II - T' W ENEA H O DOS Poezii Poporale DIN BĂNAT CULEGERE PUBLICATĂ DE ENEA HODOS *ACADEN»^l*y CARANSEBEŞ, 1892 EDITOR ENEA HODOŞ TIPARUL TIPOGRAFIEI DIECEZANE POEZII POPORALE tncdină aceadJă €ai/e /ec/anft&d \ i PREFAŢĂ 9 —-o/vi-vv— I >03 .__, ■^Cartea de faţă cuprinde poezii adunate în mai multe comune din Bănatul timişan. între anii 1889 şi 1892, pe timpul vacanţelor, > parte din tinerimea Institutului pedagogic-teologic (in Caransebeş a cules, la stăruinţele subsemnatului, m număr considerabil, mai mult de două mii de cân-ece poporale, lirice şi epice, auzite pe-acasă dela ţărance, dela ţărani, dela militari, şi câteva puţine din mra lăutarilor. Am ales din cântecele lirice pe acele, ,are le-am crezut mai importante, fie din punct de vedere d poeziei, fie din punct de vedere al graiului, i le dau astăzi’ publicului cetitor aşa cum le-am primit: < e 1 a trecerea ce o vor întimpina atârnă ontinuarea publicaţi unii. Numele elevilor şi elevelor, care au colectat şi comunele unde s’au scris, sunt: Ion Alexandrescu în comuna V ă r ă d i a, Serafin Băianu în Margina, Eremie Borchescu în Borlovenii-vechi, Ion Borlovanu în Dalei, Traian Bosică în P e t r i 1 o v a, Dumitru Bulgea în Drăgoeşti, HODOŞ, Poezii poporale. 1 2 P REFAŢA Nicolae Câlniceanu în C ici ova, Cornel Crăinicescu în Ocna de Fer, losif Curuţ în C o ş a v a, Ion GropşanuK) în Sasca, Ion Grozăvescu în B o g ă 11 i n, Zah. Grozăvescu în Globu-Craiova, Grigore Laţa în Că văr an, Samson şi Trifu Logojanu în Fârdea. Nită Popovici în Logoj, Gheorghe Rădoiu în 11 o v a, Simeon Răzvanu în Domaşnea, Gheorghe Sârbu în A r m e n i ş, Gheorghe Suru în Goleţ, Simeon Şan^ru, Ion Drăghici şi Mihai Cristescu în M e e d i c a, Procopie Şimianu şi Const. Vlad în Ie sein iţa, Vasile Tărianu şi losif Serafin în Pătaş, losif Toader în P r i g o r, Vichente Ursulescu în Cuptoare, losif Velceanu în V ă 1 i u g, Izidor Zaberca şi Ion Bojincă în Prilipeţ, Anaida Bumbescu în Ţerova, Elena Cojocaru în Peceneşca şi Criciova, Octavia Crăinicescu în Dulău şi Sur du cu mare. Al lor este meritul acestei colecţiuni de cântece bănăţene! .* Cele din comuna Caransebeş sunt scrise parte dela ţăranul Nicolae Adamescu, pe care mi l-a reco- *) Cei tipăriţi cu litere cursive sunt dela Institutul teologic ; ceilalţi del? Institutul pedagogic. PBEFAŢ k 3 mandat colegul meu, profesorul Ios. Bălanu ; parte dela alţi caransebeşeni. Din com. Herendeşti (Ărândeşci) mi-a dat câteva cântece col. meu prof. Dr. P. Barbu. în partea II. din această Prefaţă vom arăta unele însuşiri gramaticale, mai ales fonetice, cu probe de graiul bănăţean; ear în partea III., vorbind despre cuprinsul cântecelor, se vor arata câteva din frumseţile lor poetice mai marcate. II Graiul ţăranului din Bănat, ca şi graiul ţăranului din alte provinţe, asămănat cu limba literară, ne înfăţişează mai ales abateri fonetice. O parte din însuşirile acestui grai’le găsim în graiul ardelean, sau în cel moldovean, ba chear în cel macedo-român; altele sunt ale sale particulare. însemnăm, din punct de vedere gramatical, următoarele însuşiri: 1. Una din cele mai distinctive caracteristice a graiului bănăţean ieste păstrarea lui n întră două vocale, în Bănat nu se zice altfel decât: vine ("pentru vie de struguri), căi câni, întânî, cu ni, căpătânî, gutânî, tot aşa în câteva comune se zice fănină pentrirfaină s. fărină. La verbe asemenea ieste păstrat sunetul n, d. e.: tu rămâm, ţânî, (dela a ţinea), vini, puni, spufrî, a încuna, a descuna, am descufiat etc. Pentru sufixul augmentativ oi şi oaie există numai onl şi oane: pietronî. pietroane; suf. oane mai adese ie neaugmentativ, p. e. ursoane, vulpoane, lupoane, iepuroafie, acelaş sufix oane formează nume proprii E. HODOŞ, Poezii poporale. 4 PREFAŢĂ femenine derivate din masculine, din Popescu se face Popescoaîie (nevasta lui Popescu), Bibescoaîie, Zaber-coaîlă, Gruescoane. 2., Sunetul n urmat de i sau e, trece In n, rostit ca în 1. spaniolă, sau ca gn în unele vorbe din franceză, sau ca my în 1. maghiară; dar deşi îl găsim şi în limba asta din urmă, totuş nu putem să-l considerăm drept influenţă a limbei maghiare; graiul bănăţean a fost mai ferit de influenţa acestei limbi, decât ieste graiul din părţile ungurene şi unele ardelene. Afară de aceasta în Bănat nu s’a prefăcut nici sunetul t sau ch urmat de e ori i în iy, nici d sau gh urmat de aceleaşi în gy maghiar, după cum s’a prefăcut la Românii din Ungaria şi la unii din Ardeal, unde s’au modificat în senz maghiar; ci în Bănat a suferit alte schimbări, care se vor arăta mai jos, la pt. 4. 3. Sunetele J, p, J] v urmate de i (ear v urmat de u in cuv. vulpe) rămân nemodificate, ca şi în limba literară; şi nu aflăm în Bănat nici pe ghine, nici chită ca în părţile Sibiului, nici bgyifie şi ptyită ca în părţile ungurene, nici bjiîie şi pcită ca pe la Năsăud; asemenea nu se zice lupei ori luptyi, nici hiu, nici jiţăl şi jin ca pe la Blaj, ori in ca la Braşov: ci numai bine, pită, lupi, fiu, viţăl, vin ş. a. m. d. Insă idean şi nu viclean. 4. S’au schimbat sunetele t şi d urmate de i sau e, în ce şi ge (dje) d. e.: frunce (frunte), ce (te), cin er (tiner), verge sau verdje (verde) Megia şi Me-gica cu acc. pe i (Media şi Medica, numirile ce le dă poporul localităţilor cu numele oficial Mehâdia şi Mehâdica), Valea genii, cu numele oficial Valeadeni; în cuvintele deget şi dinte sunetul ci s’a, prefăcut în gh, şi astfel se pronunţă: ghejîet şi ghrnce; de altă parte se zice dă pentru de (dar şi djă), dân pentru din (dar şi djin).*) Sunetele ch şi gh urmate de e sau i, rămân earăş nemodificate. 5. Sunetul ce se schimbă, ca şi în graiul moldovenesc, şi ca şi în graiul poporului din comitatul Zăranduiui, într’un sunet apropiat de ş şi în poeziile dela sfârşitul acestui capitol îl însemnăm cu şî, deşi nu-I putem transcrie exact: dulşîe (dulce), şîemai fa şi, (ce mai faci) ş. a. 6. In comunele Ţerova, Ilova, Zlagna, Prisian, Poiana, Visag, dupăcum îmi comunica dl asesor consistorial luon Ion aş, precum şi elevii din partea locului, în locul sunetului s se pronunţă pretutindenea 5 d. e. sasâ (p. şa să), şapte (şapte), cocoşa roşu (co-eoşu roşu), sade (sade). învăţătorii din amintitele comune, dupăcum mărturisesc înşişi, au greutăţi cu copiii de şcoală, pănă ce îi fac să rostească pe ş. Se pare curios, că pe lângă toate aceste, cele spuse în punctul precedent (5) au valoare şi pentru comunele aici pomenite. 7. Sunetul z se rosteşte mai totdeuna ca dz, se zice nu numai dzâc (zic) Dumnedzău, ci şi dzamăy dzăhar, dzimbet. *) După cum mi se spune, în unele locuri: Bocşa, Sasca, Oraviţa, Recita, unde sunt lucrători de mine. se pronunţa d j e şi djin pentru de şi din; aceasta ar fi pronunţarea aşa numiţilor Bufeni (sing. Buf-an), o numire mai mult de batjocură pe care Fratuţii, adică neaoşii pământeni, o dau celor veniţi din alte părţi, din „ţară“ mai ales. Atât graiul cât şi portul Bufenilor asămănat cu al Frătuţilor prezentă oarecare deosebiri. 0 P E S F A Ţ A 8. Deosebirea intră g e (dj) şi j rămâne cu toate aceste evidentă; şi ge, gi s’ar putea transcrie cu jie, jli do eSo mîerj'le (merge), însă jor (jur). 9. Diftongul ea se aude mai mult ca îa la eu-vintele de genul femenin. terminate în e şi articulate: v a 1 î a, v u 1 pî a, carcî a (cartea); mai adeseori e} din diftongul ea se pierde cu totul şi rămâne a singur: sară, ţaxă, înfrunzască, vor bască., bat (beat), şasă, ş a p c e; la imperfecte: auzam, cu-ledjam, vegiam (vedeam), şegiam (şedeam), ţânam (ţineam), ş. a. Adjectivul fem. rea se pronunţă re (cu e închis), pron. fem. ta asemenea: te. 10. Cuvintele terminate în ea nearticulate, ca stea, nea, căţea ş. a. se găsesc în vorbirea ţăranului din Bănat, aproape pretutindenea, sub forma auă, de es.: îi auă, (neauă) st auă, căţauă, nueauă, m ă s a u ă. 11. In diftongul o a se pot deosebi două sunete: un u şi un a. 12. Substantivele femenine terminate în ă fac pluralul mai mult cu i, decât cu e\ pluralul dela icoană ieste; i c o n î, articulat: i c o îl i 1 e ; casa, plur. că şi, căşile; fată plur. fiece, art. fîecile; mamă, plur. mame, art. mamele, dar şi m a m i 1 e, pl. mai ieste şi mumânî, dela tată tătânî. în gen. şi dat. sing. primesc numai i: a i c o n i i; c ă ş i i, fee ii, (fetei), mamii ş. a. Dar şi altfel e la plural ieste foarte rar; dela măr pl. ieste mîeră; pară, pieră, frumos frumoasă, ş. a. 13. Sufixele ori, ari şi erî sunt întrebuinţate exclusiv pentru or, ar şi er; de ex.: învăţători ?BEFAŢĂ (atât la sing. cât şi la plur.) frăgarl (şi sing. şi plur.) mâneri ş. a. Unii cărturari pretind, că în cazurile aceste s’ar auzi la singular nu numai ci şi un u. Atâta ieste sigur, că acest ti nizueşte să dispară, şi urma lui ieste deja cu rctul efemeră, întocmai ca şi la cuvintele terminate în consonantă. 14. Alăturea formelor umblu şi umplu se mai întrebuinţează uneori îmblu şi împlu; însă numai unghi şi nu înghî. 15. Pelângă râd şi vând se zice mai des rid şi vind, asemenea rât şi rit. Vind se conjugă aşa: vind, vindz, vinge, vingem, vin get, vind; perf : am vind,ut ş. c. 1. Rid: mă rid, ce ridz, să riget) ne rigem, vâ rigeţ, să rid; perf. m-am ris şei. tot numai cu pron. refl. 16. Articlul pentru vorbe de gen. mas. uS a pierdut pe l. Se rosteşte articulat: omu, porcu, iot natu. socru, (nearticulate cele două ultime sunt tot aşa); bou articulat bou (două silabe, prima aec), Exemple de nume proprii art. şi neart.: Grueseu, Pârvă-nescu, Mânescu, Puiu ş. a. formează genitivul şi dat. sing. Iu Grueseu, pl. Grueşcilor, lu Mănescu şei. 17. Pentru articlii al, ai, ale, se foloseşte numai forma a. Bufenii, după cum se susţine, ar folosi toate formele acestea, — ceea ce remâne să se constate. 18. Pronumele reflexiv se întrebuinţează şi duplicat în perf. compus: m ’ a m bătutu-mă, ci-ai seu-latu-ce (te-ai sculatu-te), s’o ’mbătatu-să, l-am v ă z u t u -1, ri’-am d u s u - ne (ne-am dusu-nej, v ’ a ţ i supăratu-vă, s’or dusu-să şcl. 8 PREFAŢĂ 19. La verbul a fi însemnăm următoarele forme : Indic. Prezent: io mis, tu ieşti, iei îi, noi nis, voi vis, iei & şi iei iăst, acest din urmă numai ca verb predicativ. Exemple: io mis bân^^m, si noi nis bănăţeni, voi vis dan ţară ş. a. Se mai zice şi: noi nisâm şi voi visăţ în unele locuri. Ind. Imperf.: ieram, ierai, iera ieram, ieraţ, iera. Ind. Perf. s.: fusăi, fusă.% (silaba uit. ace.) fu; fusărăm, fusărăţ, fură, (silaba a doua din urmă acc.) Se mai conjugă şi: fuşăi, precum şi fui. Ind. Perf. c.: am fost, ai fost, o fost, am fost, aţ fost, or fost. Ind. Viitor: oi fi, îi fi, o fi, om fi,, îţ fi, or fi. în Meedica, mi se spune, ie folosită şi forma în- treagă: voi fi, vii (sic!) fi, va fi, vom fi, vif fi, vor fi. Conjunctiv Perfect: să fiu fost, să fii fost, să fia fost, să fim fost, să fiţ fost, să fiă fost. 20. Perf. simplu, Indicativ, dela verbul clau z io gegei, (dedei, cu acc. pe ultima), geges (şi d a ş i) gege (dede, cu acc. pe silaba primă), gegerăm, gegerăţ, ge- geră, (acc. pe prima sil.) Se mai conjugă şi aşa: dăgei, dăges, dkje, dă-gerăm, dăgerăti (acc. pretutindene pe e ori e), degeră (acc. pe &). 21. Imperativul are o formă a sa particulară, şi se formează cu sufixele: areţ, âreţ, erer, ireţ. Ieste de observat, că sufixele aici înşirate se pun numai în propoziţii negative imperative; propoziţiile afirmative, imperative au aceeaş formă ca şi limba literară. Exemple .* nu cântăreţi, nu strigareţi, nu bacereţi (nu batereţi), nu vorbireţi, nu urâreţi ş. a. Pretutindenea PREFAŢĂ 9 în Bănat ieste folosită forma aceasta; ici rolo, sub înrâurirea şcoaiei, se foloseşte astăzi şi forma literară alăturea formei de mai sus. 22. Optativul Prezent se conjugă în com. V ă-rădia şi Pătaş, dupăcum mi se comunică de elevi d’acolo, în modul următor: io reaş veni, tu reai veni. iei ar veni, noi ream veni, voi reaţ veni, iei ar veni. Exemple la cântecele din Vărădia şi la unele din Pătaş. 23. Pronumele demonstrative: acesta, acela, aceasta, aceea au numai formele: Mase. Sing. Nom. şi Ac. ăsta, ah ăsta; ăla„ ahăla, „ „ Gen. şi Dat. istida; alina*) „ Plur. Nom. şi Ac. astea, liăştea, ahăstea, ăla. „ „ Gen. şi Dat. ăstora, ahăstora ; ălora. Fem. Sing. Nom. şi Ac. asta, ahasta; aea, ahaea. „ „ Gen. şi Dat. ăşteia; ăeia. „ Plur. Nom. şi Ac. cştea> hestea, ahestea; elea, ălea. „ „ Gen. şi Dat. ăstora f ahă-stbra; ălora. 24. Influenţa limbei nemţeşti, maghiare şi turceşti se reduce la elementele lexicale primite în vremuri mai nouă; în cântecele coleeţiunii noastre le vom indica prin litere spaţionate ori cursive, tot aşa şi pe cele latineşti ori slave puţin obişnuite sau chiar necunoscute în alte părţi locuite de Români. Eată şi câteva probe de cântece bănăţene scrise aşa cum se zic: *) Accentul grav arată silaba accentuată. 10 PREFAŢA Frundză mrgc ca nalba Legona-ni as ca earba în brutele lu mândra ! (Vrzi Nr. 114.) Frundză verge Hori mănânce, Şle porţi mândră, păr pră france Că t-or ieşi. vorbe mulce! (Vvzi Ar. * Mândra sie mi-i dragă mie, nime’n lume nu o scie} Num a cucii dân pădure, Sâ iei la hime nu spune. ’ 1 (V. Nr. X4) * Mândruţa cu ochii negri Midi mi-i dragă, mânşl-o viermii; Dar mândra cu ochii verdzi, Niciodată să n’o credzi. Că ce lasă adurmity Sâ plîacă după iubit. ' r 1 (V. Ar. 430) -X- Prân pădurea cu nuele, Mlerg cătane cină/rele Cu maisiile după iele, Cătanile mlerg cântând, Sâ maisiile mierq plânqând ! T ’ V 1 V ( V Arr> 539) -* Pământ; mândro, sănătoasă, Gură dulşîe şâ frumoasă, Că acum ne dăspărţăm, La trii ani ne întâlnim! PREFAŢĂ 11 — Du-ce} neico, sănătos, Ca un trăndăfir frumos> Să ce bată văntu’n faţă, 'S’împli Uimea dă dulşiară ? r f * (V. Nr. 553) * Frundză verge dă pră baltă, Tare cl-am iubit odată, Când ier ai cu coada lată. Cbaş iubi ş'acum nevastă, Da bărbatu-i tot cu cine; Sâ tâne ochii la mine ! > (V. Nr. 15 7) * Firişîel dă cânepă, Să vini, bage, sâmbătă, Că mă găsăşci sângură, Sângură închisă yn casă Cu coace albe pră masă Cu ochi negri pră fereastră Ochii-s negri ca neghina, Gura-i diulşle ca zmochina ! y (V. Nr. 68.) •* Mărită'Ce, mândra mie7 Nu trajîe năgejgea miey Că năgejgea dâla mine, îi ca ghtaţa dă sub ţâre, Când ce sui, nu ce mai ţâne. * Măria, poale dă sai, Toată vara ce yntrăbaiy 12 PREFAŢĂ Mă iubeşti, Ori mă urăşti ? Mărtă, 'poale nălbice Pune-mă slugă la vice, ce joran oftor, C#-w crapă inima ’n dor! r ( V. Nr. 77) # Mândruţo cu ochii mişl, iS/e wa (/a vin pry ai şl ? Şâ sar a, şa giminaţa, Pântru cine să-m pierd, viaţa. ? — Ba ieu, bage, nu ce fac7 Ntima vini c’aşa ţi-i drag, Şâ }n şlizmle cl-ai încălţat Şâ’n chimleşă*) dă bumbac, Tu, bage, cl-ai înschimbat! } V (V. N r 66) * Frunză verge dă salată Să laşi uşa dăscunată Să mai vin noapcea odată, Să ce văd cum ieşti culcată, Cu faţa cătră părece, Cu aura arsă dă sece. & (V. Nr. 70) •* Să şeii, mândry, agevărat, Că dă cine m’am zuitat Dă trii dzile, dă trii nopţi, Dă când la cine nyam fost; *) Se zice, mai puţin, şi „cămîeşă.“ Bufenii zic „cămaşă. P B K F A Ţ Ă 13 Dar astară baş m/oi duşie, Să sărut aurită didste ! * ■ ' (V. Nr. 83) * Fă-măj Doamne, ?m-? faşle Fă-mă burrne sâ inele, La mândra pră ghejîeţele: Când, să duşie să să culşîe, GW îs faste cruşîe, Dă mine minee-s adusle. ’ / V. Nr. 88) III Maioritatea poeziilor acestui volum ieste de cuprins erotic. Ţărance şi ţărani, la şăzători, la lucrul câmpului, la jocuri şi nunţi, îş cântă fericirea dragostii sau jalea iei, când în versuri pline de gingăşie, când în versuri puternice, fără perifrază. Tăria dragostii, cu un fel de explicare a iei, se arată în cuvintele: Şi nimica nu mă doare, Şi mă usc depe picioare ... într’alt loc, atât ie de tare dragostea, încât: Nime n’o poate strica : Nici popa, Nici vlădica, Fară moartea crâncena! Dragostea asămănată cu boală să găseşte în nenumărate versuri: Câtă boală ie prin ţară, * Nu-i ca dragostea d’amara! 14 P R E 3? A Ţ A Câtă boală ie sub soare, Nu-i ca dorul arzătoare, Că dorul unde se pune Face inima cărbune... Dragostea şi dorul sunt aici acelaş lucru, ca şi în cântecul următor, care are multe variante: De cine dorul se leagă, Nu mai poartă mintea ’ntreagă, Că de mine s’a legat, Şi ’n grea boală m’a băgat. Greutatea fără păreche a dorului ieste cântată astfel : Dorul mândrii şi al meu Ie peatră, pământ de greu, Pământul îl poţi ara, Şi peatra o poţi purta, Dar dorul nu-1 poţi ţinea! Alt cântec o mai dă şi cu glumă, şi zice aşa: Haide, mândro, pela mine Să-mi împart dorul cu tine, Că nu-i modru, nici putinţă, Să-l port singur cu credinţă. Aceeaş idee o găsim ia sfârşitul cântecului cu variante mai mult sau mal puţin cunoscute: Măi, neicuţo, depărcior, Nu-mi trimite-atâta dor Pe părău şi pe izvor. P B E F A Ţ 1 15 Trimite-mi mai puţinei, Şi vin dumneata cu iei! Că mis; neico, tinerea, Nu ţi-1 pot dorul purta, Ţi-l-oi da la cineva . . . O dragoste plină de duh mai găsim în cântecele: Astăzi Miercuri, mâne-i Joi, Să viîli, bade, pela noi, Sa-ţi întorc gura napoi . . . * Mână»ţi, bade, boii bine, Nu ţinea ochii la mine. Ochii mei sunt lăcomoşi După voinicei frumoşi ... * Câte mândre am avut, Tot cu mintea le-am pierdut, Numai una mi-a rămas, Şi cu aia trag năcaz . . . Dar să trag, pe cât am tras, Tot de mândre nu mă las! * Unde văd un droi de fete, Trec prin apă mort de sete. Când feciorul ţine la aleasa inimii lui, câteodată chear şi contra voinţii părinţilor fetii, cântă în multe locuri următoarele: 16 P R E F A. | A . . . Spune tu lu maică-ta, Că atunci noi ne-om lăsa, Când mă-ta o număra Frunziţele din doi nuci, Şi penele la doi cuci; Dar atunci, Şi nici atunci! Când mă-ta o sămăna Strat de mac în vârf de ac; De-o vedea, că macul creşte, Să mai tragă la nădejde; De-o vedea, că macul sacă, Să facă bine să tacă! Asta trece cum trece, ie mai rău însâ când bădiţa pleacă în cătane. Atunci durerea izbucneşte în accentele cele mai expresive şi vrednice de un Eminescu : Trandafir cu vârfu ’n apă, Plânge mândruţa de ere apă, După bădiţa, că pleacă... -X- Frunză verde măerane, Io mă duc, mândro, ’n cătane, Tu rămâîii de-mi spală haine, Şi le spală’n lăcrimele, Şi le freacă’n dor şi jele, Şi le usca pe scăeţi, Mie să mi le trimeţi Pe frunzele nucului In ţara străinului. PREFAŢĂ 17 Unul, care ie însurat şi are copii şi nevastă, îş varsă durerea sufletului în cântec ca acesta: ... De unde cătana pleacă, Rămâne casa săracă, Şi nevasta supărată, Copilaşii plâng pe vatră, Şi nu ştiu cine li-i tată! Pe lăngă durerea nesfârşită pentru copii şi nevastă, se mai alătura şi jalea, că se desparte de boi, de plug, de zbici, de holde, de toate lucrurile din satul lui. Eată un fragment: ... Rămân holdele pustii, Fete şi mame bătrâne, Şi copiii fără pâne; Zbiciu din cui putrezeşte, Plugu’n şură rugineşte, Boii ’n grajduri odihnesc, Grădinile ’nţelenesc... Ear pe drumuri şi cărare Curg lacrimi părău şi vale, Lacrimile înfocate De fete nemăritate Şi neveste supărate, Şi de mame ’nstrăinate! însfârşit, de cătane fiind vorba, soartea ce-1 aşteaptă pe cel mort în război ieste cuprinsă în cântece de o profundă şi pătrunzătoare jale: ... Ear în loc de cântec sfânt Ce se cântă la mormânt, E. HODOŞ, Poezii poporale. ^ 18 P K E F AŢA Croncănesc corbii prin vânt; în loc de popă cu carte, Un dobaş cu doba bate, Clopotele-s tunurile, De resună dealurile ... Noi feciori fără noroc, Nu putem scăpa de foc, f)e-aşa moarte cu năcaz, Fără pânză pe obraz; De-aşa moarte de cu greu, Fără pic de copârşău, Fără om din satul tău; De-aşa moarte de cu grabă, Fără mamă, fără tată; De-aşa moarte cu strânsori, Fără fraţi, fără surori, Fără om din a mea ţară, Fără lumină de ceară, Fără lumină de său, Blăstămat de Dumnezău! * Mai sus am zis, că decât voia părinţilor ieste mai tare dragostea; cu toate aceste o altă caracteristică a cântecelor poporane ieste ascultarea de părinţi: a nu asculta părinţii ieste una din greşelile principale, care în urmă tot pedepsită are să fie. Cântecul bănăţean asemenea cântă: De tată n’am ascultat, Dumnezeu că m’a cercat, Ş’am făcut, precum am vrut, Dumnezeu că m’a bătut! PREFAŢA 19 „ % Resplata, după măsura faptelor, urmează încă în niaţă; ear adevărata resplată are să vină numai după mo&rte, în viaţa ceealaltă. Sentimentul religios şi bisericesc ni se pare în eolecţiunea aceasta cevaş mai puţin învederat, chiar daca am lua în considerare şi cântecele epice*) adunate de aceiaşi elevi. Alte colecţiuni, bunăoară cea mai veche a lui Alexandri, conţin număroase exemple, unde poporul îş descrie preoţii şi bisericile în mod cu adevărat plin de pietate, Sentimentele de dreptate, de datorinţă, de cinste, de recunoştinţă, de ospitalitate sunt tot atâtea caracteristice ale poeziei poporane române. Din a noastră colecţiune aducem, pe nimerite, câteva probe: Aşa, spre pildă, cătănia „neamţului" ie bună numai „la fecioru fără mumă“, şi ie dată „la fecioru fără tată“, — dar de altă parte feciorul cântă şi aşa: Căpitane, căpitane, Slobozi-mă din cătane, Să mai prind plugul de coarne Pană la sfinţit de soare; Dacă lucru l-oi găta, înapoi m’o i î n t u r n a! Cât ie de scumpă cinstea casei şi a neamului se' vede şi din cântecul dragostei: Şi ia sama tu prea bine, Nu iubi pe fiecine, Că-ţi faci neamu de ruşine... Ruşinea de lume face pe ţăran să se gândească şi resgândească asupra fiecărui lucru. Păţaniile lumei *) Care pot forma un material pentru voi. II. E, HODOŞ, Poezii poporale. 2* 20 PREFAŢĂ îl silesc să fie cu deosebită băgare de samă în ori ce împrejurări. Despre cinstea cuvântului dat zice feciorul cătră fată: Sâ fii tu ca soarele, Dacă nu ţii vorbele! O fată respunde ştrengarului care îi cere o gură, numai o gură: Gura mea nu ie de dat La fecioru blăstămat! Căinţa, ce şi-o face flăcăul, care alunecă la păcat: Iubii, Doamne, ce iubii, Muere cu doi copii, — Tar' că fu satul pustii! Şi multe alte probe analoage va putea găsi binevoitorul cetitor, atât în colecţiunea noastră, cât şi în a’tele de acelaş soi. * Vine vorba să se mărite fata: cine oare nu ştie, că ţărăncuţa română de pretutindinea mai bine vrea pe omul sărac dar frumos şi voinic, decât pe cel bogat şi nemernic. Ici colo, pela orăşele, unde au străbătut darurile n culturiise poate că nu mai are trecere vorba cântecului: „Decât cu urât în casă, mai bine cu boală ’n oasă!“ Săteanca noastră însă cântă mereu: Floare albă din pahar, Badea meu peste hotar N’are boi, N’are nici oi, Numai ochii amândoi,.. PBEPAŢA 21 Şi în astă privire, nid feciorul nu-i rămâne dator. Iei asemenea preferă o ţesetoare săracă unei leneşe plinu de bani, pe care, fără prea multe forme, o respinge astfel: Cântă cocoşul în uşă, Fata ta doarme ’n cenuşă; Cântă cocoşu ’n gunoi, Fata ta doarme ’n război! Şi câte nu-i mai spune! Unii părinţi fără inimă îş silesc uneori fata, să se mărite după feciorul, de care iei nu-i place. Fata, dacă nu le rupe voia, mai târziu îş blastemă cumplit soartea. Traiul rău cu bărbatul păcătos îl plânge în cântecul cu multe variante: Rândunea, Din ţara mea, Du-te tu la maică mea Şi îi spune iei aşa, Hainele să mi le vindă, Ori mai bine să le-aprindă, Să le-aprindă ’n drumul mare, Să se mire multă ţară, Să se ’nfrice maicile, Să nu ’nstrine fetile, Nu le dee într’ alt sat Dup’ un câne de bărbat, Ziua, noaptea şede beat, Cu mândrile după cap! ... Câteodată nu-i destulă atâta nenorocire : mai vine pe capul omului şi năcazul cu soacrele! Poporul 22 V 11 bl faţa nostru se asamănă în asta chestiune cu alte popoare, şi bentru bietele soacre nici ie! nu prea are cuvinte de însufleţire : Frunză verde lemn uscat, Că rea soacr am căpătat... De-aş şti, soacro, că-i muri, M’aş albi, M’aş rumeni; Şi de-aş şti, că te-i scula, Singură io m’aş junghia! Apoi, unde oare nu se cântă: De te-ai coace-un an ş’o vară, Tot ai rămânea amară! Dar în schimb, nici nurorile nu sunt la adică tocmai îngeri de femei: Frunză verde de bujor, Tata-mi zice, să mă ’nsor: Dară mama nu mă lasă Să-i aduc pe dracu 'n casă... Un bărbat înrăutăţit, dacă mai ie şi gelos, nevastă-sa nu odată îi pune în vedere o hotărâtă încornorare: Măcar să mă ’ncuie ’n peatră, De ce se teme, nu scapă! Ear bărbatul, la rândul lui, scoate mai târziu învăţătura: Frunză verde de buede, în muere nu te ’ncrede! PREFĂŢ Ă 23 , După părerea ţăranului, pentru ca o nevastă să se poarte cum se cuvine, nu-i rău să-i dai câteodată şi bătaie, cum dai bunăoară unui băeat prea răsfăţat, într’un cântec eată ce sfat înţelept se dă unui vecin : Vecine, irate vecine, Nu-ţi purta muerea bine, C’o văd astăzi ş’o văd mâine, Şi ne-om face de ruşine... în alt cântec muerea,^ ea însaş, îş sfătueste bărbatul s’o îndrepte pe calea cea bună prin leacul de mai sus. Dăm aici o parte din acest ciudat cântec. Cineva zice unui bărbat să-ş bată nevastă, pentrucă ea îi sparge casa. Bărbatul respunde: Ba io, frate, nu mi-oi bate, Ci-i voi pune straiţa’n spate, Ş’oi mâna-o ’n strinătate! Nevasta când auzea, Din gură aşa-i grăea: — Măi, bărbate, dumneata, Nu-mi pune strai ţa în spate, Să-mi dai drumu ’n strinătate, Ciapucăzbiciu’n mână, Şi mă bate-o săptămână, Să mă fac muere bună!... De altcum, decâteori nevestei i merge treaba rău, totdeuna îş blastemă norocul mai întâi; pretutin-denea la popor ieste înrădăcinată ideea, că aşa i-a fost scris, aşa i-a fost dat, aşa i-a fost ursit, aşa i-a fost n oro cu! Cântecele de blăstem, ca frumuseţi poetice, nu rămân îndărătul altor cântece. 24 PREFAŢĂ Scrisul, data, ursita, norocu se înfăţişează adese pe paginile eolecţiunilor de poezii poporane în versuri de nemărginită durere şi duioşie. ...Cine n’are noroc, n’are, De când naşte, până moare... * Arz’o focul ursitoare, Care m’a ursit pe mine, Să nu mai trăesc cu bine... * Soacra şede tot în vatră, Şi latră, că'nu-s bărbată; lo-s bărbată, ca şi focu, Numai n’âm avut norocu... Dăm şi câteva fragmente din cântece de blăstem: ... Când îi lua o ’mbucătură, Să se facă peatră ’n gură! •X- Să mori fără luminare!... * ... Să, te ’ngraşi ca scândura, Şi să roşeşti ca ceara! * Patru boi ca nişte flori, Să ţi-i manei toţi cu doftori; Căruţa cu patru cai Să te poarte la şpitai, Şi de leac să nu mai dai! * PBEFAŢĂ 25 ... Când îi fi în primăvară, Să fii ca turta de ceară, Să te scoată patru-afară! Şi altele multe. * O însuşire, ce nu poate fi trecută cu vederea, ieste satira din cântecele ţăranului, — şi să n’ajungi din fatalitate pe gura unui ţăran deştept să te spele, de straşnic batjocoritor ce ieste! Popă să te faci, şi tot nu ieşti cruţat. Cele mai înţăpătoare sunt cele ce se zic pe la jocuri, strigături sau chiuituri, cum le zic în Ardeal. în Bănat se zic mai rar la joc, dar totuş se obişnuesc în unele comune. Exemple. Pentru cei iubitori de joc şi de lucru ba: Io la joc, Mândra la joc, Şi oala curge la foc! Pentru o mândră darnică: Câte paie sunt pe şura La aţâţa li dă gură! Pentru cele leneşe: Nu fii tu, fată, făloasă, Că ţi-i cânepa de coasă, Cucuruzu ’mpăpuşat, Cum ie mai bun de tăiat! * Hop sus, Poale nu-s, 26 PREFAŢĂ Că bădiţa le-a pus sus, Sus d’asupra pe cuptor Şi pe mâţa păzitor, Şi mâţa au adurmit, Şoarecii le-au găurit! Eaoă şi d’ale popii: Popa nostru ie om roşu, Şi firetic ca cucoşu, Num’ atâta-mi pare bine, Că frică nu-i poartă nime... * Popa tare m’a jurat, Să nu ţin drăguţă ’n sat Dar şi popa-i mare câne, Că şi iei drăguţe-ş ţine Si mai multe decât mine ... Un lucru însă tot nu ieste satirizat, deşi poate ar trebui să fie, căci ieste şi prost, şi stri-căcios, şi foaite lăţit pe la satele din Bănat: obiceiul d’a se albi şi rumeni. Abea fetele bătrâne şi urâte sunt batjocorite, când se albesc şi rumenesc; dar pare că şi în cazul acesta nu pentrucă au pus rumenele şi albele pe faţă, ci pentru faptul că nu le-au ştiut pune bine. încolo, şi la sate, ca şi în oraşe la clasa cultă, de unde se respândeşte obiceiul acesta ca şi altele, pretutindinea stăpâneşte credinţa, că o cutie cu albele şi rumenele ieste potrivitul mijloc de înfrumseţare a feţii femeeşti, care apoi pe calea aceasta scurtă trebue să devină cu desăvârşire ademenitoare pentru sufletele masculine . . . Tot omul cu gustul lui! PEEFA Ţ Ă 27 Cântecele, cel puţin din acest volum, tratează subiectul amintit, nu numai în mod cruţător, ci chiar încurăjător. La fântâna cu sălcuţă Se spală a mea drăguţă Cu săpun şi cu roşele în ciuda muerii mele.., * Terminând, pentru a învedera mai bine graiul poetic din cântecele ţăranului român, nu va fi de prisos, credem, a înşira câteva epitete, prin care iei ştie să-ţi dea o icoană, adese unică în felul iei, despre frumseţa de femee şi de bărbat. Vom alege tot atâtea vorbe scurte şi bogate în înţeles. Mai observăm, că aici avem în considerare nu numai poeziile din coîecţiunea prezentă, ci şi din alte colecţiuni câte ni-au stat la îndemână, şi adică cele din: Alexandri (1866), Pompiliu (1870), Teodorescu (1885), Iarnik-Bârseanu (1885) şi Elena D. O. Sevastos (1888). Despre faţă: Faţa iei varsă rouă, faţa iei i varsă sânge, - spuma laptelui, dalbă, pe sub soare soaţă n’are, --scrisă în icoană, scrisă în hârtie, drăgăstoasă, duioasă, — ruptă din soare, — gingăşică, oacheşă, ocheşică, negruţă, albişoară, albineaţă ca şi dalba dimineaţă, — bălăioară, obrajii ca nişte merişoare, albă ca o lăcrimioară, — rumeioară, roşioară, cu faţa de trandafir, — ca un bujor. Ochii: negri ca neghina, mura câmpului, ne-grişori, dulcişori şi miereori, — de viorele, — ca lu- 28 P 11 E F A Ţ Ă ceafărul; măzăraţi; — izvor de lacrimi şi izvor de păcate. Sprincenele: genele sprincenele stau chită ca penele, — iele fac păcatele, — peana corbului, — sprinceana cam gălbie făcută spre lăcomie. Mustaţele: spicul grâului. Părul: părul iei mătasă moale, ca şi inul când înfloare, — gălbior, pletos, pleată pardosită de parale, chică creaţă, peana corbului. Gura: gura dulce ca zmochina, — fagur de miere, — guriţa iei fagur dulce, cine-o gustă nu se duce, — dulce ca strugurul viilor. Buzele: moi şi dulci, — nici zece mii de boi nu fac cât buzele moi, — subţirele, de cala păr, de trandafir, — subţirele ş’adăpate ’n tău de miere, — ca frunzele, de-ţi repune zilele. Zimbetul: când zirabeşte câmpu ’n faţă-i înfloreşte. Grumazul: alb şi cu mărgele. Sinul: pui de turturea, tare ca meri soarele, alb de porumbiţă, rotunjor. Mersul: legănat şi dismerdat, cu dragoste mestecat. Trupul: Al lui: trandafir frumos, nalt şi dismerdat — tras printr’un inel, şugărel — tiner ca floarea, — voinic şi legat, spate late de voinic, — arătos, ca un steag, ca stejarul, ca bradul codrului sus pe vârful muntelui, ca o lumină! VREFAŢĂ 29 Al iei: trupuşor de viorele, de floricele; — despre românca din satele de dincoace de munţi se spune în multe cântece, că de înaltă şi frumoasă nu-i ca fata românească cât ie ţara ungurească! trupul unei mândre ie pup de crin, — scăldat în lapte dulce, înfăşuiat în flori de mar, — frumos ca o cruce, — tras printr’o mărgea, — mândru mic şi rotunjor, — subţirel şi nalt ca trestia pe baltă, mlădios, — cu mijloc de trestioară, — tăiat din soare! E. Hodoş I. DE DRAGOSTE 1. Frunză verde lemn domnesc Frunză verde lemn domnesc, După mândra mă topesc: l-aş spune, şi nu ’ndrăznesc; Aş tăcea, şi mă căesc. (Ţerova) 2. Vai, vai inima mea Vai, vai inima mea, Rău ma prins’ a mă durea; Nu mă doare de durere, Ci de doru mândrii mele! (Drăgoeşti) 3. Boală rea ca dragostea Boală rea ca dragostea Nu se mai poate afla, Că n’ai stare la mâncare, Nici odihnă la culcare. (Prilipeţ) 4. Câtă boală ie sub soare Câtă boală ie sub soare, Nu-i ca doru arzătoare; 32 DE DE460STS Că doru unde se pune Face inima cărbune! Câtă boală ie sub lună, Nu-i ca doru de nebună; Că doru unde se lasă, Face lacrimilor casă. 5. Câtă boală ie prin ţară (Logoj) Câtă boală ie prin ţară, Nu-i ca dragostea d’amară, Ca dragostea cea perdută Şi multă vremei avută... (Surducu mare) 6. Frunză verde alunea Frunză verde alunea, Mare coabă-i dragostea, Cine-apuc’ a o ’nvăţa, N’are cap de-a o uita, Nici modru de-a o lăsa. (Prigor) 7. Reies puică, frigurile Rele-s, puică, frigurile*), Da-s mai rele dragostile, Frigurile te trezesc Dragostile te prostesc; Şi de drag, Mulţi voinici zac; Şi de dor, Mulţi voinici mor! (Sasca) *) Vezi variantă în col. larnik-Bârseanu, pag. 7. Bucureşti 1885. D E J)EA(rOSTE 33 8. Astăzi Miercuri, mâne-i Joi Astăzi Miercuri, mâne-i Joi, Mare-i dragostea ’ntre noi! Cine ’nvaţă dragostea, Rău îl doare inima. 5 Voinice, dacă nu ştii, Cu dragostea nu glumi; Că dragostea-i câne mare, Ea doboară, ş’aripi n’are. 9. Frunză verde de pe luncă Frunză verde de pe luncă, Dragostea din ce-i făcută? Nu-i din mere Nici din pere, 5 Ci-i din buze subţirele, Din clipitul ochilor Şi din strânsul manilor.*) 10. Floricică floricea Floricică floricea, Mândra neichii-i oehişa, ^ Asta-mi rupe inima; Ochii şi sprâncenele**) 5 îmi scurtează zilele. 11. Bade, pentru dumneata Bade, pentru dumneata, Mă topesc ca cânepa; Şi bade de dorul tău, Mă topesc ca inu ’n tău. (Meedica) (Prigor) (Pătaş) (Yăliug) *) Variantă vezi p. 107 „Dragostea de unde ’ncepe,“ col. E. Sevastos, Cântece moldoveneşti, Iaşi 1888. **) Compară „De n’ar fi ochi şi sprincene“ pag. 8 în col. Iarnik-Bârseanu, Buc. 1885. E. HODOŞ, Poezii poporale. 3 î> K i> R A. G O S T !•; 12, Bade, de dragostea ta Bade, de dragostea ta M'arn vestejit ca earba, Când se taie cu coasa; Şi bade de dorul tău (> Oi ajunge ’n copârşâu! IX. Mândrul o ? de dorul tău Mfmdruto, de dorul tău, Zac în pat şi nu mi-i rău; Şi nimica nu mă doare, Hi mă usc do pe picioare.*) /K Dorul meu şal dumiiale Dorul mea ş’al dumitale Facă-3 Dumnezeu o floare, O floare mirositoare, Ca ie'o pun la cingătoare, Unde inima mă doare. .15. !torul mândrii şi al meu Dorul mândrii şi al meu le peatră-pământ de greu : Pământul îl poţi ara, Şi peatra o poţi purta, — 5 Dar dorul nu-1 poţi ţinea. îfi Dorul ce-i pe capul meu Dorul ce-i pe capul meu Nu îl pot purta de greu; (Bogoltin) (Văliug) (Drăgoeşti) (Pătaş) *) Comp. versu.-ile cleia p. 109 „Arză-te focul urât... w, iu col. Sevastos. B E D R A Q O 8 T £1 De s’ar afla cineva, Mie dorul sâ „nil ia, 5 l-aş da bani cu ghiotura, De s’ar afla cineva, Să-mi ia dorul din ficaţi, l-aş da bani nenumăraţi. (Armeniş) 11\ De-ar fi dorul vinzător De-ar fi dorul v i n z ă t o r,*) Io m’aş face negustor: L’aş fac(‘ grămadă ’n şură, Şi l-aş da cui îmi dă gură; 5 L’aş pune grămadă ’n prag, Şi l-aş da îa cai mi-i drag. (Văiiu.3) 18. Cine nyare dor în lume Cine n’are dor în lume, Să vină la mine-anume, Că io am atâta dor, De pot vinde tuturor, 5 Că mi-oi pune băla ’n poartă, L’oi vinde la lumea toată, Şi mi-oi pune băla ’n prag, Ş’oi vinde la dor şi drag, N’oi căuta pe ce l-oi da, 10 Că numai l-oi lăpăda! (Văliug) 19. Cum nu-i dorul mare câne Cum nu-i dorul mare dine, Peste câte dealuri vine! Şi nu vine, cum se vine, Că iei vine drept la mine, *) Compară: „De-ar fi dorul vânzător“ p. 92 col. Iarnik-Bârseanu; „Dorul“ doina nr. 62 în col. Y. Alexandri Buc. 1866. E. HODOŞ, Poezii poporale. 3* 86 n E l> R A G O S T E 5 Şi se bagă ’n sin la piele. Şi se face foc şi jele, De-asupra inimii mele .. -Cine n’are dor în trup, Să vină să-l împrumut! (Hererdeşti) 20. Cum nu-i dorul mare câne Cum nu-i dorul mare cane ? Peste câte dealuri vine, Şi nime nu-1 poate ţine, Nici ţigani cu lauta, Nici Români cu fluera, Numai io cu inima, 21. Mâi bădiţă nu ’ntreba Măi bădiţă nu ’ntreba, Ce-i mai rău ca f r i g u r a ... Frigura te mai trezeşte, Dar dorul te pridideşte! 5 Că dorul ie mare câne, Peste câte dealuri vine Şi s’opreşte drept la mine, Şi mă ’ntreabă de mi-i bine? Eară io îi zic lui zău, 10 Că mă doare şi mai rău, Că nu-i rană de cuţit, Ci ie rană de iubit! 22. Dorul mândrei de n}ar fi Dorul mândrei de n’ar fi, Păduriţă verde, M’aş culca, m’aş odihni; Hai, hai, spic de grâu 5 La mândra la biâu! (Logoj) (Sasca) DE DRAGOSTE 37 Dorul mândrei mare ieste, Păduriţă verde, Io me culc, iei mă trezeşte! Hai, hai spic de grâu 10 La mândra la brâu! Şi cum doru-i mare câne, Pădurită verde, Peste multe dealuri vine! Hai, hai spic de grâu 15 La mândra la brâu! 23. Frunză verde de lifeagă Frunză verde de lileagă, De cine doru se leagă, De-un voinic fără mustaţă De fată cu chica ere.iţă. 5 De se leagă de-un voinic, Nu mai lucră ’n câmp nimic, Şede toată ziua’n casă Cu ochi negri la fereastă. De se leagă de-o fetiţă, 10 Fata merge ’n grădiniţă, Toată ziua stă afară Cu mâna la inimioară, După badea iei să moară. De se leagă de-o nevastă 15 Nu-ş lucră orânda ’n casă Toată ziua iese’n prag Cu firuţu tras în ac, Pândărind pe cine-i drag! 24. Variantă De cine doru se leagă*) Nu se face om de treabă; (Căvăran) (Văliug) *) Variante se mai găsesc: la Gr. Dem. Teodorescu, Poezii pop., Buc. 1885, p. 276: Dorul „Foicică foaie fragă" ; la El. Sevastos, pag. 133 „Firicel de earbă neagră, De cine doru se leagă.u 38 DE DRAGOSTE Că de mine s’a legat Ca de-un pomişor uscat, 5 Ca de-un pom neroditori^ Ce nu face vara flori, Nici umbră la călători. (Petrilova) 25. Altă variantă De cine doru se leagă, Nu mai ie cu mintea ’ntreagă, Că de mine s’a legat, Mă duce la mândre ’n sat: 5 La neveste cu bărbat! (Vărădia) 26. Altă variantă De cine doru se leagă, Nu ţine glumă şi şagă, De se leagă de-o copilă Ia cârcegele pe mână 5 Şi se duce la fântână, La fântână, la izvor, Să ’ntâlnească dor cu dor... (Sasca) 27. Altă variantă De cine doru se leagă, Nu mai poartă mintea ’ntreagă; Inima îi văcăeşte, Tot la mândra se gândeşte. 5 De cine dorul se leagă Nu mai poartă mintea ’ntreagă, Că de mine s’a legat Şi ’n grea boală m’a băgat! (Văliug) 28. Aîtă variantă De cine doru se leagă, Nu mai ţine mintea ’ntreagă, DE DEA60STE 39 Că se culcă îmbrăcat, Şi se scoală căpiat, 5 Şi apucâ’ntrun oftat! (Peceneşca) 29. Suie, Doamne, luna ’n sus Suie, Doamne, luna ’n sus. Să mă văd la mândra dus, Să mă duc şi să mâ ’ntorc. Că pustiul cel de dor 5 Mă poartă din loc în loc, Ca pe-un om tară noroc. (MceJica) 30. Frunză verde de secară Frunză verde de secară, Ean ieşi, mândro, păn’ afară, Ean ieşi, mândro, pănă ’n prag, Că ţ-am fost odată drag, 5 Ieşi afară pănă ’n poarta, De vezi dorul cum mă poarta, Mă poartă din loc în loc. Ca pe-un om fără noroc. (Pătas) 31. Variantă Frunză verde măzerioă, Frumos cânt’o turturică, Ea din grai aşa-mi respică: Ean ieşi, mândro, până "n poartă, 5 De vezi dorul cum mă poartă, Mă poartă din loc în loc: Ca pe-un voinic far’ noroc. (Prilipeţ 32. Io departe, tu departe Io departe, tu departe. Am veni, şi n’avem carte. 40 DE DRAGOSTE Să ’mpărţim calea în două, Să ’ncepem dragoste nouă; 5 Cu dorul nu-i de glumit, Că te face prăpădit. (Arminiş) 33. Tu mândruţă, de român Tu mândruţă, de român, Nu iubi tu cei străin, Că străinu-i prăpădit, Şi nu-i vrednic de iubit /rk , x v (Ocna de Fier) 34. Mândra ce mi-e dragă mie Mândra ce mi-e dragă mie, Nime ’n lume nu o ştie, Numai cucul din pădure, — Şi iei la nime nu spune... (Văliu ) 35. Ce mi-i drag7 nu mi-i urât Ce mi-i drag, nu mi-i urât, Fie ca negru pământ; Ce nu-mi place, nu mi-i drag, Fie ca neaua de alb!*) (Bogoltin) 36. Tot gândind, neico} la tine Tot gândind, neico, ia tine,**) N’a rămas inimă ’n mine, Şi câtă a mai rămas, Toată la neică s’a tras, /D (Peceneşca) *) Varianta acestor versuri v. în col. larnik-Bârseanu pag. 14. Ce mi-i drag nu mi-i urât, şi în col. Sevastos, p. 150. **) Comp. „Când gândesc, mândră, ia tine“, p. 1Î4 col. larnik-Bârseanu. DE DRAGOSTE 41 37. Frunză verde de senară Frunză verde de secară, Bine mi-a fost mie-asară; Frunză verde, bat’o bruma, Tot aşa nu mi-i acuma; 5 Fie-mi bine, fie-mi rău, Tot mi-i drag necazul meu! 38. Variantă Frunză verde de secară, Bine mi-a fost mie-aseară; Frunză verde, bat-o bruma, Tot atâta mi-i acuma, 5 Fie-mi bine, fie-mi rău, Io trag "în necazul meu! 39. Cucuie, cu peana sură Cucuie, cu peană sură, N’am vorbit gură cu gură, Să nu cânţi la noi pe şură, Că inima mea nu-i bună, 5 Ci-i legată cu curele De dorul mândruţei mele. 40. Cucuie, pasere sură Cucuie, pasere sură, Sâ nu-mi cânţi pe arătură, Ci să-i cânţi mândrii pe şură, Să-mi trimit’un pic de gură: 5 Pe o floare de bujor, Să nu-i duc atâta dor, Pe o floare de gheorghină, Să grăbească şi să vină! (Yăliug) (Herendeşti) (Yărădia) (Drăgoeşti) 42 DE DRAGOSTE 41. Cucuie cu pene verzi Cucuie cu pene verzi, Umbli vara prin livezi, Toate mândrele le vezi, Vei vedta şi mandra mea, 5 Să nu-i spui vro vorbă rea, Să-i spui, că m’am însurat C’o fată de împărat, Bogată cu patru boi, Ţucu-i ochii amândoi 10 Şi cercelul din ureche,*) Când guriţei ie mai sete! ’ (Caransebeş) 42. Cucuie, pasere-albastră Cucuie, pasere-albastră, Ce-mi strigi atât la fereastră, Nu mis fată, nici nevastă, Ci mis pupu crinului 5 Şi mândra vecinului. (Surducu mre) 43. Când să viny puicăy la tine Când să vin, puică, la tine Că plânge inima ’n mine, Să vin oare mai devreme, Când duşmanii taie lemne? 5 — Ba să vii mai amânat, Când duşmanii s’or culcat, Măcar şi la miez de noapte, Când duşmanii dorm pe moarte; Dar ia sama la prilaz, C’are mama-un câne breaz Şi te rupe de obraz. ,s *) Comp. „Hop săracă Micsăsană“ col. lar.-Bârs. p. 401. DE DRAGOSTE 43 44. Măi bădiţo bădişor Măi bădiţo, bădişor,*) Ce-mi trimiţi atâta dor? Vină, bădiţo, prin dos, Că-i portiţa de rogoz, 5 Cum pui mâna pică jos; Să nu vii pe la pârleaz, C’are tata-un câne breaz, Şi te muşcă de obraz. 45. Măi neicuţo depărcior Măi, neicuţă, depărcior**) Nu-mi trimite-atâta dor Pe părău şi pe izvor, Pe gurile tuturor; 5 Trimite-mi mai puţinei, Vină dumneata cu iei, Că mis, neică, tinerea, Nu ţi-1 pot doru purta, Ţi l-oi da la cineva! (D0m.ş„ea) 46. Trec la deal} întorc la vale Trec la deal, întorc la vale, Văd la mândra luminare, M’aş abate pe la ea, Are răi câni, m’or muşca... 5 Măcar lupii să mă mânce, Tot la mândra mea m’oi duce, *) Compară cântecele „Măi bădiţă buze moi“ pag. 406. col. Iarnik-Bărseanu, şi versurile de pe la sfârşit din „Frunzu-leană baraboi,“ pag. 139, în col. Sevastos. **) Vezi o variantă în col. larnik-Bârseanu pag. 116 '„Măi bădiţă bădişor“; alta în col. Sevastos p. 177 „Bădiţă depeizvoru. 44 DE DRAGOSTE La mândra cu ochii tnici, Care-i dragă la voinici, La mândra cu ochii negri. 10 Că mi i dragă mînce-o vermii! (Caransebeş) 47. Timiş, Timiş, apă rece Timiş, Timiş, apă rece, Cum oi face de te-ţoi trece, Că de-a fi o vreme bună, Te-oi trece sara pe lună ; 5 Şi de a fi o vreme rea, Te-oi trece cum oi putea, Ş’oi merge la mândra mea! (Văliug) 48. Trandafir mândru ’nflorit Trandafir mândru ’nflorit, Am plecat la ogorit Şi rău boi’ am ostenit. Lăsai plugul pe ogor, 5 Şi plecai, unde mi-i dor! 49. Badeo, când te duci cu Badeo, când te duci cu boi Te abate pe la noi, Că-i earba bună de boi, Umbra de şezut, la noi, 5 Sub un păr cu pere moi Să le mâncăm amândoi, Sub un păr cu pere dulci Ca să nu mi te mai duci. 50. Cine trece p’ângă noi Cine trece p’ângă noi? Neicuţa cu patru boi, (Yăliug) boi f'TiOcrni'l DE DKAGOSTE 45 Ş’a pus clopoţel la boi, Să-l cunosc dela război, Că io ţes la brăciri noi Pentru noi, pentr’ amu idoi, (Prilipeţ) 51. Merge badea meu cu plugul Merge badea meu cu plugul Tot alăturea cu drumul, Tot arând şi sămănând, Şi din gură cuvântând: — Creşte mândru, grâuleţ, La pai; gros, la spic măreţ, Să stai nalt la secerat, Ca mândra la sărutat! /A/r . <. (Margina) 52. Când treci bade p’ângă noi Când treci bade p’ângă noi, Plângu*mi ochii amândoi; Când treci pe lângă obor, Mă cuprinde, bade-un dor, Când treci p’âng’ a noastră casă, I-icioarele jos mă lasă. (Văiă(]ia) 53. La grădina cu tulpanul La grădina cu tulpanul îşi adapă neică calul, II adapă, -1 priponeşte, Păn’ cu mândra se iubeşte. (Caransebeş) 54. Floare albă din pâho Floare albă din păhar, Badea meu peste hotar 46 R 1> 11 A G O B T K N’are boi, n’are nici oi, Numai ochii amândoi! (Duiău 55, Floare albă din păhar Floare albă din păhar,*) Badea mi-i peste hotar, Ar veni şi n’are cal Yhf, bădiţă, pe picioare, 5 Că ieşti tiner ca o floare; Vin’, bădiţă, şi pe jos, Că ieşti tiner şi frumos; — Ce-mi trimiţi atâta dor? Pe părău şi pe isvor; 10 Trimite-mi mai puţinei, Şi vină şi tu cu iei! , y Y . (Surducu mate) 56. Frunză verde earbă mare Frunză verde, earbă mare, Haide, murgule, mai tare, Din Craiova în Cerneţ Să-ţi cumpăr un frăuleţ! 5 — Tot cu frâul m’ai mustrat, Şi cu zbiciul m’ai mânat, Şi la gard că m’ai legat, Apoi fân ş’ ovăs mi-ai dat ; Dar m’ai rupt cu scările, 10 Mândrile Iubindu-le, Că ţi-i drag cu mândra ’n pat, Ca mie cu straiţa ’n cap! ^ or^ *) Comp. cântecul dela p. 108—-109 „Frunză verde liliac“ în col. Sevastos, şi „Bădiţa de peste d* al“ în col. Iarnik-liârseanu p. 105. DE DRAGOSTE 47 57. Tot trecând la mândra dealul Tot trecând la mândra dealul, Mi s’a despotcovit calul. Nu ie vina calului, Nici a potcovarului, 5 Ci ie vina mândrei mele, C’a pus casa ’n petri cele, Ca să calce murgu ’n iele. 58. Murgule, coamă rotată Murgule, coamă rotată,*) Du-mă la mândra odată, Că ţ-oi face grajd de peatră, Vântul să nu mi-te bată. 5 Nici ploaea, Să nu te ploaie, Nici neaua, Să nu te ningă. Hai murgule cu picioare, 10 C’am o mândră ca o floare, Iţi dă grajdul măturat, Mie pat împerinat; Ţie-ti dă ovăs şi fân Mie pită şi cu vin! (Bogo|tin) 59. Unde mergi, bade, ’n cocte Unde mergi, bade, ’n cocie? — La cosit, soro Mărie, Să cosesc frunza căpşunii, Să iubesc mândruţa lumii. (Vărădia) *) Compară: „Foaie verde de sasău“ p. 24, col. larnik-Bârseanu; „Frunzuliţă cimbrişor" p. 52 şi 142^ coi. Sevastos; „Călăreţul", doina nr. 21» col. Alecsandri. 48 DE DRAGOSTE 60. Trecu badea cu coda Trecu badea cu cocia, Şi-mi făcu cu pălăria; Dar io bine nu-1 văzui, Ci pe roţi îl conoscui,, 5 Că-s roţile ferecate, Cumpărate din cetate Pe-un florin şi jumătate. 61. Cât ie ţara ungurească Cât ie ţara ungurească*) Nu-i ca fata românească De naltă şi de frumoasă Şi la trup de sănătoasă: 5 Genele Sprincenele Stau chită ca penele, Ochii-s negri ca neghina Gura-i dulce ca zmochina, 10 Grumazi albi şi cu mărgele Pe pofta inimii mele. Când ia brâul şi se’ncinge, Faţa iei )i varsă sânge; Când ia brânele-amândouă, 15 Faţa iei i varsă rouă______ 62. Io aici, neică la Plopu Io aici, neică la Plopu, Arde inima ca focu; Io aici, neică la Sasca, Arde inima ca easca! (Vărădia) (Câvăran) (Ilova) *j Compara: „Câtu-i ţara românească" p. 31 în col. Iarnik-Bârseanu.. si doina 53 „Fata ardeleancă14 In col. Alecsandri. DE DRAGOSTE 49 63. Io aici, badea ’n câmpie Io aici, badea ’n câmpie, Dorul meu nu se pustiie, Nu mai ştiu ce să mă fac, Că nu aflu la dor leac. 64. Frunză verde sâlcioarâ Frunză verde sălcioară, O n’auzi tu, Mărioară? C’am un dor la inimoară... Ean ieşi, dragă, păn’ afară, 5 Că te-aştept tocmai deaseară, Cânelie tău rău mă latră, M’a gonit grădina toată... 65. Frunză verde de cicioare Frunză verde de cicoare, Haide, mândro, la răcoare, La răcoare, la livezi... — Ba io, neico, nu cutez, 5 C’am căţeauă lătrătoare Şi măicuţă simţitoare. 66. Mândruţo cu ochii mici Mândruţo cu ochii mici, Ce mă iaci de vin pe-aici? Şi seara şi dimineaţa, Pentru tin’ să-mi perd viaţa. 5 — Ba, ieu bade, nu te fac, Numai vii, c’aşa ţi e drag, Şi ’n cisme te-ai încălţat, Şi ’n cămaşă de bumbac Tu, badeo, te-ai înschimbat.*) (Bogoltin) (Criciova) (Meedica) (Dulău) *) Te-ai înschimbat — te-ai îmbrăcat din nou, de curând. E. HODOŞ, Poezii poporale. 4 50 DE DRAGOSTE 67. Mândruţo cu ochii mici Mândruţo cu ochii mici, Ce mă faci de vin pe-aici? — Ba io, bade, nu te fac, Numai ţie-aşa ţi-i drag; 5 Vin’, bădiţă, sămbătă, Că mă afli singură, Singură închisă ’n casă Cu ochi negri la fereastă, Cu coate albe pe masă. 10 Bărbatu mi-i dus la moară, Soacră-mea trage să moară... (Surducu mare) 68. Firicel de cânepă Firicel de cânepă, Să vii, badeo, sâmbătă, Că mă găseşti singură, Singură închisă ’n casă, 5 Cu coate albe pe masă, Cu-ochii negri pe fereastă; Ohii-s negri ca neghina, Gura-i dulce ca zmochina. /rx _ , (Dulău; 69. Eăsai lună mai degrabă Răsai lună mai degrabă, Să se vadă prin livadă, Să crească pelin şi earbă, Puiculeana să culeagă; 5 Şi să facă ea peniţă, O peniţă mândruliţă, Penicioară de colie,*) S’o pun badii ’n pălărie, *) Cui Oi, Ffîdei gras, s t i p a p e n n a t a. li E Bit A fi- O S T K Pâlăria-i de mâtasâ, 10 De puicuţa mea aleasă! . * ’ ^Surducu mare) 70. Frunză verde //■? sălată Frunză verde de salată, Să laşi uşa descuiată Să mai vin noaptea odată, Să te văd cum ieşti culcată, 5 Cu faţa cătră părete, Cu gura arsă de sete**) Meedica) 71. Bade, trup de trandafir Bade, trup de trandafir, La noi tu de ce nu vii ? Dacă ziua nu cutezi, Vină sara de mă vezi, 5 De mă vezi cum sunt culcată Cu gura nesărutată, întoarsă cătră părete Cu gura friptă de sete. (Vărădia^ 72. Mândra-i btină şi ’nţeleapAă Mândra-i bună şfnţeleaptă în toată sara m’aşteaptă Cu lumină bună ’n casă, Cu cină pusă pe masă. 5 Sara-i bună şi m’aş duce, Nu mă’ndur de gură dulce; Sara-i bună ş’aş pleca, Nu mă’ndur de dumneata. (Dulău'- *) Comp. cântecele dela pag. 156 -157 „Soarele s’a re-vărsat“ şi p. 101—102 „Frunzuleană de nagară" în col. Sevastos. E, HODOŞ, Poezii poporale. 4* 52 I)E DRAGOSTE 73. Frunza,\ verde spic de grâu Frunză verde, spic de grâu, Am o mândră lăngă râu, Cu cămaşa de fuior, M’as culca cu ea să mor... /T. . . . ' (Bogoîtin) 74. Dragî-mi-s fetiţele Dragi-mi-s fetiţele,*) Dacă le cresc ţiţele. Toamna, primăverile, Cănd înflor săcările, 5 Şi ridică poalele, De se văd picioarele; — Când le văd piciorul gol, Mă iau friguri, stau să mor! (Cuptoare) 75. Şi mi-i mult Şi mi-i mult, Mândruţo, mult, Şi mi-i mult dela săpat, De când nu te-am sărutat; 5 Şi mi-i mult, Mândruţo, mult, Şi-i mult dela strâns de fân, De când n’am pus mâna ’n sân. (Dalei) 76. Busuioace, nu te coace Busuioace, Nu te coace!**) Dar de ce să nu mă coc, Că mă iau fetele ’n joc *) O variantă vezi în col. larnik-Bârseanu pag. 76: „Dragi îmi sunt oiţele“. **) Comp. hora nr. 18 „ Busuiocul “ în col, V. Alecsandri. DE DRAGOSTE 53 5 Şi ficiorii ’n pălărie Pănă la sfânta Mărie. Busuioc roşu chitat, Cine mi te-a sămănat? Măria, fata din sat... (Dulău) 77. Mărie, poale de sai Mărie, poale de sai,*) Toată vara te’ntrebai: Mă iubeşti Ori mă ureşti ? 5 Mărie, poale nălbite, Pune-mă slugă la vite,**) Să te vei tot prin obor, Că-mi creapă inima ’n dor. (Dulău) 78. Frunză verde floricele Frunză verde floricele M’a ajuns un dor ş’o jele După mândruţele mele: Dup’ o fată, 5 Ş’o nevastă; După nevastă mi-i dor, După fată stau să mor.***) 79. Frunză verde de trifoi Frunză verde de trifoiţi Haide, mândro, la zăvoi^t Să ne iubim amândoi; *) O pânză subţire şi fină, sadă. **) Comp. pag. 310 . . . „m’aş băga la tine-argat,“ în col. Gr. Dem. Teodorescu. ***) Compară „Dela noi a treia casă" pag. 394 colecţiunea larnik-Bârseanu. 54 D DRAGOSTE Că unde noi ne-arn iubit 5 Earbă verde-a resărit, Unde noi ne-am sărutat Frumoasă earbă mi-a dat. 80. Frunză verde frunzuliţă Frunză verde frunzuliţă, Draga neichii mândruliţă, Harnică mam’ai avut, De frumoasă te-a făcut: 5 Cu ochi negri de ochit, Cu gură de ’nceluit; Cu ochi negri de ’nşălat, Cu gură de sărutat! 81. Frunză verde de urzică Frunză verde de urzică,*) Primăvara-i noaptea mică, Nu-i de dus la ibomnică; Pănă ’n luna lui Brumari 5 Atunci îs nopţile mari, Dormi cu mândra cât îţi place, Şi ziuă nu se mai face. 82. Variantă Frunză verde frăsinică, Primăvara-i noaptea mică, Nu-i de dus la ibomnică, Că nu-i vreme de iubit, 5 Nici de dus, nici de venit. Frunză verde de flori mari, Dar în luna lui Brumari* (Dalei) (Prigor) (Bogoltin) *) Variantă găseşti în col. larnik-Bârseanu p. 95 „Primăvara-i noaptea mică.“ DE DRAGOSTE 55 Atunci nopţile-s mai mari, Ieste vreme de iubit, 10 Şi cu mândra de ’ntâlnit, Şi de dus şi de venit. 83. Sâ ştii mândr’ adevărat Să ştii, mândr’, adevărat, Că de tine mi-am uitat, De trei zile, de trei nopţi, De când la tine n’am fost. 5 Dar astară baş*) m’oi duce, Să sărut guriţă dulce! 84. Băla} care-mi place mie Băla, care-mi place mie, Gura iei strugur de vie, Io mă rog să mi-o dea mie, Pe-o ţiruică de hârtie, 5 Să o pun în buzunari, Să-mi fie de zile mari! 85. lă-mây Doamne, ce mi-i fa* Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, Fă-mă cârpă d’ale mici La bădiţa sus pe chici;**) Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, 5 Fă-mă cârpă d’ale mari La bădiţa a buzunari, Să mă scoată ’n târguri mari! *) Bas—chiar, tocmai **) Chid=şolduri. Ficiorii poartă, mai ales rame (cârpe, basmale) puse în şold. Maramele sur de pe la fete. (Caransebeş) (Caransebeş) (Văliug) (Dulău) la jocuri, ma* it luate de DE DRAGOSTE 86. Variantă Fă-mă Doamne ce mi-i face, Fă-mă peana*) leului, Pe marginea râului, S’aud apa şuerând 5 Şi pe mândruţa venind. 87. Variantă Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, Fă-mă peana leului Pe dunga părăului, S’aud apa ujuind, 5 Pe badea în zbickpocnind. 88. Variantă Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, Fă-mă burme**) şi inele La mândra pe degeţele: Când se duce să se culce, 5 Cu mâna îş face cruce, De mine minte-şi aduce. 89. Variantă Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, Fă-mă puiu cucului în coarnele plugului, Să mân boii badiului; 5 Că bădiţa-i tinerel, N’ascultă boii de iei. (Ilova> (Fârdea) (Fârdea) (Logoj) *) Floarea. **) Burmă ieste inelul verigă, simplu, fără nici o peatră. DE DRAGOSTE 57 90. Variantă Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, Fă-mă pasere ’nvergată Peste tisturi aruncată, Să mai văd pe badea-odată 5 Cum ie cătană ’mbrăcată *) 91. Variantă Fă-mă, Doamne, ce mi-i face.. Fă-mă trestie pe baltă, Să cresc subţirea şi naltă, Să mă cosească cosaşii o Să mă strângă robotaşii... Să m’arunce într’o câmpie Să resar’ un fir de vie, Să se fac’ un struguraş Să mă mânce-un junelaş, 10 Junelaş fără mustaţă, Să se ’nveţe-a strânge ’n braţă. 92. Variantă Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, Fă-mă pasere pe luncă, Să văd mândra unde lucră, La a m n e a z unde se culcă, 5 Să mă duc, ca să-i fac umbră. 93. Variantă Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, Fă-mă pui de turturea, Să mă duc la mândra mea, (Fârdea) (Căvăran) (Vărădia) *) Vezi altă variantă în primele şase versuri din „Foae verde trei alace“ p. 312, col, larnik-Bârseanu. 58 DE DRAGOSTE Să mă duc la mândră, ’n pat, 5 Ca să văd cum s’a culcat Singură, fără bărbat! De s’a fi culcat cam rău, S’o iau şi s’o chitesc*) ieu; Şi de-a fi culcată bine, 10 S’o iau, s’o ’ntorc cătră mine! 94. Variantă Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, Nu-mi da om; care nu-mi place; Fă-mă, Doamne, lut pământ, Nu-mi da om, care-i urât, 5 Că omul, care-i urât, Nici la moară n’are rând, Dar omul, care-i frumos, Când ajunge, bagă ’n coş. 95. Variantă Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, Fă-mă măr cărigăţel,**) Să mă pot sui în iei, Să mă dau de-a rostogoala, 5 Să ajung la Timişoara! 96. Variantă Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, l;a-m’ o pasere măeastră, La bădiţa la fereastră, Să-l văd sara ce cinează, . 5 Şi la ochii cui veghează. (Vărădia) (Bogoltin) (Dulău) (Văliug) *) Gâdil, se zice şi a gâzâlf. **,) Măr cu mere timpurii, coapte pe la Sâmpetru şi numite mere „cărigate.“ Mere, care se coc mai târziu, precum îmi spune O. Crăinicescu, poartă pe la Dulău numirea „ariuşe“. J) E DBAGOST E Bi neaua-i mare (Dalei) 97. Earna4 grea Earna-i grea şi neaua-i mare, Doru mândrei mă doboare! Să ştiu, mândră, că i veni,*) Drumu ţi l-aş pardosi, 5 Nici cu peatră, nici cu prunt, Numai cu nisip mărunt, Şi cu lin, şi cu pelin, Şi cu fir de rozmarin. 98. De-aş şti bine, că-i veni De-aş sti bine, că-i veni,**) înainte ţ-aş ieşi, Drumu ţi l-aş pardosi Cu frunzite mai mărunte, 5 Să vii, bădiţă, mai iute; Cu frunziţă d’a mai mare, Să vii, bădiţă, mai tare! 99. Dacy aş şfi, ca reai veni Dac’ aş şti că reai veni, Drumul mare-aş vărui Cu var de cel mai mărunt, Să vii, bade, mai curând, 5 Şi cu var de cel mai mare, Ca să vii, bade, mai tare. 100. Frunză lată, frunză ’ngusfă Frunză lată, frunză ’ngustă, leste-un birt la Ana ’n pustă, *) Comp. „Şi să ştiu, bade, că vii“ p. 115. col. larnik-Bârseanu. **) Compară versurile dela 5 în jos din col. larnik-Bârseanu, p. 138 : „Sus ie luna, jos ie noru,“ şi pag. 115 : „Şi să ştiu, bade, că vii.“ (Dulău) (Vărădia) 60 1) E DRAGOSTE Birtu-i mic şi şindruit, Toata şinira d’un florint. 5 Dar în birt cine şedea? Nunaşu cu fină-sa. Nunaşu aşa-mi zicea: Hai, tină, să ne iubim, Că amândoi ne lovim 10 Şi pe ochi şi pe sprincene Ca doi golumbi albi la pene! (Vărădia) 10 L Când îmi dă de mândra ’n gând Când îmi dă de mândra ’n gând Trei zile nu mis flămând; Când îmi dă de badea, Doamne, Trei zile nu mi vine foame. N (Varadia) 102. Frunză verde de zmochină Frunză verde de zmochină, De nu ţ-ar fi, bade, milă, Nu reai veni prin grădină, Descins şi cu furca ’n mănă; 5 De nu ţ-ar fi bade dor, Nu reai veni prin obor Desculţ Şi CU capu gol. (Vărădia) 10 3a Frunză verde de tideu Frunză verde de tuleu Casa badii-i pusă rău, Şi când trec, şi când mă duc, Ochii la ea tot arunc. (Vărădia) 104. Sui la deal, cobor la vale Suiula deal, cobor la vale, Xeste-o casă ’n drumul mare, DE DRAGOSTE 61 Cu ferestrile la vale; La fereşti 5 Cu flori domneşti, Dar în casă? Floare-aleasă; După uşă, Pup de rujă; 10 La oglindă Floare mândră; Prin obor Ie tot bujor, Ca să nu-1 uit pănă mor! 105. Dela noi până la* mândra Dela noi pănă la mândra Făcui drumul ca oglinda, Dela noi pănă la lelea Făcui drumul ca şi pelea! 106. Aşa-mi zice frunza ’n nuc Aşa-mi zice frunza ’n nuc, Să nu spun, unde mă duc; Aşa-mi zice frunza ’n prun, Să iubesc şi să nu spun; 5 Aşa-mi zice frunza ’n păr, Să iubesc şi să nu ’nsăr. 107. Aş’ au zis frunza de fag Aş’ au zis frunza de fag Să iubesc pe cin’ mi-i drag; Aş’ au zis frunza de prun Să iubesc şi să nu spun; 5 Aş’ au zis frunza de nuc, Să iubesc şi sa mă duc, (Vărădia) (Vărădia) (Vărădia) 62 DE DRAGOSTE Să mă duc peste măgură, Că iiueră om din gură. Şi-l cunosc pe fluerat, 10 Că ie june nensurat, Şi ie june cu mustaţă, Mă ’nvaţă să strâng în braţă. (Fârdea) 10S. Frumos ie badea la gene Frumos ie badea la gene, Ca roua de pe bugene; Frumos ie badea la gură, Ca şi roua de pe mură; Frumos mi-i badea la faţă Ca roua de demineaţă! (Vărădia) 1() 9. Nevastă cu brâu de in Nevastă cu brâu de in, Hai la mine să-ţi închin; Nevastă cu brâu d’aramă, Mi-ai fost dragă fără seamă; Nevastă cu biâu d’argint, Draga-mi ieşti pănă ’n pământ. 110. Nevastă, nevastă Nevastă, nevastă, Ean ieşi la fereastă, Să ne d i v ă n i m*) Und’ să ne ’ntâlnim?... 5 Colo la izvor, Că io, mândră, mor.. . (Surducu mare) *) Sa ne vorbim. A se d i v a n i = a sta la taifas. DE DRAGOSTE 63 111. Aniţă, chică d’un fir Aniţă, chică d’un fir, Ce miroas’ a trandafir; Aniţă, chică de aţă, Ce miroas’ a earbă creaţă; 5 Aniţo, chică de-o viţă, Ce miroas’ a romoniţâ; Aniţo cu cârpă neagră, Ce-ai făcut, de mult mi-eşti dragă? — Nimic, bade n’am făcut,*) 10 Numai cu drag ţ-am căzut! (Surducu mare) 112. Sălcioara creşte 9n apă Sălcioara creşte ’n apă, Fă punte mândrii să treacă, Fă punte cu lăstărei, Să nu-şi ude ciucurei; — 5 Frunză verde lemn creţesc Fă punte, ca s’o ’ntâlnesc. (Ţerova) 113. Floricică de pe spine Floricică de pe spine, Unde mă culc nu mi-i bine, Că mi-i gându tot la tine. Strică, mândro, ce-ai făcut, 5 Nu mă ţinea om pierdut! — Frunză verde floricea, Mândra din gură grăea: Nimic, neico, n’am făcut, Să te ţin io om pierdut, *) Compară : „M a r i e d i n G â r b o v aki pag. 9. la Iar-nik-Bârseanu; „Sultana,“ hora nr. 21 şi „Aolică, I)odo, fa“, hora nr. 36, col. Alexandri. 64 DE DRAGOSTE 10 Numai urma ţ-arn luat-o, în grădin’ am aruncat-o, în grădină, între flori, Să mă iubeşti pănă mori. Vânturi mari au aburat, 15 Florile s’au scuturat Şi urma s’au as trucat. (Armenjş) 114. Frunză verde ca nalba Frunză verde ca nalba, Legăna-m’aş ca earba, în braţele 1 u mândra ! — Ia-mă ’n braţe, neiculiţă, 5 Şi mă du în grădiniţă, îmi dă şi câte-o guriţă! , v ® ' (Ocna de Pier) 115. Bade} trup de trandafir Bade, trup de trandafir,*) Lasă-mă să rup un fir! Rupe, mândră, câte-i vrea, Dar să fii pe seama mea ; Rupe, mândră, şi o mie, Dar să-mi fi mie soţie! (Bogoltin) 116. Sui la deal, cobor la vale Sui la deal, cobor la vale, Mă ’ntâlnii cu badea ’n cale, Cu caru ’ncărcat de lemne, Cu clâbâţu**) plin de pene, *) A se vedea cântecul în col. larnik-Bârseanu pag. 74—75 „Bade, trup de trandafir." **) C 1 ă b ă ţ u 1 = căciula, cuşma. DE DRAGOSTE 65 5 leu îi cerui o peniţă*), Iei ceru la min’ guriţă. — leu guriţă nu* ţi pot da, Că-i guriţa cântărită**) Cu cântam satului 10 Pe seama bărbatului; Cu cântare d’ale mari Pe seama la doi şumari Cu cântare d’ale mici Pe seama la doi voinici; 15 Cu cântare m i j 1 o c i fi i Pe seama la doi vecini. 117\ Tu, mândro, cu'brăciri noi — Tu, mândro, cu brăciri***) noi, Ce nu mai vini pela noi ? — leu, neicuţo, aş veni Şi cu tine m’aş iubi, 5 Că din cea copilărie îţi fusei i drăguţă ţie ; Te-am iubit de fată mică Cam de drag şi cam de frică. Dar’ tu, neico, copil prost, 10 Spune-aseară unde-ai fost? Unde-ai fost de-ai zăbovit Şi la mine n’ai venit? Că, neico, te-am aşteptat Fân’ cocoşii au cântat 15 Şi atuncea m’ara culcat, Pusei* dorul căpătâni *) Pene, peniţă == tiori, flor icică. **) Compară versurile „Gura mea ie măsurată" şcl. în cofc larnik-Bârseanu pag. 413. ***) Cingătoare ţesută din lână de oae, din firele mai groase, purtată şi de femei şi de bărbaţi. E. HODOŞ, Poezii poporale. 6 66 DE DRAGOSTE ?A Şi cu gândul m’ astru cai*) Şi de tine mă lăsaiu . . 118. Bade-asară pe ’ nsărat Bade,-asară, pe ’nsărat**), Doamne, mult te-am aşteptat La lumină şi cu cină Şi cu pat bun de odină; Ş’am văzut că nu mai vini, Pus-am doru căpătâni, Cu dragostea mă ’nvălii, Doamne, rău mă osândii! (Văliug) (Bogoltin) 119. Trandafir roşit yn fereastră Trandafir roşu ’n fereastră***), Neică meu scrie la masă, Scrie două şi trei rânduri Şi mi-1 prinde nişte gânduri. 5 Ia-mi tu, Doamne, gândurile, Ca să-mi gat io rândurile! Că nu-i gând dela părinţi, Ce-1 gândeşti şi-l mai z ă u i ţ i, Ci-i gândul dela mândra, 10 Mult îti arde inima.., , . (Caransebeş) 120. Frunzuliţă din părău Frunzuliţă din părău, Ce n’a lăsat Dumnezău, *} Astrucăiuşi astru c a i, dt*s folosit - acupeiii.' **) Vezi variantă : în colecţiunea larnik-Bârseanu p. 144. „Mult bade te-am aşteptat41, în col. Sevastos p. 70 „Trandafir mândru rotat Ş’asară te-am aşt optat. “ ***) Compară variantele „Frunză verde trei alaceu p. 1*20. şi „Frunză verde liliac p. 125., larnik-Bârseanu; în col. Sevas-vezi p. 58—59 „Frunzuliţă de doi t’agiu. DE DRAGOSTE 67 Să fie ceriul hârtie Şi luna cănţelărfe, 5 Să văd pe badea cura scrie, Serie-un şir, două zminteşte, Că tot la mândra gândeşte, 121. Frunză verde de bujor Frunză verde de bujor, Am un neică domnişor, Pănă scrie, Mă mângâie, 5 Păn’ citeşte, Mă slăveşte. Cu cine mă potriveşte? Cu câmpul, cu florile, Cu luna, cu soarile! 122. Frunză verde lemn domnesc Frunză verde lemn domnesc, Am drăguţ fecior popesc! Când îl văd în sărbători, Mă prind lacrimi şi fiori, 5 Când îl văd Dumineca, Frânge-mi-se inima. 123. Mâi neicuţo, neic7 al meu Măi neicuţo, neic’ al meu, Vezi de mine, că mi-i râu ; Nu mi i rău din Dumnezău, Ci mi-i rău de dorul tău. 124. Busuioc dela Poeană Busuioc dela Poeană, Dulce-i gura la lleană; E. HODOŞ, Poezii poporale. (Vărădia) (Prigor) (Coşava) (Pătaş) 88 DE DRAGOSTE Busuioc dela Răciţa,. Dulce-i gura la Aniţa ; 5 Busuioc şi viorea, Mai dulce la mândra mea! 125. Frunză verde mărăcine Frunză verde mărăcine Ferica, Ană, de tine, Că maică bun’ ai avut, Ce ochi negri ţ-a făcut, 5 Ochii-s negri ca neghină, Scoală junii dela cină; Ochii tăi ăi măzăraţi, Scoală junii necinaţi; Ochii tăi ăi cu albuş 10 Scoală junii din culcuş. Refrenul fiecărui vers: Eacă, eacă, Mândra pleacă Cu şofeiul*) după apă! 126. Măi neicuţo, viorele, Măi neicuţo, viorele, Dacă-ţi trebue muere. Vin’ la mama, de mă cere . . . Maica-i scumpă, nu se ’ndură, 5 Vină noaptea de mă fură**)! 127. Dragu-mi-i cerul norat Dragu-mi-i cerul norat Şi voinicul nensurat. *) Germ., ciubăr. **) Comp. cântecele dela p. 86—87 şi 98 , trei zmicele“ în col. Sevastos. (Logoj) (Herendeşti) (Meedica) Frunză verde DE DRAGOSTE Dragu-mi-i cerul cu stele, Şi voinicul făr’ muere. 5 Dragu-mi-i cerul cu ceaţă, Şi voinicul cu musteaţă! 128. Măi neicuţo, buze moi Măi neicuţo, buze moi, Când treci tu pe lăngă noi, Nu face cu pălăria, Să priceapă duşmănia; 5 Numai din cap îmi clăteşte Duşmanii nu s’or pricepe... 129. Dela noi, badeo, la vale Dela noi, badeo, la vale Frumos trandafir înfloare, Trandafirul românesc, Om ca badea nu găsesc. 5 Să se poarte ’n portul meu Să îmbie ’n îrnbletul meu! 130. Cărăruţă pintre brazi Cărăruţă pintre brazi, De mult mă iubesc doi fraţi: Aş iubi pe cel mai mic, Voea la cel mare-o stric; 5 Aş iubi pe cel mai mare, Ochi dragi ca cel mic nu are. 131. Sărutai ui de cu seară Sărutatul de cu seară Te duce cu mândra ’n ţară, Sârutatul de cu dulce în străine teri te duce. (Meedica) (Bogoltin) (Dulău) (Pătaş) (Ocna de Fier) DE DRAGOSTE 132. Frunză verde foae fragă Frunză verde foae fragă, Săracă inimă ’ntreagă Cum o roade-o goangă neagră, Nu rai-o roade, 5 Cum se roade, Ci mi-o roade mereor, Ca sa-s facă loc de dor. , ’ (Domaşnea) 133. Când ieram de nu iubeam Când ieram de nu iubeam*), Mă culcam, mă odihneam, Mă culcam pe vatra goală, Şi-mi părea că-i pe dricală. 5 Dar acum decând iubesc, Tare rău mă odihnesc, Şi mă culc tot pe dricală Şi-mi pare că-i vatră goală. (Logoj) 134. Frunză verde de lămâe Frunză verde de lămâe, Mă mână mama la vie. Cu cotăriţa pe mână Cu briceaga la ’ndemână, 5 Să culeg la strugurei Să dau badii din Bucei, Strugurei io am cules; Când cătră casă am mers, Pe cărare întâlnii 10 Doi feciori două făclii. Ei cerură strugurei... Ş? am rămas fără de iei! *) Compară „ P ă n ’ eram de nu iubeam" în col. Îarnik-Bârseanu, p. 12. DE DRAGOSTE 71 Mama mă spuse la tată, Tata sare să mă bata; 15 Ear fratele cel mai mare: „Ho, ho, tată, nu da tare, C’aşa-i rândul fetelor,*) Ca şi rândul merelor, Pănă-s mere mititele 20 Stau în creangă cu putere; Eară dacă se măresc Oamenii le-agrămădesc!“ , ° (Surducu mare) 135. Mă miram ce-mi place mie Mă miram ce-mi place mie, Măru roşu dela vie; Măru roşu rumeneţ, Badea nalt şi albineţ; Măru roşu şi frumos Badea nalt şi uscăcios.**) Bo 136. Floare galbină, din vine Floare galbină din viile,***) Ce li-i ciudă-aşa pe mine? Fie-le pe mama mea, Că m’a făcut frumuşea; 5 Lapte dulce m’a scăldat, Flori de măr m’a ’n f ă ş u e a t, Scăldarea m'o lăpădat Pe răzvoru****) vinilor Să fia dragă junilor. (I)ulfa) *) Compară din col. larnik-Bârseanu cântecul „D’aşai rându fetelor“ pag. 428, 429. **) Variantă vezi p. 4L „Mă miram re-mi place mie“, col. larnik-Bârseanu. ***) Pentru rimă s’a pastrat- pronunţarea bănăţănea3că. ****) Răzvor .. cărarea. 72 DE DRAGOSTE 137. Colo sus la răsărit Colo sus la răsărit Ieste-un pom mare ’nflorit, Face poame de argint. Da pândarii\pe cine-om pune, 5 Că vin lotrii să le fure? Om pune-o fată ş’un june... Iei pândiră, cât pândiră; Dup’o vreme se vorbiră: Hai, fată, să ne iubim, c 10 C’amândoi ne cumpenim Şi la ochi şi la sprincene, Ca doi golumbei la pene. (Coşaya) 138. Variantă Colo sus între livezi Ieste-un păr cu pere verzi, Cu crengile la pământ Şi cu pere de argint. 5 Foae verde, frunză ’n sus, Da pândari pe cine-am pus? Un june c’o fată mare, Că li-a fost dragostea tare. Iei păziră cât păziră, 10 Dela-o vreme se iubiră. Frunză verde, foae lată Zise june cătrâ fată: — Haide, fată, să fugim, C’amândoi ne potrivim, 15 Să fugim în lumea mare, Nime treabă nu ne are. — Lezne ţi-i ţie-a fugi re, Că ieşti om cu pălărie; Numai io mis desvălită, 20 Cunosc toti, că mis fugită. /c , N 1 7 ° (Surducu mare) DE DRAGOSTE 73 139. Plouă, Doamne, apa vine Plouă, Doamne, apa vine, Dar pe apă ce m i ş vine ? Doi colini din rădăcine Şi doi brazi 5 Rotogol a ţi. La tulpina brazilor, Brazilor frumoşilor, Eat’ un pat Rotogolat, 10 Dar în iei cine-i culcat? Ie neicuţa mort de beat. Dar nu-i beat de beutură, Ci-i beat de fermecătură, Că pe iei l-or fermecat 15 Două mândre dintr’un sat Cu peană de iii leac, Ca să nu-ş mai dea de leac! (Domaşnea) 140. Câtă apă ie pe lume Câtă apă ie pe lume, Ca Nerganul nu-i în lume, Nici mai rece, nici mai caldă, Că ’n iei mândra mea se scaldă. 5 Ea mă cheamă şi pe mine... lo îi spun, că: n’a fi bine!.*. (Pâtaş) 14î. Ah.zi, mândra, ori ti auzi — Auzi, mândro, ori n’auzi, Ori n’ai gură să-mi răspunzi, Cum te strigă neică ’n frunză, în frunza gorunului, 5 De postul crăciunului? 74 DE DRAGOSTE — Las să strige, Domnu-1 ţină, Că nu strigă nici de-un rău, Ci strigă de dorul meu. 142. Frunză verde cr est alei Fiunză verde crestăţel, Am un neică micuţei, Dă-mă, mamă, după iei, Că-i cu păru retezat, f> Mă junghe pan’ la hcat. 143. Mai bădiţă, om viteaz Măi bădiţă, om viteaz, Fă-ţi fântână la prilaz, Şi strigă, noaptea pe lună: Hai, mândră, la apă bună, 5 Ca cine bea, se cunună; Hai, mândro, să bem şi noi, Să ne luăm amândoi! 144. Spune, mândro, mairn-ta Spune, mândro, mairă-ta Să ’ngrădească uliţa Tot cu lin şi cu pelin Şi cu tir de rozmarin, 5 Ca să nu ne întâlnim, Numai sâmbăta odată, Dumineca ziua toată! 145. Mândra xprinrenat.ă La casa cu crucea naltă,*) La mândruţa sprincenată *} Variante: Alexandri, p. 347, G. I)em. «331 S t, ă n o u ţ a. (Peceneşca) (Pătaş) (Pătaş) (Bogoltin) Tcodorescu p. DE DRAGOSTE 75 Merge lumea fermecată, Vinu-i bun, măsura-i mică, 5 Beau voinicii de-1 despică; Nu se ’ndură să se ducă, Noaptea la ea că-i apucă. Cine trece se opreşte, Bea vin bun, punga goleşte, 10 Dimineaţa se căeşte, Şi singur mereu gândeşte: Cine să poată să facă S’o vadă şi să nu-i placă? Din patru boi cu doi pleacă, 15 Ear cine trece călare, Cheltueşte tot ce are; Dacă n’are ’n buzunare, Pleacă cu şaua ’n spinare, Şi strigă în gură mare: 20 Bat-o crucea ursitoare, Care m’a ursit pe mine, De-am venit aici la tine. 146. Din mijloc de păduriţâ Din mijloc de păduriţă leste-o mică poeniţă, în cea mică poeniţă Ieste-un roşu trandafir: 5 La umbra de trandafir Ieste-o pruncă adurmită Şi de flori ie ocolită, La picioare Bumbac moale, 10 Şi la ţiţe Romaniţe, Ear la cap Sunt flori de mac,*) *) Comp. . Am la cap un fir de mac .. Sevastos. (Caransebeş) .“ p. 268. col. 76 DE DRAGOSTE La mijloc 15 Ie busuioc . . . Frunză verde de sălcuţă, Frumos doarme-a mea mândruţă, Doarme cu mânile ’n piept Cum să fac să n’o deştept? 20 Frunză verde floricea, N’avea murgul ce lucra, Cu picioru ’n pământ da, Pe mândra o pomenea. Mandra din gură grăea: 25 Bată-te ceriul de om, Că mă pomenişi din somn, C’ aşa vis frumos visam, Visam, că mă ’ncredinţam Del a vale peste plai* 30 Dup’ un feciorel de craiii . . 147, Frunză verde seltişoară Frunză verde seltişoară. Trage-un voinicel să moară, Cu mâna la inimioară. De păzit, cine-1 păzea? 5 Mumă-sa şi soru-sa, Mai vârtos i b om n i ca! Ea din grai aşa grăea: — Ori mori, neică, ori te scoală, Ori dăm şi mie din boală; 10 Că mie mi s’a urât, Căpătâiul tot mutând N i la cap, n i la picioare, N i la dalbe brăţişoare. Neică din gură grăea: 15 — Io atunci că m’oi scula, Când tu mie îmi vei da: Mere dulci şi ţărişoare, (Ilova) DE D Ii A G O S T E 77 Apă rece curgătoare, Sloi de gheaţă ’n mez de vară! 20 — Mândra din gura-mi grăea: — Mere dulci au putrezit, Apa rece s’a ’ncălzit, Sloi de gheaţă s’a topit. Neică din gură-mi grăea: 25 — Mândra mea, isteaţă ieşti, De tu nu te nădăeşti: Mere dulci sunt ţiţele, Apă rece braţele, Sloi de gheaţă bazele! 148. Variantă Colo jos la fântânioară Trage un voinicel să moară Cu capu pe săbioară, Cu mâna la inimioară. 5 Cine focu mi-1 păza? Mumă-sa cu soru-sa, Mai ales ibomnică! Mândra din gură-mi grăea: O mori neico, o te scoală, 10 O mai dăm şi mie boală, Că mie mi s’a urât, Căpătâiul tot mutând, Mai la umbră, mai la soare, Mai la dalbe brăţişoare. 15 — Atunci, mândro, m’oi scula, Când tu bucuros mi-i da: Mure negre din pădure, Apă rece din Dunăre, Sloi de gheaţă din termure! 20 Mândra din gură-mi grăea: — Mure negre-au putrezit, Apa rece s’a ’ncălzit, (Goleţ) 78 1) R DRAGOSTE Sloi de gheată s’a topit! Neică din gură-mi grăea: 25 Proastă ieşti, Năroadă ieşti, Ori vicleană Peste seamă : Mure negre-s ochii tei, 30 Să-i aduci pe lăng1 ai mei; Apă rece gura ta, S’o aduci pe lăng’ a mea; Sloi de gheaţă-i pieptul tău, Să-l aduci pe lăng’ al meu, 35 Şi să nu mai ştiu de rău . . . (Dalei) «l:-::^:;,^^::1f'-.....- —■ 151 *! *1 *1 . _________________________________________ __________________________________________________________________________________________________________ ^ Jf $ ~>f Jfi Jf ¥ y4 i>f JtC J,. ^ ^ J,C 4. 4' i,C ^ ^ Jf Jf II. DE JALE, DE MUSTRARE, DE BLĂSTEM 149. Floare fui, floare trecui Floare fui, Floare trecui, Dragostea nu o ştiui . . . Câte flori pe munte ’nflor, 5 Toate-mi plâng mie de dor; Câte flori sunt pe vâlcea Toate-mi plâng de jalea mea! (Peceneşca) 150. Iubitul ie cu mult drag Iubitul ie cu mult drag, Despărţirea-i cu necaz ; Iubitul ie cu mult râs, Despărţirea-i cu mult plâns. (iiova) 151. Io plec, mândro, dela tine Io plec, mândro, dela tine, Inimioara mea-ţi rămâne, Ia-o tu ş’o pune bine, In păhar cu apă rece, 5 Pană drumu io l-oi trece. DE JALE, DE MUSTRARE, DK BLĂ.STEM Pe urmă o răsădeşte; Ear de vezi, că înverzeşte, Tu să mi tragi, mândră, nădejde; Şi dacă n’a înverzi, 10 Să stii bine, c’ oi muri. N 1 (Caransebeş) 152. Io plec9 mândro, sâmbătă — Io plec, mândro, sâmbătă, Rămâi, pune cânepă, Ca să crească măricea, Să treacă coasa prin ea, 5 Pe noaptea de Sâmziiene, Când bate vântu a lene. 153. Trandafir cu vârfu *n apă Trandafir cu vârfu ’n apă, Plânge mândruţa de creapă După bădiţa, că pleacă... Trandafir depe cetate, 5 Spune mândrii sănătate, Că de mine n’are parte, Că ’mpăratu ne desparte! 154. Frunzuliţă, eacă eacă Frunzuliţă, eacă eacă Dealu-i gol şi valea-i seacă, Plânge mândra de se ’neacă, Că n’are neică să-i placă. (Peceneşca) 155. Io mă duc, mândra rămâne Io mă duc, mândra rămâne, Tuturor le pare bine, DE JALE, DE MUSTRARE, PEBLĂSl’EM 81 (Pătaş) Numai mie-mi pare rău, Că mândra-i sufletul meu. 5 Du-te, mândro, ducu-ţi doru, Cum a dus vântu bujoru; Du-te, mândro, ducu-ţi mila, Cum a stins vântu lumina! 156. Bate vântul sălcile Bate vântul sălcile, Să pornească luntrile. Să pornesc şi io cu iele, Să mă duc la Seghedin, 5 Să-mi cumpăr un brâu de in, Să-l trimit la mândr’ acasă, Ca să vadă şi să creadă, Cum mi-i‘inima de neagră, (Herendeşti) 157'. Frunză verde de măr dulce — Frunză verde de măr dulce,*) Eacă neică mi se duce. Tu te duci, neico, sărace, Io cu dorul tău ce-oi face? 5 — Face-vii, mândruţo, bine, Că mai sunt feciori ca mine! — Fie, neico, câţi or vrea, Că tot nu-s ca dumneata, Nici Ja stat, nici la făptură, 10 Nici la joc, nici l’arătură. (Văliug) 158. Frunză verde de pe culme Frunză verde de pe culme, Neică meu se duce ’n lume. *) Compară „Tu te duci, bade sărace" p. 108. col. laimk- 29. HODOŞ, Poezii poporale. r J)E JALE. DE MUSTRARE, Dlî BLASTEM Frunză verde din grădină, Du-te neico, şi ear vină; 5 Că de-i şedea, neico, mult, Mi-i găsi negru pământ; De-i şedea mai puţinei, Mi-i găsi cu sufleţel, Care-ţi duce, neico. doru, 10 Cum duce vântul pârjolul (Herendeşti) 159, A picat frunza de nuc V' A picat frunza de nuc, Vine vremea sâ mă duc, Frunză verde ochişele, Mă apucă dor şi jele: 5 Frunză verde de mohor Şi mă duc d’aici cu dor, Mândruţo, cu dorul tău, Să-mi ajute Dumnezău! Şi mă rog, mândră, de tine, 10 Pân1 oi fi în ţări străine,-Te gândeşte şi la mine, Gândeşte, mândro, gândeşte, Că dorul mă prăpădeşte! (Prigor) 160. Vino, mândro, după mine Vino, mândro, după mine, Că mi-i prinde tare bine, Unde seara vom nopta Focul mi-1 vei aţiţa, 5 Cu lemne Din sprincene, Cu foc dela inimioară, Cu pară din gurişoară. (Prigor) Î)E «ÎALjB, DE MUSTRARE, DE BLĂ3TEM. 161. Frunză verde de măr dulce Frunză verde de măr dulce, De-ar fi badea ’n deal la cruce, De trei ori pe zi m’aş duce, Dar badea ie mai departe, 5 Nu pot merge fără carte; l-aş scrie, dar n’am cu cine, Că cu toţi nu trăesc bine : Cu dascălu-s mânioasă,, Nu-mi scrie carte frumoasă, 10 Ear cu popa sunt sfădită, Îmi scrie carte urâtă; Aş trimite, n’am pe cine, M’aş duce io, mi-i ruşine, Aş trimite sfânta lună 15 într’o zi de vreme bună, Sfânta lună-i jumătate, Şi nu-mi aduce dreptate. Să trimit pe sfântul soare, Sfântul soare se coboare 20 La marginea satului, La bătaea neamţului. (Vărădia) 162. Variantâ Foae galbenă din vine, S’a dus badea, nu mai vine, Aş trimite, n’am pe cine: Aş trimite, sfântu soare,*) 5 Sfântu soare tot coboare Sfânta lună-i jumătate Şi de badea cam departe; *) A se compara „Dor de iubi tu la G. Dem. Teodo-rescu p. 279 „Vai mândruţă, dor ş-a fi“ la larnik-Bâr-seanu p. 1BB; „Frunzuloană măr rotat, ,decând puiu m’a lăsatu p. 144—145, col. Sevastos. E. HODOŞ, Poezii poporale, 6* 34 DE JALE, DE MUŞTE ARE, DE BLĂSTEM Aş trimite cele stele, Cele stele-s mărunţele, 10 Nu mă ştiu de ce mi-i jele. (Surducu mare) ÎJiH. Vaif bădiţa, dor ţ-o fi Vai, băd.’to, dor ţ-o fi,*) N’am pe ci ne-ţi porunci, Făr’ pe lună Voie bună, 5 Şi pe stele Dor şi jele, Ear pe vânt Câte-un cuvânt! 164. Când ier ai, bădif, acasă (Goleţ) Când ierai, bădiţ\ acasă, Mă gătam ca ş’o mireasă, Cu cercei şi cu mărgele, De-ţi plăcea, bade, de iele. Dar decând, bade, te-ai dus, în urechi cercei n’am pus, Nici mărgele la grumaz, Că trag, bade, la năcaz. (Văliug) 165. Frunză verde măeran Frunză verde măeran, Badea meu ie dus d’un an, De un an şi jumătate, Şi io am rămas departe, Am rămas numai cu dor, — Şi de dor vai, Doamne, mor. (Surducu mare) *) Compară cântecul popular coles de Eminescu şi publicat în nrul îubilar al revistei „Conv. lit.“ 1892 p. 907. BE £ ALE, DE MUSTBABB, DK BLÂSTSM 85 166, Frunză verde nucă seacă Frunză verde nucă seacă, Neică Ia Craiova pleacă. Nu mi i ciudă, ea s’a dus, Ci mi-i ciudă, că na spus,*) 5 Să i fi dat gură d’ajuns. Şi o floare din grădină, Să mivoase-o săptămână. f'M.eee badea Ardă-i focu pe badea, Că rău mi-a rupt inima; *) Comp. vers, dela p. 102 „Frunză verde de harbuz" în col. Sevastos. •96 IîE »TALE, DE MUSTEÂEB. 1)3? BLĂST8M Şi mi-a rupt-o tocma 5n ?:ece, Cât trăesc nu inai îmi trece! (Goleţ) 170. (Marii?, ca myena Cucuruz ca vişena, Mândra-mi rupse Ea mi-o rupse, ea rai-o leagă O/un iii' de mătas& neagră; '!?.**r îîîi-o rupse tocma 'n zece, ram-i lumea au-mi mai trece. (Vărădia) 17 i Ârdă-l focu pe badea Ârdă-1 ibru pe badea Ca iei mi-a rupt inima. Mi-a rupt-o cn dragostea, Cat trăesc nu l-oi uita; Mi-a rupt-o cu doru lui, Nu pot spune nimarui.., (Văliug) 172., Frunză verde, lasă, lasă Frunză verde, lasă, lasă, Ca neicuru nu-i acasă 8ă mă vadă şi să-mi creadă Cum mi-e inima de neagră, le neagră ca un cărbune; Şi n am cătră cine spune. (Bogălîiii; 173, Dragostea împrumutată Dragostea împrumutata .Nu se stânge niciodată, Dragostea numai departe Ie ca popa fără carte. (Ocna de Fer) DE JALE. DE MOSTKAKR DE ttL&STEM 87 174. Du-te dor şi eară vină Du-te dor şi earâ vină, Nu mă lăsa ’n casă strinâ,*) Că m’ai mai lăsat odată, Şi m’a ştiut lumea toată. 175. Ştii tu, mândra, ce ţ-am spus Ştii tu, mfindro, ce ţ-am spus La cules de cucuruz, Să porţi pană de colie, Să-mi fii dragă numai mie; 5 Dar tu purtaşi pană verde, Să fii dragă cui te vede, Apoi purtaşi pană neagră, Să fii dragă cui te ’ntreabă! 176. Câte stele pe Bănat Câte stele pe Bănat Atâtea gânduri mă bat, Numai unul ie ca vântul Să-mi vind casa şi pământul; 5 Şi mai am gânduri nebune, Să*mi iau cal si arme bune,**) Şi să fag cu mândra ’n lume. 177. Mândruliţă de demult Mândruliţă de demult, Stau cu ochii şi mă uit Şi nu pot să te zăuit, Că sara, dacă mă culc, 5 Doamne, cât dor îţi mai duc. (Dulău) (Herendeşti) (Prilipeţ) *) S t r i n ă, pentru străină **) Comp. „Frunză verde mărăcine", pag. 57, col. Sevastos. 88 :de jale, b® mustrare, de blÂstem Şi dragostea dintr’o sară, N'o zăuit io pan’ la vară; Şi dragostea dintr’o zi, N’o zăuit io cât oi fi! 178. Trandafir cu creanga yn sus Trandafir cu creanga ’n sus, M’a iubit neică pe-ascuns; Dar duşmanii ne-au văzut, S’au grăbit şi rău ne-au spus. 5. Şi părinţii cum aflară, Tare rău se mâniară; Ş’apoi se cam socotiră, Că pe noi ne despărţiră, Pe neica-1 trimit departe 10 Opt poşte şi jumătate; Ear pe mine mă opresc, Pe neică să nu-1 jălesc: Au uitat, că dragostea Ie mai rea ca f r i g u r a,*) 15 De frigură te trezeşti, Dar de dor te prăpădeşti! 179. Irunză verde plop râtuns Frunză verde plop rătuns, Bate-un vântişor de sus, Pe sub lună, pe sub stele, Pe deasupra casei mele, 5 Şi-mi aduce dor şi jele De pe la mândrele mele! (Văliug) (Ţerova) (Văliug) *) Frigură se foloseşte în partea locului la singular, se zice d. es.: „M’a prins o frigurău; v. şi pag. 36. nr. 21. DE JALE, DE MUSTRARE, DE BLÂSTEM 89 180. Vinde-ţi, mândro, ce ţi-i vinde Vinde-ţi, mândro, ce ţi-i vinde,*) Vinde-ţi cipca dela poale, Mă scoate dela ’nchisoare; Vinde-ţi caii şi cocie, 5 De-mi mai scurtă din robie; Vinde-ţi cipca dela chică, De mă scoate dela frică; Vinde-ţi banii depe piept, Şi mă lă tu om dirept! 10 — Mândra ’mplu poala de zloţi, Se duse la domnii toţi; Mândra ’mplu poala de bani, Ma scoase dela duşmani. (Căvăran) 181. Cântă cucii sus la vie Cântă cucu sus la vie,**) Io gândii^ că-mi cântă mie; Dar iei cânt’ a jălătate, C’a mea mândră ie departe, Departe-i şi la loc rău, Unde nu pot merge ieu. 182. Pâsăruicâ pestricioară Păsăruică pestricioară, Sboară la badea, la moară ; De 1-i găsi adurmit, Să-i spui, că m’am căpărât;***) (Dalei) *) Comp. vers. p. 274 . Vinde-ţi, maică, papucii" în colecţiunea Sevastos. **) Compară versurile dela p. 277 „Frunză verde d’alămâe Cântă cucu ’n deal la vie“, în col. Sevastos. ***) M’ârii arvunit. C ă p a r ă = arvună. Aici va se zică ; m’am logodit. 90 DE ,1  L E, D E MUS T RAR E, T> E B U A S T E M 5 Şi de 1-i găsi sculat, Să*i spui, că m?am cununat, Cu cununi de lioştean, Cumpărate d’un codrean.*) 183. Busuiocul a negrit Busuiocul a negrit, Rozmarinu-a ’ngălbenit, Lelea cântă în suspine, Că neicuţu nu-i mai vine : 5 Decând a plecat în cale, Nu m’am mai grijit de jale, N’am mai pus pe gât mărgele, Nici pe degete inele, Nici tn păr la floricele. 10 Tun în casă, ies afară Tot cu inimă amară î . . De s’ar afla cineva, Să-mi vorbească de neică, N’aş căta io ce i-aş da! 184. Irunză verde floricele Frunză verde floricele, Duceţi-vă, rândunele, La fereastra mândrei mele, Şi cântaţi-i voi cu jele 5 Şi cu jele şi cu glas, Că de mândra nu mă las: De mândra io m’oi lăsa, Când oi lăsa lingura; Atunci m’oi lăsa de tine, 10 Când oi lăsa post de pâne! (Dulău) (Peceneşca) (llova) *) Variantă găseşti la p. 139—140 „Du-te, dor, unde te mâiK în col. Iarmic-Bârseanu. DE JALE, PE MU ŞT E A K JB, I> .K BL A 8 T B M 91 185. Frunză verde-a rugului Frunză verde-a rugului,*} In crengile nucului Cântă puiul cucului; Aşa-mi cântă de frumos 5 De resimâ codru \u jos; De laturi de erengurde Cântă două păhărele; Ci nu-s două păsărele, Că-s două mândre d’a mele, 10 în obraz m rumenele. Obrazul le varsă sar^e, Gând le văd inima-mi plânge. (0aramebeş) 186. Auzi, mândra; cueu-ţi cântă Auzi, mândro, cucu-ţi cântă,**) Ieşi afară, de-I asculta; De ţ-a cânta cucu bine, Trage nădejde de mine ; 5 De ţ~a cânta cucu rău, Nădejdea-i la Dumnezău! asogăiHn- 187. Cântă cum pe padină Cântă cucu pe p ă d i n ă,***) Mândra plânge şi suspină Ca şi florea cea străină In mijlocu de grădină. 5 Că vacile mi-a păscut-o, Burueana mi- a împlut-o; *) Compară cântecele Cântă puiul cucului pag. IH2---193 în colecţiunea Jarnik-Bârseanu, şi „Frunză verde (ic nag&ră" p. 214 în col. Sevastos. **) Variantă: în col. Jarmk-.Bârseanu pag. 43: „Auzi. mândră, cucul cântă. “ ***) p ă d i n ă=coastă. 1/ Hi -J ALE, DE MIT8 T H A B E, DE BLĂSTEM Duşmanilor îi-a plăcut, Dumnezeu aşa n?a vrut, El cu ploae mi-a plouat-o 10 Şi cu rouă mi a rouat-o ; Râdăcin’ a odrăzlit, Mândră floare 3 ’nfiorit, Să mi-o in «ti juneîaş Sa ini-o pună Ys pălărie, 15 &\> poarte m bucurie; Să mi-o pună ia ureche, C’iuc i-a vedea, să crepe! (Bogoltin) JSR. Codrule frunză măruntă Codrule frunză măruntă, Paserile ’n tine cântă, Toate mândrele ascultă, Numai mândraliţa mea 5 Nu-y ascultă paserea, Cum îi cântă patima, Patima iei din fetie Ş’a badii din feciorie! < (Vaiiugi IHO. Dr iii ci. pări ia Braşău De aici pan’ la Brasău*) Nu-i nime străin ca ieu, Numai cucu din pădure, Dar nici iei nu-i singurel, 5 Ci-i cu mirla lăngă iei. Când e merluţa beteagă, Merge ciu*u şi mi-o ’n treabă : - Dece. mierlo, ieşti beteagă? Vino jos la izvorei, U) Să mâncăm noi mugurel, Şi să bem apă din iei. *) Comp. variantele din col. larnik-Bârseanu, p. 149, ^06. DE JALE, DE î-i U S T B A B E. DE lî L Ă S T E M 93 Mirla «ia gară mi grăea: — Ba io, cuc**. Nu mx>i duce, 15 Că io am mai fost odată, Ş’am venit toată muşcată, I)e-o vrut mama sa mă bată, C’o j ord iţă de briboi, Să mă ’nveţe la război! 190. Păsăruică cu cunună Păsăruică cu cunună,*) Nu cânta seara pe ?unâ; Că inima mea nu-i bună, Că-i în*'insa cu curele, 5 Mâncată de dor şl rele ! Păsăruică de i^vor, Nu cântea noaptea, ca mor. 191. Păsăruică din ogor Păsăruică din ogor Nu-mi- cânta mie să mor, Că înna pe nime cu dor, Sa mă ntrebe dece mor. 5 Păsăruică din olac, Nu-mi cânta mie să zac, Că n’am pe nime cu drag Să-mi pună mâna sub cap, 192.. Floare albă de pe apă Floare albă de pe apă, Spune cucului să tacă, Să nu cânte-aşa frumos, Că neicuţa-i mânios. (Dalei) (Dulău) (Logoj) ('Pataş) *) Variantă vezi la p, i20—121 „Păsăruică cu cunună," în col. larnik-Bârseanu. H Î)E .ULE; DE MUŞTE A. E K, BLESTEM 193. Variantă Păsărică d’ăngă apă, Spune cucului să tacă. Ori să cânte răguşit, Că bădiţa i adunaiL, 5 Bă nu rânte-aşa frumos, Că bădila-i mânios. (Vărădia, J94-, Măruiţă cu cunună Măriuţă m cunună, Nu cânta noaptea pe luna, Că nu mi-i inima bună; Că-i mâncată de duşmani,*) 5 Ca earba de boi buşani; Şi-i mâncata, de străini, Ca earba de boi bătrâni. (Surduco.mare) 195. Mâncată-s, Doamne,, d’ai mei M&ncat&~s, Doamne, d’ai mei, Ca earba de meluşei; Mâncată-s, Doamne, de rele, Ca holda de păsărele; 5 Şi-s mâncată de străini, Ca earba de boi bătrâni: Nu-s mâncată, nici lăsată, Ci roasă pe jumătate. (Margina) 196. Când, mândro, te-am sărutat Când, mândro, te-am sărutat, Tu atunci m’ai fermecat *) Compară versurile dela începutul cântecului „Săracă străinătate" din col. Jarnik-^ârseanu pag. 191, precum şi cele dela sfârşitul cântecului „ Frunzuleană de sulcină" din col. Sevastos p. 221—222. DE JALE, D E M OST li A li E, î) E BLĂSTEM 96 Cu trei ierburi dela munte: Una i floare ilileac, 5 Ca să nu mai dau de leac; Una-i floare din obor, După tine să m’ omor; Una-i lină din fântână, Ziua noaptea n’ana odină* 10 Dece, Doamne, n am murit, Când cu mândra m’am iubit î (Domaşiiea) 197. Frunză verde; frunză lată Frunză verde, frunză lată, Să fii fost mândră ’nchinată! P^r’ că nu ai fost curată, — Ţ-a fost gura fermecată 5 Cu ţerină de sub prag Ca să nu-ţi mai poci de drag, Şi cu chită de bujor Ca să nu-ţi mai poci de dor; Nu mi i doru dorului, 10 Ci mi-i para focului; Când m’ajunge stau în loc, Stau în loc şi mă socot: Un voinic fără noroc! 198. Colo sus la răsărit Colo sus la răsărit Ieste-un măr mare nfiorit, Cu crengile de argint Şi cu vârfu sus pe ceri, 5 Cu crengile jos pe mări, Dar sub măr ce mai ieraV Un pat mare încheeat. în pat cine ie culcat? Culcat badea-i, mort de beat. y6 DEJA L tt, D F, M îJ S T ft A E E, D E B L A. S T E M 10 Nu ştiu: beat de beutură, Ori beat de fermecătură ? Dar cu ce l a fermecat ? — Cu trei păiuşe dirt pat, Cu trei pietri dela vad, 15 Cu pământ Dela mormânt, Ca să n’ailV aşezământ, Cu pesec*) dela fântână Ca să n’aibe loc ş’ odină! 199. Frunză verde fir de tei Frunză verde fir de tei, Du-mă, Doamne, ’ntre femei, Să le-aud vorba şi sfatu Cum tş farmecă bărbatu, 5 Bărbăţelul amarât Cu pământ Dela mormânt, Să se scoale surd şi mut; La picior cu iţăle, 10 Ca să*ş pearză minţile; La inimă usturoi, Ca să cază în năroi, In năroi la Dunăre, Ca să i peară urmele! 200. Arde lumina pe masă Arde lumina pe masă, Cine mi-i drag, nu-i acasă; Arde lumânarea bine, S’a dus mândra, nu mai vine. 5 Că s’a dus şi m’a lăsat, Seară bună n’a luat; (Dulău) (Sasca) *) Năsip. DE JALE, DE M V STEA Ti V, j • K BI. Ă 8 T E M 9 Spune, mândr, adevărat, Cu ce tu m’ai fermecat, Cu pământ dela fântâna, 10 Ca să nu mai am odină, Cu pământ dela mormânt, Ca să n’am aşezământ. 201. Frunza, verde de sul fină Frunză verde de sulfmâ, O nu ieşti, mândro, creştină, De mă ureşti fără vină., Că nimic nu ţ:-am greşit, 5 Mândruţă, nici c’un cuvânt: Că dacă ţ-aş fi greşit. De viu m’aş băga ’n pământ. Vino, mândro, tu şi-mi spune, N’asculta vorbe nebune. 202. Frunză verde fie pe rit Frunză verde de pe rit, Mândra mea s’a betejit; Mă dusei la vrăjitoare, Să-i descânte să se scoale, f) Vrăjitoarea n’avu leac, Mândra mea nu s’a sculat. 203. Strică, mândro, ce-ai făcut (Petrilova) (1 >oi naşii ea) (Văliug) — Strică mândro, ce-ai făcut. Nu mă ţinea om pierdut! — N’am făcut, bade, să morr, Ci-am făcut să nu te ’nsori! ^rădia'' 204. Strică; mândro, ce-ai făcut Strică, mândro, ce-ai făcut. Şi-mi da calea să mă duc, HODOŞ, Poezii poporale. 7 98 DE ,J AL K, DE MUSTRARE, DE BLĂSTEM Nu mă ţinea zăbovit, Ca ş’un cal legat la birt, r> TSJu ma ţinea fermecat,, Ca ş’un cai legat de gard. Frunză verde de bujor, Dă-mi ta eaîea să mâ’nsor, Că io-s june nensurat 10 Şi tu, mândră, m’ai mâncat. (Margiaa) 205. Frunză verde frunză ’ n sus Frunză verde frunză ’n sus. Ştii tu, bade, ce ţ-am spus Aseară întră grădini: La mine să nu mai vini, 5 Că io mis o vrăjitoare, Nu las junii să se ’nsoare. 20(1. Frunză verde lemn de brad. (Dulău) Frunză verde lemn de brad Rău, bădiţă, te-am visat, Că năframa ta cea nouă*) Am visat-o ruptă ’n două, f> Ruptă ’n două, ruptă ’n tril, Ruptă ’n poartă la Sibii, Ruptă ’n trei şi ruptă ’n patru, Scrisă 'n poarta la ’mpăratu, (Ocna de Fier) 207, Frunză verde pomisor Frunză verde pomisor, Cum am rămas io cu dor, *} Comp.: pag. 255—256, col. larnik-Bârseanu „ . . . Am visat vis m Hor, Că naframa ta cea nouă“ . . .; p. 62 „ . . . Ştii bădiţă ce-anî visat/1 şi p. 14N „Frunză verde de lemn scris," col. Sevastos. DE JALE: '•)K MUSTKaRE. DE BLASTEM 99 Io cu dor, mandra cu jele, Amândoi ca inimi orele. {} upt^are) '■JOS. Frunză verde ba!-o vânt a Frunză verde bat-o vânt.u, Spune, mândră, ce n i gândii. Că ieşti neagră ca pămrntu. — Io nu-s neagră raci d un bine, 5 Numai de dor după tine. * (Logo)) 209. Tari, mândruţă, nu mai plânge Taci. mândruţă, nn mai plânge. Că din mine curge sânge, Curge sânge şi venin, Că la tine nu mai vin; 5 O’am venit numai odată. Si m’a ştiiut lumea toată. } 210. Săraca inima mea Săracă inima mea,*) Ear a prins a mă durea; Nu mă doare de durere; Doare-mă de vorbe rele. 211. Pe uliţa mândrii mele Pe uliţa mândrii mele Sămănate-s viorele, — Dar mai multe vorbe rele! 212. Cine, mândr} a mai văzui: Cine, mândr", a mai văzul, Grădină fără priiaz, *) Variantă ..Săracă inima mea“ vezi în col. larnik-Bârseanu p. 188—-î89: alt.ă 'vananfă iţi o>'i. Sevastos, p. 41 —42 „Frunză verde ş’o lalea, Sennana inima mea," asemenea la p. 51 „Frunzuleană ş‘o lalea ', •7* E. HODOŞ, Poezii poporale. (Meedica) fPecer«'-' 100 !) Ti .T A L ii. I) E M. IJRT (IA R E, i) K H L Ă ST E M (VaraMi».-} şi noi doi fărn năcaz! .Dracu, mandre a mai văzut 5 Grădină Iară de pruni, Dragoste fără minciuni! Dracu, mândr’, a mai văzut Nici grădină nearată, Nici dragoste n «stricată! 21H. Jiujiţă de pe rdzvor Uujiţă de pe raz vor, Ku mă bttistăma să mor, Inu te-ai» rupt, rajiţă, ieu, Ci le-a rupt mândra Mărie, 5 Să te pună ’n pălărie, Pălăria Iui Xonuţ, Că mi-a fost mie drăguţ, Şi mi-a fost pe două luni, L-am lăsat pentru minciuni 10 Cil minciunile nu-s bune, Nici guriţa cui Ie spune; Că minciunile nu-mi plac, Nici gur’M.a cui le fac! ,rT , ° * (lleremioşti; 214. (Jând pe mândra o iubeam Când pe mândra o iubeam,*) La nime nu mă uitam, Cu dânsa bine trăeam: Dintrun măr ne săturam; {) Dar7 acum să fie zece, Nu ni ar trece nici de sete. ,,, . (Ooşava) 215. Varianta Ştii tu, neico, au nu ştii, Când eram noi doi copii, Ootnpnrfi „Cu mandra de-acnm uii an ' pa«ţ. 155. în (.-oi. {«rniMîAr^'nfiu. DE JALE, DE MUSTRARE, DE BLĂSTEM 101 Ne zburăturam cu glii. Ştii tu, neico, mai de an, 5 Că bine noi doi trăeam, Dintr’ un măr ne săturam; Dar acum să fie zece, Nici de sete nu ne-ar trece... /TV,A N (Pataş) 216. Sfii, mândro, când ne-am iubit Ştii, mândro, când ne-am iubit, N’am gândit la despărţit. Du-te, mândră, zăuitată, Că de mine ieşti lăsată; 5 Rămâi, mândro, părăsită Şi de mine neiubită! (Văliug) 217. Jiide, pustiule Jiule, Pust.iule, Sece-mi-ţi obârşile, Să se vadă pietrile,*) 5 Să rămână prunturiie Să le ar cu plugurile Ca să samăn busuioc, Să resară dor si foc; să samăn viorele, 10 Să resară dor şi jele! 218. Frunză verde sălcioara Frunză verde sălcioară, Am avut o bălăioară, Cu numele Mărioară, Cu ochii de porumbioară 5 Şi cu gura rumeioară; *) Comp. „Râule, pustiule !“ p. 288, col. Sevastos ; „Oltul" „Olteanul", doinele nrii 49 şi 54, col. Alecsandri. i* ACADEMIEI* (Ilova) 102 DE JALE, DE MUSTRARE, DE BLĂSTEM Dară dragostele noaste Au rămas pustii pe coaste, Io am fost Vineri la iele, Ş’ au răsărit viorele, 10 Viorele, flori adânci, Când le vezi, mândruţo, plângi, Viorele înflorite, Din dragoste odrăzlite! (Prigor) 219. Frunză verde frunzişoarâ Frunză verde frunzişoară,*) Am avut o mândrişoară. Ş’ am lăsat-o să mai crească Mintea să ş o dobândească. 5 Dar de când o am lăsat, Mândra mea s’a măritat. Şi mi-ar fi, Şi nu mi-ar fi, Ea să se fi măritat 10 Dela noi al trilea sat, Numai ea s’a măritat Dela noi a treia casă, Ş-am rămas inimă arsă! (Surducu mare) 220. Vai, măicuţo, iubitoare Vai, măicuţo, iubitoare, Inima mea rău mă doare! Măicuţa-mi pune de cină**) Inima mea rău suspină, 5 Măicuţa pricepe bine, *) Compară variantele „Frunză verde frunzuliţă," versurile 12 dela început, p. 99 în col. larnik-Bârseanu; „Frunză verde lămâiţa" în col. Sevastos p. 63—64, şi partea întâi din doina cu numărul 65 „Mândra Liţa“ în col. Alecsandri. **) Compară varianta din col. larnik-Bârseanu p. 99 dela versul al 15. în jos şi p. 100. DE JALE, DE MUSTRA UE, DE BLĂSTEM 103 Că mi-e dor de oarecine. Şi măicuţa că-mi grăea: — Taci, fiule, nu ofta, De ţi-i dor de cineva, 10 Lumea-i mare, fete-s muîte Şi mai mari şi mai mărunte, Ţi-i lua una de frunte. — Maică, măiculeana mea, Ieşti bătrână şi nu crezi, 15 Lumea-i mare şi n’c vezi, Că din sută şi din mie Numai una-mi place mie: Oerui-i mare, stele-s multe, Şi mai mari şi mai mărunte, 20 Luminoase, ’ntunecoase, Nu-s ca mândra de frumoase, (Ocna de Fier> 221. Irunză verde de sălcnţă Frunză verde de sălcuţă, A mea mândră Măriuţă Unde- fi, unde-o’nsera ? La ce masă o mânca? 5 Pe-a cui mână S'o culca V Cine-afar5 o v’aştepta? Aştepta-o vrun voinic, Care ’nvaţă la iubit! De-ar fi lumea tot aşa, 10 Mi s’ar frânge inima. 222. Iubeşte, neică, iubeşte Iubeşte, neico, iubeşte, Dar ia seama ce iubeşti, Ca să nu mi te căeşti: Iubeşte una ca mine, 5 Nu-ţi fă neamu de ruşine! (Caransebeş) (Caransebeş) DE JALE, J.)K MUSTRARE, DEBLĂSTEM 223. Frunză verde, earbă crudă Frunză verde earbă crudă, Pe mine la toţi li-i ciudă. Lasă, ciuda să le fie, Tot iubesc, ce-mi place mie! 5 -T- Frunză verde flori domneşti, Ia tu seama ce iubeşti, Că pe urmă te căeşti. Şi ia seama tu prea bine, Nu iubi pe fiecine, 10 Că-ţi faci neamu de ruşine! 224. Frunză verde ochişele Frunză verde ochişele, Săraci potecile mele, Cum a dat earba pe iele! Las’ să crească, 5 S’o cosească, Numai mândra să-mi trăească. 225. Variantă Frunză verde viorele, Săraci potecile mele, Cum creşte earba pe iele! Las’ să crească, 5 Să’nverzească, Că n’am mândră s’o găsească. 226. Vecine de peste drum Vecine de peste drum, Aş avea ceva să-ţi spun, Să-ţi spun două, trei cuvinte Din dragostea de nainte, 5 Că nu-s toate isprăvite. . . . (Meedica) (Prigor) (Meedica) (Bogăltin) I)E JALE, J)E MUSTKAKK, D li BL ĂST KM 227. Frunză verde de o vas Frunză verde de o vas, De s’ar face dealul sas, Şi valea bună de mers, Cu mândra să mă’ntălnesc 5 Două vorbe să-i vorbesc, Două vorbe tăinuite, Să le ţină mândra'n minte! 228. Frunză verde lăcrimioară Frunză verde lăcrimioară, Am avut o sorioară, Iubitoare, Cântătoare, 5 Născută la flori de soare. Vai de mine, mult doresc, Cu dânsa să mă’ntâlnesc, Două vorbe să vorbim, Să nu ne mai despărţim. 229. Io să mor de dor, de drag lo să mor de dor, de drag, Târg cu nime nu mai iac; Că făcui, mândro, cu tine, Şi peri firea din mine. 230. Cât oi fi s'ol mai trăi Cât oi fi ş’oiumai trăi, Pe neică nu 1-oiu iubi; Că l-am mai iubit odată, Ş-am zăcut o vară toată. 231. Pân; oi fi, pan’ oi trăi Păn5 oii fi, păn’ oktrăi*) Fată mare n’okiubi, (l’ătaş) (l)răgoeşti) (Ilova) (l’ătaş) *) Comparară: Cât oi fi în col. G. Dom. Teodorescu pa£. 315; „De-aş trăi cât aş trăi“ in col. larnik-Bârs. pag. 84. 106 DE J ALT'?. DE MUSTRARE, OK BL.\Sl\EM Fată mare se mărită, Io rămân inimă-friptă. 232. Frunză verde de bosâioc Frunză verde bosâioc, Io cu mândra n’am noroc; Că decând ne suntem dragi, Frunzele cad de pe fagi, Şi decând noi ne iubim, Ca frunza ne vestejim. (Pătaş) (Ocna. de Fier) (Căvăran) 233. Mândro, de dragostea noastă Mândro, de dragostea noastă,*) A -nflorit un pom în coastă, A crescut ş’a înflorit Decând mândro ne-am iubit; 5 Dar decând noi ne-am lăsat, Pomu ’n coastă s’a uscat. 234. Dincolo de Slatina Dincolo de Slatina A ’nflorit pupicnica A ’nflorit, s’a scuturat, Dragostea ni s’a stricat. 235. Bade, chică ’ntunecată Bade, chică ’ntunecată, Că bine trăeam odată, Sub un măr mare rotat, Vântu mare-a aburat 5 Şi dragostea ni-a stricat. (Priiipeţ) *) Compară „Mândro, de dragostea noastă" în col. larnik-Bârseanu paginile 70 şi 156, şi „Frunză verde poamă coarnă" în col. Sevastos p. 88. (Priiipeţ) DE JALE, DE MU ŞT RARE, DE BLÂSTEM 107 236. Frunză verde de pe şândră Frunză verde de pe şândră,1) Cată-ţi, bade, altă mândră, Că de mine n’ai dobândă. Bade, de dragostea noastă 5 A ’nflorit un pom pe coastă, A ’nflorit Şi s’a pălit, S’a pălit şi s’a uscat, Şi dragostea s’a gătat. 237. Frunza verde frunzuliţă Frunză verde frunzuliţă*) Ean auzi tu, mândruliţă, Asară venii la voi, Te văzui, zău, între doi: 5 Unul şedea lângă tine Şi ie prietin bun cu mine, Altu şedea după masă Cu inima friptă, arsă — Ca şi mine la fereastă. 238, Frunză verde răcuhiă Frunză verde răcuină. Am crescut floare străină într’ un mijloc de grădină, Burueana m’a umplut, 5 Găinele m’au păscut, La duşmani bin’ le-a părut. Dumnezeu aşa n’a vrut, Şi cu ploaea m’a plouat, Şi cu roua m’a rouat (Dulău) (Bogăltin) *) Şândră — şindilă. *) Variantă: „Foaie verde lemn uscat" la p. 253—244, colecţiunea larnik-Bârseanu. 108 DE JALE, DE MUSTRARE, DE BLÂSTEM 10 I)e ploae am resărit, De rouă am împupit; Când soarele-a resărit, Io frumos am înflorit; Când soarele a sfinţit, 15 Şi mai bine mi-a priit, Că răcoare mi-a venit. Când se prinse-a vedera, Venea neică, mă lua, Mă punea în pălărie, 20 C’ aşa drag mi-a fost şi mie. 239. De-asupra de resărit De-asupra de resărit Două stele s’au ivit, Doue stele, Surorele: 5 Una ride, una plânge: Şi de plânge Focu stânge, Şi de ride Focu-aprinde. 10 Una alteia zicea: Soră, sorioara mea, Ai noştri a ’mbătrânit, Ş’ aşa iei s’au divănit Pe noi două să ne dea, 15 Soră, sorioară mea, Pe una la resărit, C’ acolo-i pământ vestit Creşte grâul policnit,1) Pe una la scăpătat 20 C’acolo-i pământ lăudat, Creşte grâul revărsat! (Domaşnea) (Dulău) l) Grâu cu spicul mare, de cade la pământ de greu ce ie. DE JALE, DE MUSTRARE, DE DLĂSTEM 109 240. D’as vedea mândruţa mea D’as vedea mândruţa mea*) în braţele altuia, Să am cuţit m’aş junghea, Şi pe mine şi pe ea, -5 Să se ştie, că-un voinic S’a jungheat pentr’un nimic! 24.L Mândro, pentru ochii tăi Mândro, pentru ochii tei, M’au urât părinţii mei; Mândro, pentru gura ta M’a urât muerea mea. 242. Au nu vezi tu, mândro, bine Au nu vezi tu, mândro, bine Cum bat calea pentru tine Şi sara şi dimineaţa . Pănă ncii-am urât vieaţa. 5 Câţi oameni văd şi neveste Tot gândesc, că mi-aduc veste întru ’ri casă, ies afară, Tot cu inimă amară. (Ilova) (Vărădia) (Văliug) 243. Cât trăeşti, neico, pe lume Cât trăieşti, neico, pe lume, Nu striga mândrei pe nume. Ci strigă: trei foi de ceapă, Nime să nu te priceapă; Şi strigă: trei foi de vie, Nimenea să nu te ştie. *) Variantă de patru versuri vezi în col. larnik-Bârseanu, pag. 54 „De-aş vedea pe mândra mea compară şi varianta de 15 versuri din col. Sevastos, pe 136—137 „Frunzuliţă d^ trei fagi." 110 DEJA I., !<;, .0 K ivi USTIiARE, U K B L ĂSTEM ':î4Â. .Scmenic de pe cetate Semeiiic de pe cetate. Spune mândrei sănătate, Că Ia ea nu pot străbate, Fereştrile sunt de fier; 5 Or gândit că şi io pier: N’am perit când am fost mic, Dar acum că sunt voinic?! N’am perit când am supt ţiţă, Dar acum că am drăguţă, . ° 1 (Caransebeş; 24h.. Săracă lume şi ţară Săracă lume şi ţară, Că bine trăiam ast vară; Săracă lume de fier, Venit-a vremea să pier Că sunt uşile ’ncuiate, 5 Pentr’o burmă ş’ur» inel. N’am perit, când am fost mic, I)ar să pier, când sunt voinic! (I)răgoeşti) 246. Frunză verde d’a de vine Frunză verde d'a de vine, A venit badea la mine; Frunză verde d’a de prun A zis badea să nu-1 spun. 5 — Frunză verde d’a de păr, Zis-a mândra c’am să pier; N’am pierit, când am fost mic, Dar acum să pier voinic, N’ am pierit, când am supt ţiţă 10 Dar acum că am drăguţă. (Vărădia) 247. Mândruţo, sufletul meu Mândruţo, sufletul meu, Mult îţi port io dorul tău. DE JALE, DE MUSTRARE, DEBLĂSTEM 111 Dar tu, mândro, m’ai vorbit, Că pe min’ nu m’ai iubit; 5 Când ai ştii tu, mândro, bine, Cum ie inima în mine, Ie ca gheaţa de subţire Când te sui si nu te tine. /ri . N ' 1 (Caransebeş) 248. Pănă fusei tinerel Pănă fusei tinerel, Iubii io un lăstărel; Dar acum d’un an ş’o lună, Iubesc ce gode*) nebună! (Dulău) 249. Şi să ştii tu, mândro, bine, Şi să ştii tu, mândră, bine, Că io m’am lăsat de tine! Câte vorbe că mi-ai spus, Io la ureche le-am pus. 5 Să fii tu ca soarele, Dacă nu ţii vorbele!... Şi de tine m’am lăsat, Altă mândr’ am căpătat, Mai înaltă, mai frumoasă, 10 Nu ca tine mincinoasă! (Caransebeş) 250. Auzit-am, nu ştiu bine Auzit-am, nu ştiu bine, Că te laşi, bade, de mine, Lasă-te cu Dumnezeu, Nici un pic nu-mi pare rău, 5 Că io un pas voi păşi, Altul, bade, mi-oi găsi, Şi mai nalt, şi mai frumos, Nu ca tine mincinos, Şi de viţă, şi de neam, 10 Nu ca tine de ţigan! (Vărădia) *) Ori ce. I)E .tale; de mustrare, de blAstem 251. Irunzâ verde salcă albă Frunză verde salcă albă, Să ştii raândruliţă dragă, Când m’aş da a povesti, Toată lumea te-ar urâ; 5 Te-aş urâ, mândro, şi ieu, Te-ar bate şi Dumnezeu! 252, Mândruţo, sufletul meu Mândruţo, sufletul meu, Mult îţi port io dorul tău. Dar tu, mândro, m’ai vorbit* Că, măndro, nu te-am iubit. 5 Când ai ştii, mândruţo, bine, Cum ie inima în mine: Ie ca gheaţa de subţire, Când te sui şi nu te ţine. Fă-ţi tu numai voea ta, 10 Nu-mi strica inima mea! 253. Bade, de foi fi fost dragă Bade, de ţ’oi fi fost dragă, Rupeţi o foae de fragă, Ş’o sădeşte lăngă salcă! Când o creşte ca salca. 5 Să te iubeşti cu alta . . . 254. Doare-mă inima tare Doare-mă inima tare După mândruliţa floare, C’a fost naltă şi subţire, Drăgostoasă la iubire, 5 Buzele iei subţirele, Gura iei păhar de miere! (Bogăltin) (Meedica) (Vâliug) (Drăgoeşti) DE JALE, DE MUSTRARE, DE BLASTEM H3 255. Măeran dela fântână Măeran dela fântână, Am bade ea ş’o lumină, Umblă două să mi-i ia, Dumnezeu să nu li-1 dea; Umbla două să-l sărute, Dumnezeu să nu le-ajute ! (Pătaş) 256. Când te văd} bade, la soare Când te văd, bade, la soare, Inima mi-i ca o floare; Când te văd, bade, la lună, Inima nu mi-i baş bună, 5 Şi cu dor mare aştept Să te poci strânge la pept; Bade, inimă de peatră, Ce nu vini la mine-odată, Barem, bade, pănă’n poartă, 10 Să vezi: mis vie, ori moartă! 257. Bosâioc verde’n oglindă Bosâioc verde’n oglindă, Cată-ţi, bade, altă mândră, Că de mine n’ai dobândă; Că dobânda ce-ai avut-o 5 Tot cu mintea ai pierdut-o. 258. Frunză verde frunzuliţe Frunză verde frunzuliţe, Am avut trei mândruliţe: Le-am pierdut pe toate trele, Că n’am fost vrednic de iele. , HODOŞ, Poezii poporale. (Văliug) (Vărădia) (Bogăltin) 114 J)E JALE, DE MUSTRARE, DE BLĂSTEM 259. Tu mândruţo, cum te porţi Tu mândruţo, cum te porţi, Te uresc voinicii toţi, Că ţi-i firea presărată Te iubeşti cu lumea toată. (Ocna de Fier,) 260. Frunzlşoară ccdapăr Frunzişoară calapăr, D’o lună mă cere-un văr. Când fu luna încheeată Io fui moartă şi’ngropată, 5 Ear în vârful crucii mele, Cântă-mi două turturele, Acelea nu-s turturele, Ci-i dorul bădiţei mele. 261. Mâl bădiţă nu fi câne Măi bădiţă, nu fi câne, Io tot vin, tu fugi de mine; De vii mai fugi vrodata, Să fii hulă blăstemată! 5 Să dea Maica Precista, Să te prindă boala rea, Iz d atu şi frig ura, Num’un an ş’o primăvară, Să te faci turtă de ceară, 10 Să te scoată patru-afară! 262. Frunză verde frunzuliţă Frunză verde frunzuliţă, Te-aş iubi, tu, mândruliţă! — Iubeşte-mă, măi neicuţă, Dacă ştii, că ai credinţă; 5 Dacă nu, neicuţă, nu, Ia-ţi căciula şi te du, (Yărădia) (Sasca) D E A Ti E. ii E M lT H TEA K K, DEBLASTEM 115 Inşaîă-ţi murga şaleargă Şi-ţi capătă altă dragă, Mai înaltă, mai subţire, 10 Nu ca mine grea de fire. 263. Frunză verde ])e părău Frunză verde pe părău, Să ştii, bade, ce ştiu iău, Nici n’ai bea, Nici n’ai mânca, 5 Ca earba te-ai legăna, Ca frunza te reai usca Cum uscă vântul Pământul, Soarele 10 Ogoarele! 264. Mult ma ntreabă maica mea Mult mă’ntreabă maica mea: Au mi-i bine ca la ea? Io i-aş spune, că mi-i bine, Binele-a fugit de mine; 5 Io i-aş spune, că mi-i rău. Răul mi l-am făcut iău. . . . Frunză verde de pe spine, Nu mă mai întrebe nime; Că cine m’a întreba, 10 N’are inimă c’a mea. 265. Frunză verde floricele Frunză verde floricele, Pe uliţa mândrii mele Mi se dă să fac tot rele, Să dau foc la gărdurele, 5 Să ardă nuelile, (Hogăltin) (Vărădia) (Văliug) E. HODOŞ, Poezii poporale. 8* 1) E ,J A L E, DE MUS X K A RE. O E B L Ă S T E M (Dalei) Să moară duşmani le; Că io mis plin de duşmane Ca Bistra de bolovane, Si mis plin de vorbe rele 10 Ca Bistra de pietricele! 266. Bată-te JJmnnezeu, mândră Bată-te Dumnezeu, mândră, Io de tine n’am dobândă; Că dobânda dela tine E ca gheata de subţire,'*j 5 Când te dai si nu te tine. /T) N (Peceneşca) 267. Vai de mine, ce să Jac Vai de mine, ce să fac, Că neicuţă nfa lăsat! Trec la deal, întorc la vale, De mine grijă nu are... (Poceneşca) 268. Ştii tu, badeo, ce mi-ai spus Ştii tu, badeo, ce mi-ai spus, Dela noi tu când te-ai dus: Cât în lume vei trăi, Tu pe alta nu-i iubi. 5 Tu din lume n’ai zburat, Şi pe mine m’ai uitat, M’ai uitat, bade, de tot, Ca pe un om fără noroc, M’ai uitat, m’ai părăsât 10 Ca pe omul mai urât — Tu, bade, când ai plecat, Tu pe mine m’ai jurat: *) „E ca sârma do subţire", ta col. Iarnik-Bârseanu pag. 238, versul ultim al paginei. DE JALE, DE MUSTRARE, DE BLĂSTEM 117 Cât în lume-o să trăesc, Pe altu să nu iubesc, 15 Jurământu l-am ţinut P’altu ’n lume n’am avut, Şi tu, bade, m:ai lăsat.. . Mormântu mi l-ai săpat! Q . 1 ( Surducu mare) 269. Frunză verde măr pălit Frunză verde măr pălit, S'a dus mândra, ce-am iubit; Frunză verde d’a din crini, Te-ai dus, mândro, nu mai vini... 5 Frunză verde de mohor, Când o fi, mândră, să mor, Să spuîii tu oamenilor Să mă ’ngroape în obor, în oboru oilor, 10 C’am murit de dragu lor; Frunză verde d’a din pruni, Pe mormântu meu să puni Să-mi puni, mândro, tot cununi: Cunune de viorea 15 Sâ le vadă maica mea, Cununi de earbă domnească Oile să le cunoască, Şi să zică ’n jalea lor, C’a murit neică de dor, 20 De dorul oiţelor, De dorul fetiţelor... (Surducu mare) 270. Frunză ’n meriy frunză sub peri Frunză ’n meri, frunză sub peri, Pe mine mă cer doi veri; Nu mă cer b a ş de demult: De-o lună de-o săptămână... DE J ALE, DE MUSTRARE, DE BLĂSTEM 5 Când fu luna încheeată, Io fui moartă şi 5ngropată, Cruciuliţa mea-i de peatră ... Ear în vârful crucii mele Cântă două turturele; 10 Nici nu cântă cum se cântă, Numai cântă voiniceşte, — Fată mare putrăzeşte Şi nime n’o inai jeleşte, Fără Ion cu capul gol,*) 15 Că doar’ lui i-a fost mai dor, Şi Achim cu sârma neagră, Că doar’ lui i-a fost mai dragă. pu]ău) 271. Du-mi-te, bădiţă, dute Du-mi-te, bădiţă, dute, Cu picioarele bătute. Cu opincuţile rupte; Du-te, bade, cu Domnii 5 C’asear’ mi-a venit omu! /C3 , x (Surducu mare) 272. Ruj iţă, rujiţă Rujiţă, rujiţă,*) Floare brânduşiţă, Deschide uşiţa, Să-mi aprind luliţa; 5 Că mi-i mult d’asară Decând şed afară, Şi ploaea mă ploae, Căpeneagu-mi moae, *) Obiceiul de a jeli cu capul gol pe un mort ieste general la ţerani. Doliul îl poartă vreme de un an de zile, sau de şase luni, sau şi numai de şase săptămâni. Uneori, însă rar, după ce au jelit în chipul acesta, îşi mai pun şi sârmă neagră în pălărie. **) Comp. Leliţa Saftiţă din col. G. Dem. Teodorescu, p. 313. DE JALE, DE MUSTRARE, DE JBLĂSTEM 119 Şi picul mă pică, 10 Pălăria-mi strică! — Du-te tu cu Domnu, Că mi-a venit omu, Mergi, nu pirotf, Că-i bărbatu-aci; 15 Nu apipia sălcile, Nu-ţi rupe picioarile Prin toate petroanile, După toate mândrile, — Că şi dac’ ajungi odată, 20 Abea stăm la judecată. 273. Frunză verde de prunuţ Frunză verde de prunuţ, Doi, trei ani avui drăguţ; Dar acum de două luni îl lăsai pentru minciuni. 2/4, De-ai fii, neică, om dirept De-ai fij, neică, om dirept, N’ai lua noaptea prunii’n piept; Numai ce ieşti un nebun, Toată noaptea şezi pe drum. 275. Cât ie scitul nod de mure — Cât ie satul nost de mare, Nu-mi place de fiecare, Ci-mi place de dumneata, — De te-aş putea căpăta! 5 — Lezne-i, neic’, a căpăta, Că io sunt îa mâna ia, Eac’aici şi mâna mea, — Dar nu ieşti vrednic de ea! (Ţerova) (Prilipeţ) (I'ătag'’ (Ţerova) 120 DE JALE, DE MUSTRARE, DE BLĂSTEM 276. Gândît-ai, bade, gândit Gândit-ai, bade, gândit, Că io floare ţ-am găsit Ţie de batjocorit! Dar io-s floare dintro fragă La toată lumea i-s dragă, îţi ieram, bade, şi ţie, Păn’ ierai de omenie; Omenia ţi-ai mâncat, Şi pustiei te-am lăsat! (BogMdn) 277. Frunză verde de lemn sucit Frunză verde lemn sucit,*) Tu, bade, aş’ai gândit, Că dacă tu rai-i uri, Portu io mi l-oi cerni. Dar cum, boala, să-l cernesc, (Meedica) Şi mai tare-1 săpunesc! 278. Frunză verde lemn uscat Frunză verde lemn uscat, Să ştii, mândr’, adevărat, Că de tine m’am lăsat, Văd, că voiiiavea păcat, 5 Că frumos m’ai sărutat. — Io, neicuţă, n’am ce-ţi face, Că de firea ta nu-mi place, C ai o fire nu ştiu cum, Ţ-ai iubi leliţa ’n drum, 10 Ş’ai o fire resfirată,**) Te-ai iubi cu lumea toată! (Domaşnca) *) Variante mai lungi în col. Jarnik-Bfirseanu p. 234, 235, 236, „Foae verde, lemn sucit. “ **) Comp. . .Dar îi lirea iescliirata“ p. 182, col. Sevastos. DE JALE, DE MUSTRARE, DEBLĂSTEM 121 279. Şi m’am dus în sat la joc Şi m’am dus în sat la joc, Ş’am iubit un busuioc Nici de rugă, nici de fugă, Nici de şubă, nici de glugă 5 Şi-l ţineam ca pe-un puiuţ Şi-l iubeam ca pe un drăguţ, Iei s’a pus să mă urască, - Aşa-i firea bărbătească ! (Marginal 280. Mândruţa şede ’n portiţă Mândruţa şede ’n portiţă Cu mâni albe pe câtrinţă, Badea ’n poartă se oprea, Cătră mândră că zicea: 5 - Hai, mândruţo, pe la noi, Să mâncăm miere de roi, Şi să bem vin amândoi! — Ba io, bade, n’oi mni merge, Că tu ieşti un vară pierde, 10 Care porţi păru în plete. .. (Surducu mare) 28L Păcurar cu oi Păcurar cu oi b ă 1 u ţ ă, Căpătatu-ţ-ai drăguţă ? De rm-ţi vei fi căpătat, Hai, că neică m’a lăsat, C’a fost rău şi blăstămat, M’a urât, că l-am urât, C’a fost rău ş’ afurisit. 282. Mândră, mândruliţo fa (Meedica) Mândră, mândruliţo fa, Fă cum te-a ’nvăţa mintea, 122 DE JATiTî, UE MUSTRARE, DE BLĂSTEM Du-te după cin’ gândeşti, Că mie nu-mi trebueşti! 5 Mi-ai fost, neico, ce mi-a? fost, Dar acum ieşti lucru prost: Mi-ai fost pup de trandafir, Acum ieşti creangă de ştir! (prig0r) 283. Drum în sus şi drum în vale Drum în sus şi drum în vale,*) Ard-o focul ursitoare, Care m’a ursit pe mine, Să nu mai trăesc cu bine, 5 Să fii, bade, tot cu mine, x ' 1 (1< ardea) 284. Mândro, din uliţa lunga. Mândro, din uliţa lungă, Şapte boa le să te-ajungă, Şapte boli, Şapte lingori, 5 C’o pâreche de friguri! Când ţ-o fi, mândro, mai bine, Şadă doftori lângă tine: Şapte să te doftorească, Şapte să te lecuească, 10 Şapte boi ca fluturii Să ţi-i mânce doftorii, Şapte sute bani în pungă La doftori să nu-ţi ajungă! (Văliug) 285. Bată-te, bădiţo, bată Bată-te, bădiţo, bată Steluţa de lângă baltă, *) Compară cu partea întâi dintr’un cântec popular al lui Anton Pann, reprodus în colecţiunea G. Dem. Teodorescu p. 278 : U r s i t o a r e a. DE JALE, DE MUSTRARE, DEBLĂSTEM 123 Şi dreptatea mea deodată; Şi te bată, bade, bată, 5 Steluţa de lângă lună, Şi dreptatea mea cea bună; Şi te bată, bade, bată, Steluţa de lângă soare, Şi dreptatea mea cea mare! 286. Bate vântn sus pe slavă Bate vântu sus pe slavă, Otrăvi-s’ar cu otravă, Otrăvi-s’ar, otrăvire Cine-a pus ciudă pe mine, 5 Că iubesc, bade, cu tine; Otrăvi-s’ar pănă Joi Cine-a pus ciudă pe noi, Că ne iubim amândoi. 287. Bate vântu sus în slavă Bate vântu sus în slavă Cu venin şi cu otravă, Otrăvi-s’ar pănă Joi Cine-are i n a t*) pe noi! 5 Otrăvi-s’ar pănă mâne, Cine-are i n a t pe mine! 288. Bate, Doamne, pe mândra Bate, Doamne, pe mândra, Care m’am iubit cu ea Din copilăria mea, Că de mine s’o lăsat, 5 De altu s’o apucat. (Văliug) (Văliug) (Vărădia) (Prilipeţ) *) Ciudă, necaz. 124 DE JALE, DE MUSTRARE, DE BLĂSTEM 289. Cine-a sămănat urâtul Cine-a sămănat urâtul, Să nu-1 mai ţină pământul. .. Urâtul din ce se face? Din omul, care nu-ţi place. 290. Ardâ-ţi cizma pe picior Ardă-ţi cizma pe picior, Precum te aştept cu dor ; Ardă ţi pălăria ’n cap Cum te-aştept io de cu drag; 5 Ardă cămaşa pe tine, Cum arde inima ’n mine! 291. Cine iubeşte şi tace Cine iubeşte şi tace, Ţine-1 Doamne şi-i dă pace; Cine iubeşte şi spune,*) Nu-1 răbda, Doamne, pe lume! 292. Dragostea noastră cea nouă Dragostea noastră cea nouă A rupt-o duşmanii ’n două; Rupe-li-s’ar inima, Cum au rupt iei dragostea! 293. Du-te, mândro, mutului (Meedica) (Logoj) (Logoj) (Dalei) Du-te, mândro, mutului. Nu-mi fă val tu capului, Du-te mândr’ alui să fii, Să n’ai parte de copii, 5 Nici de neică cel dinţii! (Goleţ) *) Comp. „ . .. Cine iubeşte şi spune, Dă-1 Doamne peste ruşine" pag. 97 şi pag. 190, col Sevastos, versurile ultime din „Frunzuleană sălcioară". DK JALE. DE M U Ş T R A R E, DE BLAS T E M 125 294. Catâ-ţi, mândro, alt voinic Cată ţi, mândro, alt voinic, Că cu mine n’ai nimic; Cu mine ai fi avut, Credinţa nu ţ-ai ţinut, 5 Că ieşti, mândro, prefăcută, Toţi voinicii te sărută ... Mândr’ai ai fost, Mândră vei fi, — Să n’ai parte de copii, 10 Nici de bărbatul dinţii. /T> . .. ... (JBorloveim vechi) 295. Frunză verde sălcioară Frunză verde sălcioară,*) Dar n’auzi tu, verişoară: Că neicuţa tău se ’nsoară? — ’Nsoarese cu Dumnezău, 5 Că nimic nu-mi pare rău,« Că io carte i-am trimăs Pe trei spice de ovăs Să se ’nsoare bucuros. Şi iei carte mi-a trimăs 10 Pe o frunză de alun: Să mă duc io să-l cunun! Să, traeşti fine cu bine — Să n’ajungi ziua de mâne! (iiova) 296. Variantă Bate vântul dela moară, Că bădiţa mi se ’nsoarâ; Să se ’nsoare, nici nu-mi pasă, Că de mine nu se lasă, Varianta găseşti la p. 98— 99 ,,'Koae verde eac’ aşa,“ col. larnik-Bârseanu. 126 DE JALE, DE MUSTRARE, DE BLĂSTEM 5 Că iei veste mi-a trimăs, Pe trei fire de ovăs, Să mă duc să-l otrăvesc, Unde nu vreau să-l iubesc. Ş’apoi eară mi-a trimăs 10 Pe trei frunze de alun, Să mă duc să mi-1 cunun Şi să-i fiu nunaşul bun. (Văr#dia) 297. Frunză verde floricele Frunză verde floricele, Măi voinice voinicele Ce caţi tu ’n grădini d’a mele? Io sunt floare 5 Dela soare, Cine mă iubeşte, moare . . . Şi cu foc te-oi blăstăma, Din picioare te-i usca, Ca frYmza alunului 10 Pe postul crăciunului! rilova^ 298. Du-te, bade, duce-te-ai Du-te, bade, duce-te-ai, Unde-o sta apa, să stai! Drăguţă să nu mai ai! (0cna de Fier) « 299. Trec la deal şi trec la vale Trec la deal şi trec la vale, Şi mândra nici grijă n’are, Io bătui cu bâtu ’n poartă, Dar mândra n’are socoată, 5 Că, iubitul dintr’ odată, Azi ie inima stricată. Trecu-ţi, mândro, p’ângă poartă, Şi tu dormi, dormire-ai moartă. DE JALE, DE MUSTRARE, DK BLASTEM 127 300. Ştii tu, bade, cum ziceai. Ştii tu, bade, cum ziceai, Când la noi pe scam n*) şedeai: Sâ te bată Pastele De iubeşti pe altele! 5 Că dragostea noastră-i dragă, în pământ cu noi se bagă, Şi dragostea noastră-i dulce, în pământ cu noi se duce!... Paştile te vor şi bate, 10 Că ţii mândre şase, şapte! 301. Peste vârful Oltului. Peste vârful Oltului Suflă vântul codrului, Rupe meri şi rupe peri. Şi desparte pe doi veri, 5 Rupe earbă şi trifoi Ne desparte şi pe noi, Pe noi, mândro, amândoi. Şi cine ne-a despărţit Fie-i moartea din cuţit! 10 Şadă ’n sânge pănă ’n brâu Şi-l mânce vermii de viu! De ne-a despărţit bărbat, Peară necuminecat! De ne-a despărţit femee, 15 Cu funea ’n grumaz să stee! De ne-a despărţit vro fată, Cununia nu ş-o vadă! De ne-a despărţit fecior, Fie-i moartea din topor, 20 Din topor fără rugină, Să moară fără lumină! (Vărădia) (Margina) *) Pentru scaun, scamn exclusiv întrebuinţat. 128 DE JALE, DE MUSTRARE, DE BLĂSTEM 302. Ta-mă; bade, nu te face! la-mă, bade, nu te face, Că mie de tine-mi place; Dacă tu nu mi-i lua, Nouă ani te-oi blăstema, 5 Nouă prunci tu vei avea, Mai pe urm’-o copiliţă Să te poarte pe uliţă, Să ajungi la poarta mea Să te miluit cu ceva, 10 C’o cojiţă de mălai Uscată de nouă ani, Aruncată pe poliţă De când ieram io fetiţă, Nici aceea nu ţ-oi da, 15 Pănă nu te-oi întreba: Ţ-am fost drăguţă, ori ba?*) 303. Dare-ar, neico, Dumnezeu Dare-ar, neico, Dumnezeu Să fie pe gândul meu, Să te ’nsori de două ori Şi să faci nouă feciori, 5 Să crească, Să te trântească, Mâna stângă Să ţ-o frângă, Ş’ a dreapta să ţ-o scrintească, 10 Ferea ’n tine să pocnească, Şi să nu mai poţi lucra, Şi ’n cerşit tu vei pleca; Vei pleca prin săturele Şi să ceri, neico, cu jele, (Margina) *) Variantă vezi la p. 259—260 „Tu, bădiţ’ aşa ziceai," col. larnik-Bârseanu. DE JALE, DE MUSTRARE, DE BLĂSTEM 129 15 Şi cu jele şi cu foc, Ca un om fără noroc; Să te-aducă Dumnezeu, Aducă Ia pragul meu Dup’ o coajă de mălai 20 Coaptă ’n foc de nouă ani; Dar nici aia nu ţ-oi da, Pănă ce te-oi judeca Ţ-am fost drăguţă, ori ba*). 304. Bată-mi-te, neico, bată Bată-mi-te, neico, bată, Rădăcina fagilor, Şi trei zile-a Paştilor! Bată-mi-te, neico, bată, 5 Bată-mi-te vânturile, Vânturile, ploile, — Să-ţi rămână oasile! 305. Ajungă-te, mândrajungă Ajungă-te, mândr’, ajungă, Ajungă-te doru’n casă, Ca să mori friptă şi arsă; Ajungă-te, mândr’, ajungă, 5 Ajungă-te doru’n culme, Ca să mori ca nime’n lume! 306. Variantă Ajungă-te, neic’, ajungă, Ajungă-te doru’n cale, Să mori fără luminare, Să fii’n lume de mirare. (Domaşftea) (Prilipeţ) (Văr adia) *) Variantă vezi îa p. 263 „Lasă, lasă, măi bădiţă“, col. larnik-Bârseanu; vezi şi în col. Sevastos: „Să te duci, bădiţă, duci“ p. 74, „Frunză verde de doi nuci“ p. 174, şi „Pe cea culme arminească“ p. 186. E. HODOŞ, Poezii poporale. 0 130 DE JALE, DE MUSTKAEE, DE BLĂSTEM 5 Ajungă-te, neic’, ajungă, Ajungă-te doru’n culme, Să fii’n lume de minune! (Pătaş) 307. Frunză verde, earbă rea Frunză verde, earbă rea, Ajungă-te jalea mea, Mândruţo, la cina ta; Când vei lua cu lingura, 5 Să te doară inima; Când vei lua o ’mbucătură, Să se facă peatră’n gură! (Goleţ) 308. Bată-mi-te, mândră, bată Bată-mi-te, mândră, bată, Inimioara mea stricată, Pe sub garduri pitulată Şi de toti cânii lătrată! /C1 , , ^ ’ (Surducu mare) 309. Bată-mi-te, mândră, bată Bată mi-te, mândră, bată*) Nouă boale dintr’odată, Din arat pănă’n grăpat, Din culesul cânepii 5 Pănă’n ruptul cămăşii, Să te bată Vinerea, Să te’ngraşi ca scândura, Şi să roşeşti ca ceara! /ri w . .N ^ ’ (Dragoeşti) 310. Bată-mi-te, mândră, bată Bată-mi-te, mândră, bată,**) Nouă boale dintr’odată, *) Compară p. 265 „Ştii tu, badeo, ce ziceai," col. larnik-Bârseanu. **) Aceeaş colecţ. p. 280. DE JALE, DE MUSTRARE, DE BLĂSTEM 13! (Drăgoeşti) Când gândeşti, că ţi-i mai bine, Să vină popa la tine; f> Când gândeşti, că ţi-a trecut, Să n’ai parte’n ce-ai avut; Când gândeşti, că te-ai sculat, Să-ţi cânte popa la pat; Când vei fii în primăvară, 10 Să fii ca turta de ceară, Să te scoată patru-afară! Să te cunoşti pe peliţă, Că nu ai fost cu credinţă. 311. Bată-mi-te, bade, bată Bată-mi-te, bade, bată Nouă boale dintr’odată, Firicelu de săcară, Şi somnul meu de ast’ vară; 5 Când gândeşti, că ţi i mai bine, Să vină popa Ia tine; Când gândeşti, că ţ-a trecut, Să pierzi tot ce ai avut; Când gândeşti, că te-ai sculat, 10 Să-ţi cânte popa Ia pat. Patru boi ca nişte flori Să ţi-i mânci toţi cu doftori, Căruţa cu patru cai Să te poarte la şpitai*) 15 Şi de leac să nu mai dai! /rk „ Y (Drăgoeşti) 312. Cobori, Doamne, foc în ţară Cobori, Doamne, foc în ţară, Să ardă curvele’n pară, Să le-arunce în pustie, Leac de curvă să nu fie; *) Spital. HODOŞ, Poezii poporale. 9* 132 DE JALE, DE MUSTRARE, DE BLĂSTEM 5 Decând iele s’au lăţit Grâne mândre au perit, Tăciune sa plămădit, Vinu’n birturi s’a scumpit, Jidovii s’a^^nbogăţit! 313. Pentru tine om frumos Pentru tine, om frumos, Lăsai cusătura jos, Şi trecui la tine’n dos, Pusei dosul mărturie, 5 Şi mă lăsai de fetfe . . . 314. Cine mi-a stricat fetia Cine mi-a stricat fetia, Mânce-i carnea puşcăria; Cine mi-a stricat norocul Bată-1 vântu, ardă-1 focul; 5 Cine-a dat poalele’n sus Să mi-1 văd în ţapă pus! . . . 315. Păltinaş cu frunza lată Păltinaş cu frunza lată Şi cu umbriţa rotată, Lasă-mă la umbra ta, Să mă culc cu mândra mea. 5 Ba io zău nu te-oi lăsa Să te culci la umbra mea, Că te-am mai lăsat odată Şi mi-a picat frunza toată, Şi dacă te-oi mai lăsa, 10 Teamă-mi-i, că m’oi usca. 316. Decând neică m’a lăsat Decând neică m’a lăsat, Inima mi-s’o uscat (Bogăltin) (Goleţ) (Ilova) (Vărădia) DE JALE, DE MUSTRARE, DEBLĂSTEM 133 Şi faţa mi-s’o slăbit, Ochii mi-or păinginit. 5 Neico cu suflet celău*) De te-ar bate Dumnezău, Nici mai bine, nici mai rău, Decât cum voi zice iău. Să n’ai parte d’altă fată 10 Până n’oi tuna**) în groapă. Şi cine m’o pus pe mine Să mă mai iubesc cu tine, Cu tine, c’un călător, Fără milă, fără dor. 15 Mă lăsaşi pe înserat Şi te-ai dus şi ai plecat leu versab sânge’nchiegat, După tine-un blăstămat; Prăpădf-te-ai de pe lume 20 Să nu-ţi mai aud de nume. 317. Sugă-mi-te şerpele „Sugă-mi-te şerpele Când ţ-or da musteţele Şi ţ-or fi dragi fetele!“ * Pe sub poala codrului 5 Trece raza soarelui, Dar nu-i raza soarelui, Ci sunt ochii şerpelui. Şi şerpele ce-mi făcea? Tinerel voinic sugea, 10 Drumari pe drum că trecea, Voinicul când ii vedea, Iei din gură îmi grăea: *) Înşelător. **) Tuna=întra. (Văliug) 134 PE JALE, DE MUŞTE ARE, DE BLĂSTEM — Fraţilor, Drumarilor, 15 Făcut-aţi voi cuiva bine, Faceţi acum şi cu mine, De mă scoateţi dela câne.“ Dar şerpele ce-mi grăea: — Voi drumari, drumarilor, 20 Drum aveţi, Drumu-i ţineţi, Cu mine nimic n’aveţi; Că maică-sa mi l-a dat, Când în braţe l-a luat, 25 Cu gura La blăstemat: „Suge, maichii, n’ai mai suge, Sugă-mi-te şerpele, Când ţ-or da musteţele, Şi ţ-or fi dragi fetele." 30 Ş’a părăsit lumea albă, Tocma când i-a fost mai dragă. 318. Bate-l Doamne şi-l ia drace Bate-1, Doamne, şi-l ia, drace, Pe cine nu-mi mai dă pace Să iubesc pe cine-mi place! Decât cu urât în casă, 5 Mai bine cu boală’n oasă . . . Doamne, bate pe părinţi, Când despart pe doi iubiţi, Şi leagă doi neloviţi! 319. Vai de mine rău îmi păi Vai de mine rău îmi păt, Pentru badea când îl văd; Vai de mine rău îmi trag, Pentru badea, de mi-i drag! (leşelniţa) (Sasca) DE JALE, DE MUSTRARE, DE BLÂSTEM 135 5 Duşmanii aşa se nalţă Pe noi doi să ne despartă. Dar de-o vrea şi Dumnezeii, Oi trăi cu badea meu Cat trăeşte frunza ’n vine, 10 Numai să trăesc cu bine, Cât trăeşte frunza’n fag, Numai să trăesc cu drag. /rr , ,.N (Herendeşti) o 20. Măi bădiţă; mâi bărnace Măi bădiţă, mai bărnace, Te-aş iubi, maichii nu-i place; Să-i placă maichii ca mie, Ne am duce la cununie. 5 Aşa ne-am duce de tare, Ca cocii pe drumul mare ... Au, Doamne, cum ne-am mai duce, Cu calu nu ne-ar ajunge, De ne-ar şti maica divanu 10 Ne-am duce ca izănbanu!*) (jjerendeşti) 321. Când m’ai făcut, maică, fată Când m’ai făcut, maică, fată, Mai bine, măicuţ’, o peatră, Să mă fi şi lăpădat, Dumnezeu ţi-ar fi iertat, 5 Măieuţo, mare păcat! (Herende,a) 322a Plânge-mă, maico, cu dor Plânge-mă, maico, cu dor, Să ştii, c’ai avut fecior. — Tu pe mine nu m’ai plâns, Ci norocu mi l-ai stâns; 5 Pe mine m-ai blăstămat, *) Germ., drumul de fer. 136 1) « ;* A h E, D E M U ST Ii ARE, DE BLĂSTEM In temniţă m’ai băgat, Ţ-ai croit mare păcat! (Fârdea) 323. hău mă doare sujleţelu Rău xm doare sufleţeîu Când îmi văd ibovnicelu, Şi nu pot vorbi cu ielu, Că mă vede bărbăţelu, 6 Mance-i dracu sufleţeîu! — Rău mă doare inima, Când îmi văd ibovnica, Şi nu pot vorbi cu ea, Că mă vede muerea, 10 Rupe-i-s’ar inima! /îr , r (llerendeşti) 324. Vai, mândro, mândruţa mea Vai, mândro, mândruţa mea, Ce putuşi, mândro, cerca, De io nu te pot uita! . . . Să te arză focul meu, Cum arzi tu sufletul meu ! 325. Floricică de pe rit Floricică de pe rit Auzit-am auzit, Auzit-am ieri la moară, Că vrea tata să mă’nsoare, 5 Dar cu sila nu m’a face, Să iau pe cine nu-mi place 326. Frunză verde de dudău Frunză verde de dudău,*) Ce-am auzit, bălo, iău, *) Variantă vezi la p. 41 „Vino bade serile Ş’ascultă mustrările". în col. Sevastos. (Margina) (Văliug) DE JALE, DE MUSTRARE, DE BLĂSTEM 137 Că mai că-1a-i pare râu, Că te iubesc, bălo, iău? 5 Spune mândro, mai că-ta, Că atunci io te-oi lăsa, Când maica ţ-o număra: Fânu de pe două care, Şi earba din trei hotare, 10 Şi frunzele dintr’un nuc, Şi penele de pe-un cuc, — Atunci te las şi mă duc! 327. Asarâ ’nsărai pe coastă Asară ’nsărai pe coastă Pe din sus de casa voastă, Ş’auzii cânii lătrând, Pe maică-ta blăstămând, 5 Blăstămându-te pe tine, Să te laşi, mândro, de mine. Spune-i, mândro, maică ta, Că atunci io te-oi lăsa Când mă-ta o sămăna 10 Strat de mac în vârf de ac, Strat de in în vârf de spin, Când o face plopul nuci 15 Şi răchita mere dulci, Ba, mândruţo, nici atunci! 328. Variantă Foae verde mărăcine, Trecui, mândro, pela tine. Ş’auzii pe maică-ta, Cum pe tine te sfădea 5 Şi de mine rău vorbea. Spune-i tu lu maică-ta, Că atunci noi ne-om lăsa, (Armenia) (Văliug) 138 D E JALE, DE MUSTRARE, DE H LA ST KM Când mă-ta o număra Frunziţele din doi nuci 10 Şi penele la doi cuci... Dar atunci, Şi nici atunci: Când mă-ta o săraăna Strat de mac 10 în vârf de ac, — De-o vedea că macul creşte Să mai tragă la nădejde; De-o vedea, că macul sacă, Să facă bine, să tacă! 329. Frunză verde lemn uscat Frunză verde lemn uscat, Fetiţă de om bogat, Nu grăbi la măritat, Ca floarea la scuturat, 5 Floarea mai înfloare-odată, Dar tu nu te mai faci fată. Tu atunci te-i face fată, Când a face mărul nuci Şi alunul mere dulci! 330. Frunză verde lemn uscat Frunză verde lemn uscat, Când de-acasă am plecat, Mândro, vorbă ţ-am lăsat: Nu grăbi la măritat, 5 Ca floarea la scuturat; Floarea mai înfloare-odată, Dar tu nu te mai faci fată. Şi acasă am venit, Fată nu te-am mai găsit, 10 Fără te-am găsit nevastă, Nu te mai văd bucuroasă, (Căvăran) (Goleţ) DE J ALE, DE MUSTRARE, DEBLĂSTEM 139 Nici la faţă-aşa frumoasă, Nici la stat aşa făloasă; Acum ieşti îngălbinită, 15 Ca si floarea cea pălită ’ (Meedica) 33 J. Ţine-mâ, măicuţa, bine Ţine-mă, măicuţo, bine, Pănă mis fată la tine; Că dacă m’okmărita. Mult, maico, mi-i aştepta 5 Cu-apă rece lăngă masă, Şi cu prânzu cald pe masă. Apa rece s’a ’ncălzf, Prânzu cald ţi s’a răci, Şi fiica nu ţi-a veni! (8urducu mare) 332. Până fu grădina verde Pănă fu grădina verde, Grăbi mama de mă dede; Când grădina s’a pălit, Mama la mine-a venit, 5 Şi se dede a ’ntreba: Trăesc io bine, ori ba? — Taci, mamă, nu mă ’ntreba... Ţi se rupe inima! (Dulfa) 333. Grăbi mama de mă dede Grăbi mama de mă dede Pănă fu grădina verde, S’a temut, că s’a usca Şi pe mine nu m’a da, 5 în ce boală m’ai băgat Cu urât tare m’ai dat, Şi urâtu n’are leac, Făr’ o scândură de brad. x (Surducu mare) 140 DE JALE, DE MUSTRARE, DE BLĂSTEM 334. Măi bădiţă, trup de flori Mâi bădiţă, trup de flori, Când te văd, mă iau fiori, Din tălpi pănă ’n subsuori! Mâi bădiţă, trup gingaş, 5 Io cu tine duce-m’aş, Duce-m'aş cât aş vedea, De urât n’aş mai şedea, Că urâtu n’are leac, Făr’ patru scânduri de brad, 10 Ş’o peatră mare la cap! 335. Cât fusei la mama fată Cât fuseiula mama fată, Tot ieram mai desmierdată. Frunză verde lemn uscat, Şi dacă m’am măritat, 5 Am mâncat pâne, legume, Ş’am umblat falnică ’n lume. 336. Când} mamă, m’ai măritat Când, mamă, m’ai măritat, Ochii să mi-i fi legat, în fântăn’ să mă fi dat; Ear cu banii dela masă 5 Să-mi fi luat scânduri de casă, Sovonu*) de cununie Să-l fi pus pe faţă mie, Banii daţi la lăutaş Să-i fi dat pe-un prăporaş, 10 Banii daţi la diveriţă**) Să-i fii dat pe-o cruciuliţă... (Văliug) (Prigor) (Dulău) *) Vălu. **) Diveriţă, expr. g i v e r i ţ ă =; soră de mireasă. DE JALE, DE MUSTRARE, DE BLĂSTEM 141 337. Mândră, când te-am căpărit Mândră, când te-am c a p ă r i t Mai bine să fiu murit : Că, cu banii de căpară, Ţ’aş lua o luminare, 5 Şi cu banii de pe masa Ţ’aş lua scânduri de-o casă, Şi cu banii dela guşă*) Ţ’aş lua un lemn de cruce, Şi cu banii ce ţ-am dat, 10 Mândro, te-aş fi şi ’ngropat. 338. Bată-te Dumnezeu naş Bată-te Dumnezeu, naş, Cu cine mă cununaşi, Cu urâta c i s n o v i t ă,**) Ca căldarea de cernită! 5 — Bată-te Dumnezeu, fine, Dar n’au fost ochii la tine, Să fii luat tu sama bine, Ş’apoi să fi vint la mine! 339. Cântă-ţi, fată, cântecul Cântă-ţi, fată, cântecul, Pănă ţi-i descântecul, Că dacă te-i mărita, Să cânţi nu-i mai cuteza 5 în casă de soacră ta! 340. Frunză verde bob de linte Frunza verde bob de linte, Descunună-mă, părinte! — Atunci te-oi descununa, Când cleanţurile-or cânta, *) Gât. **) Slută. (Văliug) (Sasca) (Prigor) 142 DJS J ALE, .'(> R MUSTRARE, DE BLĂSTEM 5 Şi pădurea va umbla, Si când tu mi-i număra, Frunzele din zece nuci, Şi atunci, Şi nici atunci! 10 Şi când easca a ’nflori, Şi cremenea s’a topi; Când salca va face prune, Atunci te vei face june, Şi răchita mere dulci, 15 Şi atunci, Şi nici atunci! 341. Frunză verde de susai Frunză verde de susai, Io tare mă supărai, Luai secera, plecai. Secerai pănă la prânz 5 Tot cu lacrimi şi cu plâns, Secerai pănă T ameaz Tot cu lacrimi pe obraz, Secerai pănă la cina Tot cu plâns fără hodină, 10 Şi sburâ naintea mea O mândruţă turturea. Ce plângea de mila mea, Şi i-am zis din grai aşa: Păsărică turturea, 15 De-i fi tu din ţara mea, Să te duci la maică-mea Şi să-i spui tu iei aşa: Să se uite sus la grindă Şi să ia cheiţele 20 Să descurie lăzile, Să-mi scoată ţoliţele,*) Să le ’ncarce pe trei care, *) H&iniţele. (Basca) DE JALE, DE MUSTRARE, DE BLĂSTEM 143 Să le ducă ’ntre hotare, Să le dee foc şi pară, 25 Para sâ meargă la ceri*; Să s’ audă vestea în teri, Că maica nu m’a ’ntrebat Şi pe min’ m’a măritat Dup’ un câne de român, 30 De frică să-i zic jupân,*) — Dar jupân dracu i-o zice, Că n’ are mălai să mance, Nici pe cap cu ce se unge, Nici sare în sărăriţă, 35 Nici slănină pe poliţă. (Marina) 342. Variantă Du-te, Ioane, du-te Cu-oile la munte! Dar pe mine ce mă laşi La margine de oraş, 5 Cu furca la brâu, Cu secera ’n grâu ?!... Secerai, Cât secerai, Pân’ postata**) o gătaii*. 10 Când postata o gătaiv Pusei secera ’n pământ Şi ieşfi în deal la vânt, Să văd soacrele sosind. Dar la mine 15 N’are cine, Făr’ o biată turturică, Amărâtă, singurică, Plânge de inima-mi strică. *) Comp. „ .. .Dup’un ficior ca s’un câne, Mă face să-i zic jupâne,“ p. 183, col. larnik-Bârseanu. **) Postată ieste locul dintre două răzvoare. DE JALE, DE MUSTRARE, DE BLĂSTEM „Turturică, turturea, 20 Nu plânge de mila mea, Numai sbori la maică-mea, De mi-i spune tu aşa: Ţoalele să mi le strângă, Şi maica să nu le vindă, 25 Numa ’n foc să mi le aprindă, Să le scoată ’n drumu mare, Să le dee foc şi pară, Pe trei părţi Cu lemne verzi, 30 Pe deoparte Cu uscate, Să iese fumu prin sate, Să se nalţe sus pe ceri; Să se resfire prin teri, 35 Să vadă mumiţele, Cum să-si dea fetitele ! (Si H43. Altă variantă Foae verde lemn uscat, Tineră m’am măritat Şi rea soacr’ am ci pătat, Mă mână la secerat 5 Singură, fără bărbat. Secerai Cât secerai, La mână rău mă tăeai. Pusei secera ’n polog 10 Şi ieşii în deal la slog*), Şi văzui socriile Venind la nurorile. Caut să văd şi pe-a mea, Vine-o mândră rândunea: *) Slog, hotarul ce desparte două pământuri. DE JALE, DE MUSTRARE, DE BLĂSTEM 145 15 Păserică mititea, Dacă vii din ţara mea, Vreau să scriu o cărticea Şi s’o duci la maică-mea, Să-mi strângă ţoale grămadă 20 Să le scoată ’ntre hotară Să le dee foc şi pară De trei părţi Cu lemne verzi, Şi de una cu uscate, 25 Să meargă fumuri prin sate S’ audă măicuţele, Cum îş dau iiicuţele, S’ audă şi maică-mea Cum s-o dat pe fată-sa î , r (Surducu mare) 344. Tinerâ mă măritai Tineră mă măritai,*) Şi rea soacră-mi căpătai, Soacră rea, bârbatu câne, Ăştia mă mâncă pe mine; 5 Soacră rea, bărbat urât, De mă bagă în pământ. Soacra şede tot în vatră, Si latră că nu-s bărbată! lo-s bărbată ca şi focu, 10 Numai n’am avut norocu... (Margina) 345. Părăuş cu ap rece Părăuş cu apă rece Pela poarta maicii trece, Ieşi maica să spele, Văzu că-s lacnmi E BLĂSTEM U7 351, Frunză verde mere pere Frunză verde mere pere Mă’nsurai; luai muere. Mă bucurai la avere, La avere, la argint; 5 Argintul s’a prăpădit, Muerea a’mbătrânit! Măi vecine, Măi creştine, Când te’nsori ia sama bine, 10 Să-ţi iei una mai săracă, Dar de ochii iei să-ţi placă! 352. Nime’n lame nu se’nşală Nime n lume nu se’nşală, Ca feciorul când se’nsoară : Prinde patru boi la car, Şi-ş aduce vai ş'amar, 5 Prinde doi cai la code Şi-ş aduce sărăcie! 353. Mă ’mbtilzii şi io la sută Mă ’mbulzmişi io la sută*) Şi-mi luai şi io o slută, Nici dracu nu mi-o sărută. Când o văd sara pe lură, 5 Par’ că văd un car cu lână; Când o văd în gura şurii, Par’ că văd Mamapădurii; Când o văd pela ’nsărat, Par’ că văd un drac plouat; 10 Când o văd cu capul gol, *) Comp. „Lăcomii şi io Ia sută“ pag. 455. v nik-Bârseanu. E. HODOŞ, Poezii poporale. (Prigor) (Căvăran) . 5. coi. Iar-io* 148 DE JALE, DE MUSTRARE, DEBLĂSTEM Fug vacile din obor, Că gândesc că-i ciuma lor. Hate-o-aş, şi n’am pe cine, Săruta-o-aş, mi-i ruşine, 15 Se rid oamenii de mine. 354. Nu ştiu orb am fost or beat Nu ştiu orb am fost, ori beat, C’am plecat la însurat. Frunză verde ’n codru des, Toată lumea s-a ales 3 Ce-a fost verde şi frumos, Ce-a fost bun şi drăgostos; Dar io, Doamne, ce-am ales? Ce-a fost mai rău în oves î (Dulău) 355. Trecu mama ’n drum la vale Trecu mama ’n drum la vale, Se ’ntălni c’un june ’n cale. Zis-a mama cătră june: Ia tu, june, fata mea, 5 Că parte cu ea ţ-oi da, T-oi da car cu şase boi, Să te faci tu neam cu noi. — Să-mi dai şasă, şi mai şasă Tot nu-ţi iau fata acasă, 10 Că fata ie vrăjitoare, Nu ie d’alea ţesătoare.*) (Dulău) 356. Săracă nevasta mea Săracă nevasta mea, Cum poartă inima-rea, *) Comp. variantă dela p. 4 35 „Pe colea p’ângă pălan Mă ’ntâlmi c'un bogătan,“ col. Iarnik-Bârseanu. DE JALE, DE MUSTKARE, DEULĂSTEM 149 Că la altă io gândesc Să pornesc şi să iubesc, 5 Ea se turbură pe loc, Se aprinde, face foc, Şi începe a ofta Şi cordiş a se uita. O să fac pe gândul meu, 10 Să m’apuc de ce vreau ieu: Apuca-m’oi de iubit, Că ea mult m’a năcăjit. (Cai.ansebeş) 357. Frunză verde de pe baltă Frunză verde de pe baltă, Tare te-am iubit odată, Când ierai cu coada lată. Te-aş iubi ş’acum nevastă, 5 Dar bărbatu-i tot cu tine, Şi tine ochii la mine... , v ’ (Surducu mare) 358. Auzi tu, nevastă, zău Auzi tu, nevastă, zău, Urât ie bărbatul tău! — Io văd bine că-i urât, Dar nu-1 pot băga ’n pământ; 5 Că de viu io l-aş băga, Pe lume nu l-aş lăsa, Că-i turbat ca şi ciuma... Tatăl meu a lăcomit La trei lanţuri de pământ 10 Şi m’a dat după urât. (Fârdea) 359. Mândruţa, care mi-i dragă Mândruţa, care mi-i dragă, Iese ’n poartă şi mă ’ntreabă: 160 DE J ALE, DE MUSTRARE, DE BLĂSTEM — De ce port cămaşă neagră?*) — Las' s’o port, c’aşa mi-i dragă, 5 Că mi-e nevasta b e t e a g ă, Ori beteagă, ori nebună, Că nu mi-a spălat de-o lună. — Dă-mi-o mie, s’o spăl ieu Cu săpun din satul meu, 10 Cu apa din trei izvoară, Cine-a bea din ea, să moară.. . Dar de-a bea neicuţul meu, Să mi-1 ţină Dumnezeu; Şi de-a bea duşmanul meu, 15 Să mi-1 bată Dumnezeu, Nici mai bine, nici mai rău, Numai cum îi voesc iău! (CăvăraD) 360. Iubii, Doamne, ce iubii Iubii, Doamne, ce iubii. Muiere cu doi copii, — Par’ că fu satul pustii! (Ţerova) 361. Lasă-tey mândro9 de mine Lasă-te, mândro, de mine, Că şi io mă las de tine; Lasă-te, mândro, te lasă, Căci cu tine nu fac casă, 5 C’am copii şi am nevastă. — Io mă las, cu Dumnezău, Nici un pic nu-mi pare rău; *) Variantă pentru primele 9 versuri in col. G. Dem. Teo-dorescu p. 308 : Firicel de earbă neagră; pentru versurile dela 10 în jos vezi aceeaş colecţiane pag. 318 : Lacrimele, şi col. Iarnik-Bârseanu pag. 119 la versul 15 în jos. In col. Sevastos : p. 35 „Dorule, de unde vii“ ; p. 126 „Frunzuliţă lemn uscat“ ; p. 146 „Frunză verde lemn cireş. “ DK JALE, :î) S-; MIJS'J-KABK, 1;K BlA ^ TEM 151 Ci-mi şede câta*) cu greu, Că ţ-am luat năravul tău. 362. Lasâ-te, mândro, de mine Lasa-te mândro, de mine, Că şi io mă las de tine, Bate vântu, cade bruma, Lasă-te măcar acuma, Că decând ne-am toldoit**) Muerea mi-am z o g o n i t,***) Copiii mi-am sărăcit. Cu vecinii m’am urit. 363. Arde focu’n pae ude (Vărădia) (V^ădia) Arde focu’n pae ude. Strig la mândra nu m’aude; Arde focu’n pai-uscate, Strig la mândra mea departe: 5 — Ean ieşi, mândro pan’ la gard! — Ba io, bade, c’am bărbat! — Că şi io am o mu ere, Numai nu mi-i pe plăcere . . . —- Du-te bade dracului, 10 Nu fi potca capului! (Tăradi^ 364. Bosiioc roşu chitat Bosiioc roşu chitat, Farmecile m’aii mâncat; Merge focun pae ude, Strig la mândra, nu m’aude,****) *) Cevaş. niţel. **) însoţit. ***) Alungat.. ****) Comp. „ . . . Frunză \ orde trei agude, Strig la puica nu m’aude“, p. 147, col. Sevastos; în col. Iarmk-Bîirseanu vezi p. 56 „Suflă vântu’n pae udeu ; în col. Alecsandri v. hora nr. 20 „Femeea temută” : „Frunză verde de agudei£. 152 DE JALE, DE MUSTRARE, DE BLĂSTEM 5 Ori m’auzi, ori nu m’auzi, Ori n’ai gură să-mi răspunzi? — Te-am auzit, neico, bine, Dar nu pot ieşi la |ine, Că-i cânele’n pat cu mine. 10 Şede’n pat şi duhăneşte, Ştie-1 dracu ce gândeşte : Măcar să mă ’ncue’n peatră, De ce se teme, nu scapă! 365. Vai de mine ce trag leu Vai de mine, ce trag ieu, C’o hulă şi c’un beţfu: Vine sara amânat,*) Când cocoşul a cântat! 366. Nevasta Astăzi Luni şi mâne-i Marţi, Că bine trăeau doi fraţi Pănă fură nensuraţi. Ear dacă se însurară 5 Ieşiră la domni afară, Grăea frate Cătră frate: Măi, frate, bate-ţi nevasta, Nu vezi, că ne sparge casa. 10 — Ba io, frate, nu mi-or* bate, Ci-i voi pune straiţa’n spate Ş’oi mâna-o n strinătate. Nevasta când auzea, Ea din grai aşa grăea: 15 — Măi bărbate dumneata, Nu-mi pune straiţa în spate Să-mi dai drumu’n strinătate; (Meedica) (Sasca) *) Târziu. DE JALE, DE MUSTRARE, DE BLĂSTEM 153 Ci ia tu sbiciu în mână Şi mă bate-o săptămână 20 Să mă fac muere bună; Că de-aş fi muere bună N’aş umbla noaptea pe lună Cu ibovnicul de mână, Cu găina friptă’n poală 25 Şi cu pita subsioară . . . Astăzi Mercuri, mâne-i Joi, Mare-i dragostea’ntre noi! 367. Iubeşte, mândro, iubeşte Iubeşte, mândro, iubeşte, Că vremea se vremueşte, Tinereţa’mbătrâneşte, Şi dragostea se opreşte. 368. Fie mândra ca o floare Fie mândra ca o floare, Când vine moartea, ea moare; Fie mândra ca o cruce. Când vine moartea, se duce*). 369. Tinereţe, haine scumpe Tinereţe, haine scumpe, Cumpăra-v’aş, n am băncuţe; Bătrâneţe, haine rele, Vinde-v’aş şi n’am putere . . . 370. Vai, tinerelele mele Vai, tinereţele mele, Nu ştiu ce am făcut cu iele, Că pe drum nu le-am pierdut, ■ *) Variantă vezi 148 „De-ar ti mandra col. larnik-Bârseanu. (Caransebeş) (Pătaş) (Pătaş) (Văliug) ca o lIoare“, 154 I) E J A L K, T) E MUSTRARE, DE BLÂSTE M Nici în târg nu le-am v i n d u t, 5 Nici in birt nu le-am beut!*) 371. Năcazul cine nu-l crede Năcazul cine nu-l crede, N’ar mai călca earbă verde, Şi nici verde, nici uscată, Pănă ce l-a crede-odată. (Priiipeţ) (/Văliug) Hei ele, ardă-le focul (Dulău) (Priiipeţ) Relele, ardă-le focul, Tot cu mine-ş află locul; Relele, ardă-le para, Tot cu mine cină sara. 3?3. Rău U cu amărăciune Hău ie cu amărăciune ('and rfai cătră cine spune. Strugurel bătut în vie, Numai inima mă ştie! 3 / /. Jeluf-m’a.s‘, jelui Je iui-ai'aş, jeluf, Şi n’am cui mă jelui. . . Jelui-m’aş şi n am cui,**) Jelui m as codrului, 5 Codru-: jdnic ca şi mine, Că nici irunza nu ş o ţine, *) Compară „ . . . Da la târg nit l-am vândut." sd. pag. 217 în col. Sevastos; şi „Sărac bine d»> demult" p. 21(1 în col. Iarnik-Bâr:v.;»nu. **) Variante •■ezi \r- colecţiunile: \ >cm. Teodorescu, p. 27S ; I; piik-B;irseanu p. 19^ „.iolui-rn’aş brazilor" ; Sevastos p. 211. Frunza verde de pelin". DE J ALE, 1>E MUSTRA»E, 1>E BLÂSTEM 155 (Ilova Numai goale crengurele, Pălite de dor şi jele, Să le bată vânturi grele: 10 Vremile şi vânturile Ca pe mine gândurile . . . 375. Frunză verde măr pălit Frunză verde, măr pălit, Ce trai rău am mai trăit, Cu nimica m’am ales, Numai plâng şi năcăjesc. .. 5 Moarte, moarte, unde ieşti, în ce parte locueşti? Şi ce faci, de nu mai vii, Să mă scoţi dintre cei vii! (BogMtin) 376. Aş muri, moartea nu-mi vine Aş muri, moartea nu-mi vine, Aş trăi şi n’am cu cine; Că cu cine-aş fi avut, A pus faţa la pământ, 5 La pământ sub earbă verde, Ca să nu mai trag nădejde.*) (Meedica) 377. Străinu-s ca cucu ’n codru Străinu-s ca cucu ’n codru Năcâjitu-s, de nu-i modru. Străinu-s ca paserea, N’am milă nicăirea, 5 Mis străin ca pui de cuc, Şi n’am milă und’ mă duc. .. Păduriţă deasă ieşti, Ţara mea departe ieşti. (Fardea) *) Vezi o variantă la p. 147 —148 „Murire-aş, moartea nu vinecol. Iarnik-Bârseanu. DE JALK, DE MUSTRARE, DE BLÂSTEM 378. Frunză verde floricea Frunză verde floricea, Neico, pentru dumneata Multe fete m’or mânca, M’or mânca, m’or scoate ’n drum, 5 M’or arde, m’or face scrum, Să se ungă la sprincene, Ca să fie ca ş’a mele. Ca a mele n’or avea, Că mi le-au uns măicuţa, 10 Mi le-au uns: cu peană verde, Să fiu dragă cui mă vede, Cu peană de merlă neagră Ca să fiu lui neică dragă. (GIobu.Craiova) 379. Frunză verde chişărău Frunză verde chişărău, Ce n’a lăsat Dumnezău, Să fie ceriul hârtie Şi luna cănţelărie, 5 Soarele un scriitori Să scrie dor la feciori, Dorul din copilărie, Şi dragostea din fetie... Ce n’a lăsat Dumnezeu, 10 Ce iubesc, să fie-al meu; Dumnezeu nu face bine, Ce iubesc io, altu ţine. (Globu.Craiova) 380. Cine n’are noroc, n’are Cine n’are noroc, n’are, Decând naşte pănă moare; Cum nici io n’am mai avut Decând maica m’a făcut. DE JALE DE MCSTEARK DE BLĂSTEM 157 5 De tată n’am ascultat, Dumnezeu că nr'a certat, Ş-am iăcut io cum am vrut, Dumnezeu că m’a bătut! (Logo); 381. De-aş trăi- ?o tot aşa De-aş trăi io tot aşa, Ca earba m’aş legăna, Ca earba de primăvara, Când o calcă multă ţară, 5 O calcă şi bun rău, O calcă şi neic’ ai meu. . (Pri^oi-y 382. Io aici. neică 'n Craiova Io aici, neică ’n Craiova, Neagră-i inima ca slova; Decând, neică, ai plecat Multe lacrimi am vărsat, 5 Ceaţa ’n casă mi a tunat; Decând, neică, mi te-ai dus, Ceaţa ’n casă mi s’a pus Şi pe par, şi pe nuea, Şi pe inimioara mea. , ' 1 n-Vifnvvi 383. Mult mi-i drag, mândro, de tine Mult mi-i drag, mândro, de tine,'*) Mi-i urât de cin' te ţine, Că te ţine ’n nouă frâne, Şi nu pot veni la tine. 5 Dar de-o da şi Dumnezău, Tot vei fi odată zău Tu a mea si io al tău! .. , (Meediea) *) Vezi „Drag mi-ar li, nwimiia, de t.ine,“ p. 60 în col. larnik-Bărseanu. 158 DE JALE, DE MUST R A RE, DE BLĂSTEM 384. Nu mă, maică, obida Nu ,mă, maică, obida Dela dragă casa ta, Că io de dus, duce-m’oi, Larg în casă îace-ţi-oi, 5 Loc la masă lăsa-ţi-oi. Hai, maico, pănă 3a poartă, Vezi străinu cum mă poartă, Nici rm-s vie, nu-s nici moartă; Mă poartă din mână ?n mână, 10 Ca cârlige la fântână. 385, Şi dac*aş ji ştiut ieu Şi dac aş fi ştiut ieu, Cum mi-a fi norocul meu, Nu m’aş fi mai măritat, Mai bine m’aş fi ’ngropat 5 Lăng’o margine de dram, Sub rădăcină d’alun. Maică, din guriţa mea S’ar fi făcut fântânea, Din sprincene izvorele, 10 Din ochi două păhărele Să bea voinicii din iele. 386. Frunză verde lemn uscat Frunză verde lemn uscat,, Nevastă dela Teleac, Doamne, rău te-ai măritat: Tu tineră cu mărgele, 5 Iei bătrân fără măsele; Tu tineră ca o mură, Iei bătrân cu barba sură; Tu tineră ca o cruce, Iei bătrân, abea se duce... (Fârdea) (Fârdea.) (Fârdea) DE JALE, P.V- >2 i^TEAJiE, DE BLĂSTEM 159 387. Neică, de dragostea noastă Neică, de dragostea noastă,*) Infiun un pom pe coartii, Duşmanii mâ 1 z atl a ? a Se duseră şi-l iăeara. Hai, neicuţo, amândoi Să luăm apă Va gură, Să ducem Ia tăetură, Să se facă umbră bună, Să şedem noaptea pe lună. #SS. Frunzuliţă verde'n fag Frunzuliţa verden fag, De mândruţa mă despsrt. Mândruţo, sufletul meu, Ce-oi face cu dorul tău . . . 5 Tu cu dorul meu faci bine, Că ml-I samenl prin gradine, în grădine si n livezi. Să răsară fire verzi; în grădine, prin iăptuci, 10 Să răsară mere dulci, Să le bagi in mi la tine, Să-ţi treacă dorul de mine, 389. De-aş avea mândruţe-o mia De-aş avea mândruţe-o sută, Cea dintâiă nu mă uită; De aş avea mândruţe-o mie, Nu mă uită cea dîntâie. 390. Mândră, buze di-mcrdate Mândri, buze dismerdate, Trâbuire-ar sărutate: (MeediwO (Kârdea) (Fardea, Vo/.i nr. 2153. U>0 I?K J ALE, i>E M UST li ARE, DE BL ÂSTEM Mândră, buze subţirele, Săruta le-aş, şi mi-i jele. liîfi. VrunzitlU^ lemn uscat Frunzuliţă, lemn uscat, Vine doruiiiprăştiaf.; Frunzuliţă c&erel, Vine dorui subţirel 5 Cu mândruţa după iei Nu ştiu, î*iimpu-i tot bujor, Sau bădiţa cu mult dor; Nu -tiu, câmpu-i oehişde*), Sau mândra cu mare jele. (Fârdea) (Caransebeş) *) Tâtăişe. III. VESELE. GLUMEŢE, SATIRICE - 392. Mândruţo cu părul creţ Mândruţo cu părui creţ, Te cunosc sara pe mers, Pe mersul picioarelor, Pe purtatul poalelor, 5 Le porţi albe şi spălate, Mulţi voinici bagi în păcate, Astăzi, mane, ori poimâne Mă bagi, mândro, şi pe mine. (Căvărac) 393. .Mândra cu ochi iniei- ţi traşi Mândra cu ochi mici şi traşi S’o săruţi, să n’o mai laşi; Mândră cu ochii mieriii! S’o săruţi, să rro mai uiţi, 5 Mândra cu ochi negri sori S’o săruţi, să te omori, (ocna de Fier) 394, Nalt a A mândra şi subţire Naltă-i mândra şi subţire, Mânce-1 Jupii, cui mi-o ţine; Că mi-o ţine prea de scurt, Şi nu pot să o sărut. (Priiipet) E. HODOŞ, Poezii poporale *'* VESEL K-, ^LTTMKŢE, 8ATIKTCTK ixrfră cânii ia poeată Latră cânii la poeată, Că mânca lupii o fată. Las: s''o maure, că-i de vină, C’ îmbla noaptea prin grădină 5 Ou voinicii toti de mână. ,T , . (leşr-mţa) X.Î'Hk Am o mândrii, n'am o mită Am o mândră, n’am o sută, Toţi voinicii mi-o sărută ,.. Ardâ-i cizma pe picior, Că io nu-i mai pot dc dor; 5 Ardă-i cârpa de pe car», C:? io nu-i mai pot de drag; Ardă-i cliimeşuica 'n sele, Că. io nu-i mai pot de jele. fjeşelniţa) 397, Codrule, iederă verde Oodruîe, iederă verde, l'e ţ-oi spune, nu mi i crede, Oi =:rece mane prin tine Cu mândrile după mine. 3!)x. finHuioc chitat ca nom Busuioc chitat ca noru Mă mâncaţi, mândro, cu doru, Dar nu i dor ca dorurile, Ci ie dor bulguitor, Că tresar noaptea din somn, Dau cu mâna după tine, Dau de păreţi vai de mine, Sărutai? şi perina, Gândii că ieşti dumneata. (Fârdea) (Fâr Cum apucă lupul mielul. . . 426. Frunză verde de dulete Frunză verde de dulete, Unde văd ciopor de fete, Trec prin apă mort de sete; Unde văd nevestele, ) Io mă sbat ca peştele, Ca cleanu în apă lină, Ca mreana la repezână. 427. Frunză galbină de prun Frunză galbină de prun, Am o mândră şi n’o spun; Că am mai spus-o odată, Şi m’a dus la judecată. 428. Frunză verde de curechi Frunză verde de curechi, Păngă casa mândrii trec, Cu nimic^ nu mă aleg, Fără cânii mă petrec : 5 Dac’-aş şti, că m’aş alege, De trei ori pe zi aş trece! (Fard ea) (Meedica) (Meedica) (Meedica) (Dulău) VESELE, GLUMEŢE, SATIRICE 171 429. Nu ştiu lumea cum iubeşte Nu ştiu lumea cum iubeşte,*) Că nu se mai dovedeşte; Io aseară am iubit, Toată lumea m’a ştiut. 430. Mândruţa cu ochii negri Mândruţa cu ochii negri Mult mi-e dragă, mânce-o vermii! Dar’ mândra cu ochii verzi Nici-odată să n’o ciezi, 5 Că te lasă adurmit Şi pleacă după iubit. . . 431. Frunză verde leuşteană Frunză verde leuşteană, Mândra mea ie hodoşană; Frunză verde de cicoară, Mândra mea trage sâ moară: 5 Ar muri şi nu se ’ndură, Pănă nu-mi dă mie gură. 432. Frunză verde frunzuliţe Frunză verde frunzuliţe, Am avut trei mândruliţe: Una’n deal, şi una’n vale, Una’n uliţa cea mare. Cea din deal s’a măritat, Cea din vale m’a lăsat, Cea din uliţa cea mare Nici grija mea nu mi-o are.** (Meedica) (Văliug) (Dulău) ) G, (Căvăran) Dem. Teodorescu, pag. 319 : *) Compară în col. col. Numai. **) Comp. varianta dela p. 95 „Decând sunt io pe pământ" în col. larnik-Bârseanu. 172 VESELE, GLUMEŢE, SATIRICE 433. La fereastâ fără treabă La fereastă, fără treabă, Şede mândra şi mă’ntreabă; Care fată mi-i mai dragă? Cea cu chica neagră lată 5 Şi cu faţa rumenită Şi cu gura toată friptă. 434. De-aş muri să mor astară De-aş muri, să mor astară, Dimineaţa să ’nvi'u eară. Să văd lumea cum mă ţâne, Şi mândra mea cui rămâne. 435. Dragu-mi-i d’a trăi bine Dragu-mi-i d’a trăi bine, Rău mă tem, c’oi muri mâne, Nu ştiu lumea cum rămâne. După lume ear mi-i jele ,. . 5 Mi-i cam jele şi nu prea, Mi-i jele de mândra mea, Că nu-ş’ cui va rămânea, Că n’or fi vrednici de ea .. 436. Auzi mândră Auzi, mândră, d a u*) n’auzi, Cum te strigă badea’n frunză? în frunză de păducel, La gură de ogăşel, 5 Să te ’nduri, mândro, de iei! 437. Bosâioc chitat ca norul Bosâioc chitat ca norul M’ai mâncat, bade, cu dorul; *) Sau. (Drăgoeşti) (Margina) (Pătaş) (Şasea) VESELE, GLUMEŢE, SATIRICE 173 Ziua, noaptea ies afară Inima mea arde’n pară! 5 Tot aşa, Şi ear aşa, — Cu tine m’oi împăca. , (Caransebeş) 438. Frunză verde de gheorghină Frunză verde de gheorghină, S’a dus mândra în grădină. Haida, mândro, la s c i u b e i ,*) Să culegem drăgăvei 5 Şi să umplem oalele Să mftnce cucoanele! , (Surducu mare) 439. Fostn-mi-a mândra pe mână Fostu-mi-a mândra pe mână, Şi n’am ştiut de ce-i bună; De-aş putea'O căpăta, Aş şti mândrii ce i-aş da, 5 I-aş da verigi şi inele, Şi vorbe mai puţinele ... (Văliug) 440. Mândruţă naltă în stat Mândruţă naltă în stat, Bună ieşti de sărutat ; Lelişoară, trup de flori,, Gura ta-i de sărbători. 441. Bate vântu flori mărunte Bate vântu flori mărunte, lo-s omul cu mândre multe, Nu stiu la care m’oi duce, (Căvăran) *) Sriubei — izvor de beut, apă. VESELE, GLUMEŢE, SATIRICE M’oi duce l’a mai bătrână, 5 Că mă ia sara de mână, Şi mă. poartă în grădină, Şi-mi arată florile, Şi-mi sărută buzile. 442. Vecina, sora vecina Vecino, soro vecino, Dacă ţie-ţi pare rău, Că-ţi iubesc bărbatul tău, Nu-1 mâna sara la boi, 5 Că iei vine pela noi, Şi s’abate la fereastă, Cere foc să duhănească. Io sunt d’inimă miloasă, îl aduc de mână ’n casă, 10 Şi mii pun şi după masă, îi dau puică*) pipărcată, Şi guriţa eâte-odată. 443. Frunză verde iorgovan Frunză verde iorgovan,1) Am un bade Belmţan2) Şi-i viţă de Visăgan.8) Nu ştiu nume 5 Cum i-oi pune? Şi i-aş pune frunză-verde, Dar mă tem, că ear l-oi perde. Că l-am mai perdut odată, De am umblat în lumea toată, 10 Şi de-abea mi l-am găsit După masă la un birt, în oraş la birtu mare Cu trei măndre-alăturare, *) Fom. debs pui ieste: puică. l) Lileac. a) s) Itolinţ şi Visat;, nume de comune. (Yărădia) (Caransebeş) VESELE, GLUMEŢ ti, SATIRICE 175 (Dulău) (Margina) Una mi-1 bătea pe pept, 15 Jura mândra că-i cumăt;*) Una mi-1 bătea pe spate, Jura mândra că ii frate; Una mi-i bătea pe cap, Jura mândra că-i bărbat! 444. N’am venit la voi la şură M’am venit la voi la şură, Să mă uit pe sub căciulă; Ci-am venit să joc o fată, Să mă pomeneasc’odată 5 O de mamă, o de tată, O de dracul câte-odată! 44 „Frunzuleană grâu mărunt, Câte flori sunt pe pământ,şi p. 290 „Frunzuliţă grâu mărunt.. **) Numai cântecele din Peceneşca sunt scrise dela lăutari. O variantă a acestui cântec se găseşte în colecţ. Teodorescu p. 278 : Dorul m â n d r e i. 184 VESELE, GLUMEŢE, SATIRICE 480. Sub poale de codru verde Sub poale de codru verde Frumos pui*' de lotru şede, Şi nimica iei nu fură, Fără cât un pic de gură. (Fârdea) 481. Frunză verde foae’ntoarsă Frunză verde foae’ntoarsă Mi s’a dus badea la coasă,*) Să cosească fân în rouă, Frângă-i-se coasa ’n două 5 Să vină la alta nouă, Să cosească fân costrene, Frângă-i-se bucăţele, Să vină ’n braţele mele! (BogUtjn) 482. Variantă Frunză verde flori mă nun te,**) Ce porţi, mândră, păr pe frunte ? Că ţ-or ieşi vorbe multe. — Las* să easă, că nu-mi pasă, 5 Că bădiţa nu-i acasă; Mi s’a dus cătană nouă, Să cosească flori cu rouă, Rupă-i doru coasa ’n două, Să-şi cumpere alta nouă, 10 Alta toată floricele Să vină ’n braţele mele. ,r„ , , ik ardea) *) A se compara. „Alba delamunt. e" de Ant. Pann, reprodusă în colecţiunea G. Dem. Teodorescu p. 321. Variantă vezi „Frunzuleană earbă grasă, S’o dus bădiţa la coasă," col. Sevastos, p. 71. **) Compară „Alba dela murite,“ col. Teodorescu p. 321 ; în col. larnik-Bârseanu vezi p. 402 „Frunză verde flori mărunte; col. Sevastos p. 128 „Frunză verde ş’un grăunte" ; col. Alecsandri p. 267 doina a 35. „Albo, Albo dela munte." VESELE, GLUMEŢE, SATIRICE 185 483. Fă-mă, Doamne} ce mi-i face Fă-mă, Doamne, ce mi-i tace, Fă-mă roata stelelor în calea Fârgenilor, Că ş’al meu bade-i Fârgean 5 Şi ie lotru şi iclean, Şi mă ţine pe genunche Şi îmi minte mii şi sute, Să-i dau gura s'o sărute. Ş’ am răspuns badei. aşa: 10 Ba, io gura nu ţ-oi da, Că gura mea-i cântărită Cu cântare ({'âiea mici Pe sama la doi voinici, Cu cântare d’ălea mari 10 Pe sama la doi jândari. 484. Vai de lin Vai de lin, -Vai de pelin, Vai de voinicul străin î Hai, soro, să-l miluirii, 5 Nici cu pită, nici cu vin : Dă'i tu, soro, gura ta, Că de nu, i dau pe-a mea! 485, Mână-U, bade, boii bine Mână-ţi, bade, boii bine, Nu ţinea ochii la mine ; Ochii mei îs îăcomoşi După voinicei frumoşi. 486. Foae verde carat/fină Foae verde carantină.*) S’a dus mândra la grădină; *) Garoafa. VESELE, GLUMEŢE, SATIRICE (Vărădia) (Meedica) Foae verde d’a de linte, I-a ieşit badea nainte; 5 Frunzişoară de căpşună, Vro două vorbe să-i spună; Frunză verde d’a de,prună, Ce s’aude, nu-i minciună; Frunză verde d’a de prun, 10 Că badea umblă*) nebun. 487. Măi bădiţă, neiculiţă, Măi bădiţă, neiculiţă,**) Când mergi seara pe uliţă, Flueră din flueriţă, Să ies la tine ’n portiţă, 5 Dacă-ţi trebue guriţă. . . 488. Merişoru-i dus în ţară; Merişoru-i dus în ţară, ' Farmecile mă mâncară, Mi le-or dat de le-am beut Ca pe badea să mi-1 uit. 5 Dar cum boală io să-l uit, Că ş’asară l-am văzut Cu cizmele vixuite, Cu mustetele sucite. , (Surducu rnare) 489. Frunză verde cdlapăr Frunză verde cal apăr, Doi voinici, maică, mă cer: Unu-i negru, unu-i băl. Frunză verde de măr dulce, 5 După băl, maică, m’aş duce; ) N u: î m b l ă. % *) Variantă vezi în col. Iarnik-Bârseanu p. 49. „Rujă creaţă, VESELE, GLUMEŢE, SATIRICE 187 Frunză verde de măr acru, După negru meargă dracu, Că trăbă râul oprit Şi săpun de cinci d’argint, 10 Trei muieri la şurluit, Şi tot nu-1 mai văd albit ; Să meargă pe râu în jos, Şi tot nu-i mai albicios. Dar voinicul care-i băl, 15 Cu puţină apă-I spăl, Când îl văd mi-e drag de iăl, Dă-mă, maică, după iăl. 490. Să mă pună pun cărbune Să mă pună p’un cărbune,*) Drăgutu tot nu l-oi spune; Să mă lege’n şase lanţe, Oamenii nu au ce-mi face! (Coşava) fSurducu mare) 491. Frunză verde semenic Frunză verde semenic,**) De-ai fi, neico, vr’un voinic, Ţ-aş da gură pe nimic; Numai eşti un p u t r i p a fi i, Nu-ţi dau gură nici pe bani; Putrigani putrigănos, Nu fi, neico, mânios ; Putrigani, aprinde-te, Neico, desmâniie-te! (Ilova) *) A se compara: Hora ţigănească, hora nr. 11. col. V. Alexandri; Iubitul tăinuit în co). G. Dem. Teodorescu p. 308; Frunză verde earbă deasă în col. Iarnik-Bârseanu p. 10. **) Semenic—-Edelweiss. 188 VESELE, GLUMEŢE, SATIRICE 492. Frunză verde grâu curat Frunză verde grâu curat, Dulce-i gura la’nsurat; Frunză verde de tăciune, Amară-i gura la june; 5 Ea amară nu ar fi, Numai nu ştie iubi. 493. frunză verde earbă neagră Frunză verde, earbă neagră*) Speriat neică mă’ntreabă, Mă întreabă de cercei: — Cine-a dat banii pe iei? 5 — Cui i drag de ochii mei! Şi mă’ntreabă de mărgele: — Cine-a dat banii pe iele? — Cui i plac buzele mele! 494. Sub tufă de păducel Sub tufă de păducel Şede-un tiner voinicel, Şi merge mândra la iei, Cu turtiţa caldă’n sin, 5 Cu cupa plină de vin. Mândra zice: „Na de bea!u Iei din gură i zicea: — Io n’oi bea, nici n’oi mânca, Ci pe tin’te-oi întreba, 10 Decând am plecat din sat, Câţi voinici te-or sărutat? — Câţi voinici, bade, ca tine, Toţi m’or sărutat pe mine.*) (Pătaşi (Bogăltin) *) Variantă, vezi în colecţiunea larnik-Bârseanu p. 77: Frunză verde izmă neagră", *) Comp. „Spune-mi mândră" p. 403, col. larnik-Bârseanu. VESELE, GLUMEŢE, SATIRICE 189 — Frunză verde, de colie, 15 Calcă, mândro, pe mânie, Acum mi-a trecut şi mie. 49b. Frunză verde mărăciune — Frunză verde mărăciune. Fie-te focul de june, Ai remas neînsurat, Ca gardul, nestreşinat! 5 — Frunza verde, foae lată, Fie-te focu) de fată Rămăsăşi nemăritatâ, Ca sal ca netuşi nată': — Cine te cată pe tine, 10 Că ieşti bătrân ca şi mine?.. — Ra pe tine toţi te cată, Că te ştiu, că ieşti bărbată ?! 496. Cine, mândro, te-a ştiut Cine, mândro, te-a ştiut, Că ai gură de v i n d u t! Să fi ştiut mai demult Aş fi cumpărat d’un t u î t ■*) 497. Nevăstuţă dela Brebii Nevăstuţă dela Brebu, Stai în Ioc să te întrebu: — Ai guriţă de v i n d u t, C’aş lua bani împrumut, 5 Ş'aş lua şi io d’un tult.*) Gura mea nu ie de dat, La fecioru blăstămat!.. .**) (Coş&va) (Vărădia) (Caransebeş) *) Un t-uit, sau şi două li bre = 20 creţari austriaci. **) Comp. variantele p. 368 „Mândră, mândruleana mea,“ şi p. 445 „Marişcuţă din Fiscut,u col. larnik-Bârseanu. VESELE, GLUMEŢE, SATIRICE 498. Frunză verde viorea — Frunză verde viorea, Ia tu, june, lata mea! Că-ti dau şase vaci cu ea. — Să-rai dai şasă şi mai şasă Fata ta nu-mi trăbâ ’n casă: Cântă cucoşu în uşă, Fata ta doarme ’n cenuşă, Cântă cucoşu ’n gunoi, Fata ta doarme ’n război. 499. Nevasta fuge de soare Nevasta, fuge de soare, Vremea trece ca o floare; Nevasta doarme sub tufe, Şi noaptea spală la rufe. * 500. Bate, Doamne, şi-l usucă Bate, Doamne, şi-l usucă, Pe cine-o pus pomi pe luncă, De fac toţi răchie multă, De-şi uită feciori de muncă Şi nevestele de furcă! 501. Mândra, bat-o soarele Mândra, bat-o soarele, Ş-a beut fuioarele, Şi i-s scurte poalele, I se văd picioarele! (Petrilova) (Bogăltin) (Coşava) (Drăgoeşli) 502. Frunză verde de măr dulce \ ■ Frunză verde de măr dulce, Am muere ca şi-o cruce Şi la lucru n’o pot duce. VESELE, GLUMEŢE:. SATIRICE 191 Că de joc ie cum ie focul 5 Ear de lucru pute locul. Tot am zis şi*am sfătuit, Ca să meargă la muncit; I)ar’ ea, biata, n'are grijă, Ci mai frumos se câştigă; 10 Când aude că e joc, Sare ca arsă de foc, Şi când la lucru o chem, Zice: „haide să sedem, Avem vreme să lucrăm,!"*) 503. Variantă Frunză verde de săcarâ, Am o mândră cât o ţară, De urâtul lucrului Fuge ?n fundu birtului. 5 Furca-i strigă la fereastă, Haid acasă, jupăneasă, Că nu ai măsai pe masă, Nici poneavă n’ai pe pat, Nici cămaşă pe bărbat. 504. Variantă Frunză verde grâu de toamnă, Am o mândră ca o doamnă; Când ie vremea lucrului. Şede ’n cotii birtului, o lo o chem: hai, mândr', acasă, Că n’ai nici măsai pe masă, Nici procoviţă pe pat, Nici cămaşă pe bărbat. (Coşava) (Ţerovaj (Pătaş) *) Comp. varianta dela pag. 425 îo col. larnik-Bârseanu „Foae verde de cicoare;4' şi p. 263 „Frunză verde de măr dulce,“ col. Sevastos* 192 VESELE, (i LUMEŢE, SATIRICE 505. Variantă Nevăstuţă cu brâu lat, Toată earna ce-ai lucrat? De n’ai lepedeu pe pat, Nici cămaşă pe bărbat. 5 Ai ţesut o pânză rară Patru luni într’o cămară; Dar camaşa cum s’o faci, Că n’ai pânză nici de saci! 506. Floare mică, floare mare Floare mică, floare mare, Stai pe creangă, nu pica re, Că nu-i neică să te iare, Că sau duR la Pârvova, 5 Să-şi bată ibovnica, C’o jordiţâ De mlădiţă. S’o înveţe la furchiţă, C’o jordiţâ de briboi, 10 S’o înveţe la război, C’o jordiţă d’a de nuc S’o înveţe la cusut. 507. Poartă, mândro, floricele Poartă, mândro, floricele, Fă-i ciudă muerii mele; Poartă, mândro, rozmarin, Să-i faci ciudă şi venin, Că la tine eară vin. 508. Floare albă din grădină Floare albă din grădină, Smulge-te-aş din rădăcină, Să te dau la mândra ’n mână, (Bog<in) (Meedica) (Daîci) YESELE, GLUMEŢE, SATIRICE 1*93 Să te ducă la fântână, La fântâna cu sălcuţă, Un’ se spăl’ a mea drăguţă, Cu săpun şi cu albele, Cu albele, cu roşele, în ciuda muerii mele! , ^burducu mare) 509. Nevăstuţă ca cercei Nevăstuţă cu cercei Paşte scroafa cu purcei, Şi mai paşte ş’un viţel, De-ş trece vremea cu iei. /T> „u. , Y (Bogaltin) 510. Păsăruicâ albă ’n pene Păsăruică albă ’n pene, Du-te-acas5 pănă-i devreme, Şi sâ-i spuîli muerii mele, Să gate cina devreme; 5 C’am o fire blăstămată Nu pot durnri noaptea toată: Jumătate-o dorm acasă, La copii şi la nevastă, Jumătate-o dorm în sat 10 La mueri tără bărbat! 511. Nevasta care-i nevastă Nevasta care-i nevastă Poate ca să se iubească Şi cu mine, şi cu altu, Numai sâ n’o ştie satu, 5 Nici să n’o simtă bărbatu; Că bărbatu-i ca ’mpăratu: împăratu te închide, Ear bărbatu te ucide. E. HODOŞ. Poezii poporale. (Pătaş) 13 194 VESEL|E, GLUMEŢE, SATIRICE 512. Pe-un picior, pe ăstalalt Pe-un picior, pe ăstalalt. Iei ie cel mai bun fărtat, Că mă duce noaptea ’n sat La nevasta cu bărbat. 5 Dar când ie gura mai dulce, Pe bărbat dracu 1 aduce: Io-l întreb de sănătos, Iei ia parul cel mai gros; Io-l întreb de sănătate, 10 Iei mă tupăe*) pe spate.**) 513. Mândra cu capu ’n fereastă Mândra cu capu ’n fereastă Mă cheamă frumos în casă. — Ha io, mândro, n’oi veni, Că ţi-i bărbatul aci! 5 — Vino, bade, tu şi taci, Că bărbatul nu-i acas’, Ie la târg la Cacova, Ştie-1 dracu, vine-ori ba! . . . Dar când fu gura mai dulce, 10 Pe bărbat dracu-1 aduce ... Io-l întreb de sănătos, Iei alege un par gros, Io-l întreb de sănătate, Iei mă freacă rău pe spate! 15 Rămâni, mândruţo, cu dor, Io iau fuga pe picior. 514. Aseară plecai la tine Aseară plecau la tine, Greşii#calea, vai de mine, (Coşava) (Yărădia) *) A t u p ă î = a trage o bătae cuiva. **) Comp. var. dela p. 897 -8 vZis-am zis şi nram jurat“ în col. larnik-Bârseanu. VESELE, GLUMEŢE, SATIBXCE 195 Mă băgai la altă casă, Unde ie mândra frumoasă, Cu bărbatu dus d’acasă, Cu bărbatu nătărău: Acolo trăesc şi iău !*J (Dulău) 515. Mă dusei la dumbrâriţâ Mă dusei la dumbrăviţă, Dup’ un fir de romoniţă, Romoniţă nu aflaiy Ci o coconit’ aflai, 5 Adormită, neadormită, Se ţinea în cel uită. Trăsei arcul s’o săget, In inimă după piept; Atunci ea se deştepta, 10 Din gură aşa-mi grăea, Nu mă, neico, săgeta, Că nu ieste vina mea, Ci-i de vină maică-mea, Că m’a făcut frumuşea, 15 De mis dragă junilor Ca laptele pruncilor, Ca florile fetelor, Şi vinu chinezilor. (Căvăran) 516. Sui la deal, cobor la vale Sui&la deal, cobor la vale, L’a mea mândră-i luminare, Stau în loc şi mă socot, Cum pe mândra să o scot. 5 Bocănire-aş**) la fereastră, Bărbatu-i şede la masă, *) Comp. cântecele: p. 377 „Du-mă, Doamne, şi mă pune,“ col. Iarnik-Bârseann; şi p. 180—181 „Frunzuleană rug de mure,“ col. Sevastos. **) Bocănesc la uşa = bat la uşă. 13* E. HODOŞ, Poezii poporale. VESELE, GLUMEŢE, S-VTIRIOE Şede jos şi d u h ă n e ş t e, I)racu-I ştie ce gândeşte ... 517. Am o ciumă de muere Am o ciumă de muere, De toată lumea mă teme, Şi de lună, şi de stele, Şi de vecinele mele. 518. Vecine; frate vecine Vecine, frate vecine, Nu ţi purta muferea bine, C’o văd astăzi ş’o văd mâne, Şi ne-om face de ruşine. 519. Eacă, eacă, badea vine Eacă, eacă, badea vine, Cum să fac, să-l iau cu mine? — Tu, mândro, reai face bine, De reai fi’ntrun drum cu mine; Dar ieşti, mândro, cam departe, Nu poci la tine străbate, C’ am o căţea de muere, De toată lumea mă teme. 520. Bosâioc dela fereastă Bosâioc dela fereastă, Bătură pe Mâxineasă; Earbă verde din ogor, Ş’o bătură la obor; Frunză verde din ogoară, Ş’o bătură lângă şcoală, Frunză verde de bujor: Aşa-i la mândre cu dor! (Dulău) (Logoj) (Drăgoeşti) (Văliug) (Dulău) VESELE, GLUMEŢE, SATIRICE 197 521. Fost-ai, mândro} ca o doamnă Fost-ai, mândro, ca o doamnă . Şi pe urmă ca o cioară; Fost-ai, măndro, de*arătare Şi pe urmă de mirare; 5 Fost-ai fost poale rotate Şi pe urmă spintecate. . . . 522. Nevasta cu om urât Nevasta cu om urât Să-i pună funea Ia gât, Să-l ducă Marţa Ia târg. Cinei dă un tult*) şi un zlot, 5 Să-l dea cu fune cu tot;**) Cine-i dă mai puţinei, Sâ ia funea de pe iei! (Dulău) )Meedica) 523. f runză verde de buede Frunză verde de buede,***) în muere nu te’ncrede; Că muerea-i gură dulce, Te adoarme şi se duce. 524. In muere nu te’ncrede în muere Nu te’ncrede, Că muerea-i mare dracu, Cum aude că-i bărbatu, 5 în pripite-şi leagă capu Cu pelin şi cu fereagă, Se vaită că-i beteagă, (I)ulău) *) 20 creţari. Zlot=40 cr. **) Comp. Frunză verde grâu mărunt urât, p. 238, col. Sevastos. ***) buruene. . De ti-i bărbatul 198 VESELE, GLUMEŢE, SATIBICE Beteagâ de diochiat Şi pârdalnicu iz dat, 10 Nu-i beteagă de izdat, Ci de multul aşteptat După drăguţu din sat, Că prea s’a amânătat.*) 525. Fata dacă’îmbătrâneşte Fata dacă’mbătrâneşte, Nime n’o mai pomeneşte. Frunză verde de salată, Că-i pe post tot nespălată. 5 Crăciunul dacă soseşte Se spală şi se albeşte, Se perie, se găteşte, Cătră maică-sa grăeşte: „Ean scoală, maică, din pat, 10 Că nu ştiu ce ieste’n sat; De-ar fi nişte peţitori, Cheamă-i, maică, pela noi, Să le dăm şi de mâncare, Doar m’a cere măcar care, 15 Şi le-om da şi beutură, Doară nu m’or căta’n gură, Că n’am dinţi, n’am nici măsele, Amar de zilele mele!“ Maică-sa din grai grăea: 20 „Of, fată, fetiţa mea, De te-aş putea mărita Pentru-o ţară nu te-aş da; Dar tu nu te-i mărita, Că zău nu te ştii purta; 25 Şi te poartă ca o fată, Nu sta cu gura căscată; Ai de grije ce vorbeşti, Să nu spuni de câţi ani ieşti!“ *) întârziat. (Sasca) VESELE, GLUMEŢE, SATIRICE 199 Dară fata asculta 30 Şi din grakaşa zicea: „Le'am spus numai la ureche, Că nu sunt aşa de veche, Numai un an de-o mai trece, Vor fi patruzeci şi /ece“.*j (BogAltin) 526. Ţesetoarea harnică Bărbate, sufletul meu, Tu nu ştii ce-am gândit ieu, Io nimica n’oi” lucra Pân’oi toarce cânepa; 5 Ş’oi pune războiu’n casă Ş’oi sta de pânză să ţasă, Şi m oi pune pe lucrat, Tu mi-i face de mâncat. Când războiul întindea 10 Şi pânza o neredea, Cu brăglile când lovea Toate firele rupea. Şi când Pastile veniră, Ea tot înoda la fire; 15 Când iera pe lajspas, Tot cu ea avea necaz; Când iera pela Sângeorz., Sta s’o ia din război jos. Că cu brăglile dedea 20 Şi cu gura blăstema: Bată-te Dumnezeu pânză, Că mă săgetaşi la rânză, Şi mi-ai scos vestea în ţară, C’ani păţit cu tine-o vară; *) Compară cântecele p. 446—447 „Sub răchita rourată, Şede baba supărată", ai p. 448. „Draga mamei torcătoare", în col. larnik-Bârseanu; ear în col. G. Dem. Teodoresc.f la p. 336 „Foae verde ghiocei, tae, maică, tăeţei", după lăutari. 200 VESELE, GLUMEŢE, SATIRICE 25 Ori te ţese foarte bine, Ori de nu, în foc cu tine! Că te iau de pe război Şi te bag într’un lădoi, Şi-i sta pănă ’n primăvară, 30 Atunci io te-oi scoate eară, Ţ-oi pune razboiu ’n şură Ş-oi durmi mai câte-o ţâră, Că ’n şură mai bâte vântul, Şi îmi mai resfiră gândul... 527. Nevasta harnică Mult mă chinue bărbatu,*) Că nu sunt bună de dracu; Dar iei ar putea zeu face Şi mie să-mi dee pace; 5 Că doar ştie tare bine. Câte trude sunt pe mine: Lunea, Marta n’am lucrat, M’am temut rău de păcat; Miercurea ie sărbătoare 10 Te scapă de multe boale; Dela Paşti pănâ’n Rusale Am ţinut Joile tare; Vinerile sunt legate, N’oi lucra să-mi fac păcate; 15 Ear Sâmbăta am lucrat Şi nu mi s’a arătat, Că m am bolnăvit de cap, M’am trântit colo in pat; Dumineca-i ziuă sfântă 20 De Dumnezeu dăruită, Să mai stau şi adurraită! (Drăgoeşti) (Drăgoeşti) *) Comp în col larnik-Bârseanu p. 425 „Lunea, Marţea n’am lucrata VESELE, GLUMEŢE, SATIRICE ) 201 528. Haiducească Frunză verde earbă deasă, Geme codru si nu-i pasa, Geme codru de voinici, La tot iagu câte cinci . . . 5 Sub poală de codru verde Un focşor abea se vede, Nu ştiu t'ocu-i potolit, A u de feciori ocolit, Nu sciu patru a u doisprece 10 Şăd şi frig îa un berbece; Si nu-l frige Cum se frige, CM întorc intre cârlige, în cârlige de arama, 15 Ca să-l frigă mai cu samă, în cârlige de argint. Ce n’am văzut decând sunt. Ear de fagii ,mbătrâniţi Stan rând caii priponiţi, 20 Cu funii de grea mătasă, Şi cu zăbale alese, Căluşei Tot mărunţei, Cu frâne cruciş pe iei . . . 25 „Hei, voinici feciori, sâ’nchin, Cu cea vadră din al vin. Din vinul amar şi dulce, Ce de puica dor mi-aduce, De puicuţa rumenită, 30 Şi de puşca-mi oţelitâiS . . . . . . Bun ie traiul haiducesc, Dar mai dulce-i al popesc!“ (Sasca) }£QjţiQjfc.&£>. %JăÂQ & Q A&-% Q & li! Ui- CÎLi- y£ (j";£ tf r£ u jf 0' ^ u ^ vj ^ y ^ cj ^ u: ^ IV. CĂTĂNESTI (Pătaş) ;>^,9. Jele-i Doamne, cui i jele Jele-i, Doamne, cui i jele, Jele-i, Doamne, maicii mele... Mă făcu Şi mă crescu, — 5 Şi când îi fusei mai drag, Mă jură neamţu sub steag. 530. Frunză verde de bujor Frunză verde de bujor, Plânge-mă, maico, cu dor, Că ţ-am fost voinic fecior, Ţ-am scos plugul din obor, 5 Ş’am arat un rotogol.*) Sămănai tot bosâioc, Răsări jale şi foc, Şi un fir de maiorană, Ca să plec, maico, cătană. 531. Beţi, feciori, vă veseliţi Beţi, feciori, vă veseliţi Pănă sunteţi la părinţi, *) Comp. „Pkuige-mă, mamă, cu dor, “ doina nr. 57. col. Alecsandri. (Bogăltin) CĂTĂNEŞTI 203 Că nouă ni s’a sosit O pustie 5 De hârtie, Dela nalta ’mpărăţie, Să mergem la cătănie: Eacă maică, Eacă taică, 10 Eacă fecioru vă pleacă! Nu te, soră, obida, Nu te, maică, spăria, Şi la lacrimi nu vărsa, Că d’o fi vro pace ’n ţară, 10 Ţ’oi veni la primăvară; Ear de-o fi vro răutate, Ţ’oi trimite, mamă, carte, Şi n’oi scri-o cu cerneală, Că de aia-i multă ’n ţară, 20 Ci pe laturi P â n g â rt e t u r i, în mijloc Pară de foc; Şi de-oi scri-o într’o sară, 25 Voi aţi plânge-o ’ntreagă vară, Ear de-oi scri-o într’o zi, Voi iţi plânge pân’ iţi fi! 532. M'ai făcut; maico, frumos M’ai făcut, maico, frumos, Neamţului de bun folos. Când am fost să-ţi fiu de haznă M’a dus neamţu de acasă; 5 M’a luat, nu ştiu nici ieu, Şi mă duc pe drum cu greu, Cu străinii însoţit, Ca spinu ’n gard îngrădit Maica, tu m’ai blăstămat, 10 Ca să fiu înstrăinat (Sasca) 204 OĂTĂNEŞTI De fete şi de feciori, De joc şi de sărbători. 533. frunză verde lemn uscat Frunză verde lemn uscat, Rău, maică, m’ai blăstămat, Să iau puşca în spinare, Să umblu peste hotare. 5 Rău mă doare peste spate De curele ’ncrucişate. Râu mă doare peste piept De puşcă şi baionet. Spune, maie’, adevărat, 10 Cu ce apă m’ai scăldat? Cu apă de Vineri sara, Să ’ncungiur lumea şi ţara, Cu obrazul cătră soare, Să n’am zi de serbătoare, 15 Cu obrazu cătră lună, Ca să n’am nici o zi bună! 534. Spuney maic’, adevărat Spune, maic’. adevărat în ce apă m’ai scăldat, în apă de Vineri sara, Să ocol lumea şi ţara, 5 Sau cu apă din fântână, Ca să nu mai am odină Şi să pier cu puşca ’n mână. 535. Bosâioc din doi poşori Bosâioc din doi poşori,*) Avu mama doi ficiori, (Văliug) (Pătaş) (Bogăltin) *) P o ş o r i i sunt grămezile de fân, din care se fac c 1 ă-n i i I e = clăile. Grămezi de fân şi mai mici decât poşorii se cheamă păloni in comuna Dulău ş. a. !• A tAn k ş t I Şi din doi unul se duse... Pe drumul Aradului 5 Cătană ’mpâratului. £.76'. Avu mama doc feciori. Avu mama doi feciori Cu ochii corn negrişori. Albă feţişoara lor, Ca şi lâna oilor, 5 Albă, mândră şi voioasă. Ca si lumea drăgosioasă. După câtva anişori Veni vremea la ficiori, Veni carte şi poruncă, 10 Din doi unui să se ducă, Din doi unul să ti' aleagă, La cătănie să tragă. Căzii soartea pe Xonas, Dragul mumei fecioraş. .. 15 Iei de-acasă când plecă, Din guriţă cuvânta: „Rămâi, taică, sănătos! „leu mă duc pe-aici în jos; „Rămâi, maică sănătoasă! 20 „leu mă duc astăzi de-acasă. „Rămâneţi, mândrele mele, „Cu buzele subţirele, „Cu buzele îngroşate, „De mine nesărutate!" 587. Tot am zis rnă duc, mâ duc Tot am zis mă duc, mâ duc, Şi maica nu m5a crezut; Dar acuma zău m’a crede, Că mă duc, nu mă mai vede. 5 Mă duc, maico, dela tine, (Dulău) (Coşava) 206 r. A. Ţ A. NEŞT r Plânge inima în mim-,. Mă dac, maico, d^bi voi, Plân^u-rai ociiii amândoi! De jmar şi. de grea jele 10 Facu-mi ochii fântâneie, Să curgă izvor din iele, -53 st Boaâioc dvpe cetate Bosâioc depe cedate Bate, Doamne, ce mi-i baco. Bate, Doamne, pe s p ă i i a, Ăl’ a scornit cătănfa, a Feciorii să cătăneasca,, Neveste să văduvească, Fete mari să ’mhătrâneasca. Eată maică, eată taică, Feciorul vostru cum pleacă, 10 Şi din ochi lacrimi Îmi varsă Pentru dragostea dm casă. 539, Prw pădurea cu nuiele Prin pădurea cu nuiele Merg cătane tinerele, Cu maiceie după iele. Uâtanele merg cântând, 5 Ear maiceie merg plângând. Milă mi-i maico, de tine, Dar mi-i milă şi de mine, Că mă duc în ţeri străine, Unde nu cunosc pe nime, 10 Numai frunza şi earba, Cum ie în toată lumea! 54 (K Măgheran şi viorele Măgheran şi viorele, Amar de zilele mele; (V âliug) (Bogăkini (V&liug) CĂTĂNEŞTI 207 Măgheran cu floarea lată, Care te-am purtat odată... 5 Te-a mai purta oarecine, Că io merg în ţeri străine, Unde nu cunosc pe nime... 541. Vai săraca cătana Vai săraca cătana, Câhd îi vine porunca, Ia borneul*) pe spinare Şi iese la drumul mare; 5 Unde şede s’odihneşte, Prinde pipa, duhăneşte, Ia cămaşa şi-o cârpeşte Şi la maică-sa gândeşte... Fie-te focul de maică!... 10 în ce apă m’ai scăldat? în apă de Vineri seara, Să ’ncungiur lumea şi ţeara, Tot pe dunga şanţului, La bătaea Neamţului! > 542. Frunză verde chiţi de flori Frunză verde chiţi**) de flori, Vai de maica cu feciori, Năcăjeşte Pănă-i creşte, 5 Şi ’mpăratu-i cătăneşte... Cătănia ieste bună La fecioru fără mumă, Cătănia ieste dată La fecioru fără tată. (Văliug) (Coşava) *) Borneul =:: viţelul (raniţa'. **) C h i t ă = buHiet, pi. chiţi, ca şi pl. dela icoană iconi, de gen. iem. două iconi. 208 CĂTĂNEŞTI 10 Fire-ai, mamă, blăstămată, De ce nu m’ai făcut fată, Să-ţi sfârăi fusul în vatră. La ce m’ai făcut fecior? Să iau drumu la picior 15 Să umblu din sat în sat Cu viţelu încroşnat, Stând în puşcă răzimat Şi să mâne prefont uscat, Nici eu apă nu*i muiat, 20 Nici cu sare nu-i sărăt, Numai cu lacrimi udat... 543. Frunză verde-a mirtelor Frunză verde-a mirtelor, Aşa-i data fetelor Să serie cătanelor... Aşa-i data la cătană 5 Să stea la ş i 1 b o e afară, De-aceea s’a dus pe ţară, Tot pe ţară înstrinată, — Bată-mi-te, maico, bată De ee nu m’ai făcut fată? 10 Numai mă făcuşi ficior Ca să pat*) atâta dor, — C’aşa mi-e foeu de greu, Se uscă sufletul meu... 544. Frunză verde lemn uscat Frunză verde, lemn uscat, Carte albă mi-a picat, Carte dela ’mpărăţie Să mă duc la cătănie: o ' Carte albă, Slovă neagră, *) V a t, des întrebuinţat în loc de sufăr. (Văliug) (Dulău) CĂTĂNEŞTI 209 (Bogaltin) (Bogăltin) La mijloc Pară de foc Ca să plec acum deloc ... 10 Cătănia cui ie bună?*) La feciorul fără mumă, Cătănia cui ie dragă? La feciorul fără tată. 545. Maico, din feciorii tei Maico din feciorii tei**) Şi din frăţiorii mei, Toţi au casă, toţi au masă, Numai io trag la pedeapsă; 5 Toţi au casă, toţi au loc Numai io stau la ş i 1 b o c ! 546. Frunză verde lemn uscat Frunză verde lemn uscat, Eacă, maică, am plecat, Am plecat şi io ’n robie La urâta cătănie. — 5 Cât ţinea anul de vară Ne mâna din ţară ’n ţară. Toată ziua ne mâna, Soarele rău ne ardea Vântul ne bătea 10 Ploaea ne ploea, Foamea neagră ne mânca... La forposturi ne punea Şi de moarte ne gătea. .. (Caransebeî) *) Comp. la larnik-Bârseanu p. 198—199 „...Pribegia cui ie bună“ si p. 303. **) Comp. cânt. dela p. 180. „Foae verde de hamei, Maico din copiii tăi‘\ col. larnik-Bârseanu. E. HODOŞ, Poezii poporale. 14 210 CĂTĂNUŞTI (Ţerova) 547. Cântă cucul Vinerea Cântă cucul Vinerea, Trec ficiorii Dunărea, Câte doi alăturea, Blăstămându-şi pe maica: Bată-te Dumnezeu, maică, Dece nu n?ai făcut fată, Să şed în ţară-aşezată; Numa m’ai făcut ficior, Să ’ncunjur ţara cu dor! 548. Frunză verde lemn uscat Frunză verde lemn uscat, Rău, maică, m’ai blăstămat, Să umblu din sat în sat, Şi să mâne prefont uscat în picioare frământat, Nici cu sare nu-i sărat, Numai cu lacrimi udat. 549. Frunză verde bosâioc Frunză verde bosâioc Mai bine să ard în foc, Dacă n’am avut noroc. Poate c’am fost blăstămat, Să mă duc din sat în sat, Şi să mor înstrăinat, Că cătanii asa-i dat. N 1 (Caransebeş) 550. Mă duc, maico, în cătane Mă duc, maico, în cătane,*) Tu rămâi şi-mi spală haine, Le spală în lăcrimele, (Bogăîtin) *) Vezi variau'a pag, 307. în col. larnik-Bârseanu „Io mă duc, mândră, ’n cătane. “ G A T A N E ş T I 211 Le usca pe gărdurele, 5 Tot în dor şi tot în jele, Le trimite ’n vânturele în ţara străinului, Marginea pământului, Unde nu-i nici fir de grâu 10 Numai sânge până ’n brâu! (Dulău) 551. Variantă Frunză verde măiărane, Io mă duc, mândro, ’n cătane, Tu rămâi de-mi spală haine. Şi le spală ’n lăcrimele, 5 Şi Ie freacă ’n dor şi jele, Şi Ie uscă pe scăeţi, Mie să mi le trimeţi Pe frunzele nucului, în ţara Tălianului. (Marginal 552. Zis-a mândra să mă ’nsor Zis-a mândra să mă ’nsor, Să nu port atâta dor; Dar mândruţa mea nu ştie, Că io merg în cătănie. (Bogăltin) 553. Rămâi, mândroy sănătoasă, Rămâi, mândro, sănătoasă, Gură dulce şi frumoasă! Că acum ne despărţim, La trei ani ne întâlnim. 5 — Du-te/ neico, sănătos, Ca un trandafir frumos, % Să te bată vântu ’n faţă S’ umpli lumea de dulceaţă P) (Văliug) *) Comp. .^Frunză verde, măr mustos,“ col. Sevastos, pag. 33—34, IA* E. HODOŞ, Poeaii poporale. c k r A n E Ş T 1 Frunză verde de mohoru Frunză verde de mohoru, Bate, Doamne, pe maioru, Pe maioju din Logoj, O'îi luat feciori frumoşi, 5 Bate - î, Doamne, şi-l ia drace, Ca luat pe ci.ne-mi place; Dar acasă con. rămas? Cei cu pălării pe nas! Acasă cine a u ci i t V 10 Cei cu j>ăîârii pe fiit' 5r>5. Dincolo de Lipova Dincolo de Lipova Mereu dinlă iinghiţa De jale la cei voinici, Că s'or însurat de mici. 5 [.unea, Marţea sVnsurat, Mercuri carte li~a picat, Cai te neagră’inpărâtească Să meargă să cătănească, bî>6. Hai. mândro, la Lipova Hai, mândro, la Lipova, Acolo m’or îmbrăca, Păru’n cap mi l-or tăea. Ia 1, mândro, şi-l pune bine 5 Şi-l bagă’n cârpă la tine. Ca să*l scoţi la serbători, Să-l areţi cătră feciori, Şi să vadă şi iei bine Ce-or făcut domnii cu mine! ;>///, Frunză verde rnăerană Frunză verde măerana, Mi s’a dus badea cătană; (Herendeşt-i) (Caransebeş) CĂTĂNEŞTI 213 Nu ş-ar mai da de pomană, Cine mi l-a pus cătană! /ri , , r (Caransebeş) 558. frunză verde de măr dulce Frunză verde de măr dulce, Ean ieşi, mândro, ’n deal la cruce, Că io pe trei ani m’oi duce. Duce-m’oi şi n’oi întoarce, 5 Plânge-mi-i şi te vii coace. Duce-m oi şi n’oi veni, Inima ti s’o topi. /r( . . r (Cnciova) 559. Tu te duci, neico} sărace — Tu te duci, neico, sărace; Dar cu dorul tău ce-oi face? — Tu ii iace, mândro bine, Că inima mea-ţi rămâne, 5 Ia-o tu ş’o pune bine, Ş’o sădeşte în grădină, în grădină la umbriţă, Şi-i du apa cu guriţă. De-i vedea, c’o lăstari, 10 Să ştii, mândro, c’oi veni; De-i vedea, că vestejeşte, Nu mai trage-a mea nădejde.*) (Metdica) 560. Frunză verde floricea Frunză verde floricea, Mândra aşa cuvânta: — Fă, neicuţă, ce-i putea, Şi mă ia cu Dumneata. 5 — Mândro, unde mergem noi Nu ie earbă, nu ie grâu, *) Vezi var. p. 111. col. larnik-Bârseanu „16 mă duc mândro, de mâne.“ 214 CĂTANBŞTI Numai sânge pănă’n brâu.*) Mândro, unde mergem noi, Nu ie nici un fir de earbă, 10 Numai sânge pănă’n barbă. Frunză verde floricea, Mândra ear’ aşa grăea: — Fă-mă brău pe lăngă tine,**) Că să-ţi meargă tot cu bine; 15 Unde brâul ţ-a fi greu Fă-mă lumină de său Şi mă pune’n sinul tău: Unde seara-i însera, Cu mine te-i vedera, 20 Şi cu lemne Din sprincene, Cu schi ntei Din ochii mei! (Armeniş) 561. Nu ştii, badeo, ce ziceai Nu ştii, badeo, ce ziceai, La noi pe scamn1) când şedeai, Că nu ieste om în lume Pe noi să ne despreune; — 5 Eată omul s’a aflat, Francisc losif împărat, Pe noi ne-a despreunat !2) (Margina) 562, Foae verde mărâcină Foae verde mărăcină, Mă mână mama’n grădină *) Comp. var. del? p. 322, „Foae verde de secară, Vestea rea o vint în ţară" în col, larnik-Bârseanu. **) Comp. var. dela p. 64, aceeaş colecţie. *) Scaun. 2) Comp. cântecul dela p. 255, „Foae verde de susai, Ştii tu, mândră, ce ziceai“, în col. aceeaş. CĂTĂNEŞTI 215 După bosâioc albuţ, Să fac pană la drăguţ. 5 Drăguţu nu poartă pană, Că l-a scris neamtu eătană*) ,CI , . ' ' (burducu mare) 563. Badea meu ie nemurat Badea meu ie nensurat, Nici mustaţă nu i-a dat, Cum ie bun de sărutat, — A plecat şi m’a lăsat, 5 A plecat să cătănească, Altă mândră să-şi găsească. (Bogăltin) 564. Frunză verde nucă sacă, Frunză verde nucă sacă, Nu găsesc bade să-mi placă; Că badea, de mi-a fost drag, în cătane s’a băgat. 5 Cât oi fi Cât oi trăi, Cătană noi mai iubi! Căci cătana-i Ca duşmana, 10 Când ie dragostea mai dulce, Te cam lasă şi se duce, Se duce, ia drumurile, Io rămân cu gândurile ... (Herendeşti) 565. Vai bade} bădiţul meu Vai bade, bădiţul meu, Ascultă ce-ţi spun şi ieu: Decât să te văd sub steag, Mai bine în pat beteag; *) Comp. varianta dela p. 315 „M’a mânat maica la vie, Să-mi culeg magheran mie“ în col. larnik-Bârseanu. 216 CĂTĂNEŞTI 5 Ş’oi porni pe râturele Ş’oi culege dor şi jele Şi ţ-oi face lecurele Să te vindec io cu iele, 566. Peste trei zile îţi vine Peste trei zile îţi vine, Ca să mergi în cătănie, Şi de-acolo nu-i veni Păn’ trei ani s’or împlini: 5 Vină mă sărut’ odată, Bade, inimă de peatră. 567. f runză verde lemn uscat Frunză verde lemn uscat Decând neică mi-a plecat Ceaţă ’n casă s’a băgat Nu văd masă, 5 Nu văd casă, Nu aud cine vorbeşte Numai dorul mă topeşte. 568. Neicuţo, cu dorul tău Neicuţo, cu dorul tău, Nu pot trece un părău, Un părău cu apă rece Cine bea de dor i trece: 5 Am cercat şi am beut, Şi de dor nu mi-a trecut. Decând neică a plecat Furca ’n pod am aruncat, Decând neică mi s’a dus 10 Trei fire pe fus n’am pus. (Margina) (Drăgoeşti) (Caransebeş) (Caransebeş) CĂTĂNEŞTI 217 569. Frunză verde depe rit Frunză verde depe rit S’a dus badea ’n bătâit, Nu ştiu, Dunărea-a trecut, De trei zile n’a venit, 5 Nu ştiu, Turcii 1 au robit, De opt zile n'a venit. .. De nu vii, bade ’n o lună, Mă afli pe câmp nebună; De nu-i veni într un an, 10 Mă afli neagră buştean ! 570. Du-te dor Du-te dor, Pănă ie nor, Că dacă s’a ’nsenina Mai departe te-oi mâna, 5 Unde-i steagul aplecat, C’ acolo-i badea culcat; De 1-i găsi adurmit, Tu să-i spui, că am murit; De 1-i găsi deşteptat, 10 Spune-i, că m’am măritat, Să-mi trimită un p r o p i s, Dar nu cu cerneală scris, Că cernelă-i multă ’n ţară Ş’o fi vro î n c e 1 u e a 1 ă, 15 Să scrie cu arginţel, Că de-acela-i puţinei, Să cunosc că-i dela iei! 571. înălţate împărate înălţate împărate, Citeşte ş’a noastă carte Şi pe frunză de podbeal Ne trimite la Ardeal, (Sasca) (Văliug) 218 C Ă T Ă N EyŞ T I 5 C’avem mândre tinerele, De-aî no.st’ dor, de-a noastă jele Nu mai poartă nici mărgele, Nici în degete inele, Şi de dor şi de bănat 10 Şi cercei-i-au "aruncat !*) , v J (Ocna de Fier) 572. Floricică floricea Floricică floricea, Vai săraca mândra mea, Cum rămâne singurea; leu mă duc în cătănie 5 Şi-ţi las dorul, mândră, ţie, Floricică doi bujori, C’aşa-i data la ficiori, Când li-i mai drag să trăească, Cu mândra să se iubească, 10 Atunci casa-şi părăsesc, Şi la drum mi se pornesc, Trei ani grei îţi cătănesc. (Văliug) 573. Mândro, dâ-mi tu ochii mie Mândro, dă-mi tu ochii mie, Să-i învăluiuîn hârtie, Şi să-i pun în pătrântaş, Că plec mâne la oraş, 5 Plec, mândruţo, si te las. /n , N 1 1 1 1 (Caransebeş) 574. Frunză verde de bujor Frunză verde de bujor, Am plecat să mă însor, Să iau frunza bradului Şi puşca’mpăratului, *) Comp. „Frunzuliţă trei smicele“, col. Sevastos, p. 178. CĂTĂNEŞTI 5 Şi un fir de busuioc, Pănă la caru de foc. Ear când pe car ne suea, Părul jos ni-1 reteza . . . Stringe, mândră, părul meu, 10 Şi mi-1 du în şăzători La fete şi la feciori: Toţi să vadă şi e-ă creadă, Cât mi-i inima de neagră, Că-i neagră ca un cărbune, 15 Şi n'am cătră cine spune. 575. Plânge frunza şi earba Plânge frunza şi earba, Plângi tu, mândro, draga mea, Câ io mâne la un ceas, Mă duc mândro şi te las; 5 La zoritul zorilor Stau naintea domnilor. Ş’or striga domnii pe noi Să stăm bine doi cu doi, Să stăm doi mână la mână 10 Tot natu cu puşca plină, C’or pica plumbii ca ploaua, Şi voinici tineri ca roaua. 576. Mândruţo, mândro frumoasă Mândruţo, mândro frumoasă, Sâ rămâi tu sănătoasă, Că de mâne la un ceas, Mă duc, mândro, şi te las. 5 M’oi lipi lâng’ o cetate Şi ţ-oi scrie, mândro, carte, Carte ’n patru colţurele, Scrisă cu lacrimi d’a mele, (Văliug) (Margina) 220 GkTÂNEŞTI în mijloc 10 Pară de foc, Că de mandra n’am noroc. (Ctiptoare) 577. Frunză verde dc secară Frunza verde de secară Io mă duc, mândruţo, ’n ţară, Io mâ duc în cătănie, Cătănie sau robie, 5 Că-i puţinică simbrie, Nu-i nici ca la un jăndari, Ci-s tocmai şase creţari *; {Bogmn) 578. Frunză verde, lemn domnesc Frunză verde, lemn domnesc, Pusei gând dumnezeesc, Pe mândra s’o părăsesc. Frunză verde, lemn uscat, 5 Altă mândr’ am căpătat, Şi n’am cămaşă să-i fac . . . Poate să-i fac dintr’un sac ? Dar sacu ie ’mi>ărătesc, Şi mă pune să-l plătesc. . . (Uova) 579. Cât ie lumea şi ţara Cât ie lumea şi ţara, Nu-i cu dor ca cătana! De unde cătana pleacă Rămâne casa săracă, 5 Cu plugului prin obor, Cu casa plină de dor; Şi nevasta-i supărată, *) Militarul de rând austriac primeşte 6 creţari pe zi. CĂTĂNEŞTI 221 (Văliug) Copilaşii plâng pe vatră: Şi nu ştiu cine li-i tată.*) 580. Frunză verde de cicoare Frunză verde de cicoare, Vai, sărace cătănioare, Că n’au nici o serbătoare, Numai puşca pe spinare, 5 Şi pleacă pe munte ’n vale Şi cată în sus şi ’n jos Cum se veselesc frumos, Şi se uită ’n lung şi lat Cum se veselesc cu drag. 10 Io pun capu în pământ, Şi trec prin sate plângând; Frunză verde-ardelenească, Că-i poruncă ’mpărătească, Şi trăbă să se ’mplinească! 581. Frunză verde earbă creaţă Frunză verde earbă creaţă^ Porunca cea cătăneascâ**) Trăbă să se împlinească, Trăbă să mergi ca şi gândul, 5 Măcar să crepe pământul! 582. Frunză verde ciocalină Frunză verde ciocalină, Vai de robia străină, Când te-apueă Neamţu ’n mână Iţi dă drumu ’n ţară strină, *) Comp, . . Lăsai casă, lăsai masă“, p, 269, şi „Frunzuliţă de mărar", p. 276, col. Sevastos; ,.Frunză verde de săcară, a venit poruncă ’n ţeară“, p. 322—323, col. larnik-Bârseanu. **) Vezi şi p. 322, vers 24, col. larnik-Bârseanu. (Bogăltin) (Văliug) 222 CĂTĂNEŞTI 5 Unde n’ai tată nici mamă, Numai puşca tot în mână, Şi te pune la ş i 1 b o c, De-ar fi ploae, de-ar fi foc! De-ar fi ploae, de-ar fi vânt, 10 Trăbă să stai ca un sfânt! 583. Amărâtă turturea Amărâtă turturea, Să mă treci Italia, Să mă duc în ţara mea, Să mai văd pe maica mea, 5 Amărâtă Jeluită, Lacrimile jos îi pică! 584. Chinezul şi cu popa Chinezul*) şi cu popa Tot aşa mi-or rupt legea, Câ râtană m’or baga, La Italia m’or căra. 5 La Italia de m’or duce, Nu m’oi face poamă dulce, Ci m’oi face poamă-amară, Şi la toamn’ oi veni eară. 585. Frunză verde de bruscan Frunză verde de bruscan, Am plecat pe vr’o trei ani; Frunză verde rozmalin, Nu ştiu vin, ori nu mai vin; 5 Frunză verde de dudău, M’oi ruga lui Dumnezău, Ca să mă întorc şi iău! *) Chinezul, se zice şi judele (primarul). (Bogăltin) (Sasca) (Coşava) (Bogăltin) CĂTĂNEŞTI 223 586. Frunză verde earbă creaţă Frunză verde earbă creaţă, Io mă duc fără musteaţă Ş’oi veni cu barbă deasă ; — Frunză verde semenic, 5 Io mă duc, că mis voinic, Ş-oi întoarce, nu-i nimic. (Văliug) 587. Cântă cucul, vai săracul Cântă cucul, vai săracul, Ş-a perdut mândra ortacul, Şi căta să-ş afle altul. C’a gândit, că a murit; 5 Dar bădiţa a venit, A venit din cătănit, Ş’ a ’nvăţat cătanele Să iubească fetele. . . N (Caransebeş) 588. De-ar fi puşca de scăete De-ar fi puşca de scăete Şi compania de fete, De-ar fi puşca crăstăvete Plumbişorii de burete, 5 Atunci zeu cu drag m’aş duce Măcar să mă şi împuşce!*) (Văliug) 589. Căpitane, căpitane Căpitane, căpitane Slobozi-mă din cătane, Să mai prind plugul de coarne Pănă la sfinţit de soare; 5 Dacă lucru lo-i găta, Io cu drag te-oi asculta Şi napoi voi înturna. (Văliug) *) Comp. var. la p. 299 „De-ar fi puşca de cucută “ în ;ol. larnik-Bârseanu. 224 CĂTĂNEŞTI 590. Bosâioc depe cetate Bosâioc depe cetate, Spune badei sănătate, — Că cu ungurul se bate, Dar muscalu-i ţine parte!*) (Vărădia 591. împărate, împărate împărate, împărate, Io mă mir, că nu ţi-i jele De tinereţile mele, 5 Cum le trec Şi le petrec Cu amar şi cu necaz, Şi cu lacrimi pe obraz. Dar de lacrimi nu bag seamă, 10 Le mai şterg cu o maramă; Ci mi-i milă. de obraz, Că rămâne, fript şi ars !**) (Văliug' 592. Frunză verde de colie Frunză verde de colie, Vai, sermana cătănie Mi-a fost rânduită mie Din mica copilărie; 5 Vai, sermana mea vieaţă, Cum trăesc fără dulceaţă Toţi feciorii merg la joc, Numai io stau la şilboc, Dacă n’am avut noroc; 10 Şi acu n’am ce să fac, '*) învederat, că acest cântec se rapoartă la revoluţia del 1848—49. **) Comp. varianta dela p. 101 „Doamne sfinte nu ţi-i jeL De tinereţile mele“, col. larnik-Bârseanu. CATANEŞTI 225 Trăbă să stau cu haptac; De-aş ieşi din lume-afară, Neamţu m’ar aduce eară! (Bogăltin) 593. Mor trimite şi-s ca dus M’or trimite şi-s ca dus Pe frunza de cucuruz, Dela Fier în sus! Pe sub foaea arinească 5 Vine-o carte ’mpărătească La birău să o citească; O ceti cât o ceti, Şi pe masă o trânti. Când fu pela mez de noapte, 10 La feciori lega pe moarte, Nici nu fuse ziua bine, Când veniră şi la mine. Eată, maică, eată dragă, Că birăiele mă leagă, 15 M’or trimite şi-s ca dus Ca frunza de cucuruz, Dela Fier în sus! (0cnadeFier) 594. Când de-acasă am plecai Când de- acasă am plecat,*) Ziua bună mi-am luat Dela frunza cea de fag, Dela tatăl meu cel drag ; 5 Dela firul cel de earbă, Dela maica mea cea dragă; Dela grădina cu brazi, Şi dela iubiţii fraţi; Dela grădina cu flori, 10 Şi dela mândre surori; *) Comp. var. delap. 321 „Foae verde dintr’un nuc, Vint-o vremea să mă duc“ în col. Iarnik-Bârseanu. E. HODOŞ, Poezii poporale. C 1 T Ă N E ş T 1 Dela stele, dela lună, Dela neamuri dimpreună; Dela tirul de bujor, Dela prietenii cu dor... 15 Ochii mei au lăcrimat, Şi din grai am cuvântat: Rămâi tu, iubită ţară, De-oi trăi, să te calc eară; Că trei ani ie vreme lungă, 20 Cine poate să-i ajungă ?! Ear mândruţa ce-mi zicea ? — Nu te tare supăra, Că tu, când vei înturna, Vei li aiî> ca şi tina. 595. Dela Dunăre la vale Dela Dunăre la vale Merg căpitanii călare Cu trei sute de cătane. Ofiţirii merg cântând, 5 r ătanile merg plângând P winţi rău blastămând, L, cc pe iei i-au făcut Aşa in ţi şi subţirei Să prindă plumbul în iei. (Drăgoeşti) (Caransebeş) 590. Plinu-i codrii de ce-i plin Plinu-i codru de ce-i plin, Plinu-i codru de voinici, La tot fagul câte cinci. Ear la fagul din cărare 5 Şede-un căpitan călare Şi strigă din gura mare: Puşcaţi, feciori, fără frică, N’ ascultaţi că doi trei pică. CĂTĂNEŞTI 227 Că pică de cei tineri, 10 Şi rămân de cei bătrâni, Cei bătrâni şi cu mUvStaţă Care string la puşcă ’n braţă, Şi se pun spate la spate, Ca să poată bine bate! 597. Mueruşcă, draga mea Mueruşcă, draga mea, Vai, acum de m’ai vedea, Ai jura pe Dumnezău, Că nu sunt bărbatul tău. 5 Cum venii, aici peloc, Desbrăcară hăl cojoc, Mă puseră ’ndată jos Şi mă tunseră frumos, Mă duseră ’n măgăzină 10 Şi-mi dederă puşca ’n mână, Si nişte papuci purtaţi De alţii p’aici lăsaţi, Şi nădragi vineţi, frumoşi, Abea-i port de petecoşi; 15. Puseră-mi viţelu ’n spate Şi la brâu curele late, Dederă-mi un comănac Şi mă puseră h a p t a c... Dimineaţa când mă scol, 20 Io mâne comisul şi gol, Mă scoate la e g z i ţ i r Şi mă ’nvaţă prezentir. Dar căprariu-i mare ’n cap, Stă nainte ca un ţap, 25 Şi când iei strigă h apt ac, Atunci trebue să tac. Mueruşcă, draga mea, Vai, acum de m’ai vedea, HODOŞ, Poezii poporale. (Margina) 15* 228 CĂTĂNEŞTI N’ai mânca şi nici n’ai bea, 30 Ai plânge de jalea mea. 598. Cântă cucu yn vârf de nuc Cântă cucu ’n vârf de nuc, Y^i, feciorii cum se duc; Cântă cucu ’n vârf de pae Se duc feciorii ’n bătae... 5 Frunză verde floricea, Iei din grai^aşa grăea: Scobori, Doamne, pe pământ, De vezi neamţu ce-au făcut.. . Când zorile se vărsa, 10 Tunurile slobozea; Când iera la prânzu mare, Venea gheneral călare Şi striga din gura mare: Bateţi marş, bateţi marş! 15 Să ţină feciorii paş, Pe sunetul dobelor, Pe scurtarea zilelor, Pe sunetul trimbiţii, Pe scurtarea vieţii!... 20 Ş’aşa stau cătanele, Cum stau toamna brazdele. Când bătaea înceta, Pe cătane le stringea, Şi ’n groapă le arunca, 25 Var peste iei aşeza Cu pământ îi astruca... Jeliţi voi, surori, pe fraţi, Si neveste pe bărbaţi, Jeliţi, maice, pe feciori, 30 Pe feciorii negrişori, Omorâţi de plumbişori! (Căvăran) (Cuptoare) CĂTĂNEŞTI 229 599. Frunză verde depe vale Frunză verde depe vale, In Bosnia-i mare jale, Cad voinicii în bătae, Sângele curge părae ... 5 înălţate împărate, Pune pace, nu te bate, Lasă feciorii pe-acasă La copii şi la boreasă; Că decând porţi bătălie 10 Rămân holdele pustie, Fete şi mame bătrâne, Şi copiii fără pâne; Zbiciu din cuîli putrezeşte Plugu ’n şură rugineşte 15 Boii ’n grajduri odihnesc, Grădinele ’nţelenesc Cucuruzu-i nesăpat, Şi grâul netreerat; Ear pe drumuri şi cărare 20 Curg lacrimi părău şi vale, Lacrimile înfocate De fete nemăritate, Şi neveste supărate, Şi de mame ’nstrăinate... 600. Paserile ’n codru cântă Paserile ’n codru cântă Din creangă ’n creangă s’aruncâ, Toate cântă şi s’adună Şi îş fac la voe bună. 5 Şi la mine au privit, Io din gură le-am grăit: Păseruici şi păsărele, Voi frumoase turturele, (Văliug) * 230 CĂTĂNEŞTI Să zburaţi în ţara mea, 10 Si-mi cătaţi pe maica mea, Spuneţi-i, că am murit Sub un şanţ acoperit Cu foi de frăgar înalt, Tocma ’n inimă puşcat. 15 Ear în loc de cântec sfânt, Ce se cântă la mormânt, Croncănesc corbii prin vănt; In loc de popă cu carte, Un dobaş cu doba bate; 20 Clopotele-s tunurile I)e resună dealurile ... Peştele merge prin apă Şi dela moarte tot scapă, Noi feciori fără noroc 25 Nu putem scăpa din foc, De-aşa moarte cu necaz Fără pânză pe obraz; De-aşa moarte de cu greu, Fără pic de copârşeu, 30 Fără om din satul meu; De asa moarte de cu grabă, Fără mumă, fără tată, De-aşa moarte cu strânsori Fără fraţi, fără surori, 35 Pară lumină de ceară, Fără om din a mea ţară Fără lumină de său, Blăstămat de Dumnezău! (Văliug) J'ABLA DE /ViATERIl JPagL Prefaţă 1 I. De dragoste . . . . . .......31 II. De jale. de mustrare, de blăstein .... 79 III. Vesele, glumeţe, satirice......................161 IV. Cătâneşti . . . ....................... . 202 * ACADEMIEI *)