ANALELE A. R.—TOM. XXX.—MEM. SECȚ. LITERARE.
No. 2.
ACADEMIA ROMÂNĂ
MEDICINA POPORULUI
MEMORIUL II
POALELE VITELOR
DE
GR. GRIGORIU-RIGO
EXTRAS DIN
ANALELE academiei române
Seria II. — Tom. XXX.
MEMORIILE SECȚIUNII LITERARE.
BUCUREȘTI
INST. DE ARTE grafice „CăROL GOBIC s-sor ION ST. rasidescu
16,	STRADA DOAMNEI, 16.
1907.
19.864
Prețul 50 bani.
Analele Societății Acaflemice Române. — Seria I:
Tom. I—XI. — Sesiunile anilor 1867—1878.
Analele Academiei Române. — Seria II:	l. b
Tom. I. — Sesiunea extraordinară din 1879................................ 3,50
>	II. Secț. I.—Desbaterile Academiei în 1879—80.  ..............  .	5.—
»	II. Secț. II.—Discursuri, memorii și notițe...........(Sfârșit.)
>	III. Secț. I— Desbaterile Academiei în 1880—1. . .	........... 5.—
» III. Secț. II. - Memorii și notițe . -.............. . (Sfârșit.)
>	IV. Secț. I.—Desbaterile Academiei în 1881—2 .	....	3.—
»	IV. Secț. II.—Memorii și notițe...................... (Sfârșit.)
» V. Secț. L—Desbaterile Academiei în 1882—3 . .	- . . .	~
» V. Secț. II—Memorii și notițe............................. (Sfârșit.)
*	VI. Secț. I.—Desbaterile Academiei în 1883—4................... . .	2.—
*	VI. Secț. II—Memorii și notițe....................... (Sfârșit.)
* VII Secț. 1.—Desbaterile Academiei în 1884—5 .........................  3.—
» VII. Secț. IIc—Memorii și notițe...........................(Sfârșit.)
'* VIII. Secț. I—Desbaterile Academiei în 1885—86. .	........... 3.—
» VIII. Secț. II.—Memorii și notițe................... . (Sfârșit.)
» IX.— Desbaterile Academiei în 1886 — 7...............................   5.—
X.— Desbaterile Academiei în 1887 — 8 .................................   4.—
Indice alfabetic al Analelor' pentru 1878—1888 ........................... 2.—
Tom. XI —Desbaterile Academiei în 1888—9. ......	........ 3.—
»	XII—Desbaterile Academiei în 1889—90	. . .  ............. ...	3.—
»	XII.—Memoriile Secțiunii Literare................................ 2,50
Medicina babelor. Adunare de descântece, rețete de doftorii și
vrăjitorii băbești, de Dimitrie M. Lupașcu — Cu un raport de
Prof. I. Bianu.
Două manuscripte românești din secolul XVII-lea, descrise de P.
S. Sa Episcopul Ghenaclie al Râmnicului-Noul-Severin ....	1.—
»	XIII.—Desbaterile Academiei în 1890—91 ............................ 4.—
Raport asupra activității Academiei Române cu ocaziunea serbării
de 25 ani a existenței sale, 1866—1891, de D. A. Sturdza.
Sola, de Carmen Sylva.
Desrobirea Țiganilor.—Oborîrea pronomiilor și privilegiilor de naș-
tere și de castă.—Emanciparea țăranilor.—De M. Kogălniceanu.
Prânzul regal dat în onoarea Academiei Române la 1 Aprilie 1891.
Scrisori adresate Academiei Române la serbarea aniversării a 25
ani dela fundarea ei.
Odă la jubileul de 25 ani al Academiei Române, 1 (13) Aprilie
1891, de Zaharia Boiu.
La jubileul Academiei Române, 1 (13) Aprilie 1891, de losif Vulcan.
» XIV.—Desbaterile Academiei în 1891—2.................................... 2,50
Versuri adresate Academiei Române pentru aniversarea de 25 ani,
de Daniil Almășanu.
*	XIV.—Memoriile Secțiunii Literare..................................  4-—
Fabula în genere și fabuliștii români în specie, de Th. D. Spe-
ranția.
Strat și substrat.—Genealogia popoarelor balcanice, de B. P. Hasdeu 1.—
Dimitrie Cichindeal, Date nouă despre vieața și activitatea lui. —
Discurs de recepțiune de losif Vulcan,—cu Răspuns de V. A.
Urechiă.............................................. ...	1,50
» XV.—Desbaterile Academiei în 1892—3 ...........................  4,50
Altețelor lor Regale Principelui Ferdinand și Principesei Maria ai
României, de D. C. Ollănescu.
Omagiul artelor, o scenă lirică după Fr. Schiller, adaptată Prin-
cipesei de coroană Maria a României, cu ocaziunea căsătoriei și
venirii în țară a Alteței Sale Regale, de N. Oh. Quintescu.
Românii din Asia-mică. Relațiune de călătorie, de T. T. Burada.
*	XV.—Memoriile Secțiunii Literare.................................. 1,50
Jocuri copilărești culese dela Românii din Macedonia, de P. N.
Pap ahaglVur dună...................................... —,75
Vrăji, farmece și desfaceri, adunate de FI. Marian . . . . .	1.—
» XVI.—Desbaterile Academiei în 1893--4...............................  .	4,50
Satira I contra actualei direcțiuni a poeziei române, de Dumitru
C. Ollănescu.
Odă cu prilejul nașterii Principelui Carol al României, de Du-
mitru C. Ollănescu.
MEDICINA POPORULUI
MEMORIUL AL II-LEA.
DE
GR. GRIGOR1U.RIGO.
Ședința dela 25 Mani 1907,
PARTEA II
BOALELE VITELOR
ADUSUL LAPTELUI.
Când a pierit laptele vitei (vacă, oaie, capră), atunci se descântă de
adusul laptelui. Gospodina văzând că vitei i s’a împuținat laptele, așâ
deodată din chiar senin, numai decât se îngrijește și începe a întrebă
pe ici, pe colo, prin vecini, și face și ea ceeace o învață femeile mai
bătrâne, mai pricepute, cari zic că li s’a întâmplat și la vitele lor așâ și să
facă cum o învață, că poate să aducă laptele înapoi.
De adusul laptelui să descântă și se dau buruieni de leac, mai în toate
satele, dar nu în totdeauna să dă și peste leac.
Prin unele părți, precum bună oară în corn. Vaca, comitatul Hunedoarei
din Ungaria, dacă se bănuește cumva că vita a fost deochiată la țâțe, se
descântă de deoehi, (V. a. d.)
Să descântă într’un vas cu apă neîncepută sau apă mergătoare și în tărâțe.
Mai cu leac însă e, dacă apa-i luată din stropii dela roata morii. In timpul
descântecului să tot dă drumul în apă la câte un cărbune aprins, apucat
cu mâna și nu cu cleștele ori cu altceva ; după fiecare cărbune se taie apa
Analele A. R. -Tom. XXX. — Mtnior iile Seci. Literare.
1
GR. GRIGORIU-RIGO
1S8
în cruciș cu un cuțit, fus sau cuiu de aramă. Cu cât sfârâie cărbunii mai
tare și mai lung când ajung în apă de se sting, și cu cât să lasă la fund
mai repede,—cu atât vita bolnavă e mai deochiată, primejdia mai mare, iar
baba mai îngrijată. După descântec se toarnă, din apa descântată, vitei de
3 ori pe gură, pe țâțe, uger, etc., iar apa ce rămâne—căci trebue să rămâie
în totdeauna—trebue să o arunce pe o mâță sau pe un câine, că așâ-i bine
și cu leac (1).
In Oltenia, dacă să presupune că vaca a călcat seara, când s’a întors dela
păscut, în drumul ei pe la vreo răscruce, în ceva aruncături de rele, sau a
păscut iarbă dintr’un loc'spurcat—unde s’a tăvălit un flăcău și o fată,—baba
îi întoarce de 3 ori în apă neîncepută, cu flori de câmp și în făină de grâu
amestecată cu răsătură de pe copaie (2). Cu apa descântată unge ugerii și
țâța vitei, îi dă de 3 ori pe gură iar rostul o aruncă pe un par, gard sau
pe țâțâna ușii, portii, etc. (Turceni de sus, jud. Gorj).
Pentru adusul laptelui, româncele din Vașcău, comitatul Bihorului, în Un-
garia, descântă:
Mărie Maică, Sfântă Mărie
Te rog vino și-mi ajută mie
Mărie, maică, sfântă,
Sfântă ești,
Sfântă să fii,
Curată ești,
Curată să fii...
Leacul dela tine,
Descântecul dela mine.
Eu mă rog ție,
Tu-mi ajută mie.
Când a rostit până aici, descântătoarea are la sine un sac, care trebue um-
plut cu paie și :rei fuse, 3 sule, 3 pile, o furcă de fier, un tăier cu tărâțe,
sare și macar i ban de aramă. Luând fusele pe rând, împunge în paiele
din sac zicând: «Eu nu împung paele din sac, ci împung în inima cui a
dus laptele dela . . . (spune numele vacii). Așa să nu iasă răul din el, cum
nu va ieși fusul ăsta de bună voie din paie. II împung prin fața obrazului
și prin creierii capului, prin brânci (mâini) și picioare, prin toate vinele, prin
toate oasele; să nu poată dormi, să nu poată mânca, să nu să poată culca,
să nu se poată alina, până laptele la cutare . . . (numele vacii) înapoi l-a da-
Până atunci să n’aibă stare, nici alinare». Descântecul apoi se repetă, când
să împunge cu fusul 'al doilea; la a treia repetare, se împunge cu fusul
al treilea, apoi tot așâ se repetă mereu, împungându se cu toate fusele și
pilele. Deci descântecul se zice de 9 ori, iar sulele și fusele rămân împunse
în paiele din sac. Descântătoarea începe descântecul cu cuvintele dela în-
(1)	Comunicat de loan Bârna, învățător în Vaca lângă Brad, comitatul Hunedoarei,
Ungaria.
(?) Albie, troacă, covată, covățică.
189	MEDICINA POPORULUI, II.	3
ceput, bate apoi cu furca paiele din sac zicând: «Eu nu pisez sacul cu paie. . ,»
ca în partea a doua a descântecului, repetând de 9 ori. Scutură apoi sacul,
zicând de 3 ori: «Eu nu scutur sacul cu paiele . . .» de 9 ori. Apoi iea ta-
ierul cu târâte, sarea și banul, zice introducerea și: «Așa să vie laptele la
vacă, cum vin stelele pe ceriu, și cum vine rouă noaptea, să nu-1 poată opri
bosorcăile^ precum nu poate sta rouă dacă răsare soarele».— După rostirea
de 9 ori a descântecului, se iea un cuțit cu care împungând tărâțele, se re-
petă iarăș descântecul de 9 ori: «Așa să iasă răul din cine a dus laptele
dela .... cum va ieși furca asta de bună voie din pământ».—Tărâțele se
toarnă din tăier într’o cofă și se pun afară cu sarea și cu furca din pă-
mânt, se aduce sacul la iesle, se scoate crucerul din tărâțe, se pisează sarea
și se dă cu tărâțele la vaci. Toate acestea se fac în 9 seri. (1).
Prin alte părți, precum bunăoară în Turcenî^ jud. Gorj, pentru
aducerea laptelui se dă vitei să mănânce grâu furat în dimineața de Sf.
Gheorghe și o buruiană numită urechea ciutei (2).
Sau :
Când se împuținează laptele la vaci, atunci baba descântă în prourul (3)
Sfântului Gheorghe, înainte de a răsări soarele. Baba se desbracă în pielea
goală, se despletește, iea o traistă între picioare, apoi vine în mijlocul va-
cilor, unde descântă. Făcând astfel vine înapoi la vacă laptele furat (Moșia
Rusca-Mare jud. Covurluiu).
Sau :
Se iea o bucățică de lapte de piatră (4), se pisează și se dă vitelor în
apă sau în tărâțe, fân, etc. pentru a nu pierde laptele, sau când se ob-
servă că laptele se împuținează la vite (Peștera Laptelui lângă Sinaia, Dr.
Istrate și Dr. Murgoci).
Sau :
Ca să dea vitele lapte mai mult, mai gustos și mai bogat în smântână,
li se pune în mâncare urzică mare (5).
Notă. Un descântec pentru adusul laptelui găsim publicat de I. D. Durau în Șeză-
toarea, Fălticeni 1902.
(1)	Vasile Sala din Vășcău, Comitatul Bihorului, Transilvania. Din Șezătoarea, An.
VII, No. 2, p. 17. Fălticeni, Aprilie 1902.
(2)	Urechelniță, irecheriță, iarbă de ureche, iarba urechii, iarba ciutei, iarba tu-
nului, varză de stâncă, Sempervivum tectorum, L.
(3)	Prourul=Ajunul.
(4)	Tuf, calcar, stalactite, stalacmite. Se găsește prin peșteri. In peștera Dâmbovicioara,
Jud. Muscel.
(5)	Dr. N. Leon, Istoria națională medicală a pop. român. București, 1903, p. 73,
4	OR. GRIGORIU-RTGO	190
ALBEAȚA.
Albeața la vite se face întocmai ca la om. O pată albicioasă îi cuprinde lumina
ochiului și din ce în ce se tot mărește, până întunecă vederea vitei de tot.
Parte din babe descântă la vite de albeață, parte nu. Prin Oltenia, unele
babe iau o pană întoarsă în formă de seceră, dela coada unui cocoș, și o
para veche de argint: Cu paraua taie albeața de pe ochi, iar cu pana de
cocoș descântă. (V. a. d.)
De albeața să descântă Miercurea și Vinerea.
In Moldova pentru albeață se caută ouă de cocostârc, se pisează mărunt
de tot, până se face praf, și prin o trestie să sufle în ochiul vitei. (Săucești,
județul Bacău).
Sau ;
Se usucă albină în vată, se pisează bine și se suflă în ochi la vitele cari
au albeață.
Sau :
Se pisează bine cojii de culbec (melc) și praful se suflă în ochiul vitei
bolnave.
Sau :
Se amestecă jumătate unt proaspăt, jumătate sare pisată, se face un boț
mare cât oul de găină, se vâră în urechea vitei în partea ochiului cu al-
beață și se leagă urechia ca să nu curgă.
Sau :
Se arde dela scoică de baltă și dela scoică de râu cochila mărunțel, se
pisează, se cerne bine, se amestecă cu zahăr roș, pisat și se suflă cu o
trestie în ochi la vita bolnavă (Dr. Leon, op. cit., pag. 80).
Sau :
Se spală ochiul bolnav al vitei cu lapte dela o vacă, muls, cald (corn.
Filești, jud. Covurluiu).
Sau :
Se ia o sticlă, se adună furnici dela un moșiroiu, se pun în sticlă, se toarnă
deasupra apă și untdelemn, apoi după ce plămădește ca un ceas, două, se spală
vita bolnavă la ochi (Piatra-Neamțu).
Sau:
Se caută belemniți, cozi ele șarpe, se pisează mărunt și se suflă în ochiul
vitei bolnave. (Dr. Sava Athanasiu, jud. Muscel).
ARICIUL.
Ariciul e un fel de umflătură, bolfe ce se fac la picioarele vitelor, și mai
cu seamă la cai.
191
MEDICINA POPORULUI, II.
5
Se unge vita la picioare cu unt de naft. (Jud. Bacău).
Sau:
Se unge la piciorul bolnav cu păcură roșie. (Moinești, jud. Bacău).
Sau:
Se prinde un ariciu viu, se spintecă si fierbinte se pune la umflătură. .
(Dr. Leon, op. cit.
BRÂNCA.
Brânca la vite e rea; mai ales porcii mor pe un cap. De bivoli nu se
prinde această boală. Vita cuprinsă de brâncă se umflă la gât sau la cap
și geme de-ți rupe inima. Vita se umflă și moare.
Se descântă cu 3 fire de mătură furate dela 3 negustori sau pu meiu de
9 ani, furat dela 9 case de tineri însurăței, luați dintâiu.
Sau:
Se descântă:
Oaie,
Laie,
Dă miel sbierând,
Mocanul zoios,
Scoate obrinteala dela os (1).
BUBA MÂNZULUI.
Buba mânzului se bănuește că ar veni la vite din răceală. Suferă mai
mult caii și mai cu seamă mânjii. Buba mânzului se face în cap, din care
cauză vitei îi curg ochii, e tristă, strănută des, îi curge pe nas un fel de
coptură și de multe ori să umflă și gâtul.
De buba mânzului să descântă în făină de păpușoi amestecată cu pai-
injen și usturoiu din ziua Crucii, V. a. d.).
CIUICA.
Ciuica, sau ciuma, holera găinilor este o boală care dă peste păsări: Găini,
rațe și orice orătenie mor pe un cap.
Când dă însă moartea în păsări, poporul crede că umblă moroiul prin
sat (V. a. d.), sau că o grea boleșniță se va ivi între vite, în oameni, sau se
prevestește o vreme de grea cumpănă.
De ciuică se pisează usturoiu, să amestecă cu tărâțe și se dă la păsări (Turnu-
Măgurele, jud. Teleorman).
(1) Gh. Popescu-Ciocănel, foiletonul Adevărului. 1902.
GR. GRIG0RIU-R.IG0	192
Sau:
Se pisează floare de pucioasă, se amestecă cu tărâțe, apoi se dă la păsări (Rociu,
jud. Argeș).
Sau:
Se toacă mărunt laba ursului și amestecată în tărâțe, îi bună pentru vite
mari (Gresia, Teleorman).
Sau:
Se dă păsărilor să înghită boabe de piper negru (Galați).
Sau :
Se pune în apa de băut a păsărilor văpseâ în care sau înroșit ouăle la
Paști. E credință că nu se mai înbolnăvesc păsările (Galați).
Sau:
Se scoate o părticică dela biserică, când popa slujește leturghia pentru
sfintele taine. Să iea anafură, se udă cu apă, apoi se dă păsărilor să înghită
câte o bucățică (Corn. Filești, Covurlui).
Sau:
Se afumă cotețul păsărilor cu pucioasă (Jud. Vlașca).
Sau:
Se amestecă în apă mânătarcă țigănească cu sgură dela fierar și să dă
la păsări în mâncare. (Gliganu, Argeș).
Sau:
Se dă în mâncarea păsărilor pucioasă pisată mărunt și într un par se agață
un cap de cal mort. (Bacău).
CIUMAGIUL.
Ciumagiul se bănuește a fi niște viermi în pământ, cari strică legumele
și semănăturile.
De ciumagiu se pune în grădină un cap de cal, ori alte oase într’un par,
atunci ciumagiul nu mai strică legumele. (losif Stânca, revista Familia, 1796).
Sau:
Când porumbul începe a se vesteji, înainte de a se coace, se aduce un
popăț face aghiasmă, apoi stropește lanul în cruce cu folostiucul (1) de busuioc
încărcat de apă sfântă (Moșia Rusca-Mare, Covurlui).
Sau:
Dacă vreun copac începe să se usuce și dacă se crede că-i ros de chtmagiu
atunci se îngroapă la rădăcina lui o mortăciune: o găină moartă, o pisică,
un câine, etc.
Acest obiceiu se întrebuințează și la plante, vie, etc. (Galați).
(1) Foloștiuc=Aghesmar, pamătuf cu care stropește preotul aghiasma.
193
.MEDICINA POPOKtJLUl, II.
7
COSII.
Cosii sunt un fel de bubulițe, ghinduri ca alunele, sub piele pe spinarea
vitelor. Coșii, deși nu sunt așa de periculoși, unii țărani zic că slăbesc vita.
Se storc sau se ard cu un fier roșu. (Cremenea, jud. Bacău).
DALACUL.
Dcdacid, numit și talan sau sânge mohorît (cărbune), e boală ucigătoare.
Vita bolnavă de dalac cu greu scapă. De dalac să umple vita sau îl capătă
din cauză că îi silită, îi gonită prea tare; îl mai capătă din cauza ostenelelor,
oTeutăților prea mari, din munca peste puterea lor, o hrană rea, proastă și
din cauza apei băută de prin lacuri stătute, băltoace, gropi sau șanțuri.
Vita bolnavă de dalac se dăscântă în stropi de apă luată dela roata morii,
cu tămâie dela Bobotează și cu usturoiu. Se mestecă cu un paiu de mătură,
în timp ce se descântă.
Sau :
Se înțeapă vita cu o sulă unde se crede că-i splina (Bacău).
Sau :
Se spintecă urechea vitei (Putna).
Sau :
Se iea jug do bou, se arde, se pisează, se amestecă cu apă neîncepută,
apoi după ce se descântă, se toarnă vitei bolnave pe gât (Cătunul Serdar,
Covurluiu).
Descântecul de dalac întrebuințat la vite, e acelaș ca și la om.
DEOCHIUL.
Dacă vaca nu poartă un ciucure (canat) sau o panglică roșie la coadă, se
deoache lesne. Un om rău la ochi poate deochiâ orice vită. In Focșani, un
țăran ni să plângea că având un porc frumos, a vrut să-l arate unui vecin;
cam la un ceas, după ce l-a văzut vecinul, porcul a murit. «Vezi Dumneata,
i-a mâncat inima cu ochii». Să deoache ttn cal frumos, o vaca nu mai dă
lapte, o vioară nu mai cântă, etc.
Vacilor deochiate li se descântă în 3 zile dearândul, în tărâțe, sare și apă,
Descântecul se începe numai Marți:
Marți dimineață . . (num. vacii) s’a sculat, I
La păscut a plecat,	I
Cu deochetoarea s’a intâlnit,	j
Coarnele î-a ciuntit,	|
Parul i l-o sburlit,	î
Coada La rupt,
Si laptele
Și untul
La pierit,—
Iar ea sbierâ,
GR. GRlCORm-RlGO
194
Și sc olicăia,—
Și-a întrebat-o
Cutare . . . : Ce sbieri
Și te olicăești ?	1
Nu mai sbieră,
Și nu te mai olicăi,
Că eu te-oiu luă de cornul drept,
La fântâna lui Ion Botezătorul te-oiu duce, i
Cu apa limpede le oiu spălă,
Și te-oiu curați,
Coarnele ți-oiu desciunti;
Părul ți-oiu netezi,
Coada ți-oiu întregi,
Laptele,
Și untul ți-or veni (1).
După ce s’a descântat în 3 zile, se dă vitei să mănânce târâtele astfel pregătite.
Sau:
Se descântă ca la om, însă se acopere capul vitei cu o cârpă sau cu un ciur.
Se descântă într’o cofă cu apă neîncepută, se dă vitei să bea, iar restul
i se toarnă pe cap; apoi se leagă la coada vitei o cordică (2) roșie (Covurluiu).
Sau:
Se caută 3 frigărui mici de fier, se înroșesc în foc și se sting în apă ne-
începută amestecate cu târâte; se descântă de 9 ori, apoi din apa descântată
se dă vitei pe gât. De asemenea se mai spală vita pe uger sau pe partea
unde se bănue a fi deochiată (Gorj).
Sau:
Se leagă de coada vitei o lingură de lemn; se amestecă în tărâțe de grâu
muguri de salce, miere și aluat, apoi se dă vitei să mănânce. (Turceni, Gorj).
Nota.—Pentru deocliiatul vacilor găsim un descântec publicat de d-1 Popescu-Ciocănel,
ziarul Adevărul, Septemvrie 1902.
DUREREA DE GÂT.
Durerea de gât la vite se vindecă cu rădăcină de iarba lupului (3), pisată
și amestecată c’un gălbenuș de ou. Se fac oblojeli (jud. Gorj).
Sau:
Se arde piele de cal mort, se pisează, se amestecă cu praf do coajă de
ștejar, apoi se dă mieilor când îi doare în gât (Dr. Leon, op. cit., pag. 82).
Sau:
Se fierbe vin, se bate un gălbenuș de ou și se dă vitei pe gât. (Jud. Putna
și Bacău).
Sau:
Se fierbe un cuib de barză, apoi zeama se dă vitei bolnave ca să bea.
(Moșia Rusca-Mare, Covurluiu).
(1) 1. Dim. Durau, Șezătoarea. Fălticeni (1902) 9—10, pag. 158.
(2) Cordică=Panglică.
(1) Mătrăgună.
195	MEDICINA POPORULUI, ÎI.	9
Sau:
Se freacă gura vitei cu sare și cu spirt, apoi se clătește cu apă (Covurluiu).
DUREREA DE GURĂ.
Durerea de gură să vindecă dacă se spală vita în gură cu zeamă de frunze
și rădăcini de fragi, fierte la un loc.
Sau:
Se spală vita în gură cu apă în care sau spălat faguri când se stoarce
mierea din ei.—(Dr. N. Leon, op. cit., pag. 39).
Dacă cumva se bănuiește însă, că vita poate se aibă brănca sau buba mân-
zului, atunci se descântă vitei. (Vezi Brânca și Buba Mânzului).
DUREREA DE PICIOARE.
Durerea de picioare vine la vită, de multe ori, odată cu durerea de gură
^ebră aftoasă).
Se vindecă cu fragi. Se fierb frunze și rădăcini de fragi la un loc, apoi
cu zeama se spală vita bolnavă la picioare.
Sau:
Se fierbe boz, se amestecă cu zer, apoi se înfășură picioarele vitei bol-
nave (Covurluiu).
Sau:
Se ung picioarele vitei cu unt de naft (corn. Filești, jud. Covurluiu).
DUREREA DE UNGHII.
Durerea de unghii să vindecă cu lepădătoare, (1) cu zeama, frunzele și
rădăcina plantei, fierte la un loc, se spală vita bolnavă la unghii (Banat).
FRUMUSEȚEA.
f
Ca un cal să (ie totdeauna frumos și gras, i se anină la ureche coadă de
gesure (Dr. Leon, op. cit., pag. 81).
Sau:
Ca oile să se facă grase, frumoase și lăptoase, ciobanii ard, din când în
când, câte un mânz (județul Prahova).
Pentru ca să meargă oile frumos, una lângă alta, grămadă, să arde un
(1)	Coaiele-popii, boașele-popii, cucurbețică, mărul lupului, remp.
10	gr. grigoriu-rigo	196
boboc de gâscă, care merge înaintea cârdului,—și se dă la oi în mâncare.
(Jud. Prahova).
GĂLBEAZA.
Galbeaza se bănue că vine la oi din zece în zece ani, sau vine din mâncare.
Se amestecă în mâncarea oilor floare (rânză, ament) de mic scuturat în
noaptea de sf. Ispas (Pioești).
Sau:
Ochi de sare arși în ioc până se fac roșii, fără să se sfarme, apoi se punți
puțină pucioasă și se dă la oi să le lingă. (Jud. Prahova).
Sau:
Se amestecă în mâncarea oilor măsline negre. (Jud. Suceava).
Sau:
Se pisează pucioasă, se amestecă cu lapte, apoi se dă oilor să bea (Moșia
Rusca-Mare (Jud. Covurluiu).
Sau:
Se toacă mărunt de tot ficat (maiu) de cal, se amestecă în mâncare și se
dă oilor (Galați).
GONEALA.
Dacă o vacă nu vrea să se gonească, atunci i se pune pe spinare o radașeă(l).
Sau:
I se dă în nâncare sare multă; se mai dă vitei să lingă drob de sare (Bacău).
IEPURELE.
Iepure fac vi lele la gură. Una din buze crapă și se face o zgancă, de te
prinde groaza! Se cumpără calaican, se topește în apă și se spală vita la
rană (jud. Tecuciu).
Sau:
Se arde vita la rană cu un fier roșu. (Jud. Bacău).
INCUIEREA.
Când vita nu se poate pișă sau băligă, se bate la un loc păcură cu lapte
și i se toarnă pe gură sau pe nări; apoi se iea vita la alergat (Dr. Leon, op.
cit., pag. 116).
(1)	Radașcă=Caradașcă, ragac-e, boul lui Dumnezeu.
197	MEDICINA POPORULUI, II.	U
Sau :
Se fierbe slăbănog (1) și zeama se dă cu sila vitei pe gât. (Jud. Prahova).
Sau:
Se fierbe părul porcului și zeama, amestecată cu untdelemn, se dă căl-
dicică s’o bea vita, (Jud. Teleorman).
Sau:
Se fierbe ciumare și zeama se dă vitei s’o bea. (Transilvania).
Sau:
Se fierbe trifoiu, apoi zeama se dă de băut vitei bolnave (Baba Floare
lui Spiridon Schiopu, Tg. Ocna, Bacău).
Sau:
Se pun câteva gălbenușuri de ou în lapte dulce, se bate bine, apoi se dă
de băut vitei bolnave. (Covurluiu).
In Oltenia, dacă s’a încercat cu toate câte s’a știut și n’a făcut vitei nici
un bine, se fierbe puiză, (2) înfundată cu capac de cocă și zeama ce rămâne
se dă vitei, căldicică, pe gât (Turcenii-de-sus).
Sau:
Se dă vitei sabor cu apă (Rociu. jud. Argeș).
JIGÂRAIA.
Jigăraia dă în orice vită. Se umflă la cap, la gât și nu mănâncă de loc.
Zace așa pe picioare de mai mare milă.
De jigăraie se pisează usturoiu, st) amestecă cu untdelemn și rachiu de
drojdie, și se freacă vita pe gât și cap (Măgurele, Teleorman).
Sau:
Se dă de băut vitei bolnave, zeamă de lămâie, amestecată cu untdelemn (Galați).
Sau:
Se pisează rădăcină de iarba porcului, se stropește cu rachiu, țuică, liveș
sau vin, și se freacă vita bolnavă (jud. Gorj).
De jigăraie zace vita cât zace și dacă e să se facă bine, începe să mănânce,
Dacă nu, apoi tot slăbește, până într’o zi când nu se mai scoală.
JIGODIA.
Jigodia sau rapănul omoară numai câinii. Nu se prea dă leacuri, și câi-
nele lovit de jigodie îi lăsat așa să zacă până moare. Să bănuește că jigodia
(1)	Slăbănog, brie.
(2)	Puiză, o buruiana lătăreață, măruntă, care rcște întindă și lipită de pământ. Floare
nu face. Această buruiană, după practica babelor, constitue cel mai drastic purgativ.
12
GR. GRIGORIU-RIGO
198
vine la câine dacâ doarme în cornișe. Câinele bolnav slăbește, îi cade părul,
trage toată ziua la somn și se clatină, se împleticește la mers. E plin de
bubulițe mici, roșii.
De jigodie se unge câinele bolnav cu gaz (Bacău).
Sau:
Se face leșie din frunze de stejar, apoi se toarnă pe câine.
De jigodie însă, spun unii, să-i dai câinelui și piatră scumpă, și tot nu se
mai face bine! (Turceni, Gorj).
LĂTRAREA.
Pentru ca un câine să fie rău, să latre în totdeauna, se unge cu untură de
lup. Când cineva vrea să aibă un câine rău care să vegheze toată noaptea,
trebue să-l ungă sub coadă cu untură de lup; când câinele vrea să adoarmă,
dă cu nasul sub coadă și miroase a lup,--și nu-1 mai poate prinde somnul,
Doamne păzește ! . . . I se pare că tot vine lupul la el și, de frică, toată
noaptea stă treaz și latră (Dr. Leon, op. cit., p. 97).
Sau:
Se dă câinelui, când e mic, să înghită 3 boabe de piper negru, că latră
și se face iute ca chiperiu (jud. Bacău).
Sau:
Să i tai urechile, să i le frigi și să i le dai tot lui să le mănânce (Cre-
menea, Bacău).
Sau:
Se pune cânele în lanț (Iași).
LIMBRICII.
Limbrici se fac mai mult la mânji: dar câte odată fac și vitele mai mari.
De limbrici se descântă în fiertură de lapte dulce, măduvă și floare de soc.
(V. a. d).
MUSCA.
Vitele bă ite vara de muscă slăbesc și parte din ele nici nu mănâncă.
De mușc se scapă vita dacă se scaldă, se udă cât de des cu apă (Bacău).
MUȘCĂTURA LUPULUI.
Mîiscătu^ de lup se vindecă dacă se unge vita la rană cu unt de pojar-
niță (jud. B; ău).
MEDICINA POPORULUI, II.
13
Sau:
Se arde o buruiană numită molul cocosului^ se amestecă cu undelemn și
se unge vita la mușcătură (Turceni, Gorj).
Insă ca să nu muște și să nu strice lupul vitele, s’atârnă toporul cu tă-
iușul în gura coșului și în spre partea de unde se bănuește c’ar veni lupul;
se descântă:
lupule, Lupule.
Să te duci la’mpăratul roș,
Păros,
Cu oi și vite roșii,
Păroșii,
Cu oile otrăvite,
Cu vitele veninate;
Tu cum ai gustă,
Pe loc că-i crăpă (1).
Sau :
Se iea carne de lup, se moaie în apă și cu apa aceea, odată sau de două
ori, să se spele vitele la gât și la spinare (2).
Sau :
Se caută la vreun vânător colți sau dinți de lup, se ard în foc, se pisează,
se amestecă cu funingenă, apoi se pune la rana vitei mușcate (Moșia Rusca-
Mare, Covurluiu).
Sau :
Miercuri și Vineri să nu dăruești lână dela oile tale, că-i rău de lup (Sto-
lojani, Gorj).
Sau :
Iei o cute și o vâri într’o ciubotă^ legi ciubota la gură și descânți de 3 ori:
Nu leg gura ciubotei,
Leg gura lupului.
Să nu poată alergă,
Nici gura de a căscă,
Nici vita de a mancă;
|	Să mănânce când i-oiu duce
Și s’apuce când i-oiu zice,
i	Să mănânce din pământ,
I	Bulgări, glod și mușiroaie,
| Și să piară prin gunoaie (3).
Sau :
Se vâră un ac în săculețul cu sare, în locul ciubotei, și se zice de 3 ori
descântecul de mai sus.
Notă. — Un descântec de mușcătura lupului găsim publicat în Buciumul Român,
Iași 1878.
(1) Comunicat de baba Sanda dela Pr. Popilian, Turcenii de sus, jud. Gorj,
(2) Dr. Gaster, op. cit., pag. 541.
(3)	Dimitrie P. Lupașcu, Apărătorul Sănătății, An. 1892-93, pag. 85.
14
GR. GRIGORIU-RTGO
200
MUȘCĂTURA NEVĂSTUICII.
Mușcătura nevăstuicii se vindecă clacă se stoarce în gura vitei apă scursă
prin burduf făcut din piele de nevăstuică. Cu pielea se leagă la rană.
(Județul Suceava).
Sau :
Se pune la gaura unei nevăstuici un fus și o furcă, se pândește până iese
afară nevăstuică, se prinde și după ce se omoară, se pune la rană o bucată
din pielea ei. Se mai afumă vita cu păr de nevăstuică. (Moșia Rusca-Mare,
Covurluiu).
Sau :
Se arde piele de nevăstuică, se face scrum, se presară la rană și se
descântă :
Iute, iutiță! . . .
lutița apucă de os,
Osul apucă de carne,
Carnea apucă de chiele,
Leac!
Să scape iuti ța,
Si. . . (numele vitei) să rămâie
Curată,
Luminată,
Ca dela Dumnezeu lăsată (1).
MUȘCĂTURĂ ȘARPELUI.
Mușcătuua șarpelui are leac dacă se prinde curând de veste și dacă
șarpele n’a fost din cei verzi, adică șerpi din cei răi.
In Ploești un țăran îmi povestiâ cum a prins o vacă nărăvită care da
lapte unui șarpe. In toate serile veniâ acasă vita cu o țâță suptă, și fiindcă
n’a putut-o desbărâ de obiceiu, a vândut-o.
De mușcătura șarpelui se vindecă prin descântec:
Melestică,
Pole ti că
Pog-conopago,
Cara-gana carga,
Cavarata pune,—
Cruce’n cer,
Cruce pe cer,
Cruce pe pământ,—
Veninul șarpelui
Să fie’nfrânt (2).
Se descântă în apă ne’ncepută c’un băț de alun; cu apa se spală la rană.
După spălătură se pune pe rană coajă de alun. Descântecul se repetă de
3 ori. Se mai descântă cu viță de vie, cu ban de argint, cu boz sau cu varga
de alun alb. Cu boz fiert în lapte dulce se oblojește vita la mușcătură.
(1) I. Nenițescu, Apărătorul Sănătății. București. An. I (1891 — 92), No. 5.
(?) Comunicat de Lazăr Muntcanu, Brăila.
201	MEDICINA POPORULUI, TL	15
Sau:
Se freacă rana cu o cârpă până se face albă, atunci se tămădue rana (Ga-
lați, Covurluiu).
Sau:
Se unge rana cu unt proaspăt, amestecat cu zahăr (Covurluiu).
Sau:
Să suge repede rana până sângerează, apoi se unge cu păcură și să leagă.
După ce se dă jos legătura, se spală rana cu gaz (Com. Filești, Covurluiu).
MOLIMA.
Molima (boala) când e în sat printre vite, babele zic că-i un semn rău
dela Dumnezeu. In Oltenia se bănuește că vreun mort s’a făcut moroiu.
De molimă se pisează sar (1) și aurpigment și se amestecă în hrana vitelor.
(Dr. Sava Atanasiu, Dorna, Neagra Sarului, jud. Suceava).
Sau :
Se afumă coșlereața (2) găinilor cu pucioasă și iarbă mare (Cuvurluiu).
Sau :
Se iea în Ziua Crucii (14 Septembrie) busuioc dela crucea popii, se
pune în apa de unde beau păsările. De asemenea se mai pune aghiasmă
în teica (3) cu apă. (Com. Filești, Covurluiu).
Sau:
Se întrebuințează o buruiană numită laba ursului. Această buruiană se
toacă mărunt, apoi se amestecă în tărâte cari se dau la vite în mâncare,
(Chr. N. Țapu, jud. Teleorman).
La întăiu Maiu nu e bine de arat, mor vitele, poate numai câte o jumătate zi
de pomană. In săptămâna luminată e păcat să scoți plugul Luni, Miercuri și
Vineri (Jud. Gorj).
OSIȘORUL.
Osisor fac mai mult caii la picioare.
In Argeș să înfășioară vita la picior cu măsline pisate și stropite cu rachiu
(Com. Rociu, Argeș).
Sau :
Se unge vita la picior cu unt de neft (Jud. Bacău).
(1)	Șar = Realgar, sulf roș de arsenic întrebuințat în pictură.
(2)	Coșlereața = Poiată, găinărie.
(3)	Teică = Vas de unde beau păsările apă.
|5	GR. GR1G0RIU 1UGO	202
Sau:
Se bate vita la picior cu 9 oase părăsite dela un om mort. (Dr. Leon,
op. cit., p. 100).
OUĂLE.
Ca să facă păsările ouă multe, trebue ca să nu li se dea mâncare multă,
să nu se îngrașe, căci altfel găinile nu mai fac ouă (Jud. Teleorman).
Sau :
Se dă păsărilor să mănânce orz (Covurluiu).
Sau :
Se pisează bine coajă de ouă, se amestecă în tărâțe, apoi se dă păsă-
rilor să mănânce (Bacău).
Sau :
Se iea coji de ouă rămase după ce a scos găina pui, se înșiră pe o nuielușă
subțire, apoi când găinile încetează de a mai face ouă, se pisează câteva
coji dintr’acestea și li se dă în mâncare sau în apa de unde beau (Galați).
Sau :
Să li se schimbe păsărilor din 2 în 2 ani cocoșul. (Jud. Ilfov).
Sau :
Să se dea păsărilor lirmături de mămăligă rece (Jud. Teleorman).
Sau:
Ca să facă păsările ouă multe și să se îngrașe, li se dă în tărâțe urzici,
fierte și tocate (Dr. Leon, op. cit., p. 73).
Sau :
Se amestecă în tărâțe nisp (Jud. Bacău).
Pentru ca să nu facă păsările ouăle moi, se ferește de a li se da în mân-
care sare multă (Bacău).
PĂDUCHII DE GĂINĂ.
Păduchii de găină se fac prin cotețele de păsări, din cauza murdăriei.
Dacă păduchii apucă să se încuibeze la puii mici și nu-i curăță de ei, toți
puii mor. Păduchii de găină se fac mai mult la cap și sub aripioare. De
păduchi se scapă păsările, dacă s’afumă cotețul cu pucioasă (Teleorman și
Bacău).
Sau:
Se ung puii cu gaz pe cap și sub aripi,— (jud. Teleorman).
Sau:
Se mătură bine costereața^ apoi se afumă de 2 ori pe zi cu cafeâ prăjită
(Galați).
203
MEDICINA POPORULUI, II.
17
Sau :
Se atârnă în costereață o ramură de boz (Covurluiu).
PĂDUCHII DE LEMN.
Păduchii de lemn, numiți în Moldova ploșnițe, iar în Oltenia stelnițe, se
omoară cu gaz sau se presoară, pe unde sunt, praf de var și se stinge cu
apă. Mai vârtos și cu folos însă se descântă de babe într’o seară din luna
lui Martie, când iese lună nouă și-i numai ca o seceră pe cer.. Persoana care
voește să stârpească păduchii de lemn, puricii, libărcile (1) și toate jigăniile
de prin casă, trebue să fie vestită pe neașteptate, de către o altă persoană,
c’a ieșit lună nouă pe cer, altfel nu-i cu folos descântecul.
Să iea o strachină nouă, smălțuită, preparată anume de mai înainte și
cumpărată în ajunul moșilor (Rusalii), sau căpătată de pomană la Moși. Se
pune într’însa apă neîncepută, luată dela 3 fântâni în 3 vase nouă și adusă
de 3 fete mari, fără de a se fi uitat îndărăt; se pune strachina cu apă pe o
fereastră în spre partea de unde răsare luna pe cer și s’așteaptă până vine
luna în dreptul strachinei.
Când a ajuns luna de se vede bine în fundul strachinei, se ieau 3 fire dela
o mătură nouă și se descântă:
Lună nouă ’n casă:
Păduchii de lemn,
Puricii,
Gândacii,
Și toate gângăniile
Din casă
Afară să iasă!
Să se ducă,
Să se risipească,
Altul cu altul
Să nu se’ntâlneascâ.
Gând s’o întâlni
Munte cu munte,
Și’n cap s’or bate,
Atunci să se’ntâlneascâ,
Atunci și nici atunci. .
După ce se descântă de 3 ori, se pune apa descântată în patru vase și
s așează pe dinăuntru la cele patru colțuri (unghere) de casă.
A douazi dimineața, dacă se găsesc ceva purici, păduchi de lemn sau
libărci în vasele cu apa descântată, se scot, se pun într’o cutie de chibritur1
goală și furată, se pândește o căruță care a vândut tot ce a avut la târg, și
se aruncă cutia de chibrituri cu gângănii cu tot întrînsa, — descântându-se
în urma căruței:
Cum voi purici, puricei	Descântați,
Din casă vă scosei,	lunecați,
In cutioară furată vă pusei,	Blestemati,
(1) Șvab, gândacii negri de bucătărie.
Analele A, Jl.--TomL XXX- Memoriile Seci. Literare.
18	GR. GRIGORIU-RIGO	204
Ferecați,	।	De peste nouă mări,—	
In cutie lepădați,	।	C’acolo vă așteaptă,	
La lună nouă descântați,—	i	Cu mese întinse	
Așa să vă ’ndrăciți	1	Cu facle, aprinse	
Așa să ’ncreme ni ți,	Amin (1).	
In cele 9 țări,		
Sau :
Se astupă bine toate ușile și ferestrele, se pune în mijlocul casei un ceaun,
cu mangal, apoi se pun deasupra câți mai mulți ardei roși. Se țin închise
ușile o zi și o noapte (Galați).
Sau :
Se pune pe cărbuni în casă praf de pucioasă, dar mai întâiu trebue să
scoli totul din casă, căci altfel să înnegresc toate lucrurile (Bacău).
Sau :
Se adună mai mulți păduchi de lemn într’o sticlă, se astupă bine sticla,
apoi se aruncă pe o gârlă menindu-se:
Cum se duce sticla,
Cu ploșnițe pe apă,
Așa să se ducă,
Și ploșnițile dela . . . cutare casă!
(com. Filești, Covurluiu).
Sau :
Se pune sub leghicere (velințe), sub saltele și sub perine, floare de cur-
cubețică. Cică mirosul urît al acestei plante gonește ploșnițele afară. (Com.
Filești, Covurluiu).
PURICII.
Puricii să prăpădesc cu pelin verde cules în ziua de Rusalii (Duminica-
Mare) și pus în pat.
Sau:
Să mătură casa cu mătură de pelin (3).
Sau:
La 1 Martie și în seara când auzim pentru prima oară răcăneii (2), să te
tăvălești în curte sau la prag și în gând să descânți:
(1)	Cules în jud. Romanați, dela Baba Islățeanca (Islaz).
(2)	Dr. Leon, op. cit., pag, 57.
(3)	Brotăceii.
205	medicina poporului, n.	19
Marți în casa,
Puricii afară,
Să-i pui pe-o prăjină,
Să-i duc în țară străină! (Turconi, jud. Gorj).
Sau:
Baba iea o frigare și un cuțit, se duce la ușa casei, apoi descântând ii adună
pe toții puricii aici și-i mână afară. (Moșia Rusca-Mare, Covurluiu).
RAIA.
Raia se vindecă mai cu seamă la câini, dacă se spală cu zeamă de tutun
fiert, (jud. Teleorman, Bacău și Covurluiu).
Raia și fudulia-^ e mare boală. «Cade coada caprei de râie și tot dârz o
ține», sau: «Cum o mai face pe râiosu».
La vite râia se face mai mult pe sub burtă, la încheieturi și la gât.
De râie să face o alifie din iarbă-mare, pucioasă, seu de capră, șoriceasă
și vin alb, se unge cu ea și apoi se spală cu leșie de ciocălăi (Bacău).
Sau :
Se fierbe bine o căldare de zer, apoi se spală vita bolnavă. (Corn. Pălești,
Covurluiu).
Sau :
Se spală vita cu fierturi de urzici (Galați).
Sau:
Se unge vita cu o alifie făcută din pucioasă și seu de câine (Galați).
Sau :
Se fierbe bine iarba tâlharului (1) și cu zeama ei se spală vita bolnavă
(Dr. Leon, op. cit, pag. 43).
Sau:
Rădăcină de ștevie fiartă și amestecată cu chișleag se unge la râie și apoi
se spală cu leșie (Dr. Leon, op. cit., pag. 143).
Sau:
Se face alifie de pucioasă cu untură de porc și se unge vita.—
In județul Gorj se ung vitele cu soricioaică (2).
RANA LA VITE.
Rana la vile se vindecă cu piatră-vânătă topită în apă căldicică. Cu apa
se spală vita la rană (Rociu, jud. Argeș).
(1)	Iarba tâlharului = Iarba de orbant.
(2)	Șoricioaică = Săricică, otravă.
20	GR. C41UGORW-R1W	206
Sau:
Se vindecă cu coaiele-popii (1). Planta cu rădăcină cu tot se culege și
se usucă; apoi se fierbe în oțet, curat, ori vin roșiu bătrân, se face un stro-
pitor de țeavă de soc și cu acesta se spală și se curăță mai de multe ori
pe zi rana, vătămarea ori tăietura (S. Mangiuca, Budapesta).
Sau :
Se pun pe rană foi de brusture cu unt proaspăt (Com. Filești, Covurluiu).
Sau:
Se unge vita la rană cu un de naft sau gaz (Galați).
Sau :
Se plămădește la un loc pojarnită cu undelemn, apoi se unge vita la rană
(moșia Rusca-Mare, Covurluiu).
Sau:
Se ieau smochine, se tăvălesc în smântână, apoi se pun la rană (Moșia
Rusca-Mare, Covurluiu).
RĂPCIUGĂ.
Răpciugă ss vindecă tare cu greu. Calul răpciugos se împușcă. Coțofană îm-
pușcată, arsă, pisată și amestecată cu lapte să dă la cai pentru răpciugă (Dr.
Leon, op. cit., pag. 85).
Sau :
Se face leșie din foi de boz, foi de soc, fân și ciocălăi. Se pune în apă
ca la o litră de spirt și o bucată de camfor, apoi se face un somoioc de paie
sau cârpe și se spală vita bine peste tot. Pe păr i se presoară praf de pu-
cioasă (Moșia Rusca-Mare, județul Covurluiu).
ROSATURI DE HAM.
Pentru rosături de ham sau de jug, se spală vita la rană cu zeamă de
șarpe fiert. Pielea uscată și pisată mărunt, se face praf și se presoară pe
rosături (Dr. Leon, op. cit., pag. 107).
Sau :
Se unge vita cu untdelemn sau unt proaspăt (Covurluiu).
SPLINAREA.
O vită se splinează din cauza goanei, din oboseală, din nemâncare sau din
cauză că bea apă multă pe oboseală și pe nemâncate. Se mai splinează vita
(1)	Coaiele-popii — Curcubețică, mărul-lupului, lepădătoare.
207
MEDICINA POPORULUI, 11
21
si clin cauza ca mâncat trifoiu sau rapiță multă. De splinare vita se umflă,
înțepenește și de nu se bagă seamă repede,— moare.
In Moldova să leagă vita la gât c’un prosop, să strânge bine cu o scurtătură
de lemn și i se iea sânge din cap, dela ureche sau dela gât (Bacău).
Sau :
Gând vita mănâncă o iarbă numită căprița (1), atunci se umilă, adică se
splinează. Trebue ca vitei să-i lase îndată sânge (Galați).
Sau:
Vita însplinată trebue luată la goană peste câmp, ca să se scuture iarba
otrăvită din ea. (Com. Filești, Covurlui).
Sau:
Se păzește ca vita însplinată să nu bea apă (Covurluiu).
Sau:
Se fierbe un furnicar și se pune cald pe spinare, în dreptul splinei (Dr.
Leon, op. cit., pag. 91).
Sau:
Se bagă repede o sulă, prin coaste în splina vitei, ca să răsufle. Dacă se
nemerește splina, scapă vita; dacă nu, nu. (Drăgănești, jud. Vlașca).
STRECHEA.
Când o da strechea în vite, să te ferești. . . O vită să fie moartă de slabă
și când s’o pune strechea pe ea, n’o mai poți ținea, Doamne ferește! ....
Strechea i-o muscă mare care bâzâe rău.
De streche, dacă poți să ții vita și s’o uzi mereu cu apă, se mai domo-
lește (jud. Gorj).
Sau:
Se amestecă în tărâțele vitelor o bucată de pască, un ou roș și o bucată
de nafură dela Paști, slujite de popă (com. Filești, Covurluiu).
Sau:
Se lasă sânge vitei ca să se liniștească—că parcă-i turbată, așa fuge sin-
gură din cireada. Prin unele părți se și descântă de streche (Covurluiu).
Sau:
Se ține vita legată și o scaldă mereu cu apă rece. I se dă să lingă sare
să aibă sete, că dacă bea apă, se liniștește (com. Filești, Covurluiu).
(1) Cap ri ță = Lobodă.
GR. GRIGORW-RIGO
208
TURBAREA.
Tnrbarea la vite vine, ori din cauză că a fost vita mușcată de altă vită
turbată, sau că a mâncat prea fierbinte. Când sunt călduri mari de tot, iar
turbează vitele. De turbare vita are amețeală și o furie nebună: mușcă pe
cine-i iese’n cale. Turbarea se vindecă cu cățel de frasin (1), care se întrebu-
ințează astfel:
Se caută Luni după Duminica-Mare (Rusalii), când ies și se află mai mulți
gândaci de aceștia pe frasini, și prinzându-i într un număr cât se poate de
mare, se pun într’un șipușor cu apă, și în apa aceea apoi, în care cu timpul
se topesc, îi păstrează peste tot anul. Iar când se întâmplă ca un câine turbat
să muște vreo vită, îi spală îndată, cum a fost mușcată, rana cu apă de
aceasta și totodată îi dă și puțină apă de băut (Bucovina).
Sau:
Se păzește vita să nu mănânce fierbinte în timpul căldurilor (Galați).
Sau :
Dacă vita a turbat din sete, atunci se dă în mâncare boabe de mătră-
gună, și se îndreaptă (comuna Filești, județul Covurluiu).
Sau:
Când mușcă un câine turbat pe vre o vită, se ieau gândaci de frasin, se
usucă bine și după aceea frecându-i bine până se face praf, îi pun în tărâțe;
tărâțele acelea se dau apoi vitei respective ca să le mănânce. Mâncând vita
tărâțele, se vindecă (Bucovina).
Sau:
Se taie cu un ban de argint capul gândacului de frasin și apoi, sdrnmicat
bine și amestecat cu altă mâncare, se dă animalului mușcat de atare câne
sau alt animal turbat (S. FI. Marian, Banat).
Sau:
Se pisează gândaci, să amestecă cu vin sau apă și se toarnă vitei pe gât.
Sau :
Se fierb 5—6 gândăcei, cireșe amare de pădure și mătură de grădină,
apoi zeama se dă pe gât vitei bolnave.
Sau :
Se pisează gândaci pntnrosi (2), se amestecă cu mâncare și să dă la vi-
tele bolnave.
Sau:
Se pisează mătrăgună și amestecată în tărâțe să dă vitei bolnave să mănânce.
(1) Cățel de frasin=Gândaci de turbă, gândăcei.
(2)	Gândaci puturoși=Mamornicii, gândaci negrii.
*209	medicina poporului, it.	23
Sau :
Se afuma vita cu gândaci de turbă (Dr. Leon, op. cit., pag. 93).
Notă.—Un descântec de turbă a fost publicat de d. T. T. Burada, O călătorie în Dobrogean
Iași 1880.
TUSA.
Tusa la vite se vindecă de multe ori singură. Totuș dacă vita tușește
întruna, se încearcă și ceva buruieni.
De tușă să vindecă vitele și oile bolnave, dacă să prinde un dihor, se arde,
se pisează și se amestecă cu sare: apoi se dă vitelor în mâncare (Dr. Leon,
op. cit., pag. 87).
Sau:
Se fierb tărâțe cu scuturături de fân, se bato un ou și se dă vitei călduț
ijud. Rom an a fi).
UMFLĂTURA.
Vita se umflă și chiar poate să și moară, dacă mănâncă rapiță multă sau trifoiu.
In Moldova se lasă sânge la vită (jud. Bacău), iar în Muntenia se splinează,
adică se bagă o sulă în splină (jud. Vlașca).
*
Umflătura de gât se vindecă dacă se spală vitala gât cu țuică și cu săpun
(Turceni, jud. Gorj).
Sau:
Se fierbe lapte dulce, se amestecă cu puțin camfor, apoi se dă vitei să
bea. (Moșia Rusca-Mare, Covurluiu).
Sau:
Se înțeapă de mai multe ori vita bolnavă pe partea umflată, apoi se freacă
înțepăturile cu spirt (Galați).
Sau:
Vita bolnavă se spală mereu la gât cu boz Iiert (com. Filești, jud. Covurluiu).
Umflătura de picioare, la vite, trece dacă le speli cu fiertură de frunză
și rădăcină de fragi (Dr. Leon, op. cit., pag. 39).
Sau :
Se fierbe cucurbețica și cu zeama se spală la umflătură (Banat).
Sau :
Se fierbe făină de păpușoi în zer, apoi se oblojește vita la picioare (Filești,
jud. Covurluiu).
24
GR. GIUGORIU-RÎGO
210
Sau:
Se leagă vitei la picioare pătlagină cu unt proaspăt (Covurluiu).
Sau :
Dacă vita bolește, tară să se știe ce are, se culeg în ziua de Sâmzăeno
următoarele buruieni: Intorcătoare mare^mijloacă (înăgnitoare) mică, fir de
iarbă de unde se întoarce plugul în capu locului, apărătoare^ sporiș, sulflnă
albă, sânzăene galbene. Se fierb toate acestea la un loc în apă neîncepută și
se scaldă vita în orice zi, afară de Luni, în râu sau în capul locului la plug
(Turceni, jud. Gorj).
Sau :
Se culeg Luni pe seară, coaiele-popii. boejniță, buruiană împușcată și se
fierb înfundat cu apă neîncepută, adusă tăcând: apoi se scaldă vita Luni pe
seară la un loc deschis (Murgești, jud. Gorj).
UNGHIILE PLINE.
Unghii pline s&xpputrezirea unghiilor se vindecă întrebuințând următorul
leac :
Se iea o lumânare de seu, se topește toată cu păcură la un loc, se ames-
tecă bine și se unge vita la unghii de 2 ori pe zi: dimineața și seara. In
mult o săptămână vita se însănătoșează icom. Găgeni, Prahova).
VĂRSATUL.
Vărsatul la vite, și mai cu seamă la oi, se vindecă dacă se iea un refec (1)
dela poalele cămășii unei femei tinere care a născut pentru prima oară și care
la nuntă a fost fecioară, și se mai iea și doi copii cu cari se duc la staulul
oilor. Ajunși aci pun pe copii în ușa staulului, aranjați așa ca unul să țină
de un capăt și celălalt de celălalt capăt al refecului, apoi se silesc oile să
sară peste acest refec (jud. Dâmbovița).
Sau:
Se găsește un țigan meșter fierar, cu el se învoește cel ce vrea să facă
doctoria, ca să-i facă un ac din o piesă de argint, făcută însă de țigan pe
nerăsuflate. Cu acest ac înstrunează oile (Gheorghe Popescu-Ciocănel, ziarul
Adevărul^ Buc. An. XV, No. 4.538, 1902).
Sau :
Intr'o Luni de dimineață se desbracă văcarul în pielea goală și descântă
vitei bolnave. In urmă îi dă vitei să lingă sare multă și să mănânce tărâțe
amestecate cu pucioasă (com. Filești, Covurluiu).
(1)	Refec — Cusătura pe marginea unei ștofe, pânză sau ștergar.
211	MEDICINA POPORULUI, lî.	25
VIERMI LA RANĂ.
Viermii la rană se fac când bate musca pe vită.
Șe topește calaican în apă și se spală vita la rană (Moș Niță, Rociu, jud Argeș).
Sau:
Se unge vita la rană cu pojarniță, apoi se spală bine cu gaz sau unt de
neft (Covurluiu).
Sau:
Se fierbe himânărică în gaz, apoi se oblojește rana plină de viermi (Fi-
lești, Covurluiu).
Sau:
Se pisează mărunt de tot calaican și se presoară pe rană (Argeș).
Sau:
Se spală rana cu gaz (Bacău).
Sau :
Se pune câte o piatră peste 3 din bozii, cei mai înalți dintr’im pâlc sau
grămadă oarecare: aplecându-i astfel la pământ, se spune:
«Dacămi-ți scoate viermii dela. . .(Numele vitei) vă dau drumul; dacă nu, nu».
După trei zile viermii fug din rană; pietrele se aruncă la o parte și se lasă
bozii să se ridice (jud. Botoșani).
Sau :
Te duci la boz, Luni de dimineață, după ce mai întâiu faci acasă nouă mă-
tănii și iei o leacă de mămăligă, puțină sare și zici:	*
Bună dimineața boziile,—	,	Să nu-i stea viermii ’n rană,
Eu te cinstesc cu pâine	Cât stau popii
Și cu sare	Și preutesele,—
Și cu nouă mătănii,	Primarii
Iar tu să mă cinstești Cu sănătatea vitei,—	Și dregătorii ’n raiu (1).
Pe urmă rupi vârful bozului descântat sau îl pleci și-i pui o piatră pe
vârf, și dacă nu ies viermii, culegi boz și-l fierbi cu stirigie de cea tare de
pe vârful casei, pui și sare și apă; iar după ce se mai astâmpără, oblojești
rana cu această zeamă (Broșteni, jud. Suceava).
Sau:
Când o vită are rană cu viermi, Românul sau baba merge la câmp unde
crește lumânărică (2), apucă buruiana de vârf, o pleacă la pământ, pune o
piatră peste ea și o sorocește, zicându-i:
(1)	Dr. Leon, op. cit., pag. 25.
(2)	Lumânărică = Pur» lipan, eorovatică. coada vacii, coada boului, coada lupului, etc.
26
GR. GRlGOBtV-RIGO
212
Lumânărică,
Daca până ’n trei zile
Nu mi-i scoate viermii dela. . . (Pomenește numele vitei),
Nu-ti voiu da drumul de aici.
Se lasă buruiana, așa menită, 3 zile în câmp. După 3 zile viermii din rană
dispar, de unde apoi Românul sau baba se duce și ridică piatra, lăsând buru-
iana liberă să se ridice (Dr. Leon, op. cit., p. 47).
Sau:
Se moaie cenușă cu sare, se spală rana și se pune deasupra (Romanați și Olt).
Sau:
Se pisează la un loc frunze do gutui, curpen de castravete și viermari:
apoi zeama se stoarce în rănile cu viermi (Iași).
Sau:
Se spală la rană cu zeamă de iarbă-grasă (Petriceni, jud. Dorohoiu).
Sau :
Se usucă iarbă roșie, se pisează mărunt până se face praf, apoi se pre-
sară pe rana cu viermi. Cu zeamă de iarbă roșie se spală rana (Dr. Leon,
op. cit., pag. 43).
ZĂBALELE.
De zăbale sufere mai mult caii. Vita bolnavă de zăbale face un fel de
bubulițe pe buze și-i curg întCuna bale din gură.
De zăbale se unge vita cu gaz (Covurluiu).
*	ZÂMBRELE.
Zâmbre fac vitele, mai cu seamă caii, din cauza setei. Zămbrele sunt niște
bubulițe mici ce se fac în gură. Ele se mai fac Ia vite din cauză că: «o vită
vede pe alta mâncând orz sau altfel de boabe și dacă ea nu mănâncă, face
zâmbre» (jud. Romanați și Olt).
De zâmbre se vindecă cu fiertură de nalbă în care s’a spart un găl-
benuș de ou (Bacău).
Sau:
Se freacă gingiile vitei cu sare și spirt, apoi se spală vita în gură cu
zeamă de lămâie (Galați).
Sau:
Se fierbe o bucată de icoană de lemn, iar cu zeama se spală vita în gură.
(Moșia Rusca-Mare, județul Covurluiu).
Sau:
Se dă uruială vitelor bolnave ca să mănânce (Raduniiresti, jud. Olt).
Sau:
Se clătește vita în gură cu zeamă de lemn sfânt (T.-Măgurele. jud. Teleorman).
213	MEDICINA POPORULUI, II.	27
CORPURI ANORGANICE
ÎNTREBUINȚATE în MEDICINA POPORULUI.
Ac, V. Mușcătura Lupului.
Aluat, V. Deochiu.
Apa, se întrebuințează la toate boalele.
Apa-i sufletul doctoriilor băbești; nici
un leac sau descântec fără apă.
Apă de viță, V. Albeață, Durere de cap.
Aramă (bani și cuie de), V. Adusul lap-
telui.
Argint (pară de), V. Albeață, vărsat,
mușcătură de șarpe și ujnflătura de
picioare.	I
Belemniți (cozi de șarpe), V. Albeață.	I
Calaican, V. viermii, iepure.	।
Cărbune, V. Adusul laptelui, deochiu.
Chibrituri, V. Otrăvire.
Chișleag, V. Râie.
Ciubotă, V. Mușcătura lupului.
Colivă, V. Brâncă.
Cruce, V. Brâncă.
Custură, V Brâncă.	|
Cute (de ascuțit), V. Mușcătura lupului, j
Cuțit, V. Adusul laptelui,	Brâncă.	i
Drug, V. Brâncă.	;
Făclie, V. Brâncă.	î
Faguri de miere, V. Durere de pură.
Fier, V. Coși, iepure.
Frigărue de fier, V. Dalac, Deochi".
Furcă, V. Adusul laptelui, Brâncă.
Furnicar, V. Splinare.
Fus, V. Adusul laptelui.	;
Gaz, V. Păduchi de găină, păduchi de
lemn, viermi.
Hârtie, V. Albeață.
Iarbă de pușcă, V. Dalac.	î
Lacăt, V. Incuierea.	:
Lapte, V. Dalac, încuiere, limbrici, muș-
cătura de șarpe, răpciugă.
Lapte de piatră, V. Adusul laptelui.
Lingură de lemn, V. Deochiu.
Liveș V. Brâncă.
Mămăligă, V. Ouă, viermi.
Nisip, V. Ouă.	;
Oțet, V. Rana la vite.	i
Păcură, V. Ariciu, încuiere.
Păcură roșie, V. Arici u, creșterea păr ului.
Pânză, V. Albeață.
Panglică roșie, V. Deochiu.
Pară veche, V. Albeață.
Piatră, V. Viermi.
Piatră vânătă, V. Rana la vite.
Pile, V. Adusul laptelui.
Prosop, V. însângerase, splinare, deochiu.
Pucioasă, V. Cinică, dalac, gălbează, pă-
duchi de găină.
Rachiu, V. Brâncă, osișor.
Rosătură de pe copaie, V. Adusul lap-
telui.
Rafec V. Vărsat.
Sac, V. Mușcătura lupului, Adusul lap-
telui, limbrici.
Sabur, V. încuiere.
Săpun, V. Brâncă, umflătură la gât.
Sare, V. Adusul laptelui, albeață, brâncă,
gălbeasă, goneală, viermi.
Săricică, V. Otrăvire.
Sar, (realgar), V. Molimă.
Sgură de fierar, A'. Cinică.
Șoricioaică, V. Râie.
Strachină, V. Păduchi de lemn, purici.
Sulă, V. Splinare, umflătură.
Tăier, V. Adusul laptelui.
Tămâie, V. Brâncă, dalac.
Tărâțe, V. Ciuica, molimă, turbare, tuse.
Topor, V. Mușcătura lupului.
Treanță de tort, V. Limbrici.
Tutun. V. Râie, măselele.
Țuică, V. Umflătură la gat.
Ulcică, V. Tuse.
Unt, V. Albeață.
Untdelemn, V. Brâncă, încuiere, mus-
cat ura lupului.
Unt de naft, V. Ariciu, osișor.
Var, V. Păduchi de lemn.
Vin, V. Durere de gât, râie, tuse.
Zahăr, V. Albeață.
28
GR. GRIGORIU-RIGO
214
ANIMALE
întrebuințate in medicina poporului.
Albină (miere de), V. Albeața, deochiul.
Ariciu, V. Ariciți.
Barză, V. Albeață.
Bivoliță (baligă de), V. Brâncă.
Câine (urechi și coada de), V. Lătrarea.
Cal, V. Brâncă, ciu/magiu, gălbează.
Capră, V. Râie.
Cari (făină de), V. Incuiere.
Cocostârc (ouă de) V. Albeață.
Copii, V. Vărsat.
Coțofană, V. Răpciugă.
Cocoș (pană de), V. Albeață, ouă.
Culbec (melc, coaje de), V. Albeața.
Dihor, V. Tuse.
Găină (ouă de), V. Durere de gât.
Gândăcei, V. Turbare.
Gâscă (boboc de), V. Frumusețea.
Gesure, V. Frumuseță.
Iepure (sânge de), V. Brâncă.
Lipitori, V. Umflătură la gât.
Lup (untură de), V. Lătrare. mușcătura
lupului.
Mânz, V. Frumuseță.
Nevăstuică (burduf de), V. Mușcătura
nevăstuicii.
Om (oase de), V. Osișor.
Painjen, V. Buba mânzului.
Porc, V. Râie.
Radașcă, V. Goneală.
Scoici (cochilă de), V. Albeață.
Șarpe, V. Rosături de ham.
P L A N T E
întrebuințate in medicina poporului.
Alun, V. Dalac, brâncă, limbrici și muș-
cătură, de șarpe.
Apărătoare, V. Umflătură de picioare.
Boejniță, V. Umflătură de picioare.
Boz, V. Mușcătură de șarpe, viermi.
Buruiană împușcată, V. Umflătură de
picioare.
Căpșune, V. Tuse.
Castraveți, V. Viermi.
Ceapă, V. Albeață.
Ciumare, V. Incuiere.
Coaiele-popii, V. Rana la cile, umflă-
tură de picioare.
Curcubețică, V. Umflătură de picioare.
Dalac, V. Dalac.
Fân (scuturătură do), V. Adusul laptelui,
tuse.
Flori de câmp, V. Adusul laptelui.
Garoafe, V. Viermi.
Grâu furat, V. Adusul laptelui.
Grâu (făină de), V. Adusul laptelui.
Grâu (tarate de), V. Adusul laptelui.
Gutui, V. Viermi.
Iarbă, V. Umflătură de picioare.
larba-lupului, V. Durere de gât.
larbă-mare, V. Râie.
larbă-roșie, V. Viermi.
larbă-grasă, V. Viermi.
larba-tâlharului, V. Râie.
Intorcătoare-mare, V. Umflătură de pu
doare.
Laba-ursului, V. Cinica, molima:
Lemn-sfânt, V. Zâmbre.
Lepădătoare, V. Durere de unghii.
Lumânărică, V. Viermi.
Măline, V. Gălbează.
Mănătarcă țigănească, V. Cinica.
Măsline, V. Osișor.
Mătrăgună, V. Turbare.
Mijloacă (mâgnitoarc), V. Umflătură de
picioare.
Moțul cocoșului, V. Mușcătura lupului.
Nalbă, V. Zâmbre.
Nuc, V. Gălbeaza.
215
MEDICINA POPORULUI, II.
29
Omag, V. Otrăvire, creșterea părului.
Paie, V. Adusul laptelui, Albeață.
Papură, V. Viermi.
Părul-porcului, V. Incit icre.
Pelin, V. Purici.
Piersic, V. Viermi.
Piper, V. Lătrare.
Pojarniță (unt de),V. Mușcătura lup ului.
Porumb, păpușoi (făină, uruială, uroaie
de), V. Buba mânzidui, zâmbre.
Puiză, V. Incuiere.
Ridiche, V. Brâncă.
Salce, V. Deochiu.
Sâmzâene, V. Umflătură de picioare.
Slăbănog, V. Incuiere.
Soc, V. Limbrici, rană la vite.
Sporiș, V. Umflătură de picioare.
Stejar (Coaje de), V. Brâncă.
Ștevie, V. Râie.
Sulfină, V. Umflătură de picioare.
Trestie, V. Albeață.
Urechea-ciutei, V. Adusul laptelui.
Urzică, V. Adusul laptelui, ouă.
Usturoiu, V. Buba-mânzului, cinică, da-
lac, limbrici.
Varză, V. Deochiu.
Vie, V. Râie.
Viță (frunză de), Dalac, mușcătura șar-
pelui.
INDICE ALFABETIC
DE CUVINTELE POPULARE CUPRINSE ÎN MEDICINA POPORULUI.
Acatiste = Rugăciune făcută de preot
către Maica Domnului.
Aciuat — Așezat, astâmpărat.
Acâe = Plastur făcut din in sau cânepă,
in Moldova.
Adăpat — Beut, băut.
Adastă = Așteaptă.
Aiasmă — Agheasmă.
Apotecă = Farmacie, in Hunedoara (Un-
garia).
Amărît — Necăjit, supărat.
Aromit = Asudat, ațipit. Afumat cu mi-
rodenii, in Moldova.
Balamut — Bâlbâit, care pronunță greu
vorba.
Bale = Scuipatul care se prelinge, scur-
gându-se din gură.
Băltoage = Ape, bălți mici și adânci.
Benohiu=O pată neagră făcută în fruntea
copiilor mici, cu cerneală, funingenă
sau noroiu, să nu fie deochiați.
Berduim = Cioplim cu barda.
Bâigue — Vorbești întrAiurea, fără de
înțeles.
Bârdâhan=Burta, pântecele, stomacul.
Blastor = Cataplasmă, leacuri întinse pe
o pânză.
Boaghiță = Babițe, boală la copii.
Boașe = Testicule, coaie.
Bodogănind = Bombăne, vorbe spuse
încet.
Bolduri = Ace cu gămălie.
Boleșniță = Molimă, boală.
Borîcioase — Borît, vărsat, care varsă.
Borhoturile = Măruntaele, mațele, cu
vărsături.
Boricoși = Cu vărsături.
Bortă = Gaură.
Boscoade = Farmece, leacuri cu puteri
de vindecare.
Boșorogeală = Betejală, vătămătură.
Boț = Ghem.
Buburuze = Sgrăbunțele, bubulițe, mu-
guri tineri.
Bucium = Curpen, ramură. V. Deochiul;
fluier mare, ciobănesc.
Bulbuș = Bulbușul, rotunjeala ochiului.
Bulbucată = Umflată, ridicată, ieșit în
afară.
Bumbul nasului = Vârful nasului.
Buratic = Broatic, brotăcel, brotac, bro-
tăcei.
Căhueală= Vâjială, hueală.
Căinezi = Văitat, plângi.
G R. G RIG O R! U- RIG O
216
Căiască = De cal, boală căiască.
Căiță = Casa, placenta. V. Deochiul.
Calaican = Calacan, vitriol verde, sulfat
de fier.
Caltaboși = Cartaboș, cârnat cu sânge
făcut la Crăciun, gălbaș.
Călușari = Ceată de flăcăi jucători, cari
umblă la Duminica Rusaliilor.
Candel = Zahar de ghiață.
Căpistere = Albie unde se frământă pâi-
nea, copae, covată.
Cătrănit = Posomorit, rău la inimă.
Cheptene = Pieptene.
Cheală = Fără păr, pleșuvă,
Cheriți — Pieriți.
Chifterițe = Coropișnițe.
Chiue = Strigă, țipă.
Chișleag — Lapte prins.
Chitici = Peștișori, obleți.
Chiper = Piper.
Chirăind — Țipând, gemând.
Chiotorile — Inchiotoare, gaura hainei.
Chișătu = Pișatul.
Chice = Pice.
Chiatră = Piatră.
Chicioare — Picioare.
Chircește = Strânge, sgârcește.
Cinuești = Mănânci, îmbucare.
Ciontat = Rupt, frânt.
Ciob = Hârb, bucată de oală sau sticlă.
Ciuciulete = Strâns grămadă, mototolit.
Ciurlică = Cântă, ciripește. V. Buba.
Ciutură = Găleată de scos apă,
Ciuboțele = Botine, ghete.
Clondir = Sticlă pentru vin sau rachiu.
Cocină = Coteț de porc.
Cofă = Doniță.
Colțat = Jimbat, cu dinții afară.
Copchil = Copil.
Cordea = Panglică.
Cordele = Codițele, pletele.
Cos = Horn, hogeag, băgeag.
Coi n = Firidă, săpătură in pământ unde
ai focul. V. Bube dulci.
Coț ană = Țarcă, scuipatul dracului,
îi loldova.
Coi Ică — Albie, copae.
Coi $eală = Lapte covăsit, iaurt.
Crohmală = Scrobeală.
Cudalbă = Cu coada albă.
Culbec — Melc.
Cură = Curge, V. Deochiul.
Darac = Pieptene de scărmănat lână.
Dărăcită = Lână pieptănată.
Dârdâe = Tremură, sgâlțâe.
Direg = Vrăjit, descântat. V. Moroii.
Dogorește = Arde, frige, pârlește.
Drențe = Sdreandă, vechituri, bucăți de
cârpe.
Drugă = Băț întrebuințat la torsul lânii.
Dumicat = îmbucătură, bucățele.
Dușcă=Inghițitură, dintr’odatădatpe gât.
Făcăleț = Melesteu, mestecăm
Făclii = Lumânări mari de ceară,
Fărșiră = Sfârșiră, mântuiră.
Fistichie = Verde-gălbuiu, gușa porum-
bului.
Foloștină = Drojdie de vin, foaie de
varză acră.
Forforată — alungată, repezită.
Forostoește = Fierbe, leagă la loc,
Frapat = Mirat.
Frecăței = Aluat frecat în palme.
Fumuri = Buruieni plămădite, scăldători,
leac băbesc,
Gâfăe = Suflă din greu.
Gâgâit = Strigătul gâștelor.
Gânj = Capăt de fringhie, funie de teiu.
Garafă = Jumătate de litru, sticlă de vin.
Gardină = Doagă, margine.
Gârliciu—Intrarea în pimnță sau bordeiu.
Gâtlej = Inghițitoare, beregată.
Gătată = Gătită, împodobită.
Ghiciu = Biciu.
Ghemotoc = Strâns, îngrămădit,
Ghiziviu = Roș închis, purpuriu, ghiviziu.
Giumătate = Jumătate.
Groștior = Caimacul laptelui dulce.
Grumaz = Ceafă, gât.
Gogește = Bolește, bolnav pe picioare.
Hărăcsească=Scarificat,tăieturi de cuțit.
Hârb = Ciob, vas spart.
Hargalaș = Sgomot, gălăgie.
Hier — Fier.
Hierea = Fierea.
Hoituri = Mor taci uni. stârv.
217
MEDICINA POPORULUI, II.
31
Horn = Coș, hogeag, băgcag.
Hotar = Despărțitură de loc, margine.
Hram — Ziua (patronul) bisericii.
Huesc — Sgomot înfundat.
Huhurez = Ciuhurez.
Icnește = Sughiță, suspină.
Iesle — Locul de unde mănâncă caii.
Imbăloșat = Umplut de bale,
îmbuca = Mânca.
Incârligă = Strânge, chircește.
Inglodește — înțepat, înțeapă.
Inghează — Inviază.
Ingurzește=Increțit, strâns pe margine.
Intăciunată = înnegrită.
Isbândească = Să se îndeplinească.
Isbăvească — Să se isprăvească, termine.
Iscă = Ivește, iese.
Ivesc = Arăt.
Jar = Cărbune aprins, jăratec.
Jigănii -- Lighioi, dihănii.
Jipan = Stejar.	'
Laiță — Banca de scânduri.
Lăutoare = Apă de spălat pe cap.
Leasă — Împletitură de nuiele.
Lichiturili = Fricele, îngrozirile.
Lingurică = Capul pieptului.
Lisitele = Luitre, lâsâte. la căruță, în !
Oltenia.	j
Liveș — Oțet din prune, borhot do țuică.
Mălaiu = Făină de popușoi.
Mânicat = Până’n ziuă.	|
Mărăcini — Spini.	i
Maslu — O rugăciune pentru bolnavi, fă-
cută de 3 preoți.
Mâță = Pisică, sgârietoare.	j
Mâzgă	Suc,mucegaiu, umezeală între
coajă și lemnul copacilor.
Melc = Culbec.
Melesteu — Făcăleț.
Menesc=Prevestit, predestinat, prezicere.	।
Miglișitor == Mocăit, migălos.	i
Mijitu = Năjitu.	।
Mir — Untdelemn sfințit.
Moalele capului — Creștetul capului.
Moare = Zeamă de varza acră.
Motchiță — Grămăgioară, chită, buchete.
Molcuț — Domol, încetișor, moale.
Mototol = Boțit, grămadă, ghem.
Mujdeiu = Usturoiu pisat.
Mumâniță—O dihanie, maimuță, moniță.
Nămețu ~ Boală. V. Buba.
Năpârcă = Viperă.
Nărămzat — Nărăznat, portocaliu.
Năuc = Zăpăcit, hai-hui.
Năstămată = Scump, neprețuit.
Năstrăpiatră = Parapiatră.
Năstrașnic = Avan, grozav.
No = Iată, iaca, na.
Obidă = Mâhnire, întristare.
Oblojeală = Legătoare.
Olicăi = Văitâ.
Orbalț = Brâncă.
Fălătuești = Stai, locuești în palate..
Paloș = Pală, sabie.
Paralei = Mai mult ca leii.
Părăsitele = Purici, păduchi.
Părticele = Litic, prescura care o ser-
vește popa la sfintele taine.
Pază = Boala.
Peltic = Gângav, cel ce pronunță greu
vorba.
Petică — Cârpă.
Piei = Fugi.
Pipotă = Rânză.
Pisoi—Pisici, mâțâsori, molan.
Pistornic — Cruce de lemn.
Pitac = Ban.
Pizmaș—Invidios, privește cu ciudă, ură.
Pocriș = Capac de lut sau de tablă. k
Poieniță = Loc deschis in pădure, unde
crește iarbă și flori.
Pogoniciu=Om,ariciu (Galați,Covurluiu).
Pohibesc = Menesc, descânt.
Poposul = Vârful nasului.
Potcă = Deochiu.
Potopești = Liniștești, risipești.
Praștia — Termenul în Moldova.
Freste — Peste.
Prânzurile = Pomenile.
Pripește = In grabă.
Propte = Lemn care sprijină.
Proțap = Oiște, la car.
Purces — Pornit.
Fusderie — Mulțime.
Râcăe = Roade, sgârie.
Răgăituri = Ghiorțăituri, răgâeli pe gât
32
GR. GRIGORIU-RIGO
218
Rănuchi = Rinichi, rărunchi.
Rânză = Stomac.
Râșchitoarele ~ Ramură cu doi craci
unde se adună lâna în scul.
Resbește = Pătrunde.
Risichiți — Risipiti.
Rohii —Bube dulci, bubulițe roșii.
Rumân = Român.
Săgetat ~ Trăsnit, lovit de săgeată, jun-
ghiuri.
Șalele = Lumbi, partea din spre rinichi.
Sară-mare = Sâmbătă seara. V. Buba.
Scăfârlie — Creștetul capului.
Scăldători = Lăutori, băi.
Scârnă — Excremente, baligă.
Scorbură = Gaură, bortă în copaci.
Secă = Scădea.
Sfredere = Burghii.
Sghihue = Sgâlție.
Sghidue = Scutură.
Sgură = Rămășițe de fier ars, mur-
dărie.
Sinicat = Sculat.
Smeiesc = Prăpădit, bătut, lovit.
Socote = Zilizit, boală.
Sohote = Socote, boală câinească.
Șomoioc = Mănuchiu de lan sau Hori.
Sopon = Săpun.
Sorocesc = Ursit, menit.
Spermă = Natura, sămânța bărbatului.
Spasmuri — Svârcoliri.
Spuză = Cenușă.
Stâlpiți= Țeapăn, cu ochii pironiți.
Statupalmăbarbăcot = Chip înspăimân-
tător, de piin basme.
Steblă = Manunchiu.
Ștergar — Șervet lung.
Șterpelele = Pierit uri.
Stobori = Pari ascuțiți, gard.
Ștolicăit — Bălăcit.
Stuchit = Scuipat.
Sugariu = Sugător.
Sumicat = Sculat.
Surdumaș = Boală, vierme, in Oltenia.
Tăciuni = Lemn ars și stins.
Talisman = Cu putere mare, cu credință
în minune.
Târcovele •— Cheliile. V. Deochiul.
Târlă = Stână.
Târne = Mături, banițe, coș de nuiele, în
Oltenia.
Târpia = Boală.
Țâțână = Balamale.
Teică = Vas din care beau găinile apă.
Terciuește=Făcăluit, moleșit, amestecat.
Tidvă = Tivgă, tărtăcuță.
Tină = Noroi u, glod.
Țipaturi=Aruncătură, in Banat.
Toartă = Mâner, urechile unei oale.
Toiag=Baț lung de sprijinit.
Trânji = Emoroidc, bube la șezut.
Treanță = Cârpă.
Troacă = Albie, covată de unde mănâncă
porcii.
Țurloaiele = Fluierile picioarelor, jghia-
buri.
Uliță — Drum, străduță.
Undrelele = Vinele gâtului.
Vac = Vieață, timp îndelungat.
Văcuești = Trăești.
Vadră = Vas de lemn în care se aduce
apă, în Oltenia.
Vâicărezi = Vait, plâns.
Velniță = Fabrică de rachiu.
Viciulat = Sdruncinat, înrăit.
Viforîtă = Iritată, dureroasă.
Vitrion = Vitriol, otravă.
Vivor = Boală, orbalț, în Moldova.
Vizicatăr = Blastor, legătoare.
Vlagă = Putere.
Zahană=Tăiere, tăetoarede vite, zalhană.
Zganoă = Rană marc, iritată.
Zâmbat = .limbat, rânjit.
Zimislit = Făcut.
219
MEDICINA POPORULUI, II.
33
INDICE ALFABETIC
DE PLANTELE POPULARE
Afine = Pomușoară, coacăză. Vaccinium
Myrtillus L.
Aiu = Usturoiu, Alliuni salivam L.
Alior = Laptele câinelui, laptele cucului.
Euphorbia Cyparissias L.
Arin negru =- Anin. AZ/ms Glotinosa L.
Arpacașiu = Arbagic, chișărău. Allium
Schoenoprasum L.
Avrămeasă = Milostivă, mila Domnului,
potroacă. Gratiola Officinalis L.
Bărănți = Otrățel, Onosma arenarium,
W. et Kit.
Blăbornic=Bobornic, bobovnic. Veronica
Beccabunga L.
Boejniță = Isrna proastă, mintă, de câm-
puri, voeștniță. Mentha Silvestris L.
Boglari = Brosebiță, gălbinele de munte,
piciorul cocoșului, rânzișoară, buruiană
de friguri. Rannnculus sceleratus L.
Bozuz = Boțiți, burete de bubă, Phallus
impudic as L.
Brâncarița = Gușteriță, brâncă, iarba
porcului, iarba sărată. Sallcornla her-
bace a L.
Brândușe = Mițuvele, șofran. Crocus ba-
nat icus Ilenuff.
Brustur=Lapuc, lipan. Arctium Eappa L.
Bubernic = Brâncă, frunză de bubă, rea.
Scrophularia nodosa L.
Buduene-mari = Boite, budiană, crăiță
ferfen-mare. Tagetes erecta L.
Bujor = Bujă, rujioară, busor. Paeonia
officinalis L.
Burete-pucios = Bozuz, burete de bubă.
Phallus impudicus L.
Buruieni albe — Ciucusoare, albită, dis-
culeL Alyssum calycinum L.
Buruiană de cuiu — Crânceș, ccrențel,
rădicliioară. Geam urbanum L.
Burete de bubă — Burete pucios. Phal-
lus impudicus L.
Burete de nuc = Văcălie, ciupercă din
fam. Polyporaceae.
Buruieni-amare = Amăruță, amărăluță. |
Gentiana filformis L.	i
CUPRINSE
ÎN LUCRAREA DE FAȚĂ.
Buruiană de friguri = Boglari. Pan un"
cui as sceleratus L.
Busuioc=Biziloc, mătăcină, văsileac. Oci-
mum Basilicum L.
Busuiocul sfintelor = Calonfir, calapăr,
isma Maicei Preciste. Tanacetum Bal-
sam, ita L.
Caprifoi = Cașie, caprizoi. Lonicera ni-
graL.
Cătușnic = Iarba llocoasă, iarba mâței.
Nepeta Cataria L.
Cimbru = Ciumurica, pi perniță de gră-
dină. Satureja hortensis L.
Cinci-degete = Iarba degetelor, ochii
boului. Poteutilla reptans L.
Ciuboțica cucului — Anglicei, aglice,
țâța oii, țâța vacii. Prlmula officinalis L.
Coada mânzului = Coada calului, părul
porcului, barba sasului, iarbă de cositor.
Eipiisetum arcense L.
Coada șoricelului = Sorocină, alunele.
Achillea Millefoliuni L.
Coaiele-popii= Nucușoară, locotiță, clo-
• cotici, cucurbețeâ, fasola cioarei, lepă-
dătoare, lingura popii, mărul lupului,
păsulică. Aristolochia Cleniatitis L.
Corobațică = Albăstriță, Boarea grâului,
ghioc, slavoc. Centaurea Cyanus L.
Crăiță = Văsdoage, budiene, ocheșelc.
Tagetes erecta L.
Crucea pământului = Brânca ursului.
ILeracleum Sphondyliuni L.
Cucută — Bucinis, dudae. Conium ma-
culaium L.
Curpăn = Viță albă, luminoasa. Clematis
Vital ba L.
Curoubețioă-=Clocotici, Aristolochia Cle-
matitis L.
Desagii popii =Lepădătoare, coaiele-po-
pii. Aristolochia Clematilis L.
Dovleac = Bostan, curcubeată, bubă. Cn-
curbita Pepo L.
Dreanță = Drențe. CaUitriche vernalis.
Dumbrajnic = Dumbrovnic, dobronic.
Meliltis Melissophylum, L.
Analele A. 11.-Tom. XXX.—Memoriile Sed. JMerare.
34
GR. GRIGORIU-RIGO
Frigurică = Cintaură, fierea pământului.
Erythraea Centaurium Pers. L.
Garoafă = Carafilă, vâsdoagă, ncgină,
cuișoarc. Nautilus Curyophyllus L.
Gherghină = Dalie, georgină, Dahlia
var lab il is I..
Ghisdeiu = Motocei, trifoiște. Lotus cor-
niculatus L.
Harbuz = Pepene verde, boșar, lebeniță,
lubeniță. Cuciirbita citrullus L.
Holera = Cătină, cornută, scaiu, ghimpe,
lipici. Xanthium spinosum L.
Iarba lui Tatin = Tătăneasă, tăciunul,
tatină. Syniphytum officinale L.
Iarba lupului = Iarba ciutei. Boromcum
austriacum L.
Iarbă mare = Oman, holman. Inul a ile-
lenium L.
Iarba porcului = Guștcrariță, brâncă.
Sdlicornia herbacea L.
Iarba raiului = Buruiană de ceas rău,
vetrice, fereceâ. Tanacetum vulgare L.
Iarba tâlharului = Cristoforă, orbanț.
Aclaea spicata L.
Iederă = Smârdar, iederea-zânelor. He-
dera llelix L.
Inipahar = Ienupăr, archiș, cctenă, ia-
lovăț. Nniperus coiumunis L.
Iovă = Doză, răchită moale, puturoasă.
Salix Capraea L.
Jaleș Jale, pavăză, jaleș de câmp. Siachys
reda L.
Jalia — Jaleș, sal vie, șal vie. Salcia offi-
cinalis L.
Laptele câinelui = Buruiană de negei,
laptele cucului. Euphorbia platyphyl-
los L.
Laur = Ciumăfaie, alaur. bolândariță,
cornută. Latura Stramoniu/n L.
Leandru = Liandru, oleandru. Nerium
Oleander L.
Lemn-sfânt=Iarbă sfântă, lemnul Maicei
Domnului. Sa ntolina Ch amaecyparis-
sus L.
Leuștean — Buruiană de lungoare. Le-
vist-icu-in officinale Koch.
Limba vecinei — Limba cerbului, nă-
valnic, limba vacii. Scolopendrium vul-
gare Schmith.
Losnicioară = Zârnă, buruiană de dalac.
Solanum Dulcamara L.
Lumânărică = Corovatic, coada lupului.
Verbascum Thapsus L.
Mac = Somnișor, păpărue. Papacer liho-
eas L.
Măcriș — Macriș, burbunacă. Hun tex A-
cdosa L.
Mălin—Prun sălbatic, mălin negru. Pru-
nus Padus L.
Măsălariță — Măsălar, sunătoare, nebu-
narită. Hyoscyamus niger L.
Mătrăgună = Țilidonie, Doamnă marc.
Atropa Belladonna L.
Mintă=Ghiasmă, giugiumă, ismă. Mentha
piperita L.
^^oțul curcanului = Busuioc roș, bujor.
Amarantus când ataș L.
Mușețel = Matrice, morună, roman iță.
Matricaria Chamoniilla L.
Muștar alb = Rapiță albă, hrenoasă Si-
panis alba L
Nalbă = Colăceii babei, mălagă. Mal va
silvestris L.
Nalbă mică = Cașul popii. Maica ro-
tund i folia L.
Nărămză = Portocală. Citrus Aurait-
tium L.
Neghină — Zâzanie, zizanie. Agrostciuwa.
Githago L.
Ochii boului = Rusă de toamnă, rușă
vânătă, steliță. Aster Amellus L.
Osul iepurelui— Dârmotin, sudoarea ca-
lului. Ononis 'hircina.
Pana sburătorului =Năvalnic. Lunar ia
annua L.
Păpădie Curn găinii, papalungă, Ta-
raxacum officinale.
Părul ciutei = Verigariu, salbă moale
Rhaninus cathartica L.
Părul porcului=Brădișor, coada calului.
Eguisetum Tehnateia,
Fațachină= Părul ciutei, spinul cerbului.
Rkamnus cathartica L.
Pelin = Pelin alb, pelin bun. A demisia
Absinth ium L.
221
MEDICINA POPORULUI, ÎT.
35
Pepene = Pepene verde, boșar, harbuz.
C/ tru llus vu Igaris.
Piciorul cocoșului = Rărunchiu, floare
broștească. Ranunculus acris L.
P .... țigăncii = Sugel, urzică moartă
Lamiuin purpureum L.
Poclivnic — Chiperiul lupului, pipăruș,
popilnic, lingura popii. Asarum euro-
paeum L.
Podbal = Podval. Tussilago Far far a L.
Porumbel = Coțobrel, spin scorumbar.
Primus spinosa L.
Pucioasă = Pucioagnă, buruiană pu-
cioasă. Bifora radians.
Puiză—Trepădătoarc, trei frați, tămâioară.
Viola tricolor L.
P ... calului = Burete puturos, Phallus
impudic as L.
Pur ~ Usturoiu sălbatic, aiul șerpelui. Al-
Huni rotundum L.
Râjioară = Ruje, bujor românesc, ruje
de Rusalii. Paeonia romanica.
Romaniță=Morună, moși țel, mușețel.Ma-
tricaria Chamomilla L.
Roșcove = Roșcov. Ceratonia Siliqua L.
Roștofol = Tătarnică, scăete, măciuca
ciobanului. Echinops commutatus L.
— Răstopastie, calce ma-
re, crucea voinicului,
iarbă de negi, iarba rân-
dunelei,negelariță,ples-
căniță, rostopaște. Che-
Udonium majus L.
•a Sâmcioară Sănicioară, sănișor, cinci
foi mari, sanicele. Sanicula eur opaca L.
Sânge de 9 frați = Buruiana fraților.
Calam us Draco.
Sburător = Iarba sfântului loan, răclii-
țică, sburătoare. Epilobium angustifo-
lium L.
Scaiu voinicesc = Varga ciobanului,
cârdu, lugaciu, scăiete. Dipsacus silves-
iris.
Rostopască
Răstopatie
Rostopastică
Rostopastă
Scumpie = Scumpi na. Rhus Cotinus L.
Siminichie = Senamichie. Cassia acuti-
folia.
Siniinoc — Scmenic, siminic. Ilelichrysum
arenarium.
Slobonov — Slăbănog, bric. Impatiens
Nolitangere L.
Soc = Hoz. Sambucus nigra U.
Șofran roș = Șofrănel, Carthanus tine-
torius L.
Șovârf = Arigan, dost, milot, solovirc,
sovârc, sovovârv, sovârf. Origanuni vul-
gare L.
Spetejoară =Obligeană, calm, speribană,
spetează, trestie mirositoare. Acorus Ca-
lamus L.
y Spumăriță=Spumcală, stuchitul cucului,
Pastele cailor. Cardamine pratensis L.
Tacinul Tătăneasă, iarbă băloasă. Sym-
phytum offtdnale L.
Tarhon = Tarcon. Artemisia Dracun-
culus L.
Târsoacă=Sporiș, troscoțele. Polygonum
aviculare L.
Tătăneasă = Iarba lui Tatin. Symphy-
tum officinale L.
Țlidonie = Mătrăgună, Doamnă mare,
împărăteasă. Atropa Belladonna L.
Țintaură = Cintaură. Erylltraca Cen-
tarium Pers.
Trandafir — Roșa centifolia L.
Trepădătoare = Brie, brei, slobonov.
Mercurialis annua L.
Turta lu^vdxLi^Strychnosnux comica L.
Tutun = Tuhan, tabac, tiutiun. Nicotiana
Tabacum.
Văsdoace = Beft, buruieni domnești,
fearfon. Tagetes erecta L.
Voejnița = Boejniță mintă, izmă. Mentha
silvestris L.
Zarzăr = Cais, corcoduș, apricoase. Pi u-
nus Jlrmeniaca L.
36
GR. GRTGO RIU-RÎG O
PLANTE NEDETERMINATE.
Fcstinad.
Fulgoage.
împușcată.
Sceavă.
Sovârf de dumbat.
Șovârf de rută.
BIBLIOGRAFIE
Alexandri F., Poezii populare. București 1866.
Burada T. O călătorie în Dobrogea. Iași 1880.
Gaster Dr., Literatura populară română. Buc. 1883.
Gorovei Ar tur. Rev. „Șezătoarea". Folticeni 1892—1902.
Leon Dr. N., Istoria’ naturală medicală. București 1903.
Marian S. FI., Descântece populare române. Suceava 1886.
Popescu-Clocănel Gh., Ziarul „Adevărul". București 1902.
Theodorescu G. Dem., Poezii populare române. Buc. 1885.
Tocilescu Gr. G., Materialuri folkloristice. Buc. 1900.
Reviste, ziare și publicațiuni periodice.
Adevărul. Buc. 1901......1902.
Albina Car palilor. Sibiu 1877—1878.
Aurora Română. Cernăuți 1881.
Biiciumul Român. Iași 1878.
Noua rev. română. Buc. 1901.
Revista Ilustrată. Șoimuș (Transilvania).
Rev. p. istorie, arh. și fii. Buc. 1889.
Sănătatea. Buc. 1901.
CUPRINSUL
pag-
Adusul laptelui...................... 1
Albeață.............................. 4
Ariciul.............................. >
Brânca............................... 5
Buba mânzului . .	. •	. . .	»
Cinica............................... »
Ciumagiul............................ 6
Coșii............................	7
Dalacul.............................. »
Deochiul............................. *
Durerea de	gât.................... <8
Durerea de	gură.................... 9
Durerea de	picioare................ »
Durerea de	unghii.................. »
Frumusețea ......................... 10
Galbeaja............................. »
Goneala, ............................ »
Iepurele •........................... »
Incuierea............................ »
Ji garai a.......................... 11
Jigodia.............................. »
Lătrarea..........	.	...	12
Limbrici............................. »
Musca................................ »
Mușcătura lupului.................... »
Mușcătura nevăstuicii............... 44
Mușcătura șarpelui................... »
Molima....................... ...	15
Osișorul............................. »
Ouăle............................... 16
Păduchi de găină..................... »
pag.
Păduchi de lemn..................... 17
Puricii...................• . . .	18
Raia................• • . . . .	19
Rana la vite......................... »
Răpciugă . ...	•............ 20
Răsături de ham...................... »
Spli narea................... ...»	»
Strechea............................ 21
Turbarea............» ..... .	22
Tusa................................ 23
Umflătura . .	.	. •............ »
Unghiile pline...................... 24
Vărsatul............................. »
Viermii la rană •................... 25
Zăbalele.....................• .	26
Zămbrele..................• . .	»
Corpuri anorganice întrebuințate în
medicina poporului	•*.•••	27
Animale întrebuințate în medicina
poporului...........•............... 28
Plante întrebuințate în medicina
poporului............................ »
Indice alfabetic de cuvintele po-
pulare cuprinse în medicina po-
porului . . •....................... 29
Indice alfabetic de plantele popu-
lare cuprinse în lucrarea de față.	33
Bibliografie........................ 36