CORESPONDENŢĂ
Către Panait Muşoiu
1
Iveşti, 10 iulie [1890]
Scumpe prietene,
De la 25 iunie pînă la 7 iulie am fost la Roman. Am voit să-ţi scriu şi de acolo, dar... ştiu eu de ce nu ţi-am scris ? Poate de lene. De ieri m-am pus să învăţ. Am atîta de cetit, încît trebuie să muncesc cel puţin 10 ceasuri pe zi. Nu simţesc nici o greutate, căci înţeleg bine că totul îşi are rostul bine hotărît. Dar este întrebarea : reuşi-voi sau nu ? Adecă voi pierde un an sau nu ?
La Roman n-am văzut nemica de seamă, de care să-ţi pot spune ceva. Voicu e acelaşi om : copil plin de preju-diţii. Sociabilitatea lui şi importanţa ce dă oricărui om şi lucru mic, plus lipsa lui de cultură, plus organismu-i bolnav îl face astfel că niciodată nu pot vorbi cu el ceva serios, nici nu-1 pot lua în serios. A-l dispreţui nu pot, pentru că sînt atîtea alte nulităţi mai mari decît el. A-l urî, nici atîta, pentru că nu se împacă ura cu fatalismul de care sînt convins pe deplin. Din Şcoala nouă ar putea ieşi ceva cînd la cîrma ei ar fi mai mulţi dintre noi. Am vrut de atîtea ori să scriu ceva pentru Munca, dar întotdeauna mi-a fost greu, poate că a înrîurit ideea că voi fi respins ca o cantitate neglijabilă. O vanitate pe care o au toţi tinerii — de a-şi vedea rîndurile şi numele publicat — îmi lipseşte cu desăvîrşire. Iată o pricină însemnată că nu scriu. Afară de aceasta, sînt un spirit astfeli, încît ideile vin singure la mine, cînd vin, nu umblu eu după dînsele, nu le chem. Acesta e semnul unui om de concepţie, nu mă sfiesc a spune. Dar îmi lipseşte cultura. De multe ori îmi vin în cap nişte idei foarte originale, dar mă tem a le scrie, căci nu ştiu ce-au mai spus şi alţii despre acel lucru. Cred că înţelegi!
In cea din urmă cartă poştală a ta îmi spui că simţi lipsa unor prieteni mai de aproape, că depărtarea de lumea copilăriei te face melancolic... O ! Toată viaţa mea cea scurtă e plină de acest simţămînt. In mine este un fond melancolic atît de puternic, încît îmi striveşte liniş-
281
tea. Orice oră, orice întâmplare din trecut, dealtfeli chiar mizerabile, au atîta farmec pentru mine, încît amintirea lor mă face nenorocit. Plec dintr-un loc unde mă omoară urîtul şi dezgustul, şi îndată îmi pare rău după el, îndată îmi vin în cap atîtea tablouri, atîtea fapte din locul părăsit. Dar mă silesc ca prin dreapta judecată şi răceala cugetarea să alung orice sentimentalism din mine. Ce n-aş da să fiu rece şi nepăsător ca un bolovan ? Eu cunosc de unde îmi vin toate prin moştenire. Trupul de la tatăl meu. Intelectul şi o parte din temperament de la un frate al mamei, iar melancolia, plăcerea de a filozofa asupra oricărui lucru, de la bunică-mea despre mamă. Dar destul am vorbit despre mine. Aş dori să ştiu ce /aci, ce ceteşti, cu cine eşti prieten, cum stai materialiceşte, moraliceşte etc. Iată atîtea întrebări la care aştept răspuns. Aş mai vrea să ştiu în ce relaţii stai cu Nădejde, Milea ? Te rog scrie-mi ce fel de oameni sînt aceştia ? Trimite-mi Munca de la 8 sau 9 iulie. Trimite-o de acuma înainte pe adresa I. Trancu, p. Ibrăileanu, staţia Iveşti. Abonamentul nu-1 pot plăti acuma, dar asta nu cred să împiedece de a nu ceti ce scriu prietenii. Dar cînd voi avea, trimet. îţi mai scriu Raicu, Dinerman ? La bacalaureat merg la Iaşi. Dac-oi reuşi, poate să ne întîlnim. Scrie-mi,
G. 7. Ibrăileanu.
B.C.S.
3
[Iveşti, 17 iulie 1891]
Iubite prietene,
Sînt luni de cînd nu ţi-am scris, dară nici tu n-ai fost mai harnic. Eu sînt aicea de vreo 10 zile. Am stat şi la Roman vreo 12 zile, acolo am găsit pe Otilia*. De astă dată m-am purtat cum trebuie, adecă nepăsător. Am fost şi la Galaţi, am stat la Dămian, am făcut cunoştinţă cu Filotti. Dămian are de gînd să scoată un calendar socialist. Ar trebui să mai fie cineva la această afacere, ca să nu iasă un lucru prost. Am fost şi prin Tecuci; parşiv tîrg ! Eu am două articole gata (trebuie să le transcriu): Darwinismul social ** (un fel de rezumat al unui studiu lung ce am avut de gînd să-1 fac, dar care trece peste puterile mele) şi Malthus şi prostituţia***. Acestea le voi trimite curînd. Mai am în cap două articole : în chestia jidanilor **** şi unul în chestia amorului lui Ferdinand (vreau să trag o concluzie). Trimite-mi Munca aicea. Te rog scrie-mi imediat. Scrie-mi,
G. T. Ibrăileanu.
D-lui P. Muşoiu, la redacţia ziarului Munca, Sala Sotir (Piaţa Amzei). Bucureşti.
B.C.S.
2
Iveşti, 15 ian. 1891
Prietene,
Nu ştiu din ce pricină n-am primit nr. 47 al Muncii. Poate n-a ieşit sau mi l-ai trimes la Iaşi ?
Află că mai stau la Iveşti încă vreo 10 zile. Cînd voi pleca îţi voi scrie. Pentru Soc. utopic..., cum ţi-am mai scris, voi lucra la Iaşi. Trimite-mi Munca.
Salut, Ibrăileanu.
D-lui P. Muşoiu, la redacţia Muncei, Hotel Nemţoaica; la str. Bibescu-vodă. Bucureşti.
B.C.S.
4
[1892 ?]
Prietene,
Ştii din ce cauză am fost pierdut pană acuma. Nici acuma nu m-am însănătoşit, dar... în sfîrşit.
Articolul ce ţi-1 trimet, de se poate, îl vei publica.
* Otilia Şapira, pentru care vezi Amintiri din copilărie şi adolescenţă.
** Cf. Opere, voi. V, p. 463-479. *** A apărut în Munca, \ iulie 1891.
**** Chestia evreiască a d-lui Moşoiu a apărut în Munca, din 10 şi 17 mai 1892.
233
Am mai început altul, dar acela nu mi se pare potrivit pentru Munca. Fără a fi ştiinţific, are o astfeli de turnură.
Scrie-mi ce fac Dinerman, Moscu, Vaian etc. Scrie-mi unde pot să le scriu, adecă cari li-s adresele. Am auzit că a fost Morţun în Bucureşti şi că era să vorbească la o
întrunire.
Adresa mea : Strada Motoc, nr. 8. Răspunde.
Salutare, Ibrăileanu,
ScHsori publicate de N. Uu în Viaţa românească, 1961 nr 6 şiMircea Anghelescu, în Viaţa ™mzneasca, gg^11- D%n fondul de la Biblioteca Centrala de Stat din Bucureşti.
Către Fraţii Şaraga
Iulie, în 3 zile 1897, Iaşi.
D[omni]lor Şaraga,
Subsemnatul vă propune pentru editura dvs. în colecţia a 1 leu un volum de Note şi impresii * cuprinzînd 200 pagini aproximativ şi oonţinînd articolele pe care vi le înşir pe aci alăturata listă iscălită de mine. In schimbul editarei vă cer suma de 100 (una sută) franci pentru ediţia perpetuă (proprietate definitivă). Manuscriptele vi le voi preda pînă la 15 septembrie. Corectura definitivă o voi face însumi.
In caz afirmativ, vă rog să-mi confirmaţi primirea acesteia.
G. Ibrăileanu-Vraja.
D-lor Fraţii Şaraga. Librari. Iaşi.
[1897]
2
Stimate domnule Şaraga,
Vă rog trimiteţi-mi cei 100 lei **pe adresa Maica Elisa-veta Gavrilescu, pentru G. Ibrăileanu. Mănăstirea Văratic.
* S. Podoleanu, Un proiect de volum al lui G. Ibrâileanut în Adevărul literar şi artistic, nr. 860, din 17 mai 1936. In volum urmau să intre : Traian Demetrescu, „Intim", „Iubita" ; Vlahuţă, „Dan" ; Eminescu judecat de d. Densuşianu ; A. Bacalbaşa, „Ra-mollot şi Moş Teacă" ; Forma în poezie (Originalitatea formei, Împrumutarea formei) ; Cercuri literare (De ce ne batem, între scriitori), Literatura pentru popor, articole din Evenimentul literar ; apoi Manuscript rătăcit, Eminescu şi Coşbuc. Artă şi pornografie, Raicu lonescu, articole din Lumea nouă; şi un număr de inedite : Iubire, C. Dobrogeanu-Gherea, A. Steurmann, Nuvela română, Poezia iubirii, La Roman. Colecţia Şaraga desfiinţîndu-se în 1897, volumul nu a mai apărut.
** Banii i-au fost expediaţi la 2 august 1897.
285
Vă rog trimiteţi imediat, conform angajamentului, căci
am nevoie. „     _ „
Vă salut, G. Ibrăileanu.
Către Titu Maiorescu
[1927—1930] *
Stimate domnule Şaraga,
Deşi nu vă cunosc, îmi permit să vă cer un serviciu. Am aflat de la familia dvs. din Iaşi că manuscrisele lui Eminescu sînt la d-voastră. Intre acele manuscrise, pe cît ştiu, există şi acela al poeziei Floare albastră.
Lucrînd acuma la o ediţie a poeziilor lui Eminescu şi avînd îndoieli asupra textului exact al poeziei Floare albastră, vă rog să transcrieţi exact, pentru mine (sau, mai exact, pentru Eminescu şi literatura română), două strofe, şi anume :
1) Strofa a şasea, aceea care începe cu versul : „Aco-lo-n ochi de pădure" şi se sfîrşeşte cu versul : „Vom şedea în foi de mure". Mă interesează versurile din mijlocul strofei, acele pe care nu vi le-am transcris — acele unde e vorba de „trestie" şi „bolta" **. Nu vi le transcriu, anume ca să nu vă sugerez ceva care nu e în manuscris (presupunînd că manuscrisul e greu de cetit).
2) Strofa ultimă, aceea care începe cu : „Şi te-ai dus, dulce minune". Mă interesează ultimul vers al strofei. E „totuşi" sau „totul" în acest ultim vers ? ***
Mulţumindu-vă de pe acum pentru munca pe care v-o cer, vă rog să primiţi salutările mele,
G. Ibrăileanu.
Redacţia revistei Viaţa românească,  str. Alecsandri,
Iaşi.
Vă rog să-mi răspundeţi recomandat.
* Din perioada cînd lucra la ediţia Eminescu (1927—1930) ** Bolta, greşeală de tipar  pentru  balta  (vezi  Tr. Costa în Limba română, 1962, nr. 5). *** E totuşi. Ed. Perpessicius : totuşi.
286
Iaşi — 7 dec. 1902
Mult stimate domnule Maiorescu,
Rezultatul cercetărilor mele confirmă părerea domni-ei-voastre. în cronicari, afară de Dimitrie Cantemir, nu este cuvînt pentru „orator", neexistînd pe acea vreme nici noţiunea aceasta în mintea românească... Neculai Costin, în Predoslovia de la Cartea pentru descălecatul dintî, vorbind de Cicero, şi fiind deci silit a exprima ideea de „orator", zice „acela domnul voroavei Rîmleneşti, Ţiţero", unde vo-roavă însemnează oratorie ori elocvenţă — înţeles pe care cuvîntul voroavă, pe cît ştiu, aiurea nu-1 are, căci voroavă e egal în alte părţi cu discuţie, convorbire.
în dicţionarul româno-francez al lui Dame găsesc cuvîntul tradus prin elocvent şi citat în fraza : „Mareş, fiind mai cuvîntăreţ, şi mai îndrăzneţ, au răspuns că nu sînt vinovaţi cu nimica" — citaţia e din Chronica anonimă a Moldovei (Letopiseţe, III).
Dar această expresie nu mai e întrebuinţată aiurea, pe cît ştiu, şi întrebuinţarea de mai sus cred că nu echivalează tocmai cu elocvent. Dealtmintrelea, acest cuvînt miroase a artificialitate, a formaţie personală.
Ideea de orator apare ou influenţa culturii greceşti. Dimitrie Cantemir (Istoria ieroglifică — Izvoditoriul cititorului) dă o listă de cuvinte, cum am zioe, tehnice, şi cuvîntul ritor (pe care îl întrebuinţează el), după ce îl arată că e elinesc, îl traduce astfel : „Cela ce ştie meşteşugul a vorbi bine, bun de gură", de unde se vede că în româneşte nu era cuvînt corespunzător, căci atunci Cantemir n-ar fi recurs la un cuvînt străin, în orice caz, ar fi tradus pe ritor prin cuvîntul românesc, căci, cum se vede în cuvintele citate, Cantemir se sforţează a traduce pe ritor cît mai bine, căci adaogă şi pe bun de gură.
287
în alt scriitor de pe vremea asta, 1700, Antim Ivirea-nul, care a studiat limba română cu rîvnă şi cu interes, se vede tot cuvîntul ritor, cum, de pildă, în Didahia cînd s^a aşezat mitropolit, ori în Didahia I, unde întrebuinţează calificativul neritoricit.
In Retorica lui Molnar din 1798 e numai cuvîntul ritor, deşi în Transilvania curentul grecesc a fost aproape nul.
In privinţa dispreţului românului pentru multă vorbă, pentru vorbă în genere, desigur că mulţimea expresiilor de dispreţ e elocventă, căci, pe lîngă expresiile rele, pe care le înşiraţi d-voastră, abia există expresia meşter la vorbă, care în limba românească populară corespunde cu elocvent.
Acum, vă rog să mă iertaţi că nu v-am scris despre Dicţionar, cum îmi spuserăţi la Bucureşti. Pricina a fost că nu m-am priceput ce să vă scriu. îmi spuserăţi că dacă e bine, să tac, dacă nu, să scriu.
Bine nici pană acuma nu ştiu cum stă lucrul, căci fe-liul de muncă al nostru, de acuma, deşi grăbeşte mai mult sfîrşitul lucrării, tot nu e aşa ca în trei-patru ani să fie asigurat acest sfîrşit. în orice caz, d-1 Philippide e foarte doritor să facă aşa ca să se isprăvească mai degrabă. Deja munca lui e mai puţină şi noul mod de lucrare, care ne permite şi nouă a lucra de-a dreptul la redactare, înjumătăţeşte timpul necesar pentru isprăvire.
Noi clasificăm citaţiile după înţeles (de pildă, clasificăm exemplele verbului dau în atîtea grupe cîte înţelesuri are acest verb). Apoi, d-1 Philippide ia aceste citaţii, mai corija clasificarea unde nu-i mulţumit, face etimologia cuvîntului, îl traduce în franţuzeşte, explică înţelesurile deosebite ale cuvîntului, şi noi transcriem, din bileţele, citaţiile corespunzătoare fiecărui înţeles, în ordinea cronologică a autorilor. Cum vedeţi, de redactare, de scrisul brut (care cere atîta vreme), d-1 Philippide e scutit. Deja sîntem la mijlocul lui C, care e litera cea mai mare.
Dar lucrul se mai grăbeşte şi prin faptul că toţi ne deprindem din ce în ce mai bine cu lucrul. Cum v-am
spus şi la Bucureşti, în cinci ani cred că va fi gata Aceasta e şi credinţa d-lui Philippide.
Primiţi, vă rog, domnule Maiorescu, cele mai respectuoase salutări din partea mea.
G. Ibrăileanu.*
* Publicată întîia oară de Gr. Botez şi M. Bordeianu în Cronica, nr. 2, din 19 februarie 1966. G. Ibrăileanu răspunde la scrisoarea lui T. Maiorescu din 23 noiembrie 1902 (vezi Scrisori către loraileanu, III, Minerva, 1973, p. 131). La rîndul său, Maiorescu mulţumeşte pentru răspuns într-o scrisoare din 14/27 dec 1902 publicată de Al. Piru în Jurnalul literar, 1947, nr. 1, 31-32
288
289
Către I. Bianu
1
Iaşi, 1903, aprilie 22
Stimate domnule Bianu,
Vă rog să mă iertaţi că v-am făcut să aşteptaţi răspunsul. Pricina e că nu vă puteam da un răspuns afirmativ şi mă simţeam cam încurcat; speram să mă pot îndupleca pe mine însumi. Aş ţinea cu plăcere lecţia de care vorbiţi, dacă aş fi competent. Eu însă n-am fost niciodată profesor de clasa I, şi de mult timp nici de o clasă inferioară, aşa că n-am absolut încredere că, bazat numai pe teorie, aş putea ţine o lecţie model. Sînt lucruri în care practica nu poate fi suplinită prin nimica.
Vă salut, al d-voastră, G. Ibrăileanu.
Bibi. Acad. R.S.R. S ljCCXVl
viitor filolog. Se ocupă de pe acum personal şi original — şi merită să vadă mai de aproape comoara Academiei.
Primiţi, vă rog, expresiunea celei mai înalte stime si consideraţii pentru organizarea singurului lucru serios de la noi — Biblioteca Academiei, pe care o conduceţi.
G. Ibrăileanu.
Bibi. Acad. R.S.R.
2
[Februarie 1928]
Mult stimate domnule Bianu,
Vă rog să mă iertaţi că vă importunez. Dar sînt silit : am de dus la capăt un lucru destul de greu, o ediţie a poeziilor lui Eminescu, cu alcătuirea căreia m-a însărcinat ministrul Artelor.
Am nevoie de manuscrisele lui Eminescu şi de unele publicaţii (cărţi, reviste, ziare) *. Vă rog daţi tînărului Lucian Predescu ** permisiunea de a face cercetări. El este ajutorul meu, un student foarte priceput şi harnic — un
* Ibrăileanu lucra la ediţia Eminescu, Poezii, care apare în 1930.
** Lucian Predescu a înmînat scrisoarea lui Bianu, recomandat de Al. Rosetti (vezi scrisoarea lui AL Rosetti din 6 februarie 1928 către G. Ibrăileanu, în Scrisori către Ibrăileanu, III, Ed. Minerva, p. 214).
290
Către H. Sanielevici
1
[1905]
Iubite prietene,
Ţi-am scris alaltăieri la Casa Gheuca. Nu ştiu dacă ai primit scrisoarea, de aceea repet încă o dată (pentru Graur, a cărui adresă n-o ştiu) :
1) Titlul cărţii : Cercetări asupra culturii româneşti din veacul al XlX-lea de G. Ibrăileanu.
2) Maximum, vreo mie de exemplare. D-ta cîte ai scos din încercări ?* Dacă crezi că o mie e exagerat, hotărăşte în chestia asta d-ta.
3) Hîrtie bună, adică alba şi lucie.
Cam cît are să mă tină coala ? Eram să trimit ieri articolul (urmare), dar m-am încurcat, trebuie să schimb ceva. îl trimit azi, cel tîrziu mîine. Dar nu înţeleg de ce graba asta ? Se vede că trebuie de adăogat vreo coadă la articolul I... îmi pare bine că ai mai turnat apă în vin, dar tot nu-s „entuziasmat", căci... mi-au mai rămas două nemulţumiri :
1) Trebuia, dacă e vorba de atacat în manifest pe cineva, să atunci (sic) pe Sandu-Aldea, un adevărat suflet de vătaf boieresc ; şi 2) Nu trebuia să faci mare caz de Sămănatorul şi Iorga, care nu sînt cine ştie ce lucru, încît să merite ca manifestul unei reviste să se ocupe numai de ei : s-ar părea că Curentul nou** a apărut pentru Sămănatorul.
Dar... în sfîrşit.
Atanasiu, Diamandy... ? Cred că nu trebuie de făcut multă sociologie ! — Stere, veşnic în crize, a făgăduit că scrie pentru nr. 2. Dacă-1 vom antrena, cred că va scrie cu oarecare răsunet. Eu nu cred că este în ţara asta un om mai de valoare ca dînsul şi., se pierde aşa în zădar.
* H. Sanielevici, încercări critice, Bucureşti, 1903. ** Nr. 1 a apărut la 15 noiembrie 1905 ; nr. 2, la 15 decembrie 1905.
Ibrăileanu
N~am cetit maliţiile bietului Brănişteanu. în schimb, am cetit despre un delicios prînz la j. Th. Florescu, la care a luat parte şi vechiul meu amic Fagure...
N-am vreme să mă gîndesc mai mult acuma la persoanele la care s-ar putea trimite revista. Deocamdată ■
C. Stere
P. Bujor, str. Rallet
Dr. I. Simionescu, profesor universitar
Dr. A. Steuerman, str. Golia
I. Botez, profesor, str. Manolescu
M. Carp, profesor, str. Păcurari
C. Botez, profesor, str. Păcurari
P. Bogdan, profesor, Biserica Bărboiu
S. Lobel, Casa Zweifel, str. Lozonski
I. Prasa, profesor, str. Buta
Gh. Lascăr, primar
Gh. Nădejde, profesor
Chr. Malhasovici, avocat
Al. Ionescu, profesor, str. Păcurari
Corjescu, preşedinte de tribunal
D. Pătrăşcanu, profesor, Bacău L. Veniamin, profesor, Bacău Dr. Quinez, str. Doni, Roman Dr. Ţurcanovici, Roman
Dr. Lupu, medic de judeţ, Huşi Gh. Beiu-Paladi, profesor, Piatra N. A. Spiridonescu, profesor, Fălticeni.
Răspunsul lui H. Sanielevici, la 16 noiembrie 1905. Vezi scrisoarea nr. 11, în Scrisori către Ibrăileanu, III, p. 239-240. Ibrăileanu răspunde la scrisoarea lui H. Sanielevici din 12 noiembrie 1905 (v. Scrisori către Ibrăileanu, IU, p. 238).
292
293
Către C. Graur
Către C. Dobrogeanu-Gherea
1
Iaşi, 10 febr. [1905]
Stimate domnule Graur,
Deşi ne cunoaştem abia ceva mai mult decît din vedere, cred că nu e nevoie de mult înconjur pentru a-ţi propune următoarele :
Ne-am hotărît, Sanielevici, Bujor, Jean Bart, Stere, Popescu Spiridon etc, etc..., să scoatem o revistă, o „mare revistă" literar-ştiinţifică, plus tot felul de cronici : de politică internă, externă, şcolară şi altele. Te-am pus printre aceia la care să mă adresez pentru colaborare. Iţi cer răspunsul. Cînd vom avea material pentru 2-3 numere, o vom scoate, fără nici o întîrziere. Se poate scrie orice afară de chestii speciale, care nu pot fi interesante şi nici înţelese de orice om cult, şi afară de politică militantă de partid. Tendinţa politică a revistei, care se va manifesta mai ales în „cronica internă", va fi înălţarea claselor de jos în viaţa politică şi îmbunătăţirea stării materiale a acestor clase. Te rog răspunde-mi şi, dacă ai ceva, trimite ori începe să scrii. Ar fi de preferat schiţe sau nuvele umoristice, în care să se satirizeze tipuri vătămătoare societăţii si ideilor noastre, căci toti ceilalţi sîntem prea gravi... Dar iată-mă dînd reţete literare! !...
Acum am să te rog să faci o mică., delaţiune. Mi-a spus Jean Bart că d-ta ştii ce are Gherea scris — dacă are. Te rog scrie-mi, are ceva sau nu ? Ca să ştiu întru cît putem conta pe el, căci, dacă n-are scris, are să fie cam greu de mişcat!
Salutări cordiale lui Pastia, căruia îi urez succes în nobila lui misiune, şi d-tale salutări prieteneşti.
G. Ibrăileanu, profesor, Iaşi.
Răspunsul lui Const. Graur, la 23 februarie 1905. (Vezi Scrisori către Ibrăileanu, III, p. 76.)
Iaşi, 14 februarie [1905]
Stimate prietene,
Nu te-am văzut de mult şi nu mai ştiu ce faci, nici ce mai gîndeşti, nu-i vorbă, nu mai ştiu ce gîndeşte nimene şi n-aş putea spune sigur nici ce gîndesc eu asupra lucrurilor vieţii, în criza asta prin care trecem.
De atîta sînt sigur că, intelectualiceşte, am murit cu toţii, căci nu mai însemnăm nimica în ţara aceasta, unde atîţia alţii, nechemaţi, sînt aleşi. Şi. cît despre mine, nu mă gîndesc la în adevăr obscurul meu nume, ci la ceea ce reprezentam altădată şi la ceea ce am mai putea, poate, fi încă o dată.
Cîţiva de aici, însă, ne-am gîndit să mai facem o ultimă încercare de a trăi şi am hotărît să scoatem o revistă, mai propriu : revista pe care d-ta o doreşti de atîta vreme, dar pe care, cum mi s-a spus că te-ai exprimat, ai tot amînat-o din lipsa unui... Jac Negruţi. Dacă voieşti, ne însărcinăm noi, mai mulţi, să jucăm rolul lui Jac Negruţi şi ceea ce a făcut el, unul, poate vom fi în stare să facem mai mulţi. Dacă d-ta o scoţi în Bucureşti în martie ori april, n-am avea nimic de zis, ne supunem, dar d-ta s-o scoţi, sub direcţia d-tale... Dacă nu, atunci o scoatem noi şi te rugăm să te pui în fruntea ei, sau, cel puţin, să colaborezi, şi de la primul număr, pentru ca să ştie toată lumea, prin faptul colaborării d-tale, ce vrea să fie această revistă.
Deşi, cum am spus mai sus, nu ştiu bine ce gîndeşte nimene şi probabil fiecare dintre noi. socialiştii, gîndeşte deosebit de ceilalţi (judecind după noi din Iaşi), dar sînt sigur că e ceva comun între toţi, substratul adînc, modul de a gîndi, în sfîrşit, socialismul nostru teoretic. Dacă ne deosebim în privinţa a ceea ce credeam că trebuie de făcut în lucrurile politicei curente, deosebirea cred că vine de acolo că uniia credem că slujim idealul într-un chip, alţii în altul — dar idealul cred că e acelaşi la toţi, Aşa că avem destule lucruri comune care să ne apropie în de noi şi să ne separe de rest.
295
294
Cred că îţi va vorbi şi Stere, dar pot spune chiar acum că politică de partid nu se va face în revistă, că vom fi liberi şi faţă de liberali, pe care, dacă vom avea motiv, îi vom' critica, şi că partea afirmativă a politicii, dacă se va face vreo politica, va fi arătarea falimentului politicii actuale şi nevoia ca clasele dezmoştenite să fie făcute stă-pîne pe ţară.
Se poate să te hotărăşti să scoţi revista d-ta, atunci bine, numai s-o scoţi imediat, căci, dacă declari că... mai pe urmă, nu credem şi o scoteam noi. Se poate să nu o scoţi, dar să nu vrai să fii cu noi, atunci vom regreta adine. Se mai poate să te hotărăşti să aştepţi ce avem să facem, cum are să fie revista, şi apoi să colaborezi. De asta mă tem, căci cu d-ta sau fără d-ta, la început, cînd se lansează, e mare deosebire. D-ta eşti un factor foarte important pentru reuşită şi, dacă te substragi, atunci reuşita va fi mai mică, şi însuţi d-ta nu vei fi satisfăcut şi... nu vei colabora. Te rog răspunde-mi ce crezi — şi tri-mite-ne un articol !
Salutări prieteneşti, G. Ibrăileanu,
profesor, Iaşi.
Bibi Acad. R.S.R. S 8/CCXVI
Al. Pini, Ibrăileanu către Gherea, în Viaţa românească, 1956, nr. 11, p. 181-182. Vezi şi Ion Ardeleanu-Nicolae Sorin, C. Dobro-geanu-Gherea, Corespondenţă, Ed. Minerva, 1972, p. 239-240, răspunsul lui Gherea la 25 martie 1905, p. 24-25.
Către I. AI, Brătescu-Voineşti
1
Iasi, 19 ianuarie [1906]
Stimate domnule Brătescu,
Iertaţi-mă că mă adresez aşa, fără nici o ceremonie şi, poate, vă importunez.
O fac, încurajat oarecum, de tratativele urmate an prin domnul Sanielevici. Iată despre ce este vorba : scoatem aici o revistă mare, de peste 100 de pagini, sub direcţia lui Stere şi Bujor şi cu colaborarea domnilor Gane, Via-huţă, dr. I. Cantacuzino şi alţii. Ne-am despărţit de Curentul nou, din cauza unor deosebiri de principii care s-au dat pe faţă şi la sfîrşitul articolului meu despre Sado-veanu, dacă l-aţi cetit. Vor fi toţi cu noi, şi Jeant Bart. Sanielevici, sper, se va contopi, cu revistă cu tot, cu noi, supunîndu-se programului nostru, care se rezumează în două vorbe : naţionalism şi democratism.
Va fi o revistă cinstită, fără polemici personale, cu discuţii de idei — dealtmintrelea nume ca Gane, Vlahuţă, Stere. dr. Cantacuzino sînt o garanţie.
Anul trecut, cînd eram să scoatem revista, mi-a scris Sanielevici că aţi fi fost dispus să daţi un roman, pe care să-1 tragem aparte, în volum.
Dacă aţi voi să daţi revistei acesteia, Viaţa românească, prestigiul talentului şi numelui dumneavoastră, tri-miţîndu-ne romanul, am fi fericiţi să-1 publicăm şi să-1 tragem aparte, fără să facem nici o pretenţiune de editori.
Probabil că aţi fost impresionat rău de lipsa de tact şi de unele idei ale Curentului nou. Am fost şi eu : cînd am primit articolul-program, deja trimisesem materie şi n-am vrut să jignesc pe Sanielevici, retrăgîndu-mă. Acum lucrul stă altfel : vom avea o revistă serioasă, care, speram, va fi foarte răspîndită şi va face oarecare impresie şi va răspîndi ideile democratice ale unui liberalism sincer şi sănătos.
297
r
Încă o dată, stimate domnule Brătescu, vă rog şi în numele lui Stere, care m-a însărcinat să vă scriu... să ne daţi preţiosul dumneavoastră, concurs.
Primiţi salutările mele, G. Ibrăileanu,
str. Română.
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (l)fll
Răspunsul lui Brătescu-Voineşti, la 29 ianuarie 1906, în Scrisori către Ibrăileanu, III, 1973, p. 28 (Scrisoarea nr. 1).
Iaşi, 2 februarie [1906]
Stimate domnule Brătescu,
Deşi argumentele dv. sînt dintre acelea fără replică, am să-mi iau totuşi îndrăzneala să vă mai plictisesc.
Revista noastră are pretenţia să aibă succes şi să plătească, din veniturile ei, pe colaboratori, şi dintre colaboratori mai întăi pe cei din afară şi în primul rînd pe literaţi. Dar, ca să ajungem la acest ideal, trebuie să facem impresie în ţară şi impresia n-o putem face decît prin „prestigiul talentului şi numelui" colaboratorilor revistei.
Iată pentru ce ţinem aşa de mult la colaborarea dv.
Dar, pană aici, n-am spus nimic, căci dv. spuneţi că nu aveţi vreme si sînteti obosit si enervat.
Aceeaşi e şi situaţia mea. Pentru 400 franci pe lună, muncesc toată ziua, şi sînt un neurastenic, sufăr de insomnie etc.
Ca să lucrez la revista aceasta, cei 14 proprietari (sînt 14 ! — dar nu fac, nu-i vorbă, cît unul adevărat) îmi plătesc suplinitor pe 20 ziîe — vreme cît voi monta maşinăria asta.
Vă propun şi dv. să lăsaţi cîteva zile altă ocupaţie şi să ne trimiteţi o bucată, o schiţă, sau un fragment din roman şi, fiindcă veţi sacrifica un proces, două. să vă plătim bucata, cum mi se plăteşte mie suplinirea, cum am propus şi lui Sadoveanu să-i plătim.
Cu alte cuvinte, scontînd cîştigul viitor al revistei, ne-am hotărît să plătim de pe acuma munca acelor colaboratori care, prin colaborarea lor, ar asigura acel viitor.
298
Idealul nostru este ca toţi colaboratorii să fie plătiţi ca în străinătate.
Revista apare la 1 martie, în 160 pagini, cu titlul Viaţa românească, cu un program democratic şi naţionalist, sub direcţia lui Stere şi Bujor, cu colaborarea iui Vlahuţă, Gane etc. dintre scriitorii cu nume.
Vă rog să-mi răspundeţi un cuvînt numai în privinţa propunerii mele.
Vă rog să primiţi salutările mele, G. Ibrăileanu,
str. Română.
P. S. Vă rog, iertaţi-mi persistenţa : pricepeţi psihologia unui... secretar de redacţie î
Bibi Acad. R.S.R. S 2 (2)jU
Iaşi, 4 aprilie [1906]
Stimate domnule Brătescu,
Vă rog trimiteţi urmarea, dacă o aveţi gata, iar dacă nu o aveţi, răspundeţi-mi cam pe cînd credeţi că o veţi trimite — dacă aceasta nu vă plictiseşte mult.
Peste vreo două zile începem tipărirea numărului 3 şi am fi dorit să începem cu bucata dumneavoastră,
Primiţi salutările mele. G. Ibrăileanu.
Română, 4.
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (34)111
Răspunsul lui Brătescu-Voineşti, la 17 aprilie 1906, în Scrisori către Ibrăileanu, II, p. 52 (Scrisoarea nr. 2).
Iaşi, 16 april [1906]
Iubite domnule Brătescu,
Vă scriu această scrisoare cu gîndul să vă grăbesc. Aşteptăm manuscrisul şi, dacă aveţi răgaz şi chef, trimi-ţeţi-1 mai iute, căci i-a venit rîndul. Ştiţi' că de pe la jumătatea revistei încep cronicile şi celelalte' rubrici constante.
299
Ţin să vă fac cunoscut o mare bucurie...
Revista are un succes foarte mare. Gazetele din Transilvania o laudă mai mult decît merită.
Avem un tiraj de 3000 exemplare. Am primit o scrisoare entuziasmată de la domnul Vlahuţă, ca să-1 citez
pe cel mai de samă.
Chiar şi Jack Negruzzi ne-a felicitat călduros, spunînd că... nici nu ceteşte Convorbirile.
Desigur că ne veţi da tot sprijinul dv. Am fi fericiţi să fiţi un colaborator constant, fie chiar cu intermitenţi mai mari. Bucata dv. * a fost o revelaţie aci în Iaşi, unde nu se ceteşte mai deloc şi unde deci eraţi aproape necunoscut. Noi am scos laşul din toropeală. Avem aici 300 de abonaţi şi vindem, cu numărul, peste 100 de exemplare.
în.!, aşteptarea urmării, vă rog să primiţi toată stima si dragostea mea,
G. Ibrăileanu.
Bibi Acad. R.S.R., S 2 (47)111
[Mai 1906]
Iubite domnule Brătescu,
Sîntem fericiţi că „nuvela" va fi un mic roman. ** Cred că e de prisos să mai vorbesc de impresia ce a făcut aici.
Te rugăm un lucru : să trimiţi urmarea cît poţi mai degrabă, pentru că am voi să fie întotdeauna mai în capul revistei, chiar la început, dacă s-ar putea. O dată numai trebuie să te sforţezi, apoi, din lună în lună. Dacă acuma o trimiţi pînă la 5 ale lunii, atunci îţi rămîne o lună pană
la alt 5 (iunie).
Trimitem încă 200 franci. „Administraţia" (!) a hotărît să-ţi plătească cam 100 franci pe coală.
In privinţa editării volumului, ne-am hotărît să-1 luăm noi. Trimite materia şi noi îţi vom trimite cei 400 franci.
* în lumea dreptăţii.
Răspunsul lui Brătescu-Voineşti, la 21 aprilie 1906, în Seri-sori către Ibrăileanu, III, p. 29 (Scrisoarea 2). ** în lumea dreptăţii.
Răspuns la scrisoarea lui Brătescu-Voineşti din 17 aprilie 1906 (v. Scrisoarea 2, în op. cit, II, p. 52).
Tot ceea ce ar ieşi peste costul tiparului, plus aceşti 400 va fi al dumitale. ' '
Să ne dai şi titlul volumului şi orice indicaţie mai crezi necesară.
Corectura cu „concetăţenii" se va face.
In curînd, corectura nuvelei. Dar, dacă va fi imposibil (ne-am cam întîrziat cu tiparul), nu-i aşa că nu te vei supăra dacă vom face noi corectura, punînd toată grija?
Cu cele mai cordiale salutări, G. Ibrăileanu.
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (17)[II
[Iunie 1906]
Iubite domnule Brătescu,
Am găsit ieri pe Stere într-o surescitare straşnică din cauza nuvelei d-tale. In adevăr, ai scris pagina cea mai frumoasă şi mai teribilă din literatura românească. Şi-n Făclia de Paşti, tot e compoziţie, la urma urmei, aici nu e deloc !
Dintre toate ipotezele lui Stere, eu cred că cea mai conformă cu talentul dumitale şi cu intenţia ce trebuie s-o aibă nuvela e aceea că Rizescu se distruge, şi se distruge numai din pricina inadaptabilităţii sale. Intervenţia nenorocirii copilului e un fapt străin de desfăşurarea fatală a evenimentelor izvorîte din inadaptabilitatea sa. Această indaptabilitate, plus mustrarea de conştiinţă produsă de conştiinţa ce o are că i s-a dus şi curăţia morală odată cu afacerea cu baba, cred eu că trebuie să prezideze la desfăşurarea ulterioară şi să ducă la un deznodământ tragic. Distruge-1 pe Rizescu prin ultimele consecinţe ale caracterului şi împrejurărilor... şi vei scrie cea mai frumoasă nuvelă a dumitale şi cea mai frumoasă nuvelă românească.
Cu dragoste, G. Ibrăileanu. *
Scrisoarea de faţă este încorporată într-o scrisoare a Iui C. Stere către Brătescu-Voineşti, în care acesta îi cerea să schimbe finalul nuvelei în lumea dreptăţii. A fost publicată şi în Viaţa românească, nr. 3, 1966, p. 99.
Brătescu-Voineşti răspunde la 31 mai 1906 (Scrisoarea 7, în °P. cit., II, p. 54-56).
300
301
7
[Iunie 1906]
Iubite d[omnu]le Brătescu,
îţi răspund tîrziu, pentru că am avut o mulţime de năcazuri şi ocupaţii. Dealtmintrelea, ţi-a răspuns Stere. Ai perfectă dreptate în chestia deznodămîntului nuvelei: nu avem dreptul să-ţi impunem mentalitatea noastră. Dealtfel, eu nu admiteam decît o ipoteză : distrugerea. Poate că în mine vorbea ceva cu totul personal : plăcerea, crudă, de a vedea distrugerea, toată, a unui om de treabă de cătră împrejurările sociale — vorbea, adecă, un pesimism exasperat şi dorinţa de a mă tortura singur, pană la capăt, căci bucata d-tale m-a torturat. Am cetit-o noaptea, singur în odaia mea, şi de multe ori mi-a sărit inima din loc. Repet, încă o dată, că e cea mai puternică bucată din româneşte, singura bucată în care zvîcneşte viaţa, fără preocupaţie de „artă". în genere, bucăţile din literatura noastră le ceteşti judecîndu-le necontenit, din punct de vedere al realizării artei ; bucata asta, cînd o ceteşti, n-ai cînd, n-ai cum s-o cugeti ca o lucrare, ca o „redare" a vieţii, fiindcă e însăşi viaţa.
Mi-a spus d-na Stere că Stere a întrerupt, din neputinţa de a suporta grozăvia, de mai multe ori cetirea bucăţii. Eu l-am găsit scriindu-ţi, într-o stare de surescitare grozavă. Nevastă-mea, cînd a cetit, a plîns ca un copil.
Volumul se va pune la tipar ceva mai tîrziu, pentru că tipograful a comandat literă mică nouă şi ţinem s-o întrebuinţăm, pentru prima oară, la nuvela d-tale. S-a comandat hîrtie deja şi literele sînt şi ele comandate. Cred că întîrzierea nu te supără, pentru că sezonul viu începe în septembrie. Pană atunci, volumul este gata.
Revista avînd un tiraj de 3200 exemplare, cred că nu va rămînea colţ în care să nu se ştie de apariţia volumului, iar numele d-tale e destul de la ordinea zilei.
Iubite domnule Brătescu, aşteptăm să ne mai trimiţi ceva, să fii un colaborator regulat al revistei, la succesul căreia d-ta eşti unul din factorii principali. Cel puţin Schiţe, zic „cel puţin" gîndindu-mă la lungime, nu la valoare, căci, ca valoare, ele sînt neîntrecute •— crede-mă că vorbesc sincer ; mi-ar fi scîrbă de mine să vorbesc în deşert — şi să mă jenez că te laud aşa de-a dreptul, fără
302
discreţiune, dar cred că înţelegi toată pornirea mea şi toată gravitatea cu care vorbesc.
Să facem din această Viaţă românească o hrană şi o consolare pentru atîţia oameni mici care o încurajează şi atîţia necăjiţi, din provinciile subjugate... Gazeta partidului românesc din Bucovina (Gazeta Bucovinei) a scris un foileton despre V. r., în care, pe lîngă alte laude mari, o recomandă ca învăţătoarea păturii culte a Bucovinei. Tot aşa şi toate ziarele din Transilvania, care vorbesc de „cea mai bună revistă...". Publicul care ne încurajează mai mult sînt românii din afară, studenţii, învăţătorii, preoţii de sat, elevii şi intelectualii.
Cu adîncă dragoste şi prietenie, G. Ibrăileanu.
Bibi. Acad. R.S.R., S 2 (38)111
[Iunie 1906]
■ * 1
Iubite domnule Brătescu,
Desigur că întăi te-ai uitat la fotografii * şi — puerilă ambiţie ! — ţin să-ţi declar de la început că nu sînt aşa de stupid cum apar în fotografii. Am fost nevoit să mă fotografiez ca profesor, pentru... expoziţie. Eram obosit, nepieptănat, afară de asta, la fotografiare, întotdeauna nu pozez, căci sînt foarte nervos. îţi trimit două, pentru că nu ştiu pe care s-o aleg.
Ciocîrlan e un învăţător din jud. Putna şi, în adevăr, are talent. I. G. Duca e director al Băncilor populare, profesor la şcoala de ştiinţe de stat, fiul fostului director al Căilor Ferate. E foarte tînăr şi un băiat foarte bun. El scrie în Universul „Politica externă" sub iniţialele I.G.D.
Ideea de a scoate o carte pentru copii e admirabilă. Sperăm că bucăţile le vei da întăi la noi. Acum vreo 3 săptămîni, nevasta mea a povestit fetei mele Puiul şi fata a început să plîngă şi să se roage să nu-i mai spună povestea asta ; şi ori de cîte ori vrea să i-o mai spună,
* Brătescu-Voineşti vorbeşte de fotografii (în special de aceea a fetiţei lui Ibrăileanu), în scrisoarea sa din 6 iunie 1906 (Scrisori către Ibrăileanu, II, Scrisoarea 8, p. 56.)
303
îşi pune buzele a plîns şi se roagă să nu i-o spună. Fata mea are 4 ani. Fiindcă ai băiat de 8 ani, îţi trimit — ca tată prevăzător — fotografia fiicei mele... !
Pe la 2-4 iulie plec la Mănăstirea Neamţ. Iţi voi scrie cînd voi pleca. Acolo voi face şi corecturile.
Stere pleacă mîne... Dar să sperăm că peste două săptămâni vine şi apoi ne întîlnim la Tîrgovişte (cam peste vreo 3 săptămîni), unde e vorba să vină şi Goga, apoi Nour (nu Radu Nour, care e pseudonim) şi din Bucovina Tofan : unitatea culturală.
Ne gîndim cu toţii aici că d-ta, liber acum de în lumea dreptăţii, vei începe altăceva. Te rog nu face să treacă multe numere fără colaborarea d-tale. Gîndeşte-te la al doilea volum. Eşti dator să dai literaturii româneşti tot ce poţi da, iubite d-le Brătescu — vorbesc şi ca secretar de redacţie, şi ca profesor de limba română, şi ca cetăţean al acestei ţări. Am făcut o anchetă între elevii mei cei mari : d-ta eşti cel mai gustat dintre toţi scriitorii. La Şcoala Militară — şi la Liceul Internat, te-am cetit tot în clasă. Aşa-i că ştiu să mă linguşesc bine ? !
Cu adîncă dragoste, G. Ibrăileanu.
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (35)111
9
[Iunie 1906}
Iubite domnule Brătescu,
In fiecare zi aştept să am plăcerea de a primi o scrisoare de la d-ta. Mă deprinsesem cu această conversaţie de la distanţă şi acuma, mai ales, aştept să văd părerea d-tale în privinţa volumului : să-1 intitulăm în lumea dreptăţii, punînd în frunte această nuvelă ?
Cred că nu te-a supărat faptul că am întîrziat cu tiparul; am făcut-o pentru a-l tipări cu litera nouă „neîncepută", ca apa din poveste.
Apoi n-ai răspuns dacă ţii numaidecît să se tipărească acuma tot sfîrşitul nuvelei. Eu am fost de părere să se tipărească tot, Stere însă a crezut că ar fi disproporţie.
Apoi a mai obiectat că în august, cînd va apare restul, lumea va fi, în parte, întoarsă acasă, şi ţine ca partea cea teribilă să fie cetită de toţi abonaţii.
Nu ştiu unde stai în vacanţie, căci va trebui să vezi cîte o corectură la volum (dacă ţii s-o faci. Eu însă mă oblig s-o fac singur, dacă te plictiseşte.)
Trimite Un om,* dacă a fost în Voinţa, scrie-mi, ca să-1 torturez şi eu pe Nădejde s-o caute.
Iubite domnule Brătescu, am o îndoială : mă tem să nu te fi enervat că ţi-am bătut capul cu sfîrşitul nuvelei. Cred că m-ai înţeles : era dorinţa, lacomă, de a fi şi mai grozavă impresia. Cugetând mult şi mai vorbind cu alţii, în special cu Gh. din Moldova, unul din oamenii cei mai subţiri, m-am convins că ai avut perfectă dreptate. Amestecul nostru a fost intempestiv — dar are o justificare : entuziasmul provocat de nuvela d-tale.
Nu-i aşa, domnule Brătescu, că vei scrie şi alte bucăţi ? Contăm mult pe colaborarea d-tale, mai mult decît pe a oricui — o spun, fără nici un compliment. Eu sînt din familia, dacă mă laşi să fiu îndrăzneţ, a cugetătorilor, şi nuvelele d-tale sînt pline de probleme. Am cetit de trei ori sfîrşitul nuvelei în lumea dreptăţii şi ştiu pagini pe de rost.
Stere pregăteşte, pentru apariţia volumului, un straşnic „Şărcăleanu", şi eu îmi rezerv dreptul să „mă răcoresc" odată cu prilejul acelui volum.
Salutări prieteneşti, G. Ibrăileanu.
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (41)1II
10
[Iulie 1906]
Iubite domnule Brătescu,
Am rupt-o.
Acei care-ţi scrie aceste rînduri s-a dus la liceul din Bîrlad cu bani strînşi prin subscripţie ; mai tîrziu a suferit literalmente de foame, a fost multă vreme ca şi vagabond. Acum e dator şi bolnav.
* Brătescu-Voineşti alătură această schiţă la scrisoarea sa din 6 iunie 1906 (Scrisoarea 8, în op. cit, II, p. 56).
304
305
Inadaptabilitatea, în împrejurările vieţii noastre, dacă e dureroasă pentru om, îi dă, în schimb, o aureolă de distincţie. Cel mai mare român, Eminescu, a fost şi cel mai inadaptabil. Clasifioaţia din punct de vedere al talentului coincide, îmi pare, cu clasificaţia din punct de vedere al indaptabilităţii. Psihologia unui om distins e în absolută discordanţă cu împrejurările de viaţă din ţara noastră : „Virtutea-i o nerozie, geniul o nefericire".
Toate acestea le spun pentru d-ta, nu pentru mine.
In lumea dreptăţii se. va pune la sfîrşitul volumului. E o idee minunată. Va fi un volum admirabil. Nu uita Un om, pe care nu mi l-ai trimis. * Am cetit cu mare plăcere bucăţile trimise.(nu cunoşteam decît Puhd).
Iubite domnule Brătescu, iartă-mă că poate te jignesc ; d-ta ai un talent extraordinar şi o „nobleţă" de sentiment cum n-a avut şi n-are nimene în literatură românească. D-ta eşti dator să scrii un roman, fiindcă ar fi primul roman românesc :— şi nimene altul, pe cît mă pricep, nu e în stare să scrie roman la noi, căci nimene n-are înţelegerea vieţii ca d-ta. Alţii scriu pentru stil, pentru poezie, pentru a exprima un sentiment —■ n-au .plăcerea de. a se identifica cu viaţa, n-o pot cunoaşte.
Cu adîncă dragoste şi prietenie,
G. Ibrăileanu,
Mănăstirea Neamţului.
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (22)jU
11
[Iulie 1906]
■ Iubite dommde Brătescu,
Am primit aici scrisoarea şi schiţa d-tale. Am avut un moment de mare emoţie cînd am văzut un „manuscris", crezînd că e o bucată nouă pentru; revistă (era bucata Un om, transcrisă de d-ta, de care am dat cu ochii întăi)...
Cred că Stere nu va părăsi ideea excursiei (i-am scris să te anunţe cu trei zile înainte). Poate voi avea fericirea
să ne cunoaştem personal.
Volumul'd-tale, zice tipograful, se va pune la tipar în curînd : aşteaptă litera nouă, care întîrzie. In orice caz, în septembrie, în „sezon", se pune în vînzare.
* I 1-a tricnis la 6 iunie 1906.
306
Acuma începe „secretarul de redacţie". Aştept cu o mare nerăbdare ceva pentru revistă. Poate că' „schiţele" nu te costă aşa de mare muncă; trimite măcar schiţe.
Dar simt în mine mai mult decît un secretar de redacţie ; mă gîndesc că e păcat să treacă multă vreme fără să scrii d-ta, e păcat pentru literatura românească.
Aştept şi fotografia.
Cu adîncă dragoste prietenească,
G. Ibrăileanu,
Mănăstirea Neamţ.
Bibi Acad. R.S.R. S 2 (48)111
12
[Data poştei : Mănăstirea Neamţului, 7 august 1906]
Stimate domnule Brătescu,
Desigur că e numai o formă de stil „scuza" dumitale că-mi scrii prea mult şi că-mi răpeşti vremea. Mai întăi că eu, în adevăr, te-am plictisit şi te plictisesc grozav, mai ales prin desele mele apeluri pentru colaborare şi, al doilea, d-ta înţelegi bine ce nevoie am eu să schimb cîte-va idei cu cineva, căci aci, în mănăstire, cînd nu e Stere, nu vorbesc cu nimene. Mi-am făcut chiar aici un fel de... renume de mizantrop şi extravagant, şi n-au dreptate, sînt un om foarte sociabil, dar într-un cerc foarte res-trins. Cu cine nu pot avea vreo legătură sufletească n-am ce vorbi niciodată şi mă simt încurcat şi jenat, şi am aerul unui idiot.
Orice scrisoare de la d-ta, cînd o primesc, o deschid cu emoţie, te rog crede-mă.
Stere mi-a vorbit aşa de d-ta, încît, dacă-mi dai voie să ţi-o spun, te socot din „ai noştri", adică dintre aceia în sufletul cărora ideile şi sentimentele mele pot să aibă — cum să zic ? — un loc, ori, în termeni psihologiei, o masă de stări sufleteşti aperceptive... Iată-mă-s şi ridicol ! Să nu uiţi că sînt profesor !...
Poate peste vreo săptămînă te vei trezi cu Stere la Tîrgovişte. Acum e la Iaşi, de aci la Sinaia, de unde, dacă
307
nu e tîrziu, îţi va telegrafia d-tale şi mie să viu la Tîrgovişte. Sînt într-o teribilă luptă sufletească : sănătatea nu-mi permite nu numai să fac excursii, dar nici să fac drumul lung la Tîrgovişte. Dar am o aşa dorinţă să viu, încît îmi vine să iau hotărîrea eroică de a pleca. Sufăr teribil de insomnie şi, ceea ce e mai stupid, neurastenia mea se manifestează mai ales printr-o îngreuiare penibilă a respiraţiei, cînd sînt prea obosit. Numai cine a simţit acest lucru mă poate înţelege, poate înţelege sentimentul de teroare ce-1 are un om căruia îi încetează această funcţiune. E o frică vagă, dan teribilă, şi o aşteptare a morţii iminente. Sînt un om oare rezist la orice, afară de această stare. Şi, să revin la excursie : mă tem să nu mi se întîmple asemenea lucruri, să nu port cu mine o tragedie şi să vă stric tot cheful.
L'homme ivre d'une ombre qui passe Porte toujours le châtiment D'avoir voulu changer de place...,
zice Baudelaire —şi adesea am suferit această pedeapsă de a fi voit să mă folosesc şi eu de plăcerile vieţii. Excursia aceasta ar fi pentru mine o mare plăcere şi... mă lupt să iau o hotărîre. D-ta poate nu vei înţelege ce simt, căci n-aş înţelege nici eu... Un fleac, o stare fiziologică de cîteva zeci de minute, dar e teribilă.
In orice caz — ivre d'une ombre qui passe —, mă gîndesc că trebuie să viu, măcar în sept., căci poate încă să rezist, cu greutate, la o călătorie pană la Tîrgovişte.
Iartă-mi aceste rînduri întristătoare şi, poate, prea intime. Prietenia pe care mi-o arăţi mă încurajează să-ţi vorbesc atît de mult de mine, ba încă de lucruri absolut personale.
în privinţa prefeţei, eu cred (şi Stere) ca să n-o pui. Mai întăi sînt contra oricărei prefeţe (în teorie) a autorilor de romane, nuvele ori poezii, şi apoi pentru ce această ne justificată modestie ! Cum, cînd d-4a le faci, cetitorilor, onoarea de a li da un lucru atît de rar, să facă ipoteza că nu le-ar plăcea ? Dar, eşti stăpîn suveran şi poate noi greşim.
Salutări, G. Ibrăileanu.
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (3)/îî
13
Mănăstirea Neamţului [august 1906]
Iubite domnule Brătescu,
Odată cu schiţa d-tale* am primit şi o frumoasă poezie de la Goga. Am cetit, împreună cu Stere, care e aici, sara, amîndouă bucăţile, aşa că am făcut, în mănăstirea asta din fundul munţilor, o frumoasă... serată literară. A fost o zi de aur pentru redacţia revistei : n-sam primit niciodată, în aceeaşi zi, două bucăţi atît de preţioase. Şi dnd mă gîndesc că s-ar fi putut să nu scrii schiţa asta !
O vom pune la numărul 7, pe septembrie.
N-ai idee cu ce emoţie primesc manuscrisele d-tale şi ale lui Goga. Mie-mi place mult şi Sadoveanu (nuvela din numărul 5 ** mi se pare un mic capd-operă), dar el scrie mult, în multe părţi, n-are preţul rarităţii, şi apoi el e mai mult un talent mare, desigur, decît o intelectualitate care să te intereseze în senzul acela ca să te arunci cu lăcomie asupra manuscrisului, pentru a vedea ce mai spune autorul.
Nuvela pe care o gîndeşti o aşteptăm deja cu nerăbdare şi-i hotărîm locul în numărul 8 ***.
Excursia cred (tot nu pot spune sigur de tot! nu e aşa că deja lucrul a ajuns ridicol ?) că nu se mai face. Stere e ocupat cu zece feluri de chestii ; scrie pentru revistă, scrie pentru aiurea ; face memorii, aşteaptă în fiecare moment telegrame să fie chemat, nu ştiu nici eu unde şi nu-1 întreb : poate n-aş fi delicat.
S-a-ncurcat teribil, şi mai ales cele Patru zile în Ardeal, la care s-a angajat, îl încurcă de tot. Idealul lui e să isprăvească odată acele Patru zile.
Apoi n-ai idee ce greutate e să conduci o revistoaie aşa de mare. Atîtea scrisori, atîtea fleacuri trimise spre publicare, pe care trebuie să le ceteşti (cînd sînt absolutamente proaste e uşor : după două pagini, le arunci ; e mai greu cînd sînt la marginea dintre publicabil şi nepublioabil) să
* Conu Alecu, trimisă de Brătescu-Voineşti cu 5 zile înainte de 2 august 1906. ** Sfaturi vechi. *** „Eu scriu în gînd o nuvelă" anunţă Brătescu-Voineşti în scrisoarea din 27 iulie 1906 pe Ibrăileanu. (Cf. op. cit., II, scrisoarea 10, p. 57-58.)
308
309
răspunzi ; cu unele feţe mai simandicoase, dacă le refuzi manuscrisul, să faci politeţe de stil ca să nu-i jigneşti etc. Sînt uniia care scriu la alte reviste şi pe care trebuie să-i refuzi dacă trimit ceva prost. Trebuie să faci delicateţe, mai ales că unii cred că-i refuzi pentru că scriu la alte reviste „adversare". Unul se scuză că scrie la Viaţa literară, dar să-i publicăm, căci nu e solidar cu acea revistă ! ?
în sfîrşit, e greu, dar de ordinar e plăcut pentru că e antrenant. Mai stupid e că trebuie să ceteşti cărţile trimise, ca să vezi dacă nu găseşti una care să merite recenzie. Revista revistelor e o greutate mare iarăşi, căci cele 16 pagini presupun cetirea a 30 de reviste. Adesea ceteşti revista degeaba ; adesea o recenzezi şi nu încape.
Dar m-am întins la taifas. Te voi fi plictisit.
Salutări prieteneşti,
Al d-tale, G. Ibrăileanu.
Bibi. Acad. R.S.R., S 2 (15)/n
Răspuns la scrisoarea lui Brătescu-Voineşti din 9 august, în op. cit., îl, p. 5.9-60. . .
14
Mănăstirea Neamţ [1906]
Iubite domnule Brătescu,
Mă împac perfect cu cele ce spui d-ta, dar te rog să nu-mi atribui presupunerea că te-ar împiedica să scrii „lenea". Nu ! Altceva mă pune în îndoială. îmi pare, poate greşesc, ba din tonul scrisorii d-tale văd că chiar greşesc — aşadar, îmi părea că pe d-ta te opreşte să scrii un fel de lipsă de ambiţie, de lipsă de dorinţă de a triumfa şi a te impune, un fel de degajare sau de detaşare de lucrurile acestei lumi trecătoare.
Eu, care mînjesc atîta hîrtie, sufăr totuşi de boala asta, care e în legătură, desigur, cu lipsa de voinţă. N-am scris nimic zece ani. A trebuit să fiu împins, să devin soldat al unei cauze, pentru ca să scriu. în zece ani, dacă scriam, îmi făceam şi eu un... nume (!) în publicistică şi poate scriam mai bine, căci eram mai puţin obosit, căci acum sînt foarte obosit ! Dar „ambiţia" n-am avut-o niciodată, nici n-am înţeles-o ! E o boală asta, ştiu sigur, dar aşa sînt. Chiar acuma, aş putea poate scrie mai bine dacă
m-aş gîndi cu putere la impresia ce am s-o produc asupra publicului. Nepăsător, cinic aproape, cum sînt, scriu repede ce am de scris şi niciodată nu-mi dau tortura de a stiliza, de a da forma cea mai bună de care aş fi în stare. Chinul de a scrie, cînd nu eşti artist, e condiţionat şi de grija de impresia pe care ai s-o faci. Eu ies în public'fără cravată, pentru că nu mă gîndesc la ce va spune publicul. E o stare curioasă, pe care mi-e greu să ţi-o desluşesc.
Am văzut un facsimil al lui Taine. Se vedea un chin de a face fraza frumoasă, corecturi, ştersături care nu priveau ideea, ci forma — acest lucru se datora, desigur, şi iubirii (artistice) de frumos, dar şi ambiţiei — desigur nobile — de a face o cît mai mare impresie.
Cele 5-6 nuvele pe care le porţi în minte m-au liniştit.
Stere e aici. Despre excursie tot nu poate spune sigur : s-a-ncurcat cu o mulţime de lucruri [...].
Iubite domnule Brătescu, îmi eşti dator cu fotografia ■— nu uit. *
Peste vreo cîteva zile, am să fiu, desigur, în poziţie să te înştiinţez dacă venim ori nu. In orice caz, cred că am să fac, eu singur, toate chipurile ca la toamnă să viu pentru o zi la Tîrgovişte.
Cu frăţească dragoste, G. Ibrăileanu.
Bibi Acad. R.S.R. S 2 (31)/II
15
[Septembrie-octombrie 1906] Iubite domnule Brătescu,
Iartă-mă că nu ţi-am răspuns îndată. M-au oprit mai multe împrejurări.
Stere s-a întors şi mi-a spus despre d-ta aşa lucruri, încît, te rog să mă crezi, Tîrgoviştea mi-a redevenit scumpă, zic „redevenit", căci acolo, odată, a stat cel mai bun prieten pe care l-am avut : R. Ionescu, rămas acolo pentru totdeauna! Şi Stere mi-a spus că s-a simţit cu d-ta ca c-un vechi prieten, cum ar fi întîlnit, după o lungă despărţire, pe chiar R. Ionescu ! Şi nu-ţi poţi face
* Brătescu-Voineşti răspunde la 2 august 1906 (Scrisoarea 11, în Scrisori către Ibrăileanu ÎI, p. 58-59).
311
310
idee ce încurajare e pentru mine gîndul că cineva ca d-ta, acolo, departe, e cu noi, simte cu noi. Deja am făcut... multe planuri ! Deja visăm să vii aici, cînd vor veni liberalii, membru la Curte ! Nu rîde. Ia sentimentul nostru şi treci peste naivitate ! Ba încă am discutat şi întrebarea dacă ai părăsi Tîrgoviştea, acele locuri de care eşti legat prin sentimente lăsate din „bătrîni", din „părinţii din părinţi"... Şi, la vară, dacă faceţi excursia proiectată, la care s-a asociat şi Goga, viu, să ştiu că mor pe acolo — căci am o sănătate aşa de şubredă ! —t sînt, cu alte cuvinte, aşa de imbecil !
Răspunde dacă ţii numaidecît ca volumul să fie „cu o idee mai mare". Ediţia ,vMinerva" e întocmai ca volumele franţuzeşti Charpentier, Lemere etc. Poate subţietatea lui îţi face impresia de format prea scurt. Acum, şi prin adăo-garea nuvelelor, şi prin hîrtie, va fi mai gros. Nouă ni e egal : dacă vrai mai mare formatul, îl facem.
In privinţa prefeţei, nu ne putem hotărî nici noi : cum voieşti d-ta.
Acum despre ortografie :
Vrai sunt ori sînt ? Cred că e mai bine sînt; i lung sau scurt : I (tot aşa şi u — u) ? De pildă : oameni, întăiu, bou etc., ori oameni, întăiu, bou ? Litera mai mare e bine. Să punem cicero, cum e Cătră cetitori din numărul 1 al Vieţii româneşti ? O corectură o vei face d-ta. Poţi schimba la corectură din text, dacă vrai.
Imediat ce răspunzi, dăm la tipar, şi într-o lună (mă asigură tipograful) volumul e gata.
Revin la chestia prefeţei ; poate ar fi bine jără; mă gîndesc că prefeţile nu mai sînt la modă — şi presupun adesea nevoia de recomandare, ceea ce în cazul d-tale n-are nici o raţiune.
Dar cum vei hotărî !
Şi să dea Dumnezeu ca în lumea dreptăţii, dacă va putea forma un volum, să o scoatem cît de curînd în volum. Dacă nu, împreună cu alte bucăţi pe care... îe vei scrie în V. r. Vezi, sînt sigur, iubite domnule Brătescu, că vei scrie şi mai departe. Ar fi păcat ca cel mai fin scriitor român (iartă-mă de nedelicateţă) să tacă.
Primeşte cele mai cordiale şi prieteneşti salutări,
G. Ibrăileanu.
Bifai. Acad. R.S.R. S (36)/H
16
[Septembrie 1906]
Iubite domnule Brătescu,
Mai întăi îmi arăt bucuria că nu mai eşti bolnav şi îmi pare bine că n-am aflat acest lucru decît cînd a trecut. * A doua bucurie este nuvela făgăduită. O aştept pentru mine mai ales, căci puţine lucruri vin care să mă intereseze şi pe mine. Am, vai, 40 de manuscrise „nerezolvate" şi mă ucid autorii cu nerăbdarea lor de a şti de „soarta" operei lor. Teribilă belea e şi aceasta ! Oricine are dreptul să te tortureze cu producţiile lui în proză şi în versuri. Ba încă te ameninţă că mai are un „întreg caiet", pe care e gata să ţi—1 pună la dispoziţie ! Dacă s-ar inventa o maşină care să aprecieze ea valoarea manuscriselor ! Cînd să cetesc eu 40 de manuscrise ? Si e greu cu acele care dovedesc oarecare licărire de talent.
Dar să venim la lucruri mai interesante.
Cînd am primit scrisoarea d-tale am rămas consternat : mi se părea că acel „31 octombrie" ** e chiar în ziua următoare, nu ştiu cum, am confundat pe septembrie cu octombrie. Abia după jumătate de ceas m-am dezmeticit. Volumul a întîrziat pentru că tipograful ne-a tot purtat cu vorba că aduce literă nouă. Dar el e un om foarte încurcat (un om bun, dar prea „delicat" în afacerile lui şi deci dezarmat) şi tot n-a izbutit să aibă acea literă. Acum am pus volumul la tipar, prima coală e zeţuită.
Răspunde imediat*** care e titlul — definitiv — al volumului, pentru că trebuie să figureze în prima coală. Era vorba să fie aşa :
Ioan Al. Brătescu-Voineşti Nuvele şi schiţe (cu litere roşii)
— Vechi şi nouă —
Iaşi
Editura „Vieţii româneşti"
* Din scrisoarea lui Brătescu-Voineşti de la 28 sept. 1906, în g Scrisori cdtre Ibrăileanu, II, Scrisoarea 13, p. 60. ** Vezi şi Scrisoarea 15, în op. cit., II, p. 62. *** Brătescu-Voineşti răspunde la 4 oct. 1906 ; vezi Scrisoarea 14, în op. cit., II, p. 61.
312
313
Te-mpaci cu titlul acesta ? Vreai ca coperta să fie aşa : roş (ca şi revista) unde am scris eu cu roş ? Dealtmin-trelea, chestia   culorii interesează la sfîrşit,   la coperta
externă.
Se poate şi numai :
în lumea dreptăţii
(fără „Nuvele şi schiţe"), căci se obişnuieşte, cum ştii, a intitula cu numele primei bucăţi. Şi nu e nevoie de spus că sînt şi „vechi şi nouă" numaidecît, mai ales că celălalt volum s-a epuizat.
Ortografia am hotărît să fie cea academică (voiu, fugi, a întâlni etc), căci Academia nu premiază decît cu ortografia asta. E urîtă, mai ales accentele la urmă, dar ce să faci ?
Hotărăşte şi-n privinţa asta.
Răspunde imediat.
Cu dragoste, G. Ibrăileanu. Volumul va fi gata la 25, Garantez.
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (33)111
17
[Sept. — oct. 1906]
Iubite domnule Brătescu,
12 coaie sînt deja tipărite. Vor fi vreo 20. Volumul îl ai sigur la vreme. Cîteva greşeli de tipar „fatal legate" de orice publicaţie românească ni le vei ierta, căci nu sînt mari.
Acuma : titlul ! Nuvele şi schiţe ar părea că e o altă ediţie, şi e păcat, căci volumul acesta e de două ori mai mare decît cel dintăi. în lumea dreptăţii ar face impresia, la imbecili, că e acelaşi lucru cu ceea ce a fost în V. r. — Caută un titlu (am lăsat să adăogăm la urmă pagina cu titlul). Trebuie un titlu mai special, nu Nuvele, si pentru că, desigur, vei mai avea alt volum, pe care, atunci, ar trebui să-1 intitulezi „volumul II", ceea ce nu e frumos şi modern. Dacă ai găsi un cuvînt sau o perifrază pentru ideea de „inadaptabili" (aşa-s toţi eroii d-tale), ar fi un titlu bun şi o sinteză — în titlu — a volumului.
314
în orice caz, hotărăşte repede titlul. Se poate şi numi „Nuvele" — tot e alt titlu decît cel vechi.
în lumea dreptăţii, numele primei bucăţi, cum se obişnuieşte, are inconvenientul că unii ar crede, văzînd volumul în vitrină, că e reproducerea numai a bucăţii din V. r. Dar putem trece peste asta, ce crezi ? în revistă vom anunţa pe larg conţinutul volumului.
Scrie-mi imediat ultimul d-tale cuvînt*. Încă o dată, un titlu sintetic ar fi mai preferabil.
Cum mergi cu sănătatea ? Am văzut pe dr. Tatuşescu ; mi-a spus că eşti bine.
Salutări prieteneşti, G. Ibrăileanu. P. S. Scuzează stilul şi caligrafia ; sînt foarte grăbit.
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (40)/II
18
[Data poştei : 3 noiembrie 1908]
Stimate domnule Brătescu,
Pană în acest moment n-am primit răspunsul d-tale relativ la titlul volumului. Acum altceva : să-ţi trimit d-taie volumele pentru Academie, sau să le 'trimitem noi ? Şi cui să le trimitem ? Lui Nerva Hodoş ? D-ta, In orice caz, fă petiţia. Consultă pe Hodoş în toate privinţile. Cîte volume să trimit la Academie ? 12 sau 15 ? Răspunde imediat.
Salutări, Ibrăileanu.
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (4)111
Adaos (poate n-ai primit scrisoarea).
„Nuvele şi schiţe" ar strica vînzării, căci e acelaşi ca ediţia I. Dacă „Nuvele şi schiţe", atunci de adăugat': — Vechi şi nouă — Ori un titlu sintetic : învinşii sau cum crezi d-ta — în lumea dreptăţii n-ar fi rău. Hotărăşte d-ta. Răspunde telegrafic dacă n-ai răspuns încă.
Cu dragoste, Ibrăileanu.
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (5)/II
* Brătescu-Voineşti răspunde ia 21 oct. 1906. Vezi scrisoarea 15, din op. cit, II, p. 62.
315
19
[Octombrie 1906]
Iubite domnule Brătescu,
Odată cu aceasta primeşti şi 40 de volume *. Te rog să-mi scrii cîte îţi mai trebuiesc pentru d-ta (prieteni etc). Să ne mai scrii la ce reviste şi ziare să trimitem (căci acestea nu mai e nevoie să mai umble pe la Tîrgovişte). Ori lasă să hotărîm noi. Nu ştiu cum te vei împăca cu aspectul volumului, dar, la ediţia a Il-a şi la volumul II, va fi altfel : vom avea literă nouă şi nu va mai fi
graba de acum.
Aştept cu mare nerăbdare nuvela făgăduită, care va fi prima din volumul II, căruia îi va da şi numele...
Un prieten, căruia i-am spus despre telegramă **, mă asigură că fac o prostie. Ei bine, atunci te rog scrie-mi imediat dacă ai primit.
Noroc bun să dea Dumnezeu ! Salutări prieteneşti,
G. Ibrăileanu.
P. S. încă o dată, aştept nuvela mine decît pentru revistă.
Bibi Acad. R.S.R. S 2 (43)111
mai  mult pentru
20
[Decembrie 1906]
Iubite domnule Brătescu, îmi pare rău că nu eşti bine. Dă, te rog, întreaga lor valoare primitivă acestor banale cuvinte ***. Se vede că după 30 de ani s-a dus farmecul vieţii. Iată şi eu, veşnic într-o stare păcătoasă : insomnii, stomah mizerabil, cap zdruncinat — îmi duc cu greu viaţa de azi pe mîne, cu
* Brătescu-Voineşti confirmă primirea la 28 oct. 1906 (scrisoarea 16, în Op. cit., p. 62).
** Pe scrisoare, anulat de Ibrăileanu următorul text: Te rog telgrafiază urgent dacă ai primit cele 40 de volume, ca să fiu liniştit, dar imediat şi urgent.
*** Ibrăileanu răspunde la scrisoarea lui Brătescu-Voineşti din 26 noiembrie 1906. Vezi scrisoarea 17, în op. cit., II, p. 63.
316
doctori, cu doctorii, buimac, fără putere de muncă în imposibilitate zile întregi, şi-ntotdeauna sara, de a cugeta, de a ceti ori de a scrie. îţi mulţumesc pentru cuvintele de încurajare şi pentru indulgenţa cu care mă judeci, căci, mai ales în articolul întăi, am comis o harababură grozavă : altul scrie încet, stăpîn pe vremea lui, corija, aranjează — eu, dacă-mi mai vine o idee, torn o notă kilometrică unde mi se pare, în grabă, că se poate anina acea notă.
E penibilă starea sufletească, cînd ai convingerea că ai putea să faci mai bine decît faci, că ieşi în public fără cravată, fără jiletcă ; cu un galoş şi cu un şoşon, luaţi în grabă, la goană !
Recenzia volumului d-tale nu e făcută de M. C. *, ci de mine, n-ai băgat de samă la iscălitură**. N-am spus nimic în ea, pentru că mi-am păstrat... „ideile" pentru un articol, pe oare am să-1 „dau gata" pentru numărul de pe ianuarie. Acum trăiesc veşnic în societatea d-tale, cetesc, adnotînd, volumul.
Pană acuma au fost cerute (căci am întrebat pe librari cît să trimitem) 859 de exemplare.
Gazetele s-au purtat mizerabil. Un Radu Rosetti are o mult mai „bună presă" decît d-ta. Viaţa literară nici n-a anunţat volumul, ceea ce e aproape un furt, căci nu i l-am trimis doară degeaba. Să fie că nu scrii acolo ? Ori pentru că ne e „duşmană" (din senin) ? Ori pentru că şi Gorun vrea premiul ?
In orice caz, noi, cu 3200 tiraj (ceea ce reprezintă un mult mai mare număr de cetitori) vom fi o „reclamă" îndestulătoare.
Stere mi-a spus că la Bucureşti a găsit mulţi admiratori ai d-tale, dintre care uniia pană acuma nu te cunoşteau. (Este o ştiinţă de a-ţi face reclamă, care d-tale îţi lipseşte complect! !) Aici, în Iaşi, cred că eşti autorul român cel mai gustat şi admirat. Să-ţi spun, la întîm-plare, cîteva fapte. Un profesor de chimie, căruia i-am semnalat volumul, îmi spune că mă binecuvintează după fiecare nuvelă. Un locotenent zice că i-am stricat liniştea familiei, căci nevastă-sa plînge la fiecare bucată. Un elev
* Mihai Codreanu. ** E semnată G. I. Brătescu-Voineşti răspunde 18, în op. cit, II, p. 63-64.
la 14 sept. 1906. Vezi scrisoarea
% -
317
de la Şcoala de poduri — cel mai bun fost elev al meu, de cînd sînt profesor — a scris unei doamne să-mi spună curat că : „cel mai mare nuvelist e Brătescu-Voineşti" şi că, cetind cu un coleg al său Neamul Udreştilor, se tot... oprea să se uite pe geam, fiindu-le ruşine unul de altul, că-şi dau slăbiciunea pe faţă... etc, etc, etc
Simt o mare satisfacţie — iartă-mi această slăbiciune —■ că noi, prin insistenţele noastre, te-am scos din tăcerea d-tale vinovată.
Acum, sănătate să dea Dumnezeu, ca să scoatem volumul II şi ediţia a Il-a a acestuia, cu literă frumoasă şi fără greşeli de tipar.
Stere e bine, Şărcăleanu a cam tînjit. Duminică e Ia Bucureşti. Spera să te vadă. Acum, în urma scrisorii d-tale, se-ndoieşte că vei veni. Poate va veni el la d-ta. E foarte ocupat : se apropie alegerile [...].
Salutări frăţeşti şi sănătate grabnică,
G. Ibrăileanu.
Bibi Acad. R.S.R. S 2 (51)1 II
21
Ianuarie 1907
Iubite domnule Brătescu,
Mulţumim pentru admirabilul Nicuşor *, care e o bucată din cele mai frumoase ale d-tale. Mai ales partea întăi, cu lumina ei, mi-a făcut o impresie de fericire, cre-de-mă ! Silueta lui Nicuşor, în partea întăi, e un fel de „Murillo", dacă se poate traduce literatura prin pictură... Schiţa (Contravenţie **), care e aşa de realistă (şi găzarul meu e tot un aşa tip), s-a tipărit deja.
Aşteptăm cu o mare nerăbdare nuvela — căci tot ce vine de la d-ta, pe lîngă că e frumos desăvîrşit, e şi foarte interesant : pe lîngă artist, eşti şi un „om" !...
Bine că n-am ştiut de congresul advocaţilor, căci aş fi fost foarte emoţionat şi apoi... decepţionat.
* Viaţa românească, 1907, nr. 2. Trimisă de Brătescu-Voineşti la 30 dec. 1906. Vezi scrisoarea 19, în op. cit, II, p. 64. Viaţa românească, 1907, nr. 1.
**
318
Tristul fapt — critica volumului d-tale —■ s-a consumat... Va apare acuma*. Bine că n-o să dau ochii cu
e să nu zîmbeşti. Soarta unui „critic" e cam ingrată : dă un teribil examen faţă de autorul, care ştie el, poate mai bine, ce a făcut, decît individul care vine să-i descopere ce a făcut. Ce bine e cînd vorbeşti de fenomenele fizice : niciodată un gheţar n-o să protesteze în contra fizicianului ori geologului care ar broda „teorii" pe socoteala lui !
Dar îmi pare grozav de rău că n-ai venit. Noi toţi am fi fericiţi dacă ai veni aici.
Cererile pentru volumul d-tale au trecut, peste 1.000. După ce vom mai încasa noi costul pentru 1.300, restul' va fi al d-tale.
Noi simţim aici o mică mîndrie că, graţie teribilei noastre insistente, te-am făcut să iesi din acea vinovată si „splendidă izolare". Poate acesta e cel întăi şi mare cîştig ce 1-a adus revista literaturii, în afară, bineînţeles, de rolul ei social mai general.
Cu dragoste frăţească şi urări de sărbători, al d-tale admirator,
Bibi Acad. R.S.R. S 2 (21)111
G. Ibrăileanu
22
[1907 ?]
Iubite domnule Brătescu, îţi mulţumesc pentru frumoasa schiţă, care mi-a produs, desigur, o plăcere mai mare decît ţi-a produs d-tale articolul meu, căci — iartă-mă — bănuiesc că vorbele d-tale măgulitoare sînt o încurajare. Eu public întotdeauna fără să aştept să „se coacă".
Aş fi fericit ca gestaţia nuvelei scrisă la Braşov să ajungă mai răpede la termen ! D-ta îmi scriai că trebuie de purtat un roman 10 ani în minte şi scris în 10 zile. Dar de cînd cugeti d-ta asupra vieţii nu sînt de două ori, cel
* G. Ibrăileanu, Ioan Al Brătescu-Voineşti, în Viaţa românească, nr. 1, 1907. Brătescu-Voineşti mulţumeşte anticipat, la 30 dec, 1906. Vezi scrisoarea 20 în op. cit., p. 65.
319
puţin, 10 ani ? Şi în 10 ani un om cugetă numai un roman ? Cugetînd la întreaga viaţă, care conţine zeci şi sute de romane, nu cugetă artistul deodată la mai mult decît unul ? Daudet a scris numai 3-4 romane ? Balzac cîte a scris ! Şi, de la cele dintăi, le avea pe toate în gînd, ba chiar schiţate... Eşti prea pesimist, şi peste măsură de autocritic şi exigent faţă cu d-ta.
Apoi, între condiţiile de muncă, favorabile şi nefavorabile, nu intră şi mizeriile şi plictiselile vieţii ? Desigur că dacă am fi în alte condiţii, am scrie mult mai bine. Dar plictiselile, munca de advocat etc. sînt piedici tot aşa de fatale ca şi lipsa unor însuşiri artistice. Aşadar, trebuie să primim toate condiţiile oe ni le impune temperamentul şi împrejurările — şi să dăm ceea ce putem da în aceste condiţii.
Iată-mă făeînd teorii şi aproape morală ! ! !...
Aş rupe acuma această scrisoare, dar ţi-o trimit, ca o efuziune amicală. Iartă-mă.
In orice caz, măcar cealaltă schiţă ! Voi face eu corecturile. Stere a fost la Cernăuţi, dar cu întârziere. Uitase ! Crezuse că e în... ianuarie !
Salutări prieteneşti, G. Ibrăileanu.
Bibi Acad. R.S.R. S 2 (28)111
23
[Ian.-febr. 1907]
Iubite domnule Brătescu,
Cred că ai primit cele două mandate telegrafice *. Nu ne socoti aşa de străini ori aşa de stricaţi încît să ai vreo jenă din pricina aceasta! Dacă revista merge aşa cum visăm, atunci socot că advocatura d-tale ar trebui să rămînă pe al doilea plan... E un vis şi poate se va realiza. Nu rîde !
Aşteptăm sfîrşitul lui Nicuşor ca să-1 dăm la tipar.
Mulţumim din toată inima pentru sprijinul ce-1 dai revistei noastre. M-a emoţionat expresia d-tale „revista noastră".
* Brătescu-Voineşti confirmă primirea la 23 ianuarie 1907. Vezi scrisoarea 22, în op. cit., II, p. 67.
Scriu lîngă sala tipografiei şi e un aşa vuiet şi sînt aşa de obosit (azi am avut 4 ceasuri de şcoală şi noaptea insomnie), încît trebuie să isprăvesc scrisoarea.'
Salutări frăţeşti, G. Ibrăileanu.
P. S. Nici vorbă nu poate fi de cămătărizarea noastră prin cele trei nuvele *, pe care vrai să ni le dai drept recunoştinţă. Crede-mă, d-le Brătescu, că d-ta eşti plătit ridicol, faţă cu talentul d-tale. Apoi să te mai exploatăm şi aşa ?
G. /.
Bibi Acad. R.S.R. S 2 (52)111
24
[Data poştei : 2 aprilie 1907, Iaşi]
Iubite domnule Brătescu,
Ce mai faci ? Am văzut că şi pe la dvs. au fost grozăvii... Noi, aici, ne-am transformat într-un fel de subpre-fecţi. Stere e prefect, vei fi ştiind. Munceşte 20 de ceasuri pe zi, în şir... Unde-am ajuns, Dumnezeule ! Acum pricepi complect „cronicile" lui Stere ?
Scrie-mi un cuvînt. Ce faci ?
Bibi Acad. R.S.R. 2 (6)lII
Salutări, G. Ibrăileanu
25
[A doua jum. a lui aprilie 1907]
Iubite domnule Brătescu,
Aveam o scrisoare către d-ta în buzunar, cînd am primit-o pe a d-tale**. Nu ţi-am răspuns imediat, caci sînt grozav de ocupat.
* Ibrăileanu răspunde la scrisoarea lui Brătescu-Voineşti din 16 ian. 1907. Vezi scrisoarea 21, în op. cit, II, p. 66.
** Scrisoarea lui Brătescu-Voineşti din 17 aprilie 1907. Vezi op. cit, II, p. 70-71.
320
321
Am prevăzut nepremiarea din cauza regulamentului idiot : era fatal ca în „plen" celelalte două secţii să majoreze pe o a treia şi să nu se poată premia nimic. Dar e sigur că la anul vei fi premiat : vom adăoga la 200 de exemplare pe Nicuşor şi Contravenţie şi vom scoate „ediţia a Il-a, 1907, adăogată". Regulamentul idiot se va schimba. Stere a scris lui Poni, a fost în zădar !
Acum încă ceva : ce planuri ai, ce dorinţi ? Nu ţi-ar fi de vreun folos Stere ? Vezi, îţi propun o.... adaptare, dar nu ca Antonescu lui Rizescu. D-ta ar trebui să n-ai griji. Dar e greu, că nu poţi părăsi Tîrgoviştea. Va să zică eşti în... comisia interimară!
Te rog scrie-mi şi spune-mi ceva şi despre „nuvelă".
Salutări prieteneşti, G. Ibrăileanu.
Mi-a scris Goga : îţi mulţumeşte şi e fericit că ţi-a făcut impresie poezia lui. îmi pare şi mie bine de tonul scrisoarei penultime, de „ţărănismul" d-tale.
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (46)/Il
26
[August 1907]
Iubite domnule Brătescu,
îmi pare foarte rău că n-ai putut veni *. De-acuma te aştept la Iaşi. Poate vei pica acolo într-o bună dimineaţă. Sper că troahna ţi-a trecut.
Nu stiu cînd trimiţi nuvela anunţată**...   de  asa de
r t * »
multă vreme. Ar fi admirabil s-o trimiţi acuma, pană în vreo 7 zile, căci voim să scoatem un număr bun în septembrie. Te rog, dacă eşti sănătos, pune-te şi o isprăveşte, căci un număr „bun" nu poate fi fără d-ta.
Ar trebui să faci toate chipurile să vii la Iaşi între 1-5 septembrie, ca să ne înţelegem asupra volumului d-tale, dacă vrai să-1 scoţi tot în editura noastră.
* în mai multe scrisori, Brătescu-Voineşti promite a vizita pe Ibrăileanu la Iaşi sau la mănăstire. Vezi scrisorile 28-31, în op. cit., II, p. 72-74 (ultima, din 15 august 1907).
** în scrisoarea din 29 mai 1907 (v. scrisoarea 27, în op. cit., P. 71).
Am petrecut vacanţa cam prost, fără plăcere şi fără să lucrez mai nimic ; numai am cetit — atîta folos.
Stere a scris un important studiu*, care va apare în 5 numere, despre socialism, poporanism, naţionalism, antisemitism etc. E desfăşurarea punctului nostru de vedere : combaterea social-democratismului pentru ţara noastră, afirmarea poporanismului şi a naţionalismului [...] şi combaterea antisemitismului feroce, care face luptă de rase etc.
încă o dată : te rog trimite nuvela la Iaşi, căci sîmbătă ori duminică plec la Iaşi.
Cu dragoste frăţească. G. Ibrăileanu.
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (19)jII
27
[Septembrie 1907]
Iubite domnule Brătescu,
îţi răspund aşa de tîrziu, pentru că am avut foarte multe încurcături şi plictiseli, pe care nu mai e nevoie să ţi le povestesc.
îmi cei părerea mea despre Inimă de tată **. E o bucată foarte interesantă prin zugrăvirea stării sufleteşti a studentului şi prin zugrăvirea „inimii" tatălui său. Poate că lipseşte ceva : justificarea stării sufleteşti a băiatului, căci, pentru a cădea, pană la acel grad, sub influenţa lui Scho-penhauer, trebuia să aibă şi el ceva : temperamentul lui, ori vreo întîmplare oarecare, vreun amor nemărturisit ori nenorocit, ştiu eu ? Dar, în sfîrşit, subiectul fiind „inima de tată*, poate nici nu a fost nevoie de ceea ce cer eu. Stere se-mpacă complect cu chipul în care ai procedat d-ta... Mie, încă o dată, mi-ar fi trebuit o explicare a marei influenţe a pesimismului asupra băiatului.
încolo, bucata e admirabilă.
* C. Stere, Social-democratism sau poporanism, în Viaţa românească, nr. 8, 9, 10, 11, 1907, şi nr. 1, 1908.
** în Viaţa românească, nr. 9, 1907. Nuvela a fost trimisă cu scrisoarea din 3 sept. 1907. Vezi scrisoarea 32, în op. cit., II, P. 74-75.
322
323
Începutul : bătrînul în aşteptare cu ţigările lui, sfîrşitul : spaima bătrînului, cuvintele lui adinei despre ce va să fie cartea, sînt din cele mai fericite inspiraţii ale d-tale.
Nu ştiu dacă scrisoarea aceasta te găseşte acasă —■ poate eşti în manevră...
Aşteptăm — necontenit — nuvela făgăduită... Ce frumos ar sta ea în numărul de pe octombrie ori noiembrie !
Acum, o chestie penibilă pentru mine — financiară... Fiindcă trecem printr-o criză financiară, s-a aplicat, momentan, o curbă la onorariile colaboratorilor : aceasta este explicarea sumei din mandatul trimis. Cred că în curînd, cu începerea sezonului literar, ne vom... reconforta.
Şi... pană cînd o să te aşteptăm la Iaşi, iubite domnule Brătescu? E mare lucru să te sui în tren şi să stai aici măcar o zi ?
în orice caz, tot o să te văd eu odată — la Cameră, în Bucureşti, unde am de gînd să mă duc pentru a consulta pe d-rul Marinescu.
Din carnetul unui jurat *, care e admirabil, a fost reprodus în Gazeta Transilvaniei. în Şcoala română din Cernăuţi a fost tipărită o scurtă apreciare elogioasă a operei d-tale.
Scrie-mi imediat, definitiv, să scoatem „ediţia a Il-a" pentru Academie ? Am păstrat 40 volume în acest scop — la care să adăogăm o schiţă nouă şi coperta.
Volumul e epuizat : trebuie să-1 tipărim din nou. Am cam întîrziat din cauza crizei financiare de care ţi-am vorbit.
Cu dragoste, al d-tale, G, Ibrăileanu.
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (39)111
28
[Octombrie 1907]
Iubite domnule Brătescu,
Iartă-mă că-ţi mulţumesc aşa de tîrziu pentru marea plăcere ce mi-ai făcut trimiţîndu-mi fotografia d-tale **.
Acum mai aştept nuvela !
* Mai întîi în Viaţa românească, nr. 8, 1907. ** Cu scrisoarea din 3 oct. 1907. Vezi scrisoarea 33, în op. cit, II, p. 76.
Relativ la editarea volumului d-tale, iată ce s-a hotărît (dacă voi putea să exprim bine aceste afaceri în care nu mă prea pricep) : scoatem ediţia a Il-a numai a volumului celuilalt, fără nici un adaos, ca să rămînă toate celelalte bucăţi pentru un alt volum. îl vom scoate, probabil, în 3000 de exemplare, nu 2.000, pentru ca să nu se epuizeze degrabă. Cîştigul va fi al d-tale tot, afară de 10«/0, care va reprezenta procentul banilor ce împrumutăm pentru tipar şi hîrtie, căci noi lucrăm cu credit, Apoi, dacă volumul trecut (ediţia I) va lăsa vreun deficit, se va acoperi tot de aici. (Mai sînt de încasat vreo 600 de fr. de la primul volum; probabil 100-200 fr. nu-i vom încasa, unii librari fiind necinstiţi.) Aşadar : după ce vom scoate cheltuiala tipăririi, tot cîştigul (minus 10% şi minus 100-200 fr. probabil, deficitul primului) va fi al d-tale. Dacă prima ediţie de 2.000 exemplare ţi-a adus 1.400 fr. — această a doua ediţie probabil îţi va aduce mai mult, dacă o vom scoate în 3.000 exemplare (şi vom scoate 3.000 dacă ne vom convinge că trebuiesc). însă cîştigul d-tale nu-1 vei încasa decît după ce revista îşi va scoate cheltuiala şi va plăti datoria.
Toate acestea le-a hotărît „directorul" şi sper că ţi le-am relatat exact şi clar. D-ta răspunde dacă-ţi convine şi mai scrie-mi ce reforme ai dori faţă cu prima ediţie. Noi vom căuta ca litera să fie mai frumoasă şi coperta mai estetică.
Aştept cu nerăbdare nuvela — un mare plic de ]a d-ta. Odată, cînd mi-ai trimis un articol de Lacriţianu (îmi pare), ce decepţie am avut ! Căci plicul era respectabil şi eram sigur că el conţine o mare nuvelă !
De venirea d-tale la Iaşi am pierdut orice nădejde. Probabil ne vom vedea la Bucureşti, unde am de gînd să mă duc să consult vreun doctor „mare".
Cu multă dragoste, G. Ibrăileanu.
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (2Q)!lî
29
[1908]
Iubite d[omnu]le Brătescu,
Te anunţ că, pentru a echilibra bugetul nostru, zdruncinat de unele prostii făcute anul trecut, am hotărît să reducem cu 20o/0 onorariile.
324
325
Iţi scriu, ca să nu crezi în vreun gînd de depreciare din partea noastră.
Vrai ortografia academică şi cu accente (făcu, basma etc.) ? îmi pare urîtă această mişunare de accente inutile.
Scrie-mi în privinţa asta, G. Ibrăileanu.
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (îO)lîî
30
[1908]
Iubite domnule Brătescu,
lartă-mă, iartă-mă că nu ţi-am răspuns. Sînt vinovat. Ai primit volumele. Şi conştiinţa mea, în asemenea cazuri destul de sensibilă, îmi spune că nu e deloc vreo „pehli-vănie" în afacerea asta.
Ce mai faci ? Am văzut că aţi pus alt candidat la colegiul II ! Pentru ce ?
N-am văzut pe Botez decît foarte rar şi în împrejurări cînd nu puteam vorbi. Dar sînt sigur că cererea d-tale nu ţi-a fost îndeplinită *, căci ştiu că la administraţia noastră criza se simte teribil. Sîntem în primejdie (asta o spun numai pentru d-ta).
N-ai mai scris nimic ?
Salutări frăţeşti, G. Ibrăileanu.
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (25)!II
31
Mănăstirea Neamţ 26 iulie [1908]
Iubite domnule Brătescu,
Iartă-mă că nu ţi-am scris mai curînd. Acest lucru m-a chinuit mult. căci ştiu ce însemnătate au scrisorile în împrejurările în care eşti d-ta.
* Din scrisoarea lui Brătescu-Voineşti de la 6 iulie 1908 rezultă că a primit banii prin Iancu Botez. Vezi scrisoarea 39, în op. cit., II, p. 82-83.
326
Dar am fost ocupat, obosit şi enervat în aşa grad, că n-am putut să-ţi scriu mai mult şi nu voiam să-ţi trimit numai cîteva rînduri pe o carte poştală.
Am-venit la mănăstire de cîteva zile numai. Am stat în Iaşi să fac nişte cursuri de vară, însărcinat de minister, împreună cu alţi profesori. Cursurile au fost organizate mai mult pentru bucovineni, dar au venit puţini. în schimb, au fost frecventate de ieşeni. Am avut vreo 60 de ascultători. Am vorbit 20 de ceasuri, în 11 zile, despre „poeţii de ia 1840 încoace". In loc să viu să mă odihnesc, a trebuit, pe o căldură colosală, într-o sală ca o baie, să vorbesc despre... poeţi! N-am putut refuza lui Haret acest serviciu, ca să nu-1 supăr, din mai multe cauze. Iorga, care face şi el cursuri la Văleni, ne-a înjurat, în ziarul său, toată luna : pe noi, pe bucovineni, pe Haret etc. ! Curioasă psihologie are omul acesta ! Şi nici nu ştie să-şi ascundă ciuda cînd manifestarea ei îl poate face ridicol.
Voi trimite la Iaşi adresa d-tale ca să-ţi trimită numărul de iulie. Dacă nu vei mai fi pe acolo, nu face nimic. Am cetit şi recetit de mai multe ori bucata d-tale, care îmi place foarte mult. E una dintre cele mai frumoase. E artă pură. Te-a costat multă muncă ? Ţi-a luat multă vreme ? Dacă nu. atunci de ce scrii asa de rar ? Gîndeste-te ce fericite momente vei produce peste cîteva zile la toţi cetitorii din ţară, care pricep o bucată ca aceasta. în privinţa lui Delavrancea *. ai perfectă dreptate. Eu am avut exact aceeaşi impresie ca şi d-ta. I-am găsit acelaşi defect.
— Chipul cum d-ta exprimi impresia d-tale m-a făcut să mă gîndesc ce excelent „recenzent" ai fi d-ta!... Ce păcat că nu trăieşti în acelaşi oraş cu V; r. I Ce rol mare ai avea ! Ce ajutor ne-ai da î Şi, pe de altă parte, cum .te-am sili noi să scrii ! Ori ai produce un volum pe an. ori m-ai asasina — asa m-as ţinea de d-ta.
Te rog scrie-mi despre sănătatea d-tale. Stupid lucru e boala, aceasta o ştiu eu bine prin mine însumi. Vrîsta la care am ajuns noi e legată cu aceste „mici mizerii" foarte mari. Şi cum nu ştiam să preţuiesc vrîsta tînără şi să mă folosesc de ea !
* Brătescu-Voineşti pomeneşte de Delavrancea (Stăpînea odată...) în scrisoarea din 6 iulie 1908, op. cit.
Mi-ai scris că durerile fizice sînt inutile. Eu, care am adesea teribile nevralgii, care mă fac să nu dorm nopţi de-a rîndul, găsesc că tot au un folos : te deprind să rabzi şi te fac să priveşti viaţa altfel şi, nu ştiu cum, să te detaşezi de ea şi să o pricepi dintr-un nou punct de vedere. Aşa încît, dacă nu-ţi pot servi ca material de artă, să-ţi servească la schimbarea punctului de vedere din care priveşti viaţa şi — poate — la adîncirea vieţii. Dar, poate, la un idealist ca d-ta, efectul durerilor fizice nu e acesta. Pe mine, ele mă fac să concep pe oameni ca pe nişte biete cantităţi de materie prin care trec legile naturii, fără nici o păsare de soarta acestor cîteva kg. de materie, în care a răsărit, din întîmplare, lumina conştiinţei.
A apărut Caleidoscopul lui A. Mirea. Multă fineţă şi fantezie şi o ştiinţă perfectă a formei. E un artist desăvîr-şit acest Mirea. Păcat că n-are o convingere, o concepţie asupra vieţii. D-tale îţi place Anatole France, autorul pe care-1 gust eu mai mult ?
Ştiu că un Tolstoi ori Maupassant redau mai bine viaţa. Dar punctul de vedere din care priveşte A. France mă face să-1 prefer tuturora.
Salutări frăţeşti şi multă, multă sănătate, G. Ibrăileanu.
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (29)111
32
[Mănăstirea Neamţ, august 1910]
Iubite dommde Brătescu,
Am primit scrisoarea d-tale, tocmai cînd mă căzneam să-ţi scriu. Acesta e cuvîntul adevărat, căci de vreo 2 săptămâni tot doream să-ţi scriu şi amînam... „Eu sînt bolnav", vorba lui Ion din Năpasta. Nu sînt ca el, nebun, dar sînt epuizat nervoziceşte. Fără asta, e ! „Ce om aş fi fost", cum zice Dragomir din aceeaşi Năpastă. (Nu ştiu ce m-a apucat azi să vorbesc în citaţii ! Şi de ce din Năpasta ? Ştiu eu ?)
Te-a impresionat laşul * ! Noi ne-am deprins, ai dreptate. Pe noi ne miră curăţenia — ca o excepţie. Noţiunea
* într-o scrisoare din 20 august 1910, Brătescu-Voineşti îl înştiinţează că a fost la laşi (scrisoarea 46, în op. cit., p. 88.
noastră de „oraş" e colorată de imaginea laşului. Te întrebi care-i explicaţia murdăriei. Mi se pare simplă. Orient. Foastă capitală. Orientul e murdar şi tembel, e lipsa de conştiinţă — a autorităţilor şi imbecilitatea cetăţenilor. Evreii, după o mie de ani de ghetto murdar, şi fiind şi săraci... Iar, ca fostă capitală, laşul e un oraş mort — mare şi sărac, prea mare pentru bugetul lui, alimentat de contribuţii sărace. Viaţa s-a retras din el, ca un organism din care s-a scurs sîngele — şi, anemic în totul, e lipsit cu totul de sînge la periferii, se răceşte.
I-ar trebui un buget de 5 ori mai mare, alungarea evreilor şi înlocuirea lor cu români, —- şi consiliu comunal şi primari aduşi din Germania. Şi încă ceva : cetăţeni luminaţi, nu urmaşi de raiale turceşti.
Şi ce frumos, totuşi, e laşul ! Şi nu teatrul şi celelalte, ci casele boiereşti, zidurile vechi, unele străzi tăcute, împrejurimile, amintirile.
Aici sînt zidurile din Satira I a lui Eminescu.
Intre ziduri, printre arbori ce se scutură de floare —
Să le vezi, primăvara, pe lună î Un fel de Bruges la Morte.
Cînd vine nuvela ? Dar să nu crezi că cu o nuvelă, chiar ca Pană Trăsnea, ai un volum. Ce puţin scrii d-ta. Ce păcat ! Cînd ai scrie jumătate — un sfert măcar ca Gîrleanu. Apropos : am auzit că-ţi place acest nuvelist. Mie nu-mi place. N-am nimic cu el, nu-1 cunosc. Dar din primul nostru număr ne-am spus părerea asupra lui. El zice că-1 „persecut" eu (! ! ! ) Dar de mult nici nu-1 mai cetesc. Nu-mi place, ce să fac ! N-am găsit un rînd care să-mi meargă la inimă. Un rînd, unul numai, ca : „Aveţi şi gheţărie ?" al d-tale.
Miercuri poate plec la Iaşi. Cînd vii ? Dacă vrai să vii la mănăstire, te-aş aştepta. In acest scop telegrafia-ză-mi. Dacă nu, la Iaşi. Tare doresc un manuscris de la d-ta, pot spune aproape sigur, eşti primul nostru scriitor.
Salutări prieteneşti, G. Ib[răileanu].
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (16)111
Scrisoare publicată întîi în Convorbiri literare, 1941, nr. 8-10, p. 1176-1177.
328
329
33
[Dec. 1909 — ian. 1910]
Iubite domnule Brătescu,
Iartă-mă că nu ţi-am răspuns. Am fost foarte necăjit, foarte obosit, foarte ocupat — cu revista, cu... politica („Scrisorile" *), cu afaceri profesionale etc.
Ti-am făcut eu corectura. Cred că e fără cusur, desi mă îndoiesc, căci foarte rar am izbutit să corectez ceva perfect. Scrisorile ** sînt admirabile. Ceea ce caracterizează arta d-tale e mai cu samă faptul că nu se poate să te cetească cineva fără să te iubească. Dar păcat că sînt atît de puţine — scrisorile ! Puteai să scrii mult mai multe, căci „procedeul" acesta îţi dă o. mare libertate în alegerea subiectelor şi varietatea lor. Pune-te pe lucru, iubite domnule Brătescu, ca să ai material pentru, al doilea volum, căci n-ai încă. Sub forma aceasta de scrisori, ai fi putut spune atîtea lucruri : amintiri, tipuri, schiţe, cugetări... Ştii că scrisorile d-tale m-au făcut într-un moment să mă gîndesc : „De ce n-aş încerca şi eu ?" Că am atîta viaţă în urmă ! Dar apoi m-am gîndit : Ne sutor... ***
Cu alegerile ai văzut ce am păţit. Stăm prost, pentru că, între alte cauze, noi ne purtăm „englezeşte", iar adversarii, vai ! nici nu-ţi poţi face idee : Bădărău cumpără, ameninţă cu pîrjolul cînd va veni la putere, făgăduieşte totul: legi favorabile pensionarilor, profesorilor ■— tuturor orăşenilor, e ceva grozav ! Iar junimiştii, „asanatorii", au cheltuit zeci de mii de franci, au dat cîte 500 de fr. pe un vot. Un om al lui Marghiloman s-a adresat tatălui unui colaborator al revistei noastre, ca să-1 cumpere cu bani, pentru a cîştiga votul colaboratorului nostru —■ un băiat tînăr, cu un suflet cristalin, unul din cei mai curaţi tineri ce-am văzut în viaţa mea. închipuieşte-ţi că tatăl
* E vorba desigur de „scrisorile" lui G. Ibrăileanu către Gherea, prima din 19 dec. 1909, a doua din 11 ian. 1910, a treia din 13 ian. 1910.   Vezi   în  legătură   cu   acestea  voi.   IV din Opere,
G. Ibrăileanu, p. 284-306 şi notele.
** Scrisorile lui Mişu Grecescu, Viaţa românească, nr. 12, 1909. 1909.
*** Ne sutor ultra crepidam" (Cismarule, nu peste sandală sau nu vorbi de lucruri pe care nu le pricepi).
ar fi intrat în combinaţie, că băiatul s-ar fi lovit de lucrul împlinit : că tatăl său a luat bani ! Ar fi urmat poate chiar o sinucidere ! Ce subiecte de tragedie poate crea Marghiloman cu milioanele lui ! Cum ne despreţuiesc pe noi, cei săraci, aceşti indivizi ! Şi să-1 fi auzit, în aceeaşi zi. la întrunire : „caracter", „moralitate", „asanarea moravurilor", „idealul naţional" ! E greţos peste măsură !
Dar „naţionaliştii" lui Iorga—Cuza ? ? Manicatide e prieten cu ei, e preşedintele ligei, Iorga 1-a revendicat că e al lui... şi naţionaliştii au votat contra lui Manicatide!... Şi ce zici de acest oraş, care are o faimă atît de „antisemită" şi care, la vot, alege pe un takist ?
Toii foştii studenţi ai lui Cuza, actualmente licenţiaţi, toţi sînt takişti î Ce zici ? Şi lucrul e uşor de explicat : Cuza nu le face nici o educaţie sufletească — şi indivizii dau de greul vieţii, se aruncă, în chip natural, acolo unde se promite marea cu sarea î
Ce mai faci ? Cînd vii la Iaşi — ştii că vii de vreo
trei ani ? Ce mai gîndeşti despre atîtea lucruri care se petrec ?
Cu dragoste frăţească, al d-tale, G. Ibrăileanu.
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (40)111
34
[Septembrie-octombrie 1910] Iubite domnule Brătescu,
Mulţumesc mult pentru frumoasa schiţă. îmi cei părerea mea. O spun scurt : poartă marca „Brătescu-Voineşti". E foarte frumoasă, iubite domnule Brătescu, şi vei stoarce lacrimi multora cu aceste numai 2 pagini de tipar. Va apare în numărul viitor (octombrie *), căci acest număr e zeţuit pană la rubrici.
Aştept cu... răbdare „documentele" făgăduite. Dacă poţi trimite odată mai multe. Eu le voi pune cîte unul pe număr.
* în octombrie 1910 apare schiţa Privighetoarea.
330
331
Răspund la întrebarea d-tale *. T.P. sînt eu. Azim Abebulah e Sanielevici. Tot el e şi autorul Intelectualului în provincie şi al Gentlemanului funebru.
Nu ai de gînd să vii pe aici ?
Cu dragoste frăţească, G. Ibrăileanu. Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (32)/II
35
M-rea Neamţului, 20 iulie [1911] Iubite d[omnu]le Brătescu,
Am venit aici de 2 săptămâni şi-n fiecare zi mă scol cu gîndul să-ţi scriu — şi nu mă pot hotărî.
Sînt foarte obosit (m-am retras pentru trei luni de la V. r.) şi apoi am un mare defect : genul epistolar e cel mai greu, pentru mine, din toate genurile la oare m-am dedat pană acuma. Ca şi Renan (cu care nu samăn decît numai în această privinţă !), sînt foarte stîngaci în relaţiile personale, din care fac parte şi scrisorile. Intre oamenii sau cu oamenii pe care nu-i cunosc de mulţi ani şi cu care n-am avut „comerciu" lung, mă simt imbecil, vorbesc lucruri de pe lumea cealaltă, conştient că spun prostii şi mă fac de rîs. Scrisorile, după ce le scriu, îmi fac impresia unor lucrări dizgraţioase şi le dau la cutie cu un penibil sentiment că am comis un lucru ireparabil. Noroc că nu sînt un personaj ale cărui scrisori să devină odată publice. Nu-i vorba, că ele n-ar avea ce compromite, căci nu sînt cu mult mai prejos de lucrările pe care le public — un fel de scrisori deschise, unde, pe lîngă lipsa talentului, a răgazului de a gîndi şi compune, se amestecă aceeaşi jenă faţă cu publicul de care mă desparte o prăpastie, sentimentul datorit probabil amorului propriu, timidităţii, autoanalizei şi nesociabilităţii mele.
Dar destul cu această psihologie puţin interesantă !
Să vorbim de volumul d-tale. Mi-ai scris la Iaşi că voieşti să-mi trimiţi două bucăţi pentru volum, nepu-
* Brătescu-Voineşti întreabă cine e T. P. în scrisoarea din 22 sept. 1910. Vezi scrisoarea 47, în op. cit., II, p. 89-90.
blicate în V. r. Dar era vorba ca volumul să se tipărească la Bucureşti, sub supravegherea d-tale. Atunci pentru ce să-mi trimiţi mie bucăţile ?
Nu mi-ai scris ce-ai hotărît definitiv cu volumul. Spuneai că vrei să-1 tipăreşti în vacanţă. Te-ai răzgîndit ? Te rog scrie-mi ce-ai hotărît. Dacă-1 dai la tipar, scrie-mi, ca să fac cunoscut administraţiei, care e la Mangalia, în persoana lui M. Carp (Botez e la Londra), căci va trebui de aranjat cu hîrtia şi cu tipografia.
Acum, în privinţa lui Russo. Cînd isprăveşti de tradus Iaşii în 1840 ? Ai văzut că Sadoveanu a tradus altă bucată. Am crezut că e bine de asociat la numele lui Russo numele celor doi dintîi prozatori actuali. Ar trebui să scriu un articol, din care să se vadă importanţa acestor două bucăţi; date fiind împrejurările şi vremea cînd au fost scrise. Dar nu pot face nimic. Voi vedea, poate voi căpăta minimul de energie necesară pentru acest lucru.
Traducerea trimite-mi-o mie aici, la mănăstire. * Dacă voi avea oarecare propuneri, cred că-mi vei permite să ţi le aduc la cunoştinţă. Aşa am făcut şi cu Sadoveanu, care în 3-4 locuri s-a folosit de observaţiile mele, sau, mai just : de îndoielile mele.
Ce mai faci cu Faustul d-tale ? N-a mai dat vreo mlă-diţă pe care s-o trimiţi lui Stere, care a rămas la Iaşi să conducă revista ?
Stai toată vara la Tîrgovişte ?
Aici nu mai e decît Pătrăşeanu. Te rog scrie-mi o scrisoare mai lungă, dacă ai vreme. Vei face o faptă bună, o binefacere, căci sînt cam trist şi, de ce să nu spun ? cam descurajat. Iluziile scad mereu şi creşte — în cazul cel mai bun — resemnarea. Probabil însă că văd lucrurile cu ochii obosiţi ai unui neurastenic. în sfîrşit.
Aşadar, scrie-mi despre volumul d-tale, despre Iaşii în 1840 şi despre d-ta.
Cu dragoste frăţească, al d-tale, G. Ibrăileanu.
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (44)111
* In scrisoarea din 23 august 1913, Brătescu-Voineşti spune că nu se simte în stare să facă traducerea. Vezi scrisoarea 59, în op. cit., p. 100.
332
333
36
[Decembrie 1911]
De mult n-ai mai dat nimic bătrînei V". r. — d-ta unul din vechea gardă ! Dacă ai puterea să ne trimiţi ceva pană la 1-5 ianuarie, ne-ai face un serviciu imens. Primul număr al anului are întotdeauna mare însemnătate pentru... „abonaţi", căci la 1 se abonează şi se dezabo-nează oamenii. Cred că d-ta pricepi importanţa acestei reviste şi nu ţi-i indiferentă soarta ei. O ducem cu sacrificii enorme de muncă, de grijă, de preocupare (aceste două din urmă sînt mai obositoare decît totul). Izolaţi, loviţi din toate părţile, indiferenţi şi pentru amicii politici (adică ei indiferenţi pentru noi), situaţia noastră e foarte grea.. Dar ajunge cu lamentaţiile !
Ce mai faci ? Unde ai ajuns cu romanul ? Cînd îl isprăveşti ? M-am gîndit mult la cele ce mi-ai spus. aici, în Iaşi. Va fi o operă capitală. Desigur că d-ta ştii mai bine meşteşugul decît mine, dar îmi permit să-ţi spun un lucru. Teoriile pe care le dezvolţi cer multă viaţă concretă (vreau să spun că trebuie incidente vii, zugrăvirea de tipuri, dialoguri vii etc.) ca romanul să nu fie prea teoretic, prea expunere de principii. Am cetit romane de scriitori însemnaţi, în care teoria înăbuşă viaţa. Dar mă gîndesc că d-ta la Iaşi, la Otelul Traian, te puseseşi aşa de bine în pielea eroului, şi eroul era aşa de viu, că, într-un moment, cum eram şi foarte obosit, m-ai derutat. Vorbea el -— şi eu credeam că vorbeşti d-ta. La o întrebare a lui (foarte naturală) eu am crezut că d-ta mă întrebi pe mine ■— şi am răspuns nu ştiu ce prostie monosilabică.
Piesa lui Petrovici n-a plăcut aci. Am văzut-o şi eu. îmi pare slabă. Să văd ce vei spune d-ta cînd vei vedea-o. O piesă se joacă şi se vede, nu se ceteşte. O piesă cetită devine niwelă (povestirea unor lucruri întîmplate). Acţiunea dramatică e o acţiune prezentă şi văzută. Şi eu m-am înşelat uneori la cetire. Cînd eram în comitetul teatral, am făcut să se joace frumoasa comedie D-ale carnavalului. E imposibil pe scenă. Nu s-a mai reluat. Dar am devenit grozav de didactic...
Dar piesa lui Petrovici îmi pare că are şi defecte de psihologie. Şi-i găsesc şi alte multe defecte. Poate mă înşel ? Dar n-a plăcut la nimene.
îţi urez sărbători fericite şi te rog să primeşti salutările mele cele mai afectuoase,
G. Ibrăileanu.
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (50)/U
Răspuns la scrisoarea lui Brătescu-Voineşti din 27 noiembrie 1911, în care se vorbeşte de romanul Mache Dumbrăveanu şi de piesa lui I. Petrovici O sărutare. Vezi scrisoarea nr. 60, in op. cit, II, p. 101.
37
[Data poştei : Iaşi, 29 februarie 1912] Iubite domnule Brătescu,
Am primit în acest moment scrisoarea d-tale.
îţi răspund imediat, în acelaşi zgomot al redacţiei. Acum nu pot discuta cele ce spui. Dealtmintrelea, cred că trebuie să aştept scrisorile. Simt însă că n-am să fiu de acord cu d-ta în chestia asta (numai în asta). Şi nici n-am să-ţi pot arăta prin vorbe punctul de vedere din care mă pun eu (împreună cu aşa de mulţi).
Eu cred în evoluţie în ştiinţă. Cred, ca şi d-ta, că scopul omenirii e ştiinţa, cred în bine — în toate ; şi asta se-mpacă perfect cu concepţia mea a raportului dintre mine şi... non-mine. Cred în cunoştinţă ca şi d-ta. Deosebirea e că eu am altă teorie a cunoştinţei, d-ta alta. Am scris eu că sînt împotriva metafizicii ? Atunci am scris ceva de care nu-s convins. Dar cred că n-am vorbit de mine, ci de concluzia Raţiunii pure a lui Kant — care, şi el, are Raţiunea practică şi Judecata, porţi larg deschise spre metafizică.
Cu dragoste, G. Ibrăileanu.
îmi iau concediu pe două luni de la revistă. Dar stau in Iaşi şi voi veni pe la redacţie. Scrie-mi ce vreai ca şi pană acuma.
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (8)111
Răspuns la scrisoarea lui Brătescu-Voineşti din 28 dec. 1911. Vezi scrisoarea 61, în op. cit., p. 101-102.
334
335
38
[Ianuarie, 1912]
Iubite d[omnu]le Brătescu,
Iţi răspund acuma repede, şi numai într-o chestie. Volumul îl scoatem noi acum. Iartă-ne că am întîrziat. Peste cîteva zile îl punem sub tipar. Nu ştim ce-are să iasă, dar sperăm că, din vînzare, să-ţi mai putem da 600 fr. măcar.
N-am fi avut nimic împotriva editării la Flacăra. Dar e păcat să scoţi d-ta un volum care e un număr dintr-o serie. îmi pare ceva cam de broşură. Apoi, e mai frumos să apari în aceeaşi editură — volumele, ambele, fiind la fel ca exterior. Aşa fac toţi scriitorii însemnaţi. Renan se mîndreşte undeva că a scris la o singură revistă, la un singur ziar şi a tipărit la un singur editor.
Nu ştiu dacă primeşti argumentarea mea şi concluzia mea. Dacă nu, telegrafiază-mi. Eu cred că şi cîştigul (ce cuvînt !) va fi mai mare, căci noi punem preţul mai mare (2 fr., nu 1,25).
Să-mi trimiţi imediat ce ai publicat aiurea.
Cred că n-ar fi rău să tipărim cu ortografia academică — ca să poţi pune volumul la premiu. E bine să faci asta. Cred că te va premia. în orice caz, scrie-mi şi în privinţa asta.
încă o dată : dacă vreai mai bine editura Flacăra, telegrafiază-mi.
Am cetit cu o adevărată displăcere stupidităţile lui D.Z. Nu e nici odios, e murdar. „Statul" lui e partidul lui şi clasa lui. Acesta e cîntecul tuturor reacţionarilor. Şi e un reacţionar mai mult de poză. înţeleg pe Nicu Filipescu — dar Duiliu Zamfirescu ! Mi-a plăcut grozav ce i-ai răspuns. Dar am uitat un lucru : în una din bucăţile lui Sadoveanu e atacat D.Z. Şi astfel D.Z. devine şi ridicul. Dar iartă-mă că-ţi scriu aşa de brutal. în fond, je m'en archifiche de dînsul. Aşa sînt eu, condeiul mă ia înainte.
Stere e încă în Ardeal. Am să-ţi scriu în curînd cîteva consideraţii în privinţa ultimei părţi din scrisoarea d-tale. Altădată m-am ocupat mult cu aceste chestii de filozofie. Dar e mult de atunci ; vreo 12 ani. Abia îmi aduc aminte cîte ceva.
Cu dragoste, G. Ibrăileanu
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (31)jU
Răspuns la scrisoarea lui Brătescu-Voineşti din 23 ian. 1912. Vezi op. cit, p. 102-104.
39
[Data poştei : 17 febr. 1912]
Iubite d[o'mnu]le Brătescu, Trimite ordinea în care trebuie să tipărim nuvelele în volum.
Am văzut că ţii o conferinţă la Ateneul de acolo. Nu e publicabilă în V. r. ca articol, ori cronică, ori „margine" ?
Cu dragoste, G. Ibrăileanu. *
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (l)jlî
40
[Data poştei : Iaşi, 9 martie 1912] Iubite ,d[omnu']le Brătescu,
Te rog ceteşte răspunsul Flacărei şi, trecînd peste logica în care răspunde la cele ce-am scris noi, admiră injuriile personale ce mi le aduce pe tema originei mele. Bagă de samă că domnii de acolo se dedau şi la scatografie.
îţi scriu aceasta, ca să-ţi atrag atenţia asupra moravurilor literare ale unor „scriitori" de la noi.
Salutări prieteneşti, G. Ibrăileanu.
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (9)/II
* Vezi scrisoarea lui Brătescu-Voineşti din 9 îebr. 1912. Vezi scrisoarea 65, în op. cit., p. 108.
336
337
41
[Data poştei : Iaşi, 9 martie 1912]
Iubite d[omnu]le Brătescu,
Scrisoarea d-tale * mi-a făcut mare plăcere. Nu pentru că Flacăra m-a înjurat pe mine în mod stupid (sînt aşa de deprins cu lucrurile acestea !), ci pentru că am văzut încă o dată că d-ta eşti un om — şi mie mi-e aşa de sete de oameni ! Şi sînt aşa de recunoscător celor ce sînt oameni i Avînd o predispoziţie naturală spre mizantropie (care e o stupiditate), cei care mă opresc să nu mă duc pănă-n fund, pe panta asta, sînt marii mei binefăcători.
Cu drag, G. /.
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (ll)lîl
42
[înainte de 18 aprilie 1912]
Iubite d[omnu]le Brătescu,
Am să-ţi propun un lucru foarte curios. O propunere de a face o manifestaţie... spontanee. Iată despre ce e vorba. Aci se dă marţi sară la ora 7 un banchet monstru (iau parte toate partidele etc.) în onoarea lui Vaida, Goga şi Stere — pentru împăcarea de care ştii. Scopul manifestaţiei e acesta : să se arate ardelenilor că românii din Regat pun un mare preţ pe împăcarea ardelenilor, împăcare definitivă, pe toată linia. Te rog dar, marţi ziua, cum primeşti această scrisoare, trimite o telegramă pe adresa : C. Stere, Iaşi, ca să adăogi şi numele d-tale la manifestarea asta.
Cu dragoste, G. Ibrăileanu.
Cred că înţelegi că nu e vorba să ne facem nouă reclamă.
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (30)111
* Scrisoare din 27 febr. 1912, scrisoarea 68, op. cit, p. 111. Vezi şi scrisoarea lui Brătescu-Voineşti din 7 sept. 1912, Ibidem, p. 119.
43
Iunie [1912]
Iubite d[omnu]le Brătescu, Iată cum stai.
Ai un volum (cu litera şi felul de tipar ca cel din /n lumea dreptăţii) de 160 pagini *.
Tipărit, ca volumele lui Sadoveanu la Minerva ai 180 pagini de text. Mai punînd cîte 2 pagini albe între fiecare nuvelă (adică o filă, care are pe prima pagină titlul nuvelei şi verso alb, mai cîştigi 26 pagini. Mai pune vreo 20 pagini, ce-ar rezulta din bucăţile de pagini, albe, de la începutul şi, eventual, sfîrşitul nuvelelor, ai,' în total 216 pagini, ca în volumele lui Sadoveanu. Mai pune încă cuperţile (4 pagini) = 220, deci un număr suficient.
Hîrtia, acuma. Cu cît e mai bună, cu atîta e mai scumpă, deci cu atîta cîştigul d-tale e mai mic.
Volumul îl scoatem noi, în aceleaşi condiţii ca şi în lumea dreptăţii, adică : tot cîştigul al d-taie.
Dar e vorba cînd ? !
Sezonul bun e toamna.
Toamna e şi Pătrăşcanu în Bucureşti, şi cred să-1 scoatem la Bucureşti (literă frumoasă etc), unde te va ajuta Pătrăşcanu, care s-a deprins de la tipărirea volumului lui.
Vei alege d-ta hîrtia la Bucureşti (la depozitul de hîr-tie), vei hotărî şi noi o vom cumpăra şi trimite la Socec. La Socec vei alege litera (trebuie să fie cicero, adică mare, ca a lui Sadoveanu), şi vom plăti noi tiparul.
Astea le vei face, condus de Pătrăşcanu (Aleea Blanc, A 58, Bucureşti).
Dar, încă o dată ; astea la toamnă, cred, din cauza sezonului şi a prezenţei lui Pătrăşcanu (care, vara, e ia mănăstirea Neamţului).
Dacă ai nevoie de bani (iartă-mi atîta proză !), scrie-ne şi-ţi vom avansa, pe socoteala volumului, cît vom avea **. Te rog scrie-mi ce zici ?
* Răspuns la scrisoarea lui Brătescu-Voineşti din 7 iunie 1912. Vezi scrisoarea 73, în op. cit, p. 113-114.
** Brătescu-Voineşti răspunde la 27 iunie 1912. Vezi scrisoarea 74, în op. cit, p. 114.
338
339
La m-rea Neamţ, cu automobilul (planul nostru !), s-a
dus. Nu vrea Stere.
Multe salutări prieteneşti, G. Ibrăileanu.
Iartă-mi stilul şi caligrafia acestei scrisori. Sînt în redacţie, unde e zgomot şi unde-s întrerupt necontenit.
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (23)111
44
[Febr. 1912]
Iubite d[omnu]le Brătescu,
îţi scriu (iarăşi !) pe fugă, în vacarmul redacţiei.
Volumul va apare cu literă mai mare, pagina cu margine mai mare, hîrtia mai groasă — aşa cum voieşti d-ta. (Volumul cellalt avea hîrtie foarte bună, doar subţire.)
Titlul cred c-ar fi mai nemerit: întuneric şi lumină. Scrie-mi repede, dacă şi d-ta vreai să te opreşti asupra
lui *.
De cîte ori am făcut şi eu socotelile ce ai făcut d-ta ! Sînt volume în franţuzeşte, de 7,50 fr„ format ca revista noastră, gros cît trei numere de revistă de-a noastră —■ care nu conţin mai mult decît volumul d-tale. Ei au hîrtie. Noi nu avem. Avem ce vreau să fabrice Letea şi celelalte. Şi scumpă oribil. Şi niciodată bună. Străinii au hîrtie groasă, poroasă, uşoară, dulce la pipăit, frumos colorată etc, de care noi nu avem, să dăm 1.000 fr. pe coală. Şi nici nu putem comanda din străinătate, căci sistemul protecţionist o împiedică.
Dar sperăm că volumul acesta, al doilea, va fi cît se poate de frumos în România.
Litera e acum comandată.
Cu dragoste, G. Ibrăileanu.
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (26)/H
* Brătescu-Voineşti se declară de acord. Vezi scrisoarea din 9 febr. 1912, în op. cit, p. 108.
45
[Febr. 1912]
Iubite d[omnu]le Brătescu,
Scrisoarea d-tale este foarte frumoasă *. Mie îmi place mult genul acesta — şi cred că şi cetitorilor. Şi e şi o noutate în publicistica noastră.
Acum, dacă e vorba de idei, nu mă prea împac cu d-ta. Mai întăi ridiculizezi (şi aşa de bine şi de viu!) un întreg sistem filozofic, sistemul filozofic al celor mai cu autoritate dintre gînditorii de azi. D-ta combaţi serios acest sistem, şi totuşi, pui în gura reprezentantului lui, a lui Zarzăra, lucruri pe care un filozof serios nu le-ar spune. Zarzăra te învinuieşte că nu pricepi „terminologia filozofică". El ar trebui să-ţi spună că n-ai suferit acea criză necesară, ca să te pui într-o anumită stare de imaginaţie intelectuală pentru a vedea că filozofia kantistă şi neo-kantistă nu e o nebunie. Eu cred că un artist ca d-ta, din cap pănă-n picioare artist, nici nu poţi trece prin acea criză, căci d-ta judeci aşa de admirabil cu imagini ! (Desigur, vei rîde : în loc de „terminologia", vei pune „criza" de care vorbesc eu !)
Gîndeşte-te un lucru : un pumn zdravăn, dat în ochi, produce lumină (vezi... stele verzi). Asta nu dovedeşte oare că senzaţiile sînt un produs specific al unui simţ (nervul special, organul şi celula cerebrală) ? Oricum, prin orice agent exterior vei face să vibreze un nerv senzorial, vei căpăta acelaşi fel de senzaţii, specifice. Prin urmare, exemplul d-tale cu telefonul nu e valabil. James spune ca, dacă nervul optic s-ar duce la ureche şi nervul acustic la ochi, am vedea tunetul şi am auzi fulgerul.
Ce e în natură nu putem şti. Nu ştim faimosul numen. Ştim fenomenele, traducerea numenului. Rămîne că există ceva, o cauză a senzaţiilor noastre, materia. Dar şi acel ceva — un lucru rezistent, să zicem, greu, ceea ce ciocneşte simţurile noastre — oare avem noi dreptul să zicem că există ? Că există ceva ? Să vedem : senzaţiile noastre de văz, auz, miros etc. sînt produse de ceva material. Dar „ceva material", extern nouă, ni e dat tot de o senzaţie :
* Publicată în Viaţa românească, nr. 2, 1912, sub titlul Scrisoare.
340
341
senzaţia musculară. Şi oare avem noi dreptul să zicem că, pe cînd celorlalte senzaţii nu le corespunde în afară ceva identic cu senzaţia — numai senzaţiei musculare i-ar corespunde ceva identic ?
Odată ştiam să discut bine aceste lucruri — acum le-am uitat. Nu-ţi pot argumenta bine.
Dar urmează de aici vreun scepticism ? Deloc. Cunoaşterea lucrului în sine ? Dar cine o reclamă, cine o cere ? Tocmai : fiindcă acel lucru în sine (care poate nici nu există) nu-1 putem şti, de aceea : afară cu metafizica. Dar fenomenele le putem cunoaşte, putem fi de acord asupra lor (toţi cîţi cugetăm normal) şi ele sînt materialul ştiinţei. Ce-mi pasă mie dacă nu văd numenul, ci fenomenul ? Tratez cu fenomenul, cum utilizez biletele de bancă (cînd le am !), fără să văd aurul din beciurile Băncii, care-s numenul... Şi, chiar dacă n-ar exista numen, dacă totul ar fi o creaţie a mea — încă, ce-mi pasă ! In lumea practică (ştiinţă, morală etc), totul se petrece ca şi cum lucrurile ar fi în realitate, fără de noi, aşa cum sînt... Dar aici trebuie „criza", căci, în realitate, lumea e chiar aşa cum e. Căci adevărul, fiind un concept al minţii noastre, un produs al facultăţii noastre de a cugeta — singurul, adevăr * omenesc, lumesc, e al nostru ! Ce-mi pasă de ce va fi, fiind, sau nu va fi fiind, dincolo de mine... Dar mă-ncurc, n-am vreme să mă gîndesc bine, e zgomot în redacţie. Te rog ceteşte primele pagini din volumul meu Scriitori şi curente (articolul despre Caragiale). Am atins şi eu această chestie, în treacăt, din altă necesitate.
Dar ce au a face astea ? Bucata d-tale e admirabilă. Amestecul de idei si de viată, stilul, vioiciunea... La urma urmei, sînt două moduri de a gîndi, verificate, concretizate. Un singur defect : combaţi serios (ai toate ideile bunului-simţ) un tip caraghios. Dar merge şi asta. Tipul e un pretext — şi aşa merge. Tipul e ridiculizarea unei teorii, care te exasperează — şi, de asta, merge.
Dar sînt 8 ceasuri şi mă aşteaptă acasă.
Cu dragoste, G. Ibrăileanu.
P. S. îmi vine să-mi reiau cărţile de filozofie. Dar unele sînt în englezeşte — şi am făcut stupiditatea să nu cetesc de vreo 10 ani în limba asta — şi am uitat-o.
P. P. S. în fond, totul se reduce la o logică, la un sistem al senzaţiilor şi ideilor noastre. In acest sistem e ştiinţa şi morala noastră. Nici un loc pentru scepticism. Crearea palatului senzaţiilor şi ideilor noastre e ştiinţa... Ce-mi pasă dacă acestui palat, acestui sistem grandios îi corespunde sau nu ceva care nu mă interesează nici dintr-un punct de vedere.
Dar simt că devin ridicul. D-ta ai cetit desigur pagini strălucite şi nu te-au convins. Eşti artist _ şi
n-ai suferit criza...
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (45)111
Răspunsul lui Brătescu-Voineşti la 14 febr. 1912, în op. cit, •p. 108-110, scrisoarea nr. 66.
46
[Martie 1912]
Iubite d[omnu]le Brătescu,
Am primit corectura „scrisorii". Acum îţi trimit corectura primei coli. Corectura fiind pe hîrtie proastă şi trasă de pe şpalturi (nu din maşină), nu-ţi va face o impresie bună. D^ta uită-te însă numai la literă, la mărimea ei, la mărimea paginei etc. Va fi frumos volumul. Iţi voi trimite prima coală să vezi cum se prezintă.
Te-mpaci cu literele din titlul nuvelelor ? Nu ţi se par prea mari? Eu cred că-s bine alese. întăi fuseseră altfel.
Apariţia revistei — ştiu, e o catastrofă *. De vină e tipografia noastră provincială (mică) şi colaboratorii aşa de răspîndiţi în toată lumea şi care cer şi corecturi. Pană şi Botez de la Londra cere corecturi. Două numere o dată ar da impresia de slăbire, de Revistă idealistă, în sfîrşit, ceva care ar sămăna cu vechiul mod de a face revistă. Ne vom sforţa s-o aducem la curent. De-am putea s-o facem pană în iunie — ş-apoi să mergem bine !
Cu dragoste, G. Ibrăileanu.
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (18)/II
* Răspuns la scrisoarea lui Brătescu-Voineşti din 22 febr. 1912, scrisoarea 67, în op. cit., p. 110-111.
342
343
47
Mănăstirea Neamţ, 31 iulie
[data poştei : 1912]
Iubite domnule Brătescu,
Sînt de trei săptămîni aici. Azi iau pentru prima oară condeiul în mînă, ca să-ţi scriu d-tale. Am fost şi sînt încă într-o stare de prostraţie. Munca şi emoţiile din vremea cît m-am zbătut pentru catedră m-au doborît. Un fel de victorie d la Pyrrhus. Am jucat totul pe o carte. Am cheltuit cu teza, cu drumuri etc. o mulţime de bani împrumutaţi ; am muncit zi şi noapte, „dejunînd" noaptea pe la 3 prin crîşme, singurele localuri deschise la acea vreme, scriind pană a doua zi la 10-11, dormind sau sforţîndu-mă să dorm pană la 6 sara — apoi reîncepînd orgia muncii. Am dat doctorat (examen în regulă), am scris un volum în 2 luni, l-am tipărit în 8 zile etc. ! Dar, în sfîrşit, am reuşit. Au fost o mie de lucruri care s-au întîmplat să se combine aşa ca să reuşesc. Unul dacă lipsea, cădea toată clădirea. E prima oară cînd îmi reuşeşte ceva în viaţă. Dacă aş fi sănătos, aş putea zice că sînt fericit. Lucrul cel mai grav e insomnia. Ca să pot dormi puţin, îmi trebuiesc condiţii extraterestre, ori măcar extrasociale: o linişte, o tăcere, care nu se pot găsi în societăţile omeneşti : să înceteze viaţa împrejurul meu pe o rază de un kilometru ! Nu numai zgomotele, dar ideea că poate să se producă un zgomot mă ţine treaz ceasuri întregi! Dar destul cu aceste simptome de degenerare !
Ştii care e petrecerea mea aici ? Ziua cetesc Heine, iar sara cetim, cîţiva, întuneric şi lumină. Cetim şi recetim. Vezi că, dacă nu ţi-am scris, în schimb am fost necontenit în societatea d-tale. Căpitanul din Predoslovie, cum vezi, e un tip frecvent. Ce mare lucru ai face dacă te-ai pune zilele astea şi ne-ai trimite o schiţă — nouă, tuturor acelora care ne desfătăm cu lacrimile şi rîsul d-tale şi care sîntem atît de mulţi în ţara asta !
Scrisoarea d-tale e admirabilă. Dacă în partea finală vei întîlni oameni care să aibă alte păreri — în partea întăia vei fi admirat de orice intelectual care (altfel n-ar merita acest nume) şi-a pus problema existenţei.
Te rog să mă ierţi că nu-ţi trimit volumul despre Vla-huţă \ Nu e gata. Am tipărit 200 pagini (teza de doctorat) şi voiesc să mă ceteşti întreg : vreo 250-260 pagini. Acest rest trebuie să-1 scriu de-acum înainte. Am broşat numai 30 exemplare. Goga m-a forţat şi i-am dat un exemplar. Te rog aşteaptă să-1 tipăresc întreg. Ţin să am părerea d-tale cînd voi fi spus tot ce am de spus. Te previn că nu e faimos : 1) are o alură cam didactică, din cauza destinaţiei lui principale 2) e scris în grabă, nerevăzut, în tot felul de dispoziţii — uneori în momente de abrutizare ori de plictis, alteori în clipe de exasperare — şi veşnic cu gîndul că trece vremea şi pierd... trenul. Şi-n adevăr, nici nu 1-âm isprăvit. I-am pus pe copertă : „Partea I".
Cerîndu-ţi mii de scuze că-ţi răspund aşa de tîrziu, te rog nu mă pedepsi şi scrie-mi ce mai faci, ce mai scrii şi ce gînduri mai ai ? Aici e Stere, Pătrăşcanu, Carp, Iza-bela Sadoveanu. Uneori mai avem cîte-un musafir. A fost Codreanu, azi vine Galaction, cred că va veni în curînd Sadoveanu etc. Numai d-ta n-ai fost niciodată pe aici ! Ce fericire ne-ai face să te vedem odată dîndu-4e jos din trăsură în faţa arhondaricului î Şi, zău, am merita noi acest lucru !
Cu dragoste de frate, al d-tale, G. Ibrăileanu.
Bibi Acad. R.S.R. S 2 (12)/II
48
[Ianuarie 1913]
Iubite d[omnu]le Brătescu,
Nu mai amîn răspunsul ca să-ţi scriu „mult", căci mă tem că voi păţi ca-ntotdeauna.
M-a întristat mult afacerea cu Murnu **. E bună traducerea, dar eu nu mă prăpădesc deloc după ea. Apoi, e o traducere. Murnu a scris şi fără sprijinul lui Homer, şi
* în scrisoarea din 4 august 1912, Brătescu-Voineşti promite citească (vezi scrisoarea 77, în op. cit, p. 117-118). ** Răspuns la scrisoarea lui Brătescu-Voineşti din 15 ian. 1913 <în ed. cit., II, p. 122-123).
344
345
a scris mediocru. Avea-vei d-ta soarta lui Caragiale şi a celorlalţi scriitori mari ? Coşbuc, nici el n-a fost premiat pentru genialele lui Balade şi idile, ci pentru slaba traducerea lui Virgiliu. Homer.-.'Virgiliu ! Academia, care nu ştie nici greceşte, nici latineşte, care e alcătuită din tot felul de negustori, admiră grozav — de la distanţă — clasicismul ! Dar poate că se va întîmpla şi altfel. Nu fi veşnic învins, „inadaptabil", cuzn am spus eu cu un termen barbar, Trebuie să te mişti, în marginile posibilităţilor morale şi estetice. Eu voi vorbi hotărît cu Philippide, Xenopol, Caragiani şi Gane (mai e aici Naum, dar e bolnav şi apoi nici nu-1 cunosc). Ceilalţi îmi sînt colegi ori bine cunoscuţi. Dar nu ştiu dacă toţi patru votează la acel premiu. Mai e aici Simionescu (geolog). E şi el votant ? Dar Poni ? Te rog scrie-mi numele tuturor votanţilor la acel premiu, data cînd se va pune chestia, numele raportorului etc. Sînt gata să fac scandal pe aici. Scandal discret : discuţie cu aceşti academicieni, pe care-i voi ataca, luînd ofensiva, indignîndu-mă la ideea că n-ar fi cu d-ta. Apoi voi pune şi pe Stere în arenă. D-ta meriţi aşa de mult acest premiu, acest premiu e aşa de mult al d-tale, încît nu cred că nu ţi-1 vor da. Dar încă o dată ; mişcă-te şi d-ta.
Acum altceva. îmi dai voie să tipăresc la „Miscellanea" fragmentul din scrisoarea d-tale despre Haret * (numai acel fragment), cu următoarea introducere :
„Ne permitem să dăm moi jos un fragment dintr-o scrisoare a d-lui Brătescu-Voineşti, în care colaboratorul nostru vorbeşte despre Spiru I. Haret". sau aşa ceva (mai bine stilizat). Aş putea spune în notiţă că fac o „indiscreţie care, sperăm, nu va indispune pe d. Brătescu etc."
La Bucureşti, după ce se liniştesc lucrurile (război ori pace), am să vin sigur. Am să stau mai mult. Am treabă la Academie. Apoi, la sfîrşitul lui april, cred că am să mă duc iarăşi la Bucureşti. M-au numit într-o comisie. Dar nu ştiu dacă nu-mi voi da demisia.
Salutări frăţeşti. G. îbrăileanu.
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (42)lU
* în Viaţa românească, nr. 1, 1913.
49
[Data poştei : Iaşi, 20 iunie 1913]
Iubite domnule Brătescu,
Am fost bolnav şi acum sînt obosit şi incapabil să-mi concentrez gîndirea asupra unui lucru. Iată cauza pentru care nu ţi-am scris de atîta vreme. Mă simt foarte vinovat şi te rog să mă înţelegi şi să mă ierţi.
Fariseul * apare mîne. Scrisoarea n-am mai tipărit-o. O păstrez. Fariseul e foarte bine scris şi-mi place cu atîta mai mult, cu cît atingi o chestie mare. în literatura noastră lucrurile mari nu există. Scriitorii noştri sînt mărginiţi moralmente, tot atîta cît şi intelectualiceşte. Urîtă specie de oameni ! Fără suflet, fără cultură, fără lectură — în micul lor orizon se cred incomensurabili. O buruiană într-o ogradă sterilă ar putea să se creadă un palmier. Ferice de ei ! Eu, care cetesc veşnic scriitori mari — pentru că neavînd vreme şi cetind încet, trebuie să cetesc ce e mai bun —, mă simt aşa de mic, de infim de mic î Marii scriitori mă umilesc, mă descurajează şi mă fac să iau hotărîrea să nu mai scriu nimic. Cînd a scris Renan, pentru ce să mai scriu şi eu ?
Bineînţeles că, judecind bine, sentimentul meu e neli-gitim. Căci trebuie să scriu, sînt dator să scriu, pentru că sînt soldatul unor idei.
Nuvele ca Fariseul sînt de o mare însemnătate. Văd un om (autorul) care cugetă şi simte omeneşte şi care are ceva mai scump pentru el decît „ecritura" lui „artistă". Dar cînd ecritura asta e mînjitura unui agramat din cafenelele bucureştene !
Ai cetit „portretul" în „chestie personală" ( ? !) pe care Anghel îl face Zahelei în Flacăra ?
Ai văzut ce rînjituri de gorilă ?
Iată unul care în dosul „ecriturii artiste" ascunde un suflet de rîndaş ! în ce ţară trăim ! Şi Flacăra, care mărturiseşte inconştient că a publicat pe Radu Rosetti pentru cetitorii lui, deşt n-are talent, şi că publică murdăria lui Anghel, ca să nu-1 piardă dintre colaboratori, deşi nu înţelege asemenea polemică!... Ce demagogie literară!
Credeai d-ta că o să fii premiat ? Eu n-am crezut. Afară de Coşbuc pentru Eneida (strămoşilor   Academiei !), ce
* In Viaţa românească, nr. 5, 1913.
346
347
scriitor din generaţia intelectualistă a fost premiat ? Academia te-a trecut în rîndul lui Eminescu, Caragiale, Vla-huţă etc. şi astfel te-a consacrat scriitor clasic.
Poate că preferai, de la aceşti imbecili, ceea ce pot da ei nervus rerum gerendarum ? Desigur! Dar ce să faci ? Pe la noi este o vorbă : „Obrazul subţire se ţine cu cheltuială multă". Talentul d-tale şi caracterul d-tale nu-ţi pot da satisfacţii materiale. La noi, asta e în ordinea lucrurilor.
Dacă vrai un premiu mare, scrie vreo Filipesciadă, ori vreo epopee a regelui Carol, ori tradu Odiseia pe care n-o ceteşte nimene, dar o admiră toţi, căci admiraţia asta le face'onoare : sînt versaţi în cultura clasică şi aşa mai departe.
Acuma sînt în concediu de la revistă. Şi-ţi spun drept că mă simt mai bine. M-am săturat de literatura noastră românească. Asta nu mă împiedică să nu te gust pe d-ta şi să nu doresc să scrii cît mai des. Cîndva, voi reîncepe şi eu. Dar nu ştiu dacă mă va mai prinde cineva cu „critici" asupra scriitorilor proşti.
Cu multă dragoste, G. Ibrăileanu.
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (53)/II
Răspuns la scrisoarea lui Brătescu-Voineşti din 28 mai 1913, în op. cit., p. 126, scrisoarea 85.
50
[1920]
Iubite domnule Brătescu,
Odată cu rolul de secretar de redacţie, mi-am reluat şi pe acela de pisălog. Aşadar, încep şi te rog să-mi trimiţi o bucată, fără care nu înţeleg cum aş putea să alcătuiesc primul număr al Vieţii româneşti *. D-ta ştii ce cred eu-despre literatura d-tale şi prin urmare înţelegi că, pană nu voi vedea bucata d-tale aici, nu am chef de lucru. Ţi-o spun cu primejdia de a mă arăta grosolan. Dar lăsînd la o parte sentimentele mele, cred că eşti convins că e bine să existe o mare revistă, care să unească pe toţi intelec-
* Brătescu-Voineşti trimite la 8 februarie 1920 schiţa Rătăcire. Vezi scrisoarea nr. 88, în Scrisori către Ibrăileanu, II, p. 133.
tualii, care să ridice steagul liberei gîndiri, care să lupte pentru „mai multă conştiinţă", împotriva obscurantismului — şi că această revistă are nevoie de literatura d-tale care, prin fiecare rînd, contribuie la realizarea acestui program. Zic „program", în locul altui cuvînt mai bun. Căci de program propriu-zis nu poate fi vorba.
Nu vom etala programe. Programul va rezulta din nuvela d-tale, din articolul cutăruia, din dările de samă despre mişcarea ideilor din lume, din aspiraţiile, din poezia lui X etc. în In lumea dreptăţii şi-n Niculăiţă Minciuna d-ta ai lucrat pentru bine, pentru lumină, pentru civilizaţie, pentru mai multă conştiinţă, tot aşa oa şi în Seri-sorile împotriva militarismului.
In sfîrşit, nu-ţi mai bat capul şi isprăvesc rugîndu-te să-mi faci fericirea de a-mi trimite bucata dorită. Să o dai lui Pătrăşcanu ca să mi-o aducă, sau să mi-o trimiţi printr-o cale mai sigură decît poşta.
Cu dragoste, al d-tale, G. Ibrăileanu.
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (42)111
51
[Data poştei : Iaşi, 14 noiembrie 1922]
Iubite d[omnu]le Brătescu,
Pentru ce taci aşa de mult — şi de demult ?
Mi-a spus Stere că te-a văzut la Bucureşti — altă ştire nu mai am despre d-ta. Acum, mă şi tem să nu te impor-tunez cu prostiile mele.
Nu ne mai dai nimic ? Ce face Faust ?
Cu dragoste, G. Ibrăileanu.
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (14)jlî
52
[După 1920]
Iubite d[omnu]le Brătescu,
^ Ce mai faci ? E mult de cînd vreau să-ţi scriu, dar nu mă pricepeam cum să-ţi adresez scrisoarea. Ştiam că stai la Cameră, dar mi se spunea că stai în Fundătura 11 iunie, şi nu înţelegeam ce are a face una cu alta.
348
349
Acum am aflat.
Nu ştiu cum să mă exprim ca să mă înţelegi. Că doresc din suflet, ca secretar al V.r., o bucată de la d-ta, nici vorbă. De ce aş ascunde acest sentiment egosit ? Dar mai e ceva poate tot egoist. Pentru ce taci ? Pentru ce nu mai scrii ? Cum ? Generaţia noastră s-a isprăvit ? Eu sînt etern cvasibolnav (nu de ipohondria pe care o ştii, ci de stupida neurastenie). Dar d-ta ! Şi d-ta scrii mai puţin decît mine. Ultima bucată a d-tale din V.r. era tot atît de vie ca şi bucăţile d-tale de acum zece ani. * Aşadar, nu te-ai „ramolisit". Atuhci de ce taci ? Ştiu, literatura nu e mai mult decît literatură. Dar gîndeşte-te la căpitanul din Predoslovia Întunericului şi luminei. Şi apoi (şi aici poate e egoismul meu cel de-al doilea, nu cel de secretar de redacţie), şi apoi, generaţia noastră să-şi fi depus armele ? Nu e păcat ? Şi în faţa cui ? A nimănuia — căci o mai mare secetă, mai ales în proză, nu se poate închipui. Dacă nu m-aş sfii de aere şi fraze solemne, ţi-aş repeta apelul lui Turgheniev muribund adresat lui Tolstoi : „Cmtăreţ al pămîntului" — românesc etc, etc... cînd Tolstoi declarase că nu mai scrie literatură.
Te salut cu dragoste, G. Ibrăileanu,
str. Carol, 4.
Bibi. Acad. R.S.R. S 2 (27)111
Scrisorile către Brătescu-Voineşti au fost publicate şi de Al. Teodorescu în voi. III din Scrisori către Ibrăileanu, p. 433-470.
* Ultimele schiţe publicate de Brătescu-Voineşti în Viaţa românească sînt Moarte grabnică (1928, nr. 3) şi Ghiorghiţă al Anghe-linei (1928, nr. 4).
Către Octav Botez
[Ştampila poştei : 1 februarie 1906] Iubite domnule Botez,
Te rog vino pe la mine. Scrie numaidecît fratelui d-tale * şi spune-i că ne-a trimis o nuvelă Vlahuţă, ne-a promis pentru nr. 1 Gane, ne va trimite dr. Cantacuzino etc. şi că, chiar dacă ar colabora la Curentul nou (care, cred, nu va putea apare; am scris lui Sanielevici să-1 contopească cu Viaţa românească), să colaboreze şi la noi, căci revista noastră va avea un mare răsunet.
G. Ibrăileanu.
[adresa] D-lui Octav Botez (la d-1 colonel Botez), Fun-dacul 40 de sfinţi —■ Loco.
Muzeul de literatură al Moldovei, Iaşi, 6285/L.
[Data poştei : 28 ianuarie 1913] Amice Octav,
îţi trimit volumul pentru o scurtă recenzie. Ce cărţi din 1912 mai ai acolo? Scrie-mi numele lor şi pe care le poţi recenza. Voiam să completăm — de-am putea — acuma ceea ce am neglijat în cursul anului trecut.
în sfîrşit, dacă n-ai nimic de recenzat, ori nu poţi, sau nu-ţi place, te rog scrie ce-ţi trece prin cap, ajută-ne la colaborare.
Salve !, G. Ibrăileanu. [adresa]  D-lui  Octav Botez,  Goethestrasse,  66, III, Charlottenburg, Berlin.
Muzeul de literatură al Moldovei, Iaşi, 6285/L.
Eugen P. Botez, Jean Bart.
351
3
1913 [martie-aprilie], Iaşi
Dragă Octav,
Dacă ai ceva, trimite urgent. Dacă nu poţi urgent, lasă
pe nr. viitor. Brand, perfect.
Ce mai faci ? De-om trăi pană la vară să ne vedem... „Ce frumos era în crînguri"...
G. Ibrăileanu. Vă salut, Soroceanu.
Muzeul de literatură al Moldovei, Iaşi, 62851L.
Către Horia Petra-Petrescu
1
REDACŢIA REVISTEI - VIAŢA ROMANEASCA»
str. Română 4 Iaşi
Iunie [1906]
Stimate domnule Petra-Petrescu,
Poezia nu mi se pare publicabilă fără schimbări mari, schimbări pe care acum n-are cine le face aici, căci acel domn care făcea asemenea lucruri nu mai e aici.
De aceea ţi-o trimit înapoi. Schiţa mai are nevoie de o concentrare, mai ales în partea de la început. Mai scurtează consideraţiile generale. Ideea e foarte frumoasă si o aşteptăm scoasă mai în relief, prin concentrarea propusă.
De ce însă nu ne trimiţi nişte „Cronici" din viaţa culturală, literară etc. germană, căci ştiu că dumneata te ocupi mult şi urmăreşti aceste lucruri ?
Primeşte salutările mele prieteneşti,
G. Ibrăileanu.
Răspuns la scrisoarea lui Horia Petra-Petrescu din 1 iunie 1906 (Scrisoarea nr. 1, în Scrisori către Ibrăileanu, 111, Bucureşti, Ed. Minerva, 1973, p. 182).
2
Iaşi, 12 iunie 1906
Stimate domnule Petrescu,
Fiindcă ne-aţi dat permisiunea să facem o „corectură binevoitoare" si, mai ales, fiindcă bucata dvs. ni s-a părut prea mare faţă de subiectul, prezentînd cîteva stag-naţiuni, ne-am permis, pe lingă unele corecturi, să facem şi cîteva amputaţii. Un om de gust, care ne dă ajutor adesea în aceste operaţiuni, a selectat din poezia dvs alăturata bucată.
Dacă vă convine, trimiteţi-o înapoi pentru nr. 5. Cred însă că menirea dvs. e proza, judecind după bucata din Junimea literară despre care a fost vorba în Viaţa românească.
353
Vă rog trimiteţi „Cronica" vieneză. în adevăr, ar fi bine să avem cronici din marile centre europene.
Să revenim la poezie. * Ştiu psihologia autorului — o ştiu şi prin mine. Şi mie îmi vine foarte greu, după ce am scris, să renunţ la părţi din ce am scris : parcă mă doare. Aşa vi se va întîmpla şi dvs.; dar credeţi-ne — reprezentăm media cetitorilor — că e mai bună bucata scoasă de noi decît bucata dvs. neschimbată.
G. Ibrăileanu.
[H.P. Petrescu adaugă cu creion roşu : R. 29 VI 1906]
mi-o dai prin scrisoarea în care e vorba de amînarea cronicii pe la toamnă (în contra cărui lucru n-am nimic de spus). Ai primit acea scrisoare ? Era vorba despre nuvela dumitale (în numărul 6) şi despre poezie (în numărul 5).
Salutări cordiale, G. Ibrăileanu.
Mănăstirea Neamţ.
Răspunsul lui Horia Petra-Petrescu la 28 iulie 1906 (Scrisoarea nr. 4, In Scrisori către Ibrăileanu, III, p. 184).
4
3
[Carte poştală]
[Ştampila poştei] Mănăstirea Neamţului...906
Stimate domnule Petrescu,
Poezia apare în nr. 5. Nuvela, în nr. 6. Veţi primi revista în Transilvania, la adresa pe care vă scriu acuma. Cronica vieneză n-am primit-o. Dacă aţi trimis-o, o voi primi aici, în mănăstirea Neamţ, căci am lăsat adresa la poşta din Iaşi. Vă socotim cu plăcere între colaboratorii revistei noastre. Pană la vreo 20 august stil vechi, îmi puteţi scrie aici.
Salutări cordiale, G. Ibrăileanu,
Răspunsul lui Horia Petra-Petrescu la 18 iulie 1906 (Scrisoarea nr. 3, în Scrisori către Ibrăileanu, III, p. 183-184).
4
[carte poştală] [Mănăstirea Neamţului, 27 iulie 906]
Stimate domnule Petrescu,
Ţi-am scris o scrisoare, la Fofeld, pe o adresă ce mi-o dăduseşi mai înainte, puţin cam altfel decît aceea pe care
* Poezia nu a apărut în Viaţa românească. Nuvela apare în nr. 7, 1906, cu titlul Badea Cărâbanâ. Răspunsul lui Petra-Petrescu, la 29 iunie 1906, în op. cit.t III, p. 183.
5
14 august 906, Neamţu Stimate domnule Petra-Petrescu,
Cred că ai primit nr. 5. M-ar (adică ne-ar) interesa mult să ştim părerile despre revistă ale diferitelor cercuri prin care te-ai învîrtit ori te învîrteşti. Voim să aducem revistei toate îmbunătăţirile şi am dori să ştim de ce are şi de ce nu are nevoie publicul. Te rog, dar, să-mi spui sincer care sînt rubricile mai interesante ori mai puţin interesante ? Ce e prea mult şi ce lipseşte ? Despre talentul scriitorilor nu poate fi vorba : e cum 1-a dat Dumnezeu, dar despre alcătuirea revistei te întreb. Părerea d-tale şi a altora. Nu e vorba nici de principii, pentru că principiile nu le-am sacrifica publicului : aceasta s-o facă acei care urmăresc tirajul.
Nuvela dumitale nu s-a pus în numărul 6, ci se va pune în numărul 7 (o vei ceti în Bucureşti), căci n-a încăput : avem o mulţime de materiale care aşteaptă mai de mult şi apoi numerele pe vacanţă, deşi au fost mai mari decît aproximativ 150 pagini ( ! ), dar n-au fost aşa de mari ca celelalte. Cred însă că ţi—i indiferent în ce număr se publică.
Dacă ai ceva, trimite ; cu cit e trimis mai degrabă, cu atîta îi vine rîndul mai degrabă. Bucăţile fac stagiul reglementar.
Ai văzut că noi plătim bucăţile. Pentru nuvela dumitale scrie-mi pretenţia dumitale, altmintrelea vom preţă-lui-o noi din oficiu. Piesa de teatru e pentru noi ? Am
354
355
cetit fragmentul din Grigore (în Luceafărul). Această bucată, împreună cu schiţa din Junimea literară, pe care am lăudat-o, mă face să cred că talentul dumitale se poate dezvolta mai ales în genul umoristico-fantezist. (Scuză-mi... invenţia acestui gen literar.)
E posibil să fiu în Bucureşti şi eu, dar mai posibil e să fie Stere. Eu sînt un om cu sănătatea foarte şubredă şi am mare oroare de drumuri, oteluri, zdruncinare, oameni mulţi etc.
Mănăstirea Neamţului e în judeţul Neamţ, nu în judeţul Ilfov, cum mi-ai adresat dumneata scrisoarea, care, totuşi, cum vezi, mi-a ajuns aici.
Salutări cordiale, G. Ibrăileanu.
Mănăstirea Neamţ.
Răspunsul lui Horia Petra-Petrescu, nedatat, în Scrisori către Ibrăileanu, IU, p. 185-187 (Scrisoarea nr. 6).
6
[Sept. 1906]
Stimate domnule Petrescu,
Vreu să-ţi scriu demult dar tot aştept să am vreme ca să-ţi scriu mai mult, relativ la ultima d-tale scrisoare.
Fiindcă mîne plec la Iaşi, m-am hotărît să-ţi scriu, căci acolo voi fi foarte ocupat. Iţi voi scrie scurt, căci... tot n-am vreme.
In privinţa sfaturilor ce mi le dai pentru răspîndirea revistei, le voi pune în discuţie la Iaşi.
Deocamdată îţi mulţumesc pentru interesul ce-1 porţi revistei noastre.
în privinţa d-lui S. Puşcariu... sînt chestiuni privitoare la filologie şi e imposibil să nu fie ciocnire, cînd părerile sînt deosebite. Vorba este să nu cădem în injurii şi personalităţi, şi, pe cît mi-aduc aminte, n-am căzut. Dacă n-ar fi să spunem ce credem în toate chestiile, pentru ce am apare ?
Cu d. Iorga... Observă dumneata modul cum ne tratează în 2iarele sale şi spune drept, sîntem noi vinovaţi ? Noi discutăm principii, combatem o atitudine, apărînd-o pe a noastră, şi el ne tratează ca pe nişte... nici nu ştiu cum să zic ! D. Iorga e aşa că cine e cu dînsul e cu per-
356
fecţia în picioare (de pildă Ramuri l ! !), cine nu e cu dînsul i-i „duşman", îl „înjură" etc. Crezi si dumneata că l-am „înjurat" ? Dar unde a fost lăudat mai mult — independent ! decît la noi. Laudele ciracilor săi nu fac două parale, ale noastre, care nu-i sîntem ciraci, sînt foarte preţioase (dar nu pricepe asta !).
Dacă vrei să scrii un foileton despre V.r., scrie-1.
Aşteptăm manuscrisele — şi, de la Iaşi, ne vom face datoria faţă de d-ta. Nuvela d-tale s-a tipărit.
Orice schimbare de adresă te rog să mi-o faci cunoscută. Nu cumva aveţi de gînd (excursioniştii la expoziţie) să veniţi pe la Iaşi ?
Salutări cordiale, G. Ibrăileanu.
P.S. Nu cred să mă duc la Bucureşti. Ar trebui să-mi iau concediu de la Şcoala Militară' (acolo se începe la 10 sept.) şi apoi sînt foarte obosit. Stere poate să fie îa Bucureşti, dacă nu cumva tocmai atunci e nunta lui Goga, unde se va duce şi el. Cît pe ce era să vin pe la Sibii cu Stere şi Brătescu-Voineşti. Aş fi făcut o încercare de energie.
[H.P.-Petrescu notează pe scrisoare : Trimit 12 X 906 Din primăvara vieţii].
Răspuns la scrisoarea lui Horia Petra-Petrescu citată mai înainte din Scrisori către Ibrăileanu,       (Scrisoarea nr. 6).
Către Octavian Goga
2
1
[Febr.-martie 1907]
Stimate domnule Goga,
Proprietarii întărîtîndu-se din pricina reformelor propuse de liberali, întărîtare hrănită şi de atitudinea d-lui P. P. Carp, care vorbeşte de interesele intangibile ale proprietarilor, Stere vă roagă să scrieţi în Luceafărul un articol în care să faceţi apel la patriotismul proprietarilor din Regat, pentru ca apoi noi să-1 putem reproduce aici.
Stere nu cred că să vă scrie prea curînd, căci munceşte, fără nici o exagerare, 20 de ceasuri în şir. Cu toată admirabila lui construcţie, e într-un hal teribil. Trebuie să lupte cu proprietarii, cu arendaşii lor, să facă pe ţărani să creadă (lucru foarte greu, după sute de ani de împilare nemiloasă) şi mai trebuie să lupte chiar cu... Clubul liberal, căci mulţi postulanţi de slujbe nu pricep să fi venit la „putere" şi să nu se-nfrupte imediat din buget. Şi Stere nu vrea să-i satisfacă, căci ar înduşmăni partidul din opoziţie. E grozav aici. Mulţi dintre noi trebuie să meargă ca propagandişti la ţară sau ca ofiţeri în rezervă. Vom apare fără unele rubrici (dacă nu s-or întoarce cîţiva). „Cronică internă" nu vom avea de la Stere. Nu ştiu de va putea scrie ceva pentru Luceafărul. Peste două zile trebuie să plece în juleţ. Ţăranii au alungat pe toţi proprietarii şi arendaşii. Acum e vorba să se ajungă la o înţelegere. De nu se va ajunge, grozăvia îşi va ajunge culmea cînd va veni vremea aratului. Noroc că încă ţine pe aici iarna...
Primiţi salutările mele. G. Ibrăileanu.
P.S. Dacă scrieţi articolul cerut altundeva decît în Luceafărul, trimiteti-ne ziarul în care apare acel articol.
Ib.
Bibi Acad. R.S.R., 4 (3)/CCXVl
Octavian Goga răspunde la 3 mart. 1907. Vezi Scrisori către Ibrăileanu, 111, p. 69 (Scrisoarea nr. 2).
[Ian. 1910]
Iubite domnule Goga,
Am primit eu paginile, căci Stere e la Bucureşti. E foarte necăjit, nu e sănătos, e negru la faţă, enervat peste măsură şi, pe cît am înţeles (ţi-o spun numai d-tale), e încă afectat grozav de calomniile de astă-vară. E la el un fel de idee fixă. Sînt foarte îngrijit. Stă la infinit în odaia lui cu tot felul de tratate de geologii... dar n-am vreme să-ţi scriu mult, e zgomot aici şi pleacă poşta.
întrebi pană cînd se mai poate trimite ceva pentru nr. 1. Pană la 2 februarie stil vechi.
Acum te rog un lucru : pe cine să alegem corespondent din Ardeal ? Au făcut oferte Bolcas si Secula. * Dar
w y
cred că ar trebui altcineva. Nu avem nevoie de „ştiri politice" pur şi simplu, căci cetitorii le cunosc mai înainte de apariţia noastră din gazete. Avem nevoie de judecăţi asupra politicii, mişcării culturale, literare. D-ta ai fi cel indicat, dar ai procese, apoi te vei duce în străinătate (ori în închisoare). N-ar fi bun Ciura ? Dacă crezi că da, te rog scrie-i. 50 franci pe lună onorar.
Multe salutări prieteneşti, sănătate şi mai puţine dis-plăceri.
G. Ibrăileanu.
Nu uita de Ciura 1
Bibi. Acad. R.S.R., 4 (D/CCXVl
Răspunsul lui O. Goga din 3 februarie 1910 în Scrisori către Ibrăileanu, III, p. 70-71.
3
[Febr. 1910]
Iubite domnule Goga,
îţi mulţumesc pentru osteneală şi te rog să ne ierţi că-ţi batem capul atîta. Corespondenţa e bună, dar e prea mare. Am dat-o la tipar, dar altădată s-o facă mai mică, pe jumătate dacă se poate. Cetitorul e foarte curios : se
* Lucian Bolcaş şi Septimiu Sever Secula, gazetari şi scriitori transilvăneni, colaboratori ai Tribunei şi ai altor reviste.
358
359
sparie de lungime şi mai ales cînd nu-i roman, nuvelă ori chestie „palpitantă".
Aştept poeziile d-tale. întîrzierea lor va face să ocupe un loc mai spre mijloc (dealtmintrelea noi de la început am hotărît să nu facem din „loc" o chestie de preferinţă, dar totuşi dorim ca ce e mai bun să fie pe la-nceput — lucru ce reuşim foarte rar).
Cu Stere vom vorbi cînd vei veni de la Bucureşti. Are de gînd să plece în Elveţia. Atunci, cred că va veni şi pe la Sibiu.
Multe salutări prieteneşti, G. Ibrăileanu.
Bibi. Acad. R.S.R. 4 (2)jCCXVÎ
Vezi şi scrisoarea lui O. Goga din 25 februarie 1910, în Scrisori către Ibrăileanu, HI, p. 72 (Scrisoarea nr. 6).
Către D. D. Patraşcanu
5 august 1907, Agapia
Amice,
Răspunde imediat dacă miercuri poţi veni la Agapia pentru excursie. I-am scris şi lui Hogaş. Răspunde imediat, ca să nu ne încurci.
Salve, G. Ibrăileanu.
D-sale d-lui D. D. Patraşcanu, profesor din Bacău, deputat.
Reprodusă după Scrisori către Ibrăileanu, voi. III, Ed. Mi-nerva, 1974, p. 474.
Către C. Botez
Către Elena Ibrăileanu
1
REDACŢIA REVISTEI «VIATA ROMÂNEASCA»
Iaşi, str. Golia 52
[1908]
Dragă Botez,
Rămîne aşa cu revistele. Dar văd că a venit aici Soz. Monat *. In sfîrşit, vom aranja. Te-am cam batjocurii, e drept. Dar mai puţin ca atunci cînd erai aici, cu un amestec de tandreţă. Acum pot să-ţi spun ce-am simţit cînd ai plecat : cu cîteva zile înainte umblam melancolic şi emoţionat pană la lacrimi (autentic!).
Dar, prin firea mea curioasă de o bucată de vreme, nu numai că mă purtam, cînd te vedeam, indiferent, ci chiar rece, chiar cinic. La Stere, cînd ţi-am spus : „Cine ar să mai vie să fumeze, chirchilit etc", am tradus ironic un cu totul alt sentiment.
Cu catedra universitară : numit fără consultare ; consultată apoi Facultatea : Răşcanu, Ph[ilippide], Caraiani — pentru, Teohari, Găvănescu — contra, Negulescu (junimist) se abţine, Bărbulescu n-are drept de vot, Xenopol, Paris, Naum. bolnav (făgăduit că e pentru). Acum, Găvănescu, prodecan în locul lui Xenopol, nu face actele, ca să trăgăneze. Volumul I apărut. în presă, un scandal enorm. într-o zi am fost lăudat şi înjurat în 6 ziare. Continuă.   Studenţii,   foştii mei elevi şi iorgalişti, scrisoare
deschisă contra Iorga.
Bogdan-Duică a apărat în Luceafărul cursurile de vară Iaşi. Ar trebui I. Botez să te ţină în curent, trimiţîndu-ţi ziare etc. Eu sînt ocupat pană la nebunie. Stere, Cameră,
Kernbach — Jockey etc.
Iartă-mi această stupidă  scrisoare  telegrafică. N-am
vreme, în redacţie scandal şi harmalaie.
Salutări doamnei şi copiilor, pe care am avut stupiditatea să nu-i văd, transmite-le salutări.
Salve, G. Ibrăileanu.
Răspuns la scrisoarea lui C. Botez din 8 dec. 1908. C. Botez răspunde la 3 ianuarie 1909. Vezi Scrisori către Ibrăileanu, U, Minerva, 1971, p. 2-3.
Reprodusă după I. Creţu, G. Ibrăileanu, Restituiri literare, Ed. Academiei, 1968.
* Sozialistische Monatshefte.
(Miercuri, 17 februarie 1909)
Dragă Lentă,
Tu numai Constanţei Moscu îi scrii mult, de frică. Mie îmi scrii prea puţin. Iată, azi, miercuri, mi-a trimis Patraşcanu scrisoarea ce ai dat-o lui (cred că lui, că el încă n-a venit la mine şi mi se spune că a adus-o un băiat — probabil Ticu). îţi scriu şi eu atunci o carte poştală. Tu ai putea să-mi scrii multe : de fată, de Iaşi, de acasă. Eu n-am ce, şi tot îţi scriu mult. Aseară am uitat ce-am mîncat. Azi la dejun : supă, conopidă, şniţel de viţel, compot. Aştept acuma pe Izabela şi pe Sadoveanu. Poate a venit şi Botez. Cetesc o carte de vînătoare în Africa. Caută Viitorul care a sosit în Iasi marţi sau miercuri si ai să vezi mutra mea. Sărutări ciopacului şi ţie. Sărutări de mînă peste sală. Complfimente] lui părintele Carp *. Ai luat banii ?
G. 7b.
2
(Vineri, 19 februarie 1909)
Dragă Lentă,
Miţa asta se explică prin aceea că hîrtia mi-a dat-o d-na Cornelia **.
Am fost ieri la Marinescu *** acasă, cu Lupu ****, pe care l-am găsit aici. I-am istorisit toate, m-a căutat. Rezultatul : cîteva semne de ataxie. dar combătute de alte multe semne contrare ataxiei, apoi : faptul că de 10 ani stau pe loc arată că nu e ataxie. E lipsă de nutriţie, surmenaj, neurastenie gravă etc. Aşadar, „calic şi dator organiceşte".
' * Socrul lui G. Ibrăileanu.
** Scrisoarea are în antet o şaretă cu trandafiri, trasă de un motan.
*** Doctorul Gh. Marinescu, fondatorul şcolii române de neurologie (1863—1938), fost membru al Academiei Române. **** Dr. N. Lupu, colaborator al Vieţii româneşti (1876—1947), toedic şi om politic.
362
363
Vindecabil, zice d-rul. Acum ştiu eu cum stă lucrul ? Dar cred că aşa, după chipul cum se poartă cu mine amicii. I-am studiat şi văd că nu sînt alarmaţi. Lupu a vorbit în particular cu Marinescu. Lui Lupu i-a spus de cîteva semne de ataxie. Mie nu mi-a spus. Mă ştia Marinescu : de la Viaţa românească, că-s numit la Universitate etc. Am glumit necontenit cu dînsul şi l-am epatat cu ştiinţa mea asupra simptomelor boalelor nervoase şi a ataxiei. Mi-a spus să stau 10 zile în sanator, ca să încep îngrijirea, să cîştig vreun kilo etc. Şi ceva electricitate. Azi am fost la sanator. Mai mare e... Caty Varlam ! ! O odaie de clasa II, 16 fr. pe zi. Vizita lui Marinescu plătită deosebit. Intru mine dimineaţă, sîmbătă. Sînt foarte trist, înţelegi. Dar mai presivs de toate e fata l Mi-e frică teribil de scarlatină. Te conjur, fii atentă. N-o duce nicăieri. Nu lăsa pe nimeni din cei ce vin de pe drum să se atingă de dînsa. La cea mai mică îndoială, pune termometrul, etc. Daca nu faci aşa, şi nu-mi juri că faci, nu stau aici. Şi chiar dacă stau, stau degeaba ! Pătrăşcanu şi m-me Pătrăşcanu stă-ruiesc teribil să vii la ei cu fata. Pătrăşcanu cică vine să vă aducă. Ştiu eu ? Dacă nu e ger (deci dacă nu e primejdie în tren pentru fată), puteţi veni. Vă doresc tare. Sărutări ţie şi ciopacului şi sărutări de mînă mătuşei şi moşului. Dacă veniţi voi, ce face mătuşă-mea cu frica ? Să-mi scrii zilnic ; şi fata să-mi scrie zilnic ! îi voi spune lui Botez * să-ti dea bani. Ori ia de la Mihai ** leafa mea
r
de la V. rom. pe februar.
G. 1b.
3
(Sîmbătă, 20 februarie 1909)
Dragă Lentă,
îţi scriu sîmbătă, ora 2, din sanatoriu. La 4 ceasuri vine doctorul (unul mai mic), căruia Marinescu i-a spus ce să-mi facă. Vizitele lui Marinescu se plătesc aparte
* Iancu Botez era şi contabilul Vieţii româneşti. ** Mihai Carp, cumnatul lui G. Ibrăileanu, era colaborator al revistei.
(10 franci). Plătesc pe zi aici 16 franci. O odaie mică : un pat, o dormeză, lavoir, garderobă, parchet pe jos, calorifer, electricitate. Mîncarea încă nu ştiu cum este. E un vînt teribil aici şi viscol şi frig. Ce'faceţi oare acum? Sînt atît de departe ! şi probabil se vor înzăpezi şi trenurile ! Vai de biet ! Scrie-mi pe adresa : G. Ibrăileanu, Sanatorul Sf. Elisabeta, Şoseaua Kiseleff, Bucureşti.
Sărutări ţie şi ciopacului şi celor de peste antret. Părintele Carp doarme acolo ? Complimente lui.
G. 7b.
4
(Duminică seara, 21 februarie 1909) Dragă Lentă,
Am primit scrisorile tale şi ale ciopacului. Ai primit cartea poştală cu adresa mea cea nouă ? Ţi-o scriu din nou : nG.. Ibrăileanu, Sanatorul Sf. Elisabeta, Şoseaua Kiseleff, Bucureşti".
Azi (duminică) au fost la mine Stere, Botez, Pătrăşcanu şi Izabela. Toţi pleacă diseară la Iaşi... şi eu rămîn aici ! Nu e curios ? Sînt abătut şi melancolic, dar mă ţin ! Iau nişte doctorii, am făcut baie, m-a injectat nu ştiu cu ce Marinescu lîngă capătul de jos al măduvei spinării. Abia o noapte a trecut şi mai am încă 9 ! Mai mult nu stau ! ! M-am culcat asară la 11 şi m-am sculat la 8 şi ceva. Am dormit teribil de prost, aproape zero. Dar cu asta mă voi deprinde să mă scol mai dimineaţă.
Boala mea nu e aşa simplă. Pe lîngă neurastenie, am şi o leziune, mi-a spus Marinescu, deci ceva atins în măduva spinării, dar se va vindeca, zice el. Să dea Dumnezeu ! Cu voi n-am hotărît nimic. Am lăsat să hotărăşti tu, sfătuindu-te şi cu amicii care vin la Iaşi. Eu mă tem de frigul de pe drum şi, mai ales, de enervarea fetei cu cei trei copii ai lui Pătrăşcanu (Zizica e foarte neastîm-părată). Despre mîncare şi odaie îţi va spuse Pătrăşcanu. Dar să-ţi spun eu. Lapte dimineaţă, dejun (primul azi) : supă cu o bucată de pasăre în ea, ochiuri, cotlete de viţel, o bucată de pandişpan, lapte la 4, masă sara. (Asară prima masă mizerabilă.) Linişte nu tocmai. în culoare cam zgomot, uşi, glasuri — dar noaptea nu. Dimineaţa am fost
364
365
la Patraşcanu. Sînt liber să ies. Dar deseară pleacă amicii ! ! Ce faceţi ? Ce face ciopacul tatei ? Ce departe e casa ! Mă simt foarte singur. Să-mi scrii în fiecare zi. Şi ciopacul să-mi scrie în fiecare zi. Am să-i aduc lucruri frumoase şi bune. Spune-i. La Iaşi am să urmez cura, probabil cu Manicatide. Am să mai întreb pe Marinescu de fată. Cum doarme ? Cum se trezeşte ? Ia bani de la Minai ori de la Botez. Nu te jena deloc. Ia cît vrei. Ia şi 200
franci. Dacă vii, am vorbit cu Botez să ia şuba de la Stere, pentru drum, în caz de ger. Dar dacă e ger, nu plecaţi deloc. Eu aş crede să veniţi lunea viitoare. Complimente la toţi. Te sărut pe tine şi pe ciopac.
G. /.
Să-mi trimiteţi lenjuri printr-un amic şi peria de dinţi şi praful, prin Botez, căci el pleacă marţi ori miercuri.
Scrisori publicate de M. Bordeianu, în Viaţa românească, 1971, nr. 5. în legătura cu şederea lui G. Ibrăileanu la sanatoriu, a se vedea şi Elena G. Ibrăileanu, Din viaţa lui G. Ibrăileanu, în Amintiri despre G. Ibrăileanu, voi. II, p. 222.
Către AL Carp
1
[Data poştei : 1916, octombrie]
Dragă Alexandre, *
Am urmărit, din scrisorile ce ai trimis aici, peripeţiile morale prin care ai trecut şi mi-a părut bine că te afli sănătos şi voios. Doresc ca starea aceasta să continue şi să te văd în Iaşi sănătos, să ne istoriseşti ce-ai făcut, să jucăm domino, 66, să trimitem pe Costache la Ita şi să-ţi reiai rolul de Mascotă.
Te îmbrăţişez, G. Ibrăileanu.
D-lui sublocotenent Alexandru Carp, Armata de operaţiuni nord, Poşta militară.
Muzeul de literatură al Moldovei, Iaşi 490Î/L.
5
Breslau [1914 ?]
Dragă Lentă,
Iţi scriu după ce am ajuns la 11 şi 1/4 şi am făcut o baie. Pe urmă voi mînca şi apoi vom vedea cînd găsim pe doctori. Am venit relativ bine. între 3-5 noaptea am aţipit puţin. Aici e înourat. Mi se pare aşa curios : la Breaslu, în acest otel ! Voi sta cît mai puţin posibil. Aştept poste-restant. Cred că mai stau cel mult pană duminică sau luni aici. Luni să-mi scrii la Berlin, la C. Botez. Cînd voi pleca la Berlin, am să-ţi telegrafiez. Sînt cam melancolic şi cam pesimist.
Vă sărut pe amîndouă şi dă Doamne să mai văd Moldova !
G. Ibrăileanu.
366
B.C.U. laşi
• Alexandru Carp, unul din fraţii soţiei lui G. Ibrăileanu.
367
Către Paul Zarifopol
1
12 ianuarie 1920, Iaşi.
Stimate domnule Zarifopol,
îmi permit să-ţi fac o propunere, pe care nu ştiu cum vei primi-o. Ai aflat, cred, din ziare, despre reapariţia Vieţii româneşti. Revista va fi absolut independentă de orice politică de partid şi de orice şcoală literară. Singurul „program" care va respira din ea va fi o atitudine împotriva obscurantismului pe partea politico-socială şi talentul pe partea literară.
Am fi fericiţi dacă ai voi să te numeri şi d-ta printre colaboratorii revistei, căreia i-ai da tot ce voieşti, afară de articole de politică militantă — restricţie inutilă cînd e vorba de d-ta. care ai avut întotdeauna bunul-gust de a nu o face.
Dacă primeşti propunerea, te rog fă-mi cunoscut. Numele colaboratorilor li vom înşira pe o listă pe care o vom numi „Asociaţia literară şi ştiinţifică Viaţa românească". E un simplu nume în loc de „colaboratori", şi atîta tot. „Asociaţia" e pur platonică, nici întruniri, nici comitet, nici cotizaţie, nimic. Din ea fac parte tot felul de oameni, din toate provinciile, din toate partidele şi din nici un partid, din toate şcolile literare si din nici o scoală. Coloratura
> > *
„Asociaţiei" e ca şi a „prospectului" pe care probabil l-ai
cetit prin ziare.
Dacă primeşti această propunere, te rog trimite-mi şi o fotografie. Te rog nu te speria. Xu vom face exhibiţionism demagogic şi nici de prost-gust. Voim să facem un fel de prospect, un fel de anunţ literar, în vederea apariţiei revistei, pe care, spre a-l face mai atractiv, voim
să-1 ilustrăm cu figurile viitorilor colaboratori.
Dintre toate aceste propuneri — colaborare, asociaţie,
fotografie —, primeşte cît vrei. Am dori mult să le primeşti pe toate, chiar şi fotografia, care, simt, poate să-ţi pară ceva neserios. îţi fac cunoscut că avem pană acum mai toate fotografiile — chiar şi a d-lui Philippide, cel mai refractar la asemenea lucruri.
Revista va apare „sub direcţia unui comitet". Onorariile vor fi fixate de comitet.
Primeşte salutările mele amicale,
G. Ibrăileanu,
str. Carol 4
Zarifopol răspunde la 21 ianuarie 1920. Vezi Scrisori către Ibrăileanu, 1, E.P.L., 1966, p. 263, (Scrisoarea nr. 1).
2
Iaşi, 26 ianuarie, 1920
Stimate domnule Zarifopol,
Iţi mulţumesc pentru făgăduinţa de colaborare şi vreau să mă apăr pentru restul de propuneri, pe care nu l-ai primit. In „asociaţie" au intrat o sumă de oameni, pană acuma într-adevăr necunoscuţi. D-ta nu eşti un necunoscut şi nu eşti necunoscut chiar ca scriitor. Articolele d-tale din Cronica * sînt încă în amintirea multora. Am ales cuvîntul „asociaţie", în loc de „colaboratori", între altele şi pentru motivul că colaboratorul e, parcă, ţinut să scrie mai des decît un asociat. Un asociat, la urma urmei, poate nici să nu scrie. Cazul multor membri din „Junimea". „Asociat" mi s-a părut ceva mai vag, ori mai atenuat decît un colaborator.
D-ta îmi spui că abia cînd vei trimite ceva vom fi în stare să judecăm bine dacă „faci de colaborator". Dar ^ şti ci im n o 1 deja că faci de colaborator, îţi scriam ? Eu, care am dorit atît ele mult să primeşti catedra de la Iaşi şi care am gustat atît de mult articolele d-tale din Cronica, nu mai am nevoie de dovezi.
în privinţa propunerii a treia, iată apărarea mea : punem fotografia tuturora, vreo 80, iluştri şi necunoscuţi, bătrîni şi tineri etc. Aceasta, deja, micşorează oarecum răspunderea personală a fiecăruia. Apoi, prospectul ** avînd un caracter în mare parte comercial, se vede bine că lucrul pleacă de la autorii prospectului, şi nu de la
* Revista condusă de T. Arghezi, la care P. Zarifopol a colaborat cu şase articole în 1915.
** Prospectul de reapariţie al Vieţii româneşti.
368
369
cei fotografiaţi. In sfîrşit, este prezumţia că exhibarea a fost făcută clin oficiu de administraţia revistei. Şi, de fapt, eu nici n-aş fi avut nevoie să cer fotografii, dacă le aveam. O publicaţie ilustrată poate da, ea, mutrele cui crede de cuviinţă. Bineînţeles, în cazul nostru, simt eu că mai e nevoie şi de aprobarea celui ilustrat.
Dar esenţialul e colaborarea. Şi, încă o dată, îţi mulţumesc mult* pentru făgăduinţă. Am convingerea că colaborarea d-tale va fi preţioasă. Dacă te răzgândeşti şi primeşti „asociaţia", mai e timp. Scrie-mi. De fotografie nu-ţi mai vorbesc, pentru că văd că-ţi repugnă mult.
Cu cele mai cordiale salutări,
G. Ibrăileanu,
Str. Carol, 4.
M.L.R., 12896.
Răspuns la scrisoarea lui Paul Zarifopol din 21 ian. 1920. Scrisori către Ibrăileanu, I, 1966, p. 263, scrisoarea 1.
8 februarie [1920]
Stimate domnule Zarifopol,
Scrisoarea d-tale mi-a produs o mare bucurie. Toate articolele d-tale, inedite şi cele tipărite deja în nemţeşte *, sînt minunate pentru V.r. Pe mine unul titlurile de articole din scrisoarea d-tale mă ispitesc grozav. Dacă ai gata pe Larochefoucauld, te rog trimite-mi-1 repede. Aş vrea să-1 pun în nr. 1. Dacă cumva vine prea tîrziu pentru combinaţiile noastre redacţionale, tipografice etc, atunci îl dau la tipar pentru nr. 2. Dar ţin mult să fie în nr. 1.
Fireşte că se admite şi pseudonimul. E de preferat, fireşte, numele adevărat atunci cînd pseodonimul nu e cerut de anume consideraţii. Dar asta e treaba d-tale. Eşti absolut liber să faci cum vrei. Eu însă ţin mult şi la numele d-tale. Cred că în nr. 1 mi-1 dai.
* Flaubert şi Maupassant der Sentimentale, apărute în Suddeutsche Monatshefte (dec. 1908 şi ian. 1912).
îţi mulţumesc pentru permisiunea de a te pune în lungul nostru pomelnic numit „asociaţie".
Aştept pe Larochefoucauld (una din slăbicrunile mele). Cu cele mai cordiale salutări,
G. Ibrăileanu
M.L.R., 12918
Răspunsul lui P. Zarifopol la 28 febr. 1920 (scrisoarea 2, în op. cit., I, p. 264).
REDACŢIA REVISTEI -VIATA ROMANEASCA»
Iaşi, str. Lâpuşneanu, 33
[1920}
Stimate domnule Zarifopol,
Numărul 2 e aproape gata zeţuit. în curînd (peste vreo 5-6 zile) punem în lucru nr. 3. Te rog răspunde-mi dacă trimiţi pe Larochefoucauld.
Am primit telegrama d-tale, în care îmi spuneai că trimiţi articolul peste trei sau patru săptămâni. De atunci probabil că sînt vreo trei săptămîni. Te rog iartă-mă că te tot plictisesc, dar ţin mult să fii şi d-ta în paginile Vieţii româneşti.
Cu cele mai cordiale salutări,
G. Ibrăileanu,
M.L.R., 12.919.
REDACŢIA REVISTEI <^ VIATA ROMÂNEASCA»
Iaşi, str. Lăpuşneanu, 33
[Ian. 19201
Stimate Domnule Zarifopol,
Am primit articolul. * Şi de atunci fierb. L-am cetit fierbînd — şi fierb. D-ta ai făcut crima să nu vii la Iasi Şi, din cauza asta, să ne încurcăm aici cu un imbecil.
* Trimis de Zarifopol cu scrisoarea din 23 iunie 1920 (scrisoarea nr. 3, în op. cit., I, p. 264-265).
370
371
Articolul d-tale, dă-mi voie să ţi-o spun, e minunat. L-am cetit dintr-o dată, pană noaptea tîrziu. Eu am cetit de multe ori pe Larochefoucauld, pe care îl admir din june-ţă. Articolul d-tale mi-a lămurit bine pe Laroch[efou-cauld]. Şi cu cît am gustat mai mult articolul, cu atît m-am simţit mai nenorocit. Nu ştiu, poate încă nu e totul pierdut. (Dealtmintrelea, nu ştiu dacă d-ta nu persişti mereu în rezerva, ca să nu zic refuzul d-tale.) îţi voi mai scrie în privinţa asta. Am fost la Philippide, la Guşti, faţă cu care mi-am vărsat focul împotriva d-tale — ba faţă şi cu alţii. Aceasta cu atît mai slab, cu cît zilele astea trebuie să luăm hotărîri în privinţa lichelei aciuate aici. (Te rog păstrează bine scrisoarea asta, ori rupe-o, căci n-aş voi să se creadă lucruri rele despre mine. înţelegi bine d-ta că eu nu-s condus de interesul pentru învăţă-mînt... sau, poate mai just, de stima pentru merit şi de
greaţa pentru... etc).
Cea mai grea de îndeplinit dintre cererile d-tale e tipărirea într-un singur număr, dar voi face-o. în nr. 5 (nr. 4 e deja zeţuit). îţi voi trimite într-o zi, două, o mostră de literă mai mică (dar nouă şi frumoasă). Adică ce să-ţi mai trimit ? O găseşti în V.r. nr. 3, în cronica lui Corteanu. Scrie-mi dacă-ţi convine. Am face economie de spaţiu. (Pentru publicul nostru, minor, trebuie variaţie — deci multe bucăţi). Dacă nu-ţi convine, voi pune garmond.
De corecturi, ţi-aş garanta. Aş face şi eu. Dar mă tem. Aşadar, îţi voi trimite cu condiţia să le faci repede.
Citaţiile în franţuzeşte, fireşte, nu vor fi traduse. Cine nu ştie nici franţuzeşte, degeaba ar ceti articolul d-tale. Ba nici nu-1 va ceti.
Aştept cu nerăbdare, pentru mine, pe France. Il cetesc necontenit de-o sumă de ani. Eu cred că vei da V.r. toate articolele din S.M., care, pentru noi, sînt asbolut inedite. După aceea va trebui să fie scoase într-un volum.
Romanul Caragiale—Gherea...* Nu m-am gîndit la fetele care l-ar ceti. Nu am nimic în mine de Mr. Nico-deme. Dar mi se pare neestetic să tot fie vorba de „pantalonii" fetei fără nici o necesitate şi fără nici o ascuţime de intenţie ori de stil. Mai e în roman vorba de
* Nevinovăţiile viclene de Luca I. Caragiale şi Ionel D. Ghe rea, în Viaţa românească, 1920, nr. 4, 5; 6.
menstrul fetei. Pentru ce ? Poate ca justificare a precocităţii ei amoroase ? Dar, la noi, ţară de sud, fenomenul e frecvent la vîrsta de 13 ani, cît are fata. Nu-i nevoie de această explicare (dacă explicarea e scopul). Menstrul evocă imagini displăcute. In La Rotisserie e senzualitate puternică, poetică şi — ce stil !
Eu am cetit pasajul cu „pantalonii" în redacţie, unde erau tot felul de oameni, de la ultramodernistul Al. A. Philippide, care dă cu barda-n Dumnezeu (şi are 20 de ani), pană la popularii Pătrăşcanu şi Sadoveanu (40-50 ani), şi toţi au fost de părere că nu e bine.
Aştept răspunsul d-tale ■— şi France. Salutări prieteneşti,
G. Ibrăileanu.
M.L.R., 12 897
P. Zarifopol răspunde la această scrisoare la 24 iunie 1920 (cf. op. cit., I, p. 266).
6
[Telegramă tranzitată — Iaşi, 25.06.1920 Paul Zarifopol — str. Suter sau Luter 13 — Sinaia
d.p. Sinaia — 26.06].
Primit amîndouă manuscrisele *
G. Ibrăileanu
M.L.R., 12 930.
7
REDACŢIA REVISTEI «VIAŢA ROMANEASCA»
Iaşi, str. Lăpuşneanu, 33
[Iulie ? 1920]
Stimate domnule Zarifopol,
Te rog să mă ierţi că nu ţi-am răspuns la ultima d-tale scrisoare. Cauza a fost greva de la poştă — şi, după aceea, cîteva încurcături şi neplăceri personale.
* „Amîndouă", adică France şi Maupassant.
372
373
Am pus în nr. 5 (pe care-1 vei primi în cîteva zile) pe Maupassant. Am început cu el, pentru că e mai cetit în ţară decît France şi pentru că acest articol, prin concluziile lui, va face puţin „scandal". Vreau să spun că e cel mai nimerit pentru a-ţi asigura deodată mulţi cetitori.
Articolul e minunat. E formidabil. Simt acest lucru prin sentimentul produs mie : deşi maupassantist vechi, articolul d-tale m-a zdruncinat serios. Nu pot obiecta nimic la tot ce spui. Cel mult aş putea spune că sînt unele calităţi în Maupassant de care d^ta n-ai vorbit — pe care poate le recunoşti şi care spuse ar da altă imagine, mai favorabilă, a acestui scriitor. * Nu s-a scris pană acum un articol mai bun în româneşte, şi poate nici aşa de lung — mai lipsit de caracter gazetăresc, de cronică etc. E scris de un specialist, şi nu de un „publicist".
După Maup[assant], voi pune pe France, tot aşa de bun articol — şi apoi pe Larochefoucauld —, după ce vei fi cîştigat pe toţi cetitorii. Sînt curios să văd impresia în public. Dar ştiu un lucru : cetitorii sînt necompetenţi. Nu mai vorbesc de scribi. Primesc aici multe reviste. Am impresia că scriitorii lor nu sînt în stare să fie măcar cetitori competenţi ai V.r. şi mai ales ai unor articole ca ale d-tale.
Mai ai cîteva articole publicate în SM. ** E bine să le traduci şi să le dai V. rom. Mi-ai scris că te apuci şi de lucruri noi. Secretarul de redacţie din mine a tresărit de bucurie.
îmi spuneai într-o scrisoare, de mult, că vrei să publici şi lucruri neiscălite, ori cu pseudonim. Le aştept. Dacă-s scurte, le pot pune la „Miscellanea" cu pseudonimul lor, ori cu iniţiale, ori fără nimic (în cazul acesta, sînt de et comp., din P. Nicanor et Comp.).
Acum te rog ceva. în romanul Caragiale—Gherea n-am şters „pantalonii" fetei. Dar acum vine ceva : e vorba de menstrul fetei. E spus prin perifraze. E nevoie de men-stru ? Poate pentru a justifica amorul ei precoce ? Dar are 13 ani ! La noi, în sud, e lucru obişnuit. Menstrul
* Vezi scrisoarea lui Zarifopol din 26 august 1920 (în op. cit, I, p. 268-269).
** Aşa îl anunţa Zarifopol în scrisoarea din 28 iunie 1920 (Scrisoarea 6, în op. cit., I, p. 267-268).
acesta mi se pare inestetic în romanul lor. N-ar fi bine să fie suprimat ?
Răspunde-mi d-ta ce să fac — ori spune-le lor să-mi răspundă. Le-aş scrie eu, dar nu ştiu bine unde-s ei.
La Maup[assant] am făcut şi corecturi. Să-mi scrii dacă ai găsit greşeli. Uneori se ivesc greşeli dracul ştie cum ! De la maşină sau de aiurea.
Multe salutări, G. Ibrăileanu.
P.S. Oare înţelegi ce-am scris ? E cald oribil, sînt obosit, plictisit de atîta „secretariat de redacţie" etc.
M.L.R., 12 898
8
REDACŢIA REVISTEI «VIAŢA ROMANEASCA»
Iaşi, str. Lăpuşneanu, 33
[ ?1920]
Stimate domnule Zarifopol,
Nu mai încape vorbă că primim traducerea de care vorbeşti — fie pentru V. rom. (dacă vom hotărî să punem traduceri în revistă — pană acum n-am pus), fie pentru un volum sau volumaş.
Savul este un tînăr, doctor în filozofie, actualmente într-un fel de turneu prin Europa pentru a studia, cred, arta. A stat la Paris, în Florenţa, în Roma, acum e la Viena. E cam „ciudat", în adevăr, poate întrucîtva voit ciudat. E un băiat foarte bun, studios, cinstit etc.
Voi face să trimită n-rele din V.r. d-nei Culianu Vom opri banii, nu din avariţie, dar fiindcă noi sîntem separaţi de „Societatea V. r."Şi eu plătesc abonament la V.r.
Peste cîteva zile apare nr. cu France. Apoi, un număr, fac relâche cu d-ta. Aşadar, Larochefoucauld începe în [nr.] de octombrie. îl pun în două numere, tăiat unde ai spus d-ta, după rezumat. (Dacă s-ar putea într-un singur număr ! Voi vedea.) îţi voi trimite corecturi. Mă tem !
Spuneai odată de altfel de colaborare : lucruri de altă natură, neiscălite cu numele d-tale. De ce nu trimiţi ?
Salutări cordiale, G. Ibrăileanu.
M.L.R., 12 920.
374
375
9
REDACŢIA REVISTEI «VIATA ROMANEASCA»*
Iaşi, str. Lăpuşneanu, 33
[oct. ? 1920]
Stimate domnule Zarifopol,
Nu ştiu dacă ai primit o scrisoare a mea în care-ţi spuneam că pe Larochefoucauld îl voi pune în alt număr decît cel următor. Acum cred că îl voi amîna cu un număr, din mai multe motive, dintre care unul te poate interesa : sper să-1 pun tot "într-un număr.
Tot în acea scrisoare îţi propuneam să scrii şi lucruri mai mici — ori mai de actualitate curentă, cum mi-ai promis odată d-ta.
în sfîrşit, atunci am uitat să-ţi răspund la o întrebare : cu ce sumă plătesc articolele. Cred că ai primit pentru Maupfassant]. Mîine îţi trimit aceeaşi sumă pentru France. Larochef[oucauld] — 800 franci. Avem un buget votat de Soc. V.r. acum 7 luni. La anul cred că voi cere un buget mai mare — dacă revista va produce destul ca să mă pot... obrăznici cu Societatea. Greutatea e că lucrurile stau astfel încît bucăţile mari nu pot fi plătite cum trebuie faţă cu cele mici. De pildă, 20 pagini nu pot fi plătite de 4 ori decît cele de 5. Cei care scriu lucruri mici sînt avantajaţi. Deşi, din alt punct de vedere, nu sînt, căci, 5 sau 20, omul trebuie să aibă o idee, s-o formuleze etc.
Cred că ai să scoţi bucăţile în volum tot la noi. Atunci răsplata pecuniară are să fie mai simţită. Autorul are 20% din cîştigul brut.
Ai produs oarecare scandal cu Maup[assant]. Dar mai mult mîrîituri. Te-a atacat mai de-a dreptul o gazetă feministă : Acţiunea feministă de la Piatra. Dar fără nici un argument. Vreun sfert de coloană.
Te rog spune-mi dacă vrei să-ţi trimit corectură la Larochfefoucauld]. Eu ţi-aş trimite, de frică. Dacă însă ai încredere în noi... în France ai găsit greşeli ? Eu am observat o literă lipsă — sărită cred în maşină.
Cu salutari cordiale, G. Ibrăileanu.
M.L.R., 12 899.
Răspunsul lui Zarifopol la 1 noiembrie 1920 (Scrisoarea nr. 8, în Scrisori către Ibrăileanu, I, p. 269-210).
10
REDACŢIA REVISTEI «VIAŢA ROMANEASCA»
Iaşi, str. Lăpuşneanu, 33
[Noiembrie ? 1920]
Stimate domnule Zarifopol,
Fiindcă ceea ce a vorbit Pătrăşcanu cu bătrînul Gherea, lucru de care aflu de la d-ta, sînt obligatorii pentru revistă, ţiu să te anunţ imediat că onorariile d-tale de acum vor fi dublate. Astfel pentru Larochefoucauld* vei primi 1600 franci. Nu ştiu dacă pentru d-ta e important acest lucru, dar eu mă simt dator să mă ţiu de făgăduielile tarasconezului Pătrăşcanu. înţeleg şi decepţia d-tale, chiar dacă nu dai mare însemnătate chestiei băneşti. Am votat, de la începutul anului, o sumă pentru „cheltuieli neprevăzute".
Dacă-1 vezi pe Guşti la Bucureşti, el îţi va vorbi mai pe larg în privinţa unui lucru, care poate te interesează şi pe d-ta, dar pe mine mă interesează mult. E posibil să se întîmple unele lucruri care ar cere ca d-ta să ai cît mai multe „opere". De aceea e bine să pregăteşti cît mai multe manuscrise, ** care să poată fi tipărite în V.r. şi apoi, cît mai la timp, în volum — sau volume. Te rog răspunde-mi dacă, în cazul acesta — cînd am putea reuşi să te aducem aici —, ai voi să te faci ieşean ?
Eu mă gîndesc să-ţi propun să te muţi la Iaşi, chiar dacă n-ai vrea — sau nu s-ar putea — să intri în cariera didactică. Mă gîndeam că ar fi minunat pentru V.r. ca d-ta să intri în direcţia V.r. — cu venituri nu numai de colaborator.
Dacă ai avea prea multe articole gata, aşa că n-ar mai fi timp să treacă toate în revistă, atunci, pentru scopul cel mare, am renunţa la tipărirea unora dintre ele în V.r. şi le-am pune de-a dreptul în volum — cu toate că în ipostazul de secretar de redacţie al revistei mi-ar părea grozav de rău.
Gazeta cucoanelor n-o mai am. Dar nu e o mare pagubă. In rezumat ele spuneau : cum se poate ca d. Zarifopol să-şi ia aere aşa de grozave cu cel mai mare nuvelist. D-ta
* Pentru explicarea lui Larochefoucauld, apărut în Viaţa românească, nr. 9 şi 10, din sept. şi oct. 1920.
** Răspunsul lui Zarifopol, în scrisoarea din 25 noiembrie 1920 (Scrisoarea 9, în op. cit., p. 270-271).
376
377
ai vrea să polemizezi cu cineva ? Crezi că este cineva în publicistica noastră care să merite ? Dacă vrei să com-plectezi ce-ai scris despre Maup[assant] ori să răspunzi la nedumeririle din public, poţi răspunde — nu cuiva, ci rumorilor din ziare şi din public —, fără să-i faci cuiva onoarea de a discuta. Eu am „polemizat" mult în viaţa mea. Acum mi se pare că, pe-atunci, cedam prea mult unei apucături vulgare din mine. Cred, sper că n-am să mai polemizez niciodată. Dar dacă d-ta ai polemiza, cum spuneam mai sus, cu ^nedumeririle unor cetitori", ar fi un cîştig pentru cei care te urmăresc •— ai mai scrie cîteva pagini despre Maupassant. Articolul d-tale a plăcut foarte mult la oamenii mai subţiri. Ralea, care e un tînăr minunat, mi-a scris că 1-a impresionat mult articolul d-tale, deşi crede că atinge numai o latură a lui Maupassant]. El a înţeles că d-ta vorbeşti numai de ceea ce
anunţi în titlu.
Dar principalul e să confecţionezi repede „opere". Unul din puţinele mele idealuri e ca d-ta să vii aici la Iaşi. Nu pot spune sigur că vom reuşi, dar pe cît simt lucrurile, cred că sînt şanse serioase. Vorba e dacă la această proiectată căsătorie consimţi şi d-ta.
Larocheffoucauld] îl pun în două numere. E multă îmbulzeală de articole. Trebuie să pun şi mai proaste, pentru variaţie, pentru că unele tratează chestii de actualitate, şi pentru alte motive.
Salutări cordiale, G. Ibrăileanu.
M.L.R., 12 900
Răspuns la scrisoarea lui Zarifopol din 1 noiembrie 1920 (loc. cit.).
11
REDACŢIA  REVISTEI -«VIAŢA ROMÂNEASCĂ»
laşi, str. Lăpuşneanu, Z3
[Nov.—dec. 1920]
Stimate domnule Zarifopol,
Iţi răspund cam tîrziu din o mie de cauze.
Eu cred că şi Maupassant e „operă". De aceea, cred că nu ne-am îndepărta de scopul pe care, pe cît văd, îl urmăresc mai mult eu decît d-ta ■— dacă ai traduce pe Flau-
378
bert. Impresia estetică eu cred că e, şi ea, „operă". Iar dacă mai ai ceva ca Larochef[oucauld], pentru revistă e minunat. Că doar nu sînt dator să tipăresc numai lucruri pentru băieţii de la cafenelele „literare" din Bucureşti, ori pentru învăţători şi duduci din pensioane. Dacă m-am căznit cu Laroch[efoucauld] (dar nici nu m-am căznit mult!) a fost din cauză că voiam să-1 pun într-un singur număr. Şi nu văd pentru ce o „operă" a d-tale viitoare de felul lui Laroch[efoucauId] n-ar putea fi publicată cu „va ur-ma"-le. E drept că pentru „comerţul" revistei e mai potrivit un Maupass[ant] sau France. Dar pentru unii cetitori, mai aleşi, un Laroch[efoucauld] e poate încă şi mai binevenit. Oricum, eu cred că se poate împăca perfect apelul meu ca să scrii pentru V.r. cu acela de a scrie „opere". Numai invitarea mea de a scrie notiţe la rubrica, de pildă Miscellanea, te-ar împiedica de la „opere". Chiar şi filologul Philippide s-a mai îmblînzit. A început să preţuiască „ideile" mai mult decît „faptele", pe care uneori le tratează în stilul lui „izbucnitor".
Am pus în nr. 9 (pe care-1 vei vedea în curînd) 1/2 din Larocheffoivcauld]. Tot — a fost imposibil. M-a încurcat teribil în ultimele luni Rodia de aur a junilor Maniu şi Teodoreanu, precum şi unele fleacuri, pe care trebuie să le pun pentru variaţie. (Ca să fie, de pildă, şi beletristică într-un număr, pun ce pot.) Am avut curajul să nu-ţi trimit corectura. Am făcut clacă la corectura lui Laro-ch[efoucauld] — de frică. Să vedem ce a ieşit... Eu nu văd nici o greşeală.
Branişte e un tînăr ziarist, după mine un talentat ziarist politic, dar care se îndărătniceşte să facă orice, afară de articole politice.
Mă întorc la „opere". Eu cred că se poate face şi fără biblioteca de la Miinchen. Şi anume de acele care sînt mai mult critică literară decît istorie literară propriu-zisă. Cît despre filologie veritabilă, cred şi eu că nu se poate la Sinaia. Dar, în vremurile astea, cine poate face ceea ce vrea şi ce trebuie ? Şi-apoi există altul, sau alţii, care să aibă altceva ? Faţă cu proasta şi necinstita gazetărie a altora, articolele bine gîndite, bine scrise şi întemeiate pe o suficientă informaţie sînt arhi-opere.
Caietul lui Philippide (centigrafiat) va cuprinde Fiziologia sunetelor, Istoria sunetelor, Istoria Formelor. „Ori-
379
ginile" le scoate în volum tipărit, de el. Manuscrisul e aproape gata. Caietul va costa vreo 100 franci. II scot nişte studenţi. Să te abonez ?
Salutări cordiale, G. Ibrăileanu.
D-ta îl cunoşti pe Arghezi. S-a băgat polemist la o revistă a lui Vintilă Brătianu, care va apărea în curînd. Ce-a păţit oare ?
M.L.R., 12.901.
Răspuns la scrisoarea lui Zarifopol din 25 noiembrie 1920 (Scrisoarea nr. 9, în Scrisori către Ibrăileanu, I, p. 270-271) şi la biletul din 28 noiembrie 1920, Ibid., p. 271.
12
[Ianuarie ? 1921]
Stimate domnule Zarifopol,
Te rog iartă-mă că-ţi scriu cu creionul pe o asemenea hîrtie. Aşa este împrejurarea din acest moment — şi nu vreau să-1 pierd, fiindcă-ţi sînt dator de mult cu o sumă de răspunsuri, pe care le-am întîrziat dintr-o mulţime de cauze, care de care mai nenorocite. Una este lupta pe care am dus-o cu cîţiva colegi, care au găsit de cuviinţă să recomande pe un d. Aslan, profesor în locul lui Guşti, fără concurs ! Trist e că şi Philippide a iscălit, în schimbul făgăduinţei că iniţiatorii numirii lui Aslan îi vor da (lui Ph.) voturile pentru elevul lui, Pascu. Ph. a făcut, deci, tranzacţii şi diplomaţie ! Şi iată ce se pregăteşte : acest Aslan (o nulitate) le trebuia unora de aici ca să-şi înjghebe o gaşcă. După Alsan (dacă e numit), vine rîndul unuia Şerban, la catedra de franceză ! Iată ce a făcut Ph. cu diplomaţia lui ! Acum să vedem dacă Aslan va fi sau nu confirmat de ministru. Atunci Aslan + cei care l-au susţinut (deşi nu vor avea pe Ph. -— dar nu mai au nevoie de el ! în locul lui e votul lui Aslan !) vor aduce pe Şerban. Sînt cîteva neregularităţi de formă, au protestat profesorii universitari, au protestat studenţii. Să vedem...
Acest Aslan a fost prins acum cîţiva ani copiind la teză la concursul de franceză (pentru liceu) şi eliminat din examen !
Scrisoarea d-tale, în care îmi ceri să-ţi trimit corectura la Laroch[efoucauld] a venit cînd se trăgea coala a 9-a din
nr. 10 — iar Larochfefoucauld] e în coala 1 ! ! De~acum îţi voi trimite întotdeauna corecturi pentru celelalte articole. Dacă vei găsi ceva boacăn în Larochfefoucauld], consolea-ză-te cu ideea că în volum vei corija. La partea II din La-rochfefoucauld] am făcut şi eu corectură, dar nu la tot. N-am putut. A făcut şi Topîrceanu, minunat corector. Dar ştiu eu ? De vei găsi greşeli, mai consolează-te cu ideea că nici d-ta nu poţi fi sigur că nu-ţi scăpau greşeli, ori că nu ţi le introduceau, mai pe urmă, zeţarii, căci aceşti oameni au şi obiceiul acesta. Eu am impresia că există mai dinainte un număr de greşeli, care trebuie să fie, apoi, în orice număr de revistă. Greşeli preexistente, a priori, nu ştiu cum să mai zic!
„Diformări" — ştiu eu cum a ieşit ? Corectorii noştri nu prea scriu aşa. Eu nu scriu aşa.' Eu păstrez pe e cît pot. Eu scriu contemporan, de pildă, deşi se obişnuieşte cu i.
Formele inzist etc. cred şi eu c-ar fi de la ardeleni, dar trebuie să fie şi de la gazetarii evrei. Cred că z acesta trebuie pus în legătură cu 1. nemţească. Eu mă feresc de el. Dar — am admis recenzie etc. De ce scriu insist, dar scriu recenzie — nu ştiu. Adică ştiu : pentru că se zice insist, dar se scrie (cred) recenzie. De ce s-a făcut recenzie şi a rămas insist ? Recensie mai zice cineva ? Nu-mi dau bine seamă. Azistenţă e şi mai oribil. Dacă în recenzie e, poate, o „alunecare de sunet" în firea limbii române (şi deci şi în inzist), apoi în „azistenţă" e o prostie şi ignoranţă, căci asi e tot atît de în firea limbii ca şi azi. Dar poate la toate (inzist şi azist) să fie o altă cauză. Cu schimbarea ortografiei, cînd s-a scris poezie, cauză (şi nu poesie, causă), gazetarii şi alţii au crezut că insist şi asistenţă e... ortografie academică ! Dacă-i vorba pe z, atunci afară 5 — de pretutindeni. încît boanghenismul, jargonismul şi schimbarea ortografiei ar putea fi cauzele. Şi triumful necontenit al vulgarităţii. Căci z e nu ştiu cum, mai gros decît 5 — şi deci mai grosier !
D-na Mosou e o cucoană din Buzău, măritată cu un advocat muntean. E moldoveancă. Are vreo 44-46 ani (iată-mă indiscret!). A învăţat la un pensionat ieşean de pe vremuri, ţinut de o franceză. E inteligentă, cam fantastă.
Am luat măsuri să se trimită numerele d-nei N. P. Culianu.
380
381
Pun infinite speranţe în cele trei articole ale d-tale pe care mi le anunţi. Cînd trimiţi unul din ele ? In privinţa operei de 200 pagini, o edităm noi. Dacă ar fi sigur că va fi utilizată ca „operă", ar trebui să fie în franţuzeşte. Altfel, e mai nimerit în româneşte. Totul atîrnă de rezultatul afacerii de care vorbesc la început. Adică nu chiar totul,
dar mult. Să vedem.
Branişte nu mai ştiu cum scrie politică. Eu nu-1 cunosc în ipostazul acesta decît din ce scria într-o gazetă din Iaşi în 1918 — într-o gazetă scoasă de mine. Scria atunci fără plată, din nevoia de a spune ce are pe inimă. Scria bine. Acum scrie ca meseriaş. Poate de aici deosebirea. Graur, în adevăr, e cel mai bun ziarist al nostru. Arghezi, talent minunat, ca stilist, dar nu ştie să argumenteze, nici nu se încearcă. Zugrăveşte. Dar ziarist fără gîndire şi argumente se poate ?
Viaţa socialistă * e curăţică. Dar cam anemică. Am
văzut un număr.
La Ţarigrad, perfect, pentru „Miscellanea", iscălit cu numele' sau cu un pseudonim. Aşadar : unul din articole şi La Ţarigrad. Cînd vin manuscrisele d-tale, rup plicul cu emoţie. Cînd ai şti cîte prostii vin aici ? Mai ales versuri.
Salutări cordiale, G. Ibrăileanu.
Am scris obosit, la o luminare proastă. Iartă această toaletă mitocănească.
M.L.R., 12 902.
Răspuns la scrisoarea lui P. Zarifopol din 1 ian. 1921 (Scrisoarea 11, în op. cit, p. 271-273).
13
REDACŢIA REVISTEI «VIAŢA ROMANEASCA»
laşi, str. Lăpuşneanu, 33
[ ? 1921]
Stimate domnule Zarifopol,
Am fost bolnav mai mult de o lună, iată de ce nu ţi-am scris. în ultima d-tale scrisoare **, pe cît îmi aduc
* Revistă apărută în 1920.
** Scrisoare din 13 iunie 1921 (Scrisoarea 15, în cp. cit., p. 275-276).
aminte (n-o am acum la-ndemînă), vorbeai de calitatea inferioară a unora din bucăţile tipărite de V.r. Despre
unele nu poate fi nici o îndoială. Despre altele _ aud
atîtea păreri contrare, că nu mai ştiu ce să gîndesc. Nu rămîne decît să ascult de propriul meu gust, oricît m-aş îndoi de el — ori să trag bucăţile la sorţi. Dar şi cu gustul meu e un lucru anapoda. Eu am trei feluri de gusturi, trebuie să am. Unul, pentru mine, cel de-acasă. Cu acesta aleg bucăţi pentru propria mea delectare. Din V.r. puţin are de ales acest gust. Un alt „gust" e acela cu care aleg material pentru V.r. Acest gust are în vedere posibilităţile actuale ale literaturii române : cutare nuvelă, să zicem, deşi slabă, tot e mai bună decît cele ce se produc de obicei — şi, dacă trebuie nuvele în V.r., trebuie s-o pun. Bineînţeles că uneori mai intervin şi alte motive, de care nu se poate să nu ţii samă. în sfîrşit, un al treilea gust e acela cu care fac curs la universitate : pentru anul 1830, de exemplu, cu starea de incultură a ţării, fără limbă literară etc., cutare scriitor se cheamă că — în acele condiţii — are anume valoare etc.
în V.r. eu cred că pun ce e mai bun din ceea ce se publică aiurea. Apoi... nevoia de variaţie.
în privinţa mutării d-tale la Iaşi. M-a întristat faptul că împrejurările nu-ţi permit să devii ieşean. Eu mă gîn-de'am că, chiar fără catedră, poate ai vrea să te muţi. Ţi-am scris de asta. Visam să iei d-ta împreună cu mine direcţia — şi, poate, s-o ai întreagă, dacă eu, cum bag de samă. mă tot imbecilizez. Dar poate te vei răzgîndi odată. Şi pentru asta, ar trebui să te gîndeşti la „opere". Eu î ncâ n-am dezesperat. încă nu ştiu cum au să iasă lucrurile, dar poate să iasă bine. Infamia cu cel care a ţinut conferinţa la Sinaia (la care ai asistat d-ta şi cu Cerna) se pare că nu reuşeşte. Şi atunci, poate, nici consecinţele ei.
Să nu uit ceva. într-o zi aud pe un student rostind seziune. îl întreb pentru ce zice aşa. „S între două vocale nu se ceteşte z ?", mi-a răspuns el. Acest răspuns îmi confirmă că mia din cauzele „seziunii" e şi schimbarea ortografiei, cu care ocazie s-a decretat că nu se mai scrie „causă", ci „cauză". De aici — de la cauză, poezie, s-a ajuns la „seziune"... Pe student l-am convins îndată spu-nîndu-i că sesiune e „session" şi că uzul, cel puţin la
382
383
lumea mai subţire, e : „sesiune". Dar destul cu această chestiune! !...
D-ta ce-ai mai făcut ? Bine ar fi să fi scris „opera" în franţuzeşte. Noi ţi-o edităm cu plăcere. Dar ar fi mai bine pentru scop s-o ia în editură o librărie franceză. Eu
cred c-ar lua-o.
Pentru V.r. ai mai scris ceva ? Te rog răspunde-mi. Imediat ce articolele d-tale româneşti vor fi suficiente pentru un volum de 200 pagini, le scoatem în volum. Nu-i aşa ? — îmi făgăduiseşi, apoi, Ruşii la Constantino-pol. Nici acum chestia nu e trecută de la ordinea zilei.
Te rog să mai faci observaţii asupra revistei. Criticile d-tale îmi folosesc. Mult — nu pot remedia (ţi-am arătat mai sus cauzele), dar îmi servesc în orientarea mea. Dacă încă nu vezi rezultatul ■— să sperăm că-1 vei vedea.
îmi mai spuneai despre nişte traduceri din nemţeşte. Te mai gîndeşti la ele ?
Pe la Iasi nu mai ai nici o afacere ? Vreau să zic : n-ai de gînd să mai vii pe-aici cu vreun interes de familie sau altceva —■ şi, cu această ocazie, să vorbim de toate lucrurile, de care-ţi vorbesc în scrisoare — mai pe larg şi cu mai mult folos practic? Acum e uşor de umblat cu trenul. *
Salutări cordiale, G. Ibrăileanu.
M.L.R., 12 903
14
REDACŢIA REVISTEI «VIAŢA ROMÂNEASCĂ"
Iasi, str. Lăpuşneanu, 33
[ ? 1921]
Stimate domnule Zarifopol,
Iar am fost bolnav. Ţi-am scris acum vreo săptămînă o scrisoare — pe care n-am mai dat-o la poştă, căci mă încurcasem în nişte detalii fără interes.
îţi scriu puţin, cît îmi permit puterile :
Dacă crezi că „cronicile" d-tale pot apărea în V.r.. iscălite ori cu pseudonim, la „Miscellanea", ori într-o ru-
* Zarifopol dezminte în scrisoarea din 8 aprilie 1921 (Scrisoarea 1, în op. cit., p. 429, voi. III).
brică aparte, o rubrică a d-tale, căreia îi vei găsi un titlu — atunci V.r. e gata să-ţi plătească, ca şi Adevărul.
Trimite Cronica lui Arghezi să vedem dacă ai destule pagini pentru o foaie volantă.
Aştept cu nerăbdare un articol al d-tale pentru revistă. La volum nu te gîndeşti ?
în Iaşi nu ai de gînd să vii cîndva — la toamnă, la iarnă, pentru cîteva zile ? încă n-am renunţat la visurile mele cu catedra şi cu codirecţia V.r.
Salutări cordiale, G. Ibrăileanu
M.L.R., 12 904.
Răspuns la scrisoarea lui Zarifopol din 6 mai 1921 (Scrisoarea nr. 14, în Scrisori către Ibrăileanu, l, p. 274-275).
15
REDACŢIA REVISTEI «VIAŢA ROMÂNEASCA*
Iaşi, str. Lăpuşneanu, 33
[ ? 1921]
Stimate domnule Zarifopol,
Iar am avut acces — lung — de stenahorie. Bătrîneţă şi neurastenie. Ţin să-ţi scriu cu orice preţ, cel puţin cîteva cuvinte. D-ta nu te îngriji de apariţia, sau de posibilitatea de tipărire a unui eventual volum al d-tale. Gherea nu apare din cauza lui Alacalay-Benvenisti. Ei tipăresc volumele unor scribi, care alcătuiesc o veche coterie a firmei — în loc să tipărească ce trebuie de tipărit. Aici, la Iaşi, avem, cum ştii, tipografie, în care tipărim noi. Dacă Gherea era repartizat la Iaşi, acum era pe piaţă. A rămas să fie tipărit la Bucureşti, pentru ca familia să poată supraveghea, dacă ar voi, tipărirea şi pentru că mijloacele tehnice sînt mai bogate în Bucureşti. D-ta trimite material pentru volum, şi-ţi garantez tipărirea promptă ■—■ bineînţeles promptitudine moldovenească. îţi tipărim şi studiile despre clasicism şi articolele pe care ai început să le tipăreşti în V.r.
în privinţa chestiei, e bine să facem ca şi cum s-ar putea realiza şi ca şi cum d-ta ai primi. Mai ştii ? Poate te răzgîndeşti; şi poate se poate realiza. în orice caz, studiile şi tipărirea lor nu strică.
Mă întrebai dacă-mi trebuie un articol al d-tale. Ce fel de întrebare e asta ? Cum să nu-mi trebuiască ? !
384
385
îmi trebuie şi articolele acele, ca în Cronica, pe care vrei să le scrii — dacă vrei să le dai aici. Domnule Zarifopol, V.r. e cum e şi poate să fie şi altfel, numai să fie bine. Dacă d-ta mai dai importanţă scrisului, literaturii, iată, ai o arenă în V.r. Eu ţi-am mai propus : dacă vrei intră, într-o formă oarecare, în direcţie. Dacă te-ai muta în Iaşi...
Te rog scrie-mi dacă ţi-a plăcut sau nu Lucia Mantu. * Mie îmi place mult. Ştie să scrie. Nu ştiu cine e. îi ştiu numele adevărat (Lucia Mantu e un pseudonim), un nume absolut necunoscut.
Mă întorc la articolele-cronici ale d-tale. Ar fi atît de binevenite. Eu, cum cred că ai constatat, m-am obosit, ca să nu zic ramolit. Articolele d-tale din Cronica — oare nu mai sînt de actualitate ? (Le-am cetit, dar nu le mai ţin bine minte — şi colecţia n-o am.) Dacă se potrivesc pentru astăzi, nu crezi că ar fi bine să le scoatem în „Foi volante" ? Mi-aduc aminte bine de tonul şi de stilul lor — şi ar fi minunate pentru colecţia asta.
Cu cele mai cordiale salutări, G. Ibrăileanu.
M.L.R., 12 905.
16
REDACŢIA REVISTEI «VIAŢA ROMÂNEASCĂ-
Iaşi, str. Lăpuşneanu, 33
[Iunie—iulie 1921]
Stimate domnule Zarifopol,
Necazurile se ţin de mine lanţ. Mi-a fost fata bolnavă grav aproape doua săptămîni. Prima diagnoză a fost : febră tifoidă. Mai apoi, analiza sîngelui a dat rezultat negativ şi simptomele au luat o formă şi o direcţie altele decît la febra tifoidă. N-a fost febră tifoidă. Neurasteni-zat pănă-n ultimul grad, a mai venit şi boala asta a fetii — cu chinul, oboseala şi teroarea mea — şi m-a istovit cu totul.
Mă întrebai dacă sufăr şi eu de nervi. Sufăr de douăzeci şi cinci de ani de „neurastenie gravă", cum e scris în certificatele (de care uneori am avut nevoie) emanate
• Părerea lui Zarifopol, în Scrisoarea din 13 iunie 1921, citată.
de la toţi doctorii de boli nervoase. Iată de ce n-a ieşit nimic din mine. căci cred că putea, altfel, să iasă ceva. N-am putut, toată viaţa, decît să fur cîte un moment, mai puţin rău decît altele, pentru ocupaţiile aşa-numite intelectuale. O veşnică insomnie, o veşnică oboseală, dese nevralgii — şi anxietăţi teribile. De patru luni, nu mai sînt nici măcar restul de mai înainte. îmi permit să mă lamentez aici, pentru că mi-ai scris că şi d-ta eşti neuras-tenizat şi pentru că m-ai întrebat dacă nu sufăr şi eu de nervi. în orice caz, iartă-mă de aceste confidenţe.
Şi iată, deci, de ce nu ţi-am răspuns pană acuma.
Articolul d-tale cel mare l-am cetit într-o stare mai normală. E ascuţit şi, în teorie, just, după umila mea părere. Dar cred că prea laşi pe cetitor să tragă el concluziile. E lipsit de un didacticism mai direct. Apoi, vei stîrni iar protestări cu privire la Musset. Musset are accente care merg la inima celor interesaţi : „c'etait plus qu'un poete, c'etait un homme", cum a zis Taine. Mi-aduc aminte de un sonet care-ncepe (cred) cam aşa : „J'ai perdu ma force et ma vie" etc. E literatură simplă, dar, uite, eu. acuma simt teribil acest vers ! Musset e adorat la noi, şi ar trebui să procedezi ca şi cu Maupassant, pe larg. înţeleg, d-ta nu eşti dator să consacri un articol unui exemplu. Dar Musset e un poet aproape „naţional" românesc.
Despre versul lui Vlahuţă, am scris şi eu, ca şi d-ta. Studiul meu despre Vlahuţă — o jumătate numai, restul nu l-am mai scris — mi-a servit ca... teză de doctorat. E scris cu gîndul la comisiune. Şi cu ghidul la VI., amicul şi colaboratorul revistei. Deci nu mă mulţumeşte. Afară de asta, în acel studiu am voit să definesc mai mult o epocă şi o pătură socială. Am luat ca pretext pe Vlahuţă. Puteam să iau orice „proletar intelectual". Studiul e în V.r. (acum n-am la îndemână colecţia, am uitat ce an). E necomplect. Despre artist n-am vorbit. Nu-mi place. Unele lucruri le reneg.
Feminismul lui A. Gherman * l-am cetit în momente rele. Scris minunat, ca tot ce scrii d-ta. Just în idei. Mi se pare însă prea grav. N-am putut să-1 mai cetesc o dată, căci l-am dat la tipar. Apare peste 2-3 zile. Articolul cel mare apare peste o lună, în primele zile ale lui august. Onorariul — mi se pare că Adevărul îţi dădea 300 fr. cu iscălitura d-tale. Eu zic 300 fr. cu pseudonim. Dar scrie-mi
* A. Gherman, pseudonim al lui P. Zarifopol.
386
387
şi d-ta ce crezi. D-ta eşti cel mai strălucit colaborator de articole al V.r. Cred că ne vom împăca întotdeauna. Pentru articole mari, de fond, ca Literatura şi arta literară, * onorariul va fi de acum 1000 lei. Eu ştiu că, în vremurile astea, sumele acestea sînt o nimica, dar ce e de făcut ? Din cauza scumpirii necontenite a hîrtiei, zaţului etc., revista pierde. Acum cîteva luni nu pierdea. De-atunci, prin scumpirea materialului, pierde. Noroc că „societatea" cîştigă aiurea. Revista e luxul ei.
Nu găsesc în acest moment scrisoarea d-tale. Nu ştiu dacă uit vreo întrebare a d-tale. Apoi sînt şi extrem de obosit. Dacă am uitat ceva, te rog scrie-mi.
N-ai vrea să te ocupi şi de literatura românească ? E un grajd al lui Augias, unde ar fi enorm de curăţit. Eu nu pot face nici cele ce aş putea în alte momente. Apar poeţi şi prozatori care se laudă între ei şi fac curente. V.r. ar trebui să-şi spună cuvîntul, dar cine să-1 spună ? Ea are — încă ! — destul prestigiu ca să fie auzită şi crezută.
Salutări cordiale, G. Ibrăileanu.
M.L.R., 12 906.
Răspunsul lui P. Zarifopol, la 13 iulie 1921 (scrisoarea 16, în op. cit., 1, p. 277-278).
17
REDACŢIA REVISTEI «VIAŢA ROMANEASCA*
Iaşi, str. Lăpuşneanu, 33
Agapia [1921]
Stimate domnule Zarifopol,
Iţi răspund cu o întîrziere neobişnuită nici chiar mie. Nu-ţi mai spun cauzele. Dacă „raţiunea" încă probabil nu-i atinsă, din punct de vedere afectiv am fost în timpul din urmă, şi sînt încă, nebun. Poate să mă refac, întrucâtva, aci, — deşi casa în care stau e situată între atîtea poieţi şi coteţe, că abia pot fura cîte un moment de somn.
Să caut să-ţi răspund la scrisoarea d-tale.
* Artă literară şi simplă literatură, apărut în Viaţa românească, nr. 8, 1921.
Cred că poţi publica toate articolele (pe care ai de gînd să le pui în volum) în revistă. Nu strică vînzării, mai ales că au apărut într-un timp lung de aproape doi ani, foarte distanţate unul de altul. Numai un roman, publicat în şir, poate fi dezavantajat din punct de vedere oomercial, cînd iese în volum imediat. După un an, chiar şi romanul tipărit tot, în şir, în revistă, nu mai sufere. Eu cred că volumul d-tale, ca să nu fie prea scump, trebuie să aibă vreo 250 pagini. O pagină de revistă este egală cu două pagini de volum. Acum poţi socoti cît material ai. Eu cred că ai destul, mai ales dacă pui şi pe Flau-bert. Flaubert trebuie. Dacă volumul iese mai mare de 250 pagini, nu face nimic. Un astfel de volum se cumpără chiar cu un preţ mai mare, pentru că îl cumpără cei interesaţi mai ales, şi puţini gură cască care aleg din întîm-plare din vitrine.
Onorariul pentru volum e de 20% din venitul brut. Adică, dacă preţul e, să zicem, 10 franci, autorul ia 2 franci de volum. Volumul d-tale cred că va fi 15 franci, deci 3 franci de volum. Se mai poate şi altfel: o sumă oarecare pentru volum, vîndut pentru totdeauna editurii. Dar nu-ţi recomand acest lucru. Şi eu am făcut tot aşa : 20%. Cînd dai volumul, poţi lua un avans de cîteva mii de lei. Apoi socoteală din 6 în 6 luni. Eu cred că afacerea va fi bună. Acum (dar abia acum) Societatea V. r. s-a pus pe răspîndit volumele editurii ei. Iar prestigiul editurii V. r. e o realitate. Volumul francez îl vom edita imediat ce-1 vei isprăvi. îl vom trimite, fireşte, şi-n Franţa, şi-n alte ţări, spre vînzare.
Am cetit, pentru a treia oară, articolul d-tale ultim, tipărit. Acum, în claritatea aerului de aici, l-am înţeles şi l-am gustat mai bine. Am văzut că conţine şi concluzii. Cred însă că n-ai fost destul de categoric. N-ai spus mai de-a dreptul, mai didactic, ce e arta literară. Dar articolul e — cu un termen cam culinar, dacă-mi dai voie — delicios. Face onoare Vieţii româneşti. în privinţa lui Musset, jiu mă pot împăca cu totul cu d-ta. Baudelaire e mai artist, dar Musset e mai „poet" — fără să pot spune clar ce e un poet. D-ta vrei să scapi de naufragiu numai unele piese ale lui Musset. Dar poezii nu găseşti ? De pildă — nu-i ştiu titlul acuma — aceea adresată fratelui lui despre Italia ? Sau Noaptea de decembrie ? Şi chiar — eu sînt un romantic naiv ? — Ballade s la lune ? Dar îmi dau bine samă că
388
389
în lucrurile acestea are Un rol hotărâtor subiectivitatea fiecăruia. D-ta eşti tip artist, eu tip sentimental.
D-ta scrii că articolele d-tale trec nebăgate în samă. Te înşeli. In cercurile în care mă învîrtesc eu — şi eu în-tîlnesc mulţi oameni —, articolele d-tale nu trec deloc nebăgate în samă. D-ta ai impresia contrară din cauza presei. Dar în presă s-au selectat cei mai proşti şi mai inculţi indivizi. N-ai idee ce oameni pricepuţi găseşti uneori în public, de o mie de ori mai sensibili şi mai competenţi decît recenzenţii din presă. Aceştia, pe lîngă tîmpenia din natură şi lipsa de cultură, mai sînt încurcaţi, stingheriţi, de „teorii", de „şcoala" lor literară şi, în sfîrşit. de spiritul de gaşcă. Dar gîndeste-te că în public e şi o Lucia Mantu. Acum a început să scrie. Dar pînă acum a fost „public". Şi cîte, şi cîţi n-or fi ca ea.
A apărut articolul lui Barnovschi *. Eu îl preţuiesc, ca şi d-ta. Dacă articolele lui fac stagiu mai mare în saltarele redacţiei, să nu se supere. Unele au făcut stagiu un an. Te rog spune-i să continuie cu colaborarea. (Mă vei scuti de oboseala unei scrisori.) Şi mai spune-i că-i edităm, dacă vrea, un volum despre Cărvunari.
Acum altceva. Ai cetit pe Hogaş ? îţi place ? Făcînd abstracţie de „mitologia" lui, de consideraţiile filozofice şi sentimentale, de încercările lui spirituale şi de un anumit ton de mahala, cînd se pune el în scenă, în paginile unde zugrăveşte cucoane şi flirturi — ţinînd samă numai de zugrăvirea naturii, a oamenilor naturii, şi de stil, eu îl so-cot un mare, un foarte mare artist. Sau, mai bine, stofă de artist mare, căci viaţa lui, mediul în care a trăit (provincia de acum 50-20 de ani), incultura lui etc, toate au trebuit să-1 facă un simplu belfer de Tecuci. Şi, totuşi, ce era născut în el a rezistat î
Acum apare într-un volum o parte din scrierile lui. Am să mă silesc să scriu despre el... Dar eu am să scriu în felul meu. Nu vrei d-ta să scrii un articol despre el ? E atît de necunoscut! El e un „artist-literar" adevărat — indiferent de nota pe care o merită, 9 sau 6 — în evaluarea didactică. E un om aproape necunoscut, e mort, face o figură cu totul deosebită în literatura noastră, — aşa că, scriind despre el, nu te vei îndepărta mult de „splendida" d-tale „izolare" în critica română. Vei scrie aproape
* Cărvunarii (Democraţia de acum 100 de ani)t apărut în Viaţa românească, nr. 6, 1920.
despre un străin. Dacă crezi că acest mort merită scos la iveală şi dacă poţi, bine ai face să-i consacrezi un articol. Şi mai ales dacă ai şi vreo slăbiciune pentru Moldova noastră, căci Hogaş e Moldova de altădată. (Aoleu ! Ce proporţii a luat scrisoarea asta !)
Anton Gherman * văd că n-a mai trimis nimic pentru nr. viitor (pus sub tipar). Nu scrie în fiecare număr ?
Corectura n-am mai putut să ţi-o fac eu. în Arta literară am observat lipsa, supărătoare, a unei virgule. Sînt şi alte greşeli ?
Eu stau la Agapia pană la 1 septembrie. Adresa mea e numele meu şi „Mănăstirea Agapia". Dacă cumva mi-ai scris la Iaşi în timpul acesta, scrisoarea îmi va veni aici.
Salutări cordiale, G. Ibrăileanu.
Tipăreşte repede în V. r. şi pe Flaubert — şi în vremea tipăririi lui Flaubert în V. r., începem tipărirea volumului d-tale.
M.L.R., 12 907.
Răspuns la scrisoarea lui Zarifopol din 10 oct. 1921 (scrisoarea nr. 19, în op. cit, I, p. 280-281).
18
REDACŢIA REVISTEI «VIAŢA ROMÂNEASCĂ»
Iaşi, str. Lăpuşneanu, 33
[ ?1921]
Stimate domnule Zarifopol,
Iartă-mă, din nou, că-ţi răspund tîrziu. Dracul ştie ce m-a apucat! Mă lupt să scap de starea asta. Se zice că trebuie „voinţă". Voinţa pacientului. Dar un asemenea pacient e lipsit, prin definiţie, tocmai de voinţă.
Te rog pregăteşte îndată materialul pentru volum. Volumul poate fi dat la tipar înainte de a avea toate articolele. Dăm la zaţ Larochefoucauld, Maupassant, Anatole France, Arta literară şi, în vreme cît se zeţuiesc astea, d-ta trimiţi celelalte articole. Pe Flaubert trebuie să-1 dai
* Sub acest nume, Paul Zarifopol a publicat în Viaţa românească, nr. 7, 1921, articolul Feminism, primul din seria Din registrul ideilor gingaşe.
390
391
numaidecît la revistă, cu nota : „Din volumul (găseşte titlul) care va apărea etc". Trebuie să dai pe Flaubert, sau altceva interesant pentru români, în preajma apariţiei volumului, pentru ca să fii recent în mintea cetitorilor (cumpărătorilor) cînd va apărea volumul şi pentru ca, prin nota relativă la apariţia volumului, să anunţăm apariţia volumului, dînd şi o mostră interesantă din volum. Editorul spune să scoatem 4 000 exemplare (ca şi volumul meu Note şi impresii). Preţul volumului se va hotărî după numărul de coaie. In orice caz, un preţ mai mare decît al unui volum de nuvele. (Nuvelele le cumpără oricine ; un volum de critică — cei care îl cumpără cu orice preţ.) D-ta vei avea 20% din venitul brut. (Dacă volumul costă, să zicem, 16 franci, d-ta vei avea 3,20 franci de volum.) Partea d-tale ţi se va da din 6 în 6 luni. La început, se poate da un avans de 2000 franci. Dacă ai nevoie urgentă, poate voi smulge un mai mare avans (2000 e regula). Acum, unde vrei să tipăreşti ? La Iaşi sau la Bucureşti ? Scrie-mi imediat, căci azi-mîne vine aici Pătrăşcanu. Să mă înţeleg cu el. Dacă la Bucureşti — vei intra în corespondenţă cu cei de acolo. în oazul acesta, şi avansul îl vei lua de acolo (socotelile sînt deosebite), şi mi se pare că acolo sînt mai culanţi : acordă avansuri mai mari.
îţi spun să tipăreşti imediat volumul în vederea catedrei. D-ta dă-ne numai atîta ajutor : tipăreşte.
Şi trebuie să tipăreşti repede şi volumul franţuzesc, despre literatura clasică. Şi să-1 tipăreşti la Paris. Face mai multă impresie. Caută un editor, ori tipăreşte-1 cu banii d-tale, ori dă-1 editorului gratis — mai ştiu eu ? După toate socotelile noastre, îţi trebuiesc aceste două volume — şi cel francez la Paris. Greutatea o văd numai în cazul cînd ar trebui să-1 scoţi cu banii d-tale. Dar, şi în cazul acesta, nu poate fi un lucru aşa de grav. Eu cred că s-ar vinde şi ai scoate banii. Cunoşti pe cineva la Paris ? Dacă nu, îţi pot recomanda pe Halea. Ralea e un tînăr de vreo 25 de ani, din Huşi, fost elev în Iaşi, student la Bucureşti, care face la Paris sociologia şi dreptul, în curînd va fi doctor (un doctorat din două 1-a dat, mi se pare). E un tînăr inteligent şi amic al revistei. A venit la
noi din propriul lui îndemn. Lucia Mantu ne-a mai dat ceva. Sînt curios să văd părerea d-tale. Bucăţile ei recente îmi par mai nutrite de observaţie, dar, prin genul lor, nu aşa de ascuţite ca cele dintâi.
Pentru următoarele „Idei gingaşe"* îţi trimit zilele acestea 1500 lei. E de ajuns ?
Dacă mă ostenesc scrisorile d-tale ? îţi spun drept că simt o mare plăcere cînd văd că mi se aduce o scrisoare a d-tale. Nu te uita că răspund cam greu. Ştii cauza. Sper că de acum mă voi corija. Pe lîngă neurastenie — am tot umblat : Agapia, Iaşi, Chişinău, Bîrlad...
Salutări cordiale, G. Ibrăileanu.
MX.fi, 12 908.
Răspuns la scrisoarea lui Zarifopol din 10 oct. 1921.
19
[Ian. ? 1922]
Stimate domnule Zarifopol,
Nu ştiu dacă pot îndrăzni să te rog de iertare, pentru că nu ţi-am răspuns de atîta vreme.
Afară de vreo zece zile, în care am scris fleacurile din nr. 12, am fost etern într-un hal de nervi de neînchipuit. Am ajuns să fiu conştient de toate primejdiile cîte înconjoară pe un om — ba şi, desigur, de primejdii imaginabile. Caut să mă scutur de atîtea prostii — şi nu pot. Nu mă ajută nici împrejurările. Plătesc multe lucruri întîm-plate în vreme de treizeci de ani. Şi constat că voinţa nu însamnă nimic. Mi-ar trebui, probabil, un număr de globule roşii. Dar să lăsăm asta...
Cred că ai primit 800 franci. Nu ştiu cum s-a făcut de s-a întîrziat. Pe-atunci am fost la Chişinău. Sevastos era dus şi el. în condică văd scris plătit. Ce am făcut noi aici, habar n-am. Am făcut şi alte încurcături. Pentru socotelile mele te rog să-mi scrii, dacă în cei 1500 franci (pentru Gherman) intră şi primul articol, ori acela a fost plătit aparte. Te mai anunţ că 300 franci e minimum. Unele „Gherman" vor fi plătite şi mai mult, dacă bugetul şi alte combinaţii ale n-rului respectiv vor permite.
* Vezi Din registrul ideilor gingaşe (Ideal şi energie), în Viaţa românească, nr. 1, 1922, şi Tipul politic, în Viaţa românească, nr. 4, 1922.
392
393
Bugetul, dealtfel, stă prost, căci abonamentul e prea ieftin, chiar aşa mărit cum e de la 1 ianuarie 1922.
Ideal şi energie e din cele mai bune lucruri ale d-tale.
Ce faci cu volumul ? D-le Zarifopol, de ce nu ne dai nici cel mai mic ajutor în chestia de care-ţi bat capul mereu ? Dar, chiar fără aceea, de ce nu scoţi volumul ?
Pe Flaubert te rog dă-1 întîi Vieţii româneşti. Nu strică volumului. Articolele d-tale au apărut la intervale mari de timp. Apoi trebuie să te tot bagi în capul publicului, cumpărătorul volumului. în sfîrşit, o mie de franci (preţul lui Flaubert) compensează pentru d-ta eventuala scădere a exemplarelor vîndute din volum. Şi mai e ceva : în volum nu sîntem cetiţi de atîţia oameni ca în V. r., căci un volum de critică (poate nici de nuvele) nu se vinde ca V. r.
Ţi-am scris de multe ori despre o colaborare mai mărunta, recenzii, miscellanea etc. — iscălite, neiscălite, cum vrai. Apoi, de ce nu scrii ceva despre literatura română ? Ar fi un eveniment ca autorul apreciat a lui Larochef[oucauld], France etc. să scrie despre un român. De ce nu scrii despre Caragiale ? L-^ai cunoscut bine şi, desigur, îl simţi, îl vezi mai bine pe autor, cînd cunoşti atît de aproape pe om. Crede-mă că mă doare cînd văd o forţă ca d-ta oarecum paralizată. Şi vorbesc nu numai ca redactor al V. r. (e, desigur, şi aceasta), dar ca cetitor, ca simplu om din ţara asta.
Te rog scrie-mi ce mai faci — şi dacă nu eşti supărat de lipsa mea de obraz.
Salutări cordiale, G. Ibrăileanu.
M.L.R., 12 909.
Zarifopol răspunde la 9 februarie 1922 (Scrisoarea nr. 22, în Scrisori către Ibrăileanu, I, p. 282-283).
20
*VIAŢA ROMANEASCA» REVISTA LUNARA REDACŢIA
Str. Aiecsandri nr. 12-14
[Febr. ? 19223
Stimate domnule Zarifopol,
Nu am nici un Moliere. Al d-tale va fi atît de binevenit ! Dar Flaubert ? Dar volumul ? Cu Moliere şi Flau-
bert vei avea un volum formidabil. Dacă ar intra şi Caragiale... Pun mare speranţă în Caragiale al d-tale. Să dea Dumnezeu să-1 scrii ! Moliere — cînd îl trimiţi ?
Ţi-am mai scris despre recenzii şi notiţe în „Miscellanea" (cu iscălitură, cu pseudonim, ori cuprins în & Co). N-ai răspuns.
Anton Gherman a plăcut foarte mult aici, în cercul V.r.
Cele două nuvele traduse — ce să fac cu ele ? In Vt r. nu pot fi decît tîrziu, căci am început să tipărim romanul lui Korolenko, şi două traduceri nu merg într-un număr. Vor fi sau nu tipărite în V. r., dar eu îţi propun să mai traduci ca să ai pentru 200 pagini de tipar şi să le tipărim într-un volum, cu o mică introducere asupra nuvelei moderne sau germane-modeme (după conţinutul volumului).
Ideal şi energie a fost cotat 400 lei. Aşadar, eşti dator cu 1900 (1500 pentru Gherman, 800 trimişi din greşeală, scoţînd 400 Ideal şi energie = 1900), adică cu Moliere şi Flaubert, sau Moliere şi Caragiale (în care caz mai ai de luat 100). Iar Anton Gherman nu mai e dator. Sau, dacă vrai să rămîie el dator, atunci îţi voi face cunoscut cînd s-a achitat el.
Eu — mă lupt cu marele meu duşman, adică cu mine însumi. în fiecare zi descopăr alte... primejdii. E teribilă această nebunie lucidă. Dar cum poţi combate această boală ? Frica d-tale (cînd ţi-a plecat băietul) de tramvai, tren, gripă, scarlatină e exagerată, dar e raţională. Aici e totul. Tramvaiul, trenul, gripa nu-s halucinaţii, sînt realităţi — la care alţii nu se gîndesc. Odată ce te gîndeşti, ţe-ai dus ! Că rar deraiază un tren, ori cade din tren un om, că gripa nu-1 apucă pe oricine — ce are aface ? E posibil? Odată ce e posibil... ! „Sănătatea" e a nu gîndi la ceea ce-i posibil. Ei, sănătatea asta n-o mai am. Salutări.
G. Ibrăileanu.
M.L.R., 12 910.
Răspuns la scrisoarea lui Zarifopol din 9 februarie 1922, citată.
394
395
21
* VIAŢA ROMANEASCA»* REVISTA LUNARA REDACŢIA
Str. Alecsandri nr. 12-14
[Apr. 1922]
Stimate domnule Zarifopol,
Nu cumva vina întârzierii d-tale faţă de V. r. o pui în legătură cu faptul că eşti „datoru revistei cu articole? Aş fi nenorocit dacă aş şti că ai vreun ghimpe în inimă din cauza asta. Tocmai voiam să-ţi scriu zilele acestea şi mă gîndeam să-ţi spun că, dacă vrei, datoria poate rămîne mai departe, urmînd să ţi se plătească articolele trimise, deşi, iar mă gîndesc pentru d-ta ! — că e mai bine să scapi de'ea. Eu te voi ajuta majorînd onorariile articolelor d-tale. De pildă, Tipul politic îl voi pune 500 franci, fiindcă e mai mare. Cînd vom calici (să admitem şi ipostaza asta), voi micşora onorariile — şi nu te vei supăra. Dar să ferească Dumnezeu să ajungem acolo ! Revista merge bine, ca vînzare, greutatea e că e prea ieftină şi e imposibil să-i mărim preţul. Speranţa e în anunciuri.
De colaborare la Flacăra *, sau aiurea, nici o supărare. Doar nu te-am monopolizat. (Articolul din FI. nu l-am cetit. N-o cetesc. Cînd am aflat că ai scris acolo, era tîrziu. N-am mai găsit foaia.) Un lucru însă : să nu te depre-ciezi scriind oriunde. La noi încă nu există „magazine", sau, mai bine, nu există în public concepţia magazinului. Şi cetitorul, deci, te soooate laolaltă cu colaboratorii juxtapuşi şi te judecă în bloc cu ei. Ceva pierzi d-ta, ceva cîştigă ceilalţi colaboratori. Mai magazin (chiar pentru public) e Adevărul literar. Bineînţeles că nici V. r. nu-ţi dă cine ştie ce vecinităţi, dar oricum... şi apoi are şi un
prestigiu mai mare.
Am văzut şi răspunsul d-tale lui Branişte în Revista vremii. Dă-mi voie să-ţi spun că-i faci prea mare onoare — şi nu că Branişte e un băiat rău, dar e prea insignifiant. Şi apoi ce poate aduce o polemică ? Eu am polemizat „la nemurire" în V. r. altădată — şi m-am convins că e inutil. Dar tot nu polemizam cu băieţi. Acum în V. r. apare o polemică a lui Ralea cu Ciomac. M-am ciorovăit mult cu Ralea. Mi-a cedat să nu polemizeze. Dar am sim-
* Articolul lui Zarifopol Intelectualul, în Flacăra, 18 martie 1922.
ţit că o face cu regret şi i-am tipărit polemica. Şi o am greu pe stomac.
Acum vrea să polemizeze Topîrceanu cu Iorga (oare 1-a atacat pentru o traducere). Va reîncepe în V. r. polemica. Mă tem să nu mă contagiez. Eu am avut tăria pană acum să tac, deşi am fost ispitit de atacuri neghioabe şi deci de triumfuri uşoare. Chiar acum văd că Iorga ne înjură pentru că sîntem o revistă care „insultă" (şi noi nici nu mai vorbim măcar de cineva) şi care a apărut în vremea ocupaţiei cu ajutor nemţesc (V. r. a reapărut în 1920 !) Toţi mă torturează să răspund. încă n-am cedat.
Dar asta nu însamnă că nu voi tipări eventualele d-tale polemici, mai ales că le scrii aşa de corosiv şi de frumos. Ţi-am mai scris : lucrurile mărunte ale d-tale le-aş pune la „Miscellanea."
Nu-mi scrii de Moliere. Dar în schimb aflu vestea bună că scrii despre Caragiale. Eu îl fac la curs tocmai anul acesta. Ceva am publicat acum despre el. (Vezi V. r. ?) Dar prost. Eram obosit. Am şi corijat pentru volum, cînd va fi să public tartina «ta în volum. Voi urma în V. r. cu Conu Leonida şi Făclia de Paşti. Fiind obosit, vreau să mă folosesc de curs pentru V. r. Eu nu mai am Spiritul critic... (îl retipăresc acum). Ţi-1 trimite Sevastos pe al lui ca împrumut. Să i-1 trimiţi înapoi. Articolul despre Car[agiale] din Scriitori şi curente l-am pus în Note şi impresii (îţi trimit şi acest volum, în el am două bucăţi, una lungă şi una mică de tot). Scriitori şi curente e epuizat. Lovinescu a scris despre Car[agiale]. Cred că găseşti articolul în Criticele lui voi. I. Văd că are un Caragiale şi în voi. IV. Eu am cetit unul, probabil cel din voi. I. (N-am pe Lovinescu; am numai voi. VII, de unde îţi trimit aceste referinţe.) Lui Lovfinescru] i-am răspuns atunci. Dacă găsesc nr. din V. r. ţi-1 trimit. Odată a scris M. Dragomirescu un articol bunişor (singurul lui articol, după mine, pasabil) despre Gar[agiale]. Nu-mi aduc aminte unde şi cînd. Dar nu prea văd ce nevoie ai de articolele acestea, toate, despre Caragiale.
Acum altceva. De ce nu scoţi volumul ? Cum să te conving să-1 scoţi ? ! E nevoie pentru o mie de motive, între care şi catedra. Iar dacă ai scris şi studiul despre clasicism ! Gîndeşte-te bine că s-ar putea face lucrul, fără nici o altă sforţare din partea d-tale. Peste vreo lună voi şti
396
397
exact dacă avem toate şansele. .Scoate deocamdată volumul. Asta trebuie s-o faci ca scriitor mare, indiferent de catedră. Scoate-1 la Bucureşti (mi-a spus Patraşcanu că-1 scoţi, dar nu văd nici un semn), că lucrul merge mai repede — şi mai frumos.
In curînd apare volumul lui Al. A. Philippide (fiul). Nu vrei să-1 recenzezi ? D-ta eşti cel mai indicat. Originile bătrînului Phfilippide] aşteaptă. Lipsesc tipografiei de aici anume semne necesare lui Ph[ilippide].
Cu cele mai cordiale salutări, G. Ibrăileanu.
P. S. îmi scrii de ajutorul ce aş putea să-ţi dau pentru Caragiale. Dacă e vorba de cunoştinţele mele ca om care a stat necontenit în ţară, fireşte, sînt la dispoziţia d-tale. Altfel, cu ce aş putea să te ajut ? Izvoare ? Nu prea sînt. Dacă ai nevoie de ceva, scrie-mi. îţi trebuie biografia ? Greu de reconstituit. Anul naşterii e : 1852 sau 1853 ? D-ta ce ştii în privinţa asta ? Sînt argumente şi pentru o dată şi pentru alta. Dar cred că d-ta scrii altceva decît biografie şi alte lucruri de istorie pur literară.
Am scris scrisoarea asară. Am recetit-o. Oare vei înţelege caligrafia asta ?
M.L.R., 12 911.
Răspuns la scrisoarea lui Zarifopol din 10 aprilie 1922 (scrisoarea 23, în op. cit., p. 284). Zarifopol răspunde la 23 aprilie 1922 (Ibid.).
giale, îmi va prinde foarte bine, căci, de la război încoace, mă gîndesc mereu la atitudinea lui. Acum scot ediţia a Il-a a Spiritului critic. în prefaţă spun că în privinţa lui Car[agiale] aş avea de spus multe şi alte lucruri. N-am făcut-o acum, căci, pe de o parte, vreau să dau aceeaşi carte, iar pe de alta, acum n-am răgazul necesar să refac tot volumul — căci schimbarea punctului meu de vedere ar necesita acest lucru. Asta nu însamnă că retipăresc un volum pe care îl reprob. Constatările, istoricul etc. le socot încă valabile numai atitudinea mea subiectivă s-a cam schimbat. La Carfagiale], încă o dată, simt că aş avea de schimbat mai mult. Volumul apare peste vreo 10 zile.
Că nu te înţelege Iorga nu e de mirare. Se vede că d-ta nu-1 cunoşti. Omul acesta nu poate înţelege nimic. E incapabil absolut să urmărească un şir de argumente. El e „d. Goe" ajuns la 50 de ani.
Radu Rosetti a luat 2500 franci pentru traducerea unui roman cu subiect evreiesc al fraţilor Tharaud *. Asta e afacerea.
Articolul lui Gherea — în nr. 5. E bine scris. De ce scrie aşa de rar ?
Te rog să-mi faci un serviciu, dacă poţi. Interesează-te dacă a rămas vreun act de naştere al lui Caragiale. Pe vremea aceea actele de naştere erau emanate de la biserici.
Cu cele mai cordiale salutări, G. Ibrăileanu.
M.L.R., 12 921.
Răspuns la scrisoarea lui Zarifopol din 23 aprilie 1922.
22
-«VIATA ROMANEASCA» REVISTA LUNARA REDACŢIA
Str. Alecsandri nr. 12-14
[Apr.—mai ? 1922]
Stimate domnule Zarifopol,
îţi răspund cu întârziere din cauza multor neajunsuri, din care cel mai mare e starea nevestei mele, căreia i-a murit tatăl, după o lungă agonie.
Dacă-ţi „dau voie" să polemizezi cu mine în privinţa lui Caragiale ! Dar ce ! Sînt cenzor aici ? Polemica d-tale îmi va folosi, căci mă va ajuta să mă lămuresc asupra lui Caragiale. Dacă polemizezi în privinţa politicei lui Cara-
398
23
«VIAŢA  ROMÂNEASCA» REVISTA LUNARA REDACŢIA
Str. Alecsandri nr. 12-14
[Iulie 1922]
Stimate domnule Zarifopol,
Nu ţi-am scris de mult (iar mă plîng !) : examene multe, multe; decanat (cea mai mare nenorocire a vieţii
* Vombre de la croix (1917), în româneşte sub titlul Umbra crucii. Roman de moravuri evreieşti, tradus de Adolphe Clarnet, Buc, Cultura naţională, 1922. Vezi analiza traducerii, în G. Ibrăileanu, Opere, 5, p. 102-104.
399
i
I
mele — impus pentru a figura în senatul universitar, unde se hotărăsc lucruri grave şi unde în calitatea mea de „optimist umanitar" cică sînt necesar); căldură ; oboseală; revista ; răspuns d-tale ; alte fleacuri pe care trebuie să le
scriu etc.
Articolul d-tale e foarte frumos *. Dar m-ai nenorocit, căci, voind să mă odihnesc în vacanţă, a trebuit să-ţi răspund acum, în luna asta infamă **. Şi, în loc să dau oarecare amploare lucrurilor — căci între noi e o deosebire mare de tot —, am răspuns, numai ca să mă apăr, ceea ce pentru cetitorii la care ţii atît de mult e lipsit de interes.
Ce faci cu Moliere ? Cînd e gata ? Eu mă duc la Văratic peste cîteva zile. îţi voi da adresa mea de acolo. Dacă Moliere e gata în vacanţă, anunţă-mă la Văratic, ca să-ţi scriu unde să-1 trimiţi.
M-am cam încurcat cu socotelile d-tale. Ai luat 1500 fr. pentru Idei gingaşe şi 800 franci trimişi din greşeală. Fac 2300—400 O „gingaşă" şi 500 altă „gingaşă", plus 1000 Caragiale — fac 1900. întrebarea e : prima „gingaşă" a fost plătită deosebit (cu 300 fr), ori tot din cei 1500 luaţi pentru Idei gingaşe ? Adică : mai eşti dator cu 400 fr., ori numai cu 100 ? Nu-ţi aduci aminte ? încurcătura s-a produs din multe cauze, care nu se mai pot repeta. Scrie-mi dacă-ţi aduci aminte, măcar vag, de mandatele primite. Ţi-aduci aminte de vreun mandat de 300 numai ?
în n-rele de iulie şi august pun cele două nuvele traduse de Gherman. Te anunţ că onorariul e faimos. Plătim 20 fr. pagina de tipar la traduceri. Fiindcă Gherman e Gherman, ne vom ridica la — ştiu cu cît ? —■ la 25 fr. ! ! în sfîrşit, vom vedea. Ai mai tradus ceva ? Am să pun, în septembrie, chestia onorariilor pentru traducere înaintea „Comitetului".
Dacă-mi răspunzi cu privire la Caragiale, îmi răspunzi tot în V. r. încai să ne dăm în spectacolul „publicului" aici. Articolul d-tale e singura critica estetică a lui Caragiale. Dacă d-ta ai face zece articole la fel, sau mai puţin decît zece (în sfîrşit, cîţi scriitori avem care merită a fi
* Publicul şi arta lui Caragiale, în Viaţa românească, nr. 6, 1922.
** în luna iulie, cînd a şi răspuns.
studiaţi), ai face un lucru mare de tot. D-ta ai toate însuşirile şi condiţiile necesare pentru o asemenea operă. Noi aici sîntem incomplecţi, tulburi, prea „publicişti", ca să facem lucruri de acestea. Prin „noi" înţeleg toţi criticii români — care nu există. Putea fi ceva Sanielevici, dar 1-a topit etnografia, sociologia, grandomania şi alte lucruri.
Dar (iar mă amestec în afacerile d-tale) cînd scoţi volumul ? Sînt foarte necăjit că nu ai făcut ce trebuia, ca să te fi putut chema aici — chiar dacă ai fi refuzat invitaţia universităţii.
Pascu m-a atacat în revista lui. E singurul atac, din cîte s-au produs împotriva mea, care m-a afectat, fiindcă minte cu cifre, din care iese că sînt milionar şi oricine poate să se întrebe de unde am eu acţiuni de un milion şi jumătate ? Am furat ? M-am vîndut cuiva ? în realitate, am acţiuni de 40000 franci, singura mea avere. Apoi inventează slujbe la V. r., pe care nu le am — şi ajunge la nebunii. Şi să nu crezi că e nebun. S-a pus să facă pe justiţiarul, să cureţe atmosfera morală etc. Ceea ce e mai frumos [e] că, după ce zeţuise articolul — pînă în ziua apariţiei Arhivei —, făcea faţă de mine pe amicul, tăcînd chitic asupra „polemicei" ce-mi administrase deja.
Nu-mi răspunde la scrisoarea asta, pînă ce nu-ţi scriu de la Văratic.
M-am gîndit să-ţi trimit coala cu răspunsul meu, ca să ai mai multă vreme pentru răspuns — şi am uitat. Abia acum mi-am adus aminte. V. r. a apărut.
N-am fost în stare nici să-ţi trimit Spiritul critic..., care a apărut de mult. Sînt extrem de obosit şi sufăr de o abulie îngrozitoare.
Trebuie să-ţi mărturisesc că m-ai pus în teribila situaţie de a vorbi iar de „omenescul" Miticilor. Acum sînt atît de mizantrop, că-mi vine să cred că „omenescul" acesta nu se găseşte decît în cîţiva oameni anormali. Ştiu că mizantropia asta e o prostie, că la mine e defectul unei nervozităţi maladive şi al unor experienţe în viaţă nu tocmai obişnuite — dar — dar ce să mai lungesc vorba ?
Cu cele mai cordiale salutări, al d-tale, G. Ibrăileanu.
M.L.R. 12922
Răspuns la scrisoarea lui Zarifopol din 3 iunie 1922 (scrisoarea 25, în op. cit, p. 286).
400
401
24
;VIAŢA ROMANEASCA» REVISTA LUNARĂ REDACŢIA
Str. Alecsandri nr. 12-14
[iulie ? 1922]
Stimate domnule Zarifopol,
Sînt la Văratic. Am ajuns atît de obosit, că am stat în pat două zile, cu nevralgii şi alte ticăloşii. Ţi-am scris de la Laşi. Ai primit acea scrisoare ? Adresa mea aici : G. L,
Mănăstirea Văratic, Judeţul Neamţ.
Nu fac şi n-am să fac nimic aici. Am   să  stau vreo
lună.
Cred că ţi-a trimis tînărul Philippide volumul lui. Cu toate juvenilităţile şi repetarea unor motive, volumul mi se pare impresionant, mai ales că e scris la vîrsta de 18-20 de ani. El ar fi fericit să-1 recenzezi d-ta. Şi eu cred că d-ta ai fi cel mai chemat să scrii despre o astfel de literatură ca a lui, care, cred, e „artă literară". Binele şi răul ce l-ai spune inar folosi mult, căci el are mare încredere în d-ta. Ai putea face un articolaş — care ar fi pus cum
vrei : articol, cronică, recenzie...
Cum ţi-am mai scris — sînt convins că ai face un lucru minunat dacă ai scrie o sumă de articole despre scriitorii noştri. Critica estetică e un teren virgin la noi. Se poate zice că ai introduce un gen literar în literatura română.
Cu cele mai cordiale salutări, G. Ibrăileanu.
M.L.R., 12 922.
Zarifopol răspunde la 22 iulie 1922 (Scrisoarea 28, în Scrisori către Ibrăileanu, I, p. 289-290).
25
«VIAŢA ROMANEASCA» REVISTA LUNARA REDACŢIA
Str. Alecsandri nr. 12-14
[Aug. ? 1922]
Stimate domnule Zarifopol,
Nici nu mai încerc să mă scuzez că-ţi răspund atît de tîrziu. Cred însă că banii (3000 lei) şi Spiritul critic... ţi-au venit de mult din Bucureşti — 3000+400 (aceştia din urmă avansaţi mai de mult) fac 3400,   din   care scăzînd
800 (cele două traduceri; prima : 200, a doua : 600) — ai rămas dator cu 2600 *.
Traducerile d-tale vor fi plătite ca nuvelele originale. Ai mai tradus ceva ?
îmi pare rău că eşti hotărît să nu mai scrii despre literatura naţională. Părerile mele despre d-ta nu sînt încurajările unui „director" de revistă, cum spui d-ta. Aş mai înţelege să mă învinuieşti de un astfel de „pedagogism", dacă nu aş fi tipărit şi iscălit asemenea păreri. Cît despre eventualele ironii la adresa laudelor ce-ţi aduc, je m'en f... ! Dar nu-i nici o primejdie. Pană acum văd că am fost ignoraţi amîndoi. Chiar în publicaţiile unde s-a vorbit despre acel nr. din V. r. nu am văzut nimic despre articolele noastre.
Adresa d-nei Moscu e numele ei plus Buzău. Mie îmi place scrisul acestei doamne şi mai puţin decît d-tale. In privinţa lui Hogaş, mă deosebesc de d-ta. Recunosc incultura lui, nivelul scoborît din Floricica, belferismul lui care se arată în mitologism, clasicism, filozofism, glume etc, dar munţii, pădurile, ţăranii lui mă încântă.
Cred că ai primit volumul lui Philippide **. Te rog mult scrie ceva despre dînsul. Iţi trimit un foileton din Lupta, al unui individ pe care nu-1 cunosc deloc. Altceva nu ştiu dacă s-a mai scris despre acest volum.
Onorariul lui I. Gherea l-ai primit ? Eu am scris la Iaşi să ţi—1 trimită. Acest tînăr e un colaborator valoros. Mai îndeamnă-1 să scrie.
Lui Pascu n-am să-i răspund. Nu cred că-1 încurajează Philippide, dar probabil că nici nu-1 descurajează. Pascu e un tătărăşan, care crede că „face" pe Philippidele. D-ta spui că este un „muncitor folositor". E un muncitor, în adevăr, dar munceşte mai mult fizic. Pe cît ştiu, n-a spus nimic, niciodată, despre vreun lucru.
Eu mai stau aci vreo săptămână şi ceva. Dacă-mi scrii aici, scrie-mi te rog imediat, ca să mă găsească scrisoarea d-tale.
Clnd îmi răspunzi la Caragiale ? Nr. de septembrie s-a pus sub tipar zilele acestea. Dacă ai răspunsul, trimite-1
* La 22 august 1922, Zarifopol nu primise încă banii. Vezi scrisoarea 29, în op. cit., I, p. 290.
Al. A. Philippide, Aur sterp, 1922.
402
lui Sevastos la V. r. Dacă mai întîrzii mult, atunci va ramine pentru nr. de octombrie.
Dacă ai gata Moliere, trimite-1, cu indicaţia pană unde să se pună în nr. acesta (căci mi-ai scris că articolul e pentru două numere), ori trimite numai partea I, ou „Va urmau la urmă. Tot lui Sevastos trimite şi altceva, dacă ai: idee gingaşă, recenzia lui Philippide etc.
Cu cele mai cordiale salutări, G. Ibrăileanu.
M.L.R. 12 913.
26
«VIAŢA ROMANEASCA» REVISTA LUNARA REDACŢIA
Str. Alecsandri nr. 12-14
[Aug.—sept. ? 1922]
Stimate domnule Zarifopol,
Pătrăşcanu, care a stat la Văratic, a scris în iulie librăriei din Bucureşti să-ţi trimită cele cerute de d-ta. Eram sigur că ai primit şi banii şi volumul. Acum văd, din ultima d-tale scrisoare, că cei din Bucureşti s-au purtat porceşte. Ieri am spus aici la administraţie să-ţi trimită banii, rugîndu-i să nu întîrzie un moment. Azi îţi trimit volumul. Te rog scrie-mi imediat dacă ai primit mandatul şi exemplarul din Spiritul critic..., căci mă tem să nu se neglijeze şi aici expedierea. In afacerea asta a V. r. lucrurile merg foarte oriental.
La Văratic am îndurat multe. Cei pe care i-am însărcinat să-mi închirieze casă mi-au ales una la uşa unei biserici. Nu ştiu dacă ştii cît se toacă la mănăstiri : aproape toată ziua şi toată noaptea, două feluri de toacă de lemn, o toacă de fier — apoi clopote, cînd unul cînd toate. Din casă auzeam şi slujba, alcătuită din behăitul maicelor-dascăli. Dar poate şi mai teribil a fost altceva, în mica piaţă din jurul bisericii e mormîntul Veronicăi Miele. Toţi vizitatorii şi trecătorii ţin să „facă" mormîntul Veronicăi Miele — să-1 viziteze, să se extazieze, să suspine şi să scrie cugetări pe marmora lui. Am asistat la toate aceste efuziuni, căci, ţinind să stau la aer, nu puteam să mă închid în casă cu geamurile închise. Să vezi cuge-
toate
tema   „femeii   sublime", şi
„femeii model" — când singurul ei merit a fost că nu a fost o femeie model.
Cu cele mai cordiale salutări, G. Ibrăileanu
M.L.R. 12923
Zarifopol răspunde la 14 septembrie 1922 (Scrisoarea nr 30 în Scrisori către Ibrăileanu, 1, p. 290-291). '
27
[c.p.-antet]
VIAŢA ROMANEASCA, S.A.
Stimate domnule Zarifopol,
[Sept. ? 1922]
Te rog scrie-mi imediat dacă faci sau nu recenzia lui Philippide. Nu e vorba s-o dai imediat, dar vreau să ştiu ce am de făcut: facem aici recenzie ori nu ? * Eu doresc puternic s-o faci d-ta.
Salutări, G. Ibrăileanu.
M.L.R., 12 9:2.
28
-"VIAŢA ROMANEASCA» REVISTA LUNARA REDACŢIA
Str. Alecsandri nr. 12-14
[Febr.—martie ? 1923]
Stimate domnule Zarifopol,
îţi răspund tîrziu. Am intrat în nişte încurcături mari, care mă plictisesc oribil. Muncesc prea mult. Iartă-mă că am tăcut atîta. Moliere nu poate fi prea greu pentru cetitori — adică mai greu decît multe lucruri pe care le publicăm şi care măcar nu sînt destul de bune. D-ta, oricum vei scrie, vei fi interesant. Dacă nu vor înţelege învăţătorii, atîta pagubă. învăţătorii n-au înţeles nici pe Larochefoucauld. Parcă multă lume 1-a putut înţelege?)
Litere greceşti avem. Dar face Balmuş (fost student aici; altfel e „băiat bun") atîta muncă ? Şi mai ales cînd el e numai imul, şi cred că din cei mai puţin răi din oribilii traducători ai d-lui Pârvan, care „îngrijeşte" de tra-
* In scrisoarea nr. 30 citată, Zarifopol îşi declină competenţa.
404
405
duceri. Despre aceste traduceri, în genere, cu două mostre, am scris în V. r. — are să apară în nr. viitor. Dar mie îmi pare bine dacă vei scrie, căci vom avea articol scris de d-ta, care va fi bun. încă o dată : mă gîndesc dacă nu e disproporţie între comerţul lor şi importanţa pe care le-o dăm. Ai să vezi din exemplele date de mine (dacă n-ai cetit aceste traduceri) grozăvenii neverosimile.
îmi pare rău etern că nu scrii despre literatura românească. Despre Philippide n-am reuşit să scriu nici pană azi. A rămas nerecenzat în V. r. De Blaga ai cetit ceva? Eu nu cunosc literatura germană al cărei ucenic e el — şi nu pot spune nimic. N-ai vrea d-ta să scrii ? Ţi-aş trimite cărţile lui.
Te rog să nu te gîndeşti la „datorie". Nu achitarea ei are importanţă, ci colaborarea d-tale.
Cu cele mai cordiale salutări, G. Ibrăileanu.
MX.R, 12 924.
Răspuns la scrisoarea lui Zarifopol din 12 februarie 1923 (Scrisoarea nr. 31, în Scrisori către Ibrăileanu, I, p. 291-292).
29
«VIATA ROMANEASCA» REVISTA LUNARA REDACŢIA
Str. Alecsandri nr. 12-14
[Iulie 19231
Stimate domnule Zarifopol,
Iartă-mă că-ţi răspuns aşa de tîrziu. Pe lîngă boala mea de voinţă, s-au adăugat în vremea din urmă o mulţime de ocupaţii nouă, griji, necazuri etc.
Am primit articolul *. Am complectat şi pasajul acela. Articolul e straşnic. Pe cît mă pricep, ai dreptate în ceea ce atingi. Cu toate acestea, eu continui să gust pe Renan, pentru lucruri de care d-ta nu vorbeşti şi de care nu ştiu ce idee ai. Articolul va apărea în nr. de iulie, adică prin august. Nu e nevoie de litere mici pentru citaţii.
Cred că ai un volum mare, cu articolele de care vorbeşti. Tipăreşte-1 repede. Caută editor, căci editura V. r.
* Notă la comemorarea lui Renan, apărută în Viaţa românească, nr. 7, 1923.
406
aproape nu mai există. Vorbind pe şleau, nu mai există Te rog tipăreşte-1 repede, căci am un gînd. Nu ţi-1 mai spun.
„Ideile gingaşe", dacă le iscăleşti cu numele d-tale, vor fi remunerate ca şi cele literare. Dacă-ţi vine greu de tot să le iscăleşti cu numele d-tale, voi face ca să fie remunerate cum doreşti, dar pentru revistă e mai bine să le iscăleşti cu numele adevărat.
Eu nu ţi-am mai scris nu numai pentru că scriu greu, dar şi pentru că nu aveam ce. Dealtfel, cea din urmă scrisoare dintre noi e una a mea. Poate n-ai primit-o.
Plec la Văratic vineri. Adresa mea acolo e : numele meu şi : Mănăstirea Văratic, Judeţul Neamţ.
Văd că am scris puţin despre articolul Renan. Sînt grăbit, obosit şi plictisit. Fără vorbe goale şi complimente ridicole, cred că e un articol formidabil, minunat, bănuiesc că absolut original, căci nu ştiu să mai fi susţinut cineva tema asta (ori da ?) şi la care nu pot obiecta nimic eu — admirator al lui Renan, sau poate mai exact : înamorat dt Renan, pentru atitudinea lui faţă cu existenţa. Dar nu am exprimat tocmai exact ceea ce simt cînd îl cetesc. Nu-i vorbă, nu l-am cetit cam de mult (şi amicii mi-au „împrumutat" multe cărţi ale lui).
Ou cele mai prieteneşti salutări, G. Ibrăileanu. M.L.R., 12 914
Răspuns la scrisoarea lui Zarifopol din 29 iunie 1923 (scrisoarea 32 în op. cit., I, p. 293). Zarifopol răspunde la 28 iulie 1923 (loc. cit).
30
■«VIAŢA ROMANEASCA» REVISTA LUNARA REDACŢIA
Str. Alecsandri nr. 12-14
[Sept.-oct. ? 1923]
Stimate domnule Zarifopol,
Oricîte scuze justificate aş avea, nu sînt de ajuns. Aşadar, iartă-mă fără să mai lungesc vorba. Şi chiar acum trebuie să-ţi scriu grăbit.
407
Trimite Ghermani, şi vor fi remuneraţi ca şi cînd ar
fi Zarifopoli. *
Editură noi nu mai avem. Cred că te adresezi la Socec.
Fă repede. Vei vedea mai jos pentru ce.
Socotelile le-am încurcat şi eu. Sforţează-te să le lămureşti d-ta. Voi face şi eu acelaşi lucru aici. Cu puteri unite poate vom ieşi la capăt.
Te rog trimite ceva la revistă.
De c£ nu dai pe Flaubert ? **.
S-a înfiinţat o catedră de literaturile romanice. Fără să te întreb, am pus iar problema „Zarifopol" printre colegi, bineînţeles spunîndu-le că e de la mine şi că d-ta nu mi-ai cerut nimic. Dar am adăugat: cred că Z. primeşte. Mai mult. Zilele acestea voi spune că ştiu că primeşti, dacă te chemăm etc. Te rog nu refuza. Fii sigur că nu-ţi voi pune candidatura pană ce nu voi fi sigur de majoritate.
Dacă trebuie întăi să fie suplinită (pană ce vine normal şi legal concursul), primeşti să-1 suplineşti, dacă eşti
chemat ?
în orice caz, dacă eşti chemat titular cu 81, primeşti ? Scrie-mi imediat.
E posibil ca mîne, luni, să se pună chestia suplinirii. In cazul ăsta sper că vom pune suplinitor pe un profesor dintre noi, pană la concurs. E soluţia cea mai bună.
Oare ţi-am răspuns la toate întrebările d-tale (căci n-am la îndemînă scrisorile).
Cu salutări cordiale, G. Ibrăileanu.
Scrie-mi pe adresa redacţiei de-aici înainte : G. Ibrăileanu la redacţia revistei Viaţa rom. Iaşi.
M.L.R., 12 927
Zarifopol răspunde la 13 nov. 1924 (Scrisoarea 35, în op. cit., p. 295).
* în scrisoarea din 1 august 1923, Zarifopol întrebase dacă articolele iscălite cu pseudonim i se vor plăti ca şi cele semnate cu numele său (Scrisoarea 33, în op. cit., p. 293). Va mai publica Despre stilul perfect şi Din registrul ideilor gingaşe (Lucruri sfinte), ultimul semnat Anton Gherman, în V. r., nr. 12, 1923, Din registrul ideilor gingaşe (Clasicii), în nr. 7, 1924, şi Din registrul ideilor gingaşe (Geniul organizator), îbid., nr. 8.
** Obiecţii la Flaubert, în V. r., 1924, nr. 11.
408
31
■
[Oct.—nov. 1926]
Stimate domnule Zarifopol,
Am uitat să-ţi scriu ieri ceva : ar fi ca d. Ioan Gherea să mai vîrsteze articolele filozofice cu articolele literare. Pentru interesul lui. Articolele lui filozofice sînt foarte bune, dar publicul (îl ştii cum e!) e cam refractar la gîn-dire pură. Prins însă (publicul) de articolele lui literare, le va ceti şi pe cele filozofice. Acestea de mai sus nu în-samnă că dacă n-ar scrie şi articole literare am face vreo opunere la cele filozofice. Vom publica orice articol al d-lui Gherea — dar, încă o dată, cred că ar fi bine să atragă publicul spre articolele lui filozofice cu ajutorul celor literare.
Articolul d-lui Gherea, care încă n-a fost tipărit (trimis acum vreo lună), aşteaptă în saltar, pentru că acum se tipăreşte de vreo trei numere un articol tot filozofic al lui Dan Bidărău (lungit fără ştirea noastră, fusese vorba să fie pentru cel mult două numere). Şi nu puteam da atîta filozofie publicului — mai ales că Dan Bădărău e filozof pur !
Te mai anunţ că articolul meu polemic în chestia Caragiale nu l-am mai pus în volum. Nu mai avea rost, dacă d-ta nu-1 pui pe al d-tale în vreun volum *.
Salutări cordiale, G. Ibrăileanu.
M.L.R., 12 927
32
[ ? 1927]
Stimate domnule Zarifopol,
Johann — e Johann **, dar versul lui Goethe e Bleibt stets. Coala a fost trasă. Ce e de făcut? Vrei să facem
* Zarifopol îi scrisese despre acest lucru la 6 octombrie 1926 (Scrisoarea nr. 43, în Scrisori către Ibrăileanu, I, p. 300).
** Johann Tauler, şi nu Iakob Tauler, cum scrisese Zarifopol în articolul Valori umane. îndreptarea s-a făcut şi a apărut corect în nr. 5 din 1927 al revistei V. r. Vezi şi scrisoarea lui Zarifopol din 8 iunie 1927, în op. cit., I, 305, scrisoarea 49.
409
I
erată la „Miscellanea ?" Dacă da, scrie-mi imediat şi spune-mi : erata să fie făcută ca din {jartea d-tale, ori pur şi simplu : „In articolul d-lui Z., în loc de Bleibt etc, trebuie : Ist nur ?" *
Am transmis administraţiei cererea d-tale pentru nr.
din ianuarie 1926.
Ţi-am cetit articolul. E unul din cele mai bune ale d-taie, dar mi se pare greu de înţeles, fiindcă e foarte concentrat. Insă nu pot fi un bun judecător, căci sînt într-una din cele mai stupide perioade din viaţa mea. Obosit, surmenat, plictisit, încurcat cu afaceri practice grave etc. Poate că şi faptul că l-am cetit în manuscris a contribuit ca articolul să mi se pară atît de concentrat. Am oroare de manuscrise. O bună parte din atenţie e cheltuită pentru descifrarea scrisului. Eu nu pricep bine decît tipărit. Tiparul dă obiectivitate, transparenţă — nu ştiu cum să zic. Rămîn eu şi ideea — şi nimic intermediar. Caligrafia cuiva e un fel de stil personal, care se interpune între mine şi idee.
Cît mai stai la Bucureşti ? E posibil să viu acolo. D-ta n-ai bilet C.F.R. de scrib ? Dacă da — de ce n-ai veni
o dată la Iasi ?
Iţi mulţumesc pentru bunele cuvinte despre volumul meu. Dar eu nu sînt mulţumit deloc de el şi nu-s mulţumit de nimic. Poate e o iluzie, dar mi se pare că pot spune ca Pristanda: „Altele am eu în suflet". Cauzele — sînt o mie.
Cu cele mai cordiale salutări, G. Ibrăileanu.
M.L.R., 12 928
Răspuns la scrisoarea lui Zarifopol din iunie 1927 (scrisoarea 49 în op. cit., I, p. 305).
Scrisori reproduse după Manuscriptum, nr. 1, 1970, publicate de Corin Grosu.
Către Jean Bart
[25 martie 1920, data poşteil Iubite prietene,
Abia acum ţi-am aflat adresa. Ţin să-ţi fac cunoscut că ţi-am păstrat bucata, * care e minunată, pentru no. 2. Am un program grandios : în no. 2 să nu fie (afară decît la cronici) nici un nume din no. 1, dar acest no. 2 să fie tot aşa de bun ca si no. 1.
— Am pus deci în no. 1 pe acei pe care diferite consideraţii mă silea să-i pun (unii, ca Radu Rosetti, scot bucata dată în volum pus în zaţ) şi te-am amînat pe d-ta şi pe Galaction, ca piese de rezistenţă ale no-rului 2.
Numai cu poeziile stau cam slab în no. 2, din cauza programului meu de a nu se repeta numele. N-am pentru no. 2 nici un nume de poet de primă mărime.
Te rog, dacă poţi, mai scrie ceya. Pe mulţi am reuşit eu să-i fac harnici — oare n-aş putea şi pe d-ta, dacă ţi-aş bate capul la infinit ? Idealul meu ar fi şi no. 3 să fie nou — dar nu cred să reuşesc. Pe urmă, numele se vor repeta fără nici o regulă. Aşadar, te rog scrie, şi la momentul dat îţi scoatem un volum nou.
Nu ştiu dacă viaţa la Bucureşti îţi e propice pentru munca literară. Eu cred că da. E mai excitantă — afară de faptul dacă ai mult de lucru în specialitatea d-tale.
Cu cele mai prieteneşti salutări, G. Ibrăileanu.
Publicată de Rodica Olteanu în Manuscriptum, 1971, nr. 1.
* Ist nur die Personlichkeit (loc. cit.).
* Cu ruşii în Deltă, Viaţa românească, nr. 2, 1920.
410
411
Către Mihai Ralea
1
[Febr. 1922]
Iubite domnule Ralea,
Mai întăi (ca să nu uit) n-am primit teza d-tale pe care scrii că mi-ai trin*tis-o. *
Cu Ciomac... m-am încurcat rău. Văzînd că ţii să se publice, i-am schimbat titlul şi am dat „scrisoarea" la tipar. ** (îţi trimit o mostră.) Cînd să fie pusă în coală, la nr. 2, au tăbărît toţi pe mine că îţi fac rău d-tale. Că d-ta nu ştii împrejurările din ţară, că nu simţi că te-ai înjosi răspunzînd. Am cedat. Apoi văzînd că Demostene B. 1-a cam lăudat într-o recenzie, ***, m-am gîndit că d-ta ai să zici că Ciomac tot are oarecare însemnătate şi am voit să pun „scrisoarea" în nr. 3. Iar au sărit amicii, mai ales Sevastos şi Topîrceanu, care spun că d-ta eşti prea bine cotat în opinia publică ca să te pui cu Ciomac, că învinuirile lui Ciomac astăzi nu pot prinde în opinia publică, că revista în care te-a atacat nu e nici răspîndită, nici stimată, că polemizând cu V.r. (care nu polemizează cu nimene, cu alţii mai însemnaţi) conferi o însemnătate lui Ciomac şi revistei lui, pe care nu o merită ; că cu cît articolul d-tale e mai bun, cu atît e mai nelalocul lui; o artilerie perfecţionată contra muştelor etc, etc. Şi refrenul : că voind (eu) să nu te jignesc, îţi fac un rău ; că, după ce vei veni, ai să vezi că ţi-am făcut bine. Am cedat. Gîndeşte-te că noi n-am răspuns la o broşură a lui Sanielevici în contra noastră**** (pe care au exploatat-o mulţi), că n-am răspuns la atîţia (la nimene) ! Apoî tocmai lui Ciomac? Gîndeşte-te că în curînd (doresc să fie foarte curînd) ai să fii asociat Ia redacţie. Trebuie deci să-ţi „ţii grantul" (sic). Eu ştiu că e enervant să nu răs-
* Teza de doctorat în drept despre Proudhon, din 1921. ** M. Ralea, Scrisori din Paris. în chestie personală, în V. r., nr. 3, 1922.
*** în recenzia la volumul de versuri Mistica roză, Buc, 1921. Recenzia e semnată D. Razu, în V. r., nr. 2, 1922. **** Poporanismul reacţionar, Bucureşti, Socec, 1920.
punzi cînd ai dreptate şi ai „prins" pe adversar. Dar — cu firea mea de polemist — de cîte ori am înghiţit şi eu. Uite, aveam impresia că-1 pot zdrobi pe Sanielevici, dar am răbdat. Acum văd că am făcut bine. Un lucru mă supără : că a apărut recenzia despre Ciomac. Trebuia să iasă odată cu „Scrisoarea" d-tale. Scoţînd „scrisoarea", am uitat în ziua ceea chiar să spun să scoată şi recenzia. Cînd am spus, era tîrziu. Se trăsese coala. Era mai bine ca Ciomac să fie absent în toate chipurile din V.r.
D-ta poţi răspunde tuturor, în general, fără nume. Poţi răspunde şi lui Ciomac (d. exemplu : „unul scrie că Rous-seau..." etc). Scopul ţi-1 ajungi. Dar crezi că atitudinea de care te învinuieşte Ciomac mai emoţionează aici pe cineva ? Deloc. Iartă displăcerea. Crede că dreptatea e cu cei din Iaşi, dacă toţi sînt la fel. Vox populi...
Salutări cordiale, G. Ibrăileanu.
în nr. 3 apare Bojer. *
Răspuns la scrisoarea lui M. Ralea din 19 febr. 1922 (v. scrisoarea 18, în op. cit, II, p. 299-300).
«Viaţa romanească» revista lunara, redacţia
Str. Alecsandri nr. 12-14
[1922]
Iubite domnule Ralea,
Am primit scrisoarea d-tale. Aştept cu nerăbdare să vii, ca să punem în lucru programul d-tale. Asta nu în-samnă că vara vei sta în Iaşi.
Cred că trebuia să te odihneşti în timpul vacanţei după atîţia ani de zbucium. Cînd vei fi d-ta aici, poate voi fi şi eu mai harnic. Acum, am atîtea pe cap, încît, de spaimă, adesea rămîn paralizat şi nu fac nimic. Ultimele numere am scris mult, dar acum mi-am luat vacanţă pe o lună. Partea grea sînt recenziile de cărţi româneşti. D-ta te vei înţelege mai bine cu Suchianu să ia o parte mai activă la rubrica asta. D-ta, apoi, vei putea pune în mişcare pe tinerii de aici.
* A apărut în V. r., nr. 4, 1922, cu titlul Johann Bojer.
412
413
Pe Ionel Teodoreanu îl simt un bun recenzent. I-am tot propus, dar nu se dă. Lipsă de timp, neîncredere în el, ştiu eu? Trebuie să ne spunem cuvîntul despre orice carte — asta e greutatea cea mare. Suchianu a cam părăsit literatura — şi se ocupă mai mult de economia politică şi ştiinţa socială.' E specialitatea lui, ştiu, dar dacă l-am putea atrage puţin şi la recenzia nuvelelor şi poeziilor ar fi lucru admirabil. Pe alţii nu-i prea văd. Zarifopol nu se dă. Am impresia că nu vrea să se amestece în literatura română. S-au pus la dispoziţie unii băieţi din Bucureşti, dar nu sînt buni, trimiteau dări de seamă gazetăreşti. Ş-apoi în recenzii trebuie să vorbească revista, nu oricine. Dacă poţi cîştiga schimb cu cît mai multe reviste străine, vei face un lucru absolut mare. Sînt aşa de scumpe, că e imposibil să [...]* Am uitat să-ţi vorbesc de leafă. Ne vom înţelege aici, căci vrau să hotărăşti d-ta, dacă doreşti o sumă fixă, sau potrivit cu cît scrii — în orice caz, şi o sumă fixă. Un lucru e sigur : că vom face aşa să fii'foarte mulţumit. Să nu ai grijă că ne vom tocmi. D-ta numai îmi vei spune ce modalitate preferi. Poţi să-mi scrii de pe-acum în privinţa asta.
G. /.
Comunicată de D. 1. Suchianu.
Răspuns probabil la scrisoarea lui M. Ralea din 8 dec. 1922. Vezi Scrisori către Ibrăileanu, II, p. 308-304, scrisoarea nr. 23. Vezi de asemenea scrisoarea lui M. Ralea, nr. 24, din 23 ianuarie 1923, Ibid., p. 304-305.
Către Liviu Rebreanu
1
[Ştampila poştei : Iaşi, 14 februarie, 1922]
Stimate domnule Rebreanu,
Părerea lui Galaction e a lui, şi nu a revistei, aşa că nu poate fi vorba de o dezavuare a dv. din partea Vieţii româneşti. Revista nu vorbeşte decît în „Miscellanea" (şi numai în ceea ce e iscălit P. Nicanor & Co.) şi în rubricile neiscălite.
Dar fiindcă nu voiese să aveţi din partea noastră nici cea mai mică displăcere, nu voi mai tipări la „Cronica teatrală" decît cronica dvs. Numărul acesta însă, cu pagina lui Galaction, e tipărit şi dat la broşat, şi nu se mai poate face nimic.
Acum altceva. De ce nu ne trimiteţi o nuvelă? I-am spus adesea lui Pătrăşcanu, reprezentantul revistei la Bucureşti, să vă vorbească în această privinţă. Nu ştiu dacă a făcut-o.
Primiţi, vă rog, încredinţarea stimei deosebite ce v-o păstrez.
Bibi. Acad. R.S.R. S 7 (l)/CCXVl
Publicată de N. Gheran în Cronica din 12 decembrie 1975.
Răspuns la scrisoarea lui Liviu Rebreanu din 6 februarie 1922, vezi Scrisori către Ibrăileanu, III, p. 212. Rebreanu scrisese
despre Mărgeluş de A. de Herz, în Viaţa românească, 192lt
nr. 12. Gala Galaction publica şi el în Viaţa românească, 1922, nr. 1, o cronică despre aceeaşi piesă.
414
* Text lipsă în scrisoare
415
Către Traian Bratu
Către Ion Minulescu
1
[1923 ?]
Iubite Bratule, *
Iartă-mă. Îmi este imposibil să vin. Am adormit azi la 10 cu luminai. Sînt asudat şi obosit extrem. Am o fată şi trebuie să mă păstrez dacă se mai poate. Trebuie să mă ţin de cursuri. Sînt dator asta — comercialmente, :ă vrai.
Am muncit pentru bine, pentru „omenire", pentru adevăr, pană la 50 de ani. Nu mai pot. Sînt profund întristat de halul în care am ajuns. Ce să fac ? Iartă-mă. Ţin aşa de mult la opinia d-tale (singurul om de omenie dintre toţi), încît ţiu mult să mă înţelegi. Ştii că n-arn fost aşa, că am pus mult suflet în toate. Dar ce să fac ? Nu mai conta pe mine.
G. Ibrăileanu.
Cred că nu viu nici mîne. Va prezida d. Găvănescul consiliul. Trebuie de ales un alt decan. Cu un organism în ruină nu pot face cursuri, decanat şi revistă (Şi cu revista o duc greu. O fac acasă. Şi trebuie s-o fac. Am creat-o si acum s-o omor ? Şi o cam compromit şi pe ea. Fatalităţi !)
G. I.
Bibi. Acad. R.S.R., S 2JCCXVI
* Profesor de germană la Facultatea de litere din [aşi, apoi rector al Universităţii (1875—1940).
Stimate domnule Minulescu,
[August 1927]
Abia acum, întors din vilegiatură, găsesc scrisoarea d-voastră şi mă grăbesc să vă răspund. Mai am nevoie încă de un timp oarecare spre a aduce la capăt lucrările pentru editarea poeziilor lui Eminescu. în cursul acestor lucrări, s-au ivit cîteva probleme nouă, pe care trebuie să le rezolv.
Rezolvarea mai cere cîteva cercetări.
Vreau să fac tot ce se poate ca ediţia aceasta să fie cît mai bună.
Al dvs., G. Ibrăileanu.
Arhiva Ion Minulescu, Bucureşti. Răspuns la scrisoarea lui Ion Minulescu din 24 august 1927 (Vezi Scrisori către G. Ibrăileanu, 111, p. 142).
[Sept. 1927]
Stimate domnule Minulescu,
Volumul va avea 70 de poezii; prefaţa — 2 sau 3 pagini; cîteva lămuriri pentru cetitor, indispensabile. Justificarea „ştiinţifică" (cu privire la alegerea bucăţilor, la ordinea lor în volum, la restabilirea textului etc.) voi face-o aiurea, sau, mai exact, voi continua-o, căci am început-o anul trecut.
Cred că e mai bine ca o ediţie de poezii, şi încă de lux, * să fie împovărată cu... ştiinţă. Sper să vin în curînd la Bucureşti. Atunci mă voi prezenta la minister.
Al dv. devotat, G. Ibrăileanu.
Arhiva Ion Minulescu Bucureşti.
Răspunsul lui I. Minulescu din 4 octombrie 1927 în Scrisori către G. Ibrăileanu, III, p. 142-143.
* Respectiva ediţie n-a apărut. A apărut o ediţie Ibrăileanu din poeziile lui Eminescu la S. Ciornei în 1930, reeditată în 1933, şi alta la Ramuri, în 1941, cu ilustraţii de Al. I -Brătescu-Voineşti.
416
417
Către Cezar Petrescu
Către Lucian Predescu
[1927]
Iubite domnule Petrescu,
(Mi se pare foarte curios : Petrescu. Eu te ştiu „Cezar-petrescu"). Iţi răspund tîrziu, fiindcă am venit tîrziu aici şi pentru că — deşi venit de trei zile — abia acum m-am dezmeticit.
Manuscrisul trimite-1 lui „Stejar Ionescu, redacţia Vieţii româneşti, Iaşi". I-am trimis răspuns să procedeze aşa cum cei d-ta. Dar de manuscrisul cellalt nu-ţi pot garanta. Ralea nu mi-a spus nimic şi nu ştiu dacă mai există.
Unde stai la mănăstirea Neamţului ? Nu cumva „m zid" ?
Este acolo Daniil Ciubotaru, venit în 1909, îmbrăcat soldăţeşte (a fost sergent major). De-atunci s-a mai cultivat puţin. cred. Cred că-1 cunoşti. E un om extrem de inteligent. Ce-ar fi ieşit din omul acesta dacă învăţa carte !
Mă plictisesc enorm. Nu ştiu cum dracul s-a făcut, că n-am nici ce să cetesc. Am luat cărţi nepotrivite.
Ai isprăvit, văd, de scris romanul. Am cetit atîtea fragmente din el, încît, acum, cînd caut să-mi fac o idee din el, parcă reconstituiesc o scrisoare ruptă, din care lipsesc bucăţi.
Dacă cumva vii pe-aici, eu stau tot la biserica Schimbarea. Nu ştiu ce-ia făcut Ralea cu onorariul d-tale. Ţi 1-a trimes ? Eu cred că da, dar nu ştiu dacă mai erai în Bucureşti.
La toamnă nu ai de gînd să reiai Scrisorile din Bucureşti? Bineînţeles, dacă nu te duci în străinătate. Era o rubrică pe care d-ta o făceai foarte interesantă..
Bag de samă că ţi-am pus o mulţime de probleme în scrisoarea asta. Să nu te crezi dator să răspunzi.
Salutări cordiale, G. Ibrăileanu *
Muzeul de literatură al Moldovei, Iaşi, nr. 3531/L.
* G. Ibrăileanu se referă, probabil, la romanul întunecare, din care, începînd din august 1925, apoi în 1926, 1927, se publică fragmente în Viaţa românească. Scrisorile din Bucureşti se publică în oct. 1926. E probabil, deci, ca scrisoarea să fie din vara Iui 1927.
1
[Data poştei : 5 ian. 1928)
Scumpe domnule Predescu,
îţi mulţumesc mult, mult pentru misteriosul Album. * „Beţivului îi iese şi dracu înainte cu ocaua de rachiu" şi istoricului literar cu... Albumul. întîmplarea asta e un semn mai mult că eşti critic literar.
Iurtă-mă că nu ţi-am răspuns la timp. Bolnav, ocupat, mahmur.
Dacă ai copiat exact Nu mă înţelegi, nu mai am de cerut nimic. Un lucru însă : nu e vreun semn ceva că a a mai apărut un album al acestei societăţi studenţeşti si altădată, în 1879 ? Ce-o fi acel „1879" de sub poezie? Eminescu nu şina datat niciodată poeziile. Oare nu au mai scos aceşti studenţi album şi în 1879 şi acum, în 1886, scoţînd alt album, au reprodus poezia lui Eminescu, care, acum fiind bolnav, nu le mai putea da nimic ?
Dar în cazul acesta ar fi trebuit ca şi acel Album (din 1879) să fi apărut tot la 15 martie ! Ce dracu ! Aveau o predilecţie atît de grozavă pentru 15 martie! ? Căci la Scurtu şi Duică e : Album literar, 15 martie 2579" iar acesta, 15 martie 1886 !
Ai găsit Familia? Orice an e bun, de la 1866-1870 >au şi mai tîrziu — cît ţine aceeaşi ortografie. Caută la Vulcan, ori la notele redacţionale, cum sînt scrise următoarele cuvinte : ziua, steaua etc. în ua; lacrimă, sin (sîn), rid (rîd), răspund, remin, resfrînge etc. (adică re şi res, ră şi răs de la începutul cuvintelor ; fugariu, altariu etc, ast-feliu, seu (=său), sting, string, zori (dori? diori ? ; pasere, printre, prin (pintre? pin?), sălbatic, sălbatec? etc; în tec ori tic (singuratic, molatic), întuneric, cer (ceriu?), suris, ămblu (= umblu), pană, blăstem (ori blestem? ori blăstăm ?), misteriu, moriu.
* Lucian Predescu anunţă că a trimis o copie după Album la 30 dec. 1927 (v. op. cit., III, p. 195).
418
419
Măcar cîte găseşti. Mai degrabă în poezii şi nuvele se pot găsi astfel de cuvinte.
Salutare şi la revedere, G. Ibrăileanu.
[Pe plic] D-lui Lucian Predescu, str. Romană 84, Galaţi.
Bibi. Acad. R.S.R., 6 (Î)ICCXVI
2
[Data poştei : 8 ian. 1928]
Scumpe domnule Predescu,
Te rog copiază încă o dată Nu mă înţelegi, cu toată străşnicia. In special, vezi dacă al doilea „întunerec" (altul decît cel din rimă) e chiar aşa, cu e : întunerec.
Cuvîntul zîmbet (aşa transcris de d-ta) e cu î sau cu i ? Are semne în poezie pentru d ? Ori e ă sau e în loc
de â ?
Punctuaţia exactă !
La sfîrşitul versului penultim, după „mele-ntregi", ce punctuaţie'este ? „Mi-aş risipi" e aşi sau aş? La „resai nainte-mi" nu este un apostrof între cuvinte w'nainte-mi" ?
Scrisoarea recomandată ai primit-o ?
7b.
[Pe plic] Domnului Lucian Predescu, str. Romană 84, Galaţi.
Bibi. Acad. R.S.R., S 6 (2)/CCXVI
3
[10-20 febr. 1928]
Scumpe domnule Predescu,
Am primit cartea d-tale poştală în care-mi scrii să-ţi adresez scrisorile la sora d-tale, dar îmi pare că mi-ai mai trimes ceva înainte (o scrisoare ?, o telegramă ?), care
n-a ajuns pană la mine.
1. Dacă isprăveşti banii, telegraf iază-mi.
2. Trimite-mi recomandat recolta făcută. Dar însam-nă şi pe carte (Scurtu), iar din tipărituri într-un carnet
al d-tale, căci dacă se pierde scrisoarea să ai la d-ta rezultatele.
3. Te rog scrie la Galaţi cuiva să caute Albumul şi să vadă cîte versuri din Nu mă înţelegi sînt pe o pagină şi cîte pe alta. Poezia e pe paginile 9 şi 10 din Album. Răspunsul d-lui X din Galaţi (căruia îi scrii) să mi-1 adreseze mie. Dă-i adresa mea.
. Cînd ceteşti manuscrisele, cuvintele care mă interesează pe mine (ai văzut ce cuvinte : prin, printre, ceriu etc.) înseamnă-le oriunde le-ai găsi dir întîmplare. E vorba de un fel de statistică a limbii lui Eminescu.
5. Caută în Arhiva Societăţii ştiinţifice şi literare, Iaşi, XIV, 1903, p. 153 : Ionescu Gion, Eminescu şi Riria. Ce spune ?
6. Caută (dacă ai timp) I. A. Rădulescu-Pogoneanu : Studii, 1910, p. 1, 23, 54.
7. Caută N. Petraşcu, Scriitori români contimporani, Buc, 1898, p. 153. Ce spune? Despre nebunia lui Em., despre ce a scris cînd era nebun ?
8. Dacă ai timp (asta la urmă) : Noua revistă română, 23 oct., 1911 : Rădulescu-Motru, Ce însemnează Eminescu pentru cultura românească. Rezumează. Fă sumarul ideilor.
Telegrafiază-mi dacă ai nevoie de bani. E în interesul meu să isprăveşti acolo afacerea. îţi trimet banii prin Rosetti. E mai sigur. El te găseşte la Academie.
9. Caută în Familia, oricare din anii 1866, 1867, 1868 — în ceea ce scrie Iosif Vulcan (iscălit sau la partea redacţională), cum scrie cuvinte ca astfel, altar, fugar ? Aşa, sau astfeliu, altariu, fugariu etc. şi orice cuvinte în ar (ariu). în poezii vei găsi mai uşor.
Noroc bun, G. Ibrăileanu.
[Pe plic] D-rei Constanţa Predescu (pt. d. Lucian Predescu), Calea Victoriei 190, corp. D, et. I Bucureşti.
Bibi. Acad. R.S.R., 6 (3),!CCXV1
Răspuns la scrisoarea lui Lucian Predescu din 8 februarie 1928 (vezi scrisoarea nr. 2, în Scrisori către Ibrăileanu, III, p. 195).
420
421
Către Artur Gorovei
[1927 ?]
Stimate domnule Gorovei,
Vă rog mult să-mi daţi următoarea informaţie — dacă vă este posibil.
A existat, de la 1879-1886, vreo Societate studenţească „Unirea ?" Şi unde ? în Iaşi sau în Bucureşti (sau poate Cernăuţi) ?
Cunoaşteţi un Album literar scos de această Societate ? E Albumul literar din 1879 sau 1886? Nu cumva aveţi dvs. acest Album ? (In acest Album s-a tipărit întăi a oară poezia lui Eminescu Nu mă înţelegi). Acest Album nu este la nici o bibliotecă din ţară.
In ipoteza că Societatea „Unirea" a fost la Cernăuţi, cunoaşteţi vreun bucovinean în vîrsta de la 60 de ani în sus care a fost student deci pe vremea aceea şi care ar putea şti ceva sau chiar să aibă Albumul ?
Mimaţi face un imens serviciu dîndu-mi ajutor în chestia asta, căci de la datarea apariţiei acestei poezii rezultă lucruri importante pentru studiul lui Eminescu din-tr-un anumit punct de vedere.
Primiţi salutările mele, G. Ibrăileanu, la redacţia revistei Viaţa românească, Iaşi.
Bibi. Acad. R.S.R., S/171037.
1) Despre capacitatea lui de a mai crea ceva ; 2) dacă e vreo amintire a cuiva despre vreo creaţie a lui din timpul bolii; 3. în genere despre cum era el cînd era bolnav, adică în perioadele de luciditate, cînd nu era chiar nebun. Dacă ştiţi dvs. ceva.
E vorba de a restabili adevărul despre Eminescu şi de a aprecia cum trebuie ceea ce s-ar putea numi activitatea lui Eminescu dintre 1883-1889.
îndrăznesc să vă inoportunez pentru că e vorba de Eminescu, de un interes mai general. Dacă e aşa ceva în Şezătoarea, vă rog trimiteţi-mi acele numere. Vi le voi trimite înapoi recomandat, căci presupun că aveţi o colecţie sau mai multe colecţii pe care nu puteţi să le despărechiaţi.
Vă rog dacă aveţi „amintiri" de un interes mai larg literar ori istoric trimiteţi-le la Viaţa românească. Vă rog să mă iertaţi şi vă trimit salutările mele,
G. Ibrăileanu, la redacţia Vieţii româneşti, str. Alecsandri — Iaşi.
Bibi. Acad. R.S.R., SJ17103B.
Răspunsul lui Artur Gorovei la 6 aprilie 1928 (Vezi Scrisoarea nr. 2, în Scrisori către Ibrăileanu, 11 It p. 74-75).
2
[L928]
Mult stimate domnule Gorovei,
Iertaţi-mă că vă plictisesc încă o dată. (Data trecută a fost cu acel Album pe care în sfîrşit l-am găsit.). Ştiu că în Şezătoarea a fost uneori vorba de Eminescu. Eu am cetit unele articole, dar nu am numerele din Şezătoarea. La Biblioteca Centrală nu se poate găsi nimic.
Vă rog fiţi bun şi spuneţi-mi dacă a fost ceva în Şezătoarea despre boala lui Eminescu, şi anume :
Către I- Simionescu
1
[1931]
Dragă Simionescu, *
Te rog să-mi dai voie să-ţi bat puţin capul :
1) Dacă a apărut ediţia II din Studii literare ** te rog spune cui de drept să-mi trimită nişte exemplare (cîte îi va lăsa inima). Am nevoie şi pentru a da cîte un exemplar Vieţii rom[âneşti] şi Adev[ărului] literar, ca să anunţ apariţia.
2) Iţi dădusem un exemplar din Note şi impresii pentru o a doua ediţie. Dacă editura persistă în ideea de a scoate acea a 2-a ediţie, atunci aş trimite ca „manuscris" un alt exemplar decît acela pe care ţi l-am dat. Aş trimite un exemplar revăzut şi cu adaus de articole pentru ca ediţia să fie „adăugată". Aceste Note şi impresii, apărute în 1920, s-au epuizat de mult, de vreo şase ani. Ba mi se pare chiar mai de mult.
3) Există uri tînăr (profesor) G. Călinescu, care are un volum despre Eminescu. Viaţa şi personalitatea lui Eminescu. Şi, bineînţeles, şi opera lui. Acest tînăr e criticul cel mai bun din generaţia nouă. Ştiu că a epuizat toate izvoarele cu privire la Eminescu. Scrie frumos, original şi interesant. Cred că subiectul („Eminescu") şi tratarea (literară şi originală) ar face ca volumul să aibă succes de librărie. (Ar avea şi reclamă mare.) Aşadar, „Cartea românească", cred, ar ajuta şi la răspîndirea unei opere bune şi, sper, şi-ar scoate cheltuielile dacă ar lua în editură acest volum. Am spus lui Ralea să-ţi dea o vizită, ca să vadă rezultatul acestei propuneri a mele.
Te rog iartă-mă că te plictisesc. Cum vezi, am început să abuzez de bunăvoinţa extremă pe care mi-ai arătat-o întotdeauna. ***
* E vorba de  Ioan Simionescu,  prof.  univ.,  geolog, atunci preşedintele Societăţii poligrafice Cartea românească. ** A apărut în 1931 la Cartea românească. *** Nici reeditarea volumului Note şi impresii, nici Viaţa lui Eminescu de G. Călinescu nu au apărut la Cartea românească.
Cu vechile (deja străvechile) sentimente de prietenie,
G. Ibrăileanu.
Ai putea să cei manuscrisul lui Călinescu, să-1 vezi. ţ
P.S. Dacă „Cartea romfânească] îmi editează Note şi impresii, asigur-o că DE DATA ASTA corectura s-ar întoarce răpede. Am angajat un corector bun dintre amicii mei. Arote şi impresii e volumul meu cel mai variat şi, ca material, cel mai interesant.
2
[1931]
Dragă Simionescu,
N-am primit din noiembrie (inclusiv) decît o singură leafă (ianuarie). Viaţa a devenit imposibilă, ca să mă exprim scurt. Nu poate să-mi dea „Cartea românească" (fie pentru ediţia a Il-a care, aud, a apărut, * fie pentru alt volum pe care să-1 dau în editură, de pildă, cel de care spuneai că a fost acceptat) 15.000 lei, sau, la rigoare, măcar 10.000 lei? Si aceasta imediat? Sau aceşti bani să
fie o parte pentru ediţia a Il-a, o parte pentru viitorul volum ?
Acest volum (ţi-am mai spus) e epuizat de vreo 6-7 ani **; e foarte variat şi e adăugat.
Ia-mă pe garanţie. Dacă mor imediat, rămîne la dispoziţia editurii volumul aici, acasă la mine (la nevastă-mea). Şi, în orice caz. rămîne la „Cartea românească" ediţia a Il-a a primului volum.
Această ediţie a Il-a nu ştiu de se va vinde mulţumitor. Dar volumul nou cred că se va vinde mai bine decît celălalt.
Dacă rugămintea mea (ce rugăminte ? o adevărată cerşetorie !) este satisfăcută, atunci te rog să fie urgent şi banii să fie trimişi lui Ionel Teodoreanu.
* în 1931 a apărut ediţia a Il-a din Studii literare. ** E vorba de Note şi impresii, apărut în 1920.
424
425
Iartă-mă că te supăr. Cu cele mai cordiale salutări,
G. Ibrăileanu
Te rog scrie-mi imediat.
Te rog iartă hîrtia, caligrafia şi toată înfăţişarea acestei scrisori. Sînt bolnav, nu fumez de 6 săptămîni şi alte păcate.
Reproduse după Luceafărul, nr. U, 1976, publicate de 1. Kalus-tian.
Către M. Sevastos
[Data poştei : 20.IX.1932]
Amice Sevastos, ţi-am trimis prin I. Botez, senator, un articol despre d. Călinescu. * Ţi 1-a dat ? Botez a plecat la Bucureşti marţi dimineaţă. Să-mi trimiţi o corectură. Dacă pui vreo fotografie, să nu fie a mea, ci a d-lui Călinescu. (Aşa se face.) Articolul să nu-1 pui „de fond", pentru că are Anexe, care ar fi tot în pagina 1, şi ar fi urît. Pune-1 aşa ca Anexele să cadă în pagina 2. Ori pu-ne-1 în alte pagini decît pagina 1. Ori, dacă ţii să fie de fond, aranjează un subsol de poezii, aşa ca Anexele să fie în pagina 2. Ori... dacă vrei altfel, cu Anexe pe pagina 1 sau pe pagina 300-a — fă ce ştii. Je m'en f... ! Dar corectură trimite. Acest articol aşteaptă de mai mult de o lună. Credeam că vii în fiecare zi, după ce au trecut cele „cîteva zile" din telegramă. Fă-mi onoarea şi-mi scrie dacă rămîi în Bucureşti, ori pleci în concediu şi cînd. E vorba de aşa-numitul roman.** Dacă vii în Iaşi caută-mă de la 3 p.m. în sus pînă la 12 noaptea.
Ibrăileanu.
Publicată întîi în Viaţa românească, 1966, nr. 3, p. 103.
* Articolul despre Viaţa lui Eminescu de G. Călinescu apărut în Adevărul literar şi artistic, nr. 619, din 16 octombrie 1932. ** Adela, apărut la „Adevărul" în 1933.
427