ION heliade Rădulescu SCRISORI ŞI ACTE Coperta: Victor Feodorov Toate drepturile rezervate Fditurii Minerva I. Heliade Radul eseu cca 1827 Portret în ulei de un pictor necunoscut (Colecţia Muzeului Universităţii din Bucureşti) ION HELIADE RĂDULESCU SCRISORI ŞI ACTE Ediţie îngrijită, texte alese, glosar, indice de GEORGE POTRA, NICOLAE S1MACHE şi GEORGE G. POTRA STUDII ŞI DOCUMENT E EDITURA MINERVA BUCUREŞTI — 1972 cuvInt Înainte Publicarea — în cea mai mare parte, inedită — a corespondenţei lui Ion Heliade Rădulescu este binevenită. Aş spune chiar că era necesară pentru a ne face o idee despre omul de la 1848 şi al emigraţiei, în genere rău privită, atît de contemporani, cît şi de urmaşi. Adunată din toate părţile, din arhive publice şi particulare, această corespondenţă, la care se adaugă scrisorile Măriei, soţia lui Ion, şi altele, primite de acesta, este de o mare varietate şi merită cea mai atentă cercetare din partea viitorilor monografişti şi istorici. Alte documente inedite, de tot felul, literare, epistolare, contabiliceşti, etc., întregesc „dosarul“ unui proces pe care îl considerăm astfel redeschis, pentru a face dreptate mult hulitului om public. Desigur, Ion Heliade Rădulescu reprezintă centrul burghez în mişcarea revoluţionară, dar nu se poate susţine la nesfîrşit că el ar fifrînat-o, de unul singur, în interesul claselor privilegiate. Ga toţi căuzaşii, era cu inima aproape de popor şi mai ales de ţărănime, urmărind dărîmarea privilegiilor de clasă şi integrarea Ţării Româneşti în curentul de idei progresiste ale Europei. Situaţia nefericită a ţării sale între trei mari împărăţii l-a făcut să aleagă, ca şi Ion Ghica, dintre cele trei rele pe cel mai suportabil, şi anume înclinarea balanţei către o politică filoturcă, recomandată mai ales de faptul că statul suzeran se arătase ospitalier faţă de cei ce luaseră calea surghiunului. Intre Ion Heliade Rădulescu şi Ion Ghica, adversari hotărîţi, au existat neînţelegeri de alt ordin decît cel principial, fiecare înţelegînd să conducă, unul făţiş, celălalt din umbră, iar nu să se subordoneze. în condiţiile de singurătate şi de sărăcie, ale exilului, doritor cum era de a reface unitatea frontului ideologic, mereu sub conducerea sa, omul politic a putut judeca uneori greşit faptele şi oamenii, atrăgîndu-şi numeroase inimiciţii şi răspunzînd la nedreptate cu exasperată mîndrie. Aceasta nu justifică însă discreditul său integral şi irevocabil. Judecata rămîne, cum spuneau romanii, sub lite. Să nu redeschidem procesul înainte de a examina toate piesele dosarului: cele epistolare sînt dintre cele mai revelatoare. O primă impresie plăcută rezultă din descoperirea că această corespondenţă dintre cei doi soţi, ani întregi despărţiţi de furtunile istoriei, nu a fost dominată, aşa cum s-ar fi putut aştepta oricine cunoaşte opera tipărită a scriitorului la Paris, de chestiunile personale. Dimpotrivă, soţul atent aduce o notă de surdină acestora, dar se arată de o mîndră intransigenţă cînd este vorba de onoarea soţiei sale, expusă bîrfelilor, pentru că, politică şi ea, primea pe toţi emigraţii care băteau la uşa ei, în refugiul de la Constan-tinopol sau din alte părţi. Nu lipsesc momentele de reciproce neînţelegeri, dar domină» V în această patetică şi neostenită corespondenţă, dragostea reciprocă. Eiseluaseră de tineri. Se cunoscuseră la vîrsta de douăzeci de ani, schimbaseră aprinse scrisori în limba greacă, cu efuziuni în stilul epocii preromantice, care nu odată ne fac să zîmbim, se căsătoriseră aşadar din dragoste şi acest sentiment a stăruit şi la vîrsta maturităţii, cînd el îi scria „surioară44 şi semna „frate44, nu fără alte mai tandre variaţii în mîngîiere. Politiceşte însă, această corespondenţă îl reabilitează. De la Paris, emigratul priveşte cu dezgust în ţară, la acele „multe partide alcătuite din sînul celor ce totdeauna au supt sîngelesăracului44, îşi pune speranţa, în perspectivă istorică, într-o Europă unitară. Din insula Chios, la 18/30 august 1852, îi scria soţiei sale: „Care va fi soarta şi viitorul Europei întregi, acea soartă, acelaşi viitor va avea şi România de va şti junimea de astăzi a face cum să intre în marea familie europeană44. Epocalul document a fost dat publicităţii nu de mult de către istoricul George Potra, principalul îngrijitor al acestei corespondenţe. Intr-opetiţie din 1869 către Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii, purtătorul de pomină al mantalei albe explică provenienţa ei; era pur şi simplu „mantaua unui ofiţer de cavalerie ce mi s-a pus pe spate după nişte sud:ri tropicale în răceala dimineţii44. După aceea, îşi rîde de M. Ivogălniceanu şi de a lui „togofobie44 (fobia togei!) şi, cu subînţelesuri maliţioase, de „albofobia44 şi „cando-refobia44 aceluiaşi. Am fi dorit, din partea lui Ion Heliade Rădulescu, care frecventase mulţi bărbaţi de stat, în timpul şederii lui în Occident, să ne lase mai multe portrete, fie chiar negative, ea acela al lui Lamartine, care l-a poftit sîmbăta, de jour fixe al său şi i-a stîrnit verva epistolară prin fastul de etichetă al recepţiilor lui, cu valeţi costumaţi şi înmănuşaţi, vestind pe fiecare oaspe, ca la curţile princiare sau la ambasade. în 1849, cînd marele poet şi fostul preşedinte al guvernului provizoriu era în vîrstă de 59 de ani, i s-a părut „un om trecut de 60 de ani, nalt, subţire, slab, cu părul alb44, iar casa lui,44 o curte de rege într-o mansardă şi mansarda cu lachei — o comedie! Un Bourgeois gentilhomme, cu deosebire că bădăranul lui Moliere, fiind scris de dînsul, te face să rîzi, să petreci. Bădăranul ăsta te face să plîngi de milă44. în fond, observatorul român detesta fastul, mai ales aceia al unui „căuzaş44 ca şi dînsul, făcînd pe seniorul de veche aristocraţie. La Paris, a dus sărăcie mare, neparticipînd la viaţa de petreceri, nefrecventînd spectacolele, nevăzînd pe nimeni, în aşteptarea mereu a subsidiilor, ca să-i acopere cheltuielile de tipar, pentru că nu contenea cu memoriile şi scrierile polemice. După mai puţin de un an de exil, îi scria Măriei: „Scrisul mă mîngîieşi mă întăreşte44. Sau, după alte cîteva luni: „Scriu ca [să] minţ orele lungi ce mă consumă44. Pe un om ca dînsul îl consuma neactivitatea şi-l recreau munca, scrisul, polemica. în august, 1849, participă ca invitat la un Congres al amicilor Păcii, „compus de bărbaţi trimişi din America, din Englitera, din Belgia şi din Germania44. Evenimentul i-a redeşteptat speranţa în mai bine. „Pacea universală despre care se tratează m-a făcut să ies din casă. Era bine şi sacru oricîte s-au vorbit44. Omul e greu de descifrat sub zgura de exaltare mistico-religioasă şi predicantă, cu care-şi moralizează nu numai conaţionalii, dar şi soţia, MaFpozitivă, mamă, soţie şi colaboratoare excelentă, Maria îi ţine piept, volubilă, în scrisori uneori foarte lungi, adevărate stenograme, ca întrevederile cu marele vizir, Reşid-paşa, căruia izbutea să-i stoarcă lacrimi, înfăţişîndu-i suferinţele românilor în emigraţie şi care o primea în „haremul44 său, cu „soţia44 de moment, tot atît de atentă ca gazdă. Notaţiile ei sînt ale unei femei sensibile şi inteligente. Scrisoarea cu pricina, din Constantinopol, datată „850, ghenar 13/2544, începe astfel: „Frăţiorul meu. Facă Dumnezeu cum tu, cel puţin, să nu tremuri de frig ca noi. Aci este zăpadă de 2 coţi, un viscol ca în Siberia. Am 2 stanţe (odăi!) cu 7 ferestre şi 3 uşi, VI o gămălie de sobiţă ce o încălzesc cu cărbuni de piatră şi cu mangal. Tremurăm într-o oră cît n-am tremurat de cînd sîntem. Scrim cu mîinile degerate, dar fie, pentru patrie ce nu rabdă românu. Dar tot ce mă omoară este că o astfel de viaţă ticăloasă (mizeră!) trebiie la capu lunii să scoată biata Mărie 80 # (de lire turceşti!), din piatră, din apă, să-i dea, dacă va să-şi adăposteze, înveste (îmbrace!), hrănească copilaşii. E! Bun e Domnul! Cum nu m-a lăsat pînă acu, nu mă va lăsa nici pe viitor! Curaj, frate, hanîmile (soţiile ) şi paşii (paşalele!) îmi tot spun: „Alah, Kerim, bacalîm“, că după ploaie vine soare şi o mulţime de consolatii. Dacă n-o fi minciuni apoi n-o să le zic că sînt poezii“. „Mariţa“ era un om şi jumătate, încît nu ne miră că bărbatul ei îi acorda credit în alb şi nu apleca urechea la clevetirile neprietenilor şi chiar ale amicilor lipsiţi de tact, care colportau ce spunea gura lumii despre o femeie în fond politică, la nevoie mîna dreaptă a soţului ei. Femeia era simţitoare şi la durerile altora, dînd marelui vizir aceste relaţii: „...d. Teii a sacrificat tot ce a avut mişcător de o muncă de 40 ani, zestrea neve ştii lui, o moşioară, un post de maior, o carieră zîmbitoare, nevasta cu 6 copii de gît, din care i-a murit un băieţel, tata încă nu ştie această dizgraţie! Şi mama zace bolnavă în Cronstad (Braşov!) cu 5 copii de gît, în neagra mizerie". Un avocat de meserie n-ar fi pledat mai bine. Corespondenţa dintre cei doi soţi e piesa de rezistenţă din această masivă publicaţie, în întregime de altfel foarte interesantă. După Addenda ne putem face o idee de'spre consideraţia cu care l-au înconjurat contemporanii pe I. Heliade Rădulescu. Ii dedică poezii Constantin Viişoreanu, unul dintre fondatorii ziarului Românul, Sebastien Rheal,C. Aristia, Alexandru Lăzărescu, un admirator rus anonim, iar C. D. Aricescu publică în Columna lui Traian, în 1873, o poezie populară, închinată aceluiaşi şi auzită, în 1853, în satul Miuleşti din judeţul Dîmboviţa, de la un „ţigan lăutar, dezrobit în 1848“ şi care şi el o auzise de la „un lăutar din Tîrgovişte“. Poporul i-a făcut astfel dreptate încă din primul ceas aceluia care lupta pentru drepturile lui, riseîndu-şi viaţa şi expunîndu-se, ca toţi bărbaţii politici, tuturor echi-vocurilor. Unul dintre puţinii Iui credincioşi, N. Rousso, într-o lungă scrisoare, în limba franceză, îl apără în faţa lui Elias Regnault care, informat, pare-se, de fraţii Brătieni, îl suspectase pe I. Heliade Rădulescu de ambiţia tronului. Concluzia lui, la care putem subscrie, despre concepţia politică a marelui său prieten este următoarea: „Desfiinţarea castelor şi privilegiilor, reintegrarea omului slujitor, prin legea naturală; fericire pentru toţi, fără prejudicii pentru nimeni: iată moştenirea familiei sale sociale, pe caro a adoptat-o ca pe a sa proprie“. Prin alte cuvinte, limita gîndirii lui social-politice era armonia claselor sociale, care presupunea însă emanciparea celor robite, pe temeiul „legii naturale“, idee moştenită de lâ secolul precedent, al „luminilor“. Marele scriitor a rămas pînă la urmă devotat ideii de ridicare culturală a poporulu i său şi muncii neobosite de publicist, copleşit de proiecte gigantice, ca acea „Bibliotecă Universală“, prin care încerca să familiarizeze straturile largi populare cu capodoperele literaturii mondiale, mereu hărţuit de probleme materiale, care nu-1 doborau însă niciodată, în luptă necurmată cu contrarietăţile unei existenţe zbuciumate şi cu neînţelegerea celor mai mulţi dintre contemporani. Fie ca această pioasă deshumare de documente, publicate după cele mai stricte metode ştiinţifice, să vestească ceasul dreptăţii, în momentul în care vom comemora o sută de ani de la moartea lui Ion Heliade Rădulescu! ŞERBAN CIOCULESCU NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI In concepţia editorilor, volumul de faţă vrea să fie o continuare şi o completare a eforturilor întreprinse pînă în prezent pentru publicarea corespondenţei lui I. Heliade Rădulescu. Ediţia de faţă reuneşte 429 scrisori şi acte, care aduc elemente documentare noi, utile cunoaşterii şi reconstituirii într-un mod mai complet şi complex a vieţii şi activităţii lui I. Heliade Rădulescu. Cea mai mare parte dintre ele, provenind din arhive şi colecţii de stat (Biblioteca Academiei Republicii Socialiste România, Biblioteca Centrală de Stat, Muzeul de Istorie al judeţului Prahova, ca şi din colecţii particulare (George Potra, inginer Nicolae Novacovici, avocat Ioan Vasiliu, Antonian Marinescu-Nour, Şerban Flondor), sînt inedite. O altă parte, cu pondere mai mică în economia ediţiei, o constituie actele edite. Nu este vorba de acele scrisori trimise sau primite de I. Heliade Rădulescu, care au făcut obiectul unui volum aparte1 sau de acelea care, reunite într-un număr însemnat^ constituie partea cea mai importantă a unui volum de corespondenţă cu caracter mai general1 2, ci de acele scrisori risipite în diverse publicaţii, periodice sau neperiodice, care nu au făcut obiectul unei editări sistematice, fiind astăzi greu de găsit şi de folosit, datorită frecvenţei foarte reduse — citeva la interval de zeci de ani — cu care respectivele acte şi scrisori au apărut. Prezenţa actelor din această categorie în ediţia noastră este determinată deci de necesitatea de a reuni, alături de un bogat material inedit, acele scrisori trimise sau primite de I. Heliade Rădulescu, a căror existenţă şi editare — datorită apariţiei nesistematice, la mari intervale de timp, uneori în publicaţii şi periodice foarte rare — au fost aproape uitate. In lista acestor periodice vom aminti: Arhiva Societăţii ştiinţifice şi literare din Iaşi, Curierul Românesc, Epoca, Columna lui Traian, Convorbiri literare, Muzeul Naţional, România ilustrată, Trompeta Carpaţilor etc. Alături de aceste periodice, în care materialul documentar privind pe I. Heliade Rădulescu nu 1 Emil Vîrtosu, I. Heliade Rădulescu. Acte şi scrisori, Bucureşti, 1928, 103 p. şi Scrisori inedite ale lui I. Heliade Rădulescu către preotul Cosma Moşescu din Brăila intre anii 1851—1872, Bucureşti, 1940, 63 p. + IV planşe. 2 N. B. Locusteanu, Scrisori din exil, Bucureşti, 1891, III + 744 p. IX este prea bogat, vom nota eforturile întreprinse în acest sens de C. D. Aricescu1, N. B. Locusteanu1 2, N. Iorga3, Garlo Tagliavini4, Ioan G. Filitti5, Ioan Massoff6, Olimpiu Boitoş7, I. Gojocaru8, Marta Anineanu9, Cornelia Bodea10 11, GeorgePotra11, şi alţii12, care, deşi nu au dedicat volume speciale corespondenţei marelui cărturar care a fost I. Heliade Rădulescu, au adus — cu diverse ocazii — contribuţii documentare importante la cunoaşterea vieţii şi activităţii acestui mare înaintaş. Ideea centrală care ne-a condus în transcrierea scrisorilor şi actelor acestui volum nu a fost aceea de a da un text fotografic, cu preţiozităţi inutile, ci de a da un text inteligibil lectorilor contemporani. Numeroasele probleme de transcriere ridicate de textele originale (în care duetul neîngrijit, produs al grabei şi al bolii, scrierea pe foiţă şi cu o cerneală de proastă calitate, aproape ştearsă, vin să se adauge ca greutăţi suplimentare celor date de fluctuaţiile ortografice şi orientarea puristă şi italienizantă a autorului lor) au fost rezolvate conform principiilor general acceptate de către editorii de pînă acum ai operei literare şi ai corespondenţei lui I. Heliade Rădulescu. în cele ce urmează, prezentăm cazuri tipice de adaptare la normele ortografice actuale, întîlnite în transcrierea textelor ce edităm; cazurile particulare, care nu se înscr iu în categoriile mai jos prezentate, le-am rezolvat aşa cum am crezut că răspund mai bine spiritului limbii române. — litera a a fost transcrisă i (respectiv â) în acele cuvinte în care se observă tendinţe etimologizante (roman, sânt au fost transcrise român, sînt „sfim“) ; — litera a a fost transcrisă â în acele cuvinte în care se observă, de asemenea, tendinţe etimologizante (scademinte a fost transcris scâzâminte) ; — litera â (“scrisă uneori &), frecvent întîlnită în alfabetele de tranziţie, a fost transcrisă î, în cuvinte în care pronunţarea lui ă este greu de acceptat (amândorura, ânsâ, ânvâţând, atât, când, câştigarea, cât, câte, decât, mână, mângâiai, mânioasă, 1 G. D. Aricescu, Corespondinţa secretă şi acte inedite ale capilor revoluţiunii române de la 1848, broşura II, Bucureşti, 1874 şi Corespondinţa secretă şi acte inedite ale capilor revoluţiunii române de la 1848 ş-ale administraţiunii de la Balta-Liman, broşura III, Bucureşti, 1875. 2’N. B. Locusteanu, După escil, voi. I, Craiova, 1898. 3 N. Iorga, Contriluţiuni la istoria literaturii române in veacul al XVIII-lea şi al XlX-lea, în Analele Academiei Române, Memoriile Secţiei Literare, tom. XXVIII, Bucureşti, 1906. 4 Garlo Tagliavini, Una lettera di I. Heliade Rădulescu, în Revista istorică, X, 1924, nr. 10-12. 5 Ioan C. Filitti, Patru scrisori de la Elicdc Rădulescu şi de la soţia sa către Alexandru vodă Ghica, 1867—1858, în Omagiu fraţilor Alexandru şi Ion I. Lapedatu, Bucureşti, 1936. 6 Ioan Massoff, Davicion Bally — revoluţionarul de la 48 [Bucureşti, 1939]. 7 Ion Ghica, Amintiri din pribegia după 1848, ediţia Olimpiu Boitoş, voi. III, Craiova, 1940. 8 I. Gojocaru, Documente privitoare la economia Ţării Româneşti, voi. II, Bucureşti, 1958. 9 M. Anineanu, Un contract editorial şi o corespondenţă literară între Vasile Pogor şi Eliade Rădulescu, în Studii şi cercetări de bibliologie, V, 1963. 10 Cornelia Bodea, Lupta românilor pentru unitatea naţională 1834—1849, Bucureşti, 1967. 11 George Potra, Ion Heliade Rădulescu, scrisori inedite, în Magazin istoric, II (1968), nr. 7 — 8, 12 Anul 1848 în Principatele române, 6 voi., publicate între 1902—1910; Documente şi manuscrise literare, sub redacţia lui Paul Cornea şi Elena Piru, voi. I, Bucureşti. 1967. pană, plâng au fost transcrise amîndorura, insă, în păţind, atlt, ciştigarea, cil, decît, mină, mingiiai, minioasâ, pînă, plîng); — litera a a fost transcrisă e în cuvinte ca (blăstămaţi, condiţiă, sa devia, să fiă, fiâcare, menajâz, sârba, sârdar, traducţiă, sa cna, vijăliă au fost transcrise &Zss-temaţi, condiţie, să devie, să fie, fiecare, menajez, serba, serdar, traducţie, să vie, vijelie); — literele a sau £ au fost folosite potrivit normelor ortografice actuale; — semnul p (uneori numai c) l-am transcris / (anungia, brage, comergiu, fagă, francez, frangosit, a imbrăgişa, a (se) infâgişa, insogit, ogget, ofiger, pringu, puginu, sogi, sogioară, spsrangii au fost transcrise anunţa, braţe, comerţ, faţă, franţez, franţozit, a îmbrăţişa, a (se) înfăţişa, însoţit, oţet, ofiţer, prinţ, puţin, soţ „tovarăş", soţioară, speranţii); — grupul ch l-am transcris /a, c sau s, după caz (archivar, chârtie, chimeră, cho-Ură, Michaiu, monarchie, tîlchari, Valachia au fost transcrise arhivar, hîrtie, himeră, holeră, Mihai, monarhie, tilhari, Valahia; character, chor, chreştin, Christ, echou, escrochi, Turchia au fost transcrise caracter, cor, creştin, Crist, ecou, excroci, Turcia; atachat, pachă, Ruchciuk au fost transcrise ataşat, paşă, Ruşciuc); — grupul cs (foarte adesea în forma s, ss) a fost transcris x în cazuri ca (atara-ssia, ecspoza, ecsprimat, esil, espediţie, esprimai, espune, essord, estem, inecsplicabil, parosism,preteste au îost transcrise ataraxia, expoza, exprimat, exil, expediţie, exprimai, expune, exord, extern, inexplicabil, paroxism, pretexte); — am transcris, de asemenea, acest grup în forma cţ în acele cazuri în care se observă tendinţe etimologizante (afecsia, convicsia, dicsionar, distincsia, instrucsiuni, lecsia, rsacsia, reacsionar, traducsia au fost transcrise afecţia, convicţia, dicţionar, distincţia, instrucţiuni, lecţia, reacţia, reacţionar, traducţia); — semnul d (uneori d) l-am transcris z sau j, după caz (aplaude, astâdi, să audă, basedi, Budeu, credând, dgomot, dece, di, dice, disseiu, dudi, necaduri, şedu, vedu au fost transcrise aplauze, astăzi, să auză, basezi, Buzău, crezînd, zgomot, zece, zi, zice, zisei, duzi, necazuri, şez, văz; diumal (scris uneori şi ziurnal), midloc ("scris uneori şi mizloc) au fost transcrise jurnal, mijloc); — litera e am transcris-o a în cazuri în care se observă puternice tendinţe etimologizante (enturagiul a fost transcris anturajul); — litera e (scrisă uneori şi e) am transcris-o ea sau a în cazuri ca (Daca, dimi-neta, iernă, intregă, selle, sau, vieţa au fost transcrise dacă, dimineaţa, iarnă, întreagă, sa,le, sau, viaţa); — litera e (scrisă uneori şi e) am transcris-o â în cazuri ca (adever, capătul, cumperat(â), cunoscători, dărîmâ, fătul, generală, mă, naţională, nenumărate, pavădă, posedă, rămâne, reposatul, respunde, rău, sănătate, său, săptămînă, sâmbetă,străbate, strein , străinătate, tării, tău au fost transcrise adevăr, capătul, cumpârat(ă), cunoscători, dărîmă, fătul, generală, m%, niţională, nenumărate, pavăză, posedă, râmîne, răposatul, răspund, rău, sănătate, său, săptămînă, sîmbătă, străbate, străin, străinătate, ţării, tău); — litera e (scrisă uneori e sau chiar e) a fost transcrisă i în cazuri ca (currend, densa, densul, insistând, sventurat, tenără au fost transcrise curînd, dînsa, dînsul, insistînd, svînturat, tînără); — litera e am transcris-o prin diftongul ie în cazuri ca (alaltăeri, băeţi, eftin, cri, eşi, eşiră, femee, fer, ferbe, încheere, koşutene, mar te, mercuri, neperibil, noembrie, pept, perie, a peri, petre, peziş, să pue, reeşi, roche, scaeţi, treera au fost transcrise alaltăieri, băieţi, ieftin, ieri, ieşi, ieşiră, femeie, fier, fierbe, încheiere, koşutiene, martie, miercuri, nepie^ibil, noiembrie, piept, pierde, a pieri, pietre, pieziş, să puie, reieşi, rochie, scaieţi, treiera); XI — grupul ea l-am transcris ia sau a în cazuri ca (cheltueală, classea, eacă, eartă, (să) easă, eată, d-abea, frasea, grijea, nevoea, paginea, ploaea, postea, scacrea, soartea, şease, voească au fost transcrise cheltuială, c/asă, iacă, ta/^ă, (să) iasă, iată, d-abia, fraza, grija, nevoia, pagina, ploaia, poşta, soacra, soarta, sase, voiască); — litera g a fost transcrisă j în acele cuvinte în care se observă tendinţe etimologizante (anturagiu, bandagiu,curagiu, a gena, ingiust, împregiurare, încuragiare, limbagiul, pilagiuri, sclavagiul,stelagiu, voiagiu au fost transcrise anturaj, bandaj, curaj, a jena, injust, împrejurare, încurajare, limbajul, pilajuri, sclavajul, stelaj, voiaj), dar am lăsat naufragiu şi uvragiu, care reprezintă forma de limbă; — grupurile gfe^, le-am transcris conform normelor ortografice actuale în cazuri ca (gicitoare, giocel, intrigează, îngimpa, ungie, au fost transcrise ghicitoare, ghiocel, intrighează, înghimpa, unghie), dar am transcris evangelie, evangelic acolo unde cuvintele au apărut în această formă; — litera h din neologisme, mai ales cele de origine franceză, n-am transcris-o, fiind siguri că nu se pronunţa (antehistorid, apothecse, harmonie, herou, hipoteză, his-*one, homeni, homagiu, horizont, humanitate, humilă, humilinţă au fost transcrise anteistorici, apoteoză, armonie, erou, ipoteză, istorie, oameni, omagiu, orizont, umanitate, umilă, umilinţă); — litera i am transcris-o i în acele cuvinte în care nu credem să se fi pronunţat altfel (hotări, insemn, osindesc, rid, riu, scrin tit, strimt, stringe, zimbi au fost transcrise hotărî, însemn, osîndesc, rîd, rîu, scrîn tit, strimt, strînge, zîmbi), dar am lăsat sc/am feie unde cuvîntul a apărut în această formă; — grupurile ia şi rea, precedat de cA, gft, le-em transcris ea, conform pronunţării lor reale şi potrivit normelor ortografice actuale (chicmâ, chieltui, chicmarc, chiemat, daghierotipie, ghială, ghitm, înghieţat, ochian, priveghia, urechie, vechie au fost transcrise cheamă, cheltui, chemare, chemat, dagherotipie, gheaţă, ghem, îngheţat, ochean, priveghea, ureche, veci e); aceleaşi norme s-au aplicat şi în cazuri ca (aceia, acia, adastă, aliagă, amaliază, asiarc, aviai, aviam, biat, cetăţian, cia, n’a*', ^a^ cza/a, cuvenia, dădia, decindia, dia, diminiaţă, dumniata, figuriază, folosiau, giemie, gria, iestimp, ieşti, ieu, ievghenie, întorcia, jalia, lenia, liafă, lumia, luminiază, mergia, (să) miargă, moldoviancă, năvălia, niagră, pacia, plăcia, pliaeă, punia, putia, putjeziom, răcială, rânia, revenială, sănătatia, scornia, siama, sicmănc, siara, socotiala, tînjia, vederia, vedia, venia, vestia, vria au fost transcrise aceea, acea, această, aleagă, cmalează, aseară, aveai, avem, beat, cetăţean, cea, ceai, (să) ceară, cuvenea, dădea, decindea, dea, d.mineaţă5 dumneata, figurează, foloseau, geamie, grea, estimp, eşti, eu, evghenie, întorcea, jalea, lenea, leafă, lumea, luminează, mergea, (să) meargă, moldoveancă, năvălea, neagră, pacea, plăcea, pleacă, punea, putea, putrezeam, răceală, rănea, reveneală, sănătatea, scornea5 seama, seamănă, seara, socoteala, tînjea, vederea, vedea, venea, vestea, vi ea); — grupul u a fost transcris ie în cazuri ca (audiinţă a fost transcris audienţă); — litera c am transcris-o i în acele cuvinte în care nu credem să se fi pronunţat altfel (influînţi, îns uflat, introduce, rîdicots ufost transcrise influinţi, insuflat, introduce ridicat) ; — litera j am iranscris-o i în cazuri ca (majorul, oojecteie au rost transcrise maiorul, obiectele); — litera k a fost transcrisă c pesle toi acolo unde ortografia actuală a numelor proprii sau comune nu o cere în mod special; — litera m înainte de f, ca şi din varianta grafică a prefixului in a fost transcrisă n (imflorit, îmmuiat, îmmulţit au fost transcrise înflorit, înmuiat, înmulţit); XII — prefixele in, în au fost transcrise im, im în acele cuvinte în care preced consoanele b sau p (înbrc ţişa, înpărăţie, înpârtăşi, inpertinent, înpUneşte, înprumut au fost transcrise îmbrăţişa, împărăţie, împărtăşi, impertinent, împlineşte, împrumut); — litera o (scrisă foarte adesea o) am transcris-o prin diftongul oa în cazuri ca (bole, joce, nostre, ondre, ore, ore-quare, pote, prospăt, surioiă, tote, vostre au fost transcrise boale, joace, noastre, onoare, oare, oarecare, poate, proaspăt, surioară, toate, voastre); — litera o (scrisă foarte adesea 6, 6), în cuvintele în care tendinţele etimologi-zante sînt evidente, a fost transcrisa e, ă sau î, după caz (admiratio, collectio, compozitio, expeditio, naţio, ocasio, situatio, stagnatio au fo care nu are încă experienţă şi prin a cărui pană abia a trecut încă cîteva vorbe şi cîteva fraze ale limbei întregi. M-am silit însă totdeauna a nu ieşi din sistema mea. De multe ori iară un scriitor încercat poate să mă vază că scriind am vrut să fiu înţeles şi, prin urmare, am respectat vorbele şi frazele cele vechi şi obicinuite sub forma în care se afla, care, deşi vicioase, da însă să înţeleagă cititorului aceea ce s-a gîndit scriitorul. Sistema mea a fost ca să poată cineva aduce limba în stare pe cît se poate a exprima tot ce se gîndeşte, fie în materie fizică, fie morală, fie politică, fie religioasă. Pe drumul acesta am vrut să am de povaţă, de se va putea, dreptul cuvini, armonia şi energia şi sau pe cîtetrele să le întrebuinţez, deodată, sau după întîmplări să aleg pe cea mai preferabilă şi mai potrivită cu împrejurarea. Dreptul cuvint mă povăţuia ca toate zicerile cele nouă să mă silesc a le rumâni, după cum le-au grecit, latinit, italienit... grecii, romanii, italienii... Armonia (pe cît a putut să fie primitoare urechea mea de armonie, sau după cît a mea creştere m-a făcut să mă deprinz mai mult sau mai puţin cu sonuri mai blînzi ori mai aspre), armonia, zic, cerea ca în această pravilă de a rumâni zicerile să nu uit şi drepturile ei ce în toate veacurile şi în toate locurile le-a avut, de a i se face adică totdeauna scutire din pra-i vilă,cînda ei ureche delicată este rănită de asprimea întîmpinului celui urît. Energia iară, avînd de cea dintîi împuternicire dreptul cuvînt, îşi pierde toată puterea, cînd e silită a se tîrî zăbovindu-se de lungimea zicerilor, ca să ajungă la a sa ţintă. Atunci e măreaţă, atunci e sublimă cmd purtînd adevărul pe braţele sale cele nervoase, se repede ca fulgerul din gura oratorului şi merge de tună în inimile ascultătorilor. O limbă polisilabă mă socotesc că nu poate să aibă acea destoinicie şi putere ca una ale căria ziceri sînt scurte, lesne de pronunţiat şi cu îmbilşugare în fiecare rînd. Limba noastră, după cea grecească, este cea mai polisilabă din cîte cunosc, şi totdeauna m-am silit întru aceea ce s-a putut a o scăpa de acea întindere leneşă şi de acele terminaţii care ni le-a dat străinii ce învăţa rău şi urît limba noastră. Şi la zicerile cele nouă, încai ce le-am întrebuinţat, am fost stăpîn a le da orice formă voi voi (stăpîn zic pe mine, iar nu în opinia lumei). Cu această sistemă, domnul meu, croită după a mea părere, fără să silesc pe nimeni ca s-o primească, am urmat drumul meu. Mai întîi am vrut să-mi fac terminii ce îmi trebuia, şi nu am întreprins un dicţioner, căci scopul meu nu era ca să viu nechemat de nimeni şi să mă fac legiuitor, după al meu capriciu, al unei limbi pe care nu o cunoşteam decît în general de la părinţii mei, cari o învăţaseră şi m-au învăţat şi pe mine mecaniceşte. Am vrut mai întîi să-mi fac şi să-mi hotărăsc mie o limbă, prin care să mă exprim şi să mă înţeleg aceea ce gîndeam; am vrut să-mi fac vocabularul terminilor tehnici, şi, ca să poci să dau peste dînşii, m-am apucat a traduce din ştiinţe; am început mai întîi de la gramatică, şi nu iară ca să mă fac legiuitor limbei, ci ca să am prilej a trece prin tipii limbei şi ca să-mi pui pe vocabularul meu terminii cei noi gramaticali şi să-mi fo[r]mez limba gramaticei. Pe urmă am făcnt sau am cules o geografie 3 — Scrisori şi acte 17 politică şi matematică, am tradus cursul de matematică al lui Francoeur1, logica lui Condillac, cîteva lecţii de literatură sau de poetică şi retorică ş. c. 1. Prin urmare, eu a trebuit, vrînd şi nevrînd, a trece prin toţi terminii trebuincioşi în acele ştiinţe sau arte, a-i boteza într-un fel, bine sau rău, şi a-mi îmbogăţi vocabularul. Ga să n u-mi rămîie lucrarea neroiitoare, casa pot a mă folosi dintr-însa, cugetînd mai de multe ori asupra unui objet ceea ce am cugetat odat, m-am făcut apostat din casa părintească, care îmi propunea protecţie, slujbe, chiverniseli, şi m-am pus în mijlocul zidurilor celor dărîmate din„Sf. Sava“, un biet dascalaş cu 50 lei pe lună, înconjurat de ciţiva şcolari săraci, hotărîţi şi fanatici în hotărîrea lor şi în prieteşugul meu, am împărţit leafa mea între dînşii şi am început lecţiile mele de la gramatică, pînă cînd am sfîrşit cu dînşii un curs de matematică şi de filozofie în limba naţională, în vreme de şase ani, fără să mă întrebe . cineva ce fac, fără să vie cineva să încuraje[ze] pe şcolari. Venea iarna: lemne de nicăiri; fiecare şcolar aducea cîte un lemn dupe unde găsea, care abia era în stare sa încălzească preajma unei sobe sparte ce umplea casa de fum şi să topească fulgizii de zăpadă ce vijelia îi repezea pe ferestrele cele sparte. Tremnrind cu mina pe compas şi pe cretă ne făceam lecţia, şi Dumnezeu a binecuvintat ostenelele noastre, ce era nişte minuni ale dragostii şi ale hotărîrei. Şcolarii aceia s-au împrăştiat profesori prin judeţe; în locul acelor dărîmături s-a întemeiat Mizeul Naţional; alăturea s-a înălţat Colegiul „Sf. Sava“; limbă ce s-a legiuit in acele dărîmături s-a îmbrăţişat de toată tinerimea, şi felul scrierii şi ortografiii s-a introdus în toate cancelariile. Rodul aceleiaşi strădanii este şi Teatru Naţional. După ce dară mi-am format limba ştiinţelor sau a duhului, am vrut pe urmă să pîşesc şi la limba inimii sau a simtimentului, fără să ies din sistema ce mi-am propus, din tipii ce mi-i orînduisem în gramatică, fără să mă abat din drumul literaturei cei sfinte sau bisericeşti, în care se exprimă aşa de frumos şi aşa de înţeles prin cele mai multe locuri simtimentele cele mai înalte şi mai tinere, entuziasmul cel mai viu şi patimile cele mai dureroase ale cîntărilor lui Moisi, ale psalmilor, ale elegiilor lui Ieremia şi ale prorocilor tuturor, şi în care poate afla cineva limba epopeii, a odii şi a elegiei; fără să mă abat, zic, din toate acestea, fără să stric limba cea leguită odată de moşii noştri, ci numai după drumul şi metodul lor să îndeplinesc lipsele ce ei n-au avut vreme a îndeplini, adică întru aceea ce atingea de limba ştiinţelor, a literaturei cei nouă şi a ideilor ce lumea a dobîndit de atunci încoace. Mi-am pus înainte a traduce ceva din autorii cei mai vestiţi noi; mi-am ales, după a mea aplecare, pe de Lamartine şi Byron; am vrut să văz pe cit se mlădie limba şi cît este destoinică să exprime acele idei atît de frumoase, înalte şi pline de patimă. Limba am aflat-o destoinică, căci ea mi-a fost 1 Louis Benjamin Francoeur (1773 — 1849); matematician francez; profesor de .algebră superioară la Facultatea de ştiinţe din Paris; membru al Institutului Franţei. Aritmetica lui Francoeur, traducere’de I. Heliade Rădulescu, Bucureşti, 1832, Tip.I. Heliade Rădulescu; o altă ediţie, anunţată în Foaia pentru minte, a apărut în 1835. învăţătorul şi ea singură m-a povăţuit cum trebuie să o mîi. Şi cine o va asculta, cine nu va ieşi din regulile prescrise ale naturei ei, va ajunge în scurtă vreme departe, căci fără a se rătăci, merge d-a dreptul, fără să se abată niciodată. Destoinicia ei am văzut-o, am văzut-o mai destoinică decît pe cea franţozească, că este croită de la începutul ei să fie limba, dacă nu a cugetării şi a simtimentului, încai a cuvîntului şi a înţelegerii. Vorbele îi lipsesc şi frazele; urzirea sau scheletul ei este mare, e elegant, e nobil. Energia nu-i lipseşte, armonia se simte pretutindeni, şi cînd va să fie zugrav, vezi însuşi natura. Vază cineva versurile următoare şi ccmpară-le cu cele originale: Şi vîntul ce tare geme şi trestia ce suspină, D-o pulbere umedoasă aerul e mestecat, De vijiosul lor trosnet pustiul e tremurat. Traducă în alte timpuri zicerile: fulgeră, tună, trăsneşte, plouă, pică, geme, mugeşte, suspină, ohteazâ, strănută, plesneşte, crapă, trosneşte, vîjîie, curge, bubuie, răzbubuie, răstogoalâ, dârîmâ, trăsnet, frunză, năsip, puşcă, fom, bombăie, toacă, şiroi ş.c.l. Să cerceteze cineva într-o faţă sau filă să vază cîţi r şi cîţi l găseşte ca să cunoască proporţia de armonie şi de melodie ce se află între ea şi între celelalte limbi. Traducă cineva versul acesta de cincisprezece silabe în limba grecească: Şi părinţii, fii, fraţi, rude, numiri drage au lipsit ca să vază de cîte silabe iese. Cerceteze prozodia ei întru aceea ce se atinge de silabele lungi şi scurte cum: 1) a cinta, cintat, 2) cintare 3) trecere 4) oamenilor, şi vază cît este mai cantitativă şi mai înlesnitoare la poezie decît cea franţozească. Vază zicerile cele terminate în i şi u scurţi, care atîta înlesnesc versificaţia şi îndulcesc vorbele. Cerceteze terminaţiile substantivelor abstracte în u, ie, are, ire, ere, inţâ, ime, iune, eze, atâ, ură, ent, înt ş.c.l., din care fiecare îşi are a sa însuşime şi schimbă puterea oricării ziceri schimbate în tipul său, cum: simţul, auzul, simţire, simţitate, bunătate, simţiciune, înşelăciune, simti-ment, fundament, simţitură, învăţătură, care pînă acum se împlinea cu loc, fără loc cu zicerea simţirei, efect al neînvăţăturei care în toate limbele are neghiobia sau obrăznicia a întrebuinţa termeni ne apropo sau a da vorbe tronc. Pe temeiul acesta vază zicerile nobilitate şi nobilime, recunoştinţă şi recunoaştere, care în limba franţozească se exprimă numai cu zicerile noblesse şi reconnaissance şi se confundă amîndouă: La noblesse d’un pays •—nobilimea unei ţări. La noblesse de Târne — nobilitatea sufletului. La reconnaissance d’une loi — recunoaşterea unei legi. La reconnaissance que je dois — recunoştinţa ce sînt dator. Cerceteze timpii şi modurile verbelor şi puie-i în simetrie cu ai limbei greceşti cei noui: scrisei — ’ey paipa am scris — ’eypa^oc 3* 19 a seri — va ypacpco, va ypa fi ales eu de la început pentru versuri serioase româneşti, şi asta nu e puţin cuvînt să zică cineva că sînt bune. Critica teatrului d-tale mi-a plăcut, şi cu toate că sînt două scrisori deosebite, dar una e transparentă şi văz printr-însa tot pe autorul celei de-a doilea, care, lăudînd, dă pe fată pe autorul atîtor tipuri de filotimie şi evghenie, carele gîndind că se suie la Parnas, se pomeneşte in ţigănia vid-dicăi sau după nişte culise pline de unsoare unde toată prăjina pute a evghenie de fanar. Dar de, ce să zicem: „rău e cu rău, dar e mai rău fără rău“* Apropo, domnul meu, mă rog scrie-mi ce se aude pe aice de mişcări politice? Căci noi nu prea auzim de bine din partea d-voastră; auz că M [ihail] St[urza] se teme iar de turburări mai vijelioase decît cele dintîi şi că se plînge că-i e teamă. De vei arăta scrisoarea mea cuiva în pricina aceasta, mă rog nu mai spune cine-ţi scrie, şi de ştii ceva, înştiin-ţează-mă şi pe mine cu scrisoarea cea dintîi. Mă recomand, şi cu vacanţa Paştilor m-aş simţi fericit cînd aş putea să scap să vin a te vedea. Al d-tale plecată slugă, [I. Heliade] Bucureşti, 1837, martie 8 Convorbiri literarei XIII (1879 —1880), p. 77—78 Către Ion Ghica Domnul mieu, Crez că foile ce am cinste a-ţi trimite le vei primi poate şi de la Londra; dar temîndu-mă să nu cumva să se rătăcească din mînă în mină, şi prin urmare să nu le dobindeşti, mă socotii a ţi le trimite şi prind, baronul Teis1, care ramplasat de d. marchizul Şatogiron1 2 în consulatul Frânţii, se întoarce în Paris. Ţi le trimiţ cu mijlocul cu care ai luat şi broşura ce s-a publicat în anul pornirei d-tale din Bucureşti, şi să o cauţi în Alzira. Pre lîngă aceasta, simţ mulţumire a-ţi trimite şi cîteva poezii publicate în urma pornirei d-tale de la noi, precum şi cîteva numere din Curierul de ambe sexe. Ştiind că îţi place, te înştiinţez că a început să se publice în rumâ-neşte o colecţie din autorii clasici şi se află în lucru Omer, Alfieri, Dante, 1 Thiis; baron, consul al Franţei la Bic.ir3$ti (mirtie-august 1837); înlocuit de marchizul de Ghateaugiron, numit consul în ambele principate [cf. Albina romanească, VIII (1837), p. 129; Curierul romanesc, VIII (1837), p. 57]. 2 Le Prestre, marchiz de Chateaugiron (1774 — 1818); agent diplomaticşi consul general al Franţei la Bucureşti (1837 — 1839); numit la 4 martie 1839 consul general în Maroc, nu a fost însă instalat. 30 Ruso1, Birou, Victor-Hugo, Lesage, FIcrian, Kozefcu1 2, Demosten, Csenofon şi Tacit. S-au tipărit piuă acum două i ap sedii din Ilicda, Saul, Corsarul, Lara şi Strigoiul, o parte din Gil Blas şi din Noua Eloizâ, Maria Tudor şi Angelo, şi un cînt din Dante. Mă rog, fă toate mijloacele a se publica printr-o gazetă mai întinsă acest memoar, precum şi printr-o broşură deosebită, care fă să se împartă, de este cu putinţă, pe la toţi deputaţii Camerii, sau cel puţin fă-o cunoscută d-lui St. Marc-Gerardin3, căruia aiată-i, mă rog, închinăciunile mele şi recunoştinţa mea, cum şi a tuturor rumenilor pentru creştineştile şi vred-nicile de veacul nostru simtimente ale d-lui, rugîndu-1 să nu uite pe un om în a căruia inimă a săpat o cinstire afundă. Primeşte, domnul mieu, încredinţarea celii mai adevărate a mele cinstiri şi primească Dumnezeu rugile mele pentru sporirea d-tale şi întoarcerea cu sănătate în braţele vrednicii de cinste a familiei d-tale, ca să faci bucuria bătrîneţelor ei şi să dcbîndească patria un bărbat de ajutor în aceste vremi grele şi nenorocite. Al dumitale plecată slugă, I. Eliad 1837, august, 17 [Bucureşti] B.A.R.S.R., Coresp. inv. 81.123 Către Vasile Pogor Domnul meu4 * 6, Peste două luni sînt decînd Henriadab aluat sfîrşit, cîtăva vreme este de cînd am şi trimis d.-t. un exemplar întreg legat, aşteptînd numai băgările de seamă ale d.-t. asupra gresale[lor] tipografice a se pune la sfîrşit dimpreună cu restul notelor. Nici un răspuns n-am luat şi nu poci socoti decît că va fi căzut scrisoarea şi că nu vei fi primit acel exemplar, în care socotesc că se va fi îndestulat a d-tale grijă pentru că s-a tipărit întocmai după manuscript. 1 Jean-Jacques Rousscau (1712 — 1778). 2 August von Kotzebue^ (1761 —1819); dramaturg german; piese de-ale lui au fost jucate pe scena teatrelor româneşti. în traducerea lui Iancu Văcârescu, Gavril Munteanu, Ion Voinescu şi Gh. Asachi. 3 Saint-Marc (1801 — 1873); profesor de istorie şi literatură la Sorbona* scriitor şi cm politic; a militat pentru libertatea popoarelor asuprite de către turci. ^Scrisoare publicată deMarta Anineanu, Un contract editorial şi o corespondentă literară între Vasile Pogor şi Elicee Eăduhscu. în Studii si cercetări de bibliologie, V, 1963, p. 288. ' 6 Henriada, traducere de Vasile Pogor din Yoltaire, Bucureşti, 1838, în tipografia lui Eliad. 3î Mă rog înştiinţează-mă de ai primit acel exemplar şi scrisoarea mea, şi trimite-mi acele băgări de seamă să le pui a le tipări şi a da sfîrşit cărţii care, cu ruşinea mea, apropie anul de cînd am luat-o de la d.-t. Înnoiesc rugăciunile mele de recomandaţie la prieteneasca şi româna d.-t. inimă, a primi închinăciunile mele şi încredinţarea cinstirei celii mai deosebite, cu care sînt al domniei tale plecată slugă, I. Eliad 1838, mart. 10, Bucureşti1 [adresa pe verso]: La Iaşi, la domnia-lui d-nu spătarul V. Pogor B.A.R.S.R., Coresp. inv. 16.442 Către Comisia de Negru Cinstitei Comisii de Negru Am văzut jalba lui Mihai ungurul, sudit k.-k1 2, prin care cere de la mine lei una sută cinzeci şi trei, adresată de către cinstita comisiie, la care am cinste a răspunde: Acest om a venit în primăvara trecută, rugîndu-să în mai multe rînduri a-1 lua în slujba tipograf iii. Oameni aveam destui. Şi mi s-a făcut milă de dînsul, l-am primit, şi după o lună de zile s-au bolnăvit, mai toată vara au tărăgănit, după cum ştiu toţi, de va voi să tăgăduiască singur. Acum în urmă, văzînd singur că este de prisos, după ce i-am spus şi eu, i-am făcut socoteala şi i-am dăruit, văzîndu-1 fără mijloace, toată vremea cît au fost bolnav socotind-o în simbrie. Cu această socoteală, i să făcea să ia una sută cinzeci şi trei, 153 lei. L-am trimis cu un răvaş să-i primească de la domnul Carcalechi3, de unde aveam să iau nişte bani. Dar neînlesnindu-se numitul, a venit înapoi, zicînd că nu i-au dat. Eu atunci mă găteam să merg de Paşte la Cernica4, a mă împărtăşi; am dat feciorului meu loniţă 2 galbeni în 28 sfanţi, ca să-i dea şi să-i zică să viie luni sau marţi după Paşte. Mihai luînd banii, a intrat în casă, unde mă găteam de plecare şi unde se afla faţă şi om strein d.[loc liber] zicînd Mihai că nu-i ajunge acei bani. 1 Scrisoarea este întărită cu o pecete în ceară roşie, avînd inscripţia „Redacţia Curierul românesc“. 2 K.k. = chesaro-crăiesc. 3 Zaharia Carcalechi (Karkaleki) (1784 — 1855); publicist şi tipograf român; unul dintre precursorii presei în limba română; în 1821 a editat la Buda periodicul Biblioteca românească; mai tîrziu, la Bucureşti, Buletinul oficial al Principatului Ţârii Româneşti şi Cantor de avis şi comers, denumit din 1843 Vestitorul românesc; a tipărit, de asemenea, mai multe almanahuri pentru răspîndirea cunoştinţelor ştiinţifice în popor. 4 Cemica; mănăstire întemeiată în 1608 de vornicul CernicaŞtirbei, în comuna cu acelaşi nume, jud. Ilfov, în apropiere de Bucureşti. 32 Eu atunci i-am cerut hîrtia, ca să însemnez acei 64 Iei, şi i-am zis să vie după Paşte, că atunci fiind pa plecare şi că sînt atîtea cheltuieli. El aşa n-au vrut să-mi dea hîrtia şi a fugit pa uşă cu banii cei iscăliţi. Am ieşit după dînsul şi a fugit, amerinţîndu-mă de departe. De atunci nu l-am mai văzut. Fiind dar acum că să arată cu jalbă şi fiindcă în jalba sa să vede viclean, tăgăduind acei 28 sfanţi; şi fiindcă aceşti 153 i sînt dăruiţi c-a slujit pă dînşii şi fiindcă în aceea s-a arătat atît de neomenos, am cinste a arăta cinstitei comisii că nu mă lasă inima a-i mai da nici o para, ca un nemulţumitor şi viclean ce este. Şi aş face o nedreptate celorlalţi lucrători ce-i am, ce slujesc de cîte 10 ani cu credinţă, să dăruiesc la astfel de nemulţumitor. Pricina este astfel, dă o poate cerceta cinstita comisie, precum şi cinstita k. k. aghenţiie o poate vedea. Că eu mai mult cu sudiţi mă slujesc de 10 ani, şi pînă acum nu s-au ivit nici o reclamaţiie asupra mea. I. Eliad 1838, aprilie 25 [Bucureşti] I. Cojocarii, Documente privitoare la economia Tării Româneşti, voi. //, Bucureşti, 1958, p. 703-704 Către Vasile Pogor Domnul meu1, Am primit c.[instită] scrisoarea d.-t. din 2 mai, dimpreună cu şaizeci galbeni. Sînt foarte vesel că a plăcut d.-t. ediţia Enriadei şi mulţumesc pentru darul ce îmi faci de 25 exemplare, din care opt voi da pe labibliotecele noastre publice, ca un semn al cinstirei mele către traducător, şi altele voi împărţi pe la prieteni ai mei cari te cinstesc şi te cunosc din traducţie. Vă mai trimiţ încă cu poşta două exemplare bine legate, şi rămăşiţa pusă în ladă am dat-o d-[lui] Iosif Romanov2, librerul, rumân din Bucureşti, care cu cea dintîi ocazie o va trimite d.-t. prin d. librerul Nichi sau Mironovici d-aci din Iaşi. Fiindcă îmi dai voie, de a vă fi alunecat vreo greşală spre paguba mea, a o arăta d.-t., iau îndrăzneală a face băgarea de samă că dv. aci socotiţi galbenul pe 34 lei, în vreme ce noi, în poliţe, pentru plata hîrtiei, îl dăm pe 31 1/2 şi la alişveriş pe 32 lei. Aşa, pe acest temei, a făcut socoteala mea în tot de 7.749 lei, care în galbeni cîte 32 lei face galbeni: 242 # şi 5 lei, din care am primit: 174 # daţi înainte şi 68 # 5 lei 60 # acum cu poştia rusească 8 # 5 [lei] rămîn a mai primi. 1 Scrisoare publicată de Marta Anineanu, op. cit., p. 289 — 290. 2 Iosif Romanov; librar în Bucureşti; în 1840 sediul întreprinderii se afla pe Uliţa Braşovenilor. 4 - 33 De voieşti a adăuga şi plata foilor periodice: Curierul rumanesc şi Buletinul ............................ 4 # Curierul de ambe sexele .................................. 1 # Autorii (colecţie) ......................................... 2 # 16 lei Cei rămaşi de sus ............................... 8 # 5 lei peste tot 15 # 21 lei Pe care mă rog, după ce vei primi lada cu cărţile în bună stare, mi-i vei trimite sau iar prin poştie, sau prin d. Nichi librerul. D-lui Aristia, arătîndu-i scrisoarea d.-t., a rămas foarte mulţumit şi recunoscător de aducerea-aminte, cu toate că a făcut şi singur o scrisoare mulţumitoare, dar îmi place a mă face tîlmaciu simtimentelor prietenului meu către d.-t. şi a vă arăta din parte-i respectoasele închinăciuni, reco-mandîndu-1 pentru totdauna la dragostea d.-t. Cocoanei sărut mîinile, şi al dumitale mă însemnez cu toată cinstirea şi dragostea. Al domniei-tale plecată slugă, I. Eliad 1838, mai 12, Bucureşti Vă alătur trei cataloage de cărţile ce se află tipărite în tipografia mea, intre care se înscrie şi cîteseaflă ale mele proprietate. Cîte un exemplar di[n] toate am pus în lada cu cărţile d.-t. şi mă rog să le primeşti ca o suvenire de la sluga d.-t. Dacă veţi putea face, dimpreună cu d. Negruzi, o listă de cîţi vor dori să le aibă, spre a mai desface ceva dintr-însele, mă îndatorezi, căci am băgat într-însele peste 150 mii lei şi mă aflu fcaite strimteiat. B .A.R.S.R., Coresp*jnv.ţ 16.443 Către George Bariţiu Domnul meu, Multele mele îndeletniciri nu m-au iertat a fi într-o corespondenţă regulată cu d.-t., după cum doresc. Ba încă n-am putut nici a răspunde la preţioasa scrisoare a d-tale ce mi-ai făcut cinste a-mi trimite în anul trecut. Doresc acum a începe o corespondenţă încai la cîte două săptămîni a avea relaţii între noi. Cu aceasta ne vom desluşi ca să vezi cum merg lucrurile pe aici. Carii sînt adevăraţii ostenitori pentru înaintarea neamului, care sînt intrigile ce înapoiază orice sporire şi care sînt clicele eare voiesc să stingă orice duh de lucrare şi orice rîvnă spre bine. Eu, de cum s-a început Foaia" literara, am avut o ascunsă bucurie, care totdauna n-am putut a mă opri a o da de faţă la orice prilej s-a arătat. 34 Cinstesc scopul d.-t., alegerea locului care ai ales a îţi statornici redacţia, metodul cu care mîi Foaia, limba şi stilul d.-t. şi rîvna şi jărtfile ce faci pentru compatrioţii noştri. 0 corespondentă între noi ne va înţelege mai bine, voi primi băgările d.-t. de seamă şi voi împărtăşi pe ale mele, şi vom căta să avem un scop şi o inimă înaintea ochilor, la care văz că pătrunderea şi rîvna d.-t. te împinge şi te mină ca un adevărat rumân. Voi trimite de cînd în cînd şi articole pentru Foaia d.-t. care, de vei socoti de cuviinţă, le vei publica. Deocamdată, alătur pe lingă aceasta scrisoare: 1. Versurile la un poet exilat. 2. Răspunsul la d. Maiorescul. 3. Scrisoarea către d.-t. în răspuns la scrisoarea d. P. care, netipărin-du-se încă toată, urma ţi-o trimiţ manuscrisă. îţi voi trimite încă mai cu vreme şi cîte [va] capitole în fel de scrisori dintr-o scriere a mea intitulată împărăţia lui Dumnezeu. Am văzut în Foaia d.-t. versurile intitulate Fericirea ale lui G-escu1. Istoria acestui poet voi avea grijă a ţi-o împărtăşi într-una din scrisorile mele viitoare. Trebuie să ştii, domnul meu, că niciodată nu m-am coborît pînă la satiră. Trebuinţa însă ce am văzut a se da oarecare regule de poezie şi de scriere, într-o vreme cînd aci la noi care cum ia condeiul în mînă se crede şi autor născut deodată ca Minerva din capul lui Joe. Şi relele urmări ce ies dintr-această îngîmfare şi necunoştinţă de sine (că de multe ori au venit unii a-şi sparge capetele, a se înjura şi a se şi [indescifrabil] adică şi la duel, silindu-se unul pe altul a zice cu d-a sila şi de frică că scrierea îi e bună), m-a silit a face acea critică literară din nr. 14 şi 15 al Curierului de ambe sexele. Trebuia să se facă cineva jertfă în această critică, şi n-am ales decît pe cel mai gîlcevitor şi mai supărător, poci să zic, din toţi rumânii care toată vremea şi-o petrece nefăcînd nimic sau cîteodată făcînd la basne şi satire, supărînd şi vii şi morţi, legîndu-se de Văcăreşti, de Mămuleni, de Ţichindeli, de Roseţi, de Marcovici şi de părinţii lor, de Aristii şi de alţii. Talentul lui nu e alta decît a şti ocărî şi înjura fără judecată, fără folos, fără consecvenţă. Se crede Juvenal şi Boalo2 al veacului, fără a şti nici gramatica cum să începe şi ce scop are. Vina însă este a mea, că de multă rîvnă dorind să sporească literatura, pe oricine scria la început mă sileam a-1 încuraja, dregîndu-i scrierea, dîndu-i poveţi şi tipărindu-i fără plată cele scrise, cum şi dîndu-i-le gratis a şi le vinde şi a căpăta ceva. Unul dintr-aceşti este şi acest G-escu. După ce l-am ţinut în şcoală vreun an de zile, cu cîte 100 lei pe lună ajutor, fără să înveţe ceva; după ce i-am dus multe şi toate pînă la o vreme din scrierile ce făcea; după ce i-am dat multe poezii ale mele subt numele Iui; după ce l-am băgat în miliţie şi l-am îmbrăcat, hrănit şi spălat în vreme [de] doi ani, am alergat şi m-am rugat a-1 ofiţeri. 1 Gr. Alexandrescu. 2Nicolas Boileau — Despreaux (1636 — 1711). 4* 35 Cea dintîi treabă i-a fost după ce a ieşit din miliţie să-mi facă satire, ocărîndu-mi părinţii, cari sînt morţi, şi alte d-alde astea. Vrînd să înceteze odată astfel de depravaţie şi ciumă de autorie, am hotărît a da oarecare băgări de seamă asupra versificaţiei, care fiind aplicate pot să fie şi citite cu mai mare curiozitate de către tinerime. Este adevărat că s-au făcut cu paguba acestui G-escu, dar şi-au dat rodul lor. Dacă ai pus Fericirea lui în Foaia d.-t., sînt încredinţat că vei pune şi fabula Chelului, Vulpii şi Lupului, şi după aceasta şi critica care socotesc că va face şi mulţumire şi oarecare folos şi rumânilor de aci. Am gătit un articol despre opinia publică. Dacă cenzura nu-1 va lăsa la noi, care e mai straşnică decît a dv., îl voi trimite d.-t. Şi astfel voi face totdauna, precum şi d.-t. dacă vreodată cenzura te va opri a da ceva aci, îl vei trimite mie să cercăm şi la noi. Şi aşa să nu rămîie jos cele ce vor contribui spre deşteptarea neamului. Primeşte, d. meu, încredinţarea adîncii mele cinstiri cu care sînt al domniei-tale plecată slugă si frate, I.Eliad 1838, iun. 27, Bucureşti D. Bariţ1, redactorul Foaiei literare Urma disertaţiei pentru litere o voi trimite cu a doua ocazie. B.A.R.S.R,, Coresp. inv. 33.615 Către Vasile Pogor Domnul meu1 2, Neavînd nici un răspuns la scrisoarea mea, am aflat de la d. Romanov, prin care ţi-am trimis cărţile, că din nenorocire să ar fi udat pe drum. M-am întristat foarte mult şi am văzut că am pierdut tot preţul îngrijirei mele atît la tipărit, cît şi la punerea lor în ladă şi închiderea cu băgare de seamă. Această pagubă mă rog să mi-o faci cunoscută, de se poate pune la loc cu uscarea şi cîte exemplare s-au stricat. 1 George Bariţiu (1812 — 1893); istoric şi publicist; profesor; întemeietorul presei româneşti din Transilvania, Foaia pentru minte, inimă şi literatură (1838) şi apoi Gazeta de Transilvania, iar la Sibiu Observatorul (1878—1885); ia parte la organizarea şi conducerea revoluţiei de la 1848 — 1849 în Transilvania; vicepreşedinte al Adunării de la Blaj ; secretar al Comitetului naţiunii române; preşedinte al Academiei Române; a răspîndiţ prin presa sa lucrările lui* I. Heliade Rădulescu, N. Bălcescu. E unul din întemeietorii partidului naţional din Transilvania. Pe verso, G. Bariţiu însemnează de la cine e scrisoarea, locul şi data, apoi: „consultaţiuni în interesul unei comunicaţiuni literarie dese, necurmate. Urgia ce avuse cu Grigorie Alexandrescu; necesitatea criticei la noi în acea epocă.“ 2 Scrisoare publicată de Marta Anineanu, op. cit., p. 290 — 291. 36 D. Nichi trebuia să apuce pe chirigiu pentru ce n-a îngrijit pe drumr cînd i s-a dat lada în bună stare, şi cînd el pentru aceea îşi ia chiria sau plata drumului. Sînt în mare neodihnă de supărarea ce a trebuit să aibi la primirea cărţilor; mă rog înştiinţează-mă. Primeşte plecatele mele închinăciuni, cu care sînt al domniei-tale plecată slugă, I. Eliad 1838, iulie 141 [Bucureşti] [adresa pe verso]: La Iaşi, la domnia-lui d-nu comisul V. Pogor. B .A.R.S.R., Coresp. inv. 16.444 Domnul meu1 2 3, După scrisoarea d.-t. din urmă, am avut şi o altă dovadă a bunătăţii d.-t. şi a nesuferinţii de a mi se pricinui pagubă. Aducînd cuvintele d.-t. expediţionaruîui cărţilor, că adică acea pagubă trebuie să o tragă chirigiul, mi-a răspuns că acel cărăuş fiind trecător şi depozînd marfa la cenzură, iar cenzura zăbovind de a deschide lada, el şi-a luat chiria şi s-a făcut nevăzut. Aşa, ca să nu mai am vorbe cu acest neguţător, mă rog prea mult să faceţi bine a-i plăti din însuşi rămăşiţa acelor bani ai mei şi să mă desfaceţi de supărările lor. Iar pentru paguba cărţilor, ce zici dumneata că nu suferi a fi în sarcina mea, prin acelaşi simtiment şi eu aş suferi să fie în greutatea d.-t., şi ca să putem învoi lucru, mă rog să primeşti a fi acea pagubă pe din două, şi fă socoteala cît vine în partea mea, care trăgîndu-o din acei vreo 15# galbeni/ restul tiparului, vei binevoi a mă înştiinţa dacă trebuie a mai răspunde ceva, sau mi se face a mai lua. Adică, pe lîngă aceşti 15#, alăturînd şi cheltuiala ce arată d. Nichi pentru chiria drumului, şi făcînd o sumă (care trebuie a o răspunde d.-t. de venea cărţile în bună stare), dintr-însa vei binevoi a plăti cererea d-lui Nichi şi din rămăşiţă se va opri pe jumătate din cărţile stricate. Iar aceste cărţi, pe jumătate, cîte vine în partea mea, de vor fi numai pătate şi nesupărătoare la citit, mă rog să se dea la elevii din Academia? de aci, la care vei socoti d.-t. de cuviinţă. Cu acest mijloc socotesc că nu voi putea atinge delicateţea d.-t., şi va lua sfîrşit o pricină prilejită de o împrejurare ce a venit fără voia nici a mea, nici a d.-t., şi sînt sigur că recomandîndu-mă la dreptatea şi înţelep- 1 Scrisoarea este întărită cu o pecete în ceară roşie, avînd inscripţia: „Redacţia Curierului românesc“. 2 Scrisoare publicată de Marta Anineanu, op. cit., p. 291 — 292. 3 Academia Mihăileană, cea dintîi şcoală superioară românească în Moldova, la Iaşi,, înfiinţată în 1835 de domnitorul Mihail Sturza, cu ajutorul lui Gh. Asachi. 37 ciunea d.-t., voi fi scutit de orice mîhnire ce ar putea să cază asupră-mi şi voi rămînea în dragostea d.-t., întocmai după cum şi d.-t. ai fost şi eşti întru cinstirea şi respectul meu. Mă recomand şi sînt, domnul meu, al domniei-tale plecată slugă, I. Eliad 1838, sept. 21, Bucureşti B.A.R.S.R., Coresp. inv. 10.445 Către George Bariţiu Domnul meu1, Ce vinovat sînt! Două preţioase scrisori am primit, atîtea dovezi de prieteşug ai binevoit să-mi arăţi într-însele, şi eu tac. Nu mă judeca. Nu poci a-ţi închipui cîte nevoi am avut şi încă am, dar Dumnezeu mă va scăpa, şi eu voi mai răsufla, ca să poci fi al meu şi al prietenilor mei. Iţi mulţumesc de împărtăşirea ce îmi faci în a doua scrisoare despre hulele Ingratului. Fabula lui îmi era cunoscută şi îşi putea găsi răsplata chiar intr-însa înaintea lumei învăţate şi cu judecată, căci nimeni pînă acum, nici Omer, nici Yirgil însuşi, n-a putut să aibă impertinenţa a se numi însuşi privighetoare, dar o biată cioară înfulgată cu pene străine. Cîte auzi despre starea noastră de bine şi de rău, fă-le pe jumătate, şi nu crede nici tot binele, nici tot răul, pentru că sînt multe partite alcătuite din sînul celor ce totdauna au supt sîngele săracului. Eu, pentru că nu sînt de nici un partit şi nici am vrut să fiu vreodată de alt clas decît de aceea în care să află pluralitatea rumânilor, adică de cea fără titluri şi privilege, nu văz altceva decît că vrajbe între lupi şi zgomotul lor cel mare asupra dobitocului sfîşiat care e ţăranul va face pe vînători ocolind pădurea să-i dea foc şi să arză înpreună şi lup şi vulpe şi iepure şi vreo turmă de oi ce se va afla înlăuntru, dimpreună şi cu păstorul. Nu asculta la cîte auzi [de la] vreun boier, pentru că aceştia ştiu multe vorbe pe dinafară. îmi aduc aminte de un articol în gazetele franţozeşti care vorbea de polonezi (nobili) că vin în Franţa şi vorbesc prin saloanele Parisului libertate cu mare entuziasm pînă isprăvesc paralele, pe urmă se întorc în Varşovia ca să se afle faţă la tîrgul sau bîlciul cel vestit, unde nu se vînd dobitoace, ci oameni, şi nu oameni, ci suflete de oameni. Vezi şi Buletinul nostru oficial şi aruncă-ţi ochii asupra mezatelor. Acolo vei vedea că cei cari propăvăduiesc patriotismul, adică aceşti numiţi patrioţi, vînd la mezat atîtea suflete de ţigani şi guvernul îi sloboade. Guvernul întemeiază şcoli lancasteriene în toate satele, şi patrioţii strigă în dietă că de va învăţa rumânul carte nu o să mai plătească claca. 1 Publicată în ziarul Epoca, XII (1906), nr. 77, p. 1 — 2; Emil Vîrtosu, /. Heliade Rădulescu, acte şi scrisori, Bucureşti, 1928, p. 36 — 40. :38 Care ne va fi soarta? Nu ştiu. Prevăz însă că nu va fi bine, şi orice rău ne va veni, să ştii că nu ne vine dinafară, ci dinlăuntru. Nu crede că vreodată s-a vorbit ceva de folos în Obşteasca Adunare, în articul Opinie vei vedea mai pe larg. Ţi-1 trimit, citeşte-1. Şi de nu se va putea tipări, trimite-mi-1 înapoi, că n-am nici copie. Cenzura noastră nu gîndi că este aşa apăsătoare, şi de este ce [a] de politică, opreşte a nu vorbi în foile noastre de Rusia şi Turcia (foarte fireşte în starea în care ne aflăm). Din asfel de scrieri nu poate ieşi nimic de folos pentru fericirea morală şi materială a rumânului. De este ceva oprit (şi prea mult), care poate să deştepte pe rumân, aceasta nu vine dinafară, ci de la cei cari se numesc proprietari şi reprezentanţi ai naţiei. Aş fi dorit să-ţi scriu un articol pentru patriotism, dar mi-e inima foarte îngheţată, şi aştept, dacă nu va fi prea tîrziu, a mi să mai încălzi ceva. Pentru oarecare reguli de poezie, m-am apucat să-ţi scriu şi să-ţi trimiţi dar regula seacă fără aplicaţie e urîcioasă şi n-o citeşte nimeni. Cei cari fac versuri bune-rele şi fără reguli, este o dovadă că aceia sînt născuţi poeţi şi natura să iveşte oricum. Prin urmare, aceia pot să înţeleagă şi mai bine regulile poeziei. Aşa trebuie aci un bold, trebuie a deştepta băgarea de seamă a oamenilor. Zece lecţii de i s-ar da liniştite unui poet, nu-i pot face atîta întipărire ca una ce este aplicată pe ceea ce a scris el însuşi. Nu gîndi că numai răzbunarea m-a pornit a face critica lui G.-escu. Trebuia să încep de la unul, şi am început de la cel mai impertinent. Vei băga de seamă însă că acea critică, în loc să-i facă rău, i-a folosit mai mult de cîte mii de lecţii ce îi dam cînd se afla Ia mine. Vei vedea versurile lui cele tipărite după aceasta. Pe urmă acele regule ici şi pe colo în acea critică a făcut o mare întipărire între tinerii noştrii, pentru că aşa este lumea, îi place spectacoliley fie oricît de sîngeroase. Pentru aceea, socotesc, de îmi vei da voie, cum s-a făcut Curierul rumânesc şi o gazetă critică, ca să încep (însă fără muşcături) a face oarecare analiz la poeziile ce se pun în Foaia d.-t., care atunci mă voi osteni a le face cînd le vei pune şi d.-t. spre a se împrăştia în mîinile autorilor. Crede, domnul meu, că şi cei care le vor primi frăţeşte, şi cei cari se vor supăra vor trage folos din asemenea băgări de seamă. Critica să fie frăţească, iară nu amară. îndrăznesc, domnul meu, a îmi da această părere ca de aci înainte foile noastre să le facem organul dragostii şi frăţiei rumânilor de obşte, că aci este mîntuirea noastră. Vei băga de seamă la precuvîntarea ce am făcut asupra fabulilor răposatului întru vecinica pomenire D. Ţichindeal, să fugim de a primi articole ce pot să bage gelozie şi pizmă între rumânii de deosebite state şi credinţe, nici care laudă pe unii şi defaimă pe alţii. Cuvîntul lui Dumnezeu cum face închieturi în omul individual din virstă în vîrstă, asemenea face şi în omul general din generaţie în generaţie, înaintarea aceasta nu se poate opri, fie subt guvern absolut, fie subt guvern 39' constituţional. Să privim la Rusia şi la Turcia: legile şi privilegiile suveranilor sînt tot acelea, dar suveranii din veac în veac nu mai pot cere de la noroade aceea ce au cerut cu cîteva veacuri mai nainte. Nu gîndi că lumea înapoiază. Oricît şi noi, şi dumneavoastră facem păsuri înainte, dar mişcarea aceasta aşa e la început, leneşă, întocmai ca şiroiul ce se coboară din vîrful muntelui, şi cu cît vine mai la vale cu atîta e mai repede. Mişcarea aceasta păşeşte cu progresie geometrică. Fericiţi cei făcători de pace! Pace ne trebuie, că în pace şi linişte vine cuvîntul şi cuvîntul venind de a doilea va răsplăti fiecăruia după faptele sale şi va alege caprele din oi, adică pe mîndri aristocraţi din hrănitorul muncitor, ce îşi dă şi laptele, şi lîna, şi carnea pentru înbuibarea celor mari. Cuvîntul numai va face această dumnezeiască alegere, şi cuvîntul vine numai cu pacea şi dragostea, şi cuvîntul s-a zămislit din Fecioara. Şi pînă cînd nu vor fi cugetele noastre fecioare, nu se va naşte, nici creşte cuvîntul. Ştim că la a doua venire va fi adus pe palme de heruvimi. Ştiinţele cele cu ochi mulţi sînt heruvimii, şi ele vor înălţa şi proslăvi pe Fiul omului, care e omenirea sau omul. Aceste idei mai pe larg le am în scrierea intitulată împărăţia lui Dumnezeu. De nu voi putea dobîndi slobozenie a o tipări ca prolegomene la poeziile mele intitulate Evanghelicele şi Biblicele, ţi-o voi trimite ca să o citeşti cel puţin, dacă nu îţi va da şi dumitale slobozenia. Atîta îmi sînt de urîte astfel de articole ce aţîţă vrajba, încît afară din doctrina mea, ies din principele mele şi mă văz silit a mă război cu orice armă aflu mai crudă. Nu sînt bune criticile egoiste, şi niciodată n-am fost de părerea aceasta. Marturi am toate scrierile mele de 18 ani, că niciodată nici n-am făcut asemenea articole, nici am primit a le tipări. De se găsesc două-trei asemenea, vază-le oricine că sînt de apărare, iar nu de izbire. Şi cînd am vrut să mă apăr, am izbit numai pe cel care m-a izbit, fără a da şi în lături. Aceasta o iartă şi religia, şi morala. Mai vîrtos cînd, vrînd cineva a te izbi, izbeşte un norod. Pildă avem pe Mîntuitorul nostru Cuvîntul, că de a fost vorba pentru sine a suferit toate, dar de a fost vorba pentru norod şi biserică, care este centru obştimei, acolo a luat biciul şi a scos pe precupeţi afară. Din nişte dispute de multe ori ies cîte nişte mici adevăruri, dar nu se pot pune în cumpănă cu pagubile. Adevărurile acelea, din firea lor şi după legilenaturei, trebuie să iasă; destul numai lumea să aibă şcoli, spre pildă cele pentru limbă. Destul să o cerceteze cineva, că află adevărurile ei, şi de le află, spuie-le afară fără a ocărî pe cei cari se îndeletnicesc lă alte lucruri asemenea de folositoare. Ne este scumpă literatura limbei, pentru că nu ne-am ocupat pînă acum de dînsa, dar cînd am fi lucrat cu toţii pînă acum la aceasta, atunci ne-ar fi fost cu mult mai scumpe zidăria, plugăria şi c.l. în pricina scrierii să lăsăm lumea în pace, că fiecine va să facă ceva şi cugetul îi e bun. De vrem să îndreptăm, e destul pilda: cine va seri bine, acela va fi de model viitorimei, fără a se gîlcevi. Lumea nu e oarbă. Egoismul şi îngîmfarea răceşte lumea şi o face a nu primi de la dînsele nici cele de folos. 40 Face cineva pagubă obştei? De o pildă ce molipseşte moralul public? Este o fiinţă veninoasă ce supără şi otrăveşte tot ce întîlneşte? Are în dinţii săi veninul ce e în stare a se omorî şi pe sine de se va muşca? Izbeşte-1. Primeşte şi încurajează pe cel care îl iubeşte. Raza ta trebuie să fie glasul cel sănătos al obştii, şi glasul obştii e urgia Domnului. Nu trebuie să fie răsplătitoare fiecăruia şi răzbunătoare. Aşadar, într-însa trebuie [a] afla răsplătirea şi iertarea şi naţia, şi individul. Mă iartă de disgresia mea şi primeşte încredinţarea celii mai înalte a mele cinstiri şi frăţii, cu care sînt al domniei-taîe plecată slugă şi frate, I. Eliad 1838, noiem. 29, Bucureşti Am trimis d.-t., d-lui Vasici, d. protopopul Nicolae din Sibii şi d. Ţi-pariu cîte un cr. [Curier] de ambe sexe legate. Nu ştiu de va fi primit la vamă. De le vei primi şi nu te supără, mă rog trimite-le d.-t. la locurile hotărîte, făcîndu-te tîlmaciu al dragostii şi cinstirii mele către aceste persoane ce le reverez din suflet. Logodnica braziliană este traducţie a mea, cum şi toate cîte sînt în Curierul de ambe sexe fără iscălitură. B .A.R.S .R., ms. rom. 878, f. 24—27 Către Vasile Pogor [1839, ianuarie—martie, Bucureşti] Domnul meu1, Sînt totdeauna la grijă neputînd să ştiu ca ce pagubă se va fi pricinuit cărţilor. M-am supărat foarte mult pentru ce să ţi se aducă această nemulţumire, cînd pentru cea de a fost din parte-mi Ia tipărire, la legătură şi la însăşi punerea cărţilor în ladă şi închiderea lor am stăruit singur cu cea mai mare îngrijire. Cu toate că vina nu este din mine, dar sînt hotărît ca să nu fii mîh-nit, toată paguba să o trag eu. De aceea mă rog, înştiinţează-mă cîte cărţi s-au stricat, trimete-mi-le înapoi în drept preţul ce ai hotărît a se da spre vînzare, şi se va trage în socoteala banilor ce mai rămăseseră să primesc după contul ce l-am trimis în urmă în sumă de vreo 15 #. Dacă face să mai răspund ceva, mă rog înştiinţează-mă, ca să trimit banii, iar [de] mi se va fi a mai primi ceva, atunci mă rog să binevoieşti a da acel rest d-lui librarului Nichi, pentru cheltuiala drumului, adică a chiriei, că nu voi nici d-lui să rămîie păgubaş. ^Scrisoare publicată de Marta Anineanu, op. cit., p. 291. 4) Mă rog nu fii supărat de greşala care n-a venit din partea nimului, decît a chirigiului sau cărăuşului căruia nu trebuia să-i plătească chiria dacă n-a paradosit marfa în bună stare, cu toate că şi la aceasta d. Nichi zice că a fost pricina cenzura, căci fiind lada necercetată mai multe zile, a avut vreme cărăuşul să pornească şi să nu ştie acum de unde să-l găsească. Primeşte, mă rog, plecatele mele închinăciuni, cu care sînt Al domniei-tale plecată slugă1, I. Eliad [adresa pe plic]: La domnia-lui d-nu comisul V. Pogor la Iaşi B.A.R.S R., Coresp. inv. 16.446 Către Hristea, librarul din Iaşi 7 3 Domnul meu, Am primit scrisoarea d-tale din urmă, dimpreună cu şaisprezece galbeni împărăteşti.Cu expediţia aceasta, întîmplîndu-se a nu se ajunge figurile de modă cu dame, am îndeplinit cu altele ce sînt cu un cavaler şi damă, şi mă rog să binevoiţi a împărţi pe cele din urmă pe la abonaţi bărbaţi, iar celelalte pe la dame. Zăbava legătorului de cărţi m-a făcut să întîrziez atîta cu portofoliu ce simţeam o mare plăcere socotindu-1 a purta un român, al meu prieten, în aceeaşi dată cu Almanahul românesc1 2 în sînul său, aducîndu-ţi şi [indescifrabil]. Mă rog, domnul meu, să nu iei altfel această mişcare a mea decît un sentiment de iubire de sine a lui Eliad de a fi purtat în sînul iubitului şi respectabilului său Hristea; primeşte-1 cu bunăvoinţă şi mulţumire. Domnul librarul Nichi îmi tot scrie că domnul Vîrnav3 n-au primit Curierul de ambe sexe. Am scris să se înţeleagă cu d-ta şi, de va fi alt pre-numerant, iar nu cel care se subscrie prin dumneata, înştiinţează-mă, ca să trimit încă cîte un exemplar mai mult şi să-l primească iar prin d-ta. Ai bunătatea, domnul meu, a da o vizită d-lui spătarului Vasile Pogor, arată-i închinăciunile mele şi roagă-1 din partea mea ca să binevo-iască a-mi răspunde cum au rămas treaba cu cărţile dumisale ce s-au tipărit la mine şi ce s-a stricat pe drum. 1 întărită cu o pecete în ceară roşie, avînd inscripţia: „Redacţia Curierului românesc^. 2 Almanahul românesc este Almanahul literar pe anul 1839, Bucureşti, publicat de I. Heliade. 3 Const. Virnav (1806 — 1877); medic, protomedic al Moldovei (1849 — 1855); în 1844 a redactat prima revistă de popularizare ştiinţifică Povăţuitorul sănătăţii şi al economiei casnice; în 1852 a întemeiat Foaia societăţii de medici şi naturalişti; a tipărit mai multe lucrări de specialitate. 42 Eu am plătit chiria şi vama la d. Niki. Să binevoiască domnul Pogor a-mi trimite o socoteală de paguba ce au avut, cît şi de costul cărţilor după contul ce iaste trimis în anul trecut, cît şi de banii ce mi-a dat d-lui, ca să ştiu de mai sînt dator ceva, sau am a mai primi. Arată-i însă, cu toată dragostea, cum să nu fie d-lui supărat. Mă recomand si sînt a d-tale plecată slugă, I. Eliad 1839, martie 29 [Bucureşti] Colecţia George Potră, copie oferită de Vasile Panopol Către dr. Paul Vasici Domnul meu1, Am primit preţioasa d.-t. scrisoare, în care ai binevoit a-mi răspunde de primirea Curierului de ambe sexe, şi o am ca o dovadă a simţimentelor d.-t. de prieteşug către mine, lucru ce îmi adulează a mea iubire de sine. Totdauna am dorit prieteşugul d.-t., şi însumi ţi-am întins mîna prin trimiterea acelui exemplar de Curieru de ambe sexe. Nu poci să scriu des, că sînt singur în toate. Mă rog să fim prieteni şi să mă iubeşti dupe cum te cinstesc. îndrăznesc a te ruga, domnul meu, ca să binevoieşti a face cum să intre în mîinile d-lui Bariţ această scrisoare în care îi trimiţ numerile de ambe sexe ce le trimiţ şi d.-t., cum şi un articol pentru opinie. Am văzut scrisoarea d.-t. către d. Bariţ şi răspunsul d-lui la care mă sileşte a răspunde. Şi am băgat de seamă că d-voastră nu cunoaşteţi cele întîmplate aci la noi şi luaţi critica către G. A-scu cam aspră şi amară. Aşa este, sînt însă adevăruri silite a se arăta subt acea formă, ca să se poată cineva apăra de calomnii. Domnul meu, acest G. A-scu l-am îmbrăcat pînă mai deunăzi, şi să lăsăm cele întîmplate mai dinainte, dar cu acea favulă (sic) a calului ş.c.l. n-a vrut să arate decît o infamă calomnie, ce, publicată subt masca de fabulă, se tălmăcea pe urmă din casă în casă. Eu am muncit, şi tot ce am agonisit am băgat iar spre folosul neamului meu (lumea o ştie). Nu cer nici o răsplătire de la naţie, dar îmi vine greu a fi şi calomniat, la care n-am decît să răspunz ca să mă crează lumea care mă cunoaşte din copilărie. 1 Din conţinutul acestei scrisori şi din altele rezultă că a fost trimisă doctorului Paul Vasici-Ungureanu (1806 — 1881); medic român originar din Banat; membru al Academiei Române; a redactat prima revistă românească de medicină din Transilvania, Higiena şi şcoala (1876—1882); a răspîndit darwinismul în Transilvania. 43 Asfel a trebuit să-mi fie răspunsul cu masca criticii, după cum are şi calomnia cu masca fabulii. Şi d.-t., după scrisoarea d.-t., ai fi vrut să-mi astupi gura. Te-ai grăbit, domnul meu, asemenea cum m-aş grăbi şi eu să-ti osîndesc critica către Drăghici [?] arătînd că este foarte aspră şi personală. Dar nu mă grăbesc, pentru că ştiu din păţire că omul are multe, ispite în lume, şi cine ştie care va fi şi ispita care te-a împins a te sui sau a te coborî (după gradul nobilităţii îndemnului de răzbunare) a face asfel acea critică. Eu n-am izbit niciodată, domnul meu, ci am fost cîteodată silit să mă apăr, pentru că nu poci să trăiesc ocărît, şi pentru că ocara am văzut că totdauna mi-a venit cînd am tăcut, căci faptele mi le ştie lumea noastră. Mă recomand şi iartă-mi această băgare de seamă, care nu-mi vine decît pentru că mi-e scump prieteşugul d.-t. Al domniei-tale plecată slugă, I. Eliade 1839, aprl. 16, Bucureşti B.A.R.S.R., ms. rom. 1.004, f. 16-17 Către C. Negruzzi Domnul meu, Am primit două preţioase scrisori ale d.-t. La cea dintîi sînt foarte simţitor şi plin de bucurie că am fost amăgit, pentru că nici un om nu zice: „Doamne, ia-mi“, ci tot: „Doamne, dă-mi“. Aşa zic şi eu: „Doamne, dă-mi prieteşugul lui Nigruzzi44. Trecătoare toate! pesemne că am şi eu nălucele mele. Cînd eram odată amorezat (dar a trecut de mult), îmi vinea cîteodată nişte vapori de gelozie, şi tot vream să iubesc, să iubesc şi să mă iubească, să mă iubească, să mă iubească. Ziceam pesemne: „una mie, una ţie, una mie44 ca să fie împărţeala dreaptă şi cu frica lui Dumnezeu. Acum se vede treaba cînd sînt prieten iarăşi îmi vin asemenea vapori, care mă bagă în nişte bănuieli că nu mă iubeşte prietenul. Acum nu sînt aşa de drept ca cu amorul; acum aş vra şi voi să iubesc, să iubesc, să iubesc şi sămă iubească, să mă iubească. Şi dacă mă iubeşte, este bine, pace; eu sînt fericit, pe cît pot fi la vîrsta mea şi la păzirea ce-mi derăpăna orice iluzii, afară de trebuinţa de a iubi ceva şi de a fi iubit. Dă-mi mîna, frăţioare, şi aide să ne iubim. îmi scrii că o să te însori, şi îmi zici că ţi-a venit o idee dumnezeiască... ş.c.l. Cînd eu aş fi de vreo 20 de ani, poate că te-aş crede că ţi-e ideea dumnezeiască; dar la 28 de ani (socotit de azi), trecut prin ciur şi prin dîrmon la zîmbetul şi glasul sexului frumos, artist întru a cunoaşte ce vra să zică femeia în adevărata sinificaţie a vorbei, adică o fiinţă şi bună şi rea, ca o jumătate a unui tot şi bun şi rău a omului, ca un artist, zic a cunoaşte 44 ce este banul intr-însa şi ce este răul, sînt sigur că n-a putut să-ţi vie ideea însurătorii decît după ce ai avut un obiect asupra căruia să-ţi faci băgările de samă ale unui om de 28 de ani, ale unui om-Nigruzzi. De a fost Nigruzzi care s-a gîndit, a observat cu un ochi scrutător, a ales: însoară-te; iar de nu, să nu cumva să te însori cu alegerea şi judecata a celui de 20 de ani. însoară-te, ereşte-ţi soţia şi învaţ-o a te iubi cum înveţi şi pe prieteni a te iubi; arta aceasta o cunoşti; însă la dragoste şi a da şi a lua îţi fac o băgare de seamă. Fiecare avem în noi o cătăţime şi de dragoste şi de ură, precum avem o cătăţime şi de putere. Şi cheltuind facultăţile noastre fără cumpăt, se sîîrşesc, se sleiesc foarte curînd. Dragostea, iubitul meu, să o dai şi să o iei cu economie, ca nu cumva cheltuind-o in scurtă vreme, să rămînem săraci de această comoară ce singură ne îndulceşte zilele de mîhnire. Consoaţa dumitale s-o faci să simtă dragostea în sinul d-tale totdeauna crescînd; şi timpul sau măsura acestei armonii cereşti să-l iei de la început foarte încet, ca să poţi ajunge crescînd, la bătrîneţe să fii alegro. Luîndu-1 deodată iute, şi trecînd din iute în mai iute, silit a creşte dragostea, în scurtă vreme ajungi o lungă şi iute răpejune fără tact, fără cadenţă, un şir de tacturi unul lingă altul înghesuite pe puntu-rile liniei geometrice, şi e rău cînd linia se va întîmpla să nu fie dreaptă, ci frîntă, întortoiată. Iubind peste măsură, va veni odată ziua cînd consoaţa va zice: bărbatul meu nu mă mai iubeşte, şi eu am trebuinţă de dragoste (căci omul are trebuinţă de dragoste; inima lui, prietene, au făcut pe inime; e ca o pară de foc, cu deosebirea că multul sau bazul ei cată în sus către cer, şi puţinul sau ascuţitul, în jos), va zice, am trebuinţă de dragoste, trebuie s-o caut, şi puţine femei sînt, cînd le vine această părere, să nu caute dragostea aiurea. însoară-te, iubitul meu, dacă se însoară însuşi Negruzzi, pentru că nu-1 socotesc aşa de puţin ca să nu ştie să aleagă şi să păstreze. Fii fericit, deie Domnul să trăieşti mulţi şi fericiţi ani, şi cîte rugăciuni şi urări sînt la binecuvîntarea sfintei cununii eu ţi le repet din suflet, de tot frazul bine-cuvîntării cu un amin! Să venim la a doua scrisoare. Băgarea de seamă la uriaşul (fie vorba între noi) mi-a făcut-o d. Poienarul1; am vrut s-o pui; nici am ştiut că o să răspunzi; răspunsul îmi place şi de-mi dai voie, voi prea mult să-l pui în Curier. Pe postelnicul Z... după ce mi l-au ţinut la cenzură mai vreo lună, mi l-au trimis cu aceste vorbe din dos: „ouy. ScoacoSyjvou to co7rpov1 2“. Am zis şi eu bine şi am pus manuscrisul şi mai bine. Pentru teascuri şi tipografie, am două teascuri de Buda cu labe, fundamentul şi vîrtejul de alamă galbenă turnată. Le dau de se va găsi cineva să le cumpere cum mă ţine, adică aproape 100 de galbeni unul. Mărturisesc că sînt scumpe; dar aşa scump le-am luat. Făptura lor şi exactitatea tiparu- 1 Petrache Poenaru (1799 — 1875); pedagog iluminist român; elev al dascălului grec C. Vardalah şi Gheorghe Lazăr; secretar şi om de încredere al lui Tudor Vladimirescu; a studiat (1822 — 1832) în Austria, Franţa, Anglia; a participat la revoluţia de la 1848; face parte din Comisia pentru eliberarea ţiganilor robi; a inventat tocul rezervor (mai 1827, Paris); membru al Academiei Române (1870); bun prieten al familiei Heliade, tot timpul vieţii.. 2 Text greşit, intraductibil (gr.). 45 lui poci zice că sînt mai mult decît îndoite decît ale d-lui Asaki. Slovă am acum gata vreo 100 oca ca cea de Curierul de arabe sexe, nouă, turnată după alt model mai exact şi mai frumos; am pus de curînd încă vreo 2C0 ccă ca cea de Curierul românesc. De va vrea d. Kugălniceanu], voi pune să toarne şi ca cea de Buda, cum este a Buletinului. Linii, literare, capitale, semne de calendar, semne matematice, numere etc., toate pot să înlesnesc preţul slovelor, cu toate că pînă acum n-am mai vîndut şi cu toate că pe mine toate mă ţin mai scump, ca o fabrică nouă, însă le voi lăsa pentru Moldova tot cu preţul cu care poate să se aibă slove franţuzeşti de la Paris. Poienarul au adus slove de la Paris şi s-a căit, căci vei vedea cum stă l între celelalte slove, şi ca să poată începe, a trelouit să mă reage să pui să-i toarne slove care îi lipseau precum b, g ş.c.l., pe care în sfîrşit le-au văzut că sînt asemene de bune şi la formă, şi la calitate ea cele de Paris. Pentru slove ne învoim lesne, de va vrea d-nul Kugălniceanu], iar pentru teascuri sînt silit să încarc după cum m-au încărcat sau să le ţin să-mi fac treaba cu dînsele. De va săvîrşi treaba d. Kogulniceanul, şi de va vroi să intre în vorbă cu mine, eu poci în trei săptămîni din ziua ce vcm încheia cenţi actul a-i teslim[a]tisi (după vorbă) teascul cu slove garmon de o ccală şi mai bine şi o parte de cicero ca cea a Curierului rum., iar rămăşiţa, cum şi cea de la Buda (a Buletinului), peste trei luni: de va vrea însă să aibă mai curînd pe cea de Buda, atunci va avea pe cea a Curierului rum. mai în urmă. într-un cuvînt, poci să fac ca îndată după încheierea contractului să poată d. Kogulniceanul începe a pune în tipografia d-sale a tipări. De va face ca să ia asupra-şi întreprinderea, şi de îi vor plăcea condiţiile mele, mă rog scriţi-mi, să vă trimiţ probe de slove, şi slove însuşi turnate, care, stînd de bes [bază] a învoielii noastre şi făgăduielii mele, să intrăm în lucru. îmi scrii să-ţi scriu ceya despre aci de la noi. Zău că n-o să mă crezi de ţi-oi spune că de patru luni n-am intrat în Bucureşti, şi aici nu mai primesc pe nimeni la mine decît pe Aristia, Poienarul şi cîţiva care vin de tipăresc cîte ceva. Ce va fi făcînd lumea, nu ştiu: în zilele aceste mi-au adus băieţii comedia aceasta care circulează prin lume, şi nu ştiu de fac bine a ţi-o trimite, pentru că poate să nu compatiseze cu ideile dumitale politice, pe care nu le cunosc, căci niciodată n-am vorbit amîndoi politică, nici nu ne-am scris. De-ţi va plăcea comedia, opreşte-o, căci eu n-am trebuinţă de dînsa; iar de nu, trimite-mi-o înapoi, o s-o dau şi eu de unde am luat-o ca să ţi-o trimiţ. Cînd o să ne mai vedem? Să ne vedem sănătoşi şi iubeşte-mă, iubeş-te-mă, că eu te iubesc (la a treia putere). Al domniei-tale plecată slugă, I. Eliade Bucureşti, 1839, april 28 P.-S. Doresc să-ţi trimit portretul meu, numai ca să pot să am pe al dumitale. Am vorbit cu un zugrav ce a venit să-i pui o înştiinţare în gazetă şi care peste o lună este să pornească la Iaşi; de se va ţinea de cuvînt 46 si vie să petreacă vreo două zile la mine, o să am portretul dumitale, pentru că o să am şi pe al meu. Scrisoarea despre care îţi vorbesc în Curierul de ambe sexe încă nu am vreme să ţi-o prescriu. Nu ştiu de ai putut să descifri această scrisoare, aşa de grabnic am scris-o, cu un condei ticălos, că altfel ştii că scriu foarte frumos,, sînt bun caligraf. Convorbiri li:erare} XIII (1879-1880), p. 363-366 Domnul meu, N-am putut să-ţi răspund în grabă la scrisoarea dv. din urmă. Cu prilejul acesta, publicînd şi trimiţînd versurile ce mi le-ai trimis, îţi dau de ştire mai întîi că, după voia ce mi-ai dat, am schimbat sau mai bine ţi-am stricat cîteva versuri. îţi zic că am stricat pentru că în zilele aceste numai poet nu sînt, şi cînd mă apuc de astfel de lucruri mai nu ştiu ce fel de zamă neagră scoate pe nas o biată pană de gîscă, făcută de a zbura şi înghesuită între trei degete convulsive ale unui om ce-şi blastămă soarta că e născut român şi a învăţat trei buchi ca să se apuce să scrie, iar nu s-apucă să înveţe meşteşugul potcovăriei. Am auzit odată, domnul meu, nişte ţigani boiereşti înjurînd şi necăjindu-se pe soarta lor că au ajuns mai rău decît românii, şi pare că ei n-ar avea stăpîni, aşa sînt de batjocoriţi! Apoi n-ar fi mai bine să se nască cineva şi ţigan decît să se nască român? Pentru că se naşte ca să fie rob şi să trăiască ca dobitoc; n-are să deie nici un răspuns înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, ci acela care l-au pus şi îl zic în treapta aceasta. Ce bine oare ar face cineva ţărînei ce o calcă în picioare cînd ar avea puterea să-i dea viaţă ca să simţă, şi apoi să o calce, şi în loc de a zbura în vînt... să o facă să sîngere sub talpele sale? Ei, rău sînt mîhnit pe soarta ce-şi bate joc de români! Fă complimentele şi închinăciunile unui om adăpat cu fiere doamnei Negruzzi, şi spune-i, mă rog, că sînt mult mai sincere decît ale celui feri* cit. Adaugă-i din parte-mi versurile dintîi ale dumitale, ca din partea unui ce vă doreşte fericirea la amîndoi: Copilă tinerică, frumoasă ca plăcerea, Tu singură poţi face consoţul fericit. Să-nfrunte goana soartei, să nu ştie durerea Ci vieţe s-aibe două, plăcerile-nmiit. I. Eliade Bucureşti, 1839, aug. 29 Convorbiri literare, XIV (1880 —1881) , p. 155—156 47 Către George Bariţiu Domnul meu, Am primit scrisoarea d.-t. de la 29 oct., şi trebile obicinuite, cum şi cele extraordinare nu m-au iertat a răspunde în grabă, dupe dorinţa mea. îmi pare bine, domnul meu, că m-ai înţeles în cugetul meu ce am avut cînd am făcut provocaţie către moldoveni. De nu au înţeles dumnealor, îmi vor da dreptate rumânii, binecugetătorii şi istoria. Eu mi-am făcut datoria. Pentru Curierul rumânesc ştii că a încetat vremelniceşte, cum i se cuvenea să înceteze. Cu Anul Nou iar va începe. Bine ar fi să treacă şi la dumneavoastră, dupe cum îmi scrii. Cu cenzorul s-a hotărît să-l scoaţă, îl mai apără unii, dar nu crez să izbutească. Cît s-a oprit Curierul, s-a hotărît de la guvern despăgubire. Mult mă bucur de cele ce îmi scrii; şi încep a se realiza închipuirile şi simpatia mea ce am avut-o către guvernul Austriei, care am arătat-o în multe rînduri, cum în articolul despre răposatul D. Ţichindeal şi altele. Eu totdauna am zis că de vor fi rumânii să piarză de tot naţionalitatea lor, mai fericiţi au fost şi vor fi cei de subt Austria. Frumos, domnul meu, că numai ce nu cereţi, aceea nu vi se dă. Dar trist că nu ştie omul ce să ceară. Aşa sînt pruncii, şi naţia noastră de multe veacuri e pruncă. Mă întrebi cum mai răsuflăm? Crede-mă că nu ştiu ce să-ţi răspunz. Eu răsuflu tot cum am apucat din copilărie, aşa văz şi pe ceilalţi. De va fi vreo răsuflare mai bună şi mai lesne omului, nu o cunosc practiceşte, şi prin urmare nu poci să fac comparaţie. Ce se va hotărî sau ce se lucrează cu ţările acestea n-am nici o idee. De va fi vreo furtună, după cum zici, nu ştiu unde vom fi împinşi şi noi. îmi vorbeşti de vreo cîţiva politici mari ce avem, zău nu-i cunosc.. Mă iartă, mă întrebi despre acest fel de cîrmaci în vremea furtunei şi n-am băgat de seamă-le (?). Nu, domnule, n-avem. Pentru călătoria de la 1839 n-am văzut în franţozeşte. Dacă mă întrebi ce să faci? Să o iei şi dumneata? Eu îmi dau părerea că dacă nu atinge guvernul nostru asemenea articole ar fi prea de folos fără să te vatăme pe dumneata. Să vezi de ce zic: dacă nu atinge guvernul. întii că după starea lucrurilor noastre oricine atinge guvernul nostru este nedrept; căci el merge (adică preţul) cu înaintarea, şi boierimea şi popii cu înapoierea; a doilea, că atingînd foaia d-tale guvernul, poate să se facă vreo reclamaţie, şi ştiu, guvernele fac de multe ori cererea unul altuia, şi poate să-ţi fie spre pagubă. Aş vrea să ştiu, domnul meu, dintr-a cărui parte s-a făcut pîra la Viena împotriva cenzurelor şi redacţiilor d-voastre? 48 Încetînd Curierul, n-am putut să-ţi slujesc cu înştiinţarea despre foile d.-tale ce să urmează şi în anul 1840. Dar am făcut un articol în Curierul de arnbe sexe. Aş yoi, domnul meu, să ţinem un fel de corespondinţă literară asupra limbii în chipul cum începusem cu moldovenii. Fă-mi o mică scrisorică de provocaţie, cam în chipul următor: „Văzînd disertaţiile şi polemicele literare din Curierul rumânesc şi simţind folosul ce poate avea tinerimea din asemenea cercetări, cum şi totul (sic) rumânimea întru a ajunge la o uniformitate a scrisului, aş dori, domnule redactor, ca să începem a ne împărtăşi ideile unii cu alţii, rumânii cei de dincoaci şi de dincolo de Carpaţi. Foile d.-tale şi a mea vor sluji de organe ale publicităţii, după chipul dar cum ai început către dd. moldoveni4'. Nu pregeta a începe, şi nu pot luînd în cercetare unul din articolele publicate în foile Braşovului. Şi voi răspunde şi eu sau la acele băgări de seamă, sau luînd alt articol al dumneavoastră şi făcîndu-i băgările ncastre de seamă, vei pricepe, domnul meu, dupe scrisoarea aceasta, că ţi-am înţeles cugetul ostenelilor şi luptelor d-tale şi socotesc că corespondenţa noastră va putea fi [un] model de cum s-ar putea face o critică, fără sujăiaiea nimu-lui şi în folosul obştii şi însuşi a autorilor critici şi criticaţi. Am plîns totdauna soarta celor ce s-au hotărît a-şi pierde odihna şi a intra în gura urei şi a supărării, făcîndu-se cbjet de izbire, numai ca să slujească neamului şi literaturei, ieşind ca un luptător a fi izbit de oameni cărora nu le-a luat nici boii, nici capul şi viceversa. Soarta acestora totdauna a fost întocmai ca a celor campioni ce ies din două taberi ca să-şi piarză ei viaţa pentiu cdihna fraţilor lor şi pentru a opri sîngele şi măcelul din două taberi. Naţia şi limba cîştigă îndeobşte cu asemenea luptători literari, dar din nenorocire cu paguba lor. Şi cu tot cuvîntul se pot numi mucenici ai literaturei. Amîndoi, însă, fiindcă te-am înţeles şi m-ai înţeles, sînt sigur că slujind acestor două nGicade rumeneşti, vom simţi toate roadele şi plăcerile slujbei, în bucuria cugetului nostru şi în cinstirea ce avem unul către altul şi amîndoi către naţia întreagă. Scrie-mi care din foile mele îţi lipsesc, ca să ţi le trimiţ. Eu le-am primit pe ale domniei-tale regulat. Al domniei-tale plecat şi frate, I. Eliade 1839, dechem. 13, Bucureşti P.-S. Scrisoarea de sus trimiţîndu-mi-o, voi publica în foile mele şi vom începe o asfel de încuviinţată şi vrednică de cu[ge]tele noastre, polemică. Mă iartă că îţi scriu în treacăt şi n-am vreme a mai prescrie scrisoarea. B .A.R.S.R , Coresp. inv. 33.576 5 — Scrisori şi acte 49 Către C. Negruzzi Domnul meu, Am primit multaşteptata d-tale scrisoare din 14 decemvrie. M-a mîn-gîiat mult. Aş fi voit însă să fie mare, mare, sa o citesc şi iar să o citesc şi să-mi trec cîteva ceasuri cu Negruzzi. Ai şi d-ta trebi, necazuri poate, supărări, mîhniri, amărăciuni. De va fi astfel, Dumnezeu să-ţi dea putere şi să te mîngîie. Aştept cu nerăbdare să văd pe d-nul Cogălniceanu. Articolul Săulescului1 l-am văzut cu o săptămină înainte pînă să mi-1 trimiţi d-ta. Făcusem o adresă hotărîtă pentru Curierul de ambe sexe, îndreptată cătră moldavi în pricina aceasta; dar am tras-o înapoi, şi vă trimit cu numărul acesta alte articole. Primind însă asară scrisoarea d-tale, am hotărît să o pun în nr. 21. Nu răspunz nimic la ocările Seulescului; îi va răspunde altcineva de se va afla; îi va răspunde viitorimea, istoria, ce va judeca provocaţia mea şi cugetul ce am avut; atîta vă zic, că Seulescul v-a făcut ocară, şi acea ocară mă atinge mai mult decît a mea în parte. Spune-mi, rogu-te, de ai primit numărul Curierului românesc şi al celui de ambe sexe, în care se coprind cîteva cugetări asupra educaţiei publice, ca răspuns la articolul pentru educaţiune; scrie-mi ceva asupra celor ce ai cugetat despre acest articol. Scrie-mi ceva şi asupra relaţiei mele din urmă; păstreaz-o bine, sau de nu-ţi va trebui arunc-o în foc; îţi voi trimite dimpreună cu Apologia mea în sfatul administrativ în pricina cenzorului şi un articol despre opinie. Pricina mea stă încă baltă. Sfatul a hotărît să dojenească pe Picolo1 2. Dar m.-s. nu e mulţămit; cere negreşit să ne scoaţă din slujbă. Cu prilejul supărărilor mele, am hotărît să vînz tipografia. Guvernul voieşte să o cumpere; sîntem în vorbă; eu cer 8.000 galb., şi visteria îmi dă 6.000 galb. De va mai da şi voi mai lăsa, se săvîrşeşte treaba. Pînă atunci însă sufăr. Sănătatea îmi merge mai bine de cînd am dat o mişcare cugetărilor mele. Prefer mai bine să sufăr, să fiu mîhnit, să mă simt nenorocit, să mă necăjesc; dar să pot cugeta, să pot simţi, să-mi fie gîndurile unul după altul, fie cît de triste, cît de rele. Mai scrie-mi, aşa să trăieşti, o scrisoare: găseşte vreme şi fă-o mai mare; desluşeşte-ţi ideile, că nu ştii cît mă mîngîie. Aş vrea prea mult să se afle un moldovan a răspunde Seulescului, că nu ştii cum latră ai noştri asupra înapoierii moldovenilor, care mă supără prea mult. Eu i-am iubit, i-am cinstit, şi mă doare în suflet să-i văz defăimaţi din pricina unui pedan fanatic, ce nu ştie să înţeleagă. Aş vrea, de e cu putinţă, să-i răspundă vreunul din elevii Academiei. 1 Gheorghe Seulescu (Săulescu) (1799 — 1875); filolog şi poet român, profesor la Academia Mihăileană; autor de manuale şcolare, studii lingvistice, istorice şi de folclor. 2P. Piccolo; de origine italian; a fost desemnat cenzor al presei din Ţara Româ- ^ nească; în martie 1840 este numit profesor la Academia Mihăileană din Iaşi; a atacat violent pe I. Heliade Rădulescu în cîteva articole publicate în ziarul Pâminteanul (1839). 50 Fii fericit, iubitul meu; îşi urez cele mai vesele şi plăcute sărbători în sînul drăgălaşei d-tale familii. Anul Nou să-l petreci cu sănătate şi fericire, şi să-ţi deie Dumnezeu într-însul şi în cei viitori toate cîte îţi doreşte sufletul meu. Sărută mîna din parte-mi d-nei Negruzzi şi iubeşte-mă cu acea dragoste cu care mă fălesc a hrăni în pieptul meu pentru d-ta. Al tău, Convorbiri liberare, XIV (1880—1881), p. 156 Bucureşti, -157 Eliade 1839, decern. 21 Către Mihail Ghica Domnul meu1, Spre marea cinste a mea, d. Negulici mi-a spus că ai cerut d-ta o copie din portretul meu ce a făcut. Sînt foarte simţitor la această cinste ce ai vrut să-mi faci. Dar crede-mă că de la o vreme încoace m-am făcut foarte materialist şi interesat. Nimic nu fac şi nimic nu dau fără interes, fără să caut a profita, de este cu putinţă înmiit. Aşa, mă iartă că nu poci a da voie d-lui Negulici a-mi copia chipul fără să am nădejdea că în locul lui voi avea pe al d-tale. Ştiu că îmi eşti voitor de bine, şi viind acum vreme să mă folosesc şi eu la un schimb ce voi a face, nu-mi vei refuza înlesnirea de a putea să profit din ocazie. Primeşte, domnul meu, închinăciunile mele şi adînca mea cinstire, cu care sînt Al domniei-tale preaplecată slugă, j Eliad 1841, febr. 16, Bucureşti România ilustrară, IV (1906), nr. 12, p. 345 Către George Bariţiu Domnul meu, Articolul cunoscut este trimis d-tale de la 1837 crez sau 38. Că nu s-a publicat pînă acum şi acum aşa de grabnic fără să aştepţi d-ta răspunsul meu, mă face să crez că tiparul din părţile dv. primeşte bucuros asemenea articole (în aceste de acum împrejurări). 1Mihail (Mihalache) Dim. Ghica (1792 — 1850); mare ban; frate mai mare al domnitorului Alexandru Dim. Ghica; tatăl scriitoarei Dora d’Istria (Elena Ghica); în bune relaţii cu I. Heliade. 5* 51 Văz în gazetele Pestei alt articol, asemenea izbitor, care dă pe faţă nu numai adevăruri morale, ca al meu, ci şi politice, ce totdauna eu m-am ferit a le atinge. Aceasta mă întăreşte şi mai mult în socotinţele mele. După cum m-ai văzut, în scrisoarea mea din urmă, eu n-aş prea fi vrut să se publice acel articol, dacă nu s-a publicat cînd l-am trimis. Nu că mă tem de cineva, ci pentru că m-am săturat de toate şi însuşi de mine însuşi. Cu patru ani mai nainte eram mai tînăr cu patru ani, care face o mare diferenţă la o vîrstă cînd începe a se coborî. Acum vream să mă odi-nesc şi să fiu un rece privitor la toate capetele aprinse şi la toate faptele iz-vorîte din nişte patimi ce nu pot şi nici nu vor a vedea cuvîntul şi adevărata cauză a nenorocirilor obşteşti. Este adevărat că articolul ştiut a făcut mare zgomot, a dărăpănat multe planuri de capete bolnave, a demascat multe porniri ce aveau o mască vicleană de patriotism; şi a dat un mare zbor, în ţara noastră, preţioasei d-tale foi. Pâsemne că aşa a vrut Dumnezeu să se facă după voia sa, iar nu după voia mea din urmă. De vreme ce s-a făcut asfel, eu nu voi sa te comprometezi d-ta, cu toate că aş cam avea dreptate pentru că nu mi-ai aşteptat răspunsul. Prin urmare, d-ta poţi scăpa de orice respo[n]sabilitate cînd vei da manuscriptul la cererea sau a stăpînirii domniei-voastre, sau alei noastre. La stăpînire trebuie să fie cineva supus cum şi la pravilă, căci acolo este siguranţa obştească. Sînt însă sigur că nu-1 vei da, nici îmi vei spune numele la orice cerere şi întrebare particulară ori intrigantă. N-am nici un cuvînt să crez că vei face asfel, pentru că mai mult de toate eu îmi crez inima mea, care mai niciodată nu mă minte despre caracterul prietenilor mei. Prin urmare, închei că dacă îţi va cere ori manuscriptul, ori numele vreuna din stăpînirile respective, dă-le, frate, iar de ţi le va cere vreun parti-colar sau vreo castă sau vreun taraf ce n-au haracter oficial, atunci nu le da; căci voi avea dreptate a mă plînge şi înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. De voi avea un cinstit răspuns îndestulător şipravilnic, atunci poate mă voi mai încerca din cînd în cînd a vă mai trimite cîte un articol. Primeşte, domnul meu, încrederea stimei şi dragostei mele, cu care sînt Al domniei-tale frate si gata serv, T „ , ’ & I. Eliade 1842, fevr. 9, Bucureşti JJ.A.R.S.R , ms. rom. 1.001, f. 31-32 Către un anonim Domnul meu1, îţi cunosc şi patriotismul, şi rîvna către cele bune. Curierul românesc, de nu are alt merit şi alt drit, cel puţin e întîia gazetă românească ce s-a ivit, şi face cinste românilor nu începutul ei atît, cit sprig’.nirea ei. 1 Boierulcăruiaîiesteadresatăscrisoareaeraiaacea dată ocîrmuitorul unui iude'. 52 Începutul este al meu, cu care am vrut să cinstesc naţia, însă ca să se sprijine este treabă a compatrioţilor. Eu l-am sprijinit cu osteneli şi cheltuieli îndestule în vreme de 15 ani. Acum am ostenit, şi dacă nişte bărbaţi ca domnia-ta, ce şi-au făcut o creştere mai luminată, nu vor lua asupră-le a deştepta rîvna celor ce ascultă la dv. acest început cu atîtea osteneli împins, cade, şi ruşinea pe dreptate cade asupra naţiei. După contractul ce am cu guvernul, c[instita] marea vornicie şi cinstita] vistierie au scris către dd. ocîrmuitori ca să facă un asemenea îndemn, însă aceste nobile circulare ar aduce puţin folos Curierului rom. dacă rîvna şi patriotismul d-tale n-ar veni într-ajut’or cu toată înfocarea ce ştiu că te haracterizează. Ştiu că aceste preţioase calităţi n-aveau trebuinţă de îndemnul c. [institelor] departamenturi. D-ta ai şi putere, şi influinţă în judeţul d-tale. Eu recomand, domnul meu, nu pe mine acestor lăudate sintimente a d-tale, ci pe Curierul rom., care a intrat în dominiul naţional şi s-a făcut proprietate a românilor. Este de prisos a-ţi arăta că slujind acestei foi, sau mai bine încoragind-o, slujeşte cineva naţiei, care printr-însa a dobîndit şi dobîndeşte atîtea cunoştinţe şi se ţine de mînă cu Moldavia, care — cre-de-mă — că ne întrece la simţire şi întru a preţui lucrurile cele cu adevărat naţionale. Sînt hotărît, de voi înceta, de a-mi arăta cuvintele către compatrioţi, cum şi de voi mai urma prin sprijinirea dv. să fac cunoscute numele d.-d-lor ocîrmuitori ce au încoragiat această foaie şi a le recomanda recunoştinţei tinerimei studioase şi viitorimii. Un asemenea nume, pe care cu deosebire îl cinstesc, este şi al d-tale, şi sînt sigur că nădejdile mele vor fi îndestulate. Primeşte, domnul meu, încredinţarea adîncei mele cinstiri, cu care am cinste a fi al domniei-tale plecată slugă, I. Eliade 1843, ianr. 18, Bucureşti B.A.R.S.R., Coresp. inv. 124.113 Către C. Negruzzi Domnul meu1, Ştiu cît eşti de doritor a ne vedea scăpaţi de nişte slove ce nu sînt ale noastre şi a primi literile străbunilor. M-am determinat a publica de aci înainte Curierul de ambe sexe cu literile noastre, şi către aceasta am privit încă de la începutul Curierului românesc, schimbînd în tot anul cîte o literă, două. 1 Publicată de A. D. Xenopol în revista Arhiva societăţii ştiinţifice şi literare din Iaşi, VII (1896), nr. 1-2, p. 100-101. 53 Nu ştiu care va fi majoritatea abonaţilor, stă însă şi la îndemnul corifeilor literaturei. Cînd te-aş şti străin, şi nu înfocat la acest început, nu aş fi cutezat a mă adresa cu această înştiinţare, căci cunosc cît este de grea sarcina de a face subscripţii. începutul este însă dificil, şi de nu vor pune mîna toţi cîţi se interesează, anevoie putem reieşi. Sînt sigur că de aci înainte, din an în an se vor înnulţi amatorii, şi exemplu ne vor urma şi alţi români, atît la dv., cît şi în Transilvana. Şi apoi, şi chiar de vom sta pe loc, chiar şi de nu vor înmulţi i mânii adevăraţi, tot rămîne însă o faptă în istoria literaturei noastre că a stat odată o fcaie publică, subţinută de publicul cititor, cu literile latine. O fcaie publică face mult, căci nu e voire sau capriciul unui individ, c arată simpat a publicului ce o ţine şi o citeşte. Aş dori să văd figurînd în lista publicată a prenumăraţilor cele mai frumoase nume române, a căror simpatie, cu stăruirea şi începutul meu, esbe singu.a răsplată ce ambiţionez. Timarul este gata, litere am adus într-adins nouă şi curate, şi nu aştept chcît răspunsul prietenilor. în lista bucureştenilor figurează mulţi din cler. Ar fi de dorit a se vedea şi dintre eclesiasticii ieşeni. Te rog dar, stăruieşte cît vei putea, recomandă subscripţia pe la toţi cunoscuţii. Aş dori încă, pentru fala moldavilor, să nu văz în listă nici unul care să dorească chirilianele. Aş dori să facem a se roşi cîţiva dintr-ai noştri. Mă recomand la dragostea lui Negruzzi, la patriotismul lui cel luminat, la frumoasele lui simtimente, la cunoştinţele lui cele lamure, şi e destul. Adio, iubitul meu domn. Al domniei-tale frate şi serv, I. Eliade1 1844, mai 16 [Bucureşti] B.A.R.S.R., Arhiva 1.364, f. 2-3 Către George Bariţiu Iubitul meu domn, Prin dd. Rucăreni1 2 trimesei coala Ta a Curierului de ambe sexe în 200 exemplare, dimpreună şi cu alte 200 liste de prenumeraţie. Te rog a binevoi să faci a se împărţi prin preţioasa d-tale Foaie pe la prenumeranţi ce aveţi aci în hotarele Austriei. în ţara noastră şi în, Moldavia nu face trebuinţă, că am trimis eu. 1 într-o notă pe verso, Iul iu Tuducescu a însemnat că scrisoarea a fost cumpărată de la scriitorul Emil Gîrleanu, la 1 oct. 1909. 2Nicolae Rucăreanu (1820—c. 1875); poet-publicist, profesor; prieten şi adept al ideilor lui I. Heliade Rădulescu. 54 Nr. 1 al Curierului de ambe sexe iese negreşit in aceasta lună noiembrie. Nu ştiu însă cum să fac cu trimiterea lui aci. Nu ştiu dacă d. Vasici poate lua această grea însărcinare. Arată, mă rog, închinăciunile mele amabilei d-tale consoarte, d-lor Mureşeni, şi mult obligatorului confrate Ghett1. Mă recomand la amicia şi dragostea d-tale, şi te rog a primi încredinţarea stimei mele şi distinsei dragosti cu care sînt al domniei-tale frate şi serv, I. Eliade 1844. noiem. 5, Bucureşti1 2 [adresape verso]: La Braşov domnului domn redactorului Foilor române din Transilvania, G. Bariz etc., etc. 3.A.R.S.R., Coresp. inv. 33.517 Scumpul meu domn, Am primit două scrisori ale d-tale dimpreună şi cu o listă de cîţiva abonaţi. Am făcut o suplică adresată la Viena spre a cere intrarea cărţilor şi a foilor noastre la dv.; venind răspunsul te voi înştiinţa. Nu ştiu dacă ai primit prefaţa şi nr. 1 al Curierului de ambe sexe. N-am văzut nici un articol despre dinsul în preţioasele d-tale foi. Alăturatul articol, fiindu-mi ruşine a-1 publica prin Curierul rom. (fiind adresat către mine), cutez a te ruga să binevoieşti a-1 publica prin Foaia minţii, de-1 vei afla de vrednic. La asemenea întîmplare, cuget că va fi de trebuinţă a se împă[r]tăşi abonaţilor şi analizul meu, pe care îl alătur. 1 Ioan Gdtt (1801 — 1888); renumit tipograf, de ai cărui nume sînt legate întemeierea şi dezvoltarea ziaristicii germane din Braşov. în tipografia sa au apărut şi publicaţiile romlneşti: G.izsta de Transilvania şi Foaia pentru, minte, inimă şi literatură, pentru care a obţinut şi autorizaţia de tipărire de la organele de stat. 2 Scrisoare întărită cu o pecete în ceară roşie pe care e imprimat: „Redacţia Curierului românesc1‘. Pe verso, G. Bariţiu însemnează: „Ioan Eliade începe să scrie cu litere latine. Curierul de ambe sexe, tipărit cu de acelea, doreşte să-l treacă şi dincoa, în vreo 200 de exempl. Am făcut cum am ştiut ca să poată trece în două moduri. Conform dispoziţiu-nilor mai înalte, după trecerea exemplarelor prin carantina de ciumă şi prin vamă, unde se afumau cu clor, se înaintau în teancuri drept la Clusiu la gubern, unde cădeau în mîinile cenzorilor guberniali, iar după cîte 2 — 3 luni ni se întorceau cu diligeanul la Braşov, de unde apoi le împărţeam la abonaţii cîţi aveam. Tot prin acel purgatoriu aveau să treacă şi alte tipărituri din România, alăturea cu cărţile ilirice, adecă slavone de orice dialect, şi cu cele jidoveşti. Aşa suna legea din zilele Măriei Teresiei, care fu abrogată abia în a. 1862, după multe rugări şi recurse. De la 1878 încoace iarăşi se mai fac unele greutăţi, însă mai de suferit.“ 55 Autorul mă grăbeşte să-i iasă alăturatul răspuns mai nainte de sfîr-şitul acestei luni, şi te rog, dacă cumva nu se va putea tipări aci, înştiin-ţează-mă a-1 publica eu. Arată, mă rog, închinăciunile mele doamnei Bariţ, d-lui Mureşanul I şi II, d-lui Gătte1 şi la toţi amicii ce am avut onoarea a-i cunoaşte. Primeşte încredinţarea dragostei şi stimei mele, cu care te îmbrăţişez, domnul meu, şi cu care sînt al domniei-tale frate şi seiv,1 I. Eliade 1845, ianr. 19, Bucureşti2 B.A.R.S.R , Coresp. inv. 33.513 Domnul meu, Intîrzierea d-lui Rucăreanul în Bucureşti m-a făcut să întîrziu şi cu alăturatele două plicuri. Apoi plecă fără a-mi da de ştire. Cu venirea aducătorului mă încrezui a-i da 12 exemplare nr. 1 şi 2 şi alte 12, nr. 2. îţi mulţumesc, scumpul meu demn, de înştiinţarea ce faci în preţioasa d-tale foaie anunţiind prenumăraţia Ia Curierul de ambe sexe. înştiinţează-mă, de se poate, prin care minune s-a făcut aceasta? D.-t. cred că fără voie n-ai fi putut da afară o asemenea nştiinţare. De la d. Romanov, în socotel Ie abonaţiei, am primit 20 f. 36 şi, dacă nu te supără, de se va mai aduna ceva bani, mă rog a mai da aducătorului Petru şaptezeci şi patru, 74, svanţigi. Arată mă rog închinăciunile mele d-nei Bariţi, dd-lor Gătt şi Mureşanul, d-lui protopop Papazolu şi tutui or amicilor. Al domniei-tale frate şi serv, I. Eliade 1 mart. 1845, Bucureşti P.-S. Către Paşti cuget a vă vizita3. [adresa pe verso]: Domnului domn G. Bariţi redactorul Foaiei de Transilvania etc. la Cronstadt B.A.R.S.R., Coresp. inv. 33,526 1 Ioan G6tt. 2 Pe verso, G. Bariţiu face următoarele însemnări: „Intrarea cărţilor româneşti din Principatele Române în Transilvania şi Ungaria era strîns oprită de înainte culOO de ani; cîte intrau, veneau prin vama cucului0. Eu am zis d-lui Eliade să facă o cercare, doară va cîştiga ca, pe lîngă cenzura austriacă, să fie tolerate atît ziarele, cît şi alte publicaţiuni ale sale. Comunicatiunea literară era foarte anevoioasă. 19 ianuariu 1845.“ 3 Pe verso, G. Bariţiu înseamnă: „Se miră cum am putut anunţia apariţiunea * Curierului de ambe sexe, aşa cum am făcut. N.B.. In a[nul] 1845 şi pînă la 1861 intrarea Gazetei şi a Foaiei în Muntenia fusese strîns oprită.“ a „Acesta este un termin cu care se înţelege marfa prevaricată, trecută de contrabandă". 56 Către dr. Paul Vasici Domnul meu, Cu ocazia venirii aducătorului Petre, simţ o mulţumire a te vizita prin această scrisoare şi a te împă[r]tăşi cu nr. 1 şi 2 din Curierul de ambe sexe. Fii bun, mă rog, a fi propiţiu la trecerea acestui om. Arată, mă rog, închinăciunile mele d-nei Vasici, şi primeşte încredinţarea stimei şi dragostei mele, cu care sînt al domniei-tale frate şi serv, I. Eliade 1845, mart. 1, Bucureşti1 B.A.R.SM., Coresp. inv. 33.519 Către cardinalul Giuseppe Mezzofanti, la Bologna Eminentisime principe1 2, Douăzeci şi şase de ani sînt de cînd mă ocup întru a prepara pe compatrioţii mei spre a primi literele străbunilor noştri. Avînd publicitatea în mînă, din an în an schimbam cîte o slovă, îm-plinindu-i locul cu o literă, pînă cînd în cele după urmă priveniiu a da afară alăturata Foaie astfel cum se vede. Am cutezat a-ţi trimite aceste două numere nu numai ca unui poliglot cu înaltă erudiţie, ca unui filantrop din principe, ci şi ca unui italian roman. Afinitatea între limba noastră şi a Italiei o cunoşti mai bine, şi mai bine cunoşti decît oricine cîtă nedreptate ni s-a făcut nouă, românilor din Dacia, de a scrie pînă acum cu slovele chiriliane. Primeşte, eminentisime principe, a avea o mică relaţie despre lucrurile noastre literare prin organul acestei umile foi, pe care îmi fac o plăcere şi onoare a-ţi trimite regulat pe fiecare lună. 1 Pe verso, G. Bariţiu face următoarea însemnare: „Această scrisoare a fost adresată d-rului Paul Vasici la Temişiu, cu scop ca acesta să-mi îndrepte pachetele cu cărţi în primirea mea tot pe cale privată, precum veneau şi de la Bucureşti pînă în carantină, din cauză că între Braşov şi Bucureşti nu existase nici o comunicaţiune de poştă. Se făcuse o încercare de poştă în a. 1839; aceea însă s-a şi casat după cîteva luni. Asemenea comunicaţiune pe faţă nu plăcea. Aşa rămase calea deschisă pentru prevaricaţiuni şi contrabande. Ticălos ajutor pentru literatura şi cultura naţională. A trebuit să ajungă la 1848 pentru ca să mai răsufle. Dară şi după 1848 pînă pe la 1849 a mers foarte greu.“ 2 Giuseppe Gaspare Mezzofanti fi774 —1849); cardinal la Bologna (Italia); mare cărturar şi poliglot. I. Hei iade Rădulescu îi trimite din lucrările ce tipăreşte. 57 Binevoieşte, eminentisimul meu prinţ, a agrea mărturisirea profundului meu respect şi înaltei mele stimări, cu care sînt al prea eminenţii-tale, prea plecat şi prea umilit serv, I. Eliade Capul Arhivelor Principatului Valahiei 1845, mart. 2/14, Bucureşti Carlo Tagliavini, Una lettera inedita di I. Heliade Rădulescu după originalul găsit in Biblioteca dell5 Archiginnasio di Bologna, Manoscritti Mezzofanti, cartegio nr. 745 (Cai tone quatordicessimo); publicată în Revista istorică, X (1924), nr. 10 - 12, p. 256 Către George Bariţiu Domnul meu, Cu un vizitiu al meu, Petre, ce se întoarce in patria sa, ţi-am scris şi ţi-am trimis exemplarele cerute din Curierul de arnbe sexe pînă la semnătura 6. Nu ştiu de le-ai primit, şi te rog aibi bunătate a mă înştiinţa. Vă trimiţ acum prin d. Rucăreanul 24 exemplare nr. 3, de la semnătura 7 pînă la opt. Nu ştiu cum iau oamenii aci înţelesul celor scrise, că toţi adversarii românismului şi latinităţii presară vorbe că noi amîndoi sîntem contrarii şi d.-t. ai combătut în mai multe rînduri ideea de a primi românii literile lor. Te rog pronunţă-te mai bine, că aci n-aveţi împrejurările noastre şi trebuie a da să înţeleagă ruginiţilor că toţi românii adevăraţi fac cauză comună la interesurile adevărate ale naţiei şi ale literaturei. Aci a venit Kogăîniceanul, şi după ce s-a pronunţat în toate casele în contra d-lui Negruzzi, ca singurul partizan din Moldova al literelor, după ce a tot repetat pedantismul transilvanilor şi pretenţia cea stearpă de a se trage drept de la Romul (cum se exprimă şi într-un cuvînt al său al cursului de istorie), după ce în toate se văzu un apostol al slavonismu-lui, apoi nu încetează a zice cite şi mai cîte asupra literelor, asupra lui Maior şi a tutulor ce s-ar fi încercat a purifica limba. Despre mine nu mai zic nimic. Trebuie să ne dăm mîna (dacă simţi în mine ardoarea rumână şi dacă cunoşti că cugetările mele sînt în folosul comun). Consacră cîtăva vreme cîte o parte din coloanele d-tale a tracta cauza literelor şi a purificaţiei limbei. De cînd încînd îţi voi trimite şi eu cîte un articol cu a mea suscriptură. Arată mă rog închinăciunile mele amicilor. Al domniei-tale frate si serv, I. Eliade1 1845, mart. 8 [Bucureşti] [adresa pe verso]: Domnului d.-t. Bariţ etc., etc. la Braşov B.A.R.S.R., Coresp. inv. 33.520 1 Pe verso, G. Bariţiu înseamnă: „Luptă pentru introducerea literelor latine. Urgia ce avuse cu dn. M. Cogălniceanu. 58 Iubitul meu domn1, Mai mult decît oricine poţi simţi foloasele ce pot ieşi din întreprinderea rumânirii autorilor însemnaţi în alăturata tablă. Planul e mare şi gigantic; punerea lui în lucrare şi săvîrşire atîrnă de la simţirea românilor şi alergarea lor la mîntuire. Cutez, domnul meu, a te ruga, şi sînt sigur că vei primi ca să reproduci alăturata chemare în preţioasa d-tale Foaie şi ca să faci ca împreună să se împarţă şi tablele ce le însoţesc. Te rog asemenea să faci şi din partea d-tale un îndemn şi să faci a se da de ştire că abonamentul pentru părţile acestea se face la redacţia dumneavoastră. Pusei a le trimite mai nainte cu cuget ca să iasă şi la dv. tot în ziua de Bunăvestire, la 25 martie, şi mă rog fierbinte ca să nu rămîie de această zi. Cu religiozitate am credinţă în acea zi în care s-a vestit lumii m intuirea. Primeşte, mă rog, a arăta închinăciunile mele respectabilei doamne şi a primi încredinţarea stimei şi dragostei mele, cu care sînt al domniei-tale frate şi serv, I. Eliade 1845, mart. 18, Bucureşti1 2 [adresa pe verso}: La Braşov domnului domn redactorului G. Bariţ B.A.R.S.R., Coresp. inv. 33.521 Domnul meu, Am primit cu bucurie scrisoarea d.-t. din 15 noiem. la 3 dechem. astăzi. Pentru prenumeraţia gazetelor Curierul român şi Buletinul mă îndatorezi de vei lua asupra d-tale însărcinarea de colector. Poţi a anunţa prin foile d-tale preţul atît a uneia, cît şi al alteia cîte 14 sfa[n]ţihi pe an fiecare, adică 28 sfaţ. amîndouă. Se poate însă abona şi în parte. 1 Publicată de Cornelia Bodea, Lupta românilor pentru unitatea naţională, 1834— 1849, Bucureşti, 1967, p. 270. 2 Pe verso G. Bariţiu înseamnă: „Aceasta va veni cu anunţul relativ la întreprinderea sa cea mare de a traduce şi tipări mai mulţi autori clasici din cîteva limbi. Eliade numeşte el însuşi planul său mare şi gigantic. Aşa şi era în adevăr, mai vîrtos din consideraţiune că publicul nostru cititor nu era nici aşa de numeros şi nici aşa de înaintat în ştiinţe, pentru ca — afară de cîteva excepţiuni — să înţeleagă tendinţa lui Eliade. Eu m-am încercat a propaga ideea după putinţă; dară după cîteva luni m-am convins de mărimea greutăţilor şi mulţimea piedecilor. Ce mai voim? Cîţiva autori din cei destinaţi ca să fie traduşi, în imperiul habsburgic erau opriţi chiar în textul lor original. In vara aceluiaşi an 1845, Eliade, venind la Braşov, în trei zile, cît a stat aici, am discutat mai multe cestiuni; după aceea plecă la Viena şi Lipsea, cu scop ca să-şi reformeze şi înavuţească tipografia. Toamna s-a întors tot pe aici.“ 59 Mi-a părut foarte mult rău despre paguba ce simţi prin căderea lui Nica1 şi îmi pare îndoit rău pentru că nu înţeleg desluşit ce trebuie să fac eu: să pui la vreme un cuvînt bun în favoarea tendinţei aceloraşi?. Unde să pui acest cuvînt? în foile mele? La vreo persoană în parte? Scrie-mi, mă rog, cît mai curînd mai anume, şi sînt gata a face orice vei socoti. Curierul de ambe sexe cu cea dintîi expediţie se trimite nr. 6. Despre zeţarul ce binevoieşte a mi-1 ceda d. Ghette1 2, scrie-mi, mă rog, cu ce condiţie va să intre. Eu doresc a avea unul care să fie şi zeţar, şi factor peste ceilalţi, mai mare şi îngrijitor tipografiei, a se ţine o bună regulă. D-nei Bariţi arată mă rog închinăciunile mele şi primeşte frăţeştile mele îmbrăţişări şi urări de fericire pentru sărbători. Al d-tale frate şi serv, I. Eliade 1845, dechem. 3, Bucureşti P.-S. Poezia ştiută s-a primit aci, dar s-a criticat amar la P3... [adresa pe verso]: Domnului domn G. Baritz redactor foilor române din Cronstadt, la Cronstadt B.A.R.S.R., Coresp. inv. 33.522 Către C. D. Ar ic eseu Domnul meu4, Am primit două scrisori ale d-tale, dimpreună cu frumoasele d-tale versuri. Am publicat5 pe unele; cele adresate către mine n-am cutezat a le publica. Nu crez să mă orbească amorul propriu şi îţi arăt opinia mea despre ele, că sînt cele mai norocite. Sînt prea simţitor la expresiile ce am văzut într-însele. De voieşti a le publica, trimite-le la d. Bariţu, la Braşov. Pentru versurile din urmă ce mi-ai trimis, cu scrisoarea a doua, n-am cutezat iară a le tipări, temîndu-mă să nu te compromit sau către cel cîntat, sau în opinia cititorilor. Nu mai seamănă a laudă, ci o curată satiră cu multă fineţe. De se va simţi sarea satirei, îţi faci un vrăjmaş, fără a face prieteni pe cei cari nu o înţeleg. De se va lua drept laudă, atunci e atît de nemeri- 1 Credem că este vorba de prietenul său Gheorghiu G. Nica, care în 1842 scria din Tulcea lui George Bariţiu (cf. B.A.R.S.R., ms. rom. 1004, f. 56). 2 Johann (Ioan) Gott. 3 Pe verso, G. Bariţiu înseamnă: „Cere să-i fac abonaţi şi la Curierul român (cel politic) şi la Buletinul oficial, care apare tot în tipografia lui Eliade. Să-i trimit şi zeţari de cari pe atunci era lipsă în România.“ 4 Copie autografă a lui C. D. Aricescu, în Epistolariul său. 5 Poezii în Curierul românesc, 1846, nr. 2, 34, 39, 41, 46, 57, 66, 92. 60 tată şi fără loc, incit junele poet ce debută, cu mare părere de rău a mea, ar fi pe nedreptate criticat, că debută prostituindu-şi tînăra liră. Nu le publica, iubitul meu domn. Iţi mulţumesc de preferinţe spre a tipări în tipografia mea frumoasele d-tale versuri. Despre costul tiparului vă răspunz: 80 lei coala pentru 500 exempl., fără hîrtie 90 „ „ „ 100[0] idem, „ „ hîrtia velină ord inară 35 lei, coala, 500 exemplare 35 lei coala, idem 70 „ „ 1000 „ 50 „ „ idem Să fie proză, aş putea spune, prin aproximaţie, cîte coaie tipărite pot ieşi din 16 manuscrise, însă în versuri nu poci şti cum îţi sînt stanţele. Stanţe de patru versuri intră cîte cinci intr-o pagină, ediţie de mijloc; cîte şase, ediţie mai economică. Oricum va fi, nu pot ieşi mai mult de 9 coaie în toată cartea şi, prin urmare: pentru 500 exemplare pentru 1000 9 coaie X 80 = 720 l.[ei], tipar 9 coaie X 90 = 810 lei 9 „ X 35 315, hîrtie velină 9 „ X 70 = 630 „ 1 035 1 440 După primirea manuscrisului voi putea a-ţi face o socoteală mai exactă. Primeşte, iubitul meu domn, încredinţarea stimei şi dragostei mele, cu care sînt, al d-tale frate şi serv, I. Eliade 1846, feb. 21, Bucureşti jFond St. Georges, pack. CCCXL, dosar 1. Către George B ari ţiu Domnul meu, Prin d. Romanov ţi-am trimis citeva table de Bibliotecă universală, dimpreună cu o scrisoare. Te rugam să le împărţi la abonaţii preţioasei d-tale foi şi să reproduci în această foaie alăturata chemare. Te rugam să se publice la 25 mart., dar a trecut, şi nu supără nimic, fă să se publice cînd vei putea, trecînd prin toate formele cenzurei. Mă recomand şi sînt al domniei-tale frate şi serv, I. Eliade 1846, mart. 29, Bucureşti1 B.A.R.S.R., Coresp. inv. 33.523 1 Pe verso, însemnarea lui G. Bariţiu: „Pentru abonaţi la Biblioteca universală.“ 6L Către C. D. Aricescu 1846, sept. 22, Bucureşti Iubitul meu domn1, Am primit scrisoarea d-le, dimpreună cu două borcane dulceaţă şi două caşcavale. Ţi-a mulţumit şi te-a sărutat sufletul meu, nu pentru lucruri ce sînt îndestul de bune, ci pentru aducerea-aminte, ce-mi este atît de preţioasă. Am văzut cele scrise şi nu m-am mirat, ci m-am întristat. Insă ce să zicem? Şi d-nu taica1 2 d-le are dreptate, şi m.-s. are dreptate, şi noi fiecare în felul său. Nu trebuie a te mîhni, nici a cîrti, nici a critica pe părintele d-le, pentru că oricum îl vei privi, îţi va binele şi îngrijeşte de viitorul d-le. Poate să aibă şi grieve asupra mea, eu însă nu îl critic şi aş fi prea nenorocit cînd junii m-ar iubi atît, încît să-şi uite datoriile către părinţii lor. Deviza mea este pacea şi amorul între români în general, şi mai vîr-tos în sînul familiilor. Mai lasă din unele, mai apleacă-te către altele, pe cît iartă onoarea unui june de probitate; conformare cu împrejurările, iartă defectele altora spre a te folosi din bunele lor calităţi. Fii cu totul în prezent şi cugetă sau prepară cu prezentul pe viitor, astfel cum ţi-1 închipuieşti. Răspunsul ce zici că ai făcut tatălui d-tale pentru mine mi s-a părut cam aspru. Arată-i, din parte-mi, închinăciunile mele şi zi-i să spere în Domnul, că el mîngîie căruntăţile părinţilor ce au sacrificat pentru creşterea fiilor lor. Dumnealui şi-a făcut datoriile ca părinte, d-ta ţi le-ai făcut ca şcolar, fă-ţi-le şi ca fiu; şi cu acestea debuţi a ţi le face şi ca cetăţean. Din asemenea frumoase imputări nu poate ieşi nimic rău: dacă e pro-vidinţâ, ea ştie ce ne trebuie şi ea prevede şi provede. Cei mari se vor îmblînzi şi se vor lumina cum să cunoască pe credincioşii lor cei adevăraţi, din cei ce prin intrige le voiesc răul ca să-i dezbine de bărbaţii cu frica de Dumnezeu şi de legi. Iţi trimiţ cinci exemplare din Poeziile d-lui Bălăcescul3 şi Corricolo4 şi cel d-al şaselea pentru d-ta, în semn al dragostei şi stimei mele. Pe cele cinci, de le vei putea desface, preţul lor este de 6 lei Poeziile, 9 lei Corricolo. Am trimis şi la d-nu Brezoianu, profesorul de Muscel. Ce 1 Copie autografă a lui C. D. Aricescu, în Epistolar iul sau. 2 Dumitru Aricescu (?—1862); serdar la Cîmpulung; vistier al judeţului Muscel; înmormîntat la Mănăstirea Nămăieşti. 3Costache Bălâcescu (1800—1880); publicist; a publicat pe lingă poezii în Curierul românesc şi volume de poezii şi fabule (Din ale lui C. Bălâcescu în Biblioteca portativă a lui Heliade, voi. V, 1860 şi Poezii, satire şi fabule, 2 voi. în „Biblioteca pentru toti“). în prefaţa scrisă la fabule, I. Heliade îl caracteriza astfel: „Pe de o parte, un spirit de observaţie pentru necazurile mici şi comice ale vieţii, pe de altă, un fond de melancolie filozofică iată părţile constitutive ale poeziilor lui*4. 4 Din Corricolo de Alex. Dumas, traducere de I. Heliade, Bucureşti, 1846. 62 vei putea desface, adunaţi banii la un loc şi adresaţi-i prin secretariat la Maria Eliade, căci eu o să lipsesc vreo două luni pentru Biblioteca universală. De voi putea reuşi, după dorinţă, îţi prepar o ocupaţie de unde să poţi lua pînă la 300 lei pe lună, A revedere, al d-le frate şi serv, I. Eliade B.C.S., Fond St. Gecrges, pack. CCCXL, dosar 1 Către George Bariliu Iubitul meu domn, Deunăzi v-am trimis cîteva pachete cu Curier ae ambe sexe pînă la nr. 11. Acum vă trimiţ alte două cu nr. 11 şi o coală din 12, în 100 exemplare. Mă aşteaptă trăsura în scară şi pornesc cu batelul pe Dunăre la Viena, Praga şi Lipsea, spre a aduce cele trebuincioase: teascuri, litere şi hîrtie pentru Biblioteca universală. După înturnarea mea se va trimite şi ultima coală a vocabularului, cu care se încheie periodul cinci, în nr. 12 sau 24 coaie. La înturnarea mea, dacă va fi prea tîrziu şi nu se va mai umbla pe Dunăre, mă întorc pe uscat şi viu prin Braşov. închinăciunile mele la doamne şi la amici. Să te aflu sănătos. Al domniei-taîe frate şi serv, I. Eliade 1846, oct. 5, Bucureşti [iadresa pe verso]: Domnului domn G. Bariţ, redactorului Transilvaniei etc., etc. la Braşov B.A.R.S R., Coresp. in o. 33.524 Către Ştefan Golescu Domnul meu, Amabilul d-tale bilet mi-a făcut o surpriză din cele ce au putut în viaţa mea să-mi aducă nişte senzaţii de fericire. Primii bani ce îmi veniră pentru Bibliotecă îmi veniră de la Goleşti, pentru cari am o religioasă veneraţie (să nu-ţi paie grea expresia, îmi am cuvintele, şi cînd le vei vedea îmi vei da dreptate), apoi să văzu şi biletul cu litere străbune, cu o ortografie atît de erudită. 63 Domnul meu, ai lucrat în ascuns, sau de n-ai lucrat, vezi cît este de facil a scăpa cineva de tot ce ne făcea limba innobilă şi a o arăta lumii în adevăratele ei vestminte. Să trăiască românismul, domnul meu, şi numele Golescul, ce primul aduse seminţele civilizaţiei în ţara noastră. Gazete, teatru, idei de constituţie sau de regulament, scoale prin tot Prinţipatul române[sc], casin, librerie, tipografie, cele ce a făcut Eliade pînă acum, toate e datoare ţara umbre[i] răposatului d-tale părinte, fără dînsul aveam poate undeva, însă pe alt drum, şi mult mai înapoi. Primeşte, domnul meu, mulţumirile mele, dimpreună cu înalta stimă, cu care am onoarea a fi al domniei-tale plecat serv, I. Eliade 1847, iunie 9, Bucureşti B.C.S., Fond St. Georges, nr. 140)1 Domnul meu, Cu începutul tipăririi Bibliotecei ce e în lucru cu Erodot, Xenofonte, Dante, Guizot, Chateaubriand, G. Sand şi un curs de literatură, mi s-au înmulţit spezele. Am pe afară neadunaţi vreo 34 mii lei, şi întîrzierea rambursării lor îmi întîrzie lucrarea. Dacă aveţi ceva bani d-ai societăţii disponibili, ce se pot da pe interes, mă îndatoraţi mult dîndu-mi o sumă de vreo 150 # cu termin de vreo şase luni sau şi de trei, sau şi la orice bună cerere după trecerea de o lună, pînă se vor aduna din banii mei. Lucrarea mea are îndestul de interes naţional, şi cu titlul acesta e îndestul de recomandată frumoasei şi românei d-tale inime, şi sînt sigur că numai o extremă neposibi[li]tate te va face a nu-i întinde mîna. La întîmplare de a se putea face această împrumutare, aş dori să mă împrumut de la Golescul şi de la nimeni altul, să ştie numai el. Am plecat astăzi să viu la d.-t. a-ţi comunica această bisonie şi a fost cu neputinţă a străbate drumul cu droşchiţa mea. M-am întors înapoi şi fui nevoit a-ţi scrie. Sînt sigur, domnul meu, că nu vei condamna cutezanţa mea, ce provine din marea mea încredere şi stimă în nobilele d-tale simtimente şi din încuragiarea ce îmi insuflă acele cugete atît de patriotice şi întinderea acele[i] mîini cu atîta cordialitate ce îţi e proprie. Primeşte, domnul meu, cu cea mai perfectă stimă a mă însemna, cum odinioară mă subtînsemnam părintelui d-tale, Frate şi serv, I. Eliade 1848, febr. 5, Bucureşti1 [adresa pe plic]: Domnului domn marelui logofăt Şt. Golescul B.C.S., Fond St. Georges, nr. 140)2 1 Scrisoarea e întărită cu o pecete în ceară roşie, cu iniţialele I. E. 64 Către domnitorul Gh. Bibescu [1848, mai f. zi, Bucureşti] Preaînălţate doamne, în încetarea cu totul a tipografiei mele, cu încetarea Curierului român, am cerut voie a trece în Braşov spre desfacere de cîteva cărţi ce sînt acum slobode în Transilvania. Acea voie atunci nu s-a putut a mi se da. Acum, fiindcă familia mi se află toată la băi, şi eu am rămas cu totul singur în această epidemie, plecat mă rog să binevoieşti a vedea starea unui tată de familie şi a porunci să mi se dea voie pentru vreo două-trei luni a trece în Transilvania, unde îmi este şi familia. Al măriei-tale cel mai credincios şi cel mai plecat supus, I. Eliade M.I.J.P., Coresp. inv. 1484)1 Către Gh. Magheru Iubitul meu domn, Se alătură d-tale adresa ce Guvernul provizoriu trimise m.-sale domnului ales Bibescul. Astăzi, după ţeremonie, plecarăm spre Caracal. De acolo îţi vom scrie. Toate pînă acum fură binecuvîntate de Dumnezeu. A revedere, al domniei-tale frate, I. Eliade 1848, iunie 9 Din Tabăra regeneraţiei B.A.R.S.R., Coresp. inv. 148.237 Iubitul meu domn, Cu destulă întristare aflai printr-o scrisoare că ai venit pînă lîngă Islaz şi nu ne-am putut întîlni. Mîine la prînz să ne vedem sănătoşi. Cu venirea domnului Navara şi d-lui Arcescul, aflai că n-ai iscălit adresa către fostul domn. Aceasta a fost actul cu nr. 1 ce mi-a părut rău că amicul meu n-a figurat într-insul, cînd sînt sigur că va avea unul din cele mai frumoase roluri în lucrarea regeneraţiei. Crezîndu-te tot parte a guvernului provizoriu, adresarăm această hîrtie către magistrat, iar nu către d.-t. Sînt trist, fratele meu, că ai fost aşa de fără veste turburat, încît n-ai ştiut a profita de ocazie. Crede-mă că îţi doresc gloria mai mult decît însuşi d.-t. 6 65 A revedere, iubitul meu domn, spune, mă rog, damicelei Maghierul1 că doresc a pune cea dinţii cocardă luată din mîinile dumneaei. Al domniei-tale frate şi serv, I. Eliade B .A.R.S.R., Coresp. inv. 148.238 1848, iunie 10, Gruşov Din Tabăra regeneraţiei Către George Bariţiu Iubitul meu domn2, îţi trimiţ cîteva hîrtii din care poţi vedea lucrările noastre. Temerea [...] este desfiinţată. Soliman-paşa dinpreună cu Emin-efendi? şi Omer-paşa au şi sosit îa Ruşciuc. Cei dinţii doi sînt comisari trimişi din partea Porţii spre [a] face cele de cuviinţă, potrivit în interesul ambelor părţi. Cel din urmă este capul oştirilor de observaţie, atît pentru Bulgaria, cit poate şi pentru noi. înaintea lor s-a trimis d. Yoinescul4 ministru celor din afară, dinpreună c-un dragoman, spre a felicita şi a [indescifrabil] cugetele românilor. Turcii [indescifrabil] mă foarte amical şi în favorul [roma] nilor. Aşteaptă [răspuns]. Poarta dacă tr[imite] cu oştiri [indescifrabil] arcuri de triumf, sărbători, şi toate cîte am fi datori către amici. De vor fi însă să vie cu oştire, atunci ... atunci vom spune că n-avem bătaie cu nimeni, dar nici drepturile nu ni le lăsăm. D. Rosetti5 este însărcinat a-ţi trimite totdeauna hîrtii şi altele. Te rog, iubitul meu domn, fă cum să se dea această scrisoare căt[r]e soţia mea. Salutare si frăţie, I. Eliade6 1848, iul. 16, Bucureşti B.ACoresp. inv. 33.525, text deteriorat 1 Alexandrina Magheru (1825 — 1877); fiica generalului Gh. Magheru; căsătorită cu Dimitrie Haraîamb; după înfrîngerea revoluţiei de la 1848, refugiată la Sibiu; arestată la Braşov; stabilită apoi la Viena pînă la reîntoarcerea în ţară. 2 Scrisoare publicată de Cornelia Bodea în Lupta românilor pentru unitatea naţională, 1834 — 1849, Bucureşti, 1967, p. 334. 3 Emin (Muhlis)-efendi; * comisar turc în Serbia; prim-secretar al Ambasadei otomane din Paris. 4 Ion Voinescu II. 5C. A. Rosetti. 6Pe verso G. Bariţiu înseamnă: „I. Eliade îmi face cunoscut apropierea turcilor ca amici. [...] Dezamăgirea urmă curînd. Familia întreagă a lui Eliade era în Braşov din luna iunie 1848, lăsată în grija mea. în iuîiu mai veniră familiile Christ.[ofi], Teii, G. Magheru de la Craiova şi a lui Voinescu II, care fusese trimis la C-pole. Toate acele patru familii au fost date în grija mea, de aceea şi scrisorile de la capii familiilor către soţiile lor se înaintau prin 66 Către Gh. Magheru 1848, iulie 30 [Bucureşti] Iubitul meu domn şi frate, Fratele Teii îţi scrie şi te ţine în relaţii de cele întîmplate. La noua schimbare, de ai fi fost aci, negreşit erai unul dintre acei membri, căci glasul poporului este pentru cei ce au ridicat stindardul întîia oară. însă patria te cheamă acolo, urmează-i glasul şi te fericesc. Eu sînt obosit de grijă, de lucru şi de marea responsabilitate ce este pe noi. îţi recomand pe d. I. Nisipeanu1, ca un militar vechi, a-1 primi între volintiri şi a-i da un post potrivit capacităţilor şi trebuinţelor sale. îţi scriu în grabă, te îmbrăţişez, şi să dea Dumnezeu să ne mai vedem. Salutare şi frăţie, I. Eliade [adresa pe verso]: Domnului cetăţeanului general căpitan al dorobanţilor şi pandurilor din Principat, G. Magheru. Anul 1848 in Principatele Române, Bucureşti, 1992, voi. III, p. 78—79 Către Ion Ghica 1848, septembrie 29, Sibiu Iubitul meu domn, Nu ştiu încă dacă N. Golescu e pe drumul Constantinopolei, unde a plecat, sau arestat dimpreună cu ceilalţi fraţi ai săi, ce sînt la un loc cu Bălceştii, Bolliac, Grig. Grădişteanu2, Vasiliade3, Zanea4, Bolintineanu, părint.[ele] Ioan5 etc. în număr de 14. Unii zic că sînt trimişi la Brusa, alţii la Orşova, a li se da drumul în Bănat. mine pînă în novembre n[ou], cînd eu am fost provocat a merge Ia Sibiu şi a participa la lucrările Comitetului ardelean în decursul războiului civil. După catastrofa de la Bucureşti, în septembre, Eliade şi Teii scăpară la Braşov, unde au fost primiţi de către români cu muzică şi torţie, dar în ziua următoare au fost siliţi a pleca la Bavaria.“ 1 Ion Nisipeanu (1812— ?); parucic; recomandat de I. Hei iade lui Gh. Magheru pentru tabăra militară de la Troian (Rîmnicu-Vîlcea). Carol Popp de Szathmary îi face portretul în 1844, la Băile Olăneşti; în colecţia George Potra. 2 Grigore Grădişteanu (1816—1892); participant la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; membru al deputăţiei trimise la Constantinopol; eliadist; exilat. 3 Nicolae Vasiliade; mare negustor; participant la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; membru al delegaţiei trimise la Constantinopol. 4 Alexandru Zâne (1821 — 1880); inginer; participant la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; emigrat; internat la Brusa; constructor de şosele în Samos în timpul administraţiei lui Ion Ghica. 5 Iosaf, Iosafat (Ion) Snagoveanul (Znagoveanu) (1797 — 1872); preot la Buzău, apoi la Colegiul „Sf. Sava“, eclesiarh al Curţii domneşti sub Alex. Dim. Ghica; ia parte la revoluţia de la 1848; în 1853, ca arhimandrit, întemeiează capela română din Paris. 6* 67 Noi sintem la Sibii, eu şi fratele Teii. Magheru ţine încă România-mică sub constituţie, a protestat. Vin oştiri turceşti asupra lui. Nu ştiu de se va izbi. Eu i-am scris să fie prudent, să nu dea revoluţiei caracter de rebelie. Fuad-efendi1 s-a purtat foarte crud şi amăgitor către români, şi cred' că a ieşit din instrucţiile adevărate ale guvernului său. Oştirea turcească a făcut prin inspiraţia, crez, a lui Duhamel2, cele mai mari cruzimi în capitală. Soldaţilor români din cazarmă, ce ieşiseră cu puştile goale a le face onori, a le prezenta armele în sunetul muzicii, le-a răspuns cu mitralie, i-a silit a-şi preda armele şi i-a ucis apoi dezarmaţi; mahalalele a jefuit, femei şi copii a omorît. Şi acestea toate s-a făcut ca să sature pe români de turci, să cheme ajutorul muscalilor, să vie ei să se poarte mai bine, să cîştige inimile şi să facă ce vor voi. De nu va lua măsuri cabinetul turcesc, cauza [...] e pierdută, şi cu dînsa, poate, va fi rău şi de Imperiul turcesc. Fuad-efendi n-a vrut nicidecum să combine interesele guvernului său cu ale noastre, cari erau atît de bine unite; n-a vrut să pătrundă în duhul românilor. Pe nici unul din guvernul nostru n-a vrut să primească la Giurgiu, nici la Ciuleşti, unde tabăra sa era plină de ciocoi reacţionari [...]. N-a chemat dintre cei credincioşi Porţii decît la Cotroceni în tabără, unde a proclamat pe Cantacuzino3 de caimacam, şi unde au închis foarte crud pe toţi deputaţii capitalei. S-a scris o relaţie pe larg despre cele întîmplate de la 13 pînă la 19 sept., în Bucureşti, de un martor ocular, şi de se va tipări ţi-o voi trimite cu prima poştă, iar de nu, va mai întîrzia pînă se va prescrie, căci eu nu o am, şi am zis să tragă o copie care e de cîteva coaie bune. Maiorescul4 scrie de la Francfort că acolo dieta se ocupă de a băga chestiunea Principatelor în tractarea despre Italia; adică la întîmplare de a pierde Austria, Italia, să se despăgubească cu Principatele noastre, îndem-nizînd pe Poartă. Principatelor să se dea constituţia Austriei, ce e numai cu o Cameră şi cu votul fără cens; să aibă Principatele un prinţ sau rege din familia Austriei etc. De unde a venit ideea aceasta, nu ştiu. Combină, judecă şi fiipecît prevederea, naţionalitatea, nevoia te va povăţui a fi pour sau contra ei. Cît pentru mine, am dorit şi doresc a fi alăturaţi de Poartă, după vechile noastre drepturi, bazate pe tractate. i 1 Fuad-efendi (Fuad-paşa Mehmet) (1814 — 1869); general turc; comisar imperial în Principatele Române la 1848; unul din organizatorii înnăbuşirii armate a revoluţiei din Ţara Românească. 2 Alexandru Osipovici Duhamel (1801 — 1880); general maior rus; diplomat; comisar extraordinar în Principatele Române (1840 — 1849); Gheorghe Dim. Bibescu sub influenţa Iui; în conflict cu ambasadorul Turciei. 3 Const. Cantacuzino (1793 — 1877); boier cu idei conservatoare; caimacam după căderea Guvernului provizoriu la 1848; preşedinte de consiliu sub căimăcămia lui Alex. Dim. Ghica; „coruptibil şi cartofor, lacom de avere şi lipsit de integritate" (I. Ghica). Socrul generalului George Mano, preşedintele partidului conservator. 4 Ion Maiorescu (1811 — 1864); profesor; publicist şi om politic; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; agent diplomatic’la Frankfurt; emigrat; la reîntoarcerea în ţară director in Ministerul Cultelor şi director al Eforiei şcoalelor (1859). 68 Arată, mă rog, închinăciunile mele doamnei Ghica1. A revedere, vrednicul meu amic. Salutare si frăţie, [I. Heliade] Adresa mea este Nicolae Gheorghiade la Paris. Ion Ghica, Amintiri din pribegia după 1848 (ed. Olimpiu Boitoş), Craiova, 1940, voi. III, p. 26—28; Anul 1848 în Principatele române, Bucureşti, 1903, voi. IV, p. 600 — 601 Circulara lui Heliade, Teii si N. Golescu ca şefi ai emigraţiunii [Paris, 1849, februarie] Dreptate, frăţie. Luni la 24 ianuarie s.v. s-a făcut adunanţa de emigraţii români din Paris, la care s-au înfăţişat d-nii Eliade şi Teii ca trimişi plenipotenţi din partea emigraţilor din Transilvania şi recunoscuţi locotenenţi, spre a lucra, în numele românilor, dimpreună cu colegul d-lor d-1. N. Golescu. Numărul celor de faţă emigraţi în această şedinţă a fost de 18, şi anume: D-nii Ştefan2, Nicolae şi Al. G. Goleşti,3 I. Voinescu4, Eliade, Teii, Gr. Grădişteanu, Pleşoianu5, Christofi6, Rosetti7, N. Creţulescu8, Paleologu9, Teulescu10, Petri11, N. Ionescu12, G. Creţeanu13, Magheru14 (cel june) şi I.I. Filipescu15. 1 Alexandrina Ghica (1830—1926); soţia lui Ion Ghica, n. Mavros. 2 Ştefan Golescu (1809—1874). 3 Alexandru G. Golescu (Arapiiă, Negru) (1819 — 1881). 4 Ion Voinescu II (1816—1855). 5 Nicolae Pleşoianu; căpitan în miliţia Ţării Româneşti; participant al revoluţiei de la 1848; refugiat la Sibiu, colindă Austria, Franţa, Anglia, Turcia; reîntors în ţară în 1857. 6 Alexandru Hristofi (Cristofi) (1821— ?); ofiţer în miliţia Ţării Româneşti; participant la revoluţia de la 1848. 7C.A. Rosetti (Ruset) (1816—1885). 8NicolaeAl. Kretzulescu (1812 — 1900). 9 Alexandru Paleologu; participant la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; bănuit a fi unul din atentatorii Ia viaţa lui Gh. Bibescu; stabilit în Franţa. 10 Petre Teulescu (? — 1885); funcţionar la Arhivele Statului din Bucureşti; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; refugiat la Sibiu, pleacă în Grecia şi Turcia, reîntorcîndu-se în ţară după 1852. 11 Ioan Petri (I. Petrovici al Petri); în 1839 a tipărit Romulus, traducere după scriitorul german August Lafontaine [cf. Foaie pentru minte, inimă si literatură, II (1839), p. 142]. 12Neculai Ionescu (1820 — 1905); orator, profesor universitar, ministru de externe (1876—1877); delegat de guvernul român la 1863 să caute osemintele lui N. Bălcescu la Palermo şi să le aducă in ţară. A redactat la Bruxelles UE toile du Danube. 13 George Cretzeanu (Creţeanu) (1829—1887); magistrat, poet; ca student la Paris, se alătură emigraţiei revoluţionare române ;redactor-şef al revistei Junimea română (1851). 14 Ion (Niţă) Magheru; nepot de frate lui Gheorghe Magheru; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; căsătorit cu Paulina, fiica lui Christian Teii. 15 Ion I. Filipescu (Curcanache); ia parte la revoluţia din Ţara Românească; cîrmuitor al jud. Vlaşca; agent al Principatelor Unite pe lîngă Poartă; deputat şi ministru. „Om instruit şi de o mare inteligenţă, cu idei foarte liberale, chiar excentricei „patriot, de o mare energie“ (I. Ghica). 69 După mai multe dezbateri s-au făcut două propoziţii: una de d-nii Rosetti şi Creţulescu, şi cealaltă de d-nii Şt. Golescu şi I. Voinescu. Cea dintîi coprinde cele următoare: „Noi nu recunoaştem de şefi cîrmuitori ai emigraţiei şi ai cauzei române pe cei trei români aleşi de emigraţia din Transilvania, ci voim a se face altă alegere.“ Cea din urmă, precum urmează: „Noi nu putem face altfel decît a recunoaşte alegerea făcută de un mai mare număr de emigraţi decît acela al emigraţilor de aici din Paris. De aceea recunoaştem pe persoanele alese, însă provizoriu, pînă ne vom înţelege cu emigraţii din Transilvania, căci am socotit de cuviinţă că ar fi mai bine să avem un guvern compus numai de o singură persoană, cu un consiliu de^ alţi patru sau cinci.“ In urmă, aceste propoziţii s-au pus la balotare, şi ceea dintîi a avut numai voturile celor ce au propus-o, iar cea de a doua a unit majoritatea. Prin urmare, s-au primit de capi ai emigraţiei române d-nii N. Golescu, I. Eliade şi Chr. Teii, cari vor lucra în cauza română. Această numire se face d-tale cunoscută spre a recunoaşte în viitor de guvern al emigraţiei, pînă la a doua punere la cale, pe aceste trei persoane, către cari şi numai te vei îndrepta la orice împrejurare ce ar cere dezlegare. I. Eliade, N. Golescu, Chr. Teii Ion Ghica, Amintiri din pribegia după 1848 (ed. Olimpiu Boitos), Craiova, 1940, voi. III, p. 30-32 Către Gh. Magheru Iubitul meu domn, Am primit scrisoarea d-tale din 3 mart., şi cu adevărat tăcerea noastră ar fi fost un semn de indiferenţă sau de răceală către bunul şi singurul nostru coleg dacă am fi ştiut unde te afli şi nu ţi-am fi dat nici o relaţie despre noi. Insă pînă în Paris noi n-am ştiut că te afli în Triesti. De acolo ţi-am scris. Acum îţi scriu din Londra, după ce am desfiinţat farmecul—ca să zic aşa—al intrigelor şi s-a tipărit broşura justificativă a mişcării noastre dimpreună cu petiţia către Poartă şi protestaţia către Englitera, Franţa, Prusia şi Austria. Ne determinaserăm a merge la Constantinopole după ce vom trimite acea protestaţie către puterile sus-zise. Insă, auzind că Ioan Brătianul1 dă în Londra, în numele Locotenenţei, o broşură în care atacă pe Poartă, şi ca să fim sinceri programei noastre de călătorie, ce ne-am făcut-o cînd am plecat din Transilvania, am hotărît, Teii şi eu, să cheltuim şi cei din urmă bani ce mai aveam şi să venim în Londra, a drege ce ar fi putut strica broşura Brâtianului, a înfăţişa ţara 1 Ion C. Brâtianu (1821 — 1891). 70 înaintea parlamentelor şi cabinetului Engliterei şi acăta să arătăm lucrurile în adevărul lor acolo de unde se sprijină astăzi mai cu energie Turcia, şi prin urmare şi noi. Am venit în Londra. Brătianul a dat un articol în gazete prin care îşi retractă cele scrise în supărarea turcilor. Ne-am înfăţişat la lordul Palmerston, am făcut cunoştinţe cu mai mulţi lorzi şi membri ai Parlamentului comunilor. I-am făcut să ia un viu interes la cauza noastră. D. Birbec a publicat o broşură în favoarea Principatelor după duhul şi interesele englezilor, a împărţit-o între membrii camerilor şi prin toate cetăţile comerciante ca să deştepte interesele popolului şi să formeze o opinie spre a prepara minţile şi a le dispune în favoarea noastră la interpelaţia ce va face în camere lordul Dudlei Stuart1 la 21 martie stil nou. In gazeta Times a ieşit un articol, în favoarea noastră şi în contra ruşilor, foarte îndemînatec. în Glob, care e gazetă a lordului Palmerston, a ieşit altul, de asemenea natură. Amîndouă aceste gazete ne-a făcut mare bine, căci au publicitate şi sînt stimate ca gazete ministeriale, lucru ce reprezintă cauza noastră ca legitimă. Lordul Palmerston a arătat tutulor lorzilor de cunoştinţa noastră că a rămas mulţumit de venirea noastră, de langagiul nostru ş.c.l. Ambasadorul turc Mehmet-paşa ne considerează de bineveniţi, care ne-a şi dat un credit politic. Toţi ne asigură de bune speranţe şi ne-au făcut unii a crede lucruri ce modestia noastră nu ne-a iertat să sperăm cînd am început mişcarea şi cînd am tractat cu Suleiman-paşa. Am fi vrut să şedem pînă se va face mişcarea sau interpelaţia în favoarea noastră la 21 martie în parlamente. Insă am isprăvit banii, şi ne-a fost teamă să nu stricăm totul cu o poziţie atît de umilită în mijlocul Lon-drii, unde neaverea e considerată ca un viţiu. Mîine plecăm la Paris, şi de acolo la Constantinopole. Doresc să vii şi d.-t. şi fă cum ori să vii la Paris, ori la Marsilia, ori să ne întîlnim la Livorno. Dacă mai ai de cheltuială, păstrează şi pentru mine ceva, căci eu n-am mai rămas decît cu trei galbeni. Am văzut că repeţi de două ori expresia mea: „o ambiţie fără loc şi fără timp“. Nu ştiu cum ai luat-o. Iată înţelesul ei. Eu am văzut în d.-t. acolo, în ţară, unde era locul şi ti[m]pul, o sprijinire a intereselor, o îmbrăţişare fierbinte a cauzei, o lepădare de sine şi primire a merge unde te chema patria, o lipsă totală de orice ambiţie, cînd, fiind membru al Guvernului Provizoriu, te făceai că nu înţelegi intrigele celor ce dorea a ne despărţi prin depărtarea d.-tale. Şi cînd la formarea Locotenentei de trei, după ce- 1 Dudley Coots Stuart (1803—1854); om politic englez; a privit favorabil, la început, problema ţărilor române; a răspuns la scrisorile şi memoriile trimise de I. Heliade şi alţi emigraţi români. 71 rerea lui Suleiman-paşa, ai văzut pe alţii luîndu-ţi locul şi ai primit a servi patria mai bine acolo unde influinţa şi braţul d.-tale era de mai mare necesitate cauzei. Atunci era locul şi timpul unde să poată cineva aţîţa ca o ispită o ambiţie adormită, iar nu acum. Şi în străinătate, unde nu e nici locul, nici timpul. Iată înţelesul expresiei mele. Ah, frăţioare, ce ştii de bietele noastre familii ? Eu nu ştiu nimic de cînd am plecat, şi tremur cînd gîndesc. Scrie-mi în grabă la Paris, ce să fac, să te aştept sau să plec a te întîlni la Marsilia ori la Livorno ?[...] Ştii că un adiotant al lui Omer-paşa a ucis în duel pe un locotenent-colonel rus, şi cerînd Diuhamel pe bravul ofiţer turc şi nevrînd să-l dea Omer-paşa, s-a bătut generalii de amîndouă părţile, şi pe urmă tot Diuhamel şi-a cerut scuze. A revedere. Salutare şi frăţie, I. Eliade 3/15 mart. 1849 [Londra] [mai jos Chr. Teii scrie]: Amicu Dumitrache Teii te îmbrăţişează cu sinceritate şi te doreşte. B.A.R.S.R., Coresp. inv. 148.236 Către N. Plesoianu Marsilia, 14/26 martie 1849 Iubitul meu domn, Cu îmbrăţişările mele şi cu părerea de rău a despărţirii noastre, îţi trimit şi a mea recunoştinţă, şi multa preţuire ce am pentru frumosul dumi-tale caracter. Avind grijă despre banii ce mi-ai înaintat, îţi alătur şi această scrisoare către d. Cogălniceanu; te rog, dă-i-o. A revedere. Arată complimente şi îmbrăţişările mele fraţilor Hristofi şi Opreanu1, pe care îi iubesc şi ştim. Salutare şi frăţie. Noi mîine, duminică, plecăm. I. Eliad C.D. Aricescu, Corespondinţa secretă şi acte inedite ale capilor revoluţiunii române de la 1848, broşura III, Bucureşti, 1875, p. 30. .Opran (Opreanu); a luat parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; cîrmuitor al judeţului Mehedinţi; emigrat. 72 Către emigraţii români internaţi la Brusa Paris, 1849, iulie 20/1 [august] Fraţilor din Brusa1, Scrisorile d-voastră au făcut o sărbătoare pentru toţi românii nerătăciţi din Paris. Este mai o săptămînă de cînd le-am primit; ş-oripecine întîl-nesc, fiecare nu se poate ţine încă d-a nu exclama, citind un fraz de bucurie, de mirare, de entuziasm: „bravi români, generoşi băieţi! Nu moare patria noastră cu astfel de fii“, şi altele asemenea. Sînt plin de mulţumire şi de recunoştinţă că scrisorile mele s-au primit de d-voastră şi s-a simţit adevăratul lor simţ; cu copiile lor schimonosite poate umbla a-mi face mie mare rău sau dezbinare, făcîndu-le fel de fel de răstălmăciri. Fraţilor ! Eu cuget că eram dator să vă scrim pe toată expediţia, dîndu-vă socoteală de ce facem, arătîndu-vă cugetările şi părerile noastre, luminîndu-vă asupra oricării curse ce ni se întinde, povăţuindu-ne unii pe alţii cu blîndeţe şi cu inimă curată. în loc să fiu încriminat că n-am urmat aşa, că nu v-am scris întodauna, mă încriminează din contra pentru cele puţine scrisori de ce să vă scriu; ei vor să aibă monopolul tuturor, ei singuri să cugete şi să facă, şi să lucreze oricît de rău şi de copilăreşte; ei singuri să scrie şi să ţie corespondinţă cu cine vor, fără să dea socoteală nimului. Calomnia fie monopolul lor; iar consiliu şi luminarea, darea părerilor, este un drept al fiecăruia. Pe toată expediţia vin felurimi de scrisori din Constantinopole, cînd cu o idee, cînd cu alta; cînd pline de batjocoră şi ridicole, al cărora scop nu e decît să ne dezbine şi să ne facă a ieşi din programa mişcării şi a călca principiul constituţiei, compromiţîndu-se în ochii naţiii cei [ce] au jurat pe dînsa şi suferă pentru dînsa, cum şi în ochii Europei şi în ochii turcilor. Aceste scrisori sînt tolerate, necriticate, pentru că d-lor şi-au arogat monopolu de a scrie; eu însă pentru două scrisori fui condamnat de d-lor; şi pentru ce? Căcimi-am dat părerile mele, cari le aveţi şi d-voastră? Căci v-am mărturisit profesia mea de credinţă ? Căci v-am spus şi pe vapor şi într-aceste scrisori că capi n-am avut decît patria sau poporul, şi că nu ne trebuie capi ? Căci mi-am luat o datorie, inspirată de dragostea d-voastră şi de vîrsta mea, a crede ca să vă dau oarecare consiliu ? Pe autonomia ţărei şi pe suzeranitatea Porţii am jurat; oare ce va zice lumea văzînd broşure ca cea de la Londra, în care se atacă Poarta ? Şi protesturi ca cel care s-a văzut din partea unui comitet democratic ? Numele nu fac faptele; dacă cheamă pe cineva Aristide, ori Caton, ori Achile, ori Petru, va să zică oare că este însuşi Aristide, Caton, Achile ai antichităţii, ori apostolul Petru? Sau că virtuţile acestor bărbaţi au trecut în omonimul lor? Franţa se zice astăzi democratică, şi niciodată Libertatea n-a fost mai înecată într-însa ca astăzi. Pentru ce cu un nume 1 Brusa (Bruss, Bursa); oraş din nord-vestul Turciei, unde au fost obligaţi să stea unii fruntaşi ai revoluţiei de la 1848, emigraţi. 73 atît de profanat de impostorii contimporani, cu un nume atît de batjocorit în Franţa, să înjurăm principiile sîntei noastre cauze, bazate pe datinile ţării, cari fac ceva mai sacru decît o democraţie, şi să ne pierdem cauza cu copilării ? însă acestea nu vin de la copii, că sînt destul de măricei. Acum în urmă să mai făcu o hîrtie in Constantinopole mai oleo-leo; cine a auzit de dînsa a rămas in uimire de atîta imprudenţă. Ungurii se plîng precum că a fost o cursă pentru dînşii a-i compromite cu Turcia. Ungurilor, cărora li se propuse ca s-o primească, au refuzat, zicînd că e nebună. De vi se va propune să subscriţi o asemenea hîrtie, feriţi-vă, nu e curat lucru; singuri scriţi să se ţie autonomia şi suzeranitatea. Prin urmare, nu ieşiţi niciodată din aceste două principe, aci stă mîntuirea noastră. Coprinsul şi sensul acestei hîrtii îl cunosc; însă nu poci să vi-1 scriu acuma; atît vă rog, feriţi-vă de a pune semnătura pe orice act în contra autonomiei şi suzeranităţii; orice act care ne degradâ în starea sclavilor ce schimbă stâpînii, sau de bunăvoie, sau daţi de zestre, sau în schimb, sau vînduţi; pricepeţi, fraţilor, astfel de hîrtie cutezară unii să facă; este curat lucru ăsta? Aceiaşi oameni cari în Bucureşti făcură atitea rele în înţelegere cu Odobescu1, mişcaţi din pîrghii în pîrghii, prin relaţii ori de rudenii, ori de amicie, să-i vază cineva despărţiţi de mai întregimea emigraţilor şi să ţie neîncetat un drum cu totul altul decît al constituţiii, cînd înapoind cu regalitatea, cînd prefăcîndu-se că înaintează cu democraţia, cînd în dreapta cu o hîrtie, cînd în stingă cu un act: şi toate faptele, toate greşalele să se grămădească şi să facă un tot, ce ne vatămă cauza astfel cum inemicii nu o ar fi putut vătăma. Aceste toate, o repet şi o voi repeta, că nu se pot mişca decît de pîrghii, de pîrghii necurate, inemice; şi credulii se fac victime. Sînt plin de mîngîiere şi aplaud sentimentul de a vă ţine dreptul de oameni liberi, cu aceeaşi misiune fiecare, fără capi şi fără vătafi. Fapta dv. de a scoate din neavere şi a ne trimite una mie franci e o probă vie că nu vă trebuie capi, ci însărcinaţi, abonaţi, servitori. Pe tot românul să-l întărească Dumnezeu totdauna de a plăti, iar nu de a fi plătit; cînd plătiţi cereţi socoteală; ceea ce aţi făcut d-voastră vă onoră; şi noi primim cu bucurie însărcinarea. Se va da şi celor d-aici hîrtia d-voastră. Eram hotărîţi, v-am scris cîtetrei1 2, să nu ne mai amestecăm în nimic ca capi sau coade, decît numai ca români. Cu condiţia aceasta însă, de a fi plătiţi, primim tot. Nu o mie de franci, ci şi chiar un franc de ne-aţi fi trimis din neaverea d-voastră, se schimbă şi rolul, şi langajul3. Nu mai sîntem capi, ci slugi; pricepeţi voi? Aceasta să o cereţi şi de la alţii şi de la voi înşivă, dacă aţi luat crucea care o purtaţi, crucea exilului şi a pro-scripţiei. Feriţi-vă de ambiţioşi; şi dacă aţi văzut şi în mine altă ambiţie de a mă sacrifica servind, fugiţi de mine, că nu vă sînt omul. Atîtea scrisori nebune stau de faţă după la toţi aceia ce umblau să vă amăgească, cu capacităţi ce zic că au mari, cu minte diplomatică, alergări în sus şi în 1 Ion Odobescu (1793 — 1857); colonel; în calitate de şef al oştirii a arestat la 19 iunie 1848 guvernul revoluţionar; tatăl scriitorului Alexandru Odobescu. 2 Adică membrii Locotenentei. 3 Aceasta, ca şi o altă scrisoare a lui Heliade din februarie 1851, a provocat scrisoarea lui D. Negulici publicată în Românul, nr. 22 din 1860. 74 jos, ca să dezbine prin pîri şi minciuni; ei bine, aceşti oameni în ţară, în timpul constituţiii, n-apucaserăm să fim recunoscuţi, şi mirosea mulţi la domnie; scria scrisori pe la comisar să facă a fi aleşi de domni; vă poate spune şi fratele Scarlat Filipescu1. Apoi să crează cineva pe astfel de oameni copilăroşi şi ambiţioşi, fără timp şi fără loc? Ce fac astăzi decît intrigi? Cine îi pune să le facă? Cu ce le-aţi greşit sau le-am greşit? Pentru ce mai toată emigraţiunea să aibă aceleaşi principe pe care a jurat, şi numai ei nu ? Ca să zică că sîntem despărţiţi în două cîmpuri ? Nu, un cîmp sîntem toţi, şi altu inamicul ce sugrumă ţara. Ca să ne facă rău afară, recrută pe acei din emigraţi citi sînt lepădaţi din sinul emigraţiei pentru pete de bani. Ce a făcut C. Bălcescu peste o mie de galbeni publici? Ce a făcut frate-său Nicu şase sute alţii? Nu zic să-i dea altora, cum i-am dat noi comitetului ales de dv.; şi nici să voiască a da socoteala nimului, zicînd că nu cunoaşte pe nimeni? Ce v-am socotit noi cînd v-am dat socoteala şi banii, şi ce ne-am socotit pe noi? Asta va să zică frăţie, a ne stima unii pe alţii şi a stima cei mai puţini pe cei mai mulţi, iar nu să ieşim cu calitate şi cu calitate; şi apoi, ca să facem rău, să iscălim la comitete democratice; şi să visăm a schimba oamenii şi naţiile ca vitele. în Londra astăzi se face minuni pentru unguri, şi noi stăm cu jind; pentru că nu ne putem duce a mai cerca întru a sămînţa chestiunea în favorul turcilor, şi prin urmare al nostru. Pentru ce? Pentru că banii publici s-au mîncat de cei ce umblă cu democraţia, parcă noi şi voi n-am fi ceva mai mult ca democraţi, dacă nu voim a fi creştini. Noi aristocraţi, şi voi, cari dăm socoteala unul altuia? Noi aristocraţi, cari n-aveam cu ce să ne cumpărăm seara luminare şi ziua hîrtie, dacă nu ne trimiteaţi voi bani ? Voi aristocraţi, cari nu suferiţi văitaf, şi care scoateţi cel după urmă obol ca să ajutaţi pe fraţii voştri? Voi aristocraţi, ce v-aţi pus cu toţi în egalitatea proscripţiei, exilului, şi v-aţi pierdut libertatea? Să dăm socoteala; în urma protestului fără chibzuinţă, n-am pornit mişcare în contra ca să-l anulăm în public, socotim că nu e bine să ne ştie lumea că sîntem unii în dreapta şi alţii în stînga; am făcut alt protest, ca şi cînd nici n-ar fi existat al lor. L-am dat la ministru Franţei şi am tipărit vro sută de copii, nu ca să se publice, ci ca să le împărţim pe la ai noştri, dîndu-le socoteala, îl vom trimite şi la Londra; nu l-am trimis, căci nu aveam cum să ne ducem; de nu trimiteaţi bani, n-aveam nici cu ce tipări aceste exemplare; iată, vă trimitem şi d-voastră. Eu am scris o broşură în care arăt continuaţia ţărei de la Radu Negru pîna la Mihai, drepturile şi datinile ei, schimbarea principelor constituţiii laMihai. Reforma lui Mavrocordat, regimul fanariotic, intrigile Rusiei de la 1828—48, impunerea Regulamentului, pierderea autonomiei, cauzele ce au făcut pe români a face mişcarea, şi în fine preparaţia mişcării. Revoluţia, partea dramatică a ei, am lăsat-o pe seama altora sau pentru alţi timpi. Această broşură, de voi afla un editor, crez că voi putea să v-o trimit cu expediţia viitoare, de nu va mai întîrzia, pînă voi găsi mijloace de a o tipări. 1 Scarlat N. (Şarloti) Filipescu; căpitan, participant la revoluţia din 1848; internat la Brusa; heliadist. 75 Este lucrată franţuzeşte. Am lucrat iară o altă scriere, intitulată Impresiile unui român după ajungerea în Franţa. Am aflat [mijloc] să mi-o tipăresc şi vi le voi trimite. Nu puţin va recomanda scrierea aceasta pe România, pe fiii ei şi constituţiile ei. Simpatie vom dobîndi; într-aceasta figurează şi traducţia unei poezii ce am făcut-o la Orşova, unde mă aflam la Sfîntul Nicolae trecut, 1848, decemvrie 6; vă trimiţ copie şi d-voastră. Mă ocup şi cu Evangeliile a le comenta, cum este Tatăl nostru; acestea le voi da în formă de jurnal, sub titlu Cristianismul, ca să luăm arma dinmîna iezuiţilor. Eyangeliile la începutul lor erau jurnalul epocei, căci Eu-ayyeXetac1 va să zică nuvelă bună. C. D. Ar ic eseu, Corespondinţa secretă şi acte inedite ale capilor revoluţiunii române de la 1848, broşura II, Bucureşti, 1874, p. 66 — 71 Către I. D. Negulici Frate Negulici, Am primit scrisoarea d-tale. Am răspuns la toţi fraţii în generai şi dv., căror mi-aţi scris în particular. Yâ sînt foarte recunoscător la toţi pentru încrederea ce ne daţi. Sînt, frate, foarte mîngîiat, scrisorile în parte ale d-voastră mi-au făcut mult bine. Nu ştiu nimic despre familia mea de la februarie. Eram toţi fără nici un soldiu, eu mai vîrtos ajunsesem să nu mai am nici hîrtie pe ce să-mi cumpăr, şi seara mă culcam fără luminare. Asta mă uluia de tot şi mă făcea să pierd şi singura mîngîiere a scrisului. Nu poci să-ţi spun pînă la cită baseţă ajunsese intrigile şi corespondin-ţele din Constantinopole: pîra, calomnia, ridicolul, toate s-au cercat. Sînt martori peste 10 francezi cu cari am călătorit de la Marsilia în Constantinopole. Ei sînt încă în Constantinopole, şi mai vîrtos d. Dufour1 2, pe care îl cunoaşte cocoana Zinca3. De vei merge în Constantinopole, fă cunoştinţă cu dînsul, întreabă-1 cît ne iubea toţi francezii pe bâtei, cum era reprezentată naţia cu noi trei, şi cum era cu d. Creţulescu ; în ce fel de chip simţămintele noastre şi purtarea ne recomanda şi pînă unde conversaţia în diferente materii îi făcea să se apropie de noi. Hei bine, s-a coborît d. Creţulescu a scrie şi aceasta, că îi crăpa obrazul de noi pe bâtei, că intram în discuţii, cum ne rămînea francezii, că scoteam cordelele Nişamului4, şi alte lucruri neadevărate. Ca să pricepi cit nu se sîiesc oamenii ăştia de a-şi degrada fiinţaşi a inventa minciuni, întreabă, aşa te rog, pe departe, spre 1 Veste bună (gr.). 2 Dufour; profesor francez stabilit în Ţara Românească; împreună cu Ion Maio-rescu au fost directorii Gimnaziului din Craiova. 3 Zoe (Zinca) Golescu (născută Farfara) (1792 — 1879); soţia lui Dinicu Golescu. 4 Nişam (Nişan) Iftikar (Ordinul gloriei); înaltă distincţie turcă întemeiată de Mahmud al II-lea în 1831; din 1844 se putea oferi şi străinilor. * 76 convicţia d-tale, cind vei merge în Constantinopole, pe oricare din francezii ce au venit cu noi. Prin Dufour poţi face cunoştinţă cu toţi. Vezi, asta nu e pîră, ci apărare, şi de aş fi să mă apăr pe mine aş tăcea: sînt şi alţi doi sfîşiaţi. Frate Negulici, fraţilor Zossima şi Russo1, dacă mă iubiţi cum vă ştim şi vă iubesc, vă rog arătaţi-mi acelaşi semn de dragoste toţi. Scriţi-mi cum vă scriu, frate, iar nu domnule, căci fraţii ce am avut de la mama i-a luat Dumnezeu; şi mama, ca să mi-i dea, n-a simţit atîtea dureri la naştere cît a simţit şi simte mama noastră patrie ca să ne înfrăţească şi să ne dea fiecăruia atîţia fraţi. Durerile patriei ne-a înfrăţit, fraţilor, şi nu ne mai poate despărţi decît numai infamia în care am avea nenorocirea să cădem vreunul din noi. Nu ştiţi cu cîtă căldură vă dau numele de frate, şi cită mîngîiere îmi va face cînd îmi veţi da şi d-voastră acest nume. A revedere. Salutare şi frăţie, I. Eliade iulie 20/1 [august] 1849 [Paris] P.-S. De la unguri se aud minuni. Nu ştii un lucru, ţi-aduci aminte la Braşov cînd cu nici un chip nu puteam să mă despart de copii şi să-i las în foc ca să mă încarc cu însărcinarea ce mi-aţi dat-o ? Iţi aduci aminte cînd îţi spuneam că fac două rele cu primirea mea, întîi că-mi părăsesc copiii şi al doilea că mulţi, în loc să o ia ca un sacrificiu din partea unui tată a-şi abandona copiii, or să mă urască şi mai mult şi or să mă sfîşie ? Prezicerea mea s-a împlinit, pentru că era vedere curată, iar nu prevedere. Iţi aduci aminte iară că vă spuneam că calea e lungă, nevoile mari, depărtarea de familii îndelungată, şi e un mare rău a se aventura cineva în străinătate? Mijloace n-avem, bani nu sînt etc. Atunci d-ta cu alţii, nu-mi aduc aminte bine dacă era dd. Duillie1 2 şi Rucăreanul, îmi ziserăţi că vorba este să faceţi ce puteţi şi, fiindcă nu sînt alţi bani, să meargă unul în loc de doi, şi prin urmare să merg eu şi să-mi daţi mie acei cinci sute galbeni. Dacă aveţi suflet, spuneţi ce v-am răspuns. Astă propunere mi s-a părut o nenorocire; n-am putut să primesc, v-am spus că numai auzirea ei o să răcească pe d. Teii, şi cu dreptul o să se simţă rănit; v-am rugat să n-o mai repetaţi. 1 Nicolae Russo (Rousso, Rusu, N. B. Locusteanu); participant la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească, exilat la Brusa; apoi deputat, secretar, membru în Consiliul superior al Ministerului de Domenii şi Agricultură; a publicat volumul Din Exil adunînd articole tipărite în străinătate (1849 — 1859), apoi Ion Heliade Rădulescu, Scrisori din exil, Buc., 1891, După exil, Craiova, 1898, şi Ioan Heliade şi detractorii săi, Craiova, 1898; mare admirator al lui Heliade. 2 Marcu N. Duiliu (Duillie) ; participant la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; comisar al guvernuluiprovizoriu; emigrat, internat la Brusa; deputat în Divanul ad-hoc; unul din primii elevi ai Colegiului „Sf. Sava“, avînd ca profesor pe I. Heliade Rădulescu, căruia i-a răspîndit publicaţiile, i-a făcut abonamente şi l-a împrumutat cu bani. 77 Hei bine, d. Teii mi-a imputat că am intrigat eu şi că mi-aţi primit-o d-voastră; alte atîtea. I-am spus cu toată răceala că nu e adevărat şi că timpul va descoperi adevărul, că pot să-i aduc probe; mi-a zis că şi d-lui are probe, căci i-a spus-o N. Bălcescu. Acum nimeni nu poate şti adevărul mai bine decît d-ta şi cîţi eraţi de faţă. D-voastră ştiţi de unde a ieşit această vorbă şi acea părere. Singuri puteţi vedea că duhul acestor oameni nu e de împăcare, ci tot de dezbinare. Nu se ruşinează a asupri şi a spune minciuni, numai să vadă că pot dezbina. Arată, te rog, îmbrăţişările mele la toţi fraţii. A le scrie la toţi n-am putut, pe rînd însă le voi arăta dragostea şi stima mea. Fraţilor Zanea, Ipă-teşti1, Serghie, Serghiade1 2, Florescu, Filipescul, Mano3, Giurescu şi ceilalţi spune-le toate simpatiile mele. A revedere, [I. Heliade] Ion Ghica, Amintiri din pribegia după 18' 8 (ed. Olimpiu Boitos), Craiova, 1940, voi. III, p. 89-92 Către N. Russo Frate Russo, îţi dau numele acesta, căci cîtă carte ştii, ai învăţat-o singur, ca şi Rousseau, şi apoi, pînă nu va muri tiranul, şi sistema despotică ce apasă pe ruşi nu va pieri, rusul e un sclav. Atunci cînd va fi liber, n-am de ce să-l urăsc, e şi el om şi creştin [...]. Primeşte de la mine această schimbare, şi fie ca o profeţie, dacă nu ca să ajungi pe marele filozof în geniu, cel puţin în spiritul şi simţimentul de egalitate, de omenire şi de onoare. îmi place şi mă simt norocit a-ţi strînge mîna şi a te numi frate. Scrisoarea d-tale îţi onorează caracterul; a plăcut tuturor fraţilor cărora am citit-o. Scrii de unire şi stimă reciprocă. Ea singură ne mîngîie de străinătate. Cei uniţi sîntem şi vom fi uniţi de-acelaşi principe. Fraţii Goleşti, Grig. Grădişteanu, Pleşoianu, Hristofi, Aristia, Teologul4 ne vedem mai tot- 1 Grigorie Ipătescu (? — 1852); frate cu Nicolae Ipătescu (1804 — 1869), decedat la Brusa. 2C. j«m«ri** «nu «tnJ ^&ri «T* **B*«*i# ^* -' V Gramatica lui I. Heliade Râdulescu, Sibiu, 1828; cu autograful autorului Curierul Rumânesc nr. 24 din iulie 1829 :: ^ t»V vr'vT ',\j~: :'J *>%;J ^ 'V *♦* ^ >**» *♦« **fi* \ *** 4»tto #*«.***& *A'A ♦* *Â|*f* Z*ţ$ m*tţ%**m*-* . * : *4* W* 4 *»ţ»g> ***** «# «%«%&****• my*i:*t*t$*; ţ«- «t* w ■* wf** | $f*$K «î* ***l**tf***».B. francoeih , 'XSlX'X ..f ’,. a Ăm Cr-Ca»a 25^Sfîf-• ^^ V-f^KAWJD! Aritmetica lui Francoeur, traducere de I. Eliad, Bucureşti, 1832 N*M*Kî i*i U M kî \l. „ît.ş ; (lilTIi-Oiii 314)^532345 ?.«wi.ta î*o*.m«:\ Ki-Aîivi.iu.s ^HM,m;H\Si.\ &ţ>? K$?Sfife>r <'■«*< ?<-,< -* ş.s:'}?> f:% fi'< şAîvm OfO'OU um M 4 ttţf>t Ce*- ■ f«twfcpvrwS *»* #»' hr,iv<> f>\-\'(j>v:î>, & şx-^ie, , £osî<^ &o>c*wţa> *r &«&}>*» i «şt !.)!> Arfc&re- {wi* «ea «f#tn «for* «a=&<>r«j ere* «iî»*- ■ ficrW^ h(^)sfk te fît şocate lllllllllll , C ) *» £i§s<8£iO£Of «smsî 8»* oM O **U&8U* 4***» ţţtt&*& zh%m 8*«*- Vh rx|s«*î***fi, •***&** w: *r*>f>vd ţ.a*s 3«i **V *8. « «n^t «fe mb;Kh} Ih * fi At ne< i ce m«3»|**3t mfxatb îOCUKO'fa 7 e{«» «Tafufe an* .<> sous'et»; , 3X L i-vtzi aafiow k> (|.veey^Hi« » r&«-* A* $4, *«ct» m* .mm K'ntMfp&t un e ti nptn»mm ■* h ptâ m 4v«t< b<^ « .est |nî»^î ş^«)0'£><^l '«» &»®tB toi» n mt- ^ \t K&r&m «£&o« trudi tytm;* £^*fe e-ţmMth-i %aă7 -os ts £ ratuu; «a ae (|>U i* dct>m«m »*«t da ?ms? pş.e fîi ftT.ejuu'r e. wd cou ut mi ş|ifcjd& t.'.-fyut*%i «£»< acar Te Tiv mm* ,m m oA>m »j>c sm «ud; N* setat ţu u jrosţm-s|t? *« m'&jjâ*î(8?,>> iVcs^e »«8 «o e>£'î>^ra ^ sol uj» 4< ®e«o etr U Tr ^îîam ş|o & .â Σ «m'cd or ■»>«£.eta -^«ttpftam „ K>' a&i.a-apa'r^ txbi'hi *$ «tt'ţ#|»yrpkf«^ « fo c' -KCO.^pt&ct£ra*e Kx^esaî-a, fir oi ♦(«arormfc'Hiffij, ^ «a ce. »cat« -< 4» yrmmţ»!* m *4$ « a.mum'b utVhmb^, »U£ma?a«.pt>« ae>T^« îa£ i>C)t<^ **"■ fJI»«ro« ow»»* U'< {) ^ nemţim (eaftmrc Opcet aţ< c< ;>.|>'-e> mmmttx ^t: a mu.i< m K.ive-fc, — Acra ie rt-ţdrck m>. dm «tăceţi «4a»0 w >< en ^ pixcţf'ca dtoşîro, E\ «r (r-^ 8^e>T|C£,^r e|d>^£» w>nn Afiî, a'doiî «v» , (,! <„-. 0fi'0« lî'ifiat «auţfe efiO?ut'»o — cctlţera 3}£«îf %t ii's.mvl târfe Dfifil o» '|>a(îi-£ «a m-nm^ * «os<^< w^tee.'* «r rorjvaoj^ S?« cer-,î ftooeu <0^1 8£îtao|(îl-~life.V8Î ccp»o aet^i «uîcso« K* ■• 4*^^» ter«-« eoî «>;xt cm'eri r<>r . Aa^-8 >'* Jtrotv Pt1;ert>. Aş, ş i, so ■■ 5-^e roae£yVi!OU o>» ?ş><»'{> ^e aceţ'^pr,^ (HMf* montan mm <-% &h <> «ţK«f%> "o s?r^ %.< .?. < aaoşaAeO1» —■ VT. 8>o» îo*, «areoor^ îî'?'1 cx^şî e. D ? rOAcfits firMş linv--' %uî$) -mcî'ş^e c^', ■< .j *« AH«pv.. Curierul Românesc nr. 5 din 14 dec. 1838 Semnătura lui I. Heliade Rădulescu pe o poliţă din 1840 I. IIel iade Rădulescu, 1841. Portret în creion de I.D. Negulici Stradă in Bucureşti, 1841-Gravură în lemn, după desenul executat de Ch. Doussault Adresa prin care N. Golescu anunţă pe I. Heliade Mdulescu că a fost numit în Guvernul provizoriu, 1848 iunie 11, Bucureşti I. Hei iade Rădulescu. Gravură de Theodor Aman după o fotografie din anul Sigiliul Guvernului provizoriu din 1848 Sigiliul Locotenenţei domneşti din 1848 Fruntaşii Revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească: Ion Ileliade Rădulescu, Ion G. Brătianu, Gheorghe Magheru, Const. Aristia, G.A. Rosetti, Iosafat Znagoveanu, Ion Voinescu, Nicolae Golescu, Dimitrie Brătianu, Ştefan Golescu, Cezar Bolliac I. Hei iade Rădulescu, in manta albă, 1848 Semnătura lui I. Heliade Rădulescu pe o scrisoare din 1848, iunie 17 Semnătura lui I. Heliade Rădulescu cu numele conspirativ Giuseppe Fransky, 1848, dec. 22, Agram Plicul scrisorii trimise de I. Heliade Rădulescu generalului Jacques Aupich, ambasadorul Franţei la Constantinopol e^> e'*"' 45*0 dgjflP^ ;&%£ jMlilIMgl I. Heliade Rădulescu 1852. Gravură de Celestin Nanteuil, Paris Carte de vizita a lui I. Heliade Rădulescu, Paris, cca 1850 ION HELIADE R. Rusciuc la mijlocul sec. al XlX-lea. Litografie colorată de W.H. Bartlett şi H. Adlard Chitanţă dată lui /. Ileliade Râdulescu de către Elias Regnault. 1858, febr. 16, Paris Jjfatfrfr pirat l'&pîirtMsn îfe UVŞmint, Mtt f ' FNPA6ANII £D?tz; publicist; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; bănuit de a fi unul din atentatorii la viaţa domnitorului Gh. Bibescu; exilat; însoţeşte un timp pe Gh. Magheru; eliadist; primul traducător în româneşte al operei lui Dora d’Islria. i ^olichroniade; bancher de origine greacă; avea sediul în Bucureşti în Hanul ' V lio î, în apropiere de Piaţa Sf. Gheorghe; frate cu celălalt bancher Polichroniade, din T urc ia. după împrejurările politice de atunci, nu afla cu cale de a se duce şi a fost nevoit după stăruinţa şi decizia celorlalţi români; acei cincizeci galbeni i-am primit de la d-lui.“ Nimeni, domnule Pleşoiene, nu ştie mai bine decît d-ta că pentru aceste două împrejurări mi-ai dat aceşti bani, cu care s-au mai cheltuit de trei şi patru ori atîţia alţii; şi că aceşti bani n-au fost cedaţi pentru persoana mea în parte, sau pentru nevoile-mi cele mai urgente. Dacă adevărul este acesta, d.-ta, ca un amic al adevărului, sînt sigur că-mi vei da acest înscris, împlinind un act de dreptate ce mi se cuvine; mai vîrtos cînd ştiu cîte s-au zis nedrept despre mine. Asemenea înscrisuri categorice mi-au dat şi alţii cărora le-am întors înapoi banii ce mi-au trimis la Paris. Să venim la timpii preliminări ai anului 1848 ce-i regret ca tot omul ce-şi aduce aminte de epoca în care se afla în preziua nunţei sale. Bună sau rea, de s-a combinat căsătoria, el tot doreşte acele zile preliminarii, de speranţă, de unire şi de amor; orice opinie ai despre mine, permite-mi această înemerită aluzie. Mergînd la Bucureşti, mi s-a deşteptat această aducere-aminte. Am aflat acolo pe d-nu Peretz şi pe cocoana Zinca, părinţii d-stră, cum şi toată amabila familie în întreagă sănătate, cu aceleaşi sentimente către mine ce aveam şi eu către d-lor, vechi şi neîntrerupţi amici. Am petrecut des împreună; la plecare mi-a zis multe, cîte simt nişte buni şi tineri părinţi despre d-ta şi buna şi amabila d-tale consoartă. Nu pot să-mi împlinesc misiunea mai bine decît să te rog a o săruta mult, mult şi fierbinte, spuindu-i că e de la buna d-neaei mămuşoară ce cu sufletul e neîncetat lîngă d-voas. M-aş stima ferice cînd, împlinind d-ta această mişune, îi vei spune că ţi-o recomandă Eliade, amicul din copilărie al părinţilor d-neaei. La revedere. Vă strîng mîna la amîndoi, I. Eliade P.-S. De se poate, te rog, nu mă mai pune în contact cu oamenii ce nu i-am cunoscut mai nainte de 1848. însărcinează pe d. Polichroniad sau pe altul cu primirea banilor ceruţi. C. D. Aricescu, op. cit., p. 86 — 87 Către C. D. Aricescu Constantinopole, 1855, mai 18/30 Amatul meu domn1, Cu mare mulţumire am ricevut scrisoarea d-tale din 27 aprilie. Sînt simţitor la toate cîte îmi scrii şi îmi place a crede că eşti expresia junimii române. 1 Scrisoare publicată în Columna lui Traian, IV (1873), nr. 5, p. 70; republicată de C.D. Aricescu, op. cit., p. 108 cu lipsa ultimului paragraf înainte de post-scriptum. .. Jia. 143 Mulţi m-au tractat de ambiţios şi au avut şi au cuvînt; sînt mai ambiţios decît ceea ce mă cred. Ambiţia mea n-are margini, că în loc să umble, ca a altora, după o vătăşie de ţigani, a umblat să caute a domni în inimile junilor ce îţi duc numele pînă în secolii cei mai depărtaţi; a cătat iară să afle adevărul, fie în limbă, fie în literatură, fie în ştiinţe, fie în istorie, fie în politică; şi adevărul este etern; şi pînă voi fi cu dînsul şi el cu mine, sînt sigur de eternitate. Apoi este ambiţie mai fără margini decît aceasta? Ea m-a împins pînă a face rău copiilor mei, a-i lăsa săraci, lipsiţi de tată şi de instrucţia cuvenită la etatea lor. Ambiţia a fost mare; nu ştiu însă de m-a dus unde am voit să ajung: la adevăr şi la inima necoruptă a junimii; de voi fi ajuns la una, am şi pe cealaltă. Te rog, arată complimentele mele la amici şi strînge mîna cordiale-mente din partea mea dd.-lor Rucăreanul Nae şi fratelui d.-tale1. A revedere, I. Eliade P.-S. Te rog mai prescrie-mi acele versuri Frunză verde liliac şi trimi-te-le la familia mea, ca să mi le expedieze cu ocaziune sigură; pe cele dinţii le-am uitat în hîrtii la Bucureşti. [adresa pe plic]: Domnului G. D. Aricescul, la Cîmpulung B .C.S., Fond St. Georges, pach. CCCXL, dosar 1, nr. 116 Către C. N. Racottă Constantinopole, 7/19 mai 1856 Amatuî meu Costache1 2, Am ricevut cu mulţumire scrisoarea d-tale din 19 april. Insă un dor ce l-am simţit la reintrarea mea în Bucureşti acum 21 de luni mi l-ai deşteptat din nou. Abia ajunsesem în Rusciuc, şi unde eram cu verii mei Alecu şi Hariton, ce veniseră să mă vadă, o ştafetă îi ajunge avertindu-i că părintele lor este greu amalat la Samulcăşeşti3. Pînă să vină timpul a intra şi eu în ţară cu Omer-paşa, a mai trecut vreo zece zile, şi în acest interval am avut vreo două novele despre bunul meu unchi, prin care aflam că ar fi trecut pericolul. 144 1 Apostol D. Âricescu. 2 Publicată, parţial, de G. D. Âricescu, op. cit., p. 57 — 59. 3 Samurcaseşti (Ciorogîrla) ; sru şi mănăstire în judeţul Ilfov. Venind în Bucureşti, eram înconjurat de cîte patru veri ai mei şi fraţi ai d-tale şi de alte rude şi amici, şi atunci scria, vine ştire băieţilor să nu mai întîrzie, ci să se ducă îndată la Samurcăşeşti, că părintelui lor iar îi este greu foarte. îndată cu poşta în seara aceea a fost lîngă dînsul. L-au aflat încă cu viaţă, şi de nu învinsese moartea era distancţia aşteptării copiilor. Cum i-a văzut, s-a alinat, i-a binecuvîntat şi a întrebat: unde e Eliade? Vine şi el? Vine, i-au zis, şi închizînd ochii a vărsat cîteva lacrăme, articulînd cîteva vorloe de rugă, transportat în alte regiuni. Apoi, deschizînd ochii şi preaîmblîndu-i prin casă, iar a întrebat: n-a mai venit Eliade? Vine, vine, i-au zis ca să-l console. A închis din nou ochii şi în suspinul său şi-[a] dat ultima suflare, întocmai ca un an[g]el, terminîndu-şi viaţa cu moartea dreptului. Nu ştii, amatul meu Costache, cît mă costă că nu m-am pus şi eu în poştă cu fraţii mei şi ai d-tale ca [să] fiu şi eu acolo. Tranchilizat după nuvelile dintîi că a trecut pericolul, am lăsat să mă duc a doua zi să-l văz. Omul tot speră pînă în ultimul moment, şi speranţa despre bine m-a costat mult. Am învăţat de la răposatul a trăi, adică a avea frica Domnului, şi n-am avut parte a învăţa tot de la dînsul şi a muri. Ce frumos a trăit, amate Costache, şi cît de frumos a murit! Suferinţele multe şi varii mi-au zdrobit şi mi-au amorţit simţirile şi dorurile. Scrisoarea d-tale mi le-a deşteptat din ncu. Nu pot să fiu consolat decît în viaţa care îmi mai rămîne să pot merita a fi acela care zici că îţi poate ramplasa părintele. Cît şi mai cîţi au veri şi cîţi veri mai am şi eu, şi cu toate acestea lumea trece p-aci încolo. La voi cu mine nu e tot aşa. Pînă să simţim noi că e un legămînt mai strîns între noi, lumea a văzut-o şi a simţit-o mai nainte de noi. Cînd faptele mele era persecutate de lume şi considerate ca nişte crime politice, voi mai mult decît celelalte rude eraţi persecutaţi şi respo[n]sabili despre faptele mele. în persecuţia voastră mă pedepseau pe mine. Acum se scrie de la Bucureşti novele la românii d-aci din Stambul, că fraţii Racotă, Alecu mai vîrtos, are o judecată cu moştenitorii lui A. Ghica Căciulă-Mare1 pentru o poliţă de cîteva mii de galbeni, ce moştenitorii refuzînd de a o plăti află pretext că poliţa nu e adevărată. Această novelă a trecut aci prin sute de versiuni, una decît alta mai pălitoare, şi cu răutate de a încrimina şi înnegri cît mai profund se poate pe Alecu şi Hariton, şi apoi cu crima lor imaginată de aceşti răi să mă denigre pe mine. Prin Stambul nu e numele Racoţilor prin gura acestor răi, ci al lui Eliade. Vezi dară, amate Costache, că şi chiar inamicii noştri pricep că între noi e un leghement ce uneşte numai pe tata cu fii, iar nu văr cu văr, căci altfel nu ne-ar face solidari de asupri[ri]le lor. Studiurile ce ai făcut şi projetele ce ai încă pe anul ce urmează îmi plac şi mă consolă. Dumnezeu să te binecuvînte că te-ai ocupat cu ştiinţe 1 Alexandru Gr. Ghica (Căciulă-Mare) (? — 1857); boier cu idei conservatoare. 11 — Scrisori şi acte 145 exacte şi mai vîrtos cu agricultura, iar nu cele ce constituie pe sofişti şi pe avocaţi şi aduc hrană din spinarea şi amăgirea săracilor şi celor creduli şi umili cu mintea. Cred acum că e timpul a-ţi recomanda să studii cu dinadinsul şi cu sînge rece (de nu le-ai citit) operile lui Fourier. Caută-le la Librăria falangte-riană, ce e dincolo de Seina. Citeşte-le singur, fără a spune nimului; cu ştiinţele cu care eşti căpuit şi în etatea în care eşti, te afli în stare a le pricepe bine şi a te folosi în cele ce sînt practicabile acolo. Poate cu timpu Ştorobăneasa1 să ajungă prin cunoştinţele ce ai luat o comună sau un sat model, de veţi lucra toţi fraţii în înţelegere şi fără zgomot. Nu sînt, copile, ideile atîta ce sînt persecutate de guverne, cît oamenii imprudenţi ce le profesă. Vezi Societatea lui Loyd1 2 cît s-a întins, cît bine a făcut Imperiului austriac şi membrilor acestei societăţi, şi tot binele a purces din prudenţa oamenilor ce a luat iniţiativa acestei întreprinderi. De era în capul ei nişte oameni nebuni ca unii din ambiţioşii şi bătă- ioşii Franţei, Societatea Loyd era să aibă soarta tutulor celor mai fru- moase întreprinderi începute de nebuni. Faci bine, cum zici, că te vei duce şi în Englitera. Acolo vei vedea minţi mai multe pozitive şi idei practice. Cunoştinţele şi adunările ce ai în Paris îmi plac. îmi vorbeşti de Hypo-lite Castille3, despre care îmi scrie şi d. Grădişteanul. Eu nu-1 cunosc, nici nu ştiu ce a scris. Omul se vede că este amic al adevărului, şi unde am fost şi eu cu adevărul, acolo numai fireşte mă vor afla cei ce îl caută. Unde voi fi fost cu eroarea, pe acolo nu frecantă amicii adevărului, şi fireşte că voi rămînea necunoscut. De îl vei vedea, spune-i acestea din partea mea şi stringe-i mîna, arătîndu-i că aceia pe cari îi uneşte adevărul nu se mai pot dezuni. Arată amicilor d.-tale, bunilor şi excelenţilor copii Boierescu, Ver-nescu4 şi Alexeanu, că îi am şi îi ştim, şi doresc ţărei tot binele, dorind a se înmulţi fiii ei de natura, caracterul şi cunoştinţele acestor juni şi amici ai d-tale. îmi scrii de broşura d-lui Russo: „graţie unei părţi a acestei broşuri, deşi o parte ar fi putut lipsi etc.“ Aşa scriu şi zic toţi, diferenţa însă este aceasta, că fiecare o află bună pretutindeni, afară numai acolo unde este în desfavoarea sa şi alor săi. Ion Ghica zice că e de minune de nu i-ar fi descoperit cabalele; Teii, asemenea, o înalţă pînă unde nu s-a suit ea, şi zice că e adevărul sînt unde vorbeşte de Ghica, de Goleşti, Maghieru şi ceilalţi, numai unde se atinge de dînsul, zice că mănîncă furnici. Maghierul iar zice că ce e drept nu e păcat, că nimic nu e mai sublim şi mai frumos decît unde arată ce vrea să facă Teii, unde desco- 1 Ştorobăneasa, comună în judeţul Ialomiţa. 2 Societatea „Lloyd“, cu sediul în Triest. 3 Hippolyte Castille; scriitor francez; prieten cu unii tineri români care-şi făceau studiile la Paris. în colecţia Portraits politiques et historiques au dix-neuvieme siecle a publicat lucrarea Le prince Alexandre Ghica IX, caimacan de Valachie, et Nicolas Conaki Vogorides, caimacan de Moldavie, Ferdinand Sartorius, editeur, Paris, 1857. 4 Gheorghe Vemescu (1830 — 1900); avocat; a făcut parte din mai multe formaţii guvernamentale, (liberale conservatoare). 146 pere pe I. Ghica, unde se atinge de Goleşti şi Eliade; însă ţine conptul şi are să-şi răzbune unde se atinge de excelenţia generaliei-sale şi de me-morandumele ce a făcut şi a dat. Goleştii aplaudă unde se dă portretul lui Ion Ghica, unde se arată Teii, Maghieru, Eliade şi toţi ceilalţi, insă mojicul de Russo cată să-i aducă aminte că Goleştii sînt boieri şi să nu se atingă de boieri, ce vrea să facă din clăcaşi sau jumătate de proprietari nişte chiriaşi proletari. Dumneata iară afli bună o parte şi zici că putea lipsi altă parte. Nu cred să înţelegi aceea unde mă ia şi pe mine la refem (sic), pentru că atunci te-aş inculpa de parţialitate. Dacă cartea asta este judecată numai astfel, apoi e cea mai bună ce a ieşit în cauza noastră. Cată să fie judecat astfel, [spune pretutindeni adevărul sau adaugă fapte ce nu s-au întîmplat? Dacă faptele sînt, dacă adevărul e spus, adevărul numai mîntuie. De vei vedea pe d. Clasicetti [?], spune-i că am fost foarte simţitor la unde îmi scrii că nu m-a uitat. Cînd îmi scrii, adresa mea este curat: I. Eliade â Constantinople. La poşta franceză mă ştiu toţi, şi mai vîrtos cel care duce scrisorile. De-i vedea pe d. Bolliac, spune-i că sînt simţitor la cîte îţi arată despre mine. Dumnealui îţi zice că mă stimă, dar nu m-a amat, nici nu mă amă. Eu, din contra, l-am amat de cînd era copil, şi îl am totdeauna, a fost şi este unul din feblele mele, dar nu îl ştim. D-aş putea să-i insuflu amorul meu şi d-ar putea d-lui să-mi insufle stima sa, nu ne-am fi despărţit niciodată. Nici dumnealui nu m-ar fi abandonat, făcînd cauză comună cu neconsecvenţi, nici eu n-aş fi avut adesea durerea de a zice: „Şi tu, Brute?“ Insă sînt umane toate acestea şi n-am a mă plînge; ce sînt eu, şi ce am făcut eu, şi ce am suferit eu pe lîngă cîte a făcut şi a suferit Crist? Discipolul său de predilecţie, piatra pe care voia a întemeia edificiul său era Petru, şi cu toate acestea Petru de trei ori l-a renegat. Nici eu nu sînt Crist, nici d. Bolliac nu e Petru, şi cînd vom fi şi mai bătrîni, de vom trăi, sînt sigur că şi d-lui va uni amor lîngă stimă şi eu stimă lîngă amor. A revedere, Dumnezeu cu dumneata, amate Costache. I. Eliade B.A.R.S.R., Coresp. inv. 78.257 La Paris Constantinopole, 1856, iulie 2 Amatul meu Costache, Am ricevut scrisoarea d-le din 14 iunie. Am văzut cîte scriiMespre intrigile ce se fac în ţară, explicînd cum le vine şederea mea aici în Constantinopole. Zică ce vor voi, că gura răilor numai pămîntul o astupă. li* 147 Eu şez în Constantinopole pentru că nu pot şedea airea; şez în contra voinţei mele şi mai vîrtos a sănătăţii. De voi mai rămînea şi în iarna viitoare, nu mai pot ieşi în primăvară, atît mi s-a slăbit pieptul din cauza climei, ce nu mi-e favorabilă. Să voi să ies, nu mă lasă; aş căta să fug, să umblu ca un vagabond cu pasport străin, şi cerşind pîinea; dar zică şi explică cum le vine şederea mea aci, ce pot să-mi facă mai rău decît starea unde mă aflu? Despărţit de copii, copiii în sărăcie şi fără educaţia şi consiliurile ce ar fi putut a le da tatăl lor; starea-mi ruinată; o naţie sau un popol ingrat, dispus numai a calomnia; învăţat a-mi mînca pîinea cu sudoarea mea, fără a fi dator nimănui şi am ajuns a trăi din mizericordia turcească ca un prizonier umilit, mai jos decît atît, amatul meu Costache, materialmente este numai un metru mai jos, cît va fi de profund mormîntul ce mi-1 vor săpa, şi care am zis amicilor să-mi facă dincolo în Asia. Şi în ţara mea, cu lolestem las, nici oasele să nu mi le aducă, n-au unde să mă dea mai jos decît acolo; iar moralmente, prin acea cădere mă voi scula şi-mi voi lua locul ce singur mi l-am preparat, locul ce dreptatea va căta să mi-1 dea. Cît pentru turci, cei care zic că se arată ostili la binele ţărei noastre, amici cu adevărat nu sînt, pentru că n-au de ce fi mai amici nouă decît lor însuşi; căci singuri îşi sapă groapa. Cu toate acestea, ei tot nu sînt aşa de ostili precum ne sîntem noi înşine; şi pe toată ziua ne facem singuri răul cu idei neposibile, ce nu ajută decît la jocul diplomaţiei şi a inamicilor noştri mortali. Vei vedea cîte scriu în cele trei scrisori ce te-am rugat a păstra spre a se tipări. Zici că de voi lăsa Constantinopole şi voi veni în Paris sau în Londra, fiii mei (şi înţelegi pe fraţii d-tale cu d-ta împreună) vor îngriji de ce voi avea trebuinţă. Sînt foarte simţitor la acest sentiment, însă pentru ce să le dau această sarcină, fără nici un folos nici pentru ei, nici pentru mine, nici pentru ţară? Astăzi nu e nimic de făcut nicăiri, decît în ţară, cine e prudent şi cu putere ş-acolo. Ziua învierii populilor nu voi trăi să o văz; şi de aş întrevedea-o, n-aş mai şedea nici un minut în Constantinopole, ci aş veni acolo unde ar fi ascultaţi oameni ca mine şi aş cere dreptate. De s-a criticat cartea d-lui Rousso din puntul ce mi-1 arăţi, apoi partea aceea e cea mai tare şi mai nevulnerabilă. D. Rousso n-a vrut să arate genealogia nimănui, ca toţi ce fac la biografii şi la genealogii; ci răspunde d-lui Regnault1 ce zice că sătenii, servii şi proletarii au făcut mişcarea de la 48. Minciuna nu e niciodată bună, şi mai vîrtos cînd e ticluită cu atîta artă, să facă atîta rău unei ţări întregi a cării destinaţie astăzi, şi pe cînd scria d. Regnault, era în mîinile capetelor coronate. De ar fi fost o demo- 1 Elias Georges Soulange Oliva Regnault (1801 — 1868); istoric şi publicist francez; a întreţinut legături strînse cu revoluţionarii români de la 1848 exilaţi în Occident; pe baza informaţiilor extrase din lucrările lui N. Bălcescu, A. Papiu-Ilarian, I.Ghica şi I. Heliade Rădulescu, a scris Histoire politique et sociale des Principautes Danubiennes (1855), care a fost utilizată ca sursă documentară de K. Marx; autor, printre altele, al lucrării Mysteres diplomatiques aux bords du Danube (1858). 148 oraţie generala în Europa, tot ar fi fost minciună să fi zis un scriitor că sclavii şi proletarii au făcut mişcarea. Ar fi fost o fanfaronadă după moda democratică ; şi adevărul a fost că la noi s-au sculat din cei ce au avut spre a da celor ce n-au avut, iar nu s-au sculat despoieţii să despoaie pe îmbrăcaţi. D. Rousso nu va vrea să arate genealogia nimănui, ci să spuie d. Regnault că n-a făcut bine să ne pledeze cauza aşa de rău. Veţi vedea mai tîrziu cît rău ne-a făcut acea carte, plină de erori sistematice şi pentru care unii din români s-au şi dus a-i mulţumi (şi aceasta ţi-o zic numai pe seama d-tale, căci nu voi să mai am mai mult pe omul acesta pe cap). Nu ştiu cum a intrat în capul unor juni că pot să-şi facă bine lor şi ţărei înşirînd la neadevăruri. Nu ştiu cum veni la mai mulţi să se ia după moda gonitorilor aristocraţiei Europei, spre a goni şi ei în ţara lor boieria, parcă ar fi aristocraţie. La noi boieria nu e o castă, ci o instituţie, care, cu toate abuzurile ce a suferit din cauza favoarei ş-a nepotismului, însă nu e membru al unei familii istorice, nu e impiegat al statului, nu e ofiţer în miliţie, nu e neguţător mai distins, nu e sătean ce lăsînd sapa şi aratru, şi învăţînd carte, şi îmbrăţişînd cariera politică, care să nu fi devenit boier, de n-a avut vreun viciu. Numără toţi boierii din ţară, şi vei vedea, afară d-o mică minoritate, ce s-a boierit prin favoare şi nepotisme, că toţi sînt din clasele ce arătai. Apoi ce e naţia care nu recompensă acest fel de oameni? Boieria e o recompensă a serviciului, a talentului onest, a ştiinţei virtuoase, iar de s-au comis abuzuri, asupra acelor abuzuri a strigat naţia la 48; şi mişcarea s-a făcut spre a regenera instituţia boieriei, ce a fost deschisă la toate clasele, şi atît de liberală, iar nu spre a o aboli. Boier nu va să zică nici aristocrat, nici nobil, ci un funcţionar cu rangul ce i-1 dă serviţiul, iar nu naşterea. Tot românul se naşte boieribil, după legile şi datinile ce am avut pînă acum. Şi dacă devine apoi boier, tot românul se face nobil boieribil, iar nu boier, fie însuşi fiul banului sau al domnitorului, ce e dator a trece şi el, oricît de repede, însă a trece gradele ierarhiei patriei. Că ţi-a fost tata şi fraţii şi moşii boieri, n-o poţi nega, fără a spune un neadevăr; iar că ai vrut, am vrut şi au vrut toţi ai mişcării a se lepăda de boierie şi a intra în legea comună, ce avea de scop a împiedica abuzurile comise în numele acestei instituţii, altă vorbă. Cine va voi îşi poate face un merit de aceasta; iar să-şi facă un merit spuind o minciună şi zicînd n-am fost ceea ce am fost, minciună e; şi minciuna nu e un adevăr; şi ce nu este adevăr nu e nici moral, nici onest; şi, prin urmare, nici democratic sau liberal, căci democraţia şi libertatea verâ, mai nainte de toate, cere moralitate; cine e sclavul minciunei, fanfaronadei nu e cetăţean liber. Şi chiar de ar fi boieria un rău, un păcat, datoria omului onest este a confesa adevărul, zicînd a fost păcătos, dar nu voi să mai fiu; am fost boier, dar nu voi să mai fiu. Toţi apostolii au fost judani, şi Pavel[afost] şi fariseu şi, devenind creştin[i], n-au zis lumii că n-au fost judani. Părinţii lui sîntu Vasile au fost idolatri şi n-au ascuns-o niciodată; şi aceasta nu va să zică că face cineva genealogia, ci spune adevărul, cînd altul va să facă rău înaintea despoţilor 149 unei naţii întregi, zicînd că a fost condus de desculţi şi de plebeieni. Întîi şi întîi, unde au fost plebeieni în ţara noastră, în care tot fiul patriei se naşte boieribil? Şi unde ştia românii în general ce va să zică plebeieni? Broşura d-lor Goleşti am citit-o mai mult de jumătate. De poate a se supăra dd. Magheru, Teii şi ai lor, cum am auzit că o şi critică, nu ştiu, eu însă, pînă unde am citit-o, văz că le face onoare; e plină de adevăruri. A treia parte însă din această broşură e mai o traducţie după o traducţie a lui răposatu Bălcescu, dată în Magazinul istoric în anul 47 sau 46. Acea parte este a notelor ce zici că au dat Goleştii. Bine era să fi spus ei pe adevăratul autor ce a ostenit prin arhive pînă să scoată la lumină istoria clăca-şilor, şi d-lor au aflat-o gata. Plagiatul numai nu mi-a plăcut, însă cartea în genere va face bine cauzei. Unii din românii d-aci, ca şi din Paris, zic că e carte bisericească, moldovenii însă, după cum ştiu d-acolo, © califică de socialistă, de comunistă, şi zic că vreo 3.000 de inşi, de frica acestei cărţi, s-au lepădat de ideea Unirii, ce zic că vine de la comuniştii de la 48; şi spre a demonstra aceasta,, scot înainte cartea Goleştilor. Nu mai poate cineva intra în voia lumii. De n-a plăcut cartea junilor-cu ideile extreme şi celor ruginiţi din moldoveni, ce se pun în altă extremitate, e singura probă de moderaţia cărţii şi de adevărurile ei, ce fireşte* nu pot fi gustate nici d-o extremitate, nici de alta. D-lui Bolliac îi mulţumesc de broşura ce mi-a trimis. Este scrisă cu zel, însă zelul îl face adesea a ieşi din adevărurile istorice. In ceea ce se atinge-de unguri, mă adres la principele ce profesă d. Bolliac, şi cu acele principe îi recomand d-a citi cartea d-lui Gerando1, intitulată De Vesprit public ert, Hongrie. Autorul nu e ungur, casă fie taxat de parţialitate, şi cartea era scrisă înainte de 48. Cine zice că doreşte să mă vază bine cu dd. Teii şi Magheru nu voieşte răul nimeni, însă nu se cuvine a se adresa la mine, ci la aceşti doi. E,u le-am voit binele, şi ei au făcut cauză comună cu cei ce i-au batjocorit, umilit întot-dauna. Eu le-am ardicat numele, fâcîndu-l european, şi ei s-au sforţat a descinde pînă la calomnie în contra mea. De vorbeşte d. E. Regnault şi alţii de dînşii, nu face decît a mă copia. Cele ce am scris în favoarea lor s-au scris cu sentiment; m-au costat timp, repaos, sănătate şi pîinea exilului de la gură. De veţi pune sub tipar scrisorile ce v-am trimis, scoate pasagiul undo zice că „Ali-paşa poartă pe fiul lui Ştirbei pe la icoaneu. La paginile 17 sau 18 sau 19, se zice: „Nu, zic alţii, nu vrem să no unim etc“. Acolo, în capătul paragrafului, se vorbeşte de două feluri de oameni, de cei cu unirea machiavelică şi pierzătoare şi de cei ce au dat memoriuri prin Paris; unde se zice de cei din urmă, mai îndulceşte fraza, căci aşa o cere şi adevărul, nu numai cuviinţa. Zi de aceştia sau adaugă vorbele următoare: 1 Attila, baron de Gerando; scriitor francez, ostil românilor; vizitîndu-ne ţara % scris cartea La Transylvanie etses habitants..Paris, 1845, în două volume. 150 „Cu un scop pe atît de respectabil, pe cit e de naţional, însă extremităţile se ating totdauna într-un punt oarecare44. A revedere, I. Eliade C.D. Aricescu, op. cit., p. 59—65 Constantinopole, 1856, iuliu 18 Amatul meu Costache, Ricevui scrisoarea d-tale din 6 iuliu dimpreună şi cu Revue de Paris ce mi-ai trimis. N-am citit toată diatriba lui Bataillard1, pe care-1 prepui şi de colaborator al lui Colson1 2 la confidenţile asupra Turciei. Tot ce văzui însă, pe unde mi-ai însemnat cu creionul, văz o ură plătită sau cumpărată, un fel de bravo ce se încarcă a ucide la oameni pe un preţ fixat. Nimic mai deloial decît unde-mi pune în spinare memoriul d-lui Grădişteanul şi a patru juni români. Eu ştiu părerile tuturor şi mai vîrtos cînd au un scop onorabil, naţional; şi prin urmare nu puteam să nu stimez fapta d-lui Grădişteanu şi a celor patru juni, cum şi a altora de felul acesta; însă a-mi atribui cineva mie acele scrise este o infamie; pentru că dacă sînt bune, eu n-am făcut apalt[?] ca tot ce e bun să nu mai iasă decît numai din căpâţîna mea şi din atelierul meu. La toţi oamenii le-a dat D-zeu minte şi inimă, şi fiecare pricepe ce e bun şi unde-1 doare cizma. Atribuindu-mi mie acele memoriuri este o insultă în general către naţie şi în parte către autorii lor; şi o îndoită insultă pentru mine, că adică i-aş impune ideile mele unor scizi fanatici. Eu nu voi nici «copiii mei proprii să fie fanatici de mine, necum străinii. Dacă însă mă ântîlnesc cu oamenii în adevăr şi-n aceleaşi dorinţe, pentru binele comun, nici eu nu sînt sclavul lor, nici ei al ideilor mele, ci fiecare e cunoscătorul .adevărului. A zice un miliard de oameni că 2 şi cu 2 fac 4 nu sînt scizi fanatici ai profesorului lor de aritmetică, ci următor al raţiei ce le-a dat D-zeu :spre a recunoaşte sau a reproba acest adevăr. Eu n-am nici o parte, nici ■un merit la acele memoriuri ce mi le atribuie acest om, capabil de toate; <şi e la autorii acelor memoriuri de a-i cere cuvînt. Puteţi a vă adresa cu o scrisorică scurtă către redactorul revistei şi a-i arăta că minte în toate şi falsifică istoria pretutindeni, precum minte cînd vorbeşte de aceste memoriuri ce mi le atribuie. Unde mă înjură ca în circiumele unde a trăit şi s-a crescut, n-am ce să-i zic; căci toată pasărea ţipă cu vocea sa şi tot omul vorbeşte cu limba sa. 1 Paul Bataillard (1816 — 1894); istoric şi arhivist francez; autor al mai multor lucrări despre poporul româ»; a susţinut revoluţia de la 1848 şi revendicările naţionale ale românilor; prieten şi admirator al lui N. Bălcescu. 2Felix Colson (1804 — 1870); publicist francez; secretar al lui Ion Cîmpineanu; implicat în mişcarea revoluţionară de la 1840; autor al unor lucrări istorico-politice consacrate istoriei poporului român şi apărării drepturilor sale. 151 El aşa a învăţat* aşa vorbeşte şi scrie. E ruşine însă de oamenii ce se zic crescuţi bine de plătesc la astfel de oameni spre a face adică mie rău şi nu văd că lor îşi fac răul cînd îi pune d-alăturea cu cavalerii de indus-trie, cu excrocii şi cu înfieraţii cunoscuţi de toată ţara. Cine voieşte să spuie adevărul despre mine, poate zice că m-au abandonat toţi românii, că nu mai am pe nimeni, pînă la unul (cu toate că, în fond, adevărul este că eu singur m-am depărtat de toţi şi m-am izolat); iar nu să zică că numai maloneştii sînt cu mine şi eu cu dînşii. Ăsta e un neadevăr; căci eu nu voi să mai am a face cu nimeni; m-am săturat de declamaţii. Mi-am făcut rîndul meu; facă şi alţii pe al lor. Te rog, amatul meu Costache, cînd vezi astfel de scrieri, nu mai mi le comunica, căci îmi fac mare rău; nu pentru mine, ci pentru lume, cînd o văz aşa de rea şi deloialâ. Aş dori pînă la moarte să-mi mai rămîie ceva iluzii că-mi voi lăsa copiii într-o lume mai bună. M-ai pus iar, nu ştiu cum, în contact cu d. Bolliac, pe care-1 uitasem, ca pe toţi cei de la 48; şi acum, în urmă, îmi trimite o scrisoare în care mă înjură. De-ar fi înjurăturele însă ca să mă doară, adică vere şi meritate, ar fi calea-valea; însă-mi pare rău că e fiul amicei mele Zinca1 şi că a îmbă-trînit şi e tot copil cu părul alb. N-are nici cap, nici coadă scrisoarea d-lui. Nu voi să-i răspunz, căci nu voi să mai am comunicaţie cu nimeni; mă voi dezbrăca cu încetul şi de cîte mai am şi nu voi lăsa de moştenire fiilor mei decît ura asupra Sodomei şi Gomorei. Focul infernal a căzut pe aceste două prostituate cetăţi moderne; şi cnutul cazacului, pînă în fine, va culca la pămînt jos şi tot ce va mai rămînea în picioare şi necorupt. De-ţi va scrie cineva a te duce spre a presta la o tipărire, fă-o, te rog; dar nu spune nimănui unde te duci. De nu-ţi va scrie, nu mai spune nimănui că te-am fost însărcinat cu asemenea ocupaţie. De n-aş considera sinuciderea ca o laşitate, de mult aş fi dat şi luat cu lumea asta. Nu merită în nimic a mai dori cineva să prelungească o viaţă ce nu crez să fie în infern şi cu nişte oameni pe lîngă cari dracii ar semăna angeli. A revedere, I. Heliade C. D. Aricescu, op., cit. p. 66 — 68 Către compatrioţii din ţară Domnilor compatrioţi de toate condiţiile şi de toate vîrstele2, Principele şi dorinţele mele vă sînt cunoscute. Scrierile mele de la 1820 pînă acum sînt între voi. Cîte am scris iară în Paris vor mărturisi întot-dauna despre cum v-am pledat cauza. Politica ce au inaugurat românii la n*s 1 Zinca Peretz; mama lui Cezar Bolliac, născut din prima căsătorie cu dr. Anton Bogliako (Boleac); căsătorită a doua oară cu stolnicul Petrache Peretz. 2 Foaie volantă, primele trei pagini scrise, ultima albă. 152 848, prin cîte s-au scris şi s-au adeverit, ajunse în cele din urmă a deveni politica Europei întregi. Făr-a vă vorbi de toate cîte s-au lucrat şi s-au scris, vă recomand pentru împrejurările de acum: 1. Memoriul dat la cabinetul Marei Britanii la 10 noiemvrie 1850. 2. Memoriul din Şumla către înalta Poartă, cu data de 10 mai 1854. 3. însemnările date la toti miniştrii I. Porţi cu data din 18 aprilie 1856. Acestea învederează principele şi dorinţele mele despre cele ce ocupă astăzi atît de serios şi atît de legitim minţile tuturor românilor. Cine va fi citit sau va citi aceste trei hîrtii sînt sigur că nu va afla decît expresia însuşi a dorinţelor sale, pentru care s-ar putea realiza în timpii de acum. In aceste hîrtii, deşi nu-mi fac profesia de credinţă, se pot vedea însă toate cugetările şi aspiraţiile mele. După ştirile însă ce îmi vin din ţară, văz că nu ştiu cum s-a răspîndit o idee că eu, adică, aş fi în contra dorinţelor naţiei întregi. De ar fi una ca aceasta, nu m-aş teme a-mi spune de faţă părerea; însă viaţa mea trecută de mai mult de 35 de ani, antecedentele mele şi mai vîrtos aceste trei hîrtii ce vi le recomand şi care nu se mai pot nici revoca, nici contesta învederează principele şi aspiraţiile mele. Unirea Principatelor a fost visul de aur al juneţelor mele, ocupaţia cea mai dilectă şi mai serioasă a anilor mei de matorie, şi va fi ultimul suspin al meu cu care mă voi despărţi de voi. A venit timpul cînd ambele principate să-şi arate de faţă şi legalmente dorinţele lor. Arătaţi-le, bunii mei compatrioţi, ca nişte români adevăraţi, cu toată bărbăţia, demnitatea şi ordinea. Cereţi tot ce este mîntuitor, legal şi posibil. Ci, fără a v-o spune eu, fiecare ştiţi că naţionalitatea noastră precum are amici între inimile drepte şi generoase, asemenea are şi mulţi inemici foarte mortali. Mîntuirea ţărilor dară şi prosperitatea lor nu va putea veni decît de la aceia din voi cari vor şti a distinge pe amici din inemici şi a se feri de cursele ce vă vor fi întins cei din urmă. Eu doresc ceea ce doreşte ţara întreagă, şi urările mele către Dumnezeu nu sînt decît spre a se împlini dorinţele românilor cele drepte. Au adus însă împrejurările cum să aflu lucruri care de le-aş tăcea, voi avea a da cuvînt înaintea naţiei şi a lui Dumnezeu; şi mă cată să mă determin cu însuşi pierderea libertăţii şi a vieţii mele a vi le descoperi, ca să ştiţi cum să vă feriţi. S-a tras în ascuns o programă şi s-au pus în lucrare toate mijloacele de a se realiza planul dintr-însa prin însuşi români, pentru că cei ce au tras programa ştiu că orice îşi face omul singur nimeni nu mai poate desface. Iată programa: I. Să împingă pe români prin însuşi avîntul lor spontaneu a ieşi singuri din tărîmul vechilor lor stipulaţii cu I. Poartă şi a pierde astfel orice drept şi mai vîrtos pe acela de a mai reclama vreodată integritatea teritoriului Moldovei. II. Făcîndu-i a le luci înaintea ochilor realizarea uniunii ce le este atît de scumpă, în favoarea acesteia să-i amăgească a abdica ei însuşi de 153 bunăvoie: 1. dreptul de a-şi alege domnul, lăsînd astfel a i se impune unuî de către I. Poartă; 2. dreptul autonomiei, oferind m.-sale sultanului prerogativa de a convoca adunanţele generale, de a octroia constituţia Principatelor Unite si de a controla si sancţiona orice lege nouă de aci înainte.. III. Şi în fine să consulte despre aceste articole vitale, cum şi despre soarta viitoare a acestor două ţări nu naţia, adresîndu-se la reprezentanţii ei legitimi, ci nişte oameni de confidenţă, adresîndu-se la un divan ad-hocr, inovaţie ce nu dată decît de la Balta-Liman şi care este o violaţie strigătoare a dreptului nostru reprezentativ. Poate că să fiu rău informat. Şi rog pe Dumnezeu să nu fie adevărată această programă, să nu existe nicăiri nici în portofoliul, nici în capul cuiva,, iar de va fi adevărată, de vi se va propune una ca aceasta, este vreun român care să nu vază în această uniune decît o suzeranitate provizorie a Turciei şi fără autonomia Moldo-Valachiei, adică un adevărat paşalîc destinat a deveni foarte curînd prada celui mai dibaci şi mai tare? Vă veţi învoi voi oare, bunii şi adorabilii mei compatrioţi, a consimţi la o uniune ce va face patriile comune a înceta de a mai trăi ca ţări autonome? O uniune a acestor două surori gemene, Moldova şi România, în acelaşi cosciug? Ferească Dumnezeu să-mi treacă prin minte vreodată a vă crede capabili de o asemenea nesimţire I Să dea Domnul ca programa despre care vă vorbii să nu fie adevărată,, iar de se va realiza, ce este atunci de făcut? Cu tractatele în mînă, nu e nimic mai natural şi mai legitim a face decît a feri de uniunea mincinoasă şi a morţii, a vă strecura prin toate dificultăţile şi cursele şi a ajunge ferici la uniunea adevărată şi a vieţii la care a aspirat şi aspiră tot românul. N-am nici o mîhnire pe cei ce m-au calomniat că aş fi fost vreodată în contra dorinţelor naţiei. N-au fost decît străini cei ce au inventat această calomnie; şi de au repetat-o şi din români, strigarea lor este binecuvîntată,, legitimă, pentru că ei nu calomnie, ci se sperie, se înfioară numai la ideea de a vedea sau de a prepune că un român poate fi astăzi pînă acolo de desna-turat sau nebun. Cînd românii se vor convinge de adevăr, sînt sigur că ei mai întîi vor da fiecăruia al lui şi voi lua şi eu locul ce mi se va cuveni după faptele mele în inimile lor. Voi, junilor ce totdauna aţi fost objetul cel mai dilect al inimei mele,, voi, căror v-am închinat întotdauna vegherile mele, voi pe cari totdauna v-am numit viitorul patriei, floarea României, ce are să dea fructul său, voi, flori inocente, candide şi ornamentul primăverii naţiei ce începe a avea conştiinţa de sine. Către voi mă adres, şi ca flori cugetătoare aduce-ţi-vă aminte că orice floare se păleşte fără frunze, smulsă de la ramura sau. dezlipită dimpreună cu ramura de la tulpină sau trunchiul său cardinal. Nu vă dezlipiţi de la umbra părinţilor voştri şi de la tulpina ce reprezintă acum arborele naţiei şi a statului, şi care e domnitorul de astăzi.. Ţara întreagă şi străinii cunosc marile sale sacrificiuri, lungile-i suferinţe pentru drepturile patriei. Pe lîngă devotamentul său uneşte înţelepciune, prudenţă, experienţă lungă şi tactul de a trece dimpreună cu voi pîntre curse şi d-a vă duce la scopul dorit. Cu dînsul împreună încălicaţi 154 peste Apsidă şi Vasilescu1 (adică peste tot ce farmecă şi amăgeşte) şi veţi călea peste leu şi peste balaur. înconjuraţi şi susţineţi îndelunga sa experienţă, respectaţi mai vîrtos nobilele sale sforţuri; neteziţi calea dificilă ce are a străbate. De ajuns sînt dificultăţile dinafară. Întîmpinaţi voi orice anevoinţă dinîntru şi opuneţi toată vigoarea juneţei spre a risipi orice a putea servi de pretext inemicilor comuni ai lăudabilelor voastre dorinţe. I. Eliade 1856, aug. 15, Constantinopole Colecţia avocat Ioan Vasiliu Către C. N. Racottă Gonstantinopole, 1856, aug. 18 Fătul meu Costache, Cu poşta trecută ţi-am scris foarte aspru şi amar, şi nu atît pe comptul d-tale, cît p-al amicilor cu care te-ai înclinat şi ţi-au fasonat astfel judecata. Pentru d-ta am luat tonul acesta, nu că-1 meriţi, ci ca să te zgudui niţel, spre a te deştepta să vezi că eşti de marginea rîpei, d-a deveni instrument orb al politicei [...]. Apoi m-aţi şi fiert mult, şi rabd de două luni cu scrisorile şi observaţiile ce-mi vin şi de la d-ta şi de la cunoştinţele d-tale, cu care m-ai pus în contact şi pe care nici nu voi să le cunosc. Sarsailii politici ce învaţă legile şi nu ştiu nici limba a şi-o scrie, nici ce va să zică oficial, oficios, anonim etc. în care drept sau lege au învăţat d-lor să atace sau să acuze un om pentru o scrisoare anonimă? Astfel de scrisori nu se atacă, nu serefută, adresîndu-se •cineva la persoane prepuse, nici chiar ştiute oficiosamente de autoare; ci fiecare e liber a-şi da opinia şi poate scrie şi refuta scrisoarea sau cu numele său, sau iar prin anonim. Zică în astfel de chip orice va voi, pentru că cine scrie anonim cată să se aştepte la orice fel de atac. Aceia sînt ca orice om inconito într-un bal mascat. Suveranii ce ies inconito n-au pretenţie d-a îi respectaţi, cu cît mai vîrtos un particular ce scrie în anonim. Cine are pretenţie la respectul celorlalţi cată să respecte pe alţii şi să scrie puindu-şi numele; iar cînd se determină a scrie sub anonim sau sub pseudonim, cată să se aştepte la toate; că lumea, de va înjura, nu înjură pe dînsul, ci p-acel necunoscut. Puţine legi au învăţat amicii d-tale dacă se adresă la mine anume pentru o scrisoare fără nume. Cine le-a dat d-lor voie să insulte în faţă un om ce nu le-a făcut nimic, şi aceasta numai pe prepusuri? Dacă ca avocat face astfel, ca judecător şi ca magistrat ar tăia capul numai pe prepusuri. 1 Corect: aspidă şi vasilisc. 155 Să revenim iar la unire. Vrei unirea Principatelor sub suzeranitatea. Turciei şi fără autonomia lor? De o voieşti astfel, dimpreună cu amicii d-tale,, sînteţi liberi; dar nu mai declamaţi pe patrioţi, spuneţi curat că aşa vă orbeşte interesul personal. Unirea Principatelor fără autonomie este paşalîc curat. Şi dacă d-ta nu te-ai ocupat cu drepturile, întreabă pe cei ce s-au ocupat ce va să zică: o naţie ce se entuziasmă d-a abdica drepturile sale cele mai sacre? 1. De a-şi alege domnul şi de a primi pe unul impus. 2. De a lăsa sultanului să convoace adunările, el să octroieze constituţia, el să sancţione[ze] legile. 3. Şi dorinţele naţiei să fie consultate nu adresîndu-se la reprezentanţii ei, ci la un divan de porunceală. De-ţi vor zice că acestea se zic autonomie, spune-le să se ducă să mai înveţe carte; şi ce e mai anevoie, să-şi ia înapoi inima de român ce a lăsat-o în ţară şi să lepede pe ceea ce le-a fasonat-o nişte jurnale ca a lui St. Marc Girardin, ce n-a făcut decît a seconda totdeauna cugetele Rusiei. Eu unirea Principatelor fără autonomie nu o voiesc, şi nu o voieşte nici un român adevărat. Voiesc iară, şi sint gata a muri pentru unirea vieţei, unirea ce aţi cerut-o voi în memoriul vostru, sau cel puţin cea cerută în memoriul de la Şumla. In van se încearcă calomniatorii să arate că nu sînt în contra unirii adevărate,, că nu vor reuşi. Naţia va şti să aleagă între mine şi între ei. Dar de unde ştiu că vor să unească Principatele şi să le răpească autonomia? D-acolo, îţi repet, de unde.voi nu o ştiţi; şi de aţi şti-o şi voi ca şi mine, aţi lucra cu mai mare energie spre a mîntui ţările de unirea morţii.. Şi zicînd pot, nu înţeleg pe toţi cei din Paris, ci pe cei cari sînteţi amăgiţi:, căci alţii ştiu toate ca şi mine şi nu sînt amăgiţi, ci amăgitori, şi continuă rolul ce au jucat şi la 48, şi de atunci încoa, ca să-şi ia pînă în fine plata. A revedere, Eliade C• D. Aricescu, op. cit., p. 83 — 85 Către domnitorul Barbu D. Ştirbei [1856, Bucureştii Preaînălţate doamne1, După evacuarea cazarmei austriace din casele noastre, on[orata] Comisie a cvartierelor a avut îngrijirea a-mi adresa[o] hîrtie în care mă invita să-mi iau stăpînire asupra unor ruine şi ocîmpie.Şi tot în acel timp o companie de precupeţi ocupa aceste ruine. Aceşti negutăţori au cumpărat de la guvern toate grajdurile şi băraganele, atît cele din capitală, cît şi cele d-a- 1 Ciornă scrisă de I. Heliade Rădulescu, după care soţia sa, Maria, a înaintat: jalbă către domnitorul Barbu Ştirbei. A56 fără, şi toată acea cherestea au cărat-o pe locul nostru, unde au ocupat şi au vîndut pînă la fine de octombrie trecut şi ardeau pentru trebuinţele lor, nu din cherestea, ci şi ei tot din pomii şi copacii ce mai rămăseseră în grădină. Pe cînd era această ocupaţie în casă, tot pe atunci mă zorea on[orata] com[isie] să-mi iau casa în stăpînire. Eu am răspuns că nu poci lua o astfel de ruină şi cîmpie în stăpînirea mea pînă nu mi se va plăti chiria pe 9 ani, cum şi bani de reparaţie totală, ca să am cu ce o îngrădi şi făcînd-o abita-bilă s-o poci locui. Sînt opt zile de cînd aflai că în lipsa mea de acasă un om al com[isiei], dimpreună cu un deputat, ar fi venit şi ar fi dat supusului meu invitaţia d-a-mi lua casele. Omul meu ştiind că eu n-o primesc, n-a vrut s-o ia nici în mînă. Atunci oamenii stăpînirii au aruncat hîrtia pe scară şi au fugit. Feciorul au alergat după dînşii şi le-au aruncat hîrtia. Şi pe cînd se făceau acestea, chiristigiii, cu munţi de cherestele, ocupau casele noastre de la o margine pînă la alta (am şi martori pentru aceasta). Îmi luai permisia, m.-ta, să vi le fac cunoscute toate acestea, pentru că aflai că d.-lor făcură raport precum că mi s-au predat casele după toată legitimitatea. Eu declar, m.-ta, că n-am primit-o, nici n-o primesc pînă cînd nu mi se va plăti chiria şi banii reparaţiii. Şi prin urmare orice nouă pagubă se va mai întîmpla acestor case, cum şi pomilor ce au mai rămas pe cîmp, nu mă privesc pe mine. M.-ta, nu-mi mai rămîne în ajutor decît Dumnezeu şi dreptatea m.-tale. Ordonă să se facă dreptatea cuvenită la aceasta şi în toate legitimele mele reclamaţii. [I. Heliade Rădulescu] M.I.J.P,t Coresp. inv. 1.901 Către Alexandru Dim. Ghica Constantinopol [ianuarie, 1857]1 Preaînălţate doamne, Nu ţi-am scris de 16 ani, ca să nu trec de indiscret; devotamentul meu insă îţi este cunoscut şi-l vei cunoaşte şi mai mult. Acum însă cată a rumpe tăcerea. Ştii poate, preaînălţate doamne, că nişte mizerabili au pus prin gazete că „A. Ghica nimic n-a uitat şi nimic n-a mai învăţat44. Cu mintea lor îngustă au crezut că insultă pe cineva, şi nu vedea, păcătoşii, că îţi făceau cele mai mari laude. Ca să le meriţi, preaînălţate doamne, acum e timpul să arăţi lumii întregi că cu adevărat nimic n-ai uitat şi nimic n-ai mai învăţat, şi că eşti tot acel bărbat de la 1840, ce ştie a sacrifica o poziţie sigură şi pe 1 Data scrisorii rezultă din referirea la firmanul pentru convocarea divanurilor ad-hoc. 157 viaţă spre a mîntui ţara. Cine ştie a sacrifica mult şi totul, a sacrifica puţin, sau o parte, înaintea unui pericol atît de iminent. Sîmbătă, la 2 fevr., sau luni la 4, este a pleca de aci Kiamil-bei1, cu firmanul pentru convocarea divanurilor ad-hoc. Pe lingă dînsul este şi Manas-efendi1 2, pe care cred că-1 cunoşti. Este natural şi în ordine să faci măria-ta ceea ce eşti dator a face ca locotenente, spre a primi cum se cuvine pe un trimis al înaltei Porţi. Ca român, însă, este şi mai natural spre a face ceea ce eşti dator a face către patrie, către trecutul măriei-tale şi către memoria părinţilor măriei-tale, spre a mîntui drepturile ei. Despre aceasta sînt mai sigur decît de mine însumi. Am ştiinţă că ai primit cîte scrie Conservatorul din Belinzona3. Am scris şi eu la mai mulţi români, spre a lua aminte ca să nu paralizeze întru nimic puterea sufletului măriei-tale, nici puterea timporală ce ţi s-a dat. Tăcerea, observarea ordinei şi inerţia populului îţi va da şi mai mare putere legală, spre a-ţi da relaţiile cuvenite, înapoind firmanul cu observaţii, sau cerîni dezlegare ce să faci înaintea acestei nemişcări absolute. Omul aşteaptă de la Dumnezeu ceea ce doreşte numai pentru că îl adoră ca bun şi atotpotent. Şi eu aştept de la măria-ta ceea ce doresc ca român, numai pentru că te respect de ceea ce ai făcut la 1840. Nu mă deziluziona, preaînălţate doamne, că voi muri neconsolat şi batjocura inimicilor mei şi ai măriei-tale. însă ce e moartea unui om neconsolat pe lingă ceea ce aşteaptă pe ţară de va pierde definitivamente autonomia? Nu pierde în cărunteţe ceea ce cu mari sacrificii ai conchistat acum 16 ani. Dumnezeu cu măria-ta, şi măria-ta cu ţara! I. Eliade Ioan C. Filitti, Patru scrisori de la Eliade Rădulescu şi de la soţia sa către Ale-xandru-vodă Ghica, 1857 — 1858, in Omagiu fraţilor Alexandru şiTond. Lapedatu, Bucureşti, 1936, p. 343—344 Către I. Prejbeanu Gonstantinopole, 1856 [1857], febr. 20 Domnul meu4, Am ricevut scrisoarea d.-tale din 29 ianuar cu mulţumire şi îmi pare bine că ne potrivim la idei şi la principe în ceea ce se atinge din partea mea. 1 Kiamil-bei, reprezentantul Turciei; în 1857 a adus la Bucureşti firmanul de convocare a divanurilor ad-hoc. 2Manass-efendi; adjunctul lui Kiamil-bei; Heliade, prin soţia sa, trimite lui Manass o scrisoare de la mama lui, din Constantinopol (1854 nov. 9/21). 3jBelinzona (în limba germană Bellenz), localitate în cantonul Tessin (Elveţia); păstrează ru ine din vechile fortificaţii romane. 4 Scrisoarea constituie răspuns la cea trimisă de I. Prejbeanu în 1857, 29 ianuarie, din Bucureşti. 158 Ca să răspunz la acea scrisoare, nu fac decît a o copia acolo unde îţi arăţi principele, a ţi-o trimite înapoi şi a te face să vezi că tocmai acolo unde zici că nu ne lovim la idei, ne potrivim ca două picături de apă. „în stipulaţiile cele vechi — zici dumneata — înfăţişa ţara boierii. Acei boieri n-avea principele celor de acum.“ Una la mînă. Recunoşti, va să zică, că cum era pe atunci era bine şi ce e astăzi este rău. Aceea recunosc şi eu. „în stipulaţiile cele vechi — zici iară — ţările avea pe domni români cari erau supuşi legilor, iar nu ca cei din zilele noastre, şi celelalte../4 Două la mînă ! Tot aşa zic şi eu, că ce era atunci era bine, ce e astăzi este rău. în stipulaţiile vechi, mai adaugi, se respecta meritul, capacitatea, onestitatea din cîmpul războiului, slujbele ţării şi onoarea se da lor, dar în zilele noastre — celor mai sceleraţi, destul să fie rude de prinţ sau fecior de boier mare. Trei la mînă etc., etc. Recunoşti, va să zică, că ce era în vechime era natural şi bine, şi ce e astăzi este în contra naturei şi rău. Eu tot aşa zic, căci o recunoşti şi dumneata la începutul scrisorii, zicînd: „Principiul dv. mi l-a declarat d. Andronic că dorinţa vă este a rămîne ţările române aşa precum stipulaţiile vechi au fost etc.44 Apoi în ce ne deosebim cînd zici dumneata mai la vale: „această idee nu ţi-o acordez şi vin în discuţie cu dumneata etc.44 Eu, amicul meu, n-am în ce veni în discuţie cu dumneata, căci te văd că îţi place instituţiile vechi şi stipulaţiile străbunilor, şi îţi displace ca şi mie cele de astăzi. Iar de îţi place dumitale şi altora un domnitor străin, acesta e alt cuvînt, iar nu argumentele ce mi le aduci. Cuvîntul acestei plăceri este să zică cineva aşa îmi place mie, aşa place ţării. Şi atunci cine e nebunul acela care singur să vie a se pune în contra unei ţări întregi? Tot însă ce m-a pus în mirare este că d.-t. zici că eu îţi scriu să te înţelegi cu d. Andronic despre principele mele. Eu, după cum îmi aduc aminte, nici d-tale, nici d-lui Andronic nu i-am scris una ca aceasta, ci iată cum: în scrisoarea dumitale dinainte îmi scriai invitîndu-mă să-ţi dau cîte o nuvelă din cîte aflu. Atunci se vorbea cîte ceva despre cîte se şoptea la Londra şi, grăbin-du-mă poşta, n-am putut scrie două copii. Am trimis numai una lui Ştefa-nache, şi îi scriam să ţi-o comunice şi d-tale, adică novela aceea, scrisoarea aceea, iar nu principele mele. Pentru acestea nu fac poliţă cît trăiesc la nimeni, căci ştiu singur a mă exprima. Principele mele sînt cunoscute, şi acelea mi-au adus un nume... cum zici. Şi nu sînt eu care abandon acele principe, ci alţii au luat alte căi după care eu nu mă pot lua, căci care se rătăcesc din neştiinţă sînt iertaţi, iar eu, de voi abandona principele ce mi-au adus onoare, mă rătăcesc prin ştiinţă, şi de mă vor ierta oamenii şi Dumnezeu, nu mă iartă conştiinţa mea. Apoi în ce zici că îmi îngrop singur numele, cînd recunoşti singur că cîte ţi-au spus alţii ce doresc sînt bune? Este un proverb, amice, care zice: „cînd vor să omoare un cîine, îi află pretext că a turbat44. 159 Spuneţi curat că nu vă mai plac, căci nimeni ca mine nu respectă libertatea şi plăcerile fiecăruia om. Pentru libertatea altora întotdeauna am sacrificat pe a mea. De nu eşti, cum zici, influenţat de nimeni, judecă singur ce ai scris şi vei vedea că în toate ne potrivim. Mai citeşte şi cîte scrie Conservatorul din Elveţia, cetatea Belinzona. Acolo vei afla multe care să arate făgaşul sau drumul bătut ce duce Ia scăpare. Cînd cele vechi au fost bune, şi cele de azi sînt rele, mintea firească a tot omului îl duce a preferi pe cele vechi, căci sînt încercate prin expe-rienţie, iar nu a se aventura pe căi nouă şi necunoscute şi despre care experienţă nu poate a ne spune nimic. A revedere, I. Eliade Coresp. inv. 1.902 Către Alexandru Dim. Ghica Constantinopol, 6/18 martie, 1857 Preaînălţate doamne, Pentru că regimul de Ia 43 încoa a apăsat ţara, nu l-am putut recunoaşte, m-am exilat de bunăvoie şi după toate avanţele ce mi s-au făcut, nu m-am înoercat niciodată a lua drumuri ilegale spre a reintra în ţară, ca alţii. Astăzi, sohimbîndu-se acel regim, mă pot determina a dori ţara şi viu a te ruga, preaînălţate doamne, ca să binevoieşti a ordona să mi se trimită un paşaport românesc spre aceasta. Scrisoarea aceasta nu e formală către căimăcămie, ci particulară către măria-ta, românul Alexandru Ghica şi dilectul inimii mele. Prin urmare, te rog plecat ca, de se poate, guvernul de astăzi a-mi da de la sine un asemenea paşaport, fără să mai întrebe pe alţii, şi mai virtos pe Înalta Poartă, numai în puterea drepturilor patriei; bine, de unde nu, voi rămînea, ca şi pînă acum, în străinătate, şi prefer a muri departe de patria mea decît să se mai viole şi cu numele meu unul din drepturile ei necontestate. Pentru că în virtutea articolului 11 din tratatul de la 1469: „înalta Poartă promite şi se îndatorează de a nu da niciodată vreun firman după petiţia vreunui supus român, de orice natură ar putea să fie, şi de a nu-şi aroga niciodată dreptul de a chema (şi cu atît mai vîrtos de a ţine) la Constantinopol sau în vreo altă parte a Turciei vreun supus român, subt orice pretext ar putea să fie“. în virtutea, zic, acestui articol, nu pot cunoaşte Turciei dreptul de a mă ţine în cuprinsul ei şi nici de a da voie guvernului ţării mele spre a-mi da permisie să reintru în patria mea. Nu pot dar nici să cer voie spre aceasta la înalta Poartă, nici a te ruga pe măria-ta a te înjosi pînă acolo, ca pentru mine să faci a se viola un drept al patriei. 160 De am şezut pînă acum în Turcia, este pentru că am voit, după cum am şi şezut în Franţa doi ani, de unde am ieşit fără să cer voie de la guvernul francez. M-am considerat pînă acum ca oaspe al Turciei, pentru care îi mulţumesc, iar nu ca arestat şi captiv. Te rog dar, preaînălţate doamne, de se poate, fără a compromite drepturile patriei, nici situaţia măriei-tale, fă spre a se da ordinele cuvenite la împlinirea rugii mele şi zi lui Ştefan Andronic, spre ştiinţa mea, un sigur da, ca să-mi scrie, precum şi, la întîmplare de a nu se putea, zi-i un singur nu, după care să ştiu a mă regula ca un român şi totdeodată ca cel mai devotat al măriei-tale. Fiindcă o altă rugăciune ce am a-ti face este de o altă natură, cutez a o însemna pe o al doilea hîrtie, subt litera B. Al măriei-tale cel mai credincios şi cel mai umil supus. I. Eliade (litera B) Preaînălţate doamne, încurajat de dreptatea ce totdeauna te-a inspirat şi de siguranţa ce inima mea are că neîncetat mi-ai voit binele, văzîndu-mi familia că după o viaţă errante de nouă ani nu are încă unde să-şi plece capul însuşi înaintea căminului părintesc, fierbinte te rog, preaînălţate doamne, ca după legile existente să binevoieşti a ordina ca, pe de o parte, să mi se repare casele, aducîndu-se în starea în care au fost, cu grădina lor, cînd au intrat oaspii întîia dată într-însele, şi pe de alta, să mi se plătească chiria cuvenită ca şi la alţii, din care bani parte să ordoni a se da spre traiul familiei, cîte 60 galbeni pe lună, iar cealaltă parte a se reţine, spre desfacerea unor datorii ce am lăsat la plecarea mea. Dacă ruga mea este dreaptă şi dacă se va cuveni a face din partea mea o cerere formală, binevoieşte a ordona lui Ştefan Andronic spre a-mi scrie, ca să trimit o asemenea hîrtie. Al măriei-tale cel mai credincios si cel mai umil supus, I. Eliade loan C. Filitti, op. cit., p. 344 —34G London, 4 dec. 1857 Preaînălţate doamne, Cauza pentru care n-am vrut a profita de voia ce s-a dat emigraţilor români de a reintra în ţară, acum, după încheierea divanurilor şi pronunţarea lor şi acuzarea ce li se face de către asupritorii drepturilor patriei, acum se cunoaşte mai bine. N-am vrut să figur şi eu în numărul celor acuzaţi şi să fac de voi putea, pe unde se cuvine, a abate calomniile şi a lumina, 12 161 de se poate, opinia. Ştefan va ceti măriei-tale scrisoarea ce îi trimit,, şi după dinsa vei vedea măria-ta de am lucrat bine sau râu. Oricum însă, necesităţile vieţii sînt, de nu multe la toţi, dar neapărate, şi lunga călătorie ce am făcut, cheltuielile cu tipăriri şi altele, ce am fost nevoit a face, şederea în Londra şi înturnarea în Paris, unde să mai şez pînă în primăvară, mă face pe de o parte a recomanda măriei-tale, ca unui părinte, copiii mei, şi pe de alta, de crezi că am vreo dreptate la despăgubirile ce mi se cuvin, te rog plecat, preaînălţate doamne, să bine-voieşti a face să mi se trimită cu împrumutare, în contul acelei despăgubiri, vreo cinci sute galbeni în Paris, ca să pot duce pînă în primăvară şi; a avea cu ce mă înturna lîngă copii. Eu te-am iubit, preînălţate doamne, şi te-am stimat întotdeauna cu acelaşi devotament, fără nici un interes, cum ştii, şi cîte am făcut şi păţit pentru măria-ta n-au fost decît un tribut de datorie către patriotismul ce' ai arătat. Niciodată nu te-am supărat, nici în timpul domniei, nici at căimăcămiei, ca cei ce te-au abandonat după ce i-ai fost culmat de binefaceri. Acum timpul e greu pentru mine, şi putere ai a mă înlesni la modesta rugare ce îţi fac. Sper că de nu vei aproba purtarea lui Eliade în circonstanţele de acum, cel puţin vei veni în ajutor omului ce are copii şi nu poate încă veni la dînşii. Fă, mă rog, preaînălţate doamne, ca pe la capătul lui ianuarie viitor,, să am în Paris acei 500 galbeni. Al măriii-tale cu totul devot, I. Eliade* Ioan C. Filitti, op. cit., p. 346—347 Către Ştefan Andronic [1857, decembrie 4, Londra]] Amatul meu Ştefanache, Ţi-am scris o lungă scrisoare după ajungerea mea în Londra, dimpreună ţi-am trimis şi nişte copii. Puteam să fiu acum înapoi în Paris, dacă dintr-o răceală de pe drum n-aş fi făcut peste 25 de zile în pat, de cînd m-am ales şi cu un dor reumatic în braţul drept, cu care abia mă serv. Cînd venii în Londra, aflai jurnalele Londrei şi ale Germaniei şi oamenii oficiali tunînd asupra reprezentanţilor ţării noastre, justificînd pretenţiile turcilor, încuviinţînd încă şi pînă la o ocupaţie nouă. Vei fi văzut parte din acestea în scrisoarea-mi precedentă. Cu toată malatia, pusei a tipări un mic dosar, compus din piese cunoscute de voi şi mai cunoscute în Europa şi din care îţi trimit un exemplar 162 sub bandă (de-1 vei riceve). Măriei-sale am trimis acum vreo 20 de zile două exemplare, cum şi la dd. comisari1. Acest dosar fu împărţit aci în Europa aliată pe la toate ministerele puterilor semnătoare tratatului din 30 martie, pe la toate jurnalele mai Însemnate ale Engliterei, Franţei şi Germaniei, pe la toţi cei mai eminenţi membri ai Parlamentului şi pe la vreo doi-trei monarhi. Articolul 2 al dosarului, Turcii şi românii, făcu o vie impresie la ambele părţi în care se despart puterile semnătoare zisului tratat. A treia zi după publicarea acestui dosar, gazetele Londrei, de la 'Cele mai radicale şi mai bătăioase pînă la însuşi cele ministeriale şi prin. urmare caudase cu turcii, începură a schimba langagiul despre ţările noastre, şi Times din 21 nov., de unde pînă aci era înclinat pînă a-şi recunoaşte suveranitatea Turciei asupra noastră, dă un lung articol în care arată într-un chip (fireşte) foarte boieresc, şirul întîmplărilor de la 1853 pînă acum, jocul diplomatic şi alte asemenea şi de cîte ori vine la drepturile Turciei, de suveranitate nu numai că nici vorbă nu mai e, ci şi însuşi vorba vasali (unde vorbeşte de români) o schimbă în aliaţi dependenţi. De Star, ce este o gazetă ultraradicală şi care vorbeşte cu ciomagul de brîu, cum şi toate cele asemenea lui, nu-ţi mai reiat; atîta zic, că oriunde vorbeşte de suzeranitatea Turciei, ce pînă acum o numea într-adevăr suzeranitate, acum ii schimbă numele în supremaţie federală, adică consideră ţările noastre ca statele federale ale Germaniei către împăratul Austriei, toate suverane şi independente înăuntru şi recunoscînd supremaţia imperatorelui sau kaise-amlui. Cu un cuvînt, deşi diferă jurnalele după principii şi după stil, toate insă se unesc în punctul întru a invita popolul englez spre a împinge, prin deputaţii săi, pe guvernul britanic întru a lucra de concert cu al Franţei şi a ţine strîns pe turci în limitele drepturilor şi datoriilor legale ale Porţii şi a mîntui astfel onoarea Engliterii, compromisă într-o cale falsă şi strîmbă, ce a fost apucat. Langagiul acesta ţinut de radicali nu ar da speranţe multe, însă ţinut de Times, ce este ministerial, este semne că n-ar vorbi astfel dacă ministerul n-ar fi astăzi în asemenea idei. Pe de altă parte, după cum îmi scriu din Paris, imperatorul va să facă pe judele de pace în congresul viitor, adică a face pe din două: nici pretenţiile nedrepte ale turcilor, nici cererile contra tractatelor ale unor români. Prin urmare, se speră mult că românii, de vor fi înţelepţi, se vor putea alege cu drepturile lor după tractate, recunoscute în fapt şi garantate de puberi, şi poate şi cu însuşi uniunea la care Englitera nu se mai opune acum ca mai nainte, pe cît aceasta va fi conformă cu vechile noastre stipulaţii. De se vor alege românii cu garanţia stipulaţiilor lor, ce pînă acum 'era numai nişte vorbe pe hîrtii, ce, cîni muscalii, cînd turcii ziceau că nu mai existau, dc se vor alege, zic, cu acestea şi cu uniunea, e un mare pas la viitorul lor. Trei articole, două din Times din 21 şi 24 nov. şi altul din Star din 120 nov., am pus de s-au tradus mai ad literam în franţozeşte şi le-am trimis 1 Reprezentanţi ai celor şapte state în Principatele Române. 12* 163 d-lui Grădişteanu, rugîndu-1 a le traduce în româneşte şi a le trimite îik ţară, la voi. Nu ştiu de le-aţi ricevut. Star din 20 apucă de scurt tare pe-turci şi mai vîrtos pe AaJi-paşa şi-l întreabă ce a făcut stipulaţiile românilor cu Poarta, pentru ce le-a sfeterisit şi că în van le ascunde, căci vorbesc în datinele, tradiţiile şi observarea lor pînă astăzi. Times zice că unde e suveranitatea turcilor în ţări, unde ei n-au drept nici a locui, nici a se ruga lui Dumnezeu, adică nici drept de case, nici de geamii, nici de a intra vremelnic, fără voie. Francezii româno-fili ce s-au dus de vreo două luni in Moldova, scriu la Paris că moldovenii ce şi-au făcut nebuniile la începutul acestor evenimente, invitaţi unii de muscali şi alţii de austrieni, acum venindu-şi în simţire, lucrează bărbăteşte în materie şi cu tact şi că ar fi fost de dorit ca muntenii, ce o începuseră mai bine pînă ce nu veniseră cei din Paris, să fi urmat tot asemenea de bine şi să nu-şi fi făcut nebuniile acum la urmăy cum să ardice atîtea dificultăţi. Eu însă nu judec astfel în cele ce văz, ci zic că dacă unele din puteri sînt cu bună-credinţă în cele despre drepturile românilor, ele vor stărui a le face valabile şi nu vor condamna 5 milioane de români pentru necon-secinţele unei minorităţi, şi această minoritate, de a ajuns a împinge lucrurile prea departe, cauza este că Turcia, împinsă de Austria, şi-a împins, pretenţiile pînă la suveranitate. Aşa, de vor fi dintre puteri cu bună-credinţă,. ideile extreme ale unora dintre români, în loc de a vătăma, din contra vor folosi întru a contrabalansa pretenţiile ilegale ale turcilor şi a veni lucru pînă pe la jumătate, adică pînă la cumpăna cerută de tractate (de nu vor împinge cei exaltaţi români lucrurile pînă la turburâri şi intervenţii armate). Dă această scrisoare la adresa ei. Scriu şi rog pe măria-sa ca, în contul drepturilor mele (de am vreunul), să facă cum să mi se trimită în Paris. 500 galbeni pe la capătul lui ianuarie viitor, cu care să pot duce pînă la spartul tîrgului şi apoi a avea cu ce mă înturna în ţară. Venind aici, aflai un compt pentru cele deja tipărite peste 3.000, afară de ce mai tipării eu după venirea mea şi de cheltuiala drumurilor şi malatiei, ce mă costă cam scump (vizita medicului se plăteşte cu livra sterlină). Citeşte măriei-sale* scrisoarea aceasta, de va voi a o asculta. De nu se va putea face aceşti bani, după cum mă rog, apoi faceţi cum puteţi prin amici a mi se trimite o asemenea sumă. Zi vărului C. Racotă că tot îmi scria să las Stambulul, şi în loc de cinci fraţi vor face cum să fie* şase, cu mine. Acum e timpul să arate nu că sînt un al şaselea frate, ci că sînt încai un amic ce am folosit şi eu o dată familia sa, sau că sînt un simplu român ce fac şi acest din urmă sacrificiu ce mă costă pînă acum peste 900 galbeni. îmbrăţişează copiii mei şi ai d-tale din parte-mi şi arată amicilor complimentele mele. A revedere. [I. Eliade] Ioan C. Filitti} op. cit., p. 347—349 164 Către mitropolitul Ţării Româneşti Paris, 1858, mai 6 Eminentisime domn al meu1, Biblia în limba română fiind tradusă în timpul lui Matei-vodă, pe de o parte traducătorii au fost ales din întîmplare ediţia din Vatican a lui Sixtu Quint2 a versiunii celor Şaptezeci ce mai în toate capitolele are prefaceri original adevărat, spre a-1 apropia mai mult de Vulgata3 sau de versiunea catolicilor, şi prin urmare din neştiinţă poate în acei timpi se depărtară de tradiţiile Bisericii Răsăritului, ale căria dogme şi rit ţinem noi; iar pe de altă parte, limba română în acea epocă, ca necultă încă, nu era în stare a exprima pe înţelesul, dacă nu cel comun, încai al celor literaţi* ideile originalului, încît astăzi orice bărbat al clerului sau doritor de a se lumina în cele biblice, spre a înţelege Biblia, este nevoit a o citi într-o limbă străină cultivată, căci în româneşte nu se înţelege Spre exemplu, eminentisime doamne, luaţi sau puneţi pe oricare bărbat a deschide în oricare pagine şi a citi în româneşte un capitol sau un verset oarecare, şi va vedea această greutate a înţelesului, greutate ce nu o poate avea de va citi în limba străină ce o cunoaşte. Recomand eminenţiei-tale capul al patrulea, stih. 5, 6 şi 7 din Cartea Facerii şi vei vedea însuşi greutatea înţelesului. Nu mai vorbesc de pasage şi mai obscur traduse, nici de vorbe ca [xva1 2 3 4 (ce este o monedă) tradusă în loc de ajxva5, prin vorba oaie, nici de vorbe atît de necuvioase ce ajung pînă la hulă. Afară de acestea şi acest fel cum era Biblia ajunsese foarte rară, şi prin urmare foarte scumpă. De mulţi ani mă ocup cu studiul şi cu traducţia Bibliei de-a dreptul din eîeneşte după originale cu adevărat ale Bisericei Răsăritului, şi acela ce neîncetat am avut înaintea ochilor este cel ce s-a tipărit mai din nou în Atena, la 1843, subt preveghierea sfîntului Sinod de acolo, compus de-bărbaţi competenţi, şi care n-au făcut decît a edita din nou cu multă stăruire ediţia din Moşea Ix tou exTU7rco&evTo£ âp/aiou âXe^avSptvou xcoStxo^6. Traducţia ce am terminat şi din care au şi eşit din tipar trei cărţi, adică Genesis, Exod şi Levetic, m-am nevoit să fie astfel din vorbă în vorbă după eîeneşte şi astfel de bine înţeleasă pe româneşte, încît un student, un seminarist şi un preot doritor să poată singur studia limba elenică fără dicţionar,, comparînd numai traducţia română cu originalul. 1 Nifon (1797 — 1875); mitropolit al Ţării Româneşti (1850—1875); a luat parte^ la Unirea Principatelor; clădeşte Mînăstirea Ciorogîrla ^reactivează tipografia mitropoliei. 2 Papa Sixt al V-lea (1585 — 1590). 3 Vulgata, traducerea latină a Bibliei făcută între 389 — 404. Testamentul vechi este tradus din limba ebraică şi caldeică, iar Testamentul nou din limba greacă în cea latină. 4Monedă (gr.). 6 Oaie (gr.). 6 A vechiului Codice alexandrin publicat (gr.). 165 Spre acest scop a pus la Atena a se tipări în limba elenică cartea întîia a Genesii, spre a se împărţi în dar Ia prenumeranţi. Am crezut, eminentisime doamne, că fac un serviţiu şi clerului şi junimei studioase şi naţiei întrege, oferindu-le şi închinîndu-Ie îndelun-gele mele vegheri cu o asemenea lucrare ce a cerut şi timp, şi cheltuiele aşa de mari ce nu le fac particularii. Ieftinătatea cu care am făcut spre a se putea avea o asemenea carte este mic lucru pe lîngă zelul ce am avut a da românilor Biblia adevărată n maicei noastre Biserice şi a-i abate la nişte timpi de critică din cei ce ar putea lua din arătarea unor propagande străine. Făcînd dar o faptă ce Matei-vodă făcu acum doi secuii, dinpreună cu înaltul cler de atunci, spre a-mi onora naţia, m-a[m] crezut în datoria a o pune subt patronagiul arhiereilor României şi Moldaviei, şi mai vîr-tos a chiriarhilor acestor două ţări, cum şi al domnilor ce le-au guvernat. Sint sigur, eminentisime doamne, că oricît ar [fi] de diferente opiniile şi principele mele politice de ale eminenţie[i]-tale (cu toate că mă simţ ferice a crede că sînt tot acelea), ca fiu însă al Bisericei Răsăritului, ce aduc în România adevărata ei Biblie, voi fi considerat de eminenţia-ta, chiriarhul şi arhipăstorul nostru răsăritean, ca o oaie a turmei şi vei da binecuvîntarea eminenţiei-tale peste o faptă ce merită atenţia unui arhipăstor. Al eminenţiei-tale prea plecat şi cu totul devot filiu spiritual, I. Eliade Colecţia George Potra Către un anonim [1858, Paris Amatul meu domn, Am ricevut două scrisori ale d-tale din 24 oct. şi din 18 noiemvr. Din două scrisori ce am trimis lui Ştefanache, căruia am scris să ţi le arate, de vei fi în Bucureşti, sau să ţi le comunice în copie, de le vei cere, de unde te afli, vei cunoaşte cuvintele pentru ce am întîrziat pînă acum şederea mea în părţile acestea. Dumnezeu şi eu numai poate şti cît sacrificiu am făcut resignîndu-mă a nu mă afla cu o oră mai nainte lîngă ai mei. Acum, la starea sănătăţii în care mă aflu, e prea tîrziu a mă risca în timpul sau în miezul iernei pe un drum aşa de riguros şi lung, cînd nu pot ieşi nici din casă pentru o oră, două fără a cădea din nou Ia pat. Dacă va fi viaţă, două luni sînt ca două zile pe lîngă zece ani de exil. Cată să rămîi aste două luni în Paris de va fi speranţa a fi de vreun folos ţărei în timpul conferinţelor ce se vor deschide pentru dînsa. De unde nu,’ mă 166 trag pentru aste două luni la Nisa sau la Marsilia, căci nu cutez a mă duce pînă la Malta spre a mă întrema la soarele Miezii-zilei şi a pleca către voi cu prima ocazie a timpului propiciu la starea mea. Nu pot comite imprudinţa de mă expune acum drumului şi timpului rău, căci ar fi mai rău decît moartea, a muri străin şi fără nici un soţ lingă mine. Mă simt dator copiilor şi lucrărilor pentru care îmi scrii de a mai trăi încă în ţară vreo cinci ani. De voi şedea aceste două luni în Paris, le voi consacra la o faptă, nu politică, ci morală şi literară de o mare importanţă, ce va fi începutul unei ere nouă: a pune sigiliul spre a întări şi consacra pentru naţie tot ce am făcut din copilărie pînă acum ca nişte incoherente preliminare la o operă stabilă. Nu vorbesc aci de istorie, ci de a pune sigiliul cu o limbă deja corectă la tot ce am făcut pînă acum şi de a-1 reduce pe cît se va putea mai popular. Sint foarte simţitor la sentimentele ce îmi arată amicii, dar mai vîrtos* la cîte simte şi îmi arată inima d-tale, pentru că e o inimă încercată în toate, împrejurările. A revedere. îţi strîng mîna cordialemente şi îţi urez fericirea ce meriţi.. Al domniei-tale devot amic, I. Eliade. M.I.J.P., Coresp. inv. 1.498/8 Bucureşti, 1859, iunie ÎS Domnul meu, Ieşind deodată numerile din Issachar pe iuni şi iuliu, iată că trimit d.-tale 25 exemplare nr. 5, 6, 7 şi 8, rugîndu-te a binevoi să faci a se împărţi pe la abonaţii ce mi-ai trimis şi la cei ce se vor mai fi făcut. Cu a doua expediţie (următoare) cînd se vor determina nr. abonaţilor voi face a se pune fiecare exemplar cu adresa abonatului său. îmi scriu de la Paris că la 4/16 iuniu mi s-au pornit Biblicele pînă la pagina 120. Acea tipărire merge cam greu; că pe de o parte corectura din. urmă cată să-mi vină cu poşta ca să o fac eu, şi pe de alta, de două ori mi s-a întîmplat să se piardă pe drum probele trimise, şi apoi să aştept pînă să dau de ştire că nu le-am riceput şi pînă cînd să mi se trimiţă din nou. Issachar tipărindu-se aci, iese cu mult mai nainte de timp; acum sînt sub tipar şi cele de pe aug. şi septebr. Recomand, domnul meu, împă[r]ţirea celor trimise şi comunicarea celor scrise către dd. abonaţi. Al domniei-tale devot amic, I. Heliade M.I.J.P., Coresp. im. 1.479/13 162' Către Petrache Poenaru [1861, mai 29, Bucureşti] Domnul meu, La nevoile ce avui cu chiriile şi mutatul şi simbrii la tipografi, mă văz în necesitate de a te supăra, dacă poţi şi dumneata a mă împrumuta cu vreo treizeci galbeni, cu soroc de douăzeci zile cel mult. Mă iartă de supărare şi primeşte asigurarea despre stima şi multa mea consideraţie. Al domniei-tale cu totul devot amic1, I. Heliade B.A.R.S.R., Coresp. inv. 24.006 Către un anonim Bucureşti, 1862, ianr. 6 Domnul meu, In treacăt am avut norocirea a ne cunoaşte în persoană. Mi-aduc aminte că în toată simplitatea ai zis o vorbă ce mi-a făcut şi bucurie, şi întristare. Ai zis că ai văzut ceva rar. De va fi ceva rar în mine, este numai aceea ce am de la Dumnezeu, iar nu de la oameni. Şi tot ceea ce am avut de la Dumnezeu l-am dat în toată viaţa mea pentru naţie şi pentru religia ei, ce o leagă cu popolii ortodoxi din Orient. Cîte am scris, ca să se poată tipări au cerut speze multe. Pînă acum am pus mii de galbeni, şi încă mai trebuiesc cîteva mii spre a se termina fapta şi a-mi împlini misia ce am avut de la Dumnezeu. Cine este acum român bun şi creştin adevărat puie şi el degitul o dată în viaţă unde eu am purtat sarcina peste 40 de ani şi încă o port. Dau afară acţii de cîte zece galbeni şi ofer pentru dînsele capetele înapoi sau în bani sau în cărţi şi cîte un procent de 25 la sută. Nu este anevoie a lua cineva o acţie, două fără pagubă şi a ajuta cu acestea la lucruri rare, naţionale şi divine. Biblia este ceva mai mult decît rar, este unic, este Cartea lumii. Nu va fi anevoie a se afla şi în Ploieşti oameni cu zel adevărat de cele religioase şi naţionali, ca să poată lua cu toţii împreună pînă la 25 acţii. Pentru aceasta, întemeiat atît pe vorba ce mi-ai zis, cît şi pe reputaţia de care te bucuri, cutezai a trimite şi în Ploieşti prin domnia-ta aceste 25 neţii de la nr. 151 pînă la 170 şi de la 181 pînă la 185. 1 Petrache Poenaru notează în josul scrisorii că a dat împrumut 15 lire lui I. He-iiade la data de 29 mai 1861. 168 Te rog a lua iniţiativa prin influenţa domniei-tale morale a face cum oamenii cei buni să se pătrunză că fac un folos public fără nici o pagubă şi; a primi cîte o acţie, două. Am scris pentru aceasta şi d-lui prefect Corlătescul, cum şi la dd. profesori ca să se înţeleagă cu domnia-ta. Sumele nu vor fi mari ce va pune fiecare, iar binele va fi foarte mare.. Căci numai cu Biblia bisericei Răsăritului putem fi tari în contra propagandelor ce se fac şi dincoaci şi dincolo de Dunăre spre a ne dezbina între noi. Te salut, domnul meu, din inimă, oferindu-ţi amicia şi stima mea», cu care sînt al domniei-tale devot amic, I. Heliadfr P.-S. Te rog a mă onora cu răspunsul domniei-tale. B.A.R.S.R., Coresp. in?. 78.267 Către Constanţa Dunca Bucureşti, 1863, aprl. & Doamna mea1, La întîlnire vă voi explica cauza pentru ce protul a venit să vă supere cu acel compt al său. Ai făcut bine că dinpreună cu biletul domniei-tale mi-ai trimis şi; acel compt, căci îl văz cam neregulat. Eu nu m-amestec în lucrările tipografiei decît a le controla de cînd; în cînd. După preţurile ce eu însumi plătesc tipăririle mele, şi încă mar scăzute, acesta este comptul d-voastră1 2. Prima coală compoziţia şi tipărirea a 2.000 coaie ............. lei 112; a doua coală idem ............................................. 112, 1.000 anunţiuri, hîrtie şi tipar ............................. 50* 900 liste de abonare în districte .......................... 32; 500 coaie condice (chitanţe) ............................... 50’ 356* 1 Constanţa Z^rcca-Schiau (1843 —?); profesoară şi publicistă. în corespondenţă cu scriitori şi oameni politici români şi străini. întoarsă în ţară, publică în acelaşi am Femeia femeii, traducere dinXanto; revista Amicul familiei, Bucureşti, 1863 şi scrierea pedagogică Fiicele poporului, pentru care primeşte din partea domnitorului Alexandru * I. Cuza un premiu de 3.000 lei, A mai publicat Martira inimei, dramă în cinci acte, 1870,. poveşti pentru copii etc. 2 Revista Amicul familiei şi Fiicele poporului au fost tipărite în tipografia Heliade* şi asociaţi. 169j Din aceştia se scad lei 120 preţul a patru topuri hîrtie, adică 96 trei topuri hîrtie bună şi 24 un top hîrtie ordinară. Ceşti 120 lei i-am plătit eu în numerar protului şi rămîn 236 lei. Din aceştia se vor scădea ceea ce i-aţi •dat în numerar, cum şi ce va fi luat de la biletele de abonament, între cari te rog a socoti şi 64 lei ce i-am dat eu pentru abonamentul meu şi a-i libera bilet. Cu aceste sume adunate cred că se plăteşte comptul de 356 lei de sus. Iar încît pentru coperte ce protul zice că s-au tipărit pe două feţe, se va face cum veţi voi. Prefer a nu se plăti nicidecum, decît a se face tocmele în tipografia mea şi mai vîrtos cu amicii. Biletele ce am fost cerut de la domnia-voastră pentru dd. V. Boierescul şi M. Păltineanul au fost din acelaşi simtiment ca şi scrisoarea şi lista d-lui Rucăreanul, .o avertire adică de a vă fi util, iar nu spre a achita protul. De s-a luat altfel de domnia-voastră, culpa este a mea de ce am voit a mă servi prin alţii, adică prin prot, şi nu prin mine însumi. Binevoieşte, doamna mea, a agreda încredinţarea despre toată dorinţa de a vă fi util şi serviabil, şi simţimentele mele de cea mai pură amicie, cu care am onoarea a fi al domniei-tale cu totul devot amic, I. Heliade R. B .A.R.S.R., Coresp. inv. nr. 24.232 Către profesor Lateş [1863 Bucureşti] Domnul meu1, Nu sînt trei zile de cînd trei seminarişti din Bucovina veniră să mă vadă. Cum i-am văzut, mai întîi i-am întrebat de clomnia-ta. îmi spuseră că suferi în sănătate, şi m-am întristat, pentru că bărbaţi ca domnia-ta este drept de a fi sănătoşi şi de a trăi îndelung. îmi mai spuseră că sînt elevi ai domniei-tale, şi îţi fac onoare. îmi mai spuseră că din scrisele mele s-ar fi căutînd pe acolo. Domnul Davicion1 2, aducătorul acestei scrisori, pentru trebuinţele sale pleca în Moldova şi voi a se însărcina cu cîteva din cărţile mele, adică: Patru volume din Biblioteca portativă. Trei din Curierul de ambe sexe, I, III şi IV (al II-lea este ”sub [tipar). Din Biblie. 1 Lateş; profesor la Seminarul teologic din Cernăuţi; director al Liceului şi internatului din Iaşi, din vara anului 1865, după plecarea lui Nicolae Nicoleanu, numit ca şef de secţie la Direcţia generală a Arhivelor Statului. 2 Davicion Bally (1806—1884); fiul marelui comerciant toptangiu Abraham Bally şi al fiicei doctorului Em. Farchy. Studii la Colegiul „Sf. Sava“; casier al Agiei; arendaş; bancher; relaţii de prietenie pî'nă la moarte cu i. Heliade Rădulescu, C. A. Rosetii şi Iancu Mânu. 170 Din Biblice. Din Isachar. De se află aci amatori de aceste cărţi, să se dea o listă d-lui Davicion şi să i se arate cum să trimiţă cărţile la Iaşi. Fac urări, domnul meu, pentru sănătatea domniei-tale şi, cordialmente strîngîndu-ţi mina, sînt al domniei-tale devotat amic, I. Heliade R. P.-S. Trimit domniei-tale 50 exemplare din două oraţiuni funebre, spre a se împărţi gratis la seminarişti. Ioan Massoff, Davicion Bally, revoluţionsrul de la 48 [Bucureşti, 19S9], p. 117 — Către N. Bilciurescu Bucureşti, 1867, iuniu & Domnul meu1, Am primit scrisoarea d-tale din 3 ale corentei, la care am onoare a răspunde că restul din chiria casei este după coruptul următor: Din una sută douăzeci şi cinci galbeni, nr. 125#, am dat: 1. cei scrişi în zapis ................................ 82 # 2. tinichigiului ...................................... 7 #3 lei 3. domniei-tale, cari sînt scrişi în bilet ........... 8 # 4. în cinci lire, scrise în bilet ............... 9 22 lei 5. fonciera pe anul trecut ........................... 5 25 „ 6. idem, în anul acesta ................... 5 25 „ .118 # 11 lei Scăzuţi din 125 rămîn 6 # şi lei 21, iar nu 19 #, cum scriţi. Aceşti 6 # şi 21 lei de nu vei voi a pune în socoteală reparaţiunile* din vijelie, precum uluce şi geamuri, nu pot face 19# .Şi cît va fi cu drep-tul a plăti, îi voi da în mîna celui ce îmi va aduce înscrisul meu de patruzeci şi trei galbeni, nr. 43, ce am dat cînd am numărat cei 82#* Cît pentru chiria anului curent, domnia-ta bine ştii că am declarat încă din iarna trecută că nu mai ţiu casele, şi încă dinaintea Paştilor am început a-mi căra calabalîcul în casele mele. Şi soţia mea v-a scris, şi are-recipisa despre scrisoare, rugîndu-vă a arăta în mîinile cui să dăm casa^ cum am primit-o. Domnia-ta nu ne-ai făcut onoare a răspunde. Stăm în [casele dumneavoastră numai cu paturile, aşteptînd sau venirea dumitale, sau vreun împuternicit a le primi. 1 N. Bilciurescu (Bilcirescu), proprietarul casei în care a locuit Heliade* m Acum am onoarea a vă arăta că, cu plecarea familiei la Cîmpina1, sînt nevoit a le preda cum le-am primit, în cunoştinţa poliţiei. In ce, domnule, am abuzat, după cum îmi scrii, de bunătatea proprietarului, şi în ce consistă bunătatea dumnealui în ploile ce m-au plouat toată toamna şi iarna trecută? In cererea de 19 # ce nu sînt dator, în nerăspun-sul la scrisoarea ce i-a trimis soţia mea, în neorînduirea nimului ca să primească casele, ca să-şi creeze un pretext de a cere chirie şi pe anul acesta? Crede-mă, domnul meu, că mi-e in contra inimei de a-ţi face aceste observaţiuni, cînd domnia-ta îmi scrii şi mă umileşti atîta din toată înălţimea bunătăţilor dumitale. N-am dat nimic omului d-tale, căci nici nu mi s-a trimis din multa bunătate nici înscrisul de 43 # , patruzeci şi trei, nici nu mă pot despăgubi nu 6# şi lei 11 de reparaţiunile ce nu eram dator a face. Trimiteţi mai curînd a primi casele, că nu pot a le mai păzi. Al domniei-tale devotat amic, I. Heliade R. P.-S. Două articole ale foncierei sînt scrise din memorie, căci cu mutarea n-am adeverinţele perceptorului, ceva mai mult sau mai puţin va fi recunoscut de ambele părţi. Coresp. inv. 1.451120 Către Ministerul de Finanţe [1867, Bucureşti Domnule ministre, Fiindcă prin separat înscris am cedat recompensa mea naţională, dimpreună cu pensia ce împreună dau cifra de 42 000 lei pe an, onorabilei Bance a României, pentru alţi atîţia lei ce îmi va răspunde aceasta în curs de un an, începînd de la 1 febr. 1867 pînă la finele lui ianuariu viitor 1868, am onoare a vă ruga, domnule ministre, să binevoieşti a face cum din onorabila casierie generală să se răspundă pe fiecare lună sumele ce mi se cuvin pînă la finele lui ianuariu viitor 1868, în primire trimisului de onorabila Bancă a României, spre a se plăti sumele ce-mi va răspunde aceasta. Spre regula onorb. Bance, şi după formele sale, fiindcă se cere copie fidelă a acestei petiţiuni, dimpreună cu onorabila rezoluţie, fac iară rugăciune, de se poate, să mi se libere o asemenea copie. 1 I. Heliade avea o casă cu o grădină mare împrejur, unde familia, în special soţia . şi fetele, veneau în timpul verii. Această proprietate a fost vîndută de urmaşi pentru a se putea plăti o parte din datorii. .172 . ea Binevoieşte, domnule ministre, a agreda încredinţarea despre distinsa consideraţie şi stimă, I. Heliade R. M.I.J.P.f Coresp. inv. 1903 Către Const. Alexandrescu Bucureşti, 1868, decembr. 15 Iubite Gostache, îmi pare bine de scrisoarea din urmă, în care îmi scrii că ai primit ^hîrtia de compturi, de uitaseşi. Nu-mi scrii nimic din cîte ai putut face, pentru că n-ai avut nici timpul material, nici cîte se cerea spre a-ţi pune Icazele pentru contractul pădurilor. Omul cu care vorbiseşi să intre în tovărăşie, de n-a plecat alaltăieri, pleacă neapărat pînă poimîine, marţi. A venit să-şi ia adio. De va veni acolo, ou batelul cel din urmă, caută-1 la port, că nu ştie unde să te afle, sau pe la hotelele cunoscute, şi fă cum să rămîie mulţumit. Dumitru îţi scrie, din parte-mi, urări de sănătate. La revedere, I. Heliade R. M.I.J.P.y Coresp. inv. 1.451116 Către Societatea Academică [1868, Bucureşti] Onorabilii delegaţiuni a Societăţii Academice, După cîteva abateri şi călcări ale statutelor şi regulamentului acestei saeietăţi, şi după necumpănita sau exagerata expresiune de apoteoze ce a provocat protestul tacit al înaltului cler şi al domnului fost ministru de culte, ce s-au crezut datori lor însuşi de a nu asista la această apoteoză, urmînd a mea demisiune în ultima şedinţă a sesiunii anului curent, pe care îmi am retras-o pînă la returnarea m-sale preaînălţatului nostru domn, spre a vedea mai în urmă cum s-ar putea repara necuviinţele. Supravenind acum în urmă, după cum vă veţi convinge din procesele-verbali sau dezbaterile Adunării generale a deputaţilor, răul incurabil al rău alesului nou membru M. Cogălniceanul ce din dizgraţie este posedat de duhul necurat al togofobiei sau a turbării despre cele candide şi nema-ouIat[e}. 173 Fui nevoit, onorabilii mei colegi, a îmi da demisiunea mea, definitivă,, a cării copie se alătură aci, spre a se depune la dosar, şi vă rog a face cunoscut on[or]abi[li]lor membri în genere despre această împrejurare, comuni-cîndu-le sintimentele mele de dragoste şi marile şi legitimile speranţe ce am în Dumnezeu şi în naţiune, că peste curînd iarăşi ne vom întruni înaintea atriului unei adevărate Academie române şi pure ortodoxe. Cînd un edificiu amen[in]ţă ruina, se cuvine ca toţi înţelepţii să se retragă spre a provedea despre reedificarea şi afirmarea lui. Această instituţiune concepută de mai nainte în sînuri [călduroase?] şi adevărat române şi prin minţi organizatoare, avu dizgraţia de a intra pe mîini neîncercate şi a se executa de nişte capete slabe, în nişte zile pline de păcate. Sper în Dumnezeu că bărbaţii în mintea cărora s-a conceput această naltă salutarie şi naţională idee vor fi chemaţi a pene fundamentele adevăratei Academii pe pămîntul României, şi conduse de spiritul evangheliei şi ortodoxiei, care va alunga toate duhurile necurate. Salutare frăţească şi la revedere spre a saluta ras! — J soarelui ortodoxiei, investiţi în togele candide ale românismul^ 1. I eliade R„ Colecţia George Potra Către un anonim Bucureşti, 1869, febr.. Domnul meu1, Iată copia jurnalului şi raportului Municipalităţii sau comisiuni numite la 1861 spre a constata starea caselor mele cum se află. Casele s-au ocupat pentru trebuinţa statului. Cată a mi se reconstrui şi chiria cată a mi se da, pentru că plătesc şi eu chirii din cauză că mî s-au dat casele ruinate. Este şi alt jurnal al Consiliului administrativ din anul 1857r noiemb* 2, prin care se cons[ta]tă că chiria s-a taxat de comisia cuartirilor drept 400#, iar nu 600. De va fi necesitate, se va cere din dosarele acelui an şi acel jurnal. Te rog, domnul meu, cum te-am rugat şi aseară, dacă poţi, înţele-gîndu-te şi cu dd. Boierescul şi Creţescul2, precum şi cu ceilalţi miniştri, faceţi cum să mi se acorde un acompto ceva mai mare, de 2.000 #, casă mă pot mîntui. Al domniei-tale cu totul devotat, I. Heliade R. Fond Kogâlniceanu, pachet XL1X, dosar 12 1 Separe că persoana căreia i s-a trimis scrisoarea era membru al guvernului la acea dată. 2 Alexandru Creţescu (1825 — 1885); doctor în drept de la Paris ; custode al Bibliotecii Naţionale -Jurisconsult ; avocat ;profesoi de istorie la Colegiul ,.Sf. Sava“ ; preşedinte al Înaltei Curţi de casaţie; ministru al instrucţiunii publice şi cultelor (1868 — 1869). 174 Către Dim. Cozadini Lumină-Nationalitate Bucureşti, 1869, mai •Societatea pentru Învăţătura poporului român secţiunea centrală* Domnule1, Aveţi fără îndoială cunoştinţă că de mai mult timp există o societate a căria scop este dezvoltarea educaţiunii naţionale şi răspîndirea instrucţiunii în popor, aşa ca să adjungă a nu mai fi român fără să ştie a ceti şi a scrie. Ar fi de prisos a insista înaintea d-voastre asupra importanţei unei asemenea instituţiuni şi asupra marelor foloase ce ea poate fi menită a aduce ţărei noastre dacă ar aduna împrejurul ei simpatiile şi concursul tutulor oamenilor luminaţi şi de inimă care doresc cu sinceritate progresul şi prosperitatea naţiunii lor. In adevăr, dacă cel mai puternic temei al unor instituţiuni ca ale noastre este luminarea şi moralizarea poporului, care numai astfel le poate înţelege, apreţia şi respecta, dacă viaţa socială a unei naţiuni şi sentimentele de înfrăţire, de concordie şi de umanitate nu se pot dezvolta şi înălţa decît numai prin cultura inteligenţei şi a inimei, dacă adevăratele sorginte ale avuţii şi ale prosperităţii unei ţări decurg iarăşi numai din ştiinţă, este dar de o netăgăduită datorie pentru fiecare cetăţean binecugetător ce-şi iubeşte cu sinceritate patria de a se interesa de ori ceea ce atinge instrucţiunea şi educaţiunea naţională, de a lua parte la orice se face în favoarea înaintării şi dezvoltării lor, şi a aduce contingentul său după mijloacele ce posedă. Societatea pentru învăţătura poporului român cată a-şi îndeplini scopul său, pe de o parte stimulînd şi dînd pururea un adjutor sincer guvernului spre a-i facilita misiunea sa în înmulţirea şcoalelor şi răspîndirea instrucţiunii, iar pe de alta adresîndu-se neîncetat iniţiativei private pentru a o deştepta pretutindeni, avînd nestrămutata ţintă de a construi pe baze solide şi a pune cu eficacitate în mişcare această puternică pîrghie a civilizaţiunii moderne ce se numeşte asociaţiune, spre realizarea operei celei mai folositoare, celei mai creştine, celei mai sfinte, celei mai patriotice: educaţiunea şi 0instrucţiunea poporului. Ne adresăm dar, domnul meu, către inteligenţa şi patriotismul d-voastre, siguri fiind că din parte-vă un concurs luminat va fi asigurat operei ce urmărim. Deoarece în judeţul d-voastre există deja constituită secţiunea focală, nu ne îndoim că, în înţelegere cu toţi membrii comitetului acestei secţiuni, veţi lua măsurile cele mai nemerite pentru a-i reanima activitatea şi a-i înmulţi numărul membrilor; în cazul contrariu, anexîndu-vă... exemplare din statutele Societăţii, sîntem convinşi că toată inteligenţa şi toţi bărbaţii de inimă din judeţul în care d-voastră desfăşuraţi cu atîtadis- 1 Tipăritură volantă, 2 foi in-folio; semnături originale. Dimiţrie Cozadin r; patriot moldovean; luptător pentru Unire; în 1860, ministru în guvernul prezidat de M. Kogăl-miceanu. 175 tincţiune activitatea d-voastră de cetăţean şi de... nu vor întîrzia a se uni spre constituirea secţiunii locale a societăţii pentru învăţătura poporului român. Aşteptînd bucurătoare ştiria de la d-voastră, vă mai rugăm să ne aveţi pentru totdauna devotaţi colegi la marea misiune de luminare şi cultivare a naţiunii române. Preşedinte, I. Heliade R. Membri consiliari: P. Poenaru, C. N. Brăiloiu1, Sc. Fălcoianu2 Vice-preşedinţi: C. Esarcu, I. C. Massim Secretari: Gr. N. Mano, I. Rîureanu,3 dr. I. Dragomir, Ştef. C. Michăilescu4 Casier, G. Eustaţiu adresa: D-sale d-lui Dim. Cozadini Colecţia avocat Ioan Vasiliu Către Vegezzi—Ruscalla5 Bucureşti, 1869, sept. 25/7 Domnul meu6, Tăcerea mea a provenit şi provine din multul amarurilor ce am fost predestinat a bea în toată viaţa mea. Nimeni nu mi-a văzut lacrăma; n-am vrut să mi s-audă lamentul. M-am reţinut d-a face parte amicilor din dorile pungenti [?] şi multe şi varie ce în toate modurile le-am simţit. 1 Constantin N. Brăiloiu (1809—1889); studii ia Sibiu, Geneva şi Paris; avocat, profesor universitar, deputat, membru al Comisiunii centrale (1859), ministru; editează în româneşte, în 1841, Pravilniceasca condică a lui Ipsilant şi, în 1862, Legiuirea lui Cara-gea. 2 Scarlat Fălcoianu (1828—1876); studii la Paris; jurist; ministru de justiţie şi al afacerilor străine sub domnia lui Alexandru Cuza ; prim-presedinte la Curtea de casaţie (1868-1874). 3 Ioan M. Rîureanu (1833 —1904); participant la revoluţia din 1848, ca elev; inginer, inspector general al şcolilor din Oltenia ; director al Liceului „Matei Basarab“; din 1867 a condus publicaţia Biblioteca tinerimii de cmle sexe. 4 Ştefan C .Michăilescu (1846—1899); profesor, inspector general al învăţămîntului primar şi secundar; prim-redactor al ziarului România liberă (1876 — 1884) întemeiat de Dim/Aug. Laurian. 6 Scrisoare publicată cu unele greşeli în Documente şi manuscrise literare, I, Bucureşti, 1967, p. 186. 6 Giovenale Vegezzi-Ruscalla (1799 — 1885); scriitor şi om politic italian, profesor la Universitatea din Torino; a militat pentru drepturile poporului român. a Secretariatul Comitetului secţiu, ei centialei se află în Bucureşti, strada Pensionatului nr. 10, casele d-lui Esarcu. 176 Acum doi ani am pierdut pe cea mai mică din filiele mele. In anul acesta întreg, cu ora, cu minutul, am fost condamnat să fiu martor ocular la durerile atroci ce a martirizat pe soţia mea. Am trimis-o amalată la Viena, suferind de cel mai crunt reumatism nervos. Medicii o trimit a ierna în Italia. Mi-ar plăcea să vină în părţile locului, iar de nu va veni singură, numele de Italia îiu mă lasă să tac. îmi fac o mare plăcere a-ţi scrie şi a ruga pe consoarta mea a-ţi trimite această scrisoare dimpreună cu un fragment din procesul-verbal al şedinţei academice din Bucureşti din 15/27 sept. a anului corent. Voi avea mulţumirea de a-ţi trimite şi primul volum din cursul de poezie Liricile. Al doilea volum este sub tipar, care cuprinde Epicele, despre epopee în genere. O poemă epică originală care cîntă timpii anteistorici. Cîntul I. Imnul creaţiunii; II. Androginul; III. Arborele ştiinţei; IV. Moartea lui Abel\ V. Descendenţii lui Cain, redemptaţi prin travaliu; VI. Maritalul fililor cerului cu filiele oamenilor; VII. Deluviul; VIII. Babilonia; IX. Alianţa lui Dumnezeu cu omul; X. Sodoma şi Gomora; XI. Triumful sau victoria omului în contra zeului Forţa; XII. Izrael popolul model, Izrael cristianismul. După această poemă originală, vin a doua carte din Eneida în exa-metru român. O poemă osianică în versuri libere, Fingal în cinci cînturi; Infernul din Divina Comedie; cinci cînturi din Ariosto, episodul Dalindei, cîntul VII din Gerusalemme, Erminia\ două cînturi sau fragment epic Mihaida. Şi [se] termină cu o nouă Apocalipsă, Misterele din 30 martiu. Pentru volumul III, partea dramatică, sînt destinate: I. Şcoala clasică, Şcoala romană; II. Prometeu; III Mahomet\ IV. Bruta de la Vol-taire şi V. o tragedie originală română. Voi trimite peste curînd şi operatul intitulat Echilibru antitezilor1, ce acum ieşi de subt tipar. Din inimă îţi strîng mîna, scumpe amice. Arată omagiile mele la toată onorabila familie. Să trăieşti, domnul meu Ruscala, şi să ne vedem sănătoşi! Recheamă-mă la suvenirea domnului Nigra1 2. Al domniei-tale, cu totul devotat amic, I.Heliade R. B.A.R.S.R., Coresp. inv. 146.716 * Către V. A. Urechiă Bucureşti, 1869, septembrie 26 Delegaţiunea Societăţii Academice Române Onorabile domn, Delegaţiunea Societăţii Academice a primit cu mulţumire frumoasele daruri ce aţi făcut bibliotecei şi arhivului societăţii, în număr de două diplome originale, una de la Carol VI din 1717, şi alta de la Gabriel Movilă 1 Echilibru intre antitezi sau spiritul şi materia. 2 Constantin Nigra (1828 — 1907); scriitor şi diplomat italian ; ministru, ambasador la Paris, ginerele lui Vegezzi-Ruscalla. 13 — Scrisori şi acte 177 din 1619, şi de treizeci şi patru cărţi tipărite, parte în limba română, parte în limbi străine. Ele se vor înscrie în cataloagele societăţii, în rubrica donaţiunilor. Primiţi, onorabile domn, expresiunea recunoştinţei societăţii şi a distinsei noastre consideraţiuni. Presedente, I. Heliade R. Secret[ar], A. Treb. Laurian [Domniei-sale domnului V. A. Urechia, membru al Societăţii Acad* Române. M.I.J.P., Coresp. inv. 1.904 Către George Bariţiu Bucureşti, 1869, noiembr. 16 Stimabilul meu domn1, Aflîndu-se sub tipar încă două volume de poezie, din care încă pînă a nu se publica voi avea mulţumirea a trimite d.-tale părţi, părţi. Te rog prea mult, domnul meu, să aibi bunătatea a căuta unde s-ar putea afla o poezie ce am făcut odinioară la nu[n]ta lui vodă Bibescul şi s-a tipărit în foaia domniei-voastre literare, care se numea, de inimă, literatură etc. Cată să se afle la cineva sau la bibliotecă, în colecţiuni bune. Te rog a o prescrie şi aibi bunătate a mi-o trimite cît de curînd. Eu încă de atunci am pierdut acea poemă şi, pe cît îmi aduc aminte, era unic în felul său în limba română şi n-aş dori să piară; voi s-o trec şi pe aceasta la locul său. Cu această ocaziune te rog a lua de la mine o cordială strînsoare de mînă, dimpreună cu încredinţarea despre stima şi distinsa mea considera* ţiune. Al domniei-tale devotat amic, I. Heliade P.-S. Acea poemă s-a tipărit în foaia voastră în anul însurătoarei lui vodă Bibescu, era la anu 1842—43. B.A.R.S.R., ms. rom. 878> f. 20 1 Publicată de Emil Vîrtosu, I. Heliade Râdulescu, acte si scrisori, Bucureşti, 1928, p. 41. 178 Bucureşti, 1869, noiem. 28 Domnul meu, Cu mulţumire am primit scrisoarea domniei-tale, dimpreună cu o copie din poezia La Rodolfo. Sînt îndatorat de osteneală, îmi pare rău însă de neînţelegerea a rugei mele din scrisoarea ce am avut onoarea a-ţi adresa. Nu am cerut acea poezie La Rodolfo, ce se coprinde şi în Curierul de ambe sexe, ci o poezie ce s-a făcut spre celebrarea nu[n]tei Iui vodă Bibescul cu doamna Mariţa, şi care s-a tipărit numai în Foaia pentru inimă etc. la Braşov, în toamna aceluiaşi an cînd mă întorceam de la Berlin şi Lipsea. Poezia era în stanţe de cîte patru versuri, în generele Cantului d'amor al lui Lamartine sau în generele Cânticului canticorum al lui Solomon. Vorbeşte într-însa mai mult Bibescul către mireasa sa. Peste curînd vor ieşi două volume de poezie parte epică încaresecoprind: Volumul I I Despre epopee II Anatolida, poemă epică originală, în 20 cînturi ca: I Tohu-Rohu II Imnul creaţiunii III Androginul fV Arburele ştiinţei V Cădere VI Cain şi Abel VII Descendenţii lui Cain VIII Descendenţii lui Set IX Maritagiul filiilor cerului cu filiile oamenilor X Saturn şi Jupiter XI Jupiter şi Prometeu XII Prometeu şi Pandora XIV Prometeu încatenat sau desmot XV Deluviu XVî Confuzia lui Rabel XVII Alianţa lui Dumnezeu cu omul XVIII Sodoma şi Gomora XIX Iobu sau Ariceandru XX Victoria omului asupra zeului Forţa Volumul II I Poema osianică Fingal în şase cînturi originale II Eneida, cartea II, parafraze în hexametre cu originalul în faţă III Divina comedie, Infernul de la Dante IV Gerusaleme liberate, cîntul VII V Orlando furioso, întul XXVII [?] VI Fragment epic Mihaida Aceste sînt sub tipar. Peste două săptămîni voi avea mulţumire a-ţi trimite partea I din volumul II şi partea I din volumul III. 13* 179 Volumul IV Acesta tot de epice, coprinde: I O Odisee nouă, originală, intitulată Suveniri si impresiuni ale proscrisului II O Apocalipsă nouă intitulată Misterele din 30 morţiu. Prin acestea, domnul meu, poţi vedea pianul acestui şir de opere umanitare ce începe cu Biblia, cu Creaţiunea şi se termină cu Apocalipsea. Vine apoi partea dramatică sau volum V, din care aşteaptă tiparul cele următoare: I Prometeu desmotul, mister dramatic. II Brutul antic, tragedie în cinci acte III Mahomet, idem IV Hemani, idem Sînt de făcut mai multe tragedii din istoria Romei de la Brutu pînă la imperiu şi altele din istoria română de la Aurelian pină la C- Brîncoveanu. Te salut din inimă, I. Heliade P.-S. Iar mai repet ruga pentru poezia de Ia nunta lui Bibescu1. B.A.R.S.R.y ms. rom. 878, f. 21—22 Către Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice [1869, decembrie 18, Bucureşti] Domnule ministru1 2, Ca prezident al Societăţii academice, pentru motive foarte grave, încă din toamna trecută, relative la numirea noilor trei membri3 prin care s-au călcat statutele, am arătat domnului fost ministru că sînt decis a-mi da demisiunea din sarcina de membru şi de prezident al acestei societăţi, şi demisiunea fiind deja făcută, am şi anunţat-o colegilor mei în ultima şedinţă a sesiunii trecute, cînd s-a celebrat apoteoza unui răposat de ritul unit, la care n-au putut asista înaltul nostru cler şi însuşi domnul ministru, ce erau invitaţi, şi din care crez, după probele învederate ce am, că s-a şi mai agravat neînvoirea ce există între miniştri. După stăruinţele însă ale domnului M. Cogălniceanu, pe care îl consideram ca bărbat serios, fără a-1 prepune de conivanţă la acel scandal, m-am înduplecat arămîne încă în acea funcţiune pînă la reînturnarea m.-sale prea-înălţatului nostru domn. 1 Scrisoare publicată de Emil Vîrtosu, op. citp. 42 — 43. 2 Copie după ciorna scrisă de I. Heliade, după cum se vede dintr-un fragment ce s-a păstrat. 3 In şedinţa din 16 septembrie 1868 au fost aleşi Mihail Kogălniceanu, Alexandru Pap iu Ilarian şi Gheorghe Sion. * L 180 Tac de modestie expresiunile mulţumitoare pentru mine şi folgorante în contra altora ale domnului Cogălniceanu, onorabilul meu coleg şi disce-pol, cutez a zice: Ieri, în Adunarea generală a deputaţilor din 17 decembre, şi memorabilă pentru mine, cînd domnu Cogălniceanu răspundea ca ministru în grava chestiune a evreilor, şi cînd, ca un preocupat patriot şi sentinelă neadormită, da neîncetat alarma ca să ne speriem cu toţii şi să luăm aminte arătînd că Alianţa zisă de sine izraelită este o putere, şi pe cînd eu abondînd în toate cîte a fost zis domnia lui neinfatigabil în două şedinţe aplaudiam din inimă cînd zicea exortîndu-ne a ne da mîna cu toţii spre a conjura şi a preîntîmpina pericolul; atunci cînd mai repetă că Alianţa israelită este o putere, eu sponta-neuşidin fundul inimei exclamai cu o convicţiune că nu este o putere, ci o himeră, spre a arăta că n-avem a ne teme şi a-i da adică curaj că sîntem cu toţii* Nimic, domnule ministru, nu mi s-a părut mai straniu, mai vîrtos cînd mă preparam la rîndul meu, de pe tribună, a arăta mulţumirile mele domnilor miniştri pentru cele operate cu atîta solicitudine, pentru ajutorul patriotic ce invoca de la naţiunea întreagă, şi după acestea să luminez chestia după a mea putinţă, puind-o pe adevăratul ei tărîm, ca luminîndu-ne pe noi înşine mai întîi, să putem lumina Europa şi apoi a arăta remediul cel mai legitim, cu degetul, în vederea tuturor. Nimic nu mi se păru mai straniu cînd [mă] văzui pe neaşteptate apostrofat cu un ton mai mult decît animat, care pe româneşte în plural se zice toane, strigîndu-mi-se că şi himera este o putere, cu ochii speriaţi ca şi cînd ar fi vrut să arate că este formidabil. Atunci, domnule ministru, pe cînd îmi înecam expresiunea impresiunii naturale ce am încercat, şi cînd pentru decor nu voiam a răspunde că în secolul nouăsprezece himera nu mai este o putere decît numai pentru cei zmintiţi (pentru că pe domnia-sa îl ştiam cu totul în stare normală), care nu-mi fu mirarea cînd printr-o aberaţiune îmi aduse aminte de o manta albă, un ce uitat de 22 ani. Istoria acestei mantale este narată de toţi cronicarii noştri, a fost mantaua unui»ofiţer de cavalerie ce mi s-a pus pe spate după nişte sudori tropicale în răceala dimineţii. De ar fi fost a mea, aş fi crezut-o ca o togă romană, într-o epocă de regenerare, a cării albeaţă sau candoare reprezintă starea nemaculată prin care virul este dator a debuta în viaţa socială. Nu ştiu cum să calific împuţinarea minţii a acestui bărbat numit Mihail Cogălniceanu, care se sperie atît de candoarea togei virile? Nu ştiu dacă îi lipseşte din togă sau că îi lipseşte toga întreagă? N-am cunoscut pînă acum răul (departe de ăst loc) ce s-ar putea zice togofobie sau albofobie sau candorefobie. Pe lîngă acestea, fiindcă din mare dizgraţie am auzit că din domnii miniştri ar fi zis că Cintarect cintărilor1 este o pamîletă, şi fiindcă această calomnie întinzîndu-se a dat mănuşa inimicilor guvernului şi apoi curaj redactorelui Ghimpelui1 2,, spre a-mi viola proprietatea literară şi a o batjo- 11. Heliade R., Cintarca cintărilor, Bucureşti, Tipografia lucrătorilor asociaţi* Au apărut patru ediţii între 1869 — 1870. 2 Ghimpe le, Bucureşti, 29 mai 1866—mai 1879. 181 cori puind-o într-un jurnal pamfletar de cari[ca]ture, şi fiindcă în tot zgomotul acesta scandalos numai o scrisoare anonimă din partea unei dame îmi mai reaminta despre manta albă, că şi domnu Cogălniceanu îmi da dreptul a crede că acea damă nu poate fi decît a vreuneia din demnele amice a acestui vir togofob ce turbează înaintea a tot ce este nemaculat. Implor, domnule ministru, ajutorul domniei-tale, întîi ca să primeşti a mea demisiune de membru şi de prezident al unei societăţi unde pot lua loc nişte individe togofobe şi care ca oameni de litere taxează Santa Scriptură între pamflete. Şi al doilea, ca ministru al cultelor, să te grăbeşti în favoarea mîntuirii publice a ruga pe preasfinţiile-sale arhipăstorii noştri să se milostivească a citi exorcismii sau moliftele sântului Vasilie unor oameni ce pretind ca arhiereii ortodoxi să asiste la apoteozea unui papist şi s-o recunoască. Rugîndu-te a da publicităţii această a mea demisiune, te rog asemenea, domnule ministru şi graţiosul meu domn, a agreda încredinţarea despre iialta mea consideraţii]ne şi stimă. [I. Heliade] Colecţia avocat Ioan Vasiliu Către N. Russo Bucureşti, 1870, martie 6 Amatul meu domn, Ieşiră acum de sub tipar din Anatolida vreo şapte cînturi şi Fingal întreg. După acestea vine Divina Comedie a lui Dante, ce e sub presă, Pitonida sau Vocea Domnului în Izrael, Proscrisul şi Noua Apocalipsâ. Ţi le trimit. Am pus la cale a se organiza o academie cu membrii în număr de 25—30, între care vei fi chemat şi d-ta. Vom elabora cu toţii un Dicţionar enciclopedic., ce se poate lucra şi tipări în mai puţin de cinci ani. Colaboratori competinţi sînt numeroşi şi activi, şi cît despre spezele tiparului se găsesc în naţie. Fără a-ţi arăta gratitudinea mea despre devotsmentul către adevăr şi constanţa în verele principii, atît literare, cît şi morale şi politice, îţi comunic încredinţarea intimă ce am că din toţi discipolii mei, d-ta singur nu m-ai abandonat niciodată şi ai rămas ca un alt Ion, amicul lipit cu capul pe pieptul meu. încă o strîngere de mînă cordială, ca totdauna, şi la revedere, I. Heliade R. N.B. Locusteanu, După exil, /, Craiova, 1898, p. 334—335 182 Către Alexandrina n. Gh. Măgheru Bucureşti, 1870, august 5 Doamna mea, Viu cu această scrisoare a-ţi face o supărare ce crez că-mi vei ierta-o. Am trimis acum cîteva luni, din cărţile ce am, d-lui Th. Macinca o sumă oarecare spre desfacere, ştiind că s-a ocupat cu asemenea distracţiuni literare. Acum primesc o scrisoare de la d. Samitca, librar, ce îmi face cunoscut că cărţile se află la d-lui, date de d. Macinca, şi îmi propune nişte condiţiuni ce mie nu îmi convin. I-am scris ceea ce îmi convine, zicîndu-i că dacă îi place, să ţie cărţile, iar de nu, să mi le trimiţă. Şi fiindcă transportul lor nu numai mă costă, ci şi le ruinează, am cutezat a-i scrie ca să le depuie în casa domniei-tale. Şi nu mi-aş fi permis a dispune astfel, dacă n-aş fi decis ca în curînd să viu în Craiova. Dară, doamna mea, aibi bunătate a ordona să li se facă un mic loc în ospelul domniei-tale, pînă voi veni eu. Fetele mele mă însărcină şi eu primesc sarcina cu bucurie a-ţi prezenta omagele lor, lîngă care alătur şi pe ale mele, mi care sînt al domniei-tale cu totul devotat amic, I. Heliade R. B.A.R.S.R., Coresp, inv. 148.241 Cătne un anonim Bucureşti, 1870, aug. 21 Domnul meu, Scrisoarea dv. cu mulţumire s-a primit la Librăria centrală, şi spre răspuns se arată că condiţiile cu care s-ar putea face o relaţiune de serviciu reciproc s-au arătat atît prin Tipograful român1, cît şi prin apelul din 25 mart, după cum şi acum in urmă prin alăturata circulară. Mulţi însă din cei ce fără nici o cunoştinţă de ale librăriei, din Craiova, din Severin, din Piteşti şi din părţile Buzăului şi Focşanilor, după ce au ţinut cărţile cu condiţiunile enunţate, cît li s-a trimis foarte tîrziu poliţe de a treia parte a valorii lor ce s-ar fi cuvenit să fie plătită, au refuzat poliţele cu observaţiuni ce nu putea intra nici în condiţiile primitoare, nici în conştiinţa oamenilor ce au oarecare stimă de persoana lui proprie. De atunci Librăria centrală a fost nevoită a schimba sistema de indulgenţă şi de încurajare a junelor încercări şi, pînă le va publica prin circulare, se fac şi dv. cunoscute pe scurt. 1 Tipograful romin, Bjcireşiifaugust 1865 — iunie 1871); foaie bilunară; directori şi proprietari G. Walter şi Petre Ispirescu. 183 De azi înainte librăria nu mai scoate cărţi pe credit, ci pe termine, din magazinele sale afară. Cîţi din judeţe vor dori cărţi vor decide suma şi valoarea şi o vor împărţi in trei părţi: o parte o vor reţine drept rabat pentru profitul d-lor, iar două părţi în monetă şi în grupe o vor trimite la Librăria centrală, şi vor avea cărţile prin poştă, cu spezele transportului pe comptul d-lor. Pentru prima decadă a viitorului sept., librăria poate expedia cărţi, ca cele următoare. D idacti ce: Abecedare, a ............................................ 10 bani Deprinderi la citit, a .................................. 10 bani Căiţi de lectură enciclopedică, a........................ 15 b. Cărţi de ruge, a ........................................ 20 b. Istoria românilor, a .................................... D/2 rom. Geografie ............................................ lrom. Gramatică .......................................... 2 Aritmetică .......................................... 1 Istoria sacră .......................................... 1 Elemente de geometrie ....................................... 1 De ortografia română .................................... 1 Tractat de educaţiune pentru copile Opere de înaltă literatură: Biblia pînă la pag. 272 ............ Biblice pînă la pag. [?] ...... Echilibru între antitezi ............. Curs de poezie, volum I, cu 7 gravure Idem, voi. II, cu 16 gravure ......... Idem, cu 6 gravu[re] ................. Idem, voi. III ....................... Idem, voi. IV Dante cu 50 grav[uri] .. Curier de ambe sexe în 5 voi., a 6 r.. Biblioteca portativă, în 5 voi., a 4 r... România .............................. Cristianismul şi catolicismul ........ Moliere, în 2 volume, a 2 r........... Supplement ă VHistoire de la Roumanie Literatura egal politică ............. Fă-mă tată să-ţi seamăn .............. Religia şi viaţa lui Mahomet ......... Pe la 1 oct. Volumul VI, Curier de ambe sexe ............................. 6 Biblioteca portativă, voi. VI ................................ 4 Idem, voi. VII .................................................. 4 Istoria literaturii, două volume, a 10 ...................... 20 Istoria civilizaţiunii ......................................... 10 16 10 12 14 15 10 7 40 30 20 3 17. 4 5 1 2 2 184 Cîte se pot termina pînă la capătul anului şi continua în anul viitor se văd în alăturatul apel şi listă de suscripţiune prin acţiuni. Librăria centrală, poate, domnul meu, la bărbaţi ca dv., de vă vor veni condiţiunile din urmă, a pune în dispoziţiunea dv. cărţi pînă la valoare de 30 mii franci, din care 10 mii vor fi partea cuvenită domniei-voastre. Aşteptînd răspunsul definitiv, te rog a agreda încredinţarea despre stima şi distinsa mea consideraţiune, cu care sînt al domniei-tale devotat amic, I. Heliade R. M.I.J.P.y Coresp. inv. 718 Către I. D. Petrescu Bucureşti, 1870, sept. 17 Amatul meu domn1, A treia scrisoare cu aceasta, şi n-am nici un răspuns la invitarea ce ţi-am făcut a lua asupra d-tale organizarea unei librării în Tîrgovişte. Mai prin toate judeţele s-au aflat oameni cari să se folosească cu cărţile didactice. Iată spre exemplu ce s-a trimis cu prima expediţiune pentru deschiderea şcoalelor prin toate judeţele: romanaţi 1.000 Abecedare a 10 bani......................................... 100 1.000 Noţiuni gramaticali a 15 b................................. 150 1.000 Noţiuni enciclopedice a 20 b................................ 200 1.000 Ruge a 30 bani ............................................. 300 1.000 Geografice a 2 rom ....................................... 2.000 1.000 Istoria sacră a 2 rom ................................ 2.000 500 Istoria românilor a 1 1/2 rom .............................. 750 800 Ortografice a 8 ............................................ 640 L840 suma dinapoi .............................................. 1.840 1.000 Grâmatice a 3 rom ........................................ 3.000 1.000 Aritmetice a 3 r ....................................... 3.000 1.000 Cosmografice a 2 rom ..................................... 2.000 10.8402 Mai toate s-au vîndut, şi fiecare din librari s-au folosit în luna aceasta de la 3 pînă la 4.000 lei numai într-o singură lună. Erai şi d-ta să aibi un folos asemenea dacă începeai de cînd ţi-am scris. Poate că eşti prea avut şi întorci spatele unor asemenea bagatele de venituri. 1 2 1 Publicată în Documente şi manuscrise literare, I, Bucureşti, 1967, p. 193. 2 Se vede că socoteala este greşită, la prima trebuia să fie 6.140, iar la a doua, 14.140. 185 Răspunde, te rog, să-ţi trimit cărţile sus arătate? De ce nu vii prin Bucureşti? Al domniei-tale amic, I. Heliade R. B.A.R.S.R., ms. rom. 3.748, f. 236-237 Către mareşalul palatului Bucureşti, 1870, oct. 28 Domnule mareşal1, Cu onoare te rog să binevoieşti a face a se prezenta măriei-sale alăturatele două pachete cu 450 volume, cum şi a soli[ci]ta la măria-sa o audienţă pentru mine in chestiune foarte urgentă, căci pericolul general este vecin; stăm cu toţi pe vulcan de nu se vor lua măsuri. Cu această ocazi[e], te rog, ca totdauna, domnule mareşa[l], să binevoieşti a agreda încredinţarea despre stima şi înalta mea consideraţiune, cu care sînt al domniei-tale devotat amic, I. Heliade R. Domniei-sale, domnul cap al [indescifrabil] G. Filipescul etc., etc. B.A.R.S.R., Coresp. inv. 78.100 Către T. Basarabescu Bucureşti, 1870, noiem. 15 Amatul meu domn, De a putut d. Maxenţian ceva, cu aducătorul ca [să] pot lua gravurile de la doi litografi şi doi fotografi. Şi aşa poimîine să-ţi pot da 30 exemplare d-tale şi să pot dispune de 150 [o sută] cincizeci, altele. De n-ai luat încă de la d. Maxenţian, vezi, te rog, de ia astăzi şi adu-mi d.-t. pe seară. Al domniei-tale devotat amic2, I. Heliade R. [adresa pe plic]: Domnului, domn. T. Basarabescu], la sine B.A.R.S.R., Coresp. inv. 22.462 1 Gheorghe C. Filipescu (1840—1902); adjutant al domnitorului Alexsndiu I. Cuza ; mareşal al Curţii domnitorului Carol I (1866 — 1874); agent diplomatic al României la St.-Petersburg (1874 — 1877). 2 Scriere greoaie, cu litere încurcate şi cuvinte necomplete. 186 Bucureşti, 1870, noiemb. 23 Amatul meu, Nu s-a putut face nimic la penuria actuală, să aflu vreo 10 napoleoni d-unde n-am a lua. De la d.-t. însă cat să cer ca să ceri de la doi abonaţi pentru care am dat cărţi complecte. Cu 4 napoleoni, preţul lor, scot de la fotografi gravure pentru 200 exemplare. Pentru [că], te rog a crede, că fac un păcat acei mizerabili de abona-sori, dc ni ţi-au dat bani ca să mi-i trimiţi cu aducătorul, atunci trimite cărţile, că fac bani la moment din care să te pot satisface şi pe d.-t. Cată să se întoarcă aducătorul or cu bani, or cu cărţile, dacă mai voieşti a mai continua asemenea daraveri ce îţi aduc şi d.-tale încurcătură, şi mie strimtorări nemeritate. Al domniei-tale devotat amic, I. Heliade Dă, te rog, cărţile de nu sînt bani, că cu dînsele #ii-aduc bani pe loc de la G. Zosima şi N. Gherasse, ce sînt tot [în] partea locului, şi nu bolnăvesc fecioru cu două curse diverse1. [airesa pe plic]: Domnului, domnului D. Basarabescul, la sine B.A.R.S.R., Coresp. inv. 22.463 Bucureşti, 1870, noiemvr. 26 Domnul meu, Eu cu patru napoleoni scot gravure de ia litografi şi fotografi[i] pentru c 200 exemplare. Nu mai pot răbda şi te rog trimite-mi cu aducătorul sau banii sau cărţile, căci fac bani la moment după dinsele la dd. Rîioşanul Butculescul I. Florescul P. Poienaru Gr. Mânu C. Grădişteanu d-na Iarca colonel Iarca N. Gherasse G. Cantacuzin[o] Theodor Văcărescu 4 fraţi Creţuleşti Ştirbei s___ 16 2 fraţii Gherman 2 verii Gherman 1 Calenderoglu 2 fraţi Tetorieni 1 Rosental 1 N. Niculescul 1 C. Niculescul lingă vistierie 1 alt Niculescul peste drum 1 Mărgăritescul 1 Arion casierul 1 Arion fostul ministru 2 fraţii Butculeşti 2 fraţii Izvoreni 1 Negri 1 Aceeaşi scriere greoaie, aproape ilizibilă. 187 2 fraţii Boiereşti 2 fraţii Foru 2 fraţii Marcovici 3 fraţii Alexeni 1 Rîioşanul 1 Lungeanul 2 fraţii Hagi Thudorac-he 1 Ioniţă Poienarul 2 fraţii Opreni 50 1 Luxandra Cantacuzino 2 fraţii Conţeşti 1 N. Roseti 1 Caramanlîu] 1 Veisa 1 Ienache Văcărescul 1 maior Cuţarida 2 fraţii Berendei 1 Dîmboviceanul 1 Manolescul 1 Lăzărescul 1 Co[r]lăt-escuI 1 Săvescul 3 Vlachu de la Lucrări Publice 2 fraţii Tătărani 1 d-na Catargiu 1 Danielopuîu avocatu 1 Exarcu 1 Şoimescul 1 Rizul 1 Scli vanitu 1 C. Şuţu 2 fraţii Costacopoîi 2 fraţii Slătineni 3 fraţii Ferechidi şi tat[ă3] 1 Creţulescul, fostul ministru 1 C. Donescul 86 1 Aristia Pascal 1 Bozianul 1 Vernescul 1 Ştefan Leonida 1 Lambru Basilescul 1 Ecaterina Vlădoianul 1 d-na Samurcaş 1 d-na Drugăneasca, zisă şi Ştirbei 2 fraţii Odobeşti 1 colonel Cornescul 5 fraţii Rîureni 1 colonel Ieronim 1 colonel Lupu 1 colonel Algiu 13 colonel Dumitrescu 1 maior Costiescul 1 colonel Demetru Creţulescul 1 colonel Stoica 1 I. Bălăceanul 1 Alexandrescul 1 Samurcaş prezidentul 2 fraţii Niţeşti 1 Creţul 1 Dragolănescul 1 Obedenarul I Zisul judele 1 Zisul ce a şezut la Gherasse lingă mi[ne] 121 2 fraţii Văleni 2 Petreşti 2 Bacalolu 1 FI. Aron 1 Zalomide 1 Argintoianul 1 Melchisedec 1 episcopul Dionisiu 1 Calinic al Moldovei 8 in Ministerul Instrucţiu[nii] 12 în Ministerul Finanţelor 15 în Ministerul Dinîntru 8 în Ministerul Lucrărilor Publice 36 în Ministerul Justiţiei, în Ca-saţiune, în curţi, în tribunale 30 în Ministeru Instrucţiunii 20 în cler Î56~ 188 Vezi, domnule, ce piedică mi se face din lipsa a 6—7 napoleoni spre a lua gravurele din care 4 smt la procopsiţii de abonaţi ai dumitale. Nu mă mai întîrzia cu dînşii, că mă faci să rupem orice relaţiune în asemenea afaceri. Ori bani, ori cărţile îa moment. Al domniei-tale devotat amic, I. Heliade R. [adresa pe plic]: Domnului, domn Basarabescul, la primărie sau la sine B .A.R.S.R., Oofssp. inv. 22.464 Către Climescu Bucureşti, 1871, mart. 21 Domnul meu, în mai multe rînduri ţi-arn scris de la sept. şi tot ţi-am trimis cărţi didactice, atît de la d.-ta, cit şi de la mulţime alţii, şi nu cunosc decît două cauze. Una că tot întrebînd la poştă aflai că stau acolo 16 mari pachete, că ei nu ştiu ce să le facă, pentru că de cînd s-au destituit foncţionari, pachetele stau grămadă, şi voi or să trimit pe cineva să mi le dea. Aş dori să fie aşa, căci scap de toate bătaiele de cap, din cauză că mulţimea cărţilor provin din reţinerea banilor de fo[n]cţionari, între cari mai toţi destituiţii se plmg că el a fost tentatorul şi dositorul acestor [loc rupt]. Te rog răspunde-mi c-ît de curînd, mai vîrtos că venitorele sărbători nu cred să ai ocupaţiimi. De va fi pachetele de la poştă şi ale d-tale, şi dimpreună cu acestea îţi [indescifrabil] cărţile, că sînt tipărite pînă în număr de şase, că vă ajung pentru clasile patru ani ale şcolilor [?], iar de nu, să-ţi trimit încai cîte se trimit la toţi fără exeepţiune. De te-ai lăsat sau nu de librărie, atunci te rog trimite-mi şi un compt despre cele trecute, că stau în van de atîţia ani, fără să văd de nicăieri nici bani, nici ştire decît de la d-ta pe neaşteptate şi de la Gr. Manolescul, controlorul de la T.-Jiului. Te salut din inimă şi St. Paşte cu bucurie şi fericire la mulţi ani! Al domniei-tale devotat amic, I. Heliade R. [adresa pe plic]: Domnului, domn Mieii [?] Climescul, Ia Bacău B.A.R.S.R., Coresp. i:v. 89.295 189 Către Ministerul de Finanţe [Fără dată şi loc] Domnule ministre1, De la promulgarea Regulamentului organic şi pînă la 1848, neîncetat şi fără întrerumpere, am fost funcţionar public în serviţiurile statului, următoare : Director al mesei Buletinului oficial pe lîngă Ministerul celor Dinafară; inspector general al şcoalelor, cu salariu, şi membru al Eforiei Instrucţiunii Publice; apoi şef sau cap al Arhivelor, în fine, ministru al cultelor, numit de fostul domn G. Bibescul, încă fiind pe tron, prin oficiu care mi s-a făcut cunoscut de Ministerul celor Dinîntru prin adresa cu nr.2.953 din 11 iuniu 1848; şi în cele din urmă unul din locotenenţii regulari ai domniei, lăsat prin oficiul de abdicare al domnului, unde se zice: „Las frînele guvernului în mîinile miniştrilor ce am numit“, şi recunoscut apoi de Puterea suzerană şi de toţi consolii din Bucureşti. Aceste serviţiuri, în etate de 60 de ani trecuţi, îmi dau drepturi la pensia legiuită. Pe lîngă acestea, Regulamentul organic, ce este încă în vigoare în cele ce s-au legiuit despre pensiuni, la pagina 403, secţia III, [paragraf] 160, alinea a doua, recunoaşte serviţiul de dinaintea promulgării Regulamentului ca o excepţie cu drept la pensie, deşi în traducţia română se vede oarecare omitere de particule, care în originalul francez se explică foarte lămurit. Dacă acest drept este recunoscut prin antecede [n] te sau se poate recunoaşte în cazul acesta, atunci cutez a alătura probe că am stat profesor în „Sîntul Sava“ şi am creat, ca să zic aşa, clasile de atunci de la 1818 pînă la capătul anului 1827, făcînd cursuri de gramatică, de geografie, de aritmetică, algebră şi geometrie, creînd primii profesori români atît pentru Ţara Română, cît şi pentru Moldavia, din cinci elevi ce s-au fost trimis de răposatul metropolit Veniamin, şi din cari unii trăiesc încă şi urmează pro-fesura. Şi pentru că Eforia de atunci nu ţinea dosare de numiri, alătur cu onoare aci adeveriri de persoane onorabili şi competinţi spre a atesta acest adevăr. Iar pentru anii serviţiului meu de la 1831 pînă la 1848, se poate afla de la ministerele respective şi de la Control pentru saîariele ce am primit pînă la 1848, sept. 13. Mă rog dară, domnule ministre, să binevoieşti a face să mă înscriu şi eu în numărul pensionarilor cu dreptul ce mi se va cuveni după legi, căci anii mei nu mă iartă a mai labora ca mai nainte. [I. Heîiade] Colecţia George Potra 1 Ciornă scrisă de I. Heliade, cu o serie de ştersături, după cum sînt şterse şi ultimele cuvinte, subliniate de noi. I. HELIADE RĂDULESCU CĂTRE SOŢIA SA, MARIA Răspuns la 24 oct. [1823] Alta eu! Nu te-am cunoscut decît ca să fiu nenorocit şi nu sînt în suferinţă de-cît pentru că te-am cunoscut... Amintire a celor trecute! Ore prea dulci ale sufletului meu ! V-aţi dus! Să v-ajung nu mai pot. Aţi fugit, răpindu-mi fericirea. Nefericito! Mariţo! Tu, izvor şi pricină a lacrimilor, a nenorocirilor mele. Tu, Mariţa mea, cea tare dulce. Tu, aerul vital al atmosferei mele. Îmi lipseşti, m-ai lăsat, te-ai depărtat, mă chinuieşti, tu cea miloasă, mă pui la grea încercare, tu cea foarte tandră. Nu mi-a rămas altă consolare decît speranţa, speranţă! Speranţă nespus de dulce! Ah, şubredă bază a existenţei mele! Nenorocitul de mine, cînd sperînd mă consolez. Suspine! Voi, scumpi copii ai pasiunii şi nefericirii! Voi, care aprindeţi aerul pe care îl respir, voi, care mă vreţi drept victimă şi joc de artificiu al concluziilor, deducţiilor voastre, veţi înceta? Dar e posibil ?... Ce? Nu sînt eu pentru voi, spre a vă respira? Da. Pentru că altfel nu pot. Mariţa! Singurul sunet care mă desfată, unicul nume prin care îmi numesc nenorocirea ! Tu eşti departe, nu simţi durerile inimii mele grav rănite, cumplite suferinţe ale sufletului meu, da, ale sufletului care nu te vede decît închipuindu-te. Tu nu vezi starea mea de plîns, ţie nu ţi-e milă de mine decît doar de îţi vei întreba inima suferindă, care, în caz că nu suferă, aş fi cel mai nefericit eu, care nu mă bucur de tine, în schimb se bucură munţii de tine, căci, te pomeneşti, oi fi. tu născătoare de munţi, sălbatecă, care fuge de propria sa mamă, de propriii săi copii, să nu mai vorbesc de mine, căci eu sînt cel care te adoră, şi din această cauză sînt sălbateca, neîmpăcata, nemiloasa fiară a munţilor (iartă-mi patima). A Nu ţi-e dor de mine, fiindcă te mulţumeşti să trăieşti departe, tu mă iubeşti, pentru că cu acel adieu îmi răneşti inima, tu nu poţi fără Heliade, căci lîncezeşti în stare de nesimţire, tu te topeşti sus-pinînd, căci te bucuri văzîndu-te pricinuitoare a unor nenorociri, dar tu vezi acest lucru, îl simţi? Dar de unde? Bine ar fi fost să fi văzut, să-ţi fi dat tu seama că nu aş mai fi cel mai nenorocit dintre nefericiţi. Te-aş fi avut în braţele mele, în aceste neputincioase braţe. Dar ce zic? Cum ? Şi, pentru ca să nu mă privez deocamdată de tine, spre a te vedea mereu înaintea ochilor mei drept un obiect al vieţii rneîe nespus de dulce, ai oare obli- 14 193 gaţia să suferi ? Ai obligaţie de a nu te ocupa de tot ceea ce te-ar interesa în schimbul şi in scopul unei oarecare uşurări a nenorocirilor tale? Nu. Să sufăr, să... însă nu pot... O, soartă! O, prea dur destin! Ce? Nu cumva ai hotărît să mă urmăreşti!! ... Ai hotărît să mă ai ca o jucărie în bătaia valurilor tale în acest vîrtej al dragostei? Mariţa. Prea dulcea meaMariţa! Nimic în absenţa ta nu ar putea să-mi uşureze durerile, nenorocirile, suspinele, patimile, tristeţea, în afară de simpatia ta, numai afecţiunea ta mă poate face fericit, fiindcă ea te va grăbi, numai dragostea ta susţine şi îmi hrăneşte speranţa încît, necedînd, să mă abandoneze în însetatele mîini de sînge ale disperării. Adoratorul tău, [Heliade]a La 1 noiembrie [1823] Eu continuu să mă aflu aici, dar parcă nu mai sînt aici. Mintea mea mă lasă, ea zboară acolo unde îi face plăcere, acolo îşi ia viaţă, se însufleţeşte, se întoarce, doar mă vizitează, şi iat-o din nou în braţele preascum-pei mele, o îngrijeşte şi este îngrijită cu căldură, îşi varsă acolo lacrimile, dar pe neaşteptate zbuciumata se simte nenorocită, mă vede nefericit. Uite-o, întovărăşindu-mă printre pădurile veştejite; aci piciorul meu tremu-rînd păşeşte neputincios, aci zburînd paseri, stejari şi copaci golaşi, teren frunzos, veştede frunze verzi în cădere şi stîlcite, obiect al văzului meu, dincolo doar sunet surd de frunze călcate, amestecat cu aerul rece şi subţire, obiect al auzului meu. Dar acestea poate că soarta le-a predestinat pentru mine. Acestea mă cuprind pe mine solitar, cu ele se hrăneşte imaginaţia întunecată, ele fac ca suspinele mele să aibă ecou şi, în sfîrşit, la ele îmi răspunde prietena Echo, ah, doar ea, zeiţa singurătăţii e binefăcătorul meu. [Heliade] Alta, la 4 noiembrie [1823] Departe de tine, departe de fericirea mea, nenorocit! Aici, aci, fericirea mea, aici e totul al meu, şi eu departe, ah, nefericit! Peste tot jale, pretutindeni melancolie, lacrimi şi suspine mă însoţesc, singur şi nu singur, nenorocit! Totul mă părăseşte, minte, suflet, inimă, spirit, zboară, mă obligă în urma lor, fericit, să Ie urmez. Vai, fericit! Dar nu Ie urmez. Ceas plin de fericire, pe care îi aştept, clipă însoţitoare a celor care au trecut şi care îmi dă puterile pe care le-am pierdut, şi le mai pierd, eşti încă departe, deşi te afli sub stăpînirea mea? Pe tine doar sălbatecul noroc nu e în stare să te stăpînească. Ce? Te împiedică ? Sînt eu acela care te vrea, vreau a Primele şase scrisori din acest capitol, scrise în limba greacă (24 oct. 1823—18 ian. 1824), transcrise de Heliade într-un caiet, colecţia inginer Nicolae Novacovici, au fost traduse de Mihai Carataşu şi Anastase Caratasu. 194 şi trebuie să vii cînd eu hotărăsc. Ah, hotărîre! Nu ca să mai aştept încă, da, să aştept pînă ce sufletu-mi zburînd nu se va mai întoarce, pînă ce simţurile mele slăbite vor înceta şi ele, pînă ce insul meu va ajunge obiectul ce se apropie cel mai mult de ruinare, şi abia atunci să mă hotărăsc ?! Ah, iluzie în care mă aflu! Ah, tu crudo şi nenorocit eu, tu care fără milă îţi torturezi sufletul, mai bine plîng pentru tine decît să te dojenesc. Ah, soartă... îţi ordon capăt nenorocirilor mele, sau iată-mă acolo unde a ta hotărîre nu mai are nici o putere, iată-mă triumfînd şi dispreţuindu-ţi şarlataniile. Insă sînt slab, ah, noroacele mele sînt aşa cum Je primesc din cer, să sufăr, să mă topesc, să dispreţuiesc, să mă dispreţuiesc, să jubilez, să mă supun, să plîng, să încetez să exist şi să nu ştiu ce sînt. Aşadar, sufere şi tu cu mine şi aşteaptă-mă. [Heliade] Răspuns la 17 noiembrie 823 Ce? Simt eu vreo uşurare a durerii? Patima mea s-a mai atenuat? Totul îmi pare lipsit de bucurie, toate-s moarte. Lipseşte Mariţa şi trece ziua, o urmează sceptică noapte. Săptămîna trece, luna vine, se apropie a doua lună, Heliade suspină suferind, Mariţa invizibilă. A! Eu mă bucur! Eu mă consolez, posed o scrisoare care constituie consolarea nenorocirii mele, lacrimile mele curgînd şi-au găsit o ţintă, ea le primeşte bucuros, pentru că în acest scop mi-a fost trimisă. Dar pînă cînd? Nu sînt eu stăpîn pe mine însumi? Nu! Stăpînul lipseşte! Insă eu sînt aici? Eu fără el? Ce? Ca şi tine, o, soartă? A, tu, tu, Varvara1. Ce? Duşmănoasă? Fii vrăjmaşă, căci ce aştept de la tine ? Firea ta e aşa, tu întotdeauna eşti un duşman. Da, şi îmi răpeşti viaţa, tu ordoni ca ea să trăiască departe, iar pe mine aici mă împiedici. Ce aştept? Ia să sparg eu jugul tău, să fiu liber! Ah! Libertate tu, prea dulce libertate! Te-am pierdut, acum ea reprezintă o legătură, dar e dulce, îmi face plăcere, Mariţa o suportă, iar eu o respect... Eu, eu! Şi ce dacă suspin? Pieptul meu să devină victima acestei văpăi, care îl arde, să vină o clipă, ultima clipă să vină, ca să mărturisească chiar ea tot ce va vedea, toate cele cu care va fi însemnată şi pentru care ea însăşi a fost plăsmuită. Ah, sufletul meu să zboare în cel dintîi început al său, acest trup al meu să se desfacă, iar praful lui să acopere grămada acestor nefericite oase ale mele. Mariţei îi este dor de mine, îi e milă de mine, ea e neschimbată, gîndurile ei neschimbate, ea este aceeaşi. Da, aceeaşi, care s-a mulţumit să-mi lipsească, după ce mai întîi m-a făcut s-o cunosc, ah, am cunoscut-o, dar la aceste triste clipe eu nu mă gîndeam. Ah, zile lipsite de bucurie, care v-aţi schimbat firea! V-aţi schimbat pentru vecie. Voi nu aveţi un sfîr-şit? Vă succedaţi una pe alta fără osebire? Cu aceleaşi nenorociri? Mariţo, 1 Varuira (Bjrbara)] martiră (m. cea 240 e.n.); ucisă, se zice, .de tatăl ei fiindcă se creştinase şi nu voia să se căsătorească. 14* 195 nu eşti tu stăpînă, incit să înceteze suferinţele mele? E de ajuns să vrei! Ah, dar poate că nu eşti în stare. Ah, eu te forţez fără să mă prea gîndesc. Adoratorul tău, [Heliade] Alta, la 17 dec. [1823] A, tu m-ai uitat. Timpul, care seceră toate, stinge totul, el a secerat, a stins dragostea mea din inima ta. Nefericitul de mine, m-ai uitat. Eu aştept, dar în zadar, un răspuns eu nu primesc la scrisoarea mea. A, consolare in care sper! Ah, Mariţa, nu te-am cunoscut decît pentru a fi un nefericit şi nu-s nefericit decît fiindcă te-am cunoscut? Tu nu-mi răspunzi, tu niciodată nu îmi scrii cum trăieşti, poate trăieşti bine, numai eu sînt nenorocit că m-ai uitat, dă-mă tu uitării, simţitoareo, sfîşie-mi tu inima, ah, sfîşie-o tu cea milostivă, şi să sufăr eu, căci pentru tine... Ah, eu niciodată să nu te uit, pentru că eşti Mariţa, iar eu sînt al tău şi tu m-ai uitat. Ai primit scrisoarea mea, ah, crudo, tu mă iubeşti, de ce nu-mi răspunzi, ah, ce mai iubire? N-ai primit-o? de ce nu-mi scrii, ocazii nenumărate, ah; tu suferi. Ce ? Sincera iubire aşteaptă oare să primească şi să răspundă ? Nefericită iubire! Nefericitul de mine! Tu m-ai uitat, nu îmi răspunde, căci eşti în stare, ah, ai putea, şi aceasta mă face nenorocit. Eu nefericit, tu mă dai uitării, iată-mă nenorocit! Te vei bucura? Tu, Mariţa? Ah, suflete! Ah, tu, simţire, ah, amintire!... Ah, eu încetez, nu mai pot, fie ca prezenta mea scrisoare să-ţi arate pasiunea mea. Tu mă uiţi?A, uitare, tu preacrudă înaintezi în simţire?... Preadură amintire! Prieten al Mariţei! Nenorocitul de mine. [Heliade] Răspuns la 13 ianuarie 824 Te-am nedreptăţit, Mariţa mea, te-am nedreptăţit. La toate scrisorile mele am primit răspunsurile tale, în schimb eu m-am grăbit şi te-am nedreptăţit. E de ajuns curata-ţi conştiinţă, încît să nu consideri grave dojenile mele. Tu totdeauna mi-ai scris, şi chiar atîtea cîte nu ai primit de la mine. Numărul scrisorilor tale depăşeşte pe al meu. A, cît sînt eu mai fericit decît tine, dar chiar şi sub acest aspect te-am nedreptăţit, eu am primit mai multe, şi tu ai primit mai puţine. Dar ce, tu ai să mai stai? Ce ? Speranţa mea mereu speranţă să fie? Nu te voi mai vedea ? Nu, mai stai, căci eu poate nu te iubesc, pesemne pot şi fără ca să te văd, dacă te-am iubit, stai, de ce să vii ? Aici nu ai pe nimeni care să te aştepte. Nu ai ? Gîn-deşte-te, adu-ţi aminte, şi judecă. Chiar în ziua de Sfîntul Ion am primit ultimele tale două scrisori, mă feliciţi cu ocazia zilei mele onomastice cu atî-ta îndemn şi cu atîtea laude, de care nu sînt demn. O, de-ai fi fost mai puţin exagerată, de m-ai fi lăudat mai cumpătat! 196 Eu sînt bine, trăiesc—după cum prea bine ştii — pentru tine, sînt departe de tine, sînt nenorocit, drept consolare în aceste triste zile nu am decît lacrimile, care pretutindeni mă însoţesc. Nici un pas nu fac fără să am impresia că îmi văd iubita petrecîndu-mă şi din urmă observîndu-mă, pînă ce devine un obiect al amintirii numai. O clipă nu trece, o clipă nu vine fără să nu poarte şi tabloul celor petrecute, da, a clipelor în mod fericit petrecute, uită-te... iată locul acesta este unde sfînta dragoste era celebrată, aci i se sărută mina, aci este cu tandreţe mîna mea la rîndul ei sărutată, acolo dialogurile despre virtute şi economie, dincolo era chemat Hymenaeus cu conştiinţa curată, ah, iată colo lacrimile mele împreună cu viaţa mea curg, aci se consolează unul pe altul şi, în sfîrşit, colo despărţirea, ah, cruda despărţire. Toate acestea sînt trecute. Vai, dar viitorul nu se arată. Fii sănătoasă! [Heliade] Mar iţa mea, Ai toată dreptatea să fii îa felurimi de grije de tăcerea mea. Dar pe drum n-a fost putinţă pînă în Focşani, unde nădăjduiam că voi găsi expediţia. Acolo am ajuns a doua zi seara, ocîrmuitorul lipsea, trebuia să trec în Focşanii Moldovii, să iau cai, să nu rămîi în ziua de Paşti pe drum. Cai nu să da pînă nu se va viza mai întîi paşaportul. Rămăşiţa serii a trebuit s-o petrec dintr-un loc pînă la altul, după vizarea paşaportului şi după podo-rojnă de cai. Seara, cind eram să pornesc, am vrut să dau o scrisorică, expediţia se închisese. Am plecat în noaptea aceea şi am făcut două postii din Moldova cu aceiaşi cai; la a treia, a fost cu neputinţă să mai avem cai, că îi păstra pentru vodă, ce se ducea spre întîmpinarea sultanului. Am rămas toată ziua la poştie, simhătă, pînă să treacă vodă. Am pornit de acolo în ziua de Paşti cu cai osteniţi, şi am ajuns în Iaşi duminică noaptea la 1 ceas după1 miezul nopţii. A doua zi, luni, am vrut să-ţi scriu, dar aci expediţia se porneşte numai o dată pe săptămînă, vinerea, şi a trebuit să aştept pînă astăzi. îţi vestesc că am venit foarte bine pe drum, afară de lipsa cailor. Aici am găsit pe toţi oamenii voioşi ca să ne vază. Şi mîine sîntem hotă-rîţi [să] plecăm, dacă n-o mai ploua aşa de mult cum a plouat pînă acum, şi dacă ploile nu ne va înfricoşa cu lăţimea gîrlelor. De nu ar fi plouat, eram hotărît să plecăm de ieri, de joi, căci tot ce am avut să săvîrşim am isprăvit. îţi fac cunoscut că nimic nu e mai frumos decît drumul de la Buzău pînă în Iaşi, în vreme de vară. E o grădină pretutindeni ocolită cu dealuri încărcate de roduri şi un şes semănat cu ape şi dumbrăvi, ve[r]deaţă, vaduri, cirezi, turme, păstori, ţărani. Şi toate acestea le-am văzut în ziua 1 în original, acest cuvînt se repetă. 197 d.3 Paşti, tractai din poştă în postă şi din sat in sat ca printr-o nuntă cîmpe-naască. Lumea, gătit[ă] şi veselă. Frumoasă impresie să vezi o ţară pitorească în de-a lungul ei în ziua de Paşti! Facă Dimneîeu să ni ml oprească vremea, şi cîni vei isprăvi de citit astă scrisoare s-auzi plesnind şi bicele surugiilor şi pe mine la spatele tău. Să ne vedem sănătoşi! Al tău frate, I. Eliad 1837, aprl. 23, vineri, Iaşi [ —115. 206 Draga mea surioară1, Ţi-am trimis o scrisoare dimpreună cu una sută galbeni în 1.400 sfanţihi, prin d. Orghidan1 2, singura speranţă de bani ce am la o nevoie de retragere. Sînt trist de întristările şi neastîmpărul în care te afli. Trebuie să ai speranţă în Dumnezeu şi să pui înainte că am plecat pe un drum de martiriuri, unde numai mina Celui Preaînalt ne poate mîntui. în curs de 30 de zile, de la 9 iunie, am trecut prin atitea pericole şi transporturi de bucurie, încît acum nici cele dintîi mă mai sperie, nici cele de-a doilea mai ţin de mine. Nu mai am nici o senzaţie, nici o mişcare, în toate sînt rece, afară de sentimentul copiilor şi al tău. Sînt sănătos, mă aflu în Bucureşti, am venit cel dintîi din membrii guvernului şi pînă să vie şi ceilalţi am fost şi sînt încă în cvartir la Hagi-Na-zaret3. Auz că e holeră şi în Braşov şi te sfătuiesc să te tragi sau la Sinai[a], sau în Sibiu. De muscali nu mai e nici o temere. Poate să vie ceva turci, însă numai pînă la Giurgiu, ca să stea în observaţie. De la Constantinopole se trimite Soleiman-paşa, care va veni singur în Bucureşti spre a împăca trebile. Constituţia românilor a fost bine văzută in Constantinopole. Pentru vreo trei punturi, cu venirea paşii, poate va fi oarecare greutăţi, adică pentru libertatea întreagă a tiparului, pentru gvardie naţională şi pentru votul universal. Sărută-mi copilaşii. Spune Frosei şi Virgiliei că nu le scriu pentru că n-am timp, dar sufletul meu e cu dînsele; sărută pe Sofia, Mar ia şi Ienă-chiţă. A revede[re], surioara mea. Al tău, Eliade 1848, iul. 8, Bucureşti [adresa pe verso]: Dumneaei, doamnei Maria Eliade, la Braşov. Colecţia George Potra Surioara mea4, Adevărat că nevoile nu mă lasă a-ţi scrie des, însă şi tu îmi scrii şi mai rar. Mai mult de două săptămîni n-am luat nici o scrisoare de la tine, şi nu ştiu cum să explic că-mi scrie Tache şi tu nu-mi scrii. 1 Publicată de George Potra, Ion Heliade Rădulescu: scrisori ineditei în Magazin istoric, II, nr. 7—8, iulie-august 1968, p. 116. 2 Rudolf Orghidan (1797—1862); mare negustor de băcănie în Braşov; a editat prima revistă română a Braşovului, Foaia duminicii, scrisă de Ion Barac (1837); dom călătorii la Viena şi Budapesta pentru a cere îmbunătăţirea vieţii ţăranilor români din Transilvania. 3 Hagi-Naziret, mare negustor în Bucureşti (1848); de origine armean. 4 Publicată de George Potra, loc. cit., p. 116. 207 Ţi-am trimis 100 # prin d. Orghidan. Iţi scriam să vii la Sinai[a] sau la Sibii, şi Tache văz că nu ştie nimic de acestea. Cînd vei veni la Braşov, întîlneşte-te cu d-na Teii, că şi dumneaei e străină, şi fiţi împreună de se poate. Eu sînt sănătos. Aşteptăm pe comisarul Porţii, Suleiman-paşa, spre a se determina soarta patriei. Sărută-mi copilaşii, scrie-mi. A revedere. Salutare şi frăţie. Al vostru, Eliade 17 iul. 1848, Bucureşti Banii trimişi prin d. Orghidan sînt 1.400. Colecţia George Potra Dragă surioară1, Sînt sănătos, lucrez mult, odihnă mai nu am. Vă doresc mult, mult, cît nu se mai poate. Turcii au venit; crez că se vor duce. Speranţele ne sînt bune. Vine Ştefanache1 2. Vino cu el sau la Sinai[a], sau în Bucureşti, unde te trage inima. Sărută-mi copilaşii; Frusinichii şi Virgiliei nu le-a scris tata niciodată. Sărută-le, mămuşoară. Lui lenăchiţă i-am poruncit cască de gvardist şi spalete. Acum e soldat. Dacă va fi cuminte, se va face ofiţer. A revedere, surioara mea. Al vostru, Eliade 1848, iul. 21, Bucureşti [adresa pe verso]: Domniei-sale, cetăţenei Maria Eliade, la Cronstadt. M J.J.P., Coresp. inv. 1.655/1 Surioara mea3, Aşteptam să vă mai văz odată. V-au speriat minciunile, bine, staţi acolo încă vreo zi, două. Aci lucrurile merg astfel: au intrat turcii şi au stat pe marginea Dunării. Au trimis pe d. Tîngîroglu4, om civilizat, cu scrisoare către boieri. Nu s-a primit şi s-a zis să se adrese[ze] scrisoarea către naţie. S-a schimbat adresa către boierii şi notabilii din capitală. S-a citit la Mitropolie, se ameninţă 1 Publicată de George Potra, loc. cit., p. 116. 2 Ştefan Andronic. 3 Publicată de George Potra, loc. cit., p. 116. 4 Anton Tinghir-efendi (Tinghiroglu) ; secretar al lui Soleiman-paşa; trimis la Bucureşti cu o misivă către mitropolit şi boieri (1848 iulie). 208 toată mişcarea, nu recunoaşte Guvernul provizoriu, invită să se adune boierii şi notabilii să aleagă un locotenent de domn, spre a tracta cu dînsul. Românii cer locotenentă, iar nu locotenent. Turcii primesc. Se adună popolul să aleagă membrii locotenenţii, şi aleg tot pe membrii Guvernului provizoriu. Trimit o deputăţie la Giurgiu cu răspuns la scrisoarea esc.-sale Soleiman-paşa şi cu petiţie către î. Poartă. Deputăţia a fost primită cu mari onori în tabăra turcească. Insă locotenenţa compusă de şase membri o cere numai de trei membri. Aci sîntem acum. Nu ştim dacă vor rămînea trei ori şase. A revedere, I. Eliade 26 iul. 1848, Bucureşti [adresa pe verso]: Dumneaei, cetăţenei Maria Eliade, la Times Colecţia George Potra Mar iţa mea, Frusinica, Virgilia, Sofia, Mariţa, Ienăchiţă ai tatii, ieri, sîmbătă, la patru ore după amiazi, am ajuns bine la d. Vasiţi1. Aci am dormit astă-noapte şi aştept aci pe camarazii mei. Adună calabalîcurile ce ne trebuie de prima necesitate, lasă-le în lăzi la nenea Alecsandri2, care să le expedieze în urmă cu prahoveni, dimpreună cu alte doua lăzi braşoveneşti, ce sînt lăsate la dumnealui dinaintea revoluţiei, şi tu cu copiii pleacă de e putinţă îndată cu această diligenţă. Bagajiul necesar încape deocamdată. De vei mai întîrzia, trimite-mi treizeci galbeni, însă pentru Dumnezeu, pleacă acum. De nu va fi pornit d. Teii, vino cu dînsul, să mă văz odată iar cu voi împreună. Fă să se dea scrisorile acestea. Ia-mi tutun. Acasă în cancelarie, în bibliotecă, am un pachet de hîrtii manuscrise preţioase, muncă a mea de mulţi ani, adu-mi-le. A revedere, al vostru, Eliade 1848, sept. 19, Times [pe margine]: pentru Dumnezeu, fă şi vino cu diligenţă aceasta, ca să nu ne căim cît vom trăi. Lasă tot, că şi de se va pierde, facem la urmă. Manuscrisele să nu mi se piarză. Aceste scrisori să le dai a se împărţi cînd vei pleca, iar nu mai nainte; de vei rămînea însă de diligenţă, dă-le şi cît vei fi aci. Cată nu rămînea de diligenţă. [adresa pe verso]: Dumneaei, cetăţenei Maria Eliade, la Bucureşti Colecţia George Potra 1 Dr. Pavel Vasici-Ungureanu directorul carantinii de la Timiş. 2Alexandru Danielopol, unchiul lui I. Heliade Rădulescu. 15 — Scrisori şi acte 209 Dragă Mar iţa mea, Eu tot în Times sînt şi vă aştept. Din cele dintîi bagajuri ce vei dispoza a se trimite după noi să fie cele două lăzi braşoveneşti de la nenea Alecsandri, lăsate de mine. Intr-însele sînt cărţile cu care se pot complecta cele din Braşov, ca să se poată da spre vînzare, să avem ceva bani. Tot aştept pe fraţii mei, şi întîrzierea lor îmi aduce mare neastîmpăr şi durere... Doamne, fă-le toate bune. Sărută pe Ştefanache, Smărăndiţa, pe Nicolache, Costache şi pe toţi fraţii şi amicii. Pe vărul Costache1 să-l iei cu tine. Cînd vei pleca, să-mi aduci: 1. Manuscrisele din bibliotecă 2. Foarfecele mari 3. Două-trei lulele îmbrăcate cu tel 4. Tutun vreo patru oca. 5. Vreo două-trei duzine de condeie galbene, de metal, poleite, de la Lebel. A revedere, mamă şi copilaşii mei, Domnul cu voi! I. Eliade 1848, sept. 20, Timeş lloe margine']: Aceste cărţi să se dea sigur1 2. [adresa pe verso]:  madame, madame Mărie Eliade, ă Bucarest Colecţia George Potra Surioara mea, Te aşteptam cu diligenţa, şi primii aici încă o scrisoare. Eu ţi-am trimis două din vamă, unde te aşteptai pînă la venirea diligenţei. Ieri am intrat în Braşov. Scrisorile adresează-mi-le la d. Vasici. Adresa mea este Nicolae Gheorghiade.3 Roagă pe d. Colchun4, dacă se poate, să ne dea cîte o carte deschisă, una pentru mine şi alta pentru d. Teii, doveditoare de cine sîntem sau care este adevăratul nostru nume, căci poate, la vreme, cu numele noastre adevărate, să putem face ceva mai mult. Altmintrelea poate oamenii să ne ia de nişte aventurieri ce vrem a ne folosi cu numele altora. 1Goast. N. Racottă. 2 Scrisoarea e întărită cu o pecete în ceară roşie, avînd în stînga monograma P.W., iar în dreapta o acvilă. 3 Nicolae Gheorghiade ; numele conspirativ al lui I. Heliade Rădulescu. 4 EVobert Gilmour Colquhoun (Colcum, Colcun) (1804 — 1870); agent şi consul general al Angliei la Bucureşti (1834 — 1851), aţîţă duşmănia emigraţilor împotriva lui Barbu Ştirbei; în strînşe legături cu fruntaşii revoluţiei de la 1848 ; împotriva propagandei unioniste în Ţara Românească; consul al Angliei în Egipt (1858). 210 Trimite pe cineva la d. Apolonie1 să ceară decoraţia. Aceea la nevoie mai face ceva bani. Sărută-mi copilaşii. A revedere. Doamne, mult mi-e teamă că nu te vor lăsa să pleci. N. Gheorghiade 1848, sept. 24, Braşov1 2 [adresa pe verso']:  madame, madame Mărie Eliade, â Bucareşti Colecţia George Potra Scumpa mea surioară, Fie binecuvîntat numele Domnului că făcu să vă ştiu în Braşov ! Aseară luai scrisoarea lui Costache şi aflai că aţi trecut încoa. Cu toate că nu ne-am săvîrşit aci trebile, însă de ştiam cu o zi mai nainte că ai venit, lăsam tot şi veneam cu carul iute ce plecă. Cu cel viitor viu negreşit. Pricinele neşederii noastre în Braşov sînt multe. Ştii că cu şapte galbeni am intrat în Braşov şi cată să prevăz de ceva bani pînă sînt lucrurile în pripă. A doilea, vrem să venim aproape de d. Maghierul să-l înştiinţăm despre cugetele şi părerile noastre şi să nu ajungă capetele exaltate să puie ţara în foc. Dacă nu s-a făcut bătaie, am contribuit şi noi mult. A treilea, a trebuit să ne întîlnim mai curînd cu camarazii arestaţi ce s-au zis că vin în Sibii pe la Orşova, de unde putea să se împrăştie. Şi fără întîlnirea cu dînşii noi rămîneam să nu putem a ne duce viaţa nici o lună fără cheltuială. A patrulea, serinada din Braşov şi intrigele lui Maior.3 ne-a făcut să [plecăm] de a doua zi d-aci, căci poliţia începuse a chema pe cîţiva din cei de curînd veniţi, şi n-am vrut să ne vie rîndul şi nouă. Din toate aceste pricini nu mă mai ţine pe mine decît aşteptarea Go-leştilor, despre care am început a fi în grijă. Nu ştim încotro au apucat, căci era timpul să fie acum mai demult în Sibii. Consultează-te cu d. Bariţ unde crede că vom fi mai siguri în aceste turburări, în Braşov sau în Sibii, căci mai nainte nu e mijloc a se duce acum; nici un drum nu e sigur, şi însuşi drumul Braşovului e oarecum de temut la Făgăraş. A doua zi sau a treia zi după această scrisoare viu şi eu la voi, şi ce ne va da Dumnezeu! 1 N. Apolonie; ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească ; emigrat; prieten şi în corespondenţă cu Chr. Teii. 2 Scrisoarea are o pecete inelară în c eară roşie; scutul cu o bufniţă deasupra are o monogramă cu literele I.E. 3 Ion Maior eseu. 15* 211 Sărută-mi copilaşii şi rugaţi-vă cu tot ii la Dumnezeu să se facă voia lui şi să ajute celor ce umblă pe căile lui şi ascultă învăţăturile lui. A revedere, N. Gheorghiade aceasta mi-e adresa1 1848, oct. 5/17, Sibii [iadresa pe-verso]: Domniei-sale, doamnei Maria Eliade, la Braşov Colecţia George Potra Mariţo dragă, Eu sînt aşa de ameţit, încît mă văz mai în poziţia din Bucureşti şi în unele şi mai rău. In Sibii se fac gătiri, se armează tare, ostilităţile cu ungurii s-au început. Auz că Braşovul e mai mult şi mai de aproape expus primului atac al săcuilor (de se va face). Vă ştiu acolo şi cu toate pricinile pentru care am venit în Sibii nu le-am isprăvit toate, căci încă sînt fără bani; însă am hotărît să viu la voi. Am luat loc în carul iute şi fui silit să-l dau d-lui Giurescul. Toţi cei ce cunosc mai bine trebile aci nu mă lasă să plec încă trei-patru zile. Să viu spre Braşov e rău, după cum zic; să plecăm mai nainte, cată să trecem tot printre unguri cari sînt foarte întărîtaţi. Poziţii periculoase din toate părţile; bani de cheltuială încă nu avem. Tu nu-mi scrii. întreb pe d. Giurescul, şi îmi spune că eşti mînioasă. Atît ne mai rămînea şi asfel de pericole şi timpi. Eu mă văz în nevoie să-mi iau inima în dinţi să trec prin foc şi prin apă şi să mă duc cu Domnul mai departe, unde e mai sigur. Şi apoi soarta omului e nesigură, viaţa în voia întîmplărilor în ziua de astăzi. Dumnezeu ştie ce soartă voi avea şi de ne vom mai vedeai Cum plec, cum te las ? Doamne, de ce nu poci să te fac să-mi vezi poziţia şi sufletul! Ce vorbe sînt astea să-mi trimeţi răspuns că eşti mînioasă ? Pentru ce nu-mi scrii? De Goleşti am început a ne despera că sînt la Ruşava şi că vor mai veni în Sibii. Fără dînşii n-avem nici bani despre care să putem dispune. Arestarea lor, unde se află, ne face a prepune că şi noi vom fi arestaţi, dacă ne vor cere mîine-poimîine. Eram destul de mîhnit în Bucureşti, însă îmi vedeam copilaşii, te vedeam pe tine şi te vedeam consuferice şi în armonie. Acum nu ştiu încotro s-apuc, cum să apuc, şi îmi trimiţi răspunsuri că eşti mlnioisă. Ce manieră e asta, ce langaj ? Fii mînioasă, surioară, şi eu voi face cum mă va învăţa împrejurările. Ţi-am scris în scrisorile trecute de te crezi sigură în Braşov, de te asigură amicii Bariţ, Orghidan şi alţii, şezi acolo. De este pericol, vino în Sibii. Eu voi face, mă voi sili chiar cu pericol să vă mai văz şi voi sta sau mă voi duce mai departe pecît mă voi vedea [loc rupt] ce este ospitalieră 1 Vrea să zică numele conspirativ cu care semnează. 212 ■atît pe [loc rupt] voiesc binele şi pe cît voi fi [loc rupt] fără a mă amesteca intru nimic. De mă voi vedea nevoit să plec [loc rupt], adio, surioara mea, sărută-mi copilaşii şi facă Dumnezeu cum să ne mai vedem. A revedere, N. Gheorghiade 1848, oct. 20, Sibii [adresa pe verso]: Dumneaei, d-nei Maria Eliade, la Braşov Colecţia George Potra Dragă Mărită, Astăzi, luni la prînz, am ajuns la Sibii. Pe drum am venit bine. După prizonierii unguri ce am întîlnit în cale scortaţi către Sibii, după spusele tutulor oamenilor ce venea de peste Olt, imperialii fac bune izbînzi. Apoi la Şercaia stă cvartirul general al generalului Ghedeon1, unde este şi el cu cîteva companii. Intre Făgăraş şi Sibii am întîlnit mulţime de oştire venind cu marş forse asupra săcuilor: polaci, iagări, dragoni. Este adevărat ^ă oştirea lui Ghedeon peste Olt strîmtorează pe săcui, şi de acolo, silin-du-i a trece dincoace spre Braşov, este a le ieşi înainte garnizoana Braşovului. Asfel unii în faţă şi alţii dinapoi, în vreo patru-cinci zile se aşează pacea şi odihna în Braşov. Eu plec mîine la Logos1 2, şi de acolo la Zemlin3. Drumul s-a limpezit. In Prusia se zice că s-au împăciuit lucrurile, asigurîndu-se constituţia. De la Logos îţi voi scrie. Arată tutulor rudelor şi amicilor salutări. Lui Ştefănache, Nicolache, prt. Ioan4, Aristia, Negulici, Duillie, Bolliac, Duca, Niţescul5 arată-Ie frăţeştile salutări. Dd.-lor fraţi C. şi S. Filipeşti6 încredinţează-i de ţinerile mele simti-mente şi consideraţie. Fratele Rucăreanul, de va veni, spune-i că-1 aştept la Temişvar .sau la Logos. Gînd voi pleca îi las răspuns la fraţii Goleşti unde îl aştept. Fraţilor Bariţ, Yasici şi Mureşeni arată-le îmbrăţişările mele. Cos-tache şi Iorgache îţi sărut mîna. De la Maghierul s-a primit scrisoare din Orşova, unde a ajuns la 16 noiem., pe drum foarte sigur. 1 Joseph von Gedeon; general austriac în timpul revoluţiei de la 1848—1849 din Ungaria; în 1857 era general în retragere. 2 Lugoj. zZ?mlin fSemlin); sîrbeşte, Zemun; oraş în R.F. Iugoslavia pe rîul Sava; aci, în 1456, Ioan Huniade a repurtat o victorie asupra turcilor. 4 Preotul Ioan (Ioasaf) Znagoveanu. 5 George Niţescu; ia parte la revoluţia de la 18^8 din Ţara Românească ; controlor obştesc (1848); exilat în Transilvania; casierul Comitetului revoluţionar în emigraţie. 6Const. (Costăchiţă) N. Filipescu (1807 — 1854); maio;r-colonel; participant la revoluţia de la 1848, autorul lucrării Memoires sur Ies conditions d'existence des Principau-tis danubiennes; moare în exil la Paris şi fratele său Scarlat N. Filipescu (Şarloti). 213 Sărută-mi copilaşii. Frusinico, Virgilio, să vă vază tata sănătoase. Fiţi bune şi ascultaţi pe mama, făceţi-o voi să uite necazurile. Ienăchiţă, fii bun, nu necăji pe mama, învaţă bine. Cînd oi fi la Francfort, să-mi scrii tu, că acuma eşti mare. A revedere, draga mea Mariţă, N. Gheorghiade* 1848, nciem. 28 [Sibiu} [de timp să nu vă văz pînă în primăvară, nu ştiu cum o să trăiesc pînă atunci. Care ocupaţie să-mi poată scurta timpul şi nopţile de durere, care ocupaţie să-mi poată adormi dorul ce mă consumă, cu ce mijloace să poci duce o viaţă ce mă face a dori moartea, dacă n-aţi fi voi pentru care voi să mai trăiesc încă. Surioara mea, să viu la voi, nici n-am cu ce, nici nu-mi este iertat. Să veniţi voi la mine, sînt mari cheltuiele. Nu ştiu cum ai putut face acea 16 225 mică sumă despre care îmi [scrii] şi s-o cheltuieşti în călătorie, nici nu-ţi: ajunge cu cîte suflete ai. Tot mai bine să vii în Constantinopole, de unde putem să ne corespundem mai regulat. De va fi vreo minune, cum scrii, să poţi face ceva mai mulţi bani,, vino în Bavaria, cum ţi-am scris. Frusinica mea, Virgilia, am primit scumpele voastre scrisori. Fetiţele mele, uite, sufletul meu e între voi acum şi vă strînge, vă sărută, vă bine-cuvîntă; Ienăchiţă, te sărută tata şi fii sănătos şi cuminte, nu necăji pe mama, că e păcat, destul suferă ea, mititica. A revedere, I. Eliade 1849, aug. 14/26, Paris. Rue Notre-Dame des Victoires, Hotel National [adresa pe verso:']  madame, madame Mărie Alexandriano1, â Yidin, par monsieur le capitaine et consul Marco M.I.J.P., Coresp. inv. 1.482/18 Surioara mea, în momentul acesta primii scrisoarea ta din Ruşciuc de la 30 iul. Mă grăbesc să te înştiinţez, pînă nu pleacă poşta, că ţi-am trimis încă trei scrisori prin d. Marcu la Yidin, dimpreună şi cu nişte gazete. Caută-le. Ţi-am trimis alte scrisori în urmă şi prin Smărăndiţa. în toate îţi' scriam ce să faci şi care sînt părerile mele. Frica de neavere nu-mi dă curaj să-ţi scriu să vii la Paris. Nu poţi să-ţi închipuieşti nenorocirea ce am avea la întîmplare de a isprăvi de cheltuială. Sînt singur şi sînt speriat. De poţi afla mijloace şi te vei putea căpătui cel puţin cu 800#, atunci te poţi aventura a veni pînă în Bavaria prin Stiria. D-acolo să-mi scrii şi să viu eu la voi, căci fac numai cheltuiala drumului a unui om. De acolo ne putem vîrî undeva între bunii, oneştii şi bravii germani. Surioara mea, mare mîngîiere mi-a făcut scrisoarea ta; însă vă rog nu vă jucaţi cu străinătatea şi durerile mele. Altădată să nu-mi scrie numai o copilă; măcar un rînd pe marginea scrisorii să văz şi de la cealaltă. Oh, ce e în sufletul meu I Fetiţele mele, vă sărut, vă îmbrăţişez, vă binecuvînt. Dumnezeu să vă întărească şi să vă fie tată. Dumnezeu să vă apere, să vă consoale şi să vă fericească. Scrisorile voastre îmi fac mare bine. A revedere,, copilaşii mei. Surioara mea, cum să te ajungă scrisorile mele? Mi-e teamă să nu se piarză cele din Vidin. De poţi să-mi trimiţi ceva bani, alt mijloc nu e decît prin Gonstantinopol. 1 Mărie Alexandriano, nume conspirativ al soţiei lui I. Heliade. 226 De vei vedea că s-au împăcat oarecum lucrurile prin vecinătate, nu te depărta de ţară, că e rău de tot p-aci în străinătate. A revedere, scumpele mele fiinţe. Ienăchiţă, fii cuminte şi iubeşte şi ascultă pe mama. Joseph Fransky 17/29, aug. 1849, Paris Rue Notre-Dame des Victoires, Hotel National [adresa pe verso:]  madame, madame Mărie Alexandriano, â Rusciuk, par monsieur le capitaine Lucas Glizian â l’agence de bateaux a vapeur M.I.J.P., Coresp. inv. 1.468/3 Surioara mea, copilaşii mei, Yă scriu după boală, sînt sănătos; am avut un junghi. N-am de nici unele, dar nu am altă grijă decît de ce nu mi-a scris Frusinica. Să mă asigur de asta, să fie că n-a avut loc pe hîrtie, şi sînt fericit, toate trec. Am început a avea speranţe că o să vă mai văd, că o să poci a vă aduce lîngă mine, la sînul meu, ca să nu [mă] mai dezlipesc de voi pînă voi muri. Am aflat o întreprindere din care aş putea să-mi scot hrana, însă îmi trebuie un fond cel puţin de 500 galbeni. Dacă aş putea face suma asta, mi s-ar mai alina grija despre viitor. Dacă se va putea, caută să faci ceva bani încît să aibi cheltuiala drumului şi să vii în Paris cu vreo 700 galbeni, scoală-te şi vino pe Dunăre. în Paris, 500# îi putem pune în întreprindere şi cu 200# să ne aşezăm şi să trăim pînă va începe a ne da munca. Alfel nu ştiu cum să ne vedem pînă în primăvară. Nu ştiu de ai primit atîtea scrisori ce ţi-am trimis. A revedere, soţioara mea; Frusinica, Virgilia, Ienăchiţă, vă sărută tata. I.E. 1849, aug. 24/5, Paris Rue Notre-Dame des Victoires, Hotel National [adresa pe plic]:  madame, madame Mărie Alexandriano, â Vidin, par mr. le capitaine et consul Marco M.I.J.P., Coresp. inv. 1.484/2 Surioara mea, De cînd te ştiu în Turcia am două drumuri prin care îţi scriu: prin Bucureşti şi prin Constantinopole. Prin amîndouă drumurile îţi scriu în-totdeodată mai aceleaşi lucruri, ca, dacă se va rătăci vreo scrisoare, să aibi pe cealaltă. 16* 227 Ţi-am scris prin Smărăndiţa că am început să întrevăz o speranţă că aş putea să vă văz înainte de primăvară. Mi se înfăţişează o ocazie să în-treprinz ceva de unde să putem trăi, însă îmi trebuie un fond cel puţin de 500 galbeni. Fără acesta nu poci începe. Dacă se poate a aduna ceva bani cu care să faci drumul şi să rămîie apoi 700 galbeni, din care 500 să pui în întreprindere, şi 200 să avem de cheltuială pînă să înceapă a ne da rodurile ostenelii, scoală-te cît mai curînd şi vino pe Dunăre la Paris, însă nu lua slugi, că ne stingem cu cheltuiala. Am fost bolnav, am avut un junghi vreo şapte zile, dar mi-a trecut de vreo cinci zile. Am uitat şi boala şi neaverea şi străinătatea şi nemijloa-cele de a vă vedea, pe lîngă scrisoarea nescrisă şi de Frusinica. Pînă nu voi avea răspuns curat, nu mă poci odihni. Oh, copilaşii mei, cît vă iubeşte-tata al vostru. Să trăiţi şi să vă binecuvînte Dumnezeu. V-am răspuns la scrisoarea ce mi-o trimiteţi din Rusciuc, prin Smărăndiţa. Caută, dragă,, scrisorile mele, vreo trei, şi cu nişte gazete, ce ţi le-am adresat la Vidin la d. Marcu. A şaptea scrisoare e cu asta ce ţi-am scris de cînd ai trecut la Vidin; trei prin d. Marcu, trei prin Smărăndiţa şi asta prin d. Luca. Fetiţele mele, Frusinico, Virgilio, băiete Ienăchiţă, vă îmbrăţişez şi vă sărut; surorilor voastre le-am scris îndeosebi la pensionat. Rugaţi-vă lui Dumnezeu să ne mai vedem. Cîte sufer nu mă slăbesc, nu mă împuţinează.. De mine nu am milă, cînd aş şti că voi mă iubiţi mai puţin şi nu simţiţi durere pentru mine, aş avea o consolaţie, căci v-aş şti că nu suferiţi. Dorul ce-am însă pentru suferinţele voastre, acela mă slăbeşte şi mă împuţinează. Să ne vedem sănătoşi, copilaşii mei, tata al vostru, I. Eliade 1849, aug. 24/5, Pari& Rue Notre-Dame des Victoires, Hotel National [adresa pe verso]:  madame, madame Mărie Alexandriano, ă Rus-chouk, par mr. le capitaine Lucas agent des bateux â vapeur M.I.J.P., Coresp. inv. 1.479/8 Surioara mea, Iar este de mult de cînd n-am luat scrisoare de la voi. Scrie-mi, draga mea, pe toată poşta. Eu îţi scriu de două ori pe săptămînă, şi prin Viena^ la Smărăndiţa, şi prin Constantinopole. Nici un răspuns n-am luat la scrisorile mele, este a opta scrisoare cu aceasta. Sînteţi voi sănătoşi, aveţi ce vă trebuie? Eu am avut un junghi vreo zece zile, sînt sănătos acum de la Dumnezeu, căci doctor şi doctorii n-am avut cu ce să plătesc. Iţi scriam în urmă că de aş avea vreo 500 galbeni aş avea a întreprinde ceva de unde să scoţ hrana pentru mine şi pentru voi şi aş avea curajul să vă scriu să veniţi, altmintrelea uite că Dumnezeu p-acolo tot nu v-a lăsat, pentru că tot mai sînt oameni ai lui Dumnezeu. P-aici e civilizaţie, adică loc unde să moară omul de foame. 228 Dumnezeule, cum să fac să vă mai văz? Nu mai îndrăznesc să întreb de Frusinica. Nu mă poci odihni de cînd am luat cea din urmă scrisoare unde ea nu-mi scrie, şi ce de mult e d-atunci. Şi n-am luat nici un răspuns la întrebările mele. Scrie-mi mai curînd, dragă. Gîndeşte cum eram în boala mea singur în casă, cu nopţile mari şi cu gîndul tot la Frusinica şi la voi toţi. Nu mai ştiu, tu mi-ai scris, ori altcineva mi-a spus ori mi-a scris că ai scris o scrisoare d-lui I. Ghica la Constantinopole. Draga mea, nu ţi-a spus Ştefanache cum mă sfîşie omul ăsta? De ce ai scris; cine ştie ce va mai face din scrisoarea ta ? Acum în urmă a răspîndit în Constantinopole infamii asupra mea; şi a scris cîte calomnii toate aci în Paris, încît mi-a amărît sufletul. Să-i dea Dumnezeu bine, însă departe de astfel de oameni. Cînd ai şti cîte a făcut şi cîte e capabil să facă. Dacă poţi, trimite-mi ceva bani. Mă zoreşte mult stăpînul birtului şi nu ştiu ce să-i mai zic. Copilaşii mei, Frusinico, Yirgilio, Ienache, vă îmbrăţişez şi vă sărut; consolaţi pe mama. Draga mea, dacă va fi vreo speranţă să poci face ceva bani, încît să poţi veni cu vreo 700 galbeni în Paris, atunci pune-te pe Dunăre, vino la Viena, de acolo cu drumul de fier vino la Berlin, şi din Berlin în Paris. Ăsta e drumul cel mai comod şi mai eftin. Crez acum că se va fi liberat cursul Dunării. Nu ştiu dacă ai primit scrisorile ce ţi le-am trimis prin Marcu la Vidin ? A revedere, sora şi mama mea, a revedere copilaşii mei, I, Fransky 1849, sept. 1/12 [13] Paris Rue Notre-Dame des Victoires, Hotel Naţionalii.,Coresp. inv. 1.380/7 Surioara mea, copilaşii mei, Cum se poate? Ce s-a mai întîmplat că nu iau scrisoare de la voi de* la 30 iul. (două luni)? Două luni atît de lungi de aşteptare, unde Frusinica nu-mi scrie nimic, unde peste opt scrisori v-am scris să mă înştiinţaţi de ce nu-mi scrie Frusinica? Unde zi şi noaptea nu sînt decît cu gîndul la voi, unde nopţile boalei de vreo zece zile mi se părea atît de eterne în singurătate* în aşteptare şi dureri şi ale junghiului şi ale sufletului! Oh, Doamne! Fă să fie neîngrijire, uitare însuşi de la dînşii! Lasă să mă uite, numai să fie sănătoşi! Dragă Mariţo, să vă fi ştiut în Transilvania, aveam cel mai mare neas-tîmpăr, căci era teatru rezbelului, însă tot îmi rămînea o speranţă. Aş fi balanţat între nevoi şi între neputinţa de a-mi scrie şi de a vă ajunge scrisorile pînă la mine . Să vă ştiu însă în Ruşciuc, între amici, neîncunjurate de-piedice şi cu mijloace şi de a trăi şi de a-mi scrie şi de a mă ajunge scrisorile voastre, şi două luni să n-am nici o scrisoare după atîtea întrebări 22® ^ce vă fac ? După atîta neastîmpăr ce văzurăţi în opt scrisori ale mele, asta mă pune în cea mai mare disperaţie. Nu e nimic, surioară. Sărăcia cea mare, datoria, dispreţul şi cîrtirile neîncetate ale stăpînului casei, încetarea de a-mi mai da ce-mi trebuie, boala ce am, trai în singurătate, fără doctor, fără mijloace a cumpăra un muştar noaptea, prin întuneric, ziua cu toate privaţiile; nu sînt nimic astea, că trecură zilele rele, ca şi cele bune, nu e nimic. Şi de aci înainte să petrec tot astfel de zile şi ce ştii, poate şi siluit a plăti ce sînt dator, poate trec şi pe la judecăţi. Nu e nimic, că vor trece şi acele zile, cum trecură mai o jumătate de secol peste capul meu, şi parcă este ziua de ieri, zilele prunciei mele. însă să crezi, să prepui că tot ce ai mai scump suferă, e nenorocit, e... cine ştie cum, să întrebi mereu şi nimeni să nu-ţi răspunză, nici ai tăi însuşi, asta e greu şi cît e răul de mare ce mi se face, de ar veni din neîngrijire sau uitare, cu atîta v-aş binecuvînta şi pe voi şi cerul cînd aş putea să mă asigur că sînteţi bine şi numai din uitarea voastră am suferit atîta. Nu vă mai scriu nimic, nici de cum sînt, nici de bani să-mi trimiteţi, nici de ce să faceţi, nici dacă aveţi mijloace a ierna împreună, căci despre toate v-am scris în opt scrisori trimis[e] prin d. Marcu la Vidin, prin Smărăn-diţa şi prin d. Luca la Ruşciuc. Dumnezeu cu voi şi mîngîierea lui cu mine. Copilaşii mei, Frusinico, Yirgilio, Ienăchiţă, vă îmbrăţişez, vă sărut şi vă binecuvînt. Darul Domnului cu voi şi înţelepciunea lui să vă povă-ţuiască şi să vă mîntuie. A revedere, If. Fransky 1849, sept. 14/26, Paris Rue Notre-Dame des Victoires, Hotel National B.C.S., Coresp. inv. 15.216 Mariţo şi copii, Mi s-a obosit sufletul a vă mai declama dorul şi durerea, pentru că voi nu-mi mai răspundeţi. Este a zecea scrisoare asta, şi de nu voi primi nici un răspuns cu poşta de poimîine, fiţi sigure că nu vă mai scriu. Dumnezeu cu voi, după cum e dorul şi mizeria cu mine. Smărăndiţa mi-a scris o dată şi i-am scris peste şase scrisori, fără a lua nici un răspuns. Mîine îi mai scriu şi ei, şi sănătate. Nu vă zic a revedere, pentru că nu mai am nici o speranţă. Dumnezeu . 1.906 Nr. 25 Surioara mea, Am primit scrisoarea voastră din 13/25 iul. din urmă, cu alţi 2.500 fr., peste tot 4.500 fr. Fie numele Domnului binecuvîntat! Eu plec, cum ţi-am scris cu poşta trecută, de astăzi în două săptămîni. Am apucat să pui subt tipar nişte scrieri şi pierz banii ce am dat fără să am nici încai un exemplar. Zi şi noapte dau zor să termin. Niciodată nu mi s-a părut zilele aşa de lungi. Banii ce mi-ai trimis îmi sînt prea destul să-mi plătesc datoriile mele proprii şi să-mi fac drumul. Nu voi însă şi nici nu poci a plăti din aceşti bani datorii ce am făcut pentru cauză. Am trimis socoteala la fraţii din Brusa. Nu le cer decît ceea ce au promis şi pe temeiul căria am intrat în cheltuiele. De vor trimite banii în aceste două săptămîni, grăbiţi-i să mi se întîm[pine] mai curînd, fără soroc şi cu poliţă, nu la Marsilia, ci în Paris. Cum ţi-am scris, plec pe uscat şi nu mă îmbarc decît la Neapole. Răspunsul ce îmi scrii că a dat Ştirbei despre starea noastră mi se pare prea iezuitic. îi e ruşine să arate că ni s-a ruinat casa subt ordinea legală şi subt domnirea d-lui. Va să arate că minţim că am avut pagube. Din nimic, adică ce n-am avut, nu ni s-a pierdut nimic, In scris nu poate da că ni s-a ruinat starea, nici compromite politica cării serveşte [...]. Acest răspu[n]s e frate bun cu împotrivirea ce arată a se spune pe faţă că visteria e datoare 18 milioane [...]. Din contra, sileşte pe boieri a arăta în scris că casa visteriei are capital, astfel de probe nu se dau în scris, ci la o nevoie să plătesc pe tăcute. Rămîne a şti de va veni vreodată Ştirbei la nevoie a ne plăti în păr starea depredată. Comisioanele ce îmi scrii se vor face toate, afară de pantofi. Nu e nimic în Paris de felul ăsta demn a se da la locurile ce îmi însemnezi. Asfel de papuci ori pantofi sînt cu mult mai bogaţi şi mai frumoşi în Constanti-nople, şi prin urmare nu e ceva rar aci în Turcia. Pantofi nemţeşti sau fran- 269 ţozeşti sînt meschini, afară numai dacă nu-i va porunci cineva înadins, şi atunci ne va costa mai la 800 franci şi o întîrziere din drum. Trebuie a fi cumpărat ceva [indescifrabil] ce este rar acolo şi care se poate dărui fără ruşine. Cînd aş avea bani îndestui, aş cumpăra pentru bărbaţi cîte o puşcă, sau cîte o pereche călimări rare şi ceva stofe pariziene. Eu zic însă să tăcem. Ştie că sîntem săraci. Mai nainte de plecare-mi îţi voi trimite o ladă cu comisioanele şi cu argintăria şi cu ce am mai greu, ca să fiu mai uşurel pe drum. Poate ţi-oi trimite două lăzi. Mantilii am cercat de catifea, cu 100 franci ia cineva bunicele, şi cu 80 voi lua şi pentru fetiţe. Aş vrea mult să poci [a] vă aduce şi ceva stofe de rochii; de-mi trimite numai fraţii din Brusa banii ce au subscris de la 1 ianr. trecut. Sărută-mi copilaşii. A revedere, surioara mea, să vă aflu sănătoşi. Te sărut din suflet şi pînă să viu să te sărute Frusinica şi Virgilia. A revedere, tatăl vostru, Eliade 4/16 aug. 1850, Paris, aceeaşi adresă M.l.J.P., Coresp. inv. 1.907 Nr. 26 15/27 aug. 1850, Paris Surioara mea, Astăzi e Adormirea Mamei Domnului. E ziua ta, soţioara mea şi mama copiilor mei. Acum un an ţi-am scris cu dorul în inimă, astăzi îţi scriu cu speranţa de a vă vedea. Să te binecuvinte Dumnezeu, loună mamă ! Să te apere şi să te conducă divina sa mamă! Fii ferice şi sănătoasă împreună cu copilaşii şi să vă aflu sănătoşi. Mult m-a întristat urîta înţelegere ce m-a făcut să nu iau de la voi nici o scrisoare cu curierul trecut; n-am luat asemenea de la nimeni. Văz că toţi m-aţi crezut plecat, însă nu faceţi astfel, trebuia să aşteptaţi scrisoarea mea anunţătoare de plecare, şi de ar veni scrisori în urmă-mi, se pot înturna înapoi. Această idee că am plecat făcu poate să nu mi se trimiţă banii de la [Brusa], şi fără dînşii nu pot pleca. Nu poci da din banii ce mi-ai trimis, şi nici nu-mi ajung a plăti datoriile ce am făcut pe la tipografi, jurnale şi d. Real. Eu ca să nu şez şi să fac ceva în cauza noastră, pe speranţa banilor ce mi-au promis a-mi trimite românii, m-am angajat cu oarecare tipăriri. Nici nu poci pleca, nici nu mă vor lăsa poate să plec pînă nu le voi plăti. Fraţii din Brusa au suscris o listă a-mi trimite mie şi d-lui Teii 1.500 lei turceşti pe lună la amîndoi, adică cîte 750 lei pentru hrană, începînd de la 1 ianuarie trecut. Din aceşti bani pe opt luni, n-am luat decît 700 franci, din care 500 am dat la plecarea d-lui Teii. Nu că doară am vrut să pui pe români la alte cheltuieli. Banii ce mi-i hotărîseră pentru hrană îi hotărîsem pentru tipăriri, nu crez să nu mi-i trimiţă, însă s-a răspîndit vorba că am 270 plecat. Mă cred plecat şi pină să se lămurească nuvela şi să am eu răspuns îmi trebuie 40 de zile cel puţin. La asfel de întîmplări ori cu zece zile mai nainte ori mai apoi, nu e lucru de mare diferenţă. Eu n-am scris, n-am determinat ziua cînd plec. Banii ce mi-ai trimis i-am întrebuinţat a-mi plăti datoriile mele pentru mîncare la birt, unde se urcaseră peste 2.000 franci. Mi-am luat ceva cărţi ce îmi vor trebui pentru învăţătura copiilor. Am făcut comisioanele ce îmi scrii, să nu viu cu mîna goală la copii. Mi-am scos nişte argintării ce aveam la Muntele de Pietate şi cată să-mi mai rămîie vreo 1.000 sau 800 franci pentru drum. Cu ce să plătesc datoriile ce nu sînt ale mele, ale cauzei? M-a contrariat mult acest malentendu. Aştept şi poşta de mîine, şi de nu voi avea scrisori de la voi, sînt nevoit să plec, lăsînd datorii şi făcînd urîtă figură, căci de voi mai şedea, naintează pe de-o parte toamna şi pe de alta se cheltuiesc pe mîncare şi chirie în Paris banii călătoriei. Aşa, pe la începutul lui septemvrie, stilul nostru, crez să fiu în Marsilia. De este timp şi vor fi trimis românii bani, mi se pot trimite la Marsilia, să-i aflu acolo la 12 sept. stil nou, sau şi pînă la 15, ca să trimiţ oamenilor banii din Marsilia, să-i astîmpăr. Puteam plăti toate datoriile, ş-ale mele şi streine, cu banii ce mi-ai trimis, însă nu-mi rămînea de cheltuiala drumului. A revedere, încă o scrisoare mai ai din Paris, şi de aci înainte aştep-taţi-mă. Sirută-mi copilaşii, să trăieşti la mulţi ani, să ne vedem copilaşii căpătuiţi. Tatăl vostru, I. Eliade [airesa pa plic]: A madame, madame Maria Alexandriano, ă Constan-tinople, par mr. Dem. Sakellario Coresp. inv. 1.90S Nr. 27 1850, sept. 6/251, Paris Surioara mea, Abia privenii a-mi pune oarecum lucrurile pe drum cum să le poci lăsa a se termina în urma mea; abia poci zice că sînt gata de plecare. De ce nu ne-am preparat mai nainte? N-aveam bani, şi nimic nu poţi lucra fără bani în Paris. Gini îmi veniră banii şi mă apucai a pune în ordin[e], nu-mi era destul o săptămînă ori două. Sperînd în banii ce îmi scriseseră că îmi vor trimite fraţii din Brusa, alică cîte 1.5)3 lei turceşti pe lună mie şi d-lui Teii, n-am vrut a se întrebuinţa aceşti bani pe seama mea, ci în oarecare tipăriri spre a populariza chestiunea noastră; avînd desigur aceşti bani, am fost intrat în datorii. Cînd mi-au venit banii ce mi-ai trimis, am plătit datoriile la otel pentru 1 Corect: august 25/6 septembrie 271 şedere şi mîncare şi ale vieţii; am cumpărat cîte comisioane mi-ai dat şi altele fără deosebire pentru toţi copilaşii. Mi-am scos o parte din argintării ce le aveam la Mont de Pieţe şi n-am putut scăpa a plăti şi datorii ce am făcut cu speranţa acelor 1.500 lei pe lună. Aveam să dau şi d-lui Real tot pentru ale cauzei ceva bani şi mă zorea. I-am dat fără să aştept banii din Brusa. Nu ştiu ce este întirzierea. Crez că poate că mă au de plecat şi s-a făcut o mare greşeală. Nu trebuia nimeni să mă crează de plecat pînă nu voi scrie eu. Eu n-am făcut cheltuiele decît după bugetul şi socoteala banilor ce eram sigur că îmi vin. Dacă nu mi-au venit, şi nu îmi vor veni, eu n-am cu ce pleca. Tot ce am putut face cu banii noştri ce mi-ai trimis a fost să fac a nu mai avea datorii nici ale mele, nici străine, să fac comisioanele trebuincioase, să fiu gata în orice oră a porni. Nu mi-au ajuns însă să-mi rămîie şi de drum. Cămăşi, cizme, haine, tot ce era pentru trupul meu am lăsat, am uitat. N-am nici cu ce face o vizită de luare de ziua bună pe la oamenii ce am cunoscut. Cînd mi-ar fi venit banii de la Brusa, de la ianr. pînă la 1 sept. mi-ar fi ajuns de toate şi acum aş fi fost poate la Marsilia sau mai departe. Cu 40 de zile mi s-a întîrziat plecarea din cauza unei grabe de a mă crede de plecat. Am scris acum 20 de zile la Brusa, de atunci am încetat. Nu mai scriu Ia nimeni pentru că nu-mi mai scrie nimeni. Acum e vorba să plec, şi mai îmi trebuie cel puţin 1.200 franci să am pentru drum şi să nu plec gol. De nu vă veţi fi lămurit din scrisorile ce vă scriu necontenit de cînd aţi încetat a-mi scrie, aflaţi că nu poci, pînă cînd cei din Biusa nu-mi vor trimite banii ce mi-au promis, a plăti datoriile ce am contractat în numele lor şi le-am plătit cea mai mare parte din banii ce îi aveam pentru drum şi spre acoperirea goliciunii mele. De este vreo răceală sau intrigă, de nu e speranţă să-mi trimită banii ca să nu mă apuce iarna, grăbeşte de-mi trimite tu încă 1.200 franci, şi Domnul cu toţi, fie şi aceste cheltuiele tot de la noi. Stau pe ghimpi cînd vine curierul şi n-am scrisori, nu poci să descriu starea mea. Grija copiilor mă ucide, şi neputinţa, pentru un nimic, de a pleca mă fierbe de viu. Surioară, teme-te de sceleraţi, de flatori. Sînt gata şi aştept bani. A revedere, angelii mei, mama lor sărută-i în locu-mi. Te sărut, te îmbrăţişez. Dea Domnul să am scrisori de la voi poimîine. Tatăl vostru, Eliade Coresp. inv. 1.909 Nr. 28 Surioara mea, Patruzeci de zile sînt de cînd scriu cu toată expediţia şi nu-mi scriţi voi nicidecum. Cum v-aţi închipuit că puteam pleca fără să vă dau de ştire cu zece zile înainte? M-aţi închipuit plecat. S-a dat ştirea în Constantino- 272 Maria I. Heliade Râdulescu, 1841. Portret în creion de I.D. Negulici ^ *jyr.'*'*' o ^vUju<58»# tâ^/j,* s*-' <*-«&-«: >'eZTk*.$? ^ ~ *ure* ^ ■>- **«•“ ||||g^^ «#&~ &/'«**W <3^t_ * * ■? WmC^^r^ 'H^ ^ *0? 4&*y0'!*-**% €^* , S -^C^cSczv ~*ZS X ^T-K^ *'-^ '^> ^fjj^-*» -^tO. <_, ££ »P' *;'tWe * Zwt' 7- Radu lese u către soda sa. 18.8 sept. 24, Braşov; semnat conspirativ N. Gheorghiade Casa lai I. Heliade Rădulescu, de la Obor, aşa cwwî arăta după 1848 Rusciuc, portul la mijlocul sec. al XlX-lea. Litografie de epocă Cafenea turcească laRusciuc, la mijlocul sec. al XlX-lea. Litografie colorată de W.H. I3artlett şi J.C. Bentley Reşedinţa paşei din Orşova. Litografie de C. Reiss Ă~>.V :. > **. *••.-™* ^ *g»i •><&&/* ^***V'*'<^-v,>2"> *> ;wf —y ✓ ^ c.^^^j^j(j|^^;.< «*C .:V4^^**£,: <*->/•*' Aă» C^u .^y^^**r?yJ-.»**-$-*<>'4*i*ţ?. *« :■■■ - 4^X jjj&4 ■■.; 4-^^k <^^>~>4<«M> >î|» «^W ■ ■ • ^!*P ■ ■■ ■ :*j*ÎO.* fii^sBii«ii y#ii|lft^4 :?§;?•; 'Mm^: *fuw ii^i:- Paşaport turcesc dat lui 2. Heliade Rădulescu ssis .t__^.^.rj.. &•*? ... L .y, t UL V X>t totfaaaaa &«*&**&*» PP UTTERARA t» | •» v«*f* **« | *><♦’<■ Wi-|^ —•■ ^k, H‘ «rf ««• k |>tv *■<'« *'~ <1» * I waaiiMffl l*\t«*îii t fi* stoal *&t qttf'i tfcAÎ 00 tir* |«x<*0 aî Cî» »'«'H aifr »j«$«*r» - ^rtrri fsrMwtthi* |>ît^ tft »«%K kilîi» o.o.w#î i» <%*»« it*i’J*»i«, 'j-srmfnik* a *■»»>» XjVî: *l« ^ iu^-h' *V- |***'8W* fw**H* şi ‘fi |nr- ' «$&«'{ &t- Âmm Wşt* '«l I» ţmjMff uxwitrtm ftiim»* ÎV'Î* "t\t m *<*t** oM*j(*n» ptmnf»*! *«î* hi * huMufa $1 <&»*{*« ftt .< i in i«o* ■** fio.fi I îu cfiru>fi îl a h<»rM *«î1r/ * »^tîrHiUt ®m mhth «&* o»»i ti** <>|wfk?t I t» ytUTtrZ 0*1 fR&Jr^t'iU-, .\<}»t«vO**l3» ' îtroiâ rţwtt'ha «»tţ‘4W poru *u n) iXxîpn *rrr*ht îttî î< <’kx Hz *]*<♦■** «joi* lvs>*«kt or îi »\*ii « ,'îot**4 |w<"tu<â «-« orrst şţ <|fi'; |«at j»r<*ituiti l>»»tt‘<*M« WiiUOTtlKC* HARTATiVA- luţi.iîati'ha. ; ■ B I TI r A JRr A «Iii JL li# Jn < I. HEL1ADE R. ' ÎMhţuwl t i ‘i i *h»h,vi*mu muAm m as^:uti Critica de I. HeliadeRădulescu, Bucureşti, 1860 pole, în Brusa, în Atena că am plecat, şi toţi au încetat de a-mi scrie. Banii ce avea a-mi trimite i-au reţinut şi m-au lăsat a plăti cu banii ce mi-ai trimis datorii ce nu era ale mele particulare. Creditorii din Paris, aflînd de la ceilalţi români că plec, au început a mă supăra. Am dat din banii copiilor să scap. Real s-a purtat foarte rău cu mine tot din cauza banilor, căci românii din Brusa au încetat de a-mi trimite, crezîndu-mă plecat. Eu nu poci pleca pînă nu îmi vor trimite banii promişi, în puterea cărora am intrat în datorii ce nu era ale mele. Precum era nedrept din banii altora să cheltuiesc pentru copii, asemenea e şi mai nedrept din banii copiilor să cheltuiesc pentru alţii. Ce mi-ai trimis voi să aduc înapoi în lucruri trebuincioase. Ce mi-au trimis alţii, am să le dau contul pînă la un ban. Iată că stau în loc pentru o urîtă înţelegere, pentru o grabă că mă credeţi plecat mai nainte de timp. Acum eram în braţele voastre de mai îmi scriaţi încă o expediţie, două. De patru expediţii aţi încetat, şi patruzeci de zile stau pe cheltuială aşteptînd bani şi bălăbănindu-mă cu datornici pentru lucruri ce nu sînt ale mele particulare. Ţi-am scris cu poşta trecută, cu cea mai trecută, tot acestea şi le repet iară că nu poci pleca, stau în loc pe cheltuială din cauza întîrzierii banilor din Brusa şi din încetarea scrisorilor tale. Era timp să am răspuns de la tine la o scrisoare ce ţi-am trimis-o ca s-o trimiţi la Ciutaia la K...1 Era timpu să ştiu ce a zis R-paşa2 la scrisoarea ce i-am scris. Tăcerea, nesi-gurarea de au mers scrisorile la destinata lor mă pun în neastîmpăr. Stau pe spini, nehotărît. Aştept din poştă în poştă, şi nici un răspuns. De nu voi avea nici cu poşta de poimîine scrisori şi banii ce aşteptam de la Brusa, cine ştie ce tempestă mă va cufunda în mare sau de care stîncă mă voi strivi. Nu ştiu cum nu ţi-a spus d. Pleşoianul că şi d-lui a păţit-o ca mine, crezîndu-1 amicii de plecat şi lăsîndu-1 peste 40 de zile fără scrisori. Cînd sînt locurile depărtate nu e iertat cuiva să facă astfel de greşale, că nu se îndreptează curînd. Sărută-mi copilaşii. Mi se topeşte inima de dînşii. Frusinica tatii, Virgilio, Mariţo, Ienache, vă sărut, să vă găsesc sănătoşi. A revedere. Sărutaţi pe mama în locul meu. Tatăl vostru, Eliade 1850, sept. 5/17, Paris, aceeaşi adresă P. -S. Această scrisoare trimite-o la Brusa. Scrie-mi ce s-a făcut cu serisorile cât marele vizir şi către captivul internat. [iadresa pe plic]: A madame, madame Mărie Alexandriano, â Constan-tinople, par mr. Dem. Sakellario M.I.J.P., Coresp. inv. 1.910 1 Punctele de suspensie sînt în original. 2 Reşid-paşa. XIX 19 — Scrisori şi acte Nr. 29 1850, sept. 14/26 Paris Surioara mea, Aveam multe trebi neterminate, eram aşa încurcat cînd mi-ai trimis banii, încît era cu neputinţă să plec mai nainte de vreo 25 de zile. Le-am terminat, şi mai mult de zece zile sint gata. N-am cu ce pleca însă, căci cre-zîndu-mă românii d-aci plecat, nu mi-au trimis banii ce îmi promiseseră şi pe speranţa cărora intrasem în cheltuiele pentru cauza comună. Cum mi-a venit banii ce mi-ai trimis, am plătit datoriile ce nu era ale mele, căci mă strîmtora, am plătit şi din ale mele, am făcut comisioanele ce mi-ai făcut şi încă şi altele pentru toţi copiii. Speranţă de plecare n-am (că nu mi-au mai rămas bani) decît în banii din Brusa, cu care să-mi împlinesc spărturile ce am făcut in banii mei, cu care am plătit lui Real, ce m-a tras la judecată, la tipografie, la jurnale, la scriitori şi altele. Cu poşta trecută am luat o scrisoare de la d. Pleşoianul, după care văz că s-a rupt farmecul de a mă crede plecat, şi prin urmare trebuia să se rupă şi tăcerea. D-lui îmi scrie, tu, surioară, de ce nu îmi scrii? Eu nu mai am bani decît 500 franci, cari nu mi-ajung să plătesc nici birtul, de cînd mai şez pe cheltuială. îmi trebuie dară banii drumului, şi de se va putea şi alţi cîţiva cu care să-mi iau cămăşi, haine de iarnă, încălţăminte. Drumul nu-1 mai poci face pe mare. Cată să mă duc pe uscat pînă la Neapole, şi de acolo, unde se mai îndulceşte clima, să apuc pe mare; cheltuiala pe uscat e mai scumpă. Citesc aci în gazete că ministerul otoman are mulţi inamici şi că şovăie. Văz că toţi amicii marelui vizir şi ai progresului sînt năpădiţi de calomnii, crez spre a-i înnegri, că răutatea s-a-ntins pînă în a turbura bieţilor oameni pacea domestică. Ce este monstruozitatea asta ce văzui acum în urmă în gazetele Parisului ce ricitează novele din alte gazete reacţionare? Vor să piarză o biată femeie, or din nenorocire adevărul este astfel? De vor triumfa în intrige, de se vor retrage din minister voitorii noştri de bine, ce ne facem noi? Sînt sigur că pînă să vă ajungă scrisoarea asta, poate să am şi eu de îa voi scrisori şi bani, şi prin urmare să plec. Aşa, mă voi aresta la Malta, sau la Atena. Şi d-acolo te înştiinţez unde voi dezbarca, unde vă voi [găsi]. Depinde de la prudenţa ce vom avea amîndoi şi de la circonstanţe or prefacerea lucrărilor. Vezi să mi se trimiţă banii promişi de la Brusa pe lunile trecute, «e păcat să iau de la gura copiilor ca să fac cheltuiele ce nu le poate face un om singur, ci mai mulţi. Sărută-mi copilaşii, Frusinico, Virgilio, Mariţo, Ienăchiţă, vă îmbrăţişez, vă sărut, să vă aflu sănătoase şi cuminte. Vă aduc multe lucruri bune şi haine, la soare vă puteţi uita, dar la. dînsele nu. Ale lui Ienache stau singure în picioare. Corsete, mantalii, şimizete, materii de rochii. Mama are o 274 mantilie cu dantelă şi numai catifea. Mariţa a mică are şi ea dantelă la niantiluţă. A revedere, copile şi surioara mea, Mario. Tatăl vostru, Eliade M.I.J.P., Coresp. inv. 1.911 Nr. 30 Surioara mea, Niciodată n-am căit şi n-am plîns pe omul cel bun, pe creştinul cu dragostea lui Dumnezeu şi a oamenilor cît am plins la cele din urmă scrisori venite din Constantinopole şi d-aiurea după ce s-a dat vestea că familiei noastre s-a făcut o pensie. Toţi au gurele pe noi, afară de Grădişteanul. Te sfîşie pe tine, ca să mă sfîşie pe mine mai dureros. Şi cînd iau scrisorile tale, cînd văz cu ce dor scrie de toţi, cît ai umblat pentru toţi, alergăture, cheltuiele, simtimente curate, laude, simpatii, uitare de sine ca să vorbeşti de alţii, toate în van. Răii cei mai vestiţi din lume, cunoscuţii de sceleraţi, de hoţi află graţie, noi însă nu. Nu ştiu însă pe cine să plîng mai mult, pe noi sau pe Teii, că e victimă şi fizică şi morală amăgirilor şi crede spurcaţilor ce s-au jurat de a-1 pierde şi a mă pierde. Crede bietul om că tu, surioara mea, ai fost toată cauza de nu i s-a făcut nici o pensie. Goleştii cred că tu ai fost cauza de nu li s-a făcut împrumutarea. Noi, fata mea, să credem cum am lucrat, să crezi cum ai iubit pe toţi şi ai lucrat; să ierţi pe toţi. Intrigile nu vin de la români, şi toţi refugiaţii nu sînt răi [...] Bieţii români nu sînt decît cam leneşi, cam muieratici, au micile şi basele invidii ale muierilor, duc şi iau vorbele cu chirastiţele, parte debilă, parte scuzabilă, parte ce are trebuinţă de creştere, de conducere. Paţienţă, fata mea, nu te întrista de binele ce ai făcut şi de răul cel care îţi întorc. Fie Dumnezeu cu toţi cei amăgiţi, şi toate să îndreptează, că el îi va lumina. De ce nu-mi scrii, surioară, de ce nu mă înştiinţezi despre nimic? Am scris două scrisori prin tine, de care te-am mai întrebat, şi sînt în neastîmpăr a şti de soarta lor, şi nu m-ai înştiinţat nici dacă le-ai primit. Românii din Brusa m-au lăsat în datorii, nu mi-au trimis nici acei cîte 750 lei pe lună, ce mi-au promis pentru mîncare. Cu dînşii plăteam tot, căci nu m-am întins mai mult. Pentru aste datorii nu m-am putut nici mişca din Paris. Am rămas fără cheltuială din pricina lor. Am rămas să fac călătoria în iarnă pe mare. Cu toate astea, cum voi lua bani, sau de la tine sau de la dînşii, îndată plec, cum ţi-am scris. Aş fi vrut să plec, încai pînă la Marsilia, să mă mai apropriu de voi. Sînt însă tot în Paris, şi de la tine, de la Costache, de la cei din Brusa n-am nici o scrisoare. Goi din Constantinopole scriu că ai plecat la Smirna. 275 19* Cu poşta trecută ţi-am trimis un exemplar din totul Impresiilor unui proscris. Astăzi îţi trimit capătul. Ah, Doamne, de aş avea poimîine scrisori de la voi. Sărută-mi copilaşii. A revedere, tatăl vostru, I. E. 1850, sept. 24/oct. 6, Paris M.I.J.P., Coresp. inv. 1.478/2 1850, oct. 17, Paris Nr. 31 Surioara mea, Am primit în fine cu pachebotul din urmă, adică la 26 sept/8 oct., o scrisoare a Frusinichii. Văz că îmi scrie că mi-a trimis şi Virgilia alta, văz că îmi scrie că mi-ai trimis încă 500 fr. la Marsilia şi că am acolo scrisoare poste-restante. Dar tu, surioară dragă, de ce nu-mi scrii? Eşti bolnavă, eşti mîhnită? Ai dreptate să fii de toate. Eu d-acilea m-am mîhnit atîta de gura fraţilor, cît nu se mai poate. Ţi-am scris cu poşta trecută, nu te mîhni, însă iartă pe toţi, toate sînt cununi. Dumnezeu, ce vede inima oamenilor, ne va da după a noastră şi va da şi celorlalţi tot bine, pentru că el e tatăl binelui. Răul nu-1 dă Dumnezeu, oamenii şi-l fac singuri, şi răul ce şi-l fac ei Dumnezeu tot în bine să-l schimbe. Eu însă de ce şez tot în Paris? Cînd o să mă văz în braţele voastre ? N-am lăsat nici o poştă să nu vă scriu poziţia mea în care m-au lăsat fraţii din Brusa. Dacă nu-mi trimeteai tu bani, astăzi eram închis. Cîte 750 lei pe lună mi-au promis prin atîtea scrisori de la 1 ianr. ca să-mi fie pentru mîncare. Pe speranţa lor, n-am vrut a-i întrebuinţa pe seama mea, ci pentru cauză. Am făcut atîtea, încît fraţii şi Germania întreagă cunoaşte astăzi ce e România, şi cînd scriitorii, gazetele vorbesc de dreptul naţiilor, numele românilor e nelipsit. Toate însă se fac cu bani, şi prea mulţi. Eu am făcut multe cu puţini bani şi pe credit în speranţa celor cîte 750 lei pe lună, din cari am primit numai 700 franci. Şi din aceştia am dat d-lui Teii 500, iar 200, ce mi-au rămas, i-am dat pe toţi, şi alţii atîţia, la abonamentul Semenei1. Tot s-a făcut pe credit. Mi se cuvine să-mi trimiţă 7.500 lei pe zece luni, şi nu numai n-am primit, dar am mai dat de la mine şi datoriile ce am făcut pe tipare, pe gazete, pe acţii, pe plăţi lui Real (1.000 fr.), pe porturi de scrisori şi broşure, pe plăţi la articole în gazete, toate plăti[te] cu din banii ce mi-ai trimis. Astea am scris cu toată poşta ca să grăbesc a mi se în-tîmpina banii cu care să poci pleca. Mai trei luni, şi nici un răspuns n-am luat nici de la tine, nici de la Brusa, nici de la Gostache. Şez pe cheltuială. Iarna m-a apucat, şi în cele din urmă n-am primit decît 500 fr. la Marsilia, cînd m-oi duce acolo, şi aceştia tot de la tine, surioara mea. în timpul aşteptării m-am ocupat cu lucru. Am demascat intrigele ;[...] anarhice din ţară, am făcut să răsară o lumină ce nu o cunoştea încă 1 La Semaine. 276 Europa. Mîine sau poimîine plec din Paris, şi mă întorc iar în Paris peste vreo zece zile. Dacă nu voi găsi banii din Brusa cu cari să plătesc nu hrana mea, cum mi-ai promis, ci datoriile ce le-am făcut în cele ce nu poate face un om singur, atunci cum fac, surioară? Voi şedea pînă îmi vor trimite banii şi, oricît de în iarnă voi primi, plec la voi. Scrie-mi în Paris, nu-mi mai scrieţi la Marsilia. Spuneţi la toţi că n-am plecat şi spuneţi cauza pentru ce, însă tot cu binele, nu-i năspriţi, pentru că trebuie să-mi dea banii ce mi-au promis. Este păcat să cheltuiesc din banii copiilor pentru cauză, ce este străină la un om singur, cînd e comună. A revedere, surioara mea, sărută-mi copilaşii. Tatăl vostru, I. Eliade [iadresa pe plic]: Par voie de Constantinople, â madame, madame Mărie Heliade, â Smyrne, recommandee â mr. Coutourier, banquier M.I.J.P., Coresp. inv. 1.912 Surioara mea, Sînt zece zile de cînd mă aflu în Londra. Persoana ce voi să întîlnesc se află afară la campanie. I-am scris, mi-a răspuns că vine mîine în cetate. De va veni, şi o voi vedea, n-am ce mai face în Londra, plec îndată. Şi îţi iscriu din Paris ce mană am făcut, ce mai e de aşteptat. La Ambasada otomană din Londra am fost foarte bine primit, mi-au spus că au scris multe bune despre mine la Gonstantinopol. Ambasadorul însă lipseşte pentru cauza ce vei fi auzit, a soţiei sale. Nu ştiu în ce voi reuşi aci în Londra, a[m] cătat însă să cerc încă această călătorie să nu mă mustre cugetul, cînd mă aflam [la] o palmă de loc; a[m] cătat să sacrific vreo 280 fr., cu dus, cu venit, cu şedere, cu alergăture. Cu scrisoarea ta din urmă am primit la Paris 700 fr. Am mai scos şase linguri mari de masă ce le avea[m] la Mont de Pieţe pe 130 fr. şi am mai cumpărat cîte ceva pentru casă şi copii, adică o mantilie ţie, de catifea neagră cu două rînduri de dantelă lată, două mantilii de atlaz negru pentru Frusinica şi Virgilia, două corsete, 20 de şimizete, o ma[n]tiluţă pentru Mar iţa, un rînd de haine pentru Ienache: spe[n]ţer, vestă, pantaloni, palton. Mi-am luat şi eu un frac şi pantaloni, cu care să poci veni la Londra. Banii s-au dus, încă la îndoiţi pe articolele de sus. Cei 500 fr. din Marsilia nu i-am atins încă, sînt acolo, ca să-i am cînd voi fi acolo. De aş putea, la venirea mea în Paris, să fac cum birtaşul să nu mă supere, să-mi dea credit şi să mă lase să plec, m-aş bizui să fac drumul la voi cu cei 500 fr. din Marsilia. Te vei speria poate de cîte am cheltuit, însă mai mult de jumătate din cît mi-ai trimis vi-i aduc înapoi în lucruri. Românii din Brusa cată să-mi trimită ce mi-au promis pentru mîncare şi i-am cheltuit pentru cauza ce a început a mişca foarte bine. Te sărut, te îmbrăţişez, surioara mea. Nu-mi imputa, ci mă iartă pantru întîrziere. Era la fiertul fierului, trebuia să fac ceea ce mă simţeam 277 in stare că poci face. Timpii sînt repezi, poate că pentru toată lumea mergea înainte, pentru noi însă numai mergea îndărăt. Unde e Costache, unde e Neculache? Pentru ce nu mi-a mai scris Costache? A revedere. Sărută-mi copilaşii cum te sărut şi eu pe tine. Astă-noapte la 2 spre 3 noiemvrie, adică la 20 oct. al nostru, am visatpe Ienacheun băiat plin de minuni. O lume întreagă îl ardica în triumf şi striga: „Victorie!“ Un tablou de cei mai mari artişti îl reprezenta într-un cap d-operă. Mantela ce avea portretul lui era de hermină, şi pictura era de un adevăr cit să-î pipăi. Toată lumea zicea că e băiatul meu şi în tablou şi în natură, eu însă nu-1 cunoşteam, vream să văz pe Ienache, şi nu era el cînd îl ducea în triumf am zărit un mic turban foarte frumos. Vise, vise, surioară, şi chinuri. Nu mai dorm, decît ce apuc a dormi de cu seara îmbrăcat. A revedere, tatăl vostru, I. Eliade 1850, noiemv. 3/211, London [adresa pe plic]:  madame, madame Mărie Heliade, â Smyrne, recom-mandee, ă mr. Couturier, banquier M.I.J.P., Coresp. im. 1.394/12 Nr. 32 Surioara mea, Aseară am sosit din Londra şi am aflat la ospel scrisoarea fetiţelor dictată de tine din 17 octom. Dumnezeule! Surioara mea, Mariţo, copila şi mama mea, ce ai tu? Te-au ruinat, te-au strivit necazurile, vînturile, şi Dumnezeu n-a fost lîngă tine a te susţine şi întări? Te-a abandonat, aban-donîndu-ne pe toţi? Fă curaj, soţioara mea, aibi speranţă în DomnuL Eu mă prepar de plecare. Facă Domnul să poci insufla credinţă a-mi da credit stăpînul oaspelului, a se mulţumi cu un înscris numai şi cu banii de la Marsilia, să poci pleca. Facă Domnul ca cu poşta viitoare să-ţi [scriu] din Marsilia sau din Livorno. Nu ştiu ce mă fac de voi avea dizgraţia să nu poci asigura datornicii. Cum ţi-am scris din Londra, banii din urmă, 700 fr.,. i-am cheltuit pe comisioanele ce mi-ai făcut, care mă prepar a vi le trimite înainte într-o ladă, două, ca să fiu mai uşurel pe drum. In Londra m am dus pentru cinci zile, şi persoana pe care voiam să văz era afară la ţară. I-am scris şi mi-a răspuns că nu era nevoie să mă duc la dînsul pentru că vine el peste curind în Londra. Am aşteptat 16 zile pînă să vie şi alte patru pînă să-l văz, şi alte cinci cu dusul, cu venitul> şi aşteptarea trenului de vapor. In 25 zile, cu cheltuiala drumului, am cheltuit peste 300 fr., şi crez că puţini bani au fost aşa bine cheltuiţi Ca 1 Corect: octombrie 22/3 noiembrie. 278 aceştia. Iată dar 1.000 fr. cheltuiţi şi alţii vreo 200 am cheltuit pe nişte ţoale, să nu mă duc gol în lume. Ciţiva din românii din Brusa îmi scriu că banii cemi-au promis sînt gata a-i răspunde şi cauza că nu mi-au trimis este că m-au ştiut plecat. Cu banii promişi de dînşii să plătesc toate datoriile, căci nu m-am întins mai mult decît pe suma lor, cu deosebire că am dat banii trimişi de tine a plăti datoriile cauzei. De aş mai fi şezut vreo zece, 15 zile în Paris, aş fi făcut să se mişte cauza noastră în Asembleea Naţională de cei mai mari oratori, spre exemplu de Victor Hugo, ce a luat toate însemnările, însă nu mai poci sta. Situ-[aţia] ta, surioară, mă face a lăsa, poate, tot în Paris şi a pleca cu trupul, de voi vedea că n-am credit. Las argintăria şi orice am, las şi ale ţărei în mila Domnului şi in dispoziţia celor ce mi-au promis a vorbi şi a interpela ministerul în Cameră. A vorbi însă rău, fără a le lumina chestiunile, este mai rău decît a tăcea. Aşa însă a voit Domnul, şi la el să sperăm, iar nu la oameni. Costache, în fine, mi-a scris, dar nu îl înţeleg, e prea adînc şi laconic. A revedere, surioară, sărută-mi copilaşii, şi ei pă tine, şi eu pă voi toţi. Şi sa ne vedem sănătoşi. A revedere, tatăl vostru, I. Eliade 1850, noiemv. 5/17 [Paris] [adresa pe plic]:  madame, madame Mărie Heliade, â Chio, recomman-dee â mr. Couturier, banţuier, â Smyrne Coresp. inv. 1.468/7 Nr. 33 Surioara mea, După demarşe de zece zile spre a putea pleca, iată că şi această scrisoare ţi-o scriu tot din Paris. Am făcut tot să poci avea un credit la datorii. Oamenii mă aşteaptă şi doi ani în Paris, a pleca însă nu s-ar învoi să mă lase. Cred că pierd banii cît le-oi scăpa din mînă. A pleca pe furiş nu poci face. Din români e numai Grădişteanul ce ar putea răspunde pentru mine, şi el singur are trebuinţă a răspunde alţii, apote, pentru dînsul. Am cercat să depui la o singură librărie 500 volume de Proscris şi alte 600 broşure ce preţuiesc 2.600 fr. Şi acel librar să răspunză, adică să asigure pentru mine că e bun pentru vreo 1.500 franci datorie, plătibiii peste trei luni. N-am găsit pînă acum. Nici un comerţ nu e aşa de căzut în Franţa ca librăria. De la românii din Brusa am primit scrisori şi mă asigură că sînt gata a răspunde banii ce mi-au promis; nu mi s-au trimis încă, pentru că n-au ştiut de mă vor afla în Paris. ' Nu mă căiesc că am făcut cheltuiele, bazîndu-mă pe cele promise de dînş.ii şi plătind cu ce. mi-ai trimis tu, rămîind dator mîncarea şi şederea, ]a birt. Şi chiar de nu îmi vor plăti ei, rezultatele acelor cheltuieli vor fi de folos şi voi avea consolaţia că am scos de la gură, mi-am lipsit trupul de îmbrăcăminte ca să luminez opinia asupra ţărei noastre. Bine era ca asemenea foloase să fie datoare ţara la mai mulţi din fiii săi .De îmi va fi datoare numai mie şi copiilor mei, cu atîta mai bine. De nu va cunoaşte ea, va cunoaşte Dumnezeu. De mă voi despera de la librari, a răspunde vreunul pentru mine., nu ştiu ce să fac. De ambasadorul nostru d-aci n-are să se lipească cineva. Asta e una din cauza că mulţi din junii curaţi din românii neintriganţi s-au rătăcit după insinuaţiile intriganţilor. De i-ar fi primit ambasadorul cîteodată şi i-ar fi povăţuit, ar fi crezut şi ei că este vreo speranţă de la turci în favoarea cărora au sacrificat tot. Să tot le spui eu că turcii sînt buni, ei îmi arată pe ambasadorul. Astea ţi le scriu pentru ştiinţa ta, nu mai scoate însă vorbă, că ne facem pe ambasador inamic, de unde poate e numai indiferent. Am scris să-mi trimiţi cei 500 fr. din Marsilia ca să poci avea de cheltuială spre a vă expedia un colet, două cu hainele voastre şi aitele? să rămîi mai uşurel pe drum, de voi avea norocirea să plec. Sârută-mi copilaşii; să te sărute şi ei, să-ţi treacă, mămuşoară şi-surioară. Scrisoarea din urmă, unde e scris şi cu mina ta, mi-a făcut mare bine: am sărutat-o, am binecuvîntat-o. Mi-a adus lacrăme la care Dumnezeu se va mişca ca să te ţie sănătoasă. A revedere, copilaşi, copilaşii mei. Tatăl vostru, I. Eliade 1850, noiem. 15/27, Paris, aceeaşi adresă P.-S. Nuvelele din urmă, din Constantinopole, deşi încă nesigure,, anunţă o catastrofă. Gazetele repetară o ştire din Viena, că inamicii ar fi atentat asupra vieţii sultanului. [adresa pe plic]: A madame, madame Mărie Heliade, â Chio, par monsieur Couturier, banquier, â Smyrne B.A.R.S.R., Coresp. inv. 148.833 Nr. 34 Surioara mea, în aste din urmă zece zile am cercat toate mijloacele să poci avea un credit de plecare şi să plătesc datoriile după ajungerea mea. Unii cred că voi să-i amăgesc şi să-i pui în platcă, alţii că voi muri pe un drum atît de lung şi tempestos, alţii că mă vor aresta turcii. Alţii n-au nici bani, nici credit. Numai partea inamică de ar avea bani, mi-ar da să scape de mine d-aci şi să mă vază undeva arestat. N-am alt mijloc decît să risc a pierde argintăria copilelor, ce am făcut-o cu atîta dragoste 2&0 şi din atîtea privaţii. Mai aştept, surioară, şi poşta de poimîine, şi daca românii din Brusa nu-mi vor trimit[e] bani, cum mi-au promis şi cu scrisoarea din urmă, atunci după 8 dechem. nu mai e timp de plecare în mijlocul iernei. Atunci încă două luni, angelii mei, de aşteptare. Iertaţi-mă şi ruga-ţi-vă lui Dumnezeu să ne ţie pe toţi sănătoşi pînă în martie. De voi primi bani mai curînd, plec din Paris şi viu pe undeva mai aproape de voi, pînă la Marsilia, şi cînd din întîmplare este cîte un pătrar de lună bun, iar mă mai apropiu. Banii din Marsilia, 500 fr., i-am primit. Azi patru zile v-am expediat o ladă cu haine şi cu cărţi, cîteva. Protectorul şi Proscrisul cată prin Costache de se vor putea să se vînză în Constantinopole, să mai scoatem din cheltuiele. Lada este expediată la Smirna la d. Couturier prin A. Richy et Gueyrard.1 Iţi trimit şi listă de toate lucrurile şi de preţul lor, ca să ştii ce se poate plăti vamă de îţi vor cere. De va fi, surioară, să nu am bani cu poşta de poimîine, şi voi mai rămînea încă vreo lună, două, atunci trimite-mi pe toată luna din leafa voastră atîta cît să poci trăi, de la 150 pînă la 200 fr. pe lună. V-am trimis 50 broşure Bibliotecă pour tout le monde. Asta am luat-o pentru copii să-i învăţ, după dînsa. Pot multe citi şi singure fetele mari pînă voi veni eu. îmi pare rău că n-am apucat să vă trimit Martirii lui Eschiros. Vi-i trimiţ însă cu poşta, citiţi, cu copiii. E singura istoria lumii ce poate să facă cetăţeni buni şi creştini, iar nu catolici şi sclavi. Cu poşta trecută n-am luat scrisori de la voi. Fie pentru că iar mă veţi fi crezut plecat, fie aceasta, şi nu altă cauză. Fiţi sănătoşi, şi Dumnezeu e bun. Te îmbrăţişez, surioară, te sărut. Aibi răbdare încă puţin şi nu ne mai dezlipim. Cîte am făcut la Londra am dat relaţie Divanului prin Ambasada otomană de la Londra. Nu crez să le fi displăcut. Sărută-mi copilaşii. A revedere, copila şi mama mea, a revedere, ■copilaşii mei: Frusinico, Virgilio, Mariţo, Ienache. Tatăl vostru, I. Eliade 1850, decm. 7, Paris, aceeaşi adresă P.-S. Impresiile să se vînză cîte 4 1/2 franci, pentru cheltuiala drumului o jumătate franc. Să dai d-lui Hristofi un Proscris şi un Protectorat. Liste de cele trimise objete: franci 1 mantelet de catifea cu dantele .................................... 170 2 idem de atlas, a 30 fr ......................................... 60 1 idem pentru Mariţa ........................................... 20 1 palto[n] pentru Ienache............................................ 24 • • 1 A. Richy et Gueyrard, bancă şi casă de expediţie în Paris, la mijlocul secolului al: XlX-lea. 281 1 spenţer ....................................................... 24 1 pantalon ....................................................... 13 18 simizete...................................................... 118 1 necessaire .................................................... 14 2 cearceafuri..................................................... — 2 prosoape........................................................ — 40 Protectorate a 1 fr .......................................... 40 35 Suveniri şi impresii a 4 fr ................................... 140 4 Istoria revoluţiei ............................................ 20 50 Bibliotecă ..................................................... 10 2 gramatice ...................................................... 1 2 o logică şi o gramatică ......................................... 2 1 Evanghelie ..................................................... 3 2 Voyage cTAnackarsis ............................................ 3 1 La Valachie moderne ............................................ 3 4 Rienzi........................................................ 2 4 cutii cu bomboane .............................................. 5 656  propos de argintării Am făcut două cutii frumoase cu marochin, ce mă costă cîte 50 fr. una, cu cifra F şi alta V. în fiecare este loc de argintăria ce am făcut aci şi de ceea ce este la tine. Argintăria ce am făcut în Paris este: 24 furculiţe mari, cîte 30 dramuri una 12 linguri mari de supă cîte 30 dram., aurite 12 cuţite 12 linguri 12 linguriţe 2 cleşte de zahăr 2 panere de ceai 2 linguri de ceai Din astea, 12 furculiţe sînt încă amanet, celelalte sînt scăpate. Aş vrea să poci cumpăra două perechi de cercei şi două cruciuliţe. [adresa pe plic]: A madame, madame Mărie Alexandriano, â Constanti-nople, par mr. Dim. Sakellario M.l.J.P., Coresp. inv. 1.380/2 Surioara mea, Sînt mai douăzeci de zile de cînd ţi-am trimis o ladă cu lucrurile ce ţi le-am însemnat cu scrisoarea trecută. Ieri cătam în lada mea şi văzui uitate corsetele fetiţelor. Le aveam împachetate în coşul ce-1 făcusem într-adins pentru lucrurile sau hainele ce v-am trimis, ca să fie ferite de frecătură, şi 2.82 să vie mai bine. Mi-am adus aminte că corsetele au oase şi pot să roază mătăsăria; le-am scos, ca să le pui pe dinafară printre cărţi. Şi cînd am închis lada de lemn, le-am uitat în lada mea. Eu le credeam în lada ex-pedită, şi ieri le văzui încă aci din greşala ce spusei. De nu voi afla ocazie sigură, le voi trimite cu o altă ladă cu cărţi, ce voi trimite pentru cei din Brusa. De ce nu-mi mai scrii, surioară? Două expediţii n-am primit nici o scrisoare, adică de 30 de zile. Doamne, mînioasă să fii, şi nu bolnavă, să vă ţie Dumnezeu sănătoşi. Răbdaţi, iertaţi-mi încă două luni, că mă prăpădeam de plecam acum în miezul iernii. De nu mă prăpădea tempestele multe, mă prăpădea drumul rece şi lung, în starea în care mă aflu. Nici un doctor nu m-a îndemnat să plec, nu că sînt bolnav, ci şubred. Răcesc din casă; după drumul ce făcui la Londra, a[m] căutat să mă odinesc în pat mai 10 zile. Nu-ţi poţi închipui ce chin este drumul diligentei zi şi noapte, drept şi înghesuit pînă la Marsilia. De aş avea mijloace, în aste două luni, aş tipări şi istoria revoluţiei române; cu cît se luminează opinia Europei asupra ţărilor noastre, cu atita ele se folosesc. Nu ştiu ce efect va fi făcut la Constantinopole protestul ce l-am dat la lordul Palmerston1 şi după care am dat o copie şi la Ambasada otomană din Londra. Cînd aş avea un serviţiu din partea Turciei, la Londra sau la Toscana sau în Belgia, am putea să ne căpătuim altfel copilaşii. N-au oameni îndestui turcii şi fac rău să-şi întoarcă faţa de la românii ce vor şi pot a le servi. Cînd îmi vei trimite bani, de vei avea mai mulţi, trimite-mi să iau cite o cruciuliţă şi cîte o pereche de cercei copilelor; sînt fete mari şi or să le trebuie de zestre. Eu ce am putut le-am luat, lăsîndu-mă a mă strîmtora în toate. Sărută-mi toţi copilaşii, să te sărute şi ei în locul meu, să roage pe Dumnezeu să ne ţie sănătoşi în aste două luni. Sfintele zile să le petreceţi cu bine şi anul 1851 să ne afle mai ferici, să-l petrecem cu toţii. A revedere, copii şi mamele mele; Ienache, fii mai bun. Tatăl vostru, I. Eliade 1850, dechem. 17, Paris Cartea Martirii ce ţi-o trimiţ, dă-o d-lui Teii. [adresa pe plic}:  madame, madame Mărie Heliade, â Chio, par mon-sieur Couturier, banquier, â Smyrne M.I.J.P., Coresp. inv. 1.480/6 1 Henry John Temple Palmerston (1784 — 1865); om de stat englez; tory, apoi lider al partidului whig; de mai multe ori ministru şi de două ori prim-ministru. A avut o atitudine ostilă Unirii Principatelor Române. Citeşte singură Surioara mea, Cu poşta trecută de Ia 28 dechem. nu ţi-am scris. Eram bolnav. De patruzeci de zile nu luasem nici o ştire de la voi. Cu poşta din urmă am primit scrisorile voastre de la [loc liber] şi am mulţumit lui Dumnezeu că sînteţi sănătoşi. Ai fost mînioasă, surioară, fii însă sănătoasă, bolnavă să nu fii, căci toate se dreg lesne, numai sănătatea e mai anevoie. Niciodată nu ţi-am scris despre scrisorile ce curgea din Constantinopole asupra ta, ca să nu-ţi mai adaug supărările. întotdeauna te-am binecuvîntat şi ţi-am arătat recunoştinţă pentru scrisorile tale, ce întru nimic nu seamănă cu ale acuzatorilor tăi. Cînd vedeam scrisorile d-lor Hristofi, Pleşoianu şi Teii, şi cînd vedeam şi pe ale tale pline de dragoste către dînşii, fără a face nici o pomenire de conduita lor către tine, vedeam un suflet nobil în tine şi o micşorime într-înşii. li vedeam pe ei căzuţi mai jos decit muierile chiraţiţe şi pe tine mai înălţată decît Icărbaţii. Cînd văzui scrisoarea-ţi din urmă, în care îmi scrii cu atîta mulţumire şi dragoste despre d. Teii că sade cu voi, că vă face o viaţă atît de frumoasă, şi cînd văzui scrisoarea d-lui Teii către un român d-aci, scrisă tot cu acea dată cînd ai scris pe a ta; cînd primii o altă scrisoare de la d. Pleşoianu tot cu acea poştă şi văzui pină unde eşti victimă încrederii tale, hotărîi să rup tăcerea, pentru că de nu te voi înştiinţa, fac una din cele mai mari crime şi am să dau seama înaintea lui Dumnezeu. Surioară, în politică este ca şi în religie. Sînt oameni cari au tot acel credo politic cum sînt oameni ce au tot acel credo religios, însă toţi creştinii ortodocşi ce zic în biserică sau acasă la rugă acelaşi credo ca noi ne sînt oare şi amici? Putem cu toţi încheia tovărăşii, contracte, căsătorii, alianţe etc., etc.? Asemenea este şi cu oamenii ce au aceleaşi doctrine sau opinii politice. Pot a se învoi în principe politice, şi altfel, temperamentele, creşterea, deprinderea, învăţările, moralul să le fie cu totul altele. Sînt oameni ce n-au doctrinele politice ca mine, şi de mi-ar cere în căsătorie surori, de aş avea de măritat fată, nepoată, le-aş cerceta năravurile, şi de mi s-ar cuveni, le-aş da surore, nepoate ori fete. Aş intra cu ei în alianţă, în tovărăşie, aş şedea cu ei la un loc. Sînt însă oameni ce au aceleaşi principe politice ca şi mine, şi m-aş crede cel mai neferice să şez cu ei la un loc, aş preferi temniţa. D. Teii are alte învăţuri, a avut altă viaţă (militară), alte plăceri, alte ocupaţii de ale mele, alte principe religioase; nu ne potrivim la nimic, afară de principele politice, şi pînă le va ţine, poci avea relaţie cu dînsul, însă numai în aceasta, şi mai mult nu. Astă cunoştinţă nu o am de astăzi, ci de cum am trecut hotarul ţării. De nu ţi-am spus pînă astăzi, instinctul şi vîrsta matură ce ai te-a făcut să întrevezi că nu-ţi este amic. Şi nefiind amicul tău, nu putea să fie nici* al meu. Cine voieşte răul soţiei mele îmi voieşte mie răul, sau pentru că îmi va mie răul, se atinge de partea cea mai debilă a familiei mele. Cine sfîşie pe mama fetelor mele, ce au trebuinţă de mamă mai mult decît de zestre, acela e cel mai d-aproape al meu inamic. 2te Omul ăsta te-a asuprit cum nimeni pe lume, te-a luat în rîs şi în dos, şi în faţa mea. Odată, în Paris, a ajuns să mă facă canalie în faţă, să-mi arate uşa camerii lui pentru că am avut marea impertinenţă să-mi apăr muma copiilor asuprită înaintea unui om cu atîta moralitate, înaintea unei excelenţe atît de eroice şi militare. Ca să-ţi scriu acestea după un an şi jumătate, cată să fiu foarte mult indignat. Şi cu adevărat sînt. Şi cu atîta sînt de mult, cu cît scrisoarea ta din urmă către mine este aşa de creştină şi plină de atîta dragoste şi frăţie către dînsul, unde a lui către un român d-aci din Paris, scrisă tot din acel loc şi din acea zi cu a ta, e cu duhul răului, plină de ură şi de venin. Scrie că el are aceeaşi opinie către tine, adică cum te descrisese în atîtea scrisori de mai nainte, că i-ai făcut intrige în Constantinopole, că i-ai zis că Turcia o să aibă tîrziu trebuinţă de sabia lui, şi că, săracă nevastă,, ai avut demoralizaţia a nu-ţi sfîşia bărbatul, şi cîte şi mai cîte. Adaugă,, în fine, că văzîndu-te singură, pustie, n-a avut inimă a te lăsa, că mi-a luat copilul a-1 înţelepţi, că cu un cuvînt a avut generozitatea să-ţi întoarcă bine pentru răul ce i-ai făcut. Te iartă adică, surioară, cum a iertat ţiganul naşului său o mie de lei ce el era dator naşului. Eu, în loc de a-i mulţumi despre o inimă atît de creştinească, mă simţ dator ca tată a da de ştire mumei. Voi adică, după ce mi-a dat cuţitul la os, să-ţi spui în ceea ce se atinge de copiii noştri cine e d. Teii. Te jur însă pe onoarea copiilor, nu-i arăta nimic, arată-te cum ai fost, mare, şi observă. D. Teii, despre religie, nu are nici una. Şi să dea Dumnezeu, pînă în cele din urmă, să nu renege pe a părinţilor săi. Despre femei, este în stare... a ne corumpe amîndouă fetele, şi nu ştiu dacă generozitatea lui de a te ierta şi a şedea cu tine nu are de scop o asemenea facere de bine tatii şi mamei. Bănuiala în toţi oamenii îi merge pînă acolo de a-i crede mai dinainte criminali şi apucă mai dinainte a le face rău; ca să nu-1 înşele nimeni, zice că a hotărît să înşele pe toţi. Ce poţi crede, surioară, de un om ce sfîşie atît, încă din Bucureşti,, o femeie şi apoi are beseţea a veni să şază in casa ei, să mănînce la masa ei ? Nu credeam să aibă pînă acolo sfruntaria. Afară de acestea, dacă avea încai indif[er]inţa de om onest, de tată şi el de o familie, căta să se gîndească că e in Ţara Turcească şi că nu e nici frate, nici unchi fetelor mele. Că nevasta lui, fiind o dată, şi aflîndu-1 tablabaşa în mijlocul unor fete, ar fi socotit şi ar fi avut dreptul a socoti, ca oricare femeie, ca şi tine, surioarăr cînd m-ai afla undeva cazat, căpătuit, spălat. Din minte însă, din experienţă, din creştinătate, tu poate mai la urmă te-ai fi gîndit la posibil şi neposibil. Cucoana dumnealui însă nu crez să fie atît de generoasă cu fetele noastre. Vei trăi şi vei vedea-o că dumneaei o să fie cea dintîi care să strige asupra fetelor ca să-şi răzbune asupra mumei. Surioară, fă cum vei şti şi desfă-te cu binele de omul ăsta, că ţi-a intrat foc în casă. Desfă-te însă cu binele, înţelepţeşte..Cum ai avut răbdarea 285 a scrie totdauna bine de dînsul şi de alţii ce te-au sfîşiat, ai răbdarea a nu-i arăta nimic din cîte iţi s^riu. Scapă-te de dînsul, că e mai rău învăţat şi decît Lagomersini. Scapă-te însă ca o mumă înţeleaptă. Iartă cum am iertat şi iert şi eu toate. îţi scriu însă acestea pentru teamă de viitor. Să nu-1 fi ştiut lingă copii, niciodată nu ţi-aş fi zic nimic, cum nu ţi-am zis nici pînă acum. Avertismentul ce ţi-am dat despre alţii crez că te-a făcut a pune temei pe vorbele mele. Diferenţa e mare intre tine şi oamenii ăştia. Tu umbli cu mila după ei, şi ei cu ciuma şi holera după noi. închină-te, şi fugi, şi roagă pe Dumnezeu să-i facă buni şi drepţi. Nu e dreptate, nu e frăţie. Aristia zicea că de se va duce în ţară, nu va mai zice ciocoi nimului, ci frate. Ciocoiul ia banii, cămaşa, fratele ia pielea, onoarea, pacea. Nu m-a făcut nimeni în viaţă a suferi cît fraţii, nimeni nu m-a înjurat în faţă, nimeni nu m-a umilit şi să rabd. Fraţii m-au înjurat, m-au tractat cum în viaţa mea n-aş fi avut inimă a tracta nici slugile cărora le plăteam, nici vrăjmaşii ce m-au păgubit. Ah, Dumnezeule, unde ţi-e dreptatea? Nu e dreptate în lume. Lungă e scrisoarea mea, era însă necesarie. De te-aş fi văzut scriindu-mi rău de oamenii ăştia, ţi-aş fi scris mai puţine, te-aş fi înştiinţat despre unele. Insă după scrisoarea ta, m-a indignat pînă în suflet spurcăciunea lui de scrisoare şerpească. Am rupt-o şi cu Hristofi şi cu Pleşoianul, tot pentru muma copiilor mei. Nu mai am patrie, nu mai am avere, nu mai am viitor. Un Dumnezeu, copii şi o soţie am, şi mă voi lupta ca un leu asupra oricăruia se va a-tinge de dînşii. Răbdare însă, surioara, din partea ta, căci ai cine să te apere. Răbdare încă două luni, pînă mă va aduce Dumnezeu în braţele voastre. Sărută-mi copilaşii. Nu le spune nimic, lasă-i încă în inocenţă, nu-i învăţa a cunoaşte răutatea oamenilor aşa de timpuriu, lasă-i să-i crează buni. Despre cîte îmi scrii, nu-ţi răspunz nimic, pentru că prea sînt minciuni mari şi bine ai făcut de n-ai crezut nimic. Coletul ce ţi-am trimis cu haine şi cărţi către d. Guturier, crez că l-ai primit. Listă de lucrurile din ladă ţi-am trimis cu scrisorile trecute. Lada a fost bine împachetată şi învălită. Sînt sănătos. A revedere. Dea Domnul să fiţi şi voi sănătoşi ca mine acum. Tatăl vostru, I. Eliade 1851, ianr. 7/dechem. 26, 1850, Paris Trimite cu ocazie sigură şi mai curînd această scrisoare la adresa ei. [adresa pe verso]:  madame, madame Mărie Heliade, â Chio, par mp. Coutourier, banquier, â Smyrne Colecţia George Potra 285 Nr. 36 Surioara mea, Cu poşta trecută ţi-am scris o scrisoare lungă ca să-ţi dau de ştire cum te afli şi cum eşti ocolită. Crez că nu e trebuinţă a-ţi mai repeta că asta se cuvine a fi o treabă între tată şi mamă, între noi amîndoi. Eşti rău însoţită,, surioară, şi păzeşte-te, nu-mi întoarce însă cu neplăcere şi cu imprudenţă dragostea mea, ce mă făcu să nu mai poci răbda atîta ipocrizie şi neomenie ce n-are nume nici într-o limbă. A-ţi fi omul ăsta inamic, a te sfîşia de doi ani, e liber. Simpatia şi antipatia e un lucru firesc. A zice însă că urăşte o femeie ce i-a făcut totdeauna rău, şi răul să nu fie decît imaginar, într-o minte plină de prepusuri nedrepte, a te sfîşia şi din gură şi prin scrisori şi apoi a avea baseţea a să duce a trăi cu dînsa, a mînca la masa ei, a împărtăşi pîinea şi sarea care e o comuniune, o curată cină de taină, asta e curat sărutarea Iudei, alt nume nu-i poci afla. Ăst om, deşi de aceleaşi principe politice, e bănuitor şi poate şi invidios. M-a bănuit că i-am făcut intrige cu românii în Braşov ca să merg numai eu la Paris şi Londra, cînd am vrut să-i învederez că din contra românii mi-au propus aceasta şi eu n-am vrut. Şi că am zis dd. Nigulici, Rucă-reanul şi Duillie că nu-mi sînt amici de îmi fac astfel de propoziţii ce pot să mă dezbine de Teii, atunci bănuiala i s-a schimbat în mînie, zicînd că am adus lucrurile cum să-mi fie mie dator consideraţia românilor. Te-[a] bănuit că i-ai făcut intrige să nu aibă pensie şi cînd a văzut că are şi că a fost greşit în bănuială, atunci s-a atins în amorul propriu, de ce să aibă numai 1.500 lei. Asta n-o spune, însă aci e toată cauza. Cei care n-au încă nici o pensie se leagă iar de noi, sau mai bine de tine, şi îi găsesc mila de d. Teii. îi arată, prin scrisorile lor, ca victimă a răutăţii familiei lui Eliade. Astfel, din bănuială în bănuială, am ajuns să nu mai am nici unul din români a mă mai vedea astfel cum am fost şi sînt, decît pe Gră-dişteanul, pe Russo, Zosima, alţi vreo doi de vor mai fi. Culpa mea este de ce m-am purtat cum să nu mă poată inculpa. Le era de mare trebuinţă să afle vinovat pe Eliade. Cînd vor oamenii să omoare un cîine îşi dau cuvîntul că e turbat. Tăcere şi răbdare însă; să iertăm pe toţi, dar să-i cunoaştem. în astfel de timpi ne-am născut cînd soţietatea română, degenerată, n-a putut produce mai buni oameni. Nu întreba ciuperca veninoasă de ce a venit în lume, cînd locul unde creşte e mocirlă, putregai şi urduros. Surioară, ţi-am trimis o scrisoare către cei din Brusa, vezi să meargă sigur la adresa ei, căci ca să vă poci vedea în primăvară, la astă scrisoare sper. Ei îmi scriu că banii promişi sînt gata, cată să mi-i trimiţă, să plătesc datoriile făcute în numele lor. Sînt dator peste 3.400 franci. A revedere, surioară, sărută-mi copilaşii. Frusinico, Virgilio, Mariţo, Ienache, copiii tatii, vă sărut. Tatăl vostru, I. Eliade 1851, ianr. 18, Paris 287 Mîine este Sf. Ioan, să trăiască Ienache şi să-i dea Dumnezeu minte. [adresa pe plic]: Par voie de Marseille, â madame, madame Mărie He-liade, â Ghio, par monsieur Couturier, banquier, â Smyrne M.I.J.P., Coresp. inv. 1.394/17 Nr. 37 Surioara mea, Am răspuns Frusinichei la cîte îmi scrie; pe tine nu mai te întreb despre un punt din scrisoarea ei. îmi scrie că de la martie încolo poţi să-mi trimiţi regulat de la 12 pînă la 15# pe lună, şi altele de felul acesta. Eu aştept de la martie încolo să poci să am mijloace a scăpa din Paris şi de toată frăţia ca să viu la voi, iar nu după înţelesul scrisorii a mă regula pe trai de 15# pe lună. Cînd vei putea să-mi trimiţi bani, fă cum să vie mai tot o dată cu cei din Brusa, ca să tai cangrena datoriei şi să nu mai şez aşteptînd pe cheltuială, ori bani de la tine, ori cei promişi din Brusa. Rusu1 îmi scrie din Constantinopole că mult peste trei săptămîni de la scrisoarea sa îmi trimite banii promişi. Prin urmare, cu poşta de poimîine sau cel mult cu cea viitoare cată să am banii, de se vor ţine de vorbă. Aşadară, dacă — cum îmi scrie Frusinica — aibi disponibili acei de la 60 pînă la 70#, să nu mi-i trimiti decît cînd te vei informa că cei din Brusa [nu] îmi trimit banii. Scrie luiCostache să te înştiinţeze cînd va auzi că acei bani mi se trimit. Eu cu adevărat ţi-am scris cînd am văzut că m-a apucat iarna şi că nu mai pot pleca; ţi-am scris să-mi economiseşti pînă la 15# pe lună, însă nu pe viitor, ci pe lunile cele două sau trei ce eram să mai şez în Paris, căci atît îmi trebuia, şi atît am cheltuit. Indignat, surioară, de purtarea oaspelui ce aveţi, ţi-am scris destule, ca să ştii unde te afli. M-am gindit însă că e cu dreptul şi mai deschis să-i scriu şi lui, aducîndu-i aminte pe scurt de cîte a vorbit şi a scris, de cîte cugetă în inimă şi de sfruntaria apoi de a veni să-ţi ceară sălaş şi amicie cu răutatea în inimă. I-am scris moderat, însă sănătos. De vei avea vreo explicaţie, fii şi tu moderată, desfă-te cu binele şi lasă-1 în plata Domnului. A revedere, tatăl vostru, I. Eliade 1851, ianr. 26/febr. 7, Paris [adresa pe plic]:  madame, madame Mărie Heliade, âChio, recomman-dee â monsieur Coutourier, banquier, â Smyrne M.I.J.P., Coresp. inv. 1.913 1 N. B. Russo-Lăcusteanu. 288 1851, ianr. 27, Paris Nr. 38 Surioara mea, Cu două expediţii n-am primit scrisori de la voi; cu cea din urmă la 18 ianr. primii trei, de la 18, 20 şi 25 dechem., toate scrise de fetiţe. Tu eşti bolnavă, surioară? Eu astăzi, ca să scrin, m-am sculat din pat, unde zăcui de vreo opt zile. Este boala mea ştiută ce de cînd mă cunoşti trebuie mai în toate iernile să mă ţie în pat pe la terminul lui dechemv. şi începutul lui ianr. Guturai greu, gripă ca lingoarea, fără junghi însă. Cu nemîncarea, cu muşeţelu şi cu şederea în pat mi-a trecut. în două scrisori trecute nu m-am ocupat decît de oaspetele ce îl ai în casă şi n-am răspuns la cîte îmi scrii despre starea noastră din ţară. Nu-ţi face mari iluzii, surioară, nu e dorinţa cuiva de a ne face bine care cere să trimitem vreun împuternicit a ne face pretenţiile noastre. Iată cum merge treaba. După catastrofă, la 1848 , s-a dat un decret de guvernul de atunci, ca oricine are vreo pretenţie de bani sau altele de la proscrişi şi refugiaţi să aştepte doi ani. Acei doi ani au şi trecut. Mihalache zaraful, Dumovici, Tihon şi alţi mai mici creditori fireşte vor, cer a se despăgubi; nu mai pot oamenii aştepta. Guvernul lui Ştirbei cere, dar, a trimite împuterniciţi spre a ne căta trebile care în sine nu însemnează a ne despăgubi pe noi, ci a despăgubi pe creditorii noştri din rămăşiţele prăzilor ce ni s-a făcut. Averea noastră: cărţi, litere, teascuri, zestrea tipografiei, hîrtie, grădină, mobile, toate s-au dus. Ce n-au luat [...] au luat rudele, unchi, veri, nepoţi. Prinde orbul, scoate ochii. Au rămas nişte case în cîmp [...] de care s-o fi speriind şi însuşi Mihalache, ce le are în depozit. De ar vedea că fac mai mult decît banii lui, n-ar face nici o pretenţie. Asta face pe creditori să strige; strigarea lor se aude. Inamicii noştri profită şi, sub masca de a ne căuta trebile, scrie Ştirbei să trimitem om. Omul de se va înfăţişa, judecata se va începe fireşte între creditorii noştri şi noi, iar nu între noi şi guvern. Creditorii noştri au documente, zapise de la noi. Noi n-avem zapise de la nimeni. Prin urmare, graba lor este ca să demonstre, să învedereze că n-am avut nici o stare, că eram datori şi eram ruinaţi încă dinaintea mişcării. Pentru ce să nu zică ciocoii [...] aceasta cînd o zice chiar Ruset în broşura ce a tipărit-o şi o repetă toată compania? Cînd împuternicitul se cere cu asemenea scop, cînd sîntem condamnaţi mai nainte de a se începe judecata, cine va voi să asculte că am avut şi noi ceva, cine te va lăsa să spui ? Că a fost litere noui în tipografie, afară de cele adăugate din an în an de 18 ani, literă nouă de2.000#. Că afară de teascurile vechi, era patru teascuri noui de fier, cu zestrea lor pînă la 800#. Că era hârtie albă peste 1.800#. Că se tipărise Erodot, Dante, Senofonte, Istoria civi[li]zaţiei, Martirii lui Şatobrian şi Consuelo, în cîte 2.000 volume, peste tot 12 mii volume, însă nelegate şi neterminate, ale căror foi risipite s-or mai fi aflat pe undeva spre dovadă că s-au tipărit. Că era un teasc de litografie; că era o turnărie de litere cu atîtea matriţe sau tipare care numai cele făcute de Bolman 20 289 m-au costat peste 15 mii lei. Că tipografia avea vasele şi castele şi mesele şi uneltele sale de lemn, a căror facere m-a costat: leafa şi plăţile lui August peste 15 mii lei. Că tipografia avea ornamente sauvignete şiliniipeste 200#, ale căror modele şi dovezi c-au existat sînt tablele tipărite cu însuşi vigne-tele cu numerele lor. Că exista o bibliotecă de cărţile române tipărite de la 500 pînă la 1.000 exemplare fiecare: Omer, Molir, două volume Alfieri, lord Biron cinci volume, drame, tragedii, gramatici, vocabulare, Curier de ambesexe, 5 volume, Curier român , 18 volume, Buletin, 13 sau 14 volume, table lancasteriane, un volum de dicţionar de conversaţie neterminat, şi alte cărţi ce peste tot se pot urca la preţ de 70 mii volume. Că casa s-a deulat, că a avut o grădină ce ne-[a] costat mii de galbeni, iar nu muncă de creştin de şase zile ş.c.l., ş.c.l., ş.c.l. Dintr-o stare de 40 mii galbeni nu se mai vede decît nişte ziduri in cimp, deulate. Prin urmare, din ce am pierdut nimic nu se va întoarce. Ce sîntem datori, vom fi condamnaţi a plăti, căci mă condamn eu singur, şi nu poci a-mi tăgădui datoria. Şi aşa prin forme seva demonstra că am fost ruinaţi încă dinaintea mişcării. Asta e dreptatea ce putem aştepta de la cei ce dau zor a trimite un împuternicit. De va fi însă o dreptate, astfel trebuie a se urma. Ce am pierdut să ni se întoarcă [...]. Şi ce sînt dator, să plătesc. Să ni se întoarcă: 1. Restabilirea grădinei sau preţul ei. 2. Restabilirea casei şi chiria pe cîţi ani s-a ocupat drept cazarmă. Cu chiria casei se poate plăti Mihalache. 3. Ori la cine se va fi aflînd teascurile şi slova, să se apuce a le plăti preţul lor cel adevărat. 4. Despre cărţi şi hîrtie şi slova risipită de ruşi, să [mă] despăgubească guvernul. 5. Visteria să mă despăgubească de 5 mii galbeni ce am păgubit cu contractul Buletinului în zece ani, despre care aveam jalbă dată, şi despre care Bibescul recunoscuse a mă despăgubi, cu două luni înaintea mişcării. Din astă sumă am şi luat aconto în timpul mişcării 600#. Episcopia Buzăului să mă despăgubească de 130 mii lei pentru călcarea dreptului ce cumpărasem al tipografiei, recunoscut şi întărit de guvern, a nu mai deschide nimeni tipografie în soroc de şapte ani. Jalba mea e dată pentru pagubele ce mi-a făcut tipografia Buzăului. Unul sau două din articolele acestea sînt în stare a despăgubi pe toţi creditorii şi a dovedi că nu eram ruinaţi, ci aveam o stare în mişcătoare, nemişcătoare şi marfă şi datorii ce nu le mai pusei, căci (sînt risipite prin judeţe şi cată să am lista sau catastişele) o stare, zic, ce m-a costat munca de 30 de ani, adică peste 40 mii galbeni. Astă dreptate n-o s-o aflăm pentru că nici ruşii nici ciocoii nu o dau, numai turcii o pot da. Şi ca să o dea, cată să dea şi poruncă, şi despre porunci sînt tractate. Aşadară, după pierdere ne aşteaptă şi difamaţia. 290 Surioară, sîntem la capătul lui ianr. Scrisoarea aceasta o să-ţi vie mai pe ia mijlocul lui febr. Prin urmare, cînd vei citi-o, adu-ţi aminte că mai rămîn numai 15 zile pînă la începutul primăverii. Iarna m-a apucat rău temerea boalei şi a tempestelor. M-a făcut să mă priv[ez] încă trei luni de a vă vedea. Voi să plec îndată cu începutul primăverei. Ca să plec, însă, cată să am banii ce aştept de la Brusa şi despre care şi în cea din urmă scrisoare îmi scrii că sînt gata. Cuăştibani plătesc datoriile făcute nu pentru mine, ci în împuternicirile ce mi-au dat. Tu îmi poţi trimite cu ce să fac călătoria şi cu ce plăti datoriile ce făcui în iarna asta. Adică de îmi vor trimite cei din Brusa 2.000 fr., îmi sînt destui alţi 100# de la tine, pe socoteala mea. Aşa mă poci scula şi pleca ca om onest. Altfel nu e putinţă. Faceţi însă cum toţi banii ăştia să-mi vie odată, căci altfel, plătind d-o parte şi aştep-tînd de alta, cu aşteptare se fac alte cheltuieli, alte datorii şi merge din bute în bute. Combinaţi cum să mi se trimiţă banii odată. Am scris lui Niculae (Daniilopolu) să mă înştiinţeze ce s-a făcut cu hîrtia şi slovele ce era la dînsul, cu cărţile ce era la nenea Alexandri, cu slovele şi teascurile (două mi se pare sau trei), ce era tot la nenea Alexandri. îmi trimite o socoteală cum l-a luminat Dumnezeul său. Peste 120 topuri de hîrtie aveam la dînsul şi le scoate numai 41, care zice că le-a vîndut, însă nu cînd era hîrtia scumpă, ci cînd era ieftină, ca să nu iau nici cît mă ţine. Le-[a] vîndut ca marfa mofluzilor şi zice că a oprit banii pe socoteala ce ne era datoare casa după marfă la prăvălie, adică 5.998 lei, şi mai avem a-i plăti rămăşiţa. Dumovici şi Martirt, ce mă creditaseră pentru teascuri şi slove peste 1.000 galbeni şi din cari am fost plătit rînduri-rînduri, mai cer 16 mii lei, după socoteala lui Niculae. Pentru asta Niculae avea hîrtia 120 topuri şi o parte mare din slove ce nu mi le dedese. Slovele astea, cum şi cele ce se află la Alexandri, cum am zice tot ce avea mai bun şi mai nou tipografia, îmi :scrie că abia ar putea lua 200 # pe dînsele. Ar vrea adică cu munca mea ce am pus în tipografie să închie o altă tipografie în Braşov, pe seama Moşoilor, şi să-3 coste numai 200 galbeni. Eu să plătesc rămăşiţa datoriei lui Dumc-vici şi Martirt, şi alţii să se stabileze pe ruinele mele. Dumnezeu să-i ierte pe toţi. Eu îi iert, să-i ierţi şi tu, şi dacă nu ştii pentru ce să-i ierţi, eu ştiu. A revedere, surioara mea, numai o lună e pînă în primăvară. Nu ştiu de ce credeţi, că adică de aceea am întîrziat, nici nu mă încrez a veni in Turcia. Turcii nu ne pot face nici un rău, cît ne-au făcut şi au dorinţă a ne face fraţii. A revedere, sărută-mi copilaşii, tatăl vostru, I. Eliade [adresa pe plic]: Par Marseille, â madame, madame Mărie Heliade, ă Chio, par mr. Couturier, banquier, â Smyrne M.IJ,P.f Coresp. inv. 1.914 20* m- [Nr. 38 bis] Surioară, Pentru Dumnezeu, încetează, te rog, de a-mi mai scrie cîte nebunii şi intriganţii te fac a crede în vîrsta în care ne aflăm. După ce nu-mi scrii de 40 zile, apoi îmi încarci scrisoarea mai toată ocupîndu-te de Boliac, ce nici nu-1 văz, nici nu-1 auz, şi de cîte minciuni toate. Omul ăsta a făcut acum în urmă nişte poezii ce le numeşte populare, în care s-a pus a calomnia pe Crist, aruncîndu-i în spinare toate spurcăciunile şi crimele oamenilor şi iezuiţilor, şi cum n-o să se rătăcească a vorbi de nişte păcătoşi ca mine. Crede-mă că îmi pare rău cînd auz cîteodată că vorbeşte bine de mine, aş vrea să vorbească tot rău. Te rog nu mă mai învenina cu asemenea nedrepte şi copilăreşti scrisori, scrise tot în stilul lamentaţiilor necontenite de 25 de ani, tot în stilul acelei inimi mari ce ai avut întotdeauna d-a mă ierta de cîte n-am făcut şi de a ruga pe Dumnezeu să mă ierte de cît rău ţi-am făcut. Eu ştiu ce rău a făcut copiilor mei, l-am scris întotdeauna, şi de mi l-ai pomeni pe tot minutul l-aş mărturisi pe tot minutul, iar să-mi pomeneşti de Boliac şi aproposito de dînsul să-mi repeţi refrenul ca să mă ierte Dumnezeu de cîte rele ţi-am făcut, îmi vine să crez că rele zile mă aşteaptă în sînul familiei, dacă soţia e în stare să înceapă la blesteme şi la imprecaţii la fiecare auzită. Despre dagherotipele ce îmi scrii, cînd voi avea bani, voi face ce voi putea, însă crede-mă că sînt bani pierduţi. Acum sufăr de mult. Cu banii ce mi-ai trimis, n-am apucat să-mi cumpăr vreo şase cămăşi, şi n-am nici ce mai cîrpi. Ar fi şi păcat să fac la dagherotipe, cînd umblu desculţ fără cizme şi cămăşile îmi sînt sfîşiate. Să nu te superi pe scrisoarea mea şi să vei a-mi răspunde iar cum să nu se mai termine. Adu-ţi aminte şi judecă că nu sînt eu care încep. Mi-ai scris în trei luni două scrisori, şi amîndouă pline de noime şi venin. M-am făcut că nu am simţit nici tăcerea, nici preţul vorbelor, şi cu toată poşta ţi-am scris cu dragoste şi te-am consiliat despre adevăratele interese ale familiei şi ale unirii noastre. Eu mă prepar, de îmi veţi trimite bani, a veni cît mai curînd, şi dacă îmi dai astfel de sim[p]tome de bună primire, să fii sigură că voi împlini ceea ce mai de un an am pus-o în minte şi despre care fac oarecare alu-zi[e] în prefaţa mea la Memoarele revoluţiei; decît în mijlocul unei insule prizonier cu temniceri ce te iartă de cîte n-ai făcut, mai bine la Snagov, surioară. Mai bine să mă duc a spăla cu sîngele meu cîte cu adevărat am făcut şi a întări cu un martiriu adevăru[ri]le ce le-am proclamat şi ri-am avut curagiul a suferi pentru dînsele, ca şi cînd n-am avut convicţia intimă. De voi mai primi asemenea scrisoare, să ştii că încetez cu totul corespondenţa şi fac ceea ce sînt dator a face pentru naţia şi copiii mei, a le lăsa un nume, după ce le-am ruinat cîte agonisisem. Cu scrisorile trecute am scris destule şi despre ale casei din Bucureşti, şi despre cele de aci, din Hio, şi despre venirea mea. N-am nimica nou a-ţi scrie, decît Dumnezeu să vă mîntuie de ispite mai rele pînă ce voi veni. 292 D. Teii scrie din Atena singur că e neîncetat cu Bolliac la taifas şi; nimeni nu s-a mai răcit de d-lui din cîţi capioldaşi are. Eu nu mă văz cu Bolliac şi îmi scrii că din pricina lui Bolliac s-au răcit frăţia de mine. Ce fel de logică e asta? Eu nu ştiu nici cine s-a răcit, nici cine s-a încălzit. Ştiu însă că la o parte mare le-am dat eu paşapoartele din pricină că era[u]' canalii şi te nedreptăţea. Partea însă cea mai mare m-a urît şi mă urăşte pentru [că] n-am făcut ca dînşii: să mănînc d-a gata, să mă preumblu şi să las dracului scrisul, ca să mă uite lumea odată. Scrisorile mele în ţară, dacă făcea efectul celei ce au trimis-o politicii şi patrioţii cei mari, ar fi fost mai puţin criticate. însă popolul, ce e păţitul, crede la păţit, şi m-a înţeles mai bine decît cei ce se uită şi citesc prin prisma egoismului şi invidiei. Orice li se pare că este reuşită a mea îi păleşte, îi răceşte, îi înfierbîntă de ură. Nu e Bolliac, surioară, care îi răceşte, din contra, le-ar părea bine să mă vază că mă aseamăn lui. Bolliac este ca jalba ta ca să scoţi comisarii Porţii, ca copiii mei cei de pe uliţe. Apro-posito de copii. Pe lîngă doi copilaşi ce am mai cîştigat în Paris, unul e aproape să [se] nască, şi n-am nici cu ce îl înfăşa, mititelul. Protectoratul şi Proscrisul sînt măricei, să trăiască. Şi toată grija mi-e acum de cel care o să [se] nască; de dînsul are grijeşitoţi fraţii adunării. E leit tată-său.Cu trei copilaşi o să-ţi viu, să nu le fii vitregă, că i-am făcut tot cu tine. Frusina, Virgi-nia şi Ienache, Mariţa şi Sofia nu crez să se bată cu dînşii. Sînt cu adevărat concepuţi şi născuţi în sărăcie, dar le sînt tot fraţi buni , dintr-o mumă şi dintr-un tată. E o fetiţă asta care o să [se] nască. Ştiţi ce nume o să-i pun? Regeneraţia. Tu eşti mama ei şi eu tata. Tatăl vostru, I. Eliade^ 1851, 5/17 febr., Paris- Frusinico, Virgilio, Mariţo şi Ienache, cînd veţi primi această scrisoare, aduceţi-vă aminte că sînteţi în martie şi că de voi fi sănătos, nu mă mai împiedică nimic decît banii ca să fiu cît mai curînd lîngă voi. Facă Dumnezeu, cum zic, ca aceea să fie mai repede. M-a întristat foarte mult boala Virgiliei şi a lui Ienache, şi încă şi mai mult nebuniile lui. A revedere, copiii mei, Dumnezeu cu voi, vă îmbrăţişez şi vă bine-cuvînt. Tatăl vostru P.-S. Scrieţi-mi dacă aţi început a primi Democraţia pacifică, un jurnal. [adresa pe plic]: Par Marseille, â madame, madame Mărie Heliade, â Ghio, recommandee â monsieur Coutourier, banquier, â Smyrne M.I.J.P., Coresp. inv. 1.915 20& Nr. 39 Surioară, în momentul acesta primii scrisoarea Frusinichii şi Virgiliei din 17/ 29 ianr. Nu ştiu de nu va fi plecat curierul coastelor Italiei. Mă grăbesc a-ţi scrie prin canalul acesta. E un făcut la mijloc şi cată să-l desfacem, a se rumpe vălul intrigelor. Cu toată poşta v-am scris. Voi vă plîngeţi că nu vă răspunz la cîte vă scriu şi eu asemenea văz că n-am nici un răspuns la cite vă scriu şi mă ating mai d-aproape la inimă, la interesele morale ale familiei. E cineva care ne opreşte scrisorile, pînă se face odată ce nu se va mai putea desface. E cineva care stăruieşte a te ţine în neştiinţă de cîte s-au zis asupra ta, spre a te adormi. Şi teamă îmi este că va fi prea tîrziu cînd te vei deştepta să vezi cu cine ai avut a face. Toate minciunile, toate nimicurile ajung repede, şi cele despre interesele noastre cele mai scumpe întîrzie atît. Cată, surioară, toate scrisorile mele la Smirna, la d. Couturier şi grăbeşte de desfă făcutul ce ne încurcă şi ne paraliză. Un asemenea făcut e şi la Constantinopole cu cei din Brusa. Toate scrisorile particulare îmi vin; scrisorile însă colective, cu semnăturile mai multora, ce îmi vorbesc de interese, de bani şi despre care îmi scrie că mi le-a trimis, nu le-am primit, aşteptîndu-le de 30 de zile, cu trei curieri. Poate să nu fie nimic, poate să fie neregulări d-ale poştei, însă brodeala e curioasă, e fatală, e în paguba noastră. Unde aşteptam cu curierul acesta bani din Brusa, răspuns de la tine la cite iţi scriam, ca să mă pot prepara de drum pînă la martie, iată-[mă] înapoi cu zece sau cu cine mai ştie cîte zile. Iată-mă iar din nou în poziţie a minţi celor ce îmi cer bani. O greşeală făcută sau din întîmplare, sau de dinadinsul, în depărtarea în care ne aflăm, are trebuinţă de 40 de zile a se repara de la Hio şi mai mult de 60 de zile de la Brusa. Ce mă fac dacă cei din Brusa nu îmi trimit bani în natură, ci îmi scrie să le trag o poliţă? De va fi să le trag poliţa şi de primeam scrisoarea lor de acum 30 de zile, eram să am timp să am banii pînă în primăvară, iar d-o fi să nu mai primesc acea scrisoare pierdută sau oprită, sau şi de voi primi-o peste 10 sau 20 zile, atunci, dacă îmi vor scrie să le trag poliţă, ca să aştept răspuns şi bani alte două luni din ziua cînd le voi trage poliţă. Şederea şi aşteptarea mănîncă banii trimişi, şi iar sărac, iar fără mijloace de a pleca. îmi vine să mor de durere. Dumnezeu să ierte pe intriganţi, de va fi de la dînşii, iar de nu, Dumnezeu să ne ierte pe noi şi să nu ne pedepsească cu asemenea piedice ce ne ţin despărţiţi. E timp, surioară, cu orice preţ, şi chiar cu al vieţii mele, de a fi lîngă voi. Doamne, scapă-mi copiii de pericole şi, mai mult, de dezonoare. A revedere, tatăl vostru, I. El iade 1851, febr. 6/18 [Paris] P.-S. Scrisoarea de ieri, de la 5/17 febr., trebuia să aibă nr. 38, ee am uitat mi să pare să-l pui. 2i4 [adresa pe plic]: Par Marseille, â madame, madame Mărie Heliade, k Chio, recommandee â monsieur Couturier, banquier, â Smyrne B.C.S., Coresp. inv. 15.218 Nr. 40 1851, febr. 15/27, Paris Surioara mea, Primăvara a venit, şi văzînd că stau locului, adăugind datoria, mă văzui sforţat a trage două poliţe, una către tine de 1.000 fr. şi alta către cei din Brusa de 2.000 fr. Asta e suma cu care abia poci plăti datoriile şi să nu-mi mai rămîie nimic de drum. Dar n-am cutezat [a] trage mai mult de 3.000 fr. după scrisorile tale, cum zici că nu poţi dispune de mai mult decît de vreo 70#, şi după scrisorile celor din Brusa, unde numai 7ossimar Serurie, Ruso şi Giurescul. Dacă vei fi apucat a trimite banii, poţi refuza poliţa, arătînd că ai trimis banii. Este astfel făcută, după cum vei vedea la iscălitura mea, cum să nu aibă cheltuielile refuzului sans frais en cas de refus1. Cu poşta trecută nu luai decît o scrisorică de la copilele. Să dea Dumnezeu să fii sănătoasă. Nu ştiu de ce vă plîngeţi că nu primiţi scrisorile mele. Aci e o intrigăr căci numai scrisorile ce atingea mai de aproape interesele tale mai scumpe, ale familiei văz că nu le-aţi primit. Teamă îmi e că nu le vei primi sau că le vei primi cînd va fi prea tîrziu. Ce fatalitate! Eşti rău însoţită, surioară. Gîndeam că cum voi da în martie să plec, şi iată-ne la 27 febr. De nu-mi vor fi banii pe drum de la tine şi de la cei din Brusa, de va fi ca să primesc banii după scadenţa poliţelor ce trimiţ astăzi, 20 zile dusul pînă la Brusa, 20 zile întorsul, 10 zile sorocul poliţei, alte vreo 10 ale întîrziepii din neguţător în neguţător şi din scrisoare în scrisoare, iată că alte două luni lungi şi de cheltuială cată să mai aştept. E timp, surioară, să viu lîngă voi, cum îţi scriam cu poşta trecutăr nr. 37, chiar şi cu preţul vieţii. Iată datoriile mele, astăzi, afară de ce se vor mai adăuga cît voi mai sădea. 1.800 fr. tipăriri gazete, plăti de scrisori 1.200 la birt 350 la Mont de Pieţe, unde am depuse zălog argi[n]tării 350 la cheltuiele diverse în cauză 150 la croitor 70 la spălătură 60 la un băcan pe luminări şi alte 30 lemne 1 Fără cheltuieli în caz de refuz (fr.). 29S 70 alte mici datorii 50 la un librer 4 130 Dacă aş avea la timp şi mai totdeodată banii de la tine şi din Brusa, adică 300 franci, aş mai lăsa datorii neplătite la cei ce mă vor crede, ,aş opri 300 franci pentru drum, şi ce îmi vor lipsi, m-aş învoi cu căpitanul vaporului, dîndu-i din argintării, să-i plătesc la locul sosirii. Sărută-mi copilaşii. Scrie-mi de primiţi La Democraţie pacifique; de aţi primit coletul cu hainele ce v-am trimis. Fii sănătoasă, fie Dumnezeu cu tine cum să-ţi dea curaj a suferi cîte ne mai aşteaptă. îţi trimit prima foaie a Istoriei regeneraţiei, este o probă de corectură. De nu se va tipări, am vrut a apuca încai a tipări această prefaţă, care îmi va servi de apologie. Voi trimite cîte una şi turcilor amici. A revedere, tatăl vostru, I. Eliade Frusinica, Virgilia, Mărie, Ienache un baccio e un altro,-e altro an- «cora.1 P.-S. Cată scrisorile mele, toate le-am trimis adresate către d. Cuturier. B.A.R.S.R., Coresp. inv. 146.710 Nr. 41 Surioara mea, Am primit scrisorile voastre odată, cele de Ia 24 şi 31 ianuarie. Nu primisem cu trei curieri scrisori de la voi şi nu ştiam da-ţi primit scrisorile mele în care te înştiinţam despre oaspele ce aveai în casă. Întîrzi-erea răspunsului tău mă făcea a crede că au fost ceva intrige, ce îţi opresc scrisorile, cum şi pe ale mele. îmi pare bine, în fine, că ai luat la timp lămuri[ri]le ce eram în neastîmpăra ţi le da în interesul cel mai scump al familiei. Şi îmi pare şi mai bine că ai cunoscut singură cu cine ai a face. Eu, după cum ţi-am scris, i-am trimis o scrisoare, unde în termeni cuviincioşi, însă gravi, îi -arăt purtarea. Sînt sigur că astfel de oameni sînt mai bucuroşi să [se] -certe şi să se înjure cineva cu dînşii decît să le vorbească cu sînge rece şi omeneşte. Cu Bălcescul1 2 va veni timp a se împăca după ce s-au înjurat ad literam de mumă. Cu Paleologul3 se va împăca, ce i-a scris un bilet făcîndu-1 [indescifrabil] şi canalie şi insultîndu-1 ca pe cel mai din tină om. Pe mine însă nu mă va ierta pentru că l-am tratat totdeauna de om. :Şi cînd am avut a-i face observaţii sau a mă plînge de dînsul am ales ter- 1 O sărutare şi alta şi încă una (it.). 2 N. Bălcescu. 3 Alexandru Paleologu. mini întru a nu mă înroşi nici eu, nici pe dînsul a-1 umili. Nu le plac insa nici purtarea, nici langajul acesta. Sînt crescuţi în viaţa de studenţi fără tată şi mumă şi deprinşi în viaţa unei miliţii din cele mai depravate din lume. Puţinele cunoştinţe ce a luat din cărţi nu i-au serv it decît a-1 face a nega şi religie, şi morală, şi Dumnezeu, mai volterişti decît Volter. Le lipsesc geniul, capacitatea şi morala naturală a acestui genitor şi [indescifrabili calomniator al lui Hrist. îmi scrii că te-ai rugat pentru părintele Şapcă, bine ai făcut, să dea Dumnezeu să fii ascultată şi să reuşezi, însă cat să te iniţiez a cunoaşte bine pe om, să nu-ţi faci iluzii care pot să fie de pagubă copiilor. Acest om e român de cîmp în toată întregimea, om al naturei, dotat de inteligenţă şi de judecată dreaptă, însă e departe de părintele loan1,. ce cultivă o natură bună prin instrucţie şi contactul cu oameni. închipuieşte-ţi un pîrcălab onest, fără carte, făcut popă şi cu rangul preoţiei, în contact nu cu profesori, ci cu arendaşi, zapcii etc. Carte nu ştie, ştie însă să mănînce, să bea ca zapciii, să înjure ca dînşii, să aibă de bons mols ciocoieşti; judecă însă drept, lucrează drept. Pentru mine şi tine putem preţui bunurile unor asemenea oameni şi să le trecem cu vederea lipsele ce provin nu dintr-o natură urîtă, ci din învăţul şi contactul cu lumea stricată. Pentru copii însă să ai diluzie despre rolul lui,, despre rangul preoţiei, cînd îl vor vedea de aproape şi îl vor auzi, este a le face un mare rău, făcîndu-şi a-şi pierde iluzia. Aşa, de va veni aci, fii bună, fă ce vei putea, însă cît poţi de departe. Pentru că iar o zic nu e părintele loan. E în stare să insulte o femeie fără să ştie că insultă, să facă un rău fără a şti că face rău. Din partea asta poate merge d-a dreptul în rai: e prunc. Primăvara veni; p-aci au început a fi zile frumoase. Ţi-am scris cu poşta trecută că am tras două poliţe, una ţie, şi una celor din Brusa. Ţi-am arătat şi cît eram dator atunci, şi de aci să adaogi la datorie pe toată luna cîte 260 fr. cît voi mai şedea. Toată grijea îmi este de banii de la Brusa. Dacă îmi vor trimite ei, cum mi-au promis, 2.000 fr. şi tu de la 1.500 pînă la 2.000, cum îmi scrii, şi dacă aceşti bani vor veni mai tot cam în acel timp, cu zece-18 zile mai întîi sau mai pe urmă, plecarea mea să face îndată. Altfel mergeam din bute în bute, pentru că aşteptarea banilor aduce cheltuială şi mănîncă banii. Eu, cînd va fi să plec, îţi scriu şi îţi dau de ştire cu zece zile înainte,, ca să ştii a nu-mi mai trimite scrisori şi a se rătăci. Pînă atunci, însă,, nu încetează de a-mi scrie, căci grija şi dorul îmi face mare rău. Am suferit mult astă lună trecută cît n-am luat scrisori de la tine. Acum am grijea Frusinichii, în toate nopţile o visez. Fata tatii, tot cu dînsa am a face, din felurimi de pericole o tot [visez] că o scap, cînd de la tîlhari, cînd din naufra-gitiri, cînd din mîinile depravaţilor. Cu poşta viitoare vă scriu ca să ştiţi cu ce corabie v-am trimes lada. Am fost la aghentul unde am dat-o şi a scris la Marsilia a-1 înştiinţa cu ce corabie s-a trimis. Aştept răspunsul, ca să vă înştiinţez. 1 Ioasaf Z r ago veanu. 29T Am scris, sînt cîteva zile, verilor Racotă, Alecu şi Hariton; prin scrisoare i-am rugat să spuie multe unchiului Niculae şi mătuşei Ruxiţei. Cit am pîîns, surioară, cînd am venit la articolul Sofiei. E de mult de cînd n-am plîns şi nici nu mai pot plînge. Mi-au făcut bine lacrămile acelea. Sărută-mi copilaşii, a revedere, pe curînd, tatăl vostru, I. Eliade 1851 [februarie 24],/mart. 7, Paris, aceeaşi adresă [pe margine']'. Surioară, nu mai tot îmi scrie de Bolliac, căci nu e nimic d-amestec intre el şi mine. [pe ultima foaie a scrisorii]: Copilaşii mei, Frusinico, Virgilio, Mariţo şi Ienache, Mi se topeşte sufletul de dorul vostru, şi cu cît se apropie zilele bune, cu atita sufăr unde nu pot pleca. Sper că bunul Dumnezeu va face cum să ne vedem curînd. Amaţi-vă între sine, amaţi şi ascultaţi pe mama, şi Dumnezeu îşi va aduce aminte de toţi şi ne va uni cît de curînd. A revedere, copiii mei. Tatăl vostru 1851 [februarie 24]/mart. 7, Paris [adresa pe plic]: Par Marseille, â madame, madame Mărie Heliade, â Chio, par monsieur Couturier, banquier, â Smvrne M.I.J.P., Coresp. inv. 1.916 Nr. 42 Surioara mea, Totdeauna curierul vine la 8, 18 şi 28 ale lunii, de astă dată a întîr-ziat cu opt zile. Cel care era să vie la 8 mart. abia veni astăzi, la 16. Cauza a fost tempestele. Eu credeam că iar s-a mai întîmplat vreo piedică îa Hio sau la Smirna, şi din toate piedicile nu mă tem ca de boală. Aveam inchie-tudinea de Frusinica, ştiind-o c-a fost bolnavă. Cu scrisoarea ta de azi văz că tu suferi. Facă Domnul cum să ne vedem mai curînd. Eu n-aştept decît bani ca să plec. Şi cînd voi pleca, cel puţin cu un curier înainte vă dau de ştire, adică cu 10 zile. Prin urmare, nu încetaţi corespondenţa pînă nu veţi avea scrisoarea mea. Pe temeiul scrisorilor celor patru din Brusa, Zosima, Ruso, Serrurie şi Giurescul, le-am tras o poliţă, cum ţi-am scris, ca să plătesc datoriile făcute pe seama cauzei. Ăşti patru oameni şi Grădişteanul şi Maghierul şi părt. Ioan crez că mi-au rămas amici. N-am avut nici mai nainte mulţi. Ceilalţi s-au despărţit din firea lor, din educaţia lor, unul între altul, şi prin urmare şi de mine. Mai tîrziu, cei curaţi, cei neinteresaţi vor veni la 298 vorbele mele în cite am fost în adevăr şi n-am greşit ca om. Invidioşii numai nu mă vor suferi nici mort. Intre dînşii, încă din Braşov, am cunoscut că are păcate a fi şi bietul Nigulici. Mult îl roade invidia, nu numai despre cele trecute şi presante, şi care şi acelea sînt vanităţi, ci şi despre cele ce îşi închipuieşte singur că ar fi o probabilitate de a se realiza. Acum îl munceşte ideea a unor nu ştiu care două milioane de lei ce or să mi se dea drept despăgubire, cînd eu n-am pierdut nimic, şi el s-a ruinat cu revoluţia, căci a pierdut cărţile care putea să-i aducă munţi de aur. Nu ştiu ce două milioane sînt astea. De unde le-a scornit? Cînd au oamenii astfel de păcate, nu mai e speranţă a te apropia de dînşii, decît a-i plînge şi a-i ierta. îmi scrie Costache, acu abia, că oaspele ce l-ai avut în casă, cînd l-a văzut la Smirna la prima întîlnire, cea dintîi treabă i-a fost să-i spuie,că mă preumblu ziua şi noaptea, nu mi-a rămas loc de plăcere; că cordela roşie n-o mai las de la butonieră cînd rîz în Proscris de franţuzi; că cu plăcerile şi petrecerile am cheltuit banii emigraţilor şi am făcut datorii, şi altele sute şi mai mari şi mai apăsătoare. De n-aş fi trăit împreună cu oaspele ce l-ai avut, mi-ar veni să crez că minte Costache, însă îl cunosc d-a-proape. Ştiu ce îi însemnează şi cea mai mica clăticitură din cap. Cu toate acestea, nu-mi poci explica cum poate fi oameni aşa de răi. Nu-mi vine să crez că au fost întotdeauna în viaţa lor. îmi place să crez că vorbele şi răutatea le vine mai mult unde sînt fără lucru, fără ocupaţie. în ţară avea fiecare serviţiul său, ocupaţia sa. Acum, fiind într-o totală neocupaţie, au căzut în viţiul femeilor depravate ce, ca să-şi ucidă timpul, se ocupă de cle-fetiri şi canataţe. Pe lîngă acestea, mai adaugă la această stare de neocupaţie şi cîte o doză mai mare sau mai mică de invidie, şi problema să dezleagă, întru a-i plînge şi a-i ierta. Surioară, în toate scrisorile mele vezi că nu mai [am] altă aspiraţie decît a mă vedea odată între voi. Şi nu ştiu de unde îţi vine acest scepticism şi necredinţă. în toate scrisorile tale ai un venin de imputare. Sărmană surioară ! Mult ţi-au înveni[na]t inima şi repausul, şi cată să-l răsufli. îţi cred şi nu mă plîng. Mă doare însă în suflet că nu-ţi economiseşti sănătatea determinîndu-te a asculta pe oamenii ăştia, aşa cum i-am ascultat şi i-am văzut eu de la 1848. Oaspele ce ai avut nu se întîlnea cu mine în timpul mişcării, la Braşov, fără să-mi umple capul de mii de lucruri asupra ta. De la prima oară l-am prins cu minciuna. Mi-a făcut o cauză de cap, un caz extraordinar trecerea ta prin Ploieşti şi primirea ce ai avut acolo şi că toate au fost în paguba mea, întru a mă ridiculariza,căci tu ai pretins ca o vână şi ambiţioasă acea primire, unde soţia sa a venit ca o democrată. Nu ţi-am spus nimic şi am întrebat pe Nigulici, jurîndu-1 să-mi spuie adevărul. Nigulici mi-a spus că toate sînt minciuni. Asemenea exemple sînt cu sutele. Mi-am căutat de treabă şi am lăsat să zică, pentru că şi cauza comună pierdea, şi eu în parte pierdeam şi moraliceşte, şi la sănătate; de ce să moară cineva în contact cu astfel de nature ! Toţi avem greşale; şi Maghie-rul are ale sale, ca şi eu ale mele; însă să sufere. Am holârît să sufăr şi pe oamenii ăştia pînă profesează acelaşi principe (de va fi adevărat că le profesează). De nu va fi adevărat, culpa nu e amea, pentru că tot principiul în sine are urmările sale. m îmi scrii de mai sînt dator ceva lui Hristofi. Nu i-am fost dator niciodată, şi nici nu-i sînt dator. Pleşoianul însă mi-a dat cînd am fost la Londra, în 1849, şi cînd am venit la Constantinopole, nu însă pe seama mea, ci pentru cauză. Eu, la Constantinopole, după cum era trebile atunci, vedeam că nu era timp a cheltui bani în van spre a merge. Ei mă sforţa şi zicea că nu mă duc de frică. Ca să le arăt că nu mi-e frică, am plecat, dîndu-mi Ple-şoianul bani. Am cheltuit 1.400 fr. cu dus, cu venit, fără să facem nimic, nici încai să fim primiţi pe uscat. Toţi banii ce mi-a dat să urcă la 50#, pe care zicea că-i sacrifică ca patriot, şi despre care d. Teii mă insulta mai în urmă că n-am scris nicăieri în scrierile mele. Acum îmi cere înapoi ca împrumutaţi pe seama mea. îmi pare bine, pentru că de la dare am priceput ce oameni sînt. Bine ai făcut de ai dat 25# şi să dea Dumnezeu să putem da şi pe ceilalţi. Cu Hristofi însă nu am nici un cont. Să dea Dumnezeu, surioară, să poată să vie banii, cum sper în zece sau 20 zile, şi îndată vă scriu că plec. Conservă-ţi sănătatea. Pricep din scrisoarea din urmă a lui Costache că mult a contribuit la boala ta şi invenţiile sau flecăriile infame ale trîn-davilor. Cînd unul pleacă din anii săi cei verzi, şi nu ţine socoteala unde ^se află celălalt, de cîţi ani şi cîte nevoi şi de cîte dureri, sarcini, ţine în ■spinare, se amăgeşte. N-am fost niciodată cum ai vrut să mă vezi prin prizma ta particulară, şi de mă ştii cum mă ştii, e mare diferenţă acum, ani, dureri, muncă, lipsă, dizgust, mi s-a vestejit şi materia şi imaginaţia. Nu mai e nimic verde în mine decît amorul copiilor şi instinctul d-a fi consecvent. Mă urăsc oamenii, unul pentru că am vrut să mă fac domn, altul pentru că ţi-am scris să apeşi şi să umileşti pe oaspele ce l-ai avut, altul pentru că [indescifrabil] şi două milioane despăgubire, altul pentru că mă preumblu cu cavalerii de gît, altul pentru că trăiesc cu femei, altul pentru că mi-am dat mîna cu ţarul. In altele greşim şi în altele sîntem condamnaţi. Dumnezeu să-i ierte. A revedere, sărută-mi copiii, tatăl vostru, I. Eliade 1851, mart. 5/17, Paris [pe un bileţel alăturat scrie următoarele]: Frusinica şi Yirgilia, Copilele mele, cred că în primăvara asta Dumnezeu ne va aduna la un loc. Cred, după scrisorile ce am scris şi am primit, că peste 10 sau 20 zile să am bani cu care să pot pleca. Rugaţi-vă lui Dumnezeu să nu mi se facă piedice şi să am cale bună. Scrisoarea voastră din urmă m-a întristat. De ce suferă mama? De .,ce este iar amalată? Rugaţi-o să-şi conserve sănătatea şi căutaţi a-i fi totdeauna agreabile şi ascultătoare. Am văzut şarada. Cine nu dezleagă astfel de pronume personale? Oamenilor le place a se juca, fie ferici, şi joace-se în voie bună. Cu toate acestea, cine ştie ce copil se va fi jucat astfel? Oamenii maturi nu cred /să aibă nici bucurie în inimă, nici rîs pe buze, afară de strigoii ce trăiesc .♦ou sudoarea şi sîngele creştinilor. ... A revedere, copilele mele, sărutaţi pe mama, pe Mariţa şi pe Ienache şi fie ruga voastră bine primită de Dumnezeu. Tatăl vostru, I. Eliade 1851, mart. 5/17, Paris [adresa pe plic]: Par voie de Marseille, â madame, madame Mărie Heliade, â Chio, recommandee â mr. Couturier, banquier, â Smyrne B.A.R.S.R., Coresp. inv. 146.711 Nr. 43 Surioara mea, Două scrisori ale tale din urmă, una după alta, îmi anunţă din nou malatia ta. Primăvara a venit, şi eu stau încă pe loc, sînt departe de voi. Pe lîngă aceste dureri ce se făcea şi mai mari din cele ce cu scrisorile dinainte ţi-am scris că mă sforţă şi mă împing a pleca cît de curînd, chiar şi cu preţul vieţii, mai primii cu poşta trecută o scrisoare de la binecuvîntatul de Negulici. îţi scriam în una din scrisorile trecute că nu-mi dă semne bune omul acesta. Scrisoarea lui nu-mi mai lasă nici un prepus, stau şi mă întreb, să văz în ce au dreptate oamenii ăştia. Şi numai dacă mi-ar lua Dumnezeu minţile aş putea să aiurez sau să crez că sînt adevărate cîte zic. De aş fi căzut în mîinile cazacilor şi ai fariseilor ţărei, de m-ar fi condamnat la moarte, tot m-ar fi tractat mai omeneşte, după cum mă tracta scrisoarea omului ăsta şi mă judecă de lucruri ce nu le cunosc. Pe cele mai multe şi pe altele le îmbracă în culori aşa de negre şi monstruoase, încît iar nu le mai cunosc. Mă insultă că m-am lepădat de principe, pentru că a venit nu ştiu îa cine în cap, batjooorindu-mă, să-mi batjocorească şi copilul. îmi pun în spinare un vis ce n-am visat de cînd sînt; că aş fi visat pe Ienăchiţă în purpură înconjurat de toţi regii şi împăraţii lumii şi alte asemenea. Ce vis e ăsta, surioară? Ce ştii de invenţia asta, că eu nu ştiu nimic? Pe vise omul nu e stăpîn, ca să fie responsabil de dînsele. Şi crede-mă, de aş fi visat, mi s-ar fi părut copilărie ori secătură să spui cuiva astfel Jde] parascovenii roşii şi cocoţate. Apoi plecînd de la acest bas prin care afirmă ambiţia mea ce nu mă lasă nici în somn în pace, începe a-mi repeta cîte ţi-am scris că ar fi zis d. Teii lui Costache. Mă insultă că eu am fost cauza să nu să facă şi d-lui Teii pensia ce s-a făcut ţie şi copiilor, că tu aceasta ai lucrat şi lucrezi, nevoită a urma instrucţiilor mele. Că am dat o listă mincinoasă la Poartă, cerînd despăgubire de cîte n-am avut, că cu lista aş fi alăturat şi biografia mea, fără [a] aştepta sa mi-o facă alţii după moarte. Că cer despăgubire de la Poartă de două milioane. Să să spuie de ce: lei, franci, galÎDeni. Că îmi urează reuşită, eăci atunci şi cei mai afurisiţi reacţionari îşi vor ardica crucea ca mine. 301 Că toate cîte am făcut şi fac au fost pentru plapămă, că trebuia să pierz tot şi să tac dacă voiesc să am laudă etc., etc. Nimic nu lasă din infamii să nu mi le arunce în spate şi să mă judice, apoi zicînd că e aprins de o mînie sacră. Eu sînt străin la toate cîte îmi zice, după cum ştii mai bine, şi la cîte e o probabilitate, la cîte adică vei fi lucrat tu ca mumă, cătînd a scăpa ceva din starea pierdută a copiilor şi a cîţiva săraci ce mi-au încredinţat din munca lor. Eu şi de am văzut că nu e timpul pînă sînt cazacii în ţară, n-am putut vedea o faptă criminală, nici încai de paplomă, pentru că paplomă este aceea să va cineva să aibă ceea ce n-a avut, iar nu să scape cîte ceva din cele ce a avut. Cînd mi-ai cerut în atîtea rînduri însemnări despre lucrurile şi ocupaţiile mele, pe care Negulici le numeşte biografie, ştii că nici nu-ţi răspundeam, pînă m-ai sforţat prin mai multe scrisori. Pentru ce să mă adres cu naraţia ocupaţiei mele pe ascuns la un om, doi, şi nu de faţă la naţia întreagă, ce singură poate judica ce e adevăr şi ce e minciună. Aveam de gînd să tipăresc la locul său o asemenea, nu biografie, ci apologie Ia cîte scriseseră alţii. Vezi, surioară, cum ne sînt oamenii şi cei mai buni. Oh, în ce caznă am intrat, mai rea decît a Cîmpineanului şi a lui Ghica. Spune copiilor de nu voi apuca eu, să le spui, cît vor trăi, nici ei, ni[ci] copiii lor să nu se mai amestece în conspiraţii şi în soţietăţi ce vor să îndrep-teze lumea cu umărul. Ce vor putea, să facă singuri. Orice am făcut singur mi-a adus şi hrană, şi onoare, şi pacea sufletului, şi binecuvîntări de la oameni. Orice am căzut de a face cu alţii m-au adus pînă a-mi pierde şi sufletul, pentru că am ajuns a urî, pot zice, omenirea în oamenii ce i-am cunoscut. După ce mă insultă atît de turbat, tot ce e mai dureros* că spărgîndu-şi hainele la tot rîndul cu mlnia sacră şi strigînd o hulă* o orbire. O patima patimilor ca Cai[a]fa în divan nu să lasă nicidecum mai jos de creştin adevărat, de român adevărat, de democrat adevărat, de amic adevărat. Unde să poate compara răul a mii de inamici cu răul ce ţi-ar putea face un asemenea amic ce a ajuns să se bolnăvească de livoare (invidie) la iaeea numai că ar putea să aibă un viitor. Şi cine* nişte copii ce îi zicea cu amor nene Negulici. Şi ştii de unde vin toate acestea? Întîi de la caracterul omului cum l-a lăsat Dumnezeu şi al doilea de la blagoslovitul ce stă aci în Hio şi lucrează cu ajutanţii săi. [...] Auzit-ai vreodată astfel de logică, astfel de raţionament ? Cînd este să mă acuze, îmi dau şi merite ce poate nu am, dacă acele merite după judecata lor li se par crime. în altele păcătuim şi în altele ne condamnăm. Datu-mi-sa mie boldul Satanei, zice Pavel, ca să mă izbească peste obraz, spre a numămîndri. Acestea să le avem înainte la asemenea împrejurări, aici, altmintrelea înnebuneşte omul sau spre răzbunare, sau spre a se cre[de] singur de culpabil, şi a-şi pierde stima despre sine. Lucru ce ar fi mai una cu a-şipierde sufletul, pentru că omul e dator a cugeta şi a lucra cum să nu-şi piarză stima despre sine. 302 In fiecare sine este o icoană vie a lui Dumnezeu, şi despreţuind acea icoană despreţuieşte divinitatea, precum şi preţuind-o prin trufie mai mult deeît îi e valoarea după fapte, îşi rîde de sine, de oameni şi de Dumnezeu. Omul e dator a fi just cu sine şi cu ceilalţi. Dea Domnul, surioară, să ne vedem mai curînd. Aştept din zi în zi mijloacele plecării de la tine şi de la cei din Brusa. Mă tem însă că adresîn-du-te, cum îmi scrii, la d. Negulici, să nu fi făcut vreo piedică, sau de la dinsul, sau din cauză că cei din Brusa îl judecă şi il urăsc, şi văzînd că 113 servim printr-însul să se supere atîta îneît să ne urască ca pe dînsul. Nu rnai pot să auz de cărturari şi de farisei şi de profesori şi de elevi din „St. Sava“ şi de iscusiţi cu idei îranţozeşti (fără a fi franţozeşti). Prefaţa ceţi-am trimis n-o arăta încă pînă nu va ieşi cu cartea împreună. Despre cele ce fac, nu mă tem de a fi criticat, pentru un lucru făcut cată să-şi aibă şi consecinţele. Cată dar întîi să se facă lucru întreg şi apoi să fie judicat. Sărută-mi copilaşii. Să vă găsesc sănătoşi. Frusinico, Virgilio, Mariţo, Ienache, copiii mei, vă îmbrăţişez. Cite îmi scriţi, cînd voi veni vă voi aduce cu prisos. A revedere, tatăl vostru, I. Eliad 1851, mart. 15/27, Paris P.-S. Oaspele ce ai avut, şi prin Brusa şi pretutindeni, a scris ca se ocupă să-mi dreagă copilul pe care mumă-sa l-a stricat şi toată lumea îl face bărbat mare, pentru aceasta. Yăzut-ai tartufării ? [adresa pe plic]: Par Marseille, â madame, madame Mărie Heliade, â Chio, recommandee â mr. Couturier, banquier, â Smyrne. Colecţia George Potra [Nr. 44] Surioara mea, De douăzeci şi opt de zile eram amalat de gripă şi o tuse ce mă astupa şi nu mai puteam răsufla. De opt zile căzusem la pat şi zăceam şi de frigurile boalei, şi de supărarea ce îmi turburase sufletul şi provenită din scrisoarea d-lui Negulici, de care îţi scrisei cu poşta trecută. Scrisoarea ta primită în urma mă făcu a mă scula din pat ca să o citesc. Iară boale, iară morţi, iar supărări, iar văduvii, iar să trăiesc cu cine îmi va plăcea. De ce nu încetezi, surioară, de la asemenea expresii? De ce nu citeşti mai bine scrisorile mele? Pentru ce le explici astfel ? Pentru ce nu vezi că dacă ţi-am scris ceva vreodată, este ca şi acum răspuns la cele ce începi tu, pe de o parte trasaliată de oamenii ce te sfîşie, şi pe de alta dispusa a crede toate relele. Scrii o scrisoare, şi pînă să ai răspuns la dînsa trec patru curieri, adică 40 de zile; în intervalul acesta mai scrii alte trei scrisori, în care ţi se schimbă şi situaţia, şi umoarea. Apoi cînd vine răspunsul meu la scrisoarea ce mi-ai scris acum 40 de zile, ţi se pare că e răspuns la scrisoarea cea din urmă, ce ai scris acum 10 zile. De aici vine eroarea că uiţi ce ai scris acum 40 de zile, şi ţi se pare că te nedreptăţeşte răspunsul meu. Apoi dacă îţi iei voie cu toată scrisoarea (pentru că nici o scrisoare nu mi-ai scris fără să mă împungi, sau de-a dreptul sau pieziş), să mă totmîhneşti, arătînd că eşti gata a fi prada invenţiilor, intriganţilor, dacă nu te determini a închide urechile de la insinuaţiile răilor. Iartă-mi şi mie cînd nu mai pot, ca şi acum, cînd sînt înecat şi de străinătate, şi de persecuţii, şi de boală, şi de neavere, şi de intrige fără nume, fără margine, iartă-mi a-ţi spune că rău faci să mă tot împungi. Mi-e destul să-mi arăţi, surioară, că nu eşti sănătoasă; mi-e destul să-mi spui că copilul creşte fără învăţătură, că fetele cresc fără tată. Şi fără a mi 3e spune e destul să am o inimă, şi pe tot minutul să săr ca împuns de bolduri arse de jar; noaptea să săr în mijlocul casei din pat. Toate sînt destul cîte le avem, să nu ne mai creăm şi cîte nu există. Destul, surioară, pentru numele lui Dumnezeu. Sînt şapte zile de cînd ţi-am citit scrisoarea, şi intrînd iar în pat, m-am sculat astăzi să scriu şi să mă duc la poştă. Tuşea ce avea[m] a mai încetat de două nopţi, de cînd beau un dicot. D. Negulici, negreşit după maniera sa creştină, ca să-ţi facă bine şi să-mi bucure copiii, ţi-a scris să nu speri nimic de la cei din Brusa, ca să vă despere de a mă mai vedea. Aşa ar fi dacă ar avea toţi inima şi parola d-lui, însă sînt sigur că Zosima, Russo, Serurie şi Giurescul au şi primit poliţa ce le-am trimis-o şi au şi plătit-o. Prin urmare, aştept banii de la tine cu poşta de mîine la 8 şi cei de la Brusa cu poşta de mîine în zece zile, mult 20, adică sau la 18 sau la 25 aprl. stil nou. îndată plec, şi de nu voi primi bani din Brusa, iar plec, măcar d-aş şti că vînz toată argintăria ce cu atîta dragoste o păstram. Se drege timpul şi nimic nu mă mai ţine. Cată să viu la copii, surioara mea, nu mai fi bolnavă. Eu muream de n-aveam speranţa de a vă mai vedea. Speranţa aceea e aşa de forte, încît şi din agonia morţii m-ar întrema şi mi-ar da sănătate. Mîine să plec, n-aş mai avea nici friguri, nici tuse. Rău te fac creştinii şi amicii a crede că nu e speranţă de a mă mai vedea. Dumnezeu lor să le dea bine şi nouă sănătate şi inimă de a-i ierta. Din cărţile ce ţi-am trimis, trimite lui Costache un Proscris cum şi dd-lor Zosima, Russo, Serurie, Giurescul, Duţulescul şi Ipătescul cîte unul, adică şapte peste tot. Trimite asemenea şi în Grecia d-lui Papadopulu1, unul, şi d-lui Ghena-die altul, cum şi cîte un Protectorat. 1 G. G. Papadopulos; profesor de arheologie la Universitatea din Atena; a cunoscut pe l. Heliade la Bucureşti, în vremea cînd amîndoi erau profesorii Elenei Ghica, (Dora d’Istria). 304 Fii voioasă, surioară, mă iartă de observaţiile ce îţi fac, nu vin nici din mîhnire, nici din durere, ci din singură dorinţa de a te învăţa să judeci lucrurile fireşte, după situaţia lor. A revedere, tatăl vostru, I. Eliade 1851, mart. 26/7 april, Paris [pe un bileţel, separat, următoarele]: Copilele mele, Frusinico şi Virgilio, Mariţo şi lenache, vă sărut. Zile se deschid, timpul bun se apropie, din echinopţiuri am ieşit. Dumnezeu ne va aduna peste curind. Cîte îmi scriţi, vă voi aduce. Lui lenache îi voi aduce şi condeie şi de toate, numai să fie băiat bun. Cum i-a venit hainele? A revedere, tatăl vostru, I. Eliade 7 april 1851 [adresa pe plic]: Par Marseille, â madame, madame Mărie Heliade, â Chio, par mr. Coutourier banquier, â Smyrne M.l.J.P., Coresp. inv. 1.478/1 Nr. 45 1851, aprl. 5/17 Paris Surioara mea, Cu poşta trecută ţi-am scris că eram amalat. N-aveam şi n-am nimic alta decit gripa mea, care o ştii că căuta să mă vizite în toate toamnele, iernele şi primăverile. Aci în Paris, de doi ani, în primăvară, după gripă îmi vine o tuse cum ţi-am scris şi în anul trecut şi mă ţine crescînd şi des-crescînd pînă pe la capătul lui mai. De astă dată mi-a venit mai cu furie decît în anul trecut, încît semăna cochit [?]. Mai mult de 40 de zile sînt de cînd, fără a ieşi din casă, n-am simţit nici o diferenţă. Vreo şase zile de cînd s-a deschis timpul ploios, s-a mai seninat şi pieptul şi ochii mai. Şi astăzi, cînd îţi scriu, pot zice că abia simţ că am tuse. Nu crez să mai am ceva decît neputinţa lăsată după atîtea icniri. De va ţine timpul bun, crez că într-o săptămînă să fiu de tot în stare normală. Cu poşta de mîine aştept banii ce îmi scrii că mi-ai trimis cu poşta trecută. Facă Domnul să primesc răspuns şi de la Brusa că s-a primit şi s-a plătit poliţa ce le-am trimis. Atunci mă pot pune pe drum cu mintea voioasă că n-am lăsat pe nimeni în Paris a se îndoi de purtarea şi probitatea mea. Almintrelea, plec iară la voi, însă mai lăsînd datorii şi depuin-du-mi argintăria depozit la Marsilia sau la Aghenţia vapoarelor sau la vreun căpitan de vapor, asigurîndu-i că-i voi plăti la Smirna în port. 21 — Scrisori şi acte 305 Cîte comisioane îmi scrii a face, după scrisoarea trecută, le voi împlini. Surioară, am cheltuit şi eu în Paris mulţi bani, şi poate mai puţin decît cheltuiră, nu Goleştii, Grădiştenii, ce au venituri, dar mai puţin decît dd. cei ce trăiră cu bani străini. Insă din banii ce am cheltuit, am produs 1.000 Protectorate; 650 Proscrişi; 650 Rigeneraţii şi alte tipăriri. Tipăririle m-au costat 3.500 franci Argintăria vreo ....................................... 2.000 Comisioane ce v-am trimis................................ 600 Abonamente şi acţii.................................... 1.600 La diferite persoane, ca Real, Carpa[n]tier .......... 1.200 Cheltuiele, minute de porturi, de prescrieri şi altele ale corespondenţelor de 2 ani ....................... 1.029 9.929^ De cheltuiam toată suma aceasta ca alţii, pe seama mea, de aş fi mîncat şi bani streini, toţi m-ar fi iertat şi ar fi zis, poate, săracul Eliade. A cheltui însă pe lucruri necesarii şi cauzei şi patriei şi viitorimii, sînt judecat că am vrut a mă distinge din alţii, şi aceasta nu mi-o vor ierta-o nici mort. Cochetele bătrîne se iartă între sine, toate iartă unei altei femei, afară de candoare şi de frumuseţe. Am dat şi am luat cu toţii, nimeni nu mă mai iartă din cărturarii şi din fariseii fără carte şi fără nobilitate. Din nenorocire însă că sîntem de 50 de ani, şi terminul unde vom afla pace nu e departe. Cît voi primi banii, mă prepar de plecare, pe la 20 de mai sper să fiu cu voi. Să vă ţie Dumnezeu sănătoşi. Să mă ţie şi pe mine cel puţin astfel cum am fost săptămîna aceasta. De mi s-ar plăti poliţe[le] la Brusa, aş avea cu ce bucura copiii, să nu viu cu mîinile goale. Fii sănătoasă, surioara mea, copila şi mama mea. A revedere, sărută pe Frosa, pe Virgilia, pe Mărită şi pe Ienache, ele va fi copil de omenie. Nu mi-ai scris nimic dacă v-au venit lucrurile în bună stare, dacă v-au plăcut, dacă şimizetele s-au potrivit, dacă hainele lui Ienache îi sînt lungi sau scurte, strimte ori largi. Dacă caţaveica Măritei îi vine ca la o copilă sau ca la o momiţă. Trebuia să ştiu şi eu cîte un nimic de astea, că mi s-ar fi părut că sînt în familie şi mă uit după copii cum se tindi-nează [?], cum se uită pe dînşii, cum se făţoiesc mergînd. A revedere, tatăl vostru, I. Eliade [adresa pe plic]: Par Marseille, â madame, madame Mărie Heliade, â Chio, recommandee â monsieur Couturier banquier, â Smyrne B.A.R.S.R., Goresp. im. 146.711 306 Nr. 46 Surioara mea, Cu poşta trecută am primit ştirea că s-a plătit poliţa de 1.000, cum şi altă"poliţă de 1.024 franci la Rodşild1, pagabili la 25 aprl. Pe lingă acestea, am primit scrisoare de la Brusa că din poliţa de 2.000 franci, ce am tras acolo, au plătit 1.000, şi pentru cealaltă mie au tras o altă poliţă. Pînă acum însă n-am primit nici un ban, nici pentru poliţa ta de 1.000 fr., cum şi cealaltă mie de la Brusa, abia mîine poate să vie de la Marsilia scrisori decisive. Iar pentru poliţa de 1.024 fr. trasă de d. Cuturier la Rodşild, sorocul fiindu-i alaltăieri, am fost dator bancherului prin care trăsesem poliţele ca să îngrijească el a încasa banii, căci eu eram bolnav. Şi fiindcă timpul e rău, ploios, n-am voie încă de la doctor să ies afară; sînt sigur însă că s-au încasat banii. Aşadară, cu scrisorile ce vor veni mîine de la Marsilia se decide de plecarea mea. Semnele sînt bune, căci sigur am 3.024 fr. în dispoziţia mea, 2.024 de la tine şi 1.000 de la Brusa. Cealaltă mie, de va fi în poliţă sigură, se poate traduce în bani, iar de unde nu, o dau şi eu la creditori, şi prin urmare tot pot pleca. Cum ţi-am scris cu poşta trecută, pe la 15 mai grecesc crez să fiu lîngă voi. De voi avea cu poşta de mîine toţi banii, nu mai pot întîrzia în Paris decît vreo zece zile, a plăti încoace-încolo, a cumpăra cîte ceva din comisioane şi a-mi lua ziua bună de la unii-alţii din franţezi, de la care am văzut credit şi simpatie şi stimă. Tuşea mea a scăzut mult, mă supără însă de cînd e timpul ploios. Crez că clima de miazăzi, cum mă voi pune pe mare, îmi va face mare bine. Scrisoarea ce mi-a trimis din Bucureşti, am dat-o Grădişteanului, de va putea a face ceva cu dînsa, căci eu nu eram în stare a face nimic. Nu trebuie să mă plîng de nimeni, însă îţi spui să ştii că eu sufeream de vreo patru luni; însă scrisoarea fără suflet a lui Negulici mi-a făcut mare rău. N-am mai avut zi bună d-atunci, şi durerea-mi cea mai mare mi-a fost de ce să poată să fie oamenii aşa de neomenoşi şi de răi. Dumnezeu să-i ierte. Nimic nu mă irită ca ipocrizia, tartufăria. Cînd Teii scria şi sfîşia în dreapta şi în stînga, mi se părea un sălbatic amăgit, cînd însă se instală la tine şi începu a scrie în dreapta şi în stînga că după atîtea rele ce i-ai făcut, în fine, te iartă şi te luă sub protecţie şi îmi strînse copilul, stricat de mă-sa, după drumuri, şi cîte de acestea ce făcea pe români să zică le pau-vre homme1 2! Bietul Teii, ce inimă bună ! Mare bărbat este Teii! Vezi, astfel de profanaţii, şi ale virtutei şi ale lui Dumnezeu, îmi făcea mare rău. Acum Nigulici, toată scrisoarea lui o începu cu scumpule d-le Eliade, apoi zice că e scrisă cu mînie sacră din partea unui adevărat român, adevărat democrat, adevărat creştin. Şi aide, mai opreşte-i gura dacă poţi. Visul care nu-1 cunosc, două milioane de lei care mi-au fost paplăma, dorinţele-mi de 1 Bothschild; familie de magnaţi financiari întemeiată de bancherul Mayer Amschel Rothschild (1743 — 1812) din Frankfurt pe Main. Descendenţii au întemeiat bănci la Londra, Paris, Viena, Neapole şi alte oraşe; rol important în viaţa economică şi politică internaţională. 2 Bietul om (fr.). 21* 307 a mă face prinţ, traiul meu cel luxos din Paris, purtarea şi alergăturile nevestei mele numai pentru interes în parte, scrierile mele etc., etc., etc., cîte ori nu le cunosc, ori cunoscîndu-le n-au nici o crimă, şi chiar criminale de ar fi, eu nu pot fi solidar. A revedere, surioara mea, sărută-mi copilaşii. Lumineze Dumnezeu timpul să pot ieşi afară mai curînd. Tatăl vostru, I. Eliade 1851, april 15/27, Paris [adresa pe plic]: Par Marseille, â madame, madame Mărie Heliade, â Chio, recommandee â mr. Couturier, banquier, â Smyrne M.I.J.P., Coresp. inv. 1-917 [Nr. 47] Surioara mea, Mămuşoara mea, De ce n-am luat scrisori de la voi cu poşta trecută ? Au doară sînteţi şi voi bolnavi ? Nu mai poci de cap, toată ziua şi toată noaptea am avut o diaree cu colică. Doctorul e mulţumit, zice că e crisis a boalei ce am de patru ani. Răul din piept s-a coborît în pîntece. Mai mult de trei-patru zile nu mai ţine boala mea. Cînd vei primi această scrisoare să nu-mi mai scrii în Paris, ci o scrisoare la Marsilia poste-restante şi alta la Malta, în care să mă înştiinţezi unde să trag şi cum să viu la voi. Cu poşta trecută am primit scrisoare de la părint. loan. Nu pot să-ţi spui ce bine mi-a părut. îmi scrie că pleacă de la Constantinopol la Hio, la voi; îndoită bucurie. Crez că acum e în Hio. Rugaţi-1 să mă ierte că nu i-am scris. A revedere, copilaşii mei, tatăl vostru, I. Eliade 1851, aprilie 25/mai 7, stil nou, Paris [adresa pe plic]: Par Marseille, ă madame, madame Mărie Heliade, â Chio, par mr. Couturier, banquier, â Smyrne M.I.J.P., Coresp. inv. 1.394J13 Nr. 48 Surioara mea, Sînt aşa de bine de şase zile încît de astăzi, cu o zi mai naintea expediţiei, vă scriu. în aste şase zile am ieşit afară, mi-am făcut multe trebi 308 de preparaţia plecării, şi numai cu poşta viitoare, de va voi Dumnezeu, vă mai scriu din Paris. Tu scrie-mi cum ţi-am zis cu poştele trecute, mereu însă poste-restante, una la Marsilia şi cu a doua la Malta. Drumul voi lua cel mai scurt. Programa drumului ca să iau d-a rîndul coastele Italiei era astă-toamnă cînd mă temeam de tempeste. Acum e vară, marea e des turbure numai de la Marsilia pînă la Corsica, de aci înainte e lină. Ieşind afară ca să-mi văz de trebi, am văzut că poliţa de la Brusa, de 2.000 fr., nu s-a plătit toată, decît numai 1.000, ce au ţinut cheltuială de 63 fr. Poliţa ta de 1.000 fr. a ţinut cheltuială 40 fr.; peste tot am pagubă de 103 fr. Cu trei mii franci abia plătesc cîteva din datorii. Mai las datorii si nu-mi rămîne nimic de drum. Umblu să asigurez oamenii, la nevoie las şi argintăria depozit şi îmi păstrez vreo 200 fr. pînă la Marsilia. In bâtei iau a treia clasă, că e vară, şi cu Dumnezeu sînt cel mult de azi în 25 sau 30 de zile lîngă voi. Boala mea a fost gripa ce o ştii că mă apuca în Bucureşti mai totdeauna la Crăciun, la capătul lui febr. şi pe la Paşti cîteodată. Aci, de doi ani, a fost gripă de Paris. In anul acesta m-a ţinut, tot împrospătîndu-se de la Crăciun pînă acum; şi s-a terminat cu o tuse, curat colit, cu aceleaşi spasme, cu aceeaşi înecăciune, cu aceeaşi trombă asinească sau măgărească. Am avut friguri, m-a aruncat la pat. Şi timpul, ce încă nu s-a dres bine, pare că era într-adins pentru mine, ca în mai să semănăm ca în dechem. Cum ţi-am zis, nu-ţi mai scriu din Paris decît cu poşta viitoare. Cu banii ce am, fiindcă îmi lipsesc 2.000 fr., viu, iar gol, fără cămăşi, fără cizme, fără a vă putea face comisioanele toate. Să ne vedem sănătoşi, fii sănătoasă, draga mea. Mai rabdă încă cîteva zile, şi sînt cu voi. Moartea lui Negulici1 mult m-a afectat. îmi pare bine că scrisorile ce i-am scris, spre răspuns la ale lui, n-au avut tonul şi haracterul ostil cum putea să mă facă a-i răspunde [la] scrisorile lui. Pesemne că bietul om, obosit de boală, pierduse de mult tactul judecăţii. Adesea ziceam cu Grădişteanu cînd luam scrisorile lui: „Mult mi-e teamă că omul, de necazuri, să nu se fi smintit*4, atît derezona de mult, pentru că nu crez să meargă răutatea unui om, ce îl ştiam bun, pînă acolo. Dumnezeu să-l ierte, cum l-am iertat şi l-am plîns eu. Dumnezeu să-l iubească cum l-am iubit eu. Şi Dumnezeu să mă ierte pe mine şi să aibă bilă [milă] de mine, cum l-am iertat şi l-am plîns eu. Bietul Negulici! £e păcat, surioară! Cred că părintele Ioan e acum cu voi, ce norocire! O întristare fu consolată cu această bună ştire. Dă-i sau trimite-i scrisoarea aceasta. Roa-gă-1 în locul meu să nu vă abandone pînă voi veni. Sărută-mi copilaşii, să te sărute şi ei pe tine. A revedere, tatăl vostru, I. Eliade 1851, mai 4/16, Paris [adresa pe plic]: Par Marseille, â madame, madame Mărie Heliade, â Qhio, recommandee â mr. Couturier, banquier, â Smyrne Coresp. inv. 1.394/14 1 I.D. Negulici moare la Gonstantinopol la 5 aprilie 1851. 309 Nr. 49 Surioara mea, Este ultima scrisoare care iţi scriu din Paris. Lipsa de 1.000 fr. din poliţa de 2.000 mi-a făcut mare strîmtoare. N-au avut bieţii oameni mai mulţi bani strînşi, şi mi-au scris să le mai trag o poliţă mai pe îndelete. Tipărirea Istoriei regeneraţiei m-a costat peste 1. 800 franci, cum şi alte mici tipăriri. După ce m-am plătit de oameni, cu banii ce am primit de la tine şi de la Brusa, şi cu alte poliţe ce au primit creditorii să le dau, am mai rămas dator vreo două mii fr., care am promis a-i plăti din Hio, rînduri-rînduri, pe lună. Am rămas abia cu banii cu care să poci veni pînă în Marsilia, şi de acolo cum voi putea mai nainte. Din comisioanele ce mi-aţi dat, n-am putut dispune în bani gata decît de 120 fr. Vă aduc însă lucruri de 620 fr., căci sînt lucruri care or să trebuiască şi nu le aflaţi pe unde sînteţi. Neguţătorul mi-a dat credit de 500 fr. şi ţi-am tras o poliţă. Vă aduc lucrurile următoare: pentru mama: un pegnoire sau o rochie de casă de dimineaţa, de mătase,făcută gata; o materie de rochie de mătase de vară, răcoroasă, cu mantilia ei, nu scumpă, dar plăcută; o mantilie ca cea de catifea, insă de vară; patru bonete, patru fulare,12 batiste; pentru Fr.[usinica] şi Virg.[ilia]: cîte o rochie, ca a mamei, în materie; cîte o rochie, iar de mătase, în vărguliţe subţiri; cîte o caţaveică ca a Mariţei, cu horbote; cîte o mantilie cu ciucuri; cîte o eşarpă; pentru tata: pînză de şase cămăşi. 12 perechi ciorapi. Toate împachetate în cutii. Despre sănătate merg bine. Tuşea m-a slăbit mult, seara tuşesc niţel, după masă în sec, şi pe la miezul nopţii însă prea puţin, şi de ce merge se împuţinează. Sînt sigur, cu cît voi veni spre miazăzi, îmi trece de tot. De voi putea să mă împrumut de vreo 1 000 fr., vă cumpăr şi celelalte comisiuni, adică piepteni, perii de dinţi etc. Voi vedea să aduc ceva şi Mariţei şi lui Ienache. Mi-a părut bine de învăţător. Fetiţele mele şi Ienache, Să vă aflu sănătoşi; rugaţi-vă lui Dumnezeu să mă aducă cu bine şi să ne înceteze necazurile. Vă sărut, vă hinecuvînt. ^Consolaţi pe mama, sărutaţi-o din partea mea. A revedere, tatăl vostru, I. Eliade 1851, mai 15/27, Paris 310 [adresa pe plic]: Par voie de Marseille, â madame, madame Mărie Heliade, â Chio, recommandee â mr. Couturier, banquier, â Smyrne M.I.J.P.y Coresp. inv. 1.918 Nr. 50 Surioara mea, Cu poşta trecută n-am luat scrisoare de la voi. Dacă vă scriu şi cu poşta aceasta, din Paris, este că din cauza a doi legători de cărţi n-am putut să am decît aseară cărţile şi nu pot face coletele şi a le expedia totdeodată astăzi. Prin urmare, am pierdut un vapor şi cată a pleca cu celălalt. După cum v-am scris, vă aduc multe lucruri din comisioanele ce mi-aţi dat şi multe cu prisos, unde am avut credit, însă îmi pare rău că pălării n-o să pot a vă aduce, întîi că n-am bani şi al doilea că mi-e teamă că se strică pe drum. De cînd s-a îndreptat timpul, starea mi-e foarte bună şi cu sănătatea am putut alerga şi face trebile de plecare. Sint sănătos, dar voi, surioară, cum sînteţi? Fiţi sănătoase, fie Domnu cu voi şi cu mine. Facă cum să mă aducă fără pericole pînă la voi. De multe ori mi-a venit ispita să mă pui pe uscat şi pe Dunăre, pe Marea Neagră şi să viu şi mai curînd şi mai fără pericol, să văz şi marginile ţării. însă cauza a fost că n-am avut bani de ajuns (căci de la Marsilia sper a veni pe credit) şi a doilea m-am temut să n-am ceva piedici şi arestaţii prin Viena. Aşa îţi spui proiectul, ca să-ţi spui ceva şi ca să vorbesc cu voi, iar nu că e realizabil. Fac şi eu ca acela ce întrebă pe vodă dacă ştie să cînte cu vioara, ca să fie vorbă. Unde credeam să am ştire şi scrisoare de la părt. loan că e cu voi, cu poşta trecută îmi scriu din Brusa că este acolo. A schimbat drumul, de unde era să vie la Hio, s-a dus la Brusa, să facă omul ceva băi. A revedere, surioara mea, copilaşii mei. Sărutaţi-vă, îmbrăţişaţi-vă şi vă rugaţi lui Dumnezeu să fiu mai curînd cu voi. Tatăl vostru Frusinico, Virgilio, Mariţo, Ienache, vă aduce tata vestminte, bomboane, cărţi, pene de scris, hîrtie, gravure, alboane, portrete şi cîte poate. Vă sărut acum, peste curînd vă îmbrăţişez. A revederfe], tatăl vostru, I. Eliade 1851, mai 25/7 iunie, Paris [adresa pe plic]: Par Marseille, â madame, madame Mărie Heliade, â Chio par mr. Couturier, banquier, â Smyrne M.I.J.P.y Coresp. inv. 1.394/15 311 Surioara mea, Mai nainte de a pleca spre voi mă mai dusei pentru cinci zile la Londra. Pentru aceasta nu v-am scris cu expediţia trecută. Ieri am venit de la Londra. Mîine plec 1a Marsilia. După sosirea mea ieri, prin d. Felix Levy ţi-am mai tras o poliţă de 630 franci plătiţi de la vedere după douăzeci de zile. La timpul plăţii, de va voi Dumnezeu, voi fi şi eu cu voi, şi poate vă voi aduce din banii ce ziceţi că mi-aţi trimis la Şira1. A[m] cătat să fac banii ăştia să poci veni pînă la un loc sau la Malta, sau la Şira, urmînd după scrisorile ce îmi ziceţi că mi-aţi scris la Marsilia posle-restante. Tuşea mea tot mă mai supără niţel, seara şi dimineaţa, însă venind spre miazăzi crez că îmi va trece. Dumnezeu să vă ţie cu bine, să vă aflu sănătoşi şi să mă aducă şi pe mine sănătos. A revedere, surioara mea, sărută-mi copilaşii. Am încă cîteva curse să fac, să nu pierz ocazia de mîine, poşta mă aşteaptă şi stau aci. Frusinico, Virgilio, Mariţo, Ienache, a revedere, vă sărut. Rugaţi pe Dumnezeu să mă aducă sănătos. Tatăl vostru, I. Eliade 1851, iunie1 2 28/16, Paris [adresa pe plic] :P8lt Marseille, â madame, madame Mărie Heliade, â Chio recommande[e] â monsieur Couturier, banquier, â Smyrne M.I.J.P., Coresp. inv. l.S94jl6 Surioara mea, Cu ajutorul lui Dumnezeu, iată-mă, în fine, la Marsilia. Mîine la 21 iul. plec, de va voi Dumnezeu, şi de-şi va ţine cuvîntul comisionarul cărui i s-a trimis a-mi expedia lăzile la d. Couturier, la Smirna. Am întîrziat mult, mi-a făcut mare piedică lipsa de 1. 000 franci ce nu rni-au trimis românii din Brusa. N-am însă să mă plîng. Au făcut oamenii ce-au putut. Bunăvoinţă au avut destulă. Întîrzierea a fost cu stăpînul birtului. Nu mă lăsa să plec. Eu n-aveam ce să-i las şi şezui pînă se termină tipărirea Istoriei regeneraţiei şi s-a legat, s-a îmbalat şi am putut să-i las trei lăzi cu cărţi. I-am dat poliţe a-i plăti 1. 000 franci la capătul lui august* 500 la sept., 500 la oct. şi alţi ultimii 500 la noiem. Istoria regeneraţiei m-a costat mai mult decît credeam. Am pus toată argintăria zălog ca să cumpăr hîrtia. Era însă necesar ie cartea aceasta. La 48 revoluţia a fost numai începută, cu această carte s-a împlinit. 1 Şira (Syra); insu'lă în centrul arhipelagului Cicladelor, la sud-vest de Tinos; loc de popas pentru vasele care navigau între Franţa şi Turcia. 2 Data corectă este iunie 16/28 312 De voi pleca mîine, cînd veţi primi scrisoarea aceasta, sînt şi eu la coastele voastre. Alt bâtei nu e, alt drum nu e, decît batelu şi drumul pe care viu, cu dînsul vine şi scrisoare. Eu desbarc în Şira, cum îmi scriţi cu scrisoarea ce aflai în Marsilia. Nu ştiu cum vor lua turcii scrierea mea din urmă, e justă, e însă cam aspră şi cată să fie aşa ca să rup masca intriganţilor şi ipocriţilor cu România tare şi una. Gangrena lor se întindea, şi numai în chipul ăsta se putea tăia; a[m] cătat să susţin creditul românilor ce se ţin de principele proclamate şi susţinute de popol la 1848 şi, ca să le susţiu creditul, a[m] cătat să învederez că n-au fost şi nu sînt vînduţi la nimeni. Cu creditul românilor ce se ţin de principele autonomiei şi suzeranităţii cade masca intriganţilor ce vrea să treacă în ochii ţărei mai naintaţi şi mai patrioţi, ca să o turbure din nou. Mult am cheltuit, surioară, şi am trăit ca cei mai săraci. Toate cheltuielile însă au fost pentru cauza comună. Peste 4 000 franci am dat de la gură. Vezi şi tu socoteala ce am tipărit-o a o trimete la românii ce au contribuit. De vor voi a mai contribuita plăti datoriile sau de vor putea, îmi ţiu şi eu cuvîntul, iar de unde nu, nu ştiu cum să ne plătim. A revedere. Cîte comisiuni mi-aţi dat, toate le aduc cu prisos, afară de pălării. Nici bani, nici mijloc de transport nu era. A revedere, copilaşi. Dumnezeu, în fine, vă pune în braţele mele. Tatăl vostru, I. E. 1851, iul. 8/20, Marsilia [iadresa pe plic]:  madame, madame Mărie Heliade âChio, recomman-dee â mr. Couturier, banquier, â Smyrne1 M.I.J.P., Coresp. inv. 1.48011 Surioara mea, Comisionarul tocmai astăzi îmi spune că nu se poate încărca şi cu cheltuiala mea, după cum s-a încărcat cu lăzile. Prin urmare, iată-mă în mijlocul Marsiliei fără bani, străin. M-am rupt alergînd pe la neguţători, şi de nicăieri nici o speranţă. Gat să stau aci vegetînd, cu îndoită cheltuială decît în Paris. Toate scumpe, ca la porturi, şi ce aşteptare lungă, abia peste o lună să am răspuns de la voi. Fiţi sănătoşi, grăbiţi poşta, nu ştiu de va mai fi timp. A revedere, I.E. 1851, iul. [9]/21, Marsilia B .A.R.S.R., Coresp. inv. 147.009 ştampila: Smyrne (Turquie), 30 iulie 1851. 313 Nr. 3 Surioara mea, Distanţă numai de patru zile mă desparte de voi. Mă aflu în Malta, unde am ajuns astăzi. Un creştin neguţător din Marsilia s-a aflat să-mi primească trei lăzi ce aveam şi să-mi dea 170 fr. cu care să viu pînă în Malta. Aşa scăpai de a aştepta în Marsilia peste 20 zile pe cheltuială, după cum v-am scris cu scrisoarea mea din urmă din Marsilia. Fă, surioară, să-mi vie banii din Şira aci la Malta, căci de aci nu e speranţă să aflu pe nimeni a-mi înlesni cheltuiala drumului. Sînt numai cu trupul şi n-am nimic ca să mai las, ca să se poată afla şi creştini. Trei lăzi pline creară un om de omenie. Scrie-mi iară unde să desbarc, la Şira, la Smirna, d-a dreptul la Hio? Ce căldură în Malta, ce singurătate, adică ce străinătate. Grăbiţi mai curînd, să nu şez mult aici. La locanda unde şez plătesc vreo opt franci pe zi. A revedere. Copilaşii mei, vă sărut cu atîta mai strîns, cu cît mă simţ mai aproape de voi. Patru zile, şi cată să aştept cel puţin opt zile fără voi. Mama mea, Marito, a revedere, tatăl vostru, I.E. 1851, iul. 14/26, Malta P.-S. adresa mea: Ioseph Fransky, Locanda del Mediterraneo, strada S-ta Lucia [iadresa pe plic]:  madame, madame Mărie Heliade, â Chio, recomman-dee â mr. Couturier, banquier, ă Smyrne M.I.J.P., Coresp. înv. 1.272/1 Nr. 4 Surioara mea, Ţi-am scris din Marsilia două scrisori, una plină de speranţă şi alta disperat de întîrziere. Am putut însă a veni pînă la Malta lăsînd trei lăzi drept depozit. La Malta, iar disperat de aşteptare, ţi-am scris pe larg. Şi, a doua zi, aflînd un bâtei ce venea la Şira, am depus un mic rest de argintărie şi am făcut banii drumului ca vai de mine, sperînd că voi afla, cum îmi scriaţi, bani la d. Dimitrie Papas sau scrisoare la poştă, însă nimic, şi rămăsei în Şira străin, necunoscut de nimeni, fără bani, n-aveam nici cu ce să plătesc luntrea ce m-a desbarcat. Dumnezeu să nu dea mai rău. Să fiţi sănătoşi şi să se termine nevoile fiind odată în mijlocul vostru. Drum de 12 ore mă desparte de voi şi nevoile mai mari de corespondenţă. Am dat tot, mi-am înstrăinat lucrurile ca să fiu cu o oră mai nainte mai aproape de voi, şi iată că parcă aş fi şi mai departe, că nici un mijloc de corespondenţă nu este. Pînă miercuri, adică de azi într-o săptămînă, nu vine vaporul, şi de va veni nu poci să am răspuns de la voi decît cu celă- 314 lalt vapor (de va veni scrisoarea la timp). Aşa, iată iar mai 20 zile în Şira, străin, fără credit, nici n-am nici bagagiu. Doamne, de aţi fi sănătoşi! A revedere, vă îmbrăţişez şi vă sărut, tatăl vostru, If. Fransky 1851, iul. 20/2 aug., Şira B.A.R.S.R., Coresp. inv. 147.008 1853, decern. 13/25, Constantinopol Surioara mea, Luni dimineaţa am venit în Mitilene1. Seara veni batelul austriac al Siriei şi plecai ca să nu pierd ocazia. Ţi-am lăsat acolo o scrisoare despre unde să tragi cînd vei ajunge acolo şi ţi-am lăsat pentru două-trei zile şi pe profesorul de nautică Aii jCelebi. Am ajuns în Gonstantinopole miercuri dimineaţa, şi tot te-am aşteptat pînă astăzi. Costache îmi spuse, ajungînd, că ţi-a fost scris o scrisoare să nu te scoli d-acolo pînă îţi va trimite un vapor. De te va fi reţinut această scrisoare, şi nu lipsa de corabie, m-a contrariat acea scrisoare, căci nu ştiu de se va afla bâtei într-adins, şi prin urmare, cheltuindu-se banii pe ale mîncării, rămîneţi în Chio fără a ne mai vedea, cu toate că nu văd aşa grabă a mă trimite undeva. Cu venirea mea în Gonstantinopole aflai propoziţiile de pace din partea Franţei, Engliterei, Austriei etc. pe baze glorioase pentru Turcia şi umilitoare pentru Rusia. Aceste propoziţii au a se da în Adunanţa generală a paşilor şi clerului şi a le primi sau nu. Ulemalele însă şi studenţii, fără să aştepte nici rezultatul, nici încai reunirea Adunanţei, se sculară în grămezi mari şi strigară rezbel, cum să turbure oarecum repaosul. în ziua cînd sosii, miniştrii toţi au ţinut consiliu permanent pînă la ziuă, cînd m-am dus la seraschierul, nu l-am aflat acasă, căci mânase în consiliu. A doua zi, vineri, am trimis la Reşid-paşa un bilet anunţător că am venit şi cerînd timpul cînd să mă duc la dînsul. Prin urmare, nu mă pot duce pînă nu îmi va da el de ştire. La seraschierul tot vineri am trimis asemenea, şi mi-a trimis de ştire să mă duc pe a doua zi, sîmbăta, la ministerul lui. M-am dus, însă iar o mişcare a studenţilor, ce cer rezbel dimpreună cu ulemalele, ocupă toată ziua şi toată noaptea pe miniştri. Şezui toată ziua la minister ca să iau răspuns de iertăciune şi să fac bine a veni a doua zi duminecă, adică astăzi. Mă voi duce, însă iar nu cred că voi face ceva. Trei curse ce le făcui mă costară 120 lei, cîte 40 lei una. De vei fi rămas aci, şi de nu eşti gata pe plecat, cu corabia închiriată, mai stai, că poate vom afla un bâtei, iar de eşti gata, pleacă. Aştept răs- 1 Mitilene (Mytilini); insulă lîngă ţărmul Anatoliei; în antichitate se numea Lesbos. 315 punsul tău la această scrisoare, ca să ştiu ce să fac pentru venirea ta. Cată să ne înţelegem, ca să nu se facă două cheltuiele, căci şi vaporul nu e gratis, ci plătit, şi ar fi foarte ruinător pe deoparte tu să faci cheltuiala venirii şi eu să plătesc aci peste 4.000 lei pentru un bâtei ce nu te va afla în Chio. Ale rezbelului sînt tot cum le ştii. Din Bucureşti, d. Zossima află scrisori de la fraţii săi în care îi scriu că Catinca Ghica a murit şi am plîns-o pe biata femeie. Se zice că şi bietul Simeon Marcovici a murit. Să dea Dumnezeu să nu fie adevărat. Sărută-mi copilaşii şi să ne vedem sănătoşi. De voi afla astăzi şi voi întîlni pe miniştrii şi de nu se va închide poşta pînă atunci, îţi scriu ce şi cum. A revedere, I. Eliade P.-S. Scrisoarea către mine pune-o într-a lui Costache; d. Zossima îţi trimite închinăciunile sale şi te roagă să întrebi pe doctor cum şi cu ce orînduială să ia apa de Marienbaden, ce i-a sosit. M.I.J.P., Coresp. inv. 1.478/3 Surioara mea şi copiii mei, Numai zece ore am pînă la Adrianopoli. Am ajuns pînă aci sănătos, fără aventure. Pe drum am întîlnit pe uriaşul de Renegat, dar l-am învins şi am trecut înainte. A revedere, sărută pe copilaşi şi strînge mîna lui Costache. I. Eliade 1854, ian. 5, Baba Isclisi [adresa pe verso]: Pour m-me Heliade, â monsieur, monsieurC. Ale-xandresco, â Constple, vis-â-vis de Galata-Sarai M.I.J.P., Coresp. inv. 1.380/3 Nr. 9 [1854], 22 fevr./6 martie [Şumla] Surioara mea, V-am scris destule prin d. Giurescul şi prin scrisorile de mai nainte (de le veţi fi ricevut). Cunoaşteţi situaţia mea, care este tot aceea. Sorgentea de unde provine este Reşid-paşa. Acesta este rău informat şi îndoctrinat despre mine, şi de nu i se vor schimba ideile, eu în van stau aci în Şumla [...] Căci Şumla e plină de agenţi de tot felul [...] Şi ştiţi că aceşti fel de oameni sînt mai demoralizaţi şi mai răi decît stăpînii cărora servesc. 316 Eu văz chiar pe Omer-paşa contrariat şi împiedicat în mişcările sale, cu oamenii ce i se impun şi i se trimit cu recomandaţii spre a-i întrebuinţa. Parc-ar fi un plan de departe de a nu lăsa pe generalisim a putea să aibă o victorie întreagă [...] Mi-e milă de mine, însă uit individualitatea pe lîngă generalitate şi plîng în sine-mi mai mult pe acest bărbat, ce văz că e făcut a umili orgoliul ţarilor şi a face a se deochea neînvingerea crezută a armatelor de sclavi. Astă deocheare şi pierdere a prestigiului ar costa mult pe cei ce voiesc a guverna despoticamente, căci în puterea şi prestigiul ţarului le este toată speranţa. Toţi românii ce au strigat rezbel asupra turcilor şi exterminarea lor, aceia se află toţi în tabăra turcească, toleraţi şi cei mai mulţi impiegaţi. Românii, fideli Turciei sau principelor naţiei de la 48, nici unul nu e întrebat, sau trimis, sau utiliz at. De fui trimis eu singur, poate fără voia şi ştirea doctrinarilor iezuiţi, ajung însă mai puţin decît nula prin intrigile celorlalţi şi ameninţat impunamente şi cu viaţa. Creţulescul, ce e ca maior în adunătura lui Ciaica1, mi-[a] trimis de două ori ştire prin Deivos1 2 că îmi păstrează un glonţ, şi o dată aflîndu-se în casa lui Teii şi repetînd acelaşi mandat prin Deivos, adause şi Mânu ce e ca căpitan: „spune-i şi de la mine că eu îi păstrez douâu şi d-alde astea pe toată ziua. Ofiţerii iarăşi ai lui Teii, români, poloni şi francezi, se plîng de mine că eu fac să nu plece mai curînd la bătălie sau la Vidin, şi nu pricep că le-a făcut mult rău scrisoarea lui Ghica din gazetă, prin care se arată că capul lor este un terorist, confiscator de averi şi comunist. Astfel de panegirice nu pot fi nişte recomandaţii către oamenii oficiali ce dirig astăzi lumea. Oamenii ăştia se s'umet a juca comedii, crezînd că păcălesc pe alţii, şi devin singuri comedianţi în paguba lor. Sărută-mi copilaşii şi pe Costache din partea mea. Spune-i că de mult n-am luat scrisoare de la dînsul. Alaltăieri m-am dus la Om[er], şi după bună ziua îmi spuse că am o scrisoare la poştă pe care a văzut-o feciorul lui ducîndu-se a căuta pentru dînsul. îndată trimisei pe acelaşi fecior dimpreună cu şerif să ia scrisoarea. Şi la poştă le spusă că a venit altul de a luat-o. A revedere, I. Eliade Scrisoarea în care descriu întîlnirile şi conversaţiile cu Teii pune s-o prescrie şi trimite-o d-lui Grădişteanu, dimpreună cu asta a mea. Scrie-i două-trei rînduri, spuindu-i că eu îţi scriu să i-o trimiţi. [pe o altă foaie introdusă în scrisoare, următoarele]: Cînd sigilam scrisoarea veni adjutantul mareşalului, zicînd că sînt chemat. Eu nu-1 mai văzusem de vreo două săptămîni. Mă dusei şi îmi zise: 1 Mihai Czaikowscki (Czaika, Ceaica, Sadyk-paşa) (1808 — 1886); ofiţer polonez de origine cazac; participă la insurecţia din 1830 din Polonia; trece la islamism şi ia parte la războiul Crimeii ca ofiţer turc. 2 Ion Deivos; locotenent, membru al Frăţiei; participant la revoluţia de la 1848; luptă în Dealul Spirii contra turcilor; refugiat în Transilvania, însoţeşte pe N. Bălcescu; internat la Brusa; numit mai tîrziu maior în armata turcă. 317 „oamenii ăştia, compatrioţii d-tale, au venit aci, şi în toate zile[le] mă tot supără să-i întrebuinţez. Ei vor să mă compromită. Eu nu pot suferi a se lucra în contra intereselor guvernului meu. Ei au scris în contra intereselor Turciei şi Austriei. Austria este amica Înaltei Porţi. Prin urmare, nu pot întrebuinţa pe nimeni şi m-am determinat a-i trimite de pe unde au venit. Te chemai dară, a te ruga să-mi spui cum te afli cu oamenii ăştia şi de poţi a răspunde pentru dînşii.“ Eu i-am zis că sînt oameni Goleştii în viaţa privată şi gentili în politică, însă nu m-am lovit la principe cu dînşii, şi de aceea m-am determinat ca la trebi serioase să nu mă amestec cu oameni neconsecvenţi, ce s-au lăsat a deveni victima intriganţilor, ce i-au împins pînă la gît a se compromite. Nu pot lua pe nimeni sub răspundere, afară de românii din ţară, ce au suliţa [...] în coastă. In ţară aş putea merge dintre corifei numai cu d. Teii. Nu, îmi zise mareşalul; d. Teii, deşi n-a scris nimic, însă după simpatiile sale se vede că pe ascuns este tot de principele celor cu care sade în casă-i şi va merge deocamdată şi d-lui înapoi. Vei rămînea numai d-ta aci cu oamenii ce îmi vei da d.-t. pe foaie. De două ori în întrevorbi[ri]le mele cu Teii i-am zis să se desfacă de oamenii compromişi, că se va compromite şi el. Şi parcă simţea o mulţumire din cele mai nespuse cînd îmi da să înţeleg că este şi va fi cu dînşii, numai ca să mă dărapene pe mine. Ce păcate ! Goleştii s-au mîniat pe mine din Paris pentru că îi învăţam să nu dea în gropi. Teii iară, în loc să ia aminte la ultimele mele consiliuri, se înţesta a le dispreţa şi a crede că mă şicană. Acum primii scrisorile voastre din 16/28 febr., cum şi a lui Costache, venite printr-un maghiar. M.I.J.P., Coresp. inv. 1.468/6 Nr. 11 1854, 4/16 martie, Şumla Surioara mea, îţi trimisei alaltăieri prin d. colonel Tiur1 multe scrisori în trei plicuri; unul adresat către tine fără să ai o scrisoare a ta înîntru, altul către Costache, iar scrisoarea ta şi a lui Costache le pusei într-un plic, şi pe da-supra pusei pe Carol a-1 adresa armeneşte către Nicola, gazda lui Costache. Cauza fu că aceste scrisori făcea acelaşi drum cu toţi marţialii din lume şi sînt foarte dibaci, n-apucă să pice, şi ei găsesc. Prin urmare, trei plicuri să se ceară de Costache de la d. Tiur. Aci veni, acum trei zile, generalul englez Barguigne1 2, general inspector al tutulor fortificaţiilor ce posedă Englitera, persoană din cele mai mari 1 Ştefan Tiirr; colonel; revoluţionar maghiar. 2 Barguigne (Burghigne?); general; inspector general al tuturor fortificaţiilor Angliei. 318 şi mai însemnătoare ale Engliterei. Dimpreună cu sine avea şi pe fie-sa dimpreună cu soţul ei, damă foarte gentilă, amabilă şi instruită. Dîndu-le vizită şi spuind acestei dame că mi-am lăsat soţia cu copiii la Stambul, mi-a zis că de am vreo scrisoare să i-o dau ca să ţi-o aducă singură, că doreşte a-ţi face cunoştinţă şi că prima vizită ce va face va fi la tine. Profitai de astă ocazie a-ţi scrie să cauţi să nu se piardă vreo scrisoare din cîte ţi-am trimis prin d. Tiur. Am dat acestei dame ultimul exemplar din Memoriurile regeneraţiei şi Protectoratu. Să-i dea Frusinica şi un exemplar din Suvenirile unui proscris, zicîndu-i că sînt numai pe seama dumneaei, ca damă, şi ca unele ce din natura lor sînt mai mult poetice decît politice. Vedeţi de puneţi la cale cîte vă scrisei cu scrisoarea prin d. Tiur. Sărută-mi copilaşii. De două săptămîni n-am nici o ştire de la voi. Sînteţi sănătoşi? Dumnezeu să vă ţie cu bine şi cu inimă bună. A revedere. I. Eliade P.-S. De se va putea aduce vorba în treacăt cu astă damă, nu însă să semene că e într-adins, spune de pierderea stării noastre şi a copiilor şi arată că nu se poate restuli (sic) nici într-un chip de se va întîmpla a se trimite caimacan Rodin. Descrie-1 în termeni decenţi cine este, că e singurul om cea amăgit pe emigraţi spre a-i compromite, că e unul din cei mai ascu[n]şi, mai dibaci agenţi [...] şi că e păcat şi ruşine ca d. Caning1 în loiotatea sa engleză şi nobila-i credulitate să ajungă a crede şi a proteja pe acest omul (sic) a căruia nu-i ştie antecedentele (viaţa trecută) şi realităţile ascunse. Trimite-mi cu vreo ocazie sigură vreo trei Memoriuri, 3 Protectorate, trei Suveniri şi epistole mici, româneşti toate. M.I.J.P., Coresp. inv. 1.394/18 Nr. 15 1854, mart. 10/22, Şumla Surioara mea, Scrisoarea cu nr. 14 ţi-am trimis-o tot prin orologar, căci neguţătorul mai întîrzie încă două zile. Cu el dară îţi trimit această scrisoare. Sînt sănătos, grija îmi e numai de voi; despre celelalte m-am lăsat în voia şi în provederea lui Dumnezeu. Faceţi cum să scăpaţi din Constantino-pole. Bine ar fi să scape şi d. Maghieru din cursele gascei. Cu el am făcut primul legămînt de a scăpa ţara de pradă şi anarhie. Cu dînsul doresc, d-o fi să mai intru în ţară, să fiu nedezlipit. Eu mi-am făcut datoria şi însuşi lui Teii a-i da ultimiie consiliuri de a nu se mai afla pecîtvatimp în relaţii politice cu cei compromişi de bunăvoie politiceşte. Nu m-a ascultat, crezînd să-mi facă pe piele. Dumnezeu încai să-i dea mai pe urmă mintea ce se cuvenea să aibă mai nainte. 1 Sir Stratford Canning, viconte de Redcliffe (1786—1880); diplomat englez; ambasador la Constantinopol şi Petersburg. Sprijină pe Ion Ghica să ajungă bei de Samos; contra unirii Principatelor Române. 319 De nu se va alina curînd răscularea din Samos, îmi vine a crede că se va scula şi Chio ca să se mai ocupe şi acolo cîteva vasele. Şi minţile chioţilor le ştii că era preparate de consulul rus cu masca grecească. Atunci îngrijiţi oricum, ca de veţi trece la Yarna, să vi se orînduiască acolo pensia. Omer-paşa încă nu s-a înturnat. Se zice că este la Rusciuc. Aseară a venit în grabă o ştafetă cerînd pe doctorul Cavalieri a pleca cît mai curînd spre a forma un spital ambulant, dincolo de Dunăre, în ţara unde a trecut Ismail-paşa1, ce era la Calafat. Acest general a fost aci în Şumlavreo săptă-mînă, lăsînd comanda oştirilor de la Calafat la alţii, provizoriu, şi împreună cu Omer-paşa plecă deunăzi. Aseară aflarăm că a şi trecut în ţară între Giurgiu şiQălăraşi. Alt punct mai favorabil nu e decît Olteniţa. Muscalii acum 12 zile s-au cercat a trece Dunărea dincoaci, şi pierdură peste 1.000 morţi, că n-avură timpi nici să-i ardice afară de cei [î]necaţi în Dunăre şi cei răniţi. Omer-paşa vru să le dea apoi o lecţie, cum ştiu oştenii să treacă. Muscalii s-au grămădit mulţi în ambele Principate; la Galaţi sînt adunaţi peste 50 mii [...]. Aştept cu nerăbdare răspuns la scrisorile ce v-am trimis prin d. Tiur, m-elle Burghigne şi orologar. Sărută-mi copilaşii. A revedere, I. Eliade M.I.J.P., Coresp. inv. 1.468/2 Nr. 17 [1854] mart. 15/27, Şumla Surioara mea, Scrisoarea cu nr. 16 e scrisă de ieri, duminecă, astăzi, luni, veni d. Spitz Iscovescul şi-mi aduse alt plic adus de un turc. Credeam că e cu scrisorile sub nr. 7 şi 8, ce-mi lipsesc, şi văzui că n-are număr. Văd că te căieşti de cîte mi-ai scris cu nr. 10, dar eu nu mai prefăcui scrisoarea cu nr. 16, pentru că nu e scrisă cu răutate, ci cu durere din fundul inimii, şi nu vei lua spre rău cele scrise, mai vîrtos că nu sînt provocatoare, ci răspuns la cele scrise, nu ştiu de unde şi cum inspirate. îmi pare rău de d. Maghieru că nu se determină a ieşi odată din cursele întinse. De este pentru o scrisoare de la mareşalul1 2, aceea e mai dinainte scrisă şi venită în Constantinopole, nu către d-lui, căci nu ştia că este în Stambul, ci către minister. Să cerceteze şi va afla adevărul. Cu toate acestea, de-ar fi mareşalul în Şumla, eu i-aş spune dreptatea d-lui Maghierul şi i-aş traduce tot sensul scrisorii tale, unde se exprimă sentimentele amicului nostru şi către ţară, şi către alteţa-sa mareşalul. 1 Ismail-paşa; general turc; subaltern şi colaborator al lui Omer-paşa în războiul Crimeii. 2 Omer-paşa. 320 Nu ştiu cînd va veni; şi de va întîrzia d. Maghierul, să cerceteze la minister, şi va afla nu numai scrisoarea, ci şi cererea de a i se da 2.000 #, căci eu atîta auzisem că era dator. De se va determina să vie, să se ferească a lua cu sine oameni compromişi politiceşte, prin scrieri sau fapte ce nu sînt de epoca şi de politica de astăzi. Să se ferească iară a avea oameni mulţi, că cer la lefe, tot de ofiţeri superiori, căci turcii se supără să vadă ofiţeri fără soldaţi. Şi despre soldaţi nici nu se află în Turcia, şi de s-ar afla, Austria nu îngăduie de a se face legiuni străine nici de români, nici de poloni, dincoace de Dunăre. Românii să se scoale în ţara lor şi la timpul cuviincios [...]. Cheltuiala armatei turceşti de pe marginea Dunării costă cîte două milioane pe fiecare zi, şi haznalele, şi cea din Şumla, şi cea din Stambul sînt mai desecate. Cînd vin oameni cu ofiţeri mari, turcilor le vin[e] atac de nerve. Una din cauzele pentru care fură trimişi înapoi marţialii noştri a fost şi mulţi colonei şi maiori fără nici un soldat, decît cei 40 de prizonieri. Ieri auzii că în ştatul-major al mareşalului nu era decît o indignaţie continuă plină de sarcasmi: „Mare şi formidabilă e puterea românilor !“ zicea, „căci armatele lor nu se compune decît tot de bărbaţi ce nu au alt grad decît de la maior în sus“. Sînt maghiari din cei care s-au turcit (şi asta e un titlu pentru musulmanii credincioşi), ce cunosc foarte bine arta militară şi matematicele, ce s-au bătut bine sub Bem, şi servesc în armata turcească de cinci ani, şi cu toate astea încă n-au gradul decît de şutaşi, adică iuzbaşi. Cu ăştia scotea turcii ochii românilor ce s-au culcat maiori, căpitani, parucici şi s-au sculat generali, colonei, şi nu mai jos decît maiori. Dd. Russo şi Giurescul s-au mulţumit cu leafa ce au în Brusa, unde ceilalţi cereau şi leafa mare din Şumla, şi mia de lei din Brusa. Astea şi cauze politice, şi purtarea lor, şi vorbele lor, şi pretenţiile lor dezgustară pe capi pînă unde nu se mai poate. Turcii iară sînt foarte căşti in rezbel, şi scandalul marţial era foarte cinic şi săritor din ochi. Sînt dator să le scriu astea, pentru că le-am văzut, şi bunilor mei amici le vor fi foarte de folos. A revedere, I. Eliade B.-A.R.S.R., Coresp. inv. 146.708 Nr. 18 1854, mart. 17/29, Şumla Surioara mea, Două scrisori nr. 16 şi 17 ţi-am trimis alaltăieri, 15 martie, prin d. Spitz Iscovescul. Să le cereţi de la orologar. Ieri am văzut pe Omer-paşa şi i-am zis cîte îmi scrii despre d. Maghieru, şi cîte mi-a răspuns i le-am scris lui Costache prin scrisoarea nr. 17, ce îi trimisei adineaorea. Despre oamenii compromişi în opinii politice să nu aibă cu d-lui, şi mai adaog ca să nu aibă nici ceva oameni impuşi de Austria. 22 321 Astă vorbă din urmă o scriu cam întunecat lui Costache, ca s-o ghicească numai, căci ocazia nu era sigură. Acum mă dusei din nou la alteţa-sa mareşalul, după ce expediai scrisoarea lui Costache, şi îmi dete a citi scrisoarea despre care îmi scrii că i-a scris d. Maghieru. Este prea bine scrisă şi n-a primit-o mareşalul decît astăzi. L-am întrebat încă dacă este sigur să-mi aduc familia la Varna şi mi-a zis că bine aş face, şi mai vîrtos adause: „De lâ nous avons Ies moyens de la faire venir ici ă Schumlalu. Am zis că v-am scris cele despre d. Maghieru şi mi-a răspuns că prea bine am făcut, şi să vie cît mai curînd cu toată inima voioasă şi întinsă. Cînd ieşeam, îmi zise: „Expediază acum un curier la Constantinopole, şi de ai vreo scrisoare, trimite-mi-o, că mai ai timp de două ore“.Aşa profitai. Ruşii au trecut pe la Galaţi, însă mai bine că au trecut ei decît turcii în Moldova, căci oamenii ce era să piardă armata sultanului, trecînd Dunărea, i-au pierdut îndoit muscalii. Acum, după ce şi-au plătit cu prisos tributul trecerii, vom vedea cîţi vor mai scăpa spre a se înturna înapoi. Ruşii era vreo 50 mii la Galaţi, şi nu cred să fi trecut pe jumătate. Puterile şi întă[ri]-rile din partea noastră sînt foarte mari. Bătaia a fost cruntă, cu prea puţină pagubă din partea amicilor şi cu înseninătoare din partea [injamicilor. Eu sînt sănătos. Sărută-mi copilaşii şi să ne vedem sănătoşi. A revedere, I. Eliade P.-S. Zii lui Costache că d. Russo îl roagă prea mult să cumpere un tractat de fortificaţii pentru care îl mai rugase şi i-a scris apoi să mai rămîie; acum îi trebuie. [adresa pe plic]:  madame, madame Mărie Heliade, â Constantinople M.I.J.P., Coresp. inv. 1.38014 Nr. 21 Şumla, 1854, 5/17 aprilie Surioara mea, Cu venirea ex.-sale Mustafa-bei1 2, ce e creştin ca şi mine şi tine, să-ţi spui un romanţ mai istoric decît istoria. în vara trecută, cînd muscalii intraseră în ţări şi turcii era cu luare-aminte, un domn sau om oarecare trecu Dunărea din Moldova cu paşaport că merge la Constantinopole după ale sale. Văzîndu-se în Turcia, spuse că va să vie la Omer-paşa. — Apoi paşaportul zice să te duci la Stambul. — Eu aşa vreau, să văz pe Omer-paşa. 1 De acolo avem mijloacele să o aducem aci la Şumla (fr.). 2 Mustafa-bei (născut Lataci, în Croaţia) ; consulul Turciei la Paris; frate bun cu Omer-paşa, general turc, de origine croată; inspector general al carantinelor de pe linia Dunării; binevoitor faţă de familia lui I. Heliade Rădulescu. 322 De colo pînă dincolo, mult nu trebuie cuiva în astfel de timpi, cu astfel de paşaport şi cu astfel de voie şi dorinţă în contra paşaportului, de a fi luat din cap pînă în picioare de spion. Mi ti-1 luară de astfel, şi subt pază bună îl purtară pe ici, pe colo, prin Varna. Il cercetară pînă se determinară a-1 duce la Omer-paşa, numai bun de spînzurat sau de împuşcat. — De unde vii? îl întrebă mareşalul. — De la Ieşi. — Unde te duci ? — La ex.-ta. — De ce paşaportul îţi zice că te duci la Stambul ? — Apoi fiindcă vream să viu la ex.-ta. — Cum te cheamă ? Spuse numele. Mareşalul face ochii mari. — Ce fel? zise. Numele ăsta nu e moldovenesc. De unde eşti de fel? — Din Croaţia. — De mult eşti în Moldova? — De vreo douăzeci şi atîţia de ani. — Din ce parte a Croaţiei eşti ? — Din cutare cetate. — Cum chema pe părinţii d-tale ? — Astfel şi astfel. — Unde le era casa în cetate ? — în cutare loc... — Apoi dumneata îmi eşti frate, frăţiorul meu, zise mareşalul, luîndu-1 strîns în braţe. — Da, frate-ţi sînt; şi cu ăst gînd am plecat din Iaşi. — Cum de n-ai venit mai demult la mine? Cum de n-ai venit pînă eram în Bucureşti ? — Fiindcă nu ştiam că eşti fratele meu cel rătăcit ca şi mine de la căminul părintesc. Auzisem [de] Omer-paşa, dar de unde să ştiu cine e Omer-paşa? — Apoi acum ce fel ai aflat ? — în lunile trecute am citit în cutare gazetă de ilustraţie biografia lui Omer-paşa. Văz acolo că el este de origine croat, născut din cutare cetate şi din cutare părinţi. Atunci am zis: apoi ăsta e îrate-meu ! Părinţii ăştia sînt părinţii mei, şi noi am fost doi fraţi. M-am determinat să plec din Moldova. N-am spus nimului decît soţiei mele, ce este moldavă. Mi-am scos paşaport pentru Constantinopole, căci mă temeam că nu mi-or da airea; în paşaport am pus şi o slugă, care este singurul meu copil şi cărui nici lui nu i-am spus cugetul meu, ca să nu-l divulge ca un copil. Şi astfel venii şi te mai văzui, frăţioare, după o despărţire, ca moartea, de 25 de ani. — Bine, cum ai fost în Moldova? — După catastrofa ce ne persecută şi ne împrăştiarăm care încotro puturăm, fără a mai şti unul de altul, venii în Moldova, mă stabilii acolo; mă însurai şi îmi scoteam cu onoare pîinea, ca profesor de limba germană şi franceză. Astfel trăii pînă acum. 22* 323 Acest frate, surioara mea, este Mustafa-bei, ce îţi aduce această scrisoare. Se poate mai tragic şi mai voios decît aşa? Nu pot să-mi ţin lacrămile acum, cînd îţi scriu. Ş-apoice om, întocmai ca Omer-paşa. Fiul păţirii şi al necazurilor. Blînzi amîndoi şi crezători la zvînturaţi. Plini de umanitate sau de divinitate, căci cine e uman nu poate de a nu fi divin. Merge la Paris să-şi ducă copilaşul, singurul ce îl are, la învăţătură. Copilul, astă coardă, nu se poate nicăiri atinge aşa de bine ca la Mehmet-paşa1 ca el, cînd se vor da cărţile sultanului să-i vorbească. Şi de acolo se face odată şi bine, şi repede, fără să intre în nici un fel de politică, nici anglo-f[r]anţeză nici austriacă, ci pur musulmană; căci tot omul e stăpîn în casa sa. Speranţă nu e de ţară; şi ce să facem acolo după ce am pierdut tot? Pîrcălăbii nici n-am sperat, nici nu crez că se vor mai face. Şi de se vor mai face, să lăsăm pe alţii a-şi împărţi părul cu furia. Zici că vor zice românii că ne-am schimbat religia. Cine or s-o zică? Aceia ce singuri vor şti că spun o minciună. Lasă să zică la minciuni, numai adevăr să nu fie; sîcul tot al lor va fi. După cum auz sau simţ şi presimţ, învoire n-o să fie cu Austria, şi ai priceput-o şi din scrisoarea trecută nr. 20. De n-ai trimis scrisorile la Chio, tot trimite-le; căci de s-a face altfel pentru leafă, nu strică. Scriu şi despre altele, care îmi prind bine la risipiri de vorbe din partea inamicilor ce zicea că-i cheamă împăratul. Trimite scrisorile. Aci, de am fi cu toţii la un loc, am putea trăi de minune cu 2.000 lei, să ţinem şi cai şi trăsură. Numai mult o să vă anoiaţi. Mult am grijă deFrusinica şi tu iară ce te tot pui pe „mănîncă-mă, lupe“ sau „boală d-a gata“ la orice nuvelă. Dacă ai auzit căautrecut[...]au doară sîntem ca la 48, fără nici un tun şi baionete pe lîngă noi? Au doară ştii că sînt eu vreun marţial ca treaba mea să fie în gura tunului? De am avut şi eu cîteodată a face cu uriaşi şi fermecători, asta a fost numai ca să-mi rîz de dînşii, iar nu ca să le iau meseria. Mai fermecător şi mai uriaş decît Nicolae mai a fost altul pe lume? Şi uite că nu i-am luat nici talia, nici gesturile, nici meseria. L-am lipuit cîteodată, da-n fugă, l-am însemnat cu semnul crucii şi l-am arătat lumii cu şase ani mai nainte, ceea ce singur se dă pe faţă în corespondinţa sa cu Englitera. Nu-mi scrii de mai sînt sau nu memoaruri; mi-ar mai trebui unul, două. A revedere, sărută-mi copilaşii, I. Eliade P.-S. Scrisoarea asta să se dea contelui Karagiay2 în mînă. Scrie-i numele întreg. De nu va fi aici, dă-o pe om sigur să i-o dea. Colecţia George Potra 1 Mehemet Ali-paşa (1807 — 1868); cumnatul sultanului Abdul-Medgid şi adversarul politic al lui Reşid-paşa Mustafa; ambasador la Londra, ministru de război şi de mai multe ori vizir. In 1849 s-a opus Austriei de a i se preda refugiaţii politici unguri şi poloni. 2 Karagiay (Carageai, Karageai), conte maghiar; participant la revoluţia din 1848 în Ungaria; exilat în Turcia. 324 Şumla, 1854, iunie 15/27 Nr. 31 Surioara mea, Am primit scrisoarea ta de la 31 mai/12 iunie nr. 19, cum şi a copilelor din 5/17 iunie. M-am bucurat că momentul se apropie cum să mă mai văz o dată cu voi. Dumnezeu să vă aducă sănătoşi la Varna şi de acolo în Şumla. De veţi întîrzia o expediţie, pot să vă întîmpin la Varna, iar de plecaţi îndată numai, nu pot pleca înaintea voastră, dar nici o scri- soare de recomandaţie nu puteţi afla către paşa de Varna. In ziua cînd am luat scrisorile voastre venise ştirea că ruşii, cu o mare grabă, au abandonat şi împresurarea Silistrei şi toate locurile din Dobrogea ce ocupaseră şi au trecut înapoi Dunărea, cît n-a mai rămas unul în Turcia, afară de prizonieri. Omer-paşa dară, cu mare grabă, a plecat la Silistra să vază cu ochii săi ce este astă schimbare şi să dispuie despre armată în consecinţă. Pînă nu se va înturna dară, n-am la cine cere nici voie, nici scrisoare de recomandaţie, şi apoi, de va fi să treacă oştirea otomană întreagă în ţară, nu se opreşte decît în Bucureşti, căci ruşii sînt toţi concentraţi spre sănătoasa către Focşani, şi atunci pot să iau ordine să plec îndată la Giurgiu. De vă veţi grăbi să plecaţi pînă să nu să se întoarne mareşalul, nu puteţi avea nici un ajutor din parte-mi. însă Dumnezeu provede mai bine şi decît părinţii, şi musulmanii au bunătatea ospitalităţii. Sper că paşa din Varna vă va onora ca pe nişte oaspi şi femei. Cîte îmi scrii despre unul şi altul, tot ce pot să zic este că eu am amat ca un frate şi pe unul şi pe altul şi le-am voit binele şi i-am recomandat, astef [astfel] cum Dumnezeu să aducă să facă şi alţii aşa pentru copiii mei, iar din parte-le, de nu-mi vor măsura cu măsura mea, tot ce văz este că unul de va ieşi rău, nu poate merge mai departe cu răutatea decît a demonstra că e fiul tatălui său, că nu e nici de mirat, nici de indignat, nici în contra naturei. Iar celălalt văz că, fără a fi frate sau fiu al Iudei, s-a sforţat să îi semene. Păcat de dînsul şi de vîrsta lui. Pînă unde orbesc patimile şi invidia pe oameni, şi drumul strîmb şi rătăcit niciodată nu duce la scop. Să veniţi sănătoşi, să vă mai strîng o dată la pieptul mieu. Adu-mi toţi copilaşii, şi asta mă despăgubeşte de toate durerile şi suferinţele sufleteşti. D-aci încolo Dumnezeu să lumineze pe orbi şi să destupe urechile surzilor sistematici. A revedere, I. Eliade P. - S. De veţi veni la Varna mai nainte de a vă putea trimite cărţi de recomandaţie sau să viu eu la voi, atunci plecaţi şi din Varna şi veniţi drept în Şumla, căci temerea ce aveam nu mai există pentru mult timp. Luaţi însă din Varna vreo bucătăreasă, căci în Şumla nu se află. Ceva hîrtie de poşte şi plicuri. [adresa pe plic]:  madame, madame Mărie Heliade, â Constantinople, aux îles de Prince M.I.J.P., Coresp. inv. 1.483/2 325 Şumla, 1854, 17/29 [iunie] Nr. 32 Surioara mea, Ţi-am scris cu posta d-alaltăieri prin orologar. Qrezînd însă că nu te va afla scrisoarea mea în Constantinopole, profit cu plecarea aducătorului, d-lui Smit, a te întîmpina la Varna ştirea pentru că nu pot nici veni, nici a-ţi trimite o scrisoare de recomandaţie la Varna, pînă nu se va înturna mareşalul. Am primit scrisoarea voastră că vă preparaţi de plecare, cînd mareşalul plecase, şi n-am de la cine cere acum nici una, nici alta. Fără voie, nu mă pot mişca din Şumla. Vă scriu mai multe în scrisoarea trecută, acum mă grăbeşte ocazia. De vă va afla această scrisoare în Varna, puteţi pleca să veniţi îndată la Şumla, căci acum nu mai am temerile despre care vă scriam. Turcii sînt buni, şi paşa din Varna va face pentru drumul vostru pînă aci, şi fără recomandaţie, cîte se cuvin şi se pot face pe drumurile Turciei. A revedere, I. El iade [adresa pe plic]:  madame, madame Mărie Heliade, â Constantinople, o i â Varna Coresp. inv. 1.919 Nr. 32 [bis] Şumla, 1854, iunie 21/3 Surioara mea, Dumnezeu cu tine şi curagiu, copila mea. Nu te speria, că bunătatea Iui e mare. El ne va aduna iară la un loc şi vă va da în braţele mele şi pe mine în ale voastre. După cîte îmi scrie Virgilia de piedicele ce ai spre a pleca, am rugat pe mareşalul de a scrie să se rumpă piedicele; am cerut voie maiorului Dei-vos să vie să vă a. Am cerut voie să viu la Varna să vă aştept, la Constantinopole nu mi-a daţ^voie a veni. Peste curînd, de nu vom fi în ţară, cel puţin vom fi la Rusciuc cu toţii, şi vei vedea acolo pe Smărăndiţa cu copiii şi pe Sofia. Curagiu, fata mea. Malatia ta e mai mult morală, şi clima natală şi vederea la un loc cu toţi va veni mai toată fiinţa ta. Uite, te strîng la pieptul meu, îţi sărut sînul ce crescu atîţia copilaşi, îţi dau viaţa mea, scoală-te, ardică-ţi patul şi fii sănătoasă. Credinţa mea e mai mare decît grăuntele de muştar, şi dragostea cu care te binecuvînt e dragostea lui Crist, dragostea nutrită, întreţinută de treizeci de ani, de atîţia copilaşi buni, cu frica lui Dumnezeu, şi cu amorul şi respectul către pări[n]ţi. S[c]oală-te, copilă; nu îţi vorbesc eu în momentul acesta, ci Acela ce a făcut orbii să vadă, surzii să audă şi paraliticii să umble. Acela ce dete viaţă la toţi morţii din secoli. Dragostea lui e în mine şi-ţi comandă să-ţi [i]ei 326 copiii în braţe şi să vii. Nu te vor aduce la Varna ca la Cbio, ci tu [îi] vei aduce pe dlnşii. A revedere, soţioara mea, I. Eliade [adresa pe plic]:  madame, madame Mărie Heliade, â Constantinople M.I.J.P., Coresp. inv. 1.920 Nr. 33 Varna, 26 iunie 1854 Surioara mea. Cu poşta de luni, prin orologar, ţi-am scris că mareşalul a scris să vă înlesnească teşchereaua drumului. Acum trimit pe d. maiorul Deivos să vă acompanie. Eu nu putui veni decît pînă la Varna. Aci vă aştept pînă vinerea viitoare. Mai mult n-am luat voie. De nu veţi veni şi eu voi pleca, las înlesnirile cuvenite la d. Berto Devdaiod [?]. Vă îmbrăţişez şi vă sărut. Să veniţi sănătoşi. A revedere, I. Eliade P.-S. D-lui Zosima îi sînt foarte recunoscător la scrisoarea din urmă. A[m] ricevut-o cînd plecam din Şumla şi nu-i putui răspunde. Acum iară scriu pe picior. Arată-i frate[r]nele-mi salutaţii. [adresa pe plic]  madame, madame Mărie Heliade, â Constantinople M.I.J.P., Coresp. inv. 1.921 Nr. 34 Varna, 1854, iunie 29 Surioara mea, Şed de cinci luni in Şumla fără să fac nimic, şi în momentul cînd armatele sultanului intră triumfătoare în patrie, eu mă aflu în Varna, aştep-tîndu-vă fără să ştiu cînd veniţi. După nuvela ce luai acum, nu mai pot aştepta. Să veniţi sănătoşi în Varna. Aci veţi afla conacul unde am şezut, gata. Paşii, cel civil şi militar, vă vor da unul, doi sau trei zaptie, şi altul, doi soldaţi cavaleri. Hagi-Rali, neguţător din ţara noastră, are ordin de la mine, de vei avea necesitate, a-ţi da pînă la 1.500 lei. Cînd vei sosi, scrie-mi la Şumla, spre a vă trimite trăsura ce am cumpărat acum spre a putea să veniţi în repaus pe drum. D. Berto Derdevit vă va fi cavaler, d. maior Deivos vă însoţeşte şi d. Hurşit-efendi, dragomanul 327 lui beizadea Sturza, se oferă a trepăda pe la păşi ca unul ce ştie turceşte, dacă nu va veni pînă atunci şeful lui. Din Yarna să nu plecaţi pînă nu vă voi trimite trăsurile. Plecînd din Varna veniţi la Şumla. De nu mă veţi afla acolo, veţi afla scrisoarea mea la gazda unde am fost, Hagi-Vasile în scrisoare. După împrejurări vă voi scrie, de va fi să mai şedeţi în Şumla, sau să veniţi d-a dreptul în Rusciuc. Să dea Dumnezeu, de veţi veni în Rusciuc, să auziţi că eu sînt în Bucureşti sau în Giurgiu. A revedere. Sărută copilaşii, ei să te sărute pe tine şi binecuvîntările, ce ţi-am trimis cu ultima scrisoare din Şumla, fie cu tine. Frăţeştile mele îmbrăţişări d-lui Zossima, pe Costache strînge-1 de mînă în locu-mi. I. Eîiade din 31 iunie P.-S. Oştirea străină are atîtea cereri şi nevoi la lipsa de toate, incit autorităţile locale nu ştiu unde să întîmpine mai întîi. Cînd ajunge lucru la cereri individuale se fac foarte cu greutate. Care vei afla foarte anevoie, căci pe toată ziua se cere cu transportul armatelor cîte 500 de care. Zaptie (dorobanţii) ase[menea] nu se mai ajung, alergînd prin sate. Soldaţi călăreţi vei avea mai cu înlesnire. Mustafa-bei, inspectorul general al carantinelor, se oferă a face tot ce va putea. El îţi va afla patru-cinci care pentru bagajiu; el se va duce la paşi a cere soldaţi şi zaptiei. Pentru care, adresează-te şi la Hagi-Ralea, să vezi cum plătesc neguţătorii transportul marfelor, spre a nu plăti mai mult într-un fel decît în altul. Deşi eram să plec alaltăieri, mai aşteptai trei zile. din 1 iulie Acum veni vaporul şi beizadea Sturza mi-aduse numa i scrisoare de la voi. Facă Domnul să veniţi sănătoşi şi urmaţi cum scriu. Mustafa-bei vă va face înlesnirile. Eu vă trimit trăsurile din Şumla. Cum veţi veni, să-mi scriţi. Rugaţi tot pe Mustafa-bei să vă afle conac, pe al meu nu-1 pot ţine gol o săptămînă. L-a arvunit, adică l-a vasmit un general englez. Cît veţi sosi şi va arunca ancora vaporul, Mustafa-bei va trimite să vadă de aţi venit şi vă va trimite barca a statului, cu cort şi cu 17 rame. Ca-labalîcul se va îmbarca în cadiu deosebit. De la Hagi-Rali am luat eu acei 1.500. B.A.R.S.R., Coresp. inv. 147.010 Constantinople, 1/12 oct. 1854 Surioara mea, Am ajuns duminecă, mîine săptămînă, la Constantinopole. Am aşteptat trei zile pe^ostache de la insole, pentru că nu putea veni în furtună. O 328 săptămînă am făcut de la Bucureşti pînă aci. Costache şi alţii zic ca să fiu mulţumit de voi termina trebile într-o lună. Am văzut insă pe cîţiva din miniştri şi se văd semne că voi termina mai curînd. Sînt sănătos; pe Costache l-am aflat sănătos. Din Chio încă n-au mai venit banii, şi mai scrisei încă o scrisoare. Aci lucrurile pot lua o faţă mai lămurită de la luarea sau nu a Sevastopolii. Altfel nimic nu e determinat. Toate sînt cunoscute bine şi nu se poate da o dezlegare decisivă. Toţi umblă înghiţind nodul şi căutînd a ieşi cu binişorul din încurcătura ce şi-au creat singuri. Scrie-mi şi adresă scrisoarea la Costache, prin fratele d-lui Polichro-niade, ce sade în Hanul lui Simeon1. Fă prin Iorgache sau Ştefanache a se da această scrisoare junelui poet Lăzărescul1 2. Pe copii, pe Ştefănache, Smărăndiţa şi copiii lor îi sărut dulce. Asemenea şi pe soru-mea şi copiii ei. Pe Aia-paşa [?] nu l-am aflat în Giurgiu ca să-ţi trimit un cavaz. Este schimbat la Brăila sau Călăraşi. De vei vedea că ai trebuinţă de un musulman, doi, cere la alteţa-sa Omer-paşa, arătîndu-i nevoia ce ai, aflîndu-te singură şi fără protecţii. D-lui Prijîoeanu arată-i complimentele mele şi că scrisoarea ce mi-a încredinţat nu s-a dat încă, căci acea persoană lipseşte, se aşteaptă mîine sau poimîine aci. N-am vrut să-i trimit scrisoarea, căci am vrut să i-o dau singur. A revedere, să vă aflu sănătoşi. A[l] vostru tată, I. Eliade [adresa pe plic]:  madame, madame Mărie Heliade, â Bucareşti. M.I.J.P., Coresp. inv. 1.922 Constantinopole, 18/30 oct. 1854 Surioara mea, A patra scrisoare este cu aceasta ce v-am scris de cînd am plecat: una din Rusciuc prin Maghieru nepotu, cu bani, şi trei cu asta prin d. Polichro-niade. Astea cătaţi-le la fratele său în Hanul lui Simeon. De la voi n-am luat nici o ştire, nu ştiu cum sînteţi. Eu mă aflu sănătos, dar n-am făcut nimic pînă acum. Pe de o parte, depărtările, pe de alta, cel ce îmi traduce hîrtiile în turceşte s-a bolnăvit şi vreo zece zile n-a putut deloc lucra. Fără acele hîrtii nu mă mai pot duce pe unde se cuvine, căci momente[le] sînt scumpe oamenilor, şi cată să mă duc de treabă, iar nu de vizite. 1 Hanul lui Simeon, peste drum de Hanul cu Tei, pe strada Blănari: mai curat şi mai liniştit decît multe altele. 2 Alexandru Lăzărescu (pseudonim Laerţiu) (1830 — 1876); magistrat, şi-a încercat pana scriind poezii. 329 De se vor găti hîrtiile mîine-poimîine, săptămîna asta, voi umbla în interesele casei; şi cînd se vor termina lucrurile, Dumnezeu ştie. Voi să termin mai curînd numai ca să fiu odată iar cu voi undeva, cu toate că, ca să mai trec Dunărea, nu mă trage inima. Abia am scăpat de ispitele ce aveam, şi acum prevăd că voi avea şi mai multe. Acum e timpu de patienţă încă şi de sperare în Dumnezeu. Nu văd nimic de făcut pentru ale casei. Vă duc grija despre toate şi despre cheltuială. Este patru săptămîni de cînd am plecat; veţi fi terminat şi leafa mea. Din Rusciuc nu se poate lua pînă nu voi veni eu acolo. Mai duceţi cum puteţi vreo două săptămîni. De voi vedea săptămîna asta că se mai delungeşte treaba, voi lua măsura să împuternicesc pe cineva la Rusciuc a-mi lua leafa şi a v-o trimite. Arată complimentele mele amicilor. Sărută pe Ştefănache şi Smărăn-diţa şi pe toţi copilaşii. Zi lui Ştefănache să arate complimentele mele d-lor Isvoranu şi Penescu. Primit-ai scrisoarea către d. Lăzărescu poetu ? De va putea Ştefana-che a face să i se tipărească versurile ce mi-a adresat, publicarea lor ar da un efect. Insă tipărirea să vie de sine din partea poetului, altfel, să rămîie. Pe Nicolache şi Iorgache îi îmbrăţişez. Să vă aflu sănătoşi. A revedere, I. Eliade P.-S. D-lui Prijbeanu arată-i complimente. Amicul doctorul a venit d-afară. M-am dus de l-am văzut şi i-am dat scrisoarea. A venit la mine ca să ne chibzuim de chestiunea d-lui Prijbeanu. A însărcinat un om ce cunoaşte legile şi trebile a umbla, şi ce va putea face acesta aceea va fi făcut. Sper că lucru nu va fi anevoie. [adresa pe plic]: A madame, madame Mărie Heliade, â Bucareşti, en propres mains M.I.J.P., Coresp . inv. 1.923 Constantinopol, 8/20 noiemvr. [ 18C4] Surioara mea, Ieri ţi-am răspuns la scrisorile din 24, 25 şi 28 octom. prin chehaiaua mareşalului, recomandată scrisoarea la Tefik-bei1. Astăzi îţi repet că las pe Costache a stărui să scoaţă hîrtia relativă la proprietăţile noastre, şi eu plec cu primul vapor, de nu mi-or face ceva şicane. Românii ce se mască cu patriotismul şi cari schimbă toate culorile, oferindu-se de instrumente la orice politică, astăzi n-au nici un scrupul de a deveni uneltele cele mai sale ale politicei celor de astăzi inamici ale naţionalităţilor noastre. Cu ei îşi fac intrigele, însă adevărul e mai potent decît minciuna. 1 Tevfik-bei; colonel turc; în 1849, agent de legătură al generalului Fuad-efendi în ţările române. 330 Planurile Europei oficiale, ce pe ascuns îşi are mîna dată cu Rusia sau care au necesitate de fiinţa unei Rusii potente şi absolute, sînt ca răzbelul ăsta să se termine cu împărţirea Turciei şi căderea lui Napoleon sau a Franţei imperiale, reducîndu-o într-o Franţă burboniană şi umilă. Speranţele naţiilor ce gem nu pot fi dară decît la Franţa napoleoniană. Ea va combate şi va deştepta, poate, şi pe Turcia, spre a vedea ce i se prepară. A revedere, sărută copilaşii, I. E. [adresa pe plic]:  madame, madame Mărie Heliade, â Bucareşti M.I.J.P., Coresp. inv. 1.924 Constantinopole, 9/21 noiem. 1854 Surioara mea, Scrisorile tale le-am primit pe toate de la nr.l pînă la 6, adică pînă la cea din 28 octom., afară de cea trimisă prin d. Spitz, ce s-a dus din Varna la Sevastopole. Nu pot să-ţi descriu starea dorului şi neastîmpărului în care mă aflu, pe de o parte, din loviturile ce îmi dă malatia ta, ce mă seacă mai mult decît pe tine, şi pe de alta, întîrzierea ce mi se face la darea hîrtiei despre averea noastră ruinată. Stau pe foc, şi tot minutul mi se pare ani. îmi pierd minţile. Alerg pe jos toată ziua, şi aflu feţe tot ridente â la Rodin. Cauza este că mareşalul n-are alţi amici decît pe M. Ali-paşa şi susţinerea şi afecţia sultanului. Ca să mă înfăţişez la sultanul, cată să ştii că toată casa are o uşă, şi ca să intri cată să dai p-acolo, căci pe fereastră este şi mai anevoie. Şi iar dacă intri pe fereastră dai drept oamenilor să te întrebe ce cauţi pe acolo, dacă eşti om de omenie? Scrisoarea către persoana ştiută am dat-o şi mi-a zis că va răspunde cele cuvenite. Acolo am arătat şi cîte intrige şi acuzaţii se fac amicului nostru binevoitor spre a-1 compromite şi am desluşit tot şirul şi sorgintea intri-gelor spre a le spune la locul cuvenit şi a descurca magiile iezuiţilor. Batelul Varnei pleacă miercuri la 13 noiem. Astăzi, duminecă, mă duc la serascheriat şi la Reşid-paşa, şi de nu va fi hîrtia gata, las pe Costache să o ia mai tîrziu şi să mi-o trimiţă, şi plec cu primul bâtei la Rusciuc, unde să ne vedem sănătoşi. Eu nu voi să mai intru în ţară pînă sînt lucrurile tot aşa, iar după mareşalul mă duc, dacă aşa voieşte. Sper pe la 18—19 să fiu în Rusciuc. Curaj, copila şi mama mea, nu te speria; toate îţi vin dintr-o imaginaţie ce măreşte împrejurările mai mult decît marea provedere a lui Dumnezeu. Speră într-însul şi caută la toate cu sînge rece. A revedere. Să te sărute copilaşii în locul meu şi tu pe dinşii. O, cît mi-e dor de voi!... 331 A revedere. Sărut pe Ştefanache, Smărăndiţa şi pe copilaşii lor, cum şi pe soru-mea. Arată complimentele mele d-lor Poienaru şi Cîmpineanu. A revedere, Tatăl vostru Nu ştiu cum ţi-a venit să mă tot mai întrebi de adresa mea, de casa şi nr. unde şed, cînd ştii că nu pot şedea decît cu ai mei. Unde eram să şed decît cu Costache, la Galata-Serai, peste drum. Şi apoi, nu ţi-am scris să-mi trimiţi scrisorile cu fratele d-lui Polichroniade, ce îmi vin sigur? Mi s-a părut aşa de natural să ştii că şed la Costache, cînd sînt străin aci, în-cît nici că am mai avut grija să-ţi scriu adresa. De se va muta doamna Omer-paşa la Rusciuc, nu mai şedea în Bucureşti. Despre cheltuială, mai faceţi cum puteţi pînă voi veni la Rusciuc, unde voi lua leafa. Scrisoarea aceasta fă să se dea d-lui Manass, din partea d-nei mamei dumnealui. Soro, eu sînt sănătos, atît numai că cumnată-mieu mi-a făcut să mi se scadă burta şi să mă fac malgre moi1 să mănînc o dată pe zi. Scrisorile tale ne dezesperă grozav, ne paralizează trebile şi ne face să părăsim toate. Vezi acum, soro, dacă va fi tot aşa cum erai la insole şi pe toată ziua necazuri şi paralizaţii, încît facem rău atît noi, cît şi ca şi întregi în tot chipu. A revedere, soro. Sărută pe copii din parte-mi dulce. Fratele, C. A.1 2 [Adresa pe plic]:  madame, madame Mărie Heliade, ă Bucareşti M./.J.P., Coresp. inv. 1.925 Constantinopole, 10/22 noiem. 1854 Surioara mea, Prin chehaiaua mareşalului şi prin curierul lui Suleiman-paşa, ce mi-a adus o scrisoare a ta şi d-lui Zossima, ţi-am trimis două răspunsuri la cîte îţi scriam. Azi eram să plec cu vaporul, şi Reşid-paşa şi serascheru îmi ziseră să mai rămîi vreo cîteva zile. Alt bâtei nu e decît sîmbătă, peste patru zile, şi iar miercuri, peste opt. Ce mult mi se pare, şi mult mi-e dor de voi şi vă duc grija de cheltuială! Prin urmare, iaca că îţi trimit adeverinţele mele ca [să] faci a lua leafa mea şi raţiunea pe octomvrie trecut şi pe curgătorul noiemvrie. Leafa e 332 1Fără voia mea (fr.). 2 Constantin Alexandrescu. hotărîtă cîte 3.000 lei = 6. 000, iar raţiunea se suie pînă la 1.500 şi 1.600 sau şi mai jos, după preţul proviziilor. Peste tot vei lua 9.000 lei. Plăteşte din datorii şi economiseşte-te a avea de cheltuială pînă la capătul lui decemvrie, căci atunci iar luăm leafa de 4.500 lei. De pleacă familia mareşalului, nu mai şedea nici o zi, pleacă şi tu cu copilaşii. Să mă asculţi, surioară, că de vei mai şedea, va fi tîrziu. Vei avea mii de şicane şi piedice. îţi scriu desigur şi să nu faci altfel, căci nu e vorba aci de cheltuiele mari, ci chiar de pericole. Să ne vedem sănătoşi la Rusciuc. Am scris mareşalului ieri despre cauza întîrzierii mele, şi îl rog pentru voi să vă aibă sub protecţie. Scrie-i şi tu prin consoarta sa. Nimic nu mă turmentă la întîrzierea mea ca maladia ta. Curaj, surioară, şi speranţa că acestea numai sînt cele mai bune remediuri. Sărută pe copilaşi, pe Ştefanache, pe Smărăndiţa şi pe bunii lor copilaşi. Arată complimentele mele la toţi amicii, nenii Dincă, d-lor Rîureanu, Ipătescu, Prijbeanu şi celor ce mi-[au] trimis scrisoarea despre Microme-gas. Nu vream să-ţi scriu, ca să le vezi odată şi să zici bre! Ţi-am luat o pereche de metanii de chihlimbar cu funde de aur; boabele sînt mai mari decît porumbele şi ca paiul grîului. Pahare de argint am mai făcut trei, şi cu cel de la Hagi-Vasile, patru; peste tot avem şase, adică 12. Ce frumos s-a făcut cameul ocolit de diamante şi cu o floare dasupra, m-a costat 3.300 lei, iar paharele 2.400, mătaniile 500 şi un şal de Persia de calitatea a treia 1.000 lei; ăsta e luat pentru o plapomă sau ce veţi voi. A revedere, surioara mea. Multe fericiri şi loinecuvîntări lui Niculache si surorii mele. I. E. P.-S. La raţiune, nu poci suma, căci se adaugă la meslis după ce se face socoteala predărilor. [pe marginea primei pagini scrie următoarele]: Să dai şi cocoanei Elenei Beceresei1 o mie de lei turceşti şi să-[i] zici nenii Alexandri să-i dea şi d-lui cîţi bani se află la d-lui. Restul îl voi da la venirea mea în Rusciuc. M.I.J.P., Coresp. inv% 1.926 Constantinopole, 23 noiem./5 decern. 1854 Surioara mea, Văzînd ca plecarea mea le aci întîrzie, ţi-am trimis săptămîna trecută prin d. Polichroniade o scrisoare cu patru adeverinţe pentru apunta-mentele mele şi raţiunea pe două luni, oct. şi noiem., în sumă de peste 1 Elena Becereasca\ încă din 1845 avea un mic pension de fete în Bucureşti; în 1854 i se acorda o subvenţie anuală de 50 galbeni; în ajunul revoluţiei de la 1848 a împrumutat pe I. Heliade cu cîteva mii de lei, pe care acesta i-a plătit, cu multă greutate, de-abia în zece ani. 333 nouă mii lei, a-i lua de la meslis, spre a avea de cheltuială, şi din datoriile ce ai făcut, plătind, ţi-am recomandat şi pe cocoana Elena Becereasa a-i da o mie lei. Despre cauza intîrzierii mele am scris mareşalului, şi cată a vă scrie şi vouă, ca să ştiţi pe ce picior şedeţi acolo. După ce am primit scrisorile tale, în care îmi scrii că mareşalul pleacă, şi eu cit mai în grabă după ordinul său mă duc a-1 ajunge la Iaşi, m-am determinat a lăsa hîrtia relativă la averea noastră, a o primi mai tîrziu Cos-tache, şi să plec. Mi-am luat concediul de la vizirul, de la serascheru şi de la Reşid-paşa mai în urmă, căci abia după trei vizite l-am putut vedea. Acesta mi-a zis, spuindu-i că am venit a-mi lua concediul de plecare. „Despre ordinele relative la averea d-tale se vor face hîrtiile cuvenite şi se vor trimite la Omer-paşa, iar despre plecarea d-tale, să mai aştepţi aci quelque lemps1, căci Austria se opune la aflarea d-tale în Principate“. Sîntem aci şi timpul va arăta unde vom mai fi. Toată mîhnirea ce am este că nu sînt cu voi, iar pentru aflarea în Principate, n-am decît a fi recunoscător chiar celor ce voiesc a-mi face rău, căci mi-au făcut bine. Pentru mine, cum ştii, a fost şi este pedeapsă să mă aflu acolo. Venirea în Constantinopole şi cererea pentru o hîrtie relativă la avere a fost un pretext, ca să stau la o parte pînă cînd se vor lămuri lucrurile. De va pleca doamna Omer-paşa din Bucureşti, plecaţi şi voi, nu mai şedeţi, căci acolo unde veţi fi peste Dunăre, poci cere voie a veni să fiu cu voi. Altmintrelea trec de uşurel şi nesupus, încurcător de treburi. Mi-e dor mult de voi, şi Dumnezeu să facă cum să ne vedem mai cu-rînd. Sînt sănătos. Frigul m-a gonit din casele Sofiei, unde sade Costache, căci n-avea şi nici nu vrea să puie sobă. M-am mutat în altă casă, foarte aproape, dimpreună cu d. Zossima. Mîncăm însă tot la un loc cu Costache. Sărută copilaşii, pe Ştefanache şi pe Smărăndiţa şi pe soru-mea. Arată lui Niculache şi amicilor complimente. A revedere, I. Eliade P.-S. Despre leafa mea am scris mareşalului să v-o dea. Despre în-tîrzierea mea aci de ceea ce mi-a zis Reşid-paşa ţineţi tăcere, lasă să ştie de la alţii lumea. Peste vreo cinci zile o să mă duc pe la î. Poartă. La întîmplare, de nu mă vor lăsa să viu curînd la voi, voi trimite pe Costache. Sînt sănătos. Doresc să fiţi şi voi ca şi mine. Sărută-mi pe copilaşi de mii de ori, C. Alexandrescu [adresa pe plic]:  madame, madame Mărie Heliade, â Bucareşti, en propres mains M.I.J.P., Coresp. inv. 1.927 1 Cîtva timp (fr.). 334 Constantinopole, 7/19 decemvr. 1854 Surioara mea, Am primit scrisoarea ta nr. 6, fără dată. Nu ştiu de cînd e scrisă, dar văd că în acea epocă nu primiseşi scrisorile mele în care vă arăt cauza şederii mele aci. Mareşalul căta s-o ştie, şi mă mir de ce s-a exprimat, cum îmi scrii, că nimeni şi nimic nu mă poate opri cînd voi hotărî a mă înturna la Bucureşti. Ştia că se opun austrienii şi tu încă trebuie să fi aflat, în fine, căci vei fi primit scrisorile mele trimise prin curierul turc, prin Polichroniade şi prin israilitul Davicion. Nu trebuie însă să te întristezi, ci să te bucuri, căci ura [...] şi a austrienilor învederează către naţie principele mele. Văd că suferi, şi fă-[ţi] curaj, surioară. îmi spui că Zinca e nedespărţită de tine, şi nu ştiu care Zincă. îmi spui că o amică a dat să tipărească nişte lucruri pentru mine, şi nu ştiu care amică. Am scris la jurnalul La Presse trei scrisori pentru articolul de la 22 octomvr. Autorul articolelor în contra mareşalului este Baliguau1, mi-a spus-o singur, şi este indignat asupra celor ce l-au amăgit, între cari figură şi cei ce au venit din Austria. Mareşalul zici că s-a plîns de ce nu-i scriu. De a zis din complaisance, ca să arate că se interesă, îi mulţumesc, iar de a zis-o serios, să-i spui de-1 vei vedea că cite vream şi trebuia să-i scriu era de datoria mea a i le spune din gură. Iar după ce am văzut că nu mă lasă a pleca d-aci, i-am scris două scrisori, şi eu îi voi mai scrie pînă cînd îmi va ordona să nu-i mai scriu. îi sînt pînă în suflet recunoscător de îngrijirea ce îmi scrii că are de familia mea. De va pleca doamna Omer-paşa din Bucureşti, să pleci şi tu, căci atunci auzindu-se aci că îmi am familia dincoace de Dunăre, în Turcia, poate să mi se dea voie a veni la voi, iar altmintrelea nu cred, căci vor zice că mă apropiu de Dunăre şi prin ai mei lucrez în ţară. Iar ne-am despărţit, surioară, iar ne stingem cu cheltuiala şi dorul. Nu vă întristaţi însă, căci în ţară, cum ştiţi, nu mi-e locul, şi dacă merit şi eu la bătrineţe urări de la ai mei să am mai bine ultimele zile, este să roage pe Dumnezeu să nu mai văd ţara cu ochii. Ţi-am trimis adeverinţele de apuntamentele mele pe lunile octom. şinoiemvrie. Nu ştiu de le-ai primit. Gaută-le la d. Polichroniade. Cu poşta viitoare îţi voi trimite şi pe luna lui decemvrie. De vei lua bani, fă să se dea mamei lui Serrurie, ce sade în Giurgiu, lei una mie turceşti, şi să i se spuie că i s-au trimis de la fiul său din Brusa, dind şi adeverinţă in chipul următor: „Lei una mie am primit de la d. Eliade, trimişi de la fiul meu Grigorie din Brusa“. Ce tot mă întrebi de numărul casei? Nu ţi-am spus de atîtea ori că şed cu Costache la Galata-Serai? Domnului Manass arată-i complimentele mele. Din comisiunile ce mi-ai dat, a vedea pe mama dumisale, am făcut-o şi i-am trimis prin ma- 1 Baligot de Bejne. 335 regalul două scrisori de la dumneaei. Pentru două fesuri ce mi-au zis să-i aduc, credeam că i le voi aduce singur. Acum, de voieşte a i le trimite, n-am decît să rog pe fraţii d-lui a-i cumpăra două după măsura şi gustul ce ştiu că are, să le plătesc şi să i le trimit cu vreo ocazie. Arabă la bobi amicii şi rudele complimenbe. Pe tobi verii Racoţi ii-sărut dulce. Spune vărului Alexu să mă ierte de decoraţie, şi de voi afla o ocazie sigură, i-o voi trimibe, iar de unde nu, va sba la mine pînă va veni Cosbaohe să vă vadă. Eu după vreo două săptămîni o să cerc a mai vedea pe miniştri şi a le cere voie să trec în Rumeli[a]. De nu mise va da voie, trimiţ pe Cos-tache la voi. Eu cam sufer de cheltuială de mult. Sînt sănătos şi vă doresc ca niciodată. Turcii m-au sacrificat odată muscalilor, şi plătesc cu rezbelul acesta. Acum mă sacrifică nemţilor, şi vor plăti cu împărţirea Turciei, căci acolo vor să-i ducă. De se vor lăsa să-i ducă acolo, o merită. A scrie'mareşalului mai des, dar are obiceiu de dă scrisorile la grămătici şi secretari ce nu sînt turci; şi de se încrede a.-sa [alteţa sa] atîta, eu sînt Stan Păţitul. Pînă nu-1 voi vedea, scăpat de anturajul străinilor, nu-i am reputaţia sigură. Aceia îl sapă. Aste linii fie pentru noi, şi între noi. A revedere, sărută copilaşii toţi, cu ai mei, cu ai Smărăndiţii, cu ai soru-mei, cu ai lui Niculache. Tata al vostru, I. E. [pe marginea unei pagini scrie următoarele]: Să se ceară şi o scrisoare de la mama lui Serrurie către dînsu şi să mi-o trimiţi. Coresp. inv. 1.928 Constantinopole, 11/23 decm. 1854 Surioara mea, Profit de venirea pe picior a aducătorului, a vă arăta că sînt sănătos şi tot în situaţia cum v-am scris cu poşta trecută. Poimîine vă voi scrie mai pe larg. De va pleca doamna Omer-paşa din Bucureşti, nu mai şedeţi nici un minut. A revedere, I. E. [adresa pe plic]:  madame, madame Mărie Heliade, â Bucareşti. M.I.J.P., Coresp. inv. 1.930 336 Gonstantinopole, 1855, ianr. 18/30 Surioara mea, Am primit scrisorile tale cu nr. 8 şi 9 din 24 decern, şi 5 ianr. Grupul cu bani încă n-am fost la d. Polichroniade să văz de a venit. Am văzut şi am simţit suferinţele ce aveţi. Dumnezeu să-şi aducă aminte de toţi săracii şi de toţi ce suferă. Ziua de Sf. Ioan am petrecut-o împreună cu Costache şi d. Zossima. Am mîncat în camera mea şi s-a urat sănătate ţie şi copilaşilor şi minte şi fericire lui Ienache. Derviş-paşa a venit de vreo zece zile. Scrisoarea ce mi-ai trimis către R[eşid]-paşa am primit-o, dar ploaia şi frigul necontenit, nemijloacele de comunicaţie şi puţina mea sănătate mă ţin în casă. N-am putut a mă duce să văd nici pe unul, nici pe altul. Sînt mai bătrîn cu un an decît cînd am plecat din Chio, şi calea ce am făcut-o prin mijlocul iernei pînă în Şumla m-a împilat mult. Apoi ale politicii sînt tot acelea. Inamicii principelor mele şi intereselor romîne sînt în putere, unde m-aş duce mă duc în van. Toate concură ca să aşteptăm încă o lună, două. De la Londra se va desface nodul gordian, din parlamente se vor da pe faţă machinaţiile şi se va scoate masca amicilor lui Nicolae. Ce ziceam în Şumla despre Aberdeen1 şi în Bucureşti despre instrumentele lui, toate parcă s-ar copia acum, tună toate jurnalele] engleze şi numesc trădător pe Aberdeen, că spun că pînă va fi omul ăsta în minister, rezbelul e o comedie în care se ridiculă şi se sacrifică oştirile aliate. Un amic din Paris îmi scrie cele următoare: „Iacă cum ai fost sacrificat de Colchum lui Massar-paşa. Massar-paşa a făcut publicaţie să nu se facă nici un fel de manifestaţie la intrarea lui Ştirbei. Ştirbei s-a plîns, şi Colchum a profitat să facă două jocuri: pe de o parte, să apere pe Massar-paşa ca englez, şi pe de alta, să serve lui Ion Ghica, depărtîndu-te pe d.-t. A arătat unde se cuvine că publicaţia lui Massar-paşa a fost făcută de Eliade (vezi cum merg minciunile diplomatice şi [în] ce fel consulii şi ambasadorii servesc guvernelor lor ; toată diplomaţia şi-o pun în coterii şi în interese private şi sale). S-a aruncat culpa pe d-ta şi prin marafet diplomatic scriind lui Caning, acesta a făcut ca să fii ţinut în Con-stantinopole de ambasadorul austrian. Pujad a scris aci în Paris că Colchum a cerut ca să nu poţi a te mai înturna în ţară.“ Acestea ţi le scriu să ştie numai ai casei, tu şi Ştefanache, mai departe să nu iasă, căci nu folosim nimic. Colchum se ştie cine este şi ce bine ne voieşte. De la 48 tot de acestea face, în acestea îşi pune toată puterea politicei. De voi putea, voi lovi la cap, de unde nu, paţienţă, tăcere. Cîte îmi scrii de Suţu, Vasilescu şi companie, s-a făcut întotdeauna şi mai vîrtos de turci, în regimul acesta, cu împrejurările de acum. Viaţa şi suferinţele lui Crist, ca reprezentant al omenirii, este o imagine eternă de toate fazele omenirii. Se iartă lui Baraba ca tîlhar, iar nu şi lui Crist, ca voitor de bine. 1 George Gordon Aberdeen (1784—1860); om de stat englez; tory; ministru de externe şi prim-ministru în guvernul de coaliţie. 23 23 — Scrisori şi acte 337 Oamenii se ceartă, se înjură, se bat; şi mai lesne suferă bătăile şi injurele (că ei iar se împacă) decît consiliurile şi facerea de bine. Cine se căieşte că s-a luat mai mult sau mai puţin după Crist, pot urma alte doctrine, după cum şi fac. Încît pentru noi e prea tîrziu, am îmbătrînit în idei ca acestea; şi ce ne-o da Dumnezeu. De nu ne va ţine compt în lumea aceasta, este şi altă viaţă. Zici că erai gata a-mi mai trimite 50-60# şi te-a oprit novela despre trecerea Dunării de muscali. Mai zici că banii de pe ianr., 4. 500 lei aproape, ai de gînd a mi-i trimite. Ca să poţi a-mi trimite atîţia bani, e semn că v-a intrat ceva bani extraordinari, şi aceasta mă pune pe grijă. De sînt împrumutaţi, cînd şi cu ce îi vom plăti; de sînt dăruiţi, Dumnezeu ştie cu ce cuget, şi iar critice, iar vorbe. De sînt binecuvîntaţi, atunci n-am nevoie de atîţia bani. Sînt cu adevărat strîmtorat, dar de se vor trimite banii din Chio pe noiembr.-decembr. şi ianr., am cu ce plăti d-lui Polichroniade pe cît mi-a dat sa trăiesc aste trei-patru luni. Cei trimişi pe 8 luni, 24 mii lei, cum ţi-am scris, s-a dat pentru datoria veche, cum mi-ai însemnat: 15.000 la d. Polichroniade 900 dobînda lor 6.000 idem 900 dobînda lor 300 la Stamate 200 la Gheorghiţă 550 la m-me Mercier 50 cheltuiala venirii banilor 23.900 De ai bani binecuvîntaţi de prisos, nu-mi trimite. Plăteşte pe unde ne-am împrumutat de cînd am venit în Bucii; _şti, ca d. Romanescu, ca vărul A. Racotă, ca Scurtu1; de se va tăia pensia din Chio sau cea de la meslis, ca unul ce nu mai sînt în funcţie, altă vorbă, atunci facem şi ne strîngem cum putem, căci atunci cată să ne ierte şederea la un loc. Dacă mă opresc a veni la voi şi a-mi cere al meu, cată să ne dea să mîncăm, şi dacă vor înceta a ne da, cată să mă lase a-mi cere dreptul meu, starea mea. Oricum, dacă ai bani binecuvîntaţi de prisos, ţine-i pînă îţi voi scrie, să se afle de zile mai rele decît astea. Pentru] ce, cată să ne rugăm lui Dumnezeu să ne ferească de mai rău. Eu trăiesc foarte strîmtorat pînă vor veni bani din Chio, dar nu-mi trimite bani. Pe muma lui Serurie să n-o uiţi. Nenii Alexandri zi-i, cînd se va înlesni, să dea acei bani cocoanei Elenei. De nu voieşte d-lui să-i dea singur, să ţi-i dea ţie, ca să-i dai. 1 Gheorghe Scurtu (Scurţi); negustor din Bucureşti; în 1854 îl somează pe I. Heliade Rădulescu, căruia îi împrumutase bani, să plătească datoria. 338 Pentru răposatul Iatropol1 am cercetat; şi d. Zossima şi d. Russo ştiu că a venit răposatul la Brusa şi a tras la sora-sa. Are cu adevărat surori şi nepoţi şi nepoate, foarte sărace, şi toţi s-au împărtăşit cu venirea lui Davicion, după testament. Gazda d-lui Zossima, Stavrache, ce e un om de omenie, îi scrie că toate s-au împlinit după cuviinţă şi dreptate. Nici un scandal nu s-a făcut decît la cele după învăţ din partea mitropolitului cu ^o^ojxepiSa2 Cîte îmi scrii de ştiri din Viena pentru drepturile antice ale ţării şi pentru dreptul alegerii domnului, cîte văz în articolul gazetei ce mi-ai trimis, că adică Austria a luat iniţiativa de a mijloci către Poartă să se schimbe sistema de astăzi a legilor, toate sînt marafeturi, ca şi la 1830. Atunci Rusia, sub nume de reforme, tot aşa mijlocea către Poartă, după pace, a se schimba sistema fanariotă ca în locu-i să puie Regulamentul ce se lucra[...] Acum, supt nume că se va schimba sistema, se vor lua dispoziţii cum să prepare tărîmul noilor protectori. N-au încotro face bieţii români de protecţii din toate părţile, atîta de drăgăstoşi şi demni de simpatie sînt. Tot amicul ştiut din Paris îmi scrie că un francez din Bucureşti scrie la ai săi în Paris cele următoare: „Mr. Zamoisky3 et companie avaient reussiă egarer plusieurs esprits; mais on s'est apergu du piege qu'ils voulaient tendre aux Valaques et ă Vheu-re qu'il est tout le Monde Ies bat froid. Aux boyards ils promettaient a chacun ă part la Principaute sous la protection du futur royaume de la Pologne. Aux jeunes gens, une Roumanie grande et unie\ et ă quelques jeunes boyards un prin-ce indigene d'une d(s familles aimees, c'etait sans doute Ion Ghica. Leur but est de uiscrediter Ies Valaques aux yeux des Puissances, afin que cellesci nes'en occupentnullement, etqu'elles lessacrifientă lapolitiquepolonaise quisesent forte de Vappui des pretres (jesuites). Votre viile, mon ami, est devenue le foyer de miile intrigues, Ies unes plus extravagantes que Ies autres. Et la Porte joue le plus triste role, au dire de ces messieurs.  Ies entendre, elle ne doit plus exister; ses ministres meme semblent y travailler, et leur haine contre le generalissime turc sert parfaitement leurs vues*[...] * 1 Costache Iatropol, clucer; a desemnat ca executori testamentari pe Iancu Mânu şi Davicion Bally; o parte din avere a lăsat-o oraşului său natal, Brusa. 2 Partea sufletului (gr.). 3 Wladislaw Zamoisky (Zamojski), conte de (1803 — 1868); magnat polonez; colonel în armata poloneză (1831); general comandant al unei brigăzi poloneze în războiul Cri-meii, mai tîrziu general în armata engleză; unul din conducătorii fracţiunii monerhist-conservatoare a emigraţiei poloneze; în strînse legături cu emigraţii români la Paris, îndeosebi cu Ion Cîmpineanu. 4 Domnul Zamoisky şi compania au izbutit să rătăcească multe minţi; dar şi-au dat seama de capcana care Voiau s-o întindă valahilor, şi la ora actuală îi ţin la distanţă. Boierilor le-au promis, fiecăruia în parte, principatul, sub protecţia viitorului regatal Poloniei. Tinerilor, o Românie mare şi unită ; şi cîtorva boieri tineri, un prinţ indigen dintr-una din familiile iubite, fără îndoială Ion Ghica. Scopul lor este de a-i discredita pe valahi în ochii Puterilor, pentru ca acestea să nu se mai ocupe niciodată de ei şi să-i sacrifice politicii poloneze, care se simte întărită de sprijinul preoţilor (iezuiţi). Oraşul dumitale, prietene, a devenit focarul a mii de intrigi, unele mai deşănţate decît altele. Şi Poarta joacă cel mai trist rol, după spusele acestor domni. Dacă ar fi să te iei după ei, ea n-ar mai trebui să existe; înşişi miniştrii săi par- 23* 339 Acestea de se vor realiza sau nu, Dumnezeu ştie, dar că Zamoisky, Ciaica şi complicele lor, Ion Ghica, că sînt în stare să facă tot în foloasele lor în parte, v-am spus-o de mult şi mai vîrtos de cum am văzut la Şumla pe oamenii din facţiunea aceasta. Arată aceste rînduri franceze şi d-lui Poienaru. Spune-i că-i strîngmîna şi să-şi aducă aminte de cîte i-am vorbit odată, tot cam în sensul acesta. Am primit scrisoare de la Gheorghe1 din Varna. îmi scrie că e lîngă mareşalul între ajutanţii a.-s. A mai adaus şi pe altul din facţiunea lui Zamoisky. Astăzi mareşalul de este curat, nu mai are nici un om pe lîngă sine care să-i fie sincer. Toţi îl spionă şi toate trebile şi corespondenţa lui se fac prin oamenii ăştia. Nu-i scriu decît foarte rar, şi lucruri neimportante, căci orice hîrtii i-am dat, le dă a se lucra de oamenii ăştia. Mulţumesc tutulor amicilor şi consîngilor ce au venit să te vadă de sărbători. Pe copilaşi îi sărut din suflet. Oh, Frusinica şi Virgilia mea, martirele mele, sufletul meu, pînă cînd suferinţele voastre? Sofia şi Maria, fiţi sănătoase şi cuminte. Ienache de ce nu-mi scrie? Pe Ştefanache, Smărăndiţa şi copilaşii lor îi sărut dulce. Lui Alexandru îi mulţumesc de cîte îmi scrie. Dumnezeu să-i dea partea ce i se cuvine şi viitor ferice. Pe soru-mea, cu copilaşii, îi strîng cu căldură. Lui Nae şi la toate rudele mulţumiri şi urări de sănătate şi fericire. A revedere, I. Eliade P.-S. Mi-ai trimis o scrisoare închisă, ce nu e adresată la mine, ci la un om cu care nu voi să am a face şi care nu e aci în Stambul ca să i-o dau. Ce să fac cu dînsa? Nu-mi scrii nimic, nici cine ţi-a dat-o, nici ce împrejurare are. Mariţa îmi scrie şi parcă nu e mîna ei; ce, ea e amalată şi nu-mi scriţi? îmi scrii că de este să se facă ceva reforme despre ţară aci, să caut să-mi dau şi eu părerea. Eu îmi dedei părerea despre protecţii şi protectori. Şi dacă sînt străin între români, cu atîta mai vîrtos între turci, francezi, englezi şi austrieni. Nu e locul meu între dînşii. Avem o patrie în cer, acolo vom reintra în ale noastre şi acolo ni se va ţine compt de cîte am făcut. Aceasta mă consolă şi de aceea ţi le scriu, nu ca să vă întristez, ci ca să vă bucuraţi, pentru că dacă ale lumii de acum ne b uniră, dacă ale ei sînt adevăruri, atunci cată a considera religia ca plină de neadevăruri şi de tot ce e trist, suferinţă şi neant. Da se vor face ceva pentru ţărani, cum zici că se vorbeşte, de se vor face proprietari pe vatră, va fi ceea ce s-a făcut în Galiţia, sau ceea ce propunea Ion Ghica, adică din clăcaşi (demi-proprietari pe nouă pogoane) să-i facă chiriaşi proletari ca în Irlanda. N-am semănat acestea, şi dacă seminţele mele vor aduce astfel de fructe, mai bine să mi se fi uscat mîna. Aibă parte de fructe ca acestea cei ce le seamănă. Românul, pînă e clăcaş, e partea activă, partea milui- că lucrează în această direcţie, şi ura lor împotriva generalisimului turc le serveşte perfec t vederile. [...] 1 Gheorghe Zalic. 340 toare ce face clacă, au milă boierului, cum face şi văduvei şi orfanului şi popii şi mirilor săraci fără boi şi car. Astea le-am zis şi le zic, iar nu să se dezmoştenească românul de nouă pogoane ca să rămîie cu vatra, după cum vrea să facă Goleştii la moşia lor, şi clăcaşii le mulţumiră de intenţie. Mîntuire nu e pînă nu va fi respectată proprietatea fiecăruia, şi a clăcaşului, şi a proprietarului. De aci va ieşi fericire şi avere însutită pentru ambe părţi. M.I.J.P.y Coresp. inv. 1.210 Nr. 2 Constantinopole, 1855, febr. 1/12 Surioara mea, De mult iar n-am ştire de la voi. Ieri am întîlnit un lipcan de la postelnicie zicînd că a venit de curier. Mi-a spus că Ştefanache a luat postul clucerului Algiu1 la Secretariat. Voi nu-mi scrieţi nimic. Cu schimbarea ministerului la Londra, poate se vor mai schimba lucrurile. Alaltăieri am umblat toată ziua cu Costache prin Stambul căutînd pe Derviş-paşa şi am înserat terminînd cu a nu-1 afla. Spun că sade pe Bosfor, şi au început iar ploile. Pînă acum n-am văzut pe Reşid-paşa de cînd s-a întors comisarul. Stau în casă şi nu mai pot de urît şi de dorul vostru. Mîine trimit pe Costache la Reşid-paşa cu o scrisoare, cerîndu-i voie încai să mă lase a mă înturna în Rumeli[a] undeva, dacă nu la Rusciuc, încai la Şumla sau la Varna. Aci s-au adunat iar o mulţime de români: Ionescul1 2, Bălăceanul, Pereţ, Bolintineanul şi cine mai ştiu. Am scris alaltăieri o scrisoare mareşalului, mulţumindu-i de îngrijirea ce a avut pentru voi. Am scris şi lui Iordache, răspunzîndu-i la o scrisoare. Banii ce mi-ai trimis îi păstram a plăti lui Pleşoianu şi, auzind că a plecat la Bucureşti, i-am dat d-lui Zossima pentru datoria unei socotele ce a avut cu tine. De îţi va cere Pleşoianu bani, să nu-i dai, căci se refuză de a-mi da un înscris categoric în chipul următor: „Cincizeci # ce am împrumutat pe d. Eliade a se duce la Londra şi Constantinopole la 1849, i-am primit44. Voieşte să-şi ia şi banii, şi să treacă şi de patriot, contribuitor pentru cauză. N-am ce-ţi scrie de bun; sînt sănătos, vă doresc. Sărută copilaşii şi ei să te sărute pe tine. Şi cu toate că sînt mulţi, să trăiască, dar tot sărutările mele sînt mai multe. Să fii sănătoasă, fata mea. 1 Algiuf clucer; slujbaş la Secretariatul Statului, înlocuit în 1855 prin Ştefan Andronic, soţul Smărăndiţii, fiica Măriei I. Heliade Pădulescu din prima căsătorie. 2 Ion Ionescu de la Brad (1818 — 1891). 341 Arată tutulor amicilor complimente. D-lui Steriade1 îi strîng mina din inimă şi îi mulţumesc de cercetările ce îţi face; cocoanei dumnealui arată-i închinăciunile mele, cum şi cocoanei Zichei şi d-lui stolnicului Petrache. Pe Ştefanache şi pe Smărăndiţa şi pe copilaşii lor îi sărut dulce. Spune lui Ştefanache să arate tutulor amicilor săi complimente din parte-mi, cum şi d-lui Algiu, pe care l-a ramplasat, şi d-lui Isvoranul. Poate îţi voi trimite nişte articole ce s-au trimis la Pressa din Paris, şi n-a voit a le publica. Denu le va putea publica d. Busuioceanul,cel puţin să le aibă românii în manuscris. A revedere, I. Eliade- [adresa pe plic]:  madame, madame Mărie Heliade, â Bucareşti, en pr opres mains M,I .J.PCoresp. inv. 1.931 Nr. 3 Constpole, 1855, febr. 10/22 Surioara mea, Scrisoarea cu nr. 2 a mea cînd o credeam expediată, d. Polichro-niade mi-[o] aduse înapoi, zicîndu-mi că nu se mai poate încărca cu scrisori străine, căci frate-său din Bucureşti îi scrie că nemţii îi desigila scrisorile şi că domnitorul2 ţărei a întrebat: „Cme e Polichroniade âla?u Eu i-am spus că n-am scris şi nici nu scriu politică, în care nu mă amestec, decît d-ale familiei, şi să n-aibă nici o teamă. Omul însă e determinat a se plînge unde se cuvine despre violarea scrisorilor şi, ca să aibă dreptate şi cuvînt, cată să nu-şi mai încarce scrisorile cu altele străine. Aşa, de acum înainte, îţi voi scrie prin poşta austriacă şi scrie-mi dacă iei scrisorile după număr şi cu sigiliul neviolat, ca să ştiu unde şi cum să mă plîng de această imoralitate ce violează secretele familiilor.0 îmi scrii des şi multe în favoarea domnitorului, însă cată cine este. Eu îl las în pace, cînd aş putea să-l supăr amar şi cu dreptate după purtarea lui trecută către mine. Crede-mă că dacă nu mi-ai tot aduce aminte de dumnealui cu laudă, eu l-aş uita, şi nici nu ştiu dacă se mai află pe lume nici [indescifrabil] dumnealui, nici semenii săi. Văd în scrisoarea ta cu nr. 10 că îmi dai relaţii şi îmi descrii cele despre petiţia ce ai fi dat fără ştirea mea, cerînd din pretenţiile ce am aconto o sumă de o mie #. Mi-a părut rău de reaua-voinţă şi intenţie a oamenilor, însă pe de altă parte m-am mulţumit cît se poate în ceea ce te priveşte, căci de ţi-aş fi vorbit eu cu anii, nu te-ai fi putut convinge, atît cît văzuşi de la aceşti oameni. 1 Costachi Steriadi; şeful Secţiei I la Departamentul dinlăuntru al Ţării Româneşti* 2 Barbu D. Ştirbei. a Nr. 1 este scrisoarea de la începutul lui ianr.; nr. 2 este cea alăturată. De la nr. 3 în sus* voi numerota scrisorile. 342 De mă ascultaţi să şedem în Rusciuc, astă-vară, acum eram să avem in casă mai mulţi [bani] decît acei o mie # ce ai cerut; eram să fim cu toţii împreună, să trăim cu iconomie mai mult decît împătrit în ale cheltuielilor, să fim scăpaţi de nemulţumirile ce am avut şi avem. Eram să stau în lăture uitat de lumea ce eu mă sforţ să o uit şi scăpat de nişte critice ce pe nedreptate le sufăr. D. Grădişteanul îmi scrie acum vreo două luni din Paris că lumea mă critică de maniac cum îmi cer despăgubirea, şi cu toate că nu-şi arată în scrisoare părerea sa, ci [a] acelor ce îi scrie din ţară, însă scrisoarea m-a mîhnit mai ca a răposatului Negulici, şi nu ştiam cum şi de ce să facă oamenii atîta critică. Acuma văd de ce; pentru că tu mişcaseşi, iar fără timp, chestiunea asta, despre care îmi scrii după două luni. Adversarii mei, fireşte ca să-şi binecuvînte răutatea, au fost luat marca [?] economiei despre ale visteriei, şi a dorului pentru ale ţărei şi a fost scris pînă la Paris. Eu, soro, n-o mai pot duce astfel. Durerile morale mi-au dehulat cheltuielile, şi datoriile se adaugă, cînd puteam să avem încai cu ce să mă îngroape, dacă aş muri. Tu îmi scrii că se duc ca untul cîte 100 # pe lună. Apoi de unde? Din împrumuturi? De milă? Şi una şi alta rău, cînd aveam cu ce trăi la un loc, nerisipiţi şi fără atîta îndatorire şi mîhnire. Apoi una-două îmi tot scrii să viu acolo încai pentru trei luni. Ce să fac? Să încerc lucruri ce nu se pot împlini acum? Să sufăr refuzele la care te-ai expus tu ? Să mă pui pe nedreptate în pîinea austriacilor şi a intriganţilor calomniatori, şi toate astea să le cumpăr cu cheltuiele de drumuri în timp de iarnă, cu o boală bună şi chiar şi cu o moarte ? îmi zici că îţi vei pierde toata iluzia de înţelepciunea şi de tot dorul de tata, dacă nu voi reuşi a convinge pe Stan şi pe Bran sau a-i amăgi să-mi fac interesele pravilnice. De ce nu te convingi tu că aci şi acum nu e starea normală a lucrurilor; e politică ce dictă şi fa 3 rezbelul, iar nu rezbelul ce s-ar fi cuvenit a face politica. Oamenii cei mai tari şi cei mai convinşi nu pot face nimic, necum aceia ce din sistemă nu vor să se convingă. Nu pe acei oameni, ci chiar pe sultanul de l-aş convinge şi de i-aş fi aşa de rudă şi de aproape ca cumnatul său, tot ar fi nevoit a mă ţine pe dinafară. Toţi patrioţii astăzi sînt neposibili şi pe dinafară, fie turci, fie englezi, fie francezi, şi cu atît mai vîrtos români. Şi cată să fie aşa, căci de ar fi pe dinăuntru ar fi trădători, ar fi posibili la planurile lui Niculae şi ale complicilor lui. De vă place să şedeţi aci şi nu vă supără nimeni şi aveţi cu ce trăi, şedeţi, iar pe mine să nu mă aşteptaţi, căci n-am ce face şi nici n-am cu ce trăi. Iar de veţi voi a ne strînge iar la un loc, după ce se va drege timpul şi calea, şi de vor fi lucrurile tot aşa, veniţi şi vă aşezaţi la Rusciuc, unde să poci veni şi eu. însă de va fi vorba de 600, 700 # de galbeni, ca să faci astă cale, n-avem de unde, şi de am avea ar fi şi păcat să-i risipim. Nici cînd vei auzi, soro, că mi-e viaţa în pericol să nu cheltuieşti atîţia bani, de vei avea. Doamna Omer-paşa am auzit că e la Varna. După ce se va împrimă-văra, mă duc acolo pentru vreo zece zile să iau lăzile. 343 Cîte îţi scriu, nu le lua spre rău, judecă-le bine şi roagă pe Dumnezeu cum să îndrepteze lucrurile în folosul general, că atunci va fi şi al nostru, pe cît avem dreptate a-1 cere. îţi trimit adeverinţele pentru luna lui februarie şi martie. Vedeţi, surioară, cum să ajungă numai banii lefei, să nu mai avem trebuinţă de nimeni. Mulţumesc tutulor rudelor şi amicilor ce vin să te vadă. Sărut dulce pe copilaşi şi pe tine. Nu ştiu dacă Ştefanache a primit scrisoarea mea. A revedere, I. E. P. S. Abia alaltăieri am văzut pe Derviş-paşa. Mi-a spus că a , dat scrisoarea ta la locul ştiut. L-am întrebat să văd ce zice şi el despre a cere voie să viu pentru două-trei luni în Bucureşti şi mi-[a] răspuns: Misiunea mea de comisar s-a împlinit, iar de mă întrebi ca amic, după cîte ştiu şi eu, te-aş consilia să nu mai faci nici o încercare, să mai aştepţi a vedea cum se lămuresc lucrurile44. Adeverinţele le trimit cu poşta următoare. M./.J.P.y Coresp. inv. 1.932 Nr. 5 Constantinopole, 1855, mart. 10/22 Surioara mea, în fine, abia ricevui scrisorile tale cu nr. 13 şi 14. Tu zici că te-ai obosit scriind, şi eu n-am fost obosit aşteptînd. De cînd d. Polichroniade nu poate a se mai încărca cu scrisorile mele pentru că i le desigila, ţi-am trimis două prin fratele d-lui Zossima, adresate la Anghel zarafu. Nu-mi scrii de le-ai ricevut. Şi fiindcă de la 2/14 febr. nr. 11 n-am mai avut de la tine scrisoare pînă ieri, 9/21 martie, cu data de la 23 febr., nu m-am mai expus a-ţi scrie, neştiind ce destinaţie vor avea scrisorile. Scrie-mi de ai ricevut pe cele două trimise prin Anghel zarafu la fratele d-lui Zossima. Scrisoarea ta cu nr. 12, ce zici că ai trimis-o prin Dunichi-bei, n-am ricevut-o. Eu sînt sănătos, însă nu ies din casă din cauza ploilor necontenite, vînturilor şi ninsorii, şi apoi nici n-am la ce ieşi. Cînd se va lumina mă voi duce să cer voie a veni la Şumla spre a riceve leafa ca să v-o trimiţ de cheltuială. De îmi vor da voie să rămîi acolo sau la Varna, îmi va pare bine, căci nu mai pot suferi nici clima, nici novelele Constantinopolului, nici de a nu fi liber şi domn pe timpul meu. De cînd sînt, n-am stat fără să fac nimic ca în anul ăsta, de cînd m-au ardicat de la Chio. Tare îmi pare rău că nu ne lasă scrisorile în pace, ca să ne putem scrie regulat. De cînd mi-au ardicat mijlocul lui Polichroniade şi voi aţi suferit neştiind nimic despre mine, şi eu am suferit şi mai mult, căci duc dorul şi grija a tutulor voi; şi voi împreună vă mai ajutaţi a duce doruî unuia. 344 Scrisoarea cu nr. 14 am ricevut-o tot prin poşta austriacă, iar nu prin israeliţii de la Iaşi (afară dacă nu mi-ai scris două cu nr. 14). De balsam, cînd voi pleca voi cumpăra. De cepe de flori, nici nu ştiu unde sînt, nici nu văd zambile aşa de frumoase ca în ţară. Nu-mi da astfel de comisiuni. Am ricevut scrisori de la Cumbaru şi Barba Strati, ce mulţumesc şi adeverează banii ce i-a ricevut, unul 200 lei şi altul 300. Acesta din urmă mă roagă să îţi scriu că fie-sa s-a logodit cu un june ce zice că îl cunoşti tu. Rodin se aşteaptă de la Samos spre a se concerta cu unchiul său Suţache1 şi cu Bujade1 2, ce şed cu toţii la consulul englez Sclin. Pun lumea la cale şi împart bunurile şi ministerele ţărei între dînşii, numindu-se aceşti trei oameni dimpreună cu un al patrulea din Bucureşti (să nu prea pui însă pe D. G. -n, căci mi se pare că e condamnat de această gaşcă), numindu-se, zic, între sine de caimacul inteligenţei şi onestităţii ţărei. Qîte ai auzit că le-a împrăştiat Bălăcenică3, nu crede nimic, sînt invenţii, ca să-şi bată joc. îmi scrii că doctorii v-au prescris a face cură vreo două luni la Cîm-pina şi alte două prin Muscele. Asta e şi vara. Facă-se pentru sănătate,1 însă văd că nu o să ne mai vedem, de va ţine politica tot asta. Voi vă cătaţi de sănătate, eu nu pot intra în ţară. Zici să vinzi trăsura şi caii; cu ce veţi mai ieşi din casă? Mai bine faceţi alte economii la cheltuiele, decît la ale aerului şi sănătăţii. în cele două scrisori dinaintea acesteia, era una către Ştefanache; nu-mi scrii de a ricevut-o. Spune-i că-1 doresc cu toată familia lui cu tot. Scrisoarea lui Ienache şi ale copilelor m-a consolat. Le voi răspunde cu a doua poştă. Ţi-am scris să-mi răspunzi de o scrisoare străină ce mi-ai trimis acum vreo 5 săptămîni; ce să fac cu dînsa, cine ţi-a dat-o? Persoana la care e adresată nu e în Constantinopole. Şi nu-mi răspunzi nimic. Tot cu scrisorile trecute am trimis şi răspuns la scrisoarea lui Nico-lache; spune-i multe şi sărută-1 din parte-mi. De la George am ricevut două scrisori din Eupatoria4, e sănătos, lîngă mareşalul. Costache e sănătos şi vă doreşte. De ce nu-mi scrii de ai primit scrisoarea lui, ce ţi-am trimis-o în scrisorile trecute. Doamne, ce rău mi-a părut, şi nu pot uita nici ziua, nici noaptea pierderea nereparabilă a amicilor Steriade şi Masiţei. Dumnezeu să-i console, ce durere, ce foc pe inima părinţilor. Păziţi-vă, surioară şi copilaşi, şi de răceală, şi de mîncare, şi de necazuri. Dumnezeu să vă ţie sănătoşi! 1 Constantin (Costache) Suţu (Suţache) (1804—1882); vistier, căsătorit cu Sevastia Ghica. 2 Pierre Eugâne Poujade (1813—1885); diplomat şi publicist francez; consul la Beyruth, Malta, Anvers etc. şi Bucureşti (1849—1854); căsătorit cu Maria Ghica, fiica lui Scarlaţ Ghica; a publicat lucrări despre ţările române. 3 Ion C. Bălâceanu. 4 Eupatoria, port în peninsula Crimeii. 345 Spune amicilor complimente. Mi-a părut bine că eşti în vizite cu familia bună a d-lui Poienaru. Pe la paşii ce mă cunosc, arată-le complimentele şi recunoştinţa mea. Scrisoarea aceasta, de va fi d. Manasie aci, dă-i-o, iar de va fi la Yiena, trimite-i-o prin poşta austriacă şi scrie-mi, să ştiu ce să zic mame-sei. A revedere, I. Eliade M.I.J.P., Coresp. inv. 1.933 Ni». 6 Constantinopole, 1855, mart. 17/29 Surioara mea, Am primit şi scrisoarea nr. 14 ce mi-ai trimis-o cu israeliţii. Am căutat la Reşid-efendi, la Melic, scrisoarea ce mi-ai trimis prin Danichi-bei, însă pînă acum nu s-a văzut aşa scrisoare. N-am ce-ţi scrie cu aceasta decît că sînt sănătos şi mi-e dor cu atîta mai mult de voi, cu cît nu văd încă nici o speranţă de a vă vedea. Nu ştiu ce intrige sînt, că orice fac de vreo două săptămîni spre a putea trece încai în Rumelia, aflu tot piedice şi mai şi persecuţie. Toate, deocamdată, le văd în negru, speranţă n-am decît la Dumnezeu, ce conduce evenimentele. îmi scrii că apuntamentele mele de la Şumla n-ai speranţă a le lua şi nu îmi scrii cum ; s-au tăiat, sau e greutate de lipsa banilor şi de depărtare? De se vor fi tăiat, se va tăia îndată şi pensia de la Chio, cum mă voi depărta din Constantinopole. Aceasta poate să se întîmple şi chiar aflîndu-mă aci, însă tot aş fi atunci la faţa locului, cum să mă pot plînge. De n-aveţi cu ce trăi acolo, eu n-am de unde vă trimite de aci. Banii de vor veni de la Chio sînt dator a-i da d-lui Polichroniade ce mi-a împrumutat a trăi. Nu văd semne de speranţă, nici să mă lase a veni în ţară, nici voi de a vă înturna în Turcia. Projetele ce le aveţi pe vară, la băi, la cure, ne depărtează şi mai mult şi mă sperie de cheltuiele. La mine, în starea care sînt, să nu speraţi nimic, nici a vă trimite bani, nici a putea să plătesc datoriile, nici de prima şi stricta necesitate. Dumnezeu să vă dea mijloace şi să vă console, că eu sînt mai rău decît cum mă aflam la Paris. Turcii au păţit-o rău. Gazetele engleze iar au început a se sparge asupra lor, ca lupul asupra mielului. Ei singuri, turcii, au început să vadă starea deplorabilă în care i-au adus amicii lor. Legitim şi iertat le este a se afla în relaţii şi încurajaţi cu cei ce le sapă groapa şi îi spionează şi îi paraliză şi pe cari îi cunosc cît rău le prepară. Este însă neiertat, nelegitim de a se servi, sau înţelege, sau întîlni cu cei ce le voiesc binele. Pe unii ca aceştia le e frică a-i primi nici pe ascuns. Don nul Ţărei Româ- 346 neşti pe cînd domnea ţarul în Principate era mai domn şi mai liber de pe cît este guvernul turcesc acum. închipuieşte-ţi ce stare! Domnul cu voi! A revedere. Sărută-mi copilaşii şi pe ai Smărăndiţei1. I. E. [adresa pe plic]: A madame, madame Mărie Heliade, â Bucarest, en propres mains M.I.J.P., Coresp. inv. 1.934 Nr. 7 Constantinopole, 1855, mart. 24/[5] Surioara mea, De mult este iară de cînd n-am nici o ştire de la voi. Eu de cînd mi-am regulat corespondenţa a vă scrie prin poşta austriacă vă scriu în toate săptămînile. Cu poşta trecută şi cu cea dinaintea ei, v-am scris situaţia mea şi neputinţa de a vă mai face vreo înlesnire. Este tot aceea, şi nu face decît din zi în zi a-mi adauge dorul de voi. Facă Dumnezeu să fiţi sănătoşi şi să ne mai vedem odată. Cum sînteţi, surioară ? Nu ştii cît rău îmi face cînd vine poşta şi n-am ştire de la voi. Vin Pastele şi le serbăm iar departe unul de altul. Fie voia Domnului! Vreo două săptămîni am fost suferit de o dizinterie; vreo şase zile sînt de cînd mă aflu în întregime restabilit. După cum văd semnele, cei în putere nu sînt dispuşi a-mi da voie nici în Bulgaria de a veni, spre a mă mai apropia de voi. Dumnezeu însă e bun şi provede de toţi. D. Grădişteanu îmi scrie de la 22 mart., adică de la 10 al nostru, că Mustafa-bei a treia zi era să plece din Paris pentru Stambul şi că i-a şi dat argintăria ce aveam la dînsul să mi-o aducă: 12 linguri mari, 12 furculiţe mari, 12 cuţite de fructe aurite, 1 strecurătoare, 1 cleşte de zahăr şi 1 li[n]gură de zahăr. Pe lîngă acestea se ada[u]gă la mine 4 pahare de argint ca cele două ce am lăsat la voi, adică 8 desfăcute. Cameul tău lucrat în diamante; o pereche de metanii de chihlibar, un şal ordinar de 1.000 de lei şi 12 cuţi[te], altele, poleite. Argintăria ce o aduce Mustafa-bei este în două cutii de piele, una cu cifrele F. E. şi alta cu V. E. Acestea ţi le scriu pentru că sîntem prea departe şi trebuie să le ştiţi, iar despre Mustafa-bei ca să ştii de nuvelele sale, la întîmplare de vei vedea famili[a] mareşalului. Să trăiţi, soţioară şi copilaşi, la mulţi ani! Sînta înviere să fie spre sănătate fizică şi morală a tuturor celor amalaţi şi spre învierea tuturor celor ce se aseamănă celor din morminte. 1 Plicul are o pecete în ceară roşie, reprezentînd o ancoră, în partea superioară în formă de cruce. 347 Sărutaţi pe Ştefanache, Smărăndiţa, pe copilaşii lor, pe soru-mea şi pe copiii ei din parte-mi. Amicilor spuneţi-[le] cîte ştiţi că simt pentru dînşii. A revedere, I. Eliade P.-S. Gostache este dus la insule, e sănătos; mîine vine. Colecţia George Potra Nr. 8 Constantinopole, 1855, 1/13 aprl. Surioara mea, Am ricevut scrisoarea ta cu nr. 15 in sîmbăta Paştilor; cea cu nr. 16 ieri, miercuri, după Paşti. V-am trimis pe a mea sub nr. 7 (nu ştiu bine de nu e greşeală şi de n-are nr. 6), joia trecută, Joia Mare. Scrisorile tale, cum ţi-am scris, toate le-am ricevut, afară de cea trimisă prin turcul de la Malic. îmi tot scrii că n-ai ricevut scrisoarea mea cu nr. 1 şi n-ai observat pe marginea scrisorii mele cu nr. 2 sau 3 că îţi scriu că m-am determinat a pune numere de la acele scrisori, şi fiindcă la cea de la începutul lui ianar. n-am pus număr, să contezi pe aceea cu nr. 1. Prin urmare, nu mai caută scrisoarea cu nr. 1, căci nu am scris şi nu mai prepune pe nimeni. Iar de n-ai ricevut pe ceea de la începutul lui ianur. ce n-are nr., altă vorbă. Ţi-am scris în mai multe scrisori să-mi arăţi ce să fac cu scrisoarea străină ce mi-ai trimes. Cu scrisoarea ta din urmă nr. 16 îmi spui să caut şiretenia ei în nr. 12, 13, 14 şi 15 cu suplimentele ei. în nici una din aste scrisori nu se află nimica, afară din cea de la turcul de la Malic. De va fi acolo, eu tot nu ştiu nimic. îmi pare bine că în ultimele scrisori, nr. 15 şi 16, îmi scrii că sînteţi cu toţii sănătoşi; Dumnezeu să vă ţie în întreagă sănătate şi să vă dea viaţă lungă şi fericită. Eu sînt sănătos de vreo două săptămîni şi mă vor face şi mai sănătos ştirile de sănătatea voastră. Nu-mi mai pomeni, soră, de Frăţie, căci sînt sătul, după cum ştii, nu din Paris, ci chiar de la 1848 încă din Bucureşti, cînd cu lacrămi mă auzeai: să vie [...], tătarii, dracii; vie cine va veni, numai să scape lumea şi pe noi de Frăţie. Apoi tu tot îmi scrii parcă m-aş fi făcutvreodată avocatul ei. De am relaţii cu doi-trei din cei de la 48, este că şi mai nainte mi-au fost amici, iar nu fraţi, şi de se vor face şi ăştia fraţi, mă voi sătura şi de dînşii. îmi scrii iar că Frăţia iar s-a legat de mine şi de pacea domestică. Ce păcat de dînşii! Şi chiar şireţii se ţin de un tirtip cînd văd că au reuşit la ceva cu dînsul. N-au văzut, săracii, de şase ani că nu le-au ieşit tirtipul la nimic din cîte spera. Pacea domestică va să zică pacea casei. Apoi mai 348 iutii iată să am casă şi masă, ca să poată fi acolo pace ori ceartă. Umblă după himere oamenii ăştia. Aşa le-a fost viaţa, aşa ocupaţiile. Mult a fost, puţin a rămas. Nu voi mai fi mult în lumea asta şi a lor; mă voi duce în lumea de unde am venit şi a lui Dumnezeu. Cîte scrii de jurnalul de Francfort nr. 48, nu cunosc nimic, şi nici nu mi-am bătut capul să caut. Mi-e scîrbă de jurnale şi mai vîrtos de cei ce le scriu. Gînd a apărut cristianismul era un fel de oameni ce se numea retori; toţi apostolii şi martirii fugea de oamenii ăştia şi de limbuţia lor. Şi cu toate acestea şi ei vorbea şi ei avea ce să vorbească şi ei avea ce spune lumii, şi vorbea şi spunea cîte spiritul verităţii îi făcea a exprima prin limbi de foc. Acum iară, cînd pămîntul este în durerile naşterii, de vreo 20 de ani, şi stă să nască un ce, locul limbuţi[lor] de retori l-au luat jurnaliştii. Departe de ei toţi aleşii ai verităţii de astăzi. Nicăieri nu e minciuna cu coarnele mai mari şi mai arogantă decît în jurnale, şi cu atît e mai fatală şi mai periculoasă, cu cît are pretenţii că e adevărul. îmi spunea inima ceva de Smărăndiţa, de mult n-aveam nici o scrisoare de la Matilda şi mă făcea să mă tem că sau copila nu e bine, sau în casă e vreo dizgraţie şi n-are cine se ocupa de copilă. Mulţumită lui Dumnezeu că, dimpreună cu nuvela ce îmi dai de malatia Smărăndiţii, îmi anunţi şi convalescenţa. îmi pare bine de cîte îmi scrii în scrisoarea nr. 16 despre d. Cîmpi-neanul şi de amicia şi nobilitatea cu care se poartă. Ieri luai această scrisoare şi n-avui timp a mă informa de sămînţa de tutun. Cu poşta viitoare voi răspunde de ce am făcut. De se va afla sămînţă după cum cere, o voi trimite îndată prin d. Polichroniade. Spune-i d-lui Cîmpineanu că îi sînt recunoscător de cîte vă arată, că îl ştim şi îl pui acolo unde singur s-a pus, în rîndul celor mai buni români. De nu ne-am lovit la principe şi opinii politice ori literare, pentru mine de astăzi nu e capul lui Craiu. Este cu adevărat ca o religie, dar timpul a venit, mulţumită lui Dumnezeu, cum oamenii oneşti din toate religiile să se onoare şi să se stime între sine. De va avea d. Cîmpineanul altă religie politică de[cît] a mea, este însă onest, prudent, consecvent şi descurcat în cele ce profesă, iar de are altă religie de a mea, atîta mai bine, căci perfecţia şi binele omenirii şi al naţiei din varietatea opiniilor iese, iar nu din monotonie solidară şi stătătoare. Şi cînd zic opinie, înţeleg ca ale dumnealui şi ale oamenilor înţelepţi, iar nu cîte vin descreieraţilor prin cap. Diferenţa sexelor face căsătorie; diferenţa adevăratelor opinii fac acord, ca şi notele diferinte într-o octavă. Ce ar fi de un piano şi de bietele urechi ale noastre dacă toate tuclele [clapele] ar suna numai o notă sau un ton? Tonul d-lui Cîmpineanul, deşi nu e tot acela cu al meu, însă, cît pentru mine, se acordă cu al meu. Îmi pare bine că amicii şi rudele subvin la cheltuielile cele ce ai, căci de la mine nu e nici o speranţă. Spune lui Niculache că-i mulţumesc de cîte face pentru copii. Costache e sănătos, îi arăt toate scrisorile voastre, şi de nu vă răspunde este că în ziua poştei, umblînd după ale sale, nu-1 găsesc să-i spui că vă scriu, şi rămîne a vă scrie tot morgeni morgen. 349 D. Zossima este foarte simţitor la cîte îi scrii, numai pe la fete te rog eu pentru hatîrul meu, şi de le-i spune că nu mai e june, s-o spui cap pe sub mînă la ureche, iar să nu dai sfoară în ţară. Pe Ştefănache, Smărăndiţa şi copiii lor îi sărut dulce. Soră-mei şi copiilor lor arată-le toată dragostea şi binecuvîntarea mea. La amici asemenea, şi mai vîrtos dd-lor Rucăreanu şi Aricescu, cum şi d-lui Turnavitul1 arată-le că le strîng mîna cu cordialement. Pe copilaşii noştri sărută-i tu în locu-mi, şi să ne vedem sănătoşi. I. Eliade P.-S. Acum veni Qostache, îmi dete scrisoarea şi, fiind mare, băgai pe ale mele într-ale lui1 2 3. [adresa pe plic]:  madame, madame Mărie Heliade, â Bucureşti Colecţia George Potra Nr. 8 [bis] Constantinopole, aprl. 14/26, 1855 Surioara mea, Aste două săptămîni am avut mult de scris şi nu mi-am ardicat capu după masă. Poşta trecută mi-a scăpat de nu v-am scris. Voi însă ce aveţ. de nu-mi scriţi ? De la 23 martie nr. 17 n-am mai avut scrisoare de la voi Scrisoarea ce mi-aţi trimis-o prin turcul de la Malic s-a rătăcit, s-a pierdut, nu-i mai dau de căpătîi. înştiinţează-mă dar ce să fac cu scrisoarea străină ce mi-ai trimis-o. Sper că astăzi voi lua ştire de la voi. Fratele d-lui Zossima scrie că v-a văzut şi că sînteţi sănătoşi. Mi-a părut bine, căci mai de o lună nu ştiam nimic. Eu acum sînt sănătos, cu cheltuiala însă o duc rău. Scrisoarea d-lui Ioanid librarul am ricevut-o şi, iată, îi răspund. Aci vei fi auzit că Mehmet-Ali, cumnatul sultanului, s-a exilat. Versiuni sînt multe pentru cauza exilării şi, prin urmare, cată să fie false, căci adevărul unul este. Insă închipuieşte-ţi cît de tari sînt inamicii lui şi ce pot face sau a se mişca cei ce n-au nici o putere, nici o rudenie, nici un ajutor. Se aşteaptă aci imperatorul Napoleon. Sultanul, după programă, îl va primi la Galipoli.3 Trei sultane vor fi în cercurile imperiale de ospeţe, adunare şi serate, deschise fără văluri. Sultanul va da braţul împărătesei, se înţelege că, ca să fie lucrul după dreptate, şi imperatorul va da braţul 1 Scarlat Turnavitu, participant la revoluţia de la 1848 ; administrator al judeţului Rîmnicu-Sărat; condamnat la „munca Giurgiului44 pe timp de 6 ani; după eliberare (martie 1851) secretar al Divanului ad-hoc şi deputat. 2 Plicul are o pecete turcească, în ceară roşie. 3 Gallipoli; oraş în Turcia europeană, la strîmtoarea Dardanele. 350 sultanelor, că almintrele nu e cu frica lui Dumnezeu. După plecarea impe-ratorului la Crime[e]a, împărăteasa va trece din palatul ce li s-a [indescifrabil] înspre Ba[l]ta-Liman, la Serai în haremul sultanelor, şi acolo va aştepta şi va petrece, fireşte majestăţi cu majestăţi, după legea domnilor şi împăraţilor. Hei, ce novitale să-ţi mai dau? Nu-mi mai aduc aminte nimic. Ba stăi, că mai am una: d. Zossima mai nu mai stă p-acasă. Să duce de multe ori la Bişiktaşi1 şi-l aştept mai pînă seara şi zice că s-a abătut şi pînă la finu Chiru, la Fanar. Dacă ştii unde e una şi unde e alta este mai îndoit decît de la mahala la Radu-Vodă. Şi drumurile astea tot pă jos le face. Cînd vine se văietă că n-are poftă de mîncare, dacă umblă ca zece, încai să mănînce cît patru. Costache este sănătos, vă doreşte, vă sărută; dar tot omul e cu trebile lui. Sărută pe toţi copiii şi [pe] ai noştri şi ai Smărăndiţei şi aisoru-mii. La amici, complimente. A revedere, I. E. [adresa pe plic]:  madame, madame Mărie Heliade, ă Bucareşti, en propres mains M .1 .J .PCoresp. inv. 1.935 Nr. 9 Constantinopole, 1855, aprl. 21 Surioara mea, Am ricevut scrisoarea ta cu nr. 17 şi suplimentul nr. 17, dimpreună cu cutia cu luminări. Cu poşta trecută am răspuns d-lui Ioanide, dar am uitat să-i aduc aminte că între objetele ce va trimite ţara la Expoziţia din Paris bine ar fi să trimiţă şi d-lui ceva din fabrica aceasta. Aseară s-a pus în locul lui Reşid-paşa, vizir par interim un efendi. Unii zic că cel decisiv vizir va fi Aali-paşa, de la Viena, ce vine, şi în locu-i se duce Reşid-paşa. Alţii asigură că se va pune cumnatul sultanului, Mehmet Ali-paşa, pe care alaltăieri au trimis un vapor într-adins ca să-l readucă din exil. De va fi aceasta din urmă adevărată, sper că peste puţin să poci să vă văd. Cîte îmi scrii în peticele de hîrtie din cutia cu luminări sînt triste, dar n-am nici o putere. Eu nu pot să scriu scrisoarea ce mă inviţi să fac, nu pentru o mie de galbeni, dar nici pentru înzecită starea mea. De îmi vor da voie să mă duc la Şumla şi voi mai avea acolo apuntamentele mele, vă trimiţ toţi banii, iar de unde nu, n-am de unde trimite nici un ban. De la Chio, în loc de 3.000 lei, mi s-a trimis tot cîte 2.500, şi cei dintîi 24.000 i-am dat, cum ştii, la d. Polichroniade şi la datorii altele ce mi-ai dat să plătesc. 1 Bişiktaşi, localitate pe Bosfor. 351 Pierre, birtaşul din Paris, m-a înteţit tare cu restul de 700 fr. A ajuns lucrurile pe la ambasadă. Banii ce mi-a fost dat d. Prijbeanu ca să-i trimiţ spre a deslogi de acolo cărţile, i-am cheltuit, cum ştii, din Bucureşti şi a[m] cătat acum la 10 april să plătesc acei 7.000, ce fac aproape 4.000. în şapte luni, ca să trăiesc, d. Polichroniade mi-a dat cîte 1.500 pe lună... Jf^P-Q.0. ce are să-i ia cu dobînda lui de la noiemvr. pînă la capătul 15.000 lui aprl. Apoi este timp să desfac şi pe bieţii tipografi din Paris; pînă acum mi-au scris trei scrisori, şi le-am tot pus soroc. Aci holera s-a întins tare, eu nu ies afară să ştiu, dar Costache mi-a spus că alaltăieri numai în Pera au murit 400. Poimîine este St. George, să trăiască Gheorgache; Ştefanache de ce nu-mi mai scrie? Sau bine face; scrieţi-mi numai voi de e sănătos. Nu-mi scrii nimic de Smărăndiţa. S-a întremat bine? Sărută-i pe toţi şi pe copilaşi. A revedere, I. Eliade [adresa pe plic]:  madame, madame Mărie Heliade, â Bucarest, en propres mains. Colecţia George Potra Nr. 10 Constantinopole, 1855, 28 aprl. Surioara mea, Scrisoarea ta din 7 april. nr. 18 am ricevut-o. îmi pare bine că sînteţi sănătoşi. Eu de vreo lună sint tot langid, duc malatia pe picioare; aerul holeric supără pe toţi, şi eu nu pot să fiu privilegiat. Săptămîna viitoare mă mut la un sat pe Bosfor. Cîte îmi scrii de socotele şi de cereri de bani nu e timpu. De nu voi avea hîrtiile cuviincioase nu fac nimic. Ieri zic că s-a înturnat cumnatul sultanului din exil. Reşid-paşa este căzut, de nu se va realţa; se zice că ministerul trecut se va schimba de tot şi se vor numi miniştri din opinii contrarii de ale celui pînă acum. Alţii zic că numai oamenii se vor schimba, însă nu şi sistema. Vom vedea; peste vreo zece zile se alege şi mai vîrtos cu venirea imperatorului Napoleon. Scrisorile de la Malic încă nu le-am văzut. Nu mai da pe astfel de oameni scrisori. Nu ştiu de s-au trimis d-lui Grădişteanu notele ariei ce ţi-am scris a i le trimite. Sărută pe copii. Complimente la amici. Nu pot să-ţi mai scriu, că am fierbinţeala frigurilor. Aşa mă tot frămîntă de vreo trei săptămîni. Nu sînt însă periculoase. A revedere, I. Eliade M.I.J.P., Corcsp. im. 1.936 352 Nr. 11 Constantinopole, 1855, mai 5/17 Surioara mea, Scrisorile tale le-am primit toate afară de cele trimise prin Malic. Acum în urmă ricevui şi pe cele cu nr. 19 şi 20 din 14 şi din 20 aprilie, îmi zici în cea din urmă de ce nu-ţi răspund la întrebările ce îmi faci. Eu cînd îţi scriu am totdeauna înainte scrisorile tale şi îţi răspund după ele. Sau că ai avut de gînd să mă întrebi unele, sau întrebîndu-mă s-au rătăcit scrisorile. Iată, dar, îţi răspund la cîte mă întrebi în ultima scrisoare: 1) Pentru sămînţa de tutun nu se află în tot Constantinopole, pentru că nu e un articol ce se cultivă aci. Tutungiii au scris să-mi aducă, şi ţi-am scris ceva în una din scrisorile-mi antecedente, Cînd va veni sămînţa o voi trimite prin d. Polichroniade. 2) Despre obligaţia d-lui Tihon n-am nici o hîrtie lîngă mine, să caut. Tot ce-mi aduc aminte este că banii ce mi-au dat se suie de la 29 pînă la 30 mii lei, ce din aceştia mi-a spus că zece mii sînt ai surorii d-lui; că Ja plecarea la Paris i-am dat o sumă de bani cu care să facă drumul şi să trăiască acolo. Şi că, mai în urmă, i-am trimis în Paris prin d. Manolache, fratele d-lui, alte sumi, pentru care d. Manolache mi-a dat înscrise pe care le am în hîrtiile unde am depus şi alte socotele ce nu le am, cum ştii, cu mine. De s-a pierdut obligaţia mea, nu face nimic, nu s-a pierdut recunoaşterea mea, greutatea este că n-avem bani. Nu cred însă să fie furată acea obligaţie, ci răposatul, în entuziasmele sale, văzînd situaţia mea şi disperîndu-se de a mai avea banii, o fi rupt-o, pentru că aşa l-am priceput după vorbele ce mi-a zis, cînd l-am văzut în urmă. De va fi furată, de unde va lua acela aceşti bani decît de la mine sau de la ai mei? Apoi face-va cineva acea nedreptate să plătească aceşti bani la un străin, şi nu la surora răposatului? Prin urmare, spune-i să fie în pace, şi de va voi îi şi trimit înscris al meu pentru acei zece mii lei, ce mi-a zis răposatul că sînt ai dumneaei. 3) De socoteala visteriei, ţi-am scris că nu e nici o speranţă pînă sînt lucrurile cum le vezi. 4) Românii din Brusa n-au păţit nimic. Gazda însă a d-lui Zossima a pierdut un băiat de 14 ani, peste care a căzut muntele, fiind în grădină, şi nu l-a mai aflat. Casa i s-a strivit de munte şi ce a rămas s-a ars tot. In acel moment era acolo şi junele Stavride, şi cînd a început cutremurul el cu o slujnică a alergat în planul de sus şi stăpîna casei cu o copiliţă de doi ani în braţe, vrînd să iasă afară, a apucat-o ruinele într-un beci. Gînd s-a dărîmat muntele, casa fiind pe deal, a luat-o la vale, şi Stavride cu slujnica, apucîndu-se de o perdea tare de la uşă, s-au pomenit peste trei uliţe pe d-asupra altor case, îndrum. Venind tatăl casei, nici tu femeie, nici tu copii, nici locul casei nu mai cunoştea. Singur cu un turc toată noaptea a lucrat săpînd, dînd la o parte grinzi şi strigînd. Către ziuă turcul aude un ţipete de un copil. „Pateraru!“ striga copilu. După multe dificultăţi străbătură pînă acolo. O parte a beciului era dărîmată, şi grindele căzu[te] de la o parte şi rezemate astfel pe celălalt 24 353 perete, cu mama cu copila putură fi apărate într-un colţ de acea parte. Făcînd tata o gaură cum să le poată scoate, piciorul copilei era aşa de tare apucat între grinzi, cît n-o putea scoate fără a i-1 rupe. N-avea cu ce tăia grinda, găsiră un ferestrău mic, ca o custură; cu acela peste patru ore reuşiră a tăia grinda, şi înce[n]diul ce începuse venea să-i mistuiască. Inchipuieş-te-ţi luarea minţilor la astfel de împrejurări. I-a scăpat, în fine. Dar copilul nu s-a mai aflat, nici o fată a soru-sei de 12 ani cu o fantescă[?] 5) Caleaşca n-am vîndut-o, am lăsat-o la Varna la directorul carantinei, musulmanul ce ne cunoaşte. 6) Din datoriile ce mi-ai însemnat, am plătit, cum ţi-am scris, d-lui Zossima, la Stamate, la Gheorghiţă şi la madama ce a făcut faliment, i-am uitat numele. Eu sînt sănătos. Holera a mai încetat, Costache s-a mutat ieri la insule. Eu mă mut peste cinci zile cu d. Zossima la un sat pe Bosfor. La insule e lume multă şi toate scumpe, case nu se mai află. îmi pare bine că aţi început a lua apuntamentele de la Şumla, că vă duceam grija. Pentru banii din Chio ţi-am scris cum se iau şi unde s-au dat. Ţi-am scris încă şi cît cheltuiesc pe lună. După ce plătii cu vai, cu chiu acei 700 fr. lui Pierre la Paris, cînd aşteptam cărţile, mă pomenii alaltăieri că îmi scrie să-i mai dau alţi 200 franci din 600 ce zice că face dobînda şi cheltuielile poliţelor ce mi-a tras şi din care îmi iartă 400. Eu nu pot să iau din banii de la Chio pînă la sfîr-şitul lui mai, căci pînă atunci sînt ai lui Polichroniade. Dacă poate Ştefanache să afle, roagă-1 din parte-mi, să caute discursul ce s-a pronunţat la Omer-paşa, din partea deputăţiei de la Cotroceni, ce venise a-1 felicita de bună venire, atunci cînd eram şi eu acolo; şi trimi-te-mi-1 negreşit. Trimite-mi asemenea şi versurile ce ni le-a comunicat d. Ar[i]cescu de la Cîmpulung, ce zicea că le cîntă ţiganii Frunză verde liliac. In Paris, un autor, anume Elias Regnault, pe care nu-1 cunosc, a făcut o istorie de cele întîmplate la 1848 în Principate. Zic că a făcut mare zgomot. Am văzut analizul ei în jurnale, dar mi se pare mai mult un romanţ decît o istorie. Ca să mă facă mare, după cheful autorului, face să zboare semne şi nimeni din mine, îmi dă nişte virtuţi şi calităţi ce nu pot [indescifrabili de om. Zice că numele meu a devenit un stindard şi că subt acest stindard Naţia a început a se cunoaşte pe sine. Zice că mama n-a avut nici scutece cu ce să mă înfaşe, că [m]-am născut în coliba plebeiană mai mizerabilă decît ieslea lui Crist, şi cîte dananăi de astea. Să te ferească Dumnezeu de dragostea francezilor! Aş vrea să-i scrie ceva români o scrisoare; cînd face istorie, să nu facă la romanţe. Dar scrisoarea să vie din ţară. Sărută copilaşii, a revedere, că poşta pleacă, I. Eliade [jP.5.] Socrate, Spartacus, Aristide, Esop nu sînt nimic pe lîngă mine. Am (ca să fiu un om mare după legea cavalerească) un chip de tătar şi nişte ochi din cari fulgeră geniul divin. 354 M-am speriat tocmai ca ţiganul la declamaţiile lui Berlicoco1. Nu mai vorbi, zău, domnule, aşa, că mă dă în altea alea, ş-am copilaşi. Mai am, ca să seamăn cu Rienzi2, ba ca să-l şi întrec, un protector în Golescu3. I. Eliade [adresa pe plic]:  madame, madame Mărie Heliade, â Bucareşti, en propres mains Colecţia George Potra Nr. 13 Constantinopole, 1855, mai 8/20 Surioara mea, Cu ocazia asta îţi scriu pe picior. Sînt nişte neguţători ce prin d. Polichroniade s-au însărcinat a aduce această sămînţă de tutun. Singura ce s-a putut afla în tot Stambulul la nişte evrei. Nu am nici un bazu a o garanta, numai ca să nu creadă d.Cîmpineanul că i-am uitat un minut comi-siunea. Cel dintîi însă, tutungiu al sultanului pe care îl cunosc şi care este un neguţător onest, român din Macedonia, a luat asupra-şi şi a scris de cum am luat comisiunea să-i aducă de la locurile respective sămînţă de cea mai bună calitate. Insă depărtarea şi greutatea comunicaţiei întîrzie toate. Se cuvenea să am de astă-iarnă de ştire ca să pot întîmpina la timp. Cînd va veni acea sămînţă, poate cineva garanta mai cu temei, însă ce ştii de unde sare iepurele, poate şi asta ieşi bună, pentru că cine îşi bate capul să aducă marfă proastă, că aci nu e să zici că se cultivă tutunul ca la noi, ca să zici că ne-a dat sămînţă d-a locului. Arată d-lui Cîmpineanul complimentele mele, şi cînd îmi va veni să-mînţa comandată îi voi face descripţia şi cum s-o semene şi s-o cultive. Mult mi-a părut bine că soru-mea a căpătuit o copilă. Dumnezeu să binecuvînte nunta şi să dea norocire şi trai bun, cum şi ginere pentru cealaltă după dorinţă. A revedere, I. Eliade [adresa pe plic]:  madame, madame Mărie Heliade, â Bucareşti, en propres mains M.I.J.P., Coresp. inv. 1.937 1 G. A. Rosetti. 2 Cola di Rienzi (pe numele adevărat Nicola Lorenzo Gabrini) (1313—1354); om politic italian; umanist; adept şi prieten al lui Petrarca. în calitate de tribun, în 1347 şi în 1354, a condus Republica din Roma, instaurată în urma răscoalei maselor populare. 3 O foarte frumoasă pecete turcească, în ceară roşie. 24* 355 Constantinopole, 1855, mai 12/24 'Nr, 14 Surioara mea, Alaltăieri ţi-am scris scrisoarea cu nr. 13 prin nişte neguţători ce aduc şi cîtăva sămînţă de tutun. Pot să vie mai tîrziu decît astă scrisoare nr. 14. Nu-ţi scriam însă nimic decît despre tutun şi sănătate. Mîine mă mut la Buiuk-Dere1, cu d. Zossima. Costache s-a mutat la insule. Prin urmare, nu-mi mai scrie cu recipise, căci nu mi se dau scrisorile de nu mă duc eu la poştă să susemnez, şi acolo trată pe oameni ca pe cîini. Am făcut-o pînă acum că eram aproape. De acum înainte îmi va fi prea cu greu, şi mai vîrtos la întîmplare de nesănătate a mă scula să fac o cale de două ore ca să iau singur scrisoarea. Scrie dar scrisorile cu numărul lor, date fără recipise, că şi cheltuiala e mai puţină, şi atunci la de departe trimit feciorul de le ia. De va fi el tractat ca cline, cel puţin nu văd cu ochii şi nu e pe pielea mea. De multe ori am întîrziat să iau scrisorile tale, şi au stat cîte o săptă-mînă la poştă, pentru că eu eram în pat şi nu mă puteam duce singur să susemnez şi să le iau. De erau fără formalităţi, le-ar fi putut lua feciorul. Mărgineşte-te dar a nu-mi scrie nimic de politică, decît să ştiu cum vă a-flaţi. Şi eu voi face tot aşa, şi chiar de aş şti ceva, necum că nu ştiu, şi nici nu mai voi să ştiu nimic. De soru-mea ţi-am scris alaltăieri cu neguţători pe picior. Mi-a părut foarte bine de stabilirea copilei şi de ginerile ce a făcut. Dumnezeu să bine-cuvînte pe amîndoi tinerii şi să console pe mama şi cu stabilirea celorlalţi copii. De vei vedea pe noul nostru nepot, sărută-1 din partea mea şi dă-i bihecuvîntarea maternă şi paternă totdeodată. Pe copilaşii noştri îi sărut dulce. De mult nu le-am scris, dragii mei copii. După ce mă voi aşeza, le voi scrie. De Ştefanache, de Smărăndiţa, de copiii lor, de Iordache, de mult nu ştiu nimic. La amici arată complimentele mele. A revedere, I. Heliade [adresa pe plic]:  madame, madame Mărie Heliade, â Bucareşti, en propres mains M.I.J.P o Coresp. inv. 1.938 Nr. 15 Constantinopole, 1855, mai 18/30 Surioara mea, Am primit scrisorile voastre din 27 april cu nr. 21. V-aţi speriat mult [de] mortalitatea ce a fost în Pera, însă pe cum se vede n-a fost holera, căci 1 Buiuk-DerS; localitate în Rumelia, situată la circa 18 km nord-est de Constantinopol; locul unde erau situate vilele ambasadorilor străini. 356 cum încetară ploile şi umiditatea şi se stabili timpul, deodată încetă şi epidemia. Eu n-am fost atins de dînsa, dar am suferit ca în toţi anii în timpul iernii şi la schimbarea stagiunilor. Acum sînt sănătos. De patru zile m-am mutat la Buiuk-Dere, dar nu sînt stabilit şi nu ştiu de voi şedea mult, căci n-am comoditate, şi lucrurile sînt îndoit de scumpe; aerul însă e curat, răcoros, şi locul plăcut. Nu văd din păcate încă nici o speranţă să pot veni acolea. Nu mai crede toate cîte îţi spun de reuşitele lui Rodin. De ar fi reuşit, cum zici, să i se treacă calomniile în Paris, nu l-ar trata ca pe dracu Elias Regnault în scrierea sa. Autorul ăsta este în toate zilele la curtea imperatorului. El a scris istoria lui Napoleon cel Mare. Ne cam ştie lumea pe toţi [urmează citeva cuvinte greceşti, indescifrabile'] i onufria fiecăruia. E rău însă că se adeverează proverbul ce zice: „cînd vor [oamenii] să omoare un cîine, îi află pretext ca e turbat“. Şi francezii, şi englezii, şi austriacii ştiu mai binedecît alţii ce am făcut la 48, şi de atunci pînă astăzi; dar după politica lor d-atunci şi de astăzi nu le viu la socoteală şi nici nu voi să le viu niciodată. De aş fi fost dintre cei ce vin să turbure ţara din cînd în cînd, aş afla măcar un partid, dacă nu o putere care să mă sustie. Mult a fost, puţin a rămas. Vor scăpa de mine, căci suferinţele, mai mult decît anii, aduc bătrîneţele, şi atunci nu doresc ţării mele decît pace, căci de vor mai fi turburări, vor fi mai teribile decît a lui Tudor, căci ţara e plină de sarsaili şi de batăioşi fără nici o meserie. Şi mai vîrtos de oameni a căror carte se mărgineşte în romanţe, în mitologii, în Apoloni şi muze, în luare şi nemuriri, în declamaţii, oratorii poetice şi teologale, în spiritul de a critica şi în nici o ştiinţă exactă. Şcoala d-luiMarinovici şi alta de comerţ, după proiectul dat de d. Ben-gescu, şi de agricultură mă împacă în orice rău mi-a făcut şi îmi va face Ştirbei. De îl sfîşie mulţi acuma, aceste trei scoale îl vor răzbuna. De le făcea Ghica sau Bibescu, astăzi ţara era să aibă mai sigură de linişte. Eu cînd am înţeles prefaceri sau revoluţii,pe drumul ăsta î-am înţeles, şi dacă m-am amestecat la 48, n-a fost decît să întîmpin şi să scap ţara de ale bătăioşiîo'r şi nebunilor de sarsaili şi de agenţi [...]. Cînd turbură cineva pacea după poruncealaunuiţalr sau altuia ca dînsul, este iertat în lumea mare şi primit, dar vai de acela ce se va încerca at'ît să se apere sau să apere pe alţii. Sărută copilaşii, complimente la amici şi rude. A revedere, ? I. Eliade [adresa pe plic]: A madame, madame Mărie Heliade,â Bucareşti, en propres mains Coresp. inv. 1.939 357 Constantinopole, 1855, mai 27 Nr. 15 [bis] Surioara mea, Cu posta trecută n-am avut nici o scrisoare de la voi. V-am scris că m-am mutat la Buiuk-Dere şi viu o dată pe săptămînă, joia, să iau şi să dau scrisori la poştă pentru voi. în Constantinopole mai nu e nicidecum epidemia ce se zicea holeră. LaBuiuk-Dere sîntbine, dar n-am nici o comoditate, nici la casă,nici la mîn-care. De cînd sînt n-am mîncat supă şi rasol de oaie. E mai rea decît raţa rasol. Chiria casei am plătit-o înainte pe stagiune, căci cu luna nu se dau casele pe la campanie. Şi cată să şed două măcar luni, ca să-mi scot din capete. Aci s-a schimbat, cum veţi fi auzit, ministru rezbelului, Riza-paşa1, şi s-a pus în locu-i Ahmet sau Mehmeet-paşa, ce zic că e un turc civilizat. Eu nu-1 cunosc. N-am nimic să vă scriu, doar să nu treacă poşta fără să vă dau nuvele despre mine şi să vă spui că sînt sănătos. Aşvreasăştiu cine sînt nebunii ce au încurcat astfel situaţia şi au compromis ţara, atît încît să cadă pe dînsa legea marţială. Trimite-mi în vreo scrisoare numele arestaţilor sau bănuiţilor. Oamenii ăştia, de nu sînt nebuni, apoi sînt plătiţi să facă astfel, mizerabilii. Qu poşta trecut ţi-am trimis răspunsurile la două scrisori ce mi-ai trimis de la doi amici. Sărută copilaşii noştri şi pe ai lui Ştefanache. A revedere, I. Eliade Colecţia George Potra Constantinopole, 1855, iunie 1/12 Surioara mea, A treia poştă este asta de cînd n-am nici oştire de la voi. Facă Dumnezeu cum să fiţi sănătoşi. Eu am avut vreo trei zile o ameţeală asemenea cu aceea ce am avut cînd e^ram la Rusciuc cu voi anul trecut. Apoi ameţeala s-a risipit cu diaree, ce aţinut iar vreo trei zile. De ziua de cînd v-am scris nr. 15, adică de azi săptămînă, n-am mai ieşit din acasă. Acum, mulţumită lui Dumnezeu, sînt bine, însă n-am vrut să mă mai leagăn pe vapor ca să viu în Constantinopole. Rugai pe d. Zossima să-mi ducă astă scrisoare la poştă şi să vadă de am scrisori de la voi. Ţi-am scris cu poşta trecută să mă înştiinţezi cine sînt nebunii sau turburătorii de profesie ce nu lasă ţara în pace şi o face să plătească cu nebu[n]iile sau mai bine [zis] crimele lor sistematice. Aud că unul este acel Mânu, ce era la Şumla cu alţii şi îmi trimitea mandate că îmi păstrează două gloanţe. 1 Riza-pasa (1809 — 1858); general turc, ministru de război şi comandant-şef al armatei otomane. 358 Iată pentru ce nu voiam să intru d-alăturea cu astfel de oameni în ţară, pentru că le ştiam sau mai bine le vedeam cupuşurile. Iată iară pentru ce cînd eram la Rusciuc stăruiam către mareşalul, rugîndu-1 să mă lase în Turcia, pentru că ştiam ce făcea d. Brătianu1 prin Valahia mică şi că oameni ca Mânu era în înţelegere cu dînsul. Iată iar pentru ce am rugat pe mareşalul să-mi dea voie a mă înturna în Stambul, pentru că toate cîte s-au făcut şi se vor mai face sistematicamente era să mi le arunce în spinare. Arată rudelor şi amicilor complimente. Pe copilaşi şi nepoţi sărută-i dulce. O, de aţi fi sănătoşi şi Domnul să vă conserve cu bine ! A revedere, I. Eliade [adresa pe plic]: A madame, madame Mărie Heliade, â Bucareşti, en propres mains M.I.J.P., Coresp. inv. 1.940 Bucureşti, 1859, aug 5. Mamă şi copilaşi, Scrisorile voastre din 30 şi 31 iul. le-am riceput şi mi-au făcut mult bine, căci le-am aşteptat mult. Nu ştiam cum sînteţi şi de aţi riceput scrisorile mele. Cauza întîrzierii a fost, cum văd, neregularea la poştă, că abia aseară, la 4 august, am avut scrisorile voastre. Eu sînt sănătos, şi de dimineaţa pînă în noapte tîrziu sînt la cantor, căci singur le fac toate. Pe lîngă alte plăţi, mai plătii alaltăieri şi la d. N. Niculescu, despre care ţi-am vorbit, mamă, 45# din datoria mea. Era omul foarte strîmtorat şi supărat multe pe Costache că nici nu i-arăspuns la multele scrisori ce i-a scris. Am pe afară la judeţe şi în,Bucureşti să string vreo 400 # şi nu vin. Cheltuielile ce mi se duc cu chiria Biblicelor şi Bibliei de la Paris pînă aici sînt mai mult decît cele cu care am ţine casa într-un an. De mi-ar veni jumătate din banii ce am să adun, şi cum au venit de la băi dd. fraţii Rîureni, mai că m-aş decide a face un drum de vreo lună, mult cinci săptămîni, spre a-mi pune tipografia pe un picior cum să poată tipări şi Biblia şi Biblicele. E un viitor la aceste două scrieri şi pot a ne restabili situaţia de astăzi. Aceste cărţi se caută şi se vor căuta şi mai mult cînd vor fi terminate. Biblia se tipăreşte în 5.000 exempl.[are], şi Biblicele, în 3.000. Incepînd o dată tipografia, pe la capătul toamnei, ieşim în primăvară cu o mare parte din aceste două scrieri, cum şi cu vreun volum, două din vechile mele scrieri şi cu Isachar. Isachar a început a se gusta pe la ţară şi în Bucureşti atît de mult, încît a băgat în ma.ri cheltuieli pe sarsaili, trimiţînd cu postii înadins nebuni 1 Ion C. Brătianu. 359 prin judeţe, ca să reţie şi să afurisească lumea ce se vor abona la această scriere sau o va citi. însă lumea, cum ştiţi, ela toate îndărătnică—şi la cele bune şi la cele rele—să n-apuce o dată să ia un drum, că n-o mai reţii. Sar-sailii se văietă că lumea a apucat un drum rău şi nu-i mai ascultă. Dacă se pot afla p-aci amatori la Isachar, să-ţi dea ţie, mamă, banii, şi trimite-mi numele lor şi adresa spre a le expedia numerile trecute şi pe viitor. îţi mai trimit încă cinci lire. La doamna Mayer am fost astăzi şi n-am putut să-i stric toaleta, căci era deja stricată gata. Smărăndiţa şi copiii sînt sănătoşi, alaltăieri am mîncat la dînşii. La revedere, mamă şi copilaşi. Tatăl vostru, I. H. M.I.J.P., Coresp. inv. 1.272/2 Bucureşti, 1859, aug. 12 Mamă şi copilaşi, Am acceput patru scrisori ale voastre, cea d-a treia şi cu nouă coşuleţe cu brînză. Săptămîna trecută, în 6/18 aug., v-am trimis cu diligenţa cinci lire, şi nu ştiu de le-aţi primit. în acea scrisoare vă arătam şi hotărîrea mea dacă aş putea, prin banii ce aştept, să întîmpin cheltuielile şi să-mi mai prisosească ceva. Aştept zilele acestea răspuns şi delap. Dionisie de la Buzău. De voi avea banii necesarii, ne-am învoit şi am aflat cu cale şi mai folositor cu dd. Rîureni a mă duce eu însumi pînă la Lipsea, să aleg cu ochii mei ceea ce trebuie spre a stabili tipografia, astfel cam cîte se cheltuiesc de prisos la Paris cu Biblia şi cu Biblicele să ne rămîie în casă, adică cel puţin 500 # pe an. Căci a sta din aceste tipăriri, n-avem cu ce trăi, şi a le tipări în străinătate, nefiind eu acolo, ajunge să avem în trei ani ceea ce am putea avea într-un an. De voi avea parte să vie banii mai curînd, pînă nu trece toamna, plec şi nu stau mai mult decît douăzeci de zile, şi alte două săptămîni dusul şi venitul pe drum. Altfel, de nu voi avea banii nici peste zece zile, nu se mai poate face ceva decît de [la] primăvară, de vom fi sănătoşi. Resturile din tipografia mea sînt bune, şi cele mai multe noui, însă necomplete, şi prin urmare nu fac nici bani, nici lucru, necompletate. Să trăim, mamă şi surioară, la mulţi ani, ziua de 15 august să ne fie de fericire şi la toate mamele. Mama Domnului şi Dumnezeului nostru să le console şi să le scutească. De voi pleca, vă scriu, de unde nu, viu pe la voi şi şed vreo săptămînă. Lipsa banilor mă fierbe fără apă. Mi se pare că v-am mai scris că deunăzi am dat d-lui N. Niculescu 45 # şi că Toncia băcanul îmi scoate un bilet că îi sîntem datori pe d-ale băcăniei, de la 1847, vreo mie şi atîta de lei. Mă sperie viitorul fără o meserie stabilită, în mijlocul unei ţări locuită de vampiri. 360 La mulţi ani, surioară, cu bine! Copilaşi, sărutaţi pe mama voastră de cîte trei ori din partea mea. La revedere, tatăl vostru, I. Heliade P.*S. Alexandru nu poate veni să vă vadă .decît pe la 20 august; cu dînsul vă voi trimite bani. B.A.R-S.R., Coresp., inv. 146,709 Bucureşti, 1859, aug. 15 Mamă şi copilaşi, Alaltăieri, în fine, mi-au mai venit ceva bani d-afară, ce putură oarecum a-mi facilita projetul de plecare. Astăzi pleacă diligenţa pentru Giurgiu, şi luai un loc spre a mă îmbarca prin Viena pînă la Lipsea, de unde am adus în 1846 literele ale căror resturi sînt numai 1.400 de oca de plumb, de nu se vor împlini cu vreo sută de oca din ce lipsesc. Plec, mamă şi copilaşi, şi nu stau decît cel mult vreo douăzeci de zile a cumpăra şi comanda cîte îmi lipsesc. Cată să fiu înapoi la începutul lui octombriu, căci cată a începe atunci aşezămîntul, după îndatoririle ce am şi în particular, şi către public. Cu Isachar numai nu putem duce, şi Biblia şi Biblicele îşi pierd folosul în chiria transportului. Datornicii vechi nu mă mai lasă în pace. Doresc să mă întorc mai curînd, şi venind prin Transilvania să dau pe la Cîmpina. Facă Mama Domnului şi Dumnezeului nostru, ce a cunoscut dorul de filiu, să vă aflu sănătoşi şi să viu sănătos. Cu Alexandru vă trimiţ douăzeci de galbeni. Nu ştiu dacă ai riceput-r mamă, cele din urmă cinci lire, ce ţi-am trimis cu diligenţa de la 6/18 aug. La Nae am lăsat două Iade, una aceea ce ai lăsat-o şi a doua a mea, cea neagră în ţinte. Sînt legate şi sigilate. în cantor am lăsat catastişele, şi într-însele sînt însemnate cele lăsate în cantor şi airea [?] cărţi. De veţi avea trebuinţă de bani, scrie, mamă, cu patru-cinci zile mai nainte la Nae să-ţi trimiţă; însă sume mai mici şi în mai multe rînduri, căci şi el va da rînduri-rînduri, cum îi pot veni d-afară, iar la întîmplare de a nu-i veni, nu poate avanţa de la sine decît trei-patru galbeni, cum ştii. Cn toate că cu aceşti 20#cît3 şi cu un rînd, ce vei mai lua de la Nae,. cred să vă ajungă pînă voi veni. Froso, Virgilio, Mario, Ioane, vă sărut din inimă, şi voi pe mama din partea mea, şi Dumnezeu fie cu voi. La revedere, I. Heliade M.I.J,PCoresp. inv. 929 'f 361; Paris, 1859, sept. 1 Mamă şi copilaşi, De cincisprezece zile am plecat din Bucureşti, de şapte zile am ajuns în Paris, întîrziindu-mă şi la Lipsea două zile pentru diferite comande. Astăzi pot zice că am terminat comandele din Paris, ce vor fi executate şi expediate în şase săptămîni. Eu nu pot şedea pînă atunci, căci avanţă timpul mult, ci mai stau aici vreo 12 zile, pînă să se tipărească restul broşurei din Biblice, începute deja aici, şi plec. Pe drum voi mai face alte vreo 15 zile, căci am a mai şedea ceva la Lipsea. Şi aşa, pe la capătul acestei luni sept. sînt lîngă voi, vrînd Dumnezeu să vă aflu pe toţi sănătoşi şi voioşi. Eu am venit pe drum foarte bine. * i De cîte ori am lipsit şi am plecat să viu la voi, am venit pe cît s-a putut încărcat cu atîtea lucruri pentru voi. Numai acum îmi pare rău că n-o să pot avă aduce nimic, neajungîndu-mi banii nici pentru comandele făcute. Să dea Dumnezeu să fim sănătoşi şi să petrecem o iarnă mai lucrativă, şi prin urmare aducătoare de cele necesare, că vom afla şi în Bucureşti cîte aş dori să aveţi. La revedere, mamă şi copilaşi, sînteţi pe la capătul lui sept. la Cîmpina sau în Bucureşti? casă ştiu pe unde să viu la voi, pe la Braşov sau pe la Giurgiu. La revedere, Tatăl vostru M.I.J.P., Coresp. inv. 1.272/4 Bucureşti, 31 aug. 1860 Surioara mea, De cînd am venit nu v-am scris că nu m-au lăsat necazurile, şi ce necazuri ! Apoi, cu azi, cu mîine, cat să fac bani, şi banii nu se fac astăzi facil, nici la cine are venituri mari, sigure. A[m] cătat din tei-curmeie să plătesc la poliţe şi să dau la poliţe, astfel cum a mai rămas reste de 35 # de la chiria casei. Astăzi, cînd îmi prisosi, sau mai bine cînd putui scăpa de plăţile urgente, 10#, mă grăbesc a vă scrie şi a vă trimite deocamdată aceşti bani, în galbeni sau în sfanţi ce voi putea face. Cum voi mai face ceva bani, vă trimit. Pe zi ne merge cîte cinci sfanţi, şi au fost trei zile că n-aveam să dau lui Ion de cheltuială. Aici au fost şi sînt nişte friguri grozave, în toate casele zăcători: zac, zaci, zace, zăcem, zac e p-aici. Cauza a fost nişte călduri teribile. Voi să închid pentru vreo lună, două, tipografia, ca să mai răsuflu din cheltuieli, şi nu pot, că n-am încă de ajuns bani spre a desface lucrătorii. Cînd am venit, am aflat pe masă această scrisoare; mi-a dat-o Doica, zicînd că este de la Paris. Cînd am deschis-o, am văzut că este către tine. 362 E de la d-na Duperet.1 Vezi ce îţi scrie şi, după plăcerea ei de a face hiiie săracilor, cred că nu i-ar displace Cîmpina. De crezi că ar fi binevenită între cîmpineni, poate că la galomania ce ar fi astăzi ar încăpea nişte biete copile pe mîinile unei instructrice cu totul simple, primitive şi într-adevăr instruite. Eu i-am răspuns o dată la cele două scrisori, însă, cum văd din această scrisoare, s-a pierdut şi scrisoarea mea, cum s-a pierdut şi a ei, ce ne-a scris că v-a trimes-o de Anul nou. Scrii să viu să iau copilele. Cred că fac rău la boalele ce sînt p-aci, şi apoi ar fi imprudenţă a mă împrumuta ca să fac rele de care să mă căiesc. Eu, cînd am intrat în Bucureşti, parcă am intrat într-un cuptor, cu Ion. Despre cîte mă temeam, s-au încercat a le realiza pe aci cînd în comedii, cînd în serios. Tot ce doresc este să treacă toamna, ş-apoi bun e Dumnezeu, avem o iarnă înainte pentru cine va trăi. Cînd voi lua bani iar vă scriu, că scrisoarea cu mîna goală e numai de la mine pînă la tine. Mulţumesc lui Dumnezeu că pe lîngă malatiile de p-aci am scăpat prea ieftin, adică n-am cam fost bolnavi. Tărăgăind am dus-o şi eu şi Ion, şi astăzi, de cînd s-a mai răcorit, sîntem amîndoi bine; şi dacă îţi scriu după masă, vezi bine că nu-ţi scriu ca după masă. La revedere. Dacă cu răcoarea s-a mai rărit şi de p-acolo frigurile, nu vă mişcaţi încă d-acolo. [I. Heliade] [adresa pe plic]: Domniei-sale, d-na Maria Heliade, la Cîmpina B.A.R.S.R , Coresp. inv. 146.713 Bucureşti, 1860, oct. 10 Surioara mea, De aş fi avut numai travaliu întins încai, ci bătaia de cap cu desfacerea tovărăşiei, lipsa de bani, plăţile multe şi speranţa cu azi, cu mîine de a putea să fac ceva bani să vă trimit, m-a făcut să nu vă scriu. Pentru căT după cum vă ştiu acolo, nu voiam să vă scriu cu scrisoarea goală. Ieri putui face alăturatul grup cu 25# galbeni, de ieri vi-1 trimiteam dacă era ocazie. Toţi sîntem sănătoşi şi vă aşteptăm acum. Vedeţi de veniţi mai curînd, că s-a răcit timpul şi mai vîrtos, că cu întreb ele- (sic) mele urgente cată să 1 E. Bupire; de origine franceză, a participat la revoluţia de la 1848 din Franţa emigrată; bună prietenă cu I. Heliade, cu care a corespondat timp îndelungat, interpre-tînd evenimentele politice din Anglia şi Franţa. 363 plec pentru vreo trei săptămîni să-mi aduc un mecanist şi un prot şi vreo doi zeţari de peste graniţă, că cu cei d-aci cată să închid tipografia. De voi pleca pînă nu veţi veni, las vărului Costache bani pentru vreo cîţiva stînjeni de lemne bune. Las lui Nicolache Danielopolu să vădea, la trebuinţă, deocamdată la sosire zece galbeni, şi apoi, mai desîăcînd din cărţi, să vă mai dea; las încă pentru tine5#,pentru Frusinica, Virgilia, Maria, Sofia şi Ienache, cîte doi de fiecare. Tipografia rămîne tot acolo, iar despre cantor nu se trăieşte. Am luat în pasagiu o boltă unde strămut la vreo 40 de lăzi pline cu cărţi. Nu întîrzii mai mult de trei săptamîni; nici timpul rece nu mă iartă, nici trebile. Aproposito de tovărăşie, părţile dd. Rîureni şi Busuioceanul a cumpărat-o d. Gr. Zosima, şi am rămas doi în loc de patru. De vreo patru-cinci zile am riceput în plicul meu această scrisoare de la d-na Duperet. De voi pleca pînă să nu veniţi, să vă aflu sănătoşi, vă sărut pe toţi din suflet. Vedeţi de nu mai şedeţi în frig. Am fost cu Const. Racotă la case, i-am arătat pe unde să se plante[ze] duzi. De vei veni, stăruieşte şi tu să nu treacă timpul. Locurile din dos, din fund goale, să se plante toate. în faţă să se are şi să se semene sămînţă, spre a se cosi şi a se face o pepinieră. La revedere cu sănătate, Tatăl vostru [adresa pe plic]: Domniei-sale, d-na Maria Heliade, la Gîmpina, cu un grup nr. 1, marca M.H., cu 25 gal[b]eni M .1 .J .P., Coresp. inv. 1.941 Paris, 1860, noiemvr. [5] Surioara mea, Ieri am ajuns în Paris, opt zile şed. Cînd veţi avea această scrisoare, sînt deja şi plecat din Paris. în preziua departului meu iar vă voi scrie, cum să aveţi ştire, cu o zi, două înaintea mea. Pe drum e frig şi m-am ales numai cu un guturai. Cu venirea mea vă aduc la toţi cîte ceva, ce voi putea mai mult şi mai bun. Tu ştii cîtă mulţumire am să fac bucuria copilaşilor noştri. Cred că sînteţi deja în Bucureşti. Să dea Dumnezeu să vă aflu sănătoşi! La revedere, Tatăl vostru [adresa pe plic]: Voie d’Autriche, madame, madame Mărie Heliade Radulesco, ă Bucarest, en Valachie1 364 M.I.J.P., Coresp. inv. 1.942 1 Ştampila de plecare a scrisorii din Paris poartă data de 5 noiembrie. Bucureşti, 1861, aug. 27 Surioara mea, Nu v-am scris de cînd aţi plecat, numai ca să nu vă amărăsc, cum are a vă amărî această scrisoare, pentru că ce vă scriu acum aceea era s-o repet de atîtea ori. De dimineaţă pînă după miezul nopţii nu mai ardic pieptul de pe masă, ca să fie terminate cărţile şcoalelorde septembriu. Nici un profit n-au dat şi peste 200# galbeni pagubă. De atîtea luni de cînd tipografia e robită, fără să aducă nici un ban în casă. Mi-a trecut oase prin piele de durere materiale şi de durere morale. De cinci zile este de cînd n-am nici ce da Mariţei de cheltuială. De cînd sînt n-am simţit această strîmtorare şi umilinţă. Nici un credit nu mai e afară, nici un mijloc de împrumutare, nici un mijloc de a desface din cărţi, şi tipografia n-o pot încă închide pînă nu va termina cărţile. Cheltuiele[le] ei mă omoară. Ştirea despre malatiile voastre m-au paralizat. Despre cele iar ce aud şi văd pe toată ziua în societatea noastră, neruşinarea şi despeliţarea jurnalelor a ajuns să nu-mi mai facă nici o impresie. Şi această nesimţire e o simtomă de moarte. Am ajuns a crede că am intrat în anul morţii. Astăzi de două ori mi-au venit ameţele să cad jos. Altădată mă spe-riam de asemenea simtoame şi nu cutezam să ies afară. Şi cu toate acestea toată ziua am umblat prin soare ca să fac ceva bani; nu am putut veni nici c-un sfanţig. Viitorul mi-e negru şi mă sperie. Aceasta-mi [este] starea şi mai rău decît o descriu, de cînd aţi plecat. Şi dacă v-aş fi scris în toate zilele, în toate zilele v-aş fi făcut să plîngeti. Iată cauza pentru ce nu v-am scris şi nici nu vă mai scriu pînă cînd nu voi putea sau a vă trimite bani, sau a vă scrie ceva mai vesel. Dumnezeu să vă ţie sănătoşi şi cu bine. La revedere, I • Heliade [adresa pe plic]: Domniei-sale d-na Maria Heliad, la Cîmpina M.I.J.P., Coresp. inv. 1.380/5 Pesta, 5 august 1866 Surioară dragă, Miercuri dimineaţa la 3 august am ajuns în Pesta. Aci stăm pînă mîine la 6 aug. Sint trei medici mari aci, din care unul special anum[e] Balaş. A[m] cătat să-i consultăm şi să facă Măriei un bandaj ca un toc de gips. Pe amicul ce eram să-l văd în Viena l-am aflat aci din întîmplare şi ped. Ivauovici. Nu ştiu ce va face mai tîrziu; acum însă am avut numai o 365 bună primire şi un credit de 50#, de se va întîmpla să am nevoie mai tîrziu. Dama lui a primit pe Maria cu mare tinereţe. A întrebat-o cîte surori are. Maria la tot pasul tot de surioarele ei vorbeşte şi nu poate simţi plăcere fără ele. Am vrut să-i iau o fustă de drum şi n-a vrut. A zis: „Lasă, tată, d-ei putea la întoarcere să iei şi surorilor*4. Fetele astea nu pot una fără alta. Pe drum, pînă la Orşova, a cătat-o tot doamna Slătineanca. La Orşova s-a îmbarcat o damă ce venea la Pesta să vadă pe frate-său, rănit în rezbelul de la Italia; şi aceasta a luat si[m]patie de Maria şi o caută pînă astăzi. Cînd era mai tînără şi-a rupt şi ea mîna dreaptă din cot, şi îngrijeşte pe Maria mai mult decît am vrea. Cînd am ajuns în Pesta, aveam din 90 # numai 60; am cheltuit deja 10# cu medicii şi în birt şi altele în trei zile. Am rămas cu 50 şi cu alţi 50 creditul. Aş vrea cînd mă voi întoarce să mai am vreo 30 #, ca să aduc din cele necesare acasă, căci pe aci le află cineva pe preţul jumătate, precum pînzeturi, vase şi altele. La poste-restant n-am aflat încă scrisoare. Mîine, pînă să nu plec, iar caut. La Pesta n-am aflat pe nimeni unde să-mi adrese[zi] scrisorile. Mai bine adresează-le d-a dreptul la Pestian, â mr. Heliade Rădulescul. înştiinţează-mă de aţi plecat, de aţi luat bani de la visterie prin d. Bilciurescul şi unde să vă adres scrisorile. Sărută pe Frusinica mea şi pe Virgilia mea, cum şi pe Sofia, de o vei vedea, pînă să nu pleci. De vei lua bani, dă-i şi ei ceva. Prepară prin amici tărîmul cum să am peste vreo lună vreo 30 #. Adresă-te, de vei fi atunci în Bucureşti, la d. Kiriloff1, că face atîta lucru. La revedere, copiii mei, tatăl vostru, I. Heliade R. 6 aug. Astăzi, la 11 ore, vin doctorii pentru ultima oară, diseară plecăm. Toţi zic că băile sînt numai de distracţie şi pentru consolaţia morală, şi de va fi să preferim, este mai bine la Baden, lîngă Viena, decît la Pestian, căci la Baden este mai cald şi avem timp de mai multe băi. Acolo sînt doctori mai buni şi lumea mai civilizată. La Pistian nu ştiu oamenii decît ungureşte, şi rar nemţeşte. Pe lîngă acestea, doctorii zic că ingredientele băilor de la Baden sînt tot acelea cu cele de la Pistian. Viena este aproape, scrisorile de la voi vin mai curent şi amicul de la Viena mi-a zis că îmi va recomanda pe primul din chirurgii Germaniei. 1 Alexandru Kirilof (1819 —1881); comerciant şi bancher în Bucureşti; fiul marelui neguţător Nicolae Kirilof, după numele adevărat Niculae Chiru. A făcut studii laBucu-reşti, Leipzig şi Paris. După ce predă magazinul de lipscănie cumnatuluisău, Luca Luca-sievici, devine bancher, cu sediul în Hanul cu Tei, peste drum de grădina Sf. Gheorghe. A sprijinit cu mari sume de bani pregătirea revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească, iar în timpul Guvernului Provizoriu şi al Locotenenţei domneşti a făcut parte din mai multe comisiuni, alături deC.A. Rosetti, GrigoreFilipescu, Alexandru Gol eseu şi I.C. Bră-tianu. A fost un sprijinitor al lui I. Heliade prin desele împrumuturi care i le-a acordat. 366 După prînz mă decia unde plecăm, şi atunci îţi scriu aci jos adevărata adresă. Mare greşeală a fost cu primii medici, toţi cei d-aci sînt de părerile d-lor Marcovici1 şi Theodori2. Doctorii veniră. Plecăm la Baden, lingă Viena. La Pistian pe lîngă altele, este şi holera adusă de prusieni. Adresa mea dară va fi: Monsieur I. Heliade R., â Baden, pre[s] de Vienne Poste-restante [airesa pe plic]: Madame, madame Mărie Heliade, Bucarest, strada Polonă nr. 11 B.A.R.S'R-, Coresp. inv. 146.714 Baden, 12 august [1866] Surioara mea, Maria a luat pînă astăzi cinci băi. Ieri am fost la Viena şi-am consful] tat un medic special, Pietta. Acesta ne-a zis să ne înturnăm înapoi la Pistian, că este tot atîta holeră cît şi la Baden şi în Viena, adică sporadică, iar încît pentru ape sau băi sînt cu mult mai bune. Prin urmare, mîine plecăm din Baden la Pistian. Vom face acolo încă vreo 20 băi, şi doctorul ne-a zis ca să luăm de acolo noroi şi să continuăm băi[le] la Bucureşti, pe iarnă, pînă în vara viitoare, cînd venind din nou la băile din Pistian, speră că va fi bine Maria noastră, fără să aibă necesitate de operaţiuni. Banii însă se termină şi fă să se dea această scrisoare la d. Kiriloff ca să mă mai întîmpine cu vreo 40 #. Fără acest întîmpin, rămînem în drum. îmi pare rău că n-am avut ceva mai mulţi bani cu mine, că aş fi luat din Viena multe pentru casă, că sînt foarte ieftine, precum pînzeturi, ob-jete de masă şi de îmbrăcăminte pentru copii. Nu cred să aflu credit la Viena de la vreo doi-trei cunoscuţi, căci lipsa de bani şi prin urmare discreditul este pretutindeni. Pînă acum n-am luat nici o ştire de la voi; nu ştiu cum sînteţi, nici cum este cu holera în Bucureşti. Vă sărut dulce pe toţi. La revedere cu sănătate, I. Heliade R. 1 Alexandru Simion Marcovici (1835 — 1886); fiul lui Simion Marcovici; doctor în medicină de la Paris; întemeietorul învăţămîntului de clinică medicală înRomânia; de la 1865 însărcinat cu numeroase misiuni ştiinţifice peste hotare; deputat,senator, efor al spitalelor civile în locul dr-lui C. Davila. 2 Iuliu Theodori (1834 —1919); medic militar la început; studiile de specialitate terminate la Berlin (1858); de la 1869, profesor de patologie şi terapie generală la Facultatea de medicină din Bucureşti; membru al Consiliului sanitar superior. 367 P.-S. Poimîine, luni, este Sînta Maria. Să trăieşti, dragă, şi la anul să dea Dumnezeu să sărutăm sănătoasă pe Maria noastră. Din Pesta ea v-a scris, acum n-o las să-şi ostenească mîna.; Să-mi scrii la Pistiany de acum înainte jooste-restante. Nu ştiu cît putem sta acolo, căci timpul este avansat, şi acolo clima este mai răcoroasă. Sînt medici care zic să nu ne ducem acolo. Cată însă să cercăm a vedea efectul de vreo zece băi la faţa locului, vreo zece în casă, şi de vor produce schimbare spre bine, să luăm noroi la Bucureşti. Am plătit estimp numai experienţă, să ştim ce facem la anul. Am văzut un grec ca tunul de tare. El a avut în şold, la încheietura piciorul[ui] drept, un periostit şi o rană cît capul, ce a durat şapte ani, şi şapte ani n-a putut pune piciorul pe pămînt. E vindecat, te sperii de cicatricea rariei la şold. A avut naiva şi greceasca complezenţă să-şi arate... şoldul, adică încît mi-era teamă mie cînd îşi dezlega nădragii, dar... I. Heliade [adresa pe plic]: Madame, madame Mărie Heliade, Bucarest, strada Polonă, nr. 11 M.I.J.P., Coresp. inv. 1.468/5 Pistyan [1866], aug.26 Surioara mea, Din Giurgiu şi de la Turnu-Severinului v-am dat relaţie despre călătorie. Din Pesta v-am scris despre consultul medicilor şi consiliul lor de a ne duce la Baden, lîngă Viena. în acea scrisoare v-a scris şi Maria. în Baden am lăsat să facă Maria cîteva băi şi să vă scriu despre rezultat. Consultînd apoi şi din medici mai renumiţi şi speciali din Viena, unde puteam veni cu Maria mai curînd şi mai eftin decît s-ar duce cineva la noi la grădină, ne spuseră să ne întoarcem înapoi la Pistyan, unde a încetat holera şi unde se pot face băile tari, după ce s-au preparat oasele cu băile din Baden. M-am determit să las Badenul, şi v-am scris îndată. Scrisoarea am luat-o cu mine şi am adus-o eu, să mai scurteze din cale, pînă la Presburg1. Acolo am dat-o la poştă. Vă scriam într-însa toate, şi despre starea Măriei, şi despre bani, şi despre altele. La Pesta, în Viena, la Baden, la Pistyan am căutat pretutindeni poste-restante, şi n-am aflat nici o scrisoare de la voi. De veţi fi scris, va fi venit poate scrisoarea tot în urma plecării noastre. Aşa este cînd nu e omul aşezat la un loc. Cum însă de nu v-a venit nici una din scrisorile mele, că v-aţi fi orientat unde să-mi scrieţi hotărît, mai vîrtos de 12 zile de cînd mă aflu în Pistyan? Am crezut că nu sînteţi în Bucureşti şi, ca să mă asigur, am 1 Presburg, actualmente Bratislava. bătut telegraful la Niculache şi, primind răspuns, vă scriu această scrisoare cu recipisă. Vă întreb printr-însa: aţi primit scrisorile mele, şi mai vîrtos pe cea din urmă, trimeasă prin poşta din Presburg şi în care vă dam relaţie despre toate ? Vă fac apoi relaţie despre cele de cînd sîntem în Pistyan.^ Maria a făcut aci 11 băi, peste tot 17 cu cele din Baden. în Baden s-a pornit mai multă materia şi s-au preparat oasele şi carnea cu cele din Pistyan. De la a cincea baie plagele au început a se izola, lăsînd intervalul dintre dînsele sănătos şi desînflat. Cotul a început a se desemna şi a lăsa a i se vedea gropiţele naturale. Vinele dintre degete, ce era tari ca oasele, au venit mai în starea normală. Plagele, după aceste 11 băi, mai s-ar închide, de n-ar fi fitilele. Medicul însă va să le mai ţie. Materia ce dau afară este curată, mai ca apa. Mîna se mişcă mai mult. Maria are poftă bună de mîncare şi doarme bine, faţa i s-a limpezit, inima îi e mai voioasă, pentru că îi e plină de speranţă. Era îngrijată despre voi, şi ca să-şi scoată necazul, avea tot glndul la Virgilia. Şi are de gînd, cum o veni acasă, s-o ia binişor cu mîna dreaptă şi s-o scoaţă din chiverniseală, luîndu-i locul. Astăzi, sîmbătă, este o lună de cînd am plecat din Bucureşti; joi ce vine sînt două săptămîni de cînd sîntem în Pistyan. în aceste 33 de zile Maria va avea 21 de băi; 12 zile s-au pierdut pe drum şi în vreo două-trei zile cînd nu s-a putut lua baie. Este de neapărată necesitate să se împlinească estimp vreo 40 de băi. Timpul este bun. Medicul d-aci zice că în Pistyan au făcut şi fac oamenii băi şi iarna, cînd este pentru plage. O fetiţă a avut în cot, tot din lovitură, ca Maria, aceleaşi plage şi o îmflătură, şi de vreo 10 zile a plecat sănătoasă. Dar a fost venită din luna lui mai. Ca să mai facem alte 20 de băi cată să mai şedem alte trei săptămîni. Din banii ce am luat cu mine, am pus doparte30 #, cheltuiala drumului la întoarcere. Ceilalţi 60 galbeni s-au cheltuit cu drumul şi vizitele şi consul-tele medicilor ce se zic profesori. Am de cheltuială pînă joi şi cată să încep a cheltui din cei 30# ai drumului. îmi trebuie încă vreo 40 sau 50 galbeni să se poată împlini 40 de băi şi să iau cîte ceva pentru casă. în scrisoarea din Presburg am pus şi una către d. Kiriloff. Acolo mă prevedeam pentru zile ca cele ce mă aşteaptă. Cată să se găsească aceşti bani şi cată să ştiu cît de curînd, pînă mai am bani de întoarcere. Telegraf iază-mi îndată cum vei lua această scrisoare, s-a primit scrisoarea de d. Kiriloff, sau de nu, ce răspunde la cea alăturată aci, sau ce se poate face de airea? în telegramă scrie numai: S-au primit. La d. Dumba ai scrisori, şi e de ajuns. Celelalte îmi vei scrie prin scrisoare. De se vor face de airea bani, tot la d. Vlasto sâ-i dai şi să telegrafieze la dd. fraţii Dumba. Pe Maria a luat-o la simpatie o damă din atîtea ce sînt la băi şi o caută regulat cu mare dragoste. E foarte cumsecade şi glumeaţă şi dă, mai ca toate femeile, cu cărţile. îi tot spune că o [să] se facă cum o fost; că după sănătate are să vie şi măritiş. O carte stă la mijloc, o zi, o săptămînă, o lună, un an, nu se ştie, dar anul nu trece. Că peţitorul (dar ea zice boierul) este un om de 25 — Scrisori şi tete 3*3 tobă şi cumsecade, şi că dumneaei are să fie madame de tobă. Mai spune iar că în casa noastră, între rudele noastre este o fată blondă, cu ochii albaştri care peste puţin se mărită şi ia un bărbat ofiţer; că băiatul e bun şi că fata îl ia bucuroasă, că e fată bună, dar parcă nu îi este idealul ei. Mai zice că ofiţerul are şi un dar, parcă ar fi o decoraţie, sau o s-o aibă, dar o are negreşit, că aşa dau cărţile. Era vineri seara cînd a dat in urma dată şi zicea că în seara aceea era adunare multă în casă la noi şi că adunarea era pentru fetiţa aceea cu ochii albaştri. îndată telegrafiază pentru rezultate şi apoi scrie-mi adresa: Pistyan, că vine desigur. Poşta este peste drum şi telegraful, funcţionarii îmi sînt cunoscuţi. Douăzeci de băi mai trebuie, şi ne scăpăm copila. De cheltuială, bun e Dumnezeu, vor mai crede creditorii; şi cu copii sănătoşi se plătesc toate dar, 150# ce s-ar mai cheltui. La revedere, I. Heliade R. [pe margine]: Dacă a primit d. Kiriloff scrisoarea dintîi, nu-i mai da pe aceasta, iar de nu, pune i-o într-un plic şi dă-i-o. Spune-i că i-am mai scris una şi zi-i să facă cum va şti să nu mă lase, şi la venirea mea, peste 3 săptămîni, ne regulăm. Vă sărut pe toţi, că numai ajunge hirtia să vă sărut bine. Virgiliei i-am luat, din Viena, Bohemienele. [adresa pe plic]: Madame, madame Mărie Heliade Radulesco, Bucarest, strada Polonă, nr. 11 M.I.J.P., Coresp. inv. 1.045 Pistyan, 1866, sept. 5 Surioara mea, Astăzi, luni, la 5 septembriu, Mariaare 19 băi în Pistyan, din care trei sînt în noroiul special, ce este şi mai cald. La ultima scrisoare ce v-am scris, Maria avea făcute 11 băi. Într-însa vă relatam starea răului în descreşterea lui. De atunci încoace tot mai descreşte. A fost însă aşa de mult şi aşa de greu, încît are necesitate de mai mult timp ca să se ducă cu totul. Progresul ce s-a mai operat, prin ultimele nouă îaăi, este că plagele s-au izolat cu totul de carnea cea sănătoasă, şi mărginile lor se tot restrîng în-întru, de unde sta umflate şi răzbuzate afară cu toată impertinenţa hidoasă, astăzi sînt triste, învinse cu totul. Sănătatea le-a luat în picioare şi natura, cu timpul, va face restul. Braţul din umăr pînă în cot şi-a luat forma lui naturală, din* cot pîna în mină asemenea. Răul localizat este izolat cu totul şi s-a dezumflat mai ‘370 mult de jumătate de cum îl ştiaţi. De cînd a început a face băile tinoase, adică cele trei din urmă, progresul se vede mai repede. Sper, vrînd Dumnezeu, că după alte cinci-şase băi să vă bucur şi mai mult. Tot ce doresc este să ne lase timpul a se împlini peste tot 40 de băi. Avem pînă astăzi 25. In două săptămîni de astăzi se împlineşte cura. Maria e mai veselă, are poftă de mîncare şi de dormit nore 0a cpap,ev, nou 0i TzXotytxGouev1 [vorba] popii lui d. Aristia, aci la noi se potriveşte mai bine. Dimineaţa cafeaua cu lapte se ştie, la prînz punto la 12 mîncarea, după regula nenzească gum ze gade, seara la 8 iar cafea cu lapte şi apoi a doua zi tot aşa. Dama aia cu cărţile tot maritagiuri vede în cărţi. De se va realiza vreunul la Bucureşti cu feţişoara blondă, apoi n-are încotro, cată să se realizeze] toate, şi dama d-aci devine o nouă Casandră, bună d-a spune norocelul la toate fetele. Tot ce mă bucură mai mult este bucuria ce se vede pe faţa copilei; i s-a limpezit faţa şi i-au pierit temerea ce-i aducea tot cugete spăimîntă-toare. Ba încă o vezi şi cu nazurile ei de cînd braţul a început să ia formele naturale. Şi mai vîrtos din răsfăţăturile mele, unde o vezi că comandă la bucate, la turte napoliane, la omlete cu smeură, la budince, la cîte alea toate. Şi apoi zice că o doare mîna, o dor vinele, ca să poată copila tatii dormi. E o năzuroasă şi jumătate, şi mie îmi creşte inima văzînd-o. între altele pretinde că o să scoaţă şi pe Frusinica din chiverniseală, o să-i ia fierul de călcat din mină. Banii din Viena n-am scris să mi se trimeaţă. Să rămîie acolo pentru spezele întoarcerii. De cînd am luat telegrama ce-mi anunţă de acei bani, am început a cheltui din rezerva ce aveam. Cred să-mi ajungă la a patru-zecea baie. Am uitat să-ţi spui: după toate sim[p]tomele şi după spusa doctorilor Pietta şi Cherer d-aci, osul n-a apucat să fie atacat, şi de aceea s-a văzut un progres aşa de repede. Tot ce a fost este că pe lîngă os se formase un fel de măcinătură. De la cele trei băi tinoase şi locale, sănătatea ce luase deja puteri a contrabalanţa[t] răul, începu cu vigoare a mătura cu sictir răul. Şi de la prima baie tinoasă a început a da afară o materie ca nişte drojdii, ce nu poate fi decît acea măcinătură. Dor n-a avut nicidecum copila la oase, ci numai la vine. Vinele acum, simţind mai mult, şi dor mai mult, pînă se vor înmuia cu băile mocirloase. Aceste băi nu se fac peste tot, ci numai la braţ. Şi aşa, de trei zile încoa, se iau cîte trei băi pe zi. Una de pămînt, locală, la 10 ore dimineaţa, apoi spre spălare, cea generală în apă minerală; şi seara la opt ore alta parţială, acasă, tot de apă. La revedere, vă sărut pe toţi, tatăl vostru, I. Hei iade 1 Cînd vom mînca, unde vom dormi (gr.). 371 25* P.-S. După calculai ce fac, pe la capătul lui septembr., vom fi cu voi; Avem astăzi 5 şi cu 15 zile, pentru alte 15 băi fac 20, şi vreo 6—7 zile pe drum, iată 27. De vei vedea pe d. Kiriloff, arată-i mulţumirile mele. I le voi arăta şi în scris cu a doua scrisoare. [adresa pe plic]: Madame, madame Mărie Heliade, Bucarest, strada Polonă, nr. 11 M./Coresp. inv. 1.168 Pistyan, vineri 16 sept. 1866 Surioara mea, Astăzi, vineri, Maria are 30 de băi mari de apă ; alte 30 mici locale tot de apă, care, după zisa medicului, două valorează cît una în efect, prin urmare 15, şi peste tot 45. Afară de cele 6 din Baden şi de alte 12 de tină caldă. Acestea din urmă pe cît fac de bine, pe atîta înmulţesc durerile, deş-teptînd nervele amorţite, şi prin urmare din 6 în şase băi cată să se mai precurme cîte două-trei zile. Plecăm din Pistyan de azi într-o săptămînă, adică vineri, la 23 sept., şi pînă atunci are Maria 40 de băi mari, 40 mici, adică 60, afară de cele şase din Baden şi de cele din tină cîte s-or face. Descrierea mersului boalei ţi-am făcut-o pînă unde era, în ultima scrisoare, mi se pare de la 5 sept. Toate mergea cu bucurie pînă la începerea băilor de tină. Cum s-au început acestea şi s-au luat trei băi, pe lîngă cîte v-am scris se mai arăta şi altă simptomă de buc[u]rie. Deodată mîna, ca prin insti[n]ct, singură se grăbea să-şi ia funcţiunile sale. Spre exemplu, cînd îi căzu într-o zi Măriei din mină batista, se pomeni că mîna dreaptă sări singură să ia de jos objetul căzut. La a treia baie, de unde mîna pînă aci era ca un lucru străin şi cădea ca orice lucru, cînd o lăsa din mîna stingă, începu a se ţine singură, după voie, dar a se ţine ca o mină debilă încă mult. Ştiţi că umărul drept era tras după mină ca unul ce purta ceva greu. Acum s-a îndreptat cu totul în cel mai întreg echilibru. De la a 4-a şi a 5-a baie de tină începu dureri atroci. La a şasea, din prescripţia doctorului, a cătat să le lase pentru cinci zile şi să continue numai cu cele de apă. Noi ne-am speriat. Doctorul s-a bucurat. Zice că durerile sînt semn că vinele, carnea amorţită s-au deşteptat, au viaţă într-însele şi de aceea simt durerile. Şi că acesta se urmează la toţi cîţi se trată aci, şi că aceasta este cauza că le dă atît de tîrziu, pînă se mai prepară părţile amalate cu băile in apă minerală. Încetă băile de tină trei zile şi durerile se alinară. Acum, cu alte 6, ce a mai făcut iar, crescură durerile, îneît seamănă că o să mai spargă undeva. Doctorul zice că nu, ci natura vie se luptă cu răul şi că locurile amalate cînd se umflă, cînd scad, înflîndu-se la fiecare period-tot cîte mai puţin, 371 pînă nu se vor mai înfla. Spune încă că fără dureri şi fără aceste fenomene nu vine sănătatea; cată să trecem pe acolo. De n-aş vedea umărul îndreptat şi plagele blînde şi muvementele braţului, aş fi pierdut speranţele. Tot însă ce face bine e bun. Doctorul zice că şi cînd se va vindeca de tot, tot o să mai rămîie braţul vfeun an, doi ca un barometru, să o doară cînd se schimbă timpul. Biata copilă, rabdă cu mulţumire cînd ştie că durerile sînt semn de simţire sau de viaţă, şi că mai bine dureri decît amorţire. Poftă de mîncare are şi oarecare distracţie cu bunele cunoştinţe ce am făcut. Pe lîngă dama despre care v-am vorbit şi care este damicelă ca de vreo 30 de ani, mai veniră din Presburg cu fratele lor, ofiţer vulnerat în rezbel, alte două darnicele, fetele unui fost guvernator al Transilvaniei. Una este cocoşată din cauza clavirului; e mare artistă. Amîndouă sînt bine educate şi instruite. Cea cocoşată iubeşte mult pe Maria, şi parcă văd pe Eliniţa noastră. Această familie sade cu chirie în casele arendatorului băilor, ce are şi el vreo zece copii, din care unul fată mare. La 8 septembr., adică la 7 seara, damicela ce totdeauna a căutat pe Maria în complot cu cele două surori şi fata stăpînului casei, adică a arendatorului, se puseră fără să ştie nimeni şi făcură un corbeiliu cu totul şi cu totul împletit de flori, fundul, pereţii, mănuşa şi tot ce era într-însul de flori, lucrat cu mare artă şi gust, încît n-am mai văzut ceva mai frumos; roze, vanilii, cipres, rescia, toate felurile de flori şi floricele, toate felurile de frunze şi firicele era puse după specie şi culori în mare armonie. Şi cînd eram seara la cafea ne-am pomenit cu acest corbeliu pentru Maria, la ziua ei. De la prima impresie de bucurie văzui copila că o trece lacrămile cu cît observa florile şi lucru întreg, şi nu plîngea de altceva, decît pentru că nu e putinţă să trimeată mamii acest corbeliu. Altmintrelea, afară de dureri, e bine copila. Ba încă, cum v-am scris, s-a şi fudulit, vede că e bine văzută, că o amă şi o caută fete de familii mari şi binecrescute. N-are [voie] să iasă afară (şi iese în toate zilele) şi haţ se înhaţă de braţul tată-său. Parcă cine ştie ce este, unde se vede şi ea •eă se ocupă oamenii de dînsa. De me-i răspunde la scrisoarea aceasta, să-mi scrii poste-restante la Viena, căci la 23 sept., vineri, plecăm d-aci. Fiindcă e vorba de Viena şi de plecare, să facem şi puţină proză. Eu n-am atins pînă acum cei 50# ce s-au trimis la Viena, şi crezînd că la plecare, pe lîngă ceea ce mi-au mai rămas, o să-mi mai trebuiască poate vreo 3—4 galbeni pe drum, am scris alaltăieri d-lui Dumba să-mi trimită 50 de fiorini, adică ca la 8# din cei 50#. Mi-a trimis omul pentru mine, dar îmi scrie că de la d. Vlasto n-are nici un mandat. Cum se poate să nu scrie nimic în timp de o lună de zile aproape, adică de la 25 august? Ce este cauza? Trimite de întreabă, că în acei bani sper să mă pot întoarce, şi apoi în Viena voi face o figură foarte rea înaintea bancherului ce abia mă cunoaşte din nume. Fă cum să scrie mai curînd d. Vlasto. Nu pot pricepe această mistificaţie de la dumnealui, .afară riumăi dacă nu i-a dat nimeni nici un ban. 373 La revedere, vă sărut pe toţi, şi de nu mă vor ţine banii în Viena, pe la zilele dîntîi ale lui octombrie să ne vedem sănătoşi. I. Heliade R. [Pe marginea penultimei pagini scrie următoarele]: De cîte ori încep să scriu, mă gîndesc şi la amici, şi las să scriu după datine la capătul scrisorii. Cînd iată apoi că se termină hîrtia.Fie dar şi pe margine. D-lor Aristia, Exarcu, Ananescul1 strînge-le mîna cordiale din parte-mi şi să-i aflu sănătoşi cu familiile dumnealor. [adresa pe plic]: Madame, madame Mărie Heliade Radulesco, Bucarest, strada Polonă, nr. 11 B.A.R.S.R., Coresp. inv. 148.571 Pistyan, marţi, 20 sept. 1866 Surioara mea, Cu această ultimă a mea scrisoare din Pistyan, eu şi Maria vă facem o vizită prin această cartă ca o arvună de venirea noastră peste curînd. Trăsura vine poimîine, joi seara, şi plecăm vineri la [indescifrabili şi ne punem pe drumul-de-fier. Băile, însă, sau cataplasmele de pămînt au operat atîta, încît poate să ne reţie din drum, căci.nu cutez să duc pe Maria cale de 8 ore în trăsură şi să se strice ce bine s-a putut face; avea nevoie de cîteva zile de repaus. Aştept pe doctor astăzi să-şi dea el ultima părere şi prescripţiunile pe viitor. Tot ce îmi face rău este ideea că nu voi afla cei 42 # în Viena(căci8 cum ţi-am scris, mi-a trimis d. Dumba). Nu pot pricepe încurcătura ce s-a făcut la Vlasto. Era de mare necesitate să mai şedem în Pistyan vreo săptămînă, cum e timpul bun, mai vîrtos că energia cataplasmelor de tină a adus răul la crize, şi tocmai în timpul crizei sînt nevoit să plec; căci de se vor termina banii ce am cu mine, şi la Viena nu va fi venit vreun ordin sau mandat do la d. Vlasto, ajung să nu pot a.mă mai mişca nici din Pistyan la Viena, unde tot mai sînt oameni ce mă cunosc. Aş fi vrut să şez mai mult, dar cînd mă gîndesc la bieţii datornici* mi se rupe inima; îmi vine să las tot şi să viu în braţele lor. Ce vor fi făcînd bieţii oameni fără mine? Mult trăiam bine cînd eram cu dînşii, căci cum mă sculam dimineaţa, dam cu ochii de dînşii, şi se veselea inima pînă seara. Nemaiavînd acele mulţumiri spre distracţie, aci m-am pus pe scris şi am lucrat ca niciodată. Dacă nu altceva, va rămînea la copii ce am lucrat. Aştept încai la Viena răspuns la ultima mea scrisoare din 16 sept. şi la telegrama ce ţi-am trimis a doua zi la 18 (cred.) 1 Dimitrie Ananescu (1831 — 1885); profesor la Colegiul „Sf. Sava“; primul doctor în ştiinţe naturale din ţară; ginerele lui Const. Aristia. 374 Să ne vedem sănătoşi. Arată amiciele mele dd-lor Exarcu1, Boiereşti şi Foru [Gostaforu1 2], Aristia şi Ananescul. Pe voi vă îmbrăţişez cu căldură. Ai văzut ce politicos sînt cînd am loc să scriu pe hîrtie? Eu aş fi om de omenie cînd aş avea cu ce. Loc să am, şi apoi fac tot [cuvînt în limba greacă, indescifrabil] La revedere, cu bine, tatăl vostru, I. Heliade R. In momentul de a închide scrisoarea primii telegrama ce îmi anunţa că s-a trimis bani la Viena. [adresa pe verso]: Madame, madame Mărie Heliade Radulesco, Bucarest, strada Polonă, nr. 11. Colecţia George Potra Bucureşti, 1867, iul. 22 Dragă surioară, Am primit scrisorile voastre din Ploieşti şi ultima din Cîmpina de la 18 iuliu, adusă prin d. Basni, cum şi zmeura adusă prind. Obedenarul3. Mulţumesc lui Dumnezeu că aţi ajuns sănătoase şi sînteţi bine. Eu sînt sănătos, dar tot strîmtorat şi trist de multe necazuri. Ştii cum m-aţi lăsat de mîhnit pînă la suflet, şi de ce, pe lîngă întristare, bănuiam că se va mai întîmpla, tot n-am scăpat. Relatîndu-ţi această întîmplare, nu este ca să-ţi comunic durerea, ci ca să te bucuri că nu s-a făcut pe placul voitorilor de rău şi chilipirgiilor. A doua zi după ce aţi plecat, mă pomenii cu doi indivizi şi cu un subt-comisar. Ii întreb ce poftesc. Îmi răspund că au venit să puie secvestru pe fondul caselor, cu grădina, pe chiria lor, pe pensie şi recompensă şi pe casele de la Cîmpina. Pentru ce, întreb ? Pentru datoria ce ai la Mărgărit Ioviţă4 de JLOOO galbeni din anul 1842. Am crezut că iar este ceva cu Eliad Românul5 6 şi îmi confundă numele, ci nu, acest Mărgărit Ioviţă este un- 1 Constantin Exarcu (Esarcu) (1836—1898); medic şi diplomat; fost ministru al afacerilor străine în 1891. A avut un rol important în întemeierea „Ateneului român44. 2 Gheorghe Costaforu (1821 — 1876); jurist şi om politic român; studii la Paris; profesor de drept civil şi penal la Facultatea de drept din Bucureşti; rector al Universităţii (1864 — 1871); deputat, ministru de interne, externe; ministru plenipotenţiar la V iena. 3 Mihail Obedenaru-Gheorghiad (1839 — 1885, Atena); medic, diplomat şi publicist; profesor la Universitatea din Bucureşti; membru corespondent al Academiei Române, căreia i-a lăsat întreaga sa avere şi o bogată colecţie de manuscrise şi documente istorice. Prieten şi medic al familiei I.Heliade Rădulescu. 4 Mărgărit Ioviţă; creditorul lui I. Heliade Rădulescu, de pe urma răposatului său cumnat Tihon (Tichon) Marinescu. 6 Eliad Românul; negustor, moşier, rentier; proprietarul hotelului „English“ de pe Calea Victoriei, peste drum de Teatrul Naţional (Bucureşti). 373 chiu nepoţilor lui Tihon şi acei 1.000# sîntdupă zapisul cea rămas de la Tihon. Dar am chitanţe, zisei eu cu sînge rece, că acel zapis este mai mult decît răfuit. Acele se vor arăta înaintea judecăţii, acum cată să punem sec-vestru, după garanţia ce a dat Mărgărit. I-am lăsat să facă formele şi n-am primit să suscriu nimic. Mi-am cătat, după ce s-au dus, chitanţele de cîţi bani am dat de la început. în anul 1845 am trimis lui Tihon la Paris, am dat surorei sale şi altei persoane ce-mi scri[se] el, peste tot..................... 260# In anul 1846 alţi ........................................ 197 In anul 1847 alţi ........................................ 193 în şase luni prime ale anului 1846 ....................... 116 S[ur]orilor lui cu ce le-ai dat tu şi eu de 3 ani aproape .. 100 Fratelui său, Manolache, şi cumnatului său, Mărgărit, de la 1863 pînă la 1867, iunie 29, în 8.094 lei........... 253 Peste tot.... 1.119# Am dat dar 119# mai mult peste 1.000. Insă dacă e vorba de dobîndă. s-a îndoit 1.000, şi s-a făcut 2.000; s-a îndoit atunci şi ai mei 1.119, şi s-au făcut 2.238. Unde le mai sînt pretenţiunile ? M-am dus la tribunal. Am arătat absurditatea judelui. Ce a mai rămas. Au căzut pretenţiunile. Visteria a respin[s] orice secvestru: 1) pentru că pensia este dată dimpreună cu recompensa la bancă prin firme, pînă la 1 febr. 1868 şi al doile, recompensa nu se poate secvestra, şi din pensie numai a treia parte, dacă va avea să ia ceva la judecată. Tribunalele sînt în vacanţă pînă la 15 august. Acestea ţi le scriu nu ca să vă întristaţi, ci ca să vă bucuraţi, că fiind nimic, să ştiţi că s-a răfuit şi această datorie. Fără acest eveniment, eu credeam că tot mai am să dau. Vă îmbrăţişez pe toate, că nu mai am loc de scris. Tatăl vostru, UHeliadeR, [pe marginile a două pagini sint adăugate următoarele]: Am fost însă supărat foarte că a cătat să-mi ia trebile, să umblu de pe [după] acestea şi pe deasupra a[m] cătat să schimb datoria de la Bălăceni cu 3 la sută de la 400# şi graţie amicului Scarlat [Kretzulescu], cu casele frumoase, să treacă la Pume1 cu 1 la sută. Mai am un lor [?] de 100# ; şi de banii, pînă să învelesc cîte s-au făcut, Dumnezeu e bun, dar pielea mea ştie, [adresa pe plic]: Domniei-sale d-na Maria Heliade, la Cdmpiaa, cu un grop cu cinci lire M.I.J.P., Coresp. inv. 1.943 1 Jacques Poumay; bancher francez stabilit la Bucureşti, Bucureşti, 1867, aug. 6 Surioara mea, Fac urări şi pentru Santa Maria mare şi mică ca să trăieşti şi să vezi sănătos şi fericit pe filiu nostru Ioan, după cum dorim. Am scrisori de la dînsul şi ţi le trimit. Nu ştiu cui a semănat că a început şi el a scrie prin jurnale ? I-am scris că necesitatea a fost de astă dată, cînd nu se ardica nici o voce să apere patria lui de calomnii, a fost de nevoie şi de datorie să facă ce a făcut. Dar pînă aci, şi să-şi caute de studie. îmi pare bine că la vîrsta lui articolul lui este foarte stîmpărat şi fără patimă. Toţi l-au lăudat în toate partitele. Dacă nu v-am scris de mult, cauza a fost că nu mă puteam scula nici din pat. Am răcit şi m-a apucat dorul de muşchi cu înţepenirea picioarelor, cum am mai suferit acum vreo patru ani tot pe timpul acesta. Atunci...1, ah, vai de mine ! Dar am plîns de ajuns eu, ce să vă mai aduc aminte de atunci. Astă răceală m-a ţinut mult în casă fără să pot face nimic p-afară la nevoile din toate părţile. D. Obedenarul mi-a aplicat un sinapism mare, încît pînă acum am semnele ranelor. Acum sînt mai bine şi alerg să fac ceva bani ca să vă trimit. Ah, copiii mei, cînd mă gîndesc la voi cum trăiţi cu micele mijloace ce v-am dat la plecare! Nu ştiu cum mai trăiesc după atîtea lovituri din toate părţile şi de tot felul. M-am adresat, surioară, la vodă, şi i-am dat o petiţie pentru case, după încurajarea ce mi-a dat, dar după o lipsă peste Olt, la Rîureni, aflai la reîntoarcere că apostilînd petiţia la consiliul de miniştri, aceştia au decis ca să mă trimiţă a trage guvernul în judecată. Lungă cale, lungi nevoi. Dumnezeu să vă ţie sănătoşi şi să mă aflaţi mai uşurat decît cum mă aflu acum. Oh, ce greu îmi e singur, cînd nu-mi mai iese din gînd cu cine mă aflam [mai] an pe timpul acesta. Doamne, dăruieşte la toţi părinţii pe copilaşii lor. Parcă nu mai sînt pe lume, toate le uit, ca un idiot, numai ceea ce mă doare nu pot uita. Maica lui Dumnezeu ! Cunoşti dorul de la picioarele crucii, aibi mizericordie de toate mamele şi de toţi taţii. Dă sănătate Măriei, care îmi mai rămîne, şi consoal-o din înălţimea cerurilor, consoală-mă ca să o poci consola. Mă ia[r]tl, surioară, că astfel de tristă scrisoare îţi trimit, dar nu mai pot. Bine că îţi scriu cînd sînt sănătos, iar nu cînd eram bolnav, că era să vă pară mai greu. La revedere, I. Heliade R. [pe margine]: Ionel îţi trimite o tasă mică de cafea. [aîresa pe plic]: Domniei-sale doamna Maria Heliade Rădulescu, la Cîmpina M.I.J.P., Coresp. inv. 1.3S0/6 1 Punctele sînt în original. 377 Bucureşti, 1868, aug. 12 Dragă surioară, Ionel mă va repr8Z3iita în ziua de solemnitate a familiei noastre. Rog pe Maica Domnului să-ţi dea sănătate şi să facă a mi se mai împuţina durerile în care mă dezbat ziua şi noaptea. Sărută copilaşii ce ai lîngă tine, ce cu mine împreună se roagă lui Dumnezeu pentru părinţii lor. Societatea Academică începe peste o zi, două, şi nu pot [a] mă absenta din Bucureşti, spre a lua diurna ca să-ţi trimit ceva bani. La reve[de]re, draga mea, şi Dumnezeu cu voi şi cu mine. I. Heliade R. M.I.J.P,, Coresp. inv. 1,272/3 Bucureşti, 1869, sept. 18 Draga mea mămuşoară, Am fost mai mult decît prizonier cît a ţinut 45 de zile Societatea Academică, şi deodată cu dînsa Adunarea deputaţilor, 15 zile, şi noaptea Comitetul teatrelor, cu contractele actorilor. Prizonierii pierd libertatea, dar timpul este al lor; mie şi timpul mi se luase. Am scăpat în fine de la 15 ale curentei, şi mă simţ ferice că pot să vă scriu astăzi. De acum înainte vă voi scrie pe toată săptămîna. De trei zile, de cînd sînt liber, am putut face 60 galbeni ca să vă trimit, şi dacă nu ţi-am depeşat o telegramă ca să-i fi avut pînă acum, cauza este că Alexandru a scris că era însărcinat de tine a se duce la d. Dumba pentru bani. Şi de vei fi luat de acolo, cată să fac faţă la poliţa ce aştept; şi nu am ca să-i trimit de astă dată îndoiţi: o dată să-i trimit prin bancheri, şi altă dată să soldez poliţa. De nu vei fi luat bani, nu mai cere, telegrafiază-mi, şi-ţi voi trimite [indescifrabil] mandatul prin telegramă. Telegrama ta să fie numai într-o vorbă: expediez. Nu pot să-ţi descriu, mămuşoară dragă, situaţiunea în care am fost în captivitatea ce ţi-am arătat mai sus. In trecut, prin toate nevoile şi ama-rurile necontenit, zilele mele aveau o relaţiune între dînsele. Ziua de ieri îşi lăsa impresiunile sale bune sau rele zilei de astăzi. De vreo două lunir însă, mă aflu într-o situaţiune stranie şi necunoscută. Fără a pierde memoria, fără a înceta din laborile mele cu scrisul, simţ însă că fiecare zi parcă ar fi izolată de zilele trecute, parcă s-ar fi rupt şirul între dînsele, fiecare zi parcă ar fi o insolă abia cît un punct în oceanul nemărginit al timpului. De Academie am vrut să mă mîntui, dîndu-mi demisiunea. Trei săptă-mîni am stăruit să mi se accepte, ci a fost cu neputinţă. Mi s-a spus că demisiunea mea este una cu a da lovitura de moarte a acestei instituţiuni. Mi s-a vorbit de dccw, de datorii de către oameni ce n-a vrut să aibă în viaţa lor decît tot drepturi. 378 De m-am determinat a mă sacrifica şi în anul acesta, a fost singurul cuvînt ce mi l-am dat eu însumi. Nu m-am uitat adică la cîine, ci la al cui este clinele. Am crezut că nu mă pot trage pînă nu mă voi explica cu Domnul, care şi el este membru al acestei societăţi şi care, dacă în adevăr se distrage cu tragerea mea, nu se cuvine a o face fără ştirea şi consintimentul lui. Draga mea Eufrosina, te-am uitat, scumpa mea copilă, cu descrierea situaţiunei mele. De azi înainte îţi va scrie tata mai mult. Sărută şi consolă pe mama. Matilda scrie înadins din [indescifrabil] pentru voi. Se poate trăi acolo foarte bine [cu] 690 franci pe lună, cari fac mai puţin de 50 galbeni, să punem însă 60 pînă la 65#. Matilda descrie înadins traiul familiei sale, ca să vă faceţi o idee despre cum aţi putea petrece acolo. Vedeţi ce zic medicii, ce climă pot a vă recomanda. La revedere, cu fericire, Tatăl vostru [adresa pe plic]: Madame, madame Mărie Heliade Radulesco, Vienne, recommandee aux soins obligeants de mr. le dr. Sigmund de Friedemann, Leopoldstadt, Weintraubengasse nr. 5. M.I.J.P., Coresp. inv. 1.467/7 Bucureşti, 1869, sept. 20 s.v. Scumpa şi draga mea mămuşoară, Ţi-am promis că îţi voi scrie regulat pe toată săptămîna, şi o fac. încă nu sînt în starea mea normală, adică cu nevoile, dar şi cu timpul meu. Insă tot am început a mai avea timp ca să pot întîmpina nevoile. Cum a venit Alexandru şi mi-a spus că n-am să aştept poliţă pentru că n-ai luat bani, îndată astăzi mă dusei la bancher să-ţi depeşeze 60# ; ci fiind damine[că], era închis şi lăsai pe mîine. Depeşa vine mai nainte decît scrisoarea aceasta. Atita putui a-ţi trimite acum, săptămîna ce vine cată să trimit şi băiatului. Ş-apoi iar vă voi mai trimite. La Societatea Academică v-am scris, mi se pare, că se cuvenea în dreptatea mea să nu pot a voi, a face ce îmi propusesem; mă umileam de tot. Peste cinci zile este spre vînzare Echilibru antitezelor, peste două săp-tămîni ies 10 mii de Istoria românilor. Sper a-mi intra înapoi din spe[ze]le făcute. Şi cugetul tot la voi îmi este, pentru că mă simţ ferice cînd aud că poţi să pleci în clime mai dulci şi mai salutarie. Nu ştiu însă dacă iarna, mai ia amiazi decît Nisa, nu este şi mai dulce. Eufrosino, copila mea, cum ţi-a sărutat tata fotografia, cum îţi seamănă, dilecta mea copilă, e dulce şi frumoasă ca tine, şi nu ştii cum te vede ochii tatii. Sărută şi tu pe mama cu tinereţea şi ardoarea cu care te sărut eu pe tine. 379 Dimpreună cu Poeziile, cu Imnul Creaţiunii şi cu Echilibrul antvtezilor, vă voi trimite pentru d. Vegezzi-Ruscalla şi procesul-verbal în ca[re] se scrie că Heliade l-a propus de membru onorariu al Societăţii Academice, şi în unanimitate a fost aclamat de toţi. Dragă şi scumpă mămuşoară, svoală sufletul meu după tine la vederea objetelor ce mi-ai trimis. Mă încălţai astăzi cînd mă primenii şi cîntam ca copiii în gîndul meu cîntecul ce ieşise în anul nunţii noastre: Mă spală, mă primeneşte, Cu scurteica mă-nveleşte... Se sfîrşea cu mă-ncâlzeşte. Să-ţi dea Dumnezeu sănătate, mămuşoară, că îmi dă şi mie atunci viaţă. Dulce, dulce vă sărut, mămuşoara şi copila mea! Şi tot vă mai sărut. Scriţi-mi că puteţi pleca tot la sănătate şi toate amarurile mi se îndulcesc. La revedere, dilectele şi scumpele mele, mamă şi copilă, copilă şi mamă. La revedere, tatăl vostru mai dulce decît. Heliade Banii sînt trimişi în napoleoni 36, adică 728 franci. [adresa pe plic]: Madame, madame Mărie Heliade Radulesco, Vierme, Wasserhailanstadt Gainsarn, preş de Voslau M.I.J.P., Coresp. inv. 1.380/1 MARI A HELIADE RĂDULESCU CĂTRE SOŢUL SĂU ION HELIADE RĂDULESCU 1823 octombrie 3 Suflet al sufletului meu, primeşte inima-mi mîhnită, împreună cu aceste suspine ale mele, pricinuite de plecare. Fii credincios dragostei tale întocmai ca iubita ta, şi sfîrşitul cel dorit se va ivi. Dragostea mea! îngrijeşte-ţi mereu preascumpa sănătate, dacă într-adevăr mă iubeşti. Nu te întrista pentru această despărţire, căci ea ne va consolida iubirea, de crezi şi tu ca şi iubita ta. Nu uita acele din urmă clipe pe care dragostea ni le-a dăruit, clipe ce-au fost cele mai scumpe din viaţa mea, clipe ce le voi păstra împreună cu tine, îngerul meu, în străfundurile inimii mele, pînă la ultima suflare! Fii sănătos, tu, suflet ceresc! [Mariaj® Co lecţia A. Marinescu-Nour Alta, la 8 oct. [1823] După examenul privitor la această sănătate a mea mult dorită, declar că pînă în clipa de faţă sînt sănătoasă. Din Cîmpina v*am scris în scrisoarea mamei mele, pentru că prilejul nu prezenta siguranţă, ca şi acum, eu nu am modalitatea sigură,, şi de aceea vă scriu în treacăt, însă de îndată ce voi intra în Braşov, vă voi scrie în fine pe larg. Am străbătut calea Vlahiei1 cu mari primejdii din pricina hoţilor, care au făcut multe rele unor negustori, aşa cum mi-au relatat chiar aceştia, iar acum mă aflu într-un sanatoriu, şi abia am izbutit să stau 48 de ore, în timp ce alţii stau şi cîte 10 zile, şi este aici atîta infecţie, încît mă tem că mă voi îmbolnăvi. Scrie-mi, te rog, şi adresează scrisorile-ţi destinate mie către părintele Theodosie, chiar din 1 Şoseaua naţională, care merge paralel cu Valea Prahovei, spre Braşov. ° Toate cele 14 scrisori greceşti sînt copiate de Heliade într-un caiet; după cum se vede, au mai fost şi altele* dar lipsesc; traduse de Mihai Carataşu şi Anastase Carataşu. 383 piaţa, la Biserica Grecilor. Scrie-mi dacă Tudoriţa ţi-a remis biletul meu către nobila-ţi persoană, pe care i-1 dădusem să ţi-1 înmîneze în momentul plecării mele. Te asigur, şi acum, că eu gîndesc aceleaşi lucruri despre persoana ta, gînduri despre care şi atunci ţi-am scris, şi că mai curînd am să renunţ la lume, la viaţa mea decît la cele ce-am promis, eu sînt aceeaşi pe viaţă. [Maria] Răspuns la data de 2 noiembrie [1823] Mă pling, da, eu mă plîng, suspin, pling, suport dureri, simt că sufăr şi nu sufăr decît fiindcă simt! Vai 1 Ce ? Şi de la cine pot să sper în afecţiune de acum încolo? Din moment ce chiar iubitul meu mă părăseşte în suferinţe, da, el, care în momentele de fericire mă numea perechea lui nedespărţită şi acum se mulţumeşte să mă viziteze spiritul lui, dar oare acest sensibil spirit vede el rănile mele? Simte el nenorocirile mele? Ah, de nu le-armai vedea, din moment ce nu le simte, şi de nu le-ar mai simţi,dacă s-a mulţumit să mă părăsească! Nenorocita de mine! Suspină, lamentează-te, varsă tu lacrimi de dragaste amestecate cu plinset, căci iubirea ta nu are răsplată, da, nu te opri, clei nu eşti îndreptăţită plingînd, întrucît îţi îndeplineşti datoria, pentru care te-ai născut, căci nu te-ai născut decît pentru a-ţi cunoaşte iubitul, şi nu l-ai cunoscut decît pentru a ajunge ceea ce eşti. Ah, fie s-ajung şi într-o stare şi mai de plîns, şi voi găsi în nenorociri consolarea, pe care am aflat-o cunoscîndu-1 pe el. Trăieşte dar acolo unde îţi face plăcere, şi mi-e destul, îmi ajunge, fiindcă dacă mai există încă urme de iubire, compasiune şi tandreţe în inima ta blajină, nu vei fi mulţumit decît tot aşa cum mă mulţumeşte şi pe mine. Ah, curînd îmi voi vedea iubitul intrînd în mod operativ în dormitorul iubitei sale, ţinînd în mina lui dreaptă viaţa ei, iar în mîna stingă pe Eros purtîndu-i inima, da, pe acel Eros inimos, care prin pieptul său străpunge orice pericole şi ajunge cu bine acolo unde face plăcere şi îl şi mulţumeşte, şi atunci vei vedea că aceeaşi muribundă se va afla în braţele iubitului ei, iar lacrimile mulţumirii o vor trezi din moartea bucuriei. Fii sănătos 1 [Maria] Răspuns la 7 noiembrie 823 Preadulcele meu ! Tu, în această crudă şi pătrunzătoare scrisoare a ta, te-ai ambiţionat cît mai mult să-mi sfîşii inima şi să confirmi prin inscripţia Alta eu!, fără a-mi dezvălui ceva în legătură nici cu preascumpa pentru mine sănătate a ta, şi nici altceva din cîte tu gîndeşti că mi se cuvin, să ştiu şi eu dintr-ale tale interese. Ai dreptate, pentru că, dac-ai fi fost acelaşi, nu puteai să ţi-o imaginezi pe Mariţa, precum îi scrii, dură, nemiloasa, .384 insensibila etc., ci ai fi socotit că ea este foarte neschimbată în tot ceea ce a hotărît în legătură cu această dragoste pînă la ultima ei suflare, şi ai îi avut compasiune pentru ea, dacă ai vedea-o că, pe lingă faptul că ea nu este în stare să-şi potolească propriile-i dureri, mai are şi durerile tale, dintre care şi pe cea mai mică chiar o simte multiplicată. Dulce şi tandrule Heliade, această scrisoare a ta m-a uimit nespus de mult, deoarece nu ştiu ce, sau mai curînd cine ţi-a inspirat o astfel de idee despre mine. N-o pot atribui nici uneia din comportările şi nici gîndurilor mele, pentru că toate ale mele cu privire la tine, sacrificiile ce în orice împrejurare eu eram promptă în a le face pentru tine, chiar şi alte gesturi bune pe care tu le ştii... trebuie să te fi convins îndeajuns încît să fii sigur că, atîta timp cît eu respir, sînt şi vreau să fiu statornică în dragostea noastră şi sinceră în prietenie. Iată neschimbatele ginduri ale nedreptăţitei tale Mar iţa. Prin urmare, nu mai îmi scrie pe viitor dojeni şi ocări, căci nu acestea sînt roadele în schimbul a tot ceea ce a sădit inima-mi naivă într-a ta. Iar dacă crezi că sînt o femeie cu un asemenea caracter, nu-s demnă de iubirea ta, dar nici nu merit să mai îmi scrii. Nu uita tu, stăpînul meu, tot ce mi-ai promis, iubeşte-o pe Mărită ta şi sper că în curînd te voi vedea. A, gînd nespus de dulce, ah, tu speranţă vie. Acest gînd îmi dă puterile cu cari refacerea sănătăţii mă ţine în urmă. Iubeşte-mă, tu lumina mea, atît cît ar trebui să te sperie şi să-ţi repugne numele Mariţa, dacă — după cum spui — cu el numeşti nenorocirea ta. Cea pe viaţă... [Maria] Răspuns la 18 decembrie [1823] la scrisoarea din 17 noiembrie Ah, viaţa tu a vieţii mele, încetează de acum înainte de a mă nedreptăţi, întrucît dacă scrisorile mele sint trimise într-aşa fel încît să-ţi provoace lacrimi, şi nil contrariul, ele mă vor determina să încetez de a şti scrie, şi cînd eu mă voi pomeni privată şi de această corespondenţă, nu îmi rămîne altă consolare decît moartea. Iubeşte-mă, tandrul meu, precum te iubesc, aibi aceleaşi gînduri, şi curînd te voi vedea. [Maria] Răspuns la 27 dec. [1823] la scrisoarea din 12 dec. In clipa aceasta am primit străpungătoarea ta scrisoare, în care altceva nu am simţit decît dojeni şi ocări. Ah, niciodată, tandrule! De ce te grăbeşti ? Lasă ca preasubtilul tău discernămînt să judece aidoma unei alte Pallas Atena homerică, şi nu mă mai condamna drept o insensibilă (ca 26 385 să nu zic ca pe o rătăcită ibovnică), pentru că poate şi eu aş fi în stare să am aceleaşi dojeni pentru tine. De vină e spitalul, şi apoi eu nu pot să încredinţez scrisorile mele către tine fiecăruia. încetează, deci, de a mai fi nedrept pe viitor cu nenorocita de mine, deoarece timpul, care seceră totul, stinge totul, tot el este şi tatăl adevărului. [Maria] Alta la 28 dec. [1823] Ah, să descriu suferinţele mele? O, tu, inimă nespus de rănită ! Tu eşti crîncen sfîşiată, ah, viaţă! Ce viaţă? Mai bine încetez... Nu, eu vreau să trăiesc, sperînd, mă mulţumesc cu această nemărginit de chinuită viaţă a mea. Speranţa că Heliade ţine la mine, el, care niciodată nu-şi tăgăduieşte cele ce mi-a promis, speranţa că gîndurile lui conştiente şi libere nu-1 vor lăsa să se arate necredincios dragostei cu care îmi este dator, îmi dă viaţa mea. Este timpul acum să te felicit de ziua ta şi să-ţi urez toată fericirea,, o dată cu toate rudele tale, şi în special cu iubita ta soră, pe care o sărut mult din adîncul sufletului. Aibi grijă, stăpînul meu, să te achiţi de toate îndatoririle faţă de patria ta, tu te afli într-un post, deci poţi, aidoma unui alt soare, să risipeşti întunericul ignoranţei, strălucind în orizontul ţării tale, aflată în suferinţă. Prin urmare, luptă tu ca să ştergi şi să dezrădăcinezi dăunătoarele prejudecăţi de secole înrădăcinate. Acestea te rog din tot sufletul, şi în curînd să aflu că în paşi gigantici mergeţi spre hotarul perfecţiunii şi spre corolarul strălucirii şi al gloriei. Adio, prietenul meu, este ora douăsprezece, iată, sună; deci, mai întîi, trebuie să mă retrag şi să-mi fac rugăciunea către Dumnezeu, încît să realizezi tu toate cele dorite de tine şi pe urmă să mă lungesc după cum îmi este obiceiul, şi să parcurg restul nopţii visîndu-te pe tine împreună cu Hymenaeus cununîndu-ne statornicia. [Maria] Răspuns la data de 29 [ianuarie 1824] Dacă inima ta ar simţi văpaia iubirii în măsura în care o simte înflăcărată mea inimă, dacă ţi-ai întoarce faţa, şi ai privi rănile pe care această iubire mi le-a deschis, şi eu le suport cu o privire plină de afecţiune şi, în fine, te-ai gîndi numai, fără să priveşti tabloul celor trecute, la acele clipe de dragoste dulci şi sfinte pe care le-am petrecut, da, acele clipe, cărora le datorăm sfintele legături... pe care le avem deja, desigur iubirea ta nu s-ar mai pomeni într-aşa o atonie încît să nu fie în stare să supună orice temere a ta şi să te facă să rămîi acolo unde iubita ta ori va muri, ori va scăpa. însă viaţa îţi porunceşte să trăieşti (să nu zic teama), trăieşte tu departe de consoarta ta... ei îi este suficient să rămînă cu ea împreună cre- 386 dincioasa şi statornica ei iubire ou sfintele îndatoriri şi aceasta o mulţumeşte. Da, să trăiască zile de lacrimi şi lipsite de bucurie ! Să aibă consolare necontenitele-i lacrimi, prieteni nedespărţiţi suspinele şi salvator moartea, iar cu tine împreună să aibă inima-i întristată, mintea ei, toate simţurile ei şi acest suflet al cărui refugiu tu eşti, căci în momentul în care îşi va lua primul început, el spre tine va zbura. [Maria] Nr. 4 Cronstadt, 849, fevr. 16/28 Tată şi scumpul meu soţior, Alaltăieri era un an cînd m-ai găsit în camera mea ocolită de toţi copilaşii noştri, riigîndu-ne Dumnezeului nostru să ne dea patrie liberă, să trecem prin foc şi prin apă, dar dreptatea Domnului să nu ne părăsească. Mă rugam să nu ne despărţim pînă nu vom vedea copilaşii căpătuiţi. Mă rugam... dar tu ne-ai surprins şi m-ai binecuvîntat din inimă. Aşa eram şi alaltăieri în genunchi înaintea sfîntului imagin, înconjurată nu de 7 copii, ci numai de 3, cu inima împărţită la tine, la 4 copilaşi împărţiţi, la 2 fraţi rătăciţi pe drumuri periculoase (şi poate că n-au de nici unele), la Ştefanache, care a fugit de aci pradă a groazii şi a durerilor. Şi, în fine, înmuiată în torente de lacrămi, mă consolam cu sfintele patimi ale Mîntuitorului nostru (că era lunea curată). Estimp nu m-ai surprins tu. M-a surprins scumpa scrisoarea ta de la 26 ian. din Paris. Doamne, ce ale-greţă era în toţi, mie mi se părea că te văz şi vream să-ţi spui toate cîte am suferit şi poate voi mai suferi. La 1 fevr. st. nou a intrat aci în cetate vreo 3 mii de ruşi şi în Sibii incă atîtea; pericolul acestor 2 cetăţi era mare dacă nu venea această creştină armată. Toate scrisorile tale le-am primit, afară din cea de la Francfort, p-aceea mi-a pus-o cineva bine. Eu ţi-am scris cu Tăulesco, cu N. Rucăreanul. Ţi-am scris la Francfort, dar pe aceea, din pricina vacanţiilor postii, am rupt-o. Era de 3 coaie, plină de novele care acu nu se mai spun; nu 800 arestanţi, dar poate sînt în toată ţara mai mult de 10 mii arestanţi. Este groază să te şi gîndeşti ce este acolo! Numai Domnul să ne ierte pe toţi. Nae te-a urmat pînă la Sibii, acolo s-a sosit vestea că bietul Ghiţă Ruc. [ăreanu], frate-său, «a murit de o puntă [?] în trei zile. Atunci a venit bietul om disperat, mi-a zis adio, şi a plecat la Câmpulung; de atunci nu mai ştiu nimic de dînsul. în scrisoarea ta de la Minhen1 scriai şi epitropilor mei, Niţ.[escu], Duca, Neg.[ulici], Zos.[sima], Duil.flie], scriai şi într-a mea şi intr-a lor să vă trimiţă bani. I-am rugat atîta, bietul Duillie, adevăratul amic, a făcut atît să trimiţă vreo 100 # ce mai avea, dar în van, că Niţ.[escu] şi Zos. [sima] s-a opozat mai mult decît ceilalţi. Peste vreo 10 zile a dat şi jaburu [?] ăsta şi s-a răspîndit toţi nu mai ştiu pe unde. Ba m-am rugat atît la 1 Miinchen. 26* 387 plecarea lor să-mi dea toţi vreo 50 # ca să-mi scap copilaşii, să mă depărtez şi eu spre Orşova şi să trec Dunărea, să mă duc ori la paşa din Vidin sau la paşa din Rusciuc, să cer onesta şi unica ospitalitate otomană. Dar în van, nu mi-a dat nici unu. Bietul Duil.flie] mi-a lăsat 16 #, din care mai am încă 7. Apoi cine să-ţi mai spuie criticile şi calomniile lor. Dar Boliac i-a întrecut pe toţi în perfidie şi răutate. Ceea ce îmi scrii de fatalii băieţi el le ştia de a 3-a zi a plecării tale. Le proorocea, ştii ca Rusetache, cum proorocea la reacţia de la 29 [iunie 1848] pe drumul Tîrgoviştii. Lasă-i, frate, în pace. Domnul să-i ierte, fă ce poţi să faci pentru patrie, în unire cu acei oneşti, bravi, rezoluţi şi unici, model al aristocraţiei de pe globul terest. Mama lor este o sfintă, ea este mama tuturor nenorociţilor din Sibii, şi toată familia este binecuvîntată de Dumnezeu. Mă simţ ferice cînd ştiu toată această familie, şi oricine o va cunoaşte-o nu poate altfel. O sa arăt la toţi rîndurile care scrii pentru dînşii lui Boliac ce mult a făcut! Domnul să facă cum să fie lor datoare patria liberarea, să ne alegem de independenţa noastră şi să ne fălim cu dînşii. Spune-le din parte-mi că cu cele mai sincere lacrămi îi salut şi ei pe viitor trebuie să mă amă mai mult, că am fost bravă prigioniră, iar nu politrone, meargă înaintea sfîntului ce şi-au auzit, precum a şi mers. Frate, am fost arestată o săptămînă cu copiii, pricina că sînt consoarta ta. Domnii senatori a fost oameni de omenie şi m-a scăpat, dar nu ştiu pentru cît, că eu prevăd că mi se ţese încriminări. Bine ar fi dacă poţi să-mi trimiţi un pasport supt care să fiu protejată de puterea inamică; pasportul să aibă numele meu cel adevărat, că mi-a făcut crimă şi pentru pasportul meu că este pe nume schimbat. Ah, Doamne, şi cît ar trebui să am mai curînd un astfel de pasport sau o poruncă de la Cabinetul austriac către autoritatea locală, ca la nici o întîmplare să nu mă dea de aci. Vezi, frate, presimţirile mele? Acu, înainte cu Domnul! Pentru fetiţe îmi sînt toate aceste rugăciuni ce îţi fac şi precosioane, că pentru mine sînt hotărîtă, pînă la moarte, să-i arăt inamicului peşte de pe holde şi foarfece, pînă m-o scufunda în mare centura mea tricoloră, şi n-o scoţ vie-moar-tă, ce vor voi vor face. Pasportul trebuie să aibă 5 copii cu numele lor şi 2 camerieri, precum şi 2 cameriere, slugi ataşaţi. Am hotărît să rămînem numai cu cămăşile şi să vindem tot, să punem amanet, numai să putem avea 250 #, ca să-ţi trimitem ţie 200 şi noi cu 50 să trecem în Turcia. Dar în van, că aci nu mai sînt decît armate şi senatori fără familii. Toţi românii, şi de aci şi din Sibii, unii sînt la Viena şi alţii băjenăriţi, cine ştie pe unde. Braşovul era pustiu vreo cîteva zile, rămăsese numai săraci şi emigranţi. Doamne, cîte am suferit! Am trecut prin foc şi prin apă. Eu nu m-am mişcat din casa unde m-ai lăsat. Şi acu tot aci sînt. Nu ştiu însă pînă cînd mă vor lăsa. Soţul meu, dacă cele de sus scrise pentru asigurarea noastră se vor face cu o cheltuială din libertatea patriii noastre, sau în cheltuială de timp sau în cheltuială de îndatoriri, apoi te jur să nu faci, să nu cheltuieşti nimic din libertatea patriii noastre pentru noi. 388 Dumnezeul meu este mare, sper şi cred într-însul, el ne va scăpa din toate şi ne va uni pe toţi victorioşi. în scurt, crede şi tu aşa, că atunci va triumfa legea Domnului. Acu mă silesc să trimit un om la Cîm[pu]lung să-mi aducă pe Nae, şi cu dinsul să fac ceva bani să-ţi trimiţ, dar nu văz alt mijloc de trimis bani mai sigur decît prin consulul franţez sau inglez. Voi vedea,să-mi dea Dumnezeu bănişi apoi mă voi consulta cu cineva. Frăţiorul meu, arată respectuoasa mea salutare domnului de Lamartin. Spune-i că viaţa este scurtă, şi a mea şi mai scurtă. Nu cred să-l văd aci jos, dar acolo, sus, poate, după atîtea martiruri îmi va face Domnul graţia să-l văd în celestul dom, splendid, radios, ferice de mulţumirea conştiinţii1... M.I.J.P., Coresp. inv. 1.271/8 Nr. 5 Vidin, 849, iulie 3/15 Mare este Dumnezeul nostru! Mă văzui în stare să scriu, cui? Lui Efliade]. Doamne, ce fericire! Din cîte ne-ai scăpat, Dumnezeule! Ah, toţi mi-a zis şi îmi zic că aţi scăpat din naufragiu ! Adevărat spun? Eşti sănătos ? Ai ce îţi trebuie, ca să poţi duce cel puţin viaţa materială ? Doamne, ce catastrofă, pe patria noastră şi pe noi toţi! Şi crima noastră este că am avut şi avem în inimă amorul aproapelui nostru. Drept este Dumnezeul nostru, sînt mai mult decît sigură că nu ne va lăsa pînă în sfîrşit victime unei fapte ce el o ordonă. Pentru aceea m-am întărit atît, încît nu poţi să-ţi închipuieşti, copiii toţi, nepoţii, Ştefanachi şi eu sintem plini de curaj, de hotărîre ca să suferim orice chin d-a capo pentru divinul amor care este de a ama săracul şi a ierta pe inamic. Nu, dragă, unde se varsă sînge fuge adevărata libertate şi toate democraţiile din lume [...] Şi iarăşi îţi spui, ori pe unde s-a vărsat atîta sînge, acolo o să fie cele din urmă naţii care vor avea adevărata libertate. Sper şi sînt încredinţată că patria noastră, care este aşa de mică, fără nici o putere, hotărîtă suferinţelor, plină de oameni săraci în toate şi bogaţi numai de suferinţe şi răbdare, patria noastră — zic — o să fie cea dintîi care o să se bucure de adevărata libertate, pentru verginitatea în care se află de orice crimă. Ah, Doamne, ce fericire! îţi scriu ţie, şi cînd las pana din mînă văz decindea Calafatul; dulce patrie, cînd o să mai pui buzele pe ţărîna ta ? Cu ce amar o sa mă depărtez de tine ! Mormîntul părinţilor şi copilaşilor noştri. Căminul bătrîneţelor noastre. Ah, cît vă doresc, cît îmi sînteţi de scumpe! Ah, E[liade], scumpul meu soţior şi companiul dureroase-mi vieţi, fă cum 1 Lipsă sfîrşitul scrisorii. să te văz mai curînd în braţele banilor noştri copilaşi, ca să mă mai poci lupta cu cruda durere ce îmi sfîşie inima de pierderea şi scla[vajul] patriii noastre. Ah, torente de lacrămi vărsăm de pierderea românilor. Dar nu te îndoi, curaj şi credinţă în Domnul! El a fost şi va fi cu noi! Sînt mai 6 luni că nu am primit nici o scrisoare de la tine. Cea din urmă a fost din 26 ghen. Ţi-am răspuns pe loc şi ţi-am adresat-o la Paris cu toate precosioanele ca să ajungă la destinaţia ei. Domnul ştie ce s-a făcut. Peste 12 zile, după deliberaţia celui dintîi arest, am fost arestată d-a capo numai pentru că am primit o scrisoare de la tine şi pentru că nu am vrut să le-o dau să o citească. M-a ţinut 3 săptămîni arestată. Mi-a gătit o teleguţă nr. 14 şi vreo 16 din persoanele ce întîlnea Ştefanachi în zilele din urmă, seara, la poarta cetăţii din Sibiu (mă înţelegi) era hotărît să ne treacă tranzito pîn patria noastră şi să ne ducă unde şi-a înţărcat dracul copiii. Dar Dumnezeu nu a vrut să fac acel voiaj. M-a inspirat ce să fac, nu numai ca să-mi scap copiii, dar să fac pe acel care vrea să ne trimită să doarmă el în noaptea aceea ocolit de sentinele şi a doua zi să-şi ia drumul el acolo unde vrea să ne ducă pe noi. Am trăit în aceste trei luni din urmă ocolită de amici şi fraţi care nu m-a lăsat să simţ nici un minut emigraţia mea. Peste 5.000 sfanţi mi-au dat, în toată vremea asta, însă în bacnote koşutiene. Toate scumpe, pierderea la schimbarea lor m-a făcut să nu am acu, cî[nd] îţi scriu, mai mult de 1.200 sf., cu care m-aş bizui să viu unde mi-ai seri tu, mai curînd, ca să ne unim pe viaţă. Plutirea pe Dunăre mult în 4 săptămîni va fi deschisă. Este singurul drum care aş putea să fac mai comod şi mai ieftin, iar dacă poţi şi eşti sigur la Varna, cum zice Ştefanachi, apoi spune-mi să plec acolo. Aci, în Vidin, ca în toate părţile, ne-a dat Domnul numai îndată un patron care este virtutea personificată, se numeşte căpitan Marco, consol a mai mult[or] puteri. Şi paşa mi-a făgăduit toată asiguranţa şi înlesniri la orice voi avea trebuinţă. De voi şedea aci vreo 6 săptămîni, nu este minune să mai fac vreo 2.000 sf., dar tu grăbeşte-te să-mi răspunzi mai curînd unde eşti hotărît să ne stabilim împreună de iarnă. Căci dacă vei să fii tot departe de copii, apoi sînt hotărîtă să mă duc cu toţi copiii în Văcăreşti, să putrezim acolo, că nu mai putem fără tine. Scrie tot cît se va putea mai curînd lui Nae Rucăreanul şi lui C-H.1, ministrul finanţii. Ei sînt dispuşi din inimă să-ţi trimiţă bani, dar nu ştiu cum. Col dintîi a pierdut pe fratele său, Ghiţă. Este stăpîn pe avere şi poate să-ţi trimiţă (numai prin Colcun1 2) pînă la 400#; cel de al doilea, pînă la 150#. Dar vezi să nu-i compromiţi cu scrisorile, trebuie să le adresezi prin ambasadă la Colcun, şi lui să-i scrii să aibă mare grijă să meargă la destinaţia lor. Este mai 4 luni de cînd s-a publicat în Buletin că cel ce va înlesni cu bani sau cu orice vreun emigrant va lua pedeapsă în ocnă de un an. 1 Constantin Her eseu-Nas tur el (1796—1874); militar şi om politic; ministru de finanţe în mai multe rînduri (1842, 1848 şi 1851). 2 R. E. Colquhoun, consulul Angliei la Bucureşti. 390 Strînge tu cum vei putea ceva bani, şi eu ce voi putea să mai fac. Scrie-mi unde să viu să petrecem iarna, că nu mai avem decît 2 luni şi iaca iarna. Pentru mine este prea greu să călătoresc mai tîrziu. Copiii sînt toţi sănătoşi. Ienăchiţă numai a trebuit să-mi aducă la Sibiu rîia în casă, dar Dumnezeu ne-a scăpat pe loc. Şi el este sănătos, dar nebun şi rebel în putere; creşte fără nici o învăţătură şi slăbeşte zi din zi de dorul tău. De fetiţe sînt foarte mulţumită. în toate ocaziile purtarea lor ne-a făcut onoare. Zmărăndiţa, cu 10 copii, este victimă mai de plîns ca noi. Nu ştiu cum să fac să-i trimiţ 1.000 sf., care sînt destinaţi pentru dînsa, adecă Sofiţii şi Măriţii, afară din 1.200 ce am de cheltuială. Ah, de cîte [ori] am vrut să-ţi trimiţ şi ţie, dragă, dar cum, prin cine ? Şi chiar acu nu mă asigură nimenea. Frate, sotiorul meu şi tatăl copilaşilor mei, fă ce vei putea să am un pasport pe numele meu sau nume schimbat, cu 2 slugi şi cu copiii mei, şi trimite-mi-1 cu scrisoarea ce îmi vei seri mai curînd, căci toate şicanele ce poate să-mi mai vie provin din neaverea unui pasport de la vreo ambasadă. Dar negreşit, frăţiorule, scrisoarea să o adresezi â mad-mi Mărie Alexandriano â Vidin, par mr. le capitain et consul Marco. A revedere, dragă, a revedere, cum ne grăbeşte poşta, a revedere, pe curînd. Scrie-mi curînd, iarăşi îmi [îţi] scriu curînd. A revedere. Cînd vei scri[lui] Rucăr [eanu], scrie şi Zmărăndiţii. A revedere, Maria ta M.I.J.P., Coresp. inv. 1.478/6 Ru[s]ciuc, 849, iulie 30, stil vechi Scumpul meu soţior, Ieri, cînd am ajuns la portul Rusciucului, am primit 3 scrisori ale tale, scumpul nostru tată, şi una de la martiro-eroină fiica noastră, Zmărăndiţa. De la tine nu aveam scrisoare de la 26 ghenarie, de la dînsa nu aveam de la 15 aprilie. Poţi [să-ţi] închipui bucuria ce am avut cînd am pus mîna pe hîrtia ce a trecut prin mîna ta, cînd am pus buzele pe liniile tale. Dar ce jale, ce torent de lacrămi ne-a coprins cînd am văzut starea ta, ultradis-peraţie pentru patria noastră, conştiinţa pentru copiii tăi că i-ai lăsat săraci* neputinţa de a ierta pe inamicii patriii, omenirei şi ai noştri şi sărăcia pînă la lipsa în care te afli. Cînd tai ramurile din faţă, nu va să zică că i-ai uscat, că i-ai stîrpit rădăcina, ci, din contra, prinde mai multă putere, dă şi cresc mai iute alte ramuri. în astă stare ne este patria, şi nu mă disper că Dumnezeul nostru este mare, lucrează ca un mare puternic ce este şi inspiraţiile ce insuflă şi conspiraţiile lui sînt negreşite şi neînvinse. Copiii nu sînt săraci, că nu le-am auzit decît cum să facem „mamă* să mergem la tata. Este vreme, mamă, să muncim ca să vă dăm supa şi 391 niţică pîine. Pe noi ne hrăneşte destul fericirea şi fala că sîntem copiii v-o-ştd.“ A, scumpul meu tată, îmi pare rău că nu-ţi cunoşti copiii, răbdarea lor, mîndria lor la orice este bas, micşorime, curajul lor este fără exemplu. Ele zic că tatăl lor, dacă se gîndea pe jumătate la naţie şi pe jumătate la dinsele, nu era să fie perfect patriotismul lui. Şi neperfecţia în felu ăsta se zice un fel de trădare, şi ele se onorează de toată lumea ca fetele martirului E[liade], iar nu amfibiului patriot. Zici că nu poţi ierta! Rău, dar de ce nu te gîndeşti că lipseşte virtutea unde este trebuinţă de iertare şi că creştinul are cel puţin milă de astfel de creature. Mila este sor nu numai cu iertarea, dar uneori şi cu amorul. Tu ai fost şi crez că eşti creştin. Pleacă din acest punt, şi să vezi că ajungi să te rogi Domnului ca să le dea binele de care au lipsă. Zici că nu ai cu ce trăi şi te gîndeşti chiar la pîinea din toate zilele. Asta este greu, dar hotărăşte-te dacă nu alta mai bună să copiezi la vreo canţelarie numai atît timp pînă cînd voi primi răspunsul la scrisoarea mea din Vidin de la 3/15 iul., in care îţi cer locul unde să iernăm împreună. Eu sper să-ţi aduc atîţi bani cît să poţi întreprinde ceva, adecă vreo 3 sau 400 # fără să vinz nimic, nici să le dau în caj (sic). Ţi-aş fi trimis din Vidin bani, că ideea numai că poate nu ai îmi făcea o întristare crudă, dar este mare greutate şi nesiguranţă să trimiţi bani (la Paris şi noi) în aceste circonstanţii. Şi'prin urmare grăbeşte-te să-mi scrii unde hotărăşti să-mi dai locul de întilnire şi cît şi la cine să-ţi trimiţ atitia bani cît să-ţi plăteşti datoriile şi să poţi veni unde vei hotărî să iernăm. Sau de eşti hotărît să rămii acolo, să venim şi noi pe la septemvrie, căci altfel murim amîndoi de dor, şi atunci cu adevărat rămîn copiii săraci. Dar Dumnezeu este plin de mizericordie şi să vezi că o să ne dea frumoase bătrîneţe şi onest avenir copiilor. Mai zici că ideea că poate nu avem nici hrana din toate zilele te omoară; nu, frate, din contra, copiii tăi sînt prea bine vestiţi, prea bine hrăniţi (ba bomboanile şi rahatlucumuri plouă), şi mama familiii tale hrăneşte pe toata ziua un străin şi doi. Frate, frate, Dumnezeul cărui mă închin este mare. Mi-a dat fără să vînz ceva, fără să pui gaj, fără să cer cuiva. Mi-a dat pînă la 6.000 sfanţi, dar am cheltuit mult şi cu ţinerea familiii, din pricina secetei ce era în Transilvania şi scumpetii, transportul bagajelor de la Braşov pînă aci şi cheltuiala noastră mă ţine în 40 zile 160 #. Acu am 7 hîrtii de cîte 100 fiorini argint, dar sper să mai fac ceva bani cît voi şedea aci vreo lună. Eu plîng şi mă cutremur de tempestele şi naufragiul ce ai avut. Şi te jur să nu te mai pui nici tu pe mare, şi nici pe mine să nu mă chemi pe unde trebuie să mă îmbarc pe mare, că nu viu. Eu am de gînd, dacă îmi va ajuta Domnul, să viu pîn Beligrad şi pe unde te-ai dus tu. Mariţica noastră, îmi scrie Zm[ărăndiţa] noastră că la examen a făcut furoare cu învăţătura ei, răspunsurile şi frumuseţea. Fuad-efendi n-a mai lăsat-o de pă genunchi, toţi o numea angel. Sofia nu învaţă nimic, 392 La pension trebuie să dau 100 #, că de cînd ai dat tu 20 #, nu am mai dat nimic. A revedere, frate, a revedere. Fii mare, aibi răbdare sfintă, că în scurt o să fim iară bine cu toţii. A revedere, Mar ia ta Crede, tătişorule, că n-am meritat scrisoarea ce am primit-o de la tine. Zici, tată, că ne-ai nedreptăţit. Nu, tată, noi adevărat am fost şi sîntem fatalitatea părinţilor noştri, poate ş-a patriei noastre. Zici, tată, că patria şi naţia a învins toate simtimentele tale; de ce ne spui asta? Noi, ştie Dumnezeu şi mama, dacă vreodată am zis sau am simţit vreo neplăcere asupra acestui sfînt simtiment, din contra, am zis că n-ai sacrificat tot, şi cauza sîntem noi. Şi ce am suferit noi, tătişorule, pentru patria noastră ca să ne lamentăm ? Şi chiar dacă vom suferi ceva, niciodată nimeni n-o să auză din gura noastră, sau să simţim cel mai mic regret pentru că ai iubit patria, din contra, ne-ai dat un avenir dulce şi cu care ne onorăm. Zici, tată, că nimeni nu-şi aduce aminte de tine, tătişoru meu. Aci nu mai am ce să mai zic, pentru că nu credeam, tătişorule, că o să dubiţi şi de asta. Dumnezeu ştie. Tu ai suferit destule şi suferi pentru noi, dar noi nimic, nimic n-am suferit, numai ziua de azi a fost cea mai teribilă care am avut pînă acuma. Lacrămile de azi nu le-am mai vărsat niciodată, citind scrisoarea ta. Te rog, tătişorule, cu lacrămile pe obraz, nu fi mîhnit pe noi. Fetele tale, tătişorule, n-au trebuinţă de mila lumii, decît numai de a lui Dumnezeu şi de amoru bunilor lor părinţi. Şi atunci Dumnezeu ne-a întărit destul ca să lucrăm şi noi, pe cît vom fi capabile şi să mai uşurăm suferinţele scumpilor noştri părinţi. Şi vom fi ferici, tată, în braţele mamii şi al copilaşilor, şi copilaşii în braţele scumpului lor tată. Te îmbrăţişez, tătişoru meu. A revedere, curînd, a revedere, Virginia ta Buna noastră Frusinica este supărată pe mine că nu i-am lăsat loc să scrie. Mama nu vrea să scriu pe altă hîrtie, că se face pachetu mare, dar tu ştii, tătişorule, că ce simte una, simte şi cealaltă; de rîndu trecut ţi-a scris ea, am vrut dreptate. Colecţia George Potra Rusciuc, 849, sept. 24/oct. 4 Scumpul meu tată şi frate, Dragă, ce suferinţe a fost răsplata atîtor virtuţi ce posedă inima ta şi le-a executat cu atîta pravilnicie 1 Doamne, întăreşte-ne să putem suferi, să bineeuvîntăm numele tău, Doamne, tu să te culci flămînd, să nu ai luminare, să nu ai hîrtie, să fii bolnav, străin, singur, sărac. Tu, frăţiorul meu! Ah, să dea seama cine îţi spunea toate groazele ca să te desparţă de noi! Nu, frate, dacă erai cu noi, cum hotărîseşi înoă din 393 Bucureşti, nedespărţit de noi, nu sufereai nimic, din contra, era să ne găsească iarna asta aşezaţi într-un colţ de pămînt şi pîinea copiilor asigurată. Ah, nu ştii cît am pierdut noi din pricina despărţirii, fie numele Domnului binecuvîntat. Astăzi am pornit bagajele la Constandinopole, la 30 sept. s.v. Plecăm şi noi cu Domnul, pe uscat pînă la Varna, şi de acolo ne îmbarcăm pe mare 24 ore pînă în Bosfor. Iţi scriam de la Vidin că am 2.200 sfanţi şi că 1.000 era destinaţi ălor 10 copii din Bucureşti, ce murea de dorul nostru şi de foame, fără să se găsească un om dintr-atîtea rude, amici şi compatrioţi să le dea un covrig. Mi-a rămas (după ce am trimis 1.000 de sfanţi) 1.200 sfanţi în bancnote austriace. Mi-a mai dat la Vidin pătropolitul de acolo lei 500 şi aghen-tul ăla, Marco, lei 1.000 bani turceşti. De atunci pînă acum sînt 3 luni, cu aceşti bani am hrănit, am învestit şi i-am adus cu vaporu pînă aci, în număr [de] 8 persoane. Ştefanache şi Ghio[r]gachi intră în acest număr, căci ei din ora care a sosit în Transilvania să mă ia de acolo nu mai avea nici o para. Ce puteam să le zic? Ce puteam să le fac ? După două săptămîni de la ajungerea mea în Rusciuc, am adus pe angelul martirizat din Bucureşti, pe Smărăndiţa cu toţi copilaşii aci la Rusciuc. Paşa de la Giurgiu i-a făcut onoarele ce s-a gîndit el, poate, că merită familia ta. I-a dat un caic pompos decorat cu însemnele otomane şi 2 ofiţeri musulmani de excortă. Mama cu ceilalţi copilaşi ai ei, ce priveghea pe ţărmul Dunării, ochii ei de Argos i-a distins cale de o oră. Tată, ce jale era! Un ţipăt de tată şi mamă naviga pe Dunăre. Plîn-geam lacrămi de sînge toţi, mamă, tată, copii, surori, fraţi, mateloţi, amici, privitori şi pietrile. Ah, ce scenă, cînd ne-am îmbrăţoşat. Nu am mai cunoscut pe nimeni, nişte copii galbeni, slabi, plini de suferinţe. Smărăndiţa? Doamne, ea nu mai este decît o umbră diafană ce nu mai pronunţă decît numele tău şi patria I I-am ţinut 3 săptămîni aci. Despărţirea nu mai poci să ţi-o descriu. I-am petrecut pînă la carantina Giurgiului. In 4 zile care a şăzut în carantină, ne-am dus în toate zilele la dînsa. Ea a plecat bolnavă la Bucureşti şi ej am zăcut pînă ieri. Alaltăieri am primit scrisoare de la dînsa, dimpreună cu 7 scrisori de la tine, 4 către dînsa şi trei către mine, deosebit cele ce ai scris tu persoanelor ce le-a dat pe loc Smărăndiţa după adresa lor, şi la care încă nu am răspuns de efe[c]tu ce au făcut. Eu nu mai am decît 10 # de cheltuială, şi cu aceştia o să intru în Con-standinopol. Voiajul cu toată excorta îl fac gratis. Numai pentru 12 lăzi ce am plătesc la vaporul austriac un bagatel, căci şi ei vor să contribuiască la înlesnirea voiajului meu. Eu pînă în momentul ăsta n-am pus nimic amanet, nici n-am vîndut o aţă. Am găsit în toate locurile angel. Nu mi-a lipsit pînă acu 20 pînă la 30 # din pungă. Şi cu toate astea sînt ingrată dacă nu am putut să fac să-ţi trimiţ şi ţie măcar o sută. Acu nu mai am decît speranţa că din Constând, voi putea să-ţi trimit, însă această speranţă, chiar de se va realiza, o să mai treacă încă o lună sau şi 2. Ce facem noi? Dorul şi lacrămile ce vărsăm în toate zilele pentru tine ne consumă, copiii slăbesc zi din zi de dorul tău. Frate, lasă toate speranţele, că m-am încredinţat că sînt toate vane, Acolea unde te afli sînt mai toţi autori şi poeţi pe ca[re] i-ai fi şi cunoscut. Adresează-te la dînşii şi chiar şi la acei bărbaţi şi amici păcii. Roa-gă-te să facă o supscripţie să te împrumute 150 # cu soroc de 6 luni. Cu aceşti bani vino la Smirna în Asia Mică. De acolo îmi scrii în Constând. şi îţi aduc eu copiii în braţele tale. Odată liberă eu de fete, vei vedea ce îmi plăteşte pielea, dacă în 2 sau 3 luni nu îţi voi aduce cel puţin 2 sau 3 mii să nu fiu vrednică să iau anaforă, nici să mă mai numeşti mama copiilor tăi. Dar cu fetele de gîtul meu nu poci face nimic. Mie, numele şi reputaţia fetelor noastre mi-a fost mai preţios şi îmi este mai mult decît toate comorile lumii. Şi prin urmare nu poci face nici o mişcare de frică nu a faptelor mele, ci de calomniile ce pot plăsmui emigranţii noştri. Doamne, ce oameni depravaţi! Cum te sfîşie. Am plîns în luna trecută 3 zile şi 2 nopţi de calomniile şi sfîşiiturile ce ţi-a făcut în Constând, şi aci. Dumnezeu să-i ierte. Prin urmare, fă şi tu numai pentru persoana ta ce am făcut eu 7 oi i 8 luni pentru 200 persoane, adecă fă cum să iei suma de sus cu împrumutare, căci cu adevărat o să-i plătim, mult mai curînd din sorocul ce am zis mai sus. Eu am sigure mijloace să văz chiar pe suzeranul nostru şi fac să fim despăgubiţi de starea ce ni s-a furat toată din ţara noastră. Frate, înţelege-mă şi nu întîrzia, căci cu copilele de gît nu încep nimic, că nu voi să auz lătrînd cîinii numele fetiţelor şi să zică că dacă nu aveam fete, fete frumoase, nu izbuteam. Uşurează-mă, frate, de copii. Odată tu în Smirna, eu îţi aduc copiii şi cu ce să trăiţi pînă la martie. Eu mă întorc în Constând, singură şi fac treabă. Iar alfel pierim toţi de dor, de străină[ta]te şi sărăcie. Ascultă-mă odată, nu te lua după politica trecută, corentă şi chiar viitoare. Pleacă din Paris, spune la toţi că vii în Bavaria. Vino singur, înţelegi, singur, în Smirna, cu nume schimbat. Acolo vei găsi scrisoarea mea şi bani ce trebuie să urmezi. Poate vei afla ceva mult mai bun, dar înţelege-mă, fă cum să nu ştie nici în Paris, nici în Constând, că tu eşti în Smirna. Pe această adresă să-mi trimiţi scrisorile la Constând.: ă monsieur Demetrio Sachelario ă Constantinople. Şi în plicul dinlăuntru ce o să fie scrisoarea mea, adresa: „Maria Alexandriana, post-restante la Sachelariou, nu la poştie. Dar, frăţiorul meu, cum să te mai expui pe mare. Eu nu am curaj deloc să îţi zic să te îmbarci. Te îndemn să faci oricît de mare tur pe uscat, şi pe mare să nu te mai pui. Insă orice hîrtii vei avea, fără excepţie, să le trimiţi la jConstandin., tot pe adresa de sus, ca să nu-ţi găsească nici o pricină prin locurile şi oamenii răi pe unde vei trece pe uscat (înţeleg să trimiţi pe mare hîrtiile). 393 Ta poţi veni pînâ aproape de Smirna pe uscat şi sa faci o prea scurtă navigaţie ca să fii în Smirna. Vezi, frăţiorul meu, să nu te expui la nici un pericol, că in momentul ce ne vom închipui numai că eşti în mijlocul tempestei, sau pe uscat arestat de [...] ori alţi inemici, noi murim. De vei putea lua un pasport ca român austriac (negustor ce te duci la Constând.) de la ambasada de acolo, şi te vei păzi să nu ai altă persoana ca tine, dar nici vreo hîrtie bănuitoare, ci din contra socoteli, bilanţe şi catastişe negustoreşti, apoi vii cu flori în pălărie. Cit pentru sănătate, să pui flanelă pe piele de la cap pînă la picere, blana ta, cizme groase şi să mănînci numai supă, rasol şi friptură. Să ţii un săculeţ cu camfor pe stomah. Doamne, cum să fac să te vedem mai curînd ? Şi cum să vii fără pericole? Eu scriu şi plîng şi tu o să citeşti rîzînd, dar nu, tu nu poţi să-ţi închi-puieşti disperaţia mea că nu poci să fac nu 700 #, dar nici o sută ca să-ţi trimit ţie. Tot mai am încă o speranţă la N. Rucăreanul că îţi va trimite el. Domnul să facă să nu fie vană! Noapte bună 25 sept. Astăzi este ziua Frusinichii, cuvioasa Efrosina. Domnul să ne-o trăiască, să-i dea în scurt pe bunul ei tată sănătos în braţe şi să-i ţie mintea, naivitatea şi candoarea ce fac ornamentele ei. Frate, ce frumoase fete ai şi cuminte. Curajul şi rezignaţia lor să sufere pînă la covîrşire pentru onoarea patriii şi părinţilor lor. Dumnezeu să ni le trăiască şi să le armeze cu răbdarea lui. Frate, ce necăjită sînt, tremur, îmi vine nebunie, ce să mai zicem de străin, de inamici, cîndfiul meu Gheorghie îmi joacă o asfel de infamă comedie. Ah, de ce m-ai lăsat în străinătate singură. A venit în Transilvania cu ingratul de Ştefanache să mă ia. De a doua zi n-a mai avutără nici para, nici cizmă, nici nimic. I-am ţinut iaca 4 luni ca pănişte coconaşi, trăind din spinarea mea. Ii hrăneam pe dînşii cu plăcinte făcute cu sîngele meu, în vreme ce tu nu aveai nici piine, nici luminare. Ah, Doamne, iartă-mă. In sfîrşit unul, după ce am asigurat pe 3 luni plinea copiilor lui, m-a făcut aseară ca pe o otreapă, puţin a lipsit să mă şi bată, strigîndu-mi că sînt o femeie despreţuită şi de chiar bărbatul meu şi abandonată! Să fie* lăudat numele Domnului! Celălalt, Gheorghie, după ce l-am ţinut, l-am încălţat, era hotărît să vie cu mine pînă la Constandinopol, ca să nu fiu singură pe un drum aşa de aventuros, cu fetiţele. M-a pus şi el cu vreo 20# la mină; încă ieri mi-a luat cei din urmă bani ce aveam ca să-şi ia tutun. I-a mirosit că o să aflu, că a cerut pe numele meu la o persoană mare dinsîrbi 100#, şi persoana, creztnd, mi-a şi trimis pe fiul meu. Astăzi de dimineaţă aflu că s-a îmbarcat Gheor-gachi. Trimiţ la port, în vapor, să-l cheme, şi îmi trimite răspuns că orice am cheltuit eu cu dînsul şi ce bani i-am dat, o să mai puie şi de la dîn-sul 50# şi o să-i trimiţăpelocdela Constând, lui săracu bărbatului meu. Ei, spune-mi, nu mi-a făcut necaz cît să-mi crape fierea ? Doamne, întă-reşte-mă I 396 Acu pricepi de ce nu am ale 3 la 4 sute # ce îti scriam, ai mai auzit de la cine, şi a profitat ei. Acu isprăvesc. Nu îţi scriu des, vezi ce hirtie groasă am. Eu nu plătesc nici o para la poştie, şi tu plăteşti tot, să îţi mai fac şi cheltuieli după ce nu ţi-am trimis nimic? Frăţiorul meu, aşa este că ne-am înţeles? Eu plec la 30 pentru Constând. Tu faci orice vei putea (ştii că numai mortul nu înviază) şi vii la Smirna întocmai aşa după reţeta de mai sus scrisă. Fii prea sigur că n-o să ai nici un fel de reproş din partea guvernului supt care mă aflu, mai vîrtos că la Smirna nu este nici picior de imigrant. Fă, frate, cum îţi scriu ca să scăpăm şi de dorul ce ne consumă, şi de sărăcia ce ne amerinţă. Iar de te vei lăsa să te poarte speranţele şi ideile oamenilor ce te înconjoară, şi nu ne vom vedea acu curînd, apoi ne-am dus pe copcă. Scrisorile ce mi-ai adresat la Vidin nu am primit decît una, fără gazete. Din cele adresate la Rusciuc, 2 am primit. A revedere, scumpul meu amic şi frate. Domnul cu tine şi cu noi! Să auzim de bine şi să ne vedem sănătoşi! A revedere, Maria ta Arată maternele mele complimente şi stimă domnilor Goleşti şi Gră-dişteano. Colecţia George Potra Rusciuc, 1 şi 13 oct. 849 Scumpul meu frăţior, Scriam, spuneam, mă rugam cu lacrămi şi le dam gaj tot bagajul nostru ca să-mi dea cineva 200 # să-ţi trimiţ ţie mai multdejumătate,şisă opresc ceilalţi pentru cheltuiala drumului de aci pînă la Constantp. şi zit [?] am găsit, pe oricine am rugat şi oricui am scris. Zmărăndiţa s-a bolnăvit de disperaţie că n-a putut face măcar 100# ca să-ţi trimiţă, puind in depozit şalul ei, bocoa[?], pendulu şi tablourile noastre. Jalea mea şi a copiilor ajunsese la extremitate. M-am pomenit că mă întreabă şi acela cărui nu m-am gîndit să-i spui, Andrei, frate supus, care văz că te adoară ca pe un adevărat părinte. Cum i-am spus, mi-a zis fără să-i zic eu că el a muncit 7 ani şi este stăpîn pe un capitălaş de 80 #, şi de ar rămînea să mănînce pîine şi sare, lui i se pare că a cîştigat toată lumea cînd va vedea că tu o să-ţi îmbrăţoşăzi copiii şi copiii înviind în braţele tatii. Astea sînt vorbele lui. Ştiu, frăţiorul meu, că şi tu o să-l binecuvîntezi cu lacrămile ce am vărsat eu pentru dînsul înaintea Mîntuitorului nostru I[sus] H[ristos]. Primeşte; frăţiorule, 103 # grei, cu blancul frumoşi ca soarele, să nu primeşti lipsă 20 # este ultimul meu capital. Frăţiorule, nu mai retarda nici 2 zile, pleacă pe unde te va lumina Domnul, să vii mai curînd să ne găseşti în Constantinopole la Arnăutchioi, cale de 3 ore departe de Constanţii. Acolo ne găseşti. Să nu mai ai nici o grijă că n-o să fii primit; nu mai este ce era astă primăvară. Acu pe aci se ţin străini refugiaţi politici, care pe tot minutul sînt ceruţi, şi ei nici grijă n-au. Noi sîntem supuşi şi o să trăim supt un guvern cel mai uman şi mult mai civilizat decît multe alte. Am văzut, frate, cu ochii mei la Vidin şi aci, exilaţi de Kurdistan,. oameni ce a ridicat arme[le] în contra suveranului lor. Ştii cum i-a pedepsit? Trimiţîndu-i pe la paşi ce se află în depărtare de patria exilaţilor, mă-nîncă la o masă, au case bune, haine, slugi, toate gratis, şi deosebit şi leafă. Arată-mi în care parte de loc se tractează cu astfel de generozitate şi umanitate exilaţii ? Să venim la ai noştri de la Brusa. Mi-a spus Bălcescu cînd a trecut de la Constandin. pentru Vidin că nici un emigrant din cei ce nu s-a dus la Brusa nu se află mai bine, ci mult mai rău, căci cei de la Brusa, după ce au trăit paşalîşte apoi au făcut şi capital, că nu avea pe ce să mai cheltuiască şi pe acei 600 lei ce primea fieşcare, ba încă cui i-a fost dor de nevastă n-a avut decît să spuie, şi i-a adus şi nevasta bine tractată, cum Negu-lici şi Ipătescu îşi au şi familiile acolo, aşadar nu ştiu de ce să nu preferim chiar o pedeapsă împreună, decît să ne consume dorul de foc pe fieşcare din noi despărţiţi şi adevărat pribegi. Frate, ascultă-mă o dată şi vino unde îţi scriu, în ceas ce ne vom mai vedea o să înceteze toate disperaţiile, şi eu cum ţi-am mai scris azi săptă-mîna, o să fac bune treburi, cum voi putea fi liberă de sarcina a 2 fete. Vino şi nu asculta pe nimeni. Ţi-am scris şi iarăşi repet că dacă nu vei să vii la Constant in op., vino la Smirna, vino mai bine pe uscat, la Andrianopole,, numai să faci cum ţi-am scris în ultima scrisoare, să-ţi trimiţi toate hîrtiile pe mare. Tu să-ţi iei toate precosioanele, să treci ca unnegoţiant pe la capitalele unde te gîndeşti că poate să fii cunoscut, să nu retarzi deloc, pînă te vei putea vede în binecuvîntata Ţara Turcească. Aci nu mai ai nici o grijă, aci dacă eu nu voi putea face aceea ce sper,, adecă să fim cu vreo cîteva mii # despăgubiţi de cîte am pierdut, o să deschizi tu o şcoală de băieţi şi eu una de fete, unde ne va plăcea, şi o să trăim de minune, la din contra, să fim chiar urgisiţi o să ne ţie ca pe cei din Brusa, apoi vezi dacă putem fi rău. Eu îţi spui că o să fim fericiţi, ascultă-mă,, ascultă-mă, ascultă-mă, părăseşte un loc unde nu ţi-a dat o luminare, şi vino unde trăim noi prea bine, scumpul meu soţior, înţelege-mă şi nu mă mai lăsa fără tine. Copiii a ajuns de nu mai mănîncă. Ienăchiţă mă întreabă pe toată ora cît mai este pînă la tata, cînd o să-l vază, jucăriile nu-1 mai distrează. Vino, frate, vino, învesteşte-te bine, frăţiorule, pune flanele pă piele, nu mai spune nimurui unde pleci, nici nu mai lua pe nimeni de tovarăş.. Adu-ţi aminte că ne-ai scris în mai multe scrisori, scumpul meu tatăr că numai cheltuiala te-a oprit ca să nu te pui în toate pericolele numai să-ţi vezi copiii, aşadar nu mai ai alt pericol decît al mării în care ai pericolat de 2 ori, şi te rog cu lacrămi să nu te mai expui, dar nici să laşi copiii victimă dorului. Ei a început a număra orele şi zilele cînd o să se arunce în braţele tatii, ca să nu se mai desparţă nici pă bine, nici pă rău. Nu, tu nu cunoşti încă nici pe copiii tăi, cum n-ai cunoscut nici pe Maria ta. Noi te cunoaştem mai bine, pentru aceea te şi stimăm mai mult. Tu dacă mă ştiai 398 mai bine nu ai ţinea coliete (sic) şi brăţări cînd tu, sfîntul nostru martir, n-ai de „nici unele“. Ah, Doamne, dă-mi pe tatăl copilaşilor mei, că mă făgăduiesc resignaţie şi eternă paţienţă. Frate, scrie vreo cîteva rînduri domnului Luca Cliţian, aghentul vapoarelor din Rusciuc, şi doctorului Kaliţi, doc[torul] paşii; aceşti 2 oameni mi-a făcut bine şi o să avem trebuinţă de dînşii. Să spui şi complimente la familia lor; sînt oameni cu copii şi neveste de treabă. Prin Luca, aghentul, îţi trimiţ astăzi 100 #. A revedere, a revedere pe curînd, soţiorul meu, pe curînd. Aştept să se mai dreagă timpul şi plec pentru Constant in opole. A revedere, Mama 1849, octombrie 15, Constantinopol [pe faţa interioară a plicului, următorul text]: Aci în Turcia, cu oameni cu învăţătura ta, dar eu cu învăţătura de nimic ce posed, să mă stabilez undeva, să deschiz o şcoală de copii externi, îmi fac venit de 100 lei pe lună, cu care mi-aş hrăni copiii. Este prea pozitiv ce îţi spui. Grăbeşte-te să faci cum vei putea, să vii mai curînd la noi. Eu nu-ţi mai scriu decît cînd voi putea să-ţi trimiţ bani. Facă Domnul să-ţi trimiţ curînd. Să nu mai îmi scrii prin poşta Bucureştiului, ci prin Constând. A revedere. Pe curînd. Pe curînd. Ah, Doamne! A revedere. Nu poţi să-ţi figurezi ce bine am fost tratată de haremul paşii şi de paŞa de aci. Mă trimite de aci cu 4 trăsuri, escortată de cavazi, meimandar înainte să-mi gătească conac; toate pă cheltuiala împărătească. De la Varna mă duce vaporul imperial iară gratis. A revedere, a revedere, [adresa pe plic]:  monsieur, monsieur Joseph Fransky, â Paris, rue Notre-Dame des Victoires, Hotel National, par Constantinople Colecţia George Potra Constantinopole, 849, luni 31 oct. Pera, via Posta teke, Casa Vitale ^ Tremur de necazul ce scrisorile tale mi-a făcut. Se zice vreodată la o mamă şi nevastă cum ţi-a dat ţie Dumnezeu, se zice că de ce m-am pus să te omor, fără nici un folos, căci nu eşti bogat? Nu ţi-e ruşine! Ah, ce nedrept ai fost şi eşti cu mine, nu mă vezi că n-am rămas decît o mînuşiţă de ţărînă ce mă spulberă vîntul în toate zilele şi m-a apropiat de tot de gura mormîntului meu, şi nici acu, nici în străinătatea care mă aflu nu poţi a te opri să nu mă înveninezi, deie-ţi Domnul nevastă mai bună, dar copiii o.să mă plîngă etern, căci mamă nu le poţi da. Ţi-am scris în cele dinţii 3 luni după ce ai plecat şi m-ai lăsat în mijlocul rezbelului civil cu fetele de gît; ţi-am scris 6 scrisori şi ţi le vor spune copiii; 399 pe urmă pină la iulie în 3, am fost unde nu mai puteam să-ţi trimit nici de gîtul unei păsări 2 rînduri, căci şi pe aceea o împuşca. La 2 iulie am fost în Vidin, la 3 ţi-am scris; a trebuit să aştept răspuns de la tine ca să-ţi mai scriu, căci toţi ziceau că nu te mai afli în Paris. N-am putut să mă stăpînesc şi să aştept răspuns, şi peste 20 zile, în ziua [în] care am sosit în Rusciuc iarăşi ţi-am scris, şi în 2 luni şi 1/2 ce am rămas în Rusciuc ţi-am scris cu totul 4 scrisori, şi cu a patra, adică alaltăieri simb., a fost 4 săptămîni, ţi-am trimis şi 100#prin Constantinopole,prin dom. Luca Kliţian din Rusciuc la Constantinp. şi de aci la Paris prin dom. Demetrio Sachelario, căruia să-mi şi adresezi scrisorile ce vei voi să mai scrii copiilor. Eu am primit aci în Constandinopole deodată 7 scrisori; cine le-a ţinut, Domnul să-l ierte, precum şi pe acela care ţine pe ale mele şi nu le-a lăsat să meargă la destinaţia lor. De cînd ne-ai abandonat sînt 11 luni; 6 luni am fost închisă de toate părţile de guera civilă. Sub ochii noştri s-a petrecut incendiuri, ucideri şi împuşcînd oameni ca pe vite şi păsări, bătălii aşarnate [la] 1/2 oră de noi şi uneori mai aproape, vedeam morţi şi răniţi ziua şi noaptea, trecîndu-i pe supt ferestrele noastre; 1 lună am fost prizoniera [...], trăiam în mijlocul baionetelor [...]. Astea le-a strigat gheneralu Enghelhard1 cu porunca în mînă şi striga bătînd din picioare la mica opoziţie ce se cerca să-i facă bieţii senatori [ai] Braşovului. Astea sînt pozitive şi ţi le vor spune într-o zi chiar braşovenii cîte am suferit şi cu cîtă onoare m-am purtat şi complotul ce am făcut de ţi-am scăpat copiii, şi în loc să mă ia pă mine, n-a nemerit Timişu să scape de tiranul nostru. Le ştie şi generalul Bem, că el era departe o oră numai de Braşov. Iaca 7 luni în care ţi-am scris numai 6 scrisori, în cestelalte 4 luni ţi-am scris 6 cu aceasta şi vream să-ţi scriu mai multe, dar cînd îmi zici tu că n-ai nici cu ce să-ţi cumperi luminare, cum să-ţi mai fac şi cheltuielile poştiilor care nu sînt aşa bagatel ? Eu o singură scrisorică a ta ce am primit-o de la poşta Braşovului, de la Paris, am plătit-o 7 sf.[anţi]. Apoi dacă nu vei să te grăbeşti cu veninul şi să zici că poate că ţi-am scris, dar o fi vreo fatalitate şi pentru scrisorile mele, cum a urmat pentru ale tale, cel puţin gîn~ deşte-te că am o povară de 15 copii să hrănesc, să mă ţiu de voiajuri de 5 luni încoace, să hrănesc, să încalţ, să învest, să plătesc chirii de case şi de călătorii, şi astea se fac cu bani şi cu bani mulţi. Aceşti bani nu i-am avut în ladă, a trebuit să am cap zdravăn şi picioare sănătoase ca să mă gîndesc, să alerg şi să-i închelbărez. Sînt, joi, 14 luni de cînd emigrez cu copiii de gît; în toată astă vreme am ţinut copiii în case bune, masă bună, slugi, doctor, haine şi n-a trecut o zi să nu aibă cîte o mică plăcere. Am cheltuit, de cînd ne-am despărţit, peste 11.000 sfanţi, adecă cu ce ţi-am trimis şi cu alţi 150#, Sofiii 30# şi t 1 Andrei Andreevici Engelhardt (alias Heinrich Georg Albert) (1799—?); general maior; a comandat brigada a2-a din divizia XV de infanterie în timpul revoluţiei dia Ungaria; a atacat şi cucerit Făgăraşul în 1849. 400 Zmărăndiţei vreo 120# şi peste puţin iarăşi trebuie să-i trimiţ, că altfel moare de foame cu toţi copiii. O să-mi zici că Zmărăndiţa are bărbat, eu îţi zic că n-are, căci el n-are de unde să-i dea nici o para, din contra l-am ţinut şi pe el 4 luni cu toată cheltuiala. Am dat şi lui Gheorgache vreo 30# şi pe la săraci emigraţi şic. 1. Vezi că n-am aşteptat, pică pară să te mănînc. Acu am ajuns, vineri, în Constantinopole, cu o datorie de 170# şi cu 20# în pungă car[e] i-am mai isprăvit, căci am cu mine 4 copii să trăiască, pe Andrei şi eu, şine trebuie numai pe mîncare 100 lei pe zi, apoi casa, lemne, spălatul, pantofii şi altele, iacă o cheltuială de 80# pe lună. Se miră toţi cum am dus-o şi o duc. Şi eu sper că nu numai o să-mi scoţ cheltuiala de aci şi din Bucureşti, dar bun este Domnul, poate că voi face fetelor şi cîte o modestă zestre, căci trebuie să ne ochim băieţi şi să îngrijesc de zestre. Frusinica are 18 ani şi o lună şi Vir-gilia 16 astăzi. Domnul să ni le trăiască, că sînt bune fete, în toate nenorocirile şi necazuril[le] ce am petrecut, Domnul mi-a ajutat, cum nu numai trupeşte să fie bine, dar morala lor, urechile şi ochii sînt vergine de orice necuviinţă. Pînă în anul trecut aveau copiii noştri o reputaţie bună în Bucureşti; acu pe unde am trecut am lăsat în urmă stimă şi adoraţie, vei vedea şi vei auzi. Nu pretinz să-mi zici bravo, nupretinz să-mi mulţumeşti, Domnul le-a făcut toate pentru virtuţile tale, nu sînt meritele mele, dar aş vrea să nu mă adapi cu venin pînă la ultima oră a triştii şi necăjiţii mele vieţi. Mă auzi de zestre (cînd eu peste 2 săptămîni n-o să am de cheltuială) şi ca să ocheşti niscai copii buni, dar frate, că n-o să trăiesc cît lumea, sînt de 50 ani, am obosit de tot şi este rău să rămîie fetele fără nici un căpătîi, străine şi sărace. Pentru aceea, te rog, dacă eşti şi tu de o părere cu mine, eu îţi spui că mi-ar plăcea mult Grigore Grădişteanu şi Pleşoi[a]nu (dacă sănătatea lor este perfectă şi ar voi şi ei). Pentru zestre eu sper că, cu ajutorul Domnului, că la o hotărîre de măritat fete[le] o să poci face cîte 2 mii # pentru fiecare fetiţă. Nu rîde, Dumnezeul nostru este mare. Tu caută 2 oameni înţelepţi, şi eu zestrea; rola ta este mai grea, fii cu băgare de seamă. îmi vorbeşti că ce scrisoare am scris lui I. Ghica. Astă scrisoare a mea către Ghica este soră cu scrisoarea ce zicea că are sceleratul acela de graf din Bucureşti, nici în vis nu mi-a trecut să-[i] scriu lui sau la vreun emigrant. Ce-o mai fi şi asta1.... Colecţia George Potra 849, 3/15 noiem. Astăzi, mi-a citit un manuscript Costache, cam rău mi l-a citit, dar cît bine mi-a făcut, era „şi nu ne duce întru ispită, ci ne izbăveşte de cel rău, amin“. 1 Lipseşte sfîrşitul scrisorii. 27 — Scrisori şi acte 401 Ah, cu ce lacrămi ardente te-a binecuvîntat sufletul meu; Dumnezeu şi popolile să auză sfînta ta rugăciune, şi facă ca copiii noştri să fie mai fericiţi. Frate, fă cum să am din scrisorile tale, te rog, că mult sîntem flămînde şi însetate de apa vieţii. Te rog ca samarineanca. Ah, ce grozav tragit am avut de la Varna pînă aci. N-am făcut pe mare mai mult de o zi şi o noapte, dar noaptea toată a fost o furtună. Eu am murit de frică, şi fetele ziceau că tata a suferit mai mult. Doamne, ce copii plini de devotament şi amor pentru părinţii lor! Doamne, cîtă onoare îmi face purtarea, maniera şi sentimentele lor şi apoi frumoase o posiblă. Frusinica inspiră pasiune oricărui o vede. Doamne, cînd o să le vezi şi tu, eu nu ştiu cum o să te rabde inima să nu vii în iarna asta la ele. Cu Ienăchiţă ce să fac ? Creşte, şi cu el cresc şi nebuniile, neînvăţătura şi nerespectul către mine; o să dăm seama dacă va trece şi iarna asta fără să f’e cu tatăl lui. Ş-apoi oare cum să îţi zic să vii? Oare înţelept este, ar fi să cer voie la marele vizir ca să-ţi scriu să vii aci? Spune-mi mai curînd. Şi iară de vei voi să vii să consolezi nişte copii disperaţi, de dorul tău, pe unde să vii? Pe mare? Te jur pe ce ai mai scump să nu te expui. Pe uscat, învestit bine şi ori ca marcant, ori ca curier ar fi bine pînă la Beligradul sîrbesc. O dată acolo, tragi la paşa, apoi eşti sigur de oricare pericol politic. Paşa, sînt mai mult decît sigură că o să te îngrijească ca pe un princip favorit şi amic al Înaltei Porţi. Pă mine m-au primit toţi paşii şi m-a escortat, ca cînd ar fi avut într-adins porunci ca să-mi facă onori şi toată buna îngrijire. Vezi, frate, gîndeş-ti-te şi la Dumnezeu, şi vino la copii. Nu-i mai cunoşti cum au slăbit de dorul tău şi cum suferă, şi ele nu vor să-ţi scrie. Lasă gazetele şi cauza. Uite, îmi vine greaţă cînd auz. Nu ţi s-a urît, frate, cu cabalele, cu calomniile, cu invidia, nu ai niţică conştiinţă să abni-ghezi copilaşii tăi? Spune-mi mai curînd să cer voie. Vei să vii? Banii ce i-ai luat de la fraţii din Brusa, scrie-mi că vii, şi eu îi voi da înapoi. Spune-mi ce trebuie să fac ca să te aibă copiii? Să mă arunc în mare, în foc? Spune-mi, că fac tot. Înţelege că faci unu din cele mai mari şi neiertat păcat cu copiii. Vino, frate, vino, şi cu tine venim oriunde ne vei duce. Fără tine nu mai fac un pas. Dar să nu vii pe mare, să vii pe uscat şi cum ţi-am scris, în trecutele scrisori, că nu este nici un pericol. Nu te teme de guvernul cărui ai slujit; este un guvern divin. Nu mai este pe tot pămîntul umanitatea, amorul aproapelui, generozitate ce găseşte cineva în acest guvern şi în tot musulmanul. D-ai şti cum a pedepsit pe adevăraţii rebeli de la Kurdistan! I-a depărtat pe toţi de patria lor şi se află pe la paşalîcurile de pe marginea Dunării; lăcuinţe în sarai întocmai ca al paşii, slugi peste slugi, mese peste mese, baluri, vînători, cavalcade, liberi în toate părţile oraşului şi campaniii, şi cîte 2, 3, 4 şi 5 mii lei pe lună. Nu te teme, că nu o să păţim nici un rău. Inima îmi spune bine, dar dacă ne vei mai ţine încă un simestru fără tine, apoi nu ştiu ce vor deveni aceşti copilaşi. Eu nu îţi mai scriu de azi încolo ca să vii; mi-am făcut dato- 402 ria, să-ţi spui, să te rog, nu mai am nici o responsabilitate, nici înaintea lui Dumnezeu, nici înaintea ta şi a oamenilor. Pentru morala şi fizicul copiilor îţi voi seri regulat de 2 ori [pe] lună, spuindu-ţi cum sîntem. Acu mă aflu prea jenată de bani şi am şi o datorie de 170#, dar tot nu-mi lipseşte nimic. Azi m-am mutat într-o casă de piatră, mare, şi la cel dintîi centru (Pera, STaupoSpojju1 de pe Uliţa postii, Uliţa Mare, între toate ambasadele, la signor Vitali). Am 2 camere şi o intrare, mobilate bine, soare toată ziua, sobă, cald în camere, 6 cafele cu lapte dimineaţa, un dine ca acasă la noi şi uneori şi mai bun, supe, poame şi pîine, luminări bune, spălatul, lemne, cu 60 # pe lună. Sper că dacă oi reuşi la ce mi-am pus în gînd că voi avea o pensie bună, o să dau scrisoarea ta la ec-sa ambasadorul, dar nu poţi, frate, să faci să am una de la guvernul de acolo şi alta de la Palmerston către Caning, să le am protecţia? Eu, atunci, numai în 2 luni aş pune la dobîndă zestrea Fru-sinichii şi a Virgiliii. Nu rîde, fă-mi acest bine daca poţi, că am mare trebuinţă de favoarea acestor 2 curţi. Nu te teme, că cum m-am purtat pînă acu ţi-am făcut onoare; sper că şi de acu înainte să nu-ţi fac dezonoare. A revedere, frate, a revedere, Maria ta [...]1 2 Colecţia George Potra Constantinopoli, 849, duminică, nom. 12/24 Ei, acu ce să-ţi mai scriu, tot alea şi tot alea. Sînt 10 zile [de cînd] ţi-am scris o scrisoare lungă, lungă de 8 pagine mari. Era plină de înşiră-te mărgărite. în această scrisoare îţi răspundeam la 9 scrisori ale tale ce le-am primit deodată de la fratele meu Costache, el le desfundase. Da cele [de la] d. Ghica şi Bălcescu nu mi le-a trimis fratele la Rusciuc, pentru că mă aştepta zi din zi în Constant. Acu aleargă Andrei de 8 zile ca să-mi aducă de la d. Ciaca3 o scrisoare a ta ce am aflat că am la dînsul. Să văz ce îmi scrii şi să-ţi răspunz. Andrei vine, să vedem, auzi ce zice: „d. Ciaca este amalat acasă la familia domnealui (departe de aci o oră şi 1/2). Pentru aceea n-a venit la can-ţelaria domnealui 8 zile. Dar in sfîrşit, am găsit pe comiul [?] domnealui şi mi-a zis că plicul domniii-voastre s-a luat de 8 zile de domnul Ghica. Cum nu v-a mai dat încă plicul“? Ascultă de vezi omenie! Eu nu ştiu ce să mai zic. Nu este destul ale 15 sau 18 zile ale drumului că aşteptaţi cu atîta palpitaţie vaporul şi poşta. 1 Stavrodrom (gr.) = aşa se numeşte încrucişarea dintre cele două străzi mari din Pera. 2 Lipseşte sfîrşitul scrisorii. 8 Mihai Czaikowski; om politic polonez, turcit sub numele de Sadik-paşa. 27* 403 Apoi să alergi să te chinuiască palpitaţia cîte 8 sau alte 15 zile, pînă să des-fundează scrisorile de pe la oameni de omenie şi mari diplomaţi. Ah, Doamne, cînd o să-ţi vie mintea să hotărăşti să vii la copilaşii tăi, să lucrezi pentru patrie mult mai mult decît ceea ce lucrezi pe acolo! Ş-apoi nu este un mare păcat, şi privat ca tată şi ca cetăţean să nu laşi pe Ienăchiţă în stare să isprăvească şi să dea patriii cele ce tu ai început? Să-l laşi, băiat de 9 ani, fără nici o hrană intelectuală, fără îngrijirea şi severitatea tatii? De mine nu ascultă nimic, nu va să înveţe deloc. Creşte cu dînsul fel de fel de năravuri, insolente, răsfăţături, impertinenţe, ce toate o să-l ducă la viţiuri (şi Doamne fereşte) şi la crime. Frumos o să slujim şi lui Dumnezeu şi patriii... Nu vezi că pieirea patriii noastre este pentru că nu a avut şi nu are măcar încă 4—5 ca tine ? Nu vezi că ce este bun*de pe [după] tine, sînt şcolarii tăi? Apoi de ce vei să pierzi copilu tău care posedă toate bunele tale calităţi şi pentru că l-a abandonat îngrijirea tatii, se pierde copilu. Fie floarea şi planta cît de bune şi pămîntul cît de bun, dacă nu este săpată, curăţată şi udată la vreme, se dezjenerează, să pierde. Ah, d-ai şti cîte lacrămi vărs în toate nopţile, pe cînd dorm toţi şi toate! Frate, nu plîng bogăţia care n-am avut-o, şi nici că am fost din naşterea mea făcută să preţuiesc un lucru ce mai de multe ori şi prea des este posesia oamenilor şi femeilor dezonoraţi. Plîng despărţirea ta de copii. Aceasta mă omoară pă tot minutul. A pierdut hrana spirituală a scumpului lor tată. Dar de vreo 3 luni plîng şi fizicul lor, ceci amîndouă fetiţe[le] suferă pînă în extremitate de dorul tău. M-am consultat cu 3 doctori de cînd am venit aci şi îmi zic că sînt pă drumul şi că au hlorosis. Zisei, „bine, doctore, hlorosis este de multe ori soră cu oftica“. îmi răspunse că pentru acu nu are asfel de boală, dar mai tîrziu nu ştie ce poate să se facă. Ah, frate, ce rană dureroasă acoperă inima mea. Am orbit de atîta lacrimi ce am vărsat şi vărs. Ah, tu ştii că nimic nu mă îngrozeşte ca conştiinţa şi boala. Ei, bine, boala o mai văz, fie numele Domnului binecuvîntat. De conştiinţă pînă acu sînt în desăvîrşită pace. Frate, ca să poci spera la cura care mi s-a prescris să le fac, ca să scape de această funestă boală, nu este alt remediu decît să le pui pe amîndouă în braţile tale. Şi cum, unde şi cînd? Casă viu eu acolo, este peste putinţă, pe frigul ăsta omor copiii. Ga să vii tu aci, crez că eşti liber, pentru că aci sînt suferiţi toţi criminalii refugiaţi, dar tu, care după onoarele ce mi s-a făcut de cum am intrat în Turcia, văz că Eliade este din toţi ai noştri mai considerat. Apoi crez că cel puţin o să fii primit cu un termin de 2 luni, ca să-ţi vezi copiii şi să-i duci unde vei voi. Dar cum să vii, pe unde? Eu şi acu te jur pe ce ai mai scump, ca şi în celelalte scrisori, să nu te expui pă mare, pă uscat.... ştiu eu.... Dacă s-ar putea să iei sigure precosioane... Ah, nu ştiu ce să te povăţuiesc. Ştiu atît că aş fi criminală şi către tată şi către fiice şi către mama, să nu-ţi scriu că este mare trebuinţă să fii la copii, dacă inima ta este încă aşa de paternă, cum nu mă îndoiesc. Apoi gîndeşte-te şi nimereşte cum să dai pe tata la nişte copii care plîng ziua-noaptea şi le usucă dorul tău. 404 Gîndeşte-te, grăbeşte-te, că numai mortul nu înviază. Vezi, n-ar fi bine? Ah, Doamne, nu ştiu ce să-ţi spui, n-ar fi bine să te îmbarci de la Marsilia pentru ţara cea mai aproape. Şi acolo să stai pînă va răsufla periodica furtună a iernii şi a doua zi sau a treia zi să te îmbarci numai pentru un tranzit de 3 sau 4 zile şi iară să aştepţi să pleci de acolo a doua zi sau a treia zi după furtună. Că am remarcat că 2 furtuni cam se fac pe toată luna. Şi cu chipul acesta te va aduce Dumnezeu care ne-a scăpat de atîtea rele. Te va aduce la Smirna cu bine. Eu îţi voi aduce copilaşii. Ah, Doamne, unde este ora aceea, unde este ziua în care o să văz că pui în braţile tale 4 copilaşi şi fetile care merită stima părinţilor lor, iară nu numai materna sau paternul instinct. Atunci, zic, ţi le aduc la Smirna, vom vorbi dacă trebuie să vă urmez şi eu sau mă întorc sa văz să ne despăgubim, ca să facem o mică zestre fetelor, să ne mai uşurăm bătrîneţile, că eu, frate, am îmbătrînit de tot. Inima şi mîna îti scrie, ochi nu mai am, nu mai văz nici să citesc, nici să scriu. Seamăn de 60 ani. Ah, Doamne, scurtă este viaţa omului, dar pentru mine fuse lungă. Vizirul cel mare, Reşit-paşa, mi-a trimis răspuns, cum a auzit că am venit, că sultanul a poruncit — cum [a] aflat că sînt în Rusciuc — să mi să trimită pensie şi că mi s-a trimis pe cînd eu plecasem. Şi că acu i s-a făcut cunoscut lui Ali-paşa, ministrului trebilor de afară, ca să mi se dea aci. Nu ştiu încă cît pe lună. In viitoarea săptămînă, poate, se va realiza eît şi îţi voi seri peste 10 zile. Astăzi a trimis Soliman-paşa pe dragomanul lui să-mi zică că este timpul de a da eu o suplică către sultanul, arătînd paguba ce ni s-a făcut sau totala ruină de starea noastră, că ©ste timpul a ne despăgubi. Şi Soliman-paşa, dîndu-i eu suplica, el se însărcinează cu restul. Eu, peste puţine zile, sper să-mi dau vizita la Valede şi n-aş vrea să mă grăbesc cu suplica. De cînd am sosit aci sînt 15 zile. N-am văzut încă pe nimeni din otomani, nu m-am dus năcăierea, nu m-am ocupat de alt decît de îngrijirea sănătăţii Frusinichii. Asta mă turmantă pînă la moarte. Doamne, trimite-ne sănătate, e-apoi m-oi lupta cu toate şi în iarna asta şi îmi voi scoate copilaşii şi din iarna asta, cum i-am scos pînă acu, fără să pui amanet ceva, sau să vînz o aţă, sau să cer cuiva bani. Dumnezeu a insuflat la adevăraţii fiii lui, oameni cu familii, cu copilaşi, oneşti, le-a insuflat simpatia creştină şi mi-a dat bani, fără să cer. Le-am dat zapisul meu ca să fie plătiţi, cînd vom fi în fondurile noastre. Vezi că Dumnezeu a fost şi cu copilaşii tăi, cum va fi şi cu tine scumpul nostru tată. Ah, mai zi-mi mamă, cum mi-ai zis într-o scrisoare. N-ai greşit, sînt bătrînă şi te ador ca şi pe copilaşii noştri. Mă necăjisem pe tine cînd sosisem aci că, fără să ştie, mi-a citit Costache o scrisoare ce ziceai că nu eşti bogat şi de ce mi-am pus în cap să te omor cu tăcerea. Dar iară te-am iertat, că nu venea decît din amorul patern. Frăţiorul meu, eu ţi-am scris de cînd m-am văzut într-un loc unde este poştie, adecă de la Vidin, 7 scrisori cu aceasta, şi dacă găseam pe loc bancher care să se însărcineze cu trimiterea de bani la Paris, îţi trimiteam şi bani, pă cum am atîbi martori că nu vrea nimeni să se însărcineze pe astfel de vremi. 405 Apoi dacă doream să-ţi scriu des, grija şi mila să nu-ţi îac şi cheltuieli la poştie mă reţine. Ştefanache ne spunea că la Smirna i-ai zis că nu te mai duci în Franţa, că o să te opreşti sau la Atena sau la Malta. Aveam şi incertitudinea unde te afli. Cînd a venit Smărăndiţa, atunci am ştiut sigur că eşti în Franţa, şi pe loc am căzut cu rugăciuni la Cliţian să facă cum va şti, să-ţi trimiţă suta de# (care sînt 7 săptămîni şi încă nu ştiu dacă i-ai primit). Iacă cum a urmat de ţi-am scris 7 scrisori numai în 4 luni. Iar de la Transilvania ţi-am scris 7 şi am martor pe Bariţ, că lui le dam, în timp de 2 luni. Pe urmă am fost arestată, întîi o săptămînă şi a doua oară 3. O! Dumnezeu şi mintea şi curajul care mi l-a dat Mîntuitorul nostru te face să ne ştii aci şi să citeşti scrisori de la copilaşi. Alfel era să fie copiii şi mama în fundul [...] (scapă-ne Doamne şi pă viitor). Acu o să-ţi scrim de 3 ori pe lună. Facă Domnul ca să se însănătoşeze Frusinica. Apropo, să nu scrii în scrisoarea mea copiilor, să le scrii deosebit şi alegre scrisori şi pline de speranţă că o să vii curînd la dînsele. Dar mie să-mi scrii tot, să nu mă menajezi. Scrisorile mele să le pui cu plicul într-un alt plic către Demetrio Sa-chelario, şi le primesc sigur şi curînd, iar nu să-şi facă fiecare scrisoare carantine pe la Bălcescu şi Ghica cum văzui cînd am sosit aci şi acu iară îmi ţin scrisorile tale. Dumnezeu să-i ierte pe toţi şi pă noi, dar nu mai poci să văz pă nici un emigrant, mai cu seamă din cei ce se mai află în Transilvania. Ce javre invidioase. Orice onori primea familia ta, orice destincţii îmi făcea lumea, pă ei îi omora. Boleac cînd a venit la Hermanştat, în seara dintîi, nemeri tocmai cînd ni s-a făcut o serinadă prea frumoasă şi prea onestă. La sfîrşit a strigat lumea: „vive la familie de Heliadeu, iar el a răspuns: „Of, tot n-am scăpat de triumfurile acestui nume“. Ş-apoi a doua zi zicea la alţii că nici nu ştie de serenadă. Şi ca să mă învenineze pă mine a luat pă Ienăchiţă de mînă pe uliţă şi i-a zis să-mi spuie şi mie şi Virgiliei, că nu este Virgilia copilu tatii. Eu n-am firea să mă înveninez deloc pentru rătăcirea, demoralizaţia nimurui şi mai vîrtos că n-a devinat deloc. Virgilia iară i-a răspuns prin Ienăchiţă, că dacă n-a vrut Dumnezeu să semen la chip cu tata, îi voi semăna în alte calităţi pe care domnia lui le invidiază mai mult şi decît chipul. Aci dacă a venit, o mie de fleacuri a spus şi de mine şi de tine. Cînd am sosit eu a pus să-mi zică ca să-l iert şi să-l primesc să-mi dea vizita lui. Ca să-l arăt lumii cine este, l-am primit bine ca cînd n-am ştiut nimic de cîte a lătrat. Acu l-a luat în tărbăceală toţi cîţi l-a auzit, îl mepriză. Şi la mine vin toţi şi se poartă cu stima cuvenită. Şarlo Filipesco este fanatic de tine, Christofi cu multă sinceritate şi stimă. Dar m-am dezgustat cu desăvîrşire de emigranţii noştri. Ah, ce mult am vorbit de dînşii. Frate, îţi trimit această relaţie pentru slăbiciunea Frusinichii. Consul-tează-te cu vreo 2—3 doctori buni şi vezi dacă zic ei că hapurile Văile sînt bune să-i dau. Apoi trimite-mi veritabilele hapuri cît mai curînd nr. 1 şi 2, o dozis, sau 2, cît o zice doct[orii] şi cum să le dau, dar cît mai curînd. Vezi n-oi putea să le aduci tu ? Ah, asta ar fi toată doctoria, dar fă cum te va inspira Domnul. 406 Peste 15 zile este un an de cînd te-ai despărţit de noi. La sfîrşitul anului, adică cu a doua poştie, îţi trimiţ socoteala de cîţi bani am primit, de la cine şi cum şi unde i-am dat, ca să ştii şi tu, frate. A revedere, a revedere, pe curînd. Tot n-am primit încă scrisorile de la Ghica. Oi vedea şi mîine. A revedere, cu bine şi cu sănătate. Sînt mai 5 săptămîni de cînd nu am de la buna noastră Zmărăndiţa nici o scrisoare. Facă Domnul să fie sănătoasă şi să aibă pîinea din toate zilele. A revedere. Domnul doctorul Merei, aducătorul acestei scrisori, este unul din doctorii [cu] care m-am consultat pentru Frusinica. Şi el mi-a zis că arehlorosis, şi dacă va face copila o cură bună, şi [se] va tămădui de clorosis, iar de va suferi moraliceşte de vreun dor, apoi poate să se facă oftică. Dar acu n-are decît hlorosis. Eu, Eliade şi scumpul nostru tată, îmi cunosc copiii şi ştiu şi visele lor. Sînt vergine şi în gîndirea lor de orice pasiune ce nu i-a insuflat-o ori mama, ori tata. Bine să fie, numele Domnului cuvîntat, că cu toate că am trecut prin foc şi prin apă în acest an, dar mîna lui m-a condus asfel, încît poci nu numai să spui, dar să şi dovedesc că am scăpat şi ochii şi urechile copiilor mei de oricare necuviinţă. Şi că n-a trecut nici drumul d-acurmezişul iară mama lor şi camera lor n-a avut altă uşă decît [a] camerei mele. Şi, prin urmare, nu le topeşte din zi în zi altă gîndire decît dorul tău. Apoi vezi şi fă cum să nu ne căim şi în mormînt. Eu de n-ar fi călătoria lungă, răul mării şi vărsătura multă, şi piepturile slabe, şi iarăşi pe uscat mai foc pentru sănătatea lor, dar de n-ar fi acest pericol, peste 15 zile ar fi în braţele tale toţi copiii şi eu m-aş întoarce să văz de sărăcia noastră. Eşti tată, ai inimă, fă cum te insuflă amorul şi datoria de tată. Eu nu poci sa mă hotărăsc să fac ceruta suplică, fă-o tu româneşte şi mi-o trimite. Eu am cine să mi-o facă franţozeşte. Poate mr. Dufur amicul tău; vine pe la noi; turceşte găsesc eu cine. Trimite-mi-o mai curînd, că este poate singurul timp de a face un ave-nir copiilor. Toţi ştiu din gura mea, că starea noastră era în case, mobilă şi-ntr-o fabrică tipografică cu 12 teascuri tipografice, unul litografic, o fonderie bine înzestrată, o bibliotecă de 300 mii lei, 900 topuri hîrtie velină, 200 to[puri] alta, care aveam la carvasara (pe care a luat-o şi pe aceea [...] şi tot pînă într-un cui ce am avut noi acasă). Şi peste tot am zis că starea noastră era pînă Ia 30 mii#. Dacă voi avea o suplică, făcută cu pana ta, acu este timpul cel mai favorabil, eu, dacă nu 30 mii, o parte bună îţi făgăduiesc din muncita stare a ta. Ah, de ce nu eşti tu măcar la Smirna ? Ţi-aş spune, cum tu m-ai corija şi avenirul copiilor ar fi sigur. Oh, ce departe sîntem; scrie-mi mai curînd ce să fac şi cum? Mă văităm că ce o să-ţi scriu. Dar cît era să-ţi mai scriu dacă aveam şi scrisorile ce încă îmi spune Costache că n-a pus mîna pe ele. îţi voi răspunde cu a doua poştie, frăţiorul meu, căci acu trebuie să închiz scrisoarea. 407 Ce triste sînt copilele. Ah, Doamne! A revedere, îmi spun că plîng pentru că nu sînt şi ele în stare să zboare la tine1. Colecţia George Potră Nr. 3 Constantinopole, 849, noiem. 23/5 dechem. Sînt 3, cu aceasta, scrisori ce îţi scriu din Constandinop., adică este mai o lună de cînd aştept să mi se trimită pensia ce sultanul a binevoit să-mi facă şi să şi o trimeaţă la Rusciuc, pe cînd eu plecasem. Aştept să văz pensia pusă în orînduiala formelor şi pe loc o să pui în lucrare vizite la Valide, petiţii prin canale secrete, pînă cînd voi reuşi să iau măcar un acont de 10 mii# din totala starea noastră ce ne-a jefuit şi ruinat [...]. Nu spune nimurui. Ah, de ce nu eşti la Smirna să-ţi dau fetele de gîtul tău, să mă uşurez de grija lor, şi eu să şez singură în haremuri. Turcii au o inimă de angel, faci ce vei cu dînşii, dar trebuie să-i ţii de aproape să le spui, să le ceri una într-alta, căci alfel sînt morgen, morgen. Şi ca să stăruiesc asfel nu poci din pricina copiilor şi de frica unor [...] invidioşi emigranţi de ai noştri. Ah, Doamne, ce răi, ce spurcaţi sînt. Dumnezeu să-i ierte. Eu de cînd am venit aci sînt 25 zile, nu m-am dus încă nicâiri, dar nicâiri, nici n-a venit nimeni la mine. Toate înţelegerile mele cu miniştri s-a'făcut în secret prin fratele meu Gostache. Duminica viitoare, la 7 de dimineaţă, sînt invitată în haremul lui Aali-paşa, min. treb. din afr. Acolo o să am o întrevorbire cu dînsul. Cea dintîi rugăciune, cu stăruire, o să fie voia ta de a veni tu aci în Constan-dinopole, căci la din contra nu fac decît să asasineze 4 copii şi un tată, ce zi din zi îi consumă dorul. Ah, cît de adevărat este că nu mai poci să le distrez pe aceste 2 fete; să topesc în dorul tău; într-o temniţă cu tine ne-ar fi mai bine. Şi apoi cu ce cuvînt domnealor ţin pe Ghica, pe toţi refugiaţii din lume, peste 30.000 emigranţi aci şi pe tine nu, asta nu să poate. Trebuie să crape dracu să-mi dea pă tatăl copiilor, existenţa şi avenirul lor. Vino tu mai curînd la Smirna, om vorbi; mă întorc eu singură aci şi fac în această pricină eu, ce tu nu poţi face, secret însă de toţi. Cu al doilea vapor, la 15 dechem.îţi scriu ce s-ahotărît în toate. Ocupaţia slăbiciunii Frusinichii nu m-a iertat să-ţi trimiţ contul banilor ce am avut în anul ăsta şi pe ce i-am cheltuit. Scrisoarea ta de ieri către Costache a făcut o bucurie copiilor tăi, ce nu se descrie, numai că a auzit că vorbeşti de venire la dînşii. Dar eu îţi recomand, te rog, şi te jur, pe mare să nu te expui. Şi tot ce îţi dau voie este 1 Nu s-a transcris anexa scrisorii, care cuprinde rezultatul unui examen medical făcut de către dr. Merei fiicelor lui I. Heliade Rădulescu. 408 să te îmbarci numai pe cîte o zi şi iar să aştepţi favorabil timp. Şi să nu te înşeli să te expui pe vreo corabie, cît de mare va fi, şi nici pentru 2 ore. Cînd vei hotărî să pleci, fă-mi cunoscute capitalele sau oraşele pă unde o să treci ca să-ţi preîntîmpin ceva bani, ca să nu fii jenat, să poţi dispune ce priveşte asiguranţa vieţii tale şi sănătăţii tale. Eu sînt prea interesată şi egoistă, voi să fii sănătos şi să trăieşti anii lui Mathusale[m], căci numai pentru tine şi pentru că purtăm numele tău, am găsit bani, onoare şi toate onestele ajutoare de la oameni respectabili. Pentru ochii noştri cei frumoşi puteam muri de foame, căci nici noi n-am ştiut, n-am învăţat cum să ne folosim de cochetării, nici nu s-a compus nici într-un loc saţietatea noastră de oameni depravaţi, dar invidioşii emigranţii numai asta n-a putut ierta, serenadele în onoarea familiii lui Eliade îi omora; de mă vedea să trăiesc o viaţă cum să mînjesc numele tău, era să-mi fie toţi amici. Ah, m-am uitat, lasă-i, nu merită nici cerneală să cheltuiesc pentru dinşii, dar încă timpul, şi mai vîrtos pentru Boliac, ticălosul. Acu mă mir cu ce obraz îmi face atîta curte! La oraşele pă unde o să treci (şi o sâ-mi scrii), să cauţi scrisoarea mea la postia restantă pe adresa Nicolae Gheorghiade cu poliţă de bani. Eu o să fac tot ca să-ţi preîntîmpin bani. A revedere, frăţiorule, a revedere. Dacă şi cu curierul viitor nu voi avea scrisoare de la tine, apoi mă mîniu, să vedem sîcul al cui o să fie. Dacă cîţi a citit şi vor citi Impresiile proscrisului vor plînge cît am plîns eu, apoi ar mai fi o mare de lacrămi. Doamne, nu ne abandona pînă în sfîrşit. Dom. Dufour este un om plin de inimă şi virtute. Tu în 10 zile l-ai făcut ca pă toată viaţa lui să fie fericit cînd poate să-ţi dea contribuţia lui de stimă şi adoraţie. Scrisoarea a Smărăndiţii şi a lui Ştefanache mi-a sfîşiat inima. Doamne, Doamne, aibi milă şi de acei 8 copilaşi! A revedere, frăţiorule, a revedere pe curînd, dar pe sigur, nu te expune. Maria voastră M.I.J.P., Coresp. inv. 1.478/7 Din al doilea duzină, nr. 3 Ccnstantinopole, 849, decm. 3/15 Scumpul nostru tată, Din lunga ta tăcere, din nevrerea lui Costache să mă lase să citesc scrisorile tale, am înţeles că eşti mînios... după moarte şi cal de ginere! Nu mă surprinde, frate, oricît ai fost şi eşti de nedrept cu mine, mă aşteptam şi aştept încă... şi mai rele de se mai poate... Isprăveşte-ţi dragă fapta, ocărăşte, sfişie, ucide în tot chipul pe mama copiilor tăi, atîta mai au bieţii copii. Eu am n}strămutată hotărîre să sufăr pînă în fine (că nu-i aşa lung), dar facă Dumnezeu ca cel puţin mor- 409 mîntul meu să fie departe, ascuns de tine, fratele meu. Să scape cel puţin ţărîna mea neocărîtă de tine... Care fapte ale mele, ce fatale ajutoare m-a distituat din dignitatea de mamă, precum ai scris Frusinichii (de să scrie asemenea vorbe de un tată înţelept fiicelor sale?!). Spune-mi, frate, ce am făcut? Ce am gîndit, ce am scris, ce am vorbit, care a putut să-mi puie o pată ca mamă, ca soaţă, ca română, ca emigrantă proscrisă, săracă, cu 6 suflete de gîtul ei, trecînd prin foc şi prin apă şi lăsînd în urma mea: ce mamă, ce soaţă, ce româncă, ce nobilă şi hotă-rîtă în toate suferinţele ei ? ! Nu voi să-ţi trimiţ scrisorile ce mi-a venit în urmă de pe la oameni de omenie, ori de pă unde am stătut, chiar şi numai o lună. Copiii îţi vor arăta asemenea scrisori. Eu nu crez că ai putut tu naşte calomnia, distituaţia din demnitatea de mamă. Eu nu crez, că apoi ai fi tu mai criminal, că dacă ai bănuit că această mamă ar fi capace să-şi uite vîrsta, poziţia, adevărata misie şi tactul unei mame numai un minut, atunci erai dator, şi eşti criminal pentru ce ai confiat copiii la o persoană ce nu eşti sigur de virtutea ei. Cu atît mai mult că această mamă, cu cele mai ardente lacrămi, te ruga să nu te desparţi de copii. Şi cînd a văzut că o abandoni în mijlocul guerii civile şi incendiilor, slabă, suferindă şi mai moartă, te-a rugat iarăşi cu lacrămi să iei fetiţele cu tine. Vezi cît eram de înţeleaptă cînd îmi ziceai că sînt nebună? Vezi, calomniile le prevedeam. Repet iară, că nu crez că ai creat tu această calomnie, dar ai fost gata să crezi, asta nu mai este îndoială. Şi aceasta din urmă este eterna rană. Dumnezeu să ierte pe calomniatori, pă tine şi pă mine. Inima-mi este plină de amor şi iertare, conştiinţa plină de pace şi mulţumire. Adevărul este departe de orice calomnie. N-am petrecut acest an pă exotice tărîmuri, Cronştatul, Hermanşta-tul, Vidinu, Ruşciucu sînt supt nasul nostru. Stăpînii de case trăiesc, guvernatorii şi oamenii de omenie a acestor locuri să fălesc cînd îmi zic, îmi scriu că suvenirea familiii tale o venerează. Te vei încredinţa singur, dar pentru mine nu mai este asta o consolaţie, este prea tîrziu de a se mai mulţumi sufletul meu. La 1848, întîia zi al postul[ui] Pastelor, lunea curată, era un domn în camera ta. Acest domn n-a vrut să intre în trăsura lui, să se ducă, pînă nu-şi va lua congediul şi de la mine. Tu l-ai trecut prin vreo cîteva stanţe, ca să-l aduci la mine. M-ai găsit în camera copilaşilor noştri, în genuche, ocolită de inocentele creature. Ne rugam toţi în pace... Mă rugam pentru patrie, pentru binele general, pentru fericirea copilaşilor noştri, pentru fericirea bătrîneţelor noastre. Şi inima mea era plină de convicţia că bătrîneţele şi poziţia de mamă o să le respectezi. Ţi-aduci aminte că după ducerea acelui domn, ai intrat în camera mea, m-ai găsit încă înturată de copilaşi, şi tu citeai în inima mea cînd m-ai binecuvîntat şi mi-ai dat o sărutare pă frunte, plină de veneraţie. Ţi-aduci aminte ? Ah, de ce n-am murit atunci. Acea sărutare a umplut inima mea că este un gaj divin, că a auzit Domnul rugăciunea mea şi că o să-mi respectezi cel puţin bătrîneţile. In van... 410 Distituezi către copii pă mama ta şi a copiilor tăi?... Pui în auzul copiilor ce n-au auzit de la nimeni, nici din gura inamicilor părinţilor lor. Dar în tot timpul emigraţiii noastre, n-am făcut, n-au auzit, n-a văzut nimic copilaşii tăi ce ar putea să atingă numai conştiinţa de o mamă ce nu are nimic mai scump decît onoarea reputaţiii fiicelor ei şi dorinţa unui onest tată. In tot timpul emigraţiii am petrecut, şi cînd nu eram înaintea divinii icoane, rugîndu-mă în mijlocul baionetelor arestată 4 săptămîni, şi cînd s-a hotărît să mă duc în Rusia cu copilaşii, şi cînd mă aflam supt guvernul oştirilor ungureşti, şi pă cînd mă rătăceam dintr-un loc în altul prin mijlocul bătăliilor şi incendiurilor, mă rugam Domnului tot ca în acea lunea curată ca să ne ferească Domnul de oameni depravaţi, să nu-mi văz bătrî-neţea ruşinată. Şi Dumnezeu mi-a ajutat ca să poci seri aceste linii pline de adevăr. Ce greu este să scrii cînd curg lacrămile şi se opresc pă nişte sticle ce numai prin ele văz să-ţi scriu. Frate, dacă ai început, isprăveşte, scrie-mi care îmi sînt acuzaţiile? dacă nu şi pă acuzatori (căci aceia ca pă nişte adevăraţi amici ai tăi, nu-i denunţezi). Spune-mi să-ţi răspunz, să-ţi dau toate dovezile de adevărurile ce îţi scriu, să fac tot ce sînt eu capace să fac, ca să-ţi aduc copiii şi la Paris, să-i pui în braţele tale şi eu să mă întorc, să-mi găsesc pustiul unde să-mi ascunz mormîntul de cruda şi nedreapta ta ură. Scrie-i lui Costache să-mi dea scrisorile tale să le citesc, căci eu înţeleg prea bine pentru ce nu va să mi le dea. Acolo trebuie să fie motivele pentru care ai scris Frusinichii, ce nici într-un chip nu-ţi iert să scrii copiilor. Astăzi avem 3 de decm., este postul Naşterefi] Domnului. în zilele astea o să ne spovedim, o să ne împărtăşim. Dumnezeu să ierte pă calomniatori, pă tine şi pă mine. Fie Dumnezeu cu tine şi cu noi. Puie el pacea în inima ta, cum a pus-o în inima mea. Să auzim de bine! Cu totul în contra voinţii mele îţi scriu aceste linii, dar cine altul o să se gîndească cît mi-e scumpă mie reputaţia ta? S-a răspîndit vorba, şi este mai sigură, că d. Boleac a tăgăduit primi-re[a] casetii cu briliante, ce i-a încredinţat Koşut în ultimile momente a fugii lor. Că Boleac, român, n-o să fie arestat şi prin urmare să scape aceste briliante să le vînză aci, pentru folosul emigraţilor unguri. El a tăgăduit la trimisul lui Koşut de la Şumla. Ungurii se gătesc să-l dea în judecată. Prin urmare, casa lui o să fie călcată de poliţie. Eu giniesc că nu sade bine sa găsească pe Eliade într-atîta intimitate cu un om, ce chiar minciună să fie, cel puţin îi seamănă fapta asta şi cu trecutul lui şi cu prezentul. Nici un emigrant cumsăcade nu-i dă bună ziua. Este arătat cu degetul de toţi streinii. Eu i-am trimis răspuns că l-am primit aci la mine, de 2 ori, numai ca să-i arăt că n-are nici un caracter. M-a sfîşiat cu invidioasele lui calomnii, ş-apoi vine de cere iertare. L-am primit şi eu [de] 2 ori, şi l-am gonit pentru toată viaţa mea. Colecţia George Potra 411 Constantinopole., 13/25 dechm. .849, marţi Nr. 5 Tată, Am primit scrisoarea ta ieri, una singură de cînd mă aflu aci. Eu ţi-am scris cu toate expediţiile batelului, de cînd mă aflu [a]ci, vezi nr. 5. Mă grăbesc să-ţi răspunz astăzi, duminică, şi să-ţi pui, după cum vezi mai în sus, din pricină că mîine, luni, sînt invitată la haremul marelui vizir, să dinez cu Hanîm-efendi1, legitima lui nevastă, să supez seara cu viziru şi nevasta lui, să dorm acolo şi a doua zi, marţi, să ies din haremul lui şi să-mi dau a doua vizită la haremul lui Aali-paşa, iar a treia vizită la ambasadriţa engleză [loc rupt] ce el se află la Londra. Aceasta din urmă este o greacă, care din copilăria ei a luat legea mahometană, vorbeşte de minune limba greacă, italiană şi franţeză. Poate că remoru conştiinţii o face să se [loc rupt] a face cît de mult bine credincioşilor. Toate aceste femei sînt legitime, bărbaţii lor n-au epozat cu altă femeie, n-au, nici nu au avut metrese, nici în casă, nici afară (vedeţi, înţelegeţi domnilor), dar să viu la ce ne doare. Toate cîte îmi scrii tu [loc rupt] în lucrare de mine [loc rupt] şi mă expui să-mi zică vorbe [loc rupt] să le cer lor, m-am liat cu haremul [loc rupt] întîi vizită ce am făcut la aceste 3 familii, am fost cu toţi copiii. O ! d-ai şti cum ţi-a primit copiii aceste tinere mame! Ce umane, ce creştine sînt aceste femei, ce fanatice pentru onoarea sexului nostru, sînt pline de simpatie pentru copiii [loc rupt] şi departe de tatăl lor. Ele plîng cu noi dimpreună şi mi-a promis că pînă unde vor putea o să se expuie ca să vază aceşti copilaşi în braţele tale şi cu avenirul lor. Mad. Reşit-paşa m-a invitat luni ca să mă facă să am o întrevorbire cu bărbatul ei în loazir, căci ziua este foarte ocupat şi nu să poate decît noaptea pă la 10 ore, şi, prin urmare, trebuie să dorm acolo, căci întîi că palatul lor este departe de Pera, unde şăz 1 2/4 oră, al doilea, că să închid la apusul soarelui porţile şi ale Constandinopolului şi cele din Galata. Copiii noştri rămîn de astă dată, într-o noapte, fără mama. Ce să fac? Rămîn cu uşile apartamentului meu încuiată şi cu unchiul Nicolache, nelipsit de dînşii pînă la întoarcerea mamii. Am mai pregătit pe aceste femei în deplină favoarea mea; o să pregătesc şi pe Reşit-paşa, cum am pregătit pe Aali-paşa. Aştept cu nerăbdare să treacă aceste 8 zile, că atunci se mută de la Terapia, aci, în vecinătatea mea, unde sînt palaturile lor. Ambasadorii Opic şi Canning, sper să reu-şez de a-i face să puie şi ei umăru la dreptele mele cereri. Cînd vor fi toate astea gata, atunci îmi dau petiţia prin [loc rupt] de sultanului. Dumnezeu să mă inspire şi să-mi ajute! Amin! Doamne, nu mă lăsa pradă dorului, sărăciii şi a străinătăţii şi calomniii! Apropo, amicul nostru Boliac se află închis de ieri, pentru lădiţa [loc rupt], ce [loc rupt] şi el neagă. Dum-[Zoc rupt], poate aci o [loc rupt] -sură ca să [loc rupt] şi pă baccişuri şi pin [loc rupt] şi de 3 săptămîni 1 Hanîm-efendi; soţia legitimă a marelui vizir Reşid-paşa; din multe scrisori se vede că ambii au arătat deosebită simpatie şi bunăvoinţă faţă de familia lui I. Heliade Rădulescu în timp ce erau la Constantinopol. 412 n-am nici o para [loc rupt] mi-a dat pînă acu. Am o datorie de 70 # ; am alta de 100 # şi alta de 40 #. Ţie trebuie să-ţi trimiţ cel puţin 300 #, dar copiilor din Bucureşti, că sînt sigură că să culcă flămînzi... Mi-a ziseră că sultanul mi-a făcut o pensie, cum a auzit că sînt eu în Rusciuc şi nu ştiu cînd o să mi-o dea, şi cîtă este? Eu ştiu numai atît că, ca să-mi ţiu familia aci cu cele dintîi numai trebuinţe, îmi trebuie 80# pe lună. Nu, nu poţi să-ţi figurezi ce scumpete este aci. Dar bun e Domnul! Nu mă disper, că parcă a poruncit Dumnezeu la toţi să mă iubească, să mă stime şi să mă înlesnească; cel puţin pînă acu aşa am fost. Frate, ce îi fi dat tu ia poştie? Că eu m-am speriat. Pliculeţul de ieri l-am plătit 30 lei. Frate, frate, fii în cea mai privegheată pază, să nu facă oamenii ăştia, sau din inemicii patriii sau amicii invidiei, vreun atac la viaţă. Fereş-te-te chiar de locuitori, căci în impresiile tale rău i-a [loc rupt]. Fereşte-te frate, fereşte-te. Domnul să auză ardentele noastre rugi şi să facă cum să ne vedem [loc rupt] la număr curînd. Nu fii la îndoială că n-o să fac tot, ca să vii aci mai curînd. Iar de nu se va putea aci, apoi, pă unde îmi zici tu şi le-a [loc rupt] pentru atîta sînt ca singură. Cu curierul viitor o să-ţi dau o relaţie mai lămurită pînă unde am [loc rupt]. Scrie-i, frate, Smărăndiţii, scrie-i tot cu acea tinereţe, că merită. Nu te uita că n-ai primit scrisoare. Ea ţi-a scris mai mult decît pretinzi tu, dar cine ştie ce infernalităţi se mai amestecă şi în scrisorile ei? Păzeşte-te, pentru Dumnezeu, de laşi care propun şi caută dueluri, păzeşte-te! Este miezul nopţii, plouă de varsă. Doamne, ce o să-mi ceară mîine pă o carîtă, ca să cobor [loc rupt] care lăcuiesc şi să urc să cobor alţi doi [loc rupt] la palatul lui Reşit-paşa. Ştii, dai 3 # şi pă fecior nu îl lasă nici pă capră, nici îndărăt. Trebuie să meargă ori pă jos, sau călare; alţi 20 # lei pentru cal. Grozavă este viaţa aci şi, mai vîrtos, comunicaţia. Ah, şi eu cît am de alergat! Bun este Dumnezeu, nu mă disper. Boliac a arătat lui Nicolache scrisori de la Maghero şi că este în corespondenţă intimă. Eu nu crez de intimităţi declamate de domnia lui, nu să poate. Maghero mi-a spus mie la Braşov, că să-i fi spus tu şi să-i fi chiar recomandat tu pă Boliac, Rusetachi şi Brătieni. El, pentru toată lumea, nu lua parte în Constituţie, să făcea cel dintîi reacţionar. Cum poate, acu, să zică din contra? Ştiu atîta, pozitiv, ca mi-a arătat dragomanu lui Soli-man-paşa, a doua zi de [la] sosirea mea aci, o scrisoare de la Magheru, cerînd voia să vie în Constandinopole [loc rupt] i s-a dat şi acu să aşteaptă aci din zi în zi [loc rupt] vaporul Trieştilor. Să sună că o să-l aleagă [loc rupt] cap al Comitetului. Facă ce vor voi. Pă toate le privesc ca nişte comedii-trage [tragicomedii] la fel [loc rupt] faptele lor sînt ca să-i demas-cheze din zi în zi şi să [se] vază de toţi cine sînt. Tu fii cu dulcele şi bunul nostru Hristos Dumnezeu şi Mîntuitorul nostru în inimă şi toate o să fie în favoarea noastră. Dumnezeu cu toţi şi cu noi! A revedere, fratele şi copilu meu, a revedere, Maria Colecţia George Potra 413 Nr. 6 Tată, Constantinop, 849, dech. 24/ian. 5, sîmbătă Am primit scrisoarea ta de la 4/16 dechem. Am primit şi petiţia ce îmi zici să dau pentru familia Teii şi Eliade. Eu, fiin[d]că am picat în Constantinopole cu o datorie de 170 # (coprinzîndu-să în această datorie ce ţi-am trimis ţie şi Sofiii 240 sfanţi) cheltuielile bagajelor de la vapor la magazie, de la magazii la douană, plata doanii, plata enormă la hamali să le care sus în Pera; toate astea m-a costat mai 15 #, în vreme ce portul de la Rusciuc pînă în portul Bosforului pentru 15 colete, 2.000 funţi, m-a costat 93 sfanţi. De ştiam că o să mă coste atît de scump aci, poate că nu mai căram atîtea nimicuri. Iată, datoria 192 #, cheltuiala de 2 luni, de cînd ne aflăm aci, 120 #,60#, frate, pă lună, cu mare iconomie, numai cît să trăim, cele din-tîia trebuinţă ne lipsesc cele mai multe. Scumpetea aceştii capitale este un lucru ce nu poate să-şi facă cineva idee. Aşadar, văzîndu-mă că n-am nici o para în bungă de vreo 4 săptămîni am dat petiţia pă socoteala familiii noastre, dar zi din zi mă abandoană speranţile ce îmi făceam. Mare fatalitate a fost acest Ghica şi compania, fatalitate pentru patrie, pentru românii lui. El, cu purtările lui, a reuşit să facă pă turci să ne privească turcii ca pă nişte declamatori făţarnici de fidelitatea şi integritatea Porţii. Asta am înţeles-o bine din întrevorbi-rea mea cu Ali-paşa şi Reşit-paşa [...]. Oricît a fost de crudă neîngrijirea ce au avut pentru voi toţi, crede-mă că provine din intrigile acestui infernal Ghica. Ce rău aţi făcut şi faceţi că nu aţi trimis pă înţeleptul şi adevărul român, d. Ştefan Golesco! Cu totul era să aibă alfel de politică turcii cu ruşii, chiar şi adu cu încheierea păcii (acestor 2 puteri), dacă avea ei o întrevorbire cu un Golescu, un Eliade, dar Ghica!... nu lasă să vază şi să auză turcii decît confirmaţia la cîte calomnii a pus ciocoii pe mîna de oameni ce a făcut revoluţia şi mai cu seamă pe capu guvernului şi, prin urmare, am pierdut toată speranţa. Petiţia mea am dat-o aci, mai o lună, şi n-am nici un răspuns. Cum am picat aci, mi s-a trimis răspuns de la Reşid-paşa că sultanul cum a auzit că sînt la Rusciuc, a poruncit să mi se trimiţă o cîtăţime de bani; şi că ni s-a trimis, dar vezi că eu plecasem şi banii o să mi se trimiţă îndată ce să vor întoarce de la Rusciuc. D-atunci şi pînă acu s-o fi întors de 10 ori. Eu însă n-am văzut nici o para, ba încă s-a făcut tăcere; nici nu s-a mai pomenit. Bietul Nicolache ne ţine cu ce poate şi Costache cu alergăturile. Bine că am şi pă aceşti 2 fraţi! Scrie-i lui Nicolache şi lui d. Hristofi. Să-ţi spui acu cum am rămas mulţumită din întrevorbirea ce am avut cu Reşid-paşa, cînd am dormit în haremul lui, după cum ţi-am scris în scrisoarea nr. 5. Cum am ajuns la poarta haremului, am dat biletul meu lui Andrei să-l dea lui Harem-chehaia să mă anunţe. Acest aga încă cu un aga a venit pă loc, mi-a deschis uşa careţii şi mi-a zis că pentru Lochina [?]-efendi (adică ecselans) are poruncă de la alteţa-sa Reşid-paşa, să[-mi] 414 deschiză uşile haremului oriclnd, fără să mă anunţe. (Cu adevărat, frate, asta este o consideraţie şi toată stima ce poate să dea la dînşii un asfel de personagiu. Nu numai pentru europee dame au un dispreţ să le primească în harem, dar chiar şi dame musulmane cu mari poziţii nu se bucură de un asfel de antree liber.) Am fost primită sus, de Hanîm-efendi într-un magnific salon, în întîiul etaj. După multe ţeremonii şi cafele, dulceţuri, şerbete şi ci[u]buce, ora era 5. Seara ne-[a] anonţat prînzul. Mi-a zis cu o simplitate şi o bonomie că mă lasă singură 5 minute ca să-mi fac ragiscea de seară înaintea mesei, că şi ea o să-şi facă pamazul ei de seară. Şiroaie de lacrămi mi-a umplut ochii. Am rugat-o să se roage şi pentru patria mea, că cum avem amîndouă un Dumnezeu, tot astfel avem o patrie. Ea m-a sărutat şi mi-a răspuns tot cu lacrămi în ochi, că şi tot un inamic avem. După o prieieră de vre[o] 10 minute, a intrat şi m-a luat de mînă să mă conducă la masă. Ce curăţenie, ce bogăţie, ce covoare, ce parfumuri, ce cabinet (misterioasă arhitectură). In pasajul nostru se înclina femei de o distincţie considerată. Se înclinau pînă la pămînt şi-i prezenta, repete [respecte] oricît a putut natura să producă în sexul meu beleţă şi graţie făcea alea pîn care treceam cu dînsa. Toate cîntau doine şi romanţe, toate punea un genunche jos cînd era Hanîm-Efendi în dreptul ei. Era un tact de piano, frate, viu, prin înclinarea şi [în]ălţarea lor. Ce farmec este un harem ca al lui Reşit-Paşa! Toate basnele ce ne spuneau doicile cu poduri de aramă, argint, aur şi pomi cu păsări de aur cîntînd nu era minciuni. Masa era într-un salon, pă saltele; o tavă mare de argint pusă pă un piedestal scultat. A, pînă a nu intra la masă, la uşă ne aştepta vreo 8 fete frumoase (pentru că haremul unui vizir este o colecţie de bele), 8 fete cu lighene şi ibrice, şi după ce ne-am spălat apoi, alte 8 fete ne-a pus pe umeri 8 prosoape d-afDia să-l ţii de greutatea aurului ce au pă ele. Acele prosoape sluja de şervete pentru masă. Pă dinaintea lor era nişte şerveţele ude puse pă cîte o farfurioară de cleştar, ca să se şteargă pă ale 3 degete cu care să slujesc, în loc de furculiţă. Tacîmul meu era pus â la franga, la dreapta ei. M-a poftit; mă lăsai să caz pă saltea, la locul destinat, Hanîma, de la supă şi pînă la sfîrşit, mă serv[e]a ea singură, puindu-mi bucate pă farfuria mea, pînă nu punea ele mîinile. Nu ştiu ce s-a petrecut în inima mea că m-am simţit fericită în momentele alea. Ea a citit pă chipul meu şi a pus mîna pă umărul şi pieptul meu mîngîindu-mă. Eu i-am pus mîna ei pe inima mea ce bătea şi ochii îmi era plini de lacrămi. M-a întrebat ce am. I-am spus că mă simţ în culmea fericirii, văzîndu-mă că, în sfîrşit, sînt în braţele părinţilor şi protectorilor noştri. Ea mi-a răspuns cu o asiguranţă plină de amor, că mă iubeşte cum mă iubea mama şi că ea o să-mi fie mie mamă; o să facă cum copiii mei să aibă pe tatăl lor curînd şi mai tîrziu şi patrie. Adaogă că, dacă inamicul nu o reuşi să ia şi Sfînta Sofie, cum ş-a pus în gînd, apoi, vezi, îmi zise, că ori o să pierdem şi noi patria noastră, ori o să aveţi şi voi. Ne-am sculat de la masă, ne-a urmat damele d-onoare, am intrat în alt apartament şi mai splendit. Acolo, ne-a adus cafele, ciubuce, a venit cîntăreţele, ne-a cîntat romanţe, apoi, a venit vre[o] 6 fetiţe de la 4 pînă 415 la 6 ani, cu adevărat angel de frumoase şi a jucat mai multe feluri de danţe orientale, în sunetul muzicii vocale şi dairele, baladinile aeriene aveau castanete în mînă. Graţia cu care bala aceste fetiţe mi-a făcut impresie. Cînd s-a terminat baiu, a venit caraghioazele cu scenele lor, cu culise, a reprezentat tragice şi comice piese, pline de modestie, păpuşile şi langajul vivant, ba, poci zice, şi moral. Masa ţinu o oră şi 1/2 şi aceste petreceri 2 ore. Ne aduseră iară cafele, şerbeturi şi ceai. Râmaserăm singure. Era 10 ore. îmi zise că vizirul, bărbatul ei, mănîncă totdau[na] cu dînsa, şi că numai astă seară l-a lăsat să mănînce cu fiii lui în selamllc, ca să fie cu mine şi că doreşte să petreacă des asfel cum am petrecut astăseară. După o întrevorbire de o oră, a ano[n]sat că vizirul a intrat în harem. M-a luat ea, ne-am urcat în etajul de al doilea. (M-am ostenit, nu-ţi mai descriu bogăţia, farmecul ce există în acest etaj.) Vizirul era în picioare într-un salon mare. Cum m-a văzut în sală, a venit la uşa salonului, m-a primit cu o amiciţie plină de stimă, ne-a lăsat să trecem noi înainte, eu şi nevasta lui, lîngă cămin era pus un fotoliu pentru mine. El cu nevasta lui a şăzut pă 2 salteluţe în josul meu. Vizirul, franţuzeşte: Mad., sînt foarte mulţumit că te vedem în patria noastră. Cît este de cînd ai sosit? Eu: Sînt 7 săptămîni de cînd am astă unică fericire să mă văz în capitala lumii, pă care, dacă îmi dă voie alteţa-ta, apoi este şi patria noastră. V. s-a bucurat: Mad., nu numai că vă este patrie, dar ne putem numi şi compatrioţi. Md. nevasta mea mi-a spus că vorbeşti turceşte. Cum ai învăţat limba noastră ? Eu: O cunosc prea puţin, dar cît ştiu am învăţat-o în aceste 4 luni de cînd mă aflu în Turcia, prin respectivele hareme, ce şi la Vidin, la Rus-ciuc şi la Varna, toate onoarele ce mi-a făcut paşii, le-am primit în haremurile lor. Limba acelui ce adori se învaţă lesne. Bărbatul meu a vrut, pă cînd era inspector general şi efor şcolilor noastre, să se numească o catedră de limba otomană, ca o limbă foarte necesarie pentru vasalii S. Porţi, dar ruşii şi partizanii lor s-a opozat. (A dat din cap.) V.: Şi unde se află dom. Eliade, acu? Eu: La Paris. V. : Cu ce se ocupă acu ? Eu: Afară din cele ce vă sînt cunoscute şi se vor mai tipări, îl ocupă lamentaţiile drepturilor ce din zi în zi ni să răpesc şi tremur că peste puţin să nu-1 ocupe disperaţia. V. : A, asta n-o să fie. După nor, vine soare. Eu: Şi pentru că eu de cînd sînt expatriată, soare n-am avut, am bravat toate pericolele şi mi-am făcut un drum prin incendiuri, rezbele pînă la soarele dreptăţii, dă-mi voie să-ţi spui că acest binefăcător soare este Reşid-paşa,ca tată de familie, ca părinte atîtor naţii, ca apărător al dreptăţii, ca model de umanitate, fă-mi pă copilaşi să aibă pă dizgraţiatul lor tată. Nu suferi ca aceşti inocenţi copilaşi să moară de dorul tatălui lor,şi acel tată să consume disperaţia că a sacrificat pînă şi copiii lui în van... Nu suferi, alteţă, ca mama 416 sa fie în scurt victima dorului ce-i pricinuieşte pierderea patriii şi căminului ce îmi gătisem bătrîneţilor noastre, pierderea totală a stării ce era o muncă de 30 ani. Nu suferi să-mi văz toată familia într-o perfectă mizerie, prezentă şi viitoare. Nu suferi, alteţă ca atîţi [loc rupt] ce credinţa lor i-a făcut să piarză tot, să moară departe de căminul lor, străini şi în mizerie (i-am dat o listă cu numele Golesco Ştefan, Grădişteano, Pleşoiano, Aristia, Marghiloman Grigore, Theologu, N. G1., H. Teii şi Eliade; părintele Şapcă să-l aducă aci lingă Eliade). Aceşti oameni, am adăogat, alteţă, sînt oameni care bucăţica lor de carne ce-ar [loc rupt] din baltaoa gelatului, ar striga: vrem să fim vasali ai Porţii, vrem integritatea Turciii şi autonomia; sînt din convicţie credincioşi, nu sînt actori şi speculanţi (mă asculta cu ochii aţintaţi şi parcă zicea: oare, aşa să fie?). Aceşti oameni (tot eu) sînt oameni de capacitate, să pot chiar întrebuinţa. Văz că la Sublima Poartă sînt din moldoveni care au slujbe, cum Catargiul (care este amic intim cu Ghica). Pentru ce să suferi, alteţă, să piară aceşti oameni, să moară în streinătate şi în mizerie? Nici aceşti oameni, nici bărbatul meu n-a scris şi tipărit 32 volume ca să slujască Frânţii şi Engliterii, ca să-i lăsaţi să moară acolo. Aduceţi-i aci. De a făcut bine, nu-i lăsaţi să moară, de a făcut rău, pedepsiţi-i! Am văzut cu ochii cum aţi [loc rupt] pe rebelii Kurdistanului, ce au ridicat armele contra legitimului lor suveran, i-am văzut cu ochii. D-acolo şi din pedeapsa în care i-am văzut, m-am convins că alteţa-ta eşti model de umanitate şi că inima-ţi este locaşul dreptăţii. Curajul cu care îţi vorbesc, îţi dă dreptul. Pedepsiţi-i ca pe cei din Kurdistan, ca să-i puneţi în poziţia celor ce, cu drept cuvint, să fălesc că i-a încărcat de binefaceri alte împărăţii. Pedeapsa musulmană este graţia altor imperiuri. Numai pe noi aţi hotărît să ne omorîţi cu indiferenţa? Alteţă, nu vedeţi că domnul Titov1 2 sufere atîţi emigraţi aci, dintr-ai noştri, şi, din fatalitate, unul este cu totul echivoc şi cu toate aceste nu-1 urăşte dom. Titov, în vreme ce pe locotenenţi nu i-a lăsat nici să puie piciorul în Gonstantinopole? Pentru ce? Pentru că nu este în favoarea Rusiii întrevorbirea lor cu alteţa-ta, în vreme ce demarşile dom-[nului] Ghica surid [...] V. a dat din cap şi mi-a zis: Te înţeleg, md. Fii sigură că, în aceste zile, o să am cu dinadinsul o întrevorbire cu ministrul treb[urilor] dinafară,dacă putem să aducem cel puţin pe d. Eliade aci, pe faţă sau incognito. Fii sigură că o să mă gîndesc la aceasta. V.: Md., poţi să-mi spui cum ai scăpat din mîinile [...], cînd avea poruncă să te ducă în [...] şi erai deja prizoniera lor? (M-am mirat de unde o ştie că eu n-o prea spui, şi aci, de cînd am sosit, n-am spus-o deloc). Eu: Cine v-a spus, mă rog, alteţă, că am fost prizonieră ? V.: Md., mi s-a făcut cunoscut încă de astă-primăvară, în raporturile ce mi s-a dat de Fuad-efendi. (Am văzut atunci că Fuad a vorbit în favoarea mea, căci nevasta v. îmi zisese cînd eram numai cu dînsa, că bărbatul ei ştie toate suferinţele 1 Niculae Golescu. 2Wladimir Pavlovici Titof (Titov) (? —1891) ; consul al Rusiei în Principate; ambasador al Rusiei la Constantin "‘pol; delegat rus la Conferinţa de la Balta-Liman (1849). 28 417 mele şi că în toate cîte ştie de mine, vede o femeie cu multă minte şi spirit şi ce.) Eu: Aşadar, ştiţi că a venit cu porunca, în Kronstadt, să mă aresteze generalul Refeld1 de altilerie de divizia 15-lea. Ştiţi că o primă dată am fost arestată o săptămînă şi că senatul saxon, ce se compune de 12 saşi şi compatrioţi români de acolo, după o adresă ce am făcut eu, din prizonul meu către dînşii, s-a dus, în corp, la generalul Enghelhard, cerîndu-mi libertatea, pe care după multă stăruinţă, a dobîndit-o şi am fost liberă. V.: Md., iartă, ai zis şi românilor din Transilvania compatrioţi... Eu: Dar, alteţă, pentru că cei mai mulţi sînt gata să-şi părăsească căminele şi să treacă în ţara noastră în momentul ce ne vor vedea vasali curaţi, fără protecţie şi comedii infernale. V.: Md., te înţeleg. Dar cum s-a făcut să devii încă o dată prizonieră, o lună mi se pare ? Eu: Dar, alteţă, numai 12 zile am fost liberă pînă cînd i-a venit răspuns generalului că, în contra dorinţii şi cererii lăcuitorilor şi magistraţilor, să mă aresteze d-acolo şi după 3 săptămîni, cînd a văzut că ungurii o să le mute prînzul, că Sibiu îl luaseră, a gătit căruţa nr. 14, 16 cazaci şi un ofiţer să mă treacă tranzito, pîn Ţara Românească [...] în Rusia. Gener. Enghelh. a chemat pă senatori şi pă comandant şi le-a făcut cunoscută porunca. Ei s-a opozat, zicînd că ei nu pot să se supuie să mă dea, nici ca oameni de onoare şi părinţi, nici ca slujbaşi, pentru că ei la asiguranţa ce le cerusem eu, mai nainte de venirea [...], mi-a dat parola de onoare ca senatori şi părinţi şi că fir din capul meu nu se va clinti. Prin urmare, ei nu pot să păteze numele lor şi ospitalitatea saxonă, ce-a privit-o toţi d-atîţia secoli sfîntă, şi ca slujbaşi, fără voia cabinetului lor, ei nu pot [să] predea o familie afară din statul lor, fără poruncă de la guvernul lor. Atunci, Engelh[ard] a bătut din picior cu o mînie de foc. Domnilor, ce îmi vorbiţi de guvern, de vreme ce împăratul nostru ne-a trimis să murim apărînd guvernul austriac ? Ce îmi spuneţi ? Nu vedeţi că voia unului guvern este şi al aceluilalt ? Pentru ce aţi pus domnia-voastră în jurnale că, oriunde să va găsi femeia şi copiii lui Kosuth, să fie prizonieri şi să-i aducă la guvern ? Pentru domnia-voastră Kosuth numai de 3 luni să bate şi tot vreţi să aveţi ustagi familia lui şi noi, că am găsit familia acelui ce ne bate de 30 ani mai rău decît cu baioneta, acum, că am găsit familia lui şi putem pune un frîu infernalii lui pene, luînd familia lui ustagi, vă opozaţi? Domnia-voastră v-aţi decherat cu aceasta trădători ai împăraţilor. Eu o să scriu pă loc. Atunci bieţii senatori a zis că să facă cum are poruncă, că ei nu pot să se mai amestice. Şi s-a dus toţi pă acasă. Nevasta comandantului s-a deghizat şi a venit în prizonul meu; mi le-a spus toate. Mi-a zis că mîine, a doua zi, să bat cu Bem la Cotlea şi seara să trag ruşii în ţară şi o să mă ia cu dînşii. 1 Refeld, general austriac, comandantul diviziei a XY-a de artilerie, venit cu ordin special la Braşov să aresteze pe Maria I. Heliade Rădulescu. 418 Dumnezeu n-a vrut însă, alteţă, ca copiii lui Eliade să fie victimă nedreptăţii. Am văzut şi atunci că, cel puţin providenţa a binecuvîntat principiile şi fidelitatea lui. Bem a venit chiar în seara aceea numai cu 4 mii şi era, fără landşturm, 18.000. A luat-o la fuga mare şi în 3 ore n-a rămas nici un rus, nici un austriac în Kronstadt. A intrat Bem şi eu am fost liberă, onorată de Bem şi toţi maghiarii; toate îngrijirile ce mi să cuvenea, mi-a dat toate cîte am avut trebuinţă, cînd am zis că voi să trec în Turcia. V.: Ai făcut bine. Aici, o să trăieşti în pace. O să mă gîndesc şi o să fac cum o să rămîi mulţumită. Md., fii în pace. Apoi am mai vorbit de maghiari. M-a întrebat multe asupra victoriilor lui Bem. Era ora miezul nopţii. S-a sculat vizirul să se tragă în apartamentul lui, după ce m-a recomandat la nevasta lui de o femeie, mamă şi soaţă aşa cum, poate, nu merit. Cînd s-a retras din salon, mi-a adăugat să nu uit că m-a rugat să viu des şi să privesc haremul lui ca o consolaţie la şagrenile ce am. I-am mulţumit. De atunci, sînt 10 zile şi [indescifrabil]. Eu nu mai am nici o para, Nicolache ţine, biet, cheltuiala casii, pă cît poate şi el. Ca să mă duc des, îmi trebuie pentru toată vizita 3 # cel puţin. De unde să-i iau ? Acu n-am, numai să fac ceva. Trebuie să dărîm cele ce a spus şi a făcut Ghica, dar trebuia să am cel puţin 50# ca să dispui pentru vizite. Turcii, iară îţi spui, că sînt buni, ştii ca pîinea; cred lesne şi sînt încetinei la lucru. Ca să-i dezamorţesc, lasă-mă pă mine, dar trebuie să şi [îm]boldeşti des, şi eu n-am cu ce să mă duc. Domnul Diufur, cu adevărat că a luat rola de tată cu copiii noştri, 10 zile s-a conoscut, şi el este care vine să le ţie cîte 2 şi 3 ore la 2 zile, el este care cară hîrtia, cerneală, amvelope, ceară roşie, buline pentru scris, pentru bele, lemonade de gaz, portocale, lemonade. Cînd învaţă bine copiii, apoi el este care scoate bomboanile din buzunări, cu mîni pline ochi, de la [loc rupt] şi le binecuvîntă. Ce om de virtute ! El, tot el a făcut refutaţia la broşura ta contra calomniilor ce a pus Ghica, Ionescu1 şi Boliac; n-a prescris-o încă Frusinica. Ţi-o trimiţ cu al doilea [curier]. El mi-a scris acest bilet la Ali-paşa, ca să-l trimiţ mîine cu petiţia voastră. Cît pentru petiţia pentru doamna Tel, o s-o dau domnului Cristofi să o dea. Vară este, iarnă este pentru toate petiţiile noastre. Bacalîmul turcesc şi Alah kerim este de tout eterniter (sic). Cînd lucrează ziua, noaptea un drac ca Ghica, mă înţelegeţi ? Trebuie, trebuie să vie unul din voi, că alfel pierim toţi şi, poate, şi sacra cauză. Tu, dacă nu îţi voi trimite voia nici peste 10 zile, apoi să vie negreşit dom. Ştefan G[olescu]. Eu, una, de azi înainte, o să-ţi scriu cîte o scrisorică de 10 linii, nu mai încarc plicuri la poştie de sute lei, cum au plătit acu bietul Cristof i şi Costache [care] a dat 2 # la poştie, pentru 2 scrisori ce le-aţi trimis şi tot diavolu de Ghica poate că a făcut să nu mai avem scrisorile prin Ceaica, ca să nu plătim. 1 Ion Ionescu de la Brad. 28* 419 Ideea îţi este prea bună să vii la Atena, dar vezi că pîn Neapoli sînt destui ruşi. Ia-ţi paşaport turcesc, dacă socoteşti că este mai sigur. Vezi că şi pentru 2 zile şi, uneori şi pentru 6 ore, are destule pericole marea, îmbarcă-te îndată după sfîrşitul furtunei. Ah, dacă ai veni mai curînd la Atena, ţi-aş aduce belele de fete la tine, ţi-aş lăsa copiii toţi şi eu, fără nici o para, fac bani, nu mai şăz în Pera, mă aşăz în hareme. Dar, acu* ce să fac ? M-am păzit, ca de foc, de orice putea să dea cea mai mică pricină oamenilor, chiar şi celor răi. Dar aşa este cînd sînt copiii departe de tată, ş-apoi, în Vidin, unde o pui să vază că în toate părţile tot familiii Eliade i să fac toate onoarele. Dacă persoanele alegerii mele vor crede şi ei, ca tine, bîrfelele infa* milor, apoi nu sînt demni de alegerea mea şi de nişte creaturi ce [sînt] cu adevărat inocente ca florile, cum le numeşte d. Diufur „mes roses“. Cu toate astea, astă-seară la lecţie, striga, uite, ca tine, cînd te năcăjea la lecţie. Andrei s-a speriat, a intrat în casă, să ne apere, poate. Dumnezeu să ierte pă toţi şi pă noi şi cum ştie el că este mai bine să facă pentru copilaşii noştri şi pentru nenorocita patrie. Eu o să dau zor să avem, într-un fel, un răspuns la petiţiile noastre şi, dacă n-oi reuşi să asigurez vreo pensie, apoi, vînz tot, îţi trimiţ jumătate şi eu mă trag într-o mănăstire cu copiii. Acolo, le poci asigura hrana. Dacă socoteşti că nu le desplace amicilor tăi compli[men]tele mele, apoi dă-le, la din contră, aruncă-le. Mi-a plăcut prea mult ca să traduc cîte ai tipărit tu în limba ingleză, cum mi-ar plăcea să le văz şi publicate curînd. Ce mult mi-a plăcut scrisoarea ta către fraţii de la Brusa. Ce carte de lecţie, ce analiz adevărat ce este politica. Cum aş fi vrut să am una. Frusinica să lupte cu toate. Eu sînt în aşternut bolnavă şi Virgilia asemenea i s-a ales friguri. Aş fi copiat-o, dar mîine o trimit la Brusa. Strici orzul păgîşte, cum văz eu, căci acolo pă toţi i-a tras Boliac în partida lor. Numai 4 a rămas pentru voi: Negulici, Zosiina şi încă 2. Jaf în ciuperci! Ghica a primit din ţară 1.500#. Lasă că aci a luat o casă şi ţine un tren analog, ca să primească ambasadori. Aflai acu că a trimis Bălcescului de acolo şi Bolintineanului 500# ca să înceapă jurnalu ce avea ei de gînd. Frate, scrie-mi dacă nici în Paris nu sînt Duilie, părint[ele] Ioan, Costiescu, Mano, Bălăceanu Iancu, Toma Constandin, Nenişor1, Busuioceano1 2, Vernesco, Caracaşi. Dacă nici în Paris nu sînt, apoi, s-a prăpădit aceşti oameni. Ah, Duilie şi părt. Ioan, dacă o fi pus mîna pe dînşii ruşii! I-am lăsat pe toţi în Ungaria. Mîine este Naşterea Domnului nostru. Vine Anul nou şi sărbătoarea ta şi a fiului tău. Domnul să ne apere pă toţi de toate pericolele sufleteşti şi trupeşti, să puie pacea lui în inimile noastre şi amorul lui. 1 Petrache Nenişor; pitar; registrator la Departamentul Dinlăuntru, ia parte la revoluţia de la 1848 din Ţaia Românească ; emigrat; însoţeşte pe N. Balcescu în Transilvania în vara anului 1849. 2 Grigore Busuioceanu; redactor (1859) al ziarului Curierul român, seria nouă a Curierului românesc. 420 Frate, frate, fă cum să te mai apropii de noi. Vezi, să nu fii cunoscut cine eşti în locurile pă unde o să treci şi unde o să ne aştepţi. Păzeşte-te bine de ucigătorii şi otrăvitorii ce o fi pus [...] să te urmeze. A revedere, frate, a revedere, Maria P.-S. Caută Jurnalu de Constantinople, Echo de VOrient nr. 208. Citeşte [despre] întronarea lui Ştirbei şi cuvîntul lui. M.I.J.P., Coresp. inv. 1.479/1 Nr. 7 Constandinopole, 850, ghenarie 3/15 Răspuns catigorie la scrisoarea de la 17 dech. stil nou si la cea din 15/27 dech. A treia petiţie a ta şi a lui domnul Teii am hotărît s-o dau contra părerii şi disputelor lui Costache, să nu mai dau că s-a mai dat 2. Am pus-o într-un plic cu o scrisoare a mea (cărie copie ţi-am trimis-o nu aşa de frumoasă şi demnă, cum s-a făcut originalu, mai adăugind) şi am trimis-o după 4 zile. M-am dus singură. Era Aali bolnav. îmi spune mă-sa că este niţel mai bine, este în camera dintre harem şi selamlîc şi că este cu o mulţime de vizite. Eu, după ce a trecut 1/2 oră (am rugat-o pă mama lui, căci şi nevasta era bolnavă) dîndu-i carta mea, zicîndu-i că mă rog să mă anunţe, rugîn-du-mă să mă asculte şi să am un răspuns la petiţia ce i-am trimis. După 3 minute, vine, să aşază pă salteaua parterului camerii, îşi ia ciubucul şi îmi zice: „Paşa-efendi, fiul meu, te roagă să-l ierţi că este bolnav; nu poate să te primească astăzi. Vino într-altă zi“. Mă gîndii pă loc la mizeria noastră, la biata md. Teii, la starea deplorabilă [în] care mă aflu, înecată într-o datorie de vreo 20.000 lei, cum n-aveam luminare, foc şi cu ce plăti reţetele ca să poci avea doctorii pentru Virgilia şi mine la trecuta noastră boală şi de unde să mai plătesc trăsuri să fac acest voiaj. Sîngele mi s-a urcat în cap şi cu el o elocvenţă divină în limba turca. Nu ştiu cînd m-am sculat din pat, şi îi zic: Hanîm-efendi, Aali... îmi spuneai că este mai bine şi să ocupă de vizite. Pentru mine, este bolnav... să viu altădată [loc rupt]. Ascultă, Hanîm-efendi (strigai cu un ton puternic [loc rupt] de afară). Ori voi nu sînteţi musulmani, cri bărbatul meu a fost un trădător al Porţii, un hoţ, un [...] — tacîm şi copiii mei sînt victimile? Bătui din picior şi zisei că eu nu mă duc de aci, pînă nu m-oi lumina de astă indiferenţă şi apatie. Turcoaica, care este, în puterea cuvîntului, o bigotă ce priveşte pă cel ce nu este musulman [ca pe] un cîine, ş-a încruntat ochii şi îmi zice cu un ton ce coresponda cu al meu: Ce este astă mînie? De unde îţi vine ăst curaj şi îndrăzneală? Eu: Asta vream să mă întrebi şi să-ţi explic. Ia, spune-mi, mă rog, Hanîm-efendi, crezi că colo sus sînt atîţi Dumnezei cîţi împăraţi sînt aci jos? Şi că Dumnezeul meu este mai mic, mai slab decît al musulmanilor? Spune-mi! Ea: Ba nu, este numai un Dumnezeu. Eu: A, 421 nu vezi, domnia-ta, că acest unul Dumz. nu ţi-a dat dumitale 5 ochi şi mie unu şi cl. şi cl.; într-un fel ne naştem, într-un fel murim. Pricepi că sîntem tot una? Pricepi că, cum ne-a făcut trupurile să semene, aşa ne-a pus şi simţirile morale tot într-un fel? Aşa o fi, îmi zise. Eu: A, dumneata eşti mamă? Ai avut copii mai mari, mai mici. Spune-mi, mă rog, cînd aceşti copii îţi cerea pîine, foc, casă, supă la boala lor, le ziceai: Alah kerim, bacalim, vacît var?1. Ea: Ba nu, trebuie să le dai copiilor. Ei nu ştie să aştepte. Şi lacrămile ei a pornit şi p-ale mele. Eu: Bine, apoi, gîndeşti că eu mamă, soaţă să mai rabd, să mai trăiesc, cînd ştiu pă bărbatul meu că sufere cel mai crud martiriu [loc rupt] nenorocire, rîd inimicii noştri, privind pe acest credincios ca o [loc rupt] de victima neroziei lor, pentru un guvern ce nu ştie nici să preţuiască, nici să recompense[ze] pă oameni, ce alt guvern i-ar fi încărcat de onori şi bogăţii? Buza mea de sus mă ardea ca jaru de foc. Pusei mîna şi dădui peste o bubă ce o răsuflase? Ce se petrecea în inima mea, acu plîngeam în sangloturi, plîngea şi ea, devenise miel [loc rupt] căci îmi zise: — Nu mai plînge, că toate o să se facă bune, dar de îi face vreun maraz la inimă, apoi ce le rămîne copiilor tăi? Taci sora mea! Bătu în palme, să-mi aducă şerbet şi ciubuc. Luă pe Ienăchiţă lîngă dînsa şi-i zicea copilul ei, îl mîngîia, îl săruta ea, care cu o oră întîi îşi ştergea mîna cu batista, fiindcă i-a sărutat mîna un pui de gheaur! Frate, nu poţi să socoteşti ce bătrînă turcă bigotă şi rea este, iar nevasta lui şi a vizirului sînt cu totul civilizate. După ce mai trase un ciubuc, mă lăsă singură, îmi trimise o damă de onoare şi-mi zise că mama s-a dus la fiul ei în apartamentul de sus. Năpădiră în salon o mulţime de dame mari ce se găseau în vizită. Peste 1/2 oră, veni o altă damă d-onoare [loc rupt], în salonul de alăturea mă duse. Era singură, sta în picioare lîngă un pat pe care era pusă o hîrtie [loc rupt] bine îngrijită, îmi zise: „Fiul meu ţi-a trimis această scrisoare4'. O luai, văzui într-însa [o] monetă de hîrtie, o lăsai să cază jos moneta, citii scrisoarea asta, ce fiind acu prea ocupată eu, la cîte trebuie să-ţi răspunz, o dădui d. Hrist[ofi] să o copieze. Ochii mi s-a umplut de lacrămi că văzui că m-a [loc rupt] şi mama şi fiul. O îmbrăţişai şi o sărutai din inimă căci văzui că între turci nu este de disperat, că pa bestia cuvîntătoare n-o s-o faci să rezoneze (cum este între noi, ăştilalţi...). Ii zisei că şi ei şi lui, fiul ei, le mulţumesc din inimă numai pentru scrisoare, căci, în sfîrşit, văz că sînt drepţi, ne iubesc şi sînt convinşi că merităm îngrijirile lor. Mă opri să mînc cu dînsa. Mîncai, băui la cafele, luai pe Ien[ăch]iţă şi plecai la viziru. Mă primi nevasta lui cu cea mai vie cordialitate, mă întrebă de fete, îmi spuse că bărbatul a ieşit şi că în seara aceea are soare la selamlîc de bărbaţi. Văzui că n-o să poci avea vorbă cu dînsul, mă sculai să plec. Chemă pă loc un bei mai mic din fiii săi, îi zise să îmbrăţişeze pă kiuciuk-vlah-bei: „El nu ştie (zise lui fiul ei) turceşte, nu este musulman, dar ţi-e frate". Băiatul scoase pă loc haina dă pă dînsul, învesti pă fiul tău, îl îmbrăţişă, îl sărută şi-i zise frate. (Ce tuşante principe 1 Dumnezeu este generos, să vedem, este timp (tr.) 422 are religia ma[h]ometană, imitează în multe poruncile Mîntuitorului nostru, care la noi s-a degenerat cu totul. Eu nu crez că să poate guverna încă vreo cîţiva ani naţiile europene de republică, dar turcii sînt aci. Democraţia este pă 1/2 introdusă într-înşii). îmi dete Hanîm-Efendi un papagal pentru fete. Venii acasă, îmi găsii copilaşii sănătoşi, se ruga lui Dumnezeu şi fratele Nicolache făcea sentinelă la uşa lor. Ah, ce pierde-vreme, ce încetinei sînt turcii! Gîndeam că duminică îmi vor da un răspuns material, ca să poci a-ţi trimite cu acest curier bani, cît să poţi părăsi Franţa, să-ţi scriu unde să vii, dar văz că nici astăzi n-am de unde să-ţi trimiţ bani. Pentru voie să vii, nu să poate în Constandinopole, pentru moment. Aşadar, dacă nu ai voie să vii aci, nici într-un tărîm al Tur-ciii să nu pui picioru. îndată ce voi avea bani, mă las nemîncată şi îţi trimiţ bani, ca să te apropii de copii şi, ori pînă atunci să poate să vii aci, ori îţi aduc copiii. Dacă socoteşti că în Atena poţr avea toată siguranţa trupească şi morală prin ambasada engleză, apoi să vii mai curînd în Atena şi să-mi scrii pă loc, iar de nu poţi să aibi această siguranţă, să te opreşti în Malta şi să-mi scrii pă loc. Aali, duminică, s-a mărginit a întreba pă Costache, cît gîndeşte Cos-tache că ne-ar ajunge pă lună, ţie şi mie, să trăim bine. Costache a zis că nu ştie; ştie numai că soră-sa este aci, cu o povară de 7 suflete sică tu, cum şi familia Teii sînteţi înecaţi în datorii. Văz eu că trebuie să mă mai duc în săptămîna asta, să dau un zor d-ale mele, că alfel mai trec încă 2 luni. Copia scrisorii ce îţi trimiţ are toate etichetele şi supscrie el întreg. Păzeşte să nu ştie nimeni, căci nu au întru nimic să profiteze inemicii şi ne-ar face mare rău cînd s-ar auzi că scrisoarea lui face giruri şi la alţi oameni. Fereşte-te şi de ambasadorul nostru de unde eşti, că este un grecotei din Fanar. Din banii ce ţi s-a trimis din Brusa şi i-ai depozitat, frate, eu crez că poci să-ţi trimiţ pînă la 300 #, dar să zicem că mă înşel; nu crez să nu poci să-ţi trimiţ măcar 60 #.Prin urmare, nu te chinui. Poţi prea bine să dispui pînă în 60 # şi, iarăşi, bun e Domnul, îţi trimiţ eu. Nu ştiam de aligoria ce îmi zici. Voi întreba persoana şi-ţi răspunz cu al doilea curier. în scrisoarea care am dat lui doctorul Merei, unguru (nu italian), am avut o relaţie de toată slăbiciunea Frusinichii, am rugat pe acest doctor să te calmeze, să nu-ţi faci idei fatale. Te rugam şi pă tine şi să arăţi acea relaţie la un doctor bun din Paris, ca să îţi spuie dacă sînt bune la o asfel de indispoziţie hapurile Văile. Această scrisoare s-a pornit cu doctorul Merei la 25 noiem., stil nou, de aci, dimpreună cu cîte ţi-a trimis copiii din mica lor pensie. Să vede că s-a bolnăvit undeva şi s-a oprit. Era un om prea onest ca să îmi închipuiesc alfel. Eu, de groaza enormii plăţi ce ne costă poş-tiile, am dat şi cu curierul trecut un plic al meu generalului Hagi Gherman, şeful Gvardiii naţionale din Viena. El mi-a zis că de la Marsilia porneşte pă loc poştia din Marsilia la Paris. De se va întîmpla să se oprească în Marsilia pentru puţin, că arde de a face conoştinţa ta. De paşaportu pe [numele] N. Gheorghiade, am înţeles; nu mai ai decît unul, Ioseph Fransky. Bine. Nimenea nu vine în casa mea de 2 ori pă 423 saptămînă, ci numai o dată, dar nu este zi să nu vie unu şi doi. Amicii mei de aci sînt: Demetrio Sachelario cu nevasta lui şi fată mare, om de toată omenia; Vitale cu nevasta lui şi fiică, stăpînul casii; domnii Cristofi, Fiii-pesco, Costache, Nicolache, Ipătescu cu nevasta1, 2 doctori, din cînd în cînd doct. lui Bem şi faimosu Cavalieri, oameni bătrîni şi de toată probitatea a onestului caracter şi principe; nu sînt români de acei calomniatori infami şi de acei ce n-au nimic sacru. Toţi cîţi mi-a intrat în casă, nu ştiu [dacă] eu şi copiii le-am insuflat, sau din pri[n]cipul lor mi-a respectat toţi, în general, copilaşii; mi-a dat stima lor şi a venerat poziţia şi sărăcia mea. Orele de vizită a fost şi sînt de la unu şi pînă la 4 şi seara (prea rar şi numai pentru emigranţii noştri) dela 6 pînă la 9. Nici un străin n-a şăzut mai mult de 3 cuarte. Domnul Diufur şi italianul sărac (pe care l-a îmbrăcat şi l-a încălţat Frăţia) vin la 2 zile, ca dascălii. D. Diufur învaţă pe Frusinica şi Virgilia într-o seară de [la] 7 pînă la 9 şi italianul în cealaltă seară, tot acele ore, pă Mariţa şi lenă-chiţă. Şi de cînd am dascăli, n-am vizite seara. Domn. Diufur nu este destul că are o manieră de părinte cu copiii noştri, dar ostenelele ce îşi dă pentru ca să-mi scrie cînd unuia, cînd altuia, ca să poci reuşi a hrăni şi investi copiii şi să poci să-ţi trimiţ şi ţie cu ce să vii la copii sau să ţi-i aduc. Trebuie să ai mai o canţelarie bună de plătit afurisitele de fiacre de aci şi trup de bivol ca să rabde zdruncinăturile ei. Frate, dacă o fi dincolo vreo [loc rupt], apoi o să dai un răspuns şi o seamă de care nu te vor scăpa toate virtuţile tale. Eu nu sînt supărată pă bîrfitori nici a zecea parte cît sînt pă tine, fratele meu. Dacă le-ai crezut, apoi, trebuie să-ţi muşti carnea de pă tine, cum ţi-ai înşălat şi ţi-ai încredinţat copiii la o asfel, dacă nu infamă mamă, cel puţin neroadă, proastă. Dacă nu le-ai crezut, nu ţi-a fost ruşine şi păcat să otrăveşti cu veninul tău cel ştiut pă o biată mamă ce ai abandonat-o cu 5 copii de gît în mijlocul focurilor şi morţilor, o femeie bătrînă, săracă, bolnavă, străină şi acu, că, cu ajutorul Domnului, ţi-a scăpat copiii din [...], din guerre şi focuri civile, i-am hrănit, i-am investit, i-am încălzit, i-am apărat de orice rău moral şi fizic, am ajuns pînă aci, lăsînd în urma mea regret şi [loc rupt] iară nu ca alte cocoane, prinţese şi nume numai bun. Md. Maghero, mad. Teii, le-am văzut cu ochii mei plimbîndu-se cu unguri pîn aleile Braşovului şi ducîndu-le de braţ acasă şi pîn baluri; am auzit şi cîte alte, dar domnealor sînt sfinte pentru că bărbaţii lor a impozat lumii respect pentiu mama copiilor lor, dar domnia-ta nu numai nu te-ai gîndit pentru mine ca la o nevastă ce ţi-a ţinut casa 30 ani, dar nici la mama copiilor! Acu venii aci. Cocoana Zinca Goleascu a venit aci; 2 luni a alergat în toate zilele să vază faţa vizirului sau pă a lui Aali şi n-a văzut-o. Eu în 2 săptămîni am făcut cît ştii; am făcut să le fie ruşine, să-mi dea ale 5.000 lei ce îmi trimitea la Rusciuc sultanul; am făcut să am un răspuns formal de la Aali, la petiţia ta, numai în 3 zile (copia ce îţi trimiţ în plicul lui Cristofi către tine); am făcut să fiu introdusă şi dorită în haremele lor, lucru greu, pentru că turcii nu bagă în haremul lor, mai vîrtos europene, pînă nu au toată siguranţa de onoarea sexului meu. Asfel de primire pîn 1 Ana Ipătescu. 424 haremuri de nevestele lor, care sînt şi avocaţii mei; să te primească vizirul în harem şi nu în sala de audienţă în public; asfel de scrisori de la Aali, fără să ai purtare demnă de o mamă cu fete mari, fără un caracter pronunţat şi uniform cu cele ce a scris şi a făcut tatăl copiilor mei, fără un tact nu le dobîndeşti, frate, aci, nici în 10 ani. Să venim la impoziţia ce puteam face distinşilor şi n-am impozat să scap de calomniile invidioşilor. Eu poate că am fost femeie slabă, proastă, dar domnia-ta, bărbat în toată puterea cuvîntului, plin de irudiţie, experienţă, spirit, filozof (cum îţi zice Diufur), plin de prevedere, de tact, cum făcuşi, frate, de nu putuşi să scapi într-o viaţă de 50 ani, măcar un şir de 3 luni de fel de fel de calomnii şi mai bune şi mai rele? Ascultă, 2 serinade am avut; nu mi s-a cerut voie ca să le opresc, una mică în ajunul Sfîntului Ioan, de Iuga cel bătrîn (ştie domnul Aristia) şi alta la Sibii. Aceasta nu s-a făcut de un om cu un scop; s-a făcut de 20 şi 30, poate. Intre aceşti oameni, era părinţi de familie cu fete mai mari decît ale tale şi era o serinadă, o demonstraţie naţională, nu fleacuri. Şi domnul Boliac s-a otrăvit rău ! Şi eu zic şi crez că nu era pentru Eliade şi nevasta lui, dar nici pentru fetiţele mele, era pentru familia martirizată, [...] ce toată lumea, afară de domnia-ta şi cîţiva răi fără inimă, a simpatizat, şi m-a onorat pentru energia şi spiritul cu care am reuşit să fugă [...], fără să-ţi ia şi copiii cu dînşii şi să poci scăpa de tiranul de Enghelhart, cu frunte curată şi ca româncă, nevasta ta, ca mamă şi ca soaţă. Ei, frate, eu în toate scrisorile ce ţi-am scris, am respectat conştiinţa tatii ce îşi lasă copiii pă drumuri şi fetele mari în mijlocul patimilor, fără niciun reazim de bărbat, săraci, fără măcar un pasport. Am menajat poziţia ta ca străin, ca sărac şi pradă la feluri de dureri şi n-am vrut să-ţi mai adaog şi eu cum putea să-ţi scrie altă femeie. Ţi-am scris tot bine ca să bucur pe un nenorocit tată, dar cînd ai şti tu pîn cîte suferinţe, pîn cîte neaveri, prin cîte momente de foc şi de cutremur ţi-am strecurat copilaşii şi pentru mulţumire încă nu te-ai ostenit de 6 luni a mă tot ocărî. Dumnezeu să te ierte. Zici că te rogi lui Dumnezeu să nu iau nimic alta de la Poartă decît leafa, „că alfel rămîn copiii săraci“... Nu ţi-e ruşine şi păcat! Cine din noi doi au lăsat copiii săraci? Ce am.putut eu să asigurez copiilor pentru aveni-rul lor şi n-am asigurat? Eu n-am avut alt capital decît moral, le-am dat şi prin ăla numai pot să trăiască oneste, să sufere oricare tiranie, sărăcie şi să nu facă nimic dezonorabil. Domnia-ta le-ai dat o umbră de învăţătură, niţică gramatică, niţică istorie. A, uitai, şi mitologie. Ce face să fie, însă, ca femeie, ca mamă, ca fiică, ca soaţă, ca amică, ca matroană, să fie respectate, de la mine au ăst căpital şi de la amîndoi sărăcia de eritaj. Eu, dacă eram mamă risipitoare, nu era să sufer atît. Ca să nu risipesc nici măcar o aţă din cele cu care m-ai lăsat la Braşov, aseminea şi cele ce am lăsat la fie-mea Zmărăndiţa, dea Domnul să-ţi dea în seamă cîte ai pă la alţii şi [loc rupt] să ţi le dea cum ţi-a păstrat Zmărăndiţa şi eu. Ce tot îmi dai pă la nas cu calomniatorii şi mă amărăşti atîta? Calomniatori au fost de cînd lumea şi vor fi. Şi calomniat a fost [şi] Mîntuitorul nostru şi mama lui. Şi eu văz că calomniatorul este acela ce mi le zice, le crede şi nu ş-a dat niciodată osteneala să stime pe mama copiilor lui. Eu 425 de ce nu ţi-am scris nici unile din cîte rele au venit în urechile mele? Pentru că am vrut să respect pă tatăl copiilor mei şi pe un nenorocit străin, împovărat de dureri şi am tăiat nasul oricăruia. Numai străinii au ştiut să mă stime, sînt oameni care mi-a cerut şi îmi cer notiţii de toată viaţa şi suferinţele mele ca să le tipărească, dar tu ştii că mie nu-mi place să dau cărţi la lumină şi să-mi fac numele nemuritor. Nemurirea mea voi s-o am în inimile ginerilor ce voi face, cum o am în inima lui Ştefanachi, ca nici o soacră (citeşte scrisoarea ce ţi-a trimis el de la Vidin). în tot timpul de cînd ne-am despărţit, circonstanţa a făcut cum să fac multe cunoştinţe şi să-mi vie în casă mulţi oameni (însă de omenie). Sînt sigură că toţi a simţit nu numai simpatie, dar amor, însă nici un curtezan n-au avut fetiţele tale; toţi le adorează. Cristofi este în admiraţie de cînd mă cunoaşte; poartă o veneraţie şi îl simţ că este în raj contra oricărui a bîrfit. Mi-a spus că a scris o scrisoare lui Pleşoianu de trei coaie, vorbindu-i numai de mine. L-am întrebat de ce ş-a dat atîta osteneală. Mi-a răspuns că [pe] oricare român adevărat trebuie să-l ocupe suferinţele mele şi purtarea mea la orice întîmplare, purtarea mea cu care le-am făcut onoare. Reciteşte scrisoarea mea în care îţi scriam pentru aceşti 2 tineri. Vezi că nu-ţi zic de loc să propui, ci să observezi din caracterul ce poartă ei, ca ce fel de menaj ar putea face şi, mai cu seamă, sănătatea cum le este? Că n-am de gînd să-mi mărit fetele cu oameni ce vor fi ciur de boale şi pietre, nici să mă rog de nimeni, nici să propui. îmi scrii ca [şi] cînd eu ţi-aş fi scris să şi propui. Lasă în pace această chestie. M-am săturat de români, ca noi toţi. Te-am rugat cu lacrămi să-mi trimiţi orice ai tipărit şi nici gînd n-ai avut, nu numai broşura asta, ci proteste, Tatăl nostru şi orice ai tipărit. Iară îţi spui că copii, în anul acesta trecut, n-am încă niciun[a] din munca ta. Toate cîte mi-ai lăsat sînt în păr. Aseminea şi la Zmărândiţa. I-am ţinut pă toţi, cu ajutorul Domnului bine. Nu crez că d. Teii şi-ar fi ocărit nevasta, dacă nevasta i-ar fi scris că copiii lui nu sînt goli, desculţi, poate şi nemîncaţi, ci a ţinut bine, n-ar fi ocărît-o atîta, de ce nu i~a trimis şi lui, cum faci domnia-ta. De ce nu faci socoteala, frate, cit ai cheltuit [loc rupt] în 15 luni şă-zînd la un loc, iar nu să dai numai de la Sibii pînă la Orşova, ca să-ţi scapi copiii, 1.200 sfanţi. Fă socoteala! Eu în vapoare aveam copiii în cabină singură, întîia clas[ă], masa apar[te], că nu vream să şază cineva vis-â-vis de fete, să-şi răsucească mustaţa. Cînd a trecut pîntre capul copilaşilor tăi şi al meu 80 de bale în 2 descărcături (în ziua de Sfîntul Petiu şi Pavel), pe Dunăre, după o 1/2 oră, după ce era să ne înecăm pă gherdapuri, într-o lingură de caic, ce îl spărsese stîncile, vedeam ţărmu de 2 părţi şi nu puteem să duc copiii că d-a stînga aveam muscali, d-a dreapta sîrbi, care îţi spui că ne-a trimis 80 de bale, că credea că sîntem familia lui Kossuth. Cu ce mi-am scăpat copiii? Cu prezenţa mea de spirit şi cu bani. Destul, frate, nu poci să urmez a-ţi mai spune de lacrămile ce vărs şi m-ai făcut şi în ziua de Anul Nou. Fie! Mi se cade toate. Dumnezeu să ne ierte şi iartă-mă şi tu că în scrisoarea asta ţi-am scris cu mare foc şi indig-naţie. Iartă-mă! 426 Vream să-ţi mai scriu, dar veni trăsura şi mă grăbeşte să merg cu toţi copiii. Mîncăm astăzi la haremul vizirului. Au o ţeremonie, o sărbătoare. Te rog, frate, scumpul meu Eliade, să nu mă mai ocărăşti. Destul, că cît voi mai primi vreo scrisoare cu venin, îţi trimiţ scrisoarea îndărăt. Scrie-mi cît de mult şi dă-mi poveţe asupra intereselor pozitive ce trebuie să urmez, să nu greşesc în ceva. A la bonor. Nu te dispera încă că n-o să vii aci. A revedere. A revedere, Maria ta şi a voastră P.-S. Dar că era să mă duc cu un moldovean, dar că mă amestec în politică, opinii şi cabinete? Ce sînt astea? De unde a mai ieşit? Nu mai îmi seri, aşa să trăieşti, nici un fel de fleacuri. Cere lui Pleşoianu scrisoarea ce îţi scrie de mine Hristofi. Ce scrie într-însa ? A revedere. M.I.J.P., Coresp. inv. 1.929 Nr. 8 Constantinopole, 850, ghenar 13/25 Frăţiorul meu, Facă Dumnezeu cum tu, cel puţin, să nu tremuri de frig ca noi. Aci este zăpadă de 2 coţi, un viscol ca în Siloeria. Am 2 stanţe cu 7 ferestre şi 3 uşi, o gămălie de sobiţă ce o încălzesc cu cărbuni de piatră şi un mangal. Tremurăm într-o oră cît n-am tremurat de cînd sîntem. Scriem cu mîinile degerate, dar, fie, pentru.patrie ce nu rabdă romanu. Dar tot ce mă omoară este că o asfel de viaţă ticăloasă trebuie la capu lunii să secată biata Mărie 80#, din piatră, din apă, să-i dea, dacă va să-şi adăposteze, înveste, hrănească copilaşii. E ! Bun e Domnul! Cum nu m-a lăsat pînă acu, nu mă va laşa nici pă viitor! Curaj, frate, hanîmile şi paşii îmi tot spun: „Alah kerim, bacalîm", că după ploaie vine soare şi o mulţime de consolaţii. Dacă n-o fi minciuni, apoi n-o să le zic că sînt poezii. Frate, fă bine de te roagă şi tu lui Dumnezeu, fă şi la mătănii, ca să-mi ajute să pui mîna pă vreo sumă mai mare, să putem a ne alege un colţuleţ de pămînt, unde să te odihneşti în braţile copiilor şi să le asigurăm un modest avenir, iar alfel sîntem pierduţi. Mizeria este mai des învingătoare, mai vîrtos la oameni de vîrsta noastră. Tu, obosit de o muncă continuă de 30 ani şi eu de atîţia copii: să nasc, să dau lapte, să cresc şi acu să-i văz pe drumuri şi, prin urmare, ne trebuie bani şi bani şi iarăşi bani. Dar pensia, ai să-mi zici, este bani. Aşa este. Dar pensia (mai vîrtos de la turci) iaca cum merge. Alergi 7-—8 luni ca un cîine, cheltuieşti pă trăsuri şi bacşişe, cel puţin 10# pă lună, apoi îţi face, să zicem, 1.000 lei pă lună. Buni sînt şi atît, cînd ai fi sigur că o să-i iei totdauna, dar uite cum merge. Fraţii Nicolae şi Costache au alergat mai 9 luni, mai în toate zilele, au cheltuit mai 80# pă caice, cai, bacşişe. în sfîrşit, li s-a 427 hotărît 15# pă lună fiecăruia, 30# pentru amîndoi. Luară pă luna lui septemvrie şi octomvrie, la noiembrie, nimic. Alergară toată luna luinoiem. şi dechem. In sfîrşit, le deteră cîte 15# pă 2 luni în loc să le dea cîte 30# şi le-a zis [că] s-a furat 300.000 lei din Ministerul Trebilor Dinafară şi să mulţumească că le dă şi atît. Fraţii ziseră: „Dar pă viitor, ce să facem ?“ Apoi, răspunseră că: „dacă vor mai veni bani la minister, pentru pensii, vom mai da, dacă nu?!“, a dat din umăr. Iaca ce este leafa. Şi eu mai bine voi 5.000# în acont de despăgubire, decît 200# pă lună [loc rupt]. Mai are şi alt dar leafa. Cînd nu să fură bani, ori să schimbă ministeru, şi patrioţii cei noi vor să facă iconomii în bugetele lor, sau politica nu mai iartă să se arate Turcia că dă lefuri acelora, mai vîrtos, ce scrie şi tipăreşte insulte aliatului şi amicului Turciii şi rămîi cu curu, cererea o [indescifrabil], dar avînd 5.000#, te apuci de ceva, dacă nu vei să aibi 500 sau 400 # pă an dobînda lor. Pensie, ştiu din gura vizirului şi să-ţi spui ad litteram ce mi-a zis, sînt 10 zile: „Madame, nu fii la îndoială că nu mă interes mult de a te vedea într-o stare care să-ţi asigure existenţa respectuoasei dumitale familii, ca să-ţi ridic o situaţie care, cu adevărat, o mamă şi soaţă ca domnia-ta o consumă cu adevărat, dar să-ţi spui adevărul. Nu te mîhni. Cînd erai la Rusciuc şi ne-ai scris, mie şi lui Aali-Paşa, că eşti foarte strîmtorată şi te rugai să înlesnim şi pă soţul domitale, am arătat acea scrisoare sultanului. Ne-a poruncit să-ţi trimitem 500 lei pă lună (10#). Cînd banii era în Rusciuc, dom. erai aci; cînd te-am văzut, şi mie şi colegului ne-a fost ruşine să oferim această pensie44. Eu pusei mînile la ochi şi zisei că îi sînt foarte reconecentă că nu mi-a dat, pentru că slugii mele îi dau 500 lei pă lună şi n-aş vrea să-i văz aşa de amăgiţi să preţuiască sacrificiile lui Eliade că sînt preţul unei slugi. V[izirul]: Pentru asta, doamnă, nici noi n-am îndrăznit, dar fii liniştită md. că, în scurt, o să facem cum să rămîi mulţumită. Eu: Alteţă, nu să poate ca să porunciţi guvernului românesc ca să-mi plătească măcar 500# pe an, pentru casa noastră, ce a ruinat-o cazacii, făcînd-o cazarmă pentru 1.200 cai şi cazaci. Cei dintîi, 600, mi-a ruinat grădina cît o moşie şi cei de al doilea, 600, casa ce să compunea din 26 camere şi săli, fără alte [îmjprejmuiri. — Md., eu voi să fac cum să aveţi o sumă de bani analog cu numeroasa familie ce vă înconjură. Aveţi moşii în ţară ? Eu: Nu, Alteţă! — Ah!... nu aveţi moşii! (parcă ş-ar fi adus aminte că [loc rupt] ne numea pă noi ăştilalţi degenissier). Eu: Dar de aveam moşii, alteţă, pierdeam mai puţin? Şi sîngele mi se urcă în cap, buzele îmi tremurau. Am îngălbenit. El: Nu fi tristă, mad. Eu: Nu sînt tristă, alteţă; sînt supărată, pentru că dacă Eliade şi-a uitat copiii şi datoria de tată şi şi-a dat toată munca lui de 30 ani sultanului nostru, cel puţin să fi făcut să ştie acest înalt părinte viaţa şi munca şi credinţa lui, ca să fie el şi copiii lui mai protejaţi, mai îngrijiţi, mai încălziţi de acest binefăcător soare, iar nu zi din zi să ne îngheţe razele lui. Noi sîn-tem priviţi ca copii vitrigi. 428 — Nu, mad., f ii sigură că nu. Niţică paţienţă şi vei f i mulţumită de mărinimia şi graţia sultanului, md. S-a hotărît să meargă un comisar al Porţii în locul lui Fodad-efendi. Dacă ai vrea să-mi dai o listă de averea mobilă şi imobilă ce aţi lăsat în ţară, eu aş însărcina pe acest comisar să ia o socoteală şi să ne scrie cine şi cum s-a ruinat, şi asemenea să ne chibzuim să facem să ai o despăgubire pentru cîte s-a prădat. — Mersi, alteţă, dar această listă, dacă îmi dai voie, o s-o însoţesc de o prescurtare din viaţa politică şi vasală a părintelui copiilor mei. Această prescurtare, sînt sigură că chiar mama ce să ocupa în camera copiilor, de a legăna şi a scălda copiii, nu poci descri decît cele ce puteam vedea din acest orizont şi, prin urmare, o să fie meschină, însă tot o să fiţi oareşicum pă viitor într-un punt de unde să ştiţi cu ce s-a ocupat acest vasal în toată viaţa lui, de unde să puteţi fi convinşi că bogăţia şi moşiile i-a făcut avanse totdauna, poate şi acu, dacă ar vrea să fie un renega[t] religiii lui politice şi aţi putea vedea injust şi impolitic să ţineţi acest om aşa departe, cît ar trebui să-l aveţi aproape. — Doamnă, o să-mi faci un bine, te rog, md., întreabă pă dom. Eliade dacă este mulţumit să vie la Rodos, sau la Hio, să te duci şi domn.-ta cu copiii şi, de acolo, bun este Domnul, l-om vedea şi în Constantple. Zisei Rodos, sau Hio, pentru că aceste insole au clima cea mai bună pentru sănătate. — Mersi, alteţă, îl voi întreba. Cit pentru mine, eu n-aş merge. — Pentru ce, md.? — Pentru că v-am iubit mult şi... n-aş vrea să dau pricină oamenilor drepţi să zică: uite Sublima Poartă cum tratează fidelii sujeţi, cînd ţiindu-i departe, exilaţi şi în mizerie, cînd închişi pîn insulile Asiei. Cu adevărat, ş-a pus ochii în jos şi ş-a luat barba în mină, scoţînd un suspin amar, ca cînd ar fi zis: „am ajuns rîsul femeilor!41 Nevasta lui, ce sădea între mine şi dfnsul, i-a făcut impresie şi l-a întrebat de ce a devenit aşa trist. El i-a zis: „Dacă femeia rezonează aşa bine, bărbatul ei mi-ar fi mînă dreaptă44. Nevasta: „Vezi, bărbate, că am dreptate eu să-ţi spui că copiii ei să fie ai noştri, şi ei i-am zis să-mi zică mamă, iar nu Hanîm-Efendi ?44 Eu le-am mulţumit, zicîndu-le că n-am atîtea pretenţii. Doresc însă, din suflet, să explice sultanului ca să fie atit de drept cu fidelii vasali, pă cît a fost mărinimos cu rebelii Kurdistanului şi cu trădătorii patriei noastre şi ai Porţii. D-a capo a suspinat şi mi-a zis că: „nu să aştepta, la 52 ani de bă-trîneţe să găsească [loc rupt] mult rezonament într-o femeie ce din nenorocire nu găseşte în compatrioţii lui44. Tot el: „md., ce venit avea Nicola[e] Golescu şi Teii44? Eu: „Gl. [Go-lescu] avea de la o moşie ce o da, — de la 2. 000# pînă la 3.000 — în arendă, ce partaja acest venit 4 fraţi. Mai avea N.[icolae] G.folescu] încă 1.000# de la unile moşii ce le avea supt îngrijirea lui, mai avea de la nişte zi-dir[i] vreo 200# ; avea totdauna posturi încă mai de 1.000# ; era logotet, candidat de domn chiar după Regulament. îi lipsea ca să fie şi el fericit, îi lipsea, ca şi la noi toţi să fim curat vasali, iar nu turci, ca să luăm gratificaţii din ţară, să sugem sîngele ţăranului şi [...] ca să trădăm pă acei 429 ce sînt aşa de buni, încît ş-a neglijat chiar interesele integrităţii. Aseminea şi d. Teii, a sacrificat tot ce a avut mişcător de o muncă de 40 ani, zestrea nevestii lui, o moşioară, un post de maior, o carieră zîmbitoare, nevasta cu 6 copii de gît, din care i-a murit un băieţel, tata încă nu ştie această dizgraţie! Şi mama zace bolnavă în Cronstad cu 5 copii de gît, în neagra mizerie“. Ochii v[izirului] s-a umplut de lacrămi şi l-am văzut că inima îi este plină de simţire şi compătimire. Este, frate, un om bun, poli o posiblă (sic), mă primeşte în uşa salonului, după ce vine nevasta lui de mă ia din etajul de al doilea şi mă urcă în etajul al treilea. El mă pune pă canapea, nevasta lîngă mine şi el pă un scaun; îmi vorbeşte cu un ton plin de modestie şi stimă. Nevasta lui însă, ne iubeşte cu toată curăţenia a unei inimi plină de creştinătate. Asta este toată isprava ce am făcut, vorbe multe, treabă puţină. Aşa este cu turcii. Dacă aş fi putut să profitez şi [să] şăz în haremul lui, cum mi-a propus Hanîma şi mă roagă, aş scuti 80# pă lună şi aş izbuti bine şi curînd, dar fetele şi opinia lumii nu mă iartă deloc să profitez şi, prin urmare, nu numai că încetineaua lor mă face să nu poci să-ţi trimiţ nimic nici cu acest curier, dar mă amerinţă să nu mai poci încălzi şi hrăni copiii, căci gazda îmi cere în toate zilele mai 12.000 lei ce îi sînt datoare la sfîr-şitul lunii corente. Boala şi tempesta de o săptămînă ce fuse aci mă opriră să fac voiajul în Constantinop., să văz pe Aali-paşa şi pe vizirul, ca să-ţi poci răspunde cu acest curier, pentru alegoria cum s-a înţeles, pentru leafă şi altele. Sînt 2 ore că primii scrisoarea ta de la 6 ghen. stil nou, nr. 3.1. îmi zici şi rezici că vei să-ţi răspunz totdauna la cele ce îmi scrii; II că nu vei gîl-cevi; III pline de maxime frumoase; IV pline de muşcături şi parodiate orice are mai scump inima unei soaţe de 25 ani, az[i] sosită; fii sănătos, frate. I. Eu, mă iartă că nu poci să-ţi răspunz, căci nu voi să mă cert cu tine, nici cînd o veni acea zi ferice să poci pune copiii în braţile tatălui lor şi să vă zic ultimul adio. II. Nici eu nu voi gîlcevi, şi ceva mai mult, că după primirea acestei scrisori, [de] vei mai urma cu tonul cîluşi de puţin ca aceste ce m-ai umplut pe mine şi pă fratele meu, nu le mai primesc, ţi le trimiţ înapoi. III. Maximele şi poveţele cînd le aud copiii din gura părinţilor, dar acu au trebuinţă şi copiii şi nevasta de un bordei a să adăposti, haine a să încălzi, pîne a se hrăni şi prin urmare te rog, frate, gîndeşte-te să poţi face tu, ca pă la sfîrşitul lui martie să fii la Malta. Eu cum voi putea, mă voi lupta să ţiu copiii şi să ţi-i aduc dimpreună cu oricîtă avere mi-ai lăsat în Braşov, ca la începutul lui aprilie să ai tot ce mi-ai încredinţat. De voi face să aveţi şi vreo despăgubire, nu mă ating de acei bani mai mult decît ceea ce voi fi datoare pentru cheltuiala a 4 copii şi o slugă a lor; datorie, înţeleg, de cînd ţi-am adus copiii în Constantinopole. Ceilalţi bani ţi-i trimiţ oriunde vei fi. Gîndeşte-te, frate, căci eu am obosit, nu mai poci cu cheltuiala, cu o asfel de sarcină numeroasă şi delicată, prin focu şi apa ce ţi-am scăpat, cu ajutorul Domnului [copiii], tu nu scăpai cu 2. 000#. Eu, însă, am făcut 430 prin toate asfel cum cu adevărat să-mi ,,îndumnezeies[c] păcatele44. Şi sînt prea împăcată cu conştiinţa. Zici că nu trebuie să arăt lumii că nu mă stimează soţul meu. Apoi cine m-a calomniat ca tine, de cînd sînt mama copiilor tăi? Cu trei zile înaintea plecării tale din Braşov, pentru că te rugam, plîngeam, mă revoltam ca să nu mă laşi în mijlocul anarşiii singură cu fete mari. Cine a zis de faţă cu Grigore Ipătescu că ce bine mi-a făcut Scarlat Roset? Nu eşti tu ? Qh, iaca, zisei că tocmai n-o să-ţi răspunz la scrisori pînă vor fi asfel, nu trebuie răspuns, căci este şi păcat şi ruşine să ne mai certăm. IV. Că eu nu ştiu să muşc, nici să parodiez. Vocaţia şi misia mea a fost să hrănesc cu lapte, iar nu cu venin, să vindic, iar nu să rănesc, cum să nu să mai vindice. Iţi alătur lista de avere şi prescurtarea biografiei tale politice. De am făcut rău, frate, scrie-mi pă loc, că eu urmez asfel cum chiar eu să poci repara. Cu curierul trecut ţi-am trimis o copie din scrisoarea ce am avut de la Aali-paşa, copiată de d. Cristofi. Această scrisoare nu voi să ştie nimeni; îmi pare rău că am spus-o şi lui Costache, căci el văz că n-are nici un secret de Cristofi, şi văzînd că nu mai este secret de dînsul, l-am rugat s-o copieze, fiind şi eu şi copiii prea ocupate. Frate, făceai mai bine, poate, să nu scrii deloc lui domnul Diufur decît să-i scrii pă un petecuţ de hîrtie o scrisorică cam rece şi silită. Şi copiii a simţit că s-a cam mîhnit. Frate, această biografie politică era de mare trebuinţă să o dau, dacă nu să-i conving, cel puţin să-i fac să duteze de biografia perfidă cu care te-a colorat Ghica. Ode, scrisori de la Dibici1, toate le ştiu ei însă cum să te incrimineze, iar nu să te recomande. Sper să nu-ţi mai încarfc] atît plicul pă viitor. A revedere, frate, M. Alexandriana Colecţia George Potra Nr. 9 Constantinopole, 850, ian. 24/febr. 5 Frăţiorul meu, D-abia ţiu pana în mînă, aşa îmi este rău. Este mai o lună de cînd sufăr de stomah şi atacul de nerve. Scrisoarea ta din urmă, de la 3/15 ghen., cu cît m-a bucurat că văzui în sfîrşit o scrisoare, fără muşcături şi venin şi în sfîrşit rezonezi într-însa, cum trebuia să rezonezi din capul [locului], cu atît însă m-a întristat că eşti şi tu slab şi dispus la boală. 1 Diebici I.I. (Zabalkanski) (1785— 1831); conte, general-feldmareşalrus; comandant suprem al armatei ruse în războiul cu Turcia (1828 — 1829). 431 Domnul să facă cum să fii sănătos, să-ţi îmbrăţoşezi copilaşii curînd, să ţi-i căpuieşti bine şi bătrîneţile-ţi să se bucure de fii buni şi nepoţi. Eu mă rog. Roagă-te tu lui Dumnezeu să-mi dea viaţă şi sănătate atît pînă îţi voi pune copiii în braţile tatii. Iarăşi, repet, Domnul să te bine cuvinte şi să-ţi dea sănătate pentru umana scrisoare ce mi-ai trimis. Scumpul meu tată, cîte lucruri ai cumpărat tu pentru fetiţe, dar aceste iconomii a întrecut iconomia iminiilor, dar nu trebuie să împingi paternitatea ta pînă la suferinţe. Caută-ţi bine sănătatea, mîncînd curat, locuind într-o cameră cu soare, fără cea mai mică umiditate, trupul şi picioarele calde, şi să-ţi dai mişcare de umblete de o oră în toate zilele. Cea dintîi bogăţie, fericire, avenir al copilaşilor tăi este să aibă pă tatăl lor în viaţă pentru ele şi copiii lor. Biletele de vizite le-am primit, în sfîrşit, le-a luat piciu de Bălcescu de la Ciaica, zicînd că este amic intim cu md. Eliade, ca să-şi dea relief. Şi eu, de cînd mama m-a făcut, l-am văzut de 2 ori în casa mea şi aci deloc. Mi s-a trimis ieri biletele cu adresa fratelui Costache, pecetluite cu un nasture de la frac. Am găsit 57 bilete. Apropo, te rog, fă-mi un sigiliu pentru mine: să reprezinte o cruce anturată de spini. După ceea ce mi-a trimis răspuns Aali-paşa astăzi, gîndesc că va tii-mite porunca să primiţi lefurile. Nu ştiu însă cît, căci boala m-a făcut să nu mă poci duce eu. Mie încă nu mi s-a făcut nimic şi mă strîmtorez de cheltuială, încît nu mai ştiu cum o să [o] mai duc, dar bun este Domnul. Numai boala mă sperie şi focul, cum l-am avut de 3 ori numai aci la vecini, dar tot acela care m-a scăpat de bătălii, incendiuri, închisori, Siberii, gherdapuri, 80 gloanţe, tempestă pă Marea Neagră, mi-a scăpat copiii de rîie, de boale periculoase, o să ne apere şi d-acu pă viitor, o să ne şi hrănească, că n-are încotro scăpa de rugăciunile noastre. El este adevăratul tată şi al copiilor noştri şi al nostru. Curaj, frăţiorule ! De sănătatea copiilor îţi spui adevărul (să-mi trăieşti şi tu şi copiii), sînt toţi sănătoşi, departe de orice boală cronică, care îi amerini a, I:a să şi cam dechiarase. Mila Domnului, buna îngrijire a mamii şi hapurile bunului doc. Merei le-a dat desăvîrşita sănătate. Scrie-le însă serios să nu mă necăjească, să mă asculte şi în articolul sănătăţii, cum mă ascultă în toate. Scrie, frăţiorule, Zmărăndiţii curînd cu aceeaşi tinereţe care ai avut totdauna pentru dînsa. Eu n-am primit de o lună scrisoare de la dînşii. Inima îmi bate în tot minutul de grija lor. Dacă în Paris eşti sigur de viaţă, sănătate, apoi nu pleca pînă nu îţi voi trimite eu bani mai mulţi, să faci şi truso feţilor şi stofe. Eu sper că o să fac ceva bani; atunci să vii la Malta şi acolo să te opreşti. In Turcia, în Grecia să nu pui picioru. Frate, de ce nu-mi trimiţi şi mie protestu de astă-vară, broşura Protectoratului, Europa democratică şi, în sfîrşit, cîte ai scris? Îmi trec pă dinainte toate şi să opresc la Brusa, fără să putem noi citi ceva. D. Diufur vine rar, tot cu acelaşi respect şi amiciţie, dar îl vezi că s-a supărat de scrisorica ce i-ai scris, şi acu că a aflat că ai scrisorile de la Merei, s-a mai supărat o toană că nu i-ai răspuns la scrisoarea lui. Mă omoară pă mine etichetile franţozeşti. 432 I. Heliade Râdulescu, 1859. Portret în creion executat de August Strixner (Colecţia acad. Al. Rosetti) Semnătura lui I. Heliade Râdulescu pe o petiţie, cca 1859 — 1860 Ion (lenăchiţă) /. Heliade Râdulescu, Pai'is, cca 1870 ^£ y^fS/ *>& Z»y*tâ&K 4 *?*rj6r*'~y ^m. z*"^ ^ ^V" JffiC*Z‘*r'/A zrJ^~ /^- ^y>' <- /HĂ*. y*^' \ 'Trt&'HH %/ . ^ rf* m,/ j^~ ă^JC^iC^£/^ J # ' X ><^ C yP^itZ 4**%^ ^>C ^X ^ J? *£& A*f j/* <&£+ ^ "£** <*£<, ^e^t ^ Scrisoare a lui I, Heliade Rădulcscu către fiul său, Za Paris. 1867 aug. 30, Bucureşti /. Heliade Rădulescu, fotografie, 1866 y*t# J$#tA *X , ^wiu^*-» ^«CikĂtGâtjf f****^ n<*s* J/k ****** ** #y $ Zfr'tiynA, * c wj&OLc Jţ r-ep>ai*7* s* *T\__ : <^,Jfaf*&*. *?#. At^®/ J%_ &-*&£o> ĂLa>t&* /*4 yjvnij ykt0y^~ J&, &f g jij£$ ^ ^ ^ ţ,^% x ’ZtUi^ ''^^p ' i P ',n$\ m care , , Adeverinţă autentificată de martori i ! menţionează data naşterii copiilor lui I. Heliad autorităţi, Rădulescu. 1866 mai 24, Bucureşti Chitanţă dată de către I. Heliade Rădulescu bancherului Miron Ylasto pentru un împrumut, 1860 aug’. 25, Bucureşti Chitanţă de plată pentru voi. „Echilibru intre antiteze^, 1866 4 Chitanţă dată de către I. Heliade Rădulescu lui Tache Zalic pentru un împrumut. 1868, mai 14, Bucureşti Principii de Ortografia romînâ de I. Heliade Rădulescu, Bucureşti, 1870 itllll Anatolida de I. Heliade Rădulescu, Bucureşti, 1870 I. Heliade Rădulescu- Portret în ulei executat de Sava Henţia, 1883 Mar ia I. Heliade Râdulescu, fotografie, cca 1865 \ Fotomontaj: I. Heliade Rădulescu, cele trei fiice (Sofia, Virgilia, Eufrosina) şi nepoata sa Steluţa, în stînga Ai primit, frate, lucrurile şi ciubucul ce ţi-a trimis copilele cu Merei? Spune-mi! Frate, să nu ne mai scrii cu etichete. Să iei hîrtie supţire ca aceasta, să scrii din căpătîi pînă în căpătîi, că îmi ia la poştie cîte un # . Grozav de scump ! Astăzi, am trimis jurn[alul] de mier.[curi] lui Reşit-paşa. I-am scris si un bilet care are multă asemănare cu blocul inglezilor. Ii spui că dacă în 24 ore nu vor să mă scoată din mizerie, apoi cel puţin să nu mai declame umanitatea. Să imiteze pă strămoşii lor: să trimită un lourreau să ridice viaţa unor copii şi mamă ce trăiesc într-o agonie fizică şi morală, căci nu preţuiesc, cît poate crede dumnealor, viaţa noastră. Aştept curierul viitor, ca să dau petiţia ce îmi vei trimite tu, iar de vei mai retarda, apoi fac cum o da Dumnezeu, o petiţie şi o dau singură sultanului. Lista de averea noastră ce mi s-a cerut de vizirul şi o prescurtare de biografia politică a ta am dat-o. Ţi-am trimis, sînt 20 zile, o copie. Frate, trebuie să ne grăbim, căci Demnul ştie cum să vor mai schimba treburile. Eu cu lefuri nu mă ţiu cu bani. Trebuie să fac să iau un cont măcar de 5-6 mii # ca să te poţi apuca de ceva, să asigurezi existenţa copiilor şi a ta. Roagă-te lui Dumnezeu să-mi dea iarăşi sănătatea să poci alerga. A revedere, frăţiorul meu, a revedere. Domnul să te binecuvînte, să ne ierte pe toţi şi să puie amorul şi pacea lui în inimile tuturor şi a noastre. A revedere, Maria voastră MJ.J.P., Coresp. i7iv. 1,479/2 Nr. 10 Constsntinopole [1850], februarie 3/15, vineri Amatul nostru tată, Inimile noastre se sparg de dorul tău şi disperaţia de a putea să-ţi trimiţ curînd bani ca să poţi veni mai aproape şi să zburăm în braţele tale, să-ţi dau copilaşii şi tu să-mi dai instrucţiuni să mă întorc, să mă cpresc în haremul vizirului, ş-apoi, atunci să vezi ce-mi plăteşte pielea; să vezi cînd mă voi vedea liberă de grija morală şi fizică a copiilor, cum sînt vrednică să scoţ măcar 5 mii # de la sultanul, dar acu să văz de copii, să-mi fie frică să le iau cu mine, ori să le las acasă, fără mine. Şi una şi alta n-ar putea să aducă nici o calomnie de [la] oamenii oneşti şi drepţi, dar infernalii scot din lapte venin. Eu am menajat pînă într-o picătură opinia km ii în toate faptele mele şi ei tot a lătrat. Dumnezeu să-[i] ierte, că noi i-am iertat. Dragă Eliade, ce să mai fac, că retardul şi alungarea asta a turcilor mă omoară ? Mi-a venit cuţitul la os de dorul şi strîmtorarea ta, de grozava nelinişte ce mi se duce aci. Noi cu 40 # putem ţine, oriunde în altă ţară, un menaj să rîmnească şi alţii, şi aci îmi merg 80 # pă lună şi un trai, Dumnezeu ştie; n-am cumpărat încă nici un pantof sau cizmuliţă. Pă casă, 29 — Scrisori şi acte 433 pă mîncare, pă încălzit, pă spălat 80 #. Doctoru, spiţărie, teleguţe cu un cal, ca să alerg pă undeva, la miniştri, bacşişurile, poşta, astea nu intră în 80 # pă lună. Apoi, dacă nu voi putea să scot o sumă măcar de 1.000 #, ca să-ţi trimiţ jumătate şi cu ceilalţi să plătesc datoria, mă văz nu numai [cu] tot calabalîcul vîndut cu toba şi argintării, dar să nu mă poci plăti şi să rămîi sclavă. Ah, ce făcui eu de mă băgai în scumpetea asta cu aşa familie şi la toate astea retarduri! Şi [indescifrabil] al miniştrilor nu este altă pricină decît intrigile lui Ghica. Iarăşi, repet, că pă acest Roden, din acest punct al Constantinop., din poziţia şi creditul ce i-aţi dat la Poartă încă din anul 848, ori trebuia să vă faceţi poslujnicii lui, ori trebuia să-l daţi peste cap, sâ-l demascaţi la Poartă formal, iar alfel nu speraţi nimeni nimic de la Poartă. Sarsailă1 a întîlnit ieri pă un moldovean: d. Gherghe. Ştiind că vine cîteodată la mine acest moldovean, Sarsailă l-a făcut am[ba]sadorul lor, să-mi spuie că toate scrisorile cîte am de la Zmărăndiţa noastră de 7 săptă-mîni încoace le ţine Ghica şi el, Sarsailă, şi nu mi le dau pînă cînd nu voi' da eu scrisori d-ale lor, ce le lipsesc. Bietul dom. Gherghe, ce poartă un caracter onest şi solid, i-a răspuns că şi asta este o infamie din parte-le, să facă pă o mamă pradă fatalelor bănuieli pentru lunga tăcere ce-şi închipuie de la copiii ei, şi că md. Eliade nu mi-a dat probe de asfel de infamii şi că el nu face asfel de sale ambasade. Văzîndu-mă bietul om bolnavă şi plîngînd de sănătatea, poate şi viaţa Zmărăndiţii, a fost silit omul să-mi spuie că am, regulat, scrisori de la Zmărfăndiţa] cu toate poştiile, dar pricina că nu le-am primit este cea mai de sus-zisă. Cu biletele de vizite ce mi-ai trimis, altă şicană prin Bălcescu. A umplut Roden lumea, pă greci, pă turci, pă ambasadori, că cîteşi trei locotenenţii sînteţi oameni oneşti, dar pînă acolo de nerozi că nu vă faceţi un comitet [loc rupt] în 6 ani de emigraţie n-aţi fost. Incai, Sarsailă mi-a spus-o în faţă încă de la Braşov. Frate, luaţi-vă speranţa de a mai face vreo treabă voi, de acolo şi el aci. El are pă toţi terzimanii Porţii amici, pă toţi cititorii şi scriitorii cîştigaţi; orice facem noi, el le ştie pă loc şi îşi joacă calu. Al 3C?.a t^-iiiîan al Porţii, Ahmet-efendi, s-a orînduit în locul lui Fuad-efendi la Bucureşti. Pînă cînd a plecat acest comisar, a fost de gît cu Ghica. Cele de pe urmă nopţi în casă la Ghica a dormit. Baluri, dinele împreună le-au făcut. Ţi-am scris corespondent ia şi ir, trei ările ce mi-a făcut viziru asupra stării lui Golescu Nicolache, Tel şi Tbmde. W ^ auzi ce a lucrat Roden prin comisarul nou, ca ce fel de raport să dea vizirului, ava să ne ţie ori posluj-nici ai lui, ori demascat la Poartă. Cu ce nerăbdare aşteptam regulile şi observaţiile] gramaticale ce îmi scriai pentru fetiţe şi mai vîrtos hîrtia despăgubirii şi petiţia către sultanul. De ce nu mi le-ai trimis, da Protectoratul ? De ce nu mi le-ai trimis ? Aseară mi-a dat şi m-a rugat domnul Hristofi 3 scrisori de la Ştef. Golesco către Soleiman, Aali şi Reşit-paşa (pentru o împrumutare ce vor să facă fraţii Goleşti). M-a rugat să le dau eu şi să le vorbesc ca cel puţin să nu 1 Cezar Bolliac 434 fie surzi şi muţi şi la această rugăciune. M-am sculat astăzi la 5 ore, şi la 6 eram atîrnata cu Ienăchiţă şi teleguţa în care eram pă coastele Constandino-polului. A dat Dumnezeu de i-am apucat în haremele lor şi le-am dat pe cî-tesi 3-le; i-am rugat, dar ei mi-a zis că trebuie să se facă consiliu pentru aceasta şi că Poarta s-a împrumutat acu [cu] 20 milioane şi nu prea este statul în fondurile lui. Am întrebat pă Aali-paşa că unde să-ţi scriu ţie ca să vii. El mi-a zis că poci să-ţi scriu să vii la Hio, dacă nu vrei la Rodos, dar să vii inconito singur, să-ţi aduc copiii şi să pleci îndărăt, căci aflînd inamicul că te afli în Turcia, o să facă pretenţie să te trimită cine ştie unde în Asia, ca prizonier. Păzeşte-te, frate, să nu care cumva să pui piciorul în Turcia pînă nu ţi-oi seri eu, şi mai vîrtos să fii şi cu a doua sau a treia persoană din ai noştri. Ia bine în băgare de seamă ce îţi zic, să nu pui piciorul în Turcia pînă nu îţi voi seri eu. Dacă vei putea să pleci din Paris, apoi să te opreşti în Malta şi de acolo să-mi scrii pă loc. Lasă să facă ceilalţi cum vor voi, tu fă cum îţi zic. în Atena, să nu cumva să te duci. Jurnalul VEurope democratique, mai mult poci să zic, că nu le-a plăcut. Frate, oamenii ăştia sînt nerozi buni, dar nerozi în putere. Nu ştiu să profiteze de nici un om, de nici o circonstanţă. Ah, ce treabă ai fi făcut tu şi pentru patrie şi pentru familie, dacă erai tu, aci, iar nu Roden. Nu spune nimurui de scrisorile ce mi-a dat Hristofi, poate să nu vrea să ştie Goleştii că le-am dat eu. Destul ţi-am scris prăpăstii. Acu, să mai vorbim amîndoi. Ah, Doamne, cînd o să vie ziua aceea cînd să te văz etoufferx, cum zice franţezu, de săru -tăturile noastre şi, cum zici tu, să nu ne despărţim nici la moarte. Ah, dragă Eliade (nu rîde), nu s-ar putea să faci prin Palmerston să faci cum să vii aci numai pentru o lună, să-ţi vezi copiii şi nevasta bolnavă, care nu poate să se puie în voiaj. Numai o lună, şi să plecăm cu toţii de aci. Ah, ce treabă ai face! Tot Palmerston ţine aci pă Dembinski1 2, Mesaroş3, Kossut şi alţii. Şi tu n-ai putea să aibi această graţie, ca numai o lună să şăzi în Constandi-nople, să-ţi vezi familia bolnavă şi la luna să o iei şi să pleci. Ah, ce bine ar fi. Am scăpa de sărăcie şi datorii. Dragă Eliade, ce sublim este cupletul ce mi-ai trimis! Ce lacrimi sfinte am vărsat! Facă Domnul să se împlinească ardentile mele rugăciuni pentru tine, dragă, şi copilaşii noştri, dar, dragă, numai atunci trăiesc cînd mă concentrez în mine pă la trei ore după miezul nopţii, văz copilaşii dormind, îi învelesc, mai fac focul în sobă şi caz înainte Maicii Mîntuitorului nostru consumîndu-mă în lacrămi. Ah, Doamne, auzi rugăciunea mea! 1 Sufocat (fr.). 2 Henrik (Henric) Dembinski (1791 — 1864); general polonez; numit căpitan de Napoleon Bonaparte la Smolensk; ia parte la bătălia de la Leipzig; participă eroic la revoluţia de la 1830 — 1831 din Polonia; emigrat; ia parte la revoluţia de la 1848—1849 din Ungaria; şef de stat-major al armatei revoluţionare maghiare; obţine mari succese militare la Pesta, unde înfrînge armata austriacă ; învins la Timişoara; refugiat la Vidin, apoi la Brusa; trece la mahomedanism; are legături cu emigraţii români din Turcia. 3 Lâzâr Mhzâros (Mesaroş) (1796—1858); general maghiar; ia parte la revoluţia de la 1848—1849 din Ungaria; ministru; internat la Kutahia, în Turcia; emigrat în Anglia. 29* 435 Dragă, copiii sînt sănătoşi şi n-ar mai fi trebuinţă de consult şi chiar de vei avea consult, apoi nu trebuie să dai mai mult de un # de doctor. Gît voi trăi nu mai dau scrisori pă ocazie. Aceşti oameni s-a rugat să le dau, dorind să facă cunoştinţă cu tine. Ce încă nu ţi-a mai dat Merei tutun 2 oca, 6 lulele, iască, curse şi un ciubuc de iasomie? Ce fatalitate! In haremul lui Reşit-Paşa sînt 18 persoane bolnave de iler. Cel puţin 40 zile nu poci să mă duc acolo. Şi după Dumnezeu, în acea femeie aveam multă speranţă. Dacă nici cu curierul viitor nu voi avea petiţia către sultanul, apoi o să fac cu dom. Dufour cum o da Dumnezeu şi o s-o dau. Trimite vizirului şi lui Aali-paşa Protectoratul şi mie unul, dar trimite-le prin ambasada turcă de acolo, ca să nu plătim la poştie, iar de ştii că ca gazete plătim puţin, apoi trimiti-mi-le pă adresa mea. Ţine minte să nu pui piciorul în Turcia şi mai vîrtos excortat, pînă nu îţi voi scrie eu. A revedere, scumpul meu Eliade. Domnul să facă cum să ne vedem curînd toţi sănătoşi. A revedere, Maria ta Să nu ne mai vorbeşti nimic secături. Eu aş vrea în toate serile, după ce îmi adorm copilaşii, să-ţi scriu cîte o scrisoare, cînd ar fi poştie jurnaieră, iar nu la 20 zile. A revedere, dragă, a revedere. Scrisoarea ta din urmă a dat sănătate sclavei voastre Marii Frăţiorule, cînd o fi să pleci din Paris, cumpără pentru Maria ta o pereche lornete ca să văz să citesc, că astea ce le atîrn pe frunte îmi face ameţeală, dar să le cerci tu noaptea, să vezi dacă măresc literile şi înlesnesc citirea, prin urmare şi scrisul. Lornetele să fie de mînă, nu de nas; să se închiză şi deschiză, nu luxoase. De vor avea coloarea sticlii, cam în albastru, ar fi mai bine. Nu uita, dragă! A revedere. Scrie Zmărăndiţii noastre. Colecţia George Potra Nr* 11 Constantinople [1850], febr. 13/25, luni Frăţiorul meu, copilu meu şi tătişorul nostru, Mă topesc de dorul tău, de al Zmărăndiţii, şi ea şi tu de al nostru. Doamne, ce viaţă! Scrisoarea ta, nr. 6 din 6 felor., o primii. Strimtorarea în care te afli, străinătatea, boala, dorul, toate le simţi, asfel încît mă consumă disperaţia, care din zi în zi mi se realizează. Frăţiorul meu, m-aş vrea să te disper şi pă tine, dar mi se pare un păcat, cînd eu mi-am pierdut toată speranţa de la turci, să-ţi scriu moşi pă 436 groşi şi să fac cu aceasta poate mai rău. Orice am făcut de cînd sînt în Constant, în pricina venirii tale, în pricina pensiilor pentru voi, pentru noi aci, lista de averea noastră ce mi-a cerut-o viziru, o prescurtare de biografia ta politică şi orice am vorbit, am făcut, ţi le-am scris. Pină acu vreo 2 săptămîni tot îmi dau amîndoi cîte o nădejde, dar de vreo 10 zile mi s-a tăiat toată speranţa. Zic că ei, adecă Aali şi Reşit, n-au putere apsolută şi că în consiliu n-am decît 3 voturi, pă al lor şi So-leiman-paşa şi că ceilalţi, nu ştiu cîţi miniştri, se opoză. Strigă toţi că enormele cheltuieli ce fac domnia-lor cu străinii şi cu altele a redus hazneaua de a se împrumuta şi altele. Dacă Dumnezeu ar voi să-mi dea sănătatea, că sînt într-o stare încît mă culc seara, şi nu ştiu dacă a doua zi voi putea să mă scol din pat. Boala îmi este un dor continuu de tine, de copiii de aci, de copiii din ţară, de biata ţara noastră, de casa noastră, de grădina noastră. Ah, mor, Eliade! Voi mai bine să sap în ţara noastră decît împărăteasă în străinătate. Mi s-a închis stomahul. Nu mai poci mînca nici în silă nimic. Doctorul îmi este Dumnezeu şi lacrămile doctorii, dar, dragă, fii lîngă mine cînd mă închin; nu mă lăsa să mă închin singură. Dumnezeu o să mă auză, o să dea tatii şi mamii copilaşii toţi şi patrie; să nu ne disperăm. El este Tatăl nostru, împăratul nostru, mama noastră, şi noi, fiii lui. El n-o să ne dea în loc de pîine, piatră, nici şarpe în loc de peşte. El ne-a scăpat de ciume, de holere, de cutremure, de focuri, de trăsnite, de închisori, de Siberii, de bătălii, de robie, de ince[n]diuri, de oameni răi, de 80 gloanţe pîntre capetele copilaşilor, nu ne-a lăsat flămînzi, setoşi, goli. Roagă, dragă, pă acest Dumnezeu să-mi dea sănătate, şi să vezi, mai rămîne unul din miniştri care să nu-i am votul ? Dumnezeu m-a inspirat cum să le vorbesc asfel, încît cui am vorbit a rămas avocatul nostru în consiliu. Aali şi Reşit, crede-mă, că a făcut mult şi o să mai facă. Reşit a dat lista mea şi biografia ta lui Tîngîr-efendi să o traducă în turceşte şi s-o dea sultanului. Prin urmare, vezi cît era de trebuinţă să fi avut şi petiţia către sultanul de cînd ţi-am cerut-o ! Acu sînt silită să o fac cu Diufur, cum vream să o am scrisă de tine. Ah, de ce nu poci să-ţi trimiţ nici mulţi, dar nici 10 # măcar. Sînt datoare-vîndută la 20.000 lei, şi de nu voi avea la sfîrşitul lunii măcar pă 1/2, apoi, îmi vînd datornicii tot ce am pus amanet, dar bun este Dumnezeu! Unde s-a înmulţit păcatele, acolo va covîrşi mizericordia. Am fost şi sînt în zile[le] astea prea tristă. M-am topit în lacrămi, dor, suferinţe, şi de cîte ori am fost tristă şi disperată, Dumnezeu nu m-a aban-dona[t], m-a bucurat. Să sperăm şi acu, copilul meu Eliade, nu te întrista, roagă-te cu credinţă şi fii alegru. Domnul să-mi ajute ca cu pachebotu vii-tor să-ţi dau notiţii mai bune. A revedere, frăţiorul meu, a revedere, copilul meu, Mar ia ta Sînt prea simţitoare la cîte îmi scrie bunul nostru frate, domnul Aris-tia. Facă Domnul cum să merit o asfel de nobilă scrisoare. Eu m-am silit şi mă voi sili, dar Ghica este mai dibaci. Fie Domnul cu noi şi remuşcarea cu dînşii. Am trimis toate broşurile după destinaţia lor, pă a mea şi a lu Cos-tache am trimis-o lui ministru de guerra şi al finanţii, şi cum voi fi mai sănătoasă îi iau pă toţi de-a rîndul, şi ori că voi muri, ori că o să fac să aibă pensii toţi cîţi merităm. Nu crede, nu dau pă profesorul dom. Papagal din casă. Dumitru Sachelarie mi-a dăruit 40 # dobînda banilor ce îi sînt datoare. Bun e Domnul! A revedere. Crede şi te roagă. Fii alegru. Coresp. inv. 1,482/18 Nr. 12 Consta[n]tinople, 850, februa. 21 /mart. 5 Frăţiorul meu, Sînt 9 ore de dimineaţă şi vaporul încă n-a sosit. Şi tot astăzi, la 3 ore după amiază, trebuie să fie scrisorile la poştie. Nu ştiu ce să-ţi scriu, decît că sănătatea îmi este ceva mai bună. Facă Domnul cum să fim, frate, toţi sănătoşi, ca să putem a ne lupta cu celelalte dizgraţii. Eu nu ştiu ce să mai zic de tăcerea şi neinteresul ce arată aceşti oameni de cîte pînă acu o lună îmi spuneau, mă încredinţau, îmi făgăduiau. Se vede că pă lîngă intrigile lui Roden, să mai adaogă şi politica în stato-co, în care să vede că toate speranţile politice să văd moarte, şi zic,ei că, prin urmare, nu au trebuinţă de voi, nici de tine, şi la ce să ne mai hrănească, să trăim cum am trăit, sau să murim de foame. Lor nu le mai pasă. Prin urmare, frate, văz că mizeria în care o să cădem o să ne răpuie viaţa şi copiii... Ce fac atunci?!... Aşadar, dacă poţi să faci să vie vreo recomandaţie către domnul Caning ca să dea vreo impulsie vizirului în pricina despăgubirii noastre, sau a ne da vreo 1.000 #, ca să ne plătim datornicii ce ne amerinţă cu canţelariile lor, pă mine aci şi pă tine acolo, şi o pensie cît să putem a ne hrăni şi învesti copiii. Una, din două, căci alfel sintem ad litteram morţi de foame. Eu, în tot timpul emigraţiii, nu mi-am pierdut curajul. Caută scrisorile mele, şi vezi că nu ţi-am scris în nici un articol prăpăstii, dar acu îţi spui şi ia-o în consideraţie, că dacă aceşti oameni nu vor avea impulsia de mai sus zisă, nu vedem nici apa pironcii (sic) şi, prin urmare, murim de foame, răspîndiţi şi pribegi. Eu am păstrat mica avere cu care m-ai lăsat la Braşov, n-am firosit o aţă, dar acu, că nu mai îmi dau datornicii loc de joc, dacă voi vinde şi cămăşile, tot nu poci să iau pă dînsile atît cît să plătesc gazdii 360 #, viaţa de 4 luni în Constantino. şi 100 # lui Andrei, ce îmi scot sufletul amîndoi aceşti datornici. Ca să faci acest bagaj, care avem aci, nu ajung 1.500 #. Ca să-l vînz, nu poci lua 400 #. Frate, tu vezi că pînă aveam speranţe, mă grăbeam să ţi le împart şi să nu te las în întristare, dar acu, că văzui pozitiv că nu este de. a spera nimic, mă socotesc datoare a te vesti în ce mizerabilă stare, în scurt, vor cădea copiii, şi e rău, frate, să rămîie 2 fete mari în jocul corupţiii oamenilor şi a ispitelor. Prin urmare, sileşte-te pentru impulsia ce îţi zic mai sus, cît mai curînd, ca să poci veni la Malta. Acolo, unindu-ne cu toţii, vom 438 munci cu toţii şi ne vom hrăni. Aci nu poci nici eu, nici fetele să intrăm în-tr-o casă unde să muncim şi să trăim. Toţi ne cunosc; nimeni nu vor nici bone, nici cameriere de condiţia noastră. Frate, cîte îţi scriu, sînt crude, dar este adevărul. Să nu crezi nici o scrisoare ce poate să-ţi dea nişte surde speranţe. Oricare altul va seri alfel ori vrea să nu te întristeze, ori este înşălat şi minte. Dar dacă se va schimba politica, atunci poate să ne fie mai zîmbitoare soarta. Dar starea noastră este prea presantă şi nu ne mai iartă să aşteptăm [schimbarea] politicii. Frăţiorul meu şi tătişorul nostru, fii înţel[e]pt şi tată. Nu te întrista, nu te dispera, căci pînă au copiii tată, nu sînt săraci. Prin urmare, din toate, cea mai de căpetenie, îngrijeşte sănătatea şi viaţa tatii, Frusinichii şi Virgi-liii şi tuturor 7 copilaşi. Nu te dispera; gîndeşte ca un tată şi fă ceea ce poate să ne facă să ne plătim datoriile şi să ne unim mai curînd şi să vezi că o să găsim mijloc de a ne hrăni şi a trăi onest, şi de vom fi şi izolaţi de păcătoşii noştri emigraţi, o să fim în pacea Mîntuitorului nostru. Iarăşi, îţi zic, nu te dispera. Dumnezeu nu poate fi surd la rugăciunile atîtor copilaşi. Să vezi că n-o să ne lase nici acu. Bun este El şi drept. Eu sînt tristă pînă la moarte, dar disperată nu sînt deloc şi crez oti Sev #iXY] StapivY) r\ papSo£ Tyj şi face ziua, noaptea în Bucureşti, prin satele ce trece să meargă la Goleşti (căci acolo să duce de 2 ori pă lună) face propaganda infernalilor de prin Paris şi aci. Primii scrisoarea ta nr. 10 cu data de la mart. 4/16. Mi-a sfîşiat inima cîte îmi scrii în pricina infernalităţilor ce au născut. Dumnezeu să-i ierte şi să nu-i bată, săracii. Au şi ei copii! Roagă-te şi tu, frate, cum să rog copilaşii tăi pentru dînşii, să-i ierte Dumnezeu. Cît pentru că ştiu toţi orice fac eu, nu crede că ştiu tot; ştiu numai ce pot afla de pe la scriitori şi perdegii. Cît pentru lista ce mi s-a cerut de păgubi, v[izirul] cel mare a dat-o dimpreună cu biografia unui amploiat ca să le traducă în turceşte, să le dea sultanului. Acel impiegat, din nevinovăţie, a arătat-o sau a spus-o cuiva din acei ce spionează Roden. Astfel merge treaba. Pă viitor o să iau alte măsuri. Aibi, frate, curaj, nu te întrista, nu te pune în contact cu nici o mizerabilă fiinţă, despreţuieş-te-i. Dreptatea şi adevărul a triumfat totdeauna, şi tocmai la noi o să termine Dumnezeu marea lui pietate? Nu, frate, sîntem păcătoşi amîndoi, şi în păcate s-au născut fiii noştri. Dar unde s-a înmulţit păcatele, acolo a co-vîrşit pietatea. Ce sînt păcatele noastre înaintea mizericordiii, amorului şi puterii Dumnezeului nostru ? Eu orice mişcare am făcut, a fost şi va fi pă baza adevărului, şi Dumnezeu o să fie cu noi. El m-a scăpat din toate pericolele. El mi-a ajutat să străbat pînă aci. El mi-a inspirat orice am făcut, şi am credinţă că o să reuşez, cu stăruinţa şi cu recomandaţia ce îţi cer de 3 luni încoace mai în toate scrisorile. Fatalitatea a fost şi este că epidemia grozavului iler şi pojar a intrat în toate haremile. Şi din pricina fricii să nu-1 aduc şi la copiii noştri, m-a făcut să nu ies din casă de 7 săptămîni, dar bun e Dumnezeu. Frate, iarăşi îţi spui, nu fi trist, nu te mîhni nici de sărăcia noastră, nici de calomniile şi derîderile bajocoriţilor din naştere şi în toată viaţa lor trecută şi prezentă. Lasă-i să latre, să propage ce o vrea. Dumnezeu ştie că oricîte slujbe şi sacrificii ai făcut în toată viaţa ta, le-ai făcut crezînd cel 1 2 1 Effingham Grant (1820—1892); secretar al Consulatului britanic din Bucureşti; reprezentant în Ţara Românească al societăţii engleze de ssigursri „Globus“; în strînse legături cu unii revoluţionari români de la 1848. 2 Nu-mi pasă de familia lui Heliade (fr.). 445 puţin că faci bine naţiii, nu le-ai făcut nici pentru triumfe, nici pentru domnii şi glorii. Ştie Dumnezeu că cînd ai luat contractul Bulet[inului], aveam casele toate de 3 ani isprăvite, aveam grădina, tipografia, litografia, bibliotecile şi cu un cuvînt toată starea ce ni s-a răpus la 848 şi 849. Şi cînd s-a terminat contractul, eram datori 3.000 # . Ştiu şi oamenii că am lăsat datorie risipită pă la abonaţi şi clienţi ai tipografiii mai mult de 4.000 # şi la stat 5.000 # din care ţi s-a dat 600#. Ştie Dumnezeu toate, dragă, el este drept în toate, şi deşi ne-a lăsat pentru puţin timp pradă a streinătăţii, a dorului, a sărăciii, a derîderii, este drept el. Ni se cădea ca să ne corijem, să ne căim de toate slăbiciunile şi greşalele noastre şi să nu ne răzbunăm. Nu vezi că ochiul provedinţii a fost totdeauna pă copilaşii noştri? Nu vezi că la oricare pericol, incendiuri, cutremure, epidemii, înecare pe mare, tu de 2 ori, noi o dată, nu vezi că el a fost lîngă noi ? Ne ceartă, dar privegherea lui n-a luat-o dasupra noastră. Nu, frate, nu te împuţina, aibi credinţă în Domnul. Vezi că şi acu m-a scăpat de datornicii mei, tot aşa o să ne scape şi de pîrîşii noştri. Mie-mi este greu pînă voi putea pune copilaşii în braţele tale, să poci alerga, stărui ca văduva ce a reuşit chiar cu judecătorul ce n-avea nici frică de Dumnezeu, nici ruşine de oameni. Iţi spui că, cu stăruinţa ce am de gînd să pui, din momentul ce nu voi mai avea nici o grijă, să dorm la dînşii, să petrec ziua şi noaptea cu dîn-şii, o să reuşez. Iarăşi îţi spui că o să reuşez, dar pînă am fete lingă mine, poate profita intriganţii şi eu să nu fac nimic, numai mortul nu înviază şi nimic nu este mai lesne decît să faci bani cînd vei şti să te iei cu amici, răbdare, stăruinţă, şi bahcişe (sic), ăsta este secretul. Am primit Sâptâunlna, nr. 6, 8, 9, 10, lipseşte 7. Fă să le avem regulate. Am primit 6 Protectorate, mi-ar mai trebui din broşura Impresiilor periodul întîi şi al doilea, cel de al treilea n-am primit deloc. A revedere, frate, a revedere, pă curînd. Fii alegru, aibi curaj şi credinţă în Domnul, că noi sîntem mulţumite de soarta noastră şi te iubim mai mult decît totdeauna. A revedere, Maria ta Vei fi primit 65 # ce ţi s-a trimis de la Brusa, cu batelul trecut. Amatul meu tătişor, De ce eşti aşa trist, Dumnezeu e mare, şi noi vedem că trec zilele şi săptămînile şi nu mai ne vedem. Dar ce o să facem, tătişorule? Se vede că aşa e voia lui Dumnezeu, să avem speranţă în el, că el nu o să ne lase pînă în fine. Tătişorule, mai eşti la îndoială că nu ai făcut bine cu vegherile şi sacrificiile tale? Nu, dragă tată, bine ai făcut, şi Dumnezeu are răsplătirile lui, nu o să ne lase. De ce ne scrii, tătişiorule, că ne-ai sacrificat şi ne-ai lăsat săraci, nu ne mai scrie asta niciodată, tătişiorule. Noi nu sîntem sacrificate şi sărace 446 pînă cînd om avea aşa buni părinţi. Nu ne mai scrie aşa, te rugăm din inimă, tătişiorule. Noi nu ne-am gîndit niciodată la astea, sîntem totdeauna gata a suferi orice cu a mai mare bucurie. Ce rău ne pare de ciubucul şi celelalte lucruri ce le trimisesem prin d. Merei, ce urît s-a purtat, nu credeam niciodată. A revedere, bunul nostru şi amat tătişior, a revedere pe curînd. Frusinica ta P.-S. Tătişorule, ai primit scrisoarea de la G. E. HaugPScrie-nedacă ai primit-o. Unchiu a primit mai multe scrisori de la Brusa, în care îi scrie că broşurile tale nu a mai rămas, le-a rupt polonezii şi ungurii citindu-le. Sînt nebuni după ele, mai cu seamă madame Batiani1 plînge şi le citeşte. Colecţia George Potra Nr. 16 Constantinople, 850, apr. 3/15 Scumpul meu frate şi soţ, Am primit scrisoarea ta nr. 11, mart. 14/26. Am plîns şi plîng pînă mi se vor scurge luminile ochilor. Frate, ţi-am scris de atîtea ori, şi iarăşi îţi repet că nu trebuie să te impresionezi atîta dacă să întîmplă să fie în cîte vreo scrisoare a mea vreo lamentaţie. Nu plînge pă acela ce ştie să braveze tiranie, sărăcie, închisori şi atîtea pericole. Am trecut pîn toate. Le-am bravat, am scăpat din toate, pro-fitînd şi în moral şi în material. N-am tremurat nici într-un pericol şi înaintea nimurui, nu a suferit copiii nici de foame, nici de frig, nici de unele, sînt învestiţi cum sade bine să se arate în lume şi în casă, copii care sînt departe de tata, emigraţi, proscrişi, dar a lui Eliade, care n-a fost bogat, dar nici mofluz. Toţi să miră casa care ţiu, la locul cel dintîi masa, hainele curate, în nimic mizerie, în nimic ridicul şi speriat. Este de plîns, frate, femeia şi mama emigrată, care îşi blestemă bărbatul, tata, patria, constituţia şi celelt. şi emigrează siluită de bărbatul său şi de frică. Eu, în toată viaţa mea cu tine, ţi-am hrănit principele sfinte cu care te-a născut buna ta şi a mea mamă. Am luat crucea şi copiii la 28 mai 848, am luat-o cu inima plină de hotărîre să sufer şi plecai în Transilvania, ca să-ţi dezleg şi ţie mîinile, să poţi lua şi tu crucea ta la 9 iunie. Şi dacă copiii noştri vor fi uitaţi şi abandonaţi de bunul şi dreptul nostru Dumnezeu şi vor cădea în mizerii, apoi, frate, îţi spui cu inimă curată că deopotrivă sîntem complici, şi eu poate mai mult, căci cînd mă rugai tu şi bunii fraţi Goleşti (care au devenit vitregi pentru noi), cînd mă rugaţi, zic, dacă 1 Soţia lui Casimir Bathiany (1807 — 1854); om politic maghiar de concepţii liberale; participant la revoluţia din 1848—1849 din Ungaria; ministru de externe în guvernul condus de L. Kossuth; după înfrîngerea de la Villagos (1849), refugiat, împreună cu soţia, la Brusa; a murit la Paris. 447 eram numai mamă trebuia să zic: asiguraţi-mă întîi munca de 30 ani, care este viitorul a 5 copii, şi aşa plec. Dar eu ca şi tine am uitat că sînt mamă, eram cum sînt, româncă, şi amorul unii ţări atît de amată (a cării pămînt port din ţară în ţară într-o cutie ce îmi servează de căpătîi), m-a făcut să uit toate şi să plec cu 30 # în lume. Venii iarăşi în patrie la 28 iulie, am avut timp să fi asigurat o parte bună din starea noastră, am avut ocazii să profit din obiceiul precedentului regim (â la Mariţica), am avut, zic, ocazii să fac cel puţin 15 mii #, mi se da orbeşte numai ca să fie în favoarea familiei lui Eliade, mi se da orbeşte de Isaia, de iconomu Buzăului şi de atîţi nu ştiu cîţi. Ideea să-mi scap ceva din stare mi să părea o absurditate la ideea căderii constituţiii, profitul ce mi să propunea în toate zilele de oameni coruptori mă indigna atîta, încît mi-a fost ruşine să-ţi spui pînă azi. Am luat-o ca o insultă o astfel de propunere. Apoi vezi că nu eşti tu numai, frăţiorul meu, complice, sînt şi eu, şi mai mult decît tine. Copiii noştri au rămas săraci în toată puterea cuvîntului, au rămas pa drum, fără casă, fără masă, fără cel mai mic venit sau speranţă, dar inimile lor sînt pline de virtute, de răbdare şi de resignisaţie. Şi îţi spui ca cerul şi pămîntul să vor schimba, dar copiii noştri nu vor fi abandonaţi de Dumnezeu. Fii sigur, frate, prin urmare nu voi să-ţi mai ierţi a te împuţina nici în răbdare, nici în credinţă, rabdă, iartă, iubeşte, şi aibi pacea Domnului în inimă. Astea sînt în inima mea şi astea mi-a dat putere morală şi fizică, altfel sîntem pierduţi şi cu sufletul şi cu trupul. Ţi-am scris cu curierul trecut că s-a hotărît de guvern să plătească hrana noastră pă 5 luni de cînd sîntem în Constant., însă casierul nu să înlesneşte, nu sînt bani deloc, de-abia a dat gazdii pînă acu 8.000 lei din 18.000 ce are să ia, dar o să se dea şi ceilalţi. Ei tot ar fi făcut ceva, poate mai curînd, dar n-au bani deloc. Fuad-efendi a venit la 11 aprilie, a tras la haremul lui în Constant. Lumea este plină că el o să se facă ministru trebilor externe şi Aii prezident la consiliul. Facă Domnul să nu fie aşa, că mie mi-e frică de Fuad. Aci spun că Rusia a strîmtorat pă Turcia să se diechiare este cu Rusia sau cu Austria şi cl., sau cu Anglia rămîne? Revoluţia contra Turcii din Bosna face progrese. Omer-paşa alţii zic că vine întîi aci, alţii că s-a dus drept în Bosna. La Bucureşti în locul lui Omer s-a rînduit Halil-paşa1. Aci la ministerul guerii să zice că peste puţin o să se organizeze regimente creştine de raia, cu şefi creştini. Am auzit, căci eu nu-1 văz, pă Ghiorgache, că s-a şi scris, cu rang de maior. Frate, scrie-mi cu cea dintîi expediţie dacă plăteşti şi tu scrisorile ce mi le trimiţi prin Sakelarie. Frate, nu uita să-mi trimiţi trei 3 dosis, adecă 6 sticluţe, hapurile Vale, dar să fie cele adevărate. Am cumpărat aci şi sînt falce; mi le-a rîn- 1 Halil-paşa; cumnatul sultanului; numit în locul lui Omer-paşa la Bucureşti; în 1850, alături de domnitorul Barbu Ştirbei, generalul Hasford şi Duhamel, vizitează spitalul de la Pantelimon (cf. Vestitorul românesc, XIV, 1850, p. 235). 448 duit doctorii să dau Frusinichii şi Virgiliii. Dar nu uita, frate, şi îă să Ie am cît să va putea mai curînd şi sigur. Acu iar o să te impresionezi că sînt copiii bolnavi, nu, nu sînt bolnavi, dar ca să nu cază în boală trebuie să le am mai curînd. Frate, spune-mi cu curierul cel dintîi dacă aş putea să-ţi trimit pă Frusinica şi pă Virgilia cu fratele meu Costache (să înţelege că şi mijloace cu ce să le ţii). Eu cum ţi-am mai zis ca să fac ceva trebuie să alerg ziua şi noaptea, să dorm pîn haremuri şi fetele mă ţin în loc, şi pierim toţi, dacă pînă voi avea răspuns la această scrisoare în care îţi cer această voie, nu să vor întoarce treburile politice să poţi veni tu aci. Apoi, frate, este prudent să facem asfel să nu pierz şi o vară, cum am pierdut o iarnă. O să mă silesc să fac şi pă Ienăchiţă să se desparţă de mine, căci el nu prea vrea. Dar, frate, hotărăşte-mi, căci voi cu ajutorul Domnului să se hotărască în vara asta de a ne aduna la un loc cu toţii cu o existenţă de suferit. Hotărăşte-mi şi scrie-mi mai curînd. Frăţiorul meu, îmi pare prea rău că s-a pierdut şi acea scrisoare care îmi ceri dimpreună cu cîte s-au pierdut, fără să le primesc eu. Trebuie să fi fost frumoasă noaptea Învierii în mijlocul mării, scrisă de Eliade. Ce rău îmi pare. îmi scrii că la întîmplare de nereuşire, să mă duc în ţară, să adun rămăşiţe din stare şi cit. Frate, întîi că nu mai avem nimic, dar nimic afară din ce am lăsat la Zmărăndiţa noastră, puţine lucruri, că la dînsa ştii că n-avea loc să las mai multe; la Siţa, la Ghebaur1, la Lucsiţa, la pension, la Nae, la Teodor, la nenea Lixăndri1 2. încă fiind eu în Rusciuc, unii le-a tăgăduit, şi alţii a zis că s-a prăpădit şi că n-a fost gardienii noştri. Nae şi Lixăndri a răspuns ca nişte cîini, iar nu ca oameni. Dumnezeu să le dea bine. Tihon, Gheorghie şi Mihalache zaraful reclamă casele, domniţa Marghioala3, locul. Ce să mai fac eu în ţară ? Să mă dau, mănîncă-mă lupe, d-a gata la ciocoi, la datornici, la gheneralii, pă care m-am vanjat, cum nu şi-a răzbunat nici un prizonier de cînd lumea ? Nu, nu m-aş duce şi de n-ar fi nici una din cele [de] mai sus. Nu mă duc nicăierea unde nu vei fi tu, dragă. Şi voi şi Domnul o să-mi ajute să mă găseşti, sau să te găsesc şi să nu ne mai despărţim, cum zici tu, dragă, nici morţi. Ai dreptate să crezi în intrigi, vezi de la sofragiul, cumnatul infamului din Paris, ce a ajuns şi el locţiitor în Bucureşti, s-a întins intriga pînă la capul capilor, dar minciuna nu ţine mult. Pînă am credinţă în Domnul nu mi-e frică de oameni, nici nu mă disper. Să ne fie frică de conştiinţă şi de boală. Dar oricum, bine ar fi să te repezi la Londra să descurci şi să dezamăgeşti bieţii oameni. Roden este dracul gol, cine ştie ce a mai născut infernala lui răutate. Şi o recomandaţie de la P[almerston] către C[anning], 1 Iosif Gebauer; negustor de piane şi partituri muzicale din Bucureşti. 2 Alexandru Danielopol. 3 Maria (iMarghioala) Ghica; soţia domnitorului Grigore Ghica, proprietara'' terenului luat cu embatic de I. Heliade. 30 449 aci ne-ar fi de mare folos. Fă cel puţin să am o recomandaţie mai înseninătoare către gheneralul Opik de aci. Dar fă, frăţiorule, să am mai curînd, căci din asta stă ca să ne vedem şi mai curînd. Din ţară nu ştiu nimic, căci n-am scrisoare de la Ştefanachi şi Zmărăn-diţa de la 31 ghenarie. A revedere, dragă, a revedere pă curînd, xaXofisXeTa xai ep^eTat1. Maria ta Nu uita, dragă, hapurile să fie cele adevărate şi să mi le trimiţi sigur, să nu le expui, cum am făcut noi cu ciubucul, tutunul şi cl. Ii scot sufletul bieţii Turcii să se dechiare cu ruşii va să rămîie, sau cu inglezii. Doamne, nu ne lăsa pradă robiii şi a dorului. Fuad-efendi şi Rusten-bei2, ce sosiră, în 5—6 zile s-a umplut toată lumea de novele ce nu-ţi mai vine să zici că eşti română. Amîndoi spun că femei mai corumpte, neruşinate şi învierşunate ca în ţara noastră nici o armată n-a găsit nici într-o parte de lume. Vai de noi ce ruşine ! Aşa spuneau şi ruşii care era în Braşov. Ce femei! Cînd au ieşit din ţară ne-a făcut destulă cinste, figura pîn gazetele Vienii ca hoaţe. Cînd veni armata robi, ca biciul lui Dumnezeu, în ţară, auzi ce fapte!.. In loc să-şi fi pus cenuşa mai bine în cap, Doamne, de cînd auzii astea mi-e ruşine să scoatem capul pă fereastră. Ah, Doamne, de ce nu avem numai 100 # pă lună, să ne alegem un colţ de pămînt, să aducem şi pă Zmărăndiţa cu copiii, să ne adunăm la un loc cu toţii şi să nu mai ştie nimeni de noi, nici noi de nimeni! Bun e Domnul, o să auză el atîtea rugăciuni şi o să ne adune pă toţi la un loc. A revedere, frăţiorul meu, a revedere, Maria ta Am primit 2 nume[re] Săptămma', d. Diufur este bolnav. I-am trimis cu fratele Costache scrisoarea de a citit partea lui. Iţi trimite salutare frăţească. Doamne, auzi că l-a şi numit pă Fuad-efendi ministru trebilor externe. Ce-o mai fi de noi ? Bun este Domnul! S-a schimbat un om, nu Dumnezeu. Mie nu-mi spune inima rău. Colecţia George Potra 1 Cercetează bine, că vine (gr.). 2 Rus tem-bei (conte Mariani) (1810—1895); interpret la Ministerul Afacerilor Străine turc; în 1848, secretar al căpitan-paşei de la Rusciuk şi secretar al luiFuad-paşa; membru al Comisiei numită în 1848 de caimacamul Const. Cantacuzino, la cererea lui Fuad-paşa, pentru ieftinirea articolelor de primă necesitate (cf. Vesiitorul românesc, XII, 1848, p. 309 — 310); secretar general al Ministerului Afacerilor Străine; guvernator al Libanului (1861); ambasador la Londra (1885). 450 Nr. 17 Scum[p]ul nostru tată şi frăţior, Constantinople, 850, apr. 13/25 Acu primii scrisoarea nr. 12 cu data 26 mart/6 aprilie. Scrisorile tale au număr regulat. Frăţiorul meu, nu te dispera, că noi, după cum văz că merge p-aci politica, sper că curînd o să aibi voia să vii aci. Eu în tot chipul îmi gătesc petiţia la sultanul, şi dacă Dumnezeu îmi va da sănătatea de care mă bucur, apoi fii sigur că Dumnezeu o să-mi ajute să fac vreo 1.000 #, şi o să aibi în scurt copiii, cu ajutorul Domnului în braţele tale, tată şi soţiorul meu. Nu, dragă, eu încă nu crez că ne-a abandonat amicii, dar bani nu au, dar ştii, n-au tufă. Pă de alta confundaţi în trebile politice, toţi le pun ştreangul de gît, ruşii îi amerinţă, nemţii îi importună şi le fac şicane, revoluţiile i-a năpădit: Samos, Bagdat, Bosna şi un oraş lingă Halep sînt în revoluţie. Serbia nu mai să supune la nici o poruncă, la nici o voinţă a turcilor. Pă de altă parte, intrigile diavolului de Roden sînt neostenite, şi în toate părţile, mai adaugă că consiliul mai deunăzi au imputat lui Reşit că a sărăcit ţara cu lefurile emigraţilor (cu adevărat că sînt peste 5—6 mii emigraţi care iau lefuri). Mai pune că eu din pricina grozavei epidemii de iler, pojar, guşter, care au făcut ravagii în copii şi tinerime, m-a făcut să nu dau ochi cu nimeni. N-am pus picioru afară din casă mai bine de 2 luni. Mi-a fost sănătatea copiilor mai scumpă. Cu ajutorul Domnului, cu paza bună, crez că am scăpat. Tunetele, 2 secuse zdravene de cutremur a spart epidemia. Prin urmare, astă-seară îţi răspunz la scrisoarea ce primii. Mîine, pînă în ziuă, mă duc în haremul lui Aii, sper să-l întîlnesc. Şi tot cu aceasta te înştiinţez cînd, ce şi cît să sperăm. Iţi scriam în ultima scrisoare că aş vrea să-ţi trimiţ copiii, anevoie, frate, nu se despart lesne copiii de mamă, dar pă Ienăchiţă nu este nici vorbă să-l desparţi de mine, nu atît dă amor, cît că ştie că o să [i se] înfun-deze nebuniile grozave. Cît pentru fete, ele ard de dor şi de amorul ce au pentru tata, dar nu le place să voiageze fără mama. Prin urmare, dacă nu alta mai bună, o să viu pînă la Malta, şi dacă voi aduce cu ce să trăim, rămîi şi eu. Iar de nu, mă voi întoarce. Frate, să nu mai ne scrii să ne întoarcem în ţară fără tine. Cum poţi pronunţa: „să ne lepădăm de tine“? Doamne, noi nu ne-am lepădat de tine cînd aveam 2 tirani de generali pă cap, prizonieră şi căruţa gata să ne ducă în Rusia. Cum poţi să zici astfel de neconsecvenţe. Apoi am fi mai rele de[cît] fariseii, saducheii şi pilaţii, care ne scrii să nu luăm nimic din mîinile lor. Nu, frate, ţi-am mai scris şi repet că nu blestem ora în care m-am dat soaţa ta şi te-am hotărît tatăl copilaşilor ce au supt lapte de om liber, iar nu de sclavă depravată. Noi am suferit şi sîntem gata să suferim cu inima plină de amorul tău, al patriii, şi binecuvîntînd pe buni, şi răi conpatrioţi. Frate, ascultă serioasa mea hotărîre, dacă nu voi reuşi să fac un căpi-tălaş de bani, şi dacă nu vom avea nici o pensie cu care să putem trăi, 30* 451 apoi mă duc cu fetiţele la o mănăstire grecească unde vom aştepta timpul fericit al libertăţii sau unirii noastre. De îmi va fi viaţa mai scurtă decît acea oră, apoi fii sigur că şi eu, şi fetiţele murim demne de numele ce ne-a[i] dat. Nu frate, să nu ne mai scrii nimic ce ne avilează cînd am urma să ne ducem să contrăim cu sperjuri, cu depravaţi, cu trădători şi cu ingraţi. Să nu ne mai scrii căne-ai sacrificat şi cl. Nici tu, nici noi, nici nimeni din cîţi îşi port crucea cu inima plină de dragostea Mîntuitorului nostru, ştie să uite răul, să ame şi să ierte; nu este sacrificat, nu este de plîns. Prin urmare, credinţa în Domnul, amor către aproape, curaj şi ghetate [?], nu lamentaţii, nu conştiinţe cînd este vorba cu totul, iar nu de părticele. Tu te-ai gîndit la toţi copiii, nevestele şi mamele din patrie, ai uitat pă a ta şi copiii tăi. Ei bine, Dumnezeu vezi că nu i-a uitat şi nu-i uită, i-a scăpat, i-a hrănit şi i-a armat cu răbdare plină de pace şi amor. Filipesco Şarlot i-a zis lui Rusten-Bei că doresc să-l văz. Prin urmare, mi-a şi dat vizita lui mai alaltăieri. I-am dat Protectoratul, explicaţia Constituţia şi broşura întîi şi a doua a Proscrisului sa. le dea din parte-mi lui Fuad şi să-mi aducă răspuns în care zi poci să-i prezantez omagiile mele în respectabilul său harem. Protectoratul] şi ex[plicaţia] Constituţia le-am dat ca uvragiul tău, iar broşurele ca necunoscute de cine sînt scrise. Am cerut voia să mă duc la Fuad, pentru că am văzut că sînt aşa de rău informaţi de voi toţi şi de Eliade, încît face groază. Prin urmare, sper că adevărul mă va inspira să-l mai dezamăgesc. Şi este trebuinţă să-l văd, să-i vorbesc pentru că are influenţă. Rusten mi-a zis că nu să poate să mă vază cineva şi să mă auză şi să nu lase armele jos. L-am întrebat cum. Şi mi-a zis că durerea şi adevărul sînt pinte pă chipul meu. Şi prin urmare conversaţia-mi este plină de ritho. I-am zis poate, pentru oameni care au inimă umană şi liberă. El mi-a răspuns că pentru cei din contra ai arme unice. Cunoaştem curagiul dumitale în epoca arestării şi ce ai reuşit să inspiri geneialului rus ca să-ţi scapi copiii: „de la ex.-sa Fuad-efendi le ştia vizirul mai înainte de a sosi domnia-ta în Consta[ntino]pole“. Ce voi vorbi şi îmi va răspunde îţi voi seri. Ministru nu s-a făcut, nici nu să face deocamdată, a rămas primul-secretar al viziinlui, care post are valoare cît un ministraş. Bine ar fi să-i scrii tu o scrisoare, luînd pricină că în ziua plecării tale ţi-aduci aminte că eu ţi-am zis că prin Rusten-bei mi-a zis că „tu să pleci, iar familia ta poate să rămîie în Bucureşti, fără să se teamă de ceva, căci Fuad-efendi o să-ţi ţie familia ta supt deplina lui protecţie44. Aşadar, te rogi de dînsul că acu, că să află în Constantinopole, să aibă tot acea bunătate pentru streina ta familie. Eu socotesc de trebuinţă o scrisoare a ta către Fuad. El se flatează, el poate să confirme pagubile ce ni s-a făcut, şi dacă nu vom cîştiga acest om, o să-mi facă rău chiar neutralitatea lui. 452 De la Zmărăndiţa n-am scrisoare de 3 luni, căci dacă nu am mijlocul ambasadei ingleze, alt mijloc nu este de conrăspunde pentru proscrişi şi bănuiţi. Şi astă durere trebuie să fiu datoare intrigilor lui Roden şi a lui Rosetache. Dumnezeu să ne ierte pe toţi. Noapte bună. Frate, mîine să mă scol la 5 ca să fiu la 8 dimineaţă la Aii. Facă Dumnezeu să scriu de bine. Noapte bună. Frăţiorul meu, peste o oră pleacă batelu, mă grăbesc să-ţi spui că Aii mi-a făgăduit cu hotărîre că cu batelu viitor, adică la 5 mai şi 23 aprilie, iţi trimite 150 # şi că să vii la Hio, şi că mie o să mi să plătească datoriile, o să ne facă pensie şi să viu şi eu la Hio, unde să trăim pînă cînd vor putea să-ţi dea voie să vii în Constantinopole, sau să ne ducem unde vom voi afară din Turcia. Astea mi-a zis, frăţiorule, şi mi-a făgăduit. Am lăsat pă buna lui mamă şi soaţă să stăruiască ca să nu rămîie trimiterea banilor de batelul viitor. Facă Dumnezeu să nu mai întîrzie facerea lor de bine. Văz că azi mai dete casierul încă 5 mii lei gazdii, din cei 18.000 ce are a lua. N-au bani, n-au bani, că tot ar face mai curînd, Răbdare, frate ! Tu, dragă, în ceas ce vei primi 150 #, vino la Malta şi scrie-mi de acolo; şi eu îţi scriu pă loc ce să faci. De acolo putem să ne conrespundem lesne, adecă la 12 zile avem răspunsul scrisorii ce îmi vei seri şi îţi voi seri. Dar în Turcia să nu intri pînă nu ţi-oi seri eu să intri. A revedere, frate, a revedere, Maria ta Amatu meu tătişior, în fine, după atîta timp, fuserăm azi la Ali-paşa. Ne primiră prea bine, ne băgară într-un salon şi peste cîteva momente veni mama lui. Aşa, mama îi zise că ar dori prea mult să vază pe paşa şi îi dete bilet de vizită, i-1 duse în cameră. El numaidecît a zis că să poftească. Noi am rămas cu mama lui şi buna noastră mămuşoară se duse. Cum a văzut-o, a dintîi vorbă a fost să întrebe de tine, dacă are nuvele, cum te afli, dacă eşti tot în Paris. Mama i-a răspuns că eşti tot acolo, dar că nu mai poţi trăi fără copii. „Bine, îi zise el, de ce nu vine la Chio?“ „Excelenţie, cum o să vie, nu poate pleca pînă cînd nu şi-o plăti datoriile şi cu ce să facă voiajul.“ Atunci el a întrebat-o cît eşti dator. Mama îi zise că mai mult de 150 #. „Ei bine, madame Heliade, să fii sigură că cu poşta viitoare trimiţ tot ce trebuie ca să poată pleca m. Heliade. Şi să nu aibi nici o grije că datoriile o să ţi să plătească şi mă silesc ca cît mai curînd să să facă ce am promis“. A mai vorbit şi alte lucruri, care ţi le-o fi scris buna noastră mamă. Vezi, tătişiorule, că nu trebuie să fii inchiet. Mare e Dumnezeu, peste curînd o să fim în braţele tale. Ah, Doamne, adu acel moment mai curînd! Ia pune în gînd, tătişiorule, la ziua aia, să viu iar la harem. După ce se întoarse mama, veni şi nevasta lui. Ce gentilă e, tată, să o vezi cum se joacă cu noi, cum să sileşte să ne amuze. Ne înţelegem în pantomimă, apoi cînd 453 vorbim ceva româneşte să vezi cum ne îngînă şi începe sărîdă şi să ne ia de gît, să ne sărute şi să zică că ne iubeşte prea mult. E prea tînără, tată, şi de statură cît noi. Ştii cu cine seamănă ? Cu Ani-cuta Manului1. Ne-am dus cu ei pe sus, i-am cîntat la piano, ne-am jucat. Pă urmă ne-a zis aide acum să mîncăm; ne-am dat jos, am găsit masa pusă. Ne-a luat în mijlocu ei şi a început să ne dea fel de fel de lucruri. Ce bune era, tată I Ne-a spus că peste cîteva zile să duc la Balta-Lim[an] şi că ne roagă prea mult să venim să şedem cu ele acolo. Mai toate haremele s-a mutat la Balta-Liman, şi ce bine sînt toate în rînd, adică a lui Reşid-paşa, Ali-paşa şi Soliman-paşa. Ce bine, tătişiorule, nu te teme, tătişiorule, o să facem noi ceva. Trebuie să ştii că ne iubeşte prea mult. Ştii ce i-a zis mamii, zice, noi, cîte euro-pee am văzut, dar nu ne-a plăcut; zice, tu eşti alfel, fetele tale sînt alfel crescute. A revedere, bunul meu tătişior, nu mai am loc să scriu, fii cu curaj, tată, peste curînd o să te vedem. Noi sîntem toti sănătoşi; a revedere, pe curînd. Colaci:a Gcorge Potra Frusinica ta Nr. 18 Constantinople, 850, apr. 23/mai 5 Frăţiorul meu, Hristos a înviat! Primii scrisoarea ta de la apr. 4/16 cu nr. 13. îmi scrii că nici aceşti 708 fr. nu sînt pă socoteala ta. Eu nu înţeleg. Filipesco Şarlot au umplut lumea că contribuţiile să fac pă seama ta şi că ţi-a trimis şi el 2.000 lei. Din 18.000 ce s-a făcut rînduială să se plătească gazdii mele, a şi luat 13.000, i-ar fi luat şi pă ceilalţi, dar bani nu sînt. îţi scriam cu batelu trecut că Aii mi-a făgăduit să-ţi trimiţă cu acest bâtei 150 #. Mîine vine el de la ţară, şi n-am de la cine a mă informa dacă ţi să trimit cu acest bâtei sau nu. Eu am lăsat pe mama lui şi nevasta să-i repete. I-am trimis şi miercurea sfîntă un cast brodat, lucrat pe urmă la un librer; mă ţine la 700 lei. M-am grăbit şi am dat ultima para, ca văzîndu-1 să-şi aducă aminte de făgăduiala a-ţi trimite bani. Dumnezeu să-i lumineze. Scrie, frate, o scrisoare lui Fuad-efendi. Face mult. Trimite-o mie şi eu o dau fără să ştie nimeni. Sînt mai trei luni de cînd nu ştiam nimic din Bucureşti, de la copii. Primii ieri o scrisoare. Frica i-a făcut să nu-mi scrie nimic decît că sînt să- 1 Ana (Anicuţa) Mânu (1810 — 1872); fiica marelui vornic Scarlat Ghica C. Barbă-Roşie) şi a Ecaterinei Herescu-Năsturel; soţia marelui vornic şi caimacam Iancu Mânu; a avut cel dintîi salon literar în Bucureşti. 454 nătoşi, că îi topeşte dorul nostru. îmi zic că ei nu-ţi mai scriu, dar în scrisorile lor către mine îşi varsă focul dorului tău. Leliţa Luxiţa1 s-a despărţit de neică Nicolăiţă. Ce sfîntă căsătorie şi sfîntă despărţire. A împărţit copiilor 5, stare de 200 # venit pă an la fieşi-care copil, şi-a luat cîte o mică părticică ei. Unul s-a dus la Cernica, şi cee-laltă la Samurcăşeşti, la Ciorogîrla. Sofiţa noastră a urmat pă leliţa Luxiţa, cu mare dorinţă. îmi scrie Zmărăndiţa că se află bine îngrijită şi Sofiţa foarte mulţumită. Leliţa cere ca pă tot anul să trimiţ Sofiţii1 2 1.200 lei, începînd de cînd a luat-o. Zmărăndiţa a cheltuit din sărăcia lor şi i-a făcut haine. Eu trebuie să fac din pă-mînt, din iarbă verde să trimiţ şi aceşti bani. Auzi, eu ! Dumnezeu o să ni-i dea şi pă aceşti, cum ne-a dat şi pînă acu. El nu ne-a abandonat niciodată, dar noi sîntem puţini şi mici cu inima. El însă cunoaşte neputinţele omeneşti şi ne iartă. Dragă Eliade, azi îţi scriu puţin, căci mă grăbeşte poşta şi trăsura. Voi să dau cu toţi copiii o vizită la vizirul, şi îmi trebuie 3 ore pînă la Balta-Liman. Copilele, toată săptămîna, şi-a cusut nişte rochiţe de Paşti, şi nu le las să-ţi scrie decît că sîntem bine. Batelu a venit aseară tîrziu din pricina tempestelor; de-abia acu se impărţiră scrisorile. A revedere, frăţiorul meu, a revedere. Facă Domnul să-ţi fi trimis bani cu curierul de azi. Mama voastră Tătişoru meu, Hristos a înviat! Noi sîntem toţi sănătoşi. Cu curierul viitor iţi scrim mai mult, că acuma, uite, ne aşteaptă jos, să ne ducem. A revedere, dragă tată, Virgilia ta Amatu meu tătişior, Hristos a înviat! Cu curieru viitor îţi scrim mult, acu nu putem. La înălţare o să fim în braţele tale, tătişiorule. A revedere, pe curînd, a revedere, Frusinica ta Uită, veni şi Rusten-bei să-mi spuie din partea lui Fuad-efendi că în scurt o să avem o leafă. Eu m-am săturat de făgăduieli. Aş vrea să facă ce 1 Roxandra (Luxiţa) Racottâ; soţia lui Nicolae Racottă; călugărită sub numele de Rafaila la Mănăstirea Samurcăşeşti. 2 Sofia I. Heliade; fiica lui I. Heliade Rădulescu; călugărită mai tîrziu la Mănăstirea Ciorogîrla, a cărei stareţă devine. 455 vor face mai curînd, ca să ne hotărîm unde să ne adunăm mai curînd, să mîncăm niţică pîine goală şi să fim împreună. Facă Domnul ca la Înălţare să fim împreună şi să auzim de bine. A revedere, Hristos a înviat! Şi noi sîntem şi o să fim vii şi în partea viilor. Fii vesel, că eu nu sînt tristă. Mama voastră [iadresa pe verso]:  Paris, â monsieur, monsieur Jean Heliade, Rue Notre-Dame des Victoires, Hotel National M.I.J.P., Coresp. inv. 1.478/4 Nr. 19 Constantinopole, 850, mai 3/[15] miercur Frăţiorul meu, Noi sîntem toţi sănătoşi. Astăzi sînt 3 săptămîni. M-am sculat la 5 ore dimineaţa, am lăsat pă Mariţa acasă bine (avea niţică troahnă). Am luat pă Frusinica, pă Virgilia şi pă Ienăchiţă cu mine, la 7 eram în haremul lui Ali-paşa, după cum ţi-am scris. Acolo ne-a ţinut 8 ore. La 5 ore după prînz eram acasă. Ce să văz ! Mariţa plină de iler. Am luatpă loc încă o cameră în apartamentul unde şez, 15 lei pă zi. Am adus o bună gardmalată, alţi 15 lei pă zi, foc, lumînări, doctorii m-a costat 40 lei pă zi (doctorul gratis). Plătii în 12 zile 500 lei. Pentru ce? Ca să feresc ceilalţi copii. Ei bine, miercurea seară căzu Ienăchiţă greu, joi Virgilia mai greu, vineri Frusinica niţel mai uşor. închipuieşte-ţi, 4 copii deodată bolnavi de grozavul iler ce a fost aci, care a vămuit mai pă toţi părinţii. 12 nopţi şi 12 zile n-am strîns picere, n-am închis ochii. Bravul, umanul şi plin de virtute colonelul-liotenant doctorul Kaloşdi1, doctorul lui gheneralul Bem, întîi lui Dumnezeu şi pă urmă acestui doct., sîntem datori copilaşii. De 4 ori pă zi venea, şedea cîte o oră. Lui Ienăchiţă i-a venit ileru cu o diaree, Virgiliei cu o emoragie de sînge pă nas, 5 litre în 24 ore, Frusi-nichii cu o vărsătură pînă vărsa şi limbrici vii. Singură, străină. Fratele Costache a prevegheat 4 nopţi cu mine, şi restul, bietul Andrei. In Duminica Tomii, sculat din pat pă Ienăchiţă, luni, alaltăieri pă Virgilia, ieri pă Frusinica. Toţi sînt bine. Nu poci să-i satur şi să făcură toţi frumoşi. Uite, crede-mă că îi iau în poala mea pă toată ora şi-i sărut, de frumoşi ce sînt. Ţi-am înşirat tot necazul acesta ca să te armezi cu credinţă şi speranţă în Domnul, vezi că el nu ne abandonă nici în boală, nici în naufragiuri, 1 Kaloşdi, locot-colonel; doctorul generalului Bem; în Constantinopol, a îngrijit copiii lui I. Heliade Rădulescu, bolnavi de iler; pleacă mai tîrziu la Alep. 456 nici în închisori, nici în balele puştilor. Ne cearcă răbdarea, care trebuie să o [a]vem plină de amor şi pace, nu disperaţii. Iţi scriam că guvernul a acetat să-mi plătească datoria pă 5 luni şi că şi-a luat stăpînul casei 15.000 lei. A mai rămas să ia încă 3. Azi s-adus la Poartă cu socoteala pă aprilie şi mai, încă 8.000 lei. îmi zise că i-a acetat-o şi pă asta cu 8.000. Bun este Domnul. N-am pu^ut deloc să mă informez dacă ţi-a trimis Aii, după cum mi-a făgăduit, azi trei săptămîni, că îţi trimite 150 # şi cheltuiala drumului, ca să vii la Hio. De vafi trimis, apoi tu îmi scrii de la Malta şi te opreşti acolo, iar de nu va fi trimis, apoi mă duc în săptămîna asta la vizirul, la Balta-Liman, şi sper să nu să mai întîrzie. Ce să facem frate? Răbdare, pace, amor şi iertare, şi Dumnezeu o să ne adune, o să ne bucure curînd. Mie aşa îmi spune inima. Nu te lăsa dispera-ţiei, că îţi pierzi şi sufletul, şi trupul. Cînd se apropie de mine cîteodată disperaţia, mă gîndesc la soţii, fii, părinţii care au pierit în bătălii, în chinuri măcelăriţi, beliţi, arşi, spînzuraţi! Mă gîndesc la cîţi zac [...], pin turnuri şi fortăreţe pentru toată viaţa lor, şi pă loc încep lacrimile mulţumirei şi mi să mai potoleşte dorul tău şi al copilaşilor din Bucureşti. Ce să facem ? Trebuie să fim hotărîţi, că alfel mîniem pă Dumnezeu, şi oamenii au drept să ne zică fanfaroni şi laşi. Dar, dragă Eliade! Aibi rălodare că: „încet, încet, departe ajungiu. Dacă voi fi sănătoasă, cum să va împlini carantina copiilor, o să mă mut la Balta-Liman şi rugîndu-i în toate zilele o să fim în scurt la un loc şi cu o pensie. Scrie şi cît vei putea mai mult ceea ce vezi că este de folos pentru patrie. Nu te decuraja pentru 10—12 javre, urmează înainte, fă-le tra-ducţia, lasă-le gata de tipărit la vreun om vrednic de credinţă, şi vom găsi bani cînd ne vom întîlni ca să trimiţi să se tipărească. Frate, să-mi trimiţi o scrisoare către doctorul Kaloşdi, în care să-ţi exprimi recunoştinţa de bună îngrijire ce a avut pentru familia ta. Este un om vrednic de toată stima. Frate, astăzi am scris lui Gherghe Betlen1, ce se află la Paris. Află unde sade, fă-i cunoştinţa, o să-ţi fie de folos cunoştinţa lui. Pă dînsul l-am cunoscut la Braşov. L-a numit gheneralul Bem colonel, şi pă Teţ, gheneral-comando, în salonul meu. Este un om care o să-ţi placă şi poţi afla şi de conduita noastră adevărul, iar nu minciunile infernalilor. Spu-ne-i că copiii ţi-a scris că colon[elul] Gherghe Betlen ne-a făcut la Sibii o zi din cele mai frumoase din toată viaţa noastră, ne-a liberat arestaţii. Ah, frate, nu poci să uit ziua aceea cînd ni s-a umplut sala de mume, de fii ce ne binecuvînta plini de lacrime divine pentru dobîndirea soţilor şi fiilor. Bun este Domnul, o să ne ajungă binecuvântările lor. Caută pe acest colonel la Teleki Şandor1 2 şi fă-i cunoştinţa. 1 Gheorghe Bethlen, conte; în timpul revoluţiei de Ia 1848 — 1849 înr Transilvania, generalul Bem l-a ridicat la rang de colonel; emigrat la Paris; Maria I. Heliade Rădu-lescu l-a cunoscut la Braşov. 2 Lâszlo (Ladislas, Sandor) Teleki (1811 — 1861); conte; ia parte la revoluţia de 1848 —1849 din Ungaria; unul dintre conducătorii emigraţiei maghiare în Franţa şi Elveţia; reîntors în patrie (1858). 457 Trimite-mi cu cel dintîi curier scrisoarea către doc. Kaloşdi şi către signor Vitalis, gazda noastră. îmi sînt de trebuinţă, pentru că oricine ne-a făcut bine ne-a făcut pentru tine, dragă, şi voi să nu trecem de ingraţi. Către ambasada de aci, după cum se vede, n-a venit nici o recomanda-ţie. îmi pare rău; îmi era foarte de trebuinţă. De aveam astă recomandaţie de astă-iarnă, încă de cînd îţi scriam, acu era să fii cu copiii în braţe aci în Constantinopole. înţelege, frate, şi dă din mîini pentru această recomandaţie, du-te la Londra, dă peste cap intrigile şi fă să aibi o recomandaţie să vii în Con-stantinopol pentru o lună, două, cu pretext că îţi sînt copiii bolnavi, vei să-i vezi şi să-i duci cu tine; o dată în Constantinopole, treaba ne este isprăvită. O să avem o gratificaţie de vreo 5.000 # şi o leafă cu care să putem hrăni încă o familie. Toate o să se schimbe. Amicii vor să te vază, dar le [e] frică de urs. Cînd vor avea de la Palmerston o astfel de propunere ca să-ţi vezi copiii şi să-i iei, ei n-o refuză, că nu ne sînt inemici. Vezi că nu ţi-a lăsat familia, o onoară şi iaca că îmi plăteşte datoriile. Tu nu vei să mă asculţi de cînd tot îţi scriu. Strică din banii lui Dumnezeu pentru aceasta ce îţi scriu, că o să te puie în stare să-i plăteşti îndoiţi şi să-ţi vezi copiii. Ascultă-mă, ascultă-mă, căci dacă nu vei face să vii aci pentru o lună măcar, cu voia Ingliterii, eu nu ştiu Ia ce să tot te fac să plăteşti scrisori ce repetă acelea, şi tot acelea fără folos. Intrigile le-au făcut pă la ghenarie Bălcescu în Londra, şi eu îţi scriu de cînd am sosit aci de o recomandaţie şi tot n-am avut-o. Stau aci picată din cer. Nu cer bani. Am cerut o scrisoare, cum am văzut asfel de protecţii la atîtea femei unguroaice, ce nu era ocolite de copii şi fete mari. Noi ne-am lăsat de tot în voia întîmplării şi ca vinovaţi, victimă a intrigilor infernale. Eu te rog ca să nu te pui în contact, nici să iei infamele lor arme să-i baţi, dar să nu te aperi? Asta nu este faptă de tată. Tu ai avut o primire la Palmerston, de a vorbit gazetele, şi apoi, să te laşi acu denegrit de minciuna iadului? Nu, frate, în ora care vei primi banii ce mi-a făgăduit Aii, plăteşte-ţi datoriile, întrebuinţează şi banii ce mai sînt pentru tipăriri, du-te la Londra, scoate o asfel de voie să vii pentru copii aci şi să-i iei. Cînd ai această voie, scrie-mi pă loc să-ţi trimiţ bani ca să-ţi urmezi călătoria. Lasă pe d. Tel în Paris, căci viind tu aci, îl scapi şi pă dînsul din mizerie, iar alfel pieriţi amîndoi. Ascultă-mă, frate, ascultă-mă, nu isprăvi zicînd cap de muiere şi nu mă iau de poveţe muiereşti. Muierea asta v-a dat probe că a avut „cap şi n-a fost vai de picerea. Eu, una, dacă nu vei urma alfel, nu-ţi mai scriu decît că sîntem sănătoşi, şi poţi sădea cît vei voi în Paris, căci numai bărbatul ce vrea sade. Tu eşti unu şi bărbat, eu muiere cu copii, şi să vede1... 458 Colecţia George Potra 1 Lipsă sfîrşitul scrisorii. Constantinople, 850, mai 13/25 Nr. 20 Frăţiorul meu, Am primit scrisoarea ta nr. 18, cu data 6 mai. Am înţeles cele ce îmi scrii. Ai dreptate şi de enorma cheltuială ce s-ar face, trimiţîndu-ţi copiii şi că tu n-ai cu ce veni şi că trebuie să-ţi trimiţ bani. Ah, Doamne, cînd aş avea, n-aş aştepta nu să-mi repeţi, dar nici n-ai fi avut timp să-mi ceri; poliţele te-ar găsi şi scrisorile de bucurie. Starea mea şi a ta în pricina banilor este tot aceea ce ţi-am scris cu curierul trecut, adică neştiinţă de viitorul meu aci în Constantinopol, ce o să-mi rînduiască pentru hrana copiilor şi dacă ţi-a trimis ţie 150 # ce mi-a făgăduit Aii, sau nu. Şi pricina că nu am putut să mă informez este mutarea lor la Balta-Liman, este ileru copiilor, paza ce a trebuit şi dieta a îngriji eu singură. Ieri, vineri, am fost hotărîtă să fac acest tragit, să las copiii în îngrijirea lui Costache, dar cînd mă găteam, luai vestea că sultanul pleacă în Asia, la Hio, Samos, Creta şi altele pentru o lună. Şi că de o săptămînă vizirul şi miniştrii ziua sînt la S[ublima] Poartă (unde eu nu poci să mă duc) şi noaptea la sultanul. Prin urmare, vezi, frăţiorule, că nu este vina mea dacă nici cu curierul ăsta nu poci să-ţi scriu ceva mai pozitiv şi mai alegru. Stăpînul casii a primit plata pă 5 luni, adecă pînă la sfîrşitul lui mart. Acu are să ia 8 mii lei pă aprilie şi mai. A dat socoteala lui Aii, i-a primit-o, dar n-a făcut încă porunca să se plătească. Doamne, cum aş fi vrut să se fi terminat formele hotărîrii pensiii ce mi-au zis d-atîtea ori că o să ne facă. Văz şi auz, de vreo 20 zile încoace, dese soarele la Ursul de aci, o mulţime de turci invitaţi; Aii şi Fuad sînt nelipsiţi. Nu-mi place amiciţia asta. îmi scrii, frate, că este probabil să se facă unde eşti to avaoTa 6 Gso^1 o astfel de întîmplare cere ospitalitate dacă nu la ambasada turcă, apoi la americană. Nu şedea aşa: „mănîncă-mă, lupe, d-a gata“. Doamne, m-a topit atîtea griji, dar mare este Dumnezeu, o să ne adune iarăşi curînd la un loc pă toţi. Mai mulţi o să fim, dar nu mai puţin. Dar, Doamne, auzi rugăciunea atîtor copilaşi. Ştii că Zmărăndiţa noastră este să nască al 12-lea copilaş pînă la 15 mai. Ah, Doamne, nu ştiu nimic de dînsa, sînt 2 luni. Frăţiorul meu, Elia-de, tu nu ştii cîte am suferit eu în acest an şi 8 luni, nici a 10 parte nu ştii din suferinţele mele. Cînd ai şti chinurile, amarurile mele, te-ai mira cum nu am murit. Nu, frate, trăiesc: „Să nu dea Dumnezeu omului cît poate răbda“. Ah, să nu dea, dar bun este Domnul, n-o să ne lase, o să ne bucure, să-l iubim, să-l mulţumim şi să credem, să sperăm într-însul. Ienăchiţă, de cînd s-a sculat din boala ilerului, a început să devie un băiat rezonabil, mă ascultă, învaţă, şi patriotismul şi dorul teu sînt 1 Un mare tărăboi (gr.). 459 fără margini. Nu poţi să-ţi închipuieşti bucuria ce mi-a făcut această schimbare. îl iubesc mai mult decît cînd l-am născut. Facă Domnul să ţi-1 creşti, să-l înveţi, şi ce vei lăsa tu neterminat să termine el. Văz că în toate jurnalele sînt articole neîncetat pentru robita noastră patrie. Ştiu că tu eşti în toate, ştiu şi munca şi cîte ai făcut şi faci, şi bine faci. Prin urmare, vorbind de patrie, vorbeşti des şi de turci, că este în firea lucrului. Frate, eu în puţinul meu voiaj ce am făcut în Italia şi pînă să ajung acolo, n-am studiat moda, am studiat (pă cît mă ierta ignoranţa mea) fericirea şi spiritul naţiilor. Am trecut prin 11 state de diferite guverne, am văzut peste tot că guvernele nu reprezenta deloc virtutea şi demnitatea popoarelor lor. Am văzut progresul în popor, iar nu în guvern. Am văzut ultramizerie în toate clasele. [...] Nu vezi mizerie, la toate 5—6 zile ard familii şi mahalale întregi pînă la piele, şi a doua zi toţi sînt căpătuiţi, învestiţi şi nimeni n-a dormit pă uliţă. Plugaru este domn absolut şi proprietar, sclavu este copil de suflet, robeşte de la 15 pînă la 25 ani, şi ce slujbă ? Mult mai mult munceşte Frusi-nica, Virgilia şi Mariţa noastră de cînd emigrăm, decît robul turc; cît este în vîrstă de 25 ani, apoi îl însoară, o mărită, înzestraţi bine, le fac aveni-rul sigur şi sînt liberi pentru toată viaţa lor, şi copiii lor sînt părinţi care intrighează să-i cumpere cineva din copii ca să-l facă mai bogat şi carieră mai bună. Nunta sclavului se serbează în toată familia, mai ca nunta fiului liber. Şi toate astea sînt faptele lui Reşit-paşa, vizirul actual. El este lumina, apa vieţii, umanitatea, libertatea otomană (facă-ne orice rău familiei noastre), ăsta este adevărul. Şi în scrisorile tale dacă te vei abate, din cele mai sus, greşeşti. Ah, ce mai de inemici redutabili are acest om aşa mare, şi toţi aceşti inemici sînt creaturile Ursului. Dar Dumnezeu este mare, adevărul o să triumfeze, Amin, Doamne, amin! Ligue des peuples m-a încîntat, este inspiraţie divină, facă Domnul să prospere. De va continua 2 ani în stilul acesta, lumea întreagă o să fie liberă, toată lumea o naţie, tot globul fraţi, un tată în cer, şi fiii lui în pacea divină, în amor şi frăţie pă pămînt. M. Eugene Garpentier este Mihail arhanghel în au absolutisme şi Ga-briel în ă la democraţie. Ce bine sînt analizate toate chestiunile, cum aş vrea să aibă şi bieţii români în limba lor această foaie. Mă silesc să-i fac şi eu abonaţi cît voi putea mai mulţi. Am vorbit cu dom. Dufour, căci eu nu voi să mă compromit cu oamenii ce n-am confienţă. Mie să-mi trimiţi această foaie regulat. Sâptâmîna nu mi să trimite regulat, am de la nr. 6 pînă la nr. 17; nr. 9, 16 şi 17 îl am dublu, tot pă adresa mea. Aş vrea să am nr. 1, 2, 3, 4 şi 5 şi continuaţia de la 17 în sus. Aş vrea, aş vrea şi nu ţi-am tri- mis nici o para de cînd sînt în Constantinopol. Ce să fac, frăţiorule, cînd ai şti ce scumpete este aci şi cîte trebuie la o familie, regulat şi extracheltuieli, m-ai ierta,. dragă. 460 A revedere, sper că cu curierul viitor o să-ţi scriu ceva mai alegru. Dragă, amă-ne şi ne iartă. Scrie, dragă, negreşit, o scrisoare lui doctorul Kalozdi, să i-o trimit la Halep, singura recompensă pentru dînsul la îngrijirea ce a dat copiilor noştri şi mie toată iarna. A revedere, frăţiorul meu, a revedere, Maria ta [P.-5.] Eu am Monitor, Popolul suveran şi altele, dar nu mă îndur să le expui la poştie, ş-apoi o să te coste o mulţime de bani. Constantinopoli, 13/25 mai Amatu nostru tătişior, Bine te-ai gîndit tu, tată, să venim la Malta şi să ne întîlnim acolo, dar unde sînt mijloacele? Pentru moment nu avem, dar mai tîrziu sperăm că o să avem mijloace şi o să venim la Malta. Oh, tătişiorule, cînd o să fie acea zi în care o să plecăm din Constantinopoli, să venim la tine, amatu nostru tată? Dumnezeule, ajută-ne! Tătişiorule, tu ai avut friguri, şi cine ştie cum oi fi şi acuma că [cînd] îţi scrim. Numai Dumnezeu să le facă bune, că noi nu ştim ce să mai gîndim. Astă-toamnă ziceam că nu trebuie să fim triste, pentru că o să fim cu tine la iarnă. Astă-iarnă, nu, în primăvară o să fim negreşit în braţele tale. Toate a trecut, şi vedem că noi nu mai venim la tine. Dar ce să facem, tată, să vede că aşa vrea Dumnezeu, să fie voia lui. Noi trebuie să avem paţienţâ şi speranţă, că apoi toate o să fie bune. Nu e aşa, tată? Fii şi tu tot aşa, dragă tată, aibi speranţă şi paţienţă, că Dumnezeu nu [o] să ne lase, Noi sîntem toţi în perfectă sănătate. Dea Domnul să fii şi tu bine. Ienăchiţă s-a făcut băiat bun, învaţă bine. Tătişiorule, voi să scriu bine şi este peste putinţă, eu nu ştiu ce e asta. Nu am nici condei, tată. A revedere, bunul nostru tătişior, a revedere, pe curînd. Frusinica ta Colecţia George Potra Nr. 21 Constantinople, 850, mai 24/5 iunie Scumpul meu frăţior, Primii scrisoarea ta, nr. 16, cu data 4/16 mai. Fii sigur că cele ce îmi scrii în pricina celor 2 amici ce sînt să vie aci, programa ce mi-am făcut eu (mai de cînd te-ai despărţit tu de noi) este întocmai cu cele scrise de tine în nr. 16. 461, Aci s-a lăsat un frig extraordinar. Copiii după iler mi-a rămas prea slabi şi dispuşi de a să bolnăvi. Prin urmare, nu poci să mă hotărăsc nici să las copiii singuri acasă, nopţi şi zile, nici să îi expui frigului pînă nu vor împlini carantina de 40 zile. Aşadar, peste 8 zile, dacă va voi Dumnezeu, mă duc cu toţi copiii la Balta-Liman, la vizirul, şi la 13 iunie, stil vechi, vei avea negreşit, hotărît, ori 300 #, ori ultima disperaţie că sîntem abandonaţi, şi Domnul ştie cînd ne vom vedea, dar eu sper că o să mîncăm caşcaval. Dumnezeul meu este mare, şi sper că o să-ţi scriu că noi venim pă Dunăre în Belgia, unde o să ne iasă înainte scumpul nostru tată. Fii tot gata de a pleca din Paris. Manuscrise, orice foaie de gazetă, orice ai tipărit, fă-le pachete. Să nu ne lipsească nimic, cînd nu vei putea să le mai aibi. Scrisoarea către Fuad să mi-o trimiţi, şi fii sigur că n-o să fac nici o nerozie. Am păzit şi voi păzi totdauna dinitatea ta, atît ca politic, ca român Eliade şi magistrat, cît şi soaţă şi mamă copiilor lui. Ţi-am scris, poate, în 5—6 scrisori să-mi trimiţi vreo cîteva exemplare cu întîia, a doua, şi dacă s-a tipărit, şi a 3-a broşură din Impresii şi Me-morii[le\ proscrisului român, şi nu mi-ai trimis nimic. Puţin ţii la rugăciunile şi cererile Mariii tale. Bine, lasă... îţi zisei Belgia, mai în sus, şi nu Hio. îmi am cuvintele. Politica amicilor noştri este efemeră cu totul; dintr-o zi pînă într-alta să poate schimba în favoarea sau desfavoarea noastră şi eu nu voi deloc să expui pă tatăl copilaşilor mei; apoi, pensie... întîi, că încă nu au hotărît nimic, al doilea, că şi chiar cînd vor hotărî, este o hrană ce cu oricare schimbare a politicii sau a ministerului, lucru prea probabil, rămînem sî£ Ta xpdoc TOU XODTpOU1. Prin urmare, ori în iunie viitor îmi dă Dumnezeu vreo 2 mii# să ne putem stabili undeva în pace, lucrînd şi ceva care să ne producă un mic venit, ori îţi scriu ca să te înarmezi cu răbdarea martiriului ca noi, şi că eu mă duc cu toţi copiii într-o mănăstire, să ne isprăvim viaţa. Pă Ienăchiţă, la o asfel de întîmplare, ţi-1 trimiţ, dar bun este Domnul. Sper că îmi va ajuta să mai pui copilaşii toţi în braţele amatului lor tată. Fii însă sigur că întîi o să sondez dacă poţi să vii aci în toată siguranţa şi, la din contra, apoi să te găsesc eu. Scrie în toate foile, cît poţi şi cît de mult bine pentru Reşit. Este singurul om care să luptă, ca un uriaş, pentru integritate şi progres. Orice rău ar face familiii tale, ca român, ca om al progresului şi a pri[n]cipelor ce ai proclamat, eşti dator să scrii pentru singurul om care are Turcia şi biata ţara noastră. Hapurile încă nu mi le-a adus Melic. Aşa am aflat că sînt la dînsul şi nu ştiu unde să-l găsesc. Şi Frusinica, şi Virgilia au multă trebuinţă de dînsile. Scrie, frate, scrie, pentru dragostea lui Dumnezeu, pă un petecel de hîrtie cît ăsta tristei şi suferindei noastre Smărăndiţa. Scrisorile ei, dorul ce poartă inima ei de tine ne-a sîngerat inima. Scrie-i, frate, şi i-o trimiţ eu sigur. 1 La voia întîmplării (gr.). 462 Fii sănătos, fii voios, nu te abandona disperaţiii, căci copiii, poate, în scurt, nu vor avea decît numai tată (eu sînt prea slabă, şi sănătatea mă aban-doană, bătrînă sînt şi trebuie să ne obişnuim cu ideea asta). Prin urmare, orice abuz ce atacă sănătatea ta este o cruzime din parte-ţi către copilaşii tăi, care sînt aşa de buni şi atît de săraci. Dar nu, Dumnezeu este mare, şi El o să ne bucure pă toţi. Fii sigur, frate, că o rugăciune la miezul nopţii, plină de căinţă şi amor către Dumnezeu, rezultatul ei este sănătate, viaţă, bogăţie, întreaga fericire. Aşadar, nu te dispera. Roagă, caută, bate, cere, şi vei afla şi ţi se va da toate cîte doreşti. A revedere, Maria ta Ascultă comedia asta. A venit în săptămîna trecută, de la Bucureşti, Costache ceasornicarul, feciorul lui Stoica durghierul (sic), care ţinea de neică Nicolăiţă cea-sornic[arul]: a copilărit cu Aleco, Har[iton] şi, prin urmare, simpatizează cu ce este Eliadi. Cum a aflat că este familia ta aci, a venit să mă vază. între altele ce am vorbit, îmi spune că i s-a confiat de Mihalache Mavros1 un secret ca să-l spuie lui Roden de aci. Un om bun, simplu şi devuat constituţiii şi, prin urmare, şi proscrişilor, a socotit că sîntem în mare unire, amor şi credinţă toţi proscrişii şi emigranţii. (Ah, cum trebuia să fie!) Prin urmare, cum l-am întrebat, pă loc mi-a spus că Mh. Mavros i-a zis să găsească pă Roden cum va ajunge în Constantinopole şi să-i spuie că md. Mavros vine cu md. Diuhamel în Con-stantinopole, hotărîtâ să-şi fure fata de la un bărbat aşa de înfocat pentru patrie şi, prin urmare, proscris, şi că mama şi tata nu mai pot trăi fără iubita lor fiică. Aşadar, să facă conoscută lui Roden această dizgraţie, ca să ia măsurile să nu i se spargă casa. Costache termină cerîndu-mi povaţă, să facă cunoscut acest secret sau nu? Eu îi zisei că dacă va negreşit să aibă şi el o rolă la această comedie muşchisească, apoi n-are decît să meargă şi s-o spuie, iar de vrea să fie simplu Costache ceasornicarul, român curat şi sincer constituţiii, să tacă. El: „Spune-mi, mă rog, doamnă, că ce fel de comedie poate să fie asta?“ „Eu să-ţi spui? Inimicului comun nu-i plăcea nicidecum unirea tuturor emigraţilor şi proscrişilor, pentru că această unire dă o putere şi o valoare mult mai mare mişcării de la 48. Prin urmare, îi trebuia un om diplomat, adică şiret, fără conştiinţă de patrie, de sărac, de frate, dar acest diplomat trebuia să aibă şi credit de patriot, şi patrioţii cei înfocaţi să găsesc numai între proscrişi. Aşa nu ştiu cum s-a schimbat visul, că astăzi poate zice oricare, de va voi să vorbească adevărul, cu mîna pă cruce şi pă conştiinţă], că toată dezghinarea care aţi auzit şi vezi şi zici că v-a dezgustat, este una din cele de căpetenie, din cîte opere a lucrat Roden pentru sărmana patrie. Aşadar, cînd să va întoarce Roden de la Brusa (ieri a plecat; să întoarce peste o săptămînă), externa misiune ş-a împlinit-o. Acu, inamicului îi trebuie un asfel de patriot înfocat dintre proscrişi şi în ţară, şi tot Roden 1 Nicolae Mavros. îi este omul, dar cum dracul să facă să-l bage in ţară tot cu acel credit de patriot pîn[ă]-în dinţi? Să intre în ţară un proscris... astă indulgenţă îl dăo-chea. Era vorba, mai dăunăzi, să ierte mai mulţi ca să-l strecoare şi pă dîrnul. Acu văz că a inventatără comedia cu furatu. Dumă [după] furat, o să urmeze orăcăituri de tată, de mamă, pentru fiică, orăcăituri de nevastă pentru bărbatul ei, orăcă [i]turi de bărbat, că i s-a spart bunătate de căsătorie, orăcăituri peste jălbi, jălbi peste orăcăituri, în sfîrşit, şi ţaru este creştin şi nu-i place deloc să spargă case (el sparge ecliziile lui Hristos şi nu altu), o să se milostivească şi pentru hatîru unui gheneral ce îi slujeşte de 20 ani, o să arunce o amnistie, ca la un cîine de patriot şi revoluţionar, apoi o să mai urmeze şi condiţii ca acelea... şi să pomeneşte enimicul că la întîmplare... îşi are şi în biata ţară un Napoleon, ca să-i sca-moteze drepturile ţării şi ale românilor după plac oji xal xaXXiTspa.1" Bietul ceasornicar a belit ochii, a rămas cu gura căscată, şi scoase un suspin din băirile inimii. „Ah, doamnă, îmi zise, şi d-ai şti ce mai de români au credinţă şi speranţă în Roden!“... Eu îi zisei apoi [că] dacă n-a-vea credinţă şi speranţă franţezii în Napoleon, nu-i făcea mai la 6 milioane de glasuri ca să-l aleagă de prezident. Nu ştii că Dumnezeu cînd va să prăpădească un norod, întîi îi ia minţile şi îl face şi ingrat, îl orbeşte să nu-şi cunoască folosul? Rumânilor le trebuia să aibă de garanţia patriotismului un ginere de fanariot muscălit, iar nu garanţia unei munci de 28 ani, a unui om ce a scris şi a tipărit 32 volume, ca să-şi lumineze naţia, unui om ce ş-a sacrificat tinereţe, carieră din cele dintîi, copiii şi avenirul unei familii întregi... I-am arătat vreo 2—3 scrisori d-ale tale, ce îmi scriai la Rusciuc şi la Vidin, ca să ne vază sărăcia lucie în care ne aflam şi îi zisei: „îmi spui că ţara a fost şi este plină că bărbatul meu a ieşit cu 60 mii # din ţară. Vei şi alte dovezi, că tot mai poci să-ţi dau, că el a ieşit cu 7 # din patria lui şi eu cu 30 #? A plîns bietul om, ca un copil, şi a zis că a simţit cît sînt de ingraţi românii către unicul lor făcător de bine. Mi-a zis că Roden şi-a făcut o propagandă mare în ţară, că Alec[san-dru] Mano a intrat în ţară şi alţi emigraţi şi fac propaganda lui Roden. îmi pare rău, frate, că în ţară să fac omoruri, şi în Bucureşti s-au găsit 5 cadavre moarte de turci, un gevaergiu, o femeie publică, un cîrciumar, femeia lui şi copilul lui. Toate astea o să se dovedească şi s-a mai dovedit că sînt intrigi [...], dar cu toate astea simpatia s-a rănit mult. Colecţia George Potra Nr. 22 Constantinople, 1/[1]3 iun. 850 Frăţiorul meu, Mă mir cum nu vă scrie corespondentul din Bucureşti următoarele fapte ale inemicului comun, care sînt formale şi legiu[i]te şi executate de 1 Şi nu mai bine (gr.). 464 inemic. Au despărţit pă boieri în 3 clase şi ca să nu ţie cvartir, plătesc atît proprietarii, cît şi chiriaşii: CI. 1, pentru general, lei 1.000; a doua cl., pentru ştabi-ofiţeri, lei 600; a 3-ia.cl. pentru ofiţer, lei 400. Burjuazia, iarăşi în 3 clase: cl. 1.300 lei; a doua, 200 şi a treia, 100. Săracul popul, în mai multe clase, pînă la cerşător, încît mutul nostru cerşător a dat şi el lei 25 (ca să nu ţie, poate, în poală soldat, căci el unde însera, acolo dormea) şi iată bieţii români asiguraţi cu bilete la mină că n-o să ţie cvartire. După cîteva zile, cvartalnicul era în sală, calabalîcul muscalilor pă scară, făcea gură bietul stăpîn de casă, cvartalnicul impoza că oastea împărătească n-o să doarmă pă drumuri, de bine ce-a venit să scape ţara de anarşie, de revoluţionari, de unguri şi dracu ştie de mai ce. Şi-i instală, ofiţeri, soldaţi, ca cînd nu dăduse omul nici-o para, ca să fie scutit. Unii stăpîni mai dîrji [se opuneau]; rezultatul era să-i ducă la poliţie şi aga Kunieschi îi închidea, sau bătea, sau globea că n-a ştiut să respecte pe acela ce reprezenta faţa şi puterea unicului împărat. Cu acest mijloc mi ţi-a aruncat o contribuţie pă biata ţară anual peste 30 milioane. Creştinul nostru de împărat, la Iaşi, spun că s-a aruncat pă capitală şi judeţe, cu nume pentru ceai, rom şi zahăr, ce cu drept cuvînt trebuia să cinstească pă oaspeţi măcar cu cîte un ceai. Halfon1 ovreiul a plătit şi el, ca şi toţi creştinii, ca să nu ţie cvartir. I-a pus şi lui un ofiţer cu 2 soldaţi. Ei, acu să credea biet[ul] om că o să se odihne[a]scă. Nu! în ajunul Pastelor de la 849 îşi ceruise, gătise casele. Vine cvartalnicul şi îi zice că 2 saloane şi 2 odăi trebuie să dea pă a doua zi pentru un gheneral. A început omul să se vaite că pentru ce a plătit el birul anual şi ţine, hrăneşte 2 soldaţi şi un ofiţer dacă nu era să-l lase măcar de sărbători? Cvartalnicul cerea mereu cheile oamenilor. Halfon s-a opozat. Pă loc i s-a adus 18 dorobanţi de la agie-execuţie, l-a chinuit, i-a stricat toate pîn casă 24 ore, pînă cînd a sosit şi gheneralul. Pă Half[on] l-a bonghenit în beciuri. Todorache Toncovici1 2 tot aseminea a păţit. Alta. Hoţi, cum îi ştim toţi. Vai de comisie sau agie de vor descoperi şi, din contra, nu vor acoperi în tot chipul pă hoţul [...]. Un soldat turc, dovedit de nebun, ş-apoi şi beat, în furia lui a bătut noaptea la 10 ore la o circiumă. N-a vrut stăpînul să-i deschiză. El a siluit uşa. După ce a intrat, a cerut apă să bea. Stăpînul i-a zis că n-are decît vin. Musulman[ul], care credea că i-a zis-o ca să-l insulte, că îi ieste pro-ibit vinul ş-apoi el e beat, aşa nebunul beat şi ofensat, în furia lui, a scos iataganul, şi într-o clipă cîrciumarul şi nevasta lui a căzut morţi. Copiliţa lor de 9 ani, văzînd că se repede şi la dînsa, s-a repezit ea la dînsul, i-a smucit iataganul din mînă; turcul a căzut jos. Copila a ieşit afară, a strigat, lumea să întorcea de la privegheri (era în săptămînile postului acestui Paşte), pă turc l-a închis. Porunca împăratului de aci este să fugilege (sic) pă criminalul turc la faţa locului. De atunci încoace s-a mai găsit un ovrei mort, o femeie publică, un ţigan, toate aceste cadavre pă uliţe. Acu nu mai este altă varbă în gura [...] 1 Halfon; familie de bancheri (Solomon, Iosif, Nissim, Abraham) din Bucureşti. 2 Teodorache Toncovici; mare negustor din Bucureşti. 31 — Scrisori şi acte 465 ciocoilor, că turcii fac toate relele şi că sînt destui [...] ca să ţie ordinea şi dreptatea în ţară, şi că trebuie lumea, în general, să ceară tragerea turcilor din ţară. Pentru această funestă cerere, dă voie dracii ca să aibă glas po-polu. Bieţii turci!... nu-i crede că sînt aşa de nerozi, dar ce să facă? nu putea să rămînă. oXkoi 0XA01 avrama xal 6 ^opiapyj^ x°Pial* Ei, săracii, în 22 luni de cînd sînt în ţară, s-a dat şi a intrat în ţară 32 milioane lei bani turceşti, şi pentru cîtă oaste? Prea puţin timp a fost nr.16.000; cel mai mult timp, de la 7 pînă la 8 mii. Cîţi săraci români, familii întregi a fost îmbrăcaţi, hrăniţi, miluiţi, şi case reparate (iar nu ruine) de bieţii turci! Sînt buni, frate, sînt buni. Şi dacă turcii n-au fost buni pentru emigraţii români, pricina este că în aghentul lor n-au avut [sprijin], nu, frate, dar nici şarje d-afer, ci, din contra, toate mişcările lui n-a fost decît să compromiţă emigraţia şi să dea biata ţară de mal. Dacă n-a fost cum trebuia să fie pentru tine şi familia ta, este pricina ce ţi-am zis totdeauna că trebuia să fiu singură şi sănu mă mişc din haremuri, ca să poci face cu prezenţa mea şi cu stăruirea în zilele încă trecutei tomni să iau o sumă de bani, iar nu să las să-şi ia iară inemicul comun frîul de scurt. [Maria] Colecţia George Potra Nr. 22 [bis] Constantinople, 850, iun. 3/15 Frăţiorul meu, Am primit scrisoarea ta cu nr. 17, data 14/26 mai . Inimii mele nu-i trebuie atîta, ca să fie sfîşiată în bucăţi, şi cu atît mai mult, că, ca să poţi veni la Hio, or la Malta, şi ca să poci şi eu veni cu copiii unde vei fi, ne trebu [ie] ăl puţin 700#. Ş-apoi nu este destul. Trebuie să avem măcar 40—50 # pă lună, cu care să trăim, asfel încît să putem zice că avem casă şi pîine să dăm copiilor. Ca să fac suma de 700# şi o pensie sau o mică sumă gratificaţie sau despăgubire, n-am neglijat nimic din cîte poate să facă nu femeia, dar Maria cu curagiul ei. Isprăveam de mult dacă eram singură, iar nu cu fete mari. Trebuie să mă lupt cu intrigile lui Roden, cu puterea şi persistarea inemi-cului comun, cu politica Turciii de 2 luni încoace, cu ce este mai grozav, 2 milioane lei români ce s-a găsit dificit în vistierie, cheltuiţi, luaţi cu decretele voastre supscrise de voi (peste cheltuielele statului legiuite), aste 2 milioane figurează ca vcona-presa [?] de voi), mai vreţi să ne dea cu ce să trăim cînd în rapoartele lui Fuad-efendi coprind un astfel de abuz din partea voastră ? 1 Cu toţii împreună şi rîiosul deoparte (gr.). 466 N-aţi fost capabili să faceţi măcar atît, să daţi în public hoţiile lor, şi cînd a venit Fuad-efendi, să fi găsit şi să-i fi confiat casile publice neatinse, pă cît aţi fost voi oneşti. Aşadar, eu am pierdut toată speranţa de a face ceva ca nevasta lui Eliade, administrator. Nu sînt însă disperată, că nu voi face ca Maria, care, cum nu m-a t*sat Dumnezeu pînă acu, nu mă va lăsa nici de acu înainte. Eu tot mai am speranţă, întîi în Dumnezeu, ş-apoi în vizir, chiar şi în Fuad-efendi. Acest din urmă are o inimă ecelentă. Nu este aşa cum îl crede lumea şi îl sfîşie. Dar văz că te ţii bine de a nu face nimic, nici de cîte îţi ziceam odată, nici de cîte îţi scriu de cînd eşti la Paris. O scrisoare din parte-ţi, către Fuad-efendi, ar fi făcut mai mult pentru viaţa copiilor, de-cît să ne lamentăm şi să aşteptăm pică pară... Diufur zice că Lamartine era în stare să facă pentru tine tot ca să te înlesneşti, dacă erai cu el sincer, adecă îi spuneai că n-ai cu ce trăi. Eu însă zic că nici un român nu este vrednic să trăiască în străinătate dacă nu va avea o pungă mare şi plină. Eu muream de foame şi mă şi închidea datornicii dacă nu dam din mîini cu energie. Şi să vezi că o să-mi ajute Dumnezeu să-ţi pui copiii în braţe curînd. A revedere, Maria ta M.1 .J.P., Coresp. inv. 1.492/1 Nr. 23 Balta-Liman, 850, iun. 11/23, duminică Frăţiorul meu, Sînt aci în haremul vizirului de joi. Astăzi este Coborîrea Sintului Spirit; Domnul să-l lumineze, să-i facă asfel cum să se pătrunză de rugăciunile şi de lacrimile mele. Astăzi, pînă a nu trece el în selamlîc, am avut o intervorbire cu dînsul. Mi-a făgăduit că o să ne vedem curînd, şi că mult încă două luni o să fim despărţiţi. Facă Dom[n]ul să fie aşa. Eu din parte-mi n-am de gînd să-i slăbesc, cît voi vedea că mă poartă cu vorba. Apoi, la întoarcerea sultanului, care să aşteaptă, o să-mi iau copilaşii cîteşi 4 şi o să i se facă ziua în ţipetele noastre sumt [sub] ferestrile lui. Atîta sînt de disperată, unde văz că trece vara, copiii sînt toţi slabi şi suferind de do rul tău, datoriile ne robesc, copiii de la Bucureşti mor de foame. Toate astea m-a obosit, încît şi sănătatea mea şovăie. Prin urmare, ori că iau o sumă cu care să poci veni la tine, sau să murim pă pragul împăratului cărui ai slujit mai 30 ani. Nu-mi scrii dacă ai primit 120# de la Brusa, din care aveai şi tu 40#, dacă nu 80#, pentru că puteai opri şi pe ai lui d. Tel. Scrisoarea ta de la 24 mai st. vec. cu nr. 18 o primii; o scăldarăm şi pă aceasta cu lacrimile noastre. Ah, Doamne, ce zile şi bătrîneţe ne-am făcut! Şi pentru ce? Domnul ştie... de ce nu mi-ai trimis nici cu poşta aceasta scrisoarea lui Fuad? De ce nu scrii vizirului o scrisoare, rugîndu-1 ca să-ţi facă o împru- 467 81* mutare măcar, sau o chirie măcar de 500 # pă an pentru casa noastră, sau mai bine o petiţie la sultanul, rugîndu-te că dacă nu ai voia să vii în Constanţi-nopole, apoi să-ţi trimită copiii. Ştiu şi eu ce să-ţi mai zic? Trebuie să mai mişti şi tu, eu am obosit. Domnul să ne mai dea putere să ne întărească. De scrisoarea ce ţi-am scris, cu curieru trecut, nu sînt deloc mulţumită, dar ce să fac, frate? Prea ne face să plîngem scrisorile tale. Ah, Doamne, fă ca cîte mi-a făgăduit azi vizirul să le împlinească mai curînd, ca să poci a-ţi seri cu curieru viitor unde să vii ca să ne întîlnim şi să-ţi trimit şi bani. Ştiu însă că m-am pus cu toţi copiii pă capul lui ca o execuţie şi nu mă mişc de aci pînă nu voi vedea la un fel. Curierul pleacă poimîine, marţi, şi eu trebuie să-i dau scrisoarea astăzi. Facă Domnul să-ţi scriu cu curieru viitor bine. A revedere, Maria ta Tătişoru meu, îţi scriu din haremu vizirului. Sîntem aci de vreo patru zile. Sîntem toţi sănătoşi, şi nu mai putem de doru tău. Facă Dumnezeu să se hotărască odată soarta noastră. A revedere, tătişioru meu. îţi scrim pe brînci că mese n-au aici. A revedere, Virgilia ta Amatu meu tătişor, Cu poşta viitoare o să-ţi scriu ceva despre haremu vizirului de la Bal-ta-Liman, pentru că cu poşta asta nu putem. Tătişiorule, sîntem aci de vreo patru zile. O să mai şidem] încă vreo zece. Ne iubeşte prea mult Hanîm-efendi şi viziru. Ne-a zis mai mult de vreo patru ori să şidem cît om vrea, să facem ce om vrea, c-aici ei e în dispoziţia noastră. în fine, putem săîfacem ce om vrea, şi bun e Dumnezeu, tată, nu o să ne lase. Sperăm să facem cît mai curînd cum să te vedem. A revedere, bunul nostru tătişor. A revedere, pe curînd. Fii voios, nu fii trist, că e mare Dumnezeu. A revedere, Frusinica ta Frăţiorul meu, fă cum să fiu ascultată pentru scrisorile ce îţi scriu mai în sus. Scrie lui Fuad şi vizirului. Trimite-mi mie petiţia către sultanul. Oamenii ăştia o fi gîndind că tu nu eşti în bună înţelegere cu mine. Intriganţii şi asfel de vorbe au împrăştiat. Şi trimite-mi-le curînd, ca să nu ne apuce iarna. Dacă îmi vor face ceva mai curînd, bine, iar de nu, apoi sînt de mare trebuinţă. A revedere, frăţiorul meu, [Maria] Coresp. inv. 1.48417 468 Balta-Liman, 850, iun. 22 Nr. 24 Frăţiorul meu, Primii azi scrisoarea ta nr. 19 cu data 4/16 iunie. Acu o primii, acu trebuie să-ţi răspunz, căci venirea lui Andrei aci din Pera şi întoarcerea mă costă pînă la 1 #şi prin urmare nu poci să-l trimiţşi să vie poimîine cînd pleacă curierul ca să-ţi dau răspuns mai nou. Astăzi sînt 14 zile de cînd sînt la viziru. Nevasta lui şi eu cu 4 copilaşi stăruim ca să ţi se trimiţă 300 # şi să ni se facă şi vreo pensie. El ne-a făgăduit că negreşit o să ţi să trimiţă 300#şi să-ţi scriu să vii la Hio. O .să-mi dea şi mie loani, să viu cu copiii să te găsesc. Tot la Hio mi-a zis ,că o să aducă şi pă Tel şi familia lui. Mă ţin de 14 zile în saraiul lor. M-a trimis să-mi plimb copiii pă Bosfor cu caicu Hanîmi-efendi (nevestii lui). Toată lumea ştie că ţine familia lui Eliade în favoare. La balul ce a dat haremul lui Fuad haremului vizirului, ne-a poftit şi pă noi. Hanîma a noastră ne-a luat cu carîta ei. Seara am dormit cu toţi copiii la Fuad. Dimineaţa cînd m-am gătit l-am găsit că mă aştepta în harem, ca să mă vază. Am avut o întrevorbire cu dînsul. Mi-a zis că pă nici un rumân fără excepsie nu consideră ca pă mr. Eliad şi rugăciunile familiei sale pentru dînsul este porunci şi să fiu liniştită că, în scurt, sultanul o să puie în braţile fidelului sujet, Eliade, venerabila familie, care cu adevărat a suferit mai mult decît oricare familie. Astea sînt vorbile lui Fuad. Aali-paşa, ministru extern, l-am întrebat şi i-am cerut să-mi spuie în parola de onoare: oare, aflînd ţaru că Eliade este la Hio, crede că n-o să pre-tinză ca să-l ţie ca prizonier şi la Hio prea este aproape de Constantinopole, să-l trimiteţi pîn o pustie de Asie, pă unde ş-a înţărcat dracul copiii ? Aali a eclatat de rîs, cu Ienăchiţă în braţe, şi mi-a răspuns că mult ombraj îmi face mie ţaru şi că mai avem şi noi un împărat şi că acest împărat o să te ţie la Hio atît cît vei voi, şi să fiu în pace. Astea am făcut pînă astăzi. Vorbe frumoase, cîte vei, dar bani nu văz încă. Poimîine pleacă batelu. De se va hotărî înaintea plecării, fac ce fac şi îţi scriu. A revedere, frăţiorul meu, [Maria] M.I.J.P., Goresp. inv. 1,492/2 Nr. 25 Constantinople, 850, iulie 3/15 Frăţiorul meu dragă, Mîine, 4 iulie, poci zice că am trăit 48 ani în lumea aceasta. Doamne, ce lumel Şi ce fel am trăit? In douăzeci de zile ce am şăzut în haremul vizirului, am trăit toată viaţa ce îmi mai rămînea să trăiesc. 469 Aceste 75 mii lei, care mi s-a anonsat că ne dăruieşte sultanul, le-am plătit cu sîngele şi cu viaţa mea, căci de 15 zile nu pot încă să-mi curme emoragia. Sînt însă plină de bucurie, şi iată pentru ce. Întîi, că am trecut pîn foc şi apă, şi prin toate mîna lui Dumnezeu m-a scos demnă de a purta numele [de] mamă, soaţă şi româncă. Al doilea, că îţi trimiţ bani să scapi din infernul unde te afli, şi la august, cu ajutorul Domnului, toţi copilaşii o să fie în braţile tatii. Doamne, mor şi de bucurie. Dragă, astăzi n-am găsit poliţă mai mare decît de 2.000 franci. îţi trimisei aceşti bani prin domnul Diufur la Banca Frânţii, plătită la prima vistă. Această poliţă 2.000 franci mă costă 9.000 lei turceşti (#53). Fă socoteala cit pierdem, şi n. b.: că asta este din cele ieftine. Cu curieru viitor.. Iţi voi trimite încă 1.000 franci. Ascultă, frate, avem, după cum îmi zic, lei turceşti 75.000 . Tu şi noi: aci sîntem peste tot datori 40.000. Pierderea la banii de hîrtie şi bahcişuriler (căci aşa e în Turcia) şi cheltuielele alergăturilor, niţele, de tot niţele haine la copii, să mai duc încă 10.000. Ne rămîn 25.000 ca să fac voiajul pînă la tine şi să trăim, cine ştie cîţi ani, în străinătate. De aceea, frate, eu aci trebuie să leg paraua [cu] 10 noduri, şi tu acolo, aseminea, nu da nici o> para nimurui, că nu este nimeni săraci ca noi. Cu curieru viitor sper să-ţi scriu ce coprinde hîrtiile ce a ieşit de laL împăratul şi unde a hotărît să vii tu. Prin urmare, stăi pa loc, nu pleca ni--câirea pînă nu îţi voi scrie eu, ca să nu facem rătăciri şi cheltuieli vane, A revedere, frate, a revedere şi eu, Maria voastră La Londra să nu te mai duci. Dacă ai cît de puţină tuse, fă-ţi o provizie ca de vreo 3 oca undelemn franţozesc, ce să zice oliu de Provens, dar să fie prea fresc, pune-1 într-o sticlă îmbrăcată în rogojină, ca să nu se spargă; scoate într-una mică la toate 3—4 zile, şi începi să bei cîte o linguriţă dimineaţa pe nemîncate şi alta seara cînd te culci, mestică în urmă niţel! miez de pîine şi scuipă-1. Treptat, să creşti cîtăţimea înghiţitului pînă să ajungi la adevărata dozis, care este să înghiţi de 2 ori pe zi cît îţi ia gura,, adecă să umpli gura de oliu, o dată dimineaţa şi altă dată seara, şi să înghiţi. Această doctorie vindecă orice boală a pieptului; îţi dă putere,, te îngraşă, te întinereşte, te face să trăieşti cît Mathussala, De nu vei fa [ce], nu mă ami nici pă mine, nici pă copii, nici pă Dumnezeu. Oliu să fie fresc. Comisioane: 2 corsete pentru Frusinica şi Virgilia, cu elastice cele mai fine, şi făcute să facă talia bună şi să nu facă rău la pie[p]t, 6 şemizete, adecă 18, cîte 4 sfanţi unul, închise pînă sus, garnisite cu dantelă proastă, însă să se spele. Nu, frate, numai 12 şemizete, că prea cheltuim mult. Fă-ţi ceva haine; cămăşi, nici tu, nici copiii n-aveţi, A revedere, dragă, a revedere. Fii vesel, că o să mă vindece Dumnezeu, o să te văz şi eu, M.I.J.P., Coresp. inv. 1.479/8 470 Nr. 26 Constantinople, 850, iulie 13/25 Dragă Eliade. Scumpul meu copil, frate şi soţ, Bine să fie binecuvîntat numele Domnului! Ai scăpat din Paris şi dacă vei voi peste 16 zile ai toţi copilaşii în braţele tale la Hio, cu o pensie de 3.000 lei pă lună. Am făcut tot şi pentru ca să poci avea această pensie la Atena, ca să trăim acolo, dar nu să poate. Legile otomane nu dă decît lefile impiegaţilor afară din imperiu. Am apucat de scurt pă al doilea tată al copiilor noştri, vizirul Reşit-paşa, şi pe devuatul meu amic Aali-paşa, ministru extern. Le-am zis la amîndoi asfel: „Ascultaţi-mă mă rog cu băgare de seamă ce voi să vă zic. Gîndiţi-vă... şi-mi răspundeţi în parola de onoare, cu mîna pă co[n]ştiinţă şi pă ce aveţi mai scump. Eu văz că încă dom.-v. nu v-aţi pătruns că nici un om din conta[m]poranii noştri n-a preţuit, n-a estimat pă Eliade ca ţaru.“ A belitără nişte ochi (şi mi-a fost destul să văz că n-au nici picătură de simpatie muscălească în inima lor). Am tăcut niţel. Şi, în nerăbdare, m-a întrebat: „Ce fel?“ Eu: „Pentru că ţaru iartă şi va ierta pă toţi inemicii lui. Pă Eliade cît lumea nu poate să-l sufere, pentru că nimeni nu l-a demascat pă el şi toate planurile lui“. Ah, trebuie să fi văzut ce mulţumiţi a rămaseră. „Aşadar, vă rog să-mi spuneţi, venind Eliade la Hio, eu parcă auz şi văz că domnul Titof o să înceapă a se sparge“ «că pă Eliade l-aţi adus în Turcia, că la Hio este prea aproape de Constantinopole, ca să-l ţineţi ca prizoniera, ca să-l trimiteţi în fundul Asiei, unde ş-a înţărcat dracul copiii. Iertaţi-mă, Turcia văz că prea des împlineşte voile Rusiei, şi eu nici într-un fel nu voi să compromit nici libertatea, nici sănătatea tatălui copiilor, nici p-a copii-îor“. Aali a eclatat de rîs, cu Ienăchiţă în braţe, şi îmi zice că: „Dumneata, mm. îţi faci o idee nemărginită. Dacă este el un împărat şi tot cere, avem şi noi un împărat care ştie să refuze“. (Ş-atiinci, a început să-mi spuie cîte i-a refuzat numai în primăvara asta.) A sfîrşit, asigurîndu-mă că la Hio nu eşti ca prizonier, că eşti liber cînd vei voi să pleci unde vei voi afară din imperiu. Reşit-paşa, vizirul, mi-a răspuns cu fermitate: „mr. Eliade, il ne sera jamais prisonnier: au contraire, nous Vutiliserons“ * Iacă răspunsul lor. Am mai sondat amici şi diplomaţi. Toţi m-a asigurat că nu te pui în nici un pericol scriindu-ţi să vii la Hio. Dacă nu că te vei îngrăşa şi reîn-tineri cum n-ai fost niciodată, toată lumea, toţi doctorii spun că Hio pentru climă, pentru poziţie este unică. Aşadar, frate, fără nici un retard pleacă şi vino la Hio. Dacă ne va ajuta Dumnezeu, petrecem o iarnă într-o climă caldă, să ne restabilim sănătatea, că toţi avem trebuinţa asta. Ş-apoi, văzînd şi făcînd. Dacă Dumnezeu îmi va da sănătatea, eu plec peste 10 zile cu copiii; calabalîcul în curierul viitor pînă la Smirna; acolo te aştept şi ne îmbarcăm împreună pentru Hio. Distanţa de la Smirna pînă la Hio este de 8 ore. 1 1 Nu va fi niciodată prizonier; din contră, îl vom folosi (fr.). 471 Eu nu-ţi mai scriu la Paris, nici nicăirea. Te aştept să-ţi pui copilaşii în braţe, asigurată o pensie viagera (cît veţi trăi în Turcia) şi din cînd în cînd cîte o gratificaţie. Cînd vei găsi oameni să măriţi fetile, fii sigur că unicul bun sultanul ţi le înzestrează. Lui Ştirbei i s-a scris din poruncă împărătească ce-a făcut cu starea noastră. El a răspuns, şi ieri mi s-a transmis răspunsul oficialmente de lai S. Poartă, că Ştirbei zice „că starea ne stă nevătămată, că n-am decît să mă duc în Bucureşti, o să fiu bine primită, considerată, şi ceea ce voi reclama mi se va împlini“. Dacă îmi va mai da Dumnezeu sănătate şi putere, la primăvară mă voi duce în Bucureşti şi vom realiza şi acest vis. Cu batelul trecut ţi-am trimis prin domnul Diufur 2.000 franci plătiţii „a vista“ fără nici un scăzămînt. Cu cel de astăzi îţi trimiţ prin domnul An-toan Aleon1 2.500 franci. Să-i primeşti „a vista“ fără scăzămînt de la domnul Pillet1 2 Will şi compania, bancherul ambasadii noastre în Paris. Peste tot ţi-am trimis 4.500 franci. Crez că banii n-o să te oprească, frate, de a te grăbi să vii. Da, dragă, grăbeşte-te. Visul ţi s-a explicat. Vezi că toate ni s-a întors în bine şi să vezi că n-o să mai suferim. Scrisoarea ta de ieri am primit-o. Comisioane: Pînză de cămăşi, 4 dozis hapuri Văile, şi adresa unde să scrim de na va mai trebui. Negreşit, 2 medalioane cu portretul tău, unul mie şi altul1 scumpii noastre Zmărăndiţi. Negreşit, dragă, să le avem. 5 perechi pantofi de casă, bărbăteşti. 3 „ „ pentru femei, cusuţi, frumoşi şi cusuţi, ştii, împărăteşte, pentru Reşit, Aali, Soleiman, ministru guerii, cumnatul sultanului şi ministru finanţii. Femeile sînt: md. Reşit, mamii şi nevestii lui Aali. Aceste 8 persoane a fost şi vor fi părinţii noştri. Aceşti pantofi trebuie să cumperi, cusuţi, făcuţi gata, căci aci şi la Hio n-are cine îi lucra. Să fie pentru iarnă. Aş vrea să cos pentru sultanul un tiposaip şi încă 3 pentru Reşit, Aali şi Soleiman, desenul pă tiposaipul celui dintîi, aş vrea să fie simbolic.Vezi, aranjază-le bine. Tu te pricepi destul. Să nu te prinză mirarea. Aceste mici cadouri le plac cu deosebire şi prind loc, ca la primăvară, ori starea din Bucureşti, ori de aci zestrea feţilor o să iasă, fii sigur. Frate, ia-mi pentru mine o mantilie de catifea neagră. Aci au cîte 25 # şi n-am cu ce să ies în lume. Fă-ţi haine, că p-aci sînt foc de scumpe. Liga. popolilor n-am nici un număr. Amîndouă le-am dat şi p-al 3-lea nu l-am primit. Să-mi aduci toate numerile. Adu şi o iconomie politică asupra prinţi-paturile (sic). Pentru ce jurnalul Sâptâmîna, de la un timp încoace, îmi vine dublu fieşcare număr? Asta costă mai mult. Fă să ne vie jurnalele care socoteşti că trebuie să avem la Hio, să vie pă adresa Maria Alexandriano, post-restant. 1 Antoine şi Jacques Alldon; bancheri la Constantinopol. 2 Michel-Frăderic Pillet-Will (1786—1860); financiar francez ; Pillet-Will&Cof banca în Paris. 472 Dacă crezi că, mergînd la Londra, poţi avea nişte recomandaţii ca ^acelea către Reşit sau mai bine către S. Poartă, apoi du-te negreşit, iar de jiu, apoi nu mai strica banii, osteni trupul, şi întîrzierea, să ne vedem, unde o pui? Mai vîrtos, în starea care m-a adus luptele atîtor necazuri de 2 ani, şi slăbiciunea în care m-a adus emoragia, care de-abia sînt astăzi 4 zile că ^a încetat. Of, vino mai curînd! Mantilia să fie împachetată într-o cutie expre şi pusă catifeaua în voia ei, că alfel pierdem banii. A revedere, frăţiorul meu, a revedere, la Smirna. De vei pleca la Londra, apoi îmi scrii la Smirna, post-restant. Sînt 6 zile că a sosit d. Pleşoianu şi Duca. Duca a trimis azi lui dom. Tel 20 # şi eu îi trimiţ încă atîţia cu curierul viitor. A revedere, dragă Eliade, a revedere. Doamne, mor de bucurie! Ah, Doamne, mai dă-mi sănătatea, curaju. Bun este Domnul. N-o să-mi ia zile[le]. El o să-mi ajute să fac ca la anul fetele toate să aibă zestre, şi tu ambasador in Atena. Nu rîde, aşa o să fie, dacă voi trăi şi mă voi întoarce eu liberă în Constandinopole, să vezi. A revedere, dragă, cît mai curînd cu toţi, Maria ta Să nu uiţi nimic din comisioane şi mai vîrtos să vii curînd drept la Smirna. Colecţia George Potra Nr. 1 Smirna, 850, sept. 25/oct. 7 Tată, Sfînta cuvioasă Efrosina să vă ţie pă toţi sănătoşi şi să vă adune la un loc. Eu d-abia ţiu pana în mînă de slabă. Pînă acu te-am menajat; am proibit pă toţi de a-ţi scrie boala în care zac de 3 luni şi 1/2. M-a adus pă braţe de la vizir, în Pera; am zăcut în Pera 2 luni. Mă dusără într-un coşciug pă braţe pînă la vapor. M-a transportat asemene la insulile Principe •ca să-mi schimbe aerul. Acolo m-au ţinut 15 zile, apoi, iarăşi pă braţe, m-a îmbarcat în vapor pînă la Constantin., în port; acolo iar pă braţe m-a îmbarcat pă vaporul austriac pînă la Smirna. Aci mă aflu de 36 zile la otel, cu toată familia pă cheltuială grea, aşteptîndu-te din curier în curier. Dumnezeu să-ţi aleagă, frate. In scrisoarea nr. 24 zici că ai primit 2.000 franci şi că aştepţi încă o mie care îţi scriam că o să-ţi mai trimiţ şi pă seama ta ai destul ca să poţi pleca. Mai zici însă că, dacă nu îţi vor trimite fraţii din Brusa 800 franci, ce îţi sînt datori, să ţi-i trimiţ eu, peste tot 1.800 franci. Eu ţi-am trimis 2.500 franci, 700 fr. mai mult, pentru că îţi făcusem şi comisioane. La scrisoarea nr. 25 zici că nu-ţi ajung bani să plăteşti datoriile străine, dar nu poţi întîrzia să te apuce timpul iernii. O să laşi tot şi o să pleci. Asta este rezultatul la nr. 25. 473 La scrisoarea nr. 26, zici că să fac să găseşti Ia Marsilia, la începutul Iui sept., pînă la 15 sept. st. nou, 800 franci. Am făcut să aibi la Marsilia la domnul S. Emeric. Vina mea este că în loc să o aibi la 15 acolo în Marsilia, după cum mi-ai scris, am pornit-o la 17 sept. din Smirna. Insă eu, în minutul ce am primit scrisoarea ta, peste 2 ore ţi-am pornit poliţa de 500 franci. Nu ţi-am trimis 800, pentru că mă durea la inimă să dau galbenu, ce ne costă 55 lei, pă 50, aci în Smirna. în scrisoarea ultimă, nr. 27 (data s-o aleagă Domnul), zici curat că de nu îţi voi trimite 1.200 franci, nu poţi pleca din Paris. Frumos! Singurul bancher, d. Couturier, ce putea să-mi dea poliţă pentru Paris, este plecat la Constantinople. Oamenii lui nu vor, sau nu ştiu, că îmi iac mari greutăţi. Altul nu găsesc. Ascultă, frate. Peste 2 ore pleacă curierul. Dacă voi găsi poliţă, ţi-o trimiţ, iar de nu, fă cum am făcut şi eu de la Rusciuc pînă la Constant. Du-te la Aghenţia vapoarelor, pune-ţi lăzile cu argintărie, haine, comisioane toate amanet, ia 1.200 franci cu dobîndă. Lăzile tale să fie confiate la comandantul batelului cu care ai să vii. Aci, la Smirna plăteşte domnul Cu-turie unde va fi rînduială. Tu îţi iei lăzile şi te îmbarci pentru Hio. De vei şi doreşti cu adevărat copiii, nimic nu este mai lesne ca acum să fii în bra-ţile copiilor peste 32 zile. îmi pare rău, frate, că n-ai citit cu niţică atenţie măcar scrisorile de la 3 şi 13 iulie; n-ai văzut că te las să simţi că sînt bolnavă rău, că copiii au mare trebuinţă să se puie, în fine, subt umbra tatii! N-ai citit să nu îmi trimiţi scrisorile la Constant., ci la Smirna, poste-restante? Pentru ce colindă scrisori[le], gazete[le] pîn Const., şi în loc să le am la 15 zile le am în 24. Cît pentru fraţii din Brusa, şi românii din Constant., ei cred că posedăm o întreagă Californie, şi nu-ţi mai dă nimeni nici o para din cîte îmi spui în scrisorile tale. Ei au trimis madamii Teii 60 # şi pă ceilalţi i-au ho-tărît dom. Teii şi fratelui Teii. Prea bine au făcut. Mi să rupe inima de milă şi dorul lor. Dumnezeu ştie cît am făcut ca să reuşez să aibă şi ei cît ai avut tu şi copiii tăi, dar pricina nereuşirii mele, pricina este tot Sarsailă şi cu Roden. Sînt slabă şi ostenită; nu poci să-ţi scriu istoria. Iată, în sfîrşit, că îţi trimiţ aci, în scrisoare, duplicatul poliţii ce ţi-am trimis la Marsilia, la 17 sept. st. nou, de 500 franci. Alăturez şi un mandat de la directorul postii de aci, către directorul postii din Paris, să fii plătit pe loc. Aceste 2 poliţe mă ţin 114 #, 14 mai mult din ceea ce era drept. Acu îmi mai rămîne 86 #. Nu ştiu ce îmi va rămînea şi din aceşti 86 # lăsînd la dom. Cuturie dintr-înşii 300 franci ca să-i găseşti cînd vei sosi, plătind la birt 28# ce nu mi să ajunge din leafă şi portul vaporului pînă la Hio. Iată că îţi alătur şi socoteala mai pă un an, ce am luat şi ce am cheltuit. Frate, pantofii, ce îţi scriam, îmi sînt de mare trebuinţă. Pierdem mult dacă nu-i vom avea. Dar tu ţi-ai făcut o idee prea mare, frate. Voi cinci perechi pantofi, cusuţi cu lînuri sau mătase, căptuşiţi cu flanelă sau blană de iarnă, şi încă 3 aseminea, însă pentru femei. Peste tot 8 perechi. Aceştia îi am şi făgăduit că o să-i coase fetele. Vream să cumpăr din Constant., ca să-i coasă fetele. Sînt de minune, cu un# şi 1/2, desenu cu toată materia pentru cusut, însă cine să-i facă pantofi de încălţat, că nici aci la Smirna, nici 474 in Constant, nu e pantofari? Apoi, la Hio o să fie cîrpaci. Iată pentru ce ii voi făcuţi gata. Această mică suvenire din partea copilelor o să facă să avem o gratificaţie, în primăvară, măcar de 15 mii lei; îţi spune copiii cum. Iţi trimisei 1.200 franci în această scrisoare. Cînd vei sosi la Smirna mai găseşti. [Maria] M.I.J.P., Cores. inv. 1.484/8 Smirna, 26 octom. 1850 Copie după scrisoarea ce vei găsi, tată, la Atena scrisă de mama; nu are timp să-ţi scrie şi la Paris şi mi-a zis mie s-o transcriu. Frate şi tată, Fă cum vei şti şi vino mai curînd la Hio, incognito; spune pîn Atena că te duci unde vei airea, iar nu în Turcia. Uite, d. Teii este de 2 luni în Smirna şi nu ştie nimeni. In Hio, iei numele că îmi eşti frate, nu gîndi că mergi pe vreun pericol. M-am gîndit cu ceva de bine, şi voi să nu te ştie nimeni pînă îţi voi comunica ideea mea. Fă aşa, frate, vino din Atena la Şira şi din Şira la Hio. Acest bâtei austriac trece de 4 ori pe lună pe la Hio. De vei veni la Hio fără să te ştie nimeni, poate că vom face să te în-tîlneşti cu viziru şi cu stăpînul său. Ia de la d. Papadopolo acei 300 franci care era să-i găseşti la Smirna şi roagă-1 să tragă o poliţă la guvernorul grec de la Hio sau la oricine altul, şi eu voi plăti îndată. Scrisoarea ta s-a dus de atunci la maghiarul cărui purta adresa; scrisoarea nu purta supscripţie, prin urmare nu ştia omul cui să răspunză. A scris să mă întrebe, eu am răspuns din gură că cred că este de la bărbatul meu. Sora lui mi-a dat vizita ei şi mi-a spus că fratele ei consideră mult pe bărbatul meu. Cealaltă scrisoare am trimis-o la vizirul, eu nu l-am mai văzut nici pe dînsul, nici pe nimeni. De nu vei avea credit la Atena de 300 franci, apoi pune la Papadopolo amanet o ladă, cu catagrafie de orice vei lăsa într-însa. Ia aceşti bani, vino mai curînd la Hio. Ii voi trimite pe loc bani şi ne va trimite lada la Hio cu adresa: Costache Alexandresco la guvernorul de la Hio\ vom primi-o sigur; aşa să fie scris pe ladă. Eu, de-mi va ajuta Domnul, plec poimîine la Hio. Orice vei să-mi trimiţi la Hio poţi să fii sigur că le primesc şi gratis, puindu-le într-un plic ce va purta adresa bravului fiu al acelui consul, a cărui memorie este scumpă în inima adevăratului român: ă m-eur Louis Ledoux, premier dragoman de France, ă Smyrne. Este născut în ţara noastră, este tată de 6 copii, om plin de inimă şi fanatic pentru români. Mă-sa, m-me Ledoux, vorbeşte româneşte şi plînge ca un copil cînd vorbeşte de ţara noastră. Această fami- 475 lie este considerată de toată Smirna, şi face mai mult dragomanu decît con-sulu. Ienăchiţă îl privesc toţi ca un copil pierdut, aşa de nebun şi rebel este. Doamne, cînd o să vii la dînsul să ţi-1 dau de nu vei voi să fii cu noi, încai acest copil să fie cu tata. Costache a plecat diii Smirna, este o lună. Eu plec singură cu copiii, dar am recomandaţie de minune bună de [la] vizirul către guvernorul de la Hio. Paşa, guvernorul Smirnei, este cumnat cu sultanul; să numeşte Halil-paşa, îi zic alteţă. Ştii ce primire mi-a făcut cînd m-am dus la dînsul? Este destul să-ţi spui că mi-a sărutat mîna şi la intrarea mea în salon şi la ieşire. Mi-a oferit campania lui de Ia Hio să fie în stăpînirea noastră cît vom şedea în Hio, şi toate îngrijirile şi onori a pus la cale pentru noi. Mi-a zis să nu fiu tristă că eclipsul este dat lunii şi soarelui, iar nu la fitece stea. Eclipsul va trece, şi Eliade iar va străluci ca soarele. Toate bune, dar cartea impresiilor, ah, Doamne, ce grije şi palpitaţie a pus în inima mea; înainte însă cu Domnul. Vino, cum îţi scriu, la Hio, să nu te mai ştie nimeni la Smirna. Eu cu ajutorul Domnului plec mîine; d. Teii vine peste zece zile. I s-a făcut şi pentru dum. lei 1.500 pe lună, pe cît timp va şedea în Hio. D. Pleşoianu s-a însărcinat să facă o contribuţie ca să-i aducă familia în Hio, în braţele d. Teii. Fraţii de la Brusa nu mai dă nimului nici apa pi-roştii. Eu am dat d. Pleşoianu 25# din 50# ce mi-a zis că îi eşti dator. Boala, şederea la otel mai bine de 2 luni m-a băgat în datorie de 4 mii lei; cei 200#ce îi păstram să ţi-i dau cînd vei veni s-a dus pe poliţa din Marsilia 500 franci, încă 700 franci ce ţi-am trimis la poşta din Paris, prin o bonă ce mi-a dat poşta de aci şi ţi-am trimis-o; 25# d. Pleşoianu şi altele. Scrisoarea ta din urmă am primit-o dimpreună cu 2 cărţi şi ţircularul al doilea. Domnul să le facă bune! A revedere, frate, a revedere. O asemenea scrisoare scrisă de mine te aşteaptă la Atena, poste-res- tante. A revedere, frate, a revedere, Maria ta Dragă tată, în momentul ăsta plecăm la Chio, unde te aşteptăm şi pe tine. Să dea Domnul să vii mai curînd, că nu mai putem fără tine; vino, tată dragă, mai curînd. Noi sîntem toţi sănătoşi, plecăm singure la Chio.. Unchiu s-a întors la Constantinopoli ca să se mai întîlnească cu Ali-paşa, ca să-i vorbească pentru leafa lui. Domnu Teii rămîne în Smirna încă cîte-va zile. A revedere, amatu nostru tătişor, a revedere pe curînd, Eufrosina Dragă tată, cînd o să te strîngem în braţele noastre? Doamne, cînd o să vie acea oră ? Fă, tătişoru nostru, cum să te vedem mai curînd, că nu mai putem de dorul tău. A revedere, tată, a revedere, Virgilia ta M.I .J ,P., Coresp. inv. 1.944 476 Şio, 1/13 dechem. 1850 Amatu nostru tată, O lună este de cînd venirăm în Şio, şi nu ţi-am scris încă, sperind din zi în zi că o să vii, sau cel puţin că ai plecat din Paris, şi scrisorile noastre nu te vor putea ajunge. In fine, primirim scriecaita ta din Lcndia, datată de la 3 noiem./21 oct., care ne făcu a pierde speranţa de a te mai vedea, tată, în iarna asta. Doamne, ce fatalităţii Insula asta, tată, este frumoasă, are poziţie pitorească, grădini şi climă bună. Acuma noi culegem roze şi tiparoase din grădină; d-abia facem focu la patru-cinci zile o dată. Sîntem stabiliţi aci cum se pcate mai bine (pentru Şio), la campagna lui Halil-paşa, cumnat al sultanului şi guvernator al Smirnei. Fiind la Smirna încă, mama a socotit de cuviinţă să-i dea o vizită; i-a şi cerut audienţă. El, îndată, au trimis pe primul său dragcman cu permisia. După vizita mamii, trimitea mai în toate zilele pe dragcman să întrebe dacă are trebuinţă de ceva. Cînd era aproape de plecarea noastră, a trimis o scrisoare mamii de recomandaţie la Emin-bei (fostul guveincr al Şiu-lui), în care îi ordona să ne dea campagna lui pentru tot timpul ce vom şedea aci şi să ne fie de ajutor în toate. Venind ziua plecării noastre, ne duserăm la vapor cu mai multe persoane însemnate din Smirna, între care era şi dragomanul paşii; reccmanda-ţii peste recomandaţii la comandant, căpitan, dar în van, eram tot străine. Dumnezeu ne păstra, tată, o adevărată bucurie. Cînd era aproape să plece vaporu, vedem pe nenea Teii. Gîndirăm că vine să-şi ia adio. Care fu surpriza noastră cînd ne spune că vine cu noi la Şio. îl îmbrăţişarăm toţi, şi din acel minut toate ne mulţumeau mai bine. Aci, sade cu noi; ne face o mie de mulţumiri; ne duce la plimbare pe munţi, ne spune istorii. Nu poţi să-ţi figurezi, tată, cît bine a făcut mamii. Mai întîi este că a adunat pe Enăchiţă după drumuri. După ce bem cafeaua, îl ia în casă la d-lui şi îi dă lecţie mai pînă la ora prînzului. Are un metod de minune, tată. în puţine lecţii a înaintat mai mult Enăchiţă decît în şase luni în Constantinopol. Ne iubeşte prea mult, tată. Frusinichii îi zice fetiţa mea, şi mie, băiatu meu. Mama îi este prea recunoscătoare. Şedem, cum ţi-am spus, tătişorule, la campagne, un cuart de oră departe de oraş. Avem o grădină mare; ţinem trei slugi: o femeie în casă, un fecior, o bucătăreasă. Scăpăm cu 1.500 lei pe lună pentru mîncare, în tot putem trăi cu 2.500 lei pe lună. Aici oamenii sînt cît se poate de simpli. Prin uimare nu pot fi răi. Guvernorul de aci, Hussein-bei, la care avea mama reccmandaţie de la vizir, este un om prea bun şi civilizat, cunoaşte cîteva limbi bine. Consolii englez, francez şi grec ne-a dat vizita dimpreună cu damele d-lor; sînt persoane prea stimabile; dar şi mama şi noi preferăm campagna; sîntem săturate de oraşe. Ah, tătişorule, nu ştiu pînă cînd o să fim despărţiţi, ce tristă viaţă fără tine. A revedere, tată; te îmbrăţişez şi te aşteptăm. A revedere, Virgilia ta 477 [de aici înainte scrisoarea este continuată de soţie]: Azi primii şi scrisoarea ta de la noiem. 5/17 nr. 32, din Paris. Hotă-rîsem să nu-ţi mai scriu cît voi mai trăi. Dacă îmi declamai atîta dor de copii pă cînd nu aveam nici o putere să-ţi ajut ca să vii, şi cînd Dumnezeu ne-a ajutat ca să poci a-ţi trimite mai mult de îndoit din ceea ce îţi trebuia să-ţi plăteşti datoria şi cheltuiala drumului, ai făcut cum să nu fii în braţele copiilor nici pînă azi, şi Domnul ştie cînd vei fi. Ai făcut să plec din Constantinopol, unde îmi era treaba, să poci lucra pentru răpită stare, să poci lucra ca la toamna viitoare să fi fost în slujbă într-o ţară plăcută, ocolit de copilaşii tăi. M-ai făcut să cheltuiesc atîţia bani pă voiaje ce n-aveam trebuinţă, să te aştept în Smirna mai bine de 2 luni, să mă ţie cheltuiala otelului mai la 8.000 lei, să viu în Hio, să fiu silită să-mi montez un menaj ca să le las mîine-poimîine fără să le poci vinde şi, cu un cuvînt, să-mi risipesc toată iconomia ce făcusem de 300 # puşi doparte. Ţi-am trimis socoteala în care nu figurează 1.200 franci, ce m-a costat 120#, în jidovii din Smirna. Am dat d. Teii 25#, am trimis la un datornic în Transilvania 25# din 50# ce aveam să-idau. Trebuia să am inimă de cîine ca să nu trimiţ acestui om, chiar de unde avem, nu avem. Şi toate acestea, pentru ce? Ca să fim şi să iernăm cu tine. Din pricina acestor contrarietăţi mi s-a ogmantat şi boala, şi Dumnezeu ştie de te voi mai vedea. Mai vîrtos, dacă vei să iei Italia în lung şi în lat. Fă, frate, cum te va învăţa Domnul, căci eu nu ştiu ce să-ţi mai zic. Toate scrisorile tale, cîte mi-ai scris de la iulie încoace, toate o să le găseşti la copii. Să le citeşti, să vezi dacă seamănă una cu alta. Una anulează ce scrii in ceilaltă. Acu a ieşit cauza... dar nu te gîndeşti niţel, scumpul meu căuzaş, că datoriile în care o să te scufunzi d-a capo o să le plătim cu viaţa ? Eu mi-am şi dat o parte din viaţă ca să fac banii ce am luat de la iulie, ce îmi mai rămăsese. Cu nevenirea ta la timp, ai făcut să fie copiii, poate curînd, orfani de mamă. Doctorii zic că numai venirea ta poate să mai aducă remediu la boala mea. Tu zi de zi mă necăjeşti mai rău. Toţi din Paris scriu că tu nu vii în Hio pentru că n-ai confienţă în turci şi că îţi baţi joc de dînşii şi că eşti un ingrat. Dacă turcii n-au crezut, este pricina că i-am făcut să ştie că aceste persoane sînt inimicii tăi morteli şi ai interesurilor S. P. Prin urmare bieţii turci au făcut, s-au purtat şi să poartă cu familia ta cum nu poţi să-ţi închipuieşti. Dom. Teii îţi va spune din cîte a văzut. Rău faci, dragă, să aibi atîta mefienţă într-înşii. Este adevărat că ai făcut prea rău să tipăreşti pă Proscrisul, dacă nu puteai fără să-ţi pui signiatura. Acu să ipotezăm una mare, mare că o să te ceară Nicolaecasăte chinuiascăcum îi place lui. Nu te dă, nu te dă, pentru că n-a dat chiar supuşi ruşi şi austriaci ce [s-]au refugiat în Turcia, şi ce criminali erau! Pentru că n-a putut Nicolae să ia nici pă Turnavitul, nici pă Ionescu1, nici pă Scarlat Voinescu1 2, ce a violat curierul muşchicesc. Cît 1 I on Iotiescu de la Brad. 2 Scarlat Voinescu; participant la revoluţia de la 1848, administrator al judeţului Olt şi apoi al judeţului Buzău în timpulGuvernului provizoriu; condamnat în 1849 de către Înalta Curte criminalicească „la munca Giurgiului pe soroc şase ani“; în 1864, deputat; văr al colonelului Ion Voinescu I. 478 vrea el să-i ia, dar nu s-a putut. Rămîne doar să fii prizonier. Eu îţi zic ca nu, pentru că s-a indignat vizirul înaintea copiilor tăi şi mi-a zis şi el şi ceilalţi că mr. Eliade niciodată n-o să fie prizonier, ci, din contra, în scurt va fi în slujbă. Dar să zicem că toate astea osărămîie minciuni. Ce rău vezi dumneata să fii într-o climă superbă ca la Hio, ce de cînd lumea n-a pătruns nici ciumă, nici holeră, nici un fel de boală epidemică. Cu casă gratis, cu leafă bună, ocolit de copilaşii tăi, cu o soţietate plăcută, cu dascăli buni de limba elenică, liberi în toată insula, ce se compune de 64 sate, 3 chinovii mari de un sex şi 3 al doilea, o populaţie de 60.000 locuitori, doctor bun. Mai bine găseşti cu cale să şăzi în Paris, contractînd la datorii, ce iară îţi zic că o să le plătim cu viaţa! Zici că m-a abandonat Dumnezeu. Eu îţi zic că toată boala mea şi suferinţa mi-a venit pentru că ai abandonat tu copilaşii tăi şi mai cu seamă acest băiat rebel, ce creşte pă drumuri. Roagă-te de dom. Teii să-ţi scrie în ce stare este Ienăchiţă şi ce ai putea face dintr-însul şi ce o să ajungă dacă creşte fără tată. Ah, Doamne, iaca de ce hotărîsem să nu-ţi mai scriu, pentru că neve-nirea ta mă face să-ţi scriu nişte adevăruri neplăcute şi seamănă reproşuri, în vreme ce eu te am cu o tinereţe ce numai sublima mamă are şi simte pentru fiul ei. Mi-a zisără — iartă, frate, iartă-mă — mi-a zisără încă de acu un an că ai făcut multe şi că în urmă te-ai pus pă trai cu o moldoveancă. Eu nu ţi-am scris niciodată, nici cînd mă nedreptăţeai tu. Le-am răspuns ce trebuia să auză. Acu iarăşi zic că sînt proastă, că de îţi voi trimite şi 20.000#, tot nu vii, pentru că ai şi copil cu această moldoveancă. Oh, Doamne, ce rău trebuie să fie omul care spune la o mamă nenorocită ca mine; ce rea aş fi cînd le-aş crede, şi cît de rău ai fi dacă cu întîrzierea ta mă vei face să bănuiesc numai că copilaşii mei nu mai au tată sau că în scurt acest tată le va da o mamă vitregă!... Doamne, luminează-ne şi ne pcvăţuieşte pă calea datoriilor şi misiunii cu care ne-ai însărcinat. Iartă-ne, Doamne, pă toţi. Iartă-mă şi tu, frăţiorul meu, şi fă în pricina venirei tale cum te va inspira Domnul şi Mîntuitorul nostru. Eu n-o să poci să pui din pensia de 3.000 lei pe lună doparte pă toată luna, de la 10 pînă la 15# poate să-mi rămîie pă toată luna, dar nu mai nainte de luna lui martie, căci pînă atunci sînt în dificit. Eu să mă silesc să găsesc vreun corespondent ca să poci să trimiţde la martie încolo tot ce voi putea ţie, căci eu nu poci să plec la Bucureşti, dacă nu teampă tine aci, să-ţi las copiii, să-mi dai poveţile tale, ca să ştiu ce să fac şi cum să mă port în pricina despăgubirei. Reuşita mea a mortificat pă mulţi din compatrioţi şi mai cu seamă pă Roden. Inima lui cea infernală a inventat să mă strice cu bunul şi bravul musulman Ahmet-efendi, comisarul din Bucureşti. Ştirbei a băgat-o pă mînică că o să fim plătiţi pîn-într-una, căci din porunca sultanului i s-a scris serios, aseminea şi comisarului. Roden s-a apucat şi a scris comisarului, că eu am horă mare la vizir şi că l-am pîrît că nu-şi împlineşte datoriile şi altele, şi ce este mai ridicol, ba şi faptă de nebună, că am dat jalbă la Poartă în contra comisarului actual din patrie. 479 Astea le spune la toţi şi le-a scris tot el, Roden, lui Ştefan Golesco în Paris. Cel din urmă le-a scris unui amic, şi amicul mi-a citit mai alaltăieri scrisoarea. Întîi, că nu sînt nebună să-mi treacă prin cap că poci pune şi scoate amploiaţii S. P. Al doilea, că eu, fără să cunosc în persoană pă acest tînăr, îl ştim şi îl am din cîte mi s-au scris din Bucureşti, şi îmi pare rău de ce n-a fost el din capul locului comisar. încă nu s-au ostenit acest tartor al iadului de a ne săpa, dar Domnu ya fi cu noi, căci avem copii buni şi bravi la suferinţe. Nu mai spune nimic lui Ştefan ca să nu se supere pă singurul amic, bunul nostru Teii. Ah, cît bine mi-a făcut acest amic, hotărîndu-se să şază cu noi (şi fără să-l silesc eu). Să vezi frumoasa viaţă ce ne face şi cu cît amor îngrijesc fetiţile pă amicul şi fratele tatălui lor, ai fi gelos să vezi cum petrecem de 2 luni încoace. I s-a făcut 1.500 lei pă lună. A luat pă noiem. şi dechem. 3.000 lei. Din 50# ce erai dator d. Pleşoianul, am dat, cu ordinul d. Pleş. [oianu], lui d. Teii 25#. Aceşti bani, toţi i-au trimis la scumpa lui familie în Braşov. Ce bine îmi pare! Bun este Domnul. Eu crez că [în] vară o să i se facă şi lui o gratificaţie. D. Pleş. [oianu] mi-a zis în Smirna că o să vie curînd în Hio. Cîte îţi scriu fetiţile sînt toate adevărate şi dictate de mine, pentru că eu nu vream să-ţi scriu. Ele m-au rugat mult. Am început să-ţi scriu în scrisoarea Virgiliii, şi iată că în loc de 2 rînduri îţi scrisei o pandahusă. Aici, la Hio, iarna nu vin vapoare. Toată comunicaţia scrisorilor cu Smirna să face pă uscat, adecă între hotarul Smirnii şi Hio este o strimtoare ce să navigă într-o oră. Prin urmare, să zăbovesc scrisorile uneori cu 10 zile din ceea ce aş fi putut să am dacă venea vapor. Tu, dragă, cînd vei veni la Smirna, să tragi la Halil-paşa. El o să te trimiţă cum să poate mai bine pă uscat, în cabină, pă cămilă. Vii 18 ore şi ajungi la un orăşel ce să zice Cişmele. Acolo cere un ochean, şi vei vedea decindea, casa şi grădina ce ocupă copilaşii tăi, campania lui Halil-paşa. Lăzile de le vei trimite, să le adresezi la domnul Couturier, scriindu-i ca să facă bine să le ţie unde nu va fi revenealâ pînă la martie, cînd vin vapoare la Hio, să nu le azardeze pă caice. Orice vei pune într-însele, să faci o catagrafie la tine şi alta să-i trimiţi lui. Să-i scrii să plătească la vapor ce va fi şi să-mi tragă mie poliţă, ca să-i răspunz banii. Ah, cînd ai şti cît m-am căit de comisioanele ce ţi-am făcut. Fără ele, erai acu la copii. Doamne, cît am greşit! Recomandă-mă la suvenirea bunului amic dom. Grădişteano. Spune-i că îl salut din inimă şi îl ştim. A revedere, frăţiorule. Ah, tristă este viaţa fără tine. Azi este 2 ani de cînd ne-ai abandonat. A revedere, Maria Hio, 850, noiem. 28, s. vechi 480 Colecţia George Potra Hio, 851, ian. 10/22 Nr. 1 Tată, Cum petreci? Eşti sănătos, ai de cheltuială? Domnul ştie. Eu sînt oareşice mai bine niţel, adică cît să poci să-ţi scriu cîteva linii. Sînt 2 curieri sosiţi în Smirna, şi nici o scrisoare de latine. Domnul să facă să fii sănătos. Cea din urmă scrisoare a ta poartă data de 17 dechem. (nu ştiu vechi sau nou stil). De atunci nu mai ştiu nimic de la tine. Cei din Paris, amici cu adevărat, scriu că tu eşti ziua, noaptea cu Boliac de gît. Doamne, Doamne! Ah, cît rău ai făcut copiilor şi mie. Şi ■chiar amicii ce îţi mai rămăseseră sînt cu totul revoltaţi asupră-ţi pentru această nesocotinţă. Mă mir după scrisorile ceîmiscriai pentru această ticăloasă fiinţă şi după cîte rele a vorbit de copiii tăi, de mama lor, de tine, mai rău decît toţi. Mă mir cum ai putut să-i dai bună ziua, necum să fii şi nedespărţit de dînsul. Domnul să te ierte, frate, să nu te judece pentru cît rău faci copiilor şi mamii lor. Sînt mai 40 de zile de cînd nu ţi-am scris eu nici o linie (copiii însă ţi-a scris mereu). Acea scrisoare era amară, frate, îmi pare rău de ce ţi-am scris-o, dar ce să-ţi fac? Văz că n-ai cea mai mică milă de copiii tăi, n-ai menajat cum trebuia şi trebuie pă amicii noştri şi ai patriii. Umbli de gît cu oameni des-preţuiţi de toate naţiile şi arătaţi cu degetul de hoţi. Iţi trimisei bani cît mi-ai zis în toate scrisorile că îţi sînt destui ca să vii lîngă copii, şi tot n-ai venit. Cu lunga aşteptare ce am făcut pă la Smirna, cu boala, m-ai făcut să cheltuiesc tot şi să fiu datoare 4.000 lei (din care am plătit 2). îţi scriu şi eu şi copiii de atîtea ori că sînt bolnavă rău, şi tu nu numai că nu te-ai grăbit să vii, dar, cum ai făcut, cum ai dres, o aduseşi să rămîi departe de copii 6 luni încă cel puţin, dar [dacă] nu poate şi un an şi 2, pentru că datoriile le-ai făcut la loc, şi eu n-am de unde să-ţi mai trimiţ, nici la cine să mai cer. Astă disperaţie m-a făcut să-ţi scriu cele ce Boliac le spunea pentru tine şi făcea prinsori cu lumea că tu nu mai vii la copii pînă trăiesc eu, şi că tu în Turcia nu pui piciorul pentru că tu despreţuieşti amicii şi n-ai nici o fede într-înşii şi că în Paris ţi-ai făcut şi soaţă şi copii. Eu iarăşi îţi scriu că nu voi să crez nici unele din aceste, crez însă că n-ai milă de copii ca un tată adevărat, căci n-ai menajat pă amici. Cum ţi-a venit să faci cum să nu scrii nici o scrisoare de mulţumire, să nu faci cum să-i scoţi din bănuială că n-ai fede într-înşii? Nu vezi că după Dumnezeu nu avem altă speranţă decît în bunul nostru sultanul şi în aceşti oameni buni ca să vedem o mică măcar zestre pentru fetele noastre ?Frus[ina] are 20 ani, Vir[gilia] 18 şiMar[ia] 15, Sof[ia]17. Ce să mă fac eu cu 4 fete dacă aceşti oameni vor pierde interesul ce le-am insuflat eu pentru tine. Ce o să fac cu băiatul de 10 ani crescînd ca un dobitoc şi fiind 32 481 fără tată, toate calităţile ce a pus Domnul într-însul, ca cultivîndu-le să fie virtuţi eu le văz din zi în zi prefăcîndu-se în viţiuri. Astea m-a făcut să-ţi scriu şi atunci, şi acu amaru. Astea m-a omorît, şi în scurt vei auzi că copiii zac orfani în Hio, atunci... Ah, scumpul meu soţior, ce amare sînt scrisorile mele, şi care scrisori, cele din urma vieţii mele? Crede că eu simţ şi sufăr mai mult scriindu-ţi astfel de scrisori, dar ce să fac, est^mama care ţi le scrie. Maria ta te amă, te adoară, crede-mă pă ce avem mai scump că de 10 ori pe zi caz în genuche şi mă rog lui Dumnezeu pentru tine, scumpul meu Eliade. In tot minutul vorbesc, mă gîndesc, visez de tine. Alaltăieri ţi-am serbat ziua ta şi a lu Ienache. Numai Dumnezeu ştie ce s-a petrecut în inima mea. Facă Domnul să fii totdauna sănătos, să trăieşti anii lui Mathusala, să fii ocolit de toţi copilaşii şi de nepoţi în patrie liberă, şi pentru mine nu voi alta decît iertare de la Dumnezeu şi de la voi pentru cîte rele v-am făcut. Mă silesc şi crez că îţi voi trimite la începutul lui martie, sau ceva mai încoace, 70#, şi de la mai încolo pă toată luna cîte 15#. N-am, frăţi-orule, de unde să-ţi trimiţ mai mult. Avem grea casă, grea, sînt, să trăiască, toţi copiii mari, nu-i mai îmbraci cu 5 şi 10 coţi stambă, trebuie mult şi de toate. Boala Virgiliii şi a lui Ianache, din urmă, într-o săptămînă am dat 5# vizitele doct. şi spiţărie. De vreun an şi jumătate încoace Frusinica şi Virgilia nu trăiesc decît cu hapuri de fier din pricină că li s-a împuţinat şi mai nu mai au soroc, de întristare şi dor. Ienăchiţă ce gîndeşti că n-am tras cu dînsul, i s-a declarat scrofule între vine şi curgea o materie albă necontenit pă ţeava lilii [?] lui. Acu îi este mai bine. Eu de 8 luni în toată luna am o pierdere de sînge, o paralizie şi reacţie de nerve, de viu pînă la moarte. Apoi bani să fi fost şi să fie, numai Dumnezeu ştie cîte am suferit şi sufăr. Lada încă n-a sosit nici măcar la Smirna, de nu s-ar pierde, sau de nu s-ar face contrabandă undeva, găsind într-însa Proscrisul, Protectoratul şi altele într-însa. Rău ai făcut de ai azardat-o. Corsetele să nu le trimiţi, ţine-le să le dai tu copilelor cînd vei veni la dînşii. Fă cum vei şi şti să-ţi plăteasă Boliac ăi 47# care îţi este dator pă tipăriri. Mie nu mi-a dat nici o para. El are destui bani, minte dacă îţi zice că n-are. îmi scrii, în scrisoarea din urmă, de ambasade şi slujbe dar, de ce sînt eu atîta de supărată pă tine pentru că n-ai venit ? Pentru că dacă veneai toate astea era să se realizeze în vara asta. Acu iarăşi îi [îţi] zic să vii (dacă vei, sau putea să mai vii) inconito la Smirna, să întrebi şi să tragi la cizmarul acesta xupio£ raa7rapy)£ ITaXapLapiQ^ eî£ Sp.upvav1. Acest om îmi este foarte amic şi plin de onestitate şi gata a ne sluji (la dînsul am ţinut şi [pe] d. Teii). Ii spui că eşti un rumân ce vii de la Atena şi că vei să petreci în Hio vreo 10 zile şi iarăşi să te întorci în Atena. 1 Domnul Gaspar Palamaris, la Smirna (gr.). 482 Curierul nostru din Hio, Chiriac Sai îl trimitem noi de aci în toate săptămînile la Smirna la Gaspar cu trebuinţe. Chiriac te aduce pe uscat în 16 ore decindea de Hio, n-ai decît o oră pă mare şi eşti între copii. Aci o să-ţi dau nume de frate sau rudă. Cu acest mijloc o să dau în leagăn pă con-soli şi am mijloc să te fac să vorbeşti cu viziru Aali-paşa şi sultanul dacă vei. Cît vei vorbi o dată cu aceşti oameni fii sigur că o să dobîndeşti cele ce doreşti cu drept cuvînt. Eu, dacă vei, te şi însoţesc. Fii sigur de ce îţi scriu, nu le lua ca poveţe de muiere. Vizirul încă nu ş-a făcut idee cît eşti tu trebuincios Turciii, pentru că nu te-a cunoscut în persoană. Sînt sigură că ş-a făcut o idee că eşti poate niţel mai zdravăn de cîţi păcătoşi de rumâni a văzut pînă acu. Nu vezi că pînă nu m-a văzut şi a vorbit cu mine îmi făcuseră pensie 500 lei pe lună, adică pă cînd mă aflam la Rusciuc? Cînd însă am dat ochi cu dînşii, le-a fost ruşine, mi-a dat 100 mii lei şi 3.000 lei pă lună. întocmai aşa o să le fie ruşine cînd te vor vedea că a făcut 3.000 şi să te ţie la Hio, făcînd nimic un om ca tine. Fii sigur de ce îţi scriu şi fă cum vei şti să vii mai curînd aci, inconito. D. Teii sade tot cu noi, face pă tata cu toată amiciţia şi senceritatea ce îl caracteriză. Şi crez că va şedea pînă la martie, atunci va sosi şi familia domnialui. A revedere, frate, a revedere. Domnul cu tine şi cu noi! Profită de orice ocazie să vază amicii că nu faci parte cu aceia ce umblă după România mare, fă cum să vază că eşti fidel la aceea ce ai proclamat. Caută gazeta Curierul de Constantple, Echo al Orientului1, citeşte-1 regulat, căci o să găseşti mai în toate numerile ceva pentru patria noastră. Broşura lui prinţu Nicolae Suţo2, ce a tipărit-o acu la Iaşi, ai citit-o? Să intitulează Notion statistique sur la Moldavie3. Nu am citit-o. Am scris să mi-o trimiţă de la Constant. Ştiu însă că a făcut mult zgomot. Frate, pentru dragostea lui Dumnezeu, mai trimite-mi cît mai curînd 3 medalioane cu portretul tău, dar să fie întocmai aşa de asemenea ca acestea ce ai trimis Frusin[ii] şi Virg[ilii], dar negreşit să mi le trimiţi la Cuturie în Smirna. Să nu care cumva, frate, să neîngrijeşti acest comision. Te-am mai rugat şi astă-vară, şi gînd n-ai avut. Te rog, fă-mi acest bine. Pentru dragostea lui Dumnezeu, frate, scrie Zmărăndiţii că n-ai uitat-o, că îţi este dragă. Doamne, cum te doreşte, ce foc are că nu-i scrii nici o linie! Te rog să-i scrii şi să-mi trimiţi aci scrisoarea. A revedere, a revedere, Maria ta Medalioanele, medalioanele. Coresp. mc. 1.478/8 1 Journal de Constantinople, Echo de VOrient, Constantinople, 1849. 2 Nicolae Suţu (1799 — 1871); fiul lui Alex. Suţu, domnul Moldovei; ministru de externe sub domniile lui Mihail Sturdza şi Grigore Âlex. Ghica; membru al Comisiei centrale de la Focşani. 3 Notions statistiques sur la Moldavie, par le prince Nicolas Soutzo, Iassy, 1849, X + 162 p.; publicat şi în româneşte la Iaşi în 1852, în traducerea lui Teodor Codrescu; o altă ediţie a apărut la Viena, 1899 . 32* 483 Nr. 2 Hio, 851 ghen . 24/febr. 5 Scumpul meu frăţior, Nu mai aveam scrisoare de la tine de la 17 dech. Azi-dimineaţă primii 2 deodată: una nr. 36 ghen. 18 şi alta nr. 0 [?] ghen 7. Ide[e]a că eşti bolnav m-a chinuit ziua şi noaptea. In sfîrşit, îmi zici că acu eşti sănătos. Facă Domnul să fii totdauna sănătos şi mai vîrtos cît vei mai fi departe de mama ta şi copilaşi. Doamne, mă îngrozeşte ide[e]a să zaci singur, străin în mila birta-şilor, fără nici o afecţiune, fără să aibi cine să-ţi facă o ţaţă de tei, fără să fie nimeni la căpătîiul tău să vegheze cu acel sfînt dor de mamă. Ide[e]a asta m-a făcut să îngrijesc de domnul Teii întocmai, crede-mă (pă ce avem mai scump), întocmai ca o mamă ce tremură pentru viaţa singurul[ui] ei fiu ce îl vede amerinţat de o boală mortală. Cînd l-am văzut la Smirna, am fost ca şi sigură că acest om n-o să mai vază primăvara. Mă îngrozeam la ide[e]a că are 5 copilaşi şi o sărmană nevastă. Cum am ajuns în Hio, la port, mi-a ieşit înainte ex-guvernorul (pentru că cel actual era bolnav în aşternut). Ex-guvernorul Hagi Emin-bei este amic şi ca un tată lui Hâlil-paşa, cumnatul sultanului, Paşa mi-a dat pentru onoare cavazi de m-a aco[m]paniat de la Smirna pînă aci. Prin urmare, bătrînul guvernor m-a luat cu toţi copilaşii în haremul lui, ne-a ospătat, mi-a propus casa lui în cetate. Eu am preferat campania lui Halil-paşa, unde o să şăz cît o vrea Domnul. Afecţiile şi îngriji[ri]le pentru mine curgea din toate părţile, pentru dom. Teii, tufă. Eu aveam scrisori peste scrisori şi o poruncă a vizirului din cele distincte (încît guvernorul actual a rugat pă d. Teii să mă roage ca în scrisorile mele către vizirul să nu-1 uit, să-l recomand, căci el vede şi a aflat că vizirul mă consideră ca pe o soră ce mă stimă). Acu vezi ce fel am fost eu primită... D. Teii avea o singură scrisorică de la Aali-paşa într-un stil prea sec şi sever, unde zice nimic mai mult decît să i să dea pă toată luna cîte 1.500 lei. Aci oţele nu sînt; în case particulare după ce este ticăloşie, apoi nu primesc oameni ce nu-i ştie oltzo tI paXl xpari 7] suyevia tou^.1 Adaugă că nici case cu chirie nu să prea găsesc în orice oră vei voi. Cum îţi zisei, că m-a poftit în haremul bătrînului Emin-bei, ne-a dat o masă bună, şi după masă, după dorinţa mea, au încălicat toţi copiii pă cîte un catîr, şi pă mine mă puseră, cum m-a adus si de la port, pă un jăţ, pe care îl duceau 2 oameni. Ne-am stabilit de minune, bine, dar mă gîndii pă d. Teii ce l-am recomandat începînd de la vizirul pînă aci în HiocadosZ cardaş al bărbatului meu, să-l las să doarmă pîn cafenele pînă să va căpătui şi el? Apoi starea lui atît de malativă? Inima-mi s-a revoltat în contra tutulor rezoane-lor ce îmi scrii şi care pentru mine nu sînt novele. Eu l-am cunoscut de mult că este lagomarsili. Dar sînt prea mulţumită de ceea ce am făcut. Cu ajutorul Domnul[ui], cu o îngrijire plină de prevedere, neobosită, sănătatea lui este 1 De unde se trage boieria lor 484 perfectă. I-am dat o cameră cu aşternut bun, dejun zd[r]avăn şi bun, masă bună, spălat bine, şi îi calcă şi îi scrobeşte, cine? Frusinica ta şi Virgilia ta; 3 slugi ai mei sînt la poruncile domnealui, dar îngrijirea mea este atît de mare, încît toate cîte are trebuinţă trebuie să îngrijesc eu. Cu un cuvînt, dragă Eliade, dacă veneai tu, la dorul şi focul care avem să te odinim şi îţi slujim, nu ar putea să întreacă nici în curăţenia inimii, nici în sinceritate, nici în sfînta frăţie. Cînd vei veni tu, copiii n-o să poată, căci n-o să aibă cum să îngrijească de tine mai mult din ceea ce a făcut pentru d. Teii. Astăzi sînt 3 luni de cînd îl ţiu la mine. Sînt vreo cîteva zile de cînd a stăruit rugîndu-să să primesc 150 lei pă lună ca să nu-mi fie de tot în sarcină. N-am vrut. Mi-a zis că să duce pă loc şi sade într-o cafenea (ştiu că este ie-naciu). Mi-a fost milă de sănătatea lui. I-am primit cu scop ca să-i dăruiesc copiilor dom[nea]lui cînd vor veni la martie, adică l-am scos din iarnă cu 8 #• Prin hatîrul meu i s-a dat o casă publică ruinată; prin iconomia ce i-am făcut a putut cheltui 2.000 lei şi a dres-o; a putut cheltui încă 1.500 s-o mobileze. Azi era să se mute. Frusinica este bolnavă; Ienăchiţă este ienicer cît lipseşte d. Teii o oră de acasă. Prin urmare, a zis că sade încă 2 sau 3 zile pînă să va scula Frusinica din pat. Vezi că am avut toată grija să se mute, dar m-am purtat creştineşte, nu mă căiesc, ştie Domnul cum le-am făcut. Acu să-ţi spui şi binele ce mi-a făcut: Ienăchiţă să trăiască ! Este un băiat rebel, impertinent, despot cu o pismă ce osteneşte şi pă Dumnezeu şi pă Satana, plin de spirit ca să facă rău. Eu ziceam [că] de emoragie au ajuns nevrele mele şi mitra mea într-o simţibilitate încît cea mai mică tulburare, zgomot, speriat işa torente sîngele din mine. D. Teii l-a stăpînit bine, m-a odinit în cele din urmă perioade, şi binecuvîntat să fie Domnul că boala a mai slăbit şi am început să prinz putere. Cît pentru însoţirea ce mi-a făcut de la Smirna pînă aci, a făcut-o cu calcul de şiret. A văzut ce ono[ru]ri mi-a făcut paşa la Smirna şi cum eram considerată de toată lumea bună; a văzut atîtea scrisori zdravene; a văzut cu ce respect venea, la 3—4 zile, din partea paşii dragomani să mă cerceteze cum îmi este sănătatea, ce trebuinţe am. A auzit cu urechile lui că paşa te numeşte fratele lui; a văzut excorta de cavazi [trimisă] de dragomanul lui pînă la vapor, şi acolo să facă cele mai îngrijitoare recomandaţii căpitanului; a priceput că şi în Hio o să am o bună primire; dom[nea]lui nici măcar apa piroştii, şi a profitat să intre şi el în soţietatea mea, căci altfel, cu toată e[x]celenţia şi ghenărălia, era să facă o tristă coadă. Cît pentru morala ce a ţinut în casa mea, nu poci să zic decît laude. A ţinut şi ţine rolă de tată cu copiii noştri. Am o camerieră de 20 sau 18 ani, frumuşică de pică. Ei bine, să poartă ca cu o demoazelă şi îi dă toată stima ce să cuvine. Ce este şi mai admirabil de cînd am venit în Hiopînăazi, aş putea face prinsoare, nu ştiu pă cît, că acest om a fost fidel Tarsiţii1. Poate că boala i-a pus niţel rezon. Fii, frate, sigur că pentru toate mi-am luat măsuri şi poţi fi odinit. Cu a doua poştie o să afli că s-a mutat. 1 Tarsiţa Teii, soţia lui Chr. Teii. 485 Cu Ştefan Golesco are o alilografie regulată cu tot curierul şi lungă de cîte 2 şi 3 coli, cu fiecare curieri; cu Nicolachi nu aşa regulat. Gr. Grădiş-teanul îi scrie şi el mai cu tot curierul, dar pă Grigori nu-1 stimă deloc. Spune, frăţiorul meu, lui Gri. Grădişteanul din parte-[mi] cele ce să cuvin şi că îi urez toată fericirea. Mîne este ziua lui. Eu îl ştim şi îmi este drag. Răspunde-mi cît mai în grab dacă eşti dator lui Hristofi, şi cît ? Asemenea şi d. Pleşoianul, cît mai eşti dator ? Eu i-am dat 25# acestui din urmă. Scrisoarea către Zosima am pornit-o azi. Eu mă voi sili ca să-ţi trimiţ pă la sfîrşitul lui februarie 1.500 franci, apoi, d-aci încolo sănătate pînă la august. Atunci vor începe regulat 15 # pă fiecare lună. Aşa mi-a fost scris, să n-am cui lăsa copiii ca să mă duc de vară la Constant., la Bucureşti, să văz, poci face o zestre fetelor sau să mor. Lada încă nu să aude, nu s-a văzut şi chiar d. Cuturie zice ca să-ţi scriu să cercetezi şi să iei cuvenitele măsuri ca să pridideşti pierderea. Ei, frate, dacă ţi-ar fi şi ţie vrăjmaşi inemicii copiilor tăi şi ai mei, apoi de ce ai dat bună ziua lui Boliac ? Dar tu eşti ziua, noaptea cu dînsul. Fă cum ştii, că eu le-am pus toate înainte. La toate vorbele mele ai venit totdauna, dar n-ai vrut, nici nu vei să mă asculţi niciodată. Fie pacea Domnului cu toţi şi cu noi! Să auzim de bine. A revedere, Maria ta Colecţia George Potra Nr. 3 Hio, 31 ghenarie 851, în 12 februarie Scumpul meu frăţior, Frusinichii îi este mai bine. S-a sculat din pat, să coboară şi la masă. Aci este şi a fost toată iarna cea mai frumoasă primăvară. Domnul să bine-cuvînte pe Aali şi Reşit-paşa şi pentru Hio. Ce climă bună ! N-are a face clima din Italia pă lîngă Hio. Şi vara trebuie, şi zic şi locuitorii, că este răcoroasă această insulă pentru că este ocolită de guri şi este mai totdauna vînt. Eu ştiu că de nu mă trimetea acei oameni la Hio, adecă de nu veneam eu, căci eram liberă să rămîi unde îmi plăcea şi atunci şi acu, de nu veneam zic, era să fie copiii acum fără mamă, dar clima de aci m-a restabilit binişor. D. Teii s-a mutat ieri în casa domnealui, după cum ţi-am scris în trecutele scrisori. Frate, crede că n-ai avut şi nici nu ai mai al dracului vrăjmaş ca pă acest om. M-am silit şi mă voi sili să-l menajez, căci este primejdios. După cum îmi scrii tu, n-are morală, n-are religie, n-are nimic sacru. Mi-e silă să-ţi scriu în cîte l-am prins fals. Invidia îi pune cap în gradul în care a ajuns duşmănia şi invidia, de a-i avea o nevastă de 20 ani, fete ca soarele de frumoase, pentru că poartă numele tău, n-are pentru dînsele decît tot ură. Acu, s-a pus cu cei 2 din Constantinopole, Hristofi şi Pleşoianul, să te sape la turci. A profitat şi ei din nevenirea ta la Hio să te numească la turci hain; 486 că ei au făcut gratificaţie şi leafă ţie şi tu nu-i stimi şi n-ai încredere întrîn-şii şi c.l.t. Eu, însă, am scris vizirului şi lui Aali, găsind pricina, că fiindcă aşa mi-a fost partea să fiu tot singură şi bolnavă, pentru că bărbatul meu îşi pornise şi bagajul ca să vie la Hio, văzînd însă că compatrioţii lui din Paris, înţeleşi cu vreo cîţiva din Constant., au devenit renegaţi principelor Procla-maţiii de la 48, iunie 9, şi cer o Românie mare, văzînd bărbatul meu că nefiind un om în Paris şi în Londra ca, din vreme în vreme, să lumineze pre cei din camere şi parlamente, că cu reclamaţiile şi declaraţiile acestor nebuni o să aducă pre toţi şi pătoate în paralizie, atunci ai hotărît să rămîi şi această iarnă departe de copii. Le zic că pentru mine nu este o surpriză dacă iarăşi ai uitat copii, nevastă, stare şi tot, ca să stăruieşti pă cît poţi să se realizeze autonomia şi integritatea. Aşadar, fiindcă bărbatul meu este mai mult devuat patriii şi Turciii decît copiilor lui, fiind tot bolnavă şi singură, îi rog din suflet să-mi dea pe părintele Şapcă aci, să îl am în locul tău. Am scris asfel, că-n paza scrisorii mele este dorinţa de a avea pă venerabilul preot, iar nu că ştiu calomnii şi îţi caut scuze. Este o săptămînă de cînd le-am pornit la bunul şi unicul amic mr. Diufur (căruia tu nu-i mai scrii deloc, şi cît îi eşti dator!), o să le ducă singur. Vizirul îl cunoaşte ca amic al nostru. Să văz ce răspuns o să am. Tu însă, frate, ai făcut şi faci prea rău că n-ai scris nici măcar un mulţumim lui Aali şi Reşid-paşa. Dar, dacă le vei scrii, apoi vezi să semene cu ce le-am scris. Facă Domnul să găsesc a mă împrumuta 2.000 franci, ca să ţi-i pornesc peste vreo 15 zile. Ascultă, frate, te rog serios, prea serios, să-mi faci 5 medalioane cu portretul tău, întocmai ca cele ce ai trimis copilelor, dar negreşit, auzi, frate, să nu avem vorbe. Te rog cu lacrămi, te rog, te rog ! A revedere, a revedere, Mama M.l.J.P., Coresp. im. 1.945 Nr. 3[bis] Hi°, fbr. 7/19, 851 Frăţiorul meu, Aseară primii scrisoarea ta de la 27 ghenarie, nr. 38. Cîte îmi scrii pentru stare şi împuterniciri sînt socoteli sănătoase, şi mulţumesc lui Dumnezeu că în toate urmările mele şi în scrisuri n-am greşit. El m-a inspirat, m-a povăţuit, m-a condus cum pînă acu am scos-o bine la căpătîi în toate. Să nu ne lase nici de acu înainte. Este o lună mai bine de cînd am răspuns întocmai după cum îmi scrii şi, prin urmare, planul domnului Ştirbei n-a reuşit. Fii odinit, că dacă nu voi face bine copiilor, rău sper că nu le voi face. Eu sînt iarăşi bolnavă. Domnul să-şi facă mizericordia lui cu copilaşii noştri. Frate, dacă vei ca copiii tăi să aibă mamă şi să nu rămîie şi orfani, după cum sînt săraci şi străini, apoi fă cum vei şti şi vino la copii. Eu nu mai poci duce o sarcină aşa de grea singură, şi mai cu seamă apostasia lui Ienă- 487 chită, jalea de a-1 vedea crescînd fără nici o învăţătură, fără tată este, frate, este de ce să nu mă mai însănătoşez, este de ce să mor. Aveam de gînd şi hotărîsem ca la martie să mă împrumut şi să-l duc la Atena, să-l pui în pen-sionu lui Papadopulo. Acu nu ştiu ce să fac mai întîi: să-i îmbrac pă toţi, cămăşi nu avem, haine de vară trebuie, doctor, spiţării, Sofiii bani, [lui] Gheorghiade, cărui sînt datoare 640 sfanţi, şi de nu aveam aceşti bani şi 50 # de la Rucăreanul, putrezeam în Braşov. Acest Costache Gheorghiade zace în Bucureşti şi trebuie să-i trimiţ şi lui măca[r] pă jumătate bani; 20 # ce m-a împrumutat la Vidin bietul căpitan Marcu, el a murit, şi zapi-sul meu a trecut la clironomii lui, care mi-a şi tras poliţă cu 11 zile soroc. Nu mai zic nimic de martira şi angelu meu Zmărăndiţa, ce zace pă coaste, şi copilaşii să culcă şi să scol flămînzi în frig, şi la Sfbitul Gheorghie o să-i dea şi din casă afară. Ah, Doamne, fie-ţi milă de dînşii şi de mine! Acu, însă, le las toate. M-am rugat de guvernorul să-mi împrumute 9.000 lei, dîndu-i pă 6 luni leafa, adecă pă lună 1.500 lei să ia el şi 1.500 să-mi rămîie. Mi-a făgăduit; era să-i aducă azi, dar văz că nu mi-a adus nimic. Facă Domnul să nu-şi ia vorba îndărăt. Scrisei dom. Nigulici; l-am rugat să îmi scrie pă loc cînd o să bine-voiască fraţii tăi din Brusa a-ţi trimite bani, ca să-ţi trimiţ şi eu tot în acel timp, după ordinul ce mi-ai făcut în ultima scrisoare. Voi urma la cîte îmi scrii şi mă voi sili ca să-ţi trimiţ cît voi putea mai mult. Să te lumineze Domnul ca să vezi ruina copiilor şi mai vîrtos a lui Ienăchiţă şi să hotărăşti să vii la copii, căci eu din parte-mi îţi spui că, cu toată dorinţa ce am a-ţi trimite bani cît de mulţi, văz însă cu părere de rău că nici moartă, nici vie n-o să mai poci a-ţi trimite şi alţi bani, pentru că aci se face cheltuială în care ai putea trăi şi tu, frate, prea bine. Ceea ce îmi va prisosi, după 6 sau 7 luni, o să-i consfinţesc a strînge acest băiat după uliţe. Nu pot să hotărăsc a-1 vedea ştrengar. Am vegheat pentru acest copil cum n-a mai vegheat mamă; mi-am dat osteneală, sînge, viaţa pentru băiatul meu, iar nu pentru un copil ce de va merge tot aşa o să mă blesteme toţi cîţi vor intra în relaţii cu dînsul cînd va fi mare. Lada a sosit la Smirna, primii socoteala portului şi doanii—este de 5# şi 1/2. Dacă te va lumina Domnul să vii la copii, apoi să ştii că de la Şira, din Grecia vine în toată săptămîna vaporu austriac aci la Hio. Prin urmare, să iei bilet pînă la Şira, şi de acolo vii în 10 ore la Hio cu batelu austriac. Aci o să desbarci la ziuă, iei nume că îmi eşti frate. Agentul îmi este amic. Te aduce la campania ce ocup, fără ţeremonii. Eu tot sînt de părere să ţii incognito pînă vom vorbi împreună. Dom[n]ul Teii s-a mutat, sînt 10 zile. In acest timp mi-a dat 2 vizite şi a mîncat o dată aci. Ienăchiţă merge, în toate zilele, la domnealui de la 7 ore dimineaţa pînă la 12. Atunci merge iar feciorul meu şi îl aduce acasă. Mi-e frică şi de învăţătura ce îi face, dar ce să fac. Doamne, ori adu pe Eliade, ori ia-mi viaţa. Asta zic şi cer în toate zile[le] de la Dumnezeu. Văz că a doua o să mi-o dea Domnul, căci m-a întors boala, fie numele Domnului binecuvîntat. A revedere, frate, a revedere, dar eu nu mai sper ! Aşa mi-a fost scris. Să auzim de bine, 483 Maria ta Scrisoarea către domnul Zosima am primit-o pă loc. Dar cînd vei sâ: meargă scrisorile tale la Brusa, curînd, află că le retarzi cu 10, poate şi 15* zile, adresîndu-le la mine. Prin urmare, este mai bine să le adresezi lui Cos-tache la Constantinopole, căci şi eu tot lui am adresat-o. Medalioanele, frate, te rog cu lacrămi, medalioanele să fie 5. Negreşit., frate, medalioanele. Coresp. inv. 1.492/3 Nr. 4. Hio, fbr. 13/25, 853. Scumpul meu frăţior. în minutul ăsta am primit scrisoarea ta de la 7 fbr. nr. 37. Ai dreptate-să fii supărat de cele ce îţi scriam pentru trimiterea pă toată luna de la 12 pînă la 15 #. Ai dreptate, dar ce să fac ? Muierea e tot muiere şi în ziua de Paşti. Nu pricepi tu, dragă, că era dorul tău şi-apoi necazul, disperaţia că nu mai vei să vii la copii ? Dar lasă astea. Cînd ne vom mai vedea, ne împăcăm, noi. Cum ţi-am scris şi în scrisoarea trecută, eu sper să-ţi trimiţ, pă la sfîr-şitul lunii, mai mult şi de 70 şi de 100 #, dar ca să potrivesc să-ţi vie bani mai tot într-un timp cu cei din Brusa îmi este peste putinţă. Costache peste mai 2 luni de cînd îi scriu mereu, şi el nu îmi răspunde. Este bolnav sau lenea pricină, nu ştiu, căci mînios nu poate fi, n-are de ce. Am scris lui d. Negulici 2 scrisori ca să mă înştiinţeze cînd o să bine-voiască domnii din Brusa a-ţi trimite bani, ca să-i trimiţ şi eu tot atunci banii ce poci să fac pentru cheltuiala drumului. N-am încă nici un răspuns. Ce poci face mai mult ? Eu sper să-ţi trimiţ la sfîrşitul lunii 2.000 franci, din care vreo 300' franci sînt curat destinaţi pentru comisioane pă seama fetelor, căci sînt din pensia ce au ele de la mama. Oaspătul, cum ţi-am mai scris, s-a mutat de aci, sînt 18 zile. în timpuf ăsta a mîncat de 2 ori la noi, şi aseară mi-a dat o vizită. Vezi că sîntem bine,, dar în rezervă. Frăţiorule, fă cum vei putea, toată silinţa puneţi-o să pleci cît mai: curînd, să vii la copii. Eu sînt d-a capo bolnavă. Pensia mi-am zălogit-o-pînă la sfîrşitul lui august. N-o să mai poci să-ţi trimiţ mai nimic, căci cină. voi mai fi stăpînă pă pensie, dacă voi avea zile, trebuie să duc negreşit pă. Ienăchiţă la Atena, la Papadopulo. Atunci, cui o să las fetele ?'Trebuie să le iau cu mine. Plăteşte pă bâtei 4 persoane ducere şi întoarcere.. Acolo, să şăz vreo lună pînă să va dăda băiatu pă cheltuieli grele; fă-i cîte trebuie-pentru pension; plăteşte măcar pe 6 luni, şi să vezi că o să~mi meargă mar. mult de 150 # într-o lună, leafa pe 2 luni, iar datoare, Doamne!! Să vii, frate, că numai atunci poate că voi fi şi eu sănătoasă, copilu: înţelepţit, iconomie în cheltuială şi... şi... Doamne, fă cum să avem pe tata mai curînd. Eu iarăşi din aşternut îţi scriu. Mare minune de voi mai trăi: să te văz. Facă Domnul cum va şti că este mai bine pentru copilaşi! Eu sînt hotărîtă la toate. Nu mi-e frică de moarte. Vie cînd va voi. Citeşte toate foile, Ju[r]nalu dă Constantinopole, Echo de VOrient. O să găseşti multe lucruri interesante pentru ţara noastră. Fă-mi un sigiliu, o cruce cu coroana de spini. Medalioanele, medalioanele, medalioanele să fi[e] 5, întocmai ca cele 2 ce trimeseseşi fetelor. A revedere, frăţiorul meu, a revedere, Maria ta Amatu meu tată, Eu nu ştiu ce să-ţi mai scriu decît tot cele ştiute. Te aşteptăm, dragă tată, cu primăvara. Vino, tată, să te strîngem în braţele noastre. A revedere, a revedere, Virgilia ta Chio, 13/25 feb. 1851 Dragă tată, mai adineauri primii răspunsul tău la scrisoarea mea de la 28 dece[m]vrie. Fii sigur, dragă tată, că o să ascultăm bine consiliurile tale, o să urîm din fundul inimii noastre urîta răutate, o să ne ferim şi mai mult decît ne-am ferit pînă acuma de oamenii răi. Tu ai dreptate, tată, la toate cîte zici. Mama zice tot aşa. Fii iar sigur, tată, că am ştiut să ne ferim de tot ce a putut să scoaţă cîte ceva ca să-şi dea drumul elocvenţei gurii. Dar cu toate astea, dacă i-a mers pînă într-acolo răutatea ca să scrie atîtea rele de buna noastră mămuşoară, apoi, nu mai e nici o îndoială că a scris şi de noi. Lasă, tată, să facă ce o vrea! Dumnezeu, care le vede toate, o să-i răsplătească. E vreo trei săptămîni de cînd s-a mutat, vine prea rar, la opt, la nouă zile o dată. Tătişiorule, după cum îţi scrie şi mama, noi avem cîţiva bani strînşi. Aşadar, cu poşta viitoare îţi trimitem, dragă tată, şi însemnarea de cîte lucruri1... Colecţia Gsorge Potra Nr. 4 [bis] Hio, fbr. 28/mart. 12, 1851 Frate, Primii ieri, deodată, 2 scrisori ale tale, una fără număr, cu data de la 5 fbr. s.v. şi alta cu nr. 39, fbr. 6. în aceasta din urmă îmi scrii că bănuieşti că ni să fur scrisorile. Eu nu crez, pentru că cît am fost în Smirna şi aci în Hio nu mi-a lipsit scrisori de la tine decît vreo 3 sau patru expediţii, şi asta a fost pă cînd erai la Londra şi o expediţie cînd erai bolnav, căci aşa şi mi-ai scris, că boala te-a oprit de a-mi scrie la o expediţie. Cît pentru scrisorile 1 Lipseşte sfîrşitul scrisorii. 490 mele cătră tine, ştiu că de la iulie 850 şi pînă mai acu o lună nu am fost exactă. Cînd boala, cînd agonia, cînd speranţa că eşti pă drum m-a făcut să neglijez mai multe expediţii. Cît pentru scrisorile tale către cei din Brusa şi Constant., şi ale lor-către tine, tu ştii, poate să aibi mai multă dreptate. Şi eu am început a bănui pentru cele ce trimiţ la Constant, şi pentru cele ce mi-a scris ei şi eu le-am primit, dar ce poci face? Domnul să mă scape de corespo[n]dinţe, şi crez că m-a şi scăpat, pentru că pînă termen o scrisorică umplu o batistă de lacrămL Am orbit de atîta plîns ziua şi noaptea. Pricina atîtor lacrămi este necazurile ce mi le face Ienăchiţă şi jalea fetelor că nu văz nici o speranţă că le voi vedea căpătuite cum merită bietele fete şi băiatu dus pe copcă. Duminică,, la 25 ale curgătorului, a împlinit 10 ani (să trăiască, Doamne!); băiat mare,, creşte ca o bestie, de-abia îngînă buchele, şi am cheltuit la dascăli cu dînsul 40 # în van. El numai cu tine s-ar fi făcut om. Doamne, de ce nu am cu cine să ţi-1 trimit? Căci eu mi-am pierdut speranţa că o să mai vii la copii. Cu ce o să vii? Ieri am avut scrisoare de la Costache şi d. Negulici. Amîndoi îmi scriu că nu este nici o speranţă de la frăţia din Brusa, că ei s-au desghinat cu totuL Eu nu am de unde să-ţi trimiţ mai mult decît 1.500 franci. Aceşti bani o* să[-i] iau împrumut cu dobîndă groasă. 1.500 franci ţie, 1.500 lei Sofiei,, haine copiilor de vară, toate aste îmi iau 1.500 lei pă toată luna, pînă la sfîrşitul lui noiemvrie viitor. Apoi să mai am speranţă c-o să mai vii la copii ?: In toate scrisorile mele îţi scriu că la sfîrşitul lui fbr., adică azi, o să-ţii trimiţ bani, şi iată pricina pentru care nu ţi-i trimiţ. Guvernorul mi-a promis singur că o să mă împrumute; este o lună de atunci. M-a purtat cu vorba,,, şi azi mi-a spus că mai tîrziu, da, iar acu nu se înlesneşte. Mai am speranţă la fostul guvernor, care mă iubeşte ca un tată, dar are multe necazuri în zilele astea, are mai mulţi copii bolnavi de pojar, i-a murit şi cuscru lui, au jale. Prin urmare, îl mai las vreo 3—4 zile... ş-apoi, de nu voi face de la, dînsul, pui argintăria amanet la vreun negustor şi, cu ajutorul Domnului,, miercurea viitoare îţi trimiţ 1.500 franci. O să te umplu de mană. Din ei ce să faci mai nainte ? Să plăteşti datoriile tale, cele străine, să tipăreşti Istoria revoluţiei, Regeneraţia, cămăşi, sau să faci drumul ca să vii la copii, luînd Italia în lung şi în lat ? Nu, frate, eu nu mai sper că o să te mai văz în astă lume. Prin urmare, iartă-mă şi Dumnezeu să te ierte, fie Domnul cu copiii şi cu tine! Democraţia pacinicâ o primesc regulat, dar n-am putut citi mai nimic. Ţi-am spus că am orbit. De la Bucureşti n-am scrisoare de la noiemvrie... Doamne, ce vor fi făcînd acei copii ? Oaspătul meu, cum ţi-am mai scris, s-a mutat de la noi, azi este o lună,, a mai venit în 3 săptămîni de 4 ori, a mîncat aci de 2 ori şi deodată aflai că se. află în Smirna. A plecat fără să spuie nimurui nimic, dar ştii, s-a făcut, deodată nevăzut. Cea mai multă parte din calatalîc şi l-a lăsat aci; asemenea, şi mobile cîte ş-a făcut. Aflai că la Smirna să face un congres. Actori sînt:: Alexandru şi Radu Golescu, Hristofi şi Pleşoianul. Cu aceşti 2 din urmă. auzii că o să plece la Ierusalim şi la Alexandria. Pă uimă, o să se întoarcă, aci, iar d. căpitanul Hristofi, după ce o să primească 23.000 lei; ce zic că le-ai făgăduit Aali-paşa pentru cheltuiala drumului şi datorii ale madamii Teii, o să plece ca să aducă familia excelenţei-sale general Teii. Ceilaltă scrisoare fără nr. cu data de la 5/17 febr. este soră cu scrisorile ce scriai la 49 lui Costache şi Ştefanache, pentru mine. Dumnezeu să-ţi facă răspuns şi la alea şi la asta şi la cîte îmi vei mai seri asfel, că eu voi să mor în pace, nu certîndu-mă. Dumnezeu ştie cîte am făcut de la ţîţa maicii mele pînă azi. El, în mizericordia lui, mă va judeca şi îmi va da după cum am făcut [în] viaţa mea de mamă. Atît ştiu, că acu, peste puţin, o să doreşti să mă aibi şi fie şi cu gîlcevuri. Dar n-ai grijă că n-o să mai fiu cu voi, o să odinesc eterna odină. Şi poţi trăi, frate, in pace, unde vei voi şi cu cine vei voi, nici să te mai gîndeşti la mine; eşti văduv, eşti liber. Maria Domnul să-mi ajute să-ţi trimiţ miercurea viitoare bani, 1.500 franci. Liga popolului, cel mai frumos jurnal din lume, ce, a încetat, de nu mi-ai mai trimis? N-am decît pînă la nr. 4. Frate, mulţi duşmani avem în toate părţile, şi mai vîrtos în Constanti-no[po]le. S-au pus cu intrigile ca să facă pă amici să ne taie pensia. (Vai de copilaşi, dacă vor reuşi! Căci eu nu mai sînt în stare să mai fac ce am făcut pînă văzui această pîne în mîna copiilor.) Teamă îmi este că o să reuşeze, căci contribuieşte mult şi nevenirea ta. Frate, pune des pîn gazete articole în favoarea Turciii şi a lui Reşid şi Aali-paşa. Este singurul mijloc ca să se ţie pensia. Pînă va da Dumnezeu să dai ochii cu dînşii, atunci ce ai pierdut în ţară o să le redobîndeşti de la Poartă [...] însemnează bine ce îţi scriu, frate, şi urmează. Trimite-le totdauna cîte un exemplar şi fă-i să ştie că sînt scrise de tine. Ascultă-mă, frate, oricît de bine vei scrie pentru sultanul, guvernul lui, şi Reşid şi Aali şi tot Divanul, oricît de bine, zic, o să fie meschin în comparaţie cu meritul lor. Guvernul, aceşti oameni, angelul ăsta de sultan, crede-mă că n-o să trăiască 10 ani, şi împărăţia lui Dumnezeu o să înceapă din Turcia. Nu crede că mă face interesul sau că sînt transportată de intuziasm, nu, frate, cînd va da Dumnezeu să vii să le ceri voia să faci un tur în imperiul lor şi vei vedea virtuţi în guvern ce nici peste 100 ani n-o să le aibă creştinii Europei în toată democraţia lor. Amatu meu tată, eu sînt sănătoasă şi te îmbrăţişez din inimă. A revedere, tată, a revedere, Virgilia ta Dragă tată, pentru noi nu e altă fericire decît cînd vedem că scrisorile tale cătră mama sînt tinere, iar cînd nu, ce fericire putem avea noi? Nu, tată dragă, nu mai scrie aşa, dacă ne iubeşti. Tată, cu poşta viitoare îţi adăugăm şi noi leafa noastră, ca să-ţi iei cămăşi şi tot ce mai ai trebuinţă. Dar, tătişiorule, să zici că nu există banii aceştia pentru alte lucruri, decît numai pentru ce îţi trebuie ca să te îmbraci. Tată, cu poşta viitoare avem să-ţi scrim mai mult. Noi sîntem sănătoase toţi şi te îmbrăţişem din inimă. A revedere, pe curînd, Eufrosina M.I.J.P., Coresp. inv. 1.484/10 492 Nr. 7 Hio, 8/20 mart. 861 Frăţiorul meu, bine să fie cuvîntat numele Domnul[ui]! Iată că trimisei azi, joi, lei turceşti 9.050; îi pornii la Smirna, la domnul Cuturie, ca să-i facă franci şi să-ţi trimiţă poliţa plătită la prima vistă, fără nici o cheltuială, cu curieru de la 27 mart. ce o să treacă pă la Smirna. Crez că aceşti 9.050 (pentru că am cumpărat beşlici, dînd3%), o să iasă vreo 2.200 franci. Tu eşti stăpîn. Să faci cum vei voi. Eu însă zic [că] 1.200 franci sînt pentru datoriile tale, 300 franci pentru fetiţa noastră, Regenerctţia, 300 în aceşti bani sînt avuţia Frusinichii şi Yirgiliii. îţi scriu ele ce să faci cu dînşii. Mai rămîn de la 300 pînă la 400 franci. Aceştia, dacă îţi prisosesc (pentru că, după cum îmi scriai, ăi fi şi primit bani de la Brusa), te rog să ne faci aceste comisioane, începînd a cumpăra mai întîi de la cele ce sînt însemnate mai întîi, şi te vei opri unde să vor isprăvi 300 franci. Dar, te rog, frate, să nu rămîie aceste comisioane (dacă vei fi primit bani de la Brusa), căci ne sînt de neapărată trebuinţă. A revedere, Maria voastră Aceşti 9.050 lei i-am luat cu dobîndă ovreiască şi... şi... (îţi vor spune copiii odată) de la un grec. Mi-am zălogit tot ce avem. Şi dacă voi avea zile, tocmai la noiemvrie viitor o să fiu stăpînă pe toată pensia. Prin urmare, frăţiorul meu, nu crez că o să mai poci a-ţi trimite alţi bani în anul acesta. 5 medalioane cu portretul tău Fea, un pieptene cît se poate mai des pentru mătreaţă. 2*ea, un [pieptene] cu coadă de ales cărarea. 3/ea, 2 perechi foarfece, unu mai mare, cel de-al doilea lung cît degetul arătător şi cît să va putea mai ascuţit în vîrf (trebuie la cusuturi). 4*ea, 12 perii de dinţi, înguste în păr, şi nici moi, nici prea tari; 2 perii de unghii. 5*ea, 1 perie mică pentru netezit păr în cap. 6lea, 2 şorţuleţe negre. llea, 2 boăluţe [?] albe cît ţine gîtul, de un fel de puf. 8lea, 6 bonete, mie linse, fără parascovenii, albe de tul en soi, simple de tot. Poate să coste pînă la 8 [s]fanţi unul. Forma să fie în felul coafiurii femeii cînd îşi face părul în bandă. 9lea, 3 perechi pieptănaşi de baga, după forma ce o găsişi. 10 batiste de nas. 6 fularuri de nas, coloarele roşii şi galbene. 1 pălărie albă, mie; 2, fetelor, cît de simple, numai să fie o formă omenească că nu poţi să-ţi închipuieşti ce ciuperci avem. Boanetile pălăriilor să fie toate după măsura aceasta. A revedere. M.I.J.P., Coresp. inv. 1.484/9 493 Apr. 5/17 851, Hio Domnul să fie binecuvîntat, Mă aflu niţel mai bine. Poci să stau şăzînd în pat, iar nu culcată. Ieri m-am confesat, cu adevărat, la un simplu apostol al lui Hristos, preot de ţară, ocolit de copilaşi şi de toate necazurile lumii. Nu m-am împărtăşit pentru că sînt mai bine. Ah, cu ce ardoare rog pă Dumnezeu să-mi mai îmi dea niţică viaţă, să te mai văz, să-ţi confiez pribegii noştri copilaşi. Atunci să iau ultima sf. cuminicătură împreună cu tine. Doamne, de m-aş mai vedea încă o dată stînd înaintea sacrelor taine alăturea ta, ocoliţi de copilaşi. Doamne, ce fericire! Şi să vă las cu pacea Domnului. Ah, vino mai curînd! Vino, şi vino incognito, n-ai grijă. Domnul o să fie apărare şi scutitorul tău şi pă mare, în tempeste şi în tot locul, cum a fost şi pînă acu înainte; şi mai curînd, cu Domnul, vino şi n-ai grijă. Toţi fraţii lucrează din inimă pentru dărăpănarea ta. Eu sînt mai mult de [cît] sigură că Domnul o să te înalţe ca să-i smerească pă dînşii, dar Eliade, fii şi tu sigur, ascultă-mă, căci aceste ce îţi scriu nu sînt de la mine, sînt de la Acela ce ne-a scăpat de la atîtea pericole, ce ne-a învestit, hrănit şi apărat copiii noştri şi pă noi, sînt de la Acela ce a pus la Constantinopole pre cei mai înverşunaţi şi puternici vrăjmaşi supt picioarele mele. Ei, frate, ei ştiu de ce strigă. Sînt convi[n]şi că Poarta o să ne despăgubească într-o zi şi o să te umple de favoare, saumaibine de dreaptă recompensă. Reşit mi-a promis-o de faţă cu toţi copiii, şi Reşit nu minte. Cu cît retarzi tu cu venirea, cu atît amîni această dreaptă recompensă şi faci prea rău. Ţie şi mie nu ne mai trebuie decît o bucăţică de pîine, şi putem duce rămăşiţa vieţii cu mulţumire în sărăcia cea mai de istov. Dar copiii, frate, copiii! Creştinii ce ne-a confiat munca lor sînt datorii sfinte, nu trebuie să le trecem cu vederea, nici să lăsăm de azi pă mîine. N-am reclamat stare de răpiri şi hoţii, nici am cerut ce n-ai avut, nici am vrut să secer unde n-ai semănat. Am reclamat o stare modestă ce ai făcut-o în 30 de ani cu sudori de sînge, folosind pă naţia ta şi în profitul imperiului. Foloasele ce a fost pentru naţie, pentru Poartă ş-au dat fructul. Nu s-au pierdut nimic. Ce era pentru loieţii copilaşi s-au făcut pradă inemici-lor. Acu e crimă mare pentru ce mama să fie mamă şi nu şi ea inemică copiilor săi. Oh, frate, fă bine şi nu-i mai asculta, nu le răspunde, nu pomeni numele lor decît în rugăciunea ta, să-i ierte, să-i lumineze Domnul ca să fie oameni, iar nu fiare şi tigri. Mi-a scris şi mie d. Negulici o scrisoare cam în stilul celii ce ţi-a scris. Nici că am de gînd să-i răspunz, nici să o mai recitesc. D. Cuturie mi-a scris, sînt 15 zile, că dom. Zosima a accetat poliţa de 2.000 fr. ce i-ai adresat. Apoi, crez că cu 4.000 fr. (2.000 îţi trimisei eu), te vei grăbi, dragă, ca să fii în braţele copiilor pă la sfîrşitul lui aprilie. Doamne, ce fericire. Vino, frate, mai curînd, pă drumul cel mai scurt. Cu a doua scrisoare (de voi fi în stare să-ţi scriu) îţi spui la cine în Şira poţi afla un credit de 20 # împrfumut]. Nu poci mai mult, că boala m-a costat; datoare sînt 9.000 lei şi dau dobîndă groasă. Eu am 80 # legaţi în 80 de noduri, care sînt 494 hotărîţi pentru tine numai la întîmplare, de nu-ţi va plăcea sărămli în Hio, să ai cu ce te pune pă drum în orice moment vei voi. Mai au şi copilele cîte 20 #, care păstrează tot pentru această destinaţie. N-ai grijă, m-am gîndit la toate, şi pentru toate m-am asigurat. Tu vino incognito, căci în numai chipul acesta o să vezi pă Reşit şi, văzînd pă Reşit, merg toate curînd şi bine. Eu am mijloc ca nici oaspele să te ştie că eşti aci cel puţin o săptămînă. Să ajungem Sf. înviere şi înălţare cu bine toţi. Roagă-te Domnului să mai îmi dea niţică viaţă, să te mai văz, să te mai văz. Maria ta Colecţia George Potra Const., 1 ianuarie 1854 Scumpul meu frăţior, Ieri ai plecat, azi este Anul nou, să trăieşti, frăţiorul meu, tatăl meu, copilul meu, să trăieşti în patrie liberă ocolit de copii, de nepoţi. Este vreo două ore, am luat copilaşii toţi şi am ieşit să luăm niţel aer, căutînd urmele pe unde ai trecut tu ieri, căutam consolaţie la străinătatea în care am rămas, şi cu adevărat am aflat. Venea spre noi o damă plină de graţie. Cînd s-a apropiat de noi era Olga1, frate, buna copilă, adorabilă soaţă şi din cele mai bună amică, ca să zic mai bine, adevărata amică. Ne-am îmbrăţoşat şi am rămas pentru toată ziua împreună. Olga este cum ar trebui să fie toată lumea, adecă inocentă întocmai ca pruncul ce poartă în sînul ei. Frate, după conversaţia ce am avut cu această copilă, m-am încredinţat că soţul ei este de principele tale, care sînt şi cele ce trebuie să aibă tot românul. Cunoaşte-te, înţelege-te cu această persoană, că o să faceţi bune treburi. Acu văz că faimoasa şi inferna societatea lucrat ca să nu vă înţelegeţi împreună. Am înţeles, şi ar fi un păcat pentru patrie să nu fiţi bine împreună. A revedere, frăţiorul meu, Maria ta Scumpul mieu amic, după vorba care am avut cu madam Eliad, am văzut cît este de rea lumea. Nădăjduiesc că de acu vei cunoaşte pe soţul mieu şi că vei avea pentru dînsul dragostea care ai avut-o întotdeauna pentru familia mea. O doresc din inimă, fiindcă şi eu sînt bună patrioată şi îmi iubesc ţara mea. Isprăveşte-ţi fapta pentru familia mea, iubiţi-vă acolo cum ne iubim noi acilea. Fii pentru soţul mieu cum este madam Eliad pentru mine. Amica domniii-tale, Olga Sturza Copilaşii toţi te sărută din inimă. A revedere, scumpul meu Eliade. [Maria] M.I.J.P., Coresp. inv. 1.271/3 1 Hîrtia are o frumoasă monogramă, cu o coroană princiară deasupra, a familiei Sturza din Moldova. 495 Nr. 1 Const., 1854, ghenarie 12/24 Scumpul meu frăţior. Astăzi este 14 zile de cînd ai plecat, 14 zile şi 14 nopţi de cînd inimile noastre se consumă în diferite bănuieli şi [prejsupuneri una decît alta mai triste şi pline de dor. Frăţiorule, eu te rugam ca de la Andrianopole să ne scrii şi tu mi-ai zis „de ce tocmai de la Andrianopole, şi nu şi de la staţii ? Oare poţi să-ţi figurezi (pentru un moment numai) la ce fel de viaţă am dus şi ducem în această crudă tăcere ? Scrie-ne, frate, mai curînd, scrie-ne la toate 5 zile, scrie-ne numai 2 linii, să ştim cum te afli. In Jurnalul de Constau. Eco al Orientului figurează un articol făcut de d. Diufur, în care zice că marţea trecută a plecat pentru Şumla d-nii: generalul de brigadă Teii, acompaniat de maiorii Christofi, Serurie şi Căşo-reanul. Lumea poate să creadă ce va voi, noi însă ştim pozitiv că la amici n-au avut şi nu au nici un credit. A treia zi dimineaţă, duminică, după plecarea ta, aceste patru persoane, acompaniaţi şi de Melic, ca dragoman, se afla într-o sală în serascherat pele- mele1 cu toată plebea. Astfel i-a găsit fratele nostru, ce să dusese cu domnul Rob ini ca să-i facă un ajutor acestui din urmă d., la o afa[ce]re ce avea. Fratele, cu domnul Robini, a intrat pe loc la Refic-bei. După ce a terminat afa[ce]rea d. Rb1 2., Refic-bei întreabă pe fratele nostru cu un ton de mirare şi cam supărat: domnule Alexandresco, spune-mi, tinerii români care ne-ai recomandat şi erau hotărîţi să plece cu cumnatul d-tale au plecat toţi?“ Fr[a]t[ele]: Toţi au plecat cu cum[na]tul meu joia trecută, i-am petrecut pe toţi. R[efic]-bei: Ai greşală, unul a rămas. Fr[a]t[ele]: Nu, au plecat toţi. R.-bei: Spune-mi numele lor! Frat[ele]: d. Russo, Giuresco şi popa Radu Şapcă. R.-bei: Nu, ai greşală, mai este încă unul care se zice Teii. Fratele zice: Nu, deloc n-am recomandat pe altul. Atunci să scoală R.-bei şi zice să-i aducă un protocol, întoarce la foi şi zice: domnia-ta, d. Alexandresco, ai recomandat pe d. Zossima, Russo, Giuresco, pertel şi Radul Şapcă Sachelarie. Fratele a eclatat un rîs care n-o să-i treacă în etern şi zice beiului ţiindu-să cu mîinile de inimă: Nu-i aşa, sînteţi în eroare. Aţi luat într-un nume două persoane; părintele Radu Şapcă Sachelarie este tot un nume al popii care v-am recomandat. R.-bei: Aman, aman ce nume lung! Uite cum am făcut noi şi am confundat acest pertel cu persoane ce ne roade urechile de o lună şi acu iar îmi spun că aşteaptă în sală. Atunci se întoarce beiul şi zice unui scriitor să-l cheme pe Teii în casă, şi cu o mînie plină de saţiu zise că o să-i dea ultimatul ca să-i lase în pace, căci nu mai trimit pe nici un rumân la Şumla; acei ce era de trebuinţă persoana lor la Şumla s-au trimis! Fratele văzînd 1 Claie peste grămadă (fr.). 2 Robini. 496 că o să fie tot umiliţi genei aiul şi maiorii cînd vor lua astfel de ultimat (şi în prezenţa fratelui) a zis beiului: Lasă, mă rog, să mă duc întîi eu de aci, şi pe urmă fă cum vei voi. Fratele a şi plecat cu d. Robini, lăsîndu-i pe toţi 4 şi cu Melic în sală, făcînd salute de disperaţie. Luni seara am aflat că aceste 4 persoane, deşi pleacă la Şumla, sfîşie pe turci în lung şi în lat, că sînt oameni de nimic şi că şi-au bătut joc de dîn-şii pînă a-i umili, dîndu-le numai cîte 500 lei de voiaj şi alt nimic şi că toate astea le-au făcut fratele nostru. Eu am aflat şi restul după ce fratele a plecat de la serascheriat. Beiul i-a chemat pe loc şi le-a dat ultimatul, după cum îţi scriu mai sus. însă ei, văzîndu-să goniţi, a urmat disperaţii în care se văzuseră. Generalul avea în sînul lui o petiţie şi o biografie (mult mai faimoasă decît a lui Gilom Teii1) scrisă de d. Dufiir şi tot de dînsul îngrijită traducţia în turceşte, care s-a făcut la Bebec1 2. Au hotărît să stea în pasajul lui Mehmet Ali-paşa şi au reuşit făcînd la tumbe, ca să meargă generalisim la Şumla. După ceea ce le-a dat de cheltuială, după plîngerile lor, se vede cît de cald le ţine şi recomandaţia ce le-a dat. în J[o]u[r]nal de Const[anti?iople~\ mai figurează un articol al lui Ghica în maniera lui, adică să nu fie vorba mî[i]ne-poi[mî]ine pă la ambasada rusă că signiatura dumnealui să pune alăturea cu inamicul ruşilor, muşcă pă tine şi pă Teii. Fratele mi-a zis că îţi trimite articolul ca să faci negreşit refutaţia, şi de nu vei să te subscrii tu, să subscrie fratele, şi o publică cu voia sau fără voia redactorului tot în acelaşi jurnal. Domnul Travi ţi-a trimis o poliţă la Const. ca să-i plăteşti alte socoteli şi 451 lei, ce mi-ai zis că i-ai plătit în Chio. Această poliţă a venit şi mi-a adus-o de la redacţia cărora sîntem datori plata jurnalului ce primeam în Chio. Eu am răspuns că cît pentru plata altor cheltuieli sînt gata a plăti, iar pentru acei 451 lei trebuie să mă înţeleg cu soţul meu, căci eu ştiu desigur că Eliade i-a plătit încă din Chio, şi cred că trebuie să se fi întîmplat vreo eroare la care nu cred că bărbatul meu va fi fotiv ? 15/27 ghenarie 854, nr. 1 Această scrisoare văd că o să devie un jurnal, o să scriu tot ce trebuie să ştii şi nu o să expediez pînă nu voi avea, primo, încredinţarea că ai ajuns cu bine la Şumla, secondo, asiguranţa că n-o să cază în altă mînă. Astăzi avem 15 ghen., adecă 16 zile de cînd ai plecat. Pînă azi şi banii de-i aveam tot nu puteam să pui copiii în colegiu, pentru că vor să meargă copiii cu toate cusute şi marcate, altfel nu-i primesc. Ca să se coasă toate aceste cusături, care să urcă pînă la 170 bucăţi, fără mărci, trebuie să scoţi sufletul copilelor. Prin urmare, am luat şi o cositoare 10 lei pe zi (căci astfel este mai ieftin), şi sper că pe la 20 o să fie gata tot, şi pe loc îi duc. 1 Wilhelm Teii. 2 Bebec; cartier din Gonstantinopol. 33 — Scrisori şi acte 497 Domnul Zossima, de la plecarea ta şi pînă în seara [de] Sf. Ioan, a fost în toate zilele la noi. De atunci nu l-am văzut patru zile. Luni seara n venit să ia adio şi să plece la Brusa (a şi plecat cu c[ontele] Caragiay). Cînd a venit, l-am întrebat dacă d-lui ştie prin cine ai trimis tu bani din Chio d-lui Travi. Mă pomenii că-mi zice că banii îi are dumnealui şi că a uitat să ne spuie că poliţa nu s-a plătit. Destul de urîtă rolă am jucat eu în aceea că am zis la aducătorul poliţii: Toţi sînt trup şi suflet cu cocoşatu. Cine ştie cîte calomnii vor mai scoate şi din asta. Eu am scris pe loc la redacţie, făcîndu-le cunoscut că eroarea a fost din partea domnului Zossima şi că să vie să primească banii. Văd însă că o să avem pagubă. Tu ai dat lire 108. Domnul Zossima mi-a dat lire 125. La poliţă nu se primesc decît 105 lire. Am mai avut pagubă la banii care mi-a dat d. Zossima în socoteala celor 1.975 lei. Am păgubit 48 lei. I-am spus, dar n-a vrut să o recu- noască. Banii de la domnul Polichroniadi a rămas să-i ia fratele, dîndu-i biletul d. Zossima de 4.000 lei. De cînd ai plecat am ieşit de 4 ori ca să-mi iau niţel aer. A doua zi după plecarea ta eram cu toţi copilaşii aci la Petit-champ ■cînd deodată auz că mă strigă o damă: madame „Eliade“. Mă îmbrăţişează, mă sărută, plînge. Era Olga. Ne-a dus la dînsa la Hotel d’Europe. După multe explicaţii, ea a văzut că intrigile au reuşit la bărbaţii noştri să nu fie bine între dînşii şi că o să fie o fatalitate pentru soţul ei ca să nu fie bine cu tine. M-a rugat să-ţi scriu pe loc ţie, ţi-am scris în ziua de Anul Nou felicitaţii şi puţine linii pe care le-a citit şi Olga. Ţi-a scris şi ea în scrisoarea mea şi m-a rugat să scriu şi lui Sturza. I-am 'scris şi lui în felul biletului ce scrisesem Olgii, pe care îl ştii. Eşti destul de înţelept, destul de păţit ca să nu te iei după scrisori făcute pîn saloane, şi să urmezi aceea ce face bine patriii şi onoare ţie. Mai ascultă niţel. Roden ori Ghica este trup şi suflet cu Sturza şi cu toţi Goleştii; Goleştii trup şi suflet cu Ghica (nopţi întregi au petrecut în casa [în] care m-ai lăsat la Bebec şi în casa unde ai lăsat pe Marcudier scriind, puind la cale Românii mari şi regate). Cu aceste scrieri a plecat Ară-pilăla Paris, Ghica aci, şi Alexandu Golescu Albu s-a strecurat cu Teii la Şumla sau pîn Rumeli[a] cu propagande. Să zice că nu avea paşaport şi că s-a iconomisit cu paşaportul lui Alexandru, fecioru, servul tuturor românilor, şi este prea probabil pentru că acest serv a venit în ajunul plecării lui Teii, cerîniu-mi vreun ajutor, şi i-am dat, şi zicea că este gata a pleca a doua zi. A doua zi a plecat Alexandru Albu, şi servul a rămas şi pleacă 10 zile mai tîrziu, scoţîndu-şi d-a capo paşaportul. Ziserăm trup şi suflet Ghica cu Sturdzaşicu Goleştii. Goleştii trup şi suflet cu Teii şi rău de moarte cu Sturza. Teii amestecat pînă în gît în politică şi actualele lucrări ale Goleşti-lor, la care lucrări planurile lui Ghica fac baza politicii, şi apoi Teii rău cu Ghica, şi acesta din urmă, în diavolescul lui articol (din 19 ghen.) îl pune alăturea cu tine şi vă încrimină pe amîndoi, ca să nu te poţi apăra fără să aperi şi pe Teii. Şi de-1 vei apăra pe Teii, apoi să scoaţă mărturii că tu ai zis minciuni, atîtea rele de Teii şi prin urmare şi de dînsul. Of, frăţiorul meu ! Să nu care cumva să te împaci cu niciunuldin aceşti -ioameni. Păzeşte-te ca de foc, căci toţi sînt uniţi, care de faţă, care în ascuns, 498 care fără să ştie, uniţi însă toţi în ura care îţi poartă şi în dorinţa de a te surpa din creditul românilor şi al turcilor. Nu, frate, să nu te uneşti, fă-ţi singur-singurel toate cîte Dumnezeu şi experienţa te va învăţa să faci, şi bine o să faci (chiar şi lor mai tîrziu). Ca să ajuţi nenorocitei patrii, ca să oscapi[...], fă toate mijloacele să-itrimiţă Omer-paşa pe toţi îndărăt să să plimbe pe la Grand-Cham. Scapă, frate, scapă ţara de asfel de propagandişti păcătoşi care n-au lucrat decît pentru ruina ţării, atît la 48, cîtşi pe urmă,, şi acu şi mai rău. Refutaţia la acest articol să o faci şi să vorbeşti numai de tine, fără1, să aperi deloc pe Teii. Să nu-1 subscrii tu; lasă-1 să-l subscrie fratele (şi este şi mai bine ca să aibi şi tu încă o dată dreptul să mai faci refutaţie, sa le trosnească urechile). Marcudier mi-a zis că după scrisorile ce a avut din Paris, guera generală peste două luni este mai mult decît sigură. în capul oştirilor franceze este fiul lui Jeronim Napoleon; 40.000 stau gata la Marsilia. Marcudier a plecat la Paris; zicea că vine la martie aci, înrolat în armata franceză.. Guvernul de aci a oprit de a pleca Clapka1, Zeze1 2 şi Caragiai, zicîndu-le că este prea probabil să-i amploaieze peste 20 zile. Zeze însă va mai bine-să vie cu armata franceză, la Dunăre, decît să se ducă în Asia. 18 ghenarie, lunii în sfîrşit, primirăm azi o scrisoare de la tine cu data 5 ghenarie, de la Baba-Escisci. Ne-a adus-o un iudeu ce ne-a spus că te-a văzut în persoană. Binele şi bucuria ce ne-a făcut, ca să poţi a-ţi închipui, trebuie să ne amii şi să ne doreşti pă cît te adorăm noi şi te dorim. Dumnezeu să-ţi dea tot bine. Scrie-ne des, frate. Scrie-ne des. Zici că ai întîlnit pe uriaşul renegat. L-ai învins şi i-ai trecut înainte. Domnul să-ţi ajute să învingi pă toţi renegaţii, însă nu uita, frăţiorul meu, că pă toţi învinşii trebuie să-i trimiţi a-şi duce omagele lor şi la S. Poartă. Să lăsăm gluma. Flota toată s-a întors în Bosfor, ambasadorii fac pe furioşii, şi se zice că retartardul de a ieşi în Marea Neagră n-o să fie decît prea puţine zile, pînă se vor [a]proviziona (şi ce scumpete a făcut acest [ajprovizionat). Joia trecută a plecat Alexandru feciorul, valetul românilor. Cu dînsul ţi-a trimis fratele nostru o scrisoare în care ţi-a pus şi articolele din jurnal. Ţi-am trimis şi eu un plic cu scrisoarea mea şi cu scrisori de la toţi copiii. L-ai primit? Scrie-ne dacă [l-ai] primit sau nu. îţi pusei în acest plic şi o scrisoare de la Paris. Cine a adus-o nu ştiu; a dat-o slugilor, jos în cuhnie. Eu încă n-am făcut nici o vizită, şi Domnul ştie dacă voi face sau cînd.. Cu Olga nu cred să ne mai dăm bună ziua în viaţa noastră. Ea s-a luat după poveţele lui Ghica. El este doctorul ei, moaşă, naş şi tot. Eu m-am tras zi- 1 Gyărgy (Georges) Klapka (născut la Timişoara 1820, mort la Budapesta 1892) ;; general maghiar; ia parte la revoluţia de la 1848 — 1849 din Ungaria; apreciat de Kossuth în timpul revoluţiei; exilat; membru din partea emigraţiei maghiare în Comitetul secret de la Londra; partizan al unei confederări a statelor dunărene; la 1867 reîntors; în Ungaria; autor a cîtorva lucrări istorice importante, tipărite între 1850 — 1887. 2 Ianoş Czeze (Czecz, Czetz). 33* 499 cîndu-i că prezenţa mea nu cred să o interese[ze], şi ea nu s-a afectat aşa mult de lipsa mea. Acu, ca să-i zic că este cu adevărat şi mojică, rămîne să nu-mi întoarcă vizita. Eu i-am dat 2 vizite. Cînd a născut, stăpînirea a avut grijă să trimită pe intimul amic al bărbatului ei, Tefic-paşa, să se informe[ze] de sănătatea ei şi să-i puie la uşă cavaşi de onoare. A revedere, frăţiorule, a revedere pe curînd. Maria M.I.J.P., Coresp. inv. 1.451jl 14/26 ghenar 1854, Const. Cînd dintr-o familie aşa de numeroasă te vezi la bătrîneţe rătăcind din ţară în ţară de 6 ani, cînd vezi în toate zilele mii de oameni şi nici un amic, nici unul din ai tăi, cînd tot ce ai avut mai scump (şi decît pe Dumnezeu) te-a părăsit de mult, cînd tot ce mai ai şi acel tot îl numesc copilaşii tăi, scumpul nostru tată, cînd acest adorabil tată îl ştii în mii de pericole şi d-ai avea pe toată ziua novele de la dînsul, tot nu ţi-ar fi destul, apoi închipuieşte-ţi, scumpul meu soţior şi tată, închipuieşte-ţi viaţa în care trăim de cînd ai plecat. Oh, sînt 16 zile lungi şi 16 nopţi eterne de cînd nu avem ad litteram nici o ştire de tine. Ai putut să fii aşa de crud să nu ne scrii deloc? Doamne, mai bine să fii crud, cruzime şi indiferenţă decît vreo altă nenorocire! O, ce tristă şi amară consolaţie... Ţi-am scris o scrisoare lungă, dar aştept plecarea d. Zossima ca să ţi-o trimiţ. Voi să am toată siguranţa că nu va cădea în mîini inemice. Te rog dă-ne o adresă sigură ca să punem pe plicul tău. Pe copii încă nu i-am pus în colegiu. Pricina este că trebuie să fie toată zestrea cusută, marcată şi spălată şi să-i duc cu toate complete. Cos copilele ziua şi noaptea dimpreună cu o cosătoare şi sper că pe la 20 sau 25 ale corentii o să fie stabiliţi. Doamne, ce mai de bani s-a dus şi cîţi o să se mai ducă. Sănătate! Tata să fie sănătos. Oh, să fii, tată, frate, soţ şi copilul meu, să fii sănătos! Ştii tu că înaintea icoanei Domnului şi Mîntuitorului nostru stă permanent în genunchi cînd un copil, cînd mama rugînd pentru tine? O, Dumnezeu o să-ţi ajute şi acu. A revedere, a revedere, Domnul cu tine şi cu noi! Să auzim de bine. Maria B.A.R.S.R., Coresp. iru>. 147.013 Nr. 1 [Constantinopol], 19/[31] gheaarie[1854] Frăţiorul meu, Trebuie să-ţi scriu şi urmarea cu istoria Olgii, după biletul ei zicîn-du-mi că este amalată în aşternut şi că dacă o iubesc ca mamă să mă duc să o văd. Mă dusei. Cu adevărat este amalată. A înţeles toate intrigile, a expediat pe moaşă, a dat ordinele sale în casă şi îmi zise că dacă va putea o să se debaraseze şi de naşul, adică de Ghica. 500 M-a rugat sărutîndu-mi mîinile, să-ţi scriu, să te înţelegi cu soţul ei, căci ea s-a persuadat de toate intrigile şi vede pe soţul ei că este departe ;a le înţelege. Şi pe loc mi-a citit o scrisoare de la bărbatul ei din Andrianopole în care îi zice: „Scumpa mea, tu ştii cît îmi sînt amici acei ce au fost amici părinţilor tăi şi unchiului tău. Tu ştii cîtă amiciţie am simţit pentru familia Eliade şi pentru acest om pe care eu l-am privit ca un român rar şi •de mare folos chiar patriei mele Moldova. Cu aceste idei am plecat de lingă tine, ţi-am primit scrisoarea pe la jumătatea călii drumului pînă la Andrianopoli. Aveam o bucurie să ajung pe Eliade şi să-i dau scrisoarea md. Eliade. Cînd ajunsei la Andrianopole, mi s-au umplut urechile de calomniile ce mi-a făcut Eliade. Grozave calomnii, şi a zis că va să-mi spuie tot, că are de gînd oriunde se va duce, oriunde 9a sta, să mă calomnieze de toate manierele până va reuşi să-mi facă atita rău pe cît îmi voieşte. Tu vezi draga mea, că sînt silit să-i cer rezon la cea dinţii staţie sau oraş, şi îmi pare prea rău să o fac mai mult pentru amicia ce a existat şi există între familii.44 Pe loc am zis Olgii că cîte îmi citi despre tine nu îţi seamănă deloc, că nu este de stilul tău şi că tu n-ai fost niciodată calomniator, ci demascator. Că este mare diferenţă între a calomnia şi demasca şi că beizadea o să facă prea bine să aibă o desluşire înţeleaptă şi amicală cu soţul meu. Sînt sigură că dacă şi soţul d-tale aspiră sinceramente binele patriei, apoi înţe-legîndu-se omeneşte cu soţul meu, dorinţele beizadele[i] vor avea rezultate norocite. Vezi, frăţiorul meu, să fii totdeauna în dreptul tău. Ce de cancane, ce de intrigi şi palpitaţii între renegaţi şi cocoşaţi, să nu cumva să te înţelegi cu Sturdza! Ce o mai fi şi asta? Tu eşti înţelept, fă cum te învaţă linia dreaptă. Dumnezeu să le facă toate bune. Îmi mai spuse Olga că ştie desigur că Ghica peste puţine zile pleacă pentru Ţara Românească ca caimacam oficial, şi la ăst post stăruieşte mult Caning. Venii acasă şi aflai schimbarea ministrului guerrii. înţelesei pe loc de ce s-a întors flota în Bosfor ca să ţie în respect pe acei ce nu voiesc pacea şi schimbarea ministrului de guerră. Facă Domnul, frate, ca să găseşti pe acolo oameni mai de înţeles şi mai sinceri dreptei cauzi. Azi sînt 19 zile de cînd ai plecat, şi încă nu am scrisoare de la tine nici din Andrianopole, nici din Şumla. Doamne, scrie-ne, frate, mai des şi cu toată poşta. A revedere, frăţiorul meu. îţi promit să nu te mai ostenesc cu astfel de scrisori lungi. A revedere, [Maria] B.A.R.S.R. f Coresp. mp. 147.016 9/21 februarie 854, Const., marţi Poimîine, joi, la 11 corentului să face la serai logodna lui Ali-paşa, fiul lui Reşid paşa, cu Sultana, fica sultanului. Toată lumea crede că cu această ocazie trebuie să facă sultanul pe cuscrul său vizir. 501 Depeşele de ieri, luni, 8/20 corentului, au adus formal ştire ambasadorilor de aci că din Englitera şi Paris ambasadorii ruşi ş-au luat catrafusele, au plecat rumpîndu-şi toate relaţiile cu Franţa şi Anglia. Orsorof s-a întors din Viena mai fluierat, fără să poată reuşi a cîştiga în nimic pe Austria, şi prin urmare nici în Prusia n-o să facă nici o mană. Cu enormele bâtele ingleze ce au sosit ieri şi au ţinut drumul drept la Cnitos (unde se află flota toată) au sosit o mulţime de ostaşi superiori şi de prima clasă ostaşi. Tot aceste bâtele sînt mai mult decît încărcate de amuniţie. Din Paris şi din Londra: au plecat toţi ruşii, pînă şi armiile toate. Fiul lui Ştirbei se aşteaptă dintr-un moment în altul ca să susţie rezbelul cu curajul şi vitejia. Eu am ajuns în doaga Dudeascii (cu nobleţea) cînd mă gîndesc la unii români şi la vitejia lor. Radu Rosset1, din Craiova, comandă şi el recruţi în contra bunilor turci. De nu murea bietul Costică Bălăciano, apoi şi el ajungea general. Dar îl luă Dumnezeu. Sînt 6 luni, bieţii părinţi! Dumnezeu cu tine, cu toţi şi cu noi, Maria B.A.R.S.R., Coresp. inv. 147.014 Nr. 3 Const., 854, februarie 9/21î Frăţiorul meu, Ieri ţi-am scris o scrisoare lungă. Fratele nostru ţi-a pornit-o prin serascherat. Azi, cu ocazia plecării dom. Bert, ginerele unei amice, profitez. să-ţi mai scriu aceste linii şi să-ţi repet că singura speranţă a noastră poate fi, după Dumnezeu, numai în omul despre care ne-ai scris în scrisoarea fratelui şi a cărui caracter ni l-ai descris aşa de frumos. Prin urmare, frate,, tu nu trebuie să faci mari sforţe ca să cîştigi inima unui om aşa de franc şi loial. Frăţiorule, fă cum să-mi scrii cît mai curînd că ai reuşit. Cu omul! care este aşa de bine cunoscut de mai mulţi ani de fratele amicului... fă aşa cum dacă nu vei fi bine, cel puţin să nu fii rău. D-ai şti cît plînge şi se roagă de mine compania lui să-ţi scriu că te roagă să-l cunoşti de aproape. Zice că este cu totul din contra de ceea ce îl cred unii şi că doreşte din suflet să-i fii ca un părinte, dacă nu să poate,; frate; nu fi nici rău. Ochii Frusinichii a luat un caracter serios. De ieri pînă azi s-au împă-ienjinet, şi mai nu mai vede, dar sper la Dumnezeu că o să fie trecător.. Copilaşii toţi te sărută, plini de dor. Olga, plină de (adevărata) amicie, îţi trimite salutaţiile ei. Primeşte, frăţiorul meu, 3 potejalţe, 2 negre şii unul colorat. Cînd va veni domnul Zossima, o să mă silesc să-ţi trimitem mai multe lucruri. 1 Radu Rosetti (1820 — 1868); fiul lui Dimitrie Scarlat Rosetti; serdar (1850);; agă (1855); prefect de poliţie al capitalei (1866), tatăl actorului Dumitru Rosetti (Max)._ 502 Alaltăseară, duminecă, a venit poşta de la Şumla. De ce nu am avut scrisoare de la tine? Azi este 9 de febr., şi noi nu ştim nimic de tine de la 21 ian. Of, frate, scrie-ne des; scrie-necu toată poşta. A revedere, frăţiorule, Domnul să te ţie sănătos şi să-ţi împlinească toate dorinţele, în toate, şi mie să-mi ia Dumnezeu viaţa în pămîntul dorit, fie şi într-o ruină, cu capul pe o piatră. Doamne, auzi-mă! A revedere, Maria M.I.J.P., Coresp. inv. 1.451113 Nr. 4 Const., 1854, febr. 16/28, marţi Scumpul meu frăţior şi tată, Ieri, luni, cu o oră înaintea plecării poştei, primii scrisoarea ta de Ia 31 ian. Mă grăbii şi-ţi răspunz în pripă. Rezultatul scrisorii mele de ieri deşte: să-mi trimiţi petiţia ta către sultanul, în care petiţie lasă să fie oferirea iCărţilor ce ne-ai lăsat să-i dăm (şi pe care nu le-am dat pentru că amicul fratelui a zis că trebuie să fie însoţite de petiţia ta). Şi tot în acea petiţie :să repetezi principele tale, că sînt şi a fost nestrămutate şi ceea ce eşti gata ;să faci pe viitor. Această petiţie o să mi-o traducă Stavride în turceşte, jintocmai după sensul ei, şi să-mi scrii tu dacă vei să o duc eu sultanului sau să o dea fratele amicului său, şi amicul, cînd îi va veni bine, sultanului. Eu am mijloc să văz pe sultanul şi să fac treabă pe loc. Mă simt în putere, sănătoasă cînd este vorba de tatăl copilaşilor noştri. (O, am o energie neînvinsă cînd este vorba să văd dorinţa ta împlinită, ;şi ce dorinţă. Doamne, să aibă copilaşii mei pe bunul lor tată şi să nu piardă sărmana patrie sfînta ei dreptate, compromiţînd-o nebunii şi plăpo-îmarii acea dreptate, ce cu atîta sudoare, cu atîtea jertfe ai făcut în 6 ani na să aibă biata ţară; dar, frăţiorul meu, din punct în virgulă ai dreptate în cîte îmi scrii şi trebuie să urmăm asfel, dar ca să reuşim trebuie să ne trimiţi petiţia cit mai în grabă şi să-mi spui dacă vrei să o dau eu singură ;sau prin fratele. Dar cu cită energie trebuie să fim noi aci, cu atît şi tu acolo. Deşteaptă pe căpitanul să vadă că aceşti oameni compromit tot, spune-i că ,sînt fatali şi năbădăioşi. Fereşte-te, frate, fereşte-te, pentru Dumnezeu, să nu te duci pe marginea Dunării. Treaba ta nu este marţialismul, a ta este pana. Scrie din Şumla şi trimite în ţară. Fă-te indispus pînă vom vedea ne vom putea face aci. Este mai mult de o lună de cînd tot spui fratelui şi îi roz urechile că Rodin face minuni şi el îmi încurcă nişte politic ce nu put a nas de om. Eu îţi spui ţie, Eliade, că dacă nu vom mîna treaba la sultanul, pe pace, pe rezbel Rodin o să ia cîrma ţării, şi trebuie să ne grăbim. O, de ce nu este vreun mijloc să vii în Constantinopole măcar pentru 15 zile! Pe la Varna este scurtă calea. Tu ar trebui să dai petiţia cu mijlocul care am eu, şi să nu ştie nimeni că ai văzut pe sultanul şi, iarăşi, dacă nu eşti tu, apoi să o dau eu. Fratele, nu ştiu, ori că eu sînt prea iute, nerăbdătoare, ori că Eostache este prea moale şi încetinel; gîndeşte-te, frăţiorule, şi scrie-mi. 503 Azi-dimineaţă îmi trimise fratele scrisoarea ta de la 27 şi 28 ian. Ieri, în pripă, Virgilia ţi-a scris niţele linii, azi iarăşi mă grăbesc, că pleacă ocazia acu, la 10 ore. Frusinica încă nu este în stare să scrie, nici să citească din pricina durerilor de ochi. Era mai bine, dar plînsul ce a făcut pentru moartea fetii gazdei noastre, pe care ai cunoscut-o, i-a iritat dorul ochilor. O, de-ai şti cîte am tras şi sufăr. Blestemată ţară şi climă. Ştii cît plătesc ocaua de carne, 6 lei, şi că s-a întreit preţul nutrimentului şi toate. Rău ne-am înşelat noi şi nu ştiu cum o să ieşim din adîncul ce am căzut! Ei, frăţiorul meu! Speranţă nestrămutată în Domnul, şi El iarăşi o să ne îndrepteze la liman bun. Nu te dispera, frăţiorul meu, nu te întrista. Inima-mi spune că o să ne bucurăm, crede-mă, frate, că o să ne bucuram. N-ar fi bine, frăţiorul meu, ca în petiţia ta să rogi tu pe sultanul să te scape dintr-o poziţie aşa de falsă sau să te numească aceea ce trebuie să fii, dacă voieşte binele ţării şi al lor? Gîndeşte-te, frăţiorule, tu ştii mai bine. Dragă, cît au [indescifrabil] simţim mama şi copiii, tinereţea tatii pentru copii. Dragă, ce dulce, ce sfînt, ce etern este amorul patern şi filial. Dumnezeule, ce bine mi-ai făcut în ultimele linii din scrisoarea ta de la 27 ian. Dumnezeule, ajută tatii să vază şi de la nepoţi dulcele îngriji [ri] ce cere de la copii. A revedere, scumpul meu tată şi soţ, a revedere. Fii cu speranţă în Domnul, cînd ne iubim în Domnul, nu pot să ne facă rău nici oamenii* nici nenorocirile sărăciei. A revedere, Maria MJ.J.PCoresp. inv. 1.394/21 Nr. 5 Gonstantinopole, 24 februarie 1854, miercuri Frăţiorul meu, Astăzi veni domnul Giurescu şi tot astăzi primii scrisorile tale nr. 6* 7 şi 8. Nu poţi să îţi închipuieşti întristarea mea de suferinţele tale; de despărţirea şi împărţirea copiilor, de neaverea şi mizeria în care trăim. Apoi* ca să fiu în vîrful disperaţiei, îmi mai trebuia şi malatia in care mă aflu. Sînt 36 de zile de cînd s-a declarat un fel de anevrism în capul meu. Nu mai poci să scriu, să citesc, să mă pui în trăsură, nici să umblu fără braţ. Cum o să-mi văd de copii, de alergături, de mutări, de împachetat şi o mie de treburi, griji şi necesităţi ce reclamă pe tot minutul fiinţa mea şî îngrijirea mamei ? Ochii Frusinichii mă disperă, deboleţa Virgiliei mă sfîşie; suferinţele tale mă omoară. Dumnezeule, aibi milă de străinătatea şi sărăcia copilaşilor-noştri. Sînt în pat de 8 zile. Alaltăieri mi-am luat sînge. Frusinica nu poate: să scrie. Virgilia este ocupată pînă în gît. Eu de voi seri mai mult, cad 504 de ameţeala capului. Mă mărginesc doar de a-ţi spune că toate cîte mi-ai scris le-am înţeles, le-am simţit şi mă voi sili să fac tot ce voi putea, precum şi fratele. Dar iarăşi repet că o mie de alergături ale noastre şi două mii de promiteri ale amicilor de aci nu fac cît o vorbă scrisă de la căpitanul că oamenii ce i-a trimis n-o să facă decît rău ţării şi tutulor amicilor. Atît, frate, şi să vezi cum îi cheamă pe toţi înapoi. Rodin speră la domnie. Azi a citit un amic într-o gazetă a Vienei că s-a şi numit domn al Ţării Româneşti, dar eu am mai auzit că Poarta a întors domnii numiţi de la Rusciuc şi Giurgiu, ca să vînză iarăşi lămîi pen Ţarigrad. Eu nu zic că este afară din putinţă a se numi, dar sînt mai mult decît sigură că o să domnească cît cioara în par. D. Magacru a venit ieri. Azi mi-a dat vizita lui plină de amicie şi dor. Mi-a zis că abia apucă să vie la Şumla ca să se certe cu tine. I-am zis că pe mine nu mă sperie deloc cearta între doi amici a căror amicie este nepătată şi că am auzit zicîni de multe ori pe soţul meu: „certe-mă dreptul cît va voi, iar uatuldelemn al păcătosului să nu ungă capul meu“. A venit însoţit de fiul său şi de d. Iscovescul. Mîine vine singur, şi cred că cele ce o să-i vorbesc o să-ţi placă, cum ţi-a plăcut cele ce am scris Olgii; d. şi doam. Sturdza vin mereu şi mă consolă în malatia mea. Pînă nu cunoscusem pe d. Sturdza ziceam că mult a iubit Dumnezeu pe acest om ca să-i dea o astfel de soaţă. De cînd am cunoscut pe d. Sturdza am zis şi viceversa. Domnul să le ţie fericirea pînă la sfîrşitul vieţii lor şi să-i ferească de scorpii şi aspide care simt plăcerea a dezuni. D-ai şti cît te iubeşte şi te stimă Sturza, şi este sinceră stima şi amiciţia lui. Umblă fratele cu argintăria să găsească 4.000 sau 5.000 lei ca să pot trăi pînă la sfîrşitul lui martie, şi nu este putinţă să găsesc, nu ştiu ce o să devenim. Revoluţia grecilor a făcut multă turburare în toate părţile şi aci. 10 lei plătesc ocaua de carne din 3 lei şi jumătate ce plăteam cînd erai aci. Te rog fă-mi vreun căpătîi, cum să poci trăi şi a ţine bieţii copii într-o viaţă mai de suferit. Articolo sau refutaţia ce mi-ai trimis nu mi-a plăcut deloc. Par[că] ţi-a fost frică de maria-sa, ori fă-mi una demnă de criminalul Rodin, ori taci, dar pe asta n-o public. Fii odihnit, frăţiorule, că o să fac tot ca să văd dreptele-ţi cuvinte şi dorinţe împlinite. Ţine-te bine, să nu faci în nimic cauză comună cu oamenii de la 48. Ţine-te bine, că ori vei fi aceea ce trebuie să fii, ori te vei întoarce la copilaşi. Ţine-te bine, pune-ţi şi tu silinţa şi persistinţa că căpitanul poate să facă tot. Copilaşii toţi te sărută, plini de dorul tău şi trişti pentru mama lor. Oh, a revedere, frate, a revedere, Maria M. I.J.P., Coresp. inv. 1.45119 505 Nr. 6 Const., 1854, 1/13 martie, luni Scumpul meu frăţior, Cu poşta trecută ţi-am scris de primirea scrisorilor pînă la nr. 8. Am fost unde a zis d. Giurescu să mă duc (nu ştiu dacă nu mi-ai scris şi să nu mai spui nimurui cele ce am putea şti numai tu şi eu), n-am făcut nici o ispravă cu bărbatul mamii, însă văd că mama mă asigură că ea va sparge orice* intrigi şi că ea este tot aceea pentru mine şi familia mea şi văzînd că n-a putut să facă pă soţu să dea ochii cu mine, chemă poruncind ca să vie fiul ei cel logodit şi să mă explic cu dînsul. Dar tatăl l-a chemat pe loc, trimi-ţînd 5 slugi unul după altul, zicînd că a trecut timpul de a se afla la biserică unde se aştepta cuscru. Atît avuse timp să-mi spuie bietul băiat că nu se* poate să triumfe o aseminea calomnie şi că soţul meu este curat ca luna în fidelitatea lui. Mîine mă duc iară, Domnul să facă cum să văz pe tatăl şi! să reuşesc a fi dans le vrai1, dacă este om de princip, iar de va fi de sistemă,, apoi puţină speranţă. Pe Ion1 2 l-am pus, joia trecută, la 25 februarie, în şcoala de la Bebec. îmi făcură socoteala pă 3 luni şi 20 zile, adică pînă la sfîrşitul lui iunie stil nou, 1.800 lei. I-am dat 700 şi trebuie să număr şi pe ceilalţi la sfîrşitul lui martie st. n. La Mariţa3 trebuie să dau încă 600 lei, tot la mai sus termen.. Banii s-au dus toţi. M-am împrumutat 1.800 lei, şi nu mai am decît 500 lei;, cu ăştia ce să fac mai întîi ? Malatia, chiria casei cel puţin 1.500 lei daţi înainte ? Simbria unui slugă ? încălţămintea copiilor şi alte ? O să mor, frăţiorule, şi de grija acestor şi de disperaţia de a-ţi seri tot prăpăstii. Dumnezeule, ia-mi viaţa. Mă îngrozeşte, frăţiorule, starea în care am căzut, mă disperă obscurul avenir. Doamne, ce trebuinţă ar fi să poţi veni tu pentru 20 zile măcar în Constantinopole. Ai vedea tu singur ce este în iadul ăsta şi situaţia familiei. Ai vedea pă oamenii care trebuie să-i vezi şi să te înţelegi cu dînşii intr-un fel. Eu pînă acu nu văd decît că mergem ca orbii din prăpastie în prăpastie. D. Magheru se arată foarte amic şi frate, dar cu Ghica este ziua, noaptea.. Gfhica] l-a dus pe la toţi ambasadorii, fără excepţie, pe la toţi consulii. Ghica face pă dragomanul. D. Magheru alaltăieri, sîmbătă, s-a înfăţişat la S. Poartă, d. Magheru şi numai cu Ghica, care a făcut pe dragomanul, după placul rodenesc. Ş-apoi tot strigă d. Magherul că eu îi sînt soră, că tu îi eşti frate, că va unirea tutulor românilor, să se bată toţi pentru liberarea patriei, că nu pleacă de aci pînă nu va avea fiiman al sultanului că pă viitor va fi autonomia Patriii neviolată sub suzeranitatea Porţii. De va fi statornic în asta şi nu o mai slăbi, apoi ai timp să vii tu aci, să faci ce este de făcut, să te întorci la Şumla şi d. Mag[heru] să aştepte tot în Constanti[nopole]. Aş dori mult să vezi pă d. Mag[heru] pînă este aci, dar iarăşi mi-e* frică să nu fii tu pă drum cînd va fi d. Mag[heru] pă drum sau în Şumla.. însă să ştii că nimeni, nici d. Mag[heru], nu mai vin în Şumla decît pîn 1A nimeri; ca să-ţi spun drept (fr.). 2 Ion (Ienăchiţă), fiul lui I. Heliade. 3 Maria (Mariţa), fiica lui I. Heliade, internă într-un pension francez la Constan-tinopol. 506 Varna. Acest drum este sigur, acu mai sigur şi decît pă uscat. D. Mag[heru] a venit din Viena cu o escortă de militari ingineri şi destul de marţiali; pînă va veni în Şumla o să fie escortat măcar de 100 români şi moldoveni. Să fii însă convins că îţi este amic şi va să lucreze cu tine. Ghica i-a făcut un articol nec plus ultra1, şi s-a tipărit în gazeta Echo d'Orient, martie 9. Ginerele Catinchii mi-a zis să-ţi scriu să te ţii în toate astea la o parte, să nu-ţi pui signatura cu nici unul; să fii cum aţi vorbit. Aci să crede, după faţa ce a luat politica, că şi la X-brie viitor [...] tot în ţară o să fiel Doamne, scapă-nel De la domnul Grădişteanul ai 3 scrisori sau două. Ţi le trimiţ cînd voi avea sigură ocazie. Copiii sînt sănătoşi, Frusinichii îi este niţel mai bine la ochi. Cum regret că nu mă iartă durerea sau ameţeala capului să-ţi scriu o scrisoare de 7 coaie, aş avea ce să-ţi scriu şi de rîs şi de indignaţie. A revedere, frăţiorule, a revedere, Maria ta M.I.J.P., Coresp. inv. 1.451/23 Nr. 8 Constantinopole, 1854, mart. 1/13 Frăţiorul meu, Astăzi primii scrisoarea ta nr. 9. Văzui cele scrise, m-am întristat amar de situaţia ta, dar suplimentul scrisorii ne-au umplut de bucurie pe toţi. Curaj, frăţiorule, curaj, iarăşi repet, nu te deconcerta deloc, chiar de vei vedea şi pe Rodin în capul mesii. Este pentru ca să-i trîntească Dumnezeu, tocmai cînd cred că a pus pe Eliade supt picioarele lor. Crede-mă, frăţiorul meu, că o să-i vezi căzînd cu toţi ca merele putrede de vîntul răsăritului. D. Magheru este pînă acu amic sincer tuturor şi al tău cu deosebire. El este cu inimă curată, crede pă toţi că sînt cum ar trebui să fie şi să fi fost. Venerabil bătrîn în felul lui. Mi se sfîşie inima cînd mă gîndesc că o să dea în groapă însoţindu-se cu asfel de oameni fără Dumnezeu, fără nici un principiu. Domnul să-l lumineze să nu puie în plug cu dînşii, ci să-şi facă treaba singur cum doresc ca şi tu să nu te aliezi întru nimic cu asfel de oameni. Nu, frate, ţine-te ferm în ceea ce ziceai totdeauna, că cu oameni de la 48 nu mai faci cauză comună întru nimic. Ţine-te de acest princip dacă vei să-i faci patriei bine şi tu să fii (poate curînd) desigur cel mai distingt om al ţării şi al S. P. Cum a venit domnul Giurescul şi mi-a spus că vei să mă duc la mama şi să mă explic cu soţul ei în pricina răcelii lui asupra ta, am fost pe loc. Mama a fost de toată politeţea şi bunăvoinţă pentru mine, dar soţul a refuzat de a mă vedea. Mă mai dusei şi alaltăieri şi, refuzîndu-mi iară de a-1 vedea, i-am scris un bilet pe loc, zicîndu-i că trebuie să-l văz pentru că aceea ce voi să-i spui este grabnic şi îl priveşte. 1 De neîntrecut (lat.). 507 Atunci a venit soaţa, m-a luat şi m-a condus la soţul ei. I-am zis ca a începutul chestiii Mencikof1, soţul meu ţi-a scris să nu uiţi că la Chio so află un om exilat şi uitat de cei ce trebuia să ţie mai alfel asemenea oameni,, care a sacrificat tot ca să demaşte inimicul comun şi toate drăciile lui, şi fără vegherile şi abnegaţia acestui om nu ştiu dacă toate jurnalele şi chiar cabinetele ştiu să pledeze aşa bine interesele ţării, ale Porţii, care sînt şi ale Europei, dar uvrajele lui ornează azi toate scritorile (sic) civile şi publice.. Neavînd nici un răspuns de la d-ta, s-a hotărît emul să-şi sufere exilul pînă cînd Dumnezeu vă va lumina, a rupe lanţurile unei familii care plîn-gea plînsul tău şi era veselă cînd erai. In fine, l-aţi chemat, a venit pă loc,, a vrut să vie la domnia-ta ca să-ţi mulţumească şi să ia poruncile d-tale. N-ai vrut să-l primeşti. A fost silit să se ducă la celălalt. Acolo n-a întrebat cu ce rang mă trimiteţi, ce titluri formale îmi daţi ca să mă duc să vă slujesc, ci cum i-a zis pleacă, du-te la mareşalul la Şumla, a zis un bine, şi: a venit acasă cu vorba în gură şi cu lacrămile în ochi, zicîndu-mi: „Poimîine trebuie să plec şi pă acela care ardeam atît să-[l] văz, să mă înţeleg, să-i iau consiliurile şi poruncile, pă acela nu l-am văzut“. A stătut bietul om contra poruncii încă vreo cîteva zile numai ca să te vază şi să fie aşa de frumos primit (şi mi-am deschis guriţa, frate, l-am făcut să-mi zică mii de scuze pă care nu ţi le scriu, că nu sînt importante). Veni omul acasă înecat de mîhnire şi disperaţie. îmi spuse cum l-ai primit. M-am etonat. Am fost în întristare şi mîhnire toată familia. A plecat peste puţine zile. Am aflat de la un om demn de crezut că d-ta te-ai lăsat să te convingă că soţul meu este un om echivoc şi suspect. Eu sînt soaţa lui de 31 ani şi ştiu şi pe trecut şi în prezent, chiar visele lui ce sursă au şi din ce să compun. Eşti în cea mai mare eroare şi aş dori un om ca d-ta, de la care se aşteaptă atît bine, să fii în toate dans le vrai, că altfel, vai de picere cînd nu este cap. Asta este Protectoratul, asta este Regeneraţia, în prefaţă este deviza principelor soţului meu. De ce culoare a fost chiar pă cînd l-au silit să facă o odă, aci în prefaţa Proscrisului, vei vedea politica, religie a soţului meu. Aci, în aste foiţe vei vedea cum şi cine sînt agenţi [...] Pe loc mi-a zis, frăţiorule, să-ţi scriu cît mai curînd scuze de primirea ce ţi-a făcut şi că noi sîntem în eroare dacă credem că a putut avea un minut urîtă idee do tine. M-a rugat cu mare ampresman să-ţi scriu că te poţi lăuda de amiciţia şi-de interesul ce îţi poartă. M-a întrebat mai multe pentru oamenii din Şumla., I-am răspuns că soţul meu nu-mi scrie nimic. Se poate informa din trecut şi de la mareşalul dacă să interesă să fie în adevăr despre toate. M-a întrebat dacă eşti mulţumit lîngă mareşalul. I-am răspuns că mi-ai scris despre acest rar şi mare bărbat şi că este peste putinţă să-l ram-plaseze altul în acest secol. I-a părut bine auzind acest adevăr. în 3 chestii am a-ţi vorbi azi, îi zisei: una s-a terminat, a doua este să-mi dai voie să-ţi vorbesc şi eu, femeia, o dată niţică politică. De sînt 1 Alexandru Sergheevici Mencikov (1787 — 1869); amiral şi om de stat rus; în timpul conflictului dintre Rusia şi Turcia în chestiunea „locurilor sfinte“ a fost trimis ca. ambasador la Constantinopol pentru a încheia cu Turcia un tratat secret; guvernator al' Crimeiila începutul războiului; înfrînt în mai multe rînduri, părăseşte comandamentul în martie 1855. 508 femeie, sînt şi româncă, şi ceea ce priveşte prerogativele şi binele românilor mă atinge pînă la viaţă. Sînt, domnule, vreo cîteva săptămîni de cînd circulează o novelă însoţită de o murmură română că domnia-ta te-a[i] lăsat amăgirii străinilor a trimite la Şumla sau în ţară un fel de comisar-caimacam. De este minciună, apoi Dumnezeu este cu noi şi cu turcii, iar de este adevăr, apoi faci o mare nedreptate să blesezi drepturile şi simpatia românilor. Ştiu că îţi rod urechile 3 amb[asadori] şi doi cons[uli]. Păzeşte-te bine, însă, domnule, de a atinge această coardă. Nu crede că vin acestea ce îţi spun din patimă, pentru că îţi spui să nu trimiteţi pe nimeni impus. Trealoa turcilor este să libereze ţara; a românilor este de a-şi alege omul. Şi să-ţi spui ceva. Sînt convinsă că stăpînul d.-t. n-o să aprobeze, şi de vei reuşi să aprobeze, curînd o să disproveze, şi atunci una mai mult ca să te acuze inimicii d-tale. Eu te am tată, şi ca pentru un tată şi o mamă m-am rugat şi mă rog lui Dumnezeu. Asta mi-a dat curajul să-ţi vorbesc acest adevăr din care omul de principe se foloseşte, omul de sistemă rîde de mine acu, dar mai tîrziu se repentă. A rîs, mi-a zis că mă ştia că sînt soaţă şi mamă de model. Acu vede cu bucurie că sînt şi româncă distinctă şi să n-am nici o grijă că nu să face nimic din acestea. A treia chestie era pentru pensia din Chio. Mi-a zis că fără o petiţie subscrisă de mine nu poate a-mi face nimic. Văz o istorie mare pentru pensie. Iată ce ispravă făcurăm cu copilăriile din Chio. Dacă lăsai lucrul cum îl făcuse ei, acu nu eram să am rugăciuni, alergături, cheltuieli, d-a capo. Asots TrpoaxuvYjcofjiev1. Eu sînt amalată şi fără nici o para în pungă. Am ajuns pă drum, căci în toate zile[le] vine stăpînul casei pe care a vîndut-o şi îmi zice să ies din casă. Ca să ies din martie, să plătesc casa la insole 3.000 lei, să dau la sfîr-şitul lui martie 676 la Mariţa, 800 lei la Ion; ca să plătesc doctori şi spiţerii pentru Frusinica şi Virgilia, ca să mă mut şi să încalţ copiii, ca să mă transport cu atîta calabalîc îmi trebuie o subvenţie cel puţin de 9.500 lei, ca să poci duce pînă la sfîrşitul lui martie. Auzi, lei şi nu gîndeşti că leul a ajuns ad literam para? Frăţiorule, fă tot ce poţi ca să-mi trimiţi această sumă de mai sus, iar alfel nu cred că îţi va face bucurie ceea ce vei auzi că am devenit. Glumă nu este deloc, nici exageraţie. De nu voi avea astă sumă, o să auzi rău de tot. Iţi trimit şi socoteala cheltuielilor ce am avut pînă acu. Te vei informa şi singur, dacă se va putea să vii pentru niţele zile. Ambasadorul Frânţii actual să duce şi îl ramplasează un mareşal vestit. Ce o mai ieşi şi din atîtea pritoace? Trebuie să fi aflat că tractatul între Turcia, Franţa şi Anglia, ofensiv şi defensiv, s-a signat de cîte3 puteri. 5 martie Azi aflai că lui Rodin era să cază dambla (dacă avea mai mult sînge decît venin), că poruncile căimăcămiii s-a transformat în principe de Samos, unde s-a revoluţionat grecii. Zice că n-o să primească. Vezi, frate, că a făcut efect conversaţia de sus? Nu te deconcerta deloc. îţi dau parola mea că în 1 Veniţi să ne închinăm (gr.). 509 astă primăvară o să ieşi deasupra inamicilor, nu te deconcerta şi să nu faci cauză comună cu nimeni. A revedere, Chiria casei la insole pînă la sfîrşitul lui octombrie 854 lui Ion..................................................... haine de vară lui Ion ...................................... Măriţii, plata pe aprilie, mai şi iunie..................... haine de vară şi încălţăminte Mariţei şi lui Ion............ Transportul la insole şi nişte mici [cheltuieli] şi de întîia necesitate ................................................. La d. Travi, alţi, mi-i cere pe toată ziua ................. jurnalul................................................ la doctor şi spiţerie .................................. Chiria casei şi nutrimentul nostru pînă la 23 martie Să mă îmbrac eu şi copilele de vară, numai pe cît să putem ieşi din casă ............................................... Maria lei 3.000 •n 800 ii 280 ii 676 ii 350 5.106 lei 1.000 ii 350 6.456 ii 240 n 300 2.250 9.246 1.500 lei 10.746 10.746, fără bani enormi ce voi cheltui ca să alerg pentru pensie şi altele; •de cîte ori am ieşit cu trăsuri plătesc 55 transportu, deosebi bacşişurile pîn har[em], care se urcă pînă la 100 şi mai bine. De voi avea parte să mi să dea pensia şi pe martie, nu o să poci pune mai mult de 1.000 lei doparte la sfîrşitul lui aprilie, iar de nu mi se va da pensia, atunci... moarte. Cit am primit de la Eliade şi pâ ce i-am cheltuit Jurnalul plătit pe 2 ani şi jumătate trecuţi ............... 650 domnului Travi .................................................... 350 domnului Sachelarie ......................................... 110 la biletele Husein-bei ............................................. 30 5 scrisori de la d. Grădişteanu 3 scrisori de la d. Travi, jurnalul de familie........ 54 094 Lui Ion, cîte i-am făcut: pînzet, haine, transport şi plată 1.077 Să mai dau 800 lei ca să fie plătit pînă la sfîrşitul lui iunie st. n........................................!.............. 2.271 Măriţii: Pînzeturi, haine şi toate cele cerute, transport şi plata pînă la sfîrşitul lui martie st. n.............................. 1.170 (sic) 3.341 510 3 cravate ţie ............................................... 45 4 duceri in Const........................................... 295 3l57l Din ziua plecării tale 31 decembrie pînă la 31 ianuarie nutriment, chiria casei pă 12 zile, foc, spălat, simbria bucătăresei şi a feciorului ................................ 2.234 1T905 Februarie, nutriment, foc, spălat, simbrii, chiria casei 2.300 8.205 Pentru mine o rochie neagră ca să poci ieşi din casă 670 4 rochii ale copilelor de cusut la croitor’.............. 340 3 vele de pălării ....................................... 60 9^275 Hîrtie, ceară, plicuri şi condeie ....................... 47 9L322 Am primit în tot de la Eliade 7.010...................... 7.461 de la d. Zossima pentru d. Travi 451 .................... 1.861 7Mi Pînă la sfîrşitul lui februarie ai socoteala şi vei vedea şi ricevutele. La sfîrşitul lui fev. eram datoare 1.861, şi cu ceea ce mă mai împrumutai ca să duc poate pînă la 23 martie, cînd negreşit trebuie să golesc casa, căci mi-a zis curat că mă dă afară. Pentru această împrumutare este argintăria în depozit, cu dobîndă pravilnică 1 la sută. Dacă voi putea, voi copia eu scrisorile către Grădişteanul, căci copilele nu sînt încă în stare. Scrie negreşit o scrisoare aceluia ce mi-a zis să-ţi scriu cît mai curînd ca să [te] poţi lăuda de amiciţia lui şi de interesul ce îţi poartă. Mulţumindu-i de astă încurajare şi roagă-1 să fie pentru totdeauna ca un tată familiei tale şi protector. Ştii tu ce să-i scrii. Ia-1 cu bine, că el face tot; şi fără el, nimic. Chera Stamata ţi-a lăsat binecuvîntările ei. A plecat la Chio, amalată într-o stare prea proastă. Domnul să fie cu dînsa, să o mai vază copilaşii ei. S-a revoluţionat şi Chio. Nu mai ştiu bieţii oameni unde să mai trimiţă armate şi vapoare. [...] Dar aste revoluţii s-au făcut rău capului, că numai cu scuipatul o să-i omoare ace[i] 80.000 francezi şi englezi ce avanţiază la pas iute. De nu-ţi scriu speriată pentru gloanţele sceleraţilor, este credinţa care am în Domnul că nu vei peri de glonţ, nici de sabie, pentru că ţi-ai lăsat copiii şi pe tine pe drumuri ca să nu să omoare nici un pui în ţara ta la 48 şi poţi zice: „Părinte, iată pe cîţi mi-ai dat, nici unul n-am pierdut,, fără numai fiul pierzării44. Nu, Eliade, n-ai frică, ei o să moară de gloanţe şi pîn temniţe. Tu o să trăieşti şi o să te ierte Domnul pentru cîte ai făcut soaţei care ţi-a dat-o Domnul şi ţi-a binecuvîntat căsătoria, făcîndu-te tată la 16 copii. Fii sigur că Domnul o să-ţi împlinească dorinţele cele după voia lui.. A revedere, copiii te salută cu necomparabil amor, Maria Colecţia George Potra 511 [Constantinopol] [7]/l9 martie [1854] [Nr. 9] Frăţiorul meu, A fost un trăsnet pentru mine novela că a trecut ruşii Dunărea. Unde eşti ? Ce faci ? Tu nu eşti om de guerră. Eu sînt mai mult decît amalată. Vino niţel la noi. Dar paşaportul să-ţi fie pentru venire şi întoarcere, căci aici să ştii că nu ţi-1 mai aviză. Să vii dacă eşti în pericol, să vii dacă te vei asigura bine cu Omer-paşa că poţi să te întorci cu paşaport de ducere şi întoarcere, avizat de acolo, căci aci nu-1 mai aviză. Şi atunci să face voia inamicilor şi laudele lor că o să te gonească şi pe tine din Şumla. Frate, amalată în aşternut sînt. O para n-am de atîtea zile. Mizeria este în colosul ei. Din casă mă dă afară mîine. Frate, nu ne lăsa! Oh, nu ne lăsa, pentru Dumnezeu, fără tată; păzeş-te-te bine de inemicii [...], păzeşte-te bine de inemici români şi lasă-ne pe noi să murim în mizerie, să nu murim însă de dorul tău. Eliade al meu, frate al copilaşilor noştri, Dumnezeu şi mama lui să fie cu tine. Să te păzească de tot răul. Doamne, păzeşte-1! Scrie-mi unde eşti, care îţi este asiguranţa? Scrie-mi des, că murim de dorul tău, de grija ta. Primeşte şi lada cu toate după această notă. Am confiat-o d. Giu-resco şi îmi spune că o trimite printr-un iudeu ce vine cu marfă la croitorul lui Omer-paşa. Nu ştiu numele. Oh, a revedere, frate, a revedere. Sînt rău amalată, şi copiii, Doamne, copiii! Doamne, să aibă pe tatăl lor! Doamne, să-l aibă! [Maria] ★ trei borcane cu dulceaţă unu cu cafea, numai pentru tine, tătişorule un sac roşu cu pismeţi ca să moi în lapte dimineaţa 1 cutie cu zece pachete bişcoturi pentru deser[t]ul tău hîrtie de scris, anvelope şi ceară roşie; să ne scrii numai nouă 1 bucată de săpun de migdale, de spălat 18 Protectoraţi 6 epistole 1 port-notes 1 sticluţă cu unt pentru cap 3 serviciuri de argint 1 pereche cizme; în tot tîrgul n-am găsit nr. 41 sau 42 1 pereche mănuşi Lada să nu să piardă, nici lădiţele; un carton cu scamă dă-o lui Omer-paşa, că ştie unde este lipsă. Iudeul este trimis, din Şumla, să dea la Iscovici croitoru, şi Iscovici l-a trimis pentru ca să aducă marfă din Constantinopole în Şumla. M.I.J.P., Coresp. inv. 1.271/7 512 Const., mart. 8/20, 1854 [Nr. 10] Frăţiorul meu, Astăzi, luni, ţi-am expediat cu poşta scrisoarea mea nr. 10; nr. 9 o ţiu să ţi-o trimiţ cu domnul Giuresco. Căderea dracilor se face cu trăsnete şi plesnete, însă rămîne în etern* pentru că nu vine de la altul, ci de la ei însuşi, şi ştii că ce-şi face românul singur nu-i desface toţi dracii. Domnul Ghica, însă mai bun la Dumnezeu, că a căzut pă apă de o săptămînă de cînd pluteşte şi să luptă să nu meargă caimacam la Samo[s]. Insă hîrtiile s-a făcut, şi de va refuza, apoi este mai rău. O, d-ai şti ce catastrofă a căzut pe români! Dar să lăsăm astea. Eu nu ştiu cine adună scrisorile mele către tine. Trebuia să ştii că d. George Magherul a venit din Viena, chemat de S. P. A avut primiri frumoase şi încurajări. D. Magheru m-a însărcinat să îţi scriu pura lui amicie, şi a fost, este şi va fi nestrămutat din princ-ipile de la 48, cu deosebirea că atunci primea ordine de la popului român, acu se supune să ia ordine de la mareşalul, şi marele căpitan pe care cum se vede nu-1 ramplasează nimenea în acest secol. Sînt zece zile de cînd d. Magheru şi-a oferit slujbele sale la S. P.; sînt cinsprezece [zile] de cînd a oferit braţele şi supunere complectă la alteţa-sa generalisimul Omer-paşa, printr-o scrisoare ce i-a scris-o încă după vapor şi i-a expediat-o la Şumla, îndată ce a ajuns la Constantinopole. D. M [a-gheru] aşteaptă un firman, în care cere legislaţie şi administraţie indipen-dentă, revocare firmanului prin care ne-a expatriat. D. M[agheru] speră c-o să le aibă. I s-a propus ranguri. N-a acceptat nici un fel de rang, zicînd că se duce subt comandele mareşalului şi alteţa-sa îi va da poziţie după vrednicie. Ieri am fost la Bebec să văz pe Ioan. Seara, întorcîndu-mă, am aflat întoarcerea românilor în Constantinopole. Astăzi de dimineaţă era lîngă mine fratele Magheru, plin de întristare şi ruşine pentru cei întorşi de la batalion, şi îmi zice cu hotărîre: sora mea, să mi se dea toate firmanele şi poruncile, eu nu mă mişc din Cons. Mă întorc la Viena, dar la Şumla nu mă duc, pînă nu voi fi chemat de generalisimul Omer-paşa. în van m-am silit să-l înduplec, cu scrisoarea ta de la 1 martie în mînă. Mi-a zis că de fratele Eliade nu mă îndoiesc şi nu mă despart de dînsul decît la moarte; con-siliurile lui vor fi executate. Scrie-i însă că la Şumla nu mă duc pînă cînd nu voi fi chemat de mareşalul. Frăţiorule, domnul Magherul nu poate sta aci pe cheltuială mult timp. Să întoarce la Viena, cu atît mai mult că n-are nici o îndatorire către amici, pentru că nu i s-a dat la Viena decît numai 200# prin ambasadorul. Nu i-a acceptat, pentru că s-a împrumutat 3.000#, din care ş-a plătit datoriile. A lăsat copiilor, Alexandrinii şi micului băiat; şi aci are o cheltuială enormă: 6 oameni, ofiţeri, îi face cortegiul şi d. fiul său George. Prin urmare, te roagă domnul Magheru şi eu, frate, fă ca să fie chemat 34 513 Astăzi ţi-a[m] scris în pricina traiului nostru de aci şi a suferinţelor;; nimic n-am exagerat, însă plîngerea mea nu trebuia să aibă acel ton. Iartă-mă,. frăţiorule, şi D[omnul] să ne ierte. Bine, dar asasinii văz cu mirare că stau în Sumla. Oh, a revedere, frăţiorule, a revedere, Maria ta Această scrisoare o să o expedieze mîine d. Magherul. Bunul nostru tătişor, noi, este atîta timp de cînd nu ţi-am scris, însă nu trece o oră să nu fii înaintea noastră. Sîntem prea ocupate din cauză că nu ţinem slujnică. Mămuşoara te-a scăpat de Roden printr-o manieră bună. Te îmbrăţişem, amatu nostru tătişor, şi te dorim din suflet. E. [ufrosina], V. [irgilia] ta în pricina care ţi-a[m] mai scris, fă cum să nu faci cauză comună, şi întru nimic şi către nimeni să nu fii responsabil. Nu ieşi din ăst consiliu. [Maria] M.I.J.P., Coresp. inv. 1.467/6 Nr. 11 Constantinopole, mart. 12/24, 854 Frăţiorul meu, Ţi-am scris cu poşta de luni 8 martie, nr. 10. Ţi-am scris şi marţi 9 mart., după dorinţa domnului Magherul, care s-a însărcinat d-lui ca să ţi-o trimiţă. Primii scrisoarea ta nr. 9, 10 şi 11 de la 4/16 mart. Pă dama despre care îmi vorbeşti n-am văzut-o. Foaia care ai tri-mis-[o] fratelui este peste putinţă să se execute dorinţa ta fără să fie ea publicată şi furate dintr-însa. Fii în pace că o primirăm siva rămînea cu hîr-tie albă. Insă mă mir cum de nu face stăpînul foii, cum să aibi acolo, în casa ta sau în dispoziţia ta, o sculă cu toate necesariile ca să te poţi sluji. Pentru Dumnezeu, păzeşte-te şi fii în cea mai mare rezervă cu oamenii care şezi şi de cîţi eşti înconjurat. Nu pot să mă întinz mai mult, că aş avea ce îţi spune, nu lua nici pe tata, nici pe Ion, fiul nostru, în răspundere, şi chiar cînd îţi scriu eu vreun fel de recomandaţii şi laude, nu te baza pe ele, căci ori că îmi vin din prostie, ori sînt silită să-ţi scriu astfel, scriindu-ţi poate a la dictando, o dată pentru totdeauna, nu te [conjfia în nimeni. Zici că de două săptămîni n-ai scrisoare de la mine, să ştii că trebuia să aibi 2; una fără număr trimisă prind. Giuresco cu ocazia—zicea—[a] unui ebreu şi alta prin poşta regulată cu nr. 10; nr. 9 l-am ţinut scris ca să-l trimit cu d. Giurescu, precum şi pre aceasta. Prin Magheru ce zici am primit un plic cu nr. 10 către mine, 1 către Husein-bei, alta lui d. Damala, alta lui Grădişteanu, şi alta pentru d. Zossima. Toate s-au expediat la destinaţia lor, numai cele pentru Chio stau. Pricina este că pensia 514 trebuie, cum vezi în nr. 9 Asuts TcpocyxuvYjcro^ev1 şi dacă voi reuşi cu petiţia ce am dat, apoi crez că o s-o mute aci unde sînt. în Chio să află un fel de revoltă, au trimis ol euyeveaTaTot, ap^ovre^1 2 25.000 drahme ca să ajute pe hoţii de greci. Samos este şi ea în revoltă, şi să duce d. Ghica comisar pentru vreo două luni ca să facă slujbă şi să-i crească meritele. Dar tu poci lucra pînă atunci ca să-l trimită ăl creştin de om şi pe Rodin îndărăt la Bebec. Dar, frate, numai tu ai rămas să faci tot pentru biata patrie şi pentru copilaşi, şi numai cu acel om poci face tot, cu Omer-paşa. Aci care mai era, acu nu este altu decît un biet cumnat. Ceilalţi toţi sînt cum i-ai cunoscut: iezuiţi, diplomaţi şi egoişti. O, ce bine cunoşti tu lumea asta. Nu mai rămîne decît acel mare om Omer-paşa. El poate să scrie chiar sultanului de toate machievelismurile ce se întind pînă în Şumla şi îi împiedică de a face bine naţiilor turco-române şi gloria lui. El poate chema pe cine va şi a goni pă cine nu este omul cauzei. El poate să îţi dea poziţii şi ranguri. Bine că ne-a scos Dumnezeu din Chio, că de nu ieşeam la decembrie, şedeam pînă muream. O, ce bine cunoşti oamenii de această condiţie. Frăţiorule, vezi să nu te compromiţi întru nimic cu americanul Berj. Sîntem pierduţi. Eu sînt sigură că şoacăţii spionează toate mişcările tale şi ştii că între tine şi şoa-căţi nu prea a fost ochi de cumătră. Acu, frăţiorule, îţi scriu ala dictando de bunul nostru fratele Magherul. Toţi boierii din ţară şi din Moldova în unire cu d. Ştirbei, Bibescu şi Sturza bătrînul şi Ghica moldavul au fost lucrat mai demult către guvernul austriac aceea ce şi acest guvern dorea, ca la întîmplare de a fi Rusia învinsă, ceea ce va pierde ea, adică influenţa protectoratului din Principate, să treacă la acest cabinet, adică să ne vie de cap Austria, care a şi trimis încă din vreme pe la august în Principate pe un maior Tom, ca împreună cu boierii din ţară şi Moldova să propage influenţa austriacă. Toate acestea s-au făcut şi au reuşit ca boierii să se asigure în regimul lor şi Austria să îşi legiuiască influenţa şi tot ce mai aşteptau era să se signeze actele anglo-franco-turce de ofensivă şi defensivă în contra Roşiei, care şi aceasta s-au terminat formal, tocmai în timpul cînd se aştepta să iasă firmanul din partea înaltei Porţi, cerut şi dorit de toţi adevăraţii români (vorbe, numai de d. Magheru este cerut). Firmanul de asigurarea drepturilor autonomiei noastre, fără protectori şi protectoraşi, ci numai supt suzeranitatea î. Porţi; a-i apăra Poarta de orice bîntuire externă, drept tributul legiuit, pentru acest firman a stăruit şi stăruieşte încă fratele nostru d. Mag[heru] încurajat numai pentru că a fost chemat din Yiena. Dar iată spaima şi durerea ce cuprinde pe tot românul. Austria vrea şi a reuşit să dea mîna cu Turcia, însă cu scopul cel mai viclean. Puterile celelalte sînt mulţumite de această alianţă ca, cu orice chip, Roşia să fie învinsă în puţin timp fără multă pierdere materială şi finanţi-ală şi să fie toţi mai curînd acasă că le [e] frică de popoare. Prin urmare, 1 Veniţi să ne închinăm (gr.). 2 Preastrăluciţii (nobilii) boieri (gr.). 34* 515 să crede că nu să vor împotrivi pretenţiilor Austriei, care cere cu stăruinţă de a rămînea Principatele în starea de astăzi sau regimului de cînd cu Regulamentul, şi că chiar foştii domni, la intrarea ruşilor, să se întoarcă iarăşi ei domni ai ţărilor, pînă la împlinirea termenului conclus la Balta-Li-man, şi să intre deodată cu oştirile învingătoare în Principate la culcuşul domnesc, sau în urma biruinţei. Toate acestea s-a scris chiar de la un membru al acestei organizări către un fidel al său amic. Acest amic le comunică printr-o scrisoare ca să ţi le fac, frate Eliade, cunoscute cît mai în grabă (eu socotesc că o fi Maio-rescul acest amic), şi totdeodată zice că nedarea firmanului în public pentru drepturile Principatelor provine din mai sus-zisa unire a tîlharilor boieri' cu cabinetul austriac. Pentru vătămarea drepturilor Principatelor şi chiar a Turciei şi atît mai mult se cred acestea pentru că unul dintre capii acestor boieri lucrători cu Austria, adică d. Ştirbei, ceru permisie formal de la înalta Poartă să vie la Constantinopole aşteptînd răspunsul la Triest, unde se' află venit de la Viena. Aflînd aceasta, fratele tău Mag. s-a dus numai îndată la vulpea (ştii tu, căci eşti naşul) şi i-a zis: „Auzii că Ştirbei avu frunte de a cere voie să vie în Constu. Vulpea îi zise: „Şi ce de nu? El nu e compromis către Turcia şi prin urmare nu-i putem refuza ospitalitatea44. Fratele răspunse: „Nu ştiu cît ar trebui să fie mai compromis, cînd mai înainte de a trece ruşii Prutul lucra cu Alşinski, consulul rus, proiectul cum să primească mai bine armata rusă în vreme ce datoria lui era să facă o protestaţie şi să ia armata română şi să treacă cu dînsa Dunărea. Lui însă i-a venit bine să şeadă să le facă toate înlesnirile şi cînd S. P. l-a chemat, a refuzat, servindu-să cu pretextul că nu-1 lasă naţia să abandoane ţara fără cap la nişte asemenea împrejurări critice. Şi de n-ar fi slujit [pe] ruşi şi n-ar fi îndatorat-o, după plecarea lui din Bucureşti, n-ar fi ieşit ucaz împărătesc ca să i se dea o parte din lista civilă şi pensie pe lună o mie de galbeni44. Vulpea a zis că le ştie toate (ca cînd ar fi zis că pentru că e boier mare şi cu parale i se iartă toate). Prin urmare, frate, nu ne rămîne alt de cînd [cît] speranţa în Domnul şi ce vei lucra acolo în Şumla la acel musulman brav şi amic al săracilor români. Stăruieşte cît mai în grab să scrie şi el aci ca să ni se dea acel firman de recunoaştere şi confirmată autonomia noastră şi un alt firman pentru revocarea firmanului în care sîntem proscrişi, că ce credit putem avea, cînd nici măcar o restabilire de credit nu ne dau ? Frate, momentele sînt scumpe. Sileşte să faci ce vei putea de acolo* şi cît mai în grab pînă nu va lua desăvîrşită putere şoacăţul. Să ne căpătuim cu acest salutar firman, şi vie în sfîrşit oricare drac şi ciocoi, domn sau cai-macan, îl dă naţia pe bete. Cînd românul este stăpîn pă legile lui să facă aceea ce priveşte binele naţiei. D. Mg. are toate dovezile şi le-a arătat la Poartă. Despre propaganda ce au făcut ruşii în Principate, adică că Rusia va uni pe toţi românii într-un stat, va face o crăiie, cu legi independente şi confirmate cele de la 48, dîndu-le un rege din familie rusească, iar turcii vor să persecute religia şi să facă paşalîc, această propagandă a intrat şi a plăcut pînă în cea din urmă colibă. Vezi, frate, cît trebuie să sileşti ca 516 să se facă această cerere de singurul bărbat ce are, cum văz, puterea morală şi materială. Văz cu întristare că numai unul este care ne poate scoate din sclavia [...] şi austriacă. Speranţa mea este în Domnul şi în acel român ce a făcut atît pentru români şi care se bucură de toată încrederea a marelui căpitan, fă dar şi acu ceea ce ai făcut totdeauna. D. Mag. a scris mareşalului. De luni a sosit în Const. Aşteaptă chemarea alteţii-sale ca să vie la Şumla. Prin urmare te roagă să stăruieşti să se^ cheme, dacă socoteşti că slabele-i braţe, unite cu dorinţa de a sluji patriei supt comanda şi perfecta subordonaţie, poate să mulţumească pă mareşalul. [sfirşit la scrisul dictat] 15/27 martie Frate, eu nu văz nici sinceritate, nici loiaiotate în această purtare cu tine din partea fratelui Mag. I-am zis de ce nu îţi scrie cu mîna lui. Mi-a răspuns că cu scrisoarea lui din urmă ţi-a spus că nu îţi mai scrie. Dacă tu i-ai zis în ultima scrisoare a ta că pentru cauză nu mai lucrezi. I-am răspuns că Eliade şi în ţară şi în Paris mi se pare că a lucrat şi a făcut mai' mult decît toţi, şi chiar acu Eliade este mai înainte decît toţi la postul său. „Apoi d-ta, nene, zici şi deszici. Nu eşti domnia-ta care strigi cu atîta infaz că trebuie românii să uite tot şi să îşi dea mîna cu toţii să facă în unire ceea ce patria reclamă mugind ?“ S-a înfundat şi nu mi-a răspuns decît vorbe îngânate că îşi are cuvintele. Acu iaca ce am înţeles eu, şi tu poci înţelege mai mult şi mai departe. El este legat oareşicum cu Ghica, care l-a înduplecat şi cu guriţa lui că este român adevărat. Apoi Mag. s-a mai bazat pă recomandaţiile ambasadorilor puterilor aliate; apoi şi pe primirea care [o] face Vulpe lui Ghica. Toate astea a contribuit să înduplece pe d. Mag. şi să crează că Rodin este om de principul naţional, om de onoare şi credincios patriei pentru muncile şi cheltuielile ce a făcut în 6 ani, ca să aibă astăzi atîtea mijloace Ghica şi atîta sprijin de la toţi. D. Mag. crede astfel cum îţi descriu. Acu ce greutate mai rămîne ca să îl poarte Ghica de nas? Cînd şi fiul Mag. n-a făcut decît să dea brînci lui tatăl său în acest abis. Despre firman, firmanul este bun. Cererea a Mag. stă în trei articole: I. Autonomia complectă; II. Revocare la firmanul prin care sînteţi proscrişi;. III. Să se dea arme românilor din ţară, să fie pentru totdeauna ca o avangardă între Rusia şi Turcia; toate sub suzeranitatea Porţii. Insă văz o mare greutate pentru că Austria devine din zi în zi mai potentă asupra Porţii (Vulpea le-a lucrat toate astea ca să-şi răzbune pe amicul fratelui şi să îl dea peste cap. Ah, a reuşit Vulpe, şi din zi în zi reuşează, scoate pe toată ziua şi pune Vulpea la maimuţe de ale ei). Văzînd Ghica şi Mag. pe de o parte greutatea, pe d-alta căderea dracilor, vorbind cu bahmuţi, bruhari şi belzebuţi, le-a spus că tu poţi face* tot prin căpitanul de acolo. Asta este acu spiritul lui Rodin, să facă ca prin Mag. să lucrezi tu acolo, să iasă firmanul aci, şi glorioasa slujbă să fie a lui Rodin şi Mag. infernalul Dacă nu vei pune umărul tu, apoi eşti român vîndut. Dacă vei pune umărul, apoi cu toate că tu te-ai vîndut, ei însă tot au reuşit şi scoaseră prin munci, cheltuieli, drepturile ţării. Frate-meu, mă cutremur de oamenii aceştia. Tu fă cum înţelepciunea ta te învaţă şi pe cît inima ta bate pentru binele nenorocitei patrii, însă că sînt puţine zile de a lucra pentru binele patriei, asta este prea adevărat. Austria întîi leagă sclavia noastră şi pe urmă signează tratatul alianţei. O, Doamne! Doamne cînd ai putea să combini astfel firmanul să iasă, dar astfel cum să vază toată lumea că este fapta acelui mare căpitan, a cărui memorie, recunoştinţă şi devotament nu se va stinge în secolii secolilor din inima unei populaţii ce geme supt sclavia ţarului şi a ciocoiului. Apropo de ciocoi, mi se pare că bărbatul1 Olgii este pui de şarpe împe-liţat. Cu Rodin însă este rău. A rupt-o, şi ruptura a făcut-o întîi Rodin. Comisăria Samosului n-a primit-o. I s-a părut prea ridicol din caimacam în ţară, comisar la Samos, ş-apoi tocmai la fiertul fierului să nu fie în Constant inopole. Scrie, frate, o scrisoare amicală lui d. Carpi, vecinului care ne-a dat loc pentru bagaje. O, săraca nevasta lui, de cîte ori era să culce copiii flă-mînzi dacă nu mă împrumuta ea. Ii sînt datoare mai mult de 2.500 lei. Te rog aceste scrisori să le citeşti singur, să nu le citească nimeni altul, şi procură-ţi hîrtie şi o pană ca să însemnezi din punct în virgulă la cîte trebuie sâ îmi răspunzi. Colecţia George Potra Nr. 12 Const. [1854], mart. 17/29 Frăţiorul meu, Am primit nr. 12, 13, 14 care le-ai pornit deodată prin diferite persoane, scrisori dulci şi amare. Primesc pe cele dulci, că le merit. Nu mă întristez pentru cele ce îmi zici, că şi tu zici „de ce să ştie alţii ce trebuie să ştim numai noi“. Iţi răspund că n-am făcut altă vorbă şi pentru nimic alta, decît pentru cele ce mi-a zis d. Giuresco că l-ai însărcinat să-mi spuie din gură şi să stăruiască să mă duc eu la Reşid-paşa să-i vorbesc pentru inocenţa ta la cîte calomnii ai auzit că s-a făcut în contra ta. Eu am vorbit pentru mai multe şi nu i-am dat d. Giuresco relaţie decît numai pentru ce ştia. Rodin nu este şi nu va fi decît Rodin treierînd, nici o misie publică nu cred să i se dea, şi acest mare bine să fim datori întrevorbirii ce am avut, care în numărul 9 ţi le-am descris. Cît pentru protestaţia ta că am re-tardat-o cu 20 zile, iartă-mă, frate, iartă-mă. Vezi că nu mi-a venit din rea-credinţă. Am dat-o azi şi n-a vrut redactorul să o tipărească. Fratele 1 Grigore M. Sturza (Beizadea Viţel). 518 vrea să mîie lucrul mai departe şi să nu reuşim. I-am zis să te întrebe întîir ca să vedem dacă tu vei, nefiind siguri de reuşită, să ne azardăm. Frăţiorule, oricîte îndoieli vei vedea în scrisorile mele despre fratele Magherul, sînt greşite. Am toată convincţia, după destăinuirile ce mi-a făcut omul aseară. Văd că Mag. este de multă importanţă venirea lui în Şumla, atit pentru patrie, cît şi pentru persoana ta, să ai lîngă tine un amic nestricat şi sincer, necompromis întru nimic şi fidel pînă la moarte principiilor de la 48 şi jurămîntului ce a făcu[t] (astăzi, 17 mart., sînt 6 ani),, împreună cu fratele său Eliade. Cu toţi românii, compromis, şi nici vorbeşte, dar este foarte circumspect şi în rezervă. Nu-1 înşală nici Rodin, adică nici dracul. A recunoscut, de a stărui să i se dea condiţiile cerute, adică autonomia. Poruncile-i ca să vie la Şumla stau gata, cînd va voi să le ia şi să plece. Nu a accetat nici rang, nici pensie, şi mi-a zis că sultanul de îl va trimite, nu vine la Şumla. pînă nu-i va seri două rînduri de Ia Şumla, formal din partea mareşalului ca să vie, atît l-a descurajat întoarcerea românilor; prin urmare, eu ţi le făcui cunoscute atît convicţia mea, cît şi hotărîrea fratelui Mag. Tu fă cum vei şti, frate. Ştiu atît cît este de neapărată trebuinţă să te întîlneşti cu acest om şi fă cum să nu-i pierzi amiciţia, nici să cred că tu n-ai făcut destul ca să fie chemat la Şumla, formal. Inimicii noştri lucrează d-a buşitele pe la ambasada austriacă ca să fii şi tu chemat la Const. Lucrează şi tu, frate, cu Dumnezeu şi cu acel om mare* ca, cînd îi va veni vreo poruncă, să te trimită aci, să răspunză şi El[iade]: „mă rog să am şi eu parte de vorbă. Mi-aţi recomandat o lume întreagă de^ 6 luni încoace, să am şi eu parte a vă recomanda un om şi bun, pe care nu poci să-[l] las de lîngă mine.u Le taie vorba cu miere la toţi cîţi doresc prin ştiinţă sau prin neştiin[ţă] să servesc inamicilor şi tu te faci mare în ochii tuturor şi cîştigi mult. Fratele zice că să nu-ţi scriu nimic despre planuri şi demireuşite ale: inimicilor, pentru că te deconcertă. Eu ţi le scriu şi vezi din ce principiu vine dorinţa de a te vedea văzut cum meriţi şi a sfîrşi o dată cu oamenii ăştia. Dar dacă fratele are dreptate, apoi nu-i frate decît să-mi spui că eu pe loc mă mărginesc între ale sănătăţii şi la ce mă vei întreba. Frate, iarăşi îţi repet că eşti rău înconjurat; de va veni d. Zossima, el îţi va spune mai multe. Nu crede şi opreşte de a-ţi spune: „iată ce a zis. cutare şi cutare“. Opreşte-i cu severitate de falanstern. Nu mai vorbi cu nimeni sau dă alt nume cel puţin. Vezi să^nu se mai facă vorbă şi acolo cînd va veni d. Mag. că cei ce te înconjoară au scris d. Mag. şi tu le-ai zis ru-peţi scrisorile că un om ca Mag. nu merită atîtea laude şi mării şi de-ai şti toate, îţi spui că sînt toţi ca unul. Te rog nu mai da nimănui scrisorile: mele să ţi le citească, te rog. Ieri a venit un om de la cancelaria franceză ca să-mi zică că după termenele ce mi s-a pus ca să golim casa, nu mai poate să-mi dea decît încă 5 zile, şi pe urmă sînt siliţi să mă scoată şipe franceza stăpînă de casă, căci după lege trebuie să stăpînească casa acel ce a cumpărat-o. Eu n-am para ca să fac nici o mişcare, din contra, datoare pînă în gît*. Fără subvenţia numită, sînt pierdută moralmente şi fizicamente. 519' Frăţiorul meu, ce să zic şi eu, să te sărute din parte-mi. O, Doamne, adună-ne mai curînd la un loc! Doamne, auzi-ne! A revedere, frăţiorule, a revedere, Maria ta M././.P., Coresp. inv. 1.946 Nr. 13 Const., martie 31/aprilie 12,1854 Frăţiorul meu frăţior, Era un vis numai ce mă turmenta de 6 ani încoace. Groaza acestui vis nu se descrie. Să făcea că erai nu ştiu unde, înconjurat de [...]. Eu alergam în toate părţile căutînd mijloc a te scăpa. Disperaţia îmi spărgea inima. Mă deşteptam într-o bătaie de inimă teribilă, înmuiată în lacrimi. In van căutam să adorm. Mi se făcea ziua plîngînd şi rugîndu-mă Domnului să te apere de tot răul. A doua zi eram amalată. Cum socoteşti că sînt din ziua ce am aflat teribila nuvelă că ruşii au intrat în Turcia? Pentru mine a fost moartea. In van mi-a luat atîta sînge şi atîtea lipitori mi-a găurit toate vinele, fără să am nici un folos. Ca să reviu în viaţă, trebuie să fugă [...] dimprejurul tău. Trebuie să am deplină siguranţă de existenţa, de sănătatea ta, trebuie! Oh, trebuie să fim împreună. Bine zici, Eliade al meu, că trebuie să fim la un loc. Ai dreptate la cîte îmi scrin Eu voi să plec, să viu la tine. Nimeni nu mă lasă, nu vor să-mi ajute. îmi spun că ruşii sînt vecini cu Varna, şi pe unde o să trec să viu la tine ? Porunca pentru pensia din Chio trebuie să treacă cum văz 4 luni pînă voi avea această ordonanţă. Scrisoarea ta către Husein-bei am trimis-o, a lui Damala o ţiu şi n-o trimisei, gîndindu-mă că în compromiterea în care s-a pus eoyevecr-Tavot ap^ovTs^1 nu este prudent să figureze numele tău în alilografia lor. Ţi-am mai scris că ol euyeveaTocTot1 2 au trimis hoţilor de greci 125.000 lei şi 250 voinici, din Vrondado, armaţi. Scrisorile tale le-am primit pă toate pînă la nr. 17, cu data de 15/27 martie. Fii în pace pentru aceea ce ne-ai trimis să se tipărească. Scrisoarea din nr. 15 am dat-o la destinaţia ei, aci în Pera. Redactorul nu a voit să publice protestaţia ta zicînd că s-a căit pe loc că a tipărit şi pe a lui d. Ghica, căci el nu mai va în jurnalul lui să mai figureze polemice. Glumele tale din scrisoarea^nr. 17 şi situaţia în care te afli mi-a sîn-gerat inima. Vei să mă amăgeşti. Să crez că nu eşti în pericol? Doamne! Fă cum să ne mai vedem toţi la un loc. D. Magherul hotărît nu vine pînă nu-i va seri mareşalul să vie în Şumla. In van îi spui toate cîte îmi scrii tu.Ţine la reuşirea să aibă firmanul de autonomia ţării. Am luat de la d. Giuresco din banii lui d. Russo lei 980. Eram amalată rău şi nu ţiu în minte pentru cît am dat ricevută. M-am împrumutat ■520 1 Preastrăluciţii boieri (gr.). 2 Preastrăluciţi (gr.). (în ultima disperaţie) de la bărbatul Olgii 4.000 lei turceşti, care o să-i: plăteşti 2.000 la sfîrşitul lui aprilie, şi 2.000 la sfîrşitul lui mai. Aceşti bani i-am primit în galbeni împărăteşti, lei 65 unul, şi după 3 zile au scăzut# numai 62 şi 60. Tu să plăteşti aceşti bani după cursul ce va avea moneta aci în Constandinopole în luna lui apr. şi mai. Doamne, în ce infern mă lupt! Cu o familie de 6 oameni în scumpetea asta; este de ce să înnebunească omul. Scoate-mă de aci, scoate-mă ! Mă împrumutai pînă acu 8.000 lei peste 7.000 care mi-ai lăsat, şi la 10 aprilie n-o să avem nici pîine a da copiilor. Toate cîte ţi-am trimis la 19/31 martie, prin d. Giuresco, le-am luat pă datorie, şi iată că am confiat în mîna d-lui Giuresco 3 scrisori ale mele: nr. 9, 11, 12. 1 plic numai cu scrisori de la copii 1 plic de la d. cont. Caragiai 3 scrisori de la d. Grădişteanu 1 ladă albă, cu o lădiţă plină cu 10 pachete bişcoturi 1 cutie cu scamă de in pentru rane. Hîrtie bună, mare şi mică descris,, plicuri, ceară roşie 1 pereche cizme 3 şervete de masă 3 borcane cu dulceaţă, pere, cafea şi nerange [?] 2 borcane cu cafea pisată, preparată cum îţi place 1 (o) sticlă cu oliu bun pentru păr 1 săpun bun 1 pereche mănuşi 1 portnot cu creionul 18 Protector aţi 6 epistole, pesmeţi şi 3 păini. Toate le-a luat d. Giuresco şi mi-a zis că le-a pornit, cu toate de mai: sus scrisori, cu un ebreu, asociatul şartului Iscovescu din Şumla, care asociat venise în Stambul ca să tîrguiască marfă şi se întorcea la Şumla. Mi-a zis că este ocazie sigură, l-ai primit? D. Giuresco ţi-a făcut mult rău, atît cu gura slabă şi cu dorinţa de a tot vorbi şi a se arăta că ştie tot ce faci, ce scrii şi ce te gîndeşti, cît şi cu intima amiciţie cu Marin. Cînd ne vom întîlni, vei afla. Dacă ai bani la d. Giuresco, trimite-mi un bilet să-i primesc. Poate că voi putea plăti un trimestru din două care sînt datoare pentru Ion şi Mariţa. Este numai o vorbă, frate, 2.000 lei pe an pentru un copil. Nici cu patru nu scapi, şi învăţătură — tufă. O, ce bine ziceai: „spoituri şi că săracul să nu înveţe carte“. Fără aceste cheltuieli nu intram într-un abis de datorii. O., fă cum să ies cu copiii din acest abis de datorii şi enorme cheltuieli. Nu te grăbi să critici nimic pînă nu vei vedea cu ochii. Mai mult de-cît iconomie am făcut şi fac, dar în van, leul este ad litteram para. Sînt 3 zile de cînd am adus pă Ion şi Mariţa acasă (vacanţa de 22 zile, plată de nutriment îndoit). Şi ca să-i aduc, am cheltuit mai 100 lei. Şi cînd îi voi întoarce (de la insulă) o să fie poate îndoită cheltuială. La insulă am luat o casă mică, mititică, d-abia să răsuflu, pentru o lună 400 lei. Casa de un caicciu. Fă cum să venim mai curînd, că o să-mi auzi de nume. Nu mai poci de dor, de palpitaţii, de malatii, doctori, spiţării, cheltuieli, păgubi, 52î hoţii. Oh, dacă n-o să fim nici în aprilie împreună, sau pe aproape de tine, să vie, Doamne, moartea, să vie să mă scape din tot ce este Constandinopole şi oameni corupţi. Frăţiorul meu, de ce n-am primit cu poşta trecută scrisoare de latine? De ce, frăţiorule? Să fie, Doamne, că s-a pierdut ori retardat? Scrie-mi, Eliade. Scrie-mi în toate zilele, fie-ţi milă de mama copiilor tăi, de mama ta, Niţă al meu, scumpul meu Niţişor. La tine mă gîndesc în toată secunda ce trece cu viaţa mea, glasul tău auz, pe tine văd ochii mei; nu poci să trăiesc la ideea că între ruşi şi tine nu este decît 20 ore! Doamne, Doamne, auzi dorul şi rugile mele. Scapă-1, Doamne, din toate pericolele. Eliade, soţiorul meu, păzeşte-te de toţi inamicii, fugi, vino la noi, adu-ne la tine. Din sînul nostru nu te răpeşte nimeni. A revedere, Maria ta M.I.J.P., Coresp. inv. 1.271/6 TsTr. 14 Const., 1 aprili şi 13 apr. [1854] Frăţiorul meu, Scrisoarea ta de aseară din 17/29 mart. cu nr. 18 parcă m-a mai ren-vdat. Frăţiorul meu, spui tu drept că nu eşti în pericol? Eşti tu sigur că o .să gonească pe ruşi din Ţara Turcească? Doamne, ce prăpăstii spun aci! Varna s-a mai deşertat. Au venit o mulţime de băjenari în Constantinopol. Toţi cu un glas spun că de voi ieşi în Varna, sau în Şumla, o să mă pui cu copiii în bătaia fierului şi a focului şi că o să-ţi facem şi ţie confuzie şi ambara. După cum îmi scrii tu, eu nu crez nimic din prăpăstiile ce-mi spun şi sînt sigură că şezînd aci încă 40 zile mor, frate, mor. Canonul, pu- ^ ' ■"" ■■ fc ^ ■■. *%'"’ >$■ 1 r - tij. >>:■: va avta' k>c Oumkeeâ la 3d, Apr(fk te , $ ■?:''' /'' V '' <:?\v ;; >" ^ ;'> v ^S^:^§§0^'' ■ ' '• •- • - : .v. * ?$H|P :■■■ :*•>*." '.}■ K'*? 4 1 ^ *T//«rr,' ' /> <■/''< f '-\'s >: ;-5«- ,y 4 ..y, ■•■■ '<■■ >-- S ;-■: ' ^^.#1. ^,îV ••'•' *'•'• W55rl:v;'i&^A : i Poezie anonimă cu ocazia morţii lui I. Heliade Rădulescui Bucureşti, 1872, apr. 30; foaie volantă Mormintul lui I. Heliade Rădulescu — în curtea Bisericii Mavrogheni JIHiiîH* Ihmimidl lîi orsla IO ante-iaorMiapo «* ţîmî m UNsnc*, m pMWagmt, $t. JNIcoIm *N am mt «d&fju ro%;3o$ m emmoeonHrtfţni (io 40\tftţi»iW $* *w*rliti»r mm»» >mi m 4m mtioiîIo ,*#<* thttry*«i* 4 %4f«MiIt p»*£«: toţi'ipuHi'vmlw^w >1 ^vm imiba mmm* imha Ni ÎI1HM0; In tino ..tnţ* iiîilfe<:* ar fi *«af Invitaţi & hî«o-y<.ş$ V&, n^U.tv la î**|iiK4 ;/ ppî::s5$ps|®|li^' §11 H**?* ÎK"2. !*«<»< OittMwsht • 3 Comemorare^ a 4=0 de zile de la moartea lui I. Heliade Rădulescu de către cetăţenii din Brăila. 1872, iunie 10; foaie volantă Poezie făcută de Alex. I. Şonţu cu ocazia dezvelirii statuii lui I. Heliade Rădulescu. 1881, nov. 21; foaie volantă PROGRAMA Reproseniărel Corpului Lucrătorilor TypographT la desvSlirea statueT IOAN HELIADE RADULESCU în înscrisul întreg al d-lui Heliade, arătîndu-i că partea de bani din acel înscris şi-a primit-o în Paris cu prisos şi îşi are date chitanţele sale şi că de le va fi păstrînd d-lui, să să socotească soru-mea după dînsele, iar dacă din întîmplă-rile de la 1848 le va fi pierdut, să nu ceară de la d-lui decît numai 10 mii lei. Mărturisesc încă, că soru-mea Manda, cînd s-a dus cud. Pavlidela d. Heliade, acest[a] i-a spus din parte[a] răposatului Tihon şi că d. Heliade n-a putut spune de se mai află acele chitanţe sau nu, fiind venit de curînd,. şi că ştia sumele ce a trimis răposatului în Paris şi că se cam loveşte cu cele spuse de soru-mea, primind a-i răspunde cu încetul acele zece mii lei. Mărturisesc încă că sori-mei Mandei, în lipsa d-lui Heliade, i s-au dat pînă la o mie lei în socoteala banilor ei; că d. Heliade venind, după cererea sori-mei i s-a dat de la luna lui mart. 1859 pînă la moartea ei, ca doi ani aproape, cîte 2# pe lună, la îngropare 100 lei, şi mie apoi, iar cîte 2# pe lună, spre a-i căuta de suflet, că noi, neştiind scrie, nu i-am dat nici un înscris despre banii ce am primit. Mărturisesc încă că zapisul apoi întreg l-am dat fratelui Manolache, ca om strîmtorat, să ia el restul banilor de la d. Heliade. [pe verso]: J’ai re$u de la Banque1 Au commencement du fevr. 1867 pour le Marş l’Avril piastres 19.200 3.200 3.200 ii Mai 3.200 Juin 3.200 V) Juil . . ... 1.600 Aout 3.200 Sept. 1.920 pour Oct. et Nov. en avant 80# 2.560 en tout 41.280 31.500 — 9.780 1 Ciornă şi însemnări autografe ale lui I. Heliade. m Je dois donc â la fin du courant octobre la somme de_ 9J80 pist. La Banque a touche â la Vistierie: Pour le mois du Fevr........................................ 3.500 Marş ............................................... 3.500 Avril............................................... 3.500 Mai ................................................ 3.500 Juin................................................ 3.500 Juil................................................ 3.500 Aout................................................ 3.500 Sept................................................ 3.500 28.000 EHe touchera prochainement pour le mois d’oct............... 3.500 31.500 La Banque touchera encore â la Vistierie: Pour Novembre ........................................... 3.500 Decembrie ............................................. 3.500 Janvier ............................................... 3.500 10.500 9.780 + 720 Colecţia avocat Ioan Vasiliu Contract între I, Heliade si I. Musescu » D.I. Heliade se îndatorează a da: I. Casele sale de la Tîrgul d-Afară1, din dreapta, patru încăperi cele mai mari, scutite de ploaie şi de vînt, cu ferestre închise şi cu storuri de rogojine, cu răsuflătoare în pod şi cu coşurile necesare; uşa de intrare bine încuiabilă; II. Una sută duzi mari şi cîţi vor fi mai mici, adică frunza lor; III. Casa ce este separată în stînga, locuibilă, cu vatra sau soba ei pentru clocit şi prima creştere a gîndacilor de mătase. D.I. Musescul se îndatorează a răspunde, pentru stabiliment şi duzi, chirie de una sută optzeci galbeni plătiţi înainte pentru stagiunea pînă la recoltă. D. Heliade se îndatorează, de azi în şase zile, a da încăperea separată de clocit gata cu vatra ei, iar cele mari din dreapta, de astăzi în douăzeci zile. D. Heliacle se mai îndatorează a face stelaju necesar şi paturile cîte vor mai trebui peste cele optzeci paturi ce posedă deja d. Musescul la o litră de sămînţă. 1 Tirgul de Afară; una dintre străzile importante ale oraşului Bucureşti; făcea legătura între mahalaua Obor şi centrul oraşului; actualmente Calea Moşilor. 601 Dacă Ja măritul gîndacilor ce ies din sămînţa de o litră nu vor fi de ajuns sus-arătatele cinci încăperi, d. Heliade va mai ceda din încăperile din stînga, cîte nu sînt expuse la ploaie, şi va fi înştiinţat cu zece zile mai nainte de urgenţă. Această învoire se face pe anul acesta pentru prima stagiune pînă la recolta gogoşilor şi a seminţei. De aci înainte, casele din dreapta rămîn libere, iar odaia separată d. Musescul o va putea ţine, de îi va fi necesarăr pînă la capătul lui august. S-au făcut două asemenea susemnate de amîndouă părţile. I. Heliade I. Mus eseu 1862, martie 27, Bucureşti Am primit una sută patruzeci galbeni din 180#. [I. Heliade] 1862, martie 27 Colecţia George Polra Chitanţă dată de I. Heliade lui I. G. Piersiceanu Din suma de şaizeci galbeni ce am fost primit de la răposatul I. Brij-beanul, socotindu-ne, s-au scăzut treizeci galbeni, cheltuiele ce am făcut într-o pricină a răposatului; şi au rămas a mai răspunde treizeci galbeni, nr. 30#, pe care mă îndatorez a plăti de astăzi peste şase luni. I. Heliade 1862, mai 30, Bucureşti Acest înscris s-a datd-lui I.G. Persiceanul, şi domniei-sale voi răspunde aceşti bani ca unul din moştenitori. I. Heliade [pe verso]: Suma de din dos am primit-o de la d. Petrache Alexianu. Piersiceanu 1862, iulie 8 602 Colecţia avocat loan Vasiiiu Chitanţă dată de /. Heliade lui I. G. Piersiceanu Una sută galbeni ce s-a împrumutat soţia mea de la răposatul I. Brij-beanul, îi recunosc de a mea datorie şi mă îndatorez a-i plăti în termin de opt luni. Cu acest înscris s-a răfuit orice datorie; şi fiindcă înscrisul soţiei mele nu se află, oriunde se va afla sau orice alt asemenea înscris va rămînea ca o hîrtie albă. I. Heliade 1862, iunie 1, Bucureşti Acest înscris s-a dat d-lui I.G. Persiceanul, şi dumnealui voi răspunde aceşti bani. I. Heliade [pe verso]: Arătata sumă de din dos am primit-o de la d. Petrache Alexianu. Piersiceanu 1862, iulie 8 Colecţia avocat Ioan Vasiliu Două epitafuri făcute de /. Heliade pentru Maria Păucescu şi Scarlat Bărcănescu Epitaf De este viaţa florii viaţă de o zi, Se scutură dar lasă alţi germeni d-a-nflori. Maria Păuceasca1 ca floarea se trecu. Maria Păuceasca cu trei prunci împreună Repauză aicea, o, cît este mai bună Viaţa din morminte decît o moarte vie Ce simte tot durere. Maria Păuceasca cu trei prunci împreună Repauză aicea. Depune o cunună 1 Maria Păucescu (? —1863); mama lui Grigore George Păucescu, magistrat şi om politic. 603 Tu, filie unică, tu, mamă dureroasă Tu, soaţă credincioasă. Şi de trăi copila, ca crinul ş-orice floare Ridentă dimineaţa şi palidă la soare Maria Păuceasca cu trei prunci împreună Repauză aicea. De lacrăme cunună Depunem în tăcere, de eşti mumă duioasă Or filie unică, or soaţă credincioasă Şi zi: „Trăi copila ca crinul ş-orice floare Ridentă dimineaţa şi veştedă la soare". I. Heliade 1863, martiu [Bucureşti] Epitaf Cu Radu Negru încă stătură Bărcăneştii Şi cu Mihai Viteazul îşi apărară ţara Cu braţu şi cu mintea. Scarlat1, a lor mlădiţă, Aici e în repaus, ş-aşteaptă învierea A morţilor din secuii şi Palengenesia Românilor din Dacia. [I. Heliade] Colecţia avocat Ioan Vasiliu Chitanţă dată de I. Heliade meşterilor Costache şi Manole Din cinci mii patru sute cincizeci şi nouă lei, nr. 5.459, şi alte cheltuiele ce au făcut meşterii Costache şi Manole au mai rămas după contract a le mai răspunde lei nouă sute şaizeci şi doi şi li s-a dat acest înscris. I. Heliade R. 1863, iuniu 9, Bucureşti Colecţia George Potra 1 Scarlat Bârcănescu (1798—1863); agă* 604 Poezie de I. IJeliade dedicată Constanţei Dunca Ladamicela Constanţa Duncai 1863, decenibrie Oracolu VII 1 Destinul p-a ta frunte a pus inteligenţa; Prin zel şi prin travaliu vei achista ştiinţa, Avere, fericire în cale glorioasă Adesea şi spinoasa. 2 De la răsare-soare l-apusuri te vei duce, Şi iar la răsărituri amorul te conduce. 3 Ai apoi invidii, obstacole la multe; 4 Ma geniul, valoarea vor face să asculte, Şi surzii să audă şi orbii ca să vadă De adevăr o radia, Dreptatea să triumfe în multele procese. 5 Obstacolele dese Drum neted s-or preface, tempesta-n curcubeu A ta fidelitate Şi marea probitate Vor fi încoronate l-altar de Himeneu. 6 Şi vei avea omage, mărime, avuţii, Admiratori cu sute, admiratori cu mii. 7 Şi gloria solidă. Iar fama svolatoria Va' bucina-n departe renumele cel mare; 605 Cind soarta României de tot va triumfa, Atunci ca o Debora1 valoarea vei căuta1 2. Familia, IX (1873), p. 479 [I. Heliade] Chitanţă dată de M. Athanasiu lui I. Heliade Lei 6.400, adică şase mii patru sute lei, am primit dobînda la 1.800# pe un an pînă la 1863, decembrie 1, de la d.I. Heliad, datoria ce are la mine, cu amanet, casele dumisale de la capu Tîrgului d-Afară. Şi spre încredinţare am iscălit, M. Athanasiu3 1864, genarie 21, Bucureşti Colecţia Antonian Mar inescu-Nour Scrisoare a lui I. Heliade către chiriaşii săi, Marin si Florea * 1 » Bucureşti, 1864, noiembr. 26 D. Marin şi Florea, Contractul este gata, şi veniţi între zece şi 12 ore spre a-1 suscrie, cu suma de o sută galbeni peste tot, din cari vă rog să daţi d-lui Bilciurescul treizeci galbeni. I. Heliade R. lei 947, adică lei nouă sute patruzeci şi şapte, am primit. N. Bilcirescu lei 620, adică lei şase sute douăzeci, am mai primit tot în socoteala înscrisului ce ţiu de # 125. 1864, decemv. 16 N. Bilcirescu 1 Deborah\ eroină izraeliteancă, pe timpul judecătorilor. A eliberat, împreună cu Barak, patria de sub stăpînirea regelui canaanit Jabin. Cintecul Deborei, descrierea acestei victorii, în cartea Judecători. 2 Redacţia revistei anunţă, într-un număr anterior (p. 477), că poezia a fost copiată din albumul publicistei Constanţa Dunca-Schiau, unde I. Heliade a scris-o personal. 3 M. Athena?iu; mare negustor şi bancher din Bucureşti. (606 324 adică lei trei sute douăzeci şi patru, am mai primit. N. Bilcirescu lei. par. 320 20, adică 1865, fevr. 4 Iei trei sute douăzeci, parale douăzeci, am mai primit. N. Bilcirescu 540, adică lei cinci sute patruzeci, am mai primit. N. Bilcirescu 1865, fevr. 24 320, adică lei trei sute douăzeci, am mai primit. N. Bilcirescu M.I.J P., Coresp. inv. 1.484/5 Contract prin care I. Heliade închiriază hanul şi grădina casei de la Obor [1864, noiembrie, f.zi, Bucureşti] Contract Prin acest contract se arată condiţiunile între cei jos însemnaţi şi domnul I. Heliade Rădulescul. 1. Domnul Heliade ne închiriază pe proprietatea sa ce o are la Tîrgul; d-Afară, cu embatic pe moşia Colintina, întîi un loc de han în faţa Moşilor,, din partea stîngă, şi a doilea grădina ce o are din dosul caselor. 2. Contractul se face pe cinci ani, începînd de la Sîntul George viitor 1865 pînă 3a 1870, april 23. Locul hanului, dimpreună cu zidirile de pe dîn-sul, avem noi a-1 exploata în comerciul nostru în tot cursul anului, vara şi iarna, în timpul de cinci ani, iar grădina o vom exploata numai în timpul primăverei de la 1 martie pînă la finitul Tîrgului Moşilor, iar în celălalt timp al anului, pentru repaosul grădinei şi al celor dintr-însa, va rămînea pe seama casei. 3. D. Heliade se îndatorează ca pe locul ce îl hotărăşte pentru han să facă a se zidi o prăvălie cu pivniţă şi cu două încăperi sau odăi în faţa Moşilor, să despartă locul hanului cu îngrădire cum va voi de locul ce va opri pentru dumnealui, şi [să] mai despartă şi locul hanului în fund pentru grădiniţă a hanului. Şi acestea să fie gata pînă la 1 mai viitor. 4. Mai tîrziu, pe vară, să adauge în curtea hanului d-alăturea cu prăvălia o magazioară, cum şi un şopron şi grajd pe cît va voi dumnealui a fi mai1 solid sau mai provizoriu pentru cinci ani. 5. în grădina mare din dosul caselor ce am mai ţinut-o pe trecuţii trei ani să ne dea de acum pivniţa ce este acolo cu sala de pe dînsa şi cu odaia d-alăturea din dreapta, pe care să le întrebuinţăm primăvara de la 1 mart. pînă la capătul Moşilor, iar vara şi iarna să rămîie pe seama casei. Iar cînd GOT dumnealui va voi să facă un asemenea stabiliment, altul în grădină, atunci să-l luăm noi acela pe seama noastră, şi cel de astăzi să rămîie pentru trebuinţa casei. 6. Din partea noastră, pentru aceste închirieri, adică pentru hanul din faţă cu ale lui şi pentru grădina din dos pe timpul primăverei, cum s-a zis, să avem a plăti noi chirie domnul[ui] Heliade cîte 6.000, adică şase mii lei, pe tot anul, în modul următor: în anul dintîi, şase mii lei înainte, şi în ceilalţi patru ani în doi termeni, trei mii lei primăvara, la 23 martiu, şi ceilalţi trei mii toamna, la 25 septembriu. Iar acum, în anul dintîi, fiindcă intrăm în stăpînire cu şapte săptămîni înainte, adică de la 1 martiu, să avem peste cei 6.000 lei a mai plăti şi analogul cuvenit cîte 125 lei pe săptămînă, adică peste tot alţi 875 lei, adică opt sute şaptezeci şi cinci lei. Iar de vor înceta, din întîmplare, Tîrgul Moşilor, va înceta şi acest contract. 7. Fiindcă d. Heliade are a ne face la termin toate cîte s-au zis în articolele 3, 4 şi 5 şi că cheltuielile] trec peste veniturile sau chiria a mai multor ani, la ceea ce pune mai mult de la dumnealui ne îndatorăm şi noi, spre a grăbi lucrarea, să-i mai aflăm a se împrumuta în luna lui ianuariu viitor 1865 pînă la două sute galbeni cu dobîndă şi cu termen de un an şi trei luni de la ziua împrumutării. 8. Fiind iară că după primul contract cu care am mai ţinut grădina dumnealui, în trecuţii trei ani, ne îndatoram atunci a împrejmui grădina de la noi, şi dumnealui să plătească numai havaietul pădurei. Şi fiindcă acea împrejmuire nu am făcut-o încă, ne îndatorăm negreşit în primăvara viitoare, atît pentru folosul negoţului nostru, cît şi pentru asigurarea casei şi a grădinei, să facem noi acel gard solid, cu pari groşi şi stresană. Şi la cît va ţine cheltuiala havaietului să ajute dumnealui, şi la căratul lemnelor să ajute cu a treia parte, iar două părţi ale căratului şi lucrul să fie al nostru. 9. Ne îndatorăm încă ca cîţi pomi, sau copaci, sau duzi vor cădea pe locul hanului, sau să află în grădină, să-i păstrăm în bună stare, să nu băgăm, nici să lăsăm a intra în grădină nici vite, nici cai, nici trăsure d-ale muşteriilor, decît la trebuinţă numai ale noastre, ca să i se păzească şi conserve sadurile şi pomii de astăzi şi cîte se vor mai pune şi cîte va mai semăna spre folosul grădinei. Căci pomii şi duzii şi iarba semănată şi alte semă-năture sînt pe seama dumnealui, afară din locul hanului cîte vom semăna sînt noi pe seama şi uzul nostru. 10. Dulapul ne îndatorăm a-1 muta din locul unde se află acum şi a-1 aşeza unde ne va cuveni [conveni] nouă,, sau pe locul hanului sau în grădină mare din dos, însă mai departe de case şi la umbră. La împlinirea termenului de cinci ani, dulapul fiind al nostru, avem dreptul a-1 ardica. 608 11. De va face domnul Heliade vreo îmbunătăţire sau grădină nouă în faţa caselor pînă în Piaţa Moşilor, acestea, cum şi casele amîndouă şi alte zidiri ce va mai face, dimpreună cu toţi duzii, pomii şi copacii şi semănăturile vor fi pe seama dumnealui şi în al său folos, iar de va fi ceva care se va cuveni la al nostru negoţ, să ni-1 închirieze tot nouă de vom voi şi noi a-1 închiria. 12. Ne legăm a ţine toate cît ne îndatorăm în contract a păzi, adică grădina şi pomii, de oameni şi de vite, a păzi zidirile şi ale hanului de foc în răspunderea noastră. Ne mai legăm încă a ne feri cu mare luare-aminte să nu facem să devie nici grădina vreodată, nici hanul locuri de prostituţie sau de adunare şi adăpost la oameni răi. Nepaza acestui articol din urmă desfiinţează acest contract, cum şi neplata chiriei la termenile stipulate. Spre încredinţare am suscris şi am făcut a se legaliza acest contract de onorabila suprefectură sau comisie a Poliţiei, şi în schimb ni s-a dat şi nouă din partea domnului Heliade un contract asemenea. Articol adiţional: havaietul vînzării vinului şi rachiului ce vom desface priveşte a-1 plăti moşierilor d. Heliade, iar nu noi.1 M.I J.P., Coresp. inv. 1.478/17 Listă de împrumut comercial lansată de I. Heliade [1864 — 1865, Bucureşti] Jos-însemnatul, spre restabilirea aşezămîntului său tipografic, a cumpărat un loc alăturea cu Colegiul de la Măgureanul, drept 1.100#. Spre a putea începe mai curînd edificiul, se adresă la consîngii şi amicii săi, cerîn-du-le o împrumutare pe condiţiunile următoare: 1. Spre siguranţă, depune acest loc dimpreună cu edificiul ce se va ardica. 2. împrumutătorii vor suscrie aci suma de galbeni ce fiecare va putea împrumuta; şi cînd subscripţiunile se vor ardica pînă la 3.500 sau 4.000#, fiecare din domnia-lor va libera jos-însemnatului jumătate din suma ce a suscris, pentru careva lua un înscris de obligaţie. Cînd, apoi, edificiul va fi terminat de roşu şi învelit, vor libera şi cealaltă jumătate promisă, luind asemenea înscris de obligaţie. 3. Locul şi edificiul împreună vor fi depozit spre asigurarea sumelor împrumutate, şi jos-însemnatul se obligă, prin înscrisele sale, a răspunde pe 1 Ciornă scrisă de I. Heliade Rădulescu. 40 609 fiecare an fiecăruia imprumutător cîte o a patra parte din suma împrumutată, astfel cum în patru ani toată această datorie să fie răspunsă. I. Heliade Nr. Numele împrumutătorului cu suma promisă galbeni N. Daniilopol pentru galbeni trei sute 300 Fraţii Racoţi1, pentru cinci sute galbeni chesaro-crăieşti 500* Bibesco-Basarab de Brancovan1 2, cinci sute galbeni 500 Filişanu, una sută galbeni 100 Nicolae Bibescu3 ÎOO I. Otetelişanu4 a da una sută cincizeci 150 Colecţia avocat Ioan Vasiliu Poezie de I. Heliade dedicată Constanţei Dunca Domnişoarei Constanţa de Dunca-Bucureşti, 1865- Te du, te du, o, jună cu paşi-ţi de gigante, Pe calea glorioasă ce-ţi este destinată. S-ajungi la a ta ţintă de nobili simţieminte, Şi-obstacolu înainte-ţi să piară, să nu fie. •* A două ţări suroare, ca gemene unite, Devino tu o mamă de animă, de suflet; La sînu-ţi de virgină să sugă mult ferice, Şi-n setea lor de secoli cu viitoriu le-adapă. ★ 1 Fraţii Alexandru, Bariton, Constantin, Ion şi Vasile Racottă, verii lui I. Heliade Rădulescu. 2 Grigore Brincoveanu (1827—1886); fiul cel mai mare al domnitorului Gh. Bibescu ;, adoptat de bunicul său Grigore Brîncoveanu (m. 1833). 3 Nicolae Bibescu (1832—1890); fiul domnitorului Gheorghe Bibescu; studii în Franţa; a servit în armata franceză ca ofiţer, aghiotant al mareşalului Randon în expe-diţia din Algeria; a publicat în Revue des Deux Mondesmai multe studii despre etnografia Algeriei. 4 Ioan Otetelişanu (1795 — 1876); a ţinut în arendă ocnele statului (1838—1841):. ministru de finanţe sub domnia lui Cuza-vodă ; prin testament a lăsat Academiei Române casa şi terenul de la Măgurele (lîngă Bucureşti) pentru un pensionat de fete. 610 De la Carpaţi Ia Istm, la Severin, Euxin, Mai multe mii de animi şi june şi-nocente, Mai multe mii de fiie în sus la ceruri Nălţa-vor a lor verse, cînta-vor a tău nume.1 Familia, IX, 1873, p. 479 [I. Heliade] Epitaf făcut de I. Heliade pentru Alexandru Danielopol [1865-1870, Bucureşti] Lui Alexandru Danielopol1 2 Păcate pe toată ziua am făcut şi cu gîndul şi cu fapta. Drept-credin-ciosule creştin, zi şi pentru mine: Dumnezeu să-l ierte. Lungă e viaţa în dureri, scurtă e în fericiri. Am trăit 66 de ani, şi în aceştia foarte puţine zile ferice; de la 1830 pînă la 1836 a fost un lanţ de «dureri. Jugul datoriei l-am purtat fără prejet, iar drepturile nu mi s-au «cunoscut. M-am chinuit, acum sînt în repaus. de I. Eliade Rădulescu Colecţia George Potra, copie Contract intre I. Heliade şi Elena Gorovei Contract Casele meii din strada Polonă nr. 11 le-am închiriat domnului Ioan Heliade Rădulescu pe termen de un an, care începe de la douăzeci şi trei aprilie, anul 1866, şi se sfîrşeşte la douăzeci şi trei aprilie 1867. Chiria pe an este de două sute cincizeci galbeni austriiceşti, nr. 250#. Condiţiile următoare: 1. Chiria să se răspundă regulat în două rînduri, însă totdeauna cu o lună înainte de Sf. Gheorghi şi Sf. Dumitru; 2. D. Eliade nu este liber a transmite fără consamţamentul meu casa pe numile altuia, [indescifrabil] lăsa înainte de termenul expirării contractului, d. Heliade va fi dator cu două luni mai înainte să mă încunoştiinţeze. 1 Redacţia revistei anunţă, intr-un număr anterior (p. 477), că poezia a fost copiată ■din albumul publicistei Constanţa Dunca-Schiau, unde I.Heliade a scris-o personal. 2 Această inscripţie se află pe o placă de marmoră de la biserica Sf. Elefterie-Vechi. Mormîntul nu mai există, cimitirul fiind desfiinţat. Placa este lipită de zidul bisericii, la un metru de stradă, în partea dinspre şcoalf. 40* 611 3. Orice îmbunătăţire va face d.;, precum şi orice reparaţii rămîn în folosul propietăţii, fără a putea reclama vreo despăgubire. 4. D. Heliade va fi dator la ieşirea din casă a le da, în stare bună, îngri-jindu-se întodeauna spre a nu se vătăma cel mai mic lucru din ceea ce este astăzi şi care se va constata prin un inventariu între noi. 5. La caz de a se viola condiţiile de mai sus, îmi rezerv dreptul a dispune de casă fără ca d. Heliade să poată face vreo pretensie. Acest contract în număr îndoit s-au schimbat între noi. Helen Gorovei 1866, mart. în douăzeci fi trei, Bucarest1 B.C.S., Ms. 21.149/67 Adeverinţă dată lui I. Heliade de către AL N. Dqnielopoly A. N. Racottă şi H. N. Racottă Jos-însemnaţii adeverim că copiii d-lui I. Heliade Rădulescul sînt născuţi din soţia sa legitimă Maria, şi s-au botezat în religia ortodoxă a Răsăritului, după cum urmează, adică: Efrosina s-a botezat de răposata soacra dumnealui, Sofia, născută la octom. 1839. Virgilia s-a botezat de d. Alex. Racottă, 1840, octom. 31. Sofia, botezată de răposatul slugerul Niculae Rădulescul sau Racotă, năs. la 31 ian. 1842. Maria, botezată de cocoana Mărită Bălăceanca, născută la 28 aug. 1844. Ioan, botezat de răposatul Theohari, născut la 25 febr. 1840. N. Daniilopolu mărturisesc cele de sus Cpt. A. N. Racotă H. Racotă Al. N. Daniilopolu Comisia Golorei Roşu Semnătura de sus a d-lor N. Daniilopolu şi Alexe Daniilopolu fiind adevărate, se afirmă de comisie după formă. p. comisar, J. Jupanioti 1866, mai 24 [Bucureşti] nr. 6.728 Colecţia avocat Ioan Vasiliu 1 Pe verso sînt diferite însemnări de plata chiriei. €12 Procură dată de I. Heliade lui Alex. Andronic Lei 16.000, şaisprezece mii lei, am primit cu împrumutare de la d. [loc liber] cu îndatorire de a-i răspunde pînă la finele lui iulie viitor 1867. Spre aceasta am dat împuternicire d-lui Alex. Andronic, prin procură separată cu data de la 12 noiembr. curent, sub nr. 10.265, ca să primească în locul meu de la onorab. Minister al Finanţelor recompensa mea naţională, cîte două mii lei pe lună (afară de reţinerea legiuită pe decembriu viitor), pe viitoarele luni nouă, adică de la 1 decembriu 1866 pînă la finele lui august 1867. Iar dacă suma de şaisprezece mii lei nu se va îndeplini pînă la termenul sus arătat, la finele lui iuliu viitor, atunci restul va merge cu dobîndă pînă la împlinirea desăvîrşită a capetelor 16 mii lei. Şi pentru această procură s-a dat pe nouă luni, adică şi pe luna lui august viitor, spre a avea de unde să împlini datoria întreagă. Spre încredinţare am susemnat, I. Heliade R. 1866, noiembr. 12, Bucureşti Colecţia avocat loan Vasiliu Act de cesiune dat de I. Heliade lui Alex. Chiriloff Act de cesiune Ced domnului Alexandru Kiriloff pe lunele februariu, martiu şi apri-1 iu [ale] anului viitor 1868 recompensa mea naţională de lei două mii, nr. 2.000, şi pensia mea de lei una mie cinci sute, nr. 1.500, pe fiecare lună. A căror valoare pe aceste trei luni, în sumă de zece mii cinci sute, nr. 10.500, am primit-o de la d-lui în numerar, la necesitatea ce am avut. Şi am rugat onorabila Comisie de Roşu a legaliza acest act, cum şi onorabilul Minister al Finanţelor, prin înadins petiţie, ca să notifice d-lui casier spre a recunoaşte pe d. Alex. Kiriloff în drept de a primi şi a suscrie în locul meu sus-arătata sumă pe lunele febr., mart. şi aprl. ale anului viitor 1868. Şi spre încredinţare am suscris, I. Heliade R. 1867, iuniu 1, Bucureşti 613 Comisia Culorii de Roşu Semnătura de mai sus a d. I. Heliad R. fiind proprie, se afirmă şi de comisie numai pe cît se atinge de identitatea semnăturei. Comisar, Vlangali L. S. 1867, iunie 2, nr. 3. 222 nr. 7.813, la 2 iuniu, către Gaseria Centrală M.I.J.P., Coresp. inv. 1.408/8 Amalia Biondi către Eufrosina I. Heliade Firenze, 12 luglio, 1867 Gli bacio le mani sig-ra Efrosina. Scusera se non gli 6 scritto prima come gli avevo promesso, ma non e stata mia la colpa perche le circonstanze non me lo anno permesso. Ora gli îaccio sapere le mie nuove che sono buone ed ho avuto un felicissimo viaggio. Sono partita da Vienna il sabato alle 7 e sono arrivata a Firenze la domenica alle ore 8L/2—con piacere di mia sorella e tutta la famiglia. Sappia che sono stata a Pisa doue con mio dispiacere o trovato mancante mio fratello, mio Cognato, e mia suocera, altroche quel birba di mio marituccio esiste sempre, e non e ancora sazio di molestarmi, avendo saputo che sono a Firenze. Faro tanti saluţi alia signorina Virginia e alia signora gli bacio le mani e alia sig-ra Smerandizza e a tutti della famiglia. Altro per ora non ho da dirli che la bacio Caramente e sono sua serva. Amalia Biondi P.-S. La prego tanto di rispondermi subito a questo indirizzo (volta): Amalia Biondi via Valfonda nr. 70 a Firenze. Colecţia George Potra Florenţa, 12 iulie 1867 îi sărut mîinile d-nei Efrosina. Scuzaţi că nu v-am scris mai înainte, cum v-am promis, nu din vina mea, ci pentru că împrejurările nu mi-au permis. Acum vă fac cunoscute noutăţile mele, care sînt bune, şi am avut o minunată călătorie. Am plecat din Viena sîmbătă ia 7 şi am ajuns la Florenţa duminică la orele 8 1/2 cu plăcerea sorei mele şi a întregii familii. Să ştiţi că am fost la Pisa, unde spre nemulţumirea mea am găsit lipsă pe fratele meu, pe cumnatul meu şi pe soacră-mea, afară de licheaua de bărbăţelul meu, prezent totdeauna, şi nu este încă sătul să mă supere, ştiind că sînt la Florenţa. <314 Transmiteţi multe salutări domnişoarei Virginia şi doamnei îi sărut mîinile şi d-rei Smărăndiţa şi tuturor ai familiei. Alta n-am a vă spune decît că vă sărut afectuos şi sînt serva dv. Amalia Biondi Vă rog mult să-mi răspundeţi imediat la adresa aceasta: Amalia Biondi, via Val-fonda nr. 70, a Firenze Concursurile Societăţii Academice pentru premiile „Zappailr şi „Alex. Ioan Cuza“ [1867, septembrie, Bucureşti] Delegaţiunea Societăţii Academice, conform deciziunii luate de societate în şedinţia de la 11/23 şi de la 13/25 sept. a.c., publică concurs pentru lucrarea părţii analitice de gramatică română şi pentru traducerea Comentarielor lui Iulius Cesare de Bello Gallico. Premiul Zappa Condiţiunile pentru lucrarea părţii analitice a gramaticei române sînt: Această parte se va despărţi în două secţiuni, din cari secţiunea I-a va fixa: a) Numărul sunetelor articulate din limba română atît originarie, cît şi derivate, relaţiunea între aceste două specie de sunete, cauzale trecerii din originare în derivate, mai încolo din derivate în alte derivate, avînd în vedere totdeodată şi la fiecare sunet, nu numai relaţiunea lor naturală, dară şi ceea ce se află şi în alte limbe latine analogă cu cea din limba românească. b) Numărul literilor din alfabetul latin, cari au să reprezinte sunetele articulate ale limbei româneşti, atît cele originarie, cît şi cele derivate, ară-tînd regulile generale şi speciale ale scrierei lor, iară în cazuri de excepţiune,. enumerînd tot ce intră în cadrul acestor cazuri. De aceea, secţiunea I-a va consta din două capete principali; unul trac-tînd despre Fonetică, şi altul despre Ortografie; iară secţiunea Il-a, Etimologia,. coprinzînd flexiunea şi derivaţiunea vorbelor, va examina toate părţile cuvîntului, una după alta, întru toate formele lor cîte se află astăzi în toată românimea, din ambele dialecte principale şi cîte s-au aflat în uzul limbei româneşti, comparîndu-le cu ale celorlalte limbi latine. Va alege şi va fixa formele cele mai corecte, pe baza principiului etimologic între termenii limbei româneşti, şi unde va lipsi acest criteriu, recurgînd şi la analogia şi chiar etimologia celorlalte limbe latine. Va constata neregularităţile ce au intrat în formele limbei pretutindenea şi va explica cauza acestor neregula-rităţi şi, dacă se va putea, încă şi va proiecta în ce mod ar fi cu putinţă a se regula, cel puţin în cîtva,fără a se lovi în uzul generale al limbei româneşti. 615‘ Celelalte se lasă în vederile fiecărui concurente. Mărimea opului are să fie de la 15 coaie tipărite în 8° mare, cu litere garmont, în sus. Termenul concursului, pînă cînd manuscrisele au să vină în cancelaria delegaţiunii Societăţii Academice, este 15 iulie 1868 cal. v. Cele venite mai tîrziu nu se vor lua în consideraţiune. Manuscriptele se cer să fie scrise curat, legibile şi cu mina străină, iară nu cu a autorelui, format 4° sau follio şi paginat. In fruntea manuscriptului va fi scrisă o deviză (motto) în vericare limbă, şi tot cu mînă străină. Pe lingă ms., se va alătura şi o scrisoare închisă în plic şi sigilat, fără iniţialele autorelui, şi adresată cătră Societatea Academică, purtînd pe adresa dinafară şi deviza manuscriptului scrisă iarăşi de mînă străină. înîntru scrisorii autorele se va numi pe sine. Manuscriptele se vor cenzura şi judeca prin secţiunea filologică care va propune Societăţii Academice, în şedinţa plenarie, premiarea aceluia din operatele venite care va merita premiul destinat pentru această lucrare şi care este de 300#. Manuscriptele nepremiate se vor păstra în arhivele societăţii pînă ce se vor reclama de autorii lor, ale căror nume rămîn necunoscute, fiindcă plicurile ce le vor cuprinde nu se vor deschide. Premiu Alexandru Ioan I-iu Traducerea Comentarielor lui Iuliu Cesare De Bello Gallico se va premia din fondu Alexandru Ioan I-iu cu 150 galbeni. Condiţiunile acestei lucrări sînt: Traducerea se va face într-o limbă română curată şi elegantă, căutîn-du-se a se reproduce şi în traducere calităţile originalului. Se lasă în vederea autorelui a arăta într-o prefaţiune calităţile autorelui în comparaţiune cu alţi istorici latini, cum şi a da în note critica diferitelor lecţiuni asupra locurilor obscure ale textului. Termenul concursului, pînă cînd manuscriptele au să vină în cancelaria Societăţii Academice, este de 15/27 iuliu 1868. Cele venite mai tîrziu nu se vor lua în consideraţiune. Manuscriptele se cere să fie scrise curat, legibile şi cu mînă străină, iară nu a autorelui, format quarto sau follio şi paginat. în fruntea manuscriptului să fie scrisă o deviză (motto) în verice limbă şi tot de mînă străină. Pe lîngă manuscript se va alătura şi o scrisoare închisă în plic şi sigilat, fără iniţialele autorelui şi adresată cătră Societatea Academică, purtînd pe adresa dinafară şi deviza manuscriptului, scrisă iarăşi de mînă străină. Inîntrul scrisorei, autorele se va numi pe sine. Manuscriptele se vor cenzura şi judeca prin secţiunea filologică care va propune Societăţii Academice, în şedinţia plenarie, premiarea aceluia din operatele venite care va imrita premiul destinat pentru această lucrare. 616 Manuscriptele nepremiate se vor păstra în arhivele societăţii pînă ce se vor reclama de autorii lor, ale căror nume ne rămîn necunoscute, fiindcă plicurile ce le vor cuprinde nu se vor deschide. Preşedinte, I. Heliade R. Secretariu, A. Treb. Laur ian Colecţia Serbaţi Flondor Chitanţă dată de I. Heliade lui Tache Zalic Lei vechi 3.595, trei mii cinci sute nouăzeci şi cinci lei vechi, a răspuns nepotul meu Tache Zalic pentru tipărire la volumul I de Curs de poezie generală, care bani îi va primi, după învoirea ce am avut, din desfacerea primelor cărţi, şi cu procentul de douăzeci şi cinci la şţjtă, peste tot cinci mii patru sute nouăzeci şi cinci, lei vechi, nr. 5.495, ce vor ieşi din desfacerea a două sute şi patru exemplare circa. I. Heliade R. 1868, mai 14, Bucureşti S-au răspuns din cei de sus lei două mii una sută şaizeci şi opt> nr. 2. 168, în 42 napoleoni. 1869, mart. 5, Bucur,eti Colecţia avocat loan Vasiliu Act de cesiune dat de Maria şi I. Heliade către banca Jacques Poumay Act de cesiune , Pentru napoleoni şapte sute cincizeci, nr. 750, ce prin opt poliţe cu data de astăzi m-am împrumutat cu girul d-lui colonel Scarlat Creţulescul de la banca d-lui Pume. Cedez arătatei bance dreptul meu de a primi pensia mea întreagă, do una mie cinci sute lei vechi pe fiecare lună, în termin de .doi ani şi trei luni,, începînd de la 1 iuniu curent, şi a suscrie în locul meu. Dacă din alte mijloace ale mele voi putea plăti datoria în mai scurt termin de doi ani, din ambele părţi cu a noastră învoire şi primire, vom face cunoscut onorab. Comitet al pensiunilor spre a mi se libera pensiunea; iar trei luni ce se adaugă peste termenul de doi ani sînt pentru a se acoperi orice lipsă în cazuri neprevăzute. I. Heliade R. Şi cu al meu consentiment Maria Heliade R. Comisia Colorii Galbene Semnăturile de mai sus ale d-lor I. Eliade şi Mari Eliade fiind proprii, dupe mărturisirea făcută în pretoriu, se certifică de comisie fără altă răspundere. p. comisar, D.I. Ionescu LP. anul 868, iunie 7, nr. 3.027 M.I.J.P., Coresp. inv. 899 > emoriul lui I. Heliade pentru a fi despăgubit de averea distrusă [1868, Bucureşti A. Drepturile pentru care pot face reclamaţiune de despăgubire. Aceste drepturi consistă în trei articole: I. Chiria casei în 20 V2 ani, taxată de însuşi guvernul de atunci cîte 400 galbeni pe fiecare an; şi dobînda acestei chirie care o plătesc şi eu. II. Reconstruirea caselor sau restituirea lor în starea ce s-au luat dimpreună cu împrejmuirea lor şi cu grădina sau parcul de opt pogoane. (Să se vază raportul Municipalităţii din 1861, sept. 29, cu nr. 1.789.) III. Despăgubirea pentru obiectele ce am avut în acele case şi pe care guvernul de la 1848 n-a lăsat pe soţia mea să le ardice. Aceste consistă: 1. Intr-o tipografie complectă de zece teascuri tipografice, cu litera lor de toate speciele, şi cu mobilele necesare. 2. într-o fonderie sau fabrică de turnat litere, dotată cu toate cele necesare. 3. într-o litografie. 4. In mobilele caselor, de la saloane pînă la pivniţă. 5. In marfă de cărţi, de hîrtie şi de cerneală, şi în biblioteca mea particulară, adunată în 25 ani cu mari spese. 618 Iar pentru obiectele din trei fabrice, adică tipografie, fonderie, litografie şi marfă, se alătură lista alăturată, sub litera B., făcută prin aproxi-maţiune şi cu mare scăzămînt la cantitatea lor. B. Listă de objectele ce am avut în tipografie şi magazii, cum şi în case. I 10 teascuri tipografice cu litera necesară şi cu mobilele cuvenite. 1 fonderie complectă. 1 litografie. II Marfă în cărţi 1.000 exemplare Curier de ambe sexe în cîte 5 volume sau perioade. 2.000 expl. idem, periodul VI, ce se tipărise pe jumătate. 50 expl. Curier român, colecţie pe 17 ani 100 expl. Buletin oficial, colecţie pe 14 ani 1.000 expl. Table lancasteriane de la nr. 1 a 30 800 expl. Lord Byron în cîte 5 volume 1.500 expl. Don Juan 700 expl. Moliere, în două volume 800 expl. Victor Hugo: Angelo, Maria Tudor 800 Alfieri, Saul-Virginia 900 Mahomet, tragedie 1.200 expl. gramatică română şi italiană 200 expl. gramatică română la Sibii, 1828 500 expl. aritmetica lui Francoeur 1.000 expl. vocabular de vorbe române şi slavone 800 Morala naţiunilor 1.000 din Noua Eloisă 500 Atală-Rene 700 Naintarea şi scăderea idolatrie[i] 800 Creştinarea unui preot al Isidii III Cărţi sub tipar 2.000 expl. început de un dicţionar de conversaţiune; se tipăriseră 6 coaie. 2.000 expl. Vocabular de vorbe române, 6 coaie 2.000 expl. Herodot, tipărite 4 coaie (Heliade) 2.000 expl. Xenophonte, 4 coaie (Nenovici) 2.000 expl. Dante, 4 coaie (Heliade) 2.000 expl. Istoria cwilizaţiunii de la Gurizot (sic), 4 coaie (Heliade) 2.000 expl. Consuelo 2.000 expl. Lelia 2.000 Martirii de la Chateaubriand (Nigulici) afară de pierderea ire- parabilă a manuscriselor acestor traducţiuni. 619 IV Previziuni pentru tipărirea acestor cărţi 1.600 topuri hîrtie velină 600 idem, hîrtie de rînd 1.000 table-carton de lustrat 4 butoaie de cerneală însemnare Cărţile tipărite şi enumerate sub nr. III sînt cunoscute de toată inteligenţa română. Mulţi din amatori le posedă. V Mobilele caselor de locuit Biblioteca particulară Grădina sau parcul în 8 pogoane împrejmuirea curţilor şi grădinei însemnare De am vreun drept d-a cere despăgubire pentru obiectele arătate în această listă, este că poliţia din 1848, din ordinul guvernului, n-a lăsat pe soţia mea a ardica spre păstrare nimic din casă. Despre acestea în care stă toată averea mea mişcătoare va hotărî onorabila Comisiune finanţiară cu Adunarea întreagă oricît va afla de cuviinţă, cel puţin o sumă prin cari să se poată retipări din operile pierdute ce au fost o avere a limbei şi a literaturei române. Cît pentru chirie, însă, şi reconstruirea caselor, cum şi pentru grădină şi împrejmuire, dreptatea o cere să mi se împlinească în întregul lor. I. Heliade R. Colecţia inginer Nicolae Novacovici înştiinţare trimisă de I. Heliade către primarii oraşelor [1868-1869, Bucureşti] Domnule primar, Este de notorietate publică că cărţile enumărate în alăturata listă tipărită sînt de mare utilitate publică şi foarte necesare la tot românul ce ştie a ceti. Parte din aceste cărţi sînt pentru copii în scoale, şi parte pentru preia iuri la examene. Cele însemnate sub lit. A. sînt ieşite deja de sub tipar şi expuse spre vînzare, iar cele însemnate sub lit. B. se află sub tipar, cari vor şi ieşi pînă Ia timpul examenelor. 620 Am onoare a propune onorabilei voastre primărie ca dacă va1 crede că sînt folositoare nişte asemenea cărţi elaborate înadins pentru junimea studioasă, să binevoieşti a face a se cumpăra o parte din cele însemnate sub lit. A şi a se abona la cele de sub lit. B. Cu această ocaziune, am onoarea, domnule primar, a te ruga spre a agreda încredinţarea despre a mea stima şi distinsă consideraţiune. I. Heliade R. P.-S. Se trimite şi cîte un exemplar din cărţile ieşite de sub tipar, care se vor compta cu cele primite. Domnului primar al comunei Calafat.1 M.I.J.P., Coresp. inv. 2.616 Vegezzi Ruscalla către una din fiicele lui 1. Heliade Turin, le 13 mai 1872 Mademoiselle, Le telegramme que vous m’avez adresse le 10 du courant ne m’est parvenu que hier, etant absent de Turin. Helas, dans votre honorable pere j’ai perdu un illustre ami, un patriote roumain de vieille souche, avec le-quel j’avais contracte de bien agreables et instructives relations depuis 1839. Plus âge d’un an que lui, c’etait â moi de le preceder dans la tombe, mais il ne m’attendra pas longtemps. Vieux, use, brise, desillusionne, je sens que l’heure de mon glas funebre s’approche. Vous le voyez vous-meme,: Mademoiselle, â mon ecriture qui accuse une main tremblante. Au re$u du telegramme j’ai adresse au directeur du journal le Gonite Cavour un tout petit article pour annoncer la perte que la Roumanie avait faite. II s’est glissee une faute dans le nom d’Eliade, mais le no. de demain aura Verrata corriga. Je n’ai que touche la question politique, car, n’ayant plus aucun correspondant en Roumanie, j’ignore si ses ennemis ont continue dans leur infernale habitude de le calomnier, et consequemment reveiller des polemiques qui, peut-etre, seront eteintes, Que cet article puisse vous etre d’un leger soulagement â votre bien juste douleur! J’ai une courte mais ancienne biographie de votre tres honore pere dans le Dictionnaire biographique des contemporains par G. Vapereau (Paris, grand in 8°), mais desirant imprimer dans une revue mensuelle un long article â 1 Asemenea înştiinţări s-au trimis către primarii tuturor oraşelor din ţară. 621 mon pauvre et excellent Eliade, je me permets de vous prier de m’envoyer une note des differents ouvrages qu’il a imprimes et leur date; 2-me une note des emplois qu’il a eu et â quelle epoque. 3. Enfin, Ies temoignage d’estime et de consideration que Ies hommes. de lettres et Ies savants lui ont donnes. J’espere qu’il vous aura laisse une discrete fortune, mais si par hasard il vous avait legue la detresse, ainsi qu’il est arrive â la fiile de mon hono-rable ami Almida Garrett, le plus grand poete portugais apres Camoes, et qui, comme votre pere, fut exile pendant dix ans et parvint ensuite â etre Ministre des Affaires Etrangeres â Lisbonne, veuillez me le faire savoir. Tout ce qui concerne sa vie me sera tres utile pour mieux peindre le grand homme qui a tant fait pour sa belle patrie. Veuillez enfin dire â tous Ies membres de votre familie que moi et mes deux filles nous nous associons â votre douleur. Non roumain de naissance, j’aime la Roumanie tout autant que si j’y etais ne. J’ai tâche de lui rendre des Services et si je n’ai pu continuer â lui en rendre c’est parce que Ies differents Ministeres qui se sont succede â Bucarest n’ont pas meme daigne de repondre â mes lettres depuis cinq ans. Si jamais je peux vous etre utile disposez du vieil ami de votre pere, qui vous presente ses condoleances et son amitie. Vegezzi-Ruscalla Professeur â l’Universite de Turin Colecţia George Potra Domnişoară, Telegrama pe care mi-aţi adresat-o, în 10 ale lunii, nu mi-a parvenit decît ieri, fiind absent din Torino. Am pierdut, vai, în onorabilul dvs. părinte, un ilustru prieten, un patriot român de viţă veche, cu care-mi făcusem plăcute şi instructive legături, din 1839. Mai în vîrstă decît el cu un an, ar fi trebuit ca eu să-l preced în mormînt, dar nu va aştepta prea mult. Bătrîn, uzat, zdrobit, dezamăgit, simt că ora dangătului funebru se apropie. Puteţi să vedeţi asta şi d-voastră, domnişoară, după scrisul meu, care arată o mînă tremurîndă. La primirea telegramei am adresat directorului ziarului Contele Cavour un mic articol pentru a anunţa pierderea grea suferită de România. S-a strecurat o greşală în numele lui Eliade, dar în numărul de mîine va apărea îndreptarea cuvenită. Am atins foarte puţin chestiunea politică, întrucît neavînd nici un corespondent în România, nu ştiu dacă duşmanii lui au continuat infernalul lor obicei de a-1 calomnia, şi, în consecinţă, să trezesc din nou polemicile care poate că vor fi stinse. Fie ca acest articol să vă fie o uşoară mîngîiere în atît de îndreptăţită dvs. durere. Am o scurtă, dar veche biografie a preaonoratului dvs. părinte în Dicţionarul biografic al contemporanilor al lui Vapereau1 (Paris, grand in 8°), dar dorind să public într-o revistă 1 Louis GustaveVapereau (1819 — 1906); scriitor francez; a editat Dictionnaire uni-versel des contemporains şi Dictionnaire universel des UtUratures. 622 lunara un lung articol despre bietul şi bunul meu Eliade, îmi permit să vă rog să-mi trimiteţi: [I.] o listă a diferitelor lucrări publicate de el şi data lor; II. o listă de funcţiile avute şi la ce date; III. în fine, mărturiile de stimă şi de consideraţie ce i-au fost acordate de oameni de litere şi de savanţi. Sper că v-a lăsat o oarecare avere, dar dacă, cumva, v-ar fi lăsat în nevoie, cum s-a întîmplat fiicei onorabilului meu prieten Almida Garrett, cel mai mare poet portughez, după Camoens1, şi care, ca şi tatăl dvs., a fost exilat timp de zece ani şi apoi să .ajungă să fie ministru al afacerilor străine la Lisabona, vă rog să mă încunoştinţaţi. Tot ■ceea ce priveşte viaţa sa îmi va fi foarte de folos pentru a picta mai bine pe marele om care a făcut atîta pentru frumoasa lui ţară. Vă rog, în fine, să spuneţi tuturor membrilor familiei dvs. că eu cu fiicele mele ■ne asociem durerii d.-voastră. Nefiind român prin naştere, iubesc totuşi România tot atît ca şi cum m-aş fi născut acolo. Am căutat să-i fac oarecari servicii, şi dacă nu am mai continuat să i le fac, este datorită faptului că diferitele ministere care s-au succedat la Bucureşti n-au binevoit măcar să răspundă la scrisorile mele de cinci ani. Dacă pot cumva să vă fiu de folos, dispuneţi de vechiul prieten al tatălui dvs., «are vă prezintă condoleanţele sale şi prietenia sa. Vegezzi Ruscalla, profesor la universitatea din Torino Torino, 13 mai 1872 Eliza Filipescu şi Alex. Bibescu către I.I. Heliade Paris, le 20 mai/ler juin 1872 Mon cher monsieur Heliade, Apprenaiit le malheur qui vient de vous frapper, mcn frere Aligaud et moi pensons beaucoup â vous et voulons vous le dire. Nous trouvant reunis ce soir autour de cette table ou vous nous lisiez, il n’y a pas deux ans encore, ces belles pages qui seront toujours une gloire pour votre pays, j’eprouve le, deşir de vous serrer la main avec toute la sympathie que merite votre douleur. Elise Philippesco Moi aussi, cher monsieur, qui vous connais et vous apprecie; moi qui :ai assiste plusieurs fois â ces interessants entretiens d’histoire et de litte-rature roumaines ou votre pere etait si present et inspirait si profondement vos doctrines; moi qui regrette de n’etre pas plus vieux pour avoir connu et etudie de preş, sur le vif, sur l’original vivant, cette puissante personnalite 1 Luiz Vaz de Camoens (Camdes) (1525—-1580); poet clasic portughez. 623 qui ne peut plus m’apparaître que dans ses oeuvres, je m’associe de pleine^ amitie aux sentiments de condoleance de ma soeur. Mon neveu Alexandre et mademoiselle Maillard s’emettent en tiers dans Texpression de nos regrets. Alexandre B ib esc o Colecţia avocat Ioan Vasiliu Paris, 20 mai/1 iunie 18; 2: Dragul meu domn Heliade, Aflînd nenorocirea care v-a lovit, fratele meu Aligaud şi cu mine ne gîndim mult ]a dv. şi dorim să v-o spunem. Ne-am găsit reuniţi în această seară în jurul aceleiaşi mese-la care, acum aproape doi ani, ne-aţi citit acele frumoase pagini care vor reprezenta întotdeauna o glorie pentru ţâra dv. Nutresc dorinţa de a vă strînge mîna cu toată simpatia pe care o merită durerea dv. Eliza Filîpescu1 Şi eu, dragă domnule, care vă cunosc şi vă apreciez, eu, care am asistat de multe ori la acele interesante discuţii despre istoria şi literatura română, în care tatăl dv. era atît de activ, dînd glas atît de puternic credinţelor dv.; eu, care fegreEcă nu sînt mai bătrîn pentru a fi cunoscut şi studiat de aproape, pe viu, pe originalul însufleţit, această puternică personalitate care nu poate să-mi mai apară decît în operele sale, mă asociez cu toată prietenia sentimentelor de condoleanţă ale surorii mele. Nepotul meu Alexandru şi domnişoara Maillard împărtăşesc de asemenea regre-ele noastre. Alexandru Bibescu Poezie de Gh. Bâileanu cu ocazia morţii lui I. Heliade [Turnu-] Severin, 1872, iuniu 24 In memoria marelui literat român I. Heliade Fădulescu intrat în viaţa eternă la 1872, april iu 27, după ce a lucrat la cultura limbei şi literaturei române peste 50 de ani1 2 3. Româna naţiune fidelă, cu plăcere, De suveniri înalte străpunsă neîncetat, Te adoară-n fericirea-i, te cîntă In durere, Şi drum eternităţii cu flori ţi-a preparat. 1 Eliza Filipescu; fiica domnitorului Gh. Bibescu, căsătorită cu Ion Filipescu-Vulpoi (1809 — 1863), fiul lui Alexandru Filipescu-Vulpe; ministru (1856 —1859); caimacam (1859); consilier la Curtea de casaţie (1862). 2 Alexandru Bibescu (1841 — ?); al patrulea fiu al domnitorului Gh. Bibescu. 3 Tipăritură volantă alcătuită din 4: foi., primele .trei scrise, ultima albă. 1624 Chiar pruncul ce silabă măreşte al tău nume, Şi junele ce simte, şi omul ce-a văzut A ta vie ardoare d-al patriii-ţi renume, Te vor avea părinte, te au şi te-au avut. Etern al ţării tale vei fi tu zeu propice, Şi pentru românime servi-vei de model La lucru, pentru a face dorita ei ferice Ce studiul sporeşte şi-aduce după el. Columnă inmortală a veritatei sântă Te ştim cu toţii bine că totdauna ai stat, Ca angel al luminei, din pana ta savantă Lumina ai împărţit-o, de rele ne-ai salvat. Cum flacara-ntunerec goneşte pre fantasme, Cum negrul val al nopţei, d-al zilei lucitor S-ascunde-n depărtare, cu toate ale lui iazme Şi pre pămînt rămîne lumina domnitor. Aşa tu, o, lumină! De sus aici venită Cu razele-ţi multiple, român ai luminat, Şi prefăcînd în bine a lui tristă ursită, I-ai arătat ce este, că a fost i-ai rechimat. La cîte spun, trecutul mi-e martur, toţi ştiu bine, Junimea le cunoaşte, prezentul este aci; Iar timpul ce-i succede, chemîndu-te la sine, A gloriei cunună pre capu-ţi va-mpleti. In marea ta ardoare spre româneşti ştiinţe Ai eclipsat trecutul ce sta apăsător; Ai dat suflet culturei, la june dînd dorinţe Să-nveţe, să-nţeleagă ce-i e folositor. Progrese dar ştiinţa în toţi şi-n românime, Conform dorinţei sacră ce-n pieptu-ţi ai nutrit Priceapă a ta voinţă studentul, şi sfărîme Prin studiile sale orice ne-a stăvilit. Elevi, părinţi, profesori adoară-ţi al tău nun i Mărească-te natura ce tu ai adornat; 625 41 — Scrisori şi acte Vorbească universul, părintele astei lume Arate la popoare cît tu ne-ai fost amat. Gîndească tot românul la atîtea fapte bune Şi arate-n generaţii pe autorul lor, Ca astfel şi acestea să poată apoi spune La alte mai departe ce au spus străbunii lor. Al soartei ţării soare în magica-i splendoare, Luceafăr mîndru al nopţei pe cerul seninos Ai fost şi fi-vei încă etern, fără-ncetare, Şi tu ca şi aste stele luci-vei grandios. Căci eu cu bucurie, pre cimele înalte, Prin văile-nflorite copii, copile aud Mult patria lor dulce cîntînd în simplitate, Speranţa şi al tău nume din stîncă le răspund. Limbajul inocenţei mereu te salutează Ş-ntr-a ei sântă ruga te cheamă suspinînd Gîndirea-nflăcărată pre tine te urmează, Ca omul după o lampă prin noapte pătrunzînd. Nu cred că va fi-n ţară ingrat atît de mare, Cu inima de piatră, cu sufletul răcit, Să-ţi uite fapta bună, să cadă-n nepăsare, Să nu-şi zică în lacrămi: „Heliad a murit!“ Dar eu zic, şi cu mine va repeta vericare, Că Heliad cu corpul singur a pierit; Dar spiritu-i fertide şi gloria-i cea mare Cu noi şi fiii noştri va sta în infinit! Repauză^te dară etern în liniştire, O, geniu fără marginii O, mare literat! Căci d-ai fi fost bun rege în astă omenire, Renumele-ţi d-acuma tot n-ai fi cîştigat! G. Băilleanu1 M.I.J.P., Coresp. inv. 2.612 1 G. Bâileanu; institutor la Turnu-Severin; a publicat poezii şi traduceri din limba franceză în Curierul românesc al lui I. Heliade. 626 Poezie de C. D. Aricescu dedicată memoriei lui I. Heliade în memoria marelui cetăţean Ioan Eliade Răduleseu cu ocaziunea reprezentaţiunii straordiriare de la Teatrul cel mare, din seara de 20 februariu 1874. „Ah, de ce nu poci să-mi sparg inima să v-o arăt, ca să vedeţi că n-are altă bătaie decît cauza voastră, decît copiii voştri! Pentru ce toţi inamicii mei şi ai voştri să-mi priceapă fiecare vorbă şi numai voi să nu mă pricepeţi ? Să nu dea Dumnezeu să vă căiţi, căci aceasta ar fi un blestem. Şi eu n-am răsuflat decît binecuvînlări şi urări fierbinţi pentru voi.“ I. Eliade Curierul român din 1847 „Urăsc tirania, mi-e frică de anarhie.“ I. Eliade Curierul [român] din 1848 Precum noaptea s-ascunde cînd soarele apare, Şi-ndată însufleţeşte tot ce e simţitor: Aşa tu, Eliade, cu pana-ţi creatoare Viaţa libertăţii ai dat ăstui popor. Elev tu al lui Lazăr, ş-al lui demn succesore, Legatul său cel sacru tu nouă ne-ai lăsat; Şi noi, la rîndul nostru, stimate profesore, La alţii vom transmite acest preascump legat. Un alt legat tot sacru, primişi tu, Rădulescu: A ţărei emancipare din jugul cel barbar; Legat transmis de Tudor, d-acel Vladimirescu Ce-n inimă lovise pe hidra din Fanar. Prin limbă lucrai pentru iubita-ţi naţiune, Şi ţara înţelese p-al ei reformator; Şi cînd sosi momentul suprem de acţiune Românii toţi cei sinceri ţi-au dat concursul lor. Apoi şi după scenă, ca după o tribună, A ta maestră pană junimea electriza; Şi geniu libertăţii din Roma cea străbună Programu-emancipării prin Brutus îţi dicta. 41* Iar cînd răsări ziua cea sacr-a învierii, Cea zi de libertate o ce nu vom uita, 62? Zdrobind ale lor lanţuri, victimile durerii în faţa tiraniei dispreţul arunca. In timpul de mişcare, condus-ai România Ca vechi pilot o barcă p-oceanul cel polar; Trei luni ţinuşi în lanţuri pe monstru-anarhia; Trei luni oştirea [...] ţinuşi tu la hotar. O, timp de libertate şi de regenerare! Te salutăm noi veseli, ajunşi azi la liman; Tu pentru România ai fost o sărbătoare, Cînd sclavu juca-n horă cu crudul său tiran. Dar după bucurie urmează întristare! Căci soarele dreptăţii în nouri se afunda Veni invaziunea cu hoardele barbare, Şi crivăţul sălbatic departe v-alunga. Ma iarna pregăteşte o dulce primăvară. Martirii libertăţii, în trist exilul lor, Făcură ştiut lumii că noi sîntem vlăstare Din arborul gigantic al regelui-popor. Aşa, a voastre scrieri Europa luminară, Şi populii-aţinţiră spre noi privirea lor, Iar Anglia şi Franţa, dînd mîna, liberară Din ghiara tiraniei acest martir popor. Şi iată-vă în fine în patria salvată! Şi ţara vă salută ca pe liberatori; Dar lupta reîncepe c-o furie turbată; Ci tot voi triumfarăţi d-ai ţărei-împilatori. Căci voi toţi aţi pus baza la templul libertăţii, Scoţînd din lanţ popolul, ca Crist p-Adam din iad; Voi toţi formaţi pleiada naţionalităţii; Dar steaua cea polară eşti tu, o, Eliad! Vazurăţi împlinită legitima dorinţă: întreg programul vostru e azi realizat. Acuma, fraţi, unire, armare şi prudenţă, Ca-n corul de popoare să fim şi noi un stat. 628 Murişi tu, Eliade, şi fiii României, Acei cu suflet nobil şi recunoscător, O statuă votară la prinţul poeziei, Ş-al drepturilor ţărei zelos apărător. Cînd statua-ţi măreaţă va fi ea ridicată, Alături cu aceea ce se va înălţa Memoriei lui Tudor, a cărui spadă lată Din scaunul lui Mircea pe greci îi alunga. Veni-vom cu ghirlande de dafini, şi verbine A voastre frunţi ilustre spre a încununa; Atunci, poate, români cu inime streine, Văzînd a voastre statui, se vor româniza. C. D? Ariceşcu. B.A.R.S.R., ms. rom. 987, f. 310; foaie volantă imprimată la Tipografia naţională. Ettore Ferrari către copiii lui /. Heliade Roma, 12 ianuarie 1882 Domnilor, A fost într-adevăr o mare plăcere pentru mine să primesc amabila şi preţioasa dvs. scrisoare, şi sînt profund obligat pentru sentimentele dvs. de stimă şi simpatie. Nu ştiam cine mi-a făcut cinstea să-mi adreseze telegrama a doua zi după inaugurare. Apoi am rugat pe d-nul Şoimescu1, care a fost totdeauna foarte amabil cu mine, să vă prezinte complimentele mele, şi acum vă reînnoiesc mulţumirile mele cele mai vii. Aş fi dorit să fiu şi eu la Bucureşti, de ziua inaugurării, şi să am astfel plăcerea de a cunoaşte personal pe fiii unuia dintre cei mai mari oameni ai secolului; dar mi-a fost imposibil să aflu ziua inaugurării decît cu puţine zile înainte şi, din nefericire, eram prea ocupat pentru a mă face liber numaide-cît, dar dvs. aţi fost aşa de amabili să-mi scrieţi, încît prin asta socot că 1 Ioan N. Şoimescu; profesor şi scriitor; a publicat Daciada (poemă epică), Diur-paneu, Moartea lui Radu de la Afumaţi etc. J cunoştinţa noastră este făcută. îmi spuneţi că, probabil, veţi veni la Roma, şi eu sînt fericit în speranţa că vă voi vedea. Fiţi siguri, domnii mei, că chipurile dvs. sînt sculptate în inima mea şi că toate speranţele mele sînt împlinite dacă dvs. şi compatrioţii marelui Heliade sînteţi satisfăcuţi de lucrarea mea. Am făcut-o cu dragoste şi cu studiu; talentul său, caracterul său şi sentimentele sale mi-au servit mereu ca inspiraţii; dvs. vă rămîne să apreciaţi dacă am reuşit. Vă trimit fotografia mea, fericit de a avea cinstea să figurez în albumul dvs. Cum nu cunosc adresa dvs., sper că domnul Şoimescu va binevoi să v-o înmîneze cu această scrisoare. Primiţi, vă rog, domnii mei, expresia cea mai sinceră a recunoştinţei mele şi sentimentele cele mai devotate de la al dvs, E. Ferrari1 [adresa pe plic]: Messieurs Euphrosine, Virgilie et I. I. Heliade Radu-lescu, Bucarest Colecţia inginer Nicolae Novacovici Poezie de Alexandru Obedenaru dedicată memoriei lui I. Heliade [1902, Bucureştii Lui Ioan Heliade Rădulescu Gigant profet neolatin, Aprinsa-i magică făclie, Vrăjind c-o largă armonie Din munţi la Pontul Euxin. Stropit de-al patimei venin, între dezastre şi mînie, Nenvins de slava-mpărăţie, Din viaţă ai trecut senin. 1 EttoreFerrari (1844 — 1929); sculptor italian; partizan al lui Garibaldi; a lucrat statuia lui I. Heliade Rădulescu, aflată astăzi în Piaţa Universităţii din Bucureşti, şi statuia lui Ovidiu, din oraşul Constanţa. 630 în imnuri de suave lire, Răsări pe culmi de nemurire, Te-ai zbuciumat mult între noi; Şi arta s-a început prin tine In ţara de străvechi eroi, Cîntîndu-i sacrele destine.1 Alexandru Ob edenaru1 2 Colecţia George Potra 1 Foaie volantă şi cartonaş, de formatul unei cărţi de vizită. 2 Alexandru Obs’denaru (1865 — 1939); scriitor, poet; custode la Biblioteca Academiei Române; colaborări la diferite reviste; a scris nenumărate satire politice între 1884 — 1888. GLOSAR Abrevieri bg. — limba bulgară fr. — limba franceză germ. — limba germană gr. — limba greacă it. — limba italiană în expr. — în expresia la pl. — la plural lat. — limba latină lat. lit. — neologisme din limba latină magh. — limba maghiară ngr. — limba neogreacă p. ext. — prin extensiune p. restr. — prin restrîngere pol. — limba polonă rus. — limba rusă A abima (fr. abimer) = a (se) strica, a (se) deteriora, a (se) distruge abitabil (fr. habitable) = locuibil, de locuit abjura (lat. lit. abjurare; fr. abjurer) = a se lepăda de o credinţă; a renega o doctrină, o părere etc. abniga (lat. abnegare) = a abnega (a tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva) abuca (fr. s'aboucher) = a (se) pune în legătură cu cineva aceta (lat. lit. acceptare) = a primi, a consimţi să, a fi de acord, a admite, a aproba acurat (it. accuratezza) = îngrijit, făcut cu atenţie, cu exactitate adoperat (it. adoperăre) = întrebuinţat, folosit adorna (it. adornăre) = a orna, a împodobi; a înfrumuseţa afirosi = a prăpădi, a irosi (?) agreda (fr. agreer) = a agrea, a primi cu plăcere albon (fr. album) = album alegraţă, alegreţă (fr. allegresse) - veselie, bucurie, fericire sas. — dialectul săsesc tăt. — limba tătară tc. — limba turcă ucr. — limba ucrainiană sb. — limba sîrbă slov. — limba slovenă v. gr. — limba veche greacă v. sl. — limba veche slavă alegre, alegro, alegru (it. allegro; fr. allegre) = vesel, voios, bucuros, sprinten, vioi alilografie = procedeu de a învăţa scrierea după metodele lancasteriene ama (it. amare) = a iubi, a dori, a plăcea amalat (fr. malade) = bolnav, suferind ambara (fr. embarras) = aglomeraţie, îmbulzeală, îngrămădeală; încurcătură, bucluc, strîmtoare, jenă; tulburare, emoţie amfibiu (fr. amphibie) = care are o natură dublă sau care aparţine unor stări deosebite; cu două feţe amploaiat (fr. employe) = funcţionar, impiegat amploia (fr. employer) — a folosi, a întrebuinţa ampresinan (fr. empressement) = zel; atenţie, curtenie, amabilitate anatocism (fr. anatocisme) = capitalizarea dobînzii unei sume date cu împrumut; dobîndă la dobîndă angara (ngr. angaria) = sarcină sau greutate materială; necaz, belea; bir, corvoadă angel (lat. angelum; fr. ange) = înger antenanţi (it. antenăto) — străbuni anvelopă (fr. enveloppe) = învelitoare, plic apalt (it. appălto) = antrepriză; monopol; 635 debit de tutun, abonament (la teatru) apostazie (ngr. apostasia; fr. apostasie; it. apostasia) = revoltă, răzvrătire,răscoală; renunţare publică la o religie; renegarea unei doctrine sau a unei concepţii apuntament (it. appuntamento; fr. appoin-tement) = leafă, salariu ardica = a ridica armie (rus. armija) = armată, oaste arşiducă (fr. archiduc) = arhiduce aspidă (v. sl. aspida) = viperă, năpîrcă; fiinţă veninoasă; femeie foarte rea aşarnat (fr. acharne) == îndîrjit, aprins, pătimaş, pornit, înverşunat atonie (fr. atonie) = slăbirea elasticităţii ţesuturilor; lipsă de putere, de vlagă, moliciune, inerţie avaet, havaiet (tc. avait) = impozit care se plătea pe diferite beneficii sau drepturi. aveniment (fr. avenement) = încoronare, suire pe tron avenir (fr. avenir) — viitor avila (fr. avilir) = a înjosi, a degrada, a dezonora; a devaloriza, a deprecia B bacalîm (tc.) = promisiune, făgăduială baga tel, bagatelă (fr. bagatelle; it .bagatella) — lucru lipsit de importanţă, fleac, nimic, obiect de mică valoare bahmet, bahmut (tăt. bahmat) ■ = cal tă-tărăsc bairac (tc. bayrak) — steag de mătase foarte lat; unitate militară (de voluntari) care slujea sub un singur drapel bala (fr. baller) — a dansa balădin(ă) (fr. baladin) = bufon, măscărici; (p. ext.) comediant bale (fr. baUe) = proiectile mici, gloanţe baltauâ (tc. balta) = baltag, topor baseţă, beseaţă, beseţă (fr. bassesse) = lipsă de moralitate, de demnitate în sentimente, în acţiuni; laşitate, josnicie bâtei (fr. bateau) = ambarcaţiune, navă, vapor batem (fr. bapteme) = botez; prenume baz (fr. base) = bază, temelie băgări de seamă = observaţii beizadea (tc. beyzade) = fiu de domn, principe belă (fr. belle) = frumoasa beleţă (it. bellezza) = frumuseţe, plăcere belzebut = diavol besi (it. besso) = proşti, nătîngi beşlic (tc. beşlik) = monedă turcească de . cinci parale care circula în Muntenia. .636 bete (în expr.) a da pe bete = a da pe brazdă betize (fr. betise) = prostii bez (v. sl. bezu) — fără bilete de vizită = cărţi de vizită blanc (sas. blank) = se zice despre monedele de aur ce cîntăresc drept la cumpănă blesa (fr. blesser) = a răni, a vătăma; a jigni, a ofensa; a prejudicia boltă (sb. bolta; magh. boit) = prăvălie, dugheană braţelă (fr. bracelet) = brăţară briga (fr. briguer) = a umbla cu limba scoasă (după ceva) bulin (ngr. bulini) — petic rotund de hîrtie, dat pe o parte cu gumarabică, cu care se lipesc plicuri, dosare buşer (fr. bouche) = gură c cadiu (tc. kadi) = judecător la turci, avînd ulterior şi atribuţii ecleziastice cajola (fr. cajoler) = a mîngîia, a dezmier-da; a flata, a linguşi calabalîc (tc. kalabalik) = obiecte felurite în dezordine; bagaje cu care călătoreşte sau se mută cineva; lume multă, gloată canataţe (it. canăta) = josnicii, uneltiri cantoră (rus. kontora) = birou, cancelarie capace (it. capace) = capabil car iute = tren carii (it. caro) — scumpi, dragi, iubiţi carvasara (tc. kervansaray) = local în care se aflau birourile unei vămi, birou vamal castei (germ. Kasten; magh. kesta) = cutie cu despărţituri unde sînt aşezate literele tipografice catastişe (ngr. katastihon) = registre, condici ’ catenă (lat. lit. catena) = lanţ (la ceas, la ochelari etc.) catihis (ngr. katehesis) = catehism catihisi (ngr. katiho) = a catehiza, a învăţa pe cineva catehismul caţaveică (ukr. kacavejka) = scurteică, haină ţărănească (îmblănită) cu mîneci largi şi lungă pînă sub talie, purtată de femei cavas (tc. kavas) = agent de poliţie; jandarm călţun (ngr. kaltsouni) = încălţăminte de sărbătoare, asemănătoare cu cizmele căpistere, căpesterie (lat. capisterium) = albie; covată.mică în care se frămîntă pîinea căpui (magh. kapni) = a pună mîna pe ceva, pe cineva, a prinde; a obţine, a-şi procura cărunteţe = bătrîneţe cătăţime = cantitate, cîtime, sumă cervelaţi (it. cervelletto) — oameni cu temperament capricios, ciudaţi chehaia (tc. kehaya) = slujbaş vamal, şef de poştă; intendent al vizirului sau al unui paşă turc; reprezentant al domnilor români pe lingă Poarta Otomană chesat (tc. kesat) = lipsă de vînzare, încetare a afacerilor chioţi = locuitori ai insulei Chio chirigiu (tc. kiraci) = cel care transporta cu căruţa în schimbul unei plăţi; cărăuş; chiriaş chiriliane = litere chirilice cicală (it. cicala) == care nu-i tace gura, care supără mereu cu vorba cicero = corp de literă de 12 puncte tipografice; albitură avînd baza un pătrat cu latura de 12 puncte tipografice cime (it. cima; fr. cime) = culmi, vîrfuri, piscuri; capete, extremităţi; puncte culminante ciur (lat. cibrum) (în expr.) a da (a cerne) pe cineva prin ciur şi prin dîrmon = a bîrfi pe cineva, scoţîndu-i la iveală cît mai multe defecte * clironom (ngr. klironomos) = moştenitor clisiarh, eclisiarh (ngr. ekklisiarhis) == paracliser, cîntăreţ de biserică clorozis, hlorozis (gr. khloros) = cloroză (anemie) clucer (v. sl. kljucară) = boier care avea atribuţia de a se ocupa cu aprovizionarea curţi» domneşti; mai tîrziu rang boieresc fără atribuţii precise comisiuni = comisioane conac (tc. konak) = loc de popas; popas; distanţă de la un popas la altul; interval de timp egal cu o jumătate de zi conrespunde, corespunde = a coresponda, a purta corespondenţă convicţie (fr. conviction) = convingere corbeliu (fr. corbeille) = coş de răchită, de trestie cordialment (fr. cordialement; it. cordial-mente) == cordial, prietenesc, din toată inima cositoare = cusătoreasă, croitoreasă coterie (fr. coterie) = grup restrîns de persoane care urmăresc scopuri ascunse, egoiste,, şi care urzesc intrigi şi alte acţiuni reprobabile; gaşcă, clică crizis (lat. crisis; gr. krisis) = criză cuarte (it. quărto) = sfert; pătrar de lună; sfert de oră cuhnie (ucr., rus. kuhnja) == bucătărie; clădire modestă; cameră sărăcăcioasă culmat = cel care a ajuns la gradul cel mai înalt la care se poate ajunge într-o slujbă; cel care beneficiază în cea mai mare măsură de ceva cura (lat. lit, curare)— a îngriji, a trata un bolnav sau o boală; a se supune unui tratament medical, unei cure cură = grijă cutier (fr. courtier) == curtier (mijlocitor care se ocupă cu negocierea operaţiilor de bursă) D daghereotipie, dagherotipic (fr, daguerreo-thypie) = vechi procedeu fotografic dairea (tc. daire) = instrument muzical oriental, alcătuit dintr-un cerc lat de lemn, împodobit cu clopoţei şi acoperit cu o piele bine întinsă, pe care se bate cu degetele dalcauc, dălcâuc (tc. dalkavuk) = bătăuş, scandalagiu, haimana; parazit, om de nimic; nume dat agenţilor electorali de pe vremuri damicelă (it. damigella) = domniţă, ju-pîniţă; domnişoară de onoare dananaie, dănănaie = ciudăţenie, năzdrăvănie; bazaconie; belea, pacoste, năpastă; gălăgie, zarvă dara velă, daraveră (it. dare ed avere) = păţanie; încurcătură; bucluc, belea; treabă, interes; afacere, dăhula, (îăula, dehula = a (se) slei de puteri, a (se) istovi, a (se) speti, a (se) prăpădi, a (se) dărîma deboleţă (it. debolezza) = slăbiciune, debilitate; defect dcchcra, decliiara (it. dechiarăre) = a declara; a expune, a lămuri, a clarifica, a explica decindea (lat. de 4- ecce + inde) = de partea cealaltă, dincolo decoct, dicoct, dicot (lat. lit. decoctum; germ. Dekokt) = preparat lichid rezultat din fierberea în apă a unor plante alimentare sau medicinale delă (rus. delo) = acţiune judiciară, proces, cauză; dosar deliberaţie (fr. deliberation) — deliberare deloial (fr. deloyal) = lipsit de loialitate, necinstit demarş, demarşă (fr. demarche) = demers, tentativă, încercare, intervenţie demontra (lat. demonstrare; fr. demontrcr) = a demonstra, a dovedi, a arăta 637 denegrit (lat. lit. denigrare; fr. denigrer) = denigrat, ponegrit, defăimat, calomniat, discreditat denunţiaţie (it. denunziazione) = denunţare, pîră; anunţ; prevestire depart (fr. depart) = plecare depredat (it* depredăre) = prădat, jefuit desfruntat == desfrînat, destrăbălat, corupt, depravat, imoral deslogi = a scoate din zălog, de la amanet devină (fr. deviner) — a ghici devot (fr. devot) = evlavios, cucernic; devotat; smerit cîevuat (fr. devoue) = devotat difama (it. diffamăre) = a defăima, a divulga difamant (fr. diffamant) = defăimător, compromiţător difamaţie (fr. diffamation) = defăimare diligean (fr. diligeance) = trăsură mare, acoperită, cu care, pînă la introducerea căilor ferate, se făcea serviciul regulat de poştă şi de transport al călătorilor; poştalion diluzie (fr. desillusion) = deziluzie, dezamăgire dinele (fr. dîner) = dineuri dinitate (fr. dignite) — demnitate dispoza (fr. disposer) = a dispune de ceva domestic (fr. domestique) = servitor dor (lat. dolus) = durere fizică dozis (lat. lit. dosis) = doză dragoman (ngr. dragumanos) = interpret oficial în ţările din Orient, tălmaci; vătaf, supraveghetor dragon (fr. dragon) — soldat de cavalerie, care descăleca atunci cînd trebuia să lupte dreptar = accesoriu tipografic folosit pentru îndreptarea zaţului drit (it. dritto) = drept duană (fr. douane) = vamă; administraţia şi taxele vamale dubit (lat. dubitatio) = îndoială dulap (tc. dolap) = scrînciob duta (fr. douter) = a se îndoi E eclata (fr. eclater) = a izbucni eclezie (gr. ekklesia) = biserică eforie (ngr. eforia) = nume dat unor instituţii culturale, spitaliceşti; consiliul de conducere al acestor instituţii; sediul acestor consilii; epitropie, curatelă embatic (ngr. embatikion) = formă de arendare pe termen lung a unei proprietăţi, la sfîrşitul căreia arendaşul cîştiga drepturile de proprietate epozat (fr.. epouse) = căsătorit erant (fr. errant) = rătăcitor, nomad eritaj (fr. heritage) = moştenire eşarpă (fr. echarpe) = eşarfă etufa (fr. etouffer) = a înnăbuşi, a stinge evghenie (ngr. evgenia) = boierie, nobleţe; formulă de politeţe cu care te adresai unui boier în epoca fanariotă excis (fr. exquis) = delicios; fin, delicat, distins exija (fr. exiger) = a pretinde, a cere imperios exordiu (lat. lit. exordium) = prima parte a unui discurs; introducere, prefaţă la o carte, la un articol F falanster, fa lan stern (fr. phalanstere) = clădire destinată membrilor unei comunităţi falansteriene; sistem de organizare socială potrivit concepţiilor social-utopice fama (it. făma) = faimă, renume; discredit, faimă proastă fantescă (it. fan teşea) = servitoare, femeie de serviciu fatica (it. fatica) = osteneală, trudă, efort; muncă, lucru fatigat (fr. fatigue) = obosit, trudit; uzat fature (it. fattura) = facturi favulă (it. făvola) = fabulă ; poveste,basm; nuvelă; întîmplare, anecdotă; acţiune; născocire fede (it. fede) = credinţă (religioasă), încredere , fidelitate; cuvînt de onoare, promisiune, angajament; cinste; dovadă; poliţă fervoare (lat. lit. farvor\ fr. ferveur) = ardoare, înfocare, pasiune fiacru (fr. fiacre) = trăsură, birjă, cupeu figura (fr. figurer) = a-şi închipui, a-şi imagina filotimie (ngr. filotimia) = dărnicie, generozitate; ambiţie de a dobîndi stima şi preţuirea oamenilor flator (fr. flatteur) = linguşitor, amăgitor, măgulitor florisant (fr. florissant) = înfloritor, prosper fomente (it. fomenta) = compresă C38 onderie (fr. fonderie) = topitorie, turnă-- torie ■r for sa (fr. forcer) = a forţa, a constrlnge pe cineva, a învinge, a doborî, a exagera, a grăbi fosi (fr. faux) = falşi, nesinceri, prefăcuţi franco (it. franco) = termen prin care se arată că taxele de transport, pentru o marfă sau o corespondenţă, sînt plătite de expeditor; francat fraz (fr. phrase) = frază frecanda (fr. frequenter) — a frecventa, a merge des într-un loc, la o persoană fresc (it. fresco) = proaspăt frescheţă (it. freschezza) = răcoare; prospeţime; voiciune G galben = monedă de aur (mai ales austriacă, olandeză) care a circulat şi în ţările româneşti, avînd un curs relativ stabil (fixat de Regulamentul Organic la 31 1/2 lei) galomanie (fr. gallomanie) = admiraţie exagerată pentru însuşirile, cultura etc. poporului francez garmalată, gardmalată (fr. garde-malade) = infirmieră garmon<; garmond, garmont (germ. Garmond) = numele literei de tipar de corp 10 gealat (tc. cellât) = călău, gîde; om voinic, zdravăn gherdap (tc. girdap) = loc îngust şi stîncos întîlnit pe cursul unei ape; loc cu cataracte periculoase gherlan, ghiorlan = ţopîrlan, bădăran ghide, ghidi (tc. gidij = ia te uită...! ce mai...! globi = a amenda; a prăda, a jefui grievă (fr. grief) = plîngere; pagubă, prejudiciu grop, grup (it. gruppo) = săculeţ cu bani, pecetluit, care se expediază prin poştă guşter (bg., sb. guşter) = anghină difte-ric’ă, Ic calmată pe trahee şi faringe H haham (tc. haham) = persoană care taie vite şi păsări la evrei, conformîndu-se anumitor prescripţii religioase; rabin haham-başa (tc. hahambaşi) = marele rabin hanîmă (tc. hanîm) = femeie din aristocraţia turcă hap (tc. hap) — medicament preparat în forma unei mici sfere netede sau în formă de praf învelit într-o capsulă, ca să poată fi înghiţit uşor harem (tc. harem) = totalitatea cadînelor unui mahomedan poligam; partea casei în care locuiau cadînele harem-chehaia (tc. harem + kehaya) = supraveghetor al haremului hazna (tc. hazine, hazne) = clădire, încăpere în care se păstra un tezaur; visterie, tezaur; sumă mai mare de bani sau alte lucruri de preţ heliotrop (fr. heliotrope) = materie colorantă; varietate de silice din care se fac obiecte ornamentale; numele unei plante întrebuinţate în industria parfumului; ulei eteric extras din planta de mai sus hiler = veche unitate de măsură egală cu două prăjini şi trei palme horbodă, horbotă, orbotă (pol. forbot) = dantelă huiet, uiet = vuiet hulă (v. sl. hula) = ocară, injurie; calomnie, blasfemie I iagăr (germ. Jager, Jâger) = vînător, membru al unui corp de vînători Icosar, icusar (ngr. ikosari) = monedă turcească de argint sau de aur, cu circulaţie în ţările româneşti; cercei sau salbă din aceste monede iler = pojar imamea (tc. imame) == capătul de chihlimbar al ciubucului imbala (it. imballare) = a ambala, a împacheta iminei (tc. yemeni) = pantofi cu vîrful ascuţit, purtaţi de ţărani; pantofi fini, făcuţi din marochin (galben), purta.i de boieri impoziţie (it. imposizione) = impunere, taxă! impozit, contribuţie; asuprire; aroganţă; samavolnicie; falsificare, impostură inchiet (fr. in^uiet) = neliniştit, îngrijorat influitor = influent instructrice (fr. institutrice) = institutoare, învăţătoare iuzbaşă (tc. yiiz-basy) = căpitan peste o sută de fustaşi 639 î îmbrăţiare ^îmbrăţişare încatenat (it,'incatenare) = înlănţuit, încătuşat, legat, jprins, întemniţat închelba, închelbăra, încherba = a aduna la un loc; a înjgheba înturat (fr. entoure) = înconjurat, îngrijit cu devotament înturnare = întoarcere, revenire înţesta = a se încăpăţîna, a fi îndărătnic înţola, înţoli = a se împodobi, a se orna, a parveni învesti (it. investire) = a (se) îmbrăca, a (se) acoperi 3 jicniţă (v. sl. zitcnica) = magazie de grîne, hambar jurnaier, jurnalier (fr. journalier) = zilnic K k. k. = chesaricesc (chezaro-crăiesc) lament (it. lamento) = lamentare, plîns, bocet; vaiet, văicăreală, tînguire; plîn-gere, protest lamură (lat. laminula) = partea cea mai bună, mai curată, mai aleasă dintr-un lucru; floarea, fruntea unui lucru; ales, deosebit landşturm (germ. Landsturm) = miliţie, rezervă a armatei teritoriale langid (fr. languissant) = lînced, galeş, languros; lipsit de viaţă, stins, bolnăvicios liberta = a elibera lingoare, lingoare, lungoare(lat. languor) = febră tifoidă linie (fr. ligne) = rînd literal = literar livoare (it. livore) = pizmă, invidie; ură, venin locandă, locantă (ngr. lokanta) = ospă-tărie, birt; han M malantandu (fr. malentendu) = neînţelegere, greşeală malonest, mal o net (fr. malhonnete) = necinstit, lipsit de onestitate mantei, mantelă (lat. lit. matellum; it. mantello) = haină purtată de femei peste rochie; mantie mantilă (fr. mantiile) = pelerină scurtă pînă la genunchi, purtată odinioară de femei marafet (tc. marifet) = podoabă; lucru mărunt, fleac; abilitate; artă; (la pl.) fasoane, mofturi, fiţe; (p. ext.) truc, artificiu maraz (tc. maraz; fr, marasme) — slăbiciune extremă marşforse (fr. marche forcee) = marş forţat mădular (lat. medullaris) = membru mănuşă = mîner, toartă mehmendar, meimandar (tc. mihmandar) = funcţionar ataşat pe lîngă un înalt demnitar străin, spre a-i servi de ghid; comisar, călăuză mepriza (fr. mepriser) = a dispreţui; a înfrunta, a nu se teme; a călca, a nu ţine seama mofluz, mufluz (tc. muflus) = falit, faliment ; om nemulţumit, dezamăgit, blazat momită = maimuţă monarşii (fr. monarchie) = monarhii mortifica (fr. mortifier) = a umili, a mîhni moşi pe groşi (în expr.) a spune (scrie) moşi pe groşi — a spune (scrie) vrute şi nevrute, fleacuri muşar (fr. mouchard) = spion; delator, denunţător muvment (fr. mouvement) = mişcare; iniţiativă, imbold; însufleţire, voiciune; variaţie, fluctuaţie N napoleon = monedă franceză de aur, în valoare de 20 de franci, cu chipul lui Napoleon negoţiant (it. negoziănte; fr. negociam) = comerciant, negustor nemaculat (lat. lit. maculare; fr. maculer) = nemurdărit, neîntinat; pur, neprihănit nerange (ngr. nerantzum; bg. neranza) = specie de portocale; dulceaţă, marmeladă din acest fruct nocente (it. nocente) = nocive, vătămătoare, vinovate norocire = noroc; reuşită, succes; fericire novelă (it. novella; fr. nouvelle) = zvon, ştire, noutate nursă (fr. nurse) = dădacă nutriment (lat. lit. nutrimentum\ fr. nutri• ment) = hrană, alimentaţie 640 o objet (fr. objet) = obiect, lucru ocsiton (gr. ocsitonos) == accent ascuţit pe ultima silabă octroia (fr. octroyer) = a acorda ombraj (fr. ombrage) .= bănuială, neîncredere opoza (fr. opposer) = a obiecta, a (se) opune, a! (se) împotrivi orologar (fr. horologer) = ceasornicar otnoşenie (rus. otnosenije) = raport, comunicat, adresă oficială otreapă (v. sl. otrepi) — cîrpă, zdreanţă; om de nimic, fără caracter, lipsit de voinţă; secătură P pagabil (it. pagare) — plătibil paharnic = mare demnitar la curtea domnitorilor români; funcţie a acestui demnitar; mai tîrziu, grad boieresc fără atribuţii precise pană = toc de scris, condei pantahuză (ngr. pantahu) = carte de îndurare către miluitori din partea patriarhului ; (în expr.) a umbla cu pantahuza = a se duce din casă în casă, a colporta ştiri defăimătoare para (tc. para) = veche monedă divizionară, egală cu a suta parte dintr-un leu; ban de valoare neînsemnată; (la pl.) bani, avere în bani paradosi (ngr. paradido) = a preda ceva (marfă, bani etc.) cuiva parapon (ngr. paraponon) = supărare; necaz ; ciudă parascovenie = năzbîtie, drăcie, poznă parucic, porucic (rus. porucik) = grad militar, corespunzător locotenentului de astăzi; persoană care purta acest grad paţienţă (it. pazienza) = răbdare pedan (fr. pedant) = pedant pegat (it. pagare) = plătit, achitat pilaj (fr. pillage) = jaf, jefuire platcă (sb. platka; rus. platka) (în expr.) a pune (în) platcă — a face marţ pe cineva piaţă (it. piăzza; fr. place) = piaţă, tîrg podorojnă (rus. podoroznaja) = ordin scris pentru a i se pune cuiva la dispoziţie cai de poştă polac, poleac (ucr. poljak) = polonez poli (fr. poli) = civilizat; politicos, bine crescut popol (it. pdpolo) — popor; mulţime; public; populaţie poslujnic, posluşnic (v. sl. poslusmiku)^ servitor, slujitor (p. restr.) slujitor boieresc sau mănăstiresc scutit de bir către stat; infirmier pradele = prădăciuni, jafuri, prăzi pravilnîc (bg. pravilen)= care este în conformitate cu pravila, legal precosion (fr. precaution) = precauţie, prudenţă; prevedere prejudiţie, prejudiţiu (lat. lit. praejudicium; Ir. prejudice) = prejudiciu, pagubă, daună ; ştirbirea onoarei, a reputaţiei, a prestigiului cuiva; prejudecată prenumerant, prenumerat = abonat prepune (lat. lit. praeponere) = a bănui pe cineva, a presupune ceva; a prevesti prescrie = a reproduce exact după un model; a copia, a transcrie prevaricaţiune (lat. lit. praevaricatio; fr. prevarication) — abuz, abatere de la îndatoririle de serviciu; trădarea cauzei sau a intereselor cuiva prieră (fr. priere) = rugăminte, invitaţie pritoacă = vas de lemn în care se transportă strugurii la teasc, în timpul culesului prizon (fr. prison) = închisoare, temniţă; locuinţă tristă projetat (fr. projete) — proiectat, plănuit prot = cel ce dirijează lucrările într-o tipografie pro vedere = grijă pungenti (it. pungente) = înţepătoare, pi-’ cânte; straşnice, cumplite; supărătoare, dureroase, jignitoare punt (fr. point) = punct R ragaiscea, raigiscea (tc. rica) = ragea (rugăminte, rugăciune) rahatlocum (tc. rahatlokum) = rahat raj (fr. rage) = furie, mînie; turbare, durere groaznică, patimă ramplasa (fr. remplacer) = a înlocui, a ţine locul cuiva; a schimba, a lua altceva rancoare (it. rancore) — ranchiună; ură raţie (lat. lit. ratio) — raţiune; (p. ext.) judecată, minte; temei, motiv, justificare răpejune, repejune = iuţeală, repeziciune reacţie (rus. reakcija) = reacţiune reconecentă (it. riconescente) — recunoscătoare remor (fr. remord) = remuşcare rescie (lat. lit. rescissio; fr. rescision) == resciziune, anularea unui act din cauza unui viciu radical 42 641’ resignaţie (lat. lit. resigna tio; fr. resignation) = resemnare, renunţare retarda (fr. retarder) = a întîrzia, a amina, a încetini reveneală = umezeală, jilăveală din pă-mînt sau din atmosferă; răcoare; emanaţie, miros, parfum rezolut (fr. resolu) = hotărît rezona (fr. raisonner) = a raţiona, a judeca rezonament (fr. raisonnement) = raţionament, judecată; argumentare; observaţie, obiecţie ricepe, riceve (lat. recipere; fr. recevoir) = a primi; a admite, a agrea ricita = a reproduce, a prelua rîmni = a rîvni, a simţi un imbold lăuntric puternic, pornire aprinsă spre ceva, însufleţire, zel; a jindui să ajungi la ceva; a aspira, a năzui; a invidia^ a dori să-ţi însuşeşti un lucru străin; a se înflăcăra pentru cineva sau ceva ruge = rugăciuni, rugăminţi rumpe (lat. rumpere) = a rupe; a distruge, a zdrobi S sad (rus. sad) = plantă tînără crescută din sămînţă semfnată şi care urmează a fi răsădită; vie de curînd sădită, livadă cu pomi sădiţi, tot ce este sădit sale {fr. sale) = nedelicate, necinstite, murdare, cu dedesubturi samă = socoteală; cont, situaţie contabilă sanglot (fr. sanglot) = hohot de plîns, suspin sarai, serai (tc. saray) = palat al sultanului sau al marilor demnitari turci; (p. reştr.) apartament destinat cadîne-lor într-un palat turcesc scopel (rus. skopec) = scopit, castrat, jugănit scortat = escortat sculare = răscoală, revoltă seanţă (fr. seance) = şedinţă, adunare secuii (lat. lit. saeculum) = secole secusă (fr. secousse) = zguduire, zdruncinătură, cutremur de pămînt selamalîc, selamlîc (tc. selâmlic) = parte rezervată bărbaţilor şi musafirilor în casele turceşti; încăperi destinate domnului şi slugilor sale, precum şi pentru recepţii în palatele domnilor români seraschier, seraschir (tc. serasker) = comandant al armatei şi ministru de război în vechiul Imperiu Otoman serdar (tc. serdar) = în secolele al XVIII şi al XlX-lea, boier de rang mijlociu seton (fr. seton) = drenă de pînză pentru puroi sfanţ, sfanţih (germ. Zwanzig) — veche monedă austriacă de argint, avînd valoarea aproximativă de doi lei; (p. ext.) ban, para signat (fr. signe) = semnat, atestat sinapism (fr. sinapisme) = cataplasml făcută din făină de muştar şi apă, care se aplică pe o parte bolnavă a corpului, cu scopul de a provoca un aflux al sîngelui sinificaţie (fr. signification) = semnificaţie, înţeles, sens sepet, sipet (tc. sepet) = cufăr de lemn, înflorat sau vopsit, cu capac boltit şi ferecat cu cercuri de fier, în care se păstrează haine sau obiecte de valoare sîngiuri = vărsări de sînge slovă (rus. slovo) = literă (chirilică); scriere, alfabet; scrisul cuiva; ştiinţă de carte, învăţătură soarea (fr. soiree) = serată sofragiu, sufragiu (lat. lit. suffragium) — declaraţie care exprimă voinţa sau părerea cuiva într-o alegere sau într-o adunare constituită; vot; aprobare soldiu (it. soldo) = veche monedă italienească, care a circulat în trecut şi în ţările române; (p. ext.) ban de mica' valoare sonuri (lat. lit. sonus; fr. son) = sunete, tonuri sorcovăţ, sorocovăţ (ucr. sorokovec) = veche moneda de argint, a cărei valoare a variat în decursul timpului sorgcntea, sorgintea (it. sorgerite) = izvor, sursă de informaţie, origine soţ = tovară ă; membru (al unei asociaţii, uniuni) spalet, spolet = epolet spenţer (germ. Spenzer) = haină scurtă (ca o vestă); surtuc fără pulpane, purtat de ţărani spiţerie (ngr. spetziaria) = farmacie sposul = logodnic stagiune (it. stagione) — anotimp, sezon; perioadă de timp; timp potrivit, prilej stanţe (it. stănza) = locuinţe, locuri de şedere, tabere; camere, odăi; locuri de întîlnire, cluburi stato co = stătu quo stîmpărat = astîmpărat, domolit, liniştit, potolit; moderat stresană (rus. streha) = streaşină (la acoperiş, la gard) sub veni (lat. subvenire; fr. subvenir) = a contribui (cu o sumă de bani) la acoperirea unei lipse, a unei nevoi sufragiu (tc.sofraci) = om de serviciu care servea la masă 642 sujet (fr. sujet) = subiect; supus al unui stat, al unei autorităţi suplica (lat. lit. supplicare; fr. supplier) = a se ruga de cineva cu stăruinţă şi umilinţă sventurele (it. sventura) = nenorocuri, nenorociri svoală (it. svolăre) = a zbura de undeva, a pleca în zbor ş şagren (fr. chagrin) = tristeţe, amărăciune, necaz, supărare, durere şarje d-afer (fr. charge d'affaires) = însărcinat cu afaceri şart (tc. şart) = învoială, tratat, articol al unui tratat, rînduială, rost, noimă, socoteală şatalenă, şatelenă (fr. chatelaine) = lanţ folosit pentru atîrnarea bijuteriilor sau a ceasornicelor purtate la gît de femeile din acea vreme şoacăţ (sb. sokac) = calificativ injurios dat străinilor, în special nemţilor T tabla-başa (tc. tabla-başi) = ca î frumos împodobit, pe care sultanul îl d.Idea în dar la numirea unui domnitor; comod, confortabil tablă (fr. table) = tabel, listă talam (tc. talim) = talîm, închinăciune după moda orientală; exerciţiu militar {?); aplec-tură, deprindere, gest talan (tc. talan) = dalac; termen depreciativ pentru un cal bătrîn şi slab; gloabă tartufărie (fr. tartuferie) = făţărnicie, ipocrizie tasă, ţaţă (fr. tasse) = ceaşcă tărăgăia = tărăgăna tărbăceală = batjocorire, ocară, luare la bătaie teasc (v. sl. tesku) — maşină de tipărit, presă; (p. ext.) tipar, tipărire tel (tc. tel) = fir de fier, de oţel, folosit la întărirea unui obiect teleguţă (rus. telega) = căruţă mică, de obicei cu două roţi, care serveşte la transportul persoanelor sau al unor poveri uşoare; cotigă tempestă (fr. tempete) = furtună, vijelie; discuţie, ceartă; tulburare, zbucium; frământare, instabilitate, luptă terzîman (tc. tergixman) = tîlmaci, dragoman teslimatisi, teslimtisi = a preda; a furniza un obiect, a procura teşcherea (tc. tezkere) = pungă de bani, bani; chitanţă, adeverinţă, certificat; permis de călătorie, paşaport tivlichiu (tc. tevek-keli) = vesel, hazliu, vioi togofobîe (it. togo + fobia) = teamă de mărire, repulsie faţă de mărire tohu-bohu (fr. tohu-bohu) = talmeş-bal-meş, harababură top (tc. top) = pachet de hîrtie cuprinzînd 480 de coli; balot de bumbac (cu număr fix de legături), val de postav tor, tort (fr. tort) = nedreptate; pagubă, rău, neajuns, pierdere, prejudiciu tragit = tragedie, tragism tranchil (fr. tranquille) = liniştit, lipsit de griji trasaliată (it. trasalire) = emoţionată tren (fr. traine) = trenă trepăda (lat. trepidare) — a alerga fără astîmpăr de colo pînă colo; a se agita; a avea diaree troahnă = guturai, răceală tuşant (fr. touchant) = mişcător, emoţionant tuşele (fr. touche) = clape ale unui instrument muzical T 9 ţifră (fr. chiffre) = mjnogramă, iniţiale (gravate, brodate, desenate) u ulema (tc. ulema) = membru al clerului musulman; legist musulman; teolog (tîlcuitor al Coranului) urmă (lat. orma) = urmare, consecinţă, rezultat y vanjat (fr. venge) = răzbunat vasel (it. vascello) = vas de război, bastiment vasilisc (ngr. vasiliscos) = şarpe fabulos, a cărui privire cauza moartea vasmit (rus. vzjat’) = luat, apucat, cucerit, capturat 42+ 643 văpsea = culoare; unitate administraţi v-teritorială vele (it. vela) — voaluri vestiţi (it. vestito) = îmbrăcaţi Vistă (it. vista) = vedere Vodie = domnie vulnerat (lat. lit. vulnerare) = rănit z zahana, zalhana (tc. salhane) — abator zapis (rus. zapis’) = document, dovadă scrisă, act zapt (tc. zapt, zabit) = confiscare, sechestru ; jaf (în expr.) a face (un lucru) zapt == a-şi însuşi (un lucru) cu forţa, a forţa; a fura zaveră (bg., sb. zavera) == revoltă, răscoală, răzmeriţă, răzvrătire zavistie (rus., zavisV) = invidie, pizmă, gelozie; ură, duşmănie; intrigă, pîră; discordie, gîlceavă zălogi = a amaneta un obiect; a reţine, a opri ceva sau pe cineva, ca gaj, ostatec INDICE* * Numele de persoane au fost culese cu litere aldine; numele de localităţi, ziare şi periodice cu litere cursive \ grupurile etnice cu litere drepte s p a ţ i a t e. Indice întocmit de George Potra. A Aali (Ali-)paşa, 150, 164, 242, 331, 344, 351, 405, 408, 412, 414, 421, 424, 425, 428, 430, 431, 432, 435, 437, 441, 444, 448, 453, 456, 459, 471, 476, 486, 487, 497, 501 Aaron, Florian, profesor, 28, 80 Aberdeen, George Gordon, 337 Achmet (Ahmet)-efendi, 434 Achmet (Acmet)-paşa, 99, 116, 247, 443 Adrianopol (Andrianopol), 316, 496, 501 Agram (Zagreb), 215 Abile (Achile); personaj legendar în Grecia antică, 73 Aia-paşa, 329 Akerman, Convenţia de la, 626, 631 Alecsandri, Yasile, 104 Alexandrescu Constantin (Costache); fratele Măriei I. Heliade Rădulescu, 96, 106, 130, 137, 140, 144, 145, 147, 151, 173, 316, 334, 348, 350, 351, 352, 354, 356, 359, 401, 403, 405, 407, 408, 411, 414, 419, 421, 423, 427, 431, 432, 441, 443, 449, 456, 459, 463, 475, 483, 489, 491, 503, 545, 546, 547 Alexandrescu, Grigore, poet, 536 Alexandrescu, Nicolae, 427 Alexandria, oraş în Egipt, 491 Alexandriano (Alexandrini, Alexandrino), Maria; numele conspirativ al Măriei I. Heliade Rădulescu, 395, 431, 472 Alexandru Ioan (Cuza Vodă), 605, 606 Alexianu, Petrache, 593 Alfieri, Vittorio; poet italian, 27, 30 Algiu, clucer, 341, 342 Aii Celebi, profesor, 315 Alşinski, consul rus, 516 America, 225, 264 Ananescu Dimitrie; profesor, membru fondator al Ateneului Român, 347, 375 Andronic, Alexandru, 600 Andronic, Ştefan (Ştefanache) 130, 161, 548 Anglia (vezi Englitera, Marea Britanie), 448, 502, 509, 575 Apollo, 28 Apolonie N., 211 Arcescu, 65 Arghiropolo(u), Manoil, 116, 117, 268 Aricescu, Constantin D., 60, 62, 94, 143, 144, 350, 354, Aristia, Const., 27, 28, 34, 46, 78, 81, 106, 213, 371, 374, 375, 417, 425, 442, 560 Aristide, om politic în Grecia antică, 73, 354 Arnăutchioi, 397 Asia, 429, 435, 443, 459, 499 Asia Mică, 395 Atena, 91, 94, 98, 99, 100, 105, 117, 127, 165, 166, 216, 238, 273, 274, 406, 420, 423, 475, 482, 488, 489 Athanasiu, M., negustor şi bancher, 594 Aupick (Aupic, Opic), Jacques; general, 224, 242, 255, 412, 450 Aurelian, împărat roman, 180 647 Austria, 48, 68, 70, 117, 164, 202, 315, 318, 321, 334, 339, 448, 502, 515, 518, 526, 528, 529 austrieci, 340, 343, 357, 478 B Baba-Isclisi (Escisi), 316, 499 Bacău, 189 Baden, 366, 367, 368, 369, 372 Bagdat, 451 Bairut, 443 Baligot de Beyne, Arthur; diplomat francez, secretarul particular al lui Guza Vodă, 335 Bally (vezi Davicion) Balta-Liman, 154, 351, 454, 455, 457, 459, 462, 468, 516 Banat, 67, 262 Baraba, tîlhar, 337 Barguigne, 318 Bariţiu, George, 34, 36, 38, 43, 48, 51, 54, 55, 56, 58, 59, 60, 61, 63, 66, 178, 211, 212, 213, 215, 406 Barnuţiu, Simion, 80 Bassarabescu, Teodor, 186, 187, 189, 589 Bataillard, Paul, istoric şi arhivist francez, 151 Bathiany, soţia lui Casimir, 447 Bavaria, 226, 395 Băileanu, G.; învăţător la Turnu Severin, 574 Bălăceanca, Mariţa, 599 Bălăceanu, Costică, 502; C., ban, 622, 628 Bălăceanu, d-na, 202 Bălăceanu, Ion (Iancu) C., 198, 204, 341, 345, 420 Bălcescu, Nicolae, 75, 76, 78, 82, 84, 92, 98, 105, 116, 150, 296, 398, 403, 406, 420, 434, 458 Bălceşti, fraţii; 67 Băleanu, 95, 199 Băluţă, negustor în Graiova, 4, 5 Bărcănescu, Scarlat, 569 Bebeky (Bebec); localitate pe malul Bosforului, 497j 506, 513, 515 Becereasca, Elena, 333, 334, 335, 338, 537, 582 Belgia, 222, 225, 261, 265, 266, 283, 462, 530, 536 Belgrad, 198, 221, 392, 402, 528 Belinzona, localitate în Elveţia, 158, 160 Bello Gallico, 605, 606 Bem, Iosif; general polon, 321, 400, 418, 419, 424, 456, 457 Benescu, 533, 548 Bengescu, 357 Beranger, Jean Pierre de; poet liric francez, 220 Berindei, Dim., 546 Berj, american, 515 Berlicoco (vezi C.A. Rosetti) Bert, 502 Bethlen, Gheorghe, 457 Bibescu, Alexandru, 619, 620 Bibescu, Basarab de Brîncoveanu, 598 Bibescu, Gheorghe; domnitor, 65, 82, 131, 178, 179, 180, 190, 265, 290, 357, -515, 610, 613 Bibescu, Nicolae, 598, 599 Bilcirescu (Bilciurescu), N., 171, 366, 594, 595 Biondi, Amalia, 601, 602 Birbecj 71 Bişiktaşit 351 Bizani, 140 Blanc, Louis; ziarist, om politic francez, 110 Boerescu, Vasile, 136, 146, 170, 174 Boereşti, fraţii, 375 Boileau-Despreux, Nicolas, 35 Bolintineanu, Dimitrie, 67, 101, 341, 420 Bolliac, Cezar, 26, 29, 67, 100, 116, 117, 127, 131, 132, 147, 150, 152, 213, 215, 292, 293, 388, 406, 409, 411, 412, 413, 419, 420, 425, 434, 442, 481, 482, 486 Bolman, gravor, în tipografia lui Heliade 289, 586 Bosfor, 341, 352, 394, 414, 469, 499, 501 Bosnia, 448, 451 Bossel, Friederich; mare negustor în Bucureşti, 440 Bossu, G.M., 589 Brad, 198 648 Brăila,t 329 Braşov (vezi Cronstadt, Kronstadt), 8, 55, 58, 59, 63, 65, 77, 113, 198, 220, 287, 291, 299, 362, 383, 388, 392, 400, 413, 424, 425, 430, 431, 434, 438, 450, 457, 480, 488, 583 Brăiloiu, C.N., 176 Brătianu, Dimitrie, 89, 90, 98, 116 Brătianu, I.C., 71, 80, 113, 359, 621, 623, 625, 628 Brătieni, fraţii, 82, 257, 413, 630 Brezoianu, profesor în jud. Muscel, 62 Brincoveanu, ban, 628 Brincoveanu, Constantin, 180 Bruck (Brus) Carol Ludwig; om de sta* austriac, 529 Brusa, 67, 73, 80, 83, 89, 96, 98, 101, 242, 246, 248, 250, 255, 257, 258, 260, 267, passim Brutus, 567, 568, 575, 626, 631 Bruxelles, 115, 117 Bucovina, 170, 263 Bucureşti, 4, 32, 56, 68, 74, 84, 95, 99, 127, 142, 143, 144, 145, 166, 177, 189, 190, 199, 201, 204, 205, 206, 207, 208, 209, 399, 434, 443, 445, 538, 541; pas- sim Buda. 45, 46 Buiuk-Dere (Bojukdere); oraş pe partea europeană a Bosforului; 356, 357, 358, 548 Buletinul Oficial, 131, 132 Bulgaria, 66, 100, 108, 127, 347 Busuioceanu, Grigore, 342, 364, 420 Buzău, 183, 197, 360, 448; episcopie, tipografie 290, 586 Byron, George Noel Gordon; mare poet englez, 18, 27, 31 c Cain, 250 Calafat, 320, 389, 524 California, 474 Camoens, Luiz Vaz de; poet portughez, 618, 619 Canning, sir Stratford; diplomat, om de stat englez, 319, 337, 403, 412, 438, 440, 444, 449, 501 Cantacuzino, Const., caimacam, 68, 629 Caracal, 65, 249 Caracaş, 420 Caracaşoaica, 244 Carcalechi, vezi Karkaleki Carol Âlbert, regele Sardiniei, 246 Carol V, 177 Carpaţi, munţii, 49, 539, 571 Carpentier, Eugene, 91, 94, 97, 98, 102, 118, 123, 126, 260, 268, 460, 587 Carpi, 518 Castille, Hippolyte; scriitor francez, 146 Catargiu, 417 Caton, 73 Ca ralieri, dr., 320, 424 Cavour, Camillo Benso di; bărbat de stat italian, 618, 619 cazaci, 428 Căciulă Mare, vezi Ghica, Alex. Grigore Călăraşi, 320, 329 Căşoreanu, maior, 496 Ceaica, Ciaica, vezi Czaikowski Cernătescu, Petre, 88, 89 Cernica, m-re, 455 Chateaubriand; Franşois Rene, scriitor francez, 64 Chateaugiron, Le Prestre, marchiz de; consulul Franţei la Bucureşti, 30 Ckerer, dr., 371 Chios (Chio, Cio, Hio, Şio), 93, 94, 105, 267, 288, 292, 294, 298, 308, 311, 314, 320, 324, 327, 429, 431, 435; passim Chiostengia (Kiistenge, Kiistendje, tr.) = Constanţa, 534 Chirculescu, Ghiţă, 582 Chiriloff (Kiriloff), Alexandru; mare negustor şi bancher în Bucureşti, 366, 369, 370, 372, 600 Christofi (Cristofi, Hristofi), Alexandru, 69, 72, 78, 93, 99, 100, 127, 141, 142, 281, 284., 286, 300, 406, 414, 419, 422, 424, 426, 427, 434, 435, 486, 491, 496 Ciocîrdia, D., 582 Ciorogirla, 455 Cipariu (Ţipar), Timotei, 41 Ciutaia (Kutaja), 264, 273 Cîineni, 5 649 Cimpina, 345, 361, 362, 363, 364, 365, 376, 383, 539, 543, 544, 545 Cîmpineanu, 93, 268, 332, 349, 355, 533, 544, 547 Cîmpineanu, C., logofăt, 622, 624, 628 Cîmpul lui Traian (Tabăra de la Troian), jud. Yîlcea, 109 Cîmpulung, 354, 387, 389 Climescu, 189 Cliţian (Kliţian), Luca; agent fluvial la Rusciuc, 399, 400, 406, 439 Cluj, 198 Cnitos, 502 Codlea (Cotlea), 418 Colentina, mahala în Bucureşti, 224' Colqiihoun, Robert Gilmour; consulul Angliei la Bucureşti, 210, 337, 390, 542 Colson, Felix, publicist francez, 151 Constan tino pol, 67, 73, 74, 76, 91, 207, 215, 278, 279, 280, 281, 283, 286, 288, 291, 293, 294, 295, 296, 298, 301, 303; passim Conţescu, I., 580 Corlătescu, prefect al jud. Prahova, 169 Coronini, — Cronberg; general austriac, 528, 531 Corsica, 216, 309 Cosma, Yasile, 586 Costiescu, 420 Cotroceni, 68, 263, 354 Cotzbu, vezi Kotzebue Couturier (G. Couturier-Salzani fils et Comp.); bancheri francezi stabiliţi în Turcia, la Smirna, 107, 123, 480, 494 Cozadini, Dimitrie; om politic român, 175, 176 Craiooa, 3, 4, 111, 114, 183, 221, 502, 545 Creta, 459 Creţeanu, George, magistrat, poet, 69 Creţescu, Alexandru, 174 Creţulescu, dr. Nicolae, 69, 70, 76, 82, 317, 350 Creţulescu, Scarlat, 602 Crimeea, 351, 531 Croaţia, 215, 323 Cronstadt (Kronstadt) 56, 60, 208, 214, 215, 217, 418, 419, 430, 542 Cumbaru, 345 Curierul de ambe sexe, 30 Curierul românesc; primul ziar românesc (mart. 1829), 26 Curiosul, gazetă, 29 Czaikowski (Czaika, Ceaica), 317, 340, 403, 419, 432 Czeze (Ţeţe, Zeze), Ianoş, 499 D Dacia, 569 Damala, 504 Danichi-bei, 346 Daniş-bei, 530 Danielopol, Alexandru, 571 Danielopol, Nicolae (Nicolache), 291, 364, 586, 598 Dante, Aligheri, 30, 31, 64 Daschkoff (Daşcov), consul rus, 613 Davicion, Bally (David Abraham Bali), 170, 171, 335, 339, 581 Davila, dr. Carol, 605 David pasalmistul, 546 Deborah; eroină, a eliberat Israelul de sub stăpînirea regelui canaanit Jabin, 571 Deivos, Ion, maior, 139, 317, 326, 327 Dembinski, Henric; general polon, 435 Demostene, 31 Derviş-paşa, 337, 341, 344, 528, 530, 534 Deşu, Andrei Tudor; negustor şi moşier bulgar, 127 Devdaiod (Derdevit), Berto, 337 Didrih, familia, 4 Diebici (Diebitsch Sabalkansky); feldma-reşal rus, 431 Dionisie, preot la Buzău, 360 Dobrogeai 534 Doubledent, M., 587 Dragomir, dr. I., 176 Dresda, 202, 203 Duca, Constantin, (Costache), 93, 99, 387, 473 Dudeasca, boieroaica, 502 650 Dufour, francez; profesor la Craiova, emigrat, 76, 77, 95, 252, 255, 266, 407, 419, 420, 424, 425, 432, 436, 437, 443, 444, 450, 467, 470, 496, 497 Duhamel, Alexandr Osipovici; general, diplomat rus, 68, 72, 113, 463 Duillie (Duiliu), Marcu N., 77, 110, 213, 215, 287, 387, 388, 420 Dumba, 369, 373, 374, 378 Dumovici (Dumovits Georg); bancher în Viena, 203, 289, 291, 586; fraţii, 5, 6 Dunăre, 100, 127, 169, 208, 214, 304, 311, 320, 321, 322, 325, 330, 334, 335, 338, 388, 394, 402, 426, 462, 499, 512, 516, 524 Dunca-Schiau, Constanţa, profesoară, scriitoare, 169, 570, 571 Dupere (Duperet), E., 363 Dupră, 104 Durmuzi, negustor cu firmă în Pesta şi Yiena, 6 Duţulescu, Dimitrie, 90 E Economu Gh., 8 Elba, fluviu, 203 Eliad, Românul, 375 Elveţia, 160, 536 Emeric, S., 474 Emin-efendi, 66, 443, 477 Engelhard^ Andrei Andreevici (alias Heinrich Georg Albert), 400, 418, 425 englezi, 104, 340, 343, 357 Englitera, 70, 71, 91, 146, 163, 225, 260, 315, 318, 319, 324, 417, 502; vezi Marea Britanie Erno, Ernest (Herneste), general, 240, 241, 252, 442 Esarcu (Exarcu), Constantin; medic şi diplomat român, 176 374, 375, Esop, 354, 626, 631 Esquiros (Henri — Frangois — Alphonse); scriitor francez, 123, 125, 281 Etex, Antoine; sculptor, pictor şi arhitect francez, 94, 98, 102, 118, 587 Eupatoria, 345 Europa, 104, 109, 116, 125, 129, 138, 149, 153, 162, 163, 181, 217, 268, 277, 331, 508, 548, 575 Eustaţiu, Gh., 176 Euxin (Marea Neagră), 571 Exarcu, vezi Esarcu F Fanar, 351, 423, 574 Fauvety, Charles, 81, 98 Făgăraş, 211 Fălcoianu, Scarlat, 176, 536 Fericliide, avocat, 586 Ferrari, Ettore; sculptor italian, a lucrat statuia lui Heliade din Bucureşti şi a lui Ovidiu din Constanţa, 620, 621 Filipescu, Constantin (Costăchiţă), N., 111, 113, 213, 215, 621, 627 Filipescu, Eliza, 619, 620 Filipescu, G., 186 Filipescu, Ion I. (Curcanache), 69, 624, 629 Filipescu, Scarlat (Şarlo, Şarlot, Şarloti), 75, 90, 213, 406, 454 Filişanu, 598 Firenze (Florenţa), 601 Florea Ienache, lucrător, în tipografia lui Heliade, 131, 132, 133 Florescu, D, 88, 89 Florian, Jean Pierre de; fabulist francez, 26, 31 Focşani, 114, 183, 197 Fourier, Charles; filozof şi sociolog francez, 146 francezi, 76, 104, 113, 164, 317, 340, 343, 354, 357 Frankfurt (Francfort, Frankfort) pe Main, 68, 214, 215, 349, 387 Fransky, Joseph (numele conspirativ al lui I. Heliade Rădulescu), 112, 123, 124, 214, 216, 219, 221, 315, 399, 423, 439 Franţa, 30, 38, 70, 74, 76, 91, 146, 161, 163, 221, 224, 257, 260, 264, 279, 315, 331, 406, 417, 502, 509, 529, 575, 626; passim Friedemann, dr. Sigmunde de, 379 Fuad-efendi, 68, 95, 104, 256, 262, 263, .392, 417, 429, 434, 450, 454, 455, 459, 462, 466, 467, 624, 629 Fulea, Moise; directorul scoliilor româneşti din Transilvania, 5 6 Galata-Serai, 140, 316, 332, 335, 412, 532, 548 Galaţi, 320, 322 Galipoli, 350 Galiţia, 340 Garret, Almida, poet portughez, 618, 619 Gaze ta Tea tru lui Na t, iona l, 29 Gebauer, Iosif,. 449 Genile (Genilie), Sultana, 590 G6rando, Attila baron de; scriitor francez, 150 Germania, 109, 162, 163, 202, 225, 276, 366, 536 Ghedeon, Joseph von; general austriac, 213 Gheorghiade, Costache, 488 Gheorghiade, Nicolae (numele conspirativ al lui I. Heliade Rădulescu), 69, 210, 211, 212, 213, 214, 409, 423 Gherase, N., 187 Ghica, Alexandrina, 69 Ghica, Alexandru, Dim.; domnitor, 9, 10, 117, 127, 157, 160, 205, 357, 609, 613, 624, 628, 629 Ghica, Alex. Grigore, 145 Ghica, Catinca, 316 Ghica, Grigore, 609, 613, 624, 629 Ghica, Ion; vezi şi Roden, 30, 67, 81, 83, 84, 93, 105, 117, 127, 146, 147, 246, 317, 337, 339, 340, 401, 403, 406, 407, 408, 414, 417, 419, 431, 434, 437, 497, 506, 507, 509, 513, 515, 517, 520, 525, 622, 623, 625, 628, 629 Ghica, Mihail (Mihalache), 51 Ghimpele, revistă, 181 Girardin, Saint-Marc; literat şi om politic francez, 31, 156 Giuleşti, 68 Giureşcu Gheorghe (George); a luat parte la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească, emigrat, 78, 90, 96,123,124,125, 212, 295, 298, 304, 316, 321, 496, 504, 506, 507, 513, 514, 518, 520, 521 Giurgiu, 68, 114, 199, 202, 207, 209, 243, 325, 328, 329, 361, 368, 394, 505, 528, 547, 588 Golescu, Alexandru (Arăpilă, Negru), 86, 88, 89, 491, 630 Golescu, C., 622, 628 Golescu, Nicolae (Roşculiţă, Roşul), 67, 69, 70, 92, 94, 116, 268, 429, 434 Golescu, Radu, 88, 89, 491 Golescu, Ştefan, 63, 64, 72, 92, 94, 99, 116, 216, 268, 414, 417, 419, 434, 480, 486 Golescu, Zinca, 76, 95, 424 Goleşti, fraţii, 78, 82, 84, 85, 94, 96» 98, 116, 128, 146, 147, 150, 206, 239, 257, 268, 275, 306, 397, 434, 441, 447, 498, 629 Goleşti, localitate, 63, 445 Goleşti, 318 Gomora, 152 Gorovei, Elena, 598, 599 Gott, Johann (Ioan), 55, 56, 60 Grant, Effingham, 445 Grădişteanu, Grigore, 67, 69, 78, 81, 82, 83, 91, 92, 94, 98, 108, 116, 121, 128, 136, 146, 151, 164, 260, 275, 279, 287, 298, 317, 343, 352, 397, 401, 417, 480, 486, 507, 510, 511, 514, 521, 526, 536, 540, 542, 621, 625, 627 Grecca; vezi Thunemberg Grecia, 117, 224, 268, 432, 488 Grigore, mitropolit, 628 Grozovici, Manolache, 588 Guizot, Franţois; scriitor şi om politic francez, 64 Guma, Nicolae, 198 H Hagi Const Pop, 6, 7, 8, 9 Hagi Emin-bei, 484 Hagi Gherman; general, şeful gărzii naţionale din Viena, 423 652 Hagi M oscu, 8 Hagi Nazaret, 207 Hagi Halea (Rali), 328 Hagi Yasile, 328, 333, 526 Halep (Alep)y 451, 461 Halfon, bancher în Bucureşti, 465 Halil-paşa, 448, 476, 477, 480, 484 Hanîm-efendi; 412, 415, 421, 423, 429, 430, 468, 469 Hanul lui Simeon, 329 Harem-chehaia, 414 Hasan-paşa, 544 Heliosy 562 Hermanstadt; vezi Sibiu, 406, 410 Herodot, 64 Hilel, bancher în Bucureşti, 202 Hochmaister, 4 Homer (Omer), 26, 30, 38, 264, 541, 579 Hrisoscoleu, vornic, 628 Hristea, librar în Iaşi, 42 Hristofi (vezi Christofi) Hugo, Victor, 29, 31, 91, 279 Hurşit-efendi; dragomanul lui beizadea Grigore, M. Sturza (Beizadea Viţel), 327 Husein-bei, 477, 510, 514, 526 I Iancu, Avram, 528 Iaşi, 32, 197, 200, 323, 345, 533 Ierusalim, 491 Inglitera, 458 (vezi Englitera, Marea Bri-tanie) Insulele Ionice, 524 Ioanid(e), librar în Bucureşti, 350, 351, 530 Ioasa! (Iosafat); vezi Znagoveanu Ionescu, D.I., comisar, 603 Ionescu, Ion, de la Brad, 341, 419, 478 Ionescu, Neculai, prof. universitar, 69 Ioviţă, Mărgărit, 375, 376 Ipătescu, Constantin, 424 Ipătescu, Grigore, 90, 431 Ipătescu, Nicolae (Sprîncenatu), 304, 333, 398, 424, 444 Ipătescu, 96 Ipăteşti, fraţii, 78 Irlanda, 340 Isoovescu, Barbu (Spitz), 320, 321, 331, 505, 521 Iscoyici, croitor, 512 Islaz, 91, 205, 249 Ismail, 530 i s r a e 1 i ţ i, 346 Issachary 167 Istru, 571 Isvoranu, 330, 342, 533 Italia', 57, 68, 109, 177, 239, 246, 268, 294, 309, 366, 460 Iuliu, Cesar, 605, 606 Ivanovici, 365 J Jupanioti J.; funcţionar de poliţie în Bucureşti, 599 Juvenal, 35 K Kaliţi, dr., 399 Kaloşdi, (Kalodzi), dr., 456, 458, 461 Karagheorghevlci, Alexandru, 199 Karagiay (Caragiai); fruntaş al revoluţiei maghiare de la 1848, emigrat, 324, 498, 499, 521 Kazamia, calendarul lui, 443 Kiamil-bei, 158 Kiriloff, vezi Chiriloff Klapka, Gyorgy (Georg, Georges); general maghiar, participant activ în revoluţia de la 1848-1849, 499 Klein, Maria (Ioana); nume conspirativ al soţiei lui I. Heliade Rădulescu, 214, 215 Kogălniceanu, Mihail, 46, 50, 58, 72, 173, 180, 181, 182, 221 Kossuth (Kosut), Lajos; om politic maghiar, organizatorul şi conducătorul revoluţiei de la 1848 din Ungaria, 91, 411, 418, 426, 435, 442 Kotzebue, Wilhelm von, 31, 113 653 ? Kreţulescu, Scarlat, 268, 276, 589; vezi Creţulescu Kunieschi, 465 Kurdistan, 398, 402, 417, 429 L Lagau, 4 Lamartine, Alphonse de, 18, 179, 220, 467 Lamennais, Felicite Robert de; scriitor şi filozof francez, 81, 123, 125, 220 Lapaty, Mihail; pictor român, 536 Lateş, profesor, 170 Laurian, August Treboniu, 80, 178, 528, 607 Lazăr, Gheorghe, 574 Lăzărescu, Alexandru, 329, 330, 563, 565 Lăzureanu (Lăzăreanu), Gr., 90 Ledain, 120, 121 Ledoux, Louis, 475 Ledru-Rollin, Alexandre Auguste; om politic francez, 110 Lenş, Ioan, 530 Leon, bancher, 444 Leopoldstadt, 379 Levy, Felix, 312 Lipsea, 4, 8, 63, 245, 360, 361, 362 Lisabona, 618 Livorno, 71, 72, 278 Lloyd, societate cu sediul în Triest, 146 Lochina-efendi, 414 Londra, 30, 70, 76, 81, 95, 103, 108, 118, 120, 121, 122, 141, 142, 148, 159, 162, 163, 250, 259, 260, 277, 281, 283, 300, 312, 337, 341, 441, 449, 458, 473, 490 Lugoj, 213, 214 Liiders, Alexandr Nicolaevici, general rus, 440, 534, 554 Lupea, 627 M Macedonia, 355 Maci nea, Th., 183 Magazin istoric, 150 Magheru, Alexandrina, 66 Magheru, George, 513 Magheru, Gheorghe, 65, 67, 68, 70, 84, 91, 109, 110, 113, 114, 146, 147, 150, 206, 211, 247, 298, 299, 319, 320, 321, 322, 329, 413, 424, 505, 506, 507, 513, 514, 517, 519, 520, 523, 524, 525, 621, 622, 623, 627, 628, 630 Magheru, Ion (Niţă), 69, 88, 89 maghiari, 321, 419, 528 Mahmut-paşa, 244 Mailiard, 620. Maiorescu, Ion, 35, 68, 211, 516 Maiorescu, fraţii, 80 Malic, (Melic), 346, 348, 350, 352, 353, 462, 496, 547 Malta, 93, 96, 101, 124, 167, 216, 217, 224, 258, 266, 268, 308, 309, 314, 406 423, 430, 435, 438, 441, 444, 451, 452, 453, 457, 461 Manas-efendi, Manass (Manassie), 158, 332, 335, 346, 546 Mandl (Mendel), Louis, dr., 80 Mano (Manno, Mânu), 88, 89, 317, 358, 359 Mano (Mânu), Alexandru (zis Grecu), 78 Mano, Gr. N., 176 Mano (Mânu), Ion (Iancu), 203 Manolache, fratele lui Tihon, 353, 376 Manole, meşter, 594 Manolescu, Gr., 189 Mânu, Ana (Anicuţa), 454 Mânu, 420 Mânu, Ecaterina, 562 Marco (Marcu), căpitan, consul, 390, 488 (vezi Margo) Marco viei, Alexandru Simion, 367 Marcovici, Simeon, 316 Marco viei, 35 Marea Britanie, 153; vezi Englitera Marea Neagră, 311, 432, 499 Marghiloman, Grigore, 417 Margo, căpitan, 394; vezi Marco Marienbad (Mariânske Lâznă) 316 Marino viei, 357 Marmontel, Jean Fran^is; scriitor francez, 26 Marsilia, 71, 72, 76, 103, 117, 123, 124, 167, 215, 216, 217, 252, 260, 268, 269, 654 271, 272, 276, 277, 278, 280, 281, 283, 297, 307, 308, 314, 423, 474 Martirt, 291 Massar-paşa (Mussurus-bei), 260, 337 Massim, Ioan, C., 176 Matei Vodă (Basarab), 165, 166 Mavrocordat, voievod, 76 Mavros (Mavru), Nicolae, 93, 95, 100, 116, 117, 127, 268, 463, 533, 621, 623, 627 Maxenţian, 186 Mayer, doamna, 360 3Iălinescu, Gh., 98, 101, 116 Mehmet-paşa, ambasador turc, 71, 324, 358 Mehmet Ali-paşa, 350, 351 Melic, Iacov, 261; vezi Malic (Melic) Mencikov, Alexandr Sergheevici; ambasadorul Rusiei la Constantinopl, 508 Mercier, m-me, 338 Merei, dr., 238, 240, 241, 247, 407, 423, 432, 433 Meszâros (Mesaroş), Lâzâr, 435 Meşant, dr., 140 Mezzofanti Giuseppe Gaspare, cardinal la Bologna, 57 Michailescu, Ştefan, C., 176 Mihai Viteazul, 569 Mihalache, zaraf, 289, 290 Minovici, Ioniţă, 4, 5, 6, 7, 8, 533 Mircea, voievod, 576 Mironovici, 32 Mitilene (Mitylini), 137, 315 Mitrofan, preot, 135 Moga, Vasile, episcop, 4 Moldova (Moldavia), 46, 53, 58, 104, 153, 154, 164, 166, 170, 190, 205, 322, 323, 515, 547 moldoveni, 104, 150, 417 Momolo, Ieronim, 440 Moscova (Moşea), 165 Moşoi (Moşoiu), Dumitru (Tache), 112, 250, 291, 621, 627 Movilă, Gabriel, voievod, 177 M-rea Icoanei (Bucureşti), 532 M-rea Sinaia, 604 MiXnchen (Minhen), 3-87 Mureşanu [Andrei] 56 muscali, 68, 100, 320, 336, 338 Muscel, judeţ, 62 Musescu, I., 592 Mustafa-bei, inspector general al caran-tinelor, 322, 324, 328, 347 Muşeteasea, Păunica, 590 N Nanteuil, Celestin; vestit gravor francez, 102, 118, 587, 588 Napoleon III, 331, 350, 325, 464 Napoleon Jeronim, 499 Napoleon cel Mare (Bonaparte), istoria lui, 357 Navara, Tadeus, dr., 65 Neajlov, rîu, 528 Neapole, 224, 239, 268, 269, 274, 420 Negruzzi, Const., 16, 25, 34, 44, 45, 50, 51, 53, 54, 58 Negulici, I.D., 51, 76, 77, 83, 90, 96, 98, 111. 131, 132, 200, 203, 213, 215, 287, 299, 301, 302, 303, 307, 309, 343, 387, 398, 420, 488, 489, 491, 494, 621, 627 nemţi, 336 Nenişor, Petrache, 420 Nesselrode, Karl Vasilievici; om politic şi diplomat rus, 529 Nica, Gheorghiu G. 60 Nichi, librar în Iaşi, 32, 34, 37, 41, 42, 43 Nicolae, protopop în Sibiu, 41 Nicolae, ţarul Rusiei (1825-1855), 138, 343, 609, 613 Niculescu, N., zaraf, şi bancher, 359, 360 Nifon, mitropolitul Ţării Româneşti (1850-1875), 165, 604 Nigra, Const., diplomat italian 177 Nisa, 167, 379 Nisipeanu, Ion, parucic, 67 Nişam (Nişan) (Eftikar) (Iftikar), înaltă distincţie turcească, 76, 610, 614 Niţescu, George, 213, 215, 387, 583 O Obedeanu, 546 Obedenaru Alexandru, poet, 576, 577 Obedenaru — Gheorghiad, Mihai, doctor, 375, 377 655 Odobescu, Ioan, 74, 621, 623, 627, 628 Olt, rîu, 213, 377, 540 Oltenia (vezi România Mică), 109, 111 Olteniţa, 320 Omer-paşa (Mihai Lataci, albanez), 66, 72, 239, 317, 320, 321, 323, 324, 329, 332, 334, 335, 336, 343, 354, 437, 448, 513, 515, 530, 533, 538, 547, 625, 629, 630 Opreanu (Opran), N., 72 Orghidan, Rudolf, 207, 208, 212. Orsorof, 502 Orşova, 67, 76, 211, 213, 215, 365, 366, 388, 426, Otetelişanu, I., 598 P Paisie, stareţul m-rii Sinaia, 604 Palamaris, Gaspar, 482, 483 Palas, Atena, 385 Paleologu, Alexandru, 69, 82, 296, Palmcrston, Henry John Temple; om politic englez, ministru de externe, prim-ministru, 71, 101, 109, 403, 435, 444, 449, 458, 537 Panaiotescu, I., 582 Pană, fraţii, 8 Pană (Panu), N., 203, 206 Papa Sixt al V-lea, 165 Papadopolo (Papadopulo), 475, 488, 489 Papas, Dimitrie, 314 Papazolu, protopop, 56 Paris, 30, 46, 69, 73, 80, 81, 91, 96, 166, 167, 215, 216, 217, 218, 220, 222, 225, 240, 241, 243, 246, 247, 252, 256, 258, 259, 260, 261, 262, 266, 267, 268, 271, 405, 453; passim Parnas, 30 Paşa-efendi, 421 Pavlide, 590 Pădeanu, t onstantin M., ing. 88. 89 Păltineanu, M., 170, 533 Pă icescu, Maria, 569 Penescu, 330, 533 Pera, 352, 356, 403, 412* 414, 420, 469, 473, 520 Perdikides, 80 Peretz (Pereţ), Grigore, 142, 143 Peretz, Zinca, 547 Pereţ, 341 Persia, 333 Peru, 540, 568 Pesta, 51, 202, 245, 365, 366, 368 Petersburg, 609, 611, 623 Petrache, stolnic, 342 Petrescu, I.D., 185 Petroikinos, I., 131 Petro viei, 523 Peuple (Le), ziarul lui P.I. Proudhon, 81 Piaţa Moşilor, 597 Picolo, P., 50 Pierre, birtaş în Paris, 352, 354 Piersieeanu, I.G., 592, 593 Pietta, dr., 367, 371 Pillet-Will, casă de bancă în Paris, 472 Pisa, 201 Pistyan (Pestian, Pistian), 366, 367, 368, 369, 370, 374, Piteşti, 183, 538 Pleşoianu, Nicolae, 69, 72, 78, 81, 82, 91, 93, 104, 108, 109, 111, 113, 114, 115, 117, 129, 141, 142, 143, 255, 256, 257, 273, 274, 284, 286, 300, 341, 375, 409, 417, 426, 427, 473, 476, 480, 486, 491, 540, 547, 567, 568, 622, 627 Ploieşti, 168, 299 Podul Mogoşoaiei, 206 Poenaru, Petrache, 45, 46, 176, 332, 340, 346, 530, 533, 541, 542 Pogor, Vasile, 26, 31, 32, 36, 41, 42, 43, 579 Polichroniade, 142, 143, 329, 332, 333, 335, 337, 338, 344, 346, 349, 351, 352, 353, 354, 355, 522, 533, 534, 536, 539, 544, 545 Polonă, stradă, 598 poloni, polonezi, 317, 321, 447 Pontul Euxin, (vezi Marea Neagră), 576 Popazu, Ioan; protopop în Braşov, 80 Popovici, Andrei, 3 Popovici, Stan, 4, 6 Positif (Le), ziar, (Paris), 81 656 Poteca, Eufrosin, 568 Poujade, Pierre Eugene, 337, 345, 531 Poumay, Jacques, bancher, în Bucureşti, 376, 602 Fraga, 63, 203 Prahova, judeţ, 604 Prcjbeanu, I., 140, 141, 158, 329, 330, 333, 352, 530, 533 Prejbeanu (Prijbeanu), Teodor, 260 Preş burg (Bratislava), 368, 373 Proclamaţia de la Islaz, 204, 205 Prusia, 70, 502 Prut, rîu, 516 Q Quinet, Edgar; istoric, scriitor şi filozof idealist, profesor la College de France, filo-român, 219 R Kacliel (Elisabeth Felix), tragediana franceza, 248 Kacottă* Alexandru (Alecu) Nf| 1J 2, 130, 144, 298, 338, 545, 582, 599 Răcnită, Constantin N., 112. 180, 187, 139, 144, 155, 164, 364 Racottă., G., 128 Racottă, llariton, N., 112, 130, 140, 298, '599 Racottă, lancu, N., 112 Racottă, Luxiţa, 455 Racottă, maior, 129 Racottă (Rădulcscu), Nicolao, 130, 298, 599 Racottă, fraţii, 145, 599 Radu, zugrav român, în Viena, 203 Radu cel Bătrîn, voievod, 631 Radu Negru, voievod, 76, 569 Radu Vodă, mahala în Bucureşti, 351 Refeld, general austriac, 418 Refic-bei, 496 Reforme (La), ziarul radicalilor francezi (Paris), 81 Regnauît, Elias; istoric şi publicist francez, 148, 149, 150, 354, 357, 589, 621, 626, 631 Bepey, 26 Roşul(t) — efendi, paşa, 315, 316, 331, 332, 334, 337, 341, 346, 351, 352, 405, 412, 413, 414, 415, 416, 433, 434, 436 437, 45), 460, 471, 473, 486, 487, 492, 494, 495, 501, 518, 522, 528, 530, 531, 534, 537, 539, 544, 607, 611, 614 Revue de Paris, 151 Rlieal (Real), Sebasti n, 91, 94, 96, 97, 98, 102, 107, 108, 110, 115, 118, 128, 260, 267, 268, 272, 273, 276, 554, 555, 557, 561, 587 R ohy, A et Gueyard; directorii agenţiei din Paris a societăţii „Des paquebots Barbelais“ ce avea sucursale în porturile: Rouen, Havre, Dieppe, Bordeaux şi Marseille, 281 Rîioşauu, 530, 533 Rfiircami, 338, 533 Rîurcanu, G., 589 Rîureanu, I., 176, 589 Rîureni, fraţii, 359, 360, 364, 376, 531 Robini, 496, 497 Roden, Rodin (Ion Ghioa), 819, 831, 345, 857, 484, 435, 438, 442, 444, 449, 451, 458, 468, 464, 466, 474, 479, 480, 503, 505, 507, 509, 515, 517, 518, 519, 523, 538, 542, 548 Rodolfo (La) (poezie), 179 Rodos, 429, 435, 529 Roma, 180, 575 Romancscu, 338 români, 68, 97, 98, 99, 104, 106, 109, 117, 118, 121, 152, 163, 267, 275, 277, 317, 321, 324, 330, 340, 343, 353, 388, 414, 418 426, 464, 509, 575 Romanov, losif, librar în Bucureşti, 33, 36, 56, 61 România, 76, 95, 96, 107, 108, 116, 127, 129, 154, 166, 172, 173, 276, 483, 547, 558, 565, 575, 576, 608, 611, 618, 619, 628 România Mică (Oltenia), 68, 539 43 — Scrisori şi acte 657 Rosetti (Rusetachi), C.A., 66, 70, 244, 248, 355, 413, 442, Rosetti, N., 533 Rosetti, Radu, 502. Rosetti, Scarlat, 431 Rothschild, 307, Rousseau, Jean-Jacques; filozof iluminist, pedagog, scriitor şi compozitor francez, 31 Rucăreanu, 77, 110, 170, 213, 287, 350, 391, 488 Rucăreanu, Gheorghe (Ghiţă), 387, 390 Rucăreanu, Nicolae (Nae), 56, 58, 144, 387, 390, 396, Rucăreni, fraţii, 54 Rumelia, 336, 341, 346, 529 Rusia, 39, 40, 76, 103, 104, 109, 262, 315, 331, 339, 411, 417, 418, 448, 451, 515, 517, 529, 610, 613, 622, 623, 628 Russo (Rousso), Nicolae (Locusteanu N.B.), 77, 78, 90, 96, 123, 124, 125, 126, 133, 146, 148, 149, 182, 287, 288, 295, 298, 304, 321, 322, 339, 496, 520, 522, 621, 627, 632 Rusten-bei, 450, 452, 455 Rusciuc, 144, 220, 226, 238, 320, 326, 388, 394, 397, 399, 408, 414, 428; passim Ruşava (Trîncova, Ada-Kaleh, Orşova* Nouă), 202, 212, 214 ruşi, 322, 387, 418, 420, 451, 478, 502, 512, 522 8 Sai, Chiriac, 483 Sait, 547 Sakeiarie (Sakelario), Dernetrio, 252, 266, 267, 269, 273, 282, 395, 400, 406, 424, 438, 444, 448, 510 Samos, 320, 345, 451, 459, 509, 513, 518 Samurcăşeşti (Ciorogîrla), m-re, 144, 145, 455 Sand George, 64 Sardinia, 246 Sas-Sebeş, 198 Saxonia, 202 Schneider, bancher în Constantinopol, 126 Sclîn, consul englez, 345 Scurţi (Scurtu), Gh., negustor în Bucu reşti, 338, 531, 537, 588, Sculări, 539 Sefeitz (Scfels), Soltehof de, 99, 116 Seina, 146 Serbia, 221, 451 Serghiade, C., 78, 79 Serrurie, Grigore, 90, 96, 116, 126, 295, 298, 304, 335, 338, 496, 523, 530, 535, 537 Seulescu, Gheorghe, 50 Sevastopol, 329, 331 Severin, vezi Turnu Severin Sf. Sofia, catedrală, 415 Siberia, 427, 432, 437 Sibiut 5, 8, 41, 68, 198, 207, 208, 211, 212, 213, 214, 215, 387, 388, 390, 391, 418, 425, 426 Sicilia, 216, Silistra, 325 Şina, bancher, 581 Sinaia, 207, 208 Sion, Gh., 533 Şira, 312, 314, 488, 494 Sirmia, 215 Sixt al Y-lea, papa (1585 — 1590), 165 Slavonia, 215 Slătineanca, d-na, 366 Smirna (Smyrna, Izmir), 107, 123, 125, 130, 224, 238, 268, 275, 280, 281, 288, 291, 293, 294, 295, 298, 299, 301, 303, 305, 307, 395, 396, 397, 405, 406, 407, 408, 471, 473, 474, 475, 476, 477, 478, 480, 481, 482, 484, 491, 494 Socratc, 109, 217, 354 Sodoma, 152 Soleiman (Soliman, Suleiman)-paşa. 66, 71, 72, 207, 208, 209, 224, 242, 263, 332, 405, 413, 538 Solomon, colonel, 611, 623, 625, 627 Spartacus, 354, 626, 631 Spielberg, 522 Spleny Lajos, publicist maghiar, 84 Sporer, Iosef, dr., 579 Stamata, 511 Siambul (vezi Constantinopol), 117, 145, 164, 319, 321, 340, 341 Stametz (Stameţ), 199, 200, 202 Stavrache, 339 Stavride, 503 Steriad, 533 Steriade, I.; şef de secţie in minist. de interne, 131 Steriadi, Costache, 342 Stiria (Styria), 226 Stoeneşti, moşie, 547 Stoica, dulgher, 463 Stuart Dudley, Coots, lord, 71 Sturza, C., 28 Sturza, Grigore, M. (Beizadea Viţel), 328, 526 Sturza, Mihail, domnitor, 30, 199, 515 Sturza, Olga, Gr., 136, 137, 495, 498, 499, 500, 502, 505, 518, 525 Suţu Constantin (Costache), 127, 337. 345, 531, 533 Suţu (Suţo), Nicolae, 483 91, 92, 93, 96, 98, 99, 103, 105, 111, 113, 114, 115, 126, 127, 128, 129, 139, 146, 147, 150, 206, 210, 239, 244, 247, 248, 249, 255, 256, 257, 258, 260, 261, 267, 268, 270, 271, 275, 284, 285, 287, 293, 300, 307, 317, 318, 319, 414, 417, 421, 423, 424, 426, 429, 430, 434, 440, 443, 458, 474, 476, 478, 479, 482, 483, 484, 485, 486, 488, 492, 498, 499, 622, 623, 625, 627, 628, 630 Teii, Dumitrache, 72 Temişvar (vezi Timişoara), 213 Teologii, Nicolae, 78, 127, 417 Terapia, 412, Teulescu, Petre, 69 Theodori, Iul iu, dr., 367 The Times, ziar, 71 Thunemberg, Grecca de (vezi Grecca), 92, 125, 246 Tihon, Marin (Mariani, Marinescu), 214, 289, 353, 376, 449, 590 Ş Şapcă, popa Radu, 139, 297, 417, 487, 496, 547, 622, 625, 627, 630 Şimon, I., 88, 89, Şoimescu, Ioan, N., profesor, 620 Ştefan cel Mare, 626 Ştirbei, Barbu, domnitor, 150, 156, 199, 289, 337, 421, 472, 479, 487, 502, 515, 516, 547, 602 Ştorohăneasa, comună în jud. Ialomiţa, 146 Şutnla, 47, 85, 96, 153, 316, 320, 321, 325, 340, 411, 503, 539; passim T Tacitus, 31 Tasso, Torquato, 26, 29 tătari, 348 Tefik-bei, 330, 500 Teleki, Lâszl 6 (Şandor), 457 Teii, Christian (Cristian), (şi familia), 67, 68, 69, 70, 78, 81, 82, 84, 85, 86, Timiş, 209, 210 Timişoara, 198 Titof (Titov), Wladimir Pavlovici, 417 Tîngîr-efendi, Tîngîroglu, Anton, 208, 437 Tirgovişte, 113, 185, 206, 388 Tirgu de Afară (Calea Moşilor, Bucureşti), 592, 594, 595 Tîrgu Jiu, 189 Tirgu Moşilor, 595, 596 Tom, maior, 515 Toma, Constantin, 420 Toneia, băcan în Bucureşti, 360 Toncovici, Teodorache, 465 Toscana, 201, 283 Transilvania, 54, 55, 65, 69, 70, 95, 100, 108, 116, 117, 127, 258, 260, 262, 268, 361, 373, 394, 396, 406, 418, £47 Travi, 130, 497, 498, 510, 511 Triest, 70, 146, 516 Trincova (Ruşava), 202 Troia, 216 turci, 66, 68, 104, 128, 163, 209, 224, 261, 266, 290, 322, 326, 336, 340, 343, 346, 414, 428, 429, 436, 448, 450, 451, 460, 466, 478, 509 43* 659 Turcia , 39, 40, 71, 86, 95 , 97, 100, 111, 130, 156, 160, 161, 164, 244, 249, 268, 269, 283, 285, 315, 317, 318, 321, 322, 326, 331, 335, 336, 346, 359, 388, 399, 404, 416, 417, 419, 428, 432, 435, 436, 442, 448, 452, 453, 470, 471, 472, 478, 481, 509, 515, 516, 517, O o* o 529 Turda, 198 Tunis, 531 Turin, 617, 618, 619 Turnavitu, 478, 537 Turnavitu, Scarlat, 350 Turnu Roşu, 198 Turnu Sevcrin, 183, 368, 571 Tiirr, Istvan (Ştefan); general maghiar, a participat ia revoluţia de la 1848 din Ungaria, emigrat în Italia, 318, 319 T Ţara Românească, 263, 265, 418, 501, 505, 528 Ţara Turcească, 398, 522 Ţarigrad, 214, 266, 505 Ţichindeal, Dimitrie, 39, 48 ţigani, 144 u Ungaria, 109, 117, 262 unguri , 77, 103, 259, 411, 447 Ureart, 95 Urech a, V.A., 177, 178 V Vai liant, Jean Alexandre; profesor şi scriitor francez, a trăit o parte din viaţa lui în Bucureşti, 125, 625 Valachia (Valahia), 622, 624, 628, 629 Valahi a Mică (vezi Oltenia, România Mică), 359 Valfonda, via (din Florenţa), 601 Vapereau, G., 618, 619 Vama, 320, 322, 323, 325, 327, 394, 399, 402, 416, 507, 520, 523, 534, 538, 613 Vas;ci, dr. Pave V.-Ungureanu, 41, 43, 55, 57, 209, 210, 213 ,215, Vas.lescu, 337, Vasiliade, Nicolao, negustor, 67, Vatican, 165 Văeărescii, Barbu, 622, 628 Văcărcscu, Iancu (Ioan), 7, 622, 628 Văcăreşti, închisoare, 390 Văcăreşti, poeţii, 35 Vălcami; (Văileanu), Gh.; adm in ist rator la Giurgiu, 88, 89, 528, 547 Vefik Ahmet-efendi, 95 Vegezzi — Ruscalla, Giovenale; profesor la Universitatea din Torino, scriitor şi om politic [italian, filo—român, cetăţean de onoare al României, 176, 380, 617, 618, 619 Veni am in, mitropolit, 190 Verneseu, Gh., avocat, 146, 420 Vidin, 225, 226, 317, 390, 391, 392, 394, 397, 398, 400, 405, 464, 544 Viena, S; 9, 48, 55, 63, 91, 117, 177, 199, 200, 201, 202, 203, 218, 219, 221, 245, 260, 311, 339, 361, 365, 423, 450, 502, 505, 513, 515, 516, 524, 529, 535, 586 Vii soreau u., Constantin, 551, 552 Villara, Alexandru; grec de origine, ministru de cîteva ori între 1833 — 1848, 116, 199 Virgiliu, 26, 38 Vitale (Vitali, Vitalis), signor, 403, 424, 458 Vîrnav, Constantin, dr., 42 Vladimirescu (Tudor), 574, 576, 622, 628 V lan gali , comisar în Bucureşti, 601 Vlasto, bancher in Bucureşti, 373, 374 Vogoride, 260 Voinescu, Ioan, 66, 69, 70, 82, 101 Voinescu, Scarlat, 478 Voîtaire, Fran^ois — Mărie Arouet, 297 Vroudado* 520 660 X Xenofon, 31, 64 Z Zalic, 240, 621, 627 Zalic, Gheorghe, locotenent;, 129, 341, 443 Zalic, Taclie, 602 Zamolsky, Wladislaw, 339, 340 Zâne, Alexandru, 67, 88, 89 Zappa, Vanghelie, 605 Zemli?iy 213, 214, 215 Znagoveanu (Snagoveanu), preot Ioan (Ioasaf, Iosafat), 67, 213, 215, 308, 420, 621, 625, 630 Zossima, Grigore, 77, 85, 90, 96, 121, 124, 125, 126, 134, 187, 215, 287, 295, 298, 304, 316, 327, 328, 332, 334, 337, 339, 344, 350, 351, 353, 354, 356, 358, 364, 387, 420, 486, 489, 494, 498, 500, 502, 511, 514, 519, 526, 532, 540, 545, 546, 548, 590 LISTA ILUSTRAŢIILOR GRUPAJ I (intercalat între pp. 112—118) Casa părintească din Tîrgovişte in care s-a născut I. Heliade Rădulescu Gramatica lui I. Heliade Rădulescu, Sibiu, 1828; cu autograful actorului Curierul Rumânesc nr. 24 din iulie 1829 Ari.metica lui Francoeur, traducere de 1. Eliad, Bucureşti, 1832 Gazeta Teatrului Naţional nr. 1 din nov. 1835 Curierul Românesc nr. 5 din 14 dec. 1838 I. Heliade Rădulescu, 1830. Desen de Al. Bassarabescu Semnătura lui I. Heliade Rădulescu pe o poliţă din 1840 I. Heliade Rădulescu, 1841. Portret în creion de I. D. Negulici Stradă în Rucureşti, 1841. Gravură în lemn, după desenul executat de Ch. Doussaulţ Adresa prin care N• Golescu anunţă pe I. Heliade Rădulescu că a foşt nuntit în Guvernul provizoriu, 1848 iunie 11, Bucureşti /. Heliade Rădulescu. Gravură de Theodor Aman după o fotografie din anul 1848 Sigiliul Guvernului provizoriu din 1848 Sigiliul Locotenentei domneşti din 1848 Fruntaşii Revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească: Ion Heliade Rădulescu, Icn C, Brătianu, Gheorghe Magheru, Ccmst. Aristia, C. A. Rosetti, losafat Znagovearm, Ion Voinescu, Nicolae Golescu, Dimitrie Brătianu, Ştefan Golescu, Cezar Bolliac /. Heliade Rădulescu, in manta albă, 1848 Semnă',ura lui 1. Heliade Rădulescu pe o scrisoare din 1848, iunie 17 dec. 22, Agrain Semnătura lui I. Heliade Rădulescu cu numele conspirativ Giuseppe Fransky, 1848 Plicul scrisorii trimise de /. Heliade Rădulescu generalului Jacques Aupich, ambasadorul Franţei la Constantinopol I. Heliade Rădulescu, 1852. Gravură de Celestin Nanteuil, Paris Carte de vizită a lui I. Heliade Rădulescu, Paris, cca 1850 Rusciuc la mijlocul sec. al XlX-lea. Litografie colorată de W.1I. Bartlett şi H. Adlard Chitanţă dată lui I. Heliade Rădulescu de către Elias Regnault. 1858, febr. 16, Paris I. Heliade Rădulescu membru şi acţionar al Societăţii de propagandă democratică şi socială europeană, Paris Vidin, portul, la mijlocul sec. al XlX-lea. Litografie de epocă Orşova, la mijlocul secolului al XlX-lea. Litografie colorată de W.H. Bartlett şi W. Moss-man GRUPAJ II (intercalat între pp. 272—278) Maria I. Heliade Rădulescu, 1841. Portret în creion de I. D. Negulici Scrisoare a lui I. Heliade Rădulescu către soţia sa. 1848 sept. 24, Braşov; serrnat conspirativ N. Gheorghiade Casq, lui I. Heliade Răduleşcu, de la Obor, aşa cum arăta după 1848 Rusciuc, portul la mijlocul sec. al XlX-lca. Litografie ele epocă Cafenea turcească la Rusciuc, la mijlocul sec. al XIX Ica. Litografie colorată de W.H. Bartlett şi J.C. Bentley Reşedinţa paşei din Orşova. Litografie de C. Reiss Paşaport turcesc dat lui I. Heliade Rădulcscu Paşaport turcesc dat lui I. Heliade Răculescu, 1854 Vama, debarcaderul, la mijlocul sec. al XlX-lea. Litografie de epocă Constan tino pol, vedere generală, la mijlocul sec. al XlX-lea. Litografie de epocă Maria I. Heliade Rădulcscu, cca 1845. Pictură în ulei, autor necunoscut Bucureştii la 1859, văzuţi din dealul Mitropoliei. Gravură în lemn Curiera de ambe-sexe Critica de I. Ileliade Rădulescu, Bucureşti, 1860 GRUPAJ III (intercalat între pp. 4B2—488) I. Heliade Rădulescu, 1859. Portret în creion executat de August Strixner (Colecţia acad. Al. Rosetti) Semnătura lui I. Heliade Rădulescu pe o petiţie, cca 1859 — 1860 Ion (Ienăchiţă.) I. Heliade Rădulescu, Paris, cca 1870 Scrisoare a lui I. Heliade Rădulescu către fiul său, la Paris. 1867 aug. 30, Bucureşti I. Heliade Rădulescu, fotografie, 1866 Adeverinţă autentificată de martori şi autorităţi, în care se menţionează, data naşterii copiilor lui I. Heliade Rădulescu. 1866 mai 24, Bucureşti Chitanţă dată de către I. Heliade Rădulescu bancherului Miron Vlasto pentru un împrumut, 1860 aug. 25, Bucureşti Chitanţă de plată pentru voi. „Echilibru intre antiteze*', 1866 Chitanţă dată de către I. Heliade Rădulescu lui Tjacjie Zalic pentru un împrumut. 1868, mai 14, Bucureşti Principii de Ortografia română de 1. Heliade Rădulescu, Bucureşti, 1870 Anatolida de I. Heliade Rădulescu, .Bucureşti, 1870 I. Heliade Rădulescu, Portret în ulei executat de Sava Ilenţia, 1883 Măria I. Heliade Rădulescu, fotografie, cca 1865 Fotomontaj: R Heliade Rădulcscu, cele trei fiice (Sofia, Virgilm, Bitfmsiua) şi nepoata m Steluţa, în stîngii GRUPAJ IV (intercalat între pp. 592—508) Anunţul dat de familie la moartea lui I. Heliade Rădulescu, 1872, apr. 28; foaie volantă Poezie anonimă cu ocazia morţii lui I. Heliade Rădulescu, Bucureşti, 1872, apr. 30; foaie volantă Mormîntul lui I. Heliade Rădulescu — în curtea Bisericii Mavrogheni Comemorare a 40 de zile de la moartea lui I. Heliade Rădulescu de către cetăţenii din Brăila. 1872 iunie 10; foaie volantă Poezie făcută de Alex. I. Sonţu cu ocazia dezvelirii statuii lui I. Heliade Rădulescu. 1881 nov. 21; foaie volantă Program de participare a lucrătorilor tipografi din Bucureşti, la dezvelirea statuii lui I. Heliade Rădulescu. 1881, nov. 21, foaie volantă Casa lui I. Heliade Rădulescu de la Obor, interior, 1881 Medalie comemorativă, 1802 — 1902 (avers-revers) CUPRINS Cuvînt înainte ........................................... V Notă asupra ediţiei...................................... IX I. HELIADE RĂDULESCU CĂTRE DIFERITE PERSOANE ŞI INSTITUŢII (1828-1871) 1828 decembrie 13. [Bucureşti] (Andrei Popovici)...... 3 1831 ianuarie 10/22. Bucureşti (Andrei Popovici)..... 4 1832 ianuarie 14. Bucureşti (Andrei Popovici)............ 4 [1832 februarie. Bucureşti] (Andrei Popovici)............. 5 [1832 martie. Bucureşti] (Ioniţă Minovici)................ 5 1832 aprilie 4/16. Bucureşti (Stan Popovici).............. 6 1832 aprilie 15/27. Bucureşti (Const. Hagi Pop)].......... 6 1832 iunie 20. Bucureşti (Ioniţă Minovici) ........... 7 1832 iulie 13. Bucureşti (Ioniţă Minovici)................ 7 1832 iulie 15/27. Bucureşti (Ioniţă Minovici) ............ 8 1832 august 18. Bucureşti (Ioniţă Minovici)............... 8 [1832 aug.-sept. Bucureşti] (Ioniţă Minovici) ............ 8 [1834 mai —iulie. Bucureşti] (domnitor Alexandru Dimi- trie Ghica) ........................................ 9 [1834 iulie —decembrie. Bucureşti] (domnitor Alexandru Dimitrie Ghica) ................................... 12 1836 iulie 27. Bucureşti (C. Negruzzi)................. 16 1836 octombrie 15. Bucureşti (G. Negruzzi) ............ 25 1837 ianuarie 4. Bucureşti (G. Negruzzi) .............. 27 1837 martie 8. Bucureşti (C. Negruzzi).................. 29 1837 august 17. [Bucureşti] (Ion Ghica) ................ 30 1838 martie 10. Bucureşti (Vasile Pogor) ............... 31 1838 aprilie 25. [Bucureşti] (Comisia de Negru) ........ 32 1838 mai 12. Bucureşti (Vasile Pogor) .................. 33 1838 iunie 27. Bucureşti (George Bariţiu)................ 34 667 1838 iulie 14. [Bucureşti] (Vasile Pogor) ..................... 36 1838 septembrie 21. Bucureşti (Vasile Pogor)................... 37 1838 noiembrie 29. Bucureşti (George Bariţiu) ............... 38 [1839 ian —mart. Bucureşti] (Vasile Pogor)..................... 41 1839 martie 29. [Bucureşti] (Hristea librarul din Iaşi) 42 1839 aprilie 16. Bucureşti (dr. Paul Vasici) . 43 1839 aprilie 28. Bucureşti (C. Negruzzi) ..... 44 1839 august 29. Bucureşti (G. Negruzzi) ..... 47 1839 decembrie 13. Bucureşti (George Bariţiu) ......... 48 1839 decembrie 21. Bucureşti (G. Negruzzi)..................... 50 1841 februarie 16. Bucureşti (Mihail Ghica)................... 51 1842 februarie 9. Bucureşti (George Bariţiu) ................ 51 1843 ianuarie 18. Bucureşti (anonim) ........................ 52 1844 mai 16. [Bucureşti] (C. Negruzzi) .............. 53 1844 noiembrie 5. Bucureşti (George Bariţiu) ................ 54 1845 ianuarie 19. Bucureşti (George Bariţiu) ................ 55 1845 martie 1. Bucureşti (George Bariţiu) ................... 56 1845 martie 1. Bucureşti (dr. Paul Vasici)..................... 57 1845 martie 2/14. Bucureşti (cardinalul Giuseppe Mezzo- fanti) .......................................... 57 1845 martie 8. [Bucureşti] (George Bariţiu).................... 58 1845 martie 18/30. Bucureşti (George Bariţiu).......... 59 1845 decembrie 3. Bucureşti (GeorgeBariţiu).................. 59 1846 februarie 21. Bucureşti (C.D. Aricescu) ................ 60 1846 martie 29. Bucureşti (George Bariţiu)................... 61 1846 septembrie 22. Bucureşti (C.D. Aricescu).................. 62 1846 octombrie 5. Bucureşti (GeorgeBariţiu).................. 63 1847 iunie 9. Bucureşti (Ştefan Golescu) .................... 63 1848 februarie 5. Bucureşti (Ştefan Golescu) ........ 64 [1848 mai f. zi. Bucureşti] (domnitor Gh. Bibescu) . . 65 1848 iunie 9. Tabăra regeneraţiei [Islaz] (Gh. Magheru) 65 1848 iunie 10. Cruşov (Gh. Magheru) ......................... 65 1848 iulie 16/28. Bucureşti (George Bariţiu) ................ 66 1848 iulie 30. [Bucureşti] (Gh. Magheru) .................... 67 1848 septembrie 29. Sibiu (Ion Ghica) ....................... 67 [1849 februarie. Paris] (toţi emigraţii) .............. 69 1849 martie 3/15. [Londra] (Gh. Magheru) .................... 70 1849 martie 14/26. Marsilia (N. Pleşoianu) .................. 72 1849 iulie 20/1 august. Paris (emigraţii din Brusa) .. 73 1849 iulie 20/1 august. [Paris] (I.D. Negulici) .... 76 1849 iulie 20/1 august. [Paris] (N. Russo) .................. 78 1849 septembrie 10/22. Paris (George Bariţiu)................ 79 1849 decembrie 6. Paris (emigraţii din Brusa) ............... 83 1849 decembrie 15/27. Paris (I.D. Negulici).................. 83 1850 februarie 14/26. Paris (I.D. Negulici) ................. 85 668 '1850 februarie 22/6 martie. Paris (exilaţii din Brusa) .. 87 1850 mai 5/17. Paris (exilaţii din Brusa) ........... 88 1850 mai 24. Paris (D. Brătianu)....................... 89 1850 iunie 15/27. Paris (Christian Teii)............. 91 1850 iulie 5/17. Paris (Christian Teii) .............. 92 1850 iulie 24/6 august. Paris (N. Pleşoianu) ........ 93 1850 iulie 26. Paris (Christian Teii) ............... 93 1850 august 4/16. Paris (Christian Teii) ............ 95 1850 septembrie 5/17. Paris (emigraţii din Brusa) .... 96 1850 septembrie 27. Paris (I.D. Negulici).............. 98 1850 octombrie 6/18. Paris (N. Pleşoianu)................ 99 1850 decembrie 17. Paris (Christian Teii) ............... 100 1850 decembrie 31. [Paris] (emigraţii din Brusa) .... 101 [1850. Paris] (Christian Teii) ........................ 193 1851 februarie 7. Paris (Christian Teii)............. 104 1851 februarie 15/27. Paris (Const. Alexandrescu) --- 106 [1851 februarie. Paris] (I.D. Negulici) ............... 107 1851 aprilie 6. Paris (Gh. Magheru) ..................... HO 1851 aprilie 8. Paris (C.N. Racottă) .................... H2 1851 aprilie 8. Paris (Constantin N. Filipescu)...... 413 1851 mai 8/20. Paris (Gh. Magheru) .................. 114 [1851 mai-iunie. Paris] (Christian Teii) .............. H5 1851 iulie 1. [Paris] (emigraţii din Brusa) ............ 118 1851 iulie 1. [Paris] (emigraţii din Brusa) ............ 121 1851 iulie 15/27. Malta (emigraţii din Brusa) ......... 122 1851 august 1/12. Chios (emigraţii din Brusa) ..........124 [1851 septembrie. Paris] (Christian Teii) .............. 126 1852 august 18/30. Chios. (C.N. Racottă) ............ 128 1852 octombrie [f. zi. Chios] (Judecătoria comercială a jud. Ilfov) .................................... 131 [1852 — 1853. Chios] (N. Russo) ....................... 133 1853 ianuarie 18. Chios (anonim)........................ 135 ^853 ianuarie 20/2 februarie. Chios (C.N. Racottă)----- 136 £185:3 aug.-sept. Chios] (Olga Gr. Sturza) ............ 136 ţ§,53 noiembrie 21/4 decembrie. Chios (C.N. Racottă) .. 137 1854 februarie 2/14. Şumla (Christian Teii) ............ 139 1854 februarie 3/15. Şumla (Christian Teii) .............. 139 1854 august 11/23. Rusciuc (C.N. Racottă)........... 139 1854 decembrie 7/19. Constantinopol (I. Prejbeanu) .... 140 1854 decembrie 28/10 ianuarie. Constantinopol (N. Pleşoianu) ............................................ 141 1854 decembrie 30/10 ianuarie. Constantinopol (N. Pleşoianu) ............................................. 142 1855 mai 18/30. Constantinopol (C.D. Aricescu) .... 143 1856 mai 7/19. Constantinopol (C.N. Racottă) ......... 144 1856 iulie 2. Constantinopol (C.N. Racottă)......... 147 1856 iulie 18. Constantinopol (C.N. Racottă) ........ 151 1856 august 15. Constantinopol (compatrioţii din ţară) 152 1856 august 18. Constantinopol (C.N. Racottă)....... 155 669 [1856 Bucureşti], (domnitor Barbu D. Ştirbei)......... 156 [1857 ianuarie], Gonstantinopol (Alexandru Dimitrie Ghica) ............................................ 157 1857 februarie 20. Constantinopol (I. Prejbeanu)..... 158 1857 martie 6/18. Gonstantinopol (Alexandru Dimitrie Ghica) ............................................ 150 1857 decembrie 4. Londra (Alexandru Dimitrie Ghica) 161 [1857 decembrie 4. Londra] (Ştefan Andronic].......... 152 1858 mai 6. Paris (mitropolitul Ţării Româneşti)..... 165 [1858, Paris] (anonim) .................................. 166 1859 iunie 15. Bucureşti (anonim) .................. 167 [1861 mai 29. Bucureşti] (Petrache Poenaru) .......... 168 1862 ianuarie 6. Bucureşti (anonim) ................... 168 1863 aprilie 5. Bucureşti (Constanţa Dunca)......... 169 [1863 Bucureşti] (profesor Lateş) ....................... 170 1867 iunie 6. Bucureşti (N. Bilciurescu) ............... 171 [1867. Bucureşti] (Ministerul de Finanţe) ............... 172 1868 decembrie 15. Bucureşti (Const. Alexandrescu) .. 173 [1868. Bucureşti] (Societatea Academică)................. 173 1869 februarie [f. zi]. Bucureşti (anonim) ......... 174 1869 mai [f. zi]. Bucureşti (Dim. Cozadini) ............. 175 1869 septembrie 25/7 octombrie. Bucureşti (Vegezzi Ruscalla)......................................... 176 1869 septembrie 26. Bucureşti (V.A. Urechiă) P........ 177 1869 noiembrie 16. Bucureşti (George Bariţiu) ........... 178 1869 noiembrie 28. Bucureşti (George Bariţiu) ......... 179 [1869 decembrie 18. Bucureşti] (Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice) ............................ 180 1870 martie 6. Bucureşti (N. Russo) ................... 182 1870 august 5. Bucureşti (Alexandrina n. Gh. Magheru) 183 1870 august 21. Bucureşti (anonim) ...................... 183 1870 septembrie 17. Bucureşti (I.D. Petrescu) ........... 185 1870 octombrie 28. Bucureşti (mareşalul palatului) .... 186 1870 noiembrie 15. Bucureşti (T. Basarabescu)............ 186 1870 noiembrie 23. Bucureşti (T. Basarabescu)............ 187 1870 noiembrie 26. Bucureşti (T. Basarabescu)........... 187 1871 martie 21. Bucureşti (Climescu) ................... 189 [fără dată şi loc] (Ministerul de Finanţe?).............. 190 I. HELIADE RĂDULESGU CĂTRE SOŢIA SA, MARI A (1823-1869) [1823] octombrie 24. [Bucureşti] ...................... 193 [1823] noiembrie 1. [Bucureşti] ....................... 194 [1823] noiembrie 4. [Bucureşti] ....................... 194 1823 noiembrie 17. [Bucureşti] ........................ 195 [1823] decembrie 17. [Bucureşti] ...................... 196 670 1824 ianuarie 18. [Bucureşti] .......................... 196 1837 aprilie 23. Iaşi .................................. 197 1844 august 16. [Sibiu] ................................ 198 1846 mai 3. Bucureşti 199 1846 mai 14. Bucureşti ................................. 200 1846 mai 31. Bucureşti ................................. 202 1846 noiembrie 2/12. Dresda ............................ 202 1848 iunie 4. Bucureşti ............................... 203 1848 iunie 6. Bucureşti ............................... 204 1848 iunie 17. Bucureşti .............................. 204 1848 iulie 3. Bucureşti ............................... 206 1848 iulie 8. Bucureşti ............................... 207 1848 iulie 17. Bucureşti ............................ 207 1848 iulie 21. Bucureşti .............................. 208 1848 iulie 26. Bucureşti .............................. 208 1848 septembrie 19. Timiş ............................. 209 1848 septembrie 20. Timiş ............................. 210 1848 septembrie 24. Braşov ............................ 210 1848 octombrie 5/17. Sibiu ............................ 211 1848 octombrie 20. Sibiu .............................. 212 1848 noiembrie 28. [Sibiu] ............................ 213 1848 decembrie 4. Lugoj ............................... 214 1848 decembrie 8. Orşova .............................. 214 1848 decembrie 22. Agram .............................. 215 1849 aprilie 2/14. Constantinopol ..................... 215 [1849 mai 3/15. Paris] .............................. 216 1849 mai 18/30. Paris .............................. 218 1849 iulie 4/16. Paris ............................. 219 1849 iulie 20/1 august. Paris ...................... 222 1849 august 1/12. Paris ............................ 223 1849 august 14/26. Paris ........................... 225 1849 august 17/29. Paris ........................... 226 1849 august 24/5 septembrie. Paris ................. 227 1849 august 24/5 septembrie. Paris ................. 227 1849 septembrie 1/12[13] septembrie. Paris ......... 228 1849 septembrie 14/26 septembrie. Paris............. 229 1849 septembrie 26/6. Paris ........................ 230 1849 24 noiembrie/decembrie 6. Paris ............... 231 1849 decembrie 4/16. Paris ......................... 232 1849 decembrie 15/27. Paris ........................ 233 1849 decembrie 25/6. ianuarie. [Paris] ............. 235 1850 ianuarie 3/15. Paris .......................... 238 1850 ianuarie 14/26. Paris ......................... 240 1850 ianuarie 25/6 februarie. Paris ................ 241 1850 februarie 14/26. Paris ........................ 243 1850 februarie 22/6 martie. Paris .................. 246 1850 martie 4/16. Paris ............................ 248 1850 martie 14/26. Paris ........................... 249 671 1850 martie 26/6 aprilie. Paris ........................ 250 1850 aprilie 4/16. Paris ................................ 252 1850 aprilie 14/26. Paris ............................... 253 1850 [aprilie 24]/6 mai. Paris ........................ 254 1850 mai 4/16. Paris .................................... 255 1850 mai 14/26. Paris .................................. 257 1850 mai 24/6 iunie Paris................................ 258 1850 [iunie] 4/16. Paris............................... 259 1850 iunie 14/26. Paris ............................... 261 .1850 iunie 24/6. iulie Paris ............................ 262 1850 iulie 4/16. Paris .................................... 265 1850 iulie 14/26. Paris ................................... 266 1850 iulie [24]/6 august. Paris............................ 268 1850 august 4/16. Paris ................................... 269 .1850 august 15/27. Paris .............................. 270 1850 [august] 25/6 septembrie. Paris ...................... 271 1850 septembrie 5/17. Paris ............................... 272 1850 septembrie 14/26. Paris .............................. 274 1850 septembrie 24/6 octombrie. Paris ................... 275 1850 octombrie 17. Paris .................................. 276 1850 octombrie 22/3 noiembrie. Londra .................... 277 1850 noiembrie 5/17. [Paris] .............................. 278 1850 noiembrie 15/27. Paris ............................... 279 1850 decembrie 7. Paris ................................. 280 1850 decembrie 17. Paris ................................. 282 1850 decembrie 26/7 ianuarie. Paris ..................... 284 1851 ianuarie 18. Paris ................................. 287 1851 ianuarie 26/7 februarie. Paris ....................... 288 1851 ianuarie 27. Paris .................................. 289 1851 februarie 5/17. Paris ............................. 292 1851 februarie 6/18. [Paris] ............................ 294 1851 februarie 15/27. Paris ............................. 295 1851 [februarie 24]/7 martie. Paris ..................... 296 1851 martie 5/17. Paris ................................ 298 1851 martie 15/27. Paris ............................. 301 1851 martie 26/7 aprilie. Paris ....................... 303 1851 aprilie 5/17. Paris ................................ 305 1851 aprilie 15/27. Paris .............................. 307 1851 aprilie 25/7 mai. Paris ......................... 308 1851 mai 4/16. Paris ................................. 308 1851 mai 15/27. Paris ................................ 310 .1851 mai 25/7 iunie. Paris .............................. 311 1851 iunie 16/28. Paris .............................. 312 1851 iulie 8/20. Marsilia ............................ 312 1851 iulie [9]/21. Marsilia.............................. 313 1851 iulie 14/26. Malta ................................ 314 1851 iulie 20/2 august. Şira............................... 314 1853 decembrie 13/25. Constantinopol ................. 315 67.2 1854 ianuarie 5. Baba-Isclisi ...................... 316 [1854] februarie 22/6 martie. [Şumla] ............... 316 1854 martie 4/16. Şumla ............................. 318 1854 martie 10/22. Şumla ........................... 319 [1854] martie 15/27. Şumla .......................... 320 1854 martie 17/29. Şumla .............................. 321 1854 aprilie 5/17. Şumla ............................ 322 1854 iunie 15/27. Şumla ............................. 325 1854 [iunie] 17/29. Şumla ........................... 326 1854 iunie 21/3 iulie. Şumla ........................ 326 1854 iunie 26. Varna ................................ 327 1854 iunie 29. Varna ................................ 327 1854 octombrie 1/12. Constantinopol ................. 328 1854 octombrie 18/30. Constantinopol ................ 329 [1854] noiembrie 8/20. Constantinopol ............... 330 1854 noiembrie 9/21. Constantinopol..................... 331 1854 noiembrie 10/22. Constantinopol ................... 332 1854 noiembrie 23/5 decembrie. Constantinopol .......... 333 1854 decembrie 7/19. Constantinopol .................... 335 1854 decembrie 11/23. Constantinopol .................. 336 1855 ianuarie 18/30. Constantinopol ................... 337 1855 februarie 1/12. Constantinopol .................... 341 1855 februarie 10/22. Constantinopol ................... 342 1855 martie 10/22. Constantinopol ...................... 344 1855 martie 17/29. Constantinopol ...................... 346 1855 martie 24/[5 aprilie]. Constantinopol ............. 347 1855 aprilie 1/13. Constantinopol ...................... 348 1855 aprilie 14/26. Constantinopol ..................... 350 1855 aprilie 21. Constantinopol ........................ 351 1855 aprilie 28. Constantinopol ........................ 352 1855 mai 5/17. Constantinopol .......................... 353 1855 mai 8/20. Constantinopol .......................... 355 1855 mai 12/24. Constantinopol ........................ 356 1855 mai 18/30. Constantinopol ......................... 356 1855 mai 27. Constantinopol ........................... 358 1855 iunie 1/12. Constantinopol ........................ 358 1859 august 5. Bucureşti ............................... 359 1859 august 12. Bucureşti .............................. 360 1859 august 15. Bucureşti ............................ 361 1859 septembrie 1. Paris .............................. 362 1860 august 31. Bucureşti ............................. 362 1860 octombrie 10. Bucureşti ........................... 363 1860 noiembrie [5]. Paris ............................. 364 1861 august 27. Bucureşti ............................ 365 1866 august 5. Pesta ................................. 365 [1866] august 12. Baden ............................. 367 [1866] august 26. Pistyan ........................... 368 1866 septembrie 5. Pistyan ........................... 370 673 1866 septembrie 16. Pistyan .......................... 372 1866 septembrie 20. Pistyan .......................... 374 1867 iulie 22. Bucureşti.............................. 375 1867 august 6. Bucureşti ............................. 377 1868 august 12. Bucureşti ............................ 378 1869 septembrie 18. Bucureşti ........................ 378 1869 septembrie 20. Bucureşti ......................... 379 MARIA HELIADE RĂDULESGU CĂTRE BOŢUL SĂU, I. HELIADE RĂDULESCU (1823-1855) 1823 octombrie 3....................................... 383 [1823] octombrie 8..................................... 383 [1823] noiembrie 2..................................... 384 1823 noiembrie 7....................................... 384 [1823] decembrie 18................................... 385 [1823] decembrie 27.................................... 385 [1823] decembrie 28.................................... 386 [1824 ianuarie] 29.................................... 386 1849 februarie 16/28. Cronstadt....................... 387 1849 iulie 3/15. Yidin ................................ 389 1849 iulie 30. Rusciuc ................................ 391 1849 septembrie 24/4 octombrie. Rusciuc ............... 393 1849 octombrie 1/13. Rusciuc .......................... 397 1849 octombrie 31. Constantinopol ..................... 399 1849 noiembrie 3/15. [Constantinopol] ................. 401 1849 noiembrie 12/24. Constantinopol .................. 403 1849 noiembrie 23/5 decembrie. Constantinopol ......... 408 1849 decembrie 3/15. Constantinopol ................. 409 1849 decembrie 13/25. Constantinopol ................ 412 1849 decembrie 24/5 ianuarie. Constantinopol.......... 414 1850 ianuarie 3/15. Constantinopol ................... 421 1850 ianuarie 13/25. Constantinopol ................... 427 1850 ianuarie 24/5 februarie. Constantinopol .......... 431 [1850] februarie 3/15. Constantinopol ............... 433 [1850] februarie 13/25. Constantinopol .............. 436 1850 februarie 21/5 martie. Constantinopol ............ 438 1850 martie 3/15. Constantinopol ...................... 439 1850 martie 13/25. Constantinopol ..................... 441 1850 martie 23/5 aprilie. Constantinopol............... 444 1850 aprilie 3/15. Constantinopol ..................... 447 1850 aprilie 13/25. Constantinopol .................... 451 1850 aprilie 23/5 mai. Constantinopol ................. 454 1850 mai 3/15. Constantinopol ......................... 456 1850 mai 13/25. Constantinopol ........................ 459 674 1850 mai 24/5 iunie. Constantinopol ................. 461 1850 iunie 1/13. Constantinopol ..................... 464 1850 iunie 3/15. Constantinopol ..................... 466 1850 iunie 11/23. Balta-Liman ....................... 467 1850 iunie 22. Balta-Liman .......................... 469 1850 iulie 3/15. Constantinopol ..................... 469 1850 iulie 13/25. Constantinopol .................... 471 1850 septembrie 25/7 octombrie. Smirna .............. 473 1850 octombrie 26. Smirna ........................... 475 1850 decembrie 1/13. Chios ............................ 477 1851 ianuarie 10/22. Chios .......................... 481 1851 ianuarie 24/5 februarie. Chios ................. 484 1851 ianuarie 31/12 februarie. Chios ................ 486 1851 februarie 7/19. Chios .......................... 487 1851 februarie 13/25. Chios ......................... 489 1851 februarie 28/12 martie. Chios .................. 490 1851 martie 8/20. Chios ............................. 493 1851 aprilie 5/17. Chios ............................ 494 1854 ianuarie 1. Constantinopol ..................... 495 1854 ianuarie 12/24. Constantinopol ................. 496 1854 ianuarie 14/26. Constantinopol ................. 500 [1854] ianuarie 19/31. [Constantinopol]................. 500 1854 februarie 9/21. Constantinopol .................... 501 1854 febuarie 9/21. Constantinopol ..................... 502 1854 februarie 16/28. Constantinopol ................... 503 1854 februarie 24. Constantinopol ...................... 504 1854 martie 1/13. Constantinopol ....................... 506 1854 martie 1/13. Constantinopol ....................... 507 [1854J martie [7]/19. [Constantinopol].................. 512 1854 martie 8/20. Constantinopol .................... 513 1854 martie 12/24. Constantinopol ................... 514 [1854] martie 17/29. Constantinopol..................... 518 1854 martie 31/12 aprilie. Constantinopol ........... 520 [1854] aprilie 1/13. Constantinopol..................... 522 1854 aprilie 5/17. Constantinopol ...................... 524 1854 aprilie 6/18. Constantinopol ...................... 525 1854 aprilie 9/21. Pera .............................. 526 1854 iulie 12. Şumla ................................... 526 1854 decembrie 22/3 ianuarie. Bucureşti .............. 527 1854 decembrie 24/5 ianuarie. Bucureşti .............. 532 1855 ianuarie 5/17. Bucureşti ...................... 534 1855 ianuarie 19/31. Bucureşti ...................... 535 1855 februarie 16/28. Bucureşti......................... 539 1855 februarie 20/4 martie. Bucureşti .................. 540 1855 martie 16/28. Bucureşti ........................... 544 1855 mai 4/16. Bucureşti ............................... 545 1855 iunie 15/27. Bucureşti ............................ 546 675 ADDENDA (1837-1902) 1837 aprilie 22. Iaşi (contract între I. Heliade şi V. Pogor) .......................................... 551 1839 august 4. Bucureşti (chitanţă dată de I. Heliade dr.-lui Iosef Sporer) ........................... 551 [1842. Bucureşti] (poezie dedicată lui I. Heliade de către Const. Yiişoreanu) ................................. 552 1843 aprilie 1. [Bucureşti] (chitanţă dată de Vistierie lui I. Heliade).............’.................... 553 1843 aprilie 1. [Bucureşti] (chitanţă dată de Vistierie lui I. Heliade). /................................. 553 1844 iunie 3. Bucureşti (chitanţă dată de I. Heliade lui I. Gonţescu) ...................................... 554 1847 iulie 3. Bucureşti (chitanţă dată de I. Heliade lui Davicion Bally) .................................... 554 1847 august 19. Bucureşti (bilet trimis de I. Heliade lui Davicion Bally) ................................... 554 [1847. Bucureşti] (listă de împrumut comercial lansată de I. Heliade) ..................................... 555 1848 mai 5. Bucureşti (chitanţă dată de I. Heliade, Elenei Becereasca) ....................................... 556 1848 noiembrie 2. Braşov (chitanţă dată de G. Niţescu lui I. Heliade) *................................. 556 [1848. Bucureşti] (cîntec poporan despre I. Heliade) .... 556 [1848. Bucureşti] (inventar al cărţilor, hîrtiei şi tipografiei lui I. Heliade) ..................................... 558 1849. [Paris] (sonet dedicat de Sebastien Rheal lui I. Heliade) ........................................... 562 [1849 — 1854. Paris] (trei poezii dedicate lui I. Heliade de către Sebastien Rheal) ............................. 563 1850 ianuarie 7/19. Paris (poezie dedicată Iui I. Heliade de către G. Aristia) ............................... 567 1850 februarie 7. [Paris] (poezie dedicată de Sebastien Rheal lui I. Heliade) .............................. 568 18'50 martie 25. Paris (chitanţă dată de Eug. Carpentier lui I. Heliade) .................................... 570 1850 iulie. Constantinopol (memoriul Măriei Heliade înaintat marelui vizir Reşid-paşa pentru a fi despăgubită de averea distrusă) ............................. 570 1850 august 16. [Paris] (chitanţă dată de Celestin Nanteuil lui I. Heliade) .......................... 578 1850 septembrie 13 [Paris] (chitanţă dată de Sebastien Rheal lui I. Heliade) .............................. 578 1850 noiembrie 29 [Paris] (chitanţă dată de Celestin Nanteuil lui I. Heliade) .............................. 579 676 [1853 aug.-sept.] (epitaf făcut de I. Heliade pentru Eca- terina Mânu) ................................. 579 1854 septembrie 16. Bucureşti (chitanţă dată de I. Heliade lui Gh. Scurţi) ........................•..... 580 [1854. Bucureşti] (poezie dedicată lui I. Heliade de către Alex. Lăzărescu) ................................... 580 [1855]. (N. Rousso către Elias Regnault) ................ 583 [1856. Bucureşti] (memoriu adresat de către Maria Heliade lui Barbu Dim. Ştirbei) ...................... 593 1857 iulie 14. Bucureşti (scrisoare a mitropolitului Nifon către stareţul M-rii Sinaia) ...................... 594 1857 august 20. Jaroslaw (poezie dedicată lui I. Heliade de către un admirator rus) ...................... 595 1858 februarie 16. Paris (chitanţă dată de Elias Regnault lui I. Heliade) .................................. 597 1858 mai 27. Bucureşti (scrisoare a dr. Carol Davila către Maria Heliade) . .......................... 598 1859 noiembrie 23. Bucureşti (chitanţă dată de I. Heliade lui Scarla.t Kreţulescu)...................... 598 [1859. Bucureşti] (epitaf făcut de I. Heliade pentru Eufrosin Poteca) .................................. 598 1860 iulie 4. Bucureşti (chitanţă dată de Asociaţia tipografică lui I. Heliade) ............................ 599 1860 octombrie 22. [Bucureşti] (chitanţă dată lui I. Heliade şi Gr. Zossima de către Sultana Genile) 599 [1861 — 1867. Bucureşti] (adeverinţă dată de Păunica Muşeteasca lui I. Heliade) ......................... 599 1862 martie 27. Bucureşti (contract între I. Heliade şi I. Musescu) ......................................... 091 1862 mai 30. Bucureşti (chitanţă dată de I. Heliade lui I. G. Piersiceanu) .................................. 032 1862 iunie 1. Bucureşti (chitanţă dată de I. Heliade lui I.G. Piersiceanu) ................................... 033 1863 martie. [Bucureşti] (două epitafuri făcute de I. Heliade pentru Maria Păucescu şi Scarlat Bărcănescu) 633 1863 iunie 9. Bucureşti (chitanţă dată de I. Heliade meşterilor Costache şi Manole) ...................... 604 1863 decembrie 27. [Bucureşti] (poezie de I. Heliade dedicată Constanţei Dunca) ............................. 005 1864 ianuarie 21. Bucureşti (chitanţă dată de M. Athanasiu lui I. Heliade) ........................... 006 1864 noiembrie 26. Bucureşti (scrisoare a lui I. Heliade către chiriaşii săi, Marin şi Florea)................ 600 [1864 noiembrie f. zi, Bucureşti] (contract prin care I. Heliade închiriază hanul şi grădina casei de la Obor) 607 [1864 — 1865. Bucureşti] (listă de împrumut comercial lansată de I. Heliade) .............................. 009 677 1865. Bucureşti (poezie de I. Heliade dedicată Constanţei Dunca) ....................................... 610 [1865—1870. Bucureşti] (epitaf făcut de I. Heliade pentru Alexandru Danielopol) ............................ 611 1866 martie 23. Bucureşti (contract între I. Heliade şi Elena Gorovei) ................................... 611 1866 mai 24. [Bucureşti] (adeverinţă dată lui I. Heliade de către Al. N. Danielopol, A. N. Racottă şi H.N. Racottă) .............................................. 612 1866 noiembrie 12. Bucureşti (procură dată de I. Heliade lui Alex. Andronic) ............................ 613 1867 iunie 1. Bucureşti( act de cesiune dat de I. Heliade lui Alex. Chiriloff) ............................. 613 1867 iulie 12. Florenţa (Amalia Biondi către Eufrosina I. Heliade) ...................................... 614 [1867 septembrie. Bucureşti] (concursurile Societăţii Academice pentru premiile „Zappa“ şi „Alexandru Ioan Cuza“) ....................................... 615 1868 mai 14. Bucureşti (chitanţă dată de I. Heliade lui Tache Zalic) ..................................... 617 1868 iunie 7. [Bucureşti] (act de cesiune dat de Maria şi I. Heliade către banca Jacques Poumay) .............. 617 [1868. Bucureşti] (memoriul lui I. Heliade pentru a fi despăgubit de averea distrusă).................... 618 [1868—1869. Bucureşti] (înştiinţare trimisă de I. Heliade către primarii oraşelor) ................... 620 1872 mai 13. Turin (Vegezzi Ruscalla către una din fiicele lui I. Heliade) .......................... 621 1872 mai 20/1 iunie Paris (Eliza Filipescu şi Alex. Bibescu către I.I. Heliade) ...................... 623 1872 iunie 24. [Turnu-]Severin (poezie de G. Băileanu cu ocazia morţii lui I. Heliade) .................... 624 1874 februarie 20. Bucureşti (poezie de G. D. Aricescu dedicată memoriei lui I. Heliade) ................ 627 1882 ianuarie 12. Roma (Ettore Ferrari către copiii lui I. Heliade) .................................. 629 [1902. Bucureşti] (poezie de Alexandru Obedenaru dedicată memoriei lui I. Heliade) .................... 630 GLOSAR ................................................. 633 INDICE ................................................. 645 LISTA ILUSTRAŢIILOR .................................... 663 Redactor : VICTOR IOVA Tehnoredactor : POMPILIU STATNAI Apărut 1972. Hîrtie tipar A. de 63/m2. Format 700X100/16. Coli ed. 57,60. Coli tipar 43,5. Planşe tipo 25. A. nr. 28.77211971. C. Z. pentru bibliotecile mari şi mici 859—09. Tiparul executat sub comanda nr. 20.113 la Combinatul Poligrafic „Casa Scînteii“ Piaţa Scînteii nr. 1, — Bucureşti Republica Socialistă România