DIN PUBUCAŢIUNILE MINISTERULUI INSTRUCŢIUNII Şl AL CULTELOR CU PRILEJUL JUBILEULUI DE 40 DE ANI DE DOMNIE A M. S Regelui CAROL ! GRAIUL NOSTRU TEXTE DIN TOATE PĂRŢILE LOCUITE OE ROMANI FUBLICATE DE l.-A. CANDREA OV. DENSUSIANU TH. D, SPERANTIA VOL. I ROMÂNIA BUCUREŞTI Atelierele Gratice SOCEC & Co„ Societate Anonim» 1906-1907 www.dacoromanica.ro GRAIUL NOSTRU Volumul II, cuprinzînd texte din ţările în afară de Regat şi indicele general, va apărea în Februar. www.dacoromanica.ro DIN PUBLIOAŢIUNILE MINISTERULUI INSTRUCŢIUNII Şl AL CULTELOR OU PRILEJUL' JUBILEULUI DE 40 DE ANI DE DOMNIE M, S. Regelui CAROL I GRAIUL NOSTRU TEXTE DIN TOATE PĂRŢILE LOCUITE DE ROMÂNI PlţBLIOATE DE l.-A. CANDREA OV. DENSUSIANU TH. D. SPERANTIA- BUCUREŞTI Atelierele Grafioe 80CEC & Co., Strada Berzei, se 1905 www.dacoromanica.ro PREFĂ ŢA Pentru/ că în anul acesta se sărbătoresc evenimente însemnate din istoria noastră şi s’a căutat să se înfăţişeze vieaţa trecută şi de azi a poporului, D. Ministru Vlădescu a avut frumoasa idee să se dea şi o icoană a graiului nostru, o colecţiune de texte din toate părţile locuite de Români. Cu executarea acestei lucrări D-sa a însărcinat pe trei membri ai „Societăţii filologiceşi colecţiunea de faţă cuprinde rezultatul călătoriilor întreprinse de fiecare din ei şi materialul care li s’a comunicat — şi pentru care li se aducrmulţumiri aici — de D-nii I. Bentoiu, Ilie Constantinescu, V. Vîrcol şi Celarian; pentru unele regiuni s’a recurs şi la textele tipărite de alţii, când ofereau garanţii de transcriere exactă. Dacă din unele părţi ale domeniului nostru Un-guistic se tipăresc mai puţine texte decât din altele, aceasta se datoreşte întâi împrejurării că nu s’a crezut necesar să se deă o extensiune prea mare regiunilor în care se vorbeşte o limbă mai apropiată de cea literară; de altă parte, pentru că monografii speciale vor apărea asupra graiului din unele părţi, s’a. ales din materialul adunat numai ce părea mai caracteristic, ce se credea suficient să deă o idee ~de limba din acele părţi; uneori inegalitatea aceasta www.dacoromanica.ro VI vine şi clin timpul scurt in care s’a făcut lucrarea — a fost începută in Maiu—şi din greutăţile pe care le-au înt împinat uneori culegătorii de a face pe ţărani să vorbească. Nu e de sigur aşă de greu să se culeagă, cum se face de obiceiu, poezii ori "basme; de acestea ţăranul e mai curând gata să-ţi împărtăşească. Dar in culegerea de faţă s’a căutat să se dea şi altfel de texte — mărturisiri de ale ţăranilor despre traiul lor, păreri asupra unor lucruri care-i privesc, amintiri istorice ş. a. Şi se ştie cu câtă neîncredere e privit cineva când il întreabă pe ţăran cum trăeşie, ce crede despre cutare împrejurări —§ lăut drept un trimes al stăpânirii să-l spioneze ori să-l încarce cu dări nouă. Când este vorba de amintiri istorice, se în-tâmplă iarăşi să nu prea găseşti pe mulţi care Să-ţi povestească, cu vioiciune şi legătură, ce an auzit dela alţii sau li s’a întâmplat lor. E o idee mai mult exagerată că oamenii dela ţară păstrează bine amintirea trecutului; sunt atâţia ţărani care au fost în răsboiul dela 1877 şi cu toate acestea prea puţini işi mai aduc bine aminte sau pot să lege într’o povestire mai lungă ce au văzut. Deşi mai puţin numeroase decât s’ar fi dorit poate, textele de felul acesta vor putea folosi şi celor care voesc să cunoască mai de aproape vieaţa, chipul de a gândi şi simţi al ţăranului, nu numai aşă cum îl resfrâng, şi prea vag, prea de departe, colecţiunile obişnuite de folklore. Multe din textele care se dau în acest volum pot fi socotite ca documente sufleteşti, culturale şi, în parte, istorice, aşă că colecţiunea nu va aveă numai' interes linguistic. Chiar textele mai scurte oare se dau prezintă interes din acest punct de vedere; în câteva cuvinte ţăranul ştie să-şi spue suferinţele şi să caracterizeze situaţiuni. Unele texte vor părea poate chiar prea www.dacoromanica.ro VII scurte, dar pe lângă această consideraţiune o alta îndreptăţeşte tipărirea lor: cuvinte interesante au fost surprinse în convorbiri scurte, în două-trei fraze, şi ar fi fost păcat să fie înlăturate pentru singurul motiv că nu se găsiau într’o povestire mai lungă. O culegere în felul acesteicknu s’a încercat încă la noi; nici în alte părţi nu s’a dat cevă analog; s’au adunat, e adevărat, în Franţa, Italia şi alte câteva ţări specimene de limbă din diferite dialecte, dar fără să se caute o mai mare varietate de texte; uneori s’a luat chiar acelaş text şi s’a transcris în vorbirea deosebită după regiuni. E deci numai un început care -se-face în această direcţiune, şi cu vremea colec-ţiuni speciale vor putea completă cadrele generale ale acesteia. In ce priveşte transcrierea, nu s’au introdus decât puţine semne în afară de cele obişnuite, şi numai acelea care erau absolut indispensabile. De aceea nu s’a putut ţinea seamă de mici' nuanţe fonetice, din care unele chiar în transcrierile cele mai fidele nu pot fi redate; astfet în unele părţi, în Mehedinţi şi Gorj d. e., se întâlnesc sunete intermediare între a şi ă, mai apropiate când de una când de cealaltă din. aceste vocale; de asemenea dz variează foarte 'Piuit în. unele părţi muntoase, în sensul că de pronunţat când mai tare când mai slab; tot aşa 6 apare când mai mult când mai puţin deschis; şi s’ar mai putea aminti că forma un îşi pierde pe n dinaintea unor cuvinte sau se reduce la un u urmat de o slabă nazalizare. Pentru a nu îngreuiă prea mult cetirea — lucrarea adresându-se in prima lim&publicului mare — nu s’a crezut necesar să se însemneze şi aceste valori fonetice; introducerea lor ar fi dat colecţiunii un caracter prea special, prea filologic. Şe vor găsi uneori mici inconsecuenţe în acelaş text; dar să nu se creadă că sunt datorite in- www.dacoromanica.ro VIII exactităţii transcrierii; nu o singuYâ dată se întâmplă ca aceeaş persoană să pronunţe acelaş cuvînt în două feluri: pe şi pâ, de şi dă, a şi o (a venit, o venit), etc. Textele au fost în general culese dela persoane neştiutoare de carte, dela bătrâni■ care, cum se ştie, au păstrat graiul mai puţin influenţat de cuvintele nouă; e surprinzător cât de multe neologisme au pătruns în limba dela ţară, şi încă uneori într’o formă aşă de alterată, aşa de barbară, încât abiă se poate recunoaşte forma lor primitivă. La fiecare text s’a arătat localitatea* din pare a fost luat, precum şi numele şi vârsta persoanii dela care s’a cules. www.dacoromanica.ro TRANSCRIEREA SUNETELOR SPECIALE a, sunet intermediar între a şi o deschis, cum se întâlneşte în Istria şi în câteva sate din Bănat. c, sunet intermediar înire ti şi ki (ca în serbo-croată). c = c(e), c(i), în forme ca cară, picor. 5, sunetul identic grecesc (în aromână). dz, sunetul intermediar între dz şi g(e): dzeal — deal. e = e deschis. $ = e deschis din istro-română care corespunde lui â final daco-român. g = g(e), g(i), în forme cu gană, goc. 7, sunetul identic grecesc (în* aromână). n, sunetul corespunzător francezului şi italianului gn: nel = miel. 6 = o deschis. p, sunetul din meglenită corespunzător lui l şi â accentuaţi din daco-română. r = rl. '6, sunetul intermediar între s şi ş, ca în Bănat, Moldova: âitiâ = cinci, dulâe = dulce, tâ, sunetul intermediar între ţ şi c(e): tăe duS = te duci. tt, sunetul identic grecesc (în aromână). z, sunetul intermediar între z şi j: zoi = joi, zinere — ginere. y, sunetul rezultat din palatalizarea lui v dinaintea lui i: yin = vin. www.dacoromanica.ro MEHEDINŢI fii 58 www.dacoromanica.ro MEHEDINŢI i Nî-am dus cîn cu răzbelu în ţara tursască la Ghighi'u; dzela Ghighi'u am mîers la Ostrovenî; dze-acolo am pornîit la'Vâdzin; acolo nî-am luptat se nî-am luptat, cîtsea1 focuri. Dze-acolo am mîers la Racova; acolo s’o ’nseput, dzimi-nîaţă pe nîegură, lupta, s’o2 ţînut toată dzîulîica pănă noaptsea tirdzîu, la dduosprădzdse. Tursiî o’nseput să dzea focuri sî pe urmă am înseput sî noî a Iraze foc asupra Turcului. Tursiî au fuzit sr s’au dus înt’o setalse sî noî am intrat în Racova. Acolo am măi stat mult, sî dze-acolo am pornîit apoi la Podu Hîrleţuluî; acolo a fos căpitan Meri-şăscu c’un bătălîon. Tursiî î-o lovîit noaptsea pe 1a cocoşi; o prins a da ’nt’ aî noştî păn’au sărit toţ în apa Hîrleţuluî, sî pe urmă au dat fuga care măi scăpase dzintre îeî vii. Sî dze-asiîa au dat fuga la Lom-Palanca; acolo or stătut v’o dduo luni. Noî am rămas la Racova s’am îngropat toţ Rumîniî sî Tursiî. Dze-acolo nî-am dus la Arser-Palanca sî acolo ’nt’o dzî s’o făcut un hătac cu Tursiî, în făcut dze dzî. La Dziu am stat o lună dze dzîle; lupta o ţinut toată dzua sî noaptsea. După o lună s’o predat Su-liman-Paşa. Pe urmă nî-o venîit Ordin să nîe punîem la defilare pintru primirea zeneraluluî Suliman. L-am primit ]Ctteva. 5Avem aici s pentru ş cum se pronunţă în unele părţi din nordul judeţului, dar cel dela care s’a cules textul a^ea o pronunţare neconsecuentă, numai în con-juncţiunea şi rostia s. www.dacoromanica.ro 4 MEHEDINŢI acolo ca pi-un rdze. Dze-asiia a miers cu noi, înt!o unîire, păn ni-am băgat în setatse sî ni-o dat-o ’n primire. Noî am rămas acolo dzela zăpostîtu1 păresimilor păn la şasă dze-aprilie. Sî pe urmă nî-am liberat s’ am venîit acasă. Izvernîa — Pătru Mojnîanu, 55. II Am fos la Bucureşti pe obdzesi, cîn s’o ’ncoronat Rezele. Dze dduo ori am esît a fase 'ncoronarea Rdzcluî sî nu să putsea fase dzin prisina ploii, ploîa greu. Al treilea am esît binie; am făcut sî iău defilarea; Rdzele |merza năintse sî seria sănătatse la băîeţ; Rdzele merza c’un escladon dze roşiori. Am vădzut multse mîndreţurî în oraş; am fos sî pe podu Mogpsoaielor; am vădzut trăsuri, căsi frumoasă, fămei frumoasă. Obîrsia— Nicolaî Popescu, 47. III' M’am pomeniitcă mă duseatata laşicoală;ne ’ncher-bam copii cîţ să .putsea, aldată ăria măi mulţ, al-dată măi puţini. N’ărîa atunsi ca să ne dzea cu sîla, şi diecă ăria preotu ca să vană şî pă noi nu ne găsa, nie ’ncherbam aldată, cîn să putsea. Popa să ‘'schimba cu fratse-său, părăclisîer: cîn putsea hăla, cîn putsea hăla. N’a-viam cărţ, avîam nîiştse hdle... niiştse slove măi mări-şoare; şî ăria niiştse sămisercuri dze fier trimdse dze-acolo, dzela ministru ; ăria oable, şî care nu ştiia-1 băga-acolo şî-1 ţînia la ariest. Bala de jos — Costache Sîrbu, 49. 1Lăsarea âe post. www.dacoromanica.ro MEHEDINŢI 5 IV Tudor punia ’n jug pe ăia care nu să dusa Ia biserică; jugu eria făcut die blane die fag, dâuo, ş’între iele eria crestături la cap şî la mini; punia cui pe blană să nu poată scăpa. îi ţînia pănă-i judeca, dbuozăsi şî patru die sasuri. Balta—Mihaî Aniîţăscu, 71. V Dze moare sineva, aduse pe popa dze-1 cuminiecă şî-i punie luminiile ’n mină câ să moară cu lumini. După s-a murit, chiamă pe popă să-î setsească săltsirile1 ş’atunsa-i fase liemnu* 2, îl bagă ’n liemn şî-1 ţînie trei dzîle, după lieze, ie liezea să ştseie un mort trei dzîle. La groapă-1 duc cu caru or dze-a părînga3. La groapă-i setseşte popar; după se 1-a’ngropat i fase pomană. La trei dzîle-i lase parastas; la nâuo dzîle-i fase al parastas; la şasă săptămînî-i fase al parastas; dze-atunsa la anu-i fase pomană iar, cum să cadze, cum i-o făcut la’mmormîntare. Bagna—Ghîorghîe Moacă, 35. VI Ştiiu vremea cînd ăria numa treizăsi die casă ’n Sîu-reşu. Pe-atunsa lumea trăia rău că eşa Tursii, prindia muierea, faţa, de-ş bătia joc die ia. La muncă, dăcă punia omu o curătpră să săpe, punia o strajă ’n cucă4 ca cîn vedia pe sineva veniind pe drum niegru da viestă la oa- Psaltirile. sCosciuguI. ■Ca targa. 4Deal. www.dacoromanica.ro 6 MEHEDINŢI menii care munsîa şi o luva la pădure dîe fugă. Aria şi hoţ în vrCmea vCche, Dăeă simţa Că ai v’un ban, venia de-ţ spărza casa. Chiar pe mine m’au călcat hoţîi; baba mia a dîntîî au murit de mîna lor. âîureşu (Cireşu) — Dumitru Lazăr, 86. VII Amărită turturîa Cîn rămînîe sîngurîa Punîe cuîbu ’nt’o nuia. Batîe vîntu şî i-1 ia, Cîn soţîioara-i răpunîe Nis alta nu-ş măi ’mbună1, Trîese frumoasă livîede Şî să duse dîe să pîCrde, Să lasă parc’o să cadă Şî pe lîemn vîdrde nu şade; Cîn şade cîtî-odată, Pe cîlî-o zmicea uscată; Să bagă ’n dumbrav’ adîncă, Nis nu bea, nis nu mănîncă; Unîe vîCde apă rîese 0 turburleşte şî trîese; Unie vîCde apă ra 0 turburîCşte ş’o bea Să-ş dîirîagă iniima; Unie ulmă2 vînălorîu Acolo mi-o duse doru, Ca să dîa să m;-o lovîască Să nu să măi pediepsască, Diestul s’o pedîepsîl: âi-o pierdut n’o măi găsît. Cloşanî—Ion Dinoîu, 8C. JNu mai gîndeşte, nu mai speră să aibă. sSimte. www.dacoromanica.ro MEHEDINŢI 7- VJII Am stat în Bucureşti trei luni de zile, în loagăr, cînd îera Cuza domn. Făseam muştră, îi zîsea pe-atunsi osdnîe, închipuieri de răzbel, că dac’ ar veni sineva să ştim cum să ne ţinem. A stat şî Cuza ’n loagăr, a făcut bisdrcă de pînză cu sfinţ de ne . duseam dumineca-dumineca. în noaptea Crîstovului1 Cuza s’a dus din loagăr la casa lui din Bucureşti. După se-a plecat dumnîalui oştirea s’a dat la locu iei pin judeţuri. Iupca — Petrache Şchîopan/578. IX Săliştea a fos sat. Biserica erea ’n sudoame2; hăi bătrîni au mutat-o ’n sat. leu am pomenit-o la locu iei, un să găseşte acu. Aldată să duda la biserică hăi bătrîni de voie, da acu măi sîliţ o ţîră, pin tobă. Lumea trâga măi mult la biserică, acu gaba-s mulţ, că-s necăjîţ rău; nu pot oamenii ca să să supţînă. Imoasa — Gligorîe Codiţă, 73. X Luniţă, luniţă, Glas die porumbiţă, Fă-mi-ţ luminiţă Sara pe uliţă; îău am însărat Dieparte die sat Cu doi căluşei Vînăţ-porumbeî, * *La 14 septemvre, sRîpe, www.dacoromanica.ro 8 MEHEDINŢI lău nu i-am furat, Şi î-am cumpărat Din sat Din Bănat. Îeî că mă ’ntreba Dîe dovezi pe cine am Cînd i-am cumpărat; Dovezile mele: Uşa grajdîuluî, Grajdiul cailor. Albina—Ghîorghîe Margine, 70. XI Sus la poala muntelui Cade smoala codrului; Surioară căprioară, Roade poala codrului Să văz raza soarelui Şi coifu pistolului Şî dălogu frîuluî; indiamnă murguleţ la pas, Că ne prindie ziua ’n sat Şi ie murgu die furat, Mă dau singur vinovat. Albina—Ghîorghîe Margine, 70. XII Alexandru Ghica a fos domn, şi frate-său Costache avea treabă cu oştirea, de-aia-i zicea Spătaru. Din Alexandru Ghica a ’nceput şicoale în Ţara rumînească. Să cam stricase ’nt’o vreme, sta căşile pustii, şî pe urmă veni Cuza şi să ’nfurmă şicoalele. Dupe Cuza veni Regele www.dacoromanica.ro MEHEDINŢI 9 Carol şî măi bine le desfăcu, le ’nfurmă măi bine de cum a fost; şî puse oameni învăţaţ,, profisorl volnici; un copil învaţă acu bine, nu măi sîn vremurile cum au fost odată. Oprişor—Stan Tuturigă, 92. XHI Cîn naşte un copil dela o muiere, să duce moaşa şî-î tace molivdă la popa, şî la trei zîle o fată mare face o turtă de pune, pune masa şî pune un pahar cu apă şî pune acolo un fir roşu pe pîînea ala, ş’o aşază acolo ’n casa ala şî spune că vin ursătorile şî-1 ursază pe pruncu ăla care l-a făcut. La zăbe zîle, la cinsprece zîle să face botez, vine la primăriîe, Ia un certificat de botez şî-1 dă popii şî-1 botează; îl pune lumele* dupe cum o zîce naşu-său. Dupe ce l-a botezat popa, a venit naşu-său cu Iei acasă, a pus masa; a şăzut la masă, a mîncat, a beut ceva, ş’a făcut dar ca să albă şî finu o mulţumire dupe urma naşului şî a părinţilor şî a zîlei care s’ă creştinat. Dîrvari—Oprea Răbonsu, XIV Cîn venîa Turcii, oamenii să strîngea, să ducea fuga cîte cincî-şasă săptămînî mal bine, lăsa pătule, lopata ’n-fiptă ’n grîu. Turcii lua bol, vaci, găină, lua şî muierea de lingă tine, lua fata cuî-i plăcea, îş făcea rîs de Iele intre om. Era oameni hăînenî3; acu am scăpat, slavă Domnului, de gîjîî3 ala care ne mînca; să-I mulţumim lu Cărol că ne depărtă vrăjmaşii dela noi. •Numele. •Haini.. •Lighioane. www.dacoromanica.ro 10 MEHEDINŢI Acu mă culc cu aznaua1 ’n bătătură şî nu vine nima, habar n’am; da atuncîa lua desagi! pe umăr mama mea şî să.ducea ’n hoj! şî durmîa ’n baltă; aîa era odina îel, cu lupi!. De ce să nu mulţumesc lu Cărol ? Nu ma! are nima treabă cu mine, nu ma! sare cu bicîu pe spinare. Vrata — Stan Tutunarîu, 90. ’Lada de bani. www.dacoromanica.ro G O RJ www.dacoromanica.ro G O R J i A venîit jj’aici un sfînt, sflntu Micodin. A fos să facă într’altă parte sălaşu hăsta, căşile hdstea. A niîmerit aida Ia un om, omu hăla avea un copil şî umbla cu ca-prăle. Aşa, sara l-o ’ntrebat ta-său pe uni-a fos cu caprăle şî a răspuns c’o fos pi la pişîtorî1; aşa că sfîntu o audzît dîin hodaîe dîe dîincolo; atunci o ieşit sfîntu, afară şî o ’ntrebat pe copil că mînîe midrge Iar pe-acolo. Ş’o răspuns copilu că „mierg“; aşa că. dîiminîaţa o plecat ş’o venîit aici, ş’aicî o fost o ţîră poiană, padiină, şî dac’o vădzut că cură apa dî-aiCa, o’nceput să cureţe pădurea aici, să facă loc. ca să s’apuce dîe lucru, aşa că măi la vridmea prîn-dzului i-o venîit foame copilului, acela care venîa cu caprăle ş’o dzîs: „miîe mi-î foame*. Dzîce: „băiete, aştiaptă să toace’n ceri“. Aşa că la dduosprădzdce dzîs-a sfîntu: „băiete, punie piCoru pe-al mieu", aşa c’o pus piCoru pe-al sfîntului ş’o audzît toaca’n ceri. Dupe ci-o audzît, i-o trăcut dîe foame ş’or lucrat amîndoi merieu aici, şî caprăle s’o dus acasă singure. Tismana— Costăndîin Tomonîu, 65. ’Cascade. www.dacoromanica.ro 14 GORJ u Satu ţîgăniesc a fost ?n vrî6mea v6che su coastă, dîe cătră Pocruia. Eria puţînî Ţigani, şî după ce-a doborît la linie' s’a ’mmulţit. Qnd eria mânăstîirea ’ntriagă, eria v’o cindzăci die lămeliî. v Tismana — Mătîe/ Costăndîinîescu 61. III Cin sa/ars mănăstiirea eria un Niamţ Văsîle care" eria maistor die măturat coşurile, una alta; eria ’ngrijîtori acolo cu liafă, şî cin s’a ars mănăstiirea s’a aprins diela brutăriîe; s’a aprins noaptîa şî nu s’a băgat samă pănă cîn s’a ’ntins dîe nu s’a măî putut potolii. Am adus patru' satie, o săptămînă die dzile a stins merieu. Focu s’a ’n-tîmplat la şaidzăci şî unu, cam pe primăvară. Tismana—Mătîeî Costăndîinîescu, 61. IV Sin die loc dîin Dobriţa, am fos ginerit aici. Iu nu ţîu mintie c61e die diemult. Sîn die obzăci fără doi die anî. Ţîn la puţin, c’am fos bolnav, am avut un beteşug şî diin aia am to dzăcut; am avuţia pîntiece cui; n’am fos nicăiurea, n’am beut niş o doptorie, am beut di pe ndştie cuie die brad, n6ştie hdlea, mi-o venit măi bine dintr’alea. Runcu—Mătîeî Stoîconîu, 80. V Vdrde frundză die liipan, Cîn ieram copil dî-un an 'Stradă. www.dacoromanica.ro Tgorj 15 Furam calu diin poîvan’, Şi cîn îeram dîe doî îl furam di pe zăvoi. Runcu—Ion Băîu, 32. VI Plecam cu oile toamna diin muntîe, ne dudam pană la Marea Nîagră, doboram pe plaîu Novacilor, o luam pe Dealu Muierii şi îeşam tomna la Cralova; acolo luam driimu ’n jos, tredam Olta la vale rn jos şî mergam pe malu Dunării; tredam Dunărea pe la Olteniţa în ţara turdască; cit îl Dobroga şî cît îl Bulgaria pe-acolo umblam. Dacă tredam Dunărea nu ne ’ntreba -niminea de une vil şî un te duci; la Turc plătlam o sfănţuică pîntru o oale. îera dl-al/ioştl dîe ştiîa turceşte şr aşa ne ’nţălegam. Mergam cîtîe şasă săptămînî, ş’acolo şădîam pănă pe la S fin tu, Ghîorghîe, . Runcu—Dumitru Prodan, 60. VII Erîam dîe şasă-anî la Tudor. Boierii o trecut p’icl şî Arnăuţîî lu Ispilat î-o ajuns in muntîele Porcenilor; î-0 jătuit şî î-o legat şî î-o dus la tîrg; o venîit Turcii ’n urmă, o lovit dupe Arnăuţ să-î prindă; pandurii lu Tudor diin plaîu Novacilor s’o prîedat şî s’o dus cu Turcii şî o lovit pe pandurii diin plaîu Vîlcan. O rămas ţara Turcului apoi; venla Turcii ş’apuca oamenii dîe bani, dîe bir şî cinîe n’avla-i punîa la gard şi-l dîesculţa, îl lega şî-î da fum dîe ardlel. Nu ştîiiT cîţ ani o stăpînîit Turcu, o venîit Muscalu şî l-o scos diin ţară. Bumbeştiî de Jiî—Toma Moştîinîică, 92. sPrîponlâ d81. www.dacoromanica.ro 16 GORJ VIII Laptîele să mulge dîela capre, să punîe ’nt’un hîrdău, pe urmă aruncăm un fîel dîe chîag, pe urmă [dacă să ’nchîagă-l lom cu lîingura dîin ciubăr şî-1 punîem în straîchină. " Bumbeştiî de Jiî-j-Antonie Surdu, 70. IX Lă noi sin mulţ care nu să ’nsoară dîin pricină-că tfau pămînt. Iău sînt unu dîin hăîa, cinîe-m dă miîe pă-mîn dîe pomană? Părinţîî a fost oâmeni săracî. îm parîe binîe că mr, m’am însurat, măî binîe trăiesc îo numa, singur cp capu„ decr s’am gloată dîe copir după minîe. Mă sîn V’o cincî-şasă ca minîe. Bumbeştiî de Jiî—Antonie Surdu, 70. X Cîn să ’nsoară punîe o masă şî vinîe lumea albă, care lîi-î chief. Le punîe bucate pe masă şî beuturî, să cinstîeşte unu pe altu. Pe urmă plătîdşte fiîccare om cît p yrîa să dîa; la ospăţ, la botîedz, tot aşa. Bumbeştiî de Jiî—Antonie Surdu, 70, XI Ginerile ’mpeţdşte fata, mîărge cu oamenî după îel la tatal fîetiî, o scoatîe afară şî-î prindîe ’n hură, dă ocol aşa cu toţîî, o punîe ’n căruţă şî plîacă cu îa la bisdrică şî dî-acolo mîerg acasă lîimpedz. Pe la noi nunta să face măî dîin iuţîme, rar să ’ntîmplă să trîacă mult, cîtî-o dzî, dduo; să nu să Jaudîe dîe rău ţinu pe altu, dî-aîa fac în scurt. Bumbeştiî de Jiî—Antonie Surdu, 70. www.dacoromanica.ro GORJ 17 XII Foae vdrde măr şî prun, De cîn a născut Păun Nu măi sîn boerî pă drum, Măi îe unu Nespălatu, Mi-1 bate cu bîltacu Şî-î îa bani cu comănacu Şî rău trăăşte săracu. Cărpinişu — Ion Făsuî, 86. XIII Foae vdrde peliniţă, Pă cel deal, pă Ca culmiţă, Mdrge Ghiţă Columiţă Cu-a lui dalbă mîndruţă; N’are Ghiţă ce făCa: „Mîndră, mîndruleana mea, Dă cîn îău că mi te-am luat Nicî-o sclujbă nu ţ-am dat; Să-m cînţ un cîntecel Cu cuvinte voiniceşti, Cu viersuri femeieşti". Da Ilinca ce iăda? Prin livez s’abătea Şî nişte flori culega, Cătră Ghiţ’ aşa ziCa: „Ghiţă, Ghiţă, tinde mîna, Na-ţ o floare Şî măi mă pune călare, Că fu drumu ars -dă soare. — Mîndră, mîndruleana mea, Da nu vez şî dumnîata 6158 www.dacoromanica.ro 2 18 GOKJ Că mi-i murgu tinerel, D’abi-m duce trupu mîău?» Da Ilinca ce zîCa? „Aude arămbaşa, Arămbaşa dă haiduci Pestă patruzăcî şi cinci, Tot călări pă cai d’eî murgi". Da Ghiţă ce-m zîcaV „Dă cin iău mi te-am luat To pin codru mî-am crescut Ca un puişor dă lup, Frică de-alţîi n’am avut. Mîndră, mîndruleana mea, Iău gîndîam că ieşt' a mea, Sî tu-ai fost a multora, Vin dă răsfringe brînaşu, Că mă omoară vrâjmaşu. — Ghiţă, Ghiţă Columiţă, Care pă care v’iţ răzbi Bun bărbat miie mi-a fi“. Toată ziua să luptară, Zi dă vară pănă’n sară. Da Ghiţă ce fada? Odat cin să năcăja P’arămbaşa-1 aduda, Pă stînga-1 învîrtia, Pă direapta-1 întorCa, Dă pămîn cîn-îl da, Fidrea ’n iei că pleznia, Mina pă cizmă punea, îataganu şî-1 scotea, P’arămbaşa mi-1 tăia Şî din gur’ aşa zî£a: „Cum o să-m iei muierea Cu de-a sila?“ Cărpinişu — Ion Făsuî, 86. www.dacoromanica.ro GORJ 19 XIV Foae vdrde trei lalale, Stare-î pustîie dă vale, Cum rămăsei tu dă jale, Făr dă glas dă fată mare, Fără voinicel călare! Că becherii de pin tine Mi l-a ’nchis la mănăstire în haine sfune, Săine şî mohorîte Cum arată măi urîte. Cărpinişu—Ion Făsuî, 86. XV Cîn îeram Io haiduc băgăm pâ boerl ’n draci. Cin Iera luna la amîaz mă puneam cu bolovani pă poiata căşîl, şî boeril tremura dă frică cîn tunam1 la Iei ’n casă. La unu Niculaîe Bădoî am găsît poli şî n’am putut să-I duc. îera unu ’n Cărbuneştî şî mî-a dat şaîzăcî dă mii dă poli, d6o puşti ş’un pistol. M’am dus la Tîrgu-Jiu la unu Băr-budan; l-am găsît cu calu pin obor şî î-am zîs: — De tine dorîam, Domnule Bărbucene. — Da, d-aî cu mine? — Să mă ’mprumuţi şî pă mine. — Dă mulţ bani? — Cît ol putea duce îău ’n cîrcă. Cărpinişu—Ion Făsuî, 86. 1Intram. www.dacoromanica.ro 20 GORJ XVI Să povesteşte din bătrînl c’ aicî a fos cinci oameni, ş’apoi de-acolo s’a ’mmulţît, pănă la o mile. Să mustrează1 c’ar fi venit di pestă munte, dela Jina, poate să file de-atuncîa d6o sute de ani. Acel oameni s’a harănit* 2 3 cu vite. Cărpinişu—Niţă Creţoîu, 70. XVII Cîn i săcetă nimic să face, cîn i ploaie să face dacă să pune gunoi. Oamenii trăiesc bine cîn să face bucate bişag3; cîn să face lipsă măi fomează4. Cărpinişu—Niţă Creţoiu, 70. XVIII Nespălata a fos hăîduc mare. înt’o zî s’a făcut fo-meI6şte — n’avea barbă — şî s’o dus la pluguri şî s’a făcut o proastă; o zîs că-I bolîndatică5. Şî s’o dus sara cu plugurile la curtîa lu baron, în hala ţară6. După ce s’a ’nnoptat, a tras drugurile ş’a mers Iei toţ tovarăşii dî-a ’n-trat la baron. Şî î-a ’ntrebat: — Ce cătaţ? — Ană7 bani, ziseră Iei. Şî a luat dîin casa baronului aur mult ş’argint, ş-a umplut poverile. JSc spune, se bănueşte, 2S’au hrănit, s’au ocupat, 3In belşug. 4Rabdă de foame, 6Nebună, sPeste munţi. TAdu-ne. www.dacoromanica.ro GORJ 21 Da o slugă dîedeasă larmă şî baronu o pus o păcură dîe harmată1 ş’a ’mpresurat curtîa. Şî atunCa hoţîî ziseră lu Nespălatu: — Tu ne-aîadus, tu să ne scapi. — Sufletlele s’o duce, da banii nu, zîse Nespălatu. Iău v’ara adus, tot Iău o să vă scot. Ş’atunCa Nespălatu a luat un copil dî-aî lu baronu în braţă, şî harmata n’a putut să dîa ’n Iei, şî aşa o scăpat. Şî după C-a plecat s’o dus, înt’o vale, înt’o ţîgăniîe, şî s’a pus dîe î-a topit acolo pă toţ Ţiganii. Radoşî — Anghel Mărăcine, 80. XIX I dîe mult taina* 2 3. - Numele satului să trage dila unu Radu, om bătrîn ca şî mine, iei l-a amiruit3 pămîntu; auzam şî Iău vorbe c’a venit dila Jiî. Iei a făcut tri fiCorî şî s’a ’mpărţît pă Iei: unu la Cărpiniş, altu la Radoşî şî altu la Aniniş. Poatîe să file trei sute dîe ani dî-atuncî. Aninişu să chîamă aşa, basam4 că îera âninî; la Cărpiniş a fos carpinî cîn s’a făcut hodăile5. Radoşî — Anghel Mărăcine, 80. XX DĂ IZDAT Fugiţ, datiine curate, La ăl dî-are plată pă spate; Tîe du în văl, 'Armată multă, dc părea neagră ca păcura. 2Povestea. 'Cîştigat, luat în stăpînire. 4Bag’ samă. 'Casele. www.dacoromanica.ro 22 GORJ în scorobăî, La copii tăi, La colţaţîî tăi, La fetîele tăie, Despletîitîele tăie, Acolo să lăcuîeştî, Acolo să vecuîeşti, Dila [cutare] din trup să îeşî. Radoşî — Marica Sîrboaîca, 80. XXI DĂ VIVOR (DĂ MĂSĂLE) Vivdr vivorat, Nu umbla ca un cine turbat. Cu usturoi tî-oî ustura, Cu sare tî-oî săra, în mare tî-oî arunca, Petri negri-oî arunca, Dila [cutare] din gură tî-oî depărta. Radoşî — Marica Sîrboaîca, 80 XXII DĂ METRICE Tu metrice mătriculată, Nu umbla cu coada ridicată Ca o căţa turbată. Am noo Cobani Cu ndo găvanî *, Cu găvanu ţ-or sparge burta Şi cu coasele ţ-or scoatîe oîchiî. Metrice mătriculată, 'Linguri mari. www.dacoromanica.ro CiORJ 23 Să nu umbli cu coada ridicată Ca o căţa turbată. Radoşî — Marica Sîrboaîca, 80. XXIII Am umblat Coban v’o şapte-opt aî, îeram de v’o dbuozăcî de aî cin am început să mă duc cu oile, îeram tinăr, nensurat; după ce m’am însurat m’am lăsat de oî şî m’am apucat de muncă. Vara stăm aici la munte, iarna plecam departe. Am tos pană ’n ţara turCască, în Dobroga, cu oile, 6stă p6stă patruzăcî de anî. Am fos păn la marea. Iera lume măî puţină pe-acolo şî d’aîa ne duCam; nu da zăpadă ca pe ida, puţînică, az o da, mine o lua. Acu s’a ’mmulţît lumea şî Turcii nu ne maîlasă. Plecam toamna dila munte, de-aicî d’acasă; măî îera Ungureni de dincolo şî mergam cu oile acolo, cu toţîî; mergam cîte treî-patru cîopoară1 de oî la un loc; mergam cam pănă ’n dreptu Bucureştilor şî pe urmă treCam Dunărea pi la schile; puneam oile ’n pod şî treCam dincolo şi umblam pe cîmp pe-acolo, în ţara tur-ească. Păşunam de toamna pănă primăvara. . Cernădiia—Ion Dungan, 75. XXIV Pe-alocurî să face porumb. Să făcea bine’nt’o vreme, nu măî plouo nicî că ziua, nici că noaptea; estimp-’ nu să face nimic. Măî de mult munca unu şî mînca şapte, acuşa muncim cîte cincî-şapte şî n’avem pentru hrana vitelor. Uîte şî îo n’am banî—tîucî. Săcel—Petre Grigoraş, 60 ^urme de cîte o mie de oi. 2Anul acesta. www.dacoromanica.ro 24 GORJ XXV Su poală de codru verde Mititel foc mi să vede; Nu ştiu focu-i potolit Sau de voinici ocolit, Nu ştiu zăce sau cinsprece, Pesti-o sută cîţ măi trece; Parcă frig la un berbece, Un berbece mitutel, Sugâtorel, Şî mi-1 Irige prin cîrlige Ca să-i fiie carnea dulce. Săcel—Petre Grigoraş, 60. XXVI Cîn Văzui că nu măî ninge Prinsei armele a strînge Şî pistoalele a unge Să tragă dirept la semn; Văzui frunza fagului, Am pus gîndu dracului Asupra bogatului. Săcel—Petre Grigoraş, 60. XXVII Spune maică talcului Să dea feru dracului Din mina Ţiganului, Că nu face sapa bună; Sapa lată, coada lungă Mă bagă ’n pădure ’n umbră Şî mi-i ziua cinci parale, Sara le beau din picioare. Săcel—Petre Grigoraş, 60. www.dacoromanica.ro GORJ 25 XXVIII Frunzuliţă mărgărit, Fuseî pe une-am Iubit, Găsii pămîntu pîrlit, Iarba n’a măi otăvit; Amîndoî ne-am bolnăvit Ş’amîndoî zăcem dl-o boală Ş’amîndoî sîntem în lume Dî-o făptură şi dî-un nume, în amîndoî un suflet bate Dî-o făptură şî dî-un lapte. Săcel—Petre Grigoraş, 60. XXIX Frunzuliţă spic de grîu, Ară lumea, pune grîu, îău port pistoale la briu, Ară lumea, pune orjî Şî îău sîn gazdă de hoţi. Chiar la fagu din cărare Zacî-un volnic de lungoare, Şî mîndruţa-î la picioare. Zaci, volnice, sau te scoală; De-î zăda de doru mîeu Să te scoale Dumnezău, De-î zăda de-al alţîîa1 Să-ţ dea Dumnezău măi ra, Că m’am Iubit cu dumnîata Din dalba copilărea2. Săcel—Petre Grigoraş, 60. Alteia, 2Copilărie. www.dacoromanica.ro 26 GORJ XXX între Olt şî ’ntre Olteţ Răsărit-a un nuculoţ; Nucu-î mare, frunza rară, Şî să strîng cuci! din ţară Şî cîntă de să omoară. La tulpina nucului Cîntă muma cucului Şî mai jos pe lămurele1 Cîntă doo turturele. Săcel—Vasîle Vasîlescu, 84. XXXI . DK FRIGURI Fugi, muroî1’ deoîchetorî. Rămnitorî, Cine-a rămnit Ochiu î-a pleznit, Cine-a deoîchîat Ochiu î-a crăpat, Fugi cu frigurile şî cu boalele Şi cu durerile, Duceţ-vă une cocoş nu cîntă, Fată mare coadă nu ’mplcteşte Şi voinic ieşche1 nu scoate, Şî duceţ-vă la fetele ’mpăratuluî, Că-s cu mese ’ntinse, Cu fîclii aprinse, ' iele beau şi mănîncă Şi [cutare] să vaită de dureri, lămurele. “Moroi. “Aşchie. www.dacoromanica.ro GORJ 27 De friguri că tremură. Şî Maica precestă-1 auza plîngîn Ş’a trimis fetele cu furcile, Cu cusăturile şî cu leacurile, Furcile şî cu cusăturile luară Şî leacu-l lăsară ’n criierii capului, Şî ’n faţa obrazului, în moalile capului, Şî ’n inima lui; L-o lăsat curat, Luminat, Din Dumnezău dat, Din Maica precesta lăsat. Săcel—Ioana Ticocî, 70. XXXIII DE BUBĂ Bubă albă, Bubă neagră, Bubă cînească, Bubă tătărască, Bubă nemţască, Bubă de ndozăş şî ndo feluri, Bubă cu izbitori, Bubă cu fulgerători, Bubă din somn, Din sculare, Nu umfla, Nu durea, Nu j unghia, Nu facereţ1 carne ra în inima [cutăruia], Că io te trag, !Nu faceţi. www.dacoromanica.ro 28 GORJ Io te mut; Cum nu ştii cîn ai venit, Aşa să nu ştii cîn-îi pleca; Cu cuţîtu tî-oî tăia, Cu mătura ti-oi mătura, Cu sufletu tî-oî sufla, Cu dreapta tî-oî deşcînta, Dela fcutarej tî-oî muta Din inimă, din ficaţ. Săcel — Ioana Ticocî, 70. XXXIII DE SPURC Fugi, spurc spurcat, De porci mîncat, Cu urlaturile Şî cu bumniturile Şî cu cuţitele, Cu umflăturile, Cu durerile Şî cu j unghiurile, Cum fuge dracu de tămîie Şî Turcu de untură, Aşa să fugă spurcurile Din oasăle [cutăruia]; Tu argintule, cum ştii De umbli pin toate cutiile Şî pin toate prăvăliile, Să umbli pin încheieturile [cutăruia], Să-î scoţ durerile Şî să-î vindeci rănile. Săcel — IoanaTicocî, 70. www.dacoromanica.ro V î L C E A www.dacoromanica.ro VÎLCEA i Întîi a venit Turcii la mînăstirea Urezului, la Cri-zanti, Grec, ş’a vorbit cu iei turceşte şî s’a dus la mînăstirea Bistriţii şî i-a dat foc, c’a gîndit că-isfîntu Gligorie • acolo cu trupu. Ş’a dat foc şî peşterii, c’a gîndit că sînt amaneturile mînăstirii acolo. Acuma, după ce ddteră foc, i-a spus tat-so lu sfînlu Gligorie să-l însoare. Şî iei a fugit în piatră, ie o piatră (tăiată, poa să hiie o sută de stîn-jeni şi ie loc numa cît a băga un om singur. Ş’a şăzut iei în piatră acolo cit o hi şăzut, trei-patru zîle, pe-acolo. Ş’a strigat tat-so ’n vale şî iei nu ’nţălegea ce zîcea tat-so, fincă erea apă.- Ş’a zîs sfintu Gligorie apii să tacă ş’a tăcut, şî az tace. A zîs: — Ce vrei, tată, cu mine? — Vino ’ncoa să te ’nsor. Şî iei a fugit în ţara turcească. Acolo s’a băgat la vaci. Iei nu mînca, nu bea; vacile singure să ’nchidea, singure să deşchidea. La urmă ş’a dat sufletu, şî trupu ie şi acuş cu inel în deşti, de aur, cu mîinile pă piept, de Ie sărutăm noi. Şî l-a loat un Turc şî l-a pus pin cas pi la el. Şî un domn—nu ştiu cum ii zîce — s’a dus să-l cumpere de-acolo. Domnu ăla a avut bani puţîni ş’a zîs Turcu, ice: *să-m dai bani aur cît o atîrna Gligorie al vostu, că-i al vostu“. Cîn colo, iei a atîr-nat bani puţini, i-a ajuns, i-a mai rămas din iei. L-a loat www.dacoromanica.ro 32 VÎLCEA ş’a plecat cu iei să-l aducă ’n ţara asta. L-a pus în car, a pornit să-l ducă la cutare mînăstire. A pus boi, a pus bi-velî şî n’a vrut să meargă. Şî la alte mînăstirî n’a vrut, şî cîn a zîs la Bistriţa, odat a pornit, s’a făcut uşor, putea să-l ia cineva ’n mină. Turcu, cîn erea sfîntu Gligorîe la iei, erea bogat şî iei. Să gîndiră iei, să sfătuiră Turcii să apuce pe domnu ăla, şî l-a apucat. L-a băgat la iei ’n temniţă şî l-a legat cu lanţuri în temniţă. Şî ’n zoua cîn erea sorocu să-l taie, s’a rugat lu Dumnezău. Noaptea s’a pomenit în bisărică la Bistriţa cu lanţu la iei. Veni popa dimineaţa, uşa bisă-riciî ’ncuiată. întră ’năuntru. Acolo văzu o măgăoană1 şî s’a spăriiat popa. . Rîmeştî—Păun Andronescu, 60. II D6tă frunza, d6tă iarba, ' Dacă nu e neică, jeaba. Pe desupra casî m61e Trdci-un stol de rindun61e, Nu e stol de rindundle Sîn dragostile m61e. Uite dealu, uite vyiţa Unde vorbiam cu Măriţa, Uite dealu, uite vyîa Unde vorbiam cu Măriia. Uite plopu rătezat Unde sta murgu legat Nebăut şi nemîncat; îi dam fin nuelile Şi grăunţe stelile. — Di ce stai, murgule, trist? — Am auzît că mă vinz Şî io mul bine ţ-am prins, 'Mâtăhală. www.dacoromanica.ro VILCEA 33 Şi pă mine ’ncălicaî, Unde-aveai gînd le duceai; La circiumă cin mergeai Dă mine că nu ’ngrijaj, în circiumă că intrai, Cu mîndrele te-aşăzai; Cin erea ocaua plină Te ţinea puica pă mină. Şî -cin. da la jumătate . Te da mîndra după spate. Bîrlogu — Ion N. Petrescu, 24. 111 Foaie vărde foi ş’o fragă, Cîntă cuc'u dă mă sacă. Foaie vărde dă năut, Cintă cucu să mă duc Şî mieriuţa să mă ’ntorc, Să-i dau răgetului1 foc Pă trei părţ cu li6mne v£rz_ Şi p’o parte cu uscate, Să-m arză mîndrele toate. Arzâ-te-ar focu, pădure, Să să facă drum pin tine Să mă uit la mînâstire, Să văz cîrduri dă copile, Să văz şî copila mea Cum o bate maică-sa C*o chită dă busuioc Pestă piept, pestă mijloc, Pestă gîlu cu mărgele Pestă oifhi, pestă sprinc£ne. Bîrlogu — Ion N. Petrescu, 24. ‘Loc acoperit cu rtigi. 6158 8 www.dacoromanica.ro 34 VÎLCEA IV îm spunea tală-mîo c’a venit Muscalii. A şăzut şapte am’n ţară d’a gonit Turcii, că fusasără Turciî’n ţară şî oamenii ereă supuş Turcilor. Moşl-mîo a fost în fugă pestă Olt şî a şăzut, Cit o hi şazut nu ţiu minte. Erea su--puş Turcului. Dăc’a venit, l-a prins; îl prădasă Turcului, ll loa cu—cum să-I zîc? cu slugă la Paşa. Acolo să ducea la Iei cu hîrtiîa pusă’n prăjină să nu mâl viie altu la iei, să-l vază că-i prădat. Şî Iei, ala, Turcu ala, l-a rugat pă moşl-mîo să schimbe calu'c-u Iei, şî n’a vrut să schimbe calu cu Iei. S’a dus ş’a spus lu solului ăluia, care erea, Turcului aiul măi mare. Dacă ji-a spus, l-a spus să nu schimbe calu cu Iei că-I Ia calu, şi p’al lui şî p’al Turcului. L-a mfy rugat încă aldată şî n’a vrut dă loc. Şî dăcă n’a vrut, calu a fos mergînd îm buestru, a scos tesacu, sabie sau ce-a avut, nu să ştiie, şî l-au tăiat pulpa cîă dindărăt. Atunceă s’a dus la Turcu ăl măi mare, unde- a fos prădat Iei. Calu l-a lăsat năpustit cu pulpa tăiată, pîn porumbi. Dăcă s’ă dus la Turcu ăl mare, a mînat alţ Turci după Iei şî l-au prins; L-a adus şî î-a tăiat gîtu. A dat odată cu sabla, l-a tăiat gîtu; gorpu n’a măi fos pi-cînd jos, a fos mergînu to’năinte. A sărit la Iei şî l-a dat brîngî ’n Olt. Şî aşa a venit îndărăt moşl-mîo acas. A ^ăzut calu trei luni dă zîle. La trei luni dă zile s’a dus ş’a găsît calu vindecat.'L-a loat acas, da tot a fost ame-rinţind dîn picior; şchiopăta puţinei, nu măi putea m£rge; n’a măi putut ţînea îm buestru bine, cum l-a avut. Pietrari — Ion Dumitru Popescu, 47. V In vremea v6îche cîn oamenii mergea la bisârică după datpriile lor, nu işa dîn bîsărică pănă nu işa popa măi ’năinte. Işind popa alar, oamenii toţ mergea şî-î săruta www.dacoromanica.ro VÎ1.CEA 35 mîna, păcum şî fomeile, şî zicea.unu la altu: „bună dimineaţa", şî să ’ntreba unu pă altu de-ale lor, şî toate pricinile ce erea ’n sat să domolîa ’n stoboriu bisăriciî. Oamenii să domolîa cu cearta ’ntră ieî. Care nu să putea dumeri, mergea la Aleşi, la Logofătu satului şi • spunea pricina lor acolo. Aleşiî-Î aducea şî-i cercetaşi carc-1 găsa cu vina-1 bătea şî-i da cu\int: „să nu niăi faci aşa“. Oamenii toţ să jăîuîa la oameni bătrînî. Bătrîniî chîema pe prigonitori ’n faţa stoborîului: „dî ce ai făcut dumnîata aşa? Să nu mâi faci aşa, că ie ruşine". Az nu măi ştiie oamenii dă bisărică. Merg la bisă-rică şî nu ascultă nici la slujba popii, şî ţnăl mult zice că la bisărică la ce să meargă, că bisărică lui ie ’n cas. Io l-am întrebat: — Di ce nu mergi dumnîata la bisărică? — Apăî io n’am icoana ’n cas?' Cîp mă culc, mă ’nchin. Io le-am zîs ca să meargă la bisărică; că „’n casa-dumitale multe nezdrevenii faci; jaba te ’nchinî, jaba te rogi, că Dumnezău nu-ţ iartă greşala. Să mergi Ia bisărică, să te rogi la bisărică, sin slinţ rnulţ". Pentru ce au fâdut Dumnezău bisărică, au înthipuit-o c’au făcut-o lumea? Pentru să mărgem acolo, să ascultăm sfinta liturghiîe, să facem şî noî rugăciunea^ cum > face popa. Apăî iei spune că popa merge la bisărică că-î trebue parale. Multă lume vine la bisărică şî nu ascultă nici un cuvint despră credinţă. Aşa şî Dumnezău s’a depărtat de noî — şî asta. Ocne1e-Marî — Din Enache, 76. VI VI Răgele dipă. ce l-a făcut Domn, a venit odată aici în sat şî de aici a mers la Rîu-Vadulpî, la vamă. Sara ăream la gardă supt un şop dă frunză, umbrari, nu l-am www.dacoromanica.ro 36 VÎLCEA cunoscut, şădeam jos. Trecu, pă dinaintea noastă cu lancu Brătîany, s’a dus pă pod. ja otar ş’a stat pă pod acolo, în mijlocu podului. Vine uri căprari la noi: — Mă, n’at văz’t cin a trecut Domnitoriu pe-aicea ? — Noi am văz’t doi oameni trecîn, da n’am ştiiut cine ie. — Domnitoriu nost cu îaticu Brătianu, şăd pă pod, tăînuesc acolo amîndoi. ' Apăi a yen’t la gazdă, la casa vameşului, s’a’s1 în car, apăi s’a culcat; Apăi în cas acolo o hi durmit, n’o hi durmit, Dumnezău Wl ştiie, noi l-am păzît acolo. Ărea şi doftoru Dâvila. A ven’t dimineaţa’n jos, călare. A’mpărţît apăi cercei la fete, indie la copii, Ia muieri şî nu-ş ce le-a măi dat. Ărea tinăr, Doamne, tinăr măi ărea, înfiera mustaţa o ţiră! Io nu-$ di ce a ’mbătrînit aşa. A măi ven’t odată aicea, nu ştiu în ce an, şî ne-a dat ndşte cărţ, nu ştiu ce cărţ, că ne-a dat cîti-o carte la fnecare, un potret, mi să pare. Păi a plecat de-aici. A umblat pă dă rlnd ţara toată to cu doftoru Dăvila şî cu lancu Brătianu. Cîînenî — Constandin Diîaconu, 77. VII Plec sara pănă cînd întunecă cu plaşca2 după păstrăvi. Dipă aia fac foc şî mă culc. Cîn văz ca olchif pă Vale, pănă lesă soarele, dau cu plaşca. Plaşca are o tîr-sînă3 lungă, o ţîn pă cot ş’o dau in baltă la unda bolovanului. O trag de tîrsînă încet-încet pănă vine lingă mine. Cin sin peşti, mişcă ’n sînu plăşchiî. Cîn pun mina ’n fundu sinului şî văz- că nu-I nimica Iau iar şî dau al doîle 1S’a dus. 3Plasa. ’Sfoară. www.dacoromanica.ro VÎLCEA 37 la altă undă dă bolovan. Acolo iară, dacă văz că mişcă, îl iau şî-1 bag în traistă. Tot aşa fac pănâ dă soarele., să face zio. Atunci iau plaşca, o bag în traistă şî vin acas. Acas mînc di prînz şî iau coasa la spinare şî mă duc la livadie şî cosăsc pănă sara. Sara vin acas, ciu şî mă culc. A dooa zi mă duc la ‘polog, îl strîng* jl fac copiţâ, pă urmă mă duc la clădiş, adun -toate copiţăljle la un -loc şî le fac claie. După aia vin acas. Claia rămîne ',n virf, in deal. O. ’nchiz, fac ţarc pi lîngă ia să n’o mînce vitile. Iarna duc vitile la ţarc, le dau finu ăla de-1 mîncă acolo lîngă ţarc. Cunenf— Constandin Tăbacu, 56. VIII Foae vbrde nucă sacă, Unde văd cîti-o nevastă Mţ să face dor d’acasă; D’o fi dor dela nevastă, Să las calu să-m mai pască; D’o fi dor dela copii, Să pui şaua şi să mîi; D’o fi. dor dela vr-o mumă, Să-m fac calu numa spumă. Govora—Nicolale Ghebîrţa, 35. IX IX Frunză v£rde izmă creaţă, Am o mîndră eam isteaţă, Todăună-m dă povaţă. Să mă duc de vr6me-acas^, Că s’o făcut lumea hoaţă, îţ fură dragostea din braţă. Govora—Constantin Anghel, 22. www.dacoromanica.ro 38 VÎLCEA X A fos lipsă mare acu patruzări de ani. Am plecat cu oile din Groapa Mălăi! şî ne-am dus cu oile păn în Bornaz, moşîla Cerevenilor. Am stat acolo şî nu ne-a dat drumu să trecem Dunărea, zîcea că să face răzbel pe-acolo şî nî-o prăpădi vitele. Am stat pănă pela Sfînlu Ni-colaie; era vr’o mjîe de oî mari, vr’o şasâ sute de noa-lini. De-acolo ne-am întors la munte ’ndărăt, tomna ’n dialu Boului, în Negrila, dila Rîmnic în sus, că nu măî era fîn, venise strînătate1 multă şl cuprinsese locu. Mihăîeştr—Nicolaîe Toitan, 70. £1 PĂTRU LETINU-BOGAT' In oraş în Bucureşti, L’ele3 casă mari domneşti, Mare masă mî-estă ’ntinsă Şî de boieri mi-e puprinsă, Că să ’nsoarej lancu-Vodă Şî-1 cunună Şlefan-Vodă. Mireasa de unî-o Ia? Din oraş din Dobrogea; Jtar socru cine-m erea? Bătru Letinu-bogal, Vaî! ciinile şî spurcat Şi de ldge lăpădat Ş'în cruce nebotezat Şî cu lutu dupe cap, Par’că-m îeslă solz de crap Oameni din alte părţi, La adele www.dacoromanica.ro VÎLCEA. 39 Pleca nunta Ia Sirp-Pietru ' Şî-m ajungea la Sîmietru. Iară nunta c’ajungea. Şi Letmu ce-m făcea? Sus pă casă să suia Strig’odată rumineşte. De trei ori dobrogeneştc; „Care-m îestă ginerile. Ginerile, mirile, Ca să-m sale porţile Să-î văz vitejiile?" Iar ginerile c’auza, Foarte rău că^ să ’ntrista Şi la naşî-so mergea. Dară naşu ce-m zicea? „Taci, fine, nu te ’ntrista, Te roagă la Dumnezău Să trăiască naşî-to, Şi Ia Maica precista Să trăiască naşi-Uri. Pă vînâtu ’ncălica, Puţintel înfkrbînta, Pă sus porţile sâria, Zăvoarălc fe tăia, ' Nunta .’n curte că intra. Iar Pătru Letinu-bogat, Vai! cîînile şi spurcat Şi de lege lăpădat Şi *n cruce nebotezat Şi cu lutu dupe cap, Par’că-m îestă solz de crap, Nici p’aia nu s’a lăsat: Nbo buţ’ în rind puiiea, Sus pă casă să suia, Strig’ odată rumîneşte, De trei ori dobrogeneşte: www.dacoromanica.ro 40 VÎLCEA „Care-m îfestă ginerile, Ginurile, mirile, Să s’aleagă din nuntaş. Din nuntaş, dip călăraş, Să-m săic buţîle, Să-î văz vitejîile?“ Iar ginerile c’auza, Foarte rău că să ’ntrista. La naşî-so că mergea-, Iar naşî-so că zîcea: „Taci, fine, nu te ’ntrista, Te roagă la Dumnezău Să trăiască naşî-to, Şî la Maica precista Să-m trăiască naşi-ta“. Pâ vînătu ’ncălica. Puţintel înfierbînta, Pă sus buţîle săria, Cercurile le tăia Şî vinurile că curgea, Nuntaş caii adăpa. Iar Pătru Letinu-bogat, Vai! ciinile şî spurcat, Nici p’aîa nu s’a lăsat: N6o postavuri că lua, .Toate ’n rînd că le punea Şî din gur’aşa striga: „Care-m îestă ginerile, Ginerile, mirile, Să-m taie postavurile, Să-i văz vitejiile?11 Iară , iei că le săria, Postavurile le tăia, La nuntaş că le ’mpărţa, Cum erea nuntaşu« Aşa-i da şî postavu. www.dacoromanica.ro VÎLCEA 41 Pătfu Letinu-bogat, Vai!'cîînile şî spurcat, Nici p’aîa nu s’a lăsat: Trei fete că-m aducea, Tot un port şî tot un stat Şî’năinte le puhea: „Care-m îestă ginerile, Ginerile, mirile? Să-ş aleagă mireasa Şî să nu îa pe alta, I să va scurta viîaţa“. Iară naşu ce-m făcea? Trei nfere de aur loa Şî pe tavă le punea, Sabla lîngâ ele sta: ^Care îestă fină-mea? Să să ’ntinză ca să îa, Iar să nu viîe alta, Că frumos capu-î 1-oî loa\ Mireasa să cunoştea, Oîchişoriî-i lăcrăma Şî la m6re să ’n tindea. Iară naşu ce-î făcea ? De supţîorî că mî-o loa Şî ’n trăsur’o arunca Şî’nspre casă apuca. Pătru Letinu-bogat, Vai! cîînile şî spurcat, Nici p’aîa nu s’a lăsat: Sus pă casă să suia Şî din gură blestema; Iar blestemu-î ajungea Şî pe cale să ’ntîmpla, Singe gineriluî curgea Şi viîaţa i să scurgea. www.dacoromanica.ro 42 VÎLCEA. Pă Irati-so că-1 chiema, Mireasa 'de mîn’o loa Şî’n mina frăţîn-so o da. Popeşti (Măciuca) — Ion Costantinescu, 75. XII A fost unu odată sărac de tot, avea număi o miţă ş’un bou ş’un bordel. Şăd^a ’n bordei, şî’n bordei avea o groapă ’n mijlocu bordeiului. Mîţa-i prindea păsări, carnea o mînca şi pdnele le punea şî să culca pă idle. Odată-i zice miţa: — Stăpîne,.să vindem dou, vreau să te procopsăsc, nu te măi poţ hărăni. — Du-te şî-1 vinde. Miţa s’a dat pestă cap, "s’a făcut un voinic, s’a dus ş’a vîndut bou şî ş-a făcut salbă ş’a plecat pin pădure cu salba la gît. S’a dat pestă cap, s’a făcut iar mîţă. S’a ’ntîlnit cu iepurile: . — Ei,feurioară-mîţă,cin ţ-a făcut ţîe salba asta frumoasă? — Stăpînu-mio; să mergi tu cu mine, ţ-ar face măi frumoaşă ca a mea. ‘ Iepurile s’a loat dipă ia. A mers măi ’năinle, s’a ’ntîlnit cu vulpea.'Iar aşa a ’ntrebat-o, a zîs: „să mergi tu cu mine, ţ-ar face salbă şî măi bună ca a meau. S’a ’ntîlnit cu lupu, şî iar aşa s'a loat după ia şi 1upu. S’a ’ntîlnit cu ursu, iar aşa s’a loat după ia. Ia a mers cu idle pănă la un împărat. Hn le-a băgat în curte, s’a dat pestă cap, s’a făcut voinic. A şăzut lingă idle. A işit împăratu afar şî le-a văzut ş’a’ntrebat că cine a trimis astfeli de plocon frumos. Ia a răspuns: — Pdneş împărat. •— Cine iestă aceala Pdneş împărat ? — Un voinic frujnos şî nensurat, — Zî-î să viie la mine, să-l văz, a zîs împăratu. www.dacoromanica.ro Vil.CEA 43 — Nu poate veni, împărate, c’a avut trăsura cu patru telegari, a plecat pi-un cîmp mare să să plimbe; caii ţînuţ1 l-a băgat înt'o baltă mareşî s’a’nnecat tot, a işit numă cu Irupu afar gol. împăratu a trimes, i-a cumpărat trăsură, cai, aine, număi să să ducă acolo. Miţa a loatu-le şi s’a dus cu iele la Peneş împărat. Iar iei cîn le-a văzut s’a spăriat. Miţa a zîs:, „nu te spăria, ai cu mine c’o să te procopsăsc". S’a dus la ’mpăratu. Mîţa-1 învăţa toate clim să urmeze acolo. Iei neştind cum să poarte ţoalele, să uita pă iei. împăratu a’ntrebat pă mîţă că di ce să uită pă iei. Mîţa-i zisă că nu-i sîn ţoalele ca ele de le-a * pierdut. împăratu i-a cumpărat altele. Miţa s’a dus şî i-a zis: „să nu te măi uiţ pă tine, că te pricdpe ’mpăratu." Nu s’a măi uitat Ş’a făcut nuntă cu fata ’mpăratulut împăratu-a zîs că să sâ ducă să vează ş’împâratu pălaturile unde stă iei. îel a işit la mîţ’ afar ş’a zîs: „une-1 ducem noi acu, că noî n’avem une-1 duce?" Mîţ’a zîs: ţ,grija mea iestă, ce-i auzi să zici aşa; ce-i auzi că-s ale lu Pdneş împărat să zici: „da, ale m6le, ale mdle." Mîţa pleacă’năinte şî iei vin pă urmă. Miţa dă pest’o turmă de of multe ş’întreabă ciobanii: — Ale cui sîn vitele dstea? • — Ale ălor ndo zmei. ' — Să nu măi zîceţ că sint ale ălor ndo zmei. să zîceţ că sînPale lu Pdneş împărat, pentrucă vine Sfele Iliic cu trăznete, cu pldznete şî vă pierde pc toţ. Vine'mpăratu pă urmă şî ’ntreabă: — Ale cui Sîn vitele? Iei spun: „aleluPdneş împărat". — Ale dumitale, Domnule? — Ale m6le, ale mele. Merge măi’năinte. Găsăşte o cireadă dă boi, o sta vă2 ‘Graşi, nepuşi la muncă. 'Herghelie. www.dacoromanica.ro 44 VÎLCEA dă cal, o stavă dă bivoli, ndşte casă de marmure. Miţa’n-treabă: — Ale cui sînt? — Ale ălor n6o zmei? — Să nu măi spuneţ, că vine Sfete Iliîe cu trăznete; cu pteznete şî vă pî6rde pe toţ. — Da noi ce să ne facem? — Aşcunde-vă-ţ înt’o şiră cu pale. S’a dus zmeii acolo, şî Ia a Ioat un tăciune şî l-a ars. Vind împăratu,’ a deşchis porţile şî l-a băgat In curte, l-a primit în cas. Casăle avea masă de să punea singură, să ridica singură. Au petrecut acolo şî s’au întors îndărăt, îar P6neş împărat, cu’mpărăteasa şi cu miţa au rămas singuri. „El, stăpîne, te’mbogăţîl, te făcui din p6ne împărat, din bordel în casă de marmure, acuş te las şî mă duc“, zise mîţa. „Desarâ vine să-ţ dai lozinca Slata-Cot cu barba df-un cot, călare pl-o jumătat de Iepure şchiop. Dacă ‘ n’ăî ghici, te omoară“. Iei să rugă de miţă ca să-l scape şî de asta. Mîţa-1 ascultă. Sara veni Ia fereastră şî strigă dila fereastră: — Dă-ţ lozinca. . — Ce vrei ? — Ce-I una?. — La lună, mulţ nebuni s’adună. — Ce-I d6o? — Omu cu doi oîchl, cu d6o mîînl, cu ddo picioare, bine v6de, bine m6rge. — Ce-I trei? — Sabila cu trei tăluşuri bine m6rge, bine tale. — Ce-I patru? — Caru cu patru roate, patru bol, bine rnidi ge. bine umblă. — Ce-i cinci? — Căvalu cu cinci găuri bine m6rge, bine cîntă. — Ce-I şasă? www.dacoromanica.ro YÎLCEA 45 — Floieru cu şasă găuri, bine mdrge, bine cînlă. — Ce-î şapte? —r Omu cu şapte fete’n cas — claca’nlreagă. — Ce-i opt? — Plugu cu opt boi. bine mdrge, bine ară. — Ce-i ndo? -k- Omu cu ndo ficîorî’n cas: nu bagi coada, c’o scoţ • cioantă. — Ce-i zăce? — Din zăce nu măi trdee. Pleznesc ghîavoiiî la părdte. Popeşti (Măciuca) — Ion Costantinescu, 76. XIII Erea un om odată dus la margina mărilor. Aşa, umblin să-ş facă hărana lui, doveddşle vine o pasăre mare cit nu să mâi putea şî loa oamenii ’n ghiară şî trecea marea cu iei. Şi-i punea jos şî ’ncepea să-i mănînce. Da iei cc şla gîndit, că ce pasăre să fiic aia de mănîncă la oameni. Aşa, ş-a loat un etăgan la briu şî c’un pistol şî să duce şi iei pă margina mării ca să privează cum ia acei oameni. Şî cîn l-a văzut pasărea, s’a răpezit, ş’odată l-a vălmăcit cu hărpile* şî l-a răpit şî pă iei. Cîn ,1-a lăsat pestă mare pă pămîn jos, l-a şî lăsat din ghiară ş’a scos limba ş’a plecat încolo, ostănită, păpămînt Acel om, cîn îş vine ’n fire, să uită şî văzu cîmpu plin de câpâţîni de oameni, ş’o văzu şî pă ia, după ce s’a hodinit, vind d'a dreptu şî la iei să-l mănînce şî pă îel, ca ceilanţ. Număi decît scoate pistolu, cîn văzu că vine la iei să-l mănînce, şî trasă ’n ia. la să’mputcrnici, că n’o lovi bine, să saie pă ' el. Atuncea băgă şî etăganu ’n ia ş’o t<^că ş’o ’mpărţî pă poiană, cum a ’mpărţlt ia căpâţînile oa- 1 1 Aripile. www.dacoromanica.ro 46 VÎLCEA menilor. Iei să gîndi că cura să măi treacă ’ndârăt aceast mare. Gîndindu-să şî mergin pin a pustîîetate, să ’ntîl-n£şte c’o sălbatica, şî sălbatica să jălui la îa ce-a păţit şî să Văîcăra mult că ce să să facă. Sălbatica zîsă că-1 ha-răn6şte ia cu hărana un an dă zile, da la un an: „am tot io să te ’nvâţ cum să treci marea ’ndărăt“. Şi-l lo. îl dusă acas la sălbatic. îi da o rădăcioară ş’o mînca şî ţînea cîti-o săptdtnînâ dă foame, păn a ’mplinit anu. Atuncea vine sălbatica şî-1 întreabă că măi are poftă să măi stea, şî Iei zîsă că i sa uritfoarte rău.Sălbatica zise: „numai decit îţ dau drumu de te duci dincolo, unde-ai fost, la locu tău“. Număi decît făcu sămn corăbîerilor c'o hramă' pusă ’nl’o prăjină, şî număi decit veniră corăbîeriî ca să v6ze ce sămn îi ăla. Şi dăteră pestă iei acolo. Iei să plinsă la corăbierî că d’atita n’a măi putut vedea casa. Corăbierii-1 întrebară că cum a trecut acolo, lei, dă plîns, nu putea să le spuîe, aşa, uite, de frică că nu-1 -măi trec dincolo. I*or li să făcură milă şî-1 pusără ’n corabie şi-l trecură marea dincolo, la locu său, unde-a fost iei. Glăvile—Ion Radu Lgzăroîu, ăO. 1 1Nâfram&. www.dacoromanica.ro DOLJ www.dacoromanica.ro DOLJ i Păi de ce nu faceţ dumnîavoastră ceva cu oamenii strinî? Cin vin Talîenî la noi avem suferinţă din pricina loi^; unde trebue să fiîe Rumîn cuprind iei cu munca. • Da de ce nu faceţ dumnîavoastră o lege să nu fiîe ’ strinî, d’aia sînterfi noi strimtoraţ, toată Rumîniia. Şi stata de ce ar deveni să dea moşii la arindaş şi iu să dă la locuitori, plătim şî noi ca arindaşy? Mâi bine, ierea pă vremea Turcului, făceam 12 zile pe an şî dam dijmă la porumb; încolo nimic. Durmiam cu boii pă livez pînă ’n Sfintu Ghiorghe şî pînă să făcea la loc şî nimini nu mă ’ntrdba. Mă apuca namiazu pă cîmp şî nu. mă ’ntreba nimini de unde viu şî unde mă duc. , Aduceam lemne cu traga1 şî aşa că nu mă ’ntreba nimini. Aveam de cosam fin ş’aram pe unde vream. Ne-a cuprins stătu de peste tot, n’avem nici o mişqare. Turcu a fos credinţos: iei a fos, siriacu, bun;' cum da îndreptări aşa le ţinea. Plînge inima’n mine cîn văz că stă grîu pă livez şî trebue să muncim la arindaş. Ar trebui Regele or stătu, să’nchiriieze pămîntu la locuitori, ar fi şî avantu3 lui şî al nostru. Am plăti mai mult ca arindaşîL 'Sanie do transportat lemne. "Folosul. 4 6158 www.dacoromanica.ro 50 DOLJ Da, uite, am ajuns de rîs. Noi Rumîniî ne furăm unu pe altu, ie frumos? în loc să ne povăţuim unu pe altu, ne mincăm. Stătu ar fi bun, da sîn căţăiî care mănîncă. Moflenî — Sandu Dina Duţă, 52. Ii Am auzit că la Pleşoîif s’a găsit şuşaua lu Domnu de rbuă. Ala s’a fos ducînd pin ţara turCascâ ş’-ar fos vind noaptea’n ţară, ca cîrtiţa, să nu-1 vadă soarele. Aciia i-a fos starea lui. înt’o dimineaţă l-a cuprins soarele şi s’o virît su poănă’n pămînt, Atît e Vidrds de-adînc ;> Iar tu, trate, să te duet La coada Vidrosuluî, Unde-î toana peştelui", Antofiţă ce făfia? Drumu pulului câ-I da, Şî îel frate să duCa, La coada Vidrosuluî, Unde-î toana peştelui, Luntrild le băga, Opăcinile-aşăza, Nevoadele le-arunca, Şî’ncepea a trăga. Iei trăga,' da nu putea, Nevoadele de peşte să’ncârca Cosacu să şîndilîa. Cosacu să şîndileşte, Nici apa nu măi răzbeşte. Apoî un vînt mare’ncepea, Un tălaz mare făCa, Toţ nevodaril ’nneca, Numa unu rămînea, Antofiţ’ a lu Vghioară înt’un pisc de luntrîoară, Şî mi-1 bate vînt de vară; Un tălaz mare-1 izbeşte, Ochiî din cap îl plezneşte, Şî Iei, frate, rămînea Tot ca un buştean pîrlit, Ca niminea pe pămînt. Vghioară cînd îl vedea, Din gur’ aşa-I zîCa: „Antofiţă, fiu taîcăî, N’ascultaş de vorba mea, Să-ţ fiîe rău, nu aşa"? Gînglova—Dănilă Stănescu, 55. www.dacoromanica.ro 76 DOLJ XX — Barză, barză 6-ai în Coc? — Un boboc. — Da în guşă? — O căpuşă. — Da în chîept? — Lapte schîert1. — Da’n pifioare? — N6uă rişchitoare. — Da’n pene? — Frigurile mele. — Să te duci n6uă miî de ani cu iele. - «Gîngîova—Ioana Floarea, 13. XXI Cînd eream micşor, copilandru dupe boi de-î mînam cu strămurarea, erea din cinCi una la arindaş, şî alta nu erea nimic, decît dijma. Togmelile vechi erea togma* 2 * vitelor la arindaş, cîti-o sfănţuică de vacă, oaia erea două-zăci şî două de părale cu mnelu, porcu erea un sfanţ. Acu am înjugat boii de cin s’a dăjghieţat pămîntu şî-î ţinem pănă ’nghiaţă. Acu tot dăfn la arindaş, ne • dă şasă pogoane de muncă, le muncim noi, din ăle şasă ia două şî ăştelante le facem în desăvîrşire, un pogon i-1 copoim*, i tăem buruenile, îl răliţăm4, îl culegem, îl curăm şî-1 ducem la măgăzîie; şî două de secerat tot ale lui. Din ăle şasă ne rămîne trei nouă, încă ne ia şî d’acolo trei coşuri, patru, pîndăritu. Şi facem trei zile cu caru cu boi; ■Fiert. tocmeala, •Prăşim. 4Arăm. www.dacoromanica.ro DOLJ 77 zîua trei lei o plătim dacă n’am facî-o; şî trei cu miinile, şî-î dăm şî doi pui de găină; nu î-om da, i plătim doi lei. Boii nu sîn scutiţ la erbărit, plătim cîte şasă franci de bou, oaia, mfielu un franc jumătate. Nedeîa—Ion Radu Şarpe, 60. XXII Poate s’aib păste obzăci de ani. Cîn s’a luat OreaVa ne-a gonit muscalu la Gîngiova. Ca cită vreme o fi de-atunci nu ştiu, eream tnicşor, aduceam păducele; erea pădure alături cu Gîngiova. Muscalu zicea că ne tae Turcii paidum, paîdum. Sta călare cu pilu1. Nu-ş cît om fi stătut la Gîngiova, e vreme de-atunci. Dacă s’a potolit rezbelu ala, după ce s’a spart Oreava ne-am întors iar la Nedeîa. Nedeîa—Dinu Iordache, '80. 1BicT cu .coderiîa scurtă*. www.dacoromanica.ro ROMANAŢI www.dacoromanica.ro ROMANATI i Arde focu ’n pale ude, Strig la puica nu m’aude; Auz puică or n’auz, Or n’ai gură să-m răspunz ? Auzî-te-ar stelele, Că mi-aî săcat zilele, Auzî-te-ar, puica mea, Că mi-ai săcat inima! Arde focu ’n Bucureşti Şi dogoarea la Ploieşti Şi lumina ’n Slatina La Măriia văduva Care m’am iubit cu ia Din copilăriia mea. Ghizdăveştî—Constantin Ghican, 21 II II / Floriţi, floricelelor, Da-v’ar daica1 relelor; Cînd iereaţ de trebuiai ă Vă făceaţ neagră cerneală; ■Lelea. 6158 6 www.dacoromanica.ro 82 ROMANAŢI ’Nfloriţ de staţ ca culmea, Că daicăî î-a trecut lumea; ’Nfloriţ de staţ ca macu, Că daicăi î-a trecut vacu, Că daica s’a măritat, Florile i-s’a uscat. Ghizdăveştî — Constantin Ghican, 21. III Frunzuliţă d’afion, leu, murgule, oî să mor," Dupe Paşti ’n sîrbători Să-m facă bradu cu flori. Pe tine cui să te las? Să te las la taică-mîeu? Taică-mieu e om bătrîn, Nu cosăşte vara fin. Să te las la frate-mieu? Frate-mieu e om bogat, Om bogat şî dipotat, Ia bastonu pleacă’n sat, Tu, murgule, mori legat. Să te las la maîcă-mea? Maică-mea e vrăjitoare, Ia disagii pe spinare, Tu, murgule, mori de foame. Sorenî — Mărin Treda, 45. IV IV DE DIOCHETE Păsărică albă, codalbă, Pică’n ceri, pică’n pămînt, www.dacoromanica.ro ROMANAŢI 83 Pică’n piatră nestrămată1; Piatra nu putea răbda Ş’în patru crăpa, Aşa să crăpe ochii Diochetorilor, Gînditorilor, Strigoilor, Strigoaicilor, Moroaicilor, Să rămîie [cutare] curat, Luminat Ca rouă ’n cîmp, Ca steaua ’n ceri. Sorenî — Mărita Marin Preda, 60. V Să văietă un păcurar Din floer şi din caval Că ş-a pierdui oile: „Uiuîu şi iaiaia, Frunzuliţă, unt topit, Pusăi capu-am adurmit, Oiţăle le-am pierdut, Uiuîu şî iaiaia; Cu lupu m’am întîlnit: — Bună ziua, lupule. — Mulţumim, voinicule. — Mî-ai văzut oiţăle? Uiuiu şî Iaiaia. — Le-am văzut şî le-am păscut; Pi la fîntîni Căpăţînî, 'Nestimată. www.dacoromanica.ro 84 ROMANAŢI Pin pîrloage1 Stau sfîrloage2, La capu pîrlogului, Plotogu8 măgarului1*. Celar—Ion Nuţă, 45. VI Cecă Dumnezău a pus cărclumar pe iepure, şî puin-du-1 cărclumar, iei a băut vinu cu mîndrele lui, ş-aşa bîndu-1 şî cîn a venit să-I dea socoteala, ^iel fugi şî fugi ca un iepure, find băut atîta vin; mirosîndu-1; a pus pe ogar socotitor ca să-l găsască, şî cum l-a găsît l-a şî trîn-tit, şî de-atuncl iepurile fuge de frica ogarului ce-a fost socotitor. Celar — Ion Nuţă, 45. VII Frunză verde salbă moale, Mai pe valea Galbinii Şî pe-a Gălbinuşîl Vin Tătarii Crîmulul Şî cu al Buzducului. Sîn trei sale apusate4, nevăzute, Şî de agi5 neştiute; Da sătenii ce făcea? Cu săcuri şî cu topoară Lua pe agi ’n goană. Celar — Ion Nuţă, 45. *Loc de muncă lăsat In părăsire. “Bucăţi, sfîrcuri, “Pielea. ♦Dosite. ‘«Căpeteniile Turcilor». www.dacoromanica.ro ROMANAŢI 85 VIII A fost odată un om foarte leneş. Iei ce să facă de atîta lene mare ce Ierea căzută pe trupu_ lui? în timpu ăla, atunci cin trăia iei, să făcea război de pasări. Toată lumea care ierea atunci aducea pasări, care cu arpî', cu picere frînte. Acuma, nevasta lui l-a minat şî pe iei: „du-te şî tu, bă Stane, de ado şî tuf-o2 pasăre1*. Ce să facă iei? Di-o lene mare ce avea, nici boii nu-i putea înjuga. Acuma iei i-a zîs iei: „înjugă boii, fa!“ înjuga nevasta boii şî-1 suia ’n car, îl pornia către Război. S’apropiie şî iei acolo di-® margine. Ce să vez?Gâsî şî Iei o gadină mare c’o arpă frîntă. îl luă şî-1 adusă să-l puie ’n car, şî-1 pusă 'n car. Cîn plecă ’ndărăt şî veni acas, spusă nevestii: „vez, fa nevastă, ce-am adus îeu? Astă păsărică, îs place or nu?“ Cin văzu la^ „val de mine, Doamne, ci cl-oi face cu as vulur“? Iei zisă atunci: „ce, fa, nu ie de folos?* Acpma Iei, de necaz cîn auzi că nu e de mîncare,-pusă mina pe topor şî-1 dete la proţap, rădică toporu-’n sus, sâ-1 omoare. Ia strigă: „da, ce-ai mă cu a pasăre?1* Iei îş lăsă mina lă vale, iei iar rădică înc’odată păn la a de trei şi l-a Iertat. „Acuma ce să-I facem, fa? trebuie să-l arînim3, să-î tăiem un bou, ca să-l mănînce**. Şi î-a tăiat şî l-a rpîncat. Şî l-a tăiat şî pe’lîlalt. Acuma, dupe ce a mîncat boii, iei acuma la arpă s’a vindecat, a zburat în slava ceriului. Iei a ’nceput să să bată cu mîinile peste ochi şî să s’amărască; în loc să să folo-sască, mai rău a sărăcit. Acum, vulturu ce-a făcut? S’a dus şî s’a dus şî s’a ’ntors îndărăt, s’a lăsat la-iei jos şî i-a zîs: „stăpîne, stăpîne, sui în spate la mine“. Iei ce să facă? S’a suit. A zburat vulturu cu iei, s’a suit în slava ceriului. Odată s’a scuturat, şî pe Iei l-a aruncat. 1 Aripi. •Vre-o». ''Hrănim. www.dacoromanica.ro 86 ROMANAŢI Iei striga: „m’am dus, m’am dus". Cîn să cază jos, s’a dat pe supt iei şî l-a luat iar. Păn la a de trei ori tot aşa i-a făcut. „Ci ştii tu, stăpîne,'cîn aduceai cu toporu să mă tai? tot aşa ţ-am făcut şî ieu. Acuma, ai să mergem la maica mea.“ S’a dus, s’a dus cale de trei zîle şî trei nopţ păn a ajuns la o cruce. Acolo s’a pus pe cruce. — Vez, mă stăpîne, ceva de aice? — Ce? nu văz nimic. — Ia sama bine! — Parcă să zăreşte nişte albituri. — El Acolo sîn fraţii miei şî muma mea. Cîn ti-or vedea iei, de bucuriie bă m’ai scăpat dila război,/mama o să te ’nghiţă ş’o să te verse. Tu să nu te spei. Ia o să zică: „ce să-ţ dau de binele ce mi l-ai făcut?" Ia o să zîcă, ca să-ţ dea boi, vaci şî cai, bani, da tu să cei nuca din căpătii. Mergînd iei aşa nainte, văzură că îeşîră naintea lor o negreaţă. Iei întrebă: „ce ieste aia"? Iei răspunsă: „aia ie muma mea; un’^să te bag? să te bag su mine". Aşa-i şî făcu, şî iacătă mă-sa sosî. — Cine, muică, te-a scăpat? Cine bine mi-a făcut miîe ? — loite, un om! — încotro a luat-o? — S’a dus sus încolo. O luă la fugă ’ntr’acolo, goni goni, şî nimic nu găsî. Să’ntoarsă ’ndărăt. — Spune-m încotro a luat-o? — Ite, a luat-o la scăpătat1. O luă ’ntr’acolo, a fugit, a fugit şî tot nimic n’a gă-> sît. Să’ntoarsă ’ndărăt binişor. — E, maică, dacă l-ai mai vedea ce i-ai face? — Acu ce să-î mai fac? acu am ostenit, îl scoasă de supt iei şî cîn îl Văzu, repede-1 înghiţi, şî mai frumos îl vărsă. Şî, ia mi-1 întrebă: ’Apus. www.dacoromanica.ro ROMANAŢI 87 — Ce vrei să-ţ dau eu ţîe drept plată, că mi-ai scăpat ficioru din bătălrie? îţ dau cai, îţ dau boi, îţ dau bani, or-ce vrei tu. — Nu, vreau să-m dai nuca din căpătîi. — Cin te-a ’nvăţat? „Acuş*, zisă vulturu, „iacă taci tu din gură maică, că o să să ducă păn mai încolo şî o să te iei dupe iei şî o să i-o iei“. Acuma ce să facă? Scoasă nuca şîî-o deteşî-î spusă: „mă băieţaş, păn acas să nu spargi nuca. Cin ti-î duce acas cu ia să-ţ tomneştî cai, boi, casă, maşini; cit de mare avere, aşa să faci". , Ce să facă? îş luă drumu ’ndărăt, să dusă, să dusă cale de trei ani, să gîndi iei: „machel ci-o fi ’n nuca asta? s’o sparg". Cin o sparsă, să vez neîculiţă ce n’aî văzuţi Ieşiră cirez de vaci, de cai, maşini, casă, averi nepomenite. Umplură cîmpu. A^uma, iei să mai gîndi, să mai ’nvîrti, să pomeni cuJTartacot1, călare pî-un vătărog2, în loc de sabie o ţastă de albie. — Ci ce-aî făcut, mă; de ce ai dat drumu ăstora pe aici ? — Nu ştiu, neîculiţă, nu ştiu nimic, aieşît din nuca asta. — Ce-m dai să ţî le strîng. — N’am nimiiă, neîculiţă; ci-o să-ţ dau? — Dă-m pe nimica. — Să-ţ fiie nimica dăruit. Să ’nvîrti Tartacot pi lîngă ele şî le băgă ’n nucă. Dupe ce le băgă ’n nucă încheie nuca: „na, şî bago ’n sîn şî te du acas s’o desfaci". ‘ Iei plecă pe drum, să dusă, să dusă; să’ntîlni c’un voinic : — Un te duci, mă băiete? *Dracul. sIepure mic. www.dacoromanica.ro 88 ROMANAŢI — Mă duc un m’a dăruit tata. Trecu ăla ’ncolo şî nici nu s’a gîndit la ce făcusă. Cîn a ajuns acas deşcheîe nuca şî ’ncepură să iese averile, lucru nepomenit. Iei cîn plecasă de-acas lăsasă nevasta ’nsărcinată. în atîta timp cît ieLa stat pe-acolo î-a prăsit, şî să făcusă băîatu mare şî să dusăsă un l-a făgăduit îel. — Bine mă, zice îa, cîn ai venit cu băîatu nu te-aî întîlnit? — Ce vorbeşti tu, fa, ce băiat? — Ce, nu ştii tu? cîn ai plecat am rămas grea şî s’a dus un l-ai făgăduit tu. — Aoleo! n’o fi fos băîatu ala cu "care m’am întîlnit îeu. — Ba ala a fost. — El ci-o să-i faci acuş? S’a dus, s’a dus. Acuma, lăsăm aci şî trecem la Tartacot. Băîatu s’a du& şî l-a băgat sărvitor la îel. Dracu ma avea şî îel o fată. Acuma, ăl băiat dupe ce a stat atîta timp de mult, s’a ’ngîrluit cu fata dracului şî a vorbi* să fugă cu ia. Acuma, ia ierea mai meşteră ca mă-sa cu una. îa cîn vorbiră să fugă, spusă sara vătraiului, zîce: „vătrai, tu dimineaţă cîn o striga mama: „ci tu, fată, scoal de fă focu“, tu să suni, să troncăni pe vatră. Aşa tu, căldare, cîn mama o zîce; „tu, fată, du-te deadoapă“, tu să suni; cînd o zîce: „tu, fată, fă de mămăligă1*, tu, ciurelule, să suni pin căpistere". Aşa a şî făcut toate la rînd ş’a plecat. Cîn a plecat’a luat cu iei gresia, chieptinu, şî a plecat şî s’a dus, s’a dus. „Ci, ia zăuite-te1, mă, să vede ceva ’n urma noastră?" Mai mearsără ce mai mearsără şî: — Mai zăuite-te odată, mă. — Să vede o negureaţă. www.dacoromanica.ro RQMANAŢI 89 — Aoleo, ăla e tata, fugi, fugi; mai uîtă-te înc’odată ce să mal vede? — Fleacără de foc neapropîată. — Fă-te tu .un loc de mei şî leu un băiat să-l pă-zăkc de păsăricl. Cin o veni cineva şî tl-o ’ntreba: „a trecut cineva pe-aîci?" tu să spui că n’a trecut niminea. Acuma, şî tl-o’ntreba: „tu ce păzăştl aci", să zîcl: „păzăsc locu ăsta de mei să nu-1 mănînce păsăricile“. Aşa a şî făcut, şî îacătă-1 că a şî venit. . 77- Ce faci, măi băiete, aci? al văzut pe cine-va tre- cîn pe-aci? — N’am văzut pe niminea, moşule. — Tiu! lasă-1 să să ducă un a ouat coţofenile. Şî să’ntoarsă ’ndărăt. E! acum ajunsă acas la drăcoalcă. — Ce al făcut, mă; î-al găsît? — De un să-î mal găsăştl, fa! — N’al găsît nimica pe drum? — Am găsît un copilaş, păza un loc de mei şî l-am întrebat şî a zîs că nu l-a văzut trecînd. — Aoleo! ce mitocan eşti! ‘ Ala a fos locu de mei, a fost Ia, şî copilu de păza mei Ie Iei. Stal să mă duc leu. Şî plecă a bătrînă. Bălatu o văzu şî zîsă: „Ia zăulte-te, că vine o bătrînă". Mal mearsă ce mal mearsă, să mal zăultă şî văzu că a bătrînă să apropia de tot. Aruncă gresia nainte, să făcu stei de piatră şî tot trecu, aruncă chleptinu şî făcu pădure deasă ca dinţîî chîeptinului. Trecu şî pin ala; să făcu Ia o baltă şî Iei răţol în mijlocu bălţîî. • „Să vez tu că Ia cîn o veni o să zîcă: „mani cu muica, mani cu muica"; tu să nu te ’ntorci cu ochii la Ia, că-ţ Ia ochii".• -Acuma; îa veni pe mărgini şî ’ncepu să strige: „mani cu muica". Răţoîu „mac! mac!“ şî cu coada spre Ia. Acuma, îa văzîn că n’o să-l poată înşăla, trasă balta www.dacoromanica.ro 90 ROMANAŢI ’n îa şî veni răţoîu cu coada la îa, îl prinsă şî-i luă ochii şî-î băgă sup limbă şî plecă ’ndărăt^Acuma, să dusă să dusă păn ajunsă la umbra unu! copac şî să dusă de să culcă la umbră ostenită. Acuma fata să făcu fată şî răţoîu băiat. Ce zîsă fata: „stal să mă Iau leu dupe îa“; şî cînd o ajunsă o găsî culcată cu faţa la deal şî cu gura căscată. Luă o piatră, o băgă sup limbă şî-î luă ochii şî plecă ’ndărăt; îî pusă la loc Şî plecară pe drum amîn-dol iar. E! acuma cin s’a sculat îa a pişcat şî a ajuns acas. — Ce, vez mă? îeu zîcl că sîn ca tine prost, ce leu sîn sdravîn, î-am luat ochii. — Nu sîn, fa nevolaşo; cască gura. Şî cîn aruncă, în Ioc de ochi găsî o piatră. Ii! să dea D-zău să să ducă, să să tot ducă un a dus nanu cîrlanu; şî trecui pin Iesle şî nu mal Ieste. Celar —Vaşîle Tonea, 25. IX DE IZDAT Izdat întîmpinat, Nu-ţ dau sînge de nevinovat, Şî-ţ dau cruce şî biserică; La cap, cap de lighîan * *, "La inimă, inimă de vidră, La picere, picere de urs. -leş izdat întîmpinat, Scoate-ţ ghleraîele2, Piralele3, ^Lighioană? *Ghîare mari. •Piioane. www.dacoromanica.ro ROMANAŢI 91 Din inimă, de supt inimă, Din rărunchi, de supt rărunchi Că ieu cu crucea ti-oi bătea, Cu cuţitul tî-oi tăia, La dini ti-oi arunca, Nefript, nesărat; Cu limbă te-am descîntat, Peste mări te-am aruncat Unde popă nu toacă, Cocoş nu cîntă, Fată mare cosiţă nu’mpleteşte, Topor nu ciocăneşte; Acolo să şăzi, să văcuîeşti, în coadele mărilor, în coarnele caprălor. Izdat întîmpinat îeş dila [cutare] din inimă, Cu limbă te-am descîntat, De boale te-am curăţat, Maica Sîntă Mările Leac lui [cutare] să fiie. Celar — Măriîa Alexe, 65 X Şi iar verde ş’o lalea Ş’o creacă de micşunea, De unde vii Mariţo, fa? — Din oraş din Dobrogea. — Şi dealdată trei lămăi. Da la neică ce să-m spui? — Da la neică ieu spui bine Arde inimioara’n mine, www.dacoromanica.ro 92 R0MANAŢ1 To gîndindu-mă la tine, Ca un cuptoraş de pîîne; Cuptoraşu să răceşte Inima să prăpădeşte. Foaie verde dă săcară, Dă săcară, dă năgară, Mi-a plecat neică de-asară Şî m’a lăsat tot oftînd, Din ochi negri lăcrămînd, Lacrămile pică jos, Obrazu ie tot frumos. Celar — Vasîle Toma, 25. XI — Cuculeţ de Topolog, Mai «cobori din deal în Olt De mai potoleşte-ăl foc. — Da cu ce să-l potolesc? Că n’am frunză să-l pleznesc Nici glas vesel să-l aulesc. Marotinu de jos—Moş Măndache, 70 XII Foaie verde bob năut, N’am gîndit, n’am socotit Că doru s’aibă sfirşit Şî dragostea scăzămînt. Cine n’are dor p6 lume Ştiie luna cîn apune www.dacoromanica.ro ROMANAŢI 93 Şî cloţa’ ’n amiaz1 2 * cîn vine, Cine-m are dor pe vale Ştiie luna cîn răsare. Şî de aldată trei grănate, Dragostea ce-aveam noi frate, Credeam moartea c’o desparte; Iacă moartea n’a venit Şî ’ncă noi ne-am despărţit Pintr’un lucru de nimic, Pintr’un inel de argint, Mi l-a dat şî i l-am frînt. Cine a lăsat îubitu Nu î-ar putrezi trupu, IVlince-i carnea ciorile, Vîntu oşîorăle1. Marotinu de jos — Ion Dumitru, 17- XIII Şr îar verde de trei mure, Pe sup deal, pe su pădure, Să duci-o copilă ’n lume, Dupe dori şî dupe milă. Strină, strină, strinătate, Să nu mă strinaţ4 departe, Că n’am tată să mă cate; Muma e bătrînă, nu poate, Frăţiorii sin departe, N’au părale să mă cate. Marotinu de sus - Ion Neaţu, 50 1Cloşca (constelaţie). 3Miezul nopţei. Oscioarele. 4Instreinaţi. www.dacoromanica.ro 94 ROMANAŢI XIV Foaie verde ş’un dudău, La crîşma din Făgădău Unde bea şî bun şî rău, Bea săracu şî bogatu Pănă cînd o să-i ia dracu; Iar bogatu ce-m grăia? „Măi sărace, nu mai bea, Ce tot bei ’mpotriva mea? Că n’ai cară ferecate Nici pătule cu bucate". Foaie verde ş’o lalea, Da săracu ce-m grăia? „Să-m dai două-trei parale Să iau la copii niţică sare, Copii mi-au leşinat Mîncînd mălai sărat; Ş’am să trag o brazdă lungă Pi la bogat pi la pungă, Ş’am să trag o brazdă lată Pi la bogat pi la vatră, Că port nume de haiduc, D’unde iau ieu nu mai duc, Şi ţin calea la strîmtori Să^despoi la negustori; Pe negustoru bogat Să mi-1 iau să-l bag su pat Să-m dea bani de chieltuială Şî aine de premeneală, Ca să ies în primăvară Cin să ’ndeasă codrii iară, Cin iei geme de aîduci, La toţ fagii cite cinci. Marotinu de sus — Iancu Vijuliîe, 45. www.dacoromanica.ro ROMANAŢI 95 . XV A fost odată ca niciodată, a fost odată un domn, şî palatu lui ierea ,’n vîrfu muntelui, şî a avut o ibomnică în ţara sîrbească, şî iei cîn vrea să să ducă la ia punea caii la carîtă şî să ducea la ia, şî tot noaptea să’ntorcea. Cîn cînta cocoşii iei pleca dela ia la paiatq lui în munte. Odată ibomnică ’nchisă cocoşii,' şî iei tot aştepta să cinter şî aşa că l-a apucat zîua pe drum la satu Potopin, şî iei s’a băgat să nu-1 vadă soarele supt un pod, şî s’a topit de sbare. Lui îi zîce Domnu de rouă, fin-că s’a topit, şî drumu lui să vede şî pănă astăz dila Dunăre pănă la munte, pe lîngă Olt. Zvorsca — Ana Ionescu, 17. XVI DE IZDAT Fugi, izdate veninate,-Din tălpi, de sup tălpi, Din genunchi, de sup genunchi, Din inimă de supt inimă, Din rărunchi, de sup rărunchi, Din cap să sai cum a sărit Aşchia din copaci, Că ieu cu crucea ti-oi descînta, Cu picerele ti-oi arunca, în Mare Neagră ti-oi arunca C’acolo-i casa ta, La [cutare] să rămîie Cruce şî biserică. Amărăştiî-de-jos—Zoiţa Dumitru, 80. www.dacoromanica.ro 96 R0MANAŢI XVII DE MĂTRICE (DOR DE INIMĂ) Mătrice, mătrăgună, O capră neagră te făcuş, înt’un vîr de munte te suiş, Nouă ciobani negri te găsiră, Cu miînî negre te luară, Cu cuţite negre te tăîară, Cu sare neagră te sărară, Cu foc negru te fripsâră. Cu guri negre te mîncară. Maica Sîntă Mările Leac lui [cutare] să file, Să să prinză cum să prinde Pomu’n vile. Amărăştiî-de-jos — Zoiţa Dumitru, 8C XVIII Şi Iar verde trei migdale, Dila Bucureşti la vale Mi-s’a ’mpuşcat trei cocoane, Trei cocoane domnişoare. Şi Iar verde de pelin, Că le-a omorît Mărin, Mărin şi cu Costandin; Pe Mărin că mi-1 prindea, La temniţă mi-1 băga, Mi-1 băga, mi-1 judeca. Şi Iar verde de pelin, Pe deal pe la Severin Vine mama lu Mărin Cu paîsprăzăce buţ de vin, Detc vinu-a doua parte, Pe Mărin nu-1 poate scoate. www.dacoromanica.ro ROMANAŢI 97 Şi îar verde de pelin, Pe deal pi la Severin Vine tata lu Mărin Cu doîsprăzăce boi bătrînî, Dete boi a doua parte, Pe Mărin nu-1 poate scoate. Şî îar verde de pelin, Pe deal pi la Severin Vine-amanta lu Mărin Cu f-o1 două sălbî ’n sin, Dete salba a mai mică Mărin nu ştiie de frică, Dete salba a mai mare Scoasă pe Mărin afară. Dobroteştî— Florea I. Popa, 19. XIX îndeamnă, ’ndeamnă, murguleţ, Pănâ’n vale la Cerneţ, Să face dî-un bîlciuleţ Să-ţ cumpăr di-un frîuleţ, Frîuleţu de ar nici împletit de puica’n cinci; Frîuleţu de mătasă, împletit de puica’n şasă; Frîuleţu de bumbac Să şază bine pe cap; Frîuleţu cu zăbale, Amărîtă ursătoare, Drum la deal şî drum la vale, Te zării la luminare Cu cămaşa albă floare. Dobroteştî — Ştefan David, 25. ’Vre-o. M58 www.dacoromanica.ro 98 ROM AN AŢI XX A fos trei fete ’n cînepă. Înşîră-te mărgărite. A trecut un logofăt, ş’a zisa mare: „să mă ie! pe mine că-ţ satur casa dintr’o pită“> A mijlociîe a zîs: „ba să mă Iei pe mine că-ţ umplu curtea şî casa de pînză dintr’un fus de tort şî de trîmbe de pînză.“ A. mică: „să mă îeî pe mine că-ţ fac doî feţ-logofeţ cu totu şî cu totu deaur“. Şî a pornit grea şî a făcut doî feţ; şî a avut logo-fătu ţîitoare ’n curte. Cînd a abătut fata să facă, sărvi-toarea a aruncat copii ş’a pus. căţăî, şî copii î-a ’ngropat în bălegar şî a eşît doî meri cu totu şî cu totu de aur. Logofătu cînd a venit acas, sărvitoarea î-a zîs: „uite rbă ce ţ-a făcut nevasta: a făcut doî căţăî, ’ceaî1 că face feţ-logofeţ cu totu şî cu totu de aur“. Logofătu a lăsat-o pe soţîîa lui şîa luat pe sărvitoarea, îar pe soţîîa dintîî a pus-o curcăreasă ’n curte. Curcăreasa a zîs să taie merii, s’astupe coşu să «nu iasă fo3 schintae; ş’a îeşît două schintăî ş’a răsărit două steble de busuioc cu totu şî cu totu de aur. A venit un miel şî le-a ros şî s’a făcut mîelu ala cu totu şî cu totu de aur. Nevasta lui, ţîitoarea, l-a văzut ş’a zis să-l taie: „că ce facem cu iei? că îeu cu tine nu mai stau aicî“. Şî logofătu a zîs: „da la ce să-l tăîem“? Şî dupe ce l-a tăiat s’a dus sărvitoarea, adică soţîîa de-a doua. cu maţăle la pîrău să le spele şî a scăpat două căpătîîe de mâţă pe apă şî s’a tăcut un băiat ş’o fată cu totu şî cu totu de aur; şî îeî sta pe apă, nu-î putea prinde niminî. Ce să facă? O babă- bătrînă, spunea lumea că doî copii strălucesc pe apă, nu-î poate prinde niminî, baba a zîs să facă un toîegel ş’o furculiţă; ,s’a dus la marginea apiî baba cu furculiţa şî cu toeîgelu, fata a tras la furcă şî băîatu la toîegel şî a văzut care e băiat şî care fată, şî î-a JZiceaî. aVre-o. www.dacoromanica.ro ROMANAŢI 99 crescut baba păn a venit timpu de-a strîns logofătu clacă la curte de fete şî de băeţ. şî s’a dus şî ăi doi copil de-1 prinsăse baba pe apă, ş’atuncl lei ştiia că logofătu le e tată şî curcăreasa mamă. A venit timpu, a spus toţ care ce-a ştiut, păn a venit de a spus şî lei. Bălatu a zîs fetii: -„spune,soru-mea, şîtu“; Iar la a zîs: „spune tu, frate-mleu“. Bălatu a ’nceput a spune ce a păţit cu mă-sa a vitregă şi pe mă-sa Iul a bună a gonit-o. Cînd a început a spune vorbele ăstea, a adus pe mumă-sa a dintîl, pe curcăreasa, şî a cunoscut pe copii lei, şî lei s’a despuiat şî l-a văzut că sin de aur; şî pe mumă-sa a vitregă a legat-o de coada calului şî l-a dat drumu, şî pe mumă-sa a bună a luat-o ’ndărăt. CacaleţI — Uie Ion, 18. www.dacoromanica.ro argeş www.dacoromanica.ro ARGEŞ i După C-a isprăvit mănăstirea, a’nvălit-o cu şîţă1, a’n-trebat Neagoe pă Manole că mai face v’o biserică ca asta. Manole a răspuns după bolta bisericii că asta-î dă’nvă-ţătură: „o să fac altele mai bune dăcît astau. Neagoe cîn a auzit, a poruncit să ia scările dăla biserică : „mulţ o să sărăceşti tu ca mine ?“ Şî Manole s’a sfătuit cu ăilalţ dulgheri: ,ce-i dă făcut să scăpăm d’aCastă osîndă?“ Micu, unu dîn tîmplarl, a zis cătră Manole: ,1a să ne facem haripi, să zburăm casă scăpăm". Ş-au făcut Jiaripl dă şîţă. „Care dîn voi aveţ coraj să faceţ porneală să zbu-raţ?“ Ş’a zîs Radu: „io o să zbor întîl". Ş’a zburat pănă ’n Cîmpu Rădovanuluî ş’acolo s’a lăsat jos, şî ostaşii care erea sosîţ capu i-a tăiat. Ş’a zburat Sasu la Valea Sasului, ş’acolo ostaşu l-a sosît şî l-a omorît. Ş’a zburat Micu în Valea lu Micu şî l-a tăiat şî pă ăla. A zburat şî Manole mal pă urmă pănă ’n Dealu Negrului, acolo l-a isprăvit şî pă lei. Ş’a pus sămn ş’a făcut fîntînă şî-1 zîce pănă az „la Fîntîna lu Manole". A zburat şî Dan pănă ’n Valea Danului, şî i să dă numele pănă az' „Valea Danului". Curtea-de-Argeş — Tudor Ştefanescu, 72. ^indilă. www.dacoromanica.ro 104 ARGEŞ . II Aşa cînd erea biserica ’n stare bună şî domnia Ghîorghe Bibescu a venit aici în mănăstire ş'a şăzut patru zile; şî mereu s’a-’mplimbat pîn _prejur ş’a văzut dinaintea bisericii pă piatră scris cum erea da tu Iei, cum lăsasă Neagoe, şî Iei a citit acolo pă săpătura ala dă pisanie, şî, ce i s’o fi prins lui, a strigat vr-o doi robi d’aî mănăstirii s’aducă o scară lungă; a pus scara acolo ş’a chemat un pietrar ş’a luat-o -dă sus în jos cu dalta, a săpat scrisorile, a lăsat numa niţăl. Şî d’aciîa s’a dus pîn ograda mănăstirii ş’a venit înapoi spre apus, la paraclisu dîn spre miazăzi, ş’acolo erea un domn ş’o doamnă jugrăviţ, ş’a citit acolo tituluşu lor ş’a chemat Iar d’a adus scară ş’a stricat numele lor. A mers la paraclisu dîn spre mîază-noapte; acolo a şters Iară slovele alea, şî vorbîa cu spătaru şî cu boeriî Iul că „voî strica şapte mănăstiri şî voi răspunde şapte drumuri". A şî pus la stricarea hodăilor1 ş’a poruncit să găsască cărămizarl să facă alte palaturî, şî le=a lăsat pă urmă neisprăvite ş’a fugit dîn ţară. A venit domn în locu lui £rate-său Barbu Ştirbei ş’a stat aici şasă zile, la patruzăcî şî şapte. Şî pleca dă dimineaţa pănă sara pă dealuri, cu Golescu şî cu Tudor Bră-tlanu. S’auza că vreau să cerceteze locu pentru răzbel, î-am Văzut Io înt’o sară; închisăsăm vitele ş’am aruncat un lemn ş’a trecut tomna pă la gura lu Ştirbei. Am sărit dinaintea lui şî m’am pus în ghenunchl: „Să mă îertaţ, c’am greşit". M’a dus pănă la gura văîl şî m’a ’ntrebat: — P’aicî, spre răsărit, mal Ie sat? — Nu mal Ie, şă trăiţ Măriîa Voastră. Ş’a mers mal departe la Ion Căluţ. Acolo Iar a stătut şî m’a ’ntrebat unde duce drumu: „halt să mergem înainte". ’Caselor. www.dacoromanica.ro ARGEŞ . 105 Am mers înainte, am mers pănă la o dăspărţire dă uliţă. Pă urmă s’a’ntors spre mănăstire, şî cînd a sărit şî aghîotanţîi după dînşiî am croit-o şî io pă vale. Am şăzut acolo ca vr’un Cas ş’am plecat pă urmă acasă. Curtea-de-Argeş — Tudor Ştefănescu, 72. ni _ Spunea Pătru Capac c’a venit Turcii la treîzăci şî doi ş’a scos călugării d’aciia. A fugit episcopu Grigorie ’n Austria ş’a rămas numa călugării, ş’a rămas numa unu, şî Turcii a băgat caii ’n biserică, şî caii, ai Turcilor ăi mari, mînca fîn după prastol. A ’nceput pă urmă să strice jugrăveala, a dat cu spăngile ’n ochii sfinţilor, şî s’a dus un călugăr la Bucureşti, la Grigorie Ghica, ş’a spus acolo că Turcii le-a prăpădit biserica, şî s’a trimes d’acolo un boer cu putere dăla Piteşti şî din Argeş ş’a căutat cheia bisericii ş’a scos caii dîn biserică. - Curtea-de-Argeş — Tudor Ştefănescu, 72. IV Aldată erea mai bine ca acuma. Nu mergai la şorţ1 ca acuş; la şaizăci a ieşit cu şorţîî ’ntîi. Ţara erea pă mîna Turcului. Am văzut şî ieu oştire turCască. Am venit odată cu mama la rîu să spălăm rufele şî ne-am spăriat ş’am fugit; Turcii mînea ’n sat laRumînî, aldată plecau mai departe, să plimbau pîn ţară. La patruzăş şî opt a bătut Unguru pă Neamţ dă l-a topit, ş’a cerut ajutor dăla Muscal, şî Muscalu au ernat aici. Erea oameni buni, să închina la Dumnezău mai bine ca noi, avea şî cruce la piept. ‘Sorti. www.dacoromanica.ro 106 ARGEŞ A venit toamna, ş’a bătut pă Unguri, Ia iei năuntru. După C-a bătut pă Ungur! a venit dăla Sîbiî ş’a ernat ăici, cite unu dă casă. Alimăneştî-PoenarI— Ghîorghe Ologu, 72. V Foae verde-a bobilor, Sus pă dealu Grecilor, Starostea haiducilor La cel fag mare dîn coastă Şade Radu ca’nt’o casă Cu carabina pă masă, Cu ocaua plină rasă, Nu ştiu plină or m-e goală, Şapte poteri bagă ’n boală, Nu ştiu goală or m-e plină, Bagă potera ’n izînă1. Foae verde micşonea, N’avea dracu ce lucra, Pă Radu mi-1 învăţa, Dă ghete să dăscălţa, Cu opinci că să ’ncălţa, Opincă cu cataramă, Şî nu-i bagă nimin samă. Foae vtîrde ş’o lalea, Da după ce să ’ncălţa în picere să scula, La picere să uita, Bine, mări, zău că-i sta, Trei deşte ’n gură că punea Şi ’ncepea dă şuera, •Primejdie. www.dacoromanica.ro ARGEŞ 107 Tovaroşîî că-i venia, Şapte inşi că mi-ş venia, Cu Radu opt că-m făCa, Armele că le găta, La căprar Ion merga, „Bună sara“ că mi-ş da: — Bună sara, căprar Ioane. — Mulţumescu-ţ, căpitane. Dară Radu ce-m zîCa? Lu căprar Ion i spunea: „Căprar Ioane, dumnlata, Nu-m mai zîce „căpitane11, Că! pul mina pă pistoale, Vez dă dă ceva mîncare, Că n’avem dă cheltuială, Mine sară oi veni, Pănă ’ntr’una ţ-ol plăti". Dară Radu ce făCa? La masă că mi-ş şădea Şî băeţîl şî-I chema, D’o junincă că-m tăia, Patru Cozvîrţ o făCa, La frigări că mi-o punea, Şasă inşi că mi-o frigă, Nu mi-o frige cum să frige, Ci ml-o frige din cîrlige Ca să-I file carnea dulce, Şî-I mal dă cu saramură Să să facă to mal bună, S’albă gust la băutură. Dară Radu ce-m făCa? Dăla masă să scula, Pă cal că-m încălica, Mina pă durdă punea Şi cu durda cînd îm da Să dăspica pădurea. www.dacoromanica.ro 108 ARGEŞ La popa Stan că merga, Dăla denîe mi-1 lua Ş’acasă că mi-1 duCa, Trei măCucî ’n spate-i da Ş’una ’n piept dă-1 îndrepta, To dă banH întreba: „Părinte, sîmţîîa sa, Ia, vez dă ceva parale Că n’avem dă cheltuială, Cam copilaş făr dă minte, Prăpădesc la gloanţe multe, Bagă praf cu chivără, Gloanţele cu baniţa, Rău-m sacă inima, Că ml-a golit gantaua11*. Dară popa ce-m lăCa? To pă barbă să jura Că n’are cruce dă para. Dară Radu ce-m făda? „Părinte, -sîmţîîa sa, Acuma mi tî-oî lega, Scoate bani cu baniţa Dară popa ce făfia? Dă Radu nici nu grija. Dară Radu ce-m făfia? O funie că-m scotea Şî pă popa mi-1 lega, De grindă mi-1 spînzura. Dară popa ce-m fă£a? Dă moarte să speria Şî lu Radu că-I zîCa: „Căpitane, dumnîata, Mal slăbfcşte-mă niţăl Co să-ţ cînt d’un cîntecel •Geanta. www.dacoromanica.ro ARGEŞ 109 Dă cind eream băeţel“. Radu mi-1 slăbia, Dară popa ce-m făda? Din guriţă grai grăia: „Căpitane, dumniata, Du-te tată, la Toordeî, C’avem d’un putinei, Erea plin dă gălbenei, Dobinda banilor miei“. Dară Radu ce-m făCa? Mina pă paloş punea, La bordei că mi-ş merga, Putineiu mi-1 găsa, Dă manta să dăzbrăca, Putineiu-1 dăşărta Şî preotesii-i zîCa: x „Prioteşică, dumniata, Ado un cîntari încoa Să-ţ cîntăresc rugina Ca să-ţ dau dijma din ia“. Da preoteasa ce-m făCa? Cîntarîu mi-1 aduda Şî lu Radu ’n mînă-1 da; Dară Radu ce-m făda? Banii mi şî-I cîntăria, Obzăci dă oca-m găsa, La, dăsagi că mî-i punea, Patru cai că încărca, îar la popa că-m merga Şi dă barbă că mi-1 lua. Dară popa ce-m făda? Dă moarte să speria, Din guriţă grai grăia: „Cată, tată, după uşă Că mai am d’o găletuşă, Ş’aîa plină dă rubliţe“. www.dacoromanica.ro 110 ARGEŞ Dară Radu ce făda? După uşă că-m căta, Găleata că mî-o găsa, în dăsagî mî-o punea, Patru cai mai încărca, Iar la popa că merga, Iar dă gît că mi-1 strînga. Da preoteasa ce-m zîCa*? „Căpitane, dumniata, Mai slăbeşte pâ popa Că ţ-om da dîn C-om avea; Ia ascultă, măîculiţă, Pune mina pă poliţă Că mai am d’o sălbuliţă Dă cînd eream copiliţă Dă sugam la maica ţîţă“. Radu mina pă poliţă punea Şî salba că mî-o găsa Şî la gît că mî-o punea, La picere-m ajunga, Inc’odată o ’ndoia, La ghenunche-i rămînea, A treia oară o ’ndoia, La brîu că mi-o lăsa, Pă cai încălica Şî la coastă că-m pleca. Tutana — Constandin Diîaconu, 45. VI VI Foa^/verde bob ca macu, Cîntă cucu săracu Şî mîndra ş-a urît bărbatu, Ia nu ştiie c’o ia dracu. Foae verde, foi trifoi, www.dacoromanica.ro ARGEŞ 111 Haî, mîndro, să murim noî Să ne’ngroape p’amîndoî La biserică ’n zăvoi, Să cînte cucu pă noî Ca pă doî porumbîeî. Foae verde bob năut, Şi să las cu jurămînt, Cine m’o băga ’n pămînt Să-m facă coşciug dă plumb Şi căpacu de argint, Să nu putrăzăsc curînd, Să putrăzăsc la cinci ani, Să fac voia la duşmani. Corbn-Ungurenî — Marin Gîorgescu, 25. VII — Foae verde maghiran, Ionel du peste deal, N’aî venit la noî di-un an. — N’am venit, că n’am putut; Mnî-a fos murgu ostenit, De şapte mîndre gonit, Dar acuma mni-am venit Ş’am luat un cal împrumut, Şapte şăi mni-am ponosit Şi trei bice-am despletit Şi la puica c’am venit. Ce folos dac’am venit? Văzui pă mîndra ’n mor mint. Foae verde, foae lată, Ia o sapă ş’o lopată Şi haîdeţ la ia la groapă, Dăm ţărîna la o parte www.dacoromanica.ro 112 ARGEŞ Şî iarba pă jumătate, Să v’arăt pă mîndra moartă Cu osşoarele'-î ’nşirate. Băbana ---Miu Bădoî, 25 VIII Foae verde mărăcine, Striior sîn, vai dă mine, N’am nici tată, n’am nici mumă, Cine mă scoală mă ’njură. Foae verde, foae lată, N’am nici mumă, n’am nici tată, Cine să scoală mă bate, Parc’aş fi născut dîn piatră; Şî călcâi dîn urmă ’n urmă Să-m fac dîn striin o mumă, Şî călcâi dîn piatră ’n piatră Să-m fac dîn striin şî tată. Cine e striin ca mine? Numa mierla dîn pădure, Da nici ia nu e strîină, Mai are d’o surioară, Pă mica j>rivigătoare, Cîntă noaptea pă răcoare, Scoală voinicii dîn ţoale Şî mă scoală şî pă mine, Cu inima tristă ’n mine. Băbana --- Miu Bădoî, 26 IX Foae verde ruguleţ, Oscioarele. Lâ un cap dă pisculeţ www.dacoromanica.ro ARGEŞ 113 Mî-a eşit un nuculeţ, Nucu mare, frunza rară, S’a sirins cucii dîntr'o ţară Şi cinlâ dă să omoară; Mai Ja virl'u nucului Cîntă tatal cucului, •La mijlocu nucului Cîntă mama cucului, Mai pă jos, pă rămurtle, Cînl ’un stol dă turturele, Ş’ascullă lumea la ele, Că să ’ngînă ’n glăsurele. Ia, mai cînlă-m cucuie In toate dimineţile Şi-resfiră penile Ca mîndra spiincenile, Să te-auză mindrele, Să-m pornească vitele Pă toate vâlcelele. Ciumăgeştiî-dă-sus — Florea Marin Diîaconu, 36 «153 www.dacoromanica.ro MUSCEL www.dacoromanica.ro MUSCEI i Tudor Vladimirescu şî cu PopaViteazu şîcu Magheru a strîns militari cu bani pînă la o vreme. Dăla o vreme ’ncolo i-a luat cu sîla ş’a făcut ob mii dă soldaţ. S’a luat pă urmă la luptă cu Turcii, la Tismana. Cînd a mers să să ia la chiept, ăştia, căpeteniile lor, a fos vînduţ Turcilor, şî Tprcii i-a bătut şî arvaţîi lu Tudor a venit pînă aici ş’q luat doi Rumîni să-i treacă dincolo, şî Rumînii a mers pînă la un loc şî Turcii a mers după iei, i-a prins la Rucar, la Valea Muierii, şî i-a tocat pă toţ. Cîndeştî—Năstase Savu, fcO II II A venit aida trei fraţ: doi oameni, Ion şî lordache, şî o fată Mariia, Cîndeştii; a venit dăla Dîmboyiţa. Fratîi ăştia a avut ş’un frate Mihu ş’a fost hoţ vestit; stăpînirea a pus potera pă fraţii ăluia, ca să-l arăte pă Mihu, că iei ştiie dă iei. Şî iei a luat pă soru-sa ş’a fugit aici ş’a găsît moşîia pustiîe ş’a făcut bordeie. Odată a venit apa mare ş’a ’nnecat bordeiele, şî atunci a făcut case. Sîn patru neamuri dă oameni d’atunci. Cîndeştî — Năstase Savu, 80. www.dacoromanica.ro 118 MUSCEL m Cîn m’am pompnit nu era domn în ţară, era o comisie, cînd era Goleştiî; nu ştiu cît o hi ţînut comisia aia, ş’apăi dup’aia a venit Cuza. ' P’atunci nu era ocenie care ’nvăţa militarii mustra cu puşca. Cuza a pus plăiaş dă păza becheturile. Dîn Cuza s’a ’nceput mustra, ocenia; a pus întîi pă Cîndea, pă Bratu şî pă Savu, l-a pus pă iei să ’nveţe pîn’a scorocit1 pricina. Pă urmă a pus şi pă ăi tineri. Az ne aflăm bine cu mustra aîa. Cîndeştî — Năstase Savu, 80. IV Măi Stoîene, popă vechi, Popă vechi şî dă dă rtiult, Aî urît biserica Ş’aî îndrăgit pă mîndra. „Mîndro, mîndruliţa mea, Cîntă, mîndro, .cîntecu Că mi-e drag ca sufletu". Ia dîn gură că grăia: „Măi Stoîene, popă vechi, Dară îău cînd oi cînta Braz înalţ s’o legăna Cetioara1 2 mî-o cura®, Tarîmbaşa m’o auzî, Tarîmbaşa dă -voinici Pestă patruzăci şî cinci." Ia cînd cîntecu ’ncepea Fîntînele să surpa, 1A pus la cale, a învăţat, 2Cetina. 8Curge. www.dacoromanica.ro MUSCEL 119 Văi adîncî să ’mpreuna, Tarîmbaşa că-m venîa: „Or la luptă să ne luăm Or în săbii să ne tăiem. “ Da Stoian dîn gură grăia Că la luptă să să ia: „In săbii să nu ne tăiem, Că lupta e mai dreaptă Dă Dumpezău lăsată “. Iei la luptă că să lua, Şi luptară zî dă vară Pînă ’n sară; Da Stoian dîn gură grăia: „Mîndră, mîndruliţa mea, Ia apă ’n gurişoară Şi mă udă la feţişoară11. Ia dîn gură că grăia: „Mă Stoiene, popă vechi, Care mi-ţ birui Ala bărbăţăl mi-ţ hi“. Cîndeştî — Ioniţă al Stoîcăl, 70. V Cîn s’a făcut satu a venit nişte boeri streini în vînă-toare ş’a venit p’aici ş’a văzut loc pustiu, şî ce-a zîs iei? „Să facem aici nişte acioale' dă vînătoare. Ş’am auzît aşa că Negru-Vodă a găsît pietrari şî oameni meşteşugari dă dogării şî le-a dăruit să facă pă munţ, unde-a fos găsîn iei pădure, să facă doniţe, fără plată. Şî le-a dăruit trupu ăsta dă pămîrrt şî s'a ’ntrunat* ş’a făcut comune. Albeşti — Nicolale Nap, 70. ’Adăposturi, colibe, “întrunit, adunat. www.dacoromanica.ro 120 MUSCEL VI Cind am pomenit d’am intrat in şcoală era şcoala unde e casa lu Bizon acu, şi era şcoala mare cu doo caturi, ş’în şcoală, uite cum era atunci. Ca cum ar hi p’icî, era patru cercuri, în fiîeşcare cerc să băgă cîte patru copii şî şădea ’n picioare şi tabla era dă hîrtiie scorţată, pusă ’n părete. După ce ne asculta din cercuri, ne scotea şî scriîam cu deşlu pă năsîp; slovele era mari puse pă tablă, le vedeam de departe ca p’o fată frumoasă. învăţător era popa Ion. Igzamăn nu. era ca acu. Albeşti — Nicolaie Nap, 70. VII Foae verde toile, Porni Costea oile Pă toate hobăile1, Şî umplu poenile Dă toate mîcluşălelc. Az m-e luni, Mine m-e p arţ, Pleacă Costea la Galaţ\ Cu catîrii ’nsămăraţ, Daoleo, Cobane măi, Să ne fc.cî> brînză dă oi Şî opinci pă la Cobam, Sare moale La mioare, Bolovani Pă la cîrlanî; •Văl înfundate. www.dacoromanica.ro MUSCEL 121 Dară voî, Cobaniî mîeî Ia s’aveţ grijă dă oî, Că mi-s mîeiî mititei Şî fură vîlcan1 dîn îeî. Berevoeştiî-pămuntenî — Ion Neagoe; 35, VIII Am auzit- c’a fost unu Bucur, cioban burlac. Iei a făcut o tîrlă dă oî în mijlocu cîmpului. Şi după aia, după ce-a tîrlit acolo, s’a ’nslalornicit, a făcut o biserecuţă rşi ’mprejuru lui s’a prăsit unu şi alt şi din îel să trage Bucureştii. ' Cetăţeniî-din-vale — Ghlorghe Minciună, 63, IX Ne stringem pă Ia han şi vorghim ce să- mai facem. Noi am munci, şi mic»şi mare, diTn’avem ce munci. La noi nu să lae păduri, nu să cară piatră nicăiuri, nu face niminea nici un comers. Dac’ar hi un drum dă hiăr şi pă Dîmboviţa noastră noi ne-am hărăni mai bine. Noi am ajuns în stare să nu mai plătim nici dările către Sla.t; că n’avem ce lua. Noi ne ridicăm cu mic şi mare şi ne ducem la Pe-troşiţa; acolo sîn dă toate feluri dă muncă: păvrici2, hîă-răstrae. Nu ştiu dacă rămîne ’n sat douăzăci dă oameni. Cetăţeniî-din-vale — Ghîorghe Minciună, 63. ■Vultur. F abricî. www.dacoromanica.ro 122 MUSCEL X Schitu lu Negru-Vodă, după ce la gonit pă Negru-Vodă Tătarii, a rămas singur, dărîmat pînă la un timp dă ani. Dăla un timp dă vreme încolo s’a sculat doibâ-trînî, unu Bucur Baciu şi unu Ion Popa Neagoe; ie cin-zăci dă ani d’atuncî; după ce l-a tirnosit a adus călugări în iei din lume. A slujit v’o cîţva ani dă zile. Dacă călugării a văzut că li s’a luat moşiia, s’a sărăcit, a fugit. Ş’a rămas schitu singur, s’a ruenit1. Cetăţeniî-din vale — Ghîorghe Minciună, 63. XI Ţara asta a fost o ţară strină ş’a venit Tătari să robească pă Radu-Vodă. Gîrla a fost oprită'da Radu ş’a făcut stăilar. Cînd a văzut că yine Tătarii, a ridicat staila ş’a dat drum apii şi apa î-a ’nnecat pă Tătari. 4 Ţînd a venit odată Turcii, doamna lu Radu-Vodă a trespt pă podu..dă piei care să 'ntinde piste apa Dimbo-yiţii—Radu l-a făcut ca să poată trece la oştirea luî şi să vază dacă nu yin duşmanii. Doamna a văzut pă Turci venind; Turcii voia s’a prindă, şi ia s’a aruncat di-o stincă, şi-i zice pînă az Colţu-Doamnii. Şi Radu ca să scape a potcoyit caii cu potcoava ’ndărăt ş a trecut dincolo, in Traxivanîa. Cetăţenif-din-vale - Ghîorghe Minciună, 63. XII Numa acu doi ani m^am lăsat dă oi. Mergam pă Bărăganu cîte douăzăci; plecam după Sîntă Mările şi Ruinat. www.dacoromanica.ro MUSCRL 123 mergam cite trei săptămînl; era stăpînî dă dincolo, Sibi-ieni, Săceleni. Acolo, dacă erea iarna grea, dam paie la oi or dărîmam salcie. Ne ’ntorCam îndărăt, pîn mai. Mai dă mult, cin a fos Mocanii, erea soselife largi şi nu-i globia; merga ’n voe fără să-i supere m'mmea. .Cetăţeniî-din-vale — Constantin Dilaconescu, 22. www.dacoromanica.ro DÎMBOVIŢA www.dacoromanica.ro DÎMBOVIŢA i Numele satului să trage dîn Cindea care a venit împreună cu fraţii lui, Volnea şi Gemen. Cindea a ocolit o zi cu măgaru hotaru Qndesc, Volnea a ocolit şi Iei iar o zi hotaru Volnesc; nu ştiu dă*unde or hi venit. Locu Cîndeştilor Io cam dovîncat1. Cin a venit Cîn-dea a ’mpărţit, pă moşi, dealurile. Dealu Mircea să chlamă aşa dăla domnu Mircea; a luat in bătaie coastele cind a venit Ungurii. _ Cîndeştî Lisandru Chiriţescu, 30 II Foae verde anason, La fereastra din obor Bate murgu dîn picior, Mă scoală noaptea dîn somn, Să-I dau fin şi orzişor, Să-I pul şaua binişor, Să mă duc unde mi-I dor: La fereastra c’un oblon, La casa cu foişor, ’Adtncat. www.dacoromanica.ro 128 DÎMBOVIŢA La nevastă făr de om. Scoală-te puică din somn, Să te sărut odată bine Să-m ţină un an dă zile. Dă ce eşti, murgule, trist? — Am auzit că mă vinzi; Dă -ce, stăpîne, mă vinzi, Pă un^ţ-a plăcut te-am dus. Gemenea — Sofia Rudăreasa, ţ9. III — Marin al ţaţii iubit, La ce focu mi-ai slăbit? — Am o Cbasâ dă bătut1 Şi două dă vărguit-. Tu, puică, dă ce-ai slăbit? — Am o pînză dă urzit Şi două dă năvădit; Cum dracu să nu slăbiesc, Că războiu mi-i ’n Bugu ceşti Şi sulele în Ploeştî, Vătalele ’n Dragomireşti. GheboenT — Mariîa Purcărea, 45. IV Mă uitai dîn deal pă lună, Ionică, Văzui luna ’mbobocilă, Ionică, ‘De bătut muchea. De pilit. www.dacoromanica.ro DÎMBOVIŢA 129 Ş’o nevastă tinerică, Să ceartă cu moartea furcă: „Sta!, moarte, nu mă lua, Că n’am fos femee rea“. GheboenI — Marila Purcărea, 45. V Auz, maică, cucu cîntă, leş afară şi-l ascultă Dă vez, maică, dă ce cîntă, D’o cîntă dă haiduciîe Intră ’n casă şi-m spune miie; D’o cîntă dă alceva, Uşueşte-l* la naiba, Că-i dau una cu flinta. GheboenI — Marila Purcărea, 45. VI Mama mă mînă la sapă Şi ieu stau, că nu mi-e dragă; Mama mă mînă la mundă, leu pujî coada la măciucă Şi apuc la Valea-lungă Să păzesc pi la strîmtori, Să ucid la negustori, Să iau bani şi gălbiori, Că sîn la purtat uşori; Negustori bucu reşteni, Trec la tîrg la Rîureni. , GheboenI —"'Marila Purcărea, 45. *Zi-i: ,uş uş; alungă-]". fii 58 9 www.dacoromanica.ro 130 DÎMBOVIŢA VII Frunzuliţă mărăcine, M’a făcut maica pă mine Şi m’a făcut porc dă dine, Nu-ş aude nici un bine; Da ce bine să-ş auză? Că d’o lună stau în frunză Dă trag creştinaş pîn spuză, Copilaşii pîn cenuşă; Să fi făcut şi mal mulţi Gemea codru dă haiduci, Dă tulpină cîte cinci, Cite cinci şi cîte şase, Care ’ndrăznesc pă la case Şi-m la banii după masă, Cîte doi şi cîte trei Care ’ndrăznesc pă la bordel Şi-m la banii dîn ulei1. Foae verde barlabol, Ne-a făcut maica pă noi, Unu miercuri ş’altu joi, Să temea Giurgiu dă noi, Daca făcea şi mal mulţi Să ducea satu d’aicl. Dragomireştî — Ion Gherghişnn, 30. VIII VIII Vară,vară, primăvară, Ia zăpada după coastă Şi bruma dăla fereastă, Să văz mîndra’n iişoară, ,„Ulei“ Înseamnă de obicei „coş de stupi"; aici înseamnă simplu „coş, ladă". www.dacoromanica.ro DÎMBOVIŢA 131 Sărind ca o căprioară. Surioară căprioară, Nalţă-te ’n doo picioare Şi roade codru pă poale; Roade-m poala codrului Să-m văz matca Oltului, Unde Oltu să coteşte, Voinici caiî-ş potcoveşte Cu potcoave dă argint Săvaî1 rabde la nisip, Cu ca mai lucrat cu "rădutele, pînă cînd am vinit aproape dă ră-duta Turcilor şî ieram aşa dă aproape că unii dă ştiia turceşte, puş dă ofiţerii noştri, întreba pă Turci că au ce mai mînca, şi iei răspundea că au pîîne dăstulă, ş’ofiţeri 3 li-arunca cîti-o pîîne, ş’aşa le ceream şî noi pîîne cre-zîn că n’are dă Ioc, şî ne răspundea c’a doua zi la opt yine ş’a lor caldă. Ş’am stat în gardă ’n rădută cam nouăzeci dă zile fără să ’ntrăm în foc. într’una dîn zile pă la ceasu şapte dă dimineaţă am auzît c’a fugit Turcii dîn rădutele Pleviniî şî ieşind şî noi dîn rădutele noastre pă unde s’auzea împuşcături nî-am pominit c’un ofiţer rus călare care dă o îrtiîe cătră domnu colonel, care ne spune că Ozman Paşa s’a predat şî că noi cu voia lu Dumnezeu o să ne ’napoîem la casele noastre. Şocaricîu — Marin Dudă, 64. IX Teîule cu frunza lată, Ce ghine ni-aî prins odată; Cin dă poteră fugeam Supt umbra ta nî-ascundeam, Dă poteră că scăpăm. Foaie verde matostat, Stau pă gînduri rezemat C’oî să plec la Calafat, La cel ciolpan 1 dărîmat Dă scumpe harme ’ncărcat. La umbra ciolpanului Dorm stăpîniî harmelor, Da pă nume cum îi chîamă? ^Trunchi. www.dacoromanica.ro IALOMIŢA 201 Unu-iii ieste Stăniloi, Slăniloi dîn Brăiloi, Ş’altu-nî ieste Macovei, Ş’altu-nî ieste Neculai, Arabagiu dă cai, Face pin Craiova vai! Şocaricîu— Marin Deacu, 35. X Foaie verde bob năut Ş’am să plec la Cîmpulung, Cîmpulung la Asan turc, Să-I măsor grajdu dă lung Şî chivniţa dă adine, Să-di aleg d’un cal porumb, Lung în trup şî scurt în gît Cum ie bun dă zurbalîc. Şocaricîu—JVIarin Deacu, 35. XI Mai vorghim şî noi pîn sat dă pîrdalnica asta dă răzvoluţie din ţară; cică s’a sculat oaminii şî cere să le dea stăpînirea pămînt. Ie rău acum. Vez dumneata, ieu în vremea mea am apucat timpuri grele. Ni-aduc aminte, ieram ţîngău1 la patruzeşopt cînd a fos libertatea, ş’um-bla cuconu Tache cu steagu şî’ ndemna pă oamini să meargă la Bucureşti. Că vez dumneata, ciocoii atunci iera dă mai multe feluri: unii boieri dă neam, alţii postelnici şî unii mazili. Dă childă vorghesc leu cu dumneata,-daca vreai să iei boieriia, o plătîai cu bani şî nu mai Copilandru. www.dacoromanica.ro 202 IALOMIŢA plătial ghir şî nu făciai nici miliţie. Şi trebuia să stai naintea boierilor zmirna şî stîrceai căciula sup supţioară dă crăpa. Dă cîn cu libertatea a căzut boieriile şî s’a pus ghiru p’avere; da oaminii n’a făcut atunci ce zice că fac acum. Maltezi— Stan Dragomir, 77. XII Ni-aduc aminte că la cinzeşpatru a vinit şî Ruşii aici, cari-avea forma1 ca la călăraşii noştri. Atunci am mers Salaor la Muscal d’am cosit fin, că xeram otărîţ a face hiteş-care cîti-un număr dă căchiţe. Da la Cireşar Muscalii a plecat dăla Silistra ’n ţara lor dă s’a bătut cu Franţuzu şî Inglezu. Atunci Rusu, taman la Ovideniie, a fos ghiruit, cîn dăduse un yifor mare. Să vorghea că Bunaparte a fos prins dă Muscal şî ’nchis, şî cică s’a făcut bolnav, şî cînd a dat în dîrdură să moară i-a adus un duhovnic să-l spovedească. Bunaparte l-a ojnorît şi după ce l-a dăzbrăcat ?-a luat ainele dă s’a ’mbrăcat cu iele ş’a fugit în ţara lui fără să-l bănuească. Şî cică după ci-a ajuns în ţară a trimis vorbă Muscalului că: „rîndu trecut Dumnezeu l-a bătut, da acuma vreau să te bat ieu“. Maltezi — Stan Dragomir, 77. XIII A fos domn'unu Ghica cari-a pribegit, şî după iei a vinit Ştirbei. Ăsta a stat şapte ai, şî după iei a vinit Cuzea dîn Moldova. Atunci stăpînea Turcu şî noi ieram clăcaş. Clăcuiam8 la prochietar două zile pă hiteş-care săptămînă cu mîncarea noastră şî ne plătea şî şaizeci dă 'Uniforma. aFăceam clacă. www.dacoromanica.ro IALOMIŢA 203 bani pă ziua dă lucru. La Turc cîn munceam ca salaor în Dobrogea ne plătea numa cîte cinzecî dă bani pă zi, cîti-odată dă loc. Cînd a vinit Cuzea la şaîzeşpatru, am scăpat dă obăgiîe şî dă străpoarte1. Dam dijma dîn zece una, adică nouă la om ş’a d’a zecea la ciocoi, şî făceam un pogon dă hiteş-care om. Pil unde mai pui c’a dat şî pămînt! - Maltezi — Stan Dragomir, 77. XIV Am făcut armată cu schimbu şapte ai. Bechetu-13 aveam la Dunăre, ş’acolo soldaţii făcea ’n vac dă caraulă. Pă mine mă grădase căprar, şî ştii cum aveam foncţia , asta, duceam mare grijă să nu mă găsească v’o stăpînire în nerăgulă, cîn vinia dăla cănţălare să ne cotroleze. Stă-pînirea vinia mai des noaptea şî trebuia să dai lozinca, c’alfel să făcea bucluc mare, dă np te mai cotoroseai dă daravelă, şî d’aia noi stăm toată noaptea dă povesturî. Maltezi—Stan Dragomir, 77. XV Dîn vechime am apucat pă pîrcălabu dă strîngea dăjdiile pă răboj. Atunci nu iera cănţălare; iera nişte juraţ, adică dipotaţ aleş dă comună şî iei făcea tot ce să cerea dă stăpînire. Da le iera frică grozav cîn vinia zapciu, că-ţ bătea' pînă-î znopea. Da cum văz, povesturile mele o s’ajungă la Bucureşti, că să vede treaba că d’aîa le tot slomneşti3 pă îrtiie. Maltezi — Stan Dragomir, 77. 'Transporturi. ‘Pichetul. 3Insemni. www.dacoromanica.ro 204 IALOMIŢA XVI Pă vremea mea fetele purta în chicîoare hilerî şî flăcăii şî bătrînii purta pantohî şî cizme turceşti. Ce, ca acum? Acum ţlumea-î fodulă rău, cu toate că-s vremurile mai grele. îeă aveam patru, cinci sute dă franci, îi băgăm . în pămînt şî nu-î dam pă fleacurile astea tlă azi Acum s’a luxit lumea, Domnule. Ocaua dă yin îera şî cu două parale. P’atuncî oamenii purta poturi *. Nu să purta p’a-tuncea ghete. .Cine să’mbrăcă nemţeşte trebuia să ştiic carte. Fetele pui ta pistelcî dinainte şî dinapoi, nu ca az doamne fereşte! Borduşanî — Tudor Glăvan, 76. XVII Cind a luat Moscalu Brăila — că ’nainte vreme Brăila îera a Turcului — a stat la noi Moscalii şapte ai dă zile. Ş’atuncîa tăia yiţa d’aicî dăla noi ş’o duceau. Ş’aşa s’a ’mpuţinat yiile la noi. în timpu războiului toată lumea a fugit dă Turci, numa satu nostru a rămas. îeu n’am fugit. Doar am trimes nevasta şî băîatu’ cu calabalîcu la Cosîmbeşti pă îalomiţă, iar îeu m’ascundeam şî durhîam pîn pod dă frică. Toţ oamenii îeşa seara dîn sat, să ducea pă cîmp. Aitirvinia Cazacii şî fura d’ale mîncăriî. Vinîa şî Cerchezi dăla Turc pîn baltă şi fura toate yitele care le găsia ’n baltă. . Borduşanî—Tudor Glăvan, 76. XVIII îera o nevastă şî i s’a bolnăyitu bărbatu. A tras ia cu dînsu v’o lună, două, daca nu mai ghine, şî dac’a vă- JŞalvari. www.dacoromanica.ro IALOMIŢA 205 zutu cî n’o sî maî să’ndrepte, I-a ’ntrebatu: „mă omule, zice* văzu cî nu maî mergi spre ghine .şî tu ai sî te chîerz; da îeu ce sî făcu, sî mă măritu daca tî-oî chîerde?“ Aşa, omu să gîndi: „apîî de, nevastă, zice, sîtemă-riţ, da sî caţ omu, zice, totu cam dî itatea mea“ — îera omu ca di cinzecî dî ani. Dar îa ce-I răspunde? „Apîî daca n’oi găsi unu dî cinzecî, sî nu iau doi dî cîte douozecî şî cincî“? Cînd aude Iei aşa, i s’a fîrşîtu yiaţa curîndu, curîndu. Şî să petrece îelCx şî-1 găteşte dîpă oghiciîu mortului. Acuma, di Tinde... şî nuntă ’ntîmplată totu ’n ziua aia pîste uliţă. Ce sî facă îa? La mortu sî să ducă, or la nuntă sî să ducă? Zice: „mă ducii sî catu o babă sî meargă dîpă îelu şî îeu mă ducii-la nuntă, cî scapu nunta, zice, pînă 1-oî îmmormînta“. • Ş’ aşa merge şr găseşte o babă cum sîn babile: „mătuşă, zice, sî stai la coşcîugu pînă yine popa şî sî-Iu duceţ la groapă, zice, cî îeu-ţ plătescu; îţ dau un gă-vanu dî făină ş’o bucată dî slănină14. Ş’aşababa să bucură şî vini. Femiîa, dac’avinitu baba, a mersu’n casă şî s’a priminitu şî s’a dusu la nuntă. Dîpă aia n’a maî trecutu multu ş’a vinitu popa ş’a porniţii mortu la groapă. Turna pî lîngă nuntă îera drumu. Aşa, baba-1 plîngea dîpă cumu să legase; da îa-ş plîngea păcatu Iei: „Săracu dî minei Or nî-o da, or nî-o da, Or oî plînge dî gîaba..?“ Da femiîa ’n oră1, cînd aude: „Ba ţ-oî da, ţ-oî da, Şî slănină şî făină. Zi mă 1..“ ' Îa-î da coraj Ţiganului. Găiţa — Ion Burnache, 77. ‘Horă. www.dacoromanica.ro 206 IALOMIŢA XÎX — Du-te neică, du-te, Du-te dî te culcă; Nu-ţ mai chierde somnu, Cî fu-a vintu omu, Ş’a vinitu cam beată, Şa de ’n pată culcată Şî cată ’ncruntată Ca un leu turbată. — Unde sî mă ducă Singură ca un cucă? — Verde peliniţă, Du-te ’n grădiniţă, Cî ţ-am aşternută Foiţe_dî nucă, Căpătîlă ţ-am pusă Foiţe dî fagă, C’aşa nî-aî fos dragă; Aşternutu tăă Chieptişoru neă, Pernişoara ta Ţîţişoara mea. Găiţa *- Ion Burnache, 77 XX Verde foaie di mohoră, doră şi Iar doră, La fereasta dîn oboră „ Bate murgu dîn chicloră, „ Da nu bate ca s’adormă „ ■Şî bate ca sî mă scolă, „ Sî-I daă fină şţ orzişoră, „ Sî-I pulă şaăa ghinişoră, „ Si mă plimbă pî un’ ăl-i doră: „ www.dacoromanica.ro IALOMIŢA 207 Pi la fraţ, pi la surori, doru şi Iar doru, Mai cu focii pî la puica, , Care nî-a friptu inima „ Şî niie şi multora. „ Găiţa — Ion Burnache, 77. XXI Trei dofturi a plecatu’n ţară si să ărănească. Şi unde li s’a ’mplinitu beleturileflorii a stătu di li-a ’nnoitu. Aşa, înnoindu iei beleturile i-a văzutu stăpînirea. lei-ş arătă drepturile lorii şî omu stăpînirii li-a dat vqie. Zice: — Sloboz si hiţ în ţară, da sî-n spuneţ hiiecare ce doftoriie ştiţ. Aşa, spune unu—ăl dîntuu: — leu taiu mina omului din umărti şî la lună îi puni mîna la locul şî-lu făcu omu cum a fostu. llij luă ’n scrisu şî-1 ajunse rîndu pă altu: — Da ce doftoriie ai? Zi£e: — leu îi scoţii omului ochîu dîn capii şî la lună i-1 puîu la locu di-1 făcu omu cum a fostu. Aşa, îl ia şî p’ala ’n'scrisu. Mai rîmîne unu. Asta zice: — Doftoriia mea, ieu îi scoţii inimă omului dîn coşu chieptului şî la lună-1 făcu omti cum a fostu. Şî-1 ia şî p’ala ’n scrisu. Văzu stăpînirea ci meşteri oamini trebue sî hiie ăştia şî i-a luatu dî i-a. dusu la unu spitalu sî facă ’ncercare. Şî dac’a ajunsu acolo, a tras unu la un patu şî unu la un patii şî unu la un patu. A tăiată la un bolnavii mîna dîn umărti, i-a scosu la altu ochîu cu briceagu şî Ia altu i-a luat inima. Dîpă aia, iei ă pornitu’n ţară cu gîndu cî sî yiie la lună, cum a vorghitii — da lucrurile astea la iei ’n dăsagi. www.dacoromanica.ro 208 IALOMIŢA A mers iei cîtu o hi mersă ş’a ajunsu ’ntr’un sat unde avea o gazdă. S’a dată la vorbă cu omu, s’a cistită1 şî cin sî plece: . — Nene cutare, zice, noi avemu nişte scule la noi şî li-am lăsa la dumneata. Omu prinse bucuroşii. A pusă scara la gura podului şî li-a aşăzată pă dîpă'coşă. Aşa, dîpă ci-a plecatu negustorii, a vinitu şî nevasta omului ^cî ia nu fusese acasă. Dî unde, cătîndu ia pîn podu, a datu pîste mîna dî omu. Cîndu a văzuţii, a rămaşii dî lemnu: — Ia te uită hinunel Astea ni-a făcutu dî pagubă cineva. Ş’a luatu lucrurile dofturiloru şî li-a zvîrlitu’n focu. Seaca cîndu a vinitu omu-acasă, i-a spusu femiia ci-a făcutu: „bărbate, ioti-aşa ş’aşa, am găsitu’n podu nişte fermice şî li-am zvîrlitu’n focu. — Tii! zice omu, cî-ai făCutu?“ Da femiia ce yină sî aibă, daca nu-i spusese iei ni-nica? Iei a văzutu c’a greşît-o, ş’a rîmasii lucru-aşa. Aşa, la lună a vinitu ’ndărătii dofturii sî-ş ia sculile şî sî pornească la stăpînire, cum să legase. A eistitu, a mincatu, da omu hierbea Sîngile’n ielu! La urmă li-a spusu drepţii toată păţaniia. O dată să uită iei cîte trei unu la altu. Tac iei, tăcu, da ăl dî tăiese inima spune gazdii sî-i aducă un căruţaşii. Gazda să duce dî chîamă pă vecinii. A vinit omu numai dî cîtu, c’avea meseriia aia. A porniţii doftoru cu ielu’n goana cailoră ş’a ajunsu turna la marnea® oraşului unde ierea un oţă spinzuratu. î-a tăiată mîna şî pînă dimineaţa a fostu ’ndărătă la tovarîşi: — îeă am scăpată, zice ielă. Ăl cu ochiu iese-’n tindă la focă, pune chicioru pă capu pisicii, îi scoate ochîu şî-1 bagă' ’n baltonă. Cîndu yine ’n casă, zice: lCinstit. ^Marginea. www.dacoromanica.ro IALOMIŢA 209 — Am scăpatu şî ieă. Ăl d’al treilea să duce ’n curte la cocina unde ţinea omu porcu dî crăciună, scoate inima porcului ş’o bagă ’n dăsagî. Aşa, a pornită iei cîte trei iar la spitalu la bolnayiî dî-î sluţise. Lî-a pusă la hiîecare ce-i lipsea — la unu mina, la altu ochîu şî la ălîlantă inima — şî î-a făcută sănătoş. Şî daca î-a făcută sănătoş, i-a trimesă stăpînirea pî la casile loră. • A trecută dîpă asta cîtâva vreme. Dî unde, yine timpu dî să’ntîlnescă iei la moară — ăi trei bolnayi: — Par’că ti-aş cunoaşte ieă pă dumneata. — Şî ieă pă dumneata. — Eil d’apîi cum'vă mai ie? — Mă, zice ăl cu mîna, ieă mă ducă cu nevasta la tîrgă şî cu mîna dî ni-a pus-o ăla înî yine si mă repeză mereă şî sî tragă totă ce văză. Aia iera’nvăţată sî fure, cîci fusese mină dî oţă. Al cu ochiu zice: — Ieă, c’un ochiă văză cămă văză, da văză cu ochiu dî ni l-a pusă atuncîa dî par’c’aş avea luminări în ielă. Ăsta vedea noaptea ca pisicile. Da al treilea zice: — Ieă nu mă pociă scula dimineaţa nicidî cumă. Ce nu-m face nevasta... şî ieă pace I Vez, ielă atîrna ca porcu’n streată1. Găiţa — Ion Burnache, 77. XXII A fostă odată o femiie, care îera văduvă, şî pleacă ia ’ntr’o zi la tîrgă sî ia un măgară. Pă drumă să ’ntîl- ‘Paiele pe care se culci porcii. 6158 14 www.dacoromanica.ro 210 IALOMIŢA neşte c’o pretină. Asta o ’ntreabă ce mai face şî- un’ să duce. ' — Unde sî mă ducu, zice femiîa văduvă, mă ducu la tîrgu sî iau un măgarii ca sî ducu cu iei la moară şî s’aducu lemne dîn pădure. — Nu lua măgarii, surăţică, zice ailantă, cî măgaru trebue sî-1 duci dî nasu; ia-ţ mai ghine un bărbatu, cî bărbatu să duce singurii. Făcăieni — Costandinu Neculaîu, 50. XXIII A fostu odată doi fraţ care nu să potriyîa la norocii. Partea care le rîmîsese dîla părinţ unu dîn iei a ’mmul-ţit-o, ba încă făcuse moşîî şî ălîlantu nu putea sî lege douo -’ntr’un teiu. Al bogatu văzîn cîtu nenorocii căzuse pă ghietu frati-so, merge la un podii şî pune la un capătu dî podu o pungă mare cu bani, ca sî vază daca are fratile lui norocii s’o găsească. Iar ielu s’a ascunsu sup podu. Cîn yine ăla,. zice: „mă, da îeu dî cîndu m’am po-minitu, podu ăsta a fostu pă moşîîa lu tata şî niciodată nu l-am trecută cu ochii ’nchiş; ia, sî-1 trecu acumu cu ochii ’nchiş “. Şî trece cu ochii ’nchiş pă podu şî nu vede punga cu bani. Fratile lui cînd aude vorbile-astea 1-a'lăsatu ’n plata sfîntului, cî dîstul să căsnise sî-1 pricopsească. Cine n’are norocu, n’are, di cîn naşte pîjiă moare. Făcăieni — Costandinu Neculaîu, 50. XXIV Cuza, sireacu, ăla domn! Iei a făcut multe bunătăţ pîntru noi şî nî-a iubit mai abitir ca un părinte. Dă nu www.dacoromanica.ro IALOMIŢA 211 îera iei, nu mai aveam az pămînt şî tot clăcaşi iera să murim. Bora — Toader Rotam, 78. XXV Pin multe războaie a mai trecut şî ţara noastră. Ăst din urmă, barem, ne feri Dumnezău sflntu şî să făcu ’n ţară străină. Of l... Atunci să prăpădi şî ghietu Stan, hi-nio. Sărmanu, ce băiat bun ieral Ăl mai bun ni ^să prăpădi şî ni-a rămas dracii, ca să-ni mănînc amaru cu iei. Bora — Toader Rotaru, 78. XXVI Turcii, arză-i un foc dîn ceri multe necazuri ni-a mai adus. Pă vremea lor, nu icrai stăpîn pă ninic. îţ lua di’nainte şî bucătura .şî n’aveaf gură să zici o vorbă măcar, că te mînca gaia. Pă loc te lua la bătaie. Ba te şî ucidea şî habar n’avea dă nimerea. Ghine c’a dat Dumnezău dă ni-am cortorosit dă iei. Bora — Toader Rotaru, 78. XXVII Arîndaşîi ne mănîncă pă noi. Toată munculiţă, toată sudoarea noastră la iei să duce. Dă cum ’ieşîm în primăvară şî pînî iarna, la iei ne chierdem timpu. Ale noastre le bate Dumnezău pă cîmp. întrăm în iarnă goi şî fără nici dă unele l Vai dă măiculiţa noastră l Bora — Toader Rotaru, 78. www.dacoromanica.ro 212 IALOMIŢA XXVIII Propchietaru nostru nu l-am mai văzut dă cinci iera copchil. Cică-î dus naibii, Doamne iartă-mă, tocma. . . tocma. >. ni-umblă pin gură ... tocma ... la Vena, bat’o pîr-dalnicu! Ghietu td-so nu să nişca din sat. Doar pin la is-prăvniciie cin să ducea, ş’atuncea rar. Ş’apîî nu iera fodul ca ăsta; vorghea cu noi şî ne ’ntreba mai dă una, mai dă alta. li spuneam dă multe ori citi-o braşoavă şî să-l hi văzut cum jmai rîdea dă să prăpădea. Hi-so ăsta cică nu ştiie nici rumîneşte, vine pă la noi din an în Paşte ş’atunci stă cîte puţin, acolo la cîmp, unde are case. Dacă să ’ntîmplă să-l vază d’ai noştri, nici nu să [uită la iei; nici măcar nu moţăie din cap cînd îş ia căciula la iei. Sărmanu ta-so, unde ie să-l vază! Bora — Toader Rotaru, 78. XXIX Boierii dă mai ’nainle, pă vremea cînd avea roghi, ie drept că ne bătea, da tot iei te ’ntorcea cu vorba. Ăşti dă az nu te bate cu lî>ăţu, da te frige cu fapta. Ăia te bătea, da te hiluia; ăi dă az habar n’are dă tine şî dă nevoile tale. Bora — Toader Rotaru, 78. XXX Sfîntu Iliie, vara, umblă ’n car dă foc pă nori şî vrea să omoare dracii. Iei nu ştiie cînd îi ieste zîua lui, căci ar omorî pă toţ diavolii. în zîua asta, i-a dat Dumnezău putere să-i omoare. Bora — Toader Rotaru, 78. www.dacoromanica.ro IALOMIŢA 213 XXXI Rusaliile să ţin pîntrucă-i rău dă boale. îe mare sărbătoare. Ghietu Marin alde Budu îi rătnăsese o bucată dă loc dă porumb nesăpat ş’a vrut să-l isprăyîască tocma’n ziua dă Rusalii. Noaptea i-a şî strîmbat gura şî î-a luat o mină ş’un chicior. Bora — Toader Ro’taru, 78. XXXII Negustoriia îe mai bună ca plugăriia noastră; măil ia te uită la chir |ani, or şî la Tudorachi-al nostru. Mai fiifiica nu iera dă capu lor şî poftim dă-i vez azi S’au boierit. Da par’că nu nî-ar vini să crez că umblă cu lucru cistit. ' Bora—-Toader Rotaru, 78. XXXIII Tiii! mă frate, că mare dandana mai ie şî moda asta. Nu mai cuqoşti copchiii noştri dîn ai boierilor. S’a dus androcu ş’altele care ţinea cîte doi, trei ani; acum stămburile şî putrigaiurile dăla străini; ne ia toţ banii ce putem agonisi., — Tăicuţule, ia şî niîe o bălărină 1 d’alea. Nu vez că toate proastele are? „Dăîculiţă fa, leliţă Radă, că multe mai fuserăm orînduite să vedem 1 Fa, a ieşît dracu pă pămîntl îa te uită colo, tata pîndarului cu mănuş şî ghete ’ngaloşate şî ipelerinâ. www.dacoromanica.ro 214 1A.L0MIŢA. cu păru măciucă ’n frunte! — Na-na-naaa! Uite Tuta cu umbrea şî mălai n’arc ■ nici cît să orgheştî un şoarice. — S’a dus boii dracului! Să vede că nu mal îe mult pîn la sfîrşîtu pâmîntulul"! Bora—Toader Rotaru, 78. www.dacoromanica.ro B ILZ Ă U www.dacoromanica.ro BUZAO i Dă răzbel ştiu c’a trecut Muscalii p’aici şî iera cîrapu ăsta alb dă corturi pînă piste drurau dă hier; şî IreCa Muscalii la Plegna ca să roghească pâ Turci şî Ru-mînii ţinea cu Muscalii. S’a bătut' cică un an dă zile şî cîtî-un porumb pă zî mînca un soldat, că nu avea dă-mîncare. Şî cîn s’a ’ntors Muscalii după un an ^ loat pă toţ Turcii dîn Plegna, i-a loat în roghiie cu trinurile şî i-a dus în ţara rusască roghiţ. P’aci, Muscalii a stat dor dă s’a odinit şî să duCa rînduri după rînduri. Unii pleca az, mîine vinea alţii, şî toţ să duCa ’n Plegna la răzbel. Săracii, iera rău dă iei că nu iera dămîncare d’ajuns. Mizil — Uţa Anton Manole, 67. II II Dă Cuzea ştiu c’a vinit odată iCa la pod la Brâi-leanu şî iera o frumuseţă mare. Cuzea ăsta a dat pămînt la lume. Ş’atunCa a ieşît fata lu lordăchiţă Zapciu, că tat-su iera boier mare şî fata iera gătită numa’n hir dă frdmoasă ce iera. Şî iera acolo frumuseţă dîn toată lumea: cînta lăutarii; piste o sută dă scoarţe iera pă jos aşternute. Şî iera un umbrar frumos făcut acolo dă n’oi mai www.dacoromanica.ro 218 BUZĂU uita nu-ş’cît oi mai trăi. Cuzea ăsta dac’a vinit, a făcut mul ghine ’n ţară, că iei a dat la toţ oaminii pămînturi. Ferice şî halal să-î hiie dă sufletu lui! Mizil — Uţa Anton Manole, 67. III Boieri iera p’atunda: unu Ghinăraru Mavru, a lui îi grădina aia dă pă şuşa. Fata lu Mavru ăsta a loat pă Cantacuzîn, care ţine Mizilu. Mai iera îordăchiţă Zapciu, cari-avea nevastă pă fata lu boier Ispas dîn Grindu. Fata Iu îordăchiţă a loat pă unu Paul căpitan, maîur, nuş’ce iera. Mai iera Ghiorghe Taciu, Spirea Taciu dă az, Ştefan Băcanu, unu Brăileanu dăla pod, şî alţîi care nu-Lmai ţîn minte. Mizil — Uţa Anton Manole, 67. IV IV Hapîi iote ce-i: Stîntu Iliie l-a loat melitar ş’ a făcut meliţia trei ani, şî după ce s’a liberat, iei iera ’nsurat ş’avea o nevastă dă treabă, a vinit acasă şî cîn să între ’n sat î-a işît dîavolu ’nainte cu chip dă uom şî i-a zîs: „mă Iliie, mă!“ Da Stîntu Iliie zîce: „ce zici, mă?“ Da dîavolu i-a zîs: „dă unde yii tu?'Şî Stîntu Iliie i-a zîs: „uite acuma mă liberai şî io dîn armată1*. Şî dîavolu i-a zîs: „mă Iliie, tu nă ştii una, mă, nevastă-ta să ţîne cu tat-tu.— Ce vorgheşti tu, mă?' i-a zîs Stîntu Iliie. Iar dîavolu i-a zîs: „da, să ştii tu că nevastă-ta nu-i fată curată". Şî s’a dus dîavolu. Pă urmă Stîntu Iliie cînd iera aproape dă casă, s’a ’ntîlnit iar .cu dîavolu, şî iera seară şî î-a zîs dîavolu: „mă Iliie, mă, nevastă-ta să ţîne cu tat-tu şî ai s’o vez culcată ’ntr’un pat cu iei". Stîntu Iliie întră ’n casă şî necăjit dă vorbele diavolului, scoate saghîa şî dă cu sete mare ’n capu pa-- www.dacoromanica.ro BUZĂU 219 tuluî unde îera culcaţ mă-sa şî tal-su şî lî-a lăîat la amîn-doi capu, şî nevasta s’a dat speriată jos, că îera ’ntr’alt pat şi î-a zîs: „Iliîe, Iliîe, d’aghîa acum ai vinit ş’ ai omo-rît pă mă-ta şî pă tat-tu“. Iar sfîntu Iliîe, zăpăcit dă omoru ăsta, s’a pominit odată cu-o mînă ş’un chifor secate, adică uscate. Şî î-a zîs nevasta că ’nţelesese dă ce a dat sfîntu Iliîe cu saghîa, î-a zîs: „Iliîe, Iliîe, sîn fată curată, sîn fată curată, şî ăla a fos dîavolu dă tî-a amăgit". Şî sfîntu Iliîe a căzut în ghenuchî şî s’a rugat lu Dumnezeu să-î dea ceva să pedepsească pă diavol, şî Dumnezeu î-a dat pă mîna lui norii ca drum, şî î-a dat un car dă foc cu doi cai cu un ghici şî care s’ alerge după ^îavol să-l pră-. pădească şî să-l trăznească. Şî d’atunCa pînă la sfîrşît, or-cîn s’aude duruind pă cer după fulger, să ştii dăla mine că îe sfîntu Iliîe cu caru dă foc, carî-aleargă mereu după diavol să-l trăznească cu săgata lui, şî cîn fulgeră acolo pă cer trăz-neşte ghicîu lui, cîn dă în cai' să fugă iute. Şî d’aîa îe rău cîn plouă şî fulgeră, să nu ţîî ’n casă doghitoace d’alea, cîînî, pisici, c’intră dîavolu ’n iele şî sfîntu Iliîe dă acolo cu săgata şî trăzneşte locu ăla. Mizil — Uţa Anton Manole, 67. V La noi a fos boieri dă nîam, mazili. Avea pîecetluiri, sîpeturî, ş’alte cîte. Ăştia nu plătea niC-o dajdîe, numa ăi dă jos plătea. Da cînd a vinit Cuzea, li s’a ’nfundat ş lor, lî-a dat şî lor grijă. Vintileanca— Dobre Dinu, 76. VI VI Eî, păcatele mele! Ce să ştiu, Domnule profisor? Că uite, am rămas îo dă duc păcatele, nî-a murit tril fiforî www.dacoromanica.ro 220 BUZĂU şi ni-a rămas nepoţii, să-î îngrijăsc io acuma. Uite, fetiţa ce vez, tat-so î-a rămas casă, magazîie bună, coşar pă lălchî, dă care io trebue să ’ngrijăsc acuma, păcatele mele. Glodeanu-Sărat — Costandin Tudorache, 85. VII JDâspre asta nî-aduc aminte că' 'n limpu nîu am apucat dijma din zăce, şi pă urmă, poate sin păstecinzăcî şi şasă dă ani dă cin m’am/căsătorit, s’a făcut dijma din uopt, apoi din şasă, din cinci, şî două pogoane resfet, ş’a-poî din patru şî patru pogoane resfet. Acuma ie una şî una, un pogon resfet, apoi pîndărit, cocărit (o baniţă dă pogon, că ia uomu şî coace dîn iei pînă la cules), pui dă găină, zile cu caru şî cîte halea toate. Mai ghine iera aldată, că aram cît vream; aveam, cîte cinci vaci dă uom fătate, cîte douăzăci dă boi şî cîte treizăci, patruzăci dă cai în erghiliie. Şî-ni aduc aminte că moş Ioniţă Sîtaru avea şaîzăcî dă cai în erghiliîa lui. Sualurile iera otărîte cu Jilavele, Dudeasca, Cazola şî pînă ’n drumu Cirliguluî. Şi cirez iera două ’n sătucu nostru, dă cîte unsprece sute dă yite ’n cireadă. Sî paza dă yită iera cîtî-o sfânţoaîcă. Sfanţu iera nouăzăs-cincî dă parale. Apîî mai ’n urmă s’a mai scunchit. Cînd iera călugării, pă lingă plata îerbărituluî, mai făCam şî şasă zile clacă şî daca nu le putea să le facă, să dea şasă băniţ dă uorz. Cîn m'am însurat aveam patfu boi, trei vaci, doi cai şî v’o zăce oi, ş’am dat îerbărit unpprece lei vechi. Iera mai ghine, Maică Precistă! Tot uomu iera cu stare atunci: aveam caşcavele, putini cu brînză, unt, păsări, yite şî cîte halea toate. Glodeonu-Sărat— Costandin Tudorache, 85. www.dacoromanica.ro BUZĂU 221 VIII Dă Cuzea ştiu că ftl-a dat pămînt. A trecut odată pă la poştă cu cocoana lui; ş’acolo a făcut ăi mari florării, o frumuseţă mare, a pus scoarţe dăla fete mari, ramuri dă la salcînl şî Iera lume, lume... Ce să potriyeşte! Ş’a-proape îera nişte bostănăril dă pepini şî mîncâ lumea pe-pinl. Şî cînd a vinit Cuzea să uita la florăriîa ala, la scoar-ţăle şî Ia hondroacele 1 alea. Şî ’ntreba, că dă cine sîn făcute? — Dă dumneavoastră sînt? — Dai Dai Şî-I povăţula Cuzea să puie cînepă şî in, să are porumb, grîu, fasole şî să hile oamini muncitori. El, săracu Cuzea, tare ghine ne vinea Iei! Glodeanu-Sărat — Costandin Tudorache, 8?. IX Dă Turci! Ştiu Io! Că uite sîn cam bolnav, doar Ie ani la nijloc, că sin dă v’o obzăcl dă ani şî bolnav prăpădit. Nu văz ghine, ş’apîl am ş’ o betejală la inimă. Cîn m’apucă umori înl ridică sufletu tocma ici în coş. Dăspre Turci ştiu, că Io am petrecut cu Turcii, da niîe. nu hl-a făcut nici un rău. Tare rău fă£a sfintelor bb serici, spurcaţii. Io am fos, ţîu minte, odată la Buzău, la moară şî vinind îndărăt, pă la Spătaru am întilnit o ordle turCască; da nu ftl-a făcut niftic. Mal încoace, la Costeştî, altă ordle, şî ftî-a loat boii, şî m’am dus la comuna Stîlpu; Iar pă mine m’a dat la o căruţă cu dl-ale lor. Acolo am tras la biserică şî lighioanele spurcate trăga din lulele 'n sfînta biserică. El I Doamne sfinte I Apîl Iera ca’n ţara lor aici şî trăga nădejde să rămîle Iei eget- lAndroacele? Ţesăturile? www.dacoromanica.ro 222 BUZĂU beget, şî plăteam noi Rumîniî un firfiric dă cap, haracî la Turci. Apîi a vinit Muscalii şi î-a gonit. E! frate! Ştii cum iera atunci? Cin Muscalii gonea pă Turci, cin Turcii pă Muscali, aşa că noi ieram todauna dă beiiiq. La Silis-tra a fos răzbel mare. Ş’acolo a bătut Turcii pă Muscal, că-i vinduse gheneralii lor: CărCacov şî Lider. D’apîi şî iei a fos legaţ într’o căruţă fără obez, numai cu schiţe la roate, să-î hodorogască şî maţăle ’n iei, şî î-a trimes la Rusia. Ş’acolo a tochit aur şî lî-a turnat cu pîlniia pă gît. Noi trăiam ghine, lasă că iera Muscali şî Turci Şi beilic mereu, da iera dijma dîn zăce ş’ asta ne mai răsufla; da acum faci o chilă dă grîu ş’o dai şî p’aia la priciptor. Glodeanu-Sărat — Moş Pană, 80. X Rusaliile sîn zîle ca toate zilele, da sîn cu primejdie. Ai care lucrează ’n zilele astea mulţ trebue să păţască cîte ceva: înnebuneşte, să’mbolnăyeşte, îl primejdueşte \ Glodeanu-Sărat — Ioan Tudor Sîm-Petru, 70. XI Ă! Sfintu Iliie umblă cu mîniîe cu tunetele şi trăz netele pîn cer. Are necaz pă diavol şî-I trăzneşte. Cică are să yiîe diavolu pă pămînt să să lupte cu iei fa sfîr-şîtu lunii, ş’are să-l omoare pă Sfintu Iliie, şî din singele lui are să să fac’ un foc mare, ş’are să arză toată lumea. După aia are să yiie judecata. D’aîa l trăzneşte. Glodeanu-Sărat — Ioan Tudor Sîm-Petru, 70: * *Capătă boala copiilor. www.dacoromanica.ro BUZĂU 223 XII Ăl Că ce horn voinic iera Alexandru CuzeaI Iera dă treabă uom. Odată vinise la poştă şî ne zîCa să arăm cî-nipă, in, să lucreze nevestile noastre, să nu cumpărăm bumbac, că sîntem plugari. Şî pînza dă cînipă şî dă in ie mai ieftină şî mai trainică ca aia dăjbumbac. Glodeanu-Sărat — Ioan TudocJ3îm-Petru, 70. XIII Ei! dăspre răzbel Ştiţ mai ghine dumneavoastră dîn cărţ dăcît noi. Răzbelu ăsta a fos mare, tare morticios, a fos grozav, lume multă a cherit. Dîn batalionu ăla dă vînători auzam că tare puţini soldaţ a rămas, da s’a purtat ghine ’n răzbel, c’a loat steagu ăl mare al Turcilor. Glodeanu-Sărat — Ioan Tudor Sîm-Petru, 70. XIV Satu Siliştea-Cotorcii a fost un sat vechi. Spunea aldi taica bătrînu că-i dă-pă vremea lu Brîncovanu. Odată a vinit Turcii ’ntr’însu şî s’a vorghit să ro-ghească pă toţ oaminii dîn sat. A trimes atunci oaminii pă un horn, care-1 chema Crivăţ şî care fuga mai tare ca un cal, să să ducă la Buzău, unde iera Muscalii şî să-î aducă ca să-i scape dă Turci. A plecat pă jos Crivăţ dîn sat, coalea pă’nseraţ, a mers cale dă două poştii şî mai ghine pîn la Buzău, a vorghit cu mai marii oştii ruseşti şî coalea pîn răvărsatu zorilor a sosît cu Muscalii ’n marginea satului. Turcii, cînd a auzît c’a vinit Muscalii, a ’nceput 'a striga: „ghiaurl Muscali ghiaur-’11 ş’a suna dîn tobe, a face gălăgiie mare. Iuti-a ’nceput a-ş pune www.dacoromanica.ro 224 BUZĂU şăile pă cai ş’a işit îp partea ailaltă a satului, dăspre Bucureşti. După aia a^nceput împuşcăturile. Turcii a’nceput a fugi şî Muscalii a-i goni; da cîn să treacă gîrla Siliştii să ’ngrămădesc pă pod şî s’a făcut atunci Incăirare zdravănă şî tăiere mare. Dîn Turci n’a rămas nici unu; da dîn Muscali n’a cherit mulţ. Şî să povesteşte că Turcii ar hi fos mulţ, că mai la hiîecare casă s’afla în fartir1 cîti patru-cincî pîn la nouă soldaţ. Şi Siliştea iera doar sat mare, că după ce s’a părăsit şapte sate dîn iei s’a făcut. Toţ Turcii iera călăreţ. Cică mulţ dă frică ş’aghîa deşteptaţ dîn somn s’a buimăcit şî n’a ştiut ce să mai facă; n’a mai încălicat să iasă afară dîn sat ş’a rămas to pă la gazde ’n fartir şî să rpga dă Rumînî ca să-i ascunză. I-a chitit după cum a cerut iei; da cînd a ’ntrat Muscalii ’n sat, după ce isprăyiseră cu Turcii, Rumînii î-a arătat Muscalilor şî şî p’ăştîa î-a omorît. Muscalii a loat atunci dăla Turci caii şi tot ce jăfuise iei. Bănet mult cică ar hi loat atunci Muscalii; da şî Rumînilor lî-a rămas la mulţ bănet o grămadă. Turcii în zaryura8 aia a uitat tot. A mai zâbojdt dup’ aia v’o două zîle Muscalii ş’apu a plecat îndărăt spre Buzău. Vremurile alea iera tare grele. Dă cîti-ori vinia liftele astea, Rumînii o duâa greu dă tot. N’avea "nici o ticnă ’n casa lui. Orcine âr fii fost, Turc or Muscal, să făCa stăpînî şî Rumînii iera la chilimu ^lor, zluga lor. B.a mul mai avură dă suferit ghieţii Rumînî. Femeile tinere şi fetele mari şădea ascunse to timpu ăla. Dă multî-orî to Rumînu le da şî mîncarea. Bătăi ş’ompruri dă cîtî-orţ 'să’ntîmpla !jŞi satu Siliştea iera aşăzat toma pă drumu ăl mare, care duce dăla Buzău la Bucureşti şî cam p’un delişor, şî nu iera trecire dă Muscal or Turc ca să nu s’abată şî ’n sat. Ş’atuncî iera^greu dă tot dă Rumînî. D’aîa s’a otârît să-l părăsească, că la râu loc mai iera: toma’n drumu ăl mare, pă unde nu mai curma 1Cuartir. aZarvă. www.dacoromanica.ro BUZĂU 225 dă multi-ori nici ziua, nici noaptea trecire dă Muscal la Bucureşti şî dă Turc la Buzău. Ş’aşa a plecat tot neamuri, neamuri, ş’a făcut satile astea, cari sîn şî astăz: Cotorca, Glodeanu, Siliştea, Glodeanu-Cîrlig, Glodeanu-Sărat, Slătioarele, Jilavele şî Urzicenii. Nu vez ci vale ieste aici la Glodeanu-Sărat? Cică atunci mărăcinişu şî bălăriile irea cît casa; bordeile nu să vedea dă loc. Par’că nici nu irea ţipenie dă uom p’aici, aşa -buhădii* irea. • Ba spunea taica bătrînu c’odată a vinit Turcii p’aici, da nu ’n sat, ci ’n aprochîere dă sat: Şî lumea a fugit dă frică la munţ. Ba a răzghit pîn munţii Muşcelului pă lîngă Cîmpulung, ş’a stat acolo' pîn’ a trecut răzniriţa şî s’a ’ntors iar pă la bordeile lor. Glodeanu-Sărat — Ioan Tudor Sîm-Petru, 70. XV Dă cîn cu lăcustili, mari păcat irea pă ghieţii oa-mini. Vinia lăcustili pă sus ca un nor negru. Zbura aşa ascuţit ’nainte, ca dăpă ’mpărat. Işam cu nic cu mari ’naintea lor şî şuiram, fluiram, chiuîam, strigam, sunam dîn clopote ş’arămurî, să făCa ramăt2 mari ca să nu să lase pă bucăţi. Undi să lăsa, cîmpu dîn verdi rămînea pîrlit. Li măturam cu măturii ’n şanţuri, li pîrleam cu paie. Unîori grăpa oaminii bucatili dă verz, cu grădhili dă mărăcini, cu pămînt mult pă ieli, ca să li striyească. Cîn să ridica, rămînea numa beţili la bucăţi şî bă-ligaru lor, cari irea alb şî lunguiat ca bobu dă ovăz. Yitili n’avea ci să mai mănînci şî niros urît irea pă cîmp. Padina — îordache Coman, 74. ^Burueni mari. *Sgomot. 6158 15 www.dacoromanica.ro 226 BUZĂU XVI Cînd iream băiat mărişor, aşa ţîngăiaş, mă duCam cu tata la Brăila, cu caru cu bucăţi. Turcii ’ntindea ipin-gaua pă marginea drumului şî să oprea hiicari uom cu caru ş’arunca citi zeci parali pă ipinga. Vai dă mama lu ala cari nu arunca bani. Că Turcu, cari pîndea mai dăparti, vinia şî-1 da o bătaie, sor cu moartea. Dacă dam, api aveam voie să dijugăm boii şî să pască cît vream. Aşa irea ’n raiaua Brăila, banii pîntru îamaş i dam pă ipinga. • Padina — Dobre Teişan, 96. XVII Cînd iream nici şî vinia cîti-un Ovrei în sat, dăpă lînă, făCam cîti-o cruce dă trestie ş’o puneam în căruţa Ovreiului. Să hi văzut cum săria Ovreiu, ca ars, şî fuga blogodorind în limba lui. Lăsa şî cai şî căruţă şî sta dăparti ^î să ruga să-î luăm cruCa dîn căruţă. Ni da cîti zeci lescăî ş’api o luam, şî Ovreiu o tulîa la fugă dîn ghice cailor; şî toată lumea-1 huiduia. Acum însă li zicem jupîni şî domni şî rid ii dă noi; ba, auz c’a luat şî moşii cu arîndă. Padina — Dobre Teişan, 96 xv nr . Ghini mai irea cîn a avut ţara asta pă Cuzea. Irea bun Rumîn ghîetu Cuzea şî mult ajuta iei pă sărăcimi. Să vez dumneata ci păţa ghîeţiî Rumînî ’nainte d’a hi iei domnitor. Cocoii irea mai mari, lucram pînă nu mai puteam şî şădea pă urma noastră şî nu ni lăsa să ni hodinim o menută, par’c’am hi fost roghiţ dă tot la ii. www.dacoromanica.ro BUZĂU 227 Da ci să mai zici dă ghleţil Ţigani cari munCa pîntr’o tandră dă măligă. Da dac’ o hi fos numa atîta nu irea ninic, da ghîeţii oamini făCa (toată noaptea dă caraule la casa Cocoî’.iluî, şî vai dă schinarea ălor cari nu vinia să facă caraulă, c’a doua zî dă cu noapte chema pă conţî-lieri la curte şî-î suduia. Cum spus, iream flăcău dă uop-sprece ani cîn spunea taica că Cuzea-i domnitor. Dumnezeu să-i ierţi păcatili, că mul ghini-a mai făcut la ghiata sărăcimi. Numa ci ni pominim într’o zî c’a dipişat Cuzea ’n toată ’mpărăţiia să să dăzroghească oaminii dă-la Cocoî. Ehei, ci chef pă capu nostru! ’Nainte dă dipişa asta a vinit alta şî spunea că hiicari Rumîn s’aibă puşcă ’n casă, şî ci mai horghea oaminii şî spunea ci-o să-i sune ghiata schinari-a boerului d’acu ’ncolo. Da oca lu Cuzea! că ti săturai cîn beai yin, da nu ca acu cîn d’aghea pui pă limbă. Da cîn să ducea Cuzea la Galaţ dipişa să işim ’naintea lui; să hi văzut, ni du-Cam o grămadă la satu ăsta cari-i acu Bîlhacu şî numa videai cum yine delegenţa cu Cuzea; avea şî pă urmă şî ’nainte meletari dă-1 păzea. Cin ajungea ’n dreptu nostru i făcam salotu şî iei ni mulţămea. A stat numa ho citva ani şî irea dă loc cică dîn ţara Moldoviî. Şî numa aud c’a plecat dîn ţara asta şî Cocoii credea că iei s’a dus să yiie cu Turcu ş’atunci ii s’a apucat şî s’a dus la Brăilă ş’a luat pă meletarii grăniceri şî i-a dus la brazda Turcului ca să nu yiie Turcu; ci s’a mai făcut cu iei n’am auzît nici az. Da dac’o hi murit, să-l ierte Dumnezeu şî să-i hiie ţărna uşoară că ni-a scos dîn roghiia Cocoilor şî irea ghini dac’avea fiCori că mai căpătăm şî noi o ţandră dă pămînt. Largu — Păun Nica, 66. X15C Iream copchil şî spunea mulţi taica dă angăralili dă Turci. leu sînt acu uom bătrln şî par’că ni-aduc aminti www.dacoromanica.ro 226 BUZĂU ca pîn yis cum irea ghieţii oaminî dă chinuiţ cîn vinia liftili dă Turc asupra Muscalului. Az văz că ghini pitrec toţ Rumînii că nici o liltă nu mai yini ca atunci. A vinit odată Turcu aci la Brăilă şî s’a ’ntărit ghini, şî Rusu a vinit să-l bată. Da să hi văzut dumneata ci dă chistoali avea Turcii la brîu. Taica irea tîlmaci la doi Turci şî pîntru ghinili ci li făCa i dădea bani să cumpere yite, hiîe pîntru casă sau pîntru tăiet. A vinit împăratu Rusului c’un ghenerar ş’a dipişat că nu-i dovidesc pă Turci şî s’a suit ii pă molament la moyila dăla Brăilă şî s’a uitat cu ocheanu să vază ci faci Turcu, şî cîn l-a luat cu puşca la ochi l-a loyit pă ghietu ghenerar şî ghini ci li părea Turcilor că l-a omorît. Nişti dofturi i-a scos maţili ghenerarului şî l-a dus la Roşia, i-a făcut o cruce mari; d’aici a dus acolo tril ani. Da yicleanu dă Rus a făcut o bortă pă su pămînt ş’a răzghit turna la ierbăriîa Turcilor. A luat ierbăriia şî pă urmă i-a bătut pă Turci ş’ a ’ntrat în Brăilă ş’a băut yin şî rachiu, că Rusu aşa-i băutor. Nu ocsărvyi dumneata că ii cîn să bătea cu Turcu să’ngrămădea ca lupchii asupra unui ghiet uom cari-a amurgit pă drum. Să vez ghieţii Turci cum i ghiCuia cu ghicili Rusu, vai dă schinarea lor; pă alţii i scăpa fuga cu chicerile. Az nu ma ie horba nici dă Turc nici dă Muscal. Nu li mai vez chiCor pîn ţara asta. Az trăim mai ghini, da lumea s’a ’mmulţit şî-î greu dă trăit. Armata cum văz az îi ghini ’nvăţată. Largu — Toader Cocan, 90. XX Iream copchil şî numa aud că Rusu a trecut brazda să yiie să să bată cu Turcu. A stat Muscalu mult aici pă capu ghieţilor oaminî ş’am păţit mulţi şî dăla Turc, că irea aici la Dobroge. Muscalu ăsta-i rău liltă, să vez dumneata, răsîchitor, www.dacoromanica.ro BUZĂU 229 n’am văzut; pă undi-ajungea pitrecea. Irea oamin! ghini făcuţ la trup şî ti ’nspăîmînta cin să uita la tini, ţiu minţi ca acu că iream zburăţăl copchil. Vinîa pîn casă şî li tăCam mîncari şî ni lua şî ghîata hrana dăla ghîetili yiti şî săracili zghera dă foami. Da aşa poatî-am fos noi so-rociţ dăla Dumnezeu. Mulţ Rumînî a mai fugit dîn satu ăsta dă frica Muscalului, că s’auzea că bătea pă Rumînu cari să sfădea cu ii ş'a fugit mulţ Rumîni cu femeili şî copchiii dă frică c’avea ghice dă chieli făcuţi, şî pă cari-i prindea-i ghiCuia pă schinari dă zghera cît ţi-i gura. A stat aici mult, şî iei a vinit să gonească pă Turc ca să nu ia ţara. Muscalu ăsta făCa volintirj dîn soldaţ di-a noştri şî li plătea un pol pă zî; da vai dă capu lui cînd a vinit ghietu văr a hiu, irea umplut dă păduchi. S’a bătut cu Turcu, ş’un ghenerar Rus a vîndut pă Rusu la Turcu şî s’a bătut la Sîlistra şî pă urmă s’a făcut la pace. îi mare mă Rusu ăsta, da-i prost că nu-i ca Rumînu iuti. îoti-acu la Plevna, Rumînu a ’ndovidit pă Turc şî ni spunea şî nouă profisuru cîn ni-aduna la şcoală că Turcu irea să ’nneci pă Rusu la Dunăre ca pă yiti. Acu hun1 an a avut răzbel cu Jamponu, da a mîn-cat ghietu Rus bătaie la cataramă. O pomini-o şî mort. Da cum o hi Rusu, cum n’o hi, noi să ni videm dă ţara noastră, că la răzbelu ăsta irea să ni unim şî noi cu Rusu să batem pă Jampon; da daca ni lua, io cred că noi i’n-dovideam, c’avem' împărat bun pă Caru. Largu — Toader Cocan, 90. XXI Ştiu că oaminii fuga dă Turci cu calabalîcu şî cu rîşniţa ’n car, fuga vara pîn bălării pă cîmp şî pîn bălţ, lVre*un. www.dacoromanica.ro 230 BUZĂU îş făfia pătuli pă apă ’n stuf, aşternea stuf pă cămaşa apii ş’apoî s’acoperea dă toati părţili să nu hiie văzuţ dă Turci pînă cînd auzea că s’a dus Turcii. Cari rămînea dă avea nevastă, îl punea Turcu să-i plimbi calu şî Turcu să dufia ’n casă la nevasta lui. Satili irea dăparti unili dă altili şî Turcii să’nhăita şî işa ’naintea oaminilor cîn să duCa la Brăila cu bucăţi dă vînzare, hin-că nu irea drum dă hier p’atunci, li-aşternea ipingaua ’naintea ca-rălor şî li cerea bani. Uniori scăpa oaminii zicîn că n’au bani, adică-i minţea pă Turci şî credea că n’au, şî că yin or să duc în altă parti. Alţi ori, suduia şî li lua păralili şî vinia ghieţii oamini acasă plîngînd. Găvăneştî — Neagu Dragu, 75. XXII A vinit Muscalii şî i-am iernat cîn s’a bătut la Sî-listra, nî-a luat dă podvadă pă Ia Călăraş. Iream supuş orundi ni cerea cu caru, cu boi, cu podvez, şî Muscali schiloz cari nu putea mergi pă jos dă boală, i puneam în car. Găvăneştî — Neagu Dragu, 75. XXIII Cu tocmelili a fos mai ghini ’n vremili vechi, că ni ziCa arîndaşu, cini irea, să ni ducem cu plugu ’n cutări linie, că s’a dăşchis loc dă arat. Toţ oaminii iream clăcaş şî făfiam citi patruzeci dă zile dă clacă cu braţăli la cîmp, ierbăritu irea ieftin, aveam cîti cinci yite scutite; irea doi sfanţ dă yită mari, zeci oi o yită mari. Dijma, din trii pogoani porumb făfiam zeci grămez, una irea a arîn-daşului; dîn trii pogoane dă fin, lua dîn cinci căpiţ una; dîntr’alilalti lua dîn şapti una. La ziua dă clacă, la mîn- www.dacoromanica.ro BUZĂU 231 cari ni da un das hodină la prînz, ş’un das la năriîez. Az îi destul dă greu, n’avem pămînt ca atunci; mai ghini o dudam atunci. Am avut noroc cu ghietu Cuzea, Dumnezeu să-l ierţi, a fos bun, dă mai avem cîti-o ţandără dă pămînt dă cîn cu claca. Găvăneştî — Neagu Dragu, 75. XXIV He 1 Hei Domnule!Inainti cu ’nvoielili pă moşîie irea di-o sută di ori mai ghini ca acuma. Atunci primăvara ci fădam? Puneam boulenii la plug cîn să făda di-arătură şî plecam pă moşîie; nici nu ştiiam undi mă duc. Undi videam loc bun di-arat, stăm şî brăzdam şî aram cit îhî tribuia, şî nimerica nu mă ’ntreba că cini nî-a dat loc acolo. La secirat sau la cules dam din zeci, ş’alt ninica. Acu ie di speriat. Ghini faci ci faci cu docoîu cu ’nvoîala, da cînd ajungi pă mîna logofeţilor ş’ isprămniceilor, pînă să-ţi dea locuri în v’un lac sau sărătură, îţ yini să ti lipseşti şî dî-alea. Ei fraţi, toati ca toati, dinspri altili par c’ar h mai ghini acum ca ’nainti, da dispri locuri s’a dat dracului di tot cu docoiil Barem nu-ţ dă aşa dipă cum ti ’nvoîeşti. Aş! ţ-ai găsît. îţ dă la Iei pintru cinci pogoane uopt şî la tini pintru cinci pogoane tril. Pil mai ie di trăit? Ţinteşti — Toma Drăgan, 80. XXV Intr’o zi trieram cu tata lîngă Moyila Tabli. Pă la nănîez undi videm că vinîa dinspri Cacaleţ un Cazac călări di scăpăra chîetrili. Cum a vinit nî-a dat „sdrasle“, a discălicat, a legat calu dî-o căruţ’ a noastră, şî pă urmă www.dacoromanica.ro 232 BUZĂU nî-a cerut dac’ avem să-î dăm civa dimincare. I-am dat cî-am avut. lei mînca şî cu ochii mereu ’n toati părţili. Nu isprăyise ghini di mîncat, numa-1 videm că aleargă la cal, îl dizleagă, încalică pă iei ş’o tuleşti ’n1 goana mari spri Cacaleţ. Cîn ni uităm într’acolo, undi videm că vinîa spri iei doîspreci Turci călări. Cazacu dipă ci s'a aproi chîat di iî ca d’o zvîrlitură di băţ, a tulit-o ’ndărăt spr-noî; Turcii dipă îel. Iei fugi, pînă cîn Turcii s’a ’nşîruit dipă îel, cînd o dată ca fulgiru s’a ’ntors îndărăt ş’a tăiat pă cîtî-unu pînă î-a isprăyit pă toţ ş’api lî-a luat la toţ puştili, săghiili, chistoalili şî pă toati lî-a aruncat într’un puţ adînc şî caii î-a ’nşîrat unu d’altu di coade ş’a plecat spri Moyila Lunga, pînă nu l-am mai văzut. Aşa meşter nici n’am văzut! Unu singur a făcut varză doîspreci. Ţinteşti — Radu Drăgan, 75. XXVI Eî, ca Grecii daţ dracului nu sînt alţii! Dac’ar putea să-ţ îa şî chielea di pă tini. Iera mai acu cîţva ani un Grec in hanu ăsta al Codului. într’o zi din postu ăl mare trefam la plug pîn faţa prăvăliiî lui pă şuşa mai mulţ inş. Numa iacă iese Grecu ’naintea noastră, nî-opreşti şî ni spuni că noaptea a yisat pă tat-su şî vrea să-î facă pomană. Să hiîe al dracului Grec că noi l-am crezut. Am intrat în dramă, nî-am pus la masă, şî scoati Grecu la yin, taie la piîni, adu măslini, icre, praz. Dipă ci nî-am săturat răzghit, cîn să işim undi să puni hăl Grec la uşă şî ni ceri părali pă ci-am mîncat ş’am băut. Noi: „da ci-î asta jupîne? N’aî spus aşaş’aşa“? Grecu: „da ci, mă, steţ nebuni? Aţ mai pominit voi pomană ’n postu Paştelui ş’încă lunea ?“ Dac’ am văzut că nu-î chip, am scos frumos cîtî-un frăncuţ şî jumătati, c’aşa nî-ajungea, am plătit Grecului ş’am plecat cu coada www.dacoromanica.ro BUZĂU 233 ’ntre chiCoari, şi Grecu, hir’ar al dracului, rîdea şî bătea ’n palme. Cui irea să ni mai plîngem că irea omu Coco-iului, a lu Anton Garohide. Şî Grecu aşa-i iei făcut, dacă nu poati să-ţ facă y’un rău mai mare, îţ scuipă ’n cofă cin iese din casă. ' Ţinteşti — Alexe îoan, 60. XXVII ’Nainte di Cuzea oaminii irea ’mpărţiţ în brasle: neamuri, postelnici şî mazili; ăîlalţ irea birnici şî mai irea şî clăcaş. Neamurli avea să strîngă cară di podvadă pintru Muscali, că irea Muscali mulţ, Doamne fereşti, în ţară, şî treCa mereu să să bată cu Turcu. Neamurli şî mazilii nu fă£a meliţîe, numa birniciî fă-Ca meliţiî şî aştia da cîtî-un uom doi din sat pintru tot satu. Clăcaşîî irea roghî la Cocoi, iî irea ’mpărţiţ în tril: frunte, nijloc şî coadă. Fruntea plătîa o sută patruzeci di lei vechi pă an, nijlocu şaizeci şî da ş’o găină, şî coada plătîa triizeşîcincî di lei, ş’avea voie să pască cu yitili pă moşiile Cocoilor, s.’aducă lemne din pădure şî daca cosea fin, sau ara porumb pă moşiile Cocoilor, da dijmă din cinci una. Ehe! oaminii trăia atunCa mai ghini, irea mai ’ndestulaţ din toati, avea yiti mulţi şî frumoase, şî nu irea nici fuduli ca acuma, oaminii umbla ’mbrăcaţ cu zeghi albă di diniîe şî iţarî şî ochind în chiCoari, da nu ca acuma ghete ; cizme n’avea dicît cîtî-un postelnic sau mazîl or boier di neam şi aştîa rar! Aşa a fos pînă la Cuzea. Dipă cî-a vinit Cuzea, a dat tot jos, a stricat toati breslili şî pă undi irea bani pă la mînăstirî, iei i lua; a luat dila Colanu dila Ichiscupiîe, şî irea Ichis-cupiîe părintili Filofteî şî î-a luat lada cu totu. Şî cî-a făcut cî-a dres, că l-a dat jos Caru, şî cîn l-a dat jos irea formili făcuţi aii Domnitorului şî meliţîa s’a sculat şî www.dacoromanica.ro 234 BUZĂU Oltenii irea mai răi ş’a fos strigînd mereu; „Ai di-ţ dă socoteala meliţii, ci umbli?" Şî pă urmă s’a pus Caru domnitor, ni să pari la şaizeci şî şase. Chîetroasa-di-Sus — îoniţă Răducan Frunză-Verdi (fost mazîl pe vremea breslelor), 98 XXVIII Di Turci spuni că irea răi, făda rău la oaminî, li lua yitili cari irea mai buni, şî fetili sta ascunse di trica lor pin grochi di bucăţi, pin chimniţ şî pin podurli chimniţilor. Grecii irea negustori, cîrcimari, ii ţinea moşiile cu arîndă, strîngea cirez di yiti pîntru tamazlîc. Ovrei irea şî p’atunci, da nu irea răi; Turcii irea mai răi. Chîetroasa-di-Sus—îoniţă Răducan Frunză-Verdi, 98. XXIX Cu tocmelili irea aşa: ăi cari n’avea pămint, că numa moşnenii avea pămînt, să duCa pă moşîili Cocoîeşti şî făCa casa acolo şi plătea clacă în bani sau în zili di lucru, şî. aştîa irea mai mult ungureni, că vinia din ţara ungurească, şi cîn vinia, avea nişti lemne ’ncrucişati, la un cap strînse şî la unu răşchiraţi şî juca cu iei şî li ziCa Moş di turcă şî li ţinea piste an în pod şî numa la sărbători li da jos. Chîetroasa-di-Sus—îoniţă Răducan Frunză-Verdi, 98. www.dacoromanica.ro BUZĂU 235 XXX Di âînt-Iliîe spuni că iei s’a supărat şî s’a suit la cer Cu caru şî cu cai di foc, şî că iei ţinea cu lumea. Irea un popa Manea şî noi iream la prăşilă şî cînd a ’nceput să tuni şî să fulgire, popa a zis: „taci, Iliie, că-m sperii iapa“. Doamne fereşti, ci vorbă mari, şî noi am zis: „taci, părinţi, di ci vorgheşti aşa că ni chierdi Dumnezeu “? Chîetroasa-di-Sus — îoniţă Răducan Frunză-Verdi, 98. XXXI Ehei Atunci irea mai ghini c’avea toţ yiti şî irea dulfaţă multă. Noi n’aveam dicît obzeci di oi şî mă ducam sîmbătă seara cu cotiga cu doi boi ş’o adufam încărcată cu dulâaţă, brînză şî caşcaval berechet; irea ghirşug, nevoie mari. Acum n’ari ghietu creştin undi să mai ţiie o văcuţă măcar; s’a strîmtat di tot pămîntu, nu mai ie larg ca atunci. Taie’ al neu avea v’o şaispreci cai şî plătea cîti şase lei vechi di cal ş’umbla pă undi li plăâa. El., da acuma ie rău, dării s’a mărit. Chîetroasa-di-Sus — îoniţă Răducan Frunză-Verdi, 98. XXXII Cînd a luat Bibescu pă cucoana Spătarului, a pus-o ’n călească ş’a trecut cu ia Ia laş di s’a cununat ş’avea şaispreci cai la călească şî cîn s’a ’ntors l-am petrecut şî ieu dila Buzău pînă ’n dreptu nostru, că iream mari atunci; aveam un cal fugaş, mă ţineam la fereasta că-leştii şî irea Chitaru Ghiţă din Lipia tist dă dorobanţ şî Căuş Dobre dila Merei dipă călească cu v’o douăzeci www.dacoromanica.ro 236 BUZĂU di dorobanţ, ş’am mers dipă călească pînă la Poştîa veche ş’ acolo a hodinit caii şî ni-a dat la toţ cîti-o rilă şî lu Chitaru Ghiţă i-a dat o şapcă plină cu galbini. Şi dorobanţii irea ’mbrăcaţ cu minteni albi şî cu găitani roşii, numa Chitaru Ghiţă irea ’mbrăcat mai ghini. Numa dila C'uzea ’ncoaci a ’nceput fuduliia. Chîetroasa-di-Sus — îoniţă Răducan Frunză-Verdi, 98. XXXIII Di Sînt-Iliie nu-i ghini să lucre uomu, că bate chia-tra rogoadele şî bucăţelele dă pă cîmp, Dă Foca, Doamne păzea! sălucri că te pîrjoleşte, La mort, cîndu-1 îngroapă, hişte-cari aruncă cîti-o mînă dă ţărînă, ca să nu-i urmeze la groapă. Breazu — Dumitrache Cotu, 57. XXXIV Pripoarele iestea-s răle. Cîn plouă, să dai mult cu multu şî să nu îmbli cu căruţa pă şiuşiele. S’aude vorghindu-să că hiie cari cap dă fămilie să plătiască cîti cinci Iii pîntru siguranţie la vreme dă lipsire. Ghini-ar hi cum zîc dumnelor, da tîmpurile-s greli-acu, n’are Rumînu dă unde da. Cinci Iii ie mult pîntr’un sîrman. Greceanca — Dinu Samson, 59. XXXV leu sîn stăpîn la casa mea şî pă lucru neu. Cîn nî-e foame ’mbuc, cîn nî-e sete beau, cîn nî-e somn mă culc, da sînt alţii sîrmanii d’o duc ca roghii. www.dacoromanica.ro BUZĂU 237 Bucăţele mai n’aî unde sîrmanii citi ceva bani. Oi şî mei nu prea sînt, pune; dă pă rogoade mai ia mai mul capre. Greceanca — Dinu Samson, 59. XXXVI Asta a fos moşîîa lu Spirea a Ţăndăroaii, ăla irea hain şî ’nglobia nărodu. Acuma n’o ducem nici noi mai ghine. Popă n’avem, că nu să ’nvoieşte cu lăcuitorii, că nu-i patrofiie *. Da pă vremuri dă noroi, vai dă sufletu nostru cum trăim. Şuşelele-s rele că nu Ie ţine dîn scurt premaru. Vispeştî — Ioan Iova, 42. XXXVII A fost odată un Ţigan sărac ş’avea patru copchii. într’un rînd nu mîncase v’o patru zîle, şî ghiata fomeia lui şi copchiii iera lihniţ dă foame. Atunci Ţîganu ’ş aduse aminte d’o stînă, care iera la marginea satului, şi spuse fomeii că să duce la stînă să mînce măligă cu hurdă, ca să să poată lupta cu ursu. Şi plecă la stînă. Cum ajunge la stînă, Ţîganu spune Cobănăilor gîndu lui; da aştia ca să rîză dă iei, i-arătă ’n ţarcu oilor un bulgăre dă sare aninat într’un crăcan, şî-i spune că aceia-i hurdă; şî i-a mai arătat ş’o groapă ’n care punea zăr pîntru cîini, şî-i zîce că acolo-i lapte. Ţîganu văzîn că sarea-î tare, s’a pus pă brînci ş’a supt la zăr, pînă i s’a umflat burta ca un Cumpoi, ş’apoi vru să plece acasă. Da Cobănăiî a zgherat la iei ca să meargă să să lupte cu ursu cum spusese; ş’atunci Ţîganu să duse cu iei pîn pădure ca să găsească 1 1Epitropie. www.dacoromanica.ro 238 BUZĂU ursu, căci n’avu ce face. In pădure Ţîganu vede un Cuf mort aninat intr’un copac; şî îa o zburătură ş’o aruncă ’n iei; da văzîn că nu fuge, a ’ntrebat pă un Cobănău, ce ie ăla? Rumînu-î spuse că-î Cuf. — Mînca te-aş, par’că yine ’ncoace... Maî merge îel, ce mai merge, şî vedî-o tufă mare, şî îar întreabă: — Da ala ce maî ie? — Iî tufă, Ţigane. — Haoleo, par’c’aleargă dăpă mine! Ş’o tuleşte la fugă, dă frică să nu dea chiept cu ursu. Lapoşu — Mihai Bălan, 72. XXXVIII Odată Sint-Iliîe năcăjindu-să foc pă tat-su şî pă mă-sa a pus mîna p’un chidor dă scaun şî loyindu-i, i-a omorît p’amîndoi. Apăi iei s’a dus pă un munte şî s’a făcut păzitor dă oî. Acolo a şăzut îel trii ani, şî ş’a făcut şî îel o turmă dă oî. Dăla o vreme i să urî pîn ăle pustiităţ, ş’a vîndut oile, şî s'a ’ntors acasă la fomeia şî copchiii lui. Aproape dă casă iei vede un uom ce furase pă sor-sa, şî l-a ’ntrebat unde să duce cu ia, şî nu î-a răspuns ninic. Atunci a tras cu bîta, şî cînd a dat în ăla, a loyit pă sor-sa ş’a omorît-o. Da Dumnezeu, care vede toate, î-a zis: — Ce făcuş Iliîe? Te-a ’nşălat ghîavolu! Căci îel îera ăla care furase pă sor-sa. — M’a ’nşălat, Doamne! da să ni-1 maî dai odată’n mină, căci nu fusei harnic dîntîi. Şî Dumnezeu i l-a dat. D’atunci Sînt-Uiie aleargă mereu după ghîavoli, şî-î tocheşte cu bătaia, trăznetu şî fulgeru ’n toate părţile. Lapoşu — Mihaî Bălan, 72. www.dacoromanica.ro BUZ \U 239 XXXIX A vinit pîrcălabu să stringă zahara, cîn s’a bătut Turcii ’n Brăila cu Muscalii, şî s’a apucat mama cu v’o cîteva babe s’ascunză grîu, ş’a vinit pîrcălabu să-i ceară grîu şî ia nu i-a dat. Ş’a mînat-o la vîrfu plaiului. Şî cînd a ’ntrat a zîs: „bună dimineaţă!" Da pîrcălabu dă colo: „dăscălicaţ-o, dăscălicaţ-o,“ şî ia a plîns şî s’a rugat s’o lase că mai are niţel grîuleţ supt o putină ’n pod. Da naşa pîrcălaghiţă rîdea mereu: „ha, ha, ha! Rumîne, or că dăm dă v’o pacoste mare, or că ghine mai e dă peste noi, că iote cum să bocesc muierile, parcă li-a işit veleatu.“ Şî s’a dus mama cu babele ş’a dat pîr-călabului grîu să-l ducă la zahara, c’aşa le scriia lor stă-pînirta p’atunci. Ş’odată a răgnit o nevastă: „Turcii, Turcii, pîn silişte!" Şî m’a luat mama ’n braţă ş’am fugit în pădure şî noi dă colo videam pă Turci cum pîrlea oile la cîte două frigări, cît colea, cît colea, grămăjui că le iera foame. Ş’a ’ntrat într’o casă, şî fata murise, şî mă-sa o păzea. Ş’a ’ntrebat un Turc: — Moartă, babo, moartă? — Moartă, Ago, moartă. Ş’a plecat sîrmanii că le iera hilă şi lor. Da un unchiaş, c’a luat o traistă cu bani la schinare ş’a fugit la măgură ş’a ascuns-o ’ntr’o scorbură, ş’a uitat-o ghietu unchiaş dă frică ş’a găsit-o alţii mai norocoş! Da ghietele neveste, că chitea săpun u pîn biserică, că-1 fura Turcu dăpă rudă, dăpă sămînţă, că ’cea că l-a făcut cu sare dîn mal! Odată, cic’a ’ntrat un Turc la nişte Rumîni şî iera o ghiată fată singură la argea ş’a prins-o somnu şî cîn să între Turcu pă uşă vede un şarpe maare vîrît pă gura fetii şî l-a lăsat Turcu să să vîre tot, ş’apăi a sculat fata ş’a mînat-o să-i taie o găină grasă şî să-î facă hiertură. Şî pîn’ a hiert hiertură a mînat-o la apă ş’a luat Turcu dracului un pumn dă sare ş’a turnat-o ’n oala cu hiertură; www.dacoromanica.ro 240 BUZĂU şî dac’ a făcut fata mămăligă i-a pus Turcului pă masă să mănînce şî iei s’a făcut a gusta şî numa unde a luat saghia ş’a ’nceput a croi fata pă unde înemerea pîn’ a făcut-o d’a mîncat toată zeama dă frică. Cic’ a fost înghiţind ghiata fată temei, că mă-sa nu mai vinia dăla prăşit. Ş’a murit şarpele d’atîta saramură şî l-a vărsat fata pă gură şî cînd a vinit măsa, a găsit şarpele spînzurat d’o cracă şî nu ştiia ghîeţiî Rumîni cum să mulţumească Turcului că i-a scăpat feţişoara. Ş’a fos jucînd fetele la horă cu cercuri dă bete pă cap, şî pă cercuri cu bani cusuţ dă rînd. Şî cîn spăla cămeşile i spăla şî pă iei în zoi. Par’că pă iele le văz cum le şedea dă ghine ’n horă, şî cîn juca mai tărişor suna banii ca alte halea. Şî leu ieream nică şî stăm la vatră şî dăpă ce aprindea mama hopaiţu vinia Turcu şî ne-punea să jucăm, şî iei cînta cu tambura şî ne Stllp. www.dacoromanica.ro PUTNA 277 zmeu a luat burdufu di-a-schinari, şî pi omu seala sarac l-a ’ncălicat pi burdufu şî s’a dus acasî. Ii cînd a azuns acolti acasî, saracu l-a zîs zmeului sî stei afarî cî ari nişti băieţ cam răi şî sî-i Iezi mai întîi di chisoru patului. Şi zmeu cînd a vrut sî intri ’n casî, băieţi toţ îi zîsa: „fia. fti-i a mînca di carni di zmeu, ba, ni-i a mînca di carni di zmeul" Şî zmeu a trîntit burdufu aista cu bani zos ş’a fuzit. Şî ’ncălicai pi-o liungurî scurtî, sî hii pintru sinl-ascultî; şî ’ncălicai pî-un fus, sî hii pintru sini-a spus. Boloteştî — Dochîa Pîrvu, 83. III Armatî n’am tăcut, di v’o douî ori mă prinsesă cu frînghia, asta a fost la şaizăs. îara atuns vornicu, praz-nicu, şî îara ’nprizuru lui somî ca sî ni prinzi mai mul ca hoţî, şî noi ni apăram cu cuţîtili. Pi mini m’a prins Coţofanî, moşu-nu; iara ca vătăşăl acu. Am scapat aşa di ghini şî ni-a dat cîţ-va inş la plug la. Asanachi, ş’a spus cî sîn di vădanî. îara cîti şapti ani treaba aseîa. Boloteştî — Lixandru Dedîu, 68. IV IV DI LICHITURÎ A plecat [cutări] pi caii, pi cărări, A azuns supt o rîpî di părău Şî l-a ’ntîlnit mari rău: Lichiturî cu sas rău Lichiturî di mă-sa Lichiturî di ta-său Lichiturî di boi Lichiturî di oi www.dacoromanica.ro 278 PUTNA Lichiturî di apî Lichiturî di foc Lichiturî di vesini Lichiturî di streini Lichiturî di nouăzăs şî nouî di feluri. Pricolis tl-ai făcut, Pi sup chîeli î-al întrat, Carnea î-aî mîncat, Sînzili l-ai băut, Ca un buştean a rămas, leu ti-am discîntat Şî curat ai rămas, Cu mătura ti-am măturat, Cu ghisu ti-am pleznit, Cu cuţîtu ti-am tăîet, Şî băietu s’a curăţit. Boloteştî — Mărita Buleandra, 60. V V DI NĂJÎT Năjît roşu înfocat, âi-ai întrat la cutări ’n cap, Dinţ, măsăli, să-î zdrogheştî? Nis măsăli să-î chîorăştî, Nis urechili să li surzăştî. Du-ti ’n dîalu Delileuluî Acolo ieşti masî ’ntinsî Şî făclii aprinsă. Di nu v’a asculta, Cu mîni înapoi v’a lega Şî’n mari v’a arunca Boloteştî — Lixandru Dedîu, 68. www.dacoromanica.ro PUTNA 279 VI DI JUNGHI Boieri din ţara munteneascî A vinit în ţara moldovineascî Ca sî cati calu Junghiului, Cu şaua di hier, Cu frîu di hier. 2unghi pi cal a’ncălicat, Şi la riagra mari a plecat Şi şaua ş’a atîrnat Şi pi Junghi cî l-a ’nnecat Ş’a rămas curat, luhinat Ca maica si l-a lasat. Boloteştî — Lixandru Dedîu, 68. VII VII DI DIOCHÎ Pasări albă cudalbă Din seri zbură Pi chiatră crăpată să pusă, Să crăpi ochii cui o diochiet pi [cutări]. Di-a hi [cutări] diochiet di fumei, Să-i crăpi ţîţîli; Di-a hi di fată mari, Să-i chisi coadili. Didiochi cu ’ntîlnitură, Didiochi cu positură, Didiochi cu săJitătură, Didiochi cu trimăs, ^Didiochi cu frigări www.dacoromanica.ro 280 PUTNA Didiochi cu sasu sel rău. Să rămîi [cutări] curat, luninat, Ca Dumnezău si l-a lasat. Găzeştt — Mărita Neacşa, 64. VIII Lichitura-î din supărări; daca m’a bătut si ni-va, Iaca m’am spăriet, mă i6 furnis, ţechi, din vinili chisoa-rălor di zos şî m’adusi pînă pin muşchii schinării; să baţi inima ş’o Î6 pînă la chiept di să ’nneacă; i yini suflitu la chiept, să ’ngrămădeşti acolo şî nu-ş poati trazi suflitu. Găzeştî — Mărita Neacşa, 64. IX A chierit credinţa dila oamini. leu îs fumei acu di şaizăs şî patru di ani, aşa ştiu ieu să hiu, a trăit ghini oaminii in timpurii selea şî paralili avea spor. Dac’ avea parali-ţ da, şî ieu dam, da acu-s vădană. Dam la oamini şî la săptămînă adusea. Acu s’a stricat rău, nu-ţ dă o strachină di făină, stă să să mănînsi unu pi altu, toţ să ţîn tari şî mari, şî nu să uită la o vădană. Am fisori patru; ş’am un fisor prostolan, I-a bătut Dumnezău di s’a prostat di bătăi, acolo undi-a fost la meli-ţîie. Şî plătesc şî pensia melitarie, torc cu furca şî plătesc. Chiar ş’acu am să dau pi doi ani şî n’am putut. Munsesc cu sapa, alsiva n’am cu si să mă supţii, cu furca, mai cu discîntatu; cu aiestea am trăit. Găzeştî—Mărita Neacşa, 64. www.dacoromanica.ro PUTNA 281 X DI BRÎNCĂ înapoi groaza pămîntuluî înapoi să ti ’ntors Să n’apus să ti cos. Brîncă porsească Brîncă căiască Brîncă văcască Brîncă gîscască Brîncă cu răseală Brîncă cu herbînţală, Brîncă cu săzitătură, Brîncă cu positură. Găzeşti — Mărila Neacşa, 64. XI DI NĂJÎT Pleacă nouă feti Cu nouă sapi, Cu nouă lopeţ, Merzi pîn’ la niljoc Di caii, di cărări, întoarsi-vă-ţ, nouă feti, Cu nouă sapi, Cu nouă lopeţ, întoarsi-vă-ţ. Nu săpaţ măru mari Din rădăsină, întoarsi-vă-ţ şî săpaţ Năjîtu din crierii capului lu [cutări] Năjîl cu frigări Năjît cu săzitătură Năjît cu positură. GăzeştI — Mărita Neacşa, c4. www.dacoromanica.ro 282 PUTNA xn CÎNTICU NIOARIÎ Pi chisor di munţi Merg oili ’n frunţi, Şî-s nouă sobanî Cu vătafu-î zăsi. Unu-i ungurean, Di zili maî nicu, Di trup maî voînicu, Nant şî supţîrel. Feţişoara luî Spuma laptiluî, Ochişorii lui Mura cîmpuluî, Mură di pămînt Nîazunsă di vînt Coaptă la răcoari Nîazunsă di soari, — Nioară, hioară, Si-m ieşti năzdrăvănioară, Di triî zîli ’ncoasi Gura nu-ţ maî laşi. — Tovărăşii tăi, Ii hi s’a vorghit Ca să ti omoari Şî să hi ti ’ngroapi în dosu stîniî. — Nioară, nioară, Fluiraşu neu Tu să ni-1 pui în vîrf di păltinaş, Cin vîntu o baţi Fluiru nî-o zişi, www.dacoromanica.ro PU'l’NA 283 Oili s’or strinzi, Ş’or însepî-a plînzi Cu lacrîn di sinzi. Găzeştî — Neculaî Purdel Mare (fost cioban), 76 XLII — Leliţă din Brebu leu stăm să ti ’ntrebu Ai bărbat or n’aî? — Bărbăţălu nî-am Tînăr şî gălant Şî l-am di barbat. Merindi î-am pus: Chisor di cucoş Din zenunchi ’n gos; Putină cu brînză, Didisuptu-î frunză, Şî dîasupra-î brînză; Putină cu unt, Didisuptu-î lut, Şî dîasupra-î unt. Găzeştî — Neculaî Purdel Mare, 76. XIV Codruli, codruţu des, leu din tini n’oî să ies, C’am intrat di nic copchil, Ş’acuşa mor di bătrîn; Ş’am întrat făr di mustaţă, Ş’acuşa-s cu barba groasă. Găzeştî — Gavrilă Purdel, 34. www.dacoromanica.ro 284 PUTNA. XV Foai verdi lemn domnesc, Stau în loc şî mă gîndesc Cu si zîli mai trăiesc. Foai verdi mărăraş, Ni-am avut un pui cu haz Şî l-am scapat în alt oraş, S’a făcut căluguraş. Găzeştî — Gavrilă Purdel, 3‘1. XVI Foai verdi ştejărel, Pi âel dial pi colnisel, Cum să primbl’un voinisel Cu calu di dălozel, Şî cu mîndra după iei. Mîndruţa-m zîsea-u-aşa: — Puni-mă voinic călări Că nu mai pot di chisoari Că hi-î drumu glonţuros Şî nu pot merzi pi zos. Voinicu zîsea-Uraşa: — Aleoleo, mîndruţa mea, Nu ti pos pună călări, Că. hi-î murgu hic di zîli Ş’aghîa mă duşi pi mini, Pi mini şî armili Disazii cu galbinii. Mîndruţa zîsea-u-aşa: — Dar-ar unu Dumnezău Potihnească calu tău, Calu să să potihnească, www.dacoromanica.ro PUTNA 285 Tocma ’n gît să ti trîntească. Mina dreaptă să-ţ scrîntească Mina stingă să ţ-o frîngă, Şî să ţii frîu cu dinţi Şi să mii calu ca muţi. Găurii — Neculaî Bobeîca, 60. XVII Foai verdi toi di nuc, Di sins ani fusăi haiduc, Şî Ia var’ oi să mă duc Să mănînc carni di cuc, Să beu sînzi di haiduc Şî să zic că sin voinic. Foai verdi trii aluni, âini-i mai strein ca mini? Numa hirla din păduri. Amîndoi fasim bordei Cu mărtasii sei di tei, Cu uşa di clocotis, âinî-a mai tresi pi-ais Pominească di voinis. Găurii — Neculaî Bobeîca, 60. XVIII Foai verdi di tiutiun, Drag iii-a fos căluţu bun Priponit chiar lingă drum. L-aş fura şî nu ştiu cum, L-aş lăsa şî nu mă’ndur. . Dacă văzui şî văzui, Sfinta crusi ni-o făcui, www.dacoromanica.ro 286 PUTNA Şî la dînsu năvălii. Priponaşu i-1 tăiai Şî pi dînsu m’aruncai, în zos la Oltu-1 îndreptai, Că di-o mînii şî dî-un foc Înî luai drumu la Olt. Cîn la Olt, Oltu vărsat. Stau în armă răzămat Cu murgu di brîu legat, Cum îî omu su parat Şî di beleli mîncat. Găurii — Neculaî Bobeîca, 6C. XIX Foai verdi di măcriş, La temniţa lu Ghimiş Acolo-i Corbea închis Pintr’un lucru di ninic, Pintru-o gloabă di cal Pintru Roşu năzdrăvan. Dară Corbea to strîga: — Maică, măiculiţa mea, Naţ cheia dila lacată Şî-ni discui grajdi di chiatră, Că sîn tril cai Dila tril crai Unu roşu ca focu, Unu-i alb ca omătu, Unu-i negru ca corbu. Puni şaua pi Roşu Şî-1 ad’ di dăruială, Ca să iasă Corbea-afară, Da baba di’ncălica Pin sati undi tresea www.dacoromanica.ro PUTNA 287 Toţ boierii o’ntreba; ^ — Di ţî-î Roşu di vînzari Ţî-1 drămuiescu cu parali. — Nu ni-i Roşu di vînzari Şî-î da tu di dăruîală, Să Iasă Corbea afară. Da baba cînd a azuns La Ştefan-Vodă s’a dus. —Bună zîua, Ştefan Vodă, Nu-i prini o babă’n vorbă? —Si ieşti băbătii ? " —Să dăm pi Roşu di dăruîală Să iasă Corbea afară. Ştefan Vodă si vorghia? —Babă, hăî, tu ieşti bătrînă Şi ieşti cu mintea di copchilă. Pi Corbea l-am logodit Cu jupîneasa Carpina Adusă din Slatina, Numa din topor sioplită Şî din bardă bărduită, Lu Corbea ieşti gătită. —Dacă-i aşa, să trăieşti, Doamne, Măriia Ta, Dă pi Corbea să mă vază. Ştefan-Vod’, Măriia Sa, Pi Corbea-afară-1 scotea. Iei pi Roşu ’ncălica Şî da ’ncolea şî ’ncolea, Şi la scară tot trăzea. Da Ştefan-Vodă-1 întreba: —Si primbli, Corbeo, calu-aşa? Dară Corbea-i răspundea: — Să să uiţi la mama Şî să să ’nveţî cu ’mneata. Cîn ghini i-a vinit www.dacoromanica.ro 288 PUTNA Pi măsa-o-a ^rnînsit Şî din curţi a pornit. Ştefan Vodă si zîsea: — Ia vez hoţu nenhîerat îl priniî îeu la sfat. Găurii — Neculaî Bobeîca, 60. XX Oi, Şoîcană, maică mea Cînd irea cu mini grea Dragă-î mai irea lumea. Dacă maica m’a făcut M’a născut un pui di lup, Codrilor m’a dăruit, Codrii mari m’a făcut, M’a făcut un pui di lup. Găurii — Neculai Bobeîca, 60 XXI Foai verdi izmă creaţă, Duminică dimineaţă Baţi ţaţa Ia fereastă. Las’ să bată că nu-nî pasă, Că mai am v’o şăpti ’n casă. — Foai verdi otrăţăl — âi caţ leii pi musel? 1 O vacă şî c’un yiţăl Ş’un drac di ibovnisel. — Foai verdi di păsat âi caţ lele pi Bârlad? lImaş de vite. www.dacoromanica.ro PUTNA 289 — îa vaca şî cu mînzatu Ş’un blăstămat di barbatu. Măi barbati blăstămati, Nu baga în samă toati. Foai verdi necoreti,1 Su poal i di codru verdi Mititel foc ni să vedi. Nu ştiu focu-i potolit, Or di haidus ocolit. Nu ştiu zăsi or sinsprăsi, Or pişti sută mai tresi, Că-m fri±i d’un berbesi. Un berbesi ochişăl, La tril oi aplecăţăl, Nu irea ’n turmă ca iei. Şî nu-1 fri±i cum să frii: Şî ni-1 frizi pin cîrltei, Şî-1 întoarsi pin belsîuzi. Ca să-i hii carnea dulsi, îl strochîesc cu salamură Să ţîi la băutură. Foai verdi grîu mărunt Drag iii-a fos drumu cotit, Cu troscăt verdi ’nvălit. Foai verdi tril alun Puica mă ’ntreabă pi mini Si iii-i nii drag pi lumi? Săghioară dintr’o lîii Şî armi di haîdusii, Potiseaua pin păduri Pardosită cu aluni, Cari merg haidus pi ia Frunza lî-astupă urma. Găurii— Neculaî Bobeîca, 60. 'Un burete care se face prin pomi, prin nuci. 6158 19 www.dacoromanica.ro 290 PUTNA XXII Foai Verdi di aclaz, Morî murguli di nacaz Că n’am undi să ti las. Tî-aş laşa la taîcă-neu Taică-neu ii uom bătrîn Nu cosăşti vara fin. Tî-aş laşa la maîcă-mea Maica mea i boghitoaril, Ia boghii ş’apucă ’n sat Şi tu stai di gard legat, Şî di foami roz zăbali, Şî di seti schinghî8 din speti. Tî-aş laşa la soră-mea, Soră-mea i fată mari, Să duşi la şăzătoari Şî mori, murguli di foami. Tî-aş laşa la frati-neu, Frati-neu îî uom bogat L-a dat satu neputat3, Ş-îa bastonu, apucă ’n sat Şî tu stai di gard legat. Hai, murguli ’n pasu tău Să azung la satu neu. Haîdi murguli la pas, Că doară n’ăî da în nas. Plînzi-ţ-or urmîli, Strochi-ţ-or cărărili, Tot cu lăcrîfiili. Hai murguli ’n pas di vremi, Tres Nilcovu, nu ti temi, *Dă în bobi. •Schimbi. •Deputat. www.dacoromanica.ro PUTNA 291 Ţ-oi da fin cu yioreli Şî iarbă cu floriseli. Măi voinisi Rîmniseni, întră’n casă nu ti temi, Că di sini ti-ai temut, A pus spată ia pămînt Şî ochi negri-a putrizît. Găurii — Neculaî Bobeîca, 60. XXIII Cîn s’a făcut pămîntu a fos seri mai mult şî pămînt mai puţinei. Ş’a trimăs Dumnezău pi la toati lighioili ca să hitrebi să vază si-i di făcut şî nu ş’a dat sama niminea. A trimăs la aris, a trimăs pi corbu, şî corbu a găsît o mortăsiuni undi-a hi găsît, s’a-u-oprit acolo să mînînsi, şî Dumnezău a fos sîlit ca să yii digrabă şî l-a blăstămat: Corbuli, să hii penili teii cum îi inima mea. Ş’a trimăs altă lighioai, altă pasări ş’a adus arisu. A ’ntrebat arisu, „si să fac ieu?— Vez că am pămînt mai mul şî seri mai . puţinei1*. Iei o dată s’a lunzit şî numa s’a ’ngrămădit cum îîbulzu: „aşa să fas, zise, cum îs ieu, să-I strîn£ pămîntu grămadă la un loc'. Şî hincă a strîns pămîntu s’a făcut munţ şî dialurî. [Şî Dumnezău i-a mulţăhit şî i-a zîs: „îac’aşa arisule să trăeşti! Atîta-î povestea. Vizantea — Şărbu Grozavu, 84. XXIV Foai verdi ştejărel Cîtîi uomu tinirel Să ţîni doru di iei, * Dacă uomu ’mbătrîneşti Doru să călătoreşti. Vizantea — Şărbu Grozavu, 84. www.dacoromanica.ro 292 PUTNA XXV Astă iarnă mă ’nsurai, Tinirică si-o luai, Di-o sută sinzăs di ai, Dinţi ’n gură stau cunună, Ca parii la curătură; Şî la gît ari mărzeli Şî ’n gură n’ari măsăli; Dinţ în gură nu-s di loc, Fără şăpti nu sint uopt. Vizantea— Şărbu Grozavu, 84. XXVI DI MUŞCĂTURĂ DI ŞĂRP1 Sulimindriţă pristiţă întră ’n uos di cheliţă Şî cheliţa-i di uos Şî uosu-i di carni. Vizantea — Nedelea Neculai Şiobanu, 70. XXVII DI 2UNGHI Să stai să ti ostuieşti, c’apoi am să ti trudescu truda cînichii. O săp, ş’o samîn, ş’o ţîncănescu, ş’o culeg, ş’o to-chiescu, ş’o meliţ, o rayil, o fac cair, o torcu, o rîşchiiu, o coc *, o deapăn, o urzăscu, o ’nvălescu, o năvădescu, In ciubăr, www.dacoromanica.ro PUTNA 293 o mînjăscu, o ţăs, o dau pin spată, pin iţă, am ţăsut-o, am ’nălghit-o, am făcut-o val, am croit-o, ş’am cusut-o, şam îmbrăcat-o. Vizantea — Nedelea Neculaî âîobanu, 70. XXVIII Zvîrcolacii mănîncă luna şî soarele şî să ’ntunică; nu-i vedem ce sînt, că să pun pe ceri acolo şî pe lună. La un an la doi să ’ntîmplă odată. Trage popa clopotu, să ’nchină şî oamenii, Cocăneşte două hiare sau două cuţite unu ’n altu şî piste un Cas şî jumătate iar s’ arată. Nu ştiu C-o hit doar să pune nor derep lună şî lumea zîce c’o mănîncă zvîrcolacii. Dragoslovenî (Soveja) — Mărina Gosavu, 75. XXIX DE DEOCHI Fugi deochi dintre ochi Că tî-ajunge vînt săratu, Sudori de om botezatu, Să crape ochii cin’ tî-a deochiatu. Sulemendriţă pistriţă Intră ’n tufuliţă, Cum intră, cum fătă, Puiî-ş mîncă, Cum mîncă, cum crăpă, Crăpa-î-ar ochii cui tî-a deochiat, Şî să rămîîe curat luninat Ca argintu-ăl strecurat Cum dela Maica Precista l-a lăsat. Dragoslovenî (Soveja) — Mărina Gosavu, 75. www.dacoromanica.ro 294 PUTNA XXX — Nioriţă riieă, Aî fos năzdrăvăriică, Di tril zîli ’ncoasi Gura nu-ţ mai tasi, Că la apă tî-am adăpat. La Iarbă ti-am păscut, Si lupu mînca-ti-ar? Oai lai, bucălai, Nioriţă riieă, Cu lina pi tini clădită, Di si gura nu-ţ mal tasi? — Stă pini, stăpîni. Io ţ-aş spuni Că s’a voroghit Tril stăpîni a tăi Ca să ti omoari Că ai oi mai mulţi, Şî să ti îngroapi în dosu stîniî,. Uni zac cîniî. — ISTioriţă riieă, Di m’or omorî Să-m pui la chisoari Busimaş di fag, Fluiraş la cap; Cîn vîntu-a baţi Busimaş să-m cînti, Fluiru să-m strîzi Ş’oili s’or strînzi. Pi mini m’or plînzi Cu lacrîri di sînzi. Cîmpurli — Toadir Bodea, 70. www.dacoromanica.ro PUTNA 295 XXXI DI DlOOCHÎ Pasări albă cudalbă, în chîatră calcă, Chîatra pi patru părţ să crapă, Aşa să r.răpi uochiî Cu! a diochîet pi [cutări]. Di-a hi di fată mari, Să-i chisi pletili, S’o rîză fetili, Să-î hii sudă. Dî-a hi di fumîei Să-î crăpi ţîţîli, Să-î curgă laptili, Să-i moară pruncu di foami, Să-î hii sudă. Dî-a hi di codru, Să-î chisi frunza. Să rămîi negru, Să-i hii sudă. Dî-a hi di cîmpu, Să-î chisi florili, Să rămîi slutu, Să-î hii sudă. Dî-a hi di apă, Să-î săsi izvoarîli, Să-i rămîi chîetrili, Să-î moară peştili, Să-î hii sudă. Dî-a di vînt, Să-î chisi arichili, Să-î hii sudă. Aista uom Să rămîi curat www.dacoromanica.ro 296 PUTNA. Şî luninat Ca maîcă-sa si l-a făcut. Ca spuma di mari, Ca rdua di soari, Ca sfînta zî di azî. Cimpurli — Măriîa lu Todiraş Toma Potopu, 66. XXXII DI DlCrOCHÎ Fui didiuochl Dintri ochi, Negru ca corbu, Iuti ca focu. [Cutări] să rămir curatu Şî luninatu Ca Dumnezău si l-a lasatu. Ca spuma di mari, Ca rdua di soari, Şî ca stînta zî di azî. Cimpurli —Măriîa lu Todiraş Toma Potopu, 66. XXXIII DI DlttoCHÎ Vini suta di la munţi Şî linii ghiţălu ’n frunţi. Nu vini suto din munţi, Di linii ghiţălu ’n frunţi Şî linii pi [cutări] Pin z6ni, pin sprinseni, Pi uochî, pintri uochî, Pi faţă, pintri faţă, www.dacoromanica.ro PUT NA 297 Din inimă, di supt inimă, Din rînză, din osînză. Diuochi cu positură, Diuochi cu’ntîlnitură, Diuochi cu sas rău, Diuochi precleţitu, Diuochi di uom întors di la ţîţă, Diuochi cu frigări, Diuochi cu trimăsu sel mari. CîmpurJi — Mărita lu Todiraş Toma Potopu, 66. XXXIV Strigoii cin chieri luna să fac zvîrcolas; să fac şi din copchiii seîa cari n’apucă botezu. Copchiiî din rudi, din veri primari şi din fraţ să fac şî ii zvlrcdlas, cari mor nibotezaţ, dintr’aistea-s făcuţ. Sin cu coadă şî să sui sus la seri di mănîncă luna; cin să’mplineşti luna, atuns cin chieri. Numa di cit tra2i cloputu ş’aprindi zmiernă şî tămîi şi să’nchină, şî toacă ’n coasă şî ’n tilins, trăncănesc tilinsili, dacă prindi lumea di vesti ’ngrabă, dacă nu, o mănîncă vrut nevrut, rupi dintr’însa ca cum ar rupi mascurii din bostan. Să vedi doi băîeţ acolo cum să răped unu dî-o parti, altu dî-o parti. Acu numa di v’o cîţ-va ani n’am văzut, da ’nainti di cîti ori! Da sini n’o vedi cîn să’ntîmplă! CîmpurJi — Mărita lu Todiraş Toma Potopu, 66. _ XXXV Nioriţă dragă, Di tril zîli ’ncoasi Gura nu-ţ mai tasi. — Stăpînî-aş tăsea www.dacoromanica.ro 298 •PUTNA Dacă nî-aş putea, Că îo-u-am auzît Di doi veri primari Ca să ti omoari, Şî să ni ti Iei Din zburdu 1 oilor, Din zocu neilor, Şî să ni tl-omoari Şî să ni ti’ngroapi Din dosu stîniî, Undi zasi cîniî. Io nu tl-oî laşa Stăpîni, stăpîni, în braţă tl-ol lua Şî tl-ol arunca în nijlocu stîniî, în zburdu oilor, Şî ’n zocu neilor, Şî ’n verdeaţa cîmpuluî. Şî la umbra codrului, în florili cîmpuluî. Cîn vîntu nî-a baţi, Codru cînd a cădi Şî umbră ţ-a faâi, Cîn vîntu nî-a aburi Ninus2 di flori ţ-a vini Şî noi toati tî-om boşi. Cîmpurile—Măriîa lu Todiraş Toma Potopu, 66. 'Cînd 'sburrlâ oiln de se joaca 2Miros. www.dacoromanica.ro PUTNA 299 XXXVI DI DISFĂCUT Sculatu-m’am az sfînta Marţ Gras şî frumos Bun sănătos, Cu mînisili suplicaţi Cu mînuli albi ’mbîrnali, Cu sprînsenili mîndri ’nchinati, Ş’am işît afară ’n prag Să văz duşmanii neî si făcu. Duşmanii şî duşmansili îş pustiisă casăli Şî fn-aţînea drumurli, Cu toati farmisili. Cum duşmanii m’a văzut Că 10-u-afară nî-am işît, La mini s’a răpezît, Drept în faţă m’a stuchit, Cu palmili pişti uochî m’a pălmuit, în casă di speti m’a hutuchit1. Dacă ’n casă m’a bagat, Păr di drac pi cap nî-a-u-aruncat, Cu cămeşă di lup m’a ’mbracat, Cu ochins di urs m’a ’ncalţat, Mînuş di bursuc în mîn’ nî-a bagat Schin şî mărăsin pi limbă nî-a aruncat, Chisoarili ni li-a închedicat, Mînili ni li-a legat, Limba că nî-a fericat Ciochii ’n cap nî-a painjinit Faţa că fu-a viştizît îo dacă ra’am văzut *imbrtncit. www.dacoromanica.ro 300 PUTNA Atîta di negru şî slut, Iar afară iiî-am işît, în sus m’am uitat, în zos m’am uitat, Altu fiica1 n’am văzut : Un ştejar mîndru ’nfrunzît, La tulchină masă dî-arzint. Da la masă sini şădi? Şădi Domnu Dumnezău Şî cu Maica Presista. Cu nir să iiirueşti, Cu pîni să hrăneşti Cu yin să sinsteşti, Cu hieri să ’ndulseşti, Di [cutări] pomineşti. Maica Presista auziră Bînd şî mincînd, Ţîpînd ş’ olicăind. Maica Presista ’n chisoari s’a sculat, Pi potică s’a uitat, Pi [cutări] l-a văzut Plîngînd, olicăind, Slut şî urît, Negru şî pîrlit, Di chisoari ’nchedicat Şî di trup fericat Şî di mîn’ legat, Di uochi chîorît, Di limbă muţit, Di faţă sluţit. Maica Presista fuga-u-alergat Di mîna dreaptă l-a luat Şî din gură l-a ’ntrebat: — âi plînz, si tî-olicăîeşti lNimic, www.dacoromanica.ro PUTNA 301 Negru şî pârlit Di faţă sluţit? — Cum n’oî plînzi Şt m’oî olicăi, Că nu sîn negru şî urît, Dintr’a mea născări, Şî sîn negru şî urît Di faptu sel mari, Că 10-u-az m’am sculat Ş’ afară ’n prag că m’am plecat Gras şî frumos, Bun sănătos, Duşmanii m’a-u-aflat Dî-a fuga-u-alergat, ' Păr di drac pi cap ni-a-u-aruncat, Cu cămeşă nagră ’mbracal, Cu siuboti negri m’a ’ncalţat, Mănuş negri ’n mîn’ dî-a bagat Faţa că ni s’a schimbat, Potretu neu ni l-a luat, Şî pi-a mortului ni l-a dat. Păru din cap ni-a luat, La propreli l-a legat, Din urmă că ni-a luat Şî ’n tochilă l-a bagat, Nici cu-atîta nu m’a lasat, Cu mulţi făpturi m’a ’mbracat, Cu lut dila tosilă, • Cu lemn dila tochilă, Cu zmoală dila moară, Io pi undi-am calcat Lumea-am suparat Cu sini-am vorghit Toţ m’a horopsit. — Nu plînzi, nu ti-olicăi Că io pi tini nu tî-oî laşa, www.dacoromanica.ro 302 PUTNA D mina dreaptă tî-oî lua, Pi potică ’n slava senului tî-oî ridica, Pi potică tî-oî îndrepta, Potica lu Adam, La fintîna lu Iordan Cu stîlchiî di leuştean, Cu mărzeli di mărgăritar, Cu pîriu di yin, Cu spumă di meri. Nis cu-atîta nu tî-oî laşa; tîbli di busuioc In mîna dreaptă hi-oi lua, Şi di cap tî-oî aplica, în fintînă tî-oî arata; Cum tî-oî videa di slut, Nu ti ’nspăimînta Că io pi tini nu tî-oî laşa Cu apă din fintîna Iu Iordan tî-oî spala, Cu stîbli di busuioc tî-oî mătura Şi di făpturi tî-oî discurca Chisoarli ţi li-oî dischedica Minuli ţi li-oî dizlega, Ochii ţi i-oi dispainzini. Faţa ţ-oi disviştizî Sprinseni di corb în frunţi ţ-oi lichi, Ochi di şoim în cap ţ-oi dărui, Faţă di coală di hîrtii ţ-oi zugrăy , Buzîli ţî li-oî înrumini Dinţ di mărgăritar în gură ţ-oi arunca, Sufliţăl di yin ţ-oi da Di mîna dreaptă tî-oî lua Pi pămînt că ţ-oi laşa Ca un vişin frumos înflorit, în poali poliit, în virf zugrăyit, Cu florili di-ar^int www.dacoromanica.ro PUTNA 303 lţ sări şî-ţ răsări Pin stoară, pin stoboară Pin seti di feti Pin stoboară di flăcăi La mese di oaminî bătrîni. Cîţ vor hi ’nainti, Or stă ş’or aştepta; Cîţ or hi în urmă, Or da di fugă ş’or azunzi Or întreba stoboarîli seli tiniri Pi seli bătrîni: îoti-on pom frumos înflorit Din rai slobozit. Or zice sil bătrîni Că nu î pom frumos înflorit Că s’a disfăcut Şî pi leac s’a nimerit. Iar sini lor li-a făcut Ca lemnili ’n codru s’or usca, Ca îerghili s’or legăna, Ca florili cîmpului s’or scutura, Ca nişti buturuz pîrlitî-or rămînea. Ca nişti buturuz pîrliti, Di vînturi bătuti, Di păsări suchiti, Di Dumnezău nivăzuti. Cîmpurli — Mărita lu Todiraş Toma Potopu, 66. XXXVII Plecai pî caii, pî cărări; La Aci joc dî caii mă’ntîlniiu Cu nouă lupchî întărîlaţ, Înherbîntaţ, Cu gurili căscaţi, www.dacoromanica.ro 304 PUTNA Cu linghili spînzurati, Cu dinţî dî hier, Cu măsîelili dî oţăl — Undi vă duâiţi? — Ni dusim ia păru lu Salim, frunza să i-o ’ngălbinira, Otraza1 sî î-o viştijîm. — Nu vă dusiţ la păru lu Salim, Frunza sî î-o’ngălbiniţ, Otraza sî i-o viştijîţl Să vă dijşiţ la [cutări] C’a făcut cherit, Cherit pîclisît, Cherit cu roşaţă, Cherit cu albaţă, Cherit cu negreaţă Cherit săpăsios, Cherit mîncăsîos, Cherit dî nouăzies şî nouă dî niamuri. Cu dinţî săpaţi-1, Cu măsîelili roadeţî-1, Cu limba linziţî-1, In Marea-Neagră aruncaţî-1, Călini depărtaţî-1. Si iasă: Cheritu dîn chîeli, dî sup chieli Din criiriî capului, Dîn faţa obrazului, Dîn slîrcu nasului, Dîn toati ’nchiiturili lui. Sî iasă dîn chîeli, dî sup chie , Sî rămîi curat, Ca ar^intu dî stricurat. Bălca’— Mariîa Busuioc, lPuterea. www.dacoromanica.ro PUTNA 305 XXXVIII A fost odată, îi mult d’atuns, pî cînd umbla Sfîntu Petrea cu Domnu Isus pî pământ şî să’ncălţa cu ochins dî hier.- A fost odată trii fraţ. Pî unu-1 chema Zoridîzi, pî unu Sară şî pî unu Niezdînoapti. Li plăsea la cîtiş-tril sî umbli pîn toati pădurii dîpă vînat. Si dusea pîn toati locurli fără chic dî frică. Odată pî cînd ăştl trii fraţ umbla la ’ntîmplari pîn-tr’un codru des ca periia, a dat d’un palat mari, cari îera a lu Barbâcot. Ăsta îera dus la vînat cînd a azuns acolo, şî ii n’a găsît la palat dî cît p’o fată, cari făsea mîncari pîntru Barbăcot, stăpînu iî. Doi dîn fraţ s’a dus la vînătoari, ca sî măi aducă siva, şî fratili ăl mâi nic, Niezdînoapti, a rămas sî facă mîncari pîntru iî, la bucătăriîa lu Barbăcot, la un loc cu fata pî cari a găsît-o ii acolo. Fata-î tot zisea sî fugă, sî s’ascunză undi-o şti, cî d’o vini stăpînu-su, ar’să hii rău dî capu lui. Da iei par’cî nis n’auza şî-ş vidia dî treabă. ' Cînd a vinit Barbăcot, s’a supărat foc pî ghîetu uom, cî dî 6i a ’ndrăznit sî intri ’n casili lui. Pî urmă ş’a luat sama şî l-a iertat, da î-a spus să nu-i măi calsi p’acolo, cî-î nevoi. Apoi Barbăcot, s’a dus iar la vînat şî cînd a vinit iar, a găsît la palatu lui pî fratili ăl niljosiu, căruîa-î vinisi rîndu sî Iacă mîncari. Pî ăsta mai a fos să-l bată di supărat si îera, da Sară s’a rugat dî iei şî l-a iertat, da i-a spus sî nu cumva sî-1 mai găsască acolo cî-1 omoară. Vez... Barbăcot, credea cî-î tot ăl dîntăî, cî sămăna ăi trii fraţ unu cu altu, ca cînd ar hi fos zeminî, Turna pişti v’o cîtiva zili cînd a vinit iar Barbăcot, a găsît la palat pî Zoridîzi făcîn mîncari. Acu nu s’a măi putut ţînea şî i-a dat o palmă zdravănă flăcăului. Da şî ăsta nu s’a lăsat şî cîn l-a luat odată, şî cîn l-a trîntit dî pămînt, a rămas măi mort. Nu s’a mulţăhit voînicu 6158 20 www.dacoromanica.ro 306 PUTNA. numa cu-atît; da l-a luat şî l-a dus la un copac trăznit, pî cari-1 ştiîa ’n păduri, şî I-a ’ncurcat cu barba ’n ţăndării copacului, cî Barbăcot avea o barbă lungă dî i sî tîra dî pămînt şî d’aîa îi zisea aşa, Cînd a vinit ăîlanţ fraţ, l-a găsit foarti vesel şî cind a aflat dî isprava lui, l-a rugat să Ii arîti şî lor undi-i Barbăcot. Cîn s’a dus la copac, ăla fuzisi cu copac cu tot, fl scosăsi dîn pămînt şî fuzisi cu iei, că nu-$ putuşi dăscurca barba. Hincă sî cunoştea urma pî undi tîrîsi copacu, s’a dus dîpă iei, pină a azuns Ia o bortă mari, undi sî Tînsi pişti un bălaur, cari-1 mîncasi. Acu ăi tril fraţ a rămas stăpîni pî palatu lu Barbăcot şî s’a aşăzat acolo. Bălca — Ion Rachîeru, 11. XXXIX Odată un leu s’a ’ntîlnit c’o mîţâ ş’a ’rrtrebat-o: — Dî si Ieşti tu aşa nică, fă? — Apîl, cum să nu hiu nică, daci trăesc tot în casă cu oaminil şî cu copchiii lor, cari mă bat hojma. — Fă, ia ascultă! Aş vrea să văz şî leu un uom, sî ştiu şî leu si tel dî lighioană-î iei. — Daci vrei sî vez, apîi hai cu mini la capu podului, cî p’acolo trec ii mereu. Pi cîn şădea ii acolo, a trecut un copchil Ia şcoală. — Âsta-î om? întreabă leu. — Ba nu, ăsta acu sî fasi, a zis mîţa. Dîpă aia a trecut un uncheş bătrîn dî tot, — Âsta-î om? întreabă leu. — Ba, ăsta a fost, zişi mîţa. Măi la urmă tresi un soldat însins cu saghie şî cu puşca pî umăr, — Ia, ăsta-i om, zişi mîţa. Dacă vrei să-i vez puterea, îa-ti cu iei Ia luptă. www.dacoromanica.ro PUTNA 307 Leu sî duşi mînios la soldat şî ăsta cînd îl vedi, puni puşca la ochi şî trazi "’n iei, şî-1 răneşti în cîti-va locuri şî dîpî si a mîntuit gloanţili, a scos saghia şî l-a loyit dî l-a rupt falca ş’o labă. — Cum ţi sî pari uomu“? l-a ’ntrebat mîţa cînd a vinit la ia fugind di uorau, cari-1 vîrîsi ’n spărieţ. — „A dracului-s oaminii ăştia! Mă Air ci tu ai măi rămas atît dî nică şî n’ai murit dî mult! Bălca — Costandin Vrănâeanu, 10. XL Struguraş bătut di brumă Rău-i, Doamni, fără mumă Struguraş bătut di chîatră, Rău-i, Doamni, făr’ di tată Rău-i, Doamni, pin streini Ca disculţ pin mărăsiuni. Rău-i, Doamni, pişti tot Cînd omu n’ari năroc. Hai năroc, năroc, năroc, Di tî-aş prindi la un loc Să-ţ pui lemni, să-ţ dau foc Ca să zîs că n’ai năroc. Foai verdi di aclaz, Puică nu-ţ mai fasi haz, Căs ca mîni-o să ti las Cu coatili pi zăplaz, Cu lacrănili pi obraz. Di-aş avea un drum mai lung, Să mă duc pi iei năuc Şî ’napoi să nu mă uit. Foai verdi mărăsiuni Sini mă ştii pi mini www.dacoromanica.ro 308 PUTNA. Cu si foc trăiesc pi lumi Amărît şî vai di mini Şi nipitrecut pi lumi. Mărăşeştî—* Vasîli Sîobotarîu, 40. XLI Foai verdi hir mohor, Cuculeţ di pi răzor, Tu n’al nilă n’aî nis dor Dar îo-u-am riilă şî dor, Numa n’am arichî să zbor, Şî să zbor pi sup pămînt La măicuţa la mormînt, Să-i văz oasăli ’nşărati Şi «prînsenili ’nghinati; Să-m pui capu pi chisoari Să mă jălui di mă doari; Mă doari’n chiept şî’n schinari, To di doru dumnitali. Foai verdi ş’un lipan, Uiţi, neni, sui dialu îo-i cunosc urma şî calu; Calu-î sur, neică amur1 L-aş blăstăma şî nu mă 'ndur Că nî-a fost on an amur. Mărăşeştî —Vasîli âîobotariu, 40. XLII Foai verdi odoleană, Ghiţîşor di pişti dial, N’ai vinit la noi di-un an ’Amor. www.dacoromanica.ro PUTNA 309 N’am vinit c’am fos bolnav. Am fos bolnav ş’am zăcut Ş’am zăcut pi prisp’ afară Pi-un sersaf ş’o plăponîoară. La Dumnezău m’am rugat, Di pi boală m’am sculat Ş’am făcut cum am putut, Ş’am loat calu împrumut, Ş’am vinit di v’am văzut. Si folos că v’am văzut, Că ni-am găsît puica ’n pămînt. Foai verdi tril măslini Si-oi să fac s’o ieu cu mini, Macar calea zumatati, Să nu-m pai aşa diparti. Mărăşeştî — Vasîli Siobotarîu, 40. XLIII Am făcut oştiri pi vremea lu Cuzea. He, he, sireacu, si mal barbat iara!.. Tomna ’n noaptea cîn l-a da zos din tron, îaram di gardă la palatu lui. Nu ştiiam ninic ca si să hii. Tomna noaptea tîrziu văzui că ’ntra tunari cu roatili di la tunuri îmbrăcaţi cu rotogoali di pai. Si să zîc, n’am văzut cum l’a zgonit. Spunea unii că l’ar hi învelit cu’n sersaf şî l’ar hi suit într’un rădvan ş’a luat-o la goană. Blihanî — Ioniţă Mărinuş, 67. www.dacoromanica.ro COVURLUI www.dacoromanica.ro COVURLUI i Iera doi bătrîni ş’av6 o ghiatî fatî numa şî i6 s’o amurizat di-un flăcău, di-un tînîr şî tînîi u s61a îera strigoi şî 16 nu l-o ştiut cî-i strigoi. Acu iei — ca fetili la ţari: „Fa, tu ieş la mini disarî ?“ Cî şî Î6-1 îughî6. Î6 o işîtodatî, di douî ori şî iei nu i-o făcut ninic. Şî pi urmî fata aseîa o spus la altî fatî: „Fa, cutări vini la mini, da nu ştiu cum îi, îi răsi di tot ş’ospus: fa, tu merz dupî mini, ieu vreu sî ti ieu“. Şî i£ si s’o gîndit, sî furi-un val di pînzî dila mă-sa din ladî şî s’o dus cu iei, cu strigoiu. Cîn colo, o dus-o la bisăricî, în ograda bisârisii, şî s’o dus tocma la mormîntu. lui acolu ş’o zîs: — Intri, fa, acolea tul — Întrî tu ’nainti, i-o zîs fata, sî văd cum întri ş’apăi întru şî ieu. Dupî si o întrat iei, î6 i-o dat capîtu pînzii şî pîn’o tras iei pînza toatî, fata o fuzit. Cînd o azuns fata acasî, crăpă inima ’ntr’însa di fricî ş’o dat Dumnezău ş’o cîntat şî cucoşu ş’o rămas iei, strigoiu, acolu pi urmî. Fata o spus la părinţ şî s’o dus acolu Ia bisăricî oamini măi mulţ şi adivarat o găsît pînza acolu, cum o spus fata şî pi iei l-o găsît cu gura ’rr zos. Pi urmî l-o diz-gropat oaminii şî i-o bătut un par în inimî şî cu atîta o scapat fata. Galaţi — Anica Ispas, 60. www.dacoromanica.ro 314 COVURLUI II Sî fac unii strigoi, cîndu-î mort în casî şî sar mîţî, cîni pişti iei. Cîndu-i mort în casă nu. sî primeşti mîţî or cînî în casî, şî atunâ îi pazî mari ’n casî: astupî oglinzîli, astupi cadrîli, ca sî nu sî vadî şî nu mături casa păr’ nu sî rîdicî mortu. Pi urmî cîndu-1 ridici, strîc’o oalî în urma lui, sicî sî nu măi moarî nimea acolu ’n casî. Aşd sî zîsi la noi, la Rumînî, da ştii Dumnezău! Galaţi — Anica Ispas, 60. III Cindu-î fimeîa lăhuzî, nu sî lasî singuri ’n casî păr’la ob zîli ş’atarî sî nu iasî, să nu lipsasci di-acolu, cî vini stri-goiu şî schimbi copchilu: îi lasî pî-a strigoiului şî-1 îd pi-a lăhuzîi. Da undi măi ieşti acu aşd! Aşd iera pl-atuns, spune ghiata mama. Cî strigoiu asela cîn’o creşti mari, îş omoarî părinţii, umblî pâr’al noulea neam, noaptea, iei tot cauţi sî faci rău. Moartea lor, a Strigoilor, sî-î batî un par în buric. Alfel daci moari, iei tot sî scoalî, n’ari odihnî. Galaţi — Anica Ispas, 60. IV IV La Boboteazî, fetili fac pi ursîtî, ca sî visăzi pi ur-sitoru lor. Fac cîti-o turlî saratî: puni o coajî di nuci di sari ş’q coajî di nucî di făinî ş’o coasi. S’o pui la cap, sup pernî, da apî sî nu be, nis la fereastî sî nu sî uiţi, sî-ş vadî ursîtu lor. La anu nou sî pun tril foi di seapî şî- daci li-o găsi plini cu apî, ari sî hii timpu bun, ari sî hii sloatî Ia cîmp. www.dacoromanica.ro COVURLUI 315 La zîli mari, la Crăsîun, la Sfîntu Vasîli, la Paştî, sî dişchidi serîu şî cari vor sî nu doarmî, stau toatî noaptea şî păzăsc, şî cin sî dişchidi serîu, iî ser or sănatati, or bani, or năroc. Saraca mama a văzut: sicî sî fasi ca o cărări şî ’ntr’o parti şî ’ntr’alta. Cindu-î săsitî, sî udî o fimei ’ngreunatî, ca sî ploai. Aş6 zic oamenii, da noi par’cî ştiml La Sfîntu Andriî, sî nu mături, sî nu dei gunoîu din casî, sî nu dei ninic afarî, cî-î primijdîos. Sî ţîni Sfîntu Andriî pintru oaminiî cari sîn drumeţ, di lupchî. Spri azunu lu Sfîntu Andriî, sî unz fereslili cu usturoi, uşîli, di strigoi. Galaţi — Anica Ispas, 64. V Rădăsinî dl calamb o amestis cu rachiu di drojdii, îî bunî pintru vătămăturî şî iunghî. Buruenî altili: îarbî mari pintru aprins în casî, o aprinz — ferească Dumnezău I — pintru toati boalili— ducî-sî pi pustiii Pintru dureri di cap, frunzî di nuc, dacî-î proaspîtî, o hîerghî şî puî aseîa ’n cap şî ti culs cu 16. Di buba ininiî sini ari — fereascî Dumnezău I — sî coacî triî alămîî şî sî pui triî hiri di tămîi albî, triî hiri di chiperî negru şî aseîa o mînîncă. Şî legătura cari o puni la inimî: puni triî sechî1, triî căpăţînî di usturoi şî făinî di sacarî şî s’o pui la stomag. Sî mînînsi alămîili aselea, cîn’o puni legătura aseîa. Pintru friguri i buruiana puluroasî. S’o puî s’o chisăz şî zama s’o bei şî buruiana s’o puî la cap. Dacî nu-î tr6si cu aseîa sî 16 di zăsi bani rom curat şî sî batî un ou proaspît, sî-1 strîsi ’n romu s61a şî sî-1 batî ghini şî sî-1 dei pişti eap. 1Cepî www.dacoromanica.ro 316 COyURLUI Cîn ti dor tari măsălili, un hir di usturoi în urechi. Di gîls, si sî ştiu, pui o lumînari într’un siorap şî-1 cais în pragu uşîi şî-1 pui la gît. Asta iar îi buni. Galaţi — Anica Rotaru, 65. VI Cîndu-i diochiet siniva, strînz nouî cărbuni şî cu cu-ţîtu discînţ apa şî zîs: „Aista-i di vînt, aista-i di positurî, aista-i di ’ntilniturî. Din vînt ai vinit şî’n vînt sî ti dus, sî rămîi cutări curat şî luninat1*. Ş’apoi azvîrli apa pi un cîni. Galaţi — Anica Rotaru, 65. VII Pi vremea m6 umbla: sorocoveţîi di cîti doi Iii şai-sprizăsi; fifirîsi di arzint şaisprizăsi parali unu, şî gologani di aramî iera di sil di zăsi parali unu, irmilis sinS Iii unu, da nu Iii ca acuma, di sil vechi; carboavili sins-sprizăsi Iii, aş6 umbla carboavili, şî galbini mari, aur. Galaţi — Ştefana Petrescu, 70. VIII VIII DI DIOCHÎ Pasîri albî, Cudalbi Zboarî din creangî ’n creangî, Din coadî-i chic’o chiatrî. Chiatra ’n patru crapî, Diochiu dintri ochi crapî. Di-o hi diochiet vîntu Sî-i i6 puterea, www.dacoromanica.ro COVURLUl 317 Dî-o hi diochîet dîalu Sî crăpi calu, Sî fugi diochîu Iu [cutări |, Cum fuzi iepurii di ogar: Sî rămii curat lufiinat. Galaţi — Ştefana Petrescu, 70. IX DI DIOCHÎ Chicat-a tril chicăturî din seri Una di yin, Una di ied, Ş’una di diochi. Sini-o mîncat iedu, S’o săturat; Sini-o băut yinu, S’o ’mbătat; Diochiturili şi positurili Din inima lu [cutări] O crăpat. Din inimi, Di supt inimi, Din rînzî, Di supt osînzî, Din sfîrcu nasului, Din faţa obrazului. [CutariJ sî rămii curat Luhinat, Ca maică-sa si l-o născut, Ca auru, ca arzintu stricurat. Galaţi — Elena Dimitriu, 48. www.dacoromanica.ro 318 COVURLTJI X DI GÎLâ Ştefan merz6 pi caii, Pi cărări, Inset, cî Maica Presista-1 auza, Di mina dreaptî-1 apuca! Şi-l întreba: — Di si plînz, Ştefani, Di si ti olicăîeştî? — Gîlcătura, Znochftura, Din faţa obrazului, Din zgîrsu nasului, în aşternut m’o găsit, Chemaţ pi Măriîa discîntătdrla, Să yii, sî discînti, Cu mina sî frămînti, Si dipărtezi gîlcătura, Znochitura, Din faţa obrazului Din zgîrsu nasului, leş, părăsăşti-ti, du-ti, Undi cucoşu nu cîntî, .Undi om nu umblî, Cî tî-aşteaptî cu mesîli pusî, Cu făcliilî-aprinsîl Acolî sî bel, sî mînîns, Si rămîi Ştefan curat, Luninat, Cum Maica Presta, Ghini l-o cuvîntat. Galatî—Măriîa Balan, 32. www.dacoromanica.ro COVURLUI 319 XI Cîn tatî-nu o vinit odatî dila leş cu patru carî cu pini, î-o işît Tatari călări ’nainli şî taman lîngî cari i-o luat capu cu saghia unui om cu brîu roşu, şî omu o mărs cu capu tăiet, în chisoari pînî lîngî nişti stuh ş’acolu o chicat. Iei mer26 in chisoari şî sînzili ca pin nişti ţăyii ţîşnîa în naltu senului, din yinili gitului. Tatarii apoi o vinit la oamini şî Jî-o spus: „Nu vî ’nspăimîntaţ, cî nu vî fasim vouî ninic. Merziţ sănătoşi Aista n’o fbs bun!“ Galaţi — Mariîa Răpizasca, 62. XII Cînd o trecut Ruşii la Turc, noi ni gătisîm calabalîcu şî cu copchii cu tot, ca sî fu£im di-ais din oraş. Rusu'n’o stricat ninic: îi adusd, sarasi, dila Plevna cu mînili şî chi-soarili rupţi şî undi ţipa şl sî văicara... îi adusîsî la malu Dunării şî priyia norodu. îi dus6 la spital, cî făcusî un spital Ia dial, printru ii.' Atuns s’o stricat multî lumi in război. Dintâi o vinit Cazaşi călăreţ şî drept la Ţîglina o stat. Şî toţ s’o tuchit1 zos şî pîndea pi Turs.. Şî Tursii sî plimba pi Dunărea cu vaporu cu tunuri: vinia la vali cu pandela lasatî, pi urmă iar pleca spri Brăila şî ridica pandela. Şî Ruşîi di isd o pîndit, cîn s’o dat la vali dila Brăila, la gura Sîretiului şî o şî dat cu tunurli în vapor şî s’o rîsichit tot, şî vapor şî lumea toatî'din iei. Dacî nu îera Ruşii, iera sî facî ţărnî Galaţu... Şî pi ormî- s’o potolit şi norodu, Galaţi — Măriîa Răpizasca, 62. ‘S'au pititv www.dacoromanica.ro 320 COVURLUI XIII Boeriî sei mari nu î-am apucat ieu. Iera cluseru Ghîorghi, Matei, iera tot unu şî unu... Şî, cum spun£ şî ghîata mama, undi sî mai afli negustori di aseîa acuma! ’Nainti vremi vinia mai mulţi vapoari, cîşliguri Jera mai mulţi. Di cîn cu vădili s’o stricat.,. Nu iera vamî ’nainti: vinia marfa ş’o lua negustoru fărî vamî, nu-1 întreba nimini. Atuns, cum st spui, iera mul di lucru. Lucra oaminii aisi la portu, şî iera mulţădiţ di cîşliguri. Oca di yin iera douzăs di bani şî bea patru oamini din ocî; Luam pînea sea fticî di iumatati di ocî cu zâsi bani. Toati iera îeftinî-atuns, trăia oaminii mai ghini. Galaţi — Măriîa Răpizasca, 62. XIV DI NĂJÎT O plecat pi caii plingîn şî văitînd, şî s’o ’ntîlnit cu Maica Domnului ş’o ’ntrebat-o: — Di si plîn£? — Cum n’oi plînzi ş’oi ofta, ci ieu m’am întîlnit cu vîntu turbat, cu năjît amesticat, pin urechi m’o săzitat. — Nu mai plîffzi. Du-ti la Sofiţa, cî i6 cu fum di tărîţî ţ’a da: ca fumu s’o rîsîchi, ca tărîţa s’o ’nnegri! Galaţi — Cătinca Mărtinoaia, 70. XV DI DIOCHÎ Îestî-o salsie rolitî şî c’o fatî ’mpodoghitî, c’un ochi di apî, şî cu unu di foc. âel di apî o stîns pi sel di foc, stingă didiochiu dila Vasîli. Galaţi — Cătinca Mărtinoaia, 70. www.dacoromanica.ro COVURLUl 321 XVI în vremea m6, vinîa Tursil şî iua pi vornic şî pfl paznic pin măhălali, sî strîngî ghiru. Ş’apîî sî dus6 pi la casî şî prăda, şî oaminiî di fricî s’ascund6 ’n grochi ş’acolo sta pînî pleca Tursiî. Cum afla cîtiva dugheni, vinîa Tursil şi li dad6' foc. Galaţi — Ileana Teodorescu^ 60. XVII Cînd îera Cuza, îel serca pin crîşrni sî hii osili drepţi şî poruns6 yin: . Dă-nl oca dreaptî a Ju Cuza! — Eş afarî, măi sîobani, zîs6 coşmaru. Cui porun-seştî tu, âi, tu ieşti Cuza? Dimineaţa, cîn ' sî scula, crîşmaru, nu-i da voi’ sî dişchidî dugheana şî plătii ştreaf1 şî-1 pun6 la gros. Galaţi — Ileana Tpodorescu, 60. XVIII Cînd îeram la mama falî, Mîncam turti coaptî ’n vatrî Şî rasî pi răzătoari, Ni-era faţa ca o floari. Casa-nî părea zugrăyitî Şî ograda poliitî, Şî cararea chetruitî, Da paili di pi casî Numa sculuiî di matasî. Da di cînv m’am măritat, ‘Pedeapsă, amendă. «857 21 www.dacoromanica.ro 322 COVURVU! Mînînc pini şî beu 3rin, Pui la m'imî venin, Mînînc pîni şî beu apî Pui la inimi otravf; Casa-nî pari putrigaî Şî ograda schin şî scai, Da paili di pi casî Numa stiriyii1 arsî. Galaţi — Cătinca lu Ghîorghi Şchîopu, 35. XIX' — Cîntî, cîntî, cuculeu! — Nu mai pot, voîniculeu, C’am cîntat la munt di chîatrî, Mî/cunosc cî îău n’am tatî! — Cîntî, cîntî, cuculeu! — Nu mai pot, voîniculeu, C’am cîntat la munţ dî-aramî, Mî cunosc cî îău n’am mamî! — Cîntî, cîntî, cuculeu! — Nu mai pot, voîniculeu, Cam cîntat la munţ di braz, Mi cunosc cî îău n’am fraţ! — Cîntî,'cîntî, cuculeu! — Nu maî pot, voîniculeu, C’am cîntat la munţ di flori, Mî cunosc cî n’am surori! Galaţi — Ion Bi^zeac, 50. XX Ieram băeţandru cam di doîsprăzăsi ani şî numa îacî cî- yin Tursii ’n satu nostru şî nî-a dat afarî din casî, şî 1 Funingine. www.dacoromanica.ro COVURLUI 323 iei hîerb6 mereu la oi dî-a noastre din zăsi una, şî le mînca. Paşa lor iera dus la mînăstirea Măxinenî, pişti Şiret, de făsd o taghîe1 la Braila. Şî di-acold Tursiî nî-a luat carîle cu citi patru boi de î-am dus spri Braila, şî gheţîi oa-minî a vinit înapoi acasî fârî boi şî fărî parale. Şî undi s’a zvonit cî yin Cazasii, ş’apîi sî hi văzut cum mai luzd Tu răii. Si mai oamini voinis mai iera Cazasii iştia! Av6 păru mari di tot şî rătezat par’cî pi marzina străchinii cînd î-o put îtl cap. ' Tursiî o schelmăsî* 2, par’cî nu mai fusîsî di cîn lumea pi la noi. Cazasii o rămas pî-aisia şî numa pişti ii o vinit şî Ruşii, tot simotiî3 dî-a lor, di păza brazda4 dispri Şiret, ş’av6 cu ii tot si li trebuîd. Ii o stat pi la noi h’o5, şasî luni şi d’isî s’a dus. Dî-aghia ni • dizmetisisîm o leacî şî numa îacî cî yin Nemţii dispri Tîecusî, sici sî lî-azute Ruşilor si batî pi Tursî. . Nemţii iera cu nişti şepci în cap, di postav, tîrşiti6 ca făinarii dila tîrg; şî mai av6, măi nene! nişti şălvăroî larzî di’ncăpfe’ntr’un crac două chisoari, ca vai di om! Nemţii, pi urmâ, cînd a vrut să plesi, nî-a luat pi noi di beilic cu tril sfanţ, di caru cu patru cai, şî i-am dus în Braila la Hanu-Roş, lingi bisărica lu Sfîntu Ghîorghi, oleacă mai ’nainti cum apusî la stingă. Cînd a vinit întîi şî ’ntiî, merz6 pi zos sărasiî şî vai di chisoruşile lor, a tricut pi urmi pi la podu lu Za-harii, şî vinîa, dragif moşului, ca negura di pi pămînt. D’apîî n’a vinit ii dizaba, cî sici a gonit pi Tursî pînî bite la Măru-îoş, undi-î Calaraşu di astăzi. JTabără. «Fugise. 8Neamurt. 4Ho tarul. ®Vre-o. •Turtite. www.dacoromanica.ro 324 COVURLUI Doamne I Doamne, si a fost sî-hî vazî ochişorii I Ş’apăl sî găsăsc nandrisl1 di iştîa. şî spuni cî li-î rău -azi! Par’cî ii a mal văzît seva? Păi, să li spui îău citi nizdră-vănil căd6 pi ghîetu capu nostru, cînd vinla Tursil, Ruşii, Nemţii şî mal ales cin mi gîndesc la boeril sil gu-leraţl cari lua douî chel di pi o- oale, las cî şî az tăt aş6 am rămas. , Independenţa — Dunitru ftihalfiea, 70. XXI Hei! dragu 'moşului! Acu-I greu... Acu-I 2oacă? Sicî munseştl la boer! Apă! sî munseştl di cînd sî dij-ghlaţî pămîntu şi pînî’n zeru bobotezil sî nu mal dis-calţ ochinca din chisor nis să dizuzl doghitocu jlila zug, sî-ţ plesneascî şî ochii ^ş’apâl sî zis! c’aî munsit! D’apăl aşa! în vremea m6, nu ţii minte cum ol hi fost, am apucat pi moşila noastrî pi Manolachi Grecu cu nasu cam co sorit* 2 ş’a luat dila guvern pi sania lui zilile di mere-ment3 4, di pont ş’apăl las să .ti frese Grecu cînd -cu apî hlartî di ti hîerbe, cînd cu omăt de degerai. ÎI dădeam di vaci citi sinsî li! nămaş* şî 4 zîli di cal la arman5 >şî undi pun6, măi băete! snochil di arnăut în chisoari unu lingi altu, ş’apăl băga căişoril noştri ’n arie di sî făsa numa apî. Di pi si trilera, ni dâd6 o ţi'dulicî la mînî cum c’am scăpat di'beleaua di nămaş a calului. ÎI mal dăd£m şî citi un şfert di icuşar di cap di oale cu nel. N’a trecut mult şî numa Iaci cî sî vesteşti cî chir Manolachi s’a dus într’o buni dimineaţî p’isl’ncolo şî’n locu lui a vinit Hâzi Enachi Istudur cari ni punb di-î făsam cîli tineri. «încovoiat. ■Meremet (în înţeles de «reparaţia şoselelor»?) 4Iinaş, ‘Arie www.dacoromanica.ro COVURI.UI 325 ^sinzăsî prăjini di popyşoi, araţ, sâmînaţ, cu sămînţa lui, pră-şîţ di douî ori, dus la coş, tăiat socanili şî cîtî sinzasl prîjînî sesere pusi’n şuri. ’ Par’cî scăpai cu aistea! Da di undi dracul îi mal cănăm, ca colac pişti pupăzi, şl citi douăsprăzăsi chile di pod-hoadă la Galaţ la hambaru Iul, sici undi a şăzut mal pi urmi Cuza. ' Şl numa s’a dus şl Hâzi Enachi şî ’n locu lui a vinit alt împeliţat, mînca-l-ar clinii, unu Zalman Grecu, sarbăd Ta faţî, slab prăpădit şî aista ^ nî-a dat din patru tril şî una boerulul pusî’n şurî. Dacî ti ţîndî di vorbî, dragu moşului, şî li făsal treaba la vreme, tu. leral uom, di undi nu, yal di chelea di creştin. Şî Iaca- aşa, moşule, cu boerescu din vremea noastrî. Independenţa — Dunitru Nihalsea, 70. XXII — Logofete Dinule, N’asculla minsunile, Yino ’n toate zîlile. Foai verdi barabol, . La moarî la Dorohoî Yinl-uii om cu şasî bol C’o vargî pi dinapoi, lac’un boier gulerat Cu strămurarea dinapoi, I-trase şasî pi schi nare Di-î făcu dl-o vînătare: — Măi ţărane, tu eşti bat! — Latri, socol, gulerat Di tril zîli-s nemîncat. Independenţa — Dunitru Nihalsea, 70. www.dacoromanica.ro 326 COVURLUI 'XXIII Eram ca di v’o păisprăzăsi ani cîn iaci cî ni pomenim cu holera, of! mamî, rpulti hi-a mai fost sî vătl cam pi vremea prăşii, şî undi hi l-a apucat pi ghietu tata/ Dumnezău sî-1 ierte; ni-am susit, nî-am învîrtit, şî numa am' auzit că ieşti pişti Şiret un uncheş meşter, şî l-am luat pi tata şî l-am trecut pişti Şiret la Mînăstiri1 cu luntrea, şî uncheşu sela i-a luat sînzi la cap, la mînî, la chiscari, la safă. TrupuŞoru lu ghetu tata-nu iera negru cum îi saunu, şî l-a mai uns cu usturoi chisat, şî numa a dat Dumnezău şî s’a ’nhiripat. Di-acold, a vinit la mbî în sat un bărghier, trimis sicî di stăpîniri, şî aista lua sînzi dila oaminiî atinş di molima asta, şî unii a murit şî alţii cari a avut zîli a dat Dumnezău $’â scăpat. . Di noi ca di noi, da numa a dat o molimă în ghîe-tili doghitoasi, di murh săraâili cu duîurpu, şî dacî a vinit unu dila Galaţ cu ordin dila boieri, ni li-a ’mpuşcat pi toati şî nî-a lăsat ’fărî cbic di doghitoc în bătături. Independenţa — Constantin Neagu, '72. XXIV Racule săracule, Hai tu, broască, dupî mini C’amîndoi om trăi ghini, Cî hi-i moara dipi casî, Chiscoaîa 2 hi-î pi fereastî Şî-hî curii făinî ’n casî. Independenţa— Constantin Neagu, 72. tMaxinqnf, zidită de Matei Basarab, aŢava moriî. www.dacoromanica.ro COVURLUI 327 XXV Sici a fos douî surori alăturea şî dna a fos luma-riţî, iar salaltî cuminţi. Sa lumariţî iera şî mai bogatî, iar sa cuminţi maî sărăcuţi. — Doamne! soro, ieu ţîi credit lu Dumnezău şî trăiesc mai greu, iar tu se dracu fasi cu dragostea cî trăieşti mai dihai dicît o cucoană? Am sî m’apuc şî ieu di ighit1. — Numa sî ştii sî fasi şi sî disfasi. Dipi si pleacî bărbat’su la moarî, ia s’apucî şî bagi un dadaleţ în casî, şî numa iaci şî bărbat’su!... Dizugî boii, baţi la fereaslî sî intri’n casî, da fimeia nu-i da drumu, şî tot spund pin casî: — Ghini-a zis gaga, nu ştiu nisi sî fac nisi sî disfac! Bărbat’su ş’a dus la cumnat’sa şî-î spuni posinogu: — Haidi cî nu vrd sî-nî dişchizî uşa! — Ştii una? Stăi ty aista sî mî duc ieu întîî în casî. Intri ’n casî, ta putineiu cu lapti şî-1 varsî togma-niti ’n niljocu casii şî varsî lapţili tot, şî dă drumu amantului afarî. Numa iaci’ yini şi bărbatu sorî-si. • — Di se, fa, nu dai drumu? . — loti bre! .însepi cumnat’sa, di frici a vărsat chişleagu pin casî şî-î iera frici sî n’o baţ şî di-aseia tăt striga cî nisi nu ştiie sî tacî nîsi sî disfacî. — Doamne, bre, fa fimee! Si dracu! pintru atîta luCru să sai dizaba la batae? Sî mî fereascî Dumnezău di aşa sminteală Şî iaca aşa cu istoria fimeii haţaţue! Independenta — Gherghina D. NihalSea, 69. •Iubit. www.dacoromanica.ro 328 COVURLUI XXVI Măi bărbaţi, hiî cuminţi Cum aî fost şî mai ’nainti, Ia cînipa şî nî-o vindi Şî nî-o vindi tăt cu preţ: Lunîa, marţa nu lucrez, Nercuria-î fărmăcatoare, Zoia-î rău di doghitoasi, Vinirea dracu nu toarsi, Sîmbăta-î di ghilosît1, Duminica'di îughit; Ci ninica n’am făcut, Cu ninica nu m’am trezit. Independenţa — Sofria N. Ştefan, 65. XXVII âicî’n vremea di dimult, Rumînu ştiîa cînd ari sî moarî şî di seîa nu mai muns6 di loc. Numa îacî Nihail şi Gavril si s’a gîndit iî: „si-I di făcut? cî n’au si mînca dacî nu munsesc citi doî-triî anî!“ Di-aseîa iî s’a vorghit amindoî ş’a găsît o fimee văduvi pî-atunsî în lumi şî s’a dus la văduva seîa, ş’a ’nvăţat pi văduvi ,un discîntic ca sî munseascî omu pin’o muri şî cu sticla di. doftorii sî dis-cîntisi Ia cap. ' Ş’a fos sî moarî un Rumîn în ziua seîa, şî oaminiî din sat îl păza sî moarî ’n zori cum îî Iezea din bătrînî, cî asela scapî di păcati, şî numa îacî fimeea seîa văduvi s’a dus la Rumînu sela c’o steclă cu apî şî a zîs oami-, nilor: „oaminî buni! daţi-nî drumu sî intru îeu fn casî şi voî işiţ toţ afarî“. 'Spălat, gătit. www.dacoromanica.ro COVURLUI 3^9 Ş’a discîntat văduva seia cu apî, di diochi: pasăre cudalbi zburarî, Tril chicături di sîn£i chicarî Şi leac şî sî scoali Rumînu ’n chisoari Şi si searî dimînrari‘‘. Şî cînd a intrat oaminiî pi urmi ’n casî, Rumînu si sî chinuia di moarti, a serut dimîncari, şî di-atunsi a rămas obiseiu ca sî sî discînte şî omu sâ munsească pînî o muri. Independenţa — Sofrîa N. Ştefan, 65. XXVIII M’am sculat marţ dimineaţa .JBunî, sînătoasî, Grasî şî frumoasî, M’am uitat sî văz soari răsărind Ş’am văzît Muma-pădufii viind Ca o iapî nichezînd, Ca q scroafî gîfăind, Şi cum a vinit cu gura m’a luat, în pămînt m’a trîntit, Frica’n trup băgatu-ni-a, Sîn£ili suptu-ni-a, Oasili sdroghitu-ni-a, Carnea mursăcatu-ni-a, Minili legatu-ni-a, Chisoarili ’nchedecatu-iii-a, Limba încurcatu-ni-a, în stobor di cămeşi ’nfăşuratu-m’a, Pişti drum m’a aruncat, M’a făcut din om, neom, A ţîpat şî s’a văicărat, Nimini nu l-a atizît Numa Maica Măriia, sfîmta Măriia, www.dacoromanica.ro COVURLUl Zos din seri s’a scoborît Pi-o scarî di-arzint Ş’a’ntrebat: „se ţî-î? se ti vaiţfV — Cum n’oi ţipa şi nu m'oi văit Cî m’am sculat bun sînătos, Gras şî frumos Sî văz soari răsărind Ş’am văzît Muma-pâdurii Viind Ca o iapi nichezînd,' Ca o scroafi gîfiind, în guri m’a luat, Zos cî m’a trîntit, Frica’n trup bâgatu-ni-a, Sinzili băutu-riî-a, Mînili legatu-nî-a, Oasîli sdroghitu-ni-a, Carnea mursăcatu-ni-a, Chisoarili închedecatu-nî-a, Limba încurcatu-ni-a. ’ — Nu ţipa, nu ti văîcara Curînd la [cutare] Şî ia cu foc şi cu tămîe, Şî cu topor, Oasîli s’oţ dizdroghi, Carnea s’o dizmăselări, Frica din trup ţ-o işî, Mînili s’or dizlega, Chisoarili s’or dischedeca, Limbă s’a discurca, Cu toporu-i tăia, Cu tămîia-i tămîia, Cu mînili-oi lua, Pişti mări negri-oî arunca, Toatî boala lui, Toatî frica,lui, Toatî lichitura lui, www.dacoromanica.ro COVURLUI 331 Din inimi, di supt inimi, Din criiru capului, Din sfîrcu nasului, Din faţa obrazului, Si rămîi curat luninat Ca Dumnizău se l-a lăsat; Discînticu dila mini • Şî leacu dila Dumnizău 1 Independenţa — Sofna N. Ştefan, 65. XXIX Bădîuleasa sea frumoasî, Patruzăsi di Buzueni Şî sinsîzăsi di Gălăţări Ii la mal că rii-s trăzea La- crîşma lu Badiu era, Pi Bădiuleasa’ntreba; — Bădîuleasa sea frumoasî Undi-i Badiu? ’nchis în casî? — Valeu! Badiu nu-i’acasî, Şî-i în tirg- la carni graşi Si ia carni făr di oasă, Si ia carni di cucoş Di pi la zenunchi’n zos“. Dar un Turc mai futilei, .Fratili lu Sucargel Iei în chivniţă intra ’ âinsî buţ cu yin ridica, Pi Badiu ci ni-J găsa" . Cu paloşu pus pi chept, Şî iei tril palmi-i trăzea, Ghinişor că ni-1 lega Cu şforili di matasi, i Cu tril yiţî ’mpletiti’n şasî www.dacoromanica.ro 332 COVURLUI Ş’afarî ct ni-1 scote La chisoru hornului ni-1 lega Pi tril zîli, pi tril nopţi, Cu sfîrcu gîrbasiului Pi faţa obrazului, Ca si spui galbinii toţi. Iei aş6 ni sî gîndia Pi Băduliasa chema; — Bădiuleasă sea frumoasî, Cu stătu di zupjneasî la-ţ cofili, garofili, Coghiliţa, crăiţa, Şi pleacî din vad în vad Păr' la hanu lu Arghir Că Neculsea bea la yin“. • îa cofili cî-ş lua, La apî cî ni-ş pleca Coghiliţa ni-arunca Cofili cî li-azvîrlia La Niculsea că-hi intra, Nisi buni zîua nu-ş da, Şî Niculsea iei ni-ş b6 Cu sinsi feti-alăturea: Una-1 chişcî, una-1 muşcî, Una cu yin ni-1 strocheşti, Una cu basmaua-1 şterzi. — Valeu, cumnaţi Neculsea, Ci tu bei şî veseleşti Şî de Badiu ni§ gîndeşti, La chisioru hornului, La duhoarea focului Pi tril zîli, pi tril nopţi, Cu slîrcu gîrbasiului Pi faţa obrazului Pin si-a spus galbinii toţî“. Niculsea cum auza www.dacoromanica.ro COVURLUI 333 Fetili cî-ş arunca, Oca di yin răsturna, Buzduganu cî-ş lua„ Paluşu cî-ş ascuţa Şî cînd iei ni-1 azvîrlia Togma la Badîu cî sta, în prag di tril ori sî răsusd; Acolo* cînd azunzd La Neculsea că merz6: — Valeu, fraţi Badîule, Cum ţ’aî lăsât spetiii De tî-a legat babili“. Tursiî pi Bădîuleasa ’ntreba: — Bădîuleasă sed frumoâsî, âi cat-aista la voi? — Aista-Î negustor di boţ Şî ţîni gazdî la noi, A vîndut sirezîli Ca sî-nî b6 dobînzî!i“. Iar Neculsea cînd vinîa Paluşu cî-1 învîrtîa, Cu buzduganu-î omora . Şi pi toţ cî ni-î tăîa. Nouă grămez cî făs6, Afarî marfa scot6 Şi Tursiî ’n pod cî-i suia: Bădîuleasa citi unu, Badîu căra citi doi, Iar Neculsea cîti triî, Şî foc crîşmiî cî-î pun6; Cărăuşii cîţ tres6: — O! sarace Badîule, Cum îţ ardi -crîşmili, Crîşmili, slăninili. — Las’ sî ardi pinî mini, www.dacoromanica.ro 334 COVUHLUI Nu-i fâcutî la Joc bun Şî-I făcutî lîngî drum!“ Independefiţa — Sofiîa N. Ştefan, 65. XXX Hăsa-mărsa, n’am se ţăsî, C’am avut douî fuioare Şî li-am dat lă o muiere Şi fii-a fătat pisica ’n iele; HăSa-mărsa, n’am se ţăsî, Usucî-tijnifi tari Ci iău sînt o nuni mari; Nuni ’n sus, şî nuni ’n zos, La cămeşi poale nu-s, Da li am şî nu li-am pus, îs la soacrî-m6 pi fus, Di sîchicî, di Urzici, Di cînjpî sălbăţicî, Nunişoarî tăt sî-rii zici! • Independenţa — Sofiîa N. Ştefan, 65. XXXI Valeu, soro, si si fac Ci rii-a chicat puiu drag, Da nu am cu se sî-1 îmbrac; Ş’am sî-i fac un buîbărac Cu sinsi noduri dipi cap; Ş’am o pînzî di fuior / Şi-l in pod pi răschitor, Am,un .petic^di bumbac Nu mî’ndur ca si i-1 fac, A chicat la alţii drag. Independenţa — Sofiîa N. Ştefan, 65. www.dacoromanica.ro COVURLUl 335 XXXII Mî 'ntreghî cam $e-ni mai aduc aminti din vre-ttlea m£. boamne, dorilhule profesăr, se vî mai yini’n cap? Hei bel la si foldâ iţ eşti vorbili meii? Dumnia-voastrî siUţl pin cărţi, td&li selea, şî pi urmă ni li spu-niţ houî, da noi si prisepbm, si ni duşi capu pi noi? Tăt ascult şî îău cîti-odatî cîn Vorghesc doî-trii boeri dila noi, şi nutţta st-i duzi: „tichir, biqhir* şî’n colo nu mai prisep niriic, cî il vorghesc în l'e^Ca lor, c’aşa o hi ’nvăţat şî ii, cî Caftea dsta-î mare lucru* Doamne păzeşti 1 ’ Păi, hincî m’ai chehlat, o sî-ţ spui şî iău seva, da numa di nu m’d puni âihiva la h’un1 ştreaf2 cî-s slobod di giirî. Ţîî tftinti ca acuş, cîţ âni or hi .nu-ni aduc arriinti, cî paznicii din satu nostru di divale, ia 1 moş Dunitru ista, îl vez, phnC di ni prindă cil harcanu, sicî sî ni ducî la oastea Iii Cuza. Apîi, sî hi Văzut băiete, cum fuzeam sî nu ni ptlndî, ş’aşteptam dddt o prindi pi-altu ş-oi scăpa iău. Ţ-dî găsit: cum ţî-i scţis 1 Cum mî duc acasî dupî v’o săptâmînî, iera ’nt’o duttiinicî pi Ia aniazî, puni mîna pi mini şî ml orîndueşti pihi.ru miliţîie. Numa iacî yini ghiata matna, Dumnizău s’d ierţi, şî s’a rugat în sus şî’n zos „Cî-s fisior di vădanâj cî atîta băiet ari*, da ţ-aî găsit I Îhî tunsî ghîatî chithliţî de Ai-a lădat capu ca un bbstan şî m’a dus tamad la Izmail, dincolo pişti Prut ca si fac slhjbî ţării. Bulgaili di pi acolo nu vr£ sî faci nisi caraulî, nisi gardî, cî siCî spunC ii nu sînt di-a noŞtri, si dba Ruşilor. Şî ilhdi ni i-a înţăpenit odatî di sus şî i-a pus şî pi ii la tfdăbî. Iău n’am stat mult acolo d rn’a adus pi urmi la BtiCureşti la cazarmili lu Cuza. lVre-un. ^Pedeapsă, amendăm www.dacoromanica.ro 336 COVURLUI Măi! măi! si mai om chipeş şî bun la inimi iera Domnitoru Ctiza! Di citi ori mi nimerim la curtea ’mpârăteascî, numa si-1 vid6î îmbrăcat îd haine soldăţăştl frumoasă şî vinia la noi şî ni spun6: „Făseţi-vî datoriia cătrî ţari, băeţî!*cî, nu videţ? şî iău sînt tot soldat a ţării, şî dupî si v’aţ duşi pi la casa voastrî, am si vi dau pămînt, vi scap di boieresc" — şî mulţi di-aistea. Sfint sî-i hiie siolanu, ci .mult ghini ni-a mai făcut uomu aista! Independenţa—Ghlorghi Costin, 70. XXXIII Locu-î mai scump acu; iera din patru una, din triî una, ş’altî ninic; la suhat iera douzăs di franzi părechea di boi, da făs6, cî iera' îărbî din ghelşug, şid6 bou ’n îarbî pînî ’n chiept; acu dai o grămad di parali şî îarbî nisoum. La arie ţindi pîn dădd omătu §î tot nu iera ghini mîntuit, cî nu iera marşini. Vinia boerîu şî-ţ lepăda banii acas, numa sî ti duşi sî-i fasi treabî. La clădit plăte pîn la tril franzi pi zî; la arat iera zumati di galbin pintru o zî; aşa cînd iera douî-trii zîli pînî’n Paşti ni dus6m di aram şî luam doi galbini pînî ’n Paşti. Chiriia pîn la Gălaţ iera un galbîn di chilî, disi dac’ o işit trinu ista o stat chiriia. Di arat aram cu şasî ori'opt boi cînd spăr£6m la ţălinî; d’apîî boi dî-aiştîa? sî hiie dî-asiîa, acu af fase şasî şuti di franzi părechea; disi mai ’ncoace aram cu patru boi şî cari n’av6 si’ntovărăşji; ş’acu ar pute sî sî’ntovă-răşaşcă, da nu sî’ntovărăşăsc cî-s răi, n’o scot la capăt. www.dacoromanica.ro COVURLUI 337 înainti dac’ avei car şî boi erai fruntaş în sat, nisî nu ti ’ntreba nimi di loc; carîli nu sî mai mîntue pi drum, sî făs6 colbu dî-o palmî di nu sî mai vid6 obada. Smulţî — Costache M. Cîlisîu, 70. XXXIV Un om av6 o fatî. Şî hincî av6 numa una, ghîata fatî nu pr6 vr6 s’asculte di nimeni. Vai di ghîetu ta’său si păţa cu 16. Sî făcu mărişoarî, togma bunî di măritat. Yini unu ş’o seri. Tatu fetiî-î spuni cî i-o dă; însî ca sî nu-1 blăstămi pi urmî, îi spuni drept cî fata lui îî foarte ră şî nisî iei n’ari si-i fasi şî-1 sfătueşti cî mal ghini sî-ş caute di treabî. Ghîetu peţitor pleacî, sî duşi şî dupî un timp yini altu. Şî aista păţăşte ca şî sel dîntîî. Din unu din altu sî svoneşti cî fata omulaî di cari s’a vorghit îî ră şî paşi bunî. Iera un flăcău cari-ş luă inima ’n dinţi şî-ş zîsi: „sî-o hi o hi: ori îău, ori îa“. O sî mî duc s’o ser. Pleacl. Bătrînu-î spuni şî lui ca şî la siîlalţ cî î-o dă, însî-î amarnici diiră. „Cum o hi, cum n’o hi, dă-nî-o fiiîe“. Logodesc, fac nunta şî de, dupî nuntî sî tragî şî îeî la bir-logu lor. Nou ’nsurat avd din păcati pi lîngî ‘ seîalaltî averi şî un cîne. Puni calu la trăsuri, în trăsuri îş îa o armî pi drum sau pintru orisi’mprej urări o săcuri, şî sî duşi si-ş ia nevasta sî şi-o aducî acasî. în capu lui nu- îera, na umbla altseva dicit frica cî îa îe ră şî si sî facî, cum sî dr^agî s’o îa pi pîrtîe bunî. îş îa rămas bun dila părintile şî socru-său, sî suie ’n trăsuri şî mînî. Cînile di cari fu vorba sî luasă dupî dînsu. în drum sî ’ntîmplî sî ploae şî cînile asi sî suia 8857 22 www.dacoromanica.ro 338 COVURLUI ’n trăsuri, asi si dădd zos, aşd cî-î murdăria di glod, Iei zîsî cînilui: „măi cusîule, or şăzî în trăsuri, or merzî pi zos, ci iău numa odatî zic" Si-î păsa cînilui? hop sus, hop zos. Opri calu, si deti zos şî-1 bătu cu capu di roata trăsurii pini si-1 omorî, Sî sui ’n trăsuri şi plecî ’nainte. Drumu iera lung, cînd aproapi di casî iera un deal mari şi calu aghia mai putd merzi, cînd diodatî calu stătu, Omu zîsî calului: „de, calule ci iău numa odatî zîc“, Calu iera ostenit şî paşi bunî, nisî nu vroia sî audî cî iei numa odatî zîsi, Sî deti omu nostru zos din trăsuri, luî săcurea şî ’nsepu a tăia calu pînî si-1 omorî, zîcînd în şîr cî iei numa odatî zîsi, Luî hamurile pi urmă di pi cal, le pusî’n trăsurî’n locu lui, Luî hublele1 în mîni şî ’nsepu a trazi, Dumneaii şădd poponeţ în trăsuri, Trazi la stînga, la dreapta, înainte, totu dizeaba, trăsura şădd pi loc. Dî drumu hublelor şî-i spuni nevesti-sii sî sî dd zos şî sî punî mîna la roatî, sî ’mpingî, căsi-i apuci noapteâ pi drum „şî iău de: numa odatî zîc!“ Dumneaii si sî mai spui? ră era, dar o cam luasă di gînd, cî: „numa odatî zîc.“ Sî deti 2os, puni umăru la’mpins, ridici trăsura ’n deal, sî lasî di vale ’n sat, azung acasî la Dumnealui, Pin sat toţi sî uita şî li părd rău la sil cari o seruserî şî no luasî cî si bun suflet di om iera — împinzâ şî la trăsuri. Şi toţ îş zîsd ca şî mine: „aş vrd sî am şî iău o nevastî aşa di bunî şî di cuminţi ca a selui cu ’ntîrrjplarea, cî de „iău odatî zîc“, * Şî astăz ie sea ’ntîî gospodinî din sat. Măluştem—C. Ursu, 16. XXXV 0 fpst tril vînători şî s’o dus la vînat. Unu Ion, unu ,Vasîli şî unu Neculai, Ion o avut o bardî ’n brîu şî o rublî ’n chimir şî cuţît la brîu şî puşcî ’n spati, şî Vasîli 'Hlubele. www.dacoromanica.ro COVURLUI 339 numa puşcî tot în spati şî Neculal iar aşa. Mergînd ii dupî vînat, o mers cît o mers pînî cînd o azuns într’o pădure. Aş6 o ’nsărat ş’o azuns la o fîntînî şî la un şte-zar şî ii av6 la dînşîî făinî. O făcut cum sî zîsi ’n muntenească burcî sau pălancî di-a noastrî moldovineascî şî s’o pus la hodinit la şte£ar în pădure. Pişti noapti o vinit un balaur şî i-o ’ncunzurat pi cutitriî1 şî o pus capu pi dînşîi balauru. Aş6 s’o trezit Vasîli dîn somn ş’o văzut cî-i balaur, o tuchit capu zos, o văzut cî-i balaur. S’o trezît Neculaî şî iar daci o văzut cî-î balaur iar o tuchit capu 2os. S’o trezît şî Ion şî cînd o ridicat' capu sus ş’o văzut cî-i balaur, o răcnit: „săriţ măi cî ni mînîncî balauru, nu videţ voi?“ Balauru s’o dizvîrtit dîm prijuru lor şî s’o dat di-o parti. — Şî cînd o plecat îi cutitrii, aş6 pi Ion Po apucat di mînicî balauru şî iei dacî o văzut cî l-o apucat di mînicî o dizbrăcat lianca2 ş’o lepădat-o ios. Aşe balauru dac’o văzut o dat drumu lensil şî l-o apucat di schinari şî l-o luat în gură şî s’o dus cu iei şî iei răcn6: „dusiţ răspuns la fimeia m6 acasî ca sî-nî facî prăznuirca me ca unui mort1^ Tovarîşîi lui, Neculaî şî Vasîli, s’o dus acasî la fimeia lui şî o spus sî-i facî mormîntarea. Aş6 balauru l-o dus pînî la malu unii ape, în guri pi Ion, acolo la apî i-o dat drumu. Atunsla o grăit balauru, zîsi: *aî vîzut, Ioane, cî dîn toţ numa tu ai grăit. O ridicat capu Vasîli ş’o văzut cî-i balaur, o tuchit capu şî n’o zîs ninica, Niculai tot aş6 n’o zîs nica; iar pi tini, Ioani, ti-am văzut c’ ai o leacî. di sîmţîri l,’n tini c’ ai ridicat capu di £os ş’ai grăit, şî di se»a ti-am luat pi tini ’n guri şî ti-am adus aisi c’o sî-ţ arăt seva. — Vez tu, ia colo ’n malu apii un balaur o intrat în casa m6 şî m’o dat afarî. Acolo am iău chietri scumpi şî dacî tu-1 poţ scoati a tăli sî hiie chietrili seli scumpi". Ion atunsia o grăit: — Numa pintru atîta nu mî mai supăr. lCîte trei, 3 Sumanul. www.dacoromanica.ro 340 COVURLUI — Iău-ţ mai dau şî altseva, Ioani. — âi-m mai dai, balaure?' — Du-ti şî tai, Ioane, o cucutî lungi ca s’o pui la ochi si ti prevăz pintr’însa. — Ei, am adus, asta, balaure? Atunsi balauru zise: „bini,di-acu fă-ţ treaba, Ioani, şî-ţ scoati balauru din casî“. Aş£ Ion o-scos rubla din chimir şî ş’o regulat puşca. Ş’o căutat un chetroi pi malu apii ş’o pus rubla pi chetroi ş’o scos barda din brîu şî cuţîtu. Cu-ţîtu l-o pus* pi hiblă, o bătut cu muchea berzii ş’o tăet rubla ş’o făcut-o halişi1 şî li-o pus în puşcî. Balauru dîn nuntru cin sufla i să umfla guşa aş6 di tari cî sî ’n-tîndd pînî la apî; iar Ion s’o pus în Genunchi la pîndî. Ş’o luat puşca la ochi şî cînd o .făcut trosc, i-a sfărmat capu şî di hierbintealî şî zvîrcolealî o işit afari şî s’o bătut zumîta di zî. Atunsi balauru cu casa o intrat ş’o scos chetrile seli scumpi şî li-o dat lu Ion: „şî-ţ mul-ţumăsc, Ioani, nî-aî făcut ghinili aista. Puni ’n guri cucuta la mini, o zîs balauru. Puni şî la tini, ioani, tot în guri, şî aşa o suflat balauru într’însa şî l-o ’ntrebat pi urmî: — Simţi siva, Ioane! — Puţin, pr6 puţin, zîsi. — Mai puni odatî. Iar o suflat şî iar-l-o întrebat: — Da acu, Ioani? — Aghe, aghe sîmţ balaure 1 Ş’o suflat balauru di trii ori. Atunsi Ion o zîs cî sîmti şî cunoaşti seva. Atuns balauru o zîs: „iâu ti-aş mînca pi tini, Ioani, da nu pot cî di-acu tu ştii cum şădi inima m6 şî cumu-i în air, şî ştii cînd razi vaca şi ştii cînd nihohoeşti calu şî poţî seti carte cîtu-i de işi pîn la Galaţ di diparti—aşa di ghini si ti-am învaţat“—o zîs balauru. Şî şi-o mulţănit unu altuia pintru ghinde si ş’o făcut. 'Alice. www.dacoromanica.ro COVURLUI 341 Dupî asta balauru l-o maî învăţat pi Ion ca sî nu spui în toatî yiîaţa lui tril cuvinti fimeii si însămneazî: „Ti-i duşi acasî şî tu sî nu spui fimeii cî tu ştii si zîsi cucoşu cînd cîntî, cînd cînili latră şi cînd iapa nechîazî“. Aşa iei s’o dus acasî; cînd s’o dus, oaminii eşa dîn ograda lui, mîneasî pomana, o mai stat v’o două tril zîli şî o pus iapa la ghiosi —iapa iera a făta şî cu noatinu dupî dînsa. Mergînd in spri lîrg, iei şî cu fimeiai ’n căruţî, ghiosi, cum sî zîc, numa si rămîni noatinu ’n urmi păscînd iarbî, nechiazî noatinu — răspundi şî iapa. Noatinu o zîs: „stăi mamî, cam ostinit"; iapa o zîs: „ai ostenit tu cî eşti slobod, dar iău nu mai zîc ninic cî duc doi în ghiosi şi ghiosiu dupî mini şî alt mînz în mini®. Atunsi Ion s’o zînghit di rîs. Aşafimeîa pi loc o stat şî o prins a’ntreba mereu: — Di si ti-î zînghit di rîs, Ioani? — Nu-i ninic, fimee, hai ’nainte! Fimeîa o spus: „iău mă ’ntorc înapoi dacî nu-nî spui di si-i rîs“. Aş6 s’o ’ntors şî Ion cu dînsa şî i-o zîs că „ţ-oî spuni acasî di sî-am rîs“. Aşe s’o dus la lemnar, s’o ’mpăcat ş’o făcut săcriu, l-o adus acasî ş’o făcut luminarea ş’o aprins-o şî s’o suit în sicriu ş’d prins a spuni fimeii cî di si-o rîs, Cucoşu numai zup pi cheptu lui în săcriu ş’o cîntat cucurigu, în cîntarea lui o vorghit cu Ion ş’o spus aş6: „nu vezi, mişelule, cî iău, port dupî mine; patruzăsi şî găsăsc un grăunte şî pi la toati-1 port în guri şî tot iău îl mînînc, Aş6 scoalî-te şî tu şî nu spuni toati ale tali fimeii, B6, mînîncî, şî vez ghisiu sel dîn cui? Puni pi fimeie zos, şî-î puni yîţîli sup chisor şî traZi cu ghisiu pînî sî-o zîşi cî nu tî-o mai întreba di si rîzi“. Şî î-am lăsat gospodari pi amîndoî, Minsiuna gata. Măluştenî — Panaite Talpă, 38. XXXVI Di cînd am înseput sî cunosc şî sî ţîî minţi, fii-a-duc aminti cî iera alţi vremuri, altî lumi, da şî alt Dum- www.dacoromanica.ro 342 COVURLUI nizău, cari mătincî1 îera mai tînăr ca scl dî-acuş, cî aista o prd ’mbătrînit di nu si mai gîndeşti la noi. Pi-atunsi omu pune fimeia ’n car şî copchiî şî sî dusd tril zîli pînî undi îera bisăricî, da nu ca acuş! Nu vez, undi mai toacî pochiî acu la Sf. Aftene, ori la Anton ? Ba maî nisi duminica, d’apîî şî lumea ră grozav! I, ha! Domnule profisăr, eram copchil di doisprizăsi ani cînd o vrut Tursii sî sî ducî la Catrina împărăteasa şî î-o apucat iarna ’n satu nostru ş’o iernat di seia parti, undi-s acu yiile şî primăvara cînd i-o puţît Turcului a Rus o fuzit şî di grăghit si îera o oitat sfanducu2 cu bani, ba şî buzdu-ganu lor. Dupî si-o plecat ii s’o dus unu Siobanu şî alţii pz-acolea undi-i zîsi „Podu Oarbii“ ca sî pui yii în urma lor şî cînd săpa o dat pişti sfanduc şî cu buzduganu sel di aur gonia porsii, cî îera lumi proastî, nu ca acuş. î-o dus pila leş, da n’o scos dila ii bani, da n’o avut parti di dînşîî cî i-o ’nşălat unu Caranhil, cari îera croitor, cî li-o spus cî iei ari cunoscuţ în Rosîia şî-i schimbă acolo, şî s’o dus şî-î bun dus şi azi. Pîrcălab îera tatu lu Ghica, amarnic mai îera. • Dupî si-o fuzit Tursii o vinit Ruşii cari sî duse sî iei Brăila, şî dupî si-o luat-o o stat un ghinărar aisi în sat la noi şî avd şî căzasi şî îera şî un starosti di darabani, ghietu ftioş Gavrilă, cari ’nvaţă la dărăbani, colea în medianu ista, şî cînd făsdm mîmăligî, mî dusem de-1 strigam, c| ştiiş doar moldovineşti; şî-ni aduc aminti cum spund iei c’o luat setatea Irdime— undi-o hi nu ştiu — şî sicî o porunsit ghinararu ista cari îera ’n satu nostru ca tot soldatu sî facî zesi focuri ca sî sperie pi sii dîn setaţi, şî cu amăzeli o ’ncunzurat-o. Cînd în setati îera doi ghinărari franţuji, nepoţii ghinărarului istuia. S’o azuns cu dînşîî ş’o’nseput a căra cu cofile la galbini, şî ghinâ-rariu după si s-o săturat di-atîta bănet o lăsat pi Turc in paşi. 1Mă tem ca. 8 Lada. www.dacoromanica.ro COVURLUI 343 Dupî si s’o mîntuit cu rezbelu o vinit ghinărariu ’na-ţ)oi tot pî-aisi ş’o rîmas în sat. Şî cînd pitresea mai ghini o vinit porunci dila ’mpăratu ca sî tochiascî aur şî argint şî sî-î toarni cu pîlnîa pi gît ca sî-1 saturi di aur şî arzint. Sî adunaşi norod pişti norod şî îel ţipa de-ţ îera mai mari nila, şî l-o pus pi urmî ’ntr’o ladî di plumb şî pi dînsa ’ntr’un olac şî l-o dus sî-1 vadî ’mpăratu. Şî îera poiata asta plină di puşti, săghii şî etane, şî numa o dat Dumnizău o siumî straşnici di-o fuzit Ruşîi, da şî satu s’o spart. O fuzit cari pi Chetroasa, cari Ia Vîrgolisi ori la Poiană. Ş’o murit lumi avan di mulţi. Preoţii i-o prohodit tocma’n primăvarî, aşa, la mormînturi. Rogojeni — Toader a Popii, 87. www.dacoromanica.ro TULCEA www.dacoromanica.ro TULCEA ,1 A fos doi fraţ: unu iera foarti bogat, de nu ştiia ce averi ari, iar ălăialt sărac, că nu avea după ce bea apă. Ăl sărac să ducea mai totdauna la fratile lui de-i muncea, cînd îl chema. Săracu avea numa o fată şî văzîn că n’o poati s’o scoaţă la capăt cu sărăciia dipă iei, s’a dus în toată lumea să-ş găsească norocu. Pă drum s’a ’n-tîlnit c’un om, cari iera alt noroc, nu iera al lui şf l-a ’ntrebat pă sărac: • — Un’ ti duci, măi, omule? — Ia mă duc să găsesc norocu. — Ti ’ndreptez iău, măi omule, iău sînt alt noroc. Să ti duci pă câmpiia asta ’nainte şî ai să dai di-un beci şî ’n beciu ăla la o masă ’n fund ie norocu tătf îmbrăcat c’o şubă. în beciu ăla să strîngea toati noroacile dipă lume. Unile venea di stetea la masă, altile pleca. Ş’a dat di iei : — Da tu, omule, ce cauţ p’aci? — Ce nu ştii ce caut? caut norocu. — Iău sîn norocu tău. Să ti duci atunci în tîrlaua1 cutare, că ieşti un păr acolo şî să stai, că am să yiu iău acolo. 1Bucată de pămlnt cultivat. www.dacoromanica.ro 348 TULCEA S'a dus săracu ş’a dat di păr. Cum a ajuns l-a apucat somnu ş’a adurnit. Iată că-I yine şî norocu şî văzîn-du-1 adurnit l-a dişteptat şî-I zice: — Ce faci, măi creştine?" — Ia ti aşteptam, să yil şî m’a furat somnu. — Păi nu aşa. Să yil mîlne c’un om credincios al tău şî am să yiu lău tot aci. Săracu pă cinî să Ia mal di credinţă? A luat pă fi-meialul, ş’a doua zî Iar a adurnit. Yine norocu şlgăseşti pă nevasta lui lîngă Iei durnind. — Da ce stal aci fimeie?" — Ia am vinit aci la păr cu omu nău ş’a adurnit aş-teptînd să ni yiie norocu. — lău sînt norocu pă cari-1 aşteptaţ. Ia ascultă, fimele, uiţi ce să faci. Io văz că norocu Ie păntru tini, nu Ie păn-tru bărbatu tău. Ca să nu ştile nimenea na cuţitu ăsta şî tale capu lu omu-tău şî al să piergî să dăzgrochî comoara unde ţ-oi arăta-o lău. Cînd a’ntins cuţitu qa să-I tale capu, odată s’a sculat în sus omu, ş’a văzut ce Iera să-I facă nevastă-sa, căci norocu a făcut, di l-a sculat să vază şî Iei cini-I di credinţă. Atunci norocu l-a spus: „păi, omule, nu ţ-al ales omu di credinţă, căci văzuş singur tu cu ochi ce Ieral să păţăştl dila fimela ta. Adu, şî yino cu alt ci-niva, da să-ţ hile di credinţă. Aturtcî săracu vini cu fata lui la păru ăla şî aştepta acolo să-I yiie norocu. Şî cu hilcă-sa a păţit-o tot aşa ca şî cu nevasta. Norocu l-a mal spus ş’a trlla oară: „yino, măi creştine, c’un om al tău di credinţă, nu cum al făcut pînă acum". S’a dus săracu şî să gîndea pă cini să Ia cu Iei şî n’a găsit altu. A plecat aşa singur îndărăt luîndu-să dipă Iei un căţeluş nic şî Iei tot îl gonea înapoi, yinea cîinile ce yinea şî iei tot îl gonea înapoi. Cînd a ajuns 'acolo la păr, l-a ajuns şî căţeluşu. Iar l-a apucat somnu pă sărac şî vinind norocu, căţelu a ’nceput a lătra şî l-a sculat din somn. „Vez, zise norocul Ăsta Ie ăl mai credincios al www.dacoromanica.ro TULCEA 349 tău, ghini aî făcut acuma. Aî acu să-ţ arăt undi aî să sachi ş’ai să dai di comoară. Uiţi aci să sachî. Du-ti şî adu un car mai întîi". Săracu a găsit un car pă la vecini zicînd ca s’aducă lemne. Săpă undi i-a arătat .ş’a ridicat comoara în car ş'a dus-o acasă. Undi să puie banii, undi să-i puie ? i’ngropă su pat. După cităva vreme iacă că yini fratile săracului la iei să-l chieme la muncă. Uitîndu-să cu ochii roată pin casă văzu su pat nişte bani afară ce rămăsăseră dăsvăliţ şî ’ncepu a-i zice lu frati-său: „uiţi, nene, ai bani rămaş moştinire dila tată-nău şî niie nu ni-ai făcut parte “. Tura, vura începură să să ia la ceartă, pănă ajunse treaba ca frati-său ăl bogat să-l dea ’n judecată p’ăl sărac. Hiin chemaţ înaintea judecăţii, judecătoru li-a pus întrebarea la amîndoi: „ce ie mai iuti pă lumea asta, ce ie mai moale şî ce ie mai gras". • A răspuns mai ’nainte ăl bogât că ce-i mai iuti ie calu, ce-i mai moale ie salteaua şî mai gras ie porcu. Săracu n’a răspuns di loc hincă n’a ştiut ce ’nsemnează astea. Nerăspunzînd nici ăl bogat ghini le-a amînat judecata. Cînd a vinit ăl sărac acasă l-a ’ntrebat fata lui cari iera năzdrăvană: — E, ce ai făcut, tete, cu judecata, ai scăpat? — Ari să mă fămînă duşmanu di frati-nău. — Da ce ti-a ’ntrebat di n’ai ştiut ce? — M’a ’ntrebat judecătoru: ce-i mai iuti pă lumea asta, ce-i mai moale şî ce-i mai gras. — Să te ’nvăţ iău cum ai să răspunzi. Să spui aşa: mai iuti ie focu. mai moale ie palma cîn ti culci pă ia şî mai gras ie pămîntu. Cîn s’a dus tată-su iar a doua oară a răspuns întocmai după cum îl învăţase hică-sa. Judecătoru a rămas încrimertit di răspunsu lui întrebîndu-1 că cini l-a ’nvăţat; i-a spus că fată-sa. Iar li-a amînat judecata casă cheme şî pă fată. Cum a ajuns săracu iar acasă a spus tot di cum s’a ’ntîmplat şî că acuşa ari s’o cheme şî pă. www.dacoromanica.ro 350 TULCEA fată. Fata l-a spus: „lasă, tete, că tău am să ştiu ce să răspunz şî iău am să ti scap şî di judecata asta“. Înfâţişîndu-să şî fata la judecată a ’ntrebat-o aşa: „ia ascultă, fată, dacă tu ai să ştiîsă răspunzi", a zis judecătorii, „peţ tu să pui un petic la oala asta nouă spartă, atunci-i şti că âri să scape tat-tu di judecată?" Fata a răspuns: „dacă dumneavoastră, Domnule judecător, puteţ să ’ntoar-ceţi oala pă dos, atunci iău pot s’o cîrpesc". Judecătoru n’a ştiut ce să mai răspunză şî aşa a cîştigat fata scoţînd pă ta-său dila belea. Luncaviţa —Mărgărit Malcea, 62. II Isus Hristos s’a ’ntîlnit odată., cu Mahomed şî vrind să ’ncerci puterea lu ^lahomed, li spuni să ’nhigă o suliţă ’n pămînt, şi să ţîşnească apă. . Mahomed ceru lu lsus să-î dea două zile şî apoi îi va ’mplini dorinţa. îndată chemă Mahomed la dinsu mulţime di Turci şî le porunci să ’ngroapi ’n locu ăla o sută bordufe di capră pline cu apă şî să le acoperă cu puţin pămînt. A triia zi să ’ntîlniră iar amîndoi pă locu ăla, da cari nu fi ciuda lu Mahomed cîn văzu că toati bordufu-rile era scoasl din pămînt di-o turmă di porci, mînca din iele. Deci Mahomed rămăsese di ruşine. Mînios zice: „blestemat să hiie Turcu cari-o mai mînca carnea li-ghioanilor astea". Şî poruncă fu di-atuncî păntru toţ Turcii. Cerna — Vasilca I. Chiru, 47. III în vremea di dimult, fata unui împărat să ’mbolnă-yise di lepră. Leac nu să găsea nicăiri. împăratu deti www.dacoromanica.ro TULCEA 351 poruncă, în împărăţiîa lui, că cîni va afla un leac să să tămăduească hiica lui, ăluia î-o va da di soţiie şî pă di-asupra ş’o jumătati din împărăţiîe. Sfîntu Vasile trăea ’n acel timp şî îera di vrî-o douăzeci şî cinci di ani. Cum auzi iei di porunca ’mpără- tească, a plecat să cauţi o buruiană, cari va hi bună di leac păntru fata ’mpăratului. A mers triî zile şî frii nopţ pănă ajunse la un izvor dintr’o pădure; bău apa şî să puşi jos ca să să odihnească puţin. Pă cînd şidea aproapi di iei auzi un glas năbuşit şî căutînd deti pişti un urcior. Distupînd urcioru începi să iasă un şarpi lung di vri-o zeci paşi. Ci îera şarpile ăla? • Aproapi di izvor, ’în nijlocu pădurii iera chiliia unui pusnic Anton. Negru1 să prifăcea ’n şarpi şî ’n hiîe-cari seară, pă cînd sf. Anton îş făcea rugăciunile, intra ’n chiliia lui, şî vîrîndu-să ’n căldarea undi sfîntu-ş ţinea apă di băut, făcea zgomot. Sf. Anton cu mari trudă-1 prinse ’ntr’o seară; îl băgă ’n urcior, astupîndu-1 ghine, şî-1 duse ’n locu undi sf. Vasile deti pişti urcior. ' După ce şarpile a işit din vas, a ’ntrebat pă stînt sâ-i ceară tot ce vrea şî iei i-o da ceva păntru bunătătea ce i-â făcut. Sfîntu Vasile-i ceru o buruiană cari poati vindeca rîîa. Atuncf şarpile spu,se sfîntului să ’ncalice pă iei şî răpede ca gîndu, trecînd pişti mulţi mări şî ţări, ajunseră pă vârfu unui deal. Aci să opriră. „Vezi ’n valea cari-î ’naintea ta? acolo sînt draci; iei lucrează o buruiană ,bună păntru ce cauţ tu, da să nu vorgheşti nihic tril ani di zile. jCe fac iei, fă şî tu. După triî ani iei o să--ţ dea triî hire din buruiana aia drept plată. Cînd ii ajunge la voi în'ţară, seamănă hirile alea ‘Dracul, www.dacoromanica.ro 352 TULCEA tril. După cî-o creşti„hietbe cîtivafrunze 'ntr’o oală; leşiîa aia o să vindece pă bolnavu di rîîe. Sf. Vasile coborî ’n vale şî s’apucă di lucru, alăturea cu bălaurii, da nu zicea nicîun cuvînt. După tril ani, unu din balaurii, îi deti tril hire şî sfîntu să urcă iar în deal, undi-1 aştepta şarpile: — încalică pă mine. Şî ’ntr’o clipă fură iar la izvoru din pădure. Şezură ca să odihnească. Sfîntu înţelesesi cini iera şarpile. Cum ai încăput tu ’n urcior ? întrebă sfîntu riirîndu-să, 1 — M'am supţiiat şî aşa am putut intra, răspunse şarpile. — Nu-riî yini a crede, zice sfîntu. ^ş vrea să văd şî iău cum ai intrat. Şarpile să supţiie^î ’ncepu a intra ’n vas. — Mă mai văz ? — Coada puţin. Şarpile să mai ghemui puţin şî intră tot; iar sfîntu, di colo, clap! odată puse dopu, astupînd ghihi urcioru. — Ce faci? strigă şarpile. — Cini-a pus dopu ’ntîî şî tî-a ’nchis în urcior, ăla să yiie să-l ridice, ca să îeş afară. Apoi plecă şî-ş căută di drum. Ajungîn la locu său, semărjă hirile alea. După ce foile să făcură galbine, hierbe vri-o tril patru într’o oală şî duce leşiîa la ’mpărat. Fata spălîndu-să, să vindecă. împăratu plin di bucuriîe zise sfintuluF: — Rămîi la mine, hiîca mea a ta o hi şî ’ncă jumătăţi din împărăţiîe! — Nu, răsppnse sfîntu. — Ce vrei atunci, păntru ghipile făcut? — Să ti creştinezi tu şî hiică-ta. — Bucuros. Buruiana aia iera tutun. Şî d’aTa să spală lumea cu tutun ca să nu aibă rîîe www.dacoromanica.ro TULCEA 353 pă trup; trage ’n chiept ca să nu aibă ’năuntru şî trage ’n nas, ca să nu aibă lepră la creier. Baiabancea — Nihaî Pogurschi, 55. IV ' Pă cînd Hristos trăea pă pămînt, mai mulţ Ovrei puseră supt o covată o Ovreică şi ’ntrebară pă Isus ce ieste supt covata aia, vrîn să-I ispitească. Isus supărat di ’ntrebarea asta zise; „ieste o scroafă*. Ovreii ridicară covata şî văzură mare minune, o scroafă. Di-atunci Ovreii nu mai mănîncă carni di porc. Balabancea — Nihaî Pogurscbi, 55. V Un Turc porni odată pă la sate, să cumpere hei. în ziua plecării ’ntrebă pă Hogea dac’ o să hiie timpu frumos. Hogea-i zise: „du-te fără grijă, că vremea ari să hiie bună“. Turcu ajungînd seara ’ntr’un sat găzdui la un popă dila cari tîrguea di multe ori hei. Noaptea, Turcu spuse popii că iei ari să doarmă afară pă prispă, hincă ’n casă iera cald. Popa-î.zise: — Brel Hasan! yino ’n casă, că timpu ari să să strice şî poate să şî ningă I — Da după ce cunoşti, Popaz Efendi... că hiie mi-a spus Hogea că timpu ari să hiie frumos? — Uite, bre, Hasan I... Porcu hău umblă cu gunoaie ’n gură şî după asta cunosc că timpu ari să să strice. Popa văzîn că Turcu nu vrea să intre, închise uşa şî să culcă. Pişti noapte ’ncepu un yifor. Turcu aproape ’nghe-ţat bătu la uşă şî popa-1 primi ’n casă. 8857 23 www.dacoromanica.ro 354 TULCEA — Adevărat, Popaz Efendi, ghine ni-ai spus dumneata aseară, A doua zi Turcu ducîndu-să acasă să abătu pă la cafeneaua undi şliîa că găseşti Turci mulţ şî pă hogea, Intră ’n cafenea şî după ce deti „bună ziua“, porunci o cafea şî să puse la o masă, - Toţ Turcii să grăbiră, cari să-l întrebe mai ’ntîi cum i-a mers pă drum, Turcu le povesti şî la urmă zise: — Ce ştiîe hogea al nostru? Ninic. To mai mult ştiie porcu popii, că iei a spus drept că ari să ningă. Cîrj ilari — Petre Ioan, 57. VI Cuza-1 strîmtora Sultanu să-i dea ghiru. Iei s’apucă şî face sfat cu boerii lui. Ş-a ales v’o douăzeci, di oameni voinici di-ai lui, ş’a purces,. Da li-a zis că „di-oi muri să-hi trimiteţ trupu să-l îngropaţ aici*. Şî s’a dus cu vaporaş iuti ş’a ajuns acolo Ia Constantinopole. A luat cu iei v’o zeci oameni di-ai lui, şi s’a dus la palatu Sultanului. A vrut unu să-l propească să discalţe cismile; da iei i-a dat brînci ş’a intrat Ia Sultanu, că iera voinic; că di iera prost, n’ar hi făcut o treabă ca asta... Şultanu toma şedea ’n tronu lui şî bea cafea şî l-a găsit, a intrat la Iei şî i-a dat „bon-jur“ şî i-a pus cartea şî condeîu pă masă: — Iscăleşti colea ca să nu mai plătească ţara ghir; iscăleşti or te tai! Ş’a scos saghia, şî Sultanu di frică să nu-1 taie a iscălit. Ş’a ltiat cartea şî nişcă băete! S’a suit în vapor, şî drumu ’nainte la Bucureşti, Cică să să hi luat după iei, da nu l-a putut ajunge. Ş’aşa a şcăpat ghietu Cuza ţara di ghir. Să hi trăit Cuza, he, he! Dumnizău ştiîe ci-ar hi mai făcut! Oca lu Cuza iera dreaptă! Cîşla — Toadqr Elmedi, 75. www.dacoromanica.ro TULCEA 355 VII în vremea răzbelului dila 77, lumea Iera oropsită, fugită pin bălţi, pin oraşurî. CeTchejiI vinea ca să ne pră-deze. Auzin plîngerile noastre, ne-am dus la paşaua din Tulcea. Şî paşaua ce-a făcut? ' Ne-a trimes pă bimbaşa lui, şî nî-a apărat bimbaşa ăla şî nî-a pus şî cîte zeci călăraş în comună. Pă urmă â trecut Ruşii la Măcin, Turcii a fugit la Constantinopole. Iei, bimbaşa, cum a simţit dl-a trecut Ruşii, Iei atunci a chemat pă toţ din Tulcea, şî Il-a spus aşa: „pîn’ acuma v’am apărat, da dl-acuma ’n colo, plec şî lău. Or şî ce-ţ videa că yine să dea navală ’n oraş, să săriţ cu chis-toale, cu topoare, cu ce aveţ, să vă apăraţ tîrgu“. Şî atunci a cerut Iei iscălitură cum „m’am purtat lău cu voi“. Ş’apol l-a ajuns Turcii din urmă în Megidila, ni să pare. îel ş-a arătat îndreptările şî purtările lui di cum s’a purtat şî atunci Ruşii l-a ’ngradat şî l-a dat midalil, l-a lăudat şî l-a dat drumu. Ba să nu hi fos bimbaşa ăsta, mulţi păţeam noi. Ce păţeam! că ne strica. Cîşla — Trofim Dobrişan, 60. VIII Cine a pătinit vrl-o dată di urcior ia ochi, să nu mănînce aripă di găină, că Iar să ’mbolnăyleşti. Hagilar— Aglaea Brăileanu, 42. IX IX Pămîntu Ie ţinut di coarnile unul ghivol culcat; cînd oboseşti pă o parte, să ’ntoarce pă ailaltă. Atunci să cutremură pămîntu. Hagilar — Nihaî Stancîu. 47. www.dacoromanica.ro 356 TULCEA X în vremea Turcului tot şî pişti tot îera slobod: ti duceai în pădure, puneai căciula p’o ureche şî tăiai di undi Vrei şî ce vrei. Scoteai un bilet păntru o sută di doage şî tăiai tril şuti şî nimen nu ti ’ntreba. Trecînd pă la casa pădurarului îi lăsai un lemn, două şî ’nainte băete. Vitile le păşteai pă undi vrei. Cu pămîntu îera mai ghini ca az: să plătea dijmă numa păntru pămîntu săraă-nat; păntru ăl nesămănat nu lăa ninic. Păntru stuf din baltă iar nu te ’ntreba nimeni. Ghini îera, da yitile trebuia să le păzeşti cu patru ochi, că le fura di prăpădenîe. Cînd intra Turcu ’n sat, venea la casa unui om, dădea calu stăpînuluî casiî ca sâ-1 plimbe, iar iei intra ’n casă, mînca şî benchetuîa cu fimeîa ta; nu puteai să zid ninic, căci te tăia şî judecată nu îera. Di frica Turcilor, fetile mari umbla cu haînile rupte, nu să spăla cu lunile pă faţă şî-ş înticsea păru cu cenuşă ca să pară urî te, bătrîne şî bolnave. Hagilar — Alexe Dimu, 60. XI îeram în satu Greci, copchil di patru ani, cîn bîntuîa ciuma a mare. Hei, ce îera atunci! Di frica boaliî ţiu minţi că puţini creştini a rămas pă loc; a luat unii fuga ’n ţara rumînească, alţii spre Rusia, cari ’n cotro a văzut. îera zapada mari, di ’nnotam într’însa pănă la genuchî, cînd iarăş ne ’ntoarserăm îndărăt în satu nostru, pustiu, căci doar yitile şî alelalti yiietăţ, atît mai rămăsese ’n sat. Doamne, că urîte mai îera! Numai videaî cum li să umfla cîtî-'O parti a capului, cu faţă, cu ureche cu tot, şî www.dacoromanica.ro TULCEA 357 ’n vîrfu umflăturii numa odată spărgea o bubă urîtă. — Să ne ferească Dumnizău di-aşa bătae ca aia! Başchîoî — Dunitru Radief, 86. XII îeram di vri-o şaisprezeci ani; iera ’n timpu ăla armate turceşti în Babadag. Noi căram acolo cu carăle, făină, orz» ovăz, lemne, ce nu căram? Cîn s’a început răz-belu, dî-£ trecut încoace, ş’a izghit întîi Tulcea, Isaccea şî Măcin, ni-o rînduit pă vri-o treizeci cu carăle; cîţi dintre noi putură încă fugi, fugiră sănătoşi; da poi aişti-lalţi, iău şî ’ncă doi bătrînî, cari nu avurăm ăst noroc, minarăm ţrii zile, zi şî noapti, boii dila carăle noastre încărcaţi cu puşti şî praf. Spre Şumla ’pcolo ni-a pornit. La Megidiie ni-am oprit; acolo bi-aduc aţninti, am fugit lăsînd în ţpîna Turcilor boi, cară, tot ce iera pi nostru. Am ocolit drumu togma pă la Caramurat, ca să pe ’ntoar-cem la noi în saţ. Alţii dintre creştinii noştri fugiţi i-am găsit tăiaţ- la Pod o Camumgiia, iar cînd apr trecut dincoace la Cabgagia, pi-a ieşit înainte doi oamipî din sat şî ni-a spus: „nu vă duceţ ţndărăt, acum să tae Lipovenii, ip veniţ numa ’p satu nostru şî să videţ ce rîs şi-a făcut. “ lipovenii ăştia dădea soldaţ Turcilor* Aşa ni-a luat di mînă şî pi-a dus îp Cabgagia şî ce-am văzut atunci, am Văzut zău cu ochii nei, să ferească Dumnizău să mai văz vri-odată- Atunci am văzut, Doamne fereşti, în chinuri grele pă preuteaşa satului; după ce a ameninţat-o cu tot felu di cruzimi, era arsă, friptă, o Doamne, i-a tăiaţ la urmă cu saghia ţîţile, păntru că nu li-a dat bani tril zile s’a chinuit sărmana până ş’a sfîrşit. Popa lipsea togma atunci din Cabgagia, era -dus la Camumgiia, păntru nişti ’mmorpiîntărl şî apucîndu-1 răzbelu acolo, nu s’a putut întoarce ’pdărăt. Iacă, aste am văzut cu www.dacoromanica.ro 358 TULCEA ochii hei, fac şî cruce c’am văzut. Şî astăzi cînd ini aduc aminti hi să faci reci ’n schinari. Başchîoî — Dunitru Radief, 86. XIII Ei, omu ista-î ca copacu, di-î vară, cu vara trăeşti, di-i iarnă cu iarna, pănă să ’ndură Dumnizău di-i ia zilile. Da, drept grăind, am trăit şî văzut mulţi, că nici nu mă mai duce capu să Ie spui. Altă Iume-i az, alta iera pă vremea cînd ieram noi copchii. Traiu şî toati iera alfel. Pă timpu Turcului, frate, toati iera alfel. Ce grijă aveai tu? Pămînt berechet, undi vreai, acolo ti duceai di puneai plugu şî ’mbrăzdai cîti-o bucată cit videai cu ochii; lumea nu iera lacomă ca az. Odată ce-ai ’mbrăzdat tu, nimenea nu vinea să-ţ intre ’n tarla. Fîn şî yite, nici nu le ştiai rostu. Di ţineai yita ’n baltă, plăteai numa finu. Şî ce plată 1 Di-o ţineai la cîmp, plateai şî mai puţin. Pînea di şâ făcea plăteai zeciuială, şî aceia cum? Să uita zapciu pă deaşupra şî potriyiia din ochi. Di nu să făcea n’avea ce-ţ lua. Cu fînu tot aşa. Chema doi, tril gospodari şî-i întreba: „oamini buni, cîti cară sînt aici?“ Poati iera zece cară. Dar oamenii ştii... zicea: „tril, efen-dim“. Şî-ţ scriia tril cară. • Da iera rău, că să făcea hoţii mulţi şî nu să mai cerceta ca az. Nu puteai tu lăsa partea femeiască să să ducă di ici pănă colo. Di-ţ vinea la casă, tu trebuea să-i plimbi calu, şî nu ’ndrăzneai să intri ’n casă pănă ce nu ti chema» Dacă vineai călare di undiva şî videai vinind spre tini un Turc, apoi trebuia să ti dai Jos di pă cal şî să stai în genunchi pănă ce trecea iei, semn că ti supui, că alfel ti omora. Di ti duceai cu căruţa undiva şî ti sosea din urmă, trebuia să dai în lături, să ti dai jos din căruţă să ţii caii di căpestre, pănă ce trecea îel, c’âlfel iera www.dacoromanica.ro TULCEA 359 bocluc. Trebuia să ai cai prea buni, să ai nădejde ’n iei ca să ti ’ncumeţi a nu-i băga ’n samă. Ei, da li s’o trecut vremea. Iera şî din iei unii oamini cum să cade. Aşa poate c’ai auzit D-ta di Rîşic-Paşa. Iaca iei a făcut satile: Satu-Nou, Letea, Şfiştofca, ş’a dat poruncă ca şapte ani di-a rîndu să nu ia nimeni nici o dare. Lemn puteai lua cit vreai. Şî iera păduri pă vremea ceia cum îi bradu. Dăduse poruncă să pue lumea porii pin sate. în Cătîrlez ş’acum sînt sălcii puse di Rîşic-Paşa. Vez că iei iera ca un fel di profect. Iera cam crucişat la videre. Cîn să sfădea lumea, vinea Rîşic-Paşa şî-î întreba : „ce aveţi oamini buni?“ Şî le făcea ’nlesnire. Odată, ce i-a vinit lui c’a dat poruncă să yină la Sulina toţ oaminii ăi mai vechi di pin bălţ. în Cara-Orman iera un om, Tudorjcă Bugeaclîu, ăl mai vechi om di p’a-tunci, di loc din Letea. Frate, Rîşic-Paşa avea şî semne di a fi om mare. Să vezi D-ta, oaminii mari au semne, da nu-î cunoaşti ori. şî cine. Iaca şî iău cunosc o leacă. Să nu-ni uit vorba. Moş Bugeaclîu avea tapîe1 păntru baltă şî gîrla Sulimanca (noi îi zicem şî Magia ra) şî a scos cartea şî a arăt&t-o lu Rîşic-Paşa. îera scrisă cartea cu slove di aur. L-o sărutat în cap Rîşic-Paşa şî i-o zis: „ia, uite raiaua noastră cea veche. “ Şî i-o dat lu Moş Bugeaclîu pă-mînt pă la Roşu, Ivancea. Bugeaclîu a murit, Dumnizău să-l ierte, da di tapîîa lui să folosesc ş’acuma străinii. Ei... îera cu dreptate Rîşic-Paşa I... Iău l-am văzut pă Rîşic-Paşa la Sulina. Vinise cu Cuza-Vodă. L-am văzut pă Cuza, să nu spui minciună, îac’aşa la doi paşi. Cuza îera om nalt, bălan, coroetic la nas. îl văd şî pin potrete, • da nu samănă, îl arată prea închis ; şî nu, iei îera - bălan. Parcă-1 văz cum mulţă-nîa la toţ cari-1 saluta. A ners la comisie. Acolo-î făcuse un palat şî masă. Ş’a chemat oamini mulţi la masă. * *Act de proprietate. www.dacoromanica.ro 360 TULCEA Scaunu lui îera mai sus, iar a noastre, to mai jos, to mai jos pănă la capăt. A pus la hiiecari om mîncari şî ocaua cu yin a lu Cuza. Parcă-1 aud cum ne zicea: „beţ păntru sănătatea lu Cuza.“ Şî ce mîncari mînca iei ' aceia ne da şî* * nouă, atît dor că iei şidea ’n palat, da noi în ceadir1. Şî scaunu lu Rîşic-Paşa iera maî jos ca a lu Cuza. Să hi văzut lucea hainile Raşalei de-ţ lua ochii, îera numa ’n aur, da ale lu Cuza nu atîta. La hiîe ce vorbă să ’njunghea a rîde2. Şî toată lumea-1 lăuda că-i bun stăpîn. O stat trii zile ’n Sulina ş’apoi a plecat. Dî-atunci nu l-am maî văzut nici pă Rîşic-Paşa, nici pă Cuza-Vodă. MorugHîol — Ghîorgbe Parfene, 70. ^Cort milita?. *Se zîmbea a rîde, expresiune care se mai aude în unele părţi, dar Ajunsă neînţeleasă aici. www.dacoromanica.ro CONSTANŢA www.dacoromanica.ro CONSTANTA i Patru bozgunurî1 am pitrecut, taică! Întîiu bozgun ie ăl dăla Sevastopol cin Cremenii a trecut la Ţarigrad la împăratu turcesc dă le-a dat tot cîte doi boi, o vacă şi şase poli păntru casă. Cremenii a fost aşezaţ dă Said Paşa la Carasuîa care era o silişte. Da împăratu a spus lu Said să pue numele lui' unde s’ar aşeza Cremenii şi d’aia-i zice Megidiia. Dăla noi şî pănă la Megidiia era numa o apă şi mergeam cu şaica păn’ acolo. De multe ori te pomeneai pă drum cu musahiri nepoftiţ care-ţ dădea drumu dacă le dădeai bani. îţ da şî un bilet la mină şî cu iei scăpai şî dă hoţii care era mai încolo, în drum. Said Paşa fusese un Tatar care după ce furase nişte cai dăla un-chi-so dîn Alibei Chiair fugi pîn Ţarigrad după ce vîndu caii şî să’mbogăţi. Pă lajŢarigrad făcu ce făcu şî ajunse Paşă dă ţinea Rusciucu. Ăsta, Said, care păzea caii pă lingă Boazgic îm spunea: „dă ce n’am bani ca să hiu un paşă*. ' Alt bozgun a fost cîn s’a bătut Neamţu cu Rusu; iera ’ncurcat atunci. Atunci a umplut p’aicea Nemţii păn s’a astîmpărat. Alt bozgun cind a luat Silistra. s’a bătut Rusu cu Turcu. Ruşii a fost vînduţ dă un Ungur; aceluia i s’a turnat aur pă gît ca să să sature dă aur. iRăzboae. www.dacoromanica.ro 364 CONSTANŢA Apoi a fost bozgunu cu Rumînil şî cu Turcii. Dacă nu vinea Rusu,. îl batea pă Rumînl. Ne-a dat atunci Dobrogea asta. Cernavoda — Ghîorghe Dima, 95. II A făcut multe istorii ăla — Cuza. A dat şî călugării afară dîn mănăstiri. S’a făcut că-I cioban, s’a dus la călugări să vadă ce fac. Călugării mînca şî bea ghine ş’apol să lua la luptă. Cînd a văzut aşa le-a zis Cuza: „aşa faceţ voi? stal!" şî l-a scos afară. — Da, era şî posnaş, îţ plăcea mult muierile. L-a prins odată c’o muiere. Ca să scape trimitea butoaie ca ăle dă bere, pline cu aur, numa rile1. Cernavoda — Ghîorghe Dima, 95. III P’atunci vlădica dăla Silistra pochla. Dă prioţ p’aicî Iei avea grije, or dă îera v’unu yinovat. Atunci pă pochî nu-î prea ’ntreba carte multă. ' Era dreptate pă timpu Turcilor, nu te silea dă ghir ca acu. ÎI dai un leu ghir, or cît aveai, scriîa pă răboj şî pleca. Noi sîntem ŢurcanI, aşa ne zice. Dă Turc nu ne-am plîns niclodat Cerchezii îera dă fura, nu Turcu. Da-i bătea dă rămînea lungi .şî să scula şî ninic n’avea. N’avea frică, nu să shiia nici dă su-prefept. ’ Şî Ruşîî pă TurcM ferîa, dă pă Cerchezi-! bella, unde-I prindea cu ceva. Apoi la patruzeci şî opt cîn s’a bătut Unguru cu Neamţu a vinit iei, că îera cînchiî pustii p’aid- La cinzecî şî patru a vinit Tătarii dîn Crîm. ^ire. www.dacoromanica.ro CONSTANŢA 365 Cerchezii umbla sprinţari, c’un singur giorăchel1 umbla pă zăpadă; şt cai buni avea. Dă cădea v’unu mort, îl băga’n apă şî nimeni nu ştiia, nici femeia nu plîngea, aşa blăstămaţ iera. Cochirlenî — Dunitru Şchiopu, 71. IV Mai la vale dă Cochirlenî ie o gaură; ţi-i frică să te bagi acolo. Şî cetăţile astea tot oaminii le-a făcut, d’aia acu s’a fărîmat. Ghelmeaua2 e dîn malu Dunării pînă’n Constanţa şî pă dădăsupt ie gaură, da nu poate nimeni să intre acolo. Cochirlenî — Gavril îordache, 69. V în timpurile mai dă dă mult pin părţile astea iera numa Turci; iei trăia ghine, făcea plugăriie. Mai în urmă, după răzbelu Crimeii, dăla Sevastopol, a vinit şî s’a aşezat Tătarii. Aghia după răzbel a vinit în Cavaclar nişte Greci. Ailalţ lăcuitori ai Cavaclarului a ’nceput să să aşeze dăla 1895 încoace. Ăştia sînt viniţi dîn multe părţi, mai mulţi dîn Vlaşca şî Teleorman şî dîn Ardeal. Cavaclar — Radu Ştefan, 70. VI A fost un haiduc, Săli Mandagi, şî iei a umblat nouă ani şî pă iei nu l-a loyit nimenea, şî un Arnăut a tăiat un ‘Ciorap, •Valul lui Traiaa, www.dacoromanica.ro 366 CONSTANŢA icusar d’argint şî l-a băgat în puşcă ş’a tras în Săli Man-dagi şî cu iei l-a omorît. Şî a fost şî o femee cu iei, o ca-dînă, o chema Anifă şî tovarăşu lui a fost Badatlî. Pă iei l-a loyit la satu Alfa tar într’o peşteră. A hoţit nouă ani dă zile. Femeia lu Săli acu ie măritată şî trăeşte. ' Alt hoţ mare a fost şî Deli Aii; iei a hoţit pin părţile dăla Silistra. Cavaclar — Radu Ştefan, 70. VII A fost un hoţ, îi zicea Chiorourloi lei cîn s’a ’nsurat avea ş’o Iapă; iei n’a stat cu nevasta dăcît o lună dă zile şî nevasta a rămas îngreunată; cînd a rămas nevasta şî iapa a rămas îngreunată. Cînd a fătat nevasta a fătat şî iapa; iei cînd a plecat d’acasă, a zis aşa: „fa nevastă, ioti iău mă duc, îndărăt nu mai yiu, d’o hi fată copchilu, pazvanta1 asta s’o dai lu gineri-tău, cînd s’o mărita fata; d’o hi băiat s’o dai băiatului". S’a ’ntîmplat dă s’a născut un băiat; cît creşte lumea în zece ani atîta a crescut iei numa ’n doi ani dă zile; iei a apucat dă să ducea la şcoală turcească, la hogea; îi zicea băeţii cînd eşea dîn şcoală: „hai sictir, băiat fără- tată". îel yine ’ntr’o zi acasă la mă-sa: „mamă, iău tată n’am? Unde ie tata? Dă ce zice lumea C5 sînt fără tată?" Mă-sa zice cătată-său a murit; ' iei să duce iar la şcoalăîi zice băeţii iar aşa: „copchil fără tată". îel dîn gură ce grăeşte? „Iău am avut tată, dar a murit". Altu, cari-o fos mai bun dă cap, băiat mai mare: „hai sictir d’aici mă, că tată-tău n’a murit, tată-tău ie hoţ mare, ştie lumea dă frica lui". îel yine acasă şî iar întreabă pă mă-sa: „mamă, tata unde-i?“ îa tot aşa-îspune că-i mort. . f«Un fel dă dicoraţîe», cum l-a explicat persoana dela care s’a cules. www.dacoromanica.ro CONSTANŢA 367 S’a făcut seară, îel s’a pus la culcare, dimineaţă cîn să scoală să face că-î bolnav: mă-sa-1 întreabă: — Ce aî, maică? — Uite ce-am yisat în noaptea asta. Să rîdicî, ştii, talpa casii, să-m daî ţîţă d’acolo, pă su talpă. Mă-sa să duce cu îel acolo şî îel ridică talpa casiî şî pune ţîţa pă su talpa casiî să-I dea ţîţă şî cînd a pus ţîţa, îel a lăsat talpa casiî pă ţîţă; a’nceput să strige mă-sa. — Să-m spui tată-nău unde-î? — Tată-tău a fost hoţ mare şî acuma hoţeşte. Pă tată-tău hoţiîa l-a mîncat şî pă'tine tot hoţiîa o să te mănînce. Atunci î-a dat drumu mă-siî. Iei şî pune atunci şeaua pă noatenu care să născuse cu îel da’mpretină ş’a plecat; cînd a plecat a dat la un oraş. Ta-său s’a bătut nouă ani dă zile ca să îa o fată d’acolo dîn oraşu ăla. Ta-său prinsase un loc, care nu mai trecea niciun om pîn locurile alea; îel a apucat drumu ăla şî s’a dus, că ta-său făcuse nişte palaturi acolo dă hoţime; numa a dat în drumu ăla ş’a ieşit ta-său înaintea lui; nu-1 cunoaşte că-î ie ficior, dă unde să-l cunoască? Cînd a ieşit înaintea lui: — Măi băeţaş, ce-aî fost tu d’aî vinit p’aicî? — Poate oi hi şî iău un voinic cum a fos tata. Ta-său a zis aşa: „în saghîă să ne luăm, sau la luptă să ne luăm?14 Ba îel ce-a spus? „în luptă să ne luăm, că lupta îe voinicească, da saghia muerească“. Iei cîn s’a luat la luptă, băîatu l-a trîntit, şî numa a scos saghia să-l tae pă ta-său; iei a sumeţat mîna şî s’a văzut pazvantu ăla, care îera dăla îel lăsat. — Ho, nu mă tăia, că iău sînt ta-tău, ce ce-î pazvantu ăsta? că îău ţi l-am lăsat! Şî îeî acolo bea şî să veseleşte, iar noi spunem vor-bile aici. Cavaclar — Radu Ştefan, 70. www.dacoromanica.ro 368 qONSTANŢA VIII Pîînea nu s’a isprăyit dă cin ne-am ajuns la taica, dă dulce n'am mîncat nicîodat. Am vrut să mănînc odat cu dulce şî m’a luat nişte friguri, d’am zăcut doo săptă-mîni. Aşa-i, măcar să-l întreghi şî pă taica. Oili sînt bune, ştii vorba Ţiganului: „bună-i moartă, bună-i yiie. . Acu ie rău că nu-i iarbă, s’a uscat d’atîta căldură. Mîrleanu — Vasile Toader, 27. IX Fugi junghi că te ’njunghî, că te zmulg şî te ieg) te topesc şî te scot, te spăl, te usuc, te chisez, te meliţ, te dărăcesc, te fac Caere ca pă cînipă, te deapăn ca pâ tort, te urzesc, te ’nvelesc, te năvădesc, te ţes, te tai, te 'nălbesc, te fac trîmbă ca pă pinză, te croesc ca pă trîmbă, te fac cămaşă, te port ca p’o cămaşă, ca p’o cămaşă te rup, te fac zdrenţe şî te arunc în foc şî te scot dăla [cutare], dîn cap, dîn oase, dîn măduvă, dîn ochi, din faţa obrazului, dîn zgîrciu nasului şî dîn tot trupu. Techederesi — Ştefana Lache Dobre. 62. X A fost/ odată ca niciodată că dacă n’ar hi nu s’ar povesti, pă cînd să potcoyia purecile cu 99 dă oca dă hier şî cu nouă dă oţel şî sărea ’n nalţii cerului şî tot uşor iera. A fost un popă care avea o vacă şî iera atîta dă rea în cît nu să mai putea, ziua trebuia să alerge păste nouă hotare şî noaptea să băliga nouă care, aşa că ghetu popă nu-ş mai găsea pă cine să-i hiie în stare să-î vază dă vacă. Aşa www.dacoromanica.ro CONSTANŢA 369 să hotărî popa ca să-ş bage doi servitori să vază dă dînsa, ş’a plecat popa după servitori ca să-ş găsească la un oraş. Din întîmplare găseşte doi fraţi, băieţ săraci, fără părinţi, şl le spune popa că dacă vrea să hiîe servitori le plăteşte un preţ bun şî că are numa o vacă. Băieţii să ’nvoiră. Aşa dar pleacă popa împreună cu servitorii acasă, aci le arată popa vaca care era legată ’n grajd şî apoi merseră ’n casă; a stat la masă cu toţii. A' doua zi pleacă unu din iei cu vaca la cîmp, ce să vez? Vaca hodinită puse coada pă schinare ş’o luă la' goană; aleargă ghetu băiat după ia; a aruncat şî traista cu merinde şî ’n sfîrşit o prinse seara; a adus-o acasă. îi spune pdpii: „Părinte tot aşa umblă vaca Sf. sale dă rău? că aslăz m’a tăcut d’am aruncat şî traista cu pune după ia“. — Ba nu umblă băiete, da acuma este hodinită, şî păntru aia. A doua zi iar pleacă sluga cu vaca la cîmp, şî tot aşa păţeşte ca şî ziua dinţii. Aşa, dă ghine, dă rău, s’a făcut seară ş’a dus vaca acasă la popă fără să mai zică ceva: după ce a stat la masă cu toţii s’a dus să să hodinească. Acuma ăl care iera păntru curăţenie, grâjdaru, la hiiecare lopată dă gunoi popa care iera totdauna lîngă dînsu îi da cîti-o palmă zicindu-i să dea mai repede că să face seară şî nu-i grajdu curăţat. Asta insă nu i spunea *lu frate său care să ducea du vaca la cîmp. Atunci să ’n-trebară unu pă altu zirînd: — Cum trăieşti tu ? — Trăiesc ghine, că la hiiecare lopată dă gunoi mă cinsteşte popa cu cîli-un pahar dă rachiu. . -— Şi iău trăiesc ghine la cîmp, că ie vaca bună, toată ziua paşte ’n juru hău. — Atunci mai rămîi şî tu la grajd să mă duc şi iău cu vaca. — Ghine, atunci mai du-te şî tu. A triia zi pleacă grăjdaru cu vaca, dar ăsta hiind *857 www.dacoromanica.ro 370 CONSTAN TA raa! rău şî văzînd umblările Vacii începu s’o ’njure, cum o hi zis, că nu m’am întimplat aproape să auz; da vaca îndată ce a auzit s’a făcut nevăzuta şi păzitoru a chîerdut-o din ochi; atunci s’a ’ntors ghetu băiat noaptea acasă la stăpîn fără vacă, a intrat în curte fără ca popa să-l simptă, ş’a luat pă frati-săii şî s’a dus dăla popa, dă sînt duş şî ’n ziua dă azi. Vaca s’a dus la poalile munţilor unde s’a aşezat intr’un loc ferit ş’a născut, în loc dă viţel ca toate vacile a născut un om sau cum să zic? un pui dă voinic. Dîn ceasu naşterii mama băiatului, adică vaca, l-a botezat în-tr’un părău care trecea pă lingă locu ăla şî i-a pus numele Craiovisin, hincă vaca vorghea cu gura ca orcare om) însă nu ştiia^ nimenea. Aproape dă focu naşterii iera un copac mare. După ce Craiovisin a supt lapte dăla mama lui şase luni atunci vaca i-a spus lui: „scoală, dragu mariiii, şîdu-te la copacu d'alături şî nu poţi să-l scoţi dîn pămînt afară numa cu manile şî să-l întorci cu rădăcina ’n sus şî vîrfu ’n pămînt“. Atunci băiatu s’a dus ş’a scos copacu din pămînt, dar n’a putut să-l întoarcă cum ceruse mă-sa; atunci a fnai supt lapte încă şase luni şî s’a făcut un an; atunci s’a dus la altu copac mai mare şî l-a pus cu vîrfu ’n pămînt şî cu rădăcina ’n sus. Văzînd vaca atîta putere la hiu-său i-a spus: „dragu mamii, acuma te-am crescut şî te-am făcut voinic, te poţi duce ’n lume, fără să ai teamă dă' cineva, păntru că aşa ie scris dă Dumnizeu şî să ştii că iău am trii suflete cu care te pot înyia încă dă trii ori dacă ai fi chierdut dă cineva“. Zicînd aşa vaca scoase un inel dîn corpu ăl drept şî l-a dat băiatului zicîndu-i: „ia inelu ăsta şî’ndată ce-i vedea pă iei trii chicături dă sînge să ştii, dragu mamii, c’am murit“. Atunci şî Craiovisin i-a dat mă-sii o batistă zicîndr „ţine, dragă mamă, batista asta şî cînd îi vedea pă ia trii chicături dă sînge, atunci află că m’am prăpădit, şî’n pă- www.dacoromanica.ro constanţa 371 mînt or su pămînt să cauţi să mă găseşti". Apoi luîndu-şi ziuă btină plecă unde l-o ’nvăţa Dumnizeu. Merse Cralovisin pîn păduri şî-s puse ’rt gînd să-ş facil un ciomag dă haiduc; cînd să duse să tae un băţ să făcu odată strîmb; apoi ’ncearcă altu şi tot aşa pînă cînd văzu că nu-i lucru bun şî-ş făcu socoteala că trebue să hiie cineva care să-i strîmbe lemnele şi’ncepu să strige: „cine este ăla care-m strîmbează lemnele şi nu mă lasă să-m fac ciomag dă viteaz" ? Atunci iese unu dintr’un copac mafe şî zice: — îată-mă iău sîrit. — Şî cum le chiamă? — Mă chiamă „Sţrîmbă-lemne". Atunci să luară la luptă şî ■luptară pînă ce-1 trînti Craiovisin cu atîta putere în cît îl îngropă ’n pămţnt pînă ’n genuchî; atunci Craiovisin vru să-l omoare, iei strigă: „nu mă omorî, Craiovisin, că ţ-oî hi frate pînă la moarte". Atunci să ’mpăcară şî plecară amîndoi, ş’a făcut beţe şî-ce-a dorit atunci, că nu să mai strîmba lemnele. După ce merseră cîteva zile amîndoţ voiră să bea* apă dîntr’un izvor; cînd să aplecară să bea apă dă undeva mai limpede odată Să turbură şî să făcu Ca pămîntu; a-tunci-ş făcură socoteala că trebue să hiie cineva şî ’nce-pură a striga, şî iată că iese Nun om dîntt’o stîncă dă chlatră dîn marginea rîului şî zice: „iău sînt şî mă chiamă „Freacă-chietre". Atunci să luară la luptă cu Craiovisin şî-1 trînti Craiovisin âşa dă tare dă l-a ’ngropat pîntr ’n brîu In pămînt şî cînd a scos saghia să-i tae capu a strigat: „nu mă tăia, Craiovisin, că ţ-oî hi frate pînă la moarte". Atunci l-a lăsat şî s’a făcut tril fraţi dă cruce. A trecut măi mult timp umblînd iei în vînătoare şî’ntr’una dîn zile ajung la nişte munţi dă chiatră şî acolo găsiră un bordei în care îera tril fete singure; atunci iei să hotărîră să le ia dă neveste, după cum a şî făcut, ş’a luathiiecare cîte una dîn fete şî trăia cu vînătoarea, ziua făcea vînătoare şî seara venea acasă; a trăit iei mai mult timp cu nevestile, da ne- www.dacoromanica.ro 372 CONSTANŢA veştilor lor nu le mergea dă loc ghine, slăghjse aşa dă tare dă nu le mai rămăsese nici sînge ’n Iele: bărlbaţil văzîn-du-le aşa slabe le-a ’ntrebat că ce sufere Iele, şî n’a vrut să le spue ce păţesc Iele; văzînd leucă nu vrea să le spue neveslile ninic, să hoţ$rîră să păzească cu rîndu, făr$ să hiîe văzut dă neveste, să Vază cine yine ziua Ja Iele. Rămase ’ntiî Strîrpbă-lemne ş’a păzit pînă l-a ajuns un somn ş’a adurnit dă n’a văzut ninic; a doua zi rămase Rreacă-chîetre şî tot aşa a făcut ca şî Strîmb^-lemne; a triîa zi veni rîndu să păzească şî Craîovisin, Iei a păzit toată ziua, cînd aproape dă seară vede că yine un zmeu mare şî tare, călare pă cal ca un ducipal şî cu ghici dă foc în mină; vinea şî punea o alghîe mare acolo ’n bordel, apoi lua femeile cîte treli, le punea cu capu pă alghîe şî cînd trăsnea cu ghicîu dă foc Iele vărsa sîngfele dă frică. Zmeu bea sîngele şî pleca. Văzîndu-1 Craîovisin că face aşa a pus mîna pă Iei, şî cînd a vrut să-l tae a zis zjneu: „nu mă tăia, Craîovisine, că păste tril zile îţ aduc zmşl cîtă frunză şî Iarbă să te baţ cu Iel“. Atunci Craîovisin l-a dat drumu zmeului şî cînd a vinit tovarăşii seara i-a ’ntrebat pă hiîecare cîtă putere are. StrîiŢibă-lemne a răspuns cţi Iei tae zmei pînă l-o vini sîngele la genuchî; Freacă-chîetre a zis că tae pînă o trece sîngele dă brîu; atunci Craîovisin spuse şî Iei cît poate, zice: „lău tal pînă o trece sînşele dă mine ’n sus şî cît o ajunge saghîa mea ’n sus şî atunci moare şî Iel“. Peste tril zile văzură că yine din toate părţile ca frunza şi ca Iarba, atunci s’a pus pă luptă care pînă unde le-a vinit sîngele ş’a murit toţ, rămîind numa Craîovisin; a tăiat şî ăsta cît a spus ş’a murit şî Iei, ăşa că.dîn toţ zmeii care a fost acolo a mal rămas tril; le-a luat nevestile lor şî s’a dus cu Iele. în timpu ăsta vaca ş’a adus aminte dă băiat şî cînd s’a uitat la batistă a văzut-o cu tril chicăturl dă sînge pă Ia; atunci vaca a plecat să-şcaute bălatu în nijlocu morţilor; l-a găsit ş’a trecut păste Iei odată şî s’a sculat bălatu. Acum ce să facă Iei singur? a rugat pă mă-sa să-I scoale şî pă tovarăşii lui zicînd: „mamă, am avut şî lău încă doi www.dacoromanica.ro CONSTANŢA 373 tovarăşi în aceste pustietăţi şi cu toţ ara murit, acum tu hincă ţ-a dat Dumnizeu atîta putere scoală-i şî pă dînşii, că tot eşti bătrînă şî iău tot singur rămii şi noi te ’mmormîntăm ghine'l Ghîata vacă s’a ’ndurat dă iei ş’a sculat tovarăşii, dar o murit ia. Vaca a ’mmurraintat-o iei cum s’a priceput, şî s’a dus acasă. Cînd acasă nevestile le luase zmeii rămaşi dîn luptă. , Văzînd iei că nevestile nu sînt, a ’nceput să le caute în toate părţile; aşa căutînâ iei pîn pădure a găsit o peşteră mare. Ce să facă şî cum să dreagă ca să intre acoloV căci numa acolo ’n peşteră nu căutase. Aşa dar văzînd că peştera era mare s’a apucat să facă o funie mare şî groasă dîn coaje dă tei. A lucrat la ia un an şî după ce a sfîrşit-o s’a dus toţi cu ia la gura peşterii; s’a pus Strîmbă-lemne pă funie ca să să lase ’n peşteră zi-cînd la ăilalţi: „cînd oi nişca tare dă funie să mă scoa-teţ afară“. Aşa a făcut şî s’a dus cale dă patru ceasuri şî nişcînd tare dă funie a fos scos afară cu macaraua făcută la gura peşterii. După ce a ieşit afară spuse că n’a văzut ninic, ş’apoi s’a dus Freacă-chietre. S’a dus şî ăsta cît s’a dus ş’apoî a făcut semn să-l scoaţă afară, apoi s’a pus şî Craiovisin; ăsta le spuse: „iătî dîn ce oi nişca d’aia să-m daţ drumu ’n jos, că vreau *>ă mă duc cît ie funia dă lungă şî trebuie să văz iău ceva“. S’a dus cale dă tril zile ş’a ajuns în fundu peşterii, ăci văzu lume, sate şî yite; iei să dete jos dîn funie şî pleacă pîntr’un sat să vadă ce fel dă lume o hi p’acolo. Murgind iei şî nirîndu-să ca unu care nu mai văzuse lume şi sate, Iacă dîn întîmplare să. ’ntîlneşte cu nevasta lu Freacă-chietre ; cînd l-a văzut femeia a ’nceput să plîngă şî să-l întrebe că ce căuta; iei zise ? — Pă voi. — Ne-a adus nişte zmei. — Sî toate sînteţ aici? — Da, toate sîntem. — Atunci unde este zmeu tău, o ’ntreabă Craiovisin. www.dacoromanica.ro 374 CONSTANŢA — Zmeu nău este la vînătoare, zise femeia. — Cită mîncare mănîncă zmeu .ăla? — Mănincă tril cuptoare dă pune, tril ghivolî şî două buţî dă yin. — E gata masa zmeului? — Da, ie gata. — Atunci îău oî fnînca • acea mîncare a zmeului şî mă duc înaintea lui la vînătoare, pă unde yine Iei ? — Pă la podu dă aramă. Atunci să duse Craîovisin acdlo şî pă cînd zmeu vinîa dăla vînătoare şî ajungînd la pod să opreşte calu cu Iei, lei însă zise: „ce-ţ.e cal dă leu şî paraleu? că nu ni-î frică dă nimeni pă lume\ Şî zicînd asfeL iacă că iese şî Craîovisin dă su pod şî să luară la luptă, dar parcă n’ar hi fost zmeu dă cînd lumea, că l-a tocat şî pă zmeu şî pă cal. Apoi merse la sat, unde găseşte şî pă nevasta lu Strimbă-lemne ş’a’ntrebat-o: — Unde este -zmeu tău? — Ie la vînătoare. — Şî tot atîta mîncare mîncă ca şî ălălalt, şî pă unde yine dăla vînătoare? — Pă la podu dă argint. Apoi să duse acolo; cum ajunse la pod iacă şî zmeu, care fu tocat cu cal cu tot, şî să’ntoarse la sat; apoi să duse cu două femei şi la soţiîa luî care văzîndu-1 a rămas ca moartă dă bucuriîe, apoi întrebînd-o şî pă dînsa dă zmeu îi răspunse că este la vinătoafe* ş’o ’ntrebă": — Cită mîncare mîncă zmeu tău? — Mănîncă patru cuptoare dă pîme, cinci ghivolî şî bea un butoi dă rachiu şî tril butoae dă yin la o masă. — Cam mult zise, Craîovisin, nu ştiu dacă le pot mîncă şî îău. Şî s’a apucat să mănînce, dar a rămas un cuptor dă pune .ş'un ghivol nemîncat şî după ce s’a mai plimbat puţin le-a mîncat toate ‘ş’a plecat înaintea zmeului. Zmeu vinea pă la podu dă aur; ajungînd zmeu la pod www.dacoromanica.ro CONSTANŢA 375 s’a oprit calu cu iei în loc fără să mai meargă: „hei cal dă leu şî paraleu că nu ni-i frică dă nimeni pă lume", şî zicînd aşa iacă că iese Craiovisin dă su pod, apoi să luară la luptă şî să lpptară tril zile şî tril nopţi şî nici unu nu cădea, cînd a patra zi trecea nişte- păsări pă sus în zbor şt zmeu a zis cătră iele: „ciorilor, ciorilor, muiaţi aripile voastre ’n apă xece şî viniţ dă mă răcoriţi şî pă mine ca să-m yiie putere să Vă fac un hoit să mîncaţi carne dîn iel“.Dar Craiovisin zise: „măi zmeule, tu nu te lăsa'n nădejdea păsărilor". Şî să opinteşte Craiovisin odată ghine şî-1 puse pă zmeu la pămînt şî numai dă cît îi şî scurtă zilele, apoi plecă vesel acasă la nevastă-sa şî ştrînse tot ca-labalîcu şî toate avuturile care le avusese zmeii acolo şî plecă cu iele la şura peşterii unde aştepta fraţii lui. Aşa dar s’a apucat să ’ncarce tot avutu ş’a rămas nu-ma iei în peşteră, iei s’a gîndit şî ş-a zis : „ iău nu prea sînt sigur cu fraţii ăştia ai hei, căci iei cînd or vedea atîtea bogăţii ce le-am trimes iău d’aici, te pomeneşti că tae funia cînd oi hi pă la calea jumătate, ş’apoi ghîata mamă a murit şî n’are xine să mai mă scoale". Şî zicînd aşa puse un chetroi mare ’n funie şî căciula de-asupra şî apoi face semn dă tras, şî ’ntr’adevăr că fraţii i-a tăiat funia cînd iera pă la calea jumătate şî chiatra a qăzut jos. „He! ghine mi-a dat Dumnizeu în gînd dă nu m’am pus pă funie, iacă ieram mort acum". Şî pleacă ghetu necăjit şî amărît în toată lumea; a mers el cît a mers pin nişte păduri mari şî’n nijlocu unii păduri găseşte o babă bătrînă şî chioară care păzea nişte capre; merse Craio-vişin la babă şî zise: — Da de ce bătrînă nu te duci cu caprele ’n pădure? — Nu mă duc, dragu nău, că sînt singură şî’n toate părţile sînt moşii d’ale urşilor, lupehilor, ş’a mai multor, care dacă m’or găsi mă mănîncă cu capre cu tot. Atunci Craiovisin să făcu cioban la baba şî’n tril zile omorî pă toţi moşierii cu moşii, aducîndu-le cheile pă băţ acasă la babă; ghîata babă hu ştiiâ cum să-i mai mulţuhiască www.dacoromanica.ro 376 CONSTANŢA lui Craîovisin şî-1 întrebă dă unde a rămas Iei singur în acer codri; Iei îi spuse tărăşenia1 babii ş’o ’ntreabă pă babă încotro mai sînt moşii ciocoieşti oprite; baba răspunse că nu mai sînt, dar îi arătă cu mîna într’o parte dă Joc zicînd: „să nu te duci, dragu mamii, încolo că este moşiia Ielelor şî-ţ ia ochii dă te lasă ca pă mine“. Iei cum auzi pleacă cu caprele acolo la moşiia Ielelor, cîntînd cu flueru; şî cînd ajunse pă moşiia Ielelor iată că viniră şî iele zicînd: „cîntăbăete să jucăm11. Iei ce să facă? scoase dopu dăla fluer şî zise: „staţ să-m fac dop la fluer şî vă cînt cît vreţ“. Apoi să duse şî tăe un copac mare să-ş facă dop la fluer şî cînd a dat Şă-1 spargă le-a zis Ielelor: „viniţi dă puneţ mîna şî daţi-m ajutor să sparg copacu ăsta că-i bun păntru dop dă fluer“. lelile a pus mîînile în crăpătura lemnului ca să tragă ’ntr’o parte şî ’ntr’alta, dar Craio-visin scoase toporu din lemn şî lemnu să strin.se la loc şî lelile rămaseră cu mîînile prinse ’n lemn, apoi le luă la bătae cu coada toporului zicîndu-le: „pînă nu aduceţ ochii babii nu vă dau drumu d’aici şî vă ompr“. ' Atunci lelile văzînd că nu mai pot să scape i-a dat ochii babii, şî s’a spălat baba dă tril ori şî vedea ca una dă zece ani. Atunci le-a dat drumu Ielelor şî le-a zis: „du-ceţi-vă d’aici să nu vă mai găsesc, că nu mai scăpaţ dă mine1-. Şi s’a dus lelile. A doua zi spune baba lu Craîovisin că dacă s’o duce cu caprele spre răsărit nu să mai ’ntoarce, că ie Cîmpu cu doru şî-1 ajunge doru şî să duce unde o vedea cu ochii. Craîovisin nu ascultă pă baba şî pleacă acolo, dar cum a ajuns p’acolo l-a ajuns un dor şî jale şî a lăsat şî capre şî tot, a plecat căutînd pin codri. Mer-gînd iei pîn pădure aude că cineva-1 strigă pă nume, cînd să uită iei ghine sus într’un copac ieră nişte pui dă gripsoroaică, o pasăre mare dă tot, şî puii ăia-1 striga pă Craîovisin zicînd: „Craîovisine, te-a lăsat Dumnizeu viteaz mare, nu trece pă lingă noi şî ne lăsa în gura balaurului ‘Păţania. www.dacoromanica.ro CONSTANŢA 377 mare care se sue la noî să ne mănînce'. Şi bagă dă samă, vede un bălaur mare dă şarpe care vrea să să sue la pul şî să-I sfişie, dâr bălauru zise lu Craiovisin: „ba tu vezi-ţf dă drumu tău, Craîovişine, că-ţ fac şî ţie ca şî lor“. Atunci cum auzi Craiovisin aşa dăla şarpe şî cum iera dă năcăjit, cînd s’a repezit la balaur l-a făcut numa grămezi. L-a omorît ş’a voit să plece, da puii, a zis cătră iei; „stai, Craiovisine, nu pleca, că yine mama noastră şî cînd o vedea bălauru mort are să te mănînce dă bucuriie, hincă dă nouă ani scoate pui în copac şî pînă acuma nu i-a putut să-i crească dîn pricina ăstui spurcat'. Şî l-a luat pă Craiovisin ăl mai nic dîn pui şî scoţînd o pană dăla aripă 1 a băgat pă Craiovisin acolo şî ş-a pus pana la loc şî păste puţin timp a sosit şî gripsoroaica bătrînă, mamă puilor, cu nouăzeci şî nouă dă ghivoli ’n spinare, merinde păntru pui, şî cînd l-a văzut pă bălaur mort a leşinat dă bucuriie; mai tîrziu ş’a vinit în fire ş’a’ntrebat băeţii: — Cine ne-a făcut nouă acest mare ghine? . — Ia un ghet creştin care a trecut p’aici, mamă; să-l găseşti p’acel om ce î-ai face dă bucuriie? ‘ — Nu i-aş mai face ninic acum. Atunci puiu ăl nic scoase pana dăla aripă şî-1 lăsă jos în cuibu lor; ghiata gripsoroaică a ’nceput să ’ntrebe pă Craiovisin ce răsplată cere păntru ghinele ce l-a făcut : — Ninic mai mult dăcît dacă poţi să mă scoţi la lumea mea. — Te scot, da cam greu. A doua zi luă în schinare gripsoroaica zece ghivoli şî pă Craiovisin şi plecă cu iei în zbor cătră lume; ş’a mers pînă aproape dă cer ş’apoi a ’nceput să să lase ’n jos pînă a isprăyit gripsoroaica şî merindele şî i-a tăiat Cra-iovisin dîn chicioru lui şî i-a dat să mănînce, sî de-atunci să zice că are orau lipsă la talpa chiciorului. Aşa a ajuns pă pămînt şi gripsoroaica a plecat lăîndu-şi ziua .bună dăla Craiovisin. Acum ghetu Craiovisin să văzu iar pă www.dacoromanica.ro 378 CONSTANŢA lumea lui, dar trecuse timp mult cît stătuse Iei p’acolo. Craîovisin avea un băiat născut înainte d’a să bate cu zmeii; mergînd Iei vesel p’un drum găseşte un băiat cam dă zece ani şî-1 întreabă că al cui e băîatu şî de unde este. Băîatu i-a răspuns că este slugă la nişte ciocoi: — Şl cum îi chîamă pă ciocoi. — Pă unu-1 chîamă Freacă-chietre şî pă altu Strîmbă-lemne, zise băîatu. Vez, iera chiar băîatu lu Craîovisin şî păza porcii ciocoilor şî pă mă-sa băiatului o pusese după curci; cînd a auzit Craîovisin dă numele lor, nu ştiîa cum s’ajungă mai dă grabă la acele curţi. Ş’a stat pînă seara -cu băîatu cu porcii şî seara s’a dus acasă cu băţatu şî i-a spus băiatului că-i ieste tată şî i-a mai zis: după ce-i închide porcii să spui mă-tiisă yiie afară, da vez să nu te vază cineva". S’a dus băîatu, a chemat pă mă-sa şî cum a văzut femeia pă bărbatu-său l-a cunoscut, ş’a ’nceput să-i spue cum a trăit. Craîovisin zice: „acu nu măi aveţ frică, am vinit lău ş’oi face toate bune." I-a lăsat în pace pînă dimineaţa ş’apoi s’a dus la dînşii dimineaţa, dar iei ca nişte mari boeri nu să mai sculase, să sculase numa cocoanele lor. Craîovisin a bătut la poartă, da porţile iera dă hier şî gardurile ’n juru curţilor lor. Văzînd că nu yine nimerea să-î deschiză porţile, a dat odată cu chicioru ‘n poartă ş’a fărîmat-o, apoi a intrat înăuntru. Boerii dă zgomotu făcut la poartă s’a sculat. Şî cînd l-a văzut pă Craîovisin a rămas ca nişte lemne, fără să ştie ce şă mai tacă. 'După ce s’a liniştit iei le-a zis Craîovisin: „păi ghine, măi fraţilor, voi ştiţi ghine că iău v’am făcut pă voi în starea dă sînteţ astăzi şî v’am înyiat dîn morţi. Apoi voi nu vă gîndiţi la Dumnizeu că ie păcat păntru nevasta mea s’o puneţ să vă păzească curcile şî băîatu nău porcii voştri? Voi aţ vrut ca să mor iău, da n’a vrut Dumnizeu; iată-mă c’am vinit iău iar la voi. Acum cum credeţ dă cuviinţă să facem noi, or mă puneţ şî pă mine după vaci?" Iei nu zicea nici albă, nici neagră, ca ăla cu musca pă căciulă; www.dacoromanica.ro CONSTANŢA 379 atunci Craiovisin porunci să facă o cămaşă largă şî să intre toţi cîte triî îţitr’însa; şî după ce s’a făcut a intrat cîte triî în cămaşă* apoi a luat un harc, cum îera p’atuncî, ş’a tras Craiovisin cu iei. Şî lui Strîmbă-lemne î-a vinit săgeata drept în creştetu capului şî l-a sfişiat pînă jos. Al triilea a tras în Freacă-chîetre şî tot aşa a păţit şî a rămas singur, Craiovisin şî cu femeile. Iei a ’mpărţit toate averile frăţeşti ş’a rămas Craiovisin mare şî tare p’acele locuri şi cu femeile lui Strîmbă-lemne şi Freacă-chîetre. Şî ’ncălecaî p’o şea şî v’am spus D-voastră poveste aşa. Musca albă pă perete, Mai mincinos cine crede. ’Techederesi — Ion D. Başcoveanu, 50. XI Mai ’nainte vreme, • cînd umbla holera pă pămînt, ca să scăpăm dă îa, iacă ce-î făcea: s’apuca o femeie, lua cînipă, o torcea, o năvădea, o ţesea şî făcea o cămaşă dîn astă pînză, care o punea ’ntr’un par la marginea satului. Cînd vinea holera la satu nostru, dacă găsea cămaşa la marginea satului o lua şî pleca. Alfel nu scăpai dă îa. într’un sat, dac’a văzut că nu mai scapă dă holeră, oamenii a luat un băiat voinic, î-a făcut o groapă ’n pămînt, adîncă cît iei şî strimtă, aşa ca să poată sta un om în chicîoare. A luat apoi băîatu, l-a pus In groapă ş’a pus pămînt păste îel dă yiu şî iei a murit acolo. Aşa o scăpat satu dă holeră. Mustafacî — Mariîa Ionescu, 70. www.dacoromanica.ro 38( CONSTANŢA XII Mogoş pune şeaua pă ’ murg Ş’o ploşchiţă nititică, D’o vadră şî cinci oca, Tot la Stăncuţa-mi pleca, Tot bună ziua mi-ş da, • Niciunu nu-i mulţufia; Dar îndrăcitu ăl mai nic: „Mulţubescu-ţi dumitale Ca unul cumnat mai mare, Poftim, Mogoşe, la masă Ş’oi să. bem şî să fnîncăm, Bune chefuri să făcem, Pă Stăncuţa să ţ-o arătăm Dă frumoasă, dă urîtă, Dă bogată, dă săracă. Pleacă Mogoşe ’nainte Că yine Stanca pă urmă Cu doisprezece telegari Mulţi sînt negri armăsari, Pă schina-e zugrăyiţi, Pă chicere carlaoanţe“. Trecu anu, trecu doi, Iar bună ziua mi-ş da Niciunu nu-i mulţunia. Dar îndrăcitu ăl mai nic, Tot ăla era cu cuvînt, Ca unui cumnat mai mare: — Dar cum ne-a fost prinsoarea? Să yii Vara dă şapte qri Că sînt multe sărbători Şî-i ghine dă omu călător, Şî iarna dă trii ori Că ie frig şî gerişor, Şî-i rău dă omu călător. www.dacoromanica.ro CONSTANŢA 381 Stanca uţide ne-ai lăsat-o? —.Stanca mi-i pă urmă Cu căruţa moldovenească, Mare ’n dric, măruntă ’n roate, Cu doi boi moldoveneşti, Ciuţi dă coarne, Ciuţi dă coade, Stanca învelită ’n rogojină Ca să nu-î hiie ruşine14. Stanca sosea, dă Mogoş întreba: „Dă ce nu mi 1-aţ iertat Că 1-aţî văzut că ie beat?14 D’ar da Stanca pînă .’n yiie, Să răzbească la domniîe Să ’mi vază tril spînzuraţi, Pă patru în ocnă băgaţi. Mustafacî — Dunitru Stancîu, 60. www.dacoromanica.ro TECUCI www.dacoromanica.ro TECUCI i Am avut o daravelă c’un Ovrei, am avut nişte acte date lui, actile caselor, că ne-a dat seva parale. Noi i le-an plătit la vreme şî iei a fuzit în America şi actile le-a lăsat la un bancher din Focşani. Un an ne-a urmărit bancheru şîj-an dat şî lui un rînd de bani. Pe urmă bancheru s’a apucat şî le-a vîndut lu îancu Bulai, ş’ach îancu ne-a apucat iar pe noi să plătim a treia oară. De-acolea îel a luat bani dela ştat ş’a fuzit în America. jîel iera pfesiptor, a luat bani încăsaţ de pin sat ş’a fuzit iar în America. Ş’acu ne urmăreşte pe noi ştatu cu ipoteca aseia cu actile, că s’a găsît la dînsu. Ş’acu başca că ne-o pus casele, da ne-o pus toate selea, an rămas să murim de foame ^pe drumuri ş’acu vmim la judecată. Advucaţii sere bani mulţ şî n’av^m să plătim, dacă sîntem sechestraţ şî bulendrele de pe noi. • Duminică are să ni să vînză tot, şî boi şî cai şî zestrea fietelor care le-avem în casă — pe zîua de opsprezese. Apăi să vezi cum ne-a ’nşelat. îel ne-a dat chitanţă şî l-an rămas la judecată, da iei ş-a luat tălpăşiţa şî s’a dus. Acu chitanţele nu să ţîn în sarpă. * Cînd o sută cînd douo, pînă la şapte sute de lei i-an dat pe rînd. Contestaţîie an făcut şi la dimistraţîie, da nu ni sya luat în samă. - Lieşti — Ion Paul, 48. 8857 25 www.dacoromanica.ro 386 TECUCI II Trăim cu plugăriîe şî cu yite. Dăm cîte sînzes de franzi şî patruzes de părecjie, la suhat la boier, că no: n’avem loc de păscut. Şî dacă nu-s parale să dai la vreme, apăî una o dăm lui şî una rămîne nouo. Uneori Ie ca lemnu de uscat locu şî yita o adus! slabă ca cînd aî Iernat-o. Acu dă un să hile frumoase? Acu şoca»! le dăm se-am făcut astă-vară. Se nu ne-ajunze ne’ndatorim tot la boier. Ş’avem familie grea, avem copcbiî cîte patru, sins. îi dăm la şcoală, că ieste şcoală de ştat. Ieste o cătună, tot de comuna noastră ţine şî are şcoală şî Ia. ‘ I. ieşti — Ion Paul, 48. III Anu aista o lecuţă ne-a mai uşurat la prăşit şî ne-a 'pus la arătură, şî tot acolo ie. An lacut trei şî patru prăjini de praşlă, patruzăs seseră, şalzâs arat ş’o zî cu caru şi ne-a dat şi nouo boîeru o false. Cu zî, cu seia cu seîa, cu ’ncărcătură-î înc’odată mal mult ca cit fase o false. Acu pine ulbă1 nu s’a făcut; numai porumb puţintel, cam şapte chile, opt, la false. EÎa grîQ nu sămănăm, că nu-î pămînt şî n’avem sămînţă, numa IaJaoîer ie. Lieştî — Ion Hamzu, 56. IV Noi sîntem umblaţ dela Lieştî colo nu mal ştim. Dacă n’avem cu se, un ’să ne şî pîn ia Tecus, în-dusem? Chiriîa-î cu 1Adică: grîu, orz7 uvăs. www.dacoromanica.ro TECUCI 387 trinu acu, nu mai fac oaminiî cu Căruţe. Avem cîte doi boî, adusem de pe cîmp, încolo zaba-î ţinem. N’au Jmaş, n’ău unde le ţinea oaminiî. înainte îera, ţîî minte îeu. Dela obzăs încoas s’a scunchit locu, de cînd a işît grîu aista de-1 samănă toamna. Cînd ieran copchil îera din trei dijma, şi din zăse spune oaminiî c’a fost. îera doozăs de lei ş’acu-i şapte-zăs falsa. Apăî hinc’a vinit boieri aisâ mulţ, a vinit Greş; sin multe năţiî ais. Lieştî — Ion Hamzu, 56. V Cu daravela noastră am făcut la minister jalbă şi nu yine ’napoî răspuns» S’a hi trimăs^ nu s’a hi trimăs nu ştim. Avem şi resipisîîe. Şi dacă ne-am dus ş’am întrebat a zis că „nu ne-a vinii ninic“. Aşa râmînem pe drum, alta n’avem se să fasem. Advucatuluî îî dăm şaizăs de lei şi nu vrea aşa. Iei aşa ne făgăduieşte c’a fase seva. Părale cheltuim şi n-îe că n’om putea reuşi ninica. Lieştî — Ion Hamzu, 56. VI Noi ne-am munsît cu copchiî cu tot, şi ştatu-i mai rău ca Jîdanu. Noi gîndîah că să ne dea ştatu. pămînt, da nu să ni să vînză şi casîli şi yitili. Lieştî — Ion Hamzu, 56. VII VII îaca sî’ntimplî!. Vezi, nisi nu-ţ yine ’’n gîndu; ied nu mî'dusCm mai săptămina carî-a trecut la deal, cu ghiosîu www.dacoromanica.ro 388 TECUCI cu fimeîa şî cu Sanda lui frati-no, cînd pi dincolo di nă-sîpurî Iaca un drac di Iepuri şî leii n’am di lucru, m’apuc di huhurat şî undî-o pleacî, gîupîne, calu cu mini; şî fimeili dî-I ţîpeti şî leu traze di hăţuri şî traze şî ţîni... păn’an întors Iar în năsîp a fos chip? Disi de-acol6 m’an datgîos, s’a astîmpărat fimeili sele, s’o liniştit şî calu şî ne-an dus, da cît pi si s’o păţim. Lieştî — Constantin Mateî, 63. VIII N’am nis o fasiri, şăd chiar zaba aşa, nis parali, nis tu făinî, zăbunu ista trazî-a nou; m’aş puni şî leu acol6, cu luna, cu anu cum îţ vr6, n’am nis fimei, niş cop-chil nic, îs singur, să munsesc şî sî trăesc; daci nu v’a plas6 cum ol munsi, sî*nu-n daţ niş o para. Lieştî — Şfetan Borşan, 50. IX Da n’am mal ninic; Ia si si hii? doi gîuncănaş, nis nu posî tresi năsîpurili cu' iî, da sî-î mal pul la 'chlatrî! Da sî mi pul s’o fac cu palmili aisi în sat bat-o s’o batî di şuşî, c’apâî la anu, dac’a hi, ol fasî-o cu boii, cî doar a da JDum-nizău dl-or mal creşti şî iî, c’acu iî o sî hii di citi doi ani — minei 2aba acu. Lieştî — iţihaî Panaite, 40. X An luat dila boieri pi ’şalzăs di prăjini di praşî, pazăsî di săsiri şî douăzăs di franzî [în mînî. Şî cînd a vinit, cum an zîsi/^vrem6 munsiî iti’an dus şî fiî-firi făcut-o. Acu la măsurat, cînd la măsurat, vătavu lui gă- www.dacoromanica.ro TECUCI 389 săşti şăsî prăjînî mai puţintel şi m’a dat pi listră cu şăşî prăjini lipsi. Disi de-acol6 cin m’an dus la socotealî ni-o dat mai puţinteii parali, şi an aşa, ş’acu aşa, şi dila toţ aşa. Ia ti ’nchipueşti citi furăturî?! Apăi... dă ... Lieştî — Nihaî Panaite, 40. XI âi si hii, mă rog dunitali ? iaca ’ntîmplarea, Dumni-zău, ori sini mai ştii si păcat a dat pişti capu neu! nisi nu-ţ yini ’n gînd; am săserat ieu, de-a-puterea hi din copchilării şi n’am păţit ca’n ziua asee; măi, parcî-n luasî minţîli, cin m’an trezit ieu sînzili ţîşnh di-un stînjîn din mina m£; am mai pus ieu mina pi săsiri o luni di zile? Dea... paşi! a săserat ghiatî Stanca pazăsi di prăjini sîn-guricî, şi era grîu cit hi ţî-î omu, iaca aşa. Da acu di asta ca dî asta, da nacazu neu pi urmă, tot n’am umblat la ranî chiar nis di leii, ca doar si n’o zădărăsc; cin colo h mai rău... s’a pus colb, ba sudoare, şi cînd m’an dus la doftor, ci n’a mai fos di chip, sî ti hi făcut neni si ţipam ! Da şi iei ca cînili nu-i iera nili, di feli, di feli, trăzh cu.pămătuvu seala cu vatî mulţi di mi trish sudorili; ei!... a maî trecut v’o tril săptămîni, ş’a dat Dumnizău di ni-o contenit durerile şi s’o sghisit. Lieştî — Andrei Sandu Panaite, 27. ' . XII Ba nisi noi n’am îngropat nisi di cum yiia dila Vladimireşti; dacî-i diparti di tot şi ne-am zăbăyit ba cu popuşoii, ha cu plugu ş’a ramas aşa; de’ghh am îngropat-o pi ias’d-iacasî, da nu ştiu cum sî mai zic şi ieu, da iaca nis an n’am mai îngropat-o şi s’a făcut, iaca tot s’a făcut, am umplut o polobosicî di sinzăsi di vedri; sî hera unii cînd o auzit; mai ieşti şi norocu omului. www.dacoromanica.ro 390 TECUCI Apăî iaca si sî maî zîsim? ne-a prins iarna di gît iar; lemnili este di salsii nu fac foc mai di loc; păr’ hierghi o ulsicuţî-ţ tresi foamea di sinsi ori. — Nu-î hi ştiind maî ghini, ne-a maî da boerîu ista loc di primăvarî, nu ne-a maî da? cî, zîsi, lez6 se6 nu maî îesî, o astupat-o boierii şî pi asta, sini ştii se-a maî hi? Lieştî — Ioan Susanu, 38. XIII Avem o judecată, de sins ani de cmd ne judecăm. Sintem şapte fraţ pe nişte pămînt. S’o hotărît să hiîe asupra-noastră şî un frate-o vinit cu marturî să ni’ncurse pe noi. Dela părinţii noştri-1 avem pămîntu, poate dî-o sută de ani de cînd îe. Cit o fost părinţii ’n viîaţă nu s’o ’mpărţît, că „l-o stă-pînit un frate mqî nic. La urmă ne putîndu-ne ’mpărţî de bună voie l-au dat la domnu judecător, ca'să-l împărţîm cu judecata. Iei ne amină terminurile ca să ni strîse şî ş-o pus avucat. Asta a fost acu. După aseîa după se am adus toate dovezile că noi sintem fisoriî tatălui o rămas pămîntu -nempărţît. Şî ni s’o dat hotărîrea ca să .vinim să trazem loturile. Ş’atuns pir iţii au scos doi’ marturî ca să ni strîse pe noi, şî s’o amînat terminu pî'n la treîzes, ca să se îa ’ntre-bările dela marturî. Matca — Chirîac Lazu, 60. XIV Satu nu-î departe, un şfert de poştă de ais pi jos. Numai singuri noi sîntem, boieri n’avem, îeî sînt afară de sat cu moşîî. www.dacoromanica.ro TECUCI 391 Trăim cu. munsile pi la alţii, pi ‘la boier, care din douo, care din trei, cum ne-an putut împăca. Boiî-î dăm la imaşurî, vasile acasă le ţinem. Da le-o vîndiit oaminiî ghitele, le-o dat la nevoie că n’au un’le ţînea. Iaca dezaba trăim că n’avem cu se. Anu aista an rămas cu sămănăturile că n’am avut unde. Am aşteptat să ne yiîe de-acolo de sus seva. De-acu sămănăm la primăvară une-om găsî. Nainte iera bine, da acu s’o schimbat socotelile. Nainte iera din sins, apoi o rămas din patru,, acu-î din douo, ş’încă ne mai sere seva, başca din douo, o arătură. Matca — Chirîac Lazu, 60. XV Cîn cu revoluţiia noi n’am făcut ninic şi ne-an dus la şcoală, ne-an sfătuit cu părintele Toader şi cu profesoru cun să fasem. Ş’am făcut o hîrtiîe ş’am iscălit cu toţii, an dat-o la domnu prefect, am trimes patru delegaţ şi noi seîlanţ an stat liniştiţ. Matca — Chirîac Lazu, 60. XVI Nainte timp iera foarte frumos timpu. Acu ne-an sărăsit cu toţîî. Acuş dacă âm doi boi, acas ii ţii. Vacă, seva, porc, nic1 nu putem ţine. Nainte avem o miîe de făls pintru yite; sî dan cîte trii lei de yită, acu triîzes de lei de părechia de boi şi triîzes de care de snochî să-r dusem la ariîe. Acu cît luom locuri dela boieri d’eştîa, ni le dă’n muncă. Pintru-o juma1 2 de false o false î-an munsit, cărate bucăţile de mine acolo la ariîa boierească. Matca — Ion Pohrib Ţuchel, 73. 1Nimîc. 2Jumâtate. www.dacoromanica.ro 392 TECUCI XVII Ştiu. de Ruş că am avut un serzent, l-an ţinut în casă. Ruşii vinîa şi vorghîa cu noi. Pe aista, pe frati-neu, l-o bătut un Rus şi serzentu pe toţ i-o bătut, hincă iei s’o bătut între iei în altă casă, Şi iei i-o chemat ş’o zis: „se-aţ avut cu Rumînu? — că ştiia moldoveneşte — şi să nu vă-mai aflu cu seva!“ Av6 sartă cu sineva, o hi avut război cu Turcu, că la noi vinîa ’n tresere şî sc opria cîte puţin. Matca — Ion Pohrib Ţuchel, 73. XVIII Noi purtăm haine de-astea ca la ţară, mocăneşti: cămaşă, antereu, fuşte, jumetăţ. La fete-s rochii de sit or de lină. Fimeia toarse, de-acolea 'chîaptănă, meliţă la cînepă, coasă, ţăsă, ufzăşte, nevedeşte, pi-urmă-i leagă gura la pînză şî s’apucă de rostit, adică dă cu 'suveica pin rost. Aistea-s la fimeie. Slobozita — Marghioala Nichifor, 32. xdT An fos fată năcăjită şî m’am măritat tînără numa de şăptesprezese ani. L’an luat văduoi şî m’o bătut mereu. Acu hiîe cuihetriie, hiie se-o hi, mă las păgubaşă; nis la crîşmă nu mă duc cu iei. Ş’acasă dacă văd că să ’mbată, ies di-acasă-, fug. Slobozita — Marghioala Nichifor, 32. XX La nuntă chiuie, joacă, şî cînd închină de bea paharu de yin le spune din gură, da io nu le-an prea băgat samă. www.dacoromanica.ro TECUCI 393 La botez botează, yine acasă, pune masa şî mâ-nîncă. Da moaşa scaldă cochilu, -1 înfaşă şî-1 dă ’n mina mîni-sa. La botez chiamă oamini de pin sat. Apăi spune să trăiască cochiîi cu părinţii din preună, cu nănaş, cu tată şî „cum 1-aţ botezat să-l şî cununaţ: Să faseţ hiu de hiu, Să vă hiie chefu deplin. îo cînd an fos lehuză, io singură n’an făcut tot. Apăi cum îi creştem? îi înfăşăm, îi primenim. Căznim care cum îi cochilu de bun şî rău. îo ’n şapte ani an făcut şapte băieţ şî trăiesc sirfs. Unu,-i lâ şcoală. Slobozîîa — Marghioala Nichifor, 32. XXI Atfuma rar dacă-i videa catrinţe. Toate o făcut cons ais îndărăt. îo pî-aselea an sudă mare. îo să hiu ca ştatu pi-aseîa aş tunde-o ’ntîî. care gre cons. Acu fete mari cu părinţ' şî au cochii şî-i ţîn iele şî părinţii lor. Li-î mintea lor aşa. Fisorii să duc în armată şî dacă yin nu să mai uită la iele. Del muierea-i poale lunzi şî minte scurtă. Aşă-î fimeia blăstămată de Dumnezeu, că n’arfase dacă n’ar căuta.alţii la ia. Slobozîîa.—Marghioala Nichifor, 32. XXII S’o făcut omor la noi, o vinit nişte hoţ dela Bacău -io îeram în pozîţîie. Ş’o chicat pe oaminii di-acolo poliţiia. www.dacoromanica.ro 394 TECUCI M’o dus ca îjiartură ş’an jurat. O năcăjit multă lume atuns pe drumuri. Pe urmă o dat Dumnezeu şî s’o prins aseîa ş’o scăpat lumea. Dacă sineva jură strîmb, n’ajunze nis sins zile. Io cum an văzut aşa jur. An cochiî şî-s tînără, an de gînd să mai trăiesc. . Şî dacă-s martură spun: „io vra să zică m’an dus duminecă acasă ş’an mas acolo şî m’an sculat de dimineaţă, cîn o fos douo sasuri pîn la ziuă, şî m’am întîlnit cu hoţu cu vaca de funiie şî cu sumanu pe băţ şî l-am întrebat: un te dus ? şî iei n’o~vorghit cu mine. Io viind în sat m’an dus la crîşmă ş’am întîlnit păgubaşu. Iei mă ’ntreabă: de unde yiî ? n’aî întîlnit pe nimeni ? Io zîc: am întîlnit. Aşa trebuie să juri cum ai văzut. Slobozîîa — Marghioala Nichifor, 50. XXIII Hai leliţă ’n deal la viie Să-ţ arăt curţile pustii, Numa una nu-î pustiie, leste-un scriitor de scrie, Şî nu scrie bunătăţi. Vinde, mamă, boii toţ Şî mă scapă dela sorţ. —Dela sorţ şî dela moarte Mama nu te poate scoate. Tecuâî — Neculaî Alexe, 12 XXIV Pasăre albă codalbă Din ser s’a coborît, www.dacoromanica.ro TECUCI 395 Din arichî o. bătut, Tril chicăturî de sinze o chicat, Să cfăpe deochîu Cui o deochie pe [cutare]. Dl-o hi deochîet de fată mare Chise-i cosiţa, Plîngă de pe dînsa, Di-o hi deochîet de fimeîe Să-i crăpe ţîţele, Plîngă-i pruncu, Plîngă de pe dînsa. Deochi de hină, Deochi de vesină, Deochi de fată mare Fuziţ, deochi dintre ochi Să rămîie [cutare] Curat luninal Ca arzintu strecurat, Ca maică-sa se l-a fapt, Cum Dumnezău pe pămînt l-a lăsat., Cozrrjeştî — Alexandru Bulhoî, 30. XXV Noi ca plugăriia trăim. Anu aista o pus oaminii ş’o coltivat şî tiutun. Apoi mai ie cîte-o yiie unde şî unde, cîte la zese gospodari o rămas un colţişor, încolo s’o uscat. Dacă n’avem yiie-nu ne yine bine. Cu yinu iera Jumea ’ndestulată nainte, da acu te ţîne douozes de franz o pomană. O babă vădpvă făsa atuns cîte zese pomeni şî lua cîte un balerc de douozes de vedre la una. înainte pe timpu asela dovedia ’n yii omu. âel se făsa atuns douozes de vase az nis poame de mîncare n’are să puie o pomană. www.dacoromanica.ro 396 TECUCI Nu ştim de se-6 cherut, din prisina filocsării sau de-a sesetii ? C’apoi şî podii din grădină, cherzis, jzarzăî, > o cherut tot, Ieste la noi ş’o leacă de pădure de nuiele şî de hreapcămare nu ie, şî’ncolo pămînt de hrană, tril părţ rău ş’o parte bun. Pune omu pe iei păpuşoi pentru casă, pentru hrană, pentru gospodăriie; cîte-un chic de orz, o leacă de griu, da numai parte din oamini. Care n’are pămînt nu samănă nis de cum. Care .n’are alt venit mai munseşte cu ziua or cu luna, cu opsprese şî sinprese franz luna. Ţînepi şî yite care putem; altu cîte douo, tril, altu nis' de fel; numai parte din oamini au yite cornorate. Ghizăreştî (Vizureştî) — Eftenîe Şlefănache Oiţă, 50. XXVI Ţîi minte că ieran mititel. Cînd învăţan la şcoală, iera şcoala ’n~ primăriie. Priotu Ghiorghe Sinionescu — acu o murit —iera profesor. Cu litere de-aistea latineşti am îrtvăţat. Cărţ iera: arimetica, setirea, hiziena. Le ţîi minte numele lor, da nu •ştiu se-i în iele acu,. Tot mai ghîne iera pi-atuns. Atuns un popă învăţa patru clase primare, învăţa şî la Roman patru şî iera gata, să făsa popă. Ghizăreştţ (Vizureştî) — Eftenîe Ştefănache Oiţă, 50. XXVII Az nu-m mai yine să prind a cînta. Cînd iera de îasta, yin, cînta Rumînu, da acu ie ’n stare să rţioară decît treţi d’esta. Care-i asela care să nu beie ? S'aude şî pe la noi l lPădure de un an (de lăstar), www.dacoromanica.ro TECUCI 397 de Iezea aseîa ş’ar hi ghine să nu s’aprobe. Că de! Ru-minu-î năcăjit şî să-l maî puie şî la ştreaf1, că bea? ■ Ghizăreştî (Vizureştî) — Eftenîe Ştefănache Oiţă, 50. XXVII T Ion Mănăilă a fost ales ca hoţ p’ais. Iei s’o streinat d’acasă, o umblat încolo, încolo, pin lături, pînă s’ogăsît cu unu Dragoş! Ş’o vorghit, s’o sfătuit şî s’o unit şî d’asi o umblat amîndoî, o plecat încolo. Da o făcut ghine, n’o făcut rău. Serea dela boieri, trimetea scrisori să facă rost de parale ’ţi cutare loc, că de nu „vinim la dumneata'1 zisa îeî. Cu oaminii sta ghine. Odată î-o murit unuîa un bou şî plînzea ’n drum. Iei — Mănăilă—s’o dus la îel: „mă! na o sută sinzes de franzî“. Da boîeru nu s’ar hi ’ndurat să dea. Iei o ’mprumutat la nevoîe pe oaminî. Le da de-ş cumpăra la d’eştîa scăpătaţ: „na mă! că m-eţ pomeni şî voî pe mine“. . Ghizăreştî (Vizureştî) — Eftenîe Ştefănache Oiţă, 50. XXIX Cu posturile estea, cun s'o dusem? Postesc dacă n’au se mînca. Ţin oaminiî bătrinî, ţîn şî lunea post. Se să gîndeşte Rumînu? măcar de-aş av6 îeu în selelalte zîle de dulse. Cîteodată ie duminecă şî ^mănîncă fasole. ' La noi Cît a fost vara de mare — pîn an luat şî noi varză de post acu pe toamnă — mai rar să fac mîncare cu carne, maî mult sec an mîncat. Se fase Rumînu? yine delă cîmp cu fumeîa, pune Caunu cu apă la foc, presoară făină’n apă şî fase ters, şî-ş ţine de saţ. Doar pune sarea Amendă, www.dacoromanica.ro 398 TECUCI ’ntr’insa numa să hile sărat şî-1 mănîncă, nis cu udătură, gol. aşa. Făina singură cu apă să chîamă ters. în casă cum să hiîe? Altu are rogojini aşternute pe pat în loc xle păîere1. Altu n’are nis rogojină, pune cîte-o bucată de ţol pe scînduri, sara cin să hodineşte. Ales la timp de iarnă murmură de frig cu băieţii, mai mare fiila să vezi! îi pune lingă cheptu lui de-î încălzeşte. De-acolea care-s mai bogaţ le dă mina să facă cîte un minder2 şi aşternut dfe ţară, de lină de oaie, sau plapumă de tîrg. — Pe jos e lichit cu lut amestecat cu balegă de cal or de bou, că singur, nu-1 poate lichi pe lut. Amin-terea crapă, să coşcoyîeşte3. Păreţîî-s goli, numa cu var daţ, la care-i dă mina, care nu ţine şi mai aşa numa lichiţ cu lut. Priotu şi şcoala au case bune, selelante nu-s. Ţăpu—Ion Vasîle Oiţă, 40. XXX îera bine atuns, petresem cu oca Cuz^, Ie! o dat pă-mînt la gospodari, l!a pontaş, cîte şese făls. Nu l-an vădzut faţă, da putretu si vide ’n primării, da nu îera primării ca acu. Lum6 vorghîa bine de iei, şi iei ţine cu gospodarii, cu lumd. Dacă mai trăîa--făs6 bine. Cuza o ’ntrebat pi boieri: „can cit pămînt ar trebui pintru ţărani'*'? Iei o răspuns că doospredzese făls. Şi lei cind o simţit că Cuza vrd să deîe pămînt l-o şi cherdut. Atuns o spus lu Brătîanu că-î dă bani să-l împuşte pe Cuza şi iei să hiîe ca şî reze. Şi îel lî-o spus că-! dă zos. 'Saltele de paie. 'Saltea de îînă. 3Se găureşte, se ridica'n sus scoarţa uscata de lut. www.dacoromanica.ro TECUCI 399 Pi urmă o spus tot tel: „Doamne Cuza! să vorgheşte bpieriî să ti de afară"! 'Bre — dzîse — sâ’ndoim străzile, unde-î unu să punem doî. Ş'o pus straze ’ndoită. ' Bup’ aseîa s’P dus Brătîanu îar la Iei în casă şî î-o pus cuţîtu ’n chept şî l-o silit să dzîcă că n’a maî hi domn, sâ-ş d£ demisîîa. Ş-o dat-o şî l-o pus în trăsură şî l-o scos afară din Bucureşti şî i-o tras clopotile să dzîcti lume că-î mort. Şî îel pi urmă o maî trăit doodzes di anî şî s’o’ngro-pal la o moşiîe a luî. Brătîanu o făcut treaba aseîa şî pi urmă îel o adus pi Rezu aista. Si vorbe bine di Cuza. Iei zîse să hiîe unire ş’un dph în lume, să trăiască oaminiî uniţ unu cu altu. Gohor — Vasîle Clisu, 55. XXXI Apoi cu se să trăim? Anu aista an sămănat şî tîu-tun. Dacă ti-î ţîne di îel îese seva, da-î muncă nigăloasă şî n’aî spor. Alfel, îo dzîc c’ar sămăna boierii. Io an mun-sît şeptespredzcse prăzînî. Alfel omu trăieşte greu, că n’are pămînt. O yită n’aî undi-o paşte, că sela o hîriie di colo, scla di dincolo. La noi sîn zumătate di au yite, zumătate di n’au, că n’au undi li ţîne. Nainte iera uşor c’o fos falsa doîsprese şî s’o ridicat pîrţi la obzes. Acu pămîntu-1 ia Gresii ’n posăsiie şî-1 dă la oamini cîti-un frâng prăzina. Aş6-1 speculează^ Noî sîntem rădzeşţ am avut pămînf, da s’o’mpărţît din pârinţ la fisorî. Gohor—Vasîle Clisu, 55. www.dacoromanica.ro 400 TECUCI XXXII Făsa chemarea a doua şî n’an fost în răzbel, nu m-o consetrat. Pi şepledzes şî şepte î-o consetrat, pi noi nu. Cîn s’o sfîrşît răzbelu s’o făcut o masă mare şî i-o ’ntrebat Rezu: „băieţ, dacă aveţ o lăcrâmă pintru pămînt, să lăcrămaţ!“ Din boieri audzînd cuvîntu sela o spus că „muriţ voi şî Rezu vostru şî pămînt nu să va mai da vouo“! N’an fost acolo, da ni-o spus care-o fost în foc. Seî di-o vinit rîniţ dintr’înşîi are penţîîe cîte douodzes^di frans pi lună. (?ohor — Vasîle Clisu, 55. XXXIII Chirvăsuţă o fos rînit Ia Griviţa şî după se l-o rînit, soldaţii o prins a zise »ura“ ş’o sărit în pirapete turseşti şî i-au atăcat. Întorcîndu-se un serzent înapoi l-au găsit pi dînsu rînit şî l-au luat di mină fnergînd cu iei la corpu prinsipal. Atuns o vinit un glonţ şi l-o lovit în chisoarele amîndoo pi serient ş’o căzut zos alăturea di Chirvăsuţă. Şî ser-zentu asela care-1 dusa di mină l-îmbărbăta pi Chirvăsuţă să hiie cu curaz şî pi urmă o căzut iei. Chirvăsuţă o stat patru luni în spital, s|p făcut bine şî trăieşte şî azi, are o penţîune di doozes di lei. ■ Ciohor-Gavrilă Beldea, 42. XXXIV Avem şcoală acu, da iera sî pi timpu rezbelului, în şeptezes şî şepte. Atunsa iera numa ’hvăţâtor, acuma ieste şî ’nvăţătoare, sîn sins ca toţii. Şî ies buni băieţii, că i-o dat oaminii şî la leş la şcoală. www.dacoromanica.ro TECUCI 401 Avem doo biseris cu doi prioţ. Despre partea reli-ziei merzem bine. Cîn cu revoluţîia o fos oaminiî cuminţ, n’o făcut divastări. Noi auziam mai mult în zurnale se ieste'. ' ■ Sîn buni oaminiî, ţîn şî posturile, da mai mult cu fasole; di-aistea brînzături nu prea au. Cînd are omu, cîn poate să cîştize, mai cunpără dila căsăchiie carne. Acu s’o strîmtat locurile, munsim greu. Noi am avut întreţinerea mai mult în yii, da s’o stricat di filocsără. Gohor — Gavrilă Bel dea, 42. XXXV Mă duc la Tecus şî trag la un prieten, un Ovrei care s’o premutat di-acolo dila noi ais. Mă duc pintr’un puţ. Puţu asela ie făcut di tată-neu, di obzes di ani trebuie să hiie făcut. în locu lui trebuie să stăpînesc ieu acuma. îel — un vesin — di undi i-o pus măsura opştea satului, lă-cuitorii, s’o ’ntins pişte loc di’nchidi locu asela şî-I rău di yiti. î-an spus, an chemat şî primaru la faţa locului şî rtî-o spus: „du-ti şî lăcramă la procoror“. îeu fac o ’nlesnire la lume cu puţu şî ticălosu asela o declarat înaintea primarului că are să mă ’mpuşti. O mai fost iei închis la parchet c’o tăiat un Ţîgan. Apăi nu ştiu să fasi seva? Scărişoara — Ghforghe Ştefan ă Lupodli, 57. XXXVI Scărişoara xe ca un chilumetru şî jumătati di Cor-basca. Avem şî şcoală, chiar acuşa s’o ’nfiinţat. îs doî dascăli. 8857 26 www.dacoromanica.ro 402 TECUCI Acu îl amăndează pi om dacă nu dă băieţii la şcoală. Avem şi biseris buni şî prioţ. Scărişoara — Ghîorghe Ştefan a Lupoaiî, 57. XXXVII Ieşti o cătună di-o parti, numa ursţirime, nu-s Moldoveni di loc acolo. Apoi di cîn m’an trezit acolo î-am apucat. • Ursarii au meşteşugu herăriii şî scripcărîîa. Aucasi; mai puţini au' bordeie ’n pămînt. Munsesc, adun^ bani şî cunpară şî fac se trebuie. Tîganiî-s mai aprochieţ cu Corbasca şî-I- dau acolo băieţii la şcoală. O işît uniia buni, o ’nvăţat bini. îs oamini buni, nu s’acaţă di furtişaguri. Au şî pă-mînturî. Scărişoara — Ghîorghe Ştefan a Lupoaiî, 57. XXXVIII La noi n’o fos revoluţiie. O fos puţină la boier. Zişi c’ar hi stricat o leacă di zăplaz şî boieru o ieşit şî lî-o spus că li dă pămînt. Apoi nu ştiu di lî-o hi dat. Scărişoara — Ghîorghe Ştefan a Lupoaiî, 57. XXXIX Pini albă n’am putut puni anu aista. Noi aşa zîsem la grîu, pini, şî la porumb, păpuşoi. Avem şî yiîe şî yin bun, doi franz jumati deca, cr cumu-î şî yinu. Noi trăim şî cu pînea. Samănă oaminiî pini şî plătesc datoriile, ghiru, beilicu. Adică, dacă nu fasem şuşaua, dăm triîzes di franz, şî poati n’ai sins bani. www.dacoromanica.ro TECUCI 403 Fasem drumuri buni pin sat, din sat pînă'n satu selalalt, pi undi sint o leacă di surpături. Dacă nu fasem ni sevăstrează1. ÎI duşi pi om pi la primăriie. Nu poţ să ti opui înaintea Iezii. Să dau plecaţ oaminii, dacă-s datori trebuie să platîască. Ştim noi cum ari să mîargă cu Iezea? Cari credi, cări nu credi. Scărişoara — Ghîorghe Ştefan a Lupoaiî, 57. XL Apoi cun să facă? Să duşi o dată, di douo ori ş’o seri la părinţ şi pi urmă dacă părinţii nu vor şi fata ari plă-seri cu flăcău: „ia-l di mină şi pi lună", cum ie vorba. Dacă vr6 părinţii atuns o duşi cu nuntă cu lăutari, cu treabă. Asta duminecă, şi cum ie disară pun masa şi dau cari doi, cari-s rudenii dau citi patru fran£ di paroli, citi sins Asta-i nuntă cu dar, da să fac şi fără dar. îa «mu 0 ®că di rachiu dila crîşmă şi dă la rudi. La nuntă cîntă, fac chef, joacă, închină pahari di yin. âini’nchină să zişi vornic. Aşa stau la masă şi dacă au yin să mai apucă di j®c, dacă nu b6 apă şî să duşi acasă. Dî-aldi mini «u-i mai dă mina să joasi, numai tinerii. Scărişoara — Ghîorghe Ştefan a Lupoaiî, 57. XLI Nainti o trăit mai bini, n’o f®s dări, îera timpurile mai buni. Fasa părinţii hei citi sinsprezesi chili di grîu, da acu orz doar să mai laşi, de-ţ plăteşti nevaile, delelile. 1Secvestreazii www.dacoromanica.ro 404 TECUCI Acuma nu sâ fasi, asel di vară o cherit; di sin, şasi ani să fasi numa di ista bănatu, aşa-i zîsem la ista di toamnă. Scărişoara — Ghîorghe Ştefan a Lupoaiî, 57. XLII Avem şî păduri. Ieşti fag, tîeî şî stejar şî carpăn, alţii nu. Mai ieşti schin şî pădureţ. Schinu-i bun di făcut garduri. Pădureţu fasi poami gălghii, ca şî merile, şî ’nflo-reşti primăvara. . La noi sînt şî perzi. La tot omu sînt citi patru, sins perzi. îi plătim la primăriîe pintru că-i avem. Zîsi că avem folos di iei. Scărişoara — Ghîorghe Ştefan a Lupoaiî. 57. XLIII O fost odată' un hoţ, unu Bâlcăneanu, pi-acolo pi la noi. Întîî o fos ca vătaf pi moşîie şî pi urmă s’o apucat di potlogării, di daună, di năsdrăvănii. Şî l-o prins, l-o dus-la temniţă. Di-acolo si-o hi mai făcut, nu ştiu. Iera nant şl bălan şî voinic strajnic. . Undi-or hi or mai hi hoţ, da ais nu, di v’o şapti opt ani di cînd nu mai ie asela pi la noi. Scărişoara — Ghîorghe Ştefan a Lupoaiî, 57. XLIV Purtăm iminei, ochins, iţarî, suman, cămeşe şî câ-sulă şî antereu. Pleti numai di-aiştia di sama m6, da tineretu nu poartă. Tot în chipu neu să poartă şî ’n alţi sati. www.dacoromanica.ro TECUCI 405 Umblă’uniîa cu chimir, uniia cu brîu. Fimeia ari ca-trinţă, ştergar, polcă. Tot dila tîrg li cumpărăm toati. Fimeile, îeli cu tortu, ţăs bumbac şi fac cămeş or ţăs in război pintru suman şî-1 dusem la chiuă di-1 batem. Scărişoara — Ghîorghe Ştefan a Lupoaiî, 57. XLV La noi în sat îe azil de infirmi, la mînăstire. Întîîa oară o fost ca un castel, că îe moşîîe mînăstirească acolo şî îezîdăriîe multă ’mprejur. Hramu să fase la Sîntă-Măriîe. Are trei sute de fals de codru cu fag, stejar, tieî, afar de brad. Sînt căprioare acolo, pors sălbatis. • De Iezi am auzit, da oaminiî vorbesc care cum îl duse capu şî mintea. . Io darea cătră stat n-o plătesc: d’asi m’apuc debeţîîe, fac se vreaQ, sin să mă oprîască? Io carte nu ştiu, da ţîî crîşmă, că n’am nevoie de slugăret. Io gâsăsc pe om la nevoie, îi dau bani şî-m mun-seşte pintru iei pămîntu vara. Răchitoasa — Petrache Buşîlă, 48. XLVI Ş’o mers, ş’o mers păn’ o agîuns în fundu Boroiî Ia şîpoti. Ş’o căutat 6 pin păduri, ş’o căutat preţ de gîumăta di zî şî nis n’o găsit vasile şî dac’o văzut ş’o văzut s’o ’ntors şî ă ’napoî. Cînd sî scobora dila lutăriî la vali, numa si audi c’o striga din urmî: „Uincî, Ilincî“; da ă ş-o adus aminti că nu-i ghini sî răspundî şî cum era pin nijlocu pădurii o pălit-o o frică di i s’o ridicat păru măsîucă şî la goanî, la vali, şî fuzi şî fuzi şî din urmă o striga mereu, Nicuratu pisăni1. Şî numa o dat Dumnizău di-o agîuns ‘Pesemne. www.dacoromanica.ro 406 TECUCI acasî. Cînd o văzut-o ta-so şî mă-sa galbînî şî nu-î maî vin6 suflet î-o apucat năbădăili. „Da si-î Ilincă, si vii tuaşa?“ Şî numa o’nseput ghîata fatî sî spui săraca, ş’o prins-o frigurile toată verisica. Iaca aşa, erau maî di multî vremi mulţi bîzdîgăniî şî stahiî pin pădurile este, da acu chiar şî oaminiî îs stahiî, zău aşa! . Buda-Coloneştî — Constantin Ifrim, 62. www.dacoromanica.ro TUTOVA www.dacoromanica.ro TUTOVA i Ia păcati di fîmeîe vădană! n’a murit omu ş’aldi socru-neu mă dă afară din avere. I-an tot lăsat pir m’an trezit cu ninic. leu an plătit tacsîîa di muştenire şi iei nu vor să ştiîe. Unu şi altu o dzîs.: „nu mai plăti muştenirea că-i averea socru-tău“; da iei m’o amăzît să plătesc, c’o dzîs că mă lasă ’n casă, că ieu n’am băieţ. O spus în faţa primarului şî primaru chiar o dzîs: „numa aşa să hiie, moşule, ^să nu schinghi horba“. Iei dzîse: „nu, nu!“. Ş’aşa an stat în casă, nu m’o supărat nimeni pîră o nepoată i-o spus: „uite ti ţîi ieu; la se s’o mai ţîi pi noru-ta acolo ?“ Şî soacră-mea o vinit şî n-o dzîs: „oare vinde-o lor oare strîc’o, că aiştia nu ti mai prlneşte“. An tăcut. Odată mă duc la seseră la frati-neu, şî-m pui lăcatu la casă. Cin yiu găsesc uşa descuiată. An prins a plînze: „vai di mine, di se-aţ stricat lăcatu ?“ Caut în ladă, patrudzes di coţ di pînză nu-s. Fimeile o vinit la horbă să mă vadă. Apoi o vinit socru-neu: „cu-a cui horbă ai intrat în casă?“ mă ’ntreabă, ş’o prins a, da cu pumnii. M’an dus la primar şî n’o spus: „să hi fuzit mai di mult să nu ti bată“. Şî ’n dzîua aseia m’an dus la părinţii hei. Minăstirea Iu Adam—Mariîa Iu Sinion Bălâanu, 45. www.dacoromanica.ro 410 TUTOVA II La noî sîn ponfaş, munsesc oaminiî cu dzua. Fimeile pune pînză, altă niriica. Maî pune altele şî fuşte, cadreluri — lăyisere di pus pi lăyţ, aşa si chîamă. Mînăstirea lu Adam — Mariia lu Sinion Bălâanu, 45. III Bună viîaţă dusem. Sintem răzeş vechî, avem moştenire părintească, dila strămoşîî noştri. Nis nu sint la noî arîndaş, friecare are pămîntu lui; mult puţin, îel îl stăpîneşte. Nis moşii dî-a ştatuluî nu-s înprejuru nostru. Avem imaşu nostru, sintem regulaţ în treghile noastre, avem şî yiî. Nu sintem daţ la boîer, nis clăcaş nu sintem; pîn’acu n’avem nic dila ştat. Dacă ştatu ni maî dă, ni maî dă, dacă nu, cumpărăm dila alţîî. Falsa-î o miîe di leî. Dacă nu să maî vinde şez, aşa. Cin cu revoluţîia oaminiî o fos cuminţ, la locu lor. Noî auzîan că-î revoluţiîe, da noî nic nu ştiîan se-î. Noî n’aveam pintru se să fasem. Dac’ar hi seva’nprejur fasî; dacă nu, stai ghinişor la locu tău. Bălăbăneşti Petracbe Sîocan, 56. IV IV Leat sint şeptezes şî patru. An fost consetrat în timp di rezbel. An fost pir la Dunăre şî cînd să ni trîacă Dunărea nî-o dat drumu. Noî ni dusam pi drum pin Bucureşti la Calafat, cu trinu, şî d’acolo nî-o ’napoiet. Nî-an dus bine, că îeran tineri, cîntînd ni dusam. Bălăbăneşti — Petrache Sîocan, : 6. www.dacoromanica.ro TUTOVA 41 1 V Foaie verde tril măsline, Alelei fiate peline, Amară-i frundza pi tine Ca şî inimioara ’n mine. Cînd îera să mai petrec îm vine ordin ca să plec, Să mă plec la Călăraş Vidd-î-aş pîrliţ şî arş, Să rămînă numai parii Să si’nţăpe zineraliî, Zineraliî, căpitanii Şî la urmă toţ duşmanii. Duşmanii, duşmansile Care strică casîle; Nu le strică cu ghiozîle, Le strică cu vorbile, Vorbile sele adîncoasă Care strică dzăse casă. Docanî — Ghîorghe Tătaru, 21. VI VI Ş’an dzîs verde lozîoară, La moară la sălsioară ‘ Să maşină grîu di vară Să fasem o turlişoară Plămădită’n lăcrămioară, Coaptă’n sîn la ţîţîşoară, Dospită la sfintu soare, S’o dau puiului să moară; Să ia şî duşmanca m6 Să plesniască ferea ’n ia. Docanî — Ghîorghe Tătaru, 21. www.dacoromanica.ro 412 TUT0VA VII Ş’an dzîs verde petrynzel La umbră di sireşel . Frumos doarme-un voînisel, Cu poturi cu cozosel, Cu cuşmă creaţă di miel. Dă-mă mamă după iei. — Draga mamiî, nu ti dau, C’asela-î voinic Zîian. Cînd îi dragostea mai dulse îi vine ordin şî să duse, Şî mi-1 duse is col6 Pir mi-1 trese Dunărea. Dunăre apă vioară, Fase-te-aî apă uşoară Casă scriu o* hîrtioară, S’o trimăt la puîca’n ţară Să’n d6 bani di cheltuială Şî haine $ primeneală. Docani — Ghforghe Tătaru, 21. VIII VIII Aho, ho, ho 1 Bucuraţî-vî, boieri mari, bucuraţî-vî Di ist clopoţăl vărsat . Din ziua lu Sfîntu Vasîli lăsat, Precum s’o bucurat Şî Alixandru Machidon împărat Di seh douî merişoari di aur, Din poala lu Sfîntu Ghîorghi; S’o aruncat Sfîntu Ghîorghi, pi ochi negri s’o spălat, La icoanî s’o ’nchinat, www.dacoromanica.ro TUTOVA 413 La sluzi c’o strigat, Sluzili l-o ascultat, Fuga la grajd c’o plecat, Un căluţ negru scosărî Şi l-o ’nşăuat şî l-o ’nfrînat Foarti bun di’ncălecat. Sfîntu Ghiorghi eşîr’afarî Voios, bucuros, Cu băsmaua fluturînd, Suliţa ’n pămînt pusărî Şî pe roibu s’aruncarî, Fuga la rai cî plecări. Cin la rai, raiu ’ncuiet, Tril mătănii cî băturî, Rugăminţi cî făcurî; Iar Dumnezău ca on sfint Tril înzeri îi trimăsărî, Doi di mină ni-1 ţînd, Unu raiu-i discuie; Şî la rai cin ni-1 dâdurî Si văzui mî bucurăi, Tot mesî 'ntinsî şî păharî plini Şî cuvinti buni. Strămoşu nostru Adam Bd şî vesăle, Di păcati nu gîndd Şî din gur’ aşa grăid: ,Beţ, băeţ, şî ospătaţ Di pomanî sî vî daţ; Cî sini ş-a da pi îasta lumi A avd pi seie lumi, Sin’ nu ş’o da pi îasta lumi N’aavdpi seîe lumi“. Dila rai cî pursesăî, Suliţa ’n pămîn pusăî Şî pi roibu m’aruncăî, www.dacoromanica.ro 414 TUTOVA Fuga la îad cî plecăî. Cin la îad, îadu căscat. Sî-am văzut m’o spăimîntat: • Tot muieri inşolomoniti1 Şî cu Iuda ’mpotriviti; Fimeîe fărmăcătoari Umbli cu drasî în chisoari, Fimeîa cari iubeşti Drasiî fu-o sghihueşti, Fimeîa cari îd mana vasilor Ie goniţa drasilor. Umbli Vlădica călări, Ş’o mini Scaraoschi sel mai mari Cu ghîs di foc dî-a schinari, Pi dealu cu schinii M-o ’ntind păgînîî Şî nî-o julesc creştinii. Copchiiî nibotezaţ Şăd în ramuri ’mbrăcaţ Şî ’n ţurţuri inţurţuraţ Şî di limbî spînzuraţ. Şî mai avem v’o doîsprezăsi Copchii cherduţ, Şădd ’n văi cu neguri Şi ’n bălţ cu păcurî Şî din gur’ aşa striga: „Vai di noî, şî di noî Şî di sil si nî-o făcut pi noî, Greii păcatî-o avut“. La podu lu Sătachi Suduîd doî băeţ di crusi Pintru triî linguri di lapti dulsi, Iar o babî bătrînî Sî văita dî-o mînî fermecate, www.dacoromanica.ro TUTOVA 415 Pintr’o linguri di spumî. Mî rog, boieri mari, Si nu bănuiţ C’aveţ o fărmăcătoari mari. în vîrvu curţilor Dumnevoastrî Şi i6 vre ca sî ni faci noi râu Şî nu-î azutî Dumnezău. Ş’avem sî îeu doi copilaş, Ni-î frici ci î-oî prăpădi, Cî î-am mai prăpădit odată Şi i-am cătat o lumi toatî, l-am găsit la capu pămintului, La torţili serîuluî, Be şi vesăle Şi di mini nu gîndd. Scrisăr’o cărţăluie Naramziîe Cum nî-era dragi şi riiie, Pi la colţuri încolţuratî S’o privasc’o lumi toatî. Cînd om vini la anu Sî vi găsim Cu curţîli făcuţi Pi timiliî di chiatrî, Cu flori şi cu busuioc încunzurati; La mulţ ani cu sănătati. Sîrbî — Ion Gh. Popa, 45. IX A cui sînt aceste curţi? Mult îs nanti, minunaţi; Dinaintea sestor curţi, Ler domnescu, www.dacoromanica.ro 416 TUTOVA Sînt doi braz mari ’nrotaţ Di trupinî departaţ, Di vîrvurî amestecaţ, Ler domnescu, La trupin’ asestor brbz • Estî-on pat mîndru ’ncheîet Cu stîlchiî galbinî di fag, Ler domnescu, Cu scindurî albi di brad Dar pi dînsu si-î aşternut? Cohor verdi mohorit, Ler domnescu, Dar pi *dînsu si-î culcat? Tot zupînu dumnîalui Cu-a lui dalbi zupîneasî, Ler domnescu, Cu-a lui drazî di cuconaş. Alei! dragi soţu jieu, Multu-mî dormi şî-mî hodicneştî, Ler domnescu, De ninica nu gîndeştî, leş afarî şi priveşti Cum ni ninzi vivorăşti, Ler domnescu, Şî gr6 oasti ni loveşti, Vînt di vârî nî-abureşti, Din spri pomi raiului, Ler domnescu, La curtea ’mpâratuluî; La mulţ ani cu bucurii Şî la noi cu vesălii, Ş’amin boieri sî vî hii. Sîrbi — Ion Gh. Popa, 45* www.dacoromanica.ro TUTOVA 417 X (si zişi di tril ori fări răsuflări) Iecliţî pestriţi, Muşcă di peliţi, Peliţa di carni, Carnea di os, Osu di măduvî, Şărpili-ş b6 veninu Şi oniu apa. Sîrbî - Neculaî Gheţău, 49. XI Un Ţigan o rupt on capăt la car. Şi ’n calea lui era nişti bordei cu Tursî. El s’o dus la dînşii să seie on sfredel, o cuţîtoae ş’on topor. El ş-o făcut socoteală si horbascî turseşti cu Tursîi, nu ţigăneşti: „Turchilinghili, dă-ni on şoild, on se se... ş’on hacanâ cu coada ia aşa“. Sîrbî— Neculaî Gheţău, 49. XII Da on Ţigan sici pornişi cu foili di-a schinarea dupi lucru. Azunzi pintr’o pădurisi şi cum era noapti, vedi-o rădăsînî şi pi dinsu l-o cuprins frica, o gîndi cî-i lup. Şi si sfătuie cu foili, cu barosu şi cu chila, or ţine cu dinsu si omoare lupu? Şi li ’ntreabî: — Da voi foi? — Şi noi. — Da tu chili? — Nisi o ţîrî. — Da tu baros? — Eu şi mai fricos. 8b57 27 www.dacoromanica.ro 418 TUTOVA Ţiganu si dizbracî di suman şi laşi chila ’n drum şî barosu, şî ie foili şî li puni ’n faţa lui şî sumanu ’n cap. Cum şăd6 el si’ncălzîsî cu sumanu’n cap şî zîsi: „ştii cî-î cald su coada lupului1-. Sîrbî — Neculaî Gheţău, 49. XIII Unu s’insurasî şi luas’o fimcie cîrnî, da el n’o vide ci-i cîrnî, cî-1 discintasî şî aproapi di moarti i-o arătat fimeia lui o ulsicî legatî la gurî şî î-o spus cu zurămînt cî dupî si-a da-o ’n groapî sî strisi ulsica di raclî, cî ’ntr’însa ari bani. Şi dupî si moari fimeia ş’o duşi la biserici, îş id şî ulsica şî spuni popii cî într’insa ari bani şî baba o lăsat cu zurămînt cî la moartea ii s’o strîsi di raclî şî sî îd banii. Popa sici s’o deie la dînsu, Rumînu nu vra. în sfirşît o ie popa ş’o trînteşti di raclî ş’atunsî Rumînu vedi cî fimeia lui n’ari nas, fări sî vadî v’un ban. Popa ră-mîni scîrbit că n’o fost ninica ’n ulsicî şî Rumînu căuta prisinî popii cî î-o loyit fimeia pişti nas şî i-o rupt nasu. — Vez părinţi c'aî stricat nasu babii? • • Sîrbî — Neculaî Gheţău, 49. XIV — Ş’am zis verdi alior, Ghiţîsor di pişti deal N’aî vinit la noi dî-un an. — N’am vinit că n’avui cal. Şăpti sati am umblat, Săpti frii am putrezit, Şăpti ghisi-am displetil, Şăpti şăli-am ponosit, Cal pi gust nu hî-am găsit. Ş’am făcut cum am putut Ui cal mî împrumută! www.dacoromanica.ro TUTOVA 419 Şî la puica cî vinii. Si folos c’am mai vinii'? C’am găsit puica ’n mormînl. Ş’am zis verdi di doi braz, Dî-aş azunzi părî marţ Sî-ni dizgrop puica ’ntr’on sîas, Sî-î trag ţărna la o parti Sî-î văd faţa ei se albi. Sîrbî — Anica N. Jacota, 22. XV On Ţigan umbla cu nişti foi dî-a-schinarea pintr’un sal pi cînd îera oaminiî la prăşit. Azunzi la o casî undi îera numa fimeîa Rumînuluî. Dinaintea casîî la Rumînu aseala îera on sireşşî o scroafă şăde sup sireş ş’aştepta sî chisi sireşi pi cari li mînca. ,,Giupindeasî, la’sî mănînc şî îeu o leacî di sireşi". Şî s’o suit în copac ş’o prins a scutura la sireşi — şî iei li scutura şî scroafa li mînca, şî iei 16 barosu s’o goneascî, şî scroafa cam blindî nu sî păza, şî iei dî cu barosu şî omoarî scroafa Rumînuluî. Iei dac’o văzut c’o făcut pozna îş ie foili’n schinari şî vra sî plesi. Tocma atunsî vedi şî fimeîa, dintr’o bojdeuci di undi făs6 mîncari, scroafa moartî. Sări la Ţigan: „stai măî Ţigani, si n-eî omorît scroafa?“ — Auleu! fa Rumînico, n’am omorît-o îeu, a murit îe singuri di jăli. — Si jăli, măî Ţigani? — Staî să-ţ spui. M’am luat di vorbă cu dînsa ş’o spus cî ari neamuri în sat la noi, şî cînd î-am spus c’o duc ghini şî-s sănăloasi îe o murit di jălea lor. — D’apăî si-î fac îeu acu? — Păî si sî-î fasî? Dă-iiî caru cu boî s’o pui în car şî s’o duc la neamurili iî. Fimeîa s’amăzeşti şi-î dî caru. ŞLŢîganu puni scroafa’n car şî foili ş’o ie rara la drum. www.dacoromanica.ro 420 TUTOVA Nu tîrzîu dupî aseia vine şî Rumînu, şî ’ntreabî di caru cu boi undi-s. Fimeia-i spuni c’o dat caru cu boi unui Ţigan si duci scroafa la neamurili iî, ci murişi di jălea lor. Rumînu însepi-a si scărchina’n cap şî a-î zişi: — Batî-te mama lu D-zău, tî-o amăgit Ţîganu. Di mult o plecat? — Cam di multişor. Încalicî Rumînu pi cal şî sî id pi urma Ţiganului. Ţîganu vedi viind unu răpidi ’n fuga calului şî-i dă’n gînd c’ar hi Rumînu cu caru. Şî cum iera ’n mar£ina unui tufăriş, tra£i boii cu caru ’n tufăriş şî iei îş id foili’n schinari şî ieşî iuti la drum şî porneşti ’nainti. Rumînu-1 azunzi: — Măi Ţigani, n’ai văzut tu unu cu caru cu boi şî c’o scroaf în car? — Ba am văzut. — Da-1 azung ieu călări di grab? — Păi, dă, io ştiu, călări l-ii azunzi? Că calu si mai baligi şî ti zăbăveşti, mai ghini pi zos poţ să-l azunzi. Sî’nşali şî Rumînu şî zîsi sî-i lase calu la Ţîgan. Dar Ţîganu îl întreabî: — Măi Rumînico, da calu tău n’ari v’un nărav? — N’ari. Şî Rumînu o ie pi zos, şî Ţîganu răpiîni sî-i ţîie calu. S’apucî Ţîganu şî taie coada calului dupî si sî duşi Rumînu, şî pi cal îl dî la dos, şî coada o ’nhizi cu rădă-sina’n pămînt în nijlocu drumului şî sî ţîne cu minile amîndouî di coadî, şî striga: „săriţ că-1 scap în pămînt“. Rumînu pisăni să ’ntorsăsî ’napoi si-ş id calu, vid6 cî pi zos nu mai azunzi Ţîganu cu caru. — Ţîganu cînd îl vedi: „haidi măi, cî scăp calu’n pămînt. Si-ai zîs că calu tău n’ari nărav?“ Rumînu sî răpedi s’azuti pi Ţîgan sî tragî calu ’napoi. Şî cînd apucî di coadî sî opintesc, chic’amîndoi cu crasii’n sus. „Vezi măi că calu tău o avut nărav? Ci iera sî mî tragî şî pi mini ’n pămînt“. www.dacoromanica.ro TUTOVA 421 Rumînu porneşti văitindu-si ’napoî la fimeîe c’o prăpădit şî caru cu boi şî calu. Sîrbi — Nevărachi Jacotă, 29. XVI An fos la Iarmaroc cu yite. O los timpu rău, şed6 carele aşe zaba. Ie drumu rău ş’an loat un băiat că nu lî-an putut aduse singur. Bălatu îe’n caru istălant, dincoase. îs yitele di ris acu. Nainte o fos tril sute triîzes di lei părechla di bol. O zuncă o fost azi patruzes di frans. Numa cin s’o nimerit sineva di-î trebuia o yită di casă atuns o chicat mal bine. £e vral? larmarocu aş6-l. Acu-1 bine să cumperi yite şî să li ţîl, cîn s’o scunchi să li vinzi. Cum le azi mer£6 şî sinzes di lei doi boi mai slaghl. Care-o avut vacă cu ghiţăl mititel o făcut părale bune. Costeşti—Toader Trohin, 30. XVII Un fisor a neu o fost în rezbel, îo n’an fost. Pe urmă s’o liberat d’acolo ş’o vinit la Galaţ, ş’o murit acolo. Nî-o luat altu pe sins aî ş’o murit ş’asela. Am avut şepte fisorî ş’o murit toţ. Acu-s singur cu baba. Popeşti (Tuleşti) — Ion Mureş, 89. XVIII Cîn o yinit Tursiî de făsa paradă la Mihaî Sturza, dup’aseîa o vinit Nemţii ş’atuns m’an căsătorit io. www.dacoromanica.ro 422 TUTOVA P’atuns îera boîerescurî, şuşeli, făsa omu ponturi la propitarî, că Iei ne da pămînturî de ne hrănîam noî. Care cum putd trăia ş’atuns. Acu se chîamă că ne am pămîntenit. Noî nu îeran răzeş vechi, noi sîntem dela Cuza ’ncoase pămînteniţ. Atuns ne scutîa boîeru yitile pe moşîîe. Avd cum îeraşî omu de chiabur: altu mal multe, altu mal puţine; da răzeşii sta mal bine. Iei unbla cu antirele lunzi, noî nu; noî unblan cu cozoase şi cu sumane ca ş’acu. Chiar şî boierii unbla cu antireîe, de-un tinp încoase o prins a fase surtuse de-aistea. Noo ne zisa Ungureni pintru că n’avtim pămînt, moşîîe; lor le zisa mazili şî răzeş. Şî nu da un răzeş fata după unu din noi, că zisa că sîntem Ungureni. Iei îera fuduli nu pririîa fisor de-aî noştri sâ-î sară fata. Nis nu se ischitiîa să dd, că zîsa: „cum să dau îo fata după unu care munseşte şî fase boîerescurî?11 ■ Popeşti (Tuleşti) — Ion Mureş, 89. XIX Puţină armată îera mal ’nainte. Atuns prinde cu fu-niîa. Dacă-1 vide că-î om voinic, bun, îl zgărda şî-1 dusa la leş. Io am unblat fugar, mă dusan pin pădure, pin alte sate. Dacă nu mă prinde se avd să facă? Io mă rătă-sam, că atuns făsa septe aî armată. Atuns numa la sinzes de oaminî îera unu soldat, în sat. Şî numa ghirnişîî da atuns soldaţ, răzeşii vechi nu da. Pe urmă dac’o işît sorţii încoas o prins a lua fisorî mulţ. Popeşti (Tuleşti) — Ion Mureş, 89. www.dacoromanica.ro TUTOVA 423 XX Se obisei să hiic? Dacă lua un ilecău o fată şi nu iera cum se cade, îî fasa cite pozne toate. Cin vinîa tatu fetii îî da să b6 cu paharu spart, or se suie ’n gura podului sineva şî-î slobozia iţele’n cap. Az o fost duminecă, cum îe mine luni iera uncrop, vinîa părinţii fetii la ai fisorului şi iera masă mare. La masă zuca paharele şi lăutarii făsa „vivate“. Ş’acu petrec; vara se strînze tineretu la un copas şi fase zocurî la umbră. Zoacă or ruseşte ori altu, cum ii plase fisorului. Popeşti (Tuleşti) — Ion Mureş 89 XXI CONVORBIRE ÎNTRE UN RĂZEŞ, UN CLĂCAŞ ŞI UN ŢIGAN LINGURAR Răzeşul. — Buna ziua, Domnu Ghiorghi! Clăcaşul. — Mulţâiiesc dunitali, Domle Dunitri! R. — Da, si lucrezi acolo.- C. — Iaca, m’am apucat să’nlund o balercă de zin. Am şi io o lecşoară de poamă’n ziie ş’am să m’apuc s’o culeg, că tătă r.i-o zdroghit-o şi nî-o calcat-o ’n chisioare nişti ziti. R. — D'apoi ziîa netali nu-î îngrădită? C. — Ba, chipurili i’ngrădită, da ari frati-no ista tril giuncani şî sar ca vraghia pişti gard. Iri îi păza pi-o nirişti di alăturea o siorcobană di Ţigan, şî si vedi e’o adur-nit sîoara şî haramurili o sărit în ziie şî nî-o făcut-o chi-seliţă. R. — N’a hi oare Ţîganu ista cari-o vinit la mini azi? C. — Poi io ştiu! îm pari că l-o ferchezuit Ţrati-no asară ş’a hi fuzit coţofana dracului. R. — O vinit tizdimineaţă la mini Ţigănuşu lui www.dacoromanica.ro 424 TUTOVA Burghel şî m o spus să-l prinesc să culeagă la gliile. Ş’acum l-am lăsat sa vii cu caru cu bol clin urmă. C. — Pol tocmai Ielu-I. Da duneta nu ti dusî? R. — Mă duc# să-nî leu nişti her pintru poloboasi. C. — lira... îacăşîîoam mîntuit seru. Nu-î fasi duneta un ghini, siind că ti dusî cu caru, să-nî adusî şî pintru mini v’o cîteva chilogrami? R. — Ba, ţ-aduc, cum nu? C. — Am la un poloboc tril sercurî cam slabi şî lî-aş primini, că ştii neta, zinu cînd şerbi ari puteri şî trebue vas bun. R. — Pol la mini, într’un an, în timpu hîertuluî, n’o plesnit un poloboc? Ţiganul. — A ho! ho, ho! Bun ajuns. Plopana—(comunicată de D. Constantin Coman, învăţător). www.dacoromanica.ro BACĂU www.dacoromanica.ro BACAO i Care are pămînt de coltivat, de sămănătură de-azuns, trăiesc ghine; care nu, rău. Şcoală avem straşnică’n BerbesenI, şcoală făcută de ştat în anteprize. La noi Ie şcoală într’o casă. Să’nvâţa ş’atuns, mal ’nainte, da care vrea; care nu, nu’nvăţa; nu îera silinţă. Acu dacă-1 pune la ameandă-î silit omu să deîe copchilu la şcoală. Acu să bucură omu de şcoală, că Iacă Io nu ştiu şi m’an rugat de mată să vez se-i ais. Da aşd-î mal ghine, să ştiîe hilecare. Săcuîenî — Mhaî Proca. 43. II II Oaminiî munsesc la boier şi cu sinzes de bani ziua la posăsîle, la care ţin moşîile’n arîndă. Dacă dă pămînt omului, boîeru-I dă primăvara o prăjină un frâng, care-I mal slab cu şeptezes de bani. Care n’are pămînt să duc de munseşte pentru hrană. Frati-neu o fos peşte Dunăre, în Costantinopol. O păzit yite, o făcut se servis o putut găsi, să trăiască. Să duc tineri care să poate duse, care-s slaghî nu. Săcuîenî — Nihal Proca, 48. www.dacoromanica.ro 824 BACĂU III Satu-I vlechî, aş6 am apucat. împrezur sînt păduri a ştatuluî. Au şî răzeş» cite-o leacă de tufiş, da pădure mare nu. Pădure de nulele, de făcut garduri, vra să zică. — De! oaminî săras! Creştinătatea-î bisericoasă, avem biserică. Pe aiurea sînt Unguri, da au şî Iei a lor biserică, lei îs catolis, da nu-s oaminî răi. La noi ţîn oaminil post; la tîrg nu prea ţîn. Lăsat săc a trebuit să lăsăm Ieri — drept —, da an lăsat marţ, că Ieri să chlamă c’o fos nercurl. Acu s’o modelat lumea. Tinereaţa s’obrăzniseşte, nu mai ţîn la bătrîneaţe. Acu flete de-a răzeşilor îs cu pălăriuţe. Nu de mult, acu de vr’o cîţva ani s’o fudulit lumea aşa. Să’nţeleze că n’ar trebui să hile omu cu inimă bună cîn vlede că-î rău. Priotu-I cuminte, din oaminî de-a noştri din sat. Săcuîcnî — Ă'ihaî Proca 48. IV lo an vinit ais, c’an cunpărat zese prăzinî de loc, că am doi băleţ. Dac’or trăi, un să stea? Le-an luat de la un ghet Rumîn bătrîn. lei nu are nis un sprizin. An dat o sută de lei, da să-l ţîl şî pe Iei şî să-l îngrop, cînd a hi, să nu moară ca un doghitoc, să nu ştile niminî de capătu lui. Nu-I bătrîn, da-I slăbănog, o munsit pe la boieri, val de capu lui! le om neţînut, nehrănit. Săcuîenî — Nihaî Proca. 48. V V La noi sînt Unguri şî Ruminl. Ungurii ştiu rumîneşte. Aiştîa de cîndu-î pămîntu sînt ais. în Călugăra mare www.dacoromanica.ro BACĂU 429 o fos şî răzeş. Pe urmă s’o’ntors un boier şî le-o luat pă-mînturile, cînd îera domniîa la lăş. Nu pos să ştiu sine îera domn, Sturza or sine, că îera ’nainte Cuzîî. Iei ne-o fos bun — Dumnezeu să-l ierte! ne-o scos din robiie, ne-o dat o leacă de pămînt. Şî ne-o scos din ghis, că iera ghis p’atuns, ne băt6 cu arapnisile; greşdî or nu greşd, avd gust să te bată, te băt6. Noi ieran clăcaş, munsam cu pont. Făsdm zile de seseră, la prăşîlă; de-acol6 zile de maramet1. Iera rău, da avdm yite ’n tinpu asela, că nu poprîa dela lemne, dela păşune. însuram un fisor, îndată-i da pămînt boieru, pintru cit munsa claca aseîa. Nis cîn cu Cuza n’o dat la mulţ pămînt. O zîs că ba o fos coşerari, ba pădurari, prisăcarî, şî nu le-o dat. Iei, ghetu Cuza, o dat Ia toţ, da boierii o făcut aseîa. Pe iei îl feris6 toată lum6, că dela Cuza ’ncoase an trăit ghine; şî az îl feriseşte lum6 şî să mulţămeşte. Ş’aista domn ar hi făcut seva, da n’o putut de rău boierilor, i-o fos frică să nu meargă pe urma Cuziî, că pe iei l-o nenorosit, cred că boierii î-o făcut se i-o făcut, de-o murit iei aşe de grabă. De iei să zîs6 multe. Unbla şî mocăneşte — aşd să vorghîa —, lua cîte-o ocă de yin în crîşmă. Şi oaminiî citeodată-1 suduia, că nu ştiîa că-î Cuza. Iei pune amandă — da nu-i băt6 — ca să’nţălagă că-i iei, c’o vorghit cu Cuza. Doamna Mariţa (Leteaj Ion Basu, 80. VI De-aiste yite ţînem, ca ş’acu; tînem sî oi. Io am avut stina m6. Atuns iera bucuros boieru să ai yite, să-i las avant2 pe moşiie. 1Pc dc-asupra, °Ft>los www.dacoromanica.ro 430 BACĂU Ş’acu le duc la munte seî din ţara ungurîască, da noi le-an ţinut acasă, am avut locu nostru. Aseîa au oî multe, unblă ’n toate părţile; pe la Călăraş, pe-acolo îernîază iei. La munte nu-î fin şl chică omătu dela Ziua-crusîî ş’atuns să slobod în vale la cînchî mai larzî, unde-î fin, unde-î loc dc iernat. Iei cu oî şî cu cai să ţîn. Acu nu. Odată tresd şî pe la noi o samă, da o samă să duse ’n zos. Doamna Mariţa (Letea) — Ion Baâu, 80. VII ■ Cu munca trăim. La noi sînt şî clăcaş şî răzeş. Sîntem can şugubăţ cu lipsîle astea: yin puţîn, poame de fier, păpuşoi tot aşa. Altă ocupaţîîe n’avem; nu-î fabrică nu-î ninic. Aghîa să fase păpuşoi, ovăz şî o leacă grîu. La noî să zise grîu, că pînea-î sd coaptă. Satu-î vîechî, decîn s’o delimitat pămîntu, de-atunsa îe. Oneşti — Toma Bratu, 48. VIII Omu poartă căsulă, iţarî, suman, cămaşe de cînepă, ochins; şî-s însinş cu chimir. Fumeile unblă cii fuştă, caţaveică, papus şî cu casîncă1. Sumanile să mai fac şî’n casă; care n’are cunpără dela dughiană. Pinza de cîlţ o fac în casă fumeile, ca să nu şadă aşa de zaba. Oneşti — Toma Bratu, 48. 1Hroboadâ. www.dacoromanica.ro HACĂU 4dl IX La noî îe nnp, da-s şî prunduri, locuri chetroase, dacă sîntem în scursura apiî. Ie apa Caşînuluî, vine dela Săritoare, de unde izvorăşte ia ’ntîi — aşa să numeşte, că sare apa de sus. Da io n’an fost acolo, spun oaminiî bătrînî. ' D’acolo n sus nu să mai duse pieştile. leste’n apa seîa pîeşte fiic: morne, gîriţ şî ştălcuţ şî scobăîeş. Gîriţa îe nuraa ca aţa, puţîn mai groasă; ca fusu, aşa îe. Să duc copchiiî cu sasiî şî prind. Ie numa amăzală de copchiî. Oneşti — Toma Bratu, 48. X Poa să hiie pîn la graniţă triîzes de chilometre, dela noî. Transporturi de lîemne nu fac oaminiî noştri, că-î departe de pădure ş’avem yite mărunte: vas şî yiţeî. Ie gară la noî, da aduc lîemne numa seî de pe lîngă pă Jure. . Oneşti—Toma Bratu, 48. XI Sîn din tinpu cin m'o prins cu frînghiîa. Aş6 prinde atuns. Pi tîlhar îl duse şî-1 spînzura, făşe moarte pintru moarte. Atuns trăia grîeu omu, că plătîa unu pintru altu, că dacă n’av£ îel, mă pun6 pi mine şî la fum di sucălăî, ca să dau baniî. Niîe-m pare mai ghine az ca atuns. www.dacoromanica.ro 432 BACĂU Di se ? Că-m plătîesc datoriîa md şî n’am ninic cu niminî. Aşd am o leacă di yiîe, da-m plătîesc îo şî locu şî yiîa. TescanI — Costache Blere, 90. XII Ştiu cînd o vinit Ruşîî, că îo î-an dus în car la Ţara ungurîască. Vinîa şî-î dusd omu din sat în sat şî dî-acolo îî dusd alţîî. îţ da drumu, da numai cu sufletu. Atuns sî bătd cu Unguru, da o bătut Rusu. Tot pî-ais s’o ’ntors Ruşîî cînd o vinit. Alfîel îera oaminî buni. TescanI — Costache Blere, 90. XIII La noi i bine, că au oaminiî cu se sî hrăni, au fabris— împrezur— de butoaie, de scînduri, de stravele1; munsesc şî cu zîua şî lunar, şî căruserî. Id un pălmaş triî sinzes, triî şî obzes pe zî, după cum îi şî omu mai voinic de lucru. La noi îe bine. Dacă ar hi ’n tot locu ca la noi ! Numai boîerescurî pin alte părţ. Piste Siretu ista ’n zos trăiesc că iau bani pe boîerescurî, fac angazamenturî cu boierii. La noi îe de lăudat şî’n curăţăniîe şî’n toată faţa. A azuns sî dd palma cu prefectul N’au pămînturi bune de hrană, n’au locuri întinse, îs slabe, locuri de munte. Da munsesc — cum an spus — la herăstraîe de lemne, la fabris de petrolîu. în tinpu praşîliî ş’a coasiî ş’a seseriî nis bărbat nis XT r a verse. www.dacoromanica.ro BACĂU 43 3 fomeîe nu-s acasă. Şed cu lunile ’ntrezi pin munţ, că dacă 16 cîte trii, patru lei pe zî, se nevoie are sî vile sî mun-sască la praşîlă c’un leu? Ais la noi în partea mai de sus, nu numai la mine ’n sat şî’mpreiur, vezi la ţăran covoare pe păreţ. Şî vezi vara haine de cîte-o sută de lei pe cîte-o fată. Şolonţ — Panaite Puşcălău, 50. XIV Uite de se s’o stricat: iei dacă are ’n pungă mult ie ’npărat. S’o nărăyit în fabris de aistea. Sînt cîte obzes de prosese la o zudecătoriie ’ntr’o zî. Sî duc netoţîi şî sî ’nbată şî sî bat. Dacă ieste un gospodar bun nis nu iese ’ntre dînşîî, că ştiîe că sî bat, câ-s tot beţ. Dacă are parale multe iei trebuie sî beie, nu poate răbda. Lucruri de aistea fac, da numai netoţîi. Da devorţurî îs multe. Uite din se cauză. Sî iau şî pe urmă plase pe altu ori pe alta şî sî seartă şî dau devorţ. Şolonţ — Panaite Puşcălău, 50. XV Pădurile s’o pus în esplotare. Le ia sineva’n antre-piză şî pe urmă ia oamini de dă lemnele la vale. La noi ie greu de dat de vale lemne. Nis n’aî crede cîn te uîţ la pădure pe munte. Da ţăranu ţî-1 aduse cu ţa-pine’, fără sî ai nevoie de nic. Sî pun cîte trii, patru pe-un brad şî’ntreg ţî-1 aduse de vale. Şî ţăranii mai gospodari îa’n esplotare dila propetar pădure şî pe urmă pune oamini cu plată şî cîştigă mult, zes de mii de franzî. Şolonţ — Panaite Puşcălău, 50. 'Un instrument cu care se coboară copacii tăiaţi din munte. 8857 28 www.dacoromanica.ro 434 BACĂU XVI La noî îe sat di clăcaş. Trăim cu munsile, cu boîe-rescurL Unii au pămint cîte-o leacă, da unii n’aven di loc. Sîntem mulţ di n’avem. Trăiesc oaminiî năcăjîţ, că-I loc di munte. Ieste şî pădure, da-î a boierilor; mal au şî oaminiî cîte-o leacă, da-î huzac, tîhlăriş1. Fag şî stăjar îe numa la boieri. Dî-aseîa si caînă oaminiî, că n’au cu se trăi. Tată-neu o fos zăselnic—cu zese prăjini —şî are tril fisori; vine cîte tril prăjini di om. Bihnăşenî — Neculaî Viîerîu, 35. XVII An fost îij răzbel. Ieran leat şeptezăs şî sins, ţii minte. An trecut Dunărea ş’an stat la Nicopol, pe urmă ne-an dus la Plevăna şî la triîzăs şî una agust an făcut atac la răduta Griviţa, cin s'o şî loat. S’o făcut alacu pe ploaie şî s’o loat răduta. Întîi ne-o spus colonelu Fotiie: „haldeţ, băieţ, la atac!“ An mers, ne-an dus ş’an făcut aşe ş’o perit lume multă. Merzdm pe brîns şî ne aprochiiam, şî Tursîi da focuri din rădute. Iera ghine de iei. I-an scos de-acolo şî s’o dus în alta şî de-acolo nu i-am mai putut scoate pin spre ziua de Andriî. Atuns o işît îeî singuri, pe la nezu nopţii, ş’o işît cu atac pe Ruş spre Vidin, că s’o nimerit liniîa rusască pe la gura Plevăniî. O tăiat Tursîi trii linii de Ruş, că şede cum şed butusîi’n pădure; că da şî Ruşii, da şî Tursîi. De nu iera Ruşii, de nu iera Plevăna împrezurată de Ruş şî de Rumînî si dusd Tursîi ’nainte. Pîn la zîuă o ţinut Ruşii şî cîn s’o făcut ziuă s’o văzut, ş’o dat împrezur ‘Pădure măruntă (tufişuri). www.dacoromanica.ro BACĂU 435 şî o vinit şî Rumîniî. An fos şî îeu acolo; şî pe urmă s’o predat Tursîî. • La triî atacuri an fost; la triîzăs şî una agust şî apoî la loatu Plevăniî. Cîn s’o predat Tursîî, şedd armele cum şed crenzile ’n pădure; şî carele cu ghiulele slobode şî boii loaţ. îera slaghî şî î-o dat la păscut încolo Ruşîî. îera aşd, că Tursîî încărcase ca să îasă la Vidin. • L’an văzut şî pe Osman, îera un om mititeluţ. îo an fos în răghimentu al paîspreselea dorobanţ. Xu ne-o fos frică. Dacă îeştî acolo se aî să mai fas? M’o păzit Dumnezeu, nan păţit ninic, c’am agîuns şi la chept. Da numa m’o fulzerat puţîn la chisor. Bîhnăşenî — Alixandru Niţă, 53. XVIII La noî îe sat clăcăşesc. Acu stăm maî bine, că s’o făcut o leacă de pîne anu ista. îe loc de arat, da-î mai mult rîpitJ, nic nu se fase pe îel. Sîntem cu pămînt din loturi. Pe şăptezes şî şepte an tras sorţ şî pe şăptezes sî nouo n-o dat pămînt. Racova de sus — Neculaî Anton, 54. XIX Noî an fos la călăriîe, an păzit aşd can mărzinile An fos la culoana de moniţîîe. Cîn soldatu găte cartuşîle vine la noî la culoană ca să-ş îeîe gloanţă. V’o triîzes de aî trebuie să hiîe d’atuns. Nu îeram însurat, îerah can de douozes şî patru de aî. La ifanteriîe o fos can cu groază, cu frică. Noî cu prăvăliîa stan can la dos, că dacă ne vide, ne usidd. 1 1 Cu rîpî, cu pietre. www.dacoromanica.ro 436 BACĂU Pe-un căchitan î-o rupt chisoru şî s’o suit _pe cal ş’o zis: „băieţi să nu vă suiţ călări că vă pune zilele ais; merieţ în dosu cailor şî-i luaţ de căpăstru. Mai bine să usidă un cal decit pe voi!“ O dat Dumnezeu ş’an scăpat din atac dela Griviţa. Pe urmă s’o’nsetat focurile şî ne-an rătras pe dealu Coi-lopsîî1, dela Griviţa. De-acolo nu ne-au mai băgat în foc, da o perit multă lume’n atacu asela. Ş’an vinit apoi acasă pe la Nicopol, de-acolea an vinit la Turnu-Măgurele. De-acolea an vinit la Bacău. Cîn cu răzbelu, la pompieri an fost întîî şî ne-o pre-mutat la antileriie, la bateriia a patra. An fos şî la tun, da ne-o premutat la culoană, la moniţîie, că de-acolo m’an şî liberat. Racova de sus — Neculaî Anton, 54. 1 1Probabil Koilovtzi, sat în Bulgaria, districtul Sviştov, www.dacoromanica.ro NEAMŢU www.dacoromanica.ro NEAMŢU i Io sînt dăla Roznov; chip m’a crescut un Rumîn dă suflet, şî dacă n’am avut zapis ca dă fisor m’a dat afară dîn pămînt unu Cantemir. Am fost însurat şî am dat piste o dihanie dă fimee, ra; amu, m’am dus la âilioara, ia s’a dus la locu îăî. P’ormă m’am dus acolo să văd n’oî pută răuşî cu îa, să fac îar gospodăriîe; fimeîa ra m’o făcut di am vinit îar înapoi şî stau di treîdzes dă anî aisî. Stăpînu moşîî o fost un boier şî boieru o avut un băiet. Pi asala l-o dat la ’nvăţătură pin alte străinătăt, să nu înveţe răutăţi ca pi la noi. Dă une şî pînă une o intrat în armată'—şi tată-so o fost colonel —şî dacă o fost în armată, iacă lui î-o fost timpu ca să să’nsoare şî o găsît acolo o copilă foarte bună, fără părinţ, numa mamă o avut. Trimete îăl răspuns la tată-so să yiîe pînă acolo. Dacă s’o dus acolo, mama copiliî î-o făcut masă şî s’o luat dă vorbă cucoana seaîa cu îăl: „să-m daî mhiîe pi copilu dumitale ca zinere, că şî îău am numa o copilă*. îăl o dzîs aşă: „ţî l-aş da, da nurrfa pi ista-1 am; cuî rămîn averile mele? Nu-î mai ghini să rămînă la copilu mîeu? Da oî vidă îo si-oî fase“. O dzîs lu fisoru-so: „dragu tatii, dacă n’aî asculta, iacă să nu te mai răspunzi cu mine.“ I s’a stricat inima băietului — că îăra tari inimos; nu multă zăbava o fost, www.dacoromanica.ro 440 NEAMŢU c’a hi fost două, tril luni, şî s’o atacat băîetu dă scîrbă ş’o murit. Vorba seaîa: dă dragosti dzasî şî mori. ’ Roznov — Ghîorghi Rusu, 71. II Cuza tari o maî fost dulse şî bun, cum n’o maî fost pi lumea asta. Pî-atuns îăra oca la gură strîmptă şî la fund largă — cum îî bărdaca ori subăru. Făcuse stămboală1 răgulată driept, di douăspridzăsi ocă driaptă; î-o făcut lanţ ş’o pus-o intr’o odăiţă, în mijlocu tîrguluî. Seaîa îăra ca să nu înşale Jidanii — că Jîdanu-î ca lupu dă lacom: vinde tăti bunătăţile, carne, zahar. Di si n’ar av6 driept să vîndă Moldovanu? Di seîa o trimăs hîrtiîe pi la Bucureşti ca să deîe Jidanii afară, să-î ducă la ţara lor, la America. Da î-o putut? 1 O trimăs bani, că îăî sînt întrupaţi, dă nu î-o putut da. Că sică amu o dat foc la păpşoî, o făcut pozne di sele maî mari. Amu seî se o atlharit sînt la arest, hiincă o făcut atite şotii, o dat foc la pîni, la dughene; o scos catifele dîn dughene şî lî-o aruncat la drum. Amu să las pi Jidani şî să spun dă Cuza. Cuza s’o dus singur să,vadă si ghine să fasi’n ţară. O plecat îmbrăcat ca un saldat, cu şîapcă, saghîe, dă nu-1 cunoşti. Iacă un popă merza la tîrg în căruţă. Cuza îăra calare şî-î dzîsi: „Părinţi, îa-mă o lecuţă în căruţă; amu mă dor chisoarele, că stau tot în scări. Iacă plătesc" — şî vru să scoată dîn bozunar. S’o dat gîos şî s’o suit în căruţă; calu l-o legat la spate. Pi drum l-o ’ntrebat: — Hai părinţi, cum vă maî lăudaţ cu Domnu aista Cuza? lDimerlie din doage. www.dacoromanica.ro NEAMŢU 441 — I, că tari-î şarlatan — dzîsi popa. — Cum săracu, di si?! Da popa av6 nacaz hiincă Cuza nu-î lăsa să facă tăti întorsurile lor. Amu ajunzi cu popa la tîrg. Cuza merze la un bărghîer. — Haî, părinţi, să luăm un zin. Da popa dzîsi: — Aisî îî bărghîeriîe, nu-î crîşmă. — Ş’apoî? Trimăt îo s’aducă o ocă di zin. Numa o vorghit cubărghîeru: „s’ascuţî ghine brisiu că am să rad pi popa“. S’o ’ntors în dughîană, ş-o dat gîos hainele di saldat: „iacă Cuza. îo sînt Alexandru Ioan Cuza; altu nu mai îe.“ Şî l-o ras pi popa frumuşel şî î-o luat daru. Altădată, Cuza să duse la Mănăstirea Nîamţ, într’o sară, ca saldat cu saghîe. Acolo s’o rugat dă sluga călugărului al mai mare: „mă rog Dumnîavoastră să mă lasaţ să dorm aisî, că sînt nevoîeş; batir într’o bucătăriîe cît dă ră. Pomană aţ av6, că doar di aseaîa îăste mănăstire, să primască pi nevoîeşî“. S’o dus sluga înapoi la călugăru seala şî î-o spus. Amu l-o chîamat gîos în băcătă-riîe şî s’o culcat pi un ţuhal1 rău di tot. — Du-ti la stăpînu-tău să-mi vîndă o ocă dă lapte, că sînt trudit. — I scump tare, o dzîs sluga, şaîdzăsî di bani. — Aşe,-ţ dau. Numa ’ndată o băgatu mîna în bozunar şî o plătit, în noaptea seaia îăl n’o durmnit, o scris o scrisoare şî dimineaţa o îeşît di s’o dus la Nîamţ şî acolo o lichit scrisoarea în mijlocu tîrguluî dă un butuc. O trecut pî-acolo din seî se ştiu seti carte şî o setit: „Alexandru Ioan Cuza o durmnit în cutare bucătăriîe pi un ţuhal plin dă glod, ia mănăstirea Nîamţ". Tăt în scrisoare îăra porunca să meargă la Nîamţu maî-mariî tîrguluî, că îăl îî acolo. S’o adu- ‘Sac, pînză ordinară de aşternut pe jos. www.dacoromanica.ro 442 NBAMŢU nat toţ şt Guza o dzis călugărului: Jc> am durmftit ca porsiî şt tu dormflt in palat. Di si-s mănăstiri, dacă nu ajută pi fimeile vădane, pi amărît şt prăpădit,1"? ' Şt It-o luat tăti moşiile. Roznov — Ghîorghi Rusu, 71; III Codrule frunză supţi re, Lasă-mă să intru ’n tine, Nu fac nisi-o stricăsune; Nîsi-o creangă n’oî sunti, Ol lua numa un ot dă brad Să pui coadă la baltag, Nisîmaî lungă, nisî mal scurtă, Numa cit încape !n glugă. Ş’am să îeu un comanac, Verde ca frunza di fag; Tril chistoale şî tril flinte Dăla părinţi juruite Ca să posi trese pin munte. Roznov— Ghîorghi Rusu, 71. IV IV Muntele aista din faţă îi dzîsi Chietrisica; îi dzîsi aş6 Wîncă In vale li oraşu mare Chîatra. Dă di mult o fost răzbeluri. Care o fost în armată şî o avut putere şî o pu-ttut răuşî în slujba for s’o dus la război. O fost Nîemţîî dă toamna ş’o şedzut pînă ’n postu el mare; o făcut vîetre paste; o sută. Nîemţîî, sărasiî, nu ştia si-î Moldovan'ca, pînă dud s’o ’nvăţat, apoi merze. După se s’o ’nvăţat, fimeile răle umbla după Nîemţî şî cînd s’o dus plînzîa îăle după i&L Vedz că îăra oaminî tinerî, voinisî şi frumoşi. Prîa www.dacoromanica.ro NEAMŢU 443 Ii piăsă ţara şî Mihal Sturdza Indat’o trimăs să să ri-dise Nîemţîî din Chlatra, une av£ lăl gust şî plăsere să hiie stăpînl, Ş’o plecat. Pi lingă Chîatra mai sînt sate. La Cut, acolo o fost un igumăn, care o şăzt la şaldzăsî dă ani. Amu îăste un priot care slujeşte ghine la şîasâ sute dă lăcuitorL T)um-brăva-Roşe îî dzîsi aş6 hiincă II pi un dîmb şî cînd răsare soarele dumbrava să vedi roşe, din vale. La Bahna o fost nişti pîrîuţi şî curze; Ia gîrlă să gluca nişti băîeţ şî o dat într’o ştîoală1 şi l-o stîrnit nume'Bahna. JDochia îl sat mare şî amu s’o făcut aşe cit ar hi oraşu Chîetril — dacă n’a hi două mii di oaminl. S’o adunat Unguri, mazili, răzeşi din vechime, oaminl dă strîn-sură di pis’tot locu. Pămîntu iî dulse şî bun, că-I numa ca o masă. Cari 0 vinif la stăpînire să sară pămînt l-o dzis: „du-ti la Dochia“; şî s’o făcut aşe sat vrăjmaşl 2. Pi la marzinea oraşului curzi Bistriţa. Pi plută tari-I cu întîmplărî răle, cînd sînt apile mari pu puhoaie. Să fase plută bună dă lemne, sau dulachî, sau scîndurî, sau tabanî3 şî apoi d’acolea pleacă pi riu în gîos. Sînt poduri, sînt Iazuri; dacă-I omu mişel şî să loveşte di selea, să prăpădeşte. Cînd îl apa potriyită, merze ghine. Da-s mal mult puhoaie ’n lumea alasta dă răutate, dăcît vrîeme bună. Dacă omu suduie pi Dumnedzău, di seîa să prăpădeşte mişelu cu plută cu tot. Dochîa—Moş Alba, 64. V N'al vădzut pi maîcă-m6? Ba am văz’t-o ’n Bucureşti lVttltoare. “Mare, întins. 3Lemne groase, dar ,evn mai scurte. www.dacoromanica.ro 444 NEAMŢU Curăţînd mere domneşti, Şî mi-a scris o hîrtioară Pin la mîndruliţa ’n ţară Să yiie la primăvară, Iar pă uni-o hi să yiie Calea trandabir să-i hiie. Dochîa — Moş Albu, 64. VI Un tînăr odatî s’o’nsurat ş’o luat o fatî tare harnici, cumintse şî gospodzinî. Dzi cîtse ori sî pune la masî, însurăţelului nostru nu-i mai plăsa mîncarea, oricît dzi bunî î-ar hi făcut-o. Az aşa, mîne aşa, pănî cînd fumeia băgî dzi samî cî barbatu ei fase feţe cînd sî scoalî dzila masî. într’o zî fumeîa-1 întreabî: — Da si ai barbatse, nu-ţ plase mîncarea care ţ-o fac eu? — Nu, fumeie... Nisi o mîncare n’o poţ nimeri ca dzi-asele care-ni făsa mama me acasî. Fumeia sî luî pi gînduri. într’o zî ia nu pre şădz6 pi lîngî foc şî scăpî mîncarea afumatî. „ Cînd yine barbat-su şî sî pune la masî o ’ntreabî: — Fumeie, o vinit mama pi isi azi? — Nu, si-i? — Asta-i mîncare dzi sele care-ni făs6 mama şî care-ni plase niie Fumeia răspundze: „ghine, barbatse, dzî-acu oi şti sî-ţ fac numai mîncări ^z’eştsea“. ■ Ruzinoasa — Vasîle Şt. MoFsă, 50. www.dacoromanica.ro SUCEAVA www.dacoromanica.ro SUCEAVA1 i Şî pi la noi sî arî ca şî pî-aîurlia şî plugarii au cu ii tîrş* 2, bghisî, pchistol, fluir, urs, babî, moşnîag, caprî, jidan3 şî alţi budihali urîti, meniţi ca sî spării pi seli cop-chili şî neviesti dim sat. Dupî sî-o găti dl-arat sî eu şî sî strîng cu taţii ’ntr’o casî dim sat, nămnitî di cu vrîemi di băîetaniî sil măi din uaminî; uniî-ş aduc dzîcalaş4 şî băuturi. Sî strîng pi urmi ca la prepenaţii5: barbaţ, fumeî, tîeti şî ori sini vrd şî ari plăseri. Seli fîeti harnisi aduc mîncărî ca aselîa, gata dl-acasi, colasî, plăsinti, pul fripţ; las cî la noi dî-om timp di vrîemi nu sî măi adusî-aşd, da in sî ti fasî pişti hrăniţi di seîa parti ’m Cordun. .. ş’apu sî vîedz pitrecanil şî mîncărî, di sî aî dzăsi pîntisi, nu unu. Tot amu mamili-ş aduc copchilili cari n’o măi îeşît în sat di loc, şî la gîoc mnî-o aşadzî lîngî fata seî măi harnici şî măi di gospodari din sat şî l-o aratî s’o aîvî ori şî cîn di pildî. Da vidîeţ mndvuastrî, amu dî-o buca di vrîemi s’o ’nscputu-sî a sî strica lumîa şî pi la noi, batir cî stăm in criiliî munţilor: Ies la gîoc tăti poşodicurili nintrebati di nViate textele din acest judeţ sînt reproduse după cele publicate de D. I. Teodorescu în Şezătoarea II, III, IV şi culese din Cotîrgaş. 2Brad împodobit. 8Diferite păpuşi din Vicleim. ^Lăutari. 8Cîrciumă. www.dacoromanica.ro 448 SUCEAVA nimi şî aşd, nitam-nisam, făr di-om pchic di ruşîni macar. Nu-i cum iera pi vremîa cîn nenii moşii noştri iera tiniri ca noi. Însepî-a si şî pi la noi t'icăloşîi şî mnişăliî ca la tîrg. Duamni, şî numa si nî-om trîezi ’ntr’o buni diminîaţî c’o prăpădîeniîa lu Dîmnădzău, di nu ti-î şti tu si ti fasi. Ai sî sil [bucuros sî sil primnit şî’m găuadza1 şărpilui, sî ti-amnistui, da şî dî-acolu-ai sî sil scos cu ţupîşa. Şî cum dzîc, dupî si sî strîng, apu sî eu şî s’aleg doi-trii flăcăi măi dim uamini, măi cu trîesiri dim sat; sî pun la capu mîesîî şî strîng di pi la fişticari uom cîtî-om lucru: o verigi, o mărzd, iei... om şirag di mărzeli, iei... o pără bortitî, şî orîsi lucru însamnat, anumi adus, şî sî pun tăti la om loc într’om vas cu apî. Amu-î înseputu Verzeluluî. Dupî sî-o găti di pus lucrurli, om flăcău ie duaui linguri ori duauî vei*zeli dila stativi şî dzîsi: — Si sunî, si răsuni? Altu răspundi: — Lunsili cu gîunsili, Văili cu uoili, Zmnidzili2 cu caprili, Verzelu cu fîetili. • Amu dzîsi to sel dinţii: — Da pim vaduri sini trîesi?“ — Trîesi Toma sel bogat, Cu sinsî bghisi-1 bat. Sunî din ineli, Baţi din verzeli, Arodiîa Duamni. Şî sel dinţii scuati-om lucru pus în vas şî dzîsi c’o scos pi Sfeti Vasîli — pi iei îl scuati ’ntîî, cî cu iei sî’nsepi anu. Tăti lumîa sti ş’aştîaptî sî-î îasî norocu şî sorosirea. A cui o fost lucru scos, dî-asela-î ferişi, cî-I ca şî Sfeti 'Gaura. » t _ aPădure care a ars şi a crescut iarăşi. www.dacoromanica.ro SUCEAVA 449 Vasîli. Sî scuati pi urmi Bobotiadza, Sfeti Ioan şî pi rînd tâţ sfinţii şî sinstiţîi Părinţ, dzîcîndu-sî la fiicari sfînt: „si suni, si răsuni.. Dupi si-o găti di scos tăţ sfinţii seli duauîspresi praz-nici împărăteşti şî tăti sărbătorili cîti-s într’on an, însep a sî scuati: casa, masa, plugu, cuasa... şî tăti bichisurli omului din casî şî di pi-af’arî: ştiadza, pchiua, muara, bă-tocu, ilău, barosu, foii... tîrla oilor, coşăriu, strunga, stîna, trimbghiţa, comarnicu, spătărili, budăca, galiata, virtieju, tăujăriu, culişăriu, hîrzobu, străcătoaria, fidilieşu, zgîrfasu, siaunu, brighideu ..., mî rog tăti lucrUrili citi trebi omului oricîn şî la ori şî si. Pi urmî ’nsep cu păsîri, întîi seli dumiesnisi şî pi urmî cu seli dim tîrş1: găina, raţa, ginsca, pichiria, găinuşa, uliu, hultanu, ierunca, cirstielu, vrabghiia, mnerla, suarea, buha, huhuriedzu, pupîdza, bou di baltî... tăti selia, di-a-siru-păru pîn şî dihăniili. Amu la mulţ li sî pun porecli cum li-o fost norocu, pi cari l-o scos o dihănii urîtî ori sini şti si dihănii rămîni cît a si lumia. Numa la sărbători sî dzîsi: „si sunî, si răsuni...", la alţi selia nu. Dupî si s’o fîrşît Verzelu sî pun pi băuţi şî pi giu-cati sî măi trîacî din năduhurli şî nacazurli omului si sî duşi. — Amu fiicari-ş adusi-aminti di vorba seia: „seli buni sî s’aduni, seli răii sî sî spieli." Băietaniî sî ’nsoţăsc şî au adusî din bunî vriemi sinsti. îl şerb cu mneri, cu cafe şî cu chiperi şî sî to bei şî sî cînţ: Holircuţî ş’o rachii Cum ar bd badia sî sii, Holircuţî cu chiperi, N’am băut di-alaltîieri. D’apu încî cu dzahar, N’am băut puicî di-om an. 2H JPădurc. 8857 www.dacoromanica.ro 450 SUCEAVA Sî beî sî ti ’nvesăleşlî, Inimnîuara sî-ţ tomneşlî, Sînzili sî-ţ primineştî. Sî beî amu ca sî-ţ sii Şî pî-on an întreg sî-ţ ţii, Tot amu flăcăiî-ş duc di mînî la capu mîesîî pi draga inimnîoariî lor ş’o sinstesc dimpreunî cu părinţii ii ori v’o rudenii, di-î cu îe. Pi la cîntătorî sî duc fişticari pi la casa cuî-a ari. Sî ti fasî numa dî-o parti şî s’audz: Bat’o crusa băuturi, Cî mnî-o lega limba’m gurî, Cum o beu mî ’nvesăleşti, Limba’m gurî sî ’ncîlseşti, Şî ’nsepi a vorbghi turseşli. Ia di îeştîa, cîntisi cole bătrîneştî ş’aşadzăti, da nu nişti nimnicurî di ies ti] si ies amu cu „hamorP şî citi şî mâi cîti, di ni fac bghîetili copchili sî-ş sai dim minţ dupî siî guleraţ şî pintinaţ. Ş’apu... marţafoiî-ş fac chefu şî îeli to pi noi soricariî ni nimeresc. II II S’o poalî di codru verdi Gre turmî di oî sî vedi. Da la eli sini şedi? On fraţi c’o sorî şedi. Pî-on munţi pasc oili, Pi unu adăpî-li, Pi unu tundu-li, Şî pi unu mulgu-li. — Fraţi, fraţi, frăţîoari, Sui-ti cole’n bîtcuţî1 Şi-m tai, fraţi, o vărguţî. *0 înălţime pe coastele muntelui. www.dacoromanica.ro SUCEAVA 451 Mulzi una, mulzi doauî, Dă-li drumu citi noauî; Mulzi una, mulzi tril, Dă-li drumu mniî di mniî, Cî ni vinî-on nor di ploai. — Sori, sori, sorioarî, Bghini vedzî, da rău cunoşti, C'asela nu-î nor di ploai, C’asela-î leu cu zmău, Vin la tini sî ti iei. Da pînî capu’n sus mnî-a sta, leu pi tini nu lî-oî da; Li-oi da leî cu cumpîna, Galbini cu galeata, Cî n’am cîn di-aî numără, Da di nu s’or împaca Lî-oî da mniî di mnîoreli Citi di-on ochî ochişeli. Lî-'oî da mniî di mîndzăruţî Gulerati pi la guşî, Li-oî da şuti di berbesî Cu coarnili prepelesi1. Nisi vorba nu s’o’mplinit, Leu cu zmău o sosît: — Bună dzîua, măi cumnaţi. — Da di pi si-m eştî cumnat? Cî n’am fraţîî di’nsurat, Nisî surori di măritat. — Noi ninica n’om lua, Numa drept pi soru-ta. — Pi soru-mea nu v’oî da Pîn si capu’n sus mnî-a sta. Singurel, făr di datorii Am cu si dî-a v’o plăti. — vSă ni dai tu lumea ta, lDrepte, ţepoase. www.dacoromanica.ro 452 SUCEAVA Noi nimnica n’om lua Numa drept pi soru-ta. — Fraţi, fraţi, frăţîoari, Tai-o ziţî din cosiţi Şi-ţi fă aţi la trîmbghiţî1. Mneta cin îi trîmbghiţa, Oili s’or înturna, Văili s’or tulbura. Tai-o ziţă din seafî Şî-ţi fă bairi la galeatî, Aţîşoarî la sazatî, Cu 6 cin îi sazeta, Munţii s’or cutremura, Sî vădi şi mămuţa, Ci îeu nu-s cu Dumneta. Dî-a sta păru gălbior, Sî ştii ci mni-i bghinişor; Di-î vidd ci s’o negrit, Sî ştii, fraţi, c’am murit. III III Frundzî verdi di pasat în poartî la Ţaligrad Un voinic înţînţîlat Sî sfadd cu maicî-sa, Sî-i dei pi soru-sa. ■ — Măi voinisi ’nţînţîlati, Uni’n lumi sî măi poati Sî sî iei sor cu fraţi, Si facî’n lumi pacati? El din gur’aşd o dzîs: — Sorî, sori sorioarî, 'Buciumului ciobănesc pe aicî i se zice «trîmbiţă»^ www.dacoromanica.ro SUCEAVA 453 Ţipî naframa’n chilii, Hai cu mini’n cununii. — leu naframa oi ţipa. Daci mni-î adusi-aşa: Sfînta luni, Nuni buni; Sfintu soari, Socru mari; Lusefirii vătăjăi. Stelili druşcuţîli. El afarî c’o eşît Şi din gur’o fişciit, Tăti-aselea c’o vinii Ş’apu’n casî c’o intrat: Şi din gur’ o cuvîntat: — Sori, sori sorioarî. Ţipi naframa’n chilii, Hai cu mini’n cununii. — îeu naframa oi ţipa Daci mhi-î mâi fasi-aşa; Pod di-arzint Pi su pămînl. Pod di-a râmi Pişti vămi. El afarî c’o oşit Şî din bghisi cin o pocnit, Tătî-aselea Vo făcut. Ş’apu’n casî c’o intrat Şî din gur’o cuvîntat: — Sori, sorî, sorioarî, Ţîpî naframa’n chilii, Hai cu mini’n cununii. L naframa o ţîpat, Lacrimi ca bob o varsat. La cununii-o plecat. www.dacoromanica.ro 454 SUCEAVA Cîn în biseric’o ’ntrat, Sfinţii tăţ o lacramat, Icoanili o pchicat, Lumănărili s’o stins, Maica Domnului o plîns. Da icoana Presistii Din fundu bisărisii: — Noi pi cîţi am cununat Icoanili n’o pchicat; Lumânări cî nu s’o stins, Maica Presista n’o plîns.“ Ii amîndoi c’o audzit, Afar! cî mhî-o eşît, Ş’amindoi c’o ’nnebunit. Fraţii lor cîn o vădzut, Dupî dînşîi o eşît, Da fratili sel mai mari O scos puşca dintri armi; Fratili sel mnijlosiu, O scos pchistolu di su briu; Da fratili sel mai mnic: — Ia staţi fraţi, Mai staţi, Nu daţi, Cî ii amîndoi o fost daţi. IV IV Frundzî verdi di-alunicî, Di doru lu Ionici, Răsădii o florisicî în coşeriu oilor. Buruiana o cuprins, leu n’o posi pli£i di plîns. www.dacoromanica.ro SUCEAVA 455 leu cîn mî duc s’o plizesc, Lacrîmnili mî orbghesc; Nisî cu-atîta nu mhi-î’n samî, Cî lî-oî şterzi c’o naframî, Di mari-s ca bobu Şî di serbinţî ca focu. Mni-î măî mnilî di obraz, Cî rămîne fript şî ars. V Frundzî verdi di măr dulsi, Cuc mîndru cîntî di crusi; Scoalî, badi, di ti-î duşi, C’aud pî-afarî vorbghin Şî di noî di rău dzîcîn. — Da tot frundzî sălsioarî Tu puîcuţî Mărioarî Las sî cîntî-a doua oarî Ş’apu vinî di mî scoalî. — Audzî cînt’a doua oarî: Măî bădiţi, di ti scoalî, C’aud pî-afarî vorbghin Şî di noi di rău dzîcîn. Cîn sî ’ntîlnesc doi cu doî Nu grăiesc dî-a lor nevoi, Si li-i vorba to di noî. Du-ti, badi, şî iar vinî, Tot îi găsi oca plini. Amu mni-î barbatu-acasî, C’ar si oca plinî rasî. www.dacoromanica.ro 456 SUCEAVA VI Frundzi verdi îarbî niagri, Coalia ’n vale pin dumbrăvi Paşti-o păsăruîcî iaibî. Tresi doru şî mrii-o ’ntreabî Di si-i tînîrî şî slabi. — Tasî, doruli, ci ţ-oî spuni Cîtî-am pătimit în lumi: Am fost crudî ca iarba Şi m’o dobîndit scîrba. Ş’am fost iuti la iubit Şî ’nţâleaptî la cuvînt Ş’am pitrecut cu urit Şî di asta am slăbghit. VII Frundzîşoara măsiieş, Lungu-î drumu ’n gios la Eş. Daa... el... lungu-î şî bătut, Nu-i bătut di car cu boi, Nisî di sobanaşi cu oi, Si-î bătut di ochii mnei; To mî uit amu ş’apoi Si ti văd viin la noi, To mă uit amu şî iarî Sî ti văd pi prisp’ afarî. VIII VIII Frundzi verdi îarbî neagrî, Trandasir crescut în îarbî, www.dacoromanica.ro SUCEAVA 457 Dragu mni-i omu di treabi Cî i-î cuvîntu di grabî; Dragu mni-î omu blajin. I-i cuvîntu cu stăpin. IX Florisicî floarî-albastrî. Tătî lumea-î cu nevastî, Numa îeu ca cucu’n coasti: Tătî lumea-î' cu soţii, Numa îeu ca cucu’n yii: Tătî lumea-i cu drăguţi, Numa îeu ca cucu’n frundzî. Frundzuliţa odolean, Tătî lumea-i dintr’on neam. Numa îeu pi nimi n’am; Tăţî cu fraţi şî cu surori, Numa îeu pchicat din nori; Tăţî cu fraţi, cu suroreli, Numa îeu pchicat din steli: Tăţî cu tatî şî cu mamî, Numa îeu stau sî-m fac samî. X Frundzî verdi sălsioarî, Tu leliţî lelişoarî, Tu la tîrg şî îeu la ţari: Tu la tîrg dupî iubit, îeu la ţari la prăşit, Ş’amîndoî ne-am potrizit: Tu n’aî tatî, îeu n’am mamî Ş’amîndoi sîntem dî-o samî; www.dacoromanica.ro 458 SUCEAVA leu cu dor şî tu cu jeli Ş’amîndoî cu inimi reli; Tu streini, îeu strein Ş’amîndoî sîntem di chin. XI Frundzî verdi dî-alunuţî, Coalea’n vali pi luncuţî Cîntî cucu ş’o mnerluţî. Cîntî cucu şî nisî prd, Dar mnerluţa saleaca îţ răpuni inima. Cîntî cucu, mnerla dzîsi, Inimhîoara di ţ-o frînzi; Cîntî cucu şî mnerluţa, leu mni-aştept pi Ilenuţa! XII DI POTCÎ Ma luăî pi caii, Pi cărări; Cîn o fost la mîadzî cărări, M’an tîlnit cu noauîdzasî şî noauî di potsoî, Cu noauîdzasî şî noauî di potsî, Noauîdzasî şî noauî di ghiotorî, Noauîdzasî şî noauî di ghiotoriţî, Noauîdzasî şî noauî di diochitorî, Noauîdzasî şî noauî di diochitoari, Noauîdzasî şî noauî di rîhnitorî, Noauîdzasî şî noauî di rîhnitoari, Noauîdzasî şi noauî strigoi, www.dacoromanica.ro SUCEAVA 459 Noauîdzasî şî noauî strîgoaîsi, Noauîdzasî şî noauî moroi, Noauîdzasî şî noauî moroaîsi, Noauîdzasî şî noauî sumoi, Noauîdzasî şî noauî sumoaîsi, Noauîdzasî şî noauî sazetatorî, Noauîdzasî şî noauî sazetatoari, Tăti cu cîti noauî săpî, Noauî hîrleţî, Noauî cuţîti Brisî ascuţiţi. — Uni mer6ţ, un va duseţî? — Ni dusem la [cutări] Capu sî i-1 taem, Carnîa sî î-o mîncăm, Sînzili sî i-1 bem, Sas di moarti sî-î lăsăm. — Nu va dusiţ la [cutări] Duseţî-va ’m marîa, C’acolu-s peşti albghî, Capu li-1 taeţ, Carnîa li-o mîncaţ, Sinzili li-1 beţ, Sas di moarti li lasaţ; Şî va duseţ pişti Vineţii, C’acolu v’aştiaptî Cu mesî ’ntinsî, Cu făclii aprinşi. Acolu sî va topchiţ, Acolu sî va izarîţ, Acolu sî pcheriţ, Sî raspcheriţ: Din moalili capului, Din faţa obrazului, Din zgîrcu nasului, www.dacoromanica.ro 460 SUCEAVA Din tăti masaluţîli, Din tăti osuţîli, Din guriţî, Din masaluţî, Din ochi, Din urechîuţî, Din rărunchi Şi din plomînî Şi din tăti ’nchîeturelili; Să pchei, Si raspchei Ca rouă di soari, Ca spuma di mari, Ptfuî! Iar [cutări] sî sai, Sî rasai Bun sănătos, Gras şî frumos, Ca Domnu Hristos, Ca Dumneadzău si l-o lasat, Ca mă-sa si Io fatat, Ca soarili din sanin, Amin! Ia aşe sî discîntă: sî adus! o llacî di apî ninseputî într’o ulsicî; trazî apu tril cărbuni cu vîrvu cuţitului, îl Iei cu mina şî-I pul în ulsă şî-I stînzî şî dzîsl la sel dintîl: „aista-I di potcî“, la al doilla: „aista-î di diochî", la al trillla: „aista-î di mnerari, di căscari, di strigări". Pi urmi Iei om cuţit şî to tal crusiş şî discînţ cum tl-am învaţat. Sî dîscîntî şî far di cărbuni stînş ori şî’n usturoi. Din apa ori din mujdelu făcut şî discîntat să bă di tril ori şî sî spalî bolnavu pi frunţi, la inimi şî pişti tăt trupu. Si măi ramîni torni la ţîţîna uşîl şî răstorn! vasu cu gura’n gîos, dacî-î noaptea; îar dacî-î dzîua, torn! pî-om doghitoc di ţî-î d’amînî; îar di nu, torni pî-om par şî răstorn! vasu cu gura’n gîos şî-I leş în vîrvu parului. www.dacoromanica.ro SUCEAVA !61 XIII DI NEJÎT Sî discîntî măi ales cu bochîoî1 ori şî cu alt-seva pim pregîuru urechii, dzîcîn: Fuzi, nejîti, Pricăjiţi, Cî tî-agiunzi ursu mari Din pădurîa mari, Cu gura cascalî, Cu sula-ascuţatî; Cum tî-agiunzi, Cum ti’mpunzi. XIV DI MĂRI N3 Sî i£ sămînţî di cînipî şî putrigai di răchitî roşi. Cu putrigaî sî afumî; iar sămînţa sî fasi lapti di sămînţî şî sî discîntî ’m el şî sî dă calului sî bei: „s’o dus tăţi craii, tăţî împărăţii la bătălii ş’o audzît şî Mărin dim pîntisi, şî s’o dus şî el uni cucoş nu cîntî, gomot di om nu s’audi; s’o dus dim frunţi, dim urechi, dim inimî“. XV DI RÎHNÎ3 Duminici dimineaţa, pi inima goalî, aduşi dila pîrău ori dila • fîntînî ori dila on şîput o uls6 di apî ş’o pui su icoani. * * 1Nişte flori galbene care se culeg la Ziua-Crucii. *0 boală la cai, umflătură la pîntcce. 8De deochi şi de spurcat. www.dacoromanica.ro 462 SUCEAVA Luni dimineaţa torni pişti ie o ulsicî di apî din cofî, di sei ramaşi di duminici sara, şi măi aduşi, to luni, o alţi uls6 di apî proaspîtî. Marţi îarî măi torni pişti ie o ulsicî di sei din cofî şi pi la cîntatori ti duşi la pîrău c’o cosiţi, ei apî ş’apu nu ti ’ntorsî’ to pi uni ai vinit, si pi di alţi parti şi nisi nu vorbghcşti cu nimi cit ţîni discînticu nu trebui si bleşteşti-on cuvînt, .c’apu nu-i di leac; vii acasî, torni apa într’on sorb1, o amestisi cu sei strînsî dim buni vremi di duminici şi di luni, apu to dim buni vremi si ai om foc bun di fag — si sii făcut jar bun cin îi vini dila pîrău. Pi urmî iei cu vîrvu cuţitului di tril ori cîti noauî cărbuni şî to fasi moziluţî; chiteşti aşd cî sî sii cîti di tril ori noauî cărbuni în moziluţî şî fasi noauî moziluţi di-aestia. StînzI pi urmî pi fişticari grămăzoarî şî la tătî grămăzoara cîn o stînzi dzîsi: „Nu stîng cărbunii eştia în âpî, da-i stîng în rîhnî şî’n potcî, în diochi şî’n strigări, în mnirari şî’n cascari; cum s’o potolit cărbunii’m apî şî s’o stins, aşe sî sî poto-liască şî sî sî stîngî tât beteşugu şî tătî plînsoarea şî dio-chiu di pi [cutări].“ Cărbunii-s stînş într’om vas larg. Dupî si i-ai fîrşît di stins iei cuţîtu şî to dai crusiş pin ii şî dzîsi: Capra ncagrî’m pchialrî calcî, Pchiatra’n triî şî’m patru crapî; Crăpi ochii cui dioachi. XVI ' DI MANI Iei on talzir cu tărîţî şî c’o ţîr di sari sî sara ,dupî si-o răsărit stelili, eş afarî şî dzîsi: Voi noauî steli, Surorili meii, \ lVas stricat. www.dacoromanica.ro SUCEAVA 463 leu mî culc sî mî hodinesc, Da voî sî nu vî culcaţ, Sî nu vî hodiniţ, Si hrana şî mana vasiî lu [cutări] S’o aduseţ; Dî-a si’m păduri rătăsitî, Dî-a si’m cîmp culcatî, Dî-a si’m ocol închisî, Dî-a si’m doniţî mulşi, Dî-a si’m oalî prinsî, Voî lespidzîli sî li ţîpaţ, Hrana şî mana vasiî lu [cutări S’o aduseţ şî sî sii di unsuroasî ca untu şî di spornici ca sarta. Pui pi urmi talziru într’un loc aşc cî sî răsai soarili pi el, cîn a răsări întăîaş datî. Li eî pi urmi şî li daî la vaci şî pi urmî... sî-ţî moî doniţa şî sî-ţî cumpirî oali şî sî ti ţîî. AVII Frundzî verdi baraboî, Salîasiî di noi flacăî, Cum ni strînzi di pi văî Cu primarî, cu vatajăî, Şî ni mînî ca pi boi Si ni tundî ca pi oî, Sî ni de păru’n gunoî! Ş’apu frundzî simbrişor, Păru mneu sel galbioru Sup chisoari la maîoru; Păru mneu sel mîndru creţ, Mamucî, n’aî sî-1 meî vedz. Salîasili meii pleti, N’or meî sta pim sîn la feti. www.dacoromanica.ro 464 SUCEAVA Numa frundzî îarbî latî, Si-u-ai maicî blaslamalî Daci nu m’ai făcut falî, Sî n’am a fasi armaţi Ş’amu sî siu maritatî, Sî-m sii grija luaţi. M’ai făcut, maicî, fisor, Si-ţ siu mînî .di-agiutor; Da cîn am crescut măi mari, Mnî-o şî pus puşca’m spchinari Şi m’o luat la catani. Frundzîşoarî iarbî crudî, Eş maicuţî di ti uîtî Cum ni leagî cot la cot Sî ni treacî pişti Olt; Şî ni leagî şfarî’m şfarî Sî ni treacî’m seîa ţari. Numa frundzî ş’o aluni, Sini-a lua arma’m mînî N’a mei mulzi oi la stînî, Nisi cosî iarbî’m gradinî, Nisi n’a paşti sterpili, Nisi sta cu fetili; G aliata i-a musidzî, Coasa’m pod i-a ruzini, Casa i s-a pustii, Ogoru i-a ţeleni, Măicuţă i-a batrîni, Puicuţa i-a nebuni, Copchiii pi drum i-or peri. XVIII Frundzî verdi-a nucului, Cînt’om pui di-a cucului La vîrvu molidului. www.dacoromanica.ro SUCEAVA 465 leu ginesc cî-m cîntî mnii, Iei cînt’a ţari pustii, Cî duc llaccii la catunii, Cu păuni la pălării. Fetili plîng şi sî roagî, Nevîestili nu-î di şagî, Cî li sî îe ţara ’ntreagî: Li îe casî, Li îe masî, Li îe mnilî Şî hodini Şî li lasî di suspchinî, Şî ’ncî cu copchiî mnisî Di sî trag încî pi brinsî, Copchiî mnisî pi lînga vatrî Di to strigi: „latî, tatî!“ lî di plînsoari n’ascultî, Ia mni-î prind pi tăţ şî-î leagî. Da nu mni-î lîagî cum sî lîagî, Da mni-î lîagî ca pi boi Sî mni-î tundi ca pi oî; Mni-î lîagî ca pi ziţaî, Sî mni-î tundi ca pi mneî: Mhi-î lîagî ca pi ziţeli, Sî mni-î tundi ca pi mneli, Sî-ţ pari cî-s alţi seli. XIX Frundzî verdi îarbî grasî, Ma cata muartîa pî-acasî, leu la crîşmi după masî, Ci n’am si pazî acasi: X’am nisî cuasî, nisî n’am plugu, Xisî n’am bouleni sî ’ngîugu. 8b o 7 IV) www.dacoromanica.ro SUCEAVA 4b6 Ma rog, muarti, ma mei lasî C’am acasî şi copchiî Ş’o mriii di datorii. Oi mei vindi din copchiî Ş’oî plaţi din datorii. Muarli. atîta-s di datori Di n'am vremi nisî sî mori. XX Ş’apuî frundzî odolian, Lezea ta di cuc balan! Tî-am tomnit sî-m cînţ om anu, Nu mrii-aî cîntat nisî dî-om banu; Cin cole la Sîmdzîîeni Tu ţ-aî pus clonţu’ntri peni, M’aî lasat cu dor şî jăli, Şî dt mriî-aî cîntat o ţîrî, Mni-ai cîntat la curmături: Mni-ai cîntat pî-om muşunoî Tot a sfadî ş’a război; Mni-ai cîntat pî-o marasiuni Tot a sfadî ş’a ruşîni. Lezea ta di cuc nebun, Nu mni-ai cîntat la loc bun. XXI Pi plaîu plăîelilor, Pi vîrvu vîrvărilor, Meri badia cu lelia. Da lelia aş6 dzîs6: — Badi, badi, mări badi, Ie şî ţîpî-ţ puşca’m spati www.dacoromanica.ro SUCEAVA 467 Şî mnl-apucî pi sel lunci Dup’om pui di criieruncî1. Criieruncî n’o g-ăsît, Ş’o găsîlom prunduniel2 Pl-o criangî di aluniel, Ş’o vru ca si puşti’m iei. Prundunîelu-aşe o dzîs: — Stăl, badi, nu ma puşca Sî-ţ măi spui citi seva: Cî nu-s pui di prunduniel Pi criangî di aluniel, Da sint pui di prundunie Pi criangî di alunîe. — Di eşti pui di prundunie Pi criangî di alunîe Tu Iarna uni îernledzî Şî vara uni-m verîedzl? — Acolo Iarna Iernîedzu: Su lînuţa oilor, Su gluga sobanilor. Şî vara uni verîedzu? în gradina florilor, Im stratu garofilor, Orl'm sînu fletilor. Şî to frundzî cadalma, StâI, badi, nu ma puşca Sî ti’ntreb cîti seva Di tata şî di mama: Nu I-el vadzu uneva? — Pi tatî-tu l-am vadzut Pi uliţa arminîascî La o şatrî ţîganîascî Murgu sî şî-1 potcozîaşcî, După tini sî pornlascî. Etimologie populară din rierttncă *găinuşe*. *Probabil pasărea numită aiurea prundăraş. www.dacoromanica.ro 468 SUCEAVA XXII Frundzî verdi tril măslini,. Aşe-i inimniuara-m mini: Tuturor li-aş fasi bghini; Ş'ase inimi am leu: Ximarui n-aş fasi rău. Da im alţii nu-i aşe, Xu'-m criedi nevoia m6. www.dacoromanica.ro ROMAN www.dacoromanica.ro ROMAN i N’aven catolis la noi. Da pi undi sînt ni aven bini. Iei tot ca şî noi stau. Da iei îs mai negustoroş, mai gri-culturoş. Rumînii numa cit sînt munsîtori. Rumîniî fac pintru iei, nu pre vînd, da iei-s negustoroş. Hîrleştî — Ghîorghe Grigore Munteanu, 60. II N’an fost în război, că n’an tras sorţ, dicît pi septi-zes şî nouă. Ieran slab, ieran nic atuns şî nu m’o luat. P’atuns nu îera — pi cînd m’an născut io — nu iera actili stării si vile, că aistea-s dila şeizes şî sins încoas. Pi şeizes şî sins sînt condis. Nainti la popă, la catastiv sî’nsemna, şî nu sî mai găsd cînd m’o chemat pi mini. Atunsa dacă ti vidd mititel di trup ti lăsa pi mai tîrzîu. Acu chică mai rău, că n’am tras sorţ la vreme, că-s di şeizes di ai şî n’an scăpat di şuşd, că zîse c’an tras sorţii tîrzîu. Hîrleştî — Ghîorghe Grigore Munteanu, 60. www.dacoromanica.ro 472 ROMAN' III Cin s’o dat pămîntu la şelzes şî patru unbla Sirctîu pî-acolo pi undi-î moşîia noastră. Şî pi urmă la şeptizes şî tril s’o mutat Siretîu, ş’o mutat matca, ş’o rămas acolo apă mari stătătoari, aghia tresdl cu luntrd. Pi urmă după aseia stăpînem şî noi zumătati din apă. Casili noastre rămăsesi pi malu rămăşiţii di apă a Sire-tlulul şî nu ni oprîa dila undit1, dila prins cu volocu, cu crîsnicu. Volocu-î di pînză şî cu douo beţi şî un om sî vîră la adînc şî unu la mal, şî prinzi peşti cu dînsu. Crîsnicu vini cu patru coverz2, şî-1 baz în apă şi-l scoţ cu peşti. Dup’aseia o scăzut apa la v’o douozes di ani, o rămas loc di si făse stuh, papură, iarbă şî păştd vitili. Pi urmă moşîia s’o vîndut ş’o luat-o boieru di az şî noi an stăpî-nit-o şî cu boieru aista şî pi urmă o zîs că îel vra sî hile stăpîn şî pi mal, sî nu mal hiîe al nostru şî nî-o scos dl-acolo şî noi l-an dat în zudicată. Nî-an zudicat la zudicător di tril ani. Hîrleşti — Ghîorghe Grigore Munteanu, 60. IV După si s’o făcut zîuă an plecat dl-acasă, nu-î diparti. La noi numa Rumînî, nu-s Unguri; într’acosi n’am, unblat, nu ştiu. Acu flecăii lî-o dat amandă, s’o cuminţit, s'o astîn-părat. Sara numa străzeri şî azutoru-1 întîlneştî pi drum, încolo ninic. C’asi-s puţîni, una is, una colo, ca’n biserica seîa. ‘Pescuit cu undiţa. 2Poţe. www.dacoromanica.ro ROMAN 473 La noi nu-s nunti; dacă nis flecăi nis ficti nu-s sin sî facă? Lingă sat ie loc di arat, nu-i munţi; sî samănă pă-puşoaie şi grîu. Hîrleştî — Ion Neculaiţa, 25. Cun să nu ţii minţi di Alesăndrii? An fos la mor-mîntarea lui. Iera cărunt cin l-an văzut Io. Am avut a fasi pi moşîia ‘ui, da nisodată n’an vorghit cu Iei, numa l-an văzu şî nl-o spus oaminii: „aista-î Alesăndrii". Iei o fos prinţ. în altă ţară o servit, n’o stăruit în ţară la noi. Bălteşti—Tamas Fic’het, 50. Vi Ie sat nou. Noi an vinit dila Cotu Vamăşuluî, sat vechi; nu ţîl minte, sine ştiîe di cînd a hi. Tată-rieu o căpătat ais pămînt. Ais s’o căpătat tril tlelurl di pămînt. Întîl sel carî-o avut zăse prăzînî. Al doilea s’o dat după ’nsurăţeî. Aiştla Iera ’nsuraţ cu peş, aş6 sî zîsd pi la şaîzăs. Adică sî duse la popă c’o găină şî-î cununa şî sî chema că-s însuraţ cu peş. Apoi s’o dat şî la sel di pi septezăs şî şepte. Ie sat di adunătură, da-s numa Rumînî carî-o vinit di pin prezur. Panait Donis o făcut bisărică. Iei o ’ntrebat oaminii dacă voieşte să li facă bisărică şî s'o ’nvoit şî lî-o făcut. Lisaveta — Sinion Lepădatu, 40. www.dacoromanica.ro 474 ROMAN VII Sînt v’o douozes di anî; am apucat rîşniţă la părinţii neî. Vinîaî cu grăunţile şi li măsinai. Făsei cîtî-un căuş di făină. Puţină da cu gust, numa la moară maşini cu mierţa. La rîşniţă iera o chiatră zos şi una dî-asupra şi tot învîrtiai pi s6 di "di-asupra c’un lemn şi punţii citi-o leacă di grăunţe ’n borta seia. Fâstn, cînd îţ trebuia, cîti-o leacă di măligă. Iera şi mori di vînt, da acu n’a mai hi. Iera pi la Bîrlad. An văzut, că ieran la manevre acolo. Se manevră grti o fost aseia! Nî-o plouat douo stămînî. O murit douo şuti di oamini, şede ’ncremeniţ toţ. Cordun — Ghiorghe Martin, 50. VIII La noi si poartă omu ţerăneşti. Fietili la ţară aşa si poartă ca şi la oraş: cu fustă, cu bondâ, cu broboadă. Da fimeili cum o'nvăţat dila părinţ: cu fusti di lină, di casă, cu catrinţe, minten; o polcâ groasă — ie ca o Jachetă — cu suboti şi cu bariz în cap. Dulâeşti — Paraschiva Dunitru, 25. IX IX Vasîli Alisăndrii o fos ministru ’n ţara Moldovii. Iei cu bătrîniî grăia, cu tinerii nu. Cu tata-neu o grăit, c’o fos di nouozâs di ai atuns. Numa cu doi oamini bătrînî sta, că si loyîa la horbă cu iei. Povistti iei pi undi-o fos, pi undi-o unblat. Iei o un-blat — spun6 tata-neu — pi undi dacă iş6 soarili unbla www.dacoromanica.ro ROMAN 475 oaminiî cu covată’n cap sî nu-î frigă soarili, că acolo-î soa-rili zos. Undî-a hi acolo, la capă tu lumii.,, Şî î-o scris lu tat-su că nu mai poati merzi ’nainti şî tat-su îi scriia ’napoi că to sî mai mîargă nainti ca sî ’n-veţi, sî afli si-î pi lumi tot. Iei o’nvăţat douozăs şî patru di linghi; şî păsăreşti vorghia ca’n ţara seia undi-o fost. Am auzît io dila părinţii nei. îm spune, că ieran flecâuaş, că: „iaca s’o povistit cuconaşu Alisăndrii. La zîua lui ded6 douospresi viedri di yin la oaminî; la fumei li dede zumătati cît la oaminî. Nu mai ţîu minţi amu toati. în străinătăţi s’o trezit iei. Cînd o vinit di-acolo o vinit alb. Iei vin6 numa sî vadă moşîia. Şî iarna şî vara vine cînd i s’abătd lui. Sta triî patru zili, mult o săptămînă şî sî dus£ iară. „Vasîlică Alisăndrii minţi multă“ aş6 î-o zîs în ţă-rili aselea undi-o fost iei. Apoi îera nilos tari. Trimite cu balercă cu rachiu pi cînp sî li d6 la munsîtorî dimineţa. Şî cînd îera cald spund sî iasă oaminiî la unbră la copas, la răchiţ, pin s’a răcori vremC ş’apoî sî munsască iar. Îî-era nilă tari, nu vroia sî vadă ’n faţa lui că sî taie găină or miel, sî nu vadă ninic! Nis n’am avut boier bun ca ici, nis n’a mai hi. îel numa porunsâ vătavului, că îel nu îeş6, numa pină’n antrit. îel o fos zingas tari. Trebuia să hi fos vremi frumoasă sî iasă îel afară. Aş6 merz6m cu colas la iei la Grăsun şî îel zîse: „tari vi-î frig, bre, bre, cum puteţ unbla, sărasilor, amu? Iacă io nu po sufări. Puneţ căsula ’n cap“ — ni zîs6. Da noi n’o punem, si hi crepat di zer. Apoi di! dacă îera zumătati crai! îel numa din gură li spund la oaminî că asta o văzut ş’asta, da din cărţi nu. www.dacoromanica.ro 476 HOMAN Multă lumi s’a pîetresi şî n’a mai hi ca Iei. Atîta ştiu şî spui, că ştiu că n’aî sî mă chemi nicăîurî! • MirSeştî — Vihaî Lungu, 70. X Io an sluzît la îel1 triizăs di ani, vizitiu numa. Numa pi la Ruzinoasa cit l-an purtat! Io m’am însurat din ogradă dila dînsu. Io î-am adus fimeîa lui din Tirgu-Frumos. Iei o fos pin lumi, o unhlat. O los pin Bucureşti cu boierimi di-a lui şî nu po sî ştiu ninic. Mirieştî — Petre Gnvrilugă, 75. XI La noi sîn mulţ Unguri, da Săbăuoanii-s mai amar-nis. în alţi sati-s mai puţuntei, că sîn şî Moldoveni. Undi sîntem noi ie moşiîa lu baron Vitor. Acolo trăin greu, nî-o strîmtorit cu tăti selea. Sînten clăcaş. O fost o leacă di pămînt, da l-o ’mpărţît omu la sela, la sela. Io an douozes di prăzîni şî sînten sins in casă. Sluzâsc la un boier şî ţîi copchiiî. Propitaru undi-î un spulberiş, acolo-i dă loc Rumi-nuluî, undi nu-î trebui lui, nu ca ’nainti undi vroiai şî cît îţ trebuia. Cin m’am însurat avdm di tăti selea, amu nu, n’avem chip. Şî an copchiî, aş munsî, da n’am undi munsi, că pi-ais ie cu sinzes di bani zîua. La noi nu-s fabris, dac’ar hi fabris tot an trăi şî noi mai lesnîţ. Amu dacă poati omu sî dd la un copchil triî, patru prăzîni, mai mult nu. Morenî — Costandin Dănilă, 58. xLa Vasile Alexandri, www.dacoromanica.ro ROMAN 477 • XII Di v’o doi ai aven şcoală, că tot an serut noi şi cu mare greu an căpătat. Noi ni-am îndemnat unii pi alţii şi cu primaru. Dî-amu nu si mai duc copchiii la şcoală la Văleni, că îera diparti şi si bolnăyîa, si prăpădia, că altu ari cu si-1 îmbrăca, altu n’ari. Cind an fost io, atuns iera rău nu si ’nvăţa, numa rar. Atunsd îera pisări — ca primaru, amu — şî vornis, la dinşîî îera socotiala. Sini vrd si ’nveţi si duse la dînsu, îi plătia cit si putd lovi. Atuns învăţa ’n tăgadă; vra sî zică, dacă-1 luam în casă pi pisar, îi dam o cafd, seva, îţ lua copchilu sî-1 înveţi, dacă nu, nu. La sei săras nis nu sî uita. Nu vez amu? Cari ari, cari poati nis nu sl uită la altu cari saracu poati moari di foami. Morenî — Costandin Dănila, 58. XIII Oaminiî-s foarti supuş, călcaţ amu. O vinit meliţîîa acolo şi î-o bătut sărasîî di î-o spart, cu trăgătoarea. Da p’ais o făcut mulţi socoteli şî î-o bătut şî pi iei di î-o ars la inimă. O şi murit v’o doi. Şî p’aiurea o făcut posne şî nu lî-o făcut ninic, n’o păţît ninic. Vechilu, nu baronu, o pus la caii, iei o adus meliţîîa şî î-o dat di băut. • Şi taminiî cîn cu yicolu1 asela mari o stat pin păduri. Şi pi urmă li-» spus sî viîe ’napsî, că nu li fasL 'Viscolul. www.dacoromanica.ro 478 ROMAN nibic. Şî pi urmă o vinit gheţîî oaminî. s’o astîmpărat la locu lor fîeşticari. ' Morenî — Costandin Dănilă, 58. XIV . Şî popa s’o azuns cu curte. O făcut bancă, -î a luî. An luat şî îo sinz6s di franz. Pi urmă, după si b-am făcut treaba cu îeî î-an dus înapoî şî nu bi î-a luat, că b-o serut şî ’ncă sins franz, c’o zîs că-s abunat şî îo acolo. Da îo di un sî-î dau? că an copchiî; cum sî hiu abunat? Dac’oî vid6 nevoia an să-î dau să mă mîntuî di bucluc, că pi zî si merză tot creşti buclucu ista. Morenî— Costandin Dănilă, 58. XV Satu vini pişti Moldova, sî hotărăşti cu Ghirăîeştiî. Amu s’o tras douo primării Ia un Ioc, s’o trupat una, cum o vinit lezili amu. Moldova vini din munţ, nu sî ştii, dila noi sau din ungurîască. Da-î diparti. Şî merze ’n Zos şî dă ’n Şiret, Siretu dă’n Trotuş şî Trotuşu dă’n Ghistrita, şi sî duşi tot Ia vali ’n £os. Moldova-î apă aşb can puţună. Cîtîodată stă şî dî-aseîa nu merg pluti pi îa, numa pi Ghistriţa. Morenî — Costandin Dănilă, 58. XVI La noi poartă omu suman, cozioc, boandă di chîeli di oaie, iţarî supţîrî cu bunbac; cu îeî i frig, da si sî fac? Şi ochins şî căsulă. www.dacoromanica.ro ROMAN 479 Fimeili-s slăbuţi, goali. Unblă cu fuştă, cu cătrinţă. în cap cu tulpănaş, da slăbuţ, di sinzes di bani, că nu-i puteri di luat maî mult. Ari şî cămeşe ţăsută ‘n casă ’n război. Morenî — Costandin Dănilă. 58. XVII în răzbel n’an fos, că nu vide maica-h£ şî m’o scutit. Da o făcut un fraţi a neu, o fos la Plevna. Da îel o murit ş’o rămas opt copchiî şî-î ţîn alţîî, străini. în patru sati-s împărţîţ. Morenî — Costandin Dănilă, 58. XVIII îera boier bun, bun o fos conu Alisăndrii. NiAhîama la horă ’n ograda dumisali şî ni prăve. O fos boier sinstit, di treabă. N’o bătut pi niminî, o vorghit or cu si băiet. Da-i di multişor di cînd o pierit. îeram io flăcău cîn l-an văzut. S’o dus ş’astept di-amu sî mă duc şî io. îel nu bazocurâ, nu băt6, la si sî vorbăsc di răutati dacă n’o fost? îel ni dus6 di drag. Că la noi iera şî sîn şî az borşuri1. Merzdm la bisărică şî pi urmă zucam, şî îel ni chîama di drag, să prăvască. Da amu s’o stricat lucru, amu-i ca amu. BîrtiSeştî — Nihaî îacob Trîefaş, 80. lJocuri. www.dacoromanica.ro VASLUI 8857 31 www.dacoromanica.ro VASLUI i Trăin greu, că n’avem si ni trîebuîe, cu si ni hrăni. Pămînturile-s scumpi şî nu-î di a2uns. Răzăş sîntem noi. Tata l-o avut pămîntu şî l-o ’npărţît la fisorî. Acu trebui să ni 2udicăm, că sela o luat mai mult, sela mai puţîn-Douozes di prăzîni pi patru fisorî o fost şî nu ni putem împărţi şî di-aseia umblăm pi drumu aista. Noi cu pămîntu trăim, încolo nimic, alt meşteşug nu avem. Pintru yite plătim la suhat. . Curseştî — Ghîorghe Onofreî, 39. II La noi o fos boli toată vara, chiar ş’acu sînt bolnayi oaminii di tifos şî di vintre. Chiar şî io am fost şî m’an dus la doctor. Ie miedic în Punzeşti, are şî azutoru lui. Noi criedem în doctor. Mai din nainti nu putem şti dicît si-o fost anu aista. Doară alţii mai bătrîni d’or hi apucai, da noi n’am apucat boli mai griele. Curseştî — Ghîorghe Onofreî, 39. . 111 La sat, vini-o apă pintr’insu di curzi şî di-aseia îi zîsi Cursăştî, c’ari scurzeri pin iei apa seia. www.dacoromanica.ro 484 VASLUI îe sat vîechi, răzăşesc. îe can di pi tinpu lu Ştefan sel mari. Chiar dila dînsu sînt şî înpămîntaţ1 bătrînii noştri. Străbunisii noştri dac’or şti seva di dînsu, da noi di undi să ştim? Di povîestit si povîesteşti, da nu li ţînem minţi. Chiar la noi nis nu sînt bătrîm cari să ni spuîe po-vîeştî di aistea. La noi mai mult ca pîn la sdptizes di ani nu Ieşti bătrîn. La noi nis crîşmi nu sînt, i linişti, nu cîntă nimim. Curseştî — Ilie Hordel, 33. IV Trimăt un viesin: *du-ti la omu cutări şî vîez n’a da fata după mini“. Şî vini cu răspuns, ş’apoî mă duc c’o rudă la îa. Părinţii vorghesc în casă, da tinerii triebui să iasă afară, nu faţă, ca să nu auză sei bătrîm, că li-î ruşîni. Afară si dă’n vorbă cu îa şî’ntreabă riirili pi fată dacă-î plasi, că a ţînea-o ghini, n’ari s’o ocărască. Dacă-î plasi întreabă şî îa: „duriata îm plasi, da nu ştiu io nitale“. Ş’apoî dacă si’nvoîesc intră’ntîî nirili’n casă ş’apoî îa. Părinţîî’ntreabă: „măîbăîeţ, îe „fîn“ or „paîe?“ Dacă-î binizîsi „fîn“, dacă-î rău zîsi „paie“. Apoi logodîeşti, intră’n cheltuială. Dacă nu si’nvoîesc si duc înapoi fiîecari şî si strică lucru. Dacă părinţii nu vor şî iei-s plăcuţ o îa pi fată fisoru ş’o fură şî pi urmă trimăt alţ tălmas şî ser iertări la pă-rinţ. Spun că băieţii si potriyesc unu cu altu. Curseştî — Ilie Hordel, 33. ,Impămînteniţi. www.dacoromanica.ro VASLUI 485 V Am adus la un Zîdan nişte oi la vărat1, într’a lui, nouă oî. Dînsu o vîndut oile toate şî pintr’a lui şî p’a mele, acu di sfîntu Dunitru. Ş’acu nu po să scot oile dila dînsu. L’an dat la domnu procoror şî lăcrăma mea o dat-o la poliţîîe, s’o serseteze îa. Acu să videm sî-a hi, că mă duc să văd si-o dzîse domnu poliţar, să vorghesc cu dînsu. Noî ţînem oî puţine, cîte âins, şese un Rumîn, că-î greu nevoie, îs pămînturile scunpe. Delenî — Ton Pascal, 50. VI îeran răcut pi şeptedzes şî septe. An plecat pi dzîua di opspredzese octomvre; ni să pare aş6 că-s v’o treidzes di anî d’atuns. An plecat cu răghimentu treispredzese. Cîn nî-o băgat pi noî în foc, îeşîse toţ Tursîî din Plevna şî goma pi Ruş, peste apa Griviţa. Aş6 pi noî nî-o ’nşîrat şî î-an loat din urmă la bătaie, că noî îeran tilarîorî. Aş6 cîn Rusu o vădzut că-î armată rumînă s’o ’nturnat în faţa Turcului. Turcu cîn o vădzut că vin Ruşii s’o ’ntors ş’o dat faţă ’n faţă cu răghimentu al treispredzeselea leş. Şî n’o avut încotro şî s’o pus zos ş’o lepădat armele şî aşă s’o loat Plevna pi dzîua di opspredzese—can ţîî minte aşe o leacă. Pin urmare î-an ţinut în pirapete v’o sinspredzese dzîle. Di-asi ’nainte an plecat la Bucureşti cu prezonetu. Dila Bucureşti am îeşît cu dînşîi la leş, pi zos, pînă an vinit acasă, şî iera vreme di iarnă. Delenî — Ion Pascal, 50. 1Să Ie ţie vara. www.dacoromanica.ro 486 VASLUI VII Amar di greu îera, d’apoî se să fasem, daeă îera greu? Şî multă lume o pierit. Nouo miî di călărime prezonerî o loat Ruşii şî Ru-mîniî to nouo mii pedestrime. Mîneam noaptea pi cîmp, pi omăt, şî rămînea dimineaţa cîte douodzes, cîte treîdzes pi troian. Tursîî îera ’nbrăcaţ supţîre, .di vară, cu colţunî di bunbac şî cu papus. Vorbeam bine cu Tursîî, îera oaminî di treabă şî ştiîa rumîneşte. Tursîî o dzîs cătră noî: „că dacă an hi ştiut noî că sînteţ numa un răghiment, cum eraţ voî înşîraţ în tila-rîorî, cu stuchit vă omoram. Dar aş6, voî aţ avut noroc că v’aţ aşedzat dî-aţ părut lume multă". Del s’o ’nşelat şî îeî. O azutat Dumnedzău că îeran băîeţ tineri. îo an fos prins în locu altuia, eran numa di şeptesprese ani. M’an dus, dacă m’o loat din napoî cu monîţîîa la schinare. Pi urmă s’o ’npărţît prezoneriî, că s’o ’npăcat ştatu şî lî-o dat drumu ’napoî. / Delenî — Ion Pascal, 50. VIII VIII Di foame an răbdat trei dzîle şî trei nopţ odată, că s’o stricat podu pi Dunăre şî n’o putut aduse provizîîe. Ca ista, ca răghimentu al treîspreselea, nis unu n’o intrat în focuri aş6 multe. An tras şî îo op focuri, op gloanţe, la se să spui mai multe? că poate să ’ntreabă undeva di asta. Dî-acolea n’a mai fos ninic, s’o strigat în-setare şî s’o dat prezonetu. Aş6 o fost. Şî ştatu nu ni dă pămînturî ninic, nu ni fase măcar scutire di ghirurî, di avalelc. Lemnele, pămîn-turile lî-o loat Zîdoviî, boierii, şî noî şedem ... vai di capu nostru ... 1 Delenî — Ion Pascal, 50. www.dacoromanica.ro VASLUI 487 IX Uite la noî cum îe: O fost o fată a unuî Rumîn, copchilă curăţîcă, mai avuse fiete iei, da-i murise. Un băîetan se vinise din armată îi duşd lucruri din crîşmă mereu. Mă-sa mărturisîa că fata iei nu vorgheşte cu nimini. ' într’un tinp vine o fimeie să-î descînte şî băietanu iera ’n casă. Mă-sa o dzîs că fără voia fietii o fost acolo fisoru. Toamna o vinit s’o seară unu şî fata sta ’n tinpu sela supt un pădureţ cu căporalu, că cu iei s’avd. în cursu treghii vine un alt fisor şî-m dzise niie di fată. Da io î-an spus că nu si poate pînă n’oî da ochii cu fata. — O vădz, o trag dî-o parte: „uite Sinion se spune". Şî ia dzîse: „vreau, îm plase" — „Da, Mărină, cum fasem să dzîs şî faţă di mamă aş6“? O ’ntreb pi urmă pi mă-sa şî-m spune că fata nu vrd. Îî spui pi urmă fisoruluî: „mă, Sinioane, nu ţ-an spus io că nu si poate"? Cînd aude tat-su fietii, s’o supărat ş’o suduie şî ia ’nsepe a plînze. Si mai frămînta iei că nu vrd s’o deie după sela, pînă n’o vinit şî pochii di i-o spus iei nu credd că fata lui o işît dîn casă. î-o spus: „mă, iart-o, că-ţ fas caraghîoz di fată". Pi urmă o iertat-o şî i-o dat se i-o vinit iei ş’acu trăiesc amîndoî. Iacă aşd o minţit fata părinţii. Ales acu nu mai găseşti să si tălmăsască părinţii cu părinţii. Dacă iei ştiie să zoase, să cînte, asela-î bun. Numa ’ntre dînşîî di si tălmăsesc, că treaba părinţilor o rămas. Acu s’o stricat lucrurile. Fisorii si ’nsoară di nis, di cîte paîsprese, di sin-sprese ai, di-aseia si ’mmulţăsc aşd. Am şî io fată ş’o vinit fisori şî la mine, da lî-an spus www.dacoromanica.ro 488 VASLUI că n’an fată di măritat, pînă n’a hi di vrîsta di douodzes di ai. Şî n’o las nicăîurea. Corbu — Mihaî Mihăîlescu, 45. X Io dzîc aşd, dacă vine căzu di alezere să merzem toţ să ’ntrebăm: „Teste dzîua alezerii astădz? Dacă Teste, are să spuîe preşedintele. „Domnule! —să dzîsem— aleZeţ dacă vă trebuie, ştatu s’aleagă se-î plase luî. Dacă el nu ni dă ninic di se să-î alezem noî oaminii*?— Şî să videm se are să facă. Aşe maî bine dicît somagu, cum o fost căzu acu. S’are să facă, dacă nu aleg îo ? An să trăiesc şî îo ca un vinit din altă ţară. Aş6 ar hi maî bine dicît s’aleagă omu cu un pahar di rachiu şî pi urmă Tel să Ta miî di leî dila ţară. * îo aş6 lî-an spus la oaminî. Eî! da lumea noastră nu vr6 aşe. Omu nu trebuie să îeîe frangu, că tot pi spatele luî îl Ta. Corbu — Mihaî Mihăîlescu, 45. XI M’an luat la sfadă din partea averii cu fisoru. M’an dus la iei şî nora o sărit la mine şî m’o’nbrinsit, m’o is-ghit şî i6 şî iei. „Da-s făcute di mine casile an dzîs, şî Î6 s’o dus la mă-sa ca să viie fraţii cu tăţîi. îo an tras uşa după mine^Şî cînd î-an dzîs: „se, mă, ai vinit cu cumnaţii să mă bateţ“?, iei: „tas că cîn tî-oi isghi întri’n pămînt“! Bărbatu-neu o murit şî iei făse se vr6 cu mine şî mă trimete la vreme di bătrîneţe, pi iarnă, pi-ais. Nu s’o mai făcut pîn’amu di-aîestea. Si mai sfădesc iei oami-nii, da nu si bat. îo nu pot răbda aş6. îo am nevoie cu a www.dacoromanica.ro VASLUI 489 mele lucruri, nu cu a îeî. Dacă trăia bărbatu îera ghine, da iei o murit, o dzăcut o iarnă, o avut o bubă la gîtiţă. Iei o dzîs cîn trăia: „ai, fimeîe, la Vaslui, să regulez cu tine“, da io an gîndit că o să mă ’mpac cu fisoru ghine şî nu m’an dus. Amu di se merze di se si fase mai rău. Dacă n’ar hi ninic 1 îi vine îeî o furie aş6 şî-î comedie. Alfel îş caută di treabă, da-î r6 di gură. A vinit astă iarnă un doftor şî l-o făcut di tătă ba-zocura pi ghetu om, că o mas la mine noaptea. Vinise să caute copchiiî di gîls. Io an dat o hîrtiîe la procurori să viîe zăndărî la faţa locului să’nserseteze. Amu si catolniseşte1 lumea, nu mai ţîne leza. Isgheşte fisoru pi mamă. Şî îo l-an scos pi îel dila zeniî, di l-o dus la căsularî. O unblat ghetu ta-su, că îel o fost în răzbîel. Iei făs6 plînzere mereu să vindem zuncaniî şî sâ-1 scoatem dila zeniî, că-î greu. N’an ştiut c’are să hiîe aş6, că-1 lăsam acolo. Amu numai aş6 mai dzîc: „cum l-a mai ’ncăldzî Dumnedzău*. Fereşti — Mariţa lu Stamache Coman, 55. XII Fimeile lucrează, ţăse, torc. Cu aistea trăim noi, cu lucru’n casă şî la cînp. Avem haine di aistea: cămeş ţăsute ’n casă. Cunpă-răm bunbac, depenăm, urdzîm. Mai purtăm ilic, şaluri, beltisoare2 şî vara bariz şî fuştă. Aîestea li cunpărăm dila tîrg. Fereşti — Mariţa lu Stamache Coman, 55. 1Se face nelegiuită. ^Broboade. www.dacoromanica.ro 490 VASLUI XIII Pi copchil îl boteadză, îl încreştinează, îl creşte, îl scaldă. Moaşa-1 duse ’n braţe, nănaşu-1 ţîne ’n braţe la botedz. La trei sări vine ursitorii, şî să-i pui atuns un pahar cu apă copchilului pi masă şî cu pîne, ca să-l găs'ască ursita aş£, că-i ghine. Iele vin la fereastă şî spun cum are să hiie copchilu. Apoi si fase cumătriîe,' petresere, Fereşti—Mariţa lu Stamache Coman, 55. • XIV Lumea unblă şî la doftor, că doftoru mai mult poate; şî la descîntese, că nu ştii di unde si tînplă leacu. Bărbatu-neu o fos la doftor, io nu; nu m’o dus Dum-nedzău, m’o ferit. * • Lumea dzîse că la doftor si lecuieşte mai ghine. O fată a m6 s’o făcut sănătoasă dila doftor, numai din trii hapuri pi dzî: unu dimineaţa, unuJa anadză şî unu sara. Fereşti — Mariţa lui Stamache Coman, 55. XV Postim pîn la Crăsun, la sfînta naştere. Şî postu mare ş’al Sîn-Chetrului îl postim, da sei dila meliţîie nu. Io mă duc todauna şî la bisărică, da sele goluţe nu si duc. Piste an si duc mai rar, nu tăţ. La Paşti apoi tătă suflarea si strînze. " Fereşti — Mariţa lu Stamache Coman, 55. XVI Lu ghetu omu-neii, că iera omu ştatului, lui îi plăs6 poblicaţîi di-aiestea. Asculta, că nu ştiia carte, da iera www.dacoromanica.ro VASLUI 491 căpos, prinde tăt. Iera iute aman, piste samă, dî-aseia s’o prăpădit. Chiar cînd o murit î-o adus una dî-aşelea gatbine cum să-î dzîc? — decurăţe, dî-o pune la chiept. î-o adus-o cu douo dzîle nainte dî-a muri. Iera cu capu Rezelui pi î6. Iei o’nseput a plînze. Fereşti — Mariţa lu Stamache Coman, 55. XVII Can greu o dusem. Pămîntu s’o scunchit şî-î puţin la noi. âe fas cu două făls şî cu şepte fisori? Dacă ai o zită, seva, un s’o ţii? Li ţinem la boier şî plătim di vaca cu lapte douozes, di părechea di boi triîzes di lei, da-î mult. Noi sîntem clăcaş. Dila Cuza-î dat la părinţ pămîntu se-1 avem. Niîe să-n deîe ştatu pămînt c’an fosviteran—nu-n dă. âe să Fac? împărţăsc dintr’asela care-1 am la fisori, cîte sinsprezese, cîte douosprezese prăzîni la un fisor. Moara Gresilor — Vasîle Anton Şchlopu, 56. XVIII Io sin leat şeptezes şî septe ş’an fos la răzbel. An plecat la’ntîi aprile. Dunărea an trecut-o în zîua di sfîntu Iliîe, la Nicopol. Dî-acolo an trecut la Griviţa, la Bucova, la Vterbiţa şî s’o mîntuit atacu la Plevna, la podu Hîrleţuluî, despre Sofiia. Pi urmă pi noi nî-o rătras napoî cu prezoneriî, c’an rămas puţîni din foc. Ob mii şî sin sute di prezoneri o adus răghimentu nostru al treisprezecelea di dorobanţ, di leş. An luptat ş’o mărs bine, c’an fost îndrăsneţ. Iei1 sta’n rădute şî noi ni dus£m la dinşîî, la ghizuniîe. Iei băt6’n * *Turcii. www.dacoromanica.ro 492 VASLUI carne şî noi băt£m în malurile aselea. Acolo Iera grozăyiîe. Iei sta’n rădute şî noi ni dus6m după dînşîî, îi scot6m din Testa si dus6 ’n selalalt şî noi trebuia să-î scoatem şî dî-acolo, pîră acolo mereu, pîră unde i-an prins. Acolo nu-i ca ais, să dai ’napoi, că te puşcă coman-datu dila schinare, trebuie să dai nainte, să reuşăşti. Alfel cum îi mai prind6i pîră nu te’ncheptiai cu iei? Pi mine m'o rînit cu baineta o leacă, da n’an simţîl ninic. Par’că ştiiaî acolo la se te dus? Atuns îţ luai gîndu di casă, di masă, nu te gîndiai să mai scachi ’napoi. Cîtă griză an dus 1 Mincam păpuşoi cruz. încai, dacă te’npuşca odată scăpai di griză, da aş6... Moara Gresilor — Vasîle Anton Şchîopu, 56. www.dacoromanica.ro fălciu www.dacoromanica.ro FA LCIU i — Foai verdi maghiran, Ghiţîşor dzi pişti deal N’ai vinit la noi dzi-on an. — N’am vinit că n’avui cal Am loat cal împrumut Ş’am vinit cînd am putut. Si folos c’am m’aî vinit? C’am găsît puica ’n pămînt; Am să stau şî luni şî marţ Să-m daţ sapă şî lopată Să mă duc să rii-o dizgrop, Să-i văd faţa sd curată Cari-o sărutam odată, Ş’acu-i plin dzi promoroacă, Să-i pui la cap un trandasir, La tsisoari-un grazantsin1, La o parte un salcîm. Corni — Ileana Sumanu, 24. II S’o pornit tril crai măhniţ Pintr’o std că s’o ascuns, n'ufănicâ. www.dacoromanica.ro 496 FĂLC1U Nu merzd ’n spre apusoare Şî ’n spri-anadză avd cărare, Cîn sta dzi să hodzind Stdua lor le’ngăduid. „Si umblaţ, si căutaţ Sel nic prunc ca să-l aflaţ? Dzi s’a afla să-l găsîţ Niie dzi veste să-m daţ, Să mierg să mă’nchin şî io“. Şî o mîers dzi s’o ’nchinat, Scumpi daruri ş-o luat: Aur, zmîernă şî tămîi Precum şî la carte scriie; Cu dar şî cu veseliîe Amin, boieri, să vă sile Dzi astădz până ’n vesiie. Corni — Ileana Sumanu, 24. III Dzila noi dumbrava ’n zos Mult e mîndru şî frumos, Numa ’n iarbă şî răgoz Creştsi-un trandasir frumos. Io mă plec să-l ani ros, El îş lasă floarea ’n zos, Io mă plec să-l pui în sîn, El îm spune că-i strein, Dzi strein iei s-o rămas Mult îi negru pi obraz, Mult îi negru şî pătat; Dzi părinţ s’o dzipărtat. — Maică, dzicît pin streini Mai dzine într’un vas cu st'ini, Că streinu-i ca sulina www.dacoromanica.ro FALCIU 497 Şî tse’mpunze ca aldzina; Mă duc la cofă să beu apă Niştse lăcrin mă adapă. Bate, vintse, pintre bradz, Ni-adusi-un dor dzila doi fraţ, Batse, vintse, pintre flori Ni-adusi-un dor dzila surori. Cornî — Ileana Sumanu, 24. IV Dzin zos dzila răsărit Vini-un car acuperit Cu covor verdze ’nvelit, Covor roş acuperit, Dar în nuntru sine îestse? Unu singur Dumnedzău, Măîculiţa Presista, Mihailă Hranghelu, Vină să î£ sufletu A răposatului Nihaî. Pi dzipartse să ruga Şî dz’aproape ’nzenunta: „Viniţ fraţ, viniţ surori Şî mă ’npododziţ cu flori, Mă stropiţ cu stropi dzi apă, Mă pitreseţ pin’ la groapă, Slropiţî-mă şî cu zin, Mă pitreseţ la amin. Să nu mă scriţ cu morţii, Că morţii nu-s fraţii nil, Să mă scriţ cu viii, C’aseîa sînt fraţii nil, . Să nu mă scriţ cu sernală, Că sernală-i multă ’n ţară, 8857 www.dacoromanica.ro 498 FĂLCIU Să mă scriţ cu arzint, Că ar^intu-î su pămînt, Viaţa m6 s’o mîntuit. Înzeriî vor strundziţa’, Părinţii faţă nî-or sta, Ca pi fii nî-or zudzica. Să merz6m la zudzicată, La scaunu dzi ves dzi chîatră. Undze mei;zî-o lume toată, Să-m seu iertare dzila tată; Să merz6m la zudzicată La scaunu dzi aramă, Să-m seu iertare dzila mamă; Să merz6m la zudzicată, ^La scaunu cu doî bradz, Să-m seu îertafe dzila fraţ; Să merzem la zudzicată, La scaunu sel dzi flori, Să-m seu îertafe la surori, îm seu îertafe dzila toţ vesiniî nil, C’ac'i sin pornit pi drumu dzi vesii. Corni — Ileana Sumanu, 24. V DZI SAS RĂO Amin, amin. Cum să ’ngăduîe sefu cu pămîntu Aşa să să ’ngăduîe zunghîurile şi duferile lui [cutare] Suzetătura şi spulbărătura, Spaima şî frica. S’o pornit omu dz’acasă Gras şî frumos ‘Trlmbiţa. www.dacoromanica.ro FALCIU 499 Şi bun sănătos. Pi cale, pi cărare Cîn Ia nizloc dzi cale S’o ’ntîlnit cu sas rău dzin scîrbă, âas rău cu Iichitură, Sas rău cu ’ntîlnitură, Sas rău cu spaimă, Nimin n’o vădzut, Nimin n’o audzît, Numa Maica Presista, Supt o poală dzi ser s’o coborît, în cîrze dzi aur s’o sprizinit Şî dzin gură î-o vordzit: — Omule, se tse nişeledz, Se tse văicăredzV — O sfîntă Maică Presistă, Cum nu m'oi nişela, Cum nu m’oi văîcăra? Că m’am întîlnit cu sas rău cu Iichitură, Sas rău cu ’ntîlnilură, Şas rău cu spulbărătură. — Omule, nu tse mai văîcăra Şî nu tse maî nişela, Că io la dziscîntătoare tsi-oî îndrepta Că Î6 s6răle ’n foc o arunca, Cu gura ţ-a cînta, Cu limba ţ-a dziscînta, Cu mîna ţî li-a dzipărta, în fundu măriî li-a arunca. Undzi-or sta, s’or fărâma, în pustii loc s’or aşădza Şî la bolnavu n’or maî căta. S’o maî pornit dz’acasă [cutare] Pî-o cale, pî-o cărafe Dzi s’o spăriat şî maî tafe, Nu ştsiu dzî-un lup cu-o lupoaică www.dacoromanica.ro 500 FĂLCIU Sau dzî-un urs cu-o ursoaică, Sau dzi om bat, Orî dzi v’un cîne turbat, Ori dzi om cu capu mare, Că s’a spărîat şî maî tare. Io pi dzîua dzî-adz Am mîntuit dzi dziscîntat. Nis aşa nu voî lăsa, în grazd oî alerga, Pi dzis dzi foc oî încălica, Caî înaintse vor dzipărta, în pustii loc vor aşădza, Undzî-or sta s’or fărâma Şi la bolnav n’o maî câta. Bolnavu o rămîna Curat şî luninat în ştsirea lu Dumnedzău dat, La drîapta Tatălui aşădzat . Să siîe dzi boale gr61e îndreptat. Aistse cîtseva cuvintse Dzila Dumnedzău ni-s menitse. Sine lî-o puts6 dzîse Şî lî-o dziscînta, Dziscîntsecu dzila mine Şî leacu dzila Dumnedzău Şî dzila Maica Presistă. Corni — Ileana Sumanu, 24. • • VI DZI URSITĂ — Ohoho vacă dzi laic, Ohoho vacă plăvaîe, Ohoho vacă bălaie, Dzi undze vii tu? www.dacoromanica.ro FĂI.CIU 501 — Dzin nouă ţări Şî dzin nouă mări, Rîcnind şî boncăind, Dzin tsiăoare brăzdze azvîrlind. — Stăî, nu tse rîncăi Şî nu tse boncăi, Că îo nu nî-oî da Patu cu bărbatu Kis blidu cu mîncare, Nis săcultseţu cu safe, Că îo sâră1 am cătat, în foc lî-am aruncat, în apă lî-am stîns ’ La inimă tsî-a ’mpuns, Sînzele ţ-o curs, Acolo tsî-aî tăvălit, Acolo tsî-aî forfotsit Şî îo am rămas Curată luninată Dzi ursită îndreptată. Corni — Ileana Sumanu, 24. VII Sici o baragladinî di Ţigan umblîn pi cimp sam-bura, numa si deti pişti o coşcozemite moyilî di'galghinî aurii ca şî sfîntu soari într’asfinţît, la rădăsina unui schin. Di dus di cap si îara crezu cî-î altî dihonie di mîncărî. Însercî sî-î mîninsi, da nu putu. însudat îî lăsî soara naibii ’n paşi şî sî dipărtî mînios. Întîlni un soban cari-ş păşt6 oili, durluind din trişcî, culcat cam într’o rîlî lingî un şîpoti cu apa ca lacrima. „Bre! Romînico, îî zîsî Ţîganu, îo posî sî-ţ daă 'Pluralul dela ,,fier“. www.dacoromanica.ro 502 FĂLCIU ţîi pitas! di aur, pi cari nis! cîni! nu-! mîntnci, sî-ţ umpli gluga ta, da sî-nî da! şi tu ni!e o oai, bre, într’ales.“ Rumînu văzu că sinstita păsărulcî î! proastî di dă ’n nas şi-! mînîncî cîni! din traistî, ca la toţî si! din stolu lor, şi si ’nvoi cu Ţîganu. Rămîn6 lucru la alegere. Da şi ais! o păli ca Iriniia cu oişte ’n gard, pasări noastrî. El si chiti ’n troaga 1 lu! aşi: „s’o eu pi s6 din frunţi i pte slabi, ci di se6 fu£i tari. S’o eu pi s6 din niiloc nu-! s6 scofalî“. Ochi! soroiulu! si bunghirî atunsi spri coada turni!, uni o oai rebegiţi di !arnî agh6 vute dupî seli-lanti, di slabi si era, şi muşi! î! curte pi nas. „La c!o! la c!o! croncîni balauru, ase6-! di mini, !a ti uiţi netali, di graşi s!-! agh6 si ma! tîrăşti, şi untura-! cur zi pi nas11. Si ’nvoi cu sobanu şi o lui. O duşi acasî şi o trînti dinainte bordeulu!; !ar dansu cu mămăliguţî ’ntinsî pin’ si săturarî ’n untura si curte din oa6 Ţiganului. O techirî şi o fripsârî ’ntreagî în sobî; ma! haliri* 2 şi o cofi di yin, dar poveste se6: prostila din născări nisodată leac nu ari; îş adusărî aminti înainti di a si puni la masi ci n’au scobasî3 — mi rog netali tăbet boeresc. Ha! cu toţi! la sco-basî. Pi drum si ’ntîlnirî iar cu un afurisit di Rumîn. Soara nis! una nis! douî'nsepi: „bre Romînicol si nu ti’sî4 * bre acasî la mini, ci ! cheS diasupra uşi!, oa6 friptî’n cuptlor şi cofa cu yin su masi, auz bre?!“ Rumînu bun mebenchî răspunsî: „cum nu! Si poati si fac io una ca asta?“. Dar în inima lu! nu-ş pute stăpîni rîsu şi chisoa-rili pin’ la bordeu Ţiganului. îş ma! lui vr!-o do! tovarăş!, si duşi la bordeu soari! şi făcu boştioarâ6 pin sobî şi pin cofi. Sătu! di pute! usidi purisili pi pîntisili lor o tulirî. Şleahta di Ţigan! fnecari cu citi un schin di măsieş în spati si ’ntoarsărî şi si vîrîrî’n casî. Cin colo paşi, ‘Tidva, capul. aînghiţiră. 9Un fel de peşte. 4Te duci. •A lăsat gol. www.dacoromanica.ro FĂLCIU 503 nisî tu oai, nisî tu yin, nisî niros macar, ţăpenîe nu sî auza, numa un bondar di sil mari bîzî6 ca Totoî a nostru din cobzî. Nisî una nisî douî Ţîganu nostru cădi pi ghetu bondar, cum cî el şî nimini altu î-o făcut aist năcaz. Amand6 la baros şî fuga dupî bondar. Bondaru sî aşăzî pi horn, Ţîganu plîosc cu barosu şî dărîmî hornu; maî dărîmî ş’un părete şî numa parcî l-ar hi ’nvăţat sineva, sî pune pi nasu Ţîgansiî. Ţîganu clichi din ochî şî trosc cu barosu ’n capu Ţîgansii dî-o culcî latî la pămînt. Dupî si văzu balauru c’o făcut cotoarba, puni iuti un sere di cofî ’n capu Ţîgansiî şî prindi a baţi peni di zur împrejur ca sî nu îasî sufletu; apoi trimăsî răpidi pi dănsucu ăl maî mari la popa din sat zîcîndu-î: „du di chîamî pi taica părintili sî prisistuîasci pi mî-ta, şî spu-ni-î cî î-oî oţăli şi îo un topor". Dansucu sî dusî şî găsi pi popî la masî, mîncîn brînzî cu mămăligi caldî, di i s’o făcut poftî puradeuluî. Cu ochii la popî şî cu gîndu la brînzî zîsî: „Moş Brînzî, o’s tata cî sî meizi sî oţăleştî pi mama, cî ţ-a prisistui şî el vr-un topor". Corni — Vasîle Andrei, 90. VIII — Bre, Unguri, di si ţî-I cămeşa groasî? — Avut di uni fasil — Da di si-i scurtî, bre? — Atît fost I Corni — Neculaî Vasîle Andrei, 38. IX IX DI ŞĂRPI Liţî pistriţî, Din pămînt în îarbî, www.dacoromanica.ro 504 FALCIU Din îarbî’n păr, Din păr în cheli, Din cheli’n carni, Din carni’n vînî, Din vînî’n os, Din os în măduhî, Ducî-sî vestîa, Nî-aduci povestîa, Din măduhî’n os, Din os în vînî, Din vînî’n carni, Din carni’n cheli, Din cheli’n iarbî, Din îarbî’n pămînt. Vutcanî — Ilinca lu Gavrilî PuriSe, 40. X DI BUBÎ DULSI Mî sculă! duminici dimineaţî Şî făcui o masî mari, Chemăî toati bubili, Toati buboaili, Toati plescayiţîli, Toati cîrtiţîli, Toati udmili, Numai buba seî dulsi n’o chemăî. S’o mînîet şî s’o uscat Ca baliga’n gura cuptîorîuluî. Vutcanî—Ilinca lu Gavrilî Purise, 40. www.dacoromanica.ro FĂLC1U 505 XI DI D10CHÎ Di hi diochet di femei crapî-î ţîţîli, Curgî-î laptili, Di hi diochet di fatî chisi-i gîţîli1, Di hi diochet di cîmp sî sî ususi, Di hi diochet di codru sî-î chisi frunza, Sî rămîi curat, Luninat Ca arzintu Strecurat, Ca maîcî-sa si l-o făcut, Ca Dumnezău din sen si l-o lasat. Vutcanî — Tudora Ion Cofocarîu, 50. XII Fost-o sici un mari împarat şî sî chema Sâvîan. Di uni şî pănî uni asel împarat av6 urechi mari ca di coş-cozemite magar. Şî tari sî mai ferd asel împarat sî nu cari cumva sî afli supuşii lui asastî mari tainî. Umbla numa cu capu acupirit, di nu i sî vidd urechili seli mari. Nimind dar nu ştid dispri asest sîcret, fărî numa bărghieru lu împaratu Săvian îl ştid. Şî, doamni, sî ferd şî el sî nu-1 dei ’n poblic, căsi vai ş’amar di viiaţa lui: spînzură-toard-l aştepta. Din prisina asta, cî ştid asastî tainî şî nu putd sî vorgheascî şî altud dispri 6, însepu ghetu om sî i sî facî rău, a sî umfla, cî sî strînzd ’n coşu lui răutati. Căzusî ghetu om în dropiei. Sî dusî dar sarmanu la un doftor neamţ, foarti di-parti, şî-î spusî cum stî lucru. Doftoru sela sî vedi lucru cî iara diştept a dracului, cî l-o putut vindeca, măi talî, uşor di tot. I-o spus cî sî sî ducî pi cîmp diparli şi sî hiie 'Viţele de păr. www.dacoromanica.ro 506 FĂLC1U singur, si nu-1 audî nimind Si sî pui sî săpi o borti ’n pămînt, sî sî pui cu gura la bortî tuchit zos la pămînt şî sî strîzi tari, di tril ori: „ari împaratu Săvîan urechi di magar“. Di acolo va eşî o burulanî cu frunza ca ureche di magar; sî o tai mărunţăl şî sî facî din 6 nişti âusu-leţe, pi cari noi li mai chemăm şî ţîgărî; pi cari sî li be6 şî sî va vindeca. Şî sî vezi c’o avut dreptati Neamţu dracului, cîsi cum o făcut aşî, cum o ’nseput a sî disumfla şî a nu-i mai l’asi rău sîcretu pi cari-1 ştte dispri împaratu. • Di atunsi s’a născosit pustiu ista di tiutiun; di ase6 samînî frunza lui cu ureche di magar; iar sini ari cîtf un alean la sufletu lui şî nu-1 poati uita nisi spuni altu6, bd tiutiun ca sî-1 mai poatî uita. Vutcanî — Dunitrachi Popa Sobotaru, 90. XIII Numa sici un prd sfînt vlădici sî dusî la o bisă-ricî ’ntr’un sat, ca sî facî ispecţîie popii di-acolo, cî nu-i pr6 anirosa ghini vlădicii di el. Numa colo dupî si s’o pus vlădica ’n strana arhiercascî, cîn îşi aşăzî mînile pi răzămătorî, numa si dă di coşco£emiti liul6 ticsîtî di tiutiun. Numa uni s’o suparat, măi tatî, vlădica, şî chiamî pi popi din oltar. „Da ghini, părinţi, si sî chiamî asta? Aisi şăd asfel di lucruri?" Popa sî făcu galbîn ca lipanu şî sî uitî mănios la dascal, apoi răspunsî: „sărut mîna, pr6 Sfinţi, iacî afurisîtu ista ş-o pus-o acolo. E a lui. A md n-o ţîu dicît în oltar pi sfinta masî!" Vutcanî—Vasîle Stoica, 38. XIV DI RÎÎE Nouî rîi am avut, La oasti s’o dus, www.dacoromanica.ro FĂLCIU 507 Numai opt o vinit Şî una n’o vinit. Da di si n'o vinit? Cu unturi fripţi, Cu sapi lichitî, Cu pusoasî tămăduiţi, Cu chiatrî’nchetritî, Si chei, Si răschei Ca spuma di mari, Ca rouă di soari. Stuhuleştî — Zanhira Gavrilî Dascalu, 45. XV Si nu vi hiie lucru cu banat, boieri mari! Ci s’o bucurat Mari Marchidon împarat; âi-o văzut s’o bucurat: Douî merişoari di aur Dimineaţî cin s’o sculat, Pin curţi ci li-o aruncat, Curţîli s’o cutremurat, Sluzîli s’o dişteptat. O scos un cal graur, Cu şaua di aur, Cu frîu di matasî, Cit yiţa di groasî. Dumnezău cin o discălicat, Brazdî niagrî o răsturnat, Grîu di vârî o sămănat, la s’o’s la luni, la săptămînî, Si vădi grîu di frumos. Grîu di diparti înverzi, Di-aproapi frunţi di copt făse. www.dacoromanica.ro 508 FĂLCIU Di grab di călări s’o plecat, Triî schicuşoari’n deşti lî-o luat, în palme lî-o frecat, în năframî lî-o legat, Şî la zupîneasa gazdî o alergat: — Valîol Valîol măî fimei, Grîu nostru c’o sî chei. — Măî bărbaţi blastamati, Nisî o grizî nu ti baţi, Nisî în samî nu băga, Că nisî tîrgu nu-î diparti. Te’n1 tîrguşor cole la Bârlad, C’am auzît cî-î tîrguşor lăudat, Şî 6 săsireli mănunţăh Cu mănunchîu di yioreli Ca sî taî grîu cu eli, Şî sî strînzi tot nevesti ochişăli Şî copchili tinereii. Şî ales selilanti trăzd, Nu prd trăzd, Dar o babî bătrînî, Cu sesird strîmbî’n mîni, Făsd din znop, clăi, Din clăi, hodobai, Cara la seî făţarîe di arie. Aduseră doîspresi ghidiziî2 Negri ca corghiî, Pi uni calea, Scînteî varsa. Cu cozili felezud, Cu nărili vînt trăzd, Cu urechili’n sac pund, *Du-te. aBidivii, www.dacoromanica.ro FĂLC1U 509 O’ncarcat douăspresi carî mocăneşti Şî douăspresi moldovineştî; Pursesără la moarî la Ivăneştî, Iar blastamata di moari, Cîn văzu atîte carî • Cu pohoarî, Cărăuşii pocnind Boii muzind, Puse coada pi spinări Şî pleci Ia lunca mari. Şî eşî un moraraş mititel şî buzat, N’ar mai avb parti di el sini l-o botezat, C’o mînî di tîrîţî Şî’n mînî prăzîniţî; Cu tîrîţî nî-o amăz6, Cu prăzîniţa nî-o croâ Şî din gur’aşî-î spune: „Ptru, ptru, ptru, şî na, na, na!“ Moara sta şî sî uita, Ca la un stăpîn si-î îara, Ş’o luarî di codiţi, Ş’o trîntirî ’n pîrpăriţî, Ş’o luarî di dîrlog, Ş’o dădurî hop la loc, Şî-î dădur’ un pumn în şăli, Di crişcarî din măsăli, Şî-i dădurî unu ’n gurî, Ş’o dădurî pi făinî, Şî ’ncălicarî pî-un cocoş, Şî prindă a turna ’n coş. ♦ Nu curz6 făină, si curzd aur şî mărgăritar Pin curţăli bevoastri, boieri mari. Iar zupînu gazda cu poala măntăliî-1 lua Şi ’n chilna harabaliî cî-1 turna, Iar cu poala sumanului cî lua Şi ’n chilna carului cî turna. www.dacoromanica.ro 510 FĂLCIU Acuş’a ’ncărcat douăspresi cari mocăneşti Şi douăspresi moldovineşti; Plecări acasî la zupîneasa gazda; Zupîneasa gazdî cin o auzit Carîli scărţîind, cărăuşii pocnind, îndat’o sărit numa ’n fustî şi ’n tulpan, Ca ş’o mădamî di divan, Ş’o purses din cămări ’n cămări, Păn l’al noul£ cămări, Ş’o făcut un colac mîndru şi frumos, Ca şi faţa lu Hristos, Şi l-o pus în cuiu din zos, Ca si hiie ’n sara lu Sf. Vasîle Nouî plugaraşîlor di folos. L-o tăet în tril, 0 dat şi lu Andrii: L-o tăet în patru, 0 dat şi selor dî-afarî, Ci stau cu gurili cascati: Iar tril mătăni c’am bătut, Doi înzeri ci m’o luat, La porţîli iadului ei m’o dus, ăi-am văzut, io.singur m’am spăriet: To mesi strînsî şi făclii neaprinsî; Femee fărmăcătoari Si primblî pi dînsa Faraoschi pin iad călări, Femee cari £ mana dila vasi, Ni-o călăresc doispresi drasi; Iar tril mătăni c’am bătut, Doi înieri ci m’o luat Şi la porţîli raiului ci m’o dus. Iar în rai si-am văzut Io singur m’am bucurat: To mesî ’ntinsî, făclii aprinşi, Şi paharî plini, Cum îş dau creştinii www.dacoromanica.ro FĂLCIU 511 Di pi draga lumi. Copchiii siî nibotezaţ Zboarî din pom în pom Sî strîgî ferişi di ii şî di ii, Da mai ferişi di siî si i-o făcut pi ii. Şî tot v’am mai ura boieri mari, Dar stern tocma dila Calica, Uni-i mămăliga numa cît nuca, Cîn oi scăpa fărmătura. Doispresi mi pălesc cu dischicătura; Şî tot v’am mai ura, v’am mai ura, Da-s numa ’n ilic Şî mi 6 naiba di frig, Cam un cozoc cu niţîli di cîni, Cî de’gh6 sî mai ţîni pi mini, Cî-i tocma di cînd iara tatî-no nire; Şî tot v’am mai ura, boieri mari, Batîr ni-ţ da şî nouî v’o douî, tril parali, BaUr cît om lua la băieţi sari. Trandahir bătut pi masî, Rămîi gazdî sănătoasî. Mălâeştî—Ion Teleganu, 8-). www.dacoromanica.ro I A Ş ] 8857 38 www.dacoromanica.ro IAŞI i O fost un împarat şî ’mparatu Florea o avut un cal di aur; ş’o avut şî tril fete. S’o sculat împaratu Roş ş’o furat calu sel cu păru di aur dila împaratu Florea. Şî s’o pus la masî cu lacrini pi obraz, mult supărat. S’o sculat în răpedesune şî i-o tras o palmî fetii lui mai mari ş’o zis: — Si ni-i folosi, daca ţ-oî spune? — Poate ţ-oi folosi şî îeu cu seva; dă-ni, babae, haine di priminealî sî plec îeu dupî iei. Şi 1-0 dat ş’o plecat dupî iei. Ş’o mers pîn’ la o fin-tinî, undi lumea s’adunî; apî bunî iara. Ş’o vinit la fîn-tinî, ş’o vinit un moşneag c’o canî di apî ş'o zîs: — Călător, băet si ieşti, si caiiţ pi-aisi? — O furat calu tătîni-no şî vrau sî plec dupî iei. — N’ai sî plesi, băete, dupî iei; ai sî plesi înapoi, să-ţ dee cal di călăriie, cari o fost împaratu nire, şi co- roana, cari o fost nire, şî hainile sele si-o fost nire. S’o ’ntors, iar tati-său cînd o văzut aşî: — Aşî-i cî nu ni-ai făcut treabî? — Nu ţ-am făcut treabî, da ţ-oi fase. Dă-ni aestea si-ţ ser; coroana şî straele şî calu, cari-ai fost nire. — Ehei!... undi am îeu aisicalu asela şî undi-o mai hi coroana şî straele! S’o mai găsî pin sel pod? — Babae, lasî-mî si mî duc în ostrevile mărilor, sî găsesc calu, cari ai fost nire. Dă-mi, babae, o dimirliie di www.dacoromanica.ro 516 IAŞI zaratic şi una di cărbuni stinşi, ca si găsesc calu ’n ostrevile mărilor. S’o sculat tatî-său şi î-o dat o dimirliîe di zaratic şî una di cărbuni stinşi. Ş-o luat un ghisî pi mini ş’o plecat cu dimirliile sele douî şî s’o dus în ostrevi. Şî tare î-ar hi plăcut sî yiie un cal frumos. Ş’o vinit unu răpsigos şî mult urît, ş’o tras un ghisî în cal. „Hai, mînca ţ-ar cînii carnea, si nî-eşti tu bun niîe!“ Şî tot striga: „nea, cal frumos!..“ Caii seî frumoşi sî dipărtau, iar seal răpsigos vinh. î-o maî dedct un ghisî în cap: „hai, mînca ţ-ar cînîî carnea!... Di-ar veni al triîlea oarî am sî-î maî trag un ghisî în cap ş’am sî-1 prind“. Şî l-a prins, ş’o ’ncălecat pi dînsu, ş’o plecat cu dînsu la părinte acasî. Cînd o văzut împaratu, s’o ’nspăîmîntat ş’aşî o zîs: „alei, dragî, cuasel cal răpsigos sî ti duşi pin străinătate1*? Şî s’o dus sus în palat. Ş’o ’nseput sî sî ’mbrasi cu straile împărăteşti, cari o fost tat-său hire. Cînd o işît afarî fata cu straile tătîni-so sele di hire şî cînd s’o scuturat odatî calu s’o cutremurat pămîntu şî dealurile şî yiile şî s’o tulburat nourii. „Tatî, zîse, s’o făcut calu maî frumos di nu s’o putut pi pămînt**. Şî calu zîse fetii: „stăpînî, scoati mîna ta dreaptî şî virî’n urechea mh dreaptî, scoati hainile di priminealî şî pune a tătîni-to în clisazi. Şî tu maî vîrî mîna ’n urechea dreaptî şî scoati şaua şî frîu şî ghisîu. Ca vîntu aî sî porneşti, stăpînî, ca gîndu**. Şî ş-o luat si î-o trebuit ş’o ’ncălicat pi cal, ş’o strigat calu: „sui, stăpînî, pi mine şî haîdem!** Cîn s’o tulburat calu cu nourii nu s’o ştiut si s’o făcut fata seh. Ş’o azuns la fîntînî, cari o tras întîîaş datî, ş’o vinit moşneagu to cu cana la apî ş’o zîs: „băete, di-acu aî sî fasî treabî**. Ş’o zîs calu: „sui, stăpînî, şî haîdi**! Şî s’o tulburat cu nourii, cari asesta cal nu merzh pi zos, merih’n aer. Şî dila un timp di vreme î-o dat drumu din naltu serîuluî pînî aproapi di pămînt. Şî s’o răpezit răpede ş’o apucat-o îar pi cal. Ş’o zîs calu: — Stăpînî, cum ţ-o părut? — Ca leşinaţîî siî di moarti hi s’o părut. www.dacoromanica.ro IAŞI 517 — Aşî ni s’o părut, stăpînî, şi niie ghisîu, cari ni l-ai dat dinţii. Ei, stăpînî, ai si mai trazi douî, ş’ai scapat. Merze, merze şi merze şi iar ii dă drumu di sus şi s’azunze aproapi di zos. Răpede s’o răpezît şi ’napoi pi cal s’o suit, ş’o zis: — Stăpînî, cum ţ-o părut acuma? • — Nu ieram nisi cu yii nisi cu morţii. - Aşa ni-o părut şî niie ghisîu cari hi l-ai dat al doilh. Mai ai odati sî mai trazi ş’apoi ai scapat. Mai merze, mai merze pin aer, şî dila o cale şî dila un timp di vreme iar i-o dat drumu. Mai mai s’o prăpădeascî. Şî s’o răpezît calu răpede şî iar o suit-o pi dînsu ş’o strigat iei, calu: — Cum ţ-o părut, stăpînî? — Ca un minunt n’am murit. — Aşî ni-o părut şî niie ghisîu cari hi 1-aî dat a triîa oarî. Ia, dî-acu, stăpînî, aî scapat. Stăpînî, aî sî merzî pin oraşu sel mare. Şăde fata lu Sf. Soare pî-un scăunaş afarî şî seteşte ’ntr’o carte. Din fugă şî din răpedesune sî-î apusî coroana din cap şî inelu din dezit. Şî sî duse, sî duse îel ş’a ’nvaţat-o calu sî iei sama ghine. Şî s’o dus... ş’o azuns la ’mparatu Roş la poartî, şî îh o strigat: „nu vî trebue un vezeteu bun“. Ş’o işît afarî răpede un soldat: „îî trebue împăratului vezeteu la calu cu păr di aur frumos“. Ş’o chemat-o ’năuntru şî s’o tocmit vezeteu. Şî i-o dat pî-o zî ş’o noapte o litrî di undilemn. Şî iî nu-î plăsh luminările, îî plăsh coronile şî inelu. Pi grindî lî-o pus şî sî vidh ’n grazd. Ş’o pîn-dit-o alţi grăzdîerî: „si luninî ieşti mai tari ca la îm-părăţîîe“? Şî s’o dus la ’mparatu ş’o spus: „nu ieşti la Sfinţua ta aşî luninî straşnici ca cum ieşti ’n grazdîu său“. Şî ’mparatu o alergat cu fuga, şî cînd o bătut în uşî s’o ’nfricoşat aşî di tari, şî s'o dus ş’o luat coroana şî inelu. Ş’o strigat împaratu sî-î aduci stăpîna coroniî ş’a inelului; neaducînd-o i sî chîerdi viîaţa. Şî îe s’o dus la cal ş’o ’nseput a plînze, ş’o zîs: „stăpînî, www.dacoromanica.ro 518 IAŞI aşî-i cî nu tl-ai putut păzi, ş’ai sî trazi.... Da nu-i ninic, du-ti ’napoi, stăpînî, spune să-ţ deeyin di nouî ani şî pine di nouî anî“. Ş’o plecat şî î-o dat yin şî pîne di nouă ani, ş’o plecat în oraş şî calu ş-o făcut o grădini frumoasî, cari nu sî mai pute pi lumea asta. Şî calu o suflat asupra stăpîniî şî s’o făcut un moşneag cu sprînsenile pînî’n barbî şî barba pînî’n brîu. Şî îel s’o făcut grădinar. Toatî lumea s’o dus ş’o văzut grădina cu flori. îns’o zîs şî fata lu Sf. Soare ca sî sî ducî si prăvascî ’n grădina cari sî poves-teaşte, ş’o zîs Sf. Soare şî cu maîcî-sa sî sî ducî, nu î-o stricat hatîru, şi î-o dat drumu, şî s’o dus şî te sî prăvascî şî prăvind s’o zăboyit. Ş’o azuns sara ş’o flămînzît. Ş’o zîs: — Moşule, n’aî o bucăţicî di pîne şî n’aî ş’o Ieacî di apî? — Am yin, cam vechi. — Hiîe şî di nouî ani, c’om b6. Şi s’o ’mbatat cum o băut. Calu s’o dat di tril ori pişti cap, şî pi urmî s’o făcut cal Ia loc. în scurt, în grabî o suflat asupra stăpîni-sa şî s’o făcut frumoasî cum o fost. Ş’o zîs: „fereşti-ti, stăpînî, ca s’o ’nşfăc pi mine“. Ş’o ’nfăşcat-o pi dînsa. Ş’o zîs: „sui, stăpînî, pi mine, cî dî-acu am furat pi fata Iu Sf. Soare şî sî merzem răpede, cî nî-azunze din urmî tatu-său“. La zumatate di cale o sîmţît calu cî vine Sf. Soare. Aşi ’nfocat pi undi merz6 Iocu s’aprind6. Ş’aşa di tare s’o suparat pi fata s6 di ’mparat, o blastamat-o, cî: „di ieşti barbat sî ti fasi fimee, da di ieşti fimee sî ti fasi barbat“. Şî cîn s’o uitat te, s’o zăluit la cal: — Calule, m’o blastamat Sf. Soare. — Şî?... nu-i ninic, ţ-o prinde. Ş’o azuns la ’mparatu Roş cu fata lu Sf. Soare. Cind o dus-o ’nuntru, o zîs fata: — Ticălos şî blastamat, am socotit cî pintru tine m’ai adus, nu pintru unu ca aista, iar tu dacî ni-ai făcut aşî, ni-ai adus coroana şî inelu şî m’ai adus şî pi mine; am sî-ni aduc herghiliile mele din ostrev. www.dacoromanica.ro IAŞI 519 — Toate sî-rnî adusî isî la faţa locului. S’o dus la cal plîngînd. Acu îara barbat. Ş’o zis aşi: „e, e, hei! avem sî năcăzîm greu. Du-ti’napoî, spune sî-ţ dee 19 chite di cînepî şî sî-ţ dee 19 chel di ghihol şî sî-ţ dee 19 oca di rişînă. Şî yinî, stăpîne, şî sî mî ’nvăleştî ghine, sî mî ’mbrasî ghine cu cheile estea şî cu rîşîna şî. cu cînepa". Şi l-a ’nvălit ghine. Ş’o încălicat pi cal ş’o plecat la ostrevu di mare. Şî s’o dus, ş’o zîs: „fă o groapî aisa şî sî mî vîr leu intăl şî fă şî ţîe o groapî şî ti vîrî şî tu n groapî". Şî cîn necheza cîtîodatî, s’aprindC mările. Calu sela si sfrămînta vîrtos. Şî l-o sfrămîntat calu cailor şî sî nera si porunci, si străşnisii mari Ieşti di-1 sfrămîntî pi dînsu şî nu ştile sine. Şî lei şîdup’ aseC l-o munsit vîrtos şi l-o trudit. Atuns o işit din groapî calu istaltat ş’o zîs: „leş, stăpîne, şî tu din groapî şî prăyeşti1 di lupta me, c’am sî mî lupt cu tatu cailor“. Calu cin o nechezat înc’odatî, o işît calu asela munsit ş’aprins, ş’o strigat calu asela: „în luptî sî ni luptăm, sau din trîntî sî nî trîntim sau din mîncari sî ni mîncăm“? Ş’o zîs istalalt cal: „di mîncari sî ni mîncăm, cî-î mal buni dreptatea dicit noi nî-om lupta ş’a fi cu strîmbătate; mal ghine nî-om mînca ca sî fasem pi dreptate". Şi s’o apucat iî la mîncat, şî s’o mîncat, s’o mîncat, pînî o ramas sel din ostrev fărî carne pi îel şî istalalt o rupt cheile din-tr’însu, pintru cî aista o dorit sî-1 mîninse pî-asela, sî-1 poatî dovidi maî răpede, sî-1 prindî. Ş’o strigat dupi si l-o mîncat ghine: „pune, stăpâne, căpăstru ’n cap, nu ti teme dî-acu nainte". Şî dupî sî-o strigat: „încalicî pi dînsu şî chiteşti două ghise: unu’n mine şî doui ’ntr’însu şî mînî vîrtos". Ş’o işît toati herghiliile afarî. N’o ramas nisl o cochitî di cal. Şî î-o dus în răpedesune toati herghiliile şî lî-o adus la împaratu Roş în ogradî. Ş’o stFigat fata lu Şf. Soare ca sî li vire toati îepile ’n ogradî şî 1Grijeşle. www.dacoromanica.ro 520 IAŞI toţi caii. Ş’o strigat fata lu Sf. Soare sî iei suberile, sî-i mulgi îepile, şi s’aducî laptile sus. Şi s’o dus la cal plîngînd, şi Iei î-o zis: „tasi, ticălos di stăpîn; îeu am sî mi duc Ia poartî ş’am sî-1 prind di bot, ş’au sî şadî toati îepile“. Iaca calu o vinit la poartî sî Ii-aAirose. lesta o făcut clamp din bot pi calu sila a Sf. Soare. Ş’o luat suberile, ş’o muls îepile, ş’o adus laptile cu suberile sus. Ş’o făcut un cazan sus, ş’o făcut o vatrî di schizî, ş’o pus cazanu pi foc cu laptile, ş’aşî di straşnic si serb6! Şî l-o chemat şî pi ista cari l-o adus şî 16 s’o dizbracat cu chelea şî s’o vîrît în clocotit. Ş’o işît maî frumoasî di cum o fost, ş’o strigat ladînsu: „vîrî-teşî tu. Coroana Ai-ai adus, inelu Aî-ai adus, pi mine m’aî adus, îepile Ai-ai muls, feredeu s’o făcut. Acu sî ti scalzi şî tu“. Iei o strigat din gurî: „scaldî-sî asela si tî-o serut“. Şi fata lu Sf. Soare o zîs: „îa răpede şî ti scaldî, cî m’aî adus cu toati a mele. Mî rog matale sî mî lasaţ sî-iiî aduc calu Aeu sî prăyîascî di canonu Aeu“. Ie s’o dus la calu său ş’o plîns: „calu, căluţu neu, pi undi m’aî purtat nu m’aî prăpădit, ş’acu o vinit timpu sî mî prăpădesc îeu; hai şî prăyeşti di canonu neu*. Ş’o strigat calu: „pune-ti, stăpîne, nu ti teme cî sînt îeu; hai sî prăyesc îeu; ghin cî ţ-o vinit în gînd pintru norocu tău ş’a vieţii tale di mî iei pi mine“. L-o luat şî l-o dus susr şî l-o legat di toarta căldării aselii şî cînd o suflat odatî calu s’o făcut rese şî serb6 ’n rese, aşî putere mare si av6. Şî s’o vîrît în lapte şî s’o scaldat fări grizî, şî mult s’o Aerat, cum nu s’o prăpădit. Ş’o işît afarî şî cînd o suflat iarî s’o înserbîntat aşî di tare ca uncrop. Ş’o strigat fata lu Sf. Soare sî sî vîre şî ’mparatu Roş. Şî cîn s’o vîrît o ramas ca răsituri; to s’o disfăcut în saun. Ş’o strigat fata lu Sf. Soare: „tu, ticălos şî blastamat, tu ai sî' hii soţu Aeu, trimete un răvaş la părinţii tăi, cî di-acu nu vine fatî, vine fisor însoţit cu nevastî*. Iar ta-său o spus aşî cu răvaş înapoi: „îeu n’am trimes fisor, am trimes fatî“. Şî s’o ’ntîmplat pintru asastî fatî di-o ramas fisor. Ş’o vinit răvaş la dînşîi. Ş’o trimes alt răvaş www.dacoromanica.ro IAŞI 521 înapoi, cî vra ta-său rezbel, cî iei o avut cumpene multe şî mari dî-o ramas fisor din fatî. Şi fata zîse ’n răvaş: rsî mî primeşti cu ghine şî cu plăsere, cî ţ-am fos fatî şî sint fisor“. O trimes un răvaş’napoi: „ghini cî n'am murit, c’am azuns sî văd din fatî fisor. Sî-mi aduşi prube, sî mi ’ncred cî-ni ieşti fisor, din sî-ai păţît şi s’o făcut“. Ş’o zis fata lu Sf. Soare: „pune toate miliţiile tale la cale, ş’om stăpîni şî’mpărăţîia asta. Şî dă drumu cailor sî sî ducî ’n locu lor în ostrevi napoi. Şî haidem. leu am sî mărg calare pi calu tătîni-to sel cu păru di aur, cî ieu l-am scos. Şî haidem la părinţii tăi sî-i văd şî îeu, cl sînt dipartatî di părinţii hei di-acu“. Şî s’o dus la ’mparatu amîndoi călări şî n’o putut sî margă pin aer, pencî asela cu păru di aur s’o ză- boyit. Iar mărgînd aşa, o mărs Ia fintînî şî vine şî moş- neagu ş’o zîs: „brava, băete, straşnic cal di bun ai avut, di nu tî-aî prăpădit şî soţiie ţ-ai capatat şî calu l-ai găsît. Măi băete, sî nu prăpădeşti aist cal al tău. Aist cal îi nasdravan, ştiie si-i în seri şî pi pămint şî ’n pămînt. Sî nu cumva sî-1 dai tătîni-to, cî aista cal ie dăruit dila Dumnezău cu ştiinţe bune di-i nasdravan, ci ti-a scoate d.n mulţi pi tine. Si ţî-i bun calu cu păru di aur, dar îi prost la cap? Sî nu dai calu. Calu ist prost la cap sî i-1 dai. Aistalalt sî nu-1 dai, cî-î di folos“. Iei o pornit şî s’o dus acasî la ta-său. Ş’o azuns la hotarile ’mpărăţîii, i-o făcut paradi dupî cumpenile si li-o tras. Ş’o făcut paradi tril zile şî triî nopţi. împaratu pitresa, da tot cu inima ră, cî nu sî’ncredd cî fata lui ie fisor—sî nu hiie şolticăriie. — Dragu tatii, nu ti pot încrede cî adicî sî ti hi făcut fisor. Fata mh avh un semn dupî cap în zos. » — Dacî nu mî credeţ poftiţ şî videţ. Şî i-o aratat semnu şî l-o cuprins şî l-o sărutat, ş’o cuprins-o cu mari plăseri şî pi copchila lu Sf. Soare, i-o sărutat şî cu mari plăseri i-o ’nsoţît pi amîndoi. Ş’o zîs fata lu Sf. Şoare: „doresc pi tatî neu. Dî-acu nu-1 mai putem www.dacoromanica.ro 522 IAŞI vide. Alelui di părinţii heî“. Ş’o silit şi i-o gospodărit, cari mul s’o bucurat şi Sf. Soare di copchila lui. Iaşi — Dunitru Dumbrăvi, 40. II Foai verdi di mohor, M’o făcut maica fisor Sî-I scot boii din ocol Şi plugu di sup şopron. Ş’apul foai măr rotat, Nisî o brazdî n’am arat, Potira m’o ’ncungiurat, Cot la cot ci m’o legat Şi la sorţ ci m’o luat. — Numai foai ca iarba, Vindi-ţ, maici, rochiţa Şî-ml discui chivniţa, Vindi-ţ, maici, păpuşii Şî-ml discui butusiî; Vindi-ţ, maici, boii toţ Şi mi scoati dila sorţ. — Foai, foai tril granati, Dila sorţ şi dila moarti Nu ti poati maica scoati. Cîrchiţî — Baba Creţoaîa, 60. III III Foileana di mohor, Păru neu sel gălghior Cum cădi pi gios posmol Su chisoari la maiori — Numai foai peliniţî, www.dacoromanica.ro IAŞI 523 Viriî, maici, măiculiţî Şi mi-1 srînzi ’n băsmăluţî, Băsmăluţî di matasî Pin pregîur cu aur traşi. Şi mi-1 strînzi tu cu dor, Sî-1 arăţ la sărbători Selor cari m’au iubit, âelor si m’o cunoscut, lari daci oi muri, Măiculiţî, s’ai a şti: Si mi-1 fasî o perinuţî Cusutî cu mătăsuţî Şi ’nvălitî ’n busuioc, Şi cu flori di siminoc. Circhiţî — Baba Creţoaîa, 60 IV Liţa foai lozîoarî, î-audz cucu, Mărioarî, Cum îi trazi di vrăjmaş Pin sel des şi lung haţaş! Ş’aşî-i trazi, batî-1 zina, Par’c’ar şti cu noi prisina. leş, mîndruţî, di asculţi Cum pădurea, codru svîntî Nerla să ispititoari Şi di mulţi ştiutoari. leş dî-ascultî cu si pari, Cîntî seî privighitoari. leş, mîndruţî, şi lî-ascultî Grija, toati mi li uiţi. Foileana îarbî saci, leu sarac şi tu sărăci leş afarî şi ti roagî; www.dacoromanica.ro 524 IAŞI Ti roagî lu Dumnedzău Sî trăesc sî ti îeu îeu. Cîrchiţî — Marioara Pădureţ, 42. V CONVORBIRE ÎNTRE TREI ŢĂRANI BĂTRÎNI (TOADER A IFTIMIIÎ, 51 ; GHÎORGHE URSACIIE, 56 ; COSTACHE MATEI, 44) Toader — Vorghesc îeu di tatî-neu; c’acu dunata ştii, c’aî fost la tocmala noastrî cîn m’am însurat îeu. Îacoboaîa di colo dzîsi: „dau tăt pomîntu Domnicîî^ cî selorlalti lî-an dat distul; Anicîî nu-î dau ninica, cî m’o ruşînat“. „Nu sî poati, dzîc îeu, trebui sî-î dai şî ii, cî trăeşti greu. Moşneagu cî: „dau şî îeu“. Amu dac’o vinit leza... las cî mulţenesc lu Dum-nădzău, nu pot sî dzîc cî n'am, c’am tot luat şî îeu di pi undî-am putut, ăm şepti fălsî di loc; frati-neu Ghîorghe ari şî îel sinpridzesi, dî-am av6 dzîli sî tot trăim . . . amu dacî vini leza moşneagu îe tăt pomîntu, las sî-1 Iei cî-î a lui, nu-î pari rău nimăruî di aîasta; dar amu, si dzîsi îel? „Iaca măî, cum m’am potrizit îeu şî v’am tăt dat pomîntu vouî! Am avut patru şuti di fransî şî tăţ î-am prăpădit! C’o trebuit sî tot îeu pomînt în fiicari an, di pi la Ghiţ’a lordăchîoaiî şî dila comuni!“ Îî pari rău moşneagului cî ni vedi c’avem şî noi; da di si sî-î pari rău? âeli patru şuti di franâî dacî li ţîn£, sini ştii si sî pute ’ntîmpla! chica ’n mina nte sau la altu... ori cî i li fura siniva, ori cî li ascundă îel sîngur undiva... li ’ngropa la o furcî undiva şî li găsam îeu sau frati-neu sau o sorî şî li lua numa unu. Nu-î mai ghini cî nî-am folosit cu tăţîî? Ghîorghe—Tasî din guri, cumnaţi Toadiri. N’aş credi îeu cî moşneagu s’o dzîcî din inimi ră; aşî-î sirea lui, sî tolocăneascî di zaba. S’ar pute oari cî unui părinţi sî-î pari www.dacoromanica.ro IAŞI 525 rău di copchilu lui cî ari, sau si si bucuri la Iei ca si-T mal Iei din si î-o dat? Cari va sî dzîcî, amu v’o luat po-mîntu, siind c’o vădzut c’aveţî... Iaca îeu, dac’am vădzut cî zineri-neu n’ari imaş, m’am lasat pi nimi şî î-am dat imaşu luî. Costache — Ba nu, cî ca Ghîorghi a luî Niţî sinstit, drept sî-ţ spui, mal rar s’or găsî. Zineri-so dă zuncaniî, întri zile. Cîn colo la numărătoari, sî găseşti şî Tel cu doi z uneam şî socru-so cu doi cal to pî-on imaş. Ghîorghe — Atuns îeu di colo si dzîc? Las sî rămîi zineri-neu... îeu mî rătrag... N’o fost la ştiinţa m6 cî îel ş-o dat zuncaniî, însî dac’am vădzut aşî, şî ştiu cî îel n’ari di undi... si sî fac ? Las mai ghini pi dînsu şî rămîî îeu. Mai lesni m’oî învîrti îeu..........Dă, vini vremea 'n felî şî chipuri, da tot maî di grabî fasî un chip, la nevoî, unu mai batrîn dicît sel tînăr. Pi îeî îî întind în lăţi păr-ţili, noi am maî scapat.^ Goeştî — (com. de D. G. Georgescu, învăţător). www.dacoromanica.ro BOTOŞANI www.dacoromanica.ro BOTOŞANI i Sicî Floar6 lui Toadir o dat di beleaua năcazului. S’o condrat1 cu presectu2 păr’ i-o luat zunca şî sici i-o vîn-dut:o Ia Hîrlău. O cunparat-o Moisă Gîtlan cu opspresi fransi. Gligori îi spune: „Floare, şădz, Floare nu ti puni cu presectu, Floare hăi. Capu pleacat saghîa nu-1 tai“. Ţ-ai găsit! Moarî strîcatî. O făcut şî e ca Ţîganu cînd în loc di feştilî o pus buşi la luminări, di nisi nu arde*. Amu-i mai ghini dacî o dat sinst£ pi ruşîni? Hîrlău — (corn. de D. Const. Gheorghiu). II Măi, ca popa ghini si-o duşi, ales aista dila noi, nisi nu mai ari chip. Si fasi iei si drezi, mai cu ghinişoru mai cu glumi, mai cu dragu părintilui o şurugheşti mai dihai dicît mini. Da la vârî nu lucru la dînsu sî ştiu ghini cî n-ie mama. Popuşoi am aproapi o cutiie cu chibrituri. Mi rog, îs chiabur cu tril cămeş, una ’n sat şî douî ’n Eşi. Las cî ghini o dzis sini o dzîs cî dila popî şî dila Zîdan nisi dracu nu iesî cu fărmătura ’n barbî. Hîrlău — (corn. de D. Const. Gheorghiu). lS’a certat, 8 Perceptorul. 8857 3i- www.dacoromanica.ro 530 BOTOŞANI III Doamni, doamni, măi fimei. D’apui cu zupînu Cos-tăchel s’o trecut cu diochiu. An sî-î torn o calcavurî di ar’ sî pomineascî şî ţîţa dila mî-sa. Sicî dî-o sîtâmînî n’o calcat pragu şcolii, şî noi gîndim cî iei sî fasi dobî di cârti, da iei sî bufteşti di somn. Vedz cî profesuru ista nu-i cine la inimî ca sel sî-o fost. M’a chîamat dî-o parte şî nî-o spus: „Moş Ghiorghi, iaca si şî iaca cum.... Ştii ca sî nu mî pui la amandî“. D'apui doarî n’oî da îeu cu crus£ pişti Costăchel. Ori an sî-1 fac om ori an să-l cotonozesc. Hîrlău — (com. de D. Const. Gheorghiu), IV Sicî iara o cucoani bogatî şî av6 o fatî. Amu odatî sî primbla cucoana cu fata pi uliţî şî li-o işit în caii un sarac şî saracu seala o serut sî-î dei sinsi bani. Cucoana o scos sinsi bani şî î-o dat. Atunsa saracu î-o dzîs cu-coanii: „cucoanî, fata dunitali ar’sî trăiascî c’un om mort. Orîsî-a fasi tot nu scapî di dînsu", Dac’o audzît cucoana aşî o luat pi fatî şî pi vezeteu şî s’o dus încotro î-o ’n-dreaptat Dumnădzău. Şî tot s’o dus cu trăsura; ş’amu dila o vremi o azuns pintr’o păduri şî iara ’nainte lor un dial mari c’o trebuit sî sî scoboari cu tăţîî pi zos. Amu, numa si vedi fata înaintb ii on palat frumos şî dinainte palatului o florării mîndrî. Şi iara porţîli dişchisî şî s’o dus fata sî iei o floari. Da cînd sî iasî, porţîli s’o ’nchis şî 16 o ramas acolo. Dac’o vâdzut şî vădzut cî n’ari nisi un chip sî iasî dî-acolo, ş-o luat dzîua-bunî dila mî-sa ş’o ’s cî: „sî vedi c'aşî nî-o fos soarta"! Şi s’o ’ntors mî-sa acasî. Amu, dupî si s’o dispărţît fata di mî-sa o ’nseput a îmbla pin palatu seala. Şî s’o dus în întîîa odăi şî n’o www.dacoromanica.ro BOTOŞANI 531 vădzut ninica, şî s’o dus în a doua odăi şî iar n’o vădzut ninica; cînd s’o dus în a triîa o vădzut on împarat mort ş’o molţîme dî-a oasti, da tăţ morţ. Ş’o găsit o cârti lîngî împaratu şî scrid într’însa aşî: „sini a seti cartd asta şăpti ani, şăpti luni, şăpti săptămînî, şăpti dzîli şî şăpti sasuri aseia ni-a si soţii14. Dî-acole, 16 dac’o vădzut aşî o luat ş’o setit- şăpti ani într’una şî n’o durnit di loc. Amu, într’o dzî, cînd setd id aşî, numa si audi strîgînd pi sus: „hai la roabi di vîn-dzari, hai la roabi di vîndzari44! Î6, cînd o audzît, o ’ntreabat cît î-o roabî. Aseld cari iarau roabi o dzîs cî douî rubli. Atunsa fata o luat ş’o cumpărat o roabî ş’o pus-o sî sdteascî ’n locu ii, şî Î6 s’o luat şî s’o culcat sî doarmî o leacî, cî tari iara ostinitî: mî rog, dacî setisî şăpti ani ’n şîrl Ş’o durnit, măi oamini buni, şăpti luni, şăpti săptămînî, şăpti dzîli şî tot durnd ’nainti şî nu sî mai scula. Amu, roaba seia în timpu ista o tot setit înainti pănî si s’o ’mplinit şî seli şăpti sasuri. Cînd s’o ’mplinit seli şăpti sasuri o ’nzilet împaratu şî cu tătî oastd lui. Şî s’o apucat împaratu ş'o luat-o pi roaba seia di neavastî ş’o lăcut-o ’mpărăteasî. Dî-acole, o’s cî ’mparatu o ’ntreabat sini-î asei cari doarmi. Da roaba, cari sî făcusî ’mpărăteasî, fasi: „ei, sini sî sii? fa or roabî dî-a meii441 Atunsa s’o sculat din somn fata cari setisî şăpti ani ş’o vădzut cî roaba pi cari dasî Î6 douî rubli ieşti ’mpărăteasî în locu ii; da n’o dzîs ninica’o tăcut morcu. Numa cî veşnic iara scîrghitî. Da împăratului î-o vinit în minţi cî trebui sî sii seava la niz-loc. Amu, într’o dzî o spus împaratu cî sî duşi ’n seia parti şî vr6 s’aducî la fişticari om dila curte Iui cîti seava. Ş‘o ’ntreabat pi tăţ si sî li aducî. Dî-acol6 o ’ntreabat şî pi fata sei scîrghitî si prezănt sî-i aducî. far Î6 o spus sî-i aducî o crusiţî, un cuţît ş’o oglindi. Amu, dupî sî-o vinit împaratu din se6 parti o adus şî fetii silii scîrghiti crusiţî, cuţît şî oglindi. Dî-acol6 Î6 o www.dacoromanica.ro 532 BOTOŞANI mulţănit împăratului pintru prezănt ş’o luat şî s’o dus într’o odăi, o ’nchis uşa cu zăvoru pi dinuntru ş’o ’nsepul sî plîngî şî sîşpui: „dragî crusiţî, dragî oglinzoarî şî dragî cuţîţaş! îeu am setit în carii şăpti ani ş’am vădzut nişti roabi cari dzîs6u cî-s di vîndzari; ş’am cumparat-o pi asei cari-î amu împărăleasî sî îeu m’am culcatş’am adurnit şî cînd o ’nziîet oast6 şî cu împaralu îeu durndm. Şî roaba o dzîs cî 16 o setit, şî ’mparatu o luat-o pi dînsa di neavastî, iar îeu am ramas roabî ’n loc“! Şî sî zălu6 î6 aşa. Da împaratu şî cu logofătu împăratului asculta la uşî, s’audî si vorbeşti. Amu î6, dupî si s’o zăluit cum o ’nşălat roaba iî pi împaratu o luat ş’o înseput sî dzîcî: „oglinzoarî, vedzî-mî! Crusiliţî păzăşti-mî! Cuţîtaş înzun-ghii-mî!“ Atunsa împaratu o stricat uşa, o sărutat-o ş’o făcut-o ’mpărăteasî, iar pi roabî o spîndzurat-o. Iar îeu am încălicat pî-o linguri scurtî S’o bag în gura silui si n’ascultî. Cristeştî — Mariîa Mascan, 50. V V Unu av6 o oai di şăpti ani şî nu mai fata. Dî-acol6 îel dac’ o vădzut aşî o luat-o ş’o dus’o ’ntr’o păduri dîasî. Ş’o lasat-o acolo. Amu oaia sî î6 şî sî duşi pin păduri. Pin păduri s’o ’ntîlnit cu-o hulpi. Oaia odzîshulpiî: „hai şî nî-om prindi fraţ di crusi“. Şî s’o prins oaia şî cu hulpîa fraţ di crusi. Amu hulpîa fasi cîtrî oai- — Hai ’n spri sat. — Nu mărg în sat, c’amu am vinit dî-acolo. — Apu atunsa hai pin păduri. — Hai! Sî duc iî pin păduri şî s’întîlnesc c’un lup. Amu fasi hulpîa şî cu oaia cîtrî lup: „hai şî nî-om prindi fraţ di cr s- “ Lupu s’o prins. Fasi hulpîa: www.dacoromanica.ro BOTOŞANI 533 — Pi oai s’o chemi cumătră Paraschiva; pi mini cumătră Ileana şî pi dunata cumătru Grigori. — Ghini, las sî rămîi aşi 1 fasi lupu. Amu sî îeu tustril şî sî duc spri sat dupi vînat. Hulpîa întrî ’ntr’o ogradî şî o ’nseput a sî ’nvîrti pi lîngî poiata cu găinili; lupu şî oaia rămîn în drum. Da lupu ’nsepi sî sersi pi oai cît îî di grasî. Oala ’nsepi a behăi ş’a răcni. Hulpîa sî ’ntoarsi sî vadî si-î. Şî fasi cîtrî lupii: „da si tî-apusî di rupi cozocu cumătriî ParaschiviP ? Lupu-o ’nseput a sî zura cî feritu-o siîntu, nu! Hulpîa fasi: — Nu ti cred, cumătri Grigori, cî doar tî-am zăpsît1 cînd îara sî ’nsinghî colţîî în cumătră Paraschiva. — Zău cî nu, mî zur pi si vrei, cumătri Ueanî! — Haî şî-I zura! dzîsi hulpîa. Şî mărg cu tăţîî în ogradî undi îara un lemn gros di steazar o lecuţî dischicat şî cu pana ’n dischicăturî, pisăni s’o munsit omu sî-1 dischisi şî l-o lasat aşî. — Vîrî laba isî, cumătri Grigori, şî zurî! fasi hulpîa. — Iaca zur, cumătri Ileanî, dacî nu mî ştiu zino-vat, zur!“ Şî vîrî lupu laba ’n dischicăturî. Hulpîa scoati ghinişor pana, dischicătura sî strînzi şî prindi laba lupului, vîrtos. Lupu o ’nseput a schelălăi — schelălău, schelălăia Da hulpîa fasi: „vedz, cumătri Grigori, bătaia lu Dumnădzău pintru c’aî zurat strîmb. Rămîî sănătos cî noi ni dusim“. Şî s’o dus oaia şî cu hulpîa la păduri, da pi chele lupului trebui sî si luat omu seala v’o sinsî lei. Cristeştî — Patru Sobanu, 60, VI — Mî duc la notarîu sî-hî fac un condrat. — Ţî-1 fac, Frundzoai, da uîti si: pînî una alta du-ti şî-hi puni nişti fasoli’n grădini. Ţ-oi da patrudzăsî di bani. Surprins, www.dacoromanica.ro 534 BOTOŞANI leu îf*u şî mî duc şî-i pun tătî grădina cu fasoli, douî-dzăsî di prăjini. Dl-acol6 vini iei. Aştept si-nî dei condratu şî paralili — da iei fasi: „di-amu sî ti duşi, Frundzoai, sî-nî pui fasoli la ogor“. Ave patrudzăsî di prăzîni la Mascan. Da îeu dzîc: — Asta n’oî mai fasî-ol Ştiu îeu undi ţî-î ogoru? Cum sî mî duc sî-ţ pun fasolili’n ogor străin şî s'avem di vorbî pi urmî? Hai, dunata şî-nî aratî uni, şî ţ-oî puni. — Apuî nu, cî am treabi la primării. Stă şî mai gîndeşti, pi urmî fasi: — Îhî pari rău, cî n’am arat încî la cuconu Aurel cî nî-aî puni acolo. Nî-aî puni acolo patrudzăsî di prăzîni şî la ogor patrudzăsî şî pi urmî ţ-oî da patrudzăsî di bani. M’am uitat şî îeu la dînsu — da am dzîs: „idă, şî nii îni pari rău, cî ţ-aş puni“. Numa gînd6m în gîndu neu: atunsî 'sî mănînsî tu fasoli cîn ţî lî-oî puni ieul Vedz dunata; dacî dila o fimei vadanî şî nevoîeşî — ştii-mî Dumnădzău — vr6 sî zucheascî dzăsi chei, d’apuî încî dila alţîî mai gospodari! Nu i-am pus fasolili, da nisi patrudzăsî di bani n’am mai vădzut nisi în dzîua di adz. Cristeştî — Mariîa Frundzî, 40. VII VII Am sî pun pi Ghiţî a neu sî facî o petiţî di seli cu drasi, am sî lichesc pi dînsa o mărcuţî di triidzăsi di bani ş’am s’o trimet tucma la Domnu Ministerî. Las’ dacî nu s’o fasi treaba! Cristeştî — Pătru Rusu, 60. www.dacoromanica.ro BOTOŞANI 535 VIII Am un ţarc cu neî alghî. Gura cu dinţii, Am un sac cu mac; stă cu gura’n zos şî nu sî varsî. . Hornu Douî lemni odolemni, selealanti mînînţăli. Scara, Dulsi, dulsi şî pi talzir nu-1 poţ duşi. Somnul. La mătuşa su părete şădi triî găini bogheti. Geamurile. Cinilicî nititicî, nisî di Vodî n’ari frici. Scînteia. Aţî’ntinsî, ghemi strînsî. Bostanul, Ulsicuţî verdi, în fundu iî nu sî mai vedi. Oglinda. Turti pişti turtî şî Ia riizluc urdî. Rîşniţa. Supt un carpanaş, zoac’ un epuraş. Furca cu fusul. Urlî lupu la hotărî şî s’audi’n seîa ţarî. Ciuperca. Cristeştî— (com. de D. C. Iordâchescu, institutor). IX IX Cînd îî moali vreme la Bobotează ar sî sii oaminii slaghî pişti an. « Ca sî nu sî dioachi copchilu nic sî 16 glod di pi talpa siboţăliî şî i sî fasi un benchî în frunţi. * www.dacoromanica.ro 536 BOTOŞANI Nu-i ghini di scaldat copchilu duminici dimineaţî, pintru ci cit creşti într’o săptămînă dă ’napoi. * Xu sî laşi copchilu singur cit nu-i botidzat; da daci eşti numa dicît nevoi, apuî trebui di pus o mituri lingi * dinsu. * Duminici sara cînd sî scaldî copchilu îi ghini sî-1 fasi sî păşascî ’n scâldâtoari, şi sporeşti la crescut. Scăldătoare nu sî arunci afarî dupî asfinţiţii soariluî, ci atunsa nu doarmi copchilu pişti noapti. * Cînd copchilu rîdi sî dzîsi ci atunsa îi întindi Maica Domnului tril meri di aur, iar cînd plînzi, pintru ci i li i£. * Sei întil rufî cu cari ’mbrasi copchilu sî sii din vechituri, ca sî sii ’n viiaţî cruţătorî. * Daci sufli copchilu pre tari sî ştii ci ari tril sufleti; asta din prisinî cî mî-sa cînd iara gre cu dînsu o vădzut pi sineava aducînd apî cu tril cofi odatî. Aşa cî pintru a-1 scapa pi copchil di suflări gr6 sî-i fasi scaldatoari cu apî adusî’n tril cofi. * Fimeia gre sî nu dei cu chisoru’n porc ori în cîni, c’atunsa creşti pi schinarea copchilului supt cheli păr di porc, cari-1 înghimpî şî-1 fasi sî ţipi. * Nu sî îe foc sara din odaia copchilului, pintru cî i sî furî somnu. Tot di-aseia nu sî lasî alghiturile copchilului afarî, în asfinţitu soariluî, nisi sî nu doarmă copchilu in timpu siala. * Cînd copchilu n’ari somn, îi ghini a fura somnu dila altî casi. Aştepţi si’nnoptezi şî cînd sî vedi luninî la casa www.dacoromanica.ro BOTOŞANI 537 di undi vr6i sî furi somnu, îd copchilu ’n braţî şî-i arăţ lunina dzîcînd din guri aşa: — Vedz asel focuşor? — Văd! — Vedz asel focuşor? — Văd! ' — Vedz asel focuşor? — Văd! — Du-ti şî ti’ncălzeşti şî id somnu şî hodina şî vin’ la mămuţa fuguţa! Somnu sî furi dila o casî nipriminitî, adicîlea uni barbatu şî fumeîa o avut numa o singură cununii, adicîlea nisiunu dintr’înşîî n’o fost văduv şî cununat a doua oarî. Nu sî id somnu dila o casî cu copchiî di nilî. Cristeştî — (com. de D. C. Iordăchescu, institutor). X POLOZĂNII Astî vârî la Crăsun M’am suit într’un alun Sî mînînc v’o douî meri, Da m’o vădzut seal cu perili Ş’o dzîs cî sî-i lăs sireşîle, Cî-s a lui perzîli; Da îeu n’am ascultat, Atunsa iei o luat Un putrigai di chiatrî Ş’o zvîrlit şî m’o pălit în călcîi, drept dupî urechi, Ş’am dzăcut un an aşî di tari di măsăli Cî fii-o chicat unghiile. Cristeştî — (com. de D. C. Iordăchescu, institutor). www.dacoromanica.ro 538 BOTOŞANI XI Foai verdi frundzî neagrî, Tătî lum6 tăt mî’ntreabî Di si port cămeşa neagrî. Aşa port c’aşa ni-i dragî, Cî ni-i neavasta beteagî, Da ni-i beteagî dî-o mînî, N’o spalat cămeş di-o lunî. — Dă-ni-li sî li spăl ieu Cu surseli dila trunchi, Cu leşîi din părău, Cu sopon dila Hîrlău. Cristeştî — Dunitru Sandu, 35. XII Foai verdi nintî creaţî, Duminici dimineaţî M’o trimăs tata la coasî Ş’am cosît iarba pi rouî; S’o rupt coasa drept în douî, M’am culcat ş’am adurnit, Şărpi verdi c’o vinit Zumatati m’o ’nghi^ît, Zumatati m’o lasat. Vin’ măicuţî şî mî scoati Dila chin şî dila moarti. Cristeştî — Dunitru Sandu, 35 XIII Foai verdi fir matasî, Cîntî cucu sus pi casî, www.dacoromanica.ro BOTOŞANI 539 Tăţ flăcăi! stau la masî, Nisî nu be nisî nu mănîncî, Numa cu ochi! sî uitî; Stau la masî ’n supărări, Lî-o chicat un ordin mari Sî margî la răcutari. leu di cînd m’am răcutat Mulţi lacrăriî am vărsat; Cum mî scol di dimineaţî Lacrăriili-nî curg pi faţî. Nu-î o sarî sî ’nsărez Sî nu plîng, sî nu oftez. Cîntî cucu nercurî, zoi Răcuţîî mărg dila noî; Cîntî cucu luni şî marţ Trec soldaţi! pin Galaţ; Cîntî cucu vinirb Trec soldaţi! Dunur6, Mărg în zos ca nourii, Negri ca călugării, Nu-s negri di nispalaţ, Da-s negri di suparaţ, Cî s’o dispărţît di fraţ, Şî di fraţ şî di surori Şî di grădina cu flori. Cristeştî — Dunitru Sandu, 35. XIV Cînd îaram la răcutari N-îara faţa ca o floari, Da di cîn m’am corpurat O dzî mari n’am sarbat, Plug di coarni n’am luat, Bo! la zug n’am înzugat. www.dacoromanica.ro 540 BOTOŞANI Sărbătoarâ cum vind Iei în gardî mî numd, Îhî da drumu dacî vrh Pin oraş a mî primbla, Cîtî-o oarî, douî, tril Şî-nî spunh sî nu ’ntîrdzîî. Iar slava di ’ntîrdzîîhm Cu pedeapsî mî trezăm: Dzăsi dzîli di ’nchisoari Pintru-o leacî di primblări. Cristeştî—Toader Onţanu, 30. XV Amu stau îeu si stau, aştept on seas, douî. leu mî ţinem, draga mh, cî-î la primăriîe. N’apuc a zăboyi ca di cin grăim şî numa si aud pin tindî hodoronc tronc. Cîn crăp o leacî uşa la tindî si sî vedzî? Omu neu aghe-şi purta capu di treaz si îara. S’o fost întîlnit la ratuş cu Gligori a Popii şî cu ista, cum sorile-î dzîsi... cu Bo-lohan. Măi Ghîorghîeş în sus, măi Ghîorghîeş în zos, păr l-o vădzut în ratuş. Curat parei o tunat şî î-o adunat. Unu dă un socan di rachiu, seala on sînzeap, păr s’o suit rachiu la titvî. Mări, cum vini însepi di pi la uşî: „bre dă drumu, bre, ci s’o’nbătat căsula m6“'. Amu îeu Lsi putem sî dzîc cînd el îara crai comisari? „Măi, omule, îi mînca tu seava?“ Iei tasi. „Măi, omule, da di undi viî?“ Iei tasi. „Măi, omule, nu cumva tî-aî afumat încotrova?“ -- Adicîlea ti tai pin cap cî îeu îs cam aşî? . Fimei, fimei, mari pacati, * Cin bar bătu nu ti baţi. Ghini o dzîs sinî-o dzîs ci fimeîa nibătutî îî ca moara nifericatî, .., Gligori a dracului... d’apuî şî purisile di Bolohan. Da şî îeu... www.dacoromanica.ro BOTOŞANI 541 Di-amu ieu mî culc. Fiu... fîu... cî ghini an trăit. Ia aşa cum îs ieu, fa Ileanî, cit oi si ’n vîiaţă an si trăesc. Lupăriîa — (com. de D. Const Gheorghiu). XVI Si? Conţîliu? D’apui conţîliu doar din pacati an fost şi ieu. Tu ştii, măi Toadiri, pi tinpu cînd îara Sava primari la Cotnari. Vedz daci găsam o zitî gheteagî pin sat o luam la mini. Cin si ivd păgubaşu vin£ la mini. Adz una, mini alta, dupî o zumatali di an an făcut ca o străchini di gologani. Fimeia cînd îi trebuii un gologan lua di pi poliţi. Amu, n’am ieu di lucru? mî puni sorile şi leg gologanii ’ntr’o naframă şî-î răpăd la primăriie. Da Sava, cum îi iei mehenchi a dracului: — Moşule, d’apui aisi îi bortî mari. — Dă, cucoani Sava, astup’o şî nata. — Lipsesc gologani, moşule. — Pruteanu o dat la noi izvod di tăti paralili si o primit. Şî dacî nu s’azung parali au sî ti’nchidî. — Ieu cînd primdm parale tă6m pi răbuş. Izvodu l-am prăpădit. Răbuşu l-am însipt în stuh şi nu-1 găsesc. Ieu cîti parali am adus atîte sînt şî citi sînt atît6 am adus. Dac’o luat fimeia di-o sari, di seava, asta nu sî chîamî lipsi. Da nu ’nţăleg la si vî mai trebui izvod? Nisî tu presect, nisi tu cu leafî, ninicî, ninicuţî. Ş’apui tot ieu zi-novat? Dacî-s prost ieu şî li dau. Li fasi on ghine ş’apui di-acolo n’audzî? Sic’ai sî stai închis? Neam di neamu neu n’o stat închis, şi ieu?!... Ră s’o mai făcut lum6 amu. Lupăriîa — (com. de D. Const. Gheorghiu). www.dacoromanica.ro 542 BOTOŞANI XVII He ... he . .. hei... saracu Ştefan-Vodî. S’în£iîe Iei, altî făinî s’ar măsina. Şî cînd a si la vrem6 vremii credzî cî n’ar’ sî’nziîe? Calu lui îi cal, nu şmîrţoagî ca a m6. Di una paşti pin păduri, da sini-1 poati prindi? Si?... Cuza?... Eî, Cuza o fost mai ’ncoasi. Tătuca o făcut oasti cu Cuza. Sî’nziîe Iei ar punî-o di mămăligi Zîdanii. I-ar lua cu pîrghia. Lupăriîa — (com. de D. Const, Gheorghiu). XVIII Ghini o dzîs sini o dzîs cî din puţîn prindi omu la ninic. Aşi an sclintit-o îeu cu posâsăru ista din Berezlozi. Mî duc la cănţălerîe, mî socotesc şî la urmî sî vedzî! Astî -vârî an făcut o sutî di prăzînî di săsiri; cîn colo în ’ condisile sel6 a lui mînca lut şî pămînt cî n’am dicît v’o şăptidzăsi şî v’o cîteva. Praşîlă an făcut patrudzăsî şî nouă. Amu, nu cî-ţ mînîncî prăzînile, da nisî adunăturile nu li fasi acătăr6. Cuconu Moîsî ar si îel cum ar si, da Şoîl, ardeîu dracului di contabil, ghini ti mai şurugheşti. Arşîsîi şî curălile lu tatu-su!... Vatavu Ghiorghi ii fasi chip cî adicîlea am prăzînî mai mulţi. Vorba siluîa: sînzile apî nu sî fasi. Da cînile di Şoîl: „ian ascultî, Domnu Dîordi, sini numîrî cu aselî trebui sî vurdeştî". Lupăriîa — (com. de D Const. Gheorghiu). www.dacoromanica.ro DOROHOI www.dacoromanica.ro DOROHOI i — Dzău aşî, măi Ioane, cî dacî n’aî on moşneag bătrîn, apuî sî-1 cumpirî,.. Amu fiindrcî nî-am luat di vorbi dispre aiasta ţ-oi spune şî ieu o pataranîe. Mnădzău sî-1 ierţi pi tătuţă, cî-s atîţa amar di ai di atunsa di cînd o murit şî tot nu l-oi mai uita, si om diştept iara! da şî şugubăţ şî bun di tîlcuri... di iahî! comedie mari... Mî rog dă! îţ spun cî cînd spună iei citi una di-a lui, apuî noi ni tăvălăm di rîs; da iei aghă zîn-ghe a rîdi o lecuţă... adictilă aşî numa ca sî ni stîrneascî pi noi. Da şî cîn da iei aşî cîti-un sfat seava, apuî cum ţî-1 da şî cum ţî-1 spună nu-1 mai uitai. Cî iaga chiar di aiasta m’am şî luat di vorbî, cî ni-am adus aminte di drasii iştea di copchii a nii, cum împrăştii ii măliga aşî şî nu ştiu cî şî fărmăturili-s cu socotealî. Azunsesem ieu băitanaş, dă! aghă ni nizău muste-ţile, nu ţîn minte cam cîţ ai oi hi avut, da fiindrcî ieu iaram mai ridicat intri siilanţi fraţi, apuî mî laşa pi mine di umblam cu şarabana1 aşî... ca la o păduri... la o moarî, o chiriie... dă... ca puntru casa omului, cî la casî cît nu trebui! mai ales cî sî chîamî cî la noi îarau şepte guri. Amu vini rîndu sî mierg la păduri. Tătuţă ştiă ghini cî noi azvîrlim fărmăturili di măligî acasî încî fiind, da pi cîmp nisi di vorghit nu rămîni. ‘Carul. 8S5? 35 www.dacoromanica.ro DOROHOt St6 Ca sî mî ’nveţi iei sî nu mai zvîrl aşî, si-î dă lui în gînd? — Măi Ghiorghieş — fasi iei cîtrî mini — i’ute si-î măi: tu ti duşi la păduri; măligî ţ-o pus mî-ta ’n traistî cît o trebuit... aşî cî chitesc cî tot ari sî-ţ mai rămîe o lecuţî di fărmături. Măi, amu citi discîntisi am siarcat leu cu boala îasta a md, da cu fărmături rămasă dila păduri n’am siarcat, cum m’o 'nvaţat Ioana lu moşu Ni-halachi. Iaga si ti rog: cî si fărmături di măligî ţ-or rămînd dupî si-î mînca ’n păduri, sî li Iezi într’o peti-cuţî şî sî ni-li aduşi di liac acasi; cî dă! a si aşî, n’a si, dator i omu sî sersi ş’apuî dî-acole sî-a si a si. — Ei ghine, tătuţî, las c’aşî oi fase, dzîc îeu şî ’nzug şî o şî pornesc... Hadi-hai, hadi-hai... boii’n puteri, îeu îî cam sildm. Azung în păduri. Tai, li clădesc lemnili, li aşedz pi car... părî una alta soarili tresi di anadzî, dar şî îeu flămînd ca un lup nu altî sîava. îmbuc îeu si îmbuc şî mai hodinesc o leacî boii, strîng frumuşel făr-măturili di măligî ’n ştîargarî şî o îeu în spri casî, cî Vi-ddm îeu cî am prd ’ncărcat. Amu cînd sî cîrnesc îeu pi drumu sîala si fasi cîtrî Cordâreştî — adiclild spri satu nostru — iaga bou din brazdî sî sparii dî-un drac di bondari ş’odată iii-o ’ntoarnî ’n loc şî-iii rupi capîtu la şarabanî. Eeeî! si ti fasi tu măi Ghiorghieş? mî rog, îara amu soarili [a chindii şî păr’am tras-o. păr’am susit-o, am învîrtit-o, iaga cî s’o făcut noapte mare. Dă! di priseput aşî ghini la treghî dî-aîestea nu mî cam tăe capu, da di nevoie m’am înghizuit di am meşterit-o, di-ţ păr£ cî-s bardaş vechi... Cu chiu, cu vai, am făcut-o sî sî tîrîîe. Da păr’sî-am închipurluit îeu caru hi s’o făcut foami dî-aş hi mîncat cît şepti. Si sî mînînc? în traistî mai avem îeu v’o doi pepinî muraţi, v’o două căsulii di usturoi şî v’o rnînî di bandraburcî1 sîartî, da măligî numa atîtuca cîtu-î dusem tătuţîî di leac... Si dracu sî fac? Din prisina lea- 'Cartofi. www.dacoromanica.ro DOROIIOI 547 curilor tătuţî! sî chîer leu di foame? M’a credi îel puntru si lî-am mîncat, cî doar îl om... Scot îeu fărmăturelil, seli pi cari îaram sî li zvîrl şî pi cari li adusem di leac tătuţî! şî maî si avdm în traîstî şî mînînc îeu hăt ghinişor, cî mî rog nu îarau puţuni, or si fost ca la v’o doî pumnî. Amu, năcăzît îeu nu-î vorbî, da dupî si hî-am pus la cale pîntisili, o îeu însetu la vali,,. haî, haî, haî şî rasare şî luna, aşî cî cu azutoru lu Dumnădzău aproapi di riedzu nopţîî am fost acasî... Apu dupî si m’am dis-socalat1 îeu, dupî sî-am răgulat caru şî boiî, sî maî vedzî sfat! Tătuţă soşmolindu-sî aşî a lene şî zînghind aşî.,, cî adictild mî lua pişti chisor, fasi cîtrî mini: „si amu selilanti sî li lăsăm la naîba; da in adî traista sî-riî îeu leacurile, cî agh6 tî-aşteptam". Cînd aud îeu aîasta aifi prins a schimba feţi feţi di ruşîni şî dzîc: „d’apuî... îîî... îiî... ista ... cî, tătuţî, da îeu îaram sî mor di foami. .. dacî nu avem leacurili du-riitale... Dă! sî nu bănueştî, cî îaga oî vorghi îeu cu Vasîli a luî Toadir sî-ţ aducî mîni lîacurî di aîestea, cî merzi şî îel mîni la păduri". Siilanţi din casî ştidu iî si vre sî dzîcî, aşî cî tătuţă cînd o ’ntors capu spri dinşiî apuî cînd iî o buhnit a rîdi îeu am ramas ca un prost... aşî, nisî nu-riî dam soco tealî cî si au iî di rîd aşî. Ş’apu dupî. si nî-o spus iî cî adictile si pildî o vrut tătuţă să-riî dei cu treaba îasta, fasi tătuţă cîtrî mini si cîtri siilanţi: „apuî îaga, măî băeţî, aîasta am vrut îeu sî vî arăt, cî mî doari gura di cînd vî spun; sî ştiţî voî odatî cî sî nu împrăştieţ măliga şî orîse alt lucru, cî sî chîami cî nu ştii cum ari sî vii lucru săla". Şî îaga aşi li tot spun şî îeu amu la drasiî iştîa di copchiî, da sî vedzî cî părî n’or păţi n’or prindi iî minţi, da atunsa or vini iî la vorba md. Ghîorţenî (Pomîrla) — (corn. de D. Constantin D. Diaconescu învăţător). VDesbrăcat. www.dacoromanica.ro 548 DOROHOI II Aho, haho, sara luî Sfîntu Vasîle, La mulţ al sinstiţ boerî Sî va hii di ghine. O pornit zupînu gazdî într’o sfîntî di zoi Cu doîspresi zuncalăî Şî cu fisoriî luî amîndoî, Mai îndemnaţ măi! La măru rotat, La cimpu curat, C’acolo maî mulţi pluguri s'o adunat, într’o sfîntî dzî di vârî De’gh6 o arat şî Iei un corn di ţari: Zoili văili, Marţîli fînaţîli. O aninat plugu ’ntr’un os di rimî Şî l-o făcut tăt firîmî, Şî l-o dus la covalîu1 seal maî mari Plugu di şî-1 togn6, Brazdî neagrî răsturna, Grîu roşu răvărsa, Grîu mărunt şî arnăut O dat Domnu s’o făcut. Dzîseţ, măi copchiî!" Cînd o fost la arat, Mindrî dzî s’o luninat; Cînd o fost la grapat Mari omăt o chicat; Boeriî s’o suparat Ş’acasî o plecat. î-o işît înainti un fisor Cu doauî făclii aprinsi’n mînî. Boeriî s’o culcat, ‘Fierar. www.dacoromanica.ro DOROHOI 549 Dimineaţa s’o sculat, Pi ochi negri s’o spalat, La sfinţi icoani s’o ’nchinat, Şî pi sluzî o poronsit, Calu di i l-o împodoghit. Şi î-o scos un cal graur Cu şaua di aur, Cu frîu di margarintarî Ca la boeriî sil mari. îndemnaţ, fisorî! O strigat cînii şi ogarii Si meargî dunealuî la primblare Si vădi şî grîuşoru dunisale. Da şî grîu îara aşî di mîndru şî frumos Ca faţa lui Hristos: In schic ca vraghîa Şî’n hir ca mazîr6. Boerii tari ghini s’o bucurat, Di pi cal s’o discălicat Şî pin grîu s’o primblat, Schisî-o apucat. Cînd li-o pus acasî pi masî, Copchiiî s’o bucurat Cî’n casî s’o luninat. — Măi nevastî, grîu nostru-î copt. — Tasî, măi barbate, blastamate C’aî samanatşî’nan v’o zăsi falşi şî zumatati. Mai ghini du-ti la Hîrlău Şî î6 săsiri di-on leu Cu mănunchiiî di sucălău, Cî ştii cî săsir şî îeu. lei rău s’o suparat Şî la Tîrgu Sîretîuluî o apucat. Ş’o luat săsireli mînînţăli Cu mănunchîu di floriseli, Ca pintru copchile tinireli. www.dacoromanica.ro 5.50 DOROlIOt Săserica seî întoarsî Di copchila seî frumoasî; Săserica seî mai nici Di nevasta ochişîci. Mînaţ, băeţî! Cu stingă săsira, Cu dreapta leaga; Sta znochiî ca droghiî Şi clăile ca nourii. Dinlr’un schic, un riertic, Dintr’o clăi, o odobai, Dinlr'un znop un oboroc. Sta doi fisori şi si sfătud: _ Aria ’n se loc s’o făsem în capu pămîntuluî, în 2âlişl6 vîntuluî. Si faci aria di a râmi, Cari nimi si n’o bazî ’n sami. Şi m’o trimes pi mini la munţi, S’aduc noauî epi Suruepi Citi dî-o şuti di ai sterpi Nisî mînzu nu i l-am vădzut, Nisî laptili nu i l-am supt, Cu cochila di arzint Baţi schicu la pămint. Mînaţ măi! Cu nările sulla, Grîu sî vintura, Cu codzîli felezu6, ’ Cu urechîa ’n sac pune, Cu dinţii înţăpoşa, . La moarî ni-1 găte, La moarî la Ibăneşlî; Da blastamata di moarî ' Cind o vădzut alîtd cari www.dacoromanica.ro DOROIIOI 551 Cu povari O pus coada pi schinari Şî s’o dus la lunca mari, Frundzî n’ari, Lunca-i nici Frundza chici Tot în patru si dischicî. Da şî murar&şu meştir bun, S’o ’nsins c’o aţî di lînî Ş’o luat o cohiţî di linti, Parca nevasta lui s’o scoatî din minţi, Ptu, ptu, ptu şî na, rra, na, Moara sta şî sî uita, Cî cam flămîndî iara, Pîn ’o pus mîna pi 16 Şl î-o tras un socan în şali Ş’o aşădzal-o pi măsăli. Ş’o măsinat un tăbultoc Şî l-o dus la zupîn gazda di noroc. Da şî zupîn gazda ari o copchiliţî Cari aprindi la flăcăi luniniţî Şi şădi cu mînicuţîli suflicali Şî cu sprinsenili rădicaţi, Baţi ’n sîlî şî ’n covatî Şî fasi lu Ghiţî un colac îndatî, Cu zahar zăhăruit Şî cu nere îndulsit. Mînaţ, flăcăi! Da dunavoastrî, boeri mari, Ştiu cî pi mini nu v’iţ supără, Cî v’oi mai spuni seva: * Luaţ cheiţîli şî merziţ în camaruţî, Cî eşti un sîpit cu părăluţî; Pintru a nii flăcăeş A.veţ un portofel cu galbanaş, Nu ni-ţ da un galbanaş, www.dacoromanica.ro 552 DOROHOI Da ni-ţ da o patroanei di sins fransi, Ci la băeţîî niî tari li-s drazi. Si trăiţ, si ’mbătrîniţ. Vatra — Neculaî Coţovanu, 40. 111 O ’nblat fisoru ’nparatuluî dupî ’nsurat si s’o ’ntîlnit cu altu, tot fisor di ’nparat. Nisi aista n’o avut părin-tile. Şi s’o pus la vorbi dupî si înblî. Unu dzîsi: „înblu dupî ’nsurat“, da sialalant dzîsi: „îeu am o sori, cin rîdi îesî trandahir din guri, da cin si chîaptînî scoţi din cap aur şi arzintu, da cin plînzi apî curzi di poţi ’nneca lumîa. Da sialalant dzîsi: „dă-u dupî mini11. Da iei o avut o Ţîgancî c’o fatî slugî la dînsu. Şi trimeti pi Ţiganca cu tata şî pi sora lui pi apî la fisoru ’nparatuluî, cari av6 sî iei pi sor’sa. Merzi iei pi apî, D-dzău ştii cît, sor’sa o flămînd^ît şî seri dila Ţîgancî di mîncat. Da Ţiganca q. dzîs sî-ş scoţi ochii cî i-a da, da 6 o spus cî nu vra. Dupî si o flă-mîndzit ghini, o scos şî i-o dat o bucăţîcî pîni. Pi urmî? seri apî. Ţiganca dzîsi: „dă şî sealalant şî ţ-oî da, di nu nu-ţ dau“. O răzbătut-o sătia, 6 i6 şî dă. Di cole o Iîapaj dat-o pi seia ’n apî. Seîa o ’nnotat cît o ’nnotat şî s’o prins di răchitî ş’o strigat. Murariu o audzît şî o scos-o pi dînsa şî o luat-o acasî. Da frati-su s’o dus acolo şî dzîsi: „asta ţî-i soraK, dzîsi: „astaK. £ rîdi, nu iesî niiiicî, sî chîaptînî nu îesî niiiicî. El închidi pi frati-su ’n grazdiu cailor şî-i dă o fălîuţî di pîni ş’un pahar di zin. Da sor’sa aşî chiori cum iara tot s’o chiaptanat ş’o făcut doi peri di aur şî o dat murariţîi sî vîndî. Sini-a da doi ochi sî li dei, da pi parali nu. £ n’o găsit pi nimini, 6 dzîsi iar: „in du-ti la’nparatu şî-î vindi\ Sî duşi 6 la ’nparatu şî-î iesî Ţiganca şî dzîsi cî cunpîrî. £ dzîsi: „îeu nu dau pi parali, îeu vrau ochi“. Fata dzîsi: „nuda, mamî“; da mî-sa dzîsi: „îhî, hî, dî-amu dragu mamiî, îeu dau sî îeu aieste douî“. I-o dat ochii, 6 î6 şî spalî, puni unu vedi, puni sialalant, vedi. Di co!6 puni pişti www.dacoromanica.ro DOROHOI 553 spati mînili şî ş-o făcut aripi ş’o zburat la ’nparatu şî s’o pus pi copac. Da 6 crusuliţa o avut la gît si î-o luasî Ţiganca şî dzîsi: — Crusuliţa m6. — Aud, stăpîna m6? — Frati-nu-î aisî? — Aisî. — Si fasi? — Şădi ’n grazdî ’ngropat până la ienunqhî şî b6 un păhăruţ di zin şî mănîncî o bucăţîcî di pîni pi dzî. — Da ’n parat u-î acasî? — Acasî. — Si fasi? — Dormi. • — Sî dormî ghini şî sî sî scoli uşor. — Da ’npărăteasa dormi? — Dormi. — Di dormi, sî dormî sî nu sî scoli. Di col6 o zburat iar la murarîu siala. Da copacu s’o uscat. Da ’nparatu s’o sculat şî tăîet gîtu la liva-dariu si paza copasii. A doua dzî vini Iar, sî puni pi altu copac şî dzîsi tot ca Ieri. Şî Iar o zburat şî copacu Iar s’o uscatu. înparatu sî scolî şî Iar vr6 sî tai gîtu şî la sialalant livadarî cari l-o fos pus. Da iei o ascultat şî dzîsi: „stai, înălţate, cî Iaca cum şî Iaca cum o vorghit di mata şî di frati-su“. Di col6 a doua dzî o adus lumi multî şî conzurat tătî ograda sî prindî păsărică seîa. Cînd a doua dzî o vinit 6 s’o pus pi copac, da ’nparatu nu durn6, ascultî seîa si grăi 6.- Da 6 prindi a grăi ca sî dişchidî ferîasta. £ întrî ’n casî şî ’ntornî mînili şî s’o făcut iar fatî fru-moasî. Rîdi, îesî trandahir din guri. Di col6 dzîsi înparatu: „chiaptînî-ti“. E sî chîaptînî, îesî aur. Di col6 chîamî şî 'pi frati-su din grazdî şî o spus sî-o păţît cu Ţiganca. Şî ’nparatu o legat pi fata Ţîgănsiî şî pi mî-sa di codzîli harmasa-rilor şî lî-o farmat cîtî-o bucăţîcî şî îel s’o cununat cu dînsa. Tureatcî —Aniţa Bulgarii, 50. www.dacoromanica.ro