[1] • ... ., r- -- ... -,...." ,-,/ ' .• h "IEI �3i! [§��i! §�II=-=!$:=::§::cr.7c:-=-==i!�§I�1 �=-��EI �311� , VI:, :�:=ri!"""""""=i!""i"""'�""i",,----=!$:"'""""''''''''�''''i'r:;,,,,,,�!!!!!!!!,!!!!!!''''''i'''''''" """""""""l"""'''''''' """""",11:1 �::"� � Schiţ.ă biografică a autorului. _ .s'a nâscui în an .. 11856, Mai .. 1, in com .. na Af .. maţi, � 1 zt 1: � m m m m m m m � plasa Dâmbo1)iţa·Mo�ti�tea, judeţul Ilfov, din părinţi agricultori, de religi .. ne greco· orientală fi de naţionalitate română. '1 ' � Siuâiele primare fi le·a făcut in Bucureşti, la fcoala Domnească din coloarea de � l � � Galben si anume: clasa l-a si Tl-ts la Siloeslru: iar Ill-a si 1 V·a la Popa-Rusu, i (1867-1871), unde figură printre premianţii intâi, ' ...J La 1871, intră in seminar, "'tde numărul elevilor fiind prea mare, f .. exp .. leat } de către direcţie impreună cu toţi fii de mireni, �i trecic la girmtaziul Lazăr din 'l eurieccbisericii Sf. Gheorghe Vechiu. � La 1 Maiu1873, intră ca elev in tipografia C. Petrescu Conduratu, care era insio» � � 1) EFI NIT 1 Q N E lată in strada Batifte n». 2, (casa Reioriâe) de unde fu trecut apoi în tipog"afia '; r"r'" �','�'., t "Românul", care era proprietatea â-lu; Dim, Aug. Laurian, asociat cu Cond .... atu, fi • care era situată in strada Academiei, in locul actualului hotel Bristol. La 20 aprilie 1876 aceas/â tipografie fiind cumpărată de d·l Carol Gobt, autorul acestor rânduri, rămase ca elev fi sub noua firmă, iar la 1 Maiu1877, implinindu'fi ipografie, este un cuvânt compus din două părţi: Tone, � termenul de 4 ani de ucenicie fu scos lucrător, continuând a l .. cra 'ii mai departe � � la ziar"l Românul, din personalul că,..';a făcea parte incă din anul 1874, adecă de I care pe greceşte însemnează tip, literă, şi anume li- când era elev in anul al 2-1ea, când ca culegător cu porţia egală cu lucrătorii, când Ir , teră mobilli, şi IPrX'f'0� care însemnează scriere. ca paginator al paginei de anunciuri. Aşa dar, tipografie este înţelesul combinat al ace- r:'I La 1 Martie 1880, după ce se distinsese ca cap de echipă, fu numit şeţ ot aielierului: r:'I /. ,; r:'I stor două cuvinte, adică scriere prin litere. "'" La înfiinţarea societăţii "Deşteptarea" în 1879, făcit parte din Comitetul provizoriu, "'" "" IEI � ca secretar, iar din primul Comitet definitiv ca Vice·P,'e'iedinte. � I'I � Şi .aceste noţiuni, numai combinate la olaltă, ne pot � In 1880, asistând la 1<1,a din Adună"ile generale ale Societăţii de Ajuta,· reciproc da ideea unei noţiuni mai complecte, adică noţiunea a Lucră/orilor Tipografi din România, astăzi societatea Git/enbe"g, fu ales memb,'U scrierii prin litere. Luate separat, ele nu reprezintă în Comitet, fără să fi făcut parte din societate. nimic înţeles. De ex. tipo ne dă noţiunea de lite�ă, In .trma acestei împrejură"i, se 'inscrise în societate �i fu reconfirmat 'În aceea'i' demnitate, făcând succesiv parte din acest Comitet până pe la 1892. de o literă mobilă şi atâta tot, iar grafos, ne dă noţiunea scrierii şi iar La 30 August 1882 se căsători Int d·ra Maria Nicolaescu, Cordea. atâta tot şi iar fără nici un înţeles complect, mai ales că acest cuvânt La 1 Maiu 1898 se asociă cu firma Storck &: M.mer, si deschise Stabilimentul de " t dă t 1 fi 1 t' t It . t f ă d t' fi Arte Grafice ,Elzevir" in Pasagiul Român No. 12, Silit de' 'imprejurăt'i însă, se "etrase se gaseş e a oga a ne e a a or a e CUVlll e a ar e lpogra e, ca la 15 Octomvrie acelaf an, reocupâ1tdtt-fi locul in Institutul de Arte grafice Carol Gobl tele-grafie, foto-grafie, plasto-grafie, mono-grafie, xilo-gtafie, etc. Aşa dar, S.sor 1. St. Rasidescu. numai combinate aceste două cuvinte, ne dau înţelesul deplin de scriere Din tinereţe s'a indeletnicit Int diferite scrieri. A scris 'Ît< calitate de secretar pro- prin litere. vizoriu apelul pentr" constituirea societăţii Deşteptarea, publicat ,in Românul. A pu- Ni s'a întâmplat să auzim dispute între tipografi asupra faptului de blicat adicole in darul ,Solidaritatea", "Vocea Lucrătorului Tipograf", "Tipografia RomAnă", a redactqt "Buletinul Tipografiei Române", a dat articole 'în "Arhiva Ti- a se şti, cine reprezintă mai bine noţiunea de tipograf, cine sintetizează � pografic!i", precum �i in "Ghidul Tipografului". A scris in revisla "Albina", 'În "Noua � în mod mai real această idee? cel care are de aface cu literele, culegă- Revist!i Român!i" a d·lui Rădt.lescu Motru, in "Buletinul "xpozi�iunii Generale Ro- 1 " torul, sau cel care tipăreşte, care scrie, ca să zic aşa, cu literele, adică mâne", in revista "Architectura", iar ca brofuri a tipărit "CăUuza Elevului Tipograf" maşinistul. Şi, dacă unul a fost culegător şi celălalt maşinist, fiecare din ei în 1903, "Impresii de căIMorii la Expoziţiunea din Paris 1900". A ţimd două conferinţe, una la 20 Noen1,vrie 1905 in. sala Eăilor Etoriei desp1�e nOrigina ornalnentaţiunilor in l.a şi-a tras spuza pe turtă, fiecare a susţinut că el întrupează mai bine Artele Grafice", fi alta la Bursa Muncei in seara de 7 Fevruarie 1906, despre "Ve- noţiunea de tipograf. chile intocmiri ale Corporaţiunilor". Nici unu nici alţii n'au dreptate, sau urmând teoriilor lui Erasmus, � Ca distincţiuni prim. la Expoziţiunea din Paris d'in 19CO o medalie de argint fi � fi un losof german, aş putea zice că S,i unii s,i alt ,ii au dreptate. una de bronz, penlrlt lucrările 'ii scrierile sale tipografice, iar la Expoziţit�'C .".�j .. �tlÎ'�';.·: ' •...••.• : �· .... IIÎI- --_" .. --- [4] .... r. 7 0 •• ,.':'" \. .....,. .. ti;!, 1 l' • 1 �_ 4 �1���1::::::1�_ � CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI � Este lucru cert, şi în timpurile din urmă s'a constatat odată mai mult, că numai diviziunea muncei desăvârşeşte şi opera şi pe lucrător. In străinătate s'a dat o largă întindere acestui principiu. Aşa de ex. acolo sunt culegători speciali de gazete, culegători speciali pentru maşinele de cules, culegători aşa numiţi de acsidenţe, adică de lucrări mercantile, culegători cari distribue literele la locul lor. Iar maşiniştii sunt specializaţi în maşinişti de text, de autotipii, de cromotipografii, în maşini şti cari lucrează cu maşinele rotative şi tipă­ ritori la prese. Şi la drept vorbind, numai astfel procedând, vom putea ajunge la rea­ lizarea unui progres adevărat, căci fiecare lucrător se va specializă cât mai mult intr'o anumită ramură a unei meserii. Acela care vrea să monopolizeze toate ramurile de activitate ale unei branşe oarecare, riscă, după cum am zis, a nu şti nici una cum se cade. * In definiţiunea ce am făcut cuvântului tipografie, n'am spus încă de ce utilitate este această descoperire pentru omenire. Tipografia este agentul propagator al gândirii omeneşti. Ea este puntea prin care străbatem trecutul, necunoscut până la aflarea ei decât de un număr foarte restrâns de privilegia ţi, şi prin ajutorul căreia transmitem generaţiunilor viitoare mărturii netăgăduite despre eveni­ mentele petrecute în prezent. Dacă această artă nu s'ar fi inventat, nume ilustre, cari s'au devotat binelui public, făcând diferite descoperiri ştiinţifice, ar fi zăcut sub greu­ tatea prafului principalelor archive, necunoscute poate, decât de cei cari, întâmplător, ar fi dat peste dânsele. Această artă, a cărei invenţiune este cel mai frumos titlu de glorie a secolului XV şi evenimentul cel mai memorabil al istoriei cunoştinţelor umane, procedeul ingenios care, învingând timp şi spaţiu, reproduce la infinit lucrările spiritului şi aspiraţiunile geniului omenesc. Nobila ei menire este de a face de aci înainte adevărul neperitor, bar­ baria imposibilă, ştiinţa populară. Dacă arta tiparului nu s'ar fi descoperit, nu s'ar fi putut comunica omenirii atâtea invenţiuni, cari au schimbat vechile credinţe despre în­ tocmirea legilor naturii, nu s'ar fi putut rezolva atâtea probleme mari, ca forţa aburului, a electricităţii ş, a.; cari au trebuit să fie studiate şi experimentate de mai multe generaţiuni, lăsând fie-care generaţie, ce dispărea, lucrările sale drept moştenire generaţiei viitoare, spre a con­ tinua cercetările şi mai departe. Simţi mântui de naţionalitate chiar, n'ar fi fost atât de înrădăcinat în l ( ... 1 1. [5] �I ------------------- 1�e::::::1 ����Ir=q DEFINIŢIUNE 5 - inimile popoarelor, dacă prin mijlocul tiparului nu s'ar păstra tradiţia despre faptele strămoşilor, săvârşite pentru binele patriei. In definitiv, tipografia este factorul puternic cu ajutorul căruia cultura a pătruns in toate straturile sociale, civilizaţia modernă a inlocuit igno­ ranţa in care trăiau popoarele vechi. Să vedem acum ce importanţă se dă acestei descoperiri de lumea ştiin­ ţifică şi ce servicii a adus şi mai este încă menită să aducă, după pă­ rerile diferiţilor autori, această invenţiune omenirii. Vasile Popp din Sibiu, in a sa Disertaţie asupra Tipografiilor româ­ neşti, iată cum se exprimă relativ la meseria noastră: "Nici o măiestrie, afară de măiestria scrierii, nu a ajutat atât spre cultura sufle­ tului şi minţii omeneşti, precum şi spre inaintarea ştiinţelor, precum a ajutat aflarea măiestriei tipografice. Acestei măiestrii are a mulţăml Europa cea luminată, cultul naţiilor ce o lucuiesc. Dar precum aceste ştiinţe şi mătestrll, aşa şi măiestria tipo­ graficească, dela începuturi mici, Incet pe încet, s'a înălţat la această culme, In care se află acum in timpul nostru." George Bariţ se exprimă in termenii următori relativ la folosul ce ti­ pografia aduce omenirii: "Intre toate aflările minţii omeneşti, prin care Domnul acesta al pământului, lângă lumea de Dumnezeire zidită şi-au gllsit sieşi alta, eu. preţuiesc mai mult următoarele trei: Limba, Scrierea şi {at sau cliseriu. în o biserică din Harlem, care a trăit dela anul 1370-1440 şi a tipărit mai multe cărticele, Între cari Istoria S{.lon EvangelistuZ, Donotele, Biblia pauperă; vestita carte Spiegel Oneer behondenisse = Oglinda cunoştinţelor noastre, despre care se zice că a fost tipărită cu litere mişcătoare." Meerman mai citează ca tipărite de Koster şi Prooideniio. B. Virginis \ [13] ISTORICUL 13 Mariae ex Canticorum cu 32 ilustraţiuni de pe 16 plăci, In-folie mic, din care un ex. se află in biblioteca comunei Harlem. Tipăriturile antegutenbergiane se făceau în următorul chip: Se punea hârtia udată pe formă, care se mânjiă, la început, cu o văpsea de pământ, iar mai târziu cu un fel de cerneală făcută din funingine de lampă, amestecată cu uleiu, peste care se apăsa cu o minge de piele um­ plută cu păr de cal. Presiunea se fă­ cea aşa de tare, încât tipele eşiau în relief şi pe dosul hârtiei, aşa că pe dos nu se mai putea tipări. Dr. Falkenstein împarte tipăritu­ rile xilografice în trei grupe: GRUPA I. Cărţi numai cu text, din cari fac parte obeceâarele şi celelalte cărţi didactice. j GRUP A II. Cărţi cu figuri, fără text, având numai legendele dedesupt, din cari fac parte următoarele uvragii: 1) Biblia pauperă; 2) Apocalipsul; EEI 3) Cântarea cântărilor; 4) Apărarea 1 Sf. Virgine;5) Tatălnostru;6) Calen­ darul în limba franceză; 7) Danţul morţilor; 8) Credinţa Apostolilor; � 9) A 10-a poruncă pentru limba in­ cultă; 10) Cele şapte păcate de moarte; 11) Cele 8 porunci; 12) Fabuleleunui leu bolnav. Presă de tipărit antegutenbergiană. � In GRUPA III sunt clasate cărţile cu figuri şi text, din cari putem cita următoarele: 1) lstoria lui Antihrist; 2) Cele 15 semne ale judecăţii din urmă; 3) Ars memorasuli ; 4) Aj's mo­ riandi; 5) Speculum Humamae salvationis; 6) Chiromantia doctorului Hartieb; 7) Cartea regilor; 8) Calendarul lui Ioan Smundey; 9) Colen- � darul lui Beqiomoniomus ; 10) Intâmplările celor 7 planete; 11) Spiritul .şi adevărata Romă ; 12) Legenda Sfântului Weinrafl; 13) Confesionale; 14) Clopoţelul timpului, Bariţ zice că între tipăriturile Nemţilor ar exista o icoană a Sf. Hristofor � cu două rânduri, tipărită pe la anul 1423, în următoarea cuprindere: � "Christoforijaciem die quamcunque tueris Illa nempe die maia morte non morieris." Millesimo CCCco tercio 1423. * �IIEI ��3ImEI ======311E1�mEI ======3ImIEI �===3111� [14] 7 '. ill.�· .. , '1 I , . #1 """ II il I�I il il""" I� r 14 CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI � � Chestiunea de a se şti unde s'a născut tipografia, in Olanda sau în m Germania, a fost mult timp discutată şi îndoieli există chiar şi azi. m Dr. Falkenstein citează 20 de localităţi cari îşi disputau această onoare. T Aceste localităţi sunt următoarele: T ru Antrverpen, Anvers, Augsburg, Bamberg, Basel, Bolonia, Briigge, Dor- ru T drecht, Felltre, Florenţa, Harlem, Liibeck, Maienţa, Niirnberg, Oxford, � ru Roma, Strasburg, Schlettstad, Veneţia şi Rusemburg, un sat în Alsacia. ru � Bariţ, care s'a ocupat de această chestiune, zice intre altele: � "Două popoare se certau pentru cinstea a fi născut pe acel vrednic bărbat, şi trei ru cetăţi pentru cinstea a fi întâiul loc a folositoarei aflăr-i. � "Olandezii zic că Koster nu ar fi rămas numai cu xilografia, ci păşind mai departe � ar fi întrebuinţat litere mişcătoare scobite întâiu din lemn, apoi din plumb şi cositor ru şi că un ajutor al său, lohann, care îi era. şi frate, furând din uneltele-i ar fi fug-it � � la M aienţa, unde la anul 1442, ar fi tipărit două cărţi Aleccandri o.au Doctrinale şi I Petri lspani tractatus. "Din documentele aduse de apărătorii acestei păreri, se vede că în Olanda pela � � începutul sutei a 15-a s'au tipărit mai multe cărţi cu Htere mişcătoare, înainte de a se fi înfiinţat această măestrie prin Nemţi în Strasburg sau Maienţa, Mai încolo tiparul olandez, şi pe la anul 1470 a avut forma tot deosebit de cel nemtesc, ce arată a fi fost şi începutul altul. �- "Spre arătarea furtişagului din fAuriştea lui Koster, zice Bariţ, sau că de aleea şi-ar �- trage inceputul tipografia nemţească, totuşinu sunt destule documentele până acum cunoscute. " . Doctorul Gaster, unul dintre istoriografii tipografiei, scrie: �- "In Olanda tnflorlă xilografia; mai ales în cea ce priveşte această întrebuinţare, do- �- vadă sunt mai multe cărţi tipărite cu plăci scobite, între altele Spiegel Oneer behon» denisse. Acolo se născu, în Har-lem la 1370, Laurens .Jansson, mai târziu paracliser, de unde şi numele de Koster. "Această dregătorie era. de însemnătate şi Koster se număra. la 1428 între cei mai � bog-aţi cetăţeni din Harlem. � "Acest Koster, avu cel dintâiu ideia de a tăia. litere deosebite din coaje de fag şi a le combina. în loc de a le scobi dintr'o placă întreagă. � "Până astăzi au păstrat literele sau buchile numele ce le arată originea. � "Fag se chiamă în limba germană Bucke şi literă Buchetabe, adică beţişor de fag. \li Iar în limba slavonă bucve atât fag cât şi litera, de unde şi-au luat numirea, de sigur, � şi buchile noastre. . � ru "Koster tipăr iă întâiu foile pe câte o pagină, lipindu-le spate în spate." ru � Din această tipografie au eşit mai multe cărţi. Mai târziu ea fu mutată � ru la Utrecht, până ce în 1479 ajunse in posesiunea lui Veldener, care o ru � transformă cu totul, inlocuind caracterele olandeze printr'un caracter cu � totul deosebit. Al. Odobescu, eruditul nostru arheolog, susţine la rândul său, că la � 1420 Koster imprima de pe plăci. � Dr. Falkenstein citează o icoană care pare mai veche decât toate tipă- • riturile de acest g'en, adică dintre anii 1410-1415. Pe la 1838 ea se afla. �I II li II" il I�I"" II II II IJ " , J " ., I [15] r�������������, � în posesia unui librar german, I:::::,U:i are legenda în vechia lim�: � olandeză sau flamandă, Nici chiar Al. Waldow, un istoriograf modern al tipografiei, de na- � ţionalitate german, nu se poate pronunţa în mod sigur nici asupra 10- � rn eului unde s'a descoperit tipografia nici asupra persoanei care a făcut rn � această descoperire. El susţine, - ca mai toţi autorii cari s'au ocupat � rn de chestiune - că Koster a tăiat înainte de Gutenberg litere cu cari a rn � imprimat nişte lecţiuni ale unor nepoţi ai săi, iar în urmă, asociindu-se � cu socrul său, care era bogat, a inventat şi cerneala de tipar, care era. mai bună decât aceea de până atunci. � Când vorbim dar de descoperirea tiparului, nu putem să nesocotim � rn încercăriie lui Koster. El îşi are partea de merit, în rezolvarea acestei rn � probleme, care aduce atâtea foloase omenirii. El este întâiul europeu care � rn a tipărit cărţi de pe plăci, deşi după cum susţine Meerman, Scriverius, rn dr. Gaster şi chiar Bariţ, este loc să credem că el a întrebuinţat cele � � dintăi tipe mobile, fie chiar de lemn. Astfel Koster a binemeritat dela posteritate, şi noi încercând să-i schi­ ţăm biografia, nu putem trece mai departe, fără a-i aduce omagiile noa- �- stre de recunoştinţă, căci el a tras întâia brazdă pe un ogor înţelenit până �- la dânsul, brazdă, care a înlesnit, poate, drumul lui Gutenberg, spre cer- cetări ulterioare, şi din cari au răsărit roade atât de folositoare omenirii. Compatrioţii săi îi ridicară o statue la anul 1722 în Harlem, locul său �- natal, iar la 1823 Iulie 11, s'au serbat 400 de ar': dela descoperirea ti- �- pografiei Kosteriane, când s'a bătut şi o medalie comemoi ativă. Insusi dr. Falkenstein, ca german, nu se poate reţine a nu recunoaşte că descoperirea artei tiparului, se datoreşte cu deosebire inteligenţei lui � Koster, Gutenberg şi Pister, un alt maiestru, a cărui cunoştinţă o vom � rn face mai la vale, la a cărei îmbunătăţire a contribuit apoi Schoeffer, iar rn � Jeansson, Aldini, Garamond, Plantin de Giurtti, Bstienuii, Elzevirii, o � duseră la perfecţiune, până ce, în timpii din urmă, Basquervllle, Bodonl, rn � Ibarra şi alţii îi deteră ultima desvoltare modernă. Fourrier sistematiză � tip ele după o măsură de unitate, numit punct tipografic, care este cam '/5 dintr'un milimetru. Didot imagină tipometrul. Sub stiletul său tipele ti- � pografice au căştigat o fineţă de gravură, o regularitate de proporţiuni � rn şi o eleganţă de forme necunoscute până llt dânsul, rn � In China, cea atât de ingenioasă în arte şi invenţiuni pe acele timpuri, � I se făceau de asemenea încercări pentru descoperirea tipelor mobile. Aşa, ni se citează un ferar anume j>j·Cbiug, care îşi dădea osteneala să for- � -- � meze dintr'un pământ fin şi gelatinos, solidificat prin coacere, caractere mobile, pe cari le împreuna şi le menţineă strâns unite prin ajutorul unei cercevele de fer, un fel de ramcă tipografică astăzi în uz . . �, II II II II II ,�, II :, II II .11 .J [16] 7 r1 , I j -, I Invenţiunea acestui chinez, zice Pant7u!on-cle I'Imprimerie, avortă şi � Pi-Ching muri, neputând să aducă la un rezultat satisfăcător, opera pe care avea să o desăvărşească mai târziu geniul lui Gutenberg. La moartea sa, Pi-Ching lăsă ca moştenire urmaşilor săi şi tipete sale, dar nimeni nu se mai ocupă de ele. Hans Gau8zfteicb Gutenberg născut la 8/20 Iulie 1399 dintr'o familie � distinsă, era cel predestinat de Provedinţă ca să spună ultimul cuvânt in deslegarea acestei probleme atât de grea, menită să schimbe faţa lumii, să răstoarne rostul întregii societăţi de atunci, să producă una din acele revoluţiuni sociale, cari rar, foarte rar, se văd în analele omenirii. Dacă Koster tipăriă de pe plăci sau chiar cu litere mobile de lemn, Gutenberg are marele merit de a fi descoperit matr'iţa, prin ajutorul căreia se reproduc literile metalice în exemplare nenumărate. Gutenberg ca şi Koster tipări Ia inceput, după cum ziserăm, de pe plăci de lemn. Prin acest sistem incepuse Gutenberg tipărirea cărţii numită Ccdholicon, sistem prea costisitor, de oarece aceste plăci nu puteau servi decât odată şi se lucra prea încetinel în acel aş timp. Atunci îi veni ideia "It săpa matriţa în metal. La inceput însă aceasta se făcu în mod atât �IEI de imperfect încât după tipărirea a trei coaIe din Biblie, ce se începuse �IEI după noul sistem, cheltuelele se urca se deja la 4.000 de fiorini. Şi numai după perfecţionarea ce se aduse sistemului de a se obţine matriţa, adică după descoperirea stemplului cu care se bate matriţa, de către Petre �IEI Schoefter numit Inainte şi Opilio, s'au putut obţine rezultate in adevăr IEI satlsfăeătoare. Primele opere tipărite de pe plăci de Gutenberg sunt: 1) Abecedartfl sau A. B. C. D. arul latin; 2) Horariui sau cărţi mici pentru rugă­ ciuni; 3) Oglinda Spovedaniei; 4) Donaiele. Biblia lui Gutenberg dela 1453-1455 de 42 rânduri, numită şi Biblia Mazarină, este posterioară Bibliei de 36 rânduri. Literile acestui op sunt gotice mari. Din prima Biblie a lui Gutenberg se cunosc numai 9 exemplare, din cari unul se află în Muzeul Plantin-Moretus. Data precisă a descoperirii tiparului mobil nu ne este cunoscută, de .oarece Gutenberg împreună cu Fust au ţinut la început ascuns secretul invenţiunii lor, din motive de speculă, vânzând cărţile reprodusa pe calea � tiparului, ca manuscrise, negreşit cu reduceri considerabile de preţ, dar încă destul de scumpe în raport cu înlesnirea cu care se obţineau. Preţurile cu cari Fust vindea la Paris Biblia şi celealte cărţi tipărite de el împreună cu Gutenberg, erau atât de reduse în raport cu cărţile scrise, încât scribii din Paris ziceau că meşteşugul cu care se fac aceste rfRL. cărţi s'ar fi aflat in iad. - �.! "" "-----..,af'i""""" '" ,,� .\ 1] I [17] I � t Acum să vedem cum s'a divulgat secretul acestei măiestrii, ţinut atâta timp ascuns. Iată ce găsim la Bariţ în această privinţă: "Această măiestrie Întâiu s'a ţinut ascunsă, dar la anul 1462 s'a lăţit prin mai multe cetăţl ale Germaniei, Italiei şi Gnliei, ba sub Matiaş Corvin, În anul 1472, s'a ridicat întâia oficină in Ungaria şi în Buda." Cauza lăţirei ei se zice a fi fost bătaia între graful Diecter de Iselburg şi Adolf de Nassau, pornită pentru alegătoria Maienţului, Din această îm­ prejurare s'au împrăştiat lucrătorii din tipografla lui Fust şi Schoeffer, iar capii lor au ridicat tipografii noui. Aceste evenimente s'au întâmplat, după dr. Falkenstein la 27 şi 28 Octomvrie 1462. Se poate ca această împrejurare să fi contribuit cu ceva la lăţirea tipografiei, totuşi nu este mai puţin adevărat că şi cearta dintre Fust şi Gutenberg a fost unul din factorii răspândirii acestei măiestrii cu un ceas mai nainte. Prin faptul separării lui Fust de Gutenberg se creiază deja două ateliere în Maienţa, unde se formau lucrători, cari cu cât se înmulţiau cu atât secretul deveni a mai greu de păstrat, fie că unii din aceştia îşi deschideau ateliere proprii, fie că descoperiau secretul altor interesaţi, în schimbul unor recompense. Totuşi majoritatea autorilor susţine ca dată a aflării tiparului anul 1450. Dr. A. von der Linde, bazat pe mărturiile lui Ulrtoh ZeU, contimporan cu Gutenberg, iată ce zice în privinţa începutului tipografiei: "Anul jubilar 1450 fu în adevăr un an de salute şi prima carte pusă sub presă fu o Biblie latină." Acest op era compus din 2 voI. In-folie ; I-iul voI. 324 foi, iar voI. II 317 foi, paginele sunt de 27,5cm. de înalte şi de 17,5cm. late, pe 2 coloane, fără colontitluri şi signatură. Hârtia este albă şi groasă, având incrustat în filigran capul de bou simplu, capul de bou cu bastoane, capul de bou mic şi strugure le. Primele 9 pagini au câte 40 de rânduri, a 10-a pagină are 41 rânduri, iar restul câte 42 rânduri, ceea ce a şi făcut a se numi Biblia de 42 de rânduri, caracterele sunt groase. Aceasta este Biblia pe care Fust o vindea la Paris, trecând-o ca lucrare de manuscris, tăinuind astfel descoperirea artei tiparului. Parohul Tritheim, contimporan şi prieten al lui Petre Schoeffer, scrie în Analele mânăstirii Hirschau, că arta tiparului s'a descoperit la anul 1450 în oraşul Maienţa. Eliade susţine ca dată a invenţiunii tipografiei, anul 1440, Vasile Popp zice că Tipografia este probabil să se fi inventat între anii 1438-1439, iar Dimitrie larcu la 1438. După toate probabilităţile însă, arta tiparului nu pare a se fi descoperit decât după anul 1444, iar prima carte abia putu apare de sub teascurile lui Gutenberg pe la anul 1450, din cauza greutăţilor financiare de care - suferea maiestrul, căci îşi risipise întreaga .avere în experienţe. � �II "" II�"",*"," "EI ====:JII� George Ionescu. - Cătauza Tipografului. -; /" ;: [18] Presa construită de Gutenberg in St.rasburg inainte de 1444. 7 �em=============lmll��llml==============m� m 18 CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI m Admiţând epoca dintre 1438-1440, ca dată a invenţiunii tipografiei, ar fi să dăm câştig de cauză Strasburgezilor, cari susţin că oraşul lor ar fi leagănul tipografiei; căci Gutenberg, încă din anul 1420, fiind in etate numai de 20 de ani, fu nevoit, din cauza turburărilor politice, a-şi părăsi oraşul natal şi a se refugia la Strasburg, unde pe la 1434 îl găsim trăind în tmbelşugare şi ocupându-se cu experienţele pentru descope­ rirea tiparului, în asociaţie cu un nobil anume Andrei Drietzchen, cu Hans Rieffer şi Heilmann, frate cu Koster. Heilmann deschise la Stras­ burg şi o fabrică de hârtie. Drietzchen îşi cheltui întreaga avere în aceste experienţe, iar acelora cari îl întrebau despre ocupaţiunile sale, le răspundea că voeşte să des­ chidă o fabrică de oglinzi. La 1438 murind Drietzechen, Gutenberg fu nevoit a-şi întrerupe lucră­ rile din cauza lipsei de bani; iar la începutul anului 1444 se întoarce iarăşi la Maienţa, spre a scăpa de urmăririie moştenitorilor lui Drietzchen. La Maienţa se asociă cu giuvaer­ giul Ioan Fust sau Faust, care-i puse la dispoziţie uneltele şi spe­ sele pentru continuarea mai de­ parte a cercetărilor sale. Aşa dar, ipoteza invenţiei artei tiparului, între anii 1438 şi 1440, nu se poate admite. Totuşi, în timpul cât Gutenberg stete în Strasburg, se pare că el reuşi să construiască presa de ti­ părit, care nu era altceva decât un teasc de călcat struguri, puţin mo­ dificat, construită după indicaţiile lui Gutenberg de către strungarul Conrad SaspaCh în Krămergasse la Strasburg, şi încercată la locu­ inţa lui Drietzchen. G. Bariţ afirmă, că pe la 1438 Gutenberg avea în Strasburg un teasc de tipărit. De altfel, la Strasburg, în timpii din urmă, s'a descoperit chiarlocul unde Gutenberg îşi făcea primele încercări pentru descoperirea tiparului. Intr'un colţ al unei câmpii stufoase, aproape inaccesibile, numită Mun- tele Verde, pe ţărmul răului IU, o piatră comemorativă in parte ascunsă b.,ml=============m----=-iit2�llm==============m� ; I I � .'� i ., r '1 ,1 " I I I 'v [19] il ) ( .'1 i >. r I I �81==============1811---=tţJ�118============:3EImaq 8 ISTORICUL 19 • ------------------------------------------------�� de o verdeaţă stufoasă, de arbori şi trestii, poartă următoarea inscripţiune în nemţeşte: "Aci, la J\luntele Verde, arta tiparului fu inventată şi de aci lumina fu răspândită în lume". Data descoperirii tiparului însă nu se socoteşte nici dela construirea primului teasc, nici dela începerea tipăririi cu litere de lemn, fie chiar mo­ bile, ci dela descoperirea matriţei şi obţinerea tipului mobil prin matriţă. Insuşi AI. W' aldow nu se pronunţă în mod categoric, ci se mărgineşte a spune numai că: Maienţa, Strasburgul, Bamberg şi Harlem îşi dispută onoarea de a fi văzut născându-se arta tiparului. IncIină însă mai mult pentru Maienţa. Mai departe, Bariţ ocupându-se de începutul tipografiei nemţeşti zice următoarele: "Şi aflătorii tipografiei în ţara Nemţească, încă au inceput dela xilografie. In aceasta a făcut întâlele sale încercări Ioan Gutenberg în Strasbnrg până la anul ]444. Prin aceasta a tipărit mai târziu el in Maienţa, o gramatică numită Calholicon şi a inceput şi o Biblie prin sistemul xilografic, însă după aflarea turnătorlei, începură dela capăt, tipă­ rind-o cu litere turnate in plumb şi cositor, Această Biblie, care are 640 foi s'a sfârşit cam pe la 1454-5 şi se numeşte Biblia GHtenbergiană, considerându-se ca prima carte tipăr-ită cu litere turnate," Tot pe această Biblie o arată ca întâia tipăritură a lui Gutenberg cu tipe mobile şi d-l Georges Gillot. După opinia majorităţii autorilor cari s'au ocupat cu această chestiune, rezultă în mod neîndoios că până Ia 1444 Gutenberg s'a aflat în Strasburg, unde a tipărit chiar cărţi, însă după sistemul xilografic, iar adevărata tipografie, tipografia modernă, care nu s'a putut naşte fără ajutorul tur­ nătoriei, s'a născut în Maienţa, Maienta dar este lntâiul oraş, care avu fericirea să vadă lumina tipa­ rului, aşa cum îl �vem azi. Aci se tipări Biblia Gufenbergiană, prima lucrare la care s'au aplicat tip ele mobile. Bariţ înclină a crede totuşi, că Gutenberg trebue să fi făcut încercări la început cu cărticele mai mici, ca Ţidule de indulgenţă, Gramatici sau Donaiuri. La 22 Martie 1856, făcându-se nişte săpături în Maienţa Ia o casă veche, numită "La tânăr" se descoperi o bucată de lemn de stejar, cu nişte ghiventuri de lemn, pe care stă săpat milesimul J.MCDXLI.G. care s'a tălmăcit de unii scriitori prin: "Iohannes 1441 Gutenberg" tin­ zând a se crede că aci ar fi fost prima oficină a lui Gutenberg, dar atât felul scrierii milesimului, cât şi caracterul roman, nu permit să se stăruie mult în această credinţă, mai ales că ultimele cercetări stabilesc că ofi­ cina lui Gutenberg, pare a fi fost instalată la casa numită "Humbrecht" in Stadtteegasse. �.=============811��118==============.� [20] 7 " . " -, c, , I I I , 1 I '1 J ' I 1, I I I t De aceiaşi opinie este şi dr. Falkenstein. El ne spune că printre lucrările cu cari Gutenberg a făcut încercări, primul loc îl ţin Donaiele, cari au fost trase în mai multe ediţii, şi din cari un exemplar complet se află în Biblioteca regală din Paris, cumpărat la anul 1784 ; iar un exemplar la Biblioteca regală din Francfort, luat pe preţ de 1.900 fiorini. Tot aci se află şi două plăci xilografice, cari se crede a fi primele încercări ale lui Gutenberg. Din aceste plăci, una, şi anume pagina 24, este bine conser­ vată şi conţine 20 de rânduri, având ca signatură litera F. Caracterele se aseamănă cu cele misalice mici, cu care este tipărită Psaliirea din 1457. O altă ediţie a Donatutwi, in-folio mic, de 27 rânduri, se pare a fi ti­ părită cu litere mobile la 1450, iar Donaiul de 33 de rânduri, in-Iolio mic, este tipărit cu caracterele Bibliei de 42 de rânduri din 1455, ini­ ţialele fiind scrise cu mâna. Un alt Donat de 35 rânduri, tot In-folie mic, este tipărit cu literele Bibliei de 42 de rânduri, iar iniţialele se aseamănă cu ale lui Schoeffer din 1457 şi 1459. Hârtie pergament, 5 foi, din cari două s'au găsit în Maienţa, iar foaia a ă-a şi '/4 din a 6-a au fost vândute de călugărul benedictin Dominicus Mangerard pentru 148 fiorini. Mai este apoi un Donat de 30 rânduri in-folio mic, şi Donaiul de 27 rânduri in-4°, cu ini­ ţiale scrise. Descoperirea matriţei s'a întâmplat în modul următor: La început ştim că atât Koster cât şi Gutenberg, precum şi Pister din Bamberg, imprimau • de pe litere tăiate, în sens invers, pe plăci de lemn. In loc de a o tăia însă în relief, Gutenberg scobi una din aceste li­ tere şi turnă plumb în ea. Litera s'a reprodus în forma ei dreaptă însă în relief, iar aplicată pe papirus, a eşit invers. Atunci îi veni ideia lui Gutenberg a scobi literă in formă dreaptă, în care turnând plumb s'a reprodus in sens invers in relief. Această literă aplicată pe papirus s'a reprodus în forma ei naturală. Această imprejurare făcu pe Gutenberg să întrebuinţeze acest procedeu cu toate literele; obţinând astfel întregul alfabet in mii de exemplare, pe o cale mult mai lesnicioasă. Şi pentrucă prima literă cu care s'a făcut incercarea a fost un B, de aceea Gutenberg este reprezentat ţinând un B in mână. La desăvărşirea operei sale, Gutenberg a fost ajutat de colaboratori dibaci, cari au şi ei partea lor de merit în această descoperire. Primul din aceşti colaboratori este giuvaergiul Ioan Fust sau Faust, de care am pomenit deja, şi cu care Gutenberg s'a asociat la 22 August 1456, după intoarcerea sa din Strasburg. Profesiunea lui Fust de giuvaergiu se preta, de altfel, de minune, pentru cercetările lui Gutenberg. --------�_. ----- -�---- [21] _1&'1 1�e::::::::1 ���I� lIr' ISTORICUL 21 - ----------------����----------------� Iată condiţiunile intervenite între aceşti asociaţi pentru exploatarea invenţiunii lui Gutenberg: 1). Fust să dea lui Gutenberg 800 fiorini în aur, cu o dobândă de 60/0. 2). Cu aceşti bani Gutenberg va trebui să-şi procure sculele necesare. 3). Aceste scule se vor socoti ca proprietate a lui Fust, până la achi- tarea banilor de către Gutenberg. 4). Gutenberg va avea să dea anual lui Fust 300 fiorini drept chirie, costul pergamentului, hârtiei, cernelei şi alte chel tu eli. 5). In caz de desfacere Gutenberg va răspunde lui Fust cei 800 fio­ rini, putând numai atunci intra în posesia sculelor sale. 6). Banii ce vor prisosi din cei 800 florini, după cumpărarea sculelor, se vor întrebuinţa la plata zeţarilor şi a tipăritorilor, precum şi cumpărarea de pergament, hârtie, cerneli, etc. şi se vor socoti în contul amăndorora. AI doilea colaborator al lui Gutenberg, care este şi cel mai impor­ tant, prin îmbunătăţirile ce aduse artei tipografice, este Petre S.choeffer, născut în Germania, lângă Maienţa. Schoeffer era un tânăr student care voiajă copiând manuscrise. Du­ cându-se în Maienţa fu angajat de către Fust ca meditator al fiicei sale, Christina Dahl's "Dyna", pe care o şi luă în căsătorie. In aceste împrejurări, el avu ocaziunea a se iniţia în arta acestor doi tipografi şi deveni astfel coasociatul lor, la 1454, după ce devenise gine­ rele lui Fust. La 1455 Gutenberg fu nevoit a se desface de asociatul său Fust, ne mai putând suporta grelele sarcini ce acesta îi pusese, pretinzându-i do­ bânzi mari la capitalul depus, precum şi parte la câştig, pe care maiestrul nu le putea satisface. Iată cum ne explică dr. Falkenstein împrejurările separaţiunii lui Fust de Gutenberg: ,,[n Octomvrie 1455, Fust intentează acţiune lui Gutenberg, pretinzându-i restituirea celor 1.600 florlnl, imprumutaţi in două rânduri, cu dobânda lor de 60;., din ziua de 22 August 1450 şi 6 Decemvrie 1452 până la 9 Noemvrie 1455, care se r idică Ia 390 Ilo­ rini precum şi la dobârida pe care Fust pretindea că a ptătit-o cămătar-ilor dela cari se imprumuta se, In suma de 36 Ilorini, sau o sumă totală de 2.026 florlni, pe cari îi pretindea În termen scurt." Planul neomenos al lui Fust, de a lua lui Gutenberg tipografia cu toate uneltele, se dovedeşte din faptul că Fust era unul din bogătaşii de frunte ai Maienţului şi prin urmare n'avea nevoie să se împrumute şi să plă­ tească dobânzi. Pentru apărarea sa, Gutenberg invoca următoarele argumente: a) Că Fust i-a făgăduit 300 fiorini anual pentru plata lucrătorilor, per­ gamentului, hârtiei, cernelei şi celelalte cheltueIi. _ b) Că cei 800 fiorini i-au fost împrumutati pentru cumpărarea de scule. _ b:.1 I�I' I� 000 ;,. ,-'. -,r o, ---'->.-1- [24] �2_141E' ��:tE:I�e'_�_=_'E_"!I::ll_@_O_fb-=., __ , __ '_IEI:' �-:_,cfi. � � CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI _ � � In această carte, unele părţi s'au lăsat în alb, scriindu-se în urmă cu � mâna. După doi ani, adică Ia 1459, se tipări a doua ediţie a acestei cărţi precum şi cartea numită G1fillelmi Durandi. La 25 Iunie 1460 apare Con­ stiiutionee Clemeniis V. Papae, şi Ia 14 Aprilie 1462 se imprimă Mani- festul Episcopului din Maienţa Diecter de Iesemburg in contra lui Adolf de Nassau, după care urmă, in acel aş an, August 14, Biblia latină in-folio, de 641 foi, a 42 rânduri, pe 2 coloane. Tot in acelaş an ei tipăresc Bula Papei Piu 11, contra Turcilor, intre­ buinţând aceleaşi litere Ia titluri ca Ia Psaltire şi ca Ia Durandi Ra­ iionale Divinorum oţţiciorum. Casei, în care au lucrat aceşti tipografi, i s'a dat numirea de Casa ti­ pogra(ilor. Fust muri Ia 14 Fevruarie 1466, in Paris, de ciumă, lăsând ca moşte- nitor pe fiul său Iohan Fust, pe văduva sa Margareta şi pe Schoeffer. � Margareta Fustin, soţia lui Fust, se mărită a doua oară Ia 1467 cu Con rad � Henekis din Gudensberg in Kurhessen. Fust perfecţionă cerneala de tipar, iar Schoeffer mai imbunătăţl me­ canismul teascului, şi făcu litere capitale de lemn, de un gust deosebit. � EI incepu cel dintâiu să imprime iniţialele capitolelor cu roşu. Aşa că, � cu drept cuvânt poate George Bariţ să zică: "dacă Gutenberg este află- torul tipografiei nemţeşti şi Fust ajutătorul cu bani, Schoeffer este tm­ bunătăţitorul şi deplinătorul ei, iar posteritatea are de a mulţămi de o potrivă lui Schoeffer ca şi lui Gutenberg, pentru această descoperire." De altfel Schoeffer fu destul de norocit in cariera sa, căci el pe lângă li făcu să fie considerat ca unul din cei mai de frunte cetăţeni din Ma­ ienţa, ajungând chiar şi membru in Consiliul judeţean. Ceea ce măreşte însă mai mult meritul lui Schoeffer este descoperirea stemplului. El perfecţionă apoi mai departe sistemul de turnare a lite- � relor, şi tăiă şi alte litere noui, de o eleganţă rară. � Iată ce scriu Bayle şi Chaufepie, în dicţionarul lor publicat în anul 1772, despre Schoeffer: "Schoeffer voind să evite a fi imitat in producţiunilc sale de către Gutenberg, căută un mijloc de a imprima, cu totul străin gravurei în lemn. El intagincf, a grava litere in o/el, ascutit la vârf, cu cari [ăcî» apoi matrita in aramă. � "Ej inventA şi fa brică. mula, alese şi compuse :netaluJ, şi turnă noui litere. Caiho- � lieon. Joannis Januensis, fu primul său produs, dar el fu precedat de publicaţiunea ediţiunei, astăzi foarte rară, a cărţii Durand.i Rationali Dicinorum oţficiorum: Iată adevărata artă tipog rnflcă inventati. la Maienta de Schoefîer, către 1457, dar care se răspândi număi la 1462." �ournier: a cărui părere este împărtăşită şi de d-l Georges Gillot în La Fonderie Typographique din Paris, după cum am spus, atribue in � , 'ES' '�' 'IEI'��'��� I " [25] ,-- .. ------------------- I I ". ISTORICUL mod exclusiv lui Schoeffer gravura literelor pe stemplul de oţel, pentru baterea matriţei. Intre cărţile mai de seamă, tipărite de Schoeffer, după moartea lui Fust, ni se citează S. Thomae Aquinatis, tipărită la 1462; la 8 Octom vrie acelaş an, apare o a doua ediţie din Constitutionis Elemeniis. Ceva mai târziu, p� la 1465, Decemvrie 17, apare Decretul lui Boni- (aciu XlII, o lucrare de 141 foi, in-folie, fără signatură şi colontitlu. � � � � Presă de tipărit, construcţie e lv e ţiană din 1548. � In acel aş an, se tipări şi cartea intitulată J[. T. Cicero de oţficiis, o � lucrare ln-folio, fără signatură şi colontitlu, având în total 18 foi, tipărită cu tipele din Durandi Rationali şi tot cu atâtea rânduri, fără alte semne de punctuaţie, decât punctul. De aci, credem a fi rămas şi numele literelor cu cari s'a tipărit această carte, de cicero. �semenea se mai tipări şi Attreolus tractatus de concepiione Marie Vir­ ginis cu două feluri de litere şi Augustinus de varae vitae cognitione. � , IEI' I�IEI ===IIIE11=:J[==�I��� [26] Dr====!if39ib:::sO=========D� CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI �: -------------------------------------------------- In lucrarea intitulată: Sentinţele Paradoxului grecesc, executată de Fust şi Schoeffer apar primele tipe greceşti. La 4 Fevruarie 1466 apare o a doua ediţie din această lucrare, iar la 24 Maiu 1468, Schoeffer tipăreşte Boni{acii VIII, liber sexius decretalium şi S. Hieronimi epistolce in 1470; Valeri1ts Maximus, liber {actorum; Elemenii« V. Constitutiones; Summce Thomoe ele Aquino şi Biblia sacră latină in 1471; Gratiani âecreiwn« şi Jus­ tiniani institutiones in 1472; S. Augustinus, de civitate âei şi Gregorius IX, nova compilatio decreiabium. in 1473: Ioh. de Turrecremata, Expositio breois şi Henrici Harp, Speculum. în 1474; Justiniani codex cum glosis şi Bernardi (;larevallensis sermones în 1475; Decisiones raiae, Scrutinium scripturaru1n şi Boriholomceus de Chaymis, Confessionale în 1477-1478. Schoeffer muri la anul 1502. El lăsă ca succesori doi fii: pe Ion şi Petre Schoeffer. Ion, cel mai mare, rămase în posesia tipografiei, iar Petre luă ca parte din moştenire casa părintească. La 1512 însă se văzu nevoit a-şi vinde casa şi plecă la Worms, unde în fiinţă un atelier, tipărind la 1527 mai multe lucrări. La 1532 îl găsim in Strasburg, iar în 1541 în Veneţia, unde tipări Bi­ blia latină şi Maccardi episiolas medicinalis. Din familia sa, Bariţ ne spune că mai fură şi alţi tipografi vestiţi în Germania, dintre cari unul, Petru Schoeffer tânărul, trecu în Veneţia unde deschise o oficină. Cel din urmă tipograf din această familie fu Ivo Schoeffer, care exer­ cită între 1531-1552. * Cam în acel aş timp cu Gutenberg tipăriă, cu tipe mobile, în oraşul Bamberg, Albert Pister sau Pftster, după cum îl mai numesc Alexandru Odobescu şi G. Bariţ. La 1461 Pister tntrebuinţă deja tipele turnate, şi încă mai frumoase decât cele din Maienţa. Se crede chiar că Biblia latină, cea cu 36 de rânduri pe pagină, nu­ mită şi Biblia pauperă, să fie tipărită de Pister cam pe la 1457 şi 1460, adică în acelaş timp cu Psaliirea lui Fust şi Schoeffer. Această lucrare e compusă din 3 volume, in-folio, cu 881 foi. Locul tipărirei şi numele tipăritorului lipsesc de pe ea. Pe lângă această Biblie, dr. Falkenstein dă ca tipărite de Pister şi următoarele lucrări: I O tuimonesiare către creştini, in-4°, pe hârtie groasă, paginele având dela 20-21 rânduri, toată broşura conţinând numai 9 foi. Această bro- O şură servă şi ca un Calendar pe anul 1455. Tipele sunt turnate de plumb, O �c OL====jîk,� cJl - [27] f_c c_r;===di'r __ IS_T_O_R�_C_U_L __ CI:::=:::::::::::2_:"" şi se aseamănă cu ale Bibliei de 36 rânduri. Broşura este tipărită în Bamberg in anul 1454. Calendarul pe 1457 este asemenea tipărit de Pister in-folio, pe o faţă. Tipele se aseamănă cu cele misalice mici, precum şi cu ale Bibliei de 36 rânduri. Piatra preţioasă a lui Borero, sau cartea de fabule, în versuri ger­ mane, tipărită in anul 1461, este prima care indică numele tipăritorului, locul unde s'a tipărit şi data tipăririi; ea conţine 88 de file, fără titlu, fără colontitluri şi fără signatură. Fiecare pagină conţine 25 de rânduri, având deasupra fiecărei fabule câte o gravură xilografică, potrivită cu­ prinsului fabulei. Faptul că Pister a tipărit după Gutenberg precum şi asemănarea ce există intre caracterele lui şi acelea din Maienţa, precum se vede din faximilele reproduse de dr. Falkenstein, sunt suficiente să ne adeverească că Pister a înv�ţat arta dela maiestrul din Maienţa. Afară de Pister mai exercitau în Bamberg şi următorii tipografi: Ioan Senseschmid dela 1482-1490; Heinrich Petzenstelner, dela 1482-1490 şi Hans Sporer dela 1487-1494. Waldow de asemenea· susţine că există o asemănare între caracterele lui Pister şi acelea ale lui Gutenberg, şi pare deci probabil că Pister să fi fost lntăiul lucrător al maiestrului dela Maienţa, care şi-a deschis ti­ pografie pe propriul său compt. D-rului Gaster i se pare că tipele lui Pister se deosebesc in mod esenţial de tipele din Maienţa şi se încearcă să dovedească că Pister a lucrat inde­ pendent de Gutenberg. Literele, zice dr. Gaster, sunt toate uniforme, ceea ce dovedeşte că au fost turnate după matriţe cu simetrie şi regularitate. Dela 1462 se pierde orice urmă despre Pister. Se crede că el călătoria din oraş in oraş cu teascurile sale, spre a tipări cărţi. * Vestea descoperirii tiparului se răspândi ca un fulger în Europa. Mai toate statele civilizate se grăbiră a trămite oameni de ştiinţă spre a se iniţia în arta maiestrului dela Maienţa. Atelierele sale erau vizitate de savanţi, precum in zilele noastre fură laboratoriile marelui Pasteur şi mai în urmă ale d-rului Koch. Intinderea tipografiei în Germania se făcu foarte repede. Aşa, în Strasbnrg, tipografia fu dusă la anul 1455, de către Heinrich Eggenstein, care exercită până la 1472, tipărind ca lucrări mai impor­ tante, Decretum Gratiani şi Consiiiuiiones Clemeniis. Ioan Mentel sau Mentelin, născut la 1410 şi mort la 1478, supranumit C crisograful (luminătorul), care primi dela împăratul Frederic III cărţi de �c C�e!!F"""'C c.3l [28] ��IIEI =28====:::::::3I1:1EI ======c=�Ir::�=Ă=UZ=A�:���iI!!G=R=A=Fu:J:'EU=I====:::::::JI[:JI IIIE)))�= nobleţă pentru serviciile sale, pe la 1466. Literele lui se deosebesc de cele din Maienţa precum şi de cele din Bamberg, ceea ce a şi făcut pe unii a crede că Mentel ar fi inventatorul tipografiei. Se poate, totuşi, zice dr. Gaster, că aceste tipografii să fi fost rezul- � tatul cercetărilor cu mult mai nainte de Gutenberg. La Eonderie typographique din 1901 ne citează ca susţinători cari ple­ dează pentru Mentel ca inventator al tipografiei, pe Specklin, contimpo- ran, şi pe avocatul Dorlan, un istoriograf al tipografiei, citat de Leclerc, � Strasburgezii chiar susţin, după cum o constată şi Waldow, că Ioan Mentel ar fi adevăratul inventator al tiparului, iar Gutenberg, care a trăit mult timp în Strasburg, n'ar fi făcut decât să aplice ideile lui Mentel. Această aserţiune ni se pare· cu totul hasardoasă. E cu mult mai apro- � piată de adevăr părerea susţinută de Paniheon. de l'Imprimerie cum că � Mentel nu este decât unul dintre primii tipografi ai Strasburgului, iar meseria a învăţat-o în Maienţa dela Schoeffer. . După cronica lui Ulrich ZeII tipografia a fost descoperită la Strasburg J de către Ioan Gudenburch născut în Strasburg şi cetăţean în Maienţa, l de unde s'a introdus mai lntâiu în Colonia, apoi în Veneţia, iar Mentel n'a făcut decât a contribui la îmbunătăţirea literelor latine. El Toţi partizanii lui Mentel uită un lucru, şi anume că pe când prima El 1 lucrare a lui Mentel, tipărită cu litere mobile, intitulată Speculusn. his- r toriale, datează din 1470, Biblia lui Gutenberg şi Fust, datează încă din 1450, adică cu 20 de ani mai nainte. � Aşa dar, gloria invenţiunii tipografiei rămâne tot lui Gutenberg, ca � acela care a avut prima idee, iar desăvârşirea operei se datoreşte lui Schoeffer, Mentel şi Pister. Ioan Mentel exercită aci între 1466-1478, tipărind între altele Spe- culum hisioriale la 1466, Epistole Hieronimş), Augustin şi Confesiones, � precum şi alte lucrări cari contribuiră a-l îmbogăţi mult. Partizanii ideei cum că Mentel ar fi inventat tipografia se sprijinesc pe faptul că Mentel primise la 1466, pentru succesele sale, un rang de nobleţă dela Impăratul Frederic III şi mai ales pentrucă pe piatra mor­ mântului său se află următorul epitaf: "Aci odihnesc eu, Ioan l\fenteJ, care prin graţia lui Dumnezeu a. descoperit cel din­ tâiu caracterele de imprimerie şi născoci această artă, care trebue să se perpetueze până la finele lumii la un aşa grad de perfecţiune, în cât acum un om poate să scrie intr'o zi ca altă dat.ă într'un an. Este drept, prin urmare, să se mulţumească lui Durn- � nezeu şi fără vanitate, mie Însu-mi; şi cum acest omagiu n'ar putea să fie dat într'un _mod convenabil, Dumnezeu însuşi a îngrijit şi a voit ca drept preţ al acestei invenţiuni, edificiul acestei catedrale să-mi serveasc� drept mausoleu." Intemeiaţi pe acest document, mulţi istoriografi ai aflării tiparului, intre cari şi Emile Leclerc, se încearcă să atribue lui Mentelin paterni- �1I1r::====�18EI ====318�[:J1r::=====:::J1[:J1r::=====:::J11I� 1, l [29] "311:1 =======IIr;;r�:;::::::I=s!llTo�:�r:;I�l!!!U=L==:J"Ir======:::::::JIGlI:I =====2=9allnE)))�= tatea invenţiunii tipografiei, invocând ca un puternic argument, faptul că pe mormântul lui Gutenberg din Maienţa n'ar fi stând decât urmă- torul epitaf: "Lui Ioan Gutenberg din Maienţa, care cel dintâiu a inventat caracterele de bronz � pentru tipografie, a binemeritat prin această artă dela tot universul, Ivo Witbich, a pus acest monument la 1508." * Dar nu numai cu tipărirea de cărţi se ocupau tipografii pe timpurile cele vechi, ci şi cu scoaterea de reviste şi gazete. Cea dintâiu gazetă tipă­ rită apăru la 1609 în Strasburg, săptămânal. Cu şease ani în urmă apăru în Frankfurt pe Main o gazetă de ase­ menea săptămânală, Frankfurter Journals. Cea dintâiu gazetă din lume însă se zice c'ar fi "Kin Pana" din China, apărută la 1361, tipărită probabil de pe plăci de lemn sau manuscrisă. In Colonia arta tiparului pătrunse prin 1466 introdusă de cronicarul Ulrtch ZeU, fost colaborator al lui Gutenberg, dela anul 1466-1482, iar Orte Iohann din acest oraş adoptă pe la anul 1472 signatura la coală. l Prima carte apărută cu aceste semne de clasificare este Ioannis Nider­ Praeceptorwm. divine leqis. La început signatura se punea la toate paginele neperechi, până la mijlocul secolului, şi se arătă prin litere, de preferinţă majuscule, după rE:! cari se adăogau cifre romane mici sau arabe. De exemplu, dacă o coală de format in-40, care avea ca signatură A, pagin ele următoare susceptibile de a purta signatură aveau Ai sau Al, Aij sau A2, Aiij sau A3, Aiiij sau A4, etc. La coala 2 se punea B urmat de aceleaşi litere sau cifre minuscule. Coala 3-a avea C, a 4-a D, etc. Şi când coalele erau mai multe într'un uvraj decât literele alfabetului, se repet-au de-a capu, duplicând litera ma­ jusculă, însă litera duplicată era totdeauna minusculă, de ex. Aaij, Aa2. Astăzi întrebuinţăm cifre arabe, numai Ia dreapta paginei I-a din coală. In Rasei, unul din cei dintâiu tipografi fu Ioan Hamerbach, Acesta tipări cu litere ronde în 1481. El se asociă în urmă cu Ioan Frodern. Wilhelm Haas şi fii din Basel, pe Ia 1772 au perfecţionat presele şi executau lucrări admirabile, mai ales în ce priveşte hartele geografice. In Leipzig se începu tipărirea la 1481. Cel dintâiu tipograf al acestui oraş fu Andreias Freisner. Prin fundarea de noui tipografii pe vremea aceea în oraşele Ketzenburg, � Wienner şi Kiel, se iscă o întinsă concurenţă, astfel că Primarul din Lii- beck in anul 1664 se văzu nevoit a respinge cererea turnătorului de li- tere Hunholtz de a deschide o a treia tipografie. Primarul hotărî într'un _ decret dela 15 Martie 1679, ca biletele de morţi şi accise, de aci încolo să �IIEI ��3IeEr=:��3Ie�GlEI ��31G1EI ��3111� [30] � fie tipărite cu rândulla ambele tipografli, căci până atunci Schmalhertz m tipăriă numai biletele de accise, iar Jiiger pe cele de morţi. rn După moartea lui Valentin Schmalhertz şi-a văduvei sale, afacerea fu � � condusă de fiul ei Mauritz. Această tipografie trecu prin vânzare în pose- I rn siunea tipografului Iohann Nicolaus Green, căruia în Martie 1724 i se � de de titlul de tipografia Primăriei. � rn Green făcu cunoscut la 1751, printr'un anunciu tipărit, precum se spune rn � în publicaţia jubilară din Martie 1901, cu ocazia împlinirii a 150 de ani � dela fundarea gazetei Lubenkischken Anzeigen, că va scoate, cu permi- rn siunea unui prea nobil Primar, o foaie săptămânală, căreia ii va da titlul � � de LUbekische Anzeigen. I rn In această foaie săptărnânală să fie cuprinse: Noutăţi despre alegerile � Magistraţilor şi notti înlocuiri ale altor oficii, despre cazuri de moarte � rn ale persoanelor cunoscute, despre sosirea Suveranilor voiaj ori şi orăn- rn � duiri guvernamentale. � Aci să se alăture şi aşa numitele afaceri comerciale şi de inteligenţă precum şi vânzări şi închirieri de case, încăperi de locuit şi de vândut, afaceri judiciare, noutăţi despre starea financiară, deschiderea locurilor, _ �- de privit, plasare de locuri şi cereri, lucruri pierdute şi găsite, şi, in fine, � noutăţi marine şi de vapoare. Locul rămas însă gol era întrebuinţat pentru cestiuni literare şi ştiri. La complectarea acestei părţi, trebuiră să iea parte învăţaţii dinnăuntrul _ -� şi afara oraşului. � Ca preţ pentru o jumătate de coală dintr'un număr era fixat 1 schi- ling, iar preţul abonamentului pe anul intreg era de trei mărci. Ziarul era tipărit cu o acurateţă perfectă, o corectură exactă şi pe � o calitate bună de hârtie. � rn Germania stă, în privinţa aceasta, înaintea tuturor ţărilor, căci la 1630, rn � avea deja 24 de foi săptămânale, reproduse pe calea tiparului, pe când � rn în Franţa abia la 1631, şi în Anglia la 1632, apărură cele dintâiu jur- rn m nale regulate, însă scrise de mână, de oarece numărul prea restrâns de � ili cetitori nu permiteau să se facă cheltueli cu tiparul. rn � Ca artişti demni de citat, in Germania în epoca de inflorire a artei � rn tipografice, putem cita pe următorii: rn � 1. Auerbac11, savant tipograf, născut la Rusttingen, în Suabia, către � mijlocul secolului XV-lea, mort la 1528. El se stabili la Bâle în 1481, rn cea mai celebră din ediţiunile sale este acea a operelor complecte ale � � Sântului Augustin în 1506. Auerbach trecu în Germania drept acela care a substituit cel dintâi1� prin caractere comune iialicele şi goticele. Caracterele de cad s'a servit �I II II II II li ,�, II II li II II ,J 1fPl' II ". " II II ,�, II II II II II I� {ff 30 CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI � [31] r�����������E3�' � el, pentru a tipări lucrarea E;::::�::LHiPpone poartă şi azi nume�: m Sântului Augustin. rn � 1. Dieudonne-Bmm, Breltkopr, tipograf german, născut în anul 1719 � şi mort la 1794, la Leipzig, unde îşi exercita profesia. El de de caracterelor germane o eleganţă necunoscută până atunci şi � descoperi pentru tttrnarea, literelor, un aliagiu de două ori mai tare, � ill ca cel întrebuinţat pâ1�ă atunci. ill � El îmbunătăţi foarte mult caracterele de muzică şi clişeele pentru căr- � file geografU:e. Asemenea tipări cu litere chineze precum şi portrete prin reproducţie � xilografică, dar această din urmă inovaţiune nu avu rezultate practice. � ill Jacques Oberlin, erudit şi filosof, istoric al tipografiei, s'a născut la ill � 17 Aprilie 1735 şi a murit la 10 Octomvrie 1786. El lasă multe lucrări, � ill dar cea mai însemnată este: Incercări asupra Analelor vieţii lui Guten- ill � berg, în care revendică pentru Strasburg onoarea d'a fi văzut născăndu-se � tipografia. I Mai toţi scriitorii posteriori, zice Paniheon. de I'lmprimerie, cari s'au ocupat cu istoricul publicaţiunilor, pomenesc despre această scriere, im- �- primată la 1809 în Strasburg. �- Carol Tausehutz din Leipzig, exercită tipografia dela 1796-1836. El introduse stereotipia în Germania. Lucrările sale se disting prin exac- titate şi acurateţă, �- Bauerkeller a introdus cel clintâiu tipărirea în relief, a hărţilor, în �- Karlsruhe şi Paris. Ioan Keppler, renumitul matematician şi astronom, tipări lucrarea sa, Eţemeridele, la 1630, in tipografia sa din FriedJand. � Cel care a sistematizat şi a îmbunătăţit caracterele germane, numite � ill fracturi este Albrecllt Durer, care aveă ca gravor pe Ieronim Holtzet. ill � Perfecţionarea literelor caligrafice, în Germania, se datoreşte lui Ioan � ill Neudorfer din Niirnberg. ill � In Niirn berg şi Augsburg au existat pe la 1468 şi 1470 tipografii cu litere � latine deosebite de cele dela Maienţa, conduse de Ioan Regiomontanus, ceea ce ar face pe unii a crede că aceste tipografii s'au desvoltat în mod � independent de oficina din Maienţa. � ill Probabil este însă, că după ce s'a cunoscut metodul de a reproduce ill � tipele mobile, gravorii respectivi să fi săpat un alt gen de litere. � ill Cel dintâiu care aduse îmbunătăţiri presei, după Gutenberg, fu Daner ill din Niirnberg, care inventă rămcile de alamă şi înlocui fundamentul de � lemn prin unul de fier. � La 1817 se decretă libertatea tiparului pentru a fi restrânsă din nou în anul 1829. �, li li li, li li ,�, li !!'!! li li ,J [32] � După 100 de ani dela invenţiune, se numărau in Europa peste 75 de tipografii. Franţa figurează printre cele dintăiu state europene cari se intere­ sară de invenţia lui Gutenberg. Astfel abia se răspândi vestea despre descoperirea dela Maienţa, şi � Ludovic XI regele Franciei, trămite pe Jeanson Nicolas, gravor distins şi director al Monetăriei dela Tours, ca să se iniţieze in această măiestrie. Jeanson insă, după ce căpătă cunoştinţele necesare nu se mai intoarse în patria sa, ci se stabili in Veneţia, la 1469, unde tipări mai multe cărţi. Jeanson. tăiă pentru prima. oară caracterele l'omane. El se născuse � la 1420 şi fu un tipograf distins al timpului său. � Jeanson ocupă un loc de onoare in istoria tipografiei. Ludovic al XI văzându-se amăgit prin purtarea lui Jeanson fu nevoit a recurge la tipografi străini, spre a introduce această artă in patria sa. � Aşa, la 1469, prin intermediul rectorului Universităţii, GuilIaume Fichet � şi Jean dela Pierre, profesor la Sorbona, fură chemaţi la Paris Micllel Freiburger din Colmar, care se asociă şi cu Martin Crantz şi UIrie]. Gerlng, Acesta din urmă originar din oraşul Lucerna din Elveţia, con- iii tribu� la perfecţionarea liiere'or latine. iii � Aceşti maeştri, după ce lnvăţară in atelierele lui Gutenberg, Fust şi � .Schoeffer din Maienţa, s'au instalat in Paris, fondând prima tipografie din capitala Franciei. iii Atelierul fu instalat chiar in Palatul Sorbonei, unde se inaugură in �1iI � prima şedinţă a maturului corp, apoi se mută în strada St. Jacques, sub firma "La Soarele de aur". Prima lucrare a acestor tipografi fu Gasparini Perqameniis episto­ larum, op in-d", după cum o devedesc opt versuri latine din capul cărţii, a căror traducere este următoarea: "Precum soarele răspândeşte lumină, aşa tu răspândeşti ştiinţă în lume, oraşule Paris, regal a hrănitoare a Muzelor, Primeşte dar, după cum meriti, arta aproape divină de a seri. Iată prima cade, pe care această induatrie a produs-o pe acest pământ al Franciei, intre zidurile tale, Meşterii MicheI, Uelrich şi Martin au impr-imat-o şi vor mai face şi altele." • Pe la 1478 Ulrich rămâne singur, iar la 1479, îI găsim asociat cu GuiI· laume Ma)'Jlijal şi în 1488 cu Bartolomeus Remboldt. • Ulrich introduse cel dintâit� signatul'a la coală, cu cifre arabe, � Pasquier Bonhomne, al treilea tipograf al Parisului, fu cel dintâiu ti- � pogmf care tipăl'i cărţi ţranceee pe la 1476, iar Simon de Colinet, gmvă cel tliniâi«, pe la 1480, caractere l'omane de diferite mărimi. In galeria tipografilor iluştri, cari contribuiră la înflorirea artei tipo­ rlRL_ grafice in Franţa şi Elveţia, locul de onoare îl ocupă familia Estlenilor, �" "" ,,�t>iF*" ". IOd [33] -----------�----- rJ r il!' !fdiJII::'_::::_" __ "_ 1,� __ �;,_e::_at+=+ " '� __ 1::1 ��:_33_3'1� �- ISTORICUL -îllP In timp de 170 de ani, diferiţi membri ai acestei familii au exercitat � o înrâurire puternică asupra artei tipografice din Franţa şi au fost li­ brari şi mari savanţi, enciclopedişti, teologi, critici, preoţi, istorici, jurişti .şi medici. Urmaşii. acestei familii, 7 la număr, imprimară în solul Iiteraturei fran- � ceze, din secolul al XVI-lea brazde neperitoare. Ei fac gloria tipografiei universale timp de un secol întreg, în cursul veacului XVI. Intemeetorul acestei dinastii de tipografi este Enric loi" Estienne, care rămase succesor în tipografia Morell, după stingerea membrilor acestei familii la anul 1509. � El se născuse la 1460, dintr'o familie de nobili. Mama sa se numi a Montolivet. Familia lui Estienne se opuneă cu înverşunare la aplicaţiunea fiului lor pentru arta tipografi că, abia născută pe atunci. Tatăl său merse până a-l desmoşteni din această cauză, la anul 1482. El plăti dar cu o intreagă avere amorul său pentru arta tipografică � şi se poate zice că această dinastie de tipografi, a cărui tulpină fu Enric 1, lşi intemeiă originea printr'un sacrificiu. Pe la 1500 Enric 1 se asociă la Paris cu Wolffgang Hopîl, şi atelierul 13 �13 lor purta firma In officina cuniculormn. Prima carte ce eşi de sub pre- �. sele lor fu o IntjOoducţiww morală a ltti Let'evre d'Esiople la Eticele lui Aristotel, la 1501. 13 Această asociaţie nu ţinu decât până la 1502, când se despărţiră. Caracterele întrebuinţate de Estienne, de formă romano-gotică, sernă- �13 nau cu ale lui Ulrich Gering, dar diferă de ale lui Gutenberg şi Schoeffer. Cărţile lui Estienne au ca marcă armele Universităţii înconjurate de doi ingeri, cari le susţin, împreună cu o banderolă; deasupra este o mână eşind din nori şi ţinând o carte închisă. Câte odată acest blason este în­ locuit prin doi arbori, pe cari stă câte UIT vultur. Intr'un cerc este cuprins titlul cărţii, iar dedesubtul lui un ecusson gol. Pe o panglică ţinută de îngeri, se citeşte deviza: Plus olei quom» vini = Mai mult ulei decât vin. Dela 1503-1510 aceste cuvinte sunt înlocuite prin următoarea deviză: Foriuna opes aufere, non animwn potest = Norocul ne poate răpi averile, dar nici de cum energia. Enric Estienne a publicat 120 de lucrări, din cari numai una in Iran­ ţuzeşte, un Tratat de Geometrie. El am/' cel diniâiu. iâeia ele a împăl°ţ� Psalmi; în versete, în volumul său in-folio, intitulat Qnintuplex Psalierium, imprimat cu negru şi j'oşu, în două ediţiuni, una la 1509 şi alta în 1513. Acest distins tipograf muri la 1520, lăsând trei fii: Francisc, Robert .şi Carol, cari avură ca tutore pe un alt maestru tipograf al timpului, IL. pe Simon Coliuet, care luase în căsătorie pe mama lor. ..rflh �'I "" I��II le::::::::IL :::::JI� George Ionescu. - Catauta 'l'ipografului. [34] �1:E1.1===============E1II��IIEI EI 3! CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI Din aceşti trei fii, se distinse mai cu seamă Robert I-iu Estienne, care contribui mult la faima numelui acestei familii de tipografi. Robert apare ca cel mai iIustru dintre toţi tipografii secolului XVI. Pierre du Marteau, după care am cules aceste notiţe, zice că Aldinii şi Elzevirii rămân în umbră pe lângă acest iIustru tipograf, atât ca ştiinţă tipografică cât şi ca cultură literară. Născut în 1503, îşi făcu educaţiunea şi instrucţiunea în cercul învăţa­ ţilor, cari frecuentau stabilimentul tatălui său, printre cari Robert îşi capătă bogatul capital ştiinţific şi îşi începe cariera de tipograf atât de prodigioasă. Robert arătându-se partizan al reformei, îşi atrase persecuţiunea doc­ torilor din Sorbona, cari ameninţau cu excomunicarea pe toţi adepţii nouei credinţe. Şi mai ales, după ce publică ediţiunea latină a Noului Testament, a lui Simon Colinet, la 1523, la care îşi permise să facă mo­ dificări după textele cele mai bune, îşi atrase pentru totdeauna ura Sor­ bonei. Dar Robert nu prea da mare importanţă acestor sbuciumări, de barece avea la spatele său pe regele Francisc 1, care îl proteja pe faţă. In 1526 Robert îşi deschise o tipografie proprie în strada Saint-Jean­ de-Beauvais, unde tipări prima carte cu marca sa personală, măslinul, care figura în blazonul mamei sale, Laura de Montolivet. După doi ani Robert se căsători cu Perrnette Bade, o femee foarte învăţată, fiica savantului tipograf Grosse Bade din Asch. Chiar în anul căsătoriei sale, maiestrul publică marea sa Biblie latină, după Sântul Ieronim, conţinând sumarul capitolelor, cu mărginare, cu variante relative la textul ebraic, având la fine un Indice cu numele proprii ale bărbaţilor, femeilor, popoarelor, idolilor, fluviilor, munţilor şi celorlalte localităţi despre cari vorbeşte sânta scriptură, în limba chal­ deică, în greceşte şi latineşte. Această carte, deşi apăru sub auspiciile regelui, totuşi Estienne nu fu cruţat de urmăririle şi persecuţiunile sor­ boniştilor, cari fără ocrotirea regală l'ar fi nimicit. Cu această Biblie se deschide seria ediţiunilor sfintelor cărţi datorite acestui mare şi fertil ti­ pograf şi editor. In treizeci şi doi de ani, dela 1528-1560, Robert Estienne publică, afară de Psalmi, unsprezece ediţiuni din Biblia comploctă, în ebreeşte, lati­ neşte şi în franţuzeşte, şi douăsprezece ediţiuni din Noul Testament, în greceşte, latineşte şi franţuzeşte. Ceea ce constitue o particularitate la cărţile lui Robert Estienne, pe lângă îngrijirea textului şi acurateţa tipa­ rului, este şi eftinătatea cu care se vindeau. Aşa de ex. o Biblie latină In-Sv, la 1545 se vindea de Estienne cu 9 lei, Biblia în ebreeşte, in-16°, S volume cu 15 lei, cea in-folio dela 1542, cu 20 de lei, etc. preţ fabulos de minim pentru acea epocă. b,l:Ew==============wll----=-4�jIEl==============ml� [35] ISTORICUL Bibliile ebraice fură tipărite cu caractere gravate din_ ordinul şi cu cheltuiala lui Francisc 1, de către Guillaume Lebe, Francisc I, căruia i se zicea şi părintele literelor, contribui foarte mult la desvoltarea tipografiei franceze. Tot el aduce la 1519, la Paris, pe ve­ stitul Augustin Justinian, spre a preda ebraica şi araba. Acest învăţat se făcuse cunoscut mai ales prin Psaliirea poliglotă, pe care o publicase la 1516, la Genua, atunci sub dominaţiunea franceză. Lui i_se datoreşte şi creiarea colegiului regal, la 1530. Acesta este inceputul colegiului Franţei. Pentru inzestrarea cu cărţile necesare a colegiului său, Francisc numi la 1538 pe Robert Estienne tipograf cu privilegiu, pentru imprimarea cărţilor ebreeşti şi latine, iar pe Conrad Neobar pentru greceşte. La 1540 murind Neobar, Estienne rămase singur tipograful regelui şi pentru gre­ ceşte. El comandă caractere noui celebrului turnător şi gravor de litere al timpului Claude Garamond şi prima lucrare tipărită cu aceste litere fu Istoria eclesiastică a lwi Eusebiw, in care Estienne face apologia Re­ gelui Francisc I pentru sprijinul ce acordă artei tiparului. Acesta era un volum in-folio de 1.089 pagine. Imediat după apariţia Istoriei eclesiasiice, Robert puse in lucrare o altă operă inedită a lui Eusebiu tot din greceşte, Preparaţiunea. Evan­ gelică, care apăru la 1546, după cari urmară Antichităţile romane şi Tra­ totul de retorică ale lui Denys din Halicarnas. La 1548 apăru lucrarea d-rului Alexandru Fralles, succedată de un Tratat asupra inimei, tradusă din limba siriană in greceşte, după manuscris din Biblioteca Regelui, căruia ii urmă Dion. Cassiu tot In acelaş an. Martirul Jusiin, apărut la 1551 in-folio, este o lucrare de o execuţiune superbă şi se găseşte întreagă in Noul Testament publicat în greceşte de Estienne la 17 Iulie 1550. Toate lucrările greceşti ale lui Robert Estienne, zice A. Firmin Didot, se disting atât prin acurateţa tiparului', cât şi prin corecţiunea cu care sunt tipărite. Ele sunt imprimate cu caracterele regelui şi au ca em­ blemă pe titlu un Basilic cu capul de salamandru răsucit cu o ramură de măslin pe o suliţă, cu următoarea inscripţie: "Bunului Rege şi vi­ teazului răsboinic". Robert Estienne deşi arătă o mare predilecţiune pentru textele gre­ ceşti, cu toate acestea el nu neglijă nici pe cele latine. Aşa el publică douăsprezece ediţiuni din Tareniiu, cinci din Virgiliu, al căror preţ varia intre 40 bani şi 1 leu. Salusiiu. se vindea cu 60 de bani, Cesar cu 2 lei, Lucamiu. cu 2 lei, Juoenai cu 40 bani, preţuri ex­ trem de mici pentru acea epocă. Estienne mai tipări şi două ediţiuni din Cicerone, una In 4 volume In-Sv la 1538-39, iar celalt In 9 volume in-Sv, între 1543-1544, precum şi alte şeasezeci diverse tratate, �GI=============BII�P-=IIBI=============S� [36] �_ 13�6 1�_:1 ::::���::_=:_I�_ I!r" _ CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI ., Dar opera cea mai considerabilă a lui Robert Estienne este Thesaurus Linguae Latinae, care fu un adevărat eveniment literar şi avu atâta succes încât trebui să tipărească 3 ediţiuni: întâia la 1532, iar cea din urmă, compusă din trei volume in-folio, la 1534. La această lucrare, zice Estienne în prefaţa sa, se ocupă doi ani neîntrerupt, neglijând orice lu­ crare. Tiparul din uvragiu îl costă 30.000 de lei. Acest dicţionar servi de orientare tuturor dicţionarelor latine de atunci şi până pe la jumătatea secolului XVIII. Afară de aceste lucrări mari Estienne se îndeletnici şi cu lucrări mai mici, didactice. Aşa el tipări Granudici latine de nouă diferiţi autori, din cari unele, ca aceea a lui Donat, a lui Despoiere, a lui Pelisson. avură până la patru­ sprezece ediţiuni, cari de asemenea se vindeau cu preţuri moderate. Estienne compuse şi tipări numeroase cărţi şi în limba sa maternă. Astfel el fu autorul unei foarte bune Gramatici franceze şi altor mici tratate asupra declinărilor franceze, a conjugărilor »erbelor active, pa­ sive şi cuvintelor latine, precum şi un Dicţionar latin-francez, tipărit la 1537, care are patru ediţiuni in-folio şi un Dicţionar ţrancez-latin, din cari apărură şease ediţiuni în timp de mai bine de douăzeci şi patru de ani. Estienne putu să se consacre neturburat operei sale, sub scutul puternic al Regelui Francisc 1. In tot acest interval, sorboniştii, duş­ manii săi de moarte, stau la pândă aşteptând momentul favorabil spre a-i da lovitura de graţie şi a pune capăt astfel unei activităţi atât de îmbelşug-ate pe tărâmul cultural. Şi acest moment nu lntârzie a se pre­ zenta, căci la 1547 murind Francisc 1, teologii dela Sorbona găsiră prilej a-şi asvârli săgeţile pregătite de mult încă în contra lui Estienne care, cu ocazia morţii regelui, imprimase Oraţiztnect [unebră, compusă de Du­ chastel, lectorul şi bibliotecarul Regelui şi Episcop de Macon. In această cuvântare se zicea că regele, dttpă judecata oamenilor, este foarte fericit în ceruri, sa,u pe cale de salute. Această conjectură fu gă­ sită de sorbonişti ca contrară doctrinelor Bisericei asupra purgatoriului şi cum nu se puteau atinge de Episcop, se agăţară de tipograf, care nu mai găsi pe lângă Enric II acelaş sprijin, de care se bucura ,pe lângă Francisc 1, şi la adăpostul căruia putu să scape, până aci, de lăcomia acestor lupi flămânzi şi turbaţi, după propria expresiune a maiestrului. Profitând de această împrejurare, teologii din Sorbona, cari condam­ naseră încă la 1523 Noul Testament tipărit de Simon de Colinet, editat de Estienne, şi de aici încolo toate publicaţiunile sale cu conţinut religios şi chiar profan. Aceasta rezultă din chiar lucrarea publicată de Estienne la Geneva, la 13 Iunie 1552, sub titlul Censura Teoloţjienilor din Paris ." ' Ib..�,m oare '''''''şt, oa p' n'd,�::.mn.",. ,oeboni,tii Bibli. im�� [37] 1'. �_ I 1�e::::::::1 ========��I� � ffiTORroUL M - -------------------=-=-�----------------� primată de dânsul, povestind în acel aş timp toate mişeliile şi şicanele ce fu nevoit să îndure marele maiestru în timp de 20 de ani din cauza în­ clinărilor sale spre protestantism. Până la 1548 lupta religioasă încă surdă şi purtată numai prin presă, ajunse, la 1572, la atâta încordare, încât a trebuit acea noapte de 24 August, de ruşinoasă amintire, rămasă celebră sub numele de Masacrul Sântului Barthelemy,'pentru ca lucrurile să se mai liniştească. Lui Estienne nu-i fu permis nici măcar să-şi publice lucrarea tntitulată Censuri, prin care voia să mai îndrepte unele lucruri sau erori din pu­ blicaţiunile sale. Părăsit de protecţia regală, lsbit cu putere de către sorboniştl, cari nu-i mai permiteau să publice nimic, Robert Estienne se găsi în alter­ nativa de a perde totul sau a părăsi Parisul. Cu multă dibăcie dar, reuşi să-şi trimeată mai întâiu copii la Lau­ saua în Elveţia, unde fură plasaţi la un pensionat şi ţinuţi acolo până la 1550, când Robert şi cu fiul său cel mare, Enric, sosiră la Geneva, unde luă la 1551 direcţiunea tipografiei, ce înfiinţa se aci încă din prima sa călătorie în acest oraş. Prima lucrare a lui Robert, eşită din această oficină, fu o ediţiune greco-Iatină a Noulwi Testament, adaptată principiilor reformate. El mai publică şi câteva dicţionare precum şi alte lucrări, cari îi mă­ riră numele de editor la Paris. Geneva se rnândriă să-I numere printre cetăţenii săi şi-i conferi, la 1556, titlul de burghez. EI muri puţin după aceea la 1559, în vârstă de 56 de ani. Din prima sa căsătorie el avu 9 copii, din cari numai 6 îi supravieţuiră. Fiul său mai mare, Enric H, îi urmă la Tipografia din Geneva şi deveni şi tipograful regal din Paris. . Desrochers scrise următorul vers sub un portret al lui Robert Estienne: Acest învăţat va vie ţul Demn de templu! neultării Şi gloria tipografilor va fi A tât cât arta lor va trăi. Stabilimentul din Paris mai ţinu cătvă timp pe numele lui Robert Estienne, apoi din cauza poziţiunii critice ce-şi creiase faţă de sorbo­ nişti.vtl trecu pe numele fratelui său Carol, care nu ezită a-şi abandona profesiunea sa de medic spre a salva averea nepoţilor, şi îmbrăţişă ca­ riera de tipograf cu ajutorul nepotului său Robert II, al doilea fiu al lui Robert 1. Carol Estienne era al treilea fiu al lui Enric 1. EI se născuse la 1504 şi învăţase medicina, şi când tipografia şi librăria fratelui său b..�b'" fu" ,'Of"." •• d. P""U::;:.'''I al P"I=.n,ulnl, "" 'ă-I� [38] I(m�:::::::JI�1iil CĂLĂUZA TIPOGRAF ULUI �------------��--------------------- mase fără stăpân, Carol, ca tutore legal al nepoţilor săi, revendică această avere, care-i fu restituită. Prima lucrare tipărită de Carol Estienne fu Itinerariul (le comunica­ ţiune şi al fiuviilor Franţei, la 1552, iar in anul următor publică un Dicţionar istoric şi poetic al tuturor naţiunilor, oamenilor. locurilor, fiuviilor şi munţilor, in-40. La anul 1555 apăru Prtuiium. Rusiicum, in-S", compus de însuşi Carol Estienne, asupra agriculturei, horticulturei şi viticulturei. O traducţiune in franţuzeşte fu publicată la 1564, anul morţii autorului, de către gi­ nerele său doctorul Jean Liebault, dar care de sigur că nu se vându, căci editorul său, doctorul Liebault, muri de foame pe stradele Parisului la 1596, după o lungă mizerie, pe care soţia sa, rămasă asemenea in mi­ zerie după moartea sa, o descrise într'un chip foarte mişcător într'un opus cui foarte rar astăzi. Tot Carol Estienne mai publică, in 1552, un Tratat al lui Philon, iar in 1555 o ediţiune din Cicerone in 4 volume in-folio. EI mai tipări şi un mare număr de cărţi didactice precum şi o fru­ moasă lucrare de Anatomie, lucrată de dânsul şi imprlmată în 1546 la Simon de Coli net, intitulată: De Disseciione partimn corporis hwnani. Cu trei ani inainte de moartea sa, Carol Estienne fu aruncat în in­ chisoare pentru tipărirea marei sale lucrări Thesaurus ciceroniamus apă­ rută in 1557, şi care nu-şi putu acoperi cheltuelele. Enric Estienne IT se născu la 1528, în Paris, şi publică la 1570 o fru­ moasă culegere din Epiqrasnele Aniotoqtei g,JH H AI�HW�R1. cljiiHlIO AHOKWX� AIWI"CH TPQI( AHXCf WciM� IIHCdHltO. C:t; AldAPdollH AHAIHTPd AIQ&dRflKI ISTORICUL " IEI �I�� 97 -------------------�- în biserica din comuna Lazuri din Oradea-Mare, pe a cărei ultimă filă se află locul şi data tipăririi. Cartea formează un volum in-4° mic, legat intre două table de lemn, învelite în piele. Paginele nu sunt numerotate, numai coaie le de tipar ali gine a fiecărei coaie. . Tot acelaş lucru putem zice şi despre Psaliirea slavono-j'omână pe care şi V. A. Urechiă o pune ca tipărită în Braşov. In aceiaşi categorie cad ambele Psaltirii descoperite de d-l Hasdeu in muzeul din Praga, pe care se văd arabescurile Evungelict1'ului lui Neagoe � din 1512. Şi nu se poate admite că clişeurile din 1ii.l.2 să fi servit şi la 1577, de oarece in curs de 63 ani, aceste clişee s'ar fi distrus singure fie prin oxid, fie din orice alte cauze. De altfel însuşi Picot afirmă, după Karatajev, că pe titlul unui exem- plar necomplect din Psaliirea. dela 1570, descoperită în mănăstirea Hi- � landar, se citeşte cuvântul Sebeş. Alegaţiunea părintelui Mangra că caracterele Psaliirei dela 1570 nu sunt uniforme cu cele din 1577, nu este de natură a ne forma opinia în- tr'un sens oarecare, când ştim că în orice tipografie sunt deosebite mă- �13 rimi de caractere, iar cele vechi uzăndu-se se înlocuesc cu altele, şi mai adesea de altă tăietură. Şi deci s'a putut întâmpla, ca la Psaltirea dela 1570 tipograful să aibă tipe noui, iar la 1577, să fi avut altele vechi. Nici schimbarea tipelor titlului, nici faptul că la una este cu roşu şi la �13 alta cu negru n'au vreo însemnătate în cestiunea de care ne ocupăm. Ca- zuri de asemenea natură putem cita multe. Aşa, de ex. chiar Evangelict cu învăţătură a Arhimitropolitului Serafim din Târgovişte, s'a tipărit de către Core si la Braşov, având pe frontispiciu armele editorului, iar orna- � mentaţiunea este în stilul german. Şi, nici în titlul cărţii nici în Prefaţă, nu se pomeneşte nimic despre nu­ mele tipografului, care a tipărit-o, dar judecând după monograma M. F'" ce se vede pe exemplarul din arhiva bisericii Sfântul Nicolae din Scheii Braşovului, precum şi a textului german de sub monogramă, se poate cu � siguranţă conchide că acel tipograf se numiă Mihail Frouius, Şi lucrul este cu atât mai probat, ne spune V. Pop, cu cât cu 3 ani mai în urmă s'au tipărit în această tipografie, - care acum trecuse în posesiunea lui � �Iateiu Frouius - Legile Saşilor = Stat/da Suxonwn, � Tot din textul german, de sub monogramă, reese că familiile Benlmer, Fronius şi Hirscher erau strâns legate. Hirscher şi Benlmer erau nişte protectori generoşi ai publicaţiunilor religioase, Coresi şi ajutorii săi erau traducătorii, Mathias Fronius pro- rffiL. prietarul tipografiei, iar George Greus directorul technic. � �tl "Ii Ii��" II IE' ====:JI�� George Ionescu. - Călăuza '1'i },Jo(J1'a{u.lui . ' -r � ... < � .. [98] �ml=============mll��llm=============m� m9 _�8 �C_Ă_L_Ă�U�Z_A __ T_I_PO�G_R_A_F�U_L�U_I__________________ m Aci se opresc tipăriturile din Braşov. Dimitrie Iarcu mai pomeneşte despre o Liturghie slaoonă, ce s'ar fi tipărit în 1588 în' acest oraş, de către Şerban Coresl, fiul diaconului. Dar se pare că Iarcu face confuzie cu Palia din Orăştie dela 1582, tipărită aci de acest Şerban Coresi la această dată; în Braşov neexistând nici o carte românească tipărită intre 1581-1731. Pentru însemnatele servicii .aduse de diaconul George Coresi, Mihnea Vodă îi dărui o moşie în Bărcăneşti, iar la 1582 îi dă tot în Bărcăneşti, ocină şi moară, după cum se adevereşte din documentele publicate de V. A. Urechiă. Familia Coresi, originară din Chio, era de mult stabilită în Valachia. Aşa pe un Coresi îl �sim grămătic Domnesc pe timpul lui Moise Vodă, (lb29), şi pe timpul lui Radu Vodă (1539), iardiaconul Coresi isbuteşte a fi omul de încredere al Voevozilor Alexandru şi Mihnea şi sufletul mişcării literare bisericeşti, dela 1560-1581. Dimitrie Iarcu găseşte că el ar fi fost fiul unui doctor, Ioan Coresi. O dovadă hotărîtoare că arta lui Gutenberg nu-şi face apariţiunea în ţara noastră nici în epoca coresiană, precum nu şi-o făcuse nici până acum, adică în tot timpul dela 1508 şi până la 1634, este faptul că in tot acest răstimp de 127 de ani nu se pomeneşte în ţările române de numele nici unui tipograf, gravor sau săpător de orice natură, format în ţară, pe când dela epoca pentru care avem date certe că tipografia s'a introdus în ţară, adică del!: 1634, tipografii noştri încep a se înmulţi tntr'atăt încât îi vedem trecând munţii spre a funda tipografii prin oraşele Transilva­ niei, lipsite de asemenea instituţiuni, cum a fost bunăoară dascălul Popa Dobrea, elev al lui Meletie, care la 1638 trecu din Muntenia în Alba­ Iulia, unde îşi turnă singur tipele şi instală o tipografie, după cum re­ zultă din Prefaţa Cazaniei tipărită de dânsul la 1640-41, în acel oraş. Că n'am avut tipografi români până în secolul XVII mai stă mărturie şi faptul că Mateiu Vodă Ia anul 1634 a fost nevoit să aducă pe călugărul Meletie din Macedonia spre a-i instala primele teascuri în ţară. Insuşi Cipariu în Analectele sale, împreună cu alţi autori, susţine că toate tipăriturile coresiane s'au efectuat în Braşov. D-I Lupu Antonescu este convins că diaconul Core si din cauza lipsei de tipografie în ţară a tipărit Ia Braşov, unde i se dusese numele de sâr­ guitor întru cele cărturăreşti şi de meşter învăţat în a scoate de în carte sârbească pe limba românească. De aceiaşi părere este şi părintele Mangra, cu rezervă pentru Psaliirea: din 1577. D-l Ioan Bianu, dând seamă plenului Academiei, într'o şedinţă publică. din luna Fevruarie 1897, despre o Evangelie slaoonă, necomplectă, tipă- b,8 8 ... --��"8 8� i [99] I • 1!I11��II::JI=======33I!1� ISTORICUL 99 rită în secolul XVI şi dăruită Academiei de Gr. N. Manu, zice că hârtia ca format şi ca calitate, precum şi literele cu care s'a tipărit textul, sunt aceleaşi cari se găsesc în cărţile tipărite la Braşov, între anii 1560-1580. Arabescurile şi iniţialele cari seamănă cu cele din E'vangelia dela 1512, nu sunt tipărite cu aceleaşi clişeuri, fiindcă acestea sunt mai mici, astfel că par a fi numai o imitaţiune a acelora dela 1512. * Dintre oraşele locuite de Români, Braşovul este întâiul care văzu lu­ mina tiparului. Cel care introduse arta lui Gutenberg în acest oraş este sasul Ioan Hunter, la anul 1533, luna lui Ianuarie. Hunter -se născuse la Braşov la 1498 şi după ce studiă la Universitatea din Cracovia şi Wittenberg, unde se adăpase de învăţăturile lui Luther şi Melanchton, trece în Elveţia în oraşul Bâle, unde Invăţă şi tipografia. De aci Hunter se întoarse în oraşul său natal, aducând cu sine un întreg material de tipografie cu litere latine, greceşti şi germane, cu care se servi la propagarea învăţăturilor religiunii sale. Prima carte tipărită în această tipografie fu Compendium. grammaticce laiino: a lui Valentin Wagner, preot sas, luteran, la anul 1535, după aceia publică mici tratate pedagogice, apoi uvrage de propagandă religioasă. Pentru înlesnirea acestei tipografii Ioan Fucs,judele Braşovului şi Ioan Benkner, senator şi consilier municipal, fondară la anul 1546, o fabrică de hârtie, care există şi azi. La 1544, Hunter ajunse paroh al Braşovului, iar la 23 Ianuarie 1549 încetă din viaţă, lăsând de urmaş pe Valentin Wagner, care îmbunătăţi tipografia, aducănd litere greceşti şi chirlfice, pentru popoarele de rit oriental, începând a tipări cărţi de propagandă religioasă în limba ace­ stora. Acesta avu de colaborator pe Hans Benkner, care fiind bogat, pu­ blică mai multe uvragii de propagandă religioasă, voind prin aceasta să diminueze întru cătvă influenţa Germanilor şi a Ungurilor, cari aveau deja cărţi sfinte, tipărite în limba lor. Aşa, la 1(\,59, ne spune d-l Picot, el publică Catechismullui Luther, în limba românească, care după d-sa e considerată ca prima carte tipărită în Iim ba română. Acesta este Catechismul pe care atât Cipariu cât şi d-l Hasdeu refuză, - şi cu drept cuvânt - a-l atribui preselor sibiene. Acest Caiechisni nu conţine decât câteva foi. La 1550 se publicase deja o ediţie în greceşte, iar la 1557 Noul Testa­ ment tot în greceşte. Indată după publicarea Catechismului citat de Picot, Benkner, între- �.I=============I!III------=it1I�III!II=============.� [100] lRr'e:::::::i ���i�i I�_ �l_�o_o c_Ă_L_A_"_U_Z_A __ T_I_P_O_G_R_A_F_u_'_L_U_I____________________ � prinse tipărirea Evan{Jelictl'ului român, la 1560, pe care-I termină la 30 Ianuarie 1561. Episcopul de Argeş Gherasim 'I'imuş şi d-l Constantin Erbiceanu au descoperit un exemplar complect din această carte în mânăstirea Ciolanu din jud. Buzău. Textul acestei cărţi a fost revăzut şi publicat de diaconul George Coresi, după cererea lui Benkner, după cum rezultă din Prefaţa cărţii. Caracterele sunt cam de mărimea corpului 24, de formă germană, tiparul nu aşa de îngrijit ca tipăriturile bojidariene. Pe pagină sunt 24 de rânduri, iar lăţimea rândurilor pe 13'/, cm. sau 61 '2 O în termeni ti­ pografiei. Capitelurile, deşi în acel aş stil bizantin, sunt simple şi nu prezintă nici o particularitate. Iniţialele de asemenea simple şi fără nici un fel de or­ namentaţiune. Probabil, tot de către Coresi se tipări pe la 1562 Evan{Jelia sârbească, cu litere cirilice şi tot cu cheltuiala lui Benkner, din care Vasile Pop a găsit un exemplar în podişorul Femeilor din biserica Sf. Nicolae bulgă­ resc din Braşov şi de care Bibliografia românească veche pomeneşte la pag. 529, fasc, II. Litera este de aceiaşi formă ca la Evangeliarul dela 1560, iar formatul numai pe 6 O, litera însă ceva mai mică, adică corp 20. D-I Gr. Creţu ne mai citează un Apostol tipărit tot în Braşov între anii 1563-1570, iar în colecţia sa de cărţi dela Expoziţia pentru înaintarea ştiinţelor am văzut un exemplar din Psaliirea tipărită la anul 1570, în Braşov, de diaconul Coresi. Ni se mai citează tot ca tipărit în Braşov la anul 1568 Decemvrie 6, un Sbornic lucrat tot de Core si în colaborare cu cinci ucenici ai săi. Bibliografia românească precum şi d-l Iorga pun acest Sbornic ca ti­ părit la Sas-Sebeş. Cum însă la această epocă nu era tipografie in Sebeş, e greu de admis că această carte să se fi putut tipări în acest oraş. Este mai probabilă apariţiunea ei în Alba-Iulia (Belgrad) sau in Orăştie, sau tot în Braşov, afară de cazul extrem, dacă nu cumva vreun tipograf ambu­ lant-de cari furnicau cu duiumul prin ţările Apusului pe acel timp­ n'o fi trecut prin Sas-Sebeş şi o fi tipărit acea carte. Dar şi în acest caz trebuia să se găsească o menţiune cât de mică pe vreun colţ al cărţii. Şi multe alte cărţi au mai eşit de sub teascurile Braşoveneşti, dar cum scopul nostru, în această scurtă schiţare, nu este de a enumera toate ope­ riie tipărite în cutare sau cutare tipografie, ci mai mult a releva data introducerii tipografiei în diferite oraşe, precum şi pe tipografii, cari au conlucrat la aceasta, nu insistăm mai mnlt asupra cărţilor ce au mai eşit în Braşov, rezervându-ne a o face în volumul nostru special. Am văzut că tipografia dela Hunter trecuse în posesiunea lui Valentin �e:::::::1 ���i�e:::::::j ���I� c [101] s 1O:� ------------------------------------------- �_ .e::::::' =====================::::::::J'�' ISTORICUL \Vagner, apoi în aceia a familiei Fronius, căreia ii succese Ioan Nitreus, George Greus, �lihail Hermann, Lucas Seuler, Stefan Miiller şi Christian Lehmann, sub care vegetă sau stete închisă, ne mai fiind nici o carte, care să ateste activitatea ei până la 1731, când fu cumpărată de un tipo­ graf străin anume Gott, care o reinoi, lăsând-o după moarte urmaşilor săi. Această tipografie există şi astăzi şi se află în posesia familiei Gott, sub firma Fraţii Gott: Aci s'au tipărit între alte cărţi Calendarul acum iniâiu. r01nânesc la 1773, O mie şi una ele nopţi, Istorii araoiceşii sau Halima lntâiaşi dată din nemţeşte, de Ioan Barac, magistratul translator al Braşovului, cu cheltuiala lui Rudolf Orghidan. In Braşov mai întâlnim o altă tipografie a lui George de Ţebel, în care s'a tipărit cartea Patimile şi moartea Domnului Isus Christos, cu cheltuiala lui Kir Const. Voghici prin Mihail directorul, la 1805. Această tipografie, pe la 1812 o vedem în posesia lui Franţ de Ţebele, probabil fiul celui dintâiu, după cum o dovedeşte cartea Intitulată Uşa Pocăinţei, tipărită la această dată, şi Bucoavnă pentru invăţătut a lor cheltuială, fără de a cere dela nimeni nici un ban. ,,2. S'o tumulţească şi s'o adauge totdeauna spre inlesnirea tipăririi cărţilor. ,,3. Să dea fără de plată filăzi şi alte mici cărţi celor săraci copii dela şcoală, din ,,4. Din câştigul acestei tipografii ce vor dobândi să dea ajutor Ia spitalul Iubirii de oameni câte taleri: cinci In sută . . ,5. Să. aibă. privilegiu a nu avea voie şi slobozenie nimenea altul a deschide tipografie: în ţeara Domniei Mele, in soroc de ani 20. Afară. numai tipog-rafia. dela Rârnnic sud Vâlcea, să fie precum au fost slobodă, tipărind numai cărţi rumâneşti, şi attă tipograâe să fie în sfânta l\'Ietropolie, dnpă. privileghiurile ce s'au zis mai sus că are. "G. Aşezarea tipografiei cea nouă să fie numai în casele celea Domneşti la cişmenua răposatului Domn Mavroghenie, carele să le dreagă numiţii cu cheltuiala lor, ingrl'tdind. curtea de jos, şi îngrijind a nu se strica hasnaoa cişme lelor politiei şi să. dea chirie bi­ sericii de acolo pe an câte taleri una sută, făcând şi aşezământ în scris cu egumenul bisericei, care egurnen prin jalbă. au făcut arătare din partea sa şi din partea epîtro­ pilor acelor mânăstiri Ecatonta pifieani , că primesc inchirierea binalii cişmelei pentru aşezarea tipografiei, cu această chirie de taleri una. sută pe an, şi la împlinirea soro­ cului să nu aibă a cere dela numita biserică nici o para. pentru meremeturile sau orice alte vor face acolo, şi din nou măcar. ,,7. Efor os al acestei tipografii, orânduim Domnia Mea sit fie cel după. vreme Dum­ nealui vel-Post, ,,8. Sfânta Metropolie să fie vcl nică a tipări numai cărţi bisericeşti rumâneşti, CUII}, şi tipografia dela Rârnrric a Episcopiei Râmnicului, iarăşi are să fie slobodă precum au. fost, a tipări numai cărţi bisericeşti rumăneşti, ,,9. Toate cărţile bisericeşti, ori greceşti sau rumâneşt.i ce se vor tipări, ori la aceasfă nouă tipog rafle , sau la Râmnic sud Vâtcea, mai intâiu să. se teor isească ele către Prea. Sfinţia sa părintele Metropolit, şi gă.sindu-se Dogmele după pravoslavnicie, neavârid într'inselc vre-un cuvânt vătămător, să se şi dea la. tipar, însă această orânduială, pe cât priveşte spre această tipografie, să se urmeze numai pentru cărţile biaer iccşt.i cele cari nu au fost t.ipăr ite , ce din nou întâia şi dată la această tipografie se vor tipări, iar cari s'au aflat tipărite şi va face trebuinţă. a se tipăr-i de isnoavă, acelea, de vreme ce s'a fost teorisit când întâiaşi dată. s'a tipărit, de nu vor aveit vre-o schimbare, la cel de­ snoavă intru a.ceastă tipografie tipar, nu este trebuinţă a le Ulai teorisi, ca să. nu se dea z�"tt.icnire lucrării tipog-rafici; iar ctl1Hl Preaosfinţia Sa părintelE3 Metropolit nu va avelt îndeletnicire să le teorisească, ca. să nu se întfil"zie, căci tipografia ţine oameni cu chel­ tuială, să orânduiască ori pe iubitorii de Dumnezeu părinţi episcopi, sau a1te obraze bisericeşti destoinice, ce va socoti Preaosfinţia Sa ca să le teorisească şi să dea slobo- _1_r====1I __ @_O_����I_'1 =_��EIG_;:JI_EI ��:'Ifi C.:{LAUZA TIPOGRAFULUI . VffiJ � �. � � � � � 11231 vreme în vreme. [137] �IE::::I �1E:lE::::1 �iC===dI©�Jk=-,====3G' ====���II�ih r l[11' - ISTORICUL 1. Nimeni nu poate să se neguţătorească cu vânzare de cărţi, cu tipografie sau lito­ grafie, fără a avea într+adins voie dela stăpânire şi fără a da chezăşie şi a se îndatora prin inscris că se va asemănă întru toate cu rânduelele ce s'au hotărit. 2. Această voie se va da la obraze cu purtări bune, pătrunse de a lor datorie şi cu bune cunoştinţe de meseria lor. La art. 7 se zice: "Editorul, autorul şi tipograful sunt datori a depune la secre­ tariatul Statului un exemplar din cărţile ce se va tipări, una la Biblioteca Naţională dela Sf. Sava din Bucureşti, două la Biblioteca şcoaJelor din Craiova." La 1831 tipografia fu cumpărată de Eliade Rădulescu, care o mută în mahalaua Dudescului, cam pe locul unde se află Băile Mitrasevsky. De acolo Eliade o mută în casele sale proprii din grădina care poartă numele său, unde se tlpăriră multe acte importante privitoare la renaş­ terea poporului românesc. La 1833 Eliade se vede nevoit a suspenda publicaţia Cm-ierlllui din cauza censurei, care se exercita cu multă, rigoare pe acel timp, precum şi a altor dificultăţi băneşti, spre a-l reîncepe peste două luni. In Buletinul oficial No. 1 dela 4 Ianuarie 1832, pe lângă restricţiunile censurei mai apărură şi altele în contra editorilor, tipografilor şi libra­ rilor, cari la art. 1 cuprind: zenie a tipări, fiind in datoraţi şi acei pe cari va orândui Preaosfinţia Sa, spre a nu. zăbovi teorisul prin stricarea de zile, în aducerea de pagubi şi smintirea tipografiei. ,,10. Să aibă voie a tipări şi filologhica, adecă scrieri de celea ce privesc asupra iu­ birii de învăţătură, caro atât acestea, cât şi alte cărţi de învăţătură greceşti, întâiu să se teorisească de dumnea-Iui VeI Postelnic şi apoi să se dea la tipar. Drept aceasta, spre a se păzi orânduelele ce mai sus se coprinde intocmai, am adeverit hrisovul acesta cu însăşi Domneasca Noastră iscălitură şi pecete, cu credinţa prea iubiţilor Domniei Mele fii: Gheorghe Caragea Voevod, Constantin Caragea Voevod, martori fiind şi dumnea­ lor cinstiţi şi credincioşi boeri veliţi ai Divanului Domniei Mele: Radu Golescu, Vei Ban; Grigorie Brâncoveanu, VeI Spătar; Barbu Văcărescu, VeI Vistier; Dumitraşcu Racoviţă, VeI Vornic de ţeara de sus; Mihalache Manu, VeI Logofăt de ţeara de sus; Grigore Bălcanu, Vei Vornic de ţeara de jos; Alexandru Mavrocordat, VeI Postelnic; Costandin Dudescu, VeI Vornic al treilea; Petrache Ritorides, Vei Logofăt al străinelor pricini; Ioan Ştirbeiu, VeI Vornic al Obştirilur; Nicolae Golescu, Vei Logofăt de obi­ ceiuri; Alexandru Filipescu, Vei Logofăt ele teara de sus; Ispravnic Mihalache Manu, VeI Logofăt de ţeara de sus; şi s'au scris hrisovul acesta întru al 6-lea an dintru întâia domnie al Domniei Mele, aici în oraşul scaunului Domniei Mele Bucureşti, la anii dela naşterea Domnului Dumnezeu şi mănf.uitorului nostru Isus Christos, 1817 Noemvrie 3, .;:l >O -------1 o. 1·· "l I -=---- -, I - --- --- ---1--=--,---·111 Ii I i� ��3'� :�J -- -- -- -- ��� -'- -e ,;:l of- O' o � o ----\-- ... ..: 1 ·c Q�_-- < ;: I rea lui, precum şi cu grija de a se ocupa � : 1':'0< II ':: : __ III_-�_��.'...II_>d_"_I O I -e 111 în continuu cu cele ;::::; _ _"" "' ce i se arată. �...l .1':1 '1':1 Prima cunoştinţă � _ ce va trebui să facă '" � '1':1 ,< )Ij' - - - - 1------1-------1--------111 noul venit, va fi dar � .., � ';:l ';:l '§ a obiectelor ce-l in- ., - - - -" �5 conjoară şi de cari ::: _ � � � 1 I -l- 'ă_1 are a se servi, mai .§ ;:ti R :- ales la inceput, ca: � casă, regnT, culeqar, galion, etc., iar între primele lucrări ce va fi chemat a indeplini este şi darea corec­ turilor. Casa este o cutie dreptunghiulară de o lungime cam de un metru, având o înăl­ ţime de 64 cm., cu 6 cm. adâncime şi aproximativ 143 despărţituri (fig. 1). Casele sunt de mai multe feluri: case de text şi case de titluri. Casele de titluri sunt iarăşi de mai multe feluri: case cu litere de rând, cari sunt uniforme cu cele de text, numai că sunt ceva mai mici, şi case numai de �m:m�����===mll��llm==�========:EJ8r4 [147] Fig. 3. Regal pentru case. �G1 G111��IIGII.,==================:::::tlJGI� _____ CO�DIŢIUNI DE AmnSIBILITATE ALE ELEVILOR 147 • capitale (fig. 2), cari sunt un fel de cutiuţe mici, despărţite în 44 casete, sau ceva mai multe, adică atătea câte trebuesc pentru literele capitale cu accentele, cifrele şi punctuaţia respectivă. Regalul este un fel de pu­ pitru lung ca de 101',12, înalt de lm.,22 Ia spate, iar în faţă ca de 1 metru, cu o lăţime în­ clinată de 75 cm. Pe regal stau casele. Unele regale sunt sim­ ple, fără case, altele cu câte 8 sau 10 case (fig. 3). Fi/{. 2. Casă de titluri. Regalele sunt înclinate pentru casele de litere curente, şi drepte, adică plane, pentru lite­ rele de titluri sau pentru forme. Aceste din urmă au câte 7 şi 12 des­ părţituri înalte de câte 12 cm, In ele se conservă funda­ mentele cu forme, cari nu se împart deocamdată. Altele însă au o platformă cu des­ părţituri oblice, ce servesc pentru pă­ stratul galioanelor cu materie culeasă, dar nepusă încă în pagini. Fundamentul este o planşe de lemn groasă ca de2'/2cm.având de desupt nişte stinghii cari ţin scăndurile bine strânse între ele şi servesc pentru punerea formelor, când se scot din ma- şină. Ele pot fi de diferite mărimi, mai mari sau mai mici, purtând numi- �ml�===============::::t:IGltl-=---it2�IIIGlGI�================m� [150] • Fig". 6. Port­ manuscr is. Această signatură poate fi de mai multe feluri: una la mijloc, una sus şi una jos, trei în faţă, ori două in faţă şi una în dos. Mâna stângă care ţine culeg-arul urmăreşte uşor şi în continuu pe cea dreaptă, spre a nu o expune a percurge distanţe prea mari la punerea literei în culegar, pricinuind astfel întârziere. Săltarea literei cu degetul cel mare stâng trebue evitată ca un defect. Manuscrisul de pe care se culege se ţine drept în faţă, cu un port-ma­ nuscris (tenac), fixat pe stinghia cea groasă dela mijlocul casel.. Prin manuscris înţelegem foile de hârtie scrise sau ti­ părite, de pe cari vom aveă a culege. Iar port-manuscrlsul sau ten acul e un cleşte de lemn, care se îmbucă cu o stinghiuţă, prevăzută la capătul de jos cu o ţepuşe de fer spre a se înfige în casă, (fig. 6). Incepând să culegem, citim câte două sau trei cuvinte deodată, după mărimea lor, observând toate semnele de cari va fi urmat sau precedat fiecare cuvânt. Asemenea se vor da elevului instrucţiuni asupra ortografiei cu care trebue să lucreze. După împlinirea rând ului se citesc din nou toate cuvintele culese în acel rând spre a se corige erorile strecurate din cauză de amestecare a casei sau altă neobservare. Cuvintele se despart între ele prin spaţii, cari trebue să fie de egală grosime pretutindeni. Cea mai frumoasă culegere se ob­ ţine întrebuinţând spaţii de 3la pătrişor pentru corpurile 11,12 şi 14; iar pentru 4, 5, 6, 7, 8, () şi 10, se pot Intrebuinţă şi jumătăţi de pătrişori. In cazuri de nevoie însă se va putea depăşi această regulă cu 1 punct sau 2 în plus sau în minus. Despărţirea prin spaţii prea groase ori prea subţiri sau neobservarea regulelor de a se despărţi cuvintele cu spaţii egale, dă textului un aspect urât, de care va trebui să ne ferim. Exemplu: lr.;150 I JID! !i----=!S'�j1 n:m !� CĂLĂUZA TIPOGRAF ULUI � � Text cules cu spaţii prea groase. Tipografia este puntea prin care străbatem trecutul, necunoscut până la inventarea ei decât de un foarte restrâns număr de privilegiati. Tipografia este agentul prin ajutorul căruia transmitem generaţiunilor vii­ toare mărturii net ăg ăduite de evenimentele petrecute in prezent. Numai prin ajutorul tiparului ştiinţa a putut ,atinge culmea la care se află astăzi, mergând tot înainte. Text cules cu spaţii prea subţiri. Dacă. arta tiparului nu s'ar fi descoperit, nu s'ar fi putut comunica lumii ideile mari carl nu schimbat vechile credinţe ce existau despre întocmirea legilor naturii; nu s'ar fi putut rezolva atătea probleme mari, ca forţa aburului, a electricităţii şi altele, cari au trebuit să fie studiate şi experirncntate de mai multe gencraliuni. [151] EU !i��" I[EIEI ===31�iJ DESPRE CULEGERE 1;)1 -------------------�--����-------------- Text cules eu despărţiri neegale intre cuvinte. Intre cei cari au contribuit mai mult la dezvoltare« acestei arte, după Gutenberg, primul loc îl tine Schreffer, care a Îmbunătăţit foarte mult literile descoperite de Gutenberg, şi după Schosffer urmă Fust, giuvaergiu, dela care Împrumutase Gu­ tenberg" scule şi bani în scop de a-şi urmări planul început. Odată ce sistemul s'a perfecţionat, tipografia se răspândi mai prin toate statele şt oraşele principale. Cărarea formatii' în text din causa spaţierilor neregulate se numeşte, in termeni tipografiei, scara pisicii. Rândurile se vor împlini exact, adică nu se vor lăsa nici slabe nici se vor întări prea mult, căci un rând prea tare slăbeşte pe celelalte, şi per­ mite astfel ridicarea spaţiilor în sus, producând pete negre pe hârtie, în care caz zicem c'au eşit spiţuri. Din cauza acestei neglijenţe se pot întâmpla rele şi mai mari; astfel, prin slăbirea rândurilor sau a unui rând neîmplinit suficient, ar putea eşi litere la tipar cari, călcănd pe formă, turtesc toate literele peste cari calcă, producând pagubă. Ex. Text cu rânduri slabe la cari au eşit spiţuri şi s'au călcat cuvinte. Vasile Lqpu],�ndntă ce:'ljunse:domn al r,loldovei,:încf"pu să stărue:la Poartă ca:�ă scoaţă:pe Matei:să·i den:lui domnia. Ţării:RonH1.neşti, iar:fiul său mai:mare Ton-Vodă, sAA deă Moldova: Pentru 3:'�2.:����1 ,;,n�!";!,Q'" cu:darul'i şi cu bani:pe Viziri şi În anul 1637, adicr,:după 3 ani de:domnie, căpătă steag:de domni. pentru amitndouă:ţăriI e, Dacă Ia împlinirea rând ului se întâmplă să nu încapă cuvântul întreg, trecem partea ce nu incape, formând silabe, după regulele gramaticale, in rândul următor. Aceste silabe se leagă intre ele printr'o trăsură de unire (-) numită cratimă, care se pune după silaba ce rămâne la finele rândului. Exemplu: In anul 1637, toarnnn , tâ.rziu, Vasile Lupul Domnul Moldovei, în fruntea unei ar­ mate de mai bine de 30.000 ostaşi, intră in Ţara Românească înaintând cu foc şi sa­ hie până la Buzău. In acelaşi timp Mehemet-paşa sta la malul Dunării, gata de tre­ .cere in contra lui l\f.atei. Acesta pregătit şi neadormit cun'} era, încălecă cu toată oşti­ rea, 23.000 la număr şi 20 de tunuri, împreună şi cu 8.000 Ardeleni, comandaţi de în­ suşi Kemeni Janoş, şi goneşte pe Lupu până dincolo de Focşani. Când silaba ce nu incape in rând este prea mică, îndesăm spaţiurile dintre cuvinte, în limitele regulei de mai sus, spre a face loc şi acelei si­ labe. Dacă, din contră, ar mai rămâne loc la finele rând ului, de o literă ·sau două, atunci este de preferit a mai rări spaţiurile dintre cuvinte, spre .a trece litera ce ar mai fi încăput, in rândul următor, dacă acea literă n'ar formă singură cuvânt. La despărţirea cuvintelor, se vor observa cu rigoare regulele grarna­ iicale. Aşa, despărţirea a două vocale dintr'un cuvânt, se va evita ca con- [152] rv,:', �I :�LĂU'��:AFUL�: �I ,.� � trarie regulelor gram ati cei. De ex.: noutate se va despărţi nou-tate iar � nu no-utate; aerul se va despărţi ae-rul iar nu a-erul, etc., cuvintele în cari două consune urmează una după alta, una din consune va ţine de silaba ce precede, iar cealaltă de cea care urmează; d. ex.: ar-bitru, doc- tor, tor-tele, [ul-ţje», etc., observându-se ca silaba următoare, ce vine după � cratimă să poată în totdeauna forma o silabă, cu care ar putea începe un cuvânt în limba română. Cu silaba ta dela cuvântul nou-tate se pot în­ cepe cuvintele tată, tare; cizmar, se va despărţi ciz-mar, iar nu ei-emor, cu silaba mar, formăm cuvinte ca martir, martor, etc., pe când cu emar, n'am putea forma nici un cuvânt. � Fac excepţie dela aceste reguli cuvintele compuse ca: reuniune, reor­ ganizare, archiereu,protoe1"eU, etc. cari se pot despărţi în părţile din cari se compun, astfel: re-uniune, re-orqanizare, arhi-ereu, proio-ereu, ma­ nu-scris, iipo-ţn-aţ, foto-graf, liio-oro]. Nu se va putea despărţi niciodată: � manus-cris, tipog-ntf, liioq-ra], etc. Se înţelege însă că ele se pot scindă, şi cu alte silabe, ca d. ex.: ma-nuscris, ti-pograf, fo-tograf, etc. unde se respectă cu rigoare regula de mai sus. Când, în mijlocul unui cuvânt, avem litere duble şi suntem nevoiţi a-l � despărţi, lăsăm una din aceste litere la finele rândului, iar cealaltă o tre- � cem la începutul rândului următor; d. ex.: in-no-dat, în-no-tat. Literele f-l, f-f şi f-i când se întâlnesc alături, se întrebuinţează într'un . � corp; d. ex.: aflând iar nu aflând, oflciu iar nu oficiu, effect iar nu effect. � Când însă după doi ff urmează un 1 sau un i, primul f se pune singur, iar al doilea se împreună cu 1 sau cu i într'un corp; d. ex.: offlciant sau effloreştenţă se va scrie cu fi şi fi într'un corp, iar { dela început singur. � Pe alocurea, din diferite împrejurări, suntem nevoiţi a abrevia, adică � a prescurta unele cuvinte. Prescurtarea se face scriind numai o parte din cuvânt, care însă să lase a se înţelege cuvântul întreg. Abreviaţia trebue să flnească totdeauna cu o consună; d. ex.: în loc de � � general de divizie, vom zice: gen. de div.; Monit. în loc de Monitor; P1"of. în loc de Profesor ; Episc. în loc de Episcop, etc. Când cuvântul ce abreviem este compus din silabe din cari una finind cu o con sună, următoarea va începe iarăşi prin consună, atunci trecem � toate consunele dela începutul silabei următoare, la silaba ce scrim ca � prescurtare a cuvântului; d. ex.: [eresir, în loc de [eresirău, iar nu [eres.; [rune. în loc de [runear iar nu ţrwn., etc. Nici un cuvânt abreviat nu poate sfârşi printr'o vocală. Nu se poate scrie d. ex.: colo. în loc de colonel, gene. în loc de general, ci col. şi colon. şi gener. sau gen. etc. � Cuvintele în cari se întâmplă silabe cari, pe când una fineşte cu o vo- ��=E==3ItE)I I�I IElI I [ji] [153] �_IEI_=_ =�31(3_I��_Ie=====2_��©,--,--���,"�=_3�=_=_=_=_:JI�EJ=EI =.����Itr::!!!!:ih lffiV _ DESPRE CULEGERE � cală cealaltă îi urmează prin vocală, nu se pot abrevia decât alipind la cuvântul respectiv consunele ce întâlnim imediat; d. ex.: cuvântul âiacon: îl abreviem prin diac., nu prin elia. Unele cuvinte se prescurtează scriind iniţiala şi ultima silabă, separân- du-le printr'o trăsură de unire d. ex.: D-zeu în loc de Dmnnezeu, C-tin � în loc de Constantin, â-no în loc de doamna, s-ţii în loc de sânţii, etc. Altele ca doctor, domn, elomnttl, se abreviază scriind dr., ân., ât., etc. Mai sunt asemenea unele cari se pot abrevia scriind, pe lângă prima literă care le formează, pe cea de a doua sau pe a doua şi a treia cari vin ime­ diat: d. ex.: pr. în loc de preot, sf. în loc de sfânt, Gr. în loc de Grigore, � gr. în loc de g·rael, gr. în loc de gram, a-. în loc de dram, sir. în loc de stradă. Cuvintele compuse ca kilogram, decagram se abreviază scriind abreviaţiunea cuvântului-rădăcină, precedată de prima literă a cuvântului ce se pune înaintea rădăcinei ; d. ex.: Hgr. în loc de Hecio-qram ; Kgr. în � loc de Kilo-gram; Dgr. în loc de Deca-oram, Cuvintele grade, minute, secunde, se mai pot scrie, pentru prescurtare, şi în modul următor: o (grade), I (minute), /1 (secunde), etc. Numele proprii se mai pot abrevia scriind numai iniţiala. Astfel 1. în � loc de Ion, M. în loc de Marin. Domnul se mai poate abrevia şi prin D. Intr'un şir de nume şi pronume, abreviaţia o primeşte numele. Aşa, nu se va scrie niciodată Marin P. în loc de Marin Petrescu, ci .'1[. Petrescu; � George 1. in loc de George Ionescu, ci G. Ionescu. Abreviaţiunile cuvintelor: Maiestăţilor Lor, Alteţele lor, Sânţiele Lor se vor seri: MM. LL., AA. LL., SS. LL., adică majusculele sinonime apro­ piate una de alta, fără a se separa prin spaţii sau puncte între ele, ci pu- � nând punctul numai după a doua literă. S. S. (Sânţia Sea), P. S. S. (Prea Sânţia Sea) primesc puncte la fiecare literă şi spaţiile obicinuite intre cuvinte .. PP. SS. LL. adică (Prea Sfinţiile Lor), urmează aceiaşi regulă ca la MM. LL. Aceste iniţiale abreviatoare nu pot figura pe 2 rânduri, adică o literă la finele unui rând şi cealaltă � la inceputul rândului următor. Ele se vor scrie totdeauna cu majuscule, ca semn de distincţiune pentru persoanele la cari se referă. Cuvintele compuse, cari primesc un apostrof prin elisiunea unei vocale, nu se pot despărţi între silabele cari se leagă prin apostrof; d. ex.: prin- � ir'acesi, dintr'unul, într 'adins, etc., se vor despărţi prin-tr'a-cest, tlin­ ,tr'u-nul, in-ir'a-tiins, iar nu printr'-acest, dintr=unul, într'-adins. [�_ -1' Estetica tipografi că: nu permite nici despărţirea silabelor mici, ca d. ex.; ca-re, ta-re; i-nimă; I-on, deşi aci nu se infrânge regu la gram ati cală, dar litera despărţită e prea mică, ca să formeze obiectul unei silabe. Totuşi �a formate prea mici suntem siliţi câte odată a călca această restricţiune. Tot ca estetică tipografi că trebue a se evita, pe cât este posibil, inşi- � I lEII I�' Ir=II IdJ� [154] .JF[] cr===:=!ir���[IEI ======�========c� �_:�_4 C_Ă_L_Ă_U_Z_A __ T_I_P_O_G_R_A_F_U_L_U_I .________________ � - rare a prea multor crătimi una după alta; căci o prea mare continuitate de trăsuri de unire dă un aspect urât textului. Facerea stărilor de 3--4 litere nu este permisă pentru aceleaşi cuvinte, mai cu seamă la formate mai mari. Pe de altă parte ele indispun chiar pe autori, cari cred că sunt făcute cu intenţiune de tipograf, cu scopuri de câştig, lucru absolut inexact. Prin stare înţelegem începerea rândului de-a capul, adică aliniatul. Caracterele ce-servesc-ca-să Impingern.răndul mailnăuntru decât cele­ lalte rânduri se numesc pătr+şort, Ele sunt a patra parte dintr'un pătrat, luând corpul cicero drept uni­ tate de măsură (1). Cu pătraţii ne servim la cornplectarea rândurilor scurte, adică când la :finele aliniatului ele nu es pline, la despărţirea titlurilor între ele şi la di­ feritele lucrări mercantile şi tabelarice. Pătraţii ca şi pătrişorii, jumătăţile de pătrişori precum şi spaţiile şi ri­ gleţii sunt un fel de tipe fără floare, cari complectează locurile albe din text sau dintr'o tabelă. Dacă rândul nu se complectează exact numai cu pătraţi, atunci între­ huinţăm şi spaţii cari se pun imediat după ultimul cuvânt, adică înaintea pătraţilor. Exemplu: Familia Văcăreştilor lşi avea o tipog-rafie proprie pe la li42 în Bucureşti, instalată în chiliile mânăstirii dela Sf. Sava.] •• _ •••• I . La formate mai mari de 5'/2 pătraţi, se bate (2) la stări '/2 pătrat. Dacă trece şi peste 10 pătraţi, lucru care se întâmplă cam rar, atunci se poate bate şi mai mult. Numai observând aceste reguli, putem obţine o bună culegere. La culegere, pe lângă culegar, ne mai servim şi de o linie, care conduce răndul, numită liuie de cules, (zeţ-linie). Această linie ne ajută şi la deşertarea culegarului in galion, când, mai cu seamă, materia este culeasă fără interlinii. După împlinirea fiecărui rând, mutăm linia de cules succesiv înainte. Până ce elevul se va deprinde a deşerta culegarul întreg, este bine a se exercita la această operaţie cu câte 3-4 rânduri, spre a nu le strica. Deşertarea culegarului se face în modul următor: ţinem extremităţile rândurilor cu părţile laterale ale degetelor mijlocii ale ambelor măni, apă­ săm cu arătătoarele pe linia de cules, care ţine rândul de deasupra, iar cu degetele cele mari susţinem dela spate rândul cel dintăiu (fig.g b.). (1) Prima unitate de măsură fipograflcă este punctul, care stă în raport cu centlme­ trul aproape ca 1/.,.. �CCE(2=)=E=x=p=r=es=i=e=t=iP=o=g=ra=fi=c=iI=, =c=arC�I��=n=se=.n=J=nii1.:. �rrs;:e=s=c=ri=e:I�[l:Ei=î=n=lIu=n=t=r=u=. ======c� [155] i fFD �TIl=:===III�' �=======:::::::cC� o D_ESPRE CULEGERE 155 O Dacă într'un manuscris întâlnim cuvinte subliniate cu o trăsură, în­ semnează că trebue să le culegem cu caractere cursive sau italice numite astfel pentru că s'au inventat în Italia, Ex.: ....... Relativ la a ceasbă categoric de lucruri nu se poate face separaţiune intre [us -uiendi �i [ruendl şi jus abufendi. sau cu litere curente, dar spaţionate, după cum se obicinueşte în special la Germani, sistem pe care şi I-au apropriat şi Românii de peste munţi, şi pe care-I vedem chiar la noi, uzitat.de.unii.autori,veniţi·de dincolo. Ex.: ....... Relntiv la această categorie de lucruri nu se poate face separaţiune între jus utendi şi fruendi şi jus abutendi: Literele italice de rând precum şi caligraficele, batardele sau rondele, nu se spaţionează, de oarece şi-ar pierde continuitatea legăturilor de îm­ preunare, fără care, ele prezintă un aspect foarte urit. Fig. 6 b , Deşertarea culegarului. S'ar putea spaţionă cel mult capitalele italicelor, în împrejurări cu totul excepţionale şi atunci am avea următorul model: Ca lucrare mai de însemnătate a lui Aron Pumnul au fost cărţile de citire intitulate: LEPTURARIU ROMÂNESC, in 6 volume. Cele subliniate cu două trăsuri se culeg cu caractere grase, numite în termeni tipografiei compacte sau aldine, după numele inventatorului lor, Manuţiu Aldini. Ex.: Marcu U1plu Traian se născu în Italica (cetate în Spania) Ia 18 Septemvrie, 52 ani după Is. Cr., dintr'o familie veche. Aldinele atât cele de rând cât şi capitalele pot fi spaţionate, ele având în totul forma literelor curente. Cele subliniate cu trei trăsuri se culeg din majuscule sau capitale ori nişte capitale mai mici numite capitaluţe. Ex.: Ca lucrare mai de însemnătate a lui ARON PUMNUL au fost cărţile de citire întitulate: LEPTUR.l.RlU ROMÂNESC, în 6 volume. �C���[C�����F��II���n� [156] [157] 1 I I �IIEI ::=:::�_UEl:I::=_=_D=I_S:T3R_::'�:U=ŢI=u!!liN��A�{:;�IiII!!CA=R=A=C3;EEI R=E=L=O=R==3I(ElEI =====1=573InEffi�= Iiţi a alerga, pentru fiecare cuvânt, Ia casele respective, economisind ast­ fel un timp preţios. Când avem de pus litere Iloni În case, trebue mai lntâiu să căptuşim bine casele în care punem litera, fie aceste case noui sau vechi. Această � operaţiune se impune lntâiu pentru ca să oprim trecerea literelor dintr'o despărtitură într'alta si al doilea ferim litera de influenta ce ar putea avea lemn�l' crud asupra �i, contribuind Ia oxidaţiune, sa� ferind-o de con- tactul direct cu pulberea rămasă pe fundul caselor, pulbere, care ar putea să conţină germenele oxidului. După ce am curăţat şi căptuşit bine casele, procedem Ia desfacerea pa­ chetelor, Şi cum un pachet conţine mai multă literă decât ar putea să încapă într'o casă, şi anume cam atât cât încape în trei case, se va pune deodată în 3, 6, 9, 12 case, etc., adică Ia un număr de case divizibil cu 3, pentru ca să nu fim expuşi a lăsa pachete multe, desfăcu te, cari neincă­ pând în seria de case în care punem deocamdată litera, se pot strica şi produce amestecături (fiş) foarte costisitoare de ales. j DAREACORECTURILOR m Prin corectură înţelegem prima probă ce se scoate de pe un text cules Il E3 sau orice altă lucrare, spre a se corige erorile făcute de culegător. E3 1 Metodul cel mai practic de a da corectură este următorul: r Se taiă hârtia pentru atătea galioane sau pagini pe câte avem a da corectură. Hârtia nu se va întrebuinţa decât de cea de scris, care şi poartă numirea de hârtie de corectură, sau velină subţire. Hârtia prea groasă � este improprie pentru corecturi, iar pe cea de tipar ordinară, nu se pot face însemnările necesare. Tăiată în dimensiunile voite, hârtia se udă pe una din feţe cu un bu- � rete curat, muiat în apă şi stors puţin, spre a nu o uda în mod exagerat. După aceea se şterge cu o cârpă curată sau se întinde pe un loc curat spre a se svăntă puţin şi a se îmbiba mai bine cu apă. Batem încetişor formele pe cari voim a � da corectură, cu bătătoarea, spre a pune toate � literele Ia aceeaşi înălţime. Când vreuna din li- tere ar avea ceva dedesupt şi ar fi eşită mai în sus, trebue să căutăm a scoate acel corp străin, Fig. 8. Bătătoarea. prin mijloacele descrise la locul respectiv, căci � ·0 literă mai înaltă, nu Iasă nici pe cele de alături să iasă Ia corectură. � _ Bătătoarea (călfuţa) este o bucată de lemn droptunghiulară (fig. 8), cu _ care apăsăm litera direct sau bătând uşor cu un ciocan de lemn deasupra-i, In urmă dăm cu valul de corectură după ce mai lntăiu I-am frecat bine �IIEI ====318EI ====318�GEC====3JGL =::3uJ [158] r������������' " m ::8 piatra de cerneală, :ş:L;n::� s:::G:::�:aU:scat nici încărcat peste m rn m�s:l:� �: :::::���:ă este un aparat cilindric făcut dintr'un fel de pastă rn � gelatinoasă numită cleiu tipografic. Cu el se înegresc literele cu cerneală � rn de tipar (fig. 9). rn � După aceea se aşterne hârtia pe toate galioanele sau paginele deodată', � - dacă negreşit ele nu trec de o coală, căci fiind prea multe se usucă hârtia aşteptând, şi devine astfel im- � propriă - se începe apoi baterea cu � rn peria (fig. 10) şi, în mai puţin de 10 rn � sau 15 minute, un elev abil poate da � rn corecturi pe 16 pagini sau mai multe rn � galioane. � I Obiceiul de a se da corecturi pe fie- I care pagină sau galion separat, dând � cu valul pe fiecare în parte. apoi să � ude hârtia, bătând cu peria, etc., nu este practic, căci se consumă timp in- � zecit de mult. � Unele din imprimeriile mari sunt Fig. 9. Valul de corectură, asortate cu un fel de prese mici, con- struite anume pentru darea corecturilor. Ele consistă dintr'un fundament � de fer, un cilindru tot de fer îmbrăcat cu postav, fiind prevăzute şi cu nişte � şine pe marginea fundamentului pentru uşoara circulaţie a cilindrului pe fundament (fig. 11). Sistemul acesta este preferabil periei din punctul de � vedere al acurateţei corecturei. � I La lucrările mărunte, ca invitaţiunile, cărţile de vizită, etc. culese cu I batarde, caligrafice, ronde sau � alte litere cedate, este bine să � rn încadrăm toată forma de jur '"!���!!!!!� rn � imprejur cu o linie de plumb � � rn sau de alamă, căci altfel, la da- rn rea corecturilor, cozile sunt ex- � Fig. 10. Peria de corectură. � puse a se rupe prin apăsarea mai forţată cu sulul sau cilindrul presei. Şi pentrucă aceste cozi se rup � adesea chiar în maşină, se recomandă tipografilor a se aproviziona cu � rn litere din acelea, ale căror cozi cad pe un călcâiu lăsat din corpul literei. rn � După darea corecturilor, se şterge textul cu o perie (fig. 12) muiată în � leşie, iar în cazul când sunt clişeuri de zinc se va şterge cu îngrijire spre a nu se stropi clişeul cu leşie, căci oxidează. Clişeurile se vor şterge se- _ parat cu o cârpă curată sau o periuţă muiată în terebent.in, după care se _ �I li li II li li '�I li"" li li ,J [159] r�������1 I�����' �- ung cu vaselină, Iar dUp:At:::i:::C:::::.ii se curăţă şi se ung1:: �- asfalt fiert în terbentin. Acesta este cel mai bun preservativ contra oxi­ dului, neconţinând nici � un fel de săruri. � rn Ca măsură de precau- rn � ţiune în contra oxidării � rn clişeelor de zinc, se re- comandănichelarea lor. � Clişeele făcute în gal- � rn vanoplastie şi xilografie rn � precum şi cele de ste- � rn reotipie nu sunt expuse rn � oxidului. � rn In schimb, clişeele xi- I � lografice, trebue ferite şi ele de udătură, căci se � încovoaie, şi adesea pot crăpa sau se pot deslipi � în bucăţelele din care e � format lemnul. Totuşi vom feri toate � clişeele de udătură, det , oarece toate sunt mon- -:,', � tate pe lemn, şi cum din cauza udăturei lemnul Fig, 11, Presă de dat corectură, � se umflă, s'ar strica for- � rn ma clişeului. Sunt dese cazurile prin tipografii când maşiniştii nu pot să rn � scoată figura unui clişeu din cauza defec- I tuozităţii lemnului pe care este montat, � defectuozitate provenită din pricina udă- rn � turei la spălatul formei. � La clişeele prea mari lemnul va trebui Fig, 12, Perie de leşie, � să fie crestat pe dos, în mai multe părţi � rn spre a permite variaţiunile provenite din cauza udăturei, rn � REGULI TECHNICE RELATIVE LA CULEGERE � � Afară de dizpoziţiunile generale, ce arătarăm pentru culegătorul înce- � pător, la cules se va ţine seamă şi de următoarele observaţiuni, pentru ca să obţinem o lucrare cât mai îngrijită: Cuvintele onorifice ca Domnule, Doamnă, .�finistru, Baron, Doctor sau �I il il li li il I�l li li li IL 31 IJ [160] II��II CĂLĂUZA TIPOGRAF ULUI orice alte titluri, luate ca evoca ţi uni, se scriu cu literă mare la inceput şi nu se abreviază, Exemplu: Domnule Comasuiant, In baza angajamentului luat de ofiţerii abonaţi la "Publicaţiile militare", cu onoare vă rugăm să binevoiji a dispune ca s ă ni se trimeată costul abonamentelor pentru ofi­ ţerii notaţi pe contr apag ină, Binevolţi, Domnule Comandant, a primi conaidera ţiu nea şi mulţumlr ile noastre. [161] Ele se pun sub un cuvânt sau sub un .număr oarecare ca să ne arate că acel cuvânt sau număr trebue repetat. Exemplu: Ele se pun asemenea şi în coloanele de cifre, în locurile albe, spre a indica pe de o parte lipsa cifrei din acel loc, iar pe de alta spre a înlesni orientarea pe acelaş şir. Exemplu: Acest sistem nu este însă raţional, pauza având altă însemnătate. Semnele citaţiunii (" ") sau ghilmetele servă spre a arăta că cuvin­ -tele pe lângă cari se pun sunt citate din alţi autori, sau spre a li se da o semnificaţiune deosebită, sau spre a ne indica repetirea cuvântului sau numărului sub care se pun. La începutul cuvintelor ele se pun jos, iar la închidere sus. Exemplu: 11 125 24 35 184 351 26 15 15 30 3ta 115 15 130 357 35 "E ceasul uimirii, când tainica fire "Poeţilor tineri le dă însufleţire!" Mircea-Vodă Me rdeven l i-Punar Mahmut-Cuius In 1875 Moşia Berezeni are un venit de Surdila-Steavolca 524 20 I I 544 12' 389 135 34 = �I 189 101 326 201 - 1n 216 J 392 :��I :� � �20 ::� ��: �: 15 �:: :�: �: 361 �JI :: 20 20 14 -1 14 316 - -1 316 ! -li Câte odată pauzele se pun în loc de ghilmete sub cuvintele cari ar urma să se repete sau chiar sub cifre, şi mai ales sub date. Exemplu: 741.45516� 33_356i6� 42.0561851 63.372 85 35.33315�1 36.5691561 475.85605 13.334351 37.489991 267.49311851 35.669153 368.567183 474.848 - 22.36145 138.117176 In 1875 pe C. F. R. au fost voiajori ...•... 17.206.547 sau 34.74010 din venitul total " " " " "" " transp. mare viteză. 5.391.951 " 11.890/0 " " " " " " " " idem de mică viteză. 25.9i2.045 " 51.420/0 " " " " " "" diverse. . . . . . 966.190" 1.95%" In total ..•• 49.536.733 sau 100"/0 " Dacă între ghilmete se trage o linie de total, cuvântul se repetă, vezi exemplul de mai sus. La cifrele cari se adună nu se pot pune ghilmete, deşi ele s'ar repeta, căci n'avem posibilitatea a le aditlonă, La finele unei citaţi uni, ghilmetele se pun totdeauna în urma oricărei alte punctuaţiuni. Exemplu: !iiJ1E:,_::�:_" __ " ,,----=3!ţ �_�_� __ ,_, '_' __ ':' :::=1:36'11 �- REGULI TECHNICE RELATIVE LA CULEGERE El .� � � "Uită cerul pentru mine �_ "Să uit raiul pentru tine! ..... " _.rflh �IE' ===311 II 1I��i:��iF==�IIIE===�III==!==3Ii===3'1� George Ionescu. - CăLăuza Tipogra{ului. [162] �ml:::::::::===::::;:::=========ml'��llm,:::::::::=============m� m �1�62� �C�Ă�L�Ă�U�Z�A�T�I�P�O�G�R=A=F=U=L�U=I----______________ m Numai când ghilmetele inchid cuvinte izolate se pun înaintea oricărei altei punctuaţiuni. Exemplu: ... De când au eşit la lumină "blltrânii", cum le zicea la oamenii tnsuraji din Şcheiu. Când avem un dialog în care ghilmetele deşi încep din capul rândului, dar închid numai o porţiune din el, atunci pauza se pune înainte. Ex.: - "Voi nicu le", de unde vii? - "Dela Plevna", moşule l Când însă rândurile precedate de pauze vor fi citaţiuni din alţi autori, ghilmeta se va pune totdeauna inainte. Exemplu: Iată cum descrie Vasile Alecsandri dialogul urmat intre Peneş Curcanul şi colonelul rus, pe care-I întâlnise în drumul său : " - Cu Turcii tare ne-am bătut . ,,-- I-aţi biruit? .... i-a ţi biruit? . Dar când dialogul este deja o citaţie şi cuvântul dela început va fi în­ chis între ghilmete, atunci ghilmeta se pune şi înainte şi după pauză. Ex.: ,,- "La Plevna" cu Turcii ne-am bătut." Ghilmetele-croşete «( )) ), sau ghilmetele elzevire, se :dispun astfel ca deschizătura braţelor lor să cuprindă cuvântul pe lângă care se alătură. Ele au in text tot aceiaşi însemnare pe care au ghilmetele virguli, numite şi antiqua, după numele caracterelor din cari fac parte. Exemplu: u In veci de veci ne-or pomeni -Rornârrii, cât Români vor fi!» Unii autori obicinuesc, - cas.de.altfel.Ioarte rar -- ghilmete cu o sin­ gură virgulă sau croşetă, mai ales la titluri. Exemplu: SOCIETATEA FEMEILOR ROM.\NE ,MUXCA' sau ,SPRIJINUL., SOClET ATEA FEMEILOR ROMÂNE Ghilmetele pot fi lipite de litere sau despărţite cu o spaţie subţire. Parentesii sunt un fel de arcuri sau cârlige cu cari închidem cuvintele in unele împrejurări. Ele se dispun totdeauna cu partea scobită în spre cuvântul pe care îl inchid. Ex.: (Ion), (Constantin), [George}, etc. Când parentesii închid fraze întregi sau citaţi uni din alţi autori, ei se pun totdeauna după punct. Exemplu: Dintre puţinii oameni cari au avut norocul a pune temelia redeşteptl\rei naţionale române a fost şi Aron Pumnul. .- ("Revista Nouă", An. II, No. 8.) Când însă închid părţi din frază sau cuvinte izolate, se pun înaintea ori­ cărei punctuaţiuni. Exemplu: Da soălu! Gheorghe Şoroga a venit in Bogdana, nu se ştie la ce an, dela Bisericani (de lângă oraşul Piatra). �.E:::::===============mll-------+;tdl�llm:::::::::================.J [163] �GI=============GII��IIGI=============m� REGULI TECHNICE RELATIVE LA CULE_G_E_R_E -::1:..:6:..:3 Croşetele se întrebuinţează cu deosebire in formulele matematice şi la îndoirea rândului la versuri. Exemplu: Cu spaimă-arunc privirea'n urmă-mi: au cine sunt? de [unde vin? Fracţiile ordinare se despart de intregi pe lângă cari se pun cu câte o spaţie subţire spre a nu se confunda cu exponenţii ce se întâmplă câte odată să fie în problemă sau chiar cu întregii. Exemplu: 5353/" 5'/, %, 2343 '/" 386 '/. Aceleaşi fracţiuni nedespărţite ne prezintă următoarea schemă: 5353/., 5'/,0/0, 23432/" 3865/ a- In unele manuscrise autorul voind a da o explicaţie mai largă vreunui cuvânt, sau a arăta sorgintea vreunei citaţiuni, face explicaţiuni cu ca­ ractere mai mici în josul paginei. Aceste explicaţiuni se numesc note. Semnele cari ne indică textul la care se referă notele se însemnează printr'un asteric (steluţă) *), (*), * închise cu unul sau doi parantesi sau libere; prin cifre arabice închise într'unul sau doi parentesi 1), (1),1 sau libere, precum şi prin cifre de frac ţii, închise sau nu în parentesi 1), ('), '. Cifrele arabice însă sunt preferabile steluţelor, pentru că într'un manu­ scris cu note multe am fi nevoiţi să lnşirăm prea multe steluţe, ceeace ar prezenta un aspect cu totul urât. Exemplu: Ulpian de altă parte ne spune că şi aceste fructe trebuiau să se restitue (0'0). (,:":":') D. J •. 6. 11. Pe când cu cifre arabice ne servim cu un singur număr, începând cu 1 dela fiecare pagină şi urmând succesiv în ordine numerică până la finele pagin ei. Notele se pun în pagină una sub alta, ocupând fiecare câte un rând, sau se continuă pe acelaş rând. Exemplu: Acţiunea Pauliană este dată şi celorlalţi moştenitori ai părţilor (1). Fructele culese in timpul intermediar în nici un cas nu trebuesc restituite (2). U1pian de altă parte ne spune cit şi aceste fructe trebuiau să se restitue (3). (1) L. 10 § 25. - (2) L. 25. 41. - (3) D. L. 6. 11. sau (1) L. 10 § 25. (2) L. 25. 41. (3) D. L. G. 11. La paginele pe 2 coloane, la fiecare coloană de obiceiu semnul notelor începe cu 1, iar notele se aşează sub coloana respectivă. Totuşi în unele cazuri, ele se pot continua, după dorinţa autorului. Cifrele textului cu care culegem, închis între doi parentesi, este prefe­ rabil pentru un text fără cifre, prezentând mai multă eleganţă. Intr'un manuscris cu cifre multe însă, sunt de preferat cifrele de fracţii sau alt-corp mai mic, spre a evita confueille ce s'ar putea naşte din ase­ mănarea cifrelor de aceeaşi mărime. G �GI=============GII��I.GG===============B� [164] I�EE::I ����I�_ CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI , Semnul de notă numit şi semn de aducere se desparte de text printr'o spaţie pe 3 puncte. El se pune înaintea virgulei, a punctului şi virgulă, a parentesului, când acesta închide o frază întreagă, se pune însă în urma celor două puncte, a semnului de mirare şi de întrebare precum şi a pa­ rentesului când când acesta închide un fragment din frază. Exemplu: Ce utilitate mai poate avea acţiunea Pauliană contra debitorelui, de oarece acesta e insolvabil? (1) (1) L. 25. § 7. După semnul indicator dela notă nu se pune punct, de oarece rolul ace­ stuia nu este decât de închidere a unei gândiri, pe când aci gândirea abia incepe şi deci n'are ce căuta punctul. Nota se pune în pagina unde cade şi semnul din text. Unii autori pun toate notele la finele volumului. In acest caz semnele notelor se vor continua dela 1 până la fine. Dacă una sau mai multe note, urmând imediat, au acel aş cuprins, în loc .de a repeta cuvintele textuale, punem sub textul primei note idem sau ibidem, după cum repetirea este prima, secunda, etc. Când notele cari urmează după cea dintâiu, deşi au acel aş cuprins, dar trec pe pagina următoare, textul se repetă întreg întocmai ca la prima. Notele se despart de text în mai multe feluri: sau printr'un rând alb, ca in exemplul următor: Questor şi edil sub Comod fu designat pretor de către Pertinax în anul 193 (1). (1) Dio LXXIII, 12 . .sau printr'o linie subţire pe tot formatul, având deasupra un rând alb, iar dedesubt, adică între linie şi notă, '/2 rând. Exemplu: Intorcându-se din Galia, Sever deveni proconsul al Siciliei (1). (1) Sparţ. sev. 4 • .sau printr'o linie care să ţină a patra parte a rândului, despărţită tot ca linia întreagă. Ex.: După săvârşirea mai multor lucruri, Sever se întoarse iarăşi repede la armată (1). (1) Nu e deci adevărat, ce spune Herodian, că sever ar fi trecut direct în Galia. Notele se vor culege totdeauna cu un corp mai mic decât textul cu cel puţin unul sau două grade. Aşa d. ex. se vor culege cu corp 6 pentru textul de corp 8 şi in unele cazuri chiar pentru 10, iar de ordinar cu corp 8 pentru textul de corp 10, 12 şi 14. Pentru textele mai mari, ca corp 16, 20 etc., notele pot fi culese din caractere mai mari, în proporţie cu mărimea ca­ racterelor textului, iar pentru textul de corp 6, ele pot fi culese din corp 5. ��I ���I��I ���I� [165] �_ I I��I ���i� lIr' REGULI TECHNICE RELATIVE LA CULEGERE 165 "'il! -------------------------------------------------- La unele broşuri şi în special la formatele in-4° sau alte pagini de text mari, şi mai cu deosebire la poezii, se obicinueşte a se pune la începutul primului rând al articolului sau a poeziei câte o literă iniţială. Această literă va fi totdeauna mai mare decât corpul cu care e cules textul cel puţin cu îndoit şi va fi de preferinţă florată. Această literă se aşează astfel ca să ţină linie cu rândul de sus, Iăsându-se în jos peste atâtea rânduri, câte acoperă prin lungimea sa. Literele textului din rândul I-iu se pun lipite de iniţială, iar la rândurile următoare se bate cu '/2 pătrişor, Ex.: ,�,� Ii'��-' etropola Austro-Ungar iei , Viena, numără peste un milion şi jumătate de 10- ()�j�111 ��. cuitori, în care intră şi populaţiunea foburgurilor situate în afară de raza. @{!!. I�. oraşului. Ca şi in Berlin, populaţiunea este foarte deasă, soeotindu-se cam "\ între 40-50 persoane de fiecare casă, - . Scumpetea chiriilor din centrul oraşului, forţează clasele muncitoare să se stabilească în cuartierele mărginaşe, unde condlriunile de viaţă sunt mai puţin grele. Fac o greşală de estetică acei cari dispun litera florată deasupra răn­ durilor, ţinând linie jos sau la mijloc. Acest metod pe lângă că prezintă un aspect urât, are şi inconvenientul de a nu permite aranjarea titlului bucăţii ce culegem, lăsând prea mult alb deasupra textului. Ex.: �,,� � �IIII etropola Austro-Ungariei, Viena, numără peste un milion şi jumătate de 10- • � cuitori, în care intră şi populaţiunea foburgurilor situate în afară de raza r" oraşului. Ca şi în Berlin, populaţiunea este foarte deasă, socotlndu-se cam între 40-50 persoane de fiecare casă. Scumpetea chiriilor din centrul oraşului, forţează clasele muncitoare să se stabi­ lească în cuartierele mărginaşe, unde condiţiunile de viaţă sunt mai puţin grele. DES P REF O R'M A T E Prin cuvântul format înţelegem două lucruri: 1-iu formatul rând ului şi al 2-lea formatul cărţii. Formatul rândului stă în raport cu formatul hârtiei pe care voim a ti­ pări, lăsând, pe laturea dinăuntrul hârtiei, un alb aproximativ, de 3-± cicero, iar pe cea din afară 5-6 cicero. La formate mai mici se poate lăsa şi mai puţin. Această dispoziţie ră­ mâne la apreciarea lucrătorului. Elevului i se va fixa formatul de către lucrătorul însărcinat cu supra­ vegherea lor sau de către capul de echipă, care dirijează lucrarea. Formatele paginelor de text şi a diferitelor tabele, variând după for- matul hârtiei, am întocmit următoarea tabelă cu indicaţie aproximativă a înălţimii şi lăţimii paginelor, atât la broşuri cât şi la tabele, în raport �.�I ���I��I ���I� [166] II�&=--II 18IEI �1;'i1 �� �C_Ă_L_Ă�U_Z_A __ T_IP_O_G __ R_A_F_U_L_U_I __ cu dimensiunile diferitelor formate de hârtie, uzitate mai mult la noi, pe cari le dăm in centimetri şi in cicero. i2 <::> C'l <::> 001<::> <::> r:- 00 O> s� I I I I 1 I 1 I 1 1 j,I, 1 =-� -.t< o -.t< <::>I-.t< -.t< <::> C'l <::> 00 �r. ro -.t< -.t< -.t< .o <::> .;: I " .. 00 � -.t< <::> "'1 <::> 00 O> -.t< <::> <::> ::! '!eo ea ro ro ro -.t< -.t< '" -.t< 00 .o o C'l -.t< o ..t' <::> r:- "'1 ..;; -.t< ·ii "'1 ro ro ro -.t< -.t< ..;; -.t< .o .o 11�0 '" o O> o <1. ro <::> �I1<::> s :t:I ro ro ro -.t< -.t< .o .o .o .o se I.§ � 1 I I 1 1 1 1 I I I 1 '" �I� � -Q 0Ci C\l .o 00 o -.t< 00 o ca � C\l ro ro ro �I-.t< -.t< .o 0.0 o o IL. "? c: I·� <::> 00 C'l C'll'" <::> o .... => "'1 �I "'o .... .... C\l C\l C\l C\l ro ro -.t< -.t< li :.� 1 1 I ll� 1 I I I I � 'C:; -.t< r:- o -.t< 00 O> 00 o .... .... C\l "'1 C\l C\l C'l C'l ro -.t< " O> r:- <::> -Ir:- 8 Xl 0>1<::>10 ·ll <::> r:- 00 O> O> ,.. .... C\l ro _ 01 ., o l' .... .... ,..... ,..... S � (1)= :;;.13 I 1 1 1 I I 1 1 1 Co 'ba";' x:; '� r:- <::> • .0 01<::> g r:- �I�I� "'c ,:; <::> r:- OC! O> O> .... -.t< <1..- - ,..... ,.... _G> , " U 1;1 '� o 00 -.t< 001.0 r:- ro C'l o O> o: o'" I :;:. 13 I 1 I I 1 I 1 1 1 IL.'\!p." <::> <::> "'1 r:- � <::> C'l .... 00 .o r:- ro -.t< .o .01<::> O> I :!� III I 1 I I I I I I I 1 t:=' C\l O> -.t< O> .o 00 00 o <::> <::> <::> ��E '" -.t< -.t< .o .o <::> <::> r:- 00 0010> �I ... -cu "o- '" �.!!� K -.tloolrol Ir:-loolsl=I�I� ·ON o " -e Se. It cru. a pr-ox im afiv "'--;: Prin formatul unei cărţi înţelegem dimensiunile velumului sau bro­ şurei, în raport cu formatul hârtiei. Aşa d. ex., când zicem in-So înţelegem că am îndoit coala în S foi, in-400, am îndoit coala în 4 foi, in-16° am îndoit coala in 16 foi, in-2io, in-320, in-64o°, etc., iar prin in-folio înţelegem c'am îndoit coala numai în două. Dar ca să ne dăm exact seama despre formatul unei cărţi nu e destul să zicem in-So, in-160 sau in-2io ori in-folio, căci fiecare format de hârtie [167] rr;1iI I IEU II�&:---=I! I [!II I�iil DESPRE FORMATE 167 se poate îndoi în 8, în 16, în 32, etc. Ca să ne înţeleagă cineva despre ce format vorbim când zicem in-So, in-160, trebue să specificăm anume acest In-Bv, in-4°, din ce format de hârtie este, adică din No. 4, 6, 8, 10, etc. Aşa dar, când voim să specificăm formatul unei cărţi vom zice, de ex. In-S? 6, adică coala No. 6 îndoită în 8, in-S? 4, coala No. 4 îndoită în 8, in-8° 1, in-Sv 10 şi aşa mai încolo, cu toate formatele de hârtie, şi tot ast­ fel cu in-40, in-folio, in-16, in-32° etc. Pentru cunoaşterea formatelor unei cărţi şi de către persoane, cari nu cunosc formatele hârtiilor, am întocmit următorul tablou, cu specificarea formatelor în centimetri şi pe formate de hârtii. II F o R M ATU L �l F o R M ATU L 1 I Hârtiei � Cărţii Tn cm. Hârtiei li Cărfii in cm. I II in-8° 1 I 105/17 in-folio 1 II 21/34 I " 2 I 122,5/19 " 2 II 24"/38 " 4 135/21 1-"-+11 27/42 " 5 145/225 " a 2945 " 6 162,5/24 _,,_6'1 323/48 , , I E3 " 7 1 171263 " 7 I 34/53 E3 " 8 195/28 _,,��8_ 39,56 10 I 20,'29 10 ' 40,58 " I " " 12 24325 " 121 48,65 14 I 265/34 14 il 53/68 " I " in-4° 1 I 17/21 in 16° 6 �� I " 2 1 19/;W in-32° 6 I 8',12 " 4 21/27 in-64° 6 6/8' 5 225/29 in-128° 6 ! /6 (format I " , 4 medalion), ------ 6 24/325 I in-16° 12 162,&/24- " " 7 263/34- in-LS" 12 I 16/2166 !' I , I 1 " 8 28/39 in-32° 12 12,'162,5 II , l' " 10 29/40 1 in-64° 121 85/12 II " 12 32/48 in-24° 4 d 14/18 I 14 34/53 I in-1204dl 18/21 " Cu ajutorul acestui tablou, oricine ar avea un volum in mână, n'ar avea decât să-i măsoare dimensiunile în centimetri şi va cunoaşte adevăratul format al cărţii. [168] �IEi ====::X:!l:=J311�:.==1I1r=====1J:===;:g©�E:i �::uE3E" �=i'fi � ��6:�R �C_Ă_L_Ă_U_Z_A __ T_I_P_O_G_R_A_F __ U_L_U_I____________________ � � SCOATEREA CORECTURiLOR � După ce am deprins pe elev cu culegerea şi distribuţia caracterelor (impă.rţitul), după ce l-am făcut să cunoască principalele feluri de litere, il deprindem şi la scoaterea corecturilor. � A scoate corecturi, în termeni tlpograflci, va să zică a co- � rige greşelele ce s'ar fi strecurat la culegere. Corecturile se pot scoate cu mâna, cu suIa şi cu cleştuţa . . Sula este un mic instrument cu mâner de lemn, în care se înfige un bold de fer ascuţit (fig. 13). Sula se ţine în mâna dreaptă, iar corectura, adică hârtia. pe care sunt însemnate erorile, se pune în partea stângă a galion ului. Fixăm din ochi greşala ce voim a corige, şi, spre­ a o găsi mai cu înlesnire pe plumb, cetim pe corectură înce­ putul răndului în care este însemnată greşala, apoi facem şi pe plumb acelaş lucru. Dacă materia e prea deasă şi ca­ racterele prea mici, spre a găsi mai cu înlesnire rândul ce căutăm, ne orientăm după aliniate, sau, în termeni tipogra- � flci, după stări. � Sula se ţine cu cele trei degete ale mânei drepte: cel mare, arătătorul şi mijlociul, rezemând mânerul ei de podul pal- mei, iar cu vârful atingem litera sau cuvântul pe care voim � a-l scoate, în partea laterală, niciodată în spate sau în faţă, Fi�. 13. Sulă. căci riscăm a o scăpa în floarea literei sau a ataca literele de lângă aceea pe care voim a o scoate afară. � Când avem a scoate corecturi pe pagini mari de ziare sau alte lucrări, este bine să se aşeze pagina pe un scaun, special pentru asemenea întrebuinţări, construit din lemn. � având patru picioare şi o suprafaţă plană, � pe care punem şiful cu pagina ce avem de corectat (fig. l I). Punând şiful pe casă n'am /J-'I putea lua toate literele de cari am avea tre- � buinţă, căci şiful ar acoperi o bună parte a casetelor casei. � Spre a evita stricarea literei prin o înţe- pare prea apăsată sau prin lăsarea boldului sulei pe literele dela spatele celei ce-voim a Fig. 14. Scaun de corectură. scoate, ţinem capul rândului, în care este � greşala ce voim a corecta, dinspre partea de afară cu degetul mijlociu ��:::�====:JEI!=:E' =====n===�qt}�1 1(31 i Ij] [169] f lJifnif=nl 1(31 ,,�©� • It -lJfI1' -' 'COATEREA CORECTU",LO' ---"'" � al mânei stăngi, iar cu suIa săltăm cuvântul în care e litera ce urmează a fi scoasă, pe care apucând-o cu degetele mânei drepte, o scoatem afară, înlocuind-o cu cea însemnată pe corectură. Când litera ce scoatem este mai groasă ori mai subţire decât acea care urmează a se pune în loc, atunci rărim sau îndesăm proporţional între � cuvinte, respectând �ctitate regula ce am dat despre distanţele ce urmează să se păstreze între ele. Dacă se adaogă unul sau mai multe cuvinte în text, sau se scoate ceva. de către autor sau ni se inlocueşte un cuvânt printr' altul mai mare sau mai mic şi este nevoiă a se remania. toate rândurile până la finele alinia- � tului, adică până la stare, să nu încercăm a face această remaniare pe loc, căci pe lângă celelalte dificultăţi ce întâmpinăm, riscăm a nu împlini bine rândurile şi a strica. literele. In acest caz, este de preferit a se lua rându­ rile pe culegar. Scoatem deci toate rândurile dela locul lor până la stare, � le aşezăm în lungul galion ului, cu signatura în jos, adică invers de cum se dispun ele de ordinar, şi începem remaniarea în ordine consecutivă. Unii culegători, din neglijenţă, remaniază rândurile în pa- gină, cauzând o mare perdere de timp, pe lângă celelalte rele, � pe cari le menţionăm mai sus, mai ales când textul este cules fără interlinii. In unele cazuri, şi în special când ne cade câte o literă sau � vreo spaţie în lungul rândului, sau se întâmplă să avem câte un corp străin sub formă, spre a le scoate, ne servim cu cleştuţa, Cleştuţa este un mic instrument de fier cu două picioare răs- chirate, cari se împreună când le strângem, şi apucă corpul ce � voim a extrage dintre rânduri (fig. 15). Insemnarea greşelilor pe corectură se face astfel: tăiem litera ce voim a scoate, printr'un semn convenţional, pe care îl apli­ căm la marginea corectarei cea mai apropiată de rândul în care am tăiat litera şi în dreptul lui; lângă, acest semn scriem litera � ce voim a pune în locul celei scoase. Intr'o culegere cu prea multe erori se va căuta a se face semne cât de distinctive, adică să nu semene între ele, căci încurcă pe lucrător şi nu găseşte greşala. Fig. 15, Nu rareori se întâmplă ca lucrătorul în loc să îndrepte o gre- Cleştuţă. � şală, face alta alăturea. In dese împrejurări aceasta provine tocmai din � cauză că.Iucrătorul.n'a -avut orientare justă, adică un semn distinctiv şi clar, care să corespundă-cu cel din text şi cu care să-şi găsească eroarea. Pentru scoaterea literelor sau cuvintelor de prisos, precum şi pentru intercalarea celor omise sau a celor ce sunt de intercalat, pentru deS�ăr­ ţirea sau apropierea de cuvinte şi alte detalii, sunt iarăşi semne conven- ��:][==�IEK I�I n • I � [170] ţionale, pe cari nu le putem explica mai bine decât dând aci un exemplu pe cât ne-a fost cu putinţă mai complect, în care să fie reproduse mai toate semnele principale, ce se întrebuinţează în asemenea ocaziuni. Ex.: f .h � li 3 II trJ IToată lumea vorberfe 4spre un jurnal amerpcan ca de ol>.J1Tf , _,� 6 ,9� "cart"fŢ l!.ndoind, de exemplu, marele foi ale unui astfel de [ 11.... 7 8 , rJ jurnal americar[suntem foarte surprinşi de a vedea. Că·ţif ?, '0 9 �. ,LOD V. ,7., f:' n. � 1:( I-ritE..m în ijmâinile noastr-y cari te de un volum � destul $1tf.1 f 6 de co�derabilJ''1 r- I_� f. '-In ultimii ani jurnale!vfost� mărite pretutindeni nu..).) t d..% aşa şi literile. In cee�Jdar ochii se poate considera ca un1,...;�Jb x. �o t":";; �t{:rău o�ştess.şi de cons�e gra�e. J:r-7:1 ,� t TH. D. �PER.\NT_\. Epigraful format dintr'o citaţiune primeşte ghilmete, ca în exemplul de mai sus. Dacă însă este într'o limbă străină şi cu traducerea dedesubt, atunci limba străină se scrie în italice, iar traducţia cu litere curente, însă ghilmetate, iar opera din care s'a luat, se pune la partea stângă. Ex.: Je conţessei ai cotre n01n dan$ les »e­ tiM1S� et ie cltanterai sa g[oire. «votu mărturtsr numele tău prtutre po­ epoare şi votu cântă gloria sa. (,Pa. XJ'II, 50. La epigrafele formate din versuri şi proză, aceasta din urmă se pune cu litere mai mici. Epigraful se răreşte cu interlinii ca şi textul ordinar, nu se închide însă între spiţuri. Când epigraful este prea mare, formatul său va putea depăşi chiar ju- mătatea justificaţiunii totale, fără însă să treacă peste trei pătrirni. Ex.: L (,Cât este de util, o Atenieni, cât este de bine a aveă arhive publice! Aici cele ce a'eu scris rămân şi nu se schimbă după ca- priciul opinluutl.» � !E:======�II[I======�I�n�l=i8=c=ur=8=,=.n�COI[n=tl='a==IU=i=C=t=<'�il��="=')��!!�� [184] ��I EJI II 11©� II O II 'Ifi ·lf !B4 CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI - � � SIGNATURA � Signatură se numeşte cifra care se pune în josul primei pagine a fie­ cărei coale, spre a-i arăta numărul. Signatura se pune spre a înlesni legătorului indoirea coalelor. � Signatura se pune de obiceiu dintr'un corp mai mic decât corpul cu � care este cules textul; ea se pune în partea dreaptă a paginei, bătută mai înăuntru cu 1 sau 2 cicero, după format. Signatura se desparte de text cu un rând alb de corp 6 (nonpareille). � La uvragiile de oarecare importanţă, pe lângă signatură la prima pa- gină a coalei, se pune şi titlul cărţei sau titlul şi numele autorului, ori � volumul, cu caractere cel puţin cu 4 puncte mai mici decât corpul textului. Acest titlu se pune in partea stângă a paginei, bătut înăuntru cu 1 sau 2 cicero ca şi signatura şl despărţit de text cu un corp 6. Ex.: � m � Nicolae Mavrocordat era fiul unui Iil'rec puternic din Constantinopole, Alexandru Exaporitul sau sfetnicul funduri se pun strujituri de lemne, pe ţină zeamă de cartofi, de sfeclă sau orz. 6 cari se află mycaderma. Etanalul ajunge pe fundul B, unde cade In general, clişeurile trebuesc a avea mărginile drepte, albul ce lasă IEI IEI lemnul să fie egal pe toate laturile, fără a prezenta scobituri sau alte ne- �. regularităţi, cari ar favoriza căderea sau strâmbarea literelor pe margine. In cas contrariu, lucrătorul este ţinut a îndrepta lemnul cu un briceag, rândea sau alt instrument, ce ar avea la dispoziţie. Clişeu riie trebuesc conservate cu deosebită îngrijire, căci cea mai mică sgârietură ar strica regularitatea desemnului clişeului. Asemenea nu se vor spăla cu apă sau leşiă, ci numai cu terebentiuă, după care se vor unge, de preferinţă, cu asfalt topit în terebentin la căldură. La împachetare se va evita a se pune mai multe clişeuri la un loc, căci s'ar zgâria prin frecare. A le împacheta câte unul şi în hârtie puţin cam sugătoars este de preferit, fiind mai moale. LEGAREA PAGINELOR � După ce am complectat pagina şi am pus răndul alb de jos, care ţine � rândul din urmă ca să nu se strice, legăm pagina. Paginele se leagă cu sfoară de ghem sau păpuşe, de grosime potrivită, cu ceva mai subţire decât sârma de telegraf, având ca număr de Iabri- �_ caţiune în comerţ, fracţiunea 5/6, .Jflh �., II li "��Ii II II I.� T [193] �11�===::l" li !i��!i li "�===19::l311� �. LEGAREA PAGINELOR -� � Legatul paginei se face, de preferinţă, în modul următor: � Ţinem, cu mâna stângă, căpătâiul sforii la colţul de jos, din dreapta, al paginei ; iar cu mâna dreaptă Infăşurăm sfoara de trei ori în jurul paginei, strângând din ce în ce mai tare de câte ori ajungem la colţul unde am ���. � Petrecem după aceea cu o linie sau cu sula căpătâiul rămas din sfoară printre pagină şi tresele sforii cu cari am înconjurat pagina, formând un fel de ochiu, care să permită cu înlesnire deslegarea ei la maşină sau la scoaterea corecturei (fig. 16). Cei ce cred că fac economie de sfoară infăşurănd numai odată pagina, � se înşeală; căci nişte pagini legate astfel se strică lesne şi cauzează pa- gube mai mari prin pierderea timpului spre a repara ceea ce au stricat. � � � � � '" ie Leg-atul pngrne � � Tot în acelaş mod procedăm şi la legarea coloanelor pe galioane, mai ales pe galioane de zinc, când voim să dăm corectură din presă. Odată pagina legată, dacă formatul este in-d", o tragem pe fundament, în ordine numerică, punând pe fiecare fundament coale separate, sau dacă � coala este in-folio putem pune două şi trei coale pe un fundament. Nu este însă bine să împărţim coala, punând o parte din pagini pe un fun­ dament şi o parte pe un alt fundament, căci se ingreuiază căutarea când voim să punem la maşină, ba adese se produc chiar confuzii şi erori de � aşezare la maşină. Dacă paginele sunt in-So sau alt format mic, se pun pe un aşternut de hârtie numit port-pagină (fig. 17). Port-pagina se face îndoind în patru o hârtie groasă, cam ca aceea în care se înfăşoară pachetele cu litere la fonderie, lăsând Ia fiecare lature a paginei câte o margine de hârtie egală cu înălţimea literei, care va per- n'nt. mit, lua". pagino da pa fundament mai ou lnlesniro. ...tffh � -==-11 �II II lE � George Ionescu. - Călăuza T'il)ogTafu,lui. 13 [194] �8 8 1_9_4 _ WII��IIWI========8� CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI 8 De pe galionul de paginat punem pagina pe port-pagină în următorul mod: apucăm galionul cu mâna stângă de extremitatea superioară, îl ridi­ căm puţin în sus, apucăm apoi cu mâna dreaptă pagina, cuprinzând-o cu degetul cel mare din partea stângă şi cu celelalte degete din cea dreaptă, rezemând-o puţin pe podul palmei şi degetul cel mic, o ţinem în această poziţie până ce, cu mâna stângă, alăturăm port-pagina de text. Punem pagina pe fundament, procedând ca la in-4°, adică punând pe un funda­ ment, în ordine numerică, numai atătoa pagini câte complectează o coală. Când tipografia este prea aglomerată cu lucrări şi se simte lipsă de spaţiu, paginele mai mici, cari se pot pune pe port-pagini, se aşează sub regale sau pe fundamente una peste alta, formând grupe de câte 4 sau 8. Cu modul acesta pe un fundament putem pune mai multe coale. � \:'\- 1, 11/ Fig. 17. Punerea pe port-pag-ină. Iată după d-l T. Lefevre ordinea în care trebue să se aşeze paginele pe fundament, sub regal sau în orice alt loc, spre a se putea găsi mar cu înlesnire, la scoaterea corecturilor sau punerea la maşină: 16 9 8 1 15 10 7 2 14 11 6 3 13 12 5 4 După cât vedem din această dispoziţie rândurile 1 şi 4 formează faţa I-a iar rândurile 2 şi 3 faţa II-a. Sau mai strângând şirurile spre a ne încăpea două coale vom avea: 16 15 14 13 32 31 30 29 9 10 11 12 25 26 27 28 8 7 6 5 24 23 22 21 1 2 3 4 17 18 19 20 8 8 �w l!1II�·�IIW W� ............................ [195] = �E1:=================E1I��IIEI==============�m� � LEGAREA PAGINELOR 19� • Când lipsa de spaţiu este şi mai simţită, le mai putem aşeza în şiruri şi mai înalte, punând o coală de 16 pagini pe câte două şiruri, adică fie­ care şir de câte 8 pagini, putând astfel pune, câte trei sau patru coaie, pe un singur fundament, după cum se vede în schema următoare: 16 15 32 31 48 47 13 14 29 30 45 46 12 11 28 27 44 4.3 9 10 25 26 41 42 8 7 24 23 40 39 5 6 21 22 37 38 4 3 20 19 36 35 1 2 17 18 33 34 Fiecare din aceste coloane conţin paginele alese pe feţe, iar şirurile câte două formează câte o coală. Când coala este compusă din 32 pagine le aranjăm în grupuri de câte 4, începând cu 1 dela stânga spre dreapta până la 8, apoi cu 9-16 dela dreapta spre stânga, cu 17-24 dela stânga spre dreapta şi cu 25-32 dela dreapta spre stânga, ca în schema de mai jos: 32 17 16 1 31 18 15 2 30 19 14 3 29 20 13 4 28 21 12 5 27 22 11 6 26 23 10 7 25 24 9 8 In această dispoziţie, rândurile 1, 4, 5 şi 8 formează faţa I-a şi rându­ riie 2, 3, 6 şi 7 faţa II-a. Sau pentru economie de spaţiu, coloanele pot fi şi de câte 8 pagini ca în schema următoare: 32 31 30 29 25 26 27 28 24 23 22 21 17 18 19 20 16 15 14 13 9 10 11 12 8 7 6 5 1 2 3 4 In rândurile 1 şi 4 avem faţa I-a, iar 2 şi 3 faţa II-a. Tot astfel se aşează pagin ele în 12, 24, 48, etc. SPIŢURILE DE FINIT, DE TITLURI SAU DE FRONTISPICII La finitul fiecărui articol sau capitol principal dintr'o lucrare, precum şi după titluri, este obiceiul să se puie o liniuţă simplă, dublă sau orna­ mentată, pe care, în termeni tipograflci, o numim spiţ. Spiţul se pune la [196] � I�I======���I�- � 1�19�6� C_Ă_L_Ă_U_Z_A __ T_IP_O�G __ R_A_F_U_L�U_I__________________ � fine spre a se marca separaţiunea ideilor, sau chiar a subiectului. La tit­ luri, spiţul se pune ca cestiune de estetică şi nu este riguros cerut. Ex.: Dela Betleem la Marea Moartă Dela Betleem până la Ierihon drumul e tot aşa de pustiu, câmpiile tot. aşa de necul­ tivate. Abia în apropierea Ierihonului se schimbă priveliştea, şi dealurile încep să fie pline de viţă de vie. Ierihonul a fost cel dintâiu oraş din Palestina pe care l-au ocupat Iudeii când au eşit din Egipet. După cum spune Biblia, el era pe atunci oraş mare şi frumos. Dar astăzi nimic n'a mai rămas din vechia-i bogăţie şi frumuseţe. Mânăstirea Vieroş Mânăstirea Vieroş, fondată Î11 a doua jumătate a secolului al X VI-lea, şi-a luat nu­ mele dela satul Vieroş din judeţul Muscel. Spre a merge din Piteşti la Vieroş se apucă pe şoseaua dela nord-estul oraşului şi se trece râul Argeşul peste pod. Imediat ce s'a trecut podul intrăm în judeţul Muscel şi luăm şoseaua la stânga, spre comuna Gropenii-l\1Arăcineni; dar, abia. intraţi in acest sat, părăsim şoseaua imediat spre a lua drumul la dreapta, spre răsărit. Spiţurile pot fi turnate întregi sau combinate din diferite ornamente, după fantezia lucrătorului şi după locul ce au a ocupa în formă. Aşa, după diferitele articole cari se sfărşesc chiar în mijlocul paginei, se pun linii subţiri, cu 2 trăsuri sau groase, după cum şi deosebirea dela o idee la alta este mai pronunţată. Ex.: La finele unei cărţi şi la mijlocul frontispicielor, între titlu şi firmă, sunt de preferat spiţurile ornamentate. Ex.: fi j I I I ---�--- --+-- --*-- �, S, va ,",uta 'n,O � '1' ,. fi, ',:: m'rimoa '",matului; :� [197] - la o carte mică se va pune un spiţ mic, iar la un format mare poate fi şi spiţul mai mare. Spiţuri subţiri şi cu două trăsuri se mai pun şi după tit­ lurile articolelor sau chiar printre titlurile unei cărţi, când aceste titluri sunt prea încărcate. Vom trata mai pe larg această parte, Ilustrăndu-o şi cu exemple, la Capitolul unde vom vorbi despre titluri în special. La finele articolelor din ziare punem linii mai groase, ca einfasuri, să­ geţi sau altceva cam în felul acesta. Ex.: Când articolul fineşte compleetând o pagină sau coloană, spiţul se pune în josul acelei pagini sau coloane, iar nu în cap, deasupra titlului, cum, în mod eronat, se face pe la unele ziare. In anumite cazuri în loc de spiţ materia se desparte printr'o steluţă sau trei, dispuse în formă triunghiulară, având vârful în sus şi baza în jos şi despărţite între ele cu câte 1 'o pătrişor, Ex.: * sau * * * , iar nu * * * cum adesea se observă prin unele lucrări, efect al lipsei unei şcoale tech­ nice, unde să se înveţe uniformitatea unui sistem. ERA T A Neputinţa în care se găsesc oamenii de a face un lucru perfect i-a pus în poziţiune a căuta mijloace de a repara întru cătvă greşelele făcute. Acelaş rol îndeplineşte şi erata într'o carte. Pentru că ar fi aproape imposibil de a tipări un volum fără nici o gre­ şeală, iar pe de altă parte ar fi prea costisitor de a rupe foile in cari se găseşte câte o greşeală şi a le înlocui cu altele, s'a recurs la metodul d'a arăta pe o foaie separată toate greşelele făcute şi cu îndreptările respec­ tive. Această foaie se intitulează Erată, Greşeli de tipar sau altfel. Erata se culege in totdeauna cu caractere mai mici. De ordinar, o erată trebue să conţină4 coloane: prima indică pagina în care s'a făcut greşeala, a doua rândul din pagină, numărând de sus in jos, unde s'a comis gre­ şeala, a treia cuvintele tipărite greşit şi a patra cuvintele indreptate. Ex.: 17 28 1 13 28 30 Rând � 4 6 11 40 75 130 In loc de CIteşte constata contesta proponderent preponderent spr'ijinî sprijini umanimă unanimă sistemul interesul din 12 Martie 1881 din 24 Fev�. 1881 28 Fe vr. 8 Martie ��i ���I��i ���I� [198] �Iii e' ===:31IWm:;·1 ====::::::::I'EI:oe=1J:===:!!�S'�" Il!lIEI �I� 198 CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI � \li In urma cuvintelor din erată nu se pune punct, afară de cazul dacă şi în pagină cuvântul respectiv primeşte punct. In această dispoziţiune coloanele 1, 2 şi 3 s'ar putea culege deodată pe un format, de oarece coloanele 1 şi 2 fiind cifre se poate calcula cu pre­ ciziune spre a da coloanei a treia o poziţiune verticală dreaptă. Coloana a patra va trebui negreşit culeasă pe un format separat. Cuvintele Pag., Rând, În loc de, Citeşte se pun deasupra fiecărei coloane cu litere mai mici decât textul Eratei şi se despart de text printr'o linie subţire sau un rând alb. Eratele se mai pot aranja şi în modul următor, după fantezia autorului: • l Pagina 4, rândul 17 în loc de constata 6 11 40 75 28 6 13 28 citeşte: contesta proponderent prepon�erent sprijinl sprijini urnarrină " unanimă sistemul interesul sau şi în modul următor: Pag. 5, rândul 3, în loc de ei merse în oraş, citeste ei merseră cu toţii în oraş. Pag. 9, râ.ndul 7, în loc de el fu care se distinse I�ai mult, citeşte el fu singurul care se distinse mai mult, etc. Erata se poate pune la finele sau începutul cărţii, tot după voinţa auto­ ruluj.De'preferit se pune însă la început, pentru ca să atragă atenţi unea cetithrului dela început spre a-şi îndrepta greşelele în carte. AŞEZAREA PAGINELOR LA MAŞINĂ Un studiu complect şi lămurit asupra acestei materii, însoţit şi de exem­ plele trebuincioase, spre a-l face înţeles de orice lucrător sau elev, se im­ pune ca o necesitate absolută în atelierele noastre tipografice. Nu sunt rari cazurile când întâlnim lucrători cari nu cunosc toate mo­ durile de aranjat pagin ele la maşină. Sunt mai multe feluri de a aşeza pagin ele pe fundament, după formatul şi deosebitele moduri în cari se poate îndoi hârtia. De aci şi numirile de in-folio (coala din 2 foi sau 4 pagini), in-4° (coala în patru foi sau 8 pa­ gini), in-8° (în 8 foi sau 16 pagini), in-12°, 18, 24,36,48, etc. Vom da aci exemple de principalele moduri de a aşeza paginele, înce­ pând dela cele mai simple, şi dis punând figurile adoptate de noi pe hărtiă, întocmai cum trebue să stea paginele pe fundamentul maşinei, aşa ca să poată şi cel mai din urmă elev, să aşeze oricâte pagini ar avea nevoie pe fundamentul maşinei. La aşezarea oricărui sistem de pagini pe fundament se vor observa ur­ mătoarele reguli generale: [199] = IV' I@I "��,, '8' '� � � AŞEZAREA PAGINELOR LA MAŞINĂ = 1 1. Pagina l-a va veni totdeauna la marginea din stânga, când se începe aşezatul de jos în poziţie verticală, şi în dreapta dacă se începe de sus; iar când pagineJe se pun orizontal, atunci pagina l-a vine la colţul din stânga sus şi la cel din dreapta jos. II. Colontitlurile paginelor alăturate, adunate câte două-două, trebue să ne dea numărul ultimei pagini din coală, plus unul. Prin pagini alăturate înţelegem pe acelea cari se învecinesc prin păr­ ţile lor laterale. Incepem cu formatul in-folio, ca cel mai simplu şi mai elementar. In-folio, petginet I şi II ('/2 coală). Paginele se aşează în poziţie verticală, punând pag. l-a la stânga iar pe a II-a la dreapta, cu capetele în sus. 1 D D In-ţolio, pag. I şi II (coale'/, întreagă). Când voim a tipări un in-folio pe pagina I şi II, coală întreagă, şi avem sumă mare, în loc să tipărim două forme, întrebuinţăm hârtie dublă şi aşezăm paginele deodată, în modul următor: 1_" 1" adică dispunând paginele în sens orizontal şi colontitlurile cap la cap. Dacă în loc de I şi II avem a tipări I şi III, aşezăm paginele ca patru odată, punând în locul pag. II şi IV pagini albe. 1_'"" __ 1" albă i ... ,- _ .'0 1 ·0 [202] urc.::::o ��===I�,..dij3� I c� C 2�O�2� C_Ă_L_Ă_U_Z_A __ T_I_P_O_G_R_A_F_U_L_U __ I___________________ C Sau după celalt sistem, adică pentru maşinele de îndoit, începând de sus, dela dreapta spre stânga. D D D D 41, . I /' 2 8 4 D D D D Indoitura coalei se face în mod normal, întocmai ca la schema prece­ dentă, fiind identică. In-4°, două jwnătăţi deosebite. Facem uz de acest procedeu numai atunci, când avem sume prea mari, şi ne rămâne un sfert la finele lucrării, iar autorul mai adaugă la început 4 pagini titlu, prefaţa sau altceva. In această împrejurare, formele se aşează începând, pentru una din ele, cu pag. I-a dela dreapta spre stânga de sus, iar pentru cealaltă dela stânga spre dreapta, de jos. Tăiem coala în două şi avem două sferturi in-Iolio. D n D o 11 1lI .\1 4 D U D U In-ş», un sfert şi două optimi. [203] > I fFO o turi deosebite, iar optimile de coală ocupă unul mărginile, iar celalt mi­ jloacele, după cum se poate vedea in schema următoare: D D D D II q 4 3 2 D D D D Tăiăm coala în şease bucăţi şi avem două sferturi in-folio, şi patru foi izolate, adică câte două exemplare din fiecare. Astfel economisim tiragiul întreit pe care am fi fost nevoiţi a-l face, tipărind fiecare formă în parte. In-BO, jumătăţi de coală. Schema aşezării paginelor in-Se, două jumătăţi de coală, este din cele mai obicinuite şi se găseşte aproape în mâinile tuturor, însă ca să nu pierdem ordinea de aşezare a tuturor formatelor o înregistrăm aci. Aşezăm şi aci paginele întocmai ca la in-40 două jumătăţi de coală, adică punem 1 şi sărim 2, apoi punem 2 şi sărim 2, şi aşa mai Încolo, iar la faţa II-a începem din dreapta spre stânga. Tot astfel se aşează S pagini la rând şi la formatul in-Se precum şi În orice fel de format mare sau mic. Faţa t.« Faţa ti-« DDDD DDDD 8 G h or 1 16 13 4 14 15 2 DDDD DDDU Acest mod de aranjare se mai poate face şi altfel, adică începând de O sus, la faţa I-a dela dreapta spre stânga, iar la faţa II-a dela stânga spre �o 0'= Iik...!if=="" oJ!! [204] �rlll:l :'=90=4==311::11:1 ===C=ĂIII�:�=U=Z=A�:��:==l!G=R=AF=U::J�I:IU=l ==::311:11:1 ===3111E)))�= dreapta. Acest sistem se întrebuinţează, mai ales, când coalele se îndoiesc cu maşina, cel dintâiu sistem fiind impropriu. Exemplu: � q 6'"Q O D �i"6 D � � DOrlU DODO � � Indoitura coalei se face ca la in-40 coală întreagă, adică îndoim întâiu � coala între paginele 10-11 şi 14-15, apoi între paginele 4-5 şi 12-13 şi, în fine, între 8 şi 9. J In-8°, coală întreagă. m După cele două jumătăţi in-Sv, sistemul aşezării unei coale întregi de l El1 16 pagini, este iarăşi cel mai cunoscut, mai ales în forma reprezentată rEI de prima schemă ce dăm aci. Il reproducem totuşi pentru ca să fie învăţat şi de elevi, şi spre a ţine şirul. Şeasesprezece pagini de odată, se aşează pe fundamentul maşinei de � sus, din stânga spre dreapta, dând paginelor poziţia orizontală, iar co- � lontitlurile şirurilor mărginaşe să vie cap la cap cu ale celor dela mijloc, ca în schem a următoare: � D" � o" � o� �O o� �O � 0·"0 0··0 � �1 .. �===::::::;aIl:le;1 ====311:1�I:IEI =====::=IGI3I1E==::==::=IUr$ 7!' . I [205] � I �O O� �O � 0""0 0""0 � 0"'0 o- -O � ,goa:",:' g""d,gn�8'j:Lp d' :L � m In-So, daltă jumătăţi deosebite. m J1J Acest metod de a dispune paginele este din cele mai trebuincioase de Il 13 ştiut, de oarece nu puţini autori Iasă 11, coală dela inceput, adică titlul 13 1 cu prefaţa, a se tipări la urmă, şi dacă ni se întâmplă să ne rămâie şi la r .sfârşit 1/, coală, este avantagios să tipărim jumătăţile deodată, ca o coală. Aşezăm cele două jumătăţi separat, una sub alta, punând paginele in � poziţie orizontală şi începând la una din jumătăţi de sus, dela stânga spre � dreapta, cu colontitlurile cap la cap, iar Ia cealaltă de jos, dela dreapta spre stânga. Colon titlurile adunate câte două-două, adică dela o pagină de sus şi una de jos să ne dea, ca sumă, ultimul colontitlu al coalei plus l. � D-'O O" -O � � O· -O 0-·0 � Oâ·O 0< �O � 0= -O O<"D �IIEi ��3!8EI ��311!1�8EI ��318EI ��3! n J [206] rE::::3E::::3E::::3E::::3E::::3E::::3�E::::3E::::3E::::3E::::3E::::3E::::3' m 206 b.sO�:::::t:�P;C�:U::�U I-----,,!��-----I I- ___ �I?!'._--,I I tabelă I ,-----'�!?_�---_.� ce I tabelă I ( " Pag. 1'\0. chitantelor f� i\' o. chitantelor ,..!, 1 1 10 2 11 20 3 21 30 J i 31 40 " 5 41 50 51 60 o Q 7 61 70 8 71 80 l 9 81 91 '! 10 91 100 � ::: 11 101 110 � 12 111 120 793 24 93 185 369 553 737 829 , 25 97 193 38;; 577 769 869 hl.". " """ �, "/� l' �_ _--i.��:.� : .� �� �L; __ - � �- ---.-- -:.:;.-- ... 1 '';- "'- - :...4' � [231] • l' I I i I 1r=' [fj] " _=:_Jt:=' I_I�--,----;'_� "'_[ __ '" _==_�_'_' _ 3� POLIŢE DE LITERE 231 \i II POliţe de litere. I i 1. La orice comandă de litere trebue să indicăm turnătorului cantităţile II I din fiecare literă ce urmează să toarne. Acest tablou se numeşte Poliţă. III Dăm aci două diferite Poliţe de proporţia aproximativă a literelor între ele, după noua ortografie a Academiei, ţinând seamă şi de limbile străine I I uzitate la noi, spre a evita pe cât posibil, comande de litere inutile, dar cari, în tot cazul, încarcă factura de plată. Am luat ca unitate de măsură la una din aceste Poliţe cantitatea de 1600 bucăţi din litera a, iar la cea­ laltă proporţia necesară la o cantitate de 80 kilo litera garmond. Poliţă de litere curente, Tntocmită după noua ortografie a Academiei. ..Având ca baza raport ul Între lJOO a ;�i re-Lut celorlalte litere. An(/uf ca baza cant itatea de 80 kil(J!fra?ne, PCllt1'11 litera !lflYll101Ul. I ,1 ... !.. E:! "1-Ţ I I , I ,'1 il ·1 I a 11500 e 150 " GOO <: 20 a \2330 C 2�5 " b 300 400 II j' 20 1) 10 b 4,0 625 t c 1100 (j 50 ( :300 Ş 401 c 1720 o 70 l' ( d 800 o. 50 l 50 T 30 d 1200 Îl 70 I [ e 2500 it, 250 40 Ă 25 e 3920 il 390 § f 400 il 100 500 E 15 f 625 e 160 - g 400 150 40 I 15 g- G2ii 23iill * Il 400 " 50 & 20 () 15 h G25 " 50 & 2100 i, 50 A i 100 C 15 13300 il 70 A j 100 " 50 B 1 50 :\ 25 i 200' il 70 B k 100 e 500 C 150 10: 15 le 200 C 780 C 1 1100 50 O 100 I 25 I liOO 70 D iIl 800 (, 50 E 150 o 10 iIl 11200 (, 2001! E n 1000 u 50 F 50 U 10 n 15G5 'l 70 F O 1000 il 1000 G 80 �; 25 o 1410 ă 1565 G ]l 700 i' 50 H 4 O 10; 10 ]l 1050 e 100 H q 150 100 1 150 O 10 ,,235 2;;0 1 r 1200 li :,0 .J 40 .1, 5 r 1880 li 70 J 1200 (, 50 K 20 m ii 1880 l' 150 K 1600 ii 20 L 80 X 10 2500 ii 30 L u 11500 20 M 80 E 10 u 23,5 ii 30 M v 1 :350 20 l\ 80 1 10 v 550 30 N w 100 il 30 O 50 O I 10 w 200 o 401 O x 50 ii 30�: I 70 l"' 10 x 100 ii 40 P Y I 80 2j 25/1 25 '1 25 25 235 In5 195 155 155 155 155 155 155 310 L J [232] , � Poliţă pentru litere de titl uri. ,. 60 il I il / 3 II a r 50 ii 15 1\ 10 I " 20 i J 5 Q 3 I JE b 20/' s 50 Î 20 ii 25 t 5 K 3 1;> 3 I CE 3 c 40 '1 t 50 6 5 it 5 I ( 30 ! t, 8 Ş ij Ă 3 I / 1 I I d 30 I li 50 Îl 5 ii ii [ 10 M 10 'f 4 , E 3 , e 100 v 20 it 10 Y ) 5 § 5 N 10 '1 Ă 3 I 1 3 f 201 W 8 il 10 ii 8 - 10 1° G I E 3 O 3 g' 20 x 10 i 8 ii 8 • 5 i P 8 I 3 I fi 3 h 20 Y 10 (, 5 re 5 I� ii i Q 4 / O 2 il 1 15 I i 60 i z 20 i, 8 00 ii 10 R 10 I O 4 2 12 j 10 fi 15 tt ii 40 B ii II S 12 1 A 3 3 12 h 10 I fi 10 I e 25 , 40 C 15 I T 8 E 4 4 10 I 1 40 ff 8 I i 8 ; 15 ;/ D 15 lui 6 II t 5 \ ii 10 Im I 1 30 � 10 I " 20 : 10 I E 15 IV G l' 6 3 6 r 10 n 40 1) 15 li .) - 20 �I :; \VI 3 tI s 7 10 o ss Ş 20 ă ao ! , 12 ;) E j � I 10 8 . X 1 /, P 25 ţ 20 il 15 I ? 10 �I ii I Y I :1 E ;; 10 I 15 it 12 I 33 ! 10 15 IZ ;; () I 20 '1 , ;} O Această Poliţă, pentru literele de titluri, este combinată pentru acele litere de titluri, cari au şi de rând şi capitale. Dacă cineva ar voi să comande o garnitură numai de capitale n'are decât să iea numai capitalele cu cantităţile din dreptul literei respective. In tot cazul Poliţa de mai sus reprezintă un sortiment mai bogat decât un simplu minimum, din care adesea nu poţi culege un rând. Albiturile, ca: spaţiile de toate mărimile asortate, jumătăţile de pătri­ şori şi pătrişoril, vor conta cu 21)0/0 asupra întregei cantităţi de litere. Cursivele şi aldinele se calculează câte o casă la opt case de literă cu­ rentă, mai ales În vederea cărţilor didactice, cari după nouile dlspoziţiunl pedagogice, în mare parte sunt culese din cursive şi aldine. - ! . " l' I ............ ------�--------- [233] YAKTEA II-A II -'-- I ( - -� L\I(;.RARJ [)E A(;.SJ[)ENTE , CONSIDERAŢIUNI GENERALE u lucrările de acsidenţe se începe o nouă serie în arta � tipografi că. Prin lucrări de acsidenţe sau mercantile se înţeleg lucrările mărunte ca: conturi, adrese, chitanţe, iuoiiaţiuni, circulări, cărţi de vizită, etc. Numai un tipograf bine asortat cu caractere de titluri şi în curent cu noutăţile produse în arta tipograflcă, în ţară sau în străinătate, poate să aibă pretenţiunea a exe­ ��S�!:�u cuta asemenea lucrări cu oarecare succes. De cătvă timp turnătorii de litere sunt apucaţi de nişte ade­ vărate friguri în scornirea a tot felul de noutăţi în industria artelor grafice. N'ai apucat să-ţi aranjezi prin case cum se cade o garnitură de litere sau ornamente, pe cari credeai că nimeni nu le mai cunoaşte, că-ţi intră pe uşe alt voiajor cu alte noutăţi, spunându-ţi că cele pe cari le-ai cumpărat sunt deja demodate. Acest lucru a şi îndemnat în străinătate şi chiar la noi, pe tipografii mai de seamă să-şi asorteze stabilimente le cu turnătorii proprii. Micii tipografi însă nu se pot supune acestui capriciu al modei. Ei se vor asorta în limitele bugetului lor restrâns, cu puţin. Vor căuta însă ca acest puţin să fie cât să poate de o întrebuinţare curentă. Cu toate acestea, un tipograf, mare sau mic, nu poate să nesocotească cu totul progresele zilei, dacă voieşte să-şi păstreze până la oarecare punct clientela şi reputaţiunea deja căştlgată, [234] CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI r.- '1 , .....---.. �===�=:=="::--=��C'�------: -� 234 _. - -- ---:-:::==-==,.... 'U =' - �" ! , • ... ... . '- Negreşit nu poate să năzuiască cineva să poată reproduce toate lucră- rile în colori sau de fantezie ale turnătorilor, tipărite cu un lux deosebit, i, dar va căuta să se menţină la oarecare nivel, faţă de progresele realizate. Din nenorocire, se găsesc şi tipografi din aceia, cari nu-şi dau absolut nici o osteneală de calitatea execuţiunilor lor, tipăresc negru pe alb, cu preţuri derizorii. Aceştia sunt paria meseriilor, cari jignesc veleităţile de progres ale celor buni, prin concurenţa stupidă ce fac. In ce priveşte spiritul public sunt puţin acei cari ţin la lucrări îngrijite, cei mai mulţi se uită la diferenţa în plus sau în minus, de lucrare nu se interesează decât numai după ce o au şi văd că nu se pot servi de ea, sau se servesc cu mare scârbă. Pe cei cari iubesc progresul în artă, mai ales la noi, sacrificând nişte meschine diferenţe de preţ, trebue să-i cauţi ziua nameaza mare cu feli­ narul lui Diogen. Datoria tipografului este să caute a convinge pe clienţii săi să prefere o lucrare mai îngrijită, chiar cu un sacrificiu mai mare. Pe de altă parte exemplul trebue să-I dea însuşi el, prin lucrările sale, unde toată arta sa să iasă în evidenţă . Dar tlpografii noştri sunt atât de puţin pătrunşi de acest lucru, şi unii chiar atât de puţin cunoscători în ale meseriei, că parcă lucrările lor per­ sonale sunt făcute tocmai ca să le denote incapacitatea şi ineptia, Aceasta se datoreşte în mare parte şi împrejurării că tipografiile, in bună parte, astăzi sunt în mâinile antreprenorilor de meserie, decât în ale tipogra­ filor de meserie. Suntem într'o stare bolnăvicioasă, într'o stare de transiţie, din care este timp să eşim, dacă voim să nu rămânem nişte simpli auto­ maţi culegători, în detrimentul simţimântului artistic al tipografiei. La lucrările mercantile de altfel, nu trebue să avem în vedere în mod exclusiv numai regulele tipografice, ci şi cerinţele clientului, cari trebuesc armonizate cu partea artistică. O lucrare mercantilă pentru ca să se spună că e executată în bune con­ diţiuni, trebue să tntrunească o mulţime de condiţiuni. O carte de adrese d. ex., nu s'ar putea imprima pe un format in-Sv sau in-4°. Sau chiar dacă cartonul este formatul obicinuit, rîndurile nu trebue să fie prea pline, ca să umple tot cartonul, nici prea scurte. Caracterele se vor alege după gustul clientului şi cât se poate din acelaş gen. Asemenea o carte de adrese nu se poate imprima pe o hârtie ordinară. Firma, adresa şi felul comerciului vor trebui să reiasă mai mult decât celelalte rinduri. ,. Textul nu trebue să fie eclipsat de grosimea ornamentaţiei. ae.r ( l .... fiI- Dacă cartea se tipăreşte în colori, se vor potrivi colorile în raport cu hârtia. De ex. nu vom tipări cu roşu pe un carton roşu sau galben, sau .. --===::.,.:.:=--..::...... _,;;.......:; -= - -: _.Jp--" 1- ==.::=======::::::=:::,......J [235] • � I II , , l' I I ii cu albastru pe albastru, sau verde pe verde, căci în acest caz tiparul îşi pierde efectul, iar unele colori alterează pe celelalte, cum de ex. roşu peste albastru dă violet, roşu cu galben portocaliu, albastru cu galben verde, etc. Aşa dar, la orice lucrare mercantilă se va ţine socoteală ca formatul hâr­ tiei să se acomodeze scopului pentru care servă imprimatul sau să se observe uniformitatea stilului caracterelor, calitatea hârtiei să corespunză scopului imprimatului, textul să fie bine proporţionat pe formatul hărtiei. Titlurile principale, ca: firma, numele comerciantului, felul obiectului ce se recomandă, adresa, să iasă în evidenţă. Ornamentaţiunea va fi în tot­ deauna mai pierdută decât textul, armonia colorilor, dacă imprimatul e în colori, să fie observată, precum şi un tipar ireproşabil. Pe începători ca să-i deprindem cu lucrările mercantile, ca: cărţi de adrese, facturi, scrisori, afişe, etc., este bine să le dăm mai întâiu modele tipărite, să le imi teze întocmai, apoi să-i obligăm a schimba ici colea câte ceva din capul lor, spre a se deprinde cu construcţiunea titlului şi în alte caractere, nu numai cu acele din original. După ce ne-am convins de reuşita lucrărilor în acest mod, le putem în­ credinţa şi originale de mână, aranjate în mod mai clar la început, şi numai după o deprindere mai îndelungată le putem încredinţa manuscrise de orice natură. Numai experienţa, dorinţa de a se instrui, cunoştinţele desemnului şi mai ales aplicaţiunea naturală, pot face pe cineva un lucrător de forţă în lucrările mercantile. Pentru ca cineva să devină un abil lucrător de «csiâenţe, trebue să se instruiască singur, cetind tratate şi reviste tipografice, în cari se găsesc felurimi de modele, după toate stilurile şi gusturile diferiţilor maeştri. Lucrătorul de acsidenţe va trebui, în afară de cunoaşterea desemnului şi a celorlalte condiţiuni technice, ce se cer pentru ca lucrarea sa să fie estetică, ca: proporţia răndurilor, uniformitatea caracterelor, felul de ca­ ractere ce ar putea conveni unei lucrări, distanţele dintre rânduri, etc., să fie familiarizat cu toate caracterele din atelier, cu combinaţia şi efectul colorilor, fără de cari nu poate fi bun lucrător de acsidenţe, căci maşi­ nistul nu va tipări decât ceea ce îi va da culegătorul. Aşa dar culegătorului îi incumbă sarcina de a alege rândurile ce tre­ buesc trase cu alte colori, şi în ce colori anume. La o lucrare in tonuri sau cu chenare colorate, el va trebui să ştie ce coloare să dea fondului pentru ca literele să iasă în relief, şi dacă sunt mai multe tonuri pe o pagină, ce colori să le dea anume la fiecare. Tot astfel şi la chenare, dar despre aceasta vom vorbi mai pe larg la capitolul respectiv. 1 I R -;::::::!:J =::=======",--==:lL ,,- '"'------- !:J-�':'::::===:::::::=:::::::�Sl � � d CONSIDERAŢIUNI GENERALE 235 [J P r I II , , I 1, 1, I 1 I , I ,1 , , ,:1 II !il II 1: : I n * C [L l' l:= �""' -====----== __ �1 ;:! _ ':.rr.:::- _ �:J===_:::=::===::..:::-,uJ .. - . J [236] Stilul În arta tipograflcă, - Ce se înţelege mai intâiu prin cuvântul stil ? Brunetiere în La Grtuuie Encyclopeelie [rancaise defineşte stilul astfel: "ordinea şi mişcarea ce pune cineva în gândirile sale." Iar stilul unei epoce este "ordinea şi mişcarea ce un om de geniu pune în gândi riie sale." Lucrarea omului de geniu corectată şi consfinţită de mii de artişti sau simpli lucrători rămaşi necunoscuţi, având darul de a place, se generali­ sează, trece graniţele ţărei, trece la posteritate, trăieşte secole şi devine stilul unei epoce. Astfel am avut pe rând stilurile: doric, ionic, gotic, bizantin, baroc, ro­ coco şi, în fine, stilul clasic modern sau stilul "Renaşterii". Fiecare din aceste stiluri cucerise lumea în epoca sa. In cursul vremurilor însă şi în paralel cu desvoltarea simţului estetic la individ, se naşte, se impune şi necesitatea schimbării stilului în artă în genere, ca şi în arta tipografi că. O transformare s'a produs chiar acum, de câţiva ani, în stilul lucrărilor tipografice, ca şi în al tuturor produc­ ţiunilor plastice sau de altă natură. Un stil nou, stilul "secession", tinde din ce în ce să iea locul vechiului stil clasic. Şi cari ar fi calităţile stilului în artă, spre a deveni stilul unei epoce? Thibaudeau în studiul său Le Style Francais en Typographie Moderne din Album tl'Appticaiions des Nouoellee Creations Francuises de la Eon­ âerie G. Peiţmot &: Fils din Paris, ne spune că el trebue: "să izbească ochiul, să oprească privirea şi să menţină atenţiunea." Zicem stil nou sau modern numai spre a putea face distincţiune între stilul vechiu şi cel care tinde să-i iea locul, dar de fapt şi acest stil este tot atât de vechiu şi poate şi mai vechiu ca cel dintâiu. Stilul modern nu este decât o reînviere a vechei ornamentaţiuni, care nu era decât o copie alterată a unor lucruri din natură. Răscolind bibliotecele clasice, peste câte texte vechi nu vom da, împo­ dobite cu aceste ornamentaţiuni şi scrise cu litere pe cari azi le numim moderne, lucrări de predilecţiune ale singuraticilor călugări de prin mâ­ năstirile evului mediu. Pentru a putea face însă combinaţiuni cu ornamentaţiunea stilului mo­ dern, se cer neapărat cunoştinţe de desemn. Până ce vom putea avea o şcoală în care culegătorii noştri să poată căpăta asemenea cunoştinţe, cel mai bun lucru este, ca lucrările să se execute, mai ales de către în­ cepători, după modele tip. Dar pentru ce se schimbă un stil, care a satisfăcut odinioară o lume întreagă? Pentru ce se caută a se devia dela ceea ce, până la un timp, plăcea la toată lumea, şi se caută inovaţiuni, cari la început par destul de curioase? Pentru ce un nou stil, o metodă nouă? .. Pentru a satisface exigenţele cerute de o reclamă pentru care stilul in uz era insuficient. .., I I I 236 CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI - --_-�n il-- -. " ... J-'" �.'- [237] '1 " I CONSIDERAŢIUNI GENERALE Reclama prin publicitate, acest auxiliar indispensabil al expansiunii comertului si industriei moderne este care impune schimbări într'un stil consacrat d� gustul a generaţii întregi. Dar adoptarea unui stil modern în tipografie nu micşorează întru nimic valoarea stilului clasic, care a trăit dela invenţiune şi până azi şi nu va dispare, poate, nici odată. Una din cauzele cari contribue la schimbarea stilului, afară de recla- mele comerciale, mai sunt şi Expoziţiile şi Revistele technice, cari ne pun sub ochi, sisteme din fiecare ţară şi din cari ne apropriem pe acelea cari se adaptează mai mult gusttilui nostru. In stilul clasic, în care rândurile unui titlu cad unele la mijlocul altuia, dăndu-ni-se formatul, ni se cere să putem distinge, care e rândul principal. Apoi calculăm în minte cam cu ce litere ne-ar încăpea acest rând, şi ne facem planul în gând ca cu acel aş gen de litere să brodăm şi restul ti­ tlurilor mai mici. Vom căuta să alegem dar în totdeauna garnituri cornplectr- pentru fa­ cerea titlurilor, nu corpuri separate, din cari n'am mai avea alte grade. In compunerea titlurilor ne vom feri, pe cât posibil, a întrebuinţa carac­ tere băţoase ori prea înguste, precum şi a încărca forma cu spiţuri sau alte ornamentaţii inutile. Tot ce e simplu şi armonios e mai frumos. Vom întrebuinţa deci litere pe cât se poate din acelaş gen sau uşor .amestecate cu caractere de fantezie. Prin unele tipografii din străinătate, unde lucrătorii sunt mai obicinuiţi cu desemnul, lucrătorii îşi schiţează titlul pe o hârtie transparentă, pe care-şi însemnează mai întâiu formatul, imitând tipul literelor pe care I-au imaginat, spre a evita perderea de timp cu culegerea rândurilor, cu cău­ tarea literelor, şi la urmă să vază că nu-i încape. Negreşit că la noi nu poate fi vorba de aşa ceva, până ce nu vom avea o şcoală tipografică în care să se predea şi de semnul. Tipografii cei mai abili împing aceste schiţări şi la alte lucrări, ca d. ex.: afişe, circulări, etc. Işi aleg o literă şi nefiind siguri că o să le încapă, sau să se umple spaţiul în mod simetric, îşi fac schiţa în fuga creionului, cam cum fac litografii la noi, cu invitaţiunile sau cu orice alt text, pe care nu-l gravează până ce nu-l schiţează, mai întâiu cu creionul, tocmai ca să ştie ce proporţie să dea literelor în raport cu spaţiul de care dispun. După cum am mai spus, dela un timp se observă o derogaţiune dela stilul clasic al aranjării titlurilor. In loc de a se aşeza rândurile unul sub altul, se fragmentează, aşezându-se în zig-zag, după fantezia culegătorului. Şi aci însă ca şi la stilul clasic, alegerea caracterelor se va face de pre- '[ II ferinţă din aceiaşi familie. Acest sistem pe lângă că place mai mult şi este r! 1\ mai seducător, dar este şi mai uşor de lucrat, lucrătorul ne mai având bă- li tJ taie de cap cu alegerea diferitelor familii de caractere. � - �:II!=! ===--"� 3E"E -::::::::::::::::::::::::::::::::>' �,.....� � -.: ;......:�- ""'---::===l:JIlr:E I I II U IÎ II ,II .!l 'il ",-=,."r= = -==='ir='l'� j(F .... ---. � L 1 1 , r / I I " ,1 '1 I I , I i '{ !·I'I. • 1 , I [238] = ZINCOGRflFIF\ 17, Strada Rpolodor, 17 BUCUREŞTI JOSEPH BRF\ND Nu este nici o regulă fixă, în privinţa dispoziţiunii titlurilor în stilul modern, totul depinde de abilitatea lucrătorului. Se va observa numai ca frazele să fie astfel frânte, încât fiecare gru­ pare să aibă un înţeles deplin, pentru ca să putem, dintr'o singură arun­ cătură de ochi, să îmbrăţişăm tot titlul, d. ex.: 1" ,---;;--;C-- 71'--- ,��! 'E_'�==-=:"===-� '\' f 23R CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI . � ill [ r' 'I! .!J � FlUTOTIPII ZINCOGRFlFII CLISEURI IN COLORI Medalie de aur la Eloamnei 1906 CliLENDliR TIYOQKllfl1l CţlROL Q05L S-R RţlSIDESC{f rE AN\lL sau întrebuinţând un titlu mai simplu, numai de două rânduri, vom avea: grafică etc." umplu golul lăsat de grupa de mai sus, "Capitala Bucureşti în anul 1906 etc." umplu golul lăsat de acesta din urmă, iar firma de jos se aşterne ca un piedestal sub toate grupele, formând încheerea. In aceste aranjamente, când au forma anunciurilor, se pot intercala câteodată diferite ornamente spre a umple golurile şi a da mai multă plasticitate întregului. lată un exemplu: �������������������������������������������� ATELIER DE ZIN�OQRAfIE * * JOSEI7H BRţlND 6\l�\lREŞTI * ������������������������������������������ I � I , I ! I r , l' , I 1: lY" -'-�----",---'. JC::Z ,�@':V'�,'L='- (ir� , �' 2=-4=-O� C_Ă_L_Ă_U_Z_A __ T_IP_O�G_R_A_F�U_L_U_I __ !� I \ ..... [241] CONSIDERAŢIUNI GENERALE � _ � ...:;.;;.:--- - - _ ...... � =-.=.._ ...... �: 'I , I d P f,l, [ ' II I I l' II r I I � f' r , I L 1'1 '1 , I L ",.:ţ , Colorile principale sunt galbenul, roşul şi albastrul. Din amestecul ace­ stora între ele, amestecând şi puţin alb de argint - preparaţie specială _ putem obţine aproape toate nuanţele. Aşa, verdele se obţine prin ame- stecul albastrului cu galbenul; portocaliul din galben şi roşu; violetul din roşu cu albastru, toate aceste colori se pot nuanţă în mai închis sau mai deschis, după proporţia în care punem una sau alta din colori sau canti- tatea de alb ce amestecăm. Pentru hârtia colorată, colorile roşu, verde, violet, galben, albastru şi portocaliu, sunt cele cari convin mai bine. Pentru tiparul pe hârtie albă, în mai multe colori, următoarele lmpo­ recheri de colori se asortcază mai cu efect: albastru cu roşu, albastru cu cafeniu, verde cu negru de fum, verde cu violet, verde cu roşu, etc. Când pe hârtie avem tipărit un fond albastru, textul îl vom tipări de preferinţă in colorile: albastru închis şi roşu aprins, albastru închis şi roşu stacojiu, albastru şi verde, verde şi roşu, aceasta pentru cazul când tipărim textul in două colori. Când fondul este verde: textul va fi verde tare cu roşu, verde deschis cu cafeniu. Pe fond roz vom întrebuinţa roşu şi albastru, roşu şi verde. Negrul se poate adăogă în mod suplimentar, ca a treia coloare peste toate combinaţiunile de mai sus. La lucrări de lux însă se preferă colorile origiual«, cari prezintă mai multă fineţă decât diferitele noastre combinaţiuni. Pentru a se pune la indemâna atelierelor şi chiar a lucrătorilor o bo­ gată colecţiune de modele, lucrate în variate stiluri şi în diferite ateliere, în străinătate s'a introdus obiceiul, foarte de recomandat, ca tipografiile să-şi facă schimburi de modele între ele, trămiţând fiecare atelier la se­ diul comitetului unei societăţi tipografice, atâtea exemplare dintr'o lucrare oarecare, căţi tipografi au aderat la acest schimb de imprimate. Cu modul acesta fiecare tipograf are câte un model dela toate atelierele aderente la asociaţiune. Aceste concursuri sunt lin mijloc foarte eficace pentru cultivarea gu­ stului artistic al lucrătorilor tipografi şi pentru vulgarizarea diferitelor stiluri în arta tipografi că. Nu cred c'aş greşi propunănd ca acest sistem de schimburi reciproce să se introducă şi la noi, şi mai ales la noi, unde lucrătorul, lipsit de alte mijloace de înavuţire a cunoştinţelor sale technice, ar găsi, cel puţin in practică, atătea exemple de imitat. Această iniţiativă ar putea fi luată fie de Cercul cultural al lucrătorilor tipografi de pe lângă Societatea "Gutenberg", de Corporaţia artelor gra- ld fice sau de Cercul patronilor, care ar fi necesar să se infiinţeze pentru l '1 _ bunul mers al lucrurilor in sfera artelor grafice. .J I '-" - 5IIIă� p:_ . -=-�.= �njJJ George Ionescu. - ('(/faaza 'J'ipo(lra{ullti. lr, [246] . , , ........ -\ , \' CĂLĂUZA TIPOGRAFULUl Cărţile de adresă pot avea şi unele rânduri arcui te. Ele pot fi şi înca­ drate, după dorinţa clientului sau gustul lucrătorului. Unele poartă pe dos o mică notă, care se dă clienţilor pentru cumpărături mai mici. Jr**-*-**�*-*�****-***�q.�**�jt * ���� * JK • �0. )ii 1 -<€.o OE AGRIClJl.. � � \,.. \ ?'U '1' .' �� '»4 * ,1, $ <1r!!? )ii JiI. SAPE Furnizor al Curţii Regale PLUGURI .' * � CW-" FER * * LOPEŢI W .'i' COASE LANŢURI .. , IJI( CASMALE S E�IIESCU OŢEL t • GRESI! �!J !!!!!!!!!!J�� li::, \ � '" TINICHEA * CUIE GRAPE * J, SECERI BUCUREŞ TI COSITOR �:, JiI, ETC. ETC. .ii 1.( 44, STRADA CUVIOSULUI, 44 I ;;.: t---..�*����**�;rpA**-:.t*��rr��*� � I! I:;:;"� Tr;( Ilf 246 Următorul model reprezintă caracteristica stilului modern "secesion", atât ca fel de caractere cât şi ca dispoziţie de fantezie: Ff\BRICf\ DE Pf\STE Ff\INOf\SE NICOLAE p, BEREVOIANU CllLEF\ VllCllREŞTI BUCUREŞTI CRLEIl VllCllREŞTI Execută � MRCRRORNE (( I comande pentru ţară � FIDER SI GRISURI � precum ŞI STELlSORRE �entru străinătate COCONRRI foarte prompt ====� � Sucursale in Principalele oraşe din ţară os )J Vânzare en gr� [247] I >1 .� 11 '1 247 I I! :jJk?�- - - -�:;:� ==::-'.-----=:-Jli::���i' rr LUCRĂRILE MĂRUNTE 1.- Cărţile de adresă fiind mai mult o lucrare de fantezie, nu putem pre- ciza în mod absolut, o regulă fixă de urmat în construirea lor. Rămâne la gustul şi abilitatea lucrătorului să suplinească lacunele regulei. Se va păstra numai principiul ca literele ce se vor întrebuinţa să fie de preferinţă din aceiaşi garnitură, sau asemănătoare. Putem face excepţie numai cu literele de fantezie: batarde, ronde sau florate, pe cari le-am putea amesteca în mod convenabil, cum am făcut la modelul dela pagina 24G. Nu vom putea lntrebuinţă nici odată într'un titlu o literă prea neagră cu una prea slabă, sau de familii prea diferite, de oarece vor avea un aspect urit, ochiul ne fiind satisfăcut in mod plăcut prin trecerea bruscă dela un desemn negru la altul subţire şi viceversa. Cărţile de adrese pot fi imprimate într'o coloare sau mai multe: negru sau albastru combinat cu roşu. Pot avea un ton intr'o coloare sau mai multe, iar bordura într'o coloare sau mai multe. (Vezi Planşele.) Adrese sau capete de scrisori. - Capetele de scrisori pot fi de trei fe­ luri: in-Se, in-40 şi in-folio, adică mari şi mici. Cele in-4° şi in-Iolio având un format comun, aceiaşi formă poate servi şi pentru unele şi pentru cele­ lalte. Cele in-S? se fac ceva mai mici, după formatul hârtiei. Ceeace am zis la cărţile de adrese, în privinţa construcţiunii titlurilor, se poate aplica şi la capetele de scrisori. Capetele de scrisori se uzitează în două feluri: la colţ şi pe tot formatul hârtiei. Cele din colţ se fac cu litere mici, pe un format de 3-3'/, pătraţi pentru in-4° şi in-Iolio 1, şi dela 2-2'/, pentru in-S". In partea dreaptă se pune oraşul, apoi o linie punctată spre a se scrie luna şi anul. Ex.: CERSORNICRRIR fLOREF\ DUMITRESeU BUCUREŞTI Bucureşti. ........ 190 .. I I 88, Strada Culmea, 88 m CROITORIA TOMA PETRESCU BOTOŞANI 56, Strada Carol, 56 dJl.t"(de1/'�. .. :Il}O Iii, J t • [248] ni '. '. \'. - __ //JO � C ..... "'"---- --'� �-- - --- --------- C..\LĂUZA TIPOGRAFULUI CASA DE SCHIMB TOMA NICOLESCU GIURGIU 8, STRADA OLiMPIA, 8 i; li , I " r-=-:=;r' • I , Il) 2JI:l 11\ Unele adrese poartă sub firmă menţiunea: .ulresa pentru. teleljl'C!me: Numele contercianiului şi oraşul. Exemplu: -.l--- ADRESA PENTRU TELEGRAME: NICOLESCU, GIURGIU 0- Iar altele au această menţiune în partea stângă. a hârtiei, în lungul şi cam la mijloc, cetindu-se de jos in sus, ca în exemplul următor: CASA DE SCHIMB GEORGE DUMITRIU BUCUREŞTI 8, STRADA LIPSCANI, 8 �/ll/l 1\ Modelul de SIlS este identic cu cel următor (le pe pagina 2J�, Cll deose- L' [249] T I r \ I I .r= -f" :' � I 249 i� 1 LUCRĂRILE MĂRUNTE �-�--- - -" �....c." -- r,I� _ �Yi � birea că nu are dată în dreapta, iar cel din exemplul următor are strada I cu litere mici, sub dală, şi se deosebeşte şi prin felul �,""."I". O i!1 S? .! � f='� il c l1"Î "i:: Q) N :> -- Q) 2 u;> '" V :::J '" C " '- � :::J f- ii) .. ' , I : Q) ::::J C :::::J E LI O V) O lLJ ll.J o;:: � � 2:: z � o;:: lLJ O z; lLJ LL :>- V o lLJ -' lLJ CI JJ: Il: 1/) co --" (IJ z; � Il: :::J r;J O -' z; N - � V) � :::J I ::::J V z:: ..... O � JJ: ::::J � LL c ll.J E r- O V) O J t , [252] ..• � , , I r= , I !!I 1 Il ........... �7�� .-= - � �� CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI 252 La adresele oficiale, pe cari le întrebuinţează autorităţile publice, pe lângă firma autorităţii şi cuvântul Domnule, care se aşează ceva mai în dreapta şi mai jos, la piciorul hârtiei se scriu pe două rânduri cuvintele: Il-sale Domnului, împreună cu o linie punctată. Exemplu: � o Z ::o (j) fT1 -; s:: N O -, -� :o z ...., s ..... C C/) ..... � � z o -1 '1 < JTI > --1 :::o ..... -1 C � > C r :: "!!! > Z O z C � � c r r ""O -1 c C JTI r "ti ro O ® ::o <: r :::o � > -=; � o ..., � ) :3 rn "O � � '" p< ""-l � � ro x ':'-. � e " � '"� , I " - , . ,� L '. '- t r. [253] - �"','1._.- -� J.UCRĂRILE MĂRUNTE 2ii3 � , , I 1 Despre plicuri. - Plicul este un fel de Invelitoare în care se pune o scrisoare spre a se expedia unei persoane fie din localitate, fie din pro­ vincie sau chiar din străinătate. Adresa se scrie pe dosul plicului, sub firma expeditorului, la mijloc. Plicurile se obicinuesc in diferite feluri: cu firma tipărită pe toată lun­ gimea lui, la capătul de sus, sau la colţul din stânga. Cele cu firma la colţ se fac ca oricare adresă obicinuită. Cele pe formatul întreg sunt de diferite feluri: numele şi oraşul într'un singur rând, având dedesubt o linie subţire, serai-neagră, cu două trăsuri sau neagră, după grosimea caracterului întrebuinţat, separată de litere cu o albitură egală cu cea dintre rânduri. Aceste linii vor fi mai lungi şi de o parte şi de alta a răndurilor cu câte un cicero col puţin. Exemplu: IOAN TRANDAFIRESCU. - BUCUREŞTI Literele ce vom întrebuinţa la plicuri pot fi în stilul clasic sau secesion. Ele pot fi şi încadrate cu oarecari ornamentatiuni. VASILE CONSTANTINESCU, - CRAIOVA Sau numele comerciantului şi oraşul în care-şi exercită comerciul pe un rând, iar strada pe al doilea rând, cu caractere mai mici: �lE(Q)��lE �©[MjlE��(\'l = ��(UJfF&��(UJ 3\�v �IFIf(GiI�Gi1 � O ro II l> a . l> -t , :xJ 1: U :: a _� «o � c » r Z c r - li 1\) 1\) .j .j>. 1l �-- - -- - -- -�------- o O Z III ro c -f o s: c » :xJ » rn Q Z -(fJ » :j N -f (fJ z Z -f :xJ CI l> rn O -f l> " "TI r (TI :xJ o O l> :o -:j » O r :xJ o O :xJ rn -..J ::o 1\) (TI � ro O � � C ) , - - ��----I--.---=" " --=-- �.' ��. - ------- [255] COFETARIA sali firma expeditorului la colţul din stânga, iar la mijloc adresa complectă: BOTOŞANI i' , 255 LAZARESCU LUCRARILE MARUNTE MIRCEA 24, STRADA CÂMPINEANU, 24 D-LUI PROFESOR DE ŞTIINŢELE NATURALE GEORGE PETRESCU :1 , , � I ;'.-1" GARA CUCUTENI JUDEŢUL IAŞI EPISTOLE DE POLITEŢA Despre titluri. - Prin titlu înţelegem legenda sau explicaţiunea su­ mară cu care în semnăm subiectul ce tratăm într'un text oarecare. Titlul se scrie deasupra textului: la mijloc, despărţit sus prin 1'/2-2'/, rânduri, iar jos cu 1-1' 2 rânduri din textul cu care se culege, şi în raport cu formatul sau la marginea stângă. Titlurile se pot pune şi în capul rân­ dului, separate de text printr'un punct şi pauză sau numai printr'un punct. Ele se culeg' cu litere deosebite de ale textului. Aşa când zicem: VERBUL avem un titlu. Prin cuvântul Verbul, aşezat cam izolat în mijlocul forma­ tului şi cu caractere mai distincte, înţelegem numai decât că în textul care urmează se va vorbi despre Verb. Mărimea caracterelor la un titlu se întrebuinţează după importanţa ideei ce el reprezintă şi în raport cu mărimea literelor din text. Toate titlurile unei broşuri cari exprimă idei de acel aş rang, cată să fie uniforme, adică culese din acel aş fel de litere. In general, caracterele ce vom întrebuinţa la titluri vor fi de aceiaşi mă­ rime, sau cu un grad mai mare sau mai mic decât textul cu care culegem, după grosimea caracterelor. Ex.: '1 I 'i 1, J. ro' I � j1, I , , l � r. II I In acest al E:'oCJ:JEI:E.\ C.\I:.\I:I:"\EI :\1'1 1�7!1. ARMELE DE FOC PORTATIVE ASUPRA � f r- � � � �: III "1 " " u 111 '1 ,1,; , , . � I i! 7' , � r:l , l' I , CĂLĂUZA TIPOGRAF ULUI 25G STUDIU COMPARATIV La, o împrejmuire, pc Iâng ă Iivcdc sau grădini despre cart- nu 11(' ocupăm, căci am vorb it ceva la. plantatia caselor, deosebim curtea şi oborul. Curte nu numai casele cele nud avute; obor au cele mai multe şi numai roade pu­ ţine sunt, cele luai sărace, cari n'au nici un fel de împrejmuire, etc. D(PREJ'Il·llm.� CUI:TJIAJl{, A CASELOH ŞI A EC.UlETELon DlX JKTElllOHLL LOl: Carabinu l\ld 1879, în serviciul cavn.ler-iei noastre, este de sistemul Martini-Hcnry, întocmai ca arma infante rici Md 1879, de care nu se deosibeştc decât prin următoa­ rele părţi, pe cari le vom descrie mai la vale. (A se vede ă § XX), etc. Titlurile, cari reprezintă idei mai secundare decât un titlu care repre­ zintă o idee mai generală, se vor seri cu litere mai mici. Ex.: REGULAMENTELOR TACTICE IN VIGOARE Titlurile, după numărul rândurilor ce vor conţine, se pot diviza în două: I-iu titluri simple sau de câte un rând ori mai multe, formate din acelaş caracter şi îndoite la mijloc, ca în următorul exemplu: şi al II-lea, titluri formate din mai multe rânduri şi din diferite caractere. după gradul şi importanţa ce ocupă fiecare în frază. Exemplu: ;,,' ,"'" 'it, , ALE INF ANTERIILOR ARMATELOR STRAINE r • --;:;====,. ===rz.':"i===:-==::;::;. - __ ] � - �îN==-.. .... La titlurile de mai multe rânduri, pe lângă importanţa semnificativă a fiecărui rănd, se "OI' avea În vedere şi principiile esteticei tipografice, cari regulează raporturile rândurilor între ele, în ceeace priveşte dimensiu­ nile lor, precum lungimea, înălţimea, grosimea şi distanţa dintre rânduri, pentru ca să formeze un tot armonie. Aşa de ex. într'un titlu oarecare nu se vor pune două sau mai multe rânduri de egale lungimi. ca de ex.: INLOCUIREA CUVINTELOR STRĂINE DIN SCRIEREA ŞI DIN VORBIREA MILITARA �t' Nici în formă de scară, adică începând cu un rând lung şi urmând suc- \�:--=- , . I II I � , L, " Iii � ] , l [257] cesiv cu rânduri din ce în ce mai scurte sau vice-versa începând cu un rând mai lung şi sfârşind cu cel mai scurt. Exemplu: l', ,"1. , l' ROMÂNĂ LUCRĂRILE MĂRUKTE COMERCIALĂ PENTRU UZUL CLASEI III-A STATUTELE SOCIETĂŢII DE CREDIT CURS PRACTIC SI GRADAT , NOTIUNI DE COl\1POZITIUKI , . JUNIMEA sau '1 ,1,; , I ". � �: III "1 01 " � Titlul are forma simetrică când nu începe cu rândul principal şi nici nu fineşte cu el, ci când acesta vine al doilea sau al treilea. Exemplu: 7' , � L-I .,. I l' I I CĂLĂUZA ELEVULUI TIPOGRAF PENTRU I: , --- de titlu Ialş, El precede totdeauna titlul general şi nu poate figura decât � p' pagini nesoţ, şi ����I r;�;:;��:�� un asemenea titlu, � � II ! : l' J. 11 1 � '1 " ACTE SI DOCUMENTE , PRIVITOARE LA DOMNIA DE 40 DE ANI A �===' ===RE;:=='G=E_�,�O_L .,,----,,1 � [268] l il il 1· 1- CĂLĂUZA TIPOGRAF ULUI 268 In compoziţiunea incadramentelor se va avea în vedere ca interliniile sau liniile de alamă să nu se încrucişeze în acelaş fel cu restul cadrului, căci se pricinuesc strâmbături. Chenarele pentru coperte vor fi pe cât de elegante, pe atât de simple. Cl\enarele tipografice nu sunt altceva decât imitarea Irescurilor sau dife­ ritelor ornamentaţii arhitectonice din diferite timpuri ale vieţii umane. O îngrămădire prea mare cu florării, cari n'ar armoniza între ele şi s'ar depărta de natură, nu prezintă un aspect frumos. Rămâne la gustul compozitorului a întrebuinţa chenarele după cum va crede mai potrivit pentru împrejurările în cari se află. La o carte de cetire de ex., nu se va lntrebuinţă acel aş chenar ca la o carte de poezii; la una de nuvele ori la un roman, a căror copertă de multe ori reprezintă motive alegorice cu subiecte luate din cuprinsul textului, nu se poate întrebuinţa un chenar iconografie, etc. Ne vom feri de asemenea a întrebuinţa chenare de forme diferite sau de genuri diferite în acelaş şir al bordurei. Pe coperte se imprimă de multe ori operele ce a mai publicat autorul, sau alte înştiinţări de oarecare importanţă literară. De aceea este bine să se adopte obiceiul ca la legatul cărţilor Sr1 nu se lepede coperta. In bordurele groase, formate din mai multe şiruri de chenare se poate permite amestecarea chenarelor de diverse feluri, cu condiţie însă ca din combinarea lor să rezulte un desemn reprezentând un obiect din natură. Următorul model ne înfăţişează un specimen de danteluţă cu colţuraşe de ambele părţi, iar la mijloc o reţea mai pronunţată. I­ I 1: r. II rllEC ====:::::::3101 n j [ li ,.,. II �' Sunt unele bordure, formate din linii simple, cari au două din laturi mai groase decât celelalte două. In acest caz laturile groase sunt cea de jos şi din dreapta, iar cea din stânga şi de sus, rărnăn subţiri, reprezentând partea luminată, căci pe orice tablou lumina vine din partea stânga, iar partea dreaptă rămâne in umbră. (Vezi p. 269)'. Copertele pot fi încadrate şi cu ornamentaţiuni în stilul modern, numit secesion. Şi aci însă, ca pretutindeni, trebue ales motivul potrivit cu carac­ terele titlului, cari vor trebui să fie în acel aş stil. Tot asemenea şi restul detaliilor. (Vezi pagina 270) . " I "i l II � . �"'T�:� __ [269] ISTORIA ROMANILOR �IIE' ====:==JJI!l[;::;L:;:::===:;:_'1]"�=�. ��x==::::JL __ ===:J�:-: ===-= -]� l - LUCRĂRILE lIIĂRUNTE 2G9 [ j I I �j � NOŢIUNI :�EMENTARE ii! I ;,1 ; � I '1 I PENTRU UZUL SCOALELOR SECUNDARE DE GHEORGHE llEMETRESCU PROFESOH LA LICEUL :lIATEI BASARAB - -<>EX::::XC:�EX.:o�-- BUCURESTI I!'ST. DE ARTE GRAFICE "CAROL GăBL" S-SOH ION ST. RASIDESCU 16, STRADA DOAMNEI, 16 1906 , I , ;" , , I ., r: I il l' � ,ur=E [270] P= I IL:::lE"'? l;---: "JL ::J�L :::le - - �==�:..=...-� , . '\ 'l \\\ ? 270 CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI ;� I ; L r c= � ;) j, � � SOCI ETFlŢI LE � I r 1 ,-="1 I I I .. I PENTRU COMBF\TEREF\ OFTICEI ŞI IZOLAREA BOLNAVILOR DE IOAN LAZARESCU Medic primar al Judetului Botoşani. .--. I I 1: re. � I [ BUCUREŞTl � Inst. de Rrte Grafice IICRROL GOBL" s-. 1. St. Rasidescu I 16, Strada Doamnei, 16 II 1905 I il � li I : l\ I I � � W �F'?'::::::::::::::t==7-=lc::::::Jr==== � -��:::::::a�==-J [271] ro::, ,.. , " 1 , 1 , . I , , . . , r: Ji Ji T'---�' ��RĂ::�::N:E--= - �=-==- ��:�-�\ 1 - 9 � La copertele încadrate, se lasă la cap între chenar şi cel dintâiu rând, un loc alb ca de 2 cicero Ia formatul in-Sv şi de 3 sau chiar J Ia formatul in-ilo, după cantitatea textului din titlu. � Jos, intre firmă şt chenar acest spaţiu se Iasă numai pe jumătate. li La părţile laterale spaţiul alb cuprins între rândul cel mai lung şi chenar ]1 este şi mai mic, adică cam de vreo 8-12 puncte, după dimensiunile for- matului cărţii. Formatul unei coperte încadrate poate întrece cu ceva pe acela al pa- � ginelor din corpul broşurei. li Tot ce am spus despre coperte relativ la chenare, se aplică la orice altă n formă, ce urmează a se încadra. li La cărţile voluminoase se mai obicinueşte a se scrie pe muchiă sau pe [ I cotor titlul principal. al că1'ţii, numele autorului. ooiumul, preţul şi anul. In acest caz formăm rânduri mici, cât ţine grosimea cotorului, punând o floare sau o linie deasupra, Ia nivelul primului rând al copertei, sau dacă [. I titlul este încadrat la nivelul chenarului şi alta dedesubtul titlului la acel aş l' nivel. Uneori, când spaţiul permite, o incadrăm într'un chenar subţire. l' Dacă însă cotorul e prea îngust şi nu putem scrie rândurile în sens ori- IT zontal le scriem culcate (vertical), punând numele autorului sus, pe care-I '1' despărţim de titlul cărţii printr'o linie. Tragem după titlu încă o linie, şi , I punem preţul sau anul, ori şi una şi alta. (Vezi p. 272). � Despre afişe. - Un afiş de teatru sau de orice altă natură şi de orice format, nu este decât un titlu. In acest caz în construcţiunea lui ar trebui să se observe aceleaşi reguli ca la orice titlu. Afişul însă prin însăşi na- ,];1 tura lui, ne dispensează de rigorile prea aspre ce suntem ţinuţi a observa II În celelalte titluri. I Afişul este mai mult o lucrare de efect, care este menită să atragă în �LI mod special atenţia asupra unui lucru, adică a obiectului principal. In acest 0J caz obiectul principal trebue expus aşa încât să covărşească tot restul, IUli prin mărimea şi chiar prin forma caracterelor sale. Astfel într'un afiş de W Teatru, titlul principal este numele piesei sau al obiectului care provoacă � publicaţia, în a doua ordine vine numele aceluia care are interes să facă I publicaţia, ca de ex. Teatrul Naţional, Teatrul Lyric, Teatrul Dacia, etc. apoi ziua când are loc spectacolul, după care urmează celelalte detalii, �II ca' preţurile locurilor, personagiile cari ieau parte la reprezentaţie, etc. � i Fiecare rând va fi cules cu caractere variabile, după importanţa ce are � În afiş. (Vezi p. 273). I Tot astfel şi cu afişele comerciale. Felul mărfii, care face obiectul afi- , şului, va trebui să covârşească prin mărimea literelor pe toate celelalte, .!. cari vin ca atribute, sau cad în al doilea plan. �-==-=.----�--_ -�_�""1---- �--==--------�.r-�------" [274] 45.049 50,6780 5,25 1368,2 1.12.1,1280 �n���IGi=====_=_======��' c.\LluzA TIPOGRAFULUI 1"1 I 1, I 1 Formulele matematice. - A da o definiţiune precisă asupra acestui fel de lucrări tipografice, ar fi imposibil, ele fiind atât de variate. 1.345 VQm atrage prin urmare luarea aminte a culegătorilor 43.676 numai asupra punctelor mai principale. 28 Intr'o problemă, fie de simplă aritmetică, fie algebrică sau trigonometrică, vom căuta a aşeza cifrele unele sub altele, aşa ca unimele să vină sub unimi, zeci mile sub zecimi, su- (Expmplul A). timile sub sut irni şi aşa mai încolo, începând dela dreapta spre stânga. (Vezi exemplul A de iHai srrs.. La numerile zecimale să observă ca virgulele cari despart întregii de fracţiuni să fie una sub alta (Vezi exemplul El. Intrun şir de întregi şi de fracţiuni ordinare, numerile întregi se scriu în dreptul liniei fracţionare, care desparte nu­ mitorul de numără tor, Tot asemenea şi semnele matematice plus +, minus -, X, :, =, etc. (Exemplul B). II I l' , , ��' rJ 27J '1 -------- I II Când o formulă de fracţiuni ordinare este prea lungă şi nu incape in rând o putem despărţi, lăsând la finele răndului ca legătură, semnul indi­ cator al formulei, adică +, X, :, -, sau =. r • / , 10=')J X;)J' 100 = 10X 10= 2 X ii X2 X ă X 2 x s 93Xă2. 1000= -, 10 10 10 - , 10 X 10 X 10 - 2 X i) X � X;) X 2 X ă = 93 X 73 10 10 10 - o Parentesii cari închid o formulă fracţionară, vor fi de mărimea acelei formule, ca în exemplul următor: Iar când şi cei dela mijloc vor trebui să fie tot mari, atunci la margine se pun croşete, după cum se vede în următoarea schemă: (p' p" - (n' _1)�:') q [(�+!) (�+ 11J] (1+�b(:-�'b�b2. r�) ===-�II��IIL..::::���=�=�J ( 71:") n'2 (1 - '/!") + N" + n' (u' nil - Nil)' - p" ( : X � = �:� = �� = !�) Când într'o formulă de fracţiuni, mai multe serii de parentesi se închid unii pe alţii, cei din spre extremităţi devin din ce în ce mai mari. Ex.: " I � I ,\ [275] Literele mici dintr'o formulă matematică se pun din caractere italice, spre a le deosebi de caracterele textului, iar literele capitale din caractere drepte, acestea prezentănd o formă mai simetrică. Oifrele sau Iiterile cari se pun ca exponenţi pe lângă alte cifre, se pun cu litere mai mici. Ex.: 538", 659'. Indicele care se pune între deschizătura radicalului spre a arăta puterea unui număr, se pune de asemenea dintr'un corp mic. Ex.: 'I '! l' 275 LUCRARILE ;lIĂRUNTE o = O = Az OH3 + 2KOH Linia, care ne arată numărul rădicat la putere, porneşte din vârful dela dreapta radicalului, cu care se îmbină, prelung-in du-se peste tot numărul la care se rapoartă, In formulele chimice exponenţii se pun de preferinţă jos, la piciorul li­ terei, ca în exemplul următor. Ele pot fi însă şi sus. Ar, H4• Az H, sau A6 H3 Az H4 Pentru alte dispoziţiuni neprevăzute ne vom orientă şi după manuscris. Formulele chimice cari reprezintă valenţi întregi nu se pot despărţi nici prin puncte nici prin virgule sau spaţii între ele. Ex.: 1: I .. v � li \ , / 0G R3 (OH3).Az R, CH - 06 H •. Az.H, 0G H •. Az.R, 0G H •. Az H, eH - O. H •. Az H, 0G H •. Az R, Punctul între literile de mai sus ţine locul semnului de înmulţire. " 1, II Despre arcuri (acolnde), - Ou arcurile ne servim a închide cuvinte cari sp cuprind în alt cuvânt cn un înţeles mai larg şi care se scrie la spatele arcului; sau rânduri de cifre cari formează un total oarecare, care total se scrie tot la spatele arcului, la mijloc sau jos la picior. Arcele sunt nişte linii curbate spre extremităţi şi formând un fel de nod la mijloc. Ele se întrebuinţează mult în lucrările matematice, în formulele chi­ mice, în Botanică şi Zoologie pentru clasificaţiunea speciiIor, etc. In Dă­ rile de seamă ale situaţiunilor financiare precum şi in Budgete arcurile au o foarte largă întrebuinţare. Arcele se toarnă de obiceiu pe 3, pe J sau pe 6 puncte. Ele pot fi de plumb sau de alamă. Când le vom întrebuinţa va trebui să alegem arce uniforme şi ca grosime şi ca construcţiune. Arcele se pun cu partea deschisă în spre rândurile pe cari trebue să 1. 13 ���==-=-==.,........- �7 - 7..'1:�= J [278] 278 , �.!. , .... " 1'1 L, r l' I 1, " , , I II , , -C��:�:::�� . ===��: In schema următoare fiind rândurile mai lungi, batem mai puţin inainte: � Tu mori, Cel făr' de moarte, căci alte cruci Te chiamă In alte lumi, dearândul, pe buni a-i JllMngâia, Eşti Dumnezeu, Isuse; Maria lnsă-i mamă: Pir0311e, ca le sinite ; oţetul dâ nsa-l bea! Când însă unele rânduri ale poeziei sunt atât de lungi încât nu încap în format, îndoim rândul, trecând silaba ce nu încape, la finele rândului următor şi închizând-o dinspre partea stângă printr'un croşet, după cum se vede în rândul al treilea din strofa ce reproducem aci imediat. "Du-te unde te aşteaptă haita cea de derbedei, "Şi să dormi prin cârciumi noaptea, unde-ţi treci timpun "Uşa mea de-aci 'nainte nu-ţi voi mai deschide ţie! [betie ! - Bine! Dară ale casei nu CU111\'a 'ţ,i trece prin cap "C'o să ţi le las eu toate, dela tine ca să scap. La poezii se va respecta cu rigoare ortografia în ce priveşte eliminările vocalelor prin apostrof; orice schimbare în acest sens denaturează rima. Numeralele întâlnite în text se scriu cu litere, iar nu cu cifre. Exemplu: "Mai trei (1) ani sunt de atuncca şi nu-mi pot să-mi st âmpăr ptănsul. "Şi co blândă şi drăguţă! ... Vui, de dind ca a murit ,,1.'otul s'a schimbat în prcajmă-i ; dar acuma ... sa sfârşit. .. Şovăind înaintează, hainele iea cu grăbire, Iară dânsul i-Ie lasă. fără nici O 'mpotrivir«. Asemenea cuvintele domnul, doamnă, se scriu întregi, iar nu scurtate. In poezii nu se abreviază nici un cuvânt. Părţile unui vers întretăiate prin interlocuţiuni, se dispun astfel încât, cuvântul ce începe, să se aşeze la piciorul celui ce fineşte. Exemplu: - Eu iau pasta, tu p'ai laltă -- Vreau paharul ăsta; tine "Sfeşnicele, 1)(' din două. - Un cearşaf mi se cuvine. Şi se despăr ţiau zmulg ându-şi tot sărmanul lor avut, Făr' de-a ţinc'n seamă codul, de popor necunoscut. La poezii, ca fantezie, la începutul fiecărei bucăţi se pune o iniţială florată, care se va căuta să fie apropiată de stilul literelor curente din care sunt culese versurile. Această iniţială va ţine rândul sus, lângă care se ală­ tură literele primului rând, iar cele dedesubt se despart prin câte o spaţie. Asemenea la începutul fiecărei poezii se pun, pe toată lungimea for­ matului, nişte vignete cu desemnuri alegorice, iar la fine, în loc de alt spiţ se pun tot vignete, însă mai mici, sau şi numai câte o floricică. Ex.: i�\.... (1) Iar nu: 3 ani. � �-='SI _ � .', =-==- _ 41, , .:. -� .... __ ._ .. 7 __ -:.. _ ��., [279] LA PATRIA ii��If:j�II!::=::=:i_-== --=- � � LUCRARU,E MARUNTE __ = 279 �I f' ,1 if'fmulge, de pe faFt-li vă lu l tr-ist şi jalnic, � Drag pământ al ţ ă r-ii cu amar nutrit; el Steaua învicr ii, soarele cel falnic Al măririi tale azi a răsărit. Un potop de sâng-e, flacări şi furtună Răsturnă pământul , tot n pustiit; însă biruinţa astăzi Încunună Suflete eroici cari s'au jertfit Pentru a României scumpă mântuire, Pentru a 1ării noastre sf'ă nt ă dcsroblr e , 1: Ffi ai Româuiei , frutii mei de sânge Răscotiţl ce nuşia vetrci atr-ămoşeşfi, Şi văpaia slnvei din trecut va incinge Inimi!c noastre mari şi bărbăteşti. Să apărăm a noastre drepturi vechi şi sâ nte ; Pc duşmanii noştri singuri să-i zdrobim ; Să săpăm cu palu ale lor morminte, Şi într'o unire toţi să JH' silim Să dăm ţării noastre vie strălucire, Să O înă Iţăm cu fală pân' la nemurire! " La unele poezii cetind iniţialele de sus in jos, ne dau un nume oarecare, căruia se dedică poezia, Acest fel de poezii se numesc "in acrostih''. In aceste cazuri iniţialele se aşează culcate, fiecare în dreptul literei cu care formează cuvânt, aşa ca să se citească numele ce dăm, Exemplu: '"t c fata tn ca ndldă lucesc st e luţe două Şi două arce ncgre u nrbresc lumina lor, >- mcru l străluceşte ca picături de rouă In ochi-ti plini de farmec, de ,'iaţil. şi de dor, c::n zâmhet de iubire pe buza ta iuhit ă, O dulce fericire c scris il în faţa ta, t+a ea :1 mea gândire mereu este tintLtfl. Căci te iubesc şi suf'er, şi nu tc pot uita. Ah! _ ubesc, n11! focul tainic ce 'n ochii tăi luceşte, Păt ruuse fără .. milă adânc in pieptul meu, 2imica nu-mi mai place, nimic nu risipeşte Durerea ce m'a pasă şi chinul ce simt eu. ;.:... h! iubita. ta zâ mbir e şi-a tale scumpe şoapte k Inspiră 'n al meu suflet: umor şi iar UIIIOr! li:' f1�'�1 :====1I1J=:===="��' �--�'.��� [280] '" II �I=I �:X:k=!3[1�_�'���::2j1l_©_O_h-=-a __ 1 __ IEI __ ""_1 :::llti � 2�O clLĂuzA TIPOGRAFULUI - VffiJ [1 La unele versuri, după fantezia autorului, unele rânduri se bat mai mult. � Aşa d, e. sunt versuri unde rândul al IV-lea intră ceva mai înăuntru. Ex. � Astă suve nirr , Zic că 'i fericire, Căci în al meu suflet, ni Arde un foc ceresc. � li altele, unde rândul al IV-lea se pune tocmai la finele rândului, Ex.c 'II 1: li li Floricica smulsă din tulpina-i verde, 'II Fir" chiar păstrată de al fecioarei sân. II: Se usucă; - astfel vinţa mea se perde "� Pe pământ străin! � la altele rândul al II-lea se bate mai înăuntru decât celelalte rânduri ; J " I � I u, .,El să flr- Gruza cel vestit in ţară, "Şi'n săngo 'ncruntat! .. El să fit� Groza , cel ce ca o flur ă , .,Fild"t nici o grijă de negrul păcnt .,A stins zile multe şi lege a călcat!" altele sunt compuse din câte două rânduri scurte, cari se pun la mijlocul unui rând următor, mai lung după care urmează iarăşi rânduri scurte: Parisul c mare Şi'n sâuu l lui arc :\lultc Frumuşele , dalbe cât, ai vrea; Dar aşa dălbică, .-\ şi" f'rumuşică X'uu avut Parisul nici n'a mai uvcă. Sunt poezii, în fine, la cari unele strofe întregi sunt bătute mal ma­ untru, iar altele scoase mai înafară cu câte doi cicero sau cel mult trei; I� J � La artiştii noştri, studenţi, functionari, Ziarişti şi preoti şi la mil itnr i Rad ivon ofer-ă .. rnbn.turi ma i mari Servind prea onest şi pc milionari Pc corpul didactic, pe domnii magistraţi Onor. Senatori, stimaţi Ueputaţi �Ie(lici şi directori dela. Pension Invită cu si imă "Theodor Rndivon". La toate aceste exemple trebue observat ca rândurile scurte să cadă la linie unul cu altul şi tot astfel şi cele lungi. Culegerea IJieselor teatrale. - La culegerea pieselor teatrale se cer U oarecari reguli, pe cari lucrătorul trebue să le cunoască, spre a face o lu- '1\ crare uniformă şi in conformitate cu regulele esteticei. ) 1Ib�:\ Aşa, primul lucru CII care incepem la o piesă, afară de titlul piesei, sunt,. I! t� ,� � L:::::::"C::::Z=?I3r=== ,,��, lEII JC:C Lg· [281] 'I , ! : � j"j il, II " '"!. 01 1)}-; SCENA 1 ACTUL 1 J�ETTY deulti::(;f/f! o II,-:{3 COMEDIE iN 5 ACTE ANTONlN ROQUES BETTY, TOM dormind Într'un fotoliu. o �_\L\ )1.\1:1-: I� P.\J..\TI.'L WIIITTI·:-lI.\LL I:\" 1.0:\1>1:.\. BOG.\T.\ )101llL.\J:E, ('.\ 1:\ :-:Et"OIXL X\". O(;L1.:\Zl IlIX YEXETL\, o )U�.\ PLlX.\ DE IUIn'II, !lE l'EIW.\)tE�TE, ETC.1S FC,:\"D, Lo\. ])1:1-:.\1'1'.-\ I o :UIC.\ ("t)LO.\X.\ IX '".\I:JTL C.\I:EI.\ :o-E .\FI..\ rx {'Qeo..; )f.\I1E, 1..\:\<;.\ E.\ ,'X FI�I, HE DIY.\X-l'c\H I'E ('.\1:": J)o.\I:)n: I'.H;(C!. ro». ('ATEY.\ R.\l.l·:]lE F:O.\la: sr nvu.vr l'fU:-i (;E.\.\U'I:I. Tom, Tom! .. ' Doarme cu somu u! drepţilor şi a.l pag ilor ... Deştr-apt ă-te, Frumosu lc ,� adormit, Geaba ..... Trebue cu toate acestea sit se scoale, e tocmai ora În care m'a .. II rugat Srl-] deştept, fiindcă şi el trebue să dpştepte pe rege. � 1 .r........--. --- I�II ��;::::JII=� ���=� ��r ==1I=���' . =1[:: � , "7"-.. V_lE' ==��"_'El_' _ '��:::' �- ,::l � negreşit, titlurile din text, ca: .Actul, Tabloul şi Scena, după cari vin în r'l� rând personagiele ce vor avea să iasă pe scenă, şi apoi fiecare personagiu în parte, în rolul său, făcând acţiunea pe scenă. In această ordine dar, afară de titlul piesei, cuvântul Actnl reclamă li- terile cele mai mari, ca unul ce conţine un cuprins mai mare al piesei. � � După Act vine sumarul Actului, care se culege cu capitaluţe mici sau cu � petit. Dacă piesa are şi tablouri, apoi după sumar urmează Tabloul, cu li- II tere mai mici decât Actul. După acesta Scena, cu caractere şi mai mici, I � apoi persoanele cari vor face acţiunea pe scenă, şi, în fine, persoanele cari I L' � fac acţiunea pe scenă, cu caracterele cele mai mici din intregul titlu; so- cotit dela Act şi până aci. Este de preferit ca totul să se culeagă cu ca­ ractere capitale. Personagiele ce compun scena se culeg din capitale de corp 10 sau R, după mărimea formatului. � Personaglul care face acţiunea se face din capitalute mai mici şi se pune � la mijlocul formatului ca titlu, sau în capul răndului. I Adesea aceste titluri, adică personagiile cari compun scena şi cele cari fac deja acţiunea, sunt însoţite de cuvinte cari indică gestul rolului ca: npurie, încet, tare, etc., aceste cuvinte se plin în aceiaşi linie, însă cu litere � drepte de rând, la cele cari se pun în grupul persoanelor de pe scenă, şi cu italice la cele ale persoanei care vorbeşte, şi acesta pentru singurul motiv spre a le deosebi unele de altele. In text ele se pun în parentes cu italice I' sau drepte mai mici. Dăm aci un exemplu cornplect cu toate titlurile: 'I j CĂSĂTORIA LUI EDUARD :'1 � ! I , 'J ',1 , J [286] ' .. re r --;1 _ ' " I�(::::JF---'::":=� il II 1, (f 2SG CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI � r' ---- rr 1, Sau cu titluri la mijloc pentru fiecare categorie de consumaţie. III il r; ���� Y. W [ I �� :� II Restaurantul II J. N. IONESCU LI r:' Covaci, 3 ' , I 1, li � !J '1 �� � cf) " '1 r; .� r;�y' ,� !' [Q1[QJ [Q1[QJ � JV\ENU I� r • l' (9� (9� 1: , '! [Q1[QJ -*- [Q1[QJ �� SUFE � l' Găină - Tă lţ e i - Tapioca [Q1[QJ MEZELURI 1��1l (9� Icre negre, M.ăsline Şuncă de Fraga, Salam [Q1[QJ FRIf'TURI � Berbec la frigare (9� Fui p r ă i i t l În unt proaspăt � MÂNCĂRI [Q1[QJ I Fui cu mazăre, Vlt e I cu sos � Curcan rece la tavă :j (9� SALATE [Q1[QJ Lăptuci, Castraveţi, Marule tIj DESERT '1 (9� Brânză, Caşcaval de Fenteleu 9 VINURI -, l' [Q1[QJ Alb de Dr ăg ă ş a n I [Q1[QJ II (9� Negru de Od o b e ş ti şi Nicoreşli (Q@J '" Şe m p a n le extra ��cf) Jl)� ��1J I � I J 1,' r � I , nff �II � I BUCUREŞTI 1 [ � � "�"'§ � .=. r !, I !J Pe unele meniuri se scrie şi numele persoanei înaintea căreia se pune. :... � 0/ '\� G -.- .-- .� --- ---- -- � �"----''''-='' �i: Ir=- ,� �- ,-d/.' -- - �� o.;:::t\.-�-- _"'�L � -- -� [287] II I I , . �' 'c::::=- 3' Jr=-:'---�' - � - - --" �- - -�� ... r L�CR�R�LE M::=--- 287 �\ �- r Clrculărtle comerciale. - Circulările comerciale sunt nişte anunciuri prin cari comerciantul face cunoscut publicului deschiderea unui magazin, � luarea unui asociat, schimbarea firmei, sosirea unor mărfuri noui, în cre- �, dinţarea reprezentanţei casei sale chiar în acelaş oraş sau într'un alt oraş din ţară ori străinătate unei persoane, sau alte elispoziţiuni de oarecare r, importanţă relative la comerciul său. ',: w Dacă casa de cornerclu, care emite circulara, există la facerea circulării, atunci în capul acestei circulări se pune firma casei, în stânga, iar în colţul � din dreapta se pune data sau în loc de aceasta cuvintele: "Data Postei" , sau "Data timbrului postal". � CirculăriIe anunţănd deschiderea unui magazin, schimbarea firmei sau W luarea unui co-asociat, se fac de obiceiu pe hârtie in-4°. � In-8° pot fi circulă rile an unţând sosirea unor mărfuri, încredinţarea re- prezentanţei vreunui comisionar, sosirea reprezentantului firmei prin care fabricantul se roagă pentru rezervarea comandelor în specialitatea res- II pectivă, şi alte dispoziţii do o importanţă de a doua ordine. fii Circulările in-4° se fac pe un format de 10 pătraţi, măsurat la cap, iar ] textul circulării se culege cu caractere de fantezie, pe cât posibil imitând � scrierea manuală, cu litere de maşină sau cursive curente, când textul ! este prea mare. Când însă circulara cuprinde mai multe pagine şi nici cursive le n'ar fi de ajuns, se poate culege şi cu litere curente, rărindu-se printre rânduri cu ceva mai mult decât de obiceiu, adică cu două sau trei � interlinii. Formatul textului va fi pe 7'1, sau 8 pătraţi. Pentru restul for­ matului, până la 10 pătraţi, cât e formatul total, se pun rigleţi la stânga textului, care trebue să cadă mai mult în partea dreaptă a hârtiei. ,T Jos, la piciorul textului, în stânga, se pun iscăliturile. Iar dacă maga- zinul se deschide din nou, pe lângă iscălitură, la extremitatea stângă a formatului total- nu numai al textului -·se pun numele, urmate de cu­ vintele: care va semna: după care urmează iscălitura în facsimile sau cu mâna proprie. Dacă sunt mai mulţi asociaţi cuvintele va semn(� se pun numai la cel dintâiu, iar la celelalte se pun ghilmete, după regula cunoscută. Intre fie­ care nume se va lăsa un spaţiu de 3-4 cicero spre a avea loc fiecare asociat să semneze cu mâna proprie sau a i se pune facsimiIa. Când însă co-asociaţii sunt prea mulţi, cum se întâmplă cazul la Bănci, atunci iscăliturile s'ar putea continua şi pe paginele următoare. Facsimilă se numeşte reproducerea prin xilografie, fototipie sau lito- I : grafie a unui desernn, iscălitură sau altă scrisoare oarecare. � La circulările pentru deschiderea de magazine din nou nu se pune sus . firma comerciantulul, care e presupusă că nu există până în momentul _ emiterii circulării.. � ��==:"':""-�.=:::=:iE:::::.�==-=�=-- �==--::J [288] !J]l/Cl/ re:Jlt; f 9 0 __ Firma ce se anunţă în acest caz, se scrie la mijloc, în rând separat, cu caractere distinse, după cum se vede în schema următoare: ""--:=_::J1L I=t=:=:=-=="'��Ei ===:::::all iEi ===::::::::::JII� 288 CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI --- --------- ------------ li ,I I �------------------------------------ L7Z11 o a o a re a o/i aduce iti CllIlO;J/til.Nz, ca Cl/ Îllccpere tlc/::Z f !)(ONllOUC c arerr/, 0117 ele.Jc;:t:l, ÎIl (7) rs»: n- < f)IlLeoal'c!u1 J/(mt"a J{o. /0'0, lI/l IJUlyazlil {le nltlllttj;zcllltll :!t' l:'i�'1ert'e, .IU;; jirllw: 'r ... . , Calflalea l7l/njt-tti�r /lui:', COli ,lu/li a{lu,le {!tii ;.- / • /J /l • ./ r- (0. . (.) / ao rrcecc CClC «n a c rcrt arrrrt c a crr JaU,1 ;Jt c-Co/lara, prcclllll :Ji pre/Ilttl:' /llOdct:afe, I17ă /:7C "ă Jpa, C(l {Je/t' b�ilC-OOf a IJUl arr ara cu otzde!e (lJ-oaa.,fu1- /]]/ile-{Jo//t' a /ua /loNi de "Clll/l(z/uta rnea ;Ji a puin! <7.J{'1urarea dco.le;;t!ct" IlleLe cO!l.ltdera/IIlIlt'. CONSTANTiN PENESCU. ca te {la oe/nrro : I I I i, f1J '1 �I' �� .. :::oJEI �:::::::II[�����::::::::::JiEi =:=:::::::::JII 'Ei ==�il� [289] " 4 Ianuarie 1906. Stimate Domn, SOCIETATEA ROI'\ÂNlA Societatea noastră a decis scoaterea unei reviste de archi­ tectură, menită de a strânge mai de aproape legăturile Între toti erctiitccţii şi iubitorii de architectură, precum şi de a pune marele public În cunoştinţă cu ceea ce noi putem produce. Revista noastră va publica articole asupra artelor, a construc­ tiei, precum şi descrieri asupra materialelor tntrebuintete În construcţiuni, fabricate, noui procedeuri avantagioase, inova­ ţluni, etc., Într'un cuvânt tot ce se referă la o constructie de artă, ca executie şi materiale. Desemne mari şi fotografii vor ilustra revista. Cum Însă, dorim ca această publicatie, unică la noi, să fie cât se poate de răspândită şi să Înlesnească cât mai mult pe erchttecţi, ingineri, etc., am găsit nemerit a ne adresa d-voesire, siguri fiind că veti contribui la această manifestare atât de necesară. Nu ne Îndoim, stimate Domn, că veti aprecia importanta acestei cestiuni şi că ne veti onora cu concursul d-voestre. ARCHITECŢILOR La circulările in-S", formatul este pe 5'/2 sau 5 pătraţi. La aceste clrcu­ lări se lasă mai puţin gol în stânga textului, adică numai trei cicero în loc de şease, cum se face la in-4°, sau nu se lasă de loc. Exemplu: " I � [ I !' I "c- -;;;;:=,c . '---::::r,-��-----=;'J LUCRĂRILE MĂRUNTE ----------------------- � r,I, �I i'l I ,1 l!.. f' '11 1, \ I r' � I.� {Toma Dobrescu. Architecţi delegati Gh. Sterien. Ion Berendey. \.' il, ,1 ] Când circulara este prea mare şi trece şi în pagina a doua sau a treia, l;11 vom observa ca tiparul să se facă aşa încât textul din dos să cadă peste I textul din faţă. Dacă însă textul ce se se trece pe pagina a doua, este mai I mic decât o jumătate de pagină, atunci începem la pagina a doua puţin ; mai jos, nu tocmai de sus, de unde ar fi trebuit să începem dacă era pa- � JItr� I gina plină, adică dela nivelul paginei întâia. ...�� � �� �-JL � 'I� George Ionescu. - Ootdoe« 1'ipo[n'a{ului. 19 [296] 296 CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI Jal/ud;: ��jla/la .;;îZ/lc/�,JCll, /rr arn d : '(9//eod'ol'a, Y:inco, .!l!:u:a,Jc/z/oa :J; DICcu;r"oat:o L71�c;e/�,JCll, sato ri: fi�;:el/ L'lj�r;c/�,JCU, i·alc,. ):Z/lulZ;& �CJ;;mo /)Zic:o/�JCU, (?on.J/alll;1l ;;S�'(6'liIlC,JCtt cu))t; s!:'uo ClJc/llcbc,JClI, r jt�ll, /;011', prtcl('tz :it' uult'i, c!leodoF cIlnaelescu fllcefaf (!til or"af/z ClJU/ll/ilCC{t .1 0ecc/77fJrie /sas, cluful o dL/�c;a :li cr,u!ti ,JU/;Uil!<'l, :l" Olt {(){�C;/l ,J{i !"ilCOOt!i a aJt',JI({ /:-, cercrn orria /;l/lc6rt'z, ce o a aoc{{ I&c DlCarfl; 6 ClJccc/lwâe cccrc a/, 1:1 ,OUl e p. rn. 1::Z dO/lu'crlzu/ dece­ {!tdul:ll; (!tIZ ,J/uu!tz !::It'llizau' /)[;, 2?: dc u/Ulc code!JiuE )- 6) . /' , '/. ' 1/ (7). . II (.C/, ,J a/te zt c 00 porni la Cl/7l1 tiU "vLellunet:ca <-/CUI/' 2' ;: � t-.... • ,. ' .... J •• TI.- - ----,='S''"=. ===" -,� �.' '_ "--"'l...II...l"1p _ ... -- - - _ I -l • I [297] I I Compozitiunea anuuciurtlor, - Intre lucrările mercantile se poate nu­ măra şi culegerea anunciurilor de reclamă, a căror formă variază după fantezia lucrătorului sau a clientului. La toate sistemele însă se cere gust şi pricepere. Alegerea caracterelor şi păstrarea armoniei între ele, este una din condiţiunile de prima ordine. Apoi să ştim cu ce mărime de ca­ ractere se cuvine să culegem fiecare rând precum şi scara în care trebuesc aşezate rândurile din punctul de vedere al importanţei ce au în anunciu. Am zis că sunt mai multe sisteme de a construi un anunciu, şi anume: stilul clasic, în care rândurile cad toate la mijlocul Iormatului. Exemplu: l, � j _c , r>- . . . .:::::==�� ---=-----.�--------'"-�� - ;Ţ� (OY LUCRĂRILE }fĂRUNTE 297 U ------------------------------------------ I BUCURESTI , 24, STRADA VALTER M.ARACIHEAHU, 24 EXECUTĂ m FORMELE CELE MAI MODERNE � rn DUPĂ UL TIM.ELE SEZOANE m � PREŢURILE FOARTE M.ODERATE rn 1QJ���..52-I:2.....=......=?...525""'=�=o..-S""'�i Un bun lucrător de acsidenţe va şti că este un inconvenient să înceapă cu rândul cel mai lung, şi că numai la o absolută nevoie, fiind în impo­ sibilitate de a face altfel, va construi un astfel de titlu; că două sau mai multe rânduri de lungimi egale nu sunt permise într'un titlu; că dacă rândul I-iu nu poate fi cel mai lung, dar nu poate fi nici cel mai scurt; că răndul cel mai mare sau cel mai lung, nu poate veni nici odată sub ju­ mătatea textului; ci de preferinţă în rândul al doilea sau cel mult al treilea. In privinţa mărimii caracterelor locul intâiu îl va ocupa firma comer­ ciantului, care face anunciul sau obiectul pe care-I recomandă, după do­ rinţa exprimată de client, în ordinul al doilea adresa comorciantului, apoi vin celelalte detalii, iarăşi fiecare după importanţa sa. [298] rp- �::J:::::::===:��::::==Or====!iF�D============D� rr , 5 298 CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI O 'il In stilul cunoscut sub numele de american, dispozărn rândurile in zig­ zag, şi întrebuinţăm un chenar corespunzător stilului caracterelor cu cari am cules titlurile anunciului, împlinind alburile cu nişte ornamentaţiuni potrivite împrejurării, ca în exemplul următor: " ­ � .... ., I • I MAQRZINUL KOMAN e-.-. e e e DE INCAL TAMINTE PETRE NICOLE5CU I • -- 24, c:.ALEA MO.şILOK, 24 -­ e e15UCUREŞTle • EXEc:.QTA OKIc:.E c:.OMANI)E l> l> l> l> l> l> <1 <1 <1 <1 <1 <1 J7ENTR Q 6AKDATI .şI I)AME I �W� U][I[U ��� � I , � l' ,1 I ,1 II " , . " Anunciurile de fantezie sunt de recomandat mai ales pentru ziare, căci prin forma lor exotică atrag mai mult atenţiunea cetitorului. In această privinţă, o spunem cu destul regret, anunciurile noastre de ziare nu prea sunt la înălţimea progreselor moderne. Anunciurile pot fi simple sau încadrate. Ancadrarnentul însă este de recomandat la anunciuri, pentru că dă mai multă plastieitate formei, şi pentru că tocmai prin bordură obţinem forme mai fantastice, mai strigătoare, ceea ce se şi cuvine unei reclame. In tot cazul in bordurile ce vom alege pentru anuneiu vom căuta ca accesoriul să nu covârşească esenţialul, să nu întrebuinţăm cu un cuvânt , I ornamentări cari ar lăsa în umbră textul. , I Chenarele deci vor fi în raport cu formatul anunciului (li cu literele ce am întrebuinţat. � Nu vom întrebuinţa un chenar prea gros la nişte litere delicate, secession 1\ sau elzevire, nici un chenar prea fin la nişte litere grase, compacte sau de , , C orice altă tăietură, dar prea groase. t.J '" l' �lh, � '�.J=--,,�=; •. :-===::::=Dl ltb.,-Jjr - �:J==============D ::::!Jf [299] �- -re-· OI �Eij1 10,=================::::::::-[J� � L_U_C_R_A_�_R_II_"E __ �_f_Ă_R_U_N_T_E 2�99 -� Rămâne la priciperea şi la gustul lucrătorului să ştie să-şi acomodeze bordura ce va întrebuinţa cu literele textului ce încadrează. Mai este şi stilul Peignot, din Paris, din care am dat un exemplu la pagina 240, precum şi alte multe sisteme de fantezie după gustul şi ori­ ginalitatea lucrătorului, din care dăm aci un specimen in stilul secesion: [lWmmmm��mlWW] � �OnJN ��1[K�5CCU I?�' �� Am'E' ,,=� >ACONDE � II� (95) � MECANIC I[QJ[QJ(Q](Q]II EXPOZIŢIE � (95) �@J� " Bae :e ZInC, f§ ���Fn sone�1 elec- I �� Ud.J� aramă ş I m a r- lQ) � trice, Izolatori @Ju:::'U�Ud.J mură. Pissoire 3, VESTEI, 3 de porcelane, de porc elan şi Tuburi indica .... �� fontă. Ci s m e l e toare. Closete �� LYUd.JJI de fontă d e c o-, [QJ[QJ(Q](Q] de toate s i s t e-. II U:::,UUd.J "'� '" ,,'o " "m",_ " • '" .""'"_ do_ ""'� [����mw�����mw] II � " II " ­ .... , .. , ,1 Textul poate fi într' una sau mai multe colori. Tot astfel şi chenarele. Ili Dar despre aceasta vom vorbi mai pe larg la capitolul respectiv. i Biletele tIe Bal sau de Serate sunt nişte cărţi de intrare la serbările cu I asemenea denumiri. Ele se tipăresc pe carton sau pe hârtie. Intrun ase- II I menea bilet, locul de frunte îl ţine cuvântul Bal sau Serată, pentru care se face biletul. Apoi vine felul biletului, adică dacă este de Familie, Persoană II sau Loje, în rândul al treilea vine Sala unde se dă serbarea, Preţul biletului, I ziua serbării, şi apoi celelalte detalii. Dacă serbarea e sub patronagiu se va II pune şi aceasta în evidenţă prin nişte litere potrivite rangului persoanei I sub al cărui patronagiu este pusă serbarea. Aceste bilete au o mică suşe, care se detaşează la intrare, pe care se I poate scrie numărul biletului şi alte detalii găsite necesare, II Biletele de Bal pot fi simple sau încadrate. Se preferă însă cele inca- II' bJ drate cu borduri de fantezie. Ele se fac ori numai în negru, ca în modelul d �[J�-�========Ol ��Q='=�-�-�=====U� [300] I I u U� n n� ::J III !\@ "-o ;. �. -� III � " '" � -O � � » .... a. ... ::o � \'ti -;.. I \§) o :.�. ;:o r- c.. � - C') g� �:t:. r- al g ... : � � �� o == " � - - , r.n ;1» (/) ): ):- t:O r :> ):- ....J :> el !\) ):-c \II - O I r rn O \§)r"I � rn ): rn < il ;:o O rn � @) .... - \gg rn - 0'1 ,II el - '1J r � rn :s -i ....... i .., O t: rn O - '1J :z � -i .., � i: ti) ):- O Ql � :s rn \@I Qlc \@ :z � (\) O @ r 'i � _. I\@ - U U � �. r:FIIEE:======a3!!lEC::======:JJl-- �� - '.' .; ----�--'-::::_�-- -= W _30_0 C_ĂL_Ă_U_ZA __ TI_P_OG_R_A_FU_L_U_I ___ li'J ce dăm aCI, sau in diferite colori, ca cele pe cari le anexăm in supliment. @llOOl��� - .. ==----- �- ---�'1' Jk:-='"'- --===]!!lr= _. [301] T � , , !I II II ,,, " I k , , I , , , , 301 Ij � ==""":---""ll-1; LUCRĂRILE TABELARICE LUCRĂRILE TABELARICE CI) I I Prin lucrări tabelarice inţelegem acele lucrări tipografice, cari sunt con­ struite din diferite feluri de rubrici, ca: Registre, Borderouri, Chitanţiere, Facturi, Poliţe, Cecuri, Memorande, etc. In construcţiunea tabelelor, la noi nu se observă mai nici o regulă, fie­ care execută lucrarea după gustul şi priceperea sa. De aci acea diversitate de sisteme, cari se întâlnesc în aceiaşi lucrare, fără un plan bine precizat dela început. Această defectuozitate provine din lipsa unei predări siste­ matice a cursului de technică. Când voim a construi o tabelă trebue să aflăm mai întâi formatul după hârtia ce ni se indică, lăsând un alb de toate laturile ca de 3-1) cicero, după mărimea tabelei. Odată formatul dat, aflăm formatul fiecărei rubrici în modul următor: lnşirăm, pe un galion, linii de alamă pe un cicero, la distanţele ce voim să dăm fiecărei rubrici (vezi CI). Scădem sau adăogăm, după trebuinţă, ru­ bricile ce vom crede de cuviinţă, până la potrivirea întocmai a formatului general. Şi după ce am precizat formatul fiecărei ruhrici în parte şi al tabelei în general, începem construcţia din coloana întâia, dela stânga spre dreapta, şi de sus în jos. Să luăm de exemplu tabela următoare: "'" <=: DOMICILIUL SUMA '" ... NUnIELE Observatii '" � � '-' o ('OLlI.\TIE.\ Sl'IlUWl.\ �TI:'\)).\ xo. LEI 1:. � I Sunt mai multe sisteme de a construi tabele, dar două din ele sunt mai principale şi mai uzitate la noi. 1) Sistemul numit francez, care consistă în încadrarea părţilor laterale ale tabelei prin prelungirea liniei groase dela cap, şi prin separarea catu­ rilor dela cap prin acolade. Linia de jos a capului se frânge Ia tntălnirea fiecărei linii de coloană, după cum se vede în modelul a) de pe pagina 302. II) Sistemul numit german, care primeşte Ia extremităţile laterale linii subţiri, lăsând colţul liniei groase şi deoparte şi de cealaltă mai eşit, ca de un nonpareil până Ia un cicero, după mărimea tabelei. La caturile ca- , , I ! ',1 II LJ 9 , -1_ [302] i: , , T, , " L' r,' • " f-' JI il il il il I�I il il II 1r=-lC::J, � 302 CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI , • � 'l' l: petelor se întrebuinţează linii după importanţa separaţiunii, iar linia de- � jos a capului este întreagă, după cum se indică în modelul b). Sistemul incadrării tabelei prin continuarea liniei dela cap este prefe- ]1- rabil celuilalt, ca oferind un aspect mai frumos şi determinând într'un fi mod mai pronunţat conturul tabelei. U "'1 La întâlnirea a două linii negre se va tăia una din ele, de preferinţă cea r. ' i verticală. Iar dacă aceste linii sunt prea dese, atunci se va alterna una I 1, t.' verticală cu una orizontală. La întâlnirea de linii negre cu subţiri şi 2 tră- : 1 suri însă, nu se vor tăia nici odată liniile negre, de oarece cele subţiri şi LI cu 2 trăsuri au niţică spinare şi lasă să se vază un alb desarmonios. Ase- ;-'1 menea la întretăierea unei linii subţiri cu 2 trăsuri, se va rupe linia sub­ ţire, vezi pag. 305 jos (q l' s). Ne vom feri, pe cât va fi posibil, la construcţiunea capului tabelei, de a întrebuinţa prea multe bucăţi de linii. iar dacă din nepotrivirea forma­ tului ele devin inevitabile, vom căuta cel puţin a nu le pune la întâlnirea liniilor, căci încrucindu-se s'ar putea strâmba la închiderea formei. a) Tubelă Cit Laturile incadra te. r] DIMENSIUNI S U M E -\1 o ARATAREA � I " '.a- , ... JJ :§. .. Parţiale Totale I I � LUCRARILOR '5'n -li 3 .. ----1 I o ,,", ee LEI I��I� � -' .s <::> I I I i. , I i il I I li II .,.. , b) Tabele, inchis" la extremităţi CI< linii sub!i";. NUMELE L",Xl'.-\RTE FEBRPAR1E :M.\RTJE � � � � I Dar pentru ca o tabelă să fie construită după toate regulele artei, se- 1_1 mai cer si alte conditiuni. Asa, liniile verticale, cari separă rubricele una • , " J �.,'--.:=-. -'1 Ir= '=-=-,-�---'=-,==-,(' --'.--:" :=:II �". [303] 1. I " I - , 1 - rE3E3E3E37:c=�=R:-=3=��03-�·� �- rl� de alta, nu trebue să fie toate la fel, precum nici literele dela cap, ci în raport cu mărimea şi cu conţinutul rubricei. ,!J Rubricile, cari prin cuprinsul lor reprezintă idei separate, de valoare � � egală, se despart prin linii cu trăsură neagră (a) pag. 304 şi pag. 305, cele �W! W cari sunt formate din sublmpărţiri imediate ale rubricilor celor mari se mW despart prin linii cu două trăsuri (b): iar subdiviziunile şi acestora prin '"' III linii subţiri (c). _ Când avem mai mult de 3 subtmpărţiri putem repeta la cele mai apro- � piate intre ele acelaş fel de linii (e). W In unele tabele, cu deosebire acelea ce reprezintă sume, se trag linii T verticale, punctate sau subţiri, la distanţe de 4-10 puncte intre ele, pe lIJ cari urmează a se scrie cifre (d). Rubrica leilor de bani. a nnnlui de lun/; �I� şi ei, a sirtulei de No. casei, etc. se despart Între ele prin linii subţiri (c). Linia care desparte capul de corpul tabelei se pune totdeauna cu tră- sura neagră (e) sau una subţire şi una neagră, când tabela este de un for- I mat mai mare (f) pag. 304 şi 305 tabela a doua, ceea ce ne ajută a distinge lUi mai lesne conturul capului de corpul tabelei, când acesta va avea, mai cu :!.I seamă, linii negre printre liniile cverului (g). � In unele cazuri în loc de o linie groasă (einfas) la cap se pune o linie �I' cu trăsura neagră şi una sau două subţiri (h) pag. 306, acest sistem este preferabil numai in tabeluţe mai mici, căci În cele mari s'ar arăta pierdut. Când tabela, ce construim, va trebui a fi dispusă pe două pagini, se va �J căuta a se trece pe pagina a doua, dela o rubrică mai mare (i) pag. 304 1 şi 305 sus, şi a evita pe cât posibil, a trece din subdiviziunile unei rubrici II pe pagina a doua (j) pag. 306 şi 307. In acest caz linia g-roasă dela cap se prelungeşte numai la extremităţile de afară ale tabelei, iar extremităţile 1., dinăuntru se închid numai prin câte o linie subţire tk) pag. 304 şi 305. IL La rubricile dela cap, separate prin linii trase în sens orizontal, se ob- �I servă aceleaşi dispoziţiuni ca la cele verticale. Rubricele de o valoare mai � mare se despart prin linii negre (1), subdiviziunile acestora, prin linii cu UII două trăsuri (m}, iar ale acestor din urmă cu linii subţiri (11). Sistemul de a despărţi liniile dela cap prin arcuri (o) pag. 304 şi 305, II', prezintă mai multă eleganţă, când ele ar fi mai subţiri, şi este deci pre­ ferabil. Este neaplicabil însă din cauza neputinţei unor ateliere de a avea un număr aşa de mare de arcuri. mi La titlurile dela capul tabelelor se păstrează aceiaşi ordine simetrică W ca şi la titlurile dela frontispicii. Caracterele rubricilor de sus vor fi mai mari decât ale subdiviziuniIor �'I lor, şi aşa mai departe. Asemenea pe cât va fi cu putinţă se vor între- I buinţă caractere din aceiaşi g-arnitură, mai late sau mai înguste, mai mari li sau mai mici, după cum împrejurările ar cere-o. II �""""===s=r-===-=�",,,",,�= - -�-==.,) J [306] CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI a' 1:1 ..:l � C L Ai .. ,... LA :.-; -< -< :5 � INDICAREA CONTULUI ::> ::<: � CONTUL II DATA DE Z ..., ::> :.-; a: ;J o:: CLIENTULUI 5 :.> I I I 'I li - ..:l ,� � ,... LA � -< ;:1 INDICAREA CONTULUI � ::; z DATA DE ..., ::> 5 u: "' � o:: � o I In tabelele simple în cari toate rubricele au aceiaşi valoare, ele se pot despărţi printr'un singur fel de linii (x): negre, cu două trăsuri Rau subţiri, (lupă mărimea tabelei, sau după gradul de separaţie dintre coloane. Ex.: ,1 TI II . � '" c � =l ;\0. N U M E L E L\�L\HH; FEBllU.\Hn: ::\I.\HTIE Ct:HE::,\T I Cverurile tabelelor, în general, pot fi din linii punctate sau subţiri. Dis­ tanţele mijlocii între liniile cverurilor sunt dela 18-2-1 puncte, In cazuri excepţionale, după trebuinţele clientului, aceste distanţe pot varia în plus sau în minus. In loc de a fi tipărit, cverul poate fi şi liniat, negru sau coloare, de obi­ ceiu cu albastru, cu o maşină specială. [307] � ,. � 307 �.: : 1 ..J - --� . - LUCRĂ RILE TABELARICE ------------------- Chltnntele ă-souche, - Prin chitante ă-souche înţelegem chitanţele duble, din cari una rămâne la cotorul condicei, pentru control, iar cealaltă se taiă afară din registru sau carnet, Chitanţele dela cotor se fac de obi­ ceiu mai mici decât cele ce se Iiberează, de oarece într'Insele se scrie mai pe scurt, numai pentru înţelegerea emitentului. Chitanţele dela cotor se despart de cele ce se taiă printr'un titlu Închis Între două linii. Acest titlu se poate pune şi În fruntea chitanţelor. Prin mijlocul acestui titlu se perforează, spre a se rupe mai cu înlesnire ehi­ tan ţele, fără a recurge la foarfeci. Inainte de acest rând însă, în partea dela cotor, se fac două coloane, una de lei şi una de bani, pentru ca să se poată totaliză sumele de pe fiecare chitanţă şi a se reportă din pagină în pagină, până la finele condicei, pu­ tând astfel să adunăm tot conţinutul din condică. Pentru acest scop la capul de sus vom scrie cuvântul Repori, iar jos, la picior, mai jos de linia de total, vom pune cuvântul de Reporiat. Aceste chitante se numesc ă-souche, în mod impropriu, ă-souche fiind cuvânt franţuzesc. Româneşte ar fi cu suşc'î, adică cu matcă, cu tulpină, sau cotor, cari rămân lipite de baza registrului, spre a le deosebi de ehi­ tanţele volan te, ce se văd prin comerciu. Exemplu: 1 CLASIFICAREA CREDITULUI �� j tk,��. �\�. E NIT URI ACCESORII DIN CO:NTUL fi, II Lucrurl ti, Văuzăr! " I ... ocutluni " Diverse CLlE:NTUIXI II - - i B. t'il fi. � Il. I. t' i J .. le" i Lei Lei ,1 II 1; , �SIFICAREA CREDITULUI � VENITURI ACCE80RII DIN Lucrări V:1nzări J .. ocattunt Diverse Le j I B. Lei I B. Lei B. Lei B. I I ! 1 I 1: , l' l I b I I III l' II I I j fi � 1, ,: [308] . 190 SOCIETATEA SOCIETATEA Luna Luna 190 CHiTANTA No . , Casier, Casier, CHITANŢ ANo . O . a răspuns LeL . cotizatia pe luna . � ui � = = == .. = = = = = - I--- SOCIETATEA � ELEVILOR SARACI I--­ ui - U O CI) ----- �.---_-_. -._-. - === � ._----" 190 SOCIETATEA SOCIETATEA Luna 190. Luna 190 .. Luna . CHITANTA No. O CHITANTA No O . ELEVILOR SARACI ELEVILOR SARACI " ,. i' � oe reportat. . ���--�= " 1,' ,1 !I �EI ======��=a�� �7,1 308 CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI SOCIETATEA TOTAL ELEVILOR SARACI _ ELEVILOR SARACI I Lei B. U CHITUTA No.. I Report. . � O i � a �;�;��� ��� . a răspuns Lei. ·.1 � cotizatia pe Iune. . . cotizatia pe tune.: I . CI) ... --1. I � Casier, O � ELEVILOR SARACI - > CHITANŢA No . lU o . � a răspuns Lei . cotizatia pe luna . . . lU . Luna 190 � II li I 41 \ .Y. . � .... " 1 I [309] T il ! 1 3 , � B·_·---· 1 3 , � B - , , I I 1; 3(] 30 UJ I �ranN 1-- -- - - !"V";l Z :::1 - --- - z :::1 !"1I":) Z :::1 !;)V.J�) -- t> t> t> .jI fruta sau fert, X )i her, @ W ot, IJ, li ţi sau ţî, 'l '1 cervu, li w şa, 1)1 "1 şti sau şta, '1 1. ior, 11 '" ieri, 1 � ier, 11 -Ii eati, � ,y; ius, ' 1'1 !O 10 iu, In Il! iaco, RI h\ ia, e � thita, � ă ksi, IJt\V psi, l} v gea,.j\ l' în, V v ijiţa. I In scrierea cirilică se întrebuinţează următoarele accente numite tilde: , 1,', - tiJda simplu,'? tilda de literă, ' tilda subţire, e tilda spirit, " (cam ora) tii da uşor, I tilda ascuţit, , tilda grav. j �8=s=e:::s=, t�ie�'::::C=ă=î=n=t=e=xt=e=l=e=C:::::i":::�=::Eta=t=e=p=r=i;::n=a=n=u=m:=it=e=l=it=e;=" �J [324] ale alfabetului. Astăzi se întâmpină greutăţi la cetirea acestor date. Spre a înlătura un asemenea neajuns dăm tabloul literelor cirilice, cari aveau valori numerice, adică cari reprezintă cifrele in vechiul alfabet cirilic. d 1 li 15 I;,� 29 ps 106 & 2 si 16 30 P:i 107 r 3 :ii 17 AI 40 pH 108 A 4 Hi 18 H 50 p,� 109 5 �i 19 .ii 60 pi 110 s 6 1; 20 e 70 200 )j 7 Kd 21 80 T 300 H 8 K& 22 � 90 -v 400 � 9 KI' 23 100 1 � ;:;� : >. )� �:g ,--�--�--- f-------, 'J'N I "-I'N r-!- ,� � '" oS � j'� �.!---=-- 1" �f. I I >n 1 O <1 � ;;:" ;....,,. -� =. 1 n , I,� � .. <-< ... I�"'-�-, - --------�� :;, '" :(ll :F" :3 ro 00 1'----------- 1_ CQ >- � x ;"1:p. r::;::::: 1 .. �.. It' r:(') ... F r:,3 C\1 t- � � Z �- --:'" -, - -.-. -,--:- � ---:;- ----:::;- � '3- ,;:;. � I�'_" _' , I f------ -- -� --1- _. � i '3- ," ,;:; I -3- ," '" ,;:; ,;:;. ,-;:;- I� � �, t&� ·3- .o 1 -c <;:; I ,;:;- .;:;- , ","";:' �I �3- ---:-I� -;:;. I ,;:;- " 3 e If-----i--j--I- -- �:s "3- ""s- ..:�' "!�- r�- ��- t.:! c, If------- 1 � '2- ---=-I--=- ---=-'1_';:;- o? :; s- t3- :.. I � ��- t'C- "C- .:=- '5 ,� '-' '" e so '-' so l... � � '" e '-' ., � - ., : I � c � 1: I 1 I I � - ��I ���J������I� [330] Jlodel de casă ebraică urFD D DIr==#?ER==nD��=======�===========D; D l t D � 1 j 1 j 1, � 1 , 1 MI �: i 1 j 11 ? II� d 1 j 1 I b I )f I O I � I � I y 1 r Iii w � 1 � 1 ' 1 n 1 I 1 1 � 1 � 1 ) II� 1 � 1 DI D , I � ii INI91j711�lri ({ I � 1 1 1 y 1 I s 1 llnlwlwlrl� I ! , I J j 1 j I ' I � 1 r I� �ljl�lbl�lclol� rlwlwJiiliil Nliîl�lolnl� 1 1 I I /1 y Il I » I () I ! I '? � , i 1-- � I I I 1 ! 1 t, v, 0, ou r � I 1,1 I ; I ii 1 1 n IV : th h c \ � \ I T -- 1 I I - I il w !ti I k st i: , J il !Il i,j li I.e I I ' \ ': " , I 1 D , , 1 I ph -", \ -r: --- --� 1 I J 1 spaţii I spaţf i pel şi pc g, gh IIC 2 'l, __ I __ I_tz_ N ' 2 )1 , ---- pătraţi a patrtşort h , gh 11, dh J' I q "1 pătrtşorl I 2 1 IJ spatii pe '/3 1 II � J ! , i � � I o �a���=======�====Dlt=%JEFlID�===-=========���=a) [331] T CULEGEREA NOTELOR MUZICALE I D � � jj In urma desvoltării ce au luat Conservatoriile noastre de muzică dela un timp încoace, numărul cunoscătorilor de- muzică a crescut şi Ia noi, şi împreună cu dânşii şi compoziţiunile muzicale. Aşa fiind, trebuinţa culegătorilor de note muzicale devine şi ea tot mai simţită. Spre a face dar faţă şi acestor necesităţi, am alcătuit explica­ ţiunile ce urmează asupra culegerii notelor muzicale, pe cari orice lucrător sau elev dela anul al 3-lea în sus, ce tin du-le cu atenţiune, şi având înaintea ochilor şi casa ce dăm la finele acestui capitol, va putea, cu siguranţă, într'o săptămână, să înveţe a culege bucăţi mai uşoare de muzică. Semnele convenţionale cu cari se exprimă diferitele sunete, în muzică, se numesc note 1'; � ti· Aceste semne, ca să reprezinte o valoare, trebue să fie puse pe vreuna din cele 5 linii, cari formează portativul sau scara, după cum urmează: ---------------5-.--- ---------·--4-.- ---- ---------3-.-------- -- --2-. -- ,-.-_.---_.-._----- sau pe vreunul din cele 4 spaţiuri, cuprinse intre aceste linii. Exemplu: Ele pot fi asemenea pe linii şi spaţii suplimentare, puse deasupra sau dedesuptul portativului, după cum se vede în schema următoare: ------------ ---��-- .. T ... Portativele sunt compuse din nişte Iinioare mici, dela 2-20 puncte ca să se poată întrerupe uşor acolo unde trebuinţa cere ca să fixăm nota -6;-- a_ 6;- �a 6;--- =-a-= Notele sunt, unele ca nişte ovale a, iar altele ca nişte puncte. în formă ovoidă. Oval ele albe reprezintă valori mai mari decât punctele. Fiecare notă are linia portativului la margine a _ spre a se aşeza pe spaţiuri şi cu linia prin mijloc, numai la cele albe o, spre a se aşeza pe linie. Notele negre. n'au nevoie de această linie, de oare ce neavând nici o �:.""" " put 'fi"'" d::t., d, :;:: o} [334] �' il il il il il '�I il il II II il " r334 CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI - m notelor. Câte odată grupările de note sunt legate prin aceste baze peste m W tot ori numai parţial, după cum se arată în schema următoare: W � =�::ţ-::ţll=rlţj=�-::ţll...,._�:-ţ=�_�� � W =� ..... = .... - -�=-_::::t��=iI= W � Distanţa dintre note nu este în mod absolut aceiaşi. Ea variează după � W numărul notelor ce intră în tact. Astfel sunt tacte în cari se află o sin- W � gură notă şi sunt tacte unde pot fi două, trei, până la şeasesprezece note. � Deci tactele pot fi mai mari sau mai mici, după numărul notelor ce conţin, W iar notele pot fi mai rari sau mai dese între ele, după câte se întâmplă � să intre În tactul respectiv, aşa cum se vede în următoarea schemă : � � �=LF-�=t�=��3�=�±-�=-I!���b��= � W �f=-"" +---;j::=H=�=�î •• - W � Pe lângă notele propriu zise mai întâlnim într'o bucată de muzică nişte � semne numite accidenţi. Aceste semne sunt diezul jî, care măreşte cu un se- miton valoarea notei la care se alătură, diezul dublu * 2;;, bemolul Il micşo- � rează valoarea notei cu un semiton, bemolul dublu pp, becarul q restabileşte IT valoarea naturală a notei, becarul dublu b�, punctul. şi punctul dublu •• Ca şi notele, aceste semne sunt de două feluri: pentru linii, având liniile portativului trase prin mijloc î i � şi pentru spaţii, având linia portati- � vului la extremităţi la becar şi bemol q �, iar diezul fără linie, putându-se � îmbuca perfect cu linia portativului, neavând nici un fel de călcăiu. ---::1--;::::1 --:t==::j-::j- � �=:!'J�=��o--��--��� [t1i11, =ţ, -=--==----==101 -_"1_"f__ II' Tactele sunt separate între ele printr'o linie neagră. Această linie are � forma unui trunchiu de arbore, cu rămurele în dreapta şi stânga, cu cari [ � "1' agă d ' Uniii, portativului, formând par'că un tot. Exemplu: 1 lli W -+�=::j=± I �=��=+ I §=�=:j=± I =l=i=� m � Li��e�:��::�lt Şi-���fîrşi�:e p:rtat:=� ra�:�::�estui por- W � tativ numai pe câte o parte, ca în exemplul următor: � � � � F =I=:::;=j=�E--j=+=t=r===::1=::j-..�--=== 3 �I· E =�=�-+=�-��-. -11-'" ::-4 -�-II- 3 I Afară d� s:�::: :răt:::ână aci mai întâl�: în mU�i�::işte semne �, �I il II """ ,�, il II II il" ,J [335] r' 'E::3E::3E::3E::3E::3�E::3E::3�E::3E::3' " m numite chei. Ele s::::G�aR::e::::lL::r::::�:iL:i câte odată şi �:: m W mijloc. Aceste chei sunt în număr de două: cheia de Sol � numită şi a W � viol inei, care se pune pe linia II-a, adecă pe linia pe care stă nota sol. La � W începutul exemplului ce urmează vedem o asemenea chee: W � ����=��!î�=�=;='T-��=��=� � � Cheia :e:1 con�ne în :�: toat�niile portativu;:. Câte odată întăl- � � nim după cheie accidenţii diezi sau bemoli, cari pot varia dela 1-7. Ei � W au locuri fixe pe portativ, de unde nu se pot muta. Aşa I-iul se pune pe W � linia o-a, al II-lea pe spaţiul al 3-lea, al III-lea pe spaţiul l ��;-�â=�= � d'asupra portativului, al IV-lea pe linia 4-a, al V-lea pe spaţiul ���l'!= al 2-lea, al VI-lea pe spaţiul al 4-Iea, şi al VII-lea pe Iinia3-a. ---- � Bemolul în cheia de sol ocupă următoarele poziţiuni: I-ul linia 3-a, al � Il-lea spaţiul al 4-lea, al III-lea spaţiul al 2-lea, al IV-lea E�-b=�=-= linia -l-a, al V-lea linia 2-a, al VI-lea spaţiul al 3-lea şi al E �;i:::��F � VII-lea spaţlul I-Iu. --- - � A doua cheie este aceia a lui Fa, �� sau a basului şi bariionului. Ea este de forma unei mari virguli, întretăiată de două linii ale portativului. Această cheie este fixă pe linia 4-a şi este urmată totdeauna de 2 puncte. � Ca şi cheia de Sol, cheia de Fa este urmată câte odată de accidenţii nu- � miţi diezi sau bemoli. Diezii în cheia de Fa ocupă următoarele poziţii: I-iul diez se pune pe � linia 4-a, al II-lea pe spaţiul aI2-lea, alllI-lea pe spaţiul al E-----;:=�=#-=-= � IV-lea, al IV-lea pe linia 3-a, al V-lea pe spaţiul l-iu, al E�-==!f#=i��� VI-lea pe spaţiul al 3-lea, şi al VII-lea pe linia 2-a. ---- - � Bemolii în cheia de Fa ocupă următoarele poziţiuni : I-iul linia 2-a, al �I ill II-lea spaţiul aI3-lea, al III-lea bemol ocupă spaţiul l-Iu, -. - -- � � al IV-lea linia 3-a, al V-lea linia l-a, al VI-lea spaţiul al �;)..:������ � 2-lea, şi al VII-lea spaţiul l-iu de sub portativ. -- ţi' r Când avem mai puţin de 7 din aceşti accidenţi. fie în cheia de Sol sau � de Fa, le fixăm pe locurile pe cari le ocupă în exemplele de mai sus, numă- ] W rând dela stânga spre dreapta, d. e. având a pune doi diezi în cheia de � Sol, primul va fi pus pe linia 5-a, iar al doilea pe spaţiul al 3-lea etc. Tot mii ill astfel şi cu bemolul şi tot astfel şi în cheia de Fa. După chei adesea ob- W � servărn la începutul portativului sau chiar şi prin mijloc un semn în forma � unui C mare B. Acest semn ne indică măsura tactelor, că adică ele sunt de 4 bătăi sau 4 pătrimi. Această măsură pentru -i bătăi se mai poate ex- _ prima şi prin fracţiunea t. Când o linie verticală trece prin acest B el _ �, li li li li !i '�L 1/ !iEu' :::J' ,J [338] mli��ilm==:::;:::===:::;::::::;::::::;:::==m� CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI m �m m 338 --------------------------------------------------- pentru afară de portativ, cu linie orizontală M' pentru portativ şi cu linie verticală ....... spre a fi pătruns de notă, ca în exemplul următor: fr� � ��-----I\-----'- -----� T"-�-----< ---32:::::::=1", ,-.---- _u- =� --=--=±:=�-- -J:-- Coroana � ca şi trilul se întrebuinţează numai deasupra portativului şi aproape la finele unei partiţiuni, după cum se vede mai jos: Eî:��t:::CL -� :�=r-I :: j E§Z=--=r::�-' ----=D==�=I====3 , Ritu1'nelc� : II care e un fel de parantez mare, ne indică că din acel loc, , de unde este pus, trebue să repetăm partea ce închide. Exemplu: Fine. E�h!'�=::j=:Ej;;--�=.-:::.I=�=---=:-3-1'-�1'1,;--�==1=;:;;�=�----=3 E __ �- .. ----'.'I___=_-=ţ::=I===.=.=ţ::--= ===-"- .. ===1::::.=3 , ?7 , .l' D. C. al Fine. �ic'.'l� ·----î-j-=1- .. -=1-::j-- '-j-"'-"- --1--:tlj -�=�.-�-I'--�= -=.= .. =j= .. =1-;-II=.- =�=j��;;--1- �or:-r::=r:--=t=;::::= ==--. -_-==1 === -. --=!l�­ , Fine. D. C. al Fine, D'al Sequo al Fine, sunt cuvinte obişnuite în mu­ zică, cari se }lun deasupra portativului. Ele se culeg din casa obicinuită, nu din casa de note muzicale. D. C. arată că bucata trebue să înceapă a se cânta dela capăt. D'al Seqno � ne arată că bucata căutată, dacă va avea la fine cuvin­ tele D'al Segno al Fine, se va repeta încă odată dela locul unde se află pus acest semn. Exemple în cari s'au întrebuinţat asemenea accidenţi: ! I � � , D'al Segno al Fine. �-----.,-·-..----·-�--·-·-I-�-·�---I.- 'II ... - -,.- -,.-.-- --.- _.. -r--'- - �----f-!- �:�c-!2-��=r:=I'-::: ='--:.t;;;J-t;l- =f----=t�'"�-7-it::::1 ---- .!2--------t;l- -__.-- ��-----, Repriza -$ sau * arată repeţirea cuprinsă între două din aceste semne. Bis arată repeţirea unuia sau mai multor tacte. Intr'o bucată de muzică se mai pot întâlni şi literile: p care însemnează II' piano, pp piomissimo, fţorie, tnre,i! [oarte iare, m fmeeo-ţorie. Aceste m m �m=============lml��ilm::::::::::===========m� [339] CULEGEREA NOTELOR MUZICALE E111��IIEI������===E1� 339 EI ----------------------------------------------------------- toate fac parte din semnele muzicale şi se găsesc în aceeaşi casă. Ele se pun deasupra portativului. Exemple cu asemenea litere: F:!�i+=-ţ-�==tl=t=J r.\ }'P�-=1=' �_�=:I E�-+!-ţ=�-"'=�=-�=E·="i��;�-= =F7=-�Ţ---=:J Când bucăţile de muzică sunt însoţite de poezii, textul se aranjează de­ desubt, aranjând fiecare silabă sub o notă, după cum se vede în schema ce dăm mai jos. Când două portative se leagă prin arc, notele portativului de jos trebue să corespundă cu ale celui de sus, cum se vede în acel aş exemplu de mai jos. Liniile negre, simple şi duble, cari separă unele tacte, legând câte două portative, cel de piano cu cel de voce, sunt linii pe un punct obişnuite, cari se iau din casa de linii comună. Intrebuinţarea lor se poate vedea în exemplul ce urmează. ��-----=t-=tl- -j---j---J��-t=5- �--� --J�=-..-J�- r =-�-,,--= .. -= ==1===1= -=.Y�,,�= =ţ�=�= =-S=�I"",=:�­ --4-i-c---- -,,-,,- -,'--"---r--- - -� --!-�r-t-'11f= -:l--�- -r--i-r-,f=--r-;-- - -')- -:;;;....---,,- La nun - ta ce s'�-- �m- plat în Ca - - na 1 �-�-�- ----<---j- ----- ---j-�- ---j----�­ :fii;-�--f-l�-4-l- - --1-:r= --------- -=r---f-l- -.-:::::t=:.------I-l ---i---"==Z= =,,==-- ,,= -=-:::j--======tl- ="L�_= =",-_ �-= - - - ---- ----- --".------,,--- ----- ------------ Acestea sunt aproape toate semnele de note muzicale, pe cari dacă cineva ar învăţa să le cunoască şi să le aşeze în tact, va şti tot ce s'ar putea cere unui culegător de note muzicale. Pentru ca cineva însă să poată învăţa a culege note muzicale are abso­ lută nevoie de casa respectivă, pe care o dăm aci în anexă. LUCRĂRILE IN COLORI " Prin lucrări în colori inţelegem acele lucrări in cari, pe lângă coloarea comună, adecă negru, introducem şi alte nuanţe deosebite. Aşa de ex. în­ tr'un text oarecare putem tipări unul sau mai multe rânduri cu altă coloare, j şi anume acelea ce voim să atragă mai mult atenţiunea. (Vezi suplimentele). In construcţiunea acestor lucrări vom observa următoarele reguli: j Rândurile ce voim a tipări cu coloare străină vor fi culese totdeauna I cu caractere mai grase, pentrucă cele subţiri, tipărite cu altă coloare decât I negru, pierd şi mai mult din efectul lor. l' Rândurile ce se aleg' din formă spre a se tipări în alte colori, se vor II', aşeza în nouile forme cu toată preciziunea necesară, spre a călca exact pe locul de unde s'au scos, adecă pe acelaş punct de reper. h,.==============E1II�f'iF""+IIEI=============::.:::e==m� I j [340] I�t::::::c= ��:=-====:::==:J�� CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI m La formele ce voim a tipări în colori vom observa ca două rânduri să nu se succedeze imediat cu aceiaşi coloare, ci sărite, adică lăsând între ele unul sau mai multe rânduri tipărite în coloarea comună. In tot cazul, cu roşu vom căuta să tipărim numai acele rânduri cari vor trebui să reiasă mai mult, ca de pildă firma, adresa sau felul mărfii care face obiectul anun- ciului sau etichetei. (Vezi suplimentele). Tot astfel şi bordurele pot fi tipărite în una sau mai multe colori. Aci vom căuta a nu pune două rânduri de chenare unul lângă altul în coloare străină, ci alternate cu coloarea comună sau alte colori deosebite. In roşu de ex. vom tipări şirul care iese mai în relief pe obiectul din natură, sau reprezentăm obiectul din natură prin colorile sale caracteristice. Pentru chenarele cari formează singure şiruri şi nu es suprapun unele peste altele, se va da mijlocului o coloare mai vie, iar celorlalte ceva mai slabă, ca de ex.: cafeniu, violet, 1'OZ, albastru deschis, coloarea pai ului, portocaliu, bronz, etc. (Vezi suplimentele). La bordurile groase, tipărite în colori, se va da aceiaşi coloare chenarului de afară ca şi celui dinăuntru, cari vor trebui să fie uniforme ca compo­ ziţiuue, iar mijlocul se va tipări cu o coloare mai tare. Chenarele în două sau trei colori suprapuse, vor avea fondul în coloarea cea mai slabă, a doua formă într'o coloare mai tare şi a treia, a cărei floare este cea mai subţire, va fi ceva mai tare, spre a apare în mod suficient printre colorile formelor cu tipe mai groase. Grosimea chenarelor, fie la forme numai în negru fie în colori, va varia după mărimea paginei ce se încadrează. Aşa la o formă mică vom între­ buinţa un chenar mai subţire, iar la o formă mare, un chenar mai gros. La tipărirea formelor în colori, pentru siguranţa efectului ce voim să obţinem din combinarea nuanţelor, precum şi pentru a ne convinge dacă formele sunt exacte, şi anume că fiecare rând sau chenar calcă cu preei­ ziune la locul său, este bine ca înainte de tipărirea definitivă, a face încercări prealabile chiar cu colorile cu cari voim să tipărim, adică să tragem în câteva exemplare toate formele cu colorile lor respective. Ca efect al colorilor, credem util a pune în vederea cetitorilor noştri, că negrul este cel mai tare, după care vine roşul, albastrul, uerâeie, gal­ benul, etc. Adesea în loc de colori se întrebuinţează bronzul, care este bine a se da peste o coloare la fel cu a bronzului respectiv, căci peste negru sau o coloare străină îşi pierde din strălucirea sa naturală. Pentru ca bronzul să se prindă bine şi să nu se cureţe de pe hârtie, se pune în cerneală firnis gros şi sicativ. Uneori în loc de bronz în pulbere putem aplica bronzul în foi, de cari se servesc legătorii de cărţi. Acesta are un efect cu mult mai viu şi mai I b.:,um" dec.t b,uu,"' In PU'b:::'li'�" ""t" foi d, au< .. �� ��40 �------------�---------------------- -------- ________________ J [341] l' l' r �E'-��L2 ��:=:::::::::::::l� lIr' LUCRĂRI ÎN COLORI 341 , m ----------.---- � argint procedăm în modul următor: tipărim forma cu cerneală de coloarea respectivă, apoi aplicăm foile peste cuvântul hotărît, peste care punând o hârtie, trecem forma iarăşi sub presă, spre a se apăsa bine foile pe litere, apoi se şterge cu un bumbac curat. Această operaţiune este de preferit a se face chiar de un legător, fiind mai îndemânatic la maniarea acestor foi aşa de subţiri, iar tiparul să se facă în presa de mână. Pentru bronzatul grunjos tipărim forma cu gumă, in loc de cerneală, şi presărăm bronzul care trebue lăsat să se usuce. Eonie. Prin fond, fontă sau ton, în termeni tlpograflci, înţelegem acea coloare mată sau florată, imprimată pe o parte sau pe întreaga suprafaţă a unei forme, ca diplome, poliţe, cecuri, bonuri. hâ1·tii de monetă sau alte documente de valoare. Fonta este o garanţie că cuvintele tipărite peste ea nu se vor putea şterge sau denatura. Pentru aceia se şi numeşte "fond de siguranţă". Coloarea fondului trebue să fie cât se poate de palidă, spre a nu lnnecă efectul textului, care se tipăreşte deasupra. (Vezi suplimentele). Fondurile pot fi de lemn, alamă, diferite paste preparate anume pen- tru această întrebuinţare, mucava sau compuse din diferite bucăţi mici de plumb. De preferat este ca fondul să se tipărească inaintea textului. Colorile cari ar conveni unui fond de siguranţă sunt: roz deschis, gris, aeuriu, verzui,gălbtti (creme), etc. Lucrările tipografice imprimate cu fon­ duri de diferite colori se numesc cromo-iipoorafii. Cum însă nu în totdeauna într'un atelier se găsesc toate felurile de co­ lori, putem pretntămpină trebuinţele având numai colorile prime, din cari, prin combinaţiuni, putem obţine diferite nuanţe. Aşa de ex.: la un uişiniu. dacă mai punem niţel galben obţinem cafeniu. Din roşu cu albastru obţi­ nem coloarea violetă, din galben cu roşu obţinem portocaliu, din albastru cu galben avem verde, din 1'OŞU cu alb avem roza, şi la fiecare din aceste combinaţiuni adăogind alb sau alte colori, obţinem diferite alte nuanţe mai deschise sau mai închise, după alegerea ce facem. Tiparul în relief. - De cătăvă vreme tiparul în relief începe să căştige teren şi la noi. Am mai vorbit de acest procedeu în Impresiile mele de călătorie din 1900, a căror copertă este tipărită în acest gen. Tot secretul lucrului stă în facerea clişeului şi a patriţei, încolo este o lucrare obişnuită. Iată cum se obţine clişeul pentru relief: După un desemn oarecare se face un clişeu în zinc în sens negativ, sco­ bind în clişeu părţile ce voim să ieasă în relief. Apoi închidem forma într'o presă pedală sau cilindrică. Patriţa se face astfel: 111 Se dizolvă în alcool, o pulbere specială de matriţe, numită "Victoria", for- II' !!! mând o pastă ce se întinde pe o hârtie de scris, de mărimea şi desimea U1 ��C=�������I ������ 1: � I [342] Ţ = -e e " -90 J, 6/ � '" .:> o "' c ., < �O q, � � 'f o < � = IElIr====:JI;'� 342 CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI �-------------------------------------------- necesară tiparului ce voim a face; se pune totul pe un carton gros de 1 mi ro, fixat de mai 'nainte pe fundamentul presei, cu hârtia în afară, acoperin­ du-se cu o hârtie de mătase îmbibată în terebentin pe ambele feţe. Se încălzeşte placa presei pe care este matrita de alamă pănă la 1000C, se strânge presa şi se ţine astfel 3 - 5 minute. Curăţăm cu un cuţit prisosul de pastă dimprejurul patriţei, dăm pe gol de câteva ori spre a se fixa şi adânci şi mai bine patriţa. Spre a o protege contra umezelei este bine să se lăcuiască cu asfalt dizolvat în benzină sau benzo!. O altă pulvere ar fi Union Kleber Puloer, peste care se toarnă apă după ce am pus-o într'un vas, lăsându-se astfel zece minute. Apa care n'a fost înghiţită de praf se leapădă, iar grosul de pe fund se amestecă bine, obţi­ nând astfel guma, pe care o mtrebulntăm, fără să fie nevoie să încălzim maşina ca la pulverea "Victoria". Altă recetă pentru matriţele de preguit ar mai fi şi următoarea: se iea alb de Spania, gumă arabică sau dextrină. La albul de Spania se adaogă şi puţin albastru de gips. Şi ca să împedecăm ca hârtia de mătase să nu se lipească de formă, o ungem foarte uşor cu puţin terebentin. 'I'ălatul şi cre statul sau riţuitul cartoanelor pentru fabricarea cutiilor, În maşinele tipografice.-Această operaţiune se face cu ajutorul unor ştanţe de oţel îndoite în diferite forme, după trebuinţă, dintre cari unele ascuţite în faţă iar altele plate. Cele ascuţite servesc pentru tăierea carto­ nului, iar celelalte servesc numai la crestarea lui. Trecerea prin maşină se face deodată atât pentru tăiat cât şi pentru cre stat. In formă se adap­ tează un fel de tampoane de cauciuc sau nişte arcuri de fer, cari împing cartonulla deschiderea presei, spre a nu rămâne pe formă. Tiparul se face în maşinele pedale. Tot prin acest procedeu se fasonează şi cartoanele din cari se fac cornetele de bomboane pentru cofetari. Preguitul (gaufragej se face separat de pe clişee speciale. .. �==========�------------------------------------------�:ţ�.----------------�---------- [343] VAKTEA III-A NOTITE TECNICE ·1III!;; .. !p�r:lL a materialul pe care-l public sub titlul de mai sus, pe lângă observaţiunile mele personale, m'am folosit şi de câteva reviste tecnice străine ca: Recue de lImprimerie.Buţleiin. oţţiciel de l' U11iol1 Syndicale des 1I1aitl'Bs lsnprimeurs de Eromce. etc., pe cari cred în interesul progresului tipo- grafiei româneşti a le pune sub ochii cetitorilor doritori ElI de a se folosi de ele. Aceste notiţe le-am clasat pe categorii de specialităţi, .... �2;O';;;=.., separându-le prin câte un titlu culitere grase, diviziunile cu italice şi subdiviziunile cu litere curente spationate. Aliagiulliterelor. - Aliagiulliterelor de tipar, în termen de mij loc este următorul: 700/0 plumb, 200/0 antimoniu, 100/0 cositor. Orice deviaţiune dela această recetă este vătămătoare. L n plus de cositor ar face litera prea moale şi s'ar îndoi uşor, iar o cantitate mai mică ar da un material prea fragil, care s'ar frânge cu înlesnire. Insuficienţa an ti­ moniului face ca literele să oxideze, de oarece plumbul şi cositorul sunt metalele cari rezistă mai puţin oxigen ului. Şi în general un aliagiu de­ fectuos face să se oxideze literele. Un profesor german, după o lungă cer­ cetare, a întocmit următorul tablou de aliagiu, din care se poate vedea compoziţia unui bun material de litere şi a unui material care oxidează. Plumb .. Antimoniu -Oosltor. Aramă .. Aliagiu bun 73,27°,o 23,120 o 3,260 o 0,370 o Anogtu rau 75,510.0 22,05°0 1,450'-0 0,23% Argint. Bismuth Fer. Arsenic Alluglu hUll 0.120,. 0,120 o 0.010,° Aliagiu rau 0,01% 0,03'10 0,02% 0,75% [344] 1 1, 1 I .:J UffrF3_14�EI4_::_=:II=l�[I::::I��E:::_©-,-b--,-=-----�I-=-----_'[3_'EI :�!ltit lnJ1' � CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI � � � După cum vedem aliagiul are o influenţă hotărîtoare asupra oxidării � Iiterelor. De aceia comandele de litere nu trebuesc făcute la turnători prea eftini, căci aceştia fac un aliagiu neîngrijit şi ne expunem la pagube cu mult mai însemnate decât beneficiul ce am realiza din diferenţa preţului. Zincul mai ales, e metalul care oxidează mai mult, ori câtă îngrijire s'ar � avea pentru conservarea materialului. � De asemenea localul în care se ţin literele trebue să fie bine uscat. I Influenţa lemnului caselor precum şi aceea a relei spălături asupra. II � literelor. - Experienţa a demonstrat că una din cauzele principale a oxi- ""1 dării caracterelor tipografice este şi modul cum ele sunt spălate. Aceasta este o operaţiune la care nu se dă, de obiceiu, nici o atenţiune. il In cea mai mare parte din tipografii cu această operaţiune este însăr- cinat câte un rotar, care se achită de îndatorire 'ca cel care nu înţelege I � importanţa lucrării ce face şi n'are nici o idee de consecinţele ce ar rezulta 1 din cauza relei îndepliniri a acestei sarcini. J Daca formele nu sunt în deajuns de limpezite, potasiul rămâne pe ele,. I! şi cum împărţirea nu se face în totdeauna imediat, caracterele sufer un � � inceput de oxidaţiune. � S'au văzut, câte odată, forme de o aparenţă albicioasă, scoase de prin , I regale, cari s'au crezut prăfuite. Această nuanţă prevesteşte în mod cert � � un început de oxid, în urma nelimpezirii complecte a formei. � La această primă cauză se mai adaogă şi altele, mai putin aparente, 1 cari însă nu sunt mai puţin ofensive. Acestea sunt: 1) distribuţiunea ca- racterelor ude în casă; 2) aşezarea caselor în locuri umede; 3) aşezarea ,.,., -1 caracterelor de rezervă în dulapuri sprijinite de pereţi umezi, umiditate a neputându-se evaporă, pătrunde puţin câte puţin prin lemn sau pachet I�' şi atinge caracterele; J) atelierele din subsoluri întunecoase, murdare sau insuficient aerate; o) cerneala de proastă calitate; 6) la desfacerea for­ melor pentru a se face pachete, când literele nu mai încap în casă, nu �:'I trebue să se ude formele, chiar dacă ar fi prea uscate. Şeful materialului trebue să aibă grijă de a lăsa să se usuce bine pachetele înainte de a le înfăşura şi lega sau pune în dulap, unde razele solare nu pot răsbl, Formele trebue deci bine spălate şi limpezite cu apă curată. Urmele de potasă cari ar rămâne pe litere pot de asemenea produce �I oxid. Obiceiul de a se lăsa formele nespălate imediat după corectură, lăsând să se usuce cerneala pe floarea literii, pe lângă greutăţile ce ne creiază ': I la tipărire, atacă şi fineţa literii. " I La potrivit, câtă trudă n'are un maşinist, când are o asemenea formă, .J �� silit să desnece cu acul literă cu Iiteră şi să schimbe multe, şi câte iT � nu strică cu vârful acului în această migăloasă operaţiune. k.LJ1 � 1 1[3C=::::= J�I 1[31 Id.IITI *tI [345] II I! I � Când suntem nevoiţi a spăla forma în maşină, vom tampona forma cu � un burete sau cu cârpe curate spre a-i suge umezeala. Trebue evitat sis­ temul de a usca formele prin încălzire cu hârtitJ pe la spate, căci aburii ce exală din această încălzire sunt foarte vătămători sănătăţii. Adesea ni se întâmplă să constatăm în case, litere, câte odată chiar � noui, având pe deasupra floarei ca un fel de praf cenuşiu. Daca ştergem � această pulbere se vede că se ştirbeşte chiar floarea literii. Această pul- bere albicioasă este oxid, care poate provenl, după cum am spus, din reaua spălare a formelor, din umezeală, din cauza unui lemn dela case, impropriu pentru acest scop, dar mai cu seamă din cauza materialului de turnat, în � care s'ar găsi bucăţi de aramă, din cauza amestecului de clişee galvanice � 11/ în materialul de turnat. Daca prindem de veste in grabă, la începutul oxi- 11I1 dării, putem preveni răul, alegând tipele atinse de oxid şi spălându-le cu l!l acid acetic şi apoi cu apă limpede, după care se lasă să se usuce bine. n Este interesantă observaţia ce face un tipograf din Alsacia, care a desco- � I perit că oxidarea caracterelor provine asemenea şi din cauza lemnului din � I" care se fac casele. Pentru a ajunge la această concluzie, el a făcut încercări W cu diferite feluri de lemn, ca de ex.: stejar, brad, ulm, carpin, fag. Luând � câte o bucată din aceste diferite specii de lemn şi punând pe fiecare câteva � I I litere, experimentatorul le-a băgat în apă pentru ca totul să fie supus ac- . I ţiunii sale. Opt zile după aceia, caracterele puse pe stejar erau cu totul oxi- : T date, cele puse pe fag purtau urmele oxidului, cele cari erau pe brad, pe m j carpen şi pe ulm nu erau nici de cum atinse. Aceasta dovedeşte că lemnul 'II ,. de stejar favorizează cu deosebire oxidarea literelor, prin formarea aci- l' dului tanic, de a cărui influenţă vătămătoare nici fagul nu este cu totul '-',. scutit; pe când ulmul, bradul şi carpenul nu prezintă acest inconvenient. 0 Deslipirea caracterelor. La formele cu un tiragiu mare, literele se lipesc I�I una de alta, din cauza infiltraţi unii cernelei. Spre a evita acest inconve­ nient, ungem forma cu o pensulă cu glicerină. O lăsăm astfel câteva ore -, spre a se muia bine cerneala. SpăIăm după aceia forma cu apă caldă, după care o limpezim cu apă rece, după procedeul obişnuit. Preservarea clişeelor de zinc contra oxidului. - Zincul face parte din III' acele metale, cari sub influenţa umezelei sau udăturei cu apă, oxidează. JJ Ne vom feri, prin urmare, a spăla clişeele de zinc cu apă sau cu leşie, sau '"'1 a le ţine la locuri umede. La spălarea paginelor le vom scoate din formă. � Nu vom pune pagini cu clişee una peste alta, căci portpaginile udate le I pot transmite umezeala, care le oxidează, cauzând prejudiţii însemnate. Clişeele se ţin în totdeauna, până la punerea lor în formă, infăşurate în hârtie de mătase. La spălatul unei clişeu să nu se întrebuinţeze cârpe V�Chi' cari ascund adeseori câte un corp tare, ca de ex. un nasture, care sgârie �lk::,;;=:JE�=1{31 I�' IElI I Ij] [346] I I ..JFr=lD================Dr=====!ir�D=================D� ( 346 CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI , clişeul. O periuţă moale, ca cele de dinţi, cu niţel terebentin, este spălătura cea mai convenabilă pentru clişeele de zinc. Nu este bine să se ungă clişeele cu nici un fel de grăsime, căci acestea conţin săruri, cari cu timpul produc oxid. Cea mai bună unsoare pentru clişeele de zinc este asfaltHl dizolvat în terebentin prin încălzire la foc, ţirnis, benzină şi ceară. Asemenea lacul ele copal şi colotiiul sunt nişte bune unguente pentru clişeele de zinc. La împachetare vom avea grija a scrie pe pachet numirea clişeului, sau a-i lipi un tipar pe dos, pentru ca să nu fim nevoiţi, la trebuinţă, să curăţăm unsoarea de pe toate clişeele, spre a găsi pe cel căutat. Uleiul de terebentin artificial, care este cu totul altceva decât tere ben­ tinul obişnuit, este foarte bun pentru spălarea formelor din maşină, fără a avea nevoe de benzină. Acest unguent mineral se extrage prin distilaţiunea petrolului brut, pe când terebentinul obişnuit este un produs natural extras din reşina dife­ ritelor speţe de plante conifere. Cu terebentinul comun ne vom servi numai la spălarea valurilor prea uscate sau curăţirea unui clişeu de asfalt. Pe de altă parte, uleiul de terebentin artificial este inodor şi nu lasă mirosul greu pe care-l lasă terebentinul comun, aşa că atmosfera din atelier rămâne cu­ rată. Uleiul de tere ben tin artificial este preferabil chiar petrolului simplu, căci permite prinderea cernelei pe formă imediat. Când valurile sunt prea uscate, se poate turna pe frecătoare câteva pi­ cături de incoleum; gaz sau terebentin, care moaie cerneala uscată. Clişeele îmbâcsite de murdării se curăţă frecându-le cu o gumă tare. * Maşini. - La o maşină tipografică cilindrul este un accesoriu de primul ordin. Nu se va face o bună lucrare cu un cilindru rău, precum nu se poate face să meargă prea mult maşina fără a o unge. Spre a reuşi să se scoată literele cari sunt mai jos, nu trebue să se tur­ tească cele mai inalte prin lăsarea cilindrului. Asemenea înainte de a pune forma în maşină se va şterge bine fundamentul şi nu se va bate cu bătă­ toarea până ce nu se va fi slăbit uşor forma, iar după batere se va strânge din nou. Inainte de a se începe potriveala se va asigura dacă paginele sunt bine aşezate, şi se va regula reg·istrul. Maşinistul nu trebue să esite a se murdări pe mâini, când trebuinţa va cere, dar să nu uite asemenea a se spăla imediat spre a nu mânji hârtia. O revistă tipografica din America, American Bookmaker face următoarele reflecţiuni în această privinţă: "Durata unei maşini depinde de construcţia ei şi de modul cum e ingri- I jită. Să trecem peste maşinele ieftine, destinate amatorilor cari nu cunosc II �:""I' ,1 ",1 ou P"IUI::' 0101 :::: ooupA, dlo oa,; un'" n�; [347] , I �_D D_iN�'O�T�I�����:�C_NI�C_E_i_D;:::::::::::::_3=4_:� '1 I Fig. 18. Ibricul de uns. rezistă nici doi ani. Aceştia sunt bani aruncaţi în gârlă; să vorbim de ma­ şinele cunoscute şi preţuite, făcute din materiale bune şi de către buni lucrători, cari costă mult şi cari, prin urmare, trebuesc îngrijite cu o aten­ ţiune deosebită. Unde patronul dă exemplul negligenţei, ce să te mai miri de aceea a lucrătorilor? El trebue să viziteze atelierele cel puţin odată pe săptămână şi în această vizită să examineze cu deamănuntul fiecare maşină, fiecare presă. Această revistă produce un efect moral excelent. Fochistul mecanician este de ordinar însărcinat cu întreţinerea orga­ nelor de mişcare, - arborele, curelele, scripeţii - cari vor trebui observate cu atenţiune. Dacă un om n'ajunge, se va da un ajutor. Fiecare conductor va fi responsabil de maşina ce conduce, în fiecare dimineaţă el va îngriji a unge însuşi diferitele organe ale maşinei. Ştersul şi curăţitul se vor putea face de băieţi sub privegherea sa, dar unsul este o lucrare prea seri­ oasă pentru a le-o încredinţa lor. Platformele, cari suportă maşinele, vor fi acoperite cu o placă de zinc, uşor de şters şi care fereşte pardoseala de unsoare, din care nu s'ar mai putea scoate. Odată pe săptămână va face o curăţire complectă, examinând cuiele, şuruburile, găurile încărcate de unsoare etc. Ibricele de uns vor ocupa totdeauna acelaş loc, la cea mai mică stricăciune se vor înlocui. Dintr'o galerie curată vor eşi lucrări curate. Curăţenia este tot atât de contagioasă ca şi murdăria. Aceste precauţiuni contribuesc la mărirea resistenţei maşinelor." Unsul maşinelor. Pentru ca o maşină să poată fi conservată în bună stare, trebue să fie unsă cu ingrijire cu o unsoare specială. Ungerea se face în special pe părţile maşinei, cari se freacă, spre a nu se încălzi prea mult, căci se deteriorează. Ungerea se face de obiceiu cu un ibric cu gătul îngust, (fig. 18) sau cu piston ori cu siringă. Cu acesta din urmă mai ales se evită orice risipă de uleiu, chiar când ibricul cade j os sau se răstoarnă. Ungerea se începe în totdeauna dimineaţa, inaintea pornirii maşinelor, pentru ca să se poată turna câteva picături în fiecare gaură. Este bine ca ungerea să se facă în totdeauna, începând dela aceleaşi părţi ale maşinei, căci omul capătă deprinderea şi nu uită unele părţi neunse. Drumurile maşinelor (sinele) vor fi totdeauna pline cu uleiu, pentru ca I părţile maşinii, cari calcă pe ele să alunece cu înlesnire. Asemenea roatele I şi rotiţele cu dinţi precum şi ferestrăul de angrenagiu, vor fi unse cu gră- �:m, d, .''', m,Ii.' ":,U·"':;:o o} III , � O i I I I J [350] r������������E:3' �- 35:ceasta se întâmplă :�La��sZI: �::�:e�:Fd:Ls::tem vechiu, cu roata sub �- fundament, care în mişcarea sa de întoarcere, produce sguduituri, făcând maşina să scuture. Pentru a remedia acest inconvenient, un practician din � Paris ne spune că este bine să se aşeze sub fundament o greutate. Un teren � ill slab, pe care este aşezată maşina, încă o face să scuture. UJ � C il i n d r u 1. Este de neapărată nevoie ca cilindrul să fie bine aşezat pe � ill suporţi, astfel ca imbucatul dinţilor ferestreului cu ai cilindrului să se facă UI � în mod regulat şi lin. Se poate întâmpla ca cilindrul să înceteze de a mai � I avea forma exact cilindri că. Faptul se verifică Infăşurând o coală de hârtie I pe acel cilindru, şi dacă va fi exact cilindric, nu se va produce nici o cută, � în caz contrariu se vor constata cute. � ill Cilindrul oricărei maşini, prin uz, alterează prima sa formă şi capătă UJ � inegalităţi pe suprafaţă, aşa că aşternutul cel mai bun se subţiază mai � ill mult în părţile unde presiunea a fost mai mare, conservând consistenţa sa ill în părţile egale. Pe un cilindru bine rotunjit, coala se aşterne în mod egal � � în toată lungimea sa, pe când la un cilindru puţin turtit la una din părţile sale, presiunea nefiind egală, se produce imediat o cută. Ori cât de neîn­ semnată s'ar părea că este această diferenţă, ea nu trebue neglijată, căci � va produce adesea încreţituri cari ne vor pricinui supărări. � Cilindrul trebue deci foarte bine îngrijit ca să nu-şi piardă forma sa. rotundă în mod egal peste tot. Po s t av u t, dacă se întrebuinţează, trebue să fie de bună calitate, căci � un postav ordinar se subţiază în părţile unde presiunea cade mai cu pu- � tere şi produce sbârcituri. _1 Aş te r n u t u 1 trebue făcut din hârtie subţire, căci o hârtie groasă ar � putea produce adâncături în cilindru. T Aşternutul joacă un rol important la maşină, căci afară de sbărcituri 1, el ar putea fi cauza multor rele. Un aşternut prea gros strică şi maşina Ţ � şi literele, dând şi un tipar cât se poate de prost. I ill Iată cum se procedează la facerea aşternutului: I � Facem să vie fundamentul sub cilindrul gol până ce primii dinţi ai ci- l-, ill lindrului se îmbucă cu primii dinţi ai ferestrăului. La toate maşinele dinţii m ferestrăului şi dinţii cilindrului au un fel de signatură, care la îmbucare �I� ili trebue să corespundă. Numai în această poziţie dinţii cilindru lui şi ai fe- � resttrăU!ui sunt îmbucaţi în mod normal şi aceasta este necesar nu numai ,rfl pen ru buna funcţionare a maşinei, dar şi pentru a se obţine un tipar bun. După ce am angrenat primii dinţi, facem aşternutul care se poate con- ..J � sidera ca bun atunci când punând o linie dreaptă pe el şi între doi dinţi, ,... nivelul aşternutului cade la nivelul signaturei acestor dinţi. J Unii maşinişti au obiceiul să lase cilindrul când tiparul nu le iese bine, _ prin aceasta se presează prea mult literele şi se turtesc. Alţii il ridică şi .!" �, li '�' il II I�l 'L:::::JII il tI ,J [351] "1 r' li li ,1 li li ,�, li il il II II " _ NOTIŢE TECNICE 351 - � încarcă cilindrul cu petice. Nici în acest caz nu se obţine un tipar bun. Aşter- m nutul trebue să fie subţire, cel mult 14-15 coaIe de hârtie satinată, când nu W se întrebuinţează postav, iar deasupra potrivelei se va pune o coală mai � mare, care se lipeşte jos, pentru ca să ţină aşternutul bine întins. Peticele- � li să se pună din hârtie de mătase, iar coca să n'aibă grunji, căci strică literele. ill � Conservarea literei depinde mult şi de felul aşternutului. Un aşternut cu � li prea multe petice poate strica literele. ill � Pentru ca să obtinem un asternut bun si rezistent vom lntrebulntă în � I locul unei coaIe un�e, trei coaie unse Ia aşternut, pe cari le v�m �chi�ba. numai odată pe zi, fără a schimba potriveala, orice tiragiu am avea. � Sbârciturile coalei se pot produce şi din cauza signatoarelor când sunt � ill slab fixate, căci joacă fie într'o parte fie în alta. Când şi aşternutul şi sig- ill � natoarele sunt perfect aşezate şi avem sbărcituri, să le căutăm în lagărele- � ill cilindru lui, unde daca cilindrul are joc prea mare, dă naştere la sbârcituri, li � Asemenea la maşinile cu două rânduri de ferestrae, dacă angrenagiul � nu se face deodată, putem avea sbârcituri. Sbârciturile se întâmplă mai ales Ia paginele mari şi cu forme înca- drate, cu deosebire când aceste cadruri nu sunt bine ajustate şi strânse. � Dacă sbârcitura provine din aşternut se poate adăogă sau tăia câte o � hârtie de mătase si totul revine în stare naturală. Sbârcirea poate provem ŞI din cauza transrnlsionului, cand este prea aproape de maşină, sau când arborele de transmisiune este prea subţire, � în acest caz el sufere oarecari zguduiturl, pe cari le transmite şi maşinei, � când lagărele sunt prea slabe. Intr'o asemenea situaţiune băgăm unul sau mai multe cartoane între � cilindru şi placa ce este, înaintea sa, adecă pe vergeaua dela signatoare, � oprindu-I astfel a sgudul şi a produce sbârcituri, mai ales când avem forma ill încadrată. Cele spuse până aci sunt relative la maşinile cilindrice. � Pentru pedale este de ajuns să mutăm clapa mai aproape de locul unde � li sbărceşte, sau a face o tăietură lângă acest loc, sau să astupărn golurile li � din formă, evitând astfel ori ce fel de sbârcituri. � ill Hârtia care stă prea mult udată, se poate sbârci de asemenea. ill � In astfel de împrejurări va trebui să se stropească marginile hârtiei, � - cari se usucă mai mult - cu un burete muiat în apă. Sbârciturile se produc şi când tipărim pe uscat sau cu hârtia îndoită. � In acest caz va trebui să întoarcem forma în alt sens. � ill La maşinele de sisteme vechi, fără automat de pus, un puitor nedibacitr ill � poate fi cauza sbârcirii coalelor. � Iiuperea coalelor la maşini. Fie Ia maşinele rotative, fie la cele plane, se întâmplă adesea să se rupă coalele. Când coala se rupe Ia puncturi este _ semn că şireturile nu merg egal cu coala, că sunt prea întinse sau prea _ �j" il il "" '�i "" i'"'' ,J [352] ":" 10=3' c:�:::=:m '.�' ", � slabe. Când temperatura este prea rece, atunci coala se lipeşte pe formă, � mai ales când cerneala este cam tare şi forma prea mare. Acest neajuns se mai poate întâmpla încă din cauza mersului neregulat al cilindrului, a stării defectuoase a exendrelor, a rotiţelor sau a Iurcii. � Sfâşiarea foilor pe margine se întâmplă când şireturile sunt prea lungi, � sau când clapele apucă coala prea mult sau sunt prea aproape de şireturi. O coală astfel pusă este luată de şiretul cilindrului şi dusă spre sulul de scoatere, în care timp marginele coalei se izbesc de clape şi se sfăşie. Şi la maşinile rotative sunt multe împrejurări când coala poate fi ruptă. � Una din cauze este, când marginele clişeelor sunt prea tăioase, precum � şi din cauza şireturilor rău întinse. Lăcuitul iswprimaielor, Lăcuitul imprimatelor de lux, se face, pe deo­ parte ca să dea mai mult lustru tiparului, iar pe de alta pentru ca colorile să nu iasă sub influenţa atmosferică. Hârtia ca să suporte lăcuitul trebue � să fie lustruită şi bine incleită. Cernelurile de anilină nu se pretează nici � de cum la lăcuit. Spre a se convinge cineva despre o cerneală că va putea suporta Iăcuitul, să iea o bucată de geam curată şi bine uscată, să pună !!l puţină. cerneală din cea cu care voieşte a tipări, să toarne câteva picături !!l � de alcool şi să amestece puţin. Să lase să se scurgă lichidul pe o hârtie � albă curată, şi daca lichidul rămâne limpede, cerneala suportă lăcuitul, în caz contrariu, nu este bună. !!l In această experienţă alcoolul se va colora cu alte nuanţe decât acelea �• ale cernelei, d. ex. pentru cerneala albastră se va colora alcoolul cu roşu �!!l şi viceversa, o cerneală brună va face alcoolul roşcat sau albăstrui. Dacă avem un tablou tipărit cu mai multe colori, in cari sunt câte două colori la fel, d. ex. roşu peste roşu, sau albastru peste albastru, la lăcuit � seva observa că împrejurul fiecărei trăsuri seva forma o bordură în colori � mai clare, corespunzând diferitelor nuanţe ale cernelei tipografice. La cerneala cu care vom tipări lucrări destinate a se lăcui, este bine ca să mai adăogăm puţin sicatif, petrol, tinctură, grăsimi, etc. In tot cazul, � tiparul trebue lăsat să se usuce bine înainte de a începe lăcuirea. Lacul cel mai bun ar fi următorul: se dizolvă 500 părţi alcool de 94°, 10 părţi de 1"13- � şină odorantă, 30 părţi sanelarac, (tot o speţă de reşină], şi o parte camfor. La trebuinţă se mai poate subţia lacul cu alcool. Pentru cantităţi mici, lacul se procură gata din comerţ. Dacă lacul nu � prezintă destul lustru pe hârtie, e dovadă că s'a subţiat prea mult, sau că � hârtia nu e bine satinată, Dacă se înneacă, e dovadă că e prea frig în ca- mera în care se Iăoueşte. Mijlocul ele a se pa1"fuma imprim,atele. Se întâmplă câte odată să ni se _ ceară să furnisăm bilete de bal sau diferite invitaţiunl, parfumate. Iată rffiL_ cum procedăm: Se iea o cantitate de foi de hârtie sugătoare şi se stro- _� �II I�I -=-----it;1I�11 II II II� �l [353] �l �II "Ii Ii��" li" II� rw-r- NOTIŢE TECNICE 353 -11lP � peşte fiecare cu câteva picături de parfum ales. Se iea totdeauna esenţă de bună calitate. După ce s'au uscat foile, se bagă imprimatele între ele se pune o greutate deasupra, şi stau astfel vre-o 2-3 zile. Această sugă­ toare poate servi de mai multe ori. S'ar putea amesteca o cantitate de parfum chiar în cerneala de tipărit, obţinându-se acelaş rezultat. Autogm{iile. Se ştie că acest gen de imprimate face obiectullitografiei. In lipsă însă ele se pot obţine şi pe cale tipografi că, în modul următor: Se prepară originalul cu cerneală autografică luată dela orice librărie, pe hârtie de transport, servindu-se cu o peniţă nouă, fără a se atinge scrisul cu mâna. Manuscrisul, astfel p reparat, se pune între două foi de hârtie sugătoare şi se ţine până ce se umezeşte puţin. Se aplică după aceia manuscrisul pe o placă de zinc groasă de 2-3 mim., care s'a lustruit cu piatră de poncie şi cu niţică apă, de care se lipeşte cu cocă de patru părţi. Se dă pe deasupra cu mâna sau cu fălţuitorul, sau se pune într'o presă de strâns ori într'un copier, după ce am pus deasupra un carton. După câteva minute ridicăm un colţ al hârtiei, să vedem dacă transportul a reuşit. Dăm peste placa de zinc cu un burete cu gumă ara- EI bică muiat mai întâiu în acid fosforic, lăsând placa să se usuce. Se iea pe EI � urmă cerneală tipografi că, se freacă pe o piatră şi se dă pe placă. Literele � absorbind cerneala, dăm cu un burete peste placă, care udă părţile nescrise, apoi se dă cu valul de cerneală, care nu mânjeşte decât literele, iar părţile albe rămân neatinse. Dacă se ivesc ici colea pete, se şterg cu niţel acid GJ �GJ fosforic. După fiecare frecare cu valul de cerneală se dă peste formă cu un �- burete cu apă. După terminarea operaţiunii, zincul se şterge cu piatră de poncie şi cu apă, spre a întrebuinţa placa şi la alte lucrări. Tiparul formelor cu clişee şi eşirea spiţurilor. Se ştie cât necaz tragem � cu formele cu ilustraţii din cauza spaţiilor, pătraţilor şi chiar rigleţilor, � ce ies la suprafaţă, pe cari le numim spiţuri. Sunt mai multe cauzele cari contribue la acest neajuns. O potriveală proastă, o maşină hodorogită sau aşezată pe un teren slab, care o face să � scuture, sunt cauze cari provoacă eşirea spaţiilor sau spiţurilor. Dar cauza � cea mai principală este neegalitatea lemnului. La noi nu se dă nici o aten- ţiune acestui lucru, dar relele ce decurg din neobservarea lui sunt enorme. Dacă am măsura clişeele la punerea în pagină, n'ar trebui să postăm un culegător în permanenţă la maşină ca să bage spiţurile, iar maşinistul � să oprească mereu maşina, să strângă cu cheia din toate părţile şi să stri- � vească, să strice materialul tipografic cu ciocanul, terminând o formă de 5.000 ex. în 3 zile, în loc de maximum o zi. De preferat este ca clişeele să fie montate pe picioare de metal, adică pe rigleţi, şi prinse cu faţete. Dar . când nu putem face aceasta, si suntem siliti a le tipări pe lemn, să le mă- rfrtL. surăm la punerea în pagină 'şi să le face� să fie drepte. _A �II "" "��!i "" It� George Ionescu. - Călăuza Tipografului. 23 [354] �0===================011��110 0� o �3�D4� C_Ă_L_Ă_U_Z_A __ T_I_P_O_G_R_A_F_U_L_U __ I___________________ 0 Iii 1: 1; � il I Figura 19. La eşirea spiţurilor la unele forme in maşină, contribue pe lângă reaua împlinire a rândurilor, o defectoasă inchidere a formei, udarea formei in care sunt clişeuri, precum şi o iuţeală prea mare în mersul maşinei. O maşină cu formă în care sunt clişeuri nu trebue să dea mai mult de 900 exemplare pe oră, dacă voim să avem un tipar îngrijit. Una din cauzele eşirii spiţurilor, ne spune Reoue de l'Tmprimerie; şi poate una din cele mai însemnate, este slaba construcţiune a maşinei. S'au făcut experienţe cu aceiaşi formă, care intr'o maşină veche şi de construcţie slabă scotea nu numai spituri, dar rândurile albe cu totu), la o maşină nouă şi de o construcţie solidă, a mers foarte lin, aproape fără accident. Inchiderea formelor Cit clişeuri. Pentru a evita eşirea spiţurilor la for- mele cu clişee, se recomandă încadra­ rea clişeului într'un pătrat de rigleţi pe un cicero. In acest caz orce strâm­ bătură a lemnului dela clişeu nu mai poate avea o influenţă directă asupra textul ui. De asemenea închiderea for­ melor să se facă în mod egal din toate părţile. Şuruburile gradate sunt mai convenabile pentru această Intrebu­ iritare (fig. 19). Sunt unele răstavuri cari inchid formele în mod automatic, descoperindu-ne chiar paginele neegale sau strâmbe. Tiparul marmorai. Vedem prin albumele turnătoriilor mari, diferite modele de tipar net sau in relief, pe un fel de hârtie marrnorată într'un fel cu totul original. Iată cum se obţin aceste hârtii: Se dizolvă mai intâiu 10 părţi ceară, 2 părţi săpun şi 2 părţi potasiu in 10 părţi apă, pe care o vom numi compoziţia No. 1. Potasiul se pune spre a dizolva ceara şi săpunul in apă. Luăm o parte din această substanţă şi o subţiăm ln â părţi de apă. Luăm hârtia de ambele extremităţi foaie cu foaie şi o îmbibăm cu această soluţie aşa ca să nu se ude decât pe o faţă, o lăsăm apoi să se usuce. Hârtia se găseşte acum acoperită de un strat transparent şi incolor, care se scutură uşor la momentul voit. Facem după aceea o a doua compoziţiune, care poate fi şi ea de 2 feluri. Dacă voim să tipărim o coloare pe hârtie, facem un amestec de cerneală albă cu cleiu, in care muiăm foile, le lăsăm să se usuce, apoi le tipărim. La bronz nu mai e nevoie de această preparaţie, căci bronzul aderă numai cu prima preparaţie. O altă compoziţiune ar fi cea următoare: Se amestecă 10 părţi cerneală albă, 2 părţi din compoziţia No. 1, descrisă mai sus, şi 2 părţi din compoziţia No. 2. Se ieauâ părţi balsam de kopaiva, G 0 �0=========�===IGlI-------="it1i�110==============0� [355] NOTIŢE TECNICE 2 părţi de reşină şi â părţi cleiu lichid. Tot acest amestec se încălzeşte şi se amestecă bine, forrnând un fel de alifie gălbue. Reşina dă substanţei o aderenţă mai mare, balsamul de kopaivă permite amestecul reşinei cu cerneala albă, iar cleiul leagă cele două materii între ele. Se amestecă pasta No. 1 şi 2 obţinând o substanţă de o forţă de aderenţă mijlocie, tocmai bună spre a putea primi şi distribui colorile de anilină. Muiăm hârtia în vasul în care se află această compoziţie, lăsând-o să se usuce bine. Dacă voim să obţinem numai un tipar în alb, nu mai e nevoie de o a doua pastă, de oarece cea dintâiu conţine cerneală albă. Din contră, când dorim să obţinem o coloare oarecare, vom colora pasta No. 2 cu coloarea ce voim să obţinem. După ce am pregătit astfel hârtia, procedăm la prepararea unei a treia cuşe superioare, care se compune din cerneală albă subţiată cu compo­ ziţia No. 2 subţiată şi aceasta încă prin adăogarea de glicerină. Punem hârtia aşa preparată în presă şi tipărim ca cu o formă obişnuită, reproducând pe cartoane sau alte hârtii, diferite desemnuri şi nuanţe ce rezultă din amestecul colorilor preparatului nostru. Tiparul cu cerneală albă. O lucrare dificilă pentru tipografi este, fără îndoială, şi tiparul cu cerneală albă. Nici odată nu se poate obţine vre-un efect dela prima tipăritură, nici dela a doua şi nici chiar dela a treia ceva perfect. Ca să obţinem oarecare efect dela a doua tipăritură va trebui să amestecăm în alb ceva din o altă coloare deschisă. In timpii din urmă însă, un fabricant anume (EsER, a inventat nişte foi ca cele ele aur de legătorie cari se aplică întocmai ca şi acelea pe imprimate. Astfel de lucrări se tipă­ resc foarte greu pe cale tipografică, şi în nici un caz în maşini cilindrice. Foile (Eser sunt de diferite colori, cu ele legătorii fac lucrări frumoase. Casa HOCHSTEIN & \VEINBERG din Berlin a preparat o hârtie cu care se pot înlocui foile (Eser, cari se aplică pe hârtia ce voim a imprima, trăgând'o în presa de tipărit, când stratul alb sau coloarea de pe această hârtie se imprimă pe hârtia noastră. Şi acest procedeu este încă destul de dificil de manipulat, dar în tot cazul mai uşor pentru tipografi decât foile (Eser. Aderenţa hârtiei Hochstein & Weinberg, se face fără să fie nevoie de vre-o substanţă străină ca firnis sau vre-un fel de coloare. Cu această hârtie, negreşit, nu se poate tipări orice fel de text. Acest gen de tipăritură con­ vine autotipiilor sau galvanoplastiilor ori vre-unui titlu. Această hârtie este de mai multe calităţi. Spre a se obţine rezultate satisfăcătoare, se va cere hârtie de cea mai bună calitate. Tiparul. cu neqru. pe fond de a1W sau argint. Dacă voim a tipări pe fond de aur sau de argint cu negru, şi să obţinem un efect plăcut, facem mal intâiu un tipar cu un amestec de nouă părţi alb de Grems şi o parte ceară rasă ��O'rl' mărunt. Se .m,,::==:� m,i p'" ro" moi P":r4\ J [356] --- 3��=====================33�_ CĂLĂUZA TIPOGRAF ULUI �:=- ��---------------------------------------------- Fig. 20. Lopăţică. supţire, le batem până se face bună de tipărit. Dar înainte de a presa forma aurului pe suprafaţa fondului, trebue să lăsăm tiparului obţinut cu coloarea cerei, timpul necesar să se usuce bine. In acest mod se obţine un frumos efect, mai ales dacă tipărim un brun viu pe o suprafaţă de aur unită. Tipărirea hârtiei {Jumate. Oricine a avut să tipărească vreodată hârtia gumată, s'a izbit de inconvenientul de a nu putea pune foile în maşină, de oarece se încovrigă pe ea. Acest neajuns se evită gumând hârtia în ambele sensuri: orizontal şi vertical. Hârtia se încovoaie din cauza presiunei ce exercită guma asupra ei prin uscare. Când însă această presiune se exercită din două părţi deosebite, efectele se neutralizează şi hârtia rămâne dreaptă. Branzatul pe hâlrtie crama. Coloarea peste care vom aplica bronzul va fi cât se poate de aderentă, adică lipicioasă, şi de coloarea bronzului ce voim să aplicăm. Pentru ca bronzul să prindă, se adaogă cernelei şi puţin lac de copal, iar în cazuri mai grele, puţin săpun veneţian, după ce s'a încălzit puţin cerneala spre a se subţia mai bine. Cu acest preparat se poate bronza pe orice fel de hârtie. Incă un procedeu ar mai fi şi următorul: Se pune într'un vas de pământ două părţi de tere ben tin şi o parte ceară galbenă, pe care le topim la un foc nu prea iute, mestecând într'una cu lopăţica (fig. 20). Se va mai adăogă două linguriţe balsam de Canada, două de bi­ tum, două de lac si­ catif şi două de lac de opal. Se amestecă to- tul cu trei linguriţe de cafea. Acest preparat se va amesteca cu cerneală galbenă, şi vom obţine un bronzaj din cele mai strălucitoare. Deasemenea, când avem de tipărit aur sau bronz de aluminiu pe o hâr­ tie lustruită, de coloarea oţelului, facem întâiu un tipar cu un amestec de lac acajou, amestecat cu albastru Milori pentru bronzul de aluminiu, iar pentru aur mai adaogăm la compoziţia de sus o cantitate de lac copal şi puţin lac sicativ. Albastrul Milori, se mai numeşte albastru de Prusia, de Berlin, de bronz, de Paris, de oţel, etc. Albastrul cel mai potrivit pentru hârtiile de valori este albastrul de cobalt. Albastrul de indigo încă este o coloare din cele mai rezistente, care se poate întrebuinţa la lucrări menite să reziste mai mult timp. Cu albastrul ultramarin nu se pot imprima clişee de aramă, şi nici cu orice altă cerneală W �:a," da plumb, ,',i 'ulful :::"a ","'lud ata" ,"pml. l� [357] Tiparul cu cerneala ca1'e elă aparenţa a două colori. Acest efect mul­ ticolor se obţine adăogând cernelei cu care voim a tipări, o materie colo­ rantă de anilină, solubilă în grăsime. Această substanţă se întinde după cătvă timp dela tipărire şi, cum este de o coloare diferită, ne prezintă efectul foarte plăcut a două colori. Efectul nu este uniform, el depinde de o mulţime de alte împrejurări, ca calitatea hârtiei, felul similigravurei, dar mai cu seamă de calitatea cernelei cu care se lucrează. In nici un caz acest procedeu nu se poate întrebuinţa pentru un text tipărit pe hârtie ordinară, căci tiparul s'ar în­ tinde pe hârtie producând o pată galbenă murdară, ceeace ar da aspectul unei maculaturi. Tot astfel similigravurile prea compacte nu se pretează la această întrebuinţare. Anilina fiind foarte sensibilă la lumină, efectul produs pe un imprimat dispare, dacă-I ţinem mai multe zile expus la o lumină vie, aşa că între­ buinţarea sistemului nu prea are forţă de a se generaliza. Tiparul în iricromie sau policromie. Aceasta este una din operaţiunile cele mai delicate pentru un maşinist. Este mai uşor să tipărească cineva o formă în oricât de multe colori, între cari este câte un mic loc de joc, sau chiar dacă se ating puţin, căci nu modifică proa mult aspectul general. La clişeele în trei sau mai multe colori însă, o variaţie de un punct strică totul, intâiu că alterează armonia figurei şi al doilea schimbă şi coloarea, şi nu se mai apropie de original. Forma trebue să fie perfect închisă, astfel ca clişeul să nu fie influenţat prin o strângere mai tare sau mai slabă, la unul din capete. La tiparul în trei colori se începe în totdeauna întâiu cu galbenul, dar potriveala se face tot cu negru, căci este mai tare şi arată mai bine părţile unde maşinistul trebue să facă potriveala. Potriveala să se facă pe cât posibil sub clişeu, nu pe aşternut. Este de preferit că aceste clişee să se pună pe faţete în loc de lemn, care cedează din cauza udăturii sau uscăciunii. Ca aşternut pentru asemenea tipărituri pe cilindru sau pe tabla presei, unde se face potriveala, se recomandă un carton ca de cărţi de vizită, apoi o hârtie ca cea de scrisori şi, în fine, una mai consistentă, cari, după ce s'au lipit bine. se Iasă de se usucă. Potriveala se face în modul următor: se trag trei tipare de diferite gro­ simi, se taie părţile slabe de pe două din ele şi se lipesc pe cel de al treilea; se lipeşte pe placa presei sau pe cilindru şi se dă pe gol, complectându-se potriveala cu hârtie de mătase. Astfel prepart aşternutul, se poate trage mii de exemplare fără teamă de a se strica, niei potriveala nici clişeul. Inainte de a porni maşina trebue să ne luăm un punct de reperpe placă pentru potrivitul celorlalte colori. 'II II II ! = • .. • II I [358] II I I 1 I II � I 1 J I ! �Iii 1 181 iI��iI 181 I�� 358 CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI Ca a doua coloare se pune rosul, iar albastrulla fine. Lucru principal de observat la toate colorile este ca ele să cadă just, la punctul de reper, căci altfel pe lângă că ne depărtăm de original, dar alterăm şi figura. Spălarea formelor după tipărirea colorilor. Adesea după tipărirea co­ lorilor, întâmpinăm greutăţi la spălarea formelor, din cauză că cerneala se usucă pe literă. In acest caz este bine a se unge literele cu puţin untdelemn, care moaie colorile, şi apoi a le spăla cu leşie, după obiceiu. ObsM'vaţiuni la tiparul cu iluskaţiuni. Tiparul autotipiilor reclamă mai multă pricepere dacât acela al textului. Clişeul se va înegri astfel ca să nu lase ciupituri, dar nu atât de mult încât să înnece părţile fine ale clişeului. In tot cazul la autotipii se va întrebuinţa o cerneală mai fină. Când vom avea a tipări gravuri multe, vom căuta ca nici băţul puito­ rului, nici şiretul sau sforile să nu calce pe ilustraţiuni, căci le murdăresc. La nevoie putem schimba şiretul sau rupe câte o sfoară. Tipcwul clişeelor în heliotipogrn(ie. Dela invenţiunea maşinei de tipar şi dela invenţiunea fotografiei, s'au făcut sforţări spre a se înlocui prin­ tr'un procedeu mecanic costisitoarele gravuri pe lemn întrebuinţate până atunci. Rezultatul acestor încercări a fost descoperirea fototipiei, (helio­ grafia, lichtdrukul) şi similigravura sau autotipia. Similigravura (autotipia), dela invenţiune a parcurs diferite stări şi n'a ajuns la un rezultat practic decât în zilele noastre. Cu toate acestea este un fapt recunoscut de toată lumea cii cele mai bune tipărituri în similigravură sunt inferioare tipăriturilor mijlocii în fototipie, de oarece cadrilatura sau ţesătura care se observă în similigra­ vură, ca nişte pânze sau puncte subţiri, nu dau tiparului înfăţişarea artistică pe care o au fototipiile, cari au un alb perfect a căror granulaţie este imper­ ceptibilă cu ochiul liber. Dar cum era aproape cu neputinţă să se tipărească pe cale tipografică de pe sticlă Iototipică, din cauza fragilităţii sale, şi a imposibilităţii de a se tipări împreună cu textul, s'a renunţat la acest sis­ tem. Un inventator francez a reuşit, pe cale fotomecanică şi fără gravură, să imprime desemnuri pe plăci de zinc sau cupru, numai cu ars ura cu apă tare. Aceste plăci dau un tipar întocmai ca fototipiile, dar sunt cu mult mai solide decât sticlele fototipice şi pot suporta tiragii mai mari. Acest procedeu se numeşte heliotipografie şi reuneste pe lângă avantagiile de acurateţă şi frumuseţe ale heliogravurei şi o mare soliditate a plăcii, care suportă acelaş tiragiu ca şi similigravura, Fabricaţiunea plăcilor după noul sistem în heliotipografie este foarte simplă şi cu mult mai eftină decât si­ miligravura. Iată cum se obţin aceste plăci: Se acoperă o placă de alamă sau zinc, cu un strat sensibil la lumină, pe care-l expunem sub un negativ. Se fixează imaginea şi, după ce o băgăm de câteva ori într'un lichid, placa este gata pentru tipar. � 1 1 I [359] i' 1 13 r II II: d \ 1,[ \ \ \ �1� . r;r. I I [!l EI �:J!I::!�����!I ![!ll '� NOTIŢE TECNICE = � Tipărirea se face astfel că numai părţile negre ieau cerneală, iar cele m albe o refuză. Părţile fine iau o cantitate mică de cerneală. Nu există nici I I o ţesătură şi tiparul corespunde in toate fineţelor unei fotografii. I Aşa dar se pot face cu ajutorul heliotipografiei nu numai reproducţiuni de pe natură, dar încă se imitează toate celelalte procedee, ca gravura li­ I neară (zincografia), fototipia, litografia, taille-douce, heliogravura etc., cu o perfecţiune desăvârşită şi anevoe de intrecut. Mai ales in procedeul celor trei colori, (tricromia) heliotipografia va fi de o mare utilitate. In fototipie până azi nu era posibil a se face tipări­ turi in mai multe colori, din cauza dilatabilităţii hârtiei, mai ales la udare. In tipografie s'au obţinut deja frumoase rezultate cu tiparul în trei colori, dar aceste tipărituri, chiar cele mai perfecte şi mai bine reuşite, încă lăsau de dorit, deoarece cadrilaturile triple dau un aspect haşurat imaginei. Cu noul sistem se vor putea obţine tipărituri în trei colori de o mare bogăţie de colori şi de o perfecţiune necunoscută până acum. Preţul clişeelor va fi mai mic, căci după cum este ştiut, fotografiarea colorilor pe cadriage este foarte costisitoare. De remarcat mai este şi avantagiul ce prezintă plăcile heliotipografice, cari nu necesitează nici un fel de potriveală, afară numai de înălţarea şi nivelarea clişeelor. Tiparul după acest procedeu se face obicinuit şi pe ori ce fel de maşină, pedală sau cilindrică, obţinându-se până la 1.500 de exemplare pe oră. Pentru răspândirea acestui procedeu brevetat deja în toate statele s'a format în Paris o instalaţiune internaţională, care a infiinţat un atelier model pentru dezvoltarea acestui procedeu. Imprimarea clişeelor în autotipie cn tonuri perdute. Arta de a tipări clişee in autotipie cu tonuri perdute reclamă, negreşit, oarecare perspica­ citate. Efectul unui clişeu cu tonuri perdute nu se obţine prin tăieturi pe cllindru nici prin lipiri de petice. Potriveala se face sub clişeu, intre zinc şi lemn, punând petice mai groase pe părţile mai negre dela centru şi per­ zându-Ie din ce în ce spre marginea slabă, pilind şi lemnul spre periferii. Tipa1'ul în iris. Pentru tiparul în iris despărţim sghiabul în două, punând de o parte o coloare iar de cealaltă parte altă coloare, ori tăiem în două, dela mijloc, valul de cerneală. Cel mai bun sicativ pentru. iipa«. Se ştie că nu totdeauna avem timpul necesar să aşteptăm ca o coloare să se usuce spre a tipări alta. In aseme­ nea cazuri, tipografii intrebuinţau sicativ lichid. Dar în timpul din urmă s'a dovedit că sicativul alb în praf este mai bun, căci usucă mai repede. lată cum se întrebuinţează: Luăm dela droguerie sicativ alb în pulbere şi punem 3-4 vârfuri de cuţit pe Iopăţica încărcată de cerneală; frecăm bine pe o piatră, apoi acest aliagiu îl amestecăm cu restul cernelei cu care tipărim, şi avem o cerneală care se va usca repede. '1 \ [360] Placile de argilă Mresel'. - Am spus mai sus că fontele se pot prepara din plăci de plumb, de celuloid, de carton, sau de lemn. Dar la toate aceste sisteme întâmpinăm dificultăţi mari cu tăiatul formei şi ajustatul ei după trebuinţa noastră. Spre a se înlătura acest inconvenient d-l IULIU Mr. BOSQUET, Noles historiques et lechnologiques sur la Reliure, studiu PUbl�.cat în Bul/elin de l'Lmprimerie din Paris, No. 631-634 din 1900. �.!::::::::=l[=====3!131 !�I !El' ! � .. , [377] - , rriFnif=1' IE)I lC=d©�1 IE)I 'Ifi IY - NonTE TEC"CE .7, � � Colorile de asemenea joacă un rol însemnat în legătorie. Aşa fabricanţii � de piei le întrebuinţează pentru colorarea pieilor, cei de pânză pentru a pânzei, cei de hârtie asemenea. Dar în afară de aceasta, legătorul tnsuşi face uz de diferite colori pentru prepararea marmorei cu care se colorează foile unor cărţi sau registre. In fine, coca de făină şi de scrobeală pe care � este bine a o stoarce mai întâiu printr'un tifon, cleiul şi gelatina, cari se � întrebuinţează calde, guma arabi că dizolvată la rece sau amestecată cu '1 cleiu spre a o face mai rezistentă, I Legătorul înainte de a proceda la lucrarea sa, trebue să se asigure dacă � tiparul este destul de uscat spre a nu se mânji coalele. Pentru aceasta el iea o bucată de hârtie albă, o aplică pe tipar şi freacă cu unghia; dacă m tiparul se iea, mai lasă coalele să se usuce, dacă nu se iea, procede la lucru, III după ce s'a convins de exactitatea numărului de exemplare. Chiar dacă I ' primeşte o carte broşată spre a o lega, legătorul trebue să verifice dacă ] � numărul coalelor este justă, şi dacă nu sunt coaIe lipsă, duble sau rupte. "" După tipărire, în unele stabilimente se precede la uscarea coalelor, Intin- ] zându-le pe sfori sau stelage de lemn aşezate într'o cameră caldă, formând : I un fel de întinzători speciali acestei întrebuinţări. . � Se mai întrebuinţează în acest scop, nişte aparate sau cuptoare prin cari TI se face să circule alternativ aer cald şi rece, ori trecându-le prin calandrii încălziţi. Cel mai bun calandru pentru acest scop este calandrul sistem � GILL, construit de casa FURNIV AL & ce. din Londra, care se compune din m doi cilindrii împerecheaţi şi încălziţi cu vapori. Acest calandru usucă şi 'I� satineazăimprimatele chiarja ieşirea lor din maşina de tipărit, tipografi că li sau litografică. 11 n Negreşit că prin trecerea coalelor încă proaspete prin calandru, cilin- '1 � drele s'ar încărca de cerneală, şi ar mânji coalele. Spre a evita acest in- I I convenient, calandrul are adaptate nişte sghiaburi în care este esenţă şi I bucăţele de bureţi, prin cari trecând cilindrele se spală şi se usucă auto- I matic prin ajutorul unor tampoane de barchet. ;::; � In stabilimentele cari n'au calandre de satinat, după uscarea coalelor, � se procede la satinarea lor prin ajutorul mucavalelor de satinat şi a presei I cu această numire. Acest sistem însă este foarte primitiv, şi aproape aban­ donat astăzi în stabilimentele mari. � După satin are coalele se ieau la îndoit, în două, în patru, opt, şeasespre- � zece, etc., după dispoziţia dela tipar. La îndoitul coalelor să se aibă în I vedere nu numai colontitlurile, ci şi corpul textului, căci s'ar putea întâmpla unele pagini mai late, sau fără colontitlu şi atunci cu greu s'ar putea că­ lăuzi înc1oitoarea (fălţuitoarea) după colontitlu. �oalele fiind îndoite se ieau la adunat şi la clasare, după SignatU�ă' în caiete, din cari se fac volumele. � 1 1131 I�I IEl! I � [378] I il � f �I I l' Dacă cărţile conţin planşe, planuri sau hărţi, se procede la aşezarea lor la locurile respective, observăndu-se cea mai mare îngrijire la îndoirea şi coaserea planşelor, pentru ca să nu jeneze deschiderea regulată a cărţii. Asemenea la tăierea şi îndoirea planurilor să se evite, pe cât e posibil, a se face prea multe îndoituri, şi cele ce se fac să se facă în aşa fel, încât să se poată desface şi îndoi uşor de către cetitor. Un plan sau o hartă trebue astfel aşezată încât, când o întinzi şi stai cu cartea deschisă, să poţi ceti cu înlesnire atât textul cât şi planul. Se ex­ captează, negreşit, planşele din text, cari servesc mai mult pentru uşurarea înţelesului vorbirii. La planşele imprimate pe carton, intercalate în volume cu text sau for­ mând volume separate, li se adaogă, la cotor, nişte bentiţe (ongleuri, felţuri) de pânză sau de hârtie moale, dar solidă, din cari se face una sau două cute, pe cari se lipesc coalele ce se ataşează, fără a fi nevoiţi să lipim car­ tonul deadreptul, ceeace ar fi chiar imposibil, căci ar jena mult sau ar face imposibilă deschiderea volumului. La atlaze bentiţele adăogate la cotor, fiind îndoite, formează caiete com­ puse din mai multe planşe, cari se cos ca şi coalele obişnuite. Indoitura odată făcută şi planşele fiind aşezate la locul lor, li se ataşează scoarţele şi copertele de protecţiune din înăuntru, cunoscute la noi sub numirea de roreeie. Ele se pun în presă, ca şi volumele de text obişnuit, împărţind volumul în făscioare, a căror grosime să nu fie mai mare de 1 cm. Coalele se pun între două scânduri netede sau două mucavale bine satinate şi se strâng cu putere cu presa specială pentru această întrebuin­ ţare, care poate fi de lemn de frasin sau fag, ori de fer. Aceste prese sunt prevăzute cu nişte şurupuri mari, cari servesc a le strânge sau a le deschide. Pentru cărţile pe hârtie satinată este suficientă şederea în presă, pe când la cărţile pe hârtie ordinară sau de mână, înainte vreme trebuiau bătute cu un ciocan greu ca de 4-5 kgr. pe o pieatră netedă, aşa că lo­ vitura următoare să acopere totdeauna 3 părţi din urmele lăsate de pre­ cedenta lovitură. Azi însă se trec printr'un calandru de laminat, punându-Ie mai întâiu între două planşe de zinc spre a feri tiparul de acţiunea directă a. cilindrilor calandrului. Dacă volumul are şi planşe este bine ca planşele să se adaoge după această operaţiune, pentru ca figurile să nu sufere vre-o alterare din această cauză. Inainte de a da volumul la cusut, legătorul însemnează pe dosul volu- mului locurile ce vor trebui să ocupe sforile, dacă volumul se face cu binduri I pe cotor, şi a face crestăturile cu ferestreul special. In aceste crestături se I I bagă sfoara cu care s'a cusut cotorul, turtindu-se căpătâiele, şi serveşte a I prinde volumul de scoartele ce-l îmbracă. Aceste crestături să nu fie mai �:�noi d'Mt gro'im':�i" ':;::�' c) - .... [379] li - ... Cusătura se face pe un fel de gherghef, compus dintr'o policioară, care are înainte un mic sghebuleţ, care permite sforii de sub policioară să ieasă prin ajutorul unor peniţe de fer. Doi stâlpi susţin o traversă de lemn, de care sunt atârnate nişte catarămi, ce servesc a ataşa şiretele sau sforile pe cari voim a coase cartea, şi cari sunt menţinute sub poli cioară. Pentru a face cusătura, lucrătorul aşează primul caiet în urma sforii întinsă şi dispusă aşa încât să le facă să concorde cu crestături le sau semnele făcute pe dosul volumului. Un ac destul de tare, prin care se trece un fir de in înălbit, servă a o duce prin crestături, comprimând sfoara. La intâiul caiet se adaogă al doilea, care se leagă de cel dintâiu printr'un nod solid, ascuns în prima crestătură din cap. AI treilea vine după al doilea, legându-se printr'un nod de lănţişorul ascuns în ultima crestătură şi aşa până la cel din urmă caiet, înodându-le cu putere. Cartea astfel cusută se taie sfoara, aşa ca să rămână lungimea necesară pentru ataşarea cartonului, după ce se trece pe dosul volumului un strat de cleiu. După ce cleiul se usucă, se procede la prepararea cotorului, se scămo­ şează întâiu sfoara, pe urmă se rotunjeşte cotorul cu un ciocan de fer sau, în atelierele mari, cu o presă specială. Se pune volumul între două scănd uri pătrate, cari se pun într'o presă sau între menghine, astfel ca cotorul să ieasă din plăcile cari îl strâng, în raport cu grosimea cartonului din cari se vor face scoarţele volumului, se strânge apoi menghina tare. Părţile cotcrului eşite din presă se bat cu un ciocan ca să fie şi mai pronunţate. După aceea se taie cartoanele, se potrivesc frumos şi se aşează în aceste eşituri, lipindu-se cu o hârtie subţire dar solidă. Pentru a adăogă cartoanele la volum se fac nişte găuri în raport cu sfoara ce este se trece prin ele, strângându-Ie prin lovituri de ciocan, şi lipindu-le cu cleiu. Tăierea gU1'ei unei- cărţ; cu {oile aurile (Goldschnitt, iranche dore} se face prin ajutorul unei prese aşezată orizontal pe o masă sau port-presă. Pe suprafaţa presei la care este adaptat un sghiab, alunecă o presă mai mică, care se numeşte tăietor. Partea principală a tăietorului se compune dintr'o placă de oţel, care serveşte să dea şanţul dela gura cărţii. Volumul lucrat astfel, după ce va fi pe deplin uscat, se scoate din presă, lipindu-se scoarţele la spate. Se măsoară scoarţele dacă cad la echer (vinkel), se pune din nou volumul în presă, se taie la cap, apoi jos, după ce s'a în­ semnat mai întâiu cu creionul locul pe unde se taie. In faţă volumul se taie scobit prin ajutorul unor plansete strimta, tăiate oblic, între cari se strâng uşor foile volumului, pentru a le aduce la nivel. La cărţile broşate unii autori nu permit să se taie foile. In acest caz cărţile se tund cu foarfecile. Poleirea foilor se fac cu aur în foi, care se lipeşte cu bol el'Armenia şi D �D=========�DI lOîk�D�====�D� t,,1 1. [380] �ţmj 380 !8EI ======C=Ă�'I:I�=U=Z=A:!IT��P��:==iiI!!GR=A=F=U:J�'Em======318'E=======31119))�= cu albuş de ou. Albuşul de ou trebue să fie proaspăt, bine bătut şi subţiat cu apă în proporţie de '/2 litru apă pentru două albuşuri. Bolul de Armenia se dizolvă prin ajutorul unei cantităţi de lichid oarecare, formând o pastă. � Spre a-i auri foile, cartea se aşează într'o presă de strâns, ale căror şuru- � buri de lemn se pot strânge şi mai mult cu ajutorul unui cleşte. Se răzuie mai întâiu foile cu o răzuitoare de oţel in formă de semi-cerc, numită ţi- gllnă, se netezeşte după aceea cu un fildeş. Peste foile astfel netezite, se trece cu ajutorul unui burete un strat uşor de cocă, care se curăţă, frecând cu putere cu o hârtie de frecat (schmierghel). Se dă după aceea cu un uşor strat de bol, până ce foile se colorează puţin în roşu, se lasă să se usuce, şi cu ajutorul unei perii moi li se dă un uşor lustru. Aurul se întinde pe o perniţă uşor bombată şi căptuşită cu piele de voinţă, cu un cuţit cu tăişul drept, ca să nu taie şi perniţa. După aceea se iau nişte şuviţe de hârtie sugătoare, cari se dau pe frunte, la rădăcina părului, se aplică pe aur, care se iea şi se lipeşte iute pe buzele cărţii, pe j cari se aplicase mai dinainte un strat de albuş de ou cu o pensulă de păr. l Trebue să se dea cu albuş de ou de două-trei ori, pentru ca să prinză bine aurul. Se lasă aurul astfel două ore şi înainte de a se fi uscat definitiv, se pune deasupra o hârtie ceruită, peste care se freacă cu o piatră de agata. El1 Se lasă apoi să se usuce definitiv, după care se freacă cu o pânză ceruită Elr 1', spre a se lustrui. Mwrmorajul este mai simplu. Colorile se prepară cu apă în care se pune puţină gumă adragantă sau muşchiu de piatră ori albuş de ou. Buzele � cărţilor se prepară ca şi pentru poleit. � II Sunt mai multe sisteme de marmorat. Cel mai uzitat însă este sistemul l!J lui MACE RIETTE, care consistă în a arunca colorile preparate în apă, la II care s'a adăogat puţină ceară topită, şi fiere de bou. Colorile se aruncă � � după aceea una după alta, într'o baie mucilaginoasă, preparată după cum I am arătat mai sus, care le reţine la suprafaţă. Aceste picături reţinute la '1 suprafaţă se întind fără a se amesteca, făcând fiecare un circuit împrejurul ,II celeilalte, şi formând nişte mozaicuri în formă de vinişoare, cari seamănă W � marmorei, după cum şi lucrătorul se serveşte de pepţeni sau bastonase. � Gura cărţii ce voim a marmoră, preparată ca la poleit, se aplică deasupra ! băii, atingând-o de colorile astfel amestecate. După ce se usucă indestul, se lustruesc ca cele poleite şi produc un efect foarte frumos. După poleirea sau marmoratul foilor cărţii se precede la îmbrăcarea lor. � Când este vorba de vre-o legătură îngrijită se brodează pe colţuri şi pe � cotoare ornamentaţia voită cu mâna, prin ajutorul firelor de mătase sau _ aplicându-se cele din comerţ şi cari servesc de bază ornamentaţiei exte- _ rioare, care se face din bucăţi de piele. Spre a ajunge la îmbrăcămintea �IIE' ====:::::::J1�8�I ====:::::::::I18�8E:1 ========318 EI =======31I1dP T , - [381] T , • ., f=:=rv=;3;�;'E ,=:=I:=!=aS=t:=a=li=�=��;'t::=:=;=��,�����::�;:l!;�,�=�=':=,;=uJ:I=;=��=ciă=h=a=�=:=�i=p3��,�E,=�=a=�=:=�=�=�=;31111 � numit cotorul {alş (gât) de care se ataşează şuviţe de piele sau carton � � moale în forma scosăturilor (binduri) de pe cotor, dacă volumul are bin- � duri. In acest caz se mai aplică pe cotor nişte bentiţe de mucava subţire. Dintre toate operaţiunile legării unei cărţi, cea care reclamă mai mult gust şi mai multă competinţă este a Imbrăcării scoarţelor, mai ales pentru volumele de lux. � Când ajungem aci, tăiem mai întâiu pielea în dimensiunile necesare, � adecă lăsând cu 2-3 cm. pielea mai mare decât cartonuI. Se subţiează marginele pielei, mai ales colţurile şi marginile ce se vor presa. Această operaţie se face pe o piatră litografică prin ajutorul unui cuţit special, cu � lama Iată. La această operaţie se cere multă îndemânare, cuţitul trebue � ţinut în lat şi întins pe piatră, apăsând cu degetul arătător şi cel mijlociu deasupra. Mai ales maro chinul de Levant trebue subţiat pe margini şi chiar pe toată suprafaţa, evitând inegalităţi le, mai accentuat însă in părţile j unde se vor aplica catarămi, colţuri sau se vor face broderii. l Pentru a îmbrăca cartea se unge pielea cu un strat tare de cocă bună, se aplică pe scoarţe şi se apasă cu podul pal mei deasupra spre a se lipi bine, astfel ca să nu rămână cute sau băşici deasupra, dar nici atât de 131 tare încât să se diformeze desemnurile pielei. Se Iasă zece minute să se r� usuce, apoi se procede la îndoit. Se fac intâiu colţurile, adăogând exact părţile brodate ce sunt a se ataşa separat, tăind prisosul cu foarfecile. Se aranjează apoi buzele (canturile) şi se aşează părţile pielei subţiate pe � şanţurile făcute pe carton pentru borduri sau alte ornamentaţii. Se fac � ridicăturile de pe cotor cu ajutorul unei cleştuţe speciale. Se spală pielea cu un burete muiat în apă curată. După ce s'a uscat bine se aplică catară- � mile, dacă sunt, apoi se procede ia poleirea sau ornamentaţia scoarţelor. � Aurirea pielei sau a oricărei ţesături cu mâna sau cu balancierul con- stitue partea, prin excelenţă, artistică a legătoriei. Se face mai lntâiu gravura în aramă sau zinc, reprezentâud un motiv oarecare. Acest clişeu este prevăzut de un mâner care se bagă într'un alt � mâner de lemn de care ţine lucrătorul. Inainte de a se aplica la locul unde � voim să reproducem ornamentaţia, clişeul se încălzeşte bine. Pentru poleitul cu mâna şi cu balancierul ne servim de aur în foi, iar . pentru poleituri cu presa, de bronz. Pentru a se lipi aurul de piele sau ţesă­ turi gumate se dă pe ele cu albuş de ou. Pentru pluşuri, catifele, mătăsuri � şi alte pânzeturi negumate şi Ia unele hârtii, ne servim de gumi-copal. � Peile prea poroase le ungem lntâiu cu gumi-copal pentru ca albuşul de ou să nu le păteze. Pe peile de viţel şi meşină mată se dă de două ori cu gumi-copal Pe peile de Rusia şi cele de scroafă ajunge odată. t6111:::! ��3!81:::' ��3IG�GEI ��3IGI:::I ��3111C:1P [382] �' II II il II li ,�'" II il II II " r 382 CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI _ -� � Pielea odată preparată, se aşterne aurul, care este deja tăiat in bucăţele. prin ajutorul unei perniţe de vată, după ce mai întâiu s'au uns cu niţel unt de migdale dulci urmele produse de clişeul încălzit. Se apasă apoi cu pu- � tere cu perniţa de vată ca să se prinză aurul pe locul destinat. Se încălzeşte- � W din nou clişeul, se şterge cu o bucată de piele spre a fi curat şi se mai m � aplică odată cu putere. � W Pentru titluri se întrebuinţează caractere de bronz, cari se aşează într'un m � culegar de fer. Poleitul şi aranjarea titlurilor în legătorie sunt lucrări cari � nu se execută decât de cei mai abili lucrători. Lucrările a căror poleitură reclamă mai mult decât forţa unui om, se fac � cu presa sau cu balancierul. Pentru lucrările în mai multe colori, se fac � W mai multe clişeuri, având o grosime de 7 mrn. Partea mecanică a legăto- W � riei consistă în întrebuinţarea maşinelor de toate felurile spre a activa lu- � crările. Laminatura serveşte a netezi cărţile, înlocuind ciocanul. W Cusătura de mână se poate înlocui, la lucrări comerciale, prin maşini de � � cusut cu fire de in sau sârmă. 'I'ăietura gurii cărţilor ce sunt de legat sau de cartonat se face prin maşină specială. Presa cu şuruburi sau balancierul sunt întrebuinţate pentru poleitul şi tipăritul în colori, ele se încălzesc cu � gaz sau cu vapori, şi sunt de forţe şi genuri diferite. Dela gradul de încălzire � a clişeului sau literelor, atârnă mult reuşita lucrării de poleit. I Prezeroarea planurilor şi documentelor de coloare. Pentru a păstra do- � cumonte, hărţi geografice, planuri şi gravuri contra influenţelor atmosf'e- � rice, este necesar a le lăcui cu următoarea compoziţie: Se va dizolva la foc, în alcool, reşină - sandarac de Barbaria, - luată dela orice droguerie. Se obţine un lac alb, bătând în crerne, care se usucă � repede şi are o mare transparenţă. Se dă cu acest lac cu o pensulă, pe � !I tabloul respectiv, având grija să nu lase păr pe tablou. W Curăţirea carioanelor de poleit. Pentru a curăţa cartoanele ce vom a � polei ne servim de un lichid compus din 50 părţi alcool denaturat şi 50 � W părţi uleiu stearic, la care se adaogă 10 picături de nitro-benzol pentru W � fiecare litru de amestecătură. � W Cu o cârpă sau cu un postav se freacă cartonul cu această amestecătură, 111 � la început mai uşor, apoi ceva mai tare. Grăsimea cea mai veche se dizolvă � imediat, şi se iea cu un burete muiat în alcool. Frecând după aceea car- tonul cu o cârpă curată sau cu un postav, i se va da lustruI necesar. Inainte � de a ne servi de compoziţia de mai sus, clătinăm sticla spre a se amesteca � W bine totul. Temperutura la care lucrăm trebue să fie moderată, căci la o W � temperatură rece lichidul se îngroaşe şi va trebui puţin încălzit. Nitroben- � zolul are de scop a atenua mirosul alcoolului şi a da o odoare mai plăcută. Albuşul de ou întrebuinţat pentru lipirea etichetelor pe sticle. Se iea albusul dela unul sau mai multe ouă proaspete, se bate bine într'un vas, _ �, '11 " •. II II II ,�, II II II II II ,,J [383] r===:l===:l===:l===:l===:l===:l�===:I�' " 1===:1===:1' �- ca Ia îngheţată. Cu această ::::::nţ:E:eN::: etichetele ce voim a IiPi3:: �- sticle, cari se ataşează atât de bine încât nu se pot deslipi nici chiar Ia acţiunea umididăţii sau a apei reci, dacă le-am lăsat să se usuce bine. � CESTIUNI OMISE A SE TRATA LA LOCUL RESPECTIV � � La dispoziţia a 24pugini sărite, în [ormă de carnet, aşezăm paginele în � W poziţie verticală, începând Ia faţa I-a de jos, dela dreapta, sau de sus dela W � stânga, iar la faţa a doua de jos dela stânga şi de sus dela dreapta. � ill l(aţa i-« W � D��U D�sD D��D � I D· -O �.: �,� n" �[J I � D··O D",n n""D � � Pentru ,Q,:,:,Q �"ăg':i:,g ş ea ,Q:i,"ngiţi,"d,"n� � � taIă,cupaginaI-a � începând de jos, I 1 1 1 I 1 dela stânga spre v rs 66 � � dreapta, sau şi de 5 I I 20 1 I 19 1 6 1 � W sus, dela dreapta . . . W � spre stânga, cap I � W la cap câte două I 1 I 1 1 1, __ - W � şiruri. Indoitura �Ţ �� �� �� � coalei se face ast- 1 1 1 I 1 I I fel: mai întâi în . . � două, între pagi- 1 I 1 1 I 1 -1 � nele 10-11 şi In- . . 8 II � � tre 14-15, apoi 1 24 23 � în trei, între 8-9 11 I I I I 1 I şi 16 -17, după _ aceia între 4-0 şi 20-21, şi, în fine, încă în două, între paginele 12-13. _ �, li li li li li ,�, li li "."" ,J [384] �IEi �311" II��" li iEi �31� � 384 CĂLĂU"' T>POGRAFULU' ' -1)1 � Se va observa ca fila l-a să rămână liberă, adecă să se poată ridica. La � coala întreagă se va tăia coala mai întâiu în două, ca de obiceiu. Aflarea laturei necunoscute a unui clişeu în zinc redu« sau mărit după o fotografie, având una (lin laturi cunoscută. Cunoscând lăţimea ce voim � să dăm unui clişeu în zinc, pe care voim să-I mărim sau să-I reducem, şi � voind a-i cunoaşte lungimea, sau cunoscând lungimea şi voind a-i cunoaşte lăţimea, procedăm în modul următor: Desemnăm un patrulater a, b, c, d, ale cărui laturi să fie egale cu di- mensiunile originalului, pe care voim să-I micşorăm sau să-I mărim. Ducem � mai întâiu o diagonală în unghiurile d, b. Insemnăm după aceea lăţimea � clişeului ce voim să obţinem, - dacă lăţimea ne este cunoscută; sau lun­ gimea, dacă lungimea ne este cunoscută-pe lăţimea sau lungimea pa­ trulaterului ce am desemnat. Să presupunem că lăţimea clişeului nostru va fi de 8,5 c.m., măsurăm � pe laturea a b 8,5 c.m., şi vedem că mergem până la punctul e. Din acest � punct coborim operpendiculară e f şi prin intersecţia acestei perpendiculare cu diagonala d b, adecă în punctul i, tragem o altă perpenpiculară în sens [!] orizontal {J h, iar patrulaterul g i f d, închis prin noile linii groase, va fi [!] rru dimensiunea redusă sau mărită a clişeului ce voim să obţinem. rru lUl a_ -- -- -- - .------------------------------------------- ------------------ ------------------ - - - � -- - ---�,,::,-[ lUl � ,i'!-g ...::.�:�...::.:,��:::..:--:...:,:;i-'hi � // � 11/" ,,/ ,,',/' � -: .. / -: � //,- -: � ,,/' � ;/"" /'/ / � d f------------� rfrtL. La construirea unui titlu, mai ales cu litere majuscule, se va observa .A �Ii II II "���II li li II� -- .... [385] -- �II "Ii !i��!1 "II 38511� � CESTIUNI ADMINISTRATIVE tlJ}l � forma literelor dacă au spinarea egală, ca să ne prezinte o distanţă egală � dela o literă la alta, iar dacă nu, să rărim cu câte o spaţie convenabilă printre literele cari ne prezintă inegalităţi, spre a uniformiza distanţele Iată un titlu în care spaţiu riie nu sunt egale pretutindeni. �. . ZAVISTIOSUL � Dacă vom observa bine, vom vedea că literele V şi I, şi T şi I sunt mai apropiate între ele decât A şi V. Vom spaţionă deci cu câte o spaţie subţire printre literele mai apropiate � şi vom obţine titlul următor la care defectul menţionat mai sus a dispărut. � ZAVIST10SUL Pentru observarea unor deosebiri atât de puţin accentuate însă, se cere multă experienţă şi o mare agilitate vizuală. Adesea ele scapă neobser­ vate dacă, din întâmplare, autorul nu este el însuşi un om destul de scru- m pulos, ca să remarce asemenea defecte. m lli CESTIUNI ADMINISTRATIVE W m Pentru ca culegătorii să poată corespunde cu succes cu clienţii, fără a I!l o, recurge pentru orce detaliu la şeful de ateliere, am crezut că este nemerit o a le da şi câteva noţiuni privitoare la cestiunile de administraţiune tipo­ grafică. Aşa de ex., daca un client cere lucrătorului să-i spună cu aproxi- maţie, cam cât va eşi din manuscrisul său, este bine să poată fi satisfăcut. �I!l Iată cum trebue să se procedeze: �I!l Ca să se afle câte pagini sau coaIe de tipar vor ieşi dintr'un manuscris oarecare, se hotărăşte mai întâiu formatul ce se va da lucrării, se face apoi socoteala câte rânduri vor intra pe pagină, vedem după aceia câte litere � încap într'un rând şi înmulţim numărul literelor dintr'un rând cu numărul � rândurilor unei pagini, iar produsul va fi numărul literelor dintr'o pagină. Vedem după aceia câte rânduri, în mijlociu, are o filă de manuscris, şi câte litere sunt într'un rând. Inmulţim şi aci numărul literelor dintr'un rând cu numărul rândurilor dintr'o filă şi vom avea numărul literelor dintr'o � filă. Inmulţim acest număr cu numărul filelor şi produsul va fi suma lite- � relor din tot manuscrisul, pe care îl împărţim cu suma literelor unei pagini de tipar, iar câtul va fi numărul paginelor ce vor eşi din manuscrisul dat. Să presupunem că avem un manuscris de 200 pagini. O pagină ar conţine � aproximativ 26 rânduri, iar într'un rând ar intra 34 litere. Inmulţim pe � 26 cu 34 şi vom avea 884 litere pentru o pagină. Inmulţind acum pe 884 cu 200, care este suma filelor, vom avea 176.800 litere pentru tot manu­ scrisul. Acum presupunând că am dat formatul lucrării pe 5 pătraţi şi s'a ales litera garmond cu linii, vedem că pagina va avea 33 rânduri text, iar rtrn.. un rând de garmond ar conţine 54 litere. Inmulţim pe 5± cu 33 şi vom avea _A �II "il iI��11 il il II� George Ionescu.-Călăuza Tipograrului. 25 [386] -1 �m========:=====mll��rlm m� m 3�H�6� �C�Ă_L�Ă�U�Z�A __ T�JP�O __ G�R�A�F�U�L�U�I__________________ m 1.782 litere pentru o pagină. Impărţind cu acest număr pe 176.800 ne dă cătul 97 şi restul 946, ceeace însemnează că din manuscrisul dat vor eşi, aproximativ, 98 pagini de tipar. Va să zică dintr'un manuscris de 200 file scrise pe o pagină, a 26 rânduri, conţinând fiecare rând 34 litere, cules pe ;} pătrat, cu garmond cu linii, vor eşi 6 coale şi 2 pagini in-Sv 4. Acum daca vom socoti şi titlul 2 pagini, precum şi faptul că la pagina I-a nu se încep tocmai din cap, vom avea un adaos de 3-4 pagini, la cari s'ar mai putea adăogă, în unele împrejurări, şi alte câteva pagini, ca titlul fals, vre-o dedicaţie, etc. vom ajunge să avem cam vre-o 6'/2 coale de tipar din manuscrisul dat. Şi pentru ca să nu fim nevoiţi a calcula ori de câte ori avem nevoie să ştim câte litere dintr'un corp oarecare încap tntr'un format anumit, am întocmit următoarea tabeluţă, care se poate consulta la trebuinţă: TABELA DE CALCUL Observa\runr: Numărul literelor din tabloul de sus poate varia în plus sau în minus, după cum litera este mai subţire sau mai groasă. Preţul la mia de litere este luat după tariful Vienei, cel din urmă, admis ca unitate de măsură şi pentru Bucureşti. o 1 2 3 4 5 I I I I I I I I I I I I I I I I�O �î�1 rl+I�I�I'I'I�I�I-+I'I��I�I'I-+-T��-r�I�-1I���I�I--I�� S Nonparell 8 Petiţi 1:) Garmonz l .( Cicero Această tabeluţă am însoţit-o şi de o scară împărţită pe nonpareil, petit, garmond, cicero şi pătraţi, spre a se putea, la nevoe, măsura formatul. Şi pentru că este prea incomod a umbla în tot momentul cu cartea la sine, este bine ca această tabeluţă să fie copiată pe un cartonaş şi a se purta în portofoliu, spre a fi în totdeauna la îndemână. Proporţia între corpuri. - Nu rare ori ni se întâmplă să ne întrebe un client, cu care am convenit a-i tipări lucrarea cu un corp oarecare, cât I-ar costa dacă ar schimba litera. Spre a nu sta să calculăm la fiecare schim- bare de păreri a clientului, am calculat şi am găsit următoarele proporţii: I Intre corp 12 (cicero) şi corp 10 (garmond) diferenţa în plus pentru corp m B �m========::::;========lml��llm===================m� [387] CESTIUNI ADMINISTRATIVE �m================mll��'lm m m� 387 li] 10 este de 400!0, adecă corpul 10 revine cu 40"/0 mai scump decât corpul 12 negreşit că numai în ceeace priveşte partea relativă la compoziţie. Intre corp 12 şi corp 8 (petit) este o diferenţă de 105"/0, adecă corpul 8 este mai scump cu 105"/0 decât corpul 12. . Intre corp 12 şi corp 6 (nonpareil) este o diferenţă in plus de 193"10. Intre corp 10 şi corp 8 este o diferenţă in plus de 65"/0. Intre corp 10 şi corp 6 este o diferenţă de 153"/0 şi Intre corp 8 şi corp 6 o diferenţă in plus pentu corpul 6 de 88"10. : Astfel o pagină pe 6 pătraţi culeasă cu cicero fără linii, având 10 pă­ traţi înălţime numai textul, calculat a 0,60 bani mia de litere, va costa lei 1,32; cu garmond 1,87; cu petit 2,70 iar cu nonpareillei 4,36, plus diferenţa cu care se taxează aceste corpuri in mai mult sau mai puţin intre ele. Metod lesnicios de a cunoaşte greutatea şi preţul hârtiei.-Cântărim o coală, luăm jumătatea numărului gramelor ce obţinem şi astfel avem greutatea in kilograme pentru un top, şi vice-versa, îndoind numărul ki­ logramelor ce ne dă un top, obţinem greutatea in grame a unei coaIe. Exemplu: Dacă un top cântăreşte 15 kgr., o coală va cântări 30 gr. Dacă coala cântăreşte 24 gr., topul va trage 12 kgr. Topul de 500 coaIe cântărind 15 kgr. sau 15.000 gr., o coală va cântări gr. 15.000 : 500 = 30 gr., sau coala trăgând 24 gr. topul de 500 coale va trage 24 X 500 = 12.000 gr. = 12 gr. Spre a afla preţul unei coaIe, luăm a 5-a parte din numărul leilor ce costă topul şi vom avea preţul coalei in bani şi vice-versa, cunoscând pre­ ţul unei coaIe in bani îl înmulţim cu 5 şi obţinem preţul unui top în lei. Şi, in adevăr, dacă 500 coale costă 25 lei, o coală va costă. Iei 25: 500 = 5 bani, sau o coală costând 5 bani, un top va costa 5 X 500= 2500 bani = 25 lei. Sau făcând calculul pe "/00 de coaIe, dacă o coală cântăreşte 15 grame mia de coaIe va cântări 15 kgr., şi dacă 1.000 de coaIe vor cântări 30kgr. o coală va cântări 3 gr. Iar dacă mia de coale costă 60 lei, o coală va costă. 6 bani, şi dacă o coală va costa 0,05 bani, miia de coale va costa 50 de lei. Tarifa compozitorilor tipografi din Viena. - Extragere liberă depe ulti­ mul aranjament intervenit între patroni şi lucrători. 1. Cum sec al cu­ lează. Calcularea textului se face după alfabetul cel mic al corpului din care se culege, în modul următor: Antiqua: abcdefghijklmnopqrstuvwxyz etc. Fracturi: abcbefgfjiinmnDţJqrltub\t)�t)o- etc. Greceşte: a�"(az etc. etc. Ruseşte: a6Br etc. etc. La limbile străine se pun numai acele litere din cari constă alfabetul b.,.I:=- ::::::::::::::::============mll�f"""""""'llmE:===============m� , [388] limbii respective. Dacă în rândul aşezat in ordine alfabetică nu incape cea din urmă literă, dar mai este loc pentru caracterul cel mai subţire, atunci acesta se socoteşte ca o literă. Socoteala se face după sistemul zecimal. Orice fracţie de ban până la 5/'6 nu se socoteşte, iar peste 5/'0 se socoteşte drept un ban întreg. Toate adăogirile şi scăderile cuprinse in paragrafele următoare, se referă la preţul pentru mia de litere din alfabet. Iată tariful pentru lucrările în acord, adecă cu bucata, pe 0/00 de litere. Dela 1 Ianuarie 1906 până la 31 Decemorie 1909 eLA S A CORPUL LITERELOR 1 I� I IV Ivi VI HeI eri Corp 4 şi 5 fracturi şi antiqua 47 49 51 53 55 57 Corp 6 şi 16 fracturi şi antiqua . 45 47 49 51 53 55 Corp 8-10 . 41 43 45 47 49 51 Corp 12 fracturi şi antiqua . 42 44 46 48 50 52 Corp 14 fracturi şi antiqua . 43 45 47 49 51 5B Interlinii pe 2 puncte 0/00 55 60 65 70 75 8C " " 1 punct. 75 80 85 90 95 1� Dela 1 Ianuarie 1910pânâ la 31 Decemvrie 1911 aceste preţuri se măresc cu 2 heleri, iar dela 1 Ianuarie 1912 până la 31 Decemvrie 1913 cu 3 heleri. Pentru limbile: franceză, italiană, latină, olandeză, engleză, daneză, su­ edeză, se face un adaos de 100/0; pentru cea ungară, germană veche (plat deutsch), spaniolă, portugeză, română 15%; rusă, slavă, cirilică, greaca modernă 250/0; greaca antică cu accente 400;0. Pentru dialectele limbilor de mai sus se mai face câte un adaos de 100/0. Când limba străină este limba maternă a lucrătorului respectiv, nu se mai adaogă plusul destinat pentru aceasta. Pentru textul de pe un exemplar tipărit şi nemodificat,'unde se urmează exact rândurile şi paginile, se scade 5% din preţurile indicate. Limba he b r a i c ă se plăteşte precum urmează: Alfabetul se socoteşte ca având 27 litere, punctuaţiunile 8 şi tropii (notele) 15 litere. La socoteala textului aceste trei părţi constitutive ale limbii ebraice se calculează in modul următor: Alfabetul; Punctuaţiunile; .Tropii (Notele). Textul tuturor corpurilor de litere se calculează după alfabet, iar pune- tuaţiunile şi tropii se consideră ca un rând deosebit de nonpareil (corp 6) W �:i " plll"t, ou 10 h,l,d mai :::UI .utiq .. şi '",tud. ,� [389] �EI ========�=a3� CESTIUNI ADMINISTRATIVE 31\9 ., Toate celelalte dispoziţiuni introduse în Tarifa compozitorilor sunt apli­ cabile şi pentru limba ebraică. Alte feluri de texte orientale, precum şi compoziţia de note se calculează după buna înţelegere. Ca regulă pentru textul normal este adoptat prin­ cipiul ca să nu se spaţioneze prea rar, ci să se îndeseze. Proprietarul are dreptul de a dispune ca o lucrare ce se va constata viţios executată, să fie îndreptată de un alt lucrător în comptul celui dintâiu. 3. Compoziţii speciale. Te x t ulm i x t. Ca text mic simplu se consideră o lucrare la care se întrebuinţează, afară de corpulliterii cu care se lucrează, un al douilea corp; ca mixt dublu când se întrebuinţează un al treilea corp de litere risipit în text şi cuprinzând a 32-a parte dintr'o coală; preţul com­ poziţiei mixte simple se urcă cu 5"/0, iar mixt dublu cu 100/0. Pentru alte neamuri de litere ce s'ar mai ivi în text precum şi când textul e amestecat cu caractere străine în proporţie mai mare decât a 32-a parte din coală, se plăteşte adaosul corespunzător de 5%. Pentru lucrări abreviate şi nume proprii, se face aceaşi bonificaţie ca şi pentru texte mixte. Textul conţinând cuvinte spaţionate precum şi ci­ frele, se socotesc îndoit. Textul cu semne matematice sau iabeiarice precum şi orice text la a cărui executare nu se poate aplica calculul normal, se plă­ tesc sau după învoială sau cu un anume salariu; tot astfel se plăteşte şi textul la care trebue puse linii sus sau jos (parangonaj) spre a ţine linie cu un caracter mai mare întrebuinţat în acel aş rând. 4. Lucrarea cu s pa ţii pe 4 pun cte. Dacă textul se cere a fi lucrat cu spaţii pe 4 puncte se adaogă un plus de 5"/0, la cel cu 3 puncte un plus de 15"/0, iar cu cuvinte rărite un plus de 20"/0. 5. Spiţuri şi ba teri în ain te. Pentru spiţuri şi bateri înainte, precum si pentru pagini albe sau titluri falşi nu se face nici un scăzământ, 6. Colon ti tI uri. Colontitlurile albe se socotesc drept un rând; iar cele negre (cu inscripţii) drept două rânduri, inclusiv rândul alb de jos. Colontitlurile negre, în cazuri grele, cuprinzând spre ex. abreviaturi, cifre, capitaluţe ş. a. în cantităţi mai mari, se socotesc ca 3 rânduri. In cazurile în cari inscripţiunile dela colontitluri se adaogă Ia corectură, textul se calculează ca colontitluri albe, dar adăogirea inscripţiunilor se bonifică lucrătorului în urmă. 7. Form a te în gu s te. La formate prea înguste, la care va trebui să spa- ţioneze între cuvinte, preţul compoziţiei se urcă la "/00 de litere cu: � 80"/0, mai scump când încap 15 litere într'un rând. � 40°/0,,, " " "16-20,, " " 20%,,,,, " "21-25,, " " 10%,,, " " "26-30,, " " 5%,,, " " ,. 31-40" " " �'�����I��I ����I� [390] rrailF:..:.:=�"_E_=_=_=_"_8_1 II� __ �_�-=--� __ " 18:1 :::31;'il CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI La formate înguste, cu stări multe, ca registre, tabele, etc., cari nu cer spaţionare între cuvinte, se adaogă 2/3 din sus indicatele plusuri. 8. Pagin a t u l, Daca la un uvragiu lucrează mai mulţi lucrători, şi dacă se dă corectura pe coloane, paginatul se calculează în modul următor: in 1 coloană in 2 col. în 3 col. E3 1 Coala in-Foii o kr. 1,15 kr.1,43 kr. 1,73 " "Quart" 1,43 " 2,02 " 2,60 " "Octav" 1,73 " 2,88 " 4,03 Paginatul textului în patru sau mai multe coloane precum şi formele cari prezintă oarecari dificultăţi, se plătesc după învoială. In cazuri de note sau clişeuri mici cu text la margini, cari fac paginatul mai anevoios, se acordă lucrătorului o bonificaţie. Dacă se culege de pe tipar şi nu se schimbă nimic, adică dacă urmează tocmai pagină pe pagină, bonificaţiile de mai sus nu se acordă. Prefăcutul dintr'un format într'altul, se plăteşte după învoială. 9. Textu 1 tăiat. Acesta, ţinându-se seamă de dispoziţiuni1e privitoare la formate înguste (vezi No. 8), se calculează după lărgimea totală a pa­ ginei, când culegătorul trebue să pagineze textul; altfel calculul se face numai după lărgimea reală a textului. 10. Marginale. Numărul curent până la lăţimea a doi cicero se consi­ deră ca aflându-se la format. Marginalele mai late se socotesc după felul literelor şi numărul pagin elor, având în vedere dispoziţiunile despre for­ maturi înguste (vezi No. 8) adăogându-se un plus de 10%, Titlurile, vacă tele, dedicaţiile finale ca ori şi ce spaţii goale se socotesc după cea mai eftină parte de culegere fără nici un fel de adaos. 11. Corpuri de litere mai mici. Orice corp mai mic de litere, care se întrebuinţează într'o lucrare, afară de rândurile de rubrici şi colontitluri, se socotesc deosebit după tariful ei respectiv. Diferenţa între corpul mai mare se bonifică în proporţia cuvenită. Culegerile cu litere amestecate, răspândite în text în grupe de cuvinte sau perioade întregi, se socotesc după norma următoare: se totalizează la un loc şi în raport cu corpul lor se fac următoarele adaose: 150 la % dacă reprezintă '/'6 parte din pagină 125"" ,. 1/8 " " " 100""" 1/4 " " " 75""" 1/2 " " " 50"" " mai mult de "2 " " " Culegerile cu verzale din casă sau cu caractere spaţionate se socotesc dublu, iar cu caractere străine sau capitaluţe până la '/2 pagină, se adaogă 75%, peste '/2 pagină se adaogă 50%, Ţif.rele amestecate în text, în grupe sau împrăştiate, afară de date izolate, se socotesc îndoit. [391] eLA S A I] Il I li I IV I v I VI Coroane Dela 1 Ianuarie 1906-31 Decemvrie 1909 221 24 261 28 291 31 Dela1 Ianuarie 1910-31 Decemvrie 1911 24 26 28 30 31 33 Dela 1 Ianuarie 1912-31 Decemvrie 1913 25 27 29 31 32 34 CULEGĂTORI! NOUl EŞIŢI Dela 1 Ianuarie 1906-31 Decemvrie 1909 18 19 20 21 22 24 Dela lIanuarie 1910-31 Decemvrie 1911 20 21 22 23 24 26 Dela 1 Ianuarie 1912-31 Decemvrie 1913 21 221 23 24 25 27 W I I lIP' il:)! !i��l!ţo;;;+" '�" '� r -:- CESTIUNI ADMINISTRATIVE � '\li 12. Manuscrise. Pentru un manuscris greu de cetit, neregulat sau încărcat cu corecturi, se va acorda culegătorului o bonificaţie deosebită. 12. Corecturi. Lucrătorul e ţinut a scoate exact şi regulat corecturile greşelilor pe cari le-a făcut el, fie ele însemnate şi în corectura a doua, dacă cumva ar fi fost scăpate din vedere la corectura Întâia. Scoaterea literelor întoarse, aşezarea ulterioară a clişeului şi alte revizii la maşină, cari îi răpesc mult timp, sunt a se boniflcă deosebit lucrătorului. 13. Impărţitul. Pentru împărţitulliterelor cari se desfac greu, se va acordă. lucrătorului o bonificaţie corespunzătoare. Dacă se dă lucrătorului material de împărţit, care nu conţine materialul ce reclamă lucrarea sa, atunci se va despăgubi pentru perderea de timp rezultată din aceasta. 14. Mat erial ul. Pentru căutarea de material precum şi tmpărţit în case goale, se acordă o bonificaţie. Pentru materialul nesistematic, lucrătorul va fi despăgubit deosebit, dacă i se cauzează prin aceasta o perdere de timp. 15. Aşezarea la loc. Culegătorul nu e obligat a împărţi formele după ce a terminat lucrarea, dar este ţinut să aranjeze tot materialul pus deo­ parte în cursul lucrării, să predea formele legate, şi să împartă rândurile de titluri, etc., puse deoparte. Casele trebuincioase unui lucrător cu bucata, trebuesc predate in stare bună şi curate, depărtându-se tntăiu toate literele străine, semnele, inter­ liniile ş. a.; fiind obligat a le restitui in aceeaşi stare şilucrătorul respectiv. Lucrătorii cu săptămâna se plătesc după următorul tarif: Clasele reprezintă împărţirea pe regiuni şi după aptitudini. Plata culegă- torilor cu maşinele de cules, conform convenţiunii stabilite, pe timpul dela 1 Ianuarie 1906--31 Decemvrie 1909, se specifică in tabloul următor: [396] �rllEI 3=9=6====31I!1EI ======C=Ă"�::�=U=Z=A:!!IT�:P��:===II!!G=RA=F=U::J�E�I======311!1IE======3111E)))�= Când lucrătorul nu va fi împărţit formele culese se va reţine a 4-a parte din costul culesului. 21) Parangonagele simple sau duble se plătesc 5 bani fiecare. � 22) Figurile, vignetele, literele ornate, iniţialele mai mar � de corp, etc., puse la începutul sau la finitul rândurilor, dau loc la o taxă de 30 bani fie-care în materie plină. Când deasupra sau dedesubtul figurei sau vignetei este o legendă se plăteşte 40 bani. Aşezarea vignetelor sau a mărcilor singure 40 bani. � 23) Orice intercalare in text de cuvinte greceşti, germane, s l a- � vo ne sau ori cari alte caractere afară de cele latine, se plătesc câte 10 bani fiecare rând sau simplu cuvânt. 24) Pentru fiecare cârlig întrebuinţat în dicţionare sau versuri pe un format mic, pus fie într'un rând nou sau compus, se plăteşte 5 bani. �I 25) Versurile, tablourile sau operaţiunile aritmeticale, cari � din cauză că nu intră pe format trebuesc parangonate in garnitură, se socoteşte 50 bani de fiecare pagină. j Tabelele. 26) Fiecare grup din capul unei rubrici se socoteşte 10 l bani până la concurenţa de 3 rânduri, iar acele grupuri cari ar avea mai mult de trei rânduri se socotesc de fiecare rând 2 bani mai mult. 27) Montarea unei rubrici albe se plăteşte pentru formatele: Ea No.lşi2,10bani:4şi6,12bani;8,10şiI2,15bani. Ear 1 28) Colo an ele de text şi de cifre se socotesc după prescripţiunile ali­ niatului 3; însă odată şi jumătate când sunt culese cu cicero sau garmond, şi îndoit când vor fi culese cu corp 6 sau 8, fără nici o altă suprataxă. � 29) Arcurile verticale sau orizontale din texte sau din tabele se � I plătesc: acele cari cuprind două sau trei rânduri 10 bani, patru sau cinci rânduri 15 bani, peste cele cinci rânduri câte un ban de rând. 30) Incadram en te le de linii groase sau subţiri ale tabelelor sistema- r tice se plătesc 50 ban i. m , I 31) ColoaneI e cu linii pu n c t a te pentru cifre, se socotesc cu rândul, III � a 5 bani de fiecare rând, pentru o tabelă pe No. 1 şi 2, pentru No. 4 şi 6, II ;1 10 bani; 8 şi 12,15 bani peste costul rubricilor simple. � 32) Rubricile cu liniatură (c ve ru 1), înăuntru se socoteşte fiecare grup m alb din rubrică 2 bani. ] W!II 33) Traversele (cverul) 'se plăteşte de fiecare rubrică astfel: 1" LARGIl\lE 10-12 punct;, 24 punct;, � Lungime dela 8--18 cicero . . bani 5 3 � _ "" 49-64 " " 8 6 '_. " " 65 în sus. " 12 10 34) Etichetele pentru registre de orice mărime, 1 leu. �IIEI ��=OEJEI ========311!1�I!IEI ========3' I!I EI ==:==:31I1J [397] �rllEI �=35=)=A=d=r:J���E=1 e=( c=a=p=e=�e=E:J:I:r:�=r:=cN=r;=s!!:r��:�:l:�r:=:=i:=::J:Ir:lr=:=:=. m=e=c=u=s3��!r::fă=r=ă=m=a=:=:=::JIIlr:m�= ţerii, de ori câte rânduri va fi, 1 leu 50 bani. 36) Circulările se socotesc cu mia şi se plătesc conform alin. 3; adre- � sele (capetele) se socotesc peste suma culesului 1 leu. � Iscăliturile, datele şi orice alte titluri sau rânduri afară de text se plă- teşte fiecare 15 bani. 37) Bo r d e r o u r i l e şi ordo nan ţele de pla t ă ale ministerelor se soco­ tesc a 3 lei fiecare; când coloanele vor fi pline cu text se socoteşte în plus � cu mia toată coloana şi se plăteşte indoit preţul prevăzut la aliniatul 3. � 38) Titlurile, diplomele, obligaţiile, acţiunile şi tot felul de lu- crări de lux sau lucrări destinate a se imprima în mai multe colori, şi orice lucrări de conştiinţă, se socotesc cu ora a 80 bani. � 39) Copertele de broşuri şi de dosare se plătesc 3 lei. � Dosurile de copertă se plătesc ca şi copertele; în cazul când aceste pa- gini ar avea text compus din mai multe feluri se socoteşte cu mia şi se plăteşte îndoit preţul prevăzut la alin. 3. j Copertele de lux cu ornamente combinate se socotesc, după timpul ce l a întrebuinţat lucrătorul, a 80 bani ora. 40) Când un lucrător este chemat a lucra pe s te ore I e regie m en tare, Du mine cii e sau să r b ă t o ri le, se plăteşte cu ora după salariul ce-I are, 131 şi cu o gratificaţie de 25 bani de oră. r13 41) Lucrările cari nu sunt prevăzute în prezentul tarif se execută cu ora a 80 bani. C hi tan ţele a-s ouch e, condici şi orice alte tabele de felul registrelor � de chitanţe, şi orice lucrări, cari nu sunt prevăzute în prezentul tarif, se � vor socoti cu ora. 42) Afară de aceste preţuri se va calcula şi percepe în plus 10% asupra � preţului total al lucrării şi al hârtiei după tarif. Această prelevare servă � pentru amortizment şi alte cheltueli neprevăzute. Pentru extrase din publicaţiuni oficiale se mai iea a 6-a parte din costul culesului. � Tiragiul. -1) Dela 1-500 trageri . lei 4,- � 2) Dela 501- 1.000 trageri. . . " 5,- 3) ,,1.001-10.000 " prima miie " 3,50 Iar miile următoare. . . . . . . . . " 3,- _ 4) Dela 10.001 trageri în sus, mia. . .. .: " 2,- � 5) Jmprimatele in colori se socotesc cu ora. � Ora pentru maşină în astfel de cazuri, a. . . . . . . . . . . " 2,- 6) Satinatul a 1.000 coaie . . . . . . . . . . . . . . . . . " 1,50 _ 7) Cazurile neprevăzute se vor taxa după apreciere şi echitate. _ �IIEI ====3n' 3 EI ====3113�I3EI ====31I3EI ====31I1J [400] TARIFUL LEGĂTORIEI DE CĂRŢI DIN IMPRIMERIA STATULUI FORMATUL CARŢI BROSA TE �I in·8O Il in-16° � in-S'JG - MODUL BROŞĂRII PRE'l'UL Lei I B·II Lei I B·II J..ei I B·II Lei I B.I I II I II Broşuri cusute olandez sau cu sârmă, JJ J cu copertă tipărită, tăiate la margini sau nu, 100 coale , - 50 -- 1 - Idem cusute străpunse, 100 coale _125 :J - 6d - SOI Idem cusute şi cu şuviţe la bază, în loc -15011 de copertă, 100 coale , - 1 -- 1 20 I II I II 1 Pentru diferite broşuri cari se compun numai de 1 coală cusută, cu copertă sau cu şuviţă la bază, se va socoti 1 ban coala pentru orice format. �II II II II��I! li li II� LIJll- � CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI -î.\lP � � � � � � � � � � � � � In particular se socoteşte, în termen de mijloc, pentru broşuri in-So, 3 � coale de un ban, in-16° 2 coale de un ban, in-1So şi 24° 1 coală de un ban. Pentru lucrări ordinare preţurile se mai pot reduce, precum şi pentru lu- rfrtL. crări la care se cere oarecare ingrijire aceste preţuri se majorează. .Jflh �II I�! I'��" II II II� [401] =J 26 PREŢUL Lei r B." :FORM A'l't"L II 1 II 1 1 70 1 401 '1301 1 80 1 50 1 30 2 50 2 _1 1 801 I I I I 2602- 180 -" -'-"-� 1\0.2 1 li 2' _" FOH1.1A'l'Ul .. 3 20 I R 50 ill-4° II in-Sa II in-16° II ill-SZO PHEŢUL XO.l -1 60 - 80 1 20'1 1160 1 25 1 75 2 25 2 75 �(). 4 II 1\0.6 I --==1 PHE1-T1.. J Lei -;111 ei B. Lei IB. Ld B.·I Lei IB.II Lei IB·II Lei IB.·· LeiŢB. Ij---=-+1!C::l�lj MODUL CARTONĂRII CESTIUNI ADMINISTRATIVE MOnt'T .. IXCRĂHH MODUL CARTO�ĂRII COLECŢIUNI DE MONITOA RE (PE TREI LUNI) CĂRŢI CU PIELE DE YIŢEL CARTOA�E PEXTHU DOSARE orge IOllescu.--Călliu,za Tipografului. na carte cartonată cu piele la bază, marochin şi hârtie pe scoarţă, titlu em cu pânză pe scoarţa, dacă se va pune şi colţuri de piele, se va adăo­ git 25 bani de volum . . . . . . . na carte cu piele de viţel şi hârtie pe scoarţe . . . . . . . . . . . . . em cu pânză de mătase pe scoarţe: de se va cere şi colţuri de piele, se va adăogă 50 bani de volum ucrate inferior . ucrate superior. na colecţie "Monitorul Oficial" cartonat cu pânză la bază şi hârtie marmură pe scoarţă. . . . . . . . . . . . em cu pânză peste tot. . . . . . . . . • • . . . em cu meşină la bază şi hârtie marmură pe scoarţă. em cu meşină la bază şi pânză pe scoarţă . . . . . em cu marochin la bază şi hârtie marmură pe scoarţă. em cu marochin la bază şi pânză pe scoarţă . . . . . na etichetă de piele, intitulată cu litere poleite, format mare na etichetă de piele, intitulată cu litere poleite, format mic, umerotaţia a 1.000 numere . . . . . . . . . . . . . . . '" � 1 I 1 � I U I Id � U Id � EI \ � 1 EI � 1 L L � I I u � 1 Id Id I Id Id � IId U U N �..' Ge [404] --------�--------------------------- �IEi �����='�i ttr' 404 CĂLĂUZA TIPOGRAF ULUI �--�-------------------------------------- I� KO.l N'o. 2 REGISfRE CARTONATE Preţul unitar Preţul unitar KATCRA LUCHĂR1LOR 2110 I 245 260 2'80 290 --- 310 3138 J85 210 228 250 260 t 261 r 3- 295 3101 350 -1-1 235 3185 1 I� 275 301 164 190 -1- 240 -Ijl- '00 - �I- 1,1,. - 70 - 80 1 10 1 -11 24 1:56 -- 1- 11 42 1 55 1 -- 2 04 ,1" yJ '" ,1,� '175 11�5 l-j r ,nil 11-1 ,1" -138 ( 63-4611 r 170 - 76 -190 1 - 110, 1- 138 '1 r i.so "1 '00 } - �,-.- 2 - - -1- - 2130 160 1 65 185 1661180 206 ·_·,-i- siso ,L L 1 J 225 I -- 270 Un registru cartonat cu pânză g-radel sau dri! peste tot, şnur-uit sau nu, carton dublu Un registru cartonat cu pânză canafas peste tot, şnur-uit sau nu, carton simplu. Un registru cartonat cu pânză canafas peste tot, şnuruit sau nu, carton dublu Un registru cartonat cu pânză moleschin peste tot, şnuruit sau nu, carton simplu. Un registru cartonat cu pânză moleschin peste tot, şnuruit sau nu, carton dublu Un registru cartonat cu piele meş in ă la bază şi cu hârt.ie marmură pe scoarţă, şnur uit sau nu, car­ ton simplu. Un registru cartonat cu piele meşi nă la bază, cu colţuri de piele � cu pânză englezft pe scoarţă , şnuruit sau nu, carton simplu. Un registru cartonat cu piele meşînă la bază, cu pânză grade l sau dri! pe scoarţă, şnuruit sau nu, carton simplu Un registru cartonat cu piele meşină la bază, cu colţuri de piele, cu pânză grad el sau drll, şnu­ ruit sau nu, carton dublu Un registru cartonat cu piele marochin la bază, şi la colţuri şi cu pânză engleză pe scoartă, şnu­ ruit sau nu, carton simplu Un registru cartonat cu piele marochin la bază şi la colţuri şi cu pânză engleză pe scoarţă, şnu­ ruit sau nu, carton dublu. Un registru cartonat cu piele marochin la bază şi la colţuri cu pânză gradel sau dri! pe scoarţă, şnuruit sau nu, carton simplu . Idem, idern, carton dublu Un registru cartonat cu piele marochin la bază şi la colţuri şi cu pânză canafas şnuruit sau nu, carton simplu Idern, idem, carton dublu Un registru cartonat cu piele rnarochin la bază şi la colţuri şi cu piele moleschin pe scoarţă, şnu­ ruit sau nu, carton simplu Idem, idem, carton dublu �I�I �EE====��===�EI ��==��= [405] I�EI =========================31erâ] __________ �C�E=S�TI�U�N�I�A=D�M=IN=I=S�TR=A�T=IV�E� 4 __ 05 � NO.12 Preţul unitar NO.10 Preţul unitar xo. 8 Preţul unitar No.6 Preţul unitar 1 KO.4 Preţul unitar 8s JI�s II �� 8S II �s 1'1 �s 8S" �s II �� 8s II �S II �S 8s �S II �S �� -te ..... c '7c ..!.t::: ..... :c ";"'<.C -� ..... :c '";':c 2:::: 10:C "7:::: C;t.::: -co:: ,..., � g "'"' � I� .... � g .... - � � .... � sl�31 � 1131 oi 31 � 113 I � II.'! Ţ; ] 10; 1131 � 11:51 � 31:0 IISI "lls 1 � 31:ci II� l:ci 11* - - ,J suo I anon a M- - ,I�' "JI./,J.. - - .. .1... ra "J sros -,: • - ,. '"'1 ,1,140, 2 8C 21150/1 'I� '," aiso • ",1 ". -1- 2 40:1275 - -12 60 3 1C -1- 21951 3 5C - -li 340' 31- - - 390114421 2110 2"r' ""1 a M "" "11' 3 4513 9C 31351' 3190 413C 4 - 4 301/5 15 -1- 3 10 3 60 - - 3150 3 se - -1 3191 4 M -1- 470 5 - - - 5 88 6 25 - ss +": -'� - " u os sus ,,� ,J u rc '''j T ,IM "J' ,"'1,. 122 138 154 150' 11701' 1195 17011' 21U ''" '119 250 2'86 233 270'312 1 ! � 1 i I 1 1 50 yo 1 1 90 2 - 2160 3135 3 -1,1 'j'�I' M ai as '1'11' 4 73 3 90114 40 I 5 - ___ 1- 270-- JJ390 J- 410G 470--- 473560-- 54811620 , II III 1 I ' 1 II 'M • "�J r r -1-1 stso ,00 s ,,II· se r ·:'i '00 f ''':1·- - -, s "Ii • - -. �I ' "'" · ,,_J "" I '" -, - .. � "00 -, - "-11"- _' - : ::1 :� � di :I�I : ::-"1 .. : :�I : ::. � :I:I! ::: .. 1" d,;!" ,MI ,IJI J. '1" LI ..... cs "J.I· M" .J L ",II, "i ,,1 �:III:: :1:�a�I'1 :Ii:: ",- ::,::�: :1:;,::: :::1 :::1'::: -- 4151435-- 490 ���-=-I G- 7 71281885---110-111250, .�, I�I led [406] '40-6 ne' _���ir:J_C:Z: __ jl--=+!lţ __ �_�_:aF++ __ Ii __ ,_mIE __ ""_ ""_3':;' CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI � Liniatu1'ă 1.000 coaIe hârtie No. 1 traverse (cver) 1 60 " " " " 2 " " 2 -1 " " " " 4 " " 2 40, " " " " 6 " " 3 � " " " " 8 " " 4 " " " " 10 " " 5 " " " " 12 " " 6 50 1.000 coaIe hârtie No. 1 traverse (cver) cu linii roşii. 3 -1 " " " " 2 " " " " " 3 40 I " " " " 4 " " " " " 4 =1 " " " " 6 " " " " " 5 " " " " 8 " " " " " 7 - 1.000 coaIe hârtie No. 1 pentru grand livre (Cartea Mare) . 6 -1 " " " " 2 " " " 6 50 " " " " 4 " " " 7 E'3 " " " " 6 " " " 9 " " " " 8 " " " 101 50 " " " " 12 " " " 151 - I Obse1·vaţiuni. - Orice comandă, afară de cele prescrise in tarifa de faţă, se face cu preţ separat, după greutatea lucrării. Clişee. - Preţul clişeelor de zinc in autotipie, lucrare fină, fără fund, 0,08 bani centimetrul pătrat; cu fond 0,07 bani centimetrul pătrat. Lucrări ordinare 0,06 bani. Zincogra{ia lineară 0,05 bani cm. pătrat pentru lucrări ingrijite, 0,04 pentru lucrări ordinare. Clişeele in xilogro{ieO,06 bani, pen­ tru cele lineare şi 0,08-0,10, pentru desemnuri, după greutate. In galvano­ plastie 0,08-0,10 bani centimetrul pătrat, după format. Stereotipie dela 0,02 bani până la 0,03 centimetrul pătrat asemenea după dimensiuni. E'3 I I 'i I I 1 I I r [407] 1 13 I " 1!��li VOCABULAR DE CUVINTE TIPOGRAFICEŞTI .Acsldenţe, lucrări mărunte I se aşeza la nivel, când se dă 1143 casete. La unele însă pot şi tabelar ice, corectură sau se începe ti- varia cu 3-4 in plus sau în Afmfas, liniile groase cu cari părirea în maşină. Inainte, I minus (vezi fig. 1 pag. 146). se încadrează margoinileta- şi chiar azi încă prin unele Preferim cuvântul casăpen­ blourilor. Fr. ţilet-ţjrus. ateliere, se zice călfuţă, nu- tru că este românesc, acela Alnpap, a da COCil cu pensula mire improprie, scâlciată de caşiie fiind de origină la scoartele unui registru din nemţescul catţuten, FI'. I slavă. Fr. se zice casse. sau unei cărţi la legat. se zice taeoir, Cant (legat cu), legătură cu Aldine, litere grase, numite Bindurl, umflăturile dela co- buze la cărţi sau registre. astfel dela numele inventa- toi-ul cărţilor Il·gate. Casă M defecte, pe lângă ca­ torului, Manuj iu Aldini. Beţele, verg el c le de Iemn de sele obişnuite pentru cules, Ansiene, litere de titluri, nu- la spatele maşinei cari scot în tipografie mai suntun fel mite astfel dela numele ce- coala afară din mnşină. deease cu găurile mai mari, lui de al doilea fiu al lui Al- Bold de sulă, un fer mic ascu- cari ser-vă pentru păstrarea dirri, Ancienne Aldini. ţitla vârf, care pusîn mâner, literelor ce prlsosesc, şi nu Antlqua, literele obişnuite se serveşte fi ridica litera spre Incap în casă. Fr. casseau. mai numesc şi antiqua sau a corecta erorile. Fr.llointe. Cărutul (maşinei), cele patru romane, pentru că imitează I BoIObOc, cumpăna cu care se roate, cari circulă pe şinele scrierea veche romană. nlvclca ză fundamentul ma- patului, şi pun toată maşina Arabescuri, ornamcntaţiuni şinei spre a nu fi mai ri- în mişcare. imitând împletiturile ara- dicat dintr'o parte. Cerneală, văpseaua neagră bice, numire generalizată Broşură, carte subţire, ce nu sau colorată cu care se ti­ în timpul renaşterii italiene trece de 10 coaie. păreşte sau se dă corectură. la tot felul de împletituri Callîtaluţe, literele capitale Choglu. un micinstrumentîn decorative, mai mici decât ale corpului turnătoria de litere, care dă Armflsarul(maşinei), pune în respectiv. lăţimea corpului, adecă 6, mlşcare căruţut maşinei, de Casă sau caşiie cutia in care 8, 10, 12, puncte, etc. care e legat şi exendruI. se ţin literele separate în Cheie, instrument de fer, cu Aşternut, coalele de hâ.rtie pe atâ.tea casete mici câte sunt care se inchid formele sau cari se face potriveala in şi literele, plus literele ac- se strâng şuruhuriJe. maşină. Fr. 1nis en treineuJ. centuate şi cu sediJe j cifrele Chenar, bordur-a simplă sau Autotlple, clişeele în zinc, 00- şi spaţiile sau literele albe. flora tă ce se pune în jurul ţinute de pe fotografii. Aceste despărtituri în Iim- unei pag-ini. nătătoare, o bucată de lemn bagiul tipog-rafic se numesc Chern, instrument de turnă- oblongăsau pătrată cu care găuri. Casele pentru litere torie, care formează grosi- se bat uşor literele spre a curente sunt împărj.itc In mea literei. [408] 1) Numiri puţin uzitate azi in tecnologia n01tstră tipografiCa.,. aproape dispărute. InlocuI lor se zice corp 16, corp 20, corp 28, etc� Dopellmltej i}, caracter pe Z miteli, sau pe corp 28. Dopellterţa 1), caracter pe Z terţa, adecă pe corp 32. Dopelttext 1) caracter pe Z text, sau pe 40 puncte. Irrugar, tipăritor la teasc, ex­ presie veche. Dursehuss, vezi interlinii. Eglpţlene, litere eemi-gr-ase , numite astfel dela numele ţării unde s'au tăia.t pentru. întâia oară aceste litere. Elzevlre, literele rotunde şi su pţiri, de forma medievală, numite astfel dela inventa­ torul IQr, Eleenir: EUene, litere de titluri, cari şi-au luat numirea dela in­ ventatorul lor Eiienwe sau Esiienne, Exendru o. placă de fer în şase muchi, care conduce shân­ gătorul şi furca maşinii. Fa�ete, bucăţi de alamă CI1> şanţ, cari fixează. clişeele­ pe rigleţi. Falţ, cuta ce face hârtia la. maşină. S'ar putea înlQculi această expresiune prin cu­ v,mtul " ... tă. Fr. plis. Făltuit� indoitul coalelor in legătQrie. S'ar putea zice fDarte corect îndoit, d. ex.: cQalele sunt la IndQit; CQa­ lele s'au îndQit. Fr. pliage. Faţa 1, tiparul pe o. parte a. coalei. Fala lI, tiparul şi pe cealaltă. faţă a hărtiei. Faximil, reproducerea unui document in forma sa ori­ ginală, pe cale fQtQgrafică_ .'ell, bentiţele de cari se ata­ şează o planşă într'un vo­ lum. Fr. ongleu �'erestreul (maşinei), o. şină dinţată, aşezată la o extre­ mitate a maşinei, cu dinţi) _lE' ===:=JIelIEIE' ===='15' �:::l1l'@��=====11"; ====:::::E' :J1:=�1I,�ihr lf �� cĂLĂu" T Bradford \ViIliam. .. 74 Cenini Bernard. . .50, 51 Coresi Şerban .... 98, 108 Br ăncovea nu Constau- Centerbury. 55 Corfon ..•.... " 68 tin. 71, 106, 115,124,130,137, Ceylan.. . . . . . .. 71 Corint. . . . • . .. 68 � � 141, 142, 143 Cernaievici George .. 67, 68 CorneiIJe.. . . . .. �I> Brâncoveanu Grigore. 137 Cesar Iujiu; . . . . .. 81 Corseltes Friedrich. . 54 Brancovici Maxim Mi- Champenois Jenson Ni- Costin Miron. . . .• 125- tropolitul. . 87 col as. . . . . . . .. 52 Costin Nicolae . . . • 125 Brant Pister. • . . .. 63 Charpenticr. . . . .. 48 Covaşnai Petru Episco- �. Braşovul........ 99 Charles deBomberghe. 58 pul. 103- � Brătienii. . . . . . . . 114 Chendi.. . . . • . . . 105 Cowper. 79 Brazilia. . . . . . .. 75 Chepman Welter.. .. 55 Cozmin.. . . . 65 Breitkopf Emm. Dieu- Cherescu Dositeiu Epi- Cracovia. . . . . 64 donne l. 31 scop. ..•.... 1421 Crantz Martin. . . 32 Breitkopf I. G. 78 Chili.. . . . . . .. 75 Creţu Gr.. . . . . . . 100 Brigedtown 75 Chios 69 Creţulescu Narcis Ar- � Brote Aurel·. 106 Chaufepi,,: : : : :: 24 chiereul........ 63- � Brote Eugen. 106 Chesarie Episcopul. 141\ Criteanul Neofit Mitro- Bro",n. . . . 75 China. . . . . . .. 69 politul. ..... 130, 182 Br!!gger. . . 57 �h!r!ac leromonahul. 130 Cromb lacob.. . . .. 61 � � Brun. . . . . . . 67 Cluşmeu.. . . . . . . 113 Cromoisy Marbe. . .. 47 I Brun le Pierre. . .61, 62 Choiseul, Ducele (de).. 50 Cromoisy S.llastien II. 47 Bucureşti. 129 Chouet Fraţii.. . . .. 43 Cuba . . . . . • .. 75 � Buda.. . . . . 65 Christophorus de Ale- Cununa. . . . . .. 75 �. I Budick. . . . . 63 mania. ....•.. 61 Curţbec Iosif . . .. 112 I Buitul George. 107\ Chiinter de St. Chris- Czernovics George. . 63- BBu1ak... . . . 72 Ctoph. ... 22 D. � ulgarJa. . . • . 69 icerone... 81 � I Bulme< William. 77 Ciesler Paul. 113 Dalmaţia. 6& I Burada. 115 Ciop. . . . . . . . . . 112 Uamasc... 71 Burdujan Meletie.. 128 Cipariu Timoteiu. 99. 102, Damaschin Episcopul. 88, � Bu�oiceanu Grigore. 139 108. 110 124, 130, 142, 143- � Buzău. 141 Clarendon L. Thiboust: 44 Damian A. . 115 Clement Episcopul. 141 Danemarca. . 62 C. Clymer Geor�e. ..• 78 Da ner. • . • . 31 Cat::es. 75 Clinceanu Răducanu. 133, Day John. ., .55, 73 � Caille Jean de. 47 134 David James.. • . .. 74 � Calcuta. . . . . . .. 71 Clozius George.. . . . 104 Deberny. . . . . . .. 49 CaJimach Papadopol. 67'1241 Clujul. ....•... 106 Debreţin.. . . • 106 139, 140 Cnutovici Ioan ... 119, 122 Delafield John. . 76 Calmuschi Posofteiu.. 88, Codrescu TII.. . . . . 129 Delcambre.. . . 4� _ 93,114,125,126,127,130,143 Cog-ger. 78 Deleanu Buda. • 114 _ \:'1 il 1!5ECl' 'E" i�L " II " n li IJ [415] r���e::::::::l����===:l����' m &:�::;��,�o,�;. rnD�;L;��:: ��:::w AL. ',::�;;:��;::: ..'. ';" ;:I:i� m rn Derriey Charles. 47 Fournier .. " . 15, 2" Ghica loan; . . . . 114 rn � Deschamp.. . . 50 Fon ta.iue. . . . . 50 GhUnther Zainer. . 51 � Devai [osofat.. . .. 110 Forster & Comp, 73, 78, 80 Gibraltar. 72 Diacu l Tudor ..... 93, �6 Fouchet A. . . . . 49 Gilmore. . . . . 75· DidotEnric.. . . . .. 45 Foudrincr H. G. . . iM Gillot Georges.. . 19, 24 � Didot Firmin A .. 15, 35, 41, Foulis Andr eas. ... 56 Gilpin Fairtamp. 78 � 45,47,68, 78, 1381 Fourrier Simon P. .. 45 Giuntu... . . . . 54 Didot Fr. Ambrosie. . 45 Francisc 1. ..... 50, 52 Giuriti. . . . . . 15 Didot Pierre .... " 45 Francisc IL. . . . .. 42 Glascov. 56 � Didot Lager Saint. .. 45 Francisco de Bolonia. 53 Glăbcovici Ioan. . 119 � Oiecter de Iselburg , 17, 24 Prancesco Marcolin. 52 Gilbl Carol.. . . 139 Dîefer- 129 Franklin Benjamin. H Gobl Fr.. . . . . 132" Dimitrie. . . . . . . . 140 Franta.. . . . . . 32 Goldner. . . . .. 129 � Dionisie Eclisiarhul. . 126 Frederich III. . . . �7 Golescu Constantin. Il! � Dionisie Monahul. . • 126 Freadwel Daniel. . 78 Golcscu Nicolae. .. 137" Dobrea Popa. 98,102,106, 123 Freeman S. şi fiul. 75 Golescu Radu. 137 Dorni nicus Mangerard. 20 Fr-elburj-er Miche/. 32 Goriom Ben Iosef', .. 67 � Ooneau şi Wilson. 80 Freitag. 751 Gorjan 104 fi Donkin . . . . . . 80 Freitag G. L . . . 77 Gotffried of Ghemen. 62, 63 Oorlan advocat.. 28 I Freisner Andreias. 29 Gotlieb. 1390 nourouchail. . . . 49 F'renk Tomas.. . . ;9 Gătt Fraţii.. . . . . . 101 � Drietzchen Andrei. 18 Friburg. 57 Govora.. . . . . . . . 118 � Ducele Adolf 11. . 2:1 Frobe n Ioan ..... 57, 58/ Graf ton Richard. . .. 55 Dudescu Constantin. 137 Fromk Schwanpolt... 64 Griimperlin Abraham. 57' Dumitrovici Lupin.. 122 Fronius Benkner. . 97 Gr.a.nada Lonis F. dd.. 7Q. . Dumitrovici Tudor.. . 122 Fronius Matei. . 97/ Granada Nouă.. . .. 75 Dumitraşcu Racoviţă130,137 i Fronius Mihail. . 97 Grandjon Robcrt. .. , 9U. � Duneau şi Wilson. .. 80 Froser. . . . . . 49 I Gratz.. . . . . . . 113 � DUrer Albrecht. 31 Fucs Ioan. 9a Grigore Episcopul. •. 141 Fugger Enric.· . 39 40 41 Grigore Ghica V.130, 132133 E. Fug-ger Marcu. . . : 40,' 41 Grig-orie JlIitrop .. 118, 141 Eckart Petru.. . .. 112 Fust. Ioan sau Faust 15, 16, Grecia , 68 Edinbur/!". ..... 55 17, 18, 20,21,22,23,24, 25, Greceanu Radu. . 130, 142 � Eftimie Mitropolitul. 75 26 28, 32, 511 Greceanu Şerban. 130- � Efrem Zacan.. . .. 109 Fustin Margaret�. .. 2J Green Bartolomeu... 75 Eggenstein Heinrich.. 21 Green Nicolaus lohann. 3U. Egina. . " 68 G. Grcenwieh. . . 55 Egiptul. 72 Gallus UIrie. . . . 51 Greus George .. 97,101,110- Elveţia " 56 Ganea Costache. . 129 Grolier Jean... . 84, 85· � ElvangenKraftKaspar. 101 Garalllond Claude .. 15,35. Grosse Bade.. . 34 � EnăcianuGhenadie Ar- 41, 44 Grozescu [ulian.. . 113' himandritul. ..... 139 Gaste,: Dr. 27, 28, 70, !J2, 93 GrueI Leon.. . .. 84,85 Engehnann Godefroy.. 46 Gautluer.. . .. " 47 Gruss Paul. 63 � Erbieeanu Const.96, 100,124 Gaveau. ... 48 Gudenbruch Toan. 28 � Eustaţiu Log-ofătul.. . 125 Gawa Hase '1'. 71 Guillaume Haas. . 57 Ged William. . 55 Guillaume Fichet.. 32 P. Geneva. ..• 57 Guillaullle Lebe. . 35 � Familia Elzevirilor. 41, 60, Gentil .Jean. . .. " 61 Guillaume 1I1aynijaL 32 � 61, 62, 134 George nuca Vodă. 126, 127 Gusti O ••....... 129' Familia F.sticnilor .. 15, 32, Georgi.. . . . . . .. 78 Gutenberg Hans Gausz- 33, 34,35, 36,37, 38, �la, 40, Gering Ulrich (de). 32, 3�, 56 fleich. 10, 12,15,16,17, 18, � � 41, 42, 43, 44, 46, 58, 60 Geower Ic,se. . . .. 73 19, 20, 21, 22,23,24,27.28,. I Falkellstein Or .. 17, 20, 21, Gcrhard de Seempt. 60 29.31,32,33,45, 51, 52, 55, 26, 27, 51, 6J, 69, 70,71,76 Gervays. . . . . .. 42 57,60.62,63,68,74, 77, 87, Fauru Stancu. . ... 126 Germania. . . . .. 27 a8, 99, 118, 125 � � Fenolla Ilernardo. .. 61 Gerson Rabi. . . .. 67 I Filadelfia. . .... 74 Gheorghie. . . . . . . 141 H. Filaret Il Mitropolitul. 131, Gheorghiu Antonie le- Haa. \Vilhellll şi fii. 29 Filaret Episcopul.. . . 141 conomul. . 126 Habordown. 76 � Filip Călug-ăruL 89 Ghenadie Mitropolitul 102, Haen Ulrich. 51 � Filipide AI.· ... ·92, 117 121 Hag-,·r. . . . 78 Filip Il.. . . . . . .. 58 G herasim 'rimuş Epis- Haltp. 161� Filipescu A.' .. ·137, 138 copul 100,125 Haler lohan. v FlandesllfatiassauVen- Gherasimlerodiaconul 127 Hali David. . 74 _ derell. . . . . . . .. 61 Gherla. 112 Hali Samuie/.. . . .. 74 _ �i " li " 1e::::::::3! I�! II " li li " IJ 1. [416] --�- ��-----�--------------------- II----=!tl����'''':= ====:U;u::==J==3EI ==::::::=J'I� 416 CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI --------------���--��---��--------------� Pag. Pag. � Haltai Gaspar. .. 106 Invenţiunea maşinei de Kolman. . 107 Hamerbach Icba n. 2!) tipărit. 75 Koni� Friederich.. 78, 79 Hanan Berthoelfs. 22 Ioan Petru , 89 Kopainig Iosif. •. . 139 Hanovra, . . . . 7i Ioachim Patriarhul. 126 Koprontzen Adam. . 106 Hany Valentin.. . 46 lohan Orte.. . . . .. 29 Koster Jeanszohn Lau- Hansen lIans. 63 Ion Archimandritul. 122,123 rent.. 12, H, 15, 16, 20,60 � Harrild......... 78 Ioan de Coloriia ... 52,94 Kraft.. . . . . . . 104 Harbus Pe!ri Nicolaus GG Ioan de Westfalia .. 57, 94 Kramerck Severiu. 66 Harrey David. . . .. 75 Ioan de Spira. . .. , 52 Kreţulescu Nicole. 139 Hartwel. . . • . . .. 56\ Ioanichie; . . . . . . . J40 Hasdeu Alexandru.. . 113 Iohannes Karkan sau L. Hasdeu B. P. 88,91,99,117 Kartzanus....... 65 Lagerman. . . . . 49 Hautin Pierre. 44 Ionescu Ioan.. . 129 Lainbert Pelmart sau Heilman. . . . 18 Ionescu Nicolae. 129 Polomar. 61 � Helia Helias. . . 56 lorest că.lugăru l. 102 Lactus.. . . . 51 Herfurt Frederic.. . . 101 Iorga Nicolae. . . 102, 10S Landauer Ioan. . 66 Hermann Levi Lapis sau I Iorjrovici Paul. . 11.,1, Lanteni . 23 Lichtenstein. . .. 66,94 Iosif Ieromonahu}. 103, 111 Laue r George. 51 Hermann l\1ichail. 101 Irlanda. 56 Laur Alopa (de). 54 Ress Andrei. . . . 66 Isnak-Ben-Aaron-Proaitz 65 Lauren!. . . 49 Hinsley Harfod.. 78 Isachie l\IonahuJ. 144 Laurian Aug. D. 139 Hir scher sau Hriişilă Is lan da, 56\ Ln sar. ... 65 � Lucaci. •... 96. n7, 108 Isoteski Simion. 14� Lazăr Nicoli. .130, 131 � Hodoş Nerva .... 109, 122 lspirescu Petre. . 138, 139 Lazii rr George.. 11-1 Hoe & Bulbak .. 78, 79, 80 Istrati N. . . . . 115 Lazarovici Dimitrie. 105 Hoffgreff George.. . . 106 [stvanovici.. . . 123 Leca O.. . . . . .. 144 Hoffhaltere Rudolf(zis) Italia. 50 Lec ler e Emi le. . .. 28 Skrzetinski RafaeJ. . 101 Ivireanul Antim. 71, 88, 115, Lefevre Theo!iste.. 46 I!I Hohmeister l\Iartin de. 101, 124, 130, 139, 140, 1.J1, 142 Lehrnann Christian. 101 I!I � 103,105,106,107 lzalvosi Andrei. 106 Leipzig , 29 � Holtzet leronim. .. 31 Le mbertr. . . . . .. 65 Holzdorfer Michail. . 106 J. Leonard Pfliigel. ., 51 Hapi! Wolffgang. 33 .Jacques-Paul·Joseph.. Da LconarduR Alemans. 62 . Hotinul. .... 113 Jager. 30 Leopold II. . . 54 Howe George. . 76 Jagic.. . . . . 87 Leopold Iosif. . t03 �I!I Hubert. . . . . . 192 Jamaica. . . . 75 Lepreux Ioan. 39 I!I Humeri Dr. 20, 22 .Jansen Reinier 74 Lethan John. . .. . 55 � Humpry Powel. 56 Japonia. . .. .69, 70 I Liebault Jean DT ... , 38 Hunholt,z. . . . . 29 Jean Fran�ois. 59 Lignamina Filip Ioan de 51 Hunte Thomas. . 55 Jeanson. . . . 15 Liov, 114 Hunter Ioan. 10, 44, 99, 94, Jerome.. . . . . 42 Lisabona.. . . . . .. 62 99, 100, 116 JcI'eb Ladislau. . 65 Liviu Am·eliu. 113 � Hunter James. . . .. 74 Juan Thomas Favari de Lombardo'Paolo Giovani 70 � I Hus Ioan.. . . • . . . 103 Lumello..... 61 Londauer Ioan. 566��6� II Hya.cinthe Fran�ois Fre- JUng-ling Şt.efan. 103 Lope Raco de. deric Albert.. . . .. 59 Juster Garol. . . .. 129 Lora. . • . . . . . Hyacinte Jean Eduard. 59 LoI'iJleux Ch . Hyacinte Joseph. 59 K. J.ottin. . . Kalmeyer \Vi!helm. . 78 Louis fiul lui I.ac. . 60 � 1. Kaprontzen Adam ... 106 Loutnik Solomon. . 74 Iacob Villa de. . . 6t Karataiev Iosef. 65, 88, 97, Lubran.ki. . . . . 65 � Iacob Wellagnia. . 61 122, 123 Lucari. Ciril Patriarhul �7 laşi. . 124 Kastenstein. . . 49 Ludowic al XV. . .. 50 Iarcu Dimitrie 17, 97 Keffers Heinrich. 22 Ludovic XIII. . . . .. 50 lava. . . . . . . . 76 Keimer Samuil. . 74 Ludovic XVI.· .' . 50 Ibarra Ioachim (Barra). 62 Kelber. . . . . . 10S Lugarici Pantelimon.. 124 Iedo. . . . . 70 Keppler Ioan.. . 31 Lugoşi. . . . . . . . . 113 � IgnatieShimonahul. 143 Ketelar Nicolae. 60 Lupu. Sanz de Navare. 62 lJiaşcu Vodă:. . . .. 91 Kiew.. . . . . • 114 � Imprimeria Statului. 138, 139 Kingston. . . . . 75 1'1.. Imprimeria Statului din Kirikian 112 Macarie Monahul. 52, 67, 68, Paris. . . . . . .. 47 Klein Samui! Episcopul 105, 85, 86, 87, 88,92, 93, 94, 99, Inocenţie Ioan Episcopul 110, 107, 110, 111, 114 126, 131 130, 141 Koburger Anton. . .. 65 Macarie leremia. 64 I Inocenţie Ieromonahul 130 Koch Dr. . . . . . .. 27 Mac", Robert.. . 57 _ Insula Haiti. . . . .. 75 Kogălniceanu Mihail. . 114, Makovich Iacob. 65_ �_ n.ula Ceylan. .... 71 125, 129 Macao. . . . . . 69 � �I' 'r===I' Ii----=itj�i! "" 'I� [417] ,r::1 ==:�_il __ ....:I!r::II:N:D:IC:E:L:E�"-=�=A:L:F-=A·c!!llB:�-=T·I�=-I�c=--�iI!!_A�cL·c=I:s=-T3'=-�'·cR·cI=c.:u:L:u:1_'Ir:===:J::::_'·_·_�·_·c4·=13;'� �- pag'l Pag. Pag �- Makai Ioan. 106 Mihai Tudoraş. . . . . 108 Nicolas .Ieanson. 32 Makovich Iacob.. 65 MlhnealVodă .. 85,86,92,98 Nicolaus de Saxa, .• 62 Mackintos Ştefan. 77 Millar Andrew. . . .. 55 Nicolaus Petri de Har- Madagascar. . . . 73 Mircea. . . . . . . .. 92 bus. 66 Magnul Carol. . .. 82 Mircea Alexandru fiu.. 95 Niculcea Ion.. . . 125 MaIoli 'I'hornas .... 84, 85 Miron Popa. 105 Nlfon Mitropolitul. 13Z � Mayer Enric Alemanus. 6Z Mirza Abas, 7Z Nippor sau Nitfon. 70 � Maior Petru ... 110, 114 Mitrofan. 88, 1�4, 126, lZ7. Nitreus Ioan ... " 101 Maiorescu 'ro ..•.. 129 141, 142 Noul Braunschweig. 75 Malachovicz 'I\{asilyi.. 65 Mikai Ioan.. 106 Novakovici Stoian... 87 Mamonicz Leo, . . .. 65 Moise Vodă. 98 Nowo($"orski Sevastian. 65 MănăiHL . . . . . . . 102 Moise. . ... 67, 89,91, 94 Numelster, . ... " 51 Mânăstirea Dealului.. 121 Moise Peştişel. 108 Niirnberg şi Augsburg. 31 Mânăstirea Neamţnlui. 143 Monferato Fr. . 144 � Mânăstlrea Snazovuluî 139 Molnar Ioan. . 105, 114 O. � Mănăstirea Wadstena. 63 Moravia. 66 Man!l"ra Vasile 85, 96,97,98 Morariu Silvestru Mi- Oberlin Jacques. 31 Maniu Vasile. .... 112 tropolitul. 11Z Oceania. . .... " 76 Manliu Ioan. 106 lIIoore. 78 Odobescu Al. 52, 85, 86, 87, Manole Vasile. 137 Morell. . . . . . . .. 33 Ohio 88, 91, �� Manuţiu Paul. 53 Moretus Jacques Jean. 59 Ohm Ferdinand. 139 Manu Gr. N. . 99 Moretus Balthasar .. 58, 59 O � Manu Mihalache. 137 Moretus Jean. 41, 57,58, 59 O:r:i:�' Ge�rg�. : g� � Maracalbo. 75 Morisson.. . • . • .. 69 OI "t V I t' d Marcel Joseph Jean. 72 Moruzi C. Alexandru 130, 131 mu z a An m e, 62, 67 Mardarie Staretu!.. 132 Moscopole. . . • . . . 114 Oprea. . . . . 104- Mareşalul Bouremont. 72 Moscopolitul Gheorghe. 114 Oradea Mare. . 113 1\1' D' I 108 '1 63 Urăştia.. . . . . 108 arIan laconn.. "' oscova. . . . . . . . Orahidan Rudolf. . . . 101 GI Mariene.cu Ath. 102 Moţoc Varlaam. 124 r.' EI M b 48 '1 ua "'rIginea leg-Moriei şi � � arinoni AI ert. "' OVI U. • • • • 114 J'b ă .. Marinoni H. . 48 Movilă sau Moghilă Pe- I r rIel.. . . . . " 80 Ortas Magister. 62 Martens Dierik. .57, 60 tru Mitropolitul. . 95, 114, Oswen John .... " 55 Măss Wilhelm. . 57 119, 124, 125 O . Mateiu VodA Basarab R9, 94, Moxa Mihail. ... 117, 121 ttavlano Petru cei de 95,98,102,117,118,119,120, Mstislavzoff'rimossew. 63 Far.ombrone. 52 GI 1211 122, 123, 124, 125 MiilJer Ştefan. . . 101 Oxford.. 55 iii � MatIaş Corvin. 17 Mumuleanu Paris. 114,137 P � Mathias. . 56, 66 Munteneg-r.ul.. 67 . Mathieu Iacob. 60 Mureşeanu .Andrei. 105 Palmer & Wats. 74 Mathieu Isac. . 60 Muzeul PlantinMoretus. 16 Panartz Arnold. 51 Mathio di Codia. 52 50, 59 Panfilio. . . . 59 Mavrocordat Alexandru 1 a7 Paolo Marco. . 61 � Mavrocordat Nicolae 1. 111 N. Panorma. •. 75 � Mavrogheni Petru. 141 Nachmanidis Mosis. 62 Panu Ant.on. . . .. 139 Mecena. 84 Nadier Ch. 85 Papazoglu locot.-col. 91 Medhurst. 70 Napier.. . 78 Papiu P. Ioan. . .. 118 Mehmet Ali. 72 Napoleon.. . . . 72 Paramariko. . . .. 75 Melchisedec Egumenul Napoleon Chaix. 47 Parker James. 75 104, 119 NAsturel Orest. • 123 Parket James. . . .. 74 Meletie Macedoneanul 98, Nathan Israel Rabi. 67 Parker Mitropolitul. 56, 75 � 114, 117, 118,120, 121, 123, Nazarie călugărul.. 143 Partenie Episcopul. .. 141 � 126, 132 Necşa Ion Popa. . • . 106 Pasteur. . • . . . 27 lIlendosa Antonio de, Neagoe Vodă. 86, 87, 93, 97 Pates. ..... 77 Vice-Regele. . 73 Negel. 108 Patisson I\famert. 42 lIIentel Ioan sau Men- Negri.. . • . . . 114 Patras. . . . . . 66 telin. . ....•. 27, 28 Negruzzi J. . • • . 129 Paul de Colon ia. 81 Meckelint .auMentzsau NeniţescuI.. . • . 114 Pavel. 17 Meckpn Israel von. . ;7 N eobar Conrad. . 35 Pavia. . . . . . . .. 61 � Mesplot Fleury. . 75 Neringh Melchior. 65 P. de Barletti de Saint � Metaxa Nicodim. 67 NeudBrfer Ioan. . 31 Paul, 46 :tIleurs Jean von. 58 NeufchâteI. 57 l'eceak lokan. . . . . 129 Mexicul. 73 Newhaven. 74 Pegniszer Iohan. . .. 61 I\fey lohann van de. 60 Newport. 74 Peignot.. ., . . . .. 61 I\leyer. . 129 New-Bern. 74 Pencovici Constantin.. 139 lIIichaud. 48 New-York .•.... 74, 75 Penescu Ion. 144 l\Iichelet Jules. 47 Nichifor Mitropolitul 111, 132 Persia. • n d �_ lIfihail. 101 Nicholson. . . . . .. 79 Peru.. 75 �.I I�I 1!++++:iit';2�"-"HI II II l' r George Ionescu.-Căla'lua Tipografului. 27 [418] �!3!3=============m!3II��II!3================I!3aq El 418 CĂLĂUZA TIPOGRAFULUI !3 --------------------------����--------------- R. Racoti George. . 31,102 RacoviţăConstantin V. 127 RacoviţăMihaiu 132, 133, 127 Rădil-uţi. 111 Radovici George. . 124, 140 Rădulescu Eliade 11, 104,114, 132, 137, 138 Radzvil Cristoph. . 65 I Il I , , , , 1, III " 1 1; " , l' I , II I I T. Scutarii. . . . . 71 Sengyel Andrei. 106 Senseschmid Ioan.. 27 Serafim Mitropolitul. 96,97 108, 109 Şerban Voevod. 130 Seuler Lucas, . 101 Sevila. 61 Sibiul. 103 Silvestru Ieromonach . 121 Simeon de Colinet 32, 33, 3i, 36, 38 Şincai George Gavriil. 110, 114 71 Pag. Raffelsberger. 66 Raibolin Francisco... 54 RambnldtBartholomeo. 32 Râmnicu Vâlcea .... 140 Rasidescu Ştefanl32, 138, 139 Raţ Ştefan ... 102, 106, 123 Rătiu Ioan Dr .. " 106 Regele Iacob II.. .. 56 Regele Parmace. .. 77 Regimontanus Ioan. 31 Regulus Albert.. . 65 Ricardson Samuil.. 55 Richet Berchard. 57 Rieffer Hans. . . .. 18 Riga. . • . . . . .. 63 Ritorides Petrache. . 137 Roat Teodor. . 55 Robert Fraţii. 56 Robert L .... Robinson. . 76 Rodt Berthold. 57 Roma. . 51 Romanoff. .. 139 Rosnay Ioan. . . . . . 106 Rosetti C. A. 23, 104, 114, 139 Rosetti Scarlat.. . . . 104 Rossowski loan. . 65 Roşu Teodor. . 113 Rouff .•.•...... 139 Rubens Paulo Pietro.. 59 Rudolf Iosef, 77 Ruggle din Filadelfia. 63, 78 Rusia. . . • . . . .. 63 Russel. . 78 Ruthwen Iohn. 77 Siri . Sixt de Ressius sau Res- ainger- •....... , 51 Smirna. . ..... 71, 115 Sofronie, . . . . . . . 143 Soring Diaconul. . 102 Sotirovici Duca. . 112, 127 Soxtio. 78 Spania. 61 "pecklin. 28 Spindler Nicolaus. . 61, 62 Sporer Hans. . 27 Stamate Iacob II Mitro- politul.. . . . . . . . 127 Stanciovici Proca, sau Procop. . . 121,122,123 Stanciovici Radu.. . . 123 Stanciu tipograful. • . 131 Stanhope Uharles. ., 77 Stavniţchi Vasile. " 126 Ştefan Ieromonahul. 88, VO, 104, 119, 121, 122 S. Ştefanovici Mihail. 71, 102, Şaguna Andrei. 105 115 Salamanca. . 72 Steinschauwer Adam.. 57 Sambata Mare. 111 Sten-Stire. . . 63 Sant-Jago de Guatemala 73 Ştefan Herce.. . 108, 109 Santa Fe de Bogota.. 75 l:;trasburg. 27 Saragos. . . . . 61 Strauss.. . . . . . ., 77 Sarbu Gherasim. 113 Strelbeţcki Mihail. 114, 124 Sâ.rcu P. A. • 89 127, 143 Sas-Sebeş. 108 Stocholm.. 63 Saspach Conrad. 18 Sueur le Franyois. 46 Savar. . . . . . 106 Sultzer Salomon. 65 Saxa Nicolaus de. 62 Sumatra. . • 76 Scarlat Ghica Voevod. 130 Suşi sau Suşa. 72 Schleswigul din Silesia. 62 Şuţu Mihail. 131 Schoeffer Ioan fiul... 26 Svecenski. . 129 Schceffer Petre numit Sylvester Ioan. 106 şi Opilio 12, 15,16,17,18,20, Szegedin.. 103 21,22, 23, 24,25,26, 27, 28, 32,33 Schonsperger Hans. 51 Tabacopol. 139 Schotti Jacques de. 58 Tabris. . . 72 Schmalhertz. 30 1'acaco.. 70 :-.ritorii şi maşrm- Invitaţiuni de nuntă .. 290 Pătraţil. 154 ştii din Bucureşti.. . 393 Invitaţiile funebre. 295 Pauzele. 160' Dispoziţiuni pentru Re- L. Piatră artificială pentru II gistre 225 ascuţit. 367 Distribuţiunea carnete- Lac contra ruginei. 348 Plăcile de argtlă Mceser. 360 relor (trnpărtitul), 156 Lăcuitul imprimatelor. 352 Plicuri .. 253- Legarea paginelor .. 192 Po lită de litere curente, E. Lipirea tinichelei. . 375 I întocmită după nona Epigraful sau moto. 183 Lucrăr-i de acsldenţă .. 233 ortografie a Academiei Erata. 197 Lucrăr-ile in colori. 339 Române 231' Etichete. 283 Lucrăr ile mărunte. 242 Pollţă pentru litere de Lucrările tabelarice. 301 F. titluri. . 232' I Luntrea. 148 Poliţe, cecuri. 311 Facturi. . 310 Formate. 165 1'1.. Poliţe de litere. 23r II Formatele paginelor. 175 Magneziul in tipografie. 360 Port-manuscrisul sau Formatul unei cărţi, 166 Manuscris. 150 tenacul. . 150> I i Formulele matematice. 274 MarmorajuJ. 380 PostavuJ. . 350' Fracţiile ordinare. 163 Maşini. 346 Preparare de cerueală I Fundamentul. 147 Matriţa. 364 în pulbere. 364 G. Memorande. 310 Preservarea clişeelor de ,1 Menu .. 284 zinc coutra oxidului. . 345- Galbenul de cromo .. 362 Metod de a fa ce h ărt.ia Pceservarea contra ru- Galioanele de zinc .. 172 rezistentll la apă. 369 gînei. 348' 11 [3 Galvanizarea obiecte- Metod lesnicios de a cu- P rezervarea planurilor :=1 1 lor de lemn .. 374 noaşte greutatea şi pre- şi documentelor de va- � Galvanoplastia .. 372 ţul hârtiei. . 387 loare. 382 Garanţa turcă. 362 Mijlocul de ase parfuma Procedeu pentru a-şi Greşeli strecurate. 420 irnprîmatefe .. 352 turna singur litere. 375- !I H. Model de casă greacil. 325 Proporţia între corpuri. 38(l. Hârtia. Condiţiunile ce Model de casă germană. 326 R. II trebue să îrrtrunească.o Model de casă rusească, 327 RegaluJ. 147: I bună hârtie de tipărit. 367 \\Iod el de casă ciriJică. 328 Reguli technice relative Hârtie impermeabilll .. 369 l\lontatul maşinelor . 420 la culegere. 159· Model de casă ebraic". 330 Reproducerea de do cu- il 1. N. mente vechi. . 181 Imprimarea clişeelor în N" eajunsur ile ce rezultă Roşul aprins .. 362' autotipie cu tonuri per- din spălarea valurilor. 366 Ruperea coalelor la ma- dute .. 359 Notiţe Tecnice .. 343 şini. 351 Inchiderea formelor cu clişeuri. 354 O. S. Indicele alfabetic al is- Obiceiuri de combătut. 171 Scuturatul l\Iaşinelor. 349> I toricului. 413 Observaţiuni la tiparul Sbârcirea hârtiei în cur- Influenţa lemnului ca- cu ilustra ţiuni. 358 sul tipăririi (falţ). 349, selor precum şi aceea Scoaterea corecturilor. 168 , a relei spălături asupra F. Semnele citaţiunii (" "). 161 ill literelor. 344 Paginaţia. 176 Signatura. 184 Ingrijirea .curelelor de Parang on.igvu. 294 Şireturile. 349- transmisiune. 318 Parentesii. 162 Smalţul de carmin. 362' Istoricul. Păstrarea vignetelor şi Spălarea formelor după Insemnar ea greşelel: J Valul de corectură. 158 Valurile de tipllrit.. 364 Vocabular de cuvinte tipografice şti. .... 407 V. u. Tiparul cu cerneală care dă aparenţa a două co- lori. . . . . 357 Tipllritul cu cerneală de copiat. . . . . 363 TIparul în iris. . . 359 Tiparul marmorat. 354 Tiparul în relief. . 341 Tiragiul în tipografiile particulare 393 'I'iparul in tricromie sau policromie.. . . . . • 357 Tipografia In ţllrile ro- mâne în veacul XVI. 85 Titluri. ....•... 255 Titluri principale, fron- t.ispicii sau poartă, 258 Unsul maşinelor. . • . 347 Tarifa compozitorilor ti­ pografi din Viena.. . 387 Tarifele lucrăr-ilor din Imprimeria Statului.. 394 Text cules cu spaţii prea groase. . . . . . _ . 150 Text cules cu spaţii prea subţiri. 150 Text cules cu despăr­ ţituri neeg ale între cu­ vinte. . . . . . . . . 151 Text cu rânduri slabe la cari au eşit spiţuri şi s'au călcat cuvinte. 151 Tipllrirea hârtiei gu­ mate. . .•..... 356 Tipllrirea medalie lor cu aur sau argoint pe fon- dul Mreser. 361 Tiparul clişeelor in he­ Iiotipografie . . . . . 358 Tiparul cu cerneală atbă. 355 Tiparul cu negrupe fond de aur sau argint. . 355 Tiparul formelor cu cli- şee şi eşirea spiţurllor. 353 CUPRINSUL 379 386 230 342 T. "I'abel a de calcul. . 'Tablou de signaturi. . 'Tăierea gurei unei cllrţi cu foile auri te (Gold­ schnitt, tranche dore). "I'ăiatul şi crestatul sau riţuitul cartoanelor din cari se fabrică cutiile de lux In maşinele ti­ pografice ....•.. :Spiţurile de finit, detit- luri sau de frontispicii. 195 :Stare.. . . . . . . . . 154 Stereotipia.. . . . . . 369 :Stereotipia automatică, 372 Stereotipia rotativă. . 371 :Stilul In arta tipograficll. 236 .Substanţă pentru fixa- rea plăcitor de stere­ otipie şi galvanoplas- tie pe picior.. . . . . 374 :Sumarul sau cuprinsul. 184 .Sustrage rea electricită- ţii din hârtie. . . . . 369 I r I ti '\ I ! [424] J rEI ====3[§�::::::D:E;II---=-o!ţ=A==C=E�L���:��7l:----I!!:A;U;T;�§'I=R:: ::::�:�� '"1 � COlO.", .,'v.,., TI,o, r a r, ,,,'o � � Impresii de Călătorie la Expoziţia din Paris, cu privire la Artele Grafice, 1900. � � Carol oasr, 25 ani de rn u n c ă , 1901. � C. A. Rosetti ca tipograf, 1903. Vechiie'tntocmlrl ale Corporaţlunllor, conferinţă ţln ută la 27 Fevruarle 1906. Spicuiri din Trecutul Tipografiei, cu privire mal ales la Tipograflile româneşti din cillerlte epoce, 1906 (sub p r e s ă ), � IN REVISTE ŞI ZIARE. � Cestlunl Sociale, în ziarul tipografic Solidaritatea, 1880. Colaborator la ziarul tipografic Vocea Lucrătorului Tipograf, 1881. ldem la Tlpograful Român, 1888. J Buletinul Tipografiei Române, 1889. t Introducerea Artei Tipografice tn România, in "Almanachul Tlpograflc",1897. Despre culegerea notelor muzicale, în e c e la ş , pag. 84, 1898. NOtiţe technlce. Pacerea ClIşeurllor tn stereotlple, Idem, pag. 135, 1898. EI Ioan Gutenberg, in "Albina", No. 43, din 1898, anul II, pag. 1346, 1898. EI 1 Spicuiri din Trecutul Tipografiei, In "Almanachul Tipografic", pag. 59, 1899. r Splcurl din Trecutul Tipografiei, cu privire mal ales la ţările locuite de Ro- mâni, în "Noua Revistă Română" a d-Iu: R.-Motru, No. 18, 1900, Voi. II, p a q. 209, 1900. � Spicuiri din Trecutul Legătorlel, In "Almanachul TipografiC, pag. 80, 1901. � Spicuiri Tecnlce de Legătorle, Idem, pag. 129, 1901. Tipografia din Mănăstirea Neamţu, 1805-1883, In "Noua Re vt st ă Română" a d-Jul Motru, No. 27, 1901, Voi. III, p a g, 109, 1901. Activitatea Tipografiei Mltropolltane' din Iaşi, Idem, In "Noua Revistă Ro- � mână" No. 39, din 1901, Voi. IV, pag. 99. � Spicuiri din Trecutul Meşteşugului Tlpograflcesc, "Albina" No , 32, anul IV p ag, 876, 1901. Ştefan Rasldescu, s c hl ţ ă l sto rt c ă, In "Archlva Tlpografică", No. 5, 1902. Notiţe critice asupra Raportului general pentru participarea României la Expozlţlunea Universală din Paris din 1900, in aceiaşi, No. 5, 1902. � Privire asupra LegII Meserlllor, Idem No. 5, 1902. � Imprimeria Statului, s chtt ă t sto rt c ă, Idem, No. 6-7, 1902. Orlglna Ornamentaţlunllor in Artele Grafice, Conlerlnţă ţinută la 20 Noemvrle 1905 in "Arhitectura" No , 2, pag. 101, 1906 şi in "Independenţa tlpografică". � M � �IIEI ====?IEJ!=======:lIi!:�==�:liiii�,***-===!i�======18e::::::====III�