7 ■ yjM. QOETUE nusT TRdQEDIE TRADUCERE DE ION GORUN BUCUREŞTI 'V . DE ARTE GRAFICE „CAROL GOtJL" S-r RA5IDESCU 16, Strada Doamnei, lo. 1906. PREŢUL 3 LEI. i QOETHE FflUST TR4QE&IE TRADUCERE DE ION GORUN BUCUREŞTI INSTIT. DE ARTE GRAFICE „CAROL gObL" s«r RAS1DESCU 16, Strada Doamnei, 16. 1906. ÎNCHINARE Iar îmi veniţi, figuri şovăitoare ! Ce-odinioară turburi mi-apăreaţi. Să vă opresc să'ncerc acuma oare? Spre vraja voastră inima-mi plecaţi? Vă grămădiţi! Veniţi triumfătoare, — Din ceaţa rară cum vă întrupaţi, Avânt de tinereţe 'n sânu-mî creşte La suflul fermecat ce vă 'nsoţeşte. Purtaţi cu voi icoane 'nseninate, Şi umbre scumpe-alăturea răsar; Ca şi un basm uitat pe jumătate, Iubirile dintâi învie iar; Durerea se 'nnnoieşte, şi se sbate In labirintul vieţii plâns amar, Nuraindu-mi pe acei pe cari în floare Mi ia răpit răstriştea 'nşelătoare. Cântarea ce-a urmat nu mai răsună Acelor ce cântam la început; S'a 'mprăştiat mulţimea-aceea bună, Şi vai! ecoul vechiu rămâne mut. 4 Pentru străini azi harfa-mi se înstrună, Aplausele lor chiar m'au durut; j Iar cei pân' la cari glasu-mi nu pătrunde : j De mai trăesc, sunt cine stupe, unde. ' Şi mă cuprinde-un dor ce-aveam odată j De 'mpărăţia-aceea f£ră glas; f Şi cântu-mi spus cu voce înecată i Plutind pe-a harfei strune a rămas; f Fiori mă prind şi geana-mi simt udată, , înduioşării inima mi-o las; )' Abia zăresc, ce am, ca 'n depărtare, Şi ce s'a stins, aevea îmi apare. ■ _____ j — -......—— i ţ i j 'V - t j PROLOQ FE 5CEN4 Directorul. Poetul dramatic Bufonul. Directorul Voi, ce *n atâtea rânduri, amândoi, Mi-aţi ajutat la greu şi la necaz, Să-mi spuneţi ce speranţă-i oare az In ţările germane pentru noi ? Să fiu pe plac mulţimii aş dori, Căci ea trăind, trăim şi noi cu ea. Culisele şi scena sunt aci Şi să petreacă ori-şi-care-ar vrea. Ridică din sprâncene, ochii cască, Le trebue ceva ca să-i uimească. Pricep mulţimea ce fel se dă prinsă Şi-s tot nedomirit ce-ar vrea s'asculte; Cu lucruri bune nu prea e deprinsă, Dar a citit îngrozitor de multe. Tot lucruri noui cum o să facem dară Plăcut şi cu 'nţeles ca să-i apară ? Căci mult aş vrea să văd mulţimea 'n pale încoace dând năvală oţărită Şi *n strigăte cu greu luptându-şi cale La porţile barăcii ghemuită, 6 De pe la patru ceasuri, în suplicii, In vaete şi ghionturi, bătăioasă, Ca pentru pâne Jn foamete calicii, Strivindu-se pentr'un bilet la casă. Fă tu minunea-asupra unei gloate De-atâtea feluri, — un poet o poate. Po etul O nu-mi vorbi de pestriţa mulţime, Văzând-o inspirarea zboară 'n vânt! Ascunde-mi zgomotoasa-i mărunţime Ce *n toiul ei ne'ngroapă orce-avânt. Ci du-mă spre tăcuta înălţime Unde-i curatul harului viestmânt, Acolo unde-amor, prietenie, Zeeasca mână inimei ne-mbie. Ah! ce-ncolţeşte-adânc în piept odată Şi ce îngână buzele sfios Luptând să prindă vorba inspirată, Inghite-al clipei zbucium furtunos. Trecând ades prin vreme 'ndelungată Desăvârşit ne-apare ce-i frumos. Pe-o clipă este tot ce străluceşte; Ce-i bun viitorimea preţueşte. Bufonul Ci mai lăsaţi viitorimea 'n pace! De nVaş gândi şi eu pe plac a-i face, Cu ce-ar petrece lumea mea? Şi dânsa, vezi, de asta 'ntreabă. Prezentul unui om de treabă înseamnă şi el, cred, ceva. 7 Pe cel ce ştie să o 'mpărtăşască , Nu-1 supără-a mulţimei veselie; El vrea în juru-i cercul să sporească Mai lesne zguduirea ca să-i fie. -4- De-aceea dar curaj, şi înainte, Daţi drumul fantaziei şi lăsaţi ^ Să sune 'n cor simţire, patimi, minte, ^ Nici nebunia însă n'o uitaţi! Directorul Dar mai ales mişcare din grămadă! Căci cei mai mulţi la teatru vor să vadă. ■ Sub ochi mulţimei multe îi înşiră | Ca să se mire, gurile căscând; ] Atunci să vezi cum dânsa te admiră ^ Şi cum la largul tău vei fi curând, j Mulţimea prin mulţime-o cucereşte, | Aleagă-şi fiecare ce-a dorit. 1 Când multe-oferi, orcine-un ce-şi găseşte j Şi fiecare pleacă mulţămit. 1 , Bucată e, deci în bucăţi să fie! I Nu-i greu să reuşeşti o ciorbărie; J E lesne de servit, uşor se leagă, f La ce ţi-ar folosi s'o dai întreagă ? Când publicul ş'aşâ o s'o sfâşie. j Poetul Nevrednică de-artist, ce meserie Urâtă! Nu puteţi voi înţelege? ^A şarlatanilor bălăcărie Cum văd, la voi s'a prefăcut în lege. 8 Directorul învinuirea ta nu mă atinge; Când greutăţi ai a învinge Alegi unealta cea mai potrivită. In fraged lemn cioplirea-i poruncită, Deci, pentru cine scrii, vezi şi socoate I Căci vine de urât când nu mai poate Acesta, alţii iar dela banchete, Şi ceea ce e şi mai rău din toate, Vin mulţi după lectură de gazete. Işî poartă toţi aicea piroteala, Ca şi la o petrecere mascată ; Iar damele-şi expun în loji găteala Şi joacă dar şi ele fără plată. Ce vrei cu visuri nalte de poet ? Cu ele sala plină-o să s'amuze ? Vezi amatorii ce-şi vorbesc încet, Cuvinte reci, brutale au pe buze. După teatru, unul se gândeşte La joc de cărţi, iar altul cu femei Orgii sălbatice-şi făgădueşte. Şi blânda muză pentru asta vrei S'o chinueşti atât, sărman nebun? O, dâ-le mult, şi tot mai mult, îţi spun, ^stfel în veci nu cazi în rătăcire. Să-i zăpăceşti să cauţi, dragul meu, Să-i mulţămeşti, din cale-afară-i greu.— Plăceri, dureri? Ce poate să te'nspire? Poetul Te du şi-ţi caută o altă slugă! La carul tău poetul nu se'njugă, Nu-şi bate joc de dreptul lui de frunte, De dreptul omenesc ce-i dete firea. Prin ce vă mişcă el la toţi simţirea ? Şî poate elementele să'nfrunte ? Nu este armonia ce-i răsare Din piept, şi recoprinde lumea mare? v Pe când natura'n veci nepăsătoare v îşi toarce firul fără de sfârşit, Pe când mulţimea 'n veci lărmuitoare Se sbate 'n vălmăşagu-i răguşit, Au cine'nparte rândurile clare, Le'nvie şi le saltă'n ritm uşor? Şi cine chiamă binecuvântare In ori şi ce acord vibrând sonor? Şi cine dă amurgului coloare Şi patimei puterea vijeliei ? Sub paşii tăi, iubito, cine oare Presară toate florile câmpiei ? Din frunza simplă cine împleteşte Cununa cea de cinste şi răsplată ? Şi zeii în .Olymp îi întruneşte ? Puterea ce poetului i-e dată. Bufonul Frumoasele puteri adună-ţi dară Şi fă din ele cântu-ţi să răsară, j Luând drept pildă-o intrigă de-amor! Te întâlneşti aşâ întâmplător, Priveşti, rămâi şi iată-mi-te prins ; Vin fericiri şi vine-apoi alean, Din încântări, durerea te-a învins, Şi pân'să bagi de seamă-i un roman. î io Aşa ceva gândirea-ţi să 'mpletească! Pătrunde *n plină viaţă omenească! Toţi o trăiesc, dar o pricep câţi-vâ, Şi-or unde-o prinzi, te va interesă. Icoane pestriţe, o licărire, Un strop de adevăr prin rătăcire, Astfel se pregăteşte-o băutură Ce-adapă toată lumea pe-o măsură. Şi se va strânge ş'a junimii floare S'asculte versul tău revelator, Şi vor găsi şi inimi simţitoare O hrană'n el melancoliei lor; In ce-ai scris tu, atâta vor vedea Cu toţii, cât în suflet vor purta. De râs, de plâns aceştia mult nu'ntreabă, Avânt ei vor, părerea îi îmbată, — Cu isprăviţii nu faci nici-o treabă; Cei care cresc, ingraţi nu-s niciodată. Poetul Redă-mi atunci trecuta vreme, Pe când creşteam încă şi eu, Pe când izvoare de poeme Ţâşneau voios în jurul meu, Când lumea-mi apărea prin zare Şi 'n flori minune bănuiam, Cu miile le culegeam Din văile de 'mbelşugare. N'aveam nimic, şi-mi ajungea! Vream adevăr, minciuna mă'ncântâ. Dă-mi nenfrânarea ispitirii Plăcerea plină de dureri; ii Puterea urii ş'a iubirii, Dă-mi tinereţea mea de ieri! Bufonul De tinereţe, dragul meu, se ştie, Nevoie ai în lupte c'un vrăjmaş, Sau când o fată dulce şi zglobie Te ţine strâns la sânu-i pătimaş, Când a triumfătorului cunună O jindueşti în aprig'alergare, Sau o petrecere de danţ nebună Vrei s'o sfârşeşti la masă 'ntre pahare. Dar lira *n mână ca să o apuci, Cu graţie 'ndrăzneţ să te inspiri, Şi spre o ţintă ce 'ţi-ai pus, să duci Cântarea, rătăcind prin înfloriri, Bătrâni, a voastră-i astă datorie, Şi totuşi noi de-aceea vă stimăm. Nu cad bătrânii în copilărie, Ci tot copii senini îi reaflăm. Directorul Destul acum cu vorba goală, Aş vrea şi fapte însfârşit! Ih loc de-atâta ploconeală, Ceva cu rost de împlinit. Ce tot vorbiţi de inspirare ? Nu vine Jn veci, de te 'ndoeşti. Poet dacă te ţii în stare Tu poezia stăpâneşti. Voi ştiţi acum, ce trebui oare, Vrem băuturi întăritoare; 12 Deci aideţi şi le pregătiţi! De nu începeţi azi, nici mâine n'o porniţi, Şi nu e de pierdut o clipă: Posibilul cu hotărîre E bine de 'nhăţat în pripă, Şi de nu-1 laşi din stăpânire, Merge 'nnainte în neştire. Pe scenele de azi, cum ştii, Incearc'orcine tot ce vrea; De-aceea dar nu vei cruţa Decoruri şi maşinării! Veţi face să lucească soare, lună, Cu stelele veţi fi risipitori; Şi foc şi apă, stânci până la nori, Vor fi cu fiare, vulturi împreună. Astfel veţi perânda în strâmt coprins Creaţiunea :n cercul ei întins, Şi 'ncet grăbind, vă faceţi apoi vad Din ceruri prin pământ şi pân' la iad! I PROLOQ IN CER Domnul- Cetele cereşti, apoi Meflstofel, Cel trei arhangheli se arată Tţafail Cântarea soarele-şi rosteşte In corul sferelor surori, Cu mers de trăznet şi-împlineşte O cale-umblată-atâtea ori. Deşi ni-i taina lui ascunsă, Puteri dă îngerilor tăi; Alcătuirea nepătrunsă Măreaţă-i ca şi-n ziua 'ntăi. Gavriil Şi'n repeziri neînţelese Se 'nvârte a globului splendoare; Lumină ca din rai se ţese Cu nopţile 'nfiorătoare; Vueşte spumegândă marea Prăpăstii desvălind adânci, Şi duce-urmându-şi alergarea Pământu 5n goană, mări ,şi stânci. Mihail Şi se deslănţuie furtuna, Din mare 'n ţărm, din ţărm în mări, Vijelios se 'mbină 'ntruna Şi dă năvală *n depărtări. S'aprind mâniile păgâne Drum trăznetului despicând; Dar solii tăi slăvesc, Stăpâne, Al zilei tale farmec blând. Toţi trei Deşi ni-s tainele-ţi ascunse, Puteri dau îngerilor tăi Şi toate cele nepătrunse Măreţe-s ca şi-n ziua 'ntăi. Mefistofel Fiindcă, Doamne, te milostiveşti Să cercetezi pe-aicea ce mai este. Şi pururi drag ţi-a fost să mă 'ntâlneşti, Mă vezi dar şi prin cetele aceste. Mă iartă, — meşter nu-s în vorbă mare, Aceştia toţi de-ocară m'au lăsat; Ai râde însă tu de-aşâ 'ncercare Dacă de râs nu te-ai fi desvăţat. De soare, lumi, nu ştiu ce fel se cântă, Dar oamenii-i privesc cum se frământă. Al lumii zeişor, mereu pe-aceleaşi căi, E minunat şi âzi ca'n ziua cea dintăi. Poate-ar putea maAbine să trăiască De nu îi dăruiai din raza ta cerească: El minte-i zice, dar o foloseşte Ca să trăiască mai dobitoceşte. îmi pare, cu voia Mărei tale, Un greere, ce'n lungi labele sale Se sprijină şi zboar'apoi săltând, Prin -iarbă cântecelu-i repetând; Şi'n iarbă 'ncalte dac'ar sta să fie! Da 'şi vâră nasu 'n orce murdărie. Domnul Şi altceva să-mi spui nu mai găseşti? Vii vecinie numai tot să ponegreşti? Nimic n'ai mai aflat pe voia ta? Mefistofel Nu, Doamne! Omu 'ncepe-a mă 'ntristâ. Stau toate pe pământ aşâ de rău, Că nu mă 'ndemn să-1 mai răpui şi eu. Domnul Cunoşti pe Faust? Mefistofel Pe doctor? Domnul Sluga mea Mefistofel Dacă-i aşâ, ciudat te mai slujeşte, Nici bea, nici nu mănâncă omeneşte. II poartă 'nfierbântarea-n depărtări; Că e smintit, de jumătate-o ştie : i6 Pământului el cere desfătări. Şi cea mai mândră stea de pe tărie; Departe ce-i şi ce 'n apropiări Nu-i stâmpăr'a dorinţei vijelie. Domnul Deşi în rătăcire-şi poartă-amarul, Curând îl voi aduce Ia lumină. Daca dat frunza, ştie grădinarul Ce flori şi roadă 'n urmă o să vină. Mefistofel Pe ce te prinzi, că 'n forţa mea deplină Şi p'ăsta-1 iau, dacă 'mi permiţi Pe calea mea să-1 ispitesc să vină. Domn"' Cât timp e viu, nu sunt opriţi Cei răi să-i schimbe pasul sorţii. Câţi năzuiesc, — mulţi rătăciţi! Mefistofel Iţi mulţămesc, căci nu-mi plac morţii, Nu vreau să am cii ei a face. Obrazul fraged, plin, acela-mi place. Cadavrul nu mă 'mbie cu nimica; Eu sunt ca şi cu şoarecii pisica. Domnul Deci fie! Iată, poţi să te apuci Să smulgi ăst suflet dela obârşie 17 Şi dacă poţi, să-1 prinzi şi să-1 aduci Pe calea ta de josnicie. Dar ruşinat să-mi stai de-o trebui Să recunoşti: Om bun şi orbecând Drumul cel drept tot ştie a-1 găsî. Mefistofel Prea bine! numa-1 pierde iar curând. De rămăşag nu mă 'ngrijesc nicicând. Dar dac'oi împlini ce am în gând, Să mi dai voie să triumfez şi eu. Ca pe faimosul şarpe, vărul meu, Praf am să-1 văd, cu poftă chiar, mâncând. Domnul Să mergi ori unde-ai voia mea întreagă; Pe cei ca tine nu port nici o ură. Din toate spiritele care neagă, Vicleanul îl suport mai cu măsură. In braţul Ienii oamenii s'aruncă Prea bucuros, şi nici-o râvnă n'au ; De-aceea soţ îmi place să Ie dau Pe Diavolul, să-i sgândăre Ia muncă. Dar voi, ai Cerului copii adevăraţi, De ce-i frumos şi viu vă bucuraţi! Eterna vie forţă creatoare Să vă cuprindă 'n braţele iubirii, Şi ce pluteşte 'n forme schimbătoare, Să prindeţi tare 'n cadrele gândirii. (Cerul se închide, arhanghelii se risipesc). Goethe — Fautt, trad. Gorun. „ -3---- 18 MefiStOfel (singur) Din când în când săi văd tot bine-mi pare, Şi cu Bătrânul nu mă stric, fireşte. Frumos e, pentr'un domn aşâ de mare, Că chiar cu Dracul omenos vorbeşte. PARTEA INTAI4 A TKAQEblEI NOAPTE iDtr'o odaie gotica, îngustă, cu bolta înaltă, Faust neliniştit pe scaun naintea pupitrul ui. faust Am învăţat acu filosofia, Jurisprudenţa, medicin'am isprăvit, Am învăţat vai! şi teologia Din fir în păr, cu zel nepotolit. Ş'acum, sărman fără de minte ! Ştiu cât ştiam şi mai nainte; Magistru 'mi zic şi doctor chiar, De zece ani însă 'n zadar îmi port în sus şi 'n jos pe-aici, De nas pe bieţii-mi ucenici — Şi văd că nu putem nimica şti! Acest gând inima-mi va mistui. Pedanţilor, ce-i drept, cu cât ştiu nu mă plec» Magistri, doctori, scribi şi popi nu mă întrec; Sfieli sau îndoeli nu mă muncesc, De draci sau de infern nu mă 'ngrozesc — Dar nici de bucurii eu nu am parte. Despre ce ştiu închipuiri deşarte Nu-mi fac, şi nu cred să pot învăţa Pe om a se căi ş'a se 'ndreptâ. Şi n'am nimic din ce-i pe lume, Nici bani, nici cinsturi, nici renume; Câine să fii, n'ai duce-un aşâ trai! De-aceea de magie m apucai, Să văd dacă cu-a duhului putere Cuvântul nu desvăluie mistere, Să nu mai trebuiască să mă leg Să spun ce singur eu nu înţeleg, Ci să cunosc ce lumea 'ntreag'o ţine Strânsă-n adânc, cu ochi-mi să văd bine Puterea de viaţă, ş'obârşia, Şi să mai las încolo vorbăria. O tu, lucire-a lunei pline, Spre chinul ce se sbate 'n mine De-ar fi să nu mai luminezi, Tu care-ades aci mă vezi, O, tristă-amică, în nopţi târzii, Plecat pe cărţi şi pe hârtii. Ah, de-aş putea, călăuzit de-a ta Lumină dulce culmile-a urca, Cu duhuri să plutesc pe stânci, Să mă cobor în văi adânci, Din abureli savante mintea-mi scoasă Să-mi răcoresc în roua-ţi sănătoasă! Vai! tot în temniţ'aci sunt? O, blestematul subpământ! Unde şi raza cerului curată Se turbură luptând ca să străbată. Intre bucoavne strâmtorat, 4 Ce praf le umple şi viermi le rod, In vraful ăsta împresurat Cu hârtii afumate până 'n pod, Intre sticle, cutii, şi ici şi colea, Unelte de toate, cin' le mai ştie, Străvechi rămăşiţe de gospodărie — O lume-i aceasta! e lumea ta! Şi mai întrebi de ce se strânge In piept inima-ţi chinuită ? De ce plăcerea vieţii-ţi frânge Durerea cea netălmăcită ? Nu este-aci firea cea vie Ce Domnul omului o dete, Ci te 'mpresoară, *n fumărie Şi 'n putred mucigaiu, schelete. Ridică-te! Calea-i deschisă! Această carte fermecată, De Nostradamus însuşi scrisă, Te va călăuzi pe dată. Şi calea stelelor atunci Ştiind, şi cum să stăpâneşti A firei tainice porunci, Vei şti cu duhuri să vorbeşti. Zadarnic mintea seacă-acî Vrea semne sfinte-a tălmăci: Duhuri ce-n jurul meu plutiţi, Răspundeţi-mi, de m'auziţi! (Deschide cartea gi zăreşte semnul macrocosmului.) Ah, voluptate ce pătrunzi de-odată Prin toate-a mele simţuri şi le 'nvii! O fericire nouă, 'mprospătată, 22 Tu îmi aduci, şi sfântă poţi să fii! Fost-a un Zeu ce-aceste semne-a scris Şi cari furtuni îmi potolesc, Biet sufletu-mi înveselesc, Şi, cu-un imbold de nedescris Puterile naturii din juru-mi desvălesc ? Sunt însumi eu un Zeu? Cum se deşteaptă ^Lumina minţii limpede-a vedea Natura faptuind aci 'naintea mea! Acu abia 'nţeleg vorba 'nţeleaptă: ££Ţ„In lumea 'n care-s duhuri nu-i opreală; Oprit e simţul tău, puterea vieţii! T Ridică-te şcolare cu 'ndrăzneală Şi-ţi scaldă peptu 'n raza dimineţii!" (Se uita la semn.) Cum toate 'ntr'una se adună, Trăesc, ţesându-se 'mpreună! Puteri cereşti se 'nalţă şi se pleacă Grăbite, vase d'aur vin să-.şi treacă! Şi 'mprăştiind mireasmă sfântă, : Din ceruri pe pământ s'avântă Şi lumea 'n armonii încântă! O ce spectacol! dar spectacol, vai, Şi alt nimic! Natură, n'o să-mi dai Tu sânul tău, a vieţilor isvoare, De care-atârnă şi pământ şi cer, Acolo, însetat, în van mă cer — Nu potoliţi şi setea-mi arzătoare? (Răsfoeste cartea mâhnit şi dă cu ochii de semnul spiritului Fămantului.) Ce altfel semnu-acesta mi s'arată! Tu spirite-al Pământului îmi eşti j Mai prieten, mai aproape, şi-mi sporeşti I Puterile, ca mustul care 'mbată. | Mă simţ în stare 'n lume să m'avânt I Dureri, noroc, din câte-s pe pământ l Eu să Ie port şi cu furtuni să lupt, i Si dârz să stau lângă catargul rupt. î De-asupra-mi se 'norează — x. Şi luna 'şi ascunde lumina — % Lampa se stinge ! Aburi se ridică ! — Raze roşii svâcnesc In jurul capului meu. — Un fier Se las'adiând de sus ! Şi mă cuprinde ! Te simt, o duh dorit, în jurul meu plutind! Arată-te! Ah! inima-mi se strânge şi s'aprind (i In noi simţiri ! A simţurilor aprigi răscoliri! !. Inima mea întreagă fie-a ta! ' Apari! apari! şi viaţa de mi-aş da. (Prinde cartea în mâni gi rosteşte misterios semnul spiritului. O , ' flacără roşieticâ svâcneşte, Spiritul apare în flacără). Spiritul ■ Cine mă chiamă? 'Y faUjt (întorcându-şi faţa) | Groaznică vedere 1 fa Spiritul ^ Cu silă mare, iată, m'ai adus, Smulgându-mă din sfera mea de sus, Ş'acum... 25 faust Vai! să te văd nu am putere! Spiritul In foc arzând, mă chemi din a mea lume, Vrei să m'auzi, să vezi vrei chipul meu; Şi eu mă 'ndur la dornic glasul tău, Şi iată-mă ! — Ce spaimă fără nume Cuprinsu-te-a, tu om ce peste oameni stai? Chemarea unde-ţi e ? şi lumea ce-ţi clădeai Şi 'n suflet o purtai fără de teamă, Cu duhuri socotindu-te de-o seamă? Unde eşti, Faust, al cărui glas acu Din răsputeri la mine străbătu? Eşti tu acel ce de-al meu suflu 'n sbor Atins, îmi stai aci tremurător, Un vierme ce se sbate 'n svârcoliri! faust Tu chip de flăcări, mă înfrunţi pe mine ? Sunt eu, sunt Faust, la fel cu tine! Spiritul In valuri de viaţă, 'n vârtej de făptuiri In sus şi 'n jos m'avânt, încoace 'ncolo ţes! Din leagăn şi mormânt Torc fire pe ales, Din mări nesfârşite Din vieţi netihnite, La-al vremii răsboiu sgomotos pregătesc Viestmântul cel viu şi dumnezeiesc. faust O, spirit scrutător al lumii 'ntregi, Cât de apropiat mă simt de tine! Spiritul Te-asemeni cu acel ce înţelegi, Cu mine nU ! (Dispare.) faUSt (abătut) Cum ? Nu cu tine ? Cu cine dar? Eu, chip Dumnezeesc! Şi nici măcar cu tine ? (S'aude bătând ia usa). Blestem! îl ştiu, e ucenicul mieu — Norocul fermecat dispare! Şi trebui bogata arătare Să piară *n faţa-acestui nătărău! Wagner tn halat şi cu scufie, în mâna cu o lampă. Pauet se întoarce cu desg"ust, Wainer Mă iartă, declamând te-am auzit; Citeai pe semne-o tragedie greacă? In arta asta-aş vrea ca să profit, Căci azi de-acestea-au început să placă. Am auzit spunând adeseori: învaţă popii chiar, dela actori. faust Când însuşi popa-i un actor, aşâ e; Cum uneori şi poate fi 'ntâmplarea. 26 Warner Ah! când închis mereu stai în odae, Şi lumea n'o vezi, numai sărbătoarea, Ca printr'un telescop, din depărtare, Cum poţi ca s'o conduci cu 'ncredinţare ? faust Acel ce simte, numai el o ştie. Din suflet fă-o să răsară Biruitoarea simpatie, Să vezi în inimi cum coboară. De stai pe loc, cârpind de după uşă, Sau pregătind bucate încălzite, Suflând în grămăjuia-ţi de cenuşă Să scoţi la flăcăruşe ticăite, Maimuţe şi copii o să te-admire, De jinduieşti o cinste-aşâ aleasă : Ci n'o s'avânţi a inimei pornire Din inimă de nu o chemi să-ţi iasă. Warner Dar meşteşugul vorbii mult cuprinde; II simt, deşi mai am înc'a-1 deprinde. faust Să urmăreşti isbânda cea cinstită! Nu zăngănirea vorbelor, deşartă! Cu înţeles şi minte cumpănită Nevoie n'o să ai de multă artă; Şi dacă vrei să spui ce sincer crezi îţi trebui oare vorba s'o vânezi ? Da, cuvântări în sclipitor viestmânt Ce oglindesc a lumii vanitate, Sunt sterpe ca ş'al toamnei umed vânt Ce şuieră prin frunzele uscate. Wainer Ah 1 arta este lungă, Şi-i prea scurtă viaţa! Pe minte mi se lasă ceaţa Când văd că nu o să-mi ajungă Pentru-ale mele critici cercetări. E greu ca să pătrunzi pân'Ia isvoare! Şi-abiâ pornit s'ajungă 'n depărtări, La jumătate drum biet omul moare! faust Cum? Pergamentul crezi că e isvorul Cel sfânt, ce-apururî setea potoleşte? Astâmpăr n'o să-ţi aibă vecinie dorul, Din suflet dacă nu îţi isvorăşte. Warner Iertare! e nespusă mulţămirea Să-ţi porţi in duhul vremilor gândirea, Să vezi vechii 'nţelepţi cât au pătruns Şi noi de-atunci departe ce-am ajuns. faust O, da, până Ia stele sfus! Amice, vremurile ce s'au dus Sunt pentru noi cărţi cu şapte peceţi; Ce duhul vremilor la voi să chiamă E duhul dumnealor, de bună seamă, Oglinda vremilor în el vedeţi. Ş'adesea-i vai ş'amar de oglindiri! 28 Să fugi îţi vine, nici să le mai vezi. O ladă de gunoi, printre grămezi De vechituri şi cel mult povestiri Despre domnii, cu pilde 'mpodobite, Ce 'n rosturi de păpuşi sunt potrivite! Warner Ei, dară lumea! suflet şi simţire! Câţi a cunoaşte-acestea nu dorim! faust Da, ceea ce-a cunoaşte noi numim! Dar cine poate da dreaptă numire ? Puţinii cari ceva au cunoscut, Nebuni, ce n'au strâns inima lor plină, Ci plebei datau raza de lumină, De rug şi cruce parte au avut. Te rog, amice, este cam târziu De astă dată trebui să sfârşim. Wainer Eu a veghia în stare pot să fiu Orcât, aşâ savant când convorbim. Dar mâne, zi de Paşti, întâia zi, Ceva 'ntrebări mi-i mai îngădui. La studiu sunt zelos pe cât se poate; Deşi ştiu multe,-aş vre să le ştiu toate, (fcie» faUSt (singur) Din minte cum speranţa nu şi-a scos Un cap ce-aşâ puţin poate să-ncapă, Visând comori, cu lăcomie sapă, Şi de găseşte râme-i bucuros! Ci oare se cădea astfel de glas 29 Să sune unde duhuri s'au rostit ? Dar vai! mulţămitor tot ţi-am rămas Biet omuleţ prin lume pripăşit, Căci smulsu-m'ai din disperarea laşă, Ce simţurile-n loc pornea să-mi ţie. Ah! arătarea fuse uriaşă, încât pitic mi-am apărut eu mie. Eu, al dumnezeirii chip, ce mi-am crezut Aproape-a adevărului oglindă, Stăpân pe mine, stam să mă cuprindă Viestmânt ceresc în loc de-acest de lut; Eu, decât heruvimii chiar mai sus, Puterea mea natura s'o străbată Credeam, şi, creator, să-mi fie dată Divină viaţă ; — ispăşirea, iată, O vorbă ca un trăznet mi-a impus! Cu tine deopotrivă nu pot fi. Dac'am putut ca să te-aduc aci, Nu pot ca să te ţin cum te-am adus. In clip'aceea fericită Ce mic, ce mare m'am simţit; Tu 'n soarta mea nelămurită Crud înapoi m'ai izgonit. Cine-mi va spune? Să mă feresc? Sau de îndemnul meu s'ascult? Ah! făptuiri ori patimi ne-opăcesc Al vieţii-avânt la fel de mult. Orcât de sus măreaţa cugetare Se 'nalţă, cu 'njosire-o năpădim; La bine de am ajuns, — e înşelare, Himeră, la mai bine să ţintim. In râvna spre viaţă 'nmărmuresc Simţiri înalte 'n toiul pământesc. Porneşte 'nchipuirea să s'avânte Şi aripi îndrăzneţe şi-a întins, Sfios se strânge însă 'n margini strâmte Dacă 'n nenorocos vârtej s'a prins. Se 'ncuibă grija 'n inimă şi creşte, Cu tainice dureri o chinueşte, Se sbate-or ce plăcere-a-i turbură ; Pe toată ziua altă mască 'şi ia, Acu-i copil, femee, e casă, e avut, Acu e apă, foc, pumnal, venin ; Te temi de toate cele ce nu vin Şi trebuie să plângi ce 'n veci nu ai pierdut. Nu samăn eu cu Zeii! O simt, o simt acum; Cu'n vierme samăn eu, care tânjeşte 'n drum, Şi'n pulberea din care se îndoapă, Cu pasu-i călătorul îl îngroapă. Nu-i pulbere ce-aici mă strâmtoreşte? Peretele cu-o sută de cutii Şi vechituri, şi tot ce putrezeşte, De molii roase, fleacuri mii şi mii? Aicea să găsesc ce n'am ? Din mii de cărţi am să descopăr oare Că-i chinuit al oamenilor neam Şi că 'ntâlneşti un fericit arare ? — Ce te rânjeşti la mine, căpăţână ? Şi creerul tău oare ca ş'al meu S'a avântat uşor dup'adevăr, lumină, Şi-a rătăcit în întuneric greu ? Şi voi, unelte, mă batjocoriţi, Voi roate, dinţi, cilindri, fiare. La uşă stam şi chei aveaţi să-mi fiţi; Zăvoarele — 'n zadar — rămân în nemişcare. Misterioasă 'n plină zi, Natura vălul ei nu şi-1 desprinde, Şi dacă ea n'o va dezvălui, Şuruburi, pârghii, taina nu-i vor prinde. Voi, scule vechi, ce mie nu-mi slujiţi Zăceţi aci, cum tata v'a lăsat, Şi voi, bătrâni pereţi, vă înegriţi La fumul lampei turburi ne 'ncetat. Puţinul care-1 am, îl risipeam mai bine, Decât s'asud impovorat cu-acest puţin! Ce-ai moştenit dela părinţi, nu ţine De-o parte, ci te bucure deplin. Nefolosind orce te 'mpovorează, Ii trebui clipei ceea ce creiază. Dar ce magnet spre-acea sticluţă, iată, A isbutit privirile să-mi fure? Ce oare-mi lumincaz'aşâ deodată, Ca raza lunii noaptea 'ntr'o pădure ? O, te salut, sticluţa mea unică, Ce mâna-mi cu evlavie ridică ! In tine duh şi artă-i de opotrivă. Extract de sucuri dulci, adormitoare, Mixtură de puteri ucigătoare, Fii meşterului tău azi milostivă! Te văd şi suferinţa-mi mulcomeşti, Te prind şi năzuinţa-mi potoleşti, A gândurilor valuri se aşează. Pe marea-'ntinsă liniştit pornesc, 32 33 Vii ape Ia picioare-mi strălucesc, Spre ţărmuri noi mă chiamă-o nouă rază. Un car de foc pluteşte legănat Ca să mă ia! Şi gata sunt, mă iată, Pe nouă căi văzduhul să străbat, Spre sfere de o silinţă mai curată. O, viaţă de divine desfătări! Tu, fostul vierme, vrednic eşti de ea? Da, soarele lumeştii tale zări II lasă hotărît în urma ta! Străbate porţi pe lângă cari, se ştie, S'ar strecura oricine bucuros! E timpu-a dovedi cu faptă vie, Că nu stă bărbăteasca vrednicie Ca măreţia zeilor mai jos. Să nu te temi de neagra vizuină Ce 'nchipuiri spre chin îşi zugrăvesc, Ş'a iadului văpăi nu te reţină Să treci strîmtoarea care o păzesc; Voios pe calea-aceasta să porneşti, Si chiar de-ar fi 'n neant să te topeşti. O, cupă, vino dar, cristal curat, Din vechi cutii în care te-am păstrat, De mult în mâini n'am vrut să te mai iau! Sclipit-ai la strămoşilor ospeţe Ş'ai descreţit posomorite feţe Când oaspeţii cu tine-şi închinau. Atâtea chipuri meşter zugrăvite, Pe cari în versuri să le tălmăcească Datori erau, ş'apoi să te golească, îmi amintesc atâtea nopţi trăite; Vecinului acum nu te voiu trece Şi 'n iscusinţi de vers nu rn'oi întrece; Un suc e-aci ce 'mbată, mai mult ca orice vin. In picuri negre cade 'n a ta gură De mine pregătita băutură,— Din suflet dar, suprema 'nghiţitură, Solemn salut, acuma, eu zorilor închin! (Duce cupa la buze.) Sunet de clopote şi glas de coruri. Corul înierllor Cristos a 'nviatl Vestiţi bucurie Cui scris fu să-1 ţie In tristă robie Străvechiul păcat, faust Ce murmur adânc, ce sunete clare îmi smulg dela gură paharul de odat* ? E ceasul dintâi al Paştilor oare Ce-anunţ'-acel clopot cu glas trăgănat ? Voi, coruri, pornit'aţi cântarea a spune Ce glasuri de îngeri făceau să răsune In noaptea când nou legământ ni s'a dat? Gorul femeilor Cu miresme, noi L-am îmbălsămat, Credincioase-apoi Aci l-am culcat; Giulgiu i-am adus Să-1 îmbrobodim, Ş'acu pe Isus Vai! nu-1 mai găsim. Ooethe — Fmut, trad. Gurun. 3 34 Oorul Tăierilor Cristos a 'nviat! Vestiţi mântuire Celui ce 'n iubire Prin grea ispitire Trecut-a curat. faust Puternic, blând, ce-mi poate spune, Aci 'n noroi un glas grăind cereşte ? La oameni buni, acolo să răsune. Solia o aud, — credinţa îmi lipseşte; Şi numai ea mai naşte o minune. Nu poate mintea-acolo să mă poarte De unde vin vestiri de bucurie ; Ci tot, deprins cu ele din junie, Ş'acuma mă rechiamă dela moarte. Atunci, se cobora ceresc sărut Pe fruntea mea 'n tăcerea sărbătorii; La glas de clopot am simţit fiorii Ce numa 'n rugăciune-am cunoscut. Un dor fierbinte şi neînţeles Pe câmp şi prin pădure mă mâna, Şi printre lacrămi ce-mi curgeau ades Simţeam în mine-o lume cum creştea. Cântarea-aceasta jocuri tinereţii Vesteau, şi fericirea primăverii; O, amintiri, în braţele vieţii Mă 'ntoarceţi cu puterea mângâierii. Cântări cereşti şi dragi, sunaţi-mi dar! Curg lacrime, — pământ, al tău sunt iar 35 Corul ucenicilor Cel din mormânt Cu viaţ'a 'nviat, De pe pământ Măreţ s'a 'nnălţat, Aproape-i va fi Ce-i spre fiinţă; Noi stăm, ah, aci, Spre suferinţă. Rămas'am la sânul Ţărânii 'n tânjire, Ne plângem stăpânul Ş'a lui fericire. Gorul înjerllor Cristos a 'nviat Din sânul peirii. Sus! rupeţi, pe dat' Lanţul robirii! Cu fapta lăudând, Iubire-arătând, Frăţeşte-ospâtând, Cuvântul purtând Şi har trâmbiţând ; Stăpânul cu voi va fi, Stăpânu-i aci! 36 IM FAŢA PORŢILOR ORAŞULUI Oameni de tot felul ies plimbându-se. Câteva calfe de meşteşugari Ce-i face pe-aceia încolo s'apuce? Altele La casa de vânătoare neam duce. Cele d'intâiu Dar noi am vrea la moară mai bine. 0 calfă Eu v'aş sfătui să mergeţi la baltă-A doua E drumul urît pân'acolo cât ţine. Cele dealdoilea Tu ce faci? Al treilea Mă duc cu ceata cealaltă. Al patrulea Veniţi la Burgdorf cu noi împreună; Sunt fete frumoase şi berea e bună, Se 'ncing păruieli de prima clasă. Al cincilea La două-ai fost, n'ajung acelea? Ci iar te mai mănâncă pielea? M'am săturat de-acel loc, lasă! 0 servitoare Nu, nu, eu mă 'ntorc în oraş 'napoi. * Alta O să-1 găsim sub plopi negreşit. 37 Cea dlntdlu i Aşâ fericire eu, dragă nu voi; | Căci văd că pe tine te-a îndrăgit, f Numai cu tine se prinde'n joc. ' Ce-mi pasă mie de-al tău noroc! j Cealaltă t Nu-i singur azi, chiar el mi-a spus, U Pe cel cu părul creţ, ştii? 1-a adus. Un şcolar Ia vezi colea ce straşnice fete! Hai după ele de grabă, băiete. O bere tare, piscător tabac, Şi slujnici gătite, acestea-mi plac. 6 fată orăşancă Frumoşi băeţi! ruşine să le fie, E scandalos cu cine se adună! Dup'aşâ fete dânşii să se ţie, Când li-i deschisă lumea cea mai bună. Al doilea ŞCClar (către cel diatâiu). Stai mai încet! în urma noastră vin Două fetiţe, o minune! Cu una sunt chiar şi vecin, Şi ţin la ea cât nu pot spune. L Deşî nu se grăbesc să ne sosească, Să le 'nsoţim să vezi c'o să primească. Cel dintâiu Nu, frate, nu-mi place să fiu jenat. De nu grăbim, vânatul îl vom pierde. Mâini care Sâmbăta-au diretecat, Dumineca mai bine-o să desmierde. 38 Un oraşan Primarul ăsta nou de loc nu-mi place'! De cum I-au pus, tot mai semeţ se face. Şi ce lucrează oare pentru noi ? Au nu vedem că mergem spre ruină? E vorba tot mai strâns ca să ne ţină, ' Şi să plătim mereu la biruri noi. Un cerşetor (cama) Bunii mei domni, frumoase doamne, împodobiţi şi 'mbujoraţi, Vedeţi-mă, vă rog, o Doamne! Cu ce puteţi mă ajutaţi! Nu mă lăsaţi în adăstare, Milosu-i bun la Dumnezeu. Când pentru toţi e praznic mare, Să am un seceriş şi eu. Alt orâşan Ce-i mai plăcut, când e vr'o sărbătoare, Decât despre răsboi să povesteşti, Pe când departe, 'n ţările turceşti, Năvală peste-olaltă dau popoare. Să stai Ia geam, c'un păhărel pe masă, Să vezi pe apă bărcile plutind; Şi seara-apoi să te întorci acasă, A păcii mulţumiri blagoslovind. Al treilea orâşan Intocm'aşâ, vecine, şi eu zic: Să-şi spargă capu-aceia cât le place, Şi toate praf* de mine, le pot face; Numai aci să nu-mi schimbaţi nimic. I ^9 0 bătrână (către fetele oraşence) i Ce curăţele ! Ah, tinereţe! 1 Pe cin' n-aţi fi 'n stare să-1 ameţiţi ? Numai de n'aţi fi aşâ semeţe! V'aş face eu rost de tot ce doriţi. întâia fata orâşancâ A Agato, să ferim din calea ei, J Cu babe d'astea 'n public nu-i de stat; Deşi în noaptea sfântului Andrei, E drept, ursitul ea mi-a arătat. Cealaltă Da, 'ntr'o oglindă, şi p'al meu, T Soldat eră, şi alţii-n şir cu el; | De-atunci îl caut tot mereu, | Dar să-1 găsesc nu pot de fel. Soldaţi Ziduri înalte Tari parapete ' Mândre, rebele, 1 Fragede fete, Partea ne fie! Brav e avântul Mândră-i răsplata! A Sune trompete ;, De veselie, Sune de moarte, Ce-mi pasă mie! ' Uite viaţă, Iuruş cum dau! Ziduri şi fete 4o Ni se predau. Brav e avântul Mândră-i răsplata! Cântă şi trece Veselă ceata. Faust şi Wagaer. faust Pâraiele lanţuri de ghiaţă-au răpus L'a primăverii privire vrăjită; Speranţa 'nverzeşte pe câmp fericită, Şi 'n muntele aspru iată, s'a dus Iarna căruntă 'n puterea-i zdrobită. De-acolo trimite grindină slabă Ici colo 'n şiraguri pe câmpu-nverzit, Dar neputincioasă, dispare în grabă ; Soarelui albu-i e nesuferit; Toate 'n culori el vrea să le 'mbrace, In noi năzuinţe el totul reface; Florile însă tot mai lipsesc, Oameni gătiţi ci-că le-nlocuiesc. Intoarce-ţi privirea de aci din nălţime, Ş'aruncă-ţi-o colo, unde-o mulţime Pestriţă mişuie 'n coace venind, Prin porţile negre-a cetăţii roind. La soare azi toţi se-ncălzesc bucuros; Prăznuiesc învierea lui Domnu Cristos. Căci şi ei în felul lor au înviat, Din odăile strâmte şi 'ntunecoase, Din lanţul muacii ce i-a legat, De sub coperişuri grele şi joase, 4i Din zdrobitoarea stradei strâmtoare, Din a bisericii noapte prea sfântă Toţi la lumină iată-i s'avântă. Vezi cum se 'mprăştie, nerăbdătoare, Mulţimea pe câmp, prin grădini rătăcind, Şi cum în larg şi în lung plutitoare Vesele luntri în şiruri se prind ; Plină de-aproape stă să se 'nnece, Ultima barcă, uite-a pornit. Chiar sus pe munte vezi cum petrece Lumea în portul ei felurit. Se prinde 'n vârtej şi norodul din sat, Acesta e raiul lui adevărat. Horeşte mic, mare, din suflet zglobiu ; Sunt om aici şi eu, şi-s slobod să fiu. Warner Cu domnul doctor orşîce plimbare O cinste-i ş'un profit prea rar ; Altfel, să viu pe-aici n'aş fi în stare, Căci sunt duşman a tot ce-i ordinar. Nu pot să sufăr chiot, scârţâiala, Şi sgomote de jocuri de popiei: Acestor tămbălăuri de sminteală, Poftim ! petreceri, cântec să le zici! Ţărani pe sub tei. Jocuri şi cântece. De joc păstorul s'a gătit Si mândru-i stă împodobit In port de sărbători. E plin de lume pe sub tei Si toţi s'aruncă uşurei, 4Ş__ Hai hop ! hai hop ! Hai hop şi sai în joc! In sunet de viori. Şi cum în joc s'a avântat, Pe lâng'o fată mi s'a dat, Cu cotu-o a lovit ; Se 'ntoarce fata-atunci la el : Aşâ purtări nu-mi plac de fel, * . Hai hop! hai hop! Hai hop şi sai în joc! Eşti, zău, cam necioplit. Rochiţa-n aer fâlfâiâ, La dreapta şi la stâng'aşâ, In horă cum să 'ncing. Şi se'nroşeau, se-nflăcărau, Şi manile şi le strângeau. Hai hop! hai hop! Hai hop şi sai în joc! Şi cot şi şold s'ating. Ia fă bine frumos de-mi stai, Se 'ntâmplă fetele flăcăi Să 'nşele-adeseori! Dar el mereu o desmierdâ, Şi de sub tei se auziâ: Hai hop! hai hop! ^ ^ Hai hop şi sai în joc! In chiot şi viori. Un ţăran bătrân Domnule doctor, dumneata O mare cinste azi ne-ai dat: Printre popor să umble-aşâ, 43 Un om atât de învăţat. Primeşte dar acest ulcior, Cel mai frumos, cu proaspăt vin Ţi l-am umplut şi cu-acest dor Eu dumitale ţi-1 închin : Nu numai setea-ţi potolească, Ci zilele ţi le sporească Cu câţi stropi pântecele i ţin. faujt Primesc din mâna voastr'acest ulcior, Şi beau în sănătatea tuturor. Poporul se adună în cerc Împrejur. Ţăranul bătrân Aşâ! E bine că ne vii In astă zi de veselie; Căci bine ne-ai făcut destul In zile grele de urgie! Sunt mulţi aci cari mai trăiesc Şi cărora al vostru tată In ciumă viaţa le-a scăpat Cu-a lui ştiinţă minunată. Iar dumneata, tânăr p'atunci, Intrai prin or şi ce spitale, Şi moartea ce p'atâţi pândea Ţi s'a ferit mereu din cale ; Milosului ce viaţa 'n joc şi-a pus I-a ajutat Milosul cel de sus. Toţi La mulţi ani omul încercat, Să mai ajute 'ndelungat! __44__ faust Celui de sus genunchii să plecăm, Căci el ne-ajută să ne ajutăm. (Trece înainte cu Wagner.J O mare om! fiinţa ta întreagă Tresaltă, cred, 1'atâta venerare! Din tot ce-a dat, ferice-acela care Un astfel de folos poate să tragă! S'adună toţi în fuga mare, Bătrâni, copii, vor să te vadă, Dănţuitori sopresc din joc, Toţi se feresc să-ţi facă loc, Căciulile-şi aruncă 'n sus; Şi mai ca 'n faţa Iui îsus Ar sta chiar în genunchi să-ţi cadă. faust Doi paşi să mai urcăm, Taceastă stâncă, Şi jos, să odihnim puţin, ne-om pune. Adesea-aci, în cugetare-adâncă, M'am chinuit cu post şi rugăciune. Sperând cu foc, credinţă tare, Plângând, oftând şi mâini frângând, A molimei crudă 'ncercare Rugam să treacă mai curând. O ironie-mi pare-acest alai. O de-ai putea să ştii, cum ştiu de rost: De-o laudă c'aceasta vrednici, vai, Şi fiu şi tată ce puţin am fost! Un om cinstit în mărginirea-i, tata 45 In chipul lui ciudat vedea natura, Şi se silea să scoată 'nvăţătura Câtă-i prindea, cu trudă, judecata. Cu-ai săi adepţi el zile nesfârşite In cuhnia Iui neagră se 'nchideâ, Şi după lungi reţete iscusite Contrare cu contrare 'mpreunâ. 1 1 Aşâ leul cel roşu 'n caldă baie II logodea cu floarea cea de crin, Trecându-i din odaie în odaie, In flăcări îi purtă prin mare chin. Apoi dac'apăreâ regina jună, Cea pestriţ colorată, în pahare, Luau bolnavii leacul, — noapte bună! De vindecaţi nu mai era 'ntrebare. Şi astfel cu mixture infernale Prin munţii-aceşti şi prin această vale Am bântuit cu mult mai rău ca ciuma. Eu însu-mi, vai, pe câţi n'am otrăvit ; Si, ucigaş obraznic şi 'nrăit, ' Trebui s'ascult şi laude acuma. Warner Pentru aşâ ceva să simţi căinţă! ^ » Zău, nu pot înţelege nici decât. Dela un om cinstit se cere-atât Să-şi facă meseria 'n conştiinţă! Dacâ-ţi cinsteşti părintele, ca june, Ce ştie el cu drag ţ-ei însuşi, Şi fiul tău un ţel mai sus şi-a pune, Dacă şi tu ştiinţa vei spori. 46 faust Pe marea rătăcirii să te ţii Ferice de mai speri vre-o putinţă! Ţi-ar trebui aceea ce nu ştii, Şi tot ce ştii nu-ţi face trebuinţă. Dar mulţămirea-acestor clipe rare Să n'o 'nnorăm cu-a gândurilor ceaţă! Priveşte cum colo 'n aprinsa zare Lucesc colibe albe prin verdeaţă. Coboară 'n grabă soarele 'n apus. El moare-aci şi colo iar învie. O, că n'am aripi, să mă poarte sus, Alăturea de-apururea să-mi fie! Să pot privi în veşnicul amurg Aprinse culmi şi văile-aromite, Pământul mut, isvoarele cum curg Purtând argint în ape aurite. Cu-a lui prăpăstii muntele păgân N'ar mai opri un mers dumnezeesc, Ci marea îşi deschide caldu-i sân Şi ochi-mi în uimire o privesc. Se pare-apoi c'apune zeul Soare; Dar aprig eu din nou m'oi îndemna Să-i sorb lumina lui nemuritoare. E zi 'nainte-mi, noapte-n urma mea, E cer de-asupră-mi, valuri sunt sub mine. O vis frumos! —dar Soarele-a sfinţit. Cu aripi sufleteşti nu e sortit Vai! aripe trupeşti să se îmbine. Dar e 'nnăscut în inimele noastre îndemnul tot 'nainte şi mai sus, _47 Când ciocârlia 'n sferele albastre Răsunătorul cântec şi 1-a dus, Când vulturii de vârf de brazi aproape, Largi aripi întinzând, plutesc senini, Şi peste 'ntinse şesuri, peste ape Se 'ntoarce cocostârcul din străini. Wainer Ades* şi mie toane-aşâ îmi vin, Dar ast îndemn zău, câtuşi de puţin. Păduri, câmpii să tot priveşti ţi-e silă, Ş'a pasărilor aripi nu râvnesc. O! dar să-ţi porţi deliciul sufletesc Din carte *n carte şi din filă 'n filă! Lungi nopţi de iarn'atunci ce dalbe'ţi par, Simţiri divine 'n trupu-ţi se strecoară, Şi ah! un pergament să fie chiar, Tot cerul pân' la tine se coboară. faust O singură pornire ţi s'a dat ; O nu căta-a cunoaşte pe cealaltă! In pieptu-mi două suflete se sbat, Şi luptă să se rupă deolaltă; In setea arzătoare de iubire Se încleştează unul de pământ; Pe când cellalt se smulge cu 'ndârjire Spre 'nnalţii lui strămoşi să-şi ia avânt. O, dacă 'n aer duhuri pot să fie, Plutind stăpâne 'ntre pământ şi cer, Vă coborîţi din ceaţa aurie, Ş'o nouă viaţă daţi-mi cum vă cer! O, de-aş avea mantaua fermecată Ce 'n depărtări te poartă 'ntr'o clipeală. Pe haina Jn lume care-i mai bogată N'aş da-o, nici pe-o mantie regală. Wainer Nu sgândări a duhurilor ceată Ce 'n neguri se resfiră bântuind, Şi năvălesc din mii de părţi deodată Cu mii primejdii oamenii pândind. Din miazănoapte vin cu dinţi de criţă, Te năpădesc cu limba lor de ace; Din răsărit, plămânii să-ţi înghită, Cu uscăciune iuruş dau încoace ; Când miazăzi le-alungă din pustie, Pe creştet ele ârşiţa-ţi apasă, Iar din apus, ai crede că adie, Dar peste tot potop apoi se lasă. Le place să asculte, ca să strice, Ne 'nşală bucuros, deci nu crâcnesc, Din ceruri se prefac c'au fost să pice, Şoptesc ca îngeri, când ne amăgesc. Să mergem însă! In amurgul sur, Se lasă frig şi ceaţă împrejur. Căminul numai seara-1 preţueşti.— Ce stai în loc, ş'aşâ uimit priveşti? E ceva de văzut acolo oare? faust Nu vezi un câne negru pe ogoare? Wa£ner Ba l'am văzut; da*nu-i nici o minune. faust Priveşte-I bine! drept ce-1 iei, îmi spune Wainer Un câne creţ, s'a rătăcit, îmi pare, Ş'adurmecă cu nasul prin noroi. faust Nu vezi cum dă târcoale 'n fuga mare Şi tot mai mult s'apropie de noi? Şi dacă nu mă 'nşel, vezi cum rămâne Pe urma lui o dungă de scântei. Wa£ner Te 'nşală poate ochii, eu un câne Şi altceva nimic nu văd cu-ai mei. faust îmi pare că cu laţuri fermecate Ne prinde 'n Iegăminte ce-o să vină. Wajiţer Eu văd cum tremurând, fricos, se sbate, Văzând c'a apucat urmă străină. faust Se strânge cercu, 'ndat'o să ne vie! Warner Un câne-i vezi, şi nu-i nici o stafie. Se târâie cum câni-obicinuiesc, Se gudură — tot obiceiu câinesc! faust Hai câne 'ncoace, vino după noii Ooethe. — Fauet, trad. Gorun. 5° Warner Comedios e tare acest soi. Când stai în loc, îţi face sluj cuminte, Când îi vorbeşti, îţi sare înainte, De pierzi orce, îndat'o să-ţi aducă, Arunci bastonu-n apă, ţi-1 apucă. , t faust ^ Aşa-i; să aibă duh dela natură De loc nu-mi pare; totul e dresură. Warner Un câne, dac'o fi bine crescut, Ş'unui savant îi poate fi plăcut. Da,-i vrednic de favoruri cât de mari, Căci e un brav şcolar printre şcolari. (Se 'ntorc pe poarta oraşului.) ODAIE DE LUCRU Faust intra cu Cânele. faust Am părăsit câmpii, coline, | Ce-adâncă noapte le-a cuprins, * Şi 'n sufletul mai bun din mine Fioruri sfinte au aprins. Porniri sălbatice-adormiră Se potoli avântul meu; Iubirea omului mă 'nspiră Şi dragostea de Dumnezeu. 5i Ce tot mi-alergi, câne, în sus şi-n jos! Stai locului, lasă şi pragul în pace. Vezi colo cuptorul, te culcă frumos Din perna mea, uite, culcuş îţi voiu face. Aşâ cum afară, pe dealuri, pe drum, Sărind ş'alergând ne-ai făcut plăcere, Ca oaspe binevenit, acum Primeşte 'ngrijirea mea în tăcere. Ah, când în strâmta ta odaie Lumini plăpânde-ţi reapar, In piept se 'ncinge o văpaie, Şi-ţi regăseşti inima iar. Vorbeşte iarăş mintea clară, Şi re'nfloresc speranţă, dor; Doreşti a vieţii primăvară, Doreşti al vieţilor isvor. Ce mârâi, câne !-accenteIe divine Ce-acuma 'ntregul suflet îmi robesc, Cu note d'astea nu se potrivesc. Suntem deprinşi să-şi bată joc orcine De ceea ce nu înţelege el, Adesea ce-i frumos şi ce e bine, Ii cade greu şi mârâie rebel; Vrei şi tu, câine-acu să faci la fel? Dar vai! or cât aş vrea să mă trudesc, Din suflet mulţămiri nu-mi isvoresc. De ce aşâ curând seacă isvorul, Şi iar ne lasă-amar să-i ducem dorul? Intr'astea am destulă încercare. Dar tot avem cu ce s'o 'nlocuim; Ce-i supraomenesc să preţuim, 5^ Cu dor să ne'ndreptăm spre revelare, Ce nicăeri mai viu nu străluci Ca 'n noul testament ce-1 am aci. Să iau dar primul text şi să m'apuc, In toată cinstea şi după cuvânt, întocmai ca'n originalul sfânt, In dragă limba mea să mi-1 traduc. (Deschide un volum gi aşează dinnaînte.) Stă scris: „La început eră cuvântul!" Ş'aicea m'am oprit! Mai ştie sfântul Ce să 'nţeleg? Cuvântul, aşâ sus A-l preţui nu pot. Altfel trebui tradus. De nimeresc acum bine alesul Nou tâlc, ar fi: La început era 'nţelesul. Dar te opreşte şi socoate, La primul rând pana-ţi greşeşte, poate. In înţeles este crearea, vrerea? E poate: La 'nceput eră puterea. Şi tâlcul ăsta îl scrisei abia, Ceva 'mi şopteşte: nu e nici aşâ. Lumină însă! Am găsit: e dreapta Rostire-aceasta : La 'nceput fu fapta! Dacă vrei să te sufăr în casă Câine, lătratul îmi lasă Şi-mi lasă atât auit. Iţi spun mi-e nesuferit Un tovarăş aşâ nărăvit. Unul din noi trebui dară De-aci să-mi poftească afară. Un oaspe s-alung îmi pare rău, — Uşa-i aci, te du'n drumul tău! V .53 _ Dar uite, ochii ce-mi zăresc j Poate fi ăsta lucru firesc? 1 Este părere? E-adevărat? ■] Cânele-mi creşte, în lung şi 'n lat! j Nici aşâ nu rămâne, — \ Ăsta nu-i chip de câne! 2 Ce strigoi înaintea mea am? l Acu-i cât un ipopotam, Cu dinţi grozavi, cu ochi de foc. Dar te descos eu, acu pe loc! Pentr'un aşâ jumătate demon E bună cheia lui Solomon. UUhurl (de afară) E prins unu-aci, ascultaţi 1 Nu vă luaţi după urma Iui, staţi! Ca vulpea 'n cursă căzu, Bătrân diavol! geme acu. • Dar aide, păziţi! Plutiţi încolo, încoace plutiţi! In sus şi 'n jos, Şi iată din greu l-am scos. De puteţi să-1 scăpaţi, j Sus toţi, nu-1 lăsaţi! $ Căci şi el tuturor *l Ne-a fost spre-ajutor. i faust Spre 'nfruntare puteri să s'adune, Chemarea celor patru voi spune: Salamandro, 'n văpăi! Undene te-avântă! i" Silf, nevăzut stăi, Cobold, te frământă ! Elementele cine Nu le şti bine, însuşirile aceste, Puterea lor, Pe duhuri nu este "J Stăpânitor. ' In vâlvătăi dispari, Salamandro! Te-aruncă 'n valuri mari, Undene! Străluce ca meteor, Silfe! Adu-ne 'n cas'ajutor, ! Incubus! Incubus! Vino şi capăt i-ai pus! Din patru văd, nici unul nu-i j In trupul dobitocului. Se rânjeşte la mine, stă liniştit; | Să-1 ating unde-1 doare, n'am nimerit. ! Ascultă dar şi alte I Farmece mai 'nalte. , Nu-i fi cumva dar, ^ Din iad un fugar ? t Te uit'aci, iacă, ^ L'acest semn se pleacă Neagra seminţie! j Se umflă şi păru-şi sbârleşte 'n mânie. Blestemat ce eşti! I Poţi dar să-1 citeşti ? Pe cel nenăscut, Pe cel nepătruns, Din cer coborît, Cu lancea împuns? După cuptor strâmtorat, Ca un elefant s'a umflat, Tot locul îl cuprinde, Vrea 'n ceaţă să se prefacă. Spre tavan nu te 'ntinde! Stăpânului te pleacă! Ameninţarea-mi, vezi, nu minte. Să te 'nfăşor în flăcări sfinte? Nu aştepta Lumina de trei ori sfânt'a 'nfruntâ ! Nu aştepta Din farmece pe-acel ce toate covârşeşte. Mefistofel in vreme ee ceaţa se resfiră, iese de după cuptor îmbrăcat ca un şcolar călător, Mefistofel De ce atâta sgomot? şi domnul ce pofteşte? faust Acesta fu dar miezul ăstui câne! Un vagabond scolast ? Un caz de râs s'alege. Mefistofel Salut, prea învăţat domn şi stăpâne! Dar ştii că mă făcuşi s'asud în lege? Faust Cum te numeşti? Mefistofel E mică întrebarea Pentru un om ce vorbele urăşte, 56 Pe care nu-1 înşală 'nfaţişarea, Ci în esenţă totul adânceşte. faust Esenţa la de-ai voştri, domnii mei, Din nume se citeşte de-obicei, Zei-muşte, stricători de v'au numit, Sau mincinoşi, e foarte lămurit. ' Cine eşti dar ? ^ Mefistofel O parte-i din forţa-aceea 'n mine, Ce după rău aleargă ş'ajunge tot la bine. faust Cimilitura-ţi cum să se 'nţeleagă? Mefistofel Sunt spiritul acel ce veşnic neagă! i Cu drept; căci tot ce ia fiinţă-acî, E vrednic în neant iar a pieri; Fiinţă dar mai bine n'ar fi luat. Deci toate cele ce numiţi păcat, Distrugere, sau răul c'un cuvânt, Sunt elementul meu; acesta sunt. faust O parte zici că eşti, dar eu te văd întreg ? ' Mefistofel ' Modestul adevăr aşâ îl înţeleg. Da, ştiu că omul, acest mic smintit, El un întreg se crede, negreşit; Eu parte sunt din partea ce tot fu la nceput, O parte din genunea ce ziua a născut, -57__ Semeaţă zi, ce nopţii, mamei sale, Cu 'ntâietate-acuma-i stă în cale; Zadarnic însă vrea ca să răsbată, De corpuri e lumina 'ncătuşată, Din corpuri isvorăşte, corpuri iară Infrumseţează, corpuri o opresc, Mult n'o să treacă, şi nădăjduiesc, Cu corpuri dimpreună o să piară. faust Pricep acuma vrednica-ţi chemare! Nimic nu poţi să nimiceşti în mare, De-aceea 'ncepi să meştereşti în mic. Mefistofel Ş'aşâ, fireşte, nu fac mai nimic. Nimicului în faţă-i stă duşmană Acel ceva cei lumea grosolană, Ş'or câtă caznă-mi dau, nu isbutesc Ceva măcar dintr'ânsa să ştirbesc, Cu revărsări, furtuni, cutremur, foc; Pământ şi apă, iar îşi vin la loc! Şi soiul blestemat de dobitoace Şi oameni, nu-1 pot prinde nicidecum. Pe câţi n'am îngropat până acum! Mereu un sânge proaspăt se reface. Intr'una-aşâ, — îţi vine să turbezi: In aer, apă, pe pământ, cât vezi, Mii de seminţe încolţesc aşâ, In cald, în rece, umed sau uscat! Văpaia de nu mi-aş fi rezervat, N'aş mai avea nimic pe seama mea. J 58 faust Spre forţa creatoare dar, Mântuitoare 'n veşnicie, Ridici, satano, în zadar Ghiăţosul pumn cu viclenie! Incearcâ altceva de-acî, Al haosului fiu ciudat! Mefistofel Cu-adevărat, ne-om mai gândi; Ş' o să vorbim şi altădat'! Acu să plec îmi vei permite ? faust La ce mai stai a mă 'ntrebâ? Acum că te cunosc, iubite. La mine poţi veni, pleca ; Aci-i fereastra, uşa-acî, Mai e ş'un coş, dacă-ţi convine. Mefistofel Am să-ţi spun drept: să pot ieşi O mică piedică mă ţine: Piciorul de strigoi pe prag. faust A! pentagrama, ea te arde 'n foc ? Dar spune-mi, al Satanei drag, Cum ai intrat, dacă te ţine 'n loc? Un duh ca-acesta cum ai înşelat? Mefistofel Te uită! nu e bine desenat; Un unghiu, colea, ş'anume în afară, Cum vezi, n'ajunge să se 'mbine. .... 59 faust Hei, întâmplarea-a nimerit-o bine! Prizonierul meu ai fi tu dară? Pot zice că e ceva reuşit. Mefistofel , încoace cânele când a sărit, Fu altceva; din casă-afară 1 Nu poate dracul să mai sară. faust Dar pe fereastră ca să ieşi nu ştii? Mefistofel ,' E lege pentru diavoli şi stafii: Pe unde au intrat să iasă iară. Să intri da, să ieşi n'ai cum s'alegi. faust îşi are dar şi Iadu-a sale legi ? E bine-aşâ; — deci dar un legământ Cu voi, şi sigur, s'ar putea 'ncheiâ ? Mefistofel Ce noi făgăduim, rămâne-aşâ; Până 'ntr'un fir ne ţinem de cuvânt. " Dar d'astea să vorbim mai pe 'nţeles Al'dat' ne vom luâ vreme mai multă; Acum însă, Măria ta, ascultă Rugarea mea şi dă-mi drumul să ies. faust Dă-mi voie un minut să te mai ţiu, O să te rog ca de noroc să-mi dai. 6o Mefistofel Mă las'acum, curând iar o să viu, Ş'atunci răspuns la toate o să ai. faust Vr'o cursă oare ţi-am întins? Ori singur ai căzut în ea. ' Pe dracu-1 ţine, când l-ai prins, Al'dată 'n mâni cu greu ţi-o mai cădea. Mefistofel Să mai rămân atuncea, dacă Iţi place-aşâ să mă mai ţii. Dar vremea vrednic ca să-ţi treacă, Să-ţi fac ceva scamatorii. faust Fă tot ce vrei; nimic n'am împotrivă; Dar arta voiu să-ţi fie distractivă! Mefistofel Cât simţurile-acu-ţi va răscoli Un ceas, amice, n'ai putea simţi Un an, cu-ale lui zile deopotrivă. Ce duhuri gingaş ţi-or cântă, 4 Dulci chipuri ce ţi vor arăta, ' N'or fi numai vrăjitorie; Mirosul încântat ţi-a fi, Şi gustul se va 'mpărtăşi, Şi pipăitul o să ţi fie. Nu trebui pregătiri, pricepeţi; Aci suntem cu toţii, 'ncepeţi! 61 Spiritele Piei înegrită Boltă de-asupra! Să ne privească Raza cerească Mai prietenos! Negura rară Să se resfire! Stele răsară, Blândă lucire Cad'aci jos. Ceru-şi trimite, Dalbe ispite, Trec, şovăiesc. Vin şi se pleacă, Doruri plutesc Să le petreacă ; Flutură 'n vânt Peste pământ Largi cingătoare, Adumbritoare Peste tufişul Tainic de sfinte Clipe divine, Dulci legăminte. Des e tufişul! Grele ciorchine Umplu frunzişul, Teascuri sunt pline, Pline-s butoaie, 62 Curg în şiroaie, Vinuri spumoase; Şi preţioase Pietre lucioase Rostogolesc. Dealuri, pornind, Le părăsesc, Valuri coboară, Lacuri se 'ntind Şi împresoară Culmile 'n zări. Sorb desfătări, Prind ca să sboare îngeri spre soare, Sboară spre maluri Verzi, luminate, Cari lin pe valuri Trec legănate. Pasă în sboruri Vesele coruri, Peste livezi Horele vezi Cum se întrec, Toţi cum petrec. Trec unii gloată Spre înălţimi, Alţii înnoată Peste-adâncimi, Alţii s'avântă: Toţi se frământă De-al vieţii dor, t 63 Spre depărtarea Şi spre Jncântarea Stelei de-amor. Mefistofel A dormit! Aşâ, gingaşi copii, L-aţi încântat cu-a voastre melodii! Cu-acest concert eu vă rămân dator. Nu-mi eşti tu om, p'un drac să-I ţii închis î Mi-1 amăgiţi cu arătări de vis In al închipuirii larg ocean! Dar pragul ăst vrăjit tot nu-i deschis; îmi trebuie un dinte de guzgan. Nu mult va fi nevoie să-1 conjur, Aud rozând pe unul prin prejur. Eu, ce-s stăpân pe şoareci şi guzgani, Pe muşte, pureci, ploşniţi şi brotani, Iţi poruncesc numai decât Acest prag să mi-1 rozi atât, Pân* va părea uns cu ulei.— Şi iată că-1 şi adusei! La lucru! Vârful ce legat mă ţine E cel ce chiar nainte vine. Mai roadeacî, — ş'acum mă liberează! Iar pân'ne-om mai vedea, tu Fauste, visează! faUSt (se deşteaptă) O nălucire iar mă amăgi ? Şi din atâta farmec, a ieşit Că-n vis un diavol mi se năzări, Ş'un câne creţ că mi-a fugit? ODAIA DE LUCRU Faust. Mefistofel. Faust Cine e ? Intră! Iar turburători I Sunt eu! Mefistofel faust Ci intră! Mefistofel Spune-o de trei ori. faust Ei intră dar! Mefistofel Aşâ îmi placi, şi ştiu C'o să ne înţelegem de minune! Acum, ca să te-aduc în toane bune, Gătit ca domnişor îţi viu, In haine roşii 'n fir ţesute, Manta 'n mătase fară cute, Ş'o pană ici în pălărie, La coapsă spada asta lungă. Acelaş sfat ţi-1 dau şi ţie, Şi griji şi gânduri îţi alungă, Ş'astfel gătit, vino de 'nvaţă Cum să te bucuri de viaţă. Faust Nu, chinul ăstui trai lumesc îngust Eu l-aş simţi în or şi ce viestminte; Sunt prea bătrân ca jocuri să m'alinte Şi prea sunt tânăr să nu vreau să gust. Cu ce-ar putea pământul să mă-mbie? Lipsit să fii! Ne 'ngăduit să-ţi fie! Acesta-i cântecul de veci, Care ne sună 'n or ce ceas, Şi viaţa ta întreagă-ţi treci In răguşeala ăstui glas. Cu groază mă deştept în orice zi Şi-mi vine amar să plâng întotdeauna, Va trece iar, şi nu-ţi va împlini Nici una din dorinţe, nu, nici una! Ci chiar şi-ale plăcerii presimţiri Le-alungă cu cârtire îndârjită, A sufletului creator porniri Stă'n fleacurile vieţii să le-nghită. Apoi când întunericul se lasă, Cu frică 'n aşternut mă învelesc; Vedenii hâde 'n cale o să-mi iasă, Odihnă nici acolo nu găsesc. Da, Zeul care-n sânu-mi locuieşte Să răscoleasc'adâncul meu, îl poate, El peste-a mele forţe 'mpărăţeşte,— Afară însă nemişcate-s toate. Povară-mi e dar traiul ce-i aci, Urăsc viaţa, moartea mi-aş dori. Mefistofel Plăcut oaspe ea totuşi, în veci nu va prea fi. faust Ferice 'nvingătoru-a cărui plete Cu lauri sângeroşi ea Ie încinge, Goethe—Fault, trad. Gorun. 5 1 \ Acel cărui în braţul unei fete, In joc nebun lumina vieţii-i stinge! O, când puterea Duhului văzui, Ne'nsufleţit atunci să fi căzut! Mefljfofel Şi totuşi cineva, atunci când spui, Din cupa cu otravă n'a băut. faust Să spionezi, îmi pare-i firea ta. Mefl stofei Chiar toate nu le ştiu ; dar ştiu câte ceva. faust Şi dacă din grozavul toi Ştiute glasuri m'au răpit Spre vremuri scumpe înnapoî Şi vechi simţiri mi-au răscolit, — Blestem zic iarăş înşelării Ce mrejile mereu şi-aruncă Şi cu momelile 'ncântării Ne ţine *n trista ei speluncă. Blestem, întâi, închipuirii Ce mintea despre ea-şi croieşte, Blestem minciunii nălucirii Ce simţurile năpădeşte I Blestem celor ce ne năzare Ca slavă, numele de mâne, Blestem celor ce zicem stare, Copil, femee, slugă, pâne! Blestem Mamonului ce ştie S'aţâţe fapte temerare, Ş'atunci când perna ne îmbie Spre trândăvie şi 'mbuibare! Vinului, balsam suferinţei, Blestem, amorului suprem! Blestem speranţei! blestem credinţei Răbdării mai ales, blestem! Gorul spiritelor (nevăzut) Vai, vai! Lumea frumoasă, Cum o-ai distrus, Cu pumnul puternic ; Piere, s'a dus! Un Semizeu cum te-a stâns! Am strâns Ruinele tale 'n neant, Şi *n plâns Frumuseţea pierdută bocim. Puternice, tu Din câţi oameni ştim, Porneşte acii, Zideşte-ţi-o iară, Mai măreaţă în sân să-ţi apară Pe alte cărări Nainte, Cu limpede minte. Şi 'n cale-ţi răsară Alte cântări! 68 Mefistofel Ăştia-s ai mei Cei mai mărunţei. Ş'auzi cum cu vorbă 'nţeleaptă Sfătuiesc spre plăceri şi spre faptă. In a lumii văltoare, Din astă strâmtoare Unde seacă simţuri şi sucuri, Te-atrag să te duci să te bucuri. Ci încetează jocul cu mâhnirea Ce ca un vultur inima-ţi sfâşie! Un om te simţi, cum este omenirea, Chiar şî în cea mai rea tovărăşie. De loc însă 'n minte nu-mi vine Să te-mping în aşa caracudă. Cu domni mari nu sunt nici o rudă; Dar dacă 'mpreună cu mine Să porneşti vrei, într'un noroc, Să te duc sunt gata pe loc Prin lume cum ştiu, Tovarăş să-ţi fiu. Şi dacă vrei şi îţi place, Chiar sluga ta mă voiu face 1 Faust Şi pentru asta mie ce-mi vei cere ? Mefistofel Las' d'asta mai e vreme de vorbit, faust Nu, nu, ştiu eu că dracul e sgârcit, Nu prea slujeşte-aşâ, el de plăcere __6o_ Şi nu face nimic fără profit. Spune pe faţă, ce simbrie vrei ? O slug'aşâ-i primejdie să-ţi iei. Mefistofel Aici mă leg să-ţi fiu eu slugă ţie, S'alerg Ia or şi ce-mi vei porunci; , Iar dincolo când ne vom regăsi, Ce eu ţi-am fost, să-mi fii tu mie. faust Cu dincolo capul nu-mi bat; Lumea de-aci de-ai sfărâmat Cealaltă fie ori şi cum. Acest pământ îmi dă mie plăcerea Şi-mi lumineaz' acest soare durerea; Iar de-am ajuns la culmea-acestui drum, încolo, fie toate cum li-i vrerea. Nu caut să mai prind de veste Amor sau ură sunt sau nu-s Prin alte sfere, sau de este Un jos ş'acolo, şi un sus. Mefistofel Dacă-i aşâ, poţi să te 'ncrezi, Fă legământul ş'ai să vezi ► Şi să te miri ce pot şi ştiu. Ţi-oi da ce n'a văzut om viu. faust Ce poţi tu, un biet drac, să-mi dai? In năzuinţa-i naltă, tu să stai Un suflet omenesc să mi-1 cuprinzi? 7Q Ci hrană fără saţ de cumva ai Sau aur roşu, care cum îl prinzi Ca şi argintul viu prin mână-I treci, Un joc la care nu câştigi în veci, O fată ce plecată p'al meu sân Vecinului cu ochii s'a şi dat, Sau gloria divină care pân' S'o prinzi, ca meteor a şi sburat. Dă-mi rod ce-a putrezit pân' să-1 culegi, Copaci ce 'n toată ?iua înverzesc! Mefistofel Dintr'astea toate n'ai decât s'alegi, Cu astfel de comori pot să servesc. Dar crede-mă, amice, vine-o vreme Când am dori ceva şi mai în tihnă. faust De m-oi întinde cândva spre odihnă, Zic moartea Jn clip'aceea să mă cheme! Să m'amăgeşti de-i fi în stare Să zic c'aşâ cum sunt îmi place, Sau să mă-nşeli c'o desfătare : In praf voiesc a mă preface! Ofer prinsoarea! Mefistofel Stă! Faust Dă mâna 'ncoace. De-oi zice clipei: îmi eşti dragă Rămâi, nu trece-aşâ în sbor! — 1 7i In lanţuri tu atunci mă leagă, Si voi putea atunci să mor! Să sune clopotul de jale In loc rămâie ceasul, mut, Sfârşit vei pune slujbei tale Si vremea mea va fi trecut! Mefistofel Gândeşte-te, căci o să ţinem minte, faust Şi vei avea dreptate; lasă, Nu fac eu uşuratici legăminte ; Un rob sunt ca şi mai nainte, Al tău, al altuia, ce-mi pasă. Mefistofel La-a ta doctoricească masă mare Chiar astăzi slujba mea îmi voiu începe; Dar... două rânduri, cred că m'ei pricepe, Aş vrea, pentru — mai ştii? — vr'o întâmplare. Faust Ce mai pedant! Acuma şi 'nscris la mână vrei ? Cuvânt de omenie, un om, nu ştii tuace-i?J^ Nu ţi-e destul că vorba ce ţi-am dat îmi leag-a mele zile pe vecie? Se "nvârte lumea în vârtej turbat, Ş'o să mă lege-o filă de hârtie? Părerea asta toţi o poartă 'n sine, Şi s'o alunge nu s'ar îndură. Credinţa cine 'n sân curat'o ţine 72 De nici o jertfa rău nu-i va părea! Ei, dar un pergament, peceţi, tură, vezi bine, Aşâ stafii pe cinVor speria? Cuvântu-n peana o să piară, Ş*or stăpâni piele şi ceară. Şi ce-mi ceri dar, tu duh rău, mie ? Bronz, piatră, pergament, hârtie ? Să-ţi scriu cu stil, cu daltă, cu condei ? Alege-ţi dară orce vrei. Mefistofel La ce atâta declamare Ş'o astfel de exagerare ? De-or unde-o hârtioară'om strânge Şi-i iscăli c'un strop de sânge. faust De crezi c'aşâ mă vei constrânge, Fie ş'această înscenare. Mefistofel Hei, sângele-i un suc deosebit. faust Să nu te temi că'mi iau napoi cuvântul, Căci doar' e chiar la ce am năzuit Cu ce mă ţine-acuma legământul. Prea sus odată m'am întins; La fel pot fi numai cu tine. Duhul cel mare m'a respins, Si firea tainele îşi ţine. Firul gândirii-i rupt pe roată, Mi-e scârbă de ştiinţa toată. 73 Aidem dar, patime de foc Să potolim în desfătare! In nepătrunsă fermecare Minuni apară-ne pe Ioc ! In huietul vremii să ne dăm nepăsării, In rotirea 'ntâmplării ! Si 'n urmă plăcere, durere, Isbândă, cădere, De-avalma, cum vor, să ne vie; Om vrednic, de-odihnă nu ştie. Mefistofel Hotar, măsură, nu te vor reţine. Cum ţi-a plăcea, din toate vei alege, In sbor ce-i vrea, tot, vei putea culege; Te-i mulţămi, să-ţi fie-atunci de bine. Să laşi sfiala, îndrăzneţ să fii. faust Nu-i vorba,-ţi spun, de-asemeni bucurii. Eu vreau beţie, desfătări ce dor, Amarul dulce, ura ce-i amor. In sânu-mi dorul de a şti e mort, Ci vreau ce-i dat întregei omeniri, Orce dureri să pot şi eu să port, ţ Să sorb în mine orşice simţiri, Innalt ş adânc în suflet să-mi topesc, Pe sân plăceri şi chin să-mi grămădesc, Să mă preschimb astfel în lumea toată, Şi să dispar cu dânsa de odată. f 74 Mefistofel De mii de ani această pâine tare, Mă crede, o tot mestec ne 'ncetat; Din leagăn la coşciug nu-i om în stare Să mistuiască vechiul aluat! Acest întreg, poţi să mă crezi pe mine, E numai pentr'un Dumnezeu zidit, & Lui îi lucesc eternele lumine, Pe noi în întuneric ne-a 'nvălit, Iar vouă zi cu noapte v'a croit. faust Eu însă vreau ! Mefistofel Vorba-i frumoasă ! De una insă m'aş cam teme: E lungă arta,-ai scurtă vreme. Dar înc'un sfat să-ţi dau mă Iasă: Să te 'ntovărăşeşti cu un poet ; Acest domn fantazia să-şi muncească Ş'al nobilelor însuşiri buchet Pe nobil creştet el să-ţi grămădească, Curajul leului, Iuţeala cerbului, A sudului pornire vie, * * A nordului statornicie. Să-ţi dibuiască taina cum să fii Mărinimos şi plin de viclenii, - ' Si cu pornire caldă, tinerească, Cu-anume plan să mi-te 'ndrăgostească. 75 Şi mie mi-ar plăcea vr'unul de-aş şti,— Eu, domnul Microcosmus l-aş numi. faust Dar ce sunt eu, pe culmile-omeneşti De nu pot să ajung, acolo unde Mă 'ndeamnă 'ntregu-mi suflet a pătrunde? Mefistofel Hei, mai la urmă eşti — ceea ce eşti. Să-ţi pui perucă-orcât de naltă poţi, La 'ncălţăminte tocuri de trei coţi, Şi tot vei rămânea, ceea ce eşti. faust O simt: zadarnic strâns'am pân'acum Comorile de spirit omenesc, La urmă, obosit când stau din drum, Din sân alte puteri nu-mi isvoresc; C'un fir de păr să cresc n'am avut parte, De infinit sunt tot aşa departe. Mefistofel Bunul meu domn, toate le vezi Aşa cum vede fiecine; Ci viaţa până o posezi, S'o potriveşti cum e mai bine. Ce dracu! ştiu că mâini, picioare, Si cap şi dos a taie-s toate! Dar tot ce gust eu proaspăt oare Să zic c'al meu e, nu se poate? Opt armăsari când îmi înham « 76 Nu este-a mea a lor vigoare? Nu eu m'avânt, *de par'că am Trei zeci şi două de picioare? Dar ce atâta chibzuială, In lume hai ş'om da năvală! Iţi spun: un zăpăcit cu capu 'n stele E ca un cal ce 'ntr'una să 'nvârteşte Pe lutul gol, purtat par'că de iele, Pe când în juru-i pajiştea 'nverzeşte. faust Cu ce-om începe? Mefistofel Vom pleca de-aici. Ce-s ăşti pereţi chinuitori, Ş'o viaţă de urît să mori Şi tu şi bieţii ucenici? Şă facă-aşâ vecinul Burduhos! La paie să 'mblăteşti o să te pui? Ce ştii mai bun, ş'aminteri, ce folos, Băeţilor tot nu poţi să te spui. Tocmai aud unul pe coridor! faust Nu pot să-1 văd de astădat'. Mefistofel Aşteaptă bietul cam de multişor, Să nu-1 lăsăm nemângâiat. Bereta dă-mi şi haina ta, Cred c'o să-mi şadă minunat. (Se Îmbracă In hainele lui Faust). 77 Şi lasă-mi-1 în seama mea. Un sfert de ceas o să mi-ajungă mie Tu te găteşte de călătorie! (Faustiese). MeflstOfel (în haină lungă a lui Faust) Dispreţuieşte dar ştiinţă, raţiune, Puterile-omeneşti cele mai bune, Te lasă dar în prada 'nşelăciunii, Vrăjitoria duhului minciunii, Si te-am şi prins fară scăpare.— I-a dat un suflet soarta nemiloasă, Care-1 tot mână fără înfrânare, Ş'a cărui năzuinţă furtunoasă Plăcerile pământului le sare. Prin traiu sălbatic mi-1 voiu trece, Prin ce-i comun şi ce-i de jos, 0 să se sbată, o să se plece, Si jindului nesăţios 1 s'a 'mbiâ ospăţ îmbelşugat; Ci lăcomia nu-i va potoli; Cu dracul chiar de nu s'ar fi legat, La urmă tot s'ar prăpădi ! Un şcolar intră. Şcolarul Eu sunt aci de timp puţin, Şi prea plecat acuma vin Să cunosc un bărbat cu renume, Stimat şi slăvit de o lume. Mefistofel Curtenia-ţi mă bucură tare! Un om sunt şi eu, ca orcare. Ai încercat şi-n altă parte ? Şcolarul La dumneata voiu să 'nvăţ carte ! Si vin cu straşnică hotărire, Cu ceva parale şi cu 'nsufleţire; Abia m'a lăsat mama, cu milă; Aş vrea să 'nvăţ o ştiinţă utilă. Mefistofel Nici nu puteai mai bine nimeri. Şcolarul Dar drept să-ţi spun, mi-e cam urit aci: Aceşti pereţi, boltele-aceste, Nimica după plac nu-mi este. E o strâmtoare ce te 'nghiaţă, Nu vezi copaci, nu vezi verdeaţă, In bănci apoi când stau, în clasă, Nu văd, n'aud, mintea mă lasă. Mefistofel Intr'asta totul e obişnuinţă. Chiar sânul mamei un copil nu-1 ia De la 'nceput de buna lui voinţă, Dar mai târziu să vezi cum i-a plăcea. Aşa şi cu-al ştiinţei sân se cere, Pe toată ziua-1 sugi mai cu plăcere. Şcolarul Cu bucurie o-aş îmbrăţişa ; Dar spune-mi cum s'ajung până la ea? Mefistofel întâi, spre-a fi pe înţeles, Ce facultate ţi-ai ales ? Şcolarul Tare 'nvăţat aş vrea s'ajung; Ce-i pe pământ în lat şi 'n lung, Si ce-i in cer, fire, ştiinţă, Să Ie pătrund toate 'mpreună. Mefistofel Aşa ai prins urma cea bună; Dar trebui multă stăruinţă. Şcolarul Cu trup şi suflet, iată, mă voiu ţine; Dar după marea voastră bunătate, In sărbători, când zilele-s senine, Fireşte-aş vrea puţină libertate. Mefistofel Când timpu-1 foloseşti, repede sboară, Dar îl câştigi cu rânduiată iară. De-aceea, dragul meu, acum Să 'ncepi Collegium logicum. Cu asta mintea-ţi muştruleşti, O strângi în cizme spanioleşti, Aşa ca 'ncet, cu grijă mare, S'o ia pe-a gândului cărare, încolo 'ncoace să nu-mi sboare După lumini rătăcitoare. Vei învăţa, zile pe rând, 8o Că dintr'odat'ce poţi orcând Să faci, precum mănânci sau bei, Trebui făcut cu: un, doi, trei! Cu fabrica cea de gândire E ca şi c'un ţesut subţire; C'un pas porneşti urzeala 'ntreagă, Suveic'aleargă'ntr'una iute Si ţese fire nevăzute, C'o lovitură mii se leagă. Şi filosofu 'ndată o să-ţi vie Dovezi să-ţi dea c'aşâ trebui să fie: Intâiu-aşâ, al doilea aşâ, De-aceea trei şi patru e aşâ; Si dacă 'ntâi ş'al doilea n'ar fi, Nici trei şi patru nu s'ar pomeni. Aşâ ceva şcolarii preţuiesc, Dar ţesători din ei nu se prăsesc. Ce-i viu cine voieşte-a zugrăvi, Să-i scoată duhu 'ntâiu se va sili; Tăiat bucăţi, nimic n'o să-i lipsească Decât vai! legătura sufletească. Enckeiresin naturae se chiamă în chimie, îşi bate joc de sine, cum? singură nu ştie. Şcolarul N'am priceput chiar vorba toată. Mefistofel Mai bine o să meargâ-ndată Ce să reduci vei înţelege, Şi cum să casifici în lege. 81 Şcolarul In minte-aceste-abia-mi încap, Simt par'că 'mi umblă-o moară 'n cap. Mefistofel Apoi nainte de-alte toate, Cu metafizica ne-om bate! Cu adâncime duhul să-ţi brodească Ce nu cuprinde mintea omenească; Si dacă spune ceva sau nu spune, Găsi-vei un cuvânt frumos să sune. In cel dintâiu semestru vezi Cu rânduială să-mi lucrezi! Pe zi cinci ceasuri învăţăm ; Când sună clopotul intrăm. Temeinic de te-ai preparat Şi paragrafe-ai studiat, Poţi cercetă şi mai departe Că spunem numai ce-i în carte; De scris apoi, să-mi scrii aşâ. De parcă duh sfânt ţi-ar dicta! Şcolarul îndemn nu mai îmi trebui, lasă! Pricep folosul ce-o să-mi vie ; Negru pe alb tot ce se scrie, Nu-1 pierzi, poţi să ţi-1 duci acasă. Mefistofel Dar facultatea să-ţi alegi! Şcolarul Cu dreptul, să mă ierţi, nu prea 'mă-mpac, Goetlie — Fau-t, traci. Uoruu. ■ I 1 82 Mefistofel Vr*o vină eu din asta n'am să-ţi fac, Ştiu bine ce-i ştiinţa despre legi. Se moşteneşte dreptul, peste tot, Ca şi o boală fără vindecare Ce se tot ia din moş la strănepot Şi trece din hotare în hotare. Din just scoate absurd, din binefaceri chin. Vai ţie, ca nepot că mi-ai crescut! De dreptul ce cu tine s'a născut, Nu se întreabă câtuşi de puţin. Şcolarul Dup'asta-acum şi mai scârbit mă vezi. Ferice-acel pe care-1 luminezi! De teologie-mi vine să m'apuc. Mefistofel N'aş vrea în rătăcire să te duc. De vrei ştiinţ'aceasta a pătrunde, Mult eşti primejduit să rătăceşti, Atât venin într'însa se ascunde Şi-i greu de leacuri să-1 deosibeşti. S'asculţi de unul, nici aici nu-i rău, Să juri pe vorba dascălului tău. Şi peste tot — de vorbe să te legi! Atunci cu bună seamă te alegi Stăpân p'al siguranţei sanctuar. Şcolarul Dar vorbei înţeles îi trebui doar'. ^3__ Mefistofel Ei da ! Ci mult să nu te chinui în zadar; Căci tocmai înţelesul când lipseşte, La timp o vorbă ţi se nimereşte. Cu vorbe de minune se discută, Cu vorbe un sistem se execută, In vorbe minunat se poate crede, Din vorbă nici-o iotă nu se perde. Şcolarul Te supăr, să mă ierţi, poate cam mult Cu-atâtea întrebări, dar aş mai vrea Şi despre medicină tot aşa Cuvântul tău puternic să-1 ascult. E timpul scurt, trei ierni, trei toamne, Şi ce întins e câmpul, Doamne! Cum mă 'ndreptezi însă, pe dat' îmi vine calea mai uşoară. Mefistofel (aie-ti) De fraze seci m'am săturat, Să fac d'acu pe dracu iară. (Tare) Al medicinii spirit nu e greu Ca să-1 pătrunzi; te-apuci şi studiezi Lumea şi omul, tot ce vezi, Şi laşi totu 'n voia lui Dumnezeu, Zadarnic o să mi te sfatoşeşti, Cât poţi să ştii, atât vei ştî. Dar clipa de pricepi s'o foloseşti, Bărbat isteţ atunci vei fi. 0 I 84 Eşti văd, făcut destul de bine, Nici îndrăsneala nu-ţi lipseşte, cred, De ai încredere în tine, Şi alţii 'n tine se încred. Femeea mai ales socoate Cum s'o tratezi, sunt mii şi mii Ale ei boale, pandalii, Dar cu un leac le vindeci toate; Şi aparenţa de-o păstrezi, Pe toate-o să le dominezi. Un titlu-ţi trebui, să le faci să creadă Că arta ta cu alta nu-i de-asemuit; Şi 'ndată poţi să pipăi, ce să vadă Un altul ani de-a rândul a râvnit. Apasă pulsuleţul binişor, Şi mijlocelul să-i cuprinzi uşor, Privind-o galeş cu 'nţeles şiret, Să vezi de nu-i prea strânsă în corset. Şcolarul Aşâ mai zic şi eu! Aşâ ceva se ştie. Mefistofel E sură, dragă, orce teorie, Şi-i verde pomul de-aur al vieţii. Şcolarul M'alint ca într'un vis al dimineţii. Mai pot veni ş'al'dat/te rog a-mi spune, Să mă pătrund de-a ta înţelepciune? MefistofBl Ce pot să fac, fac cu plăcere. 8s Şcolarul Nu pot pleca fără a ţi cere O cinste să-mi mai faci acum: Te rog să-mi scrii ceva 'n album. Mefistofel Prea bine! (Scrie Si m dă). Şcolarul (citate) Eritis sicut Deus, scientes bonum et malum. (II închide cu evlavie, se pleacă şi iese.) Mefistofel Urmeaz'acest cuvânt, pe Şarpe, vărul meu, Ş'o să te sperii cât semeni cu Dumnezeu! Faust intră faust Ş'acum unde plecăm? Mefistofel Orunde ţi-a plăcea. Lumea cea mică, -apoi cea mare vom vedea. Ce mult folos şi câtă bucurie Acest mic curs îţi pregăteşte ţie! faust Dar cu o barb'aşâ de mare In lume n'am îndemânare. De-aş încerca, n'aş isbuti; Cu oameni nu mă pot obişnui. Naintea altora îmi par aşâ de mic; Nu m'ar mai desgheţâ nimic. 1 86 87 Mefistofel Amicul meu, cu toate-o să te-obişnueşti; De te încrezi în tine, vei şti să şi trăieşti. faust Dar cum să faci de-aicea să pornim ? Trăsură, slugă, cai de unde-o să aflăm? Mefistofel Mantaua asta, iată, o desvăluim, Cu dânsa 'ndată prin văzduh sburăm. Te-avântă numai cu curaj Şi ia-ţi cât mai puţin bagaj. Niţel aer de foc, ce-acu voiu fabrică, De pe pământ în grabă ne va ridică. De-om fi uşori, la ceruri ne avântăm pe loc; Ş'acum la viaţa nouă eu îţi poftesc noroc. PIVHIŢA AUERBACH DIN LIPSCA Tovarftgi veseli petrec. Frosch Nu râde nimeni? nu mai bea? Staţi că v'arăt eu de-i aşa! Ca paie ude-acî îmi staţi, Pe când aFdată foc mâncaţi. 0rander Cui să-i băgăm de vină decât ţie: Nu faci prostii şi nici o porcărie. frosch {ti toarsă un pahar de via pe capj Să-ţi dau aci ceva din amândouă. Brarţder Porc dublu! frosch Dac'aşâ vă plac eu vouă! 5iebel Pe cei ce se sfădesc afar'mi-i daţi; Cântaţi din răsputeri, beţi şi strigaţi! Hei! Holla! Ho! Altmayer Săriţi, m'a prăpădit! Daţi-mi bumbac! timpanul mi-a plesnit. Siebel Când bolţile răsună-aşa sonor, Poţi preţui un bas detunător. frosch Aşâ este, — ş'afară cui nu-i place ! A! tara lara da! Altmayer A! tara lara da'. frosch Suntem cu toţii 'n voace. (Cftntă.) Sfântul imperiu roman Cum dracu se mai ţine? 88 fţrander Politică ? Ptiu ! ce cântec urît! Ce plicticos! ci slavă dă milostivei sorţi Că sfântului imperiu de grijă n'ai să-i porţi! Eu cel puţin mă cred de soartă alintat Că nu-s un cancelar sau chiar un împărat. Ci haide totuşi să ne înţelegem, Şi noi un papă să ne-alegem. Ştiţi însuşirea fără care De scaun dânsul parte n'are. frosch (Camă) Rândunică, dragă, sbori Salută-mi mândra de mii de ori. Siebel ^ Nici un salut acelei... Fugi d'aci! frosch Şi sărutări! Ce, tu mă vei opri? (Cântă) Trage zăvorul noaptea târziu, i Trage zăvorul dragă că-ţi viu. Ş'o să-1 încui colea spre zori. { Siebel Y Da cântă-i şi slăveşte-o pân' la nori! " Eu am să râd când cred că n'o să-ţi placă. M'a înşelat, tot astfel o să-ţi facă. C'un cobold dânsa-ar fi ca strop cu strop, Pela răscruci să mi se hârjonească Ş'un ţap bătrân din Blocksberg în galop 89 O noapte bună să le behăiască. Dar un băiat cinstit şi în putere E prea bun pentr'o astfel de muiere. Ce salutări! nu vreau să ştiu nimic, Ci drept salut ferestrele-o să-i stric. J3ran.d6r (dând cu pumnul în masă) Hei! ascultaţi! M'auziţi voi! Să mă vedeţi ce om de viaţă sunt: Amorezaţi avem aci 'ntre noi Şi deci, ca unor domni de soi, O serenadă-acum o să le cânt. Un cântec nou de tot! Faceţi tăcere! Şi repetaţi refrenul cu putere ! (Ciuta) Un guzgan odată stătuse, Numa'n unt şi 'n untură trăia, Ş'o burtă mare făcuse Ca doctorul Luther cândva. 1-a dat jupâneasa otravă, De-atunci nu-şi găseşte zăbavă, De par'că-1 munceşte amorul. COml (chiuind) De par'că-1 munceşte amorul. grander Dă fuga în sus şi în jos Şi bea din orce băltoacă, Şi roade muşcând furios Şi tropăie, sare şi joacă, Dar nu-i foloseşte de loc, Se 'ntinde, sărman dobitoc. De par'că-1 munceşte amorul. Corul De par'că-I munceşte amorul. 0rander De spaimă 'n lumina cea mare Din cuhnie s'a repezit, Şi cade sub vatră, tresare, Şi pufăie nemiluit. Otrăvitoarea mai râde : Ia-ascultă ce sgomote hâde, De parcă-1 munceşte amorul. Corul De par'că-1 munceşte amorul. Slebel Ce chef pe toţi aceşti haihui! Vezi, frate, câfa mai ispravă, Un biet guzgan, să-i dai otravă! Brander Ţii foarte mult la pielea Iui? Altmayer Vedeţi burtosul ăsta chel! Milos e, findcă e păţit; In cel guzgan umflat, chiar el îşi vede chipul lui leit. Faust şi Mefistofel. Mefistofel Acuma să-ţi arăt şi ţie Cum se petrece 'n veselie, Ca să cunoşti cât este de uşor. In chef o ţine 'ntr'una- acest popor. C'un pic de minte şi cu poftă mare, In cerc îngust tot insul traiu-şi duce, Cum vrea pisoiul coada să-şi apuce. Şi numai capul de nu-i doare Şi-i creditează cârciumarul, 1 1 Nu ştiu ce-i răul şi amarul. Brander Aceştia doi sunt călători, îmi pare, Ii vezi după ciudata lor purtare; D'un ceas cel mult putut-au să sosească. frosch 1 Aşa-i cum zici. Hei, Lipsea să-mi trăiască! Un mic Paris, — aicea te ciopleşti. Slebel Şi ce crezi, ce pot fi străinii-aceşti ? frosch Lăsaţi pe mine! Am să-i iau frumos La un pahar, şi până să clipeşti Din fir în păr să vezi cum ţi-i descos. I t Cu mari seniori cred că avem aface, Strâmbă din nas, aicea nu le place. 3rander Sunt şarlatani de bâlciu, pun rămăşag. Aiîmayer Poate ş'aşâ. i 92 frosch Tot eu pe sfoară-i trag. MefJ5t0fel {către Faust) Nu-1 simt pe dracu, bieţii, nici decât, 1 Măcar dacă i-ar prinde şi de gât! Faust , Salut pe domni! Siebel Şi noi asemenea. (încet, uitându-se pieziş Ia Mefistofel) Ce are ăsta de şchioapăt'aşâ ? Mefistofel Ne daţi voie să stăm şi noi la masă? , De n'o s'avem un vin cum se cuvine, S'avem în schimb tovărăşie-aleasă. Aitmayer Aveţi, se pare, gusturi foarte fine. f rosei! Cred c'aţi plecat din Rippach cam pe seară. Cu domnul Hans întâi veţi fi cinat? Mefistofel Nu, astăzi pe la dânsul n'am mai dat, Dar am vorbit cu el ultima oară. De verii săi câte ne mai spunea! La toţi trimite-închinăciunea sa. StOfel (mirosind împrejur) Aşâ curat nu ţine fiecare. faUSt (ridicSnd privirea în cerc) ' Salut îţi zic, o blândă înserare, Ce sfântu-acest locaş îl împresori! In sânu-mi, dulce chin de amor, cobori, Tu ce 'nsetezi în roua de sperare! Cum te cuprinde-o paşnică simţire , Şi câtă mulţumire te îmbie! O, cât belşug în astă sărăcie, Şi 'ntr'o colibă câtă fericire! (S'aruncă într'un fotoliu de piele de lângă pat.f ^ Primeşte-mă în braţe ce de mult I Adăpostit-au bucurii sau plâns; I O, jeţ patriarhal! Par'că ascult J Mărunte cete 'n juru-ţi cum s'au strâns! 1 Poate odat*, sub pomul de Crăciun, I Iubita cu obrajii de copil, I Pe mâna veştedă-a unui străbun 120 12.1 Aci a pus un sărutat umil. Văd, o copilă,-aci în a mea faţă, Al tău duh plin de rânduială, Ce părinteşte te învaţă Zilnic să 'ntinzi pe scrin curată faţă Şi să 'ncreţeşti nisipul pe podeală. O, scumpă mână şi divină ai! Dintr'o colibă, ştii să faci un rai. Ş'aici! (Ridică perdelele patului.)Dulce fior m'a săgetat! Ceasuri întregi aici aş rămânea. Natură, 'n vis uşor, puterea ta Aci frumosul înger 1 a creat; Aci copila-apoi a odihnit, Cu gingaş sân, de viaţă plin, Şi un ţesut curat, sfinţit, Desăvârşi chipul divin! Dar tu, ce te-a adus aci? Ce-adânc mişcat mă pot simţi! Ce vrei aci ? Ce ţi-e inima grea ? Sărmane Faust! Cum te-ai schimbat aşâ! Cuprinsu-m'a o adiere fermecată? De desfătări eram nerăbdător, Şi mă topesc în visuri de amor! De orce vânt mie inima purtată ? Şi'n clipa-aceasta dânsa de ar intra, Ai ispăşi păcatul cu cruzime! Vlăjganul mare, cum mi ţi-ar zăcea L'a ei picioare, 'n toata lui micime! Mefistofel Curând! o văd venind pe scări încoâ. ii - faust Aidem! Şi n'am să viu a doua oară. Mefistofel Iat'o lădiţă, nu-î tocmai uşoară ; Am şterpelit-o eu de undeva. S'o punem sub încuietoare! Iţi jur că are s'o orbească; Am strâns aicea lucruşoare Şi p'altele să ispitească. Copilul e copil şi jocu-i joc. faust Să fac aşâ?... Mefistofel Nu te 'ndoi de loc. Or vrei comoara s'o păstrezi ? Atunci, cu-aşâ o lăcomie, Să-mi cruţi şi osteneala mie Şi vremea 'n darn să n'o prădezi. Dar n'ai s'o dai pe calicie! Eu capu-mi sparg şi unghiile-mi tocesc — (Aşază cutia, in scrin ji'l încuc iar la loc) Aidem curând! — Ca îngeraşul ăsta blând Pe seamă-ţi cum doreşti să-1 cuceresc; Iar dumneata îmi stai De par'c'ar fi vr'un curs ca să'mi predai, Şi sure-ar apărarea privirei tale Fizici şi metafizicale! Aidem! — (Im.) 122 123 Margareta (cu o lampa) Ce zăpUŞală Ca de foC - < Deschide fereastra.) Ş'afară nu e cald de loc. Nu ştiu cum mî-e, mă prinde teama — Aş vrea să vie-acasă mama. Fiori mă prind şi mă apasă — Cum pot să fiu aşâ fricoasă? (începe sa cânte desbracftndu-se). Erâ în Tule un rege, Ce iubitei credinţ'a păstrat; Când moartea veni s'o dcslege, Ea o cupă de aur i-a dat. O golea la orişice mese, La nimic aşâ mult nu ţinea, Din ochi îi porneau lacrămi dese, Dintr'ânsa decâteori bea. Iar când fu şi el ca să moară, Cetăţile şi-a numărat, A lăsat moştenire-o comoară,— Paharul nu 1-a lăsat. A 'ntins o masă regească Şi curtea şi-a strâns lângă el, In sala cea strămoşească, La mare colo 'n castel. Odat' mai soarbe nectarul, Băutorul încărunţit, Şi'n valuri apoi paharul, Paharul cel sfânt 1-a svârlit. Se uită cum cade, se 'neacă, Şi piere 'n al apei potop. Pleoapele 'ncet i se pleacă, Şi n'a mai băut niciun strop. (Deschide scrinul ca să'şi aşeze hainele şi zăreşte Udi[& giuvaeric&lele) Acest frumos sipet aici cum vine? Am încuiat doar scrinul, ştiu prea bine. Ciudat de tot! Şi ce-o fi 'ntr'însul oare Poate să fie vr'un zălog, pe care A dat mama ceva cu 'mprumutare. Şi o cheiţă-i prins'aci; De l'aş deschide-acu, ce-ar fi ? Ce văd ? O doamne, ee mândreţe, Cum n'am văzut în viaţa mea! Aşâ găteli ş'o damă din nobleţe In zi de Paşti să poarte ar putea. Or' lanţul ăsta cum mi-ar sta? A cui o fi aşâ minunăţie? (Se împodobeşte cu el si trece în faţa oglinzii.) Măcar aceşti cercei ai mei să fie ! Eşti alta 'ndat' ce te ai gătit. Frumseţe, tinereţi, la ce sunt bune? De ele mult bine se spune, Dar cu-asta tot s'a isprăvit; Mai mult de milă complimente-ţi fac. Toţi aur îşi doresc, Dup' aur lăcomesc, Şi-i vai! e vai de cel sărac! 124 LOC DE PLIMBARE FauBt gânditor, umbla 'n sus şi 'n jos. Mefistofel vine spre el. Mefistofel Pe tot ce e amor dispreţuit, ce-i chin drăcesc! Aş vrea acu-un blestem mai rău chiar să găsesc! faust Ce ai ? Ce te frământă-aşâ de greu ? N'am mai văzut o mutr'aşâ 'ncruntată ! Mefistofel M'aş da şi dracului acuma 'ndată, De naş fi dracul însumi eu! faust In cap nu-i totul cum se cade ? Turbat cum eşti, ce bine-ţi şade! Mefistofel Inchipue-ţi, scumpctca ce Gretei am lăsat-o, Un blestemat de popă ne-a suflat-o ! — Cum a văzut mama găteli, Au prins-o tainici bânueli: Bătrânele-astea au mirosuri bune, Cu nasu tot în cărţi de rugăciune, Deosibesc, cu simţul năzdrăvan, Ce este sfânt de tot ce e profan; Aşa şi'n a podoabelor lucire Simţi că nu prea e blagoslovire. Copila mea, avutul pe nedrept,—- I-a zis, — îţi seacă inima din piept. Mai bine Preacurata să-1 primească, Şi ne va da din mana ei cerească! Gretuţa nu se prea 'ndurâ; E cal de dar, — dânsa 5şi zicea, Şi cine de-astea mia adus, Nu-i urgisit de cel de sus. Un popă îmi chemă deci mama, Ş'acesta cum îşi dete seama, Simţi cum apa 'n gură-i vine. Cuminte v'aţi gândit! — grăeşte, Câştigă cine se lipseşte. Biserica mistue bine, Ea ţări întregi a 'nfulicat, Şi incă nu i s'a plecat; Avut nedrept să 'nghită, dragi nepoate, Asta numai biserica o poate. faust Ba este mai obştesc ăst obiceiu, Ş'un rege-o face aceasta, ş'un ovreiu. Mefistofel Şi 'n traistă mi înfundă cele mândreţi, De pare c'ar fi fost nişte bureţi, Ş'atâta muiţămire-a arătat, Ca pentru-un sac de nuci ce i-ar fi dat; A cerului răsplată Ie-a promis — Bătrâna se şi vede 'n paradis. faust Dar Margareta ? 126 Mefistofel Nu mai are pace, Nu ştie ce mai vrea, nu şti ce face, I-e gândul tot la giuvaeruri dus, Şi şi mai mult la cel ce Ie-a adus. Faust Mâhnirea prea iubitei rău mă doare. Să-i duci numai de cât alte odoare! Erau îmi pare de un preţ prea mic. Mefistofel O, da, la domnu toate sunt nimic! faust Să faci aşâ după cum voiu! Vecinei, vezi, mai dă-i târcoale! Fii drac, nu fii aşâ de moale, Şi să-mi găseşti podoabe noi! Mefistofel Plecată sluga dumitale sunt. (Faust iese.) Un astfel de smintit înamorat ce ştie? El soare, lună, stele-ţi suflă 'n vânt, Să-i facă dragei lui o jucărie. PĂDURE ŞI PEŞTERĂ faUSt (singur). O duh înalt, tu totul, tot mi-ai dat Ce ţi-am cerut. Nu în zadar spre mine Intors'ai tu obrazul tău de foc. Mi-ai dat măreaţa fire drept regat, Mi-ai dat puteri s'o simt în desfătare. Nu numai admirarea rece-mi Iaşi Ci voie-mi dai în sânul ei adânc Ca 'n sânul unui prieten să privesc. Naintea mea porţi rândul celor vii Şi tu mă 'nveţi ca să-mi cunosc eu fraţii Din codrul mut, din aer şi din ape. Şi când furtuna urlă şi trosneşte Şi prin păduri brazi uriaşi doboară Sfărmând vecine crengi, vecine trunchiuri, Şi bubuie de prăbuşiri ecoul, Tu 'n peşteră-adăpostul mi-I arăţi. Pe mine însumi mie mă desvălui Ş'adânci minuni ascunse 'n pieptul meu. Şi când răsare 'ncet luna curată Cu raze potolite, îmi plutesc De pe pereţi de stânci, de prin tufişuri, 148 i49 Din vremi străvechi fantome argintii, ) Şi 'ngân' plăcerea aspră-a meditării. V Cum omului nimic desăvârşit Nu-i este dat, o simt. La voluptatea De zei ce mă apropie, mi-ai dat Tovarăşul de care nu mai pot J Să mă lipsesc, chiar dacă cu sfruntare In faţă-mi mă 'njoseşte, şi-n nimica j Preface-a tale daruri cu o şoaptă. Un foc păgân în inimă-mi aţîţă, Neadormit, spre chipu-acel frumos. Şi astfel cad din dor în desfătare, ■■. Şi 'n desfătare după dor tânjesc. Mefistofel intră. Mefistofel Cu viaţa ast'-ai să sfârşeşti odat'? Credeam c'o să te saturi mai curând. O dată să încerci e minunat, Pe urmă însă iar, ce-i nou la rând! faust Aş vrea şi altă treabă să mai ai. De cât să m'amărăşti în orce zi. Mefistofel De, de! De mine-aicea poţi să stai, i Chiar în adins nu mi-o mai aminti. :f Cu un ursuz şi dârz smintit ca tine jj Nu pierd eu vr'o comoară, las'. 1 Cu d'ăştia am orcând manile pline! 1 Ce-ţi e pe plac şi ce nu-ţi mai convine, jj Nu-ţi pot citi, stăpâne, de pe nas. .4 Faust Acuma ştiu c'ai nimerit-o 'n lege! Find-că mă plictiseşti, să-ţi mulţămesc. Mefistofel Sărmane! de-al tău trai ce s'ar alege, De n'aş fi eu să te povăţuesc? De veşnicul crics-cracs al fantaziei Temeinic ştiu că mi te vindecai; De nu eram eu, drumul pribegiei P'acest pământ de mult îl absolvai. Ce crezi, prin stânci, prin peşteri de te-ascunzi, Ca bufniţele-aici să mi te 'nfunzi ? Din muşchi de pe copaci, din apa de prin gropi, Ca broasca vrei acu să mi te 'ndopi? O ce 'ndeletniciri dulci şi senine! Tot nu scoseşi pe doctorul din tine. faust Pricepi tu, cum mă simt că reînviu Din rătăcirea asta prin pustiu? Ci fericirea de-ai putea să-mi bănueşti, Eşti drac destul să nu mi-o 'ngădueşti. Mefistofel O, ce plăceri supraumane-ţi faci! Pe munţi în rouă noaptea ca să-mi zaci, Să 'mbrăţişezi pământ şi empireu, Şi să te umfli cât un Dumnezeu; In măduvă pământul să-1 scurmi, cu 'ndemn de-a şti, Să simţi în pieptu-ţi munca de pân'a şeasea zi, De forţa-ţi mândru, nu ştiu ce minune Să guşti, să te topeşti în Totu-obştesc, Să piară 'n tine tot ce-i pământesc, Ş'apoi înalta-ţi intuiţiune S'o 'nchei aşâ — (cu un gest» cum nu pot spune. faust Neruşinat! Mefistofel D'astea nu preţueşti; Tu, om moral, ai drept să te scârbeşti. Urechea ta cea castă s'audă se sfieşte, Ce inima ta castă cu poftă îşi doreşte. Dar fie! facă-şi dar domnul plăcerea Să-şi mintă una-alta, cum i-i vrerea; Dar mult aşâ nu cred s'o ducă. . Eşti, văd, mânat iară 'nnapoi, Şi de mai ţine, groaza 'n al ei toi Şi spaima şi sminteala te apucă. Dar e destul! Iubita-ţi stă în casă, Cu suflet greu, cu gândul pururi dus, Din minte chipu-ţi nu vrea să-i mai iasă, Te-a îndrăgit cât nu este de spus. Amorul tău pornise 'ntâia oară Fierbând ca un torent umflat de omăt, L-ai revărsat în inima-i, şi iară Secat acum se scurge îndărăt. Socot că 'n loc de a trona pe-aici, Măria ta ar face mult mai bine Iubirea astei biete păsărici S'o răsplătească-aşâ cum se cuvine. O prinde-adesea un urât de moarte; Priveşte la fereastră, nori venind, i5* Peste-al cetăţii zid bătrân plutind. De-aş fi o păsărică! — zice 'n şoapte, Ş'o spune zi şi jumătat'din noapte. Acu-i voioasă, tristă altădat', Adesea-i plânsă, plânsă tare, Apoi iar liniştită pare, Şi 'namorată-i nencetat. faust O, şarpe! şarpe! Mefistofel (sie-sii Aşâ e că te-oi prinde ? faust Infame! piei îţi zic, îţi zic să piei, Şi nu-mi rosti aici numele ei! De dulcele ei corp nu mi reaprinde Simţiri nebune, dor, nu mă cuprinde! Mefistofel Ce-i asta? Crede c'ai fugit de ea ; De jumătate-i chiar aşâ. faust Aproape-i sunt, — departe să mă sting, Nu pot s'o uit, nu pot s'o părăsesc; Şi trupul Domnului îl pizmuesc, Când mă gândesc că buzele-i l-ating. Mefistofel Aşa-i! Te-am pizmuit adeseori Şi eu, gândind la gemenii 'ntre flori. ! 152 153 faust Mijlocitor! hai, piei! Mefistofel Ci râd de-a ta mânie. Doar Dumnezeu atuncea când făcu Băeţi şi fete, tocmai dânsul fu Intâiu'-n'astă fină meserie. Ci hai! auzi ce plâns şi jale! In odăiţa dragei tale, Doar nu te-aşteaptă ceasul rău. faust Şi ce i divina ei îmbrăţişare ? La pieptul ei fierbintea desfătare? Destinu-i trist nul simt mereu? Nu-s eu fugarul, rătăcitul, Nu-s un neom fără de scop şi stare, Ce ca şivoiu-şi duce vâjâitul Colo 'n abis cu lacomă turbare? Şi ea, cu simţ copilăresc, Intr'o colibă, 'ntr'o poiană-aci, Cu rostul ei gospodăresc O mică lume şi-ar alcătui. Iar eu, cel urgisit de zei, nu m'am oprit La stânci, ca să le năruiesc, ' Şi să Ie sfarm cu suflet îndârjit, Ci pacea ei, pe ea s'o nimicesc! O iad ! o prad'aşâ ţi-a trebuit! Ajută-mi, drace, chinul de-mi scurtează, Şi să sentâmple 'ndată ce e scris! Şi soarta ei asupra mea să cază, Şi s'o târăsc cu mine în abis! Mefistofel Cum iarăş fierbi şi iar îmi arzi în foc! Ci du-te dar s'o mângâi, biet smintit! Când mintea 'ntr'un căpşor aşâ stă 'n loc, îndată crede că s'a şi sfârşit. Trăiască cel cu sufletul voinic! Aminteri îndrăcit eşti, lucru mare. Şi 'n lumea toată nu-i mai prost nimic Decât un drac căzut în disperare. ODĂIŢA GRETEI Greta (singuri la roata de tors) Gândul m'apasă, Mi-e inima grea; S'a dus de-acuma Liniştea mea. Când el nu-i cu mine, Mi-e casa mormânt, Mi-e lumea amară Şi tot pe pământ. Capu-mi sărmanul Se pierde-aiurând, Mi se distramă Mintea-alergând. Gândul m'apasă, Mie inima grea; S'a dus de-acuma Liniştea mea. La geam pe el numai 154 II Cu ochii-I petrec, 01 La dânsul numai "* Pragul mai trec. Mersul lui mândru, Nobleţea firii, Zâmbetul gurei, Vraja privirii, ;J! Tu strâns de mână, Ti Câte îmi spui, Şi ah, sărutarea Buzelor lui! Gândul m'apasă, Mi-e inima grea, S'a dus de-acuma Liniştea mea. Sânu-mi se sbate In chin fără glas; Să-1 pot cuprinde Să nu-1 mai las! Cum vreau şi cum ard, Să-1 pot săruta, Să mor sub sărutul Şi patima sa! GRADINA MAETEI Margareta. Faust. Margareta Promite-mi, Enric. Faust Tot ce pot. 155 Margareta Să-mi spui cum stai tu cu credinţa ta? Ieşti inimos şi bun de tot. Dar mi se pare că nu ţii la ea. Faust Nu mă 'ntrebâ, tu simţi că te iubesc, Iubiţilor mei totul le jertfesc; Răpesc oare credinţa cuiva? nu. Margareta N'ajunge, trebuie să crezi şi tu. Faust Trebui ? Margareta O, vorba mea de-ai vrea s'o preţuieşti! Nici sfânta 'mpărtăşenie n'o cinsteşti. Faust Da, o cinstesc. Margareta Dar n'o ceri niciodat'. Pela biserică de când n-ei mai fi dat ? Crezi tu în Dumnezeu ? faust Dar cine, draga mea, Poate să zică: Cred în Dumnezeu? Un preot, un savant de-i întreba, Batjocură va fi răspunsul său, Aşâ îţi va părea. Margareta Eşti dar necredincios? 157 faust Nu mă 'nţelege rău, o chip duios! Cin' poate să-1 numească ? Şi să mărturisească: Intr'ânsul, cred. Şi cine, de simţeşte, Să spună nebuneşte: In el, nu cred! Atot cuprinzătorul, De viaţă dătătorul, Nu 'mbrăţişează el şi nu ne ţine Pe amândoi, şi chiar pe sine? Nu se bolteşte ceru-asupra noastră? Nu stă pământul tare-aci sub noi? Şi blânde scânteind pe cer Eterne stele nu răsar ? Noi, ochi în ochi nu ne privim, Şi toate nu se grămădesc In capul tău, în mintea ta, Şi 'n taină-eternă nu pluteşte Văzutul nevăzut pe lângă noi ? Cu acestea-ţi umple inima din plin, Şi de te-a fericit ce simţi, O, zi-i atuncea or-cum vrei, Zi-i fericire! - amor! inimă! Dumnezeu ! Eu să-1 numesc nu pot! Simţire este tot; Numele-i numai ca să sune, E fum, pe razele cereşti o ceaţă. j Marja reia Acestea toate-s foarte bune ; Şi preotul aşâ ne 'nvaţă, Ci numai cam cu-alte cuvinte. faust Le spune-aceste vorbe sfinte IOr şi ce inimă sub soare, In limba dânsei fiecare; De ce nu şi eu într'a mea? Margareta Mai înţeleg, când te aud aşâ. Dar totuşi indoeli îmi vin, Căci văd că nu eşti bun creştin. 3faust O, draga mea! Marja re ta De mult mi-e greu, Cu-acel tovarăş că te văd mereu. faust Cum asta? Margareta Omul ce-i cu tine îmi turbură tot sufletul din mine; In viaţa mea întreagă n'am simţit O lovitur'aşâ ca un cuţit, Când am văzut respingătoarea-i faţă, faust * Drăguţa mea, să nu te temi de el. 158 Mari a reta Nu pot să-1 văd, tot sângele-mi înghiaţă. Eu oamenii nu îi urăsc de fel, Dar cum pe tine să te văd mi-e dor, De omu-acela tainic mă 'nfior. Şi mi se pare că e ş'un mişel, Mă iartă Doamne, dacă mă înşel. Faust Trebui să fie ş'astfel de haihui. M avi a reta Eu n'aş sta în tovărăşia lui! Cum se apropie, pe loc De toate par'că-şi bate joc, Şi pare mânios; II vezi că de nimic nu-i bucuros; Pe frunte par'că scris i-ar fi, In veci să nu poată iubi. La braţul tău ce bine mi-e, Dar cum îl văd, mă 'nneacă, mor. Faust Tu îngeraş bănuitor! Margareta Ş'acestea toate-aşâ mă stăpânesc, Că 'ndată ce şi el de faţ-o fi, îmi pare chiar că nu te mai iubesc. Nici să mă 'nchin nu pot când e aci, Aceasta mi roade inima din mine; Eu, Enric, cred că tot aşâ îţi vine. 159 Faust E numai o antipatie. Margareta Trebui să plec. Faust De ce nu mi-e dat mie, La sânul tău în pace-o oră să trăim, Şi piept Ia piept, cu sufletul in suflet să ne fim? Margareta Ah, singură de-aş fi la mine! N'aş încuia niciun zăvor; Dar mama doarme-aşâ uşor, Şi dacă m-ar găsi cu tine, Pe loc acolo aş muri! Faust îngerul meu, nu te 'ngriji. Iat-o sticluţă. Torni trei picături Intr'un pahar ş'o va cuprinde 'n pace Ş'adânc somnul blândei naturi. Margareta O, pentru tine ce n'aş face ? Dar n'o să-i strice, nu-i aşâ ? Faust Fireşte, altfel aş putea? Măria reta Destul e să te văd, o prea iubite, Ca nu ştiu ce în voie-ţi să mă mâne; Am şi fâcut eu pentru tine-atâte, Alt mai ninyc să fac nu-mi mai rămâne. (i"e.> i6o 161 Mefistofel vine. Mefistofel Se duse mieluşeaua? faust Ei, iar ai spionat? Mefistofel Din fir în păr aici am auzit Lecţii de catechism ce aţi luat; Domnului doctor, sper, i-a folosit. Pe fete le interesează ca să ştie De-i un bărbat cucernic, negreşit îşi zic: se pleacă Lui, se va plecă şi mie. faust O, monstrule, nu înţelegi tu oare, Cum sufleţelu-acesta, plin De o credinţă, ce socoate Că-i singura mântuitoare, Se sbate-n sfântul acest chin Că prea iubitul ei perdut e, poate ? Mefistofel O, sensual amant, prins în extaz, De tine,-o fetişcană-şi bate joc. faust Pocită-alcătuire de scârnă şi de foc! Mefistofel Şi-i meşteră *n citirea din obraz. Când sunt de faţă-o prinde cu leşin, Cu-a mea măscuţă tainici spaime-i fac; Ea simte că un geniu-s cel puţin, Ba crede c'aş putea fi chiar un drac. La noapte dar? — faust Ce-ţi pasă ţie ? Mefistofel De, am şi eu o bucurie! LA FÂNTÂNA Greta şi Liza cu urcioare. Liza Cum? de Babeta tu n'ai auzit? Greta Nimic. Prin lume ies aşâ de rar. Liza îmi spuse şi Sibila, astăzi chiar. Ajunse rău şi asta însfârşit. Aşa-i cu fudulia! Greta Cum? Liza Nu miroase bine. Ia hrană pentru doi azi, nu numai pentru sine Greta Ah! Goetbe.— Favtt, trad. Gorun. li 163 Liza Da, şi bine i s'a întâmplat. tDe-acel ştrengar ştii cum mi s'a legat! Plimbări la orce oră, Prin sat şi pe la horă, Şi prin tot locu 'n frunte mi-ţi erâ, Cu prăjituri, cu vin mi ţi-o curta ; De, cum erâ să nu se 'nchipuiască; Neruşinata, nici nu se sfia Chiar daruri dela dânsul să primească. Cu drăgosteli, cu-atât pupat, Vezi floarea cum s'a scuturat! Greta Biata de ea! Liza Mai ţi-e şi milă! La tors când ne munceam în silă, Şi mamele şi noaptea ne ţineau, Ei doi nu se mai saturau Pe banca de lângă portiţă, Şi pe cărări prin poeniţă. Acuma să se plece 'n umilire, In cămăşuţa cea de ispăşire! Greta O va lua dar de nevastă. Liza Aş! ce, e prost! Băiat isteţ, Nu las'aşâ uşor din preţ ; A şi plecat de-aici. Greta Nu e frumos! Liza Şi de-ar luâ-o acuma, ce folos! Flăcăii de pe cap cununa tot i-o trag, Şi noi tot paie-i presarăm pe prag. dese.) Greta (luând drunrnl spre casă) Cum ocăram şi eu al' dată Când mi-ţi greşea o biată fatal Pentru-ale altora păcate Cătam cuvinte 'nveninate, Negre 'mi păreau, le mai negream, Nu le-am negrit destul, ziceam, Mă fericeam, cu capul ridicat, Ş'acum păcatului şi eu m'am dat! Dar — tot ce m'a 'ndemnat cu dulce rost, O doamne,-aşâ de bun, ah! drag mi-a fost! STRADA PE SUB ZIDURI Iti scobitura din zid un chip s£n[it înfăţişând pe Mater Dolorosa, înaintea lui vase cu flori. Greta (pune flori proaspete în vase) O, arată, Maică 'ndurerată, In răstriştea mea mila-ţi spre mine! Din piept sângerând, Pe fiu-ţi murind II priveşti cu mii de suspine. 164 Spre tatăl priveşti, Indurare cerşeşti, Oftând, pentru el, pentru tine. Cine, vai, ştie, Cum mă sfâşie, Chinul ce mă străbătu? Inima-mi cum se 'ngrozeşte, Cum tremură şi ce doreşte, O ştii numai tu, numai tu! Gândirile rătăcitoare, Mă dor, mă dor, mă doare Sufletul tot aci 'n sân! Şi de pornesc a le strânge, Ah plâng, şi plâng, şi plânge Inima 'n hohot păgân. Şi florile de la fereastră Cu lacrime vai! le-am stropit, Când astăzi în zorile zilei Le-am rupt pentru chipu-ţi slăvit. In zori pe fereastră-şi strecoară Soarele chipu-i curat, — Durerea ce mă omoară Deşteaptă mă ţine în pat. Ajută-mi! mă scapă de moarte, de ruşine! O, arată Maică 'ndurerată, In răstriştea mea mila-ţi spre mine! 4 NOAPTS STRADA ÎNAINTEA PORŢII GRETEI Valentin, soldat, fratele Gretei. Valentin Mai de demult, când îmi plăcea să stau La un pahar şi toţi se lăudau, Spunând flăcăii fiecare De câte-o fată lucru mare, Bând toţi pentru câte-o frumoasă, Şi răzimând cotul pe masă, Eu ascultam frumos de-o parte Pe toate-acele gure sparte, Zâmbind mustaţa-mi răsuciam, Apoi paharu-mi ridicam Zicând: In felu-i fiecare! Dar spuneţi de mai este oare In ţara'ntreagă alt'aşâ Cum este Margareta mea, La degetul ei mic să stea? Top! top! cling ! clang! Se 'nfierbântau. Aşâ este! unii strigau, Ea e podoaba fetelor! Stau muţi ceilalţi la locul lor. Ş'acîi ? — îmi smulg părul aşâ, Cu capul de pereţi m'aş da! — Mă rid mişei de orce teapă, Strâmbă din nas şi mă înţeapă, Şi ca un vinovat asud La orce vorbă-aşâ ce-aud ! i66 Şi chiar de-aş şti să-i pun pe pace, Vai! mincinoşi tot nu-i pot face. Dar ce-i ? Paşi sună 'ncetinel, Sunt doi, de nu cumva mă 'nşel. Şi dacă-i cel pe care-1 ştiu, De-aicea nu-mi mai scapă viu! Faust. Mefistofel. faust Se cerne prin fereastra din altar A candelei eternă licărire; -* E tot mai slabă palida lucire, Şi 'n întuneric toate-aci dispar. Şi 'n sânul meu e, par'că se 'noptează. Mefistofel Iar eu-s ca un pisoi ce se 'ncordează Şi binişor se caţără pe scară, Ş'apoi pe lângă ziduri se strecoară; Am dispoziţii foarte virtuoase, Ceva hoţesc, ceva de hârjoneală, Spre a Valpurgei noapte de sminteală Mă poart-un gând, şi-mi dă fior prin oase. E poimâne, de-abia aştept să vie, Să vezi acolo chef şi veselie. faust Dar pân'atunci ieşi-va Ia lumină Comoara ce colo sclipind se vede? Mefistofel Şi bucuria asta o să-ţi vină, Şi căldăruşa o s'o ai, mă crede. 167 Am tras cu ochiul, mai când erâ Sunt numai taleri de leu în ea. faust Dar giuvaeruri nu-s, sau vr'un inel, Iubita să-mi împodobesc cu el? Mefistofel Ba am văzut aşa ceva, îmi pare, Da, un colan ca de mărgăritare. faust Aşa îmi place; greu mi-ar cădea Ca fără daruri să merg Ia ea. Mefistofel Dar cred că poate nu te-ar supăra, Şi gratuit să guşti câte cevâ. Acum, când cerul tot de stele-i plin, Un cap de operă, te rog, ascultă: Cevâ moral voesc să-i cânt puţin, S'o scot din minţi cu grabă şi mai multă. (Cântă pe ghitara.) Catrino, zi Ce faci aci. Ce te porni In zori la el acasă? Fugi d'acoleâ! Ca lată da, îmi vei intra, Dar fată nu te lasă. Sama să-mi iei! _168 Aşa de vrei, Poţi s'o închei, Sărmane sufletele! Ci de-1 iubeşti, Să te păzeşti, Să nu-1 primeşti, Pân'n-eţi schimba inele. Valentin (înaintează.) Hei, şorecar! Trăsnet şi pară! Pe cine umbli-aici a-mi încânta ? La dracu mai întâi astă chitară! Şi cântăreţ la dracu după ea! Mefistofel îmi sparse instrumentul; nu mai e de nimic. Valentin Ş'acum şi căpăţâna ţi-o despic! MefiStOfel (către Faust) Domnule doctor, nu te da 'ndărăt! Sprinten şi strâns aci, cum te 'ndreptez! Afară cu frigarea! tot cum îţi arăt, Trage-i 'nainte! Eu parez. Pareaz-o p'asta. Şi p'asta. Da. Valentin Mefistofel După plac. Valentin Mefistofel 4 169 Valentin O fi vr'un drac! Dar asta ce-i ? Braţul mi-a amorţit. Mefistofel (către Faust) Loveşte Valentin (cade) Ah! Mefistofel Acu-i prostu 'mblânzit! Dar haide urma-acu să ne dispară: Auzi ce sgomot şi ce zarvă-mi fac. Eu numai cu poliţia mă 'mpac, Dar nu şi cu justiţia sumară. Săriţi! săriţi! Marta (la fereastră) Greta (la fereastră) O lumânare! Marfa (ca mai sus) E ceartă şi bătaie mare. Din mulţime Unu-i pe jos, în nesimţire. Marta (ieşind) Şi ucigaşii au putut fugi ? Greta (ieşind; Cine-i ? A - 170 i7i Din mulţime E fiul mamei tale-aeî. Greta O doamne, ce nenorocire! Valentin Mor! repede-i lucrul rostit 1 Şi şi mai repede se face. 1 Femei, lăsaţi atât bocit, Veniţi şi ascultaţi încoace. (Toţi se adună în jurul Iui.) Tu Greto, vezi, eşti tinerea, E tot necoaptă mintea ta. Şi 'ţi faci trebile prost. Fie 'ntre noi ceea ce-ţi zic: O târfă eşti, şi alt nimic: Vezi, fii dară, cu rost. Greta O, Doamne, ce vorbeşti tu, Irate ? Valentin Pe Domnul să mi-l laşi d'o parte. Ce s'a 'ntâmplat, vai, s'a 'ntâmplat, r Şi s'o 'ntâmplâ ce s'o putea. In taină cu-unul mi te-ai dat, <' Şi altora 'n curând te-i da, Iar când duzina se va face, O să te aibă cui îi place. Aşâ, ruşinea când se naşte, In lume scoate capu 'n taină, Cu-a nopţii 'ntunecată haină O 'nvălui, doar nu s'o cunoaşte; Ba-ai arde-o bucuros şi 'n foc. Dar dacă creşte tot mai mare, Iese şi ziua la plimbare, Ci mai frumoasă nu-i de loc. Cu cât mai slută e la faţă, Cu-atât prin lume se răsfaţă. Şi văd sosind şi ziua 'n grabă, Când toată lumea cea de treabă Ca de un stârv ciumat ce-i fi, De tine, cutră, s'a feri. Să mi te treacă' mii de morţi In ochii tăi când s'or uită ! Nici lanţ de aur să mai porţi! Nici la altar nu-mi vei mai sta ! La gât cu guler de dantele In horă n'o să mai petreci! Cu cerşetori, prin locuri rele, Ascunsă viaţa o să-ţi treci, Şi chiar de sus de-i fi iertată, Aicea jos fii blestemată! Marta Mai bine-ţi vezi de suflet până-i vreme, In loc să-1 mai încarci şi cu blesteme! Valentin Să-ţi sfarm oasele de-aş putea, Mijlocitoare, tu, infamă, Cred, sufletul mi-aş uşura Şi cu prisos, de bună seamă. Greta O! frate! o, ce iad de chin! 172 Valentin Ci lasă plânset şi suspin! Când ţi-ai lăsat tu cinstea ta, Mi-ai dat şi moartea cea mai grea. Ş'acîi, eu, sufletul mi-am dat, Ca om de treabă şi soldat. (Moare.) BISERICĂ Slujbft, orgă şi cor Greta prin mulţime. Duhul rău la spatele Greteî. Duhul râu Ce altfel, Greto, te simţiai Când nevinovată La altar stai aci, Din cărticica roasă Şopteai rugăciuni, Cu gândul parte la jucării, Şi parte la Dumnezeu! Greto! Unde ţi-e capul ? In inima ta Ce crimă ascunzi? Te rogi pentru sufletul mamei, Ce prin tine-adormi 'a chinuri grele? Pe pragul tău sângele-al cui e? — Şi sub inima ta ? Nu-1 simţi mişcând şi sporind, Şi nu se 'nfioară, pe el şi pe tine, Cu presimţirea fiinţei lui? 173 Greta Vai, vai! De-aş putea să scap De gândurile cari fără voie Mă tot frământă! Corul < Dies irae, dies illa Solvet saeclum în favilla. (Cântec de orga.) Duhul rău Mânia te-ajunge! Trâmbiţa sună! Morminte se cutremură ! Şi inima ta, Din odihna cenuşii Spre chinui de flăcări Trezindu-se iarăş, Tremură! Greta De n'aş mai fi aci! Orga cu sunetul ei Respiraţia parcă-mi opreşte, Corul cu cântecul lui Inima 'n adânc îmi distramă. 4 Corul 1 Judex ergo cum sedebit, Quidquid latet adparebit, Nil inultum remanebit. Greta Mă 'nnăbuş! Stâlpii 'mprejur 174 Mă cuprind ! Bolta m'apasă De sus! — Aer! Duhul rău Te -ascunzi! Păcat si ruşine 1 Zadarnic s'ascund. Aer? Lumină? , Vai ţie ! Gorul Quid sum miser tune dicturus, Quem patronum rogaturus, Cum vix justus sit securus ? Duhul râu Faţa şi-o 'ntorc Cei slăviţi dela tine. Se 'ngrozesc cei curaţi Mâna să-ţi întindă! Vai! Gorul Quid sum miser tune dicturus? Greta < Vecină! sticla dumitale! — (Lejinâ.) 1 NOAPTEA VALr**IRQEl MUNŢII HARZ împrejurimile dela Schierke şi Elend Faust. Mefistofel. Mefistofel O coadă-aşâ de mătură, ce zici, n'ai vrea? Eu mi-aş dori, spun drept, un ţap vânjos. Pe drumul ăsta pân's'ajungi mai va. faust Cât timp picioarele mă vor purta, Mi-e de ajuns acest băţ noduros. Ce-ţi foloseşte drumul să-1 scurtezi ? — Prin labirintul văilor adânci Să te strecori şi să te urci pe stânci, La obârşii isvoarele să vezi, Aşâ plăceri p'aşâ drum să-ţi urezi! Vezi, prin mesteacăni primăvara-adie, Şi 'ncepe să o simtă bradul chiar; De ce şi pentru noi dar să nu vie ? Mefistofel Eu, drept să spun, mă pipăi în zadar Prin vine-mi trec iernatice fiori; 176 177 Zăpadă, 'ngheţ în cale-aş vrea să-mi fie. Trist îşi ascunde luna ştirbă 'n nori Lumina roşietică târzie; Cu-un felinar aşâ nu-i nici un spor, Ba stâncă, ba copac te tot ciocneşte! Să chem, dă-mi voe,-un foc rătăcitor! Vezi colo, unul vesel licăreşte. Hei! prietine, vezi, ni-i cam mare graba, Aide cu noi, tot luminezi de geaba. Fîi bun ne luminează nouă-acum! Lumina rătăcitoare Sper, din respect, voi reuşi, Firea fugară-a-mi stăpâni; Căci în zigzag e-al nostru drum. Mefistofel Ei vezi! pe om vrea să-1 maimuţărească, Hai ia-o drept, pe furia drăcească! Or vrei să-ţi sting acuma flăcăruşa. 1 Lumina rătăcitoare Stăpân p'aici eşti, am văzut acuşa, Voiu asculta de-a voastră înălţime. Dar azi pe-acl-i cu pe pustii se ducă, Şi-un foc cum sunt, de vreţi să vă conducă, Nu-1 judecaţi cu prea multă asprime. faust, Mefistofel, Lumina rătăcitoare (cântând pe rind.) Sferi de vrajă şi visare Am atins acum, se vede, Du-ne bine, fă-ţi onoare, Călăuză, te repede In pustia nesfârşită! Ce mai goană-aci smintită! Dau copacii să se 'ntreacă, Uite sihlele se pleacă, Ş'ale stâncilor lungi nasuri, Suflă greu ca şi din basuri. Sbor nebun fără popasuri Duce printre stânci isvoare, Şuiet e sau cântec oare? E oftare de iubire Din trecut de fericire? Ce-i iubire, ce-i sperare! Un ecou din depărtare. Ca poveşti din vremi bătrâne. Uhu! şuhu! buha sboară, Ţipă gaiţi, ţip'o cioară, Azi veghiând şi ea rămâne? Sunt şopârle furişate, Labe lungi şi burţi umflate, Prin tufişuri,—şi se 'ntinde Ca şi şerpii prin nisipuri Rădăcina 'n fel de chipuri, Şi stă gata a te prinde; Scoate, ca polipii, braţe De prin ciuturi, să-mi înhaţe Călătorul. Şoareci iară Pestriţi mii, năvală-mi dară Printre muşchiu, prin buruiene. Licurici cu lampa 'n spate Vin în roiuri îndesate, Şi se 'mprăştie 'n poene. Goetne — Faust, traci. Gorun. 11 iŢ8 Insă spune-mi, se opreşte Mersul nostru, sau sporeşte ? Totul par'că se 'nvârteşte, Stânci, copaci, se strâmbă 'ncoace, A pornit focul să joace Şi se umflă, se 'înmulţeşte. Mefistofel Ţin'te de pulpana-mi bine ! Ici un vârf la mijloc vine, De pe care-n fund de văi Vezi pe Mâmon în văpăi. faust Ciudat sclipeşte colo jos Lumină turbure de-amurg, Până 'n adânc prăpăstios Se cern lucirile şi curg; Ici iese,abur, fulgueşte Dincoaci; văpaia *n văl de ceaţă Pătrunde când ca fir de aţă, Când ca torentul isbucneşte ; Ici se răs%ă-n mii de vine Prin vale până 'n depărtare, Şi dincoaci trece să se 'mbine Şi se opreşte 'n strâmtorare. Svâcnesc scântei, şi peste stâncă Nisip de aur st presară; De sus, şi până 'n valea-adâncă, Te uită,-acu e stâlp de pară. Mefistofel Nu şi-a scăldat în splendidă lumină Azi domnul Mamon vastul său palat? 1 Te fericesc să-1 vezi că ţi-a fost dat; Dar oaspeţi furtunoşi încep să vină. faust Cum şueră un vânt nemiluit! In ceafă mă plesneşte ca un bici. Mefistofel De colţul stâncii ţine-te aici, Aminteri în abiz te-a prăbuşit. Negura 'n noapte tot creşte, Pădurea auzi cum trozneşte! Bufniţe sboară ţipând, Ascultă copacii gemând, Se despică stâlpii de brad Din palatul cel verde şi cad Crăcile lung pârâind, Trunchiuri din greu bubuind; Rădăcini încurcate plesnesc Şi cască şi se 'nvălmăşesc, Pe unde despică pământul Urlă şi vâjie vântul. Auzi pe sus cum glasuri s'au pornit Şi mai aproape şi mai pe departe? Ş'acuma din tot muntele-a svâcnit Potop vrăjitoresc de glasuri sparte! Vrăjitoare în, cor Pornesc pe Brocken vrăjitoare, Uscate mirişti, grâu în floare. In ceată mare se formează, Şi domnul Urian tronează. Aleargă toate pe 'ntrecute, Baba —, ţapul —. i8o Un iias Bătrâna Baubo ne soseşte, Pe-o scroafa dânsa călăreşte. Cor Cinste să dăm cui se cuvine! In frunte doamna Baubo vine! Un zdravăn porc, ba chiar purcea, Hai toată ceata după ea. Un ilas Dar tu de unde vii? Alt ila5 Prin Ilsenstein venii. Cătai în cuib la cucuvea, Şi ce mai ochi făcea! Altul Hei, iadul mi te 'nghită, Ce-alergi aşâ grăbită? Altul Pe min'm-a jupuitfc Ia vezi cum m'a rănit! Vrăjitoare. Cor. Calea-i lungă, calea-i largă, Ca smintite ce-mi aleargă? Mături sgâriu, furca 'nţeapă, Plod se 'nneacă, mama crapă. Meşteri vrăjitori. Jumătate de cor Ca melci venim noi cu duiumul, Femeile-s toate nainte; i _i8i_ La casa dracului de-i drumul Ele-s cu mii de paşi nainte. Cealaltă jumătate Noi nu vedem că-i chiar aşâ: Cu mii de paşi ajunge ea; Da 'n urmă, orcât s'ar grăbi, Cu-un salt bărbatu-o va sosi. Un JlaS (de SUS) Voi cei din lac, veniţi cu noi! Alt JiaS (de joa> Mult ne-ar plăcea pe sus cu voi, Ne tot spălam şi 'n totul strălucim, Dar nici odată nu rodim Amândouă corurile Vântul tăcu, steaua coboară, In ceaţă luna se 'nfâşoară. Şi vâjie 'n vrăjitul cor Mii de scântei, ţâşnind în sbor. Un Jla5 [de jos) Opreşte! opreşte! Alt JlaS (de sus) Din prăpastie cine tot chiamă? GlaSUl (de jos) Ia-mă cu tine, o ia-mă! Trei veacuri de când se târeşte Biet trupu-mi şi nu mai soseşte La cei ce-s cu mine de-o seamă. l82 Amândouă corurile Ne duceţi, mături şi măciuci, Şi furci, şi ţap şi tu ne duci ; Cine-azi să urce n'a putut, Acela e un om pierdut. Jumătate de vrăjitoare (de jos) De când cu caznă şchiopătez ; Pe ceilalţi nu pot să-i urmez. Acasă pace n'am de loc, Ş'aici am dat acu d'alt foc. Corul vrăjitoarelor Cu-unsori pe noi, suntem la larg, O sdreanţă-i pânză pe catarg, Corabie-orce albioară; Cin'n'a sburat azi, nu mai sboară. Amândouă corurile Şi tocma 'n vârf când ln genunchi) Calăule, cine ţi-a dat Asupra mea astă putere ? Nici miezul nopţii n'a sunat — O lasă-mi viaţa, nu mi-o cere! Aşteaptă măcar până 'n zori. (Se ridică.) Atât de tânără să mori! Dar şi frumoasă-am fost, ş'aceasta m'a pierdut. Aproape-ai fost, acuma departe eşti iubite, Cununa-i sfâşiată, florile's risipite. Nu mă smuci aşâ, — cum m'a durut! O cruţă-mă! ce ţi-am făcut ? Nu mă lăsa să plâng nemângâiată, Nu te-am văzut în viaţă-mi niciodată! faust Durere crudă, te voiu birui? Mari a reta De-acîi eu în puterea ta voiu fi. Ci 'ntâiu copilul am să-1 alăptez. Azi toată noaptea mi l-am alintat; Mi l-au luat, ca să mă întristez, Ş'acuma zic că eu l'am înnecat. Şi veselă în veci n'o să mai fiu. Mi-au scos. şi cântec oameni răi. Eu ştiu Un basmu vechiu care sfârşeşte-aşâ, De ce să-1 potrivească-asupra mea? f aU5t (s'aruncă înaintea ei) lubitu-ţi zace-aicea la picioare, Te va scăpa din rău, dela 'nchisoare. Mariareta (s'aruncă Ungi el) Să 'ngenunchiăm, pe Domnul să-1 chemăm! Aici sub treptele aceste, Sub prag aicea jos* Aicea iadul .este Şi fierbe mânios! Cel Rău I 204 Scrâşneşte înrăit, Auzi ce tămbălăul faUSt (tare) Greto ! Greto! Margareta (ascultă) I Ce glas am auzit ?... (Sare în sus. Lanţurile cad.) E glasul Iui! Mă chiamă! Unde eşti ? Sunt liberă! Tu, să nu mă opreşti. De gâtul lui sbor să mă prind, In braţe am să mi-1 cuprind ! Greto! mi-a zis. Era colea Pe prag, şi cum iadul urla, Prin hohotul drăcesc, turbat, Glasul lui dulce mi-a sunat. faust Sunt eu! Mari a reta Eşti tu ! O spune înc'odată! (Cuprinzându-l.) E el! e el! O, sunt scăpată! Unde e chinul care mă muncea ? Şi lanţuri şi 'nchisoare blestemată, Cu groaza lor ?—Eşti tu! mă vei scăpă ! Iată şi strada s'a ivit, Pe care 'ntâi ne-am întâlnit, Şi iată-aci şi grădiniţa, ştii ? Unde cu Marta te-aşteptam să vii. faust (îndemnând-o) I Aidem! aidem! * 205 __ Mari a reta Mai zăboveşte! Cu drag eu zăbovesc, unde eşti tu. di mângâia.) faust Grăbeşte! Să nu mai pierdem vremea, or de nu Intârzierea-amar o vom plăti. Măria reta Cum? să săruţi tu nu mai ştii? Iubite,-aşâ puţin e de când ai plecat, Şi să săruţi ai şi uitat ? De ce la pieptul tău acu mi-e frică ? Odinioară-aşâ mi se părea Că-o vorb'a ta în ceruri mă ridică, Şi sărutarea ta mă înnecâ. Or mă sărută tu, Or te sărut, acu! («cuprinde.» Vai, buzele tale sunt reci, Sunt mute. Unde sunteţi desmierdări Trecute ? Vai, cine mi le-a răpit ? (Hi întoarce fata de ia ei.) faust Iubita mea, o vino, o, fii tare! Te-oi îndrăgi de-acuma înmiit, Dar vino !-acuma-i singura-mi rugare- Măria Teta ţintorcându-se spre dânsul) Şi eşti chiar tu? Eşti dhiar tu, negreşit? i faust O vino, da, sdnt eu. 2o6 Margareta Şi lanţul mi-I desprinzi, Şi 'n braţe iarăş o să mă cuprinzi. Dar cum de nu-ţi este groază de mine?— Vrei să mă scapi. — Să scapi, ştii tu pe cine ? faust O vino,-i ziua-aci numai decât. Măria ret a Pe mama, o am omorît, ' Copilul, mi l-am înnecat. La amândoi el ne a fost dat. Şi ţie, da. — Eşti tu ? şi nu visai ? Dă-mi mâna ta! Nu-i vis; aşa-i. E dragă mâna ta! —Dar umedă de ce-i? Şterge-o, te rog; pe degetele ei E sânge ! — sânge, l-am văzut, O Doamne! Doamne, ce-ai făcut ! Nu scoate sabia, o nu! Te rog, ascunde-o, nu o pot vedea! faust Trecutul e trecut acu! Ah! mă ucizi! Margareta Nu, tu vei rămânea! Mormintele acii ţi-oi numără, 1 Trebui să vezi de ele dar De mâine chiar: Mama-i la mijloc îngropată, Iar frate-meu alăturea îndată, Pe mine să mă pui mai la o parte, 207 Dar nu tocmai aşâ departe! Micuţul aici la sânul drept. Şi altul nimeni lângă mine! — O da, să mă lipesc de tine Aceasta-a fost o dulce, dragă fericire ! Acum însă nu ştiu, nu mai pot, Mi-e parVar trebui să-mi calc pe fire, Mi-e par'că mă respingi de tot; Şi totuşi, văd, eşti tu, ş'aşâ blând mă priveşti, faust De ce, dacă sunt eu, nu vrei să mă 'nsoţeşti? Margareta Şi unde zici ? faust Afară Ia lumină! Margareta Mormântul de-i aici, Şi de pândeşte moartea,-atuncea vină! De-acu, la veşnica odihna. Şi 'ncolo niciun pas.— Acuma pleci? O Enric, şi trebui să te las! faust Dar nu ! Vino şi tu! Vezi, uşa e deschisă. Margareta O nu, calea speranţei, vezi, mie mi-e închisă. La ce să fug? Tot m'ar pândi. Amar e mâna a întinde, Şi cu căinţa 'n piept aci, I 2o8 Aşâ de trist e 'n lume-a rătăci, Ş'apoi la urmă iar m'ar prinde! faust N'am să te las. Margareta J Te du ! grăbeşte J Bietul copil de-ţi mântueşte. \ Colo! cărarea drept o ţii Pe râu în sus, jji Pe punte vii, 1 Şi prin pădure-apuci, 4 La stânga sunt i Nişte uluci, < In Iac, Ia fund. J Cobori pe prund I Şi 'n dat' 1-ei scoate! I Vezi, se mai sbate, * Cum se sileşte! j Scapă-I! curând ! faust i Ci te gândeşte! Un pas numai să /aci, şi ai scăpat! ! Marjareta Muntele-acest de l-am trece odat'! j Acolo stă mama p'o piatră, — \ Fiori trec prin tot trupul meu! Acolo stă mama p'o piatră, ! Şi clatină capul mereu ; Nu chiamă pe nimeni, i-i greu capu-aşâ; 309 Tot doarme; de-acu nu s'a mai deştepta. Tot doarme, — iar noi împreună, iubite. O, au fost vremi fericite! faust Şi rugăciuni, şi vorbe-s în zadar ? Te voiu luâ de-acî cu sila dar. Mari a reta Fugi! orce silă mi-e nesuferită! Şi strânsuri ucigaşe rău îmi fac! Aminteri doar tot ţi-am făcut pe plac. v faust Se crap'acu de ziuăl O, iubită! Măria reta Da, ziuă! Cea din urmă zi-mi răsare mie, Şi o credeam ziua-mi de cununie! Să nu spui nimănui c'ai fost la Greta. O vai! cununa mea! Iată, s'a şi 'ntâmplat! Da, ne vom revedea ; Dar nu la horă 'n sat. Vezi, în tăcere mulţimea se strânge, Pe piaţă, pe stradă Stau toţi grămadă. Clopote sună, băţul se frânge. O, cum mă prind şi mă leagă! La butuc acum m'au târît. Şi simte la gât lumea 'ntreagă Ascuţişul ce-mi cade pe gât. Şi totul e mut ca mormântul! Goetlie. — Faust, trad- oorun. _ l 210 211 Faust De nu m'aş mai fi născut! MefiStOfel (s'arată afară). Haideţi, sau totu-i pierdut! Ce zăboviri nesfârşite! Caii-mi bat din copite, Şi zorile se vor ivî. Margareta Ce iese colo din pământ ? El! el! Alungă-1 d'acî! Ce caută 'n locul cel sfânt? Pe mine mă vrea ! faust Vei trăi! Margareta Tu, judecata Doamne-o vei rosti! Mefi5tOfel (către Faust) Ci vino, or te las cu ea acu! Margareta A ta sunt, Doamne, să mă mântui tu! O, cete îngereşti, o, cete sfinte, Veniţi şi strajă staţi-mi înainte! Enric! mi-e groază de tine. E osândită! Mefistofel Un ilaS (de sus) E mântuită! MefiStOfel (cStre Faust) Tu hai cu mine! (Dispare cu Faust.) Un ilas (dinnăuntru, sting-ându-se) Enric! Enric! C f> t