ANALELE A. R.—TOM. XXX.—MEM. SECȚ. LITERARE.	No. 1.
ACADEMIA ROMÂNĂ
MEDICINA POPORULUI
MEMORIUL I
BOALELE OAMENILOR
DE
GR. GRIGORIU-RIGO
EXTRAS DIN
analele academiei române
Seria II. — Tom. XXX.
MEMORIILE SECȚIUNII LITERARE.
i	BUCUREȘTI
j	INST. DE ARTE GRAFICE „CAROL GOBLU S-SOF ION ST. RASIDESCU
16, STRADA DOAMNEI, 16.
I	1907.	18.943
i _	____v.: ...
Prețul 1 leu 60 bani.
Analele Societății Academice Române. — Seria I:
Tom. I—XI. — Sesiunile anilor 1867—1878.
Analele Academiei Române. — Seria II:
Tom. I. — Sesiunea extraordinară din 1879.................................
» II. Secț. I —Desbaterile Academiei în 1879—80............................
» II. Secț. II.—Discursuri, memorii și notițe..............(Sfârșit.)
* III. Secț. L— Desbaterile Academiei în 1880—1......................
» III. Secț. II. - Memorii și notițe . -............ . (Sfârșit.)
» IV. Secț. I.—Desbaterile Academiei în 1881—2 .	...........
>	IV. Secț. II.—Memorii și notițe........................(Sfârșit.)
*	V. Secț. I.—Desbaterile Academiei în 1882—3 ...	.	.....
>	V. Secț. II—Memorii și notițe .	.......................(Sfârșit.)
* VI. Secț. I.—Desbaterile Academiei în 1883—4.......................
» VI. Secț. II.—Memorii și notițe..........................(Sfârșit.)
> VII Secț. 7.—Desbaterile Academiei în 1884—5 ......................
» VII. Secț. II—Memorii și notițe........................  (Sfârșit.)
VIII. Secț. L—Desbaterile Academiei în 1885—86. .	..........
» VIII. Secț. II. —Memorii și notițe............... . (Sfârșit.)
» IX.— Desbaterile Academiei în 1886 — 7.............................
»	X.— Desbaterile Academiei în 1887 — 8 ............... ............
Indice alfabetic al Analelor pentru 1878—1888 . . . . '.....................
Tom. XI-Desbaterile Academiei în 1888—9. . ..............................
»	XII—Desbaterile Academiei în 1889—90	.................. ...
»	XII.—Memoriile Secțiunii Literare ................
Medicina babelor. Adunare de descântece, rețete de doftorii și
vrăjitorii băbești, de Dimitrie M. Lupașcu — Cu un raport de
Prof. I. Bianu.
Două manuscripte românești din secolul XVII-lea, descrise de P.
S. Sa Episcopiei Ghenadie al Râmnicului-Noul-Severin ....
» XIII.--Desbaterile Academiei în 1890—91 .........................
, Raport asupra activității Academiei Române cu ocaziunea serbării
de 25 ani a existenței sale, 1866—1891, de D. A. Sturdza.
Sola, de Carmen Sylva.
Desrobirea Țiganilor.—Oborîrea pronomiilor și privilegiilor de naș-
tere și de castă.—Emanciparea țăranilor.—De M. Kogâlniceanu.
Prânzul regal dat în onoarea Academiei Române la 1 Aprilie 1891.
Scrisori adresate Academiei Române la serbarea aniversării a 25
ani dela fundarea ei.
Odă la jubileul de 25 ani al Academiei Române, 1 (13) Aprilie
1891, de Zaharia Boiu.
La jubileul Academiei Române, 1 (13) Aprilie 1891, de losif Vulcan.
» XIV.—Desbaterile Academiei în 1891—2.............................
Versuri adresate Academiei Române pentru aniversarea de 25 ani,
de Daniil Almășanu.
» XIV.—Memoriile Secțiunii Literare.......................................
Fabula în genere și fabuliștii români în specie, de Th. D. Spe-
ranția.
Strat și substrat.—Genealogia popoarelor balcanice, de B. P. Hasdeu
Dimitrie Cichindeal. Date nouă despre vieața și activitatea lui. —
Discurs de recepțiune de losif Vulcan,—iu Răspuns de V. A.
Urechiâ......................................................
» XV.—Desbaterile Academiei în 1892—3 ....................................
Altețelor lor Regale Principelui Ferdinand și Principesei Maria ai
României, de D. C. Ollânescu.
Omagiul artelor, o scenă lirică după Fr. Schiller, adaptată Prin-
cipesei de coroană Maria a României, cu ocaziunea căsătoriei și
venirii în țară a Alteței Sale Regale, de N. Ch. Quintescu.
Românii din Asia-mică. Relațiune de călătorie, de T. T. Burada.
» XV.—Memoriile Secțiunii Literare...............,.................
Jocuri copilărești culese dela Românii din Macedonia, de P. N,
Papahagi- Vurdunâ...........................................
Vrăji, farmece și desfaceri, adunate de S. FI. Marian..............
> XVI.—Desbaterile Academiei în 1893—4..............................
Satira I contra actualei direcțiuni a poeziei române, de Dumitru
C. Ollânescu.
Odă cu prilejul nașterii Principelui Carol al României, de Du-
mitrii C. Ollânescu.
L. B
3,50
5.—
5.—
3.—
3.-
2.—
3.—
3.—
5.—
4.—
2.—
3.—
3.-
2,50
1.—
4.-
2,50
4-
1.-
1,50
4,50
1,50
-,7b
1.—
4,50
MEDICINA POPORULUI
DE
GR. GRIGORW-RIGO
J	Ședința dela 25 Maiu 1907.
P K E F A Ț Â
:	«Din gura poporului tragi învățătură mare
și trainică ...»
Carmen Sylva
j	La inaugurarea Universității clin Iași în Oc-
tomvrie 1897.
ac.;
Cei câțiva folkloriști pe cari îi avem și cari se pot numără pe
degete, știu cât de anevoie e să aduni materialul acestui fel de li-
teratură populară.
Din această cauză, descântecele și leacurile întrebuințate de babe
și oameni la boale, sunt atât de mărginite și atât de fără regulă
și fără capăt publicate.
Apoi în popor mai există credința că descântecele nu trebuesc
spuse tare și nici repetate de multe ori pentru a se puteâ culege
sau scrie, căci își pierd din puterea lor locuitoare. Cei cari vor să
culeagă vreun descântec trebue să-l fure — spun babele — când
descântă, altfel nu mai are putere lecuitoare!
Pe urmă cei cari s’au ocupat de acest fel de literatură, s’au
mulțumit numai să transcrie descântecul, ca oricare altă poezie a
poporului, fără a mai explică boala, cum se prevestește, unde se
arată, cât durează, ce leacuri afară do descântec i se mai dau bol-
navului, și alte multe amănunte cari sunt de o netăgăduită valoare
pentru oamenii de știință și pentru cei ce se ocupă cu această
ramură a literaturii populare.
Analele A. li. -Tom. XXX. -Memoriile Seci. Literare.
1
2
GR. GRIGORIU-RIGO
Nevoia unui popor lipsit de cunoștințe medicale, care caută ca în caz
de boală să se poată vindecă prin puterea-lecuitoare a buruienilor și a
descântecelor, a dat naștere la o mulțime de credințe și obiceiuri
pline de învățăminte și folos pentru cei ce se ocupă sau se vor
ocupă în viitor cu această știință.
Fiecare descântec din volumul de față este însoțit de explicări
și note unde și cum se prezentă boala după credința poporului, în
care parte a terii e cunoscută mai mult, etc., precum și alte note
pe cât mi-a fost cu putință, asupra culegerilor de descântece fă-
cute de alți autori înaintea mea și răvășite prin volume sau re-
viste.
Toate acestea le-am pus în ordine și le-am aranjat astfel pentru a
putea fi cu înlesnire găsite și studiate.
Când leacul este mai încurcat și particular numai unei locali-
tăți, am dat întreg numele și pronumele persoanei, dela cine, din
care țară și din ce comună sau oraș și județ a fost auzit sau cules.
Când leacul însă este cunoscut în toată comuna, în tot satul, sau
în tot județul, atunci am arătat numai comuna și județul, sau numai
județul.
Culegerea, aranjarea și alcătuirea acestei lucrări am făcut-o în
șir de ani, în care timp am stat, am locuit și cutreierat, cu dife-
rite servicii, toate județele, comunele și părți din cătunele acestei teri.
In volumul de față, în partea întâi, am strâns tot ce-am putut
află despre boalele oamenilor: descântece, leacuri și obiceiuri; iar
în partea a doua tot ce am putut află despre boalele vitelor: leacuri,
descântece, etc.
Graiul descântecelor și al culegerilor l-am păstrat, pe cât cu
putință, după localitate și rostirea poporului.
Apoi la sfârșitul lucrării, în indice, explic mai lămurit unele cu-
vinte și numiri de plante mai puțin întrebuințate, mai puțin cu-
noscute.
Multe din cuvinte însă și chiar din plante, cunoscute într’o parte
a țerii au cu totul alt înțeles în cealaltă parte a terii. Așa d. e.
Ceeace e nap în Moldova, e gulie în Muntenia și Oltenia, și ceea ce
e gulie în Moldova, este nap în Muntenia. Sunt cuvinte ca: Tăinuit,
zarzăr, corcodușe, noatin, cârlan, pepene, salce, mălaiu, etc. cari
au cu totul alt înțeles în Moldova și alt înțeles în Muntenia sau Oltenia.
Acum că această lucrare mai are multe lipsuri de leacuri și
descântece, mai cu seamă în ce privește boalele animalelor,—știu;
MEDICINA POPORULUI.
3
însă, acum când am făcut o îndrumare ... las pe alții să facă
mai mult.
Comoara și izvorul folkloric al unui popor nu sleicste nici odată.
ABREVIATIUNL
J.=Jude tul.
V.=Vozi.
V. op. cit.=Vezi opul citat.
V. a. d.=Vezi acest descântec.
PARTEA I.
BOALELE OAMENILOR
ADUSUL LAPTELUI LA FEMEIE.
Când piere țâța femeii, sau când naște pentru prima oară și nu poate
suferi copilul la piept, sau când nu-s răsărite și formate încă bine gurgui ie
țâței, sau are dureri și nu-i vine laptele în primele zile după naștere, -
baba, care face și pe moașa la țară, rostește de pe undeva vreo doi căței
mici cari n’au făcut încă ochi, și-i pune la pieptul femeii bolnave să sugă.
Cățeii sug la sfârcuri până pornește laptele.
In caz când femeii i se împietrește țâța, baba îi mulge puțin lapte într’o
ceșcuță și-l păstrează, fiind bun de leac, contra durerii de ochi.
Iar dacă femeii îi coace țâța, atunci baba îi unge gurguiul și pieptul cu
untură de iepure sau cu osânză (grăsime) proaspătă de porc(l).
In Oltenia, unele babe învață pe femei să puie la piept varză acră pentru
ca să le vie laptele.
Tot în Oltenia e credința că dacă a pierit laptele, i s’a astupat femeii
vreo vână din cele 9 pe cari vine laptele în țâță (2).
In unele părți din Muntenia e obiceiul ca după 6 săptămâni, când iese
femeia leuză cu copilul la molitfă (molitfă), să se abată și pe la câteva prie-
tene cunoscute. Aici, la fiecare casă, i se dă într’o batistă o felie de pâine,
câteva nuci, o bucată de zahăr, puțină sare și un ou. Din toate acestea
trebue să mănânce din când în când, până la înțărcarea copilului, ca să
nu-i piară laptele (3).
După alte babe din Moldova, femeia cu copilul mic de țâță trebue să
mănânce ceapă multă pentru a-i veni laptele (4).
Notă. Pentru darea îndărăt a laptelui babele române dela țară dau femeilor rosmarin.
(Hasdeu în «Columna lui Traiam^ an. III, No. 33 (143), p. 296).
(1)	Baba,Latrina, corn. Măgurele, jud. Teleorman.
(2)	Femeia Gurița din corn. Turcenii de sus, jud. Gorj.
(3)	losefina Faza caș, T. Măgurele, jud. Teleorman.
(4)	Baba Marghioala, corn. Moinești, jud. Bacău.
MEDICINA POPORULUI.
O
ALBEAȚA.
Albeața lalbața) se capătă din cauza izbiturilor., din sânge stricat, mur-
dărie, vânturi, ele.
Bolnavul de albeață vede greu, ca printr’un painjeniș. O pată albicioasă
îi cuprinde lumina ochiului și din ce în ce îi întunecă vederea tot mai
mult.
Babele de prin Moldova pentru albeață caută ouă de cocostârc, pisează
mărunt coaja de ou, ca pe o făină de grâu și după aceea, printr o trestie
suflă acest praf în ochiul bolnavului (li.
Prin unele părți din Muntenia babele caută, pe la case de tineri însurățăi,
cuib de barză, părăsit. lea cojile de ou din cari au ieșit puii, le pisează bine,
amestecă și puțin zahăr mărunt, cerne tot praful de 3 ori, și printre pâl-
nie de hârtie, sau fir de paiu de grâu, suflă bolnavului de 3 ori în ochiul
cu albeață (2).
Alte babe de prin Oltenia pisează mărunt câteva bucățele de zahăr, în-
velește degetul arătător dela mâna dreaptă cu o bucată de pânză nouă, în-
tinge de 3 ori în praful de zahăr și șterge apoi cu degetul lumina ochiu-
lui plin de albeață (3).
Tot în Oltenia parte din babe mai pricepute ieau o pană întoarsă în formă
de seceră dela coada unui cocoș și o pară do argint. Cu pana de cocoș des-
cântă, iar cu paraua de argint taie albeața de pe lumina ochiului (4k
Unele din babe descântă de albeață, altele nu.
De altfel e de ajuns ca o babă să știe un singur descântec și în urmă
tot acest descântec, cu mici modificări, să-l repete la orice boală.
De albeață se descântă Miercurea și Vinerea.
In timp ce cu degetul plin de zahăr sau cu paraua de argint râcâe al-
beața de pe ochi, din gură descântă:
«Cu pară tc-am descântat
Albeața din ochi ți-am luat
Cu pară eu am tăiat-o,
In mare am aruncat o
Și... cutare a rămas
Curat/
Luminat
Ca argintul strecurat,
Ca steaua în cor,
Ca rouă în câmp (5).
Dacă baba găsește că bolnavul nare albeață, ci mai mult o durere de
ochi, atunci îi pune în ochi câteva picături de apă de viță (6).
(1)	Baba Ilinca dela I. Grigoriu, fabrica Le tea, jud. Bacău.
(2)	Baba Mozoloaia din Măgurele, jud. Teleorman.
(3,	4) Femeia Gurița din corn. Turcenii de sus, jud. Gorj.
(5)	Comunicat de d-1 Em. C. Popilian, învăț., corn. Turcenii de sus, jud. Gorj.
(6)	»	» » Dinu Negrescu, Focșani, jud. Putna.
6
GR. GRIGORIU-RIGO
Alte babe, pentru durere de ochi sau albeață, învață pe suferinzi să pice
în ochiul bolnav câteva picături de lapte de femeie care are un copil, băiat
nu fată (1).
După un manuscript al Academiei, dela 1799, avem următorul leac de
orbiciune :
«Să-și rază unghiile acel bolnav, să le puie într’o lingură și amestecate
cu țâță de fată, să le bage în ochi» (2).
Pentru durere de ochi mai găsim:
«Să iei dela spițărie zeamă de helidoniea, adică buruiana rândunelii și
cu zeama aceia să speli ochii» (3).
Sau:
Chiag de ied să-1 bei și cu zeamă de țilidonie să te ungi pe lângă gât (4).
Sau:
Chiag de ied să-l pui pe foc și să șezi cu ochii să te aburești (5).
Sau:
Să pisezi ceapă, să amesteci cu miere și să pici în ochiu (6).
Sau:
Să pisezi pelin, să faci blaslor (blastru, cataplasmă) și noaptea să pui la
ochiu (7).
Sau:
Coaje de pepene galben să pisezi și să pui la tâmple și la ochi (8).
Sau:
Gălbinuș de ou amestecat cu praf de zahăr și frecat până se face ca o
alifie. Cu această alifie se unge dimineața bolnavul la ochi (9).
Sau:
Când pe vreun țăran îl dor ochii și a alergat, după obiceiul lor, pe la
toate vrăjitoarele fără de nici un folos, atunci aleargă la extremul mijloc,—
și anume:
«Se duce noaptea sau ziua pe furiș și intră în biserică. Apoi cu un cutit
rade ochii vreunui sfânt de care are mulți biserica noastră. Cu varul sau
(1)	Comunicat de baba Maria, mahalaua Lazovcni, Galați, jud. Covurluiu.
(2)	Dr. Gaster, Literatura Populară, București 1883, p. 537.
(3)	Dr. Gaster, Literatura populară, Buc. 1883, p. 540.
(4)	11) idem,
(5)	Ibidem.
(6)	Ibidem.
(7)	Ibidem.
(8)	Ibidem.
(9)	Comunicat de d-na Vasilica Ștefăncscu, str. Măcelari, Galați, jud. Covurluiu.
MEDICINA POPORULUI.
7
vopselele ce a obținut, se duce la o vrăjitoare, îi face din aceasta o alifie
descântată, și apoi cu această doctorie să unge bolnavul la ochi (1).
In Oltenia^ jud. Gorj, mai e credința, pentru a se feri oamenii de al-
beață, să nu pună pe foc coji (găoace) de ou.
Notă. — Descântece de albeață găsim două publicate în Descântece pop. române de
S.	Marian, unul publicat de 1. Berari u în Aurora româna, Cernăuți 1881., an. I. pag.
$7, și unul în Albina Car palilor, an. III, 1879, p. 315.
APLECATE.
Bolnavul de aplecate simte o greutate Ia stomac. 11 doare capul, îi vine
mereu să se întindă, cască, îl dor v
voie marc ...
Omului i se mai apleacă și din lă<
Baba, cum ghicește că bolnavului
untdelemn pe corp și-i descântă:
Aplecate mâncacioase,
Aplecate câcăcioase,
Aplecate din somn,
Aplecate din mâncare,
Aplecate din sculare,
Pe gură ați intrat,
Pe c ... să ieșiți. —
Ieși ți din creierii capului,
Din fața obrazului,
inele gâtului și-î trage la somn, ne-
30 mie.
i sa aplecat, îl întinde, îl trage cu
Din bumbul nasului,
Din băierile inimii,
Din mâini, până în coate,
Din oasele toate.
Iar ... cutare să rămâie
Curat,
Luminat,
Ca argintul strecurat,
Cum maica Domnului l-a lăsat (2).
In Moldova, babele trag pe bolnav cu mujdeiu (usturoiu pisat). Altele trag
cu mujdeiu și oțet.—Jud. Putea, Bacău, Roman, Neamț, etc.
In Muntenia cu scuipat gol, cu oțet și untdelemn. — Argeș, Teleorman,
Ilfov, etc.
In Oltenia cu liveș (un fel de oțet din borhotul țuicei). — Dolj, Gorj,
Mehedinți.
Parte din babe descântă și trag pe bolnav, iar parte din ele numai trag,
fără să mai descânte.
De aplecate omul se îmbăhiăvcște din te miri ce; dar mai des i sapleacă
din mâncare.
Baba trage pe bolnav cu mâna pe andrelele (vinele) gâtului, pe frunte și
pe mâini. In tot timpul trasului descântă:
(1)	Popescu Ciocănel, într’un foileton al Adevărului, Buc. 1902.
(2)	Comunicat de baba Rada Islățeanca, corn. Islaz, jud. Romanați.
8
GR. G RIGORIU-RIGO
Voi,
Aplecate borâcioase,
Aplecate căcăcioase,
Aplecate clin sare,
Aplecate clin apă,
Aplecate clin mâncare,
Aplecate din supărare,
Aplecate clin osteneală, —
Cu mâna descântai,
Cu mâna ți le luai:
Din rânză,
Din osânză,
Din creierii capului,
Din fața obrazului,
Din sgârciul nasului,
Din toate încheieturile ... citlăruia.
Să vă duceți
La fata împăratului,
Că vă adastă
Cu mese întinse,
Cu făclii aprinse,
Să rămâie ... cutare
Curat,
Luminat
Ca argintul cel curat,
Ca steaua din cer . ..
Leacul
Și babei colacul (1).
După descântec, baba îngurzește gura, făcând-o pungă și scoate un sunet
în tocmai cum fac mamele la copiii mici când se înneacă și le spune: «Moasa
în pod!» Acest țițiit se mai face și copiilor când se întind.
Sau:
Să trage bolnavul pe mâini, la cap, pe tâmple, între ochi și se descântă
de 3 ori:
Aplecate din somn,
Aplecate din mâncare,
Aplecate câcăcioase,
leșiți din creierii capului,
Din fața obrazului,
Din bumbul nasului,
Din băicrile inimii,
Să rămâic ... cutare
Curat,
Luminat (2).
De aplecate se mai sdrobește o ceapă albă, se presară bine cu cenușă,
sare, oțet și piper negru, se face o oblojeală și se leagă la buric (3).
APUCATUL.
Apucatul dă mai cu seamă peste copiii mici. La începui, copilul bolnav
doarme greu, adânc. Mai apoi, odată sare din somn și țipă ... Se chircește,
i se încleștează fălcile, se svârcolește și din ce în ce începe să gâfâe obosit.
In Muntenia, unele babe descântă de apucat c’un pieptene în tămâie pi-
sată și în unt. Cu amestecul acesta, baba unge copilul bolnav pe corp.
(Corn. Islaz, jud. Romanați).
Alte babe descântă în untdelemn, cu tămâie și usturoiu (corn. Rociu, jud.
Argeș).
(1)	Baba Mozoloaia, T. Măgurele, jud. Teleorman.
(2)	Comunicat de d. Șt. Tuțcscu, cules în Catanc, Dolj, dela Ilinca Xiță.
(3)	Auzit dela baba Safta, corn. IClești, jud. Covurluiu.
MEDICINA POPORULUI.
Dacă bolnavului i-e tare rău, atunci baba îi dă tămâie pisată să bea cu
apă (T.-Măgurele, jud. Teleorman).
Prin unele parii din Oltenia, babele descântă în țuică: parte din țuică
baba o dă bolnavului s’o bea cu sila, iar cu cealaltă parte, ce mai rămâne,
îl trage (freacă) pe corp (corn. Stolojani, Calaperi, etc., jud. Gorj).
In Moldova, la bariera Mărginenilor în Bacău, eră pe vremuri o babă
vrăjitoare, care făcea adevărate minuni. . .
Eram în bordeiașul ei, când întro zi o femeie c’un copil mic vine la
dânsa și-i spune să-i descânte copilului de apucat.
Baba Iacii un foc voinic sub un cazan mare, puse în cazan diferite bu-
ruieni și pândi până dădu apa în clocote. Luă copilul, îl desbrăcă în pielea
goală și-i puse cu fața în jos pe o leasă (plasă) de nuiele, deasupra cazanului.
II înveli bine prin împrejur, ca să-l poată bate aburii în față, și măcar că
mititelul se svârcoliă amarnic, baba îl ținu așa, până crezu ea că-i de ajuns ...
Când desveli copilul, eră roșu ca focul și aproape fără suflet în el.
De apucat se descântă în săpun, de 3 ori:
A plecat apucatul
Din casă în casă,
Din masă în masă,
Și-a găsit pe ... cutare
Cu ușa descuiată,
Cu fereastra destupată.
Fugi apucate,
Blestemate,
Du-te, du-te, în păduri,
In pustii
Unde cocoș nu cântă,
Unde popă nu toacă,
Undo pasăre nu ciripește,
Unde fată mare cosiță nu ’mpletește !
Acolo să cinuesti (1),
Acolo să răcnești (2)
Să lași pe. .. cutare
Curat,
Luminat,
Ca argintul cel curat,
Cum maica Precista l-a lăsat (3).
De apucate se mai descântă în săpun c’un ac și în untdelemn c’un pieptene
cu care se piaptănă lâna la țară.
Apoi se trage bolnavul, dcscântându-se:
Strânsurilor,
Pricăjiturilor,
Cu mâinele
Cât prăjinele;
Cu picioarele
Cât râșchitoarclc,
leșiți dela . .. cutare
Din inimă,
Din rinichi,
Din bojogi,
Din sgârciul nasului,
Din fața obrazului...
(1)	Cinuești = mănânci.
(2)	Văcucști = trăesti, locuești.
(3)	Comunicat de Petre Petrescu. corn. Mogoșoaia, jud. Ilfov.
10
GR. GRIG0RIU-RIG0
Că cer la maica Domnului cheile
Sivi descui lu... cutare oasele,
Să rămâie
Curat,
Luminat,
Cum mă-sa l-a făcut (1).
Notă. — De apucat găsim 1 descântec in colecția de Poezii populare române de
G. Dorn. Theodoresuu; 8 descântece in MMerialitri folcloristice, voi. I, partea I, pag.
567 — 572; 1 descântec do apucătură si întâlnitură în Fragmente din istoria medicinei
la români de dr. Valcrian G. Negrescu, publicat in Apărătorul sănătății, an. I (1891—92),
No. 5, si un descântec în Medicina populară de dr. lonescu, pag. 413.
BABIȚELE.
In Muntenia, Oltenia sau Dobrogea, nu-i cunoscută boala de babiți (boa-
ghiță).
In Moldova foarte puțin și numai în partea de sus a terii.
Gând Moldovenii voesc să zeflemisească pe cineva, care se tot vaită si
singur nu știe ce are,—zic:
Să-ți descânți de boaghiță
Să nu te scapi sub laghiță !. . .
Boala prinde mai mult pe copiii mici.
Bolnavul are arsuri, îl dor gingiile, frământări prin stomac și slăbește
văzând cu ochii.
Unele babe descântă în untură de porc, c’un fus și un cuțit. Cu untura
descântată se unge cel bolnav. (Cremenea, jud. Bacău).
Altele ieau 9 linguri de lemn, un fus, un cuțit, un ac, un melesteu (Tăcăleț)
de mestecat mămăliga, o crenguță de mătură de cetină de brad (sau mă-
tură de grădină), apoi o ulcică mică în care pun păsat (2).
Nu știm însă ce face baba cu toate acestea și cum le întrebuințează . . .
Cu multă greutate am putut află următorul descântec de boaghiță:
Boaghițe	din	mâncare,
Boaghițe	din	culcare,
Boaghițe	din	vărsătură.
Boaghițe	din	udătură,
Boaghițe	din	cap,
Din gene,
Din sprâncene,
Din ochi,
Do sub ochi,
Din gingii,
De sub gingii,
Să ieșiti,
Să vă duceți,
In pustii...
C'o să vie Boș împărat
Și-o să v’alunge,
(1)	Comunicat de Pătrașcu Ion, depozit de furage, corn. Militari, jud. Ilfov.
(2)	S. FI. Marian, Descântece pop. române.
MEDICIN A POPORULUI
11
Și-o să vă ’rnpungă,
Și-o să vă gonească,
Și. . . cutare o să rămână
Curat,
Luminat,
Cum masa l-o lacul (1).
Notă. — Descântece de babițe nu găsim decât unul singur în colecția Descântece po-
porane române de S. FI. Marian.
BESICA.
Do beșică se descântă mai mult în Moldova, Suceava, Bucovina, etc. Rar
prin Bobrogea și mai de loc în spre Muntenia și Oltenia.
Beșică, besica cea rea (besica ce ră), e tot un fel de abubă (ha bubă) sau
cea bubă (ce bubă), atât numai că abubă se face mai mult în gură, iar
besica iese în orice parte a corpului: pe la încheieturi, la picioare, la de-
gete, etc.
Unele babe descântă și trag prin beșică un fir de mătase albastră, având
credința că așa trece sau dă îndărăt. (Mătușa Florica, corn. Scorțeni, jud.
Bacău).
Prin unele părți din Moldova, această beșică se mai numește și strună^
De strună se descântă și se petrece prin ea un lir de mătase roșie. Se
iea o stratidă (stafidă), se presară cu puțin praf de Upirig și se pune la strună
(Baba Safta, corn. Filoști, jud. Covurluiu).
Alto babe afumă beșică cu un sul de mototol), în care s?a învelit ouăle roșii și descântă:		petică (o bucățică de pânză făcută la Paște, și cu un lir de busuioc
S'o dus . .. cutare pe cărare Și când o fost la miez de cale L’o întâmpinat, L’o amarit Și l’o cătrănit: Beșică rusască, Bcșica turcească, Besica armenească, Beșică ungurească, Besica jidănească, Beșică lipovincască,		99 de beșici, 99 de răutăți; Să ieșiți, Să vă duceți. Să vă prăpădiți Unde cucoș nu cântă, Unde popă nu toacă, Și să lăsați pe ... cutare Curat, Ușurat, Cum masa l-o născut (3).
Notă. — Dc beșică avem un singur descântec în Descântece pop. române de Marian
(1) Auzită la d-1 I. Grigoriu dela liinca, căi, Domnița Maria, jud. Bacău.
ț2) Auzit în Galați, jud. Covurlui.
(3)	Auzit dela baba Marghioala, corn. Moinești, jud. Bacău.
GR. GRIGORIU-RIGO
BEȘICA CEA REA.
Babele își fac meșteșugul la beșica cea rea ca și la abubă (cea bubă) sau
beșica.
Se descântă aproape la fel.
In Moldova unele babe afumă pe bolnav la beșica cea rea cu petică (cârpă)
simplă. Altele, pe când descântă, afumă pe bolnav cu petică și baligă de
vacă, strânsă din ziua Crucii (14 Septembrie): se mai descântă și aluma bol-
navul cu burete pucios (Baba Marghioala, Momești, jud. Bacău).
In Oltenia această bășică s’afumă Lunea, Miercurea și Vinerea cu bozuz (1),
sau burete de bubă (comuna Turceni, jud. Gorj).
De altfel liecaro babă, pe lângă descântec, mai întrebuințează și ceva
buruieni, după cum e de pricepută.
D-l M. Lupescu ne spune: Când beșica cea rea e în cap, produce dureri
nepomenite de mari, a o descântă în acest caz ca mai sus, nu-i de chip și
nici n’ai cum. In asemenea întâmplare beșica se trage la mână, însă tot
prin descântece. Se iea borș proaspăt, făină de grâu și gândaci de turbă,
pisați, cu aceste toate, după ce au fost descântate, se face un aluat (cocă)
și cu el se mai descântă și în jurul locului unde are să iasă beșica. După
descântec, aluatul se lipește pe locul unde de sigur va ieși beșica,—și baba
ordonă bolnavului să nu umble acolo până a doua zi. Dimineața-a doua zi—
doftoroaia vine, deslipește aluatul, arătând bolnavului o boși că plină cu apă
și-i explică că aceea e răutatea făcută în cap de beșica cea rea. Beșica se
sparge, apa din ea curge și după 2—3 zile, bolnavul scapă de chin. Beșica
cea rea de obiceiu se trage la mână când e în cap (2).
De beșica cea rea se descântă:
Beșica beșicată,
Beșica înfocată
Cu 99 de neamuri,
Cu 99 de feluri,
Cm gura tc-oiu descântă,
Cu mâna te-oiu luă,
In patru te-oiu despica,
In mare te-oiu aruncă
Acolo să pici,
Să răspici,
Să nu mai rămâi de leac
Cât un fir de mac (3).
Notă. — Descântece dc beșica cea rea
Bolticeni 1892—1903. Două descântece
s'au publicat 12 în rev. dc folklor Șezătoarea,
în Descântece pop. române dc S. CI. Marian
(1)	Bozuz = Burete-pucios, boțiți, burete dc bubă, burete puturos, p...-calului.
(2)	Șezetoarea, an. I (1892), p. 55—59.
(3)	Cules de T. C. loncscu din comuna Dolhasca, județul Suceava.
MEDICINA POPORULUI.
13
Un descântec în Revista p. Istorie Arh. și Filologie de Episcopul Melchisedcc, an. II,
Buc. 1884, pag. 382. Un descântec în O călătorie in Dobrogea de T. T. Burada, Iași 1880,
pag. 269. Un descântec în Buciumul Roman, Iași 1879 și un descântec în Aurora Ro-
mană de I. Berari u, an. I, Cernăuți 1881, pag. 57.
BOALA COPIILOR.
Această boală e cunoscută în toate părțile sub diferite numiri: Epilepsie.
Ceasul cel rău, ducă-se pe pustii, poceala, sghihueala, fulgerătură, strop-
situra, ducă-se în pietre, alte-alea, și e cu putință să mai aibă și alte nu-
miri.
Vom căută să le dăm după cum se pronunță în diferitele localități, după
cum se descântă fiecare numire în parte și ce leacuri se întrebuințează de
popor Ia această boală.
In Moldova (jud. Neamțu și Bacău), babele duc pe bolnavii de boala co-
piilor la biserică să le cetească popa și să-i pășească de 3 ori, când iese
din altar cu sfintele daruri.
Tot în Moldova (jud. Tutova, Vasluiu, Bacău), unele babe spun că dacă sar
găsi cineva atunci când cade bolnavul jos, să-l apuce cu dinții de degetul
cel mic dela mâna stângă și să-l strângă până-și vine bolnavul în lire, -
îi trece.
In Muntenia (jud. Teleorman și Romanați) pentru boala copiilor se mai
fac și 9 acatiste în 9 Vineri. Cu mirul dela acatiste se unge cel bolnav pe
la încheieturi. Părinții celui bolnav sau cel ce dă acatiste, în tot timpul
celor 9 săptămâni, cât să cetesc acatistele, trebue să țină curățenia trupească,
să nu spurce slujbele. Altfel nare bolnavul leac.
Tot în Muntenia (corn. Didești, jud. Teleorman) de boala copiilor se des-
cântă cu ață de cânepă; se măsoară capul cu ea și se aruncă la un mor-
mânt sau la un hotar. Se iea apoi ceară de roiu fugit și se amestecă cu
unghiile omului ce sufere de așa boală. Se mai iea și păr din cap, din gene,
din sprâncene, din ceafă și toate acestea se îngroapă la un hotar sau la un
mormânt: se îngroapă mutește și tot mutește vinb până acasă cel ce le-a
îngropat (2).
1)4 Gh. Popescu-Ciocănel spune că de boala copiilor, când cineva s’a îm-
bolnăvit, trebue ca, în momentele convulsiunilor, mama bolnavului sau în
lipsa mamei o altă femeie, să se despletească repede la păr și în așa stare
să alerge ’la o fântână să-și toarne apă în cap. Apoi așa udă să alerge acasă
și să stoarcă bolnavului-în gură apă din păr.
(1)	Gr. G. Tocilescu, Materialuri folkloristice, voi. I, p. I, pag. 635.
14
GR. GRIG0RIU-&IG0
Poporul crede că dacă mama bolnavului îi va căra apă cu părul, atunci
bolnavul se va vindecă de acea boală (1).
Tot după d-1 Popescu-Ciocănel, când cel bolnav de boala copiilor, cu
toată încercarea doctoriilor băbești nu s?a vindecat de această boală, atunci
părinții sau rudele bolnavului aleargă la alt mijloc și anume:
Se chiamă un preot, se învoeste cu acesta să boteze pe bolnav a doua,
oară, punându-i alt nume. Se crede că schimbându-i numele bolnavului, o
să scape de boală.
Apa cu care se botează cel bolnav, o iea mama sau rudele lui și o duce
noaptea de o varsă în dosul altarului, la o biserică (2).
In Oltenia^ d. Kr. N. Țapu culege din comuna Rovinari, jud. Gorj, ur-
mătorul leac de boala copiilor, făcător de minuni și amestecat cu descântec:
Se bagă nouă pietre și marmură pe măduva unui os părăsit, se bagă
de asemenea unghiile dela mâini și picioare ale bolnavului ce sufere de
această boală și îngropând acel os la un hotar în timpul nopții, se spun
și cuvintele:
Cum s’a hotarît
hotarul ăsta,
Așa să se hotărască
boala diavolească
după trupul... cutăruia.
Și cum s’a părăsit osul ăsta
de toate ciorile,
de toate hoiturile,
Așa să se părăsească boala
după trupul... ciMntia.
Apoi să iea din unghiile tăiate dela mâini și dela picioare și se bagă într o
nucă cu nouă feluri de mătase, și se zic cuvintele:
Când s’o mai împreună
Grec cu Grec,
Atunci sa mai aibă... cutare
boală diavolească.
Se îngroapă nuca în malul unui râu, și se zic vorbele :
Când s’o mai împreună
malul ăsta cu celălalt
Atunci să mai aibă... cutare
boala diavolească.
După aceea se ieau nouă feluri de mătase și se pun în gura unei broaște,
se bagă broasca cu mătase și cu unghiile într'o oală nouă, se îngroapă la
un hotar, și se adaogă:
Când s'o mai împreună
olar cu olar
(1) Gh. Popescu Ciocănel, ziarul Adevărul, Buc. 1902, într’un foileton din Martie.
(2)	Ibidem.
MEDICINA POPORULUI.
15
Și-o mai face
târg dc oale
Atunci să mai vină
Boala diavolească la. .. cutare (1).
Prin judelui Govurluiu bolnavii de boala copiilor sunl întorși cu fala în
jos, sunt udați cu apă și strânși cu putere de degetul cel mic dela mâna
stângă (corn. Fi Iești).
De cei răi se descântă în Moldova. E tot boala copiilor. Babele când văd
pe copiii mici căzând jos și svârcolindu-se, spun:
— L-o apucat și-l sghihue (sghidue) cei răi...
De cei răi, ca și de boala copiilor, bolnavul se sgârcește si se face cârlig
de durere. Durerea mai mare o simte la lingurică.
Baba descântă bolnavului Luni dimineață până în zori, cu o crenguță de
cimbru în borș crud, proaspăt și umplut (făcut) în oală nouă Duminecă di-
mineață.
Din borșul descântat, baba dă bolnavului să bea de 3 ori și cu ce mai
rămâne îl spală pe frunte și pe trup, —bodogănind:
A plecat 9 frați
Din 9 sate
Cu 9 cuțite
Ascuțite,
La mormântul lui Dumnezeu,
Să sape
Să-l desgroape. —
Voi 9 frați
Din 9 sate
Nu vă duceți
La mormântul lui Dumnezeu
Sa săpa ți,
Să-l desgropați.
Curând și degrabă
La ... cutare să plecați
Cei răi
Să-i luați.
Cei răi mici,
Cei răi mari,
Cei răi din rouă,
Cei răi din vânt,
Cei răi-din supărare,
Cei răi din dat.
Cei rai mici,
Cei răi mari,
In cuțite să-i luați,
Cu borș vă adăpați
Cu cimbru să ospătați
Cum o-ți gustă să plecați
Pe râpi,
Pe pustii,
Să vă risichiți
Pe... cutare să-1 răcoriți,
Că are zile cu vac (2)
Și inimă cu leac.
Nici în cap
Chepteno,
Nici în pântece
Pepene,
Nici în picioare
Rișchitoare.
Să ieșiți,
Să plecați
Pe ... cutare să-1 luminați.
Să va duceți
Pe râpi,
Pe pustii
Să v’aruneați.
(1)	Gr. G. Tocilescu, op. cit. pag. 636.
(2)	Vac = ani, zile de trăit, vieață.
16
GR. GRIGORIU-RIGO
Nici în cap	Și să rămâic... cutare
Cheptene,	Curat,
Nici în pântece,	Luminat,
Pepene,	j	Cum e de Dumnezeu lăsat,
Nici în cliicioare	!	Că are zile cu vac
Rișchitoare.	j Și inimă cu leac (1).
De cei răi se mai dă bolnavului ca să bea fiertură ele bujor (jud. Suceava).
Sau:
Să fierbe stirigoaică (2) cu apă sau vin si se dă bolnavului să bea dimi-
neața (jud. Tecuciu).
Sau:
Se plămădesc în rachiu buruieni do strigoaică și se dă bolnavului să
bea de câteva ori (jud. Covurluiu).
Sau:
Se rade copită de cerb, praful se amestecă cu oțet și se -dă bolnavului
să bea (3).
Sau:
Când se desgroapă mortul în al șeaptelea an, i se scot trei măsele din
partea dreaptă, se ard, se pisează și se dau celui bolnav ca să le bea cu
rachiu de drojdie. Nici acel ce bea, nici acel ce face leacul, nu trebue să
știe cine eră, și nici cum îl chiamă pe mort (Vraciul Gheorghe Enufă, corn.
Strâmbeni, jud. Prahova).
Sau:
Se caută un șarpe mort, ce va fi făcut viermi, se iea trei vermi cari,
omorîți cu un ban de argint, se amestecă cu untură de porc tăiat în ziua
de Ignat (20 Decemvrie) și încălzite pe lângă foc se unge tot corpul bol-
navului (jud. Dâmbovița).
Sau:
Se duce bolnavul unde este un rug (trandafir), despică tulpina rugului de
jos în sus, atât de tare încât să poată încăpea bolnavul prin ea. Apoi trece
bolnavul prin această despicătură de nouă ori. La fiecare frecătură trebue
să îngroape câte un covrig, o lumânare și un pitac. După asta trebue să
bea cu apă viermuși de gogoașă. Dacă rugul începe să crească frumos,
bolnavul se vindecă; dacă până peste o lună sau două rugul se usucă, bol-
navul nu mai are leac (Vraciul Enuță, jud. Prahova).
Notă. -- Descântece de Cei răi găsim unul publicat de I. Dim. Durau în Șezătoarea,
an. VII, No. 7, pag, 108, și unul publicat în Buciumul Român, Iași 1878, pag. 13a 17a,
(1)	Comunicat de d-1 T. Cojan din Focșani, județul Putna.
(2)	Stirigoaică = Strigoaică.
(3)	Dr. Leon. Istoria nat urată medicală,.. București 1903, pagina 85.
MEDICINA POPORULUI.
Ceasul rău sau ceasul cel rău e tot un fel de boala copiilor. Atât numai
că ceasul rău nu dă numai peste copii mici, ci dă și peste oameni mari.
De ceas rău se descântă mai mult în spre nordul Moldovei. Babele din
Moldova au această vorbă:
— Ia o fost un ceas rău și s’o mântuit!... Să-i descânt copchilului și-i
trece.
Copilul bolnav de ceas rău e săgetat prin trup, amețește, cade jos, se
strâmbă si face spumă la gură.
Se descântă cu un cuțit și cu un ac în usturoiu.
După descântec, baba înțeapă copilul cu cuțitul și cu acul în spate, iar
cu usturoiul îl unge pe trup. Din usturoiul ce mai rămâne îl dă bolnavului
să-l mănânce (jud. Neamțu).
Parte din babe descântă deasupra bolnavului cu o greblă și cu o mătură
părăsită (jud. Suceava). Altele iau un fir de pur (1) și descântă deasupra
bolnavului:
Amin, amin.
Purces-o ... cutare
Pe cale,
Pe cărare.
Gras și frumos,
Bun sănătos,
S’o întâlnit la giumătate cale
Cu S t a t u - p almă-barbă-cot,
Cu ochii stâlpiți,
Cu dinții rânjiți,
Cu cojocul pe dos,
Cu băț noduros,
Din gură-i flăcări ieșind
Din ochi scăpărând.
In pământ l-o izbit
Sângele i-o băut,
Carnea mestecatu-i-o,
Nime nu l-o văzut,
Maica Domnului l-o văzut
Și l-o întrebat:
— «Ce te căinezi,
«Ce te văicăreai
— «Cum nu m’oiu căina
«Și nu m’oiu văi căra,
«C’am purces de acasă
După descântec baba dă purul să-I
«Pe cale,
Pe cărare,
«Gras și frumos,
«Bun sănătos.
«M'am întâlnit la giumătate cale
«Cu Stau-palma-barbă-cot,
«Cu ochii stâlpiți,
«Cu dinți rânjiți,
«Cu cojoc pe dos,
«Cu băț noduros.
«Din gură Clacări ieșind,
«Din ochi scăpărând.
«In pământ m’o izbit,
«Sângele mi l-o băut,
«Carnea mi-o mestecat-o,
«Nime nu m’o văzut».
— «Nu te căina,
«Nu te văi cară,
«Că Maica Domnului te-o descântă
«Cu mătura părăsită l-o mătură
«Cu grebla
«L-o greblă
«Și ’n Marea-Neagră l-o înecă,
«Acolo să cheie
«Și să răscheie ! .. .» (2).
mănânce cel bolnav (jud. Bacău).
(1)	Usturoiu sălbatic, aiul șerpelui,
(2)	loan Dumitrescu, Revista Modernă, an. I (1902), No. 13, pag. 8.
Analele A. K. Tom. XXX. Memoriile Literare.
18
GR. GRIGORIU-RIGO
De ceas rău se mai descântă în zeamă de losnicioară amestecată cu
miere. Se descântă Lunea; Mercurea și Vinerea, și se dă bolnavului ca să
iea de 3 ori pe zi câte un păhăruț (jud. Neamțu).
Notă. — De ceas rău și de ceas rău cu sper-iei găsim publicate 4 descântece în Des-
cântece pop. române de S. FL Marian.
BRÂNCA.
In Moldova orball, în Muntenia brâncă^ iar în Oltenia vivor.
Bolnavul de brâncă (erispel) are dureri ștrașnice, cu arsuri, la falcă, 11
dor măselele, gâtul, capul și să mântue cu o umflătură la obraz.
Brânca-i cunoscută mai mult în Oltenia și Muntenia.
In Muntenia, parte din babe descântă cu 3 fire de mătură, furate dela
3 negustori; sau cu meiu de 9 ani furat dela 9 case de tineri însurăței,
luați dintâiu (corn. Lița, jud. Teleorman).
Alte babe afumă pe bolnav cu colivă dela hramul bisericii, cu vată
muiată în untdelemn și făină dela vreun maslu (Baba Leanca, T.-Măgurele,
jud. Teleorman).
Altele descântă cu un cuțit, cu o cruce și cu tămâie dela Bobotează,
Se descântă în apă neîncepută; parte din apă o bea bolnavul, iar cu cealaltă
parte se spală bolnavul la falcă (comuna Govora, jud. Vâlcea).
bau:
Se descântă cu lemn de alun, cu o cruce și cu un cuțit de găsit. Se
amestecă usturoiu și sare în apa neîncepută sau în rachiu de drojdie. O
parte se dă bolnavului să bea, iar ce rămâne se aruncă pe mâțe, câini sau
mărăcini (c tuna Bărbătești, jud Vâlcea).
Sau:
Se dc antă cu un fus în rachiu de drojdie, în untdelemn și săpun.
Cu toate ac ;ea, amestecate la un loc, se unge bolnavul la brâncă (comuna
Păușeștii d ’Jtăsău, jud. Vâlcea).
Sau:
Se de mtă cu un cuțit în sare; parte din sare se presară pe brâncă,
iar parte se uă bolnavului s’o înghită, (comuna Lădești-Măldărești, jud. Vâlcea).
Parte din babele cele cari descântă cu cuțitul, înfig cuțitul după ușă,
Sau:
Se descântă cu un paiu de mătură, cu o foaie de tutun în rachiu de
drojdie și în mălaiu(2). Foaia de tutun descântată se pune la falcă.
1)	Losnicioară == Buruiană de dalac, lesnicioasă, pătlăgică de dalac, vița evreilor, zârnă.
(2	) Malaiu, în Muntenia și Oltenia. Făină de păpușoi, în Moldova.
MEDICINA POPORULUI.
19
Sau:
Se descântă și se afumă bolnavul la brâncă cu o cârpă sau câlți aprinși
(comuna Moroeni, jud. Dâmbovița).
Sau:
Se descântă și se afumă bolnavul la brâncă cu o baligă de bivoliță
(comuna Măgurele, jud. Teleorman).
Sau:
Se iea un vas, în care se pune mălaiu sau miere și cu o crăcuță de
salcie se descântă:
Brâncă roșiatică,
Brâncă turcheză,
Brâncă fistichie,
Brâncă galbenă,
99 de brânci,
Să ieșiți dela... cutare
Cu toate junghiurile,
Cu toate răcelele,
Cu toate cuțitele,
Cu toate fiorile
Din 102 oase!
De o fi brâncă din scorbură (1),
Din crăpătura pământului,—
Ieșiți dela... cutare
Și să fugiți
In pădurile părăsite,
In locurile pustiite,
In locurile nelocuite.
Brâncă ciudată,
Minunată,
De dracul lăsată; —
Sor cu ciuma
Și cu buba,—'
Nu înjunghia,
Nu încuțită,
Că Isus Cristos
Mi că te-a luă...
Nu te lăți ca broasca,
Nu te întinde ca șarpele,—
Iea junghiurile,
Cuțitele,
Și usturimele,
Ți le iea
Și te du,
In munții înalți
Și văi adânci, —
Iar... cutare să rămâie
Curat,
Luminat,
Cum Maica Precista l-a lăsat (2).
După descântec, s navului la falcă.	e face o oblojeală din miere și mălaiu și se leagă bol-
De brâncă se mai descântă:
Mă sculai Joi dimineață
Și luai poteca la fântână,
Ma întâlnii c’o fată,
Bulbucată;—
Nu fu fată bulbucată
Și fu brânca veninată,
Pe capul... cutăria lăsată,
Eu cu furca
La goană am luat-o.
Și pe drugă (3)
Am înșirat-o, —
Cu fusu
Am înțepat-o,
Cu căpățână de câine
(1)	Scorbură gaură în trunchiul unui arbore.
(2)	Auzit dela flăcăul Butnărică Vasile, din comuna Pantelimon, jud. Ilfov.
(3)	Drugă — • fus mare.
20
GR. GRIGORIU-RIGO
Am spurcat-o
Și pe cutare l-am lăsat
curat,
Ca maică-sa când l-a făcut(1).
Sau:
Brâncă veninoasă,
Brâncă roșie,
Brâncă verde,
Brâncă mohorîtă,
Brâncă neagră,
Brâncă veninată,
Brâncă turburată,
Brâncă cu j un ghiu,
Brâncă cu țeapă,
Brâncă cu scuipătură din Iele,
Brâncă cu bașicătură,
Brâncă cu stropeală,
Brâncă	din	văi,
Brâncă	din	ploi,
Brâncă	din	ceas,
Brâncă	din	tâlnitu ră,
Brâncă	din	apa,
Brâncă	din	gunoiu,
Să te r	isipești	
Să ieși,
Să piei,
Să răspiei dela... cutare
Leac
Și babei colac(2).
Se repetă descântecul de 3 ori, apoi se pune la falcă oblojeală caldă, fă-
cută din mălaiu și sare.
Sau:
Se face mai întâiu pe un petecuț de hârtie un cerc.
Se duce pe urmă o linie verticală de jos în sus, și alta orizontală dela
dreapta spre stânga. Apoi scrie întâiu literele C. A. în partea dreaptă de jos.
Pe urmă N.I. în partea stângă de jos, apoi Chr. în dreapta de sus și I.S.
în stânga de sus.
Hârtia scrisă astfel se lipește apoi bolnavului la falcă, pe brâncă (3).
(1)	Comunicat de d-1 Ștefan St. Tuțescu din corn. Catanele, județul Dolj, și cules
dela Ilinca Stan Xiță din aceeaș comună.
(2)	Comunicat de Pr. Teodorescu din Vulcan a, Poiana de Jos, jud. Dâmbovița.
(3)	Comunicat de d-1 Delaghid, cules dela cântărețul dumisale din sat, un anume Xăs-
tase, din comuna Ghidiciu, jud. Dolj.
MEDICINA POPORULUI.
21
Sau:
Leacul următor se face numai de cei cari știu carte.
Leac să fie do brâncă lui ... cutare
In numele Tatălui,
Al Fiului,
Al Sf. Duh
Amin.
Intâiu se face chipul, apoi se face cruce în piept, după aceea se face cercul
în jurul chipului. Insă acest cerc se începe din dreptul umărului, se dă pe
partea de din jos a corpului și se complectează.
După aceea se fac 40 de cruci și se pun inițialele I.S. și Chr. deasupra
și jos. Apoi NI. și C.A. la stânga și la dreapta figurii. După ce sa com-
plectat acest chip se iea și se lipește, cu miere de stup sau cu scuipat, pe
obrazul cu brâncă al bolnavului. Când se deslipește și cade hârtia cu chipul
de pe brâncă, se arde, iar cenușa se pune într’un pahar cu apă și se dă
bolnavului ca s’o bea (1).
(1) Comunicat de dl Ion Pârvulescu, învățător, comuna Bumbești-Pițic, jU(p Qorj
22
GR. GRIGORIU-RIGO
De brâncă mai găsim următorul descântec foarte ciudat:
(A se ceti invers)
eratuc ... uăt iulubor etatănăs ăd enmaoD
(A se ceti invers)
iad ăs lărădnî uircs et lărădnî ăcnârB
Se scrie întocmai pe o bucată de hârtie, se unge cu miere peste care
se pune puțin piper și foarte puțin ardeiu, și se aplică pe partea bolnavă.
In lipsă de miere se pune mălaiu muiat în rachiu de drojdie (1).
In Oltenia, de brâncă babele leagă bolnavului Ia falcă o buruiană nu-
mită bubernic (corn. Turceni, jud. Gorj). Prin alte părți, tot de brâncă, se
face scăldători bolnavului (jud. Mehedinți).
De brâncă, babele mai descântă cu o furcă de tors sau cu un cuțit de
găsit, cu usturoiu în vin sau lives (2). Se amestecă toate bine, cu o parte se
spală brânca, iar o parte se dă bolnavului ca să bea (comuna Stolojani,
jud. Gorj).
De brâncă mai găsim următoarele doftorii:
«Să iai săpun și inimă de ridiche, să freci locul cel bolnav.
(1)	Dr. lonescu-Buzeu, Medicina Familiei și Gr. G. Tocilcscu, op. cit., pag. 622.
(2)	Liveș =; oțet scos din borhotul rămas dela țuică.
MEDICINA POPORULUI.
23
«Să iai sânge de iepure și rachiu, să ungi locul cel bolnav.
((Muștar alb pisat mărunt cu lapte dulce, să speli locul acela. (1).
In Moldova se descântă de orbalț :
Orbalțul vine la oameni din cauza murdăriei, din necurățenie și din nes-
pălare.
Bolnavul de orbalț are călduri, pielea îi este umflată, întinsă, lucioasă și
dureroasă. Apăsând foarte ușor cu degetul pe umflătură, mărim durerea.
Preumblând cu degetul peste partea bolnavă și cea sănătoasă, simțim mar-
ginea unde se desparte una de alta. Orbalțul se face la cap și la față.
Să descântă în făină de păpușoi (în Muntenia, mălaiu) muiat în lapte dulce
cu dinți de darac sau cu dinți de pieptene cu care se scarmănă lâna.
Baba înțeapă, cu dinții de pieptene, în făina de păpușoi, și descântă:
A plecat 9 oameni roșii
Pe drumul roșu
Cu 9 topoare roșii
Cu 9 securi roșii
Cu 9 berzi (2) roșii,
Cu 9 sfredere roșii,
Pc drumul roșu
La pădurea roșie
Să taie mărul cel roșu.
— Oameni roșii
Nu vă duceți pc drumul roșu
La pădurea roșie
Să tăiați mărul cel roșu,
Sa vă duceți la. .. cutare
Să-i tăiați orbalțu cel jungheros,
Roșu și jungheros, —
Orbalț din stele,
Orbalț din foame,
Orbalț din poftă,
Orbalț cu brâncă (3)
• Orbalț cu udp-iă^
Orbalț
Chei,
Răschei,
Că noi n’avem
Nici 9 topoare
Să te tăiem,
Nici 9 securi
Sa te cioplim,
Nici 9 berzi,
Să te berduim,
Nici 9 dălți
Să te dăltuim,
Nici 9 sfredere
Să te sfrederim, —
Ci avem 9 dinți de cheptene (5)
Să-l înghimpăm
Cu făină de păpușoi
Să-l ospătăm,
Rădăcina să-i secăm,
Vârful să-i uscăm,
Cutare... să rămâie
Curat,
Luminat,
Cum ii de Dumnezeu lăsat,
De junghiuri mari încetat (6).
După descântec să oblojește bolnavul cu făină descântată.
(1)	Dr. Gaster, Literatură pop. română, pag. 540.
(2)	. Berzi = bardă, pl. berzi.
(3)	Moldovenii își închipue brânca cu mult mai rea ca orbalțul, și de fapt nu-i de-
cât una și aceeaș boală.
(4)	Udmă=Bubă tare, dureroasă.
(5)	Cheptene = pieptene.
(6)	Comunicat de d-1 T. Cojan din Focșani, jud. Putna.
GR. GRtGORIU-RIGO
Sau:
Se moaie în apă caldă o bucată de piele de cal nodubită și se pune
Ia orbalț (dr. Leon, op. cit., p. 82).
Sau:
Să fierbe bine o căpătână de câine într’o Luni de dimineață, până nu
răsare soarele, și se spală bolnavul cu zeama pe față (Pucioasa, jud. Dâm-
bovițal.
Sau:
Se culeg frunze și buburuze(1) de arin negru (2). Se fierb la daltă într’o
oală nouă, și cu zeama se spală la orbalț (S. FI. Marian).
Sau :
Se unge falca sau locul bolnav cu miere, si-apoi pe deasupra se pre^
sară un praf de mintă uscată (jud. Bacău).
Sau:
Se spală orbaltul cu muștar alb, amestecat cu lapte dulce (PănceștL jud.
Putna).
Sau:
Se oblojește bolnavul cu frunze de podbal (3), opărite (jud. Bacău).
Sau:
Se rade miez de ridiche neagră, la un loc cu sopon (4) și apoi cu acestea
să freacă partea bolnavă de orbalț (Mălini, jud. Suceava).
Sau:
Se belește coajă de soc tânăr, verde, se încălzește între două pietre calde
și apoi să leagă la orbalț (Dr. Leon, op. cit., pag. 66).
Tot pentru orbalț se mai fac scăldători și spălaturi din blăbornic (5) din
iarba porctdui(6)1 din coajă dc corn, din coaiele popii(7) și din iarba tâl-
harului (8). (Măicănești, R.-Sărat).
Notă. — Descântece dc orbalț găsim 3, publicate de S. FI. Marian, în Descântece Po-
pulare române.
— De brâncă găsim 13 descântece în Materialuri folldoristice, voi. I, pag. 613-622;
4 descântece în Șezetoarea voi. II, p. 93 si voi. VII, p. 55—56. Un descântec în Poezii
populare, de G. Dem. Teodorescu, pag. 366 si 3 descântece în Medicina populara, de dr.
lonescu, p. 419—420.
(1)	Buburuze=Un fel de bubulițe, ridicători mici ca niște negi.
(2)	Arin negru = Anin (Muntenia) arin (Moldova și Transilvania).
(3)	Podbal = Tussilago farfara L.
(4)	Sopon = Săpun.
(5)	Blăbornic = Bobornic, bobâlnic, bobovnic, bribornic, pribolnic.
(6)	Iarba porcului = Brâncă.
(7)	Coaiele popii = Clocotis.
(8)	Iarba-tâlharului=Cristozoră, iarbă-de-orbanț.
M EDIC IN A PO PO RTJ LUI.
25
BUBA.
De bubă se descântă ca si la cea bubă [Abubă, buba cea rea, buba rea,
bubă ră, bubă vânătă, bubă neagră, etc.), fiind multă asemănare între ele.
Aci, sub acest titlu, le vom studia pe fiecare în parte, și după credința
poporului.
Buba deocamdată să iscă printr’o umflătură tare și dureroasă. Mai târziu
apoi să alege: ori îi bubă rea, ori vânătă, ori neagră, etc. Dar când îi cată
bine, e tot de un fel...
încet, încet și cu dureri strașnice, se formează o bășicuță cât un bob de
mazăre. Coace cu greu, sparge anevoie și curge din ea ca un fel de
puroi. Buba iese și pe la încheieturi, dar mai mult la cap.
D-l loan Bârna, învățător în Vaca, lângă Brad comitatul Hunedoarei (Tran-
silvania), ne scrie următoarele despre bubă:
„Buba“ numesc țăranii de pe la noi o durere de măsele și de dinți,
adeseori cu umflături sau de cap, sau de amândouă: și de măsele și de
cap. II doare obrazu: «are buba)).
Pentru lecuirea acestei boale pun „legăturau. Aceasta o fac asă că pun
vizicatăr [1} cumpărat din apotecă (2), pe un petec de hârtie și îl lățește în
forma unui ban de 5 coroane sau 5 lei. Pe aceasta apoi «legătura de bubă)h
o lipesc în tâmplă, ori după ureche, or în frunte, ori după cap, ori în alt
loc unde e buba, sau cam în preajma bubei.
Preste legătură apoi să leagă cu o batistă, ca să stea într’un loc. Dacă
nu este «vizicatăr», apoi legătura să face așâ:
Se pisează niște gândaci anume, aceștia să mestecă apoi cu aiu (3), iarbă
de pușcă, păianjen și aluat de farină^} de grâu. Forma i se dă apoi ca și
la cea dintâi și să urmează tot așâ ca și cu vizicatăr.
Legătura apoi în decurs de câteva ore, până ce bolnavul trage un somn,
scoate o bășică plină cu apă (trage buba, răul), pe care apoi o sparge cu
un ac, ca să se scurgă; astfel se face o rană care mai târziu să vindecă
de sine, iar buba a trecut. Dacă n’a trecut, nu e bună legătura, sau nu e
buba de a se vindecă numai cu legătura, deci trebue să-i descânte, să tragă
buba în pământ.
De bubă, în timp ce baba face legătura, descântă:
(1)	Vizicatăr = Vizicătoare. blastru, cataplasma.
(2)	Apotecă= Farmacie.
(3)	Aiu = Usturoiu.
(4)	Farină = Făină.
26
GR. GRIGORIU-RIGO
Doamne ajuta cui po'hibesc(l) Tatăl cel sfânt și ceresc Să de leac!... Mergând... cutare pc o cale, Pe o cărare, Se’ntâlni cu buba’n cale: Cu buba bubelor, Cu puiu ciumelor, Cu buba leneoasă, Cu buba pietroasă. Și mi-1 încinsă, Și mi-1 cuprinsă, Buba bubelor, Puiu ciumelor, Buba leneoasă, Buba pietroasă Buba urîtă, Buba blestemată, Buba spurcată, Buba necurată, Buba fermecată,— Smulge-te, Rupe-te ; Bubă leneoasă, Bubă pietroasă, Bubă puturoasă, — Fugi; Bubă urîtă, Bubă blestemată, Bubă spurcată, Bubă necurată, Bubă fermecată,— Nu'l împunge, Nu-1 străpunge.— Rupe-te, Smulge-te, Din cap De sub cap,	Din ochi, De sub ochi Din creieri, De sub creieri, Din urechi, De sub urechi, Din dinți, De sub dinți, Din măsele, De sub măsele, Din grumazi, De sub grumazi, Din nări De sub nări, Din frunte De sub frunte, Din piele, De sub piele, Din sgârciul nărilor, Din sgârciul urechilor, Din părul capului, Din fața obrazului, Din toate vinele, Din toate încheieturile, Din toate mădularilc, Din tot trupul.— Smulge-te, Bubă din vale (2i, Smulge-te, Bubă din cale, Smulge-te Bubă din sară mare (3), Buba bubelor, Puiu ciumelor, Buba din blestem, Buba din ceas rău, Buba din ceas slab, Buba cu duh necurat,
(1)	Pohibesc = Prezic, descânt. (2)	Cineva poate să capete bubă, dacă se scaldă în vale, sau trecând în cale peste ceva anume țipat (aruncat). (3)	Poate s’o capete în sară mare. Sară marc e Marti seara și Sâmbătă scara, apoi Vineri și Joi; atunci nici nu torc muierile, nici nu cos, etc., că le omoară Marți-sară plărțoiu) sau Sf. Vineri, etc..., sau pot să capete bubă in serile acele mari, sau alt- ceva, umblând pe afară într’un ceas slab. Atunci mai ușor s’ar putea întâmplă să se	
întâlnească cineva cu strigoi sau cu necuratul.
MEDICINA POPORULUI.
27
Bubă din țipăt ură (1).
Bubă din mânătură,
Bubă din făcătură,
Bubă din băgătură,
Bubă de 99 feluri, —
Și-acolo să te duci :
Unde-s două fete despletite
Și două muieri desvelite
Și două mături în casă. —
Smulge-te,
Bubă spurcată,
Bubă mânată,
Din rădăcina măselelor,
Din rădăcina dinților,
Din lumina ochilor,
Din albușu ochilor,
Să te smulgi,
Să te duci,
In muntele mare,
In codrii pustii,
Unde cocoș nu cântă,
Unde pasăre nu ciurlică (2),
Unde lemnu crește,
Pică,
Putrezește,
Nime nu-1 cioplește.
Acolo să te risipești,
Să te potopești (3),
Că de nu te-i duce
Cu secerea te-oiu seceră,
Cu furcuța te-oiu împunge
Cu cimbru (4) te-oiu afumă,
Cu tămâie te-oiu tămâia,
Cu aiu te-oiu cătrăni.
Cu mătura te-oiu mătură
Și’n marea seacă te-oiu țipa.
Acolo-i pieri
Și te-i risipi
Și te-i potopi
Ca rouă de soare
Ca pulberea din cale
Ca spuma de pe mare
Și încă și mai tare 1
Bolnavul trebue să stea în genunchi (după ușă mai cu seamă) iar baba
zice descântecul de sus peste el. Din când în când, baba suflă și scuipă
în dreapta și în stânga peste bolnav, ca să fugă buba.
După cum se poate vedea din descântec, baba se folosește și de urmă-
toarele obiecte : Seceră sau cuțit, furcuță, cimbru, tămâie, aiu și mătură
părăsită. Pe toate acestea le ține deasupra bolnavului mișcându-le, ca și
când ar da un tact, în vreme ce descântă. După ce a isprăvit cu descântatul,
apoi secerea cu cuțitul și furcuța o împlântă baba după ușă, în pământ,
unde are să stea câtva timp, ca să-se ducă buba acolo. Tot spre scopul
acesta îngroapă și aud acolo, iar cu tămâia, cu cimbrul și cu câțiva surcei
din mătură, baba afumă pe bolnav.
Atât descântecul acesta, cât și altele la boale (adică cele mai multe) sunt
cu leac numai după amează. «După ce întoarce ziua, ca să întoarcă și
boala.» Toate descântecele însă sunt cu leac Marția și Sâmbăta. Peste tot
Dumineca și Lunia nu-s cu leac. Multe babe zic că o păcat, și de aceea nici
nu descântă în sărbători și în săptămâna cea mare, la Paști.
Baba atunci când descântă își iea un fel de aer mai osebit, așâ .. . ă oficiit
(1)	Aruncătură.
(2)	Ciurlică = Cântă, ciripește.
(3)	Potopești = Prăpădești.
(4)	Cimbru = O plantă de grădină, c’un miros plăcut.
28
GR. GRIGORIU-RIGO
și întrun mod solemn și ceremonial își îndeplinește acțiunea, — exerciază
așa un fel de conștiințiozitate.
Poate să fie altă boală la cap, și nu buba. Și aceasta trebue constatată,
ca să se poată aplică descântecul anume; căci în zadar va descântă de bubă
și nu va fi bubă, că nu trece. Diagnoza tot baba descântătoare o face. Poate
dar să (ie Mijitu (1), sau Nămeții sau Potca. etc... care tot cu descântec anume
se vindecă, sau poate să fie Soare-sec.
In Muntenia unele babe descântă cu o cruce, cu lămâie, cu un ac și un
cuțit de găsit sau cununat. Amestecă apă cu sare și rachiu la un loc, și
descântă :
Bubă alba,	Să te duci
Bubă neagră,	Unde popă nu toacă,
Bubă ghici zi e (2),	Unde secure n’o sună,
Bubă tutunie,	Unde câine n’o lătra,
Bubă albastră,	Unde cocos n’o cântă,
Bubă rea,	Că v'adastă
Să iasă din oase,	Cu mese întinse,
Din măduva oaselor,	Cu făclii aprinse...
Din mâini,	Leacul
Din picioare, Din sânge.	Și babei colacul (3).
După descântec, baba dă bolnavului să bea din apa cu sare și rachiul
descântat, iar ce rămâne pune Ia bubă.
Sau :
Se pune la bubă o prună afumată cu țip irig (4) și se lasă acolo până
coace (baba Catrina dela Cuhalm, mică pădurice pe malul Șiretului, (Galați,
jud. Covurluiu).
Sau:
Se pune la bubă stafide cu țipirig (corn. Filești, jud. Covurluiu).
Sau:
In ziua de Sfânta Marina (17 Iulie) se iea baligă de vacă și s’aruncă pe
gard. Se iea baligă de această și s afumă buba, descântându-se (baba Maria,
Vadul Ungurului, Galați, Covurluiu).
Sau:
Se descântă c’un cuțit deasupra bubei, apoi se dă bolnavului o buruiană
numită dovlecel (5) s’o puie la bubă (corn. Gresia, Teleorman).
(1)	Mijitu = Năjitu.
(2)	Ghivizie = Ghiviziu, roș închis, purpuriu.
(3)	Cules dela baba Rada Islățeanca, corn. Islaz, județul Teleorman.
(4)	Țipirig = Ammonium chior atum.
io)	Dovlecel — Ciuperca bubei, burete pucios.
MEDICINA POPORULUI.
29
Sau :
Se descântă în cicoare și prune uscate; cicoarea sau pruna uscată apoi
so dă bolnavului s’o puie la bubă (T. Măgurele, jud. Teleorman).
In Oltenia, prin unele părți, babele descântă de bubă c’un fir de mătură
și cu miere; cu o parte din mierea descântată se unge buba, iar o parte
se dă bolnavului, s’o mănânce (corn. Ohaba, Jud. Gorj).
Alte babe împrejmuesc buba cu un cerc făcut cu pialradadiihti (1). In
mijlocul cercului se face o cruce mai măricică, apoi altele mai mărunțele,
și descântă:
Ieși !	Cu sorocul meu,
Bubă vânătă,	Cu mila lui Dumneze
Buba căiască, (2)	Să te tragi
Bubă văcească,	Să te muți
Bubă căprească,	In pământ, —
Bubă oiască,	Că sunt buți,
Buba bubelor,	Cu bani mărunți,
Sora ciumelor,	Cară cu a ceruri (6).
Bubă de 99 de neamuri,	Acolo să pălătuești (7)
Bubă verde,	Acolo să locuești,
Bubă galbenă,	Să te tragi
Bubă vânătă .. .	Pe vită
Ieși!	De cosiță,
Bubă căiască,	Pe vână
Bubă văcească,	De mână,
Bubă căprească.,	Să te muți
Bubă oiască,	In pământ,
Buba bubelor,	Că sunt buți
Sora ciumelor,	Cu bani mărunți
Ieși dela ... cutare.	Cutare... să rămână
Din iurtele (3),	Curat,
Din măsele,	Ca aurul strecurat,
Din gingii,	Ca argintul cel curat,
Din fața obrazului,	Ca în ce zi bună a născut,
Din sgârciul nasului,	Nici o nevoie n’a avut
Din bulbușul (4) ochilor,	Din poala maicei Preciste
Că eu așa te sorocesc (5),	Leacul! (8).
(1)	Piatra Iadului = Lapis iuferualis, nitrat de argint.
(2)	Căiască— Buba calului.
(3)	Turlele = Oase.
(4)	Bulbușul = Bulbucatul, ridicatul.
(5)	Sorocesc = Ursit, menit.
(6)	Care cu averi, cu bogății.
(7)	Să pălătuești = Să stea în palat.
(8)	Comunicat de d-1 Ion Pârvulescu, învățător, corn. Bumbești-Pițic, jud. Gorj.
30
gr. grtgorW-riCo
Se mai descântă în unt cu un fir de busuioc și se unge bolnavul la bubă
(Bumbești-Pițic, jud. Gorj).
In Moldova de bubă, de cea bubă, se fierb, înfundat, într o ulcicuță aco-
perită c’un pocriș (1), câteva roșcove cu smochine la un loc; zeama o bea
bolnavul, iar smochinele le pune la bubă.
Sau:
Se aprinde o cârpă găsită în gunoiu și afumându se bolnavul la bubă, se
descântă :
Plecat-a mâța,
Mumănița (2),
De peste munți vinită,
Pe strașina casei la... cutare
S’a lăsat,
Pe fereastră c’a intrat,
Inima la 9 frați,
C’a mâncat:
S’o mănânce și pe-a lui. . . cutare. —
Frate-su lacov
Samă c’a băgat
Mâna pe paloș c’a pus,
Capu i-a tăiat,
Trupu i-a spintecat,
Inima i-a luat
In rachiu de drojdie
C’a băgat-o,
In fagurele de miere,
In turta lupului,
In sânge de 9 frați,
In revint (3) și alămâie
Buba inimii să cheie (4).
Virtutea (5) venitu-i-a,
Greața curățitu-i-a,
Ochii luminatu-i-a,
Trupu ușuratu-i a,
De buba inimii luminatu-1 a.—-
Buba inimii cu frigare,
Buba inimii cu gălbioare,
Buba inimii cu vatămătură,
Buba inimii cu cias rău,
Buba inimii cu sancă.
Buba inimii cu atac,
Buba inimii cu rematism,
Buba inimii
Chei,
Raschei,
Să nu mai rămâi de leac
Nici cât un fir de mac.
Să rămâie... cutare
Luminat,
Curat,
De buba inimii curățat.
Că de nu-i ieși,
Te-ajunge soarele
Și-ți taie picioarele,
Și te-o bate vântu
Te-o suge pământu (6).
In Muntenia babele mai numesc buba,—ca o boală bine cunoscută și care
nu se poate confundă cu alta,—abubă (acea bubă, buba ceea). In popor este
credința că această bubă, abiibă, nu se face decât numai în gură la falcă.
Și-i greu până iese odată, că pe urmă nu mai scapă omul de ea; iar dacă
nu se descântă, această bubă iese de 9 ori.
(1)	Pocriș = Capac de pământ.
(2)	Mumănița=âO dihanie, maimuța, momi ța.
(3)	Revent Rabarbură.
(4)	Cheie = Piară, dispară, fugă.
(5)	Virtutea = Puterea.
(6)	Comunicat de d-1 T; Cojan din focșani, județul Puina»
MEDICINĂ POPORULUI.
31
La început această bubă îi din ce în ce tot mai viforată (1).
Se roșește gingia sau locul unde iese, înțeapă, încuțitează, și buba nu se
potolește până ce nu-i descântată...
De abubă se descântă în Muntenia cu trei grăunți de usturoiu și cu sare:
baba iea un grăunte de usturoiu în mână, întinge cu el în sare și învârtin-
du-1 în formă de cerc împrejurul bubei, descântă odată. Pe urmă iea alt
grăunte de usturoiu și descântă a doua oară, — și tot așa până în trei ori.
După descântec, baba dă usturoiul bolnavului să muște din el, sau dacă
poate, să-1 mănânce chiar și tot. (Baba Rada, corn. Islaz, jud, Romanați).
Sau :
Se descântă c’un paiu într’o cârpă. Se dă foc cârpei și s afumă bolnavul
la bubă (jud. Teleorman).
Sau :
Se descântă și se înțeapă cu cuțitul într’o prună, apoi pruna se dă bol-
navului s’o puie la bubă (jud. Covurluiu).
Sau :
Se descântă și se înțeapă c’un ac într’o prună opărită. Se presară apoi
pe prună iarbă de pușcă și se dă bolnavului s’o puie la bubă (jud. Gorj).
Sau :
Se fierbe fasole fără de sare, se bate bine cu lingura, apoi, pusă între
cârpe de olandă, se dă bolnavului s’o puie la bubă, ca oblojeală (jud. Prahova).
In Moldova babele zic cea bubă, acea bzibă. De altfel buba e cunoscută
foarte mult, de toate babele și din orice parte a țerii.
De abubă sau cea bubă^ babele mai obișnuesc să dea bolnavilor urmă-
torul sfat :
— Să sapi o buruiană ce se chiamă avrămeasă (2), s’o pisezi, s’o faci
turtă și s’o pui în două, trei rânduri la bubă (Dr. Gaster, Literatură pop.
romană, pag. 537).
Sau:
Se descântă c’un cuțit și cu cârpă aprinsă :
Bubă albă,	i	Bubă de dalac,
Bubă vânătă,	!	Buba stupilor,
Bubă turcească,	Buba oamenilor,
Bubă viforîtă,	Buba cailor,
Bubă intăciunată (3)	Buba porcilor,
Bubă nebunească,	Bubă verde,
(1) Viforată == Agitată, turburată, necăjită, cu furie.
(2) Avrămeasă = Veninariță, Crestăneasă (Bănat), Mila-Domnului, Milostivă, Potroacă
(j. Ilfov).
(3) Intăciunată — înnegrită,
32
GR. GRIGORlU-RIGO
Bubă neagră,
Bubă albastră,
Buba de 99 de feluri, —
Cum potolește vântu pământii,
Așa să se potolească buba din creieri,
Din mațe,
din oase,
Din 99 feluri de bube, —
Cu cârpe te am afumat,
Dădăci na ți-am uscat, —
Cu cuțit te-am descântat,
Rădăcina ți-am tăiat. —
Dă-i fi bubă bună,
Să vii după mână,
Dă-i fi bubă rea,
Să piei de-acolea,
Să piei,
Să răspiei,
Să te duci,
Unde popa nu toacă,
Cucoș nu cântă,
Câine nu latră (1).
In Muntenia parte din babe descântă de bubă rea (abubă, cea bubă) peste
un pahar cu apă neîncepută, amestecată cu sare. Face niște semne cu mâna
peste pahar, suflând și scuipând de 3 ori în dreapta și de 3 ori în stânga,
iar dacă-i umflat, obrazul sau partea unde-i buba rea, atunci baba prinde
un pisoiu [2), îl taie, îi scoate coițele, face un fel de oblojeală (3) din ele și
le pune pe partea umflată, adăogând la urmă bolnavului:
— Să-ți fie de leac, dragul mamei!
Sarea și apa din pahar, baba o dă bolnavului ca s’o bea (Baba Rada Islă-
țeanca, corn. Islaz, jud. Romanați). Acest obiceiu l-am găsit și ’n corn. Mă-
gurele, jud. Teleorman.
Sau :
Se afumă buba cu petică aprinsă și se descântă :
Făcut-a Doamna mare
Masă mare
La Duminica mare, —
Și toate bubele le-a chemat
Și le-a ospătat
Numai pe buba rea n’a chemat-o.
Ea s’a mâniat
Și s’a înfocat,
Și s’a îmbujorat
Și de măsaua.. mitarma
S’a aninat...
Bubă cu brâncă,
Buba cu năjit,
Bubă pe didiochiu,
Bubă cu mâncărime,
Bubă cu usturime,
Bubă neagră,
Bubă albă,
Bubă roșie,
Bubă vânătă,
Bubă de 99 feluri,
Bubă de 99 neamuri,
Buba de 99 chipuri,
Să cheie,
Să răscheie
Din rădăcina măselelor.
Din auzul urechilor
Din vederea ochilor,
Din măduva oaselor,—
Ca cu petică te oiu afumă
(1)	Comunicat de preotul Dem. T. Teodorescu ot Vulcana, corn. Poiana de jos, jud.
Dâmbovița.
(2)	Pisoiu — Motan, cotoiu.
(3)	Oblojeală Legătură.
MEDICINA POPORULUI.
33
Și... cutare o rămânea
Curat și luminat
Ca argintul cel curat,
Cum Dumnezeu l-a lăsat (1).
Do bubă vânătă se descântă după tipul bubelor de mai sus. E aceeaș
bubă: abubă. cea bubă, bubei cea rea. bubă rea, bubă albastră, bubă vânătă,
bubă neagră, etc. Depinde do localitatea undo se pronunță (Moldova, Mun-
tenie, Oltenia, Dobrogea, Banat, etc.) și de felul cum îi botezată de babe.
De bubă vânătă găsim următorul leac:
Postav roș să-l arzi, să-l faci scrum, să pui miere și albuș de ou și, ame-
stecate la un loc, se leagă la buba vânătă (2).
De bubă neagră se descântă întocmai ca la bubă, bubă rea. etc. E una
si aceeaș boală, cu aceleași simptome, atât numai că-i botezată de babe
altfel.
Prin Moldova (Bacău, Tutova, Tecuciul, spun babele, buba neagră e cu
mult mai periculoasă ca buba, buba rea.
Baba iea o petică cu care s'a șters ouăle roșii la Paști, o aprinde la în-
ceputul descântecului și afumând buba neagră sau buba rea. — descântă:
A ieșit bubei neagră și buba rea
Și ’n casa... cutărui și-a luat locul ea,
Dar am scos plugul
Și am înjugat boi negri,
Și am tras brazdă neagră,-
Și mac am semănat,
Pe lot locul brăzdat, -
Și macul a răsărit,
Iar buba a plesnit
Ca pământul de secetă crăpat
Si... cutare a rămas curat,
Luminat,
Ca argintul strecurat,
Ca aurul luminat,
Ca Dumnezeu care l-a dat,
Ca maica Precista ce l-a făcut
Ca maică-sa ce l-a născut (1).
Notă. — De bubă găsim publicate 12 descântece în Materialuri folcloristice (Gr. G.
Tocilescu), voi. I, partea 1, pag. 599-611. In colecția Descântece pop. române (S. FI.
Marian), 2 descântece. In revista do folklor Șezătoarea 11 descântece (voi. I, pag. 57,
82, 83, 122 și 199; voi. III, pag. 193 și 197, voi. V, pag. 183 și voi. VII pag. 54). In revista
Familia, an. II, Pesta 1866, un descântec, pag 371, și 2 descântece în Medicina po-
pulară (Dr. loncscu), pag. 410.
—	De abubă găsim în colecția Poezii populare române (G. Dem. Theodorescu), Buc.
1885, pag. 358, publicat 1 descântec. In Materialuri folkloristice 1 descântec, voi. I,
pag. 410.
—	De bubă rea s’a publicat un descântec în colecția Descântece pop. române de S.
FI. Marian ; un descântec în Revista p. istorie, arh. și filologie, an. II, voi. I, fas. II,
pag. 382, publicat de episcopul Melchisedec, și un descântec în colecția de Poezii j)o-
pulare de G. Dem. Theodorescu.
(1)	Comunicat de Th. Rădulescu din comuna Budești, județul R.-SaraL
(2)	Dr. Gasler, op. cit., după un manuscript al Academiei dela 1799.
(3)	P. M. Rădulcscu-Micșunești: Revista Literară, un. XXIII, No. 10, pag. 173»
Analele A. IU -Tom. XXX.~ Memoriile Seci. .Literare,	3
34
GR. GRIGORIU-RIGO
BUBELE DULCI.
Bubele dulci (robiile)' se ivesc ca niște pete roșiatice, de mărimea unui bob
de meiu sau gămăliei unui ac. Se ridică niște bășicuțe, crapă, curge un
puroiu amestecat cu sânge, apoi în urmă prind un fel de coajc galbenă.
Prin unele părți din Muntenia e credința că dacă aceste bube se vindecă
repede, nu e bine Babele spun că se închid, intră în sânge și fac rău la
cap. Unii părinți însă văd cu ochi buni aceste bube la copiii lor. Spun
că se curăță sângele, (jud. Teleorman).
Prin Moldova unele babe, pentru a putea vindecă pe bolnavi de această
boală, iau un gologan de 5 sau 10 bani, îl pun pe bube de două sau trei
ori, apoi plin de puroiu cum se află, îl leagă la un loc cu niște rotițe mici
de lemn, în formă de bani, — și leapădă legătura în drum.
Credința e că cel ce va găsi și ridică legătura din drum, se va umpleă de
bube, iar bolnavului îi va trecea (jud. Bacău).
Alte babe ung pe bolnav la bube cu drojdie de cafeă neagră, iar altele
cu un fel de aii fii e făcută de ele, din piatră vânătă și untură de porc (jud.
Botoșani).
D-l M. Lupescu spune că ^bube dulci» ori cine face; de ele te umpli. Când
ai bube dulci, poți scăpă ușor. Ele se iscă de obiceiu pe față și pe barbă.
Leacurile prescrise de babe, când ai bube dulci, sunt:
Tină^ ieșită din Lisele arsă, cu care unge bubele; tină ieșită din frecarea
a două oale la spate și unsurile făcute din piatră vânătă, arsă în foc și
amestecată lupă ce se face praf, cu groșilor (2). La unii bubele dulci se tă-
măduesc ș îu drojdie de cafeă. Bubele dulci le fac numai copiii (3).
In Muniția parte din babe descântă de bube dulci, parte foc urmă-
torul leac:
Iea câteva nuiele, le ține în foc până să aprind bine, apoi când nuielele ard
cu flacără, le scoate din foc și le pune pe muchea unui topor înfipt în pragul
ușii. Când nuielele lasă pe muche un fel de mâzg (suc) negru gras și gros,—
babele iau cu degetul din această negreală și ung pe bolnav la bube (jud.
Teleorman).
De bube dulci se mai descântă în baligă de cal în trei dimineți, Luni,
Miercuri și Vineri:
(1)	Tină — Murdărie, mânjeală, noroiu, glod.
(2)	Groștior = Caimacul laptelui dulce, nefiert și neînnăcriL
(3)	Șezătoarea, Fălticeni, an. I 1892, pag. 55- -59,
MEDICINA POPORULUI.
35
Luni de dimineață
Corbul s’a sculat,
Bou roș a tăiat
Și pomană mare a făcut,—
Și toate bubele
Și buboaiele
Le-a chemat, —
Numai bubele dulci
Nu le-a chemat, —
Atunci ele de ciudă,
De mânie,
Din vârf s’au uscat,
Din rădăcini au secat, —
Și eu
In baligă de cal le-am luat,
Și în gura cuptoriului
Le-am lipit.
Și... cutare a rămas
Curat,
Luminat,
Ca mă-sa în zi ua’n care La făcut(l).
După descântec lipește baliga în ușa cotlonuhii^ sau a sobei.
In Oltenia, unele babe, ca să descânte de bube dulci, cumpără dela pră-
vălie de 5 bani săricică (3) și de 5 bani arghit-nhi. Amestecă (omoară) ar-
gintul-viu cu săricică în scuipat pus în palmă. Cu amestecul acesta se unge
bolnavul la bubele dulci (Turceni, jud. Gorjiu).
Sau :
Se spurcă bubele dulci cu baligă de vită trăgătoare (comuna Stolojani,
jud. Gorj).
Sau :
Cel bolnav merge la baba care trebue să-i descânte dis-de-dimineață—așa
zis de ele: pe inima nemâncată — nespălat pe ochi. Baba iea o baligă de
vacă, cât se poate de moale, și începe a descântă:
De dimineață mă sculai
Pe mâini nespălată,
Pe cap nepieptănată, —
Și baligă luai
Apoi baba încruntându-se, începe
Țăști (4) țăști !
Bube dulci,
Miercurea și Vinerea
Ziceați
Că nu mâncați
Dulce.
Eu azi de dimineață
Mă -sculai,
Cu unt proaspăt
Bubele dulci le spurcai, —
Și ele se mâniară
De vârf se aplecară
Di ii rădăcină secară.
să spuie repede și înfuriată :
|	Vă spurcai; —
Ele iar se mâniară
De vârf se aplecară
Din rădăcină secară
Și... cutare rămase
Curat
Luminat,
Cum maica Domnului La lăsat (5)
(1)	Comunicat de Lazăr Munteanu, mecanic C. F. R., Brăila.
(2)	Cotlon = Săpătură în pământ unde arde focul. Firidă de sub cuptorul caselor ță-
rănești. înfundătură făcută în zid, unde se pun diferite lucruri.
(3)	Săricică” Șoricioaică, otravă, un fel de arsenic (Oltenia). Sare de lămâie (Moldova),
(4)	Țăști = Țâști, ieși, piei, chei !
(5)	Comunicat de Costică A. Popescu, corn. Siliștea-Crucii, județul Dolj.
â6
GR. GRÎGORIU-RIGO
Se descântă numai Miercuri și Vineri. In tot timpul cât descântă, baba
lipește mereu baliga de bube; iar după descântec, lipește baliga de coș (1).
In comitatul Hunedoarei, vindecarea acestor bube, precum și a altora
(râie, etc.) se practică și cu bani puși pe bube și apoi cu puroi aruncați în
drum—după cum s’a spus mai sus,— dar nelegați în cârpe, împreună cu
altceva. Cel ce găsește banul și-l iea, acela capătă bubele, de cari cclalt se
vindecă. Afară de aceasta, babele descântă’.
Ajuta-mi Precistă!...
Jude (2) race, jude răce..
Intr’un corn de berbece
Mare ospăț și prânz se face, —-
Toate bubele
Și toate jubrele
Și toate frumusețile
Le chemară
Și le ospătară, —
Numai pe bubele dulci
Ni ine nu le chemară
Și nu le ospătară.
Ele de ciudă
Și de obida (3)
Să mân iară
Și se uscară
Și toate se sfărmară
Și toate jos picară.
Și pe... cutare îl lăsară
Frumos
Și sănătos
Și curat,
Cum Dumnezeu La dat (4).
In timpul ce descântătoarea zice acest descântec încet, necontenit atinge
cu baligă de bou sau de vacă bubele, după aceea apoi baliga o pune în
horn, unde rămâne până se usucă.
Bubele dulci se mai spală de babe cu floare de mușețel (românită).
Sau :
Se spurcă bubele dulci cu usturoiu pisat (mujdeiu) amestecat cu urină
(Baba Safta, corn. Filești, jud. Covurluiu).
Sau :
Se fierb crenguțe de măr dulce și se oblojesc bubele-dulci (jud. Suceava).
Notă. — Descântece de bube dulci s’au publicat unul în Materialuri folkloristiee, voi.
I, pag. 604. Unul în Șezătoarea, an. VII, pag. 90, iar unul publicat de d-1 Popeseu
Ciocănel într’un foileton al Adevărului, Duc. 1902, Septemvrie 26.
(1)	Coș — Hoge ag, băgeag, horn.
’ (2) Poporul din aceste părți în tot locul unde obvine j, înainte de u, exprimă gin,
s. ex. : giude, giudecată, giumătate, etc.
(3)	Obidă = întristare adâncă, mâhnire.
(4)	Comunicat de d-1 loan Bârna, învățător în Vaca, lângă Brad, comitatul Hunedoarei
(Ungaria).
MEDICINA POPORULUI.
37
BUBA MÂNZULUI.
De buba mânzului se descântă ca și de guturaiu, c’un paiu de mătură în
făină de păpușoi (Adjud, jud. Putna).
După spusa babelor, aceasta bubă se face în cap, și când buba coace și
se scurge, îi curge bolnavului toată ziua nasul.
Buba mânzului o un fel de răpciugă la om.
Bolnavul are dureri strașnice de cap, îi curg ochii, are înțepături în nas,
strănută, îl dor picioarele, șalele și i se umflă gâtul:
De buba mânzului se descântă :
Bubă rea,
Bubă de mânz,
Să ieși dela,.. cutare,
Să te duci pe pustii
înapoi să nu mai vii.
Că eu
C’un paiu te-oiu înțepă,
Cu mălaiu te-oiu afumă,
Și pe... cutare l-ii lăsă
Curat,
Sănătos,
Ca un făt-frumos,
Ca soarele luminos '
Și... cutare de buba mânzului
Scăpat să fie
Și’n mila Domnului sărămâie (1).
După descântec baba iea cu cleștele trei cărbuni aprinși, îi pune pe vatră
și spune bolnavului să stea cu capul aplecat deasupra lor. Pune pe căr-
buni făină descântată, iar bolnavului îi pune în cap o pătură, așa fel încât
fumul să-1 bată în nas.
CĂȚEII DE TURBĂ.
De căței nu se descântă. Boala îi cunoscută numai în Moldova.
Cățeii ele turbă sunt niște beșicuțe mici, ca spuzeala, sub limbă. Cine
are căței de turbă, îl doare capul, de-i vine să turbeze . . .
Baba așează pe bolnav cu fața în spre lumină, îi spune ca să deschidă
gura și să facă limba covrig,—adică s’o întoarcă cu vârful pe lângă cerul
gurii, în spre gâtlej (înghițitoare).
Dar ca să priceapă bolnavul cum trebue ca să ție limba, întâiu baba îi
arată cu limba cum, și apoi face și bolnavul la fel ca dânsa.
Cățeii de turbă se ard de babă c un ac înfipt într’un bețișor și înroșit la
flacăra unei lumânări. De căței de turbă sunt meșteri și bărbații ca să-i ardă.
«Cățeii de turbă se iscă la cei ce-i doare capul groaznic și îndelung; ei
îsi iau naștere când mănânci ceva ce ți s’a dat pe fereastră. Ei se fac pe
dosul limbii. Babele îi frig c’un ac înfierbântat în lumânare. Ele zic dese-
(1) Comunicat de țăranul Pătrașcu din corn. Adj ud, jud. Putna.
38
GR. GRIG0R1U-RIG0
ori că dacă bolnavul nu aleargă la timp la ele, cățeii aveau să sboare în
cap și omul să turbe. Cățeii de turbă au forma unor bășicuțe și-s uneori
mai mari, alteori mai mici, după vechimea boalei. Descântece pentru căței
de turbă n’am putut află» (1).
CEL-PIERIT.
De cel-pierit descântă mai mult babele din Moldova, unde-i mai bine cu-
noscută boala. In Muntenia se descântă prea puțin, iar în Oltenia și Do-
brogea de loc, nefiind cunoscut cel-pieritul.
Cel-pierit îi un fel de șancăr în gât și la nas.
«Ori cine are cel-pierit; omul se naște cu el. E de ajuns să-l zădărești cu
mâncări iuți, prea sărate, cu acrituri, etc. și el iese. Ardeiul roș, mic și iute
se pare în popor a fi pricina cea mai mare a iscării (2) celui-pierit; crapul
vechiu și sărat încă îl stârnește. Cel-pierit se arată mai ales la nas ; el se
tămăduește cu greu. Zamă de măr dulce, de sovârf și cimbrișor de câmp,
e bună când boala e ușoară. Bolnavilor de cel-pierit, când boala e grea, li
se dă salce, ba uneori chiar fumuri (3). Fumatul tutunului, care se întinde
tot mai tare în popor, așa că fumează nu numai bărbații și femeile, ci și
copiii,—se crede a fi un leac foarte nimerit pentru cel-pierit. Unii se spală
chiar cu zamă de tutun fiert, la bubele de pe nas. Cel-pierit se face și în
gât, și atunci cei bolnavi sunt răgușiți. Unora cel-pieritul le strică nasul (4).
Se descântă în rachiu de drojdie:
Sini cat u-s'n\i,
Mânicatu-s'au... cutare
Pe cale,
Pe cărare,
Când la miez de cale,
L-o ieșit lu... cutare
Cel pierit
In cărare,
Și întâmpinatu-l-au
In gât,
In nas, —
In gingii,
Sub gingii,
In und relele (5) gâtului. —
Iscatu-s’au...
In măsele,
In dinți,
In cap,
In față,
In obraz
In creierii capului
Iscatu-s’au...
(1)	M. Lupescu, Șezătoarea, Fălticeni, an. I, (1892), p. 17.
(2)	Iscării — Ivirii, nașterii, ieșirii.
(3)	Fumuri = Un alt meșteșug băbesc in Moldova; un fel de salce, când bolnavul e
pus în cura babei timp de 40 de zile.
(4)	M. Lupescu, Șezătoarea, an. I (1892), p. 16.
(5)	Undrelele = Vinele gâtului.
MEDICINA POPORULUI.
39
Nu te scârbi,	Cu mâna dreaptă
Nu te amari,	Luatu-l-au
Nu te mâhni,	In Marea-ncagră
Nici te	Aruncatu-l-au, —
Nici te văicări,	Acolo să cheie,
Că... cutare ți-o descântă	Acolo să răscheie,
Și maica Precistă leac ți-o da.	Să nu rămâie de leac,
Cu sapa,	Cât un grăunte de mac,
SăpatuJ-au,	Iar... cutare să rămâie,
Cu lopata,	Curat,
Svârlitu-l-au,	Luminat,
Cu mătura,	Ca soarele înseninat
Măturatu-Lau,	Cum maica Domnului l-a lăsat(2)
După descântec baba dă bolnavului să se spele pe nas cu rachiul des»
cântat și să facă gargară, dacă are cel-pierit în gât.
De cel-pierit babele mai descântă cu o ramură de pelin într’o ulcică cu
groscior^}, Descântecul se face într’o zi de post. Cu groscior se unge la
cel-pierit, (Cremenea, jud. Bacău).
Sau:
Se pisează floare do cicoare (4), se descântă și cu zeama se unge bolnavul
la cel-pierit (jud. Suceava).
Sau:
Se fierbe cimbrișor(5) cules înainte de Sânzâene (24 Iunie) la un Ioc cu
frunze de măr dulce și frunze de gutuiu. Apoi să face o oblojeală și se
leagă la cel-pierit. [jud. Iași).
Sau:
Se fac țigări din frunze uscate de diimbrajn^ și se dă celor bolnavi
de cel-pierit ca să fumeze (Fălticeni, jud. Suceava).
Sau:
Se fierbe scumpie^} și zeama se dă celui bolnav să facă gargară. Din
rămășițele fierturii se fac oblojeli și se pun la cel-pierit (corn. Filiaș, ju-
dețul Dolj).
Sau:
Se ioau solzi de crap, dinți de știucă, sâmburi de măsline, orez, postav roș
(1)	Mișeii = Plânge.
(2)	Auzit la I. Grigoriu, dela Ilinca, din eoni. Domnița-Maria, jud. Bacău,
(3)	Groscior = Smântână dulce de vacă.
(4)	Cicoare = Cichorium Intybus.
(5)	Cimbrișor = Sărpun, Sărpuncl, Schinduf, Timian.
(6)	Dumbrajnic = Dumbravnic, Dobronic.
(7)	Seu mp ie = Rhus cotinus.
40
GR. GRIGORIU-RIGO
și negru, piatră acră și vânătă, arse în foc și făcute praf, se suflă în gâtul
bolnavului de cel-pierit (jud. Tecuciu).
Notă. — Descântece de cel-pierit găsim unul publicat în colecția Descântece pop. ro-
mâne de S. FI. Marian). Un descântec publicat do episcopul Melichisedec în Revista
p. istorie, archeologie și filologie, București 1881, An. II, pag. 382. Un descântec în Frag-
mente clin istoria medicinei la Români de Dr. Valerian G. Negrescu, publicat în Apă-
rătorul sănătății, an, 1(1891—92), No, 5, și un descântec publicat în Buciumid român,
Iași, 1878.
CREȘTEREA PĂRULUI.
Pentru creșterea părului se întrebuințează fel de fel de buruieni, ape,
leacuri și descântece... Se descântă mai mult în Muntenia. Insă leacuri și
obiceiuri se găsesc în toate părțile terii.
In Oltenia fetele, pentru ca să le crească părul, culeg și strâng iarbă
niare[\.] în ajun de Sf. Toader (o săptămână după lăsatul secului de postul
mare), o taie măruntă, o înșiră pe un fir de mătasă ca pe mătănii și o atârnă
la icoană. Când se face lăutoare pentru spălat pe cap, fata sau cel ce vrea
să-i crească părul, pune câte o bucățică din iarba mare în apă (Turceni de
sus, jud. Gorj).
Sau:
Fetele cari ar dori să le crească părul, trebue ca în ziua de Sf. Toader
să se scoale de dimineață, până nu se crapă bine de ziuă și să-și facă o
lăutoare cu scuturătură de fân ([onești, jud. Gorj).
In Muntenia fotele pentru ca să le crească părul, sau contra căderii
părului, întrebuințează o buruiană pe care o numesc areu{2}. Buruiana
aceasta o fierb în apă și cu lăutoarea se spală pe cap (corn. Gresia, jud.
Teleorman).
Sau:
Fetele se ung pe cap cu alifie făcută din coajă de plop, coajă de nucă
și untură de urs. Coaja de nucă și de plop trebue să lie arsă, făcută sg ură
și cernută printre sită părăsită (corn. Măgurele, jud. Teleorman).
Sau:
«In ziua de Sf. Toader toate fetele aleargă pe câmp după iarbă mare.
Din această buruiană fac un ceaiu cu care se spală pe cap, crezând că
prin această spălare o să le crească părul. Dacă fetele sau nevestele în
această zi nu s’ar spălă cu ceaiu de iarbă mare pe cap, au credința că
(1)	Iarbă mare = Omag, homeag, toae.
(2)	Areu =■• Alior, laptele-câinclui. Laptcle-cucului.
MEDICINA POPORULUI.
41
precum aleargă caii pe câmp, așa vor alergă în cursul anului părăsitele
(păduchii) prin părul lor.
Iarba mare se mai pune sub căpătâiul copiilor mici și în coșarul cailor.
Poporul crede că aceștia prin intervenirea Sfântului Teodor sunt scutiți de
moarte (1).
In Moldova fetele, pentru creșterea părului, fac lăutoare din scuturătură
de fân. Această scuturătură de fân trebue furată în dimineața Sfântului Toader
din ieslele cailor, și menită:
Toadere, Sân-Toadere,;
Da cosița iepelor,
Sa le crească fetelor.
Să crească lung ca ața,
Moale ca mătasa,
Și cosița fetelor
Să ’ntreacă pe-a iepelor.
Dacă cel ce fură fânul o un flăcău, atunci o întoarce;
Toadere Sân-Toadere,
Dă cel păr al cailor,
Să crească flăcăilor.
Să crească lung ca ața,
Moale ca mătasa,
Și părul flăcăilor
Să ’ntreacă pe-al cailor (3).
Unele babe învață pe fete, pentru ca să le crească părul pe tâmple, la
gene și sprâncene, să se ungă dimineața, înainte do a se spălă pe obraz,
cu scuipat (Măgurele, jud. Teleorman).
Sau :
Să se fiarbă în apă o ceapă crestată, cu sare și oțet; apoi cu lăutoarea,
făcută din toate acestea, să se frece pielea capului (Măgurele, jud. Tele-
orman).
Sau:
Fetele cari voesc să le crească părul, se ung în fiecare dimineață cu
păcură roșie (Momești, județul Bacău).
Sau :
înainte de a se clăti părul, după lăuțoare, să se ungă pe cap cu untură
proaspătă de porc; apoi să se șteargă părul cu un prosop aspru și să-l lim-
(1)	Gheorghc Popescu-Ciocănel, Adevărul, Buc. An. XV, No. 4538.
(2)	Menit = Predestinat, vrăjit, prezis.
(3)	Auzit dela baba Gatrina, la vie la Cătușa, com Filcști, jud. Covurluiu.
42
GR. GRIGORIU-RIGO
pezească cu apă călduță. înainte de limpezeală, să se ungă părul cu două
gălbenușuri de ou (jud. Bacău).
Pentru creșterea părului, unele fete mai dau pe cap gaz (Doftana, jud.
Prahova).
In privința creșterii părului mai găsim:
In noaptea de Sf. Toader, la miezul nopții se duc fetele în pădure la lo-
curile cunoscute unde crește Omanul, ducând cu sine pâine și sare, apro-
piindu-se dăruesc pâinea și sarea Omanului, punându-le la rădăcina lui și
descântând astfel :
Oman mare, domn mare,
Eu îți dau tic pâine și sare,
Ear tu dă-mi o coada dc păr mare.
Apoi sapă și scot rădăcina și acasă o fierb, și în zori de ziuă se spală
cu Omanul fiert pe cap (1).
Pentru creșterea părului se mai întrebuințează:
Alifie făcută din măduvă și fiere de vacă, fierte cu 3 mere crețcști și o
mână de cuișoare, la un loc. Se ung pe păr fetele în fiecare Sâmbătă seara
(corn. Islaz, jud. Romanați).
Sau:
Se spală fetele pe cap, în fiecare Sâmbătă seara, cu lăutoare din fiertură
de cânepă verde (jud. Suceava).
Sau :
Se fierbe borș cu foi de salcie verde, apoi se spală părul și se unge cu
unt proaspăt (jud. Covurluiu).
Sau :
Se fierbe un chile de coajă de nucă verde cu un sfert de chile de unt-
delemn. Se fierbe până se terciuește (2), până trece prin silă. Se mestecă
bine până se face ca o alifie, apoi se unge părul capului (jud. Covurluiu).
Sau:
Se fierbe, într’o oală nouă de lut, apă de izvor cu foi de nuc și sare.
Apoi se spală cu această lăutoare capul (jud. Covurluiu).
Sau:
Se cumpără dela spițărie ca de 50 de bani lemn de Panama, se fierbe
la un loc cu un chilogram de vin vechiu, alb, apoi dimineața sau seara se
unge părul capului (Galați, jud. Covurluiu).
Notă. — Descântec pentru creșterea părului găsim unul publicat in Apărătorul Sănă-
tății, an. II, pag. 85.
(1)	Sim. Mangiuca, De însemnătatea botanicei romanești,
(2)	Tcrciucștc = Se moaie, sfarmă, amestecă.
MEDICINA POPORULUI.
43
COLEȚH.
Bolnavul de coleți are svârcoleli prin burtă, și-l taie o diarie (1) de nu
poate sta o clipă locului.
Boala-i cunoscută mai mult în spre Muntenia. Totuș sub altă numire
(diaree, treapăd, etc.) această boală bântue și prin celelalte părți ale terii.
In Moldova unele babe dau bolnavului de coleți ca să bea ceaiu de mintă
creață (2) sau în lipsa acestei plante, se dă bolnavului și ceaiu de mintă
broaștei (3). Cu folostina (4) ceaiului se face o oblojeală și se dă bolnavului
să o puie la pântece (jud. Putna).
Sau:
Se râșnește cafea prăjită, se pisează crohmala (5), se pun toate la un
loc într’o ulcică cu apă rece, se amestecă cu un fus și se dă bolnavului
să bea (jud. Bacău).
In Muntenia unele babe spun celor bolnavi de coleți să puie într’un pahar
puțină cenușă. Apoi iau o ramură de pelin și descântă:
Coleți boricoși (6),
Coleți câcăcioși,
Coleți din somn,
Coleți din sfinte,
Coleți din culcare,
Coleți din mâncare,
Ca șarpele se făcea,
La buric se ’ncolăceă,
Mațele le turbură,
Și inima lui... cutare i o ’ncleștă.
11 țipă și cherăiă (7)
Sfânta Maria auziă,
De mâna drcapta-l luă.
La baba... culare-l ducea,
Cu pelin ii descântă,
Coleții
Cu ccnușe-i omora
Din mațe,
Din ficați,
Din chietura buricului,
Din fața obrazului,
Din crierii capului,
Din popasul (8) nasului (9).
După descântec, baba dă bolnavului cenușa s’o bea cu apă neîncepută,
iar pelinul i-1 leagă la buric.
(1)	Diarie — Colici, treapăd, a nemțească (în Moldova).
(2)	Minta-creață = Izmă creață.
(3)	Minta-broaștei = Izmă broaștei.
(4)	Eoloștină = Drojdie, borhot (Oltenia), rămășiță.
(5)	Crohmala = Scrobeală.
(6)	Boricoși = Borit, boricoși, cu vărsături.
(7)	Cherăiă = Țipă (Oltenia), strigă, văită.
(8)	Poposul = începutul, vârful.
(9)	Comunicat de d-1 G. Resslelz, cules dela baba Voica din comuna Măgurele, jud.
Teleorman.
44
GR. GRIGORIU-RIGO
Sau :
Se face bolnavilor cafea neagră cu zahăr puțin. Se pune în cafea scrum din
lulea sau cenușe dela o țigară de foi, ceară roșie de pe scrisori, cretă rasă,
rom și zeamă de lămâie. Amestecate toate bine la un loc,—se dă bolnavului
să bea de 3 ori pe zi (jud. Teleorman).
Sau:
Se fierbe rădăcină de muștar în vin. Se dă bolnavului ca să bea dimi-
neața și seara ; altele fierb în vin făină de neghină și dau bolnavului să bea.
Se mai dă bolnavului să mănânce brânză de oi (jud. Romanați).
In Oltenia, de coleți, babele râcâie pământ ars din vatra focului, pun în
aiasma (1) și dua bolnavului ca să bea. (jud. Gorj).
Sau :
Rade hrean, pisează usturoiu și le amestecă în oțet de vin. Amestecul
acesta, întins pe cârpe subțiri, îl pune celui bolnav în creștetul capului
(corn. Turcenii de sus, jud. Gorj).
Dacă bolnavul are coleți cu sânge, atunci baba fierbe într’o ulcică urmă-
toarele buruieni: Flirturi de arțar (2) sau spelejoară (3) cu rădăcină cu tot,
iar zeama o dă bolnavului să bea. Din ce rămâne, face oblojeală și pune
la buric (jud. Gorj).
DALACUL.
Numai babele meștere, bune descântătoare și mai mult cele de prin Mun-
tenia știu descânta de dalac.
Dalacul (un fel de bubă neagră, rea, periculoasă, din care cauză multe
babe descântă bolnavului ca la buba) este la om ceea ce i cărbunele la animale.
Omul se umple de dalac dela vite bolnave de această boală, atingân-
du-se de bale, muci și chiar de perii lor. Sau se poate ca o muscă să fi
supt din sângele unei vite bolnave de dalac și pe urmă punându-so pe mâini,
pe față, etc., se umple și omul.
De dalac unele babe descântă cu un cuțit, cu un pislomic{V) și un fir de
mătură, în apă de izvor și cu tămâie dela Bobotează. Cu apa descântată se
stropește bolnavul la dalac, iar restul de apă se aruncă pe un par sau po
un câine (Păușești, jud. Vâlcea).
Sau:
Se descântă în rachiu de drojdie, cu un fir de mătură și cu o cruce.
(1)	Aiasma = Aghiasmă.
(2)	Fluturi de arțar = Gogoși, flori de arțar, arciar, ațar. Acer platanoides.
(3)	Spetează = Spetează, sinisă, țipirig. Junsas effusus.
(4)	Pistornic = Cruce mică; în Oltenia asemenea cruci se găsesc mai la fiecare casă.
MEDICINA POPORULUI.
45
Din rachiul descântat să dă bolnavului să guste, iar cu restul să spală da-
lacul (Măgurele jud. Teleorman).
In Oltenia, parte din babe pun deasupra dalcmihii foi de nuci sau fierb
rădăcină de dcdac^l) în lapte dulce și pun la dălac să dea îndărăt (Turceai,
jud. Gorj).
Sau:
Se amestecă la un loc usturoiu, iarbă de pușcă și pucioasă, descântându-se.
Tu, bubă soră cu ciuma,
De boala înveninată,
De ciracul lăsată,
Să te topești,
Să te isprăvești,
Să fugi în pădurile
Părăsite,
In văile
Nclocuite, —
Nu înjunghia.
Nu încuțită,
Că pe... cutare l-oi lăsă,
Curat,
Luminat,
Ca argintul strecurat,—
Și buba negoriei (2)
Cu mâncărime,
Cu usturime,
Din vânt turbat, —
Pe pustiu lăsat,
Iar tu clălace,
Iați-1 drace,—
Cu piatră,
Cu pucioasă^
Cu praf de pușcă
Te-oiu învenina,—
Cu usturoiu
Te-oi ustură,
Din trupul... cutănua
Te-oiu depărta, —
Iar... cutare curat să rămâie,
Și în mila Domnului să fie (3).
După descântec babele ung, cu usturoiu, iarbă de pușcă și pucioasă, o foaie
de vilă sau de alun și o pun la dalac.
Unele babe învață pe cei bolnavi de dalac, dacă cumva dalacul le-a ieșit
la deget, să bage degetul bolnav repede, de 3 ori, într’o oală cu apă clo-
cotită. Ori săd bage repede în curul unei vaci, după ce s’a băligat, (Baba
Mozoloaia, Măgurele, jud. Teleorman).
Notă. — De dalac găsim două descântece publicate în Materi aluri folldoristice, voi. I,
pag. 600—GOI. Un descântec publicat în revista de folklor Șezătoarea, Fălticeni, an.
VIL No. 4, pag. 56, și un descântec în Medicina populară de Dr. lonescu, pag. 417.
DAMBLAUA SAU DAMLAUA,
De dambla se trezește omul într o bună dimineață cu o mână sau cu
un picior luat: ori mâna dreaptă și piciorul stâng, ori mâna stângă și pi-
(1)	Dalac — Aișor, bobită, bobițadupului, măruldupuluit poama-vulpei răsfug,
(2)	Negoriei = Neaga, îndărătnică, se ține scaiu, nesupusă.
(3)	Comunicat do dd Bărbulcscu, elev la Școala de meserii. București,
46
GR. GRTGORÎU-RIGd
ciotul drept, ori numai o mână sau un picior, ori și mâna și piciorul drept
sau stâng.
Bolnavul nu mai simte mâna sau piciorul, sânt moi, n au vlagă în ele
și nu le mai poate mișcă de fel ; ba de multe ori îi iea și gura— fie pe
pustiu !
De dambla se descântă mai mult în Moldova. Tot în Moldova îi și ble-
stemul :
— Of, păll-te-ar damblaua să te pălească ! Cum mai pălit tu pe mine...
E vorba de bătaie; în special femeile blestemă.
Babele spun că bolnavul de dambla trebue să li călcat în ceva aruncături
ori că e pocit din Iele.
Dacă damblaua e ușoară, atunci se freacă bolnavul pe mâini, pe tot
corpul, cu spirt de mnforă, cumpărat dela spițărie, și se învelește apoi cu
o flanelă ca să nu răcească (Filești, jud. Covurluiu).
Când se bănuește că bolnavul a călcat cumva în niște aruncături, făcături
de rele sau alte boscoade(1) băbești, atunci i se hitoarce bolnavului de dă-
tături; dacă însă damblaua se bănuește că ar fi provenit din Te^ atunci se
iea, până nu răsare soarele dimineața, apă neîncepută și se pune înfrTm vas
de pământ. Se fierbe apoi leuslean^ velnis și slobonov la un loc, descân-
tându-se:
Voi Ielelor
Mă-iestrelor^
Stăpânele
Vântului,
Doamnele
Pământului,
Ce prin văzduh umblați,
Pe valuri de mări căleați,
Vă duceți în locuri depărtate,
In băltoage neumblate,
In neagra pustietate...
Unde popă nu toacă,
Unde fată nu joacă, —
Să mergeți,
Să vă duceți
La vântu turbat
Unde ciocârlie nud, —
La gura vântului,
La târla pământului...
Să ieșiți,
Din mână,
Din trup,
Din nas,
Din obraz,
Din picioarele... cutăruia
Ridicați-vă,
Mergeți,
Ușor ca fulgul,
Ușor ca fumul,
Și dați ... cutărui sănătate;
Că Mihail și Gavril
Cu foc v’o arde,
Cu sabia v’o bate ...
Să ieșiți,
Să mergeți
Pe pustii
Unde popă nu toacă,
Unde fată nu joacă,
Unde ciocârlie nu-i...
Să pieriți,
Sa răspieriți,
Să vă risipiți
(1)	Boscoade = Vrăji, farmece, făcături.
MÎWÎCINA POPORULUI.
4?
Iar ... cutare sa rămâic
Curat,
Luminat,
Cum maica Precistă La lăsat (1).
După descântec se spală bolnavul și se trage pe mâini și pe picioare,
cu lăutoare făcută din buruienile fierte la un loc.
Sau :
In cea dintâi Duminică ce cade după boală, bolnavul de dambla trebue
fie dus la biserică și când o începe popa să slujească leturghia, să cadă
]a sfintele daruri. In aceeaș Duminecă sau sărbătoare, bolnavul trebue să
cadă de 3 ori: în față, la mijlocul bisericii și în fala altarului, când popa
slujește de 3 ori peste bolnav, având în mână sfintele taine (Galați,județul
Covurluiu).
Sau:
Bolnavul trebue să scoată 9 părticele (2), în 9 Vineri când slujește popa
(corn. Filești, jud. Covurluiu).
Notă. — Gn descântec de dambla găsim publicat în Fragment din istoria medicinel
la Români de d l Wderian G. Negrescu, publicat în Apărătorul Sănătăți^ an. I (1891—
92), No. 5.
DEGERĂTURA.
De degcrălură nu se descântă, însă babele învață pe bolnavi fel de fel
de leacuri, cari mai de cari mai tămăduitoare.
Omul degeră la picioare, mâni, nas, urechi și chiar tot; dacă degerătura
e mai ușoară, atunci se roșește pielea, se umflă și bolnavul simte mâncă-
rime pe partea bolnavă. De multe ori pe locul degerat se fac niște bășicuțe
mici, crapă, se fac niște răni mari, apoi cade și deget, și picior, și mână
și tot ce-i degerat.
La degerătura, babele învață pe bolnavi să puie o foaie de varză verde?
unsă cu lumânare de seu (Moinești, jud. Bacău).
Sau :
Să puie bolnavul pe partea degerată foi de varză acră ; foile să fie schim-
bate des (Letca, jud. Bacău).
Sau:
Să puie pe locul degerat fiere de porc cu varză acră (Văleni-de*Muntej
jud. Prahova).
(1) Auzit dela moș Gheorglie Bobaru, bariera Brăilei, Galați, jud. Covurluiu.
(2)	Părticele — Anafora, nafora care o slujește popa.
48
GR. GPJGOmU-RlGO
Sau:
Dacă cineva a degerat la mâni ori la picioare, să iei o parte de moare (1)
de curechiu și două de uleiu de in; să le scuturi (amestici) bine, până se
va face ca o alifie, cu aceasta se unge o petică de olandă și după ce s’a
spălat cu apă caldă, se pune pe locul degerat, schimbându-se de două ori
pe zi, până se vindecă (2).
Sau:
Se pun la degerătură foi de curechiu și unge cu untură de vulpe (jud.
Bacău).
Sau:
Se leagă la degerătură fasole fiartă făcăluită (3), (jud. Patria).
Sau:
Se unge degerătură cu imtdenafl în fiecare zi de 2 3 ori, până se vin-
decă (jud. Suceava).
DEOCHIUL.
Toate babele și aproape toate femeile, ba și bărbații, știu descântă de
deochiu. Deochiul e boala cea mai răspândită în popor. Boală nervoasă ce
orice om o poate căpătă ușor.
Orice durere strașnică și mai cu seamă durerea de cap, în popor e cre-
dința că-i boală de deochiu. Aceste dureri, în orice parte a corpului, cu
deosebire la cap, poate să vină din cauza durerii pieptului, poate din pricina
ficatului (4), poate din cauza supărării, poate din lipsă de sânge, poate din
cauza muncii, oboselii, umbletului mult, poate din pricina reumatismului,
sau poate din cine știe ce boală periculoasă ce are să vie mai în urma
durerii de cap. Această boală poate să mai provie — dacă întoarcem deochiul
și pe altă foaie — din hipnotism, autosugestie^ credință, superstiție, etc.
Când cineva e bolnav de deochiu, îl doare capul cumplit, e năuc de cap,
îi huiesc (5) întruna urechile, nu poate mânca, are vărsături și o slăbire
în tot trupul. Boala provine din multe cauze, dar mai ales din privirea
celor întorși dela țâță (6). Se deoache copiii frumoși cărora mamele nu
(1)	Moare = Zeamă de varză.
(2)	Dr. Leon, Istoria nat. med. a pop. român.
(3)	Făcăluită = Sleită, bătută, amestecată.
(4)	Ficat = Mai u, în Moldova.
(5)	Huiesc = Vâjâie, sună.
(6)	întors dela țâță e acela care, înțărcat odată, maică-sa îi dă a doua oară țâță peste
3- 4 zile, când se îmbolnăvește.
MEDICINA POPORULUI.
49
le fac benchiu (1) în frunte, sau vacile grase, mândre și pulpoase, cărora
li se leagă o cordea (2) roșie spre a 11 ferite de deochiu; caii frumoși, vi-
țeii grași, ele. De deochiu se tămăduește bolnavul (om sau animal) prin
descântec de deochiu. Cei bolnavi de deochiu se lecuesc astfel: Se iea apă
neîncepută, se sting în ea 3 grămăgioare de câte 3 cărbuni aprinși și apoi
se descântă în vas cu un cuțit. Dacă în timpul descântecului baba cască și
cărbunii cad la fundul vasului, netăgăduit bolnavul e deochiat. Cu apa
descântată bolnavul se spală pe la ochi, pe frunte, pe piept, etc. și după
ce a băut de 3 ori, restul se svârle ori pe un câine, ori pe un par, lă-
sându-se vasul în care s’a descântat în el până a doua zi. Unele descântă-
toare toarnă din apa descântată și la țâțâna (3) ușii (4).
D. loan Bârna, învățător în Vaca lângă Brad, comitatul Hunedoarei (Un-
garia), ne scrie de deochiu următoarele :
De deochiu sau «sositul» joacă mare rol la poporul român. Și încă această
boală poate să-l ajungă (poate să-i sosească adică) nu numai pe un om sau
un dobitoc, ci chiar și pe un lucru neînsuflețit, de ex. : O moară e deo-
chiată, când se strică din «chiar senin» sau când începe a nu mai umblâ
bine, o violină, când începe deodată a nu mai cânta frumos, o luleâ când
începe a nu mai arde, ș. a. m. d. Și se înțelege că și obiectelor deochiate,
ca și oamenilor, li se descântă. Poate însă să fio ferit de deochiu omul sau
obiectul sau vietatea, care poartă un ciucur roș. Oamenii mai poartă, ca să
fie feriți de acest necaz, și un cățel de aiu (5) în sân, sau «mărgeaua vân-
tuhih cusută de pălărie. Mărgeaua vântului (6) se poartă și în contra «vân-
htrilor».
Deochiul este o boală, care provine dela un om «rău la ochi» adică dela
un om, care e strigoiul} în vieață. Toți strigoii sunt deochitori; deochiatul
se întâmplă ușor: Dacă un om-strigoiu vede o fată frumoasă gătată (8) frumos
d. e., sau un fecior, sau o vacă frumoasă, etc. și se miră frapat de frumu-
sețea ei, fără să-și «aducă aminte» și să scuipe zicând : «nu te-ai deochiă...
(1)	Benchiu = O pată neagră făcută în fruntea copiilor mici cu cerneală, tină ori fu»
nigene, ca să nu fie deochiați de cei ce i-ar vedea.
(2)	Cordea = Panglică, fâșie.
(3)	Țâțână — Balama.
(4)	M. Lupescu, rev. Șezătoarea, Fălticeni, an. I (1892), No. 1, pag. 15.
(5)	Aiu — Usturoiu.
(6)	Mărgeaua vântului E o conglomerație de țevi mici, așezate unele lângă altele,
ce sunt făcute de ceva omide și așezate pe frunzele păduceilor.
(7)	Strigoiu = Moroiu. Strigoii după moarte sunt toți strigoii în vieață, adică oamenii,
cari până trăesc se prefac când voesc fel de fel de jigănii, d. e. iepure, vițel, etc, sug și
laptele dela vaci și se duc apoi la «Rotunclu» în Banat, pentru a luptă cu strigoii.
(8)	Gătată = Gătită, împodobită.
Analele U. R.- Toni. XXX. - -M	Secț. Literare,
4
50
GR. GftlGORIU-RIGO
că frumoasă ești»... Dacă o vede, zic, și să miră, aceea numai decât să deoache
îndată i se face rău, i se învârtește înaintea ochilor, cade jos și de multe
ori chiar moare—atunci numai decât trebue descântat. De multe ori vine
mai târziu deochiul, d. e. o fată, un fecior, numai după ce s’a întors acasă
dela joc, începe a i se face rău, etc,..
Dacă se deoache o vacă și dacă stăpânul vacii numai decât silește pe
strigoiul ce a deochiat-o să-i scuipe de 3 ori în gură, vaca se vindecă numai
decât; aceasta în unele locuri se tace și la om. Dar ca totuș omul să se
apere întru câtva de deochiu, pe lângă că poartă ciucur roș, aiu în sân..,
când vede că se întâlnește cu un om «rău la ochi» dacă nu-i poate fugi
din cale, trebue să zică necontenit în gândul său : «Spurcu-ți ochii !» Va
să zică să-și descânte astfel sie-și. Dar se poate întâmplă, așa mai rar, să
deoache și unul care nu e tocmai rău la ochi, sau poate nu se știe nici
el singur de atare, și așa ca să excludă orice primejdie, toți oamenii când
admiră ceva frumos, au obiceiul de a scuipă și a zice totodată; «Nu sar
deochiă» sau «nu-i fie rău». De ex. : «Vai da frumos e, nu sar deochiă !»
Prin aceasta e ferită orice primejdie. De multe ori unul rău la ochi te
deoache, sau îți deoache o vită, sau moara, etc. și cu voie, din oarecare
răsbunare. Și așa apoi din cauza astei credințe, o mulțime de dușmănii și
de răsbunări se întâmplă între oameni. S’a întâmplat să ajungă oamenii,
chiar și pe la judecătorii, pentru deochiare. In fiecare comună îi știu oamenii
pe strigoi, adică pe oamenii sau femeile rele de ochi. Și oamenii aceia, adică
strigoii, toți au și coadă cât de cât, adeseori și de o șchioapă de lungă. De
multe ori se întâmplă că deochindu-i unul cuiva o vacă d. e., stăpânul
—poate mai târziu, dacă a murit vaca,—îi zice strigoiului : «No! (1) Nicolae,
bată-te amaru, îmi deochiași tu vaca mea, îi mâncași inima» sau scurt,
«îmi mâncași vaca!» că se credo că atunci, când se deoache, strigoiul îi mă-
nâncă inima numai prin privirea sa. Atunci omul strigoiu răspunde—sa în-
tâmplat—: «Apoi iartă-mă că nici eu nu vrusei. Ce să fac și eu dacă’s
așa, dacă m’a bătut Dumnezeu să fiu așa !»
Și deochiiil sau sositul este o boală foarte grabnică, care cu nimic în
lume nu se vindecă decât numai cu descântece. Bolnavului de deochiu i
se descântă:
Doamne ajută cui pohibesc,
Tatăl cel sfânt și ceresc
Să de leacul!
Mergând... cutare p’o cale,
P’o cărare,
Se ’ntâlni cu 9 strigoi
9 moroi,
In cale, —
Și să mirară,
Și se minunară,
(1) No — Iacă, iată, na!
MEDICINA POPORULUI.
51
Și-l deochiară,
Și inima i-o mâncară,
Și sângele i-1 subțiră.
Și capu i-1 rupțiră.
Nouă strigoi,
Nouă moroi !
Nu-i rupeți capu,
Nu-i ciontați(\) veacu,
Nu-i luați mintea,
Nu-i luați puterea,
Nu-i mâncați inima,
Și plămânile
Și rărunchii ;
Nu-i sugeți sângele,
Nu-i rupeți capu,
Nu-i don tați veacu, —
Că vă voiu tăia,
Și vă voiu împunge,
Și vă voiu frige,
Cu puterea lui Dumnezeu
Și cu-a maicei Precista
Amin !
La descântat se procedează așa: se iea un vas, o ulcică mai cu seamă,
cu «apă mergătoare» adică din râu ori părâu. Mai cu leac e însă apa din
stropii dela piatra morii. In ea se tot sloboade câte un jar (2) cu mâna,
nu cu cleștele sau altceva, și după fiecare jar slobozit în ulcică se taie apa
cruciș cu un cuțit sau cuiu de aramă, descântându-se ca mai sus. Apoi baba
face cruce cu dunga palmei peste ulcică și din când în când o astupă la
gură. Trei oameni de 3 mame e de trebuință ca să arunce fiecare de 3 ori
câte un jar în ulcică la porunca babei, căci numai atunci e cu leac. Cu cât
ține (3) mai tare și mai lung în ulcică cărbunii, când ajung în apă de se
sting, și cu cât se așează la fund, cu atât bolnavul e mai tare deochiat și
primejdia—se înțelege—mai maro, iar baba—natural — mai îngrijată. Cel
deochiat, apoi, bea de 3 ori din apa aceea descântată, apoi cu o parte din
ea se spală pe la frunte și pe unde i se pare că simte dureri, iar apa ce
rămâne —căci trebue să rămâie în totdeauna—trebue să o arunce pe o mâță,
pe un par sau pe un câine, că «așâ-i bine și cu leac». Din apă mai aruncă
în strașina casei și pe la țâțâna ușii, iar cărbunii din apă îi pune din nou
pe foc ca să învie, că atunci îi trece bolnavului. La o vita deochiată i se
toarnă de 3 ori pe gură, pe țâțe, uger, etc., iar obiectul deochiat se spală
cu apă.
In Oltenia babele descântă deocliialuliii (4) cu trei pietricele în apă ne-
începută și îl afumă cu floarea soarelui (Turceni, jud. Gorj).
Sau:
Se pune celui deochiat o lingură în brâu. Apoi să descântă în varză,
muguri de salce, miere și aluat; se amestecă toate bine și să dă deochia-
(1)	Ciontați == Ciunt, ciuntiți, o parte din veac, rupeți.
(2)	Jar = Cărbune aprins.
(3)	Țiue = Piue, sfârâe.
(4)	Deochiatul în Oltenia e cunoscut mai mult sub denumirea de	însă
sunt localități unde babele descântă și de deochiu și de soare sec.
52
GR. GRIGORIU-RIGO
tului să iea de 3 ori dimineața, de 3 ori la prânz și de 3 ori seara, pe o
surcică (Stolojani, jud. Gorj).
Sau:
Se descântă bolnavului și cu frigărui de fier, înroșite în foc și apoi știm
gându-se în apă neîncepută; se dă din apă să bea cel bolnav, iar ce mai
rămâne o aruncă pe un gard, câine, mâțe, etc. ([onești, jud. Gorj).-
In Muntenia unele babe descântă copiilor mici cu căiță (1) în vin, în
care vin se pun semințe de măr, de păr și de gutuiu (Măgurele, judelui
Teleorman).
Sau:
Se descântă cu ramură de salcie verde în apă, în care sau stins 3 cărbuni
pentru cele 3 nume de deocheturi. Cu apa descântată se stropește cel deo-
chi at pe frunte și i se dă să guste de 3 ori din ea. Restul de apă se aruncă
pe un câine (Mănăstireni, jud. Vâlcea).
Sau:
Se descântă bolnavului cu fir de busuioc și cu o cracă de salcie verde
în apă neîncepută. Apa descântată să bea și se stropește pe frunte cel
deochiat și se zic cuvintele:
Stropii au sărit,
Deocheatul dela... cutare
A fugit.
Restul din apa descântată se aruncă pe un gard. (Roșiori-de-vede, jud.
Teleorman).
Sau:
Ca s. nu se deoache copiii, se obișnuește în Moldova ca să li se facă
de mar de lor un benchiu^ în frunte cu fină(3) de pe talpa papucului sau
a cioboțeLdor (jud. Bacău).
Sau:
După cd se descântă bolnavului de 3 ori, se mai zice și Tatăl nostru dt>
3 ori (corn, Filești, jud. Covurluiu).
De altfel obiceiurile și descântecele întrebuințate la dedeochiu variază
după sate, după babe și după «câte bordeie atâtea obiceie».
De deochiu se descântă:
(1)	Căiță este, după cum spun babele, o pieliță subțire și păroasă care se găsește la
unii copii pe cap în momentul nașterii. Babele sau baba care-i la patul lăuzei, iea pielița
aceasta bună de leac și numită căiță, fărăafi văzută de cineva. Copiii născuți cu căiță
sunt strigoi și cei mai periculoși deochitori.
(2)	Benchiu=O pată neagră făcută de noroiu sau cafea în frunte sau pe obraz»
(3)	Tină —Noroiu, urmă de pe papuc sau cioboțică, în Moldova.
MEDICINA POPORULUI.
Păsărică pcstricioară,
Sai clin piatră ’n pietrișoara,—
Daca o li... cutare
Deochiat de femeie,
Să i crape țâțele
Să-i curgă laptele,
Să-i moară copilu de foame,
Sa se mire lumea do ea,
Cum s’a mirat
Și ca do... cutare
Când l-a deochiat. —
Dacă o fi... cutare
Deochiat de fată mare,
Să-i cază părul,
Să se mire lumea de ca,
Cum s’a mirat și ea de... cutare,
Când l-a deochiat.—
Dacă o li... cutare,
Deochiat de rumân(i),
Să-i crape boașele
Să-i curgă pisatul,
Să se mire lumea de el,
Cum s’a mirat
Și el de... cutare,
Când l-a deochiat. —
Sau:
Păsărică eu coada retezată
Calcă ici,
Calcă colea,
Crcpe ochii cui l-a deochiat; —
Câmpu să plesnească
De deochetură să se izbăvească. (4)
Da de o li d3 fată marc,
De o li de femeie,
Să-i plesnească țâțele,
De deochetură... cutare
Să rămâie... cutare
Curat,
Luminat,
Ca steaua din cer,
Ca rouă din câmp.—
Deochi torilor,
Kâmuitorilor (2)
Să vă duceți
Unde popă nu toacă,
Unde secure n’o sună,
Unde câine n’o lătra,
Unde cocoș n’o cântă, —
Că vă așteaptă
Cu mese întinse,
Cu făclii aprinse
Că... cutare nu știe
Să vă aștearnă,
Să vă culce, —
Și să rămâie
Curat,
Luminat,
Ca argintul cel curat,
Ca steaua din cer, '
Ca rouă din câmp (3).
Să izbândească. (5)
De o li de moroaică,
Do o li de strigoaică, —
Ochiu să-i plesnească,
Cutare... de deochetură
Să izbândească, —
De o fi de om,
Să-i plesnească boașele
De deochetură
Să izbăvească... cutare (6).
(1)	Rumân = Român, om.
(2)	Râmnitor = Doritor, poftitor, cu râvnă, râvnesc.
(3)	Cules dela baba Rada Islăzeanca din Islaz, jud. Romanați.
(I) Izbăvească = Mântue, isprăvește, curăță.
(o) Izbândă, izbândească = Reușit, reușească. Credem că acest cuvânt să aibă un alt
înțeles, poate izbăvească și se poate să li fost cules greșit, sau să li fost greșit pro-
nunțat de descântătoare.
(6) Comunicat de d-1 Ștefan St. Tuțcscu și cules dela Ilinca Niță din comuna Catane,
jud. Dolj.
54
GR. GRIGORIU-RIGO
Sau:
S’a sumicat (1),	Pe cer că-i sburâ,
S’a mânicat (2) cutare,	Sânge din inimă i-a pică,
Pe cărare c’a plecat	Pe piatră c’a pică,
Și l-a întâlnit:	Piatra ’n patru bucăți,
Intâlnelile,	i	A. crăpă;
Deochetorile,	Crape ochiu
Fermecătorile,	Cui a deochiat pe .. . cutare.
Pocelile,	De l-o li deochiat vântu,
: Cu mânecile suflecate,	Să-i crape calu.
Cu poalele ridicate,	i	De l-o fi deochiat câmpii,
Cu mâinile întinse.	Să i se usuce iarba.
Cu fețile aprinse;	De l-o fi deochiat codru,
Cutare... s’a uitat,	Să-i pice frunza.
Trupu i-a înfiorat,	De l-o li deochiat om,
Puterea i-a luat,	Să-i crape boașele,
Maica Domnului din cer s’a uitat,	Să i curgă pișatu.
Pe scară de argint s’a lăsat,	De l-o li deochiat femeie,
De mâna dreaptă l-a luat:	Să-i crape țâțele,
— Nu te văi ta,	Să-i moară pruncu.
«Nu te olecăi (3).	De l-o fi deochiat fată,
«CurâncT și degrabă,	Să-i crape ochii,
«Păsărică albă	Să-i rămâie scăfârliile (
«Cudalbă,	Sa se ouă ciocârliile.
«La... cutare aleargă	Deochiu de om,
«Și iai :	Deochiu de femeie,
«Dediochiu,	Deochiu de fată,
«Intâlnelile,	.	j	Deochiu să iasă,
«Pocclile	Sâ nu rămâie de leac,
«Și fermecătorile.	Nici cât un lir de mac
Sau:	
La cea răchită,	•	Stinge focul.
Răsărită,	Cel de foc
Este-o fată prăsădită	Stinge dedeochiul
C’un ochiu de foc	Dintre ochii... cutăruk
Și unu de apă.	Capră neagră
Cel de apă	In chiatră o călcat,
(1)	Sumicat = Sculat.
(2)	Mânicat = De dimineață, de mânicate, în Moldova.
(3)	Olecăi — Plânge.
(4)	Scăfârlie = Craniu, vârful capului, în Moldova. Aici
tatea de orbită, gaură, cavitatea ochiului.
(5)	Comunicat de dd T. Cojan, Focșani, județul Putna,
însă pare a avea însemnă-
MEDICINA POPORULUI.
55
Chiatra ’n patru o crăpat
Așa să crăpi ochii cui o deochiat.
Di la ci diochet vântu,
Să-i chice calu.
Di la ci diochet gardu,
Să-i chice proptelele.
Di la ci diochet bărbat,
Să-i crapi boașele
Să-i curgă chișătu.
Di la ci diochet femeie,
Sau :
A fost un tată mare,
A luat un topor mare,
A tăiat un lemn mare,
Dela o pădure mare.
A făcut o mănăstire mare
Cu 9 uși,
Cu 9 altare, —
In altarul cel mare
Ședea Maica Precisla.
La toate cărțile cetiă,
In toate părțile priviă
Și cetiă
Carte mare,
Carte mică,
Carte milostivnică.
O fiul meu,
O liul tău,
Ca pe sfanțul Dumnezeu —
De văzut nu-1 vedea.
De patima lui grea,
Greu auziă.
Maica Prccista a plecat
Cărare pe cărare
Ca să caute pe fiul său Sion
Ca pe sfântul Dumnezeu, --
A întâlnit o salcie, sălcioară,
Salcia s’a plecat.
Maica Precista-a trecut
Și-a binecuvântat :
Salcie-sălcioară,
Bisericile fără tine
In ziua do Florii,
Să-i crăpi țâtili,
Sa-i curgă laptili,
Di la ci diochet fată mare,
Sa-i chice păru,
Să-i crăpi pulpili
Și... cutare să rămâie
Curat,
Luminat,
Cei Dumnezeu ci l-o lăsat
Și cum maică-sa l-o făcut (1).
Să nu se afle. —
Maica Precista plecă
Cărare pe cărare,
Ca pe sfântul Dumnezeu,
Pe fiul său Sion să afle, —
Și-a’ntâlnit o broască, brosculiță :
O broască-brosculiță,
N’ai văzut pe fiul meu,
Pe fiul tău,
Ca pe sfântul Dumnezeu. —
O maică, maică Prccista,
Do văzut nu l-am văzut,
Dar de auzit
Do patima lui grea,
Greu am auzit.
O maică, maică Precista,
Și eu am avut 12 brosculițe,
Dar a venit,
Venit-a
O roată
For forată
Și mi le-a luat
Pe toate de-odată.
Atunci maica Precista
A binecuvântat;
In apă să naști,
In apă să mori.
Apă fără tine
Să nu se alle.
Maica Precista a plecat
Cărare pe cărare,
Ca pe sfântul Dumnezeu
(1)	Comunicat do d-1 S, Pricop și cules dela baba Sultana T, Chiriac din Roman.
56
GR. GR1G01MU-RIG0
Pe fiul său Sion să afle.
De văzut nu-1 vodcă,
Dar de patima lui grea
Greu auziă.
Iq poarta Irusalimului intră
Și pe fiul său vedea
Intr’un pahar mare de sânge
In sânge înotat,
De jidovi judecat.
Sau :
Pasăre albă,
Codalbă,
Din cer a sburat
Trei picături a picat:
Una de mir,
Una de vin,
Și una de venin.
Cine-a băut din mir
S’a sfințit,
Cine-a băut din vin
S’a îmbătat,
Cine a băut din venin
A crăpat.
Să crape calu vântului
Sau :
Trei surori a soarelui
Ce stau în poarta raiului
C’un ochiu de foc
Si unul de apă.
Cel de foc stinge pe cel de apă
Așa să se stingă
Deochiturile,
Sau :
Sub cea richilă
Răsădită,
Șade-o fată ’mpodobită,
Și maica Precista a zis:
O fiule, fiul meu,
Cum poți tu suferi,
Cum poți pătimi?
O maică, maica mea,
Eu dacă n’oi suferi
O lume n’ar trăi.
Și deochi ul... cutărut o pieri
Și s’o mântui (1).
Și hierca pământului
Și ochii cui a deochiat pe... cutare. —
Sub o salcie răsădită
Șade-o fată ’mpodobită
C’un ochiu de foc
Si-unul do apă.
Se întinse cel de apă
Ea cel de foc,
Și nu se stinse focul,
Ci stinse dedeochiul dela... cutare.
Ca să rămâie
Curat si luminat,
Ca argintul cel curat.
Cum Dumnezeu l-a lăsat(2).
Pociturile,
De prin toate chiotorile.
Să rămâie... cutare
Curat, luminat,
Ca aurul cel curat,
Ca argintul strecurat (3).
C’un ochiu de apă
Și unu de foc,—
Cel de apă
(1) Comunicat de Pauli na Vasiliu, Galați, jud. Covurluiu.
(2)	Comunicat de d-1 Th. Rădulcscu și cules dela baba Concioaia din corn Budcști.
jud. R,-Sărat.
(3)	Comunicat de d-1 Anton Caramlău din Botoșani,
MEDICINA POPORULUI.
57
Stinge pe cel de foc,
Așa sa se stingă deochiu
Din creierii capului,
Din auzul urechilor,
Din melcile obrazului,
Din sfârcul nasului,
Sa chiei,
Sau:
De o fi deochiat... cutare
De fată mare,
S’o lovească boala mare,
Să-i cadă cosițele,
Să rămână cu târcovele
Ca să râdă fetele. —
De o fi deochiată de voinic,
Să-l lovească târpia
Să-i plesnească boașelo
Să-i piară sămânțelc
Ca să se mire lumea de el
Cum s’a mirat și el de... cutare
De l-a deochiat. —
De o fi deochiat de Dumnezeu,
Maica Domnului aminte să-și aducă,
Leacul să-i aducă. —
De o li deochiat din sfinte
Din zile greșite,
Iar aminte să-și aducă
Leacul să-i aducă. —
De o 11 deochiat din drumuri,
Drumurile să părăsească
Iarbă verde, verde crească
Și.. cutare să se lecuească. —
De o li din fântână,
Să-i sece pâraele,
Soarele
Să-i ardă pietrele,
Sau:
Ieși deochiu
Cu pocitură,—
Ieși deochiu
Să răschiei
Ca spuma de Mare,
Ca rouă de soare, —
Să te duci prin munți
Negri,
Pustii,
înapoi să nu mai vii... (1).
Să fie de mirare în țară. —
De o fi deochiat de gard,
Gardului să-i cure nuiclele,
Să fie de mirare în țară
Cum s’a mirat el de... cutare. —
Păsărică înaltă,
Prea înaltă,
Țâști
In piatră nestimată!
Piatra să crape în patru
Ca să crape:
Moroii
Strigoii
Râmnitorii
Și deochetorii.—
De o fi deocheat de codru,
Codru să se ducă în sat,
Că nu e nici un păcat,—
De o fi deochiat din soare,
Să-i piară razele.—
De o fi din lună
Să-i piară luminile. —
Dumnezeu aminte să-și aducă,
Leacul să-i aducă,
Să i puie os la os,
Să-l facă mai frumos,
După cum a fost (2).
. (1) Comunicat de d-1 Vasile lonescu din I
(2) Comunicat do d l C. Popescu și cules
72 ani, din comuna Maglavitu, jud. Dolj.
Cu intâlnitură,
Ieși deochiu
Cu orbalț, —
.oman.
dela baba Constantina Gagiului, în etate de
58
GR. GRIGORIU-RIGO
Ieși deochiu
Prin sete,
Ieși deochiu
Cu roșață,
Ieși deochiu
Cu albeață
Sau:
Pe o rădăcină de corn
Șeade o fată de domn
Cu un ochiu de apa
Și unu de foc:
A sărit cel de apă
Și a stins pe cel de foc,—
Așa să se stingă deochiu
Din ochii... cutăruia,
De o fi deochiat de bărbat,
Să-i crape boașile,
Să-i curgă pișatu. —
De o fi deochiat de fată,
Să-i curgă cosițele. —
De o li deochiat de femeie,
Să-i crape țațele,
Să-i curgă laptele,
Să-i moară pruncu de foame, —
Dedeochiu prin vânt,
Dedeochiu prin pocitură,
Dedeochiu prin trohnă,
Dedeochiu de bărbat
Cu ochi albaștri,
Dedeochiu de bărbat
Sau:
Păsărică albă,
Cudalbă,
Sboară ’n cer,
Sboară ’n pământ, —
Pici în piatră
Năstrăpiatră (3).
Piatra ’n patru o crăpat,
Așa să crăpi ochii
Care o diochet pe... cutare.
Din creierii capului
Să ieși și să pleci
In văi adânci,
In pustii,
Înapoi sa nu mai vii(l).
Cu ochi negri,
Dedeochiu de femeie
Cu ochi albaștri,
Dedeochiu de femeie
Cu ochi negri,
Dedeochiu de fată
Curată
Și frumoasă,
Dedeochiu de 99 feluri,
Dedeochiu de 99 chipuri,
Ieși din creierii capului,
Din vederile ochilor,
Din toate încheieturile,
Din trupu... cutăruia, —
Si să rămâie
Curat,
Luminat,
Ca Maica Domnului ce l-a lăsat,
Ca soarele in senin
Amin,
Cuvintele mele
Să fie toate deplin (2).
Să pieri,
Să răspieri;
Să-i iese din cap,
Din crieri,
Să se ducă
Prin munții negrii,
Prin pustii
Amin (4).
(1)	Comunicat de dl Vasile lonescu, atelierul C. F. IL, com. Pașcani, jud. Suceava.
(2)	Auzit la I. Grigoriu dela Ilinca din cătunul Satu-Nou (Domnița Mariaj, jud. Bacău.
(3)	Năstrăpiatră = Para-piatră, răspiatră, mai mult ca o piatră, cu putere miraculoasă.
(4)	Comunicat de d-1 Vasile lonescu, com. Pașcani, jud. Suceava.
MEDICINA POPORULUI.
59
Sau:
Ieși deochiu Dintre ochi.	Să-i moară calu. Dacă o fi de femeie,
Că te-ajunge o vacă neagră	Să-i crape țâțele,
Cu coarnele să te spargă,	ș	Să-i curgă laptele,
Și te-aruncă peste Mare	1	Să-i moară copilu de foame
In pustiu,	Dacă o fi de fată
In depărtare, —	Să-i cază cosițele,
Acolo să mori,	Să rămâie cheală.
Să pieri,	Dacă o 11 de voinic,
Ca ziua de ieri.	Să-i crape boașele
Și ochii cei deochiați	Și... cutare să rămâie
Să rămâie curați	Curat,
Luminați,	Luminat,
Ca steaua din cer,	De boală scăpat
Ca rouă din câmp. —	|	Și dela Maica sfânta Mărie
Dacă o fi... cutare Deochiat din vânt,	i	Leac să-i fie (1). 1
Sau :	
Fugi deochiu	,	Să-i curgă sângele.
Dintre ochi,	|	De va fi deochiat de muiere,
Din creieri capului,	•	Să-i cază cosițele
Din inimă,	Și să-i curgă țâțele.
Din ficați,	De va fi deochiat de copil,
Din bojoci,	Să-i sară ochii.
Din sgârciul nasului,	De va fi deochiat de codru,
Din fața obrazului, —	Să-i cază frunza,
Fugi ca gândul	Să-i rămână tulpina.
Și taci ca pământul.	Să rămâie ... cutare
Cum fuge lupul din sat,	Curat,
Așa să fugă deochiatul	Luminat,
Din capul lui. .. cutare.	Ca argintul strecurat, —
De va fi deochiat de fată mare,	Leac să-i fie
Să-i crape țâțele,	Amin (2).
Sau :	
Idecă .. . cutare	1	Râmnitorii, —
Pe cale,	1	Moroaicele,
Pe cărare,	Strigoaicele,
Pe ulița mare,	Deochetoarele, —
Și-l întâlniră:	Râmnitoarele,
Moroii,	In cale.
Strigoii,	Inima i-o mâncară,
(1) Comunicat de Varvara G. R. Stoenescu, corn. Pietroșani, județul Vlașca,
(2) Comunicat de d-1 Lazăr Munteanu, mecanic C. F. R. Brăila.
60
GR. GRIGORIU-RIGO
Puterea i o fârșirâ (1);
Cu glas din cer până în pământ
Tipa.
Maica Sfânta Maria-1 auziă:
— Ce-ți este ... cutare?
— Ce să-ini fie,
Maică Sfântă Mărie,
Plecai pe cale,
Pe cărare,
Pe ulița marc
Și mă ’ntâlni:
Moroii,
Strigoii,
Deocheturii,
Râmnitorii, —
Moroaicele,
Strigoaicele,
Deochetoarcle,
Râmnitoarele, —
In cale.
Inima mi-o mâncară,
Sângele mi-1 beură,
Puterea mi-o fârșira.
Maica Sfânta Maria cum îl auziă,
Pe iapă albă încăleca,
Toiag de argint in mână luă,
La curpene (2) mergeă :
-- Bună ziua, curpene!
— Mulțumim dumitalc,
Maică sfântă Mărie,
Ce să fie ?
— N'ai văzut:
Moroii,
Strigoii,
Deochetorii
Râmnitorii, —
Moroaicele,
Strigoaicele,
Deochetoarcle,
Râmnitoarele ?
— N’am văzut, n ani auzit,
Maica Sfânta Maria plecă
Și din gură așă ziccă :
— Facă-te oamenii târne (3)
Și să te spocască cu baligă.
La bucium (4) de vie mergeă :
— Bună ziua, bucium de vie!
— Mulțumim dumitalc,
Maică Sfântă Mărie,
Ce să fie?
— N’ai văzut:
Moroii,
Strigoii,
Deochetorii,
Râmnitorii,
Moroaicele,
Strigoaicele,
Deochetoarcle,
Râmnitoarele ?
— Intr’o pimniță mare mancă și beii.
Maica Sfânta Maria plecă,
La ușă se da
Și din gură așă ziccă :
— Ieși afară :
Moroaie,
Strigoaie,
Deochctoare,
Râmnitoare, —
Moroilor,
Strigoilor,
Deocheturilor,
Râmnitorilor,
Și aduceți inima... cutârui la loc,
Ca aluatu’n căpestere (5)
Ca faguru de miere,
Ca varza învelită
Ca stebla (6) de busuioc,
Ca mugura de salcă,
Ca măru pe cracă,
Cutare... să rămâie
(1)	Fârșiră = Sfârșiră, luat, secat.
(2)	Curpcn = Ramuri tinere, vreji, nuiele in Oltenia (Turcii de jos, jud. Gorj).
(3)	Târne = Coș de nuiele în formă de baniță, dar mult mai marc, în Oltenia,
ârne = Mături în Muntenia și măturoaie in Moldova.
T (4) Bucium = Butuc dc vie, curpen, ramură.
(o) Căpcsterc = Cuvă unde se face pâinea, postavă, covățica.
(6)	. Steblă = Ramură, crenguță.
MEDICINĂ POPORULUI.
Curat,
Luminat,
Ca steaua’n cer
Ca rouă ’n câmp
Ca maică-să care la făcut.
De-o fi... cutare deochiat de vânt,
Vântu să stea.
De-o G deochiat de câmp,
Câmpu să se usuce.
De-o G deochiat de gard.
Gardu să pice.
Sau :
Apucai pe cale,
Pe cărare,
Pe ulița mare,
Spre soare-răsare.
Mă întâlniră :
Moroii.
Moro icnii,
Leoii,
Leoaiceii. —
Voi moroi,
Voi deochetori,
Nu vă mirare-ți de... cutare
Cât e de gras,
Cât e de leșinat, —
Ci mirați-vă de livada mea,
Cât voi de mare,
Care zace.
Acolo stau :
Nouă șopârle,
Sau :
A plecat un om roșu
La o pădure roșie,
C’o secure roșie ;
Și-a tăiat un copac roșu,
Și-a muls o capră roșie,
Și-a făcut un caș roșu,
Și s’a dus la târgul cel roșu
Unde vin deochetorii
De o G deochiat de fată mare,
Picc-i cosițele
Să rămâie
De râsul lumii.
De-o G deochiat de femeie
Plesnească-i țâțele
Să-i moară fătul de foame.
De-o G deochiat de voinic,
Plesnească-i boașele
Să rămâie,
De râsul lumii. (1)
Cu coadnle ’nodate,
Cu gurile ’ncleștate.
Acolo să vă mirați,
Acolo să vă răsmirați.
Pică una,
Pică două,
Pică ’n piatră năstămată,
Despice-se piatra ’n patru părți,
Despice-se ochii moroiului,
Și-ai moroaicei.
Ai leoiului
Și-ai leoaicei.
Ăi Iuți
Nepricepuți,
Ca’n ce zi bună a născut,
Nici o nevoie n’a avut.
Din poala maicei Preciste
Leacul (2).
Și deochetoarele,
Și moroii
Cu strigoii; —
Care din caș luă
La toți ochii le crăpa,--
A plecat un om verde,
Cu o secure verde,
La o pădure verde,
(1)	Comunicat de d-1 Em. C. Popilian, învățător, com. Turceni-de-jos, jud Gorj.
(2)	Comunicat de d-1 I. Pârvulescu, învățător, comuna Bumbești-Pițic, județul Gorj.
62
GR. GRIGORÎU-RÎGO
Și-a tăiat un copac verde,
Și-a făcut o găleată verde,
Și-a muls o capră verde,
Și-a făcut un caș verde,
Și s’a dus la un târg verde,
Unde vin deochetorii
Și deochetoarele
Și moroii
Cu strigoii —
Care din caș luă,
La toți ochii le crapă, -
A plecat un om roșu
Lă o pădure roșie,
Cu o secure roșie,
Și-a tăiat un copac roșu,
Și-a muls o capră roșie
Și-a făcut un caș roșu,
Și s’a dus la târgul cel roșu,
Unde vin deochetorii
Și deochetoarele
Și moroii
Cu stigoii, —
Care din caș luă,
La toți ochii le crăpă
Să rămâie... cutare
(Jurat,
Luminat,
Ca rouă din câmp,
Ca maica Sfânta. Mar ia
Ce La lăsat pe pământ,
Leac din mâna mea
Și dela maica Precista(l).
In Moldova prin unde părți (satul Cremenea, jud. Bacău), când pe cineva
îl doare tare capul, după ce i-a descâtat și tot nu i-a trecut, atunci babele
spun că trebue să fio capul dogit, crăpat, desfăcut de durere. Ca să se vin-
dece trebuc capul de strâns la loc.
Dar pentru a se încredința baba descântătoare, că celui deochiat e un
tr’adevăr capul dogit, îl pune pe bolnav la încercare: Iea o cofă (2) și un
ștergar lung și gros, pune pe deochet să stea pe un scaun aș mic în mijlocul
casei; pune cofa plină cu apă (alte babe pun cofa și fără apă, dar mai biiw
și mai cu leac e așa, mai cu seamă apa să fie neîncepută) cu fundul în
creștetul bolnavului. Apoi baba cu o mână ține cofa de toartă, iar cu cea1 altă
înfășoară capul deochiatului și garcUna{3) cofei cu ștergarul cel lung. La
această operație de multe ori baba-i ajutată și de altcineva. După strânsul
ștergarului, dacă cofa se clatină, e dovadă că deochetului îi desfăcut capul.
In cazul acesta, baba strânge și mai puternic ștergarul cu un melesfeu{^
până când cofa nu se mai clatină, iar capul nu mai pârâie. Acesta e și semnul
că bolnavul se va vindecă’...
După descântec baba învață pe bolnav să puie la frunte și tâmplă, felii
de cartofi sau de lămâie, ori felii de castraveți și să miroasă oțet de tran-
dafiri. Când bolnavul nare nici de unele din acestea, atunci baba îl învață
să puie la cap felii de gulii (5).
(1) Comunicat de preotul Petre Petrescu și cules dela îoan P. Pusuiocescu, din comuna
Coveiu; plasa Balta, jud.. Dolj.
(2) Cofă Doniță.
(3) Gardină Marginea cofei de jog.
(4) Malesteu = Făcăleț, băț, vergea de mestecat mămăliga.
(o). Gulii, Moldovenii numesc ceea ce Oltenii și Muntenii cunosc sub numirea de
în cazul de față e vorba de guliile moldovenești, cari vin în forma cartofilor.
MEDICINA POPORULUI.
63
Sau:
Se pune pe o cârpă fasole uscată și să leagă Ia cap (Giurgiu, jud. Vlașca).
Sau:
Se pun la frunte și la ceafă foi de varză(1).
Sau:
Frunză de pelin alb, să opărește cu oțet undezat și să leaga la cap (2).
Sau:
Se pisează rută cu unt de rosmarin, se amestecă cu oțet, se face plastor
și se pune la cap (3).
Sau:
Să tai cu talerul nărcnnza^ și să pui pe deasupra cafea pisată. Să faci
trei plaslori: Două să se puie la tâmple și unul la frunte. Negăsindu-se nă-
ramză, se poate face plastor de gulie și cafea (5).
Sau:
Albuș de ou cu lapte de femeie și untdelemn, să se puie Ia frunte (6).
Sau:
Rumiianec. adică mușețel dela spițărie, să-l fierbi și să oblojești capul (7).
Notă. — Descântece de deochiu avem:
20 publicate în Materiahtri folcloristice (Cir. G. Tocilescu), voi. I, part. I. pag. 543—558,
culese de d-nii Hr. N. Țapu, loan lonescu, loan Odor și Ilie Constantinescu.
17	descântece, publicate în revista de folklor Șezătoarea (Artur Gorovei), b’ălticeni, an.
1892—1902, voi. I, pag. 57 și 82; voi. IT, pag. 87; voi. III, pag. 195; voi. IV, pag 39 și
190; voi. VI, pag. 93, 94, 95 și 96; voi. VII. pag 56 și 158. Culese de d-nii G. Popescu,
Gh. Rudeanu, I. Dim. Durau, etc.
4	descântece publicate de S. FI. Marian în Descântece pop. române, Suceava 1886.
2	descântece publicate de d l G. Săulescu.
7	descântec publicat în Poezii populare (V. Alexandri), București 1866.
7	descântec publicat în Poezii pop. române (G. Dem. Teodorescu), București 1885,
pag. 370-371.
7 descântec în Buciumul român, Iași 1878, pag. 135—157.
7	descântec în Foaia soc românismul, București, an. I, 1870, pag. 95—96, de I Minescu,
7 descântec în Familia, Pesta 1872, an. VIII, pag. 316, de T. Micimea.
7	descântec publicat de d l l). Popu în Revista ilustrată, Bistrița (Transilvania), an.
III, No. 3-4.
7	descântec publicat în Revista modernă, București 1901, an. I, pag. 8, cules de d«l
I. Dumitrescu.
(	1) Hașdou, Columna lui Traian, an. III, 1872, No. 33 (143), pag. 297.
(	2) Dr. Gaster, Literatura populară, pag. 537.
(	3) Ibid., pag. 541.
(	4) Năramza =s Portocală.
(	5) Dr. Gaster, Literatura populară, pag. 541,
(	6) Ibid., pag. 541.
(	7) Ibid, ibid.
64
GR. GRIGORIU-RÎGO
5	descântece publicate în revista Apărătorul sănăidței^ an. I și II (1891 -1893), p. 14
19 și pag. 204, de către d-nii I. Nenițescu, Dr. Valerian G. Negrescu, M. P. Gaderet, Z-
Rădulescu.
2	descântece publicate în Revista Literară, an. XXIII, București, No. 8 și No. 10, de
către P. M. Rădulescu-Micșunești.
1 descântec publicat în ziarul Adevărul, București 1902, foileton de Gh Popescu-
Ciocăncl.
3	descântece publicate în Medicina populară, de Dr. lonescu, pag. 411 — 412.
DÂNSELE SAU IELELE.
De dânsele se descântă mai mult în Transilvania și Moldova. In Mun-
tenia prea puțin și în Oltenia de Igc. Avem însă descântece de Sfinte, de
Soimane, de Iele, Măiestrele, etc., descântece cari nu variază decât în nu-
mire, iar încolo nu-i decât una și aceeaș boală.
Poporul le botează în diferite chipuri și Ie dă diferite funcțiuni, având o
astfel de frică de ele, că nici nu le numește cu adevăratul lor nume, ci
mângâie cu nume și cuvinte plăcute. Dintre aceste li iute aeriane, cele pe
cari le întâlnim destul de des în descântece, sunt Ielele (1).
Dânsele sau Ielele, spun babele, sunt foarte rele. Au putere de-a luă cuivâ
mințile, gura, o mână, etc., să-l facă din om neom. Când cineva ologește
de picioare, de mâini, babele spun că-i bolnav de clansele, sau dacă-i sărit
din minți, spun că-i luat din Iele.
De dânsele unele babe descântă în apă sfințită; o parte din apă dau bol-
navului să bea, iar cu restul stropesc părțile bolnave (jud. Putna).
Sau :
Bolnavul trebue să bea apă din locul unde se întâlnesc două izvoare; tot
în apă de întâi ni tură trebue să se scalde bolnavul Marția, Joia și Dumi-
nica (Pesceana-de-sus, jud. Gorj).
Sau:
Se descântă în rachiu de drojdie, cu (ir de mătură și cu un cuțit, apoi
se spune:
Tu cuțit mare,
Domn mare,
Cum ai tăiat tot ce țha ieșit în cale,
Așa să tai toată legătura după... cutare.
(Com. Valea cu apă, jud. Gorj).
In Moldova babele măsoară bolnavul de 3 ori cu o trestie în lungiș și
curmeziș (cruciș), rup trestia în două, apoi o fac în nouă bucăți și cu
(1)	Th. tordanescu, Noua rev. română, București 1901, No, 40, pag. 173.
MEDICINA POPORULUI.
65
aceste bucăți se descântă într o garafă (1) cu vin alb în trei nopți dearândul,
la miezul nopții și în zori, până nu răsare soarele. Din vinul descântat se
dă bolnavului să bea de 3 ori, iar cu cealaltă parte se spală pe trup, pe
mâini și pe picioare.
In tot timpul cât baba descântă, bolnavul nu se spală cu apă.
Baba împunge cu cele 9 bucăți de trestie în vin, și descântă:
Plecat-a 9 oameni de trestie,	De dânsele cu pocială,
Cu mâinile de trestie,	De dânsele cu șterpeleală,
Cu picioarele de trestie,	De dânsele cu cias rău,
Cu topoarele de trestie,	i	i	De dânsele cu sburător,
Cu caru de trestie,	De dânsele cu trimis,
Cu boii de trestie,	De dânsele cu frigare,
Cu tânjelele de trestie,	De dânsele cu atac. —
Cu resteiele de trestie,	Să pieriți,
Pe drumul de trestie,	Să răspieriți,
La pădurea de trestie, —	In trupu lui... cutare
Trestie a tăiat,	Să nu mai fiți.
Carele a încărcat,	Cu vin alb să vă cinstiți,
De etanșele a plecat,	Cum o-ți gustă să fugiți
Din os,	Pe râpi,
De sub os,	Pe munți,
Din măduvă jos, —	Pe plaiuri să vă risipiți.
Dela ... cutare.	Pe ... cutare
De dânsele junghiuroase,	De dânsele să-l răcoriți,
De dânsele spărgăcioase,	Cu sănătate să-l lăsați.
De dânsele uscăcioase,	Descântecul dela mine ... cutare
De dânsele umflăcioase,	Și leacul dela Dumnezeu
De dânsele cu brâncă,	Și dela maica Domnului (2).
De dânsele cu reumatism,	
Sau poate că bolnavul îi scuturat ca de friguri, are Horuri, fierbințeli și-i
năuc de cap. Sau poate că 'bâigue (3), îi sărit din minți, atunci i se des-
cântă de lele:
A plecat Dumnezeu din 9 ceruri
Și s’a întâlnit cu lipitura,
Spărietura,
Umflătura,
Vărsătura,
Trecătura,
Cu spuzeala,
Cu junghiul.
Cu cuțitele,
Ieșind din marea seacă.
Dumnezeu a poruncit:
— Fugi și ieși dela ... cutare
Și te du în coarnele cerbilor
Și stai acolo pan’ s’o isprăvi
(1)	Garafă = Sticlă de vin, șip, burcut, măsură în. Moldova.
(2)	Comunicat de T. Cojan din Focșani, județul Putna.
(3)	Bâigue=A vorbi fără șir, într’aiurea, a spune lucruri fără de înțeles.
Analele A. H.-Tom. XXVIII. Memoriile Seci. Literare.	5
66
GR. G RIG0RIU-RIG0
Ceriu și pământii.
Teme-te de Dumnezeu,
Care șade
Pe scaun de judecată,
Și te blastămă :
Cu numele Tatălui,
Al Fiului
Și-al Sfântului
Duh.
Amin!
Cum piere spuma de pe mare,
Vânturile de prin copaci,
Intunericu de pe fața pământului,
Așă să piară toate junghiurile,
Apucăturile,
Trecuturile,
Să rămâie... cutare
Curat
Luminat,
Că eu în coarnele cerbilor
Am încălicat
Și în munte,
La ciute
M’am lăsat, —
Toate bolile mânca,
Bea și se juca
Numai boala ., cutăruia
Nu bea,
Nu mânca,
Nu se juca.
Soarele nu răsăriă,
Norii pe cer mergeă,
Corbii mari
Boala lui o bea
O mânca,
Și... cutare rămâneă
Curat,
Luminat
Ca argintul strecurat,
Cum e dela Dumnezeu lăsat (1).
In Moldova^ ca să fie feriți oamenii de iele, au grije ca în ziua de Rusalii
să poarte la brâu pelin verde.
Parte din oameni prin Muntenia poartă și câte un grăunte de usturoiu la
ei (jud. Teleorman).
rTot în Muntenia bărbații și flăcăii poortă pelinul în brău, la pălărie, sau
după ureche ; femeile și fetele poartă pelinul în păr, în coade sau în sân.
Unii ca să fie feriți de iele,—femeie sau bărbat,—trebue să intre în hora
călușarilor (2) și să joace deavalma cu ei (jud. Ilfov).
De iele se descântă sau în apă sfântă (aghiasmă), sau în rachiu de droj-
die, c’un fir de busuioc sau c’un paiu dela mătură. Parte din babe descântă
c’o cruce și cu tămâie (județul Gorj).
Din aiasma sau rachiul descântat, se dă bolnavului să guste de 3 ori,
apoi cu ce rămâne se trage pe corp.
Notă.—Descântece de Dânsele găsim 2 publicate în Descântece populare române de
S. FI. Mariam, pag. 88. Un descântec publicat în Aurora Română de I. Berariu, an I,
Cernăuți 1881, p. 57. Un descântec publicat în Buciumul Român, Iași 1878, p. 135 — 175
și un descântec publicat de G. Săulescu.
— De lele avem un descântec publicat în Medicina populară de Dr. lonescu, pag.
416. Un descântec publicat în Poezii populare de V. Alexandri, Buc. 1866. De altfel
de lele, avem un întreg studiu, scris de L. Șăineanu, intitulat Ielele.
— De Maestre găsim 1 descântec în Descântece pop. române de Marian.
(1)	Gr. G. Tocilescu, Materialuri folcloristice, voi. I, pag. 650.
(2)	Călușari = Ceată de flăcăi jucători, cu clopoței la picioare, cari umblă pe la case
în ziua de Duminica Rusaliilor și Joi.
MEDICINA POPORULUI.
67
DOR LA INIMĂ.
De dor la inima descântă unele babe din Muntenia.
Ca boală, după cum s arată, s’apropie mult cu izdatul din Oltenia și cu
vătămălnra. din Moldova.
De dor la inimă baba descântă cu o cruce în apă neîncepută, cu sare,
tămâie și praf de pușcă. Alte babe descântă împrejurul buricului, cu fir de
usturoiu. După descântec se dă bolnavului să guste din apa descântată, de
3 ori; iar restul o aruncă pe burta unui câine sau pisică.
Baba în timp ce tulbură apa în cruciș și curmeziș, descântă :
Ucigașe
Blestemate,
Nu te’ntinde.
Nu cuprinde
Inima lui... cutare. —
Să ieși,
Să pleci.
Că cu crucea te-oiu alungă
Cu usturoiu te-oiu ustură.—
Nu îngâmfă,
Nu ustură,
| Că eu praf te-oiu venină
'	Să ieși,
I	Să pleci,
'	Din	inimă,
ș	Din	ficați,
i	Din	sale,
।	Din	picioare
Cu toate	junghi urile,
Cu	toate cuțitele,
Cu	toate răutățile
;	Dela... cutare (1).
Notă. — Un descântecele Dor la inima, găsim publicat de Gr. G. Tocilescu, op. cit., p. 625.
FĂLCARIȚA.
De fălcarilă se descântă mai mult în Muntenia.
Fălcarița dă mai des peste copii, și-i atât de periculoasă că, după spusa
babelor, mai toți copiii mor dacă nu li se descântă în pripă.
Bolnavului de fălcariță i se încleștează fălcile și toate încheieturile capului,
nu poate mancă și strânge gura așa de tare, încât parcă să-i treacă falcă
prin falcă.
D. George Resletz din com. Măgurele, Teleorman, ne scrie :
Pe la țară starea femeilor este foarte rea, asemenea și a noului născut,
care din cauză că leuza în timpul facerii este pusă prin gârlici (2), unde
curentele de aer sunt violente și așternutul îl are de paie și fân ; după tra-
diționalul lor obiceiu cum că Maica Domnului a născut în ieslele boilor,—
apa și toate murdăriile stagnează în paiele de sub leuză, și încă aceste paie
le iau anume dela grajdul vitelor, cari sunt amestecate cu băligar și pișat.
(1)	Cules dela baba Rada Islățeanca din Islaz (Romanați).
(2)	Gârliciu = Intrarea în pimniță, boltă.
68
GR. GR1G0RÎU-RIG0 ’
In aceste paie se găsește un microb care se numește în limba poporului
fălcariță. Noul născut cade victima acestui microb, unde combinat cu
frigul și răceala, i se înțepenesc mușchii și în special fălcile. Femeile
aleargă cu copilul bolnav câte două poști la vreo babă care știe să înnoade
acolo 2 -3 vorbe și-i iea câte un franc de parale pentru descântec.
De fălcariță se descântă :
Ai umblat Șoitane (1)
Din casă în casa,
Și cu mătura legată,
Cu fereastra astupată,
Cu focul învelit ;
Și l-ai apucat,
Și l-ai călcat,
Și l-ai fărâmat
De creștetul capului
De junghetura gâtului;
Și Maica Precista auziă,
Pe scară de aur
Și de argint scoboră,
Și de mâna dreaptă
Te lua,
La Sf. Duminecă
Te ridică;
La Vanghelie te strigă,
La leturghie te pomeniă,
Și fălcile-ți descleștă (2).
Se descântă în untdelemn luat din candela Maicei Domnului, sau în spirt
sau în vin vechiu. Baba, în timpul descântecului, trage pe copil până-i tros-
nesc toate oasele.
FĂRÂMATUL.
De fărămat descântă unele babe din spre Oltenia. Bolnavul are dureri
năstrușnice în tot corpul, îi fărămat, sdrobit de par’că ar fi bătut în piuă.
Baba descântă bolnavului de fărămat, în unt proaspăt; cu untul descântat
trage pe copil sau pe om când îl scaldă pe tot corpul.
Preotul Petre Petrescu ne comunică de fărămat descântecul acesta :
A plecat starița
A bătrână
Din ușe în ușe,
Din casă în casă,
Toate casele le-a găsit încuiate,
Și ferestrele astupate,
Și măturTe legate;
Numai la... cutare
A găsit :
Casele descuiate,
Și ferestrele destupate,
Și mătur’le deslegate
Și pe... cutare
Adormit și armm7(3)
Și l-a luat
Și l-a sdrobit,
Și l-a încleștat,
Sângele i-a turbat.
Și La lăsat
Țipând și chirăincl (4)
Cu glas pân ’n cer
Și cu lacrămi până’n pământ
(1)	Șoitan = Șoiman, Ielele, Duh de prin văzduh.
(2)	Auzit dela baba Stana din corn. Elisabeta, jud. Teleorman.
(3)	Aromit = Asudat, plin de visuri, ațipit. In Moldova afumat, mirodenii.
(4)	Chirăind = Gemând.
MEDICINA POPORULUI.
Maica Precista îl auziâ
Și pe scări de aur se da,
Și pe cutare îl întrebă:
— Ce ți-e cutare ?
— Ce să-mi fie,
Maică Precista?
A plecat starița a bătrână
Din ușe în ușe,
Din casă în casă
Și la toți a găsit :
Ușile încuiate
Și ferestrele astupate
Și mătur’le legate.
Numai la mama mea
Și la tatăl meu
A găsit:
Ușile descuiate,
Terestrele destupate,
Mătur’le deslegate
Și pe mine m’a găsit
Adormit și aromit.
Și pe mine m’a sdrobit
Oasele mi le-a sfărâmat
Sângele mi-a turburat. —
Maica Precista
Cum auziă,
De mâna dreaptă-1 luă
Și pe... cutare îl duceă
La fântâna lui Adam,
La râul lui Iordan,
Și oasele i le îndreptă,
Și pe față îl spălă,
Și sănătate că mi-i da(1).
FRIGURILE.
Bolnavul de friguri se întinde, îi luat cu lior, frig și tremuraturi. Apoi
durere de cap, căldură și nădușeală. Frigurile pot să prindă pe cineva
în toate zilele, din două în două zile, din trei în trei zile și așa mai de-
parte. Boala poate să vie dintr’o stricare de stomac, din osteneală, din spe-
rietură, sau poate ca să capete cineva friguri și din cauza mirosului urît,
împuțit de prin locurile mocirloase, băltoase.
Omul mai capătă friguri când mănâncă gorgoaze (2) și apoi bea apă
după ele.
Bolnavul de friguri trage mult la soare. De friguri unele babe descântă,
altele nu. Cele mai multe însă dau bolnavilor ca să bea sau să mănânce
ceva tainic, buruieni locuitoare sau fructe pline de spurcăciuni și vrăjite de ele.
De friguri dau leacuri și preoții, țârcovnicii, călugării, dascălii sau para-
cliserii. In spre Moldova frigurile se scriu; adică bolnavul se duce la unul
care știe să le scrie: la un popă, călugăr, paracliser, etc. și acesta scrie
frigurile pe un petic de hârtie, strânge (chitește) hârtia frumușel în patru
și o dă bolnavului s;o poarte la gât 40 de zile. Alți cărturari, după ce scriu
frigurile, învață pe bolnavi să ție răvașul la gât numai 3 zile, apoi să-l
arunce pe gârlă și să zică: Cum nu stă apa pe gârlă, așa să nu stea fri-
gurile la mine... cutare; și cum se duce răvașul ăsta pe gârlă, așa să
se chică și frigitrile dela mine... cutare».
(1)	Auzit dela Ioana R Busuiocescu din corn. Coveiu, plasa Balta, jud. Dolj.
(2)	Gorgoaze = poame, fructe crude.
70
GR. GRIGORIU-RIGO
Răvaș de friguri, de scris și de purtat la gât contra boalei, avem și ur-
mătorul: Slăvită tăiere a capului a mergătorului^ înainte să fie spre tămădirea
frigurilor^ robu lui D-zeu... cutare^ In numele Tatălui^ al Fiului si al Sf
Duh, Amin» (1).
Sau:
S	A	T	O	R.
A	R	E	P	O
T	E	N	E	T
OPERA
R	O	T	A	S(2).
După trei zile să se arunce pe gârlă, zicând: «Cum trece gârla de iute,
așă să treacă boala de iute».
Frigurile se mai scriu pe nafure, pe mere și se dau bolnavului ca să le
mănânce.
Unele babe dau bolnavului să mănânce câte o perjă (prună) având într’însa
pus, fără să știe bolnavul, trei păduchi din cap (jud. Bacău).
In unele părți din Muntenia, babele învață pe bolnavi să fiarbă 5—6 foi
de leandru (oleandru) într’o oca de apă, pusă în oală nouă, să strecoare
zeama și s’o bea (T. Măgurele, Teleorman).
Sau:
In ziua când știe bolnavul că-1 prind frigurile, să se scoale de noapte și pe
inima goală să plece pe jos până dă de hotarul satului, orașului sau al ju-
dețului. Aceasta pentru ca frigurile când vor veni la bolnav și-l vor căută, să
nu-1 găseacă acasă. Se zice că la hotar frigurile n’au putere și nici nu pot
ca să ajungă pe bolnav (Islaz, jud. Romanați).
Alte babe spun:
Când pe bolnav îl scutură frigurile, să-1 așeze cineva sub un pom, pe o
rogojină și pe când el dărdăe[3\ să vină o femeie—cununată, dar fugită dela
bărbat—despletită, cu o vadră de apă proaspătă, neîncepută, și s’o asvârle
pe bolnav; dar femeiea să se ascundă, să nu fie văzută. Bolnavul se sperie,
se scutură și frigurile fug (Turcenii de sus, Gorj).
Alte babe din spre Oltenia zic:
Să se ducă bolnavul Dumineca dimineața la ciutură (puț, fântână) cu o
oală nouă și cu un cuțit de gătit, să nu vorbească nici la dus, nici la întors
și nici în urmă să nu se uite. Să umple oala cu apă, să puie cuțitul în cruciș
pe oală, și să facă 3 cruci zicând în gând:
(1)	Dr. Gaster, Literatura pop. română, pag. 424.
(2)	Idem., pag. 245.
(3)	Dârdâe == Tremură, scuturat de friguri,
MEDICINA POPORULUI.
71
Când păgubașul
O mai pune mâna
Pe cu ți tu ăsta,
Atunci sa mă prindă
Frigurile
Pe mine... cutare.
Când vine bolnavul dela fântână spre casă, să aleagă trei fire de troscot (1)
de pe drum, să le pună în apa din oală în care și-a descântat la puț și să
le țină sub streșina casei, până seara. Atunci să iea oala cu cele trei fire
de troscot si să se ducă la hotar. Să caute să găsească un os părăsit și să
se suie cu picioarele pe el. Cu apa să se scalde și să zică:
Cum e părăsit
Osul ăsta
De toți viermii,
De toate ciorile
Și de toate lighioaile,
Așa să rămân eu... cutare,
Părăsit de friguri.—
Când o mai prinde
Osul ăsta
Carne și vine,
Atunci să mă mai iea
Frigurile
Pe mine... cutare,
Atunci și nici atunci (2).
Sau:
In ziua de Paști, unde o găsi bolnavul mai întâiu găoace de ou roș, s’o
iea, s’o piseze mărunt, s’o cearnă, s’o puie într’un pahar cu apă neîncepută
și s’o bea (Stolojani, jud. Gorj).
Sau:
Se dă bolnavului să bea albuș de ou bătut în rachiu, apoi s’o rupă la
fugă (jud. Muscel).
Sau:
Se prinde un liliac și se plămădește în rachiu. Din rachiu se dă apoi de
băut celui prins de friguri (jud. Prahova).
Sau:
Se prinde o muscă de cal, se arde și apoi se boa cu apă neîncepută,
(jud. Gorj și Vâlcea).
Sau:
Se prind 3 păianjeni, se vâră într’o nucă și se dă bolnavului s’o poarte
3 zile la gât; apoi s’o arunce pe o apă curgătoare și să adauge: „Când s o
întoarce apa asta înapoi, atunci să mă mai prindă friugurile, atunci si
nici atunci... (jud. Prahova).
Sau:
Pentru friguri, din două în două zile, se pune un număr de râme, ne-
(1)	Troscot ~ Sporiș, târsoacă. troscoțel, troscovă. Polygouum aciculare D.
(2)	Auzit dela femeia Gurița din com. Murgești, jud. Gorj.
72
GR. GRIGORIU-RIGO
pereche, în rachiu: 3, 5, 7, 9 ; se lasă 5 minute, apoi râmele se aruncă. Când
începe să-l scuture pe bolnav frigurile, i se dă să bea din acest rachiu (corn.
Vălenii de munte, jud. Prahova).
Sau:
Se ard râme, se pisează și se dă de băut bolnavului în rachiu de droj-
die (jud. Prahova).
Sau:
Bolnavul de friguri caută — dacă nu găsește bolnavul îi dă baba — înv
pușcată, voejniță (1), coaiele popii (2) și sburătoare (3); toate aceste buruieni
să fie culese în ziua de Smzienc. Le fierbe în apă neîncepută Luni de di-
mineață și iese la câmp, în loc deschis; dar mai cu leac îi la hotar. Se
suie pe un os părăsit, se scaldă și zice :
Cum a urît
Coțofenilc,
Câinii
Și ciorile
Osul ăsta,
Așă să mă urască
Pe mine ... cutare
Toate b o alele
Și frigurile.
Când s’o strânge os la os
Și s’o face iar la loc
Cum a fost,
Viu,
Atunci să se mai strângă
Bolile și frigurile
La mine .. . cutare.
Cu buuruienile rămase trebue să se afume bolnavul și să țină curățenie
trupească (Gurița, corn. Murgești, jud. Gorj).
Dacă cumva o femeie lăuză are lapte prea mult, zice părintele S. FL
Marian în : Nașterea la Romanț capătă friguri de lapte și se descântă în
următorul mod: lea un ou, îl sparge la capul cel mai gros, unde scuipă
bolnava, și tăind din fiecare unghie atât dela mâini cât și dela degetele
picioarelor, pune câte un darăbel (4) în el. lea apoi baba, care face și pe
moașa, un iț*părăsit, măsurat după mărimea bolnavei, îl face motchiță (5)
și îl pune pestespărtura de ou. Apoi amestecă cu un fir de mătură zicând:
Cum se mătură‘‘gunoiul din casă, așâ să se măture florile, tremurile, fri-
gurile dela... N.
Apoi duce oul Ia o proptă de gard și îngropându-1 zice :
Când din ăst ou puiu o mai învia,
După cloță o plecă,
Și cloțî plecă
Și de mân care le-o da,
Și puii or mancă,
Cu picioare or umblă,
(1)	Voed ;ă = Voeștniță, Ismă.
(2)	Coai popii = Spânz.
(3)	Sbuț )are = Răscoage, iarba lui Sf. Ion.
(4)	Dără . = o bucățică.
(5)	Mole ă = Grămadă, strâns, mototol.
MEDICINA POPORULUI.
73
Cu ochii or vedea,
Cu aripi or sburâ,
Atunci să mai vină frigurile
Fiorile,
Tremurile,
La ... cutare.
Ițul îl duce și-l pune unde se despart drumurile și zice:
Cum se despart drumurile,
Așa să se despartă de ezitare fiorile,
Tremurile
Și toate frigurile !
Sau poate bolnavul are friguri porcești (1), și atunci trebue ca baba
care îi descântă să spele toate vasele Luni dimineață până în ziuă. Să ducă
pe bolnav în cocina porcilor și să-l scalde cu lăturile și cu zoile vaselor.
Când toarnă zoile, baba zice :
Sfânta Luni,
Zi	de	făcături,
Și	de	urîciumi,
Pe ...	cutare	l-am luat
Cu	lături	eu	l-am scăldat
De friguri l-am scăpat. —
Că... cutare nu s’a scăldat
De gras și frumos,
Dar tu sf. Luni
Lasă-1 bun și sănătos (2).
Dacă nici așâ nu-i trece bolnavului de friguri, atunci trebue ca într’o di-
mineață pe nemâncate să se ducă la cocină, și la un loc cu porcii să mă-
nânce tărâțe muiate în apă cu sare, din troacă.
Intr un foileton din ziarul Adevărul din Martie 1902, d. Popescu-Ciocănel
publică următoarea doctorie contra frigurilor :
«Primăvara de timpuriu când ies brândușele, copiii și fetele, bărbații și
femeile, cari găsesc în acea primăvară o brândușă, o smulg din pământ,
o învârtesc de trei ori în jurul obrazului pronunțând de atâtea ori urmă-
torul descântec :
«Brândușe, brândușe, atunci să mă prindă frigurile, când o aduce mama
apă cu ciuru, atunci și nici atunci.»
După pronunțarea acestui descântec, mănâncă rădăcina brândușei care e
dulce acrișoară.
Cu acest mod cei ce au spus acest descântec se cred scăpați de friguri
în tot cursul anului.
De friguri se mai descântă de unele babe cu un fir de mătură în apă
neîncepută și în aluat amestecat cu boabe de tămâie. Cu apa descântată se
udă bolnavul, iar firul de mătură, aluatul și tămâia se aruncă pe apă, zicând :
(1)	Friguri porcești sunt acele cari în timp ce scutură pe bolnav, îi face și o poftă
de mâncare marc. Se mai zic friguri porcești și la acele cari vin la om noaptea, de-1
scutură.
(2)	S. FL Marian, în Nașterea la Români.
74
GR. GRIGORIU-RIGO
Pe apă le-am dat
Și pe .. . cutare l-am spălat
De toate frigurile,
De toate liorile,
Și de toate bolile.
Bolnavului de friguri i se mai descântă de păduroaică (mama pădurii)
și zburător, în untură de porc negru, tăiat în ziua de Ignat. (Turceni, jud,
Gorj).
Sau :
Se arde și se pisează un pește înghițit de alt pește, Apoi se amestecă
în rachiu sau apă și se dă bolnavului de băut (Sulina, j. Tulcea).
Sau:
Se iea 6^Zar/(l), se pisează, se amestecă cu sare și se leagă la încheie-
tura mânii stângi, unde se lasă vreo două zile. Pe locul unde a stat se
ridică o bășicuță, ca la vizicătoare, care spărgându-se, frigurile se răsuflă;
apoi se pune unt până se vindecă rana (Fălticeni, jud. Suceava și Curtea
de Argeș). Acest procedeu se întrebuințează în contra frigurilor și în Banat
(Mangiuca).
Sau :
Se iea curpăn (2), se pisează și se leagă la mână cu buruiană de friguri.
Se spune că bolnavul nu mai spuzește la gură. (Odobești, jud. Putna).
Sau :
Se fierb frunze de păpădie și zeama o bea bolnavul ca pe ceaiu (Giurgiu,
jud. Vlașca).
Sau :
Se pisează foi și flori de pelin verde, se strecoară printr o pânză curată,
apoi se iea dimineața câte o lingură pentru a tăia frigurile (jud. Suceava).
Sau :
Bolnavul de friguri beci rachiu de floare și frunze de rostopască(3) (Pă-
rintele Marian, Bucovina).
Sau :
Se ieau foi sau coaje de salcie, se fierb bine cu apă neîncepută, până
lasă tot mustul ; apoi, înainte de a apucă frigurile pe bolnav, trebue să bea
din acest ceaiu câte un păhăruț, pe inima goală. (Dr. Leon, op. cit., pag. 63).
(1)	Boglari = Gălbenele de munte, Piciorul-cocoșului.
(2)	Curpăn = Viță alba, curpen alb (Banat), curpcn de pădure și luminoasă.
(3)	Rostopască = Salcie mare, crucea voinicului (Banat), iarbă de negi, iarba rându-
nelelor (Transilvania), negelariță, ploscăniță (Bucovina) și rostopaste (Trans.)
MEDICINA POPORULUI.	75
Sau:
Se ieau câteva semințe de laur, se pisează, se pun într’o lingură cu apă și
se dă bolnavului de friguri să bea (jud. Vasluiu). Tot pentru friguri, se dă
bolnavului o ceșcuță cu zeamă de laur, după ce s’a pisat și stors bine bu-
ruiana; deși bolnavul înnebunește puțin, pe o zi sau două, dar apoi se vin-
decă. (Dr. Leon, op. cit., pag. 45).
Sau:
Se plămădește în rachiu lumdnărică și se bea mai multe zile (jud. Iași).
Sau:
Se plămădesc semințe de mac în rachiu de drojdie și se dă celui bolnav
să bea (jud. Prahova).
Sau:
Se fierb frunze de măcriș și zeama se dă bolnavului s’o bea călduță
(jud. Ialomița).
Sau :
Dacă bolnavul are friguri din 3 în 3 zile, se plămădește într'un șip cu
rachiu coaje de nucă verde, apoi se dă pătimașului să bea câte un pahar
de rachiu, de cu seara înainte de ziua în care are să-l apuce frigurile (Dr.
Leon, op. cit., pag. 39).
Sau:
Se fierb într’o ulcică nouă frunze de fasole roșii, apoi zeama se bea
rece în ziua când nu te prind frigurile (jud. Putna).
Sau :
Când ai friguri, caută unde afli vara câte un fir de fragă singur crescut,
iea din aceste 9 fire de rădăcină; apoi fierbe aceste rădăcini în 3 litruri
de vin roșu, până seacă de jumătate, se strecoară bine și se bea (Liuba
și lana).
Sau:
Se fierbe ghisdeiu(l] zeama se dă bolnavului de friguri să bea de 3 ori
pe zi câte un pahar. Că varsă tot veninul de rămâne omul cum l-a făcut
măsa (Dr. N. Leon, Istoria naturală medicală a poporului român, pag. 40).
Sau:
Se fierbe înădușit țintaură cu vin roș într’o oală de lut nouă, acoperită
la gură cu cocă; apoi se dă bolnavului câte trei cești pe zi (Dr. Leon, op.
cit., pag. 70).
Sau:
Sa iea un mănunchiu dn tărsoacă^} și se leagă la mâna stângă. Bătrâ-
nele au credința că aceste buruieni vindecă de friguri (jud. Neamț).
(1)	Ghisdeiu = Gisdel (Bucovina) Motocei (Bucovina) trîfoiști, trifoiști colțurată, vizdeiu.
(2)	Tarsoacă = Păiuș, iarba bălții și pipirigii ță Aira Caespistosa L.
76
GR. GRIGORIU-RIGO
Sau :
Se pisează sămânță de urzică. In lipsă chiar floare de urzică, atât cât se
poate luă cu 3 degete ; se pune într’un pahar de rachiu și se dă celui bob
nav, care este prins de friguri din 3 în 3 zile, atunci când îl apucă frigul
(jud. Botoșani).
Sau :
Bolnavul de friguri se duce des de dimineață și în zi de sec la cimitir,
la mormântul unui frate sau a unei rude de aproape și zice, adresându-se
către mort: ((Cutare... dă-mi o perină și-un lăicer, că mi-a venit un mosa-
fir». Apoi iea țărână din mormânt cu trei degete și tot repetă de 3 ori.
Acea țărână apoi o pune într’o legătură și bolnavul o poartă la gât 3 zile,
iar în dimineața zilei a patra, se duce înapoi la cimitir, tot la mormântul
acela, desleagă legăturica cu țărână și lăicerul și după ce zice de 3 ori :
((Cutare... na-ți perina și lăicerul că mi s’a dus musafirul»,—asvârle țărâna
cu legătura pe mormânt (M. Lupescu, jud. Suceava).
Sau :
Se iea 9 picături de păcură și se pune într’o litră de vin ; apoi bătute
bine la un loc, bea cel bolnav (jud. Prahova).
Sau :
Bolnavul de friguri bea dimineața un cinzec de gaz (com. Filești, județul
Covurluiu).
Sau:
Să iea un pahar cu vin vechiu, se pune înăuntru sare cât apuci cu 3 de-
gete bine, apoi se sbate și-l dă de duscă cel bolnav, înainte de a-1 apucă
frigurile. In urmă trebue să nu stea locului, să umble cel puțin un ceas
(jud. Bacău).
Sau:
Se iea un litru de vin, se pune o mână de sare mărunțică și se sbate
bine până ce face spumă, apoi cel bolnav trage tot vinul de dușcă. îndată
îți vine greață și prinzi a vărsă tot ce ai mâncat. Dacă bolnavul na mâncat
nimica, atunci varsă numai venin verde. După acest leac nu te mai necă-
jesc frigurile toată vieața. (C. Teodorescu-Kirileanu, jud. Vasluiu).
Dar ca să nu fie omul prins și scuturat de friguri, trebue ca primăvara
când vede întâia oară ouă de broască, să le iea și să se frece cu ele peste
tot trupul; făcând astfel, nu-1 mai prind frigurile tot anul. (C. Teodorescu-
Kirileanu, jud. Vasluiu).
Sau:
Cel ce nu voește să fie prins de friguri, să sărute un buratec pe pân-
tece de 3 ori. In alte părți babele prind un buratec și-1 omoară în rachiu.
Din buratecul omorît se face o legăturică care se dă copiilor s’o poarte
MEDICINA POPORULUI.
77
la gât; rachiul, în care s’a omorît buratecul, se dă de băut bolnavului de
friguri (jud. Tecuciu).
Sau:
Se sfarmă ouă de broască țestoasă în rachiu, apoi se dă bolnavului de
băut (jud. Covurluiu).
Sau:
Bolnavul poartă la gât o broască, timp de 3 zile (Galați, Covurluiu).
Notă. — 1 descântec de friguri găsim publicat în Materiuluri folcloristice (Gr. G. To-
cilescu), voi. I, part. I, pag. 633.
FUNIGEII (CÂRCEII).
De fimicei sau cârcei nu se descântă. Boala se arată printre miș-
care convulsivă care face a se contractă membrele. Cârceii apucă pe om
de mâini, de picioare, degete, etc., le sgârcește, le strânge, astfel încât bol-
navul nu le mai poate mișcă de loc.
De fimicei găsim următoarea povață:
Se iea rădăcină de răjioarâ (1), se pisează bine, apoi se fierbe și zeama
se dă bolnavului să bea. (M. Lupescu, jud. Suceava).
Sau :
Bolnavul să se frece cu muștar, pe părțile unde simte cârceii, ca să se
poarte sângele, apoi să iea de mai multe ori dimineața, pe nemâncate, câte
o linguriță de muștar galben, nepisat, după care să bea puțină apă (jud.
Ilfov și Dâmbovița).
Sau:
Să se ungă bolnavul cu ud de câine (I. Negoescu, învățător, jud. Dâm-
bovița).
Sau:
Se cumperă dela spițărie spirt de furnică și să freacă bolnavul pe părțile
bolnave (Galați, județul Covurluiu).
De funicei babele mai învață pe bolnavi să se frece cu spumă de
drojdie.
GĂLBINARE.
De gălbinare descântă numai babele meștere. Gălbinarea iese întâiu la ochi,
buze, tâmple, degete, piept, etc., și apoi se întinde peste tot corpul, până și
urina (udul) îi este galben.
(1) Rajioară— Ruje de Rusalii, bujor.
78
GR. GRIGORIU-RÎGO
Bolnavul are dureri în partea dreaptă a pântecelui, sub coaste; greață,
vărsături, limba se îngălbenește și nare poftă de mâncare.
Gălbinarea poate să vie la om din cauza mâncării prea multă, din o du-
rere prea mare, din frică, supărare, etc. Boala poate să ție 2—3 săptămâni-
De gălbinare, unele babe taie bolnavilor de sub limbă o anumită vână
cu o pară de argint; o vână, cunoscută numai de meșteri tăietori. (Jud.
Bacău și Gorj).
Tăiatul sub limbă e mai cu leac în luna Maiu și se taie cu sămcioară (1)
(Turceni, jud. Gorjiu).
Din locul tăiat trebue să curgă sânge, ca la o strachină ! Alte babe dau bol-
navului următoarele buruieni: Șofran roș, rostopalie și buduiene mari. Să
le fiarbă bine pe toate întro oală nouă și în vin vechiu; oala să aibă capac de
cocă (aluat) și după ce a fiert 3 ceasuri e gata. Să bea bolnavul dimineața^
pe inima goală, câte o ceșcuță. (B^emeia Gurița, Turcenii de sus, jud. Gorj).
Sau :
Să plămădească bolnavul floare ăe pucioasă în rachiu de drojdie, 24 de
ceasuri, și cu aceasta să se frece pe corp seara și dimineața. Bolnavul
trebue să stea la căldură. (Preoteasa Ana Popilian, Turceni, jud. Gorj).
Sau:
Baba plămădește în rachiu de drojdie burete de care dau femeile suliman
pe față, nucșoară rasă, scorțișoară pisată, rădăcină de rostopastică și, după
ce s’au plămădit toate aceste în rachiu de drojdie 24 de ore, se dă bolna-
vului să bea câte 2—3 păhărele pe zi. (Baba Ancuța, Turceni, jud Gorj).
In spre Teleorman, parte din babe mai meștere spun bolnavului de gălbi-
nare că trebue să cumpere 4 lămâi,9 smochine, o jumătate oca oțet de vin, o oală
nouă și doi morcovi roșii, cât de mari. Toate acestea bolnavul trebue să le dea
babei care-i descântă și să doarmă la dânsa 6 nopți. In ziua întâia și a doua,
dimineața când se îngână ziua cu noaptea, baba duce pe bolnav în curte,
stoarce o lămâie într’o lingură de lemn, nouă, iea cu un ban de argint (2)
puțină piatră acră pisată mărunt cu praf de zahăr și după ce mestecă praful
cu zeama de lămâie, dă bolnavului să înghită doctoria aceasta, pe nerăsu-
flate. Bolnavul trebue să se păzească de răceală, de mâncări iuți, sărate
sau acre și să țină curățenia trupească.
A treia zi dimineață baba, după ce-i dă bolnavului în zeama de lămâie
praful de piatră acră și zahăr, iea oala nouă, pune oțetul și smochinele în
ea, o leagă cu o sfoară, și o atârnă într’un pom în curte, ca să stea la
rouă. A patra zi dimineață tot de cu noapte începe smochinele câte trei odată,
(1)	Sămcioară o un fel de cuțitaș (bisturiu) mic, în Oltenia.
(2)	Banul de argint trebue ca să fie dela bolnav, și în urmă să rămâie babei.
MEDICINA POPORULUI.
79
așa că la șase dimineața bolnavul a terminat de luat prafurile și smo-
chinele.
A șaptea zi, baba iea excrementele (scărna) și urina (udul) dela bolnav,
scobește cu un cuțit ascuțit morcovii, dar așa fel fără ca să-i rupă undeva,
pune într’un morcov urina, iar în celălalt excrementele și îi dă bolnavului
ca să-i atârne pe amândoi cu o sfoară binișor în coșul casei, la fum. Bol-
navul trebue să ție dieta dată de babă (vezi mai sus) 6 săptămâni. După
40 zile, bolnavul să iea morcovii dela fum, să-i arunce peste cap și să zică:
«Când oiu mai vedea eu... cutare afumăturile astea, atunci să mai zac de
gălbinare, atunci și nici atunci. (Baba Rada Islățeanca, T. Măgurele, Teleorman).
D. Marin I. R. Grindășeanu din Bururești ne trimite descântecul acesta
de gălbinare:
Sfânta Mar ia mică,
Sfânta Mărie mare;
Sfânta zi de zi,
Să se iea gălbi narea
Și toată durerea,
Din creierii capului,
Din fața obrazului
Din cap,
De după cap,
Din inimă,
De sub inimă
Din toate oasele,—
Să șeadă în mijlocul Mării,
Acolo să piară,
Acolo să răspiară,
Ca vântu de Mare,
Ca rouă de soare,
Cutare... să rămâie,
Curat, luminat
Ca Maica Domn ului ce l-a lăsat.
Se descântă în apă neîncepută și se dă celui pătimaș de gălbinare ca
să bea dintrun pahar de ceară galbenă, (jud. Ilfov).
Sau:
Bolnavul trebue să iea coajă de corn, s’o barbă bine în apă, apoi zeama
s’o bea dimineața (Siclea, R.-Sărat).
Sau:
Se plămădește în țuică rădăcină de garoafă și se dă bolnavului dimineața
(Slănic, jud. Prahova).
Sau:
Se plămădește în rachiu de drojdie măcriș și șofran, apoi se bea di-
mineața (Slobozia, jud. Ialomița).
Sau:
Se face celor ce pătimesc de gălbinare scăldătoare cu sare și săpun. Se
pune adică la o căldare de apă o oca de sare, 0,5 kg. săpun de spălat
cămăși, scăldându-se cel bolnav dimineața și seara. Aceasta se repetește în
10 zile, făcându-se în fiecare zi scăldătoare proaspătă (Liuba și lana în rev.
Familia, an XXII).
Sau:
Contra gălbinării se mai dau bolnavilor să mănânce trei păduchi, băgați
80
GR. GRÎGORIU-1UGO
într’o smochină, sau să-i bea într’un pahar cu apă. Tot pentru această boală
se pun în rachiu nouă păduchi, flori de crin și gălbinele, se lasă 2—3 zile
să plămădească, apoi se iea câte o linguriță în 3 zile dearândul (corn. Cor-
beasca, jud. Tecuciul.
Pentru gălbinare unele babe mai obișnuesc să recomande sau să dea
bolnavilor lumânărică plămădită în rachiu de drojdie (Iași), ori siminoc fiert
la un loc cu vâzdoace, ori flori de siminoc plămădite în rachiu, ori în fine
boabe de cârmâz puse pe o felie de lămâie (jud. Buzău).
Babele de prin orașe (în mahalale) mai întrebuințează hrean ras și amestecat
cu miere curată, ca un dulceț: 3--4 lingurițe pe zi până la vindecare. In
timp de 40 zile se dă bolnavului pe nemâncate să înghiță câte 12 măsline
mici, întregi cu sâmburi cu tot (Dr. Leon, op. cit, pag. 133).
In contra gălbinării, poporul mai întrebuințează și o buruiană numită
frigurică.
Notă. — 1 descântec de gălbinare găsim publicat în Descântecele pop. român de S.
FI. Marian și unul în Șezătoarea, an. VII, No. 2, pag. 181, cules de I. T. Popovici.
GÂLCILE.
Orice babă mai pricepută știe să descânte sau să dea bolnavului vreun
leac.
Gâlcile, dacă apăsăm ușor sub barba celui bolnav, le simțim ca niște
ghinduri, (alune), nucușoare, etc.
Asemenea dacă ne uităm în gât, vedem cele două ghinde că sunt roșii
și umflate; roșața se poate întinde și peste tot gâtul.
Bolnavul are dureri în gât, nu poate ca să înghițit și scuip des ; are gu-
turaiu, durere de cap, nare poftă de mâncare și s’aprinde de căldură. Gâlcile
se formează din răceală, sau din cauza scrofulilor.
De gâlci babele nu știu una și bună, ci știu mai multe și de asta le
încurcă.
Așă unele din babe dau bolnavului de gâlci să Iacă gargară cu gaz, altele
T	OOOO7
cu spirt, țuică, rachiu de drojdie, etc. Ba unele din ele dau bolnavului să
facă gargară și cu urină (ud), de fată mare!... (Corn. Măgurele, jud. Teleorman).
Gargară cu gaz (Bacău, Prahova, etc.) se face prin locurile petrolifere, iar
gargară cu rachiu, țuică, etc. prin locurile bogate în fabricarea alcoolului
(Gorj, Dolj, etc.).
Parte din babe învață pe bolnavi să coacă cartofi în spuză (cenușe). Să-i
curețe de coaje, să-i piseze și să-i frământe cu untdelemn. Să facă două
turtițe, să le puie pe o basma de lână și să se lege cu ele la gât (comuna
Salcea, jud. Teleorman).
MEDICINA POPORDLUI.
81
Sau:
Să facă turte din morcovi roși, stropiți cu gaz, să puie la galei (T.-Măgurele).
Sau:
Din slănină fărâmată, amestecată cu gaz, să facă oblojeală și să puie la
gât (Săscut, jud. Putna).
Sau:
Măsline pisate la un loc cu slănină, să puie pe vinele gâtului, că moaie
gâlcile (T.-Măgurele).
Sau:
Mămăliguță pripită, întinsă pe cârpe și unsă cu lumânare de seu, s’o puie
bolnavul călduță la gât (Părincea, jud. Bacău).
Sau:
Să se iea un pește sărat, cosac, să i se scoată oasele, apoi așa crud să-l
puie la gât (D-șoara Velicu, societatea «Albina», București).
Sau :
Se prăjesc semințe de cucută cu seu: se întinde pe o cârpă, apoi se
înfășoară gâtul (jud. Botoșani).
Sau :
Se pisează măsline cu sâmburi cu tot, se întinde pe mămăliguță pripită,
apoi oblojeala se leagă la gât (jud. Botoșani).
Sau :
Se ieau mațe de dovleac, se prăjesc în untură de porc și se înfășoară bol-
navul de galei la gât. (Corn. Strâmbeni, jud. Prahova).
Sau :
Se prăjește într’o tigae ceapă cu săpun, se face oblojeală și se leagă la
gât. (Ilinca, corn. Scorțeni, jud. Bacău).
Sau:
Se fierbe petrinjcl (pătrunjel) cu lapte dulce, se amestecă cu canfor pisat
în albuș de ou, apoi se leagă la gât. (Jud. Suceava).
Sau :
Se pisează jalia (1), se amestecă cu unt și se leagă la grumaz. (Cluj, Tran-
silvania).
Sau:
Se caută excremente (scârnă) albă de câine, se usucă, apoi praful se suflă
în gâtul celui bolnav de gâlci. (Vălenii-de-munte, jud. Prahova).
Sau :
Se iea lut dela rădăcina unui perj (prun) se amestecă bine cu unt de naft
și se leagă la gât. (Ivești, jud. Tecuciu).
(1)	Jalia = Salbie, salvie de grădină, salie, jale. Sal via officinalis, L.
Analele A. R.—Tom. XXX - Memoriile Seci. Literare.	6
82
GR. GRIGORIU-RÎGO
Sau :
Se suflă în gâtul celui bolnav țipirig pisat mărunt, iar gâtul se înfășoară
cu obielele bolnavului. (Com. Todireni, jud. Botoșani).
Sau :
Se pisează la un loc scorțișoare, cuișoare și țipirig, apoi se suflă în gâtul
celui bolnav. (Com. Drăgănești, jud. Vlașca).
Sau :
Să puie bolnavul la gât putregaiu de salcie, amestecat cu tărâțe de grâu
și fierte împreună; ori să puie la gât o turtă de mălaiu (făină) de nuci, cu
hrean ras, miere și sare. Toate acestea puse pe piele de cal. (Jud. Dâmbovița).
Sau:
Baba trage pe bolnav cu untdelemn la gât și descântă :
A plecat mătușile,
Cu furcile,
Să gonească gâlcile ;
Ele la goană le luă,
Pe furcă le înșiră
Și cu druga le apără,
Și cu fusul le înțepă:
deși ti gâlcilor,
Că iacă mătușile,
Cu furcile,
Să gonească gâlcile,
Să rămâie .. . cutare curat
Ca argintul strecurat (1).
Sau :
Gălculițe,
Gălculițe,
Nu întinde,
Nu cuprinde,
Nu însăgetă,
Nu înc.uțită, —
Ci să vă topiți
Ca spuma de Mare,
Ca rouă de soare.—
Plecară gâlcile să pască,
Trei mătuși să le păzească:
Una oarbă,
Una șchioapă
Una surdă.
Oarba nu vedeă,
Șchioapa fuga nu putea
Să dea,—
Surda nu auziă,—
Și lupii le luară,
In răspântii le scoaseră
Nimic din ele nu se aleseră.
Și... cutare rămase,
Curat, luminat,
Ca argintu stricorat
Cum Maica Domnului l-a lăsat.
Descântecul meu,
Leac dela Mnezeu. —
Să se lipească
Ca aluatu în căpistere
Ca fagurile de miere (2).
Sau<
Gâlcile
Modovâlcile
Plecară la iarbă să pască,
Plecară trei babe să le păzească;
(1) Comunicat de Ștefan St. Tuțescu, cules dela Ilinca Stan Niță, din com. Cata-
nele (Dolj).
(2)	Cules de Costică A. Poposea dela vrăjitoarea Mărica din Seliștea-Cruci (Dolj).
MEDICINA POPORULUI.
83
Una fu oarbă,
Una fu surdă
Și alta oloagă.
Oarba nu văzu,
Surda nu auzi,
Oloaga dacă văzu
Nimic nu putu —
Lupii veniră,
Și le mușcară,
Sau :
Le mușcară,
Rădăcina le secara.
Descântecul este dela mine
Leacul dela Hristos,
Că pune os la os,
Și închiagă sângele,
Mult mai frumos
După cum a fost (1)
9 fete
Ou 9 plete,
Cu 9 măturoaie,
Și 9 țăpoaie. —
Noi am pornit
Cu 99 de țăpoaie,
Cu 99 de măturoaie,
Cu 99 de greble
De greblat,
Cu 99 de puști
De împușcat,
Cu 99 de cuțite
Ascuțite...
— Da unde mergeți ?
— Noi mergem
La omul cel necăjit
Și supărat,
Noi mergem acolo
Să-i luăm durerile
Din piept,
Din spate,
Din gât,
Din iui mă,
Din splină
Sau:
Gâlcile,
Brâncile,
Șopârlaițele,
Durerile,
Junghiurile, —
Dela gât.
— Da unde le duceți?
— La Marea Neagră,
Unde nu cântă cucoș negru,
Nici nu bate câine roșu.
Nici voinic nu ’ncalecă...
Cum s’o strecurat
Morile Șiretului
Fântânele,
Drumurile,
Râurile,
Cărările,
Așă s’o strecurat
Brâncile,
Gâlcile,
Și toate junghiurile
Ptiu !
Amin (2).
Gâlcile
Pomovălcile,
Scurtele
Bnrtele,
Apucară pe furcă,
Și pe drupă
Să treacă muntele.
Când ajunseră în vârful muntelui,
Ieșiră lupii în calea lor,
Și luă lupu ăl mare,
(1)	Cules de C. Popescu dela Costantina Gagiului din Maglavitu (Dolj).
(2)	Cules dela baba Profiira Zugravu din corn. Jora, jud. lași.
84
<i R. GR1G0RIU-RIG0
Gâlca a mare,
Lupu mijlociu,
Gâlca mijlocie,
Și veni și lupu ăl mic
Și luă gâlca a mică
Și se duseră cu ele,
Intr’un fund de vale
Și le sfărâmară,
Și le mân cară,
Sau :
Nimic din ele nu se alese. —
Cutare... să rămână
Curat, luminat,
Cum Dumnezeu l-a lăsat,
Că în ce zi bună a născut,
Nici o nevoie n’a avut.
Din poala Maicei Preciste
Leacul (1).
Gâlcă, gâlcă
încalecă pe drugă
Și treci marea
Și crapi ca cicoarea (2).
După descântec baba bagă meleșteul de mămăligă pe gâtul bolnavului,
până-i sparge gâlcile!
Sau:
După ce baba pipăie cu mâna gâlcile bolnavului și după ce se uită pe
gâtlej, se duce de iea niște căței (grăunței) de usturoiu și venind cu dânșii
molfăind în gură, face semnul crucei, iea din gură cu degetele dela amân-
două mâinile usturoiul sdrobit și întorcând pe bolnav cu spatele către fața
ei, începe să-l tragă pe sub gât până după urechi, și descântă:
Plecară gâlcile lui... cutare să pască
Trei ms iși sa le păzească :
j na oarbă,
1 ia mută,
Și alta șchioapă.
Un lup de departe le-a văzut,
Baba oarbă n’a văzut
Muta să dea chiot n’a putut,
Șchioapa să dea fuga n’a putut,
Iar lupu cum le-a zărit,
In ele s’a năpustit,
De vârf le-a îmbucat,
Și rădăcina le-a secat.
Iar... cutare a rămas
Curat, luminat
Ca steaua din cer lăsat.
Astă seară stele și gâlci,
Până mâine nici stele, nici gâlci,
Descântecul meu,
Leac dela Mnezău;
Leac din limba mea,
Leac dela Maica Precista (3).
Dacă bolnavului de gâlci a doua zi îi e și mai rău, sau dacă îi sunt gâl-
cile coapte, atunci baba îi dă în gât.
Datul în gât se face cu sare sau cu iarbă de pușcă.
(1)	Comunicat de loan Pârvulescu, învățător, corn. Bumbești-Pițic, Gorj.
(2)	Comunicat de Vasile lonescu din Roman.
(3)	Comunicat de Bărbulescu, absolvent al școalei de meserii din București.
MEDICINA POPORULUI.
85
Baba ține gura bolnavului deschisă cu un căluș sau cu o lingură, ca
să nu-i muște mâna, și cu degetele îi sdrobește gâlcile.
După toată operația aceasta baba leagă de gâtul bolnavului o sfoară de
lână (1) care a servit la întoarcerea (scopirea) berbecului.
Notă. — Descântece de gâlci s’au publicati în Mater taluri folkloristice (Gr. G. Toci-
lescu), Voi. I, part. I, pag. 639 — 610, culese de loan lonescu și Chr. N. Țapu ; 1 des-
cântec s’a publicat în colecția de Poezii populare de G. Dem. Theodorescu, p. 379 ; 3 des-
cântece publicate de S. FI. Marian în Descântece pop. române și un descântec găsim
în Șezătoarea, an. VII, No. 2, pag. 19, cules de I. T. Popovici.
GUTURAIUL.
De guturaiu (gutunariu, suhăria, troahnă) se descântă foarte rar, și numai
babele de prin Moldova prea meștere știu descânta. Boala aceasta vine la
om din răceală, sau dacă cumva a călcat în spurcăciuni ori în urină (ud)
de om. Bolnavul, mai cu seamă primăvara și toamna, răgușește încet-în-
cet, îi curg ochii, nasul și strănută des; apoi durere de cap, căhueală și un
fel de moleciune îi cuprinde tot trupul.
D. M. Stratala, învățător, corn. Tanacu, județul Vasluiu, scrie următoarele
despre guturaiu:
Troahna e cunoscută prin durere de cap, căldură și frig în corp, prin
durere de membre, stomac și slăbiciune generală în tot corpul. Starea asta
durează 7—8 zile, în care timp bolnavului i se dă de băut amestecătură
de oțet cu usturoiu pisat; bolnavul se mai freacă cu această amestecătură
pe cap, membre și peste tot corpul. Uneori la această lucrare se rostește
și descântecul următor, auzit în comuna Tanacu, jud. Vasluiu :
Pornit-a Dobre cu Dobroaie,
Pe cale,
Pe cărare,
Pe la jumătate de cale
La întâlnit Maica Precista
Și i-a întrebat:
— Tu Dobre și Dobroaie,
Unde te duci?
— Ne ducem să rănim (2) dealurile
Și pădurile
De spini și putregai,
De colb și pulbere ; —
Ci duceți-vă la ... cutare
De-i răniți (3) răcelile din trup,
De-i scoateți săgeturile
Și deocheturile
Din cap.
Cu fusul le ’mpungeți,
Cu cuțitul le rădețiQ),
Cu mătura le măturați ;
(1)	La țară, prin unele părți din Muntenia, ca să scopească cineva un berbec, îi îm-
pinge coițele în sus si ca să nu se mai lase în jos, leagă punga cu o sfoară de lână.
Sfoara aceasta îi bună de leac, contra gâlcilor.
(2)	Rănim = Curățim (Moldova).
(3)	Rănit = curățit.
(4)	Rădeți = a rade, a curăți.
86
GR. GRIGORIU-RIGO
Din creierii capului,
Din fața obrazului,
Și din sfârcul nasului,
Din auzul urechilor
Și din vederea ochilor,
Din toate încheieturile ei,
Din toate mădulările ei.
Cu fusul le scoateți,
Cu cuțitul le tăieți,
Cu matura le măturați
Peste Mare le-aruncați
Să rămână... cutare
Curat
Luminat,
Ca argintul strecurat,
Ca D zeu ce l-a lăsat(1).
Guturaiul însă se mai vindecă dacă bolnavul trage pe nările nasului apă
cu sare sau sare măruntă (com. Militari, Ilfov).
Sau :
Se afumă bolnavul pe sub nas cu un fir de busuioc pus pe un cărbune
(Văleni, jud. Prahova).
Sau :
Pentru guturaiu și durere de cap, se mai miroase hrean ras proaspăt pe
râzătoare (Pucioasa, jud. Dâmbovița).
Sau:
Se pune pe un cărbune făină de păpușoiu, se pleacă deasupra cărbunelui
bolnavul de guturaiu, apoi trebue să tragă fum pe nas cât poate (Satu-Nou,
jud. Bacău).
HOLERA.
Boala aceasta dă rar peste om, dar și când dă, apoi curăță multe vieți.
Bolnavul are dureri strașnice la stomac, se încârligă, are diaree și varsă
întruna. De holeră parte din babe din spre Moldova dau bolnavilor ca pre-
ventiv să poarte la gât un fel de legăturică cu 3 boabe de piper, cărbune,
usturoiu și pucioasă. Legăturica trebue purtată la gât 40 de zile, apoi trebue
de aruncat pe o apă curgătoare (com. Letea, jud. Bacău).
Boala venind la om prea repede, nu se descântă, ci i se fac bolnavului
în pripă oblojeli pentru stomac și i se dă de băut rachiuri tari.
Un om apucat de holeră și scăpat, nu-1 mai prinde boala aceasta niciodată.
Când umblă holera, oamenii mănâncă mult usturoiu și beau rachiu de
drojdie, rom, coniac, etc, având credință că așa nu-i va prinde holera. In
Moldova oamenii obișnuesc să puie într’un par un cap de cal mort ca să
fie feriți de holeră.
«In Bucovina femeile, în timp de holeră, smulg din pământ holera (2) cu
(1)	Apărătorul Sănătății. București. An. II (1892—93), No. 21, pag. 280.
(2)	Holeră = Cătină, coleră, cornuță, dracilă, ghimpe, lipici, pălămidă, scaiu-rusesc,
scăiete-muscălesc, spin-muscălesc,—Xantium spinosum L,
MEDICINA POPORULUI.
87
rădăcină cu tot și fierbănd-o într’o oală cu apă, beau zeama ce iese dintr’însa
și afirmă că mulți se însănătoșează. Alții iarăș fierbând mai multe rădăcini
de holeră deodată și turnând apoi zeama aceasta într’o putină, scaldă în-
tr’însa pe cei bolnavi de holeră, cari îndată se vindecă.
«Mulți Români afirmă că în anul 1848, când holera a bântuit foarte tare
în Bucovina, numai cu zeamă din spinul acesta au scăpat de moarte.
«In timp de holeră e bine să s’afume casele cu acest spin, căci astfel tot
răul se depărtează dela dânsele și holera nici nu se poate apropia)) (S. FI.
Marian, rev. Albina, anul III, pag. 326).
Sau :
Se mai obișnuește ca în timpul holerei oamenii să poarte la cheotoarea
cămășii strvd (buchețel) de pelin, pe care-1 moaie în orice băuturi, apoi o
bea ca să-i ferească de holeră (corn. Broșteni, jud. Suceava).
Dacă a prins holera pe om, atunci se fierb în grabă cârcei de bostan
cu spin de holeră și se dau bolnavului de băut. (1)
Sau :
Se fierbe la un loc viță de mure, de bostan și castraveți, apoi se fac
scăldături pentru cei bolnavi. (2)
Sau :
Dacă cumva holera bântue pe timpul fructelor, apoi se ieau 3 cepe, 3 că-
pățîni de usturoiu, 3 cărbuni, 3 ouă cu coaje și un pumn de izmă pisată, se
amestecă cu oțet la un loc și făcându-se blastur, se pune la stomac și la
moalele capului. Blasturul se ține așa 24 ore.
In fine pentru holeră substarița Eufrosina, cea mai veche maică dela mă-
năstirea Viforîta, recomandă blasturile următoare : Se iea o litră de făină
de grâu, o lingură de oțet, o lingură de untdelemn, pui piper, izmă, foi
de trandafir, faci din ele o turtă, o pui pe farfurie, apoi dai cu degetul în
ea; torni spirt, presari praf de tămâie și dai foc c’un chibrit. După ce po-
tolește de ars spirtul, pui această turtă la stomac. (Crăiniceanu, De ale me-
dicinei populare, rev. Familia, anul XXIX 1893).
INCUIEREA.
Când cineva nu poate urină, sau n’are ieșire afară, babele recomandă bol-
navilor pentru descuiat cam aceleași leacuri și buruieni,— adică și pentru
una și pentru alta: și pentru treaba mare și pentru treaba mică.
Parte din babe sfătuesc pe bolnavi ce nu pot urină, să mănânce cât mai
(1)	Dr. Leon, op. cit., pag. 24.
(2)	Ibid., pag. 51.
GR GRIGORIU-RIGO
multi pepem(l) verzi, sau dacă nu i pe timpul pepenilor, stă bea cât mai
mult untdelemn (Ploești, jud. Prahova).
Sau:
Se dă bolnavului bere amestecată cu căpușă {2} pisată ijud. Tecuciul.
Sau:
Se dă copiilor pentru discuet găinaț de vrabie, uscat, pisat și liert în
lapte dulce; bolnavul trebue să bea această doctorie dimineața și pe
inima goală.
Sau:
Se dă bolnavului să bea dimineața moare (3) de curechiu (jud. Bacău).
Sau:
Să bea bolnavul făină de carf lieartă’n lapte dulce (jud. Bacău).
Sau :
Sămânță de neghină pisată și amestecată cu vin, să iea bolnavul în trei
rânduri, dimineața (jud. Dâmbovita).
Sau:
Să bea bolnavul caprizoi'^ dospite în rachiu de chimion; caprizoi se
mai ferb în lapte dulce și se dă bolnavului (jud. Iași).
Pentru discuiet se mai dă bolnavilor trebădătoarefi] liartă în lapte dulce
sau coajă de soc, jupuită de sus în jos (jud. Tecuciu).
Sau :
Se fierbe în apă părul-porcuini (6), se toarnă deasupra puțin untdelemn
și se dă călduț bolnavului să bea (jud. Teleorman).
Sau:
Să bea bolnavul, dacă-i ușor încuiet, dimineața apă rece cu o bucățică de
zahăr (jud. Teleorman).
Sau:
Să iea bolnavul siminichie (7), s’o piseze bine și amestecată cu apă sau
zeamă de varză, să bea dimineața (Măgurele, jud. Teleorman).
In Oltenia unele babe dau bolnavilor pentru discuiet următorul siat :
Să iea bolnavul un lacăt cu cheie și să-l încuie. S’aducă o vadră de apă
și să bage lacătul încuiet în apa neîncepută. Să iea cheia și să descuie la-
cătul în apă. Să scoată lacătul din nou afară și iar să-l încuie. Să-l bage
(1)	Pepene = Lubeniță, harbuz.
(2)	Căpușă = Recin, rețin.
(3)	Moare = Zeamă de varză.
(4)	Caprizoi = Caprifoi, caprafoi, casie, Lonicera nigra.
(5)	Trepădătoare = Brâe, brei, brie, slobonov, Mercurialis amina.
(6)	Părul porcului = Brădișor, coada calului.
(7)	Siminichie = Sinamichie. Mic arbust din familia Leguminosac.
MEDICINA POPORULUI.
89
iar în apă și din nou să-l descuie,—și tot așă până în 3 ori, repetându-se
la fiecare băgătură în apă și vorbele acestea de 3 ori:
Cum sa descuie lacătul ăsta în apa,
Așa să se descuie și... ezitare la mațe.
Din apă trebue ca bolnavul să bea de 3 ori și să Iacă și o baie Sâm-
bătă seara (Turcenii de sus, Gorj).
Sau :
Să se fiarbă, înfundat cu un capac de cocă, o buruiană numităpuiza (1),
iar zeama s’o bea ca pe ceaiu (Stolojani, jud. Gorj).
INTÂLNITURĂ.
De mlâlnilură (tâlnitură, întâmpinat, tâmpinătură) bolnavul are junghiuri
prin tot trupul, vâjieli de cap, amețeli și fierbințeli.
I se descântă bolnavului în apă cu tămâie și cu o cruce. Apa se bea de
bolnav amestecată cu tămâie pisată.
Sau:
Se descântă cu crucea în apă și pe corpul bolnavului:
Eu fac biserică
Și cruce,
Și leturghic,
Intâmpinatu la... cutare
Să nu mai vie,
Ieși diavole dela... cutare
Cu mânie de cap, —
Cap de viclean
Inima de vidră, --
Să ieși dela cap,
Cap de viclean,
Inimă de vidră,—
Dela picioare,
Cap de șarpe.
Să ieși cu întâmpinăturile tale,
Cu tâlniturile,
Cu loviturile,
Cu frigurile,
Cu fiorurile,
Cu amețelile,
Cu răcorile,
Dela... cutare, —
Cu amețeala,
Cu zobeala(2).
Cu fărâmătură
Cu farșală,
Să ieși dela... cutare
Din creierii capului,
Din sgârciul nasului,
Din fața obrazului,
Din toate mădulările,
Că eu cu tămâie
Te-am tămâiat,
Cu crucea
Te-am alungat,
Dela... cutare te-am depărtat,—
Cu apă te-am innecat,
Iar.,., cutare a rămas curat
Ca de Maica Precista lăsat (3).
(1)	O buruiană lătăreață, măruntă, care crește întinsă și lipită de pământ. Floare nu
face). Această plantă, după spusa babelor, constitue cel mai drastic purgativ. )
(2)	Zobeală = sdrobit, sfărâmat, durere în tot corpul.
(3)	Gr. G. Tocilescu, op. cit., pag. 646.
90
GR. GRIGORIU-RIGO
Mai avem următorul leac de tălnitură:
«Fier de găsit să-l arzi în foc și să pui apă într’un vas și să bagi fierul
ars și trei cărbuni vii în apă neîncepută, și să guste acel bolnav de trei
ori, și să se spele pe trup; și apa ce va mai rămânea, să o lepede pe un
drum, că-i va trece (1).
Contra întunchinaM mai găsim următorul leac: Să se iea dela 9 pomi
diferiți câte 9 crenguțe; și dela 9 focuri de pe câmp, 9 cărbuni. Se fierb
bine în apă, se face feredeu, apoi cărbunii se duc îndărăt de unde s'au
luat (Căt. Vlădeni, jud. Dorohoiu).
Notă.—1 descântec de întâlnitură cu pocitură de deochiu s’a publicat în Buciumul Român,
Iași 1878, pag. 135—175, și l descântec de întâmpinătură și de întoarcerea laptelui în
Descântece pop. române de S. FI. Marian.
IZBITURĂ.
De izbitură se descântă prin părțile Munteniei și Olteniei. Bolnavul de
izbitură prinde să nu mai vază bine, îl dor ochii și simte așa parcă îl în-
glodește (înțeapă) ceva sub pleoapă. Baba descântă bolnavului de izbitură
cu un fulg (pană) într’un clondir cu apă neîncepută, cu un fir de mătură,
cu o lopată și cu o ramură verde de păducel. Alte babe descântă cu trei
fire de mătură, după ce le înfășoară în mâneca cămășii. Descântecul e mai
cu leac—după credința lor- dacă se face cu fața în spre apus și în scăpă-
tatul soarelui.
De izbitură se descântă:
Se sculară... cutare	Răsare
Duminică	Nu rabd ară
Dis de dimineață,	In ochi i-1 aruncară; —
Casele,	Să te duci la lecuitoarea
Curțile	Și tămăduitoarea
Le măturară,	Cu mânica să ți-1 șteargă
Gunoiul că-1 luară	Cu mătura să ți-1 măture
Spre soare	Și... cutare, să rămâie
Răsare	Curat și luminat
11 aruncară, — Soare	Cum Maica Domnului l a lăsat
Se descânta de trei ori și tot de trei ori se suflă în ochii bolnavului: în
dreapta, în stânga, în sus și’n jos, — la fiecare descântec, în parte.
De izbitură se mai descântă și astfel:
(1)	Dr. Gaster, Literatura populară română, p. 537.
(2)	Comunicat de Marin I. R. Grindâșeanu din București.
MEDICINA POPORULUI.
91
Cu fulg te râcâii,
Ochiul limpezii
Și toate junghiurile
Și toate cuțitele
Din vederea . . . cutăruia
Le scosei,
Cu lopata
In vânt le aruncai,
Cu mătura le măturai
Și pe cutare scăpai
De toate usturimele,
De toate junghiurile,
De toate ’nglodirile
Să rămâie curat
Cum maică-sa ce l-a făcut
In ziua ce l-a dat(l).
Tot pentru izbitură se dă bolnavului să puie Ia ochi apă de vie sau căiți
de in plămădiți în rachiu de drojdie.
La izbitură se mai întrebuințează de babe și o buruiană numită Sân-
zâene. (2) Corn. Țânțăreni, jud. Dolj).
Notă. — Descântece de izbitură găsim două publicate in Materialuri folkloristice (Gr. G
Tocilescu), voi. I, partea I, pag. 633 — 634 și un descântec publicat de Gheorghe Po-
pescu-Ciocănel într’un foileton din ziarul Adevărul, an. XV, No. 4784, Luni 2o No-
emvrie 1902.
IZDATUL.
De izdat se descântă mai mult în Muntenia și Oltenia. Boala aceasta se
aseamănă mult cu yătămătnra din Moldova.
Bolnavul de izdat are dureri strașnice la inimă (cârcei de stomac). Se
svârcolește, se strânge, se sgârcește și cade jos, grămadă, unde-1 găsește
boala.
Dacă bolnavul a fost apucat acasă de izdat, atunci baba care-i chemată să
descânte iea un pristonic (un fel de cruce de lemn, cu săpături pe ea, de care
femeile se servesc la făcut colaci, prescuri, și se găsește în orice casă de
prin Muntenia și Oltenia), face cu acest pristonic cruce, la cap, la buric și
la picioarele bolnavului și descântă:
Fugi izdate,
Blestemate,
Că crucea te-a bate;
Nu trăsni,
Nu bubui,
Nu ’nțepâ,
Nu ’nj unghia,
Fugi,
Du-te!
In capul munților,
In capul ciutelor,
Acolo să te aciuezi, (3)
Unde cucu nu cântă,
Unde popa nu toacă.
Că te-așteaptă 3 fete mari
Cu mesele ’ntinse,
Cu făclii aprinse,
Să beți și să mâncați,
(1)	Auzit dela Moș Niță din comuna Rociu, jud. Argeș.
(2)	Sânzâiene = Drăgaică, Sămziene, Sănzănie, — Galium Mollugo. L.
(3)	Aciuezi = Așezi, astâmperi, stai.
92
GR. GRIGORIU-RIGO
Sa vă ospătați
Și dela . . . cutare
Acum să plecați,
Să rămâie
Curat,
I	Luminat,
।
’ Ca argintii strecurat,
Ca steaua din cer lăsat,
!	Amin(l).
Parte din babe descântă cu
dând ocol buricului, descântă:
Fugi izdate,
Blestemate,
Blestemă-te-ar Dumnezeu
Trei zile și trei nopți
Să umbli din tist în tist (?!)
Pân la ăl de te-a trimis,
Din pârcălab în pârcălab
Pânla ăl de te-a mânat,
Și pân la curțile lu Leu-împărat.
Că acolo te-așteaptă,
Patru fete de ’mpărat,
Cu vedrele pline pe masă,
Cu făclii aprinse,
Acolo să vecuești,
Acolo să păltituești,
sare: ieau cu trei degete sare de trei ori și
j Că acolo-i loc de tine,
i	Aci nu e	loc de tine,
i	E loc	de	biserică,
ș	Nu c	loc	de biserică,
:	E loc	de	altar...
I	Fugi izdate,
i	Cu apucat!
■	Cutare ... să rămână
Curat, luminat,
'	Ca auru strecurat
i	Ca argintii cel curat,
!	Ca în ce zi bună a născut
i	Nici o nevoie n’a avut,
'	Din poala Maicei Precistei leacul (2).
De iz dat unele babe mai descântă cu lir de busuioc în apă neîncepută
sau cu o închipuire de cruce, făcută din surcele.
Din apa descântată, bolnavul bea de trei ori, iar restul o aruncă pe vreun
vârf de par sau gard.
De izdat se mai descântă :
La cap,
Cap de țap;
La inimă
Inimă de vidră;
La picioare Maica Precista . . .
Voi patruzeci de draci mari
Cu patruzeci de drăcoaice mari
Voi patruzeci de draci mici,
Cu patruzeci de drăcoaice mici,—
Voi să treceți prin sfârcurile mărilor,
Prin desimea pădurilor,
Prin piscul munților,
Și să vă duceți,
Peste 9 mări,
Peste 9 țări,
Că^acolo vă așteaptă
Surorile voastre
Cu mese întinse
Cu făclii aprinse,
Să beți,
Să mâncați
Să vă desfătați
Și pe... cutare să-l lăsați
Curat, luminat
(1)	Comunicat de baba Sanda dela Pr. C. Popilian din com. Turcenii-de-Sus, (Gorj).
(2)	Comunicat de loan Pârvulescu, învățător, com. Bumbești-Pițic, (Gorj).
MEDIC1NA POPO R UI AU.
93
Ca argintu strecurat.
Leac dela mine,
Mai vârtos
Dela Hristos,
Că este doctor bun și de folos.
Eu cu crucea voiu descântă
Și în numele d-lui Ișus Hristos
Vom goni și apără (1).
Sau:
Fugi izdate,
Fermecate; —
La cap
Cap de lup.
La inimă
Inimă de vidra,
La picioare
Ghersgan (!?)
Pleacă Jupu
Cu lupoaica,
Și moroii
Cu moroaica,
Și strigoii
Cu strigoaica,
Paduroi,
Cu păduroaica, —
Cruce mică,
Cruce de biserică. —
Crăpi drace,
Sbori izdate,
Crăpi pe loc...
Și... cutare
Să rămâie
Curat, luminat
Ca steaua în cer,
Ca rouă în câmp;
Descântecu i-aluiD-zeu,
Să se lipească.
Ca fagurde de miere,
Ca aluatuîn câpistere{'2}.
Leac
Și băbușcăi colac (3).
Cruce mare,	I
Notă. — Descântece de izdat găsim 11 publicate în Materialuri folkloristice și unu
publicat în Nașterea la Români de S. FI. Marian.
JUNGHIUL.
Pentru junghiu se găsesc descântece și oblojeli prin toate părțile țerii.
Cineva poate căpătă junghiu din vânt, din răceală, din apă rece băută pe
nerăsuflate, ba și din joc, jucat necumpănit.
Intâiu bolnavul simte o durere ascuțită la un loc, sub țâță, sub coaste și
în piept;—da simte așa durere, de mai că nu-și mai poate trage nici sufletul.
De junghiu babele fac cataplasme de in sau mămăliguță pripită, pun
deasupra cataplasmelor seu de lumânare și calde, cât poate suferi bolnavul,
Ie pun deasupra junghiului (jud. Bacău).
Babele, ca să afle locul unde este junghiul, pun pe bolnav cu fața în
sus, în pielea goală, sparg un ou, scot galbinușul și îl poartă de co’.o
(1)	Comunicat de Mihail D. Constantinescu, corn. Braniște, jud. Mehedinți.
(2)	Căpistere = O albie mică unde frământă femeile pâinea.
(3)	Cules de Costică A. Popescu, corn. Seliștea-Crucii, jud. Dolj, dela baba Marica
lui Dumitru Măciucă.
94
GR. GRIGORIU-RIGO
până colo pe trupul bolnavului. In locul unde se sparge gălbinușul, acolo
zic că e junghiul (T.-Măgurele, jud. Teleorman).
Parte din babe descântă cu un cuțit de găsit. Altele descântă cu un paiu
de mătură sau cu o crăcuță de pom într’un vas cu țuică, ori în apă neîn-
cepută; dar mai ales în țuică. (Turcenii de sus, jud. Gorj).
Prin Oltenia babele descântă de 3 ori, făcând o ață de cânepă dărăcită
o răsucesc pe mână, fără să o înnoade, o dau pe după gât și pe subțioară.
De junghiu se mai descântă și cu cuțit cununat. (Turceni, jud. Gorj).
Dacă vreo femeie se întâmplă să aibă cumva junghiu sau tăieturi la păr-
țile genitale (rușinoase), atunci unele babe îi recomandă următorul leac :
Să iea o cărămidă, să o încălzească în foc până se înroșește, s’o puie în-
tr’un lighian, hârb, strachină sau oală de noapte și deasupra cărămizii să
puie oțet și cafea. (Jud. Teleorman).
Prin alte părți (jud. Ilfov) se pune pe cărămidă oțet și rom. Bolnava
trebue să stea deasupra cărămizii astfel, încât tot fumul și aburul ce iese
din cafea și oțet s’o înădușe la pântece.
De junghiu se descântă:
A plecat împăratul rusesc,
Să facă oameni de oaste
Și-a făcut:
Moldoveni,
Jidani,
Țigani,
Boi,
Vaci,
Cai ;
Și-a venit vremea la junghiu.
Junghiul n’a avut
Nici cal de ’ncălicat,
Nici pușcă de împușcat,
Nici suliță de ’nsulițat.
Pe cuțit c’a încălicat
Și ’n Mare s’a cufundat,
De junghiu cutare
S’a luminat.
Junghiu cu frigare,
Junghiu cu ceas rău,
Junghiu cu poceală,
Junghiu cu trimes,
Junghiu din vânt,
Junghiu cu dedeochiu,
Junghiu cu toată oștirea lui,
Cu toată rudenia lui,
Cu toate neamurile lui,
Pe cuțit c’a ’ncălicat
Și ’n mare s’a cufundat,
Cutare... s’a luminat (1).
Sau:
Junghiu veninat,
Junghiu spurcat,
Junghiu ’mbăloșat,
Junghiu cu țeapă,
Junghiu cu ceas,
Junghiu cu călduri,
Junghiu cu răceli,
Nu te întinde,
Nu te cuprinde;
Te-ai făcut șearpe,
Balaur,
Mușcă din lemn,
Din copaci u,
Din pietre,
(1)	Comunicat de T. Cojan, (Focșani).
MEDICINA POPORULUI.
95
Din frunză, Din ceas, Din răceală,	Din vânt, Din călătorie, Să pleci,
Din gunoiu,	Să fugi,
Din tălnitură,	Să te duci,
Din scuipături,	Să piei,
Din vânt turbat,	।	Să răspiei (1).
Din untros (?!)	
Descântecul se repetă de trei ori; și dacă se descântă cu Pir de mătură
sau cu un paiu în rachiu, paiul se leagă pe junghiu, iar rachiul se dă bol-
navului ca să-l bea.
Dacă junghiul este găsit cu gălbinuș de ou, atunci baba pune deasupra
gălbinușului spart funingenă, tămâie și sare; iar deasupra acestora pune
niște câlți de cânepă sau in și apoi leagă bine, formând un fel de legă-
toare (oblojeală). (Galați, jud. Covurluiu).
Prin unele părți din Teleorman junghiul se mai numește și cnut.
De cuiu descântă prea puține babe și numai prin jud. Teleorman.
Bolnavul are dureri în piept, între coaste și în locul unde-1 doare, parcă-i
înfipt un cuiu.
Se descântă sau în săpun, sau în oțet și untdelemn.
Baba trage pe bolnav și descântă de 9 ori :
Cui ide,
Blestematule,
De-oi fi din frig;
Din căzut.
Din întâlnit,
Din răceală,
Din târomeală,
Din amețeală,
Ieși dela ... cutare
Din inimă,
Din boașe,
Din șezut,
Și să te usuci ca cornul
Care nu mai face poame (2).
Tot în spre Teleorman (T. Măgurele) junghiul mai are denumirea de
țeapă.
Se descântă de țeapă în apă, cu țeapă de lemn, făcută din tufan, care
se pune la copitele de fân, și se zic vorbele:
Cum tu țeapă ai fost tăiată,
Și din pădure ridicată,
Așa să iei toate țepile,
Și junghi urile,
Și să le tai dela... cutare.
(1) Comunicat de Pr. Teodorescu ot Vulcana (Poiana de jos, Dâmbovița).
(2)	Cules de Chris. N. Tapa, dela Maria Radu Stoichița din corn. Salcia, județul
Teleorman.
%	GR. GRIGORW-RÎGO
Se bea din apa descântată, și se unge pe corp. O parte din apa rămasă
se aruncă pe gard și se zice :
«Cum cade și se scurge apa după gard, așa să se scurgă toată durerea,
junghiurile, țeapa și durerile dela... cutarea. (1)
Junghiul se mai vindecă cu hrean ras pe râzătoare, fiert cu apă și în-
groșat cu făină de popușoi, se pune pe legătură împreună c’un ou, tămâie
și piper și se aplică legături pe locul unde se simte. (M. Lupescu, învăță-
tor, jud. Suceava.)
Sau :
Ardeiu roș pisat și amestecat cu rachiu, se pune la junghiu. (Jud. Dolj).
Sau:
Se iau crengi de iovă [2], se fac băi calde pentru junghiuri și alte boale
ce se capătă din răceală, precum și din ursită, (jud. Vasluiu).
Sau :
Se duce baba în zorii zilei cu pâine și sare pe cari le pune la rădăcina
iovei și zice:
«Sfântă loavă, te dăruesc cu pâine și cu sare, iar tu să-mi dai leac și
sănătate». Apoi fierbe iova în apă și face scăldători din ea pentru junghiuri.
(Lucreția Stan, com. Tutova. jud. Tutova).
Sau :
Se pisează rădăcină de leuștean, se opărește, apoi se pune călduț la jun-
ghiuri. (Com. Găgeni, jud. Prahova).
Sau:
Făină de muștar, amestecată cu puțină făină de grâu și apă călduță se
întinde pe o petică și se pune la junghiu. (Teleorman și Dâmbovița).
Sau:
Se moaie făină de muștar cu apă rece, se pune într’un săculeț do cârpă,
apoi s’aplică la junghiu. (București, jud. Ilfov).
Sau:
Se pune la junghiu farfurie încălzită. în apă ferbinte (Galați, jud. Co-
vurluiu).
Sau :
Se iea o hârtie albastră, se înțeapă des cu acul, se stropește cu rachiu,
cu zeamă de lămâie, se presară cu piper, apoi se pune la junghiu (jud.
Ialomița).
Sau:
Se face o turtă de făină de secară, se stropește cu spirt și cu untde-
(1)	Gr. G. Tocileseu, op. cit., pag. 582.
(2)	Iovă = Răchită-puturoasă, Răchită-moale, Salcie-moale. Salix Capraea. L.
Medicina poporului.
97
lemn, se presară cu lămâie și piper negru pisat, se împunge cu un fus și
c’un cuțit ascuțit la vârf; se taie în două și se pune jumătate pe piept și
jumătate pe spate. (Jud. Tuto va).
Sau:
Să iea excremente (scârnă) de câine, se amestecă c’un gălbenuș de ou
apoi se pune la junghiu. (Jud. Ialomița).
Notă. — Descântece de junghiu avem 10 publicate în Materialuri folkloristice, pag.
581 — 589. 1 descântec în Medicina populară, Dr. lonescu, pag. 414. 1 descântec în
Revista literară, an. XXIII, Nr. 8. 4 descântece publicate în Șezătoarea, (Artur' Gorovei),
an. V, voi. II, pag. 87, voi. III, pag. 144 — 194 și an. VII, p. 55, și 1 descântec în Apără-
torul sănătății, an. I. (1891), Nr. 14.
LAMOSTELE.
De lamoste descântă unele babe din Muntenia, mărginașe cu Bulgaria.
Bolnavul de lamosle varsă, are diaree (urdinare) și corpul i se mole-
șește ca o cârpă. Baba, chemată să descânte de lamoste, cată și prinde 3
viermușori galbeni-lungueți, ce se numesc moleți.
Acești viermișori se găsesc prin gunoaie, pe sub praguri sau perete. Cu
acești 3 viermișori baba descântă de 3 ori începând întâiu c’un viermișor, apoi
cu al doilea și apoi cu al treilea. Baba, în timp ce descântă, bagă viermi-
șorul pe nările bolnavului, îl scoate, iar îl bagă și tot așâ până termină de
descântat. Unele babe pun viermișorii în moalele capului și descântă:
Umblă lamostele,
Din casă în casă
Și găsește adormit pe... cutare.
La ticălică
Și la băcălică (?!)
Și-l năbușeșto
Și-l coleșește...
EI ca șarpele se făcea,
In cap se suia,
Inima i-o coleșiâ,
Corpul i-1 moleșiâ, —
El tipa și chirăia,
La baba... cutare se ducea
Și cu moleți îi descântă,
Pe nas cutărui îi băgă, —
Iar molcții că-i scoteă,
Pe lamoști că-i alungă
Din crierii capului,
Din băiercle inimii,
Din cheietura buricului. .
După descântec arde în vatră viermușorii, îi pune într’o ceașcă cu apă
și i dă bolnavului ca să-i bea(l).
(1) Cules de Georgcs Rcsslelz dela baba Stanca din corn. T.-Măgurele, j. Teleorman.
Analele A. R.—Tom. XXX.—Memoriile Seci. Literare.
1
98	Glt GRIGORIU-RIGO
LEGATUL BĂRBATULUI.
Femeiea care vrea să lege pe bărbat prinde un rac viu, iea cânepă ne-
toarsă, o moaie în sperma (natura) bărbatului, întoarce mâinile la spate și
torcând cânepa, descântă :
Cum nu pot eu sta cu manele la spate,
Așa sa nu se poată duce... cutare la altă femeie,
Și cum răsucesc eu pe dos firul ăsta,
Așa să i se răsucească puterile... cutăruia.
Apoi iea firul și leagă racul de picioare : începând dela un picior de dindă-
răt, duce firul la un picior din față, astfel, să fie legat în formă de cruce,
și descântă :
Cum leg eu racul ăsta,
Așa să i se lege puterea
Și tinerețea... cutăruia,
Și când s’o deslegă racul ăsta singur,
Atunci să se dcslege... cutare de legat,
Atunci și nici atunci.
Descântecul se zice de 3 ori.
Apoi se iea racul și pe la asfințitul soarelui s’aruncă pe apă curgătoare,
zicându-se:
Când oiu mai întâlni eu racul ăsta,
Atunci să se întâlnească... cutare cu femeie,
Atunci și nici atunci.
Și cum umblă racul îndărăt,
Așa să dea și vieața... cutăruia îndărăt,
Când o umbla racul înainte,
Atunci să-i dea și... cutăruia în bine,
Atunci și nici atunci (1).
Sau :
Se mo: ie cânepă netoarsă în sperma (natura) bărbatului, se toarce firul
cu mâini] î la spate, descântându-se.
Cum nu pot eu sta
Cu mâinile la spate,
Așa să nu se poată duce... cutare
La altă femeie.
Și cum răsucesc cu pe dos
Firul ăsta așa,
Așa să i se răsucească puterile... cutăruia.
(1) Cules dela baba Rada Islățeanca, corn. Islaz, jud. Romanați.
MEDICINĂ POPORULUI.
99
Se iea firul de cânepă, și se bagă într’un lacăt. Apoi lacătul se încuie cu
cheia și se pune pe pragul ușii. După ce a trecut bărbatul, se iea lacătul
repede să n’apuce a mai păși îndărăt peste el. Lacătul, în urmă, s’aruncă
într’un râu, iar cheia în alt râu, menindu-se:
Atunci când s’o mai întâlni,
Lacătul ăsta cu cheia lui,
Atunci să se mai întâlnească... cutare
Cu femeie,
Atunci și nici atunci.
Și când oiu descuia eu,
Cu mâna mea,
Lacătul ăsta,
Atunci să se desfacă
Toate făcăturile
Și toate legăturile,.. cutăruia{\).
Sau :
Se ieau 9 ace cu gămălie (bolduri), se moaie în sperma bărbatului, apoi
să îngroapă în vatra focului (com. Dărmănești, jud. Bacău).
In Moldova bărbatul sau flăcăul legat, voind să se deslege, trebue ca în
răscrucea nopții să împuște într’o fântână (com. Gherăești, jud. Bacău),
In Oltenia, comuna Aniniș, jud. Gorj, cel legat, adică cel neputincios,
iea nouă peștișori mici, vii, și-i înghite cu apă. După ce bea peștișorii, spune
și următoarele cuvinte :
«Cum curge apa și peștii sunt slobozi prin ea, și sunt deslegați, așa să
fie... cutare deslegat și slobod».
Se repetă de 3 ori.
Notă. — Descântec de legat omul, găsim unul publicat în Materialuri Folkloristice
Gr. G. Tocileseu, pag. 6G8.
LEȘINUL.
»
Bolnavul simte o slăbire generală, amețește, se face palid la față și pier-
zând puterile, cade jos.
Se stropește în grabă cu apă rece.
Sau:
Se freacă cu putere vinele dela mâini, dela gât, tâmplele și se stropește
cu apă pe piept (jud. Bacău).
Sau :
Se dă bolnavului să miroase oțet de trandafiri, sau alte mirodenii tari
(Galați, jud. Covurluiu).
(1)	Comunicat de baba Marghioala, dela Andreiu Fazacaș, Tî-Măgurele.
100
GR. GRIGORIU-RIGO
Sau :
Se strânge de nas cu putere cel leșinat (jud. Bacău).
Sau :
Se freacă cel leșinat cu oțet sau spirt.
La orașe se dă bolnavilor să miroase eter.
LIMBRICII.
Contra limbricilor se dau mai mult leacuri și buruieni decât descântece;
dar totuș sunt babe cari încântă limbricii și cu descântece !...
Bolnavul de limbrici are la început limba albicioasă-gălbuie, scuipă des,
i-e greață, are răgăituri, ba chiar și varsă, slăbește, are fața palidă, vânătă
ca plumbul, ochii i-s duși în fundul capului și-l mănâncă nările și vârful
nasului; cu toate acestea știm sigur că bolnavul are limbrici numai atunci
când îi dă afară.
Unele babe descântă de limbrici în toate zilele; altele numai Sâmbăta.
Cele cari descântă în toate zilele, descântă numai dimineața și până nu
răsare soarele. Dar mai cu leac—zic babele — e descântecul atunci, când
se descântă de un păcurar sau de o femeie, care i-a fost bărbatul odată în
vieața lui cioban.
Baba bate într’un sac cu o nuia de alun și descântă, ținând singură ur-
mătorul dialog:
— Bună dimineața, sacule.
— Sănătate bună, păcurarule.
— Știi la ce am venit, sacule?
— Oiu ști de mi-i spune, păcurarule.
— Să te duci la... cutare până’n seară,
Să-i scoți toți limbricii afară,—
Că tu de nu i-oi scoate,
Eu mâine dimineață
La tine voiu veni,
Până soarele n’o răsări, —
Și voiu veni cu plugu roș,
Păros,
Cu pogoniciu roș,
Paroș,
Cu boii roși,
Păroși,
Și te voiu ară în lungiș,
Și în curmeziș,
Și mai multa floare albă
N’oi face
Nici boabe merii n’or face, —
Sănătate buna, sacule.
— Mergi sănătos, păcurarule (1).
Baba mai dă bolnavului să iea din leacurile următoare:
Măduvă de floare de soc, fiartă în lapte dulce (Turceni, jud. Gorj).
Sau:
Usturoiu pisat, amestecat cu lapte călduț și băut Sâmbăta dimineață pe
nemâncate (corn. Stolojani, jud. Gorj).
(1) Comunicat de Marin I. R. Grindășeanu (București).
MEDICINA POPORULUI.
101
Sau:
Cu treanță de tort să se afume bolnavul în dimineața zilei de 44 do
sfinți. (Corn. Murgești, jud. Gorj).
Sau :
Să bea, Sâmbătă dimineață, cu apă neîncepută, tabac rămas pe fundul
pachetului de tutun, (Turceni, jud. Gorj).
De limbrici mai găsim următorul leac băbesc:
Scurgi zeamă de alămâie, amesteci cu untdelemn și dai bolnavului să bea(l).
Sau:
Iei sămânță de cernușcă[2) o pisezi ca pe o făină, o amesteci cu moare
de curechiu^} și o dai bolnavului; sau iei bețe de soc, cureți coaja cea
neagră de pe deasupra bățului, rămăind cea verde pe care o cureți numai
pe ea; o pui într’o oală nouă sau ibric cu lapte dulce și o fierbi bine. Apoi
scurgi laptele din coajă și îl dai bolnavului să bea, după care îi va
face pe toți și va scăpă de limbrici—aplicând cele de mai sus, pe rând (4).
Sau:
Se fierb frunze de corn, frunze de mălin, iar din zeamă se bea câte o
lingură în 3 dimineți, pe nemâncate (jud. R.-Sărat).
Sau:
Se fierbe secară la un loc cu pusderie (pleavă) căzută din melițatul câ-
nepii și cu 3 capete de fringhie găsite, apoi se bea dimineața, pe inima
goală, câte o cană, (jud. Tecuciu).
Sau :
Se iea mâsgă de pe lemn de soc, se fierbe cu lapte dulce, apoi se bea
dimineața (jud. Tecuciu).
Sau:
Se mănâncă dimineața pe inima goală, câțiva căței de usturoiu (jud. Bacău).
LIPITURA.
De lipitură descântă numai babele meștere și bune descântătoare. Bolnavul
de lipitură sare din somn, bâigue și slăbește, văzând cu ochii.
Moldoveanul zice:
— Când s’o arătat m’o băgat în toate Uehiturili !
Lipitura, în majoritatea cazurilor vine la om din frică.
(1) Dr. Leon, op. cit., pag. 21.
(2)	Chimion negru.
(3)	Zeamă de varză.
(4)	Apărătorul sănătăței, anul II (1892-93), pag. 124.
102
GR. GRIGOR1U-RIGO
Bolnavul se afumă cu pana sburătoruhii și cu urina lupului (1).
Prin județul Prahova, com. Drajna-de-sus, de lipitură se dă bolnavului
testicul de cal negru/ars, pisat și amestecat în rachiu de drojdie.
In Moldova, jud. Iași, se afumă bolnavul cu avrămeasă și se scaldă în
scăldători de drențe, zburătoare și fulgoace.
De cele mai multe ori i se varsă bolnavului de lipitură cositor. In timp
ce cositorul se topește pe foc, pus într’o tigăiță mică, baba, cu o seceră în
mână, descântă:
Se scoală... cutare,
In vărsatul zorilor,
In cântul cocoșilor,
Și se întâlni
Cu vânturile,
Cu vârtej ile.
Cu spurcatu,
Eu cu sfintele l-am descântat,
Dela... cutare 1-arn depărtat,
De vârful măceșilor l-am atârnat.
La biserică l-am mânat,
Să cază la daruri cel bolnav —
D’o fi dat
Cu spurcat,
Cu visele rele,
Cu luat din Iele,—
D’o fi din sfinte,
D’o fi din cale,
D’o fi din dătături,
D’o fi din făpturi,
D’o fi din aruncături,—
Să scoți piroteala,
Sa scoți gălbineala,
Să scoți lipitură,
Să scoți bântueala,
S’o scoți dela... cutare,
Din mâini,
Din picioare,
Din rinichi,
Din ficați,
Din bojogi,
Din crierii capului,
Din sgârciul nasului,
Din fața obrazului,
Din dinți,
Din măsele,
Din toate încheieturile,
Și să rămâie... cutare
Curat,
Luminat,
Ca steaua din cer,
Ca rouă din câmp.
Ca mă-sa ce l-a făcut (2).
Cositorul topit se toarnă într’o strachină nouă și’n apă neîncepută; în
creștetul capului, pe piept și la picioarele bolnavului.
Cositorul se toarnă bolnavului de lipitură în trei zile dearândul, Marți,
Joi și Sâmbătă, până nu răsare soarele.
Notă. — Un descântec de lipitură și sburător găsim publicat în Poezii populare, Bu-
curești 1885, de G. Dem. Theodorescu.
(1)	Dr. Leon, op. cit., pag. 137.
(2)	Cules dela baba Anca din Măgurele, jud. Tehorman,
MEDICINA POPORULUI.
103
LUNGOAREA.
De lungoare (tifos, lingoare, boala-mare) se descântă rar și mai mult în
Moldova.
Bolnavul are fierbințeli mari, obrajii aprinși, sete mare, și noaptea bâi-
gue, sare din somn.
Bolnavul de lungoare să trage cu mujdeiu de usturoiu, și i se dă de băut
vin vechiu fiert cu chiper, inibahar, scorțișoare și zahăr; apoi să învelește
bine și se culcă, (jud. Bacău).
Sau:
Se moaie un cerșaf în oțet de vin fiert cu rădăcină de leuștean și se
înfășoară bolnavul. (Strâmbei, jud. Prahova).
Sau:
I se face bolnavului abur cu o cărămidă fierbinte, peste care se toarnă
oțet de vin fiert cu usturoiu și rădăcină de leuștean. (1)
Sau:
Se ieau trei rădăcini de leuștean, se pun într’o căldare, se aduce apă ne-
începută fără a vorbi cu cineva și când se întoarce dela apă, apucă când
cu o mână, când cu alta ce găsește pe jos și aruncă în cofa cu apă. Toarnă
apa peste rădăcini, apoi pune căldarea pe foc să se încălzească, dar nu
mai pune alte lemne decât acele cari le-a pus odată. Această apă caldă se
toarnă în capul bolnavului, care stă într’o albie. După ce s’a spălat bolna-
vul, se suie în pat și se învelește cu 9 țoale, până înădușe și se usucă apa
pe el. (Jud. Buzău).
Sau:
Când cineva zace de lungoare, atunci iea vițe de cur cub etică (2) cu totul,
iar fruptele i se pun bolnavului pe subspinare^ până la grumaziu, să zacă
pe ele ; curcubețeaua scoasă din pământ proaspătă se taie felii și se
pune legată pe tălpile picioarelor.
Sub cap i se pune bolnavului inutche de cânepă nefiartă și la cap un
cap de câine. Toate acestea se fac, ca să nu adoarmă bolnavul de pe lume,
ci să se susțină în simțire. (3)
Sau:
Se fac bolnavului scăldători cu iarba raiului, descântată în trei zile
dearândul în apă neîncepută, cu 9 cărbuni, 3 fire de mătură, trei bucățe-
lușe de trestie și se descântă:
(1)	Dr. Leon, op. cit., pag. 46.
(2)	Curcubețică = împărăteasă, brei, curcubețeă (Banat), mutătoare cu poame negre,
tidvă de pământ (Transilvania). Bryonia alba. L.
(3)	Simion Mangiuca? De însemnătatea Botanicei Românești/m rev. Familia, an. 1874,
104
GR. GR1G0RIU-RIG0
S’o sumicat
S’o mânicat... cutare
Pe cale,
Pe cărare,
Când la miez de cale
L-o ’ntâlnit
Intâlnelile,
Lingorile,
Diochitorile,
Și l-o îngrozit
Și l-o zghihuit,—
Cutare țipa
Și să bocea.
Maica Domnului din cor s’o uitat
Pe scară de argint s’o lăsat,
De mâna dreaptă
Pe... cutare
L-o luat
La fântâna lui Iordan
L-o mânat,
Cu apă sfântă l-o spălat
De toate rclile,
De toate lingorile
De toate didioehiurilc,
Și... cutare o rămas,
Curat, luminat,
Cum D-zeu l-o lăsat (1).
In com. Vălenii-de-Munte (Prahova) se obișnuesc de lingoare sau tifos
următoarele:
Să iea trei lumânări și’n ziua de Sf. Sava, trei zile până’n Sf. Nicolae, se
duc la biserică și se pun în credință la o icoană, fie a Sf Sava, fie a altor
sfinți, pe urmă se lasă de arde o bucată de vreme cât ține slujba în bi-
serică. Dar lumânările trebue să fie de ceară curată. Pe urmă se opresc și
se leagă în casă și unde e cineva bolnav de strigă aiurea, înnebunește, strigă
a lingoare, se duce și cere apă și aprinde o lumânare întâiu și pe urmă
dela această lumânare se aprind și celelalte două lumânări și din fiecare
să se pice trei picături de se fac cu totul 9 picături. Pe urmă se dă bol-
navului să înghită de 3 ori apă și apoi să se spele, iar picăturile de ceară
din apă se pun sub perina de culcare (2).
Notă. — Descântece de lingoare găsim două publicate în Descântece pop. rom. de Ma-
rian și un descântec publicat în Șezătoarea, an. VII, Nr. 9, pag. 157.
MĂSELELE.
De măsele rar om să nu sufere. Durerea de măsele sau de dinți vine
din răceală, ori din cauză că dintele ori măseaua îi stricată.
Pe unii oameni îi dor toți dinții, ba și jumătate de cap; pe alții numai
dintele sau măseaua stricată.
De durere de măsele babele întrebuințează și învață pe bolnavi cele
mai multe leacuri. Poate singura boală unde baba își risipește întreg depo-
zitul de buruieni și descântece.
(1)	Cules dela baba Marghioala din com. Moinești, jud. Bacău.
(2)	Mater ioturi folcloristice, pag. 700.
MEDICINA POPORULUI.
105
Așa în Moldova babele descântă, celui ce suferă de durere de măsele,
când de orbalț, când de cea bubă...
In Muntenia: De brâncă, de fâlcariță...
In Oltenia: De vivor. de a bubă, etc. Apoi leacuri și buruieni, după lo-
calitate.
In popor se bănuește că durerea de măsele vine din cauza unor viermi
ce sunt în măsele și la rădăcina lor.
Babele scot acești viermi cu ajutorul seminței de măselariță, procedând
astfel:
Caută sămânță de măsălar, iea o strachină nouă smălțuită, o pune cu gura
peste o grămadă de cărbuni aprinși, peste care se pune o mână de sămânță
de măsălar. In timpul când strachina stă pe cărbuni, la foc trebue să clo-
cotească o oală cu apă curată. Când oala clocotește, când strachina s’a în-
fierbântat tare, se iea și se pune strachina în mijlocul casei pe o lespede
cu gura în sus, se toarnă oala cu uncrop, iar bolnavul se pune cu gura
in aburii ce ies din strachină, acoperindu-se pe cap cu un sumari sau plo-
cadă (pocladă); stă cu gura căscată deasupra străchinei ca o jumătate de
ceas, și când se ridică, vede în apă niște fărimituri mici în formă de viermi,
unii câte cu două capete. Aceia sunt viermii din măsele, cari pricinuiau
durerea. Unui om i se pot scoate cu moda asta și până la 100 de viermi, în
două rânduri (’!...). Dacă viermii ies din măsea, și durerea tot nu încetează,
atunci doftoroaia spune că măseaua are viermi la rădăcină și nu pot ieși (1).
In spre jud. Teleorman (T. Măgurele), babele dau celor ce suferă de du-
rere de măsele, lemn sfânt, cu povața de a-1 fierbe și zeama s’o ție în gură
la măsea.
Sau:
Se pisează usturoiu și amestecat cu praf de pușcă, se dă bolnavului să
ție la măsea.
Iar dacă cum-va îi umflată falca, trebue să ție la obraz un săculeț cu
cenușă caldă. (Măgurele, jud. Teleorman).
In jud. Prahova com. Văleni, babele dau următoarea povață bolnavilor :
Să cumpere de 5 bani oțet de vin și de 10 bani piret (2), să le fiarbă
la un loc într’o ulcică până scad pe jumătate și pe urmă zeama caldă, cât
o poate suferi, s’o ție în gură la măsea.
Sau:
Să facă bolnavul ceaiu de jaleș și să iea ca gargară. (Leanca Ghenovici,
Văleni i-de-Mu n te).
(1)	M. Lupescu, învățător, comuna Zorleni, județul Tutova.
(2)	Piret se găsește de vânzare la farmacii.
106
GR. GRIGORIU-RIGO
Sau:
Se iea brâncariță (1) și bolnavul să se lege cu ea la falcă. (L. Ghenovici,
Vălenii-de-Munte).
Sau:
Să desgroape bolnavul păru porcului, cu rădăcină cu tot, și s’o fiarbă în-
fundat într’o ulcică. Zeama s’o ție în gură, iar foloștina ca oblojeală la falcă.
(Soacra lui Gh. Jianu, Turcenii de sus, jud. Gorj).
Sau:
Să ție la măsea o cuișoară sau tămâie (jud. Bacău).
Sau:
Să se clătească bolnavul în gură cu ceaiu de lemnul Domnului (2).
Sau:
Să fiarbă -coajă de rădăcină de porumbel și coajă de rădăcină de ștejar
și zeama s’o ție călduță în gură (3).
Sau:
Să fiarbă la un loc coajă de ștejar cu piatră acră și cu zeama să se clă-
tească în gură (jud. Suceava).
Sau:
Se pisează tarhon cu rădăcină cu tot, se toarnă peste el oțet clocotit, se
lasă să stea astupat o jumătate de ceas și apoi cu el călduț să se clătească
în gură (4).
Sau:
Se fierb crengi de trandafiri și cu zeama se clătește în gură. (Județul
Suceava).
Sau:
Coada; liedului pisată bine, amestecată cu usturoiu și cu sare să ție
bolnavul măsea. (Jud. Prahova).
Sau:
Se iea un pumn de furnici cu mușuroiu cu tot și se pune într’o ulcică sau
oală cu apă curată la foc ca să fiarbă. După ce a fiert, se strecoară printr’o
pânzetură curată și apoi zeama ce a ieșit dintr’însul se ține în gură, că
apoi durerea încetează. (S. FI. Marian).
Sau:
Se pun la măsea foi de fragi și de căpșuni pisate și amestecate cu sare.
(Jud. Teleorman).
(1)	Brâncariță e o buruiană galbenă și lată, care se face pe copacii cei mari,
(2)	Dr. Leon, op. cit., p. 46.
(3)	»	»	»	»	p. 60.
(4)	»	»	»	»	p. 69.
MEDICINA POPORULUI.
107
Sau:
Bolnavul să-și înfășure falca cu un săculeț călduț, plin cu tărâțe de grâu
sau cu flori de romaniță. (Jud. Bacău).
Sau :
Să se piseze sâmburi de măsline, să se puie într’o lulea veche (întrebuin-
țată), s’adaoge lulelei un ciubuc de trestie și punându-se deasupra sâmbu-
rilor pisați un cărbune, să fumeze bolnavul, ținând fumul în gură. (Turceni,
județul Gorj).
Sau:
Dacă cumva falca s’a umflat din cauza durerii de măsele, se iea o frunză
de mătrăgună, se unge cu untură de gâscă și se lipește la falcă, și cui i o
fi de leac, îndată se vindecă (1).
Sau:
Se fierbe coajă de rădăcină de nuc și zeama se ține în gură (2).
Sau :
Se iea o prună (perjă), se pune în ea țipirig și descântată se pune la măsea.
(Măgurele, jud. Teleorman).
Sau:
Să ție bolnavul în gură la măsea rachiu de drojdie fiert cu rădăcină de
spânz. (Bacău).
Sau:
Să ție, pe măseaua stricată frunză de tutun. Ba unele babe zic că-i de
ajuns fum de tutun să ții în gură și măseaua îți trece. (Jud. Gorj).
Pentru durere de măsele, babele mai zic bolnavilor să ție în gură ceaiu
de sovârf, de rută sau de dumbăț. (Alexandria, Teleorman).
«Pentru durere de dinți țăranul nostru își afumă gura cu dinte de cal.»
(Dr. Costache Vernav, Physiograplvia Moldaviae, 1836).
MĂTREAȚA.
De mătreață sufere multă lume. E un fel de tărâțe ce cade dela rădăcina
Părului și care produce multă mâncărime capului. E greu până se pornește
să se scarpine cel ce o are, că pe urmă nu se mai poate opri...
Babele sfătuesc pe cel ce are mătreață ca să facă o lăutoare. Sâmbătă
seară, să puie în lăutoare o ceapă întreagă crăpată în patru, câteva fire de
iarba rândunicii, puțină răsătură de săpun de casă, tărâțe de grâu, foi de
nuci, coajă de stejar și o mână de sare bulgăre.
(1)	Dr. Leon, op. cit., pag. 50.
(2)	»	»	»	»	»	53.
108
GR. GRIGORIU-RIGO
La limpezeală să bată două gălbinușuri de ou și să se ungă pe cap; iar
înainte de pieptănat să-și frece pielea capului cu saramură în oțet [jud.
Bacău și Teleorman).
Prin unele părți din Moldova (Huși), pentru mătreață, babele învață pe
suferind să se spele pe cap cu zeamă de rac (jud. Fălciu).
MATRICEA.
De matrice suferă copii mici; ba mai găsim în Nașterea la Români de
S. FL Marian că-și mai descântă de matrice și femeile ce nu foc copii.
Copilul bolnav de matrice are dureri strașnice la stomac, se svârcolește
și icnește des. Țâță, lapte sau mâncare nu primește și dacă i se dă ceva
cu sila, varsă. Baba, chemată să descânte, pune copilul cu fața în sus, ame-
stecă puțină sare cu țâță de femeie și întingând în acest amestec cu un
fir de mătură sau de cimbru, descântă împrejurul buricului:
Tu matrice, mătrăgună,
Capră roșie te făcuși,
Sus în munte te suiși
Și ciobanii te aflară,
Te luară,
Te tăi ară,
Fără cuțit te tăi ară,
Fără foc te fripscră,
।	Fără sare te mâncară,
!	Fără c.... te câcară,—
’	Eu cu mătura te măturai,
*	Cu lopata te vânturai,
|	In coarnele cerbilor te aruncai,
j Toatejunghiuriledela.. cutarele adunai
i Și în Marea Neagră le aruncai (1).
I
Iar dacă cumva copilul poate ca să iea ceva în gură, atunci baba îi dă de
băut ceaiu de cimbru, de românită, de anason, de chimion sau de iarba
raiului (jud. Vâlcea și Teleorman).
Parte din babe dau copilului bolnav să bea apă amestecată cu praf de
pușcă sau cu cenușe (spuze). Altele dau copilului apă cu sineală sau îi
Herb rădăcină de cimbru. Zeama i-o dă. ca s’o bea, ca pe ceaiu, iar drojdia
i-o leagă de buric, (jud. Bacău și Dâmbovița).
De matrice își mai descântă femeile din Moldova (Galați), când au dureri
Jn timpul periodului. Se descântă cu cuțit de găsit, sare, cu baligă din ziua
Crucii sau cu ce găsește și baba mai repegior pe la îndămână.
Notă. — Descântece de matrice găsim 5 publicate în Materialuri Folcloristice (Gr.
G. Tocileseu), voi. I, pag. 636—638. Un descântec în colecția de Poezii populare (G.
Dem. Teodurescu,) pag. 379, și 2 în Nașterea la Români de S. Fl. Marian.
(1) Oprea Șerban, com. Drăgănești, jud Olț.
Medicina poporului.
109
MOLEȚII.
De moleți suferă copiii mititei. Bolnavul are nasul uscat, fără muci și
să freacă mereu la el; trece prin el (urdină), arde și geme.
Moleții îi dobândește copilul când e deochiat domol, nu pripit și nu se
bagă de seamă (1).
Baba descântă în capul copilului cu un pieptene, cu unt și cu nouă vier-
mișori (moleți):
Molcșiți-vă,
Coleșiți-vă,—
Voi să ieși ți dela... cutare
Cu frigurile,
Cu fiorile,
Cu răcorile,
Cu răutatea,
Cu greutatea,
Cu fărșeala,
Cu amețeala.
Cu moleșeala.—
Să ieșiți din creierii capului,
Din sgârciul nasului,
Din fața obrazului,
Din toate încheieturile,
Din toate mădulările,
Că eu cu pieptenele vă peptănai,
Cu unt vă muiai,
Cu limba vă descântai,
Rădăcina v’o secai,
Pe... cutare, curat,
Luminat,
II lăsai.—
Ca steaua din cer,
Ca rouă din câmp,
Ca masa ce l-a făcut (2).
După descântec unge copilul în moalele capului cu untdelemn sau unt
topit, în care s’au omorît vermișorii. Moleții arși se pun într’o lingură cu
apă și se dă copilului să-i bea (vezi dese, de Lamoste și Surdumași}.
Notă.—Două descâtece de moleți găsim în Materialuri Folkloristice (Gr. G, Tocilescu),
voi. I, part. I, pag. 645.
MOROII.
De moroi mor copiii, flăcăii, fetele și chiar oamenii mari.
Se bănuește că umblă moroiul prin sat când e boleșniță mare, când mor
oamenii pe un cap și când bolnavul nu se poate vindecă cu nici un neam
de buruieni sau descântec.
Bolnavul prins de moroi întâiu e luat cu fior și frig, nu mănâncă, îl doare
la inimă, iese afară subțire, galben ca șofranul, apoi când i se sparge fierea,—
după cum spun babele —bolnavul iese afară sânge și venin... și moare.
Boala n’are leac până nu se ghicește moroiul și până nu se desgroapă.
Moroi se fac babele și moșnegii cari au fost în vieață juruiți necuratului,
(1)	T. Bălășel, după spusa Tudorei I. Lăzăroiu, corn. Bogdănești, jud. Vâlcea.
(2)	Gr. G. Tocilescu, op. cit., pag. 645.
110
GR. GRÎGORIU-RiGO
cari au fost vrăjitori sau răi la inimă, pizmași dușmănoși și sub cari au
trecut un câine sau pisică când erau morți, întinși pe masă în casă.
Moroi se mai fac și cei întorși dela țâță; moroii au sprincenele îmbinate
și cât de cât au și o bucățică de coadă.
Moroii cât trăesc sunt foarte periculoși; la cine s’o uită cu mirare, mai
cu seamă din spate, numai decât să deoache; și cel deochiat de moroi cu
greu se vindecă, de cele mai multe ori și moare.
Moroii, după moarte, se arată des prin vis, ba chiar și aevea. II visează
ai lui sau vecinii și atunci se bănuește că cel visat e moroiu. Da babele
ca să nu mai viseze lumea pe cel bănuit de moroiu, se duc la mormântul
mortului, îi seamănă pe mormânt meiu de 9 ani și îi îngroapă lângă cruce
3 fuse deandăratele. Dacă și după asta lumea tot îl mai visează și boala
tot mai dăinuește, se tot întinde mereu, atunci babele povățuesc pe oameni
să iea un armăsar negru ca pana corbului, să meargă în răscrucea nopții la
cimitir și să încerce ca să treacă călare peste mormântul bănuitului.
Dacă cel bănuit e moroiu, armăsarul să-l tai și nu trece peste mormântul
lui, iar dacă nu e moroiu, armăsarul trece în fuga mare.
Când s’a aflat moroiul, oamenii desgroapă pe cel bănuit, ard o frigare și
cu ea străpunge inima mortului de 3 ori; apoi fac un foc mare, aruncă
mortul pe foc și după ce s’a făcut scrum, adună toată cenușa într’o trăistuță
și o dă pe o apă curgătoare.
Babele zic că numai așa se poate scăpă de moroi și să dispară boleșnița
din sat (jud. Gorj).
In Oltenia (Turcenii-de-sus și Turceni-de-jos) babele descântă celor bolnavi
de moroi în 3 zile de 3 ori, cu 3 fire de busuioc și cu un ou ouat de o
găină neagră, într’o Sâmbătă pe la asfințit de soare.
Se descântă în capul bolnavului:
Un om mare, roșu,
Luă o secure mare, roșie,
înjugă doi boi mari, roși.
La caru mare, roșu,
Jugu roșu,
Proțapu roșu,
Roatele roșii,
Inima roșie,
Roatele roșii,
Leucele roșii,
lÂsitde roșii,
Osiile roșii,
Toate roșii, —-
Și plecă în pădurea marc, roșie,
Și tăie un copaciu mare, roșu,
Și sparse copaciu maro, roșu,
Și făcu stobori mari, roșii,
Și îi puse în caru mare, roșiu
Și înjugă boi mari, roși
La caru mare, roșu,
Și plecă la casa mare, roșie,
Și făcu un obor marc, roșu,
Și închise viței mari, roși,
Dela vacile mari, roșii, —
Și mulse vacile mari, roșii,
In găleata mare, roșie,
Și plecă la târgu mare, roșu,
Cu lapte roșu
Și strigă în târgu roșu :
Lapte roșu, —
MEDICINA POPORULUI
111
Moroii,
Strigoii,
Deochitorii,
Râm ni lorii,
Moroaicele,
Strigoaicele,
Deochctoarclc,
Râmnitoarele,
Năvăliră,
Care cum lapte din târg luară,
Inima,
Ficații,
Le plesniră,
Cutare rămase
Curat,
Luminat,
Ca steaua ’n cer,
Ca rouă în câmp,
Ca maică-sa ce l-a făcut (1).
D. I. Moisil publică prin revista de folklor Șezetoarea a d lui Artur
Gorovei din Fălticeni, în No. 1 și 2 anul XI, voi. VIII, pag. 15—21, urmă-
toarele credințe despre moroi și strigoi, culese de prin județul Gorj:
1.	Moroiul sau strigoiul este omul mort, care n’a fost cetit bine de popi.
El mănâncă inimile oamenilor. Moroii se prefac în om și vin pe la casele
oamenilor, beau și mănâncă (com. Stolojani, Bărbulescu I. I.).
2.	Oamenii cari se fac moroi se întorc în tron în dungă, le cresc un-
ghiile și părul, le roșește gura și mormăie. Ei mănâncă oameni, începând
cu rudele lor. Ca să se cunoască, care om s’a prefăcut în moroiu, încalecă
un om oarecare din sat pe un armăsar negru și trece peste morminte.
Dacă armăsarul nu va trece peste mormânt, acela este moroiu. Pentru ca
moroiul sa nu mai mănânce oameni, se desgroapă și îi înfige un cuțit în
inimă spre a-1 omorî de tot. Când un om moare, cei din casă îl păzesc ca
să nu treacă vreo pisică peste mort, căci altminterea se face moroiu. (Polo-
vraci, lancu Archir).
3.	Dacă mor mai mulți din o familie după olaltă, se fac moroi. Ca să
se știe dacă într’un mormânt este vreun moroiu, duc oamenii acolo un ar-
măsar și dacă trece peste mormânt, atunci nu e moroiu, iar dacă nu trece,
este moroiu. Atunci oamenii desgroapă moroiul, îl ung cu gaz și-1 ard. (Ure-
chești, Oproiu Gheorghe).
4.	Moroii sau strigoii sunt oamenii cari au murit și duhul cel necurat
intră în omul mort și îl înviează, dar nu iese din pământ ziua, ci numai
noaptea. Ei merg la oamenii vii și le mănâncă ficații. Ei umblă nevăzuți
noaptea până la cântarea cocoșilor, când pleacă iarăș la mormânt. In fie-
care noapte mănâncă câte un om. Oamenii însă îi desgroapă și caută care-i
moroiu și găsindu-1 îl taie, îi iau păr din cap, îi iau sânge cu care (păr și
sânge) afumă pe toți oamenii bolnavi. Pe moroi îi ard și cenușa sau o
aruncă în aer, sau o pun iarăș în mormânt și atunci se zice că au murit
de tot și nu mai mănâncă oameni. (Schela, Vâlcu Constantin).
(1) Comunicat de I. Enăchescu, secretar comunal, com. Turccnii-de-sus, jud. Gorj.
112
GR. GRIGORIU-RIGO
5.	Moroii sunt oameni morți, cari nu sunt cetiți bine de popi. Moroii mă-
nâncă inimile oamenilor vii, cari apoi mor îndată. Dacă însă moroii se des-
groapă și se iea smoala de pe el și se unge cu aceasta, bolnavului numai de
cât îi trece și nu mai moare. Moroii vechi nu pot mânca oameni, ci pasări
și alte animale. (Hodoreasca, Pleșanu Dumitru).
6.	Omul care moare, dacă trece o pisică peste el, sau nu este cetit bine
de popi, se preface în moroiu după 6 săptămâni.
Moroii mănâncă inimile oamenilor și anume mai întâiu ale rudelor sale.
Omul bolnav, dacă desgroapăun moroiu și se unge cu smoală de pe el, se
face sănătos. Moroiul noaptea se preface în om și se duce acasă la el îna-
inte de cântarea cocoșilor. (Călnic, Vâlceanu Const.).
7.	Moroi se fac mai ales mătușile, cari fac cu diavolul. Sufletul iese din-
tr’însele, apoi se duce la care își aduce mai iute aminte și-i mănâncă inima
pe când doarme. Spre a cunoaște moroii, oamenii iau un armăsar negru,
care să n’aibă nici un păr alb, un om îl încalecă și ocolește tot cimitirul
și peste care mormânt nu trece armăsarul, în acela este moroiul. Se mai
cunoaște moroiul, după ce l-au desgropat, căci are unghiile mari, părul
mare, fața roșie. Oamenii îi scot inima, o pun pe foc și o ard, apoi îl toacă
și iar îl îngroapă. (Corn. Iași, Toltea Gh.).
8.	Moroii se fac numai din oameni și anume din cei cari nu au murit bine.
Ei chiamă atunci pe toate rudele lui. Ca să scape de moroiu, unul din oamenii
din casa lui îl desgroapă, îl taie sau îl arde pe foc. (Pojogeni. Danărâcit
N. loan].
9.	Oamenii, când zac morți, trebue păziți ca să nu treacă vreo pisică sau
vreun câine peste ei, alminterea se fac moroi sau strigoi după 6 săptămâni.
Se zice că vine noaptea acasă, bea și mănâncă și dă și la vaci. Intră în
casă pe coș. Mănâncă mai întâiu rudele sale. Moroii se desgroapă noaptea,
astfel ca să nu știe tot satul, apoi se ard. Dacă li se arată oamenilor în vis,
nu-1 ard. (Rasovița, Rasoviceanu Solomon).
10.	Strigoii mănâncă oameni și deosebite animale. Ies noaptea din mor-
mânt, când cântă cocoșul întâia oară, și se bagă în groapă, când cântă a treia
oară. Se zice că mormăie în groapă. Când mor multe animale, oamenii cred
că le-a luat strigoiul. Pe care îl cred strigoiu, îl scot din groapă și-1 ard.
Se zice că omul când slrăfigă (strănută), Strigoiul se face muscă și intră pe
nas și atunci omul zice : «ajută Doamne cu bine și cu sănătate». (Cartin,
Cartianu Victor}.
11.	Se zice că omul, care este pe lumea aceasta rău, vrăjmaș, după ce
moare, intră duhul cel rău într’însul și se face moroiu. El samănă cu omul
care a murit și umblă noaptea cu două lumânări în mâini prin sate. Dacă
se întâlnesc mai mulți moroi la un loc, se bat și care răsbește pe ceilalți
MEDICINA POPORULUI.
113
mănâncă în urmă mai multă lume. Ca să se cunoască dacă cineva este
moroiu, se iea un armăsar negru și se face să treacă peste mort. Dacă nu trece,
este moroiu. Atunci îl direg sau îl desgroapă, îl ard cu gaz sau cu mărăcini.
Când desgroapă un moroiu, îl găsesc oamenii cu părul foarte mare, unghiile
mari, grumazul și tot corpul gros, pe unii îi găsesc cu fața în jos sau în-
torși. Când îi ard, inima le-o iau, o fierb în vin și o îngroapă după ușă. Pe
unii îi înfierează după cap, la unii le bagă câte un piroiu (cuiu) la stomac.
Ca să se mai cunoască dacă cineva este moroiu, oamenii îi ung crucea de-
la groapă cu miere de albine și dimineața când se duc acolo, dacă găsesc
mierea linsă, zic că moroiul a ieșit și a lins-o și atunci îl direg. (Topești,
Chiricescu Pantelimon).
12.	Oamenii, cari se găsesc in mormânt întorși într’o parte, se zic strigoi
și se crede că s’a băgat în el «ucigă-1 toaca)). Ei umblă înainte de a cântă
cocoșii de 2 ori. Mănâncă oameni, vaci, găini ș. a. animale. Ca cineva să
nu se facă strigoiu, oamenii îi bagă prin inimă o frigare înroșită la foc. (Curți-
șoara, Dijmărescu Grig^
13.	Moroii sau strigoii sunt oamenii au cari făcut fapte rele în vieață și
după ce îi îngroapă la trei zile înviază iarăș. Ei au corpul de mai nainte,
dinții le sunt roși, părul mare, unghiile mari, fața plină de sânge. Ca să
afle oamenii că cineva e moroiu, se duc cu un armăsar negru și se încearcă
să treacă peste morminte. Peste mormântul unde este moroiu, nu trece ar-
măsarul și începe a necheză. Sau iau un cocoș negru; peste mormântul
unde este moroiu cocoșul nu trece, dar cântă. Desgroapă moroiul care-1
găsesc cu fața în jos și-l ard. Cenușa i-o aruncă pe apă. Dacă nu se do-
vedește moroiul, moare toată familia, vitele și tot ce vrea moroiul. (Com.
Andreești, Pârâia/wu Barbu).
14.	Unii oameni se fac moroi după moarte. Ii găsesc în groapă întorși
sau șezând. Au sânge la gură. Cei bolnavi din sat se duc când se des-
groapă un astfel de moroiu, moaie batiste în sânge, se afumă cu dânsul și
atunci se cred scăpați de boală sau de a fi mâncați de strigoi. Când des-
groapă un strigoiu, unii oameni îi bat câte un cuiu de fier la încheieturile
mân urilor, a picioarelor și în inimă; apoi toarnă var nestins ca să ardă și
să putrezească mai curând. Alți oameni bagă o frigare fierbinte în inima
mortului. Se crede că umblă până la miezul nopții, arătându-se în formă
de iezi, pisici, câini sau purcei. (Schela, Popescu P. Dumitru).
15.	Oamenii răi devin moroi. Duhul cel rău intră în ei. Numai noaptea
au vieață. Rod inima celor vii, începând dela rudeniile lor. Spre dovedirea
moroilor întrebuințează un armăsar negru, care dacă nu vrea să sară peste
mormânt, e dovadă că e moroiu în el. Atunci oamenii mai curajoși îl des-
groapă. Se spune că-i găsesc întorși cu fața în jos, cu pantofii afară din
Analele A. R.—Tom. XXVIII. Memoriile Seci. Literare.	8
114
GR. GRIGORIU-RÎGO
picioare și plini de sânge la gură, zicând că au mâncat inimile oamenilor
cari mor prin sat. Luând moroiul de acolo îl duc într’un loc ascuns, unde
îl taie, împungându-1 cu o coasă în inimă. Inima o scot și o ard prefăcând-o
în cenușă. Pe alții îi duc într’un crâng cu mărăcini și dându-le foc îi ard
prefăcându-i în cenușă.
Se zice că oamenii cari mor de moroi îi doare mai întâiu inima, de a-
ceea zic că moroii mănâncă inimile oamenilor. (Cărbunești, Mazilu Const.)
16.	In inima moroiului se bagă dracul. Când oamenii caută inima mo-
roiului, ea se pitulă, dar oamenii tot o găsesc și o ard. Se povestește că
murind bărbatul unei femei și făcându-se moroiu, veniâ noaptea la dânsa,
se așeza pe pat și îi da de mâncare și când cântau cocoșii, plecă fuga. Fe-
meia a spus vecinilor ce se întâmplă și că i-e urît singură. Vecinii i-au zis
că dacă va mai veni, să-i dea de mâncare și să-i tragă cizmele din picioare.
Așa a și făcut, i-a tras o cizmă și i-a pitulat-o, iar când eră să i-o tragă
și pe a doua, au cântat cocoșii și a plecat. Femeia arătă a doua zi cizma la
vecini. (Brădiceni, Dabițoiu I. Const.).
17.	Oamenii cei răi devin moroi. Omul mort când zace încă în casă, tre-
bue ferit ca pisica să nu sară peste el. Moroii mănâncă mai întâiu copiii săi,
apoi rudele. Se face probă cu un armăsar negru, dacă e sau nu moroiu. Se
face însă probă și cu un taur negru. Desgropându-se însă moroiul îl găsesc
cu părul lung până la călcâie, barba până la brâu, mustățile lungi, dinții
mari, unghiile mari, gura plină de sânge, stând răzimat într’o mână. Atunci
îl scot, îl taie, îi ieau inima și se afumă toate neamurile lui. Dacă se întâmplă
să nu-i iea toată inima, se face din nou moroiu. Când un om moare, un băr-
bat oarecare, rudă cu mortul, trimite sau pe femeia sa sau pe aceea a
mortului la groapă cu câlți de in sau de feritură, ca să dea ocol mor-
mântului, dându-le foc; în fine zice: omul acesta să nu se facă moroiu. (So-
grești-Moșneni, Gâlcescu Lazăr}.
18.	Omul mort trebue păzit să nu treacă peste el o pisică, câine sau
vreo găină, că se face moroiu. După nouă zile iese din groapă noaptea, vine
acasă, dă de nevastă-sa și-i spune să-i facă ceea ce va porunci, dacă nu
va face, o va omorî. Dar la cântarea cocoșului pleacă. Astfel de mai multe
ori, până când sătenii o sfătuiră să-i scoată cizmele. Astfel făcu de două
ori scoțându-i amândouă cizmele. Atunci sătenii plecară la groapă, îl des-
gropară și-l aflară fără cizme. II împunse cu frigarea și cu sula, l-au ars
până îl prefăcură în cenușă și de atunci n’a mai venit pe la nevastă-sa.
(Sârbești, Ion Săpun}.
19.	Oamenii făcuți prin tufe se fac moroi. Ei mormăe în groapă. Mănâncă
rudele lui; se dovedește că cineva e moroiu cu un armăsar negru. Moroii
MEDICINA POPORULUI.	115
se desgroapă de oameni și-i bagă un cuțit prin inimă. (Baia-de-fier, Ră-
des cu Dumitru.)
20.	Moroii sunt oameni cari au făcut foarte multe păcate în vieața lor.
In groapă înviază. Mănâncă alți oameni, umblând noaptea în formă de șo-
bolani. Moroiul își face o gaură în dreptul capului ca să poată ieși și intră,
și merge spre a mânca inimile oamenilor. Ca să dovedească că cineva e
moroiu, ieau un armăsar negru și pleacă la cimitir. Un bărbat încalecă și
dă de trei ori ocol cimitirului, apoi trece peste fiecare mormânt și la mor-
mântul unde este moroiul, armăsarul nu vrea să treacă.
Altă dovadă că cineva este moroiu este următoarea: se strâng mai
mulți oameni într’o Sâmbătă seara și pun toți sămânță de meiu la gaura
unde a făcut-o moroiul. După aceea pleacă cu toții acasă și Duminecă de
dimineață vin, și dacă nu găsesc meiul acolo, omul din groapă este moroiu.
Moroiul astfel dovedit, vin oamenii într’o noapte, îl scot, îl duc într’o pă-
dure, îi dau foc și oasele le bagă în pământ. Omul când se face moroiu, îi
pică părul și-i dă altul mai mic, unghiile asemenea, pielea se face roșie,
dinții îi pică și-i ies alții mai mici.
Moroiul e de mai multe feluri: moroiu de oameni, moroiu de animale, de
păsări, ș. a. (Corn. Gura Mortului, jud. Mehedinți, Purcaru C. Ilie).
Notă. — Descântec de moroi găsim două publicate în Materialuri folkloristi.ee de Gr.
G. Tocilescu, pag. 553 — 554.
MUMA PĂDURII.
De muma pădurii suferă numai copiii mici. Tresar noaptea din somn,
țipă, și de multe ori se scapă cu udul în pat.
într’un foileton din ziarul Adevărul^ anul XX, No. 4800, Duminică 8 De-
cembrie 1902, găsim :
«Despre mama pădurii poporul crede că ar fi fost stăpâna morților și
a pădurilor și ar fi locuit în fundul munților și de acolo numai noaptea
umblă și cutreieră munții și pădurile. Ea se închipuește în formă de femeie
bătrână, urîtă, mare și grozavă. Eră vai de bietul om sau femeie, care se
întâlniă cu mama pădurii în cale, sau la care din nebăgare de seamă, ui-
tând ușa descuiată sau ferestre destupate, intră în case, căci îi mâncă, le
vărsă sângele, etc.
«ifn bătrân povestiă că: Într’o pădure mare se află ca pădurar un om și
o femeie, cari nu mai aveau decât o fetiță de 10 —12 ani. într’o zi de săr-
bătoare, ei plecară la târg să-și cumpere cele trebuincioase casei, lăsând
acasă pe micuța lor fetică să îngrijească de păsări și de bordeiu, căci lo-
cuiau într’un bordeiu. Când au plecat de'acasă, ei au sfătuit pe copilă ca în-
116	GR. GRIGORIU-RIGO
dată ce va apune soarele bine să încuie ușa, să astupe fereastra bordeiului
bine și să nu dea drumul nimănui înăuntru. Fata însă când a înserat, fiindu-i
urît în bordeiu singură, s’a suit pe bordeiu și a început să plângă. Atunci
muma pădurii, care eră într’un copac din apropiere, se dete jos, veni la fată
și o mângâie, zicându-i că se culcă și ea în bordeiu cu fata ; atunci fata
intră cu baba în bordeiu.
«Cum intră baba înbordeiu se schimbă la față; făcea niște ochi mari cât
strachina, fata speriindu-se îi zise: «mari ochi, mătușică dragă»; ea îi răs-
punse: «mari, maică, că departe trebue să văz». Făcu niște picioare lungi,
încât unul eră pe pragul tindei și altul în colțul supatului; fata îi zise :
«da lungi picioare ai, mătușă», iar ea îi răspunse: «lungi, maică, că mult
trebue să calc». Făcu niște dinți cât secera și o gură cât banița și fata o
întrebă iarăș : «mare gură și mari dinți ai, mătușică», iar ea îi răspunse:
«mari, maică, căci multe am mai mâncat ca tine». Zicând acestea, s’a pus
și a mâncat fetița, lăsându-i numai căpățâna, pe care o puse în fereastră
cu dinții rânjiți. Când veniră părinții a doua zi și văzură căpățâna în fe-
reastră, de departe li s’a părut că râde, iar mama ei îi arătă un șir cu măr-
gele ce-i cumpărase din târg. Când ajunseră, văzură că fata lor a fost mân-
cată de mama pădurii» (Gh. Popescu-Ciocănel).
Femeile cari au copii mici, niciodată nu-i bat cu mătura, ori cât de ne-
căjite ar fi ele. Ceea ce face pe mame de a nu lovi sau amenință pe copii
cu mătura, este credința că dacă bat copiii cu mătura, noaptea vine în vis
mama pădurii și-i sperie.
Când copiii plâng în somn și continuă a plânge chiar deșteptându-se,
—zicese, că a venit muma pădurii; de aceea femeile totdeauna chiamă
pe baba satului, ca să descânte copiilor. Descântecul se face cu o secure,
care se înfige cu tăișul în pragul ușii, când se zic vorbele :
Că eu cu securea te-oiu tăia
Dela... cutare te-oiu depărta (1).
Când copilul nare somn, mama lui iese afară cu vin, sare și pâine, și ce
casă va vedea întâiu cu 3 ferestre, aruncă cu acel vin, sare și pâine spre
ele, zicând :
Nesomnul și neodihna copilului meu X. să fie la voi și în casa voastră,
iar în casa noastră și la copilul meu X. să fie și odihnă și somn și iată
cu nesomnul și neodihna vă dau și vin, sare și pâine ’ (loneanu, Mita co-
lecție de superstiții populare române. Buzău 1888).
In T. Măgurele, jud. Teleorman, se obicinuește ca mama copilului să țină
(1)	Gr. G. Tocilescu, op. cit., pag. 595, cules de Chr. N. Țapu, dela Stana Lungociu,
com. Oprișaru, Mehedinți.
MEDICINA POPORULUI.
117
copilul în brațe când iea masa de seară; să păzească ca fărmăturile să-i cadă
în poală și chiar în seara aceea să se ducă la vreo vecină care are copil
mic de acelaș sex și să descânte de 3 ori la fereastră, aruncând fărmi-
turile,
Nu arunc
Farmiturile,
Ci arunc
Nesomnul
Și plânsul
Copilului meu... cutare.
De mama pădurii se descântă în tămâie și usturoiu pisat:
Tu mama pădurii,
Tu urîto,
Tu groaznice,
Tu despletito,
Tu colțato, —
Ieși ți păduroi,
Cu păduroaie,
Din creierii capului,
Din fața obrazului,
Din sgârciul nasului,
Din spate,
Din șale,
Din piele,
De sub piele,
Cu toate spasmurile tale,
Cu toate junghiurile tale;
Sau :
Tu colțato,
Tu zâmbato,
Tu muma pădurii,
Tu bântui pe ... cutare,
Spurcato,
Necurato,
Spăimântato.
Sa ieși din somnul lui cutare
Din visul lui,
Din mâncarea lui,
Din gândul lui,
Din mintea lui,
Din înaintea ochilor lui, —
Ieși,
Fugi,
Du-te,
La lina fântână,
Că acolo ’s fetele Doamnei,
Alea au leagăn,
De-a te legănă,
Mâncare a-ți dă,
Somn de-a dormi;
Că eu nu te pot legănă,
Nici apă de-a bea,
Cutare să rămâie
Curat,
Luminat,
Cum Maica Domnului
L-a lăsat (1).
Săd lași,
Curat,
Luminat,
Ca steaua din cer,
Ca Maica Precista ce l-a lăsat.
Și să vă duceți,
Unde cucoș nu cântă,
Unde popa nu toacă,
Că acolo fetele lui Craiu
V’așteaptă,
Cu făclii aprinse,
Cu pahare scrise (2).
(1) Comunicat de Marin I. Grindășeanu, București.
(2)	Cules dela baba Dobra din comuna Seaca, județul Teleorman și comunicat de
Gheorghe Ressletz,
118
GR. GRIGORIU-RIGO
Sau:
Tu, muma pădurii,
Tu, strigoaica,
Tu, moroaică; —
Muma pădurii că mergea,
Ca butea se umflă,
Și în sus se ridică,
La ... cutare că veniă,
Și în vis c’o visă;
Iar a Iovei (1) c’o vedeă,
De dânsa se înfricoșa,
Sângele i se turbură,
Inima se ’nfloră,
El țipă și cherăea,
Maica Domnului 1-auziă,
La baba... cutare-i ducea,
Cu tămâie-1 tămâia,
Cu apă-1 înnecă,
Cu focu-1 ardea,
Cu cuțitu-1 tăia,
Cu limba-1 descântă,
La uși-1 sorociâ,
Și pe urmă-1 alungă.
La coadele merilor,
Unde cocoșul nu cântă,
Unde luna nu răsare,
Acolo fetele lui Craiu
II așteaptă
Cu mesele ’ntinse,
Cu făclii aprinse,
Dela ... cutare copil se dcpărtă
Nici în vis nu-1 mai visă,
Nici a Iovei nu-1 vedea,
Și copilul rămânea
Curat
Luminat,
Cum maica Precista
L-a lăsat (2).
D. Ressletz clin T.-Măgurele ne scrie că un unchiaș, ce știa să descânte
de muma pădurii, i-ar fi spus:
— Eu am descântat și la boieri mari din Turnul-Măgurele, cari m’au
chemat de le-am făcut de muma pădurii la copiii lor.
— Și cum faci, moșule ?
— Iată cum, domnule :
Iau un topor și pun într’un ciob 3 surcele aprinse ; peste surcele pun puțină
tămâie. Apoi într’o Sâmbătă seara iau ciobul în mână, mă duc la copilul
care-i bolnav, îi ridic cămașa și bag ciobul cu tămâie dedesubt, așa ca
fumul sâ treacă pe sub cămașă, și descânt:
Tu plâns,
Spaimă,
Muma pădurii,
Eu cu foc te gonesc,
Cu apă te stropesc,
Cu toporul te ciocănesc ...
«Pe urmă moșul n’a mai vrut să-mi spue, zicând că atâta știe.»
Parte din babe descântă într’un ciob cu 3 cărbuni aprinși, c’un cuțit și
cu un pahar de apă, cu care sting cărbunii când termină descântecul.
(1)	Iovei e gen. dela Iova = Femeie.
(2)	Cules dela baba Stana din comuna Măgurele, județul Teleorman.
MEDICINA POPORULUI.
119
Sau :
Iea o cruce, o lumânare și un ciob cu tămâie aprinsă cu lemn din dosul
unei cruci dela hotare. Noaptea, după ce se potolește lumea, pe la miezul
nopții baba aprinde lumânarea și ținând ciobul deasupra copilului bolnav,
descântă. (Măgurele, Teleorman).
Sau:
Se unge copilul cu usturoiu, cu tămâie și se fac răscruci din umărul drept
la piciorul stâng, și din piciorul drept în umărul stâng. Tămâia și usturoiul
pisat se dau în apă să le bea copilul (com. Drăgășani, jud. Teleorman).
Sau:
Se descântă cu toporul și cu mătura în talpa casei despre soare-scapătă.
Apoi cu tăciune de foc și cu un surcel de alun.
Vrăjitoarea învârtește sub călcâiul ei tăciunele și rostește cuvintele de
mai sus. Cu pulberea cărbunelui se mânjește cel suferind, făcându-i-se în
frunte și în obraz semnul crucii (com. Bărbătești, jud. Vâlcea).
Notă.—Descântece de muma pădurii găsim trei în Mater taluri folkloristice, pag.
595—597.
MUȘCĂTURA LUPULUI.
Oamenilor mușcați de lup li se descântă de speriat și se afumă cu păr
de lup (Bacău).
Sau:
Se unge rana făcută de lup cu scrum ieșit din creasta cocoșului, (Tur-
ceni, Gorj).
MUȘCĂTURA ȘARPELUI.
De mușcătura șarpelui se vindecă oamenii numai cu descântec. Totuș
sunt babe cari, neștiind bine descânta, pun la mușcătura șarpelui și
ceva oblojeli. Dacă mușcătura de șarpe nu se descântă în pripă, atunci
omul moare.
Dacă omul a fost mușcat toamna, când trebue să cadă șarpele în amor-
țire, atunci se vindecă mai cu greu.
Șarpele însă e mai iute, mai rău și veninos primăvara și vara când
soarele pripește.
Se descântă cu 3 bețe de alun în apă neîncepută. Parte din babe ieau o
cofiță nouă și turburând apa cu cele 3 bețișoare de alun, descântă:
120
GR. GRIGORIU-RIGO
Sub o tufă în poeniță,
Este o fântăniță, —
In fântână o pietricică,
Rece, vi ne ți că,—
Și sub piatră un șerpurel,
Cu dinții de oțel.—
Dinții apuc de piele.
Pielea de carne,
Si prin trup trece
Un fulger veninos, —
Dar cum iese dintre nori
Fulgerii strălucitori,
Așa să iasă,
Din os,
Din carne,
Din piele,
Mușcăturile rele,
A celui șerpurel,
Ce stă sub pietricică,
In fântână mică,
Sub tufă prăsădită(l).
După descântec se spală omul pe locul mușcat de șarpe.
Sau:
Cu apa neîncepută în care se pun mugurii de alun se descântă și se
spală cu ea, pentru mușcătură de șarpe; tot pentru mușcătură de șarpe
se spala bine cu zeama liartă din frunze de alun, și se descântă după ce se
fac din 3 frunze de alun 3 chiți (buchete) cu cari se trage peste mușcătură
(S. Liuba și A. lana, op. cit.).
Sau :
Te un zapis din 1809 de lene Apostol Borănescu, găsim următorul des-
cântec :
«Plecărăură pe cărărăură și se întâlni cu șerpurăură, șerpurăură mușcă
părăură, mult se văicărăură; se întoarse pe cărăură îndărăt, se întâlni cu
Maica Sfânta Măriea. Maica Sfântă-Măriea din gură-și grăi: Ce te vaiți răură?
Ce să mă vait Maică Sfântă-Măriea, am plecat pe cărăură și m’am întâlnit
cu șerpurăură, șerpurăură mau mușcat pe mine. Dar nu șădeâ, ci te du
la fântâna lui Iordan și iea apă neîncepută și descântă cu un cuțit de găsit
și te udă, că acolo ți-e leac.»
Notă. — Descântece de șearpe, găsim 5 public. în Materialuri folkloristice, voi. I, part.
, 1900. 4 culese de Chr. N. Țapu și 1 de M. Canianu. 6 descântece publicate de S. Fl.
Marian în Descântece pop. române, pag. 224—227.1 descântec publicat de Gh. Popescu-
Ciocanel în Foiletonul Adevărului, 1902.1 descântec publicat de G. Dem. Theodorescu în
Poezii pop. române. București, 1885. 1 descântec publicat de I. Minescu în Foaia soc.
Românismul, voi. I București, 1870, pag. 95—96. 3 descântece publicate de Dr. lonescu în
Medicina populară. 1 descântec publicat de T. T. Burada în O călătorie in Dobrogea,
Iași 1880. 1 descântec publicat de G. Săulescu în Revista pr. Istorie, arh. și fii. an. II,
voi. I, fas. II, București, 1884. Un descântec în Materialuri folk'oristice, pag. 594. 1
descântec de V. Alexandri Poezii populare, București, 1886. 14 descântece de Gorovei
în Șezătoarea, Fălticeni. 1 descântec în Bticiumul român, Iași, 1878. 1 descântec P. M.
Rădulescu-Micșunești în Revista Literară, București, an. XXIII, No. 8,
(1) Comutiicat de Titi Nicolescu, com. Băilești, Dolj.
MEDICINA POPORULUI.
121
MUȚENIA.
Omul se naște mut, sau muțește mai în urmă dintr’o spaimă prea mare,
din frică sau dacă doarme pe o comoară.
Cel mut din naștere se numește balamut. Se forțează să vorbească și nu
poate. Balamuți se mai numesc și cei bâlbâiți.
Pentru a se vindecă cel mut, trebue ca cineva din casă, rudă de aproape
cu mutul, să puie Duminecă dimineață într’un castron apă neîncepută și
când toacă popa la biserică, să bată cu niște linguri nouă în apă și să spuie:
Cum se bat lingurile
In strachina asta,
Așa să se bată limba
In gura lui... cutare.
Descântecul se repetă de 3 ori, apoi din apă se dă celui mut să bea
(Ecaterina Vlad, str. Traian, Galați, jud. Covurluiu).
Sau:
Copilului care e mare și nu poate vorbi, i se face ciulama de pui de vrabie
care scoate pui pentru prima oară, «cum mănâncă îi merge gura ca clo-
potul)) (1).
Sau:
Să cază bolnavul la sfintele daruri, în fiecare Vineri și în zilele de săr-
bători (T. Măgurele).
Celui peltic i se taie ața de sub limbă cu o pară de argint (Bacău).
NĂDUFUL.
De năduf bolnavul suflă greu și simte așa parcă i se urcă un boț în
gât. Ba din cauza boțului de multe ori bolnavul și tușește în sec.
In T-Măgurele^ Teleorman, babele învață pe bolnavi să iea o ridiche neagră,
să o scobească la mijloc, să puie într’însa miere cu hrean ras și așa s’o
bage într’un cuptor pentru ca să se coacă. După ce s’a copt ridichea și a
fiert mierea bine într’însa, bolnavul trebue ca să iea în toate diminețile câte
o linguriță.
(1) Dr. Leon, op. cit., pag. 111.
122
GR. GRIGORIU-RIGO
In Moldova se întrebuințează această doctorie și pentru tuse; atât numai
că în loc de miere se introduce în ridiche zahar de ghiață (com. Letea,
jud. Bacău).
De năduf se mai obișnuește să se piseze Ia un loc pucioasă simplă sau
cu candel și apoi, din acest praf să iea bolnavul de mai multe ori pe zi
cât apucă pe un vârf de cuțit (jud. Teleorman).
Sau:
Bolnavul să bea până-i trece ceaiu de soc (Galați, Covurluiu).
NĂDUSEALA.
De nădușeai ă suferă mult cei slabi de piept. Bolnavul asudă, se înnădușă
noaptea de parcă ar sta într’o baie. Mulți din cei cari se înnădușe noaptea,
se primenesc numai decât cu altă cămașă și se mulțumesc numai cu atât,
fără să-și mai bată capul cu vreun leac; alții însă cată să izgonească această
boală dela ei cu diferite buruieni și leacuri.
Unele babe recomandă bolnavilor să facă baie cu tărâțe de grâu și scu-
turătură de fân (Bacău).
Altele zic să iea bolnavul în toate diminețile câteva hapuri de slănină
râncedă și să bea borș crud cât de mult (Bacău).
Sau:
Să bea bolnavul de mai multe ori pe zi ceaiu de floare de crăiță (ocheșele,
văzdoagă, bofte, buruieni domnești, ferfon)(l).
Sau:
Se puie într’un șip (garafă, sticlă) 3 pumni de urzici mici, uscate și frecate
în palme, o ceapă mare moldovenească, tăiată mărunțel, să toarne peste
acestea 3 litre rachiu bun de drojdie, să lase să plămădească 3 zile la
căldură și apoi să bea, înainte de mâncare, câte un păhăruț mic (2).
Sau:
Să se fumeze țigări din lașii subțiri de fagi, (Iași).
Sau:
Să bea bolnavul ceaiu de floare de ciuboțica cucului (3).
Sau:
Să bea sânge de coțofană (Țarcă) (4).
Sau:
Să facă bolnavul frecături pe corp cu apă sărată (Galați).
(1)	Dr. Leon, op. cit., pag. 74.
(2)	»	»	»	»	»	73.
(3)	»	»	»	»	»	32.
(4)	»	»	»	»	»	109.
MEDICINA POPORULUI.
123
Dacă omul înnădușe la mâini, trebue ca în ziua de Paști să se ferească
a luă sare în mână (Galați).
Sau:
In ziua de Paști dimineața trebue să pui mâna pe clanța (zimpirigul) ușii
(Pechea, jud. Covurluiu).
NĂJITUL.
De na/jit se descântă mult în Moldova și foarte puțin în Muntenia. Bol-
navului îi pocnește des urechea și apoi simte într’însa o durere din ce în
ce mai tare.
Baba pune într’o ulcică vreo câțiva cărbuni aprinși, peste ei câteva făr-
mături de baligă uscată de vită în Ziua Crucii (înălțarea Sf. Cruci), apoi
coji de ceapă, de usturoiu și cu toate acestea afumă pe bolnav la urechea
beteagă până i-o încălzește (Bacău).
Sau:
Se descântă cu o secere în untură proaspătă și se pică apoi untură cu
secerea încălzită în urechi (Mihail D. Constantinescu, Brăniștea, Mehedinți).
Sau:
Se descântă în untdelem dela candelă, se încălzește un cuțit la vârf și
pică în urechea bolnavului câte o picătură din untdelemnul descântat (T.-
Măgurele).
Sau:
Se bagă în ureche un grăunte de usturoiu mușcat și învelit în vată (Te-
leorman).
Sau:
Se descântă cu o perie cu care se perie cânepa. Si femeiea sau bărbatul
care descântă tot dă cu peria pe locul unde se simte durerea. Se descântă
numai în zilele de sec: Luni, Miercuri și Vineri, de 3 ori dearândul și la
fiecare dată se spune descântecul de 3 ori (UI. Canianu, București).
Sau:
Cu un vârf de secere, caldă, pici o picătură de unt în ureche; apoi pui
într’o oală nouă puțină sămânță de cânepă, încinzi (înfierbinți) oala și când
boabele încep să plesnească, bolnavul ține urechea deasupra (Turceni, jud.
Gorj).
Sau:
Se pune în ureche usturoiu bine pisat și pus într’un tulpan, sau mir se
bagă în urechea acu vierme (1). Sau mămăliguță caldă, sau o măslină să se
(1)	Așa se crede ca durerea provine din cauza viermelui.
124
GR. GRIGORIU-RIGO
puie în ureche și bolnavul să se culce pe ureche (I. Odor, auzit dela
Leanca Ghenovici, Văleni).
Sau:
Se iea gogoașe de petufă și se stoarce în ureche, dacă urechea e îm-
pâslită (Idem).
Sau :
Se iea o baligă proaspătă de vacă, se coace bine în spuză și apoi înfășu-
rată bine într’o cârpă curată, se oblojește la ureche (Star-Chiojd, Buzău).
Sau:
Se pun în ureche faguri de viespe muiați în apă călduță și se afumă cu
baligă de vită strânsă în Ziua Crucii, 14 Septemvrie (jud. Iași).
Sau:
Se unge cu ceară de albine o bucată de pânză do olandă și se face din ea
un bucium (Bucium în Moldova, feștilă în Banat), adică se răsucește în formă
de cornet. Ceara se află pe fața din năuntrul buciumului. Când curge cuiva
urechea, îl doare și nu aude, să se culce pe o parte cu urechea care îl
doare în sus și se introduce în ea un bucium. Cu o mână îl ține, iar cu una
îi dă foc și îl lasă ca să ardă încetișor până rămâne numai o bucățică din
cornet pe care îl scoate. înăuntru se află toate răutățile și puroiul pe care
l-a subt buciumul din urechi (Suceava, Moldova).
Sau :
Se coace în spuză praz cu untdelemn și zeama călduță se stoarce în
urechi (Baba Catrina, com. Filești, Covurluiu).
Sau:
Cu un șomoiog de cârpă, dela un pămătuf de care se mătură cuptorul de
pâine, și cu o bucățică de baligă de vacă, lipită în grajdul vitelor în ziua
de Sf. Marina (17 Iulie), le aprinde și ocolind împrejurul urechii bolnave,
— descântă:
Venind Isus dela al 7-lca cer, s’a în-
tâlnit cu năjitul în cale, care fusese ieșit
din Marea uscată ; și l-a întrebat Isus:
— Unde mergi năjite?
— Unde să merg Doamne?
Merg m lume,
Să i: m prin urechi,
In c; ul oamenilor,
Ca s le asurzesc auzul,
Sa li turbur creierii,
Să L ntunec vederea,
Să h imuțesc gura,
Să h au umbletul
Picioarelor,
Și prinderea
Mâinilor,
Cu săgeți,
înțepături
Și-amețeli,
Cu furnici
Și spaime.
Isus i-a poruncit:
— Intoarce-te înapoi
Satane,
Cu nume de vrăjit,
Și te du
In locuri pustii
De om neumblate
AlEDlClNÂ POPORULUI.
12S
Și ne-cercetate,
Și lasă lumea să meargă
După cursul ei,
Asemenea și pe... cutare,
De va fi cuprins
De furia năjitului,
Să se întoarcă
înapoi
Năjitul
Și să-l lase sănătos,
Sau :
Apucai în o pădure mare,
Pe-o potecă în vale,
Și dedei peste un bordeiu mare.
Din acel bordeiu mare
Ieși un om mare,
Verde,
Și se duse la un grajd mare,
Verde,
Cu o cheie verde,
Deschise un lacăt verde,
Și din acel grajd verde,
Scoase un cal verde
Puse șeaua verde,
Cu zăbale verzi,
Cu frâu verde
Și plecă la vânat prin livezi, după el
cu nouă cățeluși tot de acei mici, holdei.
Umblă, umblă, — nimic nu vână. Când la
cale porni, cu
Năjitu,
Pricăjitu
Se ’ntâlni.
— Stai pe loc
Najite
Precum dela D-zeu a fost
Cu urechile auzind,
Cu ochii văzând,
Cu limba vorbind,
Cu picioarele umblând,
Cu mâinile prinzând,
Cu mintea judecând,
Și vesel trăind,
Amin (1).
Pricăjite !
Un’tc ducî
Și de unde vii ?
Spune, că de unde nu,
Pe tine voiu slobozi
Pe acești nouă mici holdei;
Mii și fărâmi
Ei te vor făcea,
Așă că din tine
Nimic nu se va alegea...
Iar năjitu, pricăjitu, numai decât dete
răspunsul :
— Mă duc la... cutare
Să-l lovesc
Și să-l plesnesc,
Urechile să-i vâj ie
Și să-i cuțiteze...
Iar atunci acel om mare începu să-l
blesteme cum voiu blestemă eu în căldare:
Cum taie secera toate paiele
Și toate gunoaiele, tot așă să taie toate
junghiurile și toate durerile din capu și
urechile lui... cutare Și să rămâie
(1)	Comunicat de C. Ghcorghescu-Drajna (Prahova), precedat și de următoarea no-
tiță : Am făcut experiență chiar la mine în mai multe rânduri, când m’a durut vreo ureche
din cauza răcelei dela vreo fereastră ; și pe dată ce am aprins uu petic de cârpă, ori de
care am găsit, și am ținut capul plecat cu urechea bolnavă dedesubt, de a intrat fum
de cârpă sau de baligă aprinsă în ureche, numai în două rânduri : seara și dimineața,
stând cu urechea cam 10 minute pe fum,—mi-au și alinat durerile pe dată,. Prin urmare
cei ce vor răci la ureche din nebăgare de seamă, să aprindă o bucată de cârpă lungă
de o palmă și cu ea făcută sul să s’afume la ureche.
126
GR. GRIGORIU-RlOO
Curat,
Luminat,
Ca argintul strecorat
Cum D-zeu l-a lăsat (1).
Sau :
Năjite,
Pricăjite,
Eu cu baligă te-oiu afumă,
Din urechea lui... cutare,
Afară te-oiu da,
Cu grebla te-oiu greblă,
Cu mătura te-oiu mătură,
Cu secera te-oiu seceră,
Și din urechea lui... cutare,
Te-oiu alungă,—
Și... Gligore (sau cum îl chiaină)
Să rămâe
Curat,
Luminat,
Ca aurul cel curat,
Ca argintul strecurat,
Cum Maica Domnului l-a lăsat (2).
Sau :
Ieși năjite,
Pricăjite,
Că vine un urs mare dela deal,
Cu gura căscată,
Cu p... sculată, —
Cu gura te-o mancă,
Cu c... te-o c .. ă,
Cu p... te-o f. . . .—
Ieși năjite !
Najit înfundat,
Năjit pocnind,
Najit paraind,
Năjit prin pocitură,
Năjit prin săgetătură,
Năjit prin didiochi,
Năjit prin somn,
Năjit prin osteneală,
Năjit prin poticneală,
Năjit de 99 de feluri,
Năjit de 99 de chipuri,
Ieși!
Din creierii capului,
Din vederile ochilor,
Din auzul urechilor,
Din vinele gâtului,
Din toate încheieturile,
Din trupul cutăruia,
Și să rămâe,
Curat,
Luminat,
Ca aurul strecurat,
Cum Maica Domnului l-a dat. (3).
Notă. — Găsim 2 descântece de năjit publ. în Materiale folkloristice, p. 643. 1 des-
câtec în Poezii pop. rom., București 1885, p. 38, și 1 dese. în Rev p. Ist., arh. si filologie,
1884, p. 383.
NAȘTEREA GREA.
9
De nașterea grea sau losnicioară se descântă în Moldova femeilor ce nu
put naște ușor. Ba prin unele părți din Muntenia (Teleorman) babele zic
(1)	Comunicat d. Mihail D. Constantinescu, com. Braniște, jud. Mehedinți.
(2)	Comunicat de Vasile lonescu din Roman.
(3)	Cules dela Ilinca din Satul-Nou (Domnița Mariaj Bacău.
MEDICINA POPOhVLdî.
că femeile, pentru ca să nască ușor, trebue să stea într’un gârliciu (pim-
niță), să o poată trage curentul bine.
Sau :
Ca să aibă femeia facerea și mai ușoară, zic babele, trebue să se ducă,
când îi vine ceasul, în ieslele boilor sau al oilor, ca să nască mai
ușor, ca și Maica Domnului.
Prin județul Botoșani, când femeile, din cauza lipsei de opinteli, nu pot
să nască, iea o piele de șarpe, o freacă în degete cu stuchit, până când
se moaie pielea bine, și o leagă boț la buric.
Sau:
Dacă nici așa lăuza nu poate să nască, baba afumă locul pe dedesubt
cu sardele (2).
Sau:
Atinge femeia lăuză pe la coasta stângă cu sfârc de vultur dela aripa
dreaptă; dar baba trebue ca să bage seama să nu atingă pe leuză prea
mult cu acest sfârc, c’apoi femeia face și mațele ! (1).
Dacă cumva femeia a pierdut mai înainte vreun copil, atunci baba o afumă
pe dedesubt cu praf de os ars din botul unei vulpi. (Herța, jud. Dorohoiu).
Sau:
Culege foi de losnicioară sau brustur, pune foile într’o oală, oala o pune
la foc cu apă neîncepută și când au fiert foile bine de tot, trage oala la o
parte și o scurge de zeamă. Pune în zeamă ca o lingură de miere, iea în
mâna dreaptă un cuțit de găsit și împunge în zeamă de 3 ori în cruciș și
în curmeziș, — și descântă :
Nu rage ca buhaii,
Nu necheză ca caii,
Nu te sgârci ca aricii,
Nu te sbate ca chiticii (2),
La... cutare să nu te gândești,
Să mergi să te prăpădești,
In pădurea cea uscată,
In apa cea turburată,
Și . . . cutare să rămâie,
Ușurată,
Luminată,
Cum îi de Dumnezeu lăsată.
Ca argintul cel curat,
Ca aurul strecurat,
Dela mine descântecul,
Dela Mnezeu leacul (3).
După descântec baba dă leuzei ca să bea pe nerăsuflate doctoria aceasta.
In urmă, dacă a dat Dumnezeu și s’a ușurat leuza, baba îi dă ca să bea
trei zile ceaiu de românită, pentru ca să se curețe pe dinăuntru.
;i) Dr. Leon, op. cit., pag. 106.
(2)	Ibid., pag. 111.
(3)	Peștișori mici, beldii, albeți.
(4)	Cules dela femeia Anica lui loan a Măriei din com. Gura-Văii, jud. Neamțu.
lââ	^R- GRIGORIU-RIGO
Dacă cumva leuza n’a putut naște locul în timpul facerii, atunci baba
îi înfășoară la pântece foi de nuc calde, scoase din scăldătoare.
Iar pentru ca să se întărească leuza după facere, baba îf dă ca să bea,
din când în când, vin fiert la un loc cu orz. (Măgurele, jud. Teleorman).
NEDORMIREA.
Babele dau bolnavului care nu poate dormi câte leacuri și buruieni toate,
dar mai vârtos și cu folos dau fiertură sau zeamă de mac.
S’au văzut cazuri când mamele, după învățul babelor, au dat copiilor, ca
să-i adoarmă, zeamă de mac și i-au adormit pentru totdeauna...
In spre Oltenia, copiilor ce n’au somn și nu pot adormi, li se descântă
de surdumași sau de mama pădurii^ în miere proaspătă, luată întâiu dela
stup, cu un fir de busuioc verde cules în ziua de Sf. Ispas. (Turceni, Gorj).
După un manuscript dela 1784, găsim pentru omul ce nu poate dormi:
Să scrie pe o cărămidă veche dela biserică, de unde se închină preotul,
aceste cuvinte : Sfântul Dumnezeu ! Cel ce ai dat somnul lui Adam în raiu, și
lui Avemeileh la Parminon 70 ani și celor trei cuconi, ce au adormit 370
ani, fă somn, Doamne, și cu acest om. Și cărămida să o pui la căpătâiu (1).
NEBUNEALA.
Să ferească Dumnezeu pe oricine de nebuneală, căci greu se vindecă.
Prin unele părți din Moldova (Bacău), babele cele mai meștere și bune des-
cântătoare dau bolnavului ca să bea rachiu de drojdie plămădit cu maiu
(ficat) de cal și se descântă de sburalorut.
NEGII.
De negi (neg, negel, negei) nu se descântă; bolnavul vede cum îi cresc
niște umflături mici și tari, ce se fac pe mâini, ori pe fața omului.
Ei nu aduc nici o durere, dar desfigurează fața celor ce-i poartă, căci
unii din ei cresc mari. De negi te umpli, ori îi poți căpăta din apa ce iese
din broaștele buboase, când le iei în mână. De negi scapi uneori greu,
alteori ușor de tot.
Legi negelul cu un fir de păr din cap, porți legătura trei zile, și ne-
gelul cade. Legătura aceasta se face când luna e pe sfârșite (Bacău).
Dacă nu scapi cu asta, apoi cauți grăunțe de păpușoiu ce cad din saci
când îi duci la moară ca să macini, iei trei grăunțe de acelea, le mesteci
0) Dr. Gaster, Literatura pop. română, pag. 539.
MEDICINA POPORULUI.
129
în gură dimineața, apoi te ungi cu acele grăunțe sfărmate pe negei și nici
nu știi când scapi de ei. Uneori poți luă o ață, faci pe ea atâtea noduri
câți negi ai, pui ața în pământ, și când ea va putrezi, negi nu vei mai
avea. (Șezătoarea, an. II, pag. 70).
Sau :
Ungi negii cu unt proaspăt și dai să-i lingă un cățel sugar. (Turceni,
județul Gorj).
Sau:
Aprinzi o iască dela scăpărătoare și arzi cu ea negii; alții sting negii cu
apă tare. (Rociu, Argeș).
Sau :
Prinzi un liliac, îi sdrobești capul și cu sângele ce-i curge pe nas te
ungi la negi (1).
Sau :
Se freacă negii cu peliță de rânză, luată dela o rață (2).
Sau:
Dai pe la negi cu sânge de șopârlă (jud. Botoșani), sau cu sânge de șoa-
rece (jud. Muscel).
Sau :
Prinzi o lăcustă verde (căluț de iarbă), o apropii de neg și când lăcusta
a apucat negul în gură, smăncești odată, că iese cu neg cu tot (V.S. Moga,
rev. Albina, București).
Sau :
Să se pună cenușă din lemn de fag în apă și aceasta se fierbe mai bine
de o oră, și cu această soluțiune să se spele negii de mai multe ori pe zi
(Liuba și lana, rev. Familia, an. XXVII și XXVIII).
Sau:
Se rupe altor (buruiana negilor, laptele câinelui sau rostopască) și cu
laptele ce curge se ung negii (Fălticeni, Suceava).
Sau:
Se spală negii cu rouă ce s’adună în frunze de scain-voinicesc (3).
Sau :
Se iea o broască vio, se omoară deasupra negului, zicându-se :
Cum moare broasca,
Așa să moară negul.
(1)	Dr. Leon, op. cit., pag. 96.
(2)	»	»	»	»	»	105.
(3)	»	»	»	»	»	61.
Analele A. H.—Tom. XXX. Memoriile Seci. Literare.
9
130	GR. GRIGORlU-RIGd
se repetă de 3 ori, apoi se leapădă broasca jos. (Baba Maria Bălan, com.
Filești, jud. Covurluiu).
Sau :
Iei dela spițărie vitrion (apă tare) și pui la neg. (Ținea Vlad, Bădălan,
Galați, Covurluiu).
Sau :
Cel ce are negi să se ducă la biserică și să facă 15 mătănii la strașina
bisericii și apoi ținând mâna cu negi să pice pe ei apă de pe strașină, toți
negii se usucă. (Leanca Ghenovici, com. Văleni, jud. Prahova).
Sau :
Duminecă dimineața când popa toacă, să puie mâna cel ce are negi pe
clanța ușii și să zică :
Popa toacă,
Negul seacă,
Popa toacă,
Negul seacă,
Popa toacă,
Negul seacă,
Se repetă de 3 ori și negul dă îndărăt (Galați, Covurluiu).
NEPUTINȚA.
De neputință se vindecă bărbații pătimași, căror le-au secat puterile tru-
pești, cătând măciucă de scaiu voinicesc, până dă peste una în care se află
unul sau doi germi (Penthina Gentianae). Fierb germii la un loc cu coada
mânzului și beau zeama.
Baba mai dă neputinciosului lămurirea următoare:
«Și îngiează, cum îngiează germii în măciucă. Si se lungește, măiculiță,
ca a calului !...» (Baba Voica, satul Berta, jud. Prahova).
Sau :
Pătimașul prinde o năpârcă, îi taie capul și-l pune într’o oală nouă la foc.
Când a fiert capul bine, îi scurge zeama și o bea (Dr. Leon, op. cit., p. 99).
Sau:
Se fierb gogoși de poroinic (sculătoare, salep) și zeama se bea ca pe
ceaiu (Dr. Leon, op. cit., pag. 60).
Sau :
Se fierbe rădăcină de pochivnic [popilnic] și zeama se bea de 3 ori pe zi.
(Mangiuca, Banat).
Iar dacă cumva pătimașul îi legat, trebue ca să împuște o icoană cu mâi-
MEDICINA POPORULUI.
131
nile la spate în puterea nopții sau să-și desfacă, să-și întoarcă, în felul cum
a fost legat (vezi: Legatul bărbatului).
OBRINTEALA.
Obrintește o bubă, o tăietură sau o rană, care a fost descoperită la frig.
Se știe că o rană când nu se îngrijește bine, când nu se spală regulat,
dă în cangrenă, se umflă și capătă o coloare vânătă-închisă. Starea bolna-
vului se schimbă, căpătând dureri mari. La această stare a boalei, babele
zic că rana a obrintit.
Baba chemată ca să descânte, cere să i se aducă un fus, o lingură și un
cuțit pe care le așează astfel: Cuțitul în față, lingura în dreapta și fusul în
stânga, apoi începe a descântă. De este rană, baba descântă în miere; după
descântec se unge rana cu mierea descântată. De este durere de gât sau
de cap, baba descântă în mălaiu (făină de porumb). După descântec se oblo-
jește bolnavul cu făina descântată.
In tot timpul descântecului, bolnavul șade pe spate, iar baba din când
în când cască spre semn că bolnavul îi prididit și că i-a ghicit boala.
Baba se închină și descântă de 3 ori :
«In numele Tatălui și-al Fiului și-al Sfântului Duh, Amin)).
Mă sculai de dimineață
Și plecai pe cale
Pe cărare,
Mă ’ntâlnii cu... cutare în cale,
Plângând și olecuind.
— Ce plângi... cutare și te olecuești
Și așa de rău tu te bocești ?
— Cum să nu plâng și să nu mă olecuesc,
Când de obrinteală rău pătimesc.
— Taci nu mai plânge,
Nu mai olccui,
Ca în miere și mălaiu,
Eu voiu descântă,
Și pe bubă (ori umflăt.) o voiu punea,
Și durerile ți le va alină,
Lăsându-te curat,
Luminat,
Ca argintul strecurat,
Ca steaua în cer,
Ca rouă în câmp,
Cum maică-ta te-a născut (1).
Sau :
într’un sat mare
Negru,
Sbiară o oaie mare
Neagră,
Latr’un câine mare
Negru
Țipă (strigă) un voinic mare
Negru, —
Tace oaia din sbierat,
Câinele din lătrat,
Voi ni cu din chiuit,
Să treacă lui.., cutare de obrintit.—
(1) Comunicat de Ion Georgescu din comuna Letca-Nouă, jud. Vlașca.
132
GR. GRIGORIU-RIGO
Pe un câmp mare,
Negru,
Văzui un plug mare,
Negru.
Trăgând o brazdă mare,
Neagră,
Cu 6 boi mari,
Negrii; —
Nu trase brazdă mare,
Neagră,
Sau:
A plecat un om negru
Cu boii negri,
La o moară neagră,
Cu porumbu negru,
Să macine mălaiu negru. —
Și trase junghiurile,
Cuțitele,
Durerile dela... cutare
Din măsele,
Din gingii,
Din piele, —
Lăsându-1 curat.
Luminat,
Cum maica Domnului l-a lăsat (1).
Oaia sbiară din fundul Mării,
Și mielul sbiară din margine,
Și păcurarul strigă din cetate,
Să aline... cutăruia junghiurile toate (2).
Parte din babe descântă cu cărbune în mălaiu, altele descântă cu făină
de popușoi în chișleag^ iar altele c’un fir negru, c’un cărbune și c’o mătură.
Sau :
Să pune la rană pâine cu vin (Filești, Covurluiu).
Sau :
Se descântă în meiu, se amestecă cu oțet și se pune pe bubă (comuna
Didești, Teleorman).
Sau :
Se descântă de 9 ori cu un dumicat de pâine, sare și usturoiu (baba Nața,
Alexandria, Teleorman).
Sau :
Se descântă în meiu, ce se încălzește într’o tigaie, prăjit cu untură, și se
pune la buba obrintită (com. Drăgășani, jud. Vâlcea).
Sau:
Se descântă în oțet și se stropește la bubă, pe locul unde e obrântit
(Drăgănești, Olt).
Notă. — De obrintit (obrinteală) găsim un descântec în 0 călătorie în Dobrogea, Iași
1830, p. 261 ;e T. T. Burada. 1 descântec publicat de S. Fl. Marian în Descântece pop.
române, pc 153. 8 descântece, în revista de folklor Șezătoarea din Fălticeni. 4 des-
cântece în; iterialuri folklor ist ice, pag. 641—642. 1 descântec în Apărătorul sănătății,
an. II, pag.; D, cules de Gh. Rădulescu învățător, Vâlcea.
(1)	Comu. at de loan Georgescu din comuna Letca-Nouă jud. Vlașca.
(2)	Cules preotul Petre Petrescu dela Ioana P. Busuiocescu din comuna Coveiu,
pl. Balta; ji Dolj.
MEDICINA POPORULUI.	*	133
OFTIGA.
Bolnavul de ofligă îi slab și chiar dacă îi gras, slăbește din zi în zi, vă-
zând cu ochii. Noaptea înnădușe, nare poftă de mâncare, iar către seară îl
iea cu fior și apoi arde de căldură. Tușește des, scuipă o flegmă gălbue
și de multe ori scuipă și sânge.
Pentru potolit tușea, se pune într’o ulcicuță zahăr negru (suc de lemn
dulce), cam de 4 degete de lung, ca o mână de limba vecinei, câteva roșcove,
câteva smochine și o bucată zahăr de ghiața (candel). Să umple ulcica cu
apă, se astupă bine la gură și se pune la foc să fiarbă până scade de vreo
2—3 degete; se strecoară și să bea cu ceașca (com. Letea, Bacău).
Sau:
Rădăcină de nalbă, arpacas, câteva smochine, câteva roșcove, câteva
curmale și un litru de apă să se pună într’o oală astupată bine, să fiarbă
până rămâne pe jumătate și apoi să se pună peste această încă un litru
de lapte dulce, să fiarbă împreună până scade de 3 degete, să strecoară
și să bea cu ceașca. (T.-Măgurele).
Sau:
Să bea bolnavul în rachiu, testicul (coiu) de cal negru, ars, pisat și ames-
tecat împreună (D. Basilescu, jud. Prahova).
Sau:
Coțofană împușcată, arsă, pisată și amestecată, se bea cu rachiu de drojdie
(com. Ilânțești, jud. Dorohoiu).
Sau:
Să mănânce bolnavul pipotă friptă de cocostârc alb (Dr. Leon, op cit.,
pag. 86.
Sau:
Să mănânce bolnavul ficat (maiu) de lup (Dr. Leon, op. cit., pag. 97).
Sau:
Să se mănânce 40 de zile ficat de morun, fript pe grătar (com. Malcoci,
Tulcea).
In Dobrogea, Lipovenii dau bolnavilor contra tusei și pentru ca să scuipe
flegma, să bea lapți de morun, pisați, (d-na Milanos, Sf. Gheorghe, Dobrogea).
Sau:
Bolnavul să facă scăldături de zer, să spele cămașa numai în zer, când
se culcă să se învelească în blăni de oaie până asudă, și dimineața să bea
zer, «să aștepți până ți-e foame și atunci să bei zerul, că omul e ca oala:
când e unsă cu unt și o mai ungi, untul stă deasupra; când e uscată și o
ungi, untul intră în ea» (Un cioban, jud. Iași),
134
GR. GRTGORIU-RIGO
Sau:
O șopârlă vie fiartă cu o jumătate oca de untdelemn se desparte în trei
părți și se dă de băut la bolnavi, în 3 zile dcarândul (Dr. Leon, op. cit,
pag. 108).
Sau:
Se fierbe Iarbă mare cu vin alb și se bea dimineața și seara câte un
pahar, la trei sfârșituri de lună, după ce se pișcă luna (Bacău).
Sau:
Se iea rădcină de Iarbă mare și Iarba lui Tatin, se rad pe râzătoare
de verzi, se amestecă cu miere și se iea câte o linguriță în fiecare dimi-
neață (Bacău).
In Banat, pentru durere de piept se folosește Tacinul și, după cum
mărturisesc muierile știutoare, face minuni băut ca pe ceaiu; apoi rădăcina
rasă și fiartă în lapte, se pune caldă pe piept, ca o turtă, (Simion Mangiuca).
In Muntenia pentru oftigă se culeg frunze și rădăcină de pătlagină, se
toacă mărunt și se fierb în lapte dulce; în urmă se strecoară, se bea lap-
tele de către bolnav, fără zahăr: trei ceșcuțe pe zi, iar foile se pun calde
pe piept. Se urmează cu această doctorie 6 săptămâni (T-Măgurele).
Sau:
Se iea sămânță de cânepă, bine aleasă de pământ, spălată bine, pusă la
foc, fiartă bine până dă colții, pe urmă fiartă într’o căldare curată și zeama
ce rămâne se dă bolnavului dimineața pe nemâncate, la 12 ore și seara.
Poate să iea pe zi și o jumătate de oca să bea. Cânepa să fie proaspătă, să
nu fie veche, «că surceaua veche nu face jar» (Leanca Ghenovici din Vălenii-
dc-Munte, Prahova).
In Moldova bolnavii beau borș crud și înghit bucățclușe de slănină, di-
mineața, de amiazi și seara. Aceasta în trei luni dcarândul (Bacău).
Sau:
Parte din babe dau bolnavilor, fără să știe, untură de câine amestecat cu
lapte. (T. Măgurele).
In Oltenia se bea ceaiu de porumb roșu și de trandafir luat dela biserică
în ziua de Duminica Mare (Femeia Gurița, Turcenii de sus, jud. Gorj).
Prin unele părți bolnavii beau moare de curechiu (zeamă de varză) de
trei ori pe zi,—multă vreme (jud. Bacău).
Sau:
Se face o legătoare mare cu baligă de cal, fiartă cu vin alb și înfășat
bolnavul dela picioare până la gât. Bolnavul trebue să stea așa înfășat 3
ceasuri. (Baba Maria din Lozoveni, Galați, Covurluiu).
Sau:
Se descântă bolnavul în 3 zile dearândul cu piepteni de scărmănat lână,
în lăutoare făcută din scuturătură de fân și frunze de nuc (Idem),
MEDICINA POPORULUI.
135
Sau:
Se iau 40 fire (seminți) de răsadă de varză. într’o Luni dimineață înainte
de răsăritul soarelui, să se scoale bolnavul din pat și ducându-1 în pragul
ușii i se dă într’o ceșcuță 20 de semințe pisate bine și amestecate cu
aghiasmă. Miercuri dimineața îi dă numai 9 fire, Vineri dimineața 7 fire,
iar restul de 3 se dă bolnavului Duminecă dimineața. Leacul acesta se dă
bolnavului pe nemâncate. O sămânță din cele 40 de boabe baba o face
pierdută, o leapădă (Baba Vasilca, Măcelari, Galați, Covurluiu).
In Istoria naturală medicală a poporului român de Dr. Leon, găsim
următorul leac de oftigă :
«Cu vin și cu pâine ținute 6 săptămâni în cosciugul unui mort de oftigă
se vindecă bolnavul de oftigă’’ (Dolj)».
In județul Covurluiu, mai găsim următoarele:
Să se iea un ou proaspăt, să se spargă într’un pahar cu apă neîncepută,
apoi baba, noaptea când sunt stele pe cer, iese cu paharul în mână afară
și privind în sus numără, prinde cu ochiul și fixează 9 stele. In timp ce
descântă baba, dacă piere de pe cer o stea din cele alese de ea, omul bolnav
moare cu siguranță, dacă nu dispare, atunci cel bolnav are leac. Oul spart
în pahar rămâne în apă până a doua zi, când baba vine și-l mai studiază
să vadă ce friguri s’au format în el în timpul nopții (Vasilca, str. Măce-
lari, Galați).
Sau :
Se iea un vas cu apă neîncepută și într’o noapte când este cerul senin,
plin cu stele, baba iese afară în puterea nopții și descântă la stele. In vasul
cu apă se pun 9 stralide, 9 fire de orz, 3 covrigi mici și 3 lire dela o mă-
tură nouă, legată c’un fir de mătasă roșie și un cuțit de găsit.
Dar mai cu leac este ca cei 3 covrigi mici să fie făcuți din făină adu-
nată dela 3 case bune, adică dela case cu oameni însurați în regulă cu cu-
nunie. Covrigii trebue făcuți fără sare.
Descântecul se face astfel: După ce baba iese afară din casă, așează vasul
jos, se așează și ea lângă strachină, iea cuțitul în mână, începe a împunge
în cruciș și în curmeziș apa din vas, apoi în timp ce descântă, fixează cu
ochii o stea de pe cer.
Dacă steaua, până termină baba descântecul, pălește, dispare de pe cer,
atunci bolnavul nu mai scapă, — moare. Dacă steaua rămâne pe cer în tot
timpul descântecului, atunci baba acopere vasul plin cu apă cu o putină
goală și intră veselă în casă să ducă știre mulțumitoare că bolnavul se va
vindecă. Vasul cu apă rămâne afară toată noaptea, iar dimineața apa din vas
trebue petrecută printr’o mătură nouă din care s’au rupt cele 3 fire. Bolnavul
136
GR. GRIGORIU-RIGO
trebue să se spele pe față și să bea din această apă. Mătura prin care s’a
strecurat apa, se dă de pomană.
Baba nu face acest descântec decât numai atunci când toate leacurile și
buruienile ce le-a dat bolnavului n’au avut nici un folos asupra celui ofticat
(Baba Vasâlca. str. Măcelari, Galați, Covurluiu).
De oftigă se mai descântă cu un cuțit cununat și cu trei linguri de apă
neîncepută, curată, dela izvor și tieartă într’o oală nouă. Apa, după ce
s’a fiert, se pune într’o strachină mare (cenac). Se caută și se iea o oală nouă,
în care nu s’a fiert nimic și se pune în cenacul cu apă fierbinte, cu gura
în jos. Dacă oala răsturnată înghite apa, se zice că bolnavul are leac ; și,
din contră, dacă oala răsturnata cu gura în jos nu înghite apa, se zice că
bolnavul nu mai are leac. Se iea acea oală aburită și se pune la gura bol-
navului, care trebue să înghită de câte trei ori aburul din oală. Se repetă
aceasta până de nouă ori. Se iea apoi apă fierbinte, se amestecă cu candel,
tămâie neagră, untdelemn și se dă din acea apă amestecată ca să bea bol-
navul de nouă ori câte trei linguri,—bine înțeles la fiecare descântec câte
trei linguri. După ce bolnavul a fost aburit la gură, i se iea oala aburită și
i se pune la lingureaua pieptului, unde se ține câteva minute. Se face apoi
o turtă mică de făină, când se frământă descântându se :
Ieși oftigă dela... cutare
Nu întinde,
Nu cuprinde,
Nu umilă,
Nu gânfă.
Ieși oftică din bere,
Din inima rea,
Din dușmănie,
Din ceartă,
Din așteptare,
Din dragoste,
Din cărare,
Din mâncare,
Din pișare.—
Tu oftică cu lucru vrăjmășesc,
Să ieși dela... cutare
Din piept,
Din spate,
Din oasele toate, -
Tu oftică
Din nouăzeci și nouă
De feluri
De oftigă, —
Pe cutare
La inimă
La ce-1 apuci?
Și i-ai luat foamea
Și puterile,
Și l-ai subțiat,
Și l-ai fârșit,--
Deochetură cu soare soc,
Soarele a răsărit,
Oftigă din pieptul... cutăruia
A pierit.
Soarele a scăpătat,
Oftica din pieptul... cutaruia
A secat.
A secat cu fârșală
Și cu neplăiala (?).
Ieși oftică că-ți taiu buzele
Și-ți taiu picioarele,
Și-ți taiu mâinile
Și-ți taiu ghiarele,
Că tu ghiarele le-ai întins,
Pe... cutare de inimă l-ai cuprins.
De inimă l-ai apucat,
L-ai fârșit,
L-ai năplăit, —
l-ai luat,
Și i-ai furat,
MEDICINA POPORULUI.
137
Foamea și greața,
Și năplăiala,
Eu nu ciocănesc,
Nu bocănesc,
Ci inima cutăruia i-o plămădesc,
Foamea lui,
Setea lui. —
Putere.
La putere,
Sănătate
La sănătate,
Virtute
La virtute.—
Cum se plămădește aluatul în căpcsterie,
Fagurul de miere,
Și copilul în muiere,
Varza în grădină,
Cașul la stână.
Oul în găină,
Para ’n păr,
Măru ’n măr,
Pruna în prun,
Aluna ’n alun,
Vițelu 'n vacă,
Mânzu ’n iapă,
Zarzăra în zarzăr,
Piersica în piersic,
Vișina în vișin,
Nuca în nuc,
Strugurele în viță,
Castravetele ’n vreji,
Usturoiu în răzor, —
Așa să se plămădească
Inima... cutăruia
Putere
La putere,
Sănătate
La sănătate.
Virtute
La virtute,—
Sa rămâie... cutare,
Spălat,
Curat și luminat,
Ca rouă din câmp,
Ca steaua din cer,
Ca argintul cel curat,
Ca ori ce strecurat,
Ca Maica Precista ce l-a dat,—
Leacul din descântecul meu,
Și cu puterea lui D-zcu !...
Acum, turta făcută, coaptă și descântată astfel, se înțeapă cu acul, repe
tându-se și cuvintele următoare:
Nu înțep turta,
Ci înțep oftica dela... cutare,
Am înțepat-o,
Din inima... eutăruia am spart-o,
Coaptă a fost,
In pământ am trântit-o,
Din inima... cutăruia am mânat-o,
Din rădăcină am secat-o,
Din mijloc am smintit-o,
Din vârf am veștejit-o! (1).
Se dă mijlocul (miezul) turtei bolnavului ca să-l mănânce, iar marginile
și cojile turtei se aruncă la câini și la porci, ca o oftică porcească, câi-
nească, țigănească ce este. (Maria Predi, din corn. Bărbătești, Vâlcea).
OPĂREALA.
Când copiii mici se opăresc între picioare din cauza udului, se presoară
după scăldătoare părțile opărite cu humă făcută praf sau cu făină de pă-
pușoi cernută prin petece dese, (Galați, Covurluiu).
(1) Chr. N. Țapn; Materialuri folkloristice, pag. 631.
138
GR. GRIGORIU-RIGO
Se mai presoară și crohmală (scrobeală) făcută praf sau pudră (Bacău).
Sau :
Se spală cu ceaiu de teiu și se presoară bolnavului praf galben de bră-
dișor. (Dr. Leon, op. cit., pag. 31).
Iar dacă cineva s’a opărit cu apă clocotită, se pune deasupra opărelii
albuș de ou, amestecat cu unt proaspăt și deasupra albușului de ou lut
(pământ) muiat, până să tămăduie. (Dr. Leon, op. cit., pag. 116).
Sau :
Se unge bolnavul în pripă cu cerneală și apoi se pune deasupra o foaie
de varză dulce, unsă cu seu de lumânare. Se mai pune la opăreală baligă
proaspătă de oaie și lână cu usac (murdărie, mătreață). (Dr. Leon, op. cit-,
pagina 99).
OPRITUL SÂNGELUI.
Când curge cuiva sânge din nas, babele spun celui pătimaș să iea oțet
de trandafiri, să se ude la ceafă, în creștetul capului și să tragă pe nas. (T.-
Măgurele).
Sau:
Se udă cu apă rece gropița din ceafă, de asemenea să tragă apă rece
pe nara bolnavă (Bacău).
Sau:
Se înnoadă 3 fire de păr în vârful capului, apoi se sfredelește pragul ușii
și se pune bolnavul să stea cu nasul potrivit deasupra găurii până pică în
gaură 3 picături. După aceea baba bate peste cele 3 picături din gaură un
cep. (Gala și Bacău).
Sau :
Se atâri i bolnavului de gât o legătură cu chei (un smoc de chei, cât de
multe), ap i cu cheile de gât se spânzură bolnavul de o grindă a casei.
Cei din c; ;ă însă susțin pe bolnav să nu se spânzure deabinelea. (Bacău).
Sau :
Se leag la ceafă oțet de vin amestecat cu praf de fier din sghiabul unde
moaie fierar i pămătuful. (Com. Toflea, jud. Tecuciu).
Sau :
Se usucă ; cimbrișor, se pisează și se trage pe nas ca pe tabac, sau coajă
de ou arsă f i pisată. (Vâlcea și Suceava).
Dacă bolu ,vul varsă sânge, atunci baba îi dă să bea floare de midătoare
fiartă în rac] iu de drojdie sau apă. (Ploești).
MEDICINA POPORULUI.
139
Sau :
Bolnavul să bea călduț sânge de rățoiu negru (Bacău).
Sau:
înghite bucățelușe de ghiață (Bacău).
Sau :
Bea apă amestecată cu sare de bucătărie (Galați).
Dacă se taie cineva la mână, picior sau în altă parte, pune cenușă ori
sare, apoi se leagă cu o cârpă (Galați).
Sau:
Se rade var de pe perete și se pune la tăietură (Bacău).
OASELE.
Bolnavului îi este frig și-l dor toate oasele, se întinde și trage a somn.
Pentru întărirea oaselor pătimașii se vindecă, culegând la Vineri legate
ale Sinților, buruieni amare, spttmăriță, coada șoricelului, rostopastie, ochii
boului, buruiană de cui de stricăciune și buruieni albe; se fierb în apă și
bolnavul trebue să bea 3 ceșcuți pe zi : dimineața, la prânz și seara. După
fiecare ceașcă trebue să mai bea și un ciocan sdravăn de țuică. (Turcenii
de sus, Gorj).
Sau:
Se Herb într’un cazan coaiele popii, boejniță și buruiană împușcată, — în
apă neîncepută și adusă dela fântână Luni seara, fără să vorbească pe drum
cel ce o aduce. Bolnavul trebue să Iacă scăldături Luni pe seară la un loc
deschis, la răspântie (Murgești, Gorj).
Iar dacă cineva și-a rupt vreo mână sau vreun picior, se vindecă prinzând
o cățea, care-i gata a făta și tăind-o, să scoată dintr ansa cățeii: spintecă un
cățeluș și învelește cu el osul rupt, mână sau picior (Bacău).
Sau:
Se pisează iarba lui Tatin, se amestecă cu făină de secară sau cu tă-
râțe de grâu, se face un fel de cataplasm cu care, încălzit, se înfășoară osul
rupt (Dr. Leon, op. cit., pag. 69).
Sau:
Se fac plasturi din cărămidă pisată cu rachiu de drojdie și tărâțe de
grâu, pe cari le pun la fracturile, ce le leagă cu scânduri (Mehedinți).
In jud. Muscel, tot pentru frânturi de oase, se pune cărămidă pisată, cu
spumă de săpun și cărbune pisat.
In alte părți (Bacău) se înfășoară mâna ori piciorul rupt. După ce se așează
140
GR. GRIGORIU-RIGO
oasele la loc, se face un plastur de cărămidă pisată, cu albuș de ou, spirt do
prune și untdelemn, și apoi se leagă bine în niște scândurele.
PĂDUCELUL.
De păducel suferă și oamenii mari, dar mai mult copiii. Păducelul se face
în talpa piciorului la cei ce umblă desculți. El aduce o mâncărime atât de
grozavă, încât cel ce are păducel îi vine să puie piciorul pe foc. (M. Lu-
pescu, Suceava).
Cel ce suferă e bine să-și spele piciorul cu oțet sau să puie peste păducel
pădurețe coapte fierbinți.
Sau:
Se taie mărunțel lemn de trandafir și se pune să fiarbă bine în apă; după
ce a fiert, îl toarnă cu apa în o covățică sau în alt vas, unde se vâră pi-
cioarele bolnave de păducel; se mai înfierbântă un băț de trandafir și se
bate cu el fierbinte pe locul bolnav (Dr. Leon, op. cit., pag. 71).
Sau:
Se pisează coada șoricelului și așa mustoasă se pune la păducel (Bacău).
Sau:
Să înfierbântă în spuză de foc băț de alun verde și cu el să frig păduceii
de pe tălpile picioarelor (Dr. Leon, op. cit., pag. 21).
Sau:
Se pisează frunze de arin și amestecate cu sare să pun la păducel (Dr.
Leon, op. cit., pag. 22).
PĂDUCHII.
Păduchii se fac la copii și la oameni mari din necurățenie și murdărie.
Cel ce are păduchi în cap, trebue să se ungă cu alifie făcută din untură
de porc, cuișoare, scorțișoare, gogoși (iarbă) de pește și săricică (otravă).
(Turceni, Gorj).
Sau:
Se unge pe cap cu gaz (Moinești, Bacău).
Sau:
Să se spele bolnavul pe cap cu leșie de ciocalăi (coceni de porumb)
și să frece pielea capului cu spirt (T.-Măgurele).
PĂDUCHII LĂȚI.
De păduchi lăți scapă omul cu greu. Păduchii lăți ies ca pusderia pe om
și se prăsesc așa de repede, că intră prin ochi, prin urechi și prin nas,
până moare omul.
MEDICINA POPORULUI.
141
Bolnavul trebue să radă părțile unde îi are, să facă băi, spălături cu fier-
htră de foi de tutun, cu fiertură de țintaur, semințe de pătrunjel și nucu-
șoare (Turceni, Gorj).
Sau:
Să iea sărăcică, canfor, argint viu, albuș de ou, rachiu tare, să le amestece
toate, bine, la un loc și să se ungă pe trup (Murgești, Gorj).
Sau :
Să se spele des cu leșie făcută din cenușe de ciocalăi și să so ungă cu
untură de porc, amestecată cu pucioasă. (Dr. Leon, op. cit., pag. 118).
In amândouă cazurile de păduchi, unii se mai ung cu alifie vânătă (mer-
curială), altii cu gaz.
Când mâncărimea lor devine mare și bolnavul își sfâșie pielea scărpinân-
du-se, se fac scăldători, băi de pucioasă și se bea zeamă făcută din coajă
de china. (Dealu-Spirei, București).
PĂLITURA.
Pentru pălilură (lovitură) se pisează o ceapa cu muchea toporului, să pre-
sară cu sare, o stropește cu rachiu și o leagă la locul lovit. Se repetă de
mai multe ori. (Mereni, Vlașca).
Sau :
Să pune pe locul lovit pâine muiată în rachiu sau vin (Bacău).
PĂRUL LA DEGET.
De păr la deget suferă mai mult fetele și femeile ce cos cu acul și se
înțeapă. Părul se face ca o bubuliță la degetele dela mâini și e foarte dure-
roasă. Dacă nu se ieau din pripă cu leacuri, se întâmplă să cadă—zic babele—
și degetul. Se leagă la deget ceapă albă, coaptă, amestecată cu tămâie pisată,
busuioc și frunză de calapăr (T.-Măgurele).
Sau:
Se spintecă o broască râioasă și se pune la degetul cu păr (Bacău).
Sau:
Se leagă la deget turtă (pâine) muiată în untdelemn. (Turceni, Gorj).
Sau:
Bolnavul culege mac cu rădăcină cu tot și-l pune într’o oală să fiarba.
Tot în acea oală pune cenușe și face un fel de leșie ; cu leșia aceasta, când
e numai de abia călduță, spală mâna ori piciorul la care se află părul (I ran-
silvania).
14â
GR. GRÎGORIU-RIGO
Sau:
Se ung frunze de nalbă mică cu stuchit și se pune la degetul bolnav
(Dr. Leon, op. cit., p. 52).
Sau:
Se vâră degetul bolnav de păr într’un castravete murat și se ține așă o
noapte întreagă (Mihăileni, Dorohoiu).
PAZA.
Omul bolnav de pază sufere ca și de isdat.
ori cade jos gheoniotoc. Baba îi descântă în
Cârcei la lingurică și de multe
rachiu de drojdie :
Nu taiu patul
Numai taiu :
Paza curată,
Necurată, —
Paza câmpului
Muma codrului.—
O plecat paza curată,
Necurată,
Din sat,
In alt sat,
Ca o scroafă veritoa.se,
Ca o iapă mânzătoare,
Ca o cățea găsitoare,
Pe unde-a trecut,
Apa a supt,
Pe unde-a călcat,
Apa a secat, —
O plecat,
Pe cale,
Pe cărare,
Cu... cutare s’o întâlnit în cale,
S’o întâlnit și l-o pocit,
Sângele i-o băut,
Puterea i-o supt,
Pasu i-o secat,
Nap oi!
Pază cu moroiu,
Pază cu strigoiu ;
Pază cu nwroane,
Pază cu strigoane.
Că eu iar am plecat...
Pe frigare te-oiu luă,
Pe mări negre te-oiumână.
Nici de leac nu te-oiu lăsă,
Ieși	pază cu moroi,		
Ieși	pază	cu	strigoi,
Ieși	pază	cu	moroane,
Ieși Din	paza cap,	cu	strigoane
De după Din vâni, Din mâni		cap,	
Din vederi,
Din puteri,
Din creierii capului
Din merele obrazului,
Din bulbucii ochilor. —
Cum’ se domolește vântul
Cu pământul,
Cum se trag norii pe cer,
Spumele pe mări,
Așă să se tragă dela... cutare
Toate pociturile,
Toate străcniturile.
Ieși pază cu moroiu,
Pază cu strigoiu.—
Nu dureă,
Nu puia,
Nu săgeta,—
Ca eu iar am plecat,
Cu nouă câini
Din nouă stâni, —
Cu nouă boți,
Cu nouă bâlicele,
Cu nouă săcuri,
Cu nouă săcurelc,—
De te-oiu căpătă,
Toată te-oiu tăiă,
MEDICINA POPORtf Ltl.
143
Pe mări negre că te-oiu da,
Pe mări ne gere(?\)
La livezi verzi,
Unde nu-i urmă de secure
Nici apă nu cure,
Nici cântec de cocoș,
Nici glas de voinic,—
Acolo să stăcești.
’Napoi!
La... cutare
Să nu te mai întorci,
Să rămână curat,
Ca maică-sa ce La .scăldat,
Ca steaua în ceriu,
Ca rouă pe pământ,
Ca rouă în câmp,
Ca soarele în cer senin.—
Leacul să fie dela mine,
Și dela maica Maria, —
Mai vârtos
Dela Domnul Cristos,
Mila să-și întoarcă,
Leacu să-și aducă,
Amin (1).
După descântec baba unge pe bolnav cu rachiul descântat pe tot trupul.
In Transilvania își descântă de pază parte din femei, când sunt aproape^
să nască. Descântecul se face Marțea și în următorul chip: Descântătoarea
ia o frimbie de breciri (legătură, brâu, bete) din care măsoară 3 coti și zice :
Pe cot am cotit
Pază am sprijinit,—
Pază dela amiază,
Pază de seară,
Pază dela miezul nopții,
Pază din vărsatul zorilor,
Pază venită,
Pază năprătită^
Pază întâlnită,
Pază mânată,
Pază cu muma codrului,
Pază cu moșul codrului,
Pază cu fata pădurii.
Iea apoi un cuțit cu care face semn pe breciri ca și cum le-ar tăia și zice:
Nu taiu brecirile,
Ci taiu muma codrului,
Moșu codrului,
Cu fata codrului ;
Taiu toate pezele,
Toate năprătiturile.
Cu cuțitul le-am tăiat
Și înapoi le-am înturnat.
Merge atunci în grădină având cu sine cămașa bolnavului, puțină făină de
grâu și o bucată de pânză, care e așternută lângă o buruiană numită sceavă.
Face din făină nouă colaci pe degetul mic dela mâna dreaptă, îi pune
iarăș pe pânză și pe fiecare pune câte un crucer.
In jurul acestora înșiră apoi brecile și pe toate le ocolește cu cărbuni
aprinși pe un vătraiu cu tămâie și zice:
Pază venită,
Pază năprătită,
Iaca te cinstesc
Și te dăruesc,
Cu 9 colaci de grâu,
Cu o pânză nouă,
Să te lași de cea beteagă,
Să n’o strănești,
Să n’o pocești.
(1) Comunicat de loan N. Bucurescu, comuna Breaza, plasa Tohani, jud. Buzău.
144
GR. GRIGORIU-RIGO
Toate acestea le lasă până dimineața acolo. Dimineața (Miercuri) merge
descântătoarea și vede de cumvii s’a veștejit buruiana și din colaci oare
mâncat e? Și dacă da, atunci femeia, pentru care se descântă, are leac și
naște în ceas bun, iar dacă colacii nu-s mâncați, este semn rău. Se crede că în
noapte vine o insectă neagră, numită Pază^ ce mănâncă din colaci și roade
rădăcina buruienii și atunci nu mai pocește pe bolnavă. Cămașa se dă spre
îmbrăcare femeii celei ce pătimește, iar cu brecirile se încinge, însă pânza
și crucerii rămân descântătoarei de leac și pentru osteneală (S. Fl. Marian).
Notă.—Un descântec de pază găsim publicat în Nașterea la Români de S. Fl. Marian.
PIATRA LA BĂȘICĂ.
De piatră la bășica udului^ povățuesc babele să sape bolnavul iarna din
pământ culbecii (melci de vie) înfundați, de prin locurile unde cresc aluni,
și se pun într’o oală nouă. Oala se lipește cu aluat la gură, se dă în cuptor,
după ce s’a scos pâinea și se lasă până a doua zi. Culbecii astfel uscați se
pisează și se iea câte o lingură de masă de trei ori pe zi într’un pahar cu
apă rece (jud. Botoșani).
Sau :
Ochi de rac pisați și băuți în apă rece (Huși).
PECINGINE.
De pecingine se descântă rar și boala, sub această numire, nu-i cunoscută
decât în Muntenia.
Prin unele părți din țară (Bacău, T.-Măgurele, Argeș, etc.) această boală
îi cunoscută și sub numele de cur de găină.
Prin județul Covurluiu (com. Filești, Galați, etc.), Curul de găină se deo-
sebește de pecingene : Curul de găină se face pe la încheieturi, pe la no-
dul degetelor, iar pecingenea se face numai pe față.
«Pecingenele sunt niște pete scorțoase pe pielea omului, cari atacă pielea,
o fac scorțoasă și produc o mâncărime teribilă, îți vine să rupi pielea;
uneori scărpinatul ajunge până acolo, că începe să dea sânge din pată. Pe-
cingene se face pe părțile descoperite, mai ales pe mâini, obraz și picioare.
De pecingene te umpli; pocingenele se lățesc așa, că de unde la început
eră ca o părăluță, uneori ajunge să se întindă pe tot brațul. De pecingine
scapi greu.» (M. Lupescu, Suceava).
Se unge la pecingene cu alifie făcută de gândaci de turbă arși, pisați
și amestecați cu unt alb. (Mereni, Jud Vlașca).
Medicina poporului.
145
Sau :
Se strânge cu mâna gândacul de mijloc, până iese din el un fel de puroiu,
apoi cu acest puroiu se unge bolnavul la pecingene (Drăgănești, Vlașca).
Sau:
Se arde un vătraiu și se pune pe un huhurez și cu untul ce se prinde pe
vătraiu se unge bolnavul la pecingene (Dr. Leon, op. cit., p. 95).
Sau:
Să unge cu alifie făcută din sânge de porumb și untdelemn (Com. Crovu,
jud. Dâmbovița).
Sau:
Se iea mămăligă caldă de pe făcăleț (melesteu) și se atinge pecingenea
(curul de găină) zicând :
Cur de găină,
Na mămăligă,
Cur de găină,
Na mămăligă,
Cur de găină,
Na mămăligă.
apoi se chiamă găinile, și aruncând fărmăturile de mămăligă se adaogă:
Na găină,
Cur de găină,
Na găină,
Cur de găina,
Na găină,
Cur de găină! (1).
Sau:
Se unge cu untură din caltaboș fiert în noaptea de Paști. (Leanca Ghe-
novici, Vălenii-de-Munte, Prahova).
Sau:
Se unge cu argint viu amestecat bine cu unt proaspăt, nesărat. (Dr.
Leon, op. cit., p. 113).
Sau:	|
Se pun câteva boabe de grâu pe un fier înroșit în foc și se apasă asupra
lor cu un vătraiu fierbinte, iar cu arsura ce rămâne din ele se unge la pe-
cingene (Botoșani).
Sau:
Bolnavul se unge la pecingene cu laptele curs din frântura plantei: laptele
câinelui (Dr. Leon, op. cit., p. 45).
(1)	Baba Rada Islățeanca, Turnu-Măgurele, Județul Teleorman.
Analele A. R. -Tom. XXX.—Memoriile Seci. Literare.	10
146
GR. GRIGORIU-RIGO
Sau:
Se pune pe locul bolnav măslină Iară sâmbure, coaptă în spuză (Dr. Leon,
op. cit., pag. 51).
Sau:
Se unge pecingenea cu must din coaje de nucă verde. (Liuba și lana,
Medicina Populara}.
Sau:
Cei ce au pecingene, o spală mai întâiu pe aceasta (partea bolnavă) cu
zeamă călduță de rostopaslă și pisând-o bine, o pun pe pecingene. Pecin-
genea în scurt timp după aceasta se vindecă. Alte femei însă nu fac altă
nimic, ci numai ung pecingenea cu lapte de această plantă. (S. Fl. Marian).
Sau:
Se pisează rădăcină și frunze verzi de ștevie, și cu zeama se unge locul
bolnav (Dr. Leon, op. cit., p. 68).
Sau:
Se unge cu usturoiu pisat, amestecat cu iarbă de pușcă și miere. (Vezi și
Bube dulci).
PELAGRA.
De pelagră (pârleală, jupueală), bănuesc mulți că’s bolnavi din cauză că
mănâncă primăvara urzici; de acea bolnavii se feresc să mănânce urzici în
luna lui Martie și Aprilie (Rociu, jud. Argeș).
Alții zic că suferă de jupueală din cauză că au omorît șerpi mulți primă-
vara și, pentru ca să se vindece, trebue bolnavul să se ungă cu untură de
șarpe pe părțile unde se jupoaie pielea. (Letea, Jud. Bacău).
Bolnavul de pelagră sufere mai mult primăvara când e soarele mai iute;
pielea se aprinde, îi iese o spuzeală pe obraz și se jupoaie pe față, pe gât,
mâini și pe toate părțile corpului cari sunt descoperite și le bate soarele.
Pielea se pârlește, îl ustură și-l mănâncă. Bolnavul are o slăbiciune în tot
corpul, îl dor mușchii, amețește și-l roade rău la inimă. . .
Mai târziu apoi, pielea se face tare, crapă, se acopere cu coji și din ce
în ce bolnavului îi merge din rău în mai rău. Varsă, iese des afară, să ne-
căjește mereu din toate nimicurile și se clatină la mers. Apoi, nu mult după
asta, cei mai mulți,—înnebunesc.
Mulți din cauza pârlelii (pelagrei) devin bețivi. Dau și cenușa din vatră
și ce brumă mai au pe lângă ei, numai și numai ca să bea tot ce le iese în
cale, rachiu sau vin, zicând că parcă le mai astâmpără focul dela inimă
(Jud. Muscel).
Cele mai multe babe de prin Muntenia și Oltenia dau bolnavilor de pelagră
să bea buruieni amare : Spmmăriță, coada șoricelului, răstopastie. ochiu-boU’
MEDICINA POPORULUÎ.
147
lui, buruiană de cuiu de stricăciune și buruieni albe] se fierbe în apă neîn-
cepută și se bea ca pe ceaiu, 3 ceșcuțe pe zi: dimineața, la prânz și seara.
După fiecare ceașcă bolnavul trebue să mai bea și un ciocan( 1) sdravăn
de țuică, că altfel rămâne amărăciunea în gură (Rociu, Jud. Argeș și Turceni,
Jud. Gorj).
Sau :
Bolnavul trebue să bea unt de naft descântat, cu spumă dela întâi nituri
de ape; și dacă nu i-a ieșit încă bine pârleala, se ung părțile bolnave cu unt
de naft și se pripește pe lângă foc (Teiu, Argeș).
Sau:
Se face ceaiu din buruiana numită apărătoare, se spală părțile bolnave și
să bea, odată la fiecare spălătură, de 3 ori, din acest ceaiu (Rătești-Furdu-
ești, Argeș).
Sau:
Rădăcină de roștofol se plămădește în rachiu sau în apă neîncepută, se spală
și se bea, de câte 2 ori la fiecare spălătură (Rătești, jud. Argeș).
Sau:
Urechea iepurelui se fierbe cu lapte dulce dela o oaie neagră, se spală pe
unde sunt rănile, asemenea bând (idem).
Sau :
Bolnavul să mănânce raci prinși din luna lui Martie (Nicu Popescu, învă-
țător, corn. Rătești-Furduești, Argeș).
Se dă bolnavului să bea rachiu de drojdie, amestecat cu 1 dram de argint
viu, descântat:
In numele Tatălui,
Și al Fiului,
Și al Sfântului
Duh
Amin!
Argint sau arginteai că
De peste nouă mări plecat,
Din prăvălie cumpărat,
Pentru leac luat,
Nu te-a cumpărat... cutare
Să-l trândăvești,
Să-l bolnăvești,
Să-l ologești,—
Ci te-a cumpărat
Să i lecuești,
Să-l tămaduești,
Să-l vindeci,
De toate relele,
De toate spurcăciunile
Și să te duci,
Să umbli
Trei zile,
Trei nopți
Și unde-i găsi fârșeala,
Unde-i găsi amețeală,
Păiujeneala,
Să-l speli,
Să-l lecuești,
Pe... cutare să-1 tamăduești, -
Carnea să i-o împlinești,
Și cum îi oul, alb,
Gras și împlinit,
(1) Ciocan=Țoiu, sticluță, măsură țărănească pentru rachiu.
148
GR. GRIGORIU-RlGO
Așă să se facă... cutare
Rumen și frumos, —
Și cum nu se mistuește,
Mirosul de usturoiu,
Așă să nu se mistuească,
Toate păsurile,
Și boalele,
In trupul... cutăruia.
Pe el să-l lecuești,
Carnea să i-o înplinești, —
Să umbli trei zile,
Să umbli trei nopți,
Prin trupul... cutăruia,
Să-i speli
Toată amețeala
Toată sfârșeala,
Toată păinjeneală, —
Și... cutare să rămâie,
Curat,
Luminat,
Ca steaua din cer,
Ca rouă din câmp,
Ca poala Maicei Domnului.
In numele Tatălui,
Al Fiului
Și-a Sfântului
Duh,
Amin (1).
Face semnul Crucii și bea rachiul și argintul viu descântat. Bolnavul
trebue ca să nu mănânce acru, sărat și ardeiat.
PERIODUL.
De period (soroc, rânduri, lună, regulă, belea, menstruație) când nu-i vine
femeii la timp, face baie cu floare de pucioasă (T.-Măgurele).
Sau:
Bea ceaiu de știr roș (Fălticeni jud. Suceava).
Sau:
Când s’a oprit periodul să bea ceaiu de moțul curcanului (Mereni, Vlașca).
Dacă cumva femeii îi vine period prea mult, atunci trebue să facă și să bea
ceaiu de mintă creață, de coarne, de roșcove sau de papură (Vâlcea, Gorj și
Argeș).
Sau:
,——Bea ceaiu de românită cu sânge de 9 frați (Moinești, jud. Bacău).
Sau:
Să bea borș și să mănânce acreli. (Tirchilești, București).
* *
Dacă din cauza sângelui închegat și a nespălării la vreme femeia face
spuzături (bubulițe) pe părțile genitale, se spală cu ceaiu de mușețel și se
pune pătrunjel călduț, fiert în lapte dulce (Romanați și TzMăgurele).
Sau:
Se ung bubulițele cu untură luată dela rinichii de iepure (Măgurele).
(1)	Comunicat de Gheorghe Ciubuc din com. Șerbănești, plasa Colmeana-Gălășești,
jud. Argeș.
MEDICINA POPORULUI.
149
PERII RĂI.
De perl răi, bolnavul îi înglodit (înțepat) în albușul ochilor. Peri răi se
fac pe pleoapele ochilor și sunt foarte supărăcioși.
Baba întoarce pleoapa pe dos și cunoaște perii răi după rădăcina lor
neagră; îi apucă binișor cu un clește anume și-i smulge din rădăcină. (Tur-
ceni, Gorj).
Sau:
Se rad cu o pară de argint (Măgurele).
Sau:
Perii răi se mai smulg cu o cimbristă (Bacău).
Perii răi se scot și se rad numai în zile de post și când e soare.
PIROTEALA.
Bolnavul de piroteală îi tras la somn și-l dor oasele. Baba îl trage cu
mujdeiu de usturoiu, seara și înainte de culcare, îi dă să bea ceaiu de
romaniță, de teiu sau de salcâm. (Bacău).
Sau:
Se întinde bolnavul jos, îmbrăcat, cu amândouă mâinile întinse pe iarbă,
dimineața înainte de răsăritul soarelui. Se presară meiu pe spate, se mă-
soară cu o fâșie de teiu distanța dela cap până la picioare, iar cu alta
distanța dela extremitatea unei mâini până la cealaltă, trecând peste corp.
Se iea distanța dela cap până la picioare și se înjumătățește, apoi se taie
prima jumătate la cap, iar două hi picioare. Se înjumătățește și distanța
mâinilor, se pune o jumătate la dreapta, iar alta la stânga. întâiu la mâna
dreaptă, apoi la mâna stângă, la cap și în cele din urmă la picioare. După
aceasta se rănește cu o lopată meiul proaspăt și se mătură (Giurgiu).
PISATUL ÎN PAT.
Se pișă în pat mai mult copiii mici, dar câteodată se scapă cu udul și
oamenii mari.
Babele descântă celui pătimaș de speriat sau de mama pădurii și îi dau
diferite leacuri și buruieni după localitate și deșteptăciunea babei.
Un leac particular numai pentru cei ce se scapă in pat este următorul:
Se aprinde o mătură și se iea la bătaie cel pătimaș, in timp ce doarme
(Bacău).
150
GR. GRIGORIU-RIGO
Sau:
Dacă n’au avut nici un rezultat toate cele date de babă, atunci bolnavul
se botează a doua oară (Marița Nițescu, Dealu Spirei, București).
Sau:
Se iau 3 ouă și se coc în var, adică se stinge var peste ele. Apoi se dau
ouăle să le mănânce cel pătimaș (Leanca Ghenovici, corn. Vălenii-de-Munte,
jud. Prahova).
Iar ca să nu se pișe copii în pat, sunt opriți de a se juca cu foc, cărbuni
sau tăciuni aprinși (Bacău).
PLĂMĂDITUL INIMII.
Bolnavului, când is’a plămădit inima, Pe rău la stomac, nare poftă de mân-
care, amețește și-l doare grozav capul. Baba vine și iea un semn dela bol-
nav. După ce vrăjește acest semn în legea ei acasă, vine din nou, într’o
Vineri spre Sâmbătă sau într’o Duminecă spre Luni și cu un fir mic de
busuioc în degete, îl pune mereu la nasul bolnavului și descântă:
A plecat strigoaica
Din casă’n casă,
Din ușe’n ușe,
Din coș în coș; —
Toate casele încuiate,
Toate ușile astupate,
Toate coșurile înfundate,
Numai la... cutare găsi,
Casa descuiată,
Ușa destupată,
Coșu desfundat. —
In casă cum intră,
La... cutare alergă
Inima-i fură,
Oasele-i sdrobi,
Sângele-i sorbi,
Maica Precista
După strigoaică se luă:
— Voi maicelor,
Impărăteselor,
Jupâneselor,
Să dați cutăruia
Inima la loc,
Oasele la loc,
Sângele la loc,
Să rămâie... cutare
Curat,
Luminat,
Ca steaua din cer,
Ca rouă din câmp,
Ca sorțul
Maichii
Precistii (1).
PLÂNSORILE.
Prin unele părți din țară, prin Muntenia (Măgurele, Teleorman), Oltenia
Turcenii, Gorj), Moldova (Covurluiu, Bacău, Suceava), când plâng copiii
(1) Comunicat de Varvara G. R? Stoenescu, corn. Pietroșani, Vlașca,
MEDICINA POPORULUI.
151
mici și n’au somn, femeile spun că li s’a luat somnul copiilor de vreo duș-
mancă. Ca să vie din nou somnul la copii, femeile merg la o vecină care
are copil de țâță și furând vreun capăt de ață sau altceva, descântă în gând:
Eu nu fur, pe... cutare,
Ci fur somnul și odihna lui.
Lucrul furat îl pune sub capul copilului bolnav de plânsori.
Sau:
Pentru ca să nu plângă copiii și să nu li se fure somnul, trebue ca să
nu se lase fașile și pelincele afară întinse până asfințește soarele.
Sau:
Noaptea când răsare luna pe cer, femeia iese afară cu copilul în brațe și
descântă către lună:
Na-ți strânsul,
Plânsul,
Căscatul,
Diochiatul,
Și. . . cutare să rămâie
Curat,
Luminat,
Ca argintul strecorat (1).
După aceste cuvinte se face cruce cu copilul în spre lună, în spre răsărit,
apus, miază-zi și miază noapte (Galați).
*
* *
In Nașterea la Români de S. FI. Marian, găsim un foarte amănunțit
studiu asupra plânsorilor.
Cităm o parte din acest descântec:
«Uneori mama copilului bolnav de plânsori trimete pe o altă femeie ca
să iea somnul, mai ales po o babă bătrână.
«Deci vrăjitoarea respectivă, luând copilul în brațe, o bucățică de mămă-
ligă, precum și 3 surcele într’o mână, se duce, după ce a asfințit soarele,
unde vede că arde lumină în casă și ajungând, rostește de 3 ori după olaltă:
Focule,
Focșorule,
Na-ți somnul fiului meu,
Dă-mi somnul fiului tău!
«Și aruncă după fiecare rostire câte o bucuțică de mămăligă și o surcică
spre casă. Apoi se întoarce acasă și culcă copilul.
«De aceea unde-s copii mici de țâță, nu e bine ca seara și noaptea să se
vadă lumină pe fereastră sau aiurea, căci oamenii răutăcioși și cu deosebire
(1) Culeș dela Maria Keresteny, str. Traian, Galați,
152
GR. GRIGORIU-RIGO
vrăjitoarele cărora nu li-e nimic sfânt pe lume, vrăjesc copilul care pe dată
capătă plânsori.
«Drept aceea, cum înserează e bine să se astupe toate ferestrele unde e
copil de țâță în casă, că apoi nimeni nu poate nimic să-i facă».
Când iei foc dela casa cu copii—scrie d-na Sevastos—dai apoi un căr-
bune peste prag, ca să nu iei somnul copiilor.
Și când vine cineva în casă, trebue să lase somnul copilului, adică o baieră
sau orice dela sine.
Trimiterea plânsorilor se face astfel:
Femeia al cărui copil n’are somn, când vede întăiaș dată lumină undeva
seara, se întoarce într acolo cu copilul și zice:
Dragul mamii puișor,
Iată colo un focșor!
Deci grăbește
Și pornește,
De-ți încălzește,
Picioruțele,
Și mânuțele,
Și-ți lasă acolo,
Plânșorile,
Strânsorile,
Durerile,
Și toate chinurile,
Și neodihna,
Și-ți ie de acolo,
Odihna,
Și creșterea,
Și te’n toarce sănătos
Acasă
Și voios!
Apoi aruncă de 3 ori pâne și sare în partea aceea. (Maranda Năstase,
Româncă din Șiret, Bucovina).
Notă. —Un dese, de plânsul copiilor găsim în Materialuri Folkeloristîce, voi. I, part. I,
p. 596. și 1 dese. în Reo. Lit. Buc. An. XXIII, No. 10, p. 173 — 174, cules de P. M.
Dădu lese ii- M i eș u n cș ti.
PLESCAIȚA.
Această boală se cunoaște mai mult în Moldova.
Bolnavul la început simte pe țurloaiele picioarelor un fel de spuzeală ca
blânda; apoi îl mănâncă și de ce se scarpină mai mult, de ce-1 mănâncă
mai tare. Dacă se scarpină, nu scapă ușor, căci se întinde spuzeala până se
face rană leabinele.
Laînce it, parte din bolnavi se ung cu untdelemn descântat. Dacă plescaița
nu trece, tunci unii bănuesc că poate să fie Argint viu dat.
Se des< ntă de argint viu. Dacă nici așa nu-i trece bolnavului, apoi se
unge cu nt de pojarniță (sunătoare), sau se unge cu spumă de pe oale
amestecat cu spuză din vatră (Bacău).
MEDICINA POPORULUI.
153
Sau:
Se fierb oase părăsite dela un om mort și cu spuma lor se unge bol-
navul la plescăite (Coman Morarul, Vălenii-de-Munte, Prahova).
PUSCHEIUL.
PușcheM nu-i cunoscut decât foarte puțin și numai în Moldova.
Pușcheiul se manifestă printr’o mică beșicuță ce se face pe limbă, aproape
de vârf, pe partea dreaptă sau stângă.
Babele spun că această beșicuță se face atunci când mănânci după urma
șoarecilor.
Beșicuță e puțin dureroasă, dar nu durează decât cel mult o zi. Boala
aceasta prinde mai mult pe copii. In popor, când cineva prezice ceva rău
sau menește vreo întâmplare nenorocoasă,—se spune:
— Da, fie pe pustiu! Mai bine un pușcheiu pe limbă-ți cât... desagii popii!
Baba prinde capul copilului în mâini, îi spune să scoată limba afară din
gură și după ce examinează beșica depe limbă, spune să repete după ea:
— Zi așa: am făcut un pușcheiu pe limbă.
— Am făcut un pușcheiu pe limbă.
— Când? zi: acu.
— Acu.
— Ptiu, acu să cheie (piară)!
Dialogul acest se repetă de 3 ori; apoi baba suflă și scuipă de 3 ori în
dreapta, de 3 ori în stânga și beșicuță trece (Săucești, Jud. Bacău).
Unele mame învață pe copii să spuie singuri, în gând, cuvintele de mai
sus, și durerea trece (Căt. Cremenea, Bacău).
RĂCORILE.
Se dăscântă de răcori în zile de post dimineața, până nu răsare soarele.
Bolnavul are căldură mare peste tot corpul, arde și 1 chinue o sete nesfârșită.
Se iea un vas cu apă neîncepută, 9 frigări mici, apoi se descântă :
S’a sumicat,
S’a mânicat
Cutare, pe cărare c’a plecat
Necăjit
Supărat,
Cu trupu ’nfiorat,
Cu labrămi până ’n pământ;—
Maica Domnului l-a întâlnit
De mână l-a luat,
In câmpu Ierusalimului c’a plecat,
La fântânele de leac :
La cea de vin, —
Cu vin l-a spălat,
La cea do mir,—
Cu mir l-a miruit,
La cea de apă,—
154
GR. GRIGORIU-RIGO
Cu apă l-a răcorit,
La cea de venin,
Didiochiu.
Fermecatorile cu pocelile
Și toate relele,—
A băut
Și-a plesnit,
Cutare s’a răcorit (1).
După descântec bolnavul se spală cu apa descântată pe față, iar din ce
rămâne bea de 3 ori.
Nota. — Un descântec de răcori s’a publicat în rev. Sanătatea, An. II (1902), No. 11,
pag. 172.
RĂGUȘEALA.
Omul răgușește când strigă taro, când chiue și când răcește.
De răgușeală se înfierbântă apă la foc, apoi bolnavul s’apleacă deasupra
vasului și înghite aburii (Tg.-Ocna, Bacău).
Sau :
Se bea lapte călduț (Galați, Covurluiu).
Sau:
Se face ceaiu de tărâțe de grâu, bătut cu zahăr și gălbinuș de ou proas-
păt și se bea seara la culcare (Dr. Leon, op. cit-, p. 40).
Sau:
Să bea ou crud (Bacău).
RAPĂNUL.
De rapăn suferă mai mult copiii mici, dar câtdodată prinde această boală
și pe oamenii mari. Bolnavul face pe pielea capului niște bubulițe mici,
aprinse de mâncărime și chiar scot un fel de puroiu puturos.
Se face lăutoare de ciocălăi și se spală cu sopon negru (Bacău).
Sau:
Se face bolnavului in fiecare Sâmbătă sau în zile de dulce o lăutoare cu
tutun: apoi se unge pe cap cu o alifie făcută din seu și argint viu (Ga-
lați, Covurluiu).
Sau:
Se unge pe cap, până trece rapănul, cu pișat amestesat cu usturoiu (Va-
silca, str. Măcelari, Galați, Covurluiu).
(1)	Comunicat de T. Cojan, Focșani, Putna.
MEDICINA POPORULUI.
155
RÂIA.
De râie sufere foarte multă lume dela sate. Boala provine din cauza mur-
dăriei și a necurățeniei. In județul Gorj și Botoșani am găsit cătune întregi
pline de râie de ani de zile.
Raia se face pe la încheieturi, pe la pulpe, pe părțile rușinoase (la orga-
nele genitale) subțioară și la buric. La femei se întinde și la sân.
Bolnavul are mâncărime mare și prin scărpinat par’că se mai potolește.
Omul se umple de râie dela oi, cai, câini, etc.
De râie se descântă numai Marți spre Miercuri și Joi spre Vineri. Se iea
un ou de găină și untură de porc nesărată, apoi se descântă :
Tu râie din vânt,
Tu râie turcerscă,
Tu râie latinească,
Tu râie ovreească,
Tu râie căprească,
Tu râie pișicioasă,—
Creșt incasă,
Avrămeasă,
Șeade cu boieri la masă.
Eu te tot cinstesc,
Cu ou și untură,
Sa scoți mâncărimea,
Dela... cutare din piele,
Din mațe
Din ficați,
Din măduva oaselor, —
Să te duci
La coadele merelor,
La fetele Domnilor,
Că acolo vă adastă,
Cu mesele ’ntinse,
Cu făclii aprinse.—
Alea știe a vă șterne,
Știe a vă deșterne,—
Că... cutare nu știe a vă șterne
Nu știe a vă deșterne (1).
Descântecul se repetă de 3 ori, apoi se unge râiosul cu untură și ou
descântat, în 3 seri dearândul. După aceasta bolnavul trebue să se spele
cu leșie făcută din viță de vie.
Sau:
Se unge râiosul cu alifie făcută din pucioasă, piatră-acră și piatră-vânătă
(Pucioasa, Dâmbovița).
Sau :
Se iea iarbă mare, se covăsește cu sămânță de cânepă (covăseala constă
în aceea că se fierbe cânepa și se toarnă peste ea sămânță de cânepă pi-
sată), apoi se bat împreună vreo jumătate de ceas și în urmă se pun la
căldură, vreo 3 zile; se spală râiosul cu apă caldă, apoi se unge cu această
covăseală. Când râiosul e rănit, se unge cu o pană de gâscă; când nu, cu
o petică (Cotirgaș, j. Suceava).
Sau :
Se face alifie de pucioasă cu știrigoaică și se unge râiosul (Neamț).
(1) Comunicat de Gheorghe Resletz, com. Măgurele, Teleorman.
156
GR. GRIGORIU- RIGO
Sau:
Se omoară argint viu în untură proaspătă de ramator^ până nu se mai
văd globurelele de argint, iar unsoarea negrește. Spală mai înainte corpul
râiosului bine cu apă curată, totdeauna înainte de a unge. După ce s’a uns,
îl pune pe lângă cuptor ca să se încălzească, adică să intre unsoarea în
piele. (Dr. Leon, op. cit., pag. 113).
Notă. Un descântec de râie găsim publ. în rev. Șezătoarea, Fălticeni, anul VII,
No. 5, pag. 91, cules de G. Rudeanu.
RÂNZA.
Bolnavul de rânză are grețuri, dureri prin stomac și gura amară.
Boala-i cunoscută mai mult în Muntenia și Oltenia.
Se descântă în țuică sau miere, c’un (ir de busuioc. Baba mestecă mereu
cu busuiocul, în timp ce spune:
Ce te plângi... cutare ?
Dar cum n’aș plânge,
Maica Precista...
Că m’au luat
Și m’au viciulat,
Că rânza mi-a căzut,
Și puterea mi-a sfârșit.—
Nu te teme... cutare,
Că te-oiu lua
Și te-oiu viciuli,
Rânza la loc ți-o veni. —
Cum se plămădește
Pâinea ’r căpistere, (1)
Și faguri de miere.
Așa sâ se plămădească
Putere
La putere,
Sânge
La sânge,
Virtute
La virtute,
Rămâie... cutare
Curat,
Luminat
Ca argintul strecurat,
Ca maică-sa ce l-a făcut (2).
După < îscântec se da bolnavului să bea de 3 ori.
Sau :
Se plăî ădește în rachiu rădăcină de osul iepurelui (3), rădăcină de pătla-
gină și i mă, apoi se dă bolnavului să bea dimineața pe nemâncate (jud.
Muscel).
Sau:
Se fierbe pelin cu miere și vin și se pune Ia buric (j. Dâmbovița).
Notă. — Dc iă dese, de rânză găsim publ. în Materiaturi folcloristice, pag. 588—589.
(1) Cap iste' ? = Covată, covățică, cu vă.
(2)	Comunii it de Nicu Alexiu-Vlădoianu, corn. Vlăduleni, Gorj.
(3)	Osul ieț irelui = Asudul calului (Trans.), Dărmotin (Oltenia), Sălășitoare (Trans.),
Sudoarea cab lui, sudoarea capului (Moldova și Trans. și Osul iepurelui (Muntenia).
Medicina POPORULUI.
157
RASTUL.
Boala numită rast (splină mare) nu-i cunoscută decât în Moldova.
Bolnavul se umflă și simte un boț mare la stomac, care se plimbă de
colo până colo.
Omul capătă rast din ridicături, din constipație și din cauză că bea apă
multă.
De rast se dau mai mult leacuri și buruieni, dar sunt babe cari și des-
cântă. Bolnavul scapă anevoie de rast.
Se spune, «când femeile taie pânza, bolnavul se pune cu pântecele pe sulul
dinapoi și femeia să zică de 3 ori:
Nu taiu pânza,
Ci rastul și durerile lui cutare» (1).
Sau:
Bolnavul să înghită halise de plumb. Se începe cu 3, apoi 5, 7, 9, etc.
până înghite un pahar (Maranda Stoica, com. Pechea, j. Covurluiu).
Sau:
Se despintecă și se sfarămă bine de tot un lin, apoi se leagă la stomac
(Mahmudia, Tulcea).
Sau :
Se fierbe în lapte dulce burete de nuc, apoi se înfășoară pântecele 3 zile
dearândul (Botoșani).
Sau:
Se fierbe în lapte dulce burete de nuci, timp de 3 zile dearândul, și în
ceasul în care îl pune la fiert, tot la acel ceas, a treia zi, se iea dela foc și se
înfășoară pântecele pătimașului. Se ține legătura 3 zile și se ridică tot la
acelaș ceas. Bolnavul în timpul acesta trebue să aibă răbdare mare, fiindcă
mirosul greu nu-1 slăbește, ținându-se legat 3 zile și 3 nopți (Bacău).
Sau:
Se fierb mere pădurețe, se îngroașă zeama cu tărâțe de grâu, se întinde
pe o petică și se pune pe pântece la rast (Dr. Leon, op. cit., p. 49).
Sau:
Se iea o mână de cătușnică pisată bine, o mână de ceapă bine tăiată și
3 ouă; se amestecă la un loc, se prăjesc cu unt proaspăt, untdelemn sau
untură de gâscă, se întind pe o bucată de pânză de in, se pun și se țin
cât poate să sufere de cald la locul unde e durerea, schimbând u-se la fiecare
două zile. In tot timpul acesta se mai face ceaiu de catușnic uscat și se bea
la fieearc două ceasuri câte o ceșcuță (Botoșani).
(1) M. Lupescu, rev. Șezet., Fălt.
158
GrR. GRIGORIU-RIGO
Sau:
Se coace în cuptor harbuz (pepene verde, lubeniță) se scurge zeama și
se bea; iar cu miezul cald se oblojește bolnavul (Dr. Leon, op. cit., p. 41).
Acest leac se face și în Galați; deasemenea tot în Galați se mai fierb
dovleci și se înfășoară bolnavul la pântece.
REUMATISMUL.
Bolnavul are dureri mari și înjungheturi pe la încheieturile picioarelor și
a mâinilor, prin muschiu, oase și mai cu seamă când se schimbă vremea
durerile sunt mai nerăbdătoare.
Boala vine la om din răceală, din umezeală, din slăbiciune și din vraja
celor sfinte.
Poporul mai numește această boală și De-dânsele, Pocitură, etc.
In cele mai dese cazuri întâiu se descântă de Dânsele sau de lele și în
urmă se dau leacuri.
Durerile de reumatism se potolesc dacă bolnavul leagă la încheieturi huștijl)
de borș (Tocala, Iași).
Sau:
Se iea sămânță de laur, se pune in rachiu de drojdie, apoi se unge cel
bolnav, pripindu-se la soare sau pe lângă foc (Vălenii-de-Munte).
Sau:
Bolnavul să se îmbrace bine cu haine de lână, apoi să se dea drumul la
uși și la ferestre și să se culce așa înbrăcat în pat (Basarabi, București).
Sau:
Se freacă bolnavul cu gaz seara înainte de culcare (Galați și Giurgiu).
Sau:
Se fierbe p.. . țigăncii (2) cu vin și se dă bolnavului să bea dimineața,
de amează și seara (Toflea, Buciumeni, jud. Tecuciu).
Sau:
Se freacă bolnavul pe picioare cu măduvă scoasă din oase de cal (Bacău).
Sau:
Se iea un litru de untdelemn, se pun în el 3 cucoane chifterițe, se lasă
să stea la soare, apoi să freacă cu el bolnavul la încheieturi când îl prind
durerile (Dr. Leon, op. cit., p. 86).
Sau:
Se iea un furnicar, se opărește într’o apă care a fiert în clocote, apoi se
înfășoară cu el partea bolnavă (Giurgiu).
(1)	Huști = tărâțe din borș, foloștine.
(2)	P... țigăncii = Urzică moartă, Lamium purpureum L.
Medicina poporului.
159
Sau:
Se scoală baba la miezul nopții, se duce în pădure și iea un furnicar mare
cu cuib cu tot, îl aduce acasă fără să vorbească, aduce apă tot fără să vor-
bească, fierbe furnicarul cu această apă și scaldă pe cel bolnav, apoi duce
furnicarul la loc tot noaptea. Așa face de 3 ori, în 3 luni. «Și lucru cu-
rios, un om olog de reumatism și cu mâinile sgârcite s’a vindecat cu acest
leac» (Lucreția P. Stan, Tutova).
Sau:
Se iea untură de șalău cu mațe cu tot, se dogorește la foc, apoi se unge
bolnavul seara pe locul unde îl doare reumatismul (Tița Minescu, Slănic,
Prahova).
Sau:
Se prinde un șoarice, se arde, apoi cu scrumul se freacă la reumatism
(Dorohoiu).
Sau:
Se pun la reumatism cartofi fierți și terciuiți (Botoșani).
Sau:
Se pisează bine rădăcina de păpdie, se prăjește în smântână proaspătă, se
întinde pe frunză de brustur, apoi se pune pe locurile unde se simte reu-
matismul. Se ține așa 24 de ceasuri, repetindu-se de mai multe ori (Botoșani).
Dacă bolnavului de reumatism, cu toate cele încercate, tot nu-i trece reu-
matismul, atunci intră la fuwmri (Muntenia) sau bea Salce (Moldova).
Salcea trebue ca cel ce iea, s’o păzească foarte mult; bolnavul trebue să
se supuie, așa după cum îl învață baba, altfel moare... Multe din babe pentru
a puteă observă de aproape pe bolnav, îl ieau la ele pe tot timpul cât ține
salcea.
Salcea se prepară de babe astfel:
«Se cumpără dela spițărie o litră veche de salce, în care să fie și vreo
5—6 ciubuce. Aceasta să taie mărunțel, se despică mărunțel, se pune într’o
oală cu două oca de apă, se pune la foc și se fierbe o jumătate de zi, până
scade pe jumătate. Se pune apoi într’un ulcior de 3 oca și jumătate, legat
cu sârmă și se toarnă peste ea două oca de rachiu bun de drojdie; se
astupă ulciorul bine cu un petic ud. Se vâră într’un cuptor din care s’a scos
pânea dela copt, se astupă cuptorul bine la gură și se lasă până a doua zi.
După ce s’a răcit, se scurge rachiul din ulcior, iar salcea se pune să se
usuce. Odată uscată, se pisează și se cerne, praful se strânge și ceeace
rămâne an sită se strânge de asemenea. Bolnavul iea timp de 40 de zile di-
mineața, cu 3 ceasuri înainte de a se scula, pe un vârf de cuțit, un praf
și un păhăruț mic de fiertură, apoi doarme un ceas. Seara când se culcă
iea din nou un praf și un păhăruț de salce, și tot așa urmează timp de 40
160
GR. GRIGORIU-RIGO
de zile. Dacă bolnavul are și răni, fierbe cu apă restul de salce ce a rămas
în sita de cernut și se spală pe răni, în fiecare zi, odată. Se împarte salcea
așă, ca să ajungă timp de 40 de zile. In timpul cât urmează bolnavul salcea,
trebue să șeadă la căldură, să facă baie, să nu bea vin, nici rachiu, să nu
mănânce decât fructe albe, frecătei[\\ azimă nesărată și zeamă de găină.
Să nu mănânce legume, nici pește sărat, acrituri sau gorgoaze (2). Salcea e
bine de luat îndată după Paști, până nu ies fructele (Dr. Leon, op. cit.,
pag. 63).
ROSĂTURILE.
Omul se roade la picior, atunci când are o cizmă prea mare, sau când
sunt cizmele neunse și se scorojesc.
Rosăturile se mai fac și din cauza obielelor prea aspre.
Prin unele părți (Covurluiu), cel ce are rosături se unge pe la rană cu unt
proaspăt.
Sau:
Se unge cu unt de pojarniță (Bacău).
Sau:
Se pune pe rană o frunză de vie sau pătlagină (Galați).
Sau:
Să iea muci dela nas și se pune la rosătură (Bacău).
SĂGETĂTURĂ.
De săgetătură omul e cuprins la munca câmpului, în casă sau când doarme.
Boala aceasta nu-i cunoscută decât în Moldova și Bucovina.
Se spune că săgetătură vine la un om dintr’un ceas rău sau din vânt.
Mai e credința că omul săgetat fiind prea rău la inimă, prea pizmaș, moartea
îl săgetează. îl însemnează ca să-și aducă aminte de puterea lui Dumnezeu...
De săgetătură i se descântă bolnavului în zile de post, Lunea, Miercurea
și Vinerea, când scade luna. Se pune puțină sare într’o cârpuliță, se leagă
bine, apoi dându-se foc la capetele libere, se afumă bolnavul, în vreme ce
i se descântă.
Notă. — 2 descântece de săgetătură găsim în Descântece pop. Române do S. FI. Ma-
rian, și un descântec în colecția de Poezii populare de V. Alexandri.
(1)	Frecăței=Aluat frecat între palme, mici fărâmături de aluat, cari se pun în supe.
(2)	Gorgoaze = Fructe necoapte.
MEDICINA POPORULUÎ.
161
SANCA.
Când o femeie n'are parte de copii, se spune că sufere de Sancă (Samca).
In Bucovina e numită ^Spurcata», în spre nordul Moldovei (Fălticeni) «Ave-
stița, aripa Satanei».
Sancă se numește un spirit necurat, periculos, care mănâncă copii; de
unde și descântecul de măncătură cu Sancă. Femeile dobândesc sanca
din spaimă sau din necredință. Femeia bolnavă de sancă, când rămâne în-
sărcinată, n’are parte să nască copii vii, ci îi naște morți și necompleți.
Parte din femei bolnave de sancă, dacă nasc copii vii și n’au apucat să-și
descânte în timpul cât au fost însărcinate, atunci le mor copiii după un timp
oarecare. Așa că femeia bolnavă de sancă nu poate să și crească nici odată
copilul ca să ajungă mare, căci îl mănâncă sanca; deci femeia trebue să-și
descânte de măncătură cu sancă.
Copilul născut dintr’o femeie bolnavă de sancă țipă, strigă, face o bubă
neagră la ceafă, apoi moare.
Femeia bolnavă de sancă trebue să-și descânte, înainte de a naște, cu un
paiu de mătură și cu un ac, în rachiu de drojdie amestecat cu sineală, cu
miere și cu zahăr.
Se face cruce cu firul de paiu și cu acul în rachiu, și se descântă:
A plecat Dumnezeu cu sf. Petrea
Pe cărare de argint,
La biserica de aur să slujească,
Leturghie să facă . . .
Și-a întâlnit:
Mâncătorile,
Deochetorile,
Săncile,
Fiorile.
Unde vă duceți voi săncilor,
Fiorilor.
Fermecătorilor,
Deochetorilor,
Strigătorilor?
Nu vă duceți la . . . cutare,
Nici inima să i-o mâncați,
Nici rănuchii să-i rumegați,
Nici copiii să-i mâncați • . .
Ci vă duceți în Marea mare,
Că este un pește mare,
Cu inima mare,
Cu somnul mare,
Cu rănuchii mari,
Analele A. H.—Tom. XXX.— Memoriile Secț. Literare.
Cu carnea mare,
Cu puterea mare. . . .
Puterea i-o luați,
Rănuchii-i rumegați,
Creierii să-i tulburați,
Mințili-i stricați,
Hodihna-i luați,
Iar pe cutare
S’o ușurați,
S’o luminați,
Cu prunci curați,
S’o împreunați.—
Ea v’o cinsti,
Cu zahăr
V’o zăhări,
Cu miere,
V’o îndulci,
Cu rachiu,
Dela căldare
V’o cinsti.
Cum o-ți gustă,
Cum o-ți fugi,
La Marea verde
11
162
GR. GRIGORIU-RÎGO
In trestii
Sub trestii.
V’oți vârî. . . .
C’acolo popa nu toacă
Pe Dumnezeu nu roagă.
Să vă’nchinați,
Să vă ospătați,
Iar pe . . . cutare
Cu sănătate s’o lăsați.
Că de n’oți ieși
După descântec se dă femeii să
Și de n'oți pleca,
Mihail și Gavril
In suliță v’o luă,
In picoarele cailor
V’o călca,
i	Iar . . . cutare
i	Cu sănătate va rămânea,
i	Și cu prunci curați,
|	S’o’mpreună! . . . (1.)
I
guste de 3 ori din rachiul descântat.
In Muntenia parte din femeile bolnave de sancă, cari nasc copii înainte
de timp, sau cari nasc copii morți, dăruesc copilul, înainte de a-1 naște, unei
prietene sau unei familii cunoscute.
Această dăruire sau vânzare se face în înțelegere cu prietena sau cu fa-
milia cunoscută. Copilul este dăruit pe 3 monezi de argint. Copilul după
naștere are două mame: una care l-a purtat în tot timpul sarcinii pentru
bani, iar alta care l-a cumpărat înainte de a se naște.
Vânzarea se face în a treia lună de sarcină (losefina Fazacaș, T. Măgurele,
Teleorman).
Sau:
Dacă femeia bănuește că nu va avea parte de copil, sau nu-1 va naște
la timp, atunci face o mică coroană de românită strânsă în noaptea de Sf.
Ispas, îi face la mijloc o cruce tot din flori și o pune în dosul icoanei; iar
când mai are 3 luni până la naștere, femeia poartă în sân „ Visul Maicei
Domnului^ (Județul Teleorman).
Sau:
Femeile cari n’au parte de copii, poartă în sân, ca talisman, o bucată de
căiță (2) pentru a Ii ferite de sancă, borză sau alte boli mâncătoare de copii
(Baba Rada Islățeanca, eoni. Islaz, Romanați).
Sau:
Femeia bolnavă de sancă trebue să facă, după ce naște copilul, pe Sf.
Storian, să ducă icoana la biserică ca s’o sfințească, apoi s’o puie în casă
(Moașa Sinina, str. Buna-Vestire, Galați, Covurluiu).
(1)	Comunicat de T. Cojan, Focșani, Putna.
(2)	Căiță numesc babele casa, matca, matricea (placenta) copilului care a fost păroasă,
luată dela o femeie care a pierdut copilul între 7—9 luni, apoi îngropată și ținută 3 zile
la ușa unei biserici.
Medicina poporului.
163
Sau:
Femeia după ce naște copilul, trebue să-l hărăcsească (1) pentru ca să nu
moară. (Sinina, Galați, Covurluiu).
In Moldova călugării iscusiți dau femeilor bolnave de sancă o carte în
care este făcut chipul dracului înconjurat de o scrisoare care cuprinde diferite
blesteme bisericești. Această carte trebue s’o poarte mama tot timpul cât
e îngreunată și după facere să o poarte copilul până la 3 ani. Cartea aceasta
se chiamă „Carte de sancă“ (Baba Safta, Băiceni, Jud. Botoșani).
Notă. — De sancă s’au publicat 3 descântece în Dese. pop. rom. de S. FI. Marian și
o carte de sancă, publ. de M. Lupescu în rev. de folklore Șezetoarea, Fălticeni, Voi. V (1900).
SANCĂRUL.
De șancăr se vindecă bolnavul cu greu, din cauză că omul ascunde boala
și nu spune la nimeni ce are, până când aproape să-i cadă carnea de pe trup.
Bolnavul trebue să facă o baie în mare. Să iea scrum de țigare de foi și
să presare pe rană; apoi fmdcă îl ustură rău, bolnavul trebue s’o rupă la
fugă pe marginea apei, până obosește.
Când durerile devin prea mari, atunci bolnavul trebue să se arunce din
nou în apă, unde se spală scrumul de pe rană.
Făcând bolnavul de 2—3 ori așa, la siguranță îi trece (I. Nitescu, Constanța).
Sau:
Să presare pe rană praf de piatră vânătă (Bacău).
Sau:
Se presare pe rană praf de calaican și scrum de tutun. (Rociu, Argeș).
SCLINTITURA.
De sclintUură, (scrintitură), se dau leacuri și buruieni; în Transilvania însă
să și descântă. Dar sclintitura tot nu trece până nu se trage bolnavul ca
să vie osul la loc.
Se tămăduește dacă să trage cu amoniac, pune un plastur făcut din albuș
de ou proaspăt, rachiu de drojdie și săpun, bătute la un loc și se pune pe
câlți. Plasturul trebue bine lăsat ca să aibă putere, nsă fiarbă osul și să-l
dea la loca (Baba Rada, Giurgiu).
(1) Adică trebue să iea sânge copilului în fiecare lună, începând din luna întâi a nașterii și
până se face copilul mare de 15 —16 ani. Sângele ce se iea copilului în fiecare luna se
scoate din pulpe, din mușchii spinării, din grebăn și din piept.
164
OR. GRIG0RÎU-R1G0
Sau:
Cel sclintit trebue tras la roata (1), până pocnește mâna sau piciorul la
loc (Ilinca, com. Letea, Bacău).
Sau:
Să iea un puiu de găină neagră, se spintecă de viu, apoi să înfășoară cu el
sângerând umflătura din scrintitură (Dr. Leon, op. cit., pag. 91).
Sau:
Să fierbe Tătăneasă, se pisează și se leagă cu dânsa la locul frânt sau
scrintit. In Bucovina pentru acest scop se prăjește în untură de porc ori
în lapte dulce de vacă și apoi se leagă cu ea mâna sau piciorul scrintit,
care îndată forostroește și se vindecă, pentrucă rădăcina Ierbii hd Tatin are
puterea de a trage toată răutatea (Dr. Leon, op. cit., pag. 70).
Sau:
S’amestecă miez de pâine cu vin și cu pelin verde tăiat mărunt. Se în-
tinde mokuț pe o cârpă, apoi se leagă la sclintitură (Sf. Gheorghe, Tulcea).
Sau:
Se fac aburi cu piatră arsă în foc, peste care se toarnă apă fiartă, se freacă
cu untdelemn și se leagă cu huști din borș, prăjite cu seu de lumânare
(Dr. Leon, op. cit., p. 116).
NobV 1 descânt, de sclMitură găsim în Dese. pop. rom. de S. Fl. Marian.
SCROFURILE.
De scrofuri (jolne) nu să descântă; nici leacuri sau buruieni nu se dau scro-
fuloșilor, decât atunci când sparg scrofurile și ies la suprafață.
Copiii se nasc cu scrofuri, sau poate să capete scrofuri după naștere, dacă
sunt înțărcați prea de timpuriu, dacă au o mâncare proastă, dacă sunt mun-
ciți peste puterea lor sau dacă sunt ținuți în răceală, în umezeală, în odăi
întunecoase nesănătoase și’n cari soarele nu pătrunde.
In popor scrofurile se cunosc numai când ies la gât, la ceafă sau sub falca
de jos.
Scrofurile se vindecă, dacă sunt mai ușoare, cu scăldături făcute din frunze
de nuc verde, în cari se pune și câte un pumn de sare. Scrofuroșilor li se
mai dau de băut ciaiuri făcute din buruieni amare (Bacău, Teleorman și Gorj).
Sau:
Să iea casa (placenta) copilului și se înfășoară cu ea gâtul scrofuloșilor
(Comarnic, Prahova).
(1) Trasul la roată se face astfel: bolnavul bagă mâna sau piciorul sclintit între spi-
țele unei roți, iar femeia trage până pocnește osul la loc.
MEDICINA POPORULUI.
165
Sau:
Se iea scârnă (baligă) de porc negru, se amestecă într’o strachină cu o
lingură de untdelemn franțuzesc, se bate și se fărâmă bine, apoi se pune
la oblojeală pe locul unde au ieșit scrofurile. Dacă se urmează mereu așă,
atunci scrofurile ies ca oul (Vălenii-de-Munte, Prahova).
SCULAMENTUL.
Această boală, ca și râia, ca și pârleala, e foarte mult răspândită în popor.
Mai cu seamă pe la sate unde vindecarea sculamentului se face cu multă
greutate, din cauză că boala să ține secret, e ascunsă.
In popor scidamentul (blenoragia) se mai numește frânt, boala câinească,
sfrenție, frenție, scurgere pe țeava, etc. și se crede că vine din somn sau
când omul se pișe în bătaia vântului . . .
La început bolnavul de sculament simte o gâdilătură pe canalul mem-
brului, mâncărime, iese un fel de puroiu, (coptură), noaptea doarme neliniștit
apoi usturime mare când să pișe. Bolnavul se gândește cu groază la mo-
mentul când trebue să iese afară și de multe ori ține pișatul ceasuri întregi,
numai de frica durerilor cari sunt foarte mari. Când se pișe se ghemuește,
se sprijină cu mâna de garduri și încleștează, strânge cu putere câte un par
sau ori ce alt lucru ce-i cade sub degete.
Bolnavul cade la gânduri și slăbește văzând cu ochii. Mulți tineri sufe-
rinzi ascund boala de rușine, până cade sculamentul în boașe, când bol-
navul nu mai poate umblă și cade la pat.
De sculament omul se vindecă cu greu, și chiar dacă îi trece pentru o
vreme, boala se deschide toamna pe timpul pepenilor. Ba câte odată se des-
chide și la 70 — 80 de ani. . .
Cel mai răspândit leac contra sculamentului este gândacul de turbă (gân-
dăceii), apoi untdelemnul.
In Moldova bolnavul de sculament se vindecă cu eniper, rădăcină de pă-
trungel, rădăcină de urzică în deopotrivă cătime; să se fiarbă într’o oală în
apă curată până va rămânea pe jumătate. Din această doctorie să bea păti-
mașul câte un păhăruț de mai multe ori pe zi până la vindecare, care va
urmă fără alte doctorii (Dr. Leon, op. cit., p. 146).
Sau:
Să plămădește în rachiu și oțet gândăcei de turbă, sânge de 9 frați, ră-
dăcină de pir, rădăcină de boz și ochi de rac, apoi se dă bolnavului să
bea pe nemâncate. (Vida, Cârtojani, Vlașca).	'
Sau:
Să iea 9 găndăcei, li se rup capetele, iar trupurile se pun în o litră de
166
GR. GRIG0RIU-RIG0
rachiu cu untdelemn; se lasă 2—3 zile să plămădească, apoi să iea de 3 ori
pe zi, dar in timpul acesta bolnavul nu trebue să mănânce acrituri (Tecuciu)-
Sau:
Să bea ceaiu de frunze de boz (Focșani).
Sau:
Să iea un pepene verde (harbuz), se coace în cuptor cu untdelemn și se
dă bolnavului să bea dimineața (Ploești).
Sau:
Se fierbe pătrunjel cu lapte dulce cu 3 gândaci fără cap, apoi se dă bol-
navului să bea dimineața (Bacău).
Sau :
Bolnavul să bea bragă multă (Cotroceni, București).
Femeile pentru scursoare mai obișnuesc să fiarbă în vin alb, Sâmbăta la
apusul soarelui, 3 legături de cele 5 degete. Le pun la foc într’o oală nouă
acoperită cu o icoană și un cuțit, fără a se mai pune lemne decât o singură
dată. Oala se iea când se potolește focul, se pune în fața icoanei, iar deoparte
pe o măsuță se pune o bucățică de pâine și o bucățică de zahăr.
A doua zi se dă bolnavei să bea; iar parte se toarnă din creștet până în
tălpi, fără să ridice suferinda mâinile în sus. (Femeia Văsilca Galați, Covurluiu)-
Sau:
Să vâră în părțile rușinoase (genitale) ale femeii lână de oaie nespălată
(usuc) și lumânare de seu. Apoi după ce cade lâna jos, se introduce lămâie.
In urmă se spală bolnava cu ceaiu de mușețel sau frunze de nuc (Vasilca,
str. Măcelari, Galați, Covurluiu).
Sau:
Să iea o ridiche neagră, se scobește miezul, se toarnă untdelemn și să coace
în cuptor, zeama se bea dimineața (corn. Malcoci, Tulcea).
Sau:
Se strânge corobatică (corovatică) când este în floare, se fierbe în șase
cofe cu apă amestecate cu două cofe de vin, și se face feredeu, 4 sau 5 zile.
Afară de aceasta, se iea ca 8 dramuri de rădăcină de feșting^ se fierbe în
150 dramuri de apă, până scad 50 dramuri și ceeace rămâne se bea la fiecare
ceas câte o lingură (A. Panfil, Botoșani).
Sau:
Să mai dau bolnavelor de scursoare (poală albă) ca să bea ceaiu de gher-
ghină (Slănic, Prahova), de lăcrămioare (Botoșani), sau din frunze de mure
(Tutova).
Pentru frenție mai găsim următorul descântec:
MEDICINA POPORULUI.
167
Raia,
Sfrenția
Și cu neg oria,
Toată buba,
Rana,
Din sculament,
Din parlament (? !)
Din Giugiuc,
Din șancăr,
Din nouă neamuri
Și un sfert,
Să ieșiți
Din ăst trup de om. . . cutare.
Să ieși clin os,
De sub os,
Din carne,
De sub carne,
Din piele,
De sub piele,
Să pieie,
Să răspicie,
Să se ducă,
In sorbul Mărilor
Și’n norul ploilor,
Să vă depărtați,
Din trupul. . . cutăruia
Să ieșiți,
Să fugiți,
In norul ploilor,
Și’n sorbul Mărilor.
Să vă depărtați.
Voiu lecui,
Voiu tămădui.
Cu șaru,
Scorțișoare,
Și nucșoară,
Cu sânge de 9 frați,
Cu piatra acului,
Și colac de tămâie neagră:
Voiu lecui,
Voiu tămădui,
Și cu rachiu de nucă,
Și cu spirt de in,
Voi afumă.
Și din trupul. . . cutăruia
Toată buba cea rea,
O voiu depărta (1).
SOARE-SEC.
De soare-sec (insolație) se descântă mai mult în Oltenia și Muntenia^ prea
puțin în Moldova.
Bolnavul are dureri mari de cap din cauză c’a fost bătut de soare.
In Moldova se vindecă c’un fel de plastru numit acâe din in, sau cu o
mână de câlți din in sau cânepă. Mai întâiu se strică un ou luându-se numai
albușul, se scurge într’un vas, se toarnă rachiu (spirt), se pun câlții să se
moaie acolo, se unge cu untdelemn capul și pe urmă se pun la cap câlții
muiați în untdelemn (Com. Fruntișani, jud. Tutova).
Sau :
Se descântă capul bolnavului cu 9 pietricele de gârla, dela dreapta spre
stânga, privind la soare într’un vas cu apă neîncepută, într’o fântână sau
într’o găleată scoasă cu apă (G. Dem. Teodorescu, Poezii populare, pag. 396).
Sau:
S‘e descântă bolnavului Miercurea și Vinerea. întruna din aceste zile, când
(1) Dr. lonescu, Medicina Populară, pag. 418.
168
GR. GRIGORIU-RIGO
bolnavul voește să-și descânte, are grije să se scoale foarte de dimineață,
să meargă cel dintâiu la fântână și să iea un pahar de apă. In această apă
neîncepută să puie apoi 9 pietricele. După aceea bolnavul șeade acasă și aș-
teaptă până trece soarele de amează, când merge să-și descânte. Baba așează
pe bolnav pe un scăunaș mic sau pe vreo buturugă, apoi iea paharul cu
apă și scoțând c’un deget câte o pietricică,—descântă:
Soare nărămzat,
Soare verde,
Soare roș,
Soare ghiziviu,
Soare nemțesc,
Soare franțuzesc,
Soare latinesc,
Soare sârbesc,
Soare românesc,
Soare cu 44 de sori,
Soare cu 44 de junghiuri,
Soare cu 44 de cuțite,
Să ieșiți dela... cutare,
Din creierii capului,
Din fața obrazului,
Leac din mâna mea,
Și dela Maica Precista(l).
In timpul rostirii descântecului, baba freacă, cu pietricica scoasă din pahar,
fruntea bolnavului până aproape de urechi. La sfârșitul descântecului piatra
aceasta se aruncă jos. Descântecul se repetă cu fiecare pietricică scoasă din
pahar, adică de 9 ori. După descântec bolnavul gustă din apă de 3 ori, iar
restul ce rămâne în pahar se varsă în apusul soarelui, în vârful unui par,
adăugându-se :
Cum nu stă apa ’n par,
Așa sa nu stea
Nici doru ’n cap.
Dar pentru ca descântecul să aibă leac, trebue ca bolnavul să-și descânte
încă de 2 ori, adică de Miercuri până Miercuri, ori de Vineri până Vineri
având la mijloc o Vineri în cazul întâiu, ori o Mercuri în cazul din urmă
[Ghidiciu, Dolj).
Sau :
Se pune apă neîncepută într’o strachină, se iea un cuțit, se leagă cu fir
roș la un loc cu o lingură, c’un fir de mătură și un fulg de cocoș, apoi
făcând cu ele cruce în apa din strachină și stropind pe bolnav pe cap, —
se descântă :
ugi soare sec,	Te taiu, —
u apă te înec,	Și... cutare
u mătura	(Stropind pe bolnav cu apă pe frunte)
e mătur,	Să rămâie
u cuțitu	Curat,
(1) Comunuaț de loan N. Popescu, învățător, com. Ghidiciu, jud. Dolj.
MEDICINA POPORULUI.
169
Luminat.
Ca argintul cel curat,
Ca steaua din cer,
Amin (1).
După descântec se varsă apa descântată, iar strachina se pune cu gura
în jos sub streșina casei. Descântecul se face de 3 ori, dimineața, deamiază
și seara, iar apa se varsă în direcția soarelui.
Sau :
Se descântă ’n cap cu o cofă de apă plină, în 3 Vineri. Apa după des-
cântec s aruncă la răspântii (Galați, Covurluiu).
Notă. — Descântece de soare-sec găsim 11 în Materialuri folcloristice, 5559 — 565, un
descântec în Poezii populare (G. Dem., Tcodorescu), pag. 396, trei descântece în Descân.
populare Româue de S. FI. Marian și un descântec iu Șezetoarea (Fălticeni), an. VIII,
No. 5—6.
SPERIATUL.
De speriat suferă mai mult copiii mici, dar suferă și oamenii mari. Bol-
navul de spaimă, (de speriat] e frică să stea singur, e frică să iasă afară,
se sperie de orice, i se arată câte jigănii toate și când i se nălucește, țipă,
privește speriat în toate părțile și cu anevoie poate fi potolit.
Bolnavului i se descântă cu 3 fire de paie dela mătura bisericii și cu
fire de usturoiu în untură de porc amestecată cu sâneală.
In timp ce baba împunge cu firele de mătură în untură, descântă:
A plecat... cutare,
Pe cale,
Pe cărare,
Gras și frumos.—
La mijloc de cale
Se ’ntâlni c’o nane mare,
Cu capul cât cada,
Cu ochii sticliți,
Cu dinții rânjiți, —
Cum îl întâlni,
In pământ îl trânti,
Ochii îi păenjeni,
Fața îi îngălbeni,
Vinele îi încordă,
Sângele ’i sorghi.—-
El plângea,
Se văită,
Și nimeni nu-1 auziâ,
Maica Domnului din cer îl auziâ,
Pe scară de argint se cobora,
De mâna dreaptă îl luă,
La fântâna lui Iordan îl închina
Și la... cutare descântătoare,
II trimetea,
Și ea-1 descânta:
Ieși sperietură,
Ieși apucătură,
Ieși junghiu,
Ieși didiochiu,
Ieși săgetătură,
Ieși pocitură, —
Ieșiți junghiuri,
Din coaste,
De sub coaste,
(1) Cules dela baba Rada Islățeanca, corn. Islaz, Romanați.
170
GR. GRIGORIU-RIGO
Din rănuchi,
De sub rănuchi,
Din fața obrazului,
Din sgârciul nasului,
Din măduva oaselor,
Din toate ’ncheieturile, —
Că cu mătura
Te-oiu mătură,
Cu ghiciu
Te-oiu ghiciui,
Cu acu
Te-oiu împunge
Peste mări te-oiu duce,
Acolo să locuesti,
Acolo să văcuești,
Să te duci
In pădurea neagră,
Unde cucoș negru
Nu cântă,
Unde mâță neagră
Nu miorlăie,
Unde cățel negru
Nu latră,—
Acolo să locuesti,
Acolo să vccuești,
Iar... cutare să rămâie,
Curat și luminat,
Ca argintul cel curat,
De Dumnezeu lăsat,—
Să nu se afle,
Cât firu de mac,
In patru crăpat,
In Mare aruncat (1).
După descântec se unge și se trage bolnavul pe corp în fiecare seară
cu untură descântată.
Sau:
Se urcă baba care descântă pe vatra focului, iea făină de grâu în mână
și o aruncă pe horn (coș) în sus. Prin aruncarea făinii i se arată babei chipul
(bou, cal, broască, etc.) care a speriat copilul, apoi se rade făina prinsă de
funingenă, sadună cea căzută jos și s’afumă bolnavul în 3 seri dearândul.
Ce rămâne se pune în apă și se dă celui pătimaș de băut (Baba Maria, Lo-
zoveni, Galați, Covurluiu).
Sau:
Se iea smirnă și tămâie dela Paști, se pune în apă neîncepută, apoi se
dă bolnavului ca să bea în 3 seri dearândul. După aceea, tot în aceste 3
seri, se afumă bolnavul cu restul de smirnă și tămâie (Baba Maria, Lozo-
veni, Galați).
Sau:
Bolnavul să iea păr dela animalul care l-a speriat și să s’afume de 3 ori
(Bacău).
Sau:
Copiii mici, ca să fie feriți de sperietură, poartă la gât ca talisman o bros-
cuță cusută într’o petică (Fălticeni).
Sau:
S’afumă copiii cu salcie luată dela biserică în ziua de Florii (Giurgiu).
(1)	Comunicat de Th. Rădulcscu, com. Budești, jud. R.-Sarat, auzit dela baba Groasa.
MEDICINA POPORULUI.
171
Sau :
Se fierbe crucea pământului^ apoi zeama se toarnă în capul bolnavilor
în zile de sec; acel ce toarnă, dă cu mâna numai în jos, nu și în sus. Des-
cântecul se face în 3 sfârșituri de lumină (Dr. Leon, op. cit., p. 35).
Notă. -- Două descântece de spaimă găsim în MaterMuri folcloristice, pag. 597 - 598
și un descântec în Apărătorul sănătății, București, an. I (1891), No. 5.
SPURCATUL.
Spurcai sau spurcatul e o boală care iese la început ca o rană la mână,
la picior sau după ceafă. Din această rană iese puroiu, se umflă tot corpul,
și dacă nu se descântă în pripă, bolnavul moare.
De spurc sau spurcat se descântă mult în Oltenia și foarte puțin în Mun-
tenia, spre Teleorman.
In Moldova boala nu-i cunoscută; însă în Covurluiu am găsit unele babe
cari descântă de spurcăciune copiilor mici, slăbănogi și cari îs veșnic bol-
navi. Acestora li se face o legătură cu multe strânsături (polog, baligă de
cal, funingene, baligă de vacă, dovleac (bostan), tărâțe, foi de nuc și scu-
turătură de fân), se înfașe copilul fierbinte până la gât și i se lasă numai
tălpile afară. Mulți copii după această oblojeală mor (Safta Botez, str. Traian,
Galați, Covurluiu).
De spurc se descântă în vatra focului, în vin sau rachiu, tămâie neagră
și puțin usturoiu.
Baba caută un copil sau bărbat, fată sau femeie, după cum și bolnavul
este copil sau bărbat, fată sau femeie, care s’a născut într’o Sâmbătă, și-l pune
să spuie descântecul după ea:
Fugi spurc, spurcat,
Dela... cutare
De une te-ai aciuat,—
Dc prin măduva oaselor,
De prin toate încheieturile,
Din măduvă în os,
Din os în carne,
Din carne afară.—
Gu vin și rachiu te-am îmbătat,
Cu pucioasă te-am împușcat,
Cu tămâie te-am tămâiat,
Cu^ peria te-am periat,
Din tot trupu te-am măturat
Cu mătura dc pelin negru măturat,
In gunoiu te-am aruncat,—
Gâștele te-au gâgâit,
Rațele te-au ștolicăit (2);
Chei, chei și răschei,
Să te potolești,
Să te părăsești ;
Cum s’au potolit vacile n sat,
Porcii în strat,
Toate păsărelele,
* Toate jigărelelc,
Spurcate miglișitor. —
Sfinte, sfintelor,
Bunelor,
Milostivelor,
(1) Ștolicăit = Clămpănit, îngânat, măcăit.
172
CR. GRIGORIU-RIGO
Să veniți,
Să-1 lecuiți,—
Țepile,
Cuțitele,
Să-i alinați,—
Și... cutare să rămâie,
Curat,
Luminat,
Cum maica Domnului l-a lăsat (1).
După descântec copilul, sau cel care a repetat descântecul după babă,
trebue să strige pe coșul (hornul) casei, pe la ferestre și apoi să facă prân-
zurile, turtele bolnavului.
Notă. — Un dese, de spurcat găsim în Materialuri folkloristice, pag. 646.
STRIGOII.
De strigoi nu se prea descântă. Insă spiritul acesta îngrozește mult pe
oameni și pe rudele celui care se bănuește că s’a făcut strigoiu. Strigoi sunt
oamenii sau spiritele morților cari se schimbă în mâțe, cal, miel, câine, etc.
și iese înaintea oamenilor.
Strigoii din Moldova nu sunt tot una cu Moroii din Oltenia și Muntenia,
deși se confundă mult unii cu alții. In Moldova strigoi pot să fie nu numai
morții, dar și oamenii cari trăesc printre noi și cari trebue să aibă cât de
cât și o bucățică de coadă. Ei sunt răi de ochi și au fost întorși de 2 ori
la țâță. Oamenii strigoi sunt cei mai periculoși deochetori. Ei nu trebue să
se mire de frumusețea vitelor sau a copiilor, căci îi omoară prin căută-
tura ochilor.
Tot în Moldova dăinuește credința că strigoii morți ies din morminte în
noaptea de Sf. Andreiu, se întâlnesc la un loc anumit cu strigoii vii, adică
cu strigoii-oameni și se bat cu cociorbele până cântă cucoșii. Strigoii morți
vin prin casele oamenilor, le sug sângele sau îi chinuesc prin somn. Stri-
goii-oameni se cunosc a doua zi de Sf. Andreiu, căci sunt sgâriați pe față
și au urmele bătăii pe ei.
Oamenii se feresc de strigoi făcând cruce cu usturoiu pe la uși, ferestre
și toate încuietorile.
Mai cu seamă trebue de făcut cruci multe pe hornul cuptorului, căci pe
aici iese și intră strigoii. Babele sau oamenii-strigoi înainte de a ieși din casă
pe horn, se ung pe tălpi cu untură. (Covurluiu și Bacău).
STRÂNSUL.
De strâns suferă mai mult copiii mici. Bolnavul are colici, țipă, plânge
și nu poate dormi.
(1) Comunicat de Costică A. Popescu, comuna Siliștea-Crucii. județul Dolj.
IVIEDICINA rOPORULfi.
173
In Moldova se bagă copilul bolnav în .pieptene. Se face o scăldătoare
de foi de nuc și scuturătură de fân, apoi se descântă în apă cu doi piep-
teni de scărmănat lână. înainte de a se băgă copilul bolnav în scăldătoare,
se trage bine pe tot trupul cu untdelemn.
Sau:
Se face copiilor legătură mare cu untdelemn și baligă de cal, multă.
Baliga aceasta amestecată cu untdelemn se fierbe bine la un loc cu vin
alb, apoi se înfașă copilul până la gât și se ține așa cam vre o 3 ceasuri,
ca să asude bolnavul. Chiar de ar fi să ieasă sufletul, copilului, nu trebue
desfăcut și nici dat apă ca să bea... (Botezătoaia, str. Traian, Galați, Co-
vurluiu).
Sau:
Se desbracă copilul bolnav, se trage cu untdelemn și se descântă:
Vântu bate,
Grâu cade,
Codru se ’ncheie,
Oasele lui... cutare se descheie,
De unde’s încheiate,
De unde’s încleștate,
De unde’s apucate
Amin cu amin,—
Dracul cu drăcoaica.
Pe prag,
După prag,—
Pe vatră,
După vatră, —
Pe scaun,
După scaun, —
Pe pat,
Și luă pe... cutare de cap.
Nu te spăimantă tare,
Că e Joița descântătoare, —
Te-o luă,
Te-o scutură,
Cum scutură leii,
Paraleii,
In Dunărea lor (?!)
Așa să-o scuture pe... cutare,
De toate strânsurile,
De toate apucăturile (1).
După descântec se ’nvelește bolnavul bine s’asude.
Sau :
Se fac copilului scăldători de sovârf în floare, mestecate cu scuturătură
de fân (Bacău).
Notă.—2 dese, de strâns găsim publicate în Materialuri folkloristice, p. 5G7 — 572;
1 dese. în Kev. Modernă, Buc, an. I (1905), No. 13 și un dese, în Bucmmul român, Iași,
1878, p. 135 -175.
SUGELUL.
De sugel (sugiu) nu se descântă. Boala vine din didiochiu. La început să
întărește buricul degetului, dureri mari, apoi coace și face un fel de puroiu.
Câte odată doare ce doare, apoi dă îndărăt fără să coacă.
(1) Comunicat de preotul Dem I. Teodorescu ot Vulcana, com. Poiana de jos, județul
Dâmbovița.
174
GR. GRIGORIU-RIGO
Se bagă degetul fierbinte în apă clocotită (Galați).
Sau:
Să vâră degetul repede, de 3 ori, în curul unei vaci, după ce s’a băligat
(Baba Dumitra, T. Măgurele, Teleorman).
SURDUMASIL
Boala și descântecul de surdumași (surdurnaci) nu-s cunoscute decât în
Oltenia.
De această boală suferă numai copiii. Copilul bolnav se svârcolește, nu
suge și face un fel de coji în cap.
Baba chemată ca să descânte, caută pe sub lemn, pe sub țoale sau pe sub
lăzi un surdumaș (1) viu.
Se iea acest surdumaș, împreună cu un pieptene ursăresc, cu care se peap-
tănă copiii pe cap, și pe când cineva din casă ține copilul în brațe, sfarmă
surdumașul în creștetul (moalele) capului, până din vierme iese un puroiu alb
iar din capul copilului iese sânge.
In timp ce baba sfarmă viermele în capul copilului,—descântă:
Surdumaș din mâncare,
Sur du mas din culcare,
Din vărsatul zorilor,
Din cântările cocoșilor,
Surdumaș negru,
Surdumaș verde,
Surdumaș din deochetură. • .
Cine a deochiat,
Ochii i-a crăpat, -
Cine s’a mirat,
Ochii i-a scăzut. . .
Să pieriți,
Să răspândiți,
In trupul lui. . . cutare
Să nu mai fiți!
Din os,
De sub os,—
Din piele,
De sub piele,
Din sgârciul nasului,
Din fața obrazului
Iar. . . cutare să rămâie
Curat
Luminat,
Ca steaua’n cer,
Ca roua’n câmp,
Cum Maica Precista,
L-a simislit\. . . (2).
După descântec se arde viermele în vatra focului, se pune într’un pahar
cu apă și să; copilului să bea.
Sau:
Să descânt 3u o oală, cu o lingură și c’un cuțit. Cu oala se aburește apoi
copilul în gi și la cap (Urdarii-de-sus, Gorj).
Notă.—2 des« ? surdumași găsim publicate m Materialuri folcloristice, pag. G44.
(1)	Surdumaș Un fel de viermuș galben-cafeniu, Inngueț cu picioare multe și care
face pe la v ;zeală.
(2)	Comunicat de Emanoil C. Popilian, învățător, Com. Turccnii-de jos, Gorj.
MEDICINA POPORULUI.
175
TAPA.
De țeapă se descântă mai mult în Oltenia.
Bolnavul are înțepături între coaste, nu poate să-și tragă sufletul și res-
piră greu.
Se iea o iapă de tufan dela car și un cuțit de furat (1). Se împunge cu țeapa
și cuțitul în apă ne’ncepută și se descântă:
Cu cuțit te-am descântat,
In Mare te-am aruncat,
Iar Marea s’a turburat,—
Să se duca,
Țeapa
Junghiurile,
Și toate răutățile,
Unde cocoș n’a cântat,—
Unde popa n’a tocat
C’acolo le dă de mâncare,
Și apă de băut.—
De-o fi din mâncare,
De-o fi din culcare,
De-o fi din cântările cocoșilor,—
Să se potolească,
Toate durerile,
Toate junghiurile,
Și țapa
Cum se potolesc vânturile (2).
După descântec se dă bolnavului să guste din apă de 3 ori, iar cu restul
se spală la Iapă.
Notă.— 1 dese, de țapă, găsim publicat în Materialuri tolkolristice, pag. 582.
TRÂNJH.
De trănji (hemoroizi) bolnavul se vindecă câte odată ușor, dar câte odată
sufere ani de zile până poate scăpă.
Țrânjii se fac la ochi, la degete și la șezut. Omul capătă trânji la ochi
sau la unghii atunci când privește la un alt om cum urinează sau când s’a
umplut dela alt bolnav care are trânji.
La șezut se capătă din ședere, din încuiere sau când omul nu iese regulat afară.
Bolnavul de trânji iese cu sânge afară, are dureri mari la șezut și-i crește
un fel de țâțâni (ghindurele) cari îl supără și-l slăbesc.
Se iea pătlăjele vinete, se taie de-a curmezișul ca niște rotile mici și se
opăresc, apoi cu apa, cu care sau opărit pătlăjelele, se spală cât e călduță
la șezut, iar pătlăgelele se pun la trânji (Galați).
Sau:
Se iea usturoiu mult, se pisează și s amestecă bine cu sare; se pune într’o
cârpă, apoi se leagă la șezut (Anica, Dealul-Spirei, București).
(1)	In Oltenia (Gorj) există obiceiul când nuntașii pleacă cu mireasa de acasă către
ginerică (mire), cu toții iau, fură, ce pot, pentru a duce ca zestre la ginere, și pentru
a nu intră cu mâna goală în casă nouă. Se descântă c’un cuțit de furat de către nuntași.
(2)	Comunicat de d. Emanoil Popilian, învățător, corn. Turccnii-de-sus, Gorj.
i?6
GR. GRÎGORIU-RIGO
Sau:
Să fierb foi de stejar, cu zeama se spală la șezut, iar foile se pun la trânji
(Tirchilești, București).
Sau:
Se fac spălături cu ceaiu de mușețel (Tirchilești, București).
Sau:
Se pune într’o oală de noapte o cărămidă fierbinte, se toarnă terpentin
și untdelemn peste ea, să dă foc c’un chibrit, apoi s’așează bolnavul cu șe-
zutul pe oală (Baba Marghioala, Str. Grădina-Veche, Galați, Covurluiu).
Sau:
Să fierbe înădușit baranță (otrățel), împreună cu urzică și pelin, apoi zeama
se bea (Prahova).
Sau:
Se pisează rodul pământului (1), se amestecă cu miere de fagur, apoi se
iea pe nemâncate. Această buruiană să mai iea și plămădită, în rachiu (Giurgiu).
Sau:
Să iea rădăcină și frunză de hrean, se pune într’o oală la un loc cu o că-
rămidă nouă, sare și usturoiu. Se toarnă peste ele apă clocotită, apoi se abu-
rește șezutul celui bolnav (Dr. Leon, op. cit., p. 42).
Sau:
Se fac 9 snopi de câte 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 și 9 firișoare (puieți) de stejar,
se fierbe la olaltă în vin alb, apoi zeama se dă bolnavului să bea de 3 ori
pe zi câte un pahar (jud. Suceava).
Tot prin Suceava se mai dă bolnavilor de trânji ca să bea secară prăjită
și râșnită.
Se spune că omul are trânji la degete, când i se face un fel de așchioare
mici de pieliță la rădăcina unghiilor și-l mănâncă, îl ustură.
Aceste așchioare sau trânji se fac la degete când se uită omul la un băr-
bat care se pișe. Bolnavul trebue să pândească pe un alt bărbat când se
pișe, să-și frece rădăcina unghiilor, mână, de mână, și să zică de 3 ori:
P ... ca ciuru,
P ... ca ciuru,
P ... ca ciuru.
și-i trece bolnavului numai decât! (Baba Dumitra, T.-Măgurele, Teleorman).
(1)	Rodul pământului =Ungurcanca, Barba lui Aron, Piciorul vițelului, Arm. macii-
latum.
MEDICINĂ POPORULUI.
177
Sau:
Se asvârle de 3 ori cu rădăcina unghiilor, cenușe din vatra focului în spre
cuptor (Bacău).
Notă.—Două descântece de rrânji găsim publicate în Materialuri folcloristice, pag
634—635, iar două leacuri de trânji culese de prin județul Teleormanului și al Prahovei
tot în acest volum, pag. 699 și 701.
TRIMISUL.
Bolnavul de trimis are dureri mari la stomac, îl doare capul, îl înjunghe
prin mâini, picioare și tot corpul.
De trimis se măsoară bolnavul cu o trestie. Trestia apoi se rupe în 9
bucăți și se descântă de 9 ori în apă neîncepută.
Se frământă apa cu bucățile de trestie, descântându-se :
Plecat-a Dumnezeu la arat
Cu plugu negru,
Cu boi negri,
Cu pogoniciu negru,
Cu grapa neagră
In câmpul Ierusalimului; --
Și a arat, cât a arat,
Brazdă neagra a răsturnat.—
Sfinți Voivozi !
Ce s’aude atâta huet mare
Și hargalaș?
Doamne cum nu s’o auzi,
C’a plecat cei 9 smei,
Cu 9 smeoaice,
Cu 9 suliți,
Cu 9 săgeți,
Impelițați și văiticați,
La... ezitare să-1 însulițeze,
Să-1 împelițeze. —
Sfinți Voevozi!
Nu-i trimeteți la... cutare,
Nici sângele să-i sugă,
Nici inima să-i mănânce,
Nici rănuchii să-i rumege,
Nici zilele să-i scurteze,
Că... cutare are zile cu veac,
Și inimă cu leac
Ci trimiteți-i în munții Galileilor,
Ca este o ciută,
Mohorîta,
Nici n’are zile cu veac,
Analele A. R.—Tom. XXX--Memoriile Secț. Literare.
Nici inimă cu leac, -
Inima să-i mâncați,
Zilele-i scurtați,
Ciolanele-i sdrobiți,
Sângele-i sorbiți,
Pe... cutare să-1 răcoriți,
Ca are zile cu veac,
Inima-i cu leac
Să rămâie om curat
Cum îi de Dumnezeu lăsat.—
Nouăzeci și		nouă de șterpelele, nouă dc p6cele,
Nouăzeci	Și	
Nouăzeci	Și	nouă de ceasuri rele,
Nouăzeci	Și	nouă de brânculiți,
Nouăzeci	Și	nouă de reumatismuri
Nouăzeci și nouă de șterpelele, — Să cheriți,		
Să răscheriți,
Din chele.
De sub chele,
Din carne,
De sub carne,
Din oase,
De sub oase,
Din inimă,
De sub inimă,
Din răunuchi,
De sub răniuchi
Din stomac,
De sub stomac,
Din plămâni,
12
178
(ujR. GRIGORIU’RKjO
De sub plămâni,
Din hicați,
De sub hicați,
Din mațe,
De sub mațe,
Din unghii,
De sub unghii,
Că v’ajunge soarele,
Vă taie chicioarele,
Și v’ajunge vântu,
Vă ’nghite pământu(l).
După descântec bolnavul gustă de 3 ori din apa descântată.
TUSA.
Oamenii și mai cu seamă copiii tușesc foarte mult primăvara și toamna,
când răcesc mai ușor.
Dacă bolnavul numai tușește fără să respire greu, fără să aibă căldură,
fără să aibă junghiuri sau treapăd, atunci tusa este lăsată la voia întâm-
plării și bolnavul are credința: «cum a venit așa va trece».
Dacă bolnavul tușește rău, se îneacă sau are junghiuri, atunci începe să se
îngrijească și să iea «câte ceva» fierturi, buruieni sau alte băuturi lecuitoare
date de babe.
Peste copii mai dă o tușă, numită tusa măgărească, care se vindecă cu
anumite buruieni.
De tusa orice babă sau mamă știe câte ceva, ca să dea copilașilor cu-
prinși de această boală.
Tusa o dobândește omul și din răceală, dar o mai dobândește și din sfinte.
Tusa din sfinte o capătă omul când se duce și bea apă din bălți oripârae;
mai cu seamă noaptea se întâmplă de înemerește ori balele sfintelor, ori
scaldele vrăjmasuUti.
Tusa din sfinte se vindecă dacă bolnavul fierbe la un loc busuiocul sfin-
telor, țintaură și iederă, apoi zeama s’o bea călduță.
Tusa din răceală se vindecă dacă bolnavul bea, ca pe un ceaiu, fierturi
de tărâțe de grâu, strecurate și amestecate cu miere (Galați).
Sau :
Se dă bolnavului ceaiu de floare de teiu (Bacău).
Sau :
Se pune în lapte fierbinte grăsime de gâscă, apoi se dă bolnavului de
băut (Focșani).
Sau :
Se fierbe țuică cu zahăr și se dă călduță bolnavului ca să bea (com. Tur-
ceni, Gorj).
(1) Comunicat de T. Cojan, Focșani, Putna.
MEDICINA POPORULUI
179
Sau:
Se iea ca un pumn de roșcove, o mână de strahide, câteva smochine,
apoi, după ce se fierb bine toate la un loc, zeama se dă bolnavului s’o bea
călduță (com. Smârdan, Covurluiu).
Sau :
Se dă bolnavului să bea ceaiu de floare de soc sau nalbă (Covurluiu, Ba-
cău și Tecuciu).
Sau :
Se dă bolnavului să bea zeamă de mere fierte (Covurluiu).
Sau :
Se coc mere, apoi se dă bolnavului să le mănânce (Covurluiu).
Sau :
Se fierbe ca la o mână de orz sau grâu, apoi zeama strecurată se dă
bolnavului s’o bea dimineața și seara (com. Filești, Covurluiu).
Sau :
Se dă bolnavului să bea lapte de măgăriță (Galați).
Sau :
Se arde un ciocârlan, se pisează, s amestecă cu ficat de bou ars și pisat;
se plămădește în rachiu de drojdie, apoi se dă bolnavului ca să bea câte
o ceașcă în fiecare dimineață (județul Dâmbovița).
Sau:
Se fierbe porumbel (hulub) roș, apoi zeama se dă bolnavului s’o bea seara
înainte de culcare (Vâlcea).
Sau:
Se încălzește un prapur de oaie și se pune pe pieptul celor bolnavi de
tușă seacă (jud. Muscel).
Sau:
Se usucă aline, se fierb și zeama se dă de băut celui bolnav (jud Su-
ceava).
Sau:
Se fierb în lapte dulce cele cinci degete și se dă de băut bolnavului (Iași).
Sau:
Se fierbe iederă, iar zeama se dă bolnavului să bea (Iași).
Sau:
Se face ceaiu de Unita vecinei și se dă bolnavului ca să bea (Mehedinții.
Sau:
Se fierb înăbușit într’o litră de vin alb foi de pătlagină, cât apuci cu
3 degete. Apoi se strecoară și se dă bolnavului s’o bea ca pe un ceaiu (Me-
reni, Vlașca).
180
GR. GRIGORIU-RIGO
Sau:
Se iea funingine, s’amestecă cu cafea neagră, apoi să bea bolnavul de tușă
(Tecuciu).
Notă. — Un descântec de tusa găsim în revistă Șezătoarea, Fălticeni, an. VII (1902),
No. 5—6, pag. 93 și 2 leacuri în Mater ioturi folkloristice, pag. 700.
ULCIORUL.
De ulcior (urcior) se dau și leacuri, se și descântă.
Ulciorul se face pe una din pleoapele ochiului; sau pe pleoapa de sus,
sau pe pleoapa de jos, dar nici odată la coada ochiului. Iese la început așă
ca un bob de grâu, apoi se mărește, se face roș și supără la ochiu. Ulciorul
se face din cauză că omul se uită pe geam, pe borta cheii sau se uită la
alt om când se scârnăvește (Galați).
Bolnavul se vindecă dacă iea 3 fire de orz și înțeapă vârful ulciorului în
3 dimineți (Galați).
Sau:
Se spurcă ulciorul dimineața cu mâzgă de pe dinți, până nu se spală
omul (Galați).
Sau:
Se unge dimineața ulciorul cu pișat (Galați).
Sau:
Când cineva face urcior la ochiu, caută un bob de orz într’o baligă de
cal, înțeapă cu el urciorul și apoi îl pune iar la locul de unde l-a luat
(Galați).
Sau:
Se iea un paiu de mătură și înțepându-se urciorul, se descântă:
Cu mătura te-am descântat,
In apă te-am aruncat,
Dela... cutare din ochi,
Te-am lepădat,
Iar... cutare a rămas
Curat,
Luminat,
Ca steaua în cer,
Ca rouă în câmp (1).
Sau:
Se face cruce pe ulcior și se descâtă:
Cum nu e cutare câine,
Așa să nu fii nici tu până mâine!
(Tulcea.)
(1) Comunicat de Emanoil Popilian, com. Turceni-de-sus, Gorj.
MEDICINA POPORULUI.	181
Sau:
Se descântă bolnavului cu o cârpă aprinsă făcută sul (ciuciulete), apoi se
scuipă pe vârful ei și de pe vârf se unge la ulcior (Galați).
Sau:
Să-l scuipe pe bolnav, un menzin! (Dr. Leon, op. cit., pag. 151).
VĂRSATUL.
De vărsat se descântă rar și boala se ivește mai mult printre copii. Bol-
navul are călduri, i-e greu la inimă până iese vărsatul, apoi mâncărime mare-
Sunt două neamuri de vărsat: vărsatul negritîn care trebue bine păzit bol-
navul, căci cu greu scapă; și vărsatul din vânt, care nu e așa de periculos.
In Oltenia vărsatul se numește bubat, bubatul cel mare.
Bolnavul de vărsat trebue să stea la căldură 9 zile, și ferit de orice vânt.
Ca să nu se închidă vărsatul la inimă, i se dă bolnavului cârmâz cu rachiu
să bea și să se ungă pe piept cu postav roș (Galați).
Se mai dă bolnavului în tot timpul boalei să mănânce stafide și prune
uscate. De asemenea se dă bolnavilor să mănânce acrituri (Focșani).
Sau:
Se mai dă bolnavilor să bea ceaiu de floarea soarelui (Dr. Leon, op. cit.
p. 38).
Dar orice s’ar da bolnavului de vărsat, nu se vindecă până ce această
boală nu-și face praștia (termenul).
Mamele însă ca să ferească copiii de vărsat, trebue ca să nu lucreze nimic
în ziua de Sf. Varvara și Sf. Sa va.
Apoi femeile cari au copii fac 2 turte în ziua de Sf. Varvara, le ung cu
miere sau cu dulceață și una din turte o dă de pomană la copii, iar alta
o pune în streașină casei.
Lângă casă se mai pune și o cofă cu apă. Se spune că vărsatul, când
trece pe lângă această casă, se abate, mănâncă din turtă, bea apă și apoi pleacă
înainte, la altă casă (Galați).
VĂTĂMĂTURĂ.
De vătămătură se descântă în Moldova. Bolnavul are dureri mari în
pântece, jos. Se svârcolește și până nu bea o litră de rachiu amestecat cu
untdelemn și piper negru, nu-i trece.
Vătămătură mai zic țăranii și la boșorogeală. Această boală vine din ri-
dicătură, din supărare și din oboseală mare. De aceea mulți Români și Ro-
mânce poartă brâie mari și late ca să le ție mijlocul și să nu le cadă, să
nu stârnească vătămătură.
182
GR. GRIGORIU-RIGO
Bolnavul trebue să stea liniștit în pat. Se iea o trestie și se măsoară cât
lungimea bolnavului. Apoi se rupe în 3 bucăți. Cu bucățile de trestie și cu
un ac se descântă în rachiu de drojdie, de 3 ori:
Plecat-a 9 oameni albi,
Cu caii albi,
Cu puștile albe,
Cu sulițele albe,
Pe drumul alb,
La pădurea albă,
Să șoimească șoimi albi. —
Voi 9 oameni albi,
Nu vă duceți
La pădurea albă,
Să șoimiți șoimi albi,—
Ci vă duceți la... cutare,
Să-i șoimiți vătămăturile
Din inimă.—
Vătămături cu sarică,
Vătămături cu di cei rai
Vătămături cu sburător,
Vătămături cu lipitură,
Vătămături cu buba inimii,
Vătămături cu gălbinare,
Vătămături cu frigare,
Vătămături cu atac,
Vătămături cu reumatism,
Vătămături din picătură,
Vătămături din sdruncinătură,
Vătămături din ridicătură,—
Voi 9 oameni albi,
Cu puștile s’o împușcați,
Cu sulițele s’o însulițați
Cu trestie din streșină,
S’o înțepați,
Cu rachiu dela căldare
S’o udați,
Rădăcina să-i secați,
Vârfu să-i uscați,
Pe... cutare
De vătămătură,
S’o ușurați,
Cu sănătate s’o lăsați (1).
După descântec se dă bolnavului să bea rachiul descântat.
Sau:
Se iea jumătate oca rachiu de drojdie, jumătate oca zeamă de sfecle roșii
rase prin râzătoare și stoarse, o bucată de iască bună, uscată în vatră, una
turtă a luprdui și sânge de 9 frați, ca 4 dramuri, pisate bine. Toate acestea
amestecate, stau la căldură două zile, apoi se dă bolnavului de 3 ori pe zi
câte un păhăruț mic. Bolnavul în tot timpul trebue să șadă culcat, să se
păzească de acrituri, săraturi și mâncări grele, (Botoșani).
Sau:
Se plămădesc ouă de broască țestoasă în rachiu și se bea în timpul dure-
rilor (Galați și Bacău).
Sau:
Se arde tidvă de câine, se pisează bine, apoi să bea cu rachiu (Mihorenii-
de-jos. Mihăileni, Dorohoiu).
Sau :
Se pisează coajă de culbec, s’amestecă cu rachiu de drojdie, cu untde-
lemn, apoi se dă bolnavului ca să bea (Galați).
Notă. —Un descântec de vătămătură găsim publ. în Dese. pop. române de S. FI. Marian.
1) Comunicat de T. Cojan din Focșani. Putna.
MEDICINA POPORULUI.
183
VENINUL.
Bolnavul de venin simte că un boț i se tot urcă până la gât și de multe
ori îi astupă și răsuflătoarea. De venin omul să vindecă ușor, când poate
să dea veninul afară. Bolnavului îi vine mereu bale în gură, un fel de apă
galbenă-verzuie și scuipă des. Gura i-e amară și n’are poftă de mâncare.
Omul se vindecă dacă bea des zeamă de murături și nu mănâncă mult
(Galați).
Sau :
Bea zeamă de varză (Bacău).
Sau :
Bolnavul bea undelemn cu piper negru (Filești, Covurluiu).
VIVORUL.
De vivor să decântă numai în Oltenia. In Muntenia această boală să mai
numește dor de măsele sau fălcariță.
Bolnavul de vivor simte o durere mare prin falcă, măsele și obraz. Se
vindecă descântându-i-se în sare c’un cuțit de găsit.
Se pune sare într’un pahar cu apă neîncepută, se iea cuțitul în mână și
se descântă:
Pleacă o fata mare,
Pe-o cărare neagră,
Mare,
C’un pieptene negru,
Mare,
In mână pieptene are,
Pe cap pieptănă,
Junghiurile
Și toate relele,
Dela vivor alină.—
Voi cuțite,
Ascuțite,
Pe cari țiganu v’a judecat,
Nici o muncă nu v’am dat;
Dar acu
Vă dau o muncă de foc:
Să nu stați în loc !
Pleacă un voinic negru,
Pe-un drum negru,
Cu-o secură neagră,
Mare,
Ajunge în pădurea neagră,
La un jipan (1) mare,
Negru,
In jipan negru da,
Așchii negre săriă,
Junghiurile alină...
Și leac să fie
Și’n mila Domnului să rămâie (2).
După descântec să clătește bolnavul în gură cu apa sărată.
(1) Jipan = Stejar.
(2)	Baba Sanda dela preotul C. Popilian, com. Turcenii-de-sus, Gorj.
184
GR. GRIGORIU-RIGO
ZĂBALELE.
Omul face zăbale la gură, când bea apă din ciutură, după urma calului.
Bolnavul de zăbale face un fel de crăpături la colțul gurii și nu se vin-
decă decât c’un fel de alifie făcută din unt proaspăt și cafea (Galați).
Sau:
Să unge bolnavul cu drojdie de cafea (Bacău).
ZILIZITUL.
De zilizit se descântă în Moldova.
In popor această boală se mai numește socote, sohoie, boală-câmească. . .
Copiii se îmbolnăvesc de zilizit din cauza mâncării prea multă sau a spur-
căciunii. Bolnavul bea apă multă, slăbește și treapădă într’una.
Baba descântătoare duce copilul la o zahană (1) și când se taie vreo vită
mare, așteaptă până îi dă borhoturile afară, apoi bagă copilul în bârdâhan.
Dacă copilul bolnav îi fată, o bagă în bârdâhan de vacă; dacă-i băiet il
bagă în bârdâhan de bou. Copilul este vârît așa fel, să nu-i rămâie afară
din bârdâhan decât nasul și ochii;— și trebue ținut așâ ca la vreun ceas.
Dacă copilul se înroșește, atunci scapă de zilizit^ dacă se învinețește, atunci
moare.
In timp cât baba îngrămădește copilul în bârdâhan, descântă :
Să ieși zilizit,
De câine urît,
Să ieși din ciolănașe,
Să ieși din osâșor,
Să ieși din trupușor,
Și... cutare să crească,
Să se îngrașe,
Ca pânea domnească,
Din mila cerească.
Descântecul meu,
Leac dela Mnezeu,
Leac din limba mea,
Leac dela Maica Precista. (2)
După descântece se pisează pelin verde, se unge cu seu de lumânare și
se înfășoară copilul.
Sau :
Se scaldă copilul într’o lăutoare la un loc cu un cățel care n’a făcut încă
ochi (Botoșani).
Sau:
Se fac copilului scăldători cu părul ciutei (3). Aceste scăldători se fac în
chipul următor: Dimineața copilul se scaldă în fundul casei, la amiază în
mijlocul casei, iar seara Ia ușă (Dr. Leon, op. cit., pag. 56).
(1)	Zahană = Tăiere de vite, zalhană, abatoriu.
(2)	Cules dela mătușa Ilinca în prăvălie la d-1 I. Grigoriu, corn. Dărmănești (Bacău).
(3)	Părul ciutei = Verigariu, pațachină, salbă-moale, spinul cerbului. Bhamnus Ca-
thartica L.
CUPRINSUL
PARTEA I-a
Boa lele oamenilor.
Pag
Pag.
Prefață..............................  1
Adusul laptelui la femeie..............4
Albeața..............................  5
Aplecatele	.	  7
Apucatul.	  8
Babițele..............................10
Beșica...............................'11
Beșica cea	rea......................12
Boala copiilor (ceasul rău, etc.) ... 13
Brânca............................... 18
Buba (Abubă, bubă rea, b. vânătă, b.
neagră).............................25
Bubele dulci............... . . 34
Buba mânzului.........................37
Cățeii de turbă .	...	»
Cel-pierit......... ...	38
Creșterea părului .	.... 40
Coleții.........	.43
Dalacul. . .	 44
Damblaua ...	 45
Degerătura. .	... 47
Deochiul ......	 48
Dânsele (Ielele) ...	...	. G4
Dor la inimă .	.	. . . . G7
Fălcarița ...	......... »
Fără matul	 G8
Frigurile ...	 69
Funiceii . .	.... 77
Gălbinarea .	. . . . »
Gâlcile....	.........80
Guturaiul. . .	.	.	. . 85
Holera......................•	.... 86
Incuierea.............................87
Intâlnitura . .	.................89
Izbitura............................90
Izdatul..............................91
Junghiul . .	 93
Lamostele............................97
Legatul bărbatului...................98
Leșinul............................. 99
Limbricii..........................100
Lipitura ...	 101
Lungoarea . .	 103
Măselele.........................  104
Mătreața.........................  107
Matricea...........................108
Moleții. .	  109
Moroii..............................  »
Muma pădurii.......................115
Mușcătura lupului..................119
Mușcătura șarpelui...................»
Muțenia ...	• 121
Năduful .	»
Nădușeala.........................,122
Năjitul.............................123.
Nașterea grea......................126
Neadormirea .......................128
Nebuneala ...	 »
Negii................................»
Neputința..........................130
Obrinteala .	 131
Oftigă.............................133
Opăreala............................137
Opritul sângelui ..................138
Oasele ...	 139
Păducelul..........................140
Păduchii de cap......................»
Păduchii lăți........................»
186
GR. GRIGORIU-RIGO
Pag.
Pălitura.............................141
Părul la deget........................»
Paza.................................142
Piatra la bășică.....................144
Pecingenea............................»
Pelagra....................... ....	146
Periodul.............................148
Perii răi............................149
Piroteala.............................»
Pișatul în pat........................»
Plămăditul inimii....................150
Plânsorile............................»
Plescaița............................152
Pușcheiul............................153
Răcori le.............................»
Ragușeala............................154
Rapănul...............................»
Raia..............................•	. 155
Rânza................................156
Rastul . ............................157
Reumatismul..............•..........158
Rosăturile........................... 160
Săgetatura............................»
Pag.
Sanca ...............................161
Șan cărui...........................163
Sclintitura...........................»
Scrofurile...........................164
Sculamentul..........................165
Soare-sec............................167
Speriatul............................169
Spurcatul...........................171
Strigoii.............................172
Strânsul..............................»
Sugelul............... • •	. 173
Surdumași..................-	... 174
Țapa................................175
Trânji . .	...................»
Trimisul.............•..............177
Tusa.................................178
Ulciorul............................180
Vărsatul .	.............• .... 181
Vătămătură............................»
Veninul..............................183
Vivorul...............................»
Zăbalele..........................  184
ZilizituL	....	 »