CUPRINS Cuvlnt înainte.............. 7 Prolilcme teoretice.......1 . . . . 11 încrucişări (contaminări), etimologii populare, 11 Expresii paraleli;............. 15 Expresii scurtate............. 16 înţelesul cuvintelor expresive........ ÎS Cuvinte franceze formate in străinătate ... 10 Din nou despre adjectivele in -nic şi -os .... 20 Lexic .................. 23 Lisla prescurtărilor............ 87 Indice dc cuvinte............. 91 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA Calea Victoriei 125, sector 1, Bucureşti CUVÎNT ÎNAINTE Au trecut mai bine de zece ani de la apariţia volumaşului pe care l-am, intitulat Etimologii româneşti, între timp am, adunat diverse note de acelaşi lip (pe unele le-am publicat în reviste şi nu le reiau aici). Se poate constata, şi nu numai în ţara noastră, în ultimii ani un oarecare reviriment în domeniul cercetării etimologice, cum arată Valentin Kiparshij în articolul Abont Efcymology, publicat în „Germano-Slavica?'' (revistă canadiană), 3J1974, p, 4—16. Dar, revizuind culegerile dialectale mai noi, am reluat şi glosarele argotice şi articolele publicate în reviste anterioare lucrării mele şi trebuie să recunosc că îmi scăpaseră multe fapte care m-ar fi ajutat în sforţările mele, iar în miele cazuri le-ar fi făcui inutile. Iată aici cîteva note cu caracter autocritic. Am susţinut în ER, p. 42 u., că sîibstantivele fcininine franţuzeşti care se găsesc în româneşte trecute la neutrii au venit prin rusă, eventttal prin greacă sau prin bulgară. La statistica făcută de mine ar fi contribuit cîteva cuvinte adunate de Oh. Bogaci (BPh., VI, p. 201—202) din traduceri vechi : anecdot, banc, caravaitj clas (pe acesta, dealtfel, îl cunoşteam bine din copilărie), moral, taiiversitet {acesta din urmă se explică şi prin germană). De fapt Qh. Bogaci văzuse cum stau lucrurile şi a şi arătat-o într-o notă, deci lui îi aparţine prioritatea în materie. Printre exemplele pe care le dă, n-am găsit în dicţionarele ruseşti pe băgatei ETIMIEJOGII HOIUlAiNEŞTE citvîwt înainte şi pe ofans, dar însuşi faptul că apar în vecld traduceri din ruseşte este wi indiciu cu privire la originea lor (în ce priveşte pe camot pentru comodă, e suficient sâ observăm prima vocală şi consoana finală, ca să fim siguri câ a venit ăin rusă). Gît despre grupă, de asemenea citat de Sogaoi, vezi discuţia aici mai jos, la p. 54. La emmplelo adunate aş mai adâîiga acum pe parol (DLR) şi pe pedal (cf. rus. nedajib, gr. 7tc8o&i)-O excepţie ar constiiui-o mod pentru moda (Mumu-leanu, O 39\3, în DLR s. modă, 2), fără paralelă străină, dar ar putea fi o simplă eroare. Prin grecescul cnyctpETTOv se explică ţigaret, pe care BLRM îl derivă, fără nici o justificare, din ţigaretă. Iată alte cîteva trimiteri şi rectificări: Pentru blid (p. 60 te), trebuia făcută o trimitere la ' Pătruţ, OL, I, 1956, p. 32. în ee priveşte pe ixanzolă (p. 96), originea lui slavă fusese arătată' de Gli. Bogaci, art. cit., p. 202. Pentru morătoare (p. 120), vezi aici mai jos, p. 65. Năzbitie {p. 28 ti.) a fost explicat de G. Bacoviţă, BL, VIII, p. 165 (discuţia a fost reluată acum, cu alte elemente, de I. Robciuc, LR, XV, p. 580). La neleapcă (p. 121) trebuia citat Semcinsld, p. 92. Explicaţia prin sZ.*neletka e întărită de forma meleatcă (Gri. reg., p. 47). La oşti (p. 122 u.) am pomenit de fr. ouste, pe care l-am socotit că vine din turceşte. Observ acum că Jules Bloclh, Les Taiganes, Paris, 1953, p. 111, presupune eă onste e din ţig. uSt „scoală-tBv, cu trimitere la rom. a se uşahi (BL, II, p. 194). Cu privire la prîslea (p. 132), şi Pascu, Sur., p. 301, porneşte ăo la bulg. npt>cm, fără a arăta ce e -lea. Pentru şleampăt [p. 150 «.), ar fi trebuii să fac o trimitere la acad. lorgu Iordan, BPh., IX, p. 121; vezi şi Gl. reg., p. 67, şcleampă „om bătrîn, ramoliV, explicat prin germ. Schlamper. Pentru forma şurincă, ar fi trebuit citat Tealia, p- 901, la care trimite REW, a dat o explicaţie : influenţa lui siinglie, cf. stînjeni; mai aproape mi se pare că e familia lui stîng (cf. stîngaci). Vezi şi mai jos, p. 85, zgărdan. Alteori modificarea priveşte numai terminaţia, eventual sufixul: glăvăiînă „cap" (Lex. reg. II, p. 13), din glavă -f-căpăfîiiă, năpîrlă (Gl. reg., p. 49), din năpîrcă şi şopîrlă, trepe-gîor (Gl. reg., p. 75), din trap şi repegior. Poate fi vorba chiar de simplul amestec a două sufixe: acoperemiş (Gl. reg., p. 13), din acoperemînt -f- acoperiş. . Desigur, la cele mai multe dintre aceste exemple nu avem siguranţă absolută. Scutite de îndoială mi se par şi aici cele create în glumă. Acum vreo 40 de ani, se spunea în Bucureşti despre cei care călătoreau atîrnaţi pe scara tramvaiului, evitînd astfel să plătească biletul, că au aiîrnamcnt: este evident că la a se aiîrua se ataşa sufixul de la abonament. Iată însă unele pe care îmi vine mult mai greu să le accept: comanclăş „cîrmaciul plutei" (67/. reg., p. 27), din comandă şi cormanăş (dificultatea vine de acolo că sufixul -âş nu este productiv pentru numele de agent în româneşte). Cam tot aşa am rezerve faţă de torcăric „clacă de tors lină" (Lex. reg. II, p. 32), explicat prin a toarce, la care se alipeşte sufixul de l&furcărie (dar acest sufix, în principiu, nu se ataşează decît la teme substantivale). Alte exemple greu de admis, după părerea mea : hărmălaie, din hălălaie -\- larmă (DA), dar hălălaie e ca şi necunoscut, pe cînd hărmălaie e foarte raspîndit (Tagliavini, Arch. Rom., XII, 1928, p. 194, îl explică prin irmologhion); carlihizm „catehism", explicat prin încrucişare cu carte (Gl. reg., p. 22) : sînt atîtea cuvinte cu im r adăugat înaintea unei consoane interne, de exemplu argent (MCD, p. 54), arşeu (MCD, p.-247), coarjă (DA), marşină (DLR; Ursu; Teaha, p. 241; Gl. reg., p. 46 etc.); sârceală, sărcela pentru ţesală, ţesăla (Gl. reg., p. 61) ar trebui confruntate cu cersală, din ucraineană (Semcinski, p. 77), spargă pentru şpagă (MOD, p. 96 şi 268, vezi aici mai jos, p. 80); spargă şi pentru şpagă „sfoară" (Lex. reg., I, p. 72). Fenomenul a fost studiat în ansamblu de Marcel Cohen, BSL, XXX (90), p. 128—152 (vezi în special p. 133). li etimologii romaneşti probleme teoretice 15 i Explicaţii care ini se par en totul neverosimile : bagdadel^. „diferite lucruri din gospodărie", din bagatele + bagdadie (Qlfi reg., p. 15 : ce amestec ar putea avea aici bagăadie%); calieatur&~ pentru caHcaUirâ prin apropiere de calie (f Gl. reg., p. 21—32)*. a eîriiei „a vorbi de rău, a critica" ar fi contaminaţie într# cîrti şi critica (Gl. reg., p. 25), clar pare mult mai probabil că la cîrti a-a adăugat sufixul -d (vezi Gheorghe Dobrescu, SMEC,5^ IV, p. 37—45); măciulie ar fi măciucă -J- gămălie (DLR), datţ nu se vede ce are comun măciuca cu 7năciulia. Pentru gaiţăy •. explicat prin gaz -f taică, vezi aici mai jos, p. 83. Sînt cazuri cind se spune simplu „etimologie populară*',^, fără să se arate punctul de plecare : ciupeiuruc „agent sanitar" e explicat „prin etimologie populară de la subchirurg" (Gl. reg., p. 25), dar cu ce s-a făcut asocierea, cu ciuruc*? Lucrul e cu totul! neverosimil; crimă „climă" ar fi prin etimologie populară (Gl. reg., p. 28); majordon pentru majordom, prin etimologie populară (DLR) : cu ce1? Ar trebui poate să socotim că şi galanton se explică la fel ? E vorba de fapt de o adaptare, ţinînd seamă de faptul că româna populară e puţin deprinsă cu finalele în -om accentuat. Cea mai bună dovadă că explicaţiile de felul citat, chiar ' cind sînt plauzibile, nu pot fi considerate categorice este faptul; că e uşor să găseşti mai multe pentru fiecare cuvînt. Maăaranţă ar fi madamă -\- zdreanţă (DLR) : de ce nu + cotoroanţă^. Ma-morniţă, pentru DLR, e Mamon -j- baborniţă, vezi însă alte ; explicaţii în ER, p. 21 (între care una a mea); cînechişieriţă \ „gîndac care strică cartofii şi porumbul" (Lex. reg. II, p. 45) -e influenţat de cînepă sau de canei Revenind la forma ăoliomiţă, de la care am pornit discuţia, f găsim uşor o explicaţie mult mai verosimilă decît încrucişarea \ cu duhoare : grupul de consoane in este neobişnuit în limbai noastră, de aceea întîlnim numeroase exemple de înlocuire a lui | cu m : clopornită (DA), cu In : duhohiită (TJdrescu ; vezi şi dilio-1 iiiţă, BPh., V,'p. 163; ED, VIII, p. 213), cu cm rîul SUnaţ (jud. Botoşani) e rostit adesea Sicna, dar cn devine rnîntîrnafes .j (BPh., V, p. 171). Cam în acelaşi fel tl devine rl în cearlău? (BPh., V, p-160), mpărlăgca (BPh., V, p. 170 şi lS2),inporloavăj pentru potloagă (Marina Sala, ED, III, p. 205) şi dl devine rl \ în ponirlă pentru povidlă (AUT, V, p. 68 — 69, Gl. reg., p. 57), j Eaptul ca în cuvinte foarte deosebite imul de altul găsim apro- ;| ximativ aceeaşi transformare dovedeşte că avem cle-a face cu | nn. fenomen fonetic, în care analiza semantică nu a avut nici ■^ai^xoh' Prin urmare sîntem relativ apropiaţi de „arbitrar". TJrmează din cele arătate că explicaţiile prin încrucişare pot fi ".corecte, dar numai rareori avem mijlocul să o dovedim categoric. Mai interesant este că în unele cazuri se poate dovedi categorie că nu sînt corecte. Iată aici unul din ele : în. DR, IV, p. S36, V. Bogrea a explicat pe otozbir prin tc* otuzbir „31", fiind totuşi destul de încurcat de evoluţia înţelesului. De aceea a propus o încrucişare eu zbir (numai în ce priveşte sensul). Am dat şi eu explicaţia prin turcă (pornind de la forma românească otuzbir) în GS, VI, p. 332, fără să izbutesc.să justific sensul (de-abia acum observ că nu făcusem decît,să repet încercarea lui Bogrea); mai tîrziu mi-a ajuns la cunoştinţă explicaţia adevărată şi am publicat o notă în RESEE, I, p. 551 u. : s-a pornit de la excesele săvîrşite la Iaşi de regimentul 31 de ieniceri ia începutul secolului trecut. Expresii paralele Este meritul lui Pericle Papahagi de a fi lansat acest subiect: lucrarea lui, intitulată Parallele Ausdriiclce ună Reăens-arten im Rumănischen, Albanisehen, Neugriechischen und Bul-garischen, Leipzig, 1908, a demonstrat că un mare număr de expresii frazeologice sînt comune limbilor aşa-numite balcanice, printre care figm*ează şi a noastră. Eu însumi am adăugat cîteva exemple la culegerea lui (vezi şi aici mai jos, s.v. puşcă), iar de curînd doi studenţi ciprioţi, Hristakis Anastasiu şi Marios KarmelloB; au publicat în RESEE, IX, p. 263—267, o listă de expresii româneşti cărora le-au găsit paralele exacte în graiul lorl. Dar cir aceasta inventarul nu e nici pe departe încheiat şi se mai pot găsi uşor materiale, care privesc în primul rind pe lexicograf, deci evocarea unora dintre ele aici nu este deplasată (singura rezervă care se poate face este că nu totdeauna punctul de plecare al expresiilor este în străinătate, unele dintre ele pot să fi apărut în româneşte, deci în cazul acesta se discută etimologia unor expresii din alte limbi decît româna). 1 Printr-o regretabilă eroare articolul a apărut sub numele meu. Nu am avut alt merit declt acela de a-i li Încurajat pe autori să-şi elaboreze studiul. 16 ETIMDiLOGII ROMÂNEŞTE PROBLEME TEfORElfflCiE 17 Iată cîteva paralele turco-române. Găsesc Ia M. L. Wag-ner, BPh., X, în articolul intitulat Der turlcisohe Argot, următoarele : 'i goziilmelc „a fugi", propriu-zis „a se topi" (p. 22); nallar atmalc „a lepăda potcoavele", adică „ammi" (p. 10) ;< tasma „guler tare", propriu-zis „zgardă" (p. 20). Mai adaug, după Dicţionarul turc-rus, sardalye gibi istif olmalc „ne-am înghesuit ca sardelele" (în bulgăreşte se zice Kamo capdeJtu „înghesuiţi"). Exemple bulgăreşti, mtîmite în PCEKE: mmo om Kymua useaden „îmbrăcat frumos, cu haine noi, călcate", propriu-zis „ca scos din cutie" (s.v. Kymusi) ; dee diiHu, nod edna Mtiumuiţa hg ce nocsim „doi pepeni la o subsuoară nu se poarta" (s.v. dutix), în româneşte .nu poţi ţine doi pepeni într-o mină; cjisina 6a6a „baba oarbă" (s.v. cam). în dicţionarul bulgar-grec : HUKHam Kamo 2ro6u, gr. cpUŢptLjvouv cav jiaviTapia „răsar ca ciupercile" (s.v. eB<5al). donpsi Hootcbm do KOKOJia, gr. s'ţpîraas t6 [zaxcdpi gt6 y„6ymql\o-„a ajuns cuţitul la os" (s.v. moic); mou My Jienna nJiecnuiţa, gr. auToţ tou xoX?o]ce eva {iizâxco (eva XtfcTTouiti) „i-a lipit o palmă" ; usnde edna nJiecnm\a, gr. ^«ye eva xa^ToiSxt „a mîncat o palmă" (s.v. njiecmina). Oee drept, în româneşte se zice a mînca bătaie, nu palme; ediiKa mu ce luieme, gr. (XTcep&Euei tj yjvtîjacra {îou „mi se împleticeşte limba" (s.v. rui&na); na mona na ycmama (cs.it), gr. axr\v [itiouxo; tou xavoviou (eîfiat) „sînt în gura tunului" (s.v. mon). Mai adaug la acestea şi o paralelă ucraineană: la Grin-cenko am găsit Monpuă douţy ne âoimhoi- „udul de ploaie nu se teme" (s.v. MOKpuu). Doresc să fie ©Iar că nu am făcut o cercetare specială pentru a aduna aceste materiale, ci am notat ce am găsit întîm-plător. Scopul pentru care am făcut-o este să semnalez interesul pe care ar trebui să-1 arătăm faptelor de acest tip. Expresii scurtate în EB, p. 159 u., am discutat expresiile îngheţat tun, sănătos tu7i, doarme tun, arătând că nu avem de-a face cu o simplă suprimare a prepoziţiei ca, ci cu o elipsă mult mai amplă: îngheţat în aşa fel încît pot trece tunurile peste el", „doarme de poţi să tragi cu tunul şi nu-1 trezeşti" (nu am putut vedea ce se ascunde sub sănătos tun). Tot aşa se zice nu se ştie ca mămîuiul „nu se ştie aşa cum nu se cunoaşte ce e ascuns în pămînt" (evident, am putea să ne gîndim şi la o copie după iăcecapămîniul). Problema, într-un fel, a fost atinsă de Sextil Puşcariu, care (în Limba română, I, Bucureşti, 1940, p. 116 şi 126)'aduce cîteva exemple ca ce dracufaci pentru „ce, dracu să te ia, faci", i-ai ars o palmă ,,i-ai dat o palmă atît de dureroasă, încît a avut senzaţia că l-ai ars cu ceva", şi numeşte procedeul bre-vil o'o v enţ ă. Alt aspect a fost relevat de Elena Burducea-Lupu, în articolul Anticiparea — procedeu stilistic (LB, XYII, 1969, p. 68—74). E vorba anume de faptul că substantivul sau adjectivul pus la sfârşit anticipează rezultatul acţiunii verbului plasat mai înainte : a lega burduf înseamnă „a lega în aşa fel încît cel care suferă acţiunea va fi la fel cu un burduf" ; a lămuri buştean vrea să zică „după ce a primit lămuririle, cineva este tot atlt de orientat cît este un buştean". De fapt, şi privind lucrurile în felul acesta, tot în cadrul elipsei ne menţinem. Ţin să notez că, discutînd această problemă, nu ne depărtăm de cercetarea etimologică, pentru că numai explicarea formulei sintactice ne dă garanţia că ultimul cuvînt este cel la care ne gîndim şi nu unul care întîmplător e omonim cu acesta : cît timp nu s-au lămurit legăturile eu celelalte membre ale frazei, sensul cuvântului nu e clar, deci lipseşte unul dintre cele două elemente pe care se bazează etimologia. Desigur, cele mai multe exemple de care dispunem prezintă numai suprimarea prepoziţiei comparative (de exemplu a se tine scai este „a se ţine aşa cum se ţine scaiul") şi pe acestea nu le iau în discuţie aici, deoarece nu aş aduce mare lucru ca noutate (pentru gol puşcă vezi mai jos, p. 73). Dai* poate lipsi şi altă prepoziţie, de exemplu pînâ la, în formula plin buză. După Elena Burducea-Lupu, p. 69, a lăsa seînăură trebuie înţeles ca „a lăsa ca seîndura", dar cred că s-ar putea să fi fost la origine „a lăsa numai cu o sclndură". E greu de spus ce lipseşte în expresii ca amorezat lulea, prieten la toartă (sau la cataramă), scump foc, urît foc, toţi în păr şi foarte multe altele. 18 etimologie romaneşti PROBLEME TEORETICE 19 Cele mai interesante sînt, bineînţeles, cazurile unde nu lipseşte o prepoziţie, ci cuvinte cu sens noţional. Ai să plăteşti ca popa : ne Tine imediat pe buze întrebarea „dar cum plăteşte popa?" Desigur nu mai mult şi mai prompt decît alţii. într-o societate impregnată de spirit religios, expresia a fost probabil la început „fără discuţie, aşa cum acceptăm ce spune popa", ~Eu am pretenţia de a da aici explicaţii definitive, ci numai de a semnala o posibilitate de cercetare, eventual de a da îndemnul pentru a se elabora un studiu cu caracter general. iiribombâ „căluşei" etc. (vezi EB, p. 155) are şi înţelesul de „pocnitoare" (comunicat de Traian Costa). M. Grammont, Trăite ăe plioneiique, Paris, 1960, p. 377 nrrh.j a arătat că forma cuvintelor imitative se schimbă foarte uşor, pentru că imitaţia nu e decît aproximativă. Dar în cazurile citate aici nu e vorba de imitaţie. Desigur, pe vorbitor îl impresionează fasonul străin al cuvintelor, iar înţelesului nu-i dă mare atenţie. în acest sens vor trebui apreciate etimologiile propuse mai jos pentru cuvinte ca abţigui. înţelesul cuvintelor expresive Este un fapt cunoscut că anumite cuvinte cu caracter expresiv suferă schimbări de formă destinate să marcheze şi prin sunete ideea exprimată. Am discutat asemenea exemple în SOL, X, 1959, p. 205—211. Dar se poate constata că şi sensul cuvintelor de felul pomenit este mai puţin ferm decît al celor-lalte. în decursul activităţii mele lexicologice, am avut adesea ocazia să mă lovesc de cuvinte de argou (sau formate cu elemente imitative, şi chiar pui' şi simplu expresive),la care înţelesul este foarte puţin stabil. E cazul, de pildă, al cuvintelor, de origine ţigănească: fie că au mai multe înţelesuri foarte depărtate unul de altul, fie că au un singur înţeles, dar cu totu diferit de cel originar. Iată cîteva exemple : ţig. akana „acuma", rom. liacana „la o parte" ; ţig. mişto „bun", rom. a lua la mişto; a face mişto {de cineva) „a-şi bate joc" (vezi alte înţelesuri şi mai depărtate în BL, n, p. 172); ţig. mitic-, participiu muldc „a lăsa", rom. a mucii „a tăcea", dar şi „a lovi" (GT, 1951 nr. 5, p. 25), „a o face de oaie" (Udrescu); ţig. nasul „rău" rom. nasol „mit", nasoalâ „ţigară", nasulie „scandal", „peri-col"; ţig. sular „frumos", cu derivatul românesc a se şucăr. „a băga de seamă", „a se supăra"; ţig. uăt- „a se scula", rom a se uschi „a o şterge", participiul uşeliit însemnînd „chior", „mit"! La Th. H". Trâpcea, AUT, 2/1964, p. 267, găsim cuvîntul andrabule cu sensul de „boarfe, zdrenţe". Vezi cu totul alte înţelesuri în BL, II, p. 122. Iată şi alte exemple: onanie (DLB) înseamnă şi „mic"! şi „mare"; pahonţ „infanterist", dar la Udrescu „ciocoi"; Cuvin!» franceze formate în străinătate Sub acest titlu am prezentat o notulă la Societatea de Lingvistică din Paris. Bezumatul, publicat în BSL, XXXII, nr. 96, p. XIV, conţine unele mici inexactităţi. Cuvintele inserate acolo ca formate în Bomânia sînt: jobin,'en gros, en detail, damă, ăameză, maniclieză, tur şi retur. Dintre acestea, trebuie evident suprimat damă şi de asemenea en gros, care au fost formate de francezi, iar tur şi retur este un exemplu bun, numai că, după toate probabilităţile, e format în Germania (ca şi Sâtelieuse şi Balletteuse, de care m-am ocupat în BL, II, p. 241), formate cu acelaşi sufix ca ăameză şi maniclieză (acesta din urmă ieşit din paralelismul cu coafură/coafeză, deci m.anicură( maniclieză). Spre marea mea mirare, citesc în IFremăwdrterbueli (Leipzig, 1960) că Balletteuse vine din franţuzeşte. Am auzit în trecut de mai multe ori pronunţîndu-se reporter în loc de reporter, evident pentru că se urmărea o pronunţare mai „franceză" ; cel care aranjează vitrinele se numeşte viirinier, dar în mediul comercial am auzit zicîndu-se vitrinior, ea şi cînd ar fi fost la bază un derivat francez cu sufixul -eur. în deceniul al patrulea al secolului nostru s-a întîmplat de mai multe ori să aud francezi făcînd glume pe seama calităţii limbii franceze folosite la posturile noastre de radio, pentru că în emisiunile pentru străinătate se întîlnea, ca substantiv şi ca adjectiv, cuvîntul progressiste, în timp ce francezii nu aveau decît adjectivul progressif. Astăzi progressiste apare în presa franceză, ca adjectiv şi ca substantiv, şi a pătruns şi în 'dicţionarul Bordas. Cred că şi substantivul portativ a fost creat în româneşte cu ghidul că ar exista modelul în franţuzeşte. '20 EmiMOUO'G-ii ROMÂNEŞTI probleme TEORETICE 21 în Gl. reg., p. 68, citim: şnaideză „instrument cu ajutorul:' -o-a p. 24 urm.)? şi de asemenea în ce priveşte transformarea căruia se fac ghiventuri", după care se adaugă „cf. germi" ^goanelor înainte de n : dacă de la pace se formează în româ-schneiden «a tăia »n. O chpă am crezut că am găsit o paralela „Lte paşnic, nu avem de ce să ne mirăm cînd găsim formaţii la ăameză. In realitate avem de-a face cu germ. Sclmeideiserk ?1 năstruşnic. Se înţelege, evident, că miprumuturile au loc „filieră de şuruburi", dar desigur adaptarea s-a făcut ţinîndu-sef L -primul rînd (dar nu exclusiv) acolo unde sînt oameni care seama de sufixul francez -exise. i ^ogc ambele limbi. ^ Cred că adjectivele formate cu sufixul -nic pot furniza f foarte bune exemple pentru teoria etimologiei multiple. Apriori Din noii despre adjectivele în -nic A -os nu se poate tăgădui că unele adjective în -nie vor fi venind -,m din substantive slave neatestate, dar care au putut exista în cartea mea Horn Vagent et adjectif en roumain, Paris/ ^va. Oare anume ar fi acelea e greu de spus, şi pentru aceasta 1929, constatînd că numele de agent se transformă în româneşti * trebm cunoscute foarte bine amanimtele^privitoare atit la în adjective, am explicat o serie de adjective româneşti formaţi "* l \ Tt^Zl»Z ca unele smt o sim- en sufixul -nic prin substantive slave în -faflM, iar acolo unde Pm J™™V™*™ ya ^Ef\Tl°\? f f~ f nu am găsit atestate astfel de substantive, ci numai adjectiv! ^ cu m româneşte, în -mii, am reconstruit pe baza acestora substantive slave în fe ™me " TZ^^to^^^ ^ 6 P --îmlcu, pentru a le pune la originea adjectivelor românesf *J"»J? : cuie ar putea dovedi^ ca razbomzc nu *ste in aceasta corespunzătoare. Andi-e Vafflant, in Bevnedc Critice et eVHÎs' Slto!'ie' ^J^t substantiv, iar substantivul toire LiMeraire, 1931, p. 90-91, a criticat această idee, arătînd P^ohhhkt, o atestat in slava? că, odată ce româna avea adjective în -nic paralele cu for-= . M^ concret: este foarte posibd ca acelaşi cuvînt, să Problema a fost reluată de I. Gălăbov în revista bulgari atîta> acela9l adjectiv poate avea trei origini: nemernic poate fi „BiHrapcraiEai-iK", XVI, p. 299-313 ; lap. 302, autorul se arata ^ scr- ^^nulc, cum zice DLEM, refăcut după sl. Hj,\\tphH-bP de acord cu ideea că derivatele ca năsilnic, năstruşnic, potrebnicr, emn zlce ™PuG- (cai'e Pune asterisc înaintea formei slave, deşi fi formate în română, care nu are prefi4 aceasta se găseşte la Miklosich), şi format in româneşte de la consoanele s, S, c, pe cînd bazele lor se termină în c, g, c, 7c; %l de asemenea e posibil ca doua din ele sau chiar toate trei să De aici rezultă că ele au fost formate într-un mediu bilingv^ corespunda parţial adevărului. lata înca un exemplu de aporie de oameni care cunoşteau si româna si bulgara, deci într-un fel!etimologica :^rn EB, p. 27, am explicat pe nestaşme ca paralel am porni tot de ia forme reconstruite. Trebuie să fac unele on. Şcr' »f provenit dm acesta, cum crede OADE (s.v. rezerve în ce priveşte existenta prefixelor nă- si po-, care u^siaşmc); desigur m-a reţinut diferenţa între sufixe; Gămu-sînt complet absente în româneşte (pentru cel dinţii vezi Mo- a msa etimologia sîrba, după ce Mile Toniici, LB, rica Eicşinescu, SMEO, V, p. 9-15, pentru cel din urmă vezi fr> ?' \00'ia Pr0Pus ca V^mct de plecare un scr. nestasnilc „neas-1 ' 3 1 * 11 ittmparat, zburdalnic" (adjectiv1? !). i Scriban explică pe năsilnic şi samavolnic prin rus. nacmmuK Ş1 m al* cniP .e posibil ca mai multe ipoteze Opuse Să* fie şi coMooojihmiK. ^toate juste. XJn derivat ca strădalnic e explicat prin v.sl. cTpa- 22 ETBTOLOG-II EOMAKEŞTI A^bHHfîTi (Scriban), prin sl. *stradanîni7cii (TDBG-, CADE) sau prin ser. stradalnik (DLBM; Găinulescu nu a acceptat ideea), dar poate fi format şi în româneşte, de la strădanie (ea să numai pomenim ideea că ar putea fi şi de ia strădui cu sufixul-a£>!io).;; Alt aspect al problemei: adjectivele formate in româneşte au ca bază Terbe, substantive sau tot adjective? Vom merge aici pe calea inaugurată de Theodor Hristea, care a arătat (LB, XX, p. 479—488) că chiar şi cuvintele formate din materiale ; ale unei singure limbi pot avea etimologie multiplă. Amarnic \ e de la amari sau de la amar ? (acesta din iirmă putînd fi şi adjectiv şi substantiv); mişelnic e de la mişel, sau de la mişelie % ■ La prima vedere poate părea curios să spunem că s-ar putea ■ porni de la adjective pentru a se ajunge tot la adjective, dar avem exemple neîndoielnice de existenţă a acestui tip. Să zicem că nu acordăm atenţie unor exemple cum ar fi casatorvie, coăaşnic, flecamie, îu cep atomic, pentru că, în afară de valoarea de adjectiv, ele au putut-o avea şi pe cea de substantiv, fără să> mai pomenim de faptul că şi baza lor a putut fi de fapt substantivală. De asemenea dator poate să fi avut rol de substantiv , cînd s-a format datornic, dar acesta funcţionează tot ca substantiv. Să trecem şi peste tipul generalnic (rje care l-am discutat în ■ BBLi., XIV, p. 330), cu model in ruseşte (se poate alătura şi provizornic, paralel cu rus. npoeimpubiu), deşi unele au putut fi formate în româneşte fără a fi copiate după modele ruseşti în -Huii. (slobodnic este oare dinbg. coooodeu sau din rom. slobod!). Darcevomfacecuflcsefaiîc, pentru care nu se găseşte paralelă în slavă, nici substantivală, nici adjectivală1? (Să-1 derivăm de la veseliei) în copilărie, în Moldova, am auzit spunîndu-se grozamxic. _ Lucrurile acestea mă fac să mă mai gîndesc Ja cele ce ; le-am spus în EB, p. 92, despre adjectivele, formate cu sufixul , -os, de tipul adîncos. Am exprimat acolo îndoieli asupra for- , niării unora dintre ele de la adjective şi iarăşi, în unele cazuri, voi fi avut dreptate. Mişelos ar putea fi format de la mişelie (dar şi de la mişel), ca bucuros de la bucurie (deşi bucuros mi se pare mai probabil pornit de la primitivul *buenr); sălbăticos-se poate explica şi prin sălbăticie şi prin sălbatic, în ultimele două exemple au putut interveni şi verbele, de vreme ce strâ-lucos nu poate porni decît de la străluci. Dar sînt exemple de • derivate în -os care nu au alături decît adjective; blegos, călăosf Mdos, şodos, udos, umedos (umejos, itmezos). Sufixul -os adaugă -o nuanţă intensivă, eventual de ironie (am auzit astfel zicîndu-se ; tetribilos). -j aljţfgui în EB, p. 51, am explicat prin germ. Abzug pe a abţigui „a înşela", „a bate", refl. „a se îmbăta". Ouvîntul este mai răspîndit decît credeam eu : găsim apţiguit „ameţit de băutură, afumat, cnercbelit" din Baîş (LB, VIU, 1, p. 61); abţaig „lucru de puţin folos*, acte fără mare valoare cu care cineva încearcă să cîştige. o cauză" şi ăbfaigui ,,a se judeca, a intenta proces", abţaiguiala „acţiunea de aabţaigui; morală, ceartă" din Bădă-uţi {Lese. reg. I, p. 97); hapiugui ,,a fura; a specula mărfuri; a aranja ceva" din Bădăuţi (Lex. reg, I, p.117); abţigui ,,a se îmbăta", abţiguit „beat, chefuife", cu variantele abţvgni, abfu- guit (Udrescu). în AUT, 1965, 3, p. 111, Ştefan Binder explică pe abţaig prin germ. Ahzept, iar pe habiugiti ca derivat de la abţaig. între timp am văzut altă posibilitate de explicare. în tinereţe am auzit adesea zicîndu-se {a face) liapUghevezn, de obicei la adresa evreilor, cu înţelesul de „afacere necorectă, înşelăciune". Mi se pare clar că era vorba de verbele germane gehabt ună geieescn. Vorbitorul neexmoscător al germanei le-a . dat sensul care îl interesa pe el (vezi, mai sus, înţelesul cuvintelor expresive). De aici s-ar putea să fi apărut, prin scurtare, abiig-, rădăcina lui abţigui. Evident, s-ar putea să se fi amestecat şi Abzug. aţjina în Dicţionarul lui Scriban găsim a agina (Olt.) „a Înceta, a sta", cu exemplul vînt-ul a aginai, iar pentru origine se compară magii, ăgyalni, ăgyazni „a face patul", apropiere vizibil forţată 24 ETUVlOLOG-ir ROMANEŞTI lexic 2a (Tamâs nu inserează cuvântul). TTdrescu îl are cu două înţelesuri : „a se da cu binişorul pe lîngă cineva, a se linguşi, a acira" şi ,,a întîrzia dimineaţa în pat, a lenevi, a atîrna". Cele două înţelesuri nu sînt tranşant despărţite, de vreme ce a acira ' înseamnă „a întîrzia" (DA). în orice caz, cuvântul aduce prea bine aminte de acina ca să-1 pot trece cu vederea. Pe acesta din urma, consemnat de mine la Eeviga (Ialomiţa) acum aproape 60 de ani (vezi BPh., V, p. 158), l-am pus în legătură cu acera, acira. Acina se spunea despre lună cînd răsărea după apusul soarelui şi eu l-am interpretat ca „a aştepta". Poate că ar fi fost mai aproape „a întîrzia". Vezi acira „a stărui" din Eîmnieu-Vîlcea (Le®, reg. I, p. 74); Udrescu îl foloseşte foarte des în definiţii (am numărat 14 exemple), ceea ce arată că verbul îi este foarte familiar (dealtfel e inserat şi în DLEM). în orice caz, agina din Argeş pare a fi acelaşi cuvînt cu acina din Ialomiţa. Lucrul este cu atît mai interesant cu cît astăzi numai cu greu mai poate fi reperat la Eeviga (vezi Bom. lit. din 9.VIII.1973, p. 12). aliant în texte mai vechi apare pentru aliat varianta aliant (vezi exemple în DA). S-ar putea părea că e vorba de o deformare a lui aliat sub influenţa participiilor prezente latineşti, în genul lui premiant pentru premiat (nu dau exemplul adresant, deoarece acesta nu este pur şi simplu corupt din adresat, ci s-a amestecat şi germ. Adressant, care, ce e drept, înseamnă „tri-miţător", nu „destinatar"). Cred însă că nu aceasta e explicaţia adevărată: mai probabil mi se pare că avem în aliant o formă refăcută din alianţă. ulo Dicţionarele noastre îl explică din franţuzeşte. Se poate să fie just, dar francezii nn prea îl folosesc cînd vorbesc la telefon. S-a mai răspîndit la noi, ca interjecţie, şi în afara conversaţiilor la telefon, pur şi simplu pentru a striga pe cineva. Cu această întrebuinţare vine sigur din nemţeşte şi din ungureşte (în franţuzeşte nu există): am asistat la răspmdirea acestei interjecţii prin anii 1930—1940, în mare parte prin romanele traduse (şi pentru englezescul liello). ancontra La Valentin Gr. Chelaru, BPh., IV, 106, a se ancontra „a se lua la ceartă" e declarat franţuzism de mahala. Desigur, nu voi fi de acord cu termenul franţuzism (vezi LE, XV, p. 219), dar cuvântul nici nu vine din franţuzeşte, unde, pe cîte ştiu, *cncontrer nu e atestat (cel mult ar putea fi vorba de un cuvînt francez format în Bomânia, vezip. 19u.). K"iciL. Spitzer, BPh-, V p. 183, nu rezolvă problema trimîţînd la fr. rencontre. De fapt, ancontra e o simplă variantă a lui încontra, atestat în DA şi, cel puţin în primele decenii ale secolului nostru, răspîndit la ţară (l-am auzit adesea în tinereţe la Eeviga, vezi BPh., V, p. 166; vezi şi Iorgu Iordan, BPh., V, p. 181). Vezi şi derivatul încontreală, BPh., VII—VIII, p. 135. Cred că încontra nu e derivat de la contra, cum zice DA, ci de la substantivul contră „ceartă" (BL, VI, p. 142 u. şi 153 u.). Cu toate diferenţele formale, cred că avem acelaşi verb în a se încondura (încondora, Lex. reg. I, p. 54). Dacă reiau aici discuţia este pentru a nota o serie de variante care par a se explica prin încrucişări cu chior : cliionăora (cu o serie de derivate) şi închiondora (de asemenea cu derivate) la TTdrescu, chiondorî şi condori la Scriban (care trimite, pentru derivatul cMondorîş, condorîş, la magh. Icondoros „încreţit"; Tamâs nu inserează cuvântul), încMondorî la TDEG şi CADE, ciondorîş, în Lex. reg. I, p. 113. artor în 61. reg., p. 14, e inserat cuvîntul a'rtor „plug", întîlnit într-o mătură: Domnul cînd a cnvîntai, Artorul pe loc a stat, I se dă ca etimologie lat. aratrum, fără să se explice diferenţele fonetice. Ce trebuia să devină aratrum se poate deduce după forma aromână arai. Părerea mea este că accentul a fost notat greşit, trebuia scris arto'r (metrica permite această accentuare), şi avem pur şi simplu de-a face cu arător, cu sincopa lui ă. Dacă nu e nume de agent, poate fi acceptat şi ca nume de instrument. aschimodie în LE, XIV, p. 557, H". Păduraru înregistrează cuvîntul, întnnit la Constanţa cu sensul de „persoană slabă şi urîtă", explicîndu-1 prin gr. ger/i^oţ „urît". Bănuiesc că trebuie să por- 26 ETIMOLOGII ROMANEŞTI lexic 27 ti im de la un adjectiv acrxY)f-k^7lSj pe care nu l-am găsit atestat,, dar care poate fi foarte bine format în greceşte cu -coStj; (vezi paralele în ER, p. 137). La Dimitrakos se găseşte affjojjxâSi.i în BPh., IX, p. 116 u., acad. lorgu Iordan citează cuvîntul; hazmodie, întîlnit la M. Sorbul: — M, bată-te noroacele de băiet,] mare liazmodie mai eşti şi tic, notînd că sensul nu pare a concorda^ cu cel dat de Scriban : liazmodie „căscătură, hiat, sunet discor-: dant". Bănuiesc că îa Sorbul liazmodie este o alterare a lui asclii- ■ moaie. în treacăt fie zis, Scriban greşeşte cînd trimite, pentru] finala -odie, la tragedie, deoarece acesta e compus cu -c.)S- „al cînta". ' l auzi La TDRG şi în DA găsim, fără explicaţie etimologică, verbul a auzi cu înţelesul de „a mirosi". Yezi acum şi Lex. reg.', II, p. 124, din Bucovina. Dumitru Abriţculesei din Buzău îmi scrie că cunoaşte, din comuna sa natală, Cîndeşti, judeţul Botoşani, cuvîntul cu acest înţeles şi ştie că aşa se zice şi în. ucraineană (comuna e compusă din şase sate, iar în două dintre ele se vorbeşte şi ucraineana): mo mhbco cu nye „carnea aceea s-a alterat (miroase)" ; mjmu .««pzfe.it „miroase a mort, miroase-mortul". ; avauisi Valentin Gr. Chelaru, în BPh., IV, p. 106, explică verbul a se avanisi „a se plictisi" prin gr. afJav^o „a calomnia, a acuz% pe nedrept". La p. 154 a aceleiaşi reviste, acad. Iorgu Iordan£ socoteşte că e mai curînd vorba de un derivat românesc de la) avan „cumplit". Părerea mea este că e o variantă a lui afanisi, „a distruge", pentru care vezi forma a se afinisi „a se plictisi"/ notată de mine la Bucureşti (BL, IV, p. 65). Adaug acum şi un exemplu din Gh. Brăescu {La clubul decavalilor, Bucru'eşti^ 1965, p. 222) : m-ai afanisit. *> azcvedi Atestat în Lex. reg. I, p. 40 (Oltenia), cu înţelesul de „a. (se) adăposti". Este, evident, derivat de la zăvadă „adăpost^ pentru vite" (CADE). azir Ou sensul „gata", atestat în GS, VII, p. 246, şi inLex. reg- Ii V- 40 (ambele din Oltenia). Din tc. hazir, cu acelaşi înţeles. baletist, baletistă Baletist mi se pare foarte nou, în tinereţe n-am cunoscut decît femininul baletistă. După cît pot vedea, mai apare numai în bulgăreşte (dicţionarele bulgare nu dau decît masculinul, 6'âÂemucm), care e explicat deEEP prin francezul balletist (sic !). înainte de a publica nota despre germanul Balletteuse (BL, H p. 241; vezi şi aici mai sus, p. 19), am stat de vorbă asupra acestui cuvînt cu fostul meu profesor Jules Bloch, căruia i l-am tradus în franţuzeşte prin balleiisie, ceea ce 1-a surprins : mi-a atras atenţia că un astfel de cuvînt nu există în franţuzeşte (se zice danseuse de ballei). Avînd în vedere frecvenţa sufixului -ist în româneşte şi faptul că opera e mai veche în România decît în Bulgaria, aş fi dispus să cred că baletist a fost luat de bulgari de la noi şi nu invers. îmi face impresia însă că în bulgară este mai vechi decît în română. Bămîne, bineînţeles, posibilă şi ipoteza imei creaţii independente în ambele limbi. bancă1 Baneăy „scaun" e explicat de DLBM, copiind ca de obicei pe CADE, prin fr. banc, fără nici o vorbă despre diferenţa de teiminaţie şi de gen. DA îl explică prin it. banca, dar dă şi varianta banc, explicată prin germană. Ciorănescu, care tratează pe bancă1 şi bancă2 împreună, porneşte de la it, banca, fr. bangue, cu adaosul că varianta bane reproduce exact fonetismul francez, apoi notează că toate derivatele sînt împrumuturi directe : bancar, bancher etc, din italiană, franceză etc. (dar it. banchiero, fr. bangiiier trebuiau să devină *banchicr). Scriban pune şi el ambele sensuri împreună şi trimite la mai multe limbi: italiană, franceză, germană, greacă, rusă. Ca de obicei, pentru noţiuni de acest fel, nu vom porni direct de la franceză, şi nici măcar de la italiană, ci trebuie să avem în vedere un intermediar într-o limbă mai apropiată de 28 ETIMOLOGII ROMANEŞTI lexic 29 noi. Bulgara are forma oauna, pe care PCBKE o explică pif iniţiala? Presupun că a fost confundată eu prepoziţia ev „în", germană, iar BEP prin română sau prin italiană. Pentru mii'- care a fost tradusă, astfel că s-a zis în batiolii îu loc de embaticM. nu încape nici o îndoială că atît forma bulgară, cît şi cea e mână (eventual una prin intermediul celeilalte) provin d; bănîeutâ greacă, unde se cunosc două variante, desigur numai grafice y.Tcti.yacc şi p,7rdcvKa; în româneşte forma populară bangă a foi La ^ele 4 exemple de diminutive terminate în -cnţâ for-multă vreme folosită şi mi se pare sigur că e mai veche deci mate de la substantive terminate în -iţ(â) (EB, p. 38), trebuie cealaltă. Ea reproduce pronunţarea grecească, iar bancă a foi adăugat un al cincilea, bânicuţă de la baniţă (atestat la Udrescu). refăcut sub influenţa occidentală. bărbatus bancă3 ge numeşte aşa masculul unor specii de vieţuitoare. f, » j_ i ii ■ 4.-4. 4- - i " v TDBG- notează că e vorba de animale mici, de unde ar reieşi i ™CS^d^^ se justifică prin dimensiunile acestora. DA de DLBM prm it banca (fr bangue), iar derivatul banchg™ - ba deJannnale fa care mascullli nu are ^ nume ara ezitare prm fr. banquer(evident .greşeala de tipar pentr^ e ce pare 0 lapalissadă : acolo unde există un nume bangmer) Şi aici urmează fidel pe CADE. Se ştie nisa ca itn ^ $.» ( ^ etc>)* mtel câ nu mai egte neyoie de lienn smt bancheri mai vechi decît francezii si ca fr. oanqn^ ^toria cuvîntului pare ceva mai complicată. Femela, eimprumutatdin italiana. DK e deci mai corect: < H.banw d obicei mai mică decît bărbatul, este numită cu un di- it. banco DA trimite tot la it. bănea,™ pentru raporta . . ^ fl j cu banca\ conferă gr. xpa^mK „zaraf" dm tp«toŞcc „masa^ ffl fl c{imeusiun mari. Prhi analogie, bărbatul, deşi nu e Ca şi in cazul Im banca ] şi poate mai mult inca aici, trebu Bumit ^ Avem deci ^ caz d > etiniol ie sa ne uitam mtîi la limbile vecme. Bulgara are fauna cu der, J{ m d f M celor discutate în SLG, p. 68. vatul oaunep, explicate de PCEKE, primul prm italiana, ţ * ' r doilea prin franceză. BEP, care tratează pe bancă1 şi bancâi împreună, semnalează varianta mai veche 6ausep. Boniânt băţ cunoaşte si ea formele populare bangă, bangher, evident mji » nT^Tin[1.1. no „ « \, .. ,v. /rai.n^„ ow vechi de aici si numplp nV fnmîlip Bnlnbrrralv °l\ oare se e- 111 esPresu ca a /* a SG îin6 hat (Udrescu, s.v. bai), Si.Ş«^ * tamuio ^a»ffAereanw care se avem substantiwl m ci 0 deraiere" pentru bine (vezi fe?- • f ; !i7raT™'/T**^a^(0fpi?'r< î^? articolul meu citat aici mâi sus, p. 12, şi reprodus în Scrieri de ammtita şi forma turceasca banlcer. Şi aici au fost fara îndoia^ ^ - ^e • 61 gi \ folosite la început numai formele cu g, apoi cele cu h au verii- .* ~ » I ■ ? ■->■ odată cu influenţa occidentală. bcrgheli batichi ^ P* 141—143, Pia Gradea discută cuvîntul bergeli, beregli „a se ofili (despre o floare)", fig. „a se urîţi din Găsim la TJdrescu cuvîntul baiicH „arendă", cu varianfccauza bătrîneţii (despre o femeie)", înregistrat la Şieu-Măghe-batic. Pare simplu de spus că e acelaşi cu embaiic, inserat âraş, şi îl explică prin săsescul brăgeln „schmoren, rosten", care, dicţionarele noastre şi explicat de TDBG şi Ciorănescu pr| eventual, ar fi la rîndul său împrumutat din rom. pîrgăli sau gr. eţiSfmx&v (SExaiov); Scriban notează gr. âv6ctTExi şi iy.Qa.TU dm magh. pergel. Scriban socoteşte că bergheli este o variantă iar DLBM, enga-ctxiov, forme care explică, în ce priveşt^ lui derveli, pe care însă îl explică nn numai ca derivat de la finala, varianta citată de Udrescu. Dar cum a dispărut silab.-"*™0^» ci şi ca variantă a lui terfeli. Nu am o explicaţie 30 ETIMOLOGII ROMANEŞTI lexic 31 proprie pentru bergheh, dar in tinereţe am auzit de ni; . aeest sens bosian din Banatj Cu adaosul că de obicei multe ori în Bucureşti spunîndu-se s-a herghelii despre o fem**^» oo8tană (vezi şi Glos. ăial. Olt., p. 9). Originea indicată marcata de batrmeţe, de aceea cred ca ar trebui găsită o et^f *\c iostan „grădină de legume" sau ser. bostan „grădină mologie care sa fie valabda şi pentru zona bucureşteană. pepeni" (Gănmlescu nu înregistrează cuvîntul). Pare totuşi -curios că s-a recurs la un feminin (ar fi fost de aşteptat un ţj|a neutru) şi mai ales că nu s-a socotit suficient derivatul bostă- nărie, format normal în româneşte. Cred că pentru bostană Formă de adresare a unei femei către altă femeie, înrs$cebuie să pornim mai curînd de la gr. pnoatfai „grădină de gistrată (fără etimologie) în CADE pentru Oltenia, la Udrescipepeni", care m greceşte se explică perfect prin tc. bostan. şi mai găsim un citat din „Viaţa românească" la Scriban f două exemple la Scurtu, p. 276, n. 2. Pare să fie o scurtare lui biată, care se va fi întrebuinţat mai întîi pentru persoana Jiravo HI-a, fără nuanţă peiorativă (în MCD, p. 248, e înregistrai! - -,. L- • t /ria n a ni? din Transilvania biata masculin!). Un semn că e asa°găs? ^ţionareVe noastre vme dm ^ (DA, OADE, în masculinul bieăel „sărmanul", înregistrat de Udrescu, nur^iban) sau din fr. bravo (D^LEM : ^erenţa de a?cent n-a despre animale (T), si pronunţat M-e-( ?). în AUT, VI, p. 2? aţinut atenţia autorului; DU şi TDBG nu dau etimologia). V. Erăţilă pune alături formele beăă, bieăă „nevoienec^P™ri Pfe P.10^1 ea un astfel de cuvmt, devenitde pacoste calamitate", pe care le explică prin reflexe ale cuv^t Popular la noi, sa ii venit direct dm italiana şi mai ale tului slav care în vechea slavă e atestat sub forma S** fi-anceza. iNu ştiu de unde s-a luat obiceiul ca atunci cmd nu se justifică vocalismul. O scurtare la fel cu cea pe caret^eva îţi spune bravo sa-i răspunzi bravo se zice la măgari, dai văd aici mai găsim în aboa „strigăt cu care se abat vitela'^ttactul îmi spune ca e ceva oriental Pe de alta parte, se (Udrescu), cari pare neîndoios că e format cu boală, termen existenţa variantelor brava (popular cel puţm m ocară pentru vite. 'Moldova) şi bravos (familiar), ambele, ce e drept, învechite astăzi. Brava e înregistrat de TDBG în expresia populară brava blachcu -ţie, Nastasie (o cunosc şi eu din Moldova), la care adaugă un tvt-e»™ . „ , , , , £ T T A . .«citat din „Şezătoarea"' (tot din Moldova); alte exemple se DLEM inseieaza ciivmtul sub forma plaeheu potrivit ^ D'J si jn DLELC. Vezi si Pitaru Hristache, Povestea Z^^o Pe w-1"0 ida -: fr'^We' P3? * treCe la "S^^, Bucureşti, f.d., p. 48: menţmmd aceeaşi etmiologie şi fara sa dea vreo explicat' tf pentru schimbarea consoanei iniţiale. Pe cît pot şti, în frantf B Mavrogheni, brava, zeşte nu se zice plaqae la obiectul în discuţie : în tinereţe ar Mtul m iine mai sta„m% auzit adesea pronunţmdu-se cu b-, dar în dicţionare cuvînti nu e inserat sub nici o formă. Este vorba de un cuvînt englezei Bravos era Mosifc curent «m tinereţea mea. E înregistrat blaclcey, care are la baza un nume de persoana, desigur al cek,^ DAj dupa Caragiaiej iar -m DLBLC, după Ion Pas ; varianta care a lansat obiectul. -^bravosu, în DA, după Gorjan. Bravissimo, atestat in DA şi -cunoscut mie şi din vorbire, este, evident, din italiană. bostană Dicţionarele nu-şi fac nici o problemă din existenţa va- , ,-riantelor. Brava mi se pare neîndoios luat din ruseşte, cum Alături de bostan dovleac" cunoscut mai ales în ÎVIo^ată prommţarea vocalei finaie. PeIltni bravos caeia ne-o dă dova, exista bostana „loc cultivat cu pepeni verzi". în D;;varianta negUjat>ă pînă acum : este iUra îudoiala gr. 32 etimologii homajmeşti lexic 33 ujcpago ffou „bravo ţie" (formula cu care am tradus este deBi# un calc după greacă). Suprimarea lui -u se explică poate P-? cancelarie cauza depărtării accentului, dar poate şi prin confuzie cu ar *"""-~~~ calul -u(l). f Dicţionarele noastre (cu excepţia lui Scriban) scapă repede Cit priveşte forma generalizată azi, bravo, ea are paraljfeaeest cuvînt: nemaivorbind de cele care nu dau nici o eti-în gr. [ATTpâSo şi în bg. âpaoo. lologie (TDBG, DU), observ ca DA il explica scurt ea neolo- ffni din latineşte, OADE din rus. KaHue.wpun, iar DM din it. ■■^jelleria, fără nici o vorbă despre nepotrivirile fonetice, nici budincă flipre variante. Acestea sînt foarte numeroase: canţelarie, ~ " - 'jffîtelerie, cânţelerie, cănţelarie, cănţâlarie, eănţălare. Scriban vede In lista cuvintelor formate cu sufixul -incă, prezentai^ lua*^^ după părerea mea : cuvîntul a fost introdus prin în ER, p. 34—38, trebuie adăugat budincă „vas de lemn ffeă, apoi, mai tîrziu, latinizat. Ciorănescu declară că e inutil brad, pentru transportul apei de băut", înregistrat în Lex. ref^âcem apel la rusă şi porneşte de ia latinescul cancellarius. I, p. 17^ din raionul Şomcuta Mare. Este, evident, din famil0ar cine şi de ce l-ar fi introdus la noi, unde nu corespundea lui bnâăi. i|.cj funcţii? Kici o sursă mai veche nu prezintă forma Cancelarie. Eără îndoială, trebuie să pornim de la rus. Kaui\.ejinpiui bulaneu %utru textele administrative şi în general literare, iar pentru Şele populare de la ucr. Kamţ&mptui. Pe lingă că nu avem ates-Glosat (în Lex. reg. I, p. 17) prin „femeie de moravifafcă,hi limba mai veche şi in variantele populare, baza can-uşoare". Pentru etimologie, vezi MU, bîilan, BL, II, 131. *elar-, un derivat românesc în -ie trebuia să aibă accentul pe i. %ş face apel şi la magh. hancellâria, dar, pe cit se pare, nu biisuma Ivem atestări mai vechi din Ardeal (Tamâs nu inserează cu- vîntul). în secolul al XlX-lea a intervenit influenţa formelor in EB. n. 66. de I, cu suma „a bate pe cineva rău de tot" — de la Rîrunicu-Yîlcea: O paralelă semantică ne este oferită de a ţesăîa, care înseamtff „a bate" (TDBG). f cangrena Dicţionarele noastre citează forma cangrenă ca o variantă calamita lui gangrena, fără nici o explicaţie (Scriban declară „falsă" în „Scînteia" de la 12.VI.1963, p. 1, col. 7, se găaeşift'T ™ ^ EBL> ^' Ve^nz'mLl BEV> am n°tat expresia locurile calamitate. Este limpede că avem de-a face eca la KaH3PctlGU ar fl trebuit sa spună ceva si despre rom. un participiu de la un verb a calamita, pe care nu l-am găsfWew"' Dar °" e mult mai răspîndit: prima atestare m fran-atestat nicăieri, eventual cu un participiu format direct de ieză^e cu c- (Dauzat-Mitterand-Dubois, s.v. gangrenc); vezi substantivul în -tale. în orice caz, avem aici o formaţie vegtşipoi^cancrena, tc. hangren şi în sfârşit, cel mai important, gr. sivă, constituind un exemplu de adăugat la listadinEB,p. 105i*YYP*w<*. Cel puţin pentru limba noastră, dacă nu şi pentru 106, Celelalte, originea trebuie văzută în limba greacă. "îhc 2iq8";- 34 ETIMOLOGII ROMANEŞTI casac Un corespondent din Constanţa, Dumitru G. Georgescu, îmi scrie că nu a găsit in dicţionar cuvîntul easac „haină lungă depostav (bătut la dimie), iară niîneci, pe care o purtau bă-trînii, în zile de sărbătoare mai cu seamă". DA îl are, de Hasdeu, cu definiţia „haină bărbătească nedefinită", iar ca explicaţie se adaugă : „Poate că e ortografiat greşit în loc de; cazac,-., cf. cazacă11. Constatăm acum că nu e nici* o greşeală^ duhni. _-— , în Cimpia Dunării (şi la Bucureşti) chibrit înseamnă sili „cutie de chibrituri" (vezi BPh., V, p. 160 şi ISO). După cît potf constata, în turceşte nu există acest înţeles (kibrit, în afară j de înţelesul de „chibrit", il mai are pe acela de „pucioasă").|; El există insă în bulgăreşte, unde, după dicţionar, este chiar* principalul sens al cuvîntului. Pentru „chibrit" se zice, ca şiţ în Muntenia, „băţ de chibrit" : niiâpuniena Menim. Pare decif-clar că formulele munteneşti vin din bulgăreşte. f chisQţj -!ţ Apare în GL reg., cu definiţia „pămînt care se bate subi casă, nisipeală", şi e declarat derivat de la chisa (regional pen- I i,Tupisa) cu sufixul -og. îl regăsim însă sub forma chisoc „pietriş amestecat cu nisip" şi sub forma pisoo „nisip întrebuinţat la tencuit", „nisip întrebuinţat la drumuri si la tencuitul caselor" în Lex. reg. II, p. 123'; 108; 112. EBte clar că vine din ncr. pisoJe „nisip", şi chiar în Gl. reg. găsim pisoc „nisip", expli-1| cat prin ucraineană. u chisoi, ehîştola Primul înseamnă „lapte bătut" {Lex. reg. II, p. 22), W$. Bîmnicu-Yilcea, al doilea „a acri sau a săra prea mult o mîn- I care" (Lex. reg. II, p. 58), la Sibiu. Ambele par a fi în legăturăfi cu sl. hys- „acra", de unde avem şi pe chiseliţă, iar în Moldovâil pe cliişleag. -mm lexic 35 eiumurlui în DA, acest cuvînt este inserat eu înţelesul de „a-şi strica stomacul" şi e explicat prin magh. csomdrlik (vezi acum Tamâs). într-un adaos, se arată că Dame inserează şi înţelesul „a se murdări pe bot (mai ales despre animale)", pe care DA îl consideră suspect. Dacă sensul acesta se confirmă, atunci cuvîntul este de altă origine (deci omonim cu celălalt), anume din turc. gamurht „plin de noroi". cijmjziu, jioriocjUiu^iîieiuriii etc- Numele de culori formate cu sufixul -iu ar putea fi explicate in româneşte : gălbui, verziu etc. (vezi Eulvia Ciobanu, SMEC, YI, p. 75). Dar cînd radicalul este turcesc, pare mai probabilă formarea in turceşte. DA porneşte pentru cîrmîzm de la tc. Imunzi, pe cînd DLBM, atît de neîncrezător de obicei în facultatea limbii noastre de a forma cuvinte din elemente moştenite din latineşte, explică îndrăzneţ pe cîrinîziu din rom. cîrmîz + suf. -iu. Tot aşa, portocaliu e explicat de DLBM prin portocală -{- -iu (la fel Ciorănescu), deşi TropToîcctWujs există in greceşte. Evident, siguranţă absolută nu putem avea, dar mi se pare mai probabil împrumutul, mai ales dacă ţinem seamă de faptul că in trecut portocala nu putea fi prea răspîndită la noi. Liliachiu e explicat de DA, DLBM şi Ciorănescu prin gr. Xou?.ay.'.; desigur, aici explicaţia prin româna e jenată de finala '-chiu, mi-ciu, totuşi CADE şi DU, care nu dau nici o etimologie, par a lăsa să se înţeleagă că formaţia e românească. Sigur TDBG face apel la tc. leylâlc-i. Pe tuciuriu, DLBM îl explică de la pluralul tuciuri (dar cine şi pentru ce ar fi întrebuinţat plm^aluî în mod obişnuit?). ÎT-^ar mai fi rămas decît să explice şi pe plumburiu prin pluralul iplumburi, dar pasul acesta nu 1-a făcut, ci a notat plumb -f-■mî. -uriu. Un asemenea sufix există: de la alb s-a format' mlboare şi de la acesta alburiu, care a fost înţeles ca derivat de khitalb; după acest model, s-a putut forma şi plumburiu de la plumb şi tuciuriu de la tuci, fără să fie nevoie să pornim de la splural. (Yezi Theodor Hristea, Probleme de etimologie, Bucureşti, 1968, p. 53.) Eaptul acesta imi dă curaj să Încerc o explicaţie pentru ^cafeniu, explicat în DA (urmat de DLBM) prin cafea, influenţat 36 ETIMOLOGII KOMANEŞTI LExrc 37 de castaniu j dar acesta din urmă nu poate fi considerat prea vechi, castanul ncfiind familiaT pentru români în secolele trecute. Aş fi fost dispus să văd aici o modificare a temei, cafen-pentru cafe-, pornindu-se de la cafenea ("baza acestuia, în turcă, este un compus cu liane „casă"). Mai curînd însă mă gîndesc la influenţa lui galbenîu, care e în paralelă cu gâlbiu, gălbui. ...... Cafeniu,1a rîndul lui va fi influenţat pe căcăniu, cum propune CADE ; cuvîntul e înregistrat şi de Udrescu; în orice caz, e cunoscut în Muntenia, în graiurile familiare. Dar atunci: -ar trebui atras în discuţie şi căcănar, pe care DA îl explică-neconvingător ca disimilat din -arar. 1 eloapete f Alături de forma normală de plural, clopote, în Muntenia-i circulă şi forma eloapete, neexplicată pînă acum, după cîte ştiu ;-v| o accentuat nu se diffconghează înainte de alt o, iar o neaccen- I tuat nu se transformă, normal, în e. Trebuie să pornim de la faptul că t, la plural, este muiat, deci el face să se moaie şi p, i iar o între două consoane muiate devine palatal. Odată ce of a devenit e, avem justificarea pentru transformarea lui o accen- I tuat în oa (cf. fuiere, picere, în Tend. act., p. 44). .\ comision- \ în ER, p. 42—51, am susţinut că substantivele feminine •-" franţuzeşti şi-au păstrat genul cînd au fost împrumutate în româneşte, iar acolo unde în locul femininelor originare găsim neutre, e vorba de elemente care ne-au venit printr-un inter- -1 mediar rus, grec etc. Indiciul cel mai convingător mi s-a părut I a fi faptul că pentru toate neutrele găsim paralelă masculină j într-una din limbile vecine, explicabilă prin aceea că s-a pornit j de la forma franceză pronunţată, terminată în consoană. Mi-au : scăpat atunci din vedere substantivele franceze formate cu sufixul -ion, paralela românească fiind cu ie, -iune, dar uneori 'l şi cu -ion. <•«(. Mi-a atras atenţia situaţia cuvîntului comision, pe care j CADE, DLEM şi DN îl explică prin franceză, DA şi Scriban -j prin germană şi franceză, iar Ciorănescu numai prin germană.-f Le-am trecut în revistă pe toate celelalte, orientîndu-mă după DI: condiţion e din germană (DA); divizion e din franceză după CADE, din franceză şi rus» după D1S", din rusă după Scriban şi DLEM; legheon, liglieon, evident din slavonă; ocazion, din germană (DLE); pension ar fi din franceză după CADE, DK şi Ciorănescu, după franceză după DLEM, din franceză, germană şi rusă după DLE, din rusă şi germană după Scriban; provizion, din germană (CADE, Scriban, DLEM); secesion, din germană (CADE). Poate într-o situaţie uşor diferită se găsesc cele care în franţuzeşte nu-1 păstrează pe i din sufix, ceea ce face mai grea ■-transpunerea în româneşte cu -ie sau -urne : fason, franţuzism după DA, din franţuzeşte în toate '.•celelalte dicţionare; există însă în ruseşte. combinezon, franţuzism după DA, din franceză în celelalte dicţionare; există în ruseşte; ■rezon, din franceză după CADE şi DU, franţuzism după DLEM, din nisă după Scriban; sezon, din franceză după DU, DLEM, DK (lipseşte în CADE), din rusă şi franceză după Scriban. Situaţia la toate aceste cuvinte este deci aceeaşi ea la cele pe care le-am discutat în EE, peste tot există într-o limbai vecină o formă terminată în consoană care a putut servi de model pentru română. în aceste condiţii pare natural să admitem şi pentru comision originea germană, sugerată dealtfel şi de atmosfera creată în jurul cuvîntului în deceniile trecute. conteni Pînă acum, acest cuvînt a fost explicat în două feluri, ;dar în orice caz ca fiind de origine latină : prin lat. contineo (TDBG, CADE, DLBM); it. contenire, printr-un intermediar bizantin (DU); CDDE trimit la Unea; prin lat. ^cunctinare (Puşcariu, DB, I, p. 226—230, DA); Scriban, pe cit înţeleg, încearcă să combine cele două propuneri. Puşcariu, art. cit., combate ideea lui Cibae (II, p. 651) că s-ar porni de la bizanţ. vxqvTcctveLv, xovtCvbiv, pentru că în _Ps. Scit. şi în Cod. Vor. cu- 38 ETIMOLOGII ROMANEŞTI LHXIC 39 viatul apare cu r. BEW, 2391 a., admite explicaţia prin *cunc-tinare şi combate pe Iorgu Iordan, care, in Arh. Iaşi, XXIX, p. 529, n-ar fi ţinut seamă de faptul că forma veche e cu -a (vezi totuşi BL, Y, p. 94). TDBG, pentru schimbarea de conjugare, trimite la cuceri din conguirere,dar e reţinut de păstrarea lui o neaccentuat; Ciorănescu de asemenea face rezerve: din cauza dificultăţilor fonetice şi morfologice. Puşcariu, DB, I, p. 226, se referă la „alte cazuri de cu-^ oo", bănuiesc că la cele pe care aveam să le resping în EB, p. 24 urm. în exemplele ca înconjura din încunjura, schimbarea s-a produs întîi la persoanele lă care u era accentuat, deci s-a zis înconjur j încuu-jurăm, ca joo j jucăm, apoi înciinjurăm a devenit înconjurăm prin analogie. Ar fi fost normal ca lat. continere să fie refăcut după tenere, deci persoana a 3-a să fie conte'nct şi să devină în româneşte A:cuţine, vezi fr. contenir la Dauzat-Dubois-Mitterand. [ în sfirşit, lat. conţinea are multe nuanţe, dar nicăieri nu pare să însemne „a înceta". ' | Avem în româneşte un verb a conccnl „a pune capăt, a • nimici", cu derivatul concenie „sfirşit", de origine slavă. I citatele din DA, se pot adăuga conccni, concenie, Lex. Reg. ], p. 90, conccni „a se odihni" şi concenie în expresia baiă4c co cenia, la Udrescu, concini în MCD, p. 20. | Presupun că este acelaşi cu conteni, la care t în loc de c i s-ar explica prin hiperurbanism. \ eopaiţă Sensul acestui cuvînt este, după DA, „golomoz de scoarţă de cireş uscată,... pe care o aprind flăcăii...". Pentru etimologie, DA trimite la copaia „prăjină... sei-vind, în vii, ca opritoare", pentru care trimite mai departe la copreală „prăjină lungă". Dar copăiţa, după definiţia dată, nu e prăjină. Cred că e în loc de vopaiţă (variantă la opaiţ, vezi DLE), cu disinii- > larea primei labiale; vezi alte exemple propuse în EB, p. i7. cost, costa Tacit sau explicit, majoritatea dicţionarelor explică pe j cost ca postverbal de la costa, iar pe acesta din it. costare. Seri- î ban şi Ciorănescu trimit la italiană (primul şi la franceză) pentru substantiv. DA introduce în discuţie, pentru cost, şi pe germ. Kostcn. Mi se pare mult mai probabil câ substantivul e .împrumutat din greacă, unde se spune t6 x6gţo?, - iar ^verbul e format de noi, paralelă la costişi, împrumutat de asemenea din greacă. ' ".' !' coş tei în BL, IY, p. 75, am pus la îndoială explicaţia prin magh. Icastely a cuvîntului coştei „casă", întimit în judeţul Ialomiţa (era vorba de casele salariaţilor unui moşier), şi am propus să se aibă în vedere şi bg. muta „casă". L. Tamâs (p. 276) a -respins această apropiere. Constat acum prezenţa lui coştei „hambar pentru poiTirnb" în comuna Hideaga din Maramureş ■{Lex. reg. I, p. 23) şi sensul întilnit în Ialomiţa nu-mi mai pare atît de aberant. Cînd s-au construit casele de locuit s-au construit şi magaziile, in satele care foloseau cuvîntul aşa cum l-am .cunoscut eu erau destui colonişti ardeleni, ceea ce se poate -vedea şi după o serie de paralelisme lexicale. De exemplu joo „vatră" (BPh-, Y, p. 164) apare şi în Eagăraş {Lex. reg. I, p. 91); flaner (BPh., ib.) e cunoscut în Transilvania, iar după Tamâs ar fi de origine maghiară (vezi şi im flanel în „Bomânia liberă", 23.ni.1967, p. 3, col. 5). crane au în EB, p. 77—78, am explicat pe cranca (cu derivatul crancalîc) prin ucr. ?pa>tKa „graniţă". Mi-a scăpat atunci o amplă notă publicată de acad. Iorgu Iordan în BPh., I, p. 132— *134, despre crancău (umbli crancău „umbli ca şi cum n-ai avea stăpîn"), pe care îl explică prin croncan „corb". Este evident că această etimologie ar putea sta în picioare dacă n-ar exista Beria de sinonime adunate de mine (loc. cit.), care ne trimit la cranca. Scriban, care explică pe cranga prin craina, ataşează aici şi pe crancău. Acad. Iorgu Iordan se întreabă de ce cranga e articulat şi socoteşte că -a este mai eurînd particulă adverbială. Dar paralelismul cu laturile,liolistitrile('EiH,'p.li)2), marginea, craina vârâtă că e vorba totuşi de articol. 40 etimologii romaneşti lexic 41 în legătură cu aceasta, cred că hueiu, în a umbla Ihuciu: marginea, nu este „interjecţia cu care se alungă păsările",; cum spune acad. Iorgu Iordan, art. cit., p. 131, ci „pădurice",! „huceag". eiimiUrn, cnmiiai. cuscru Aceste trei nume de rudenie prezintă toate dificultăţi pentru etimologie. Originea ultimă a tuturor este latină, dar cumnat are nevoie de explicaţii în ce priveşte înţelesul (deşii acelaşi înţeles ca în româneşte apare şi in celelalte limbi roma^s nice şi este atestat încă din latină), iar cumătră şi cuscru prezintă dificultăţi de formă. 4 Cel mai simplu din cele trei este cumnat < lat. eognatus. S. Puşcariu, DB, I, p. 425, vede o dificultate în faptul că grupul"'" mn s-a păstrat aici, pe cînd în mioară < *agnelliola şi în miaiă Hgnitia s-a redus la m. Trec cu vederea faptul că etimologiile Bînt cel puţin discutabile (de ce am avea nevoie să reconstruim un *agnelliola, nereprezentat în altă parte, cînd mioară se poa explica în româneşte ca derivat de la mia% DLBM a mers şi \ mai departe şi a suprimat asteriscul), dar cum n-a observat Puşcariu că în exemplele alese de el grupul mn s-a muiat, pe cînd în cumnat a rămas dur ? Cognatus, pornind de la sensul etimologic de „născut împreună", ajunsese la acela de „rudă de sînge". In latina tîrzie, a trecut la înţelesul de „rudă prin alianţă". Cum se explică această schimbare? Cred că numai prin inEuenţa lui compater, consocer (şi aceasta justifică tratarea lui ciminai împreună cu cumăiru şi cuscm). Cînd compatres, consocri sînt colegi în calitate de taţi, de socri, cognati poate ajunge să însemne colegi în calitate de fii ai cuscrilor etc. Transformarea a trebuit să se petreacă la o dată destul de timpurie, căci în româneşte cuvîntul a devenit curlnd inanalizabil, prin nerecunoaşterea cuvîntului nat (în regiunile unde e păstrat are un sens destul de diferit de cel din latineşte), ceea ce explică de ce prefixul a păstrat ; forma cum- (vezi SLG-, p. 471). în ce priveşte pe cuscru, este clar pentru oricine că provine din lat. consoeer (CADE îl lasă fără etimologie, dar cf. CDDE); vezi, ca paralelă în greaca modernă, cu{nzi&zpoţ, din ; crov „cu" şi 7TE(v)0£poţ „socru". Totuşi o serie de amănunte fonetice nu sînt clare : de la consocer ar fi trebuit să avem *aos- . cvu; dacă însă, aşa cum se întîmplă de obicei, grupul muta cum liquida" a atras accentul pe silaba a doua, trebuia* sa se zică *cuso'cru. Singura modalitate de explicare a formei noastre mi se =pare că e, ca în atîtea rînduri, influenţa derivatelor: încuscri, cuscrenîe etc. nu pun probleme nici în ce priveşte accentul, ijiici în ce priveşte schimbarea lui o în u. Totuşi în cazul de faţă ar fi greu să admitem că derivatele erau în mintea vorbitorilor mai prezente decît forma simplă. Cheia cred că ne-o dă situaţia sintactică. Dacă la verbe ca cuprinde, cutreiera, ■cittremura, cuveni etc. identitatea formală a prefixului cu- şi a ^prepoziţiei cu nu are de ce să ne supere, pentru că prepoziţiile nu se pun niciodată în faţa verbelor, alta e situaţia substanţialului, care se foloseşte adesea precedat de prepoziţie. Adrni-ţînd că consocer, *consocra au devenit, aşa cum era de aşteptat, ;*cusocru, *cusoacră, nu exista nici un mijloc de a face distincţie jn vorbire între propoziţii ca a venit *eusocrul şi a venii cit socrul sau intre asta e *cusoacra si asia c cu soacra. De aceea, imediat ce a apărut forma sincopată de la derivate şi, accidental, a fost introdusă prin analogie sincopa şi la forma simplă, cea a fost reţinută şi s-a generalizat, fiind folosită pentru a elimina o posibilitate de confuzie. Pentru cumăiru, cumătră, exişiă două posibilităţi : sau se explică direct prin latină (compater, commaier), sau provin din slavă (cum afirmă DU, CADE şi, indirect, prin faptul că nu inserează cuvîntul, CDDE). într-adevăr, în slavă apar formele it-hAtoTp-E, K-LA\oTpd. Ipoteza din urmă are însă împotriva ei faptul că toate numele de rudenie româneşti provin din latină : bunic, cumnat, cuscru, fin, fiu, frate, ginere, mamă, mătuşă, naş, nepot, noră, nun, soră, tată, unchi, văr (Al. Bo-setti,' BL, YIII, p. 161); sînt slave numai unele forme laterale, ca maică, maştiliă (pe nevastă nu l-am considerat nume de rudenie, aşa cum n-am admis pe listă nici pe bărbat, femeie, soţ). Ce motive am avea să-1 credem slav pe cumătrul Faptul că prezintă unele abateri de la normele fonetice româneşti? Bă-mîne să vedem dacă slava ne ajută să le lămurim şi, în primul rînd, dacă nu prezintă şi slava abaleri de acelaşi fel. Dificultăţile prezentate de formele româneşti sînt urmă-loarele : apar forme regionale, întîlnite şi în texte, arhaice, de tipul cti'matră (DA; vezi însă Bosetti, BL, VIII, p. 160) j faţă de formele romanice primitive de declinarea a IlI-a, găsim 42 ETIMOLOGIE ROMANEŞTI lhxtc 43 în româneşte -u la masculin şi -a la feminin; se mai adaugă prezenţa lui ă accentuat şi dispariţia lui p la masculin. Dar în general aceste puncte constituie dificultăţi şi pentru etimologia formelor slave. : în vechea slavă se poate explica o la masculin, nu însă şi la.feminin, căci a lung nu devine o; de asemenea face difi- ' cultăţi dispariţia lui p la'masculin. Pe de altă parte, dacă-pentru formele româneşti pornim de la slavă, nu se vede de ce KTiMOTpii,- KiiAWTju au devenit GîimălrUj cumătră şi nu ^cmotrii] *cmoatră. Pentru a explica pe ă, TDBG trimite la cumpănă, sîmbătă din v.sl. K^noHJ, csgotj ; dar sîmbătă vine foarte probabil din latineşte (ea şi toate celelalte nume ale zilelor) şi ambele cuvinte sînt accentuate pe iniţială, ceea ce schimbă situaţia vocalei a doua. în sfirşit, t de la început, după cît E pot vedea, reproduce pe u din româneşte, nu pe o din latină; Este neîndoielnic că cele două forme pentru genuri s-au influenţat una pe cealaltă : o de la feminin se explică prin masculin, lipsa lui p la masculin se explică prin feminin (există : în slavă şi Ko\-n£Tpi). La fel în româneşte vom exrilica prin-! influenţa femininului lipsa lui p şi pe ă de la masculin (la fe- ■ minin ă putîndu-se explica prin refacere după e de la plural). Nu e indispensabil ca schimbările pomenite să fi avut loc în . română prin influenţă slavă. s| Să trecem acum la explicarea formelor române prin latină. P. Skok, BEtSl., X, p. 189, nr. 3, se pronunţă contra originii slave a lui cumătru. El porneşte de la v. rom. cn'mătru, care s-ar explica prin compater şi care ar fi provocat refacerea lui com-mater în co'mmatcr, cu a neaccentuat devenit apoi în mod normal ă. (Cît despre forma actuală cumătru, ea s-ar explica prin influenţa derivatelor.) Dar o asemenea influenţă presupune neapărat că formaţiile erau analizabile, şi în cazul acesta tendinţa normală a limbii era să treacă accentul de pe prefix pe radical. .; •: Puşcariu, DE, III, p. 395, crede că eu'mătră a păstrat pe a din commater (ca şi cum în latineşte ar fi fost a scurt). DAa. face o construcţie şi mai complicată, pornind şi de la comma'teri} care ar fi devenit cumătră, şi de la co'mmatcr, care ar fi devenit: *coamătră, după care ambele forme s-ar fi amestecat pentru | a da cu'matră şi cumă'tră; cît despre cu'mătm, acesta ar veni de la co'mpater. : După Scurtu, p. 254, *compaier (de ce cu asterisc?) şi commater au pierdut legătura cu pater şi mater, pentru ca aces-. tea din urmă dispăruseră în latina balcanică. Compater s-a pierdut şi a rămas numai commater; -u, -ă s-au introdus pentru a marca genul; a putea deveni â numai cînd accentul era pe o, deci s-ar fi pornit de la *co'mmater. Dar dacă pater şi mater mai existau în româna primitivă, trebuia să se zică *cupatre, *cximatre. Dacă nu, atunci trebuia să se ajungă la formele *cumpatrc, *cummatre (cf. SLG, loc. cit.). Egreu de crezut însă că pater şi mater nu s-au păstrat cîtăva vreme, căci astfel de cuvinte nu dispar brusc. Accentul pe u nu se poate în nici un fel explica în româneşte pornind de la latină. Avînd în silaba următoare grupul -„muta cum liquida", co'mpatrem trebuia neapărat să devină compa'ircm. Dar pentru commater, cu a lung din latină, nici nu avem nevoie de nici o explicaţie pentru accentul pe a, căci ■ era obligatoriu. Adăugarea unui u final la masculin şi a unui a final la feminin, care constituie o inovaţie atît în româna ;cît şi în slavă, se poate uşor explica în ambele limbi, aşa cum o face Scurtu, numai începînd din momentul in care compater nu mai are urmaşi: dacă pentru masculin şi pentru feminin se foloseşte aceeaşi rădăcină, atunci trebuie neapărat diferenţiat sufixul. Se poate vedea o paralelă în nepoijnepoată din lat. nepotem. în astfel de cazuri s-a putut porni în româneşte de Ia vocativ : nepote> nepoate a fost luat drept vocativ (cf. cumnate faţă de cumnat) şi s-a refăcut un nominativ nepot; la fel de la nominativul ^cumăire s-a putut ajunge la cumătru. După părerea mea însă, în cazul de faţă n-a intervenit atît pluralul (mai curînd vocativul) sau derivatele, cît influenţa reciprocă a masculinului şi a femininului. Că asemenea cazuri de influenţă există, ne-o arată exemplul masculinului maşiifo creat alături de femininul maşteliă (Mihăilă, p. 231). Pierderea lui p din compater se explică prin influenţa lui commater', schimbarea lui ă din commater în o, în slavă, se explică prin influenţa lui compater. curarisi După Scriban, ar fi format în româneşte de la cură, iar după TDEG ar veni din germană. Este elar totuşi că vine din gr. xoupâpa>, cum e dat în CADE. DA pretinde că e învechit şi 44 ETIMOLOGII BOMANEŞTI că a fost înlocuit eu a cura. Poate că această afirmaţie reflectă situaţia mai veche din Transilvania. Dicţionarele elaborate la Bucureşti şi la Iaşi nu sînt de aceeaşi părere cu DA, cu excepţia DLELO şi DLBM (acesta din urmă adaugă şi „ironic"). Adevărul este că a cwm nu 86 foloseşte; cine vrea să întrebuinţeze un verb din familia lui cură trebuie să spună tot a curarisi. Explicaţia este că în franţuzeşte nu este un verb derivat de la cure. iar verbul german nu l-am acceptat. an Interjecţia cu care se mină boii este di!, pronunţat cu i prelungit, cum arată DLBM; există şi variantele ăie, de. în general e lăsat fără etimologie, singur Ciorănescu trimite, ca la o paralelă, la hi. într-un caz ca acesta, coincidenţa cu altă limbă nu este o dovadă absolută a originii comune, dar tot trebuie ţinută în seamă. în PCBKE cuvîntul nu e inserat; l-am întîlnit în revista bulgară Slavjane (nr. 9, sept. 1973, an. XXIX) sub o caricatură : duu, gom, duuu! EEP îl ia în consideraţie şi îl declară „neclar" în ce priveşte originea. Pare totuşi limpede că e o interjecţie cu caracter onomatopeic, şi desigur una din cele două limbi a împrumutat-o de la cealaltă. dilijniis în DLB, s.v. ostăşesc, se citează un text din anul 1829, cuprinzînd cuvîntul âilijans (pl. dilijansuri) „diligentă". Este limpede că vine din ruseşte. L-am notat numai pentru a adăuga un exemplu la lista femininelor franţuzeşti devenite neutre în româneşte pentru că au venit prin rusă (EB, p. 42 urm.). TDBG explică pe distra prin it. dislrarre. în mod consecvent ar trebui explicat prin it. distratto adjectivul distrat, dar pe acesta TDBG nu-1 înregistrează. CADE şi DLBM, ca de atîtea ori, fac un pas înapoi faţă de TDBG şi explică pe distra prin fr. disiraire, urmaţi de astă dată de DU, de Scriban şi de Ciorănescu. Nici unul din ei nu dă atenţie amănuntelor: după disiraire s-a format calcul distrage, care mai e folosit şi LHXIC 45 azi, şi pe de altă parte nu avem nici un alt exemplu de verb în -a format direct pe baza unui verb francez în -re. Ku e mai puţin adevărat că şi explicaţia prin italiană ar avea nevoie de unele lămuriri: -are devine în mod normal -a, dar ce se întîmplă cu -arre % Avem oare exemple sigure de tratamentul -a? Cred că pînă la urmă cele două ipoteze s-ar putea combina într-una singură, adică să credem că s-a pornit de la franceză, dar adaptarea s-a făcut cu ajutorul italianei. Mai văd însă şi altă explicaţie posibilă. Punctul de plecare va fi fost participiul francez ăisirait, care, luat după ureche, a fost simţit ca aparţinînd conjugării întii (ca şi cînd ar fi fost scris *ăîstre). De aici a putut fi format rom. distrat şi, prin derivare regresivă, a distra. dosea, doască în EB, p. 91, am discutat originea acestui cuvînt şi am opinat pentru etimologia prin ucraineană. în CL, VIII, p. 294, E, Petrovici îşi arăta preferinţa pentru o origine maghiară (Tamâs nu a înregistrat cuvîntul). în LB, XXII, p. 493, Ion Moise şi A. Vraciu trimit la ser. dăslca şi discută eventuala evoluţie semantică, fără să pomenească de dificultăţile fonetice (la Gămulescu nu găsim cuvîntul). Ţinînd seamă de prezenţa termenului în diverse arii româneşti (la atestările notate în EB se mai adaugă BPh., VI, p. 219, din jud. Gorj, Lex. reg. I, p. 69, doască, de la Oradea, apoi Lex. reg. II, p. 83, doască, de la Ineu, şi ED, VI, p. 169, doasca genunehiului „rotulă", din Oltenia), putem să ne gîndim la o origine multiplă. Dar numai ucraineana şi maghiara pot fi luate în consideraţie, căci ser. dăslca nu putea deveni în mod normal în româneşte nici doscă, nici doască. După dicţionarele noastre (TDBG, DU, CADE, DLBM, Ciorănescu) vine din magh. aerele „trunchi". Singur TDBG pune înainte tc. direh „stîlp", iar Scriban face apel atît la v.bI. drekH, ceh. drik, slovac ărelc, cît şi la magh. derelc. Dar cuvîntul mnghiar, care se potriveşte cel mai bine ca înţeles, e de origine slavă (vezi Barezi, s.v.; Berneker cunoaşte familia dreku cu acelaşi înţeles ca în maghiară). Avînd în vedere că în maghiară 46 ETIMOLOGII ROMANEŞTI s-a introdus, în mod normal, o vocală epentetică, absentă în româneşte, ar fi de crezut că în română cuvîntul vine direct din slavă (cu toate paralelismele invocate de Tamâs în favoarea etimologiei maghiare). Cît priveşte vocala i, în loc dee, aceasta s-ar putea explica prin ucraineană, dar o formă ucr. ărih nu este atestată. Să mai adăugăm eă expresiile româneşti în dricul verii, în dricul;.nopţii au un corespondent exact în ungureşte-(a nyăr ăerelcăn). dubeală Cuvîntul e consemnat ia Scriban sub ăubălă „acţiunea de a dubi; substanţă puturoasă cu care se dubeşte; epitet ironic unui ţăran ori unui bou leneş: hăis, ăubălă!". îl mai găsim, sub forma ăubalâ, în Lex. reg. I, p. 8 (de la Oarei) : „vită mare, mereu nesătulă1', iar la p. 113 (de la Bădăuţi) : „zeamă în care se tăbăcesc pieile" şi „vită mare şi slabă" ; apoi în MCD, p. 170 (de la Deda), ăă-te-n dubeală „ia mai lasă-te, fugi încolo". Legătura între diversele sensuri a fost de mai înainte observată, dar cred că nu a fost explicai ă cum trebuie. La TDBG, s.v. dubeală, găsim observaţia că argăseala miroase urît, de aceea se zice leneşilor dubeală, la fel cu putoare, pttturos. La CADE, sub ăubală, citim „om leneş, femeie sau vită leneşă, putoare, puturos (după mirosul pieilor)". Foarte probabil procesul a foBt altul: s-a început cu o imprecaţie la adresa vitelor, oarecum ,,vedea-te-aş la dubeală", cam aşa cum talane înseamnă ,,lovi-te-ar talanul", de unde s-a ajuns la talan „cal păcătos". Pentru oameni, dubală s-a folosit prin analogie şi numai după ce s-a pierdut legătura de sens cu argăseala. dnpăei întîlnim două verbe care au această formă : unul înseamnă „a trage pumni" şi e folosit în Moldova (în afară de dicţionare, mai figurează în Lex. reg. I, p. 101, din Bădăuţi), ,:j celalalt este glosat prin „a coase cu găurele" (de asemenea ates- 1 tat în dicţionare; mai putem adăuga : ăupâci „a coase mărunt j cu mina, mai ales la cioareci, în felul cum se coase cu maşina*V U în MCD, p. 282, din Şieu-Măgheruş ; Lex. reg. I, p. 12, notează: J nu verbul, ci substantivul dupăcele (de la Sighet), glosat prin. j LEXIC 47 „punctele cusăturii liniare, cu aţă colorată, care dau impresia unei linii punctate"). Primul din cele două verbe, de la TDBG încoace (vezi DU, CADE),e explicat ca derivat de la dupae „lovitură cu pumnul"; acesta din urină c lăsat fără etimologie de TDBG, dar a fost explicat ca derivat de la ăup de DU şi Pascu, Suf., p. 191 (de fapt, primul autor care marchează că e vorba de o ■ onomatopee este acad. Iorgu Iordan, BPh., I, p. 147). CADE nu s-a mulţumit cu această etimologie şi propune ca punct de plecare un ser. dupae, care, dacă exişi ă, n-are cum să justifice /forma românească (va fi vrut să spună dupaftl); Gămulescu nu a acceptat această etimologie, pe drept cuvînt, deoarece e greu de admis un raport stiins intre nordul Moldovei şi Iugoslavia. Cit despre verbul care. Înseamnă „a coase", Drăgann, DB, :. Y, p. 304, socoteşte că trebuie comparat cu bg. dynua „gău-•>. resc", iar sensul „a lovi" ar veni dc la „a coase". Acad. lorsu : Iordan, loc. cit., resrnnge pe bună dreptate această ipoteză: „a coase" ar putea fi de la ,,a găuri", dar nu poate ajunge să se transforme în „a bate". Scriban crede, invers decît Drăgann, că de ia „a lovi" s-ar fi ajuns la „a coase", îndrăznesc să formulez altă explicaţie prin slavă, deşi . n-am găsit nicăieri atestat etimonul la care mă gindese : (ucr. % pol.?) do-pO'Hti, de la siii „a coase", cu două prefixe, lucru : curent în limbile slave; tocmai de aceea cred că e posibil ca derivatul să existe undeva, şi să nu fi fost trecut în dicţionare. Găsesc o formă asemănătoare în năcia „abroda, a coase în relief, pe o pînză de casă", pe care Maxim St. Mladenov (LB, XXII, p, 123) il apropie de bg. iiatuim „a coase" (vezi însă Andrei Avram, LB, XXII, p. 193, care trimite Ia ser. nacinjali „a împodobi", după ce Pasca, GL, se gindise la înţelesul primitiv de „a începe"). duşi în Tend. act., p. 86, am inserat cuvîntul duşi, pe care l-am explicat ca plural al lui ăuh, socotind că duhuri este o formă *>. mai nouă, refăcută. îfu mi-a trecut prin gînd că e nevoie de o argumentare în favoarea acestei idei, pînă de curînd, cînd am găsit la Udrescu a fi în duşii lui, a-şi veni în ăuşi} puse împreună -s cu a vorbi cu duşii ăc pc lume. Este clar totuşi că în expresia 48 ETIMOLOGII ROMANEŞTI din, urmă avem participiul lui a duce. Am căutat atunci în dicţionare şi am găsit în TDBG duşi buni, considerat ca participiul lui a duce; la CADE se trimite la v.sl. fi$yuut care e feminin şi înseamnă „răsuflare". DLBM îl explică prin lat. duşii (de ce la plural?) „spiriduş", de origine celtică. E greu: însă de crezut că un astfel de cuvînt ar fi ajuns pînă la noi. Lucrurile au fost văzute just, după părerea mea, mimai de DU; şi de Scriban. * Mi se pare indiscutabil că avem de-a face cu pluralul? de la duh, cu valoarea pe care o cunoaştem ; ceea ce ne interesează este forma de plural, dar masculinul mi se pare normal pentru numele unei fiinţe, fie ea şi supranaturală. Schimbarea lui A în ş nu are de ce să ne surprindă, cf. monarşt, plural de la monarh (DLB), şi multe altele. Eorma pe care o socotesc ulterioară, duhuri, s-a putut răspindi atunci cind duh a căpătat sensuri ca „miros", „temperament" etc. echipier în publicaţiile noastre sportive apare termenul echipier eu sensul de „membru al unei echipe sportive". DLBM îl explică prin fi'. 4quipier (la fel şi DN). în tinereţe citeam în mod curent publicaţiile sportive franceze şi nu l-am intîlnit niciodată. Dicţionarul Quillet nu 1-a inserat. Dicţionarul Bordas, cel mai recent, îl are, cu sensul de „membru al unei echipe". Convingerea mea este că a fost format în româneşte, prin derivare regresivă de la coechipier, care în adevăr e din franţuzeşte (nici acesta nu e în Quillet, ci numai în Bordas, dar l-am întîlnifc în presa din trecut). în româneşte, echipier a apărat mai întîi în rubrica sportivă a ziarului „Dimineaţa", unde în anii 20 au fost lansate multe expresii franceze, ca ratează de puţin, buturi etc, sau pseudofranceze. Desigur echipier, odată format, a fost util, pentru a nu se repeta prea des cuvîntul jucător. cfjumoii în limba mai veche se spunea igumen, în acord cu originalul neogrec 7)Yo6(iEvoţ. Mai tîrziu nu mai apare decît egumen. TDBG notează : „cu un e- surprinzător". Scriban se mulţu- $ meşte să noteze că forma neogreacă o continuă pe cea din greaca veche, iar DLBM spune : ,,din ngr. egmnenos" (acesta însă. ; lexic 49 pineînţeles, nu există). De o influenţă a pronunţării erasmice nu poate fi vorba, căci e- apare din secolul al XVII-lea, într-o vreme cînd nimeni nu pronunţa orasmic la noi. Soluţia mi se pare că este să vedem în egumen un caz de biperurbanism. în Tend. act, p. 38, n. 23, am citat cazul lui egrasic pentru igrasie (în mod curios, DA vede aici o „hiper-latinizare"); acesta ar putea fi eventual pus în paralelă eu ?economjiconom, unde forma cu i reprezintă pronunţarea neogreacă, iar cea cu e pronunţarea erasmică. Dar am citat în pasajul pomenit mai sus exemplul lui ilev pentru elev, care nu este grecesc, şi se pot găsi chiar cuvinte de origine greacă unde în neogreacă se pronunţă cu e : ipistat în Ioc de epistat. De aceea cred că închiderea lui e neaccentuat se datorează, cel puţin în unele exemple, unei tendinţe româneşti, prezente mai de mult, şi ca o reacţie la această tendinţă au putut apărea pronunţări ca egumen în loc de igumen. fabrică DA, citind limbile din care ar putea Yeni fabrică, adaugă la fr. fabrigue şil&b. fabrica, „poate" rus. $a6piiKa. Dicţionarele următoare (CADE, DLBM), iacind şi aici un pas înapoi, pornesc numai de la franceză, dar cel de-al doilea adaugă şi germ. Fabrik. Dar ce facem cu accentul? în Transilvania, unde există şifabri'că (exemrjlelaDrsu), serjoate vorbi de origine germană, dar în restul ţării nu, şi nici de origine franceză, decît dacă socotim că forma franceză a fost „latinizată". Lucrul acesta s-a petrecut, bineînţeles, cu unele cuvinte, dar e greu de văzut de ce s-ar fi întîmplat cu un termen care de la început a pătruns în limbajul general. Se pune problema de unde a venit prima dată noţiunea. După Drsu, prima atestare e într-o traducere din ruseşte (1785 ; rămasă însă în manuscris), iar a doua, din italieneşte (1795). Trebuie să observăm însă că pentru b% ■L-d, 2103 50 ETIMOLOGII ROMANEŞTI Primul dicţionar în care a pătruns acest cuvînt este DLBLC. DLBM îl explica prin/aptt£ plus sufixul -io. în primul rînd, nu e vorba de faptă, ci ă&fapt, în al doilea rind productivitatea lui -io în româneşte este încă discutabilă (vezi SLG, p. 395). Trebuie să pornim de la germ. faMisch, chiar dacă prezintă nuanţe uşor diferite de ale cuvîntului nostru. Amintesc de sclavie, folosit de Sextil Puşcariu, după modelul germanului' slclavisch. Dar observ că în rusă există 0aismu>iecKtiit şi, cum-faptic s-a raspîndit numai în ultimele decenii, cred că nu poate fi îndepărtată ideea că la crearea lui a contribuit şi modelul rus. larmue în Gl. reg., p. 32, citim : farmae „distanţa dintre vîrful degetului mare şi prima articulaţie, folosită ca unitate de mă- : sură" (de la Piatra-Î^eamţ). Este inserat şi în DA, cu etimo- •-; logia necunoscută, iar Scriban îl notează, fără nici o explicaţie, s sub palmac. Este evident că este o variantă a lui palmac < - : tc. parmak (influenţat de palma, cum spune Scriban), dar schimbarea lui p- în /- poate surprinde. în orice caz, e important să notăm că imediat după cuvîntul discutat, în Gl. reg,, urmează, din acelaşi judeţ, farm-aelic, variantă la parmaclîc, deci, chiar dacă nu avem explicaţia schimbării, etimologia este asigurată. fată O expresie care aparent nu ridică nici o problemă este fată-n casă. Se poate eventual vedea în ea o copie după fr. femmc ăe chambre. Totuşi casă nu este egal'cu chambre. Expresia a putut apărea numai la boierii care aveau numeroase slugi în curte (argaţi, grădinari etc, bucătari, căci .bucătăria era tot afară din casă). Prin opoziţie cu aceştia, femeia care făcea curat în camere a putut fi numită fatâ-n casă. Prin urmare TDBG a avut dreptate cînd a inserat expresia la casă, nu la fată. LHXÎC 5î fişăraie Cuvîntul apare la TTdrescu, în expresia a se fine fişăraie „a umbla forfota, a se ţine în şir unul după altul; a se fofila (eschivîndu-se de la treabă)" ; în Lex. reg. I, p. 80 (din Bîmnicu-Yîlcea), fîrşeraîe „lucruri mărunte scoase din uz" ; se mai adaugă fuser „chiulangiu", din Lex. reg. II (Banat), apoi afuşări „a face un lucru pe fugă, fără temei" (MCD, p. 173, din Deda, şi p. 210, din Someş-Girruslău). Punctul de plecare trebuie căutat în germană, unde găsim pe de o parte schelei „fîţiială", fasehem „a zăpăci", pe de altă parte Pfusclierei „lucru de rnîntnială", Pfuscher „trişor". Se pare că cele două grupuri de cuvinte au fost contopite într-unui' singur. Hţc, fiţărale Pile este înregistrat în DLBM, în expresia familiară afaeefiie „a face mofturi, a se sclifosi" ;fiţăraie apare la TJdrescu, cu sensul de „fasoane, nazuri, mofturi, toane, capricii". Ambele au fost foarte mult folosite, în deceniile trecute, în limbajul familiar bucureştean. Acad. Iorgu Iordan le-a studiat în BPh., YII—YIII, p. 258—260, unde a dat un mare număr de exemple din texte, mai ales pentru cel de-al doilea, şi le-a explicat: fiţă ar fi la origine numele unui peşte (cu acest sens cuvîntul apare numai sub forma fiţă), derivat regresiv de la a fîţ-îi, iar fiţăraie ar fi derivat de la fiţă. Se mai adaugă acum derivatul fîtos „mofturos" (Lex. reg. I, p. 116, din Bucovina), care pare că ar sprijini explicaţia dată. Totuşi vocalismul creează dificultăţi. După părerea mea, la bază este germ. Fitse „fleac" şi, de asemenea, diminutivul acestuia, Pitzlcin. în argoul bucureştean, la începutul secolului, erau urnite cuvinte de origine germană, introduse eventual de evrei. nabinet, galmolctă ele. Am explicat cîndva ca împrumutate din polonă unele dintre cuvintele româneşti care prezintă o variantă cu g- în loc de e-, avînd în vedere că pronunţarea polonă este cu g-. Y. Ki-parsky (Vber etymologische Wo'rierbiicher, în Neaphilologische Mitteilungcn, LX, 1959, p. 224) citează pol. gabinet, gorset, giemza (cf. ceh. Jcamzik), pe care le explică prin „unsichere 52 ETEVIOIiO G-H ROMANEŞTI LEKIC 53 Artikulation der gebenden Sprache" şi adaugă că numai în letonă sînt multe exemple de cuvinte indigene cu acest tratament, (Kîparsky le explică prin „ostseefinnischer Substrat"). Mă gîndesc acum că în româneşte 8ituaţia e mai complicată decît mi se păruse. .. în primul rînd există cuvinte de origine latină care prezintă un fir- în loc de e-, insuficient explicate pînă acum : gaură < *cauula, găun < *cauo, gratie < Gratis. Iată şi exemple de origine turcă (toate datele care urmează provin din DA): gavanos < Jcavanos, gavaz (şi eavas) < Jcavas, ghebă < hebe, gherghir < Mrgir, gMabur ca variantă la chiabur, eurban, gurban < kurban. Din neogreacă : chindisi, gliinăisi < xsvtw. Din slavă : gîlbaş etc, faţă de rus. KOJioaca (sau poate din maghiară?), goropiştniţă pentru coropişniţă, grainic pentru crainic (contaminare cu grai^.), grilă pentru crilă, gujniţă pentru cuşniţă. Din maghiară : gocica pentru cocica. Trec cu vederea cuvintele cu origine multiplă : garafă şi carafă (gr. yapâ^, fr. carafe), chitară şi ghitară (it. chitarra din gr. xt.6dcpa, fr. guiiare), căci modificarea fonetică, în aceste cazuri, nu priveşte limba română. De asemenea nu discut exemplele care prezintă variante create în româneşte (explicaţii se pot găsi, bineînţeles): chiorăi şi gliiorăi (la bază e o onomatopee, deci există libertate de mişcare, de vreme ce imitaţia sunetelor din natură e aproximativă), cobaie şi gobaie (etimologie necunoscută). Sînt şi cazuri de c- în loc de g-: euşbă şi gujbă < ser. gu£ba sau magh. guzsba (?; nu a fost acceptat nici de Gămi: îescu, nici de Tamâs), crumpenă din germ. Grundbime, ca să nu mai vorbesc de cangrenă (pentru care vezi aici mai su^. p. 33). Bămîn numeroase exemple de cuvinte relativ recente, venite din germană prin intermediar maghiar sau polon sau chiar direct din germană. Aici nu mai avem dificultăţi de explicare a schimbării lui c- în g-, avînd în vedere pronunţarea germană a oclusivelor : gabinet şi cabinet (it. gabinetto ?), gabrioletă şi cabrioletă, gazin şi cazino, garniz < germ. Kamies (ăl. reg., p. 35), gMstinâ şi castană (evident, prin magh. gesztenye), gorset şi corset (în copilărie am auzit la Bucureşti pronunţarea cu g-), goiofreanţ şi cotofleanţ < germ. Kartoffelpflanze, greiţar şi creiţar mn [haramnic e atestat la CADE şi Scriban) : la urat se pocneşte cu biciul. holodronţ Y. Em. Galan, iu Bărăganul, II, p. 291, p. 296 şi 302, foloseşte acest cuvînt, neatestat în dicţionare. L-am auzit adesea, în copilărie, în Moldova, cu înţelesul de „golan, coate goale". Originea lui este ucr. soAodpaifeifu, cu acelaşi înţeles. DA cunoaşte o variantă holoăragă „om înalt" (rom. golan are şi acest înţeles, cf. „Eomania", LIII, 1927, p. 384), atestată de A. Tonîiac. Aceasta provine de asemenea din ucraineană, probabil însă prin intermediul ţăranilor din nordul ţării: ucr. - sojiodpaouii, cu acelaşi înţeles ca zojiodpauei\u. Sînt compuse cu sojiuil „gol" şi derivate de la verbul dpamu „a rupe în bucăţi" : dpa6 „coate goale", dpauuii „rupt". honioş Cuvîntul, care înseamnă „murdar", e atestat în MCD, p. 74 (din Yîlcele), fără etimologie, alături de honioşi „a se murdări" şi honioşag, acesta din urmă explicat prin magh. iiianyagsâg „neglijenţă, nepăsare"; honioş apare şi în Lex. reg. I, p. 20 (Şomcuta-Mare) şi mi-a fost semnalat de o ascultătoare de radio de la Gherla. Tamâs socoteşte că honioş vine de la magh. hanyag, iar consoana finală s-ar' datora influenţei unui plural *honioji de la singularul neatestat Vioniog. Mi se pare mai probabil că a fost ^împrumutat numai derivatul honioşag, care se explică nesilit :din magh. hanyagsâg, iar honioş e un derivat regresiv de la -acesta. 56 ETIMOLOGII BOMÂNEŞTI LEXIC 57 Ialomiţa în EB, p. 103, am presupus ca etimon pentru numele propriu Ialomiţa o formă slavă *jalovinica, neatestată. O găsesc acum în mai multe doeirmente : de două ori la Lucia Djamo-Diaconiţă, Limba documentelor slavo-române emise în Ţara Românească în sec. XIV—XV ;;la,pi 231, a» oycmTa Maobhhi^k (document din 1421), şi la p. 238, & ycmU 6 „dispar"> „măîndepărtez"> „plec"> „merg". Şi această filieră pare foarte complicată şi, ce e mai curios, este că toate dialectele româneşti ar fi trebuit să o parcurgă. Eămîne însă alăturarea formei albaneze, care într-adevăr trebuie să fie înrudită cu cea română. C. Daicoviciu, DB, "V, p. 477—478, reproduce o inscripţie latină unde apare fraza immargebam in guartum ăeămumgue annum, care ar însemna „mergeam pe anul al 14-lea". Desigur, este o ipoteză, dar, chiar dacă o acceptăm, immergebam ar putea însemna „mă scufundam", adică „intram", şi nu e nevoie să fi ajuns la înţelesul de ,,a merge". Aş zice că acest immargebam e un derivat de la margo „margine", dar se iveşte o mare dificultate în faptul că e verb de conjugarea a treia, care de mult nu mai era productivă. Puşcariu, Locul limbii române între limbile romanice, Bucureşti, 1920, p. 35, explică schimbarea de înţeles, de la latină la română, prin întoarcerea românilor de la munte la cîmpie. Meyer-Lubke, BEW, ed. a 3-a, arată că aceasta nu se potriveşte-pentru albaneză. Giuglea, DB, I, p. 486, atrage atenţia, cu dreptate, asupra faptului că mergo are c scurt, care ar fi trebuit să se diftongheze. Un singur lucru rămîne cert: fiind verb de conjugarea a IlI-a, merge nu poate să vină din altă limbă decît din latină. Pînă astăzi, pe cît ştiu, nimeni nu a atras atenţia asupra asemănării între rom. merge şi fi1, marcher. Acesta din urmă a fost şi el explicat m diverse* chipuri. O ipoteză multă vreme acceptată a fost cea pe care o găsim în ultimul rînd la Gamill-scheg, EW : lat. marcare, derivat de la marcus „ciocan" ; sensul primitiv ar fi fost „a marca o cadenţă". Altă ipoteză, emisă de M. Gundermann (ZdW, VIII, p. 120) şi admisă de BEW, 5357, porneşte de la un germanic marhan, care ar fi atestat ca termen de comandă militară în latineşte. E. Holthausen, ZrPh., XXXIX, p. 494, socoteşte că marhan e neatestat şi foarte îndoielnic. De fapt, Ammianus Marcellinus, XIX, 11, 10, la care se trimite, spune numai că marha este strigătul de război al limiganţilor sarmaţi : cum remarcă M. Brlich, ZrPh., XXXIX, p. 204, nimic nu dovedeşte că e un cuvînt germanic, ;nici că avea înţelesul de „a merge". Pe de altă parte, germ. 7tnu devine ch în franţuzeşte. Dauzat-Dubois-Mitterand recurg la alt etimon germanic': mârlcon „a marca", „a imprima pasul". Mi se pare că a merge şi fr. marcher sînt prea aproape unul de altul ca să ne putem permite să neglijăm asemănarea, îf-avem decît să punem alături perechea {în)Jige şi fr. ficher. Dacă ne hotărîm să reconstruim un lat. *mergo, acesta ar 62 ETJMOIJOGm: EOMANEŞTI putea fi comparat cu skr. mărgah „drum1'. Acest verb latinesc ar fi avut o întrebuinţare mai ales în graiuri rustice şi s-ar fi păstrat în ariile laterale ale latinei. meserie De origine necunoscută după DU; la TDBG citim „pare a avea la bază pe meserere, căruia i s-a substituit sensul it. mestiere, fr. metier" (meserere' înseamnă „îndurare", dar se găseşte şi cu înţelesul de „funcţie") :; slujbele le dădea domnitorul, care miluia pe dregător. Această explicaţie şi-o însuşeşte CADE, fără să adauge nimic, şi, de asemenea, DLB. Scriban si, după el, DLBM consideră pe meserie ca derivat de la mese'r „sărac", fără nici un comentariu. Cred că aceasta este explicaţia justă, dar are nevoie de unele lămuriri. M. Secbe, în LB-, XI, p. 70 — 71, o respinge, cu argumentul că, „cel puţin în orînduirea feudală, situaţia socială a meseriaşului era în orice caz mai bună decît a membrilor altor pături şi clase sociale", revenind la legătura cu meserere. Cred că meserie a fost la început situaţia omului sărac, obligat să-şi găsească o profesiune din care să trăiască, în opo-ziţie_ cu bogătaşul, care nu avea nevoie de aşa ceva. Alta este ambianţa semantică a lui meşteşug : acesta a'apărut la începuturile capitalismului, cînd a fi meşter începe să fie ceva privit cu admiraţie. întreaga diferenţă între feudalism şi capitalism este concentrată în opoziţia dintre aceste două cuvinte. mmea în BELL, XIV, p. 13, Bric P. Harnp discută etimologia lui mînea şi este de acord că la bază e lat. mânere. Dar, consta--, tind că sensul de „a rămâne într-o anumită stare" c învechit, iar sensul de „a se opri, a poposi" se explică lesne prin cel de „a petrece noaptea", care este dominant în toate perioadele limbii, socoteşte că la un moment dat mânere a fost luat drept derivat de la mane „inîine", de aceea propune o etimologie dublă: de la mânere şi do la mane. Evident, este posibilă o apropiere a lui mînea de mîine, de vreme ce prin mînea se înţelege „a rămîne peste noapte", decipînă dimineaţa. Dar această apropiere, după ghidul autorului, ar fi trebuit să aibă loc într-o fază a limbii cînd mane ii; lexic G3 'i ^.-însemna încă „dimineaţă", nu „mîine", iar sensurile socotite :h* vechi se găsesc, totuşi intr-o vreme cînd nu mai apare nici o muia a sensului „dimineaţă". în al doilea rînd, a mrnca are o flexiune arhaică, perfectul fiind masei, iar participiul mas, ceea ce îl depărtează categoric m de mane. Dar mai important ini se pare altceva: dacă ar fi >;;v fost înţeles ca derivat de la mane, verbul ar fi trebuit să fie -de conjugarea I sau de a TV-a, deoarece de multă vreme nu se mai formau verbe de conjugarea a Il-a, cea mai categoric neproductivă. Adevărul este că nu c cituşi de puţin un caz izolat de rîfe părăsire a unora dintre sensurile unui cuvînt (mai curînd, in cazul de faţă, am vorbi de „nuanţe"). ■: w mlădia, mlădios Cuvinte explicate simplu îu dicţionare: în ml adia de Ia : sî. M,\ăfi,-h, iar mlădios de la în mlădia (TDBG); mlădia, v, mladă, ■ m. iar acesta de la sl. mladi (1) (DU); ambele do la sl. măxh. (CADE); mlădia de la mlădiţă, iar mlădios de la mlădia (Scriban); mlădia şi mlădia, de la mladă, iar mlădios din mlădiu (DLBM); mlădia de la mlădiu, mlădios de la mlădia, iar mlădiu de la mladă (DLB). Dar nu no spune nimeni de unde apare i. în româneşte nu există un sufix -ia. Atît de la mladă, cit şi de la v. sl.' mdxh. am fi aşteptat în româneşte un verb *mlădi ; .. (deşi nu e uşor de admis că s-a format un derivat verbal de la : un adjectiv 'pe care nu-1 avem). Explicarea lui mlădios prin mlădiu are şi ea un cusur: că -os formează adjective de la substantive şi verbe, nu de la adjective (în ce priveşte excepţiile, vezi mai sus, p. 63). în bulgăreşte, adjectivul MMid are şi o formă substanfi->. vată, MJiadunm. Dacă aceasta a fost împrumutată în româneşte sub forma mlădiu, a putut sta la baza adjectivului mlădios şi a verbului mlădia, iar mai tîrziu mlădiu a putut ajunge să fie întrebuinţat cl însuşi ca adjectiv. mobilă , Dicţionarele noastre mai vechi nu se interesează de etimologia acestui cuvînt. DLBM, conform obiceiului, trimite j 'pur şi simplu la fi", meuble, adăugind însă in paranteză şi pe it. 64 ETEMOiUOESBt ROMANEŞTI ■mobile. Nu se interesează nici de diferenţa de terminaţie, nici de cea de gen (în ambele limbi romanice la care sîntem trimişi, genul este masculin). Scriban, mai scurt, zice: „după fr.". fu DLB citim: „dinfr. meuble, it. mobilia, germ. Mobel", ceea ce nu rezolvă nimic. în mod surprinzător, CADE nu se referă la franceză, ci deduce pe mobilă din adjectivul românesc mobU, fără nici un cuvînt de explicaţie asupra diferenţei de accent. Putem însă crede că româna a refăcut pe cont propriu procesul semantic care a dus în alte limbi.de la „mobil" la „mobilă"! Desigur ai- fi o coincidenţă cel puţin bizară. în ruseşte substantivul e feminin, dar forma lui e Me6e.ib, în bulgăreşte e ele asemenea feminin, dar forma e .we6eji, Ne mai rămâne numai soluţia neogreacă: din masculinul italian a ieşit n. gr. neutru jxo[J.t:lAo, folosit însă mai mult la pdura.1, ^ofi/rc^oc. De aici în româneşte a putut veni atît pluralul mobile, cît şi, eventual, singularul mobilă, care în momentul de faţă cîştigă teren asupra, pluralului, murătoare, mura lori M-am ocupat pentru ultima oară de murători în EB, p. 119—120, unde am socotit că am găsit originea exactă a formaţiei, şi anume am identificat sufixul -toare, nu -Uiră, cum înţelesesem mai înainte. (I. D. lonescu, în BPh., VI, p. 328,. văzuse aici un proces fonetic : u accentuat schimbat în o.) Constat acum că nici acolo n-am nimerit adevărata exxdieaţie. Trebuie să avem în vedere că sufixul -toare nu este nicăieri echivalent cu '-tură, acesta formînd derivate care arată rezultatul acţiunii sau, în cel mai bun caz, acţiunea însăşi. Din propria mea experienţă şi din diversele surse care mi-au stat la dispoziţie, am cunoscut numai pluralul murători, fără forme articulate, fără adjectiv acordat, ca să-mi pot da seama dacă e masculin sau feminin. Borma de singular am cunoscut-o dintr-o singură atestare (MCD, p. 81, din Vîlcele), cu sensul de „apă sărată". Am ajuns la altă concepţie asupra felului cum trebuie analizat murători cînd l-am întîlnit în lucrarea de licenţă a studentei Badea Anicuţa de la Facultatea de filologie din Bucureşti: expresia pepeni murători, cu sensul de „castraveţi", semnalată din Maramureş. Pentru singrdar, constat acum că mai există şi alte atestări: la CADE, murătoare din Mara- m- lexic 65 rnureş) ,,apă sărată, saramură" (Ia care Candrea adaugă : pl. Oîten. Trans. „legume conservate în saramură, murături"); îTeaha, p. 243 : morâtoare „apă sărată, oţetită, care Be pune pe varză de se murează". DLB prezintă ca prim sens „apă sărată naturală", al doilea „saramaură", al treilea „zeamă de murături", unde apare şi nuanţa „murătură", iar ca etimologie se dă mura -f- suf. -ătoare. % Cred că avem de-a face in realitate cu două cuvinte dife-irite: unul e murători, la origine adjectiv, format cu sufixul de nume de agent -tor cu valoare pasivă, ca în vînzâtor „de :vînzare", mulgătoare „de muls" etc. (vezi N. aVag., p. 108); rcelălalt, murătoare, cu sensul de „murătură", ar urma săfie femininul adjectivului, acordat cu un substantiv feminin subînţeles, dai* ar putea fi, de asemenea, un nou feminin singular, extras din masculinul plural, mai mult întrebuinţat, murători. »De fapt, observăm că singularul murătoare înseamnă numai „apa în care se murează", dacă nu chiar „apa care murează", deci aici avem într-adevăr sufixul -toare, cu valoarea lui obiş-miită, activă. în orice caz, sensul de „apă sărată naturală" -nu poate fi decît secundar şi figurat. ncni-itean în EB, p. 120, în lipsa unei atestări a sl. *HuapumxHiiMir am explicat pe negritean „negru" ca format în româneşte. în :DLB se trimite la rus. nezpummm. Ar mai rămîne de lămurit diferenţa de gen. Adevărul este însă că în rusă există şi diminutivul neepumenoK şi adjectivul uespum.wcKiul, ceea ce mă rface să cred că, dacă nu în rusă, cel puţin în slavonă va fi existat şi *neBpum.iHttm, care stă la baza formei româneşti. ncvăstuiea Animalul numit astfel poartă în diverse limbi nume deri-işate de la „femeie" (it. âonnola, gr. vu^-raa, magh. holgy etc), »deci legătura cu nevastă este indiscutabilă. Dar formaţia mai zicere precizări. TDBG şi DLB socotesc că este un diminutiv format în româneşte de la nevastă; DU trimite la v. sl. Hea-k-cruîd, dar acesta ar fi putut servi numai de model; mai bine inspirat, Scriban trimite la bg. ueeecmy.im (transcrie însă greşit: nmiestullca) şi este urmat de Ciorănescu. Eorma bulgară sea- 66 ETIMOLOGII ROMANEŞTI LEXIC 67 mănă mult mai bine cu cea românească. Dar de ce să admitem originea slavă şi nu formarea în româneşte? Pentru că la noi nevastă înseamnă numai „soţie", cel mult „femeie măritată", precizare de care numele animahdui nu avea deloc nevoie, pe cînd în limbile slave se poate porni de la sensul de „femeie? tînără". Să-mi fie îngăduit să vorbesc aici şi de echivalentul latin. mustela, rămas fără explicaţie în dicţionarele etimologice. Mi se pare neîndoios că e derivat diminutiv de la adjectivul mnstus „tlnăr", de unde avem pe must. oaia La Udrescu găsim oafă „femeie îngălată, mototoală; blontoroagă, lălîie, moafă" (a fost omis în DLR). Este, după toate probabilităţile, scurtat din eartoafă, frecvent folosit îd limbajul familiar bucureştean în deceniile trecute pentru „bucătăreasă". Ca interpelare se auzea adesea eartoafă nenorocită! Este o aluzie la faptul că bucătăresele erau căutate ca metrese r (în special de sergenţii de stradă), pentru că ofereau de mîncare din materialul stăpînului. Se poate compara, pentru sens,; pîrjoală „servitoare" (O. Armeanu, BPh., IV, p. 136), cMftio&x (id., ib., p. 134; vezi şi Valentin Gr. Chelaru, BPh., XV, p. 113; Iorgu Iordan, BPh., IV, p. 160). S-ar părea că moafă, dat de Udrescu ca definiţie pentru oafă şi inserat şi la locul său alfabetic cu definiţia , ,femeie moale,1 apatică; mototoală, tălîmbă, bleontoroagă, bleaga" ar fi alt cuvînt, moaflă (inserat în DLB), de origine maghiară. u di colon Nu numai DU, CADE, DLBM, ci şi DLB explica pe odicolon prin fr. eau de cologne. Totuşi Scriban făcuse referirea;; justă la rus. odcKOJion. orj aţele A umbla de-a orjatele „a umbla cu nepăsare, fără grijă" (din Măţău-Cîmpulung) e dat în DLB fără etimologie. Vezi totuşi hărjeate, hărjate „tăbliţe de joc", explicat în DA prifl- magh. liăzsârd „hazard" (hâzsârt la Tamâs). Diferenţele fonetice nu sînt greu de eliminat, iar în ce priveşte înţelesul lucrurile sînt încă şi mai simple. oxo în SCL, VII, p. 273, am discutat originea lui oxo, dar n-am putut da o referinţă pentru atestarea lui. în EB, p. 121, am reprodus locul unde am găsit cuvîntul, cu traducerea „taci". Găsesc acum în Jean Bart, Muropolis, 1933, cuvîntul atestat în două pasaje, iar înţelesul pare să nu fie „taci", ci „gata" : „Gălăgia izbucni din nou. — Oxo ! oxo !... afară cu el. Ie-a făcut patria de rîs" (p. 216). r „—Afară! afară! Oxo! oxo! ho! la ocnă!" (p. 226). Dacă acesta este înţelesul adevărat, etimologia pe care am propus-o se potriveşte şi mai bine. pandişpau ; Explicat de DU prin tc. pandespan, de TDBG prin it. pan di Bpagna, de DLBM prin tc. pandispanya; Scriban in-troduce variantele pantişpan, pandespan şi porneşte tot de la -citarea. Ciorănescu trimite şi la forma neogreacă -avxearavi, iar DLB se opreşte numai la aceasta. Eorma nanduumau este cunoscută şi în bulgară (PCBKE trimite pentru aceasta la franceză !). Eorma cu ş, singura curentă în româneşte, se explică -desigur ca hipercorectă, ceea ce înseamnă că trebuie să pornim :^;de la un intermediar grecesc, avînd în vedere că greaca răs-pindită la noi reda pe ş prin s. pa [Ui tjiu în SCL, VII, p. 274, ocupîndu-mă de istoria lui potlogar, mwo. arătat că, după părerea mea, sensul primitiv nu a fost „cel care pune petece la încălţăminte" ; cu această ocazie am vorbit, prin asociaţie de idei, de papugiu, explicat de unii ca por-" rdud de la sensul de „cizmar", iar de TDBG ca „cel care păzeşte papucii în vestiar". Scriban crede că s-a pornit de la obiceiul „de a bea la chefuri din fesurile sau din papucii 68 ETiMODoran: romaneşti LEXIC 69 picior La Udrescu, s. v. picior, găsim expresia nu stă lumea-ntr-un picior, cu exemplul: Ei şi ce; ăe nu ni-o lua, nu stă lumea-ntr-un picior. Bămîne de văzut dacă mi e o greşeală de înregistrare sau de tipar, căci altminteri e clar că a fost transformată formula nu stă lumea-ntr-un fecior, folosită într-un cîntec popular. S-a pronunţat desigur ficior, iar verbul a sta a atras ideea de picior. Toate dicţionarele noastre (inclusiv DLBM) îl explică prin lat. *piîla, socotit în general ca sincopat din pilula. Sumai Ciorănescu scrie cuvîntul fără asterisc, pentru că e atestat în Du Cange. Evident însă că prezenţa în latinitatea evului mediu nu are cum să ne ajute pe noi. Am arătat în Les consonnes g&minees en latin Paris, 1929, p. 196, că pilla e atestat în antichitate, iar la p. 51, că această formă nu provine din pilula, ci este o variantă expresivă a lui pila. poghibală între dicţionare nu sînt divergenţe prea mari cu privire la etimologia acestui cuvînt. După DU, care declară originea necunoscută, TDBG trimite la bg. noauâejtb „pierzare", ser. pogibej, pogibeo „primejdie", CADE la ucr. nozuSejih „prăpăd", = Scriban la rus. nosu6aji-o, participiul lui noauâamb, dar şi Ia rus., ucr. nosu6ejib, hg.nosudeji „moarte, ruină", iar DLBM la ucr. noeyâejih, rus. noeuâejib, Ciorănescu la rusă, bulgară, sîrbă (a scăpat dicţionarelor mai noi nota mea din BL, III, p. 35 —37, în care combăteam aceste explicaţii). în primul rînd, înţeleBul damelor", ceea cerni se pare încă mai puţin în acord cu sensul actual. Axa presupus in articolul citat ca papugiu a fost cel care umbla în papuci, într-o vreme cînd oamenii bine situaţi purtau cizme sau cel puţin ghete. Văd acum şi altă posibilitate : în BPh., X, p. 9, M. L. Wag-ner publică note de argou turcesc şi inserează şi pe panduflaa „hoţ de buzunar", înţeles la origine ca „om care umblă în papuci, ca să nu i se audă paşii". Este posibil ca papugiu, în româneşte, să fi pornit de la aceeaşi idee. a_pjisa_ în EB, p. 124—126, am discutat originea şi sensurile verbului a păsa. La cele spuse acolo trebuie adăugat că a păsa ajunge să însemne şi „a fi greu", „a fi împovărat" :pSsă-i capul ăe parale, Urechiuşi de cerceluşi Şi gîtul de mărgeluşi (Teodo-rescu, PP, p. 54). pică, pichirîsi Conform sistemului, pică „necaz" e explicat prin fr. pigue: DU, CADE, la care de astă dată se alătură şi TDBG şi Scriban. Dar în franţuzeşte pigue înseamnă „ceartă superficială" şi este puţin folosit, iar în româneşte are şi valoarea de „ură" şi nu face impresia unui element prea recent (vezi expresiile ca a purta pică, a avea pică etc). Ciorănescu porneşte tot de la fr. pigue, dar admite un intermediar grecesc, Tifota. într-adevăr, în greceşte există acest cuvînt (e de origine italiană: pieca), cu acelaşi înţeles ca în româneşte, deci de aici vine pică la noi. Cu această ocazie să-mi fie îngăduit să mă refer şi la verbul a se pichirîsi „a se simţi jignit", pe care în BL, IT, p. 108, l-am explicat prin gr. mxpfeo ţJa amărî", destul de diferit ca senB. Punctul de plecare just: gr. Trtxapw (din it. piecare), aor.: E7«xccpitTa, este dat de DLB (deşi, îu mod curios, pentru picaj-din aceeaşi familie, acelaşi dicţionar porneşte de la germ** Fiicei}. Eorma aşteptată în româneşte este picarisi, care, dealtfel, este atestată; pichirîsi se explică, desigur, prin asi-, milare. în orice caz, această ipoteză mi se pare mai verosimilă, decît cea propusă de Scriban: fr. piguer cu sufixul -irisi. nu se potriveşte prea bine, căci poghibală înseamnă „puşlama" (vezi şi Lew. reg. II, p. 121 „om (sau animal) foarte slab"), dar găsim în CV, 1950, nr. 4, p. 44 (din comuna Ţepu), poghibală cu înţelesul de „rămăşiţă de la snopii de cereale fără spic", prin urmare înţelesul primitiv de „pagubă" pare asigurat. Mai serioase sînt dificultăţile formale. Accentul în cuvintele slave este pe i; chiar dacă admitem o deplasare pe silaba următoare, încă nu se justifică schimbarea Iui eîn a; participiul rusesc noeaâaji'b, dacă a existat (pârtiei- 70 ETIMOLOG-m ROMANEŞTI LEXIC 71 pini actual e noeuo), diferă ca sena; forma ucraineană, cea mai indicată din punctul de vedere geografic (în româneşte cuvîntul e cunoscut din Moldova), se pronunţă cu h, nu cu g. în realitate/.-^ limbile slave nu apare nicăieri derivatul de care avem nevoie (totuşi Semcinski, p. 96, admite originea ucraineană). 5 r; S-ar putea crede că avem aici o formaţie românească cu Bufixul -eraZct, pronunţat regional -alâ; această ipoteză are puţine şanse de a fi acceptată, în primul rînd pentru că nu există un verb *pogMbi (să presupunem că acest verb a existat, şi a fost eliminat de concurenţa lui păgubi, sau să vedem în poghibălâ un derivat de la păgubi, influenţat de sl. noauâamb ?); în al doilea rînd pentru că ne-am aştepta ca măcar cu totul accidental să apară undeva şi o formă cu -eală. Absenţa totală a acesteia mă face să cred că am avut dreptate cînd am susţinut (SCL, VII, p. 272) că la baza sufixului nostru este slavul -adio. Puteni oare presupune că a existat un sl. *pogibaălo, păstrat numai în româneşte? pomană Toate dicţionarele noastre explică substantivul pomană ca provenind din v. sl. noAvfcHTi. Dar cum se justifică schimbarea terminaţiei şi, implicit, a genului? Mi se pare neîndoielnic că pomană este un derivat postverbal format în româneşte de la pomeni (de fapt această explicaţie a fost indicată de G. Mi-hăilă, p. 146), aşa cum avem sute de exemple: cătrană din cătrăni, dojana de la dojeni, goană de la goni, Mrjoană de la Mrjoni, pripoană de, la priponi, zvoană de la zvoni, pentru a nu cita decît exemple provenite de la verbe în -ni. Ipoteza propusă găseşte o confirmare în faptul că pomană a fost împrumutat din română în sîrbă, btdgară şi ucraineană. prăjina Cuvîntul e explicat prinv. sl. np^îKHHd „Stânge" de Bihan, WJb., V, p. 328, explicaţie admisă de TDBG, care adaugă şa ceh. pru&ina „arc", apoi de Puşcariu, DB, I, 241, de CADE, de Ciorănescu (care dă şi varianta bulgară mpotcuna). DD tri- < mite la bg. prăjina, iar Scriban la v. si. nps>KHna „prăjină", ceh. pruSina, magh. porong. Dar de ce să recurgem la cehă, cînd forma npyDicima e bine atestată în rusă şi în ucraineană? Humai că nu este clar cum pruS- a putut da în româneşte prăj-, iar bulgara nu pare să cunoască o formă cu ă, dicţionarele bulgare nu inserează decît forma npyotcima „arc". Miklosich cunoaşte cuvîntul np^îHHa „novella tritici grana", unde presupune că ar trebui citit npdHîeHTvi. Cuvintele slave au la bază sensul „elastic", pe care îl găsim în rus. ynpyeuu, ser. pruziv. Eorma lor de bază trebuie să fi fost *prog-, pentru care vezi Walde-Pokorny, II, p. 675. în acest caz, bg. npyoicuna trebuie să fie împrumutat din rusă sau din sîrbă, iar forma autentică bulgară a trebuit să fie npyoicuna. Prezenţa acestei forme în româneşte, unde nu se poate explica decît prin bulgară, constituie o dovadă că bulgara a avut-o într-adevăr. De la înţelesul de „obiect elastic" se poate trece uşor la cel de „arc" pe de o parte, la cel de „prăjină" pe de altă parte. jireiă^ Formă .scurtată pentru preferam, numele unui joc de cărţi. TDEG şi, după el, CADE, o explică prin bulgară, unde apare aceeaşi formă. PCEKE inserează cuvîntul npafm, fără nici o explicaţie etimologică, ceea ce pare a denota că îl consideră format în bulgăreşte. Dar în general noi n-am luat jocurile de cărţi de la buigari; avînd în vedere că 7cpe au avut grijă să arate că pentru un derivat de felul lui calamitosus, de la calamitas, nu e nevoie să presupunem un intermediar *cala-mitatosus). Un ultim amămint: sensul de „putere" nu a apărut in latina vulgară, ci e cel primitiv al cuvîntului ttirtus. sărbuşeâ Este numele unui fel de ciorbă subţire, obişnuită în Moldova (TDEG, CADE; Lex. reg. I, p. 117, din Bucovina; la G.Istrate, BPh.,IV,p. 75,variantasolbuşcă,dinNepos). TDEG şi CADE nu dau nici o etimologie, DU crede că e vorba de ciorbă sîrbească (în nordul ţării ?), iar Scriban porneşte de la sarbâd. Semcinski propune să se compare ucr. cbopGamu ,,a sorbi". în cartea lui Zakrutkin, Staniţa plutitoare, Ed. Tiner. (f.d.), p. 101f găsesc cuvîntul şarbă „numele căzăcescal ciorbei de peşte" ; nu l-am putut identifica nici în dicţionarele ruseşti, nici în cele ucrainene, totuşi cred ca ar trebui avut în vedere la stabilirea originii lui sărbuşcâ. serîrifjhiţă Din copilărie îmi e foarte cunoscută forma rustică, folo~ sită în Moldova, scrîngMfâ (cu accentul pe î) pentru scrumbie. TDBG inserează pe de o parte forma scrîmbie, pe de alta scrîmbi'ţă (pe care n-am auzit-o niciodată pronunţată). Cred că pentru explicarea acestor forme trebuie să pornim de la o apropiere cu numele de peşti rî'biţă, rî'bghiţă rî'mghiţâj pentru; care vezi Eelicia Şerban, OL, XV, p. 290—291. ser o urnim Cuvîntul apare Ia Creangă: scroambe „cizme vechi, grosolane". TDBG adaugă, fără referinţe, formele scrabă, scroabă. Astăzi mai putem alătura pe sorab „bocanc rău",-iea;. reg. I, p. 108 (de la Rădăuţi); fiind inserat între cuvintele care încep ; cu ş, trebuie să credem că a fost greşit tipărit în loc de şcrab; mai curios e că e masculin. DU explică pe scroambă prin scrom-băi „a bătători", iar Bogrea, DE, IV, p. 489, şi CADE, prin . rtcr. luupao „gheată uzată, scîleiată" (cf. tUKpao(a) la Semcinski). S-ar părea că prin aceasta discuţia e încheiată, dar Scriban, care admite pentru masculinul scrab etimologia ucraineană, iar pe scroambă îl consideră variantă a lui scrab, trimite şi la scarp, scarpă, şcarp, care ar veni din it. scarpa, printr-un intermediar neogrec. în BL, HI, p. 47, am explicat pe scrabă din scroambă (este însă evident că şi contrariul e posibil), pe care l-am pus în legătură cu scrobi. Mi se pare acum foarte probabil că trebuie să combinăm explicaţiile : fie că pornim de la ucraineană, şi atunci explicăm pe s- prin scrobi, fie că -pornim de la scrobi, şi atunci ş- se datorează influenţei ucrainene. în ce priveşte fonetica, trebuie să ţinem seamă şi de faptul că e vorba de un termen expresiv, care a putut suferi diferite modificări neconforme cu legile fonetice. Genul masculin arată că originalul a fost primit la plural. seca în expresii ca mă seacă la inimă, Candrea, GS, VI, p. 325, a văzut verbul latin seco „a tăia", socotind că paralela a tăia la inimă constituie un puternic argument în favoarea ideii sale. A fost urmat de acad, Iorgu Iordan, LB, XXI, p. 183, şi de Ciorănescu şi aprobat de Eloilca Dimitrescu, în volumul I.-A. Candrea, lingvist şi filolog, Bucureşti, 1974, p. 44. Din punctul de vedere semantic, nu există nici o obiecţie. Dar lat. ; seco are e scurt, ceea ce înseamnă că ar fi trebuit să se difton-gheze, rezultatul in româneşte neputînd fi decît *şec-. Deoarece ;nu putem explica păstrarea lui s-, vom rămîne la vechea explicaţie : avem de-a face cu verbul a seca, paralel cu sec (lat. siccus, siceare). 78 EraaaouoGaa: romaneşti s in nur în EB,. p. 139, am explicat pe singur, cu înţelesul de „dumneata" (atestat pe la Dorohoi) ea un cale după magh. maga, care are ambele înţelesuri. Trăiau Costa îmi atrage atenţia ca e puţin probabil sa avem o influenţă maghiară la Dorohoi şi că e mult mai acceptabilă explicaţia prin rus. com, care de asemenea are ambele sensuri. Evident, are dreptate. sortiment Primul dicţionar care înregistrează acest cuvînt este DLBLO, dar a fost consemnat în 1939 de acad. Iorgu Iordan în BPh., VI, p. 24. De mai înainte exista însă asortiment, pe care s-a putut grefa folosirea lui sortiment. Acesta este definit ca „ansamblu de mărfuri care fac parte din acelaşi sort" şi a fost explicat de acad. Iorgu Iordan prin germ. Sortiment, cu referire şi la fr. assortiment, it, [as)sortimento. Aş avea de făcut o singură rezervă: sensul cuvîntului german (după JPremăwor-tcroucli) este „mărfuri aranjate după sorturi" ; „colecţie de eşantioane"; „librărie", deci destul de diferit de cel românesc. Cuvîntul apare şi în ruseşte, unde e exph'cat prin fr. assortiment. Mi se pare clar că rus. copmuMenm vine din germană (unde dealtfel există şi Assortiment). Dacă în româneşte n-am avea atestarea din 1939, n-aş avea nici o îndoială că la noi sortiment a venit din rusă, dar aşa nu pot spune decît că a fost consolidat prin influenţa rusă. în orice caz, în română s-a întîlnit cu sort, care de asemenea nu figurează în dicţionarele anterioare lui DLELC, dar este sigur anterior celui de-al doilea război mondial şi poate chiar e din secolul trecut. Xici acesta nu pare să vină din franţuzeşte, cum spune DLEM, ci din ruseşte (EB, p. 44), şi e foarte probabil că vorbitorii consideră pe sortiment ca un derivat de la sort. In Tsr«SaZfi^"^0iet" 6 inserat Pentru Priraa oară în DU fanare la .Negruzzi), fără etimoWîp T,n oat^t? • ^„ -~u ţ «apare lexic 79 porneşte de la it. spaletta, mai apropiat din punct de vedere formal, dar rărnîne neexplicată diferenţa de gen; apoi e puţin probabil ca în secolul trecut să se fi împrumutat din italiană un termen militar. în greceşte există sTraUr-ro, care corespunde perfect formei româneşti, dar e tradus prin „şal" (care de fapt se pune pe umeri, deci diferenţa de înţeles nu e prea mare). şmecher TDBG- constată : „concordă din punctul de vedere fonetic cu germ. Sclimeclcer". CADE porneşte, evident greşit, de la germ. SchmeichXer, refăcut după germ. Schmeclcer; DU, de la germ. Schmecker „om care încearcă băuturile"; mai curînd ar trebui să avem în vedere înţelesul „om căruia îi plac mîn-cările fine", cum propune Scriban, Cuvîntul există şi în bulgăreşte, exact sub aceeaşi formă, cu numeroase derivate ca uiMetcepus, utMeKepjVbK, iar PCBKE îl consideră provenit din germană. Mi se pare însă exclus ca cele două limbi vecine, româna şi bulgara, să fi împrumutat independent una de alta acest cuvînt cu exact aceeaşi formă şi acelaşi înţeles. Poziţia geografica ar indica româna ca intermediar între germană şi bulgară (poate totuşi situaţia contrară ne întîmpină la spe?-ţ, vezi EB>, p. 151—152). în favoarea românei vorbeşte încă un element r româna a cunoscut un cuvînt teşmee „înşelătorie", de origine turcă*, singurul care îl inserează şi care dă şi etimologia este Scriban (copiat de DLBM). Este însă cunoscut teşmeclierie (Ia exemplele din Alecsandri, citate de Tiktin, trebuie adăugat unul din Matei Millo, Baba Rîrca, la Al. Kicuîescu, Primii noştri dramaturgi, p. 374). Singurul care încearcă o explicaţie este iarăşi Scriban, care socoteşte că teşmeclierie ar fi derivat din teşmee sub influenţa lui şmecherie. Mi se pare mult mai probabil contrariul: teşmeclierie, care e mai vechi, derivat de la teşmee, a devenit într-un fel oarecare şmecherie, sau, în cel mai bun caz, a avut influenţă asupra lui şmecherie dacă acesta e de origine germană. Ar însemna in primul rînd că şmecher e derivat regresiv din şmecherie, iar în al doilea rînd că bulgara, care nu pare să cunoască pe ieşmec, a luat pe uiMenep din româneşte. 80 ETIMOLOGII ROMANEŞTI şpagă Cuvînt folosit cu aceeaşi valoare ca sper}. A fost semnalat de Valentin Gr. Chelaru, BPh., IV, p. 128, care, după o sugestie dată de acad. Iorgu Iordan, îl explică prin şpaga, adică „ţe-_ puşa" pe care agenţii vamali o înfigeau în saci ca să se convingă eă nu se strecoară mărfuri de contrabandă. Scriban porneşte de la rus. (?), aer. ăpag „buzunar". Ciorănescu, socotind îndoielnice ambele explicaţii şi după ce respinge ideea unei legături semantice cn fr, ipingles, propune să vedem aici o confuzie între spagă „spadă" şi spenge, dublet al lui spenţă, care la; rîndul lui e dublet al lui speze. Cred că cea mai convingătoare; este explicaţia dată de Chelaru : oare germ. besteehen „a mitui" nu e derivat de la stechen „a împunge"? S-ar putea însă pune întrebarea dacă nu cumva s-a amestecat în vreun fel it. pagare „a plăti". şrxapnţ în MCD, p. 97, găBim şlrapaţie „alergătură" (din Vîlcele), explicat de R. Todoran prin germ. Strapaze ; la p. 269, haine sau încălţăminte ăe ştropaţie „de purtare, de toate zilele" (din Petroşani), explicat de M. Homorodean prin magh. stmpacipo „mcălţăminte de dîrvală" (compus din strapa „osteneală" şt cipâ „gheată"). Avînd în vedere că în graiurile ardelene apare şi ştrapă, ştroapâ, Tamâs propune explicaţia prin magh, strapa, strapâciâ, cred că pe bună dreptate. Dar în Bucureşti a ciraîlat în deceniile trecute forma ştrapaţ (ăe ştrapaţ „de alergătură"), explicată corect, după părerea mea, de Scriban prin germană. Am avea deci aici un exemplu clar de etimologie multiplă. lexic 81 şngubi Adjectivul şugubăţ este înregistrat cu două valori destul de diferite între ele : „asasin" şi „glumeţ". A fost explicat prin v. sl. A«««r8Each „asasin" '(litT „pierzător de suflet"). Se pot găBi justificări pentru suprimarea primei silabe (luate drept prepoziţia ăe) şi la nevoie pentru alterarea înţelesului primitiv. Dar G. Weigând, W- Jb., XIX—XX, p. 141, a propus să' vedem în înţelesul al doilea un omonim provenit din bg. uieeodueq „glumeţ" (lit. „care îşi bate joc"), ceea ce mi Be pare mult mai verosimil. TDBG combate ideea, pe motiv că înţelesul al doilea nu circulă la ţară; în orice caz e mai cunoscut decît primul. O dovadă în sprijinul etimologiei propuse de "Weigând se poate găsi în verbul a şugubi „a păcăli",, atestat numai la perfectul compus in Glos. ăial. Olt., p. 110. şuslii Cuvînt de argou, raspîndit, după cît se pare, puţin înainte de cel de-al doilea război mondial. înseamnă „aranjament, combinaţie, mtîlnire". Corespunde n. gr. uougtcc „resort", care la rîndul săn provine din it. sxtsta (cf. mettere in susta „a pune în mişcare"). Diferenţa de pronunţare a iniţialei nu ridică, greutăţi: ş- s-ar putea datora unei disîmiîări faţă de s următor; dar în unele dialecte greceşti s a devenit ş, în timp ce în altele ş este impronunţabil şi este înlocuit, în împrumuturi, cu s, deci forma românească ar putea fi hipereorectă. Ju_ în EB, p. 158—159, am sprijinit explicaţia dată de TDBG pentru Ut din formule ca nici tu casă, nici tu masă : nu e vorba de pronumele tu, ci de particula bulgărească mo, din formule ca mano cun, mano dţuţepu „nici tu fiu, nici tu fiică". Argumentele mele n-au reuşit să convingă pe acad. Iorgu Iordan, care rămîne la cealaltă interpretare. în LR, XH, p. 660, obiecţiile domniei sale sînt următoarele : nu e vorba de persoana a. ÎE-a, ci de „persoana generală" (a LH-a !), prin urmare fraza se adresează oricui, desemnat prin Ut; formulele bulgăreşti nu se potrivesc deloc cu cele româneşti; expresia fiind din limbajul afectiv, atît de spontan prin însăşi natura lui, un împrumut nu se justifică; explicaţia lui mei ca o formă hipereorectă pentru ui (cum; propuneam eu) este „forţată". Mărturisesc că aceste obiecţii nu mi-au; schimbat vederile. De ce pronumele de persoana „generală" este folosit numai în această situaţie, numai negativ ? Căci este evident că nu se zice, de exemplu, acolo am găsit iu casă, iu masă. De ce tu apare numai repetaţi Am.citat expresia>;bulgăreascănumo adpaa, Humo 6oJien „nici sănătos, nici bolnav", nil pentru că s-ar potrivi cu ce avem în româneşte, ci pentru a arăta că în bul- 0-o. 210s 82 ETIMOLOGII ROMANEŞTI găreşte mtrebuinţarea merge mat departe decît la noi; dar nu avea nici tu băiat, nici iu fată este la fel în româneşte şi în bulgăreşte (vezi aici mai sus). Se înţelege că există numeroase procedee afective împrumutate, printre care unele si din bulgăreşte ; ni, cum spuneam în locul citat, ar putea fi foarte bine explicat pur şi simplu ca tradus în româneşte prin nici (dealtfel se mai poate auzi ni tu); dar mi se pare mai probabil că' a fost refăcut de cei care ştiau că nu e literar ni cu valoarealui nici. Dacă tu e pronume, cum se face că nu apare niciodată accentuat în formula citată? r în OL, SUI, p. 117-119,1. I. Bujor reia problema, fără a se referi nici la cartea mea, nici la recenzia acad. Iorgu Iordan, ci pornind de la Gramatica Academiei, şi încearcă să dovedească că in în formula discutată este vocativul pronumelui, cu valoarea lui mă sau/a. Dar dacă se zice (mai alSs femeile zic) am cumpărat, tu, o rochiţă, unde e clar că tu e pronume în vocativ şi e accentuat, aceasta nu explică de ce se poate zice nici iu casă, nici In masă şi nu se poate zice tu, nici. casă, tu, nici masă. Apoi mă şi fă nu se repetă : autorul însuşi dă exemplul mă, nici casă, nici masă. lupungi, tujmngeuliî DLBM inserează aceste cuvinte, atestate î«a Zaharia Stancu (vezi DLBLO s.v.): *Mp«»0*~y,a'"bate zdravăn (cu pumnii)'', iar etimologia propusă este magh. tapogni, care însă înseamnă „a tropăi, a bate din picioare". ISTu se vede cum a ajuns un cuvînt unguresc în sudul Munteniei şi mai ales de ce tapogni ar fi devenit tupungi. Există, ce e drept, o variantă tupăngi „a călca îndesat". Scriban, care nu citează sursele, o compară cu tapangea, cu ăupăci, cu magh. tapogni şi cu sîrb. iabanciti „a merge pe jos". De notat că Tamâs nu a admis cuvîntul; Mi se pare că e eu neputinţă să nu punem pe tupungi în relaţie cu tapangea „lovitură cu palma". Diferentele de vocalism, la un cuvînt expresiv, nu pot face obstacol.' tur, tură Scriban socoteşte că tură este o formă populară pentru tur, caro e din fr. tour. DLBM explică nediferenţiat pe tur şi tură prin fr. tour şi inserează la tur şi expresia tur-retar. Dar LEXIC 83 aceasta nu există (nici nu poate exista) în franceză, ci e luată din germană (vezi p. 19); tură la şah se regăseşte identic (mypa) în rusă şi fără îndoială vine de acolo, paralel cu turn, care calchiază fr. tour. Bămîne neclar pentru mine tură în expresia alucraîn tură, care de asemenea nu poate fi de origine franceză. •I" ţaica Echivalentul moldovenesc al lui drojdie, taică, o comparat de Scriban cu germ. Teig, care are acelaşi înţeles (la fel DLBM). Dar înlocuirea lui t cn i nu poate fi admisă dacă nu i se găseşte o explicaţie. în realitate taică este germ. Zeug, care se foloseşte la brutăriile germane cu aceeaşi valoare ca Teig. Ţinînd seamă că brutar, chiflă şi altele din acelaşi cerc de noţiuni vin din germană, etimologia mi se pare asigurată. Bedarea 1 lui eu prin ai corespunde pronunţării bucovinene, g final e 4 în mod normal asurzit în germană. Cît despre adăugarea lui i -ă, trebuie să ţinem seamă că româna n-are nici un cuvînt j terminat în -aic. Dar există şi varianta iaic (la Scriban; de la \ Brăila mi se comunică forma ţaic, fără să fie clar dacă se zice ( acolo aşa sau corespondentul meu a auzit-o în altă parte). Yezi şi iaiU „drojdie de bere", CV, 8/1949, p. 35, din Eăgăraş. ureche Dicţionarele noastre mai vechi inserează sub cuvîntul ac expresia ea prin urechile acului, ceea ce mi se pare greşit, deoarece ac nu prezintă aici nimic special, pe cînd ureche e luat cu valoare figurată. Dar de ce e pus la plural? Se presupune în general că punctul de plecare 1-a constituit expresia din evanghelie cămila prin urechile acului, dar în originalul grecesc găsim singularul (Sta TpUTr^caroG pacptSo?) şi tot cu singularul a fost tradus în versiunile româneşti. Eoarte probabil expresia noastră e de origine laică şi populară, căci găsim şi în bulgăreşte pluralul: wmhu. yutu. Orificiul de o parte şi de alta a acului a putut fi asemănat cu cele două urechi ale animalelor. uşti i1 Uşti „a săruta" se găseşte în Lex. reg. I, p. 23, din Şom- ;"~ cuta-Mare. Pare normal să-1 legăm de slavul nst- „gură", dar pe de o parte un substantiv ust nu apare in româneşte, pe de 84 ETIMOLOGIC EQMANEŞTl/ altă parte Yerbul nu e atestat în slavă. Mai normal decît să credem că slava a avut verbul pare că e să considerăm că substantivul există sau a existat în româneşte fără să fie atestat, căci formaţia verbală se potriveşte mai bine cu normele româneşti decît cu cele slave. vază DLBM şi DrJ inserează cuvîntul vază,, specie de vas", pe care îl consideră provenit din fr. vase. Dar acesta este do genul masculin, ceea ce ar adăuga o excepţie, la cele pe care le-am întîlnit pînă acum, de Ia paralelismul între masculinele — nume de obiecte — franceze şi neutrele româneşti. Ga şi în celelalte cazuri, constatăm şi aici că româna nu e izolată din punctul de vedere al genului: germana are Vase, feminin. Socotesc că o mult mai convenabilă explicarea prin germană, chiar dacă, eventual, nu ar fi vorba de un împrumut direct, ci munai de o adaptare a împiiunutului din franceză (aşa cum în alte cazuri s-a pornit de la franceză, dar, pentru detalii de formă, ne-am orientat după italiană sau după latină). vraişte Este socotit de obicei de origine necunoscută. Totuşi s-au emis pînă acum mai nmlte ipoteze. TDBG presupune că trebuie să pornim de la un *vravişie, derivat de la vrav, paralel cu vraf. Acad. Iorgu Iordan, BPh., II, p. 194, emite ipoteza unei origini onomatopeice. Ciorănescu preferă ca punct de plecare v. sl. sp-feuiTH „a arunca". După părerea mea, cel mai aproape de adevăr este Scriban, care, corectînd ipoteza lui TDBG, propune să reconstruim un v. sl. *vrahiste, derivat de la vrahu ,,vraf". STumai că nu văd de ce am recurge la o reconstruire în slavă, cînd ne putem descurca în româneşte : originalul vrah, corespondentul v. sl. KpdY-h, a avut fără îndoială circulaţie în româneşte, înainte de a fi fost înlocuit cu vraf (cf. în limba mai veche vîrh şi altele asemănătoare); dealtfel la TDBG o. inserată o formă bănăţeană vrau. De la acest vrah s-a putut forma în româneşte *vrahişie, care a devenit lesne vraişte. LEXIC 85 zgurdan în Gl. reg., p. 82, o notat zgărdan „bentiţă cusută cu mărgele, purtată de fete la gît", cu varianta gerdan; e explicat prin zgardă şi sufixul -an. Pare mult mai verosimil că avem I aici cuvîntul bine. cunoscut gherdan, apropiat de zgardă prin j etimologie populară, dacă nu cumva e o formaţie glumeaţă. i a se zori j în BL, XIV, p. 113, am discutat expresia a se zori de ziuă j şi am arătat că, după părerea mea, este primitivă, formată de Ia ] zori de ziuă, pe cînd a se zări de ziuă se datorează unei etimologii populare, dealtfel nu prea reuşite. Observ că mi-a scăpat -o notă a acad. Iorgu Iordan, BPh., VII—VIII, p. 276, care, referindu-se la Bogrea, Omagiu Bianu, p. 53, şi la Zs. f. rom. Phil., L, p. 121, crede că a se zări de ziuă a devenit a se zori \ sub influenţa substantivului zori. Această ipoteză nu e deloc ; verosimila. în primul rînd, a so zări de ziuă are nevoie de justificare, căci, dacă analizăm expresia cu atenţie, constatăm că ■e confuză. în al doilea rind, a se zări de ziuă pare că se limitează la Muntenia, ne cînd a se zori de ziuă este raspîndit în toată ţara (vezi dicţionarele, care aduc fiecare alte citate, şi articolul meu pomenit mai sus). Cred şi eu, ca şi acad. Iorgu Iordan, că a avut un amestec a zori (de la zor), dar în sens contrar : cînd a fost împrumutat zor şi s-a format derivatul a zori, acesta a putut împinge la diferenţierea lui a se zori de ziuă, care a devenit astfel a se zări dc ziuă. zuli M. L. Wagner, în BPh., X, p. 8, citează turcescul argotic 2tda etmsJc „a fura". A existat şi în româneşte, în deceniile } trecute, a zuli ,,a fura" şi chiar a face zulâ. î LISTA PRESCURTĂRILOR Arch. Rom.: „Archivum Romanicum, Nuova rivista di filologia romanza", Geneve, Firenze, 1917—1941. AUT: „Analele Universităţii din Timişoara", Ştiinţe filologice, 1963-. Barezi: Barezi Gdza, Magyar SzăfeUo Szătăr, Budapest, 1941. EBP : E^Jl3apcKa erniiMOJiosiineu pe'tmiK, Sofia, 1962—. Bcrneker : Dr, Erich Berneker, Slaoisches elymologisches Worlerbuch, Heidelberg, 1937-. BL : „Bulletin Linguistique", public par A. Rosetti, Bucureşti, 1333-1948. BPh.: „Buletinul Institutului dtî filologie română «Alexandru Philippidedirector Iorgu Iordan, Iaşi, 1934—1945. BSF: „Buletinul' Societăţei filologice'*, Bucureşti, 1905 — 1907. BSL : „Bulletin de la Societe de Linguistique de Paris", 1871 — . CADE: Dicţionarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească", Partea i, Dicţionarul limbii romane din trecut şi de astăzi, de I.-A. Candrea, Bucureşti, 1931. CDDE: I.-A. Candrea şi Ov. Densusianu, Dicţionarul etimologic al limbii române, Elementele latine, Bucureşti, 1907—. Cihac: A. de Cihac, Dictionnaire d'elymologie daco-romane, 2 voi., Francfort s/M, 1870-1879. Ciorănescu: Alcjandro Ciorănescu, Diccionario Etimologica Rumano, Madrid, 1958—1966. CL : „Cercetări de lingvistică", Cluj, 1956 — . N.A. Constantincscu: N.A. Constantinescu, Dicţionar onomastic românesc, Bucureşti, 1963. Cota: V. Cota, Argol-ul apaşilor — Dicţionarul limbii şmecherilor, Bucureşti, fără dată. CV : „Cum vorbim", Bucureşti, 1949 — 1952. DA: Academia Romană, Dicţionarul Umbli române, Bucureşti, 1913-1949. etimologii bomaneşti Dauzat-Dubols-Miltcrand; Albert Dauzat, .îean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau Dictionnaire Etymologique el Bislorique, Paris, 1964. DI: Dicţionar inDers, Bucureşti, 1957. DLRLC: Dicţionarul limbii române literare contemporane, Bucureşti, 1955-1957. DLR: Dicţionarul limbii române, Bucureşti, 1965 — . Dhnitrakos: A. Avj(i7iTpaî£ou, Meya X££lxov -âjţ e>,3.7jviKTJ£ ytâao-nc, Atena, 1933—1939. DLRM : Dicţionarul limbii române moderne. Bucureşti, 1958. DN: Florin Marcu, Constant Mâneca, Dicţionar dc neologisme^ cd. a Ii-a, Bucureşti, 1966. DR ; „Dacoromania", Buletinul Muzeului limbii române, condus de Sextil Puşcariu, Cluj, 1921—1948. ER: Al. Graur, Etimologii româneşti, Bucureşti, 1963. Ernout-MciUet: Dictionnaire itymojogique de la languc latine, IIis~ toire des mots, par A. Ernout et A. Meillet, Paris, 1932. FD : Fonetică şi dialectologie. Bucureşti, 1958 — . GamiUscheg: Ernst Gamillsclicg, Etymologisclies Wbrterbuc/t dec franxiisischen Sprache, Heidelberg, 1928. Gămulescu: Dorin Gămulescu, Elemente de origine sirbocroată ale vocabularului romdn, Bucureşti — Pancevo, 1974. Glos. dial. Olt.: Glosar dialectal Oltenia, Bucureşti, 1967. Gl. reg.: V. Arvinte, D. Ursu, M. Bordeianu, Glosar regional, Bucureşti, 1961. Grînccnîto : B.Jţ. rpHHienKO, C-noeapb yxpauHCKaso nabina, Kiev,. 1907 — 1909. GS i „Grai şi suflet". Revista „Institutului de filologie şi folklor", publicată de Ovîd Densusianu, Bucureşti, 1924 — 1937. Iordan, Biftangana : Iorgu Iordan, Diftongarea (uf e şi o accentuaţi în poziţia ă, e, Iaşi, 1920. Lex. reg. I: Lexic regional, Bucureşti, 1960. Lex. reg. II: Lexic regional 2, Bucureşti, 1967. LR : „Limba romană", Bucureşti, 1952—, MCD: Materiale şl cercetări dialectale, I, Bucureşti, 1960. Meycr-Lubke: "W. Meyer-LiJbkc, Romanischcs etymologisclies Wor-lerbuch, ediţia a 3-a, Heidelberg, 1933. Miuăilu: G, Miuăilu, Împrumuturi vechi sud-slavc în limba româna^ Bucureşti, 1960. Miltlosich: Fr. Miklosich, Lexicon Palacoslovenico-Gracco-Lait-num, Vindobonae, 1862 — 1865. Pascu, Suf.: G. Pascu, Sufixele româneşti, Bucureşti, 1916. IJTKTA PRESCTIRTARîLOR 89 Pasca, Gl.: Ştefan Pasca, Glosar dialectal, Bucureşti, 1928. Puşcariu, E"W: Dr. Sextil Puşcariu, Eltjmolagisclies Wortcrbach der rumăniscfien Sprache, Heidelberg, 1905. RESEE: ,,Revuc des Etudes Sud-Est Europeennes", Bucureşti, 1963 REtSl.: „Revue des Etudes Slaves", Paris, 1929—. REW: vezi Meycr-LQbke. Rom. Lit.: „România literarii", Bucureşti, 1968—. RRLi: „Revuc Roumalne de Linguistique", Bucureşti, 1956 — . PCBKE: Pemiun na. czepeAtefiHUft âijtsapazu Knuoicooen eaiiK, Sofia, 1955 — 1959. SCL : „Studii şi cercetări lingvistice", Bucureşti, 1950—, Scriban: August Scriban, Dlcfionam limbii romaneşti, Iaşi, 1939. Scurtu : Vasîle Scurtu, Termenii de înrudire in limba română, Bucureşti, 1966. Semcinski: C. B. CeM"niHCE.Knii, JleKcivmi sanosuneimn 3 po-ciiicbKQi ma yKpatncbKOl.uoa y pijMyncbKtu moou, Kiev, 1958. SLG : Al. Graur, Studii de lingvistică generală, variantă nouă. Bucureşti, 1960. SMFC: Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor in limba română, I—VI, Bucureşti, 1959 — 1972. Tamâs: Lajos Tamas, Etymologischcs-historischcs WGrterbuch der ungarischen Elemente im Rumănischen, Budapest, 1966. TDRG: H. Tiktlii, Runuiniscli-dcutschcs Wârlerbuch, Bucureşti, 1903-1926. Teaha : T. Teaha, Graiul din Valea Crişului Negru, Bucureşti, 1961. Tend. aci.: Al. Graur, Tendinţele actuale ale limbii române, Bucureşti, 1968. Udrescu : D. Udrescu, Glosar regional Argeş, Bucureşti, 1967. Ursu : N.A. Ursu, Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, Bucureşti, 1962. Walde-Pokorny; Alois Waîdc, Vergleicliendcs Wârlerbuch der indo-germanischen Sprachen, herausgegeben und bearbeitet von Julius Polcorny, Berlin und Lcipzig, 1927-1930. WJb: „Jahresbericbt des Instituts fiir rumanische Sprache", • îicrnusgegeben von dr. Gustav Weigand, Leîpzig, 1894 —Î921. ZdW: „Zeitschrift fQr deutsche Wortforschung", 1901 ZrPh: „Zeitschrift fQr romanische Philologie", Halte, 1877—. INDICE DE CUVINTE Albaneză mergoj 60 Aromau ă arat 2o Bulgară 6ajiemucm 27 oaHsep 28 âauna 28 oaiiftep 28 6paeo 32 EtZ3 53 EbOO 16 dsiceMnepnema 58 doice.\imp 58 dfiit 44 dtiKJî '16 dyn'ia 47 Kampenen 33 \ Kuâpumena kAetna 34 nymuii 16 Kswfa 39 l'Aenua 16 Majimpemup om 59 .«^ia3 63 .it-iadu-im 63 HauJUvt 47 ! HeoecmyjiKa 65 vhoş*c 16 =.nak(?iMunaH 67 jijiema ia noauoejs 69 npedia '1 npyotcuna 71 npiicni 8 nyiUKa 73 n'ăpofcUHa 70 capdena 16 cao6odcn 22 totuna 6a6a 16 mo 81 mon. 16 moma 73 mpemupaM ^9 ycma 16 i/xo 83 mesoSuec 80 WAtenep 79 uiMenepun 79 uiMeKepjvbK 79 Cehă dri/c ^5 kamzik 51 pruzina 70 Engleză Mackeij 30 gas oii 53 Aetfo 21 jumper 37 jumper-blouse 58 jamper-coat 58 92 ETJMOIjOGII BOMAMEŞTH INDICE DE CUVINTE 93 Franceză assortiment 78 *baltetteuse 19 *batletista 27 banc 27 banque 27, 28 banquier 27, 28 ban 11 bouche bec 55 bravo 31 carafe 52 chambre 50 contenir 38 cure 44 danseuse de balht 27 disiraire 44 dislrait 45 eau de Golagne 66 *encontrcr 25 *en ditail 19 en gros 19 âpaulette 78 epingles 80 equipier 48 fabrique 49 femme de chambre 50 ficher 61 gangrena 33 gaz 53 graupe 54 guillemeis 53 guitare 52 *hdtelieuse 19 *jobin 19 maltraiter 59 marcher 61 mâticr 62 meuble 63, 64 oasle 8 piqua 68 piquer 68 plaquâ 30 progressiţ 19 progressiste 19 prohiber 72 renconlre 25 tour1 82 tour 3 83 vase 84 Giînmma Abzug Adressant Akzept Assortiment Baltetteuse bestechen brăgeln exerzieren Exercitium Fabrik faktisch Fitze Filzlein Fuschelei fuschern gehabt gewesen Grundbirne Gmppe Karntes Kartoffelpflanzc Kosten Kreuzer mattrăiieren marhan markon Miibel Pţuscher Pfuscherei Pike Schlampcr Schmccker Schmcichlcr Schneideisen schneiden sklavtsch Sortiment stechen Strapaze Teig trăticrcn Vase Zeug Greacă dcvi07][ia 23 24 23 78 27 80-29-54 54 49* 5» 51 51 51 51 23 23- 52 54-52 53-39. 53-59* 61 61 64-51 51 68: 8-7& 7» 20-20-5fr 78 80= S0< 83 59 84 83 25 58 26 Yxi£ eu.J3aTiît6v ev •îjYouţievoi; kevtgj xtO&pa XOVTCtEvELV JtOVxtVElV zoupâpu ţiavi/ript [iaxatpt u.6\w:0.a. U,6[i.TTlX0 u.T:âyv.a. jjLTrepSEuw . TtaVTearcdevi 7ţs(v)8epD? TClîtp t£tO • 7TpEtptt - (TTCaXETTO ; OUfiTTESepOC i: CUV t Tpcbre&x 25 26 52 53 28 28 28 29 2S 68 16 48 79 33 16 52 52 16 37 37 39 43 35 16 16 64 64 28 28 28 16 31 16 32 32 65 67 8 40 68 68 68 35 71 8 81 79 40 40 28 28 uTrâoTCCtrit; şâţiTtpixa Italiană assortimenlo banca1 banca 3 banchiero banco bravo buono cancelleria cancrena chilarra contenere costare distrarrc distraita donnata gabinctto gruppo mestiere mobile mobilia pagare pan di Spagna picca plecare proibire scarpa sortimento spaletta susta trallarc Latină *agnelliola anathema aratrum calamitas calamitosus cancellarius *cauo *cauula cognatus commater 59 56 49 78 27 28 27 28 31 11 33 33 52 37 38 44 44 65 52 54 62 64 64 80 67 68 68 72 ■ 77 78 79 81 59 40 59 25 76 76 33 52 52 40 41, 42, 43 04 compater 40, 41, 42, 43 conquirere 38 consacer 40, 41 *comocra 41 conţinea 37,38 cratts 52 *cunctinarc 37, 38 duşii • 48 fabrica 49 habcre^ 72 fignilia 40 immargebam 61 immergebam 61 mane 62, 63 mânere 62 "marcare 61 marcus 61 margo 61 mater 43 meo 60 mergo 60, 61 "mergo 61 muslela 66 mustus 66 nepolem 43 pater 43 pergo 60 pila 69 ptlla 69 pilula 69 *sanitosus 75 sanus 75 seco 77 siecarc 77 siecus 77 singularis 13 tenerc 38 uirluosus 75, 76 utrius 76 Maghiarii âgyalni 23 âgyazni 23 slrapăciă 80 cipo 80 csomorlik 35 derâk 45, 46 gesztenye 52 guzsba 52 ETIMOLOGII ROMANEŞTI hanyag hanyagsăg hăzsărd hăzsârt hQlgy kancellărta kaslitij konăoros lavor maga pergel parong rebegni strapa strapacipo tapogni Polonă unoice de cuvinte 95 gabinet giemza gorset Română aboa abonament abţaig abţaigui abfaiguială abţinui abţiguii ab ţugui abţuguit ac acera acina actra acoperemint acoperemiş acoperiş adincos adresant adresat afanisi afinisi agina alb alboare 55 55 66 66 65 33 39 25 58 78 30 70 74 80 80 82 51 51 51 30 13 23 23 23 19, 23 23 23 23 83. 24 24 24 13 13 13 22 24 24 26 26 23, 24 35 35 alburiu. allant alianţă aliat alo amar amarnic amari anaflema anaftima anaftina anaftinit anatema ancantra andrabule anecdol arător arde argent arşeu arlor aschimodie asortiment atîrna atirnament auzi avan avanisi azevedi azîr baba oarbă babornifă băgatei bagatele bagdadele bagdadie bală baletist baletistă banc 1 banc 3 bancar bancă 1 bancă 3 bancher bangă1 bangă3 ; bangher Banghereanu baniţă 35 24 24 24 24 22 22 22 59 59 59 59 59 25 18 7 25 17 13 13 25 25, 26 78 13 13 26 26 26 26 27 16 14 7. 14 14 14 60 27 27 7, 9 27 27 27, 28 27, 28 27, 28 28 28 28 28 29 batic batichi bunicuţă bărbat bărbăiuş băţ bedă belian bergcli bergheli beţivan bia biata biată bieăă biedcl bine blachcu bleau bleai) bleg blegos blid - boală bostan bostană boslănărie bou brava bravtssimo bravo bravos bravosu briceag brici brutar buciuma *bucur bucurie bucuros budăi budincă bujbeider bul bulan bulancă bun bunic burduf buştean buşuma 28 28 29 41 29 29 30 60 29 29, 30 75 30 30 30 30 30 29, 73 30 73 73 74 22 8 30 30, 31 30, 31 31 29 31 31 31, 32 31 31 13 13 83 32 22 22 22 32 32 54 32 32 32 11 41 17 17 32 96 indice oe'cuvinte 97 baluri 48 bază 17 ca 17 cabinet 52 cabrioletă 52 cafea 35, 36 cafeniu 35, 36 calamita 32 calic 14 calicalurâ 14 comat 7 cancelarie 35 cangrenă 33, 52 canţetarie 33 canţetcrie 33 carafă 52 caravan 7 caricatură 14 carie 13 cartihizm 13 carlaafă 66 casac 34 casă 50 castană 52 castaniu 36 cataramă 17 cavas 52 cazac 34 cazacă 34 cazino 52 căcănar 36 căcăniu 36 cădelniţă 13 căldos 22 cănţălarc 33 cănţălaric 33 cânfelartc 33 cănţelcric 33 căpăţină 13 căsătornic 22 cătrană 70 cătrăni 70 cearlău 14 cersală 13 chiabur 52 chibrit 34 chiflă 83 chi fiică 66 chindisi 52 chiondora 25 chîondori chiondorîş chior chior ăi chtsa chiseliţă chisoc chisog chisoi chişleag chiştol* chitară ciandarîş ciumurlui ciupcîumc ciupercă ciuruc cine cinechişterifă cînepă ctrmiz cirmtziu cir li cîrtict clas cloapetc cloporniţă clopote coafeză coafură coarjă cobaie cacica. codaşnic comandă comandăş cocoş codaşnic coechipier combinezon comision comodă conceni concenie concini condlfion condori condorîş conteni contra contră 25 25 25 52 34 34 34 34 34 34 34 52 25 35 14 16 14 14 14 14 35 35 14 14 7 36 14 36 19 19 13 52 52 22 13 13 29 22 48 37 36, 37 7 38 38 38 37 25 25 37, 38 25 25 copai lâ copaia copreală coimanuş caroplsniţă corset cost costa ' costişi ] coţtci colofîeanj cotoroanţă crai na crainic crancâ crancal ic crancâu crâng a crc.ddni {ă crcdciijii erei ţar crilă'-_ crimă critica' -croncan crunipenă cu cuceri cui cumătră cumătră cumăiru cumnat cumpănă cuprinde curarisl cura cută ; curbări cuscrenie cuscru cuşbă cuşnl ftî cutie cutreiera cutremura cuţit cuveni Datcu-damă 38 ' 38 38 13 52--52' 38. 39 38 39 :m 53 14 39 52 39 30 ■ 39 39 13 13 53 52 H 14 39 52 41 38 73 41. 42 41, 42 10, 41, 42, 43 40, 41, 43 42 41 43, 4! 44 43 52 41 41 52 52 16 41 41 16 41 58 19 40, damblagiu dameză Dan dalor datornic de de! de puţin demnii di! dic! dihoniţă dilijans director dislra distrage. distrat diviza divizion dit vală doască doctorcasă doftoroate dohor.nl 16 dahol dohatniţă do jană dojeni donicuţă doniţă dornic doscă dracu dric droJdte dubalâ dubeală duce duh - duhoare duholniţă dup du pac dupăcele dupăci duşi echipier econom cgrasle egumen 74 ■; 19, 20 58 22 22 80. 44 . 48 30 44 44 14.', 44 71 . 44,. 45 ' " 44 44, 45- 72 37 30 45 72 72 11, 12, 14 12 12 70 .70 ■ 75 75 21 45 17 45, 46 83. 46-, 46 48 47, 48-12, 14 14 47 47 46 46, 82 47 48 49 4» 48, 49 38 elev embătic epistai epoletă eschibiţte exaltai exhiba . exhibiţie fabrică f"Pt, faptă faptic farmkc farmacltc fasoii fată favrtcă fă , fecior felicită femett femeiuşcă ferici fericita ficior fin fişăraie Ulă fifărale file fia firşeraie filă mu fitos flanel flaner- flăcâu ftăşcăti fteaşcă flccarnic fleşcău floarea-soarelui foc franzolâ frate futere: furcărie ftişărtl fuşer- T- ETtMOLOQII ROMANEŞTI 49 28 49 78 72 57 72 72 49 50 50 50 5(P 50 37 5(1 49 82 69 12 41 29 12' 12 69 y 41 51 51 51 51 41 51 51 51 51 39 39 12 12 12" 22 12 74-33- 8 41 36 13, 51 51 ijabinet gabrloletă gaiţă galanton gangrena garafă garhiz gaură gavanos gavaz gaz gazln gazoritiţă gălbeniii gălbiu gălbui gămălie yăiin. ' găzar - găzăric generalnic i/erdan ghebă' gherdan ghcrtjhir ghiabur ghtlemcte ghilimea ghilimele giulmete ghindisi ghiorâi ghisttnă ghitară. ghljîrcă ginere gtţărui gtţăriliată glitraî: gllbap glavă gtăvălind goanăs gobaic-, i/acica. .. golan ■ ■ goni ■ gnropi'şiii(ă gnrsei goto f rea nţ grai - 51, 52 51, 52 14 14 33 52 52 52 52 52 14, 53 52 53 36 35, 36 36 14 52 53' 53 22 85 52 «5- 52 . 52 53 53. 53 ,53. .52. .52 52. XVI 51 41 54 54 54 . 52 [3 . 13 7.0-,- 52 52.. ^:55^ 70 52- , 52 53- : Ft9' grai nic gratie grei ţar grilă grazavnte grup grupă gujbă guJbelder gujniţă gurban gură hapţighevezn liabţugui hacana haramnic haramnicar liazmodie hălălaie hărmălaie hărjate hărjeale hi! hlpostnză hidos htrjaană hirjoni holisturile holodragă holodronţ honioş honioşag lionioşi huciu Ialomiţa iconom ightfirc Igrasie tleo imbold impuls incasa inhiba inhibiţie.. inlenicere interzis Inspector tntreposite indice de citvinte 52 52 53 52 22 54 S, 54 52 54 52 52 16 23 23 18 55 55 26 13 13 66 66 44 56 22 70 70 39 55 55 55 55 55 40 56 49 54 49 49 56 . 56 56 72 ■ 72 73 -.73 71 56 întreprindere 56 investi 72 investiţie 72 ipislat 49 ipostas 56, 57 ipostază 56, 57 irmologhion 13 izaltat 57 izăltat 57 imbold 56 îmboldi 56 înaintaşi 57 încasa 56 incepătornic 22 inchiondora 25 închiondovi 25 încondoru 25 încondura 25 înconjur 38 inconjuia 38 înconjuram 38 inconlra 25 incontreală 25 încunjnra 38 îneun jurăm 38 Incuscri 41 înfige 61 înmlădia 63 întreprindere 56 jambibroi: 57 jambilboc 57 jambirbac .57 jambulică "57 jandirboc 57 janttlică 57 joc 38 Jonglerie "72 jucăm 38 jucător 48 larmă. 13 laturile 39 lavor 58 lăvor 58 legheon 37 lighean 37 liliachiu 35 lipit 12 lucie . 12 100 ETIMOLOGII ROMAN.eş tt indice de cuvtwte 101 lucit tulea; niadămă . madaranţă maftima maftima maică }. Maieu majordom majardon maltrata hiargariscoică mama bătrină mamă Maman mamorniţă manicheză Manole Marcu marghiol marghiolaş marghioli marginea Marin marşină mas: maşteliă maştih maştihă Matei matimă mălină mă măciucă măciulie mărgăritar masei măluşă medelean melealcl meltan merge meser. meserere meserie meşter meşteşug mia mlaţă mioară 12 17 14 14 58y59- 59 41; 58. 58 . 14 14 $9 .12- 12 41 • 14 14 19 58 58 60 60 61 39, 40 58 13 63 43 43 41 58 59 12 82 14 14 12 63 41 60 8 60 60, 61 62 62 62 62 62 40 . 40 ■ 40 . mişel mişetie mişelnic mişelos mişto mtine minca, ■ mînea mladă mlădia mlădios mlădijă mlădiu moafă moaflă mobil mobilă mobile mod modă monarh moral morătoare mucii mulgătoare mura murătoare murători must Naflanatt nasaată nasol nasutie naş nat natima natimâ natină năcia năpîrcă năplrîă năsilnic năslaşnic năsttmt năsiimire năstruşnic năzbîtie negritean neleapcă nemert 22 22 22 22 .18 62 16 62, 63 .63. .63, 63 63 63 66 66 64 63, 64 64 ' 'S 8 4S 7 8, 65 18 65 65 64, 65 64, 65 66 59 18 18 18 41 40 59 59 59 47 13'' 13 . 20'■ 21 58 59 20, 21 8 65 ' s ■ ■21- ■ nemernic nemojnic nej oată ne pat nepurcel neslaşnic nevastă nevăsluică ni nici - . noră nun oafă... ocazian odicolon ofans onanie opai( oprire oprit orjatelc oşti otozbir otuzbir om pace . - pahoni Pateu palmac palmă pandtşpan panltşpan papugiu parmacllc parol paşnic Panel păcorniţă păgubi pămint pămintuhti păr părlăgea păsa, pedal pension pepene pică p icere 21 20 43 12, 41, 43 12 21 " 41, 65 65 -81, 82 81,.82 '' 41 41 " !' 66 37 66 7 18 38 73 73 66 ' 8 15 15 67 21 18 . 58 50 50 67 67 67, 68 50 ' 8 " 21 -58 12 70 17 12 17 14 37 16 68 36 pichirisi 68- * picior '69 pisa ■ 34 ■ p isoc- 34 piuă' 69 pînă la 17 '- pirgăli 29- pirjoată :G6 placlieu 30' • plimba 59 plimbarisi 59- • plumb 35 plumburi •35-' plumburiu - 35 poghibală 69, 70 pomană "'70 pomeni 70 popa 18". porloavă '14" - por talia 19 portocală 35 portocaliu 35 poseda 72 potcoavă 16 pollaagă 14 potlogar 67 polrebnic 20 povidlă 14 povirlă 14 prăjină ' 70 preceda 72 prefă 71 prefector 71, 72 prefeclorcasă 71 prefectorifă 71 prefectură 71 preferans 71 premiant 24 premiat 24 prtpoană 70 prîslca 8 prohibi 72 prohibitiv 72 prohibi {ie 72, 73 provizion 37 provizornic 22 pai 73 purcel 12 puşcă 17, 73 putoare •46 puturos 46 102 ETIMOLOGII ROMANEŞTI rablagi 74 • sărac 12 rablagit 74 sărăcie 12 rablagiţi 74 surbuşcâ 76 rablă 74 sărceală 13 58 sărccla 13 Răicui 58 scai . 17 făblăgî răblăgiu 74 . 74 scamatorie 72 răblări ' 74.• . scarp 77 răsărea 74 . scarpă 77 răsărea soarelui ' 74 ••• setndură 17 răsări;. 74 SClODiC 50 răsărita 74...... scrîmbie. 76 răsărita soarelui • 74 scrîmulţi'i 76 răsaare ■ 74 scrînghitâ 76 războinic 21 scrumbie 76 rebeagâ 74 • scoică 12 rebegi 74 scrab 77 rcbleagă 74 scrabă 77 reblegi 74 scroabă 77 rcblcgiturâ 74 scraamliă 77 regula fiO scrobi 77 regular ist 00 scrombăi 77 repegiar 13 sec 77 repeta .72 seca 77 reporter 10 secesion 37 re por tor 10 sctbăfică 75 retur 19 sezon 37 rezon 37 Sicna 14 ribghtlă 76 singur 78 rîbiţă 76 Sitna 14 rimghtfă 70 stmbătă 42 rişcou 75 sirbească 76 râsoare 74 slobod 22 roşcat 74, 75 slobodnlc 22 roşcă 74 soarea soarelui 74 roşcovan 74, 75 salbuşcă 76 roşcovă 75 sora soarelui 74 roşu . 75 sară sorcancâ 41 74 samavolnic 20 soricâ . "■ 74 sarbăd 76 sort 78 sardea 16 sortiment 7S sălbatic ■■ 22 soţ 41 sălbăticie 22 spagă 80 sălbăticos 22 spalct 78 sălbăticaf S 75 spenge ao sălbatică 75 spenjă 80 săltat 57 speze 80 sănătate 75 sta 69 sănătos ..75, S taica 58 indice db cuvinte 103 Slan sting hc stingher sting stingaci stinjeni strădălnic strădanie strădui străluci slralucos subehirurg şarbă şcarp sclcampă scrab şiningă şirincă şleampăt şmecher şmecherie şnatdăză şodos snpirlă şpagă spargă Şperţ . şira pa ţ şlrapaţle ştrapâ şlrpapă şlropafic şucărl şugubăţ şugubi şulindră şurincă şustă talan tapangea tată tăia techer-meehcr terfeli terlbtlos teşmee teşmeclierie liribombă ttrnafes 13, 79, 80, 5S 13 13 13 13 13 21 22 • 22 22 22 14 8 8 8 79 7» 20 '22 13 SG 13 80 80 SO 50 80 80 18 fi O 51 8 8 81 16 52 41 77 60 30 22 79 79 19 14 toarce toartă topi torcărie tracta tracta} ic tragedie trap trata- tratarîsi trepegior troicinic tu luci tuciuri tuciuriu tun . tupungi ittpungcată tupungi tur : tură 5- tură " turn tur-rciur ţaic ' taică ţaihf lesală (esălă jiga ret ţigaretă ţincu ud uriaş u mc dos umc jos unwzos unchi universitet ureche nşchi uşehit uştt . pară văr veci verziu 13 17 16 13 60 00 26 13-. 59 59 - 13 ■ 20 81, 82 35 35. 35 16 82 82 82 19, 82. 82, 83 83 83 S2 83 14, 83 83 13 13, 32 8 8 37 16 22 .22 22 22 41 7 83 8, 18 ÎS 83 84 41 21 35 104 ETIMOLOGII HQ-MA.TCEŞTI veselie 22- neselntc 22 veşnic 20, 21 vitnntsr 13 vltrintar 13 Dlnzâtar 65 olrh'f. 84- - - virlos. 75, 76 • virtute '75 . Vlad 5S- yiâicu -53. vopalfâ ■:38- vraf .: -84 vrah"": 84 vraişte 84 vrait S4 vrav 84 lăltat 57 zări 85 zâvadă 26 zbir " 15 zgardă 85 idreah (ă 14 zgărdan 13, 85 :i{ircă 54 zor ' 85 zori1 85. zori* 85 zori3 85 zulă. 85 znlt 85 zvoană 70 zvoni 70 IlURfl aHag5e.ua 59' KaHifejwtpiui 33 Kojiâaca 52 MajihmpemupoGamh 59 MeSejib ■64 HaCIUtbHUK 20 Heepume~HOK 65 HespunwHKa 65 iiespunisiHCKml 65 odeKQJlOH 66 neda.ib 8 noauâ 70 nasuSajih 69 noeuffamb 69,70 noeuoc.ib 69 npoamopHhtti. npyoicuna :t CO.H 78 caMoaa.ibiiUH 20 capmuMeHm 78 mpaKmaiţuR- 60. mpaKmooantb 60 mpemupaeanib 59 mypa S3 ynptjBuă. ■71 djaâpuxa - 49 gSaKinuuecKinl 50 Sanscrită mărgah 62 Sîrljnproaia bostan daska dupae? dupak? guiba naSinjati- namernlk nestasan neslasntk poglbea pogibelj pruziv stradalntk s~pag tabanHtl Spaniolă bucno Slovacă drik Turcă banker btcak 33 45 47 17 52 47 21 21 21 69 69 71 22 80 82 11 45 28 13 INDICE IîK CUVINTE 105 boslan 31 camurlu 35 gtizillmek 16 direk -15 gaz 53 gazyagi 53 hanc 36 hazir 27 kangren 33 kărgtr 52 kavanos 52 kavas 52 kebe 52 kibrlt 34 ktrmizi 35 kurban 52 legtâki 35 nai 16 otuzbir 15 pandespan 67 pandispanya 07 panduflaci 08 parmak 50 sardalge 16 tasma 16 zula 85 Ţinăneaseă akana 18 înlSlo 18 muk- 18 nasul 18 sukar 18 uSt- 8, 18 U(M-aini.winu sas 53 eomiii 55 aoAodpaouii- eo.wdpauei(h spaima Opaâ dpanuu dpaiuu Kauucjinpun MOKpuii nucoK noeuoejib npyoicuna Cbopâarnu nymu utKpao uiKpaâa Veche slavă Hp'fcitlTH H'fclhHTi dreku HriDCŢilCh HOf IHTpJ Kl.UOTpd HUC-ISJWlOHi mrfcCTtlîil p^EOHiilII'.-h UIIITIt □o 55 39 55 55 55 33 16 34 69 71 76 26 77 77 30 84 84 21 48 80 45 56 56 42 41,42 41,42 34 42 63 21 65 65 70 71 21 42 83 47 56