RADUGYR POEZII 4/ «i* %i* ^ Coperta - Daniel Ursachi ISBN 973-95729-0-1 973-95729-3-6 RADU GYR JLinica, viată, Volum îngrijit de Simona Popa, fiica poetului Editura MARINEASA Timişoara, 1994 © 1994, Editura MARINEASA Str. Mureş nr.34, Timişoara - România Lirica orală Stt»u.î» ,_, tăpâne-nsângerat, Domn al luminii şi Veşnicie limpede, Iisuse! Tu, care ai primit pe frunte spinii şi cuie-adânci în mâinile-Ţi supuse, 7u, Domn al Răstignirii şi-nvierii, care din cruce ne-ai făcut lumină şi Răsărit din rănile tăcerii şi cântec din osânda-Ţi fără vină - dă-ne-ncleştarea Ta, dă-ne puterea din ceasul pironirii-nsângerate, să ne primim şi cuiele şi fierea caf Tine-n marea Ta singurătate. ^e fruntea ţării zâmbetul ţi-1 pune şi Neamul care-acum osânda-si duce învaţa-1 tu amara rugăciune din clipele suirilor pe cruce. 5 Radu Cyr mâna Ta ca borangicul lunii, din răni opreşte sângele fierbinte, închide-n piepturi geamătul furtunii, sărută-i tării lacrimile sfinte! y Opi sus, pe crucea crâncenă, pe care stă Neamul nostru-nsângerat, Tu scrie, lisuse, un aprins inel de soare, ca semn al învierii ce-o să vie. Şi spune morţilor din lut să nu blesteme, ci sub trifoi, sub dâmburi, sub secară, s-aştepte paşii Tăi călcând prin ţară şi semnul munţilor ce vor aprinde steme. jŞTi spune morţilor de sub troiţe sfinte că va veni cândva o dimineaţă când Neamu-ntreg va fulgera la viaţă, cuminecat prin sfinţii din morminte. 6 Lirica orală <£>îăm închişi în cuşti de bestii ? > şi-am uitat ochii nevestii, râsul tâncilor la cină, * 7 mâna mamei, de lumină. Am uitat ca-ntr-o poveste chipuri dragi, priviri celeste. Nu mai ştim pe ce tărâm e cântecul făcut fărâme; prin ce ţări subpământene joacă zâmbete pe gene; nici prin ce străvechi unghere zace-un ciob de mângâiere... Rar primim din lumi uitate cărţi poştale cenzurate. Un suspin pe-o vorbă scrisă cu aromă de caisă; un sărut pe-o biată frază -strop străfulgerat de-o rază; câte-o slovă care spune, în genunchi, o rugăciune; rânduri mici pe unde suie 7 Radu Gyr tot ce-a fost şi tot ce nu e, tot ce-nvie-ntr-o secundă ţărmul care se scufundă. 9 Ţara din văzduh se frânge sub un lacăt greu de sânge... Şi-apoi iar se-nvârte-o cheie peste sfintele crâmpeie. Şi c-un rânjet, gardienii ne despoaie de vedenii, ne confiscă de sub haină vis si inimă si taină 9 9 si ne-nchid în cuib de bestii 9 să uităm ochii nevestii, râsul ţâncilor la cină, mâna mamei, de lumină. 8 Lirica orală fmuuvti de in temtUeeni 7>m zvonuri de la temniceri aflăm că-s numai patru veri de când ne-au tencuit de vii în timpul fără ani şi zi. i nu ştim când fu vara-a patra, dar auzim cum creşte piatra; cum creşte flerul peste noi ca iarba aspră pe strigoi. zvonuri de la temniceri, afară-i astăzi, mâine, ieri... Noi nu stim dacă-i ieri sau azi, y 7 dar auzim, zăvor, cum cazi; cum grele lespede se-nchid peste mileniile din zid şi cum se-ngroapă fără zvon mormântul nostru sub beton. Radu Gyr 2^in zvonuri de la temniceri, noi am murit de patru veri. Lirica orală lăcete ZKu tot, ne-a mai rămas aieve acest zid grav, aceste dreve. Crunt ferecaţi în piatră sură, cu pumnii strânşi, tăcem din gură. Strângând din dinţi, primim de-a valma scuipatul, fierea şi sudalma. Când ne-mbrâncesc şi când ne-njură, cu pumnii sţrânşi, tăcem din gură. - zidul, beciul, temnicerii. Noi - numai cremenea tăcerii. Ei - lanţuri si bătăi si ură.' y y > Noi - uriaş îngheţ pe gură. Tt linge frigul pe ciolane, e foamea cuie si ciocane. * Şi orice zi e-o muşcătură în hoit. Tăcem, tăcem din gură. 11 Radu Gyr 7ăcem, parcă tăcem de veacuri ca nişte funduri vechi de lacuri. Tăcem sub fier, sub piatră dură -de mii de ani tăcem din gură. ^^easupra vremii şi genunii tăcem ca spinii şi tăciunii. Tăcem ca lama de custură. Cu pumnii strânşi, tăcem din gură. *7ăcem, dar noaptea, sub celule, vuiesc torente nesătule. Un tunet bubuie departe, se darmă parcă ziduri sparte şi parcă lanţuri cad în zgură... Noi aşteptăm, tăcem din gură. 12 Lirica orală /^iudule, Aiudule, temniţă cruntă, fa-te, zăludule, piatră măruntă! ;?ocul mănânce-te, că nu te mai saturi 1 Mereu vrei scâncete şi bei oftaturi. Cantul destram e-te, că nu-ţi ajunge! în marea-ti foamete, mereu vrei sânge. ^rin dina-ndoaie-te, spele-te ploaie, lanţuri si vaiete să ti le-nmoaie! .? 13 Radu Gyr /“f^pele facă-te apă ca ele, lacrimi din lacăte, plâns din zăbrele! /Aiudule, Aiudule, fiară năucă -face-te-ai, crudule, fum si nălucă! 14 Lirica orală 0?&ame& ^arcă de veacuri, parcă de mii de ani n-am mai prânzit, n-am fost şi noi la cină. Parcă de veacuri, parcă de mii de ani am suge fier, am roade bolovani şi-am hăpăi moloz şi rogojină. /n foamea noastră vâjâie păduri, se cască mări, se surpă munţi din coame. In foamea noastră vâjâie păduri şi parcă din străbuni sau din scripturi, de la-nceputul lumii ne e foame. ^iua pândim cu nările în vânt năluca unui abur de mâncare. Ziua pândim cu nările în vânt, din cer, din iad sau poate din mormânt să ni s-arunce resturi ca la fiare. Radu Gyr /n bezna nopţii ne visăm strigoi şi ne-ospătăm cu câte-un hoit fierbinte. In bezna nopţii ne visăm strigoi, dar numai moartea muscă hălci din noi -ea singură înfulecă morminte. 16 Lirica orală ^^utrezim de doi ani în găuri de soboli, de guzgani. Nici ţânci, nici neveste, nici mume n-au fost niciodată pe lume. Poate nici n-am fost mai ’nainte decât tot strigoi, tot morminte, căci până la noi nu răzbate nici vremea târâtă pe coate; nici geamătul n-are putere să bea din noi sânge şi fiere. Cantul nu ne mai miroase pielea-mpuţită pe oase şi şoaptele subpământene duhnind a gangrene. Ploşniţa noaptea nu ne mai suge, libarca fuge. Până si muştele albastre ? 9 au fugit de cadavrele noastre. Radu Gyr «3>ingur în prag - temnicerul cu rânjet ca fierul, cu ocara în usă 9 ca o ţepuşă, cu grozavă sudalmă, peste ochi ca o palmă. 7oate ni-s aburi si ceată - > 9 si umblet, si umeri, si fată; 9 9 9 9 9 9 9 si suflet, si ochi, si obraz 9 7 9 y 9 s-au tras ca un fum, ca un gaz. Ne-au rămas doar guri uriaşe să-nghită păduri şi oraşe. Putrezim de doi ani în găuri de soboli, de guzgani. 18 Lirica orală $ lillll 91 ^?upţi şi slabi şi ciuruiţi de ploaie, vineţi în amurgul citadin, zornăim sub bura de venin, poticniţi în fiare şi noroaie. «Strâmbi de lanţ, de burniţă, de foame, ducem boarfa noastră-ntr-o boccea prin oraşul care nu ne vrea, beat de abur cald şi de reclame. ^^napoi mânaţi ca o cireadă, suduiţi de paznici fumurii, despoiem din ochi tutungerii, brutării, femei, întreaga stradă. Târgul, însă, fuge la o parte, case şi lumini se trag ’napoi, să n-atingă haita de strigoi care vin zăngănitori din moarte. 19 Radu Cyr drumeţii, cu priviri grăbite, mai grăbiţi din calea noastră pier, să n-audă vaietul din fier, nici să vadă foamea din orbite. /Z?upţi şi slabi şi ciuruiţi de ploaie, vineţi în amurgul citadin, zornăim sub bura de venin, poticniţi în fiare şi noroaie. 2^oar aici, pe coasta noastră stângă, Precista în treacăt şi-a culcat palidul obraz înlăcrimat, zăbovind o clipă să ne plângă. fp- ’i. Lirica orală r& -iii® j4 mal me&Ut Zhox, uncti /T mai murit încă unul - cu foamea pe faţă, cu ochii de ceaţă, cu mâini ca tutunul. mai murit încă unul din nemernica gloată care pe rând se gată. Unul câte unul. Trei, şase, opt, zece. A mai murit un misei. Ce bine de el că-i liber să plece! /^zi n-o să-l mai frigă în vise de fiere nici trup de muiere şi nici mămăligă. 21 f4\i, Domnul, prea-bunul, îl mângâie foarte. Tovarăşi de moarte, poftim încă unul! -^ăsaţi-1 să plece! Nu spuneţi o vorbă! Ne lasă o ciorbă şi-o pâine rece. 22 Lirica orală Pmt $eâăum de mult în ticăloasa şi-n lunga-ţi clocotire-am fiert, că nu credeam să-ţi iert pucioasa pe care-acum zâmbind ţi-o iert. , viaţă, flacăra-ţi grozavă ţi-o port medalion la gât şi-s mândru că-n pojar şi lavă stiui să clocotesc atât. > Z?e unde crâncena putere? Ca din lumină mă ridic. Ce-a fiert în fiere e-nviere, ce-a ars în smoală dă nou spic. Sv însumi nu pricep cum lutul, orbeţ în smoală şi-n prăpăd, acuma vede nevăzutul cu ochii care nu mai văd. Radu Gyr m~>\ dacă surâzând iert toate, e că, din crâncena fiertură, nu m-am întors târâş pe coate, ci fulgerând de-o nouă-armură. Lirica orală @atâel€i*uil ccc parările toate-s afară, la poarta cu lacăt şi drugi. Scaieţii se urcă pe scară... N-am turnuri, n-am paznici, n-am slugi. ^hac ape de verde fiertură cu lebede moarte-n bazine. Cad putrede mere de zgură şi creşte răsura pe mine. cresc mărăcini de otravă 9 cu spini şi cu lauri de fiere. Iar mâna mea doarme, puhavă, pe leneşe, triste pantere. /mi ronţăie-n pod chiţoranii armura străveche de domn. Si anii... toti anii... toti anii... > > » se-nchid ca pleoape de somn. Radu Gyr S&Ua&U xe&cnt&e ^iaţa noastră-ascunde-adese într-un biet colţ de paradis scrisori ce nu ne-au fost trimese de-o mână care nu ne-a scris. •n* ştim ce-am vrea pe foi să fie, ce cânt de dragoste nescris, dar mâna care nu ne scrie o legănam mereu în vis. Si frazele ce n-au să vină 9 în aşteptări mai scumpe ni-s, iar umbra ce n-a dat lumină în piept ni-i floare de cais. 5i-asa cum stăm în usi deschise f ’ ’ pândim c-un dor nicicând ucis scrisori ce nu ne-au fost trimise de-o mână care nu ne-a scris. 26 Lirica orală Suntem jnepii, mergem înainte la-nălţimi de foc deasupra stepii; ne zdrelim de cuie şi de ţinte şi-ndârjiţi, cu ghearele, cu ţepii, ne-mbulzim pe lespedea fierbinte, mergem înainte, suntem jnepii. ? Strâmbi, chirciţi, târâş pe brânci, pe coastă, i|, trebuie să biruim genunea. Nu ne temem câte râpi ne-adastă, n-auzim cum mormăie furtuna, ştim atât, că mergem sus pe creastă. Suntem jnepii şi urcăm întruna. /5ad de-mpleticita noastră turmă brazi trufaşi cu vârful lung de fiere; râsul lor, năvala nu ne curmă şi muşcăm din piatră cu putere şi-i lăsăm pe povârniş în urmă. Suntem jnepii, mergem în tăcere. 27 RaduGyr fc/acă-n calea noastră sar şuvoaie, le sorbim cu sete neînfrântă. De ne-mproaşcă roca cu pietroaie, răzvrătirea ei mai mult ne-avântă. Totul ne-ntărâtă, nu ne-ndoaie -suntem jnepii şi trăim din trântă. ^oate înspre culmea cu mari focuri trecem peste sânge şi morminte. Poate ne vom sfâşia de blocuri -nu-i nimic, călcăm pe oseminte. Sus ne-aşteaptă vulturii, în ciocuri cu cununa spaţiilor sfinte. Suntem jnepii, mergem înainte. 28 Lirica orală /T fost odată în basm, în baladă o fată mică de cer şi zăpadă... si-un tată trudit, un biet tată > 7 cu umbre în ladă, cu tâmpla de cântec brumată. Au fost odată un tată şi-o fată, şi fata scria cu litere mari, încete... iar tata venea seara,-n buzunar cu portocale şi comete şi le răsturna pe abecedar sau le-ncurca printre caiete. A fost o fată cu slove domoale -şi-un tată cu stele şi portocale. A fost odată... a fost odată... Fetiţa a rămas departe-n poveşti, cu mâini de icoană curată, cu ochii ei prea mari, prea cereşti; iar tata a murit de-atunci, nu o dată, de-o sută, de-o mie de ori; de-o mie de ori a fost tras pe roată, spânzurat de-o mie de sfori... 29 Radu Gyr De-o mie de ori pus pe cruce, de-o mie de ori perpelit în dogori, de-o mie de ori... de-o mie de ori... ^ata cu obraji de petală de mult nu se mai duce la şcoală, dar seara, când plouă mărunt şi frunza tremură goală, din fundul temniţei, crunt, din moartea lui fără fund, strigoiul tatii se scoală. Din adânc, de sub beznă grozavă, din smoală, din lună, peste munţi şi păduri de otravă, peste cetăţi şi genuni, strigoiul tatii se scoală-n minuni şi se-n toarce cu urme de sânge din lava-i străfiartă pe uliţa moartă. Şi-ntreabă şi plânge, din poartă în poartă, din usă în usă 9 f si din cenuşă în cenuşă: > y 9 - Unde-i fetiţa de-atunci? - Unde-i tăticul de-atunci? Şi-ntrebarea cumplită 30 Lirica orală se face muget de stânci şi catapeteasmă trăsnită si cutremur si dinamită. 9 - £Jparge~te, lacăte! - Zidule, pleacă-te! - Temniţă, crapă-te! Acolo, departe-n poveşti, o fată mică de scoală 9 cu obrazul lipit de fereşti, cu ochii ei prea mari, prea cereşti aşteapă o stea şi-o portocală şi se roagă să plece puhoiul, să vină acasă strigoiul. Radu Gyr y^ăcuse-un cântec aspru şi zbârlit ca o spinare de mistreţ, roşcată. Un cântec pentru munţi, pentru granit şi pentru ţara lui însângerată. «^f-au prins pe răzvrătitul cântăreţ si l-au zvârlit în ocnă si-n ocară... > y Dar cântecul lui, gol şi pădureţ, precum un sfânt, umbla desculţ prin ţară... J^ărea cum mierlele prin paltini şi prin nuci, fierbea cu apele în scocul morii. Neamu-şi făcea din el opinci, măciuci şi basamac şi praştii şi prigorii. irea în ocnă vânătul poet, dar lângă drugi şi lacăte, afară, paznicii cruzi cântau şi ei încet cântecul celui ce trăgea să moară. 32 Lirica orală 'oamne, răcoreşte tara! 9 9 > Suflă-i vântul peste răni si alină uşor seara 9 9 plânsul mamelor vădăni. pruncii mângâie-i pe frunte si-i dezmiardă-ncetisor y 9 şi le spune să Te-asculte, că Tu esti tăticul lor. 9 ^ă din lacrimi apă vie si cununi din suferind. 9 9 Neamului dă-i veşnicie > si ocean de biruinti. > 9 ^-ne, Doamne, mântuirea pentru jertfa ce-am adus şi ne curmă sângiuirea... Dă-ne Pacea Ta de sus! 33 £\uuw \jyr Jpi ca semn ţie împăcare, odihneşte morţii lin. 9 9 De veghe la fiecare, dă-le, Doamne, câte-un crin. Lirica orală /4iudcde, rfiudule... /Aiudule, Aiudule, temniţă cruntă, cu noapte lungă şi zi măruntă -foamea-i mireasă si moartea-i nuntă, y > Aiudule, Aiudule, temniţă cruntă! /Aiudule, Aiudule, temniţă cruntă, tânăra tâmplă o faci căruntă, umărul gârbov, inima ciuntă; Aiudule, Aiudule, temniţă cruntă! /Aiudule, Aiudule, temniţă cruntă! Lumea e largă, viaţa măruntă, bezna ta dură trupuri mănâncă. Aiudule, Aiudule, temniţă cruntă! Radu Cyr /4ctem atâtia m&rtl... 9 9 /Tvem atâtia morţi, atâtea oseminte, că fruntea-i grea de amintirea lor. Purtăm în piept solarele morminte si de lumină coastele ne dor. y /Tvem atâtia morţi, atâtea oseminte... > > 9 Cu smirna lor pe tâmple ne sfinţim şi de la noi la gropile lor sfinte întinde luna aurit chilim. /Atâţia morţi, atâtea dragi morminte, ca o catapeteasmă, cresc în noi, cum mucenicii slavei mai ’nainte prin gloanţe, prin furtună şi prin ploi. % pâlpâie pe mâini şi în cuvinte, ca soarele ce arde pe obraz, atâţia morţi, atâtea oseminte... S-aprind în somn icoane de topaz. 36 Lirica orală /Ttâtia morţi ascut în noi oţele. w y ? > Se sparge veacu-n ţăndări mari de fier. Cu jertfele de ne izbim de stele, cu rănile, noi ne-am atins de cer. ^idim destin. Parâng de ziduri sfinte. Dar nu din var şi piatră ctitorim, ci tencuim cu albe oseminte, din cărămida rănilor zidim. Turnaţi în cremene şi jurăminte, cu ochi de foc, aprinşi de-un sfânt mister, privim cum zilnic alte noi morminte se nalţă pajuri albe către cer, să puie ţării temelii de fier. Avem atâţia morţi, atâtea dragi morminte. Radu Gyr Scutt, ID&amae, e&$£ adm J^unt, Doamne, copt pentru cules, nu că-mi sunt anii grea recoltă, cât mi-este inima o boltă de crengi, sub rodul tot mai des. •Punt, Doamne, copt pentru cules. «Sunt numai fructe si balsam. Cu cât adun pe trup rugină, cu-atât mi-e sufletul grădină, si-i toată roade, ram de ram. ? ? «Sunt numai fructe si balsam. 5 e *^i când cu lacrimi Tu mă speli, f mai mult în rod eu strâng dulceaţă, să nu mai afli-n el nici ceaţă, nici viermi amari, nici îndoieli. 38 Lirica orală lacrimi fructele îmi speli. «Si dacă pică tot mai des din mine câte-o creangă frântă, în vârfuri, sus, grădina cântă şi-aşteaptă marele cules. «Sunt, Doamne, copt pentru cules. Radu Gyr 'PfoetUx te-agăţi cu gheara de-o speranţă, lutule al meu, neastâmpărat... E de-ajuns să fâlfâie o zdreanţă, că de-un petec iar te-ai aninat. e ^ turnuri nu s-au spart în tine, dar sub praful lor nu te-ncovoi. Iei mereu mistria din ruine şi din scrum zideşti pe schele noi. <£e prăpăd! Dar câte noi seminţe! Câţi ereti cu zboru-le-mpuscat! Şi ce mare foame de credinţe, desfrânată, de nevindecat! i n-a prins o rană să se zvânte, că iar frige setea de-a lupta. Arzi să bei alt cer din aripi sfinte şi alt zbor din prăbuşirea ta. 40 Mf- Lirica orală jtLwx. al meu, molozul, praful, scama nu-ţi scârbesc nici ruperi, nici căderi, în adânc te zgâlţâie doar teama c-ai putea cândva să nu mai speri; 1 c-ai putea să nu mai creşti noi pene din tăciuni, din aşchii, din spărturi, şi, ca smârcu-n putreda lui lene, nici tăciuni, nici aşchii să nu furi. ’ y spaima asta te re’nvie şi-ţi dă*brânci prin hârburi să răzbaţi, si c-o dezmătată lăcomie y y zdrenţele nădejdii să le-nhaţi. * Radu Gyr să cânt tămâioşii tăi ani, tinereţea mea. tinereţe, j 5 > * mi^ar trebui fluvii semeţe 5 şi munţi şi vulcani, şi grindini prin crengi pădureţe, şi râpe zvâcnind bolovani, şi praştii mi-ar trebui şi sâneţe, şi herghelii de cârlani - ca să te cânt, tinereţe, ca să-ţi cânt tămâioşii tăi ani. e să te cânt, tinereţe fierbinte cu roşii, sălbaticii-ti cerbi, mi-ar trebui vântul fierbinte prin marile stepelor ierbi si tunetul fără cuvinte cu care ştiuseşi să fierbi smulgând tot ce-ţi sta înainte, tinereţe fierbinte, tinereţe cu cerbi. Lirica orală !■ 1 yii să te cânt, tinereţe de-agată cu crestetu-n fiece stea, ? 7 s-ar cuveni lumea toată de sângele nopţilor grea, de mustul amiezilor beată, cu îiemârgmirile-n ea. Dar mai ales s-ai cădea, ah! tinerete-nsetată, ca să te cânt, s-ar cădea inima mea de-altădată, inima mea, inima mea. Radu Gyr &âttiec d& Captă dor nici luptele pierdute, nici rănile din piept nu dor, cum dor acele braţe slute care să lupte nu mai vor. ^ât timp în piept inima-ţi cântă, ce-nseamnă umărul înfrânt? Ce-ţi pasă-n praf de-o spadă frântă când te ridici c-un steag mai sfânt? ^ă-nvins nu eşti atunci când sângeri, nici dacă ochii-n lacrimi ti-s. Adevăratele înfrângeri sunt renunţările la vis. Lirica orală TfCetavUe, I , n veninul pus în cană fa miresme ce nu pier. Fă din fiecare rană o cădelniţă spre cer. din fiece dezastru 9 şi crepuscul stins în piept, Doamne, fă lăstun albastru si fă zâmbet întelept! 45 Radu Gyr W- ii li nmult, demult... la început de osândă mai întreba dc noi îa poarta de-afară câte-o nălucă de mamă plăpândă sau câte-o nevastă amară, amară. an, doi, trei... din lumea cealaltă mai sosea câte-un răvaş mirosind a grădini. Apoi tăcerea crescu peste noi tot mai ’naltă, ca bozii peste ruini. meni, nimic, nicăieri, niciodată... Si umbra celeilalte vieţi > > căzu de pe noi, măcinată ca tencuiala de pe pereţi. ^ar noi ne-am desprins de pe timp ca o zgură, Afară, părinţii bătrâni - poate de ani si de ani se făcură ! §■ r , & pâine, zumzet, fântâni. 46 Lirica orală i;li-evesteie-or avea. »acnmi tot mai puţine şi-n pâr mai mu]te zăpezi Y< Jepte, şi-or fi învăţat sâ itu mai. '■'"ie şi.să nu .ne aştepte. feciorii noştri or fi crescut mai departe» mai frumoşi şi mai fără de noi şi-or fi purces spre oraşe străine la carte, de n-or fi căzut undeva-n război. Si fetele noastre cu boinri de floare or fi plecat mirese-n căleşti, alături de miri rupţi din soare, c-i nişte prinţi din poveşti. ip?-aeoîo-n cămine albastre or coase cu mâna subţire şi moale, plecate sub lampă, madone duioase, scutece albe nişte petale pentru odrasle bălaie ca spicui, care vor râde mâine-n iatac, • departe de moarte şi de bunicul i pierdut, fără nume, în piatră, în vfeac. Radu Gyr m -aş face condei din oftat1 si din venin călimară. Aş scrie cu rânjet de fiară, cu urlet şi cu scuipat. ^mulge-mi-aş zdrenţe plămânii Scoate-mi-as fierea, să-mi scot! y y Să scriu cu oasele, cu hoitul tot -mânca-mi-le-ar cânii! % i mi-ar ajunge cuvintele, nici spinii, nici mătrăgunele. Daţi-mi să scriu cu furtunele si cu mormintele. ; f e„ smoală să scriu, cu ocale din fundul iadului crunt. De şapte ani nu mai sunt, nu mai sunt decât muget şi jale. Lirica orală 2?e şapte ani temniţa joacă, joaca pe pieptul meu ca un urs. Fluvii de sânge au curs, mlaştini de lacrimi mă-neacă. ^Tapte ani, şapte milenii! Cum să-i înscriu? Cu ce vitriol? Face-mi-aş pălălăi şi pâr jol, lumea s-o mistui în focul gheenii! Radu Gyr Sfaitul * t * ^iua-ntreagă, noaptea-ntreagă, foamea, oftica si moartea 7 > vin cu şbilţul să culeagă ca hingherii, să-şi ia partea. ^iua toată, noaptea toată lucră sbilturile roşii, * > y ’ înşfacând de beregată flămânzitii, zdrenţăroşii. 9 7 9 9 Eu, astăzi. Tu...poimâine. Ăla - peste-o săptămână. Latul vrea mereu alt câine - 9 nu ne iartă, nu ne-amână. ^iua-ntreagă, noaptea-ntreagă, sbiltul rosu-si cere partea. 9 9 7 9 l Straşnic ştiu să mai culeagă foamea, oftica si moartea. 50 Lirica orală S& mcdtcatUm a&eaton, şUe £>3. mulţumim acestor zile şi-acestor nopţi ce ne pătrund cu chinul darului fecund şi-al răstignirilor fertile. «Să mulţumim acestor ceasuri pentru că ard, pentru că dor şi că ne cresc pe fierea lor cu plâns în ochi, cu vers în glasuri. ^^că-te, trupule, şi spune mai trist, mai ’nalt că te ridici şi că vrei spin şi vers şi bici, decât să pieri în uscăciune. ^£rcă -te, suflete, şi cântă mai trist, dar mai înalt din glod şi spune lumii c-ai dat rod din pământeana rană sfântă. 51 Radu Gyr O^Ueafii f oată noaptea ploile toamnei se joacă sărind din băltoacă-n băltoacă. Toată noaptea lipăie cu picioarele goale peste morţi, ca să-i scoale. Toată noaptea scâncesc frunzele roşii. Toată noaptea tuşesc ofticoşii. Toată noaptea târnăcoapele tusei sparg bulgări mari de asfalt jos, tot mai jos, pe tărâmul cellalt. Toată noaptea huietul tusei ca un zid putred de ploi se surpă pe noi. Toată noaptea tuşesc ofticoşii. Toată noaptea cad frunzele roşii. Toată noaptea se-ntorc grămadă morţii, ca să ne vadă. y 7 Toată noaptea vin înapoi ii tor» ii nit ;aţi dintre noi. ? ’iV :>ti; 'O :>i. 'i HH'â Vii. Morţii sălbatici şi goi 52 Lirica orala c*rc semănau atât de hirte cu noi. M orţii fii'bviânzi ca şi noi, in oi pi suduiţi cp si noi. Morţii care semănve :ifât de bine rn reine, cu tir>e. Morţii cu care mâinc-n noroi '•om sriuuuvi aîfn de Ir.w m nor 53 Radu Gyr j£e > Jr » > 55 Radu Cyr S-au umflat cât coşniţele. Vin de-a lungul şi de-a latul Din Ceahlău la Retezatul, Vin ca râia şi bubatuî, Cu năduful şi oftatul. Pe ceafa săracului Bubele dalacului. Pe pragul cerdacului Ghearele "ortacului". Pe sângele veacului Tontoroiul dracului. Şi de când aşa ne spurcă Ducem guşterii în cârcă, Somnu-i dinte de năpârcă. Noaptea rug şi luna hârcă. Ziua scade tot mai mică, Apele s-aseund de frică, Spaimele ne trag de chica Şi când lacrimile pică Iarbă ;m se mai ridică, Ci cucută şi urzică. Laurul, lacăml, căluşul Ne snnf cina şi culcuşul. Ochii dacă vor lumină Vin /avo'ueic să-i ţină. Pasul dacă vrea să-n frunte Vin câmşeîc• mai crunte. Lirica vroia Mâinile dacă se roagă Vine lanţul şi Ie leagă. I imha dacă vrea să spuse, Uite-o, ţintuitâ-n cuie! Şi răscoala dacă rmige, Uite chei, uite belciuge! Râde foamea la fereastră, Stă robia-n casa noastră Şi în fala porţii, gata Să ne-nşface beregata, joaca temniţa, turbata. Toţi hingherii şi codoşii joacă sârba târfei roşii; Sârba temnicerilor Pe jalea durerilor. Alelei, groparule, Lotrule, tâlharuie, Pune mâna pe lopată Şi fă groapa lată, lată, Ca să-n.capa jalea toată. Fă-ne loc de-ngropăciune Peste oasele străbune. Pune-ne-11 pământ cu toţii. Şi strămoşii şi nepoţii Şi ne-aşază pe înot minte Munţi cu rremeTie fierbinte Peste fin, peste părinte.. 57 Inima să nu mai ştie De prăpăd şi de robie. Bieţii ochi să nu mai vadă Fiarele dând ghes la pradă. Şi urechea să n-audă Nici bejenia zăludă, Şi nici hohotul de iudă Peste vaietul de trudă, Peste ţara care-asudă Ruptă-n dinţi de haita crudă. Lirica orală 7e-am văzut într-o băltoacă amară: chip de mort, ochi de mort, mâini de mort. Al meu eşti tu, chip? A mea eşti tu, gheară? Chip de mort, ochi de mort, mâini de mort. Cumplit mai arăţi, arătare de moarte care nu moare! Parcă ţi-a dezgropat o dihanie putreziciunea dintr-un mormânt. Şi... urâtule, slutule, pocitanie care-mi spui că eu sînt, cum te-a sluţit temniţa asta nănulă, schiloadă! Plozii-ar ţipa de-ar fi să te vadă. Şi-ar întoarce capul nevasta. Te-ar alunga vecinii cu bolovani, pierdutule-n ani! S-ar închide ferestre şi uşi, dusule printre cei duşi... Mă-ngrozesc când îţi văd în băltoacă faţa seacă, buimacă, ochii stinşi, de stafie 59 Radu Gyr care tot moare şi-mie. Ai meu eşti tu, chip? A mea eşti tu, gheară? Al meu eşti tu, muget de fiară? Te-aş spinteca de sos până jos, stârv ticălos. Te-aş rupe cu ghearele, frângeţi-aş soarele. Te-aş face cu pulberea una, stinge-ţi-aş luna. Cât te urăsc, nagodă hâdă! Cât te urăsc, lesule slut.! 7 y Şi totuşi, chipul tău a ştiut să surâdă cândva, sub un cer ne’nceput. Şi ochii de-atunci legănau crengi de tei şi-obrajii morţii şi-ai foamei i-au sărutat buzele mamei, i-au adormit şoaptele ei. Şi mâinile-acestea au fost de zăpadă şi s-au închinat lui lisus, şi-au răsfirat părul iubitei mirosind a livadă şi zări au supus. Şi pieptul tău a zvâcnit altădată şi gura ta a cântat în trecut. Si tu ai iubit si-ai urât, f * 9 tu care-ai fost altădată, leşule putred, leşule slut, pe care-acum te-aş strânge de gât. 60 Lirica oralii clvipi să ne mângâie surghiunul. Cade albă nea peste viaţa mea, peste suflet ninge. Cade albă nea peste viaţa mea care-aici se stinge. Tremură albastre stele peste dorurile mele. Dumnezeu de sus în inimi ne-a pus pâlpâiri de stele. Dumnezeu de sus în inimi ne-a pus numai lacrimi grele. 68 Lirica orală ica Domnului Curată, ad-o veste minunată! Infloreşte-n prag zâmbetul tău drag ca o zi cu soare. Zâmbetul tău drag îl aşteaptă-n prag cei din închisoare. jSteaua prinde să lucească peste ieslea-mpărătească. Şi din nou trei magi varsă din desagi aur şi tămâie, îngerii de sus magilor le-au pus cerul sub călcâie. j^umea-n cântec se deşteaptă, pe Mesia îl aşteaptă. Zâmbete cereşti * intră pe fereşti, vin în orice casă. Şi în orice gând arde tremurând câte-o stea sfioasă. 69 Radu Gyr /^umai temniţa posacă a-mpietrit sub promoroacă. Stăm în beznă grea, pentru noi nu-i stea, cerul nu s-aprinde. Pentru osândiţi, îngerii grăbiţi nu aduc colinde. ^^este fericiri apuse tinde mila ta, Iisuse. Cei din închisori te aşteaptă-n zori să le-aduci lumină. Cei din închisori te aşteaptă-n zori, pieptul lor suspină. Iisuse împărate, iartă lacrimi şi păcate! Vin’ să-nchizi uşor rănile ce dor, visul ni-1 descuie. Noi te-om aştepta, căci pe Crucea Ta stăm bătuti în cuie. * 70 Lirica orală de fiaă 7ot mai arde cerul sus -ziurel de ziuă-peste ieslea lui Iisus -ziurel de ziuă- ^^tleeme, colţ de rai, -ziurel de ziuă-îngeri palizi încă ai? -ziurel de ziuă- f4\h şi fraged Vitleem, -ziurel de ziuă-în ce vis să te mai chem? -ziurel de ziuă- «Steaua sfântă de Crăciun -ziurel de ziuă-din ce praf s-o mai adun? -ziurel de ziuă- 71 Radu Gyr *^acrimi mari pe cer s-aprind, -ziurel de ziuă-prin tristeţi de foc colind -ziurel de ziuă- /^entru-nsângeratul mag -ziurel de ziuă- pune, Doamne, spini pe prag -ziurel de ziuă- şi acoperă cu lut -ziurel de ziuă-Vitleemul meu pierdut -ziurel de ziuă- 72 Lirica orală {golind fierul şi-a deschis soborul - Lerui, Doamne, Ler -şi-au pornit cu plugusorul îngerii din cer. •ntc rg cu plugul de oglindă şi de giuvaer, toti luceferii colindă, 7 7 - Lerui, Doamne, Ler - ^atru heruvimi în haine albe de oier răspândesc în lume taine, - Lerui, Doamne, Ler - venit cu grâu la poartă, ci au rupt din ger stele mari, ca să le-mpartă, - Lerui, Doamne, Ler - 73 RaduGyr Singur tu aştepţi în tindă, suflete stingher, nesosita lor colindă, Lerui, Doamne, Ler - 'Tt/ici un înger nu mai vine fâlfâind mister, să colinde pentru tine, - Lerui, Doamne, Ler - 74 Lirica orală et& ta, &uc 4^ade noaptea-n umbre sure şi pe zarea dinspre Ciuc iese luna din pădure ca o cuşmă de haiduc. Stele-şi scutură argintii, aripi moi de vis se frâng şi-n surghiunul suferinţii ochii pâlpâie şi plâng. ^^orurile se adună şi din lagărul amar pleacă pe cărări de lună în lungi dungi de chihlimbar. ^£nul fâlfâie şi zboară la iubită sau părinţi, altul la copii coboară şi-i sărută lin pe frunţi. 75 Radu Gyr ZSar deodată-n zarea lunii iese-o stea ca un soroc: e luceafărul minunii, biruinţa ei de foc. 9 76 Lirica orală de teafărt i^ormi, copilul mamii, nani, nani, a plecat şi ultimul lăstun. Ruginiră plopii şi tufanii şi din temniţa ce-i surpă anii nu s-a mai întors tăticul bun. î^ormi, copilul mamii, toamna plânge dezgolindu-şi umărul rănit. Cade frunza, cade şi se frânge, orice frunză-i lacrimă de sânge si tăticul nu a mai venit. > ^£ani, nani, mâini de crin plăpânde, la fereastră păsări plâng, şi ploi. Lupii beznelor rânjesc la pânde, ţara-i toată temniţe flămânde şi tăticu-i dus de lângă noi. Radu Gyr ini, nani, tata nu mai vine, maica stă cu sufletul răpus. Cine să-ţi mai spună basmul, cine să-ţi sărute pleoapele senine? Mama plânge şi tăticu-i dus. j£-zxx zvârlit în temnită duşmanii pentru sfânta-i lege din străbuni. Or să-i ningă peste tâmple anii. Să creşti mare, puiul mamii, nani, neamul şi părinţii să-ţi răzbuni. 78 Lirica orală “%£ideedrt&, (faeoxffef rUdlcă-te, tfotute! pentru-o lopată de rumenă pâine, nu pentru pătule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mâine, ridiea-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! pentru sângele neamului tău, curs prin şanţuri, pentru cântecul tău ţintuit în piroane, pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! nu, pentru mânia scrâşnită-n măsele, ci ca sa aduni chiuind pe tăpşane o claie de zări şi-o căciulă de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! /$şa, ca să bei libertatea din ciuturi şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane şi zarzării ei peste tine să-i scuturi, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Radu Gyr •>i ca să-ţi pui tot sărutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane, pe toate ce slobode-ţi ies înainte, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! ^?idică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii! Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane! Şi, sus, spre lumina din urmă-a furtunii, Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! 80 Lirica orală /4ct u,x&tem /4m fost cândva o cetină-amândoi şi amândoi un singur conifer. Ne-au frânt vântoase, grindine şi ploi. Azi alte crengi cresc dincolo de noi, dar rădăcina ne-a rămas în cer. 5au poate-n miezu-aceleiaşi făpturi, o scoică-am fost într-un ocean amar. Un val ne-a spart de colţii stâncii, duri, dar lacrima ţâşnită sub spărturi ne-a reunit într-un mărgăritar. 81 Radu Gyr întorc faţa spre ce nu-i si scot limba la ce este. Frunţi si coifuri, câte-avui, le-am uitat în cer pe creste. *7r\ zadar de voi mă rog, umeri frânţi si braţe ciunge. ? 5 > O Biete suflete olog, Cârja mea nu-ţi mai ajunge. ^^hiar rădvan cu caste roţi, încrustat cu diamante, de ţi-aş da, tot nu mâi poţi să te urci spre piscuri boante. cămaşa mea de prinţ, găurită-n lunga trântă! Eu o scuip şi-o rup în dinţi, tu sărută-i zdreanta sfântă. 9 82 Lirica orală ^^i-au sfinţit-o stele reci, mi-au spurcat-o-n răni şi fiere. Pe de-a-ntregu-s numai teci purtând cioturi de hangere. <^umea mea, de ce mă-ngropi sub cenuşa ta fierbinte? Duc sub pleoape luna-n plopi si vreo cin’zeci de morminte. 83 i\aau uyr 9 ^^Drminte dragi, lumină vie, sporitc-ntruna an de an, noi v-auzim curgând sub glie ca un şuvoi subpământean. Aţi luminat cu jertfe sfinte pământul până-n temelii, că tara arde de morminte cum arde cerul de făclii. /^scunse-n lut ca o comoară, morminte vechi, morminte noi, de vi se pierde urma-n ţară, v-o regăsim mereu în noi. De vi s-au smuls si flori, si cruce, y 9 > ’ si dacă locul nu vi-1 stirn, tot gândul nostru-n el v-aduce îngenuncheri de heruvim. 'ffiCorti sfinţi în temniţi şi prigoane, morţi sfinţi în lupte şi furtuni, 84 Lirica orală noi ne-am făcut din voi icoane şi vă purtăm pe frunţi cununi. Nu plângem lacrimă de sânge, ci ne mândrim cu-atâti eroi. 9 Nu, neamul nostru nu vă plânge, ci se cuminecă prin voi. 85 Radu Gyr de euvi LSc mult nu-mi mai stau frunze pe lemnele st De mult suciturile mele uscate scot gheare din noduri şi gheare din cioate, cerând parcă milă cotitei poteci. f>e mult spânzur umbră, de mult sun a vreas dar uneori, noaptea, când vântul se roagă, când luna îmi mişcă nălucă oloagă şi-n crengi deznădejdea spre ceruri mi-o casc, sub coajă aud tresăriri ce mă dor şi-o lacrimă caldă mă frige-n tulpină, urcând ciuntiturilor strâmbe lumină şi-n vechi putregaiuri - cutremur uşor. /Atunci luna suie adânci moliciuni si vântu-ngenunche-n trifoi si-n tintaur. 50 y > Din mine atunci creşte-o creangă de aur, arzând printre boante şi reci uscăciuni. 86 t Lirica orală d? creangă de aur se-aprinde târziu, la ceasul când paşii nu-ncearcă să treacă. Şi creanga deasupra potecii s-apleacă la ceasul când ochii n-o cer şi nu ştiu - şi-n noapte, zbârlită, din trunchiul meu sec, zadarnic aşteaptă, zadarnic străluce, la ceasul când pofte cărarea n-aduce, ia ceasul când paşii nu ştiu şi nu trec. *?x\ zori, luna fuge pe vântul vâlvoi şi creanga de aur, vremelnic aprinsă, de paşi neştiută, de ochi necuprinsă, se trage c-un geamăt în trunchi înapoi. iar nu-mi stau frunze pe lemnele seci, şi iar sudturile mele uscate scot gheare din noduri şi gheare din cioate, cerând parcă milă cotitei poteci. «STi paşii trec ziua şi ochii socot 9 c-ar fi să tăiem uscăciunea schiloadă. Iar eu sun a vreasc si nu-i nimeni să vadă ce creangă ciudată cresc noaptea din ciot. 87 Radu Gyr & si flori de ciment si bitum. f y % -au băut inima elevatoarele, ne-au supt-o amperii şi volţii. Viaţa ne-o smulgem cu ghearele, Cerul - cu colţii. * brazdele noastre miros a sânge şi pâinea noastră a măcel. Din orice stea, câte-un vârf de otel 9 > ca o baionetă ne-mpunge. fiece vorbă e o grenadă, orice privire - fulmicoton. Pândim pe Iisus la colţuri de stradă şi-l frângem pe scări de beton. 92 Lirica orală «9i-n metropolele mereu fumegânde, femeile noastre nasc prunci pentru foamea avioanelor flămânde si setea-nchisorilor adânci. 5 93 Radu Gyr Ştiu- că lut 9 ,^>tiu că sunt lut, dar nu ştiu cine > * mi-a pus în piept albine stranii» să-mi scoată mir din mărăcine, din bălării - împărtăşanii, ^^inunea mea se-n tâmplă vie din mofturi mici şi biete fleacuri. Un colţ de-al meu e-inpărăţie, un cer de-al meu răsfrânge veacuri. mult, strâng lumile în braţe, prin câte-o baltă tot deretic si mâna mea stă tot să-n ha te 5 ? din orice taină câte-un petic. Si dacă-ncălecat pe-o rază, ea nu mă urcă-n ceruri nalte, de-o şchioapă-" aer tot cutează peste coteţe să mă salte. 94 Lirica orală scuip pe-nfrângerile mele, ce-am adorat nu ştiu să ard si nu ridic în vânt obiele 9 în locul stinsului stindard. Z?e funia spânzurătorii dezastrele nu mi le-agăţ si nici trufia din victorii 9 n-o pun sperietoare-n băţ. ^u-aceleaşi zâmbete-nţelepte îmi port şi lanţuri şi cununi -urcând spre soare scări şi trepte sau pogorând printre furtuni. Si trec pe-acelaşi ţărm ce nu e la braţ cu prieteni şi vrăjmaşi ce-au vrut să-mi bată talpa-n cuie sau să-mi presare crini sub paşi. Radu Gyr 0l¥aMyic(jL /Afară-i vânt şi-i gol ulciorul. - Hangiu smintit, dă fuga iar! Vreau vin ca zarea si ca dorul > şi cum e jalea de amar. ^1 însă-mi toarnă în neştire un vin adânc cu umbre lungi. - Bea! Dulce-i ca o amintire pe care-o chemi când o alungi. ^^lcioru-i gol şi-afară vântul... - Hangiu smintit, dă fuga iar! Vreau vin ca bezna, ca mormântul şi cum e moartea de amar. ^^angiul însă-mi pune-n faţă un vin însângerat de vremi. - Bea! Este dulce ca o viaţă pe care-o ierţi câjad o blestemi. 96 Linca orală V ■■■ t; „ - cp.*;*-.’ Sus, bătrâne lup de mare! Sus, bătrâne lup! Pe punte! Pânză, umflă-te mai tare! Gata, tunurilor crunte! o navă-n auroră, clipa lunecă pe ape. Sus, bătrâne lup! La proră! Prada n-o lăsa să-ţi scape! î^uce-n vele orizontul, pe catarge - constelaţii. Sus! Cu brânciul şi cu ghiontul, scoală-n tine toţi piraţii! 7oate tunurile tale goana clipei s-o aţină. Smulge-o vânturilor goale! Jefui eşte-o de lumină! 97 Kaau (Jyr fiarbă marea, geamă tunul! Clipa vine şi apune. Nu cruţa un strop, nici unul din fugara ei minune! î*Kune , biete lup de mare, vei pieri în valuri crunte. Prada n-o lăsa din gheare! Sus, bătrâne lup! Pe punte! Lirica orală Crezi, Viaţă? Eu încă trăiesc si încă-ti mai fac reverenţe > > y cu-aceste gunoaie şi zdrenţe, c-un rest de prăpăd omenesc. *Ue/\, Viaţă? Eu încă surâd prin lacrima-acestei argile, cu moartea ţipând în pupile, cu ochii dezastrului hâd. *Ve:i\, Viaţă? Eu încă mă scol din iad, din dezgust, din leşie, din ce-ai vrut durere să-mi fie, din crâncenul meu vitriol. ^ezi , Viaţă? Eu încă mai lupt din bietele mele morminte, din dragostea-mi încă fierbinte, din ne’mpăcatul meu întrerupt. 99 Radu Gyr *Uv/A , viaţă? Eu încă mai sper şi zilnic din mine mănâncă mocirla si încă, si încă... > 9 5 Si eu tot te vreau, tot te cer. 9 9 Lirica orală 0>im££âutjt onaAulul «S'âmbăta. vin câteva babe, punând lumini, plivind urzici. Lespezi domestice pe labe pasc timpul năpădit aici. simetrie pe alei egale! ce geometrie de scaieţi! Şi ce dreptunghiuri vegetale peste zarafi, peste poeţi! furnicii zac sub iarba goală lângă nepoţi pe care, ieri, i-au dus de mână-ncet la scoală ori i-au culcat în mângâieri. *?c\, colo, dorm săruturi ce nu s-au dăruit nicicum sau mâini ce-au fluturat saluturi şi ochi ce ne-au zâmbit pe drum. ?> lOrm Radu Gyr «5£pre seară, vin cu gesturi lente arhangheli învoiţi din cer, miraţi că-şi văd pe monumente un chip de marmoră, sever. jSTi zilnic intra altă cruce f şi alt moşneag purtat la pas, el - plâns de noi că-ncet se duce, noi - plânşi de el că am rămas. 102 Lirica orală /Această lungă toamnă gravă, melancolia să-i pot bea, a picurat în cupa mea şi miere-alături de otravă. Si gust cu buze-nsângerate tristeţea-i crâncenă din fund, în care lacom mă afund şi-ndurerat de voluptate. nu-i crepuscul să nu-mbete cu dulcea sfâşiere-a lui, nici rană-n amintire nu-i să nu beau azi din ea cu sete. Si nu e viată să nu-si plece f ’ ’ r lungi umbre dulci peste mormânt, nici moarte să nu-«i puie-un sfânt inel pe umbra care trece. 103 Radu Gyr Si cmmd em m§ mmd Si când eu nu voi mai veni nicicum 9 cu paşi pe care nimeni nu-i aşteaptă, ci doar cu paşi ce nu ating vreo treaptă şi-abia plutind de-un dureros parfum, vechi jilţuri ce prin colţuri se deşteaptă îmi vor întinde braţe moi de fum si ca o foaie-n fiece album s-o scutura o floare sau o şoaptă. plânge-n aer paşii selenari, bătrânul scrin prin noapte o să geamă. Intr-un portret uitat din ani şcolari, un licean ce-n vremuri se destramă şi-o ridica o clipă ochii mari. Si ochii mei m-or căuta din ramă. 9 104 Lirica orală 'e la Prut până la Don, prin Crimeea, mai ’nainte -tânăr grâu peste morminte, ierburi mari peste beton. 'e la Mureş pân’ la Tatra, de la Cluj la Debreţin -şesuri mari de grâu senin, ierburi peste toată piatra. /Arde rodul proaspăt, pline, patru zări împărăteşti. Grâule, din cine creşti? ’ y Iarbă, cine plânge-n tine? 105 Radu rs:v- Sfi&UettoVie de c&vU CSin fân făcându-ti scăfârlie, > 9 din paie ciot de trup sărac, surtuc ţi-am pus şi pălărie şi te-am proptit într-un harac. jS>coţi scurtături de lemn din mâneci şi c-un ciomag spre cerul clar, pe văluri negre parcă luneci, momâie zdrenţuită-n par. ^ug ciorile şi fug vrăbeţii de fleandura din arături. Dar sus, pe bolta dimineţii, purtând pe umeri aştri puri, ereţii cercuri largi îşi taie şi tot mai mult în aur pier, când mogâldeaţa ta de paie ridică bâta către cer. 106 Lirica orală fac# ^*ămas bun, dragă fraţân de cruce! Tu porneşti spre ţara ta de lut. Eu prin săbiile zării mă voi duce, vânturi mari să-mi iasă la răscruce, visul din albastrele-i căuce să-mi dea apa lui amară de băut. î^acă într-o zi or să se vadă vulturi de argint pe cer lucind, scoate-ţi straiul tău de nun din ladă, pune-ţi zările la coapsă ca o spadă şi să-mi vii la nunta-mi de zăpadă în duminica mea albă de argint. gajuri negre, însă, de-or să zboare, să-nţelegi că ochii mi-au furat să mi-i ducă-n stele rotitoare, dar că fruntea mea, răpită-n gheare, peste vârfuri de păduri tot mai răsare ca un ciob de lună-nsângerat. 107 Kaau &yr încremenise vântu-n infinit ca un arcuş peste-o vioară spartă. As’noapte-un înger mi-a bătut la poartă, cu pasul stins, cu glasul ostenit. % ştiu dacă venea din paradis sau numai de pe-o cruce pământeană, dar mă privea cu ochii ca o rană şi tremura de frig când i-am deschis. ^e-obrajii lui de straniu Dumnezeu o boală grea părea că se răsfrânge -şi mi-a căzut în braţe plin de sânge, şi toată noaptea-a plâns la pieptul meu. *?n zorii zilei nu l-am mai aflat şi urme roşii se pierdeau la poartă. Departe-n cer, ca pe-o vioară spartă, vântul cădea ca un arcuş stricat. 108 Lirica orală di# fei /Adesea când adormi» poete, pc-nn stih zbârlit de-mpotrivm, prin colţuri luna îşi trimete năluci cu harfele subţiri. /Atunci la masa unde-aseară cuvântul dârz» ca un mistreţ, sta ne’m blânzit în călimară, un înger pâlpâie în jeţ. «^a masă-n locul tău el pune minunea mâinii pe condei. Tu dormi şi îngerul supune silabe, strofe si trohei. 9 9 ^^e dimineaţă locul gol e, dar tot ce singur n-ai înfrânt pe masă s-a făcut corole si s-a-mblânzit de Duhul Sfânt. 9 109 Kaau (Jyr Oe/tU ştii nimic. N-auzi o rază. Atingi, nu simţi. Priveşti, nu vezi. Ţi-s ochii treji şi tâmpla trează, dar dormi ca iarba sub zăpezi. /Ard lumi pe crengi incandescente, se coc misterele pe ji. N-auzi nimic. Pe m a ciment e şi greu zăvor pe ochii treji. 2^ar ochii morţi au să dezlege ce nu ştiu viii ochi pribegi. Cu palma stinsă vei culege ce azi n-auzi şi nu culegi. Si te-i mira, de sub ţărâna 9 9 si umbra tainei omeneşti, că pipăi ce n-atingi cu mâna şi că vezi tot ce nu priveşti. 110 Lirica orală S®£edmM£ de- ^şi legăna peste fântână omătul alb al florilor. Azi stă uscat într-un picior. Fântâna a murit pe-o rână. 'Hi ci cumpănă în rugăciune, nici bivoli lângă jgheabul scund. A putrezit mocirla-n fund, cu mormoloci şi spurcăciune. 2>e ani, găleata nu mai scoase din smârc boleşniţă şi clei. Ca un strigoi, deasupra ei salcâmul clănţăne din oase. ^^ar jos, în beznele amare în care stele nu mai cad, sub taina slutului ei iad, fântâna parcă mai tresare. 111 Radu Gyr «pi-n moarte încă mai plapită năluca de pe alt tărâm a crengii albe de salcâm, cândva deasupra, înflorită. 112 Lirica orală Sx tcfaUâ, 0&k7 grele. Doldora de tomuri. Pe rafturi cărţi cu zeci de semne. Şi-n noi, urcând ca nişte domuri -înţelepciunile solemne. (^um gâlgâirn de-nvăţătură! Dar cum, dincoace de cartoane, un gând străvechi se surpă-n zgură cu mari nelinişti subterane, mai trişti ieşim din orice carte, mai frânţi venim dintre coperte, încrezători numai în moarte şi-n ne’mplinirile inerte. ^e ţărm ne cheamă? Ce ostrov e la care nu putem ajunge? Ah, pe hârtia grea de slove cerneala se prefăce-n sânge. 1.13 Radu Gyr «pi viaţa-n urmă ne rămâne, mucegăită în volume. Sub plânsul ploapelor bătrâne strivim zadarnic altă lume. 114 Lirica orală JX&ieie muUiwt ^unt jumătate-nsămânţat în lut, ciozvârte vii sădite în ogoare, prăsilă pentru leaturi viitoare şi rădăcini înfipte în trecut. 7ârâş, năluca hoitului buimac în cârji schiloade trece peste vreme şi umbra mea beteagă parcă geme ca o mustrare crâncenă din veac. ^e străzi de fum mă clatin ca un dric. Râd domnişori cu fata ca faianţa 9 9 9 şi se feresc să nu-mi atingă zdreanţa muierile muiate-n borangic. - bicisnici plozi! Bieţi umeri de slugoi! Coconi scopiţi! Gângave rămăşiţe! V-am dat un cer înalt peste troiţe, iar voi călcaţi luceferi în noroi. 115 Radu Gyr v-ăm dat un cer ca un iconostas şi-aţi pângărit icoanele senine. Ah» Ţara mea, aş vrea să-ngrop în tine şi braţul ăsta care mi-a rămas. 116 Lirica orală SiMC€U 9 Z>e unde vii, străine, sub viscolele lunii? - Din adâncuri vin, din lut. Am fost să văd, să pipăi, să sărut furtunile, mormintele, străbunii. ■m furişez prin ţarcuri şi şoproane, ciulini şi pietre gleznele îmi rup, şi luna-mi trece, vânătă, prin trup ca printr-un geam, şi-mi suflă prin ciolane. iSTi-n traista asta veche ce duci oare? 9 - Duc rumeguş de os de împăraţi şi pajuri mari şi zimbri ferecaţi, duc Ţara ca pe-un bulgăre de soare. în şopru, la opaiţ, umbra scoate un maldăr de foi galbene din sac. - îngenunchează, frate... Vin din veac şi Neamul nostru l-am adus în spate. 117 Radu Gyr IDm- &c*44m-cd mem scrumul meu mereu mă scoî şi dau minunilor ocol. Din taine ciugulesc puţin -un fir de har, un strop de chin. /n ghimpi de întrebări mă-nţep, mă-njunghe câte nu pricep, dar parcă şi mai mult mă dor câte-nţeleg pe limba lor. Târât de patru straşnici şargi spre patru orizonturi largi, în fiecare zare-as vrea să las bucăţi din carnea mea. Si iar m-adun şi mă frământ, zbătând neliniştile-n vânt, flămând să ştiu ce-i mai târziu, dar beat de spaime c-am să ştiu. 118 Lirica orală “Wtatcel 9 ^urg trenţele ca jalea, ca o ploaie, peste ciolanele ce-mi ies prin piele. Năluca mea, sucită strâmb sub straie, din răschituri s-a tras si din obiele. > 9 veacuri îmi tot pun în sac oftatul şi toamna plec să caut prin vâlcele pe Dumnezeu drăguţul şi-mpăratul, să-I ud opincile cu lacrimile mele. Z>e veacuri tot cobor din aspre plaiuri spre-un vis olog şi spre-o dreptate ciungă... îmi par toţi munţii otrăvite raiuri cu îngeri ce mă scuipă şi m-alungă. 7u nu ştii, Doamne, că în piept mă frige, aşa, ca un ciubăr de jerăgaie... Din ce adâncuri vin, ca să mă strige, pădurile gemând sub fierăstraie? 119 Radu Gyr când tot merg cerşind din poartă-n poartă? De când tot mor în temniţa holbată? . Lung pârâind, din negură şi soartă, mi-aud trosnind ciolanele pe roată. 120 Lirica orală Trosnesc pe uliţi pietrele de ger. Ce Sfarmă-Piatră vine să le sfarme? Lăţos se culcă vântul si adoarme 9 9 ca un dulău cu labele pe cer. ^e-opreşte vremea-n aer fără glas, şi-atât de albe-s crengile afară, că nu par crengi, ci îngeri ce coboară de undeva, de pe-un iconostas. 5i-atât de alb e visul, si, ca el, f ’ atât de albă-i lumea în lumină, că fiecare gând care suspină ca Duhul Sfânt se face porumbel. ij /n ţurţuri clari si scânteieri de sloi, 9 9 9 y surâsul Maicii Domnului s-aprinde. La ceas târziu, cu glasuri de colinde, vin amintiri la uşile din noi. 9 121 Radu Gyr bate-11 geam o stea ca din poveşti. E poate steaua magilor, curată, sau poate-i numai inima de-alt’dată, care ne cheamă încă la fereşti. 122 Lirica orală 7* talul demetfa. -. în raiul Tău de demult am avut o mie de frunţi năzdrăvane, în gând să cuprind cruntul Iau ne’nceput, să pot lumina peste munţi şi oceane. tfn raiul Tău am avut de demult o mie de strasnice braţe, 9 9 9 c-o mie de mâini să Te pipăi mai mult, o mie de mâini taina Ta s-o înhate. 9 în raiul Tău am avut de demult o mie de-auzuri profunde, prin hău să Te-aud, prin genuni să ascult rotirile lumilor Tale rotunde. în raiul Tău de demult am avut o mie de glasuri de stâncă, c-o mie de voci să cânt duhul Tău mut, c-o mie de limbi să dau lumii poruncă. 123 Radu Cyr fc-'e-atunci Tu mi-ai stins şi clarul Tău rai, şi tâmple, şi braţe cumplite, şi crâncenii ochi, şi năprasnicul grai, înfipte-s în mine ca nişte cuţite. tferi, glas de stăpân. Azi, tângă de rob. Cum pot să Te cânt ca-nainte? Din frunţile mele străvechi, doar un ciob cu greu îşi aduce de Tine aminte. Si câte pe vremi am supus ori înfrânt, acum împotrivă-mi se scoală. Vecia se face crâmpei de mormânt, iar nemărginirea - o lacrimă goală. 124 Lirica orală @x\ flăcări reci, ca o brăţară arzi, taină,-îi crunt sipet de foc. Noi degerăm de frig afară şi paşii tremură pe loc. /Atingem clanţa cu sfială şi iar ne tragem înapoi. Năprasnică lumină goală, cumplit te mai păzeşti de noi! flămânzi, am jefui secretul. Lihniţi, l-am smulge din scântei. Dar ne-nspăimântă-n prag sipetul cu vâlvătăi si fără chei. bicisnic, braţul ca de stei e şi mâna-i prinsâ-ntr-un căluş. Nu-i nimeni să ne-azvârle-o cheie? Nu-i nici un meşter lăcătuş? 125 Radu Gyr €/ fi vreo taină. Poate nu e. O fi vreo cheie. Poate nu-i. Nu vine nimeni să descuie şi suntem mulţi şi nesătui. 126 Lirica orală /Tzi noapte, în rezerva şase, un pat rămase iarăşi gol. Prea mult a iod si a fenol 9 acest aprilie miroase. ^Surori de fum, cu paşi de fetru, atât de lin trec prin salon, de parcă îngeri de tifon adună febra-n termometru. mâini subţiri si somnolente 9 9 de doctor, condamnate cert, cu gesturi de intern expert, lumina pune pansamente. ^ar sub ferestre, în halate, cireşii albi s-au strâns de mult, ca nişte medici în consult 9 pe-alei cu flori spitalizate. 127 Radu Gyr HRemem&e* Pierdut în jilţul dumitale, cu ochii duşi în jarul stins, pari cotropit de floarea moale a umilirii ce te a nins. nu mai este, ochiul vede şi leneş braţele cuprind. Din pod te mustră Arhimede, din praf - Pitagora zâmbind. 5e-ntinde-un cer pe-o Iliadă, pe-un Tacit vechi - alt cer marin. Ah, unde mâna de zăpadă în logaritm ţi-a pus un crin? pierdut pe-o fizică, serafic, cuvântul scris cu sfânt plaivasj’ parcă tresare caligrafic cu toate câte n-au rămas 128 Lirica orală gramatici, teze, hărţi, compasuri vin cu mireasma unui vânt, cădelniţând aceste ceasuri 9 cu toate câte nu inai sînt. Si când te ning suave febre în taină, domnule poet, cazi în genunchi pe vechi algebre şi plângi pe fiece caiet. 129 Radu Gyr “P&etiC dm- 64âlioteec f C^ând domnii cărturari sunt duşi de-acasă, poeţii fără secol şi curent din biblioteci tiptil se lasă „pe geamuri, evadând fosforescent. ^amoens, Goethe, Poe, Rimbaud, Vergiliu fug peste burg, de carceră sătui. Atunci, punându-şi parcă un sigiliu de-o clipă pe tumultul junglei lui, oraşu-ntinde gâturi de girafe din fabrici, şi spinări de elefant, s-audă cum pe-o punte de garoafe poeţii stau de vorbă în neant. 130 Lirica orală /4ttenărU îubeai o fată de zăpadă si numele-i scriai mereu pe-un pentagon, pe-un minereu, pe cărţi de mult uitate-n ladă. schimbam compasul meu în spadă şi rătăceam în cruciadă cu Richard - Inimă de Leu. c-am ars cândva un curcubeu? Tu eşti un domn solemn şi greu, cu pasul obosit pe stradă, iar eu... Dar oare mai sunt eu? Râd azi de spada mea schiloadă şi nu mai plec în cruciadă cu Richard - Inimă de Leu. Su, pe pupitrul din liceu, ;a, cine să ne creadă 131 Radu Gyr purtând în piept gangrenele epocii şi tot trecutul nostru pământean, ne-apropiem de zâmbetele rocii, care-au tâsnit din dalta si ciocan, 9 9 9 9 cu paşi uşori, să nu jignim această seninătate grea de armonii, cu moartea înviată-n piatra castă şi viaţa împietrită-n simetrii. cum am vrea să deşteptăm în linii, cu gesturi moi şi mângâieri de lut, tăcerea pietrei, liniştea luminii de dincolo de geamăt şi sărut. Si piatra care curge-n coapse line sau marmora făcută moale gest, nepăsătoare pasului ce vine, sus, peste noi, surâd şi mai celest. 132 Lirica orală Si mare milă-ncepe să ne-apese de recile, seninele statui, pe buze cu săruturi neculese si-n ochi cu fericire care nu-i. Radu Gyr L*in cărţi furate lămpilor de ieri ai strâns zădărnicie si-ndoială. 9 Din vis, de unde vii cu mâna goală, n-ai scos decât înfrângeri şi căderi. aripi vechi - un pumn de rumeguş, din anii stinsi - seminţe de cucută. y y Şi totuşi, pui pe umbra ta pierdută o dulce moliciune de arcuş y şi prefăcând în clipe de parfum si anii stinsi, si lacrima uitată, • y y 7 y ? tot ce-a fost ieri, c-un zâmbet ierţi acum şi parcă-ai vrea să fie înc-o dată. 134 Lirica orală yrtdaiajtO' /ulburătoare, caldă, goală de nu mi-ar ciocăni ia usi, cu desfrânata îndoială n-as preacurvi într-un culcuş. lunecând şi moale-n casă pe legănatu-i şold rotund, cu dulce gură veninoasă îmi cere-n braţe s-o ascund. îar eu, prea ticăloasă slugă, nemcrnic rob momelii noi, las coapsa brună să mă sugă, dar plâng pe umerii ei goi. S\~w zori, când fug din aşternutul ce-mi fuse maldăr de urzici, îi simt, cuţit în piept, sărutul şi-n sânge-alintul ca un bici. 135 Radu Gyr flămând de lume, nesătul de cer, fereastra mea, stau ceasuri lângă tine, cu braţe-ntinse către tot ce vine, cu ochii-n lacrimi după câte pier. zori, când te desfaci spre infinit, fereastră, parcă aripi ţi-ai deschide şi parc-ai vrea să zbori spre zări toride ducându-mă pe aripi răstignit. ^ar în amurg, când joacă depărtări în geamul tău însângerat de soare, cu aripi mari ce n-au putut să zboare te-nchizi, fereastră, peste renunţări. 136 Lirica orală (ţâterHtetey, Hram cHteie^... ^âte-nţeleg, n-am înţeles, Dar as lua toate câte las. > Din ce-am cules şi n-a rămas, Din ce-a rămas şi n-am cules. /Azi din frântura unui ceas Etemităti as sti să tes. y y > 9 Si din ce ieri credeam eres > Lumi noi mi-aş scrie pe atlas. ^âte-am stricat, câte n-am dres Le-as face-acum iconostas 9 Si-as bea cu sete tot mai des » » a flori ce mor la orice pas Din ce-a rămas şi n-am cules, Din ce-am cules si n-a rămas. 9 137 Radu Gyr ?W de ăeiatt e. îngeri ce se îndurau să vină Veneau smochine din Ierusalim, Iar noi pândeam prosteşte, dar sublim, La geam, un Moş Crăciun de vatelină. Si când plângea în cer un heruvim, Cădeau în brad mari lacrimi de lumină, Creştea în flecare-o mandarină Şi ne dădea azur să mirosim. ^e trişti stau astăzi numai pe morminte Serafi de piatră, goi şi fară grai! în sănii nu mai vin ca mai ’nainte Ttnci Moş Crăciun, nici Sfântul Nicolai, Iar noi am pus prin cetini oseminte Si-am oblonit fereastra către rai. 138 Lirica orală Cs, anii când jucam arşice Printre gramatici şi-aritmetici, Sau anii când citeam patetici Pe Eminescu şi pe Nietzsche! ^e dulce prin trecut deretici... Cum cântă orice cicatrice... Cât freamăt poate să ridice, Un pumn de scrum, un ghem de petici! Z>e sub cenuşă, de departe, Mai proaspăt vii şi mai fierbinte. Mai tineri paşii ştiu să poarte ^e cel întors din umbre sfinte. Nu, viaţa asta n-are moarte Când strângi lumină din morminte. 139 Radu Gyr (Zetotafe S\ vine-o zi când vezi că numai praf e Ce-a fiert în fraze, ce-a zvâcnit în verbe Şi că şi frunţi şi-nţelepciuni şi jerbe Sunt numai biete hârburi de carafe. @um de-am crezut c-o taină încă fierbe, Sub scrumul grămădit în cenotafe? Ca o cunună moarta de garoafe, Cad de pe tâmple lumile superbe. Tiptil, ca să n-o simtă grămăticul, Zădărnicia vine să ne prade. Triumfa în arcade mari Nimicul, Se fac nimic triumfuri si arcade - 9 Şi-n timp ce deznădejdea-şi coace spicul, Un ghimpe creşte şi-un luceafăr cade. 140 Lirica orală «*i-acum la poarta nimănui Ţi-ai flutura în prag sărutul Spre tot ce ieri, sfinţindu-ţi lutul, Ţi-a fost aripă, rug şi cui. /Azi poţi şi gloria, şi cnutul l ot pe-o balanţă să le pui Si-ai vrea sa mulţumeşti oricui z » ’ Iţi dete piatra ori sărutul. dac-ai strâns balsam din uri Şi din urzici azur subţire, Si cântec de-ai ştiut să furi ^^in calde lacrimi în zvâcnire, Nu răstigniri a fost să-n duri, Ci clipa ta de nemurire. 141 Radu Gyr 7nt&wtc&ve /4maxe sînt plecările deşarte Ducând pe ele stropi de sânge sfânt; Dar mai amare-ntoarcerile sînt Când poartă răni aduse de departe. rfn orice pas întors e-un zbor înfrânt, Şi renunţarea - vâsle sparte, Şi fiecare-ntoarcere e-o moarte Şi vatra regăsită - un mormânt. te re’ntorci, dar nu vii de niciunde, Că tragi la ţărm, dar eşti pe mări pierdut; Te chemi, dar nimeni nu-ţi răspunde, umbră, n-ai cenuşă, n-ai trecut, Ca un mormânt ce umbra si-o ascunde 9 Şi ca o moarte fără de-nceput. 142 Lirica orală ^^ladele leagănă smirnă, tămâie şi cerul e tot pe pământ coborât, că l-am culege de sub călcâie de n-am pleca după el cât de cât. ^fl^uguri albaştri ca ochii de înger ne privesc de pe crengi de răchită. Parcă n-ar fi pe lume înfrângeri, lacrimi şi răni şi ispită. /Atât e-n priviri împăcarea de pură şi-atât răsărit pe veşminte, de parcă miresme adie pe gură, nu biete, nu biete cuvinte. gândul se surpă-n hău ca-ntr-o ceaţă, ca-ntr-o cascadă de spume. Zâmbetul ni s-a desprins de pe faţă, rătăcind înalt peste lume. 143 Radu Gyr Si fâîfâie-o boare atât de uşoară * ’ peste morminte, peste dezastre -parc-ar fi Duhul Sfânt ce coboară să ierte greşelile noastre. Lirica orală VUprasnie. străluci în azur, că ne doare privirea de crâncenu-Ţi soare şi ochii, orbiţi de lumina grozavă, nu văd cum îi fulgeri din slavă. ^umplit ne-au surzit paşii Tăi, care sună, umblând peste noi prin genună, că tunetul lor, spintecând veşnicie, urechea de lut nu-1 mai stie. ? j£>ublim tămâiezi printre stele cu duhul, că umpli de-aromă văzduhul şi numai, bicisnice, nările noastre mi-Ţi fură mireasma din astre. ^%ci gândul nevolnic nu-Ţi află măsura si-n Tine se duce de-a dura.. * Ca stânca surpată, ce-n râpi se prăvale, el cade-n abisele Tale. 145 Radu Gyr /fui vrea să ne ieşi împreună pe praguri, cu vorba Ta plină de faguri. Şi-am vrea să-Ţi sorbim şi mireasma de-aiurea, cum simte jivina pădurea. -lihnite de Tine, si fruntea, si braţul 7 5 7 > 9 Te-ar smulge cu plasa, cu laţul. Te-am bea din milenii, Te-am suge din spaţii, betegii de noi, însetaţii. ^^rechea n-aude si ochiul nu vede -ne dai numai râvna ce crede. De ce nu ne pui în schiloadele trude şi vlaga ce vede şi-aude? 146 Lirica orală /Aşa, ca să petrecem împreună, în cinstea dumneavoastră, boieri mari, am tras în ţepi cinci tururi de şalvari şi-un paşă cu turbanul cât o lună. /Aici scânceşte încă un vlădică, proptit într-o prăjină de arţar. Alături se holbează un tâlhar, că vârful ţepii i-a trecut prin chică. Ciorchinii graşi de hoţi şi pierde-vară îi sprijin, să nu cadă, în araci, şi-n lungi frigări cioplite din copaci înfig curvari şi trădători de ţară. i>ă-nceapă cina! Toarnă-mi în bărdacă, tu, Doamnă, vinul ochilor tăi mari, să beau pentru jupânii puşi în pari şi ninşi de stele ca de promoroacă. 147 Radu Gyr (^etatea, fotă, ieotute- Z>m Urali spre Soare-Apune, cum veneau încinşi cu piei, parcă fumega din ei duhnet de sălbăticiune. blestemata Miazănoapte se zbârlea pe-obrajii sluţi, si pe cai mărunţi si iuti -foamea stepelor răscoapte. Viclenii răsăritene ascuţeau ca un tăis gândul galben şi pieziş în ochi mici, fără spâncene. Toată arşiţa din puste si tot crivăţul turbat. Numai ciumă si bubat, 5 9 numai viscol de lăcuste. 148 Lirica orală f5alţi de moarte sub copite, scări de leşuri sub hanger, ciurde-mpiedicate-n fier, robii ţării cotropite. geamătul cetăţii slabe sub prăpăd şi sub măcel. Evul mormăi si el > ca un urs supus pe labe. în biserici şi-n altare caii r onţăiau ovăz -câtă cruce-a stat în văz zăcea ţăndări sub picioare; cât Arhanghel în icoană luminând pe-un zid bătrân -pradă ghearei de păgân, pentru flacăra duşmană; câtă Precistă-n vopsele, câtă candelă-n ungher, se iăcea spărturi de cer, sfărâmat argint de stele. 149 Radu Cyr Chipul Domnului pe uliţi, dus în urlet si ocări, încă surâdea iertări, sfâsiat în vârf de suliti. Si cum tot gonea prigoana 9 prin cetate, pe sub bolţi, crucea nu-şi găsea vreun colţ, vatra muşi păstra icoana, Temători de buturugă şi de gâde fără greş, prunc, muiere sau uncheş nu-ndrăzneau să-nchine rugă. iimai temniţele pline din cetatea fără rugi fremătau sub chei, sub drugi ca un zumzet de stupine. ^os, în beznele cu gratii, ruga se făcea suspin, iar suspinul - frunţi de crin către poarta Prea Curaţii. 150 Lirica orală /n zadar puneau la uşe lant si lacăt robilor -> f plânsul nu avea zăvor, ruga nu ştia cătuşe. ^ar afar’, cetatea sfântă fără clopote şi sfinţi nu ştia că-n nopţi fierbinţi robii temnitelor cântă. Si-au trecut peste cetate bivoli sforăind pe nări... Ani de sânge pe spinări şi în coarne cu păcate. ^ârea ziua săptămână, luna an si anul veac. > Molimile fără leac duceau foametea de mână. P^rin clopotniţe-n ruină -bufnite si lilieci. > > Mocneau inimile-n teci, săbii roase de rugină. 151 Radu Gyr 7, . . ot mai copleşiţi - creştinii. Şi stăpânii - tot mai crunţi. Tot mai silnice pe frunţi şi osândele, şi spinii. «S*e gătea de drum lăstunul pe-un cer dulce de gustar. Târgoveţi cu pas amar nu-si zâmbeau din mers nici unul. l^liti vechi, medievale. îi vedeai urcând încet. Un burete de otet -gândul îmbibat de jale. <5ra ceas de dimineaţă de smarald şi de mărgean. Şi deodată, într-un geam, dimineaţa prinse faţă. meni nu băgă de seamă cum, din aur şi topaz, raza se făcea maramă, limpezimile - obraz. 152 Lirica orală Cerul deveni privire şi lumina chip duios -Maica Domnului Hristos pe tulpina ei subţire. în fereastra sclipitoare - crinul Precistei, bălai, rupt din fulgere de rai si din viscole de soare. J>i cum strălucea Fecioara, 9 nezărită la-nceput, ochii ei din geamul mut luminară ulicioara. 5Pouă tinere drumeţe îi văzură chipul sfânt şi-ntr-un ţipăt lung s-au frânt cu minunea ei pe feţe. 7n metanie-amândouă păreau creangă de cais, legănându-se ca-n vis de prea multă roadă nouă. 153 Radu Gyr 5e-nclinau în rugăciune tânci, bătrâni, bărbaţi, femei. > 7 7 , 7 Uliţa sorbea scântei din fereastra cu minune. Z>e mulţi ani icoana spartă nu lucise pe pereţi. Ca din somnul altei vieţi se scula cetatea moartă. î^eşteptaţi ca din morminte, toti nevolnicii de ieri y înviau îngenuncheri strălucirii Maicii Sfinte. ^e-mbulzea cetatea toată ca să-nchine frunte-n praf. Parcă foşnet de seraf y plutea moale peste gloată. P^ândele de pe creneluri -semn si tulnic de furtuni. y Alelei! Creştini nebuni, y 7 ştreang v-aşteaptă şi măceluri. 154 Lirica orală ^nuturi de smintită hoardă peste rugile din drum. Caste flăcări fără fum taina nu-nceta să ardă. geamul spintecat de pietre - pulbere şi licurici. Cetele-n genunchi sub bici nu urniră către vetre. 2*eti de slavă si mister, ochii lor priviră-n sus. Maica Domnului Iisus sta pe-un zid de giuvaer. Scânteia în zid granitul, ardea piatra de bazalt.. Era frunte-azuru-nalt, era zâmbet infinitul. ^Jfrigăt sfânt de adorare. Urlet de păgân blestem. Steaua de la Betleem ziua fâlfâia pe zare. 155 Radu Gyr gloata tot batea rnătanii când în zid băteau berbeci, sub divinul chip de veci sângerară bolovanii. Urnise surpa cu vaier, spart în chiotul barbar. Ochi smeriţi cătară iar... Maica fulgera în aer. P^este freamătul mulţimii, într-un cearcăn de safir, Ea lucea ca un potir şi zâmbea ca heruvimii. /^este haita ticăloasă, spumegând uimită-n loc, Ea-n dulcea cerescul foc pe-un obraz de chiparoasă. Sterul în vâlvă taie, barda cum să-l surpe-n glod? Taina, sus, peste norod, ce hanger putea s-o taie? 156 Lirica orală jSfânta lin urca în spaţiu pe-un chilim de aurori. Ca un vuiet de vâltori, jos tunau îngenuncheaţii. a vecii de ne’nceputuri aripi verzi dădeau ocol. îngheţa hangeru-n gol, gheara degera pe cnuturi. *^imba împietrea năucă cu ocara-n vârful ei. în lumina Precistei cădea ştreang, pica măciucă. Afumai gloatele-n extaze, sub un viscol de azur, se-mbătau de aur pur, de miresme si de raze. y £\ dând sunete minunii, f clopote porniră-n glas. Ce Arhangheli le-or fi tras? Oameni nu trăgeau de funii. 157 Radu Gyr Or mulţi ani nu mai urcase ? glasul lor în negrul burg, fără clopote-n amurg, fără vechi iconostase. ^i-acum sunetul străluce f ca o ploaie de arginţi în cetatea fără sfinţi, > * în cetatea fără cruce. ^%obii temniţei de piatră le-auzeau prin uşi, prin zid. Zidul tremura fluid, robii-nchişi vedeau prin piatră. Şedeau taine de zăpadă, de văzduh şi de văpăi. Lanţuri’ paznici şi călăi nu-i puteau opri să vadă. ^idurile-n strălucire cum cutremurau năluci, burgu-ntreg ardea de cruci, de icoane şi potire. 158 Lirica orală= era mireasmă 9 şi cetatea toată zvon; orice meterez - amvon, orice turn - catapeteasmă. Ce puteri prindeau să mişte, ce aeriene mâni, porţile cu vechi ţâţâni ruginite de răstrişte? sălbatecii de strajă le vedeau cum se deschid. Pe turtitul chip livid se holba mirarea-n groază. T>in zbârli tele dihănii spaima-ngălbenea mornâi si din creştet la călcâi > > se sluţea în pocitanii. 2Pin cetatea cu lumine, haita da-napoi prin porţi, cu ochi mici, cu mâini de morţi, în piei strâmte de jivine. 159 Csar Cetatea sub minune nu privea-napoi nimic. Pe scări dulci de borangic, ea sta sus în rugăciune. Cerul Domnului, rămas ca un vechi iconostas în Cetatea Maicii Sfinte. A însemnări explicative Poate că nu a existat deţinut politic în anii comunismului care să nu fi în vă tat în temnităun număr mai mic sau mai mare de poezii ale lui Radu Gyr. Versurile sale au constituit o adevărată hrană spirituală pentru cei sortiţi foamei fiziologice şi terorii. Poeziile cuprinse în primele două volume ale ediţiei de faţă an fost revăzute de autor, care le-a conferit forma definitivă. Acest al treilea volum adună creaţii din închisoare pe care, în parte, poetul nu a mai apucat să îe revadă sau pe care n-a mai putut să le reconstituie (aproape o sută de texte). (imn spuneam la început, au fost: destui cei care au memorat poeziile iui Radu Gyr (transmise oral sau prin morse, din celulă în celulă), dar nici unul nu a pus atâta pasiune ca Dumitru Cristea. Acesta s-a născut în localitatea Negreşti, judeţul Constanţa. A absolvit, cu doar trei luni înainte de arestare, Instit utul de Subingineri Minieri şi Chimico-Metalurgici din Baia-Mare, promoţia 1948. în temniţa Aiiiduhii, viciiie de şase ani, cât i-a fost condamnarea 161 iniţială, a strâns în minte peste 200 de poezii numai de Radu Gyr. Eliberat, în octombrie 1954, cu sănătatea şubrezită, a reuşit să se retragă în satul natal şi să-şi descarce memoria, umplând trei caiete cu poezii. Temeritatea l-a costat scump pe acest împătimit colecţionar de frumos - 25 de ani muncă silnică. Deşi soţia, Tudora Cristea (născută Manea), de loc din satul Purani, judeţul Teleorman, nu avea ştiinţă de existenţa caietelor respective, a fost arestată şi ea în chiar ziua când unicul lor fiu împlinea doi ani, ţinută 52 de zile şi de nopţi în carceră şi condamnată la 10 ani puşcărie pentru omisiune de denunţ. ^ După proces, pentru Dumitru Cristea au urmat suferinţe cumplite: regim de izolare cu lanţuri grele la picioare şi, uneori, şi la mâini, vreme de patru ani, în penitenciarul din Constanţa (în acest interval nu a văzut pe nimeni şi nu a vorbit cu nimeni, exceptându-1 pe gardianul secţiei; în schimb a reuşit să-i tocească regimului şase perechi de lanţuri cu zalele groase cât degetul. Apoi a fost trimis la Ai ud, unde, făcând parte din colectivul inginerului deţinut Ştefan Aramă, a contribuit la reuşi ta unei remarcabile invenţii româneşti - "Motorul fără vilbrochen". A fost eliberat în iunie 1964. Fără perseverenţa şi spiritul său de sacrificiu, literatura română ar fi fost astăzi mult mai săracă. Simona Popa Notă Poezia orală a lui Radu Gyr ridică în faţa editorului multiple probleme. în primul rând, ce trebuie să înţelegem, în acest caz, prin "poezie orală"? Probabil că ar Ii necesar să ne rezumăm la ceea ce poetul a creat în închisoare, excluzând, în schimb, poeme elaborate anterior, care, însă, au fost puse în circulaţie tot acolo. Pe de altă parte, versurile din primele două volume {Sângele temniţei * Balade şi Stigmate) au, în majoritate, acelaşi statut de poezie orală. Un alt fenomen care te pune în derută: fiecare dintre* cei ce au venit în contact cu poezia lui Gyr şi-a însuşit o al tă variai \ tă, fiind evident că acestea reprezintă diverse stadii ale procesului de şlefuire prin care trece orice piesă. Pe acest teren mişcător am găsit totuşi uji punct de sprijin, aşa cum menţionam şi în Nota... la volumul I: caietele lui Dumitru Cristea, confiscate de Securitate şi recuperate după 1990 dela S.R.I. (Dl. Cristea a memorat poe ziile la Aiud şi, după prima eliberare, le-a notat cu scrupulozitatc.) Deci, prin comparaţie cu alte versiuni, am constatat 163 că e bine să ne bazăm pe prodigioasa sa memorie şi pe caietele sale. (Nu am repetat, bineînţeles, în volumul de faţă textele cuprinse în celelalte două.) Editura 164 Opera tipărită a lui Radu Gyr Volume de poezie şi de teatru * în munţi 9 Poem dramatic într-un act. Cu o prefaţă de dl. profesor C.D. Fortunescu. Ramuri, Crai ova, 1919. (Placheta a fost semnată la autor: Radu Demetrescu-Gruy, iar poemul a fost jucat sâmbătă 7 iunie 1919 pe scena Teatrului National din Craiova.) * Linişti de schituri 9 Poeme. Scrisul Românesc, Craiova, 1924. * Plânge Strâmbă-Lemne Flamura, Craiova, 1927 * Cerbul de lumină Editura literară a Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1928. (Volumul a primit premiul "Adamachi" al Academiei Române.) * Stele pentru leagăn Tipografia Episcopul Vartolomeu, Râmnicu- Bibliografia operelor lui Radu Gyr a fost aicâtuită de Constantin Em. Bucescu, prieten foarte apropiat al poetului încăde când au stat împreună în detenţie la Aiud. Vâlcea, 1936. * Cununi uscate Cartea Românească, Bucureşti, 1938. (Volumul a primit premiul de poezie "Socec" al Societăţii Scriitorilor Români") * Corabia cu tufănici Comedie vegetală jucată toamna într-o grădină. Coperta şi desenele interioare de Voinescu. Tipografia Universul literar, Bucureşti, 1939. (Colecţia "Universul literar", nr.14) * Poeme de răsboiu Gravuri de F. Micos. Gorjan, Bucureşti, 1942. * Balade Editura I. Goijanu, Bucureşti, 1943. * Anotimpul umbrelor Sonete şi rondeluri - Ediţie îngrijită şi postfaţă de Barbu Cioculescu. Editura Vremea, Bucureşti, 1993. * Poezii I Sângele temniţei. Balade Volum îngrijit de Simona Popa, fiica poetului. Editura Marineasa, Timişoara, 1992. * Poezii II Stigmate Volum îngrijit de Simona Popa, fiica poetului. Editura Marineasa, Timişoara, 1993. sf: sfs îfc In colaborare cu Anton Balotă: * Eposul popular jugoslav Editura Convorbiri literare, Bucureşti, 1935. 166 Scrieri pentru copii * Ce ne aduce Mos Crăciun? Povestire de sărbători. Versuri. Desene de A. Fetrescu. (Colecţia Amicul copiilor) * Fata babei şi fata moşneagului Poveste după Ion Creangă. Editura Bucur Ciobanul, Bucureşti. * Voinicul Argeş Poveste după Petre Ispirescu. Editura Bucur Ciobanul, Bucureşti. * Zâna munţilor Poveste după Petre Ispirescu. Editura Bucur Ciobanul, Bucureşti. * Mutu Cotoşmanul * 9 Poveste în versuri pentru copii. Editura Bucur Ciobanul, Bucureşti, 1942. tfofîîfc în colaborare cu N. Milcu: * Căciulită roşie 9 9 O poveste în pădure, cu pitici şi c-o fetiţă-Ilustraţii de pictorul DEM. Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1937. Volume semnate cu pseudonimul Nenea Răducu: * Povestiri pentru îngeraşii mamei Punguţa cu doi bani, Capra cu trei iezi, Baba Cloanţa Cotoranţa, De ce n-are ursul coadă, Muţunache răzbună pe urs. Cu 80 de desene de A. Petreseu. Editura Bucur Ciobanul, Bucureşti. 167 * Bimbirică în Africa Povestire hazlie în imagini. Versuri - Desene de A. Petrescu. Editura Bucur Ciobanul, Bucureşti. * Bimbirică sportiv Povestire hazlie în imagini. Versuri. Desene de A. Petrescu. Editura Bucur Ciobanul, Bucureşti. * Bimbirică în submarin Povestire hazlie în imagini. Versuri. Desene de A. Petrescu. Editura Bucur Ciobanul, Bucureşti. * Bimbirică automobilist Povestire hazlie în imagini. Desene de A. Petrescu. Editura Bucur Ciobanul, Bucureşti. * Bimbirică aviator Povestire hazlie în imagini. Versuri. Desene de A.Petrescu. Editura Bucur Ciobanul, Bucureşti. * Bimbirică în lună Povestire hazlie în imagini. Versuri. Desene de A. Petrescu. Editura Bucur Ciobanul, Bucureşti. * Chit-Chit-Chit parasutist * 9 9 £ 9 Povestire hazlie în imagini. Versuri. Desene de A. Petrescu. Cărţi didactice f * Manual de limbă franceză pentru uzul elevilor Şcoalei de ofiţeri de geniu. Anul III Combatanţi şi guarzi. 168 Tipografia Revista Geniului, Bucureşti, 1935. (Şcoala de ofiţeri de geniu) Are pagina de titlu şi în limba franceză: Cours de Franţais â l’usage des eîeves de l’ecole inilitaire du genie. Eleves combattants Illeţne annee. Bucarest, Imprimerie "Revista geniului", 1935;. Ca autor semnează: Radu Demetrescu-Gyr. Assistant â FUniversite de Bucarest. Professeur de lTenseignement inilitaire superieur. în colaborare cu Iosif I. Gabrea si Iosif Andreescu: * Abecedar Partea I şi a II-a. Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1935-1936. Conferinţe * "învierea" de Tolstoi Studiu critic. Conferinţă ţinută la Ateneul Român în ziua de 2 Decembrie 1928. în ciclul de conferinţe organizat delnstitutul d e litera tu răşi bibliografie pentru comemorai ea lui Tolstoi. Extras din "Ritmul vremii", 5, 11 r.2. Bucur eşti. Editura "Institutul de Literatură", 1929. * Studenţimea şi idealul spiritual Conferinţă ţinută în cadrul ciclului cu acelaşi nume organizat de Cercul Studenţesc Doljan. Bucureşti, 1935. * Femeia în eroismul spiritual, moral şi naţional. Bucureşti, 1936. * Femeia în eroismul spiritual, moral şi naţional. Ediţia a II-a. Tdei dezvoltate' intr-o conferinţă tinută la 8 * ? 169 Decembrie 1935 în Aula Universitarii din Iasi, sub y j 9 patronajul Centrului Studenţesc Tecucean. Bucureşti, 1937. * Femeia în eroismul spiritual, moral şi naţional Idei dezvoltate dintr-o Conferinţă. Bucureşti. y y Imprimeriile "Frăţia românească", 1940. (Serviciul propagandei legionare) Prefeţe y * Emil Muracade: Pulbere de stele. Poeme. Cu o prefaţă de Radu Gyr. Bucureşti, 1937. * George Şoimu: Popas în lacrimi. Cu o prefaţă de Radu Gyr. Bucureşti, 1937 * Sublocotenent Petre Duţă: Poezii patriotice. Prefaţă de Radu Gyr. Bucureşti, 1937. Traduceri * I. Kessel: Păpuşa. Traducere de Radu Gyr. Bucureşti. (Colecţia: Mărgăritare din literaturile străine şi română) Sub tipar * Pragul de piatră Editura Vremea. Bucureşti. y * Cruce în stepă Poeme de război. Editura Pontica. Constanţa. * Era o casă albă Editura Pontica. Constanta. 170 Colaborări în periodicele vremii Abecedar 1932-1934 Adevărul (Cronica plastică) 1928-1929 Adevărul literar şi artistic 1923-1925, apoi cu unele întreruperi până în 1933 Almanahul "Dacia Traiană" 1943 Almanahul "Universul" 1933-1942 Ancheta (Târgovişte) 1936-1945 Arhivele Olteniei 1924-1944 Axa 1933 Bima Vestire 1937-1938 Calendarul (ziarul lui Nichifor Crainic) 1933 Calendarul "Credinţa" (Detroit,U.S.A. 1963-1973) Capitala 1934-1944’ Cele trei Crişuri 1924-1926 Clipa 1924-1925 Comuniunea românească (Detroit) 1971-1973 Convorbiri literare 1934-1935 Cronicar 1939-1943 Cuget clar 1936-1937 Curentul 1910 Curentul literar 1939-1940 171 Cuvântul 1933 Decembrie 1935-1936 Dimineaţa (la pagina veselă sub pseudonimul Bişişlincă) 1923-1925 Dimineaţa Copiilor 1932-1933 Falanga 1925-1929 Familia 1937-1944 Familia - serie nouă -1966-1967 Flamura 1924-1929 Gând românesc 1932-1938 Gândirea 1926-1944 Gândul nostru (Iaşi) 1924-1927 Graiul copiilor 1944 Graiul românesc 1943 Iconar 1934-1938 Ideia literară 1933 Korunk 1926-1927 Lanuri (Mediaş) 1929-1935 Linia dreaptă (Revista lui Octavian Goga) 1937- 1938 Meridiano di Roma 1942-1943 Mioriţa (Galaţi) 1924-1926 Miroir de Bucarest 1944 Muguri literari 1938 Naţionalul nou 1934-1935 Năzuinţa 1923-1924 Orizont (Reviştă germană apărută la Bucureşti în limba română) 1942-1943 Orizonturi 1932-1936 Pagini basarabene 1936 Pământul (Călăraşi) 1940 172 Pleiada 1928-1930 Pontica 1939-1940 P orimca Vremii 1937-1943 Preocupări literare 1940 Prepoem 1940 Rampa 1921-1924; 1940 Ramuri 1924-1928 Rânduiala 1935-1937 Revista Fundaţiilor Regale 1933; 1940-1944 Revista mea (Cluj) 1934-1937 Ritmul vremii 1925-1929 Secolul (revistă condusă de C. Saban Făgeţel) 1939-1940 Sentinela 1942 Sfarmă-Piatră 1939-1940 Slove (Calafat) 1923-1924 Şcoala şi viaţa 1942-1943 Tribuna României 1972-1975 Ţara noastră 1936-1937 Universul (la pagina literară în zilele de duminică) 1932-1944 Universul copiilor 1924-1930 Universul literar 1924-1927 Universul literar - serie nouă -1936-1944 Vatra 1940 Vestitorii 1935 Viaţa 1942-1943 Viaţa literară 1925-1943 Vremea 1932-1934 Vremea (revista lui VI. Donescu) 1942-1944 173 Portrete si caricaturi ale lui Radu Gyr, realizate de diverşi artişti plastici * Drăgulescu în Rampa, 1924-1925 * Neagu Rădulescu în Curentul literar, 1939-1940 * Doina Hasnaş în Prepoem, 1940 * Voinescu în volumul Corabia eu tufănici, 1939 174 Domnule Preşedinte, > 7 domnilor Judecători ai Poporului, în rechizitoriul său de joi seara (31 mai), Onorata Acuzare a spus răspicat: "Dacă există credinţă adevărată, atunci să fie absolvită". Şi a mai spus acuzarea: "Sunt prăbuşiri de idealuri, de credinţe, dar numai pentru curaţi." > într-adevăr, sunt naufragii sufleteşti. Eu am a vait o credinţă. Şi am iubit-o. Dacă aş spune altfel, dacă aş tăgădui-o, dumneavoastră toţi ar trebui să mă scuipaţi în obraz. Indiferent dacă această credinţă a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greşită, ea a fost, pentru mine, o credinţă adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarte. Radu Gyr, ultimul cuvânt la Tribunalul Poporului, sâmbătă, 2 iunie 1945 (document prezentat de Nicolae Sârlan şi Ioan Cocuz - Muzeul Bucovinei, Suceava, în "Adevărul literar şi artistic", 6 martie 1994) 175 Referinţe critice "Printre cele mai tinere talente poetice care s-au impus atenţiei noastre în anii din urmă, Radu Gyr ne apare înzestrat cu o noutate de însuşiri şi daruri care-1 ridică cu câţiva stânjeni deasupra multora de astăzi, pe câmpul cărturăriei noastre. E un «enfant terrible», care ia în răspăr elucubraţiile etichetărilor teoretice şi confirmă credinţa că mântuirea e în zborul liber al duhului creator dăruit din graţie divină şi nicidecum în cataligele schelaturii aeriene a speculaţiilor metafizice sau ale geometriei cerebrale... (...) E vorba de un mare cântăret naţional în V / 9 9 devenire, în plină evoluţie. (...) Academia română nu poate trece nepăsătoare peste acest debut, strălucit." G. Murau, Poetul Radu (Raport către Academia Română pentru premierea volumelor de poezii Linişti de schituri, Plânge Strâmbă-Lcmne, Cerbul de lumină) , în "Ritmul vremii", nr.6-7, iunie-iulie 1929, pp. 396-397. s * * * 176 "Universul concentraţionar, carcera, în speţă, spaţiu dat, de suferinţă, dar şi de visare, este descrisă, în simbolismul său, de către Radu Gyr la un nivel neegalat de alti autori. y (...) Radu Gyr încarnează (...) libertatea tragică a poetului autentic. Iar în complexitatea ocurenţelor istoriei pe care le-a trăit cu intensitate, «spirit liber» fiind şi «creatură istorică» totodată (...), omul e «constrâns să acţioneze în contradicţii atât cu universul cât si cu el însusi». Intuind tesătura metafizică din y y y spatele istoriei vizibile, poetul a dorit, poate, să descâlcească îndrăzneturzealainextricabilă, rămânând y 7 prizonier în plasa de contradicţii a prezentului complicat. Dar asumarea libertăţii individuale, la modul aristocratic, etica eroismului şi a demnităţii îl aşează printre marii neliniştiţi ai vremii. închisorile sale sunt dovada că dictaturile îşi încarcerează poeţii când aceştia, ascultând de vocea "demonului" lor, refuză alinierea cuminte la surogatele libertăţii şi ale adevărului." Adrian Popescu, închisorile lui Radu Gyr, "Steaua", nr.12/1993 *** "Dacă «Sângele temniţei, prizonier, /gâlgâie-n cruntă durere / pe sub piatră şi pe sub fier,/ pe sub osândă, pe sub zăcere,/ prin subterane artere», dacă prin mijlocirea lui, poetul jiu rămâne doar ins, ci devine categorie, devine totalitate, baladele (...) relevă o nouă dimensiune a acestui mare şi tragic poet, 177 dimensiunea orfică. (...) Expresii ale unui relativ calm, elaborate artistic, ele conferă evenimentului, istoric sau nu, aură de mit..." Viorel Gheorghiţă, Radu Gyr-între poemul frust şi baladă, "Arca", nr. 10-11-12/1993 "(Volumul Stigmate) se deschide cu de-acum celebrele versuri Ridică-te Gheorghe, ridică-te, Ioane! şi relevă (...), dincolo de o certă valoare literară, tulburătoarele experienţe sufleteşti ale unui om aflat mult timp în situaţii-limită, specifice infernului închisorilor comuniste.” Florin Grigoraş, O nouă editură şi exigen tele sale opţiuni, "Universul cărţii", nr. 1/1994 "Dacă în Sângele temniţei manierismul lui Radu Gyr evoluează în direcţia viziunilor contorsionate, deformate de prezenţa temei satanice, Baladele vor fi fastuoase «puneri în scenă» cu un desăvârşit simţ al dramaticului, dar şi al artificialităţii. Scenele sunt concepute statuar, cu o mare ştiinţă a amănuntului plastic. (...) Autorul Baladelor (ne apare) şi în poeziile sale de temniţă mai degrabă ca un spirit înnoitor, experimentând noi concepte de poeţi citate, chiar dacă 178 istoTuîe literare obişnuiesc să-l claseze pri tradiţionalişti.” Octavian Soviany, Versuri din temniţele Aiudului, ''Contemporanul", nr.9(202) din 4 februarie 1994 * îts "...Poeziile de faţă, prin implicaţia istorică deosebită pe care o au, nu pot fi reduse la un simplu comentariu literar. Dincolo de orice apreciere care s-ar face, ele vor dăinui ca gesturi exemplare de rezistenţă anticomunistă, dar şi prin performanţa unei extraordinare frumuseţi morale, închinată deopotrivă lui Dumnezeu şi oamenilor." Zaharia Marineasa, din Notă asupra ediţiei la Poezii, I (Sângele temniţei * Balade) de Radu Gyr, Timişoara, 1992 Ne exprimăm nedumerirea că un număr de texte încredinţate nouă (e drept, nu dintre cele ce reprezintă lirica deforţăa lui Radu Gyr) hu apărut in volumul "Ultimele poeme" (Editura Vremea, Bucureşti, 1994). Ediiura 179 Cuprins Rugăciune / 5 Ţara din văzduh / 7 Din zvonuri de la temniceri/ 9 Tăcere /II Blestemul Aiudului /13 Foamea /15 Zarka /17 Convoi /19 A mai murit încă un ul / 21 Post festum / 23 Castelanul cu pantere /25 Scrisori nescrise / 26 Jnepii / 27 Basm / 29 Cântăreţul răzvrătit / 32 Rugă/33 Aiudule, Aiudule... / 35 Avem atâţia morţi... /36 Sunt, Doamne, copt pentru cules / 38 Phoenix / 40 Tinereţea mea / 42 Cântec de luptă / 44 Metanie / 45 Vieţaşii / 46 Răboj / 48 Şbilţul roşu / 50 Să mulţumim acestor zile / 51 Ofticoşii/ 52 Leagăn fără cântec/ 54 Cântec de jaf' / 55 Chip / 59 180 Dă-mi chipul tău... / 61 Cântec de primăvară / 63 Cântec deplin / 64 Pe-aici se-apleacă ramuri să te doară / 65 Cântec ardelenesc / 66 Colind/ 68 Ziurel de ziuă / 71 Colind/73 Doina de la Ciuc / 75 Cântec de leagăn / 77 Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!/ 79 Ad uxorem / 81 Câije / 82 Imn morţilor / 82 Creanga de a ur / 86 Carte de la Basarab / 88 Secetă / 90 Secol / 92 Ştiu că sunt lut / 94 înţeleptul / 95 Hangiul / 96 Cânted de pirat / 97 Vezi, Viaţă... /" 99 CimitiAi! oraşului / 101 Această lungă toamnă gravă /103 v>" cândleu nu voi mai veni nicicum... / 104 D:' in Prut până Ia Don /105 SjM 'iictoare de ciori / 106 Rău tas bun /107 '■■Jiă/108 (• y nl din jet / 109 (/.:■:;/ no râmul de lângă fântână / 111 h xhhris/113 ' 18! Marele mutilai/115 * Sin cai?/117 Din scrumul meu /118 Moţul /119 lamă /121 In raiul Tău de demult/123 Sipet/125 Spital /127 Remember /128 Poeţii din biblioteci /130 Alterări /131 Statui în parc /132 Clipe/134 îndoiala /135 Inscripţie pe o fereastră /136 Câte-rfţeleg, n-am înţeles /137 Pom de Crăciun /138 Umbre /139 Cenotafe /140 La poarta nimăn ui /141 întoarcere /142 Dimineaţă de april/143 Infirmitate /145 Ţepeş/147 Cetatea fără icoane /148 însemnări explicative,/161 Notă /163 Opera tipărită a lui Radu Gyr /165 Colaborări în periodicele vremii /171 Portrete şi caricaturi ale lui Radu Gyr realizate de diverşi artişti plastici /174 Radu Gyr, ultimul cuvânt la Tribunalul Poporului /175 Referinţe critice /176 182 r i?uii:in(! innticr U. • '- v»^. ■ ’" ■*•';-V •*Vv^ f« '■ «• ■/■'’/'■■"■■/ * "' •£•/. " 'jP \! /£«’-■ •"’ •' ' ’ •-. ^••*/':*«.'r'\ •• 1 t • ; aj&h-> •. •“>'•■■'“•. ly—^vr ) "*",, A’—"■." ;jr “ *—“^-s-“ T 'fr -----------------„;. .,, ,,,V.,.M •.».,£ irr.i-.~- 1 JS,' « 1 ' I *” » * * *- t * »-** * ,*• 1 ^ * * W >i. ' £L j, ^ ^Âui. _<£ ':; ;»~.vr-vy?,#y >■'-.' ;i'-. - . r:^ - „ V'V,i^ *.t' ?7«r . 7 ;> ■' *■•' '>*•— *rr‘ /v. I ss^ !, « ■ ...■;>'• .>*•-•- *».-•> ' ’i-?;‘-',.;ţ-*^i!.'.'* j-,>r’.- at a-.v«-;,f v*a£&*S«&j3 i i> fc rwi< -•. • « \ v ri rU-*U? J*. '\jt/bvc tM-'tin