FARALELISMU între DIALECTELE ROMANŢ] ,SI ITALIANU. FORMA SAU GRAMATICA Aquestoru doe dialecte. In partea ânteea a Paralelismului aquestoru doe dialecte amu arâtatu materia loru, însemnându unu micu vocabularu de quâte-va vorbe de ânteea trebuin. ţâ. Aqnelleaşi vorbe luându ore-quare forme cam deosebite în amendoe dialectele , face pe quine-va a crede que fie-quare dialectu îşi are gramatica sa: însă, dupo cum se va vedea, mi se pare , que aqueeaşi gramatica forma regulele amendoru dialecteleloru, dar o gramatica complecta. Pentru que nici Românulu nu’şi va cunosce limba bine, de nu va cunosce particularităţile Italianei, nici Italianulu va fi in stare a cunosce nici limba antica a Italiei, nici poeţii sei, de nu va cunosce tipii aquestoru autori, quari se pâstrea4â mai I* 2 bine în dialectulu nostru. Tipii substantiviloru §i ver-biloru que se voru vedea în tractatul aquesta voru fi o destula dovada despre quelle Zoroastro, zembla-nuovaetc. De multe ori însă se pronunţia într’un chipu mai tare de quătu ţ, şi mai mole de quătu gi, adică între ţţ şi ij slavonesci: precumu don-zella, pranzo, etc. cia, cie, cio , cia, se citescu totu d’auna într’o silabă fâcenduse ia, ie, io, iu, diftongi precum: ciascuno, (fie-quare) cielo, cioccolata, ciuffo. gîa? gio. giw, asemenea în diftongi precum: gialloy gielo, giorno, giusto. gli, are o pronunţie particulară italiană, pe quare dintre români o păstrează numai quei din Macedonia: adică g abia s’aude , şi l se î nun o ie ; precumu la^e-glio, moglia ect. La vorbele insă, negligere, (şiquâte vinii de aci), Anglia, angli, se pronunţă tare întocmai dupe cum e scrisa. glia, gno 5 se citescu ca la franţesi , şi aqueastâ pronunţie dintre români au pâstrato numai Moldavii, la: gnelu> gnie , lugninâ, etc. sca, ^co, 5C%, sch\, s°he, se citescu ca şi la noi. sce, se citescu ca ş, al nostru, precum: jiesce, wce, scintilla, sdenza 3 quare se citescu: pese , naşe? şîntilla, şienţa 4 DESPRE ACCENTUL SAU APP&SAREA VORBEEORU ITALIANE. Dialectulu italianu n’are tonuri ca şi al nostru , ca şi tote linibele quelle vii , ca şi chiar limba greceasca în antichitate ; pentru quare nici nu se slujasce cu accente sau tonuri la vocalele quelle lungi sau la silabele appesate. Vorbele italiane seappesâ, la ultima sau la silaba din urma, la penultima sau la silaba adoa de lungi quea din urma, şi la antepenultima sau la silaba a treia della sfîrşitu, sau la quea din aintea penultimei. Quelle quare au ultima lungă, sau quare se appea-8â la silaba din urma, aquellea se şi înseamnă cu ac-centulu aquesta ('), şi suntu quelle urmâtore : 1. Substantivii feminini terminaţi in tă şi tu ; precum : bontă , verită, virtîi, serviţii etc, -• A treia personâ a perfectului lasingularulu în verbii quei regulaţi sau aqueia a quârora ânteea persoană se termină în doe vocale; cum: canta\, canto, teme', teme sentii, sentl etc. 3. Anteea şi a treia persoană la singolaru a timpului fiitoru ; cum: cantero, canteră , temero, temeră etc. 4. Vorba che (que) quându e unită cu alte vorbe; precum: benche, giache, percke9 sicckc ect. 5. ,Si la vorbele urmâtore, oime (vai mie!) 0ihb (naiba!) cib (quare), di (4i), e (este) , fă (face), giă, gm (josu) laggm (colo jos); laccke (lacheu), merce (iertare), minuc (ininuetu) , p'e (picioru); no (nu), ni (nici); pero (însă), pin (mai), guă (de unde înquoa) ; qul (aci) ; si (aşa) ; sk (pe) . Quelle quare au penultima lungă sau Ia quare ap 5 pesârnu la a doa sillabâ suntu quelle mai multe în dia~ lectulu Italiana ca şi în alu nost ju ; între quare se so-cotescu şi infinitivii verbiloru de l-a şi 2-a conjugaţie în are şi ire; §i urmâtorele în ere • averey cădere, caţere, cap ere, dissuadere , plăcere, patere, rimanere, sapere, şedere, dolere , dovere, gia-cere, godere, părere, persuadare, ricevere, solere, cere , temere, temere , vaiere, vedere, volere, şi quelle conpuse din aquestea. Vorbele que au antepenultima lunga suntu quelle urmâtore: 1. Toţi infiinitivii queloru lalţi verbi în ere?afara de quei de sus; precum: essere , vincere. 2. Tote vorbele terminate în ife; cum: amabile, crc-dibile; afara de quelle urmâtore: civile 9 gentile, sottilc şi alte quâte-va. 3. Substantivii terminaţi în sce: calice, codice,giudice etc : afara de quei feminini; cum: imperadrice, canta-trice, etc. 4. Quelle In ica ; cum: Africa, etica, fabrica; afara de amica, fatica, Enrica, nemica, rubrica. 5. Quelle terminate în ico ; cum, catolico, canonica etc: afara de amico, nemico, Enrico, mendico . 6. Quelle în ifero ; cum : fruttifera, odorîfero . 7. Quelle în ido; cum: arida, rapida, timido . 8. Quelle în odfo ; cum: comoda 5 metodo , 9. Quelle în o/a, ote, o/o ; cum: lodola, făvola; (a-larâ de parolei) , debole, ragionevole , picolo $ spetăcolo 10. Quelle în olog o 3 CU1U; astrologo} dialoga, teologo 6 11. Quelle în: oro, ora; cunumforo, vescovo, vedova• 12. Quelle in issimo, issima^ cum: umilissimo, ie-liss'ma. 13. ,Si vorbele urniatore : abito bârbaro limosina acade'mia carâttere pâroco albero empido pe'cora angelo interprete pe'rdita âtomo lecito satira ------GSBBx*------------ CAPU I. De Substantivu. Substantivulu este o vorba que arata o substanţa sau iui lucru ; cum: I) u m n e 4 e u, ânger u. o m u, c a 11 u, lemnu, peatra, etc. Substanţele sau fiinţele, unele suntu vedute ; precum: o mu, munte, şi altele nevecjute, precum: Dumnezeu, â n ger u, Dreptate. Substantivii que arata substanţe vedute se dicu Materiali, şi quei quari arata substanţe neve Sânge face: sângiuri, bine face: bunuri Capu face capete. — veacu, timpu, aeru, pasu şi codru, făcu veci şi veacuri, timpi şi timpuri, acri şi aere , paşi şi păsuri, codri şi codruri. Insa timpu şi codru, schimbăndu genulu, schimbă şi în-ţelesulu. Neutri que au Ia penultima o, la pluralu scimbân-du’l în potu asemenea se se termine quei mai mulţi în £; cuni osu osc, dobitocu dobitoce, norodu nordde. Aquesţia quâmlu se termină quăte odată în rb 15 atunci nu lunge seu pe o; cum: prisosu prisose prisosuri , folosu iolose folosuri. II. Neutri următori se termina toţi la pluralu in ri. hîrbu strugu hazu nialu dorn drîngu steagu adînc u rîu zeru sgiabu coifu bumbacu stilu graiu vrafu tîrgu bacii dubii jaru neravu negoţu jocu felii glasu post avu premii lacu ţolu versu prafu frigu locu drumu stibu plumbu fur ti şagă leacu dramu dresu schimbu streaiigu piscu furnu nasu prieteşugu boldu norocu bunu nesaţiu vicleşugu vadu pliscu veninu respunsu bilşugu gardu polcu inu rîsu jugu glodu ungbiu chinu cbefu meşteşugii cirdu tocu sînu ceasu plugu niiedu colţii cinu botu cîştigu seu teascu zulufu vîntu pragu nodu f leacu chipu gustu rangu plodu focii nisip u cor tu stogu podu ţarcu adeveru niustu rendu cercu biru portu pâmîntu fundu valu varu ceru sfatu iadu vîrfu daru începutu sfîrşitu necazu dealu şanţu tortu sfertu orezu crugu. III. Neutri quei ’ lalţi potu dupo voiea şi trebuinţa scriitorului a se termina sau in e, sau wn; cum; cotii 16 cote coturi; glonţu glonte glonţurî; principii principe principuri ; danţu dance danţuri ; talentu talente talenturi etc. — Quei în întu, schimbinduse la pluralu în e, schimbă i §i pe în i; cum: veşmînta veşminte veşmînturi, mormîntu morminte mor-mînturi etc. IV. Neutri terminaţi în iu, daca nu se termina la pluralu în wri, nu se cuvine ai termina în e ci în ii; cum: privilegiu, collegiu, participiu: privilegii, colle-gii, participii; daca nu vom dice privilegiuri.... Cu-vîntulu este que neutri, f âcendu la pluralu ca femininii, aquestia, termininduse la singularii în e sau ie, la pluralu se termină în i sau ti; dupe cum se vede la declinaţia atreia. DECLINA TI A V. FEMININII Singularii i Pluralu N. <]i, (lio dl tjille giorni G- dille (de luna, luna; sau în e în ambe dialectele, cum: sete parte, sau a ori e(l românesce ; cum: manta, curea, şi în ă şi ic, italienesce; cum: bontă virili. III. Substantivii feminini, daca Ia singolaru se ter mina în e, la pluralu îlscbimbâ în», în ambe dialectele, cum: vespe vespi, lume lumi . — la românesce e' scurtu , §î italienesce întregu. — Daca se termina în â românesce şi în a italienesce, la pluralu îl schimba în e : cum : casa case, casa 5 cicalâ cicale , cicala, cicale. (*) Substantivii de aqueastâ declinaţie în dialectulu Macedoniei se termină în aocum; steao, III* însemnare. Heaoa-întrebuineare şi neştiinţa regulej sau mai bine întempinulu unora consune, pe alocurea a făcutu în dialectala româna qua mulţi feminini terminaţi în ă, la pluralu sase para que’1 schimbă în £-Aqueştia sunta qaei qaari se termina încă, sex, gă, ră, ora: cum; yaeâ yace , fugâ fuge, scara scâre ; morâ more, şi pare que sc aiulu împrotiva regulei; vacî, fugi , scări, mori. Unii iar que se termină în bă, dă, mâ , in^ă, la pluralu schimba pe â în e şi în c sau pârutulu i; dupo voie si dupo locuri; cum: limba limbe limbe sau limbi; prada prade prâtje sau prâ(Ji ; lacremâ lacreme, lacreme sau lacremi; fiinţă fiinţe, fiince sau fiingi. Aqueste prescurtări ale lui ef sau asemănări cu i, se potu arăta şi prin apostrofa, limb’, prad’, lacrem’, fiinc?% quare fără a strica regula înlesnescu forte multu limba. IV. Femininii terminaţi la singularii în ă ori edî la pluralu în românesce se termină In alle: elle; cum: manta, mantalle: curea, curelle . V. Quându unu a, se ai fia pe la mijloculu substantiv viloru feminini, şi aqueştia se termină in i, la pluralu sau se mai înpuţineadâ cu o silabă; atunci aquestu a se face â, cum: parte părţi,sabie săbii, pradă prâ voi; şi atreia aqueea pentru quare vorbesce, cum: sine , si totu substantivulu, cum: omtilti, lumea, cerulu etc . (*) C*) Ca^uiu vocativu este de persona a doa: pentru que Intr^ensulu substantivulu este persona cu quare vor^ birnu DECLINATIE DE PRONUME PERSONA ANTEEAÎ Singularii N. ea io G. de mine ăi me fmie j ta me Ti < Jla mine 1 1 a me jîmi 1 | miy me vrui 1 [mi Ae j pe mine j Jme W ] \mi A. dela mine da me Pliirahi noi noi de noi di noi ( noe ta noi i la noi \a noi 1 ne \ne Ini Ici,, ce fpe noi }noi ine l ne, ci 1 da noi dela noi PERSONA N. tu tu G. de tine di te Aie ta te D. lla tine )a te Uiţi \ti, te Vţi \ti A fpe tind f te Ac* \te A# dela tine da te PERSONA N. --- 0) G. de sine di se I fsie ţa se D. la sine la se Mşi fpe sine S se Ac. < 1 se (si A. dela sine da se A DOA. voi voi de voi di voi i'voe | (a voi lla voi ! 1 a voi U ive Vvi Us I pe voi ! | voi 1 ve 1 i ve vi dela voi da voi TREIA. - Ci) --- - (1) --- -(1) --- - (1) îşi si 1 --- 1---4 se si - (i) --- CI) N u se întrebuinşeaclâ 20 Quându vedemu que pronumele eu, ta, sine, arat A, persone, le num imn: pronume Personale. De vonui baga de seama insa que mai adesea quându (jiceimt eu, a ratai mi cu deget ulii la enşine ; quâmlu (Jicemu tu* a ratam u eu dege tulu la persana cu quare vorbimu ; atunci pronumele eu şi tu se num eseu: pronume Indicative sau arâtâtore, şi la aqueastâ Întâmplare în locu de sine^ pentru a treia personâ avemn pe ellu ea, despre quare vomu vorbi la ajjectivii indicativi. Aci, pentru que se afflâ în relaţie in a treia personâ câire eu şi tu9 vonui arata cum se declina, MASCULINI) Singularii Pluralu N. ellu ello i ei ei, e* egli, eglino a lui (de ellu} di lui ; i lorufde ei) di lor o -lui (la ellu j \a lui j floru Iaei)ra/oro D. Jîi 1 \ în ambe dialectele arata şi persone şi lucruri: iar elin, ea, egli, ella arata numai persone, (x) Se ^întrebuinţează şi ensu ea esso ţ dar numai m complinirea prep >siţiei întVU j cum; illtfcîlSlltu^ bltfcnsa» mtfenşib uit femele 28 Pronumele italianu ne, mai adesea e relativii ; cor-respunde cu francoijescuhi bn ? şi este mai aquela eu ne al nostru pe quare noi îl întrebuingâniu forte raru îii simţulu aquesta; cum. ujne faveur en procure ujne autre ţ un favore ne procura unaltro 3 unu lavoru ne procura un’ altu , Pronumele italiane ci, vi dela, pluralu correspundu cu Y franco(}escu şi cu; mi, ţi, ale nostre dela singularii ? quare arata locu ; însâ ci , arata loculu unde suntem şi vi, loculu unde nu sân temu : sono in linear eşti . venite-ci; suntu în Bucureşti, vino-’mi (aci); sei in Italia, voglio cVandar-vi; esei în Italia, voiu sâ-ţi viiu şi eu (acolo). Asfelu suntu tute frasele ro-mânesci: vinomi-ţi (aci), dumi-te (acolo), que ’mi ai venitu? (aci), que 5ţi a venitu? (acolo). (Xcorres-punde cu mi, şi vi, cu ţi. Deosebirea nu este alta de q uât u que italienii yorbescu la pluralu, şi noi vor- bimu la singularii, unii s’au ţinutu de moda veacului? şi alţi de origina loru. Me, te în dialectulu italianu se ia forte raru în locu de numinatîvu, precumu se vede în Jîoceacio: credendo ckio foşnite. Asfelu se ia şi; mine, tine al nostru; vorbe ce cămine, paria come me; elu e c^ tine, egli e come te; adicâ vorbesce cumu vorbescu eu, este cum esci tu. îi, quându este masculinii, italienesce se arata ca gli, şi quându e femininii, se arata cu le; inbescu pe frate meu, îi scrui adessea, amo mio fratello , gtî scrivo spesso; stima pe suroru mea, îi scriu adessea: stimo mia sorella , le scrivo spesso• M3, te, se, ne, Ve, îl, o, îi, le; precum şj mî, ti, sî, ci, vi, lo , la , li, ş\ le, italienesci se puniL totu d auria înaintea verbiloru ; cum : me vede 5 te vede, se vede ; mi vede, ti vede, si vede ; însâ puin-clule în urma, atunci se unesc u cu verbulu, cum: ro-gume, rogute, rogu’l, roguo . — Asemenea se întrebuinţează italienii şi la participii, noi însă ne amu deprinsu a le pune numai în urma participiiloru: iar Vâcârescii que au cunoscuţii dela inceputu natura dialectului nostru, şi mai yîrtosu D. I. Vâcâresculu, îir trebuinţeadâ aqueste pronume şi înaintea participiiloru ; cum: se veijendu, se jueândci, înlocu de ve campo verde, donna felice, erba verde, Asemenea im se schimba în italienesce nici ajjectivii terminaţi în i; cum: giorno dispar si, giornata dispar si. Ajjectivii românesci que au la penulima o la femininii ii lungescu, făcând u’l o (oa); cum: frumoşii frumdsa, vorbitoru vorbitore , copta copta . Quei quari au la penultima e, la femininii îl făcu ea\ cum: înţelepţii înţeleaptă, allesu alleasâ etc. Intr’unu cu-vîntu, penultima ajjectiviloru daca este scurta la masculinii, la femininii se face lunga. Finalulu pluralului ajjectiviloru este întocmai ca al substantiviloru , adică masculinii se termina îni, şi feminini în e, şi dupo regulă ; cum: bunu buni, dulce dulci ; buono'boni, dolce doici; buna bune, dulce dulci; buona buone , dolce dolc\ Afara de vocala finala a substantiviloru şi ajjectiviloru , trebue sâ se mai bage de seama şi consonele quare în ambe dialectele unele pâtimescu ore-quare schimbare sau la pronunţie sau la scrisu. e şl fj în amhe dialectele , avându la pluralu dupo muc | §î e schimbă pronunţia dup6 regula; cum; mu-sici, mici 9 rugi, lungi, Tace, stânge; quându însă va trebui a7şi pâcji pronunţia, atunci iau mm k* §i mai desu la italienesc a ; cum: paradă » rteclii, teologia > rîc-c/f c, amiche C*) ete sc, affiânduse la pluralu Înainte dec şi s, schimbă pronunţia, dupo regula generala* în şt: iar^dupb idlo -ma bânâţeanâ remane sci; cum : brusca brosce. ro-mânescu românesci — în dialectulu italianu ia unu h9 cum: risco riscldfresca fresche» Femininii terminaţi în cu la pluralu esu din regula §i se termina în i; româneasca românesci; Quei terminaţi în ore la pluralu remânu neschimbaţi: cum : femee vorbitore, lemei vorbitore. d> $,t, la pluralu se schimbâ în 4? Ş, ţ, de seva termina în i sau e, iar dese va termina îiîe, remânu neschimbate: cum: blanclu hlan(Ji, livede livezi, paşii paşi, parte pârţi, prada prâtje, blânda blânde, casa case, totâ tote. II. Ajjectivii, dupo cumu amu arata oqualitate; (*) Assupra aquestora nu se pote statornici regulă , qua-re adică priimesca h , şi quare nu, de quâtu multa deprin* dere ne pote poveţjui. Din băgarea de seamă se pote ţîice numai que toţi quari suntu disilabi sau quari înainte ne €0 şi go au as şi es sau o consonâ s făcu quea mai mare parte la pluralu chi şi ghi\ cum; riaco rîcchi, loco lochi, cuoco cuochî, fiasco fiaschi, Tedesco Tedeschi, giogo gioghi» paiso paiet*, albergo alberghi ele. V, 9 34 îiisâ fie-quare qiialiiao;* pute &S ie o mui mare sau unii mica, mai multa sau mai puţina, cum. quându bunu, mai bunii, quelu mai bunu, albu, mai albu, quelu mai albu s eu arâtu qualUâţile bunu şi albu în trei rgrade; gradulu d’ânteiu: bunu, albu se 4ice Positiini; al doilea; mai bunu, mai albu se 4îce Corn-\parativu, şi quelu d’al treilea: quelu mai bunu, quelu mai albu, se (Jice Superlativii . Aşa dar ajjectivii positivi suntu simpli sau singuri, comparativii au înainte: mai, şi superlativii: quelu mai sau prea sau forte ori tare. In dialectulu italianu comparativii se arata cu piu* quându qualitatea e mai multa, şi cu meno (mai puţinii), quându qualitatea e mai puţina: cum: piubuo „ no, piu bianco ; meno buono , meno bianco ; iar superla tivii se arata cu: il piu spre crescere , şi cu: ilmeno spre înpuţinare ; cum: U piu buono $il meno buono ; se mai arata ânclie şi cu molto inlocu de prea, forte, tare al nostru, cum: molto buono . Superlativulii în italie-nesce se mai arata şi eu finalulu issimo9 masculinii s* issima femininu ; cum: buonissimo, biancldssimo. Dupo unu comparativii în românesce urmeatjâ un: de quâtu ; cum: mai negru ele quâtu noptea, mai aî-bu de quâtu neaoa ; iar în italienesce, daca urmează unu substantivu, aquela se pune în cadulu genetivu, iar daca urmeacjâ unu verbu, atunci se pune înaintea lui particolla che; cum: ilsole epiii grando della luna piugrando ditutti pianeti; sorele emai mare de quâtu luna, mai mare de quâtu toţi planeţi; egli pensa pin cheîion dice? ellu cugeta mai multu de quâtu 35 vorbescc * Asemenea urmeacja che quându compara-Pa se face intre doe qualitâţi, fieaquestea arătate prin ajjectivi, prin verbi, prin avverbi sau şi prin substan-tivi; cuin: bianco ckerosso 5 meglio tar di che mai 5 £ tniglior soldata che capitan0: mai alba de quâtu roşu ; mai bine târdiu de quâtu nici dc cum ; e mai bunu soldatu de quâtu căpitanii. Dialectulu italianu are d’a dreptulu din limba latina nîsce ajjectivi quari de sine enşişi sun tu comparalati-vi fârâ sâ mai aibă trebuinţa de particolla piu ; precum: maggiore mai mare minore mai micii migliore mai bunu piggiore mai reu fsuperiore mai presusu interiore mai pre josu anteriore mai nainte posteriore mai în urmă interiore mai neuntru estetiore mai afară ulteriore mai dincolo citeriore mai în qua . Insa italienii au asfelu de ajjectivi pentru que ’iau lua tu din latina, şi noi nui avemu, pentru que nu’ iainu luatu ; quine ne strica ? Que pagubă amu avea quându amu 3c pute arai a asemenea comparaţii şi fard pârticeilele anteitore: aş;:, cosi. puinclu mimai pe queîle tirmâtore i& meno : cum; e qucllu mai ferice din omeni, e il pk fetice degti uomini 5 eroul quelu mai stimabilu din greci l u Epaminonda; L’eroe ii piu stimabile degti greci fu Epaminonda. Superlativulu relativii la românesce are dupo sine din sau între, iar la italienesce catjulu gene ti vu pluralu sau preposiţia fra. Italienii, la. superlutivii absoluţi în locii a se întrebuinţa cu particolla molto, forte, adesea imiteagâ pe iatiuî şi făcu ittiu superiativu întregu iar nu cârpiţi* din doe vorbe, schimbându vocala dela ultima afectivului în is&imo la masculini, şi issima la feminini cum dela beUo betlissimo befiissima în locu de viotto bcUo..a. Ajjectivii terminaţi în eo, ga, fâcânduse superlativi in issimo. priimescu mm franco francliissimo > lungo 37 tiifUjtiUsiino - A.jjccfivii insa acre, celebre, integra, sa-tuhV(>y făcu superlativii: ucerrimo, ceJeberrîîwo, îîlie* gerrimo, saCuherrmo. Suntu linii superlativii de felulu aquesta quari fâ-ra sâ aibâ positivii loru suntu luaţi da dreptulu din latina ; cum: massimo prea mare oltimo prea bunu prossimo prea prope Infîiiio prea josu iiuimo prea dinnâuntru Insa aquestu felu de superlativi sfuitu priimiţi de ita* lieni din latina ; qua sâi avenui şi noi n’a avemu de quâtu sa fac emu ca denşii, şisâ tjicemu; bunissimu inlocude prea bunu, albisirnu, negrisimu, urîtisi-mu, maxirnu, minima, optimii, pessimu, proxima, suprema, infimii, estrema, intimu etc> ■III. Ajjectivii metafisici se subtimpartu: în Morali §i Definitivi sau de hotârîre. Ajjectivii definitivi se subtimpartu in Demonstra^ tivi, Posesivi, Relativi, Interogativi, Nedefiniţi şi Numerali. Ajjectivii morali suntu aqueia que aratâ o qualitate morala adicâ a suffletului, a inimei, a duhurilor u; cum: bunu, rea, blânda, iute, mîlosa, cruda, atot-puternicu etc. Ajjectivii demonstrativi suntu aqueia cu quarî ne minimo prea micu pessimo prea ren supremo preasusu estremo quelu mai d’afarâ 38 întrebuinţamu sa arâtâmu o personâ sau unu lucru; cum: aquestu omu5 aqiiea masa. Ajjeetivii demonsrţatiyi suntu: quei următori: MASCULINI Singularii Plurahi quesfcu astu questo, cotesto questi aşti questi, cotesti queliu alia quello quel quei ai quelli3 quegli, quei) que ellu ello ei egli, ei, eglino. FEMININI queastâ asiâ questa, cotesta qupsfce aste queste, coteste quea ă quella quelle aJie (quelle ea ella ell * elle, e/ferao Prin prescurtare, lepădând u. pe que dela quelu, quello, şi pe e dela elin e//o / queliu şi ellu fece lu, (*) quello) ello face fo quei şi ei — i queglL egli — glî; ei quei face i quea şi ea — a quella, ella — la quglie şi elle — le quelle, elle —- fe Declinaţia ajjeetiviloru demonstrativi. MASCULINI 1. Singularu Plurahi N. questu, astu questo questi, aşti questi G. a questui,ăstui dfî questo a questoru,astoru dî questi D. questui, ăstui a questo questoru, astoru a questi Ac» questu s astu questo queşti, aşti questi A- dela questu, astu da questo dela queşti, aşti da questi (*) ellu la vocativu face elle, şina se întrebuinţează pentru que este de a treia personâ , şi vocativulu de adoa ţ de aci lepâdându pe e iniţiala, remâne le* însâ vocativulu fiindu tot’d*auna sujjetu, în multe limbi adesea este aseme» aea cu nuuiiaativulu; prin urmare aqueste prescurtări la masculinei sania doâ: lu şi let 89 2 N. quellu,allu quello,quel quei, âi quelli3quegli,qnei3qu& O. a quellui,allui di quello queloru , âloru di quelli D. qeullui , alini a quello queloru, âloru a quelli Ac. quellu, aliu quello quei , âi quelli A, dela quellu, allu da quello dela quei, âi da quelli 3 N. —Iu, —le (*) l°—» il~ * ~l G. a—lui dello—, del— a—loru D. —lui allo—, al— —loru Ac. —Iu, —le lo—3 ii— —i V. o—le O lo—, O il— O—loru A. dela—lu, —le dalto — , dat— dela —i gli—, i— degli3dei3 da* agii , ai, a* gli, i o gli, o i daglidai.da' FEMININI 1 N. queastâ, astâ questa queste , aste queste G. queşter, astei di questa a questoru,ăstora di queste D. questei, astei a questa questoru, astoru a queste Ac, , queastâ, astâ questa queste , aste queste A. dela queasta, astâ da questa dela queste, aste da queste o N. quea, â quelta quelle, âlle quelle G. a quellei,queî,âi i di quelta a queloru,âlloru di quelle D. quellei, quei, âi a quelta quelloru, alloru a quelle Ac, » quea , â quelta quelle, âlle quelle Aj dela quea â da quelta dela quelle, âlle da quellQ o o N. a la--- ---le le- G. a---i delta--- a ---loru delte --- D. --- i alta--- ---loru alte--- Ac. --- a la--- ---le le--- A. dela ---a dalta--- dela ---le dalie--- (*) Ve Quellu , quea se pune înaintea ajjectiviloru fisici şi morali; cum -quellu albii, quellu bunu ; quea alba quea buna uliu, a, ui, alle se punu înaintea ajjectiviloru posesivi şi a ca se pune în urma femininiloru şi neutriloru la piu-ralu; cum: femei-le, case-le, lemne-le, lucruiu-le ete* lo) m ffli, se pane înaintea muşculiniloru italiani que începu <*u vocala, "sau cu s urmaiu de alia consuna: cum: Vangelo , Vagnello , /o spettacolo, smallo ; gfi aureli, #?£ agnelli ? spetlacoli , smalti . -— Quâir du numele începe cu £» leapâdâ pe al seu; cum : %T Italiani, 9/’ Inglesi. il9 i, se pune înaintea masculîniloru queîncepu m n consonâ * cum: ^ . «7 so/e, il monte : i cieli, i soli, î monti etc. la, se pune înaintea tutuloru femininilor!! ; cum: la casa, /a sete, V amica, Vimmortalită etc. se pune înaintea tutuloru feminîloru şi neutriloru la mimeru pluralu ; cum: fe le seli, te anime. Ce osse . Quându numele Începe cue, fe se apostrof â ; cum: V eminenze. afara de vorbele: effigie, estasi, eiă, şi alte asemenea que nu se schimba la pluralu, şi spre deosebire se 4\cc'.C effigie sing: si le effigie plur: tetă, le etă ele. Quandu p:\rlieelicle sau preposiţiile in, con, şi sic vinii înaintea articoliloru , în italienesee seunescucu aqueştia. şi se făcu in ii — net \ in lo — nello; in i ~ nci \ ingli * — negii; inle = nelle. Asemenea suntu şico£, colto colla, coi, eo*, cogii, colle\ sul, sutio, sulta, sulte — con il, cm £0, eo/i £a... sm ?7, s?£ /o, si£ la, su te. Spre esemplu: încasa; italienesee se dice : ?ftcasa;în casa mea, m£a casa ; cu amoru, con amore ; cu anin* rula , coli9 amore . Asemenea regula urmea4â şi per ; însâ numai cu *7, se face tot d’auna pel sau pei ori pe în locu de per U, peri: cu la se face şi pel la pelle şi per ta per le, cu ?o nu se schimba nici odaia. 44 La sfirşitulu aquestui capu arâtându declinările substantiviloru din preunâ cu ajjectivii , vomu arâta şi cum se declina cu aqueşti ajjeetivi indicativi sau articoli. IV. Ajjectivii Posesivi suntu aqueia que arata o posesie sau o avere; cum: meu, teu, seu. Ajjectivii posesivi suntu quei următori: MASCULINI jSingulara Pluralu meu mio mei miei tău tuo tei tuoi seu suo sei suoî nostru nostro noştri noştri vostru vostro voştri voştri loru toro loru toro FEMININI mea mia melle mie ta lua talie tue sa sua salle sue nostrâ mostra nost re mostre voastră vostra vostre vostre loru toro loru toro Ajjectivii posesivi quându suntu înaintea substanti viloru şi ajjectiviloru, sau se afflâ singuri, iau articolulu sau definitivulu allu ; quându se pune pe urma, a-tunci articolulu se unesce cu substantivulu; cum: allu meu callu, ai mei cai, callulu meu, cai-imei; a mea casa, alle melle case, c'as’a mea, case-le mele. Ori 45 cumu insa, se vede que ajjeetivii posesivi lotu d auna irebue sâ aibâ cu sine articoli sau lunga denşii sau dupo substantivi; urmează dar que: Ajjeetivii posesivi îndialectulu italianu totu d’auna sun tu însoriţi cu articoli, fie singuri, fie cu substantivu; cum: iC mio, libro, sau ii libro mio; Ca mia casa sau Ca casa mia; Quându insa suntu însoţiţi cu subst an tivii: padre madre, marito, cagino, cugina, mogCie1 fra-teCCo, soreCCa, figdo. figCia zio, zia, nipote, cognato, cogna-fo, şi alte asemenea que suntu aşa de cunoscute şi definite de sine: precum şi cu titlurile de cinste signoria* eccellenza> aCtezza,maestă, santită; atunci nici posesivulu nici substantivulii nu iau articolu; cum: wwo padre. di mio padre... ww’fl soreCCa, efc* mia soreCCa... miei frateCCi a miei frateCCi^vostra aCtezza, a vostra altezza. Asemenea nu prii-inescu articoli nici în românesce posesivii quându sun* tu uniţi cu substantiv»: tata, muma, bârbatu* nevestâ, frate, sora, veru, vara, fiiu, fiie, mo-şu, buna, nepotu , nepotâ, cuscru, socru * naşu, cumâtru, cumuatu, cumnata, stâpînu, sta-pînâ; cum: tata meu, frate meu, sorii mea, a mume mei, a bune mei, a moşu meu, a veru meu, a nepo-te mei etc. Quându însâ aqueste nume de rudenie se făcu diminutive sau se schimbâ în genitore pârinte , sposo spo-sa, soţu—â, consorte, germano primaru, sau quându iau şi unu altu ajjectivu, atunci priimescu articolu ; cum: surior’a mea la mia sorellina , frăţiorulu vostru ii vostro fratellino > părintele teu il tuo geniu e , so~ 46 ţiile loru ie loro spose > linei a ta muma la le/tera ro-stra madrey prea bunulu meu tata l'ottimo mio padrc Aqueastâ regula este numai pentru singularii, queci la pluralu iau tute artieolu: fraţii noştri, i noştri frattelfj mumele nostre. le nostre madre etc. Nu se suppune asemenea la regula desusu, şi posesivul u: loru loro, quare iatotd’auna artieolu; cum: tatâlu loru il loro padre . Al seu şi alini , U sno, Ului, în auibe dialectele au aqueeaşi însemnare, şi se întrebuînţetjă dupo a-queeaşi regula: adică: quundu lucru este alu iluminaţ i vului saulalu sujetului proposiţiei, atunci întrebuinţa-mu posesivulu seu suo ; Filippu iubesce pe fiiu seu, Filippo ama suo figlio . Iar quându lucru nu este alu miminativului proposiţiei, atunci întrebuinţâmu pe Cui cum: eu iub^scu pe Filippu şî pe fiialului; io amo Filippo eil figlio di tui m Se întrebuinţează, adessea genet ivulu di lui între artieolu şi substantivu : cum : H di Cui figlio. pe al lui fiiu. Quându nominalivulu alu quâruia este lucru, ede numeru pluralu, atunci în ori-que întâmplare, trebue a întrebuinţa pe loru, loro, iar nu: seu sei, suo sttoi: cum: părinţii trebue a iubi pe fiii loru^ iar nu sei; î genitori debbono amare i loro figli iar nu i suoi figlî* Asemenea trase în românesce se potu arăta întrebuinţăm du şi pronumele îşi în locu de posesivulu: seu loru ; cunr Filippu îşi iubcscc fiiulti, părinţii trebue aşi iubi fiii . Deosebirf . Dc quâtc ori se puuc posesivulu dupb substantivu. tnf u d auna «aquesta ia artieolu în italiene- 47 *ee fie chiar şi de rudenie; cum; ilfratello mio, la maestă $ua. La romenesce din protivâ, quându posesi-vulu se pune înainte totu d’auna ia articolu; cum • alu mea frate, a mea surora. Poeţii italieni întrebuinţeatjâ posesivii adessea şi fâ-râ articolu, şi chiar acolo unde dupo regula dată trebui sa’l aibâ: cum: mio ben, mia patria. Quându posesivulu este învocativu, nu ia articolu, cum: avvidnatevi, amico mio, iar în românesc vine sau fără posesivii, sau de se întâmplă sâ între buinţâmu posesivulu, atunci trebue a întrebuinţa şi articolulu; appropiete, sau vino’im’ţi prietene, sau prietenulu ori prietene alu meu . Qua sâ ^icemu italienesce: Domnulu tatâlu dumi-îale, Domna maica dumitale, (Jicem: Uvostro signor padre, la vostra signor a madre. Unulu din ai mei, unulu din ai tei, din ai sei 9 din ailoru, una din alle melle, din alle talie etc : in italienesce se arata cu: un mio> un tno, un suo s una mia5 una tua.,. V. Ajjectivii Relativi suntu aqueia que se reducu la unu substantivu sau altu ajjectivu que precede şi se numesce antecedentu, cum: Dumne4cu quare scie tote, omulu que cugeta. Aci quare şi que suntu relativi ; Dumnedeu şi omulu suntu antecedenţi. Aiiectivii relativi suntu: quare quale, que < 48 Oue (ehe) în anibe dialectele mi se declina quare 8Q declină, dupo chipiihi următorii: MASCULUSl ŞÎ FEMININT. Singularii Pluraht quare quale qual quari quali quai G. a quarui a cui di quate ăi cui aquâroru diquali cui (d> quare} D» quârui(*)cui (la a quale, a cui quârora ă quali cui quare} quale quari quali da quale dela quari da quali\ Ac. quare A. dela quare Cu articolu . MASCULINI N. quare-le îl quale ii qual quari-i i quali G. a quarui a del quale --- a quârora dei quali D. quâru;a al quale --- quârora ai quali Ac. quare-le il quale --- quari i quali A: dela quare dai quale --- dela quari dai quali FEMININI» N. quarc-a la quale, la qual quari-le le quale G. a quâriia della quale •--- a quârora delle quale D. quâriia alia quale --- quârora alte qualle Ac. quare la quale --- quarile le quali A. dela quare dalia quate --- dela quare dalie quali (*) La femininii face quării. 49 IN SEMNA 11 E a oui, oui ? di cui, a cui se (jdce Ia persone numai; a quârui 9 aquârii. quârui, qaâriî, di quaie, a quaie se fjice şi Ia lucruri şi la persone . quârui quârii, quârora di citi a cui iau înainte articolulu numelui de qnare atârna; cum: unu ormi allu quârui naşa e mare un noma it di cui naso e ffrando-in locu de unu orna, nasulu qaar un uomo il naso di cui : asfelu este şi cu: .allu quârr, 4iu quâro" ra , ai quâru- nllo quârui, U dl cui la di cui, idicuiy le di cui, alia di cui, ai di cui, alle di cui. Poeţii itailaiu adesea st* intrebuinet aqâ cu : cnde^n locu de: di cui, det quaie ^ della quaie, dei quali delte quali. Quaie qiiâmlu este eu: tale m semn ea ci a asemănare ; cum : quaie e ii padre , tale e il figlio , (que ’mi e tata que ’mi e fiiuiu), tale quaie iolovidt> (asfelu întocmai cum îlve necco de quâtu. dupo cum s a vecjutu pe lungă quei cardinali se adâogâmu particella: lea la masculini, si a la feminini; în italienesce însă pînd la 20 trebue sâ’i în-vâgâmu pe din afară; de aci în susu lepâdâmu vocală dela sfircitu a adjectivului cardinalii, şi adaogâmn esimo ; cum: venti vent-esimo trenta trent-esimo etc. Ajjectivii ordinali în italienesce iau articolii: il, la , i, le; în românesce iau: quellu, quea, quei, quelle din preunâ cu preposiţia &e; cum: primo, quellu d’ânteifi, la prima quea d’ânteiu . Dela do*7ea în susu în românesce cardinalii priimescuîn locu de quellu... pe: ailuf a. ai, alle; sau quellu cl’a allu , quea d’a , quei d’ai , quelle d’alle ; cum: allu doilea, a doa , ai doilea alle doilea; sau qudu d’allu treilea quea d’a treilea , quei d’a patrulea quelle d’a patrulea . N. 1>, Quăndu înainte de d’allu precede quellu; at-tunci la genuri se schimbă numai quellu, şi allu remâne neschimbaţii ; pentru que se reduce la vorba rtndu (de va fi allu) şi la vorbe treapta (de va fi a) : cum : quellu d’rllu doilea, quea d’dlu doilea, quei dVdlti doilea , quelle d’allu doilea (rendu) ; quelu d’a treilea, quea d’a treilea, quei d’a treilea quelle d’a trei-le(treaptâ). Numeralii italiani vent’uno, treriunoţ rent'una> tren» una etc. Quăndu suntu inaitea unui substantiva, aque-sta atunci se pune la singulara, concordânduse cu uno una; cum: ventun anno 5 quarant'una gkineas Quăndu însă numerulu va veni dupo substantivu, aquesta se pune la pluralii concordând use cu renti3 tren'a* etc * cum: mni vent'nno. ghin.ee guarant nna. 57 Quându înainte de numeral! stan, în româneşte, pre. positiile hi. preste şi arata unii timpii toiern. a proposîiii In italieneşte se arata < i fra nm ; y,llu porni pr sie doc luni ; partirb fra due ?nesi. Quându dupo unu numeralu urmeadâ vorba ceasuri, in italieneşte ta si Ia româneşte se socote* sce de prisosii «a se mai pune ; nuinerulii Insa ia artieohi, in italieneşte. tmn: survin d< c c easuri, teasceptu la doe; sono le due, vi aspetto alic due. Ordiuaiii în dialectalii W alinau quându iau arîcoli se făcu ajjcctm partitivi - U'erzo * iroi i parte, later-za par*#. a patra parte la quarta parte etc. Aquesti ajjeciivi în premia tu substantivulu parte, în româneşte se potu face substantiv? 9 dicenduse: unu treiniu, unu patrimu, unu cinquimu... In locu de a treia, a patra, duinquia parte, Ajjcetivii ordinali în româneşte suntu şi avverbi în italieneşte insa se făcu avverbi dupo ciripii In următorii : cum: prhnieranienle, secondamente, în terzo luogo în quarlo luogo, ele. Din numoralii cardinalii se făcu substantivi toile c-tivi: uniine, doime, treime, pătrime.... Dmjinâ .... quarantinâ.,' şi ajjccriviî multiplicativi sau dcîmmulţi-re : cum. îndoita, întreita. împătrim ...» Aqreştia in italieneşte se arata cu: uname (unita) decina duzzina* ventina,*" migllă\o... doppio, triplo, quadruplo. ■ - -.mm***- - VIII CAFU J\. DEC1,1 NAŢIE. De substantivi cu ajjeclivi şi articoli, i Singularii Pluralu N. tatâ-Iu il pudre taţi-i i padri G. a tafâ-Iui del padre ataţî-loru dei padri D. tatâ-Iui al padre ta ţi-lo ru ai padri Ac. taiâ-lu il padre pe taţi-i ipadri V, o tata-îu opadre o taţi-loru o padri A« deîa tatâ-lu dat padre deîa taţi-i dai padri Singularii N. bunu*lu tatâ 9 tatâ-lu quellu bunu U bnon padre G, a hunu-iui tata, atatâ-Iuî queJlui bunu delbuon padre D. bunu-lui tata , tatâ-Iui qu°llitî buna al bnon padre Ac* banu-lu tatâ , tatâ-Iu quellu bunu il buon padre V, o bunu-le tatâ , otatâ-lu quellu bunu o il buon padre A»dela bunu-lu tatâ, dela tatâ-Iu qu ilubunu dai buon padre Pluralu buni-i taţi , taţi-i quei buni i buoui padri G. a bunbloru taţi,a taţi lt.ru queloru buni dei buoni padri D, buni-loru taţi, taţi-loru queloru buui ai buoni padri Ace buni-i taţi, taţl-î quei buni i buoni padri V, o buni-loru ta|i,o taţi=loru queloru buni O i buoni padri A* dela burn-i taţi . dtla taţbi quei buni dai buoni padri u< m «ageru N, ângeru-hi (t. aângcru-lui 1). ângeru-lui Ac.ângeru-lu V. o ângeru-le Vangelo delCangeh alCangeto Vangelo o langelo V . KJ ct-wţjrv- * v '~’vCr A. delaângeru-lu dalCanga âng€ri-i gli ajngeli a â m ge r i - lo r t degli angeli ângeri-loru agii angeli ângerî-i gli angeli o ângeri-loru o gli angeli dela ângerl-I dagli angeli llh pâr in io N. pârinte-le il parenle G. a pârinte-lui det parenle D. pârinte-lui al parenle Ac. pârinte-le il parenle V. o pârinte-le o il parenle o pârinţî-loni o i parenle A, dela părinte dai parenle deîa pârinţi-i dai parenli pârinţi-i i pdrenti a pârinţi-lorude/ parenle pârinţi-loru ai parenli pârinţi-i i parenli Singulara N. dulee-le pârii.te, pârinte-le quellu dulce il dolce parenle G. adulce-lui pâri de,a pârintf -lui qu^llui deldolceparenle dulce p. duîce-iui pâriiite, pârinte-lui quellui al dolce parenle dulce Ae.dulee-le părinte,părinte-le quellu dulce il dolce parenle V. o dulce-le părinte,o pârinte-le quellu O il dolce parenle dulce A, dela dulce-le părinte, deia părintele dai dolce parenle quellu dulce m Pluralu jN* dulcî-i pârinţî, pârinţi-i *quei dulci G. a dulei-loru pârinţq a pariuţi-leru quei ru dulci D. dulci-loru pariaţi, pârinţi-1 ru qu - lom dulci Ac.dulci-i părinţi, pâri li-i quei dulci V, o dulci-1 ru părinţi, o pari ţi-loru qut duru dulci A. dola du ici-i părinţi, deda pariuji-i quei dulci i dolcijparenti dei doici parenti ai doici parenti i doici parenti o i doici parenti dai doici parenti I. Singularii I KM IM Ni Pluralu Casa. N« casâ«a,eas’a,casa la casa G. a case-i D. case-t Ac.cas -a A. delacas3-a delta casa alia casa la casa dalta casa case-l c le case a case-loru delte ease case-1 ru alle case casr.le le case dela case-le d llecasc 11. Singularii N. anlic’a casa, cas a quea antica l antica cas i G. a antice-i case,a casc-i quell d delt antica cas t antice D, antice-i case, ease-i qu llei alV antica cas t antice Ac.antic'-a casă, cas «a quea antîcâ i antica cas i A* dela antic «a casa,dela^casa quea delP antic.i casx antica / 61 Plurutu lN, atttice-ie oa&e, oase-le quelle antice G* a antice-loru case,a case-loru quelloru antice antice-loru case, csse-lnra qu lîoru antice ie antîche case delte anticke case alle anticke case Ae.anfice-le case , cas;'-Ie qirllo antice ie anticke case A* dela antice »le case,dela case-le qu lle delte anticke casc antice UI. Singularii Pltiralu Fenice N. femee-a ta donna femei-le le donne G. a femee-i delta donna a femei-Ioru delle donne D. femet-i alia dauna fmei-b ru alle donne Ac. femee-a la donna femei-le ie donne A. deia femee-a dalia donna dela femei-lt dalie donne IV. Singularu Alba JSL alb*»â fenice,femee-a qu a alhâ la donna hianca G. a albc*i femei,a femeiquellei albe detla donna hianca D. albc-i femei, femei- -i quellei albe alia donna hianca Ac.alb-a femee, femee-a quea a).I;â la dolina hianca A, dela alh‘-a femee-a,deia fenice-a dalia donna blama qu< a alba m Pluraht N. albe-Ie femei,femei~le quelle albe te dorine bianche G. a albe*lurii femei afemei-loru queî- delle dorine bianche loru albe D. albe-loru femei, femei-loru quelloru alte doime biaiiche albe Ac.albr-I feni<. i,femei*le quelle albe le doline bianche A. dela albt-le femei,dela femei-le quelle dalie donnebianche albe V. Sted,steao{*)N.$teao-a(**) to Stella stelle-le le stelle G. a stelle* i delta stella a stelle-lor tefere stelle D. stelle-l alia stella strll^-loru alte stelle Ac.steao-a la stella stplie-le le stelle A,dela şleau-a dalta stella dela stelle «le dalie stelle (***) VL car rit N, carru-lu G. a earru“lui D. carru-lui Ac.car ru-lu il carro car re-le le carra icarri del carro a carre-lon delle carra dei carri al carra carre-luru alte carra ai carri il carro carre~Ie le carra i carri A.dela earru-lu dai carro dela carre-L dalie carra dai cari (*)S*a disu la nota dela faca 17 que în dialeetulu Macedoniei serice sleao, cureao, mantao, precum «Jicemu noi; 4 i şl «I i o. (**) Asfela se declina to te quelle în i, «5 eă , (*x*3 Se Toru deprinde şcolarii a declina şi italienesce pe quelle tn uinate în ă% hy şi *, cum; bonlă$ virtu* metropoli F m CA P U V Despre numele acere scitive şi diminutive. a Amu arâtatu que substantivii şi afectivii nu suntu de quâtu nisee nume de fiinţe, de lucruri şi de q calităţi . Qua sâ arâtâmu unu lucru sau o qualitate que se afflâ mari sau mici, în ambe dialectele schimba, mu finala substantiviloru şi ajjectiviloru 9 şi scăpâmu de a totu repeta vorbele: mare, micu . adicâ în locu de adiee: casa mare, 4*cemu : căsoiu. în locu de: casă mica, cficemu: căsuţă ., râscioiâ. Asemenea se întem-plâ şi cu ajjectivii t^endu: alboiu, albuţu, albîşoru , albuiu, albuleţu; roşaticu c gălbuia, verduliu, Quelle quare arata lucru sau qualitate mare se portoiu . căsoiu, strigoiit $ iu io eu de rportonu , ciiSORII, strigonu, Sihuuhându sau irnmuinda % i z. (**) Fînalulu aquesta i deşi nu este desu întreb uirr* ^atu, însâ s’ar putea adopta precurmi «Jicemu Sever inu* Marinii.., betrftnn bâtrânellu bef rănică — brotâcellii flore floricellâ—Ie, floricea vintu vîntureHu veceliierello boticello fiori cella venturello Anibe dialectele au şi îndoite diminutive, precum: flore floricea floricica, parte părticea părticica, nene neică neiculiţţâ, puiu puică puiculiţţâ; asemenea suntu şi: leliţţâ, letiţţâ, Mariţţă, şi la italienesce carro carretto carrettino , ucceUo ucceUetto uccelleUino, cosa cosetta cosettina. - Dialectulu românii face diminutive şi împuţinându la silabe sau la litere, însă numai la numele proprii ; cum: Alecsandrn Sandu, Anastesc Tase5 Mariuţţ* IJţţa Uţţica , Ioniţţu Niţţu. Se afllâ accrescitivi şi diminutivi în arnbe dialectele quare mârescu şi micşorează lucrurile spre batjocura sau di spre cu ; pentru aqaeasta italienesce se <|icu Peggiotativi. Din aqueştia quei terminaţi rouiânesce în adu, şi oiu quâte odată si italienesce în accio sau azzo arată o idee mărită spre dispreşu; cum: cântecu cantecaciu, fată lâtăleu \ corpo corpaccio (truppu scîrbosu) populo pupulaccio populazzo (urîciosu populu). Quei terminaţi rouiânesce în u^u, astru 9u că, aticu, niiii şi italienesce în uccio sa*i uzzo% astro upota agiia icciatto icciola 9 arata o micşorare spre batjocura, degradare ; cuni: omuţţu, rimieruşcâ, liastru, roşaticu, albuiu ; omuccio omuzzo pornii micu ticâlosu, reu,seir-bosu) casupola (câsuţtâ u rîciosâ) (ammes- cu canalie de noldaţi ) omic bel a dracului de tX‘ M oimiţţu) donnicciola (muieruşcâ pocit;* şi reutâciosâ.) Numele italienesei terminate '^ca,ga, co,gos quându se făcu diminutive terminate în ino etto ellot lun2;â c şi g, mai jau unu h; cum: fresca frescketto» larga largheto, ,Si quelle mai multe feminine terminate în a şi quare arata lucruri neînsuffleţite, fecen-duse diminutive, devinu masculine; cum: tavolatavon imo, camera camerino , C APU vi. Ore-quare observaţii asupra capete-lom precedente. Amu que vorbele que arratâ o fiinţa sau unu lucru suntu substantivi şi quelle quare arratâ o quali-tate suntu ajjectivi. In urmarea aquestoru definiţii vedemu adesea que unu substantivu pote a se lua dreptu ajjectivu9 şi ajjectivulu In locu de substantivu. Spre esemplu; vorbele 0mu, dobitocii etc: suntu sub-stand vi; în frasele însâ: Petru eomu, Cutare edobitocu9 amendoâ aqueste vorbe nu suntu întrebuinţate spre a arreta substanţa ci qualitatea lui Petru şi Cutare: prin urmare aci vorbele amu şi dobitocii se ia m locu de ajjectivi sau attribute. Asemenea se scie que vorbe- 67 1® bunii, rumenii ele; suntu ajjectivi; quându tnsâ diee-mu : bunulu părintescii, vumenuiu din obraz i , attunc* £unulii şi rumemilu nu mai arratâ o qualitate ei unu lucru; pentru | que unulu însemnează avere, stare« bogăţie şi altulu rumeiiealâ: aşa ajjeetivii în asemenea împregiurâri se Iau în ?locu de substantivi ideali . A-sfelu suntu: şi ajjectivi: albulu ^ şi alba diminas^ei dreptulu omului, recele din sânge, etc. Asfelu de ajjectivi substantivi în dialectulu românu suntu de gemi neutru ; [cum : bunu bunuri , dreptu drepturi etc. II: Cu tute que n’amu tractatu pîno acum despre verbi, insă cititorii au luatu dre-quare cunoscingâ despre denşii ânche din partea ânteia a aquestui tractatu . Totu verbulu dar, în privinţa que şi lucrarea sau patima que arratâ elin este unu lucru, se pOte socoti dreptu substantivu . Prin urmare în ambe dialectele toţi verbii în modulu infinitivu potu lua arti~ coli şi se făcu Substantivi-verbiaii. In dialectulu românu infinitiv» iau articolu femini-nu şi se potu declina ca substantiv» ; cum: cantare-a cântâri-le , cântări-i, căntari-toru. asfelu suntu şî mân-care-a , dormire-a 3 vorbire-a9 etc . In dialectulu italîanu infinitivulu ia articolu masculinii; cum: il cantarey ilmangiare3 il dor mire, it parlare etc. III. Pentru prescurtare în ambe dialectele se lea pedâ adesea vocala finală dela substantivi, ajjeciivi şi verbi; cum: ornu Şi 0171 qtiettu alin şi quel al; rogu^te şi te rogu sau te rog . Asfelu suntu şi In italienesc* amor 3 sîgnore signorf turnam la mau} ilpesiere ^ 68 i pensieri, ilpensier ipensie?, beilo bei, bunobuon, qaeifo quet, cantano cantan 3 cantare cantar ; etc. Adesea se leapâdâ şi mai multe litere din asemenea vorbe; cum: gr an sari în lucu de grando santo . Substantivii verbiali sau infinitivii în dialectului românii totu d’auna potu lepeda pe re finaiu : cumu în loca de a a mhftca..* în locti de: cantare-a9 dormi-re-a, mhtcare-a„* Italienii adesea dela infinitiv! leapâdâ pe e finaiu cumu s’a vecjutu : Romanii insa sau locuitorii din preajma Romei leapâdâ, întocmai ca noi §i pe r ; cum: vogtio mangia} canta, dormi... în locude mangiare cantare dormire . Aquestu obiceiu de a lepeda pe re dela infinitivu a fostu vechiu, şi nu ş’a generalisatu între noi de quâtu de vre o doe veacuri în-qiia . ( Vedi Cantimiru şi ediţiile contimporane ) . Românii din Macedonia nu’l leapâdâ nici de cum. italienii leapâdâ şi pe o dela pronumele sau articolului lo quându se unesce cu alte vorbe, precumu lepăd amu noi pe t dela îl; cum: ie Lo dico ţi îl <|icu ; re lo giuro vi îl juni ; nou lo so nu îl sciu : se făcu : tel dico, vet giiiro, noi sq : ţi’I cţUcu , vi’l jurii, nu’l sciu. IV. Amu 4*su que superlativii în italieneşte se făcu e\\it pili, şi malta la începutu, şi cu issimo lasfîr-şitu; quei vecchî Insa obicinuia a face superlativi şi cu pârticellele tra (prea al nostru ) şi trans\ cum: le traheile e tranobile cose . V Amu disu que dialectalii românii are trei gemi- rA ş* queuii. itulianu verbulu voire este ausiliaru, quâci ajjutâ a se face timpulu fliitoru al verbului scriere. Sâ începemu daru dela conjugarea verbiloru ausr liari . 80 VEREULIJ Fire ESSERE. Participiu presentu flindu essendo Pasaţii fostu stato Modulu Indicativu* Presentu Fiitom fi-voiu1 saro fi-vei sarai fi-va sara fi-vomu saremo fi-veţi şarete fi-voru saranno FIAJNO FI EA o 1 2 suntUjSum şi îşu sono esci sei este şi e Este,1, e suntemu siamo sfinteţi siete suntu sono Inperfectu eramii Ero, era erai eri era era eramu Eramo, eravamo eraţi Erate, eravate erau, era erano Perfecţii fuiu fui fuşi Fusti, foşti fii fu furomu fummo furoţi Fuste, foste furo Furo, furono Z 1 Vorbele que începu cu lite râ mare precum: Este9 Ero , Fusti eto: suntu vechi italia-*ie antiquateţ quelle cu litere mari,cuuiFuro...suntu poetice Nedefiniţii amu fostu3sono stato,stata4 ai — sei stato — a — e stato — ammii — siamo stati,state aţi -— siete stati — au — sono stati — Trapsatu L fusesemu ero stato, stata4 fuseseşi, eri stato — fusese,fuse era stato _ fuses&romu eravamo stati, state fuseseroţi, eravete stati —. i fusesero, erano stati — 1 se voir’ar* etc* a volessi... ca la subj# 3 Totu verbulu, ca şi quel-le lalte pârţi ale cuvîatului arretate, are râdecinâ, quare arratâ ideea, şi finalâ, quare arratâ împrejurarea ideei. Qua sâ afflâmu râdecinâ unui verbu nayemu de quâtu a frage afarâ finala infinitivului €Xe ^ ire, ere, şi rernâşi^a este redâcina , dupo cum se vede în esemplu de susu şi în vorbele urmâtore: cânt-are, dortn-ire, ved-ere. eic. ai fi --- avresti --- ar’ fi *--- avrebbe --- ammu fi *--- a vrem mo---- aţi fi --- avreste --- aru fi --- avrebbero--- Modulu Infiniţi vu presentn voire volere pasaţii a fi voitu aver voluto ( A T I A L are Modulu Indic a ti vu presentu ar-u ar-o ar-i ar-i ar-â ar-a ar-âmu ar-iamo1, Amo ar-aţi2 ar-ate i r-â ar-ano3 Se se bage deseamâ quâ mai în toţi timpii se p&Jesce vocala infinitivului a. Aques- ti i lung'â a s’a întrudusula italiani mai în urmâ: iar quei vechi dor mu ci* Imperfecţii dorni-iamu Dorm-ivo, dorm-iva dorm-iaî dorm-ivi dorm-ia Dorm-ia«dorm-iva dorm-i amu dorm-ivamo dorm-iaţi dorm-ivate dorm-iau dorm-ivano Per fee tu dorm-i u dorm-ii dorm-işi dorm-isti dorm-i dorm*! dorm-irbm u <1 oriu-imm« dorm-irbţi dorm-isle dor im * ir o dorm-îrO)H>.. Dor ju-ir<» iSedefinitu amu dormitu ai — a — ammu — aţi — au — ho dormîto hai — ha — abbianio — a ve te —-hanno — 93 Trapsatu L dorm-isemu avevo dorm* ito dorm-iseşi ave vi — dorm-ise aveva — dorm-iserdmu avevamo— dorm-iserdţi avevate — dorm-iserd avevano —* fiilor a pasatiu voiu fi dormitu avrd dormito vei fi — avrai — va fi — avra — vomu fi —. avremo — veţi fi — avrete —-voru fi —- avranno ~ Trapasatu II. Modulu Iîviperativu» amu fostu ebbi dormito dormitu ai fostu ave st i — a fostu .—* ebbe — aminu fostu— avemmo— aţi fostu — aveste — au fostu -— ebbero — Fiilor u fiitoru dorm-i1 dorm-i dorina dorm-a vsâ dorm-inm dorm-iamo dorm-iţi dorm-ite dormâ dorm-ano dormi-voiu dormi-vei dormi-va dor mi-vomu dormi-veri dorm i-vor ii dormir-o dormir-ai j dormir-a dormir-emo dormir-ete dormir-anno fiitoru presenţa. oiu fi dormindu avrd dor~ mindo (?) ei fi — — a fi — — onimu fi —- *— eţi fi — oru fi — " Modllu Subjuivtivu Fiitom* sâ dorm-u dorm-i ddrm-â sâ dorm-imu dorm-iţi ddrm-â che dorm-a dorm-iamo dorm-iate dorm-ano 1 Unii verbi se termina şi în c la imperativa > cum; sivă-® 91 pasat, u sufi dormiţii clie abbîa dor-mito1 — — abbiamo dormito — _ abbiate — — abbiano —- Modulu Coivditjonalu fiitoni aşu dormi, dormir-ei dormi r’aşu ai -— ar5 — amnni — aţi — aru — dormir-esti dormir-ebbe dormir-emo dormir-este dormir-ebbero imperfecţii aşu fi dormita avrei dormito * ai fi *— ar’ fi — ammu fi — aţi fi — aru fi — avresti — avrebbe —-avremmo—* avreste — avrebbero— Modulu Infusitivu Presentn dorm-ire dorm-ire Pasatu a fi dormiţii aver dormito INSEMN ARI. !• .Si Ia aquea tâ conjuga ţie, de sparţii du ? la vorbii regulaţi ? râddcina de finalulu infinitivului ive, şi allâturându lunga aqueasta finalulu cuviincioşii al moduriloru, timpiloru şi personeloru, facemu con-jugaţia întreaga a verbului ; cum: delasimţire3 andive, ţugire, mirosire•*. scoţendu ire . remâne simt, aud, fug9 miros... lunga quare allâturându indii y itu, îiyiamu, iiu j isemu , i sau e; aveniu: simţ-indu, au<|-indii, fug-indu9 miros-indu, simţ-itu, au^-itu, fug-itu, miros-itu, simţ-u, aiid-u9 fug-u, miros-u, simţ-iamu, au ars-eseroţi ard-este ars-ese r 6 ard-essero Spre inlesnire vomu arreta quâte schimba consona 1. Verbii de conjugarea aqueasta a quâroru râdecinâ se termina în g precesu de o vocala 5 sau în doi gg i-talienesce; cum: trag-ere, alleg-ere ,întelleg-ere; tras-u, alles~u , întetles-u . Quelle italienesci urmeacjâ aquestei regule numai în perfectu ; iaru la participiu se schimba în t; cum: trag ger e, trassi> tratto , elteggere , eZ/es-sî, elletto... Asfelu suntu şi quei quari înainte de gr au şi r in românesce 9 iaru în italienesce l ? % şi r ; cum: atingere stinsa, mergere mersa ş votgere, floZsZ* £ persona a doa la toţi verbii de felulu aquesta îşi re* priimesce consona radicală cum: teggeve leSSl iegesth radere roşi rodeşti* 300 2. Verbii a quâroru râdecinâ se Ierni inâ în i d precisa de o vocala sau de ft, quare in italienesce seleapadâ cum; chid-ere chiudero cliis-u chiiis-o rod-ere ros-u ros-o rid-ere ris-u ris-o cid-ere (uc) cis-u cis-o eed-ere (pur) ces-u ces-o tindere ccnd cins-u ces-o tind-ere teiul tins-u tes-o prind-ere prend prins-u pres-o Quâţi verbi nu se suppunu aquestoru reg iile se ar rata între quei neregulaţi. HI. Verbii iuliani de conjugaţîa a treia în ere iun- gu, a quâroru râdecinâ este terminata în consona cv la perfecta în prima. a treia persdnâ dela singularii şi in a treia dela pluralu priimescu qu, şi se formearjâ dupo timpulu de aqueastâ conjugaţie a verbiloru români, quare se dovedesce que a fostu comtmu §i cimo noscutu m ambe dialectele. Asfelu suntu verbii' tăcere $ giacere, plăcere , tacqui tâcuiu tacque tacii tacquero tac u r 6 giacqui cjâcuiu piacqui plâcuiu OBSERVA T 11. Ea q u â t e i rele conjuga ţ iile, I Verb ii a quâroru râdecinâ se termina în §, t} ii românesce schimbă aquestc consone in d. ş, j5 un-de ii naiul u este /: şi viceversa înainte de e: cum: V 101 la u-d u laud-i --- Iau(J-i şi amj-ire aud-i aud-u aud-i = aud-i ved-u ved-i = ve(J-i las-u las-i = laş-i şi eş-ire es-c bat-u baţ-i --- baţ-i simţ-ire simt-e,etc II. Verbii aquâroru râde cina se termina în c, g, ăc în românesce nu patu în conjugare nici o schimbare ia scrisu, iar Ia pronunţie urmează regulei cunoscute in aintc de e şi i. In italienesce c şi gm la conjugaţia ân- pe urmâ s*alepâdatn U şiaremasu am. a în vechime seiţfcc*** uramn5 lâudctVCm etc. 104 Perfecţia aiu* ai im* ii uiu* iii, ei, etU aşi asti işi işti uşi estiy o \ i % U ne, e, ette o i aromii aromo.ammo iromu iromodmmo uromu emmo uroţi aste iroţi iste uroţi este aro aro.arono iro iro3irono urdjero nevo.erono ettero Trapasatu aseniu assi isemu issi esemu essi asoşi assi iseşi issi eseşi essi ase asse ise isse eso esse aserumu assemo iseromu issimo esero mu essimo as roţi aste ise roţi iste eseroţi este ase rd assero isero issero esero essero Imper ATI »u â a i i e i e i â a â a am ii iamo3amo hun iamo, imo emu iamo aţi ate iţi ite *4* ete e ino â ano â ano SUBJUACTIVU FxiTORU li i u a u a i i i a i a e i â a â a amu iamo i m u iamo emu iamo aţi iate iţi iate eţi iate e ino â ano â ano x S’a legiuitu cu obicceTulu qua ruminativula masculinu şi neutra mai adesea sâ se termine în îl, asemenea şi prima persond a verbiloru in tuţi timpii, que correspunde cu CU de unde se leapcda e şi remâne U . Tote cărţile hise-rieesci , şi însuşi pronunţia de ohsce românească are iu la prima personâ a p rfeefuJui . Pentru equeasta amu şi la« satu finalele aiu, ihi1 uiu . ein. şi n-amu depărtata la scrisa iarna la pr >. ur;.ţie ai , li, îrf , ei lat: şi italîani. Pe lungă aqueasta entai CU p rfectu se confundă" cu CÎntâi tu iniperfectu , şi de aqueasta pole s’a adoptatu de quei vechi oi ntaiu. 105 Timpii compuşi suntu quei următori: I. Pasatulu nedefinita, din presentulu indicativu a verbului ausiliaru avere şi participiulu pasatu: amu aratu ho urato], ai dormitu haidormito9 a temutu ha temuto. Iar daca verbulu este netransitivu 5 în italienesc© se compune maidesu din verbulu ausil.it ru esere; cum amu venita sono venuto; ni5amu ctusu sono anăato. Participiulu pasatu in românesee nu schimbă germ , iar in Italienesc© se concordă totu d’auna eu substantivalii daca verbulu ausiliaru este essere ; şi adesea daca e avere, cum® sono andato, etla -e venuta, slamo undaţi, elleno sono remite 5 şi iară ho scrito sau scrita la carta 3 şi la carta che ho scrita, adică quându objetulu pe quare se strămută acţia este înaintea verbului, participiulu totu rî’auna se concordă cu dânsulu ; iar quându este pe urmă , attunci pote şi a se concorda şi nu . II. Trapasatulu I5 italienescu se compune din im-perfectulu verbiloru avere şi esse)*e şi din participiulu pasatu ; avevo arata , ero venuto (arasemu , venisemu) pacjinduse aqueleaşi regale la compunere, atâta pentru verbii ausiliari quâtu şi pentru participii . III. Trapasatulu II, quellu românescu se compune din nedefinitulu verbului fire, şi din participiulu pasatu ; iaru quellu italianu, din perfectulu verbiloru avere şi essere şi din participiulu pasatu: amu fostu aratu, amu fostu veniţii; ebbi arato, fui venuto. IV. Fiitorulu, quellu românescu din infinitîvti şi XIV" îoa presentulu verbului voire • îaru queîlu italîanH din infinit ivu şî presentulu verbului avere; ara-voiu, dormi-vei, teme-va ; arar-b averi>, dormir-ai , temer-ă . V. Fiitorulu presentu, din fiitorulu verbului fire» şi participiulu presentu , oiu fi arăîidu. La timpuiu a-questa se leapâdâ din obiceiu & dela voire, şi gramatica priimesce, quâci almintrelea se amestecă cu ana-lisulu fiitorulu! propriu, Timpuiu a questa este numai românescu. VL Fiitorulu pasatu 5 queîlu românescu , din fiito-rulu verbului fire9 §* participiulu pasatu> iar queîlu italiana din fiitorulu verbiloru avere şi essere, şi participiulu pasatu: voiu fi arat u, voiu fi venitu; avrbara* to, sârb venuto. VII. Imperfectulu subjuntivului, din participiulu pasatu şi fiitorulu subjuntivului verbului fire In ro* mânesce, şi verbiloru avere şi essere în italienesce: sâ fi aratu, sâ fi venitu; che abbia arato, chi sia venu o* VIII. Fiitorulu condiţionalu, din infinitivu, şi pre* sentulu indicativa al ausiliarului avere, în ambe dialectele : dormir’aşu, dormir’ai, dormir’ar’; Dormir~eis dormir-esti) dormir-ebbe, dormir-ebbamo, = dormir-em* mo, dormir-este, dormir-ebbono = dormir-îano—doi'mir* ebbero• IX. Imperfectulu condiţionalu , din participiulu pa* satu şi fiitorulu condiţionalii, al verbului fire in ro mânesce şi al verbiloru avere şi essere în italienesce: aşu fi aratu, aşu fi venitu : avrei arato, sarei venuto. Insemjnarb. Vorbii avere şi fire sau essere mai făcu şi altu fcltt de fiitori mai analisaţi, din preunâ cu in- IOT finitivu, «i preposiţla, d’a—da5 amu d’a scrie, sande scrisu > ho da scrîvere; suntu d’a vorbi, sono dă par* tare. Stare şi essere quându au dupo sinepreposiţia per in italienesce §i pe In românesce compună unu altu felu de fiitoru: stoper par Are; stau pe porniţii, suntu gata a porni, TABLA De verbii italian! de a doa conjuga-ţie que se termina în presentulu indicativii în isco. Verbii aqueştia suntu de doâ feluri: uni se fermi tiâ §i în o şi în isco; cum: ubboro şi abborisco9 inghiot* to şi ingkiottisco şi alţii se termina numai în isco > quarii suntu quei următori, şi pe quarii îi însemnâmu aci spresciinqa italienistiloru a nui termina niciodată, In o. Abbellire accalorire affralire amarire abbonire accolorire aggentilire ambire abbronzire accudire aggradire ammannire abbrostire acetire aggrandire ammansire ftbbrostolire addolcire agguerrire ammattire abbruttire aderire alleggerire ammollire abolire affievolire allenire ammonire abortire afibrtire allestire ammorbidire 10S V ammortire ammutire ammutolire aniiegMitire amierire aanicMMre appasslra appefcire appiccinire aPPÎgr*re arricchire arrossire arrostire arrozzire arrugginire assenre assordire assortire assoggettire atterrire attribuira attristire atlutire avvilire avvizzire bandiro blandire brandire brunire când ir e chiar i re circuire colorire colpire eoncepire condire conferiră construire confcribuire eontrîre eostituire costruîre cugtodire deferire definire demolire differire diffinire digenre disasprire diseppellire disfavorire disfinire disfornire disghiottire disgradire disimpedire dispartire disrttvidire distribuire disubbidire disvigorîre âisunire erudire esatirire esibire esinamre espedîre failire fastidire favorire finire fiorîre fluire fornire garantîre gestire ghermire gioire gradire grancire granire gremire grugnire guaîre gualcire guarire guarnire iilaidire illanguidire iîlîqiiidire imbaldanzire imbaldire inibandire Imbarberire imbarbogire imbastardire imbastire imbellire imbestialire imbianchire imbiondire imbizzarrire imbolsire imbonire imbottire imbozzacchi- re Imbrîccomre imbrunire imbruschirc îmbruttire immagrire Immalvagire immareire impadronire impallidîre impaurire impazientire impedire impervertire impiccollire impidocchire impigrire impoltronire imporrire impostemire impoverire improsperire imputridire impuzzolire inacerbire inacetire inacutire inalidire inaniraîre inaridire măsluire înăsprire inavarire incagnire incaiiire incalvire in ea ncherire 109 incanutire incaparbire incapocchire incaponire incapriccire incatarrirc incatorzolire incattiyire incenerire incerconire inciprignire incivilire incollorire incrudelire incrudire indebolire indolcire indolentire imlolenzire indrudire infarcire infastidire infellonire infeiuminire inferire inferocire infervorire infiacchire infievolire infingardire infistolire infollire infortire infracidire infralire iîifrigidire ingagîiardire ingelosîre ingentilire ingerîre ingiallire ingioyanire ingrandire immalinconi- re immarcire innaceirbire innagrestire innanimire innaridire innasprire innuzzolire inorgoglire inorridire inquisire irretire irrigidire irrugginire insalvatiehi- re insanire inschiavire inserire insignire insigiiorire insipidire insolentire insollire insordire insospettire insozzire isterilire istituire instruire instupidire insuperbire intenebrire intenerire intiepidire intignosire intim id ir e intimorire intirizzire intisichire intorbidire intormentire intorpidire intristire inyaglxire invanire inyeire invelenire inverminire inyigorire invilire invincidire inviperire inviscidire invizzire inumidire involpire inuzzolire inzotichire irretire irriechire irrigidire irritrosire irrugginire lărgire lase ivire lenire nitrire obbedire oii re ost mire partorire patire pattuire piatire polire poltrire preferire presagire preterire proferire progredire proibire rabbellire rabbonire raddolcire raggentillire rammollire rammorbidi-re răpire rattepidire ravvillire ravvincidire redarguire riferire restituire riverire riabbellirş J riagire 110 riarricchire ripartorire ribadire ripulire ribandire risarcire richiarire risbaldire ricolorire risquitire riconcepire risteechire ricondire restituire ricostituire retribuire riferire retrosire rifiorire r iunire rinfronzire sbaldanzire ringentilire sbalordire ringioire sbandire ring io vani re sbigottire ringiovialire sbizzarrire ringrandire scalfire rinsavire scarnire rinserenire schermire rinsignorire schernire rinterenire schiarire rintiepidire schiattire rinyerzire schieneire rinvigorire sciapidire rinvilire scipidire scipire sterilire scolorire stizzire semenzire stordire sfavorire stormire sfornire stramortire sgarhe stremenzire sgermire stupid ire sgomentire^ stupire sgradire svanire smaltire svelenire smarrire svilire sminuire supplire smunire tradire sopire traferire * seppellire tramortire sostituire trasferire spaurire trasgredire spervertire trasricchire spessire vagire srugginire ubbidire stabilire usueapire starnutire statuire stecchiro m CONJUGAŢI E De verbii pronominali. CH1EMARE CHIAMARE Participiu Presentu eliiemendume chiamandomi te, -se, -ne, ti, -ci, -yi, -si ~ve, -se pasaiu chîematu chiamato | MoDULU llSDICATlVU 1 presenXu lue chiemu mi cliiamo te chiemi ti chiaini se chiamâ si chiama \ ne chiemâmu ci chiamiamo j chiernaţi yi chiamate «e chiamâ si chiamano j imperfectn Ine chiemâmu mi chiamavo te chiemai ti chiamavi se chiema si chiamaya ne chiemâmu ci chiamaya- mo v£ chiemaţi vi chiamayate se chiema si chiamavano Perfeciu mechiamaiu mi chiamai te chiemaşi ti chiemasti se chiamo si chiamo ne chiemaromuci chiamam mo ye chiemaroţi yichiamaste se chiemaro si chiamaro- no Nedefînivu, m’amu chie- misonochia-matu1 mato Trapasa'u I. mâ chiema- mi ero chiamato semu Trapasatu II. m’amu fostu —mi ebbi — Fiioru* mâvoiuchie- mi chiamero ma2 fiii oru presen'u. ni’oiu fi che- mi saro chia-mendu mando (?) * Se ^iceşîchîeniatum’aniu. a Se $ice şi: chemame-Voiu 112 fH orii pasaiUy me voiu fi chie- mi saro chia-matu mato * Modulu Imperativu* fîioru chiamâte chiamati chiamese chiamisi sâ ne chiemâ- chiamiamoci mu clii e maţi ve chiamate vi chiamese chiaminosi Modulu Subjuntivu Fiitoru s& me chiemu che mi chiami sâ te chiemi — ti — sa se chieme — si — sâjne chie mânui cichiamia mo jsâ vâ chiemaţi—vi chianiia- te sâ se chieme —si chiamino imperfecţii sâ mfi fi chie- che mi sia matu chiemato Mo dulu Condiţionali; fiitoru m’aşuchiema mi chia merei te ai — ti chiameresti s’ar’ — sichiamerebbe ne amu—• ci chiamerem- mo v'aţi — vichiamereste s'aru — sichiamerebbe ro* imperfectu m’aşu fi chie- misarei chia* matu mato Modulu Infiniţivu presentu ame, te, se, ne, chiamarmî, ve, se chiema *ti,-si,-ci-vi,-si pasatu a fi chieniatu eser chiemato € APU VIII. Despre verbii neregulaţi. Verbii que nu pâtjescu regulele arretate, sau în fina ja conjugaţiei, sau în râdecina loru , se numeseu neregulaţi, ori anomalii cum: d-are fiindu de ânteea conjugaţie este regulatu fâcendu traj asatulu d-asemu §i neregulatu, fâcendui did-esemu, queci scliimbâ gira decina şi finala„ Suntu unii verbi quarii nu se întrebuinţează, în tote modurile, personele, şi în toţi numerii şi timpi, cum: spre esemplu : verbulu aidare, andai'e}n\i se întrebuinţează de quâtu la imperativu; aide, aidemu aideţi; verbulu cesare (încetare) nu se aude de quâtu jaru la imperativii ceasâ, (la vaci) verbii pasare, ire (mergere); asemenea numai pasă şi £(la cai). Asemenea verbi se numeseu defectivi, adică cu lipsa . Verbi neregulaţi de conjugaţia I. La aqueastâ conjugaţie suntu neregulaţi toţi verbii terminaţi în iare\, pe quarii noi quei nuoi reu îi termi-nâmu în iere ; cum : preveghiare, Ui are, înviare... aqueştia în tote cărţile bisericesci, singura nfistrâ literatură se vedu asfelu, şi pe quarii literaţii noştri, şi Moldavi iau fâcutu priveghieve, tiiere, înviere— Ver- XV 114 bii aqueştia numai în prima persOnâ pluralâ la-pre^ sentului indicativu 9 şi in particiulu presentu potu fi neregulaţi terminânduse în emu ca la a'treia conjuga-ţie? şi In indult la adoa conjugaiie : preveghiemu jft'eveghinău3 tliemu t indii, înviemu înviindu. De vo-mu lua seama insa, vedemu que la participiu n’au al* tâ neregulare ? de quâtu a lepăda pe a quare vine du-po vocala % a râdecinei, pentru întempinulu a doe vocale; adică inlocu de a elice: priveghiandu, taiandut înviandu... lepâdâmu pe a cum se vede mai susu. Moldavii însă, în mai mulţi timpi conjugă neregula tu ? verbii aqueştia: infinitivu a appropi-a appropi-are appropi-ere participiu presentu appropi-ându appropi-indu pasatu appropi-atu appropi-etu Modulu indicativu presentu appropi-âmu appropi-emu appropi-âţi appropi-eţi perfectu appropi-aiu appropi-eiu appropi-aşi appropi-eşi appropi-e appropi-e appropi-aromu appropi-eromu appropi-aroţi appropi-eroţi appropi-afo appropi-ero trapasatu L appropiasemtt etc: appropi-esrmu eti 115 Coiijugaţia aqueasta are în românescc patru verbi cu adevâratu neregulaţi quari suntu : aidare , dăve « luare , şi stare , iaru în italienesce asemenea patru; andare, dare, farex 9 stare. AIDARE ANDARE Indicat: preş: vado şi vo, vai, va, andiamo, andate, vanno ; fiitoru anclero an-derai andera, anderemo anderete anderanno. Impt; va, vada, andiamo andate, vadano. Aide, me-argâ, aidemu, aideţi, me-urgâ. Subj: fiit: cli’io vada che tu vădi, ch’egli vada, ehe noi andiamo, andate, vadano. DARE DARE perfecta dideiu diedi detti dideşi desti cîette diede dette dideromu demmo dideroţi deşte dettero diedero dettero Imperfecta didesemu dessi dideseşi dessi didese desse dideseromu dessimo dideserbţi deşte didesero dessero presentu indicativa dau do dai dai dâ da dâmu diamo daţi date dau danno * Fare a fostu în vechime facere de a treia conjuraţie cum *1 avemu şi noi, şi a quârui neregulare stâ que pe unii timpi îi are de con-jugaţia ânteea precum imperativ i>lu; fâ. imperativa dâ da dea, dee dia, Dea sâ dâmu diamo daţi date dea d iano,d ieno,Deano Subjunctivu fiitoru sâ dea,dee che dia, Dea sâ dea,dee che diano, dieno Deano Fiitoru daro, durai, dara , daremo | darete, daranno . 116 Condiţionala dârei, daresti, darebbe, da-remnio, dareste, darebbero. imperfecţii facessi, facessi, facesse;fa* cessimo, faceste, facessero* FARE facere indicativii presentu faccio, fo, fai, fa, fae-ciamo, fate, fanno . imperfecţii facevo, facevi, faceva; fa-cevamo, faceyate, facevano perfectu feci, faeesti, fece1, fa’ cern mo , faceste , fecero . Fiitoî'ii. faro, faraî, far'a ; faremo, farete, faranno. imperativii fâ fa facâ facia sâ facemu facciamo faceţi fate facâ facciano Siibjunctivn fiitorii elf io faceia, che tu faci clfegli faccia,____facciate, facciano. * fece şî fecero se EVEMo,do-( Ind: preş: giaccio, giaci giace 5 giaccianio, giacete giacciono. Perf. giacqu i — giacque -— giacquero. Imperat:— giaccia -— —* Subj: giaccia şi giaci, — giacciate, giacciano. Astfelu se conjugă şi plăcere. tăcere. PĂRERE PĂRERE indic. preş. păru pari, pai pare, par, pâremu păreţi păru perf. parvi. pajo pari pai pare par pariamo, pajamo părete, parono, pa* jono: PARsi.—parvc XVI 122 si parse.. — — parvero, parsero: fiit. parro şi parero ect. Imperat. pai pari paie para paja paie parâ pajano. subj. paja, — şi paji— pajate, pajano. PUTERE potera Indic. preş. pOGiu şi potu posso poţi puoi, Puoti pote pub PUOTE, POTE putemu possiamo potemo puteţi potete potu possono, ponivo, fiit. potro ect. Inipert. possa possa, possiamo possiate, possano. Subj. possa,— şi possi possiamo possiate possano. Pcrf. remâseiu rimaşi remâneiu rimanei remaseşi rimanestî remase rimase remâserbmu rimanemmo remaseroţi rinianeste r em aser 6 r imasero fiit. rimarro ec. Imperat. remâi rimani remâie etc. rimanga ec, Subj. sâ remâiu che rimanga REMAG\'A, şi rimanghi remâneţi rimaniate remâie rimangano. part. pas. remasu rimasto rimaso, SAPERE sciere, şi seîre REMANERE RIMANERE Indic. preş. Remâiu, remânu rimanso remâi re mâne remânemu remâneţi lemânu rimani rimane rimaniamo Rimanemo rimanete rimangono Ind. preş. so, sai, sa? şi sape, sappiamo sapete, sanno. perf. seppi, sapesti, seppe---------seprero. fiit. sapro ec. Imperat. şi subj. sappî, sappia, sapiamo, sappia-te, sappiano. ŞEDERE şedere. Ind. preş. siedo, şi seg-go, siedi, siede, sediamo, seggiamo, şi Sedemo, se-dete, siedono, seggono. Imperat. siedi, sieda şi seg-ga sediamo, seggiamo 5 §i seggliiamo. Subj. sieda, şi segga,— segghi, sediamo, şi seggiamo, sediate şi seggiate siedano §i segga no. SOLERE ohicîuuire. Ind. preş soglio, suoli, suole, sogliamo — sogliono Subj. soglia, — sogli — TĂCERE tăcere se conjugă ca piacere. ,TINERE TE NE RE Ind. preş. tiu tengo, Tegno l'i tieni T egni 'ţine tiene Tene ţinemu teniamo, Tenemo ţineţi tenete ţinu tengono, Tegnono. Perf. tenni, tenei, tene- Mi, tenne, şi tene, tenem-tm>j icneşte, tennero. fîit. terro etc. Imperat. jţieui, teuga, şi TEG-NA, Subj. tenga şi Tegna, — tenghi-----— tengano şl Tegnano. VALERE preeuire. Ind. preş. yalgo şi va- glio-----vagliamo — val- gono si vagliono. Perf. valsi, valesti, val-se —_____valsero. fiit: varro etc. Imperat. şi tubj. vali, val-ga, si vaglia —. — valga-110 şi vagliano. VEDERE vedere. Ind. preş. vedo, yeggo şi veggio,-------vediaino şi veggiamo, Vedemo —• vedono, veggono, şi veg-giono. Perf. vidi şi Vedei, ve-desti, vide, Vedde şi Ve* de------- fiit. yedro etc. Imperat. şi subj. vedi, veda şi vegga-------veda- no, veggaiio şi veggiano. VOLERE voire . Ind. preş: vogiio şi voS m vuoi. vuole şi Voie, vogi iamo şi Volerno. Perf. voiii, volesti, vol- le-------voi Ier o. fiit. vorro etc. Iniperat. şi subj: vogli? voglia, vogliamo , voglia. te, vogliano. fi 11. ad (1 a r r 6 Ad d ueero etc Trap. I. addusesemu - - add ucessi. Iniperat. addu şi addo add noi adducâ adduca Subj, Verbi neregulaţi in eVe scurtu. S’au scosu aci din rînrîu-lu queloru neregulaţi verbi despre quari s’a vorbitu que schimba la participiu şi per fee tu con son a de râde ci na în s şi urmea(]a finale lom priimite pastrân-du’şi râdeciua. sa adducu adduci adducâ addueeţi part. adduca ad ducii i şi adduca adduca. adduciate* adducendu adducendo, addusu addutto. Asfelu se conjuga şi: d acere, trad acere, cnn-d a c e re... dure, tradurre, condur re.,* ACCORGERE zârire. ALE UDERE a face allusie Perf. accorsi, part. accorto. ADTJERE ABBLOERE. Part. alluso. APPENDERE apŢ^TUÎr- re , atîruare Indic. preş. adduco, adduci, addu ce, adrîueiamo. şi adduchiamo, Adducemo, addueete, adducono. perf. adduseiu addussi ad d usesi ad d u ceşti add use addusse add usero addussero. Perf. appesi, Part. appeso. Asfelu se eongugâ şî foţi verbii compuşi din pende* re\ impendere, sospe^dere, dipendere, spendere. ASSOLVERE deslegare Perf. assolsi Part. assoluto. şi assolto 123 ASSUMEHE luare prin» dere Perf. assunsi Part. assunto. BEKE Bere şi BEVEIIE Ind. preş. beau beyo şi beo. bei bevi bei. bea beva bee Perf. bevvi şi bevetti. Fiit. berrb. imperat. Bea ? bee bevi, beva. CEDERE Cedere Verbulu aquesta şi quei compuşi dintr’ensulu precum: concedere, procedere, succedere în itaiienesce ur-meacja tipiloru conjugaţi-ei, şi qnâte o data la perf. se termina essi în locu de ei şi ett'u iar în românesoe se termina numai dupe regula adoe în s: purcesa, precesu 9 etc. T Mai adessea la infinitivu italienii se slujescu ca şi noi de bere. GHIEDERE querere Ind. preş, chiedo şi cliieg-gio. Pref. chiesi. Part. chiesto. CON OS CERE cunosc ere Perf. conobbi. Part, conosciuto. CORRERE curgere, curare* Perf. corsi, part corso. CRESCERE crescere. Perf. crebbi Part. cresciuto. COCERE cuocere Perf, copseiu cossi Trap. I. copsesemu cocessi. Part. coptu eotto, DEPRIM ERE coborîre Perf. depressi Part. depresso. Asfelu se conjuga toţi verbii compuşi din verbulu primere; espriniere.... DISCUTERE quercetare. Perf. discussij part. dis-cUSSO, 126 DISTINGUERE deosebire. Perf. distinşi part. dis-tinto. ERGERE ard ieare, sculare Perf. ersi part. erto. ES1GERE. pretindere Part. esatto. ESPELLERE smulgere Perf. espulsi part. espulso. ESTINGUERE stingere Perf. estinsi part. estinto. FENDERE despicare Perf. feudei şi fessi Part. fenduto şi fesso. FINGERE prefacere Perf. finsi, par. finto GIUNGERE ajjungere Perf. giunsi, part giunto INFLUERE, influire Perf. influssi part. influso METTERE miterc1 Perf. misi part. rnesso Asemenea se conjugă şi compuşii: promettere, corn-promettere... M UNGERE mulgere Perf. munsi, part. munto RI JOVERE mişcare Perf. mossi, part. mosso. NASCERE nascere Perf. nascqui, part. nato N ASCONDERE ascundere şi nascoto. FLETTERE incovoiare , mlădiere Part. nascoso Perf. flessi, part flesso NUOCERE, păgubire FONDERE topire. Perf. nocqui. Perf. fusi, part. fuso 1 PERCIJOTERE isbire Asfelu se eonju°â şi percossi, part. per- cosso PIANGERE plângere confondei’e} rinfondere.. FRÂNGERE Frângere şi Fragnere Perf. frânseiu iransi fart. fântu franto. FRIGERE Part. friptu, perf. frip- seiu .Trap. I. fripsese mu. Perf. piansi, part piauto* PJNGERE Perf. piusi, part pinten Trimitere, PORGERE presentare Perf. porsi part. porto PUNERE porre, ve-chiu Ponere Ind preş. puiu şi punu pongo, Pono pui puoni şi poni pune puone şi pone punu pongono, Ponono. imperf. punea poneva, ponea. perf. puseiu posi puse pose pusero posero trap. I. pusesemu ponessi fiit. porro imperat. poni ponga part. preş. puindu, punemlu, ponendo pas. pusu posto. Aşa se conjuga şi quei compuşi: compunere propunere... comporre pro-porre... PRESUMERE chipsuire Perf. presunsi, part. pre-sunto PUNGERE pungere Perf. punsi part. punto RECERE versare din stomacliu. Ind, preş, recio. 127 Imperat . şi subj. reci recia, Aquestu verbu nu are altă neregulare de, quatu la ind. preş. imperat. şi subj. ia un i înaintea lui o §i a. RED1MERE rescumperare Part. redento. RENDERE dare înapoi Perf. rendei şi resi Part. renduto şi reso. RISPUNDERE respundere Perf. risposi, Part. risposto. RUMPERE rompei'e perf. rupseiu rupseşi rupse ! rupse romu rupse roţi rupsero Trap. rupsesemu ruppi, Rom-pei rom peşti ruppe rompemmo rompeste ruppero. I. rompessi part. ruptu rotto. SCEGLIERE şi SCERRE allegere Ind. preş. scelgo, sce-! gli sceglie, scegliamo, sce-gliete, scelgono şi seegli-|; ono. 28 Perf. scelsi, scegliesti, scelse imperat. scegli, scelga Subj. scelga. — — — scelgano şi scegliano. Part. scelto, Asfel se conjuga şi scio-gliere (deslegare) şi to-gliere* ( ardicare ) SCENDERE coborîre Perf. scesi, part. sceso. SCORGERE zârire Perf. scorsi, part. scorto SCRIERE scrivere perf. scriseiu scrîssl part. scrisu scritto SCUOTERE scuturare Aci vom conjuga şi pe scutere românescu. perf. scoseiu scuossi part. scosu scosso SOL VERE deslegare Part. soluto. Asfel se conjugă şi quei compuşi risolvere, ussoU vere- SORGERE sculare Perf. sorsi. part. sorto. SPANDERE respândire Perf. spasi şi spandei Part. spanso şi spanto §i spanduto. SPARGERE revers&re. Vomu conjuga înpreunâ şi pe spargere al nostru, perf. spârseiu sparsi Trap. I. spârsesemu spargessi part. sparta, sparso sparta SPINGERE şi SFEN-GERE pîngere. Ind. preş spingo, spi-gni şi spingi, spigne şi spinge spigniamo şi spin* giamo, spignete şi spin-gete, spingono. Perf. spinsi. spignesti şi spingesti, spinse ; spi* gnemmo şi spingemmo^ spingneste şi spingeste > spinsero. Imperat. şi subj. spinga Part. spinto. STRINGERE strîngere Se conjuga ca spinge re. SVEGLIERE, SVELLERE şi SVERRE smulgere* Perf. svelsi Part. svelto. ÎERGEKK poîeire Perf. tergetti şi tersi Part. terso. TINGERE Ungere i vâpsi re Se conjuga ca stingere. TORCERE Torcere Perf. Torseiu torsi Part. Torsu, torlu torto. TRAERE, TRARRE şî TRAGERE, tragere. Ind. preş. traggo, trai, trae şi tragge; tragliia-mo, şi traggiamo traete , tragono. Perf. trassi fiit. trarro Imperat. trai traga Subj. traga; traghiamo. tragliiate* Part* tratto. UNGERE Ungere Perf. unse iu unşi T Tingere attingere} in- Ungere: sr confunda cu tiu» dere, attindere întindere... la part. şi perf: întindere intinsu, intingere intinsu; tpebue firesce a se face in• tingere intintu. Pari. unsu untu unto. V1NCERE viagere Perf. vinsi part. vinto VIVERE vieţuire Perf. vissi Part. yissuto, şi vivuto. VOLGERE şi VOLVERE întorcere Ind. preş. volgo, vilgi şi volvi, volge şi volve, volgiamo, voigete, volgono. Perf, volsi. Imperat. volgi volga. Subj. volga — -— volgia-te, volgano. Part. volto. ÎNSEMNARE Alte gramatici punu in* tre verbii neregulaţi, şi pe aqueia que au la sfîr* j şitulu râdeeinei consonele d şi g înainte quârora sta *au o vocala sau consone* le l) 11) şi r. Aqueştia îii-I sa pâ^oscu regula datei şi spre sciingâ R şi d enumerăm u aci: ardere cendere, cliiudere, cidere cingere cludere, deludere, difendere, divi-dere, mergere, negligere, pendere, pergere, prende-^re, radere, rendere, rode- XVII* te, rogere, sidere, spen-dere. spergere, tendere, şi quei compuşi din aque- ştie, VERBI DEFECTIVI Vorbii defectivi amu f]i« su que suntu aqueia quâro-ra le lipsescu sau din moduri sau din timpi sau din persoane5 sau quarii se întrebuinţează numai compuşi cu vre o preposi-t,ie ; precum: AID ARE, aide, aide-mu aideti. CES ARE eeasa §i ceas5* IRE i. eşire perire, venire. FLARE, afflare, suffla-re, inflare, etc. MIXERE, trimitere, compromitere, demitere, com-mitere, etc. şi alţi asemenea. Verbii defectivi italia-ni suntu: GIRE, mergere, se im trebuinţeaZa numai: ind. preş. voi gite. Imperf. giva şi gia, gi-vi, giva şi gia, givarao, şivano şi giano. Perf. tu gisti, egli gi Ş» gio, gim mo, giste, girono. fiit. girb etc, Condiţ. girei etc. pasaţii io gissi etc. Part. gito; IRE iar mişcare mergere ; are: Ind. voi ite. Imperf. egli iva eglino ivano. fiit. noi îrenio etc. Part. ito. RIEDERE, inturnare înapoi are: Ind. tu riedi, egli, riede; Subj. io, tiţ, egli, rie-da, eglino, riedano. GALERE, pesare (îmi pasa ) are: Ind. preş. egli cale. Imperat, egli cale va Perf. egli caise Condiţ. egli calerebbe şi carebbe. Part. caluto. AROGERE, potrivire, are: Ind. p. arroge Perf. arrose Part. arrogendo. OLIRE, mîrosire: are: Imperf. oliva, oii vi, o* livano. 131 SOEERE. obicîttuire arcf i Subj. soglia etc. lud. p. soglio, suoli, suo'ij |*as; holessl etc-le; sogliamo, solete, so* j *art' so^en,^°) solito. glîono. ! LICERE, a fi ertat; are Imperat. soleva şi solea numai indic, preş: lice şi etc. !i lece» CAPU IX. Despre Prepositii Preposiţia, dupe numirea ei este o vorbâ invariabili que se pune inaintea altoru vorbe sau îndeosebi, ori in complinire: cum: incaşi, acasă, de casă; sau înpreunâ ori în compunere; cum: învelire, aleutâ, deprindere. Preposiţiile, unele suntu simple cum: a, in, de, spre, şi altele compuse cum: de iii—din, des pre—despre, assupra, intru. Preposiţiile suntu qucl-le urmi tiare: in şi în in la şi a a de di des dis di — dis — es şi s es şi 5 con, co şi eu con şl co pe şi pre su,sopra re ri res ris pre pre pro pro ab ab ad ud ob ob sub şi subî. sotto de sub di sotto strâ stra ante, ainte ante ti up 6 dopo dupe secondo din, dela, da da pe la da prin per spre câtre verso apprope lungo vicino preso appresso contra incontra contra contro , intru intra net, netla, nei, nelle, între tra pintre fra pentru per preste, asstipa sopra super super despre rispetto pîno, pin’ fino; fin sino, sin pîno a, pîno la fin a f ârâ senza î i ip r e g Lu r u intomo i nderep tu indîetro îndreptu dirimpetto înainte înaintea innanzi dinainte —a de parte da iungu in mijlocu în locu de dinanzi f lontano ) da Lungi in mezzo in vece ✓a motivo lacagione din pricina < | a causa vper causa quâtu pentru rispetto a prin mijlocu per mezzo din pretinâ insieme din qua di qua din colo di la d’aqm di qui în neunfru dentro şi altele Suntu iarâ unii substan-tivi ajjectivi, şi avverbi que se iau şi ca preposi-ţii, avendu dupo sine vre un cacfu; cumu: vicino lungo Aquestea suntu adevera-te preposiţii. Din aque-stea insâ, allaturându eu densele 6are-quare sub-stantivi, ajjectivi şi avverbi, facemu frase de preposiţii, prc cum: înlături a lato, acanto aprope la, ca la circa affarâ,-— de fuori ecceto ( mijlocind u) mediante medianti l^elungo rasente mai nainte prima ( dupe ) seconda. quc\tu quanto, Propuşi ui le uneLe se UUrebuingea4â numai în corn-punere, altele mimai în complinire, şi altele şi in compunere şi în complinire. Quelle în compunere suntu: ab, ad, di, des, şi, dis, pro, re, res, con, eo, strâ, es ori s, ante şi super; cum: abusu, adunare, ommorîre, occîdere şi uccidere, opposiţie, desfacere, distanta, differingâ, difficilti, provedere, revedere, contenire, coprindere, strâbale-re, espunere, spunere, antecamâra, superlabivu, su~ periata ect. Quelle şi în compunere şi în complinire, sunt: a5 în, de, cu, sub, pre, contra; cum: a casâ arama; a-questa; în casa, învegare; de lume, depărtare; cu mine, culegere; sub pomu, suppunerc : pre masa, prefacere; contra lui, contrafacere. Iar quellelaUe preposiţii se intrebuinteacjâ numai în complinire. Preposiţiile quându se intrebuingeadâ în complinire arratâ relaţiile que au vorbele între sine ; cum spre esemplu sâ luamii vorbele carte şi masă şi întrebuin-ţindu între elle preposiţii arrâtâmu relaţia cum se a, re una către alta; către pe masa, carte in masa^ carte sub masa, carte după masa etc. Quând se intrebuingea^â în compunere, atunci de şi arratâ totu relaţii, spre deosebire însâ vom întrebu-inga vorba însemnare ori semnificaţie: preposiţiile dar in compunere schimba semnificaţia vorbeloru; cum: facere, desfacere, prefacere, difficilu ; prindere, aprindere, deprindere, coprindere; ire, perire, copexire* descoperire; fiare, afflare, iuflare, sulîlare, resuffla-re; etc. (ve^i partea I, faga 56.) Semnificaţiile, ori însemnările mai principale que arratâ prepoziţiile ori în compunere ori în complinire sunt: ld. Timpii; cum în domnia lui Mihaiu quel mare. 26. Locu: cum: în curte], incasa, la Biserica, pe masă. 36. Dinpreună: cu mine 4°. Scotere affarâ, despărţire: din omeni 5°. Mijlocire; prin prooroci 6°, Causă: pentru aqueasta. 7°. Folosu, favor: pentru noi omenii, 7°. Irnprotivire: s’a sculatu assupra’mi, in contră. S6. Cugetu sau scopu: ne siliinu spre mai bine; privim la un sfîrşitu. Fie quare preposiţie guvernă sau are după sine un casemncac|â, ânclie şi tinipu correspuncfdndu cu preposiţiile din şi de: da giovine, de gune, din juneţe, C AP U X. Despre Avverbu, întrebişarea pincipalâ aavverbului este qua sâ se sub(]icâ la un verbu, spre ai arreta timpulu, loculu sau qualitatea. Queea que este ajjectivulu pentru sub-stantivu, aqueea este şi avverbulu pentru verbu; eum: omu bunu5 vorbesce bine; omu mole, scrie îneetu. Avverbulu dar este o vorba invariabila que se sub-4ice la verbu. Felurile avverbului suntu: 1°. DE TIMPU: ieri jeri acurnu, amu adesso, mo. a<}i oggi, adi mâne domane poi mâne dopo domane mâne dimi- domattina nea§â quându quando attunci allora currendu presto. indatâ subito. adesea sovente apoi poi târziu tardi şi gia 2o, DE LOCU aqui, aici 1 qui, qua, co-sti costa 1 în qua in qua acolo cola, la, li 1 Âqui, qui) quă, aratâ loc ii apg>rope de persâna qaare vorbesce şi aici $ CO-îl, COSiă î apprope de persana ca ^uare vorbesce. v::i* 138 ici şi colo qua e la unde ove de unde onde, d’onde aiurea alliu- rea altrove departe lontano susu suso, sil josu giuso, giii etc. ecc. 3o. de qualitate bine bene reu male cumu come aşa SI încetu. piano tare, forte forte 4°. DE QUANT1TATK atâtu tanto quâtu quanto mulţii molto ânche anche, ancora puţinu pocco prea troppo mai mai, piu numai solamente mai puţinii meno. incai, quel- puţinu almeno. 5°. de ÎJVTâRIRE da, dar, aşa si siguru sicuro sicu. raraente- 6°, de negaţie. nu non? no, nîcî ne numai non piu, non mai 7°. DE ÎJNDOIALâ pute, forse forse 8°. DE COMPARAŢIE cumu aşa asemenea mai aşa abia eume cosi al paridi, pa-rimente, si-milmente quasi a pena ÎNSEMNĂRI l. Mai tote vorbele aque* stea se potu socoti între av-verbii adeveraţi; suntu însă frase compuse din substantiv], ajjectivi, verbi şi preposiiii, que arratâ, tim-pu, locu, qualitate ect. şi quare se potu numi: frase deavverbi, cum: din eto eacc6, eatâ ecco §i altele* C A P U XIII. [despre ortografie. Ortografia unei limbi este întemeiată pe materia sa* pe râdecina fie-quâria vorbe, şi pe forma sau fi nalele priimite de quea mai mare parte sândtdsa a unei naţii. Ortografiia este dreapta scriere a uneij[limbi dupo nisce principe potrivite cu natura ei şi ctt drept*lu cnvîntu, înjquâtu să putem|fi înţeleşi în totu d’a una de aqueia que nu sun ta de’faeă cu noi: adică să cor-respundemu întru td te scopului pentru quare s’a in-ventatu scrierea. Noi aqux vorbimu către quei scriitori { şi e de pri-sosu a denumera literele , şi a]le mai împărţi şi subt-hnpârţi dupb felulu loru. Vomu ardica numai ore* 143 quare părute greutăţi assupra unoru vocale şi conso-ne pe quare natura limbei nostre Ie quere şi de quare nu ne putem depărta fâre a ne împrotivi scopului ortografiei sau mai bine al scrierii, şi fâre a nedreptăţi ore-cum ensâşi limba, Aqueste greutăţi mai tote ftuntu ardicate cu de ani. mâruntulu in capitolele trecute, şi aqui nu facernu dequâtu o recapitulaţie sau închieiare a quelloru «Jise. A. Avemu dog .feluri de a- unulu deschfcu quare este şi lungu adesea, cum: facere, batere, şi altulu închi^ su quare adese este şi scurtu, pentru quare i se şi a. daoga d’asupra circonflesulu que este un felu de apo-strofu spre ai închide sonulu; cum: părere, tăcere. Facere chirnbâ pe a în â quandu perde deschiderea sau appesarea în quelle que vinu dela densulu ; cum: fâcutu, fâcemu, fâceamu, fâcuiu, fâcusemu, făcător», făptură etc. Asemenea tăcere face pe a deschisa quandu dobândesce assupra lui o appesare; precum la: tăcu, taci, tace, tacitu. Adesea a lungu se închide şi seamena cu î quându este înaintea litereloru nasale m şi n9 cum la: âinblu, cântând u, mâna românu. E. Aveniu trei feluri de e: unulu deschisu cum la pedestru, perire, pere, mere etc; altulu închisu que se asseamenâ la pronunţie cu â; cum la peru, meru, numeru etc ; şi altulu îmnniiatu que se asseamânâ cu diftoiv» gulu ie; cum: la perdere, pelle, petre. etc. 144 REGULE . Se scrie cu a, şl e deschisu totu d’auna unde pronunţia vorbei oquere. Se scrie cu â închisu: 1°. Finala tutuloru substantiviloru şi ajjectiviloru deprima declinaţie fâre articolu; cum; tata, casă, luna, earbâ, bunâ, aqueastâ, etc. 2°. Finala verbiloru deprima conjuraţie în a treia persona singulara şi în prima pluralâ a presentului in-dicativu ; în a doa persona a imperativului, şi în par-ticipiulu presentu : cum: arâ ellu, arâma noi* ara tu* arând u. 3°. Finala verbiloru de a doa şi a treia conjugaţie în a treia persona a imperativului şi subjuntiyului. cum« dormâ, teama elin, qua sâ dormâ, qua sâ teamâ. 4°. Pretutindenea unde vorba în origina sa quere un a deschisu. Iar qua sâ cunoscenui adeverata scriere a unei vorbe, daca e nume allergâm la pluralu, sau daca e verbu, la a doa persona a presentnlui indi-cativu. cum spre esemplu, tăcere ^ fâcendu la a doa personâ a presentnlui indicativii taci ţ este bine scri-su; iar mâru, fâcendu la pruralu meri, trebue ase Scrie merii, 5°. Quându avemu doe vocale închise una dupo alta, adicâ quându avemu doe â sau doe â, quea d’ânteiu se scrie cu ă şi a doa cu e$ cum: sânetate, râdecinâ 1, 1 Dupo acueasiâ regulâ, fârd a fi silitu românulu a alierea la latina pâ. quându se face scurtu sau perde appesarea, cum facere fâcutu; 2°. înaintea litereloru nasale m şi n cum s’a vetjutu, şi 3*, la plu-ralulu femininiloru quându se termina în cum: parte părţi. Se scrie cu e închisu: 1°. Tote vorbele que în aloru origina au un cum: peru peri, niimeru numeri, înveşare înveţi; appesare appeşi, me, te, se, ne, ve; meu, ten seu, etc. 2°. Quându dupo e vine un a9 şi quându allergân-du la mijloeele date nu putem affla origina nici în plu-ralulu substantivului nici în a doa personâ a verbului; cum: înfrânare, arretare; se dcosibesce însâ fâşare şi alte asemenea quare vinu dela vorbe cunoscute que au un a deschisa. însemnare e şi â închisu seamenâ adesea cu î înaintea litereloru nasale nt şi n, şi a lui £, quându se face din n cum: âmblare, întâmplare, mergând u» facendu? ânteiu, rernâie etc. Se scrie cu diftongu ie: 1°. Quându vorba] este derivată din alta que are în XIX* sine im i; cuîh: dela doi, indoicscu; dcla şîroîu, $r(tie3 de Ia preveghia, prevegbie. 2°. Quându e a avutu înainte un /, un n> sau un v que îmmuimluse au devenitu i\ cum Iepure iepu-re, voie, voie; venire, vinu, viiu, viie, remânere românii, remâiu, remâie, ţinere, ţinu, ţiie; ovis, oie. Quându se aude ie şi nu este vrc una din aqueste doe înpregiurâri, se scrie cu e3 dupo cum ar’şi trebui jnvâţâtci'ii a deprinde pe şcolari anu’lmai pronunţa ie: cum* este, perde, eu, etc* I. Avemu iarâ trei feluri de 4: deschisa, închişii (î) şi scurtu sau inutil (î) Se serie cu i deschisu ori unde o quere pronunţia. Se scrie cu î; 1°. Finalulu verbiloru de adoa conjugaţie que la indicativa presenta se termina la prima personâ în eseu şi a treia in usce9 în perfecta, trapasatu, participiu, infinitivu şi în quelie que vinu din asemenea ver-bi; cum: urîre, urîiu..., urîsemu..., urîndu, urîtu, urîtoru, urîţie, urîturâ etc„ 2°. Finalulu Mu al substantiviloru neutri, que Ia pluralu se termina în inte\ cum: cuvintu cuvinte, iu-râmîntu jurâminte. 3°. Finalu îwd al substantiviloru feminini que la pluraru se termina în ine, cum vînâ vine, dînâ dine. Mâna, fontânâ, lâna şi altele făcu: mâni, fontâne, lâ~ ne, şi de aqueea nici nu se scriu cu î* n? 4a. Substantivii şi ajjeetîvii terminaţi în în unii se scriu cu î şi alţii cu â cum: sînu , stâpînu , fînu, pâ-gânu, betrânu, etc. Ori unii, ori alţii, înnefiindu mulţi se potu înveţa pe din affarâ. Este scurţii sau niutu i 1Ia fiinala pluralâ a sub-stantivloru şi ajjectiviloru; cum: boi, vespi, buni, aquesti, noi, voi, ei, etc. 2*\ la adoa personâ a ver-biloru; cum: ari, araţi, arai, araşi, araroţi, araseşi, araseroţi etc. şi 3° adesea pe la niijloculu vorbei qua sâ facâ ori un diftoşu cum faima, câine, ori pe c a se pronunţia ci cum: pacinicu, O Trei feluri de o pute asemenea avea limba româna: unul deschisu o, altulu închişii 6 que se citesce ca â, şi quel d’al tpeilea lungu d que se citesce ca difton-gulu oa. Se scrie o, pretutindeni unde pronunţia este întrea-gâ şi rotundă. Se serie 6 1°. In prima conjugaţie a treia personâ singulara a perfectului, şi tustrelle personele plurale ale perfectului şi trapasatului I. cum: canto, cantaromn canta-roţi, cântaro; cântaseromu, cântaseroţi, cântasero: 26. Adesea înainte de n şi dupo r quându ureehiea româneasca este mai împăcata a awji o de quâtu ori-quare alta vocala; precum fontânâ, este mai prefera-bilu de quâtu fântână, fentânâ şi fintâna; asemenea rotundu este mai preferabila de quâtu ratundu, relun-du, şi ritundu. 148 1 3°. ,Si la quâte Va preposiţii, avverbi, şi conjugali-vi. cum: dupo, pîno, lungo, eacb. Se scrie cu 6, totu d’a una quâiidu vorba venindu dela o alta vorbâ que are o, se mai îmmulţesce cu o silaba, şi’şi pâstrea înainte de e şi i se pronunţa: ce ci. Vorbele que se scriu cu aquastâ literă sunt forte puţine, dupo cum s’a vetutu în denumeraţia pârţiloru cuvîntulul, şi ammeruntarea loru: spre înlesnire le a-dunâmu aqui, spre adducere aminte: Quare, qualitate, quâtu, quăndu, qua, quintaru, que. Questa, quella, quine, que, aqui querere, şi quelle derivate din aquestea. S înainte de b, 1, m3 u, r, v, se, pronunţa ca 4 sau 150 * cum: desbrâcare, deslegare, smintita, snopii, Israilu? desyelire etc. La pluralulu substantiviloru şi ajjectiviloru şi la a-doa personâ a veibiloru Înainte de i se pronunţa ca ş cum: paşi —paşi, frumoşii frumoşi, laşi = laşi, cântaşi = cântaşi . T Totu la aqueste Întâmplări t se pronunţa ca ţ Înainte de cum poeti=poeţi; lâudati=lâudaţi; pati= păţi, araţi = araţi etc. SC Aqueste doe litere Înainte de a, o, d, i, se pronunţa sca. sco, seuf sce9 scl := sica, sico, shu9 sice skl, cum scara, scopu, scuturare, nascendu, scîrbâ: înainte de e şi j se pronunţa şt; cum: nasce, pasce, naşei, pasci. Trebue însâ ase baga de seamâ que nu întrebuiţâmu pe sc de quâtu numai acolo unde vorba în începutulu seu are aqueste doe litere ; cum spre esemplu nasce este născu, romanesci este romanescul iar unde începutulu este cu st, acolo ne ferimu a schimba literele sau semnele prin quare se arratâ ideea; cum pe aquestu la pluralu nu’l putem scrie aquesci, ci queşjtu Asemenea suntu şi creştin Stefanu şi altele. 151 PENTRU CONSONE ÎNDOITE. Tote vorbele compuse din preposiţiile ab, şi ad9 sau mai lesne iote vorbele que, compuse începu cu îndoiescu consona que urmea4â dupo aquestu a\ cuni abbattere, accepere, adducere, afflare, aggirare, al-legere, animoiare, annulare, apprindere, arretare, as-semenea, attingere, aţţintare, avvenire, etc. Assemenea îndoiescu consonele şi quelle compuse din preposiţiile ob şi snb\ cum: ommorîre , opposiţie, uccidere, sufflare, sufîerire, sudditu, suppusu, sutte-ranu, surrîdere. lntr’unu cuvîntu literele b şi d ale preposiţiiloru ab,. ob, sub, ad, se schimba în composiţie, în literele urmat ore, afare de quâte-va vorbe quare usulu le a consfinţită cu b şi d cum: administraţie, admittere, absolută, abstractă, substantivă... que s’ar putea scrie amministraţie, ammitere, assolutu, susstantivu, as-stractu. Preposiţiile in şi con înainte de ni şi p, schimba pe U în ni) prin urmare întempinulu loru înainte de ni şi n ne îndatoreadâ a scrie vorba cu doi m şi n cum coin-municare , commitere, connumire, înimulţire, înnegri-re, înnoptare. Totu aqueste preposiţii înainte dc t, schimba pe n în l9 şi prin urmare se îndoiesce l/ cum: collecţie, il-lustru, illuminare. Se scriu cu doi U toţi substantivii §i ajjectivii que, sau la singularii sau la pluralu se îmnioie cum: văile vfti;, caile câi, ellu ei, ea ello, qnea quelle, allu ai, quellu quei *. La perfectulu verbiloru nerregulaţi de conjugaţia a treia se încloiesce în a treia personâ singulara t şi s. Timpuln aquesta totud’auna este accentatu în a treia personâ: aro, dormi, făcu, preveghie; şi qua sâ arre-te grâmmatieii la unii yerbi neregulaţi que e finalii nu e lungu, îndoiescu consona que precede; cum: det-te, stette, disse, qua sâ nu dicemu: dete, stete, dise. Ausiliaru pluralu ammu, fiindu din avemuj se scrie cu doi m pentru lipsa silabei ve, şi spre deosebirea singularului amu. Carru carre, se scrie cu doi rr şi dupb quererea pronunţiei, şi spre deosebirea vermelui cam şi ajjecti-vului relativii quare, que se scria kare sau care. Indoimu asemenea consonele 1°. spre deosebirea o-monimeloru; cum copillu, coppilu; perrii capului, perii suntu roditori.— 2b. spre alungi vocalele que trebuescu appâsate: cum. battere, trimittere, spre a nu se citi batere, trimitere, In sfirşitu se potu îndoi şi întrei consonele spre de-clamarea vorbeloru, quându vremu sale dâmu un gra-du de covîrşire ; cum: verrrde, roşşşu, gallbenu, ar-rde etc. * Ellu, quellu9 allu quându se scriu cu U mutu îndo-iescu pe lţ se pute însâ face şi ellisie remâiudu* eC9 quel al. 153 DESPRE PROSODIE SAU ACCEiSTE. Sen^şle prosodiei românesci, suntu accentulu ascuţita ('), accentulu gravii ('), circonflesulu (A). Aeeeir tulu ascuţitu se pune la ultima vorbeloru pe vocala assupra quâria trebuie sâappesâmu; cum: vorbi , învie vorbiâ, cânta etc. Accentulu gravii se pune assupra lui o quâmlu se pro-nuţa ca â, cum: canto, cântaromu, cântasercmiu, du- po, lungo, eaco etc. Circonflesulu se pune assupra vocaleloru qua sâ le astupe sau sâ le Inclii^â glasulu 5 este un felu de apostrofa. que arrâtâ o împuţinare a vocalei 1 cum: făcu fâcutu, meu, teu, intru, întru, socru, socrusneu, sunt a se pune assemenea assupra lui 6, arretându que lipsesce o jjumetate de vocală din diftongulu oa. Intre aqueste semne adevâratu prosodice allâturâmu şi seâila şi apostrofulu» Sedila se pune subt consonele 4? Ş> h spre ase pronii ţa ca z grecu, ea che franc, ca z italian. Inquâ-te trele aqueste sonuri se aude litera s şi’ pentru a-que ea semimlu aquesta s5a numiţii sedilâ. Apostroful?! se pune înaintea eonsoiieloru d’assupra quându lipsesce o vocala întreagă; cum: de a face d’a face, pe aquesta p’aquesta, îa appusu l’appusu, fl fâcu ’i fâcu. Apostrofulu ori annulâ de totu vocală que lipsesce, ori o face un diftongu cu quea ur-mature, fâcenduo ase pronunţa pe jumătate; citind ase: d’a face = de a face, p5 aquesta = pe aquesta; prin urmare §i: vac5, limb’, stâng5 = vace, limbe, stânge. XX" 154 ACCENTUAT!!. Toate vorbele que se termină, într’o vocală lungă, sau quare au appesarc Ia ultima, priimescu acccntulu ascuţiţii, que tutu cl’auna se pune assupra substanti-viloru de desclinaţia V, Ir a treia personâ singulara a imperfectului, si perfectului, şi pote şi assupra infinitivului; cum şi assupra unoru avverbi, cum: 4/5 manta, stea, cânta, arâ, canto, ard, dormi, făcu, învie', a cânta, adormi, a vedea, aqui. Se mai pune ânclie assupra articolelor» di spre deosebire de preposiţia a9 şi de verbul»; m9 a9 Avver* bula de timpu şi, priimesce iaru accent» spre deosebirea conjugativului unitora §1; cum amu §1 scrisu, amu venita şi amu scris». Despre punt naţie, amu vorbita îngrâmatica publicata In anulu 1828* ÎNSEMNARE. Regalele date pentru întrebuinţarea vocalelor» suni» mai multa pentru străini, Pentru que sâ punem» que ar’ lipsi aquellu circonflesu que închide glasulu voca-leloru, şi $*ar’ pronunţa literele deschise, quare Român» n’ar preferi a scrie şi a pronunţa cantore que se pare mai familiara de quâtu străinele: kintare, cântare , cântare? Assexnenea spre esemplu adducemu şi vorbele Hr-măture. 155 paganu pagheuu pagliinu pagonu .pagun romanu rumenii ruminu rumonu rum un risu riu lipa numoru învelire întemplarc ! rasu resu roşu rusu ,rau Jreu \rou Vruu ,rapa frepa |ropa Irupa mumaru I numim | numoru vnuniuru rvalire I vilire jyolire * vulire ✓tamplare I timplare j tomplare Humplarc Îlena lina lona luna miena (mina rnona niuna mana l !fantina fentena fintina funtina Aend , | kind 9uandjcond Vcand rotundu Îratundu retundn ritundu rutundu Îsantu sentu sintu sontu lungo slanga 1 lenghe | lingă Monga canto' cantâ cânte canti cantu etc* 156 Scrierea cu literele cuvlinciose a vorbeloru române^ sci, şi pronunţarea loru quea adevărată atâtu este de familiara, fireasca şi cunoscuta Românului, in quâtu lui literele cuviineiose nu ise păru o învăţare mtoâ, ci curatu oadducere aminte. Par’quă ar’vedea quîne-va Suffletulu sau Geniulu quellu vechili ^al Romei strâ-mutatu din sjerţeraţie în generaţie, şi, ca un ângeru tutelam, Hriepârăsindu pe Românu nici în quelle mai dupo urma «Jitie aHe întunecimei lui, nici attunci quându elin, orbu detotu, par’qu’ar voi de sine s& părăsească totu que a fostu strâmoşescu şi sâ se arrun-ce în abisulu uitării, spre ase stinge cu totulu din registrulu natiiloru! E destula, Române, deschide ochii, caută înpregiurulu teu, întreabă’ţi inima, quer-ceteadâ costumele tale, awji limba ta, întreabă te que esci, şi Geniulu pe quare pîno acum n’ai vrutu sâ’l mai cunosci, şi lai îrnpinsu, Geniulu aquesta que a fostu nedeslipitu de tine; aquesta quare întrupatu şi personificaţii în limba ta, te învaţă a«Jice: nascere şi morjre, a numi aqueste doe margini ale vieţei în limba pârinţiloru tei; quare stându pe aqueste doe înseninători hotare te învaţă a articula quea d’anteiu vorbă şi quellu dupo urmă suspinu; quare hrana ta quea d’anteiu te învaţă a o uumi lapte, şi masa quea eâl-durosâ simj, peptu, şi mâncarea sugerej quare legânân-diite îţi cântă quea d’anteiu. melodie adragostii ceresci coborite în sînulu mamei tale, addormindute cu pace5 quare îţi deschide ochii la lumina, la ceru, la st alura * la Dumneueu^ quare îţi spune numele pârinţiloru tei, 157 trebuinţeloru tale, a fiinţei tale, quare pune pe bubele tale numele queîle mai drage, quare pe tovaroşulu, vieţii tale ţi’Iu numesce muiere, pe tine şi pe ea omu» şi pe rodulu dragostii vostre fuv; aquestu Geniu, îţ£ va spune que suffletulu, inima, sâNGE^E teu suutu romanej iţi va arreta que esci nepotu şi al jBruţiloru» al Catoniloru, şi al Marciloru 4llre^> al lui Pavei.u Apostolulu şi al Trajaniloru, şitevalnveţa a jertfi totu pentru interesulu şi binele publica, a fi virtuosu, blându şi filosofu, a cunosce pe Dumnezeu, şi a împinge din hotarele patriei tale pe totu vrâjmaşulu que va cugeta aVi lua quelle strâmoşesei, şi a te face strâinu la câminulu teu : într’un cuvîntu a fi cetâţeanu şi creştinii, dândn Coşarului que