istorie a teatrului absurdului. E, aici, o mare şansă a teatrului românesc, care îşi adjudecă, astfel, o prioritate reală. De aceea, putem şi noi să exclamăm satisfăcuţi, asemeni unui personaj al său : ,,11 avem pe Iouescu, şi Ionescu ne ajunge !”.
ION VÂRI IC
*
%.J,\:t&w ^/^Aiîif^t 9$':&yfei^l^mW;¥if^iLi; JHpt^h^niq Xi
] ^&rof ml&iMp\ n i1ş?ajBş \:%rţ0’'&	‘::h.Hîsf*iit*m& iu
'[.: jvrtâsi yM&oi 9Jr4fronf-i <>,	r£F#TBD
4~ rhţ rmuj' ui^nioar, ,î\;rjmteiisri;Vtt^înK"hi4,;$f *îbflr-'î? m*i ' <;; .*’! r^'*yMi> o'j^nnî r> ’c!jy^	V -f M*s Ijî {$
; ^u^.'i:^4	-:	'-_ri'	-	.. • ,. >>j^. rVr .^:
M* '*	'* nil' : -'.xv/t • -'hi:	.	,-n:^ ' i >.* ir^* VîSl ‘
r"l'*'' ’O'.., J '*11:i*•: yi>; ;■ î lymtXr’ ' ri Lvr*}*-
:: /&?& J ‘t>/. y\«	*; , *H IV** - \
**)■	ii-V; :I‘n : v- îj:f<	.„uy
;kştc o v^-vS^-', \	b^uislv'i <
■M,4tfY * i, t .;, . ;	' r*; ,
tei uur-î
C* r>'
, *■ ’,>. ■"/'' i:
rfu
■rurr
ne »..'
SUMAR
Notă asupra ediţiei	(M. V.) .	5
ELEGII PENTRU FIINŢE MICI Elegii pentru fiinţe mici
Rigă .............................. .	.	9
Elegie............................. »	•	9
Cântec................................................. ..10
Animism ........................... .	.	10
Animism ................................................. 11
Obositul ins....................... .	.	11
Fata vedea îngeri ......	.	.	12
Văpaia s-a smult .	.............. .	.12
Baladă .....	...	13
Incertitudine ....	...	13
Elegie	......	...	14
Ţară de carton şi vată .	...	14
Elegie pentru fiinţe mici .	...	15
Moartea păpuşii ...	...	16
Elegie mică	.	...	16
Elegii groteşti
Baladă .	.	............. .	18
Bal................................... .	.	19
Elegie pentru păpuşa	cu tărîţe	...	.20
Cîntec de dragoste............. .	21
Suvenir ........	•	21
Addenda
Copilul şi clopotele............ . f ; 23
Spectacol nocturn.............. .	.	23
Crinii......................... .	.	24
237
Bujorii albi . Copacii Elegie .
Păpuşa
Rit ... Elegia hîrtiei roz Florile Elegie .
Elegie .
PROZA SCURTA ŞI FRAGMENTE DE ROMAN
Legenda roman iţelor
Lateral....................
Fragment dintr-un roman .
Fantomele ...
Emil îndrăgostit ....
Jurnal la .şaisprezece ani Liza.......................
VIAŢA GROTESCĂ ŞI TRAGICĂ A LUI VICTOR HUC.O Viaţa grotescă şi tragică a lui Victor Hugo .
PAGINI RUPTE DIN JURNAL
Lateral
Din Carnet intim Ceea ce văd .
Ex-critic...............
Jurnal..................
Jurnal..................
Eu......................
Jurnal..................
Pagini..................
Pagini rupte din jurnal
ENGLEZEŞTE FARA PROFESOR
Prolog de Gelu Ionescu .
Englezeşte fără profesor .
Epilog de Ion Vartic .
238
Lector: MARIAN PAPAHAGI
Apărut: 1991. Bun de tipar: 22. I. 1991. Coli de tipar: 12.
Format: 54X84/16. Tiraj: 5000 ex.
Tiparul executat sub comanda nr. 2/1991 la ÎNTREPRINDEREA POLIGRAFICA CLUJ. Municipiul Cluj, B-dul 22 Decembrie nr. 146, România