CUPRINS Cuvlnt înainte.............. 7 Prolilcme teoretice.......1 . . . . 11 încrucişări (contaminări), etimologii populare, 11 Expresii paraleli;............. 15 Expresii scurtate............. 16 înţelesul cuvintelor expresive........ ÎS Cuvinte franceze formate in străinătate ... 10 Din nou despre adjectivele in -nic şi -os .... 20 Lexic .................. 23 Lisla prescurtărilor............ 87 Indice dc cuvinte............. 91 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA Calea Victoriei 125, sector 1, Bucureşti CUVÎNT ÎNAINTE Au trecut mai bine de zece ani de la apariţia volumaşului pe care l-am, intitulat Etimologii româneşti, între timp am, adunat diverse note de acelaşi lip (pe unele le-am publicat în reviste şi nu le reiau aici). Se poate constata, şi nu numai în ţara noastră, în ultimii ani un oarecare reviriment în domeniul cercetării etimologice, cum arată Valentin Kiparshij în articolul Abont Efcymology, publicat în „Germano-Slavica?'' (revistă canadiană), 3J1974, p, 4—16. Dar, revizuind culegerile dialectale mai noi, am reluat şi glosarele argotice şi articolele publicate în reviste anterioare lucrării mele şi trebuie să recunosc că îmi scăpaseră multe fapte care m-ar fi ajutat în sforţările mele, iar în miele cazuri le-ar fi făcui inutile. Iată aici cîteva note cu caracter autocritic. Am susţinut în ER, p. 42 u., că sîibstantivele fcininine franţuzeşti care se găsesc în româneşte trecute la neutrii au venit prin rusă, eventttal prin greacă sau prin bulgară. La statistica făcută de mine ar fi contribuit cîteva cuvinte adunate de Oh. Bogaci (BPh., VI, p. 201—202) din traduceri vechi : anecdot, banc, caravaitj clas (pe acesta, dealtfel, îl cunoşteam bine din copilărie), moral, taiiversitet {acesta din urmă se explică şi prin germană). De fapt Qh. Bogaci văzuse cum stau lucrurile şi a şi arătat-o într-o notă, deci lui îi aparţine prioritatea în materie. Printre exemplele pe care le dă, n-am găsit în dicţionarele ruseşti pe băgatei ETIMIEJOGII HOIUlAiNEŞTE citvîwt înainte şi pe ofans, dar însuşi faptul că apar în vecld traduceri din ruseşte este wi indiciu cu privire la originea lor (în ce priveşte pe camot pentru comodă, e suficient sâ observăm prima vocală şi consoana finală, ca să fim siguri câ a venit ăin rusă). Gît despre grupă, de asemenea citat de Sogaoi, vezi discuţia aici mai jos, la p. 54. La emmplelo adunate aş mai adâîiga acum pe parol (DLR) şi pe pedal (cf. rus. nedajib, gr. 7tc8o&i)-O excepţie ar constiiui-o mod pentru moda (Mumu-leanu, O 39\3, în DLR s. modă, 2), fără paralelă străină, dar ar putea fi o simplă eroare. Prin grecescul cnyctpETTOv se explică ţigaret, pe care BLRM îl derivă, fără nici o justificare, din ţigaretă. Iată alte cîteva trimiteri şi rectificări: Pentru blid (p. 60 te), trebuia făcută o trimitere la ' Pătruţ, OL, I, 1956, p. 32. în ee priveşte pe ixanzolă (p. 96), originea lui slavă fusese arătată' de Gli. Bogaci, art. cit., p. 202. Pentru morătoare (p. 120), vezi aici mai jos, p. 65. Năzbitie {p. 28 ti.) a fost explicat de G. Bacoviţă, BL, VIII, p. 165 (discuţia a fost reluată acum, cu alte elemente, de I. Robciuc, LR, XV, p. 580). La neleapcă (p. 121) trebuia citat Semcinsld, p. 92. Explicaţia prin sZ.*neletka e întărită de forma meleatcă (Gri. reg., p. 47). La oşti (p. 122 u.) am pomenit de fr. ouste, pe care l-am socotit că vine din turceşte. Observ acum că Jules Bloclh, Les Taiganes, Paris, 1953, p. 111, presupune eă onste e din ţig. uSt „scoală-tBv, cu trimitere la rom. a se uşahi (BL, II, p. 194). Cu privire la prîslea (p. 132), şi Pascu, Sur., p. 301, porneşte ăo la bulg. npt>cm, fără a arăta ce e -lea. Pentru şleampăt [p. 150 «.), ar fi trebuii să fac o trimitere la acad. lorgu Iordan, BPh., IX, p. 121; vezi şi Gl. reg., p. 67, şcleampă „om bătrîn, ramoliV, explicat prin germ. Schlamper. Pentru forma şurincă, ar fi trebuit citat Tealia,
p- 901, la care trimite REW, a dat o explicaţie : influenţa lui siinglie, cf. stînjeni; mai aproape mi se pare că e familia lui stîng (cf. stîngaci). Vezi şi mai jos, p. 85, zgărdan.
Alteori modificarea priveşte numai terminaţia, eventual sufixul: glăvăiînă „cap" (Lex. reg. II, p. 13), din glavă -f-căpăfîiiă, năpîrlă (Gl. reg., p. 49), din năpîrcă şi şopîrlă, trepe-gîor (Gl. reg., p. 75), din trap şi repegior. Poate fi vorba chiar de simplul amestec a două sufixe: acoperemiş (Gl. reg., p. 13), din acoperemînt -f- acoperiş.
. Desigur, la cele mai multe dintre aceste exemple nu avem siguranţă absolută. Scutite de îndoială mi se par şi aici cele create în glumă. Acum vreo 40 de ani, se spunea în Bucureşti despre cei care călătoreau atîrnaţi pe scara tramvaiului, evitînd astfel să plătească biletul, că au aiîrnamcnt: este evident că la a se aiîrua se ataşa sufixul de la abonament.
Iată însă unele pe care îmi vine mult mai greu să le accept: comanclăş „cîrmaciul plutei" (67/. reg., p. 27), din comandă şi cormanăş (dificultatea vine de acolo că sufixul -âş nu este productiv pentru numele de agent în româneşte). Cam tot aşa am rezerve faţă de torcăric „clacă de tors lină" (Lex. reg. II, p. 32), explicat prin a toarce, la care se alipeşte sufixul de l&furcărie (dar acest sufix, în principiu, nu se ataşează decît la teme substantivale).
Alte exemple greu de admis, după părerea mea : hărmălaie, din hălălaie -\- larmă (DA), dar hălălaie e ca şi necunoscut, pe cînd hărmălaie e foarte raspîndit (Tagliavini, Arch. Rom., XII, 1928, p. 194, îl explică prin irmologhion); carlihizm „catehism", explicat prin încrucişare cu carte (Gl. reg., p. 22) : sînt atîtea cuvinte cu im r adăugat înaintea unei consoane interne, de exemplu argent (MCD, p. 54), arşeu (MCD, p.-247), coarjă (DA), marşină (DLR; Ursu; Teaha, p. 241; Gl. reg., p. 46 etc.); sârceală, sărcela pentru ţesală, ţesăla (Gl. reg., p. 61) ar trebui confruntate cu cersală, din ucraineană (Semcinski, p. 77), spargă pentru şpagă (MOD, p. 96 şi 268, vezi aici mai jos, p. 80); spargă şi pentru şpagă „sfoară" (Lex. reg., I, p. 72). Fenomenul a fost studiat în ansamblu de Marcel Cohen, BSL, XXX (90), p. 128—152 (vezi în special p. 133).
li
etimologii romaneşti
probleme teoretice
15
i
Explicaţii care ini se par en totul neverosimile : bagdadel^. „diferite lucruri din gospodărie", din bagatele + bagdadie (Qlfi reg., p. 15 : ce amestec ar putea avea aici bagăadie%); calieatur&~ pentru caHcaUirâ prin apropiere de calie (f Gl. reg., p. 21—32)*. a eîriiei „a vorbi de rău, a critica" ar fi contaminaţie într# cîrti şi critica (Gl. reg., p. 25), clar pare mult mai probabil că la cîrti a-a adăugat sufixul -d (vezi Gheorghe Dobrescu, SMEC,5^ IV, p. 37—45); măciulie ar fi măciucă -J- gămălie (DLR), datţ nu se vede ce are comun măciuca cu 7năciulia. Pentru gaiţăy •. explicat prin gaz -f taică, vezi aici mai jos, p. 83.
Sînt cazuri cind se spune simplu „etimologie populară*',^, fără să se arate punctul de plecare : ciupeiuruc „agent sanitar" e explicat „prin etimologie populară de la subchirurg" (Gl. reg., p. 25), dar cu ce s-a făcut asocierea, cu ciuruc*? Lucrul e cu totul! neverosimil; crimă „climă" ar fi prin etimologie populară (Gl. reg., p. 28); majordon pentru majordom, prin etimologie populară (DLR) : cu ce1? Ar trebui poate să socotim că şi galanton se explică la fel ? E vorba de fapt de o adaptare, ţinînd seamă de faptul că româna populară e puţin deprinsă cu finalele în -om accentuat.
Cea mai bună dovadă că explicaţiile de felul citat, chiar ' cind sînt plauzibile, nu pot fi considerate categorice este faptul; că e uşor să găseşti mai multe pentru fiecare cuvînt. Maăaranţă ar fi madamă -\- zdreanţă (DLR) : de ce nu + cotoroanţă^. Ma-morniţă, pentru DLR, e Mamon -j- baborniţă, vezi însă alte ; explicaţii în ER, p. 21 (între care una a mea); cînechişieriţă \ „gîndac care strică cartofii şi porumbul" (Lex. reg. II, p. 45) -e influenţat de cînepă sau de canei
Revenind la forma ăoliomiţă, de la care am pornit discuţia, f găsim uşor o explicaţie mult mai verosimilă decît încrucişarea \ cu duhoare : grupul de consoane in este neobişnuit în limbai noastră, de aceea întîlnim numeroase exemple de înlocuire a lui | cu m : clopornită (DA), cu In : duhohiită (TJdrescu ; vezi şi dilio-1 iiiţă, BPh., V,'p. 163; ED, VIII, p. 213), cu cm rîul SUnaţ (jud. Botoşani) e rostit adesea Sicna, dar cn devine rnîntîrnafes .j (BPh., V, p. 171). Cam în acelaşi fel tl devine rl în cearlău? (BPh., V, p-160), mpărlăgca (BPh., V, p. 170 şi lS2),inporloavăj pentru potloagă (Marina Sala, ED, III, p. 205) şi dl devine rl \ în ponirlă pentru povidlă (AUT, V, p. 68 — 69, Gl. reg., p. 57), j Eaptul ca în cuvinte foarte deosebite imul de altul găsim apro- ;| ximativ aceeaşi transformare dovedeşte că avem cle-a face cu |
nn. fenomen fonetic, în care analiza semantică nu a avut nici ■^ai^xoh' Prin urmare sîntem relativ apropiaţi de „arbitrar".
TJrmează din cele arătate că explicaţiile prin încrucişare pot fi ".corecte, dar numai rareori avem mijlocul să o dovedim categoric. Mai interesant este că în unele cazuri se poate dovedi categorie că nu sînt corecte. Iată aici unul din ele :
în. DR, IV, p. S36, V. Bogrea a explicat pe otozbir prin tc* otuzbir „31", fiind totuşi destul de încurcat de evoluţia înţelesului. De aceea a propus o încrucişare eu zbir (numai în ce priveşte sensul). Am dat şi eu explicaţia prin turcă (pornind de la forma românească otuzbir) în GS, VI, p. 332, fără să izbutesc.să justific sensul (de-abia acum observ că nu făcusem decît,să repet încercarea lui Bogrea); mai tîrziu mi-a ajuns la cunoştinţă explicaţia adevărată şi am publicat o notă în RESEE, I, p. 551 u. : s-a pornit de la excesele săvîrşite la Iaşi de regimentul 31 de ieniceri ia începutul secolului trecut.
Expresii paralele
Este meritul lui Pericle Papahagi de a fi lansat acest subiect: lucrarea lui, intitulată Parallele Ausdriiclce ună Reăens-arten im Rumănischen, Albanisehen, Neugriechischen und Bul-garischen, Leipzig, 1908, a demonstrat că un mare număr de expresii frazeologice sînt comune limbilor aşa-numite balcanice, printre care figm*ează şi a noastră. Eu însumi am adăugat cîteva exemple la culegerea lui (vezi şi aici mai jos, s.v. puşcă), iar de curînd doi studenţi ciprioţi, Hristakis Anastasiu şi Marios KarmelloB; au publicat în RESEE, IX, p. 263—267, o listă de expresii româneşti cărora le-au găsit paralele exacte în graiul lorl. Dar cir aceasta inventarul nu e nici pe departe încheiat şi se mai pot găsi uşor materiale, care privesc în primul rind pe lexicograf, deci evocarea unora dintre ele aici nu este deplasată (singura rezervă care se poate face este că nu totdeauna punctul de plecare al expresiilor este în străinătate, unele dintre ele pot să fi apărut în româneşte, deci în cazul acesta se discută etimologia unor expresii din alte limbi decît româna).
1 Printr-o regretabilă eroare articolul a apărut sub numele meu. Nu am avut alt merit declt acela de a-i li Încurajat pe autori să-şi elaboreze studiul.
16
ETIMDiLOGII ROMÂNEŞTE
PROBLEME TEfORElfflCiE
17
Iată cîteva paralele turco-române. Găsesc Ia M. L. Wag-ner, BPh., X, în articolul intitulat Der turlcisohe Argot, următoarele : 'i
goziilmelc „a fugi", propriu-zis „a se topi" (p. 22);
nallar atmalc „a lepăda potcoavele", adică „ammi" (p. 10) ;<
tasma „guler tare", propriu-zis „zgardă" (p. 20).
Mai adaug, după Dicţionarul turc-rus, sardalye gibi istif olmalc „ne-am înghesuit ca sardelele" (în bulgăreşte se zice Kamo capdeJtu „înghesuiţi").
Exemple bulgăreşti, mtîmite în PCEKE:
mmo om Kymua useaden „îmbrăcat frumos, cu haine noi, călcate", propriu-zis „ca scos din cutie" (s.v. Kymusi) ;
dee diiHu, nod edna Mtiumuiţa hg ce nocsim „doi pepeni la o subsuoară nu se poarta" (s.v. dutix), în româneşte .nu poţi ţine doi pepeni într-o mină;
cjisina 6a6a „baba oarbă" (s.v. cam).
în dicţionarul bulgar-grec :
HUKHam Kamo 2ro6u, gr. cpUŢptLjvouv cav jiaviTapia „răsar ca ciupercile" (s.v. eB<5al).
donpsi Hootcbm do KOKOJia, gr. s'ţpîraas t6 [zaxcdpi gt6 y„6ymql\o-„a ajuns cuţitul la os" (s.v. moic);
mou My Jienna nJiecnuiţa, gr. auToţ tou xoX?o]ce eva {iizâxco (eva XtfcTTouiti) „i-a lipit o palmă" ; usnde edna nJiecnm\a, gr. ^«ye eva xa^ToiSxt „a mîncat o palmă" (s.v. njiecmina). Oee drept, în româneşte se zice a mînca bătaie, nu palme;
ediiKa mu ce luieme, gr. (XTcep&Euei tj yjvtîjacra {îou „mi se împleticeşte limba" (s.v. rui&na);
na mona na ycmama (cs.it), gr. axr\v [itiouxo; tou xavoviou (eîfiat) „sînt în gura tunului" (s.v. mon).
Mai adaug la acestea şi o paralelă ucraineană: la Grin-cenko am găsit Monpuă douţy ne âoimhoi- „udul de ploaie nu se teme" (s.v. MOKpuu).
Doresc să fie ©Iar că nu am făcut o cercetare specială pentru a aduna aceste materiale, ci am notat ce am găsit întîm-plător. Scopul pentru care am făcut-o este să semnalez interesul pe care ar trebui să-1 arătăm faptelor de acest tip.
Expresii scurtate
în EB, p. 159 u., am discutat expresiile îngheţat tun, sănătos tu7i, doarme tun, arătând că nu avem de-a face cu o simplă
suprimare a prepoziţiei ca, ci cu o elipsă mult mai amplă: îngheţat în aşa fel încît pot trece tunurile peste el", „doarme de poţi să tragi cu tunul şi nu-1 trezeşti" (nu am putut vedea ce se ascunde sub sănătos tun). Tot aşa se zice nu se ştie ca mămîuiul „nu se ştie aşa cum nu se cunoaşte ce e ascuns în pămînt" (evident, am putea să ne gîndim şi la o copie după iăcecapămîniul).
Problema, într-un fel, a fost atinsă de Sextil Puşcariu, care (în Limba română, I, Bucureşti, 1940, p. 116 şi 126)'aduce cîteva exemple ca ce dracufaci pentru „ce, dracu să te ia, faci", i-ai ars o palmă ,,i-ai dat o palmă atît de dureroasă, încît a avut senzaţia că l-ai ars cu ceva", şi numeşte procedeul bre-vil o'o v enţ ă.
Alt aspect a fost relevat de Elena Burducea-Lupu, în articolul Anticiparea — procedeu stilistic (LB, XYII, 1969, p. 68—74). E vorba anume de faptul că substantivul sau adjectivul pus la sfârşit anticipează rezultatul acţiunii verbului plasat mai înainte : a lega burduf înseamnă „a lega în aşa fel încît cel care suferă acţiunea va fi la fel cu un burduf" ; a lămuri buştean vrea să zică „după ce a primit lămuririle, cineva este tot atlt de orientat cît este un buştean".
De fapt, şi privind lucrurile în felul acesta, tot în cadrul elipsei ne menţinem. Ţin să notez că, discutînd această problemă, nu ne depărtăm de cercetarea etimologică, pentru că numai explicarea formulei sintactice ne dă garanţia că ultimul cuvînt este cel la care ne gîndim şi nu unul care întîmplător e omonim cu acesta : cît timp nu s-au lămurit legăturile eu celelalte membre ale frazei, sensul cuvântului nu e clar, deci lipseşte unul dintre cele două elemente pe care se bazează etimologia.
Desigur, cele mai multe exemple de care dispunem prezintă numai suprimarea prepoziţiei comparative (de exemplu a se tine scai este „a se ţine aşa cum se ţine scaiul") şi pe acestea nu le iau în discuţie aici, deoarece nu aş aduce mare lucru ca noutate (pentru gol puşcă vezi mai jos, p. 73). Dai* poate lipsi şi altă prepoziţie, de exemplu pînâ la, în formula plin buză. După Elena Burducea-Lupu, p. 69, a lăsa seînăură trebuie înţeles ca „a lăsa ca seîndura", dar cred că s-ar putea să fi fost la origine „a lăsa numai cu o sclndură". E greu de spus ce lipseşte în expresii ca amorezat lulea, prieten la toartă (sau la cataramă), scump foc, urît foc, toţi în păr şi foarte multe altele.
18
etimologie romaneşti
PROBLEME TEORETICE
19
Cele mai interesante sînt, bineînţeles, cazurile unde nu lipseşte o prepoziţie, ci cuvinte cu sens noţional. Ai să plăteşti ca popa : ne Tine imediat pe buze întrebarea „dar cum plăteşte popa?" Desigur nu mai mult şi mai prompt decît alţii. într-o societate impregnată de spirit religios, expresia a fost probabil la început „fără discuţie, aşa cum acceptăm ce spune popa",
~Eu am pretenţia de a da aici explicaţii definitive, ci numai de a semnala o posibilitate de cercetare, eventual de a da îndemnul pentru a se elabora un studiu cu caracter general.
iiribombâ „căluşei" etc. (vezi EB, p. 155) are şi înţelesul de „pocnitoare" (comunicat de Traian Costa).
M. Grammont, Trăite ăe plioneiique, Paris, 1960, p. 377 nrrh.j a arătat că forma cuvintelor imitative se schimbă foarte uşor, pentru că imitaţia nu e decît aproximativă. Dar în cazurile citate aici nu e vorba de imitaţie. Desigur, pe vorbitor îl impresionează fasonul străin al cuvintelor, iar înţelesului nu-i dă mare atenţie. în acest sens vor trebui apreciate etimologiile propuse mai jos pentru cuvinte ca abţigui.
înţelesul cuvintelor expresive
Este un fapt cunoscut că anumite cuvinte cu caracter expresiv suferă schimbări de formă destinate să marcheze şi prin sunete ideea exprimată. Am discutat asemenea exemple în SOL, X, 1959, p. 205—211. Dar se poate constata că şi sensul cuvintelor de felul pomenit este mai puţin ferm decît al celor-lalte. în decursul activităţii mele lexicologice, am avut adesea ocazia să mă lovesc de cuvinte de argou (sau formate cu elemente imitative, şi chiar pui' şi simplu expresive),la care înţelesul este foarte puţin stabil. E cazul, de pildă, al cuvintelor, de origine ţigănească: fie că au mai multe înţelesuri foarte depărtate unul de altul, fie că au un singur înţeles, dar cu totu diferit de cel originar. Iată cîteva exemple : ţig. akana „acuma", rom. liacana „la o parte" ; ţig. mişto „bun", rom. a lua la mişto; a face mişto {de cineva) „a-şi bate joc" (vezi alte înţelesuri şi mai depărtate în BL, n, p. 172); ţig. mitic-, participiu muldc „a lăsa", rom. a mucii „a tăcea", dar şi „a lovi" (GT, 1951 nr. 5, p. 25), „a o face de oaie" (Udrescu); ţig. nasul „rău" rom. nasol „mit", nasoalâ „ţigară", nasulie „scandal", „peri-col"; ţig. sular „frumos", cu derivatul românesc a se şucăr. „a băga de seamă", „a se supăra"; ţig. uăt- „a se scula", rom a se uschi „a o şterge", participiul uşeliit însemnînd „chior", „mit"!
La Th. H". Trâpcea, AUT, 2/1964, p. 267, găsim cuvîntul andrabule cu sensul de „boarfe, zdrenţe". Vezi cu totul alte înţelesuri în BL, II, p. 122.
Iată şi alte exemple: onanie (DLB) înseamnă şi „mic"! şi „mare"; pahonţ „infanterist", dar la Udrescu „ciocoi";
Cuvin!» franceze formate în străinătate
Sub acest titlu am prezentat o notulă la Societatea de Lingvistică din Paris. Bezumatul, publicat în BSL, XXXII, nr. 96, p. XIV, conţine unele mici inexactităţi. Cuvintele inserate acolo ca formate în Bomânia sînt: jobin,'en gros, en detail, damă, ăameză, maniclieză, tur şi retur. Dintre acestea, trebuie evident suprimat damă şi de asemenea en gros, care au fost formate de francezi, iar tur şi retur este un exemplu bun, numai că, după toate probabilităţile, e format în Germania (ca şi Sâtelieuse şi Balletteuse, de care m-am ocupat în BL, II, p. 241), formate cu acelaşi sufix ca ăameză şi maniclieză (acesta din urmă ieşit din paralelismul cu coafură/coafeză, deci m.anicură( maniclieză). Spre marea mea mirare, citesc în IFremăwdrterbueli (Leipzig, 1960) că Balletteuse vine din franţuzeşte.
Am auzit în trecut de mai multe ori pronunţîndu-se reporter în loc de reporter, evident pentru că se urmărea o pronunţare mai „franceză" ; cel care aranjează vitrinele se numeşte viirinier, dar în mediul comercial am auzit zicîndu-se vitrinior, ea şi cînd ar fi fost la bază un derivat francez cu sufixul -eur.
în deceniul al patrulea al secolului nostru s-a întîmplat de mai multe ori să aud francezi făcînd glume pe seama calităţii limbii franceze folosite la posturile noastre de radio, pentru că în emisiunile pentru străinătate se întîlnea, ca substantiv şi ca adjectiv, cuvîntul progressiste, în timp ce francezii nu aveau decît adjectivul progressif. Astăzi progressiste apare în presa franceză, ca adjectiv şi ca substantiv, şi a pătruns şi în 'dicţionarul Bordas. Cred că şi substantivul portativ a fost creat în româneşte cu ghidul că ar exista modelul în franţuzeşte.
'20 EmiMOUO'G-ii ROMÂNEŞTI probleme TEORETICE 21
în Gl. reg., p. 68, citim: şnaideză „instrument cu ajutorul:' -o-a p. 24 urm.)? şi de asemenea în ce priveşte transformarea căruia se fac ghiventuri", după care se adaugă „cf. germi" ^goanelor înainte de n : dacă de la pace se formează în româ-schneiden «a tăia »n. O chpă am crezut că am găsit o paralela „Lte paşnic, nu avem de ce să ne mirăm cînd găsim formaţii la ăameză. In realitate avem de-a face cu germ. Sclmeideiserk ?1 năstruşnic. Se înţelege, evident, că miprumuturile au loc „filieră de şuruburi", dar desigur adaptarea s-a făcut ţinîndu-sef L -primul rînd (dar nu exclusiv) acolo unde sînt oameni care seama de sufixul francez -exise. i ^ogc ambele limbi.
^ Cred că adjectivele formate cu sufixul -nic pot furniza f foarte bune exemple pentru teoria etimologiei multiple. Apriori Din noii despre adjectivele în -nic A -os nu se poate tăgădui că unele adjective în -nie vor fi venind
-,m din substantive slave neatestate, dar care au putut exista în cartea mea Horn Vagent et adjectif en roumain, Paris/ ^va. Oare anume ar fi acelea e greu de spus, şi pentru aceasta 1929, constatînd că numele de agent se transformă în româneşti * trebm cunoscute foarte bine amanimtele^privitoare atit la în adjective, am explicat o serie de adjective româneşti formaţi "* l \ Tt^Zl»Z ca unele smt o sim-
en sufixul -nic prin substantive slave în -faflM, iar acolo unde Pm J™™V™*™ ya ^Ef\Tl°\? f f~ f nu am găsit atestate astfel de substantive, ci numai adjectiv! ^ cu m româneşte,
în -mii, am reconstruit pe baza acestora substantive slave în fe ™me " TZ^^to^^^ ^ 6 P --îmlcu, pentru a le pune la originea adjectivelor românesf *J"»J? : cuie ar putea dovedi^ ca razbomzc nu *ste in aceasta corespunzătoare. Andi-e Vafflant, in Bevnedc Critice et eVHÎs' Slto!'ie' ^J^t substantiv, iar substantivul
toire LiMeraire, 1931, p. 90-91, a criticat această idee, arătînd P^ohhhkt, o atestat in slava?
că, odată ce româna avea adjective în -nic paralele cu for-= . M^ concret: este foarte posibd ca acelaşi cuvînt, să
Problema a fost reluată de I. Gălăbov în revista bulgari atîta> acela9l adjectiv poate avea trei origini: nemernic poate fi „BiHrapcraiEai-iK", XVI, p. 299-313 ; lap. 302, autorul se arata ^ scr- ^^nulc, cum zice DLEM, refăcut după sl. Hj,\\tphH-bP de acord cu ideea că derivatele ca năsilnic, năstruşnic, potrebnicr, emn zlce ™PuG- (cai'e Pune asterisc înaintea formei slave, deşi
fi formate în română, care nu are prefi4 aceasta se găseşte la Miklosich), şi format in româneşte de la
consoanele s, S, c, pe cînd bazele lor se termină în c, g, c, 7c; %l de asemenea e posibil ca doua din ele sau chiar toate trei să De aici rezultă că ele au fost formate într-un mediu bilingv^ corespunda parţial adevărului. lata înca un exemplu de aporie de oameni care cunoşteau si româna si bulgara, deci într-un fel!etimologica :^rn EB, p. 27, am explicat pe nestaşme ca paralel am porni tot de ia forme reconstruite. Trebuie să fac unele on. Şcr' »f provenit dm acesta, cum crede OADE (s.v.
rezerve în ce priveşte existenta prefixelor nă- si po-, care u^siaşmc); desigur m-a reţinut diferenţa între sufixe; Gămu-sînt complet absente în româneşte (pentru cel dinţii vezi Mo- a msa etimologia sîrba, după ce Mile Toniici, LB,
rica Eicşinescu, SMEO, V, p. 9-15, pentru cel din urmă vezi fr> ?' \00'ia Pr0Pus ca V^mct de plecare un scr. nestasnilc „neas-1 ' 3 1 * 11 ittmparat, zburdalnic" (adjectiv1? !).
i Scriban explică pe năsilnic şi samavolnic prin rus. nacmmuK Ş1 m al* cniP .e posibil ca mai multe ipoteze Opuse Să* fie
şi coMooojihmiK. ^toate juste. XJn derivat ca strădalnic e explicat prin v.sl. cTpa-
22
ETBTOLOG-II EOMAKEŞTI
A^bHHfîTi (Scriban), prin sl. *stradanîni7cii (TDBG-, CADE) sau prin ser. stradalnik (DLBM; Găinulescu nu a acceptat ideea), dar poate fi format şi în româneşte, de la strădanie (ea să numai pomenim ideea că ar putea fi şi de ia strădui cu sufixul-a£>!io).;;
Alt aspect al problemei: adjectivele formate in româneşte au ca bază Terbe, substantive sau tot adjective? Vom merge aici pe calea inaugurată de Theodor Hristea, care a arătat (LB, XX, p. 479—488) că chiar şi cuvintele formate din materiale ; ale unei singure limbi pot avea etimologie multiplă. Amarnic \ e de la amari sau de la amar ? (acesta din iirmă putînd fi şi adjectiv şi substantiv); mişelnic e de la mişel, sau de la mişelie % ■ La prima vedere poate părea curios să spunem că s-ar putea ■ porni de la adjective pentru a se ajunge tot la adjective, dar avem exemple neîndoielnice de existenţă a acestui tip. Să zicem că nu acordăm atenţie unor exemple cum ar fi casatorvie, coăaşnic, flecamie, îu cep atomic, pentru că, în afară de valoarea de adjectiv, ele au putut-o avea şi pe cea de substantiv, fără să> mai pomenim de faptul că şi baza lor a putut fi de fapt substantivală. De asemenea dator poate să fi avut rol de substantiv , cînd s-a format datornic, dar acesta funcţionează tot ca substantiv. Să trecem şi peste tipul generalnic (rje care l-am discutat în ■ BBLi., XIV, p. 330), cu model in ruseşte (se poate alătura şi provizornic, paralel cu rus. npoeimpubiu), deşi unele au putut fi formate în româneşte fără a fi copiate după modele ruseşti în -Huii. (slobodnic este oare dinbg. coooodeu sau din rom. slobod!). Darcevomfacecuflcsefaiîc, pentru care nu se găseşte paralelă în slavă, nici substantivală, nici adjectivală1? (Să-1 derivăm de la veseliei) în copilărie, în Moldova, am auzit spunîndu-se grozamxic. _
Lucrurile acestea mă fac să mă mai gîndesc Ja cele ce ; le-am spus în EB, p. 92, despre adjectivele, formate cu sufixul , -os, de tipul adîncos. Am exprimat acolo îndoieli asupra for- , niării unora dintre ele de la adjective şi iarăşi, în unele cazuri, voi fi avut dreptate. Mişelos ar putea fi format de la mişelie (dar şi de la mişel), ca bucuros de la bucurie (deşi bucuros mi se pare mai probabil pornit de la primitivul *buenr); sălbăticos-se poate explica şi prin sălbăticie şi prin sălbatic, în ultimele două exemple au putut interveni şi verbele, de vreme ce strâ-lucos nu poate porni decît de la străluci. Dar sînt exemple de • derivate în -os care nu au alături decît adjective; blegos, călăosf Mdos, şodos, udos, umedos (umejos, itmezos). Sufixul -os adaugă -o nuanţă intensivă, eventual de ironie (am auzit astfel zicîndu-se ; tetribilos). -j
aljţfgui
în EB, p. 51, am explicat prin germ. Abzug pe a abţigui „a înşela", „a bate", refl. „a se îmbăta". Ouvîntul este mai răspîndit decît credeam eu : găsim apţiguit „ameţit de băutură, afumat, cnercbelit" din Baîş (LB, VIU, 1, p. 61); abţaig „lucru de puţin folos*, acte fără mare valoare cu care cineva încearcă să cîştige. o cauză" şi ăbfaigui ,,a se judeca, a intenta proces", abţaiguiala „acţiunea de aabţaigui; morală, ceartă" din Bădă-uţi {Lese. reg. I, p. 97); hapiugui ,,a fura; a specula mărfuri; a aranja ceva" din Bădăuţi (Lex. reg, I, p.117); abţigui ,,a se îmbăta", abţiguit „beat, chefuife", cu variantele abţvgni, abfu-
guit (Udrescu).
în AUT, 1965, 3, p. 111, Ştefan Binder explică pe abţaig prin germ. Ahzept, iar pe habiugiti ca derivat de la abţaig.
între timp am văzut altă posibilitate de explicare. în tinereţe am auzit adesea zicîndu-se {a face) liapUghevezn, de obicei la adresa evreilor, cu înţelesul de „afacere necorectă, înşelăciune". Mi se pare clar că era vorba de verbele germane gehabt ună geieescn. Vorbitorul neexmoscător al germanei le-a
. dat sensul care îl interesa pe el (vezi, mai sus, înţelesul cuvintelor expresive). De aici s-ar putea să fi apărut, prin scurtare, abiig-, rădăcina lui abţigui. Evident, s-ar putea să se fi amestecat şi Abzug.
aţjina
în Dicţionarul lui Scriban găsim a agina (Olt.) „a Înceta, a sta", cu exemplul vînt-ul a aginai, iar pentru origine se compară magii, ăgyalni, ăgyazni „a face patul", apropiere vizibil forţată
24
ETUVlOLOG-ir ROMANEŞTI
lexic
2a
(Tamâs nu inserează cuvântul). TTdrescu îl are cu două înţelesuri : „a se da cu binişorul pe lîngă cineva, a se linguşi, a acira" şi ,,a întîrzia dimineaţa în pat, a lenevi, a atîrna". Cele două înţelesuri nu sînt tranşant despărţite, de vreme ce a acira ' înseamnă „a întîrzia" (DA). în orice caz, cuvântul aduce prea bine aminte de acina ca să-1 pot trece cu vederea. Pe acesta din urma, consemnat de mine la Eeviga (Ialomiţa) acum aproape 60 de ani (vezi BPh., V, p. 158), l-am pus în legătură cu acera, acira. Acina se spunea despre lună cînd răsărea după apusul soarelui şi eu l-am interpretat ca „a aştepta". Poate că ar fi fost mai aproape „a întîrzia". Vezi acira „a stărui" din Eîmnieu-Vîlcea (Le®, reg. I, p. 74); Udrescu îl foloseşte foarte des în definiţii (am numărat 14 exemple), ceea ce arată că verbul îi este foarte familiar (dealtfel e inserat şi în DLEM).
în orice caz, agina din Argeş pare a fi acelaşi cuvînt cu acina din Ialomiţa. Lucrul este cu atît mai interesant cu cît astăzi numai cu greu mai poate fi reperat la Eeviga (vezi Bom. lit. din 9.VIII.1973, p. 12).
aliant
în texte mai vechi apare pentru aliat varianta aliant (vezi exemple în DA). S-ar putea părea că e vorba de o deformare a lui aliat sub influenţa participiilor prezente latineşti, în genul lui premiant pentru premiat (nu dau exemplul adresant, deoarece acesta nu este pur şi simplu corupt din adresat, ci s-a amestecat şi germ. Adressant, care, ce e drept, înseamnă „tri-miţător", nu „destinatar"). Cred însă că nu aceasta e explicaţia adevărată: mai probabil mi se pare că avem în aliant o formă refăcută din alianţă.
ulo
Dicţionarele noastre îl explică din franţuzeşte. Se poate să fie just, dar francezii nn prea îl folosesc cînd vorbesc la telefon. S-a mai răspîndit la noi, ca interjecţie, şi în afara conversaţiilor la telefon, pur şi simplu pentru a striga pe cineva. Cu această întrebuinţare vine sigur din nemţeşte şi din ungureşte (în franţuzeşte nu există): am asistat la răspmdirea acestei interjecţii prin anii 1930—1940, în mare parte prin romanele traduse (şi pentru englezescul liello).
ancontra
La Valentin Gr. Chelaru, BPh., IV, 106, a se ancontra „a se lua la ceartă" e declarat franţuzism de mahala. Desigur, nu voi fi de acord cu termenul franţuzism (vezi LE, XV, p. 219), dar cuvântul nici nu vine din franţuzeşte, unde, pe cîte ştiu, *cncontrer nu e atestat (cel mult ar putea fi vorba de un cuvînt francez format în Bomânia, vezip. 19u.). K"iciL. Spitzer, BPh-, V p. 183, nu rezolvă problema trimîţînd la fr. rencontre. De fapt, ancontra e o simplă variantă a lui încontra, atestat în DA şi, cel puţin în primele decenii ale secolului nostru, răspîndit la ţară (l-am auzit adesea în tinereţe la Eeviga, vezi BPh., V, p. 166; vezi şi Iorgu Iordan, BPh., V, p. 181). Vezi şi derivatul încontreală, BPh., VII—VIII, p. 135.
Cred că încontra nu e derivat de la contra, cum zice DA, ci de la substantivul contră „ceartă" (BL, VI, p. 142 u. şi 153 u.). Cu toate diferenţele formale, cred că avem acelaşi verb în a se încondura (încondora, Lex. reg. I, p. 54). Dacă reiau aici discuţia este pentru a nota o serie de variante care par a se explica prin încrucişări cu chior : cliionăora (cu o serie de derivate) şi închiondora (de asemenea cu derivate) la TTdrescu, chiondorî şi condori la Scriban (care trimite, pentru derivatul cMondorîş, condorîş, la magh. Icondoros „încreţit"; Tamâs nu inserează cuvântul), încMondorî la TDEG şi CADE, ciondorîş, în Lex. reg. I, p. 113.
artor
în 61. reg., p. 14, e inserat cuvîntul a'rtor „plug", întîlnit într-o mătură: Domnul cînd a cnvîntai, Artorul pe loc a stat, I se dă ca etimologie lat. aratrum, fără să se explice diferenţele fonetice. Ce trebuia să devină aratrum se poate deduce după forma aromână arai. Părerea mea este că accentul a fost notat greşit, trebuia scris arto'r (metrica permite această accentuare), şi avem pur şi simplu de-a face cu arător, cu sincopa lui ă. Dacă nu e nume de agent, poate fi acceptat şi ca nume de instrument.
aschimodie
în LE, XIV, p. 557, H". Păduraru înregistrează cuvîntul, întnnit la Constanţa cu sensul de „persoană slabă şi urîtă", explicîndu-1 prin gr. ger/i^oţ „urît". Bănuiesc că trebuie să por-
26
ETIMOLOGII ROMANEŞTI
lexic
27
ti im de la un adjectiv acrxY)f-k^7lSj pe care nu l-am găsit atestat,, dar care poate fi foarte bine format în greceşte cu -coStj; (vezi paralele în ER, p. 137). La Dimitrakos se găseşte affjojjxâSi.i în BPh., IX, p. 116 u., acad. lorgu Iordan citează cuvîntul; hazmodie, întîlnit la M. Sorbul: — M, bată-te noroacele de băiet,] mare liazmodie mai eşti şi tic, notînd că sensul nu pare a concorda^ cu cel dat de Scriban : liazmodie „căscătură, hiat, sunet discor-: dant". Bănuiesc că îa Sorbul liazmodie este o alterare a lui asclii- ■ moaie. în treacăt fie zis, Scriban greşeşte cînd trimite, pentru] finala -odie, la tragedie, deoarece acesta e compus cu -c.)S- „al cînta". ' l
auzi
La TDRG şi în DA găsim, fără explicaţie etimologică, verbul a auzi cu înţelesul de „a mirosi". Yezi acum şi Lex. reg.', II, p. 124, din Bucovina. Dumitru Abriţculesei din Buzău îmi scrie că cunoaşte, din comuna sa natală, Cîndeşti, judeţul Botoşani, cuvîntul cu acest înţeles şi ştie că aşa se zice şi în. ucraineană (comuna e compusă din şase sate, iar în două dintre ele se vorbeşte şi ucraineana): mo mhbco cu nye „carnea aceea s-a alterat (miroase)" ; mjmu .««pzfe.it „miroase a mort, miroase-mortul". ;
avauisi
Valentin Gr. Chelaru, în BPh., IV, p. 106, explică verbul a se avanisi „a se plictisi" prin gr. afJav^o „a calomnia, a acuz% pe nedrept". La p. 154 a aceleiaşi reviste, acad. Iorgu Iordan£ socoteşte că e mai curînd vorba de un derivat românesc de la) avan „cumplit". Părerea mea este că e o variantă a lui afanisi, „a distruge", pentru care vezi forma a se afinisi „a se plictisi"/ notată de mine la Bucureşti (BL, IV, p. 65). Adaug acum şi un exemplu din Gh. Brăescu {La clubul decavalilor, Bucru'eşti^ 1965, p. 222) : m-ai afanisit. *>
azcvedi
Atestat în Lex. reg. I, p. 40 (Oltenia), cu înţelesul de „a. (se) adăposti". Este, evident, derivat de la zăvadă „adăpost^ pentru vite" (CADE).
azir
Ou sensul „gata", atestat în GS, VII, p. 246, şi inLex. reg- Ii V- 40 (ambele din Oltenia). Din tc. hazir, cu acelaşi înţeles.
baletist, baletistă
Baletist mi se pare foarte nou, în tinereţe n-am cunoscut decît femininul baletistă. După cît pot vedea, mai apare numai în bulgăreşte (dicţionarele bulgare nu dau decît masculinul, 6'âÂemucm), care e explicat deEEP prin francezul balletist (sic !). înainte de a publica nota despre germanul Balletteuse (BL, H p. 241; vezi şi aici mai sus, p. 19), am stat de vorbă asupra acestui cuvînt cu fostul meu profesor Jules Bloch, căruia i l-am tradus în franţuzeşte prin balleiisie, ceea ce 1-a surprins : mi-a atras atenţia că un astfel de cuvînt nu există în franţuzeşte (se zice danseuse de ballei). Avînd în vedere frecvenţa sufixului -ist în româneşte şi faptul că opera e mai veche în România decît în Bulgaria, aş fi dispus să cred că baletist a fost luat de bulgari de la noi şi nu invers. îmi face impresia însă că în bulgară este mai vechi decît în română. Bămîne, bineînţeles, posibilă şi ipoteza imei creaţii independente în ambele limbi.
bancă1
Baneăy „scaun" e explicat de DLBM, copiind ca de obicei pe CADE, prin fr. banc, fără nici o vorbă despre diferenţa de teiminaţie şi de gen. DA îl explică prin it. banca, dar dă şi varianta banc, explicată prin germană. Ciorănescu, care tratează pe bancă1 şi bancă2 împreună, porneşte de la it, banca, fr. bangue, cu adaosul că varianta bane reproduce exact fonetismul francez, apoi notează că toate derivatele sînt împrumuturi directe : bancar, bancher etc, din italiană, franceză etc. (dar it. banchiero, fr. bangiiier trebuiau să devină *banchicr). Scriban pune şi el ambele sensuri împreună şi trimite la mai multe limbi: italiană, franceză, germană, greacă, rusă.
Ca de obicei, pentru noţiuni de acest fel, nu vom porni direct de la franceză, şi nici măcar de la italiană, ci trebuie să avem în vedere un intermediar într-o limbă mai apropiată de
28
ETIMOLOGII ROMANEŞTI
lexic
29
noi. Bulgara are forma oauna, pe care PCBKE o explică pif iniţiala? Presupun că a fost confundată eu prepoziţia ev „în", germană, iar BEP prin română sau prin italiană. Pentru mii'- care a fost tradusă, astfel că s-a zis în batiolii îu loc de embaticM. nu încape nici o îndoială că atît forma bulgară, cît şi cea e
mână (eventual una prin intermediul celeilalte) provin d; bănîeutâ greacă, unde se cunosc două variante, desigur numai grafice
y.Tcti.yacc şi p,7rdcvKa; în româneşte forma populară bangă a foi La ^ele 4 exemple de diminutive terminate în -cnţâ for-multă vreme folosită şi mi se pare sigur că e mai veche deci mate de la substantive terminate în -iţ(â) (EB, p. 38), trebuie cealaltă. Ea reproduce pronunţarea grecească, iar bancă a foi adăugat un al cincilea, bânicuţă de la baniţă (atestat la Udrescu). refăcut sub influenţa occidentală.
bărbatus
bancă3 ge numeşte aşa masculul unor specii de vieţuitoare.
f, » j_ i ii ■ 4.-4. 4- - i " v TDBG- notează că e vorba de animale mici, de unde ar reieşi
i ™CS^d^^ se justifică prin dimensiunile acestora. DA
de DLBM prm it banca (fr bangue), iar derivatul banchg™ - ba deJannnale fa care mascullli nu are ^ nume
ara ezitare prm fr. banquer(evident .greşeala de tipar pentr^ e ce pare 0 lapalissadă : acolo unde există un nume
bangmer) Şi aici urmează fidel pe CADE. Se ştie nisa ca itn ^ $.» ( ^ etc>)* mtel câ nu mai egte neyoie de
lienn smt bancheri mai vechi decît francezii si ca fr. oanqn^ ^toria cuvîntului pare ceva mai complicată. Femela,
eimprumutatdin italiana. DK e deci mai corect: < H.banw d obicei mai mică decît bărbatul, este numită cu un di-
it. banco DA trimite tot la it. bănea,™ pentru raporta . . ^ fl j
cu banca\ conferă gr. xpa^mK „zaraf" dm tp«toŞcc „masa^ ffl fl c{imeusiun mari. Prhi analogie, bărbatul, deşi nu e
Ca şi in cazul Im banca ] şi poate mai mult inca aici, trebu Bumit ^ Avem deci ^ caz d > etiniol ie
sa ne uitam mtîi la limbile vecme. Bulgara are fauna cu der, J{ m d f M celor discutate în SLG, p. 68.
vatul oaunep, explicate de PCEKE, primul prm italiana, ţ * ' r doilea prin franceză. BEP, care tratează pe bancă1 şi bancâi
împreună, semnalează varianta mai veche 6ausep. Boniânt băţ
cunoaşte si ea formele populare bangă, bangher, evident mji » nT^Tin[1.1. no „ « \, .. ,v. /rai.n^„ ow
vechi de aici si numplp nV fnmîlip Bnlnbrrralv °l\ oare se e- 111 esPresu ca a /* a SG îin6 hat (Udrescu, s.v. bai),
Si.Ş«^ * tamuio ^a»ffAereanw care se avem substantiwl m ci 0 deraiere" pentru bine (vezi
fe?- • f ; !i7raT™'/T**^a^(0fpi?'r< î^? articolul meu citat aici mâi sus, p. 12, şi reprodus în Scrieri de ammtita şi forma turceasca banlcer. Şi aici au fost fara îndoia^ ^ - ^e • 61 gi \
folosite la început numai formele cu g, apoi cele cu h au verii- .* ~ » I ■ ? ■->■
odată cu influenţa occidentală.
bcrgheli
batichi ^ P* 141—143, Pia Gradea discută cuvîntul
bergeli, beregli „a se ofili (despre o floare)", fig. „a se urîţi din Găsim la TJdrescu cuvîntul baiicH „arendă", cu varianfccauza bătrîneţii (despre o femeie)", înregistrat la Şieu-Măghe-batic. Pare simplu de spus că e acelaşi cu embaiic, inserat âraş, şi îl explică prin săsescul brăgeln „schmoren, rosten", care, dicţionarele noastre şi explicat de TDBG şi Ciorănescu pr| eventual, ar fi la rîndul său împrumutat din rom. pîrgăli sau gr. eţiSfmx&v (SExaiov); Scriban notează gr. âv6ctTExi şi iy.Qa.TU dm magh. pergel. Scriban socoteşte că bergheli este o variantă iar DLBM, enga-ctxiov, forme care explică, în ce priveşt^ lui derveli, pe care însă îl explică nn numai ca derivat de la finala, varianta citată de Udrescu. Dar cum a dispărut silab.-"*™0^» ci şi ca variantă a lui terfeli. Nu am o explicaţie
30
ETIMOLOGII ROMANEŞTI
lexic
31
proprie pentru bergheh, dar in tinereţe am auzit de ni; . aeest sens bosian din Banatj Cu adaosul că de obicei multe ori în Bucureşti spunîndu-se s-a herghelii despre o fem**^» oo8tană (vezi şi Glos. ăial. Olt., p. 9). Originea indicată marcata de batrmeţe, de aceea cred ca ar trebui găsită o et^f *\c iostan „grădină de legume" sau ser. bostan „grădină mologie care sa fie valabda şi pentru zona bucureşteană. pepeni" (Gănmlescu nu înregistrează cuvîntul). Pare totuşi
-curios că s-a recurs la un feminin (ar fi fost de aşteptat un ţj|a neutru) şi mai ales că nu s-a socotit suficient derivatul bostă-
nărie, format normal în româneşte. Cred că pentru bostană Formă de adresare a unei femei către altă femeie, înrs$cebuie să pornim mai curînd de la gr. pnoatfai „grădină de gistrată (fără etimologie) în CADE pentru Oltenia, la Udrescipepeni", care m greceşte se explică perfect prin tc. bostan. şi mai găsim un citat din „Viaţa românească" la Scriban f două exemple la Scurtu, p. 276, n. 2. Pare să fie o scurtare
lui biată, care se va fi întrebuinţat mai întîi pentru persoana Jiravo
HI-a, fără nuanţă peiorativă (în MCD, p. 248, e înregistrai! - -,. L- • t /ria n a ni?
din Transilvania biata masculin!). Un semn că e asa°găs? ^ţionareVe noastre vme dm ^ (DA, OADE,
în masculinul bieăel „sărmanul", înregistrat de Udrescu, nur^iban) sau din fr. bravo (D^LEM : ^erenţa de a?cent n-a despre animale (T), si pronunţat M-e-( ?). în AUT, VI, p. 2? aţinut atenţia autorului; DU şi TDBG nu dau etimologia). V. Erăţilă pune alături formele beăă, bieăă „nevoienec^P™ri Pfe P.10^1 ea un astfel de cuvmt, devenitde pacoste calamitate", pe care le explică prin reflexe ale cuv^t Popular la noi, sa ii venit direct dm italiana şi mai ale tului slav care în vechea slavă e atestat sub forma S** fi-anceza. iNu ştiu de unde s-a luat obiceiul ca atunci cmd
nu se justifică vocalismul. O scurtare la fel cu cea pe caret^eva îţi spune bravo sa-i răspunzi bravo se zice la măgari, dai văd aici mai găsim în aboa „strigăt cu care se abat vitela'^ttactul îmi spune ca e ceva oriental Pe de alta parte, se (Udrescu), cari pare neîndoios că e format cu boală, termen existenţa variantelor brava (popular cel puţm m
ocară pentru vite. 'Moldova) şi bravos (familiar), ambele, ce e drept, învechite
astăzi.
Brava e înregistrat de TDBG în expresia populară brava blachcu -ţie, Nastasie (o cunosc şi eu din Moldova), la care adaugă un
tvt-e»™ . „ , , , , £ T T A . .«citat din „Şezătoarea"' (tot din Moldova); alte exemple se
DLEM inseieaza ciivmtul sub forma plaeheu potrivit ^ D'J si jn DLELC. Vezi si Pitaru Hristache, Povestea
Z^^o Pe w-1"0 ida -: fr'^We' P3? * treCe la "S^^, Bucureşti, f.d., p. 48: menţmmd aceeaşi etmiologie şi fara sa dea vreo explicat' tf
pentru schimbarea consoanei iniţiale. Pe cît pot şti, în frantf B Mavrogheni, brava,
zeşte nu se zice plaqae la obiectul în discuţie : în tinereţe ar Mtul m iine mai sta„m%
auzit adesea pronunţmdu-se cu b-, dar în dicţionare cuvînti
nu e inserat sub nici o formă. Este vorba de un cuvînt englezei Bravos era Mosifc curent «m tinereţea mea. E înregistrat blaclcey, care are la baza un nume de persoana, desigur al cek,^ DAj dupa Caragiaiej iar -m DLBLC, după Ion Pas ; varianta care a lansat obiectul. -^bravosu, în DA, după Gorjan. Bravissimo, atestat in DA şi
-cunoscut mie şi din vorbire, este, evident, din italiană. bostană Dicţionarele nu-şi fac nici o problemă din existenţa va-
, ,-riantelor. Brava mi se pare neîndoios luat din ruseşte, cum
Alături de bostan dovleac" cunoscut mai ales în ÎVIo^ată prommţarea vocalei finaie. PeIltni bravos caeia ne-o dă dova, exista bostana „loc cultivat cu pepeni verzi". în D;;varianta negUjat>ă pînă acum : este iUra îudoiala gr.
32
etimologii homajmeşti
lexic
33
ujcpago ffou „bravo ţie" (formula cu care am tradus este deBi#
un calc după greacă). Suprimarea lui -u se explică poate P-? cancelarie cauza depărtării accentului, dar poate şi prin confuzie cu ar *"""-~~~
calul -u(l). f Dicţionarele noastre (cu excepţia lui Scriban) scapă repede
Cit priveşte forma generalizată azi, bravo, ea are paraljfeaeest cuvînt: nemaivorbind de cele care nu dau nici o eti-în gr. [ATTpâSo şi în bg. âpaoo. lologie (TDBG, DU), observ ca DA il explica scurt ea neolo-
ffni din latineşte, OADE din rus. KaHue.wpun, iar DM din it. ■■^jelleria, fără nici o vorbă despre nepotrivirile fonetice, nici budincă flipre variante. Acestea sînt foarte numeroase: canţelarie,
~ " - 'jffîtelerie, cânţelerie, cănţelarie, cănţâlarie, eănţălare. Scriban vede
In lista cuvintelor formate cu sufixul -incă, prezentai^ lua*^^ după părerea mea : cuvîntul a fost introdus prin în ER, p. 34—38, trebuie adăugat budincă „vas de lemn ffeă, apoi, mai tîrziu, latinizat. Ciorănescu declară că e inutil brad, pentru transportul apei de băut", înregistrat în Lex. ref^âcem apel la rusă şi porneşte de ia latinescul cancellarius. I, p. 17^ din raionul Şomcuta Mare. Este, evident, din famil0ar cine şi de ce l-ar fi introdus la noi, unde nu corespundea lui bnâăi. i|.cj funcţii? Kici o sursă mai veche nu prezintă forma
Cancelarie. Eără îndoială, trebuie să pornim de la rus. Kaui\.ejinpiui bulaneu %utru textele administrative şi în general literare, iar pentru
Şele populare de la ucr. Kamţ&mptui. Pe lingă că nu avem ates-Glosat (în Lex. reg. I, p. 17) prin „femeie de moravifafcă,hi limba mai veche şi in variantele populare, baza can-uşoare". Pentru etimologie, vezi MU, bîilan, BL, II, 131. *elar-, un derivat românesc în -ie trebuia să aibă accentul pe i.
%ş face apel şi la magh. hancellâria, dar, pe cit se pare, nu biisuma Ivem atestări mai vechi din Ardeal (Tamâs nu inserează cu-
vîntul). în secolul al XlX-lea a intervenit influenţa formelor
in EB. n. 66.
de
I,
cu
suma „a bate pe cineva rău de tot" — de la Rîrunicu-Yîlcea: O paralelă semantică ne este oferită de a ţesăîa, care înseamtff „a bate" (TDBG). f cangrena
Dicţionarele noastre citează forma cangrenă ca o variantă calamita lui gangrena, fără nici o explicaţie (Scriban declară „falsă"
în „Scînteia" de la 12.VI.1963, p. 1, col. 7, se găaeşift'T ™ ^ EBL> ^' Ve^nz'mLl BEV> am n°tat
expresia locurile calamitate. Este limpede că avem de-a face eca la KaH3PctlGU ar fl trebuit sa spună ceva si despre rom. un participiu de la un verb a calamita, pe care nu l-am găsfWew"' Dar °" e mult mai răspîndit: prima atestare m fran-atestat nicăieri, eventual cu un participiu format direct de ieză^e cu c- (Dauzat-Mitterand-Dubois, s.v. gangrenc); vezi substantivul în -tale. în orice caz, avem aici o formaţie vegtşipoi^cancrena, tc. hangren şi în sfârşit, cel mai important, gr. sivă, constituind un exemplu de adăugat la listadinEB,p. 105i*YYP*w<*. Cel puţin pentru limba noastră, dacă nu şi pentru 106, Celelalte, originea trebuie văzută în limba greacă.
"îhc 2iq8";-
34
ETIMOLOGII ROMANEŞTI
casac
Un corespondent din Constanţa, Dumitru G. Georgescu, îmi scrie că nu a găsit in dicţionar cuvîntul easac „haină lungă depostav (bătut la dimie), iară niîneci, pe care o purtau bă-trînii, în zile de sărbătoare mai cu seamă". DA îl are, de Hasdeu, cu definiţia „haină bărbătească nedefinită", iar ca explicaţie se adaugă : „Poate că e ortografiat greşit în loc de; cazac,-., cf. cazacă11. Constatăm acum că nu e nici* o greşeală^
duhni.
_-— ,
în Cimpia Dunării (şi la Bucureşti) chibrit înseamnă sili „cutie de chibrituri" (vezi BPh., V, p. 160 şi ISO). După cît potf constata, în turceşte nu există acest înţeles (kibrit, în afară j de înţelesul de „chibrit", il mai are pe acela de „pucioasă").|; El există insă în bulgăreşte, unde, după dicţionar, este chiar* principalul sens al cuvîntului. Pentru „chibrit" se zice, ca şiţ în Muntenia, „băţ de chibrit" : niiâpuniena Menim. Pare decif-clar că formulele munteneşti vin din bulgăreşte. f
chisQţj -!ţ
Apare în GL reg., cu definiţia „pămînt care se bate subi casă, nisipeală", şi e declarat derivat de la chisa (regional pen- I i,Tupisa) cu sufixul -og. îl regăsim însă sub forma chisoc „pietriş amestecat cu nisip" şi sub forma pisoo „nisip întrebuinţat la tencuit", „nisip întrebuinţat la drumuri si la tencuitul caselor" în Lex. reg. II, p. 123'; 108; 112. EBte clar că vine din ncr. pisoJe „nisip", şi chiar în Gl. reg. găsim pisoc „nisip", expli-1| cat prin ucraineană. u
chisoi, ehîştola
Primul înseamnă „lapte bătut" {Lex. reg. II, p. 22), W$. Bîmnicu-Yilcea, al doilea „a acri sau a săra prea mult o mîn- I care" (Lex. reg. II, p. 58), la Sibiu. Ambele par a fi în legăturăfi cu sl. hys- „acra", de unde avem şi pe chiseliţă, iar în Moldovâil pe cliişleag. -mm
lexic 35
eiumurlui
în DA, acest cuvînt este inserat eu înţelesul de „a-şi strica stomacul" şi e explicat prin magh. csomdrlik (vezi acum Tamâs). într-un adaos, se arată că Dame inserează şi înţelesul „a se murdări pe bot (mai ales despre animale)", pe care DA îl consideră suspect. Dacă sensul acesta se confirmă, atunci cuvîntul este de altă origine (deci omonim cu celălalt), anume din turc. gamurht „plin de noroi".
cijmjziu, jioriocjUiu^iîieiuriii etc-
Numele de culori formate cu sufixul -iu ar putea fi explicate in româneşte : gălbui, verziu etc. (vezi Eulvia Ciobanu, SMEC, YI, p. 75). Dar cînd radicalul este turcesc, pare mai probabilă formarea in turceşte. DA porneşte pentru cîrmîzm de la tc. Imunzi, pe cînd DLBM, atît de neîncrezător de obicei în facultatea limbii noastre de a forma cuvinte din elemente moştenite din latineşte, explică îndrăzneţ pe cîrinîziu din rom. cîrmîz + suf. -iu. Tot aşa, portocaliu e explicat de DLBM prin portocală -{- -iu (la fel Ciorănescu), deşi TropToîcctWujs există in greceşte. Evident, siguranţă absolută nu putem avea, dar mi se pare mai probabil împrumutul, mai ales dacă ţinem seamă de faptul că in trecut portocala nu putea fi prea răspîndită la noi. Liliachiu e explicat de DA, DLBM şi Ciorănescu prin gr. Xou?.ay.'.; desigur, aici explicaţia prin româna e jenată de finala '-chiu, mi-ciu, totuşi CADE şi DU, care nu dau nici o etimologie, par a lăsa să se înţeleagă că formaţia e românească. Sigur TDBG face apel la tc. leylâlc-i.
Pe tuciuriu, DLBM îl explică de la pluralul tuciuri (dar cine şi pentru ce ar fi întrebuinţat plm^aluî în mod obişnuit?). ÎT-^ar mai fi rămas decît să explice şi pe plumburiu prin pluralul iplumburi, dar pasul acesta nu 1-a făcut, ci a notat plumb -f-■mî. -uriu. Un asemenea sufix există: de la alb s-a format' mlboare şi de la acesta alburiu, care a fost înţeles ca derivat de khitalb; după acest model, s-a putut forma şi plumburiu de la plumb şi tuciuriu de la tuci, fără să fie nevoie să pornim de la splural. (Yezi Theodor Hristea, Probleme de etimologie, Bucureşti, 1968, p. 53.)
Eaptul acesta imi dă curaj să Încerc o explicaţie pentru ^cafeniu, explicat în DA (urmat de DLBM) prin cafea, influenţat
36
ETIMOLOGII KOMANEŞTI
LExrc
37
de castaniu j dar acesta din urmă nu poate fi considerat prea vechi, castanul ncfiind familiaT pentru români în secolele trecute. Aş fi fost dispus să văd aici o modificare a temei, cafen-pentru cafe-, pornindu-se de la cafenea ("baza acestuia, în turcă, este un compus cu liane „casă"). Mai curînd însă mă gîndesc la influenţa lui galbenîu, care e în paralelă cu gâlbiu, gălbui. ...... Cafeniu,1a rîndul lui va fi influenţat pe căcăniu, cum
propune CADE ; cuvîntul e înregistrat şi de Udrescu; în orice caz, e cunoscut în Muntenia, în graiurile familiare. Dar atunci: -ar trebui atras în discuţie şi căcănar, pe care DA îl explică-neconvingător ca disimilat din -arar.
1
eloapete f
Alături de forma normală de plural, clopote, în Muntenia-i circulă şi forma eloapete, neexplicată pînă acum, după cîte ştiu ;-v| o accentuat nu se diffconghează înainte de alt o, iar o neaccen- I tuat nu se transformă, normal, în e. Trebuie să pornim de la faptul că t, la plural, este muiat, deci el face să se moaie şi p, i iar o între două consoane muiate devine palatal. Odată ce of a devenit e, avem justificarea pentru transformarea lui o accen- I tuat în oa (cf. fuiere, picere, în Tend. act., p. 44). .\
comision- \
în ER, p. 42—51, am susţinut că substantivele feminine •-" franţuzeşti şi-au păstrat genul cînd au fost împrumutate în româneşte, iar acolo unde în locul femininelor originare găsim neutre, e vorba de elemente care ne-au venit printr-un inter- -1 mediar rus, grec etc. Indiciul cel mai convingător mi s-a părut I a fi faptul că pentru toate neutrele găsim paralelă masculină j într-una din limbile vecine, explicabilă prin aceea că s-a pornit j de la forma franceză pronunţată, terminată în consoană. Mi-au : scăpat atunci din vedere substantivele franceze formate cu sufixul -ion, paralela românească fiind cu ie, -iune, dar uneori 'l şi cu -ion. <•«(.
Mi-a atras atenţia situaţia cuvîntului comision, pe care j CADE, DLEM şi DN îl explică prin franceză, DA şi Scriban -j prin germană şi franceză, iar Ciorănescu numai prin germană.-f
Le-am trecut în revistă pe toate celelalte, orientîndu-mă după DI:
condiţion e din germană (DA);
divizion e din franceză după CADE, din franceză şi rus» după D1S", din rusă după Scriban şi DLEM; legheon, liglieon, evident din slavonă; ocazion, din germană (DLE);
pension ar fi din franceză după CADE, DK şi Ciorănescu, după franceză după DLEM, din franceză, germană şi rusă după DLE, din rusă şi germană după Scriban;
provizion, din germană (CADE, Scriban, DLEM);
secesion, din germană (CADE).
Poate într-o situaţie uşor diferită se găsesc cele care în franţuzeşte nu-1 păstrează pe i din sufix, ceea ce face mai grea ■-transpunerea în româneşte cu -ie sau -urne :
fason, franţuzism după DA, din franţuzeşte în toate '.•celelalte dicţionare; există însă în ruseşte.
combinezon, franţuzism după DA, din franceză în celelalte dicţionare; există în ruseşte;
■rezon, din franceză după CADE şi DU, franţuzism după DLEM, din nisă după Scriban;
sezon, din franceză după DU, DLEM, DK (lipseşte în CADE), din rusă şi franceză după Scriban.
Situaţia la toate aceste cuvinte este deci aceeaşi ea la cele pe care le-am discutat în EE, peste tot există într-o limbai vecină o formă terminată în consoană care a putut servi de model pentru română.
în aceste condiţii pare natural să admitem şi pentru comision originea germană, sugerată dealtfel şi de atmosfera creată în jurul cuvîntului în deceniile trecute.
conteni
Pînă acum, acest cuvînt a fost explicat în două feluri, ;dar în orice caz ca fiind de origine latină : prin lat. contineo (TDBG, CADE, DLBM); it. contenire, printr-un intermediar bizantin (DU); CDDE trimit la Unea; prin lat. ^cunctinare (Puşcariu, DB, I, p. 226—230, DA); Scriban, pe cit înţeleg, încearcă să combine cele două propuneri. Puşcariu, art. cit., combate ideea lui Cibae (II, p. 651) că s-ar porni de la bizanţ. vxqvTcctveLv, xovtCvbiv, pentru că în _Ps. Scit. şi în Cod. Vor. cu-
38
ETIMOLOGII ROMANEŞTI
LHXIC
39
viatul apare cu r. BEW, 2391 a., admite explicaţia prin *cunc-tinare şi combate pe Iorgu Iordan, care, in Arh. Iaşi, XXIX, p. 529, n-ar fi ţinut seamă de faptul că forma veche e cu -a (vezi totuşi BL, Y, p. 94). TDBG, pentru schimbarea de conjugare, trimite la cuceri din conguirere,dar e reţinut de păstrarea lui o neaccentuat; Ciorănescu de asemenea face rezerve: din cauza dificultăţilor fonetice şi morfologice. Puşcariu, DB, I, p. 226, se referă la „alte cazuri de cu-^ oo", bănuiesc că la cele pe care aveam să le resping în EB, p. 24 urm. în exemplele ca înconjura din încunjura, schimbarea s-a produs întîi la persoanele lă care u era accentuat, deci s-a zis înconjur j încuu-jurăm, ca joo j jucăm, apoi înciinjurăm a devenit înconjurăm prin analogie. Ar fi fost normal ca lat. continere să fie refăcut după tenere, deci persoana a 3-a să fie conte'nct şi să devină în româneşte A:cuţine, vezi fr. contenir la Dauzat-Dubois-Mitterand. [ în sfirşit, lat. conţinea are multe nuanţe, dar nicăieri nu pare să însemne „a înceta". ' |
Avem în româneşte un verb a conccnl „a pune capăt, a • nimici", cu derivatul concenie „sfirşit", de origine slavă. I citatele din DA, se pot adăuga conccni, concenie, Lex. Reg. ], p. 90, conccni „a se odihni" şi concenie în expresia baiă4c co cenia, la Udrescu, concini în MCD, p. 20. |
Presupun că este acelaşi cu conteni, la care t în loc de c i s-ar explica prin hiperurbanism. \
eopaiţă
Sensul acestui cuvînt este, după DA, „golomoz de scoarţă de cireş uscată,... pe care o aprind flăcăii...". Pentru etimologie, DA trimite la copaia „prăjină... sei-vind, în vii, ca opritoare", pentru care trimite mai departe la copreală „prăjină lungă". Dar copăiţa, după definiţia dată, nu e prăjină. Cred că e în loc de vopaiţă (variantă la opaiţ, vezi DLE), cu disinii- > larea primei labiale; vezi alte exemple propuse în EB, p. i7.
cost, costa
Tacit sau explicit, majoritatea dicţionarelor explică pe j cost ca postverbal de la costa, iar pe acesta din it. costare. Seri- î ban şi Ciorănescu trimit la italiană (primul şi la franceză)
pentru substantiv. DA introduce în discuţie, pentru cost, şi pe germ. Kostcn. Mi se pare mult mai probabil câ substantivul e .împrumutat din greacă, unde se spune t6 x6gţo?, - iar ^verbul e format de noi, paralelă la costişi, împrumutat de asemenea din greacă. ' ".' !'
coş tei
în BL, IY, p. 75, am pus la îndoială explicaţia prin magh. Icastely a cuvîntului coştei „casă", întimit în judeţul Ialomiţa (era vorba de casele salariaţilor unui moşier), şi am propus să se aibă în vedere şi bg. muta „casă". L. Tamâs (p. 276) a -respins această apropiere. Constat acum prezenţa lui coştei „hambar pentru poiTirnb" în comuna Hideaga din Maramureş ■{Lex. reg. I, p. 23) şi sensul întilnit în Ialomiţa nu-mi mai pare atît de aberant. Cînd s-au construit casele de locuit s-au construit şi magaziile, in satele care foloseau cuvîntul aşa cum l-am .cunoscut eu erau destui colonişti ardeleni, ceea ce se poate -vedea şi după o serie de paralelisme lexicale. De exemplu joo „vatră" (BPh-, Y, p. 164) apare şi în Eagăraş {Lex. reg. I, p. 91); flaner (BPh., ib.) e cunoscut în Transilvania, iar după Tamâs ar fi de origine maghiară (vezi şi im flanel în „Bomânia liberă", 23.ni.1967, p. 3, col. 5).
crane au
în EB, p. 77—78, am explicat pe cranca (cu derivatul crancalîc) prin ucr. ?pa>tKa „graniţă". Mi-a scăpat atunci o amplă notă publicată de acad. Iorgu Iordan în BPh., I, p. 132— *134, despre crancău (umbli crancău „umbli ca şi cum n-ai avea stăpîn"), pe care îl explică prin croncan „corb". Este evident că această etimologie ar putea sta în picioare dacă n-ar exista Beria de sinonime adunate de mine (loc. cit.), care ne trimit la cranca. Scriban, care explică pe cranga prin craina, ataşează aici şi pe crancău.
Acad. Iorgu Iordan se întreabă de ce cranga e articulat şi socoteşte că -a este mai eurînd particulă adverbială. Dar paralelismul cu laturile,liolistitrile('EiH,'p.li)2), marginea, craina vârâtă că e vorba totuşi de articol.
40
etimologii romaneşti
lexic
41
în legătură cu aceasta, cred că hueiu, în a umbla Ihuciu: marginea, nu este „interjecţia cu care se alungă păsările",; cum spune acad. Iorgu Iordan, art. cit., p. 131, ci „pădurice",! „huceag".
eiimiUrn, cnmiiai. cuscru
Aceste trei nume de rudenie prezintă toate dificultăţi pentru etimologie. Originea ultimă a tuturor este latină, dar cumnat are nevoie de explicaţii în ce priveşte înţelesul (deşii acelaşi înţeles ca în româneşte apare şi in celelalte limbi roma^s nice şi este atestat încă din latină), iar cumătră şi cuscru prezintă dificultăţi de formă. 4
Cel mai simplu din cele trei este cumnat < lat. eognatus. S. Puşcariu, DB, I, p. 425, vede o dificultate în faptul că grupul"'" mn s-a păstrat aici, pe cînd în mioară < *agnelliola şi în miaiă Hgnitia s-a redus la m. Trec cu vederea faptul că etimologiile Bînt cel puţin discutabile (de ce am avea nevoie să reconstruim un *agnelliola, nereprezentat în altă parte, cînd mioară se poa explica în româneşte ca derivat de la mia% DLBM a mers şi \ mai departe şi a suprimat asteriscul), dar cum n-a observat Puşcariu că în exemplele alese de el grupul mn s-a muiat, pe cînd în cumnat a rămas dur ?
Cognatus, pornind de la sensul etimologic de „născut împreună", ajunsese la acela de „rudă de sînge". In latina tîrzie, a trecut la înţelesul de „rudă prin alianţă". Cum se explică această schimbare? Cred că numai prin inEuenţa lui compater, consocer (şi aceasta justifică tratarea lui ciminai împreună cu cumăiru şi cuscm). Cînd compatres, consocri sînt colegi în calitate de taţi, de socri, cognati poate ajunge să însemne colegi în calitate de fii ai cuscrilor etc. Transformarea a trebuit să se petreacă la o dată destul de timpurie, căci în româneşte cuvîntul a devenit curlnd inanalizabil, prin nerecunoaşterea cuvîntului nat (în regiunile unde e păstrat are un sens destul de diferit de cel din latineşte), ceea ce explică de ce prefixul a păstrat ; forma cum- (vezi SLG-, p. 471).
în ce priveşte pe cuscru, este clar pentru oricine că provine din lat. consoeer (CADE îl lasă fără etimologie, dar cf. CDDE); vezi, ca paralelă în greaca modernă, cu{nzi&zpoţ, din ; crov „cu" şi 7TE(v)0£poţ „socru". Totuşi o serie de amănunte fonetice nu sînt clare : de la consocer ar fi trebuit să avem *aos- .
cvu; dacă însă, aşa cum se întîmplă de obicei, grupul muta cum liquida" a atras accentul pe silaba a doua, trebuia* sa se zică *cuso'cru.
Singura modalitate de explicare a formei noastre mi se =pare că e, ca în atîtea rînduri, influenţa derivatelor: încuscri, cuscrenîe etc. nu pun probleme nici în ce priveşte accentul, ijiici în ce priveşte schimbarea lui o în u. Totuşi în cazul de faţă ar fi greu să admitem că derivatele erau în mintea vorbitorilor mai prezente decît forma simplă. Cheia cred că ne-o dă situaţia sintactică. Dacă la verbe ca cuprinde, cutreiera, ■cittremura, cuveni etc. identitatea formală a prefixului cu- şi a ^prepoziţiei cu nu are de ce să ne supere, pentru că prepoziţiile nu se pun niciodată în faţa verbelor, alta e situaţia substanţialului, care se foloseşte adesea precedat de prepoziţie. Adrni-ţînd că consocer, *consocra au devenit, aşa cum era de aşteptat, ;*cusocru, *cusoacră, nu exista nici un mijloc de a face distincţie jn vorbire între propoziţii ca a venit *eusocrul şi a venii cit socrul sau intre asta e *cusoacra si asia c cu soacra. De aceea, imediat ce a apărut forma sincopată de la derivate şi, accidental, a fost introdusă prin analogie sincopa şi la forma simplă, cea a fost reţinută şi s-a generalizat, fiind folosită pentru a elimina o posibilitate de confuzie.
Pentru cumăiru, cumătră, exişiă două posibilităţi : sau se explică direct prin latină (compater, commaier), sau provin din slavă (cum afirmă DU, CADE şi, indirect, prin faptul că nu inserează cuvîntul, CDDE). într-adevăr, în slavă apar formele it-hAtoTp-E, K-LA\oTpd. Ipoteza din urmă are însă împotriva ei faptul că toate numele de rudenie româneşti provin din latină : bunic, cumnat, cuscru, fin, fiu, frate, ginere, mamă, mătuşă, naş, nepot, noră, nun, soră, tată, unchi, văr (Al. Bo-setti,' BL, YIII, p. 161); sînt slave numai unele forme laterale, ca maică, maştiliă (pe nevastă nu l-am considerat nume de rudenie, aşa cum n-am admis pe listă nici pe bărbat, femeie, soţ). Ce motive am avea să-1 credem slav pe cumătrul Faptul că prezintă unele abateri de la normele fonetice româneşti? Bă-mîne să vedem dacă slava ne ajută să le lămurim şi, în primul rînd, dacă nu prezintă şi slava abaleri de acelaşi fel.
Dificultăţile prezentate de formele româneşti sînt urmă-loarele : apar forme regionale, întîlnite şi în texte, arhaice, de tipul cti'matră (DA; vezi însă Bosetti, BL, VIII, p. 160) j faţă de formele romanice primitive de declinarea a IlI-a, găsim
42
ETIMOLOGIE ROMANEŞTI
lhxtc
43
în româneşte -u la masculin şi -a la feminin; se mai adaugă prezenţa lui ă accentuat şi dispariţia lui p la masculin. Dar în general aceste puncte constituie dificultăţi şi pentru etimologia formelor slave.
: în vechea slavă se poate explica o la masculin, nu însă şi la.feminin, căci a lung nu devine o; de asemenea face difi- ' cultăţi dispariţia lui p la'masculin. Pe de altă parte, dacă-pentru formele româneşti pornim de la slavă, nu se vede de ce KTiMOTpii,- KiiAWTju au devenit GîimălrUj cumătră şi nu ^cmotrii] *cmoatră. Pentru a explica pe ă, TDBG trimite la cumpănă, sîmbătă din v.sl. K^noHJ, csgotj ; dar sîmbătă vine foarte probabil din latineşte (ea şi toate celelalte nume ale zilelor) şi ambele cuvinte sînt accentuate pe iniţială, ceea ce schimbă situaţia vocalei a doua. în sfirşit, t de la început, după cît E pot vedea, reproduce pe u din româneşte, nu pe o din latină;
Este neîndoielnic că cele două forme pentru genuri s-au influenţat una pe cealaltă : o de la feminin se explică prin masculin, lipsa lui p la masculin se explică prin feminin (există : în slavă şi Ko\-n£Tpi). La fel în româneşte vom exrilica prin-! influenţa femininului lipsa lui p şi pe ă de la masculin (la fe- ■ minin ă putîndu-se explica prin refacere după e de la plural). Nu e indispensabil ca schimbările pomenite să fi avut loc în . română prin influenţă slavă. s|
Să trecem acum la explicarea formelor române prin latină. P. Skok, BEtSl., X, p. 189, nr. 3, se pronunţă contra originii slave a lui cumătru. El porneşte de la v. rom. cn'mătru, care s-ar explica prin compater şi care ar fi provocat refacerea lui com-mater în co'mmatcr, cu a neaccentuat devenit apoi în mod normal ă. (Cît despre forma actuală cumătru, ea s-ar explica prin influenţa derivatelor.) Dar o asemenea influenţă presupune neapărat că formaţiile erau analizabile, şi în cazul acesta tendinţa normală a limbii era să treacă accentul de pe prefix pe radical. .; •:
Puşcariu, DE, III, p. 395, crede că eu'mătră a păstrat pe a din commater (ca şi cum în latineşte ar fi fost a scurt). DAa. face o construcţie şi mai complicată, pornind şi de la comma'teri} care ar fi devenit cumătră, şi de la co'mmatcr, care ar fi devenit: *coamătră, după care ambele forme s-ar fi amestecat pentru | a da cu'matră şi cumă'tră; cît despre cu'mătm, acesta ar veni de la co'mpater.
: După Scurtu, p. 254, *compaier (de ce cu asterisc?) şi commater au pierdut legătura cu pater şi mater, pentru ca aces-. tea din urmă dispăruseră în latina balcanică. Compater s-a pierdut şi a rămas numai commater; -u, -ă s-au introdus pentru a marca genul; a putea deveni â numai cînd accentul era pe o, deci s-ar fi pornit de la *co'mmater.
Dar dacă pater şi mater mai existau în româna primitivă, trebuia să se zică *cupatre, *cximatre. Dacă nu, atunci trebuia să se ajungă la formele *cumpatrc, *cummatre (cf. SLG, loc. cit.). Egreu de crezut însă că pater şi mater nu s-au păstrat cîtăva vreme, căci astfel de cuvinte nu dispar brusc.
Accentul pe u nu se poate în nici un fel explica în româneşte pornind de la latină. Avînd în silaba următoare grupul -„muta cum liquida", co'mpatrem trebuia neapărat să devină compa'ircm. Dar pentru commater, cu a lung din latină, nici nu avem nevoie de nici o explicaţie pentru accentul pe a, căci ■ era obligatoriu. Adăugarea unui u final la masculin şi a unui a final la feminin, care constituie o inovaţie atît în româna ;cît şi în slavă, se poate uşor explica în ambele limbi, aşa cum o face Scurtu, numai începînd din momentul in care compater nu mai are urmaşi: dacă pentru masculin şi pentru feminin se foloseşte aceeaşi rădăcină, atunci trebuie neapărat diferenţiat sufixul. Se poate vedea o paralelă în nepoijnepoată din lat. nepotem. în astfel de cazuri s-a putut porni în româneşte de Ia vocativ : nepote> nepoate a fost luat drept vocativ (cf. cumnate faţă de cumnat) şi s-a refăcut un nominativ nepot; la fel de la nominativul ^cumăire s-a putut ajunge la cumătru.
După părerea mea însă, în cazul de faţă n-a intervenit atît pluralul (mai curînd vocativul) sau derivatele, cît influenţa reciprocă a masculinului şi a femininului. Că asemenea cazuri de influenţă există, ne-o arată exemplul masculinului maşiifo creat alături de femininul maşteliă (Mihăilă, p. 231). Pierderea lui p din compater se explică prin influenţa lui commater', schimbarea lui ă din commater în o, în slavă, se explică prin influenţa lui compater.
curarisi
După Scriban, ar fi format în româneşte de la cură, iar după TDEG ar veni din germană. Este elar totuşi că vine din gr. xoupâpa>, cum e dat în CADE. DA pretinde că e învechit şi
44 ETIMOLOGII BOMANEŞTI
că a fost înlocuit eu a cura. Poate că această afirmaţie reflectă situaţia mai veche din Transilvania. Dicţionarele elaborate la Bucureşti şi la Iaşi nu sînt de aceeaşi părere cu DA, cu excepţia DLELO şi DLBM (acesta din urmă adaugă şi „ironic"). Adevărul este că a cwm nu 86 foloseşte; cine vrea să întrebuinţeze un verb din familia lui cură trebuie să spună tot a curarisi. Explicaţia este că în franţuzeşte nu este un verb derivat de la cure. iar verbul german nu l-am acceptat.
an
Interjecţia cu care se mină boii este di!, pronunţat cu i prelungit, cum arată DLBM; există şi variantele ăie, de. în general e lăsat fără etimologie, singur Ciorănescu trimite, ca la o paralelă, la hi. într-un caz ca acesta, coincidenţa cu altă limbă nu este o dovadă absolută a originii comune, dar tot trebuie ţinută în seamă. în PCBKE cuvîntul nu e inserat; l-am întîlnit în revista bulgară Slavjane (nr. 9, sept. 1973, an. XXIX) sub o caricatură : duu, gom, duuu! EEP îl ia în consideraţie şi îl declară „neclar" în ce priveşte originea. Pare totuşi limpede că e o interjecţie cu caracter onomatopeic, şi desigur una din cele două limbi a împrumutat-o de la cealaltă.
dilijniis
în DLB, s.v. ostăşesc, se citează un text din anul 1829, cuprinzînd cuvîntul âilijans (pl. dilijansuri) „diligentă". Este limpede că vine din ruseşte. L-am notat numai pentru a adăuga un exemplu la lista femininelor franţuzeşti devenite neutre în româneşte pentru că au venit prin rusă (EB, p. 42 urm.).
TDBG explică pe distra prin it. dislrarre. în mod consecvent ar trebui explicat prin it. distratto adjectivul distrat, dar pe acesta TDBG nu-1 înregistrează. CADE şi DLBM, ca de atîtea ori, fac un pas înapoi faţă de TDBG şi explică pe distra prin fr. disiraire, urmaţi de astă dată de DU, de Scriban şi de Ciorănescu. Nici unul din ei nu dă atenţie amănuntelor: după disiraire s-a format calcul distrage, care mai e folosit şi
LHXIC 45
azi, şi pe de altă parte nu avem nici un alt exemplu de verb în -a format direct pe baza unui verb francez în -re.
Ku e mai puţin adevărat că şi explicaţia prin italiană ar avea nevoie de unele lămuriri: -are devine în mod normal -a, dar ce se întîmplă cu -arre % Avem oare exemple sigure de tratamentul -a? Cred că pînă la urmă cele două ipoteze s-ar putea combina într-una singură, adică să credem că s-a pornit de la franceză, dar adaptarea s-a făcut cu ajutorul italianei.
Mai văd însă şi altă explicaţie posibilă. Punctul de plecare va fi fost participiul francez ăisirait, care, luat după ureche, a fost simţit ca aparţinînd conjugării întii (ca şi cînd ar fi fost scris *ăîstre). De aici a putut fi format rom. distrat şi, prin derivare regresivă, a distra.
dosea, doască
în EB, p. 91, am discutat originea acestui cuvînt şi am opinat pentru etimologia prin ucraineană. în CL, VIII, p. 294, E, Petrovici îşi arăta preferinţa pentru o origine maghiară (Tamâs nu a înregistrat cuvîntul). în LB, XXII, p. 493, Ion Moise şi A. Vraciu trimit la ser. dăslca şi discută eventuala evoluţie semantică, fără să pomenească de dificultăţile fonetice (la Gămulescu nu găsim cuvîntul). Ţinînd seamă de prezenţa termenului în diverse arii româneşti (la atestările notate în EB se mai adaugă BPh., VI, p. 219, din jud. Gorj, Lex. reg. I, p. 69, doască, de la Oradea, apoi Lex. reg. II, p. 83, doască, de la Ineu, şi ED, VI, p. 169, doasca genunehiului „rotulă", din Oltenia), putem să ne gîndim la o origine multiplă. Dar numai ucraineana şi maghiara pot fi luate în consideraţie, căci ser. dăslca nu putea deveni în mod normal în româneşte nici doscă, nici doască.
După dicţionarele noastre (TDBG, DU, CADE, DLBM, Ciorănescu) vine din magh. aerele „trunchi". Singur TDBG pune înainte tc. direh „stîlp", iar Scriban face apel atît la v.bI. drekH, ceh. drik, slovac ărelc, cît şi la magh. derelc. Dar cuvîntul mnghiar, care se potriveşte cel mai bine ca înţeles, e de origine slavă (vezi Barezi, s.v.; Berneker cunoaşte familia dreku cu acelaşi înţeles ca în maghiară). Avînd în vedere că în maghiară
46
ETIMOLOGII ROMANEŞTI
s-a introdus, în mod normal, o vocală epentetică, absentă în româneşte, ar fi de crezut că în română cuvîntul vine direct din slavă (cu toate paralelismele invocate de Tamâs în favoarea etimologiei maghiare). Cît priveşte vocala i, în loc dee, aceasta s-ar putea explica prin ucraineană, dar o formă ucr. ărih nu este atestată. Să mai adăugăm eă expresiile româneşti în dricul verii, în dricul;.nopţii au un corespondent exact în ungureşte-(a nyăr ăerelcăn).
dubeală
Cuvîntul e consemnat ia Scriban sub ăubălă „acţiunea de a dubi; substanţă puturoasă cu care se dubeşte; epitet ironic unui ţăran ori unui bou leneş: hăis, ăubălă!". îl mai găsim, sub forma ăubalâ, în Lex. reg. I, p. 8 (de la Oarei) : „vită mare, mereu nesătulă1', iar la p. 113 (de la Bădăuţi) : „zeamă în care se tăbăcesc pieile" şi „vită mare şi slabă" ; apoi în MCD, p. 170 (de la Deda), ăă-te-n dubeală „ia mai lasă-te, fugi încolo".
Legătura între diversele sensuri a fost de mai înainte observată, dar cred că nu a fost explicai ă cum trebuie. La TDBG, s.v. dubeală, găsim observaţia că argăseala miroase urît, de aceea se zice leneşilor dubeală, la fel cu putoare, pttturos. La CADE, sub ăubală, citim „om leneş, femeie sau vită leneşă, putoare, puturos (după mirosul pieilor)". Foarte probabil procesul a foBt altul: s-a început cu o imprecaţie la adresa vitelor, oarecum ,,vedea-te-aş la dubeală", cam aşa cum talane înseamnă ,,lovi-te-ar talanul", de unde s-a ajuns la talan „cal păcătos". Pentru oameni, dubală s-a folosit prin analogie şi numai după ce s-a pierdut legătura de sens cu argăseala.
dnpăei
întîlnim două verbe care au această formă : unul înseamnă „a trage pumni" şi e folosit în Moldova (în afară de dicţionare, mai figurează în Lex. reg. I, p. 101, din Bădăuţi), ,:j celalalt este glosat prin „a coase cu găurele" (de asemenea ates- 1 tat în dicţionare; mai putem adăuga : ăupâci „a coase mărunt j cu mina, mai ales la cioareci, în felul cum se coase cu maşina*V U în MCD, p. 282, din Şieu-Măgheruş ; Lex. reg. I, p. 12, notează: J nu verbul, ci substantivul dupăcele (de la Sighet), glosat prin. j
LEXIC
47
„punctele cusăturii liniare, cu aţă colorată, care dau impresia unei linii punctate").
Primul din cele două verbe, de la TDBG încoace (vezi DU, CADE),e explicat ca derivat de la dupae „lovitură cu pumnul"; acesta din urină c lăsat fără etimologie de TDBG, dar a fost explicat ca derivat de la ăup de DU şi Pascu, Suf., p. 191 (de fapt, primul autor care marchează că e vorba de o ■ onomatopee este acad. Iorgu Iordan, BPh., I, p. 147). CADE nu s-a mulţumit cu această etimologie şi propune ca punct de plecare un ser. dupae, care, dacă exişi ă, n-are cum să justifice /forma românească (va fi vrut să spună dupaftl); Gămulescu nu a acceptat această etimologie, pe drept cuvînt, deoarece e greu de admis un raport stiins intre nordul Moldovei şi Iugoslavia.
Cit despre verbul care. Înseamnă „a coase", Drăgann, DB, :. Y, p. 304, socoteşte că trebuie comparat cu bg. dynua „gău-•>. resc", iar sensul „a lovi" ar veni dc la „a coase". Acad. lorsu : Iordan, loc. cit., resrnnge pe bună dreptate această ipoteză: „a coase" ar putea fi de la ,,a găuri", dar nu poate ajunge să se transforme în „a bate". Scriban crede, invers decît Drăgann, că de ia „a lovi" s-ar fi ajuns la „a coase",
îndrăznesc să formulez altă explicaţie prin slavă, deşi . n-am găsit nicăieri atestat etimonul la care mă gindese : (ucr. % pol.?) do-pO'Hti, de la siii „a coase", cu două prefixe, lucru : curent în limbile slave; tocmai de aceea cred că e posibil ca derivatul să existe undeva, şi să nu fi fost trecut în dicţionare. Găsesc o formă asemănătoare în năcia „abroda, a coase în relief, pe o pînză de casă", pe care Maxim St. Mladenov (LB, XXII, p, 123) il apropie de bg. iiatuim „a coase" (vezi însă Andrei Avram, LB, XXII, p. 193, care trimite Ia ser. nacinjali „a împodobi", după ce Pasca, GL, se gindise la înţelesul primitiv de „a începe").
duşi
în Tend. act., p. 86, am inserat cuvîntul duşi, pe care l-am explicat ca plural al lui ăuh, socotind că duhuri este o formă
*>. mai nouă, refăcută. îfu mi-a trecut prin gînd că e nevoie de o argumentare în favoarea acestei idei, pînă de curînd, cînd am găsit la Udrescu a fi în duşii lui, a-şi veni în ăuşi} puse împreună
-s cu a vorbi cu duşii ăc pc lume. Este clar totuşi că în expresia
48
ETIMOLOGII ROMANEŞTI
din, urmă avem participiul lui a duce. Am căutat atunci în dicţionare şi am găsit în TDBG duşi buni, considerat ca participiul lui a duce; la CADE se trimite la v.sl. fi$yuut care e feminin şi înseamnă „răsuflare". DLBM îl explică prin lat. duşii (de ce la plural?) „spiriduş", de origine celtică. E greu: însă de crezut că un astfel de cuvînt ar fi ajuns pînă la noi. Lucrurile au fost văzute just, după părerea mea, mimai de DU; şi de Scriban.
* Mi se pare indiscutabil că avem de-a face cu pluralul? de la duh, cu valoarea pe care o cunoaştem ; ceea ce ne interesează este forma de plural, dar masculinul mi se pare normal pentru numele unei fiinţe, fie ea şi supranaturală. Schimbarea lui A în ş nu are de ce să ne surprindă, cf. monarşt, plural de la monarh (DLB), şi multe altele. Eorma pe care o socotesc ulterioară, duhuri, s-a putut răspindi atunci cind duh a căpătat sensuri ca „miros", „temperament" etc.
echipier
în publicaţiile noastre sportive apare termenul echipier eu sensul de „membru al unei echipe sportive". DLBM îl explică prin fi'. 4quipier (la fel şi DN). în tinereţe citeam în mod curent publicaţiile sportive franceze şi nu l-am intîlnit niciodată. Dicţionarul Quillet nu 1-a inserat. Dicţionarul Bordas, cel mai recent, îl are, cu sensul de „membru al unei echipe". Convingerea mea este că a fost format în româneşte, prin derivare regresivă de la coechipier, care în adevăr e din franţuzeşte (nici acesta nu e în Quillet, ci numai în Bordas, dar l-am întîlnifc în presa din trecut). în româneşte, echipier a apărat mai întîi în rubrica sportivă a ziarului „Dimineaţa", unde în anii 20 au fost lansate multe expresii franceze, ca ratează de puţin, buturi etc, sau pseudofranceze. Desigur echipier, odată format, a fost util, pentru a nu se repeta prea des cuvîntul jucător.
cfjumoii
în limba mai veche se spunea igumen, în acord cu originalul neogrec 7)Yo6(iEvoţ. Mai tîrziu nu mai apare decît egumen. TDBG notează : „cu un e- surprinzător". Scriban se mulţu- $ meşte să noteze că forma neogreacă o continuă pe cea din greaca veche, iar DLBM spune : ,,din ngr. egmnenos" (acesta însă. ;
lexic
49
pineînţeles, nu există). De o influenţă a pronunţării erasmice nu poate fi vorba, căci e- apare din secolul al XVII-lea, într-o vreme cînd nimeni nu pronunţa orasmic la noi.
Soluţia mi se pare că este să vedem în egumen un caz de biperurbanism. în Tend. act, p. 38, n. 23, am citat cazul lui egrasic pentru igrasie (în mod curios, DA vede aici o „hiper-latinizare"); acesta ar putea fi eventual pus în paralelă eu ?economjiconom, unde forma cu i reprezintă pronunţarea neogreacă, iar cea cu e pronunţarea erasmică. Dar am citat în pasajul pomenit mai sus exemplul lui ilev pentru elev, care nu este grecesc, şi se pot găsi chiar cuvinte de origine greacă unde în neogreacă se pronunţă cu e : ipistat în Ioc de epistat. De aceea cred că închiderea lui e neaccentuat se datorează, cel puţin în unele exemple, unei tendinţe româneşti, prezente mai de mult, şi ca o reacţie la această tendinţă au putut apărea pronunţări ca egumen în loc de igumen.
fabrică
DA, citind limbile din care ar putea Yeni fabrică, adaugă la fr. fabrigue şil&b. fabrica, „poate" rus. $a6piiKa. Dicţionarele următoare (CADE, DLBM), iacind şi aici un pas înapoi, pornesc numai de la franceză, dar cel de-al doilea adaugă şi germ. Fabrik. Dar ce facem cu accentul? în Transilvania, unde există şifabri'că (exemrjlelaDrsu), serjoate vorbi de origine germană, dar în restul ţării nu, şi nici de origine franceză, decît dacă socotim că forma franceză a fost „latinizată". Lucrul acesta s-a petrecut, bineînţeles, cu unele cuvinte, dar e greu de văzut de ce s-ar fi întîmplat cu un termen care de la început a pătruns în limbajul general. Se pune problema de unde a venit prima dată noţiunea. După Drsu, prima atestare e într-o traducere din ruseşte (1785 ; rămasă însă în manuscris), iar a doua, din
italieneşte (1795).
Trebuie să observăm însă că au avut grijă să arate că pentru un derivat de felul lui calamitosus, de la calamitas, nu e nevoie să presupunem un intermediar *cala-mitatosus). Un ultim amămint: sensul de „putere" nu a apărut in latina vulgară, ci e cel primitiv al cuvîntului ttirtus.
sărbuşeâ
Este numele unui fel de ciorbă subţire, obişnuită în Moldova (TDEG, CADE; Lex. reg. I, p. 117, din Bucovina; la G.Istrate, BPh.,IV,p. 75,variantasolbuşcă,dinNepos). TDEG şi CADE nu dau nici o etimologie, DU crede că e vorba de ciorbă sîrbească (în nordul ţării ?), iar Scriban porneşte de la sarbâd. Semcinski propune să se compare ucr. cbopGamu ,,a sorbi". în cartea lui Zakrutkin, Staniţa plutitoare, Ed. Tiner. (f.d.), p. 101f găsesc cuvîntul şarbă „numele căzăcescal ciorbei de peşte" ; nu l-am putut identifica nici în dicţionarele ruseşti, nici în cele ucrainene, totuşi cred ca ar trebui avut în vedere la stabilirea originii lui sărbuşcâ.
serîrifjhiţă
Din copilărie îmi e foarte cunoscută forma rustică, folo~ sită în Moldova, scrîngMfâ (cu accentul pe î) pentru scrumbie. TDBG inserează pe de o parte forma scrîmbie, pe de alta scrîmbi'ţă (pe care n-am auzit-o niciodată pronunţată). Cred că pentru explicarea acestor forme trebuie să pornim de la o apropiere cu numele de peşti rî'biţă, rî'bghiţă rî'mghiţâj pentru; care vezi Eelicia Şerban, OL, XV, p. 290—291.
ser o urnim
Cuvîntul apare Ia Creangă: scroambe „cizme vechi, grosolane". TDBG adaugă, fără referinţe, formele scrabă, scroabă. Astăzi mai putem alătura pe sorab „bocanc rău",-iea;. reg. I, p. 108 (de la Rădăuţi); fiind inserat între cuvintele care încep ; cu ş, trebuie să credem că a fost greşit tipărit în loc de şcrab; mai curios e că e masculin. DU explică pe scroambă prin scrom-băi „a bătători", iar Bogrea, DE, IV, p. 489, şi CADE, prin . rtcr. luupao „gheată uzată, scîleiată" (cf. tUKpao(a) la Semcinski). S-ar părea că prin aceasta discuţia e încheiată, dar Scriban, care admite pentru masculinul scrab etimologia ucraineană, iar pe scroambă îl consideră variantă a lui scrab, trimite şi la scarp, scarpă, şcarp, care ar veni din it. scarpa, printr-un intermediar neogrec. în BL, HI, p. 47, am explicat pe scrabă din scroambă (este însă evident că şi contrariul e posibil), pe care l-am pus în legătură cu scrobi. Mi se pare acum foarte probabil că trebuie să combinăm explicaţiile : fie că pornim de la ucraineană, şi atunci explicăm pe s- prin scrobi, fie că -pornim de la scrobi, şi atunci ş- se datorează influenţei ucrainene. în ce priveşte fonetica, trebuie să ţinem seamă şi de faptul că e vorba de un termen expresiv, care a putut suferi diferite modificări neconforme cu legile fonetice. Genul masculin arată că originalul a fost primit la plural.
seca
în expresii ca mă seacă la inimă, Candrea, GS, VI, p. 325, a văzut verbul latin seco „a tăia", socotind că paralela a tăia la inimă constituie un puternic argument în favoarea ideii sale. A fost urmat de acad, Iorgu Iordan, LB, XXI, p. 183, şi de Ciorănescu şi aprobat de Eloilca Dimitrescu, în volumul I.-A. Candrea, lingvist şi filolog, Bucureşti, 1974, p. 44. Din punctul de vedere semantic, nu există nici o obiecţie. Dar lat.
; seco are e scurt, ceea ce înseamnă că ar fi trebuit să se difton-gheze, rezultatul in româneşte neputînd fi decît *şec-. Deoarece
;nu putem explica păstrarea lui s-, vom rămîne la vechea explicaţie : avem de-a face cu verbul a seca, paralel cu sec (lat. siccus, siceare).
78
EraaaouoGaa: romaneşti
s in nur
în EB,. p. 139, am explicat pe singur, cu înţelesul de „dumneata" (atestat pe la Dorohoi) ea un cale după magh. maga, care are ambele înţelesuri. Trăiau Costa îmi atrage atenţia ca e puţin probabil sa avem o influenţă maghiară la Dorohoi şi că e mult mai acceptabilă explicaţia prin rus. com, care de asemenea are ambele sensuri. Evident, are dreptate.
sortiment
Primul dicţionar care înregistrează acest cuvînt este DLBLO, dar a fost consemnat în 1939 de acad. Iorgu Iordan în BPh., VI, p. 24. De mai înainte exista însă asortiment, pe care s-a putut grefa folosirea lui sortiment. Acesta este definit ca „ansamblu de mărfuri care fac parte din acelaşi sort" şi a fost explicat de acad. Iorgu Iordan prin germ. Sortiment, cu referire şi la fr. assortiment, it, [as)sortimento. Aş avea de făcut o singură rezervă: sensul cuvîntului german (după JPremăwor-tcroucli) este „mărfuri aranjate după sorturi" ; „colecţie de eşantioane"; „librărie", deci destul de diferit de cel românesc. Cuvîntul apare şi în ruseşte, unde e exph'cat prin fr. assortiment. Mi se pare clar că rus. copmuMenm vine din germană (unde dealtfel există şi Assortiment). Dacă în româneşte n-am avea atestarea din 1939, n-aş avea nici o îndoială că la noi sortiment a venit din rusă, dar aşa nu pot spune decît că a fost consolidat prin influenţa rusă. în orice caz, în română s-a întîlnit cu sort, care de asemenea nu figurează în dicţionarele anterioare lui DLELC, dar este sigur anterior celui de-al doilea război mondial şi poate chiar e din secolul trecut. Xici acesta nu pare să vină din franţuzeşte, cum spune DLEM, ci din ruseşte (EB, p. 44), şi e foarte probabil că vorbitorii consideră pe sortiment ca un derivat de la sort.
In Tsr«SaZfi^"^0iet" 6 inserat Pentru Priraa oară în DU fanare la .Negruzzi), fără etimoWîp T,n oat^t? • ^„ -~u ţ «apare
lexic
79
porneşte de la it. spaletta, mai apropiat din punct de vedere formal, dar rărnîne neexplicată diferenţa de gen; apoi e puţin probabil ca în secolul trecut să se fi împrumutat din italiană un termen militar. în greceşte există sTraUr-ro, care corespunde perfect formei româneşti, dar e tradus prin „şal" (care de fapt se pune pe umeri, deci diferenţa de înţeles nu e prea mare).
şmecher
TDBG- constată : „concordă din punctul de vedere fonetic cu germ. Sclimeclcer". CADE porneşte, evident greşit, de la germ. SchmeichXer, refăcut după germ. Schmeclcer; DU, de la germ. Schmecker „om care încearcă băuturile"; mai curînd ar trebui să avem în vedere înţelesul „om căruia îi plac mîn-cările fine", cum propune Scriban, Cuvîntul există şi în bulgăreşte, exact sub aceeaşi formă, cu numeroase derivate ca uiMetcepus, utMeKepjVbK, iar PCBKE îl consideră provenit din germană. Mi se pare însă exclus ca cele două limbi vecine, româna şi bulgara, să fi împrumutat independent una de alta acest cuvînt cu exact aceeaşi formă şi acelaşi înţeles. Poziţia geografica ar indica româna ca intermediar între germană şi bulgară (poate totuşi situaţia contrară ne întîmpină la spe?-ţ, vezi EB>, p. 151—152). în favoarea românei vorbeşte încă un element r româna a cunoscut un cuvînt teşmee „înşelătorie", de origine turcă*, singurul care îl inserează şi care dă şi etimologia este Scriban (copiat de DLBM). Este însă cunoscut teşmeclierie (Ia exemplele din Alecsandri, citate de Tiktin, trebuie adăugat unul din Matei Millo, Baba Rîrca, la Al. Kicuîescu, Primii noştri dramaturgi, p. 374). Singurul care încearcă o explicaţie este iarăşi Scriban, care socoteşte că teşmeclierie ar fi derivat din teşmee sub influenţa lui şmecherie. Mi se pare mult mai probabil contrariul: teşmeclierie, care e mai vechi, derivat de la teşmee, a devenit într-un fel oarecare şmecherie, sau, în cel mai bun caz, a avut influenţă asupra lui şmecherie dacă acesta e de origine germană. Ar însemna in primul rînd că şmecher e derivat regresiv din şmecherie, iar în al doilea rînd că bulgara, care nu pare să cunoască pe ieşmec, a luat pe uiMenep din româneşte.
80
ETIMOLOGII ROMANEŞTI
şpagă
Cuvînt folosit cu aceeaşi valoare ca sper}. A fost semnalat de Valentin Gr. Chelaru, BPh., IV, p. 128, care, după o sugestie dată de acad. Iorgu Iordan, îl explică prin şpaga, adică „ţe-_ puşa" pe care agenţii vamali o înfigeau în saci ca să se convingă eă nu se strecoară mărfuri de contrabandă. Scriban porneşte de la rus. (?), aer. ăpag „buzunar". Ciorănescu, socotind îndoielnice ambele explicaţii şi după ce respinge ideea unei legături semantice cn fr, ipingles, propune să vedem aici o confuzie între spagă „spadă" şi spenge, dublet al lui spenţă, care la; rîndul lui e dublet al lui speze. Cred că cea mai convingătoare; este explicaţia dată de Chelaru : oare germ. besteehen „a mitui" nu e derivat de la stechen „a împunge"? S-ar putea însă pune întrebarea dacă nu cumva s-a amestecat în vreun fel it. pagare „a plăti".
şrxapnţ
în MCD, p. 97, găBim şlrapaţie „alergătură" (din Vîlcele), explicat de R. Todoran prin germ. Strapaze ; la p. 269, haine sau încălţăminte ăe ştropaţie „de purtare, de toate zilele" (din Petroşani), explicat de M. Homorodean prin magh. stmpacipo „mcălţăminte de dîrvală" (compus din strapa „osteneală" şt cipâ „gheată"). Avînd în vedere că în graiurile ardelene apare şi ştrapă, ştroapâ, Tamâs propune explicaţia prin magh, strapa, strapâciâ, cred că pe bună dreptate. Dar în Bucureşti a ciraîlat în deceniile trecute forma ştrapaţ (ăe ştrapaţ „de alergătură"), explicată corect, după părerea mea, de Scriban prin germană. Am avea deci aici un exemplu clar de etimologie multiplă.
lexic
81
şngubi
Adjectivul şugubăţ este înregistrat cu două valori destul de diferite între ele : „asasin" şi „glumeţ". A fost explicat prin v. sl. A«««r8Each „asasin" '(litT „pierzător de suflet"). Se pot găBi justificări pentru suprimarea primei silabe (luate drept prepoziţia ăe) şi la nevoie pentru alterarea înţelesului primitiv. Dar G. Weigând, W- Jb., XIX—XX, p. 141, a propus să' vedem în înţelesul al doilea un omonim provenit din bg. uieeodueq „glumeţ" (lit. „care îşi bate joc"), ceea ce mi Be pare
mult mai verosimil. TDBG combate ideea, pe motiv că înţelesul al doilea nu circulă la ţară; în orice caz e mai cunoscut decît primul. O dovadă în sprijinul etimologiei propuse de "Weigând se poate găsi în verbul a şugubi „a păcăli",, atestat numai la perfectul compus in Glos. ăial. Olt., p. 110.
şuslii
Cuvînt de argou, raspîndit, după cît se pare, puţin înainte de cel de-al doilea război mondial. înseamnă „aranjament, combinaţie, mtîlnire". Corespunde n. gr. uougtcc „resort", care la rîndul săn provine din it. sxtsta (cf. mettere in susta „a pune în mişcare"). Diferenţa de pronunţare a iniţialei nu ridică, greutăţi: ş- s-ar putea datora unei disîmiîări faţă de s următor; dar în unele dialecte greceşti s a devenit ş, în timp ce în altele ş este impronunţabil şi este înlocuit, în împrumuturi, cu s, deci forma românească ar putea fi hipereorectă.
Ju_
în EB, p. 158—159, am sprijinit explicaţia dată de TDBG pentru Ut din formule ca nici tu casă, nici tu masă : nu e vorba de pronumele tu, ci de particula bulgărească mo, din formule ca mano cun, mano dţuţepu „nici tu fiu, nici tu fiică". Argumentele mele n-au reuşit să convingă pe acad. Iorgu Iordan, care rămîne la cealaltă interpretare. în LR, XH, p. 660, obiecţiile domniei sale sînt următoarele : nu e vorba de persoana a. ÎE-a, ci de „persoana generală" (a LH-a !), prin urmare fraza se adresează oricui, desemnat prin Ut; formulele bulgăreşti nu se potrivesc deloc cu cele româneşti; expresia fiind din limbajul afectiv, atît de spontan prin însăşi natura lui, un împrumut nu se justifică; explicaţia lui mei ca o formă hipereorectă pentru ui (cum; propuneam eu) este „forţată".
Mărturisesc că aceste obiecţii nu mi-au; schimbat vederile. De ce pronumele de persoana „generală" este folosit numai în această situaţie, numai negativ ? Căci este evident că nu se zice, de exemplu, acolo am găsit iu casă, iu masă. De ce tu apare numai repetaţi Am.citat expresia>;bulgăreascănumo adpaa, Humo 6oJien „nici sănătos, nici bolnav", nil pentru că s-ar potrivi cu ce avem în româneşte, ci pentru a arăta că în bul-
0-o. 210s
82 ETIMOLOGII ROMANEŞTI
găreşte mtrebuinţarea merge mat departe decît la noi; dar nu avea nici tu băiat, nici iu fată este la fel în româneşte şi în bulgăreşte (vezi aici mai sus). Se înţelege că există numeroase procedee afective împrumutate, printre care unele si din bulgăreşte ; ni, cum spuneam în locul citat, ar putea fi foarte bine explicat pur şi simplu ca tradus în româneşte prin nici (dealtfel se mai poate auzi ni tu); dar mi se pare mai probabil că' a fost refăcut de cei care ştiau că nu e literar ni cu valoarealui nici. Dacă tu e pronume, cum se face că nu apare niciodată accentuat în formula citată? r
în OL, SUI, p. 117-119,1. I. Bujor reia problema, fără a se referi nici la cartea mea, nici la recenzia acad. Iorgu Iordan, ci pornind de la Gramatica Academiei, şi încearcă să dovedească că in în formula discutată este vocativul pronumelui, cu valoarea lui mă sau/a. Dar dacă se zice (mai alSs femeile zic) am cumpărat, tu, o rochiţă, unde e clar că tu e pronume în vocativ şi e accentuat, aceasta nu explică de ce se poate zice nici iu casă, nici In masă şi nu se poate zice tu, nici. casă, tu, nici masă. Apoi mă şi fă nu se repetă : autorul însuşi dă exemplul mă, nici casă, nici masă.
lupungi, tujmngeuliî
DLBM inserează aceste cuvinte, atestate î«a Zaharia Stancu (vezi DLBLO s.v.): *Mp«»0*~y,a'"bate zdravăn (cu pumnii)'', iar etimologia propusă este magh. tapogni, care însă înseamnă „a tropăi, a bate din picioare". ISTu se vede cum a ajuns un cuvînt unguresc în sudul Munteniei şi mai ales de ce tapogni ar fi devenit tupungi. Există, ce e drept, o variantă tupăngi „a călca îndesat". Scriban, care nu citează sursele, o compară cu tapangea, cu ăupăci, cu magh. tapogni şi cu sîrb. iabanciti „a merge pe jos". De notat că Tamâs nu a admis cuvîntul; Mi se pare că e eu neputinţă să nu punem pe tupungi în relaţie cu tapangea „lovitură cu palma". Diferentele de vocalism, la un cuvînt expresiv, nu pot face obstacol.'
tur, tură
Scriban socoteşte că tură este o formă populară pentru tur, caro e din fr. tour. DLBM explică nediferenţiat pe tur şi tură prin fr. tour şi inserează la tur şi expresia tur-retar. Dar
LEXIC 83
aceasta nu există (nici nu poate exista) în franceză, ci e luată din germană (vezi p. 19); tură la şah se regăseşte identic (mypa) în rusă şi fără îndoială vine de acolo, paralel cu turn, care calchiază fr. tour. Bămîne neclar pentru mine tură în expresia alucraîn tură, care de asemenea nu poate fi de origine franceză.
•I"
ţaica
Echivalentul moldovenesc al lui drojdie, taică, o comparat de Scriban cu germ. Teig, care are acelaşi înţeles (la fel DLBM). Dar înlocuirea lui t cn i nu poate fi admisă dacă nu i se găseşte o explicaţie. în realitate taică este germ. Zeug, care se foloseşte la brutăriile germane cu aceeaşi valoare ca Teig. Ţinînd seamă că brutar, chiflă şi altele din acelaşi cerc de noţiuni vin din germană, etimologia mi se pare asigurată. Bedarea 1 lui eu prin ai corespunde pronunţării bucovinene, g final e 4 în mod normal asurzit în germană. Cît despre adăugarea lui i -ă, trebuie să ţinem seamă că româna n-are nici un cuvînt j terminat în -aic. Dar există şi varianta iaic (la Scriban; de la \ Brăila mi se comunică forma ţaic, fără să fie clar dacă se zice ( acolo aşa sau corespondentul meu a auzit-o în altă parte). Yezi şi iaiU „drojdie de bere", CV, 8/1949, p. 35, din Eăgăraş.
ureche
Dicţionarele noastre mai vechi inserează sub cuvîntul ac expresia ea prin urechile acului, ceea ce mi se pare greşit, deoarece ac nu prezintă aici nimic special, pe cînd ureche e luat cu valoare figurată. Dar de ce e pus la plural? Se presupune în general că punctul de plecare 1-a constituit expresia din evanghelie cămila prin urechile acului, dar în originalul grecesc găsim singularul (Sta TpUTr^caroG pacptSo?) şi tot cu singularul a fost tradus în versiunile româneşti. Eoarte probabil expresia noastră e de origine laică şi populară, căci găsim şi în bulgăreşte pluralul: wmhu. yutu. Orificiul de o parte şi de alta a acului a putut fi asemănat cu cele două urechi ale animalelor.
uşti
i1 Uşti „a săruta" se găseşte în Lex. reg. I, p. 23, din Şom-
;"~ cuta-Mare. Pare normal să-1 legăm de slavul nst- „gură", dar pe de o parte un substantiv ust nu apare in româneşte, pe de
84 ETIMOLOGIC EQMANEŞTl/
altă parte Yerbul nu e atestat în slavă. Mai normal decît să credem că slava a avut verbul pare că e să considerăm că substantivul există sau a existat în româneşte fără să fie atestat, căci formaţia verbală se potriveşte mai bine cu normele româneşti decît cu cele slave.
vază
DLBM şi DrJ inserează cuvîntul vază,, specie de vas", pe care îl consideră provenit din fr. vase. Dar acesta este do genul masculin, ceea ce ar adăuga o excepţie, la cele pe care le-am întîlnit pînă acum, de Ia paralelismul între masculinele — nume de obiecte — franceze şi neutrele româneşti. Ga şi în celelalte cazuri, constatăm şi aici că româna nu e izolată din punctul de vedere al genului: germana are Vase, feminin. Socotesc că o mult mai convenabilă explicarea prin germană, chiar dacă, eventual, nu ar fi vorba de un împrumut direct, ci munai de o adaptare a împiiunutului din franceză (aşa cum în alte cazuri s-a pornit de la franceză, dar, pentru detalii de formă, ne-am orientat după italiană sau după latină).
vraişte
Este socotit de obicei de origine necunoscută. Totuşi s-au emis pînă acum mai nmlte ipoteze. TDBG presupune că trebuie să pornim de la un *vravişie, derivat de la vrav, paralel cu vraf. Acad. Iorgu Iordan, BPh., II, p. 194, emite ipoteza unei origini onomatopeice. Ciorănescu preferă ca punct de plecare v. sl. sp-feuiTH „a arunca". După părerea mea, cel mai aproape de adevăr este Scriban, care, corectînd ipoteza lui TDBG, propune să reconstruim un v. sl. *vrahiste, derivat de la vrahu ,,vraf". STumai că nu văd de ce am recurge la o reconstruire în slavă, cînd ne putem descurca în româneşte : originalul vrah, corespondentul v. sl. KpdY-h, a avut fără îndoială circulaţie în româneşte, înainte de a fi fost înlocuit cu vraf (cf. în limba mai veche vîrh şi altele asemănătoare); dealtfel la TDBG o. inserată o formă bănăţeană vrau. De la acest vrah s-a putut forma în româneşte *vrahişie, care a devenit lesne vraişte.
LEXIC 85
zgurdan
în Gl. reg., p. 82, o notat zgărdan „bentiţă cusută cu mărgele, purtată de fete la gît", cu varianta gerdan; e explicat prin zgardă şi sufixul -an. Pare mult mai verosimil că avem I aici cuvîntul bine. cunoscut gherdan, apropiat de zgardă prin j etimologie populară, dacă nu cumva e o formaţie glumeaţă.
i a se zori
j în BL, XIV, p. 113, am discutat expresia a se zori de ziuă
j şi am arătat că, după părerea mea, este primitivă, formată de Ia ] zori de ziuă, pe cînd a se zări de ziuă se datorează unei etimologii populare, dealtfel nu prea reuşite. Observ că mi-a scăpat -o notă a acad. Iorgu Iordan, BPh., VII—VIII, p. 276, care, referindu-se la Bogrea, Omagiu Bianu, p. 53, şi la Zs. f. rom. Phil., L, p. 121, crede că a se zări de ziuă a devenit a se zori \ sub influenţa substantivului zori. Această ipoteză nu e deloc ; verosimila. în primul rînd, a so zări de ziuă are nevoie de justificare, căci, dacă analizăm expresia cu atenţie, constatăm că ■e confuză. în al doilea rind, a se zări de ziuă pare că se limitează la Muntenia, ne cînd a se zori de ziuă este raspîndit în toată ţara (vezi dicţionarele, care aduc fiecare alte citate, şi articolul meu pomenit mai sus). Cred şi eu, ca şi acad. Iorgu Iordan, că a avut un amestec a zori (de la zor), dar în sens contrar : cînd a fost împrumutat zor şi s-a format derivatul a zori, acesta a putut împinge la diferenţierea lui a se zori de ziuă, care a devenit astfel a se zări dc ziuă.
zuli
M. L. Wagner, în BPh., X, p. 8, citează turcescul argotic 2tda etmsJc „a fura". A existat şi în româneşte, în deceniile } trecute, a zuli ,,a fura" şi chiar a face zulâ.
î
LISTA PRESCURTĂRILOR
Arch. Rom.: „Archivum Romanicum, Nuova rivista di filologia romanza", Geneve, Firenze, 1917—1941.
AUT: „Analele Universităţii din Timişoara", Ştiinţe filologice,
1963-.
Barezi: Barezi Gdza, Magyar SzăfeUo Szătăr, Budapest, 1941. EBP : E^Jl3apcKa erniiMOJiosiineu pe'tmiK, Sofia, 1962—. Bcrneker : Dr, Erich Berneker, Slaoisches elymologisches Worlerbuch, Heidelberg, 1937-.
BL : „Bulletin Linguistique", public par A. Rosetti, Bucureşti,
1333-1948.
BPh.: „Buletinul Institutului dtî filologie română «Alexandru Philippidedirector Iorgu Iordan, Iaşi, 1934—1945.
BSF: „Buletinul' Societăţei filologice'*, Bucureşti, 1905 — 1907.
BSL : „Bulletin de la Societe de Linguistique de Paris", 1871 — .
CADE: Dicţionarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească", Partea i, Dicţionarul limbii romane din trecut şi de astăzi, de I.-A. Candrea, Bucureşti, 1931.
CDDE: I.-A. Candrea şi Ov. Densusianu, Dicţionarul etimologic al limbii române, Elementele latine, Bucureşti, 1907—.
Cihac: A. de Cihac, Dictionnaire d'elymologie daco-romane, 2 voi., Francfort s/M, 1870-1879.
Ciorănescu: Alcjandro Ciorănescu, Diccionario Etimologica Rumano, Madrid, 1958—1966.
CL : „Cercetări de lingvistică", Cluj, 1956 — .
N.A. Constantincscu: N.A. Constantinescu, Dicţionar onomastic românesc, Bucureşti, 1963.
Cota: V. Cota, Argol-ul apaşilor — Dicţionarul limbii şmecherilor, Bucureşti, fără dată.
CV : „Cum vorbim", Bucureşti, 1949 — 1952.
DA: Academia Romană, Dicţionarul Umbli române, Bucureşti,
1913-1949.
etimologii bomaneşti
Dauzat-Dubols-Miltcrand; Albert Dauzat, .îean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau Dictionnaire Etymologique el Bislorique, Paris, 1964. DI: Dicţionar inDers, Bucureşti, 1957.
DLRLC: Dicţionarul limbii române literare contemporane, Bucureşti,
1955-1957.
DLR: Dicţionarul limbii române, Bucureşti, 1965 — . Dhnitrakos: A. Avj(i7iTpaî£ou, Meya X££lxov -âjţ e>,3.7jviKTJ£ ytâao-nc, Atena, 1933—1939.
DLRM : Dicţionarul limbii române moderne. Bucureşti, 1958. DN: Florin Marcu, Constant Mâneca, Dicţionar dc neologisme^ cd. a Ii-a, Bucureşti, 1966.
DR ; „Dacoromania", Buletinul Muzeului limbii române, condus de Sextil Puşcariu, Cluj, 1921—1948.
ER: Al. Graur, Etimologii româneşti, Bucureşti, 1963.
Ernout-MciUet: Dictionnaire itymojogique de la languc latine, IIis~ toire des mots, par A. Ernout et A. Meillet, Paris, 1932.
FD : Fonetică şi dialectologie. Bucureşti, 1958 — .
GamiUscheg: Ernst Gamillsclicg, Etymologisclies Wbrterbuc/t dec franxiisischen Sprache, Heidelberg, 1928.
Gămulescu: Dorin Gămulescu, Elemente de origine sirbocroată ale vocabularului romdn, Bucureşti — Pancevo, 1974.
Glos. dial. Olt.: Glosar dialectal Oltenia, Bucureşti, 1967.
Gl. reg.: V. Arvinte, D. Ursu, M. Bordeianu, Glosar regional, Bucureşti, 1961.
Grînccnîto : B.Jţ. rpHHienKO, C-noeapb yxpauHCKaso nabina, Kiev,.
1907 — 1909.
GS i „Grai şi suflet". Revista „Institutului de filologie şi folklor", publicată de Ovîd Densusianu, Bucureşti, 1924 — 1937.
Iordan, Biftangana : Iorgu Iordan, Diftongarea (uf e şi o accentuaţi în poziţia ă, e, Iaşi, 1920.
Lex. reg. I: Lexic regional, Bucureşti, 1960. Lex. reg. II: Lexic regional 2, Bucureşti, 1967. LR : „Limba romană", Bucureşti, 1952—, MCD: Materiale şl cercetări dialectale, I, Bucureşti, 1960. Meycr-Lubke: "W. Meyer-LiJbkc, Romanischcs etymologisclies Wor-lerbuch, ediţia a 3-a, Heidelberg, 1933.
Miuăilu: G, Miuăilu, Împrumuturi vechi sud-slavc în limba româna^ Bucureşti, 1960.
Miltlosich: Fr. Miklosich, Lexicon Palacoslovenico-Gracco-Lait-num, Vindobonae, 1862 — 1865.
Pascu, Suf.: G. Pascu, Sufixele româneşti, Bucureşti, 1916.
IJTKTA PRESCTIRTARîLOR
89
Pasca, Gl.: Ştefan Pasca, Glosar dialectal, Bucureşti, 1928. Puşcariu, E"W: Dr. Sextil Puşcariu, Eltjmolagisclies Wortcrbach der rumăniscfien Sprache, Heidelberg, 1905.
RESEE: ,,Revuc des Etudes Sud-Est Europeennes", Bucureşti,
1963
REtSl.: „Revue des Etudes Slaves", Paris, 1929—. REW: vezi Meycr-LQbke.
Rom. Lit.: „România literarii", Bucureşti, 1968—.
RRLi: „Revuc Roumalne de Linguistique", Bucureşti, 1956 — .
PCBKE: Pemiun na. czepeAtefiHUft âijtsapazu Knuoicooen eaiiK,
Sofia, 1955 — 1959.
SCL : „Studii şi cercetări lingvistice", Bucureşti, 1950—, Scriban: August Scriban, Dlcfionam limbii romaneşti, Iaşi, 1939. Scurtu : Vasîle Scurtu, Termenii de înrudire in limba română, Bucureşti, 1966.
Semcinski: C. B. CeM"niHCE.Knii, JleKcivmi sanosuneimn 3 po-ciiicbKQi ma yKpatncbKOl.uoa y pijMyncbKtu moou, Kiev, 1958.
SLG : Al. Graur, Studii de lingvistică generală, variantă nouă. Bucureşti, 1960.
SMFC: Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor in limba română, I—VI, Bucureşti, 1959 — 1972.
Tamâs: Lajos Tamas, Etymologischcs-historischcs WGrterbuch der ungarischen Elemente im Rumănischen, Budapest, 1966.
TDRG: H. Tiktlii, Runuiniscli-dcutschcs Wârlerbuch, Bucureşti,
1903-1926.
Teaha : T. Teaha, Graiul din Valea Crişului Negru, Bucureşti, 1961. Tend. aci.: Al. Graur, Tendinţele actuale ale limbii române, Bucureşti, 1968.
Udrescu : D. Udrescu, Glosar regional Argeş, Bucureşti, 1967. Ursu : N.A. Ursu, Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, Bucureşti, 1962.
Walde-Pokorny; Alois Waîdc, Vergleicliendcs Wârlerbuch der indo-germanischen Sprachen, herausgegeben und bearbeitet von Julius Polcorny, Berlin und Lcipzig, 1927-1930.
WJb: „Jahresbericbt des Instituts fiir rumanische Sprache", • îicrnusgegeben von dr. Gustav Weigand, Leîpzig, 1894 —Î921.
ZdW: „Zeitschrift fQr deutsche Wortforschung", 1901
ZrPh: „Zeitschrift fQr romanische Philologie", Halte, 1877—.
INDICE
DE
CUVINTE
Albaneză
mergoj 60
Aromau ă
arat 2o
Bulgară
6ajiemucm 27
oaHsep 28
âauna 28
oaiiftep 28
6paeo 32
EtZ3 53
EbOO 16
dsiceMnepnema 58
doice.\imp 58
dfiit 44
dtiKJî '16
dyn'ia 47
Kampenen 33
\ Kuâpumena kAetna 34
nymuii 16
Kswfa 39
l'Aenua 16
Majimpemup om 59
.«^ia3 63
.it-iadu-im 63
HauJUvt 47
! HeoecmyjiKa 65
vhoş*c 16
=.nak(?iMunaH 67
jijiema ia
noauoejs 69
npedia '1
npyotcuna 71
npiicni 8
nyiUKa 73
n'ăpofcUHa 70
capdena 16
cao6odcn 22
totuna 6a6a 16
mo 81
mon. 16
moma 73
mpemupaM ^9
ycma 16
i/xo 83
mesoSuec 80
WAtenep 79
uiMenepun 79
uiMeKepjvbK 79
Cehă
dri/c ^5
kamzik 51
pruzina 70
Engleză
Mackeij 30
gas oii 53
Aetfo 21
jumper 37
jumper-blouse 58
jamper-coat 58
92
ETJMOIjOGII BOMAMEŞTH
INDICE DE CUVINTE
93
Franceză
assortiment 78
*baltetteuse 19
*batletista 27
banc 27
banque 27, 28
banquier 27, 28
ban 11
bouche bec 55
bravo 31
carafe 52
chambre 50
contenir 38
cure 44
danseuse de balht 27
disiraire 44
dislrait 45
eau de Golagne 66
*encontrcr 25
*en ditail 19
en gros 19
âpaulette 78
epingles 80
equipier 48
fabrique 49
femme de chambre 50
ficher 61
gangrena 33
gaz 53
graupe 54
guillemeis 53
guitare 52
*hdtelieuse 19
*jobin 19
maltraiter 59
marcher 61
mâticr 62
meuble 63, 64
oasle 8
piqua 68
piquer 68
plaquâ 30
progressiţ 19
progressiste 19
prohiber 72
renconlre 25
tour1 82
tour 3 83
vase 84
Giînmma
Abzug
Adressant
Akzept
Assortiment
Baltetteuse
bestechen
brăgeln
exerzieren
Exercitium
Fabrik
faktisch
Fitze
Filzlein
Fuschelei
fuschern
gehabt
gewesen
Grundbirne
Gmppe
Karntes
Kartoffelpflanzc
Kosten
Kreuzer
mattrăiieren
marhan
markon
Miibel
Pţuscher
Pfuscherei
Pike
Schlampcr
Schmccker
Schmcichlcr
Schneideisen
schneiden
sklavtsch
Sortiment
stechen
Strapaze
Teig
trăticrcn
Vase
Zeug
Greacă dcvi07][ia
23
24 23 78 27 80-29-54 54 49* 5» 51 51 51
51 23 23-
52 54-52 53-39. 53-59* 61 61 64-51 51 68:
8-7& 7» 20-20-5fr 78 80= S0<
83 59
84 83
25 58
26
Yxi£ eu.J3aTiît6v
ev
•îjYouţievoi;
kevtgj xtO&pa
XOVTCtEvELV JtOVxtVElV
zoupâpu
ţiavi/ript [iaxatpt u.6\w:0.a.
U,6[i.TTlX0
u.T:âyv.a. jjLTrepSEuw
. TtaVTearcdevi 7ţs(v)8epD?
TClîtp t£tO • 7TpEtptt
- (TTCaXETTO ; OUfiTTESepOC i: CUV
t Tpcbre&x
25
26
52
53 28 28
28
29 2S 68 16 48 79 33 16 52 52 16 37 37 39 43 35 16 16 64
64 28 28 28 16
31 16
32 32
65
67 8
40
68 68 68 35 71
8 81 79 40 40 28 28
uTrâoTCCtrit; şâţiTtpixa
Italiană
assortimenlo
banca1
banca 3
banchiero
banco
bravo
buono
cancelleria
cancrena
chilarra
contenere
costare
distrarrc
distraita
donnata
gabinctto
gruppo
mestiere
mobile
mobilia
pagare
pan di Spagna
picca
plecare
proibire
scarpa
sortimento
spaletta
susta
trallarc
Latină
*agnelliola
anathema
aratrum
calamitas
calamitosus
cancellarius
*cauo
*cauula
cognatus
commater
59 56 49
78
27
28
27
28 31 11 33 33 52
37
38 44 44 65 52 54 62 64 64
80
67
68 68 72 ■
77
78
79
81 59
40 59 25 76 76 33 52 52 40
41, 42, 43
04
compater 40, 41, 42, 43
conquirere 38
consacer 40, 41
*comocra 41
conţinea 37,38
cratts 52
*cunctinarc 37, 38
duşii • 48
fabrica 49
habcre^ 72
fignilia 40
immargebam 61
immergebam 61
mane 62, 63
mânere 62
"marcare 61
marcus 61
margo 61
mater 43
meo 60
mergo 60, 61
"mergo 61
muslela 66
mustus 66
nepolem 43
pater 43
pergo 60
pila 69
ptlla 69
pilula 69
*sanitosus 75
sanus 75
seco 77
siecarc 77
siecus 77
singularis 13
tenerc 38
uirluosus 75, 76
utrius 76
Maghiarii
âgyalni 23
âgyazni 23
slrapăciă 80
cipo 80
csomorlik 35
derâk 45, 46
gesztenye 52
guzsba 52
ETIMOLOGII ROMANEŞTI
hanyag
hanyagsăg
hăzsărd
hăzsârt
hQlgy
kancellărta
kaslitij
konăoros
lavor
maga
pergel
parong
rebegni
strapa
strapacipo
tapogni
Polonă
unoice de cuvinte
95
gabinet giemza gorset
Română aboa
abonament
abţaig
abţaigui
abfaiguială
abţinui
abţiguii
ab ţugui
abţuguit
ac
acera acina actra
acoperemint
acoperemiş
acoperiş
adincos
adresant
adresat
afanisi
afinisi
agina
alb
alboare
55 55 66 66 65 33 39 25 58 78 30 70 74 80 80 82
51 51 51
30 13 23 23 23 19, 23 23 23
23 83.
24 24 24 13 13 13 22 24 24 26 26
23, 24 35 35
alburiu.
allant
alianţă
aliat
alo
amar
amarnic
amari
anaflema
anaftima
anaftina
anaftinit
anatema
ancantra
andrabule
anecdol
arător
arde
argent
arşeu
arlor
aschimodie
asortiment
atîrna
atirnament
auzi
avan
avanisi
azevedi
azîr
baba oarbă babornifă băgatei bagatele bagdadele bagdadie bală baletist baletistă banc 1 banc 3 bancar bancă 1 bancă 3 bancher bangă1 bangă3 ; bangher Banghereanu baniţă
35 24 24 24
24 22 22 22 59 59 59 59 59
25 18
7 25 17 13 13
25 25, 26
78 13
13
26 26 26
26
27
16
14 7.
14 14 14 60 27 27 7, 9 27
27 27, 28 27, 28 27, 28
28 28 28
28
29
batic
batichi
bunicuţă
bărbat
bărbăiuş
băţ
bedă
belian
bergcli
bergheli
beţivan
bia
biata
biată
bieăă
biedcl
bine
blachcu
bleau
bleai)
bleg
blegos
blid -
boală
bostan
bostană
boslănărie
bou
brava
bravtssimo
bravo
bravos
bravosu
briceag
brici
brutar
buciuma
*bucur
bucurie
bucuros
budăi
budincă
bujbeider
bul
bulan
bulancă
bun
bunic
burduf
buştean
buşuma
28
28
29 41 29
29
30 60
29 29, 30
75
30 30 30 30 30
29, 73 30 73
73
74 22
8
30
30, 31
30, 31
31 29 31 31
31, 32 31
31 13 13 83
32 22 22 22 32 32 54 32 32 32 11 41 17 17 32
96
indice oe'cuvinte
97
baluri 48
bază 17
ca 17
cabinet 52
cabrioletă 52
cafea 35, 36
cafeniu 35, 36
calamita 32
calic 14
calicalurâ 14
comat 7
cancelarie 35
cangrenă 33, 52
canţetarie 33
canţetcrie 33
carafă 52
caravan 7
caricatură 14
carie 13
cartihizm 13
carlaafă 66
casac 34
casă 50
castană 52
castaniu 36
cataramă 17
cavas 52
cazac 34
cazacă 34
cazino 52
căcănar 36
căcăniu 36
cădelniţă 13
căldos 22
cănţălarc 33
cănţălaric 33
cânfelartc 33
cănţelcric 33
căpăţină 13
căsătornic 22
cătrană 70
cătrăni 70
cearlău 14
cersală 13
chiabur 52
chibrit 34
chiflă 83
chi fiică 66
chindisi 52
chiondora 25
chîondori
chiondorîş
chior
chior ăi
chtsa
chiseliţă
chisoc
chisog
chisoi
chişleag
chiştol*
chitară
ciandarîş
ciumurlui
ciupcîumc
ciupercă
ciuruc
cine
cinechişterifă
cînepă
ctrmiz
cirmtziu
cir li
cîrtict
clas
cloapetc
cloporniţă
clopote
coafeză
coafură
coarjă
cobaie
cacica.
codaşnic
comandă
comandăş
cocoş codaşnic
coechipier
combinezon
comision
comodă
conceni
concenie
concini
condlfion
condori
condorîş
conteni
contra
contră
25 25 25 52 34 34 34 34 34 34
34 52 25
35 14 16 14 14 14 14 35
35 14 14
7
36 14
36 19 19 13 52 52 22 13 13 29 22 48
37
36, 37
7
38 38 38 37 25 25
37, 38 25 25
copai lâ copaia copreală coimanuş caroplsniţă corset cost costa ' costişi ] coţtci colofîeanj cotoroanţă crai na crainic crancâ crancal ic crancâu crâng a crc.ddni {ă crcdciijii erei ţar crilă'-_ crimă critica' -croncan crunipenă cu
cuceri cui
cumătră
cumătră
cumăiru
cumnat
cumpănă
cuprinde
curarisl
cura
cută ;
curbări
cuscrenie
cuscru
cuşbă
cuşnl ftî
cutie
cutreiera
cutremura
cuţit
cuveni
Datcu-damă
38 ' 38 38
13 52--52'
38. 39
38
39
:m
53
14 39
52 39 30 ■ 39 39 13
13
53 52 H
14 39 52
41 38 73
41. 42 41, 42 10, 41, 42, 43 40, 41, 43
42 41
43, 4! 44
43 52 41 41 52 52 16 41 41 16 41
58 19
40,
damblagiu
dameză
Dan
dalor
datornic
de
de!
de puţin demnii di! dic!
dihoniţă
dilijans
director
dislra
distrage.
distrat
diviza
divizion
dit vală
doască
doctorcasă
doftoroate
dohor.nl 16
dahol
dohatniţă
do jană
dojeni
donicuţă
doniţă
dornic
doscă
dracu
dric
droJdte
dubalâ
dubeală
duce
duh -
duhoare
duholniţă
dup
du pac
dupăcele
dupăci
duşi
echipier econom cgrasle egumen
74 ■;
19, 20 58 22 22 80. 44 . 48 30 44 44 14.',
44
71 . 44,. 45 '
" 44
44, 45-
72 37 30
45 72 72
11, 12, 14 12 12 70 .70 ■ 75 75 21
45 17
45, 46 83. 46-,
46 48
47, 48-12, 14
14
47 47
46
46, 82
47
48
49 4»
48, 49
38
elev
embătic
epistai
epoletă
eschibiţte
exaltai
exhiba .
exhibiţie
fabrică
f"Pt,
faptă
faptic
farmkc
farmacltc
fasoii
fată
favrtcă
fă , fecior
felicită
femett
femeiuşcă
ferici
fericita
ficior
fin
fişăraie
Ulă
fifărale
file
fia
firşeraie filă
mu
fitos
flanel
flaner-
flăcâu
ftăşcăti
fteaşcă
flccarnic
fleşcău
floarea-soarelui foc
franzolâ frate
futere: furcărie ftişărtl fuşer- T-
ETtMOLOQII ROMANEŞTI
49
28 49 78 72 57 72 72
49
50 50 50 5(P
50 37 5(1 49 82 69 12 41
29 12' 12
69 y 41
51 51 51 51 41 51 51 51 51 39 39 12 12 12" 22 12 74-33-
8 41 36 13, 51 51
ijabinet
gabrloletă
gaiţă
galanton
gangrena
garafă
garhiz
gaură
gavanos
gavaz
gaz
gazln
gazoritiţă
gălbeniii
gălbiu
gălbui
gămălie
yăiin. '
găzar -
găzăric
generalnic
i/erdan
ghebă'
gherdan
ghcrtjhir
ghiabur
ghtlemcte
ghilimea
ghilimele
giulmete
ghindisi
ghiorâi
ghisttnă
ghitară.
ghljîrcă
ginere
gtţărui
gtţăriliată
glitraî:
gllbap
glavă
gtăvălind
goanăs
gobaic-,
i/acica. ..
golan ■ ■
goni ■
gnropi'şiii(ă
gnrsei
goto f rea nţ
grai -
51, 52 51, 52 14 14 33 52 52 52 52 52 14, 53
52
53 36
35, 36 36 14
52 53'
53 22 85 52 «5-
52 . 52
53 53.
53 ,53. .52. .52
52. XVI
51 41
54 54 54
. 52 [3 . 13 7.0-,-
52 52..
^:55^ 70
52- , 52
53- : Ft9'
grai nic
gratie
grei ţar
grilă
grazavnte
grup
grupă
gujbă
guJbelder
gujniţă
gurban
gură
hapţighevezn
liabţugui
hacana
haramnic
haramnicar
liazmodie
hălălaie
hărmălaie
hărjate
hărjeale
hi!
hlpostnză
hidos
htrjaană
hirjoni
holisturile
holodragă
holodronţ
honioş
honioşag
lionioşi
huciu
Ialomiţa
iconom
ightfirc
Igrasie
tleo
imbold
impuls
incasa
inhiba
inhibiţie..
inlenicere
interzis
Inspector
tntreposite
indice de citvinte
52
52
53 52
22
54 S, 54
52
54 52 52 16
23 23 18
55
55 26 13 13 66 66 44
56 22 70
70
39 55 55 55 55
55
40
56 49 54 49 49 56
. 56 56
72 ■ 72
73 -.73
71 56
întreprindere 56
investi 72
investiţie 72
ipislat 49
ipostas 56, 57
ipostază 56, 57
irmologhion 13
izaltat 57
izăltat 57
imbold 56
îmboldi 56
înaintaşi 57
încasa 56
incepătornic 22
inchiondora 25
închiondovi 25
încondoru 25
încondura 25
înconjur 38
inconjuia 38
înconjuram 38
inconlra 25
incontreală 25
încunjnra 38
îneun jurăm 38
Incuscri 41
înfige 61
înmlădia 63
întreprindere 56
jambibroi: 57
jambilboc 57
jambirbac .57
jambulică "57
jandirboc 57
janttlică 57
joc 38
Jonglerie "72
jucăm 38
jucător 48
larmă. 13
laturile 39
lavor 58
lăvor 58
legheon 37
lighean 37
liliachiu 35
lipit 12
lucie . 12
100
ETIMOLOGII ROMAN.eş tt
indice de cuvtwte
101
lucit tulea;
niadămă . madaranţă
maftima
maftima
maică }. Maieu
majordom
majardon
maltrata
hiargariscoică
mama bătrină
mamă
Maman
mamorniţă
manicheză
Manole
Marcu
marghiol
marghiolaş
marghioli
marginea
Marin
marşină
mas:
maşteliă
maştih
maştihă
Matei
matimă
mălină
mă
măciucă
măciulie
mărgăritar
masei
măluşă
medelean
melealcl
meltan
merge
meser.
meserere
meserie
meşter
meşteşug
mia
mlaţă
mioară
12 17
14 14
58y59-
59
41; 58. 58 . 14 14 $9 .12-
12 41
• 14 14 19 58 58
60
60
61
39, 40 58
13 63 43 43 41
58
59 12 82
14 14 12 63 41
60 8
60 60, 61 62 62 62 62 62 40 . 40 ■ 40 .
mişel
mişetie
mişelnic
mişelos
mişto
mtine
minca, ■
mînea
mladă
mlădia
mlădios
mlădijă
mlădiu
moafă
moaflă
mobil
mobilă
mobile
mod
modă
monarh
moral
morătoare
mucii
mulgătoare
mura
murătoare
murători
must
Naflanatt
nasaată
nasol
nasutie
naş
nat
natima
natimâ
natină
năcia
năpîrcă
năplrîă
năsilnic
năslaşnic
năsttmt
năsiimire
năstruşnic
năzbîtie
negritean
neleapcă
nemert
22 22 22 22 .18
62 16
62, 63 .63. .63,
63 63
63 66 66
64
63, 64
64 ' 'S
8 4S
7 8, 65 18
65
65
64, 65 64, 65
66
59
18
18
18
41
40
59
59
59
47
13''
13 .
20'■
21
58
59 20, 21
8 65 '
s ■
■21- ■
nemernic
nemojnic
nej oată
ne pat
nepurcel
neslaşnic
nevastă
nevăsluică
ni
nici - .
noră
nun
oafă...
ocazian
odicolon
ofans
onanie
opai(
oprire
oprit
orjatelc
oşti
otozbir
otuzbir
om
pace . -
pahoni
Pateu
palmac
palmă
pandtşpan
panltşpan
papugiu
parmacllc
parol
paşnic
Panel
păcorniţă
păgubi
pămint
pămintuhti
păr
părlăgea
păsa,
pedal
pension
pepene
pică
p icere
21
20 43
12, 41, 43 12
21 " 41, 65
65 -81, 82 81,.82 ''
41 41 "
!' 66
37
66 7
18
38 73 73
66 ' 8
15 15
67
21 18 . 58 50 50 67 67 67, 68 50 ' 8 " 21 -58 12 70 17 12 17 14
37 16 68 36
pichirisi 68- *
picior '69
pisa ■ 34 ■
p isoc- 34
piuă' 69
pînă la 17 '-
pirgăli 29-
pirjoată :G6
placlieu 30' •
plimba 59
plimbarisi 59- •
plumb 35
plumburi •35-'
plumburiu - 35
poghibală 69, 70
pomană "'70
pomeni 70
popa 18".
porloavă '14" -
por talia 19
portocală 35
portocaliu 35
poseda 72
potcoavă 16
pollaagă 14
potlogar 67
polrebnic 20
povidlă 14
povirlă 14
prăjină ' 70
preceda 72
prefă 71
prefector 71, 72
prefeclorcasă 71
prefectorifă 71
prefectură 71
preferans 71
premiant 24
premiat 24
prtpoană 70
prîslca 8
prohibi 72
prohibitiv 72
prohibi {ie 72, 73
provizion 37
provizornic 22
pai 73
purcel 12
puşcă 17, 73
putoare •46
puturos 46
102
ETIMOLOGII ROMANEŞTI
rablagi 74 • sărac 12
rablagit 74 sărăcie 12
rablagiţi 74 surbuşcâ 76
rablă 74 sărceală 13
58 sărccla 13
Răicui 58 scai . 17
făblăgî răblăgiu 74 . 74 scamatorie 72
răblări ' 74.• . scarp 77
răsărea 74 . scarpă 77
răsărea soarelui ' 74 ••• setndură 17
răsări;. 74 SClODiC 50
răsărita 74...... scrîmbie. 76
răsărita soarelui • 74 scrîmulţi'i 76
răsaare ■ 74 scrînghitâ 76
războinic 21 scrumbie 76
rebeagâ 74 • scoică 12
rebegi 74 scrab 77
rcbleagă 74 scrabă 77
reblegi 74 scroabă 77
rcblcgiturâ 74 scraamliă 77
regula fiO scrobi 77
regular ist 00 scrombăi 77
repegiar 13 sec 77
repeta .72 seca 77
reporter 10 secesion 37
re por tor 10 sctbăfică 75
retur 19 sezon 37
rezon 37 Sicna 14
ribghtlă 76 singur 78
rîbiţă 76 Sitna 14
rimghtfă 70 stmbătă 42
rişcou 75 sirbească 76
râsoare 74 slobod 22
roşcat 74, 75 slobodnlc 22
roşcă 74 soarea soarelui 74
roşcovan 74, 75 salbuşcă 76
roşcovă 75 sora soarelui 74
roşu . 75 sară sorcancâ 41 74
samavolnic 20 soricâ . "■ 74
sarbăd 76 sort 78
sardea 16 sortiment 7S
sălbatic ■■ 22 soţ 41
sălbăticie 22 spagă 80
sălbăticos 22 spalct 78
sălbăticaf S 75 spenge ao
sălbatică 75 spenjă 80
săltat 57 speze 80
sănătate 75 sta 69
sănătos ..75, S taica 58
indice db cuvinte
103
Slan
sting hc
stingher
sting
stingaci
stinjeni
strădălnic
strădanie
strădui
străluci
slralucos
subehirurg
şarbă
şcarp
sclcampă
scrab
şiningă
şirincă
şleampăt
şmecher
şmecherie
şnatdăză
şodos
snpirlă
şpagă
spargă
Şperţ .
şira pa ţ
şlrapaţle
ştrapâ
şlrpapă
şlropafic
şucărl
şugubăţ
şugubi
şulindră
şurincă
şustă
talan tapangea tată tăia
techer-meehcr
terfeli
terlbtlos
teşmee
teşmeclierie
liribombă
ttrnafes
13, 79,
80,
5S 13 13 13 13
13
21
22 • 22 22 22
14
8 8 8
79 7» 20 '22 13 SG
13
80 80 SO
50 80
80
18 fi O
51 8 8
81
16
52 41 77 60 30 22 79 79
19
14
toarce
toartă
topi
torcărie
tracta
tracta} ic
tragedie
trap
trata-
tratarîsi
trepegior
troicinic
tu
luci
tuciuri
tuciuriu
tun .
tupungi
ittpungcată
tupungi
tur :
tură 5-
tură "
turn
tur-rciur
ţaic '
taică
ţaihf
lesală
(esălă
jiga ret
ţigaretă
ţincu
ud
uriaş
u mc dos
umc jos
unwzos
unchi
universitet
ureche
nşchi
uşehit
uştt .
pară văr veci verziu
13 17 16 13
60
00
26
13-.
59
59 -
13 ■
20
81, 82 35 35. 35 16 82 82
82 19, 82.
82, 83
83 83 S2
83 14, 83 83 13 13, 32 8 8 37
16
22 .22 22 22 41 7 83 8, 18 ÎS
83
84 41
21 35
104
ETIMOLOGII HQ-MA.TCEŞTI
veselie 22-
neselntc 22
veşnic 20, 21
vitnntsr 13
vltrintar 13
Dlnzâtar 65
olrh'f. 84- - -
virlos. 75, 76 •
virtute '75 .
Vlad 5S-
yiâicu -53.
vopalfâ ■:38-
vraf .: -84
vrah"": 84
vraişte 84
vrait S4
vrav 84
lăltat 57
zări 85
zâvadă 26
zbir " 15
zgardă 85
idreah (ă 14
zgărdan 13, 85
:i{ircă 54
zor ' 85
zori1 85.
zori* 85
zori3 85
zulă. 85
znlt 85
zvoană 70
zvoni 70
IlURfl
aHag5e.ua 59'
KaHifejwtpiui 33
Kojiâaca 52
MajihmpemupoGamh 59
MeSejib ■64
HaCIUtbHUK 20
Heepume~HOK 65
HespunwHKa 65
iiespunisiHCKml 65
odeKQJlOH 66
neda.ib 8
noauâ 70
nasuSajih 69
noeuffamb 69,70
noeuoc.ib 69
npoamopHhtti.
npyoicuna :t
CO.H 78
caMoaa.ibiiUH 20
capmuMeHm 78
mpaKmaiţuR- 60.
mpaKmooantb 60
mpemupaeanib 59
mypa S3
ynptjBuă. ■71
djaâpuxa - 49
gSaKinuuecKinl 50
Sanscrită
mărgah 62
Sîrljnproaia
bostan
daska
dupae?
dupak?
guiba
naSinjati-
namernlk
nestasan
neslasntk
poglbea
pogibelj
pruziv
stradalntk
s~pag
tabanHtl
Spaniolă
bucno
Slovacă drik
Turcă
banker btcak
33 45 47 17 52 47 21 21
21 69 69 71
22 80 82
11
45
28 13
INDICE IîK CUVINTE
105
boslan 31
camurlu 35
gtizillmek 16
direk -15
gaz 53
gazyagi 53
hanc 36
hazir 27
kangren 33
kărgtr 52
kavanos 52
kavas 52
kebe 52
kibrlt 34
ktrmizi 35
kurban 52
legtâki 35
nai 16
otuzbir 15
pandespan 67
pandispanya 07
panduflaci 08
parmak 50
sardalge 16
tasma 16
zula 85
Ţinăneaseă
akana 18
înlSlo 18
muk- 18
nasul 18
sukar 18
uSt- 8, 18
U(M-aini.winu
sas 53
eomiii 55
aoAodpaouii-
eo.wdpauei(h
spaima
Opaâ
dpanuu
dpaiuu
Kauucjinpun
MOKpuii
nucoK
noeuoejib
npyoicuna
Cbopâarnu
nymu
utKpao
uiKpaâa
Veche slavă
Hp'fcitlTH H'fclhHTi
dreku
HriDCŢilCh HOf IHTpJ Kl.UOTpd
HUC-ISJWlOHi
mrfcCTtlîil
p^EOHiilII'.-h UIIITIt
□o 55 39 55 55 55
33 16
34 69 71
76 26
77 77
30 84 84 21 48 80 45 56 56 42 41,42 41,42 34 42 63 21 65 65
70
71 21 42 83 47 56