*9' Tiparul lui W. Krafft în Sibiiu. Primul volum de »Poezii Poporale din Bănat« s’a tipărit în anul 1892. Volumul a fost primit de public cu un interes neaşteptat. Deoparte persoane private: învăţători, preoţi, câţiva advocaţi şi alţi domni s’au grăbit a-1 procura şi, întru câtva, a-1 respândi în cercul cunoştinţei lor. De altă parte, acest interes al particularilor nu s’a întins asupra nici uneia din corporaţiunile culturale române câte le avem dincoace şi dincolo de munţi. Publicaţiunea s’a întrerupt. * Cartea începută la 1892 se continuă abia acum în al doilea volum, care se tipăreşte cu bunăvoinţa şi cu mijloacele materiale ale »Asociaţiunii.« Al doilea volum de »Poezii Pop. din Bănat« cuprinde din poezia epică a poporului baladele sale, vestite ca frumseţi poetice neîntrecute. Câteva din balade conţin şi elemente supranaturale, d. ex.: varianta Vida (v. Nr. 6), al cărei sfârşit e interesant de aceea, că arată, cum firea ţăranului român n'are înclinaţiune la subiecte tragice; alte balade au conţinut cu totul legendar, d. ex.: cele dintâi două din colecţiunea noastră. Forma însă, la toate, este a baladelor, chiar şi dacă versurile se deosebesc ca număr de silabe. Nici ţăranul din Bănat n’are o singură numire specială pentru baladă. Cântec de bătrâneţe şi cântec din bătrâni sunt numirile întrebuinţate în Bănat. »Dzâ-mi una djin bătrâni,* sau »dzâ-mi una dje bătrâneţe,« aşa porunceşte el lăutarului, când vrea s’asculte o baladă. în ţinutul Almăşului (la Borlovenii vechi) se mai zice: »dzâ-mi una dje masă,« când bunăoară nuntaşii se aşează la mâncare; acest cântec de masă zis din gură şi acompaniat de instrumente e de obicei serios, şi poate să fie liric ori, mai des, o baladă. Când se ridică masa, atunci se comandă lăutarilor: »acuma trage-mi una de joc.« Va să zică nu mai zice din "gură, ci trage din arcuş. La o baladă zisul, din care aflăm cuprinsul, e lucrul de căpetenie; şi de aceea e corect să comanzi lăutarului: Zi-mi una! Lăutarul îţi zice textul baladei. La joc, din contră, partea principală e melodia scoasă din vioară, şi de aceea e corect să porunceşti: Trage-mi una. Lăutarul trage o horă, o ardeleană, ori altă melodie. (Observ că sub »horă« se ’nţelege pe aici numai jocul şi melodia jocului, dar nu şi textul cântecului de joc.) Nu totdeauna şi nu toţi ţăranii fac deosebirea aceasta de cuvinte, ci uneori le amestecă. Şi astfel ajunge vorba* zic să însemneze şi cânt cu un instrument muzical, sau trag din el. Vorbele zise an fost acompaniate de cântare executată cu un instrument; aceasta e cauza, că au ajuns sa însemneze aceeaş idee trei cuvinte : trag, cânt, zic. Baladele poporului îşi au melodiile deosebite zise din gură, şi întroduse şi acompaniate cu »lauta« şi cla- rineta în surdină. Toate baladele din culegerea noastră sunt auzite dela ţărani, mulţi neştiutori de carte. Nici una nu-i culeasă dela ţigani lăutari. E ’ntrebare: le-au învăţat mai întâi ţăranii dela ţigani, ori ţiganii dela ţărani? Ţiganii, din fire artişti, sunt un popor sărac şi vesel, care poate inspira multă simpatie la românul sărac, năcăjit şi blând. Este însă, aşa socotesc, cu desăvârşire greşit sa atribuim ţiganilor lăutari şi cobzari calitatea de creatori ai baladelor. Ţiganul, dacă-şi are limba sa maternă, nu se poate ideotificâ şi cu limba unei balade române, sârbeşti şi săcuieşti atât de mult, în cât să pătrundă nuanţările şi subtilităţile de limbă cele mai delicate, să-i cunoască formele şi cuvintele cele mai rare şi mai ascunse. Numai cel născut din sinul poporului şi trăit tot acolo se poate deplin identifica cu o astfel de limbă. Şi, dacă frumseţile poetice ale baladelor poporale fac parte din esenţa naţională a unui popor, aceste frumseţi nu le pot scoate la iveală străinii, ci înşişi fiii poporului, — dacă au şi talentul cuvenit. Care e rolul, unde e meritul şi unde e scăderea lăutarului ? Eolul lui e, sa înveţe balada ce i-o cântă din gură ţăranul. Lăutarul, ascultând textul şi melodia, le învaţă —< 6 >— p’amândouă deodată, în mână cu instrumentul său muzical, care se ’nţelege e mut în mâna ţăranului. Meritul lăutarului e mai întâi în faptul, că res-pândeşte poezia la un popor oarecare, ori dela un popor la altul. Balada Du cin (Nr. 8) d. ex.: care o au şi Sârbii, a putut fi adusă la noi de lăutari ca idee sau cuprins; însă ca formă, ea e naţională românească. Alt merit al lăutarului e, că păstrează baladele şi le fereşte de uitare. E interesul lui bănesc s’o facă. Unde e scăderea? Că le schimbă, şi ca text, şi ca melodie. Lăutarii adaug floricele, podoabe de prisos, ca să iasă balada mai lungă, după cum e şi pofta omului să-şi petreacă vreme mai lungă sau mai puţin lungă, ^uitând de necazuri şi nevoi. * Vremea, când se cântă baladele, e mai cu seamă t?ea de iarnă: la şezători, la nunţi şi alte petreceri. Se cântă şi vara la »rugă« (nedee), care se ţine cu multă râvnă în orice sat al Bănatului. Şi, dacă privitor la poezia lirică, nu s’ar putea zice cu drept cuvânt, că Bănatul ar fi mai bogat, — e şi imposibil a arăta ce este specific bănăţenesc într’o mulţime de poezii lirice cântate aproape neschimbate în alte părţi, — în balade însă, atât ca număr, cât şi -ca frum-seţă, se pare că ţinutul Bănatului întrece toate celelalte provincii româneşti. Multe părţi din baladele sale sunt vrednice de un Home?, ca energie şi cumpătare. Această calitate a baladelor se poate explică, întru câtva, prin traiul ţăranului din Bănat, un traiu în general uşor şi bun. Ţăranul bănăţean are putinţă de-a fi mai puţin subiectiv, decât o mare parte a ţărănimii, bunăoară din Ardeal; el are liniştea şi obiectivitatea, fără de care nu se poate naşte adevărata poezie epică. Numărul mai mare al baladelor bănăţene se poate explica din imigrările Românilor din ţările de peste Cârpiţi, dar mai ales din influenţa poeziei poporului sârbesc. * ^>’au adunat pănă acum un mare număr de balade, litră să putem nici pe departe afirma, că n’ar % mai fi nimic de adunat. Sunt număroase variantele baladelor. Cel dintâi care a cules şi a publicat din părţile acestea, e dl At. M. Marienescu, ale cărui broşuri au apărut pe la anii 60 (exemplarul meu e defectuos). Volume au mai publicat dnii: A. Corcea, Dr. G. Alexici in 1899, G. Cătană în 1895. In deosebite reviste se găsesc împrăştiate iarăş un număr însemnat de balade bănăţene. Tot în reviste au apărut mai întâi şi baladele acestui volum, cam jumătate din ele; altă jumătate apare acum întâia oară. Am căutat, ca reproducerea să fie făcută cât mai fidel, fără adaose de cuvinte nespuse de cântăreţ. Reproducerea s’a făcut în limbă literară, afară de unele locuri. O transcriere în dialect local, după studiile de pănă astăzi, o poate îndeplini filologul, care se interesează de dialectul bănăţean. Ăfci nu s’a făcut. Publicaţiunea aceas^ urmăreşte mai ales scopul de-a arăta şi a respândi calităţile frumoase ale poeziei popo- rului. Iată motivul, pentru care anr crezut, că nu treime* încurcată cetirea prin Introducerea diferitelor semne grafice, care pot să fie foarte savant croite; cetitorii însă, în cea mai mare parte, nu ştiu ce să facă cu ele. Un al treilea volum al poeziilor poporale, descântece culese în Bănat, e aproape gata şi aşteaptă publicarea. Caransebeş, în Iunie 1905. E. Hodoş. * academiei* 1. Soarele şi Luna. Puternicul Soare Pleacă să se ’nsoare, Pe optsprăzece cai, Toţi păscuţi în rai. 5 Lumea o umbla: Zece cai pica, Cei opt tăbărâ,1) Soţie nu-şi afla De potriva sa. 10 ’Napoi se întorcea Drept la soru-sa, La sora Luna, Şi aşa-i striga; — »Ţese, soro, ţese 15 Ţesături alese Suluri de postau,2) Că vreau să te iau; Suluri de fuior, Să te iau cu dor; 20 Suluri de bumbac Să te iau cu drag; Suluri de mătasă, yp Să te fac mireasă; 1-)  tăbărî = a obosi, a se osteni. 2) Postau = postav. 10 Că eu am umblat 25 Pân’ la scăpătat Şi prin lumea toată Şi prin stele roată: Potrivi o ara mea N’o putui afla, 30 Făr’ numai pe tine, Ce sameni cu mine.« Iar sora Luna Aşa îmi zicea: — »Puternice Soare, 35 Al meu frăţioare, Atunci mi-i lua, Să fiu soaţa ta, Când mi-i face punte, y Punte peste munte; 40 Pe laturea punţii, Cum se despart munţii, O fântână lină Cu apă slădină;1) Mănăstire dalbă 45 In slavă spânzurată, yŞ\m popă de ceară, Ca sa ne cunune, Pe noi să ne ’mpreune.« Soarele pleca, 50 Cu gândul gândea: Pe loc se făcea Ce luna poftea. *) »Slădină« şi »sladie« = dulce. »De slast« este mâncare de dulce sau de frupt. 11 Apoi se ’ntorceâ Şi iarăş striga: 55 — »Ţese, soro, ţese Ţesături alese, Suluri de postau Că voiu să te iau, Suluri de fuior 60 Să te iau cu dor, Suluri de bumbac Să te iau cu drag, Suluri de mătasă Să te-aleg mireasă, £5 Că tu ce-ai poftit, Toate ţi-am plinit!« Soru-sa Luna Aşa îmi grăia: — »Puternice Soare, '*70 Al meu frăţioare, Atunci mi-i lua De soţia ta, Când mi-i face iară 0 scară de*ceară De jos pănă sus, Şi să mi te duci La moşul Adam Şi soţia sa, La moaşa Eva; 80 Pe iei îi întreba, De-i bine să iâ Frate pe o sor, Ce-i dragă cu dor? Şi n’a fi cu păcate, 85 Să ia sor pe frate? Că n’am mai văzut, De când m’am născut.« Soarele gândea: Scara se făcea, 90 Pe ea se urca, Pănă ajungea La A dam, Eva, Şi îi întreba: De poate lua 95 El pe soru-sa? Iar Adam, Eva, De mână-1 lua, y La iad îl ducea, Iadu-i arăta 100 Şi mi-l întreba: Place-i iadu-ori ba? Soarele zicea Lui Adam, Eva, Să-l scoată afară 105 Din foc wşi din pară. Iar Adam, Eva, De mână-1 lua, La rai îl ducea Apoi îl întreba, HO Place-i raiu-ori ba? Soarele zicea: — »Cui nu i-o plăcea La mese întinse, Cu făclii aprinse, —< 13 > 115 La jocuri jucând, La lăutaşi zicând, Cu îngeri cântând, Pe Domnul lăudând!« Iar Adam zicea 120 Cu baba Eva: — »Dacă-ţi place ’n rai, Sora să n’o iai!« / Soarele ieşiâ, Jos se cobora 125 Păn’ la soru-sa, Şi aşa-i striga: — »Ţese, soro, ţese Ţesături alese* Suluri de postau 130 Că vreau să te iau, Suluri de fuior Să te iau cu dor, Suluri de bumbac Să te iau cu drag, 135 Suluri de mătasă Să te fac mireasă; Că am întrebat, Voe-am căpătat, Nuntă putem face, 140 Cum nouă ne place!« Puternicul Soare Câte stelişoare La nuntă aduna Spre a se ospăta! —^ 14 >— 145 Luceafărul raare ^ Era cumătrui raare ; Luceafărul cel mic îl făcea vornic, Carul ca ceiuş (?) 150 Iar purcariul1) Era stegariul, Şi câte stele ?n ceri Veniau ca nuntaşei l Cu nunta pleca, 155 Soarele, Luna A se cununa La mănăstirea albă, Cu popa de ceară, Pe iei să-i cunune 160 Şi să-i împreune. Şi mergea, mergea, Pănă ajungea La fântână lină, Cu apă slădină. 165 Când ei ajungea, Luna-aşa zicea: — »Puternice Soare, Al meu frăţioare, Opreşte puţin, 170 Să ne odihnim, Că mi-i sete tare, Şi mor de picioare.« 1) Purcariul, ca şi carul, este numele unei eonsfcelaţiunL — »Şezi, şi eu mă duc, Apă să-ţi aduc, 175 Apa ’n pălărie, Cum îmi place mie.« Iar Luna zicea, Că apa n’o bea. Soarele grăia: 180 — »Ţq dară să-mi spuni. Să-ţi aduc în pumni ^ — »Ba, că-i asudat, Şi-are gust sărat,« Luna răspundea, 185 Apoi ea pleca, Apă ca să bea La fântână lină Cu apă slădină. Soarele-o lăsa 190 Singur’ singurea; Iar Luna s’aplecâ, în fântână sărea, ^ Şi ’ntr’una zicea, Că mai bine vrea 195 A fi smoala pietrilor Şi mâncarea peştilor; Pe frate nu-1 va lua, Cu el nu s’a cununa, Pănă-i frunza şi iarba! 200 Iar Dumnezeu ce făcea? Din fântână o scotea, De Soare o despărţea, —< 1G Sus pe ceruri îi punea : Pe Lună la asfinţit 205, Pe Soare la răsărit, Lumea să o vederească, Mai mult să nu &e ’ntâlnească. Auzită dela N. Liuba din Măidan. Variante: Alecsandri, Poezii Pop. 1866, pag. 27; Pompiliu, Balade pop. 1870, pag. 32; Teodorescu, Poezii pop. 1885, pag. 410. % \j 2. Iorgovan şi şerpele. I. Sus la codru verde Oare ce se vede? Sus la codrul Cernii, La vadul Răşavii,M 5 Plecat-au plecat # Din oarece sat Trei sorurele, Fete frumoşele: Sora cea mai mare, 10 Mândră garofină, Se ’ntrece cu o zină, De-i cauţi albu sin Şi faţa-i de crin; Sora mijlocie 15 Plină-i de trufie *) »Raşava« = Orşova. Cu a sale gene, Ochişori, sprincene; Şi de-i caţi în ochi Mori, ca de deochi. 20 Sora cea mai mică Ca ş’o porumbică, Ana Ghirozana, Ca şi Simziana, Le ’n trecea pe toate 25 Ca o stea din noapte, Luceafăr din zori, Floarea florilor! Ele-şi petreceau, Flori culegeau, 30 Cununi îşi făceau, Şi jucau cântând, Codru răsunând, Apoi mai umbla, Pănă tăbărâ,*) 35 Şi se odihniâ, — Mica adormiâ, II. Când fu decusară Două că plecară, Pe mica o lăsară; 40 Şi ea tot dormiâ, Zori se revărsa, Atunci le striga, — ) Obosiâ. 2 18 v— Ele n’auziâ. Cucul îi cânta, 45 Pata că-i grăia: — »Cucuie, cucuie, Auzi, voinicule, Scoate-mă la ţară, La drumul de cară 50 Dau de surori eară, Şi ţi-oi fi io vară.« Cucul îi grăia: — »Nu ştiu, draga mea, Scoate-te-oi ori ba, 55 Că am vere multe, Câte flori pe munte.« — »Cucuie, cucuie, Auzi, voinicule, Scoate-mă la ţară 60 La drumul de cară, Să-ţi fiu sorioară.« — »Nu ştiu, draga mea, Scoate-te-oi ori ba, Că io am surori, 65 Câte-s vara flori.« — »Cucuie, cucuie, Auzi, voinicule, Scoate-mă la ţară. La drumul de cară, 70 Că ţi-oi fi soţie, Pănă voiu fi vie.« Cucul asculta, Cucul răspundeâ: 19 >- — »Că io nu-s fecior, 75 Să pot să mă ’nsor; Ci-s o păsărică, Nu ştiu d’ibomnică.« Atunci dup’o stâncă , Neagră şi cumplită 80 Pe calea ’ncâlcită, Iată se vedea, Fata se ’ngroziâ, Un şerpe venind, După ea curând.1) 85 Şi ea alerga Pănă tăbărâ, Şerpele sosiâ, Coadă ’ncolăciâ, La brâu o aduna, 90 Fata înlemniâ.... Mai tare striga, Codru răsuna! III. Sus, pe Cerna ’n sus, Mulţi voinici s’au dus, 95 Şi toţi s’au ascuns, Dar au mai rămas Un voinic viteaz: Io van Iorgovan, Braţ de buzdugan, 100 Cu un căluşel Ca un vulturel, J) Alergând. Şi se preumbla, Şi se arata Sus pe Cerna ’n sas, 105 Cam pe sub ascuns, Calul său jucând, Săgeţi aruncand, Cânii sumuţând, Suliţi ascuţind. 110 Şi el auziâ, Dar nu pricepea, Ori cât mai ciuliâ, E glas bărbătesc, Ori glas femeiesc? 115 Că Cerna mugiâ, Codru răsuna, Apoi se ’ntorceâ Cernii de zicea: — înceată, înceată, 120 Cerna mea curată, Că ţi-oi arunca Jos în albia ta, Şi ţi-oi da io ţie Mreană argintie, 125 Ş’un fuior de aur, Cu ochi de bălaur, Singur se întoarce, ^ Singur se destoarce.« Cerna-1 auziâ, 130 Deloc înceta. IV. Iovan Iorgovan. Braţ de buzdugan, Acum asculta, îndată pricepea: 135 Nu-i glas bărbătesc, Ci e femeiesc! Rău să mânia, Calu ’mpintenâ, Cumplit îl loviâ, 140 Ca leul răcni â, Aerul frângea, Şerpele ‘ vedea, Spaima-1 apuca, Dar el îl goniâ. 145 Cerna mi-o săriâ Şi mi-1 ajungea. Şerpele ’ntrebâ: — »Iovan Iorgovan, Braţ de buzdugan, 150 Cu ce fel de bine • Vini tu azi la mine; Te rog, viu mă lasă Să întorc acasă . .. Auzi ce-ţi spun eu: 155 Mort oi fi mai rău; De mi-i omorî, Capu s’a ’mpuţi Vermi s’or înmulţi Muşti3) or slobozi, Aşa numitele muşte »columbace«, primejdioase pentru vite şi oameni. 160 Calul ţi-or muşca, Deloc va crepâ, Boi s’or otrăvi, Plugu s’a opri, Oameni or murî!« 165 — »Şerpe-afurisite, încă porţi cuvinte !! Ţara-oi învăţa Şi ea m’ascultâ, Fumuri puturoase 170 Şi din pietri scoase Ţie ca să-ţi facă, Şi de muscă scapă, Calu-mi n’a peri, Boi n’a otrăvi, 175 Plug nu s’a opri, Oameni n’or murî, — Dar tu mort îi fi! Că am auzit, Păn’ai prăpădit 180 Cu falcă hoţească Faţă femeiască!« — »Iovan Iorgovan, Braţ de buzdugan, Când am auzit, 185 Că tu te-ai ivit, Calul tropotind, Ca un zmeu răcnind, Fata am lăsat-o, Nu am vătămat-o; 23 190 Te rog viu mă lasă, * Să întorc acasă, — Jur pe capul meu Mort oi fi mai rău!« Iovan Iorgovan, 195 Braţ de buzdugan, Sabia ’nvârtiâ, Şerpele tăia, Trupul îi zdrobiâ, Tot îl mărunta! Y. 200 Fata se uita, Pănă-1 dimicâ, Şi din grai grăia; — »Iovan Iorgovan, Braţ de buzdugan, 205 Scoate-mă la ţară, La drumul de cară Dau de surori iară, Că ţi-oi fi soţie, Pănă voi fi vie.« 210 El când o vedea, Minune îl prindea, De a ei mândreţe Şi de tinereţe: — »Alei, feţişoară, 215 Ca ş’o zinişoară, Să-mi fi tu soţie, Pănă vei fi vie!« Şi o ’mbrăţişâ, Şi o săruta, 220 Ziua şi noaptea. Pata îi zicea: —- »Tare sămănăm, Ian să ne ’ntrebăm, Poate că ne-om şti 225 De ce viţ’om fi, Nu ţi-ar fi păcat, Că m’ai sărutat Şi îmbrăţoşat; Io-s fată de ’mpărat 230 Dela scăpătat!« Iovan se ’ntrista Apoi îi grăia: — »Mi-i foarte păcat, Ca te-am sărutat, 235 Io-s fecior de împărat Dela scăpătat! Şi ne-au blăstămat Ai noştri părinţi Cu lacrimi ferbinţi, 240 Tu să fii la răsărit, Ca şi cerbul pribegit; Io să ’ntorc la scăpătat Ca şi leul vătămat!«------------ Comunicată de un elev din Bogoltin. Tar. completă la: Marienescu, Balade; Alecsandri ş. a» X. -■-< 25 > u 3. Ileana. în lunchiţa dela Nandru, La fântână lângă codru, O nepoată de ’mpărat După apă a umblat, 5 Ea veniâ Duminica, Mâneci albe sufulcâ, Rochia şi-o ridica. La fântână s’aplecâ, Apoi olceaua umplea, 10 Apă din fântână bea. Iac’ odată mi-a venit Un corb negru ostenit, Şi ’ncepu a croncăni, Iar Ileana îi grăi: 15 — »Corbule, n’ai auzit Bărbăţelul ce-a păţit? Ori e viu, ori a murit? . Că la oaste s’a pornit.« Iar corbul aşa-i grăia: 20 — »Ba zău, mândruliţa mea, Io cu ochii l-am văzut, Pănă ’n luptă’ mi-a căzut.« — »Fire-ai, corb, afurisit, Cât de rău mi-ai croncănit, 25 Numai moarte ai cobit!« Cătră casă ea veniâ, Soacrei toate le spunea, Tot ce corbu-i povestiâ. — »Nu ştiu soacră, ce se vede 30 încolo pe câmpul verde: Nu ştiu, grâu a ’ngălbenit. Nu ştiu, nori sunt, ori e ceaţă, Dară mie-mi vine greaţă.« Soacra ei atunci sariâ, 35 La ferestruică priviâ: — »I)umnezeu să ne păzească, Că e oastea cea turcească, Şi ea ţine cătră tine, Du-te, dragă, în grădină 40/ La o tufă de scumpină, / Te ascunde cât mai bine, Doară nu vor da de tine« — — »Bună ziua, nandruleasă, Dar pe cine ai acasă ?« 45 — »Singură, că toţi s’au dus, Dar că unde, nu mi-au spus.« — »Şi Ileana cea frumoasă Mai trăeşte sănătoasă ?« — Ştie sântu Dumnezău, 50 E ’n Braşov, la frate-său, La un maistor să înveţe Să croească rochii creţe.« Dar un Turc aşa-i grăi: — »Taei, tu hoarcă, nu minţi, 55 Că tu bine nu-i păţi! Spune, unde-o pot afla, Io cu ea m’aş însura: Că-i mândră de măritat, Că nu mai are bărbat!« —< 27 60 — »0, voi, Turci afurisiţi, Umblaţi să ne omorîţi!« Dar un Turc atunci striga: — »Lasă hoarca, n’o ’ntrebâ, Ci te uită pe fereastă, 65 Ce e în grădina astă? Că ’ntr’o tufa este-o floare, De sclipeşte ca un soare, Şi sub floare tare ploaie, Cât şi frunzele le moaie!« 70 Turcii iute se lua, Şi ’n grădină se băga, Pe Ileana o afla Sub cea tufă pitulată Şi de lacrimi tot plouată. 75 Şi atunci un Turc spurcat Mâna alb’ a apucat: — »Ilenuţă, mândra mea, Ştiut-ai, că eşti soaţa mea?« Apoi mânele-i lega, 80 Şi pe cal o arunca.... — »Daţi-mi apă, Turcilor, De pomană morţilor; C’am însătoşat de tot, De pulbere nu mai pot.« 85 Iar Turcii apă nu-i dâ, Ci cu ea tot alerga, Şi Ileana le grăia: — »La ţermurii Dunării, 90 Mai nainte de a trece, Daţi-mi câta1) apă rece, Să mai beau din astă ţară, Că ştiu că n’o mai văd iară.« Când la ţermuri ajungea, 95 Turcii că mi-o asculta, Şi de ţoale2) o ţinea, Păn’ Ileana apă bea. Dar nevasta cea bărbată Sare in apă deodată: 100 — »Decât soaţă Turcilor, Mai bine a peştilor!« — »Tu, nepoată de ’m parat, Vai, că rău ne-ai înşelat!« Turcii iute-au săgetat, 105 După ea s’au aruncat, Dară care cum întrâ, Numai prundul apuca, Şi ’n Dunăre se ’necâ. Iar, Ileana înota, — HO Şi dincolo că scăpa Şi acasă se ’ntorceâ, Maică-sa se bucura. Domaşnea, dela Nic. Adamescu. y 1) Ceva, puţina. 2) Haine. 4. Ileana. — Variantă. — în lunchiţa dela Nodru, La fântâna neagră ’n codru, O nepoată de ’mpărat După apă a plecat, 5 Ea veniâ de dimineaţă, Rumenă, mândră la faţă, Mâneci dalbe sufulcâ Şi poalele ridica, Şi la fântână mergea, 10 Şi şofeiul1) îl umplea, Apoi din fântână bea. Dar un corb îi croncăniâ, Ea deloc2) îl întreba: — »Corbule, n’ai auzit, 15 Bărbatul meu a perit?« Corbul atunci îi grăia: — »Ba, eu ştiu, mândruţa mea, Că cu ochii l-am văzut, Pănă ’n oaste a căzut.« 20 — »Firea-i tu afurisit! Că deloc ce-ai croncănit, Numa moarte ai cobit!« Ea atunci se întrista, Şofeiul în cap lua 25 Şi acasă se ’ntorceâ, *) Ciubăraşul. a) îndată. Şi ea soacrei îi spunea Tot ce corbul îi vorbiâ. — Iată că se arăta, De departe se vedea-: 30 — »Nu ştiu, maică, ce se vedeT Ia, colo pe câmpul verde, Nu ştiu grâu-a ’ngălbenit, Nu ştiu macul a ’nflorit Dar io văd o negureaţă«... 35 Şi ea sare la fereastă, Ca să cerce să privească, Cum vine oastea turcească... — »Turcul vine după mine! Ce să fac? Acum nu-i bine.« 40 Soacră-sa atunci grăia Şi aşa îi cuvânta: — »Oh! arde inima ’n miner Turcul vine după tine! Du-te, du-te în grădină, 45 La cea tufă de sulfină, Şi te-ascunde cât mai bine, Doar nu te-or afla pe tine.« 'Turcii dacă ajungeau, Deloc baba o ’ntrebau: 50 — »Bună ziua, jupâneasa, Dar pe cine ai pe-acasă?« — »Singură, că toţi s’or dus: Dar că unde, nu mi-au spus.« — »Dar Ileana cea frumoasa^ 55 Mai trăeşte sănătoasă ? « —< 31 — »Şti-o singur Dumnezeu, E ’n Braşov la frate-său, La un maistor, ca să ’nveţe Să-şi croiască rochi şi creste. 60 Apoi un Turc le grăia, Cătră bab’ aşa zicea: — »Taci tu, babo, nu minţi! Că bine nu vei păţi; Spune-mi, unde-o pot afla, 65 Că cu ea m’aş cununa; Ileana-i de măritat, Că bărbatu-i îngropat.« — »Oh! voi Turci afurisiţi, Mai bine mă omorîţi!« 70 Dar un Turc atunci grăia: — »Lasă baba, nu ’ntrebâ; Ci te uită pe fereastă, .Ca ’n grădina cu verdeaţă, , Acolo este o floare, 75 Ce luceşte ca un soare, Şi sub floare tare ploaie, Cât şi frunzele se moaie.« Turcii pe loc se luau, Şi: ’n grădină se băgau, 80 Pe Ileana mi-o aflau Sub cea tufă pitulată Şi de lacrimi tot plouată. Dar atunci un Turc spurcat Mână albă i-apucat 85 Şi aşa i-a cuvântat: — »Ilenuţă draga mea, Ştii, că eşti muierea mea?« — Apoi mânele-i lega, Şi pe cal o arunca, . 90 Şi departe că pleca. Dar Ileana le grăia Şi de Turci ea se ruga: — »Daţi-mi apă, Turcilor, De pomană, lotrilor, 95 C'am însătoşat de tot, De pulvere nu mai pot.« Dară ei toţi îi grăia: — »Să nu-i daţi apă să beâ!« Şi Ileana le grăia, 100 Cătră ei aşa striga: — »La ţărmurii Dunării, La marginile mării, înainte de-a-o trece, Daţi-mi strop de apă rece, 105 Să mai beau din a mea ţară, Că ştiu, că n’o mai văd iară.« Când la ţărmuri ajungeau, Toţi Turcii se în voiau, Dar de ţoale1) o ţineau, — 110 Şi nevasta supărată Sare în apă deodată: — »Mai bine a peştilor, Decât roabă Turcilor!« *) Haine. Şi Turcii cumplit strigau, 115 De năcaz se prăpădiau: — »Tu, nepoată de ’mpărat, Dar aşa ne-ai înşâlat!« — Ş’apoi iute-au săgetat, *Că nevasta li-a scăpat; 120 Ea văzu, c’ar mai trăi, Turcii ’ncepur’a sări, Dară apa nu-i opri, Şi care Turc cum săriâ, Pănă ’n fund nu se opriâ, 125 Şi Turcii se înnecâ; Iar Ileana înnotâ, Păn’ la margine trecea, Şi de Turci ea rni-ş scăpa, La maică-sa se ducea, 130 Şi maica se bucura. Comunicată din Sinteşti de Traian lonaşiu, elev. 4- 5. Vida. Colo ’n ţara românească Ungur Ianăş se ’nsurasă Cu Yida, fată frumoasă. Grăia Ianăş, 5 Ungur Ianăş: — »Haide Yido, Vido fa, »Ascultă tu voia mea, 34 »Ian sufulcă-ţi mâneci largi »Şi ne fă nişte colaci, 10 »Ca să mergem la socrie »Şi la dalba veselie.« Iar Yida când auziâ, Colacii că-mi frământa: Un colac 15 De un şineag,1) Ş’o prescură De-o măsură, Şi când Yida isprăviâ Lui Ianăş aşa-i grăia: 20 — »Ce mie mi-ai poruncit, »Iacă, Ianăş, ţi-am gătit«. Atunci Ianăş, Ungur Ianăş întrâ ’n grajdul măturat, 25 Scotea murgul înşelat, Colacii ’n desagi băga, Şi pe murgul că-i punea, Şi cu Yida el pleca. Şi mergea ei cât mergea, 30 Pană ’n codru ajungea. Atunci Ianăş îi zicea: — »Hai tu Yido, draga mea, »Draga mea şi Doamna mea, l) Un »şineag« (în părţile Aradului se zice »şinic«) are 112 litri. Un »şineag« = 2 »meti«. Un »meţ« = 2 »măsuri«. 0 »măsură« = 20 de »o c h e« (ocale); singular »o c ă«. »Ian cântă-mi un cânticel, 35 »Să trecem codru cu el!« Dar Yida îi răspundea: — »Ba eu, Ianăş, n’oi cânta, »Că ’n mijlocul codrului »La fântâna lotrului, 40 »Unde-i sete murgului »Şi năpast voinicului, »Drept în cale ne-a ieşi »Pe cine tu nu-i dori: /Tocmai Pană-Roşioară 45 >Care taie şi omoară, »Harambaşa lotrilor »Şi stăpânul codrilor, »Ş’amândoi vă veţi tăia, »Eu singură-oi rămânea*. 50 Ianăş din gură grăia: — »Eu voinic, şi el voinic, »Nu ne temem de nimic; »Ce-a vrea dragul Dumnezău »Să fie pe gândul său, 55 »Tu să-mi cânţi un cânticel, »Să trecem codru cu el«. Atunci Yida începea Cânticelul a cânta, Yăile se răsuna, 60 Codrii mari se legăna, Izvoare se tulbura Şi fiarele tresăriâ. în mijlocul codrului, La fântâna lotrului, 36 65 {Jnde-i sete murgului Şi năpast voinicului, Cine ’n cale le ieşiâ, Cine drumul le opriâ? Tocmai Pană-Roşioară, 70 Care taie şi omoară, Harambaşa lotrilor Şi stăpânul codrilor. Când voinicii se ’ntâlniâ, Pană-Roşă îmi grăia: 75 — »Crucea ta! Şi legea ta! »Mi-ai luat ibovnica,1) »Vida-mi era dăruită, »Când fusese fată mică, »C’am umblat prin spinicei 80 »Amândoi după viţei*. Dar Ianăş se supăra, Şi din graiu aşa grăia: — »Vida mi-i nevasta mea, »Nu ţi-i ibovnica ta!« 85 Voinicii se mâniară Şi la luptă se luară, Zi de vară, Păn’ sub sară. Ş’atunci Ianăş îmi grăia: 90 — »Hai tu, Vido, doamna mea, »Doamna mea şi draga mea, »Bagă mâna ’n buzunar, »Scoate-mi bripta2) d’un creţar, *) Se zice »ibomnica«. 2) »Briptă« este un briceag primitiv, cu mâner de lemn. »E ’nvălită în hârtie »Şi aleasă dintr’o mie, »Taie brâul hoţului, »Şi ajută soţului !« Yida lui îi răspundea: — »Ba eu, Ianăş, n’oi taiâ »Care pe care-o trânti, »Acela m’o stăpâni, »Şi cu-acela m’oi iubi«. Dar Ianăş se încorda, Şi pe Pană mi-1 izbiâ: în pământ Pănă la gât. Băgă mâna ’n buzunar, Scoase bripta de-un creţar, Şi pe Pană mi-1 tăia, Capul jos i-1 reteza, Iar Yida fuga îmi dâ. Yida mult nici că fugiâ, Pănă Ianăş o prindea, Cuţitul îl învârtiâ, Capul Yidei jos pica, Şi Ianăş îl ridica, în desagi că mi-1 băga, în desagi Peste colaci. Şi pe murg se arunca, Şi la soacră-sa porniâ. La soacră când ajungea, Ea din graiu aşa-i grăiâ: »Ungur Ianăş, »Ce-ai făcut pe Vida mea?« Ianăş greu se tulbura, Cătră soacră-sa zicea: — »Iacăt-o, vine şi ea î »Cată, maică, prin desagi, »Prin desagi, peste colaci, »Scoate cel cap de mioară, »I)e mioară, florioară, »Şi mi-1 fierbe în căldare, »Ca să-mi fie de mâncare!« Soacră-sa, când căuta, Capul Vidii îl afla, Capul Vidii ’ncercelat. Capul Vidii mărgelat, Cum e bun de sărutat. Şi când capul mi-1 vedea, Odată că-l săruta, Odată în tăietură Şi de două ori în gură, Şi iarăş în tăietură; Bătrâna se jeluia, Şi ofta, şi suspina, Şi din gură cuvânta: — »Auzi, Ianăş, »Ungur Ianăş, »De-ai tăiat pe vina ei »Capul Vidii cu cercei, »Capul Vidii mărgelat, »Mărgelat şi ’ncercelat, 155 »Să te ierte Dumnezău, »Că n’ai făcut nici un rău! »Auzi Ianăş, »Ungur Ianăş: »De~a pierit pe vina ta 160 »Draga mea şi Yida mea, »Să te bată Precesta! »Să n’ai parte de copii »Ca de nevasta dintâi! »De-a pierit pe altă vină, 165 »Dumnezeu să nu te ţină, »Să n’ajungi ziua de mâne.« Ianăş murgu ’ncălecâ, Nebun pe drum alerga, Văile cutrierâ, 170 în văzduh se afunda, Şi ’n codri se cufunda, D’acolo nu mai ieşiâ, Pănă zilele-şi sfârşiâ. Notă. Auzită dela un soldat de lângă Oraviţa (Bănat). In Bănat mai sunt şi alte variante cu numele »Vida«. Balada aceasta, ca material de comparatiune cu alte balade, este foarte instructivă. Variante româneşti avem în: Alecsandri, Poezii pop., pag. 97 »Vidra« şi pag. 24 »Păunaşul codrilor*; Se-vastos, Cânt. mold., pag. 302 »Vidra«; Teodorescu, Poezii pop., pag. 626; A. Pann, citat şi reprodus la Teodorescu, pag. 631, sub titlul »Gh.iţa Cătănuţă«. 6, Vida. — Variantă. — I. Grăia Ianăş, D’ungur Ianăş, Cătră Vida, doamna lui: — »Măi, tu Vido, doamna mea, 5 Ian sufulcă-ţi mâneca, De frământă la colaci; Şi tu nouă să ne faci; Un colac Cu* preţ d’un sac, 10 Ş’o prescură D’o măsură; Ca să mergem pe gostie,1) Pe gostie La socrie, — 15 Vedea-o-ar neagra pustie!« Vida bine-1 asculta, Fodori2) largi că-mi sufulcâ, La colaci că-mi frământa, în desagi că mi-i băga, 20 Pe murguţ îi arunca, La socrie că-mi plecâ, La socrie Pe gostie, Vedea-o-ar neagra pustie! *) Ospeţie. a) Dantela dela mânecile cămăşii. 41 >— II. 25 Atunci Ianăş D’ungur Ianăş Şi cu Yida, doamna lui, Tot mergea, Păn’ ajungea 30 La poiana corbului, La fântâna lotrului. Ianăş rupse de-i grăia: — »Măi, tu Yido, doamna mea, Ian strigă-ţi un cânticel, 35 Cât gode *) de scurticel, Scurticel Şi frumoşel, Să sune codrii de el!« Yida din gură-i grăia: 40 .— »Ianăş, Ianăş, aş striga; Codrii mari or răsuna, Lemnele s’or tremura, Apele s’or tulbura, Şi Pană ne-o auzi, 45 Pe tine te-o prăpădi.« Ianăş rupse de-i grăi: — »Strigă, Yido, Nu te teme: Io-s voinic, 50 Pană-i voinic; 4) Oricât de ne’nsemnat. Noi la luptă ne-om lua, Puterile-om măsura, Car’ pe care-o birui, Tu ăluia vei ugî.3)« — III. 55 Yida rupse d’a-i cânta, Codri mari de răsuna, Lemnele de tremura, Apele se tulbură, Bine Pană auziâ, 60 Şi voinicilor grăia: — »Staţi, feciori! Pe pace fiţi!... Auziţi! glas de muiere! Ala-i glasul Yidei mele, 65 Care am trăit cu ea Din copilăria mea; Când eram de şapte ani, Io de şapte, Ea de şapte, 70 Amândoi de patrusprece, Ne ’nvăţam codrii d’a trece, Ş’am păzit şi la viţei, Când eram mai micuţei; — De-a fi Yida singurea, 75 Să ştiţi bine, că-i a mea; De-a fi Yida cu bărbatu, Să ştiţi bine, că-1 ia dracu.« *) Rămânea. 43 >—■ IV. Pană pe culme pleca, La poiană ajungea, 80 La fântână se ducea, Şi pe Ianăş mi-1 găsiâ, Şi din gură-i cuvânta: — Măi tu Ianăş, D’ungur Ianăş! 85 Mi-ai luat ibomnica, Mi-ai luat pe Vida mea; Că io am trăit cu ea Din copilăria mea, Ş’asta-i Vida doamna mea! 90 Cum vrei Ianăş, să ne batem în săbii să ne tăiăm? Ori în puşti să ne puşcăm ? Ori la luptă ne luăm?« — »în săbii nu ne tăiăm, 95 Nici în puşti nu ne puşcăm Ci la luptă ne luăm: Car’ pe care-o birui, Vid’ aluia c’o ugi1).« Ei la luptă se luau, 100 Puterile-şi măsurau, Zi de vară Pănă ’n sară. Când fii soarele ’n chindie, Ianăş rupse de-i grăi: 105 — »Măi tu Vido, draga mea, *) C’o rămânea. 44 Ian mai strânge-mi brâuşorul, C’ăsta-mi rupe căpuşorul!« — »Măi tu Ianăş, D’ungur Ianăş, HO Ţine-ţi vorba, ce-ai vorbit; Tu aşa ai socotit: Car’ pe care-o birui, Io ăluia voi ugi«. Ianăş rău se mânia, 115 Pe Pană mi-i ridica, Şi ’n pământ mi-1 împlânta, Pănă ’n subsuoar’ întră; Băga mâna ’n buzunar, Scotea brifta d’un creţar, 120 Capul lui Pană-1 tăia. Yida la fugă porniâ: Dar Ianăş ce mai făcea? După Yida se ’nşirâ, Vida ici, 125 Yida colea, Bărbatul mi-o ajungea, Şi căpşorul i-1 ştergea, în cujmă că mi-1 băga, La socrie că-mi plecâ, 130 La socrie Pe gostie, Mânca-o-ar neagra pustie! Ianăş la soacr’ ajungea, Şi din gură cuvânta: — »Maică, maică, draga mea, Na şi capul de străgie (?) Şi mi-1 pune ’ntr’o căldare, Şi ţi-1 fierbe de mâncare!« Iar soacra îi răspundea: — Ăsta nu-i cap de străjie, Ci e capul Videi mele Mărgelat, Şi cercelat, Cum io ţie ţi l-am dat!« Ianăş capul mi-1 lua, în cujmă iară-1 băga, Şi la Vida că-mi pleca, Capul la loc îl punea, Şi cu sânge mi-1 stropea. Atunci Vida se trezia, Lui Ianăş aşa-i zicea: — »Măi tu Ianăş, D’ungur Ianăş, Că tare am adurmit, Şi tu nu m’ai pomenit!« — »Mari sunt codrii şi adânci, Printre ei şi multe stânci; Şi io tare-am rătăcit, D’aia nu te-am pomenit...« Dela Ioan Dăminescu din JdiOara, com. de elevul Teodor Savescu. —< 46 1. lancu şi Turcu. Frunză verde şi iar verde, Vede-mi-se, mi se vede Pe drumul mare venind, Voinici mândri călărind. 5 Cei voinici cine-mi era? Era lancu, Cu Turcu. lancu fugiâ Cu Murgu, 10 Turcu curea*) Cu Suru. lancu fugiâ păn’ acasă, Să*şi vadă de jupâneasă, Şi din grai aşa-i zicea: 15 — »Auzi, Leno, Doamna mea, Ian deschide-mi portiţa!« Iară Lena-i răspundea: — »Iancule, Iancuţul meu, Să-ţi ajute Dumnezeu, 20 Porţile nu pot deschide, Că nu-s cheile la mine.« El şedea, cât mai şedea, Şi ’napoi se întorcea, Şi din grai aşa grăia: 25 — »Turcule, vină ’napoi, Să ne batem amândoi!« Turcu ’napoi se ’ntorceâ, Ca să-l bată Precesta, *) Alerga. 47 Iancul paloşul scotea 30 Capul Turcului tăia, — De pe cal se cobora, Ţoale1) turceşti îmbrăca, Şi pe Suru se suia, Acasă aşa veniâ, 35 Cătră Lena cuvânta: — »Auzi, Leno, dfcfcrga mea, Ian deschide-mi portiţa, Că pe lancu l-am tăiat, Colo d’alături de sat!« 40 Lena când îl auziâ, Porţile le deschidea, Şi din grai aşa-i grăiâ: — »Du-te, Turcule, în casă, Şi te pune după masă, 45 Bea rachie ustuită, Că-i de Iancu-al meu prefriptă!« Iară Lena când veniâ Şi în casă că-mi întrâ, Pe lancu mi-1 conoşteâ, 50 Şi din gură cuvânta: — »Iancule, tu domnul meu, Să te rabde Dumnezeu! Fie-asta trecătoare, Că mi-a fi de ’nvăţătoare*. 55 Iară lancu ce făcea? El în podrum o ducea Cu reşină o ungea, 1) Haine. 48 Şi foc din jos îi dădea; Iară Lena îi grăia: 60 — »Iancule, Iancuţul meu, Să te ierte Dumnezeu, Nu ţi-a fi ţie păcat?! Te uiţi la mine cum ard, Cum arde trupşorul meu, 65 Care te iu,biai cu el«... Dară lancu îi grăia: — Las’ să ardă, draga mea: Nu arde pe vina mea, Arde pentru fapta ta!« Comunicată din Drăgoesti, de elevul Traian Bosică. Comp.: M. Pompiliu, Balade, pag. 65 »Moartea draguţei« Alecsandri, Poezii pop., pag. 116 »Kira«. 8. Ducin. Nimerit-a, x Tăbărât-a, în oraş în Ţelegrad, Un arap negru, buzat; 5 Iar cinstitul de ’mpărat De frică leafă i-a dat: De orice casă O vacă grasă, Ş’un cuptor de pit’ aleasă, 10 De culcare-o Fată mare! 49 Care sara se culca, Ziua n’o mai ajungea; Când era la miez de noapte, 15 Trag haringele1) de moarte; Când era ’n vărsat de zori, Plecau şi îngropători. Oraşul s’orânduiâ, Pănă rândul că-mi veniâ 20 Chiar la sora lui Ducin, Cel bolnav de nouă ani. Ducin în pat că-mi zăcea, Şi la cap se d.estrucâ,2) Pe soru-sa o vedea, 25 Că tună3) ’n casa plângând, lese-afară suspinând, Suspinând şi lăcrimând. Iar Ducin o întreba: — »Dulce sorureaua mea, 30 Ce ieşi afară plângând, Suspinând şi lăcrimând? Au doară ţi s’a urît Aşternutul primenind, Căpătâniul meu mutând ?« 35 Dar soru-sa-i răspundea: — »Dulce frăţiorul meu, Să te scoale Dumnezeu! Mie nu mi s’a urât *) Clopotele. 2) Desvăliâ. 3) întră. 4 Aşternutul primenind 40 Şi căpătâniul mutând; Numai la noi a venit, A venit, a nimerit în oraş la Ţelegrad Un arap negru, buzat, 45 Capu-i ca acoavele, Buzele Ca bârnele, Ochii ca tăierele, Lucind ca-ogringelele.1) 50 Şi cinstitul de ’mpărat Mare leafă că i-a dat, Nu de voie, De nevoie: De fiece casă 55 O vacă grasă, Ş’un cuptor de pit’ aleasă, De culcare-o Fată mare! Care sara se culca, 60 Ziuă nu i-se făcea, Când e pe la miez de noapte, Trag haringele de moarte, Când e ’n revărsat de zori, Pleacă şi îngropători. 65 Tot satul s’a rânduit, Rândul la mine-a venit!« *) Ca oglingioareie. 51 Ducin, dacă auziâ Vorbele din soru-sa, La grajd iute o mâna, 70 Pe murgul de mi-1 scotea. Murgul la Ducin privea, în genunchi mi se lăsa; Ducin pe el se suia, Buzdugan la-oblânc puniâ, 75 Şi prin Ţelegrad porniâ. Apucă uliţa mare, Se ’ntâlnî cu arapu ’n cale. Dar arapu îi grăia: — »Bună cale, 80 Cumnăţeale!1) Că aştept pe soru-ta.« Şi Ducin îi răspundea: — »Ba să-ţi dau pe mumă-ta! Au tu ţii2) pe soru-mea?!«' 85 Arapul când auziâ, Lui Ducin aşa-i grăia: — »Măi Ducine dumneata, Tu vrei să te prinzi cu mine? Numai să ştii, că nu-i bine! 90 Spune, cum vrei să ne batem: La luptă să ne luăm? O ’n săbii să ne tăiăm ?« Şi Ducin aşa-i spunea: — »Stai, arape, dumneata, *) »Cumnăteale«, în loc de cumnatele. 2) »Tu tini« = tu eşti cununat cu ea. 4* 95 Nici la sabie nu mă dau, Nici la luptă nu mă iau, Că-s bolnav de nouă ani; — Ci, cu murgii să ne ’ntrecem!« Arapu dac’ auziâ, 100 Lui Ducin îi răspundea: — »Hai! Cu murgii să ne ’ntrecem Şi la fugă o lua. Iar Ducin ce mai făcea? Murgul din frâu mi-1 strângea, 105 Pănă ’n urmă rămânea, Arapul se avânta, Şi 'nainte s’aruncâ, Iar Ducin aşa-i striga: — »Arape! Viteazule! 110 întoarce capul napoi: Ţi-au picat potcoavele. Şi te râd cocoanele!« Arapul napoi priviâ, — Ducin murgu-1 slobozea, 115 Buzduganul ridica, Şi pe dânsul mi-1 pocniâ, La moiştea1) ochiului, Unde-i pas voinicului, Şi moarte arapului! 120 Ş’aşa bine mi-1 pocniâ, D’amândoi ochii-i săriâ, Ducin frumos mi-i lua, La oblânc îi aşezâ, *) »Moiştea ochiului« = moalele ochiului, tâmpla. Noaptea, pe unde trecea, 125 Lui bine îi vederâ. Acasă dacă sosiâ, Zicea cătră soru-sa: — »Dulce sorureaua mea, Vină ’n casă veselă, 130 C’arapul negru buzat Prin oraş l-am tâmpinat, L-am lovit, L-am prăpădit, P’altă lume l-am pornit«... 135 Iar soru-sa ce făcea? Lăutaşi mari aducea, Veselie ridica, Multă lume s’adunâ, Cântec mândru mai cânta, 140 Păn’ soarele răsăriâ. Notă. Balada se numeşte «cântecul viteazului Ducin« şi e auzită dela lancu Koşcobanu din Borlovenii vechi, comunicată de elevul R. Boldea. E, pe cât ştiu, unica baladă atât în Ardeal, cât şi în Bănat, cu numirea Ducin, pronunţată de moş Roşcobanu câteodată şi »Dulcin«. Numele Ducin stă foarte aproape de numirea Doi cin, eroul baladei sârbeşti, amintite de Alecsandri şi de Teodorescu. La Alecsandri poartă numele »Doneilă« (pag. 112), la Teodorescu (pag. 577) »Doicil«. în alte colecţiuni: »Iovan bolnavul«ş. a. Ducin sau Dulcin din balada noastră îşi încalecă murgul şi se ia la întrecere cu arapul, pe care-1 răpune prin vicleşug; Ducin, cel bolnav de nouă ani, nu puteă primi nici un fel de luptă dreaptă cu un duşman voinic şi deplin sănătos, cum era arapul negru buzat, de care tremura pănă şi »cinstitul de ’mpărat«. — în toate baladele celelalte »arapul« sau »tatarul«, nu are curaj să dea fată cu omul cel bolnav d’atâţia ani; ci fuge cu ruşine, şi moare biruit de mâna omului acestuia făcut dintr’odată sănătos şi voinic. Faptele lui Ducin al baladei bănăţene sunt, prin urmare, mai bine motivate, decât faptele semenilor lui Ducin din alte balade cu acelaş subiect. il 9. Todorei Todor. I. Doamne, ’n ţara ungurească Frumos june şe ’nsurase, Nevastă mândră-şi luase, Nu-i mai mândră ’n ţara noastă. 5 Pentru tânăra-i nevastă Domnii greu bir aruncase: Pe fiecare lună Câte-o pungă bună. Şi tot la şapte ani 10 Şapte foi de bani. Todorei Todor, Cu faţă de bujor, Doamne, ce-mi lucra? Todorei se dâ, 15 Yindeâ tot ce-aveâ, Birul să-l plătească, Să se odihnească: Yindeâ mori de vânt, Ce măcinau argint —< 55 20 Ziua neprerupt Şi noaptea neştiut, Şi gule1) de boi, Boteie2) de oi, Şi stave de cai, 25 Şi ci oarde de vaci. Joi de dimineaţă, Pe rouă, pe ceaţă, Todorei grăia: — »llincuţa mea, 30 Nevăstuţa mea, Frumoasă cum ieşti. Frumos te grijeşti, La târg să te duc, Necazul m’o ajuns, 35 Bani să dobândesc, Birul să-l plătesc.« Ilinca nu credea, Aşa răspundea: — »Todorel Todor, 40 Drag soţior! Tu te glumeşti, O3) copilăreşti?<< Iar el îi grăia: — »Ilincuţa mea, 45 Nevăstuţa mea, Nu mă glumesc, Nici copilăresc, *) Cirezi. 2) Turme. 8) Sau. Necazul m’a ajuns, La târg să te duc, 50 Bani să dobândesc, Birul să-l plătesc.« Ilinca ce-mi făcea? Frumos se grijiâ, Când gata era, 55 Lumea-o vederâ, Lumea se mira II. Joi de dimineaţă, Pe rouă, pe ceaţă, Cu rouă ’n picioare, 60 Cu ceaţă ’n spinare, Unde se grăbesc? Unde se opresc? Pe pământ turcesc, Pe loc păgânesc. 65 Şi când ajungea, Cine mi-i vedea? Turculeţ Mustafa; El cum îi zăriâ, Din gură grăia: 70 — »Voinicel, voinice. Ian spune-mi tu mie, Ce ţi-i asta ţie, Nu cumva soţie, O poate sorioară, 75 Ori cumnăţioară?« —< 57 Todorei grăia, Aşa răspundea: — »Nu mi-i sorioară, Nici cumnăţioară, 80 Ci-i nevasta mea, Cum o vezi aşa; Necazul m’a ajuns, La târg o-am adus, Bani să dobândesc, 85 Birul să-l plătesc.« Turculeţ Mustafa Vesel îi grăia: — »Voinicel, voinice, Să mi-o dai tu mie, 90 Că bani îţi dau ţie, Câţi vei putea să dnci In saci pe trei cai murgi, Birul să-l plăteşti, Bani să dobândeşti!« 95 Turcul începea Şi mi-i număra; Todor se uita, Banii mi-i lua, Pe cai îi punea, 100 Câţi putea, ducea, Birul mi-l plătea, Averile scotea, Scotea mori în vânt, Ce măcinâ argint, 105 Ziua neprerupt, Noaptea neştiut, Şi gule de boi, Boteie de oi, Şi stave de cai, HO Şi cioarde de vaci, El vorba lăsa, Cătra slugi graiâ: — »Ai mei păcurari Ş’ai mei stăvari, 115 Ş’ai mei văcari, Ai mei bireşarix) Ş’ai mei heteşaria), Acasă veniţi, Iute să grăbiţi, 120 Că eu ’nainte pornesc, Acasă sosesc, Din pivniţă2) vă scot O bute de vin, Vin de cel bătrân, — 125 Yin de cel uitat, De care nu v’am dat.« III. Turculeţ Mustafa Pe Iii nea mi-o lua, Şi în braţe o strângea, 130 Şi pe ochi o săruta. Iar Ilinca îi zicea: — »Stai, Turcule, stai, *) Argaţi. a) Se zice: pimniţă şi pod rum; v. versul 160 ş. a. 59 >— Stai şi nu grăbi, Poate ne-om căi, 135 C’o fi cu păcat, Păcat neiertat, De-om fi ceva neam«..r Dar Turcul zicea: — »Suntem de departe, 140 Nu-s cu tine frate.« Ilinca răspundea: — »Io-s fata popii Oprii, Din ţara Moldo vii!« Turcul trăsăriâ 145 Şi aşa grăia: — »Popa Oprea mi-a fost tată, Popa Oprea ţi-a fost tată, Tu-mi ieşti sorioară, Nu-mi ieşti soţioară, 150 Banii ce v’am dat, Pe tine te-a zestrat, Tu te du iar la bărbat; Când de bani veţi fi lipsiţi. Yoi la mine să veniţi, 155 Birul să-l plătiţi.« Ilinca porniâ, Spre casă veniâ. IV. Iară Todor ce lucra, Când acasă ajungea: 160 în podrum se streeurâ, ___< 60 Yadra ’n mâna o lua, La şăitău *) c’o punea, De vin mi-o umplea, La gură o ridica, 165 Pănă ’n fund o deşerta, Şi greu la pământ cădea. Iară maică-sa veniâ, în pod rum mi-se băga, Beat că mi-1 vedea, 170 Dar nu-1 cunoştea; ’Napoi se întorcea, In casă întră, Săbioara c’o lua. Şi ’n podrum iarăş întră, 175 Capul lui Todor tăia... Yoi păcurari, Yoi mari stăvari, Yoi mari văcari, Şi bireşari, 180 Şi heteşari, La poartă staţi Şi aşa strigaţi: »Todorei, stăpânul nostru, Ascultă şi glasul nostru, 185 Ian deschide porţile, Să-ţi băgăm averile!« Todorei nu mai răspunde, Nu are, bietul, de unde... *) Cep. Iară maică-sa ieşiâ 190 Şi din gură îi sfădiâ : De aici ei să se ducă, Că ea n’are nici o slugă! Dar atunci cine sosiâ, Şi la poartă îi găsiâ? 195 Ilinca, stăpâna lor, Se ’ntorceă la soţior, Porţile se deschidea Şi în curte toţi întră, Ea în casă se duceă. 200 Maică-sa ’n curte ieşiă, Păcurarii îi spuneă: »Todor a venit, Todor a sosit, Nouă să ne scoată 205 O bute de vin, De vin d’ăl bătrân, De vin d’ăl uitat, De care nu ni-a dat.« Maica auziâ, 210 în casă grăbiă, Săbioară luă, în podrum întră, Lumină aprindeâ, Pe Todor vedeă, 215 Bine-1 cunoşteă, Apoi îl sărută. Şi ce mai lucră? Hainele-şi tăiă, Peste el cădeă... 62 >— 220 Ilinca veniâ, în podrum întrâ, Moarte groaznică vedeâ, Catră slugi grăiâ: »Ai mei păcurărei, 225 Ai mei stăvărei, Şi voi văcarei, Şi bireşari, Şi heteşari! Stăpâni să rămâneţi, 230 Pe tot ce vedeţi în curte şi casă, în casă şi masă; De azi încoleâ Nu ne-om mai vedeâ; — 235 Dar sama să luaţi, Frumos să ne ’ngropaţi.« Ce, Doamne, mai lucră? Pe Todor sărută, Săbioara prindeâ, 240 Inima-şi junghiâ, Peste mort se răsturnă. Auzită dela I. Stan din Maciova. Variantă: (j. Dem. Teodorescu, Poezii pop. pag. 669 şi 675 »Tudorel.« Variante mai puţin complete la M. Pompiliu, Balade pag. 58 »Niţă şi Petru Banului« şi pag. 61 »Pruncul şi lata Ţagului.« c£=, 63 10. Toma. Strigă Toma la fereastă: — »Ieşi afară, tu nevastă!« Ioana l-a auzit Şi la Toma s’a grăbit. 5 — »Ioană, venii la tine, Ca să pleci astăzi cu mine; Că acasă, de bărbat, Nu ajung la sărutat.« — »Ba io. Tomo, nu m’oi duce, 10 Că mă bate sfânta cruce; Şi voi da de greu păcat, C’am un prunc nebotezat.« — »De păcat nu te ’nfricâ, Liturghie io voi da, 15 Popa nostru ne-a ierta1); Yin’, Ioană, tu cu mine, Dacă vrei să ştii ce-i bine; Că mi-e punga grea de bani, Şi am cai de patru ani, 20 Patru cai ca bolovani; Dacă punga sa goli, Noi cu doi putem trăî Şi cu doi călători« .. . ... Iar Ioana a plecat, 25 Fără jale şi-a lăsat Pruncul mic nebotezat, *) în o variantă din Văliug se zice în locul acestui vers: Ş’ai nostru popă ne iartă, De i-om duce câta fearta! înţelegând sub »câta feartă« cevaş rachiu fiert şi îndulcit. — Şi s’a dus pe cale ’n sus, Şi bărbatului n’a spus. Când sosi a zecea zi, 30 Toma din guiă-i grăi: — »Mândro, să mai odihnim, Că prea tare ostenim, Cată ’n cap un picuşor, Doară dorm un somnuşor, 35 Io crescui fecior sărac, Nu m’a cătat nime’n cap.« Toma capu-şi aşeza, Şi la urmă adurmiâ. Dar Ioan’ a lăcrimat, 40 Şi pe frunte l-a picat; Şi lacrima mi-1 ardea Pe Toma mi-1 deştepta, Şi el mânios grăia: — ».Alei, Ioană pălită 45 Şi cu faţă vestejită, Yăd io, că nu mă iubeşti, Tu pe altul îl doreşti.« — »Tomo, Tomo, te iubesc. Io pe altul nu-1 doresc; 50 Ci io plâng, că m’a pătruns, Dor şi jale m’a ajuns /După cel ce l-am lăsat Nelăptat, nebotezat, Şi mi-i frică de păcat« 55 Toma-atunci o săruta, Şi ’n mătas’o îmbrăca; 65 >— Şi dacă ea tot plângea. Pe un cal că mi-o punea. Şi alţi trei îi mai dădea: 60 — »Du-te, sufleţelul meu, De mai vezi de pruncul tău, Cu bărbatul te împacă, Şi din capul nost să tacă, Zi-i, în glumă, că tu-i dai 65 Pe ai noştri patru cai; Că io mâne oi pleca, Şi poimâne i-oi luâ.« Ş’a plecat şi s’a tot dus, Păn’ acasă a ajuns. 70 Când în curte a intrat, Bărbăţelul l-a aflat Lemne pentru foc tăind, Numai singur năcăjind. — »Bună seara, măi voinice, 75 Nu mi-i da cortel aice; C’am venit din ţară lată, Şi mi-i calea înoptată.« — * Bucuros ţi-oi da cortel, Dar mi-i pruncul micuţei, 80 Micuţei, nebotezat, N’are mamă de lăptat; Ziua plânge şi mai râde, Noaptea ochii nu-i închide.« — »Bade, io voi adurmi, 85 Şi pruncul n’oi auzî« ... Ea atunci descăleca, Caii ’n grajduri îi băga, 5 Şi ’nlăuntru a întrat, Pe bărbat a întrebat: 90 — »Pruncul- nu e botezat?« — »Nu ! şi plânge nelăptat.« — »I)oară mama i-a murit«. .. — »Ba, cu altul a fugit!« — »Dacă mama i-ar veni, 95 Cu ce moarte-ai omorî? Sau de moarte o vei bate, Sau în paie o vei arde?« — »Nici de moarte nu aş bate-o Nici în paie nu aş arde-o, 100 Că pruncuţul l-ar lapta, Pe mine m’ar câştiga; — Numai una mi-ar plăcea, Să pot pune mâna mea Pe iubitul cel spurcat, 105 Ca să-l culc odată lat.« — ».Dacă zici, că nu ai bate-o, Nici în paie nu ai arde-o, — Apoi, bărbăţelul meu, Io vinii la pruncul tău, HO lo-i sunt mamă, tu-i eşti tată, Şi diirsânge nu faci apă; Că io la târg m’am fost dus, Patru cai de ţi-am adus... Yină ’n staul, de-i vedeâ. 115 Caii, ştiu, că ţi-or plăcea.« Şi atuncea s’au luat, Şi în staul s’au băgat. / —< 67 >— Iar acolo ce vedea? Toma caii desprindea, 120 Dela iesle îi ducea. — »Alelei, Tomo, om rău! Mult stricaşi tu traiul meu!« — Şi-l culca pe Toma lat, Şi cu furca l-a ’nţepat, 125 Şi viaţa i-a luat. Şi pe loc l-or îngropat. Domaşnea, dela Nic. Adamescu, agronom. N o t ă: Cf.: P o m p i 1 i u, o. c. p. 24 »Nevasta fugită;« Sevastos, Cântece Moldov., pag. 311 »Varvara.« Variantă: în Marieneseu, Balade; şi în alte colecţiuni. — Literatura pop. maghiară are o baladă săcuiască »Molnâr An na,« publicată în »Magyar Nyelvor,« din 1892, pag. 47; şi mai nainte în 1863 în eolectiunea de cântece săcueşti făcută de preotul unitar Kriza. Nu încape îndoială, după părerea mea, că balada săcuiască »Molnâr^ Anna,« s’a născut numai sub influenţa baladei româneşti »Toma«, care este una dintre baladele române dintre cele mai respândite: o găsim în Ardeal, în Bihor, în Moldova şi în multe variante in Banat. Toate amănuntele baladei săcueşti se potrivesc cu amănuntele variantelor româneşti. Deosebirile dispar. Afară de aceasta se poate constata faptul, că: numai Maghiarii trăiţi de sute de ani în mijlocul Românilor au balada aceasta; iar Maghiarii de pe puste au cântece cu totul deosebite d’ale Maghiarilor din părţile răsăritene ale Ardealului. — Influenţa însemnată a limbii şi a poeziei române asupra să-cuilor o putem dovedi şi prin alte exemple scoase din poezia poporului săcuesc: 1. în »K o m i v e s K e 1 e m e n n e,« baladă culeasă de Kriza, cetim versurile: »Kocsisom, kocsisom, nagyobbik kocsisom, En uramhoz menni le n-ne akaratom.« 5* 68 >— Româneşte: Vizitiul meu, vizitiul meu, mai mare vizitiu, La soţul meu aş avea voie să merg. Cuvântul »akarat« însemnează »voinţă,« dar nu însemnează şi »plăcere« sau »dorinţa,« precum însemnează românescul »voie.« Zicem: »are voie bună,« »voios,« »n’are voie« = n’are plăcere. »Lenne akaratom« e expresiune străină în limba maghiară, şi limba literară n’o cunoaşte. 2. Aceeaş baladă [al cărei cuprins e analog cu baladele române despre zidirea mănăstirii Argeşului] zice: »Tizenket komives azt a torvenyt tette,« Doisprezece zidari lege au făcut. »Torvenyt tett« [a făcut lege] iarăş e o expresiune neobicinuită în limba literară maghiară, şi săcuiul n’a putut s’o ia, decât tot dela român. 3. Alt exemplu eclatant aflăm tocmai în poezia lirică saeu-iască: în nişte cântece de joc. Horele, chiuiturile, strigăturile noastre, vesele şi satirice, recitate de jucători în tactul jocului, sunt versuri nedespărţite de jocul românesc în toate locurile. Săcuii din »scaunul Arieşului« — cum ne spune revista ungurească »Ethnographia« 1891 pag. 245 — zic în vremea jocului versuri ca următoarele: »Ugy tân|czolnak | Singfal|vân, »Mind a| vereb| a fisz|fânî« Sau: Ugy tân)czolnak| Leken]czen »Mind a| macskaj kemen|czen!« Şi altele asemenea. în revista amintită însă nu ni-se spune, ca strigăturile acestea, ori cât de vechi ni-le prezentă la săcui, nu-s alt ceva, decât cunoscutele strigături româneşti: »Âşa | joacă | pe la | noi«, cum se zice în Bănat; sau »Aşa-i | jocu | rumâjnesc, Cu stri]găt ar|dele|nesc«... cum se chiueşte în Ardeal. Va să zică: Acelaş cântec scurt, cu versuri de 7 silabe, acelaş ritm, ba chiar şi ideia cântecului românesc a trecut în cântecul de joc al săcuilor de pe Arieş. 69 11. Toma D’Alemoş. I. c Yine, Doamne, cine-mi vine, Vine Toma D’Alemoş Tocmai din Ţara de jos. El nu vine, 5 Cum se vine, Ci cu murgul buestrând, Trăgând răcoare şi'vânt. Unde Toma ajungea, Acolo se zăginâ !), 10 La fântâna cu cinci ulmi, Cu cinci ulmi dintr’o tulpină, Ca cinci deşte2) dela-o mână. Acolo că-mi odihniâ, Prânzul şi-l făcea, 15 O ploscă scotea De o vadră şi cinci oca.3) Şi ’n sus Toma se uita, Dar pe nime nu vedeâ, Şi din gură cuvântâ: 20 — »Inchinare-aş şi n’am cui, Inchinare-aş murgului; Dar murgul e vită mută, Şi nu ştie să-mi răspundă; Inchinare-aş armelor, 25 Armelor şi lemnelor, l) Se opriâ, se aşeza. ~) Degete. s) Se zice şi »oehe« în pi.; iar în sing.: »ocă.« 70 >— Dar armele-s fiară reci, Printre ele-s lemne seci« ., Şi Toma ce mai făcea ? Ochii ’n sus îi ridica, 30 La Dumnezeu se ruga, Şi ulmilor închina. Dimii lui se aplecau, Şi frumos îi mulţamiau. II. Toma de prânz s’apucâ; 35 Dar la el cine veniâ? Veniâ Manea câmpilor, Stăpânul pădurilor, Drăgăleţul fetelor, Iubitul nevestelor. 40 Când la Toma că-mi sosiâ, Toma plosca ridica, Lui Manea să bea îi dâ, Şi lui Manea închina Pană Toma închina, 45 Manea cuţitul scotea, La Toma se repeziâ, Pe sub foaie mi-1 tăia, Maţele i-le vărsa, — Şi la fuga o lua. 50 Toma, dacă se vedea, Cu manile ce lucra? Maţele şi le-astrângeâ, în foaie şi le punea, Şi murgului porunciâ: 55 — »Murgule, murguţul meu, Sa-ţi ajute Dumnezeu, Tot ’nainte să-mi apuci, La măicuţa să te duci... Când măicuţa m’ar vedeâ, 60 I-aş grăi maicii aşa: Manea, Manea, cânele, Mi-a mâncat puterile, — ' Tâlhăreşte m’a tăiat, Şi pe câmpuri m’a lăsat î« 65 Murgul acasă porniâ__________ (Măicuţa dacă-1 vedea, Toc la inimă-i cădeâ, Tot de Toma întrebă; — Şi pe câmpuri alergâ, 70 Şi cântece ridicâ... Pe Toma nu-1 mai aflâ. Spusă de moş lancu Roşcobanu, agronom din Borlovenii vechi. Comunicată de elevul R. Boldea. Notă. Variante: Alecsandri o. c., 72. »Toma Alimoş«; Teodorescu, p. 581 »Toma Alimoş.« Deosebire însemnată: Toma D’Alemoş, din balada noastră, moare spintecat fără să-şi poată răzbuna asupra lui Manea. In variantele cunoscute Manea este omorît de Toma, şi numai după aceasta moare şi el. — 12. Mirza. Bate vântul, iarba-mi culcă, Şi ca frunza mi se usca, Din ce-o culcă, iarba ’nfloare, Mirza şede la ’nchisoare, 5 Cu fier rece la picioare, Cu câtuşi la mânişoare: Câte fiere ruginite, Toate pe Mirza ’nvârjite *); Câte lacate stricate, 10 Toate pe Mirz’ aninate! Şezu astăzi, şezu mâne, Şezu şapte ani de zile, Şapte ani şi jumătate Şezu pe bună dreptate. 15 jf Iară biata maică-sa La temniţă că-mi veniâ Şi din grai aşa grăiâ; — »Spune-mi, Mirzo, puiule, De ieşti viu, 20 Să te ştiu; De ieşti mort, Jalea să-ţi port!« Iar Mirza când auziâ, Eoc la inimă-i cădeâ 25 Şi din temniţă ziceâ: — »Maică, măiculiţa mea, Mai bine să fiu murit, Când am fost copil mai mic, îndesate, încărcate, vârîte. 73 Nu-s cu vii, 30 Să mă ştii; Nici cu morţi, Jalea să-mi porţi; Şapte ani şi jumătate, De când şed pe direptate, 35 Barba-mi bate braţele, Şi părul călcânile; Că tare mi s’a urît Tot în temniţă şezând De rugina fierelor, 40 Orăcăitul broaştelor, De şuerul şerpilor, Pocnitul năpârcilor! Toate-ar fi, Cum ar mai fi: ' 45 Dar o procletă năpârcă Nu ştiu cum mi s’a ’nvăţat, Că în barbă mi-a puiat; Şi când puiul flămânzeşte, Ea cu coada mă izbeşte, 50 Sângele îmi sprojoneşte, Puişorul şi-l hrăneşte!« Maică-sa când auziâ, Lacrimile o porniâ, Friguri de moarte-o prindea; 55 Mirza din gură-i grăia: — »Maică, măiculiţa mea, Cată tu şi nu şedea, Ci te du la domnii mari, La cinstiţii ghenerari, 74 60 Departe le ’ngenunchează, De-aproape le cuvintează, »Bună ziua, domnilor, Cinstiţi ghenerarilor, Daţi drumul lui Mirz’ al meu, 65 Să vă rabde Dumnezeu!« — Maică-sa ca mi-ş pleca, Domnilor că le spunea, Şi din gură le grăiâ: — »Să trăiţi voi, domnilor, 70 Cinstiţi ghenerarilor, Să vă rabde Dumnezeu, Sloboziţi pe Mirz’ al meu; Şapte ani şi jumătate Şede pe bună dreptate, 75 Barba-i bate braţele Şi părul călcânile; Că tare i-s’a urît Tot în temniţă şezând De rugina fiereior, 80 Orăcăitul broaştelor, De şuerul şerpilor, Pocnitul năpârcilor; Şi toate-ar ti Cum ar mai fi: 85 Dar o procletă năpârcă Nu ştiu cum de s’a ’nvăţat, Şi în barbă i-a puiat, Şi când puiul flămânzeşte Ea cu coada mi-1 plezneşte, Sângele îi sprojoneşte, Puişorul şi-l hrăneşte.« Iară domnii asculta Şi din gură cuvânta: — »Du-te, tu babo, acasă, Şi de Mirza mi te lasă, Că astăzi e Sâmbătă, Şi mâne-i Duminică, Astăzi îl încredinţăm, Şi mâne îl cununăm, Şi nevastă noi îi dăm, Tăiată în patru muchi; Iar nănaş cine-i va fi? Sărac gâdea căpitan, Că el domneşte de-un an!« Maică-sa napoi mergea Şi lui Mirza îi spunea Tot sărind Şi chiotind: — »Mirzo! Mirzo ! puiul meu, Ian ascultă ce-ţi spun eu, Dela domni eu am sosit, Şi domnii aş’au grăit: Du-te, tu babo, acasă, Şi de Mirza mi te lasă, Că astăzi e Sâmbătă Şi mâne-i Duminică, Astăzi îl încredinţăm, Şi mâne îl cununăm, Şi nevastă noi îi dăm Tăiată în patru muchi; Iar nănaş cine ţ-a fi? Sărac gădea căpitan, Că el domneşte de-un an.«> Dar Mirza când auziâ, 125 Din gură aşa-mi grăiâ: — »Proastă eşti, năroadă eştir Că tu nu te nădăieşti: Azi domnii m’or judecâ, Şi mâne m’or spânzurâ! 130 Maică, măiculiţa mea, Du-te-acasă, draga mea, întră ’n gra jd ne măturat, Scoate-mi pe murgu ’nşelat, înşelat şi înfrânat, 135 Cum e bun de ’ncălecat, Să mă scoată din robie, Cum l-am scos din sărăcie!« Şi maica-sa ce-mi lucrâ? Poale lungi ea sufulcâ 140 Şi acasă alergâ, întră ’n grajd nemăturat, Scoteâ pe murgu ’nşelat, înşelat şi înfrânat, Cum e bun de ’ncălecat 145 Şi la temniţă-1 duceâ: Şi lui Mirza îi zicea: — »Mirzo, Mirzo, puiul meu Ţi-am adus murguţul tău!« — »Murgule! Murguţul meu, 150 Să-ţi ajute Dumnezeu, 77 Scoate-mă tu din robie, Cum te-am scos din sărăcie!« Iar murgu când auziâ, Tare bine-1 cunoştea, 155 Cu copitele zvârliâ, # Şi uşile le spărgea, Mirza pe ele ieşiâ, Şi pe murgu ’ncălecâ, Bine ’n frâne mi-l strângea, 160 Cu el afară săriâ; Unde Mirza se ducea? Colo sus la domnii mari, La cinstiţii ghenerari, Şi în curte se băga, 165 Şi din gură le grăiâ: — »Domnilor, măria voastră, M’aş rugâ la Dumneavoastră, Ian închideţi porţile, Şi trageţi zăvorile, 170 Şi puneţi şi un şilboc,1) Ca să cerc de am noroc!« Şi puţin se preumbla, Pănă murgu se ’ncintâ2); — Atunci peste porţi săriâ! 175 — »Bună ziua, domnilor, Cinstiţi ghenerarilor, Rămâneţi cu Dumnezeu, Că mă duc din satul meu; *) »Şilboe« (Schildwache) sentinelă, ung. »silbak.« 2) Se înfierbânta. 78 Rămâneţi ca sănătate, 180 Că mă duc într’altă parte; Că eu la mână v’am fost, Vrednici de mine n’aţi fostî« Iară domnii se mira Şi lui Mirza răspundea: 185 — »Du-te, Mirzo, sănătos, Ca un trandafir frumos, Că tu la mâna ni-ai fost, Dar vrednici de tin’ n’am fost!« — Bate vântul pulberea, 190 Trece Mirza Dunărea; N’a fost să se potopiască, La boieri ca Dumneavoastră. Margina. — Variante: Teodorescu, Poezii pop. »Corbea,* pag. 517, 527, 531; Pompiiiu, Balade pop. »Oheorghe«, p. 86; Alexici, Texte, I. »Mihu«, p. 191.; Corcea, Bal. pop., »Mărza«, p. 65; Cătana, Bal. pop. »Mârza«, p. 17. % . 13. Pipârea. Câţi voinici de-o samă fură Toţi o ceată se făcură, Harambaşă şi-or găsit Pe Piperea cel vestit, 5 Bun la mână, Tare ’n fire, Ce apucă, Bine ţine. 1 79 Iar Piperea le grăiâ, 10 Cu glas aspru porunciâ: — »Alelei, feciorii mei, Vitejilor, pui de lei, Staţi pe loc, vă odihniţi, Armele vi le gătiţi, 15 Şi porniţi toţi după mine, Să vă ’nvăţ a trăi bine; Staţi fecior după fecior, /y Călcaţi toţi într’un picior; Cine urma va vedeâ, ~~ 20 Să zică, că-i urma mea, Şi să trecem Dunărea, La bătrâna 25 Şi-a strâns bani peste măsură; Bătrâna-i pline de zile, Şi-a strâns galbeni peste fire, Trebue şi primeniţi, Să nu şadă ruginiţi! 30 Haidaţi, feciori după mine, Să vă ’nvăţ a trăi bine!« — Dunărea că mi-o treceâ Pe-o luntriţă micuţeâ, / Făcută din lemn uscat/ 35 Şi uşoară de purtat. / La bătrân# cum sosiâ, Dela poartă toţi strigâ, Să le deâ sălag de sară. 40 Au fugit de cătănie, J De bir greu şi de hoţie! / # Bătrâna lezne credea Şi ’n îăuntru-i slobozia. Dar Pip6rea~i ca şi dracul, 45 Ştie rândul şi năravul, Dacă ’n curte ajungea, Bine poarta o ’ncuiâ, Când în casă se băga, Bună sara el îmi dă: 50 — »Buna sara, babo sură, Să-mi dai bani şi beutură!« — »Mulţămim, feciori armaţi; Dar la baba ce cătaţi? Că nris slabă, 55 Nici de-o treabă, Mis bătrână, albă sură, N’am nici bani, nici beutură.« Dar Piperea, ca şi dracul, Ştie rândul şi năravul, 60 Pe feciori, că mi-i striga, Cu picioru ?n pământ dâ: — »Alelei, feciori armaţi, Yoi de lucru v’apucaţi, Pe bătrână mi-o luaţi, 65 Şi bine mi-o ferecaţi, -— Numai să n’o sugrumaţi!« Mi-o lua, mi-o fereca, Numai câta1) răsufla: ‘) Cevaş. 81 Dară baba le zicea: 70 — »Mai slăbiţi-mă ceva, Ce-oi avea, io tot voi da, Sufletul de mi-ţi lăsa: Ian cătaţi voi după uşă, C’am avut o găletuşă 75^Pe de-asupra cu cenuşă, Şi din jos sunt bani mărunţi, Mi-au rămas dela părinţi.« Dar Pip6rea, ca şi dracul, El tot nu-şi lasă năravul, 80 Strigă iute la feciori, Să cate la gălbeniori. Iar ei aspru mi-o strângea, Pană baba le grăia, Cât abia se ’nţelegeâ: 85 — »Mai slăbiţi-mă ceva, Că ce am, io tot voi dâ, Sufletul de mi-ţi lăsa: Săpaţi bine sub orman,1) Are baba un căzan, 90 Cu taleri, galbeni frumoşi, Rămaşi dela moşi-strămoşi, Mai am o salbă frumoasă, Chiar decând eram mireasă, / Făcută din bani turceşti 95f Şi din sârme boereşti; Vă luaţi, cât veţi voi, Şi-mi lăsaţi, cât veţi gândi, *) Scrin. 6 82 Că toţi au fost bani curaţi, Pe sama voastră cruţaţi...« 100 Iar voinicii ce făcură? Luară nenumăraţi, Şi plecară ’ntovăraţi,1) Dar şi babei i-au oprit, Ca să aibe de trăit, 105 Şi la vreme de plecat Mâna babii-au sărutat: — »Sara bună, maică dragă, Mulţămimu-ţi pentru blagă!« — »Să trăiţi cu bucurie, 110 Yoi vis2) pui de vitejie, Că furăţi creştini cu nume, Mi-aţi luat grija din lume, Să tot număr bani, să-i spăl, De rugină să-i clătăr; 115 Să port grija de haiduci, De haiduci, de cătră Turci!« Iar Pip6rea, haiduc mare, Cu grija multă ’n spinare, Multă vorbă nu făcea, 120 Ci cătră feciori zicea: — » Haideţi, feciori, după mine. Că ia noapte n’a fi bine!«------------ Comunicată de elevul Iosif Velceanu din Vâliug. *) încărcaţi, împovăraţi. 2) »Voi vis« = voi sunteţi. < 83 14. Nicolcea. Nicolcea a fost un conducător de cete în răscoala ţăranilor români din Banat în potriva Nemţilor la anii 1738 şi 1739. Balada, în forma ei de acum, e influenţată de baladele haiduceşti, şi de aceea ne înfăţişează pe Nicolcea drept căpitan de hoţi; dar, de altă parte, mai jos aflăm, că fratele lui Nicolcea, cu numele Dalapin, a fost ofiţer, »căpitan«, care lucra în »cănţelare«, şi că ofiţerul Dalapin întreţinea legături cu Nicolcea. . . Eroul baladei Nicolcea poartă atributul de »aram-başa«, paşă cu atât mai ales, cu cât el îşi conducea voinicii cu ştirea şi învoirea Turcilor, care în anii pomeniţi aveau războiu greu cu Austriecii; ţăranii români din satele Banatului s’au dat în multe locuri pe partea Turcilor, pentrucă »Neamţul« prea i-a asuprit şi prigonit. Faptele acestui războiu le-a povestit mai în urmă colegul meu P. Drăgălina în lucrarea sa »Din Istoria Banatului Severin«, în partea a treia. — Balada lui Nicolcea mi-a comunicat-o în 1891 elevul meu | Isidor Saberca, pe lângă următoarea notiţă: »După spusa lui Ilie I Saberca, econom în comuna Prilipeţ, cântecul este al lui Nicolcea... Venind la cunoştinţa Domnilor (nemţilor) stăpânirea lui Nicolcea şi a prietenilor lui, ce o aveau ei asupra poporului muntean, voiesc să meargă cu trupă, că să-i atace; Nicolcea însă avea un frate căpitan, cu numele Dalapin, care înţelegând gândul Domnilor, se hotărî să plece în codru, să-i ducă veste fratelui său, ca să fugă mai departe.« Cântecul e următorul: Coboare, Cine-mi coboare, Pe culmiţa dealului, Dealul Almajanului, 5 La fântâna fagului, Căpitanul Dalapin Cu frate-so Nicolcea, 6* 84 >— Nicolcea, Arambaşa, 10 Arambaşa hoţilor, Şi stăpânul codrilor, Şi cu cinci-zeci de voinici^ De voinici, D’ăi tomocici (?), 15 Raşi la berbe, Groşi la cefe, Cu musteţe »’nvărvărice«,1) Cum sta bine la voinici, Tot cu flinte d’ale lungi, 20 Şi cu ţăvile de-argint, Ce n’am văzut, de când sânt. Iar Nicolcea ce-mi lucra? în degete-mi fişconiâ,2) Toţi voinicii se strângea, 25 Şi din gură le grăia: — »Măi voinici, D’ăi tomocici, Raşi la berbe, Groşi la cefe, 30 Cu musteţe ’n vărvărice, Cum stă bine la voinici, Cotaţi locu de ’ntăriţi, r Şi ’n şâlboc să ne păziţi.« *)' învărvăriee, se mai zice »învârvurit«, învârvurită = ascuţit, (î n şi vârf). 2) Fluerâ. —< 85 >— Cătră nuroria1) sa 35 Nicolcea îmi cuvânta: — »Hai tu, doamnă jupâneasă, Să ne faci de cină-aleasă, Nouă şi la cei voinici, Că-s voinici d’ăi tomocici.« 40 Şi când doamna auziâ, în călcâne se ’ntorceâ, Şi de cină că-mi făceâ, % Şi măsaiele-aşterneâ2) Şi de cină le puneâ, 45 Lingurile că le dâ. Dar Nicolcea ce făceâ? Lingura ’n mână iuâ Şi din gură îmi grăiâ: — »Frate, frate, 50 Dalapine! Spune-mi mie în cin’te ’ncrezi: Au în mine, Au în tine, 55 Au în arme, ce-s pe mine, Au în cinci-zeci de voinici, De voinici d’ăi tomocici?« Dalapin îi răspundeâ: — »Nici în tine, 60 Nici în mine, ’) Aici ar ÎDsemnâ »cumnata.« 2) »Măsai« (în alte ţinuturi se zice »măsăriţă«) == faţă de masă* »Aştemea măsaile«, adecă: soţia lui Dalapin punea feţele de masă pe iarba. 86 >— Nici în arme, ce-s pe tine, Nici în cinci-zeci de voinici, De voinici d’ăi tomocici! Ci io mă ’ncred : 65 în albă doamna mea!« Când Nicolcea auziâ, Lingura că şi-o zvârliâ, Unde cânii se culca, Şi ’n degete fişconeâ, 70 Toţi voinicii s’adunâ: — »Măi voinici Dai tomocici, Yoi luaţi, De cinaţi, 75 Şi cu vin vă adăpaţi, Pan’ la zi vă odihniţi, Fără grijă să durmiţi, Eu singur şâlboc voi stâ.« Toţi voinicii asculta, 80 Toţi voinicii se culca. Dar când fii la mez de noapte, De duşmanii dorm pe moarte, Yine hoţul d’Almăjan, Că e mândru şi viclean, 85 Şi la doamna se ducea, Cu piciorul o clinteâ, Ea capul şi-l ridicâ, El din cap semne-i făceâ . . . Pe poteaca pitulată, 90 La poeana far’ de iarbă, La fântâna far’ de apă Amândoi se ’mbrăţoşâ, Frumos ei se săruta, Ş’amândoi că se ducea, — 95 Iar Nicolcea tot vedeâ. Când de ziuă se făceâ, Dalapin doamna-şi strigâ, Dar nime nu răspundeâ. Dalapin atunci ziceâ: 100 — »Mai tu, frate, Nicolceo! Albă doamn’ai vazut-o, încotro ea mi-a plecat, Sp^ne-mi drept ş’adevărat! Că io ’n tine mă încred: 105 Şi în tine, Şi în mine, Şi în arme, ce-s pe tine, Şi în cinci-zeci de voinici, De voinici d’ăi tomocici; HO Că muierea-i mare drac, Mare drac împeliţat, Când omul o măriţeşte,1) Ea pe min’ mă năpusteşte.« Nicolcea îi răspundeâ: 115 — »Frăţioare Dalapine, Io ţie cu drept ţi-oi spune, Du-te iute, Tot mai iute, Pe poteaca pitulată, 120 La poeana făr’ de iarbă, La fântâna făr’ de apă . . .« l) O poartă frumos îmbrăcată. Dalapin se ridica, Repede se îmbrăca, După doamna lui pleca. 125 Iar Nicolcea ce lucra? In degete fişconeâ, . Toţi voinicii se scula, Că Nicolcea poruncea: — »Sus voinici, ISO D’ăi tomocici! Armele vi le ’mbrăcaţi, Bine grijă să luaţi, După mine să-mi plecaţi Voiniceşte vă purtaţi; 135 La poeana făr’ de iarbă, La fântâna făr’ de apă, Duşmanul să-l ajungem, Noi pe el să-l prindem, Viu, întreg, nevătămat, 140 Cum e bun de judecat.« Voinicii porniau, Poeana ocoliau. Dar Dalapin ce lucra? El la margine şedea, 145 La duşman nu se ducea, Că mare frică purta. —-Iar în mijloc de poeană, Fără frică, fără teamă, Şedea hoţul d’Almăjan, 150 Că e mândru şi viclean, Şi pe doamna mi-o ţinea, Pe genunchi o desmierdâ, 89 Cu vin alb o adapă, în gură o săruta, 155 Dar Nicolcea cuvânta: — »Frăţioare Dalapine, Dacă te încrezi în tine, Almăjanului vorbeşte, Şi de grabă-i porunceşte, 160 Că pe doamna să ţi-o deâ!« Dalapin aşa striga: — »Hei, voinice d’Almăjan. Că eşti mândru şi viclean; Tu pe doamna mi-ai furat, 165 Că eşti hoţ şi blăstemat!« Almăjanu-i răspundeâ: — »Vin’ la mine, Dalapine, Să-ţi arăt iute şi bine! 170 Cum cănţelarea-ai lăsat, De urlă muştele ’n ea; Stai, că io ţi-oi arătâ!« Almăjanul se sculâ, La Dalapin se duceâ, 175 Şi la luptă se luâ. Doamna la ei se uitâ, Almăjanul se ’ncordâ, Şi ’n pământ Pănă ’n genunchi 180 Pe Dalapin mi-1 băgâ. Dalapin se încordâ, Almăjan nici nu clintiâ. Dalapin aşa grăiâ: —< 90 — »Alba doamnă, jupâneasă, 185 Jupâneasa mea aleasă, Vină, vină! de-mi ajută, Că duşmanul azi mă ’mbucă.« / Dar doamna aşa-i grăia: — »Daţi nainte, dragii mei, 190 Daţi nainte, voinicei! Care-ţi birui, Acela m’o stăpânî.« Când Nicolcea auziâ, în degete fişconiâ, 195 Toţi voinicii s’arătâ; Iar doamna ce mai făcea? Mâna pe sucne punea Şi la fugă mi-se dâ; Iar voinicii mi-o prindea, 200 Şi pe ea, şi p’Almăjan, Că e mândru şi viclean, — P’amândoi că mi-i lega, Judecata le faceâ, Capetele le tăia ... 205 Şi Nicolcea rămânea în codru cu ceata sa; Iar Dalapin se ducea, în cănţelare întră, Şapoi el se prensurâ,2) 210 Fată mare îmi lua. *) Fuste. *) A se prensurâ = a se însura din nou. —< 91 15. Codreanu. Frunză verde de cetină, Cine merge sus la stână, Cu mândruţa lui de mână? E Codreanul voinicel, 5 Poartă arme de oţel, Cu Ileana lângă el. Când la stână ajungea, Bună ziua el dădea, Iar baciul1) îi mulţămiâ, 10 Scamn2) la umbră le făceâ. Dar Codreanul ce făceâ? Baciului îi porunciâ, Şi din graiu aşa-i grăiâ: — »Baciule, supusul meu, 15 Ascultă cuvântul meu, Tu nouă să ne câştigi Un berbece de căldare, O mioară de frigare, Ş’un caş mare 20 De gustare; Apă rece să ni-aduci, Şi la noi să nu te uiţi!« Baciul iute câştiga, Pe Codrean îl întrebâ: 25 — »Cam pe care umbră deasă Să vă ’ntind o mândră masă?« *) Baciul sau »băcioniul«. *) »Soamn« '= Scaun. 92 Codreanul îi răspundeâ: — »Pune-o ’n mijloc de poeană, C’aşa-i place la Ileana, 30 Unde-o fi iarba mai deasă, Şi umbra de fag mai groasă.« Ei la masă s’aşezâ, Şi mâncâ şi ospătâ, Şi când masa o sfârşiâ 35 Codreanul iarăş strigâ: — »Baciule, .măi om nebun, Am o vorbă ca să-ţi spun«... Baciul iute alergâ, Şi de ei s'apropiâ, 40 Codrean palma zbici făceâ, Şi trei palme îi rădeâ. Iar baciul aşa-i ziceâ: — »Vai, Codrene, hoţ de rând, Şi cu capul cam bolând, 45 Palma ’n zbici ce ţi-ai făcut? De pe mine m’ai bătut, — O ţie nu ţi-a plăcut, Toate câte ţi-am făcut ?« Dar Codreanu-i răspundeâ: 50 — »Toate nouă ni-au plăcut, Câte tu ni le-ai făcut; Te-am bătut, c’aşa am vrut! Şi te-oi bate, dac’oi vreât Să-ţi arăt puterea mea!« 55 Şi Codreanul se porniâ Cu mândra alăturea ; Iar baciul se întorcea Şi aşa mi-1 blăstămâ; — »Tu Codrene, 60 Om viclene! Mâncare n’ai mai mânca, Apă rece n’ai mai bea, Adusă de mâna mea; — Când din codru vei pleca, 65 Şapte focuri te găsească, Inima să ţi-o pomnească,1) Mândra mie să-mi ugească«2) Şi cum baciul a sorţit Aşa nri-s’a şi ’mplinit: 70 Mândruţa lui i-a ugit,2) Codreanul n’a mai ieşit, Ci în codru a pierit, — Şi mândra nu l-a jălit. Dela unul din Far dea. Comp.: A le os and ri, Poezii Pop. pag. 86: Codreanul; Se vas tos, C. M. p. 323: Codrean. La Alecsandri şi la Sevastos se pomeneşte un Domn al Moldovei, Ilieş. Aceasta ar dovedi originea moldoveană a baladei. * *) A pomni = a pocni. 2) »A ugi« = a rămânea. —< 94 >— y 16. Pintea. I. Pe din jos de codrul verde Focul flăcărând se vede, Şi s’arată după semne, C’ar arde un car de lemne. 5 Din departe se vedeâ, Pintea la foc cum şedeâ, Cu ortacii lui vorbiâ Şi cu ei se sfătuiâ. Şi erau vr’o treisprezece, 10 La foc frigeau un berbece, Nu-i frigeau, precum se frige, Ci-1 întorceau în cârlige. Când erâ mai gata fript, Pintea se gândiâ la birt, 15 Şi când doru-1 cuprindea, La ortacii lui grăiâ: — »Măi, că mor, Aşa mi-i dor, — De vin dulce, roşior; 20 Mergeţi doi la Baia mică, De-adueeţi vin şi palincă; Mergeţi doi la Baia mare, De-aduceţi pâne şi sare, Să ne facem cina bună, 25 S’o petrecem împreună.« Dar fraţii îi răspundeâ, Cam cu frică îi grăiâ: — »Noi, la Baia nu ne-om duce, Că vieaţ’ încă ni-i dulce; 30 Dar de o fi totuşi să mergem, Cei mai tari din noi ne-alegem, Şi la Baia vom pleca, Dacă tu ni-i arăta, Din ce-o fi şi moartea ta?« 35 Pintea-atuncea le spunea: — » Fraţilor! Iubiţilor! — Moartea mea Din ce va sta : 40 Din trei fire de grâu sfânt, Dintr’un plumb mic de argint, Tare ’n puşcă îndesat, Şi la piept drept aruncat.« Când fraţii mi-1 auziră, 45 Armele şi le chitiră, Şi pe cai mi-se suiră, Cătră Baia se porniră. II. Când la Baia s’arătară, Poarta ’nchisă c’o aflară, 50 Şi cu bărzi dederă ’n poartă, De se sparse ’n şapte toată. Şi în Baia ei întrară, Pe la birturi se băgară, După vin şi pălincuţă, 55 Că lui Pintea-i mult dulcuţă. Dar ei bea şi-şi petrecea, Sara iute le treceâ, Şi ei nu se îngrijâ, Că pandurii auziâ, 60 Că Pintenii sunt la birt, După ei au şi pornit, Şi ’n lăuntru că intrară, Şi de arme-i despoiară, Şi ca nodul îi legară. 65 — » Fraţilor ! Pandurilor! Daţi-ne-acum nouă pace, Că nimica n’om mai face, Ne lăsaţi acum frăţeşte, 70 Că Pintea vă prăpădeşte; De ne duceţi la ’nchisoare, Pintea pe toţi vă omoare!« Dar pandurii le grăia: — »De aici nu veţi scăpa, 75 Pănă ’n ştire nu ni-ţi dâ, Moartea Pintii din ce-o stâ« ? — »Fraţilor ! Pandurilor! în trei fire de grâu sfânt, 80 înt r’un plumb mic de argint, Tare ’n puşcă îndesat Şi la piept drept aruncat.* Dar pandurii nu-i lăsară, Să* mai iese-odat’ afară. —< 97 85 Pun în arme grâu d’ăl sfânt, Şi plumbuţul de argint, Ş’o mulţime se ’nsoţiră, Cătră Pintea se porniră. ra. Pintea la foc cum rămase, 90 Somnul greu mi-1 apucase, Ş’un vis rău Doamne-a visat, Pintea singur s’a mirat: Par’că sabia lui cea nouă I-se rupse tocma ’n două, 95 Iară sabia cea veche I-se rupse la ureche. Şi de vis s’a spăimântat, Şi iute s’a deşteptat, Frăţiorii i-a ’ntrebat: 100 — »Fraţilor ! Iubiţilor! S’au întors voinicii iară? Mult mă tem, ca să nu piară. Ceialalţi aşa-i grăiră: 105 — »0ine ştie ce păţiră! j Iată mezul nopţii vine, | Din ei nu se ’ntoarce nime.« | Pintea calu ’ncălecâ, î Fraţilor le cuvânta: 110 — »Fraţi lor! Frătuţilor! Ducu-mă să văd de ei, Că sunt toţi voinicii mei!« IV. Pintea calul şi-l porni, 115 Pan’ la Baia nu s’oprî; Dar soţii nu s’arătară, Ci panduri de Baia mare— Că erau puşi a păzi Doară Pintea va veni. 120 Când pe Pintea îl văzură, Toţi în cale îi stătură: — »Dă-te, Pinte-acum legat, Că de nu vei fi puşcat Cu trei fire de grâu sfânt 125 Şi cu’n plumbuţ de argint!« — »Ba zeu eu, că nu m’oi dâ, Să ştiu că n’oi mai scăpa; Ci mai bine oi muri, Măcar şi puşcat de-oi fi; 130 Fraţii mei dacă v’au spus, La ce moarte mis supus, Ei v’au spus, ca să mă vindă Şi pandurii să mă prindă; Doamne-atuneia tu să-i baţi, 135 Că nu-s fraţi adevăraţi! Fraţilor! Pandurilor! Spuneţi voi şi Domnilor, Că legat eu nu m’am dat, 140 Mai bucuros m’am luptat, Ca să ştiţi, că de prunc mic, Pan’ la moarte-am fost voinic.« —< 99 Şi când puşca îşi goleşte, Pe panduri îi tăvăleşte; 145 Şi când scoate pe cea nouă, îi taie pe toţi în două; Iar când scoate pe cea veche, I~se rupse la ureche; — Şi trei fire de grâu sfânt 150 Şi plumbuţul de argint Mi-1 aruncă la pământ. Pieptul lui bucăţi se frânge, Cât şi calul lui îl plânge, Şi rânchează şi zvârleşte, 155 Că pe domnul său jăleşte. Pintea s’a sfârşit de toate, Pintea răsuflă de moarte; Iar când sufletul şi-l dâ, Mai pe urm’ aşa grăia: 160 — »0 sută cinzeci ai mei, De voinici ca nişte lei, Rămâneţi în codrul verde, Că vieaţa nu veţi pierde; Ţineţi bine laolaltă, 165 Nu vă dareţi1) niciodată!« Cântat de Ioan Munteanu, lemnar, şi com. de elevul Ios. Velceanu, din Văliug. * I *) »Nu vă dareţi« = nu vă daţi. 7* 17. Gruea la ’nsurat. 1. Colo jos şi mai din jos, Pe un câmp mare frumos, Sta o masă rotilată, Masă galbină de piatră, 5 Cu măsaiul1^ de argint, Cu ciacoţii2) la pământ, De n’am văzut de când sânt. La masă cine şedea? Şedea, Doamne, Novăeel 10 Cu Gruiţa lângă el, Gruea din gură grăiâ: »Şi mă ’nsoară, Taică, ’nsoară, Că mustaţa 15 Strică-mi faţa; Câţi feciori de vrâsta mea, Cu nevastă-i poţi vedeâ; Când te uiţi la ei în faţă, Toţi strâng la copii în braţă, Le stă bine cu nevastă, Ca trandafirii ’n fereastă.« Dar Novac îi răspundeâ: ;— »Nu eşti, Grue, de ’nsurat Că eu, când ra’am însurat. Şi pe maică-t’am luat, Şapte războaie am spart.« 20 *) Fata de masă. a) Ciacotii = ciucurii? 101 Dar Gruea se mânia, Pe Novac nu-1 asculta, întră ’n1) grajdul măturat, 30 Scotea pe murgu ’nşelat Şi pe el încăleca. Iar Novac din grai grăiâ: — »Auzi, Grue, puiul meu, Ascultă cuvântul meu, 35 Să te ţină Dumnezeu: Dacă tu, Grue, te-ai dus, Colo sus şi mai din sus, /într’o verde păduriţă, j Vezi o mândră poeniţă; 4<| Sub o tufă de răchită, \jŞede-o fată adormită. De trei ori încolăcită, La pântece-i cât aria, Iar la cap cât dania,2) 45x jAceea ţie să-ţi fie jNevăstuţă şi soţie.« Atunci Gruea ce făceâ? Atunci Gruea mi-se dâ, Băgâ mâna ’n buznărel,3) oO Şi-mi scoteâ un corbăcel,4) *) Se zice şi »tunâ ’n«. 11. 2) Clânia = claia. *) Se zice »poznărel. 4) Bici. De trei coţi şi jumătate, Şi-l arde pe murg în spate. Săriâ murgul ici, colea, ^Păn’ la fată ajungea. 55 Şi când Gruea o vedea, Frigurile, jm-1 prindea, De pe cal se cobora, Şi la fată se ducea, Adormită o găsiâ, 60 Cu piciorul mi-o boldiâ, Şi din gură-i cuvânta: — »Scoală, fato, nu durmî! Că nu-i vremea de durmit, Ci-i vremea de biruit!« 65 Fata din somn se trezia, Ochii la el arunca, _____Şi o palmă îi trăgea, Trei zile mi-1 adormiâ, Şi la trei se pomeniâ;1) 70 Iar când Gruea se scula, | Fără cai că mi-ş fugiâ. Oând în casă ei întră, Şi tată-so mi-1 vedeâ, Din gură aşa-i ziceâ: 75 — »Nu ţi-am spus, Gruiţo, bine, Că nu-i nevasta de tine?! Nu eşti, Grue, de ’nsurat, Că şi fetele te bat.« 0 Se deştepta. —< 103 Novac la Gruea priviâ, 80 Ş’apoi iarăş îi zicea: — »Hai, Gruiţo, tu cu mine. Să te ’nvăţ a bate bine.« Iar Gruea se încrunta, Şi aşa îi răspundeâ: 85 — »Ba mai meargă, tată, dracu, Că erâ să-mi frângă capu!« III. Atunci Novac ce-mi lucrâ? Atunci Novac mi-se dâ, întrâ ’n grajdul măturat, 90 Scoteâ pe murgu ’nşelat; Şi Novac ce mai făceâ? /El în casă se băgâ, / Buzdugan din cui1) luâ, ^Buzdugan cu nouă pene, 95 Toată peana nouă oche,2) Şi pe murg încălecâ, Şi la drum o întindeâ, Băgâ mâna ’n buznărel, Şi trăgeâ un corbăcel 100 De trei coţi şi jumătate, Şi-l arde pe murg în spate. Săriâ murgul ici, coleâ, Pan’ la fată ajungeâ. *) Se zice numai »cuni« cu n = gn franc. 3) Ocale. lCând fata că mi-1 vedeâ, 105 Cu scamn1) ’nainte-i cureâ2) Dar Novac aşa-i grăiâ: — »N’am venit la scamnul tău, Ci-am venit la capul tău, C’ai bătut pe Grue-al meu! no Nu te luptâ cu copilul, Ci te luptă cu bătrânul: Tuns la ceafă, Ras la barbă, Gros la vână, 115 Bun de mână!« Apoi ei, Doamne, se dâ Şi la luptă se lua, Zi de vară Pănă ’n seară. 120 Atunci Novac ce făceâ? Clăbăţul3) mi-1 lăpădâ, ţPe fată mi-o cuprindeâ, ’Sus, mai sus, că mi-o zvârliâ, La trei zile că-mi picâ 125 J Iar când fata jos cădeâ, ! în buzdugan mi-o sprijiniâ, j Prau4) şi pulbere-o făceâ... Dela I. Stan din Maciova. m *) Scaun. 2) Alergă. 8) Căciula. 4) Prav. —< 105 > 18. Gruea la ’nsurat. — Variantă. — I. Colo jos la scăpătat Este-un cort mare rotat, în patru împăturat. Cu postau1) roşu tivit, 5 Pe din luntru aurit.. Sub cort ce se ridica? Masă ’ntinsă, micutea, De vre-o nouă coţi de lungă, De cinci palme groasă ’n dungă. 10 La masă cine şedea, Voie bună de-şi făceâ? Vre-o opt-zeci de nepoţejU Şi JSo'vac sta printre ei. Toţi vin beâ şi toţi mâncâ, 15 Voie bună de-şi făceâ, Numai Gruea lui Novac E chiar drac împeliţat, Nici nu beâ, nici nu mâncâ, Voie bună nu-şi făceâ. 20 Iar Novac îl întrebâ: — »SgjUne-mi, Grue, puiul meu, Ce gând bate ’n capul tău, De te-a prins năravul rău, N’ai mâncat, şi n’ai beut, 25 Voie bună n’ai avut?« *) Postav. Gruea aşa răspundea: — »Cum oi bea, Cum oi mânca, Yoie bună n’oi avea, 30 Când văd vrâstnici de ai mei Cu copii, cu doi şi trei... Şi mă ’nsoară, Taică, însoară, | Mi-au dat perii ’n berberic x), 35 Cum stă bine la voinic; /Dară barba-mi strica faţa, | Că trei fire de mustaţă l Au dat să încărunţască; /Că de nu mi-i însura, 40 ]Acasă n’oi rămânea, ; M’oi duce şi m’oi hoţi, VMulte curţi oi pustii2), Ş’oi veni şi te-oi jertfi, Pe tine te-oi prăpădi, 45 pe mama oi văduvi.« Când Novac îl auziâ, Doamne! rău se măniâ, 3 Palma ’n zbici o prefăcea, Peste gură mi-i lovia, 50 La pământ îl cobora, Sângele îl podidea, Sângele-i curgea ’nchegat, Cu măsele mestecat: 0 Berberic = varvaric. îo alt loc se zice »învârvurit«, bal. 14: Nicolcea. a) Se pronunţă: »pustâni«, cu n = gn franc. — »Nu eşti, Gr.uio, de ’nsurat, 55 Că şi fetele te bat. Şi nici un războiu n’ai spart; Iar eu când m’am însurat, Şapte războaie am spart; Buzdugan de nouă pente, 60 Toată panta nouă măji, Odată l’am aruncat, în pământ s’a împlântat, Nouă zile am săpat, Buzduganul l-am aflat, 65 Şi pe maică-t’am luat! Pe tine te-oi însura, Când c’o fată te-i lupta, Cu fata, Sălbatica ! 70 Unde Nistru se coteşte, Acolo fata trăeşte, Sub o tufă de răchită Totdeauna-i adormită, I Fata-i frumoasă ca noaptea, 75 ŞM dorită ca şi moartea: Buzele Ca chesăle,1) Iar ochii Ca tăerile2), 80 Urechile Ca bucile, ) Pungă de bani = »chiesul«, pl. »chesăle«. ) Talgerele, farfuriile. • < 108 >— Iar dinţii Ca lopeţile, Măselele 85 Ca pi vile1), Mânile Ca bârnele ! Când eu ea tu te-i lupta, Atunci taica te-o însurâ.« II. 90 Gruea dacă auziâ, Gruea, Doamne, ce lucra? întrâ ’n grajdul măturat, Scotea pe murgu ’nşelat, înşelat, 95 împodobat, Cum e bun de alergat, Cătră fată se porniâ. Când la fată ajungea, Adormită o găsiâ; 100/ Nu ştiu Gruea cum făcea, I Pe fată o pomeniâ.2) î Fata când se ridica, i Pe Gruea ’n braţe-1 luă, 1 De trei ori îl învârtiâ, 105 Şi în sus îl arunca, Trei zile el pe sus sta; I Iar când Gruea jos cădea, j Trei zile nu se scula. *) Piva = piuă. 2) Deştepta. —< 109 >— Când Gruea se pomeniâ, 110 Tot din fugă îmi fugiâ, înapoi se mai uita, Mai vine fata, ori ba. Acasă dac’ajungeâ, Novac bine-1 cunoşteâ 115 Şi zimbeâ, de şe râdeâ, Şi din grai aşa grăiâ: — »Grue, fata ţi-a plăcut, / D’atâta tu mi-ai şezut ?« J — »Las’o, taică, nu glumi, 120 De ’nsurat n’oi mai vorbi, Cât oi fi, Cât oi trăU* Când Novac îl auziâ, Inima nu-1 mai răbdâ, 125 Şi lui Gruea cuvântâ: — »Grue, Grue, fiul meu, Ian ascultă ce-ţi spun eu, 1 Tu să şezi frumos acasă, ^ Mi te-aşează după masă, 130 Şi beâ şi te veseleşte Şi oaspeţii îi gosteşte,1) Că tăicuţa va plecâ, -V Capul fetei va cădeâ.« \ III. Novac mândru se gătiâ, 135 Cătră fată alergâ, *) A ospetâ, == »a gosti« dela sârbescul gostiti (Nota Red. »C. lit.« Nr. 7—9. 1904.) 110 >— La fata când ajungea, Adormită o găsiâ. Cu faţa în jos durmiâ; Iar Novac descăleca, ^ / 140 Cu potcoava ’n cap îi dâ: S Şi din grai aşa grăia: ■ — »Scoală, fato, din durmit, Că nu-i vremea de-odihnit, Ci e vremea de lovit! 145 Haid cu neică, cu bătrânul, Nu te prinde cu copilul!« Fata ’n sus se înălţa, — \Dar Novac o cuprindea, De trei ori o învârtiâ, 150 Cu creştetu ’n jos o dâ, Junghetura i-o frângeâ, Capu ’n suliţă-1 luâ, Acasă cu el plecâ... Când acasă-mi ajungeâ, 155 Şi pe masă îl puneâ, Gruea capul îi zăriâ, j Friguri de moarte-1 prindea. Dela Nic. Câlniceanu, din Ciclova m. A se compara: Alecsandri, Poezii Pop. pag. 149 »Fata Cădi ului«. dîb £*5 —< 111 > 19. Gruea ’n Ţărigrad. I. Colo, sub umbra de fag, Şedea Gruea cu Novac. Gruea şedea ’ngândurat, Iar Novac i-a cuvântat: 5 — »Mai tu, Grue, fiul meu, Nu-mi place năravul tău, Cu beţivi te ortaceşti,A) Şi capu-ţi primejdueşti... Şi nimica n’ai lucrat, 10 Ci averea mi-ai prădat.« Iar Gruiţa suspina, în picioare se scula, — Dar Novac iarăş zicea: — »Spune-mi, Grue, 15 Puiule: Ori ţi-i dor de pribegit, Ori ţi-i de căsătorit ?« Gruea din grai a grăit: »Nu mi-i de căsătorit, 20 Ci mi-i dor de pribegit; Nu mi-i dor de însurat, — Ci mi-i dor de Ţărigrad!« Atunci Novac se scula Şi aşa mi-1 înfrunta: 25 _ »De-a fi bine, de-a fi rău, Fă după cuvântul meu, Nu lucra de capul tău; ------- ✓ *) Te însoţeşti. —< 112 >- în oraş dacă-i întră, Multe buţi nu deşărtâ, 30 Că de moarte ti-i ’mbatâ; Apoi Turcii te-or găsi, Peste tine-or năvăli, La tine s’or repezi, Şi cu funii te-or lega, 35 ^De m’o prinde mila ta, Cu trei funii de fuior, Ca fluerul la picior, Cu trei funii de mătasă, Ca şi mâna ’n cot de groasă, 40 în temniţă te-or băgâ, Cu fiare te-or încărca, Lumină nu-i mai vedeâ...« II. I Gruea ’n seamă nu băgâ, 1 Trei cai mândri înşelâ, 45 Şi pe-un sur încălecâ. — Surul repede porneşte, Că-1 încoardă pinteneşte, \ Şi la Ţărigrad soseşte, Şi s’opreşte peste drum, 50 Unde-i vinul cel mai bun. La cornul piaţului, La birtu ’mpăratului. Gruea ’n birt dacă întrâ, Cătra Aniţa strigâ: 55 — »Hei, Aniţă ? | Birtăşiţă! 113 Adu-mi vinul cu vadra, Să-ţi dau bani cu grămada; Adu-mi vin nemăsurat, 60 Că-ţi dau ban nenumărat.« Birtăşiţa-i aducea, ^ Vi nu nu-1 mai măsura, j Gruea nu bea, cum se bea, jCi pe loc vasul goliâ, 65 j De trei zile bea deplin, — > Ş’a beut trei buţi de vin, A mâncat ş’o vacă grasă, Dar n’a pus un ban pe masă. III. Când Aniţa bani cerea, 70 Gruea nu prea ’nţelegeâ. Palma pumn mi ş-o făcea, Peste faţă mi-o loviâ, Sângele ca mi-o porniâ. Dar Aniţa ce lucra? 75 Haina alb’o lăpădâ Şi ’n cea neagră se ’mbrăcâ, La ’mpăratul alerga, împăratul o ’ntrebâ: — »Ce-i, Aniţă: 80 Birtăşiţă? | Că trei ani s’au împlinit, De când tu n’ai mai venit.« — »înălţate, împărate! S51 Am venit să-mi faci dreptate, —< 114 C’a picat în birtul meu, Fără frica ’n Dumnezeu, Un voinic ardelenesc, Poartă ’n cap clăbaţ1) domnesc, Are haine vitejeşti, ( Şi trei cai moldoveneşti, De trei zile beâ deplin, A beut trei buţi de vin, Ş’a mâncat o vacă grasă, 95 Dar n’a pus un ban pe masă; Când de bani îi pomenii, Peste faţă mă lovi, Sângele de mă porni.« Birtăşită, Cum voinicul ţi-se ’mpare, Ce fel de făptură are?« 105 Iar Aniţa răspundeâ: »Nici nu-i nalt, şi nici nu-i gros, Cum e omul mai frumos! Dar voinicul e osos, Cum te prinde, cum pici jos; 110 Şi-i cam roşu-roşcoban, Gândeşti, că-i un căpitan, \ Şi se uită pe sub gene, Cât lumea de el se teme, i De trei palme lat în frunte, n|) Şi nu prea vorbeşte multe, *) Cuşmă, căciulă. Pe din sus de gurişoara Are mândră mustăcioara, Ş’are ’n căciulă o piatră | Luminează lumea toată.« 120 ^împăratul auziâ, La faţă îngălbiniâ, Şi din grai aşa grăia: — »Tu, Aniţă, Birtăşiţă, 125 J Eu d’aici nu te-oi lăsa, / Pănă tu nu mi-i jura, Sâ_nu-I spui, că mis acasă, C’atunci sângele îmi varsă: Voinicelu-i mare drac, 130 Că e Gruea lui Novac, — Corbii de l-ar fi mâncat! Că nimica n’a lucrat, Fără ţara mi-a prădat; Du-te-acasă şi-i dă vin, 135 Pune-i vasul, cum stă plin, Să-i dai tot, cât va pofti, Şi de bani nu-i pomeni, Că eu toate ţi-oi plăti; Şi de-1 poţi tu îmbăta, 140 Turcii să-l poată lega, ^ Cu bani grei te-oi îmbrăcâ.< IV. Aniţa, dacă ieşiâ, Cătră casă se ’ndreptâ, 116 Când în birt mi-se băgâ, 145 Gruea din ochi se ’ncruntâ, Cătră dânsa se răstiâ: — »Unde-ai fost, leoarcă1) bătrână ?« — »în vecini după lumină.« — »Şezi acasă, nu umbla! 150 Adă-mi vin, nu te ’mbiâ2)!« Ana vin îi aducea, Voie bună de-i făceâ; Dar nu beâ, precum se beâ, Ci beâ,...vinul.piperat, t ^L«t>oi mort îmi adormiâ. ^ Turcii dac5 au auzit, Că Gruea e adormit, 160 Ca o turmă se strângea, Cât pe-afară nu ’ncăpeâ, — în casă dacă întrâ, Stâ în loc şi se mirâ. Dar Turcii nu cutezâ 165 De voinic a s’apucâ. Atunci iac’ un Turc bătrân, Cu o barbă de păgân, Cătră Turci mi-se ’ntorceâ Şi aşa le cuvântâ: 170 — »Turcilor, *) »Leoarfă« (dela larva) însemnează mască, se zice şi persoanelor mascate; iar »leoarcă« însemnează femeie stricată. 2) Nu te codi. ^iib masă cădeâ de beat, Sub masăTse" tavăîiâ Boierilor, Ce mai staţi ? Ce vă miraţi? Şi pe Gruea nu-1 legaţi? 175 Acum Gruea-i mort de beat, Cum e mai bun de legat U Turcii iute s’apucâ, Şi pe Gruea mi-l lega Cu trei funii de fuior, 180 Ca fluerul la picior, Cu trei funii de mătasă, Ca şi mâna ’n cot de groasă. fOând cu funiiie-1 strângea, I Gruea se mai deşteptă, 185 i Se ’ntindeâ, şi mai căsca, Funiile se rupea; Dar o fune de mătasă Tot întreagă mai rămasă, — Că aşa i-a cuvântat, 190 Tatăl său, cam supărat, Când d’acasă a .plecat. Gruea ochii deschidea, Cătră Turci aşa zicea: — »Tureilor, 195 Vitejilor, Deslegaţi-ma un pic, Că mai am un lucru mic, ] Să bag mâna ’n buzunar, / Să scot peană, căli mar, 200 Şi să scriu la tata carte, Ca să ştie de departe, ^ 118 v— Că e Gruea ia ’nchisoare, Astăzi, mâne, poate moare.« Dar Turcii se prefăcea, 205 Pe Gruea nu-1 pricepea, Şi pe Gruea mi-1 ducea / Tot pe sus, ca pe paşa, ( Drept la ţărmurile mării, Unde-şi bagă Turcii robii. 210 Acolo mi-1 deslegâ, Şi în fiară mi-1 strângea, Tot în fiară Pănă ’n brâu, Tot în lanţ 215 Pănă ’n grumaz. Şade Gruea la ’nchisoare, Astăzi, mâne, tot nu moare ; Şapţ£_iini sau împlinit, De el nu s’a auzit, 220 /jŞapte ani au şi trecut, 225 Tu să sbori în lumea ’ntreagă, Să-mi spui veste de fecior, Că, de dorul lui, eu mor; De-ai făcut vreodată bine, Fă acum şi pentru mine, Y. iîovac de el n’a ştiut. — Şi Novac se întrista. 119 230 Şapte ani s’au împlinit, De Gruea n’am auzit, Nu ştiu ’n ţapă-i înţăpat, Ori în temniţă-i băgat, Ori în apa e ’necat, 235 Şi pe prund e aruncat ?« Corbul iute se ’nălţâ, Şi din aripi flutura, Din gură foc îi ieşiâ, Şapte ţări el ocoliâ. 240 Când sburâ a opta ţară, D’ostenit era să moară. Corbul se opriâ,\ , Se maijjdihniâ, | \ Şi pe-o casă croncăniâ; 245 Iar Gruea mi-1 auziâ, Şi din temniţă ’ntrebâ: -4 »Corbule, ce te-a lovit, Tu la mine de-ai venit, Poate ştii, că-s de pierit? 250 Şi yii ochii să mi-i scoţi, Şi vrei faţa să mi-o strici ?« ţar corbul îi răspundeâ: A- »Eu la tine n’am venit. Faţa ta ca să ţi-o stric, 255 Oi m’a trimis tată-tău, Să caut pe Gruea-său.« — »Corbule, tu fătul meu. Să-ţi ajute Dumnezeu, De-ai făcut vreodată bineţ 260 Fă acuma şi cu mine; Că eu, dacă oi scăpa, Cu sânge te-oi adăpâ, Cu carne te-oi sătura; Sboară tu ’n canţelărie, 265 Adu-mi peană şi hârtie.« Corbul îngrabă sburâ, Şi hârtie i slobozia, Gruea ’n mână o prindea, Pe genunche-o aşeza, 270 Carte neagră îmi scria, La mijloc Pară de toc, Iar în patru cornurele Cu jale şi lăcrimele. 275 — »Corbule, tu fătul meu, Să te duci la tatăl meu, \S’ajungi pe l’apus de soare, Şi să-i spui că Gruea moare; Că pe mine ’n prânzul mare 280 Turcii mă scot la pierzare.« Atunci corbul îmi sburâ, Şi din aripi flutura, Şi din gură foc scotea, \ Şi acasă ajungea, 285 Pe fereastră s’aşezâ, Lui Novac îi povestiâ, Că scrisoare-i aducea. Şi pe Gruea ’n prânzul mare Mi l-or scoate la pierzare. 290 Ilar Novac când auziâ, x/ I De cetit mi-seLJăsâ, 121 Şi se gătiâ de plecat, Scoteâ calul înfrânat, în mătasă înşelat, 295 Şi cu' ciucuri de argint, Cum n’a mai fost pe pământ, / Şi se ’ncinse cu o spata ) v De cinci d egete de lată, Şi cu una de sider,1) 300 De străbate şi prin fier, Una-i pentru feciorel, Alta-i pentru Novăcel. VI. Şi Novac încălecâ, Şi la drum o întindeâ, 305 Şi ca vântul alerga, Şi ca paserea sburâ... Iată ’n drum o mănăstire! Lui Novac îi vine ’n fire, Pe călugări a ’ntrebâ; 310 Dar ei rău se spăimântâ Şi să între nu-1 lăsâ, Ci aşa îi răspundeâ: — »Alelei, tu moş Novac, Alelei, tu pui de drac, 315 Ce mai vrei tu să ne faci, Mănăstirea s’o jertfeşti, Pe noi să ne prăpădeşti ?« l) Noţiunea cuvântului »sider« pare a nu se mai cunoaşte în nici o parte a Banatului. Iar Novac aşa zicea: — »Mănăstirea n’o jertfesc, 320 Pe voi nu vă prăpădesc; Daţi-mi port călugăresc, Că vreau să călătoresc încă azi la Ţărigrad, La Ţărigrad, la ’mpărat.« 325 Călugării 1-ascultâ, Novac hainele schimba, Lăsând hame româneşti Şi ’mbrăcâncf călugăreşti; Dar şerparul l-a luat, 330 Că-i cu galbeni îndesat, Şi cu arme ferecat. -j- »Rămâneţi cu Dumnezeu! Că-mi caut pe Gruea meu.« YH. în cetate ’n Ţărigrad 335 Când Novac că mi-a întrat, De divan a întrebat, / Şapte Turci că au aflat, ' Peste Gruea. ţineau sfat: — »Bună ziua, măi boieri, 340 Auzîi o veste ieri, ^ Un creştin e de pierit, 1 Yrea să moară spovedit.« — »Ce vrei tu, măi glugă neagră? Du-te şi-ţi cată de treabă!« 345 — »Ian tăceţi, măi Turcilor, Că-i data călugărilor, Ca să umble tot prin ţară, /Şi să nu lase să piară | (Jn creştin nespovedit, — 350 ypoate-i vrednic de ieşit.« — »Ba, nu-i vrednic de ieşit, Ci e vrednic de pierit; Că e viţă de Novac, Şi Novac 355 E mare drac, în vieaţă n’a lucrat, Numai ţara a prădat.« — »De l-aţi scoate, bine-aţi face, Că l-aş învăţa la carte, 360 Şi de-a fi cam tinerel, Yă dau galbeni mulţi pe el, Ca să-l fac un diaconel.« y — »Ba! că-i hoţ de Noyacel!« y Şi Novac se mânia, 365 Din divan se întorcea Şi afară că-mi ieşiâ, Pe cal iute ’neălecâJ La temniţă alergâj>—-Un Turc micuţei1) de stat, 370 Dar al dracului la sfat, în divan a cuvântat: — »Turcilor, Boierilor, Nu ’nţelegeţi voi nimic ? 375 Nu-i călugăr, ci-i voinic; 1) Micuţei, mitutel = mititel. Hainele-s călugăreşti, Dar vorbele-s novăceşti!« Atunci Turcii se lua, După Novac alerga; 380/ Dar Novac se apară Şi ’n şerpar mâna-şi băgâ, \ Galbeni cu pumnul scoteâ, ' Nge jos îi împrăştiâ, Turcii banii lăcomia, 385 Şi la galbeni s’aruncâ,— Novac la temniţ’ ajungeâ, Şi caluj îi rânchezâ, \ > Temniţa se despică, 4 Şi cu spata de sider 390 Tăiâ uşa cea de fier, Şi pe Gruea mi-1 scoteâ, Din gură aşa-i grăiâ: — »Grue, Grue, puiul meu, Uită-te la tatăl tău! 395 Prinde ’n mână a mea spată, De cinci degete de lată, Şi-mi taie la Turculeţi, Că nu-s vrednici de alt preţ; Pe la margini ţine-te, 400 Pe la mijloc lasă-mă!« Gruea ’nvârte un picior, Şi taie ’n Turci ca ’n bujor; Gruea ’nvârte p’amândouă, Şi taie o sută nouă. ^ 125 405 Novac merge rotocol, Culcă Turcii tot ocol, Şi lui Gruea îi strigă: — »Dă şi taie, ca şi mine, Nu cruţă, Grue, pe nime!« 410 Dup’aceea s’apucat A zdrobi prin Ţărigrad, Că pe Gruea l-a scăpat; Peste-un ceas şi jumătate Nu aveâ pe cine bate — * 415/ Iar la urmă ce lucră? | Lăutari el_aducea, i Şi se dâ a ospătâ, Cântec mândru ridică, Dela răsărit de soare 420 Pănă ’n asfinţit de soare, în veci să se pomenească De cea viţă novăcească, Că e viţă voinicească! ; Notă. Auzită în Caransebeş la 1890 dela Nic. Adamescu, ţăran care ştie ceva carte. El a auzit-o dela cineva din Ardeal ori din alt loc. Yariantă: Alecsandri, o. c. 144 „Novac şi corbulk‘. Altă variantă, mai asemănătoare, a apărut în „Tribuna Poporului;t din Arad 1897 Nr. 16 sub titlul „Gruia lui Novacu, publicată de dl Vas. Pop, care a auzit-o în Baia mare dela un lăutar orb în anii 1859—60. Se mai află şi alte variante. 20. Gruea ’n Ţărigrad. — Variantă. — L în munţii Catrinuiui, în pădurea pinului, La cerdacu Lui Novacu, 5 La masa de solzi de peşte Beau voinicii voiniceşte. Dar Gruiţă Novăchiţă t Nici nu bea, nici nu mânca, 10 J Ci de ducă se gătiâ. Iar Novac cum mi-1 vedea, Din gură aşa-i grăia: — aGruiţo, copilul meu, Ascultă de tatăl tău, 15 Când îi merge ’n Ţărigrad Să rămâni tu lin la gard, în oraş nu te băgâ^ Pivniţa n’o căuta, La vin tare n’apucâ. 20 Ascultă, ce-ţi spun io ţie: Vi nu-i tare la beţie, Şi mi te trage la somn, Lezne pierde cap de om!« IL Gruiţă, copil de rând, 25 Şi cu capul cam bolând, Vorbele nu le-asculta, Ci pe cal încalecă Şi ?n Ţărigrad se băgâ. Şi lua târgul de rând, 30 Toate crâşmele pe rând. Dar pe urmă ce făceâ, In ce crâşma se băgâ? In capu oraşului, La crâşma ’mpăratului, 35 Şi trei zile şi trei nopţi A beut sute de zloţi, A beut trei buţi de vin, Roşu, alb şi cu pelin, Ş?a mâncat trei vaci hrănite 40 Şi trei cuptoare "de pite. Nu beâ vinul, cum se beâ, Ci beâ vinul cu vadra, Se mirâ toată lumea; Şi pe una cum o beâ, 45 Nici un pic nu rămâneâ, După alta trimiteâ, După vin de cel bătrân Ce crâşma aveâ mai bun: Toată vadra galbenu, 50. Toată cupa talerii, Şi picătura zlotu. — III. Iar Aniţa, Crâşmarlfa7 128 >— Cum vinul că mi-1 gătâ, 55 Şi bani nu mai căpăta, Tare rău se supăra. Şi deloc1) ea şi pleca Deasupra oraşului, La casa ’mpăratului: 60 — »înălţate împărate! Nimerit-au nimerit Şi la mine a venit Tinerel, 65 Voinicel, De să te tot uiţi la el! In trei zile şi trei nopţi A beut sute de zloţi, A beut trei buţi de vin 70 Roşu, alb şi cu pelin, Şi le-a dat cu fundu ’n sus Şi nici un ban nu mi-a pus, Ş’a mâncat trei vaci hrănite Şi trei cuptoare de pite,— 75 El tot bea şi tot mânca, Şi nimica nu-mi plătiâ.« împăratul îi grăia: — »Tu Aniţă, Crâşmăriţă, 80 Spune ce om este el, Hălosul tău voinicel ?« *) îndată. — »înălţate împărate! Io îţi spun cu direptate: 85 Lat în spate, Nalt şi gros, Cum e omul mai frumos!« — »Crâşmăriţo, du-te-acasa, Şi-l aşează iar la masă, 90 Şi-i dă vin, cât poate beâ, Şi de bani grijă n’aveâ; Dacă vinul s’o gătâ, Yin’ la mine, că ţi-oi dâ, Şi-i dă vin cu rozolie,1) 95 Ca să-l tragă la beţie, Că-i feciorul lui Novac, Care tot l-am căutat, De când el s’a pomenit, Tot aşa ne-a prăpădit; 100 Că ne ţine drumurile, Şi ne taie capetile, Că e neam de Novăcel, Şi-i viţă de tâlhărel!« IY. Crâşmăriţa ce făceâ? 105 Acasă că se dubeâ, Yin pe masă îi puneâ Mestecat cu rozolie, Ca să-l tragă la beţie; *) Rachiu îndulcit. —< 130 iar el beâ de se ’mbătâ, 110 Şi pe masa se suiâ. Turcii mulţi, cum mi-1 vedeâ, Toţi la el se slobozia. Gruea erâ mort de beat, Aşa Turcii l-au legat 115 Cu trei funii de ^mătasă Tocmai ca mâna de groasă, Şi cu trei de ibrişin, ~ Cum nu este ’n lume in. Şi dupăce mi-1 lega, 120 Pe Gruiţă mi-1 ducea Colo ’n sus la Ţărigrad, într’o temniţă de brad. Y. Stă Gruiţă supărat, Nebăut şi nemâncat, y* 125 De cinci ani ji jumătate, Căindu-se de păcate, în temniţa cea de piatră Chiar pe-alui samă gătată. Dar bătrânul de Novac 130 Aşteaptă colo ’n cerdac, Şi c’un corb aşa grăiâ: — »Sboară, corb, de aicea, Cată ’n lume, dragul meu, Doar vei dâ de Grue’-al meu!« 135 Corbu ’ndată croncăniâ, Aripile-şi întindea, —< 131 >— Toata ziua că zbura, Păn’ la Gruea ajungea. Gruiţă cum mi-1 vedea, 140 Cătră corb aşa zicea: — »Du-te iar la tatăl meu, Şi-i spune tu ce-ţi spun eu, Să lase odihna toată, Şi să vină peste noapte: 145 Dimineaţa ’n prânzul mare, Mă scot Turcii la pierzare.* VI. Corbu repede zbura, La Novac când ajungea, Toate cele-i povestiâ. 150 Iar Novac când auziâ, De cină nu-i trebuia, Şi călugăr se ’mbrăcâ^ Armele şi-le-ascundeâ Şi la Ţărigrad pleca, 155 La cei Turci mi-se opriâ Şi astfel le cuvânta: — »Domnilor, Slăviţilor, Auzit-am auzit 160 Lucru mie povestit, Că aveţi un robiţel, Ş’ar fi tare tinerel, — Io v’aş da galbeni pe el, Ca să-l fac un diaconel.« 9* 132 >— 165 Turcii cum îl auziâ, Toţi din gură îi grăiâ: — »Gruea nu-i de diaconel, Ca e neam de Novăcel; Şi decând s’a pomenit 170 Tot aşa ne-a prăpădit; Că ne ţine drumurile Şi ne taie capetile !-< — »Domnilor, Slăviţi lor, 175 Ba, de-o ii cam tinerel, Io v’aş da galbeni pe ei, Să mi-1 fac un diaconel^ Că io poate voi murî, j El în locul meu va fi.« / 180 Dar Turcii s’au mâniat, " Că prea mult a întrebat: — »Alelei, tu ciurcă *) neagră, Ai venit ca să faci treabă, Zilele ţi le-ai scurtat! * 185 — »Zilele nu le-am scurtat, Am venit de-am întrebat*... f / Şi Novac se închina, VŞi şerpariul deslegâ, Şi pe masă mi-1 goliâ, 190 Galbenii pe jos pica, Turcii la ei adunâ! — Şi Novac se ’ntoarce ’n dreapta, Iară Turcii cad ca iarba; *) Curca. —< 133 Şi când se ’ntoarce la stânga, 195 Turcii cad ca toamna frunza; Şi se ’nvârte ’ntrun picior, Turcii cad tot rostogol! Şi la temniţă mergea, Lăcăţele le rupea, 200 Pe Gruiţa mi-1 scotea, Şi din gură îi zicea: — »Gruiţo, copilul meu, Ai lucrat de capul tău; Să mergem, să le plătim, 205 Şi acasă să pornim!« Şi Novac se bucura, Şi cu drag iar cuvânta: — »Bate tu marginile, Că io bat mijloacile; 210 Io bat bătrâneţele, Şi tu tinereţele!« Şi la Turci că se ducea, Şi nici unul nu lăsa________ Ş’amândoi pe drum pleca, 215 în munţii Catrinului în pădurea pinului, La cerdacu Lui Novacu, — La masa de solzi de peşte 220 Beau voinicii voiniceşte, Şi ’ntr’una se ’nveselesc, Şi la Turci nu mai gândesc. Dela Ios. Velceanu din Văliug. —c 134 21: Novac şi Gruea. I. Frunzuliţă de lămâie, în oraş în Orăştie, La Măriţa, Crâşmăriţa, 5 De da vinul cu vedriţa Şi răchia cu olbiţa1), Au nimerit Ş’au tăbărît Trei haiduci 10 Pe trei cai murgi. Iar Măriţa, Crâşmăriţa, îi ştia Şi-i cunoştea, 15 Pe Gruiţa lui Novac, Care-i naiba ’ntunecat, Cu bătrânul moş Novac. Beutură lor Ii-a dat, Pănă greu i-a îmbătat, 20 Şi ’n grădină i-a culcat, Vântul mare-a aburat, Cu frunze i-a astrucat. II. Şi Măriţa, Crâşmăriţa, 25 Frumoasa birtăşiţa, O »holbă« sau »olbă«, »olbită« (neniţ.) == şase decilitre. Veste mare au ivit Pănă ’n sus la răsărit, La ’mpărat La Ţeligrad ! 30 Turcii dac’ au auzit, Dela scaun au pornit, Şi ’n grădină au venit; Şi trei haiduci Cu trei cai murgi, 35 Ei nimica nu simţiau, Pănă Turcii îi legau. Când Gruea se deştepta, La tată-său că-mi striga: — »Auzi, tată, dumneata, 40 Ai greşit Ş’ai adurmit, Că pe mine m’a legat Păgânul de împărat.« Iar bătrânul moş Novac 45 Copilului răspundeâ: — »Turcii dela răsărit La crâşmă au nimerit, Ne-au aflat, Şi ne-au legat, 50 Şi noi nu ne-am deşteptat.« Atunci Gruea se sculâ, Lui Novac aşa-i ziceâ: — »Scoală, tată, te deşteaptă Să vedem ce rău ne-aşteaptă III. 55 Când se deşteptau, Şi când se sculau, Mulţime de Turci vedeau ... Iar Gruiţa lui Novac, Că e drac împeliţat, 60 De Turci aşa se ruga: — ^Turcilor, Boierilor! Faceţi bine, Pentru mine, 65 Sloboziţi-mi mâna dreaptă, Să-mi fac cruce creştinească.« Dar Turcii nu-1 asculta; Atunci Gruea le zicea: — »Sloboziţi-mi pe stânga, 70 Ca să-mi fac cruce cu ea, C’am făcut un mare rău, Şi mă tem de Dumnezău!« Turcii stânga-i deslegau, Că de dreapta se temeau; 75 Dar Gruea se bucura, — Că, de mic stângaci era! Şi Gruea ce mai făcea? Mâna ’n buzunar băga, Sabie scotea, 80 La Turci se 'nvârtiâ, Şi pe Turci rău mi-i tăia, Şi pe fugă îi punea! —< 137 Iar bătrânul moş Novac, La mâni cu lanţe legat, 85 Cătră Gruea a strigat: — »Gruiţo, puîţul meu, Să te ţină Dumnezeu! Vină, rupe lanţele, — Să le rup vieţile!« 90 Gruea lanţele rupea, Pe Novac îl slobozia, După Turci mi-se luau, Şi la Turci îmi prăpădeau ... Apoi iară se ’ntorceau, 95 La cel birt mi-se băgau, La Măriţa, Crâşmăriţa, La frumoasa birtăşiţă. Şi Novac îi povestiâ, 100 Şi din gură-i cuvânta: — »Hei Măriţă, Crâşmăriţă, Şi frumoasă birtăşiţă! Beutură mult ni-ai dat, 105 De duşmani ne-ai apărat; Ian sufulcă-ţi poalile, Ca să-ţi dăm noi blăgile!«1) Când Măriţa, Crâşmăriţa 110 Sucna-şi ridica: *) Averi, bunătăţi. 138 Novac capu-i reteza, Şi în poală îi cădea... * Şi acasă că-mi porniâ, Cântec mândru ridica, 115 Pănă-i lumea s’o cânta. Spusă de lancu Roşcobanu, agronom în Borlovenii vechi, şi comunicată de elevul R. Boldea. % 22. Rafila. I. Colo ’n coasta dealului, La marginea satului, Este-o casa micuteâ, ^ Oare cine şede ’n ea ? 5 Şede mândra mândrelor, Crăişoara stelelor! într’o zi de primăvară Iată c’a ieşit afară, Să culeagă flori frumoasă, 10 Flori de cele ce miroasă, ^Să le ducă Niţului, Niţului voinicului, Dela turma satului, Drept în coasta dealului. 15 Fata ’ncetişor mergea, Şi cum floarea o rupea, La inimă o punea Şi la Niţu se gândiâ: — »Niţule, 20 Bădiţule! Dorul tău e dor nebun, Nu-mi dă pace nici decunv Florile le-a sărutat, Şi lui Niţu i le-a dat: 25 — »Niţule, bădiţul meu, Aste flori ţî-le dau eu; De-i vedea c’or vesteji, ^ Bădiţo, bine să ştii, Peţitori că mi-or veni, 30 Peţitori Pe cai uşori, Ş’or întrâ la noi în casă, Şi m’or cere de mireasă «.. Zice Niţu- cătră ea : 35 — »Raiilă, aleasa mea, Florile io le-oi griji; De-oi vedea c’or veşteji, Oi părăsi oile, Oile 40 Şi florile, Şi m’oi duce ’n dorul tău, Şi te-oi scoate dela rău!« II. Colo ’n coasta dealului, La marginea satului, 140 45 La o casă micuteâ, O căruţă se opriâ, Şi doi inşi se coboriâ. — Ş’o cerură de mireasă Pe Rafila cea frumoasă. 50 — »Rafilă, copila mea, Zise maica cătră ea, Să-ţi alegi din ăştia doi, Ca bogaţi-s amândoi, , Au ciopoarăl) de boi mari 55 Ş’o erghele 2) d’armăsari, Mai au case zugrăvite Pe dinluntru aurite.« — »Maico, măiculiţâ mea, Nu-mi face inima rea; 60 Io nu-i vreau pe ăştia doi Fie bogaţi amândoi; Că de Niţu mult mi-i dor, Fără el mai bine mor.« Maică-sa din grai grăiâ: 65 — »Rafilă, copila mea, Dorul tău nu s’a ’mplinî, Chiar acuma de-i muri! Unul trebui să-ţi alegi, Şi cu-acela să te legi!« ... III. 70 Colo ’n coasta dealului La marginea satului, *) Cirezi. 2) Erghelîe = herghelie. în cea casă micutea, Oare ce mi-se vedea? Nuntă mare şi voioasă, 75 Oaspeţi mulţi în jur de masă, Că Rafila e mireasă; Ochii ei nu mai lucia, Lacrimile i curgea, Junele o mângăiâ: 80 — »Rafilă, aleasa mea, Io îţi jur pe Dumnezău Că ţi-oi fi alesul tău, Şi-i veni la mine-acasă, Şi-i trăi ca o crăiasă, 85 Slugitori, căruţă, cai, Câte-ţi trebui, toate ai!«... Soarele dac’au apus, Oaspeţii cu toţi s’au dus; Rafila mândră mireasă 90 Nu se depărta de-acasă; Mumă-sa mi-o tot mâna, Junele o tot chema: — »Hai, Rafilă, nu glumi, Yezi căruţa, că-i acî!« 95 Când era s’o pună sus, Veniâ Niţu ce-o fost dus: — »Ian stai, frate, Stai, fărtate: De iubeşti pe mândra mea, 100 Vin cu mine-a te luptâ, Şi de-i fii biruitor, Fi-veţi voi vieţuitori; —< 142 >— Dar de te-oi birui eu, Să te ierte Dumnezeu!« 105 Se luptară, Pănă ’n sară; — Atunci Niţu 1-apucâ Şi în braţe mi-1 strângea, Oasele de-i sfărâma, 110 Şi Rafilii îi grăiâ: — »Vin’, Rafilă, mândra mea, Vino la bădiţul tău, Care te-a scos dela rău.« * Colo ’n coasta dealului, 115 La marginea satului, Este-o casă micutea, Acolo cine-mi şedeâ, Şi la rău nu mai gândiâ? Şedea Niţul cel aflat 120 Cu Rafila cununat... Văliug, dela Sofron Velceanu, com. de elevul Iosif Velceanu. * 23. Bărbatu ’nşelat. — »Ce stai, neicuţo, ’n cărare, Nu vezi vântul bate tare! Vino, neică, pănă ’n casă, Că bărbatu-i dus d’acasa; 5 Haide, şezi ici, lângă mine, Pănă ’n seară el nu vine.« Aşa zicea din fereastă O puicuţa de nevastă. Iar neicuţul din cărare 10 N’aşteaptă multă rugare. Dară nici nu întră bine, Bărbatul iată-l că vine, Yrea să între ’n casă ’ndată, Dară uşa e ’ncuiată. 15 — »Hăi muiere, strigă ’ngrabă, Ian deschide, că mi-i grabă!« Nevăstuţa frumuşică Şi neicuţu-s morţi de frică. Iar bărbatul strigă iară: 20 — »Haid’, nu mă ţinea afară!« — »Merg, bărbate, merg de loc, Numai pun un lemn pe foc,« Zicea ea, focul mişcând, Cu drăguţul tremurând 25 Şi din graiu aşa grăind: — »Vai de min’, barbatu vine, Ce să mă fac, vai de mine!« — »Ascunde-te ici în ladă, Că doar s’o duce în grabă, 30 Lada-i mare, şi-i cam goală...« El de frică stă să moară, Şi cum în ladă-1 închide, La bărbat uşa deschide. — »Bună ziua, boiereasă! 35 Ce te ’ncui singură ’n casă? Te-ai temut poate, iubită, De vr’un zmeu să fii răpită ?« — »Ba, m’am închis, dragul meu, Să mai dorm, că mi-i cam rău... 40 Dar tu, cum de-ai şi venit, Din somn de m’ai pomenit ?« — »Am venit după cojoc, Că era să ’ngheţ de tot; Cojocu-i deasupra ’n ladă 45 Caută-1 iute şi mi-1 adă.« — »Cojocu în ladă nu-i, Ci-i în fundul podului, Mergi şi adă-1, dacă-i vrea, Io mă tem, că voiu cădea.« 50 — »Ba l-am pus baş l) io în ladă, Scoate-1 numai şi mi-1 adă.« — »în ladă-i cel descusut, Am pe el mult de cusut...« — »Ori cum, scoate-1 vezi, că-mi trăba 55 Dar iute, că mi-i de grabă... Ori ţi-i lene-a caută ?« Strigă şi la ladă sboară, Ea de ciudă stă să moară. — »Taci, că-i bine, l-am aflat, — 60 O mângăie cel bărbat, — Iată nici nu-i rupt prea tare... Dar sub el ce este oare?« — »Ce să fie! nu-i nimică... O fi ceva păpuşieă,« 65 Zicea ea, şi el n’o crede, Pe bădiţa ’n ladă-1 vede: *) Tocmai. 145 — »Hei, păpuşă frumoşea, Ce umbli tu ’n lada mea?« Voinicelul auzind ° Se scula tot tremurând: — »Vai, te rog pe Dumnezău, Lasă-mă, că mi-i cam rău!...« — »Lasă, neică, las’ pe mine, Dacă nu te simţi prea bine, 75 Am un leac de boala ta, Şi de loc te-oi vindeca; — Acum să vad de cojoc,« — Şi pe badea-1 ia la joc, Şi-i cântă hori minunate, 80 Cu o bâtă peste spate, Şi mi-1 joacă rumâneşte, De numai schintei zăreşte; Iar când s’a cam săturat, Pe fereastă l-a scăpat j5 Şi se ’ntoarsă la nevastă, Să nu fugă pe fereastă: — »S’a schimbat, puicuţă, jocul; Oi să-ţi cârpesc io cojocul, Vină ’ncoace, iacă acul, 90 Ca să scot din tine dracul.« Şi mi-o unge la spinare în mână cu-o bâtă mare, Dracu din ea ca să sară... Şi pleacă de-acasă iară, 95 îmbrăcat cald cu cojocul, Şi blăstămându-şi norocul! Văliug dela Sofronie Velceanu, com. de elevul los. Velceanu. 10 24. Nunta cătanei. Frunză verde floricea, Ce-mi avea un moş avea? Şi-mi avea un feciorel, Tinăr ca un lăstărel. 5 Şi Joi că mi l-a avut,* Şi Vineri mi l-a crescut. Mi l-a peţit Sâmbăta, L-a nuntit Dumineca. Luni carte că i-a venit, 10 Să meargă la cătănit, El din graiu aşa zicea: »învăliţi pe tinera, Păn’ pe murg’ oi înşela.« Şi pe murgul înşela, 15 Din gură aşa zicea: — »Tinără, mireasa mea, Atâta mi-i aştepta: Nouă ani şi nouă luni, 'Mai atâtea săptămâni!« 20 Ea atâta mi-ş şedea. Şi pe el mi-1 aştepta, Anii că se împliniâ, Iară el nu mai veniâ... Ti nara se măritâ, 25 Duminecă nunt’ erâ. Când nuntaşii se duceâ, Moşu ’n grădină întrâ, Şi la vină1) mi-ş săpâ; i) y i n ă = (n = gn fr.) vie (de struguri). „ ——r - —< 147 x— Se uita la răsărit, 30 Vede-o cătană venind. Cătana la moş veniâ, Cătră moş aşa zicea: — »Bun lucru, moş, şi nu prea, Că-i maica Dumineca; 35 Ce sapi, moşule la vine, Şi n’o sapi cum se cuvine; Num’o săpi din rădăcină, Ş’o arunci peste grădină.« — »Dar cum, dragă, să nu săp, 40 Ca un fecior am avut, Care Joi mi l-am făcut, Şi Tineri mi l-am crescut, Sâmbătă mi l-am petit, Duminecă l-am nuntit, 45 Şi Luni carte i-a venit, De plecat Ia cătănit; Şi din graiu el că-mi grăiâ, Să-l aştepte ti nara Nouă ani şi nouă luni 50 Mai atâtea săptămâni. Tinăra l-a aşteptat, Dară el n’a mai picat, Tinăra s’a măritat, Singur în cas’ m’a lăsat.« 55 — »Vină, moşule, cu mine, Să văd nunta und’ se ţine.« Moşu-atunci că mi-ş mergea, Nunta lui i-o arătâ. 10* 148 în casă el s’a băgat, 60 De nime chiar nerugat, Pe scamn J) şezu nembiat. Cu vin, că mi-1 îmbiâ, El vinul nu vru să-l bea, Ci nainte că-1 punea, 65 Şi pe tinăra poftiâ. — Pe tinăra aducea, Iară ea când îl vedea. Din gură aşa zicea: — »Beţi, oameni, vă ospătaţi, 70 Ospătaţi, vă bucuraţi, Că pe cine-am aşteptat, Dumnezeu că mi l-a dat!« Surducu mare, dela ţăranca Ruxanda Peica, . com. de eleva Octavia Crăinicescu. A 25. Colo sus Ia răsărit. I. Colo sus la răsărit Este-un măr mare ’nftorit, Cu crengile la pământ Şi cu mere de argint. 5 Sub măr cine-i adormit? Un voinic sărman rănit, Din războiu s’a înturnat, Că-i de sabie tăiat, Pe şapte locuri puşcat. Scaun, 10 Nouă ani şi jumătate, De când el în boală zace. Cine ’n lume mi-1 păziâ. Cine, Doamne, mi-1 grijiâ? Doi golumbeiJ) 1.5 Şi trei vulturei, Iar vulturul cel mai mic Zise-aşa cătră voinic: — »Mori, voinice, ori te scoală, Nu-mi zăcea d’atâta boală, 20 Că nouă ni s’a urît, De când stăm în pribegit.« Yoiniceiul se ruga Şi din graiu aşa grăiâ: — »Vulturilor, m’ascultaţi, 25 Să sburaţi, Sus să sburaţi, Norii să-i împrăştiaţi, Să sburaţi pe deal şi lunci, Să-mi găsiţi buezi2) mai dulci, 30 La vadul cu petricele vSă luaţi apă ’n ciocureie, Petrişoare ’n gherişoare Şi buezi sub aripioare, Şi cu ele să sburaţi 35 La mine să vă lăsaţi, Focul să mi-1 aţâţaţi, Pietrele să le ’ncalziţi, Şi cu ele mă păliţi, *) Porumbei, hulubaşi. 2) Buruene. 150 Cu buezi voi mi-ţi lega 40 Şi cu apă mi-ţi spăla, La trei zile veţi vedeâ Ce-o fi de vieaţa mea: Dacă pielea mi-o albi, Să ştiţi bine, c’oi trăi; 45 Dacă pielea mi-o negri, Să ştiţi bine, c’oi muri, Şi din mine vi-ţi nutri, Carnea mea să o mâncaţi, Cu sânge vă adăpaţi.« Cu trei vultur ei într’o clipă îmi sburau, Norii de-i împrăştiau, Şi sburau pe deal şi lunci, 55 Să-i ducă buezi mai dulci, La vadul cu pietricele Să iâ apă ’n ciocurele; Petrişoare ’n gherişoare Şi buezi sub aripioare. 60 Pietrile că le ’ncălziâ, Şi pe el că mi-1 paliâ. Cu buezile-1 legâ, Şi cu apă mi-1 spălâ. La trei zile ce aflâ? ' Pielea neagră o vedeâ! Voinicul nu se mişca, Şi aşa îmi cuvântâ : II. 50 Cei doi golumbei, — »Steaua mi s’a ’ntunecat, Şi nu-i vorbă de sculat; 70 Vulturilor, mă mâncaţi, Nimica să nu lăsaţi, Numai mâna mea cea dreaptă, Că-i măicuţa înţeleaptă, Şi pe degetul cel mic 75 Mi-a pus un inel d’argint, Maica ’n ei e tipărit. Mai pe urmă m’aş ruga, Pe mine mi-ţi asculta, Mâna ’n cioc *) să mi-o luaţi 80 Şi cu ia sus să sburaţi Pănă drept spre Orăştie, Unde-o fi măicuţa vie, Norii voi să-i despicaţi, Bine seamă să băgaţi: 85 Chiar în ziua de Rusale Veţi vedea o horă mare; Unde-i hora adunată, Să-mi face-ţi mâna scăpată; Hor’ atunci va înceta, 90 Toţi la mân’ or alerga, Doar o fi şi maica mea Acolo cu soru-mea, Şi inelul vor vedea.« III. Cei doi golumbei, 95 Cu trei vulturei Să zice »cic«, diminutiv »cicurel«. 152 Pe voinic îl asculta, Şi cu mâna lui sburâ, Tot în sus spre Orăştie, Şi pe voia lui să fie. 100 Iar în ziua de Rusale, Unde juca hora mare, Mâna ’n jos că mi-o lăsa, Mâna ’n horă că pica, Toată lumea se ’n trista 105 Şi cu jale întreba, Inelul cine purta? Maică-sa că se uita, Şi când mâna o vedeâ, Mâna bine-o cunoştea, 110 Pe inelul de argint Al ei nume-i tipărit... Măicuţa ce mai făcea? Inima i-se strângeâ, Frigurile mi-o prindeâ, 115 Şi din graiu aşa strigâ: »Dorul meu! Amarul meu! Nu mai văd puiţul meu...« Şi acasă că porniâ, 120 Şi pomană că-i făceâ, Lacrimile îi curgeâ .,. Dela un Român din Dragoeşti. Cuprinsul: Pag. Prefaţa............................................................ 3 +»1. Soarele şi Luna....................................................... 9 «ţa 2. Iorgovan şi şerpele.................................................16 ^ 3. Ileana................................................................25 -|~4. Ileana (variantă)....................................................29 5. Vida . . ..........................................................33 6. Vida (variantă)....................................................40 7. Jancu şi Turcu?....................................................46 8. Ducin..............................................................48 9. Todorel Todor......................................................54 10. ToinfL.............................................................63 ^11. Toma D’Alemoş.........................................................69 12. Mirza .............................................................72 13. Pi pe rea..........................................................78 14. Nicolcea...........................................................83 ^t5. Codreanu..........................................................91 16. Pmtea..............................................................94 Gruea laj.nsurat.................................................... 100. ţ 18. Gruea la ’nsurat (variantă).............................•..............105 1,—19. Gruea ’n Ţărigrad.....................................................UI l ţ-,20. Gruea ’n Ţărigrad (variantă).......................................126 ) 21. Novac şi Gruea......................................................134 Rafila ............................................................138 23. Bărbatu ’nşelat ...................................................142 ___24. Nunta cătanei.......................................................146 25. Colo sus la răsărit....................................• • • . . 148 Biblioteca poporală a „Asoeiaţiunii“. Poezii Poporale Din Bănat. Culegere de E. Hodoş. ii. Balade. Editura »Asociatiunii« 1906.