[3]
L
I .
I
, I
.1
(
PREFAŢĂ
Pentru cercetările ce ar fi de făcut asupra descântecelor
noastre, se simte necesitatea unei adunări sistematice a mate­
rialului cunoscut până acuma, răspândit în multe şi diferite pu­
blicaţii: cărţi, broşuri, reviste, foi periodice, foarte greu de găsit.
O asemenea încercare este lucrarea de fată.
Pentru alcătuirea ei am utilizat tot materialul tipărit, cât a
ajuns la cunoştinţa mea, din publicaţiile anterioare, pe care
am putut să mi le procur cu multe greutăţi, şi în curgere de
mulţi ani, cum şi materialul inedit din Biblioteca Academiei
Române.
In volumul acesta sunt concentrate peste 2500 descântece.
Dacă am întâlnit multă bunăvoinţă, din partea unor per­
soane care mi-au dat ajutor la alcătuirea acestei lucrări, am
întâmpinat, în acelaş timp, destulă indiferenţă - ca să nu zic
altfel- din partea unor oameni cari ar fi putut să se mani­
festeze în altfel.
Cele ce voiu spune, ar putea să fie o contribuţie la un capitol
al unei Istorii a Muncii intelectuale în România.
In savanta lucrare: « La Fascination », publicată de Tuch­
mann, în « Melusine », am găsit citat un scriitor german, Helm,
care a publicat, într'o revistă, un studiu: « Incantamenta magica
graeca-Iatina », scos apoi şi în volum.
Se înţelege că nu puteam să încheiu lucrarea mea, fără să
cunosc volumul lui Helm.
Librarul Harrassowitz, din Leipzig, care poate să procure
orice carte, tipărită în orice parte a lumii, nu cunoştea un scriitor
Helm, necunoscut tuturor librarilor şi anticarilor din Germania,
cărora m'am adresat.
Mi-am îndreptat rugămintea către d-l 1. Bianu, pe atunci
bibliotecar al Academiei Române; -a întreprins şi d-sa o goană
[4]
ARTUR GOROVEI
după această carte, şi a căpătat, totdeauna, acelaş răspuns: nu
există un scriitor Helm.
Intr'un târziu, după multe luni de aşteptare, d-l Dr. H.
jarnik, profesor la Universitatea din Brno, înştiinţează pe d-l
Bianu că autorul volumului « Incantamenta magica graeca­
latina ) nu se numeşte Helm, ci Heim, şi că volumul acesta se
găseşte în Biblioteca Universităţii din Cernăuţi, de unde l-am
putut obţine, graţie intervenţiei d-Iui Bianu.
Tot d-l Bianu mi-a înlesnit lucrarea aceasta, punându-mă
în putinţă să cercetez cărţile din Biblioteca Academiei Române,
şi comunicându-mi tot ce apărea nou, în literaturile străine,
cu privire la studiul meu.
D-Iui Bianu, deci, îi aduc, şi pe această -cale, călduroase
mulţumiri.
In 1907 apăruse o lucrare în două volume: « Culegere de
descântece din judeţul Romanaţi, adunată şi întocmită de Dr.
Daniil Ionescu, medic primar al judeţului Romanaţi, şi Ale­
xandru 1. Daniil, student în farmacie ), volume tipărite la
Institutul de Arte grafice « Minerva », din Bucureşti.
Librăriile din Capitală nu mi-au putut procura cele două
volume; nici chiar « Minerva »; autorii tipăriseră cele două
volume pe socoteala lor, şi nu se găsiau prin librării.
M'am adresat unei librării din Caracal; nu mi-a răspuns.
M'am adresat direct autorului, d-l Dr. Daniil Ionescu, la
Caracal, rugându-l să dea dispoziţie unei librării din localitate,
să-mi trimeată volumele contra ramburs, oricât ar fi preţul lor.
Nu mi-a răspuns, nici la alte două scrisori.
Am crezut că, poate, d-l Dr. Danii1 Ionescu nu mai este
în Caracal; dar, răsfoind un dosar al tribunalului Suceava, am
dat peste un certificat medical eliberat cu zece zile mai înainte,
de « medicul primar al judeţului Romanaţi », iscălit foarte citeţ,
de d-l Dr. Daniil Ionescu.
Bănuind că s'ar fi putut întâmpla să se piardă primele scri­
sori, i-am scris din nou, de astădată recomandat.
Nici până în ziua de astăzi nu am primit vreun răspuns.
In Iaşi, la un anticar, am găsit volumul 1 din lucrarea pe
care o. căutam ca iarba de leac, iar volumul II mi l-a împru­
mutat un prieten, şi ... l-am copiat în întregime.
[5]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR 5
----------------------------------------------------�
Tot pe atunci, în 1912, m'am adresat unui savant, într'o
tară străină.
, D-I Dr. M. Gaster, care locuia. şi pe atunci în Londra,
publicase, în « Literatura populară română» şi în « Chresto­
mathie roumaine », bucăţi din descântecele găsite în numeroa­
sele manuscrise din biblioteca sa. L-am rugat, dacă-i este cu
putinţă, să copieze în întregime descântecele şi să mi le tri­
meată, cu învoire de a le utiliza în lucrarea mea.
Peste câteva zile primesc răspunsul d-Iui Dr. Gaster: bolnav
de ochi, nu poate, deocamdată, să-mi îndeplinească dor inţa;
aşteaptă, însă, un prieten, care îl va ajuta.
N'au trecut două săptămâni, şi am primit, dela d-l Dr. Gaster,
21 de fotografii splendide a paginilor din manuscrisele sale,
pe care erau descântece. Următoarea scrisoare însoţiă această
bogăţie de documente:
Mă bucur că în fine am reuşit a aduna toate descântecele din manu­
scrisele mele şi ţi le trimit aci alăturat în 21 de fotografii. In acest fel,
d-ta ai o copie aidoma a originalelor şi vei putea face o transcriere co­
rectă din toate punctele de vedere.
Vei vedea că ele sunt scoase din trei manuscripte ale mele,
anume din: r
I. Cod. 57 din anul 1780-1810, paginile 47-51;
2. Cod. 66 din anul 1820-185°, paginile 351-352;
3. Cod. 94 din anul 1784, paginile 109 a-II2 b;
4. Câteva descântece, din care am publicat o parte în Literatura
populară, pagina 419.
Nu ştiu dacă mai am ceva, dar aceasta este tot ce am putut găsi.
Sper că aceste fotografii îţi vor fi de folos pentru complectarea cărţii
d-tale, şi d-ta te vei putea folosi de ele, şi poţi să reproduci una sau alta,
sau toate în facsimile.
Se înţelege că aceste fotografii sunt un dar din partea mea, şi un mic
prinos adus muncii d-tale stăruitoare de atâţia ani pe câmpul folkloric.
Cu stimă,
Al d-tale devotat
M. GASTER.
[6]
6
ARTUR GOROVEI
i
I ,
� I
I '
I
I '
I
I
l'
, I
I !
�
il
II
I'
,1
1
i
l'
1
In Biblioteca Academiei Române sunt câteva manuscriseîîn
...
care se găsesc descântece. Prietenul G. T. Kirileanu a avut
bunătatea să le cerceteze, să le copieze, şi astfel să le pot utiliza
în lucrarea mea. .
D-Iui Dr. M. Gaster şi prietenului G. T, Kirileanu le dato­
resc recunoştinţă, pentru ajutorul ce mi-au dat.
:)1:
:1(: :1(:
Chipul cum am rânduit materialul în această lucrare, se
vede din paginile ce urmează.
Este în afară de orice îndoeală că au rămas necercetate de
mine unele broşuri, unele reviste şi gazete în care s'au publicat
şi descântece, şi mai cu seamă din Ardeal; au rămas necer­
cetate, pentrucă nu mi-a fost cu putinţă să dau peste ele. Nu
se vor fi găsind, unele, nici în bogata Bibliotecă a Academiei
Române. Nu cred, însă, că între documentele ce mi-au rămas
necunoscute, se vor fi găsind lucruri care să nu fie cuprinse
în marea mulţime a materialului pe care l-am avut la înde­
mână.
Nu am socotit, între descântece, 'amuletele, şi nici nu am
avut intenţia să fac o lucrare de medicină populară. Deaceea
nu am menţionat practica descântecelor.
Folticeni, I8 Septemvrie I930
ARTUR GOROVEI
[7]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
STUDIU DE FOLKLOR
DE
ARTUR GOROVEI
MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMÂNE
Şedinţa dela I9 Decemvrie I930
PARTEA 1
CREDINŢA IN EXISTENŢA DIAVOLULUI
Toate popoarele din lume şi din timpurile cele mai vechi,
despre care ştiinţa de astăzi are urme, au crezut şi cred în
existenţa unui geniu al răului, pe care noi îl numim Diavolul, în
veşnică luptă cu geniul binelui, pe care noi îl numim Dumnezeu.
Egiptenii, cari se credeau poporul ·cel mai vechiu din lume,
şi ai căror preoţi spuneau lui Herodot: « Voi, grecii, sunteţi
nişte copii », aveau ca principală divinitate un Zeu-Soare,
Osiris, care ştie tot, care există dela început. Acest Osiris
ducea luptă crâncenă contra întunericului, personificat prin
zeul Set, sau Sutek, numit încă şi Baal: lupta dintre bine şi
rău, simbolism comun tuturor mitologiilor.
« In Set se personifică tot ce este mai rău în natură. El era
zeul dezordinei, al luptei, al vicleniei şi se credea că de ordinele
lui ascultă toate flagelele destructoare, animalele sălbatece,
reptilele veninoase » 1).
La Chaldeeni exista o demonologie foarte rafinată. La dânşii
era « o lume completă de spirite răufăcătoare, ale căror per­
sonalităţi sunt deosebite cu îngrijire, care au atribuţiuni de­
terminate cu precizie, şi o ierarhie clasificată cu măiestrie» 2).
1) Francois Lenormand, La magie chez les Chaldeens et les origines accadiennes,
Paris, Maisonneuve et C-ie, 1874, p. 85.
2) Idem, p. 22.
[8]
------��,--�--��--=---------------�------------------�--�------��_.----. -- --�
8
ARTUR GOROVEI
I :
Chaldeenii credeau în existenţa unor genii ale răului, nişte
semi-zei, sau nişte zei inferiori, grupaţi în cinci ranguri ierar­
hice, în cinci clase, şi fiecare clasă cuprinzând grupe de câte
şapte, număr misterios şi magic.
Demonii chaldeenilor erau de două soiuri. «Cei mai puter­
nici, şi de cari se temeau ei mai mult, au un caracter cosmic,
a cărora acţiune se exercitează asupra ordinei generale a na­
turii, şi cari pot să o tulbure prin răutatea lor. Aceşti demoni
lovesc pe om, producând răul, care vine din mijlocul pră­
pastiei. Aceste fiinţe răufăcătoare sunt în strânsă înrudire cu
nişte spirite elementare, care nu sunt în rândul demonilor,
dar care spirite sunt considerate rele în ele înşile, după eum
spun textele chaldeene. Aceste sunt spiritele câtorva vânturi
particulare, a cărora suflare arzătoare şi nesănătoasă, în condi­
ţiunile proprii climatului Chaldeei, ajută desvoltarea bolilor.
Ceilalti demoni sunt mai direct amestecati în incidentele ordi­
nare ;le vieţii pământeşti. Ei neliniştesc de obiceiu pe oameni,
le întind curse şi le pricinuesc rele » 1).
Un text chaldean, o conjuraţie, zice:
Ei, produse ale iadului - în sus (văzduh) fac tulburare, în jos (pe
pământ) fac confuzie. Ei pătrund din casă în casă, -- se strecoară pe
uşi ca şerpii. Ei împiedică pe femeie de a fi fecondată de bărbat; ei ră­
pesc copilul de pe genunchii tatălui; ei alungă pe femeea liberă din casa
în care a născut; ei au glasul care strigă şi care urmăreşte pe om 2).
Acesti demoni îsi fac locuinta obisnuită în locurile sălba­
tece; de acolo ies şi vin să rătăcească prin paragini locuite, ca
să neliniştească pe oameni. Se enumeră demonii după locurile
în care trăesc: deşertul, vârfurile munţilor, bălţile pestilen­
ţiale, marea. Dar mai cu seamă pustiul este adevărata lor
locuinţă 3).
Intr'un cuvânt: demonii şi spiritele bolilor ies din iad, şi
lor le place întunerecul din care s'au născut.
Credinta în diavol era tot asa de înrădăcinată si la Indieni.
, , ,
1) Lenormand, 1. C., p. 25.
') Idem, p. 28.
3) Idem, p. 29.
[9]
India a avut demonologia şi magia ei. In Veda se vorbeşte
de spirite răufăcătoare, veşnic în luptă cu divinităţi le , veşnic
vrăjmaşe omului; şi Arya invoacă într'una pe Indra contra de­
monilor, înfăţişat sub diferite forme de oameni şi de animale,
care apar sub chip de câine, de lup, de pisică sau de vultur .
Afară de aceste fiinţe necurate, sunt încă o mulţime de Asura,
adevăraţi demoni, personificări ale întunerecului, în fruntea
cărora este V ritra 1).
Locuitorii Siriei si ai Palestinei credeau în diavol. Dela
aceşti din urmă, această credinţă a trecut la Israeliţi, cari mo­
dificându-şi cu încetul primele lor credinţe în existenţa unui
« înger al morţii », sau « înger exterminativ», au ajuns a face
din el un adevărat demon 2).
Musulmanii, cari au împrumutat atâtea idei dela Evrei, le-au
luat demonologia, astrologia, în fine, toate superstiţiile magice
Ginii, sau geniile menţionate în Coran, şi de cari au groază
discipolii lui Mahomet, iau, la ei, locul demonilor. Se povestesc
aproape aceleaşi lucruri, ca şi de către rabini, pe socoteala
îngerilor. Aceşti demoni apar sub forma de monştri şi animale 3).
După teoria oficială a religiunii chinezilor, demoni nu există,
pentrucă toate calamităţile publice şi private sunt consecinţele
păcatului, şi semnele mâniei cereşti; cu toate acestea, clasele
populare cred în existenţa spiritelor rele. In sate se face şi
acuma, ca pe timpul lui Confucius, ceremonia No, pentru a
alunga demonii. Un spirit rău, de care se tem mult chinezii,
este acel al secetei, numit Po sau Pa, pe care şi-l închipuesc
în forma unui om scurt, îmbrăcat în zdrenţe, care merge repede
ca vântul, şi are un ochiu în frunte. Un alt spirit rău este
Ma-Po, care vatămă pe cai, şi căruia i se fac sacrificii în timpul
iernei. Animalele veninoase deasemenea sunt considerate ca
un fel de spirite rele, pe care le alungă cu ajutorul unor con­
juraţiuni 4).
Grecii credeau, deasemenea, în existenţa diavolului.
,
Ij
i
i
,1
,ţ
il
.It
�
. �
..
l'
ii
DESCA.NTECELE ROMÂNILOR
9
,
::\
1) L. F. Alfred Maury, La Magie et l'Astrologie dans l'antiquite et au moyen-âge,
p. 201. Paris, Librairie Acadernique Didier et C-ie, 1866.
2) Maury, l. C., p. 296.
3) Idem, p. 193.
') Girard de Rialle, La mythologie comparee, tom. 1, p. 21S. Paris, 1857.
[10]
- --� -- - �-�""'!""---
1
I
,
I
!
10
ARTUR GOROVEI
După. concepţia homerică, eroii greci erau reprezentaţi sub
formă omenească, dar în proporţii cu mult mai mari decât
ale noastre, şi eroii se confundau cu demonii. « Numele de
demon (oal/-w1J), se aplică la început fiinţelor divine, şi într'un
înţeles mai restrâns însemna orice divinitate inferioară. Astfel,
eroii erau înglobaţi în categoria demonilor. Mai târziu, epitetul
demon fu întrebuinţat, indiferent, şi chiar de preferinţă, în loc
. de acel de erou (1jQo�), căci morţii fiind arătaţi cu accepta­
ţiuneagenerică eroi, se deosebiau mai bine, prin epitetul de
demoni, de acei cari fuseseră ridicaţi la condiţia de semi-zei.
Asupra naturii acestor demoni, Grecii aveau numai noţiuni
imperfecte, şi nu-şi explicau generaţia lor » 1).
Influenţaţi de Greci, Romanii credeau, ca şi aceştia, în
existenţa demonilor, întrucât doctrinele greceşti se întinseseră
la Roma, în clasele conducătoare. Astfel Julian, adept pasionat
al neoplatonismului, era înconjurat mereu de zodieri, aruspici,
ierofanţi 2).
In altă parte a lumii, popoare care trăesc sub alt climat, au
aceeas credintă în existenta diavolului. Finezii « admit două
lumi in antagonism: lume; zeilor şi a spiritelor bune, şi lumea
demonilor; a luminii şi a întunerecului; a binelui şi a răului.
Dar amândouă lumile acestea ei le pun pe pământ, în loc de
a-şi închipui că demonii ies din adâncul pământului; ei cred
că există o regiune binecuvântată, Kaleva, situată sub acţiunea
directă şi binefăcătoare a razelor soarelui, şi regiunea sinistră
a lui Pohja, care sfâşie oamenii şi înghite eroii, unde locuesc
demonii şi unde este locuinţa morţilor, Tuonela, guvernată de
Tuoni. Finezii îşi închipuie că regiunea lui Pohja este în pus­
tiurile dela Pol, în hotar cu Laponia. Acolo îşi au locuinţa
vrăjitorii, şi demonii aţin calea oamenilor. Pentru imaginaţia
Finezilor, câmpiile îngheţate ale ţării Laponilor sunt, ca şi
pentru Accadieni, nisipurile din deşerturile Arabiei, o regiune
blestemată, un adăpost al spiritelor rele.
« Născuţi în întunerecul lui Pohja, demonii se împrăştie în
toate părţile universului, ducând cu ei turburare şi prăpăd.
1) L. F. Alfred Maury, Histoire des religions de la Grece antique, 1, p. 565.
Paris, .1857.
') Maury, La Magie, p. 92.
. ,
·1
(
1.
[11]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
II
Din pricina lor se rătăcesc vânătorii; ei aduc bolile; ei turbură
liniştea nopţilor, înmulţesc lupii şi vulpile; aduc, în sfârşit,
toate suferinţele iernii boreale, aşa de tristă şi aşa de desnă­
dăjduită, Mitologia Finezilor nu se mărgineşte să inventeze
clase de spirite rele, de demoni, pentru toate soiurile de ne­
norociri şi suferinţi; ea, sub o formă mai copilărească şi mai
omenească, exprimă penetraţia influenţei lor rele în întreaga
lume, în care luptă şi caută să distrugă opera zeilor şi a geniilor
burie. Principiul rău e personificat în uriaşul Hiisi, care are
nevastă, copii, cai, câini, pisici, toţi îngrozitori şi răi ca el,
într'un cuvânt, are casa completă a unui şef de trib. Hiisi îşi
întinde influenţa pretutindeni; servitorul său e stăpân peste
munţi, un alt servitor e stăpân peste ape; pasărea sa duce
răul în aer; calul său străbate câmpiile şi pustiurile; pisica sa
răspândeşte groaza şi sileşte pe tâlhari să-şi mărturisească fap­
tele, prefăcând astfel, câteodată, în bine acţiunea sa rea. Hiisi,
alergând călare, pe câmpii, pe când pasărea sa îl urmăreşte în
aer, pare să ti fost, la origină, o personificare a vântului în­
gheţat şi omorîtor dela Nord. Finezii făcură, din el, unul din
cei mai teribili demoni, după cum Accadienii făcuseră un
spirit din vântul de Sud-Vest, care producea, în ţara lor, efecte
tot aşa de funeste, prin grozăvia căldurii» 1).
Primii creştini, neputând să lepede în totul vechile credinţi
în care au fost crescuţi ei şi neam de neamul lor, au rămas
tot sub stăpânirea superstiţiilor grosiere ale popoarelor din
Orient, pentru care diavolul era stăpânitorul absolut al unei
întregi părţi din Univers. Creştinii atribuiau demonilor toate
minunile pe care le atribuiau păgânii zeilor lor. « Pentru cre­
ştini, politeismul se transformase în adorarea îngerilor căzuţi,
a puterilor infernale, şi era în realitate o curată demonolo­
gie. Aceasta este teoria desvoltată la părinţii Bisericii, şi în
special la apologistul şi istoricul Eusebiu, care, în scrierea sa
« Pregătirea evangelică », zice: « Idolatria este adoraţia nu a
demonilor buni, ci a acelora răi si mai perversi }). Ei atribuiau
demonilor nu numai aplecările rele ale oamenilor, actele lor
criminale, dar şi făţărnicia şi păcatul. Creştinii credeau că
1) Lenormand, 1. C., p. 239.
[12]
IZ
ARTUR GOROVEI
II
1
11
'1'
I
:,1 i
l' !
1
,.
.,1
i
1
1
II
i
demonii ies din locurile în care sălăşluesc: din pustietăţi, din
ţintirime, din locuri infecte, pentru a ispiti pe sfinţi şi a înşela
pe cei lesne crezători.
Influenţaţi de ideile evreilor, Alexandrinii şi aderenţii lor
asimilau, cu îngerii evreilor, o parte din demonii lor, şi între­
buinţau pe rând aceste două denumiri: îngerii sunt demoni
buni, Satan şi ceata sa necurată fac parte din categoria a doua.
« Doctrinele neoplatoniciene întăriau pe neofiţi în părerea
ce-şi făcuseră despre politeism. Filozofii, punând demonii în
locul zeilor homerici, fruntaşii credinţei celei nouă a creşti­
nismului, vedeau în aceasta dovada chiar a caracterului de­
moniac al politeismului antic. Negându-se că era numai o
simplă confuzie de cuvinte, ei se sprijiniau pe însăşi vorbele
filozofilor, pentru a stabili că zeii, ca Pluton, Hermes, Hecate,
Serapis, aveau un caracter infernal: identitatea între aceştia şi
puterile Infernului, lor le părea evidentă. Neoplatonicienii sus­
ţineau că la oracole nu răspundeau zeii, ci demonii; din aceasta
creştinii făcură credinţa că, în realitate, Satan şi îngerii săi
vorbiau în temple. Astfel conceput politeismul de creştini,
toate riturile păgâne, ca şi operaţiunile teurgice, intrau în ca­
tegoria acestor operaţiuni magice, oprite de legea lui Dumnezeu,
şi a cărora consecinţă era de a stabili, între om şi demoni,
o legătură urîcioasă. Lipsiţi de cunoştinţele trebuincioase pen­
tru a pătrunde legile care cârmuesc Universul, primii creştini,
ca şi păgânii şi ca şi neoplatonicienii, credeau că în toate feno­
menele naturii este intervenţia unor puteri supranaturale.
Fenomenele atmosferice, meteorele, erau manifestări ale spiri­
telor cerului sau a infernului, după caracterul lor binefăcător
sau răufăcător. După opinia lor, îngerii vegheau asupra diferi­
telor părţi din natură, pe care demonii căutau să le turbure, şi
din această pricină le atribuiau producerea vânturilor şi a
furtunilor 1). Ideia aceasta a fost cu atât mai bine primită, cu
cât ea domnia mai pretutindeni, cu excepţia unui mic număr
de oameni, cari observaseră natura, dar cari erau socotiţi drept
atei sau necredincioşi. Toate superstiţiile păgânilor trecură, în
1). De aici obiceiul, la creştini, de a trage clopotele în vreme de cumpănă, pentru
a alunga pe Necuratul.
--- -----
[13]
DEscANTECELE ROMÂNILOR
13
mod firesc, la neofiţi, cari nu puteau să lepede, în totul, cre­
dinţele cu care fuseseră nutriţi. Astfel, creştinii continuară a
crede în puterea descântecelor, a presupune că se pot evoca
morţii, şi că demonii se pot înfăţişa sub mii de chipuri, sub
formă de animale, de spectre, de monştri, şi deşi în teorie erau
în contra întrebuinţării magiei, totuş erau convinşi de realitatea
efectelor ei. Desi Biserica consacrase virtutea oarecăror formule
şi întrebuinţarea unor adevărate amulete, considera ca o im­
pietate de a recurge la nume auguste şi divine, pentru a asigura,
după cum făceau Gnosticii, izbânda unei întreprinderi, înde­
plinirea unei speranţe sau dobândirea unui bun. Gnosticii, a
căror religie era un amestec de vechi credinţe elenice şi orien­
tale, cu ideile creştine, aveau mare încredere în descântece şi
în talismane; în formulele lor de rugăciuni şi de con juraţii , ei
confundau numele ebraice ale lui Dumnezeu, ale îngerilor, ale
patriarhilor şi numele unei mulţimi de divinităţi străine. Doc­
torii Bisericii vedeau, în aceste formule bizare, exorcisme şi
farmece prin care se chemau demonii şi erau supuşi să exe­
cute voinţele noastre culpabile, şi astfel a târî omul spre pier­
derea lui » 1).
Creştinismul a dus o luptă crâncenă în contra idolilor filo­
zofiei elenice, şi templele au fost dărâmate pretutindeni unde
creştinii şi-au înfipt stăpânirea. Politeismul oficial era distrus,
dar credinţa în existenţa şi în puterea diavolului nu a fost
desrădăcinată. In Grecia, în Asia Mică, în Italia, în cursul
evului mediu, această credinţă persistă în o mulţime de super­
stiţii populare şi obiceiuri, şi acei cari le practicau, pentru a
scăpa de asprimea legilor, care pedepseau cultul păgânismului,
se ascundeau sub haine creştine. Serbările prin care, mai înainte
vreme, erau celebrate vechile divinităţi, se transformaseră
acuma în cultul sfinţilor. Aceste solemnităţi, care plăceau popo­
rului, prin caracterul lor sgomotos şi glumeţ, erau îngăduite
de netoleranţa ortodocşilor. Italia, şi mai cu seamă Italia meri­
dională, păstrează încă, în solemnităţile sale religioase, urmele
păgânismului. Procesiunile care se făceau odinioară pentru zei,
1) Maury, 1. c. (Extras din capitolul întitulat : � Lutte du Christianisme avec la
Magie».
J
1
[14]
I I
'1 '
, I
1.:
"
!
i
t' !.
,
ARTUR GOROVEI
se fac acuma pentru sfinţi. Cul�1 'popul�r .al Madonei, .la
Neapole, este vechiul �ult al Ve�tel ŞI �l zeiţei C�re�. VechIle
serbări în onoarea zeiţei Ceres-Libera ŞI ale SOţUlUI el Bacchus,
sau Liber, trăeşte în faimoasa procesiune făcută pentru « Ma­
dona dell'arco ), în care peleriniise întorc dansând tarantela,
în sunetul instrumentelor, când toţi îşi împodobesc fruntea cu
iederă, cu flori, purtând adevărate tirse, şi credincioşii sunt
traşi în care împodobite cu frunziş, In fiecare bordeiu napolitan
ard lampe înaintea Fecioarei, care a înlocuit pe zeii Lares;
aceste icoane venerate se mostenesc din tată în fiu, si sunt
implorate la orice nevoie, avâ�d în ele credinţă mai puternică
decât în Dumnezeu, ceeace se petrece şi la Românii de pre­
tutindeni. In Franţa, iertăciunile (les pardons), kermesele,
păstrează deasemenea un caracter cu totul păgân. Mult timp
au subsistat, în acea ţară, obiceiuri care datează din timpuri
anterioare introducerii Evangeliei; fondul acestor obiceiuri erau
pompe sau procesiuni, ca şi la serbările păgâne, şi de obiceiu,
în fruntea acestor procesiuni era purtată câte o icoană, care
înlocuiă pe vechiul idol, după cum se obişnueşte încă şi la noi,
de a se face procesiuni, cu icoanele în frunte, pentru a aduce
ploaie sau pentru a împiedeca oarecari calamităţi. Obiceiul
italian de a onora sfinţii şi pe Fecioara Maria cu un cult par­
ticular, este o rămăşiţă a politeismului roman, care celebra, la
anumite epoce, serbarea divinităţilor unor anumite temple,
dupăcum cultul icoanelor, la noi, are aceeaş origină păgână.
In Grecia, Fecioara Maria a înlocuit pe Aphrodita. Sfinţii,
cu atribuţiunile lor diferite, amintesc pe vechii zei: Sfântul
Neculai linişteşte furtuna, putere atribuită, la Corfu, lui Sf.
Spiridon; Sf. Gheorghe este protectorul agricultorilor; lui Sf.
Dumitre se închină ciobanii, ·iar Sf. Ilie a luat locul Soarelui.
In descântecele greceşti găsim un exemplu de tranzacţie prin
care creştinismul a adoptat credinţe păgâne, prea adânc înră­
dăcinate pentru ca să fie înlăturate. Numele de zei păgâni,
care trebuie să fi figurat în vechile farmece, fură înlocuite
prin acele de sfinţi şi de martiri, profeţi şi îngeri şi panteonul
ebraic a fost stabilit în locul celui elenic.
« Acelaş proces se găseşte în cele mai multe dintre ţările
unde creştinismul a înlocuit un cult mai vechiu, de pildă în
[15]
i.
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
15
· i
I
l'
Rusia. Profetul Elijah, care printre slavi a moştenit atribu­
ţiuni1e zeului tunetului, Perum - reprezentant al teutonicului
Thor - în Panteonul modern gJ7ec, pare că umple tronul lăsat
gol de vechiul Ilios, Soarele, sau de Apollo, zeul luminii. Cele
mai înalte vârfuri de munţi sunt de obiceiu închinate lui, şi
sunt considerate adesea ca moaşte ale sale. Ca şi Apollo, el
e privit de mult timp ca vindecător, o însuşire recunoscută de
către Biserică, în a cărei istorie a sfinţilor el e descris ca îm­
puternicit să alunge bolile şi să cureţe leprele; pretutindeni
împrăştie leacuri la acei cari îl cinstesc. Asemănarea între
numele llias şi Ilios pare să fi ajutat, dacă nu a dat naştere
chiar, la această identificare de litere. Nebunii şi toate per­
soanele posedate de diavoli sunt recomandate milei sfântului
Anton, ale cărui fapte celebre în câmpul viziunii şi ispitei dia­
voleşti, îl fac un patron potrivit al pacienţilor atinşi în modul
acesta. Schilozii şi orbii au un ajutor în « sfântul de toate
îndurător ». Sfântul Modestos, de acord cu umilinţa cerută de
numele său, e mulţumit cu o practică de medic veterinar, şi e
foarte respectat de păstori şi de agricultori. Sfântul Neculai e
respectat mai mult de către călătorii pe mare. Nu este corabie,
pe apele greceşti, care să nu aibă icoana sfântului la pupă, cu
o lampă care arde în faţa ei, sau cu o icoană în argint a sfân­
tului, fixată în catarg. In timp de furtună, numele sfântului
.' Neculai se ridică instinctiv la buzele marinarului grec, şi lui
i se promit lumânări şi alte daruri. El este, pentru marinarul
modern, ceeace Poseidon era pentru strămoşii săi. Focurile
Sf. Elmo, pe care cei vechi le atribuiau Gemenilor, zeităţile
tutelare ale marinarilor, sunt numite de către marinarii greci
moderni: « diavoli ». Ei le privesc ca semne de dezastre şi
încearcă să le înspăimânte cu descântece şi sgomote puter­
nice. Iată, deci, un exemplu de zeităţi păgâne binefăcătoare
degradate în rândul diavolilor răi, un proces care se manifestă
prin multe alte exemple» 1).
In Italia, sfântul Anton a luat locul zeului Consus sau Nep­
tunus Equester, zeul curselor dela circuri, şi a devenit patronul
1) C. F. Abbott, B. A. Emmanuel College, Cambridge, Macedonian Folklore,
pp. 238-241. 19°3·
[16]
16
ARTUR GOROVEI
I I
i,
� :
1:
l
l' 1
I I
'1
"
il
"
'I
1:
�
1
J
I
; I
I
�I
I
,1
'1' ,
I
J
cailor. La Romani, marile serbări ale circului (Magni circenses
ludi) se celebrau la o epocă apropiată de data actuală a prăz­
nuirii acestui sfânt, când se încurau caii, obiceiu practicat
apoi în Italia, şi conservat şi la noi, unde, în Muntenia şi
Ardeal, se încurează caii în ziua de Sf. Toader 1), şi care
- după cum spune Marian - nu e -un sfânt în înţelesul Bise­
ricii, adică un bărbat care ar fi trăit cândva, şi în urma faptelor
sale ar fi fost declarat de către Biserică sfânt, ci pur şi simplu
o fiinţă mitologică 2) un adevărat patron al cailor, onorat cu
un cult special 3).
Procesiuni1e şi rugăciunile pe care le făceau, odinioară,
preoţii şi augurii, pentru vii, plantaţii şi salvarea poporului,
au fost consacrate, sub o formă nouă, în Rogaţiuni. Semnul
crucii, apa sfinţită (aghiazma), Agnus Dei, înlocuiră, ca talis­
mane, vechile farmece şi descântece, atribuindu-le, pe rând,
aceleaşi efecte precatorii şi conjuratorii. In loc de a conjură
furtunile prin sortilegii, creştinii le stâmpărau făcând, cu
crucea, semnul crucii spre cele patru puncte cardinale, şi stro­
pind cu apă sfinţită, datină obişnuită şi astăzi la noi, alăturea
cu credinţa în Solomonari, cari ştiu să închege apele şi să­
oprească grindina la hotare.
Vechile amulete au fost înlocuite prin Agnus Dei, care se
împărţiau poporului, şi ale căror virtuţi Papa Urban V le
înşiră în versurile ce se cetesc la un ceremonial roman trimis
de el Impăratului Grecilor 4). La noi, întrebuinţarea talis­
manelor, amuletele păgâne, este o datină permisă de biserică,
alăturea cu adevăratele urme păgâneşti, tolerate şi adeseori
patronate de servitorii Bisericii. Iconiţele şi cruciuliţele care se
poartă la gât, bucăţi din pretinse racle ale diferiţilor sfinţi,
1) S. FI. Marian, Serbătorile Ia Români, II, p. 77.
1) Idem, p. 36.
3) � Şi mai ales dacă vreo fată mare necinsteşte prin vreun lucru femeiesc nepo­
trivit ziua aceasta, atunci Sân- Toader trimete pe caii săi, cari, prefăcuţi în cei mai
voinici şi frumoşi feciori, o pândesc, şi, sub pretext că vor s'o petreacă la joc, o răpesc.
Şi nici 6 fată nu poate scăpa de dânşii, doară numai în cazul acela când, prigonită
fiind, ajunge acasă la sine şi răstoarnă toate vasele cu gura în jos. Din cauza aceasta
apoi nici o fată mare nu părăseşte bucuroasă casa în ziua de Sân- Toader •. Marian,
1. C., p. 38.
') Agnus Dei fulgura desursum depellit et omn emalignum peccatum frangit,
virtutem destruit ignis, de fluctibus eripit undae. Maury, p. 156.
[17]
I
DESCÂNTF;CELE ROMÂNILOR
17
sticluţe CU sfântul mir sau cu apă sfinţită, au tot acelaş caracter
de amuletă, feritoare de orice primejdie, caşi capetele de cal
înfipte în stâlpii .gardului, ca să înlăture holera la oameni sau
boala pasărilor, ca şi multe alte obiecte, cunoscute sau pre­
parate de vrăjitoare, şi vândute acelora cari au credinţa că e
bine să le poarte în diferite scopuri, care uneori nu se pot
mărturisi.
Acuma nu se mai prezicea viitorul, ca în vechime, ci Cu
ajutorul Bibliei, care se deschidea la întâmplare, şi după litera
tipărită pe prima sau pe a doua pagină, asemuia şi destinul
omului, lucru practicat astăzi la noi, după cum ne încredin­
ţează un bun cunoscător al datinelor noastre, şi care spune:
« Dapoi cu căutatul în pravilă , .. Sunt încă preoţi la cari se
duc oamenii pătimaşi de cutare boală ori năcaz , spre a le da
în pravilă, şi preotul le deschide o carte bisericească, de obiceiu
evanghelia, aşa la întâmplare, şi unde se deschide, citeşte şi se
leagă de cutare cuvânt care i se pare nimerit, şi-l potriveşte,
spunând omului pricina boalei, sfârşitul ce-l aşteaptă şi câte
sărindare să dea şi la câţi preoţi: un fel de oracol! Obişnuit,
căutatul în pravilă se face după slujba sfântului maslu » 1).
Oracolii nu mai aveau glas, dar i-au înlocuit mormintele
martirilor. Acuma nu se mai dădea preoţilor ţidula scrisă, cu
întrebarea la care zeii trebuiau să răspundă, ci se punea ţidula
pe mormântul sfântului, care, după câtva timp, dădea răs­
punsul. Pentru a vindeca rănile, se recita acuma Tatăl nostru,
şi se atribuiau relicviilor toate efectele pe care cei vechi le
atribuiau descântecelor si talismanurilor.
In Galia, în Marea Bretanie, în Germania şi în regiunile sep­
tentrionale, unde evanghelia a pătruns destul de târziu, înlo­
cuirea riturilor păgâne cu practicele creştine, s'a făcut oride­
câteori erau de natură să fie sanctificate. Biserica însăş a
îngăduit apostolilor ei să facă acest compromis cu superstiţia
1) Gh. T. Kirileanu, în f Şezătoarea *, IX, p. 8S: f Sunt preoţi sau călugări cari
au darul tămăduirii, şi cetind moliftele Sf. Vasile, scot pe dracul şi omul rămâne
sănătos. Pe urmă dracul se anină de acel preot, şi caută să-i facă ispite &. S. Mihlii­
Iescu, în t Şezătoarea », IV, p. 180, vorbeşte de preoţi sau călugări cari au darul tă­
măduirii, şi cetind moliftele Sf. Vasile, scot pe dracul şi omul rămâne sănătos. Si­
mion T. Kirileanu, în • Şezătoarea », XVIII, pomeneşte de preotul Todică, de pe
valea Bistriţei, care avea acelaş dar.
2. A. R. -Din Vieaţa Poporului Român, XL.
[18]
. r '1 '1
18
ARTUR GOROVEI
"
I
I
I I
:' l,
I
I ;
, I
I
II
! �
l' I
I
III
i
populară. Aşa se explică existenţa şi astăzi, în aceste locuri,
a urmelor vechiului cult. Banul care se dădea lui Caron, se
pune astăzi în gura mortului, precum se face şi la noi; statuia
Ci belei era cufundată în apă, ca să aducă ploaie, ceeace acuma
se obţine aruncând în apă statuia unui sfânt, cum se face la
noi astăzi, aruncând în fântână o icoană, obiceiu cunoscut mai
în vechime şi în Germania, unde se arunca în apă icoana Sf.
-Urban si a Sf. Pavel.
Mult� sunt practicile creştine care au înlocuit riturile pă­
gâne, cu aprobarea Bisericii, până ce şi cultul phalusului a
fost sanctificat sub o formă ascunsă. In Orient, acest cult s'a
conservat la Ismailiteni. In Occident, în capela Saint- Vit sau
Saint-Fix, lângă Schwitzerhoff, se păstrează un phallus, şi
femeile bolnave, sau care vor să devie mame, se închină acestui
.sfânt. La biserica din Moutier, în Bresse (Franţa), este o piatră
rămăşiţă dintr'un vechiu phallus, numită « piatra sfântului
Vit », despre care se crede că are darul de a întări pe copil.
Statuele sfântului Vit au fost puse la răspântiile drumurilor,
în locul idolilor pe cari îi întrebuinţau cei vechi.
Biserica, pe cale oficială, căuta să combată influenţa păgâ­
nismului asupra cultului, şi dacă în biserică putea să aibă
oarecare control, nu avea nici o putere în viaţa privată, unde
vechile superstiţii se perpetuau în toată libertatea şi mai mult
se înrădăcinau .
. ' Deaceea catolicismul a fost nevoit să primească un număr
de idei şi de ceremonii din religiunile politeiste. Ceeace com­
bătea catolicismul, ca contrar dogmelor, şi-a găsit refugiu în
magie, în vrăjitorie şi astrologie. Credinţa în demoni a rămas
neclintită; vechiul Hades, şi Tartarul Grecilor, Ghehena Evreilor,
s'a transformat acum în Infern, sau Iadul nostru, despre a
căruia realitate. scriau fruntaşii Bisericii, în operile lor, de­
scriindu-l în amănunţimi.
« Se poate spune deci că în Evul mediu, Europa era pe jumă­
t�te păgână; toate superstiţiile vechi trăiau sub o mască nouă,
�ră ca fondul să fie schimbat. Religiile Galiei, Germaniei,
·Marei Bretanii, ale tuturor ţărilor scandinave şi slave, mitologia
Grecilor şi a Romei; trăesc în o mulţime de legende populare,
. pe care astăzi le colecţionăm. Aceste legende, numeroase mai
[19]
.oESCÂNTECELE ROMÂNILOR
J9
cu seamă în părţile germanice, deşi prezentate sub formă
creştină, sunt ţesute pe un fond păgân» 1).
In timpurile moderne a fost acelaş lucru, iar astăzi, toate
popoarele, mai mult sal! mai .puţincivilizate, cred în existenţa
diavolulului, şi în puterea lui grozavă, precum cred şi toate
populaţiile primitive depe faţa .pământului.
Noi, Românii, nu facem excepţie dela regula generală. La
noi, credinţa în existenţa diavolului e tot aşa de puternic
înrădăcinată ca şi la alte popoare.
Credinţa poporului nostru în diavol, se poate rezuma în
următoarea descriere a lui, făcută de un cunoscător adânc al
datinelor si credintelor noastre:
, ,
« Dracul, Satana, Scaraoschi, Ucigă-l Crucea, Diavolul, Necuratul. ..
e duşmanul cel mai neîmpăcat al omului şi al lui Dumnezeu. Dracul e
suflarea cea mai rea de pe pământ; el nu vrea niciodată binele omului,
ci tot răul, şi chiar dacă pe pământ îl ajută pe om de se îmbogăţeşte,
aceasta o face cu scopul de a-i lua sufletul, când va muri. In Dracul
sunt întrupate toate relele de pe pământ. El nu îndeamnă pe om decât
la fapte rele. Unde-s beţii, tâlhării, omoruri, Dracul e căpitan. Dracul
e făcut tot de Dumnezeu. Lui i-a dat Dumnezeu puterea să chinuiască
pe cei ce nu lucrează bine. De frica lui Dumnezeu, Diavolul se cutremură.
ladul e întruparea gospodăriei lui Scaraoschi, căpetenia tuturor dracilor.
Pe Dracu l-a făcut Dumnezeu din nişte îngeri ce se urcau mai sus de
el. Dracul locueşte în orice parte a pământului, căci aşa l-a blăstămat
Dumnezeu când a căzut din cer. Draci sunt în aer, în apă, pe pământ
şi sub pământ. Dracul se arată sub multe forme; sub forma tuturor
vietăţilor se arată, numai în chip de vacă nu. Pe dracul greu îl cunoşti
uneori, şi foarte uşor câte odată; el se cunoaşte de pe ochi, că-i sunt
roşii şi scânteietori, şi de pe aceea că mai mult noaptea se arată, când
după el curg scântei. Dracul de nimic nu se teme, ca de cruce: când faci
cruce, el fuge în codri şi în pustii. Dar, ca să nu-ţi poţi face cruce, el
îţi ia puterile, şi atunci omul, de vrea să scape de el, trebuie să-şi facă
cruce măcar cu limba, că tot scapă. El se arată omului de cu seară şi
până la miezul nopţii; cum vor cânta cocoşii de miezul-nopţii, dracii
1) Maury, 1. C., in capitolul intitulat: « La Magie et l'Astrologie au Moyen-âge,
pp. 151-J92.
3'
[20]
1) Mihail Lupescu, în • Şezătoarea i. 1. p. 241.
1) Lenorrnand, 1. c .• p. 28.
Atribuindu-i puteri mari, şi în special puterea de a face rău,
oamenii tuturor timpurilor au avut frică mare de Diavol. Şi
frică trebuiau să aibă mare, fiindcă mare este şi răul pe care
Diavolul poate să-I facă.
O conjuraţie chaldeană descrie astfel efectele dezatruoase
ale puterii Diavolului:
La cele patru puncte cardinale imensitatea invaziunei lor arde ca
focul. Ei atacă în mod violent locuinţele omului. In oraş, ca şi la ţară
ei pustiesc totul. Ei obijduesc pe omul liber şi pe sclav. Ei plouă ca
grindina în aer şi pe pământ 2).
il'
'�
-;;;;;;;;;;, ..................... -
"
'1:
: I
,
,
1,
,
, ..
'II
20
ARTUR ,GOROVEI
i'
,
şi toate slugile lui părăsesc' pămăntul. Tovărăşie cu Dracul fac numai
I
vrăjitorii moşnegi şi babele; cu oamenii tineri, fără minte, Dracul nu
I J
i r
face tovărăşie. Celor cari fac tovărăşie cu el, Dracul le dă în slujbă un
I,f
drăcuşor mai mititel, numit Spiriduş'. Sufletul celor ce fac tovărăşie cu
1:
Dracul, rămâne Dracului. Greu iese din trup sufletul celor ce s'au dăruit
Dracului şi au făcut tovărăşie cu el. Numai slujbele sfinte cu cetanii pot
desface tovărăşia omului de Dracul, şi chiar atunci, de ciudă, el tot face
'1 �
şotia omului, că-i seacă o mână, ori un picior, ca să-I pedepsească pentru
,
necredinţă. Dracul intră în toate locurile, până şi în biserică; în altar,
,. I
I
. I
1'"
însă, niciodată nu intră. In biserică nu intră când miroase a tămâie.
"1'
I t
"
'1
Dracul e stăpânul tuturor comorilor îngropate de oamenii îmbogăţiţi
li
1"
prin ajutorul lui. Dacă o comoară arde, căci comorile trebuie să ardă odată
I
pe an, dela amiază până la miezul-nopţii, atunci stăpânul acelei comori
,
"
1,
e
Necuratul; dacă, însă, comoara arde
dela miezul-nopţii înainte, e
1,1
1"
curată. Dracul are în stăpânire toate duhurile necurate; el e
tovarăş cu
"
�
strigoii, cu stafiile, cu mama pădurii, etc., pe cari îi împuterniceşte de-i
ajutoră. Poveşti cu Dracul sunt foarte multe; în multe din ele Dracul
e păcălit de om. Poporul are obiceiul de zice, când pomeneşte numele
, ,
II
Dracului: « cruce de aur cu noi », căci Dracul de nimic n'are frică mai
,
mare, ca de cruce. Când trăsneşte, Sf. Ilie puşcă după Dracul, pe care-l
1
'1
,
I
\
II
urmăreşte » 1).
�
II
I
FRICA DE DIAVOL, PRICINUITORUL BOLILOR
[21]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
ZI
Diavolul, intrând în om, îi produce boală.
Descântecele chaldeene vădesc această credintă.
Un descântec general era acesta: '
Zeul rău, demonul rău, demonul din pustiu, demonul din munte,
demonul din mare, demonul din mlaştină, geniul rău, Uruku enorm,
vântul rău prin et" însuşi, demonul rău care pătrunde în corp, care
tulbură corpul.
Spirit al cerului, adu-ţi aminte! Spirit al pământului, adu-ţi
aminte 1
Alt descântesc:
Demonul care pune stăpânire pe om, gigim care face răul, produs
al unui demon rău.
Spirit al cerului, adu-ţi aminte! Spirit al pământului, adu-ţi
aminte!
După credinţa chaldeenilor, toate bolile sunt opera Diavo-
lului 1). Descântecele lor caută să alunge pe Diavol din om:
Nin-ki-gal, soţia zeului Nin-a-zu, să-i întoarne faţa în spre dânsa 1
Demonii răi să iasă 1 să se încaiere între dânşii 1
Demonul (geniul) prielnic, colosul prielnic, să intre în corpul său.
Spirit al cerului, adu-ţi aminte! Spirit al pământului, adu-ţi aminte 1 2)
Din descântecele chaldeene rezultă că boala, după ei, este
un efect al răutăţii demonilor, dar, în acelaş timp, şi o fiinţă
personală, distinctă, care a pus stăpânire pe om. Acest caracter
de personalitate este atribuit, mai cu seamă, în mod constant,
bolilor celor mai grele pe care le cunoşteau chaldeenii: ciuma
şi frigurile, închipuite prin doi demoni: Namtar şi Idpa, deo­
sebiţi de ceilalţi demoni, având atributele personale cele mai
caracteristice, socotiţi cei mai puternici şi mai îngrozitori.
Un fragment dintr'un text chaldean zice:
. Idpa, desgustătorul, vatămă capul omului; Namtar, răufăcătorul,
vatămă vieaţa omului; Utuc, răufăcătorul, fruntea omului; Alal,
2) Lenormand, 1. C., p. 33.
1) Idem, p. 10.
[22]
JJ ,-
�� i
I ':
I
II
22
ARTUR GOROVEI
li
I !fii
I 1:
l' ,II
i" �
i
1
�
'1',
"
l'
il
il,
il:
1,
I
i
, I
i:
� '1
li
răufăcătorul, pieptul omului; Gigim, răufăcătorul, măruntaiele
omului; Telal, răufăcătorul, mâna omului.
Utuc, AlaI, Gigim, Telal, erau diferite numiri ale Dia­
volului.
Boala mai poate să fie dată, după credinţa chaldeenilor, şi
de către « omul răufăcător» care, prin imprecaţie, adică prin
ceeace numim noi « blestem », cheamă pe Diavol în ajutorul
lui, şi-l trimite să facă rău. Formula imprecatorie nu aţâţă
numai pe Diavol; ea are putere chiar şi asupra zeilor cereşti,
şi înlănţuind acţiunea lor de cuvinte, îi îndreaptă să facă rău.
Formula aceasta porunceşte zeului tovarăş al fiecărui om, şi
din protector îl preface în duşman răufăcător. Aceasta rezultă
şi din următoarea conjuraţie, care descrie efectele imprecaţiei,
pe care are de scop de a o înlătura:
Imprecaţia vatămă pe om ca un demon rău. Glasul care strigă, există
asupra lui; glasul răufăcător există asupra lui; imprecaţia este origina
boalei. Pe acest om, imprecaţia rău făcătoare îl gâtuie ca pe un miel; zeul
său în corpul său face rana; zeiţa sa îi dă nelinişte; glasul care strigă
ca' o hienă, îl subjugă şi îl domină.
Silik-mulu-ki i-a dat ajutor; cătră tatăl său ta a intrat în casă şi l-a
chemat: « Tată, imprecaţia este asupra omului ca un demon « rău ».
Despre rău i-a zis: « Combină numărul, acest om nu-l ştie; el e supus
numărului ». Fiului său Silik-mulu-ki i-a răspuns: « Fiul meu, tu nu
ştii numărul; să-ţi orânduiesc eu numărul. Ceeace ştiu eu, ştii şi tu.
Vino, fiul meu Silik-mulu-ki. Dă-i o mână de ajutor. Expune ordinea
destinului, manifestă ordinea destinului ».
Răule, ieşi din corpul său; de-i fi o imprecaţie a tatălui său, o impre­
caţie a mamei sale, o imprecaţie a fratelui său mai mare, o imprecaţie a
unui om necunoscut.
Acesta e destinul pronunţat de buzele lui ta. Ca setea (imprecaţia),
să fie alungată; ca nedreptatea să fie nimicită; ca păcatul să fie împră­
ştiat I
De acest destin, Spirit al cerului adu-ţi aminte I Spirit al pământului
adu-ţi aminte 1).
1) Lenormand, 1. C., p. 59.
f
_ - .J.
J�_
[23]
1:
,
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
Şi să amintim, în treacăt, asemănarea între imprecaţia aceasta
chaldeană şi unele descântece ale noastre, în care se pomeneşte
despre boala venită din blestem: '. ;
De-a fi deochiat de bărbat­
să-i crape boaşele;
de-a fi de femeie-
să-i crape ţâţele,
să-i curgă laptele;
de-a fi de fată mare­
să-i cadă cosiţele;
de-a fi de fecior-
să-i cadă părul 1).
Imprecaţia aceasta ne mai aminteşte, şi rugăciunea pentru
deslegarea păcatelor, pe care preotul o ceteşte la capul mor­
tului: « Şi de va fi căzut omul acesta sub blăstămul tatălui său,
sau sub a mamei sale ... » 2)
Creştinii, ca şi Indienii, şi ca şi multe alte popoare din ve­
chime, vedeau pretutindeni numai demoni, şi veşnic se păziau
să nu absoarbă sau nu nu bea vreunul. (i In visuri, în halucinaţii,
ei vedeau numai demoni. Toate dorinţele, toate poftele pe care
ei le socoteau culpabile, cele mai mici revolte ale trupului,
ţipetele organismului istovit de ascetism, se traduceau, în ima ..
ginaţia lor, în ispite diavoleşti, Vieţile sfinţilor sunt pline de
asemenea aberaţiuni ale spiritului religios. In veacul al IV -lea,
secta mesalienilor se credea fără încetare asediată de demoni,
si nenorocitii acestia îsi suflau nasul, scuipau într'una, se strâm­
bau grozav', pentru a' nu înghţi vreun diavol, şi aruncau chiar
săgeţi contra acestor fiinţe invizibile » 3).
Credinţa că Diavolul este cauza tuturor bolilor, la po­
porul nostru este foarte înrădăcinată, şi aceasta se va vedea
1) «Şezătoarea., XII, p. 181.
1) o reminiscenţă, în rugăciunile noastre bisericeşti, din imnuri chaldeene, este
în rugăciunea « Impărate ceresc •.. Cuvintele: «Vină şi te sălăşlueşte întru noi ., le
găsim Într'un imn pentru prosperitatea regelui, care cere, pentru el, să fie asemenea
zeilor ,i «să devie locuinţa spiritelor bune ». '
1) Maury, 1. C., p. 316.
[24]
II
"
I
il
I !
� !
r I
l' I
I
I
, .
I
I
II
I
II
III,
1,
,1
I
li
! '
"
i:
j
I
1 !
I
I
1,
il
"
ARTUR GOROVEI
în cursul acestui studiu, fără să mai insistăm aici asupra
acestei chestiuni, pentru a nu repeta, mai încolo, aceleaşi
lucruri.
Popoarele sălbatece se tem de Diavol, la fel ca şi popoarele
vechi şi ca şi civilizaţii din Europa. Ascultând ce spun călătorii
despre ceeace se petrece la Hinduşi, ţi s'ar părea că te găseşti
oriunde aiurea, chiar si în tara noastră:
, ,
{( Poporul acesta are mintea îmbuibată de atâţi demoni, zei şi serni­
zei, încât trăieşte într'o veşnică frică de puterea lor. Nu este un cătun
care să nu aibă un arbor sau un locuşor secret, privit ca locuinţă a spi­
ritelor rele. Noaptea, groaza Hindusului sporeşte, şi numai de mare
nevoie se hotărăşte să iasă din locuinţa lui, după apusul soarelui. Dacă
a trebuit să iasă din casă, păşeşte cu multă grijă şi prevedere. Repetă
descântece, pipăie amulete, în fiecare clipă spune rugăciuni şi ţine în
mână un tăciune aprins, ca să alunge pe aceşti duşmani nevăzuţi. A
auzit cel mai mic zgomot: freamătul frunzelor, zbierătul unui animal,
se crede pierdut; îşi inchipueşte că-I urmăreşte un demon, şi pentru
ca să prindă curaj, începe să cânte, să vorbească tare, se grăbeşte
mereu, şi respiră liber, numai după ce a ajuns Ia un loc de sigu­
ranţă» 1).
Chaldeenii mai credeau că boala poate să fie dată şi de divi­
nitatea cea mare, zeul cel bun, Ea, ca pedeapsă. Dar Ea nu
poate face el însuş un rău; ca să pedepsească pe cineva, îşi
suspendă acţiunea sa protectoare şi lasă pe om fără apărare, în
voia spiritelor rele, a demonilor, dătători de boli. Vindecarea
bolii, pe care a îngăduit-o Ea, se face cu ajutorul unui zeu
mai mic decât el, de pildă Soarele, ceeace nu ar fi cu putinţă,
dacă boala ar fi opera personală a lui Ea 2).
După credinţa poporului nostru, boala poate să fie dată şi
de Dumnezeu, Ea al nostru, ca şi la Chaldeeni.
Un descântec « de junghiu », din judeţul Romanaţi, spune
acest lucru foarte limpede:
1) Lenormand, p. 37 şi Maury, p. 9, reproduc ambii acest citat. Sătenii noştri
au obiceiul de a cânta, cu glas tare, noaptea, când merg pe drum sau pe Ianuri,
2) Lenormand, 1. C., p. 167.
[25]
OEseÂNTEcELE ROMÂNILOR
2S
Nouăzeci şi nouă de ţepi,
nouăzeci şi nouă de cuţite,
nouăzeci şi nouă de junghiuri.
De-o fi cuţitul şi junghiul
dela Dumnezeu,
Dumnezeu să-şi aducă aminte
de leacul lui (cutare)
şi să-I aducă.
Maica Precista, deasemenea, este dătătoare de boli:
De-o fi cuţitul,
ţeapa şi junghiul
dela Maica Precista-
Maica Precista să-şi aducă aminte
de leacul lui (cutare)
şi să-I aducă 1).
Cât de mult se aseamănă aceste descântece, în factura lor,
cu descântecele chaldeene, care imploră ajutorul spiritelor bune:
Spirit al cerului, adu-ţi aminte I
Spirit al pământului, adu-ţi aminte!
EXORCISMUL
Ajuns la credinţa că toate bolile sunt date de Diavol, rezultat
al concepţiei dualiste, omul a trebuit, în mod fatal, să ajungă
şi la credinţa că puterea Diavolului poate să fie înfrântă de
o putere superioară acestuia, prin intermediul cuiva depe
acest .pământ. Acel cineva era tot omul, dar un om deosebit
de ceilalţi, un om care să vie în contact cu Diavolul chiar,
dar de care acesta să se teamă, si de ordinele căruia să asculte.
După cum preoţii au ajuns a' fi consideraţi ca reprezentanţi
pe pământ ai zeilor buni,: deasemenea şi zeii răi, Diavolul,
trebuiau să aibă un reprezentant între oameni; acesta era
1) Dr. D. Ionescu, Descântece, 1, p. 147.
[26]
ARTUR GOROVEI
vrăjitorul. Şi după cum oamenii credeau că preoţii pot, prin
rugăciunile lor, să îmblânzească zeii şi să obţie dela ei diferite
favoruri, deasemenea credeau că vrăjitorii au un mijloc de a
îndepărta pe Diavol I] - care era însăş boala - prin arta lor,
care se numeşte astăzi, cu un termen ştiinţific şi general:
Exorcism, termen care, în limba noastră, ni-l traduce cuvântul
descântec. <
Popoarele cele mai vechi, care au lăsat urmă în istorie, au
cunoscut exorcismele.
Chaldeenii au avut o întreagă literatură de exorcisme 2).
In traducerea unor texte cuneiforme, Lenormand ne dă spe­
cimene pentru diferite boli şi împrejurări din viaţă. Fiindcă,
în cursul acestui studiu, ne vom referi de multe ori la aceste
descântece chaldeene, e necesar să cunoaştem pe cele mai
caracteristice.
Un descântec de bubă este acesta:
Ceeace nu lasă să propăşească, ceeace nu este favorabil, ceeace for­
mează noduri, bubă rea, bubă care sapă, bubă întinsă, bubă care dă
dureri, bubă care se propagă, bubă rea ...
Spirit al cerului, adu-ţi aminte! Spirit al pământului, adu-ţi aminte!
Aceste cuvinte: « Spirit al cerului ... » se repetă, în mod
stereotip, la finele tuturor descântecelor din această colecţie.
Un descântec în care se arată mai multe boli:
Boala viscerului, boala inimei, învălişul inimei bolnave, boala fierei,
disenteria malignă, tumoarea care se umflă, ulceraţia rinichilor, durerea
crudă care nu încetează, nălucirile de noapte ...
« Boala capului », care pare să fi fost foarte răspândită, mai
are un descântec special, din care se cunosc şapte formule.
Iată una r.
1) «Le magicien, par ses charmes, ses talismans et ses conjurations, agit de­
sormais sur Ies f demons * celestes ou infernaux et Ies contraint it lui obeir *. Franz
Cumont, LeI religions orientales dans le paganisme romain, p. 275. Paris, Ernest Le­
roux, 1909.
1) Maury, 1. c., p. 29.
[27]
DEscĂNTECELE ROMÂNILOR
27
Boala capului există asupra omului, boala capului împunge ca o
fiară, boala capului dela răsăritul până la apusul soarelui. Boala capului ...
îmi va slobozi faţa. In mare şi pe pământul nemărgenit - o tiară foarte
mică a devenit tiara - tiara cea foarte mare, tiara sa 1).
Boalele capului străpung ca un taur, boalele capului svâcnesc cu
palpitaţia inimii.
Boalele capului, infirmităţile... ca lăcustele care sboară prin cer,
ca paserile care fug prin spaţiul vast. Fie (bolnavul) pus la locul său în
mâinile protectoare ale zeului său.
Un descântec în care se aminteşte deochiul şi gura pocită:
Acel care făureşte imaginea; acel care farmecă, faţa rău făcătoare ,
ochiul răufăcător, gura rău făcătoare , limba rău făcătoare , buza rău făcă ­
toare, cuvântul răufăcător.
Un descântec ne aminteşte credinţa noastră că puterea Dia­
volului este mai mare după apusul soarelui, şi credinţa noastră
despre cele şapte ceruri:
Seara de rău augur, regiunea cerului care produce nenorocirea; ziua
funestă, regiunea cerului rea la observaţie; ziua funestă, regiunea cerului
rea care înaintează; ... mesagerii ciumei; distrugătorii pământului;
trăsnetul care pustieşte pământul ; cei şapte zei ai cerului nemărgenit;
cei şapte zei ai pământului nemărgenit; cei şapte zei ai sferelor de foc;
cei şapte zei ai legiunilor cereşti; cei şapte zei răifăcători; cele şapte
fantome rele; cele şapte fantome de flacără rău făcătoare ; cei şapte zei
ai cerului; demonul rău, Alal cel rău, Gigim cel rău, Telal cel rău, zeul
rău, Maskim cel rău.
M aşkim, se numiau cei şapte demoni subterani, can erau
socotiţi în rândul spiritelor mai groaznice.
Un descântec în care, pe lângă îngheţ, căldură şi sete, soco­
tite ca rele pentru om, se pomeneşte de datul sau de faptul
nostru:
1) Inţelesul este acesta: puterea sa este micşorată pe pământ şi pe ape. Lenor­
mand, p. 20, nota.
[28]
ARTUR GOROVEI
28
Ingheţul care înfrigurează pământul, excesul căldurii care face să
plesnească pielea omului, datul ... , care pe negândite pune sfârşit
omului, setea rea care serveşte spiritul ciumei ...
In alt descântec se indică un talisman, un fel de Avestiţa
al nostru:
Două bande de stofă albă servind de filactere - pe patul de pe
estradă - ca talisman cu mâna dreaptă dacă scrie; două bande de stofă
neagră servind de filactere - cu mâna stângă dacă scrie; demonul rău,
AlaI cel rău, Gigim cel rău, Telal cel rău, zeul rău, Maskim cel rău;
fantoma, spectrul, vampirul; duhul rău, servitorul; farmecele rele,
filtrul, otrava care curge; ceeace e dureros, ceeace frământă pe om,
ceeace e rău; capul lor pe capul său; piciorul lor pe piciorul său; nici­
odată nu-l va simţi, niciodată nu vor reveni.
Dela Chaldeeni au rămas, şi se păstrează, un mare număr
de formule şi descântece, scrise pe tablete, formând trei cărţi,
dintre care una este intitulată: « Spiritele rele ». Această carte
e plină de formule de conjuraţii şi imprecaţii, destinate să
alunge pe demoni şi alte spirite rele, să înlăture acţiunea lor
funestă şi să puie pe om la adăpost de loviturile lor.
Despre descântecele chaldeene, Lenormand face următoarea
caracterizare: « Forma conjuraţiunilor contra spiritelor rău­
făcătoare, este foarte monotonă; toate sunt turnate în aceeaş
formă. La începutul lor se înşiră demonii pe cari trebuie să-i
învingă conjuraţia, se califică puterea lor şi li se descriu de­
fectele. Vine apoi urarea ca să-i vadă alungaţi şi să fie feriţi
de ei, care adeseori se prezintă sub o formă afirmativă. In fine,
formula se isprăveşte prin invocarea misterioasă care-i va da
eficacitatea: « Spirit al Cerului, adu-ţi aminte! Spirit al Pă­
mântului, adu-ţi aminte! » Această parte finală singură e ne­
cesară, şi mi lipseşte niciodată; uneori se mai adaugă asemenea
invocaţii şi către alte spirite.
In descântecele lor, Chaldeenii nu cruţă nici o ocară la
adresa demonilor, cărora li se dau epitetele cele mai urîcioase.
Uneori formula de exorcism ia un caracter dramatic. După
ce descrie pustiirile făcute de demoni, se presupune că plângerea
1, "
!
I � I
, I
!' I
, I
1,
1 ,1
I I . I
, li i I
• I
: l'
, "1
1 I
"
1"
II :,1"
I,I!
, I,
,III!'
�1
ii ill
1
.lp J;
J 'i
II
I'
,,1
11 !
'1
,
1· ,
[29]
,.i. j�.
III
I �I
:
1,
I
'Ir
I
,1
1
11
1,
I
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
a fost înţeleasă de zeul binefăcător Silik-mulu-ki, care
veghează asupra oamenilor şi serveşte de mediator între ei şi
zeii superiori. Dar puterea sa şi ştiinţa nu. ajung ca să învingă
spiritele prea puternice, a cărora acţiune trebuie conjurată.
Atunci Silik-mulu-ki se adresează tatălui său Ea, inteligenţa
divină, care străbate universul, stăpânul secretelor eterne, şi el
descopere formula care va sfărmă năzuinţa puterilor celor mai
grozave ale adâncului 1). Deaceea magicianul chaldeean, ata­
când puterile răului, nu se mulţumi a să se încreadă numai în
propria lui putere; el era nevoit să-şi cheme în ajutor vreo
autoritate divină 2).
In descântecele noastre găsim aceeaş caracterizare: cele mai
multe se termină cu formula: « Descântecul dela mine, leacul
dela Dumnezeu ».
Descântecele chaldeene contra bolilor, îmbrăţişează o foarte
mare varietate de cazuri, dar cele mai multe au de scop vin­
decarea ciumei, a frigurilor şi a bolii de cap, care, după indi­
caţiile ce se dau despre simptomele şi efectele ei, pare a fi un
fel de erisipel.
Descântecele contra bolilor au aceeas factură: definitia si
descrierea bolii este partea cea mai mare, după care vin� d�­
rinţa ca să scape de boală, sau porunca dată răului, ca să iasă
din om. In unele descântece, este un dialog între zeul Ea şi
fiul său, căruia îi indică leacul.
Iată un asemenea descântec:
Silik-mulu-ki i-a ajutat, la tatăl său �a în casă a intrat şi i-a zis:
« Tatăl meu, boaia capului a ieşit din iad ». Despre boală i-a zis aşa:
« Fă-i leacul, acest om nu-l ştie; el e supus leacului s. �a a răspuns
fiului său Silik-mulu-ki: «Fiul meu, tu nu cunoşti leacul; să te învăţ
eu leacul. Ceeace ştiu eu, ştii tu. Vină, fiul meu Silik-rnulu-ki, ia o
cofă, ia apă dela suprafaţa fluviului. Deasupra apei pune buza ta su­
blimă; curăţă apa cu suflarea ta sublimă. Dă ajutor omului fiu al zeului
său, ... învăleşte-i capul. ... Boala să iasă din capul său. Boala capului
său să se risipească întocmai ca şi roua nopţii.
1) Lenormand.
') 'Thornpson, The deoils and evilspirits of Babylonia, p. XXI. Citat' de: Paul
Hermant şi Denis Boomans, La Midecine populaire. Bruxelles, 12, Vieille Halle au Bie.
[30]
1, ill � '1
, III;
Iii
Preceptul Lui 1k să-I vindece!
Davkina 1) să-I vindece!
Silik-Mulu-ki, fiul cel mai mare al Oceanului, să formeze imagina
de ajutor!
1:
ARTUR GOROVEI
3°
In descântecele noastre se aduce apa, cu cofa, dela râu; şi
orice român, înainte de a bea dintr'o cofă, sau din orice alt
vas, îşi face cruce şi apoi suflă asupra apei, pentru a alunga
spiritele necurate. .
Indienii, cu ajutorul unor anumite formule, pe care le re­
citau, puteau să facă o mulţime de minuni. Poate nici un alt
popor din lume nu a ajuns la o aşa desvoltare a magiei, ca
indienii, a cărora: fiecare act din viaţă era legat de o superstiţie,
care-i punea existenţa în primejdie, şi pe care putea să o
înlăture recitând o formulă, un descântec. Şi fiindcă, după con- .
cepţia universală, primejdia veniă numai dela spiritele rele, înlă­
turarea lor se făcea îndepărtându-le, iar formula era un exorcism.
Intr'o carte veche indiană, Samavidhana-brahmana, care face
parte din Sama-Veda, se găsesc o sumedenie de practice utili­
zate la vechii indieni, care au multă analogie cu cele existente
la popoarele indo-europene. « Partea esenţială a acestor prac­
tice este un sacrificiu însotit de recitarea unor versete din
Sama-Veda, specificate în text, care sunt întrebuinţate ca for­
mule magice, adică fără multă preocupare de înţelesul lor » 2).
Izvorul cunoştinţelor noastre despre formulele descântecelor
indiene este cartea Atharva- Veda, o colecţie de formule magice
si descântece.
, Atharva-Veda, după părerea celor competenţi în materie,
deşi conţine un material mai nou decât acel din Rig- Veda,
are însă şi bucăţi care, prin stilul şi prin ideile lor, sunt con­
timporane cu imnurile cele mai vechi din Rig-Veda 3).
Din vechea literatură indiană, şi în special din Atharva-Veda,
s'au făcut multe traduceri; .pentru studiul acesta ne-am servit
II:
I
jf I 1
, '
1) Davkina: soţia zeului :ea.
1) A. Barth, Un ancien manuel de sorcellerie hindoue. In eMelusine., voI. 1, co­
loana 105.
a) A. Lang, Mythes, Cultes et Religions, traducere de Leon Marillier, p. 213
Paris, 1896.
[31]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
de acea a d-lui Julius Grill, profesor la Tubingen. Din cartea
aceasta vom reproduce, în traducere românească, o parte din
descântecele care vor fi necesare 1).
Fenicienii cunoşteau şi practicau descântecele, ca şi toate
celelalte popoare din antichitate.
După credinţele Fenicienilor, cel întâiu om s'a născut din
dragostea dintre Colpias (vântul nopţii) şi femeia sa Baau.
Urmaşii lor au fost adoratori ai Soarelui, au descoperit cele
întâiu meşteşuguri şi au avut ca fii nişte uriaşi. Alţi « eroi civi­
lizatori » mai cunoaşte cosmogonia feniciană, între cari unul
Chousor sau Chrysor, practica magia şi întrebuinţa des­
cântece.
După o altă tradiţiune feniciană, o fiinţă numită « Prea
înaltul », locuia cu femeia sa Bereuth, în Byblos, şi au avut
un copil Epigeios, numit mai pe urmă Uranos. « Prea înaltul »
căzu' într'o bătălie cu fiarele sălbatece si fu zeificat. Atunci
Cerul se însură cu Pământul, şi au avut copii pe El (Elos),
Bethel (Boetylos) şi Atlas. Cerul era necredincios soţiei sale
Pământul, care, de gelozie, voia să-I părăsească. Cerul, însă,
îi căuta mereu pricină, şi voia să-i omoare progenitura, iar
Pământul chemă în ajutor pe copii. Atunci El declară răsboiu
tatălui său. El avea două fete: Persephona şi Atenea; cea întâia
îl învăţă să facă un paloş de fier şi o lance. Un tovarăş al său,
Hermes, îl întări pe El prin descântece, şi atacând pe Cer,
îl biruiră 2).
Texte din descântecele Fenicienilor nu ni s'au păstrat,
izvoarele de informaţii asupra mitologiei lor fiind de dată
recentă şi sub o formă fragmentară şi coruptă, dar probabil
că urmele lor se găsesc în descântecele Grecilor vechi, cari
fiind în strânse relaţiuni comerciale cu Fenicienii, au trebuit
să sufere şi influenţa, măcar până la un punct oarecare, a
civilizatiunii lor. Aceasta nu numai că se recunoaste de Homer,
dar se' invederează din urmele artei feniciene, 'găsite pe pă­
mântuI Greciei, din faptul că Grecii au împrumutat dela
Fenicieni alfabetul şi unele legende faimoase, ceeace dovedeşte
1) Hundert Lieder des Atharoa- Veda, tibersetzt und mit Textkritischen und
sachlichen Erlauterungen verse hen. Stuttgart, Verlag von W. Kohlhammer, 1889.
1) Lang, 1. C., pp. 301 -303.
I
[32]
că între popoarele semitice şi ariene .din Levant, au fost rela­
ţiuni strânse 1).
Egiptenii cunoşteau şi practicau exorcismul.
Crezând în nemurire, Egiptenii îşi închipuiau că corpul
omenesc se coboară în lumea infernală, în Ker-neter, unde
Osiris şi cei optzeci şi doi de judecători cumpăniau faptele
omului din timpul vieţii. Inima îi era pusă pe unul din plata­
nele balanţei, pe care o ţineau Horus şi Anubis, iar în celălalt
platan era Dreptatea. Zeul Thoth 2) ţinea socoteala cântarului.
Dacă faptele omului îi dădeau drept la nemurire, corpul intra
în Plerom, lumea fericirii - Raiul nostru - devenind însoţi­
torullui Osiris-"), şi era hrănit cu mâncările cele mai gustoase.
Dacă, însă, faptele omului nu-l îndreptăţiau să fie nemuritor,
dacă avea multe păcate care-i îngreuiau platanul balanţei"
atunci Horus sau Smu, una din formele lui Set, îi tăia capul,
pe nemma, sau eşafodul infernal, şi trupul întreg era prada
unui monstru infernal cu cap de hipopotam.
Acel menit să meargă în Raiu, sau să devie nemuritor, nu
era scutit de primejdiile cari i se puneau în cale. Mortul, când
cobora în Ker-neter, trebuia să treacă prin cinci porţi păzite
de genii înarmate cu săbii; ca să le poată trece, trebuia să le
facă dovadă că a săvârşit fapte bune şi că este iniţiat în lucru­
rile divine, pentru care era supus la o mulţime de încercări.
Nişte monştri, animale fantastice, îl atacau, şi mortul, ca să
poată învinge pe aceşti duşmani, trebu�a să reciteze nişte for­
mule sacramentale, nişte exorcisme, adevărate descântece, care
formează un mare număr de capitole din ritualul funerar.
Pe când descântecele din ritual au de scop de a proteja pe
defunct în cursul pelerinajului său subteran, alte formule ma­
gice independente, care nu au fost primite în această carte
sfântă, sunt menite să puie la adăpost de fiarele răufăcătoare,
"
"
i'
� -,
,1
'I'i: .'
ji I
il! II. I
! I ! I l'
: !
I
,. I
i:11
I'!'
I[
32
ARTUR GOROVE,I
, ; 1, I
J I : I
1. 1 I
1) Lang, 1. C., p. 298.
Z) « Thot, on le sait, etait le dieu magicien par excellence, le maître des discours
divins, c'est-ă-dire des incantations qui permettaient aux hommes et aux dieux
d'obtenir ce qu'ils desiraient, Maspero, Etudes de Mythologie et d'Archeologie egyp­
tiennes, 1, p. III.
8) In jurul rămăşiţelor lui Osiris, mutilat, s'au strâns fiul său, surorile sale, amicii
săi, şi prin descântecele lor (incantations) au izbutit să facă din el prima mornâie,
apoi au însufleţit mornâia şi i-au dat putinţa să ducă o vieaţă particulară dincolo de
mormânt. Maspero, 1. C., p. 291.
[33]
care ar putea să o distrugă, momia însăş, de a căreia păstrare
atârnă destinul sufletului. Aceste descântece mai au menirea
să împiedece ca trupul, pe când sufletul nu este în el, să devie
prada spiritului vreunui rău, care, pătrunzând în el, l-ar în­
sufleţi şi l-ar preface în strigoiu.
Atribuindu-se o aşa de mare putere unor formule şi cuvinte
sacre, în existenţa de dincolo de mormânt, mintea egipteanului
- precum ar fi făcut mintea oricărui alt om - le-a admis
aceeaş putere, în existenţa pe pământ, deoarece viaţa de după
moarte era numai o prelungire a vieţii depe pământ. Astfel,
încercările şi primejdiile cărora era supus omul în timpul vieţii
şi după moarte, au fost identificate, şi contra lor era firesc să
se întrebuinţeze aceleaşi mijloace de apărare, acelaş simbolism.
Set, personificând tot ce este rău în natură, atribuindu-se
aceleaşi calităţi pe care lumea de astăzi le recunoaşte Diavo­
lului, Egiptenii au fost împinşi la nevoia de a conjură şi de a
îndepărta efectele lui funeste, prin exorcism.
ldeia tuturor formulelor magice contra animalelor răufăcătoare,
este asimilarea cu zeii, pe care o produce virtutea cuvintelor
descântecului, şi care pune pe om la adăpost de primejdii.
Formula nu corisistă într'o invocaţie către puterea divină, ci
în faptul de a se proclama pe el, subiectul descântecului,
cutare sau cutare zeu; şi când omul care pronunţă descântecul
cheamă în ajutoru-i oarecare personaje din Pantheon, face
aceasta ca-şi-cum el însuşi este un zeu, care are dreptul la ajutorul
tovarăşilor săi de divinitate. Cuvintele magice ale descânte­
eului comunică puterea divină nu numai omului, dar şi ani­
malelor destinate pentru protecţia lui, după cum aceleaşi cu­
vinte dau putere unui obiect neînsufleţit, descântat ca talisman.
O altă caracterizare a descântecelor egiptene, este că prin
ele nu se combat demoni propriu zişi; puterea descântecelor
nu se exercitează asupra spiritelor favorabile şi inferioare
zeilor, ci pune în serviciul omului, pentru a-l proteja, acţiunea
zeilor însăs. Aceasta este în concordantă cu felul cum con­
cepeau Egiptenii raportul între om şi z�i.
La celelalte popoare puterea magică are influenţă, comandă
numai spiritele secundare, şi are acţiune coercitivă numai asu­
pra demonilor, cărora vrăjitorul (exorcistul) le impune voinţa
j i
; I
f
� [
"
;,
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
� .��---' --��-----
33
,
, ,
3. A. R. - Din Vieaţa Poporului Român. XL.
[34]
34
ARTUR GOROVEI
I
i :
l'
I
l'
. J.
'1· •
1, /'
I
1
" 'II
li
II :
.11,:
II.
i
l'
� I I
I il 'III
: r '
sa imperativă, când le ordonă să se retragă; zeilor se adresează
numai prin rugăminţi şi suplicaţii. In Egipt este cu totul altfel.
Admiţând că întrebuinţarea formulelor sacramentale ridică pe
om până la zei, şi ajunge să se identifice cu fiecare dintre ei,
în mod firesc a trebuit să se ajungă a se considera că aceste
formule cuprind o putere care se impune chiar zeilor celor mai
puternici, şi le comandă. Cu drept cuvânt, deci, scriitorii ale­
xandrini vorbesc despre pretenţia Egiptenilor de a constrânge,
prin evocaţiile şi formulele lor magice, pe zeii lor, de a se
supune dorinţelor lor şi de a se manifesta în ochii lor. Chemat
pe numele său adevărat, zeul nu putea rezista efectului evo­
caţiei, căci dacă nu voia să vie, era ameninţat chiar 1).
Egiptenii întrebuinţau formulele lor magice - descânte­
cele - pentru a vindeca o mulţime de boli, şi pentru a se
apăra în contra tuturor soiurilor de duşmani cari ar fi putut
să le fie vătămători. Astfel sunt descântece cu care se vindecă
bolile de ochi, cataracte şi bolile contagioase, cauzate de spi­
ritele rele care intră în ochi; sunt descântece pentru a vindeca
durerea de cap, arsurile, otrăvi rea , podagra, pesta, muşcătura
de şarpe, orice boală internă; puteau, prin descântece, să facă
să iasă un os care s'ar fi oprit în gâtiţă, şi chiar să schimbe
poziţia uterului şi să-I aşeze în poziţia lui naturală. Medicii
egipteni rostiau formule la orice gest care-l întrebuinţau în
meşteşugul lor. Cu o formulă magică pe buze, luau în mână
.vasul cu care măsurau medicamentele; cu formule magice
preparau grăsimea şi mierea ce întrebuinţau; rostind formule
magice aplicau compresele şi picurau doctoria în ochi, după
cum tot cu formule magice aruncau bolile asupra oamenilor,
aşa cum se vede în protocolul actului judiciar cu privire la
conspiraţia contra vieţii regelui Ramses III 2).
'In Mesopotamia, magicienii, sfetnici ascultaţi ai regilor, făceau
parte din clerul oficial; în descântecele lor ei invocau ajutorul
zeilor Statului, şi ştiinţa lor sacră era respectată ca şi harus­
picina în Etruria. Prestigiul fabulos care continuă de a-l
1) Informaţii din Lenormand.
, 2) Ph. Dr. Francois Lexa, La magie dans l'Eg:vpte antique, 1, pp. 27-35. Paris,
Librairie orientaliste Paul Geuthner, 1925 .
[35]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
35
înconjura, îi asigură persistenţa, după căderea Ninivei ŞI a
Babiloniei 1).
Evreii, cari credeau în existenţa demonilor, credeau şi în
puterea ce aveau vrăjitorii de a-i alunga. Rabinii învaţă că
pentru aceasta trebuie să se recurgă la descântece şi rugăciuni.
Intrebuinţarea farmecelor, a talismanelor, a fost consecinţa
naturală a concepţiei demonologice 2).
In Talmud s'au consacrat principiile şi modul de întrebuin­
ţare al descântecelor. Până la captivitatea babilonică, însă, nu
se găsesc la Evrei descântece. In Babilonia le-au învăţat, şi
întorcându-se în ţara lor, le-au acomodat, dându-le un conţinut
teologic, prin citate din Istoria sfântă şi recitări bisericeşti.
Locuitorii Siriei şi ai Palestinei credeau că pot alunga bolile
cu ajutorul formulelor de exorcism. Ei îşi închipuiau că dia­
volul stă în corpul omului, răspunde în greceşte sau în latineşte
la cuvintele exorcistului, şi iese din om în formă de fum 3).
Mahometanii, cari au împrumutat dela Evrei toată demono­
logia lor, şi cred în existenţa demonilor cari apar sub formă
de monştri şi animale, cred şi în puterea exorcismului, Discipolii
lui Mahomet cred că spiritele rele pot fi alungate prin formule
descântate, sau purtând asupra lor talismane cu pasage din
Coran, considerate ca infailibile contra farmecelor si descân-
tecelor. '
Profetul însuş, după credinţa Mahometanilor, a fost fermecat
de un Evreu numit Lobaid, din care pricină căzuse în stare
de prostaţie. Nimeni nu ştia prin ce vrăji i-a luat magicianul
puterea şi sănătatea; dar Dumnezeu a trimis lui Mahomet doi
îngeri, cari i-au arătat unde erau ascunse obiectele diabolice,
şi-i aduseră două versete care au avut puterea de a-l slobozi
din înlănţuirea farmecelor 4).
In Persia, unde au pătruns miturile din Avesta, este credinţa
că diavolul poate fi alungat prin talismane şi că se pot face
minuni cu ajutorul unor formule şi a unor buruiene 5). •
1) Cumont, l. C., p. 278.
2) Maury, 1. C., p. 195.
3) Maury, 1. C., p. 289, citează pe Lucian, care-şi bătea joc de aceste credinţe.
t) Maury, p. 196.
ii) Maury, p. 198.
[36]
, ,
.. ----=r
li ii'.
II
� .!
li
ARTUR GOROVEI'
Grecii' şi Romanii, cari au avut aşa de strânse legături cu
Orientul, au împrumutat, dela popoarele cu care au venit: în
contact, aceleaşi mijloace pe care le întrebuinţau şi ele, pentru
a se apăra de stricăciunile pricinuite de diavol. Grecii vechi,
şi Romanii vechi, ca şi Grecii şi Romanii de mai târziu, au
cunoscut şi au practicat exorcismul, pe scară întinsă, între­
buinţând descântece rostite sau cântate.
Fragmentele de descântece rămase dela dânşii nu lasă pu­
tinţa de a se şti dacă sunt de origină greacă sau romană, ori
de origină străină, egipteană sau judaică. Nu se poate şti care
descântec este mai vechiu şi care mai nou, aşa încât nu se
poate face o caracteristică a descântecelor lor, din care ni s'au
păstrat aşa de puţine, din pricină că Biserica creştină le-a eliminat
din manuscrisele în care le-ar fi găsit cercetătorii de astăzi.
In scriitorii vechi găsim unele amintiri preţioase, cu ajutorul
cărora se poate străbate prin întunerecul acestei părţi a vieţii lor.
Homer în Odisea (XI, 457) spune că fiii lui Antolycos, prin
un cântec magic, opriau sângele care ţâşniă din rana lui Ulisse;
în Iliada (1, 473) se spune că prin cântece se opriau epidemiile;
Pin dar (Pyth., III, 91) aminteşte că Esculap vindeca bolile
« învăluindu-le în cântece foarte dulci »; Platon (Rep., IV)
admite cântecul ca procedeu curativ, şi afirmă că fără cântece,
reţetele nu au nici o putere; în Euripide (Hip. cor., 478) se
găsesc aceste cuvinte: « bolnavule (de amor), lecueşte-te l Sunt
cântece magice pentru aceasta »; Plutarc pomeneşte de muzi­
cantul Thaletas din Creta, care a scăpat Sparta de ciumă, cu
ajutorul cântecelor; Theocrit (Idil., II) pune pe Simetha, se­
dusă şi apoi părăsită de Delphis, să recurgă la cântecele vrăji­
torilor pentru a îmblânzi pe amantul necredincios.
Cântecele acestea erau descântece, pe care Grecii le numiau
cu numele generic « epodai ».
Dela Romani ne-au rămas mai multe informaţii, şi cel mai
bogat izvor ni-l dă Pliniu al doilea, în cartea sa « Istoria Naturală ».
Iată ce spune Pliniu, în Cartea XXVII:
« In privinţa leacuri lor pe care le poate face omul, se naşte mai întâiu
o mare chestiune: cuvintele şi descântecele magice au ele vreo putere?
Dacă au, se cuvine să admitem că omul are puterea de a vindeca. Intrebaţi
• i
.' 'j
, r
1/1 i ,
l'
I
III
I
,', I
i.i i
ji . I
� I � Iii
,�I I I
I
l'
1
'! II
'1 "
i, '
I :
1, . ! I � 1 .. 11
, 1, il
IL: l' ,
II "
I
, '
II
II
"
,!
"
r
, r
I
[37]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
·37
în particular, oamenii cei mai înţelepţi nu cred nimic despre aceasta ;
şi totuş, faptele din fiecare clipă implică, fără să ne dăm seama, credinţa
în această putere. Astfel toată lumea crede că fără o formulă de rugăciune
ar fi inutil să se facă jertfe, şi zeii nu ar putea să fie consultaţi. Mai mult,
sunt felurite cuvinte, unele de impetraţie, altele de depulsiune, altele
'de recomandaţie. Am văzut persoane învestite cu magistraturi supe­
rioare care au pronunţat formule determinate: pentru a nu omite sau
a nu transpune nici un cuvânt, un om pronunţă formula pe care o citeşte
de pe ritual, un altul e însărcinat să urmărească toate cuvintele, un altul
privighează liniştea, un muzicant cântă din flaut pentru ca nici un alt
cuvânt să nu fie auzit; şi două fapte însemnate se petrec totdeauna, anume
că ori de câte ori un sacrificiu a fost tulburat de imprecaţii, sau dacă
rugăciunea a fost greşit recitată, îndată ficatul sau inima victimei a
dispărut sau s'a dublat, fără ca victima să se fi mişcat din loc. Se pă­
strează încă, drept mărturie, formula pe care au pronunţat-o Decius,
tatăl şi fiul, când s'au devotat. Avem rugăciunea recitată de vestala
Tuccia, când învinuită de incest, a dus apă într'un ciur, în anul Romei
669. Un om şi o femeie, greci de origină, sau aparţinând unei alte na­
ţiuni cu care eram atunci în războiu, au fost îngropaţi de vii în piaţa
boilor, şi acest lucru s'a văzut chiar în zilele noastre. Rugăciunea obiş­
nuită la acest sacrificiu, care este recitată mai întâiu de şeful colegiului
Quindecemvirilor, va smulge, dela cel care va ceti-o , mărturisirea pu­
terii acestor formule, putere confirmată de opt sute treizeci de ani de
succes. Astăzi noi credem că vestalele noastre opresc pe loc, prin o
simplă rugăciune, pe sclavii fugari cari nu au ieşit încă din Roma. Dacă
admitem aceasta, şi dacă ne gândim că zeii ascultă unele rugăciuni, sau
pot fi mişcaţi de aceste formule, trebuie să credem totul. Faptul
este că dela părinţii noştri ni-au rămas exemple care confirmă aceste
lucruri.
« De altfel mulţi autori arată că prin cuvinte se schimbă destine mari
şi preziceri importante. Cel puţin în doctrina augurilor este un principiu
. că imprecaţiile şi auspiciile, ori care ar fi, sunt nule pentru acei cari la
. începutul unei întreprinderi oarecare nu li dau nici o crezare, ceeace
este una din cele mai mari binefaceri a bunătăţii divine; căci, în fine,
nu cetim chiar în legea celor douăsprezece table: acela care va face
vrăji asupra recoltelor ... şi în alt loc: acel care va pronunţa un ma­
leficiu ...
« De altfel-toată lumea se teme de imprecaţii».
.,
[38]
1) După traducerea lui Littre, făcută in « Collection des auteurs latins, avec la
traduction en francais, publiee sous la direction de M. Nisard t. Paris, Firmin Didot,
MDCCCLV. '
S) Gaston Boissier, La Rin du Paganisme, 1, p. 149. Ed. II, 'Hachette, 1894.
« Luaţi o trestie pe care o despicaţi şi pe care două persoane o ţin
deasupra membrului fracturat, apoi începeţi descântecul zicând: Vinde­
carea membrului rupt: motes, vota, dadardaries, astaries, lattes, sau:
huat, auat, pista, sorta. Repetaţi aceste cuvinte până ce capetele trestiei
se va apropia, după care veţi anină cercul astfel format de membrul
bolnav care se va vindeca, dacă până la vindecare veţi avea grija de a
repeta în fiecare zi descântecul : huat, auat, huat, pista, sorta» etc. 2).
Romanii vindecau tumorile cu bulion alb; dar pentru ca
acest leac să aibă efect, trebuia să fie dat de o fată goală, care
Pliniu descrie apoi un mare număr de superstiţii de ale
Romanilor, dintre care unele se păstrează şi astăzi la' poporul
nostru, şi apoi zice:
« Nu de multă vreme d. Servilius Nonianus, om cu vază în Roma,
temăndu-se de oftalmie, mai înainte .de a rosti cuvântul boalei, şi mai
înainte de a-i vorbi cineva despre ea, purta la gât o hârtie învălită într'o
pânzătură pe care erau scrise aceste două litere greceşti, P şi A; Mu­
tianus, fost de trei ori consul, purta tot aşa o muscă vie într'o bucăţică
de pânză albă; şi aceste două personaje afirmau că prin ajutorul acestor
amulete erau ferite de oftalmie. Contra grindinei, contra mai multor
soiuri de boale, contra arsurilor, sunt oarecare descântece, dintre care
unele au fost chiar încercate; dar în mijlocul deosebirii mari de păreri
eu nu îndrăznesc să le dau la iveală, şi despre aceste lucruri las pe fiecare
să gândească ce va vrea » 1).
Cato, care făcu singur educaţia fiului său, scrise, în acest
scop, o Enciclopedie a ştiinţei din timpul său, între care şi o
carte de medicină, în care vorbeşte rău despre Greci, cari au
jurat să omoare pe toţi barbarii cu doctoriile lor, şi cari iau
bani ca să ucidă oameni. Artei lor problematice, Cato le opune
ceeace dobândise el prin experienţă, anume că varza acră vin­
decă oboselile stomacului, şi că scrintitura se vindecă prin
descântece.
Cato descrie astfel un descântec contra fracturelor:
ARTUR GOROVEI
,
I
/' i' l'
l' I
II' I
, .,
, , !
I ,
, ,
'1 I
! :
,;
r 1
"1
'1
I I I
1,
� I I :1,
,
I
, '
l'
I
l'
l
�
:j:
I
,
I
, il,
l'
III
1
II'
l'
'.
!
,
I
,
b;
"
• "l
"
'!
'fi
" .J.
I
[39]
-
DEScĂNTECELE ROMÂNILOR
39
împreună cu pacientul trebuia să zică această formulă: « Apolo
nu îngădui ca o boală strânsă în acest fel, de către o fată goală,
să se mai poată întinde ». '
Tertulian, în tratatul său despre « Idolatrie », spune că un
profesor este obligat să serbeze pe Minerva, la Quinquatries,
şi « ar fi o crimă pentru el de a se abţine dela aceste ceremonii
diabolice » 1).
Vechii Germani aveau « femeile sălbatece », foarte destoi­
nice de a vindeca bolile prin cântece şi descântece 2).
Crestinii au dat exorcismului desvoltarea cea mai întinsă, SI'
chiar i-au reglementat prin cărţile lor sfinte. '
Isus însus a fost un exorcist.
Evanghelia IX dela Marcu ni-l arată pe Isus alungând dia-o
volul din trupul unui bolnav:
« In vremea aceea venit-a un om la Isus, îngenunchind înaintea lui.
şi zicând: Invăţătorule! am adus pre fiul meu la tine/ având duh mut.
Şi oriunde-l apucă pe el, îl zdrobeşte, şi spumegă şi scrâşneşte cu dinţii
săi, şi se usucă, şi am zis ucenicilor tăi să-I scoată, şi n'au putut. Iar ei
răspunzând, au zis lui: O I neam necredincios, până când voi fi cu voi?
Până când voi suferi pre voi? Aduceţi-l pre elIa mine! Şi l-au adus pre
el la dânsul. Şi văzându-l pre dânsul, îndată duhul l-au scuturat pre
el; şi căzând la pământ, se tăvălea spumând. Şi a întrebat pe tatăl lui:
câtă vreme este de când i s'a făcut lui aceasta? Iar el a zis: din copilărie.
Şi de multe ori pre el şi în foc l-au aruncat şi în apă, ca să-I piardă; ci
de poţi ceva, ajută-ne nouă, fiindu-ţi milă de noi. Iar Isus i-a zis lui;
de poţi crede, toate sunt cu putinţă credinciosului. Şi îndată strigând
tatăl copilului, a zis cu lăcrămi: cred, Doamne, ajută necredinţei mel�.;
Iar văzând Isus că năvăleşte poporul, a poruncit duhului celui necurat,
zicând lui: duh mut şi surd! eu ţie-ţi poruncesc, ieşi dintr'ânsul, şi
de acum să nu mai intri în el. Şi strigând şi mult scuturând pre el, a:
ieşit. Şi s'a făcut ca un mort, încât mulţi zicea că a murit. Iar Isus apu-.
cându-l pre el de mână, l-a ridicat şi s'a sculat. Şi intrând el în casă,
ucenicii lui l-au întrebat pre dânsul deosebi pentru ce noi nu l-am putut
să-I scoatem pre el? Iar el a zis lor: acest neam cu nimic nu poate i�şi,.
fără numai cu rugăciune şi cu post ». ., ..
1) Gaston Boissier, l. c , 1, p. 200.
') Peters, Der Artxt, p. 7; citat de Paul Hermant, în lucrarea menţionată.
. .. � �
�I
[40]
I'
II II�g,.·
. rl I
i Jlf
I .
1:
ARTUR GOROVEI
« Alungând pe demoni, Isus se conforma practicelor între­
buinţate atunci de exorcişti; întreba pe spiritul cel rău cum
îl cheamă; îi porunciă să iasă din trup, ca să se ducă în oare­
care loc.
« Creştinii credeau că boala (posesiunea, epilepsia) era pro­
dusă de demoni. Aceşti demoni erau răspândiţi în atmosferă,
ca nişte animale microscopice, şi puteau pătrunde în organele
noastre prin mâncare şi băutură. Pentru a alunga spiritul cel
rău, i se porunciă să, iasă din toate părţile corpului. {< Ieşi, zic
formulele de exorcism, din cap, din păr, din limbă, de sub
limbă, din braţe, din nări, din piept, din ochi, din vine, din
intestinul mare, din intestinul subţire ». Se înşiră, cu deamă­
'nuntul, toate părţile corpului şi se porunceşte diavolului să iasă
din aceste locuri.
« Vindecările bolilor, pe care primii creştini le făceau în mare
număr, nu erau luate numai drept o minune a divinităţii, dar
era încă, în ochii lor, un semn al victoriei lui Hristos asupra
Infernului. Ciril din Ierusalim scrie limpede că Demonul, pe
care lanţuri de fier nu-l poate ţinea, e stăpânit numai prin
rugăciuni şi prin puterea sfântului spirit.
« Astfel exorcismul luă un loc însemnat în liturgie, ameste­
cându-se în ceremoniile mai importante, devenind accesorul
obligator al unei mulţimi de rituri. Creştinul fu multă vreme
cu gândul mai mult la Diavol decât la Dumnezeu.
« Demonul fiind presupus răspândit peste tot locul, mai
înainte de a se celebra vreo ceremonie religioasă, trebuia să se
exorcizeze locul. Sub pontificatul lui Sixt V s'a exorcizat obe­
liscul egiptean adus la Roma, înainte de a-l aşeza în piaţa pe
care o decorează. Exorcismul se făcea nu numai prin recitare
de formule, ci şi prin punerea mâinilor, semnul crucii; care
'punea demonii pe fugă. Oricine intra în comunitatea creştină,
trebuia mai întâiu să fie exorcizat. Se stropiă mortul cu aghiazmă,
ca să iasă demonii din el. Cu apă şi cu sare se exorciză tot aşa
de bine ca şi cu rugăciunea. Această intervenţie continuă a
exorcismului ne este mărturisită de numărul mare de 'conjuraţii
adoptate în liturgie, care erau adevărate litanii de natură contra
Satanei, şi în care el era poreclit hoţ, şarpe, foc, fiară sălbatecă,
'balaur, din iad, ucigător de oameni, Belial, etc. Pentru a nu fi
[41]
I
I
I
; i
I
I
DEscĂNTECELE ROMÂNILOR
obligat să repete mereu această listă lungă de injurii, se gravau
pe amulete, care dobândiau astfel puterea de a alunga spiritul
rău. Odinioară neoplatonicienii şi gnosticii, în formulele lor de
exorcism, îngrămădiau un amestec de nume străine şi epitete
bizare, cărora le dădeau o putere mai mare decât dacă
ar fi rostit numai numele lui Dumnezeu. Credinta în aceste
nomenclaturi superstiţioase era aşa de înrădăcinată: încât Bise­
rica a trebuit să le păstreze, adăugând şi alte nume nouă. Astfel
multe exorcisme încep cu numele lui Dumnezeu, repetat sub
toate formele: Dumnezeul lui Abraam, al lui Isac, al lui Moise,
al lui Aron, al lui Tobie, şi al lui Ilie; apoi Dumnezeul îngerilor,
al arhangelilor, al profeţilor, al apostolilor, al martirilor, al
mărturisitorilor, al fecioarelor, etc.
« Intrebuinţarea exorcismului era, în principiu, de drept co­
mun, dar mai târziu a devenit privilegiul preoţilor. Uneori
aceste ceremonii ciudate erau însoţite, ca şi exorcismele po­
poarelor barbare, de o muzică zgomotoasă, dupăcum se vede în
viaţa sfântului Patriciu. Se povesteşte că nouri de lilieci, luaţi
drept trupe de demoni, şi pe care bătrânul apostol nu-i putuse
alunga prin formule de exorcism, au dispărut la sgomotul unei
cimbale, pe care a atins-o, invocând numele lui Dumnezeu» 1).
Câteva conci1ii provinciale, acel din Mexic, în 1585, acel
din Malines, în 1606, şi ritualul din Evreux, tipărit în 1606,
din ordinul cardinalului Du Perron, opresc pe oricine nu ar
avea o permisie scrisă, de a recita rugăciuni sau a pronunţa
exorcisme ori cuvinte menite să vindece bolile oamenilor şi ale
animalelor. Rituale1e din 1546, 1639, 1640 şi altele multe
prescriu preoţilor să nu întrebuinţeze alte benedicţiuni sau
rugăciuni afară de cele cuprinse în ritualul parohiei lor, iar
conciliile chiar interzic orice exorcism neaprobat. Colecţia
acestor exorcisme ar putea alcătui o bibliotecă.
:II:
:II: :II:
Biserica noastră, a Răsăritului, a admis şi ea exorcismele şi le-a
introdus în cărţile bisericeşti. .
Cel mai vechiu exorcism cunoscut în literatura noastră este
de prin anul 1500.
1) Maury, l. c., diverse locuri din capitolul: «Possession demoniaque to
[42]
., '
ii
'f
i .. !
ii/: I1I1
,
• I � ! I ;
1
r
i·
/.,'.
!
,
l'
r
,1
:!
!:
/
� . I
/1,
.11
I ill
, "
I 1;;1
1. I
" .
. ,
\"
1
ARTUR GOROVEI
Hasdeu 1), studiind manuscrisul popii Grigori din Măhaciu,
dovedeşte că, pe la 1500, un Român a scris, în slavoneşte, o
« Rugăciune de scoaterea dracului )}, fireşte o rugăciune româ­
nească, tradusă în slavoneşte; că pe la 1550 s'a tradus acea
rugăciune în româneşte, pe care popa Grigori, după o copie
de prin 1500, a reprodus-o în manuscrisul său.
Popa din Măhaciu are, în volumul său manuscris, trei con­
juraţii: una în slavoneşte, de care nu ne mai ocupăm, şi două
scrise în româneşte, Una din acestea e un scurt fragment, ieşit
din mâna lui însuş popa Grigori, şi alta o bucată lungă, scrisă
de un anonim, în a doua jumătate a veacului XIV.
Fragmentul scurt are următorul conţinut:
... (Sedra) horn şi Misahom şi Avenag, oprescu-te, diavole, cu cele
două lumini ce au făcut Domnul: soarele zilei şi luna nopţii, să n'aibi
puterea a strica nimică în creştere; oprescu-te diavole sătan, cu heru­
vimii şi cu serafimii lui Is. Hs. şi cântare netăcută, şi cu al nostru glas,
să ni fie de folos şi de ispovedanie, şi acum şi pururea şi în vecie de
veac, amin.
Al doilea exorcism românesc din manuscrisul dela Măhaciu,
este mai lung; e o rugăciune, cunoscută la noi în variante mo­
derne, sub numele « Minunile sfântului Sisoe ». Il reproducem
în întregime:
Carele voinic fu ca Sfeti Sisin, ce multe oşti birui? Intăiu Siritanii,
al doilea Turcii, al treilea Tătarii. E deacă-şi feapse (făcuse) rugă, în­
toarsese sfeti Sisin de răsărit la Raviea, şi vine cătră el îngerul Domnului
în vis şi zise lui: Du-te, Sisine, cătră soru-ta Melintie, că şi-au născut
cinci coconi, şi i-au luat dracul şi al şaselea va să i-l ia, să nu facă vânat
aceluia drac; că pentru tine goneşte Domnul pre acel drac. Melintie,
sora lui, născu de făcu stâlp de marmură, şi-l ferecă cu piroane de fier,
şi coperit cu plumb, şi luă două fete să-i slujască cu hrană întru an. Şi
merse sfeti Sisin cătră stâlp, şi zise: soro Melintie, deschide-mi stâlpul
să intru. Ea zise: nu cutez să-ţi deschiz, ci mă tem de dracul înşelătorul.
El zise: soro Melintie, deschide-mi stâlpul să intru, că afară mare frig
este şi mare vifor: n'am capul unde-mi închina; eu sânt vânătorul aceluia
1) Cuvinte din bătrâni, voI. II, pp. 171 -178 şi 263-298 .
[43]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
43
,,1
;1
-1,
,1
1
,1
drac: pentru mine goneşte Domnul pre acel drac. Atuncea ea deschise
lui stâlpul. Şi intră dracul pituliş ca o grăunţe de meiu supt copita ca­
lului lui Sisin, şi răpi coconul şi fugi cătră mare. Ea zise: o, fratele meu,
cum îţi ziseiu, aşa fu. Atuncia sfeti Sisin încălecă pe calul lui şi alergă
pe urma acelui drac. Calul lui văpăi dihanea; şi avea în mână o suliţă
de foc. Şi-l goni pe la o salcie, şi zise: lemnul lui Dumnezeu, salcie,
văzuşi dracul fugind şi un cocon ducând? Şi salcia îl fusese văzut, şi
zise: nu l-am văzut. Şi zise sfeti Sisin: să înfloreşti, iară poame să nu
faci. Iarăş curse (alergă), şi văzu alt lemn, rug; şi zise sfeti Sisin: lemnul
lui Dumnezeu, rugule, văzuşi dracul fugind şi un cocon ducănd? Şi
rugul fusese văzut, şi zise: nu l-am văzut. Şi zise lui: Să fii blăstămat!
unde-ţi e rădăcina ta, acolo să-ţi fie vârful tău I cine va trece pe lângă
tine, tu să-i împiedici, iară ei să te blăstăme, Şi mai alergă şi văzu un
maslin stând lângă mare, şi zise sfeti Sisin: lemnul lui Dumnezeu,
maslin, văzuşi dracul fugind şi un cocon ducând? Şi zise maslinul:
văzuiu-I în mare afundându-se, Şi zise sfeti Sisin: să fii blagoslovit şi
osvetit (sfinţit), lemnul lui Dumnezeu, maslin ! şi să fii la toate bisericele
de lumină, si oamenilor de spasenie. Asa fu. Şi vine la mare si-si aruncă
, , J J
undiţa lui în mare şi scoase dracul la uscat, şi începu a-l bate cu 802
(82?) de buzdugane de fier, şi grăi lui: dă-mi 6 feciori ai surori-me
Melintie. Şi zise dracul: n'am ce-ţi da, că i-am mâncat. Şi-i zise lui
Sisin: borăşte-i, proclete drace I Dracul zise: borăşte-ţi şi du-i laptele
mâni-ta în palmă, cela ce ai supt în tinereţe. Atunci sfeti Sisin el îşi
făcu ruga cătră Dumnezeu, şi borî laptele rnâni-sa în palmă. Atunci şi
dracul borî 6 feciori ai Melintiei. Şi-i zise lui Sisin: viu Dumnezeu,
Domnul nostru al cerului şi al pământului n'am a te lăsa, drace, până
nu te vei jura. Şi începu dracu a se jura: să mă peird de tăria înfricatului
scaun, unde ruga aceasta grăi-se-va şi numele tău pomeni-se-va, acolo
dracul să nu-l acopere. Viu Dumnezeu, Domnul nostru al cerului şi al
pământului I n'am a te lăsa, drace, şi nu te vei jura. Şi începu dracul cu
lacrămi a se jura: să mă pierd de tăria înfricatului scaunul de braţele
înalte şi cinstitul veştmântul ce acopere cinstitul capul lui, şi de tăria
celor 40 de popi celora ce ţin înaltul Ierusalimului şi rugă fac şi
ziua şi noaptea. Unde ruga aceasta grăi-se-va şi numele tău
pomeni-se-va. Sfântul acela nu socoti pe dracul, nici cătră casa lui
Dumnezeu, acieş îl trimise el supt întunerec, iară cicia slăvim numele
Tatălui, sfântului Duh şi acum în pururea şi în vecii veacului ade­
vărat, amin.
[44]
1) M. Gaster, Christomatie, 1, p. 228.
2) M. Gaster, Literatura populard, p. 427.
Cartea cea mai veche, tipărită, în care se găsesc exorcisme,
este un «Molitvelnic» dintre 165°-1675, păstrat în manuscris
la Academia Română:
ARTUR GOROVEI
44
Molitvă casei când are vreo supărare de drăcii,Jarmece fi făpturi drâceşti,
Doamne Dumnezeul mântuirei noastre, fiul lui Dumnezeu celui
bun, acela ce pe heruvimi te odihneşti, acela ce eşti mai din sus de toată
începătura şi stăpânirea şi puterea şi domnia, tu eşti mare şi straşnic peste
toţi ce sunt împrejurul tău.
Insuţi drept aceea, Doamne, acela ce eşti tăria cărora nădăjduesc spre
sfinţia ta, zidul cel tare cărora năzuesc cătră tine, îrnproşcă, goneşte, de­
părtează toată diavoleasca fâcere şi toată sâtăneasca nadâ şi toată viclenia
pizmăşască şi toată sila supărătoare dela casa aceasta şi de prin prejurul
ei, care sămnul asupra dimonilor biruinţă a crucii tale poartă şi cheamă
numele tău sfântul şi bunul. Aşa Doamne, acela care pre leghenul dimo­
ni lor ai biruit, şi celui surd şi mut drac şi necurat duh, dacă l-ai scos dela
om şi l-ai izgonit, i-ai poruncitu-i să nu se mai întoarcă, carele toată
falanga şi ostitura nevăzuţilor vrăjmaşilor noştri ai răsâpit şi i-ai perdut,
iară credinciosilor si cărora te cunosc li-ai zisu-le : Iată că vă dădui vouă
, ,
putere să călcaţi preste şerpi şi preste scorpii şi preste toată puterea
vrăjmaşului 1).
In acest Molitvelnic, afară de molitva aceasta, mai este şi
« rânduială cu rugăciune pentru cei ce se tulbură de duhuri
necurate şi bântuesc », şi « Rugăciunile, adică blestemele ale
marelui Vasilie către cei ce pătimesc dela diavoli şi la toată
neputinţa ».
Molitva de mai sus se mai găseşte, apoi, în Molitvelnicul
tipărit în Bucureşti, la 1764, tradus din greceşte.
La 1701 se tipăreşte un Molitvelnic la Buzău, tradus din
slavoneşte, în care nu se mai găseşte această molitvă 2). Lucrul
acesta are însemnătate, deoarece s'ar părea că' partea supersti­
ţioasă din cărţile noastre bisericeşti ne vine dela Greci, şi nu
dela Slavi.
In « Molitvelnic » tipărit în Bucureşti, la 1794, pe lângă
« blestemele Marelui Vasile, care se cetesc celor nebuni », un
:.11
il",
1·
I :
" i
; I
I
I
I
I
,
II
:�II\
:11
,1
-.
I
I
ililll
, 'il�ii'
, .
I II
",II�' ,i
I � I
, I
,
J
\, ,
II t
,II It
,'1 '
,�
It' ,
\,':1' ;1'
,. ",
,,1 I
. i,l
l'
[45]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
45
adevărat exorcism, găsim şi rugăciuni « pentru casa ce se su­
pără de duhuri rele », « rugăciune pentru farmece », « rugăciune
pentru năjit », ba chiar şi « pentru muierea ce a născut prunc », .
care toate au drept ţintă alungarea diavolului.
Blestemele Marelui Vasile sunt interesante, pentrucă în ele
se arată însusirile Diavolului:
,
Teme-te, fugi, fugi, depărtează-te, diavole, necurate şi spurcate,
că din cele de desupt, adâncule, înşălătorule, fără de chip, cel văzut
pentru obrăznicia, nevăzut pentru făţăria, oriunde eşti. .. sau cele ce
cutremuri, sau în chipul şerpelui, sau faţă de hiară, sau ca aburul, sau
ca fumul văzut, sau ca bărbatul, sau ca muierea, sau ca jigania, sau ca
pasărea, sau vorbitorii noaptea, sau surd, sau mut, sau cela ce înfricoşezi
în călătorie, sau cela ce rumpi, sau cela ce bântueşti, sau în neam greu,
sau întru boală sau în neputinţă, sau carele porneşti spre râs, sau carele
faci lăcrămi iubitoare de desmerdări, sau curvar, sau cu rea împuţi­
ciune, sau poftitor, sau făcător de desfătare, sau otrăvitor, sau iubitor
de neastâmpărare, sau vrăjitor cu stelele, sau vrăjitor de casă, sau fără
de ruşine, sau carele te schimbi cu luna, sau care te întorci în oarecare
vremi, sau cel de dimineaţă, sau cel de amiazăzi, sau cel de amiazănoapte,
sau al vreunii fără vremi oarecăruia, sau al revărsatul zorilor, sau după
întâmpinare te-ai întîmpinat ... sau de ieşit din mare, sau din râu, sau
din pământ, sau din fântână, sau din surpătură, sau din groapă, sau din
baltă, sau din trestie, sau din noroaie de pre pământ, sau din spurcăciune,
sau din luncă, sau din pădure, sau din copaci, sau din păsări, sau din
tunet, sau din acoperământul băii, sau din scăldătoarea apelor, sau din
mormânt idolesc, sau de unde ştim, sau de unde nu ştim. Goneşte dela
robul tău toată lucrarea diavolului, toată vrajba, toată fermecătura, slu­
jirea idolească, vrăjirea cu stelele, căutarea în stele, vraja cu mort, vraja
cu păsări. Infricoşează-te, cutremură-te, teme-te, depărtează-te, piarde-te,
fugi, duhul vicleşugului, duhul cel din noapte, cel din zi, duhul nălucirii,
duhul cel din întîmpinare, sau cel de pe pământ, sau din apă, sau din
păduri, sau din trestie, sau din prăpăstii, sau din răspintii, sau trei căi,
sau din heleşteie, sau din râuri, în case, în curţi şi carele umbli în văi
şi strici şi schimbi mintea omenească 1). .
1) Gh. Teodorescu-Kirileanu, Credinţi populare în cărţi bisericeşti, în e Şezătoa­
rea &, IX, p. 86.
[46]
,
,!i'\:'I(
I
,
1. I
I
l'
� I
II
� ,
•
Il
"
l'
, I
,
I :
H I
ARTUR GOROVEI
In alte ediţii din Molitvelnic se păstrează asemenea exor­
cisme, ca şi în manuscrise, precum şi acel din 1784, citat de
d-l Gaster 1), şi sunt cărţi bisericeşti în care exorcismele, sub
formă de rugăciuni, par a fi partea cea mai însemnată. Aşa,
în « Aghiiasmatar mic» sau « Scurtare de molitvelnic », tipărit
în Sibiiu, la 1851, se găsesc următoarele rugăciuni:
« Pentru deochiu », în care se invoacă pe Dumnezeu: « ţie
ne rugăm, ţie ne cucerim, depărtează, înstrăinează, goneşte toată
lucrarea diavolească, toată lucrarea Satanei»;
« Molitva ce se ceteşte în ziua întâiu la femeie lehuză », în
care se zice: « ••• şi o păzeşte pe ea de toată tirănia diavolului
şi pe pruncul carele s'a născut dintr'însa, fereşte-l de toată
fermecă tura , de toată răutatea, de tot viforul protivnicului, de
duhurile viclene cele din zi şi cele din noapte»;
« Orânduiala care se face la casa sau locul ce se supără de
farmeci sau de niscareva descântece» e tot un exorcism:
« ••• caută cu milostivire spre casa aceasta şi spre robii tăi
(cutare), şi de supărările cele rele ale viclenilor oameni, a otră­
vitorilor si a descântătorilor si a viclenilor diavoli izbăveste
pre aceşti' bântuiţi »;' ,
« Orânduiala care se face când se bolnăvesc orice fel de
dobitoace »: «. .. şi le izbăveşte de toată asupreala diavolului,
şi de tot sfatul Satanei. .. şi toată boala şi ispita şi farmecele
fermecătorilor ce vin din zavistia diavolească, goneşte-o dela
dânsele »;
« Orânduiala care se face la holde, sau la vie, sau la grădină,
de se va întâmpla să se strice de gadini sau de alte jigănii,
lăcuste, gândaci şi altele ... »: « ••• fereşte-o pe dânsa de tot
farmecul şi vraja şi de toată răutatea şi de ispita vicleană »;
« Rugăciunea pentru casa ce se supără de duhuri rele»;
« Rugăciunea Sf. Mucenic Trifon, ce se zice la grădină, la vie
şi la holdă », sunt tot atâtea exorcisme 2).
In « Cartea de desfăcut farmecele », tipărită în Sibiiu, pe la
1867, se spune: « aceste sfinte rugăciuni pentru de desfăcut de
farmec, s'au găsit la monastirea Kif, întru o carte, la finitul
1) Literatura popularâ, p. 428•
1) Reproduse de Gh. Dem. Teodorescu, în Poezii populare, între descântece.
I
[47]
rl::
[,
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
47
ei, scrisă de Sf. Damaschin, şi până acuin n'au fost tipărită
ci s'au aflat numai în scris », iar rugăciunea este un adevărat
descântec, cunoscut şi astăzi în mai multe variante 1).
O rugăciune care se recitează cu practica descântecelor:
« Se descântă în mălaiu de meiu şi se pune pe falcă sau bărbia
suferindului », a fost publicată sub titlul « Descântec de năjit ».
Stăpâne a tot ţiitorule, doctorul sufletelor şi al corpurilor, cela ce
smereşti şi înnalţi, care cerţi şi iarăşi tămădui eşti pe toţi cei ce se roagă
şi nădăjduiesc întru tine, însuşi Doamne Dumnezeule, cercetează cu
mila ta pe robul tău (cutare), întinzându-i braţul tău cel plin de doc­
torie şi de tămăduire, şi-l tămădueşte pe dânsul. Ridică-I din pat şi din
boală, ceartă pe Duhul Neputinţei, depărtează dela dânsul durerea şi
boala năjitului, porunceşte-i a se duce şi a se depărta în locuri pustii
şi neumblate şi a sta acolo până la finele veacului. Teme-te de Dumnezeu,
năjite, de cela ce şade pe scaunul de heruvimi şi va să judece toată lumea
şi pe tine însuţi. Iată ce-ţi porunceşte prin mine smeritul şi nevrednicul
robul lui Dumnezeu (cutare) ţie năjite, rădăcina şi începătura tuturor
răutăţilor şi a boalelor, să ieşi şi să te depărtezi dela robul lui Dumnezeu
(cutare) şi să te duci în locul Gheenei, unde este întunerecul şi scrăşnirea
dinţilor. Aşa, Doamne sfinte a tot puternice, Dumnezeul părinţilor
noştri, care ai făcut cerul şi pământul, cu toată podoaba lor, însuţi tu
stăpâne, Doamne, goneşte pe astă lucrare diavolească a năjitului dela
robul tău (cutare), din cap, de sub cap ... etc. 2).
Introducerea unui descântec « de zgaibă» (bubă vânătă), cules
în Vaşcău, comitatul Bihorului, este deasemenea o adevărată
rugăciune:
Ajută-mi Marie, Maică sfântă, ajută-mi sfântă Marie şi Maică şi
Dumnezeu, Marie Maică ajută-mi. Ajută-mi, zile rugătoare, zile închi­
nătoare, şapte zile înnălţătoare, şapte zile rugătoare. Mă rog de tine:
de mică şi de mare. Mă rog la a voastră putere, slujbă, botezare, sânţire,
somire (?), plânsoare, suspinare, rugă, rugare, cruce, îngenunchiare,
mătănii, praznice, sfinţi, îngeri, apostoli, omul să aibă leac, izbăvire, şi
mântuire, precum descântăm ... 3).
1) Reprodus de Gh. Dem, Teodorescu, 1. C., p. 374.
2) Hristian Ţapu, în «Apărătorul Sănătăţii t, anul IV, p. 181.
3) s Şezătoarea t, VIII, p. 1 II.
[48]
!I/:
II:
"1
i
1 '
r�
il
I
1,
iII
II,�
It,
'1'
, I� II'
, "
I � , o
i l'
I
,
, "
"
ARTUR GOROVEI
In cărţile noastre bisericeşti sunt şi rugăciuni pe care preoţii
le cetesc celui bolnav de multă vreme, care se chinueste si nu
poate să moară, fiind căzut « între naluciri diaooleşti »' şi intru
farmece de ruşine « prin pizma vicleanului diavol» 1).
In « Evloghionul» tipărit în Bucureşti, este o rugăciune­
descântec, pe care o zic femeile când nasc spre a fi păzite de
duhul necurat.
a molitvă dintr'un manuscris de pe la 1780 - 1800, se
face pentru a apăra oile de « toată asupreala diavolească »,
astfel :
« Stăpâne, Doamne Dumnezeul nostru, cela ce ai puterea peste
toată făptura, ţie ne rugăm şi pe tine cerem, precum ai blagoslovit şi ai
înmulţit turma Patriarhului Iacov, blagosloveşte şi turma dobitoacelor
acestora şi le înmulţeşte, şi le întăreşte, şi le fă pre dânsele întru mii, şi
le izbăveşte pre dânsele de toată asupreala diavolească şi de prădători
de alte neamuri şi de tot sfatul Satanei, şi de moartea cea de răul văzdu­
hului, şi de toată neputinţa cea păgubitoare, şi le, ocoleşte cu sfinţii tăi
îngeri, şi toată boala şi ispita şi farmecele fărmăcătorilor ce vin din
zavistie diavolească goneşte-o dela dânsul (?), că a ta este împărăţia, şi
puterea şi mărirea al (?) Tatălui, şi a Fiului şi sfântului Duh. Blagoslo­
veşte, Doamne, turma aceasta, şi le izbăveşte pre dânsele de toată rău­
tatea şi de răpirea văzuţilor şi nevăzuţilor vrăjmaşi, şi de cumplită moarte,
şi toată boala şi neputinţa, şi de toată lucrarea diavolească, şi o Înmul­
ţeşte întru numele tău cel sfânt, şi prin stropirea apei acesteia dărueşte
mie sănătate. In numele Tatălui, şi a Fiului şi a sfântului Duh, amin 1).
l'
I
il
I
, ,1
II"
" I
I t' �
III'
::', I
O"
La sfârşitul molitvei, este această însemnare:
. « Această molitvă se zice la tot feliul de boale a oilor, ce fel ar fi să
zacă 1) 2).
Cea mai veche legiuire a noastră, Pravila lui Matei Basarab,
din 1652, opreşte pe cel îndrăcit de a se face preot: « Canonul
77 al sfinţilor apostoli grăeşte: De se va întâmpla cuiva a se
îndrăci, acela să nu fie cliric, nici să se amestece să se roage
,
1) Aghiasmator mic, p. 147. Sibiiu, 1851.
2) Codex Gaster, 57.
'.
[49]
$
.i
p
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
49
-
cu credincioşii, până se va curăţa de acea boală; de aceea, de
va fi destoinic se va face cliric ».
Aceeaş lege. permite unui bărbat să se despărţească de ne­
vastă, dacă va avea pe dracul în ea, şi dă şi formula cărţii de
despărţenie:
Şezând preasfinţitul Mitropolit al sfintei mitropolii cutare, împreună
cu cinstiţii lui clerici, veni şi strigă (adică plânse) de muierea lui cea
luată prea lege, cum iaste îndrăcită, şi cu lanţuri de mână şi de picioare
o leagă, nu numai de doao şi de trei ci şi de multe ori, iar noi rugatul-am
ca să o mai aştepte încă puţină vreme şi să mai fie cu dânsa încă ani trei,
iară el n'au vrut să mai aştepte pentru nevindecarea a ei. Drept aceea
cerşut-am lui mărturii vreadnice, credincioşi cutare, şi i-am ispitit şi
grea afurisenie lui dat-am, şi au mărturisit cu jurământ, că aşa este ade­
vărat, deci datu-i-arn voie ca să ia altă fămeae pre leage, după cum zice
judecata (dumnezeeşti Pravile): oricine zice are fămeae îndrăcită, şi o
ţine legată cu lanţuri şi nu poate să-şi vie în fire la întreaga înţelepţie,
de aceea să se despartă şi de va vrea să ia alta (Glava CDXVI).
VRAJITORII
« La început ştiinţele fizice erau o adunătură de superstiţn
şi de procedeuri empirice, care constituiau ceeace se numeşte
« magie » 1). Omul avea aşa de bine cunoştinţă despre stăpâ­
nirea pe care era chemat să o exercite asupra forţelor naturii,
încât îndată ce se puse în raport cu ele, încercă să le supuie
voinţii sale. Dar în loc de a studia fenomenele, pentru a pricepe
legile lor, şi a le aplica la nevoile sale, şi-a închipuit că ar putea,
prin mijlocul unor practice particulare şi a unor formule sacra­
mentale, să constrângă agenţii fizici şi să-i supuie dorinţelor şi
planurilor sale. Acesta este caracterul fundamental al magiei.
Această ştiinţă avea ţinta de a supune omului forţele naturii
şi a ne face stăpâni pe opera lui Dumnezeu. O asemenea pre­
tenţie era rezultanta noţiunii pe care şi-o făcuse antichitatea
1) Definiţia magiei, dată de Lexa: � La magie e'est I'activite tendant il produire
l'effet dont la eonnexion avee eette aetion n'est pas subjeetivement explieable par
la loi de causalite •• Op. cit., 1, p. 17.
4· A. R. - Din Vieaţa PoPorului Român. XL.
J
[50]
ARTUR GOROVEI
S'0-_
despre fenomenele Universului. Cei vechi nu-şi reprezentau
aceste fenomene ca o consecinţă a unor legi" neschimbătoare şi
necesare, veşnic în lucrare şi veşnic calculabile; după dânşii
aceste fenomene atârnau de voinţa arbitrară şi mobilă a unor
spirite sau divinităţi, a cărora acţiune o substituiau acţiunii
acestor agenţi chiar. Ca urmare logică, pentru a supune natura,
trebuia să se ajungă la constrângerea acestor divinităţi sau
spirite, ca să îndeplinească voinţele sale. Ceeace religia credea
că poate să obţie prin rugăciuni, magia încerca să facă prin
vrăji, formule şi conjuraţii. Zeul cădea sub puterea magicia­
nului, al cărui sclav deveniă, şi stăpân pe aceste secrete, vră­
jitorul putea, după voinţă, să turbure Universul şi să-i contra­
zică legile» 1).
Când lumea veche a ajuns la concepţia dualistă a creaţiunii,
când tot răul din lume a fost concentrat în Diavol, era firesc
lucru să capete un mare ascendent asupra oamenilor, aşa de
lesne crezători, acei dintre ei cari puteau să supuie voinţei lor
pe acest Diavol.
Preotii chaldeeni cunosteau secretul acesta de a supune
voinţeilor spiritele rele, pe Diavolul nostru; ei ştiau descân­
tecele pe care le recitau, aceste cuvinte misterioase şi atot­
puternice, pe care le aveau de ajutor în meseria lor; ei cu­
noşteau talismanele binefăcătoare care apără pe om de toate
primejdiile, şi vorbind despre magicienii chaldeeni, unul dintre
scriitorii antichităţii, Diodor din Sicilia, zice: « ei încearcă să
înlăture răul şi să aducă binele, fie prin purificaţii, fie prin
sacrificii sau descântece» 2).
"
: I
, I
I ,1
'1'
I l'
I
« Această putere supranaturală, pe care poate s'o aibă un
om, poate să fie divină sau diabolică, cerească sau infernală.
In primul caz, ea se confundă cu puterea pe care o are preotul
dela zeii superiori, şi se exercită într'un mod binefăcător,
pentru a înlătura nenorocirile, a conjură bolile şi a combate
influenţa demonilor. In cazul al doilea ea devine perversă, şi
constitue magia neagră sau vrăjitoria, cu rătăcirile ei criminale.
1) Maury, 1. C., p. I.
2) Lenorrnand, 1. C., p. II.
1.
[51]
DEscANTECELE ROMÂNILOR
Deosebirea aceasta care există pretutindeni, afară poate de unele
populaţii cu totul barbare, la care preotul magician este mai
temut pentru relele pe care le face, decât binecuvântat pentru
conjuraţiunile sale binefăcătoare, era făcută şi de chaldeeni.
E foarte firesc ca în cărţile sfinte din care au rămas fragmente
cunoscute astăzi, să fie cuprinse numai formule şi descântece
de ale magiei divine, a artei conjuratorii şi prielnică; magia
diabolică şi răufăcătoare este exclusă din aceste cărţi, practicile
sale sunt reprobate.
« Aceste cărţi, însă, cuprind numeroase indicaţii despre magia
neagră, căci formulele lor sunt destinate să abată efectele male­
ficiilor impii, precum şi acţiunea spontanee a demonilor. In
aceste cărţi este vorba de vrăjitori şi vrăjitoare, şi se vede că
erau numeroşi, în Chaldeea primitivă. Uneori sortilegiile sunt
menţionate cu demonii şi bolile în enumeraţiile flagelelor con­
jurate, alteori le combat descântecele speciale. Astfel este des­
cântecul care blestemă pe vrăjitor, numindu-l « răutăciosul
răufăcător, acest om răufăcător, acest om între oamenii rău­
făcători, acest om rău », şi care vorbeşte despre « groaza pe care
el o răspândeşte », despre « sortilegiile sale care sunt respinse
departe de oameni ». Ea, ca zeul protector contra tuturor pu­
terilor infernale, şi împreună cu el Soarele, sunt zeii invocaţi
pentru a se apăra de vrăjitori. Vrăjitorii îşi pregătesc relele,
ascunşi în locuri întunecoase. Soarele este, prin urmare, duş­
manul lor cel mare, şi un imn i se adresează în aceşti termeni:
« Tu,. care împrăşţii minciunile; tu, care împrăşţii influenţa rea a
minunilor, a augurilor, a pronosticurilor supărătoare, a visurilor,
arătărilor rele; tu, care risipeşti comploturile; tu, care duci la per­
zanie oamenii şi ţările, care se dau la vrăjitorii şi la faceri de răul).
Nu este rău pe care să nu-l poată face vrăjitorul. El dispune,
după voinţă, de fascinaţiunea prin deochiu sau prin cuvinte
nefaste; practicele şi descântecele sale îi pun pe demoni la
ordine; el îi asmuţă contra aceluia căruia vrea să-i facă rău,
şi-l chinueşte, prin demoni, în orice chip; el aruncă farmece
contra oamenilor şi a ţărilor, provoacă posesiunea (dă pe dracul
în om), trimite boala. El poate da şi moartea, prin vrăjile şi
� "
j
[52]
I I I
I f
I '
!'i III'
':IITiill
, II, III
1
fi
'1 I
li i I
52
ARTUR GOROVEI
: r
1_..-1
il
I
'1
f
"
1,
I
i
\
I
'j
I
1
I
I
1
d
"
,('
I
f
,1
[
:,
I
I "
I [
V
, 'II
q
1,;:1 I
, 1:
':1 i ii,
I 1111[,.'.:
'\ '1
[III
I ,:'
imprecaţiile sale, sau prin otrăvurile pe care le cunoaşte şi le
amestecă în băuturi... Dar, în acest caz, conjuraţia care se
opune acestor acte, caută să întoarcă în contra lui însuş efectele
pe care a voit să le producă. O formulă contra descântecelor
unei vrăjitoare care voia să omoare prin vrăjile ei, se ispră­
veşte astfel: « Ea să moară şi eu sit trăesc )} 1).
La Babilonieni, preoţii cari erau, în acelaş timp, şi vrăjitori,
formau adevărate colegii sacerdotale; ei îşi transmiteau oral
secretele şi ştiinţa lor, din generaţie în generaţie, aşa că teologia
forma, în Asiria, patrimoniul câtorva familii 2).
La Egipteni, Thot era zeul magician prin excelenţă, maestrul
discursurilor divine, adică a « descântecelor )} (incantations) care
permiteau oamenilor şi zeilor să obţie ceeace doriau"). Lucrul
acesta nu poate surprinde, deoarece, la Egipteni, magia era fondul
însuş al religiei, şi preotul era sinonim cu « descântătorul » 4).
Oricât erau de civilizaţi, vechii Greci nu au scăpat de cre­
dinţa în vrăjitori, şi la dânşii această credinţă, în oarecare
formule magice, în oarecare descântece, era excesivă. Vrăjitorii
formau adevărate caste, atribuindu-şi oarecare putere asupra
naturii; descântau şerpii, conjurau vânturile şi puteau meta­
morfoza pe om în animale. Puterea aceasta atribuită vrăjitorilor,
apare în cele mai vechi tradiţii mitologice ale Greciei. Femeile
din Tesalia, mai cu seamă, aveau un mare renume în arta
descântecelor; erau maestre în compunerea otrăvurilor şi pu­
teau, după cum se credea, să coboare luna din ceruri prin
cântecele lor magice. Erau şi vrăjitori de un ordin inferior,
adevăraţi magicieni greci, urmaşi direcţi ai vrăjitorilor din
timpurile barbare. Ca şi femeile din Tesalia, ştiau să compuie
filtre şi vindeau tuturora ştiinţa lor diabolică 5).
La Roma se petrecea acelaş lucru. Şi acolo erau vrăjitori
cari făceau farmece şi operau maleficii, şi acolo operaţiunile lor
aveau de scop mai mult să vateme unui duşman şi să satisfacă
o poftă, decât să opereze vreun miracol binefăcător 6).
1) Lenormand, 1, c. pp. 53-56.
2) Maury, 1. C., p. 29.
3) G. Maspero, Etudes de Mythologie et d' Archeologie egyptienne, 1, p. Il 1.
') Maspero, 1. C., p. 106.
5) Maury, 1. C., p. SI.
') Maury, 1. C" p. SI.
--- ---- -
'.
---
[53]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
53
-
La început, în Roma, vrăjitorii erau despreţuiţi. Chiar în
epoca lui August, vrăjitoria se exercita în locuinţe infecte din
fundul mahalalelor, de femei nenorocite, calice. Dar, când au
început să invadeze, în Roma, religiile orientale, consideraţia
pentru magicieni crescu, şi condiţia lor se ridică. Acuma ma­
gicianul era onorat şi chiar temut. In veacul al II-lea nimeni
nu-i mai contestă puterea de a provoca apariţii divine, de a
conversa cu spiritele superioare şi chiar de a se ridica în per­
soană, până la cer 1).
La Roma, însă, poate mai mult decât aiurea, vrăjitorii cre­
deau ei însuş în puterea Diavolului, în slujba cărora se angajau
cu contracte în regulă, şi îşi închipuiau că merg la Sabat în
tovărăşia lor 2).
Evreii îşi aveau vrăjitorii lor, şi după o veche tradiţie rabinică,
Salomon însuş a fost un vrăjitor 3).
Creştinii, încă dela început, şi-au păstrat ca o moştenire
scumpă, credinţa în Diavol şi în vrăjitori, cari erau reprezen­
tanţii lor pe pământ. Vrăjitorii puteau să stârnească vântul şi
să aducă ploaia, şi aveau şi alte puteri.
Cu trecerea vremii, şi cu toate luptele duse de Biserică, în
contra acestor erezii, credinţa în puterea vrăjitorilor s'a gene­
ralizat la toţi creştinii, şi s'a întemeiat pe baze care nu au mai
putut să fie sdruncinate, şi subsistă şi astăzi la toate popoarele
civilizate, în Europa.
Literatura tuturor popoarelor este presărată cu bucăţi fru­
moase, din care se vede cât era de supus spiritul omenesc
credinţei în puterea supranaturală a vrăjitorilor. Să ne oprim
numai la unul din cei mai mari scriitori ai lumii, Shakespeare,
şi vom rămâneă surprinşi văzând ce parte principală joacă
vrăjitorii în una din tragediile lui cele mai puternice, Macbeth.
Prima scenă din actul 1 începe cu un sfat al celor trei vrăji­
toare, care au un rol aşa de însemnat în această tragedie, şi
care hotăresc în ce loc se vor întâlni cu Macbeth. In scena III
se vede ce se credea, în Anglia secolului XVI, despre aceste
1) Cumont, 1. C., p. 277.
2) Maury, 1. C., p. 82.
3) Maury, 1. C., p. 185.
[54]
54
ARTUR GOROVEI
,,1
,
I I
"
tii
I
,1
·1
I
1
I
I
fiinţe supranaturale, care fac să defileze, în faţa lui .Macbeth,
opt regi şi Banquo în urma lor.
Dacă lumea pentru care scria Shakespeare, nobilimea .şi
inteligenţa Angliei, avea astfel de credinţe despre puterea supra­
omenească a vrăjitorilor, ne putem face idee despre credinţa
poporului de jos care, acolo ca şi pretutindeni, trăia în ignoranţă
şi sub stăpânirea celor mai grosiere superstiţii.
Germanii cred şi astăzi în puterea supranaturală a vrăjitorilor,
şi, pe la 1800, Kant spunea: « Altădată se numiau vrăjitoare
nişte biete femei ignorante care credeau că obţin efecte supra­
naturale, şi în secolul în care trăim, această credinţă nu este
încă stârpită» 1).
In Franţa civilizată se petrece acelaş lucru. « Credinţa în
vrăjitori nu e stinsă în societatea noastră civilizată; fapte con­
temporane dovedesc că în această privinţă ţăranii noştri nu
sunt cu mult mai luminaţi decât negrii », spune Girard de
Rialle, care citează cazuri cunoscute de el însuş, « In 1872
eram chemat eu însumi să hotăresc pedeapsa contra unui
individ, vestit vrăjitor, care chemat pe lângă Toulon, în Alpi,
de nişte ciobani, ale căror trupe transhumante erau în prada
unei epizootii, a arătat pe nişte munteni inofensivi că ar fi
aruncat farmece asupra oilor, şi ciobanii, pentru a-şi răzbuna
contra acestor pretinşi vinovaţi, erau să facă moarte de om,
dacă nu s'ar fi luat repede măsuri spre a împiedeca crima» 2).
Un alt scriitor francez spune: « Sunt încă, în satele noastre,
babe care pretind că vindecă bolile cu o rugăciune neînţeleasă,
pe care nu vor să o spuie, şi cu semnul crucii asupra membrului
bolnav. Ele operează asupra oamenilor şi asupra animalelor.
Pretinsul lor leac se transmite în familii, din mamă în fiică.
Aceste leacuri consistă în descântece (oraisons), în aghiazmă
şi în formule empirice» 3).
In Franţa se atribuie chiar preoţilor puteri supranaturale.
Majoritatea ţăranilor francezi cred că unii preoţi posedă un
secret şi o putere irezistibilă asupra elementelor. Ei pot, prin
nişte rugăciuni secrete, să oprească sau să modifice acţiunea
I
, ,
I
: .
, I
, 1
I
:, I!'
\ l'
l:
,
II' .
II�. I
i ,1
,
\
:i
1,
l'
)
1) Citat de Tuchmann, în Milurine, III, col. 54.
2) Maury, l. C., p. 222.
1) Girard de Rialle, La mythologie comparee, 1, p. 225.
[55]
DESCĂNTECELE ROMÂNILOR
55
legilor lumii fizice: sunt stăpâni pe vânturi? pe grindină, pe
ploaie 1).
In Belgia, lângă Cortenberg, acum câţiva ani trăia un om
care fusese frate într'o mănăstire, şi învăţase dela arhiepiscop
puterea de a exorciză, putere pe care a pierdut-o când s'a
însurat 2).
La Slavi acelaş lucru. Ei au păstrat, din vechea lor mitologie,
nu nmuai amintirea divinităţilor politeismului lor naţional, dat
si credintele barbare ale unei stări mintale anterioare; la
dânşii vrăjitorul exercită o influenţă considerabilă asupra
spiritului mulţimii. « Simţi că el e reprezentantul unei vechi
credinţe încă nestinsă în sufletul credincioşilor, ca preotul unei
religii dispărută în aparenţă, dar ale cărei rădăcini sunt încă
adânci . în ceeace omul simplu şi naiv are mai scump şi mai
intim. Fiecare sat a avut, şi are încă, al său « Koldun» (acel
care sacrifică), şi a sa « viedma» (aceea care ştie). Vrăjitorii
sunt consultaţi asupra viitorului, asupra chipului de a dobândi
recolte bune, asupra modului de a se feri de relele de tot felul.
Aceştia sunt preoţii populari, pontifii unei vechi reIigiuni ne­
uitate 3).
Viedma slavă este « vidma» noastră românească: o specie
de drac. « Vidmele sunt tot din necurat, schimbă copiii şi-i
fac ca pe ei » 4). Sub numele de vidmă se înţelege şi strigoaică 5).
« Mama pădurii şi vidma sunt tot una» 6).
Unei femei bătrâne.şi urîte i se zice, la noi, mama pădurii,
care 'poate să fie sinonimă cu vrăjitoarea viedma a Slavilor.
Ion Creangă, în povestea « Ivan Turbincă », pune pe Ivan
să bage moartea în turbinca lui măiastră, zicându-i « Paşol,
Vidma, na turbinca ».
Şi popoare de altă origină au credinţă în vrăjitorii lor.
Triburile ugro-fineze din regiunile munţilor Urali şi Altai,
nu cunosc alt cult decât rituri magice, alţi preoţi afară de
1) Louis Morin, Medecine superstitieuse, în _ Revue des traditions populaires t,
VII, p. 88.
2) ]. Lecoeur, Esquisse du Bocage Normand, II, p. 71.
3) Paul Hermant, La Medecine populaire, p. 205.
4) Girard de RiaIle, 1. C., p. 227.
6) Elena Voronca, Datine, 1, p. 515.
�) Idem, p. 702.
[56]
;"'1;.
J
1) Lenormand, l. C., p. 185.
2) Maury, o. C., p. 186.
3) Melusine, III, 105, 106. Aceste împrumuturi dela folklorul slav, făcute de
suedezi, explică asemănarea multora din credinţele suedezilor cu ale noastre.
4) Girard de Rialle, op, cit., p. 186.
') Idem, p. 192.
a) Idem, pp. 194, 195.
vrăjitori 1), în ştiinţa cărora poporul are credinţă oarbă şi de care
se teme. La aceste popoare, orice boală este opera Diavolului 2).
, Popoarele din Nordul Europei au crezut şi cred în puterea
vrăjitorilor. Legendele daneze pomenesc despre principesa
Swavilda, fermecătoarea cailor, cari trebuiau să o sfarme în
picioare, după cum legendele Norvegiei cred că regele Harald
Harfagr a fost fermecat de Snaefride, pe care o luă de soţie.
Triburile gotice, numite mai târziu Svezi, au învăţat magia dela
vecinii lor Vanes (Slavi) şi Fini 3).
. Lumea întreagă, în fine, dela un capăt la altul, crede în
vrăjitori, şi pretutindeni li se atribuie aceleaşi puteri, aproape
fără nici o deosebire între popoarele civilizate şi cele încă în
stare de sălbătecie. Până şi Pieile Roşii se aseamănă, în această
privinţă, cu restul lumii ; şi la ei vrăjitorii se bucură de o cinste
deosebită, sunt consideraţi ca un fel de preoţi magicieni, pe
cari-i împart în două categorii: vrăjitori răufăcători, cari vră­
jesc pe oameni, şi vrăjitori medici-oracoli, cari vindecă bolile
şi prezic viitorul 4). Sunt, însă, popoare primitive la care vră­
jitorii joacă un rol şi mai important. La Cafri, bunăoară, vră­
jitorul are o parte activă la conducerea războiului 5). Vrăjitorii
Cafrilor aduc ploaie, descântă şerpii cei mai înfricoşători, pe
cari-i venerează, dar de cari se şi tem 6). Astfel fiind, se înţelege
că, pentru Cafri, vrăjitorii sunt fiinţele cele mai superioare,
care trebuie să aibă cea mai mare influenţă asupra întregii
lor vieti.
Şi aceste lucruri sunt comune tuturor popoarelor primitive,
tuturor sălbatecilor. Lang, studiind chestiunea aceasta, face
recapitulaţia următoare despre puterile supranaturale care sunt
atribuite, de către rassele inferioare, vrăjitorilor, în toată lumea:
« Vrăjitorul are toate miracolele în puterea sa. El guvernează
cerul; sboară în aer; poate, după voinţă, să devie invizibil,
I
, 1,
,
1,
I
I
II
ill,
!�I
�Ii
I
"
ARTUR GOROVEI
56
"1' "!�" '
,1 I
, 1, II �
,i ,HII�I
1; "
b , >
I I'i
Î "i,· 'i I
1· 1:
, I
·11
"
h "
" II
: l' III
'" IJ
lill 1:'
1, ,i l'
" '.: � .
,1
I ;
'·1.
1:1 '
'1'11' ,
:' I
! '
II
l'
II,
I
, t r i
1,' I i
I�
",
"
I·;�(
!, .,,'
[57]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
57
să-si schimbe forma şi să metamorfozeze pe cine-i place.
El este stăpân pe spirite, stă de vorbă cu morţii şi poate să se
coboare în locuinţele lor» 1).
La noi, deasemenea, a existat totdeauna credinţa în vrăjitori.
Despre cele ce se petreceau, la noi, în vremurile vechi ale
noastre, nu avem izvoare interne de informaţie; scriitorii
străini, cari pomenesc despre noi, nu ne descriu tocmai sim­
patic.
La 1575, un francez, vorbind despre noi, despre Vuala­
chiens, zice: « C'est une nation fort cruelle, n'aiant aucune
humanite, addonnee a divinations, sorcelleries et augures, tou­
jours brillant apres la proye et rapins» 2).
Un altul, la 1651, spune că în « Valachie »: « Le peuple y
est cruel et addonne a la sorcellerie, toujours attentif a la proye
et de religion grecque » 3).
La 1688, în altă carte anonimă, o descriere a Ungariei, vor­
bind despre Valahia şi Moldova, se spune: « Le peuple y est
cruel, inconstant, addonne a la sorcellerie, et la plupart de la
creance des Grecs » 4).
Cel mai vechiu document al nostru, în care se face pomenire
despre vrăjitori, este cartea « Şapte taine a Bisericii », tipărită
în Iaşi, la 1645, în care se arată ce fel de pedeapsă duhvoni­
ceas că se dă vrăjitorilor.
O altă dovadă scrisă o găsim în « Descrierea Moldovei », de
Dimitrie Cantemir, care după ce vorbeşte de jocurile şi săltă­
riIe cu care petrece poporul Moldovei între Inălţarea Domnului
şi Pogorîrea sfântului Duh, zice:
« Intru această vreme nu se culcă ei nicăieri fără numai sub streşinile
bisericelor, căci zic, că de se vor culca la alt loc, ar fi chinuiţi de strigoaice ...
Cel ce intră în vreo ceată de acestea, trebuie nouă ani dearândul să se
afle adunat împreună, iar întâmplându-se să nu se arăte vreodată, atunci
zic ceilalţi că este chinuit de duhuri rele şi de strigoaice. Prostimea cea
1) Lang, o. C., p. II3.
2) Francois de Belleforest, La Cosmographie universelle de tout le monde, p. 1837.
Paris, 1575.
3) Ruget de Laserre, Le tableau de l'Europe, p. 400. Paris, 165I.
() « Histoire et description ancienne et moderne du royaume de Hongrie s, p.
292. Paris, 1688.
[58]
1:
I i �
ii
,1
Il u­
I I
·d
.' [
,
Iii
1,
"
r'
"
I .,
• l'
ARTUR GOROVEI
ereticească crede că are putere să gonească acel fel de .boale, şi spre
vindecare face întru acest chip, adică: aştern mai mulţi la pământ pe
acel bolnav, încep a sări cu căntece, şi la o notă anume a cântărei îl
calcă fieştecare dela cap până la călcâie, ,şi mai pe urmă îi zic la ureche
nişte cuvinte alcătuite de dânşii înadins, poroncind beteşugului să se
depărteze. După ce fac ei aceasta de trei, ori, în trei zile, apoi urmează
lucrarea pe care o nădăjduiesc ei. Şi aşa, întru acest chip, cu prea puţină
osteneală, se pot vindeca boalele cele mai grele care se împotrivesc me­
şteşugului doftoricesc» 1).
In timpurile nouă, literatura noastră face menţiune despre
vrăjitori.
Gh. Asachi, în poezia « Moşii » (Sâmbăta Morţilor), descrie
pe un sihastru vrăjitor:
Intr'o casă părăsită, depărtată de cătun
Despre care poporănii mii minuni pe-amurgul spun,
De mult şede un sihastru, ce de tot vecin se crede
Că prin farmeci multe lucruri nevăzute altora vede.
Acel om, pe care anii şi-a lui grijă I-au albit,
Astă noapte va s'arăte un mister trist şi cumplit.
Pe un colnic el se suie şi 'n pădurea 'ntunecată
De trei ori în jur răsună toaca de paltin durată:
La chemarea cea fatală chiar ca umbre 'ncet răsar
Juni, bătrâni, femei şi fete, câte unul din tufar,
Şi hardala cea deşartă fără preget iat-o plină,
Unde-un pin aprins răspânde îngânata sa lumină;
Iar sătenii, în aşteptare, tremurând zic: Amar mie I
Ce 'ntunerec, ce tăcere: ce-a să fie, ce-a să fie!
Vasile Alecsandri, în notele unei poezii populare (Cucul ŞI
Turturica), spune:
« Poporul crede în puterea farmecelor şi atribuie babelor ştiinţa
vrăjitorilor, de unde vine şi vorba că baba-i calul dracului. In ochii lui,
un om cu mintea distrasă este un om fermecat; un tânăr aprins de
iubire e fermecat de o babă Cloanţă, ce i-a făcut cu ulcica. Acel nenorocit
1) C Scrisoarea Moldovei •. Ediţia T. Boldur-Lăţescu, p. 257. Iaşi, 1868.
"
1
I
[59]
»
DESCÂNTE€ELE ROMÂNILOR
59
este expus it încăleca pe o prăjină şi a se duce prin văzduh, după glasul
fermecătoarei, care, bătând cu o vărguţă de alun peste o uIcică din vatră,
cheamă necontenit pe iubitul ei. Sunt oameni cari pretind că ati văzut
asemenea călăreţi fantastici, trecând ca săgeata prin aer. Nimica nu-i
poate opri din călătoria lor, decât numai înfigerea unui cuţit în pământ.
Vrăjitoarele ştiu a face de dragoste cu oase de lilieci, prinşi în Ajunul
Crăciunului şi îngropaţi de vii într'un furnicar. Din scheletul liliacului
nu rămâne decât un cârligel şi o lopăţică. Cel întăi servă a atrage pe cine
ţi-e drag, iar lopăţica a depărta pe cine ţi-e urît. Vrăjitoarele au putere
a închega apele, a lega ploile, a ghici soarta oamenilor, trăgând cu 41
bobi de porumb, a vindeca de feluri de boale prin descântece şi prin apă
neîncepută ».
V. Alexandresco (V. A. Urechiă), într'un « roman naţional )},
publicat în 1855, intitulat « Coliba Măriucăi )}, în capitolul VI:
« Vrăjitoarea. In ce tip poate cineva să ajungă a fi vrăjitoare »,
descrie modul în care o ţigancă vrăjitoare face farmece de
adus pe prăjină pe un flăcău, pe care-l iubiă Raluţa. Ţiganca
Floarea ştie:
« Tot felul de mijloace să facă de dragoste, de urît, de baghiţă, de
uscare ... Ea descântă, farmecă ... Avea putere mare şi pe dracu 'n ea,
după exprimarea bătrânilor săteni, cari nu puteau, ori cu ce demonstra­
ţiuni înpiedică pe fetiţă să meargă să consulteze pe Floarea, ce-i de făcut
ca s'o iubească flăcăul cutare ... ba chiar multe soţii aleargă să le înveţe
ce pot să facă doară vor scăpa de dihania de bărbăţel. .. Ea căuta în
oglindă, în apă, în palmă, în cărţi. .. şi totdeauna spunea drept. In tot
satul, ce zic în tot' satul? - în tot ţinutul, după câtva timp, se vorbi cu
groază şi respect de mătuşa Floarea. Care de care se înfăţişa ca să mărtu­
risească de puterea ei. Cum? ziceau unii mergători, en du-te de vezi
însuţi, cum se cutremură casa, când ea descântă, cum tună, fulgeră,
urlă, geme, plesneşte, vâjîe de ţi se urcă părul în vârful capului» 1).
o descriere mai meşteşugită, despre vrăjitoare, face Hasdeu,
în romanul său « Ursita »,
""
"" ""
1) • Foiletonul Zimbrului pe 1855 *, pp. 267-269; sub redacţia lui Teodor Co­
drescu şi Dimitrie Gusti.
..,
[60]
Incă din timpurile vechi s'au făcut legi în contra vrăjitorilor.
In Egipt, practica şi chiar studiul magiei se pedepsiă cu
moartea; sub Ramses III se citează un egiptean, Hai, care a
fost executat pentru crima de magie.
Grecii vechi pedepseau cu moartea pe medicii cari între­
buinţau farmece, ori descântece, în scopul de a vătăma cuiva;
pedeapsa pentru acei cari nu erau medici, era lăsată la apre­
cierea judecăţii. In puterea acestei legi, Lemnia, vrăjitoarea
din Atena, a fost ucisă, împreună cu copiii ei.
Romanii, a cărora 'legislaţie se cunoaşte aşa de bine, şi care
a servit ca model întregii lumi, prevedeau, în Legea celor XII
table, pedepse aspre în contra vrăjitorilor. Ei se temeau, în
special, de cei ce se numesc la noi «solomonari », cari, prin
farmecele lor, ştiau să aducă ploaia, grindina, furtunile şi
seceta. Lumea, însă, avea prea multă încredere în ei, pentru
ca o simplă lege să desrădăcineze obiceiul; deaceea vedem că
în anul Romei 721, sub triumviratul lui Octavian, al lui An­
toniu şi Lepidus, au fost alungaţi din marele oraş astrologii şi
magicienii, şi, în cursul vremurilor, diferite alte legi şi dispo­
ziţii s'au luat la Roma, în contra acestei clase de vrăjitori,
care devenise foarte numeroasă, şi sub influenţa căreia au fost
mulţi dintre împăraţii romani.
Asprimea legilor romane a făcut victime nenumărate printre
cei bănuiţi de vrăjitorie. In anul 200 înainte de Hristos, într'un
singur proces, 370 femei au fost condamnate la moarte, pentru
vrăjitorie; pe timpul lui Hristos, 4.000 bărbaţi liberi, condam­
naţi ca vrăjitori, au fost trimişi în Sardinia, prin decretul
Senatului, ca să stârpească hoţii. Pedepsele din legile romane
erau: decapitarea, arderea pe rug, aruncarea la fiare. Cărţile
de magie erau confiscate; pe timpul lui August, în anul 43
a. H., au fost arse mai mult de 2.000 de volume.
Creştinii n'au fost mai blânzi cu vrăjitorii. Impăratul Con­
stantin a făcut legi aspre contra lor; pedeapsa cu moartea apoi
a fost stabilită chiar contra acelora cari recurgeau la magie.
Legea Cornelia (De Sicariis) a prescris că vrăjitorii acei cari
se servesc de descântece şi de sortilegii, contra sclaviei oame­
nilor şi pentru scopuri rele, acei cari, prin mijloace magice,
evocă demonii, agită elementele, acei cari omoară persoanele
f
i'
'1'
,
1,
,1
' ,
l'
" '
II
l,
11 :
"
li
:
1,
'1
1
I
I
,
I
i
: r
j
1!!ll
1:
"
I ' !
; II 1,
;"j I 1,
: ,1 r 1.
j: :,
,
, ,III:
.: I
';"llf"A,
• ,,�II I
60
ARTUR GOROVEI
[61]
DESCĂNTECELE ROMÂNILOR
61
-
absente, făcându-le chip de ceară, să fie pedepsiţi cu ultimul
supliciu. Cei doi jurisconsulţi Paul şi Ulpian, condamnă formal
exerciţiul magiei. Aceştia numiau cărţile magice: « libros im­
probatae lectionis », şi nimănui nu-i era permis să aibă ase­
menea cărţi. Dacă se găsiă vreuna la cineva, i se confisca ave­
rea si era trimis în exil; dacă vinovatul era din clasa de mai
jos, eră supus morţii, şi cărţile erau arse în public 1).
Credinţa în vrăjitori persistând în cursul veacurilor, Biserica
a reînnoit mereu legile în contra lor. In veacul al XIV-lea,
vrăjitoria în Europa era în floare, ca şi cu patru sau cinci
veacuri în urmă.
In unul din cercurile Infernului său, Dante pune pe astrologi
şi « maistrul învăţat» îi arată un grup de păcătoşi, pe cari-i
descrie astfel:
Iată păcătoasele care au părăsit
Aţa, acul, suveica şi s'au pus pe vrăjit
Prin ierburi, prin icoane şi alte farmazonii 2).
Ceeace s'a petrecut, în Europa întreagă, în puterea legilor care
pedepsiau pe vrăjitori, este una din petele negre de pe cartea
Istoriei lumii. In Franţa, vrăjitorii erau spânzuraţi, arşi de vii,
şi cenuşa lor aruncată în vânt; vrăjitoarele erau înnecate. In
timpul lui Francisc 1 au fost alungaţi, din Franţa, 100.000 de
oameni, şi 3°.000 sub Carol IX. In Spania, inchiziţia a ars
de vii 37.756 persoane şi a condamnat la galere 287.974, iar
numărul victimelor proceselor de vrăjitorie este cu neputinţă
de a fi fixat. In Sici1ia, în timp de 150 de ahi, au fost arşi
3°.000 de vrăjitori; în Scoţia, într'un singur an, au fost arşi 600.
După o statistică făcută în 1794, numărul celor executaţi,
sub învinuire de vrăjitorie, se urcă la cifra de 9.442.994 3).
Dar nu numai în Europa popoarele civilizate au făcut legi
în contra vrăjitorilor, ci şi în alte continente, unde Biserica
tindea să puie stăpânire pe sufletul şi gândirea oamenilor.
Astfel în Mexic, conciliile provinciale din 1585 opresc pe orice
1) Maury, l. C., p. 108.
2) � Cântul XX lI. Traducerea lui Nicu Gane, ediţia din 1906, p. 181.
3) J. Tuchmann, La fascination. In � Melusine t, tom. X.
[62]
62
ARTUR GOROVEI
persoană, care nu a obţinut o permisiune scrisă, de a recita
rugăciuni, sau de a pronunţa fie exorcisme, fie cuvinte desti­
nate a vindeca bolile oamenilor şi ale animalelor.
La noi, deasemenea s'a încercat, din timpuri vechi, să se
combată credinţa în Diavol şi să se înlăture practicele super­
stiţioase la care se deda toată lumea, 'pedepsind pe vrăjitori şi
pe acei cari recurg la ei.
In cartea « Şapte taine a Bisericii », tipărită în Iaşi, la 1645,
la pagina 194, este un, capitol întreg privitor la vrăjitori:
« In 65 de capete a Pravilei Marelui Vasilie, au lăsat învăţătură, cum
vrăjitorul şi cela ce sleieşte ceara, sau aruncă cu plumbi, aşişderea şi
cela ce va lega nunta, ce se zice, pre mire să nu se împreune cu nevasta-şi,
sau şi alte meşteşuguri ce vor face cu vrăji, 20 de ai să nu se cumenece.
Să ştiţi şi care se cheamă vrăjitori: vrăjitori se cheamă, carii cheamă şi
scot pe diavoli de vrăjesc, să cunoască niscare lucrure neştiute, sau alte
răutăţi ce fac să-şi izbândească inimii, după voia şi pohta cea rea, cu
carele vor să facă răutate şi vătămare a niscare oameni direpţi. Pentru
ceia ce caută în stele sau fac alte meşteşuguri, să cunoască niscare lu­
cruri neştiute, şi ceia ce poartă la sine argare sau ierbi, ca să nu se apropie
nimică de dânşii Il.
In alt capitol sunt hotărîrile soborului dela Anghira:
« Incă şi ceia ce aduc vrăjitori la casele lor, pentru ca să facă niscare
farmeci; aşijdere şi ceia ce vor vrăji în stele, pentru ca să cunoască multe
lucruri de cele neştiute, şi mai pre scurt, vrăjitorii şi ceia ce vrăjesc, să
nu se cumenece 5 ai, aşijdere şi ceia ce vor purta la sine avgare sau alte
rădăcini sau ierbi, zicând că sânt bune, să nu se apropie nicio răutate,
aşişdere ceia ce zic că este năroc sau primejdie sau becisnicie, sau ceia
ce-şi socotesc ziua întru care s'au născut şi zic că au fost bună sau rea,
şi aceştia să aibă canon 5 ai Il 1).
In « Indreptarea Legii cu Dumnezeu» a lui Matei Basarab,
sau « Pravila dela Târgovişte », tipărită la 1652, se reproduc
« cele şapte taine », cu oarecare alterări :
1) M. Gaster, Chrestomatia, 1, p. II 6.
[63]
DESCANTECELE ROMÂNILOR
« Pentru vrăji şi fermecătorie, şi pentru ceia ce merg pela vrăjitori, şi
pentru ceia ce poartă baere.
« Canonul 65 al Marelui Vasilie porunceşte că vrăjitorul şi cel ce
varsă ceară, sau plumb, cositor, sau carele leagă bărbatul şi muierea să
nu se înpreune, sau va face altfeliu de vrăjie, acela ani 20 să nu se
cuminece.
« Şi să ştiţi că pre aceia cheamă vrăjitori, carii chiamă dracii, şi fac
vrăjile, pre voile celea ce vor întru stricăciunea oamenilor. Incă şi ceia ce
aduc vrăjitorii în casele lor, să le scoaţă vrăji, sau carii citesc stelele, sau
ca să înveţe ceva ce nu ştiu; sau se duc la vrăjitori, sau la vrăjitoare,
aceia 5 ani să nu se priceştuiască,
« Aşijderea şi ceia ce poartă baere, sau nărocul, cesta ce zic oamenii
că are năroc omul, sau vor căuta de vor socoti ziua în care s'au născut,
bună este au rea, aceia să se canonească ani 5 ».
Cum se vor fi făcut, la noi, judecăţile celor găsiţi vinovaţi
pentru fărmăcătorie, nu ştim, până acuma. Este, însă, un do­
cument din 1761, privitor la o pâră în contra unui cioban,
învinuit că ar fi dat cuiva nişte leacuri, ca să-i desfacă faptul,
care însă au pricinuit moartea. Despre aceste întâmplări, Pitarul
Neculai Kogălniceanu scrie următoarea mărturie:
« Tudora Flocioae au jăluit la noi zicând că fiind un ficior anume
Neculaiu Cioban la Constantin Leuştean, ginerile lui Gligori Flocii
şi Parascăi Flocioae, şi umblând acel cioban cu oile pe acolo, pe lângă
casa Tudorii Flocioae, au mers ciobanul la casa Flocioaei şi au zis că
Maria, fata Flocioaei are faptă, dar el ştie să-i desfacă. Şi aducând fata
apă, într'o luni, i-au descântat, şi au luat fata şi au băut; şi având fata
şi un frate, au luat şi frate-său de au băut; şi viind ciobanul şi al doilea
luni, li-au descântat în miere, şi fetei din mierea aceea i s'au legat limba
şi au rămas mută cinci săptămâni, iar fratele fetei s'au bolnăvit, după
aceea, la săptămâna, au şi murit.
« Şi viind Tudora Flocioaei ne-au arătat toată pricina aceasta, şi
trimeţând noi am adus pe cioban faţă şi l-am întrebat pentru toate aceste.
El altă n'au răspuns, ci au zis că el nici este descântător nici doftor, ci
au arătat că cu învăţătura lui Gligori Flocii şi Parascăi femeiei lui, i-au
făcut ciobanu farmece cu păr de drac şi cu ciuhur de pădure i-au des­
cântat pe toţi, care şi certându-se, ciobanul tot aşa au mărturisit. Dar
[64]
i
,
u
� '
II
H;, ',1
I;
'1
I '
,1'[:
h
!
: I �
\: i
,
NI:
1\,
.il.l;
1:
i,
� I ,
,II:
f'
�i
ili i'
'1
,
" �I
ARTUR GOROVEI
la dovada aceasta ce au arătat, ciobanul Gligore Floce n'au fost faţă.
Iar femeia lui, Părasca, au fost de faţă şi s'au .dovedit cu ciobanul înnain­
tea noastră şi zicând ciobanul pe toate în faţă, Părasca n'au putut tăgădui
nici de cum că n'ar fi învăţat pe cioban aceste lucruri ca să facă, ce au
zis că a face fetei de s'a .îndrepta. Care mai pe urmă s'au şi îndreptat
fata orişce , iar nu de tot. Care s'au cunoscut că toată boala lor este dinspre
Gligore Flocii şi despre Parasea Flocioae. Care giudecata lor era de mare
pedeapsd, dar s'au mai lăsat pâră va veni Gligori Flocii, nefiind el acasă,
şi atunci să li se hotărască.
« Şi după cum am găsitcu cale şi cu dreptate, am dat această mărturie
a noastră la mâna Tudorii Flocioae. 7269 (1761) Iulie 201).
Despre cele ce se petreceau în Transilvania, avem aceste
informatii din o scrisoare adresată de Baritiu, lui Hasdeu, în
13 Aprilie 1879: « Acest exerciţiu al scoaterii dracilor din
oameni, nu este la noi ceva nou. Chiar în legile Transilvaniei
se află urme, nu numai de exorcizare, dar şi de sorocirea dra­
cilor ca să intre în vrăjmaşii Românilor. Legea dietală din zilele
lui Rakoczi opreşte exorcismele prin cuvintele: « az olăh popăk
ne afuriszâljanok », adică: popii româneşti să nu afurisească.
Boierii calvini văzând că se grămădesc multe nevoi peste fami­
liile lor, şi ştiind, pe de altă parte, cum apăsau ei pe preoţii
români, începuseră a crede că relele vin dela anatemele po­
pilor » 2).
Eu însumi, în anul acesta (1930) am cunoscut, la Sibiu, un
preot român, cu mulţi clienţi printre Saşi, cari vin la el pentru
a le face rugăciuni contra lucrării diavoleşti,
Cu toate acestea, Românii din Ungaria nu au avut de suferit,
de pe urma vrăjitoriei lor. In contra lor nu s'au pornit judecăţi.
Un scriitor care s'a ocupat cu chestiunea aceasta, scrie ur­
mătoarele, despre Românii din Ungaria:
« Bei den Walachen, dem ungliicklichen Volk der Gebirge, wohin
die Bildung allezeit schwerer eindringt als in die Hugellănder, geschieht
es noch heute, dass das gemeine Volk, wenn nach dem Toden einer
1) Document publicat de d-I G. T. Kirileanu în revista _ Ion Creangă ,), an. 1,
1908, p. 67, şi de Teodor Stefanelli în : • Documente din vechiul ocol al Câmpu­
lungului moldovenesc », p. 65. Ediţia Academiei Române, 1915.
, 2) Haşdeu, Cuvente den betrani, II, p. 174.
[65]
"r,,'
, �
, ,
"
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
65
alten Frau es nicht richtig im Dorfe zu sein scheint oder das Wetter
anhaltend schlecht ist, die Grăber aufwăhlt, den Leichnamen der Ver­
dăchtigen knoblauch in den Mund giebt und ihnen einen Pfahl durchs
Herz schlăgt, um sich und ihnen Ruhe zu schaffen. Auch von den Sa­
chsen werden alte Walachinen zuweilen noch als Hexen gefurchtet.
In den Hexenprocessen spielen sie eine Rolle als weise Frauen, die
gegen Verherung Rath ertheilen, wie ihre Geistlichen als Teufelsbe­
schworer in săchsischen Sagen hăufig erscheinen. Um so auffallender
ist es, dass sich kein einziger formlicher Hexenprocess gegen Walachen
vorfindet » 1).
După cum vedem, în ţările noastre nu a fost o adevărată
goană contra vrăjitorilor; pedepsele prevăzute împotriva lor,
cu un caracter pur canonic, erau blânde. Deşi, în trecut, în­
treaga noastră viaţă socială se rezema pe un bigotism absurd,
şi faptul de a opri pe cineva să nu se împărtăşească un număr
de ani, trebuie să fi avut mare influenţă asupra multora dintre
credincioşi, totuş vor fi fost şi pe atunci de acei pentru cari
o asemenea interdicţie nu avea mare valoare, ţinând seamă că,
la noi, vrăjitorii se recrutează din o clasă socială puţin sensi­
bilă la dureri morale. In restul lumii însă, şi în special în lumea
catolică, goana în contra vrăjitorilor era îngrozitoare, şi dife­
ritele legi, regulamente şi ordonanţe care opriau vrăjitoria, erau,
de cele mai multe ori, un motiv de răzbunare şi de şantaje
rentabile. Era destul să fii denunţat că eşti vrăjitor, pentru ca
să fii pus în urmărire; ca să scapi de pedeapsă, trebuia să faci
I dovada că nu eşti vrăjitor, fără ca acuzatorul tău să facă dovada
1" vinovăţiei tale, lucru care se petrece şi astăzi în ţările neci­
vilizate.
Vrăjitorii erau şi sunt încă descoperiţi prin ceeace se nu­
meşte « ordalii », adică « un fapt care se petrece independent de
voinţa şi de cunoştinţa oamenilor », şi care s'a practicat în toate
epocile şi la toate naţiunile. In « Antigona » lui Sophoc1e, păzi­
torii, pentru a-şi dovedi nevinovăţia, ţin fier fierbine în mână
şi trec prin flăcări.
1) Fr, Muller, Beitrage zur Geschichte des Hexenglaubens und des Hexenprocesses
in Siebenburgen, p. 77. Braunschweig, 1854.
5. A. R. - Din Vieaţa Poporului Român. XL.
[66]
66
ARTUR GOROVEI
Toate popoarele din Nordul Europei, care îmbrăţişată creşti­
nismul, practicau ordalii1e. Anglo-Saxonii adoptară judecata
prin fierul roşu, pentru nobili, şi cu apă, pentru popor. In
veacul al VIII-lea, Lombarzii considerau ordaliile ca indispen­
sabile. In Anglia au fost întrebuinţate până în vremea dom­
niei lui Henric III, şi în Franţa până în veacul al XI-lea.
In Orient, ordaliile au fost întrebuinţate ca şi în Franţa. La
toate popoarele necreştine, tot clerul conduce ordaliile.
Formele ordaliei erau variate, dar cele mai principale erau:
duelul, pentru nobili. Cel căzut în duel, era vinovat. Erau şi
persoane scutite de luptă, şi în locul lor se luptau alţii, numiţi
« bravi de profesie ». Ordalia cu fierul roşu era pentru lumea
mai de jos; acuzatul lua în mână un fier înroşit, ori băga mâna
până la cot într'o mănuşă de fier înroşită în foc; după starea
în care erau rănile, se socotiă gradul vinovăţiei. Acuzatul trecea
prin două ruguri, ale căror flăcări se atingeau, şi dacă scăpa
neatins, era nevinovat. Ţărănimea şi servii făceau proba cu apă
clocotită, cu uleiu şi grăsime clocotită, ori cu plumb topit.
Ordalia cu apă rece era rezervată, în special, celor bănuiţi de
vrăjitorie; erau legaţi şi vârîţi în apă; dacă plutiau, nevinovăţia
era dovedită. In Europa se citează cazuri din timpurile noastre,
când s'a făcut Uz de această ordalie. In I874, ţăranii dintr'un
comitat din Maramureş, au supus la această ordalie pe patru
babe. După ce li-au făcut mai multe casne, au cerut ele singure
să fie puse la această probă, adică în apă. Una dintre ele a
înnebunit, alta a izbutit să fugă, iar două s'au ascuns.
Ordalia cu apă a fost întrebuinţată şi în ţările noastre. Di­
mitrie Cantemir scrie următoarele:
« Striga vine dela cuvântul grecesc strigti, şi la Moldoveni înseamnă
tot aceea ce a însemnat şi la Romani: o babă bătrână care are măiestria
diavolească de a omorî într'un chip necunoscut pe copiii cei de curând
născuţi. Mai mult domneşte această superstiţie la ardeleni. Ei zic că,
când începe a umbla striga, mor copiii în leagăn, fără să fie bolnavi.
Pentru aceea, dacă au prepus pe vreo fată bătrână, o leagă de mâni şi de
picioare şi o aruncă în apă. Şi dacă se afundă, zic că e nevinovată, iar
dacă rămâne deasupra, apoi atunci zic că e vinovată, şi fără de a mai face
altă cercetare, o aruncă în foc şi o ard de vie, măcar de ar striga până la
i
i
! •
li
I
[67]
DESCANTECELE ROMÂNILOR
cea din urmă suflare, reclamând că este nevinovată. Nimenea n'o poate
scăpa de soarta fatală ».
Afară de acestea, mai erau şi alte ordalii, dintre care unele
persistă şi astăzi la diferite popoare.
In lumea de astăzi este credinţa că, după anumite semne,
se poate cunoaşte cine este vrăjitor. In Scoţia, sunt oameni,
şi mai cu seamă femei, care fac să se arate în oglindă chipul
vrăjitoarelor, credinţă răspândită până şi la Indieni, şi la po­
pulaţiile primitive din Africa. In Rusia şi în Saxonia-de-Jos,
se crede că vârtejurile sunt vrăjitori, şi dacă în mijlocul vârte­
jului se aruncă un cuţit, care cade înapoi plin de sânge, şi
vrăjitorul, rănit, devine vizibil. In unele părţi din Franţa este
. credinţa că în orice nor negru este un vrăjitor, pe care-l poţi da
jos trăgând asupra norului cu plumb sfinţit, sau cu încărcătură
de sfărmături de bani de argint. La Sârbi, dacă omoară cineva o
şopârlă, îi leagă la cap un căţel de usturoiu şi aşa o aşează la
pălărie, şi apoi se duce la biserică, cunoaşte pe vrăjitoare, care
vine în jurul lui şi cearcă să-i ia şopârla, sau măcar bucăţi din ea.
In Dalmaţia şi în Muntenegru, dacă un om bănueşte că femeia
lui ar fi vrăjitoare, pe când ea doarme, o întoarce în pat, ca
să-i vie capul în locul picioarelor; când sufletul femeii, care
a ieşit din trupul ei, se întoarce înapoi, nu mai poate intra
în trup, şi se roagă de bărbat, să o aşeze iar cum a fost 1).
La noi, se crede deasemenea că se poate cunoaşte pe un vrăjitor.
Semnul caracteristic vrăjitorilor, după credinţa comună tu­
turor popoarelor, adică paliditatea feţei şi ochii roşii, este şi
semnul după care îi cunoaşte poporul nostru: « Vrăjitoarele se
mai pot cunoaşte în ziua de Paşti, întrebuinţând următorul
mijloc: oamenii cari mănâncă brânză în Săptămâna albă, strâng
brânza depe dinţi într'o hârtiuţă, în luna întâia din Postul
mare, şi o păstrează până în Dumineca Paştelor, când ducân­
du-se cu hârtiuţa la Inviere, pot să cunoască toate strigoaicele
şi vrăjitoarele, şi cunoscându-Ie, şi le însemnează bine, căci
numai în ziua de Paşti le poate cunoaşte, mai pe urmă însă nu »2).
1) Tuchmann, in « Melusine », IV.
2) Simion FI. Marian, Serbătorile la Români, III, p. 99.
[68]
----T'r"";""""""��J'!"!'.,c:T., �-----��----�-�-- - -- - --
68
ARTUR GOROVEI
·1
1
!II
l' ,
,1 ;
.. i
" I
li
Astăzi încă poporul nostru crede în vrăjitori sau fermecători,
şi în puterile lor supranaturale. Un singur proverb românesc
rezumă această credinţă, cu toată puterea ei: « Dinaintea fer­
mecătoarei şi Dumnezeu se dă în lături » 1). Fermecătoarele,
mal cu seamă - şi se vede că din pncma sexului - sunt
înspăimântătoare, Ce nu pot să facă ele, când vor, după cre­
dinţa poporului? O expresiune foarte plastică rezumă puterea
supranaturală ce li se atribue: « încheagă şi apa )}.
De fermecătoare tăranii au multă frică. Ele sunt socotite ca
nişte suflete vândute dr�cului. Fermecătoarea e mai puternică
decât toţi dracii, căci sunt la ordinele ei; îi necăjeşte şi-i pe­
depseşte, astfel că li-e frică de dânsa. De obiceiu fermecătoarea
e rea, răzbunătoare şi mai niciodată nu iartă » 2). « Toţi vrăji­
torii şi vrăjitoarele sunt priviţi, în genere, de către popor, ca
nişte oameni fără de lege, lepădaţi de Dumnezeu, cari au de
a face mai mult cu spiritele cele necurate, pentrucă ei, în vrăjile
ce le rostesc, iau refugiul la spiritele cele necurate )} 3).
Despre isprăvile vrăjitoarelor sau fermecătoarelor, se po­
vestesc, prin sate, multe minuni. Ele pot aduce, din depărtări,
pe oricine, călare pe prăjină. Oameni în toată firea afirmă că
au văzut, cu ochii lor, astfel de lucruri 4).
Vrăjitoare, în general, sunt femeile; bărbaţii se dedau mai
puţin la această meserie, şi atunci, mai totdeauna, sunt solo­
monari, adică au puterea de a opri ploile şi grindina, şi a le
abate pe alte ogoare 5).
Vrăjitorii săvârşesc toate faptele lor prin puterea pe care o
capătă dela Diavol, în serviciul cărora se pun prin diferite
mijloace. Intre vrăjitor şi Diavol intervine un pact, după cum
se crede şi la alte popoare. Diavolul pe care vrăjitorii îl au la
dispoziţie, în orice clipă, este un fel de drac inferior, un fel
de slugă a unui drac superior, sub stăpânirea căruia se află
vrăjitorul. Acest drac inferior se numeşte spirituş sau spiriduş,
un drăcuşor mic, care se poate cumpăra dela anumiţi negustori,
� ... ,
1) I. A. Zanne, Prooerlele Românilor, VII, p. 6.
2) Idem, p. 4.
3) Simion FI. Marian, Vrdjit, Farmece şi Desfaceri, pp. 6-10.
4) Despre oameni aduşi pe prăjină, vezi � Şezătoarea », II, 25°, III, 66.
6) • Şezătoarea », II, pp. 140-142.
'.
,
-L
[69]
•
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
si care reclamă anumite îngrijiri din partea acelora can se
servesc de elI).
De unde şi cum învaţă meşteşugul lor vrăjitorii noştri, nu
se prea spune. De regulă, însă, aceste secrete se transmit din
gură în gură, dela babe la alte babe şi chiar la femei mai puţin
bătrâne. Despre solomonari se spune că-şi învaţă meşteşugul
sub pământ, timp de şapte ani, şi când ies de sub pământ,
spun nişte descântece, şi îndată le iese înainte un balaur. De
cum încalecă solomonarul pe balaur, îngheaţă bălţile, şi ghiaţa
se porneşte după solomonar, bătând toate semănăturile pe
unde are el ciudă 2). Poporul nostru mai crede că solomonarii
au o anumită carte, în care se cuprinde ştiinţa şi puterea lor.
Cartea aceasta o învată solomonarii în scoala din cetatea « Baba­
riului », şi nu fiecare iese solomonar, ci' numai din şapte unul 3).
Aceeaş credinţă este şi la alte popoare. In Franţa: « Un soi­
disant sorcier a un tresor, le livre appele Grimoire du pape
Honorius. Sa profession consiste a rendre les vaches malades
et de s'offrir ensuite pour les guerir i 4).
DESCANTECUL LA POPOARELE DE ASTAZI
Astăzi chiar, toate popoarele cred în descântece şi le între­
buintează.
In' Franţa, credinţa în puterea descântecelor este foarte în­
rădăcinată. Dacă folklorul francez nu are colectii de descântece
voluminoase, precum le avem noi, asta nu îns�mnează că prin
ascunzătorile satelor lor nu se practică descântecele, pe o scară
întinsă, de anumite persoane, care fac meserie din aceasta.
Cele mai inofensive descântece sunt aşa numitele gardes, for­
mule care se recitează cu scopul de a apăra, de a feri de boli,
mai cu seamă vitele, şi care se cuprind în nişte cărţi speciale,
1) Despre spirituş vezi amănunte în • Şezătoarea &, I, p. 249. II, p. 97; Elena
Niculiţă Voronca, Datinele ti Credinţele poporului român, I, pp. 466, 471; S. FI.
Marian, Ornitologia, II, p. 252; Artur Gorovei, Credinţi ti Superstiţii ale poporului
român, p. 101.
") I. A. Zanne, op. cit., p. IB9.
3) Voronca, op. cit., I, p. BoB, B09; 1. Pop Reteganul, Manuscris la Academia
Română, reprodus de d-I O. Densuşianu în Graiul din ţara Haţegului, I, p. 284.
t) Eug. Rolland, Faune populaire de la France, V, p. 105.
,
I �
li
'!
i
1
i
1
i. �
,
l'
, '1
I
,
il
, I
1.
:.!
11'
l'
[70]
J� ,
• I
'1'1
I
I
"
,
,
"
II
I
II
I
, I
I
I
)'
, l'
(1' t: h
• '1
• .' •. II �
ARTUR GOROVEI
numite grimoires, pe care nu oricine poate să le dobândească.
Aceste gardes se mai fac pentru a împiedeca lupii să intre în
stână, pentru a apăra vitele de orice primejdie.
Oraisons, conjurations, incantations, enchantements - sunt
descântece, în care intervin adeseori rugăciuni către puterile
divine, dar care de fapt sunt exorcisme pentru a combate răul
produs de Diavol, fie din propria lui iniţiativă, fie din îndemnul
unor vrăjitori sau vrăjitoare (sorciers, sorcieres ), prin farmecele
lor: charmes. Aceste descântece se fac pentru a vindeca diferite
boli, precum şi pentru a obţine diferite avantaje, pentru a trage
un număr bun la sorţi, etc.
Din mulţimea de descântece franţuzeşti, vom da, ca pilde,
numai câteva.
In Vosgi se face acest descântec, pentru a păzi oile şi alte
animale la păşune, contra tuturor relelor: « J e mets mes betes
en pâture; je suis devant et derriere, Dieu au milieu qui les
garde de tous câtes, Saint Georges ferme la bouche aux betes
mauvaises, Saint Jean leur ferme les jambes de devant, Saint
Michel celles de derriere, Allez-vous-en a la garde de Dieu )} 1).
In Bourbonnais, contra bolii numită tranchees şi avives:
« Avives qui etes vives, je vous prie et je vous supplie que
vous vous retiriez de dessus ma tete, ainsi que fit le grand
diable d'enfer, au Vendredi benit avant l'eau benite » 2).
In Ille-et- Vilaine, pentru a scăpa de friguri, bolnavul se
urcă într'un mesteacăn, face în el o tăietură cu un cuţit, suge
seva, zicând: « Tremble, tremble plus fort que je ne tremble )}3).
Tot contra frigurilor, în Albert, bolnavul duce sare şi pâine
lângă un spin, pe care-l salută astfel: « Adieu, buisson blanc:
je te porte du pain et du sel, et la fievre pour demain » 4).
In Anjou se descântă contra muşcăturii de şarpe 5), contra
sughiţului 6); în Ardennes contra guzganilor 7); liliacul, pasăre
1) L. F. Sauve, în * Melusine &, III, col. IlS. Tot în Vosgi se descântă contra
colicii, Sauve, în � Melusine », 1, col. 400; contra picinginei: III, IlS.
2) Rolland, Faune populaire, IV, p. 50.
3) Paul Sebillot, Le Folk-Lore de France, III, p. 41S.
') Idem.
5) Rolland, 1. c., III, p. 30.
.8) Louis Morin, Medecine superstitieuse, în t Revue des trad. pop .• , VII, p. 80.
7) Rolland, 1. C., 1, pp. 23-26.
r .
--------
[71]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
71
i
k
de noapte, se descântă în Picardie, în Provence, în Seine-et­
Marne şi la Lille 1); se descântă contra lupilor 2) şi pentru a
alunga omizile 3). In Franţa, în fine, se crede că se poate lua
mana vacilor, şi se fac descântece pentru a împiedeca acest
rău 4), credinţă răspândită mai la toate popoarele 5).
In Italia, ca şi în Spania, descântecele sunt întrebuinţate.
Italienii cunosc descântecele cu nume diferite: orazione, scon­
giuro, incanto, canzoncina; oamenii au puterea de incantare,
scongiurare; prin descântec răul este scongiurato. Se cunosc
descântece prin diferite părţi ale Italiei; Sardinia şi Calabria
au fost însă mai mult explorate, ca şi Sicilia 6).
Din Spania se cunoaşte mai puţină literatură cu privire la
descântece. Hasdeu, în « Cuvente den betrani », citează unul
din Nisard: « Histoire des livres populaires ». Tot Hasdeu a
reprodus şi descântece portugheze, publicate de Coelho în
Revista « Romania» (Romances sacros).
Slavii şi Bulgarii au descântece care se aseamănă prea mult
cu ale noastre. Fără îndoială că într'acolo trebuesc îndreptate
cercetările pentru origina descântecelor noastre.
Literatura slavă este puţin accesibilă pentru noi, mai cu
seamă în timpurile de astăzi; se cunosc, însă, cu prisosinţă,
descântecele populaţiunii slave din Prusia orientală, mulţumită
cercetărilor făcute de un german, care a publicat o carte foarte
interesantă 7), din care se vede că fiecare pas din viaţa omului
de acolo, este însoţit de un descântec. Mulţimea descântecelor
şi a cazurilor, când se recurge la ele, poate să fie asemuită
numai cu literatura noastră a descântecelor. In regiunea aceasta
se descântă contra următoarelor boli: deochiu, contagiunea,
cataracta, bubele, pântecaria, eritem al pielei capului, puşchei
pe limbă, descântarea sângelui, răni de arsură, hernie, răni la
ţâţe, gută intestinală, diaree, epilepsie, inflamaţie, febră rece,
1) Rolland, 1. C., l, pp. 5-7.
!) Rolland, 1. C., r, p. 124.
3) Rolland, 1. C., III, p. 320.
<) Rolland, 1. c., v, p. 94, 101.
") Bibliografia relativă la luarea manei, este în Rolland.
U) Descântece italieneşti s'au publicat, afară de lucrările lui Pittre, În • Rivista
delle tradizioni popolari italiene * şi în � Archivio delle tradiaioni popolari ».
') H. Frischbier, Hexenspruch und Zauberbann, ein. Beitrag z)lr Geschicte der
Aberglaubens in der Provinz Preussen. Berlin, 1870, Verlag von 'Ph, Chr. Fr. Enslin.
[72]
72
ARTUR GOROVEI
-�",­
I
pete negre, dureri de picioare, gălbinare, aşchiere de oase,
tumoare, buboaie, boala care se capătă dacă mănânci din aceeaş i I
farfurie cu un câine sau cu o mâţă (schlimmen Hals), tensiune
a inimii, boală de piele, muşcătură de câine turbat, umflătura
testiculelor, boală de- încheieturi, colică, durere de cap, durere
cu junghiuri în cap, disproporţie Între lungimea degetelor sau
a umerilor, coşuri cu grăsime (Mitesser), emoragie nasală,
vărsat negru, umflătură la vaci în timpul fătatului, coriu,
dambla, muşcătură de şarpe, scorbut, pistrui, durere de cap
din cauza deochiului, scrintire, negi, când nu se poate urina,
viermi, durere de măsele, tot felul de boli (allerlei Krankheit).
Dar nu numai contra bolilor, ci şi în diferite manifestări ale
activitătii omenesti, Prusienii orientali întrebuintează descântece.
Ei au descântece pentru spus în casă pe timp de furtună, în'
timp de incendiu, pentru ca hoţii să nu fure din grajd, contra
duşmanilor, farmecelor, a băuturilor fermecate; se fac des-
cântece pentru diferite acţiuni de gospodărie: când se coace
pâinea, când se bate untul, când se ţese pânza, când se spală
rufele, la poiata pasărilor, la albine, pe ogor; face descântece
ciobanul, vânătorul şi pescarul, pentru sporul meseriei lor,
în fine, fac descântece acei cari suferă de dragoste (vom Liebes-
zwang).
Polonezii au deasemenea multe descântece, adunate într'o
colecţie destul de voluminoasă 1), după preţioasa informaţie
ce mi-a dat d-l Adam Fischer, profesor la Universitatea din
Lwow.
Grecii, mai în apropiere de popoarele Orientului, şi mai în
contact, cu ele, au păstrat credinţa în farmece şi descântece.
Din folklorul lor se cunoaşte puţin; Macedonia însă a fost
explorată, din acest punct de vedere, de către un englez 2),
care în capitolul Charms spune următoarele:
« Protecţia în contra răului este căutată în mai multe moduri, dintre
care cel mai obişnuit este întrebuinţarea de talismane sau de farmece.
1) M. Udziela, Medycyna i przesady lecznicee ludu polskiego (Medicina supersti­
ţioasă a poporului. polonez). Warszawa, 1891.
2) C. F. Abbott, B. A. Emmanuil College, Cambridge, Macedonian Folklore.
Cambridge, at the University Press, 1903, pp. 238-241.
[73]
�-�--�,.........��-_ .. - _ .. - .
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
r
I
I
:1
I
,:
I
I
73
La Melenik mi s'a înfăţişat de cătră un domn din acel oraş, un docu­
ment despre farmecele de această natură, făcut de cătră un preot din
secolul XVIII, pentru a fi întrebuinţat de străbunicul proprietarului
de astăzi. Documentul avea data din 1774 şi consta din nişte făşii lungi
de hârtie, făcute sul într'o bucată de pânză şi cusute într'un sac de piele,
care, la rândul său, era păstrat într'o mică cutie de argint. Descântecul
începe cu o lungă listă de sfinţi şi martiri, chemaţi să apere pe « robul
lui Dumnezeu, Ducas ». Apoi urmează o invocare a prea cuvântatei
şi prea sfintei Maicei Domnului, ca să ajute « robului lui Dumnezeu
Ducas &. După aceasta vine o altă listă lungă de sfinte şi martire, de
profeţi şi de toate armatele cereşti, de îngeri şi arhangheli, spirite, he­
ruvimi şi serafimi. Aceste puteri sunt rugate să înlăture multe şi diferite
boale, greu de identificat. « Vă descânt pe toate, zice rugăciunea aceasta,
pentru că nu e drept ca să vă atingeţi de robul lui Dumnezeu, Ducas &,
şi sfârşeşte cu o enumerare conştiincioasă a tuturor părţilor feţei, capului,
membrelor, etc., precum găsim şi în descântecele noastre ».
Talismanul acesta poate să fie asemuit cu acelea care se
scriu şi astăzi la noi, în special contra bolii copiilor (Avestiţa).
In Flandra se descântă contra lupilor: « Ciobanule, de ce nu
laşi să-ţi iasă oile? - Se tem de lupul cel bătrân. - Lupul
doarme în papură, unde nu aude şi nu vede. Ieşiţi oiţele mele,
ieşiţi, fugiţi» 1).
In Anglia, liliacul se descântă: « Liliac, liliac, du-te 'ncolo,
vină 'ncoace, du-te 'ncolo în pălăria mea » 2). Pentru a vindeca
bolile vitelor, se zice: « Mana în sânul meu, gologanul meu
în punga mea, tu nu eşti niciodată mai bun, şi eu nu sunt
niciodată mai rău» 3).
In Scoţia se întrebuinţează la descântece, ca şi la noi,
un anumit cuţit. Precum noi avem « cuţit cununat, de nouă
meşteri lucrat », în Scoţia cuţitul cu care se descântă,
trebuie să fie lucrat în ziua de Saint-jean, între ceasurile
II şi 124).
Dintre descântecele Finezilor se citează următorul:
1) Rolland, Faune populaire de la France, 1. p. 126.
2) Idem, 1, 6.
3) Tuchmann, în « Melusine s, VII, col. 4r.
f) Rolland, 1. c., 1, 27.
I
J
[74]
« Dacă nu este putere în mine, -nici eroism în fiul lui Ukko (bă­
trânul zeu al cerului) - pentru a îndeplini această vindecare, - pentru
a alunga această fantomă, - atunci Luhi, musafirul lui (zeului) Poh­
joia, - să vie să îndeplinească această vindecare, - să alunge aceste
fantome. Dacă nu este om în mine, - nici vrednicie în fiul lui Ukko, ­
atunci Pacvaetaer (fiica zilei), fecioara iscusită, - să vie să îndeplinească
această vindecare, - să tămăduie aceste rele, - să vindece aceste tu-
. 1)
mOrI •.• 1) •
r·"
,
,
" \'
'/
I
li
j
I
1,
,1;
l.
I
l'
I
I
74
ARTUR GOROVEI
II.,
l'
1,1 .,
,.
1,
I
1:
li
'. I
�
1
l;:
,1
!I ,
'1
, ',1
i
Evreii întrebuinţează şi astăzi descântece, pentru a vindeca
bolile, precum şi în alte scopuri. In oraşele din Moldova, unde
elementul evreesc este foarte numeros, sunt multe evreice bă­
trâne, cu profesiunea de doctorese, care vindecă prin des­
cântece. In primăvara anului 1916 am văzut, în spitalul evreesc
din Folticeni, o evreică bătrână, ajunsă în stare de demenţă,
care nu mai avea nici o cunoştinţă din ale lumii, nu-şi amintea
şi nu vorbiă nimic alta decât repeta mereu un descântec româ­
nesc, pe care-I recita mecaniceşte, în mod fragmentar. Asta do­
vedeste că ea n'a cunoscut alte descântece decât cele românesti.
Su'nt descântece evreeşti chiar în cărţile religioase. In' o
carte din 19II, intitulată « Rafael-hamaloch 1), se găseşte, pe
lângă un număr de amulete şi mai multe descântece. Astfel
sunt descântece « la orice fel de boli », descântece « pentru
iubire », « pentru ca femeea să-şi iubească bărbatul », « pentru
a preface pe duşman în prieten 1), « pentru orice fel de friguri 1),
şi altele 2).
In frumosul lor roman « l'Ombre de la Croix 1), fraţii J erome
şi Jean Tharaud, descriu o scenă emoţionantă, când Herz
Wolf face un descântec pentru a uşura naşterea Ghitlei:
. , .« Guitele vient de ressentir les douleurs de l'enfantement, et
pour hâter sa delivrance, Hertz Wolf, frissonant de terreur,
1) Tuchmann, în e Melusine &, VII, col. 16.
2) Cartea aceasta este astfel întitulată : «Rafael hamaloch •. Toate acestea le-am
compus eu cel mai tânăr dintre toţi pioşii lui Israel, servul servilor Domnului, le­
huda Idei fiul lui Israel Isaack numit şi Rosenberg, care locueşte acum în oraşul
Lodz, înainte rabin la Tarlo; autorul cărţilor: I. Judois Nadarim; 2. Saarei Zohar
Thora; 3. Eliahu-Hanabi (descrie o odraslă din coborîtorii lui Rabaeni Iehuda­
hachasid. Ediţia 1, tipărită şi apărută la vânzătorul de cărţi Şloime Şloimovitz, Lodz;
ediţia II la tipografia veneratului Şloime Be1chotowsky, Pietrkuw (Rusia).
[75]
DESCĂNTECELE ROMÂNILOR
75
I
i
�
court a la synagogue delier les cordons de la Loi. Plus trem­
blant que la feuille, iI baise le parchemin sacre, delie la corde­
lette qui tient les rouleaux reunis, et d'une voix tres basse,
pour ne pas s'effrayer lui-meme : Maître du. Momde, delie ma
femme comme je viens de delier ta Loi» (p. 134-136).
Armenii întrebuinţează şi ei descântece. Când copilul începe
a ieşi singur din casă, şi a merge chiar pe uliţă, se cheamă iar
o bătrână, ca să-I vrăjească, pentru ca nu cumva câinii să-şi
ridice capul către el şi să-I sperie cu lătratul lor. Formula
descântecului obisnuit este:
,
Acesta-i un câne, nu-i cap,
piatra de moară în capul lui,
lacătul dracului pe gura lui I} 1).
Asupra descântecelor de deochiu s'au făcut studii amănunţite
de Tuchmann, în revista « Melusine », şi în 1922 a apărut
primul volum din o mare lucrare a d-lui Dr. S. Seligmann,
medic oculist în Hamburg, lucrare în care se găseşte o foarte
întinsă bibliografie a literaturii descântecelor 2).
DESCĂNTECELE ROMĂNEŞTI
1. Definiţia descântecului
Ce este un descântec?
Distinsul şi regretatul folklorist S. FI. Marian, face o deo­
sebire fundamentală între patru « specii deosebite de poezie
poporană »: descântece, vrdji, farmece şi desfaceri 3), care « nici­
când nu trebuie confundate ».
Iată cum argumentează el, pentru a stabili această deosebire.
1) Grigori Goilav: Datinele, obiceiurile şi credinţele Armeni/or din ţările române,
în e Şezătoarea s, XII, pp. 1 -28.
2) Dr. S. Seligmann, Die Zauberkraft des Auges und das Beruf, Ein Kapitel aus
der Geschichte des Aberglaubens. Hamburg, L. Friederichsohn et Co., 1922. In
ceeace priveşte pe Români, materialul cunoscut de autor, îl face să scrie că la noi se
întrebuinţează cuvinte ca acestea: Fascinare, deoclare, fascinu, deoclatione, deoclu,
fascinatoriu, deoclatoriu.
3) S. FI. Marian, Vrăji, Farmece şi Desfaceri. (Extras din _ Analele Academiei
Române t), 1896. Introducere, p. 5.
J
[76]
,
,.
:'
r ;
.,
'1 �
,
,
!.;
:,
l'
I
I
, ,
, "
"
,1
'.,
'1
;'
.:
ARTUR GOROVEI
In ceeace priveşte forma, toate aceste patru specii seamănă
foarte mult, căci toate sunt compuse, în genere, din versuri
neregulate, şi cele mai de multe ori chiar necadenţate, din
cauză că ele nu se cântă, ci se recitează în taină.
Deosebirea, zice Marian, constă în cuprinsul poeziei, în scopul
ce se urmăreşte, în mijloacele ce sc-fntrebuinţează, în timpul
când se practică şi în privinţa persoanelor care practică.
In privinţa cuprinsului, Marian, deşi enunţă deosebirea şi o
repetă, nu dă nici o indicaţie întru susţinerea acestei afirmări;
aceasta, probabil, din cauză că el confundă, intenţionat, cu­
prinsul cu scopul.
In privinţa scopului, însă, se spune lămurit: « Pe când des­
cântecele au totdeauna în vedere întoarcerea, alinarea şi vin­
decarea diferitelor boli corporale, de care suferă nu numai
oamenii ci şi animalele domestice, pe atunci vrăjile, farmecele
şi desfacerile, au în vedere cu totul alte scopuri. Scopul vră­
jilor este de a constrânge pe cineva, contra dorinţei şi voinţii
sale, ca să asculte şi să facă toate cele ce i se spun şi se pretind
dela dânsul, apoi de a despărţi pe doi soţi cari trăesc în cea
mai bună întelegere si armonie, sau pe doi insi cari se iubesc
şi vor să se' căsătorească, şi, în fine, de a lua somnul copiilor
de ţâţă şi laptele dela vaci, de a nenoroci sau chiar de a nimici
pe cineva. Mai pe scurt zis, scopul acestora este de a face cuiva
mai mult sau mai puţin rău ».
In privinţa mijloacelor, Marian crede că vrăjitorii, adică acei
ce se ocupă cu vrăjitoria, sau cu vrăjitul, întrebuinţează mijloace
stricăcioase: plante veninoase sau unele obiecte spurcate şi mo­
lipsitoare, care pot să buimăcească şi să nebuneacsă pe cineva
de cap, să-I nenorocească în privinţa corporală sau spirituală,
sau chiar să-I mântuească de zile ».
Vrăjile se fac, zice Marian, « de cum începe a însera şi până
la miezul nopţii, sau mai bine zis până la cântători, adică
numai în răstimpul acela când, nu numai toată omenirea, ci
şi întreaga natură se află în cea mai mare linişte şi repaus, şi
când, după credinţa generală a poporului român, numai spiri­
tele cele necurate şi rele aleargă încolo şi încoace, căutând
doar a putea afla pe cineva ca să-i facă vreun rău, vreo stri­
căciune oarecare »,
[77]
1
DESCĂNTECELE ROMÂNILOR
77
I­
I
In fine, « cu vrăjitoria sau vrăjitul se ocupă mai cu seamă unele
femei bătrâne, şi care îşi fac din aceasta o profesiune, iar când
face aceasta vreo nevastă, iar dintre fete numai acele care au
piredut toată speranţa că se vor mai putea mărita ».
In ceeace priveşte farmecele: scopul lor este « ca cel ce far­
mecă sau pentru care se farmecă» să se facă frumos, plăcut,
atrăgător şi fermecător, anume ca să poată fi iubit, respectat,
binevorbit şi stimat de toată lumea; al doilea, spre a atrage,
prin frumuseţea, purtarea şi vorba sa pe oricine spre sine,
însă mai ales pe aceia pe cari şi-a pus el ochiul, şi în urmă,
dacă prin mijloacele şi apucăturile anterioare nu şi-a ajuns
scopul, a fermeca, adică a fura minţile celor pe cari îi iubeşte
şi de cari doreşte a fi iubit ». _
In farmece se întrebuinţează, de fermecători şi fermecătoare,
obiecte cât se poate de curate, mai ales plante mirositoare.
Farmecele se fac înainte de răsăritul soarelui, când toate
spiritele cele necurate au dispărut depe faţa pământului şi
când natura e mai plăcută şi mai atrăgătoare, şi se fac, în ge­
nere, de către fetele şi pentru fetele cele mari.
Desfacerile au, după cum susţine Marian, un îndoit scop:
a) de a depărta dela sine toate vrăjitoriile şi farmecele, şi b ) de
a face pre sine plăcut înaintea altora. « In cazul acesta, scopul
desfacerilor e totdeauna bun. De multe ori însă fermecătoarele
nu se mulţumesc numai cu o desfacere simplă, ci ele în acelaş
timp, toată făcătura şi aruncătura, tot faptul şi datul, toată
mânia, urgia şi urîciunea, o întorc asupra aceluia dela care
presupun ele că vine rău. In cazul acesta desfacerile nu se
pot privi numai ca nişte simple depărtări ale răului, ci tot­
odată şi ca vrăji ».
Despre mijloacele întrebuinţate în desfaceri, Marian nu vor­
beşte nimic. Timpul « nu e hotărît », « desfacerile ca şi des­
cântecele se pot face, şi chiar se şi fac oricând, de cum se
revarsă de ziuă şi până ce înnoptează ».
Cine face desface riie ?
Răspunsul lui Marian, la această întrebare, sdruncină una
din temeliile clasificaţiei lui, deoarece el spune: « vrăjile, far­
mecile şi desfacerile se fac în genere de către una şi aceeaş
persoană ».
J
[78]
ARTUR GOROVEI
.. 1
1
,
,
1
i'
,1
I
ii
, III'
" I
" "�,
" .
• 1, :
Dar descântecele?
Despre caracterele distinctive ale lor, Marian nu spune alta
decât că alină si vindecă bolile.
Stabilind deo'sebirea aceasta întredescântece, vrdji, farmece
şi desfaceri, era natural ca Marian să facă deosebirea funda­
mentală şi între persoanele care le practică: descântători, vrdji­
tori, fermecdtori, - ceeace a şi făcut.
Fără a încerca să ne arate ce înţelege poporul prin descântători,
Marian insistă asupra vrăjitorilor, pe cari-i descrie astfel: « sunt
priviţi, în genere, de către popor, ca nişte oameni fără de lege,
lepădaţi de Dumnezeu, cari au de a face mai mult cu spiritele
cele necurate, pentrucă ei, în vrăjile ce le rostesc, în loc să se
adreseze lui Dumnezeu, fiinţa supremă şi atotputernică, ca
acesta să le vie întru ajutor spre ajungerea scopului ce-l Ur­
măresc, îşi iau cele mai de multe ori refugiul la nişte fiinţe
mitologice, ca acestea să le dea ajutorul trebuincios şi să le
împlinească dorinţa », pe când fermecătorii ori fermecătoarele
« se adresează la Maica Domnului, ca aceasta să le dea ajutorul
necesar, sau la nişte obiecte, bunăoară cum e apa şi roua,
despre care au deplină convingere că, dacă se vor spăla cu ele,
se vor curăţi şi limpezi de toate aruncăturile şi făcăturile, de
tot datul şi faptul, de toată urgia şi urâciunea, şi se vor face
cu mult mai frumoşi şi atrăgători decât oricine altul ».
Toate deosebirile făcute de Marian nu sunt întemeiate şi,
după cum bine observă E. Hodoş 1), Marian chiar în volumul
în prefaţa căruia stabileşte aceste deosebiri, dă exemple care-i
contrazic teoria.
Să arătăm o parte din aceste contraziceri.
Scopul vrăjilor, spune Marian, este de a face cuiva rău.
Iată, însă, că vraja « învălirea focului », are scopul ca fata să
viseze pe ursitul său, iar a doua zi dimineaţa să se întâlnească
cu dânsul şi să-I strângă în braţe (p. 32). Ce rău i se face cu
aceasta, ursitului? Prin vraja « Infigerea cuţitului », fata, « prin
rostirea versurilor citate şi prin înfigerea cuţitului, cugetă ea
că feciorul pe care şi-a pus ochiul, trebuie, mai timpuriu sau
mai târziu, negreşit s'o ia de nevastă » (p. 39). Vraja « Coacerea
'1) E. Hodoş, Descântece, Sibiiu, 1912.
[79]
�� .... ���----�--��----�������- �������------��-�-�,:
"
�,
1,
i
�!1
DESCĂNTECELE ROMÂNILOR
79
turtei », O face fata ca să fie vorbită de bine şi iubită » (p. 48);
tot aşa vrăjile « Facerea cu ulcica» (p. 49), « Aşternerea pa­
tului» (p. SI), « Scoaterea dragostelor» (p. 53)·
Intrucât aceste vrăji fac cuiva rău? Şi în toate vrăjile din
volumul lui Marian nu este nicăiri vorbă de despărţirea a doi
soţi cari trăesc în înţelegere, de a lua somnul copiilor sau de
a nimici pe cineva.
Scopul indicat de Marian, exclusiv al vrăjilor, şi în contrazi­
cere cu acel al farmece lor , îl găsim în acest volum, urmărit
tocmai de farmecele culese de Marian. Farmecul « de dragoste»
(p. 65), are scopul vrăjilor publicate în partea 1 a volu­
mului: fata vrea să fie îndrăgostită şi iubită (p. 84), ca şi
farmecele dela p. 87, 91, 109, II 1, II3 şi toate farmecele din
această colecţie.
Atunci, dacă şi vrăjile şi farmecele din studiul cărora Marian
scoate această deosebire, au acelaş scop, şi nici una măcar nu
curpinde un scop deosebit, deosebirea pe care o face Marian
nu există, precum nu există în realitate nici în materialul dat
de el însus.
Vrăjitorii întrebuinţează plante veninoase şi obiecte spurcate,
zice Marian, pe când fermecătorii se servesc numai de obiecte
cât se poate de curate, mai ales plante mirositoare.
Iată, însă, că vraja dela p. 29 se face cu resteu şi cu focul
din vatră, şi focul, doar, este lucrul cel mai curat cu putinţă;
vraja dela p. 52 se face cu apă neînceputâ, busuioc, pană de
păun, şi ban de argint, emblemele curăţeniei, şi toate vrăjile din
volum se fac neîntrebuinţându-se nici un lucru spurcat. Far­
mecele se fac întrebuinţându-se apa pârâului (p. 84, 89),
busuioc (p. 89), ban de argint (p. 89, 104), busuioc şi alte flori
mirositoare (p. 95), pană de păun (p. 102, 104), etc., întocmai
ca şi la vrăji, şi ca şi la desfaceri (p. 133, 160, etc.).
Vrăjile se fac de cum începe a însera şi până la miezul nopţii,
iar farmecele numai înainte de răsăritul soarelui, zice Marian.
Iată, însă, că vraja « scoaterea dragostelor» se face « înainte
de a se porni la joc » (p. 53), şi jocul, la ţară, se face ziua; vraja
« făcătura de despărţire » se face ducându-se vrăjitoarea în pă­
dure, unde caută doi copaci gemănari, cari au fost desrădăci­
naţi de furtună» (p. 59), ceeace .nu se poate face decât ziua;
j
[80]
deci, vrăjile nu se fac numai după înserate. Deasemenea far­
mecul « chemarea stelei» se face după toacă (p. 95), precum
se fac toate descântecele la stele, chiar în volumul lui Marian
(p. 102).
Vrăjile se fac numai de femei bătrâne iar farmecele numai
de fete, pretinde Marian, pe când în toate vrăjile din volum
se vorbeşte numai de fete, iar unele farmece din volum i-au
fost comunicate de « mama d-lui G. Forgaci» (p. 211), de
« soţia d-lui Iordachi Isac» (p. 119), deci nu de fete.
Marian însus face confuzie între notiunile de mai sus. In
observaţiunile 'desfacerii « depărtarea �rii », în care descrie
practica descântecului, zice: « După. ce a înnoptat, începe
apoi a desface şi a fermeca» (p. 134); « în modul acesta descântă
şi farmecă ea fiecare strachină » (p. 135); « apucă strachina cea
de 'ntâiu descântată şi fermecată» (p. 136). In observaţiile des­
facerii « întoarcerea ursitei », zice: « Desfacerea aceasta, care se
întrebuinţează şi ca descântec» (p. 152); la p. 167 zice: « cer­
cala de tors se întrebuinţează la diferite descântece şi desfaceri »;
după aceasta ia puţină miere şi rostind asupra acesteia versurile
desfacerii, o descântă şi pe aceasta. Cu acea miere fermecată
unge apoi fata pe feciorul pe care îl iubeşte (p. 182); « desfacerea
aceasta e unica din întreaga colecţiune de faţă, care ne arată
chipul şi obiectele ce le întrebuinţează româncele când vrăjesc »
(p. 205). I
Din aceste citaţii se vede că, în fond, Marian nu făcea nici
o deosebire între descântec, vrajă, farmec, desfacere, precum
face în teorie, şi care uneori îl punea în nedumerire. Astfel la
p. 138 are o desfacere intitulată « întoarcerea urmei », despre
care el însuş spune că se poate numi şi vrajă, pentrucă « e
menită nu numai a desface CI totodată SI a face rău ». In
realitate, însă, desfacerea aceasta e un adevărat descântec, după
însăş definiţia lui Marian, deoarece se face pentru a vindeca
pe cineva care suferă de durere de picioare, şi, « prin desfacerea
şi procedarea aceasta se crede că cel bolnav în scurt timp trebuie
să se vindece » (p. 142).
O deosebire fundamentală există între descântec, vrajă ŞI
farmec. Despre desfacere nu mai vorbim, fiindcă acest cuvânt
este întrebuinţat numai de Marian, pentru a clasa, sub acest
•
I
I
, I
'II
80
ARTUR GOROVEI
1
i'
. "
. ,
,
[81]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
81
nume, o ramură a descântecelor; poporul nu întrebuinţează
cuvântul desfacere, în sensul dat de Marian.
Există deosebire între descântec, de o parte, şi între vrdji şi
farmece, la un loc, de altă parte.
Intr'un cântec din Silistraru, jud. Brăila, se zice:
Dară Gheorghe se scula,
în guriţă că-i sufla (unei oi),
peste ea în piez sărea,
o vrăjia, o fermeca
şi drumul în cârd îi da 1).
Din alte texte se vede că poporul întrebuinţează indiferent
cuvintele vrdjit şi fermecat, fie că e vorba de o ceremonie
care are de scop de a face rău sau bine altuia:
De pe o lature de sat
merge un păun retezat;
dar nu-i păun retezat,
ci-i bădiţa fermecat.
Şi cine l-o fermecat?
Mândruliţa lui din sat,
cu trei maci din trei grădini,
cu apă din trei fântâni 2).
Prin acest farmec nu i s 'a făcut bădiţii nici un rău, precum
face o fată altei fete tot prin farmece:
Foaie verde de pe rât,
o fată s'a socotit
să facă [ârmâcăturâ
tot cu pizmă şi cu ură,
să mă farmece pe mine,
să mă las, hade, de tine 3).
1) N. Păsculescu, Literatură populară română, p. 277.
2) ]arnik-Bârseanu, op. cit., p. II. In nota 10 dela pagina 330, nu se face nici o
deosebire între farmec şi vrdji .• Săteanul nostru crede în puterea farmecelor {orâ-:
jilor)�. C. Rădulescu-Codin, Legende, în Glosar, explică astfel: • L-o vr4jit (1-0
fermecat) (orajit ), ca să-I poată adormi t. V. Alecsandri, deasemenea spune: • Po­
porul crede în puterea farmecelor şi atribuie babelor ştiinţa vTdjitoriilor t.
3) ]arnik-Bârseanu, op. cit., p. 71.
6. A. R. - Din Vieaţa Poporului Român, XL.
[82]
1, .,
IT
, ,
82
ARTUR GOROVEI
l'
I
..
I
I
:1
I
Şi pe când mândruţa care farmecă pe bădiţa, cu trei maci
din trei grădini, nu face nici o faptă rea, şi nu se teme de nici
o pedeapsă, alte fete ştiu să facă tot farmece care le pot atrage
neplăceri mari: .
Frunzuliţă şi o nuia,
spune, bade, maică-ta
să nu mai grăiască 'n sat,
că eu nu te-am fermecat.
Când voiu sta de-a fermeca,
nu farmec din viţa ta,
ci farmec de viţă bună,
de-aşi şedea 'n temniţă o lună;
si farmec din vită mare
. .
de-aşi şedea tot în prinsoare 1) .
Nefăcând deosebire între vrajă şi farmec, poporul nu face
deosebire între vrăjitor şi fermecător, şi întrebuinţează indiferent
unul sau altul din aceste cuvinte: « Spirituşul e un drăcuşor
mic, ce-l au unele babe şi unii vrăjitori, cu cari se servesc în
săvârşirea farmece lor lor. Spiriduşul e un fel de slugă a unui
drac ce are în stăpânire pe baba ori vrăjitoarea care face far­
mecele» 2). « Faptul este boala ... rezultatul unor fermecătorii
sau vrăji femeeşti» 3). D-I Novacoviciu vorbeşte astfel despre
cele ce se petrece în Banat: « Din expunerile acestea vedem
că sunt vrăjitoare şi descântătoare. S'ar crede că există deo­
sebire între ele, însă, în realitate, numai funcţiunile lor se deo­
sebesc, cu toate că ambele îndeplinesc aceleaşi funcţiuni, numai
cât acea care atacă familia cu vrajă, se numeşte vrăjitoare, iar
care apără contra acestei vraje, se numeşte descântătoare. Una
şi aceeas persoană poate fi şi vrăjitoare şi descântătoare» 4).
Th. D. Speranţia, rezumând cuprinsul unui « farmec de des­
făcut» zice: « E tot un farmec, prin care baba îl desface pe
I
,1
�
_.......J.
. ,
, .'
,
"1
i· i
1) Jarnik-Bârseanu, op. cit., p. 270.
2) M. Lupescu, în e Şezătoarea �., 1, p. 249·
3) C. Teodorescu, .în «Şezătoarea t, 1, p. 157·
') Emilian Novacoviciu, Din Comoara Banatului, II, p. 86.
[83]
.....
DEScANTEcELE ROMÂNILOR
beteag de toate relele », este dar un farmec cu care se vindecă
un bolnav, i se face un bine, iar nu un rău 1).
De-altfel, poporul cunoaşte şi întrebuinţează cuvintele farmec,
vrajă, şi cu alt înţeles:
Foaie verde buruiană
drag îmi e numele Ană,
că te 'ncântâ auzindu-l,
şi te farmecâ rostindu-l ").
Trece mândra p' ângă mine
ş'acuma nu mai văz bine;
nu ştiu, fi-va vrăJitoare
de m'o orbit aşa tare?
VrăJitoare, cum vei fi,
mândră, eu te voiu iubi
chiar de tot de m'ai orbi 3).
Vai de mine, mor şi mor,
aduceţi descântâtor,
să-mi descânte să nu mor;
aduceţi-mi ordjitor
pe la brâu cu cingători,
şi pe cioareci cu şinor,
în pălărie cu flori
şi pe faţă cu bujori 4).
Dacă este adevărat că există deosebire între descântece, vrajă,
farmec şi desfacere, şi între acei cari le practică, ar trebui să se
cunoască şi cuvântul desfăcător, ca o profesiune pentru acei
cari practică desfacerile. Acest cuvânt, însă, nu există. Cuvântul
descântător, descântătoare, ca profesiune, nu se întrebuinţează,
prin sate, decât poate de către oamenii mai tineri, cari fac
inovaţie în graiu. Persoana care descântă, se numeşte, în­
deobşte: baba, băbăreasa, doftoroaea, moaşa sau vrăjitoarea;
1) Introducere în Literatura populară română, p. 391.
2) Iarnik-Bărseanu, op, eit., p. 35.
3) Idem, p. 384.
4) Idem, p. 102.
6"
[84]
ARTUR GOROVEI
1,'
,:
'1
1 �
':1
i,
� ,
!
f�
I
,
'jl
r
i
I '
il
� ;
il
I
,
,1
' �
K
I
,1
" ,,1"
'1 ti
"
I
ti ",
"
, ,
,', t,
, ']'1
cuvântul fermecătoare este întrebuinţat mult mai rar, şi cele
mai adeseori ca o expresiune de ură sau de dispreţ.
Vraja şi farmecul este, prin urmare, acelaş lucru, şi înseamnă
operaţia, acţiunea sau ceremonia săvârţită în scop de a face cuiva
un bine sau un rău, cu ajutorul unor forţe supranaturale, de care
dispune o anumită persoană, în relaţiuni cu spiritele necurate.
Vraja sau farmecul se face cu ajutorul descântecelor.
Iată, de pildă, cum se face farmecul sau vraja « de fapt»:
« Femeea ce vrea să dee această boală cuiva, în şapte dumineci,
pe când preotul e în slujbă şi mai ales când toacă, strânge din
şapte feluri de seminţe, din oarecare plante, câte şapte boabe
din fiecare fel şi punându-le într'un săculeţ, le descântă, adică
chiar când le strânge, le mineşte pe omul căruia vrea să-i facă
rău. După ce a împlinit această lucrare, toate aceste serninţuri
le fierbe într'o oală nouă furată, cu apă strânsă tot în acele
şapte dumineci, sau numai cu apă neîncepută dintr'o duminică
dimineaţă ... » 1). Când face baba farmece, ca să ducă pe cineva
pe prăjină, « baba scoate din pălămida lăzii un ulcioraş cu două
torţi şi-l pune lângă foc, începând a descântă, îl tot învârte cu
un băţişor de alun» 2). In judeţul Vâlcea: « Vrăjitoarele des­
cântă mormăind încet» 3). Solomonarii sunt adevăraţi vrăjitori
sau fermecători. In Bucovina se crede că solomonarul e frate
cu balaurul, « şi-l cheamă cu descântece şi îl coboară până jos,
învălit în pâclă» 4). In judeţul Neamţu: « Solomonarul este
un om care învaţă şapte ani pe sub pământ, apoi când iese,
zice nişte descântece şi vine la el un balaur» 5). La scriitorii
mai vechi, cari au atins şi chestiuni de folklor, găsim confirmat
acelaş lucru. Astfel, V. Alexandresco (V. A. Urechiă), în romanul
său « Coliba Măriucăi », descrie modul cum baba Floarea face
de dragoste: « Când ceara începu a sfârâi, ea luă cu trei degete
ale mânei stângi câte o vergea, amestecă cu ea ceara şi apoi
o puse pe foc murmurând descântecul următor: Sfârâe, mâ-
A 6)
rae ... » .
1) C. Teodorescu, în s Şeaătoarea t, 1, p. 157.
2) M. Lupescu, în e Şezătoarea e, 1, p. 250.
8) J. A. Zanne, Prooerbele Românilor, VII, p. ZZI. ,
4) Voronca, Datine, 1, p. 808.
, 6) Zanne, Prouerbele, VII, p. 189.
") Foiletonul'« Zimbrului t, an. IV, p. z6 ....
[85]
DESCÂNTECELE ROl'.lANILOR
85
Descântecul este, deci: totalitatea cuvintelor pe care le rosteşte
vrăjitorul sau fermecătorul, care face leacul, vraja sau farmecul,
dela care aşteaptă un rezultat de mai înainte determinat.
Cuvintele cu care baba vindecă boale ca deochiul, celperit,
muşcătura de şarpe, etc., se numeşte « descântec de deochiu »,
(< descântec de celperit », (< descântec de muşcătură de şarpe »,
etc.; formula pe care o întrebuinţează când face o vrajă sau
un farmec de dragoste sau de ură, se numeşte (< descântec de
dragoste », « descântec de ură »; formula pe care o rosteşte vră­
jitoarea, când desface un fapt, se numeşte « descântec de des­
făcut ».
Aceasta este deosebirea între descântec, de o parte, şi între
vrajă şi farmec la un loc, de altă parte: vraja (farmecul) este
totalitatea formelor ceremonialului întrebuinţat de vrăjitoare,
pentru a ajunge la un rezultat ce-l urmăreşte; descântecul este
formula verbală care face parte integrantă şi indispensabilă din
vrajă.
Dealtfel cuvântul însuş cuprinde în sine această noţiune.
Descântesc însemnează versuri recita te , pe când versurile cân­
tate se numesc cântece, hore.
Miron Pompiliu spune lămurit că în Ardeal, pe lângă Oradea
Mare, horelesezic descântece 1), ceeace confirmă şi d-l A. Viciu:
(< Ţăranii noştri numesc descântec orice versuri recita te , nu cân­
tate »2). Cuvântul descântec, pronunţat în Transilvania şi des­
cântecă 3), este cunoscut şi întrebuinţat, sub aceeaş formă,
descântare, la Aromâni 4), şi la Meglenoromâni 5). La Aro­
mâni, ca şi la Românii de dincoace de Dunăre, însemnează
şi a vorbi mult, a toca verzi şi uscate 6). Despre un om care
ţine să te convingă de ceva, şi în acest scop îţi vorbeşte mult,
se zice: « Mi-a descântat o zi întreagă, vrute şi nevrute »; sau:
1) e Şezătoarea », VII, p. 162.
2) Colinde din Ardeal, p. 192.
3) Simion FI. Marian, Insectele, p. 220 .
• ) P. Papahagi, Basme aromâne, p. 581.
6) P. Papahagi, Megleno-Românii, 1, p. 104.
8) Verbul este «a descânta t, cu indicativul prezent: «descânt, descânţi, des­
cântă &. - D-l Zanne, însă, ne dă, probabil ca întrebuinţată prin partea de sus a
judeţului Vâlcea, o formă s descântec & a. indicativului prezent: «De pildă, dacă
descânteci de rânză, se trage partea bolnavă, adică rânza, cu untdelemn, zicându­
se descântecul de trei ori •• - Proverbe, VI, p. 542.
[86]
\lI
1 � �I�!
86
ARTUR GOROVEI
I .
-
,
,
I
I
I
II
I
I
I
'1
,
,. I
I
II
« Ce tot cânţi şi descânţi» 1). Tot aşa Aromânii au expresia:
(rte-l' cânţi şi te-ţi discîntă » - ce-i zici şi ce-ţi zice!, sau « care-I
cîntă şi-l discîntă » .' Când spui cuiva ceva şi el îţi răspunde
întra'iurea, se zice: « Tu ce-i cânţi şi el ce-ţi descântă» (Anton
Pann) , după cum despre femeile care-şi povestesc ele singure
ale lor, se zice: « Ea îşi cântă, ea îşi descântă i 2). « A-l lua la
descântat », însemnează a-l lua la răfuială, a-l certa» 3).
Prin unele părţi de prin munţi, precum şi în comitatul
Satmar, Românii zic cotare în loc de descântec, unde vrăji­
toarea este chemată ca să coate bolnavului 4).
O expresiune întrebuinţată de Nicu Gane, încântec,. cu în­
ţelesul de farmec, nu este un cuvânt al limbii noastre. Gane
a făcut o încercare neizbutită de a introduce un cuvânt nou.
Alexandru, eroul nuvelei « Vânătoarea », urmăreşte prin pădure
o căprioară: « Atunci care fu mirarea lui când, desfăcându-se
neguri le dimineţii, se văzu deodată ca prin încântec dinaintea
unei căsuţe înconjurată cu verdeaţă, pe a cărei prispă şedea
o fată blondă, ce torceă liniştit din furcă ». In nuvela « Cânele
Bălan »: « Mi se păru că din fundul iadului sunt ca prin încântec
transportat în mijlocul fericirilor din raiu ».
Grigorie Moldovan, în anul 1887, pregătiă un studiu de
folklor despre poezia vrajei la Români, în care clasifica poezia
de vraje în « descântări» şi « încântări ». In articolul « Ştiinţă
de poronceală », publicat în ziarul « Tribuna» (an IV, Nr.
281-282), 1. Slavici dovedeşte netemeinicia acestei clasificări
mai cu seamă că cuvântul « încântări» nici nu există în limba
română 5).
Astfel definit descântecul, o clasificare a descântecelor, după
natura scopului urmărit de descântătoare, nu are nici o raţiune.
Zanne, în explicarea ce dă unor proverbe din colecţia sa,
împarte descântecele în două clase: curate şi necurate. « Des­
cântecele curate sunt acele ale babelor îndeobşte; ele au
puterea de a vindeca pe bolnav, şi în ele intervine Maica
1) Laurian şi Maxim, J, p. 393. . l r
2) Zanne, Proverbe, IV, p. 294.
3) Zanne, Proverbe, VI, p, 542.
') Marian, Naşterea la Români, p. 7 .
. 6) Olimpiu Boitoş, Activitatea lui Slavici la _ Tribuna. din Sibiu, p. 41. Cluj,
1927.
\
[87]
-
DEscĂNTECELE RoMANILOR
Domnului. Descântecele cele necurate sunt ale fermecătorilor.
In aceste intervine numai dracul, ca să izbutească» 1).
Din cele ce am desvoltat mai sus, iese în mod lămurit că
o asemenea clasificare nu poate să fie primită, ceeace se va
întări şi mai mult, când vom vedea, în cursul acestui studiu,
că numai în unele descântece intervine Maica Domnului, şi
atunci ar trebui să punem între descântecele necurate, imensa
majoritate. a .descântecelor, care ar fi descântece bune, după
această clasificaţie chiar.
2. Cine descântă
Intr'o vreme, descântecul fiind un mister, pe care numai
prea puţine persoane îl cunoşteau, aceşti puţini cunoscători aveau
privilegiul de a descântă. Descântătorii sau vrăjitorii, şi în
special descântătoarele şi vrăjitoarele, erau fiinţe deosebite, că­
rora oamenii le atribuiau puteri şi daruri supranaturale, fiinţe
care aveau legături cu Diavolul, pe care uneori îl combăteau,
dar în slujba căruia alteori ştiau să se puie. Şi tocmai pentrucă
descântecul era un mister, nu oricine putea să cunoască formula.
şi practica lui, şi deci descântatul era o specialitate, care se
transmitea ca o moştenire scumpă.
In vremile de astăzi, când descântătoarele au consimţit a
iniţia în aceste mistere şi pe lumea profană, şi când orice ştiutor
de carte poate avea la îndemână colecţii întregi de descântece
tipărite, se încumetă a descântă orişicine.
Mai toate femeile care au copii, ştiu să le descânte de deochiu,
fără să mai fie nevoie să alerge la ştiinţa ocultă a babelor. Mulţi
bărbaţi, chiar, ştiu a descântă şi dovadă este că prin colecţiile
tipărite, găsim descântece spuse de bărbaţi.
Cu toate acestea, în lumea satelor noastre, sunt oameni cari,
la nevoie, aleargă la babele recunoscute ca descântătoare, la
babe sau băbărese, cum se zice prin' multe părţi, şi persistă
încă o sumedenie de credinţe asupra calităţilor ce trebuie să
le îndeplinească cineva, pentru ca descântecul ce l-ar face să
fie în adevăr de leac.
1) Prooerbele Românilor, VI, p. 542.
J
I
1
j
[88]
��----� __ -.----------------����� .. �r-�----���--���--------���_ .. �-----�._-�--.----------------.��----��;�� ... �--
<-.
88
ARTUR GOROVEI
I
I
�"
�
I
II
I
'1
;1
i
i;
1
1
I
�,
I
I
.,11'
"
l'
"
1
I
I
!
I
I
1:11
1
I
i
I
1;1
I
"-1 i
,'"/ ,i
I "
Prima conditie este ca descântătoarea să fie bătrână. Dacă
nu e în vârsta �ând este la adăpostul tuturor ispitelor poftelor
lumeşti, apoi pentru ca descântecul ei să aibă leac, ea trebuie
să fie « curată », adică neatinsă de bărbat şi nici să aibă « la
trei cireşe» (la period), şi să fie primenită de cămaşă 1). Această
credinţă există şi la Românii din Meglenia: « Femeia care des­
cântă trebuie să fie bătrână şi foarte curată (fără a avea rapor­
turi cu bărbat), şi la vrăjire să fie cu stomacul gol » 2).
In Cotârgaşi, comuna Broşteni (jud. Suceava), de femeea
care a descântat de râhnă, zece zile nu-i slobod să se acolisească
bărbat 3).
In Sân-Georgiu (Ardeal), descântătoarea posteşte toată ziua
în care are să descânte 4).
Unele descântece se zic de câte mai multe persoane. Aşa,
în Cotârgaşi, de turbă se descântă de trei ori, dar să fie doi
bărbaţi şi o femeie, ori două femei şi un bărbat. Dacă descântă
o singură persoană, trebuie să zică descântecul de nouă ori 5).
In comuna Traian, Romanaţi, de deochiu se descântă de nouă
babe văduve 6). In jorăşti, Covurlui, descântecul de scrântit se
face de o femeie care a născut doi gemeni 7).
Sunt descântece pe care baba le face prin intermediul unei
alte persoane. In Siliştea-Crucei (Dolj), pentru a descântă de
spurcat, «baba caută un copil sau bărbat, fată sau femeie,
care s'a născut într'o Sâmbătă, şi-l pune să spuie descântecul
după ea » 8).
Se întâmplă ca descântătoarea să îndure şi oarecari ne­
plăceri, pe urma descântecului ei. Astfel, în Bucovina, se crede
că dacă descântătoarea descântă unui om mai tânăr decât dânsa,
nu i se întâmplă nimic, iar dacă descântă unui om mai bă­
trân decât dânsa, atunci tot cască, o doare capul şi nu mai
poate dormi liniştit ca altădată 9). "
1) In Bogdana, jud. Tutova. Revista • Ion Creangă *, 1, p. 88.
2) Papahagi, Megleno-Românii, 1, p. 104.
3) s Şezătoarea t, III, p. 143.
4) Marian, Descântece, p. 98.
5) «Şezătoarea &, III, p. 138.
6) Dr. Daniel Ionescu, Descântece, 1, p. 96.
7) Pr. 1. C. Beldie, La cislă, p. 101.
8) Grigoriu-Rigo, Medicina poporului, 1, p. 171.
9) Marian, Descântece, p. 192.
l'
I
I "
r
"1
I
� "
i
l
[89]
-
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
Pentru ca descântecul să fie de leac, baba trebuie să
primească plată 1). Multe descântătoare sfârşesc descântecul
zicând:
Leac
şi babei colac,
colacul fiind un instrument de plată ca şi pentru COp111 can
umblă cu sorcova, cu colinda şi cu sămănatul.
De unele boale, bolnavul îşi poate descântă el însuş,
Cel ce" are guşă, ca să se vindece, Sâmbătă seara, când
popa toacă la biserică, ia un ac, împunge uşor guşa şi zice
de II ori:
Popa toacă,
guşa sacă,
Sau, când vede curcubeul bând din apă, se dă de trei ori
peste cap şi zice:
Curcubeu, de unde bei?
Bea din guşa mea 2).
Ca să scape de friguri, bolnavul se duce Duminică dimi­
neaţa la fântână, cu o oală nouă şi cu un cuţit de găsit, nu
vorbeşte nici la dus, nici la întors, şi nici în urmă nu se uită,
umple oala cu apă, pune cuţitul în cruciş pe oală, face trei
cruci şi zice în gând: « Când păgubaşul o mai pune mâna
pe cuţitul ăsta, atunci să mă prindă frigurile pe mine (cu­
tare) » 3).
Tot de friguri îşi face omul singur descântec astfel: « Se
duce la cimitir dis de dimineaţă în zi de sec, la mormântul
unui frate sau a unei rude de aproape, şi zice, adresându-se
către mort: « Cutare, dă-mi o perină şi un lăicer că mi-a venit
un mosafir )}. Apoi ia ţărînă din mormânt, cu trei degete, şi
tot repetă de trei ori. Acea ţărînă apoi o pune într'o legătură
şi bolnavul o poartă la gât trei zile, iar în dimineaţa zilei a
1) Marian, Descântece, p. 71, nota 4.
2) • Şezătoarea t, II, p. 71.
3) Grigoriu-Rigo, Medicina poporului, 1, p. 70.
[90]
r "1
1., II"
r � ,
,
9°
ARTUR GOROVEJ
I
i
II
I
I •
il,
! I
,1
�I
II
I
•
,
t,
t"
II
I
I�
. ,
:'
• j
. . I
patra, se duce înapoi la cimitir, tot la mormântul acela, des­
leagă legăturica cu ţărînă şi lăicerul, şi după ce zice de trei
ori: « cutare, na-ţi perina şi lăicerul că mi s'a dus mosafirul »,
asvârle ţărîna cu legătura pe mormânt » 1).
Tot singur, dar cu ajutorul unei alte persoane, îşi descântă
bolnavul care are puşchele.
Bolnavul pune pe un mezin să-I întrebe:
- Ce ai pe limbă?
Bolnavul răspunde:
- O puşchea.
Mezinul, scuipând în sec, ZIce:
- Ptiu, acu să peie 2).
3. Când se descântă
Orice descântec nu se poate face oricând, ci trebuie să se
observe anumite regule.
In general, nu este bine a se descântă când e lună nouă;
dar, în acelaş timp, bubele dulci, nu se descântă când se mă­
reşte luna, căci în loc de a se vindeca se măresc 3). La Me­
gleno-Români leacurile de clinuri se fac când piere luna 4).
Descântecele nu se fac Dumineca niciodată. Aceasta pro­
babil din cauză că descântecul fiind al descântătoarei, iar lea­
eul al lui Dumnezeu, al Maicei Domnului şi al altor feţe sfinte,
şi Dumineca fiind zi de odihnă, nu-i îngăduit a se recurge,
în asemenea zi, la ajutorul lor. Un singur descântec numai
se face Dumineca, în revărsatul zorilor, anume de venin, în
judeţul Romanaţi 5), dacă nu va fi o greşală în copierea prac­
ticei acestui descântec.
Unele descântece se fac numai în zilele de post: Luni,
Miercuri şi Vineri. Aşa, descântecele de pocitură se fac în
zile de sec, la sfârşitul lunii; de bubă, în unele locuri, se des­
cântă Lunea, Miercurea şi Vinerea, însă numai dimineaţa; de
1) Grigoriu-Rigo, Medicina poporului, 1, p. 76.
2) «Şezlitoarea�, II, p. 130.
3) Marian, Descântece, p. 391.
') Papahagi, op. cit., 1, p. 104.
o) Dr. Daniel Ionescu, op. eit., II, p. 139 .
[91]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
91
bube dulci, Miercurea şi Vinerea, pe nespălate; pe aiurea se
descântă şi Lunea, tot pentru bube dulci. Tot Lunea, până
a nu răsări soarele, se descântă de răul copiilor, de mătriciu,
de babiţă, de albeaţă, etc. De babiţă, însă, trebuie descântat
si Miercuri si Vineri.
, Descântec�l de pază se face totdeauna Marţa, iar de râie
se descântă numai Marţi spre Miercuri şi Joi spre Vineri.
Sâmbătă, la asfinţit de soare, se descântă pentru moroi.
In sfârşit, nu s'ar putea determina o regulă generală pentru
zilele în care se face fiecare descântec, fiindcă aceste regule
variază după localităţi, şi chiar după descântătoarele din aceeaş
localitate. Aşa, după cum am văzutj' în unele părţi unele des­
cântece se fac numai Lunea pe când pe aiurea e credinţă că
toate descântecele sunt cu leac Marţea şi Sâmbăta, iar Duminica
şi Lunia nu-s de leac. «Multe babe zic că e păcat şi deaceea
nici nu descântă în sărbători şi în săptămâna cea mare, la
Paşti » 1). Pe când unele babe descântă de bube numai dimi­
neaţa, alte babe sunt de părere că aceste descântece sunt cu
leac numai după amiazi 2), altele descântă de izbitură, în scă­
pătatul soarelui. Descântecul de deochiu, mai ales la copii, în
unele locuri se face în orice zi şi la orice oră, pentrucă un copil
nu poate fi lăsat să sufere urmările de deochiului, până ce ar
sosi vremea priincioasă a descântării.
4. Cu ce se descântă
Foarte multe descântece se sfârsesc cu formula: « Descântecul
dela mine, leacul dela Dumnezeu», cuvinte prin care descântă­
toarea crede că se descarcă de orice răspundere faţă de pacient,
în caz de nereusită a leacului întrebuintat. Formula aceasta,
dealtfel, este c�noscută pretutindeni, pentrucă pretutindeni
se zice: « Medicul îngrijeşte pe bolnav, şi Dumnezeu îl vin­
decă ». Şi după cum medicul întrebuinţează diferite medica­
mente, diferite substanţe în tratarea bolilor, deasemenea şi
1) Grigoriu-Rigo, op. cit., p. 27.
2) Rigo, 1. c.
[92]
"
I
J
92
ARTUR 610ROVEI
" 1
I ,
I
l!
'1
,1
,,'1,
I!
I
, l'
I
. ,
1; i
,1
1:, i,
�-
1 •
. .
, '
descântătoarele, pe lângă formula descântecului rostit, între­
buinţează diferite lucruri pentru a vindeca pe bolnav.
La popoarele vechi se petrecea acelaş lucru. La Egipteni, de
pildă, într'un papyrus medical (din Ebers) se spunea că efica­
citatea medicamentului trebuie să fie totdeauna sprijinită de o
formulă magică şi invers, că formula' magică trebuie să fie
însoţită de un medicament convenabil 1). La Romani, am văzut
că se practica în acelaş mod.
La noi, în practica descântecelor, se întrebuinţează, cele mai
de multe ori, diferite lucruri de care se serveşte descântătoarea,
pe lângă descântecul rostit. Sunt descântece în care nu inter­
vine nimic alta afară de cuvintele rostite, dar cele mai multe
sunt însoţite de unele medicamente sau operaţiuni. Frecăturile
(masajul) pe părţile bolnave ale corpului sunt operaţiuni; apa
neîncepută, care se dă de băut bolnavului, este un medicament.
Pentru pregătirea şi aplicarea medicamentelor se întrebuinţează
diferite obiecte, după cum şi pentru efectuarea unor operaţiuni
este nevoie de obiecte anumite.
Lucrurile cu care se fac descântecele sunt multe şi variate,
şi se pot împărţi în următoarele categorii:
Lucruri sfinte, precum: aghiazrnă, cruce, pristornic (forma
în care se face prescurea).
Plante, precum: alun, antonică, ardeiu, boabe de diferite
legume, bochioi, bostan, boz, brustur, burete, busuioc, buştean,
cânepă, cătuşnică, ceapă, cicoare, cimbru, cristinească, drenţe,
fasole, fân, floarea soarelui, flori diferite, fulgoace, grâu, ha­
gimă, iarbă, izdat, împuşcată, întorsură, leuştean, loznicioară,
lubeniţă, Iumânărică, mălaiu, măr, mărăcine de grapă, mărăcine
de păr, mărăcine de porumbar, mesteacăn (rămurele din mătură
de), mintă neagră, muguri, noduri de paie de grâu, nucă în
trei dungi, odolean, oman, orbalţ, păducel negru, păpădie, pă­
puşoiu, pelin, peliniţă, pepene, prună de furat, pur, putregaiu,
salcie, sămânţă de cânepă, sânge de nouă fraţi, sânziene,
secară, slăbănog, soc, şteavă, trestie, troscot, urzică, usturoiu,
varză, văzdoagă, vetrice, viţă de vie, voejniţă, sburătoare şi
altele.
1) Leza, 1. C., 1, p. 31.
[93]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
93
I
I
�
Animale: câine, cârtiţă, cocoş, corn de cerb, falcă de cal
(găsită pe râpi sau pe câmpie), fiere, lăcustă, mâţă, nevăstuică,
păiangăn pisat, peştişori, etc.; insecte: călugăriţă, fugău, moleţi,
părăscuţă, surdomaşi, etc.
Lucruri comestibile: aluat, borş, crupe, făină de păpuşoiu,
făină de grâu, gălbănuş de ou, groscior, mămăligă, miere, ou,
oţet, păsat, pâine, piper negru, sare, săricică, scorţişoară, slă­
nină, smochine, stafide, ţuică, unt, untdelemn, untură (de
porc, de gâscă), etc.
Lucruri necurate: baligă, câcărez de oaie, escremente, găinaţ
de păsărică, pişat, etc.
Lucruri neobişnuite: căiţă, chitie de strigoiu, lapte dela mamă,
ţâţă dela femeie care alăptează băiat, etc.
Diferite lucruri şi obiecte uzuale: ac, albie, apă, arniciu roşu,
argint viu, aşchii, batistă, bete, biciu, câlţi aprinşi, cămaşă,
cărbune, catran, cenuşă, cingătoare, ciur, cleştar, cociorvă, coji
de ouă clocite, colac de tămâie neagră, cositor, cremene, cuţit,
darac, făcăleţ, fiarele de pe coş, fier roşu, foarfeci, foc, frigare,
fulg de pană, funingine, furcă, fus, gard, ghem de îndrugătură,
ghimpi din grapă, greblă, gresie, gunoiu, lacăt, lână nespălată,
lemn, leşie, linguri, lopată, lumânare, maiu de bătut cămeşile
(rnângălău), marmură, mătase, mătură, melesteu, mosor, moşco­
dan, nasture, nămol de sub găleată, nuia de alun, de nuc, de
sânger, de arţar, tăiată Joi dimineaţa în revărsatul zorilor, oală,
pană (de găină neagră), para de argint, pahar de ceară galbenă,
pământ din patru unghiuri ale casei, par, păr roşu, păr din
capul bolnavului, pânză, perie, petică, piatră, piatră de hotar,
piatra iadului, piatră vânătă, pieptene, poponeţ, porc (păr de
porc, carne de porc negru dela Ignat), potcoavă găsită, praf
de puşcă, pucioasă, rachiu, râcâetură de' pe căpestere,
resteu, săgeată, sarea mâţei, săpun, său de vită plssnită,
sânge de om, scrum de petică arsă, scuipat, secere, sineală,
spermă de bărbat, spini, spirt de vin, strachină, surcele,
şomoiag de cârpă dela un pămătuf cu care se mătură
cuptorul de pâine, şoricie, tămâe, tărâţe, teiu belit în noaptea
spre Sf. Gheorghe, telincă de antonică, teşitură de co­
păcel, topor, tulpan, tutun, ţapă de tufan, ţipirig, ulcică,
sgură dela ţigani, etc.
___ ._0 _
J
[94]
ARTUR GOROVEI
Despre unele din aceste lucruri, se cuvine să dăm oarecare
informaţii.
Apa. In foarte multe descântece apa este elementul prin­
cipal de care se slujesc descântătoarele, şi fără care un asemenea
descântec nici nu se poate concepe. Apa se întrebuinţează în
multe feluri: apa ordinară, adică apa 'care se găseşte în cofa
gospodarului; apa specială, adică adusă din anumite localităţi,
care-i dă anumite calităţi esenţiale pentru descântec; apa sfin­
ţită şi apa neîncepută. ,
Apa ordinară se întrebuinţează pentru scăldători şi pentru
pregătirea aluatului, a copturilor şi altor doctorii de care se
serveşte descântătoarea, ori. de câte ori nu se cere, şi pentru
aceasta, apa" specială sau apa neîncepută.
Pentru scăldători se mai pun în apă şi anumite flori precum
şi anumite obiecte, care au menirea de a-i comunica diferite
calităţi.
Apa se întrebuinţează în descântece, nu numai pentru a
vindeca, ci şi pentru a face diagnoza bolii. Astfel, în comuna
Traian (Romanaţi), se întrebuinţează pentru a cunoaşte dacă
cineva este în adevăr bolnav de înnăbuşeală, precum bănueşte
baba, astfel: « Miercurea şi Vinerea după ce se spală
vasele, apa aceasta o ia şi o toarnă în strachină nouă, în
care se mai pune cenuşă cu lingura sau cu pieptenele,
ori cu fusul, de trei ori. In urmă se pune deasupra
strachinii o oală nouă de pământ, şi dacă bolnavul e cu
adevărat bolnav, apa din strachină se ridică în oală şi în­
cepe să bolborosească aşa cum bolboroseşte stomacul bolna­
vului' iar dacă apa nu se ridică, bolnavul nu e bolnav de
înnăbuşeală. Celui care e bolnav i se dă să bea din apa ce s'a
ridicat )}.
In comuna Gostavăţ (Romanaţi) se face astfel: « Se ia o
oală în care se fierb Iăturile dela vase şi se toarnă într'o stra­
chină; pune oala cu gura în jos în strachină; dacă înghite oala
apa, atunci bolnavul e innăbuşit, apoi se ia oala, o goleşte de
apă, o acopere cu o cârpă şi o pune: la gură, la mâni, la moalele
capului, la buric, la şezut şi la picioare. Face cu fundul oalei
nouă semne, apoi cu lingura, cu fusul şi cu mestecăul de mă­
măligă mestecă cenuşa, şi de acolo dă bolnavului să bea. Oala
\
I
1,
[95]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
9S
o fierbe de trei ori, având trei fuse, trei linguri, şi de fiecare
dată se serveşte de câte unul» 1).
Apa specială este acea luată din anumite locuri. Aşa sunt
apele urîte, clocite, puturoase, care sunt bune numai pentru unele
leacuri. Ape părăsite, cum sunt apele din puţurile şi fântânile
părăsite, în care se descântă pentru a da cuiva «de urît », apă care
se ţine apoi trei zile în coteţul găinilor, şi după aceea se dă de
băut, ori se stropeşte cu ea hainele celui ce vrea să-i dea de urît"),
Apă specială este apa dela topilă, adică din balta în care se
topeşte cânepa; apa din urmă de vită, aruncată cu dosul palmei
către ochi, întrebuinţată în descântece de « dor de ochi »; apa
rămasă de Duminică, întrebuinţată în farmece contra grierilor;
apa din sticla care stă lângă o răscruce; apa în care au stat
flori luate dela biserică dela sfânta înmormântare; apa adu­
nată din nouă vaduri; apa sfinţită la Bobotează; apa luată dintr' o
vale (apă curgătoare) din locul unde se face sfredel sau vârtej ;
apa dela fântănă sfântă; apa din nouă izvoare; apa în care se
omoară un puiu de şarpe, cu care se spală un armăsar la membru
şi o bivoliţă la fătătoare ; apa neincepută dela trei izvoare, etc.
La Megleno-Români se descântă de deochi în apa de sub
roatele unei mori ce se întoarce în spre stânga, adusă fără a
vorbi cu nimeni în drum 3).
Ca tip al apei speciale, poate să fie luată acea care se între­
buinţează în Banat, în vrăjile de dragoste: « Fata sau feciorul,
care voeşte să-şi facă de dragoste, ia în ziua de Sf. Gheorghe,
desdimineaţă, o uiagă (glajă, sticlă); se duce apoi şi ia dintr'un
loc unde se îmbină două ape, trei linguri de apă şi le pune
în glajă, trei linguri dintr'un loc unde se întoarce apa, şi trei
linguri dintr'un vas cu apă scos în curte la amiazi, ca uitându-se
cel ce vrăjeşte în el, să se vadă şi să vadă şi soarele, zicând:
•
cum văd soarele,
aşa să fiu văzută,
şi cum luceşte pe cer soarele,
aşa să lucesc şi eu la N.
1) Dr. Daniel Ionescu, 1. c., II, p. 85.
t) « Şezătoarea s, III, 102.
3) Papahagi, Megleno-Românii, 1, p. 108.
[96]
j
v -
1 • �,
i J
1,:
I).! :
'Ij
,�
,�
�.
. I,� I
II!
I
i
,
1
I
,
,1
,
1
<\i,
li
1 '
:1
,
î
1,
,1
'i:
j
'1
:I!
,1
�1
�:
,
I
.1
'1
I
II
\ �
:11
; I
� 1:
'1
i
,ill
�
, II:
1 i' I
1
i
"
.
,
ARTUR GOROVEI
Apa din glajă o pune într'un blid, pe care îl aşează în vatra
luminii, punând în el trei flori furate din trei grădini, trei
jordiţe de salcă, care, aplecate fiind dela trunchiu, au fost legă­
nate de apă, în credinţă că, precum s'au bătut în apă, aşa şi
N. să se bată după N. 1).
Tot în Banat se întrebuinţează apa "de vânturi, adică apă
din 3 vaduri.
In judeţul Vâlcea se întrebuinţează apa întâlnitd, luată de
unde se întâlnesc trei pâraie 2).
In Maramureş, pentru « de ruptoare de apă », se întrebuin­
ţează apa care se ia de pe roata morii, de nouă ori, în câte
nouă linguri 3); sau o apă astfel pregătită: « După ce se înse­
rează, mergem la o apă curgătoare, la un râu; pe tot drumul
până la râu zicem rugăciunile câte le ştim; sosind acolo luăm
nouă linguri de apă într'o cofă sau alt vas, dar dintru acel loc
luăm, unde trecând apa peste o piatră, bulbuceşte. După aceea
mergând în jos, după cursul apei, mai luăm câte nouă linguri
de apă, încă din nouă locuri, unde bulbuceşte apa, dar aşa ca
numărul lingurilor de apă îl numărăm îndărăpt, Astfel zicem:
9, 8, 7, 6 şi până sosim la 1. După ce am isprăvit cu aceste,
cu vasul plin de apă ne ducem la casa bolnavului şi-i dăm să
bea trei linguri de apă; cu trei linguri de apă să se spele pe
obraz ... » 4).
Apa neînceputd este aceea care se aduce într'un vas din care
nu a băut nimeni, înainte de a se întrebuinţa, şi pe care vechii
Romani o numiau « aqua virgo ». P. S. S. Episcop Ghenadie
al Râmnicului, vorbind despre apă, zice că apa neîncepută
este aceea care se capătă mai ales din puţuri şi nu din cişmele,
scoţându-se des de dimineaţă şi nu după alţii, şi fiind adusă
acasă iute, fără a vorbi cu cineva şi în vase astupate 5).
O regulă generală, o lege, în ceeace priveşte apa neîncepută,
nu există, ci în diferite localităţi sunt diferite norme după care
se aduce şi se pregăteşte apa pentru descântare, apa neîncepută.
1) Marian, Serbătorile, III, p. 272.
1) E. Hodoş, Descântece, p. 68.
3) Preot Teodor Bălăşel, Versuri populare române, voI. 1, cărticica II, p. 91
') Pr. 1. Bîrlea, Cântece poporane din Maramureş, II, p. 344.
6) Idem, p. 345.
1) Eraldica vekie a Românilor, p. 58, nota.
[97]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
97
In Bucovina, « descântătoarea înainte de a începe a descântă
de dânsele s, se duce la un râu curgător, cu o bucăţică de
pâine, cu un drobşor de sare şi c'o cofiţă sau oală nouă în
mâna dreaptă. Ajungând la râu, bate într'un loc pe mal, în
contra curgerii apei, trei metanii, aruncă din pâine şi din sare
ceva în undele apei, apoi cu cofiţa sau oala ia un pic din apa
ce a curs peste pâinea şi sarea aruncată. Pe când bate ea acele
treimetanii, zice următoarele cuvinte:
Apă curgătoare,
eu te sorocesc
tot cu pâne şi cu sare
să lecueşti pe cutare
din cap până în picioare,
cu leac,
cu sănătate şi veac.
De aici apoi se duce mai la vale pe râu, şi aşa în trei locuri
dupăola1tă bate de trei ori câte trei metanii, şi pe când bate
metaniile, repeţeşte cuvintele de mai sus şi ia apă cu cofiţa,
După ce a făcut ea aceasta, şi după ce şi-a umplut cofiţa cu
apă, fără ca s'o fi observat cineva, se întoarce spre casă, dar
şi acuma fără a vorbi cu cineva sau s'ar uita. îndărăpt, pentru
că dacă ar vorbi cu cineva sau s'ar uita îndărăt, toate opera­
ţiunile sale n'ar mai avea nici o putere» 1).
Tot în Bucovina, apa neîncepută se aduce dela o fântână
sau dela un pârâu. « Când se duce după apă şi când o aduce
nu vorbeşte cu nime, nici nu se întoarce pe acelaş drum pe
care s'a dus. Ajungând acasă, pune vasul în care a adus apa.
pe un scaun, pe o laiţă sau şi în alt loc undeva, nici când Însă
pe masă» 2). .
In Broşteni, jud. Suceava, se procedează astfel: « Duminică.
dimineaţă, pe inima goală, aduci dela pârâu, ori dela o fân­
tână, ori dela un şipot (jghiab) o ulcea de apă şi o pui sub icoane.
Luni dimineaţa torni peste ea o ulcică de apă din cofă, din
cea rămasă de Duminică seara, şi mai aduci, tot Luni, o altă
1) Marian, Descântece, p. 91.
2) Idem, p. 186.
7. A. R. - Din Vieaţa Poporului Romdn. XL.
[98]
ARTUR GOROVEI
ulcea de apă proaspătă. Marţi iară mai torni peste ea o ulcică
din cea din cofă şi pe la cântători te duci la pârâu cu o cofiţă,
iei apă şi apoi nu te întorci tot pe unde ai venit, ci pe de altă
parte, şi nici nu vorbeşti cu nimeni cât ţine descântecul, c'apoi
nu-i de leac. Vii acasă, torni apa într'un ciob, o amesteci cu
cea strânsă din bună vreme de Duminică şi de Luni» 1).
In comuna Sângeorgiu-Năsăud (Ardeal), pentru- « dintru
iele », descântecul « se face într'o oală nouă nesmălţuită, cu
apă adusă dintr'o apă curgătoare, din râu, pârâu sau vale.
Când pleacă după apă, ia o ţâră de pâine. Mergând şi întorcân­
du-se, nu-i slobod a vorbi cu nimenea, nici a sufla nasul, nici
a slobozi vr'un vânt din el. Ajungând la apă, aruncă pânea,
zicând: « Eu îţi dau, apă sfântă, colac, tu să-mi dai leac ».
Apoi ia apă din sus în jos, cu oala nouă nesmălţuită. Când
te întorci spre casă, ţii regula pe care ai ţinut-o când te-ai dus
să iei apă. După ce ai ajuns acasă, nu pui apa jos, nici după
ce s'a descântat nu se pune apa jos. Apa se încălzeşte şi apoi
se descântă i 2).
Megleno-Rornânii întrebuinţează, deasemeni, apa mută.
In Birislău se face aşa: « Bunicul ori bunica se duce, cu o
fată sau cu un băiat şi cu o oală, ca să ia apa mută dela şapte
fântâni dar chiar de unde isvorăsc apele « di la mumi». Apoi
fără să vorbească deloc, iarăş se întorc acasă şi descântă cu
apa mută pe bolnav. Apa apoi e strânsă din nou în oală şi
se varsă în ziua următoare într'una din apele cele mai apropiate
de unde s'a luat » 3).
Apa neîncepută, în unele locuri, se aduce dela izvor, cu
toarta cofei sau a oalei întoarsă îndărăt ; se aduce dela fântână
în ziua de Sf. Gheorghe, cu gura; se aduce dela trei fântâni,
în zorii zilei, înainte ca să fi luat cineva din ele, iar prin unele
locuri, cel ce aduce apa, nu numai că nu trebuie să se întâl­
nească cu nimeni, dar nici nu trebuie să vadă pe nimeni. In
alte părţi, apa neîncepută se aduce dela trei fântâni, în trei
vase nouă, de trei fete mari, fără a se fi uitat îndărăt când au
luat-o.
1) � Şezătoarea ". III. p. 141.
') Alexandru PoPP. Manuscris în Biblioteca Academiei Române.
a) Papahagi, Megleno-Românii. 1, p. 100.
[99]
DEscANTECELE RoMANILOR
99
Ib... .
In Săcui (Dolj) se aduce, înainte de a răsări soarele, în zilele
de Marţi, Joi şi Sâmbătă .
. Apa neîncepută nu se întrebuinţează pretutindeni aşa cum
a fost adusă.' In unele locuri din Muntenia, strachina cu apa
neîncepută se pune pe o fereastră din spre partea de unde răsare
luna pe cer, şi se aşteaptă aşa până vine luna în dreptul fe­
restrei şi în direcţiunea strachinei. Când a ajuns de se vede
bine luna în apă şi în fundul strachinei, atunci începe a des­
cânta de pureci 1).
Apa descântată se întrebuinţează, în descântece, în multe
chipuri. Astfel, în descântecul « de babiţi », din comuna Şcheia,
de lângă Suceava (Bucovina), se procedează astfel: « Descântă­
toarea care voeşte a vindeca copilul ce pătimeşte de acest morb,
ia o ulcică nouă, toarnă într'însa apă neîncepută, apoi nouă
pietricele albe, crude, cu deosebire sarea mâţii, precum şi
mălaiu mărunţel sau păsat. După aceasta pune ulcica, astfel
umplută, la foc ca să fiarbă, şi anume: Luni dimineaţă, înainte
de răsăritul soarelui, apoi tot în acea zi înainte de amiază,
precum şi înainte de apusul soarelui. Tot aşa face ea Miercuri
şi Vineri. După ce a fiert apa cu pietricelele şi mălaiul mărunţel
din ulcică, răstoarnă ulcica cu cele ce se află într'însa, într'o
strachină corespunzătoare, care se ţine apoi pe buricul copilului
bolnav, sau mai bine zis deasupra buricului, ca acesta să nu se
frigă de strachina înfierbântată. Mai înainte de a vărsa cele
din ulcică în strachină, caută şi pune ca să aibă dindămână
nouă linguri noui, nouă fuse noui, un ac şi un cuţit. Deci cum
a răsturnat ulcica, ia una din lingurile cele nouă, muindu-i puţin
vârful în apa din strachină, o ţine în mâna stângă cu adâncitura
în sus, moaie apoi a doua lingură în zeama cea de pietricele
din strachină şi o ţine puţintel deasupra celei dintâiu, ca să
picure un strop de apă într'însa, şi tot aşa face ea şi cu celelalte
obiecte, până ce le perindează pe toate, rostind în acelaş timp,
la fiecare muiare şi ţinere a obiectelor mai sus înşirate, des­
cântecul. Sfârşind de rostit cuvintele descântecului, suflă dea­
supra strachinei în semnul crucii şi stupeşte jos. După aceasta
ia apa din lingura primă, ce a ţinut-o în mâna stângă, cu
1) Marian, Insectele, p. 410.
i
1,
i'
.1
'1
[100]
adâncitura în sus, care s'a strâns picurând de pe cele opt linguri,
de pe nouă fuse, de pe ac şi cuţit, şi o toarnă copilului bolnav
de babiţi, în gură. In fine tustrele apele, care le-a fiert şi le-a
descântat într'o zi, dar care nu le-a putut întrebuinţa până
într'un strop, le duce şi le varsă îndată după descântarea a
treia, la o pro ptea de gard» 1).
După descântare, apa nu mai poate să fie întrebuinţată la
nimic, ci trebueşte aruncată într'un loc neumblat, ca să nu
calce nimeni pe dânsa .. Boala pentru care s'a descântat, s'a
comunicat apei, şi dacă cineva ar călca pe dânsa, s'ar prinde
boala de el.
Locul unde se aruncă, şi chiar modul cum se aruncă apa
aceasta, variază după boli şi după localităţi.
In descântecele de « deochiu », se aruncă de obiceiu la ţâ­
tâna usii.
, U ne�ri apa se aruncă pe un par din gard, şi atunci se zice:
« Cum se scurge apa în par, aşa să se scurgă durerea dela
(cutare), şi cum limpezeşte apa toate pietrele şi toate malurile,
aşa să se limpezească şi să se curăţească (cutare) de mătrice» 2).
In descântece « de junghiu », apa se aruncă pe gard şi se zice:
« Cum cade şi se scurge apa de pe gard, aşa să se scurgă toată
durerea, junghiurile, ţeapa şi durerile dela cutare ». Prin judeţul
Romanaţi, apa în care s'a descântat de friguri, se varsă pe
gard, în partea de miazănoapte, zicând:
1. I �
. r' I',! �
!
,1
n
I!
u
."1"1
!
1.
Il ii
100
ARTUR GOROVEI
I
! :1
I
li
\'1 1
I
Cum nu ţine parul apă,
aşa să nu ţie frigurile pe cutare,
şi să rămâe curat, luminat,
ca Maica Precista ce l-a lăsat 3).
Intr'un descântec « de izdat », când se aruncă apa pe par,
se zice: « Cum se spală parul aista de ploaie şi de vânt, aşa
să se spele (cutare) de izdat ». In Cavadineşti (Covurlui),
partea de gard pe care se aruncă apa nu este indiferentă, ci
se varsă dealungul gardului, începând dela poartă şi până la
al nouălea par.
1) Marian, Naşterea la Români, p. 398.
2) Materialuri folkloristice, 1, p. 637.
3) Dr. Daniel Ionescu, 1. c., 1, p. 102.
[101]
DEScANTECELE ROMÂNILOR
101
Apa se mai aruncă pe mărăcine, şi atunci se zice: « Să rămâie
brânca pe mărăcine şi îndărăt să nu mai vie ».
In unele farmece (pentru beţie), apa se aruncă pe furiş, în
poteca porţii acelui căruia i se voeşte răul, tocmai ca să calce
pe apă şi să se prindă farmecul pe el.
Se mai obişnueşte să se arunce apa pe un câine sau pe o
mâţă. Aceasta, însă, pare că nu se face cu intenţia de a se co­
munica acestor animale boala, pe care descântătoarea caută
s'o vindece, deoarece în cursul descântecelor, când descântă­
toarea ameninţă boala să iasă din trupul bolnavului şi să se
ducă aiurea, o trimite în munţi, în păduri şi în alte locuri pe
unde omul nu umblă de obiceiu, şi nu o trimite în vreun
animal.
Este adevărat că între obiectele în care se tnmite boala,
figurează copitele cerbilor, coarnele cerbilor, capul lupilor,
capul urşilor, urechile ciutelor, dar aceste sunt animale săl ba­
tece, contra cărora omul a dus războiu întotdeauna, conside­
rându-le ca duşmani; animalelor domestice, însă, nu li se
doreşte 'nici un rău, în descântece.
Se pomeneşte, cu acest înţeles, numai un animal domestic,
atunci când se trimite boala În « coadele iepelor»; dar coada
unui animal, adică părul cozii, nu poate contractă nici o boală,
după concepţia poporului, şi tocmai de aceea se şi trimite boala
într'un asemenea loc.
Că aruncându-se pe un câine sau pe mâţă, apa descântată,
nu se urmăreşte a li se comunica boala, rezultă şi din cuvintele
care însoţesc faptul aruncării apei, când se zice: « mâţa şi
câinele să vie, dar boala (cutăruia) să nu mai vie ».
Este ştiut că mâţa şi câinele fug dacă arunci apă asupra lor.
Intenţia descântătoarei este, prin urmare, că precum câinele
şi mâţa fug, aşa să fugă şi boala, care să nu se mai Întoarcă
la bolnav, pe când câinele şi mâţa se vor Întoarce iarăş la casa
stăpânului lor.
In Sângeorgiu-Năsăud se procedează astfel. După ce s'a
descântat « dintru lele », « se face o groapă în tindă, sau afară
din casă, nu afundă, cât să cuprindă apa aceea pe care am
descântat-o. Cu apa descântată se spală bolnavul deasupra
groapei astfel făcută. Turnând pe cap, curge pe trup în groapă.
[102]
Peste acel loc nu-i slobod să umble nimeni, timp de un an
de zile, căci se leagă boala de el. Când va fi gata de scăldat,
pune în groapă piper şi aiu (usturoiu) şi o astupă cu pământ» 1).
Apa sfinţită, aiazma, aghiazma, e luată dela popă, când
umblă cu crucea la botezul Domnului. In descântecele de
albeaţă, apa sfinţită se aduce într'o sticlă, se aşează jos, îm­
preună cu busuioc, şi descântătoarea, punând piciorul drept
pe ele, spune descântecul s), şi cu acea apă udă ochii bolna­
vului. In descântece de segetătură, bolnavul e stropit cu apă
sfinţită 3).
Cărbune. Se întrebuinţează, mai cu seamă, cărbuni stinşi,
numiţi în Banat: « cărbuni stâmpăraţi i 4).
Cărbunii se sting şi în unt proaspăt, dar cei mai mult
întrebuinţaţi sunt cărbunii stinşi în apă. Apa în care s'a stins
cărbunii este bună pentru a vindeca orice boală grabnică.
In Bucovina se procedează astfel: « Descântătoarea aduce apă
neîncepută, şi pune vasul pe masă, apoi cu un cuţit face cruce
în apă şi zice: « In numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului
Duh », iar când zice « amin », ia nouă cărbuni nestinşi, îi taie
cu cuţitul şi numărându-i îndărăt dela 9 până la 1, îi aruncă
cu cuţit cu tot în apă. După ce a sfârşit de descântat, împlântă
cuţitul în pământ. O parte din apa descântată o dă celui bolnav
ca s'o bea, cu o parte îl spală pe la încheieturi, iar ceeace ră­
mâne o aruncă la ţâţânele uşii ori pe vârful unui par» 5).
In Broşteni, jud. Suceava, dupăce se aduce apa neîncepută,
se iau pe vârful cuţitului de trei ori câte nouă cărbuni, şi se
fac moviliţe, se potriveşte aşa ca să fie câte de trei ori nouă
cărbuni în moviliţă, şi se fac nouă moviliţe de acestea. Se stinge
fiecare grămăjoară pe rând şi se descântă 6).
Descântecele se fac cu 3, cu 6 sau cu 9 cărbuni.
In munţii Bihorului, cărbunii cu cari se descântă « de deochi »,
îi aruncă în apă, trei sau şapte fete în vârstă de 5-7 ani 7) .
" ,
�
,�i
tJ I�:
•
102
ARTUR GOROVEJ
-,
,
1) Hodoş, Descântece, p. 59.
1) Idem, p. 64.
8) Idem, p. 64-
') ldem, p. 32.
1) Marian, Descântece, p. 186.
") . « Şezătoarea -, III, p. 131.
') e Şezătoarea s, VI, p. 94.
[103]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
1°3
Prin judeţul Bacău, de deochiu se descântă cu trei sau nouă
cărbuni, sau toţi câţi sunt în casa bolnavului, aruncă fiecare
câte un cărbune în apa neîncepută 1).
In farmece de dragoste se petrece un cărbune aprins prin
cămaşa nouă pe care o îmbracă fata căreia i se face de dragoste.
Cu cărbuni stinşi se descântă « de plânsori ». Stingând căr­
bunii, se spune descântecul specia], intitulat « Stingerea căr­
bunilor »:
Eu stâng pociturile
şi săgetăturile,
stâng toate strigările,
toate diocherele
şi toate căscările,
toate mincicurile,
toate habaticurile,
stâng toţi ochii cei răi
şi gurile cele rele.
Să n'aibă ochi a înholbă,
şi gură a striga
asupra mea.
Potolesc,
osândesc,
n'aibă grija mea 2).
Cuţit. Cuţitul se întrebuinţează în multe soiuri de des­
cântece. Se învârte în jurul locului unde este boala, se atinge
cu el, în cruciş; se înfige în pâine caldă. Se întrebuinţează şi
două cuţite încrucişate.
Sunt mai multe soiuri de cuţite: cuţit de găsit, cuţit de furat,
cuţit spurcat, cuţit alămat. Cuţitul cununat are o importanţă
deosebită. Se cheamă « cununat» cuţitul care a stat în brâul
mirelui, sau în sânul miresei când s'au cununat. Se între­
buinţează şi cuţit cununat de şapte ori, şi cuţit cununat de nouă
popi.
l} Revista «Ion Creangă s, IV, p. 358.
2) Marian, Descântece, p. 249.
[104]
Intr'un descântec « de junghiu» se pomeneşte despre cuţit
ursăresc, letinesc, din milostioe 1), iar într'un descântec « de pus
cuţitul» se zice:
Cuţit alămit,
de nouă ţigani alămat,
de nouă popi cununat,
de nouă oameni tăiat,
cumpărat din Ţarigrad» 2).
După ce s'a descântat, cuţitul se împlântă după uşă, sau
aiurea. In unele locuri, după ce se descântă « de junghiu »,
cuţitul se înfige în pământ, unde unele descântătoare îl ţin
cam jumătate de ceas, iar altele îl ţin trei zile. In acest caz, dacă e
ruginit cuţitul, când îl scoate, e semn că bolnavul nu are leac.
In descântece « de Dânsele » se întrebuinţează cuţit de corn,
făcut de veri primari 3).
Frigare. In felurite descântece se întrebuinţează şi nouă
frigări mici. « Alţii au anume frigare, care o bat sub patul
unde dorm. Când o bate, se pune un vârf de usturoiu, cre­
zând prin aceasta că o bate în inima strigoi ului mort» (în
Budeştii-Ghicăi, jud. Neamţu).
In descântece « de arşiţă », « bolnavului se sting frigările,
nişte fiare ascuţite de felurite forme: frigări de fript carne,
cuţite, dinţi de furcă, ş. a. Inroşite în foc, se aruncă în apă
neîncepută, în timpul descântecului» 4).
Se mai întrebuinţează în descântece şi alte obiecte de fier,
precum fiarele de pe coş, fierul roşu, toporul, ace, etc.
Explicarea acestui obiceiu ne duce în timpuri foarte vechi.
Ideea că dracul' se teme de fier, este foarte răspândită şi Tylor
crede că ideea demonilor se urcă până la vrâsta de piatră, şi că
noul metal a fost foarte dăunător pentru draci. In lumea arabă
se crede şi astăzi că djinii se tem de fier. La Roma se Ioviă
cu un fier (cu un topor) în pragul casei unde era o lehuză.
II
i '
I ,
1
'1
r
,1
, ,
li'
I
I
,
, IH
1°4
ARTUR GOROVEI
') r». D. Ionescu, 1. c., II, p. 126.
2) Idem, p. 155.
3) Tudor Pamfile, Boli şi leacuri, p. z7.
4) Idem, p. II.
[105]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
1°5
Talmudul opriă de a se pune sub capul unei lehuze un fier,
iar .Zohar indica, drept remediu contra gălbenării şi a para­
liziei, o oglindă de oţel lustruit, mijloc care încă nu a dispărut
din medicina populară. In Saxonia, se pune un topor sub pat
pentru a alunga farmecele şi în Indii se pune un drug de fier
pe pragul casei în care este o lehuză. La Java şi în alte părţi
din Malaisia femeile însărcinate poartă asupra lor un cuţit sau
o bucată de fier. In Elveţia se pune sub perina copilului pentru
a-l proteja contra vrăjitoarelor. In Bavaria se ţine în mână o
bucată de fier, pentru a vindeca spasmele. In Bucovina, femeile
după ce se scoală din lehuzie trec peste o bucată de fier pusă .
pe prag, pentru a se întări ca şi fierul. Mulţi europeni încă,
dacă întâlnesc un preot, - considerat în acest caz ca un moşte­
nitor al vrăjitorilor - ţin în mână o bucată de fier. La Bru­
xelles, astăzi încă, se pune un vătrar, o bară de fier sau un
inel cu chei în fundul patului, pentru a vindeca reumatismul
şi sciatica. Acţiunea fierului contra reumatismului explică,
poate, pentru ce la Saint-Leonard (Belgia), sfânt protector
contra acestei boale, se dau, ca ex-voto, obiecte de fier, ca şi
în alte părţi. In Bruxelles se pune o bară de oţel sub saltea
pentru a alunga crampele şi nevralgiile intercostale. In veacul
al XVIII-lea se observase că aplicarea fierului pe o histerică,
îi liniştiă contractările. Mesmer îşi făcu o specialitate din
întrebuinţarea tijelor metalice, şi în 1880, un doctor Burcq
făcu sgomot, în Franţa, cu eficacitatea metaloterapiei 1).
5. Boala
După credinţa poporului, toate boalele de care poate să fie
atins un om, sau un animal, provin numai dela diavolul sau
alte duhuri necurate. Diavolul si duhurile necurate lucrează
sau direct asupra individului, î�troducându-se în el şi chinu­
indu-l, sau lucrează indirect, provocând pe individ să facă nişte
acte care sunt cauza generatrice a bolii, sau' trimiţându-i boala
prin alte fiinţe sau lucruri, care ascultă de ordinele diavolului.
') Amănunte în Paul Herrnant, 1. C., p. 177.
[106]
JIIl
, :
li
ARTUR GOROVEI
106
------------------------------------�����
.
II
I
Lucrează direct diavolul sau duhul necurat, când copilul
sufere de « boala copiiilor », sau adultul sufere de « iele ». In
asemenea cazuri nici un organ nu prezintă vreo anomalie,
prin nici un semn exterior nu se presupune boala şi cu toate
acestea la timpul cuvenit ea se manifestează cu toată furia.
In mod indirect lucrează diavolul când omul capătă o boală
din mâncare, ori din băutură nepotrivită, ca la friguri, ori din
răceală, ca la junghiu, etc. A mânca şi a bea lucruri nepriin­
cioase, ori a sta neîmbrăcat bine în frig însemnează « a căuta
pe dracul », adică « a căută boala », şi la acestea tot diavolul
te îndeamnă. Tot în mod indirect lucrează diavolul când, de
pildă, trimite în calea omului un şarpe, ori o nevăstuică în
calea animalului ca să-I muşte.
In descântece diavolul este indicat prin un mare număr de
expresiuni, care sunt tot atâtea nume sub care e cunoscut
stăpânitorul Intunerecului. Duhurile necurate fiind manifesta­
ţiuni ale diavolului, forma sub care el se prezintă, numele lor
trebuesc considerate ca numele diavolului.
Iată sub ce nume apare diavolul în descântecele noastre:
..,
II !:
, I
"
,
� I
,
I
:1
',J,
� .. 1
, "
II",
i i
t
1,
If
1,
l'
I
I
i'
I '
" �
�I
"
I '
, ,
I
�
I
1:
I
1:
,
afurisit
Apeş (moş)
apueător
apucatul
arap alb
arap buzat
arap minunat
arheleu
avestiţa
avistriţa
avistriţoiul
, bală spurcată
băloasa
blăstămatul
bonza negru
budaheieele
, buzata
buzatul
cadâna
eiumoaica
ciumaşi
ciupoasa
eiuposul
eodroanea
eodroniu
eolţata
eolţatu1
eurvoaica
dălaeul
despletita
diavolul
diavoloaica
dioehioaia
[107]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
107
diochiatul
maică
diochiul
mama pădurii
• 1
"
diochii
mamulan
dioaicele
mamuloaică
diochitoarea
mătricea
diochetorul
mătricioiul
domniţa
mirătoarea
dracul
mirătorul
drăcoaica
moroaica
moroiul
fermecătoreasa
moşneagul
fetele câmpului
moşul codrului
fetele codrului
fetele lui Şandru
năprăcitul
fete şi văduve
necuratul
negor
ginere
negritul
gineroaică
neprietenul
grozavul
omul ca şchiopul
cu
izbitorul
barba cât cotul
izdatul
imprelistitul
păduroaica
păduroiul
încordătoarea
pocitoarea
încordătorul
pocitorul
înfiorătorul
pocitul
înfiorătoarea
preoteasa
întâmpinătorul
primitoarea
înţelenitul
primitorul
procletul
.,
jupâneasa
proorociţa
legătoarea
rahna
leoaica
răhnoiul
leul
rana
lipitorul
rănoiul
lupul
râmnitoarea
\
J
a . �
Il
----
[108]
Boala pătrunde în toate părţile corpului, adică diavolul se
poate aciuă în cele mai ascunse ascunzători ale unei fiinţe.
Anatomia omului este bine cunoscută de popor; în descântece
întâlnim pomenite aproape toate organele şi părţile corpului
omenesc, cum şi siniţurile. Astfel găsim:
-
boaşe
bojogi
boşog
braţe
- oasele braţelor
buci
bulbucile ochilor
ARTUR GOROVEI
vântoasele
vântul turbat
vânturi vânturoase
vârtejul
vavilele
volburi mânioase
vrăjitoarea'
vrăjmaşul
zâmbata
zburătoarea
zburătorul
zmeoaica
zmeul
ţiganca
tătăroaica
tâmpinatul
turbatul
unguroaica
ucigaşul
urgisitul
urâtul
barbă
bărbie
andrelele gâtului
andrei ele grumazului
(vinele cele de aur)
auzul ochilor
Tartacot cu barba
de un cot
tataot
râmnitorul
râmnitul
resmieratul
rornânca
samca
sămcoiul
săgetătoarea
săgetătorul
sarson
săsoaica
sfintele
spărietul
spurcatul
spurcoaica
spurcul
strigoaica
strigoiul
şoimanele
şoitan
108
, '11
l:
" "
l
J
'I'" li
, ,II
I "
IiI
, I
i ,1
i 'Il
, '1
"
,
I
,
[109]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
109
bulzii ochilor
grumaz
buză
gură
guşă
cap
- scăfârlie
inimă
- cleştetul capului
- băerile inimii
călcâiu
- glesna călcâiului
înghiţitoarea
căpută
jigăriţe
carne
ceafă
limba
chiciuri
ciont
maiu
coapsă
maţe
coastă
- pieliţa maţelor
- sfârcurile coastelor
rnădulări
coate
măduva spinării
cosiţa gătului
măduva oaselor
creeri
mâna
cruci
măsele
cucurbăta capului
- rădăcina măselelor
- cununa măselelor
degete
merele obrazului
- vârful degetelor
mijlocul
dinţi
- rădăcina dinţilor
nas
- cununa dinţilor
- sgârciul nărilor
- bercii nasului
fălcile
- bumbul nasului
ficatul
- peliţa nasului
fluerele
- popul nasului
..,
foale
- punticica nasului
- sfârcul nasului
gărbiţă (bărbie)
- sfârcuşul nasului
gene
- spârcul nasului
genunchi
- sgărciul nasului
gingii
născutul
gleznă
noduri
·1
[110]
110
obrazul
- faţa obrazului
- merele obrazului
- poama obrazului
- umerii obrazului
ochii
- albuşul ochilor
- bolboaşa ochilor
- bulbuşul ochilor
- culbecii ochilor
- melcii ochilor
os
osânză
oscioare
osul piciorului
palma
- podul palmei
păr
- rădăcina părului
pântece
piept
- capul pieptului
- furca pieptului
pipota
plămâni
pleoapele ochilor
pulpă
rânză
rărunchi
ARTUR GOROVEI
sânge
snaga trupului
spate
spete 1)
spinare
splină
sprincene
stomac
şele
şezut
şolduri
- între şolduri
talpă
tâmplele capului
umere
unghii
ureche
- rădăcina urechilor
- sgârciul urechilor
- sfârcul urechilor
vâna groasă
vederile ochilor
văzutul ochilor
- ochiul ochiului
vme
vinele gâtului
zgârciuri
In descântece se mai vorbeşte despre « mii şi mii de inchie­
turele », sau despre « 44 de închieturi câte are trupul ».
1) In Ardeal. spete s însemnează muşchii mânei până la cot. (Manuscris în
Biblioteca Academiei Române).
[111]
OEscANTECELE ROMANILOR
III
Origina bolii fiind aceeaş, adică dela diavolul, felurile de
boli sunt foarte numeroase. Felurile acestea se pot grupa:
a) după naţionalitate; b) după felurite animale; c) după colori;
d) după calităţi diverse; e) după timpul când boala poate să
fie concepută, şi f) după alte norme.
a) După naţionalităţi, boala poate să fie:
armenească
nemţească
bulgărească
ovreiască
englizească
de poleac
engliterească
prusească
românească
franţuzească
de totă ruma (naţia
ce-i pe lume)
italienească
rusească
de rusnac
jidovească
sârbească
Iăeţească
sfranţuzească
Iătinească
tălinească
letinească
tătărască
lipovenească
turcească
ţigănească
mocănească
rnuscălească
de ungurean
ungurească
b)
După felurile de
animale:
bivolească
cătrească
4'
broştească
de căţea
căiască
cerbească
cânească
găinească
căprească
iepească
cârticioasă
lupească
cătărească
măgărească
1
"1
1
1.
[112]
:If
. i:1'
I
ARTUR GOROVEJ
DE
II
Il2
I
1,
"1
mâţască
porcească
mistreaţă
de scroafă turbată
oiasdi
şerpească
,
păsărească
văcească
1-'
pisicească
I
VI
c)
După
colori:
i
albă
piersicie
albastră
roşie
cafenie
roşietică
J
cărămizie
stacojie
conabie
stânjenie
,,,II
galbenă
turcheză
I ,
,1 !II)
ghivizie
tutungie
II
mene
untdelemnie
I
1:
mohorîtă
vânătă
narangie
verde
I '
!
neagră
verzie
I
negrie
viorinţă
1" I
pestriţă
vişinie
! i'
d)
După calităţi
diverse:
1 "'
il
I :'1
cu acritură
domoală
beşicată
duioasă
"
I
II:
blândă
ferbincioasă
I
boerească
cu fulgerătură
!'"
cu brâncă
ghimpoasă
cadânească
ghiurghiulie
II
căţelită
grabnică
ciudată
grea
clocită
izbită
crăpăcioasă
izănită
cuţitată
înăcrită
dogorită
înflăcioasă
,1 II Iit
' domnească
înfocată
,
l
I III
I
----..J..
I
�--
j'
ţ:-
�
[113]
DEscANTECELE ROMĂNILOR
împuţită
întâlnită
cu înviforături
inzălezită
lăcrămoasă
lienică
lietnică
cu mânătură
mânioasă
minunată
cu mirări
mută
necurată
obrintită
oloagă
opărită
orbăcică
orbalţată
paratică
cu pocitură
pripită
puioasă
râioasă
răpuroasă
răzlogită
rea
cu scăpărări
seacă
sorocită
spurcată
cu strâcnitură
sunducoasă
surdă
şchioapă
topsicată
toxăcată
cu ţepi
velinoasă
veninată
veninoasă
viermănoasă
cu vifor
zălogită
zăletită
113
"1
I
I
e) După timpul când poate să fie concepută:
din răsărit de soare
din vărsatul zorilor
din revărsat de zori
din cântarea cucoşilor
de după răsărit
dela prânz
de după prânz
dela amiazi
din nămiazi
de după amiazi
la gustare
după gustare
8. A. R. - Din Vieaţa Poporului Romdn. XL.
din venitul vitelor
de după venit
din murgul serii
de după murg
dela cină
de după cină
dela cântători
de după cântători
din scapătul soarelui
din sfinţit de soare
din apus
din făcutul zilei
- -- -" - -----
[114]
r
I
'II
III
, "1
1 iil'
, ·1';
"
i
114
de după făcut
din chindie
ARTUR GOROVEI
din miezul nopţii
din miez de miez de . noapte -
f) După alte norme, boala poate să fie: domneascăvboie­
rească, rudănească, cad ânească , netoţească, câmpească, pădu­
rească, cătcăunească, trupească, de păgân.
Diavolul trimiţând boala în mod indirect, bolile provin din
următoarele pricini:
li:
, II
!�
'! I
I ,
1,
I
,
I
" '
I
I
I
,
: ,
iil:
_......J..
I
'1
�
ameţeală
apă rea
ape
băutură
boarea pământului
călcătură
cale
căscare
căscat
căzut
crăpătura pământului
cuiu
culcare
cumpănă
cuţit
dătături
deochiat
despletite
drum
fântână; părăsită'
ferbinţeală
fete necunoscute
frig
friguri curate
friguri, necurate .
garduri"
gunoaie
izine
întâlnit.
întâmpinătură
lăcomie scârboasă
lovitură
mălaiu
mânătură
mâncare
mâncare neplăcută
moşul codrului
muma pădurei
muroane
muroni
ninsoare
oftat
osteneală
paie
" • peşte
pocitură
plâns'
răceală
rachiu.
râs
răspinteni, i.'
săbiere
săgeată
săgetătură
sânge rău
scăldătură
scorbură
sculare
:,.)
[115]
OOScANTECELE RoMANILOR
sfinte
soare
somn
spălătură
străină
strigare
strigoane
strigoni
sughiţat
târomeală
trestie
ţâţă
ţeapă
urite
văetare
vânt
vârtej
varză
vecină
vin
vis
lIS
Boala mai provine din iuţeală, din dragoste şi din blăstăm.
Blăstămul însuş poate să fie: blăstăm de tată, de mamă, de
frate, de soră, de moaşă, de naşă, de cumnată, de văduvă fără
bărbat, de fată mare fără cosiţă în cap, de surată, de vecină,
de străină, de bătătureasă bună.
Când vedem că boala. poate avea atâtea provenienţe, ne
explicăm pentru ce, în descântece, se pomeneşte despre boli
« de nouăzeci si nouă de feluri », -
Sunt foarte- 'numeroase cuvintele prin care poporul îşi ex­
primă ceeace simte bolnavul, în timpul bolii.
Un bolnav poate 'să aibă şi să simtă:
8*
ameţeală
aprindere
apucătură
arsură
călcătură
coptură
cuţite
dor
durere
durime
duroare
fărămătură
fiori, fioruri
friguri
furnicătură
greaţă
greutate
hurducare
încingere
încleştătură
încordare
încurcătură
înpunsătură
înfrângere
junghiuri
mâncărime
mânie
moleşeală
[116]
II6
•
ARTUR GOROVEI
strânsură
supărare
strâcnet
străpungătură
târomeală
trândăveală
ţăpi
umflătură
usturime
veninătură
zdrobitură
zgârceală
zgârciu
znopeală
zobeală
nebuneală
neputere
obrintitură
painjeneală
piroteală
poceală
pohoiele
răceală
răcori
răutate
roşală, ruşală
săgetătură
săgeţi
sfârşeală
străşnicie
strângere
Din pricina acestor manifestări ale bolii, bolnavul se află
în stări care se exprimă prin aceste cuvinte:
ameţit răsnit
apucat sărbezit (la faţă)
beşicat scuturat
bolnăvit spăimântat
bujorat spuzit
călcat sucit
clătinat surzit
detunat trândăvit
fărămat trântit
furnicat turburat
încleştat umflat
îngreuiat urzicat
mâncat uscat
mărăcinat zăprit
muţit zdruncinat
obrintit zgârcit
ologit zobit
orbit zugrumat
pisat
1
!
I
[117]
OESCÂNTECELE ROMÂNILOR
1I7
Din pricina atâtor sbuciumări, bolnavul ajunge să aibă
« minte necuviincioasă» si « vorbă necuviincioasă ».
Când boala « îl beleşte », îl umflă, îl gâmfă, îl prăpădeşte,
bolnavul îşi manifestă durerea astfel:
se vaetă
ţipă
plânge
se jăleşte
se chirăeşte
se aolicăeşte
se gevăleşte
se olicăeşte
se oligăeşte
se oligăreşte
se ştiolcăeşte
se mişeleşte
se îmflă
se gâmfă
se izbeşte
Bolnavul este chinuit grozav de Necuratul, care stă ascuns
în el, şi Necuratul acesta, care se preface în tot felul de animale
şi în tot felul de lucruri, frământă trupul omului şi face în
el toate sgomotele pe care le face şi animalul a cărui formă o
împrumută. Astfel bolnavul:
se întinde ca şerpele
se zvârcoleşte ca şerpele
muşcă ca şerpele
fluieră ca şerpele
se întinde ca pisica
zgrăbală ca mâţa
se întinde ca ogarul
se umflă ca broasca
se zgărceşte ca lipitoarea
se zgărceşte ca ariciul
îmbroşcăneşte ca vaca
zbiară ca boii
răcneşte ca bivoliţile
băuneşte ca boii
nechează ca caii
îngrofăie ca porcii
gruhueşte ca porcii
ţipă ca porcii
răcneşte ca lupul
râmă ca porcii
rage ca buhaii
măcăneşte ca raţa
urlă ca lupul
latră. ca cânele
gâgâie ca găştele
piscuie ca puii
cutcudăţează ca găinele
căţăeşte ca coţofanele
orăcăie ca broaştele
se sbate ca chiticii
cârcăie ca grierii
bubueşte
zvăcneşte
băzăie ca cimpoele
ţăţâie ca diblele
bate ca tobele
[118]
ARTUR GOROVEI
se învăluie ca Valul'
urlă ca vadurile
vâjâie ca vânturile
hărcăne ca morile
urlă ca, -morile
plesneşte ca boabele
se măluie ca malul
Pe lângă boala pornită dela Diavolul, în descântecele noastre
se mai vorbeşte de' boli dela Dumnezeu, dela Maica Precista,
dela sfintele zile greşite.
Deasemenea boala vine şi dela zâne, care sunt cunoscute
sub diferite alte nume .
'lIS
• I
- I
I
6 . Forma descântecelor
Sunt descântece foarte scurte, după cum sunt unele foarte lungi.
Cel mai scurt descântec, dintre cele adunate până astăzi,
este unul «( de turbă ». «( Se descântă într'un căuş plin de tărâţe
şi pâne muiată cu vin. Pânea muiată şi descântată se dă la
'câini s'o mănânce. Cât umblă prin căuş cu o bucată de secere,
descântătoarea zice numai aceste cuvinte:
PrimeI,
primici,
Solomon,
hacana,
dresăna 1).
Un alt descântec, foarte scurt, numai de şase cuvinte, este
cel «( de sperietură », cules din Star-Chiojd (Buzău). Cel ce
descântă, loveşte pe bolnav cu o mătură, pe 'la spate, zicând:
Nu ca vacile,
ci ca porcii 2).
Descântec scurt este cel «( de deochi », la Românii din Mace­
donia. Se zice:
I
,'III
De cine e deochiat,
de aceia vindecat 3)
1) A. E. Michailescu, Crâmpeie din uieţa ţdranului româ,., p. 25. Bucureşti, 190 ....
2) Materialuri [olkloristice, 1, p. 703.
8) Idem, p. 944.
[119]
r,
I
l'
li
1,
iiJ
DEscANTECELE ROMÂNILOR
sau descântecul « de soare sec )}, . din Socodor, comitatul Ara­
dului:
Ieşi soare sec, ..
că te ajunge. cel viu 1).
Trei versuri are un descântec « de deochi » din Cotârgaşi
(Suceava):
Trece vântul peste munte,
dedeochiul peste frunte,
sănătatea 'n cap ca piatra 2)
sau descântecul « de turbă )}, tot din acel sat:
De-a prii prifti,
de-a mano Manolea,
de-a codi codaşnic 3)
sau descântecul « de tragăn )} din Maramureş:
Fugi trăgătoare
că te ajunge poală
de fată fecioară 4) .
. Descântece de patru versuri, putem cita: « de strâns », din
Ţăpu (Tecuciu):
Bubă neagră pe fereastră,
cere pâne şi cu lapte;
nu iau pâne şi cu lapte,
ci iau strânsul lui cutare 5).
1) Dr. G. Alexici, Texte din literatura poporana română, 1, p. 210. Budapesta,
1899·
2) Revista � Ion Creangă s, 1, p. 48.
3) • Şezătoarea s, III, p. 138.
C) Alexandru Ţ'iplea, Poezii populare din Maramureş, p. 102 •• Analele Academiei
Rornâne e, Seria II, Tom. XXVIII. 1906. . .
�) Tudor Pamfile, Boli Fi leacuri la oameni, vite Fi păseri, p. 63. Bucureşti, ediţia
Academiei Române.
[120]
120
« De obrintit» din Teişani (Prahova):
Mocanul şueră în deal
şi oaia zbiară în vale;
mocanul a stat din şuerat.
şi oaia din zbierat 1).
« De deochi» din Birislau (Meglenia):
ARTUR GOROVEI
I
I
1:
II
I
I � I
I
Dacă-i <le muiere,
să-i crape ţâţele;
dacă-i de bărbat,
să-i crape boaşele 2).
Tot descântece scurte, mai putem cita: « de bubă » din
Păstrăveni (N eamţu) :
Beşica cât lintea,
beşica cât grăuntea ,
beşica cât fasola,
beşica cât un fir de mac
în patru despicat,
să fie la om de leac 3).
« De bube dulci », din Straja, comitatul Timiş:
Dela rădăcină se uscară,
voi, bube dulci, vă uscarăţi ;
N. curată, luminată,
ca Maica Precista din cer lăsată 4).
« De dragoste », din Avela (Epir):
Cum veni făina curată,
dela trei mori luată
în ceaşcă aicea,
1) «Şezătoarea�, II, p. 89.
2) Papahagi, Mealeno-Românii, p. 108.
3) Materialuri folkloristice, p. 1536.
4) Alexici, 1. C., p. Z95.
-------------- --
[121]
DEscANTECELE ROMANILOR
tot aşa şi bărbatul
după femeia sa.
Cum laptele îndulceşte făina,
aşa să te îndulceşti, bărbate 1).
Descântec de « când' pică ură », din Maramureş:
Mă uitai pe Tisa 'n sus,
vedeai trei răndunele.
In poală rni-s rândunele,
în gură mi-i fagur de miere.
Cine merge pe uliţă?
Impărat cu împărăteasă.
Nu merge împărat cu împărăteasă,
da merge fata cea frumoasă 2).
121
t
l'
I
i
I
11
Descântece lungi sunt numeroase şi le vom întâlni în cursul
acestei lucrări.
:II:
'*' ""
Toate descântecele cari sunt variate ca formă, se pot grupa
în tipuri, după forma în care sunt îmbrăcate, după modul în
care se practică. Astfel, avem descântece sub următoarele
forme:
A. Rugăminte.
B. Poruncă directă.
C. Poruncă directă cu ameninţări Şl îngrozire.
D. Poruncă indirectă.
E. Indicare.
F. Blăstăm,
G. Comparaţie.
H. Enumeraţie.
1. Gradaţie.
J. Dialog.
K. Povestire.
1) Materialuri folkloristice, p. 298.
Z) Ţiplea, l. c., p. 103.
[122]
r
I
"
'1
122
A. Rugăminte
ARTUR GOROVEI
ti
� I
. ,
�, I
!'
I
"
Unele dintre descântecele noastre se fac sub formă de rugă­
minte.
Bolnavul, prin intermediul descântătoarei, se roagă unor
puteri, care- au influenţă, ca să-I vindece. In fruntea acestor
puteri este Soarele. Astfel, cel ce sufere de « soare sec »), se
duce la marginea lacului, sau a. unui pârâu, la răsăritul soa­
relui si zice:
>
Răsai soare,
frăţioare,
lasă roiul să roiască,
dorul (durerea) din cap să-I potolească').
In descântece (< de dragoste »: .
Răsai soare,
frăţioare,
nu peste cârduri de boi,
ci peste ochişorii mei,
şi peste statul meu,
şi peste sfatul meu,
şi peste mersul meu,
şi peste viersul meu;
cum îi soarele frumos
şi luminos,
aşa să fiu şi eu 2).
Soarele, pentru care răstrămoşii noştri au avut un cult
deosebit, ale cărui rămăşiţe se cunosc la noi, în cuvintele
« sfântul Soare »), cu care poporul numeşte încă şi astăzi acest
astru dătător de viaţă, era şi la Chaldeeni, obiectul cultului lor
deosebit. Diavolul, ca şi vrăjitorii cari întreţineau relaţiuni
cu el, îşi petrecea viaţa în locurile întunecoase, în care se năs­
cuse; întunerecul însuş este o manifestaţie a principiului răului,
după cum lumina este o manifestaţie a binelui. Deaceea
1) • Şezătoarea �> IX, p. 30.
1) Revista «Ion Creangă s, V, p. 232.
[123]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
'123
Soarele, luminând din înălţimea cerului, şi alungând întune­
recul, este unul din zeii protectori cei mai activi, unul din
duşmanii demonilor şi ai vrăjitorilor, după cum se vede într'un
imn: «Tu, care risipeşti minciunile, care nimiceşti influenţa
rea a vrăjitorilor, a pronosticurilor supărătoare, a visurilor, a
arătărilor rele; tu, care desfaci uneltirile rele; tu, care duci la
.pierzanie oamenii şi ţările care se dau la farmece, am închis
înaintea ta, în grămezi .de grâne, imaginile duhurilor necurate.
Nu lăsa să se ridice acei cari fac farmece şi au inimă de piatră.
Zeii cei mari, cari m'au creat, să-mi ia mâna! Tu, care vindeci
faţa, susţine-mi mâna, susţine-o, Doamne, lumină a Univer­
sului, Soare l » 1)
« Soarele, la Accadieni, nu era unul din zeii cei mai înaintaţi
în sistemul religios, care a servit de bază magiei; tocmai rangul
său mai puţin înalt, îl face accesibil rugăciunilor pe care i le
adresau oamenii ; caracterul direct sensibil al acţiunii sale asu­
pra omenirii şi asupra fenomenelor vieţii, face să i se atribue
un rol de arbitru al evenimentelor si al destinului; în fine, ca
'risipitor al întunerecului, şi prin urmare campion veşnic în
luptă cu spiritele rele, el este unul din personajele supra­
naturale, cărora se adresează cele mai adeseori invocaţiunile
magice» 2).
Acest caracter de «risipitor al întunerecului şi, prin urmare,
campion veşnic în luptă cu spiritele rele )}, pe care-I are Soarele,
în credinţele Chaldeenilor, îl are şi în descântecele noastre,
moştenire dela acest popor, aşa departe de noi, în timp şi în
spaţiu.
Indienii, în descântecele lor, îndreaptă rugăciuni către Agni,
una din cele mai însemnate divinităţi ale religiunii vedice, care
reprezintă focul divin pe pământ şi Soarele pe cer. Un des­
cântec « de semn rău »: « De a venit o pasăre neagră în sbor,
şi a lăsat să cadă ceva peste mine, de toate acestea să mă scape
apa, de nenorocire şi nevoi. Dacă pasărea ta Nirrti, cea neagră,
a atins ceva pe aici, Agni, zeul vetrei mele, de această ne­
norocire să mă apere)} 3).
1) Lenormand, 1. C., p. 164.
2) Idem, p. 165.
3) Grill, 1. C., p. 41.
[124]
, I
I
1,
I
I
� l'
ARTUR GOROVEI
In descântecul următor, pe lângă alte divinităţi, este invocat
şi Agni: « O! adă-ne, nu ne ascunde Arati, nu zădărnici răs­
plata jertfei adusă. Inaintea nenorocului şi a nenorocirii, noi,
Arati, ne închinăm. Inaintea servitorului tău, Arati, pe care-I
însărcinaşi să ne amăgească, noi ne plecăm smeriţi; nu zădăr­
nici ceeace am dorit! Dorinţa pe care ne-o hărăziră zeii, să se
împlinească ziua şi noaptea; noi pe Arati o căutăm, înaintea ei
I să vă închinaţi. Lui Sarasvat, Anumati, şi pe Bagha îl implo­
răm; oriunde se roagă pe zei, eu am spus o vorbă plăcută, pe
cine îl invoc cu ruga, cu râul de cuvinte şi de gânduri, acela
să se încredinţeze de încrederea mea, şi să ia pe roşcatul Soma
de aici! Nu dorinţa şi nici ruga noastră să o nesocotiţi. Indra,
unit cu Agni, să ne aducă comori. Voi, cari vreţi să ne dăruiţi,
faceţi cu toţii pe plac lui Arati. Te depărtează dela noi, zeiţă
a nenorocirii! Noi deturnăm săgeata ta. Eu te cunosc cum ne
apeşi, şi cum pătrunzi, Arati. Te faci chiar fată îndrăsneaţă,
de oameni 'te apropii în somn, Arati, ca să poţi împiedeca ce gân­
deşte şi plănueşte un bărbat. Măreţei şi puternicei ce stăpâ­
neşte mările, zeiţei cu părul de aur, lui Nirrti, capul meu îi
plec; fermecătoarei, lucitoarei ce stă pe perne aurii, zeiţei cu
taler de aur, lui Nirrti capul meu îi plec » 1).
Alte puteri, cărora se adresează rugăminţi, în descântecele
noastre, sunt: apa şi focul.
Apa şi focul, aceste două elemente care-şi dispută stăpânirea
Universului, şi la care se închinau, în vremuri străvechi, şi
acei dela cari am moştenit noi meşteşugul descântecelor, au
putere de vindecare. Aşa, pentru a se face o fată plăcută, când
se duce la muls vacile, ia apă în doniţă, descântă de trei
ori cu mâna în apă, şi apoi mulge vaca. Descântecul este
acesta:
Apd, apâ pomiroasă,
mă spală, mă fă frumoasă,
să le plac eu juni lor
ca laptele pruncilor,
ca vinul boerilor;
1)' GrilI, 1. C., p. 39.
•
[125]
DESCÂNTECELE ROMANILOR
să fiu ca Sfântul Soare
când răsare,
ca şi mărul plin de floare,
de toată lumea lăudată 1).
In descântece «( de iele », apa este luată din locul unde se
întâlnesc două izvoare:
Apă mare,
Doamnă mare,
de pe 99 de văi venită,
de pe 99 de văi întălnită,
să dai leac (cutăruia).
Aminte să vă aduceţi, sfintelor,
bunelor,
îndulcitelor,
aminte să vă aduceţi,
leacul să-i aduceţi 2).
Focul apare, mai cu seamă, în descântece «de dragoste »:
Foc, focuşorule,
tu te-ai învăli,
eu te-oiu desvăli,
te-i face şerpe balaur
cu solzii de aur,
te-i duce la ursitorul meu ... 3)
Descântecele acestea, în care apa şi focul sunt invocate, ca
să vindece boala, sunt reminiscenţe despre cultul apei şi al
focului, din descântecele Chaldeenilor. Aceştia credeau în
existenţa unui zeu sau spirit al Vântului, Im, aducător de
ploaie binefăcătoare, identificat mai apoi cu zeul chaldeo­
babilonian, Bin, care, la început, pare să fi personificat una
1) Dimitrie P. Lupaşcu, Medicina babelor ; adunare de descântece, reţete de doftorii
şi orâiitorii bdbefti, p. -46 .• Analele Academiei Române t, Seria II, Tom. XII. Bucu­
reşti, 1890.
1) • Şezătoarea t, XI, p. 52.
8) Lupaşcu, 1. C., p. 15.
[126]
126
ARTUR .GOROVEI
j! '
I '
I
, -
I '
,
1·
r
"
li
l -
I
I
1
,
din fazele puterii solare,. şi.ale.cărui atribuţiuni erau mai largi,
pentrucă îmbrăţişau toate fenomenele atmosferice. Un imn
chaldean se adresează .apelor care curg pe pământ: « Ape su­
blime (apele Tibrului), ape ale Eufratului, care curg în aceste
locuri, ape care se adună în Ocean, fiice ale Oceanului, care
sunt şapte, ape sublime, ape .bogate, ape strălucite, în faţa
tatălui vostru Ea, în faţa mamei voastre, soţia .. marelui peşte
(Davkina), să fie sublim, să fructifice, să strălucească! Gura
pocită şi stricătoare să nu aibă nici o putere ! Amin ».
Un alt imn invoacă fluviul, ca un zeuspecial şi personal:
« Zeule fluviu, care te avântezi ca pintenul unei corăbii, alungă
vraja ce stă în faţa lui; ca o fiară sălbatecă. Soarele, când va
răsări, să împrăştie întunerecul, şi în casa lui. el să nu mai
dăinuească. Vraja să se ducă în pustiu 'şi pe munţi. Vrajă,
spirit al cerului, adu-ţi aminte! Spirit al pământului, adu-ţi
aminte! Amin. Vraja care se răspândeşte pe pământ, zeule
fluviu, nimiceşte-o!» 1)
Acelaş lucru şi în descântecele Indienilor, în care apa este
invocată, pentru a vindeca. boala: {( Ele izvorăsc din Himavat;
Sindu le uneşte, nu ştiu cum. Cereştile ape mie .. mi dau leac
de dor de inimă, ce m'a vătămat la ochi, la călcâie, sau la picior.
Apele să o vindece, ele care sunt doctori buni. Voi, ce aveţi
regină .şi stăpână pe Sindu, râurilor, 'toate 'daţi-mi ceeace ne
vindecă; binecuvântarea o cerem dela voi» 2) .
In alt descântec se zice şi mai lămurit: « Şi apa vindecă, şi
boala o goneşte. Apa toate le vindecă» '3). .
Dintre toate leacurile cunoscute de Indieni, dintre cele o
sută de leacuri ale vrăjitoriei, apa era cea mai puternică: « Apa,
care curge de colo, puhoiul care vine din munte, pe ele le
adaug 'ca leac, pentru ca să fie o doctorie puternică. Atunci
are să se întâmple ca din cele o sută de leacuri ale mele, să
fii tu cel mai puternic, să vindeci cufureala şi vătămătura.
Asura îngroapă adânc minunatul leac de rană, acela te vindecă
de durere şi el alungă vătămătura i 4): . .
1) Lenormand, 1, c., p. 168.
1) GriU, 1. c., p. 13.
S) Idem, p. 3.
&) Idem, p. 17.
[127]
----��--�-=-�--���.--�--��-----------------------------------------­
',-
DESCĂNTECELE ROMANILOR
IZ7
Zeul fluviu al Chaldeenilor, trăieşte în « Apd mare, Doamnă
mare >) din descântecele noastre; trăieşte chiar în apele .cur­
gătoare, pe malul cărora se fac multe descântece.
Focul, era adorat la Chaldeeni, în realitatea sa materială, ca un
zeu superior chiar Soarelui, şi modul cum era conceput, şi
atribuţiunile care i se dau, îl apropie de Agni al lndienilor.
Intr'un imn se zice : « Foc, domn care adună, -inălţându-se în
sus; erou, fiu al Oceanului, care se înalţă sus. Focule, lumi­
nând cu flacăra ta sublimă; profet renumit, tu hotăreşte soarta.
Tu amesteci acioaea şi arama, tu curăţi aurul şi argintul. Tu
eşti emanaţia zeiţei Nin-ka-si, tu faci să tremure noaptea cei
răi >) 1).
« Focul este cel mai mare si mai activ dintre zeii cu cari
omul poate intra direct în comunicaţie, prin mijlocul unor
rituri sacre şi a unor descântece magice;' cu el se stabileşte
acest comerţ în chip mai intim, pentrucă omul îl produce el
însuş, sau cel puţin îl instalează după voinţă pe vatra sa, aprin­
zând flacăra sacrificiului. Cât despre Ea, sufletul zonei supra­
terestre, protectorul suprem, zeul la care se găseşte ultimul
ajutor, cu toată puterea care se atribue cuvintelor sacramentale
şi operaţiunilor magice" e prea sus, prea departe de omenire,
pentru ca rugăciunile oamenilor să ajungă direct la el, şi să
exercite vreo acţiune asupra voinţelor lui. Deaici se poate con­
cepe un zeu special; cu rolul de mediator între om şi, Ea, zeu
care pare că nu corespunde nici unui fenomen particular al
naturii, şi nu are alt rol decât această mediaţiune >) 2).
Acest zeu, Focul, este invocat în descântecele Chaldeenilor
ca cel mai mare duşman al Diavolului, .singur care poate să-I
alunge şi să risipească toate farmecele: « Tu, care alungi duhu­
rile necurate, care îngrozeşti pe cei răi, care protegueşti operele
duhului celui necurat, Focule, nimicitor al duşmanilor, armă
teribilă, care alungi duma, fecund, strălucitor, care '- distrugi
răutatea >) 3).,
Acelas rol îl are focul si în descântecele noastre. Sub in­
fluenţa rugăciunilor din cărţile bisericeşti s'au născut, după
1) Lenormand, 1. C., p. 169.
') Idem, p. 173.
3) Idem, p. 170.
[128]
răspândirea creştinismului, descântece în care se îndreaptă
rugăminţi către Puteri, personificate prin nişte fiinţe recunos­
cute ca sfinte de către religie. In fruntea acestor puteri-fiinţe
este ziditorul lumii: Dumnezeu. Lui Dumnezeu i se adresează
descântătoarea, când zice: «( Dela mine descântecul, dela Dum­
nezeu leacul », formulă reprodusă în multe variante. Este, însă,
un descântec « de junghiu », în care Dumnezeu este rugat di­
rect să intervie: «( De-o fi cuţitul şi junghiul dela Dumnezeu,
Dumnezeu să-şi aducă aminte de leacul lui (cutare) şi să-I
vindece» 1). .
Acest « Dumnezeu să-şi aducă aminte », ne aminteşte des­
cântecele chaldeene, care se sfârşesc cu aceleaşi cuvinte:
« Spirit al cerului, adu-ţi aminte ».
După Dumnezeu, se adresează rugăminţi Maicii Domnului,
a căreia intervenţie în tămăduirea boalelor, prin alungarea Ne­
curatului, apare în foarte multe descântece.
Un descântec « de deochiu »:
1/
II
I
I '
: II
II
, .
i! :
I
)
\
128
ARTUR GOROVEI .
Maică Sfântă ne rugăm
şi ne închinăm,
să ne dai sănătate bună
şi inimă bună 2).
Un descântec « de soare », din Transilvania:
Doamnă Sfântă Mărie,
Sfântă Maică Precistă,
ce-i în pârău
să fie 'n capul. meu 3).
Pentru « adusul laptelui », un descântec din Vaşcău (Bihor):
Marie Maică, Sfântă Marie
te rog vină şi-mi ajută mie.
1) Dr. D. Ionescu, 1. C., p. 147.
a) M ateri aluri [olkloristice, p. 549.
') . Marian, Descântece, p. 320 •
..
--- -
[129]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
Marie, Maică Sfântă,
sfântă eşti, sfântă să fii;
curată eşti, curată să fii:
leacul dela tine,
descântecul dela mine.
Eu mă rog ţie,
tu-mi ajută mie 1).
J29
Se adresează rugăminţi diferiţilor sfinţi.
Sfântul Toader este rugat în descântece « pentru creşterea
părului »:
Toadere, sfânt Toadere,
dă cosiţa iepelor
ca s'o poarte fetele 2).
Sfintele zile: Luni, Marţi, Mercuri, Vineri, sunt de asemenea
rugate:
De-a fi (cutare) poeit din apă ...
noi ne rugăm sfintei Luni,
sfintei Mercuri
şi sfintei Vineri ... 3).
In alt descântec:
Marţi dimineaţă m'am sculat,
cofa de toartă am luat
şi buna dimineaţa sfântd Marţi,
şi am venit să mă curăţi
şi să mă speli de ură ... 4)
In afară de sfinţi, rugăciuni se adresează zânelor, sub multele
numiri cu care sunt ele cunoscute în mitologia noastră: zânele,
alhele, frumoasele, dulcele, lăudatele, trandafiriile, carofiriile,
doamnele, împărătesele, orednicele, harnicele, puternicele, sfintele,
1) e Şezătoarea e, VII, p. 17.
') Lupaşcu, l. C., p. 40.
3) Materialuri folkloristice, 1, p. 649.
') Revista «Ion Creangă », III, p. 277.
9. A. R. - Din Vitala Poporului Român. XL.
[130]
,
I
ff
I
I
II
I�
I
Il
II
:� :
i
1
I
; III
I
ARTUR GOROVEI
fetele lui Şandru, cuconiţele, domniţele, preotesele, jupânesele, etc.
numiri sub care se înţeleg lelele, apar în descântece sub formă
de rugăminte. Acestea au puterea de a vindeca, pentrucă tot
ele aduc şi boala şi, spre a le îndulci, descântătoarea le roagă.
Descântec din Cruşova (Macedonia): « Zână albă, zână cu­
rată, zână fără prihană, zână. fără spurcăciune, iaca venii la
tine, strălucito ... vindecă-mă de lungoare» 1).
Din Ploesti:
,
Doamnelor;
împărăteselor,
vrednicelor
şi harnicelor,
puternicelor
. şi sfintelor,
iertaţi pe cutare ... 2)
Din judeţul Argeş:
Voi, fetelor lui Şandru,
voi, cuconiţelor,
domniţelor,
voi, împărăteselor,
voi, preoteselor
şi jupâneselor,
aveţi milă şi-l iertaţi 3).
In folklorul altor popoare, descântecele sub formă de rugă­
minte sunt deasemenea întrebuinţate. In Franţa, pentru a trage
un număr bun la sorţi, se zice această rugăciune: « Seigneur,
qui n'avez pas voulu que votre robe soit dechiree, mais
qu'elle fut jetee au sort, faites-moi la grâce, moi qui tire au­
jourd'hui, que je sois exempt. Seigneur, exemptez-moi ... » 4)
Aceste rugăciuni, .« oraisons », sunt numeroase, în Franţa.
O singură colecţie, publicată în un singur număr din « Revue
1) Papahagi în Materialuri folkloristice, II, p. 233.
2) Idem, 1, p. 649.
3) Dr. Ionescu-Buzău, Micul magazin de Medicină populară, p.416. Bucureşti,
1892 -,
4) Sauve, în e Melusine », III, col. 1 10.
-
[131]
<
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
131
des traditions populaires », cuprinde 21 de rugăciuni, în care
sunt: pentru durere de dinţi, pentru a împiedeca roii de a se
îndepărta de stupi, pentru a alunga omizile, pentru junghiu,
pentru boli la vite, pentru colică, pentru catar, pentru semă­
nături, pentru scrintitură, pentru guzgani şi şoareci, pentru boli
la grâu, pentru friguri, contra lupilor şi vulpilor, etc.
Italienii întrebuinţează, deasemenea, descântece de acestea,
sau oraţiuni. In Calabria, pentru a vindeca viermii, se zice un
descântec în care se face apel la zilele săptămânii, ca şi în des­
cântecele noastre :« Niddi santu, mardi santu, mercuri santu,
giovedi santu, venerdi santu, sabătii santu, domenica e Pasca,
se vermu'ntera casca » 1). In Sardinia se invoacă diferiţi sfinţi,
pentru a vindeca boalele. « Contri il folletto » se zice oraţiunea:
La croce di San Valentino
diritta, diritta qual fillo
e cornrne fillo diritta
rnale abbia ehi rn'insidia
buio abbia e male,
buio corne in bocca. Orecchio di stoppa,
orecchio di spagnola,
tutto se ne vada fueri,
eccetto l'Evangelista
che mi sta al capezzate,
al capezzate del letto. Buono e San Lorenzo,
San Lorenzo e buono,
che fa il suono,
che suona corne galle,
il folletto sia trovato gonflo 2).
Descântecele sub formă de rugăminte, erau întrebuinţate şi
de popoarele cele vechi: « L'incantation prend aussi souvent
la forme d'urre priere adressee a des puissances superieures a
l'homme, et la magie devient un culte ». In Orient: « ces rites
1) A. Renda, Medicina popolare in Calabria, în t Rivista delle tradizioni popolari
italiane », Anno 1 (1893), p. 291.
2) Giuseppe Calvia Secchi, Preghiere sarde, în e Rivista delle tradizioni pop.
itaI, t, 1, p. 208.
[132]
132
ARTUR GOROVEI
I
; I
: I
I I
;
III
il
i
se developpent parallelement aux liturgies canoniques et sou­
vent les envahissent. Ils sont separes par cette frontiere vague,
constamment deplacee, qui limite les domaines contigus de la
religion et de la superstition» 1).
B. Poruncă directă
Descântătoarea porunceşte direct boalei să fugă, să părăsească
pe pacient. Uneori porunca aceasta e dată în forma cea mai
simplă, şi descântecul întreg consistă din câteva cuvinte.
In Socodor (Arad) se descântă « de soare sec» cu aceste
cuvinte: « Ieşi soare sec că te ajunge cel viu », sau « Ieşi soare
că te ajunge cel cu picioare» 2). In Rudeni (Argeş) se zice:
« Fugi izbitură, că te ajunge stropitură şi din mână şi din
gură» 3). In Maramureş se descântă « de tragăn» (la vaci)
zicând de trei ori, pe când o fată înconjoară pulpa vacii cu
poala cămăşii: « Fugi trăgătoare că te ajunge poală de fată
fecioară» 4). In Orlat (Sibiu) se descântă « de bubă» cu un
os din gunoiu: « De rădăcină să seci, de vârf să te pleci; de
cât eşti, să nu mai creşti şi îndărăt să te întorci » 5). Descântec
« de ţipet », din Romanaţi: « Fugi strigoaică, fugi moroaică,
fugi deochetoare, fugi mirătoare» 6). « De uimă », din Tătăruşi
(Suceava): « Uimă uimăreaţă, ia-te pe drumăreaţă, şi te du
la Marea Roşie, şi ieşi afară la soare şi crapă ca o cicoare » 7).
« De gâlci », din Găineşti (Suceava): « Gâlcă, gâlcuţă ._- încalecă
pe mâţă - şi te du la Marea Neagră - şi bea apă - că gâlcuţa
îndată sacă» 8). « De deochiu », din Moldova: « Piei deochiu
- dintre ochi - pe trei roţi - în trei nopţi - pe udaţi­
după ceilalţi - şi să vii când te-oiu chema - când în iaz a
mai tuna» 9).
1) Cumont, 1. c., p. 275.
2) Alexici, 1. C., p. 210.
S) «Şezătoarea., IX, p. 31.
<) Ţiplea, 1. C., p. 102.
5) Manuscris În Biblioteca Academiei Române. Descântec cules de d-l Romul Simu.
1) Dr. D. Ionescu, 1. C., II, p. 49.
') Comunicat de d-I Al. Vasiliu.
8) «Şezătoarea., III, p. 119.
9) «Gazeta Săteanului •. Re-Sărat, V, p. 48.
,
[133]
\
t
DESCÂNTECELE ROMANILOR
133
In alte descântece, cuvântulieţi sau fugi nu se pronunţă,
dar e subînţeles, sau din complexul cuvintelor reiese porunca
de a se însănătoşi bolnavul.
« De deochiu », se descântă numai prin aceste cuvinte:
« Trece vântul peste munte -- de deochiul peste frunte­
sănătatea 'n cap ca piatra» 1), în care înţelesul este « sănătatea
să fie ca piatra ». Tot aşa în descântec « de muşcătură de
şarpe »: « Şarpele a muşcat de perişor - perişorul se ţine de
piele - pielea se ţine de os - muşcătura de şarpe se scurge
în jos » 2). Cuvintele: « muşcătura de şarpe se scurge în jos »,
sunt un imperativ, în loc de: « să se scurgă în jos ». Cu un
mare număr de variante este un descântec « de şarpe », sub
forma aceasta: « Prepeliţă pestriţă - leagă-te de pieliţă­
pieliţa-i de os - osu-i de folos - fie-i leacul - ca bumbacul ­
şi hodina - ca lumina » 3). Sau: « Idiţă pestriţă - ţine de pie­
liţă - pieliţa de os - să fie omul sănătos. - Nevăstuica să bea
veninul- şi omul să bea apa» 4).
Altă formă a poruncii directe se găseşte în descântece « de
izână ». Se leagă o bucată de carne grasă de piciorul drept al
pacientului, şi pleacă la fântână, zicând: « Hai izână, hai izână,
hai izână la fântână ». Cu aceste cuvinte se scoate boala, se
îndepărtează; şi întorcându-se dela fântână, se zice: « Hai
acasă, hai acasă, hai acasă carne grasă» 5). « Carne grasă»
simbolizează sănătatea.
Forma aceasta poruncitoare pare a fi prototipul descântecelor,
şi este cea mai răspândită, Şi cu drept cuvânt, întrucât orice
minte poate să reţie aceste câteva cuvinte, fără a fi nevoie de
o sforţare a memoriei.
In alte descântece, această formă simplă începe a se am­
plifica. Se porunceşte bolii să iasă din anumite părţi ale cor­
pului omenesc.
In Lămăşăni (Suceava) se descântă astfel « de rosuri»:
« Ieşiţi, voi rosuri - din crierii capului - din faţa obrazului-
1) Revista «I. Creangă *, 1, p. 48.
!) Idem, II, p. 72.
1) Revista «Minerva. din Bistriţa (Maramureş), IV, p. 95.
f) e Şezătoarea s, II, p. 89.
') s Şezătoarea », XI, p. 62.
[134]
I
I
� I
"
,il I
l'
I
ARTUR GOROVEI
din sfârcul nasului - din piept - din spate - din mâini-­
din degete - din picioare - din toate închieturile» 1).
Formă amplificată este şi aceea în care se indică felurile sub
care se prezintă boala. « De brâncă », în -Straja (Timiş) se des­
cântă: « Orbalţ cu orbalţ - cu săgetătură - cu umflătură­
nu umfla - nu gâmfă - numai înapoi să te întorci - că nu-i
locul tău aici - numai locul Sântei Măriei Mari - curată ­
spălată - luminată - ca Maica Precista din cer lăsată» 2).
Mai amplificată este forma poruncitoare a descântecului în
care se indică felurile bolii, părţile corpului din care să iasă,
locul unde să se ducă boala, şi cum să rămâie bolnavul.
Un descântec « de bubă» din Romăneşti (Gorj), descântec
scurt, care întruneşte aceste elemente: « Tu, bubă veninată ­
tu, bubă beşicată - bubă din bere - din mâncare - din
somn - din odihnă - din bătaia vântului - din boarea pă­
mântului - să ieşi dela (cutare) - din cap - din inimă­
din trupul lui - din toate inchieturile - să ieşi şi să te duci ­
în vânturile mari - peste munţi - unde popă nu toacă­
unde fată mare coadă nu împleteşte - unde câne nu latră­
acolo să locuiţi- să şedeţi - pe cutare să lăsaţi curat­
luminat - ca argintul strecurat - ca Maica Precista ce l-a dat » 3).
Aceleaşi elemente le întâlnim într'un descântec, mult mai
lung, din Pojorta, judeţul Făgăraşului 4).
Fiecare din aceste elemente se găseşte deosebit amplificat în
diferite descântece; în unele imediat după porunca directă,
urmează un singur element amplificat, în altele mai multe.
In unele descântece un element e cu mult mai amplificat
decât altele, care sunt numai enunţate.
Aşa, într'un descântec « de mânătură» din Cruşovăţ (Banat),
se porunceşte bolii să fugă; se enumeră pe larg părţile cor­
pului din care trebuie să iasă boala, iar un element: locul unde
să se ducă, este enunţat numai prin cuvintele: « peste cei munţi
te-oiu mâna ». Iată descântecul: « Fugi mânătură - fugi poei­
tură - fugi din crierii capului - din ochi - de sub ochi-
1) s Şezătoarea e, X, p. 43.
2) Alexici, 1. C., p. 208.
3).« Şezătoarea », X, p. 10S.
') Marian, Descântece, p. 309.
-�-----
'.
[135]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
din obraz - de sub obraz - din dinti - de sub dinti - din
măsele - de sub măsele - din barbi - de sub barb� - din
grumaz - de sub grumaz - din piept - de sub piept -' din
inimă - de sub inimă - din ficat - de sub ficat - din maţe ­
de sub maţe - din picioare - de sub picioare - din toate
măduhurile - că N. nu te poate purta. - Eu cu prav te-oiu
împuşca - cu usturoiu te-oiu ungea - cu tămâie te-oiu
afumă - peste cei mari munţi te-oiu mâna» 1).
Alte descântece cu forma poruncii directe, amplifică ele­
mentul locului unde este trimisă boala, neglij ând orice alt
element. De pildă, descântec « de plânsori» din Roşiorii-de­
Vede: « Tu, muma pădurii - tu, colţate - tu, strâmbe - tu,
scâlciate - să fugi şi să te duci - în păduri - în adâncuri .-, .
în smârcuri - unde popa nu toacă - unde cocoş nu cântă ­
unde câne negru nu latră ... » 2) , .
Se amplifică partea descântecului în care se indică părţile
corpului, şi partea descântecului în care se arată cât de curat
să rămâe bolnavul. Ca pildă, un descântec dintr'un manuscris
din 1839: « O năjite - pricăjite - tu ieşi din crierii capului-.
din auzul urechilor - din fata obrazului - din sfârcul nasului-o
din vederea ochilor - te du şi te petreci - prin genunchii
lupului - prin cornul cerbului - iar (cutare) să rămâie curat -.
şi luminat - ca argintul strecurat - ca Maica Domnului ce
l-a făcut - şi ca maică-sa ce l-a născut - să nu rămâie năjit
de leac - ca un fir de mac - în mare aruncat» 3).
Sunt descântece în formă de poruncă directă, în care porunca
este ceva mai blândă, şi ar avea mai mult aparenţa unei invitări.
Contra bolii « plânsul copiilor », se zic descântece ca acesta:
« Tu, mama pădurii - tu, păduroiule - cu vacile vii - cu
vacile te duci - dela cutare să fugi» 4). Sau: « U! leoaică=-.
u ! zmeoaică - u ! mama pădurii - miaza nopţii - ia-ţi plânsul
şi hodina - şi să dai somnul şi liniştea lui (cutare) - să
doarmă ca mielul- şi să se îngraşe ca purcelul» 5).
1) Hodoş, Descântece, p. 36.
2) Materialuri folkloristice, 1, p. 596.
3) G. Dem. Teodorescu, Poezii populare, p. 380.
') Revista • Ion Creangă s, 1, p. 14.
") ldem, V, p. 231.
[136]
I ,
I
1.
I
: I
I
, '
I[
ARTUR GOROVEI
Dar sunt descântece şi astfel concepute: « Bună vremea, pă­
dure! - Dumneta ai fete şi eu am feciori;' - hai ne-om
încuscri - şi ne-om nemuri. - la dela feciorul meu plânsorile
-- strânsorile - durerile si toate chinurile - si neodihna-­
si dă odihna si cresterea copiiilor tăi --- fecioruÎui meu) 1).
, In fond, aceasta este tot o poruncă, pentrucă delicateţa
expresiunilor « dumneta ), în loc de « tu », precum este în
alte descântece, şi propunerea de încuscrire şi de schimb a
stărilor mintale, este un mod sarcastic de a exprima porunca.
Alte popoare întrebuinţează, deasemenea, descântece cu po­
runca directă.
Chaldeenii porunciau, în descântecele lor, bolii să iasă din
corpul pacientului, după cum se porunceşte în descântecele
noastre. Un descântec chaldean contra « deochiului »: « ... omul
răufăcător, ochiul răufăcător, gura răufăcătoare, limba rău­
făcătoare, să iasă din corpul omului, fiu al zeului său, să iasă
din maţele sale ).
In literatura indiană, formula poruncii directe este foarte
întrebuinţată. Pentru alungarea diavolului se zicea acest des­
cântec: « Sâlâvriki, strigoaica îndrăsneaţă, Ekavâdyâ demona,
fiicele lui Canda la un loc şi pe Sadânuâ, noi le gonim. Din
grajdul vacilor vă alungăm, din osia carului şi din coşul lui,
din casele noastre vă gonim pe voi, fiice ale lui Magundi.
Lăcaşul acela din adâncuri să fie lăcaşul ielelor; acolo să se
încuibe neputinţa cu tot neamul strigoilor. Stăpânul fiinţelor
să alunge şi Indra pe Sadânuâ; care stau la temelia casei, să
le biruiască cu buzduganul. De sunteţi fiare sălbatece din
câmp, ori de sunteţi trimişi de oameni, ori de vă trageţi din
duhuri rele, pieriţi de aici Sadânuâ l Lăcaşului vostru i-am dat
ocol, asemenea calului pe pistă; la fiecare cursă vă învingem.
Pieriţi deaici, Sadânuâ ! 2) Intr'un descântec de semn rău:
« Să sbori, semn rău, să pleci de aici, dispari de aici, să sbori
de colo ... ) 3)
Romanii întrebuinţau formula poruncii directe. Pentru a
vindeca pecinginea, se alegea o piatră cu muşchiu de pe malul
1) Marian, Naşterea, p. 363.
'} Grill, 1. C •• p. 2. II, 14.
�) 1ilem. p. 41. VII. 64,
[137]
DEscANTECELE RoMANILOR
137
unui râu, se scuipa pe ea, o punea la pecingine ŞI se zicea,
greceşte: « Fugiţi, cantaride, că iaca vine lupul ».
Formula poruncii directe este cunoscută şi la Francezi.
Contra colicei, în Franche-Comte, se zice acest descântec:
« Tranchee blanche, tranchee rouge, sors du corps de cet animal
aussi vite que Jonas et Nicodeme ont descendu jesus de l'arbre
de la croix s l). Contra arsurilor, tot în Franche-Comte: « Feu,
perds ta chaleur, comme J udas perdit sa couleur en trahissant
le Saint Sauveur» 2). In Vosgi, tot contra arsurilor, descântecul
este acesta: « Feu du Diable, apaise net ta chaleur! Que la
brălure de N. s' adouce comme le lait de la bienheureuse Vierge
Marie, quand elle allaitait l'enfant jesus i 3). In -Brie, pe la
183°, cel care suferiă de friguri grele, se ducea, înainte de
răsăritul soarelui, la un arbore fructifer, îşi lega de el mânile
cu trei fire de mătase, zicea de trei ori Pater şi Ave, şi repeta,
de trei ori: « Fievre, fievre, reste la, jusqu'ă ce qu'on te cher­
chera» 4). Contra junghiului se descântă, zicând: « Point des
points, points sont points, je te commande' de sortir du corps
de ... » 6). Contra colicei: « Je te fais commandement de par le
grand Dieu vivant que tu ais a quitter et a retourner ou tu etais
la premiere fois» 6). Contra bolii de ochi, în Vosgi: « Fleur,
si tu es bleue, que tu sors de dedans ces yeux» 7).
In Belgia, contra cancerului se descântă astfel: « Au nom
de N. S. J. C., je vous ordonne, cancer blanc, cancer rouge,
et tous autres cancers, de disparaître de cette creature
N.» 8).
Tot în Belgia, contra colicelor: « Au nom de jesus de Naza­
reth, je parle a l'esprit impur. Je vous ordonne au nom de notre
jesus Christ, que vous sorties de lui» 9).
In Prusia orientală, pentru a opri sângele, se descântă astfel:
« Blut, ich besprech dich dass du magst stile stehn bis die Todten
1) P. Bonnet, in e Melusine s, 1, col. 400.
1) lbid.
1) L. F. Sauve, in «Melusine', III, col. II3.
') Paul Sebillot, Le Folk-Lore de France, III, p. 412.
') e Revue des traditions populaires s, VII, p. 244.
') Idem, p. 245.
,) Sauve, in eMelusine., III, col. II3.
8) Hermant, 1. c., p. ISI.
t) ldem, p. 154.
[138]
ARTUR GOROVEI
aus dem Grabe gehn! » 1) Contra durerii de cap: « Ihr kleine
Leut', ihr liebe Leut', alle die ihre seid! Geth hinaus aus dem
Haupt, geth hinaus aus dem Leib und Bein, geth hinaus zum
Wasser, da liegt ein breiter Stein, da werdet ihr finden zu
essen und zu trinken » 2). Contra bubelor: « Flechten, Flechten,
scheret euch! Meine Hănde jagen euch, sie jagen euch bei Tag
und Nacht, drum Flechten, Flechten, Flechten scheret euch
von mir weg» 3). Ca în descântecele noastre de « plânsori »,
se descântă, la răscrucile drumurilor, contra fehrei (kalte Fiber):
« Guten Tag, Kreuzweg! Hier bring ich meine Kălte und meine
Wărme. Die Kălte lass' ich dir, die Wărrne behalt' ich bei
mir» 4).
La Egipteni, descântecele cu formula de poruncă directă,
erau numeroase. O formulă « pentru a alunga boala» este
aceasta: « Tu, boală, care sfărmi oasele, intrând în vine, ieşi
afară si du-te în mlăstini si în câmpii! Du-te în mlăstini si
în câmpuri până la sfârşitul vegetaţiei» 5). Formulă « pentru
a alunga spiritul care îmbolnăveşte un copil»: « Ieşi afară, tu,
care ai venit din întunerec, care intri în corp, care te strecori
cu nasul la spate şi cu faţa înapoi» 6).
C. Poruncă directă, cu ameninţări şi îngrozire
Descântătoarea porunceşte bolii să fugă, şi în acelaş timp
o ameninţă sau o îngrozeşte. Ameninţarea cea mai puternică,
pentru Diavol, este Dumnezeu, şi fiindcă Urzitorul lumii nu
se coboară el însuş pe pământ, ca să se puie la împotrivire cu
Diavolul, acesta e ameninţat cu puterile pe care Dumnezeu
le poate trimite asupra lui. Una din aceste puteri este « sabia
lui Dumnezeu ».
In Macedonia, femeea care descântă « de şoareci şi de şerpi »,
în ajunul lui întâiu Mai, aleargă prin casă şi zice: « Fugiţi
"
I
1) Frischbier, 1. C., p. 36.
2) Idem, p. 75.
8) Idem, p. 57.
0) Idem, p. 53.
6) Lexa, 1. C., II, p. 27.
1) Idem, II, p. 28.
.. ...
[139]
şoareci, fugiţi şerpi, că vine sabia lui Dumnezeu şi vă va tăia )} 1).
Şoarecii şi şerpii sunt transformări ale Diavolului, ca să supere
pe om.
Crucea, tămâia şi aghiazma, sunt lucruri pe care Dracul nu
le poate suferi, în faţa cărora nu poate rezista. Ameninţat cu
ele, Dracul trebuie să fugă. Un descântec « de izdat )}, din
Novaci (Gorj): « Izdat nebotezat, ieşi din inima lui (cutare),
de unde ai intrat, că eu atuncia te-oiu boteza, cu tămâie te-oiu
tămâiă, cu aghiasmă te-oiu spăla, cu apă mare te-oiu uda» 2).
Botezul îl înspăimântă pe Diavol. Descântec « de deochiu»
din Ţăpu (Tecuciu): « Ieşi deochiu dintre ochi, că te ajunge bo­
tezul; cum te ajunge, te face praf şi pământ, şi te suflă în vânt» 3).
Sfântul Soare înspăimântă şi ploile, pe care tot Diavolul le
îndreaptă, când nu trebuie. Descântec de « încetarea ploilor »,
din Roznov (Neamţ): « Stai, ploaie călătoare, că te ajunge
sfântul Soare, şi-ţi taie picioarele ... » 4)
Vântul de vară goneşte pe Diavol, în descântece de năjit.
In Moldova se face acest descântec: « Fugi năjit, pricăjit, că
te ajunge vânt de vară şi te împunge ursul cu coarne» 5).
In acest descântec intervine, pe lângă vânt, ca obiect de
spaimă, un « urs cu coadă », probabil un animal fantastic.
Sunt, însă, descântece în care animalele reale servesc ca
obiecte de amenintare. Asa un descântec {( de deochiu », din
Orlat (Sibiu): « Fugi deochiu ... că te ajunge o capră neagră,
cu coarnele să te spargă» 6).
Alte animale intervin în descântece de năjit. In Olăneşti
(Vâlcea): « U, u, u, u, năjit, năjit! Tu de nu-i ieşi, eu te-oiu
cinsti: cu cap de lup, cap de urs, cap de vulpe, cap de câne!» 7)
Descântătoarea, poruncind bolii să iasă, o mai ameninţă cu
propriile ei puteri, cu practica descântecului ei. Sunt foarte
răspândite descântecele de soiul acestuia {( de bubă », din Boroş­
Ineu (Arad), care se prezintă sub multe forme amplificate şi
!
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
139
1) Papahagi, în Materialuri folkloristice, II, p. 284.
2) Pamfile, Boli, p. 40.
3) Idem, p. 39.
') � Şezătoarea », II, p. 90.
&) Lupaşcu, 1. C., p. 22.
e) Manuscris în Biblioteca Academiei Române. Descântec cules de Romul Simu.
') � Şezătoarea &, X, p. J44.
[140]
ARTUR GOROVEI
�
I
. .
j.
în foarte numeroase variante: « Ieşi, buba bubelor, puiul ciu­
melor, ieşi bubă de 99 de ani că cu mătura te-oiu mătura şi
în mare te-oiu ţipa » 1).
Amplificat, acest descântec se prezintă şi sub forme ca
aceasta: « Drăguţă bubă dulce, nu coace, nu răscoace, nu
sparge ... că de vei coace, de vei sparge, cu mătura te-oiu
mătura, şi în Mare te-oiu arunca » 2).
Ameninţările acestea îl înspăimântă pe Diavol; sunt, însă,
altele care trebuie să-I îngrozească. « De soare sec », în Tran­
silvania: « Ieşi Soare din desoare, din capul lui N. că de nu
ieşi, cu oala te-oiu c1ocoti, cu nouă pietre te-oiu foresti, cu nouă
linguri te-oiu sorbi, cu nouă fuse te-oiu toarce, cu acul te-oiu
cârpi, cu mătura te-oiu mătura, în gunoiul casei te-oiu ţipa »3).
Alte casne îl aşteaptă, pe Diavol, în descântece « de bântuială »:
« Indărăt, drace, neprietene, desfă ce-ai făcut, că slujbele lui
Sfântul Vasile te-o seca, cu tămâie te-or tămâiă, cu ferestrăul
te-or reteza, cu mătura te-or mătura, cu lopata te-or lua, în
coarnele vacilor te-or arunca. Tu, drace, neprietene, acolo îi
plesni, acolo îi crăpa, gâştele şi gâscanii, curcile şi curcanii
cu ciocul te-or muşca, cu ghiarele te-or sgâriă , . . » 4)
Ţăranul nostru crede că femeea este lucrul dracului, şi gă­
seşte el o mare afinitate între ea şi drac. Judecând pe drac,
după mintea femeii, omul crede că şi pe acesta trebuie să-I
îngrozească aceleaşi lucruri care îngrozesc şi pe femeile cele
rele. Cânepa, care este spaima femeilor leneşe, din pricina
căreia se îmbolnăvesc şi cântă: « Măi bărbate, blăstărnate,
cânepă mi-ai sămănat, boala 'n oase mi-ai băgat », cânepa este
şi cel mai îngrozitor lucru pentru Diavol. E destul să-i spuie,
descântătoarea, chinul cânepei, pentru ca Diavolul să dispară.
Iată un descântec « de junghiu» din Tătăruşi (Suceava):
« Stăi, junghiule, nu junghia ... , că eu ţi-oiu spune chinul
cânepei: cu plugul am arat-o, cu grapa am grăpat-o, boii cu
picioarele :o călcat-o, o răsărit, şi o odrăslit, şi am cules-o, şi
am pus-o în baltă, şi am topit-o, pe meliţă am meliţat-o, pe
1) Alexici, 1. C., p. 209.
2) Cules de Romul Simu.
�) Marian, Descântece, p. 318.
t) C Şezătoarea s, XI, p. 39 .
[141]
I �
DESCANTECELE ROMÂNILOR
ragilă am răgilat-o, cu piepteni am pieptănat-o, în furcă am
legat-o, cu râşchitor am râşchiat-o, pe vârtelniţă am depănat-o,
pe urzar am urzit-o, pe sul am învârtit-o, prin spată am dat-o,
cu vatala am bătut-o, în ciubăr am fiert-o, pe iarbă am întins-o,
cu foarfecele am croit-o, cu acul am cusut-o. Stăi, junghiule,
nu săgeta, că eu ţi-oiu spune chinul cânepei. Că eu cu aţa
asta te-oiu lega, nouă noduri am să-ţi fac, cu foarfecele te-oiu
tăia, şi pe pârâu te-oiu da» 1).
Indienii ameninţau junghiul ca şi noi; dar, în loc de a-l
îngrozi cu lucrul cânepei, îl înspăimântau cu al orzului. « Orzul
ce-l vezi, l-am pus cu patru, cu trei juguri de vite; cu el jun­
ghiul am să-I trag din tine, pe la spate. In jos merge dnimul
vântului, în jos raza soarelui, jos curge laptele din vacă, în jos
să-ţi fugă şi ţie junghiul. Căci apele sunt aşa de vindecătoare,
apele sperie boala, apele vindecă orişice, ele să-ţi fie de leac» 2).
Alte popoare de astăzi cunosc deasemenea descântecele cu
amenintări.
In B;etania-de- Jos, acela care descântă de panaris, după ce
adresează bolii o formuletă ameninţătoare, înconjură cu bol­
navul de trei ori o tufă de spini, şi de trei ori ordonă panari­
sului să se oprească în locul acela 3). In Labruyere, pentru a
vindeca viermii dela o vită, descântătoarea se duce lângă un
boz, rupe o rămurică din el, îi face un salut respectuos, şi zice:
« Bună ziua, domnule soc, . dacă nu scoţi viermii din locul
unde sunt, îţi taiu glesna şi piciorul » 4).
La Egiptenii vechi se întrebuinţa aceeaş formulă cu îngro­
zire. Pentru a înspăimânta pe şarpe, se zicea: « Şarpe, dacă ai
ieşi din pământ, te-ai găsi între degetele lui Wenes. Ţi-ar tăia
capul cu cuţitul, ţi-ar smulge dinţii şi ţi-ar stoarce veninul cu
patru sfori dela sandalele lui Ousireu» 6).
Descântătoarea, ameninţând boala şi îngrozind-o, ca să iasă
din trupul bolnavului, îi porunceşte să se ducă în locuri unde
nu l-ar mai putea întâlni, sau unde om nu poate să locuească.
1) • Şezătoarea t, XI, p. 44.
2) Grill, 1. C., p. 14.
3) Paul Sebillot, 1. C., III, p. 418.
4) Idem, p. 413.
6) Leu, 1. C., II, p. 4.
[142]
ARTUR GOROVEI
Locurile acestea sunt numeroase, în descântecele noastre. Cele
care se întâlnesc, de obiceiu, sunt următoarele: .
I "
II
�
l
t
II
l
i
unde nimeni nu nimereşte
în pustieşaguri
peste 99 de hotare
la 99 de hotare nehotărîte
la 99 de livezi neîmpărţite
la 99 de izvoare neîncepute
în locuri întunecoase
unde biserică nu se face
în gheena focului nestâns
în talpa iadului
în Marea Neagră
în mările negre
în marginea Mării
în fundul Mării Roşie
în coadele mărilor
în zmârcurile mărilor
în stolul bălţilor
în apă
unde se duc toate apele
unde izvorul nu se tulbură
în rădăcinile pragurilor
pe sub toate punţile
în pădurea părăsită
în pădurea deasă
în locuri pustiite
pe unde-or fi pietre zidite
în păduri
pe sub buturi
în codri întunecoşi
în butuci bortoşi
în ciungi scorburoşi
în lemne putregăioase
în munţi înalţi
în munţi scunzi
în muntele Semenic
în munţi cărunţi
unde nu-i urmă de secure
şi nici glas de cocoş
în văi adânci
în văi nelocuite
în văi
în corovăi
în râpi surpate
spre focuri
unde focul nu arde
unde focul e neînvălit
unde foc nu se vede
unde soare nu răsare
unde zorile nu se revarsă
în scăpătatul soarelui
unde Dumnezeu nu se pomeneşte
unde popă nu toacă
unde de Hristos nu se pomeneşte
unde popă nu citeşte
unde popă nu face leturghie
unde clopot nu trage
unde nu se dă spată pe plată
în casele zmeilor
unde om nu se simte
în munţii Galareului
pe câmpii Giulei
la fetele zânelor
unde om nu calcă
unde om nu strigă
unde urmă de om nu se face
unde om pământean nu este
unde oameni nu umblă
unde voinic iarba n'a călcaţ
unde glas de voinic nu se aude
unde voinicii nu chiuesc
[143]
\
I
h
1'.
DESCÂNTECELE . ROMÂNILOR
unde fată mare nu joacă
unde fată mare nu se piaptănă
unde fete mari cosiţe nu împletesc
unde nu se vede viţă de cosiţă
unde casa nu se mătură
unde casa nu se spoieşte
unde mătura nu se leagă
unde masă nu e pusă
unde în găleată apă nu se aduce
unde e cămeşă neferecată
unde nu e urmă de secure
unde secure nu pocneşte
unde topor nu taie
unde topor nu ciocăneşte
în coarnele cerbilor
în copitele cerbilor
în urechile ciutelor
în copitele ciutelor
în capetele şerpilor
în capul lupilor
în capul urşilor
unde calul nu nechează
în coadele iepelor
unde vaca nu rage
unde vitele nu rag
în zăcătura vacilor
unde bou nu înjugă
unde oi nu zbiară
în păşunea oilor
în râmătura porcilor
unde nu pot sta porcii în strat
unde câinii nu latră
unde câne negru n'a lătrat
unde mâţi negre nu umblă
unde pisică nu' miorlăie
unde cocoş nu cântă
unde cocoş negru n'a cântat
unde nu-i glas de cocoş
nici tăietură de topor
unde cucul nu cântă
unde păsărică nu ciricăie
unde pasere măiastră nu zboară
în ţepile arici lor
în crăcile racilor
unde viermele nu doarme
în copaci lungi
în rădăcinile brazilor
în frunzele cornilor
unde iarbă nu creşte
unde iarbă nu se calcă
în piatră muşchiată
la fete de împărat
la împăratul
143
\ I
,l
. ,1
Impăratul nu poate să fie decât însuş Diavolul, după cum
zânele, în descântece, sunt IeleZe, duhuri necurate.
Aceste locuri neumblate, sau foarte primejdioase, intervin
şi în descântecele altor popoare. La cele de origină slavă, în
special, sunt descântece identice cu ale noastre. Aşa slavii
meridionali au un descântec în contra deochiului, în care se
zice: « Deochetoarea trece pe drum; ea duce o tidvă; tidva
cade, deochiul se urcă: ca norii în cer, ca vântul peste munţi,
ca beşicele de aer în apă, ca roua pe iarbă. Deochitoarea
măsură înălţimea cerurilor şi adâncimea mării; fuge în pustiu,
[144]
I
1
il
II
�
,il
r
II
I
I '
�
\
I
"
1
1
i I
I
I
1
I
I
I
1
"
I
,1
. ,
ARTUR GOROVEJ
unde soarele nu luceşte, unde cocoşul nu cântă, unde cloşca nu
cotcodăceşte, unde vaca nu rage, unde oaia nu behăeşte, unde
ziua nu luminează, unde oamenii nu se închină lui Dumnezeu,
unde nu se seamănă grâne» 1).
Tot la slavii meridionali, un alt descântec, tot contra de­
ochiului: « Fugi pe înălţimile cerului, în adâncimile mării, unde
cocoş nu cântă, unde gâscă nu gâgâie, unde pâine nu se coace,
unde Dumnezeu nu se roagă» 2). In Ukraina: « Curăţă, apă
miraculoasă, deochiul gândit, zis şi întâlnit, deochiul aruncat
în apă, şi de vânt, acel de om şi de femeie, de băiat şi de fată.
Du-te deochiu, pe ţărci, pe câmpii, pe stuh, pe mlăştini, pe mări» 3).
In Serbia: « Du-te, boală, în pădure şi în apă, pe munţi înalţi,
în văi adânci, unde cocoş nu cântă, unde colbul nu se ridică, unde
nu se face pâine, unde nu se merge la biserică» 4).
La Bulgari: « ••• se întoarce la muntele pustiu, unde toporul
nu taie, unde cocoşul nu cântă, unde colbul nu se ridică, unde
nu se face pâine, unde nu se merge la biserică» 5). Tot la Bulgari:
« Deochiu, deochiu, du-te în munţi pustii, unde pasările nu
cântă, unde omul nu umblă» 6).
Grecii întrebuinţează, în descântecele lor, aceleaşi expresii.
In contra deochiului, ei zic: « Unde te duci deochiule? Unde
te duci, nenorocitule? Unde te duci mizerabile? Ieşi din cele
72 de vine ale fiului meu, du-te pe munţi, şi pe coline, unde
cocoş nu cântă şi unde câinii nu latră» 7).
« Dincolo de Stif », este locul unde e alungată boala într'un
descântec din Vosgi (Franţa): « Saint Luc, tu gueris P Je gueris,
tu gueriras , . . J e te conjure de sortir. .. et de t' en aller au-dela
du Stif» 8).
Descântecele din Prusia Orientală cunosc localităţi în care
ar fi un chin pentru boală, şi în care e alungată, precum:
păduri, pustii, unde nimeni nu umblă, etc. Aşa, în descântecul
1) Tuchmann, în • Melusine s, VI, col. 246.
%) Idem, col. 248.
3) Idem, col. 284.
t) Ibid.
6) Ibid., col. 32.
') Ibid., col. 249.
') Sauve, in • Melusine s, III, col. III.
8) Frischbier, 1. C., p. 55.
[145]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
145
,
,1
I
I
r
« Gegen das kalte Fiber », se zice: « ••• Ich treibe euch aus
unter die Steinwurzel in wuste Wălder, auf wuste Felder,
wohin nichts kommt» 1).
La Egipteni, pentru a alunga foamea şi setea, se făcea un
descântec în care se zicea: « Foame, nu te duce la Teti, du-te
în apele veşnice, du-te în Ocean» 2). In alt descântec, pentru
a alunga balaurul, se zice: « Du-te şi te aruncă în apele veş-
. 3)
nzce ... » •
D. Poruncă indirecta
o altă formă a poruncii, este aceea în care descântătoarea
nu porunceşte direct bolii să părăsească pe pacient, ci face apel
la alte lucruri, asupra cărora ea are putere, pentru ca acestea
să aducă la îndeplinire poruncile ei.
Lucrurile acestea sunt variate.
Luna şi stelele sunt dintre lucrurile supuse voinţii descântă­
toarei, ca şi alte lucruri neînsufleţite, ceeace dovedeşte cât de
puternic este sădită, în mintea noastră, credinţa universală în
ceeace se numeste « animism ». In descântece « de ursită» se
face apel la lună: « Lună, Doamnă bună, bun cal ai, şi frâu
n'ai; să te duci la ursita mea, să te duci şi să mi-l aduci .. » 4)
Credinţa că luna este supusă voinţii descântătoarei, are origină
veche. « La Greci, luna era patrona vrăjitorilor, cari-i atribuiau
darul de a face minuni şi de a descoperi descântece; luna,
credeau ei, trimite spectrele şi fantomele care evocă frica în
obscuritate. Misterele particulare, celebrate în oarecare locuri
ale Greciei, erau pline de. rituri care semănau cu practicile
vrăjitorilor şi ale traumaturgilor. Totul era combinat pentru a
lovi imaginaţia, a halucina simţurile şi a nutri superstiţiile cele
mai întunecoase şi mai crude. Deaici rolul cel mare pe care-l
jucau, în cultul său, reptilele şi animalele murdare, filtrurile
şi compoziţiile desgustătoare, exorcismele şi formulele bizare.
Prin aceste formule zeiţa era con strânsă să se arate adoratorilor
1) Lexa, 1. C., II, p. 6.
2) ldem, II, p. 17.
3) Revista * Ion Creangă s, V, p. 273.
ro. A. R. - Din Vieaţa Poporului Român. XL
[146]
1'1
l'
ARTUR GOROVEI
ei, să le satisfacă poftele şi să le conducă întreprinderile. For­
mula de evocare pe care Euseb nu ne-a păstrat-o, o găsim în
tratatul întitulat « Philosuphumena », şi atribuită, pe rând, lui
Origen şi Sfântului Hipolit: « Vino, infernală terestră şi ce­
rească Bombo, zeiţa drumurilor mari, a răspântiilor, tu, care
aduci lumina, care umbli noaptea, duşmanca luminii, amica
şi tovarăşa nopţii, tu, pe care te bucură lătratul câinilor şi
sângele vărsat, care rătăceşti în mijlocul umbrelor printre mor­
minte, tu care doreşti sânge şi aduci groaza între muritori.
Gorgo, Mormo, lună cu mii de forme, asistă cu ochiu priel­
nic la sacrificiile noastre » 1).
Ca un ecou al acestei formule, sunt vesurile lui Leopardi,
în care huleşte luna, prietena tâlharilor.
Tot în descântece de ursită, se porunceşte stelei: « Stea, ste­
luţa mea, fă-te năpârcă viforîtă, din cer coborîtă, cu 44 aripi
de fier, cu 44 ciocuri de oţel, cu coada făloasă, şi să te duci
la ursitorul meu, de Dumnezeu dat, cu coada să-I loveşti,
la mine să-I porneşti ... » 2).
La « nouă stele » se porunceşte în descântece « de mană » :
« Voi nouă stele, surorile mele, eu mă culc, şi mă hodinesc,
da voi să nu vă culcaţi, să nu vă hodiniţi, ci hrana şi mana
vacii lui 1. s'o aduceţi » 3).
Focul e supus voinţii descântătoarei, tot în descântece « de
ursită »: «Foc, focuşor, eu m'oiu culca şi oiu adormi, tu să nu
te culci si să nu dormi: să te faci laur, balaur, cu solzii de aur ...
să te d�ci la ursita lui ... » 4).
Alte lucruri, cu ajutorul cărora se porunceşte, în mod indi­
rect, sunt şi următoarele:
Cărbunii, în număr de nouă: « Voi, nouă cărbuni, ca nouă
gărgăuni, eu vă aprinseiu şi la scrisa (cutăruia) vă trimeseiu »5).
Brâul: « Brâu, brâuşorul meu, să te duci la ursitorul meu » 6).
Moţul (coada, codiţa): « Moţ, moţişorul meu, de când te-am
spălat, de când te-am pieptenat, nici o slujbă nu ţi-am dat,
1) Maury, /. C., p. 56.
2) Revista «Aurora» din Craiova, An. II, Nr. 10 din 29 Martie 1904.
a) s Şezăroarea », III, p. 144.
') e Şezătoarea », VI, p. 92.
6) Materia/uri folkloristice, 1, p. 689.
G) Revista t Ion Creangă », II, p. 94.
[147]
dar astăseară îţi dau slujbă mare: să te faci şarpe balaur, cu
solzii de aur. .. să mergi la scrisa mea ursată ... » 1).
Cuţitul: « Tu cuţit mare, Domn mare, tu ai tăiat tot ce ţi-a
ieşit în cale, aşa să tai toată legătura după (cutare) » 2).
Cuţit alămit, cuţit cununat, paloş cununat - sunt lucruri că­
rora li se porunceşte, ca şi cuţitului simplu.
Secerea: « Secere secerătoare, cum eşti ziua tăietoare, să fii
noaptea păzitoare la (cutare) prin pat ... » 3).
Pietroiul bălţat, în descântece « de ursită »: « Tu, pietroiu
bălţat, să te faci drac împeliţat. .. » 4).
Lumânărica (sunătoarea), plantă bine cunoscută, e trimisă
să vindece vitele care sufer de viermi: « Lumânărică, lumână­
rică, să te duci la vita (cutăruia) ... şi din locul cutare să cureţi
. ., 5)
vlermll. . . » •
Bojii, tot în descântece de viermi la vite: « Voi, trei boji,
fraţi sunteţi, şi tustrei să vă puneţi şi lighioanele cele rele din
buba Joiancei să-i scoateţi ... » 6).
Dintre fiinţele vii, ascultă de poruncile descântătoarei :
Calul: « Murgule, murguţule, eu oiu dormi, m'oiu hodini,
dar tu să nu dormi, şi să-mi aduci dragostea dela 99 de îm­
păraţi şi împărătese » 7).
Pasărea, în descântece « de deochiu »: « Pasăre albă, cudalbă,
nu linge bobocii tăi, ci linge pe (cutare) de deochiu ... » 8).
Şarpele, în descântece « de dragoste »: « Tu, şarpe balaur,
cu dinţii de aur. .. să te duci la (cutare) şi să o cauţi unde
vei afla-o ... » 9). In descântece « de muşcătură de şarpe »:
« Ororos, şarpe veninos, ia-ţi muşcătura, ia-ţi umflătura ... »10).
Intr'un descântec din Bâlca (Bucovina), se porunceşte la
nouă zori: « Veniţi, nouă zori, şi luaţi nouă lungori ... » 11).
�
i·
1:
'i
I
�I
1,
1
li
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
147
\
1) e Şezătoarea », X, p. 108.
2) Rigo, 1. C., 1, p. 64.
3) Dr, D. Ionescu, l. C., 1, p. 161.
') Revista «Aurora », II Nr. 9, din Februarie 1904.
6) Lupaşcu, 1. C., p. 37.
6) Revista «Ion Creangă », III, p. 148.
7) Revista «Ion Creangă », IV, p. 327.
8) Dr. D. Ionescu, 1. C., II, p. 54.
") Dr. Gaster, Literatura populară română, p. 422.
10) s Şezătoarea s, VI, p. 100.
11) Marian, Descântece, p. 150.
IO·
[148]
,1
',1
1·
i
I '
ARTUR GOROVEI
Formula poruncii indirecte se întrebuinţa şi în descântecele
indiene. Buruenii din descântecele noastre, plantei, i se po­
runceşte astfel: {< Să nu învingă protivnicul în lupta de cu­
vinte. Tu, care eşti puternică, învinge vorba adversarului. O!
plantă! şi ia-i puterea. Un vultur te-a găsit, râtul mistreţului
te-a desgropat; replica adversarului învinge-o, şi ia-i puterea,
plantă! Indra a mâncat pe Pâtâ, ca să învingă pe Asura; re­
plica adversarului învinge-o, şi ia puterea, plantă! Prin ea pe
duşman îl înving, ca Indra pe Sâlâvrka, replica adversarului
învinge-o, şi ia-i puterea, plantă! Zeule Rudra, alinătorule,
stufosule, negrule, iscusitule, replica adversarului învinge-o,
ia-i puterea, plantă! Invinge replica celuia, o! Indra, care ni
e duşman; prin semne ale puterii ne încurajează, şi fă ca să
izbutesc în lupta vorbelor » 1).
Tot planta este invocată în următorul descântec de afuri­
senie: « Tu, plantă a lui Dumnezeu, care, vătămătoare celui
rău, alungi blestemul, scapă-mă de orice blestem, cum spală
apa murdăria. Când un rival ne-a blestemat, sau dela rude
ne-a venit blestemul, când blestemă mânios Brahmanul, pe
toate acestea le învingem. Din cer tu trimeţi rădăcina şi cu
ea tu împânzeşti pământul, cu ea, care scoate o mie de tulpini,
tu apără-ne pretutindeni. Apără-mi copilul şi nevasta, disgraţia
să nu ne dea gata şi cine ne urmăreşte să nu ne nimerească.
Pe cel ce blestemă, blestemul lui l-ajungă; noi ţinem cu cei buni
şi drepţi, celui rău, cu privirea rea, noi coastele i le fărămăm» 2).
Iarba neagră, întrebuinţată în descântecele noastre, o între­
buinţau şi indienii, în descântecele lor, poruncindu-i să vin­
dece lepra: « In negură ai încolţit, tu iarbă neagră, corb, deci
să vopseşti aici, întunecato, tot ce e pată vânătă sau lepră.
Tu fă ca să treacă bubele, şi cele cenuşii şi cele pestriţe, ia
la tine coloarea lor, şi fă să piară cea alburie. Căci negru e
culcuşul tău, negru pământul care-l calci, şi neagră eşti, tu,
buruiană; alungă dar ce este pestriţ. Tot ce pe piele este lepră,
îi iese din oase şi din trup; semnul alburiu al otrăvirii eu l-am
gonit prin descântece» 3).
') Grill, 1. C., p. 25.
2) GrilI, 1. C., p. 24.
,3) GrilI, 1. C., p. 19.
[149]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
E. Indicate
149
Unele descântece se fac întrebuintând oarecare obiecte ca
leacuri, sau executând oarecare acţiuni directe asupra bolna­
vului, ca fricţiuni, etc., sau practicând unele acţiuni inerente
sistemului de leac întrebuinţat pentru vindecarea bolii, iar'
cuvintele care exprimă lucrurile sau acţiunile, sunt indicate în
descântec. Asemenea descântece se pot intitula: descântece
prin indicare.
Obiectele indicate, şi deci întrebuinţate în descântece, sunt
de deosebite naturi.
1. Plantele. Nu toate plantele care servesc ca leacuri, odată
cu rostirea descântecului, sunt indicate în cuvintele descân­
tecului, ci numai unele dintre ele, şi anume acele de care s'ar
părea că Diavolul, pricinuitorul bolilor, s'ar teme, ca de nişte
obiecte speciale pentru a-l înfrică. Alunul, bozul, viţa de vie,
pelinul, călinul, cornul, arţarul, sângerul, trestia, nucul, par a
avea acest privilegiu.
Contra muşcăturii de şarpe, baba, descântând cu o crenguţă
de alun, zice: « S'a suit Gargalău într'un alun; alunul s'a
uscat şi Gargalăul a crăpat, şi (cutare) s'a desumflat, şi a rămas
curat, luminat, cum Dumnezeu l-a lăsat» 1).
In acest descântec se aminteşte numai de alun; în altele,
însă, şarpele e ameninţat cu băţ de alun: « Codăule, ce stai pe
ghizdurele, trist şi mâhnit ? Ori ai muşcat pe cineva? Taci, pro­
clete de câine, că eu oiu lua un ban de argint şi un băţ de alun,
şi te-oiu lovi în cap, şi tu îi muri, şi (cutare) s'a înzdrăveni i 2).
Alunul, în descântece, este numit şi « nasul şarpelui »:
« Sfântă troiţă, pasăre pestriţă, calcă 'n piatră, piatra a trăsnit,
şarpele a plesnit la un loc cu naşul, naşul alunaşul »,
Alunul nu se întrebuinţează, în descântece, din întâmplare,
ca orişicare lemn; alunul este indicat, la această întrebuinţare,
din consideraţiuni care au o origină adâncă înapoia vremii.
După un vechiu tratat de magie, tradus din ebraică, tipărit
la Roma, în 1750, vărguţa magicienilor trebuia să fie din lemn
1) Revista «Ion Creangă s, 1, p. 15.
2) Materialuri folkloristice, 1, p. 592.
[150]
��"""-f""T""-�-"--��������--'------- --�
i III'
I I
I
ARTUR GOROVEI
(/1
I I
I
l'
li
I
l'
, I
r
de alun, făcută din o nuia fără inserţiuni de ramuri secundare.
Pretutindeni, dealtfel, varga de alun are puteri supranaturale.
Cu ajutorul ei se pot descoperi comorile: vârful i se apleacă
în spre locul unde e ascunsă comoara. Prin unele localităţi din
Germania, pe vremea unor anumite procesiuni de Duminecă,
se atinge cu varga de alun ovăzul pentru cai, şi tot cu varga
de alun se face ca vrăjitoarele să dea înapoi animalelor şi plan­
telor fecunditatea pe care le-au răpit-o. Intr'un basm englez,
un medic ordonă lui Farquhar să-şi procure o vargă de alun
întocmai ca a lui, şi în acest scop îi dă o sticlă (butelie) pe
care să o puie înaintea găurii locuinţă a şarpelui alb, lângă alun.
Şarpele alb intră în butelie. Fu fiert într'o oală, arzând alunul;
Farquhar gustă zeama, şi îndată ce-şi duse la gură un deget,
dobândi ştiinţa universală şi ajunse un mare medic 1).
Puterea magică a alunului se învederează şi în credinţele
noastre, în mijloacele întrebuinţate de solomonari, pentru a
abate grindina: cu un băţ de alun şi cu toporul se ameninţă
norii şi se abat înspre păduri 2).
Bozul tot în descântece de muşcătură de şarpe: « Iată un
şarpe rău. Ce stai pe lespădău? - M'a făcut maica rău; calul
ce-am muşcat, leac eu am lăsat: cuţit de găsit, bozu de în­
florit » 3).
Viţa de vie, în descântece de muşcătură de şarpe: « Viţa de
vie tăiată, pe gard spânzurată, buduroiu, găleată, muşcătură de
şarpe vindecată» 4).
Inţelesul acestui descântec iese din altul, în care se învede­
rează că viţa de vie poate să vindece: « Maica Precista a alergat,
viţă de vie albă a tăiat, peste gard a aruncat, trupul lui cutare
s'a desumflat» 5).
Arţarul, sângerul, măceşul, sunt indicaţi în descântece « de
ursită »: « Ham, ham urcior, burcior, o nuia de sânger, să vie
ca un înger; o nuia de alun, să vie ca un nebun; o nuia de
arţar, să vie ca un armăsar; o nuia de măceşe, să vie ca un
1) Angelo de Gubernatis, Mythologie des plantes, II, p. 240.
2) Artur Gorovei şi M. Lupescu, Botanica poporului român, p. 9.
3) Materialuri folkloristice 1, p. 1514.
t) Idem, p. 1580.
'6) Idem, p. 1579.
[151]
Ţ
J
'1
I
I
..JI
DESCĂNTECELE ROMÂNILOR
erete » 1). Descântecul se face fierbând, într'un urcior, urină
dela acela căruia voeşte să-i facă de ursită, pe care apoi îl bate cu
trei nuiele de sânger, trei de alun, trei de arţar şi trei de măceş,
Cornul se indică tot în descântece de muşcătură de şarpe:
« Adu lemn de corn, tufă de alun şi viţă de vie, leac de muşcă­
tură şarpelui să fie» 2). Alt descântec: « Da leacul lui ce e?
Trei beţe de corn, trei de alun, ca aurul curat ... » 3).
Călinul şi mălinul în descântece « de şarpe »: « Spinărău, ce
şezi trist şi mâhnit, foarte rău încolăcit, că eu descântecul tău
îl ştiu în călin şi în mălin» 4).
Socul execută porunca descântătoarei în descântece de
« viermi la vite ». Inainte de a răsări soarele, descântătoarea se
duce la un soc, cu o botă uscată de alun în mână, şi loveşte
cu ea în soc, tot timpul cât rosteşte următorul descântec:
« Bună dimineaţă, socule. - Sănătate bună, păcurarule.­
Ştii la ce-am venit eu? - Oiu ştii, de mi-i spune, păcura­
rule. - Să te duci la (cutare), până 'n seară, să-i scoţi toţi
viermii afară, că tu, de nu i-i scoate, eu mâne dimineaţă la
tine oiu veni, până soarele n'a răsări, şi oiu veni cu plug roş­
poroş, cu pogoniciu roş-poroş, cu boi roşi-poroşi, şi te-oiu
ara în lungiş şi în curmeziş, şi mai mult floare albă nu-i face,
nici boabe merii nu-i coace. Sănătate bună, socule. - Mergi
sănătos, păcurarule» 5).
Un descântec identic este în cantonul Labruguiere (Franţa):
« Când locuitorii au un animal bolnav de vreo rană cu viermi,
se duc la un soc (sambucus ebulus) şi răsucind în mână frunze
de soc, îl salută, cu mult respect şi-i zic: Bună ziua, domnule
soc! - Dacă nu scoţi viermii din locul unde sunt, îţi taiu picioa­
rele » 6).
La Romani se recunoşteă puterea magică a socului. Apuleu,
în « De virtutibus herbarum », spune: « Herbam ebulum tene;
1) « Şezătoarea s, IX, p. 36.
2) Dr. Ionescu-Buzău, 1. C., p. 413.
3) Dr. N. Leon, Istoria naturală a poporului român, p. I07.
') Dr. Leon, 1. C., p. I08.
6) Marian, Descântece, p. 349.
6) De Nore, Coutumes, mythes et traditions des provinces de France; citat de Gu­
bernatis, 1. C., II, p. 354; Paul Sebillot, în Folk-Lore de France, III, p. 413, reproduce
acelaş descântec, citând ca izvoare: Etienne de Bourbon, Anecdotes, p. 3Z5; A. de
Chesmel, Usages de la Montagne noire, p. 33.
[152]
II,
:.1
l'
I I
'1 III
i
:11
I�
ARTUR GOROVEI
et antequam succidas eum, ter novies, dices: « omnia maIa
bestiae canto », utque eam ferre quam acutissimo secundum
terram trifariam praecidite, et id faciens, de eo cogitato
cui medeberis, reversus ita ne respicias, post tergum et
ipsam herbam contritum morsui apponto, statim sana
bitur t 1).
In Sicilia, cu băţ de soc se ucid şerpii şi se îndepărtează
hoţii. In Tirol, oamenii au atâta respect pentru soc, încât
trecând pe dinaintea lui, îşi ridică pălăria. In Danemarca,
socul e considerat ca un geniu protector al casei. In Suedia,
femeile însărcinate îl sărută. Poporul leton crede că zeul pă­
mântului locueşte sub rădăcinile socului. Ruşii cred, dease­
menea, că socul alungă spiritele rele 2). La Germani şi la Celţi,
socul era arborul protector al tribului. In Germania se vor­
beşte de mama şi de nevasta socului. In Germania de Sud,
oamenii se descoperă înaintea socului, ca înaintea unui om
atotputernic 3).
Popoarele dela Nord nu taie socul şi nu-l vatămă; Românii
din unele părţi ale Transilvaniei cred în existenţa unui spirit
rău, care omoară pe copiii nebotezaţi, numit Baba Coaja, şi
care închide sufletele copiilor în tufişuri de soc, unde petrec
până ce le putrezeşte corpul, şi din cauza aceasta Românii
nu-l sapă bucuroşi 4).
Aceeaş credinţă o găsim la Danezi: « In soc locueşte o fiinţă
numită Baba Soc (Maman Sureau), sau femeia soc, care răs­
bună orice rău s'ar face socului. Se povesteşte că un om care
a tăiat un soc, a murit în scurtă vreme. Se mai spune că un
soc, care este într'o curte, adeseori se plimbă, la apusul soarelui,
prin curte, şi se uită pe ferestre dacă sunt copiii singuri. Să
nu ţii în casă mobile de lemn de soc, pentrucă se supără Baba
Soc. Odată cineva culcase un copil într'un leagăn de soc, şi
« mama soc » l-a tras de picioare şi nu l-a lăsat să se hodinească
până ce nu l-a luat din leagăn. Un păstor, auzind pe cei trei
copii ai lui plângând, a aflat că o fiinţă răufăcătoare le sugeă
1) Gubernatis, 1. C.,
2) Gubernatis, 1. c,
3) Paul Herrnant, l. C., p. 188.
4) 'Marian, Naşterea, p. 33.
[153]
J
I
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
153
sângele.rşi punându-i în altă odaie, au' dormit liniştiţi; cauza
nenorocirii fusese că lemnăria din casă era de SOC») 1).
In diferite alte descântece sunt indicate plantele: pelinul,
usturoiul, păsatul, nucul, holeraşul de primăvară, fasolea, lintea,
mazărea, gorunul, care toate se întrebuinţează ca leacuri pentru
vindecarea bolii.
2. Diverse obiecte. Obiectele întrebuintate si indicate în des­
cântece sunt variate. Cărbuni, pentru deochiu, se sting în apă
neîncepută; cu para (ban) se descântă « de albeaţă »); cu piepteni
se descântă « de apucat »); răsuri de pe căpistere în descântec
« de bubă »). Turtă de cenuşă şi lapte de cătuşă într'un descântec
« de şarpe ») din Maramureş: « Leac, leac, muşcătură de gândac.
Şeade o fată răsturnată sub un stan de piatră. Lucru ce-l lucra?
Făcea la şarpe de mâcare: turtă de cenuşă, lapte de cătuşă.
Cum mâncară, în loc crăpară; cum băură, în loc plesniră ») 2).
Descântecul acesta se cunoaşte şi în Bucovina 3), şi în Mol­
dova 3), însă în loc de lapte de cătuşă, se zice lapte de căpuşă.
In variantele din Moldova pare a fi o greşeală de tipar: « că­
puşă » în loc de « cătuşă ». Culegătorul din Maramureş, ca şi
cel din Moldova, nu spun cu ce obiecte se face descântecul,
dar probabil că prin o cantitate de cenuşă se poartă nişte
« cătuşe », fiare de încătuşat, amândouă lucruri cu care se
poate înspăimânta boala.
Focul este marele purificator, şi cenuşa, rezultat al focului,
îl aminteşte, după cum cătuşele evocă suferinţa de a fi încătuşat,
Piper negru, pucioasă, vin şi rachiu sunt întrebuinţate în des­
cântece « de vifor », cum şi multe alte lucruri, pe care le trecem
cu vederea, şi menţionăm numai crucea şi tămâia, care sunt
indicate, în unele descântece, după un fel de introducere,
Aşa, un descântec « de izdat »: « La cap, cap de ligan; la
piept, crucea mănăstirii; la inimă, inimă de vidră; la picioare,
picioare de drac. Dracul a crăpat, inima (cutăruia) i-a alinat;
cu tămâia l-am tămâiat, cu limba l-am descântat, peste 99 de
încurături de cal l-am aruncat, cu crucea l-am depărtat » 4).
1) Fritz de Zepelin et Vte de Colleville, Legendes danoises, În $ Revue des tradi-
tions populaires », VII, p. 589.
2) Revista «Minerva », din Bistriţa, IV, p. 95.
3) Marian, Descântece, p. 2280
') Dr. Leon, 10 c., p. 1070
[154]
"
l'
154
ARTUR GOROVEI
, III
, "
,1 1 ..
I I
'I' I
, I
, !
1
Acţiunile, adică diferitele gesturi, mişcări şi fapte pe care le
face, sau pacientul însuş, sau descântătoarea, în timpul prac­
ticii descântecului, şi care se indică în diferite descântece,
sunt deasemenea destul de numeroase.
Pentru a se vindeca de « dor de ochi », bolnavul se duce la
o fântână, caută o urmă de vită, din care ia apă şi o aruncă,
cu dosul palmei, către ochi. Această acţiune numai, neînsoţită
de cuvinte, în care să se indice chiar acţiunea, nu e suficientă
pentru a vindeca boala, şi pacientul trebuie să zică: « Fugi
izbitură, că te ajunge stropitură» 1). S'a indicat astfel, arun­
carea apei în stropi: stropitura.
In descântece « de apucat » se face baie copilului, şi-i dă cu
cotul în apă, zicând: « Fugi, strâns, apucat, de apă cu cotul
dat » 2). Se indică gestul dării cu cotul în apă.
Tot astfel se indică încuierea şi descuierea unei lâcăţi, în
descântece « de încuiat»: « La fântâna lui Adam, nouă fete de
jidan: trei încuiau, trei descuiau, trei şipotul sloboziau» 3).
Spurcarea: In Vlaho-Clisura (Macedonia), se descântă « de
vazmo » (durere de ochi şi de dinţi), ştergând ochii pacientului
cu floci de lână, muiaţi în urină, şi zicând: « Până să mă spurci
tu, am să te spurc eu, căci sunt botezat, căci sunt miruit şi
nu pot să sufer» 4).
In alte descântece, spurcarea se face cu baligă, sau cu excre­
mente de om. In altele se afumă, se spală, se scuipă, şi toate
aceste acţiuni sunt indicate. Se mai indică acţiunea de a scutura
parii, în descântece de dragoste. Fata iese afară, Duminecă
seara, scutură nouă pari, de câte trei ori, şi zice: « Eu scutur
parii, parii scutură gardul, gardul scutură pe dracul, dracul
scutură pe (cutare), să n'aibă stare, nici alinare, până n'a veni
la mine, să mă iee de nevastă » 5).
Ca acţiuni sau practice ale descântecelor se mai pot cita:
se linge pacientul pe frunte, se încinge un pietroiu bălţat, se mătură
cu mătura, se râcâie cu fulgul, care toate se indică în descântece.
1) Dr. D. Ionescu, II, p. 73.
2) Idem, p. 39.
3) � Şezătoarea &, III, p. 149.
() Papahagi, în Materialuri folkloristice, II, p. 240.
6) Revista «Ion Creangă s, III, p. 177.
-
[155]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
155
]1
; I
Ca pildă de acţiune directă a descântătoarei asupra pacien­
tului, indicată în descântece, este un descântec de aplecate,
în care practica e mai lungă, iar descântecul constă din patru
cuvinte: bolnavul trebuie frecat pe mâini, cu oţet, ca să răs­
pândească aplecatele în trup, apoi pe cap, la tâmple; după
aceea scuipă în palme, şi dându-le pe genunchi, în jos, zice
de trei ori: « Aplecate, pe vine lăsate» 1).
Descântecele indiene cunoşteau formula poruncii indirecte.
Am văzut că vrăjitorul indian porunciă ierbei, în special
ierbei negre, să vindece boala; în alte descântece iarba este
indicată numai ca lecuitoare: « Această iarbă e un leac pentru
mânie, la cei străini ca şi casa ta. Pentrucă alungă mânia la
cel mânios, îi zice: « desmânietoare ». Aceasta de aici cu rădă­
cini puternice, crescută la loc jilav, această iarbă care creşte
din pământ, se cheamă « desmânietoare ». Din gură şi din fălci
îţi scoatem tot ce poate să rănească, ca să nu vorbeşti mânios
şi să-mi fac după voie» 2).
In alt descântec se indică scoica: « Din vânt şi aer zămislită,
trăgându-se din fulger, scoica aceasta plămădită din aur, să ne
apere de nevoi. O! scoică, ce te născu Marea înaintea tuturor
ce strălucesc, pe Raxas îl omorîm prin tine şi pe Atrin îl astâm­
părăm. Ea îndepărtează truda şi sărăcia, şi alungă pe Sadanva;
scoică atot vindecătoare, tu apără-ne de nevoi. Din mare şi
din cer născând, de râu apoi adusă aici, această scoică plă­
mădită din aur e o comoară si un amulet de viată. Comoara
ce născu din mare, Soarele, 'copilul norilor, să ne apere de
săgeata zeilor si a lui Asura. Nimic din ce-i de aur nu-ti sea­
mănă; din suc' de soma ai născut, la trăsură îţi arăţi tu f�umu­
seţea şi prinsă 'n tolbă, străluceşti. Tu viaţa ne-o lungeşte.
Din os de zei născu sideful; el era viu şi stă în ape; ţi-l pun
în sălbi, să-ţi întărească viaţa, suta de toamne să o apuci 3).
Alifia este indicată în descântecele indiene, pentru tot felul
de rele: « Vino, tu viaţa o salvezi, tu eşti un leac din munte,
şi dela zei eşti dăruit ca viaţa să ne-o aperi, zeule! Tu oame­
nilor le eşti scut şi pentru vite şi caii ce iute aleargă îi aperi,
1) � Şezătoarea &, III, p. 197.
2) Grill, 1. C., p. 30.
3) GriU, 1. C., p. 36.
[156]
-- ....... � ....... � .............. f:'fI-. ---- ----- -----
l
1"
, '
,f
l'
:'
II
[1' I
I
ARTUR GOROVEI
alifie. Tu aperi şi de vrăjitori, căci, alifie, îi omori. Amrta ţie
ţi-i dedat, deaceea prieşti vieţuitoarelor. Aceluia care pe încheie­
turi şi membre te pune, alifie, tu răul i-l scoţi din el, ca prin
porunca judecătorului. Pe acela nu-l atinge nici blăstem, nici
vrajă, nici boala cea învăpăiată, şi nici Viskanda nu-l ajunge,
pe acel care te poartă, alifie! Tu de minciuni, de vis urît, de
lucru rău şi ruşinos, de piază rea şi de deochiu, tu apără-ne
alifie! Vreau să ocrotesc vite şi cai şi sufletul tău, omule! » 1).
Egiptenii, deasemenea, întrebuinţau formule prin indicare.
Pentru a vindeca muşcătura de câine, se zicea descântecul
acesta: « Curăţă rana, sfarmă sare şi pune-o pe rană » 2).
Contra guturaiului: « Ascultă, guturaiule, fiul guturaiului,
care sfărmi oasele, sdrobeşti capul, răneşti dureros cele şapte
deschizături ale capului. Călăuza lui Re, du-te şi salută pe
Thowt! Na, îţi aduc leacul, băutura ta protectoare care îţi
este destinată, lapte de femeie care a născut un băiat şi o plăcintă
mirositoare, care va alunga boala » 3).
F. Blestem
Porunca se face şi sub forma unui blestem, pe care des­
cântătoarea îl aruncă asupra persoanei sau a obiectului care a
pricinuit boala.
De obiceiu blestemul se întrebuinţează în descântece « de
deochiu ».
La Megleno-Românii din Birislău, când un copil e deochiat,
muma-sa ia trei grăunţe de sare, le trece de trei ori pe la gură
şi peste frunte, şi la fiecare înconjurare zice: « Dacă-i (deochiat)
de muiere - să-i crape ţâţele; dacă-i de bărbat - să-i crape
boaşele » 4).
Acesta este tipul celui mai simplu descântec sub formă de
blestem, aruncat asupra unei femei şi asupra unui bărbat, şi
care s'ar putea compara cu un descântec din România, tot aşa
1) Idem, p. 35.
2) Lexa, 1. C., II, p. 147.
3) Idem, p. 110.
4) 'Papahagi, Megleno-Românii, p. 108.
u:
, ,
l'
,
'1
,
;F" \1
[157]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
157
-
de concis: « Pasăre albă, cudalbă, sus te SUlŞl, JOs plesnişi.
Plesnească ochii râmnitorului, plesnească ochii deochetorilor.
Cine a râmnit, a plesnit; şi a rămas (cutare) curat, luminat, ca
argintul strecurat» 1).
Puterea de a deochiă o au atât fiinţele cât şi lucrurile, şi
toate sunt blestemate, fără deosebire. Soarele chiar, care e
considerat ca sfânt, e blestemat, în presupunerea că el ar fi
deochiat: « De-o fi deochiat de Soare, să-i pice razele, să-i
piară lumina» 2).
Luna deoache, şi e blestemată: « De-o fi deochiat de lună,
pieie-i lumina, întunerecul să rămâie : 3).
Mai deoache: cerul, vântul, câmpul, codrul, pădurea, apa,
izvorul, gardul, pasările,
Blestemurile cele mai fioroase se fac în contra oamenilor
cari deoache: « De-o fi deochiat de om - să-i crape călcâiele,
să rămâie de pedeapsă; de-o fi deochiat de femeie - să-i
crape ţâţele, să-i moară copiii de foame; de-o fi deochiat de
fată mare - să-i cadă cosiţele, să rămâie de pedeapsă; de-o fi
deochiat de copil- să-i saie ochii, să rămâie de pedeapsă » 4).
De obiceiu, blestemul se întrebuinţează în descântece de
deochiu; mai sunt, însă, şi alte descântece cu blestem. Aşa
un descântec pentru « făcătură de urît », din Cicăneşti (Argeş):
« Neagră mi-e găina, negru e şi coşul; neagră e căldarea, neagră
e şi noaptea; negru mi-e capul, neagră şi mai neagră să fie
( cutare) înaintea (cutăruia); proastă şi urîtă, strâmbă şi pocită,
colţată şi buzată, de toţi să fie uitată, în toată viaţa ei » 5).
Un descântec « de pocitură» din Părhăuţi (Bucovina) ble­
stemă ca şi în descântecele de deochiu: « De te-au pocit 99
bărbaţi stopitori, pocitori, să le crape pulpele, să le puşte
sângele; de te-au pocit 99 femei stopitoare, pocitoare, să le
crape ţâţele, să le scurgă sângele, să le lîngă câinii, să le râdă
creştinii; de te-au pocit pădurile, să le peie frunzele, să rămâie
ciunge, să se ouă ciocârlîa, să-i pice scăfârlia i 6).
1) • Şezătoarea .; XI, p. 37.
2) «Convorbiri literare _, XXVII, p. 864.
3) C Şezătoarea s, IV, p. 190 •
• ) «Şezătoarea -, XI, p, 35.
5) « Şezătoarea e, XI, p. 65.
') Marian, Descântece, p. 183.
[158]
,"11
158
ARTUR GOROVEI
I
I I
Iii!.
,
I
!
i
I
II!
I
I
I
,i
li '
I
I
1:
li
I
I
� :
,1
1,
1 II.
i
j: I
t:'
In vechea literatură a Indienilor, se găsesc descântece sub
formă de blestem: « Lui Trta zeii i-au trimis acest blestem,
şi Trta l-a trimis oamenilor; când, deci, te apucă duhul rău
al boalei, binecuvântarea zeilor să-I gonească dela tine. In fum,
în praf, în soare să te faci, în ceaţă piei, în abur să te mistui,
duh rău! In spuma apelor să te pierzi. Ucigaşilor de copii,
trimite-le nenorocul, Pusan! De douăsprezece ori clocit e
ceeace Trta a lepădat; acum e blestemul oamenilor. Când,
deci, te apucă duhul rău al bolii, binecuvântarea zeilor să-I
gonească dela tine » 1).
Blestemul este întrebuinţat şi în descântecele altor popoare
de astăzi, şi mai cu seamă de cele de origină slavă, sau care
au primit civilizaţia dela Slavi, ca Bulgarii.
Croaţii, pentru a vindeca de deochiu, aruncă peste capul
bolnavului apa în care s'au descântat cărbunii, şi zic: « Ochii
cari m'au blestemat, să fie arşi ». Slavii meridionali sfârşesc
descântecele de deochi, întocmai ca şi noi: « Dacă a deochiat
un bărbat, să-i crape boaşele; dacă a deochiat o femeie, să-i
crape dosul ». In Bosnia şi Herzegovina, contra deochiului se
descântă astfel: « Deochetura pe prag, deochetoarea sub prag.
Deochetoarea strigă, deochetorul se înroşeşte. Dacă a deochiat
un bărbat, să-i cadă bucele; dacă a deochiat o femeie, să-i
cadă ţâţele ». La Bulgari, baba toarnă apa într'o oală, ia cu
foarfecele un cărbune aprins, cu care face cruce deasupra apei,
zicând: « Pasărea sboară peste câmpii; arborii ei cad picături
de lapte; picăturile cad pe arbori, pe pietre; arborii se usucă,
pietrele se sfarmă. Dacă a fost deochiat de o femeie, să-i crape
sânul; dacă a fost deochiat de un bărbat, să-i crape ochii;
dacă de o fată mare, să-i cadă cosiţele ».
In Ungaria, tot contra deochiului, se descântă zicând ace­
leaşi cuvinte: « Dacă a deochiat un bărbat, să-i crape dosul;
dacă a deochiat o femeie, să i se sfarme pieptul »,
Slavii meridionali mai întrebuinţează, contra deochiului,
blestemul fără trivialităţi: « O Otoum, d'Otoum, fugi, Otoum
d'Otoum, din trupul botezat al lui Petru! Fugi, spurcăciune!
Tu eşti zămislit fără tată, născut fără mamă, botezat fără
1), Grill, 1. C., p. 15.
[159]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
159
popă. Nu-ţi dau nici un nume. Fugi, spurcăciune! Inălţimile
cerului să te lege, lăţimea munţilor să te sfâşie, adâncimea
mării să te înghită. Fugi, spurcăciune, din trupul nebotezat al
lui Petru l »
In descântece contra deochiului, femeile arabe descântă asa:
« Să-i crape ochii, să fie orb, pentrucă a lovit pe (cutare) 'cu
de ochiul )}.
Am văzut că în descântecele noastre se însiră un mare număr
de fiinţe şi de lucruri care pot deochiă, şi care sunt blestemate.
Alte popoare cred tot aşa.
In Ukraina se zice: « Un corb negru a ieşit din Marea Neagră;
ochii, ciocul, ghiarele, sunt roşii. El a alungat dela (cutare)
deochiul pe care l-a întâlnit în drum, fie deochiu de bărbat,
de femeie, de băiat, de fată sau de orice fel », Tot în Ukraina
se face şi acest descântec: « Curăţeşte, apă miraculoasă, de­
ochiul gândit, zis şi întâlnit, deochiul dat de apă şi de vânt,
de bărbat şi de femeie, de băiat şi de fată )}.
In Bohemia, contra deochiului se repetă de trei ori cuvin­
tele: « Sfânt, sfânt, sfânt, Doamne Dumnezeule », şi apoi se
ia un pahar cu apă, se aruncă în el câţiva cărbuni aprinşi
şi se zice: « Te-a deochiat o fată -- să-ţi vie în ajutor
sfânta Ana; te-a deochiat un băiat - să-ţi vie în ajutor Sf.
Laurent )}.
In lumea germană, acelaş lucru. In ducatul Saxa-Meiningen,
contra deochiului baba stropeşte bolnavul de trei ori cu apă
adusă dela puţ, fără a saluta pe nimeni, adică « apă neînce­
pută », ca la noi; aruncă în apă trei cărbuni, şi zice: « Bistu
ein Weib, falls auf deinen Leib! Bistu eine Maid, falls auf
dem Heid (Haupt). Bistu ein Knecht, geschiet dir eben Recht »,
In Oberpfalz, animalul deochiat este acoperit de babă cu pes­
telca ei, cu care îl şterge de trei ori, şi zice: « Hat dich verschrien
ein Mann, hat dich verschrien ein Weib, hat dich verschrien
junge Dirn, jetzt wich ichs von dir runterkihren (kehren) »,
Până şi descântecele din Afganistan vorbesc de bărbaţi şi
de femei, precum şi de spirite care deoache. Invârtind dea­
supra capului bolnav trei ardei roşii, vrăjitorul zice: « Cu acestea
alung deochiul, fie al unui bărbat, al unei femei sau al unui
spirit ».
I
i
II
II
1.
I!
J
[160]
'II"
i '1
r
:'1
160
ARTUR GOROVEI
( !Il
,,1
II� ,
,
, i
;1 III!
l'
; � I
. ,' II :, •
l'
Blestemul e întrebuinţat, în descântece, şi de Finezi: « Bine­
cuvântăm leacurile acestea, le dorim, le cerem pentru vinde­
carea corpului omenesc, pentru a combate arsura şi frigurile,
pentru a combate boala şi moartea, pentru a combate toate
relele, toate principiile de infecţie şi de corupţie pe care Anro­
Maynius le-a produs în corpul omului. Te blestem, moarte!
Vă blestem arsuri şi friguri! Vă blestem dureri de cap şi febră
rece, turbarea minţii! Te blestem minciună şi pe tine care
înveţi a înşela, răutate! Dă-mi, Ahura, putere mare ca să ucid
pe Druje. Eu combat boala şi moartea, combat relele de tot
felul, principiile de infecţie şi de corupţie pe care Anro-May­
nius le-a produs în corpul omului >) 1).
In Belgia, Evreii din Bruxelles, descântă contra deochiului,
şi zic: « Dacă te-a vătămat un bărbat, să-i cadă părul capului
şi barba, dacă te-a vătămat o femeie, să-i cadă dinţii şi ţâţele.
După cum marea nu are drumuri, după cum peştele nu are
sânge, şi după cum furnica nu are rărunchi, deasemenea cutare
fiu al cutărei femei nu va avea nenorocire, nici supărare, şi
deochiul nu va avea influenţă asupra lui >) 2).
Formula aceasta a fost introdusă în Belgia, de Evreii din
Lituania.
G. Comparaţie
Un număr de descântece se fac prin comparaţie, care este
tot o poruncă, sub altă formă.
Intre descântecele de deochiu sunt unele si sub forma urmă­
toare: « La o răchită răsădită, este o fată împodobită, cu un
ochiu de apă şi unul de foc. Cum se stânge focul de apă, aşa
să se stângă deocheturile şi răsmeriturile dela (cutare) >) 3).
Descântecul acesta, în formă comparativă, îl găsim şi la
Slavii meridionali: « Deochetura stă pe prag, deochetoarea sub
prag; ce deoache deochetura, ţine minte deochetoarea; deo­
chetura se repede, deochetoarea se prăpădeşte. Deochetura are
1) Amănuntele acestea sunt din Tuchmann, studiul menţionat din «Melusine •.
2) Paul Hermant, 1. C., p. 154.
3) « Şezătoarea », VII, p. 159 .
[161]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
161
II
j
I'
doi ochi: unul de apă, altul de foc; cel de apă sare, cel de foc
se stânge. Cine a deochiat ... )} 1).
Altă comparaţie, în descântece de deochi: « Lăsat-o Dum­
nezeu trei izvoare: unul de apă, altul de vin şi unul de pelin;
cine bea apă, se adapă; cine bea vin, se îmbată; cine bea pelin,
crapă de venin. Aşa să crape ochii cui te-a deochiat: ochii
să-i plesnească, şi (cutare) să se tămăduească » 2).
Tot în descântece de deochi, comparaţia următoare: « Pă­
sărică albă, cudalbă, în sus sburaşi, norii pe piatră pică şi
piatra crapă. Crăpa-i-ar ochii în cap cui a deochiat ... ».
La Bulgari, tot contra deochiului, se descântă turnându-se
apă într'o oală, deasupra căreia se face cruce cu un cărbune
aprins, ţinut în foarfece, şi se zice: « Paserea sboară peste
câmpie, de pe aripile ei cad picături de lapte; picăturile cad
pe arbori, pe pietre, arborii se usucă, pietrele se sfarmă. Dacă
a fost deochiat ... » 3). .
Sunt la noi variante ale acestui descântec, care par neînţelese,
şi asta numai din pricina că, sau culegătorul a scăpat din ve­
dere unele versuri, sau descântătoarea, din neştiinţă sau din
uitare, le-a suprimat. Aşa, varianta din Cotârgaşi (Suceava): « Pa­
sere albă, cudalbă, crape ochii cui deoache. De a deochiat. .. 4).
Descântece sub formă de poruncă prin comparaţie sunt nu­
meroase, nu numai ca variante ale aceluiaş descântec, dar ca
feluri de boli pentru care se întrebuinţează.
Să cităm, dintre cele mai caracteristice.
In Xirolivad (Macedonia), pentru gâlci, « plăscare », se des­
cântă punând o aţă în jurul gâtului şi zicând: « Când să
crească aţa, atunci şi plăscarea ». După aceasta se iau trei pie­
tricele de sub streşina casei, dintre care una se pune în buzunarul
bolnavului, iar celelalte se aruncă sub streşina casei, zicând:
« Când să crească pietricelele, atunci şi plăscarea » 5).
Aceasta este o comparaţie: « După cum nu poate creşte aţa
şi piatra, aşa să nu crească gâlca )}.
') Tuchmann, în � Melusine &, VI, col. 248.
2) Pamfile, Boli, p. 29.
3) Tuchmann, 1. C., col. 249.
') Revista «Ion Creangă t, 1, p. 47.
5) Papahagi, în Materialuri folkloristice, II, p. 250.
II. A. R. - Din Vieaţa Poporului Român, XL.
[162]
De « boala copiilor »: « Cum s'a hotărît hotarul, aşa să se
hotărască boala diavolească după trupul cutăruia; şi cum s'a
.părăsit osul acesta de toate ciorile şi de toate hoiturile, aşa să
se părăsească boala » 1).
Tot de « boala copiilor », Megleno-Românii din Birislău zic:
« ••• şi precum eu nu ştiu al cui este acest mormânt, aşa şi
nebunia să nu poată afla pe prunc») 2).
Descântec « de friguri »: « Cum e părăsit osul ăsta de toţi
viermii, de toate ciorile, şi de toate lighioile, aşa să rămân eu
părăsit de friguri » 3).
« De junghiu »: « După cum omul cu noroc, sămănând să­
mânţa pe loc, iese sămânţa de vară peste a de primăvară, aşa
să iasă junghiul. .. ») 4).
Descântec « de plămădirea inimei »: « ••• Cum se plămădeşte
fagurul de miere, cum se plămădeşte aluatul în căpistere,
cum se plămădeşte merele în măr, cum se plămădesc perele
în păr, cum se plămădeşte varza în grădină, cum se plămă­
deşte oul în găină, aşa să se plămădească inima ... ») 5).
« De obrintit »: « Cum potoleşte vântul pământul, cum se
potoleste musca în roiu, soarele în cer, oamenii în sat si cânii
din lătrat. .. » 6). '
« De cârtiţă»: « Cum se topeşte ceara de faţa focului, şi cum
se sgârceşte părul de para focului ... ») 7).
« De urît »: « Cum nu se poate suferi putoarea unui câine
mort, aşa să nu fie suferit (cutare») 8).
In descântece « de dragoste », comparaţia pare a fi una din
formele anume căutate: « Cum se bate limba 'n gură, aşa să
se bată cutare după cutare » 9).
In alte descântece « de dragoste »), întâlnim comparaţii ca
acestea: « Cum nu rabdă. lumea fără foc şi fără apă, aşa să nu
rabde fără vorba mea, fără dragostea mea, fără cinstea mea;
I'
l'
'1 .
'1
1: I
I
II
li
162
_____ ---- __ o -
ARTUR GOROVEI
1) � Şezătoarea », X, p. 44.
') Papahagi, Megleno-Românii, p. 102.
3) Rigo, 1. C., 1, p. 70.
4) Dr. D. Ionescu, 1. C., 1, p. 19.
5) Pamfile, Boli, p. 53.
6) « Şezătoarea », X, p. 109.
7) G. Dem. Teodorescu, 1. C., p .
. 8) Lupaşcu, 1. C., p. 38.
9) «Revista Critică-Literară 1>, V, p. 89.
\ ,
[163]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
cum nu poate dascălii răbda fără ceară, aşa să nu rabde lumea
fără vorba mea, fără dragostea mea ». « Cum e ales busuiocul
dintre toate florile, dintre toate odoarele, cum nu poate intra
popa în biserică fără busuioc şi fără de isop, aşa fără mine
flăcăii să nu poată la joc t 1). .
In asemenea descântece, varietăţi le acestea ale comparaţi ei ,
sunt numeroase.
In literatura altor popoare se găsesc descântece sub formă
de comparaţie, precum am mai văzut.
In Prusia orientală, contra deochiului la vite, se descântă astfel:
te aşezi în faţa vitei, faci o rugăciune cu « Tatăl nostru », fără
« amin », şi zici, de trei ori: « Than fief vom Himmel, vom
Steine, auf die Erde. Wie dieser Than verschwindet, ver­
schwand, in der Luft verweht, so măgen auch die dreimal
neun Zauber verschwinden, vergehen, in der Luft und ver­
weht werden» 2).
La Egipteni se cunoşteau descântecele prin comparaţie.
Când se lua un medicament, se zicea: « Adu-ţi aminte că
Hor şi Sutekk au fost aduşi în marele palat al lui On pentru
a-l consulta asupra testiculului lui Sutekk şi ochiul lui Hor »,
şi apoi adaugă: « După cum Hor este sănătos, aşa să fie sănătos
acela care este pe pământ şi poate să facă tot ce vrea, ca aceşti
zei cari au fost prezenţi» 3 ).
O formulă pentru a se apăra de şerpi: « După cum cade şar­
pele care a ieşit din pământ, după cum cade focul care a ieşit
din apele eterne, aşa să cazi şi să te mistui tu r 4).
H. Enumeraţie
Sunt descântece în care descântătoarea recitează o formulă
enumerativă, însirând numerile în ordine descrescândă, dela
nouă până la unu, şi în puţine variante, dela zece până la unu,
ori, în ordine crescătoare, dela unu până la nouă, sau până
la zece.
1) Manuscrisul Săulescu, În Marian, Descântece, p. 293.
2) Frischbier, 1. C., p. 22.
') Lexa, 1. c., II, p. I.
') Idem, p. 4.
II'
[164]
1,
, III
, ,
, ,
l'
1"
1"
. "
, ,
' Ij'
li
: III
,
, .
I I
I
1·
•
1·
�
't.
ARTUR GOROVEJ
« De gâlci » se descântă frecându-le cu clăbuci de săpun, şi
zicând: « Nouă, opt, şapte, şase, cinci, patru, trei, două, una,
niciuna, ptiu » 1).
Acesta e tot descântecul, şi e tipul.formulei enumerative.
Alte descântece sunt mai desvoltate.
« De şopârlaiţă » se descântă frecându-se gâlcile cu usturoiu
şi cu unt şi zicând: « Nouă babe, nouă fete, nouă şopârlaiţi,
nici o babă, nici o fată, nici o şopârlaiţă; opt babe, opt fete,
opt şopârlaiţi, nici o babă, nici o fată nici o şopârlaiţă . . .»;
se enumeră la fel cu toate numeri le şi ajunge la: « Numai o
babă, numai o fată, numai o şopârlaiţă, nici o babă, nici o fată,
nici o şopârlaiţă 2).
Tot « de gâlci », se zice descântecul acesta: « Gâlca mogâlca
a făcut nouă feciori: din nouă a rămas cu opt, din opt a rămas
cu şapte. .. din doi a rămas cu unu, din unu a rămas cu nici­
unu ... » 3).
Se mai descântă şi aşa: « Au plecat nouă gâşte ca să pască
iarbă; dar n'au păscut iarbă, ci au păscut gâlcile lui cutare.
S'au dus nouă, şi au venit opt ... s'a dus una, şi n'a venit
nici una » 4).
Porunca, în formula enumerativă, este mai lămurită în des­
cântecul de gâlci din Costeşti (Tutova): « Nouă, întoar­
ceţi-vă înapoi; opt, întoarceţi-vă înapoi... una, întoarce-te
înapoi » 5).
Ca formule enumerative în ordine descrescândă, începând
cu cifra zece, se pot cita mai multe descântece.
Descântec « de brâncă »: « Brâncă zece, brâncă nouă ...
brâncă două, brâncă una, brâncă nici una» 6).
Descântec « de încleştat »: « Zece oase încleştate, nouă des­
cleştate; nouă oase încleştate, opt descleştate ; ... două oase
încleştate, un os descleştat, un os încleştat, nimic în trupul
cutăruia nu s'a aciuiat» 7).
1) PamfiIe, Boli, p. 26.
2) • Şezătoarea &, III, p. 140 .
3) Din Tătăruşi (Suceava), comunicat de d-l AI. VasiIiu.
t) Revista e Buciumul Instrucţiei s, 1, Nr. 6, p. 139.
5) Revista «Ion Creangă », V, p. 52.
6) « Şezătoarea &, VII, p. 55.
7) Materialuri folkloristice, 1, p. 1606.
[165]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
165
.. tt "
Formule enumerative, în ordine crescătoare putem cita:
« De uimă », din Maramureş : « Tragna una, tragna două ...
tragna nouă, nu te fă, nici nu te SPUrCa» 1). « De izdat », din
Bucovina: « Crăpi izdate, necurate, o dată; crăpi izdate, ne­
curate, de două ori. .. de şapte ori; crăpi izdate, necurate, de
şaptezeci de ori şi şapte » 2).
Enumeraţia, în descântece, nu cuprinde numai cifrele; în­
tr'un mare număr de descântece se enumeră diferitele varietăti
sub care se prezintă boala, diferitele moduri sub care se mani­
festează diferitele părţi ale corpului, care pot să fie afectate
de boală.
Varietăţi1e bolilor se enumeră după coloare, după origind şi
. după alte calităţi,
Un descântec « de bubă », din Maidan, constă numai din
aceste cuvinte: « Bubă blândă, bubă rea, bubă galbenă, neagră,
vânătă, românească, nemţească, ungurească, porcească, căiască,
oiască, sălbatecă, bubă de nouăzeci şi nouă de feluri» 3).
In câteva cuvinte se enumeră: a) Calificative: blândă, rea;
b) colori: galbenă, neagră, vânătă; c) specii de boală după na­
ţionalităţi: românească, nemţească ungurească; d) specii de
boală după origina animală: porcească, căiască, văcească, oiască,
şi, înfine, e) după norme diferite: sălbatecă.
In diferite alte descântece, toate aceste lucruri sunt mult mai
desvoltate.
Descântec « de bubă »: « Bubă albă, neagră, roşie, albastră,
cu dalac, cu izdat, bubă domoală, pripită, cu umflături, cu
veninături, căiască, văcească, oiască, căprească, românească,
ţigănească, rudărească, ursărească, căldărească, boierească, sâr­
bească, ungurească, franţuzească, latinească, nemţească, din
toată ziua, din noapte, toată noaptea, bubă de 99 de feluri de
bubă, buba bubelor, sora ciumelor, ieşi ... » 4).
Descântec « de soare sec », din Maramureş, enumeră origina
bolii şi părţile corpului în care se aciuiază: « De desoare prin
mâncare, prin băutură, prin foame, prin sete, prin fire, prin
1) Ţ'iplea, 1, C., p. 99.
2) Marian, Naşterea, p. 40.
1) Haşdeu, Etymologicum Magnum, 1, p. 94.
') • Şezătoarea t, VIII, p. uz.
J
[166]
irI
166
ARTUR GOROVEI
1.,
'II
1,
1,
l'
1
'1'
,
I
1
1 I �
l III
1.,
mânie, prin frig, de nouă feluri, de nouă neamuri, ieşi din
maţele lui cutare, de sub maţe, din rărunchi, de sub rărunchi,
din inimă, de sub inimă, din plămâni, de sub plămâni, din
faţa obrazului, din curcubăta capului, din ochi, de sub ochi,
din pieliţa nasului, te alege şi te culege» 1).
Tot într'un descântec « de soare sec », se enumeră părţile
timpului când o boală poate să fie concepută: « Plecat-a cutare
pe cale, pe cărare, spre soare-răsare, şi s'a întâlnit cu ţapa 'n
cale. Soare la prânz, soare la amiazi, după amiazi, la gustare,
după gustare, în apus de soare, la cină, după cină, la cântatul
cocoşilor, după cântatul cocoşilor, în vărsatul zorilor, după
vărsatul zorilor, din ieşita soarelui, după ieşita soarelui, să
iesiti » 2).
'I� descântec « de izdat », se enumeră felurile sub care se
manifestează boala, sau ceeace face pacientul când îl mun­
ceşte necuratul: mugeşte ca boul, râmă ca porcul, etc.; ceeace
simte pacientul: dureri, junghiuri, cuţite, etc.; părţile corpului
atinse de boală: « Tu, Izdate spurcate, nu mugi ca boul, nu
râmă ca porcul, nu rupea ca câinele; tu să ieşi cu durerile, cu
junghiurile, cu cuţitele, cu durimile, cu usturimile, dela cutare
din mâni, din picioare, din rinichi, din ficaţi, din mădulare,
din boşogi, din pleoapele ochilor, din auzul urechilor. Cum
potoleşte vântul pământul, aşa să se potolească junghiurile,
icnelile, ameţelile, cuţitele, ţepele, fârşelile, greutatea, rău­
tatea, dela cutare» 3).
Alte popoare cunosc deasemenea formula enumerativă, în
descântecele lor.
Vrăjitorii romani, alungau Necuratul: « din cap, din păr,
din limbă de sub limbă, din braţe, din nări, din piept, din
ochi, din vine, din intestinul mare, din intestinul subţire », şi
înşirau, cu deamănuntul toate părţile corpului şi se porunceşte
diavolului să iasă din aceste locuri.
Descântecele Egiptenilor ne dau formule variate de enumeraţie.
Pentru copii se făcea uz de următoarea formulă magică şi
curativă:
1) Ţiplea, l. C., p. 101.
') Materialuri folkloristice, 1, p. 1514.
3) t Şezătoarea *, X, p, 92.
[167]
F
'Ii
I
'l
r
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
« Creştetul tău este creştetul lui Re, copil sănătos,
Ceafa ta este ceafa lui Usirew,
Fruntea ta - a lui Satet, stăpână lui Ebozew,
Părul tău - a lui Neit,
Sprincenele tale - a stăpânei Orientului,
Ochii tăi - a stăpânului Universului,
Nasul tău - a educatorului zeilor,
Urechile tale - a celor doi najas,
Cotul tău - a vulturului,
Unul din braţele tale - a lui Hor, altul al lui Sutekk ».
şi se enumeră tot astfel: pumnul, inima, pieptul, plămânii,
fierea, ficatul, intestinele, buricul, pulpele, picioarele, degetele
picioarelor 1).
In alt descântec egiptean se enumeră toate bolile contra
cărora protejă formula:
« Pentru a alunga pe omul mort şi pe femeia moartă şi pentru
protecţia contra unei morţi oarecare denumită pe numele ei .
Contra morţii (cauzată prin boala) capului,
Contra unei morţii (cauzată prin boala) ochilor,
Contra unei morţi (cauzată prin boala) pântecelui, etc.
Contra morţii (cauzată de) leu,
Contra morţii (cauzată de) şarpe, etc.»
şi cauzele morţii, în acest descântec, mai sunt: înnecul, os de
pasăre, os de peşte, foamea, setea, beţia, şi altele 2).
Intr'un manuscris din veacul VIII, păstrat în biblioteca din
Saint-Gall (Elveţia), sunt trei descântece în limba irlandeză,
în care se enumeră puterile supranaturale invocate în apărare,
şi se trec în revistă toate părţile corpului; un alt descântec,
este astfel scris: « Caput christi oculus isaiae nassim noe labia
lingua salomonis collum temathei mens beniamin pectus pauli
unctus iohannis fides abrache sanctus, sanctus dominus deus
sabaoth ».
1) Lexa, 1. C., II, p. 32.
2) Lexa, 1. C., II, p. 50.
[168]
Descântecul acesta, contra durerii de cap, restituit de H.
Gaidoz, are următoarea cuprindere enumerativă: « Caput
Christi, oculus Isaiae, frons ... , nassium Noe, labia ... , lingua
Salomonis; collum Thematei, mens Baniamini, pectus Pauli,
unctus Johannis, fides Abrache, sanctus, sanctus, sanctus Do­
minus deus Sabaoth 1).
Enumeraţia atâtor sfinţi ne aminteşte descântecul egiptean,
menţionat mai sus, în care se enumeră zeii.
La Greci se descântă de deochiu ţinând, în amândouă mâi­
nile, mâna bolnavului, şi apăsând pulsul la rostirea fiecărui
număr, se zice: « Au fost odată nouă fraţi, şi din nouă au rămas
opt, din opt au rămas şapte... din doi a rămas unul, din unul
a rămas nici unul », întocmai cum se zice într'un descântec al
nostru de gâlci: « A avut Samca nouă feciori şi într'o zi i-a
botezat, într'o zi i-a cununat, şi într'o zi la oaste i-a luat, şi
au rămas din nouă, opt, din opt şapte ... din doi unu, din unu
nici unu» 2).
Slavii meridionali întrebuinţează un descântec cu o formulă
enumerativă identică: « Nouă deochetori sburară, din nouă au
rămas opt, din opt şapte ... din două una, din una nici una» 3).
In Prusia orientală, contra bolii numită « Fussspar » (durere
de picioare) se descântă astfel: « N. N. du hast den Fussspar
siebenmal; nicht siebenmal- sechsmal; nicht sechsmal- ftinf­
mal...; nicht zweimal- einmal; du sollst nicht einmal- kein­
mal» 3).
Tot acolo, contra gutei, se descântă tot cu o formulă enu­
merativă : « Ich grusse dich, Birk' und Ficht', auf siebenund­
siebzigerlei! Sie plaget nicht mich, sie plaget doch dich. Hast
du sie nicht 77-mal, so hast du sie doch 65-mal. .. », şi aşa
se enumeră dela 65 la 54, 43, 32, 21,10 şi se sfârşeşte : «hast
du nicht ro-mal, so hast du sie doch eins und keins» 4).
In Ungaria meridională se descântă de deochiu întrebuin­
ţând o formulă în care se enumeră părţile corpului, ca şi în
descântecele noastre: « Ochii răi de te-au privit, să se stângă
�
,
IT
1
III
I
'!
!
1
III
;11
II
!,
,1
\
;
i··
II
f
'1
,1
,
'1
!I'
h'll
'.
1.
:1
li'
1
I
Î
!
" ,
1.
'1
l
168
ARTUR GOROVEI
I
I
1:
II
I
I
,
') « Meluaine s, v, col. 225.
2) Marian, Descântece, p. 129.
3) Tuchmann, în • Melusine t, VI, col. 246 .
• .) Frischbier, 1. c., p. 58.
"
[169]
DEscANTECELE ROMANILOR
ochii, precum stânge apa aceasta. Boală, ieşi din cap, din piept,
din pântece, din picioare, din mâni» 1).
In Vosgi (Franţa), pentru a vindeca diferite boli, atât la oa­
meni cât şi la animale, se zice descântecul următor: « Mal,
entre en terre si profondement que tu ne puisses porter pre­
judice a gens ni a betes. Barre ... barre Mal, si tu es dans le
corps, sors du corps; si tu es dans la chair, sors de la chair;
si tu es dans les os, sors des os; si tu es dans le cuir, sors du
cuir; si tu es dans le poil, sors du poil , .. » 2).
Vechii creştini întrebuinţau descântece cu formule în care
se enumerau părţile corpului din care se alungă diavolul:
« Ieşi, zic exorcismele, din cap, din păr, din limbă, de sub
limbă, din braţe, din nări, din piept, din ochi, din vine, din
intestinul gros şi din intestinul subţire. Se enumeră pe larg
toate părţile corpului şi se ordonă diavolului să iasă din aceste
locuri » 3).
Formule enumerative de colori sunt deasemenea întrebuin­
ţate de descântecele altor popoare.
In Vosgi se descântă astfel contra bubei: « Feu rouge, feu
bleu, feu ardent, quel feu que tu puisses etre, je te conjure et
te commande ... » 4).
In Belgia, contra cancerului: « Au nom de N. S. J. C. je
vous ordonne, cancer blanc, cancer rouge et tous autres cancers
de disparaître de cette creature N. » 5).
Acelaş descântec este şi în Vosgi: « Chancre blanc, chancre
noir, chancre rouge, chancre de toutes sortes, je te conjure ... » 6).
In Prusia orientală, descântecele cu formulă enumerativă de
colori, se întrebuinţează contra mai multor boli. Pentru a vin­
deca durerea de cap (wieder die kleiner Leute), se zice: « N. N.
ich rathe dir fur die kleinen Leute, fur die rothen, fur die
blauen, fur die schwarzen, fur die gelben, fur die griinen,
fur die weissen ... » 7).
') Frischbier, 1. c., p. 64.
') Sauve, în • Melusine *. III, col. 115.
3) Maspero, Lectures historiques, p. 310.
') Paul Hermant, 1. C., p. ISI.
6) Sauve, în « Melusine t, III, col. II 1.
") Ldem, col. 115.
7) Frischbier, 1. C., p. 74.
[170]
'l'
ii,
'4
1'1
iti'
"
"
, Il'
i ,,1
I!
I!,
• ,1
� '1'
i
ii'
II
1"
ARTUR GOROVEI
Ca SI In descântece franceze, unde intervine formula « feu
rouge: feu blanc ... », în Prusia orientală sunt descântece cu
o formulă: « rothes Feuer ... », după cum sunt descântece care
enumeră diferite părţi ale corpului.
Un descântec din Vosgi enumeră diverse varietăţi de boli:
« Je te commande fievre tierce, fievre quarte, fievre intermit­
tente, fievre purpureuse ... » 1).
In Prusia orientală sunt descântece în care se enumeră di­
verse moduri sub care se manifestează boala, adică se indică
feluri de boale şi feluri de acţiuni în care lucrează boala asupra
paicentului: « Ich seh in's liebe neue Licht, bewahr' mich Gott
vor Zăhnegicht! Dass sie mir nicht spleissen, dass sie mir
nicht kallen, dass sie mir nicht schwellen» 2).
In descântecele noastre se întrebuinţează, în formule enu­
merative, expresia « 99 de feluri de boli ». Un descântec din
Prusia orientală întrebuintează aceeas formulă: « Ich rathe dich
vor 99 erlei Feuer ... » 3): '
Tot în Prusia orientală, un descântec cunoaşte 77 de feluri
de boli şi în alt descântec numai nouă feluri de boli 4).
1. Gradaţie
Unele descântece, puţin numeroase, consistă în cuvinte care
formează o gradaţie, dela mai mare la mai mic, şi care este o
poruncă dată bolii ca să se nimicească, devenind din ce în ce
mai neputincioasă.
Formula prin gradaţie se întrebuinţează, în special, în des­
cântece « de gâlci »: « Gâlcă cât boul, gâlcă cât oul, cât aluna,
cât minciuna, să nu mai rămâie nici una » 5).
Acesta e tot descântecul .
Mai lung este un descântec din Bucovina: « Gâlcă cât mărul,
gâlcă cât para, cât nuca, cât bobul, cât fasolea, cât mazărea,
cât un fir de mac uscat în patru despicat ... » 6).
1) Sauve, în � Melusine l), III, col. II 1.
2) Frischbier, 1. C., p. 99-
3) Idem, p. 49-
') Idem, p_ 64 şi 101.
S) Materialuri [olkloristice, 1, p. 639-
e) Marian, Descântece, p. 125-
[171]
"f'"
r
"
I
\
I
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
Un descântec « de buboiu »), din Milaş (Transilvania): « Bu­
boiu, buboiu, mare cât un moşinoiu, din mare ce eşti, să te
treci, să te petreci, să te faci, mic, pitic, cât un fir de mac,
cât un vârf de ac, ba şi mai mic ... ») 1 ).
J. Dialog
Sub formă de dialog, se porunceşte bolii, în unele descântece.
Ca să scapi de friguri, când vezi barza întâia oară, singur
întrebi şi singur răspunzi:
- Barză, barză, ce ai în guşă?
- O căpuşă.
- Dar în piept?
- Lapte fiert.
- In picioare?
- Două râşchitoare,
-In pene?
- Frigurile tale.
- Să te duci 99 de ani cu ele 2).
De dragoste, ca să-şi facă fata, se duce, în zori de ziuă, la
o apă curgătoare, şi zice:
- « Buna dimineaţă, tiniţă.
- Mulţămăsc (îşi zice pe nume).
- Eu am venit la dumneta, cum mergi lină şi haină să-mi faci mie
o voie bună: să mă speli de toate urîturile şi gurile rele 1) 3).
De plămădirea « inimii » se descântă astfel: mama copilului
bolnav aşează, în pragul uşii, albia în care face pânea şi cheamă
copilul. Acesta, dând fuga pe după casă, vine la mă-sa, zicând:
« Ce ciocăneşti, babo, acolo î » Atunci mama, frământând în
albie nouă mugurele dela nouă feluri de făini ce i le-a dat un om,
răspunde: « Ciocănesc, bocănesc, inima lui cutare plămădesc» 4).
1) Marian, Insectele, p. 505.
2) Pamfile, Boli, p. 34.
3) e Şezătoarea », II, p. 164.
') f Şezătoarea t, XI, p. 40.
[172]
ARTUR GOROVEI
Când muşcă şopârla, sau nevăstuica, o vită, în Orlat (Sibiu)
se descântă astfel: « Hârlă în gârlă, unde ai fost? - Am fost
la vaca mândrelor. - Şi ce-ai făcut la mama mândrelor ? - Am
împlântat spinul şi am vărsat veninul.- Curând să te întorci,
să-ţi iei spinul. .. » 1).
Literaturile străine cunosc descântece sub formă de dialog.
In Franţa, pentru a vindeca o boală de picioare, care se nu­
meşte (< les fonds », duc bolnavul, în zorii zilei, în ţin tirim , i se
leagă picioarele cu nouă fire de papură, şi se zice: « - Jules
et Simon, montez les monts. - Seigneur, nous ne pouvons,
car nous avons les fonds» 2).
In Sardinia, contra durerii de cap, se face acest « scongiuro »:
« Tre caprette d'amore venivano, una temendo, l'altra belando
e una con la lingua lambendo la terra. - Da ove venite, ca­
prette mie? - Da ove veniamo! Siamo da tre giorni e tre notti
con un dolore forte di capo. - Salite in cielo, pigliate una
foglia di palma benedetta, legatevela al dito, e il dolore del
capo pigliera altro partito» 3).
La Egipteni, prin dialog se făcea un descântec contra arsurii:
« Fiul meu Hor, este un incendiu în munţi .- Este apă? - Nu
este apă, dar apa este în corpul meu, Nilul este între coapsele
mele. Voiu merge să sting focul» 4).
K. Formulă magică
Un număr de cuvinte, care, în forma întâlnită în descântece,
sunt neînţelese, alcătuesc o formulă căreia îi putem zice: for­
mulă magică, pentrucă aceasta este şi credinţa descântătoarei :
numai ea şi cei puţini iniţiaţi o pot cunoaşte.
Aceste formule magice nu sunt numeroase, în descântecele
noastre, ceeace se explică prin faptul că femeile dela ţară, mai
cu seamă cele în vârstă, care sunt descântătoare, nu ştiu carte,
1) Manuscris în Biblioteca Academiei Române.
Z) P. Bonnet, 1. C., 1, p. 339.
3) A. Pirodda, în « Rivista delle tradizioni pop. italiane », I, p. 393.
') Lexa, 1. C., II, p. 109.
[173]
- -�r-������-- - -
I
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
173
(
1
şi pentru un neştiutor de carte este foarte greu să reţie astfel
de formule.
« De turbă» se descântă în tărâte si pâine muiată în vin,
zicându-se numai aceste cinci cuvint�: (/Primel primici Solomon
hacana dresâna » 1).
Tot « de turbă » se descântă în sare sau în apă, zicând:
« De-a prii prifti, de-a mano manolea, de-a codi codaşnic» 2).
De « muşcătură» de şarpe: « Carate conopate congapate
corban cruce. Cruce 'n cer, cruce 'n pământ. Hultuc fă-l în
sus, fă-l în jos dela pământ. Leac să-i fie » 3).
Tot « de muşcătură de şarpe »: « Meletică peletică pog cono­
pago cara gana carga cararata pune. Cruce în cer, cruce pe cer
cruce pe pământ, veninul şarpelui să fie înfrânt» 4).
Popoarele vechi întrebuinţau formulele acestea magice, cu
mult succes. Lucrul acesta se explică lesne. Adeseori magi­
cianul nu izbutiă cu farmecele lui, şi oamenii îl învinuiau de
incapacitate, fără să ştie că astfel de in succese întâmpinau şi
magicienii străini, din locuri mai îndepărtate, şi cari, în ochii
lor, se bucurau de o stimă mai mare decât magicienii din ţinu­
turile lor. Acestor magicieni străini poporul le atribuia talente
particulare, care lipsiau concetăţenilor lor. Dacă poporul atri­
buia o mare virtute formulelor domestice pe care le înţelegea,
presupuneau că au o virtute şi mai mare încă formulele străine,
pe care nu le înţelegea. Pentru aceasta întâlnim în literatura
magică a fiecărei naţiuni formule neînţelese, dintre care unele
sunt în adevăr compuse în o limbă străină, precum sunt cele
greceşti, pe când altele imitează numai o limbă străină. Nu ar
fi drept să spunem că toate formulele neînţelese erau iscodite
de magicieni cu dorinţa expresă de a înşela; unele sunt în
realitate formule străine, dar stropşite, altele au luat naştere în
extaz, astfel că magicianul le credea ca o manifestare a zeului
sau a spiritului care-I favoriza 5).
Descântecele egiptene abundă de asemenea formule magice.
1) Mihăilescu, 1. C., p. 25.
2) • Şezătoarea s, III, p. 138.
3) • Convorbiri Iiterare s, XXVII, p. 862.
') «Gazeta Săteanului -, IX, p. 193.
6) Lexa, 1. C., 1, p. 61.
[174]
n
I
174
ARTUR GOROVE 1
, I
I
III'
,
IIi
,1
:"d
li
',,1
i
"
Iii
I II
"
, .l
Pentru a alunga fiarele sălbatece, ei ziceau: « Matey, matey,
motey, motey, a, a, a, moutef, moutef, mitey, mitey!» 1)
Contra bolii numită « hemkew », cum îi ziceau beduinii:
« (Omagiu) ţie care eşti ascuns, să se aducă omagiu spiritului
tău. .. rakarabouna, raka. .. rakabouna, estioumo ... » 2).
Contra bolii « din Asia », cum îi ziceau locuitorii din Creta:
« Santikapoupiwaieimontirakakara » 3).
Formulă care se spunea când se închideau porţile îngrădi­
turii:
Adira! Adissana!
Adirgaha! Adissana!
Adunaţi-vă! Marmou! Adissana !
Adunaţi-vă! Degaina l Adissana!
Adunaţi-vă! Degabana l Adissana!
Adunaţi-vă! Tsakaltza! Adissana!
Devarhassa l Kina! Hama!
Senenfteta l Batsit! Satita!
Elhakati! Satita!
Haballou! Haeri! 4)
Toate cuvintele acestea nu aveau nici un înţeles, în limba
egipteană.
Romanii, deasemenea, întrebuinţau descântece cu forma
magică.
In « Istoria Naturală », Pliniu dă un asemenea descântec
întrebuinţat contra fracturilor, în care se recitează cuvintele
neînţelese: motes, vota, dadardaries, astaries, lattes, sau cu­
vintele: huat, pista, sorta» 5).
1) Lexa, 1. C., II, p. 4, 107.
2) Idem.
3) Idem.
') Lexa, 1. C., II, p. 44.
-) Gaston Boissier, La Fin du Paganisme, I, p. 149. Richard Heim, în opera citată,
citeşte altfel cuvintele descântecului. Pentru lămurirea celor interesaţi, reproduc în
întregime textul lui Heim: • Cato de agri cultura c. 160 (p. 106 Keil). Luxum si quod
est, hac cantione sanum fiet: Herundinem preride tibi viridem p. III aut V longam.
Mediam diffinde et duo homines teneant at coxendices. Incipe cantare: in allo s. f.
moetas vaeta daries dardaries asia dari des una petes, usque dum coeant. Motas vaeta
daries dardares astataries dissunapiter, usque dum coeant, ferrum insuper iactato.
Ubi coierint et altera aîteram tetigerint, id manu prehende et dextera sinistra prae­
cide. Ad luxum aut ad fracturam alliga, sanum fiet et tamen cotidie cantato in alio
[175]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
- -� -- -----�-�����-----:
175
Prin Evul mediu, creştinii aveau astfel de descântece, cu
formule neînţelese. In manuscrisul Nr. 10.440 din Biblioteca
Naţională din Paris, se găseşte acest descântec contra muşcă­
turii de şarpe, din veacul al X-lea: « In Christi nomine enarrea
enarrea enarrea niherci niherci niherci ubi saricarica ubi sari­
carica ubi saricarica ut vivet ilIe thomo quem ilIe serpens
percussit » 1).
L. Povestire
Un mare număr de descântece se zic sub formă de povestire.
Povestirile sunt variate.
1) Se povesteşte, în puţine cuvinte, că boala, întovărăşită
de altceva, a plecat încotrova; că acel ceva s'a întors, iar boala
nu s'a mai întors la pacient.
« De brâncă » se descântă în apă, cu un cuţit; se face cruce
în apă şi bolnavul o bea. Descântătoarea zice: « A plecat furca
cu brânca la judecată; furca veni, brânca din trupul lui cutare
ieşi, şi rămase cutare curat, luminat, ca Maica Precista ce l-a
lăsat » 2).
« De cei răi» se descântă cu cenuşă, la buric, zicând: « A
purces Vodă cu oastea lui toată, şi cei răi călare pe un pietroiu.
Pietroiul s'a cufundat, şi cei răi s'au înnecat. Cutare a rămas
curat, cum Dumnezeu I-a lăsat» 3).
« De mărin» se zice: « S'au luat toţi craii, toţi împăraţii Ia
bătălie, şi a venit şi Mărin din pântece şi s'a dus şi el, unde
cocoş nu cântă ... » 4).
Descântece de acelaş fel în Prusia orientală (Mazuria): « Die
Pottasch und die Fleckte, die flogen wohl liber das weite Meer.
Die. Pottasch die kan wieder, die Fleckte nimermehr» 5).
s. f. velluxato. VeI hoc modo huat hauat ista pista sista danabo dannaustra et luxato.
VeI hoc modo haut haut haut istasis tarsis aradabanou dannaustra ». Alte interpre­
taţii ale acestui descântec, le dă Heim, după alţi scriitori, În lucrarea sa, Incantamenta
magica graeca latina, publicată În «Jahrbticher fur cIassische Philologie », herausge­
geben von Alfred Fleickeisen. Neunzenhter Supplementband. Leipzig, 1893. Cartea
aceasta, foarte rară, se găseşte În Biblioteca Universităţii din Cernăuţi, catalogată:
B. No. 473. Sig. XXIII, Z. 3.
') « Melusine », III, col. 219.
2) «Şezătoarea », XII, p. 191.
") Revista «Ion' Creangă », II, p. 103 .
• ) « Şezătoarea », III, p. 139.
5) Frischbier, 1. C., p. 57.
J
[176]
1"
I
:
il
"
:,1
, I
I
I
ARTUR GOROVEI
2) In descântece mai lungi se povesteşte cum s'a mântuit
bolnavul de boală prin ajutorul unor fiinţe care săvârşesc oare­
care acţiuni menite să îndepărteze sau să nimicească boala.
Fiinţele care joacă acest rol, sunt oameni, precum şi animale.
Oamenii cari intervin în astfel de povestiri sunt de diferite
categorii.
Despre Impăratul Constantin se povesteşte într'un descântec
de junghiu: « A plecat Constantin Impărat în nouă părţi, cu
nouă cărţi; la gârlă ajungea, cuţitul se frângeă şi junghiul se
curăţa » 1).
Tot în descântece de junghiu, intervine Impăratul rusesc:
« A plecat Impăratul rusesc să facă oameni de oaste, şi a făcut
moldoveni, jidani, ţigani, boi, vaci, cai, şi a venit vremea la
junghiu. Junghiul n'a avut nici cal de încălecat, nici puşcă de
împuşcat, nici suliţă de însuliţat; pe cuţit s'a încălecat şi 'n
mare s'a cufundat, de junghiu cutare s'a luminat » 2).
Când e vorba să se arate că persoana despre care se poves­
teşte că a provocat vindecarea este un individ oarecare, atunci
persoana e indicată în diferite chipuri.
Persoana care vindecă este un rumân, cum se vede într'un
descântec de deochiu din Zlătărei (Vâlcea): « Se sculă un ru­
mân mare minunat, luă o secure mare minunată, se duse
într'o pădure mare minunată, tăia un tufan mare minunat, făcu
nouă ţănduri mari minunate, luă nouă străchini străchinele,
luă nouă linguri lingurele şi s'a suit pe bordeiu; puse mas�
să mănânce, chemă moroii, strigoii, strigoaicele, deochetoa­
rele. Care cum veniră, plesniră; care cum gustară, crăpară » 3).
« Omul minunat », din acest descântec, îl întâlnim în des­
cântece de deochiu bulgăreşti: « Pe vale vine un om minunat,
cu topor minunat, se duce la muntele minunat, taie un copac
minunat, cu un topor minunat, îl duce pe o câmpie minunată,
face un grajd minunat, adună o turmă minunată, mulge lap­
tele şi face un caş minunat, şi acest om minunat ia caşul său
minunat, îl duce în târg minunat şi-l vinde. După ce a primit
banii minunati. se întoarce la muntele pustiu, unde toporul
�.
II
1) «Convorbiri literare », XXVII, p. 869.
1) Rigo, 1. C., 1, p. 94.
·3) e Şezătoarea t, XII, p. 184.
[177]
r.
I
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
177
I
J
I
I
I
nu taie, unde cocoşul nu cântă, unde colbul nu se ridică, unde
nu se face pâne, unde nu se merge la biserică. Acolo se duce
acest om minunat, să-şi ducă banii săi minunaţi. Acolo intră
în dugheana minunată şi cumpără vin pentru biserică, minunat,
şi acest om minunat bea acest vin minunat, şi acest om mi­
nunat se vindecă de boala sa minunată >} 1).
Se mai povesteşte, în descântecele noastre, despre omul mare 2),
despre om vânt 3), oameni de trestie 4), om de arin 5). Se po­
vesteşte despre oameni de diferite colori, cari prin acţiunile lor
vindecă bolile. Om roşu, om negru, om verde, om galben
intervin în astfel de descântece.
« De roşaţă » se descântă pisând usturoiu cu muchea securii,
pe care apoi îl pune întrto cârpă, legată cu fir roşu, care se
aşează pe partea bolnavă şi se zice: « Veni un om mare roşu,
luă o secure mare roşie, tăiă un copac mare roşu. Omul tăiă
aşchiile, săriă brânca baba şi viforul fugiă şi cutare curat
rămâneă » 6).
In alte variante, omul este roş-poroş.
In descântecele « de roşaţă », boala care se manifestează şi
se cunoaşte prin coloarea roşie a organului atins, întrebuin­
ţarea constantă şi monotonă a cuvântului « roşu », se explică
prin ceeace se numeşte « simpatie »: credinţa că lucrul roşu
are acţiune vindecătoare asupra bolii roşie.
De sigur că, la început, şi chiar astăzi, descântătoarele de
meserie, ceva mai conştiente despre meşteşugul lor, întrebuin­
ţează descântecele în care intervin lucruri roşii, numai pentru
vindecarea bolilor care se manifestează prin coloarea roşie,
precum « roşaţa », şi altele asemenea. Sunt, însă, descântătoare
care cred că un asemenea descântec se poate întrebuinţa şi la
alte boli, în care coloarea roşie nu e aparentă, precum des­
cântece « de junghiu » 7), « de moroi » 8). Aceste descântece
1) � Melusine », VI, col. 32.
2) Marian, Descântece, p. 341.
3) Materialuri folkloristice, 1, p. 1511.
') Rigo, 1. C., p. 65.
6) e Şezătoarea �, 1, p. 199.
8) e Şezătoarea », XII, p. 194.
') Dr. D. Ionescu, 1. C., II, p. 123.
8) Rigo, l. C., p. 10.
I2. A. R - Din Vieaţa Poporului Român. XL.
[178]
ARTUR GOROVEI
jl'
i'
1:
, I
i'
,
c 'III
" '
trebuie considerate ca o imitaţie a unor descântătoare de ocazie,
neconştiente de meşteşugul lor. ,
Omul negru şi lucrurile negre întrebuinţate în descântecele
sub formă de povestire, nu mai pot să fie explicate prin teoria
simpatiei. Pretutindeni, în descântece «de obrinteală» este
vorba de omul negru, şi «obrinteala ».se poate caracteriza prin
coloarea roşie, nu prin coloarea neagră. Tot «om negru» se
pomeneşte în descântece de «vivor» 1), ş\ de «năjit» 2), unde
coloarea neagră nu are nici un amestec.
Despre omul verde se pomeneşte într'un singur descântec
cunoscut până acum, un descântec « de încuietură» 3).
Despre fata galbenă, şi despre multe lucruri galbene se po­
vesteşte în descântece «de gălbănare i 4).
Despre boier mare, despre patruzeci şi patru de boieri 5), şi
despre ciobani 6), se povesteşte în diferite descântece.
Animalele care intervin în descântece sub formă de po­
vestire, pentru a îndeplini rolul de vindecătoare, sunt felurite.
Cocoşii, porcii, găinele fac omului acest serviciu 7).
3) Se povesteşte despre nişte lucruri care nu se pot întâmpla,
lucruri absurde.
După cum lucrurile acestea sunt imposibile, tot aşa de im­
posibilă trebuie să fie şi boala pentru pacient.
Sare neagră, apă neagră, foc negru - sunt lucruri imposibile
după cum, este imposibil a mânca fără gurd, a tăiă [âră cuţit,
a frige [âră foc, etc., despre care se povesteşte, în diferite des­
cântece.
Descântec «de mătrice»: «Stricurană, picurană, capră nea­
gră se făcea, în munte negru se suia. V ânătorii negri se luară
cu puşti negre o împuşcară, la casă neagră o duseră, în oală
neagră o băgară, cu sare neagră o sărară, cu apă neagră o um­
plură, la foc negru o fiarseră, în strachină neagră o puseră,
la masă neagră o aduseră, oameni negri chemară, fdrd gură o
1) Rigo, 1. C., p. 183.
2) Dr. D. Ionescu, 1. C., II, p. 141.
3) Dr. D. Ionescu, 1. C., II, p. 87.
4) � Şezătoarea t, VII, p. 18.
") Mat. folk., 1, p. 584; Revista � Ion Creangă », II, p. 10.
S) n-. D. Ionescu, 1. C., II, p. 39.
,7) Dr. D. Ionescu, 1. C., II, p. 169.
[179]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
179
'1
r
I
�.
1
mâncară, fără şezut o c , mătricea dela cutare o curăţară,
iar cutare rămase curat }) 1).
Tot « de mătrice »: {< Tu, mătrice mătrăgună, capră roşie te
făcuşi, sus în munte te suisi, si ciobanii te aflară, te luară, te
tăiară, fără cuţit te tâiară, fărd foc te fripseră, fără sare te mân­
cară, eu cu mătura măturai, cu lopata vânturai, în coarnele
cerbilor te aruncai. Toate junghiurile le adunai, şi în Marea
Neagră le aruncai » 2).
Lucruri imposibile mai cuprind şi descântecele următoare.
tot « de mătrice »: « Rid, mirică, din cer pică, un orb te văzu,
un ciung te luă, în oală neagră te băgă, la foc negru te fiarseră,
un om fără gură te mâncă, mătricea din cap şi dela inimă alină» 3),
şi: {< Mătrice mătricată, ce vii cu gura căscată, să îmbuci din
cutare odată? Nu-ţi e frică că oiu pune trei cotei bodei şi te-o
prinde fără picioare, şi te-o tăia fără cuţit, şi te-o frige fără foc,
şi te-o mânca fără gură? Ce vii neagră ca păcura, şi verde ca
iedera ?» 4).
In alte variante, oamenii prind fără mână, alţii văd fără ochi,
vânătorii impuşcâ fără puşcă, ciobanii spală fără apă.
Astfel de lucruri imposibile intervin într'un descântec « de
pocitură i : {< Luna 'n cer, lupu 'n pădure, şi piatra 'n baltă.
Aceşti trei fraţi când se vor întâlni şi vor vorbi, îşi vor da
bună ziua şi când vor mânca şi vor bea la un loc, atunci să
mă doară pe mine capul. Atunci, şi nici atunci » 5).
Acelaş descântec îl întâlnim în Prusia orientală, unde în loc
de {< lupul din pădure », este vorba de {< stejarul din pădure»:
« Durch Gottes Macht und des Herrn Jesu Hulfe I Die Eiche
im Walde, der Stein im Meer, der Mond am Himmel, so lange
diese drei starken Bruder sich nicht vereinigen, so lange mogen
die Zăhne mich nicht schmerzen. Durch Gottes Macht, des
Sohnes Gottes und des heiligen Geistes Hulfe und durch die
heiligen Engel durch seinen hochgelobten Leib und durch die
heilige Dreifaltigkeit» 6).
') e Şezătoarea 9, VI, p. ZI.
2) C Şezătoarea », X, p. 91.
3) Dr. D. Ionescu, l. C., 1, p. 155.
') Materialuri folkloristice, 1, p. 1557.
5) Revista. Ion Creangă 9, III, p. 311.
") Frieschbier, l. C., p. lOZ.
u'
f
1.1
1
II
,1
[180]
180
ARTUR GOROVEI
Lucru imposibil, pentru orice om, este a încălică pe un
mânzişor, a se spăla cu aur şi argint, ase mişca fără a călca
pe pământ sau fără a sbura; pentru oricine este lucru imposibil
o poartă de apă, un lacăt de foc, lucruri cari se pomenesc în
descântecele noastre. Numai pentru un creştin, însă, este o
imposibilitate a se închina lui Gioi şi Apilo (Joe şi Apolon),
a se închina la lemn, la fiarele pădurilor, la puterile întunere­
cului, la lună şi la soare, lucruri imposibile, pe care le întâlnim
în descântece de « bube dulci » 1).
Lucruri imposibile: a mânca fără gură, a apuca fără mână,
a sbura fără aripi, etc., care intervin în descântecele noastre
sunt elemente folkloristice comune tuturor popoarelor, la care
se întâlnesc într'un număr mare de variante, uneori însă sub
formă de « cimilituri ». Reproduc o parte din ele, după cele
publicate de H. Gaidoz în « Melusine », sub titlul: ,« Devi­
nettes de la Meteorologie » (tom. III).
In veacul al IV -lea, Marcellus de Bordeaux publică un
« carmen » contra unei boli de piept, numită « corcus », carmen
pe care Gaidoz îl numeşte cimilitură (devinette), deşi este un
descântec, întocmai ca ale noastre: « Corcedo, corcedo, stagne
pastores te invenerunt, sine manibus collegerunt, sine foco
coxerunt, sine dentibus comoderunt ».
Intr'un manuscris din veacul al X-lea, din mănăstirea Reich­
mann, pe lacul de Constanţa: « Volavit volucer sine plumis,
sedit in arbore sine foliis, venit homo absque manibus, con­
scendit illum sine ore »,
Intr'un manuscris din veacul al XV -lea : « Vidi avem sine
pennis volantem, in arbore sine ramis. Venit vir sine pede,
comedit avem sine ore »,
In « Veterinaria » de Pelagonius, se găseşte un adevărat des ..
cântesc: « Ad dolorem ventris praecantatio », pe care Gaidoz îl
consideră tot ca o cimilitură, care ar însemna « omătul »,
ca si toate celelalte care urmează: « Tres scrofae de coelo
ceciderunt, invenit eas pastor, occidit eas sine ferro, co­
xit eas sine dentibus, bene coxisti, bene coxisti, . bene
coxisti ».
1) � Şezătoarea t, X, p. 21.
[181]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
ISI
In « Reusneri Aenigmata» (Frankfurt, 1602): « Inplumis
volucris, follis super arbore nuda, insidet, hanc subito devorat,
ore carens ».
Ca cimilitură, acest element folkloristic se găseşte în multe
variante.
In Serbia: a) « Au venit pasări sburând fără aripi, au căzut
pe un copac fără frunze, a venit un băieţel fără buze, şi a
mâncat pasările fără aripi ». b) « A venit o lebădă fără aripi,
a căzut pe un stejar fără ramuri, un ţar fără puşcă a împuşcat-o,
o ţarină fără dinţi a mâncat-o ». c) « Un porumbel fără aripi
a căzut, o regină fără dinţi l-a mâncat ».
In Lituania: « O pasăre sbură dela Răsărit şi se puse pe un
arbore fără frunze; a venit o fată fără picioare şi fără buze, şi
a mâncat pasărea ».
Versiune din Irlanda : « O pasăre albă şi fără aripi sbură
din Paradis, se agăţă de zidul castelului, seniorul Ion fără
pământ se urcă, prinse pasărea fără mâni şi merse călare fără
cal spre sala albă a regelui ».
Versiuni poloneze: a) « Sboară fără aripi, se aşează fără
şezut »; b) « Sboară fără aripi, muşcă fără plisc, se aşează fără
picioare »; c) « Sboară fără aripi, înţapă fără ac »; d) « Sboară
fără pene, muşcă fără gură ».
Versiuni cehe: a) « Muşcă fără dinţi, sboară fără aripi»;
b) « Veni o pasăre fără pene, se puse pe un arbore fără frunze,
veni la ea o fiinţă fără dinţi, care mâncă pe această fiinţă fără pene ».
Versiune greacă: « Fără .aripi sbură într'o zi pe un arbor
fără frunze, şi acolo aşezându-se, o bău fără gură ».
Versiune alsaciană: « Es fliegt e V ogel faederlos, uf e Baum
blaederlos, do kummt e Frau mundlos, und frisst d'r V ogel
faederlos ».
Versiuni suedeze: a) « A venit o pasăre sburând fără aripi,
a venit o fată fără picioare, a prins pasărea fără mâni, a mân­
cat-o fără gură »; b) « A venit o pasăre în sbor fără aripi, s'a
aşezat pe un arbor fără ramuri, atunci a venit o fată fără gură
şi a mâcat pasărea fără de aripi ».
Versiune germană: « War enmalen Baum Blattlos; da kam
die Jungfrau Saenberlich, die frass den Vogel Federlos, von
dem Baume Blattlos ».
[182]
Versiuni letone, fineze şi versiuni din insulele Feroe, au
acelas continut.
In 'Prusi� orientală se citează, în descântece, ca lucru impo­
sibil, un craiu nou cu trei coarne 1). '
Lucruri imposibile sunt şi în descântecele Egiptenilor.
O formulă contra durerii de pântece: « Hor, fiul lui Eset,
se urcă pe un munte, voind să se culce, îşi cântă cântecele,
îşi întinse plasele şi prinse un vultur, o pasăre răpitoare a stân­
celor: o tâiâ [âră cuţit, o fripse fără foc şi o mâncă fdrd sare.
Atunci pântecele începu să-I doară pe la buric, zbucni în plâns
şi strigă: « Vreau să chem astăzi la mine pe mama mea Eset!
Am nevoie de un demon să-I trimit după mama mea Eset !» 2).
4. Se povesteşte că boala s'a supărat şi a părăsit pe pacient:
Boala se supără din pricină că nu e băgată în seamă, nu e
invitată la anumite solemnităţi. Se supără dacă nu e invitată
la biserică.
Descântec « de bube dulci»: « Nouă diaconese, nouă preo­
tese, de dimineaţă s'au sculat, pe feţe s'au spălat şi la biserică
au plecat şi pe bubele dulci nu le-au chemat. Ele se supără şi
din vârf se plecară, şi din rădăcină se secară » 3).
Boala se supără dacă nu-i invitată la nuntă 4), dacă nu-i
invitată la masă: « Am tăiat o iapă albă, mare, şi am făcut o
masă mare. Chemat-am jidanul, chemat-am armeanul, chemat­
am toate bubuşoarele, chemat-am toate zgâncuşoarele, le-am
chemat, le-am ospătat, numai bubele dulci nu le-am chemat.
Ele de ciudă s'au uscat. Să rămâie cutare curat, luminat» 5).
Lipsa de atenţie, pentru boală, nu o are numai persoana care
descântă, ca în descântecul de mai sus, ci şi alţii. Maica Sfântd6),
Sfântul Vasile 7), Sfântul Gheorghevş, Vinerea Mare 9), Vodd10),
nu invită la masă diferite boli, iar Holima şi cu Magdalina
, '
•
I !
� I
"1
j
11,1
,ti
· "
,
I
I
" I
1 :
182
ARTUR GOROVEI
•
1: I
\:1
I
I
II
.'
I
•
l'
•
II
.1:
tI I
1) Frieschhier, l. C., p. 100.
2) Lexa, 1. C., II, p. 16x.
3) Dr. D. Ionescu, 1. C., 1, p. 72.
') Papahagi, în Materialuri [olkloristice, II, p. 250.
6) Pamfile, Boli, p. 18 •
8) � Şezătoarea _, VII, p. 55.
7) Pamfile, Boli, p. 20.
�) • Şezătoarea &, 1, p.
, ') • Şezătoarea t, XI, p. 47.
10) Pamfile, Boli, p. 41; Beldie, 1. C., p. JOO,
� .
[183]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
pregătesc o masă aleasă, la care poftesc pe toate sfintele zile
ale săptămânii, dar trec cu vederea pe « bolfe » 1). Boala piere
de supărare, nu numai pentrucă nu-i poftită la masă, ci şi
din pricină că nu i se lasă din mâncarea pregătită 2), sau pen­
trucă nu i se dă arme bune şi cai buni, ca să meargă la vână­
toare 3).
5. Se povesteşte cum boala se îndrumează spre pacient, dar
e întoarsă din cale, şi bolnavul scapă nevătămat.
Descântec « de înturnătură»: « M'am sculat într'o sfântă zi
de dimineaţă, m'am sculat şi m'am spălat, afară am ieşit şi
m'am uitat în tuspatru cornuri de lume. �'am uitat la răsărit:
mare grozăvie am văzut şi am auzit; aşa veniau 99 de draci
cu drăcoaicele, 99 de iduri cu iduroaicele, 99 de strigoi cu
strigoaicele! Aşa veniau : din palme bătând, ca caii tropăind,
ca mâţele miorlăind, ca câinii bătând, mare grozăvie asupra
casei mele făcând. Eu, când i-am văzut, degrabă am apucat
acest topor lat, brăzdat, de 99 de meşteri lucrat şi i-am oprit:
aho, ho, ho, vrăjmaşilor, ce faceţi aşa de mare grozăvie asupra
casei mele? Ce cătaţi la casa mea? Duceţi-vă înapoi de unde
aţi venit, la cijmătoarea, la voitoarea mea de rău, că eu nici
n'o ştiu, nici n'o cunosc; dar voi bine o ştiţi, bine o cunoaşteţi;
pe uşă să tăbărîţi, pe hoarnă să vă izbiţi. Şi dacă mi-ţi asculta
în ceasul ista, în sara asta, eu bani voiu dărui-vă, ca să luaţi
pâne din tejghea dela dugheană, şi rachiu dela crâşmă din
tevniţă, să beţi, să vă veseliţi, la mine să nu veniţi, că eu de­
grabă oiu alerga, oiu lua funia clopotului şi v'oiu lega, împre­
jurul satului v'oiu purta, şi inima vi s'a sfărmă. De voi n'a
să s'aleagă nimică, iar de mine are să fie bine, ori în câtă
vreme » 4).
Despre boala întoarsă din cale şi trimeasă să se afunde în
mare, . se spune şi într'un descântec din Calabria: « Scongiuro
contro il temporale» : « Stravuluni undi va? - Vaiu pi li
muntagni. - E pirchi va? - Vaiu pi mitiri chiddu ehi truva,
e pi vindignari chiddu ehi capitaă. - Non ci iri, toma arreri,
1) « Şezătoarea t, IV, p. 18.
2) «Şezătoarea &, XI, p. 62.
3) Pamfile, Boli, p. 41.
') s Şezătoarea s, XI, p. 58.
[184]
------I""F,i "'I"""�..,.... ...... ""lI!I�---------"""":"'--------------�������-.----�-,. - - .�- ��
I�
I
I
I
l' �\
,II'
il'
l'
I
;1
II
l'
'1
1, I
: I
! 1
: I
I
,i
ARTUR GOROVEI
pirfundati o fondu du mari, undi senti non ghiaddi cantavi,
enon pirsuni gridari da ti strighie ti cunsumi senza fari mali
a niscuni » 1).
6. Se povesteşte despre nişte fiinţe care au darul de a lecui
şi care, ducându-se încotrova, sunt întoarse din cale şi îndrep­
tate să vindece pe pacient. Intr'un ' descântec « de albeaţă »,
se întâlnesc 70 de fecioare curate, care se duc să grebleze
mănăstirile de călugări şi de prescuri, şi sunt îndemnate să se
întoarcă şi să grebleze boala dela cutare 2).
Fiinţele întoarse din cale, şi trimise să vindece boala, sunt
variate: fetele câmpului, fetele codrului 3), bonza negru 4), nouă
ciute înciudate 5), Sân Pavel şi Sân Petru 6), Simedru 7) nouă
fraţi 8), etc.
In afară de fiinţe, se mai întorc din cale şi stelele 9).
Descântece în care se povesteşte despre un locuitor întors
din cale, sunt şi la alte popoare. Astfel, în Vosgi 10), în Prusia
orientală 11).
7. Se povesteşte, de către descântătoare, cum a descântat ea
însăş, sau cum a descântat altcineva.
Un descântec « de apucate »: « Am plecat la salcie: - Bună
dimineaţă, salcie. - Şezi, dacă ai venit. - N'am venit să şed,
ci am venit să te întreb d'un strigoiu roşu-mucos, şi de o stri­
goaică roşie-mucoasă. Şi m'am dus la rug: - Bună dimineaţă,
rugule. - Şezi. - Nu şed, că n'am venit să şed, ci am venit
să te întreb d'un strigoiu roşu-mucos. - L-am văzut. A mâncat
fragi, s'a săturat şi s'a culcat. Am prins pe strigoiu, l-am trântit,
l-am crăpat, inima i-am luat. Am prins pe strigoaică, o trântii,
o plesnii, inima i-o luaiu, toate inimile le strânseiu şi le adunaiu,
în inima cutăruia le băgaiu, şi acolo le aşezaiu, şi inima cutăruia
1) P. Giorgi, în • Riv. del. trad. pop. ital, ., 1, p. 466.
2) Revista «Gheorghe Lazăr &, II, p. 7.
3) Marian, Descântece, p. 341.
') Idem, p. 239.
li) Idem, p. 29°.
8) Marian, Naşterea, p. 384.
7) Revista «Ion Creangă s, III, p. 311.
8) Materialuri folkloristice, 1, p. 1521.
") Lupaşcu, 1. c., p. 49.
,10) • Melusine », III, col. II3.
11) Frischhier, 1. C., p. 34, 59.
[185]
I!
DI�scANTECELE ROMÂNILOR
185
I
I
I
i-o plămădiiu, cum se plămădeşte aluatul în căpistere, şi fagurul
de miere, varza în grădină, ceara în stupină ... » 1).
In un descântec « dintru iele », din Sân-Georgiu (Năsăud),
se povesteşte cum au descântat « nouă irodiţe » 2).
8. Se povesteşte despre intervenţia Maicii Domnului în vin­
decarea bolilor, forma cea mai mult întrebuinţată în descântece.
Această formă a descântecelor se prezintă în mai multe
feluri:
a) Maica Domnului vindecă ea singură. Prin un singur
gest, plesnind din palme, vindecă.
In descântec « de moroi », bolnavul s'a întâlnit în cale cu
boala, şi s'a tânguit: « Plecat-a cutare pe cale, pe cărare; s'a
întâlnit cu strâgele, cu strâgoiacele, cu moroii, cu moroaicele,
cu leii, cu leoaicele; sângele i-au sorbit, inima i-au fârşit, el
a chiriit. Maica, Sfânta Maria a auzit, pe scări de aur a sco­
borît, şi în palme a plesnit, şi cutare a auzit, pe scări de aur
a scoborît, şi în palme a plesnit, şi cutare a rămas curat, luminat,
ca argintul stricorat, ca dela Maica Precista lăsat» 3).
In alte descântece, Maica Domnului vindecă numai porun­
cind bolnavului să se scoale 4), sau vindecă descântând ea sin­
gură. Descântând, Maica Domnului întrebuinţează practice ca
oricare altă descântătoare: « S'a întâlnit cu Sfânta Maria în
cale, şi l-a picat cu crucea de aur în frunte » 5). Alte ori, Maica
Domnului duce pe pacient să se scalde în apa Iordanului 6).
Bolnavul se tânguie, şi nimeni nu-l aude, fără numai Maica
Domnului, care se scoboară din cer şi-l lecueşte. .
Pentru a vindeca, Maica Domnului aleargă şi la ajutorul
altor divinităţi. Trimite pe Sfânta Duminecă să aducă leacul 7),
sau cheamă pe Sfântul Gheorghe să plesnească din biciu şi să
alunge boala 8). Sfântul Ioan vine şi el în ajutorul Maicii
Domnului 9).
1) Materialuri folkloristice, 1, p. 568.
2) Manuscris la Academia Română.
3) .« Şezătoarea t, XI, p. 57.
0) Dr. D. Ionescu, 1. c., p. 89.
6) Dr. D. Ionescu, 1. c., II, p. 20.
1) Lupaşcu, 1. C., p. 14.
7) Revista. Ion Creangă t, II, p. 93.
8) Dr. D. Ionescu, 1. C., II, p. 181.
�) Materialuri folkloristice, 1, p. 578.
[186]
J86
ARTUR GOROVEI
'1
,
,1
1, '
]1
�I
1,
!
I
l'
,
r '
1,
Descântecele cu Maica Domnului, care aude din cer jălania
bolnavului, au de origină descântece chaldeene 1).
In Prusia orientală, contra muşcăturii de câne se descântă
zicând: « Maria ging liber die lange, grline Brucke, begegnete
Jesus Christum. Jesus Christus fragte Maria: wo gehest du
hin? Ich gehe dem getauften Karl Klaus vor dem schlimmen
Hals rathen. Geh, rathe ihn» 2).
In Calabria, pentru a vindeca bolile de ochi, se repetă această
canzocina: « Santa Lucia de Roma venia ntesta portava na
curuna santa. Ci nbatte lu Signuri pe la via, ci dicia: duva
vai, tu Lucia? Vajundi meu patri cava l'occhi malati: passu
n'orticeddu vi su cavului e finocchi cu li pedi li scapi sai , cu
l'occhi li guardai, cu li mani li benedicia. Lu meraculu e santa
Lucia »
In Spania sunt descântece identice 3). Intr'un descântec
contra durerii de măsele se zice: « A la puerta del cielo Polonia
estaba; y la Viergen Maria alli pasaba: Diz, Polonia, que haces?
Duermes o velas? Senora mie, ni duermo, ni velo que de un
dolor de muelas me estay muriendo. Por la estrella de Venus
y al sol poniente, por el santisimo sacramente que tuve en
mi vientre que no te duela mas ni muela ni dente ».
« Polonia », din acest descântec, este Sfânta Appolonia, pe
care am găsit-o şi în descântece franţuzeşti. Hasdeu, care crede
că acest descântec « procede directamente din Visul Maicii
Domnului », zice că Polonia este Hristos: « Hrist s'a prefăcut
în Polonia » 4).
In Belgia se descântă contra albeţei (boală de ochi): « Marie
etait assise sur une froide pierre et dit: Ah! mon cher fils,
mes yeux me font tant souffrir. jesus dit: Ah! ma chere Mere,
je vous tondrai? (scheren?) de mes deux mains des taches
rouges et blanches et tout ce qui peut y aider 5).
Tipul descântecului acestuia îl găsim în Egipt. Iată un
extras dintr'un papyrus din veacul al III-lea înainte de Hristos:
« Horus ... se suia pe un deal, la amiazi, în anotimpul verdeţii,
1
, I
II
:,
il
1'\
:llf
' ,
�
I
I
�"
i
1
1) Lenormand, l. C., p. 27.
2) Frischbier, 1. C., p. 65.
') Nisard, Histoire des liores populaires, II, p" 95"
�) Cuoente den betrani, II, p. 399.
') Paul Hermant, 1. C., p. 155.
[187]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
pe un cal negru. Ducea cu el sulurile de papyrus sfânt. Intâlni
toţi zeii aşezaţi în locul judecăţii, mâncând productele Nilului.
Ei ziseră: Horus, vii să mănânci? El răspunse: lăsaţi-mă, nu
mi-i foame. Sunt bolnav de cap, sunt bolnav la trup, frigurile
m'au cotropit. A încetat oare Isis de a face magie? A încetat
oare Nephtys de a da sănătate? etc.» 1).
b) Maica Domnului indică pacientului leacul cu care se poate
vindeca: « A auzit strălucita Sf. Maria şi s'a grăbit venind iute
şi le-a zis: Nu plângeţi, feciori frumoşi, ci acasă iute mergeţi,
peri depe capul vostru să tăieţi, în untdelemn să-i muieţi şi
dorul se va înnecă şi va trece» 2).
In alte descântece, în loc de a indica leacul însuş, Maica
Domnului indică bolnavului pe altcineva, care are aceleaşi
puteri ca şi dânsa.
Descântec « de pocitură », din Socodor (Arad): « Nu te
cânta, nu te văita, că eu am două surori: una-i mai mică, una-i
mai statornică, o lua toate durerile şi le-a duce la ierbe ne­
păscute şi la fântâne neîncepute» 3).
La Bulgari, contra deochiului, se face un descântec în care
se povesteşte cum Maica Domnului trimite pe pacient « în
munţii pustii », unde va găsi pe doctorii Cozma şi Damian 4).
c) Se povesteşte cum Maica Domnului întoarce din cale
boala care se îndrumează spre pacient.
Un descântec « de potcă»: « Unde vă duceţi voi, strigoi cu
strigoaice? Ne ducem la N .. , Maica Domnului a zis: Dela N.
să fugiţi, de dânsul să nu vă atingeţi, că cu mătura de busuioc
vă voiu mătura ... » 6).
d) Se povesteşte cum Maica Domnului întoarce din cale pe
nişte lecuitori, şi-i trimite să vindece pe bolnav. Forma acestor
descântece e cunoscută din cele arătate mai înainte. Lecuitorii
aceştia sunt şi sfinţi, precum' Sân Pavel şi Sân Petru 6).
e ) Formula adeseori întrebuinţată a descântecelor în care
intervine Maica Domnului, este aceea în care bolnavul e trimis
1) Paul Hermant, 1. C., p. 155.
2) Papahagi, în Materialuri [olkloristice, II, p. 249.
3) Alexici, /. C., 1, p. 209.
') Tuchmann, în � Melusine t, VI, col. 249.
1) • Şezătoarea t, IV. p. 19.
') Marian, Naşterea, p. 384.
[188]
1
1,
188
ARTUR GOROVEI
: I
,1 ,
1·
I
II
',1
. 1
I
I
I
I II
la descântătoare: « De ce plângi, băiete? ... Du-te la babă şi
te descântă; că cu mâna ţi-a lua, cu mătura ţi-a mătura, peste
mări te-a arunca, şi-i rămâneă curat ... » 1).
In majoritatea descântecelor de acest fel, se indică şi numele
descântătoarei la care e trimis bolnavul. Descântătoarea aceasta
este însăş aceea care face descântecul: « Nu te văita, nu te
aolecăi, du-te la Ana descântătoarea, că ea cu piepten te-a
. , 2)
pieptena ... » •
8. Se povesteşte despre alte divinităţi care vindecă.
Dumnezeu, el însuş, împreună cu Sân-Petru, tovarăşul lui
ne despărţit, contribue la vindecarea bolilor: « Se luă Dumnezeu
cu Sân-Petru pe cale, pe cărare, până la podul de aur. Dumnezeu
trecu, Sân-Petru nu putu, că podeaua se clăti, piciorul se
sclinti.- Treci, Petre. - Podeaua s'a clătit, piciorul s'a sclintit.
- Eu l-oiu tămădui, ciont cu ciont, carne cu carne, vână cu
vână, şi aşa s'o forăşti, cum forăşteşte cănaciu fierul » 3).
In o variantă a acestui descântec, Dumnezeu pune pe Sân­
Petru să descânte, şi pentrucă Sân-Petru nu ştie a descântă,
Dumnezeu îl învaţă. Descântec de sclintitură : « S'o luat Dum­
nezeu cu Sân-Petru pe cale, pe cărare, pân la apa cea mare.
Dumnezeu o trecut, Sân-Petru n'o putut. - Treci, Petre.­
Nu pot, Doamne: calul mi s'a poticnit, mâna lui N. s'o sclintit.
- Descântă-i, Petre. - Nu ştiu, Doamne. - Zi cum te-oiu
invătă eu: Asa să se forostească mâna lui N. cum forosteste
ţiganul fieru(» 4). '
Sân-Giorgiu, Sân-Petru, Sân-Neculai şi cu doisprezece sfinţi
vindecă, întrebuinţând mijloace cunoscute şi de oameni: « Pe
întunecat m'am mânecat pe la: zori, pe la cântători, cu ale mele
vaci, cu ale lor pripaşi, la câmpul cu rouă, la iarba cu mană .
Dar când a fost la mijloc de cale, înainte mi-a ieşit nouă moroi.
Nime nu le-a auzit, nime nu le-a văzut, numai Sân-Giorgiu,
Sân-Neculai şi cei doisprezece sfinţi apostoli. Numai ei că le-a
văzut, numai ei le-o auzit, pe scări de aur s'o scoborît, şi înainte
li-o ieşit la fântâna lui Iordan, peste ţiţe le-o plesnit ... » 5).
1) Beldie, 1. C., p. 96.
2) Alexici, 1. C., p. 207.
3) Alexici, 1. C., p. 210.
. () Marian, Descântece, p. 345.
6) Marian, Descântece, p. 132.
[189]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
Feciorul lui Iordan 1), şi nouă sfinţi, nouă părinţi, joacă acelaş
rol 2).
Au şi alte popoare descântece în care este vorba de inter­
venţia Maicii Domnului şi a altor sfinţi, şi chiar de a lui Dum­
nezeu, despre care se povesteşte că vindecă bolile.
In Franche-Comte (Franţa), pentru a vindeca o boală de
ochi, numită « le picot, le blanchot, le bourgeon, le dragon »,
se zice acest descântec: « Les trois Marie s'en vont dans le
Lomont, pour y chercher guerison de la lumiere du Picot, du
Blanchot, et du Dragon. Les trois Marie ont rencontre le bon
jesus, et le bon jesus leur a dit: « Ou allez-vous, les trois
Marie? Les trois Marie ont repondu: Nous allons dans le
Lomont pour y trouver guerison, etc. » 3).
Dialogul dintre Isus şi Maica Domnului este foarte mult
întrebuinţat în descântecele din Prusia orientală, unde se atri­
buie rolul de vindecător, chiar lui Dumnezeu, ca în descântecele
noastre 4).
Tot la Egipteni este şi origina acestor descântece, în care
intervine zeitatea, ca la noi Dumnezeu, sau Sfânta Maria.
Horus, ca şi Maica Domnului, se coboară din cer, ca să
vindece boala: « Nu te teme, nu te teme de nimic, zeiţă Eset!
Nu te plânge, Nebthet! Am venit din cer şi aduc ajutor, pentru
ca copilul să învie mamei sale » 5).
O formulă « pentru a inspira amor în inima unei femei »:
« Eset se ducea la amiazi, vara, la munţi, cu faţa plină de colb,
cu ochii plini de lacrămi, cu inima plină de durere. Bunicul
său, Thowt, veni la ea şi o întrebă: Ce ai tu, fiica mea Eset,
că faţa ta e plină de colb, ochii tăi sunt plini de lacrămi,
inima ta e plină de suspine, şi umbli fără de pestelcă? Ţine-ţi
lacrămile care sunt în ochii tăi. Ea îi răspunse zicând: Nu
mă grăbi, tatăl meu! Am ieşit din casa mea, şi am găsit pe
sora mea Nebthet dormind cu Ousirow, care este fratele meu,
fiul mamei mele. _. El îi zise: Este o coabitare sub ochii tăi.
') «Şezătoarea », VIII, p. II3.
2) «Convorbiri literare », XXV, p. 354.
3) P. Bonnet, Superstitions medicales de la Franche-Comte, în e Melusine », 1,
col. 399.
') Frisehbier, 1. c., p. 90, 91, 67.
') Lexa, 1. C., II, p. 80.
[190]
I I
rl
"
!II
� l'
I
"
"
III·,
\(
i! .
i
,.
I �
•
\ .
=
�-
ARTUR GOROVEI
fiica mea Eset?- Ea îi răspunse: Este o coabitare sub
ochii tăi, tată! ... El îi spuse: Scoală-te, fiica mea Eset, du-te
la sud de Ne, la Nord de Ebou ... » 1).
10. Sub formă de povestire sunt descântece clasate sub alte
denumiri, de care ne-am ocupat, precum: rugăminte sub formă
de povestire 2) sau indicare, tot sub formă de povestire 3).
Acestea sunt, în general, formele sub care se prezintă des­
cântecele româneşti.
Sunt, însă, descântece destul de numeroase, în care toate
aceste forme se găsesc amestecate, combinate, încât nu ai putea
să le pui în nici una din clasificările arătate, dacă le-ai lua în
întregul lor, pentrucă, în acelaş descântec, se întrebuinţează
indicare şi poruncă, indicare şi povestire, etc.
Oricum ar fi, însă, aceste combinaţii, elementele descânte­
eului sunt numai acele pe care le-am enumerat în acest capitol.
7. Formula finală a descântecelor
O mare parte a descântecelor se sfârşesc cu o formulă finală,
prin care descântătoarea urează bolnavului să se vindece, să
rămâie « curat, luminat ».
Acest « curat, luminat )}, este însoţit de o mulţime de com­
paraţii, din care cea mai răspândită este:
curat, luminat,
ca argintul strecurat,
în jurul căreia s'a format o mare mulţime de variante.
Astfel, pe lângă cuvintele « ca argintul strecurat », se mal
adaugă şi o a doua comparaţie, care întăreşte pe cea întâiu,
precum:
ca din cer picat;
ca Maica Domnului din cer;
1) Lexa, 1. C., II, p. 156.
") s Şezătoarea e, XI, p. 60.
·3) Rigo, 1. C., 1, p. 30.
[191]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
ca argintul strecurat.
ce din cer Maica Precista l-a lăsat;
ca argintul strecurat
ce Dumnezeu l-a lăsat;
în grija Maicei Precistei dat şi lăsat;
ca argintul strecurat,
ca din ceasul ce l-a născut,
ca poala sfintei Mării;
cum Maica Precista l-a lăsat
şi naşul său l-a botezat;
ca Maica Precista
în ceas ce l-a botezat,
. şi l-a creştinat,
de toate relele l-a scăpat;
luminat,
strecurat,
ca argintul curat,
ca poala sfintei Maicei Maria;
ca soarele răsărit,
ca busuiocul înflorit;
ca florile înflorite,
ca altoile altoite,
cum este dela Dumnezeu lăsat;
ca argintul strecurat,
ca steaua din cer,
ca roua de pe pământ,
cum l-a lăsat Domnul sfânt, etc.
191
,
I
i
I
I
"
Această din urmă formulă, în care, pe lângă « argintul stre­
curat », mai intervine, ca simbol al curăţeniei, steaua şi roua,
are, deasemenea, numeroase variante, şi în unele intervin şi
alte comparaţii.
Astfel găsim:
ca argintul strecurat,
ca steaua din cer lăsată,
ca roua de pe pământ,
ca strugurele din vie
1
[192]
�-:.�--------�����------------------------------��--�-- ----
6...
r .,II
, l'
1
II
• 1
192
ca strugurele din postul sfintei Marii;
ca steaua pe cer,
ca apa pe mări,
ca argintul curat,
ca Maica ce a dat;
ca steaua din cer,
ca roua din câmp,
ca frecăturile de argint,
ca Maica Precista ce l-a făcut şi l-a lăsat .
ARTUR GOROVEI
,1
I .
l' '
I
,i
\
1:
,
':
I •
I
� I n
1.' ..
Sunt descântece cu formula finală astfel: « ca argintul din
poala Maicii Domnului lăsat », iar în unele, în loc de « argintul
strecurat» , se pomeneşte de « argintul lămurit ».
Tot aşa de curat ca argintul, este şi aurul, luat ca termen de
comparaţie în o serie de variante:
ca aurul strecurat,
ca ziua ce l-a dat;
ca aurul strecurat,
în numele Tatălui
şi al Maicei Preciste închinat;
ca aurul suflat,
ca firul de grâu sămănat,
ca Maica Precista ce l-a lăsat;
ca argintul strecurat,
ca aurul suflat,
ca de Maica Precista dat, etc.
o formulă puţin înţeleasă este aceasta:
ca argintul strecurat,
ca toţi marii,
ca toţi micii,
ca toţi voinicii,
precum şi următoarea:
ca steaua din cer,
ca răul în gând,
ca Maica Precista ce l-a lăsat.
"
�
[193]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
o altă formulă finală este:
ca soarele înseninat,
ca argintul strecurat,
ca Maica sa ce l-a făcut,
ca Dumnezeu ce l-a lăsat.
193
Prin « Maică-sa ce l-a lăsat »), nu se poate crede că descântă­
toarea pomeneşte pe « mama bolnavului », ci e vorba de Maica
Precista. Intr'un descântec se zice foarte lămurit: « ca Maica
Precista din cer lăsată »).
Altă formulă:
ca soarele te-o lumina,
ca soarele cu razele,
ca cerul cu stelele,
ca focul în casele.
Altă comparaţie:
ca ormuzul înşirat,
şi ca orzul răsfirat.
Ca simbol al curăteniei este arătat si Dumnezeu:
, ,
curat,
luminat,
ca un Dumnezeu ce l-a lăsat.
o altă serie de formule finale, sunt acele în care descântă­
toarea porunceşte bolnavului să se lecuească.
Uneori descântătoarea sfârseste descântecul numai cu aceste
cuvinte: « Leac să-i fie ! »), �a� « leac să-i dea Dumnezeu I »
Alteori invoacă şi ajutorul unor puteri: « leac dela sfânta zi
de azi să aibă »; « din limba mea si a Maicii Precista leac să-i
fie »), « leac să fie dela sfânta Marie, şi mai vârtos dela Domnul
Hristos »; « din mila lui Dumnezeu, leac să-i fie ».
In alte formule se accentuează că leacul este dela Dumnezeu,
dela Maica Precista, sau dela alte puteri dumnezeeşti, dar că
IJ. A. R. - Din Vieaţa Poporului Rom4n. XL.
[194]
,.
194
ARTUR GOROVEI
, ,
,
,1
·1
,
"
,
r.
,1111
II
fi
•. 1
".\il
'1
III
'1
intervenţia acestora, pentru lecuirea bolnavului, se face prin
baba care descântă:
descântecul dela mine,
Ieacul dela Dumnezeu;
leacul din descântecul meu,
şi cu puterea 'lui Dumnezeu;
mă închin cu descântecul,
şi Dumnezeu să vie cu leacul;
leac să fie dela mine
şi dela Maica Precista,
eu să fiu descântătoare,
Maica Precista lecuitoare;
leac şi vac,
leacu-i dela Dumnezeu,
nu ţi-l pot da eu,
In unele descântece, leacul vine şi dela Dumnezeu, şi dela
Maica Precista împreună: « Descântecul dela mine, leacul dela
Dumnezeu si Maica Precista »,
In alte fo�mule mai intervine « sfânta Troită »,
Intr'un descântec, formula finală este o c�mbinatie a for-
mulelor citate până aici: '
curat,
luminat,
ca argintul strecurat,
cum Dumnezeu a lăsat;
ca steaua din cer,
ca roua de pe pământ,
în mânile Maicei Preciste
dat şi lăsat.
Leac, amin,
vorbei mele să fie deplin.
Eu mă închin cu descântecul,
şi Maica Precista cu leacul.
S'ar părea că sunt descântătoare mai recalcitrante, care
pretind că ele descântă şi tot ele dau ŞI leacul, deoarece se
[195]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
195
-
găseşte şi o formulă finală astfel concepută: « dela mine leacul »,
pe când altele par a recunoaşte că ele înşile nu au nici o putere
de a vindeca: « leac să-i fie, nu dela mine, ci dela Maica Precista ».
Tot astfel formulele:
descântecul meu,
şi leacul dela Dumnezeu
şi dela sfânta zi de azi,
sau:
leac dela 99 de părţi,
dar mai vârtos
dela Hristos.
Pe lângă formulele finale arătate până aici, se mai Între­
buintează si altele.
, ,
Astfel, descântătoarea porunceşte bolii: « să piară, să răs­
piară »:
să peie,
să răspieie,
ca spuma de mare,
ca stupitu 'n cale,
ca roua de soare.
să pieriţi,
să răspieriţi,
cum piere roua de soare,
ca spuma de mare,
ca cenuşa zburătoare.
ca aluna pe mare,
ca stupitul sub picioare.
să piară,
să răspiară,
cum piere spuma pe mare
şi stupitul în cărare
şi bruma de sfântul soare.
13*
[196]
I
I
• I
'�:
J
Iii
Il
�I
1,
ARTUR GOROVEI
cum se răpune soarele de pe cer,
aşa să se răpună toate boalele
dela Cutare.
să pieie,
să răspieie
ca un fir de mac,
şi să ai dela gura ta leac.
Firul de mac este întrebuinţat ca pildă de micime; boala
pe care o alungă descântătoarea, nu trebuie să mai rămâie în
trupul bolnavului nici cât un fir de mac: « să nu rămâie de
leac, cât un grăunte de mac ».
Dar şi firul de mac nu este ultima expresie a micimii: « cât
un fir de mac, în patru despicat, în Marea Neagră aruncat » •
. Ca termen de comparaţie pentru « puţin », o forumlă finală
ZIce:
să nu mai rămâie nimic,
nici cât sub degetul cel mic.
Se întâmpină, dar foarte rar, formule finale în forma aceasta:
în mila Domnului să fie;
numele Tatălui,
şi al Fiului,
şi al sfântului Duh, amin!
Să rămâie luminat,
ca Maica ce l-a dat,
ca soarele de senin,
amin I
Se mai găsesc şi alte formule finale, precum:
Cutare să sară,
să răsară,
mândru şi curat,
ca Maica Domnului ce l-a dat.
--
[197]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
să tămâie curat,
curat şi lămurat,
cum Dumnezeu l-a lăsat,
cum măsa l-a născut din senin,
şi l-a crescut. Amin! amin!
să saie,
să răsaie,
ca soarele când răsare,
ca busuiocul când înfioare,
ca maica sa când îl naşte,
şi tu-i rărnânea
cu oasele sănătoase,
cu carnea vârtoasă,
şi curat,
cum eşti de Dumnezeu lăsat.
iar Cutare să rămâie,
Dumnezeu să-I ţie,
ca soarele luminat,
ca argintul strecurat,
ca Dumnezeu ce l-a dat,
ca soarele 'n senin,
în veci, amin 1
descântecu-i a lui Dumnezeu;
să se lipească- ca fagurele de miere,
ca aluatul în căpistere.
Leac,
si băbuscăi colac.
, ,
197
Uneori aceste formule nu sunt finale, ci cu ele se începe
chiar descântecul. Aşa, un descântec din Bucovina începe
astfel :
Amin, amin,
Cosma Damnin;
descântecul îl descânt eu,
Ieacul îl dă Dumnezeu.
J
[198]
PARTEA II
BIBLIOGRAFIA DESCĂNTECELOR
1. MANUSCRISE
Academia Română: Manuscris No, 284, culegător necunoscut, un descântec
« de mătricee ».
Academia Română: Manuscris cu descântece culese de Alex. Popp, în J878;
două descântece � dintru iele &.
Academia Română: Manuscris cu descântece culese de Romul Simu, din Orlat­
Sibiu. Sunt următoarele: • de bubă », 3 desc.; «de bubă rea &, J desc.; «de bubă
vânătă », J desc.; «de bube dulci t, J desc.; «de deochi », 1 desc.; «de vifor )},
1 desc.; «de furteaţă » (roşeaţă), 1 desc.; c de gâlci », 2 desc.; «dintru iele » (pocitură),
J desc.; « de întraile », J desc.; « de muşcătură de nevăstuică », J desc.; « când muşcă
şopârla sau nevăstuica o vită », 1 desc.; « de obrinteală &, J dese.
Codex Gaster, No. 57, din J780-J800, pp. 47-5J: «Desfacere faptului celui
ce ţau făcut să fie la dănsul t.
Codex Gaster, No. 66, din J820-J850, pp. 35J-357, cuprinde: « Deslegare »,
pentru omul care nu se mai pot împreuna cu alte femei decât numai cu muerea sa ;
«Legătura şerpelui &.
Codex Gaster, No. 94, din anul J784, pp. J09 a-IJ2 b, cuprinde o desfacere de
fapt; apoi s Discăntec pentru şarpi di dintorsu »; un alt descântec s Di dis făcut
pentru faptu &.
Manuscris Gaster, o foiţă pe care este un « Dăscăntec de şarpe »,
II. TIPĂRITURI
a) Cărţi.
Aghiazmatar mic sau Scurtare de molitvelnic, scoasă dupd grecie. Sibiu, J851.
Cuprinde « Rugăciune pentru deochi », s năjit )}, etc., reproduse de G. Dem. Teodo­
rescu, în s Poesii populare ».
Alexici, Dr. G.: Texte din literatura poporană română. Tomul 1, Poesia tradiţio­
nală. Budapesta, Editura autorului, 1899. Are 20 descântece (p. 205-212): de bubă,
de bube dulci, la cap şi la foaie, de deochi, de desclintit, de gâlci, de iz dat, de junghiu,
de meleţi, de orbalţ, de pocit şi de soare sec, culese din comitatele Timiş, Turda­
Arieş, Arad şi Hunedoara (Transilvania).
BăIăşel Teodor, preot: Versuri populare române ceremonioase, adunate şi coordo­
nate. VoI. 1, cărticica II. Biblioteca populară Ramuri No. 2. Craiova. In această
broşură de 15J pagini, sunt 93 descântece.
Baronzi G. : Limba română şi tradiţiunile ei. Galaţi, Iibrari-editori G. D. Nebunely
şi Fii. Brăila, tip. Triangulu, dirigeată de P. M. Pesmalgioglu, J872. Pp. J99 şi 200
are 2 dese. de muşcătură şi una de zmeu, cu indicaţia că sunt luate din «Radu sin
Iftimie Căpitanul Voicescu, J700 ».
r
f
I
I
r
1;
fi
[199]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
J99
Beldie, Pr, 1. C.: La cislă. Biblioteca poporală a Neamului românesc, No. 6.
Vălenii-de-munte, 19Jo. Broşură de JOS p., în care (p. 89-J05) sunt 17 dese. pentru
� boale omeneşti t, şi 2 dese. Ia vite, culese din jorăşti, Ilfov. Intre cele 17 dese, este
şi � de dat cu bobii &.
Birlea 1., preot: Cântece poporane din Maramureş. Descântece, vrăji, farmece şi
desfaceri. VoI. II. Editura Casei Şcoalelor, 1924. Cuprinde 65 descântece; colecţie
de mare valoare.
Bodnărescn, Leonida: Câteva datini de Paşti la Români. Cernăuţi, 1908. So­
cietatea tipografică bucovineană. Editura autorului, 27 pagini. La p. 25, este
« Adaosul I » care cuprinde � Vrajă pentru o vacă căreia i s'a luat mana ». In o
altă ediţie a acestei lucrări, tipărită în Chişinău, Editura Luceafărul, vraja aceasta
este la p. 20. .
Bologa, Dr. V.: Vrăji, babe şi moaşe azi şi odinioară. O plachetă de 4 pagini,
extras din « Revista Sănătăţii », No. 5 (1921), în care vorbeşte despre Ignatie Farkas
din Elisabetopol, « maestru chirurg şi obstetrician », care în o broşură tipărită în J800,
descrie practicele întrebuinţate la naştere, de Românii din Ardeal, amintind şi despre
descântece,
Bnrada, Teodor T.: O călătorie în Dobrogea. Iaşi, 1880, Tipografia Naţională,
Str. Alecsandri. P. 269-277 are 5 descântece : de beşica cea rea, de turbă, de obrintit,
de muşcătură de şerpe, de viermi la vite.
Candrea, 1. A., Ov. Densuşlann, Th. D. Speranţfa : Graiul nostru, texte din toate
părţile locuite de români, Din publicaţiile Ministerului Instrucţiunii şi al Cultelor,
cu prilejul jubileului de 40 de ani de domnie a M. S. Regelui Carol I. VoI 1 (Româ­
nia), Bucureşti, 1906-J907, 553 p.; voI. II (Basarabia, Bucovina, Maramureş, Ţara
Oaşului, Transilvania, Crişana, Banat, Serbia, Graiul Istro-Românilor, Megleni­
ţilor şi Aromânilor). Bucureşti, 1908, 190 p. Pe lângă descântecele reproduse
din alte publicaţii, precum din Şezâtoarea, Alexiei, Ţiplea, etc., sunt şi dese.
culese direct de prin sate. Nu se indică practica descântecelor, şi nici de cine au fost
culese.
Carte de descântece culese din gura babelor celor mai bătrâne. Bucureşti, Tipografia
Concurenţa. Reproduceri din alte publicaţii. .
Carte de desfăcut farmecele, cu un adaos de rugăciuni şi cele IO poronci. Bucureşti, de
vânzare la antiquăria Labori, 32 p., în care este şi dese. de fapt.
Carte de desfăcut farmece asupra duhului Terophilc, cuprinzând: cum se poate
îmbogăţi omul cu bani de sub pământ; pentru măritat fetele; prepararea apelor de
dragoste şi alte multe vrăji. După un manuscript original, dat la lumină de un că­
lugăr-vraj, Bucureşti. De vânzare la antiquaria Pinath. Broşurică de 32 p., cu repro­
duceri din alte publicaţii.
Carte de desfăcut farmecele. Sibiu, tipografia lui G. de Klosius, 1867. Broşură de
20 p. La fine se spune: • Aceste sfinte rugăciuni pentru de desfăcut de farmec s'au găsit
la mănăstirea Kif întru o carte la finitul ei, scrisă de sfântul Damaschin, şi până
acum n'au fost tipărită, ci s'au aflat numai în scris ». G. Dem. Teodorescu, în « Poesii
populare », p. 374, reproduce.
Cea mai perfectă carte cu descântece băbeşti, reproduce după Şoltescu.
Ciauşeanu, G. ·F.: Superstiţiile poporului român, în asemănare cu ale altor popoare
vechi şi nouă. VoI. XXI din publicaţiile Academiei Române: «Din vieaţa poporului
român », J914. La pag. 248 un capitol: « Deochiul, culoarea roşie în superstiţie »,
Ciauşeanu, G. F., G. Fira şi C. M. Popescu: Culegere de folklor din judeţul Vâlcea şi
împrejurimi. VoI. XXXV din publicaţiile Academiei Române: « Din vieaţa poporului
român », 1928. La p. 133-138 sunt 16 dese, din jud. Vâlcea şi Romanaţi.
Coşbuc, George: Superstiţiile păgubitoare ale poporului român. No. 19 din Biblio­
teca Societăţii « Steaua », Bucureşti, 1909. In broşura aceasta, care are de scop de a
combate obiceiul sătenilor noştri, cari aleargă la doftoroaele satelor) se pomenesc
mai multe descântece cu practicele lor.
Costin, Lucian: Mărgăritarele Banatului (mare colecţie de folklor). Din popor
adunate şi poporului redate. Cartea Românească, Timişoara, 1925. 140 pagini. Sunt
18 desc. din Banat.
[200]
ARTUR GOROVEI
200
Densuşianu, Ovid : Graiul din ţara Haţegului. Bucureşti, 1915. VoI. de 350 pagini,
in care sunt şi dese. culese din Dânsuş, Grădişte şi Lunca-Cernii-de-jos, In acest
volum sunt publicate şi dese. adunate de Ion Pop Reteganul (manuscris la Academia
Română).
Gaster, Dr. M., Literatura populară română. Bucureşti, Ig, Haimann, librar­
editor, 1883. VoI. de XII şi 605 p. Pp. 406-429 tratează despre descântece, şi re­
'produce două din revista (' Albina Carpaţilor & (Anul III, 1879), şi dă fragmente
din manuscrise; descântecele acestea le reproducem în întregime, după fotografiile
trimise de d-l Gaster.
Gaster M., Chrestomatie roumaine. Textes imprimes et manuscrits du XVI-me
�n XIX-me siecle; specimens dialectales et de litterature :ţJopulaire, accompagnes d'une
introduction, d'une grammaire et d'un glossaire roumain-franeais. Leipzig, F. A. Brock­
haus; Bucarest, Socecu et Co., 1891. In vol. II, pp. 137-139 sunt reproduse trei
descântece din manuscrisele autorului.
Georgeseu-Tistu, N.: Folklor din judeţul Buzău. VoI. XXXIV din publicaţia
Academiei Române: «Din vieaţa poporului român &, 1928. In 86 pagini de text,
sunt şi vreo 45 descântece, unele fără indicarea boalei pe care o vindecă; publicaţie
fără rânduială, şi fără indicaţiile necesare.
Gheorghiu, Consi. D.: Calendarul femeilor superstiţioase. Credinţe, superstiţii şi
obiceiuri de ţară. Piatra-Ni, 1893. Cuprinde şi câteva descântece, reproduse din alte
culegeri.
V. Gomoiu, Dr.: Din Istoria Medicinei şi a învăţământului medical în România.
Bucureşti, Tip. Cultura, 1922. Un volum de 1202 pagini. In capitolul întitulat « Me­
dicina babelor » (pp. 26-34), se dau câteva dese. din colecţia de s Descântece şi
leacuri &, culese în comuna Vânju-rnare, judeţul Mehedinţi. Deşi tipărită în 1923,
lucrarea aceasta menţionează numai descântecele din colecţiile Melhisedek, Haşdeu,
Lupaşcu, Marian, G. Dem. Teodorescu, Dr. Daniel Ionescu, T. Iordănescu. Autorul
nu cunoaşte materialul publicat în revistele speciale de folklor, ca «Şezătoarea &,
c Ion Creangă », etc.
Grigoriu-Rigo: Medicina poporului. Extras din Analele Academiei Române. Me­
moriul 1, Boalele oamenilor; Memoriul II, Boalele vitelor. Bucureşti, 1907. Consta­
tând că descântecele publicate până la el, sunt « fără regulă şi fără capăt &, şi că eule­
gătorii s'au mulţumit numai să transcrie descântecul, ca orice altă poezie a popo­
rului, autorul vrea să ne dea o lucrare mai completă, întrunind condiţiuni le unei bune
culegeri de folklor. Autorul nu cunoaşte bibliografia anterioară, şi-l pune pe Său­
lescu drept « colaborator & la Revista pentru Istorie, Arheologie şi Filologie din 1884.
Haşdeu B. P.: Cuvente den bătrâni, t. II. Bucureşti, 1879. In studiul (' Fragment
dintr'o conjuraţie &, reproduce un dese. românesc, din manuscrisul popei Grigore
dela Măhaciu (p. 176), şi în studiul «Rugăciune de scoaterea dracului », reproduce
un alt exorcism, tot din acel manuscris, o variantă a descântecului «de Samcă &,
sau « Răul copiilor », pe care Haşdeu îl studiază în comparaţie cu diverse variante a
rugăciunei « Minunile sfântului Sisoe & (p. 280).
Haşdeu B. P.: Etymologicum Magnum Romaniae. In diferite articole din cele
trei volume din această mare lucrare, Haşdeu citează fragmente din unele descântece
publicate în colecţiunile G. Dern. Teodorescu şi Marian, şi reproduce trei descân­
tece din Răspunsurile la Chestionar, şi anume: un dese. (, de bubă s, din Maidan
(Banat), cules de S. Liuba (p. 94); un dese. «de dragoste s, din Zăvoeni şi Nisipi
(Vâlcea), la p. 941, şi unul « de aplecate », din Rusăneştii-de-jos (Romanaţi), cules de
F. Popescu) p. 1323. Afară de aceasta, se mai găsesc lucruri privitoare la descântece,
menţionate în studiul diferitelor cuvinte.
Hodoş, E.: Literatură populară aleasă din diferite colecţii. Caransebeş, 1901. O
broşurică de 64 pagini, formând No. 42 din « Biblioteca noastră ». La p. 22 are un
dese. « de albeaţii », cu menţiunea: «Bujor, dela S. Viţa, col. E. Hodoş ». Descântecul
acesta este aidoma cel publicat de Marian în « Descântece », p. 9; în colecţia Hodoş
sunt schimbări neînsemnate, precum suprimări sau adausuri de «şi ».
Ionescu-Buzău Dr.: Micul magazin de Medicină populară. Bucureşti, Tipo-lit.
Wiegand, 1892. V şi 424 pagini. La p. 401 începe Partea IX: « Medicina populară
:1' 1
t. �
I
Iii
1:1
!I
I,
I !"
II
ilili
1
,,,
II!II
" I
I
I
I
,
1
l'
�
li
i·
, II
I
"
II!
1,1
[201]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
201
nescolastică t, împărţită în medicina populară « empirică t, � descântătoare » şi « sacră t.
Are 26· dese. culese din Cicăneşti (Argeş), Zigoneni, acelaş judeţ şi din Curtea-de­
Argeş.
Ionescu Dr. DaniU şi Alexandru 1. Daniil: Culegere de descântece din judeţul
Romanaţi, 2 volume, Bucureşti, 1907. Prefaţă de N. Iorga. Două volume cu un ma­
terial adunat în condiţii rele. Descântecele nu sunt culese de autori; d-l Dr. Daniil
Ionescu, în calitate de medic primar al judeţului Romanaţi, a dat ordin moaşelor şi
agenţilor sanitari din judeţul său, să-i culeagă descântece. Scrise rău de aceste per­
soane fără chemare, descântecele acestea au fost şi mai rău publicate în volum. Aşa,
în voI. 1, p. 55, în loc de «brânca cânilor », se zice «munca cânilor »; p. 164, în loc
de «duceţi-vă în văi, în corovăi », e tipărit: «corabii t; p. 171, în loc de «se descântă
cu sare », e scis: «cu şase », etc. Unele moaşe au copiat descântece din alte colecţii,
şi le-au trecut drept originale. Astfel, dese. «de albeaţă », din voI. 1, p. 15, e copiat
intocmai din revista « George Lazăr », An. II No. 2, p. 73; dese, « de brâncă », p. 51,
e copiat din Grigoriu-Rigo, 1, p. 19; dese, «de bubă », p. 59, e din e Şezătoarea », VII,
p. 64; desc. « de mătrice », p. 156, e copiat din G. Dem. Teodorescu, p. 379; «de
mătrice », p. 159, din « Materialuri folkloristice », 1, p. 636; « de şerpe t, p. 190, din
G. Dem. Teodorescu, p. 396, etc. Descântecele din această colecţiune sunt clasificate
în dese, (, de boale trupeşti» şi « desc. sufleteşti .), între aceste din urmă fiind socotite
dese. de bobi, de dragoste, de însurat, de măritat, de scrise.
Ionescu 1. şi }1ândreanu: Poezii populare şi Descântece. Alexandria, 1897. (Nu
am văzut lucrarea).
Istrati, N.: Mihul, o trăsătură din rdzboiul lui Ştefan-cel-Mare cu Matei Coroin,
regele Ungariei. Dramă originală în trei acte. Iaşi, Tip. Buciumului Român, 185°.
In actul III (Logodna), scena 6, p. 56, este un descântec pentru « bobi ».
Laugier, Dr. Ch.: Contribuţiuni la etnograf ia medicală a Olteniei. Edit. Scrisul
Românesc, Craiova. O foarte bună lucrare, a unui om luminat şi competent. Cuprinde
63 descântece bine culese.
Leon, Dr. N.: Istoria naturală medicală a poporului român. Extras din «Analele
Academiei Române », Seria II, tom. XXV. Bucureşti, 19°3; 160 pagini.
In mulţimea de material publicat, sunt şi câteva desc., din care unele reproduse
din publicaţii anterioare.
Lupaşcu, Dimitrie P.: Medicina Babelor, adunare de descântece, reţete de doftorii
şi vrăjitorii băbeşti, Extras din «Analele Academiei Române s, Seria II, tom. XII.
Bucureşti, 1890; 128 pagini. Cuprinde 54 dese, pentru 43 boli, apoi doftorii şi vrăji­
torii, fără descântece, şi reţete de leacuri privitoare la vite şi paseri. Printre acestea
sunt şi diferite reţete care nu au nici o legătură cu medicina, precum pentru îngră­
şatul cailor, pentru diresul vinului, etc. Unele dintre descântece şi leacuri sunt culese
dela evrei şi ţigance. Culegătorul nu a fost tocmai conştiincios în culegerea mate­
rialului; unele cuvinte sunt reproduse în graiul moldovenesc, cu particularităţile
locale, pe când altele sunt muntenizate, fără nici un rost.
}!arian, S. FI.: Descântece poporane române. Suceava, Tipografia lui R. Eckhardt
în Cernăuţi, 1886. Un volum de XXIII şi 350 pagini. Pe lângă dese. culese de autor,
sau comunicate lui, în acest volum (p. 259-303) sunt reproduse şi descântecele din
manuscrisele lui Săulescu, publicate mai întâiu, tot de Marian, în «Analele Acade­
miei Române », cum şi dese. din Transilvania (p. 304-350), care i-au fost comunicate
pe când volumul era spre sfârşitul tipărirei. Unele din desc. au fost publicate, de
autor, în revistele « Traian» (1869 şi 1870), « Albina Carpaţilor» (1879), şi în « Foaia
Societăţii Românismul », lucru despre care nu se face nici o menţiune, în volum;
din aceste reviste, însă, le-a reprodus G. Dem. Teodorescu, în «Poesii populare
române ». Se pare însă că, în acest volum, Marian nu a tipărit toate dese, culese de el,
şi publicate mai înainte prin revistele citate, deoarece G. Dem. Teodorescu, Ia p.
387, reproduce un dese. « de potcă », cu însemnarea: « Cules în Bucovina de Sim. FI.
Marian în 1869 », fără a arăta unde a fost publicat. Tot la G. Dem. T., p. 381, este
un dese, « de orbalţ », cules de Marian, şi reprodus din « Foaia Societăţii Românismul .,
care se deosebeşte cu totul de acel publicat, de Marian, în volumul său, p. 163. Intre
desc. publicate în revistele menţionate şi apoi în volum, ne întâmpină unele schimbări,
[202]
Descântecul « de orbalţ » pare a fi cu totul altul, în ambele colecţii. Iată numai
începutul:
Marian, p. 163. G. Dem. Teodorescu, p. 381.
care ne fac să ne încredinţăm că şi Marian a căzut, până la un punct oarecare,
în păcatul culegătorilor de material de folklor, cari-şi permit să fac! îndreptări, adao­
suri şi suprimări, la cele ce culeg, după bunul lor plac. In adevăr, iată unele deosebiri,
între textele reproduse de G. Dem. Teodorescu, după-diferite reviste, din descân­
tecele lui Marian, şi între textele publicate, de acesta, în volum:
,-,
şi alte multe modificări, Ba, într'un descântec din volumul lui Marian, sunt suprimate
complet 13 versuri din descântecul publicat de el în revistă şi reprodus de G. Dem.
Teodorescu.
I
r
II
I
, ,
1
"
,
!
ii
JII
II
l'
,1
I ,
II
II
,II
III
i ' III1
II :'
III
'1
',.
202
Marian, Descântece, p. 137.
în mână cu doniţa
şi cu strecurătoarea
şi cu setea 'n sân
cu râhna în gură
cu diochi
în ochi
smântâna subţietu-i-o,
lăsatu-i-o numai zeru
să nu-i piară viţelu,
S'o luat nouă fete curate
curate şi gătate,
cu poalele suflicate,
cu seceri în br âu băgare,
rinchezind
şi hohotind .....
p. 95
S'o sinecat
s'o mânecat
nouă iro diţe
pe văi, pe costiţe,
pe toate costiţele,
pe toate mlădiţele,
pe toate costişele,
şi pe toate iedele,
şi pe toate coastele
descântând de dânsele.
Irodiţa cea mai mare
c'un pahar de argint în poale,
ce-a făcut lui N.,
cum o cântat,
cum o descântat,
că ea cu mâna le-o luat
şi le-o pus cap
la cap .....
ARTUR GOROVEI
G. Dem. Teodorescu, p. 375.
cu străcătoarea
şi cu doniţa în mână.
cu setea în sân
cu râvna în gurll
(nu este)
lăsatu-i-a numai darul
să nu-i piară viţelul.
S'o luat nouă fete curate
cu poalele sufleca te,
cu armele toate,
cu arme de-a umăr,
cu secere de-a brâu,
gândind
şi socotind .....
S'a luat nouă irodiţele
pe toate mlădiţele
pe toate costiţele,
pe toate costişele,
peste toate iedele,
peste toate coastele,
descântând de d ânsele
Irodiţa cea mai mare
cu un pahar de argint în poale,
ea cum a cântar,
cum a descântat,
ca cu mâna le-a luat
şi le-a pus
cap
la cap .....
-
[203]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
2°3
]larian, S. FI.: Nunta la Români. Studiu istorlco-etnografic comparativ. Edi­
ţi unea Academiei Române. Bucureşti, 1890; 856 pagini. Pp. 22 şi 24, două dese,
«de dragoste •.
Marlan, S. FI.: Inmormântarea la Români. Studiu etnografic. Ediţiunea Academiei
Române. Bucureşti, 1892; 593 pagini. Cuprinde dese. «de pocitură s (p. 13), «de
ursită » (p. 15), «de desfăcut» (p. 17).
Barian, S. FI.: Naşterea la Români. Studiu etnografic. Ediţiunea Academiei Ro­
mâne. Bucureşti, 1892; 441 pagini. Descântece de: matrice, samcă, pază, izdat,
întors, ursită, diochi, friguri, plânsori, răul copiilor, ceas rău, bube dulci, junghiu şi
babiţă, unele culese personal, altele reproduse din G. Dem. Teodorescu, Lu­
paşcu, etc.
Marian, S. FI.: Vraji, farmece ţi desfaceri. Extras din «Analele Academiei Ro­
mâne », Seria II, tom. XV, Memoriile Secţiunii Literare. Bucureşti, 1893; 242 pagini.
Sunt 47 descântece sub 43 de nume diferite date de autor, precum: învălirea focului,
încingerea brâului, coacerea turtei, aşternerea patului, etc.
Marlan, S. FI.: Sărbătorile la Români, studiu etnografic. Ediţiunea Academiei
Române. VoI. 1, Bucureşti, 1898; 290 pagini; voI. II, 1899; 310 pagini; voI. III,
19° 1; 346 pagini. In toate trei volumele sunt descântece: de dragoste, de creşterea
părului, de şerpe, de roşaţă, de mană.
Marian, S. FI.: Insectele în limba, credinţele şi obiceiurile Românilor. Studiu fol­
kloristic. Ediţiunea Academiei Române. Bucureşti, 1903; 595 pagini. Cuprinde mai
multe descântece, dintre care unele reproduse din publicaţii anterioare.
Marian, S. FI.: Legendele Maicei Domnului. Studiu folkloristic. Ediţiunea Acade­
miei Române. Bucureşti, 1904. In acest volum de 344 pagini, sunt 9 desc.
Michailescu, A. E.: Crîmpee din oieaţa ţăranului român. Bucureşti, Tipografia
Speranţa, 1904; 106 pagini. Sunt şi câteva descântece.
Nour, A. M.: Descântece şi vrdji din popor. No. II din « Biblioteca folkloristică ».
Turnu-Măgurele, Tipografia Modernă G. Stoicescu Svsori, 1917. Broşură de 64
pagini, cuprinzând 30 de descântece.
Novacoviciu, Emilian: Colecţiune de folkloristică romlnâ, din Râcăşdia şi jur, în­
tocmitâ şi redatâ. Anul 1902, Tipografia Carol Wunder, Oraviţa; 177 pagini. Dă
descântece, dar Între ele pune şi e Petrecania mortului », apoi «legenda broaştei 1,
care nu au nimic comun cu descântecul.
Novacoviciu, Emilian şi Ecătărina, Cărălina: Din Comoara Banatului. Folklor.
Partea II. Maiche sfinte, halele nopţii, etc. Oraviţa, 1928. Cuprinde (p. 25), un ca­
pitol: e Descântece », şi anume: de tusă, de pojar, de târpiă, de Încetarea ploii, de
miligoci, de bube, de gâlci. La p. 83: « Cum se fac vrăjitoarele »,
Păeală, Victor: Monografia comunei Răşinariu. Sibiiu, 1915. Carte premiată de
Academia Română. Pp. 241 -272 cuprinde capitolul întitulat «Vrăji, descântece,
doftorii băbeşti»; între vrăji sunt şi câteva descântece, unele pentru ghicirea ursitei,
altele de dragoste, numite de autor « ibovnicie », iar Între descântece sunt date: 1 de
«orice boală s, 1 «de năjit », 1 «de durere de urechi », 1 «de urcior la ochi », 1 «de
puşche », 1 « de turbare t, 5 « de deochi », 1 «de m âncătură la inimă », 1 «de bătae de
soare la cap t, 2 « de dălac », 9 « de bubă &. Nu se indică numele persoanelor dela care
au fost culese descântecele.
Pamllle, Tudor: Sârbătorile de oară la Români. Studiu etnografic. VoI. XI din
publicaţiile Academiei Române: « Din vieaţa poporului român ». Bucureşti (fără an);
234 pagini. Se reproduc dese, din Marian, G. Dem. Teodorescu, etc.
Pamllle, Tudor: Sârbătorile de toamnă şi Postul Crdciunului. VoI. XIX din pu­
blicaţiile Academiei Române: «Din vieaţa poporului român », Bucureşti, 1914. Are
un desc. «plămădirea inimei » (p. 129), şi un altul reprodus.
Pamfile, Tudor: Boli şi leacuri la oameni, vite şi pdseri, dupd datinele şi credinţile
poporului român, adunate din comuna Ţepu (Tecuciu). VoI. XIII din publicaţiile
Academiei Române: «Din vieaţa poporului român ». Bucureşti, 1913. Cuprinde
multe desc., culese de autor, nu numai din Ţepu, ci unele şi din alte părţi ale ţării.
Pamlile, Tudor: Mitologie româneascd. 1. Duşmani şi prieteni ai omului. VoI.
XXIX din publicaţiile Academiei Române: « Din vieaţa poporului român t. Bucureşti,
[204]
1916. Pe lângă mai multe dese, reproduse din diferite colecţii, dă şi câteva culese
personal: «de mânătură � (p, 165), «de muma pădurei. (p. ZZ9 şi Z30, două desc.),
«de ceasul cel rău t (p. z65).
Pamhle, Tudor: Cerul şi podoabele lui, duţsâ credinţele poporului român. VoI. XXVI
din publicaţiile Academiei Române: «Din vieaţa poporului român s. Bucureşti,
1915; ZOI pagini. Are (p. 185), un dese. « de scrisul 'la stea _, din judeţul Neamţu.
Pann, Anton: Spitalul Amorului. Bucureşti, 1852. Are un dese. « de gânduri rele .,
reprodus de G. Dem, Teodorescu, în s Poesii populare ., p. 379.
Papahagi, Pericle N.: Megleno-Românii, Studiu etnografic filologic. Partea 1.
Extras din «Analele Academiei Române &. La p. 99 începe capitolul « Descântarea »,
în care, pe lângă desc. propriu zise, sunt şi mai multe leacuri, impropriu numite
« descântece », Deosebită însemnătate au leacurile contra deochiului.
Papahagi Pericle: Din literatura poporand a Aromânilor. VoI. II din colecţia
e Marerialur! folkloristice », publicată de Ministerul Cultelor, sub conducerea lui
Gr. Tocilescu. Bucureşti, 1900; un volum format mare, de 107z pagini. Cuprinde
şi câteva dese. din Epir,
Papahag], Tache: Graiul şi folklorul Maramureşului. VoI. XXXIII din publica­
ţiile Academiei Române: «Din vieaţa poporului român &. Bucureşti, 19Z5. Pp, IZ5
până la 144 are 30 descântece.
Pârvescu, Pompiliu: Hora din Cartal. VoI. I din publicaţiile Academiei Române:
«Din vieaţa poporului român ». Bucureşti, 1908. Din 17 dese. publicate, numai 3
sunt culese de autor, din Cartal, judeţul Constanţa; restul sunt reproduceri, în spe­
cial din Marian.
Păseuleseu, Nicolae: Literatură populară românească. VoI. V din publicaţiile
Academiei Române: «Din vieaţa poporului român &. Bucureşti, 1908. XII şi 394
pagini. Pp. 113-151 sunt 56 dese, culese din Huşi (Fălciu), Brăila şi Orlea (Roma­
naţi), publicate fără nici un sistem, şi fără arătarea practicei.
Popovici, Petraehe t Calendarul manuscris a lui Popooici Petrache ot Fulticeni din
I825, publicat de G. T. Kirileanu, în e Şezătoarea », voI. XXIV (19z8). Extras. Are
descântece : e descântecul şerpelui », de «bubă rea .), «de desfăcut &, «de cârtiţă &,
« de cel perit &, « de năjit s, « de beşica cea rea �.
Rădulescu Codin, C. şi D. Mihalache: Sărbătorile poporului cu obiceiurile, cre­
dinţile şi unele tradiţii legate de ele. Culegere din părţile Muscelului, VoI. VII din pu­
blicaţiile Academiei Române: «Din vieaţa poporului român ». Bucureşti, 1909;
IZZ pagini. Cartea începe cu vrăjile care se fac în ajunul anului nou; are un dese.
«pentru creşterea părului» şi unu «pentru luarea laptelui vacelor &.
Reteganul, Ion Pop. In volumul « Graiul din ţara Haţegului », d-I Ovid Densu­
şianu publică descântecele culese de Reteganul, din manuscrisul dela Academia
Română. Descântecele sunt: «de deochi » (p. z79), «de inimă» (p. z80), « de bubă»
(p. Z81), «de viermi la vite» (p. Z81), «de vânturi .) (p. Z82), « de faceri » (p. z83).
Săvulescu, Costică D. şi George M. Rădulescu: Souvenirile Amiciţiei. Carte de
cântece, poesii şi descântece, cuprinzând cântece de dragoste şi amor, poesii şi descântece
culese din gura poporului. Craiova, Librăria şi tipografia David 1. Benvenisti, 1902.
O broşură naivă, în care, drept cântece populare, «culese din gura poporului�, se
dau poesii de Carol Scrob, şi alţii. In partea III se reproduc descântece din alte co­
lecţii. In 1903 apare, tot la Craiova, ediţia II.
Săulescu, G. Intre manuscrisele lui Săulescu, păstrate la Academia Română,
s'au găsit şi descântece, pe care le-a publicat Marian în « Analele Academiei Române .),
Seria II, tom. VII, secţia II, din 1883, şi apoi le-a reprodus, ca « Adaos .), la volumul
«Descântece poporane române .), pp. z59-303. Descântecele lui Săulescu au ma­
rele cusur că au fost modificate de el, unele aşa de mult, încât, după cum zice Marian,
despre două farmece: «sunt schimonosite şi îndreptate, că numai deabia se pot
cunoaşte că au fost oarecând poporane &. Insuşi Săulescu recunoaşte: «Ideile şi
parte din fraze şi cuvinte sunt conservate aşa precum mi s'au spus. Rapsodia lor, şi
stilul, le-am redijat eu, neeşind, însă din arhaismul poeziei sale, ci din gură în gură
muţilate ajunse a se întuneca idea şi cuvântul, ca scriptura sau efigia unei nomisme
ruginite &. In adevăr că numai parte din cuvinte sunt cele pe care a putut să le audll
•
I
!
1.
,1
'1'
1.
"
z04
ARTUR GOROVEI
[205]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
2°5
Săulescu, dar numai acele pe care nici nu putea să le prefacă sau să le schimbe, 'decât
dacă ar fi fost să scrie o limbă străină, deoarece el a înlocuit toate cuvintele care nu
erau de origină latină, prin neologisme, şi chiar prin cuvinte născocire de el. La
Săulescu, descântecul � de dragoste », este dese, � de amoare l); cel «de gâlci &, este
de s ghindure &; cingătoarea sau br âul se numeşte � cest &; boala nu «strică », ci «mor­
bează s. Marian, publicând descântecele lui Săulescu,'a înlocuit iarăş acest fel de
cuvinte prin acele pe care le-a crezut şi el că ar fi cele originale.
Sehmldt, W.: «A publicat şase descântece din Transilvania: de gâlci, de durerea
ochilor, de albeaţă, de mâncătură la inimă, de obrintit, de buba cea rea, şi de deochi.
Vezi opusculul său întitulat « Das Jahr und seine Tage in Meinung und Brauch der
Romănen Siebenbiirgens. Ein Beitrag zur Kenntniss des Volksmythus. Hermann­
stadt, 1866, p. 35 &. (Marian, Descântece, p. VIII, nota 14).
Sperantia, Th. D.: Introducere în literatura populard română. Studiu comparativ.
Bucureşti, Tipogr. Clemenţa, 1904. La p. 390 enurnără producţiunile populare în
proză cu versuri, în care grupă intră « diferite formule care se spun din gură _, între
care sunt şi s descântecele ». Face un rezumat al cuprinsului descântecelor din co­
lecţia G. Dem. Teodorescu. Nu cunoaşte colecţiile şi revistele speciale de folklor.
Sperantia, Th. D.: Mioriţa şi câluşarii, urme dela Daci, şi alte studii de folklor.
Bucureşti, Editura C. Sfetea, 1915. P. 169 începe un studiu întitulat: s Pluguşorul
descântec », în care susţine cii pluguşorul nu este altceva decât o formă a unui des­
cântec.
ŞoIteseu, Ioan, are descântece de «bube dulci s, «de năjit -. «de pureci » «de
ochi », � de plămădirea inimei s, «de dragoste », «de junghiuri s, «de aplecate s, în
Cartea de basme şi descântece, menţionată mai sus.
Teodoreseu, G. Dem.: Poesii populare române. Bucureşti, 1885. In această co­
lecţiune, dela p. 356 până la p. 398 sunt publicate descântece, Autorul are prea
puţine descântece originale, culese de el dela câteva babe din judeţul Ilfov, dela câ­
teva mahalagioaice, dela profesori şi dela un tăietor de lemne din Bucureşti, cum şi
dela două persoane, pe care nu le numeşte, din Vălenii-de-Munte şi Slănic, judeţul
Prahova. Peste tot, în acest volum, sunt 21 dese. culese de autor, restul sunt repro­
duse din Alecsandri, Marian (descântecele publicate în revistele s T'raian e, «Foaia
Societăţii Românisrnul s, «Albina Carpaţilor »), Săulescu, Anton Pann, cum şi
descântecele din manuscrisul Prejbeanu, monahul Porfirie, etc.
Toelleseu, Gr. G.: Materialuri folkloristice, culese şi publicate sub auspiciile Mi­
nisterului Cultelor şi Inuâţământului public, prin îngrijirea lui Gr. G. Tocilescu. Bucu­
reşti, 1900. Două volume, format mare, din care volumul II este în Întregime opera
d-Iui Pericle N. Papahagi, menţionat mai sus. Primul volum, format din două părţi,
are În total 1712 pagini. In acest volum sunt multe descântece, p. 543--695, II35
până la II62 şi 15°7-1614, publicate fără nici un sistem şi cu foarte multe greşeli.
Tlplea, Alexandru: Poezii populare din Maramureş. Extras din «Analele Acade­
miei Române, Seria II, tom. XXVIII. Bucureşti, 1906. Pp, 98-104 sunt descântece,
fără indicarea localităţii de unde sunt culese.
Voronea, Elena Nieuliţă: Datinele şi credinţele poporului român, adunate şi aşezate
în ordine mitologică. Editura proprie, Mihalcea, lângă Cernăuţi, 1903. In voI. 1, care
cuprinde 1295 pagini, sunt 15 descântece (pp. 134, 473. 549, 843-845, 1079,
II 94, II95, 1212.
b) Publicaţii periodice.
Albina Carpaţilor, An. III, 1879, p. 345: descântec «de albeaţă s, reprodus de
Gaster, în � Literatura populară română s, şi de G. Dem. Teodorescu, în e Poesii
populare române &. Descântece de Marian, reproduse de G. Dem. Teodorescu şi de
Marian, în volumul său «Descântece •.
Adevdrul, ziar din Bucureşti. D-l G. Popescu-Ciocănel, în Foiletoane, publică
mai multe descântece: de bube dulci, deochi, izbitură, muşciitură de şerpe, brâncă,
descrisul cu coşiul urloiu, desc. ce-l fac fetele când îşi prepară dresul, farmec contra
lupilor, descrisul la stea, farmec de urît, În diferite numere din anul 1902.
[206]
Adevdrul de joi, literar (An. 1, No. 12, din: 31 Decemvrie 1898) dese. f de apu­
cătură şi întâlnitură t, publicat de Al. Stoenescu, firi indicarea locului de unde
e cules.
Analele Academiei Române, Seria II, tom. VII, p. 163, manuscrisul lui Său­
lescu, publicat apoi de Marian, in volumul său c Descântece •.
Apdrdtorul Sdndtdţii, revjstă din Bucureşti, in diferite numere din anul I (1891 -92)
şi anul II (1893), publici descântece : de apucat, de cel perit, de dambla, de deochi
(An. I No, 5); de deochi, cules de M. P. Gadereţ (1893); de deochi, cules de Z. Ră­
dulescu (1893); de obrintit, cules de Gh, Rădulescu (An. II, p. 264). 1. Neniţescu
publici dese, de deochi şi de muşcătura şerpelui, în anul 1, reproduse de Grigoriu­
Rigo în voI. II. In aceeaş revistă, Valerian G. Negrescu publică: � Fragmente din
Istoria medicinei la Români &.
Arhivele Olteniei, revistă fundată în 1892, de d-l Dr. Laugier, apare în Craiova,
acum sub direcţia d-lui C. D. Fortunescu. Sub titlul « Oltenia folkloristică �, publică
material de folklor, între care şi descântece.
Aurora, revistă din Craiova, publică dese, culese de N. 1. lonaşcu, avocat. Din
judeţul Dolj: de cuţit, de ursită (5 Februarie 1904), de ursită (29 Martie 1904).
Aurora Română, revistă din Cernăuţi, An. 1, 1881, p. 57, descântece culese din
Bucovina, de L. Berariu: de d ânsele, de albeaţă şi de beşica cea rea (Marian, Des­
cântece, p. VII, nota 8).
Buciumul Instrucţiunei, revistă (?). An. 1, 1892, pp. 139 şi 140, publică trei des­
cântece: de şerpe, de oprinteală, de gâlci. Nu se arată locul şi nici numele culegăto-
rului. .
Buciumul Român, foaie lunară, laşi, An. III, 1878, pp. 135 şi 175, publică 13
dese. culese de un anonim, şi anume: de cel perit, de str ânsul cel mare, de dânsele,
de întâlnitură cu pocitură şi de deochiu, de beşica cea rea, de muşcătura şerpelui,
de cei răi, de muşcătura lupului, de ursită, de căzutul viermilor, de supus, de des­
făcut şi de intors inima unuia cătră altul. (Marian, Descântere, p. VIII, nota 12).
Calendar ilustrat pe 1910 No. 6 din f Biblioteca folkloristică », Craiova. Redactat
de d-l Petre Danilescu. Are patru desc.: de mătrice, cules de Florian Cristescu; de
dragoste, cules de Ion C. Ionescu; de boală (tifos) şi de obrinteală, culese de Hri­
stian N. Ţapu.
Calendarul pe I9I3, întocmit de P. Danielescu. No. 13 din « Biblioteca folklori­
stică », Craiova, publică un dese. de bubă, cules de Marin Apostolescu.
Comoara Satelor, revistă lunară de folklor, sub direcţiunea d-lui Traian Gher­
man. 5 volume, 1923-1927. Publică bun material, ales cu îngrijire şi pricepere.
Are şi multe descântece,
Convorbiri literare. An. XXV, p. 354 şi urm., 597 şi urm., 445 şi urm., publică
descântece din Ardeal, culese de Robert Prexl. An. XXVII, p. 862 şi urm., descân­
tece culese de d-l C. N. Mateescu, din comunele Trestia, Lipia, Pogoanele, Pă­
târlage, Căldăreşti, Mărăcineni, Săgeata, toate din judeţul Buzău; din Racoviţeni,
Vişani, Cote şti, judeţul Râmnicul-Sărat şi din Curtea-de-Argeş, In numărul din
Ianuarie 1920, p. 32, un articol al d-lui Dr. M. Gaster, întitulat: « Farmece şi des­
cântece româneşti », rezumatul unei conferinţe pe care d-l Dr. Gaster a ţinut-o la
Universitatea din Londra.
Dascdlul poporului, revistă. An. 1, 15 Noemvrie 1908, un desc. de orbalţ, cules
dela baba Ciuchirlănoaia, din satul Dămieneşti.
Doina, revistă de limbll, literaturll şi artll populară, sub direcţia d-lui Pr. G.
Savin. Redacţia în Jorllşti, judeţul Covurluiu. An. 1, 1928. Public li şi descântece.
Familia, revistll, Pesta, apoi Oradea-Mare. An. II (1866), Dr. At. M. Marienescu
publicll un desc. «paZM; apoi desc. buba, cinstele, vânturile, întoarcerea urmei, cinstele
(variantll) şi deslegatul (Marian, Desctintece, p. VI, nota 5). An. VIII (1872), T.
Michnea publicli un desc. de deochiu, din Maramureş (Marian, op. cit., p. VII,
nota 10). An. X (1874), S. Mangiuca a publicat o vrajă şi doull descântece din Banat
cuprinse în studiul său întitulat « de însemnlltatea botanicei româneşti &; tot în acel
an,. 1. B. Muntenescu a publicat un desc. de potcă şi două farmece de dragoste,
cuprinse în articolul «Ţărancele române în serbătorile mari ». (Marian, op. cit., p.
i�
I
, II
II
, I
'1\
I
!II
I HI
II:
·1 :
.,
206
ARTUR GOROVEI
[207]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
207
VII, nota II şi 9). An. XXV (1889), Aurel Iana publică dese. din părţile Oraviţei,
reproduse de Marian, în « Naşterea la Români », p. 37-41 şi 56.
Foaea Gazetei, August 1858, vrajă. de uriciune », de Dr. At. M. Marienescu.
Foaia Societăţii Româmsmul, publică dese. din Bucovina, culese de Marian, şi
reproduse de acesta în volumul său, • Descântece s, şi. de G. Dem. Teodorescu.
Publică, deasemenea, dese. de deochiu şi de şerpe, culese de I. Minescu. (Marian,
Descântece, p. VII, nota 7).
Foiletonul Zimbrului pe I855 (Anul IV), sub redacţia d-Ior T. Kodresko şi D.
Gusti. Iaşi, Tipografia Bueiumului Român, 1855. V. Alexandresco (V. A. Urechiă),
publică un roman « Coliba Măriucăi », şi în cap. VI descrie modul cum baba Floarea
face un farmec de dragoste, şi la p. 264 dă un descântec, cu adnotaţia că este. au­
tentic •.
Gazeta Săteanului, revistă ilustrată pentru toţi. Director: C. C. Datculescu, R.­
Sărat. An. IX, p. 192-193 are 6 descântece : de cei răi, de bubă rea (2 desc.), de
deochi şi de şerpe ; p. 329, de obrinteală, de deochi (2 desc.), de şerpe. An. X, p.
282: de spărietură, de gâlci, de inimă, toate culese din Moldova, de I. Negoescu.
An. IX, descântece din comuna Bogaţi, judeţul Dâmboviţa : pentru durere de cei
răi (p. 192); 2 dese. de bubă rea, I de deochi şi 2 de şerpe, toate pe. p. 193.
Gazeta Transilvaniei, din 1887 şi 1888, are descântece în articolul. Dicţionar
poporal �.
George Lasăr, revistă din Piatra-Neamţ, An. II, 1888, publică un dese. de al­
beaţă şi unu de orbalţ,
Ghiluşul, revistă folkloristică, Editor: St. St. Tuţescu, comuna Balota, judeţul
Doljiu. An. II, 1914, publică 8 descântece: de albeaţă, de râie, de deochi, de şerpe,
de gâlei, de întors la vite, de junghiu,
Gutinul, revistă, Baia-Mare. An. 1, 1889, în No. 30, un dese. de mătrice, reprodus
de Marian în • Naşterea la Români », p. 8.
Ion Creangă, revistă de limbă, literatură şi artă populară. Redactată de Tudor
PamfiIe. Bârlad şi apoi Chişinău. 14 volume: 1908-1921. Sunt publicate multe
descântece,
. Lsooraşul, revistă de muzică, artă naţională şi folklor, sub direcţia d-nei Olimpia
şi a d-lui Gh. Dumitrescu-Bistriţa, Redacţia în Bistriţa, judeţul Mehedinţi. Publică
şi desc ântece,
Minerva, revistă literară, beletristică şi de distracţiune. Proprietar, editor şi re­
dactor responsabil: George Curteanu. Bistriţa, Maramureş. In An. IV, 1894, S. P.
Simon publică: • Bălaurul » (în credinţa poporului român), şi în No. 10 din 15-27 Maiu
1894, p. 94-95, dă trei descântece de muşcătură de şerpe, şi un dese. de muşcătură
de şopârlă şi nevăstuică; p. 49, un dese. de bubă; p. 189, un dese. de viermi.
Noua Reoistă Română, Septemvrie 1901, dese. culese de Th. Iordănescu.
Oltenia, culegeri, cercetări, documente privitoare la pământul şi locuitorii Ol­
teniei din trecut şi astăzi. Craiova, 1923. In Cartea 1, Partea II, p. 1I7, un dese. de
deochiu, şi p. 118 unul de spurcat, din Gubancea, Dolj.
Rândunica, revistă literară, ştiinţifică, folkloristică. Redactor: Elena D. O. Se­
vastos. Iaşi, An. 1893. La p. 503 un dese. de dragoste.
Revista Criticâ-Literară. Director Ar. Densuşianu. Iaşi, An. III, p. 312, dese.
de fapt, întitulat însă: « Craiu nou •. An. V, p. 87-93, dese. de dragoste (5 variante),
de măritat, de cuţit; p. 119-124, 4 dese. de desfăcut, unul de apucate, culese de S.
Crainic.
Revista Ilustrată. Bistriţa, Maramureş, An. III, No. 3-4, un dese. de deochiu.
Revista Literară, An. XXIII, descântece adunate de Rădulescu-Micşuneşti,
reproduse de Rigo în voI. 1, p. 33.
Revista Modernă, Bucureşti, An. 1, 1901, p. 8, un dese. de deochiu.
Revista Nouă, dese. de Simion C. Mândrescu, reprodus de Gheorghiu, în « Ca­
lendarul femeilor superstiţioase ., p. 121.
Revista pentru Istorie, Arheologie şi Filologie, de sub direcţia lui Grig. Tocilescu,
în voI. 1, fasc. II, An. II, 1884, Episcopul Melhisedek publică manuscrisul monahului
Porfirie, dela mănăstirea Bisericani, cu data din 1839, în care sunt dese. reproduse
[208]
-1
de G. Dem, Teodorescu, p. 358-359. Descântecele sunt: de beşica cea rea, de bubă
rea, de cârtiţă, de cel perit. An. II, 1884, se publică manuscrisul lui Aron Prejbeanu,
cu descântece: de apucătură şi întâlnitură, de deochiu, facere de dragoste, de iele,
reproduse de G. Dem. Teodorescu. An. III, 1879, p. 345, dese. cules de Marian,
reprodus de Gaster, în « Literatura populară română », şi de G. Dem. Teodorescu,
p. 360. An. IV, voI. VIII, p. 314, dese. de spăriet,: cules de Marian.
Revista Tinerimea Română, voI. V, 19°0, două dese. de deochiu, culese de Hristian
Ţapu.
Sănătatea, revistă bilunară ilustrată de medicinii populară. Bucureşti; An. III,
1903, p. 110, dese. de muma pădurei; p. 159 dese. de strâns, culese de Rigo. An.
II, p. 289, dese. de surdumaşi, din Turcenii-de-jos, Gorj, publicat şi de Rigo, în
vol. 1, p. 174.
Sanitarul, revistă din Tulcea. No. din 15 August 1911 publică: « Credinţi asupra
ielelor », de M. Popa, agent sanitar.
Suflet oltenesc, culegere şi cercetări folkloristice. Revista tovărăşiei folkloriştilor
olteni, sub direcţia d-lui Pr. Teodor Bălăşel. Redacţia la Craiova. Din anul 1, 1927,
au apărut 8 numere. Publică şi câteva descântece.
Şcoala sătenilor, revistă. In No. din Martie 1899, publică un dese. de mătrice, din
Craiova, cules de St. St. Tuţescu,
Şedetoarea, revistă din Budapesta. An. V, No. 1 -5, un articol de Marian despre
« Vaci"&, în care se arată cum se ia mana vacilor.
Şez ătoarea, revistă de folklor. Director: Artur Gorovei; redactor: G. T. Kiri­
leanu. Folticeni; 25 volume, 1893-193°' A publicat foarte multe descântece, din
toate părţile locuite de Români.
Tinerimea română, revistă. An. V, 19°0, p. 306, publică 2 dese. de deochiu, cu­
lese de Hristian Ţapu. An. VI, 1901, fasciculul 1, 2, p. 83-84, trei descântece: de
lungoare, de muşcătură de şerpe, de desfăcut.
Traian, revistă sub direcţia lui B. P. Haşdeu. An. 1, 1869; An. II, 1870; descân­
tece culese de Marian, reproduse de G. Dern. Teodorescu, p. 372.
Tudor Pamfile, revistă de limbă, literatură şi artă populară, sub direcţia d-Iui
Econ. D. Furtună, Dorohoiu. 6 volume, 1923-1928. Publică descântece.
Ţara Nouă, revistă, Bucureşti, 1886. Publică dese.: p. 691, de junghiu, din Mun­
tenia, cules de Pr. A. Popescu; p. 687, de bube dulci.
Ungaria, revistă; publică descântece citate de Marian, în « Naşterea la Români »,
p. 371.
Viaţa literară, revistă săptămânală de sub direcţia d-Ior G. Coşbuc şi I. Gorun.
An. 1, No. II, din 12 Martie 1906, publică 5 dese.: de izghitură (întâlnitură, ceas
rău), de pierit, pentru luatul argintului (călăraş), de deochiu, de tifos sau lun­
goare.
Zeitschrift far Volkskunde, II, Bot., 2 Heft, Leipzig, 1889, publică studiul d-lui
Robert Prexl-Muhlbach: «Besprechungsformeln der Rumiinen in Siebenbiirgen •.
Marian, în « Naşterea la Români », reproduce un dese. de întors, p. 48, şi unul de
bube dulci, p. 390.
1
1
i
' 1
\1':. 'il
,
ti
.n
'1
II
,'II
;
, !
1
1: I
i
i
i
II
�
(:
11\
il
1:
Iii
1: '
,
,
,II
,
II
,
"
i
I I
1.
I
l'
I
I
li
I
II
1·
I
1
l
I
I
Iir
.
,:1
I'
,
il
I
1
li!1
III
1:
I
I
l'
"
·1
1.
I
� .
,1'1
1,1
l'
i'
1
'/
II
1I11
�"
-r I
j
't'
I'
I
208
ARTUR GOROVEI
[209]
1. de albeaţă.
Din NemţişOr (N eamţu) :
Piei albeaţă de pe ochi:
cu mătura te-oiu mătura,
cu grebla te-oiu grebla,
cu lopata 'n vânt te-oiu da,
să nu rămâi de leac
cât un fir de mac
DESCĂNTECE
în patru despicat,
în mare aruncat.
Dela mine dese ântecu 1 ,
dela Dumnezeu leacul!
Să nu te mai doaie
nici ochii, nici capul.
(Ghiluşul, II, 17).
Variante: Stroeşti (Vâlcea), Materialuri, 1, 1593; Bucovina, Revista I. Creangă,
IX, 238; Vârful-Câmpului (Dorohoiu), idem, V, 272.
Din Preuteşti (Suceava):
Nouă fete mari,
cu nouă lăutari,
nouă ţăpoaie,
nouă măturoaie,
măturaţi,
scuturaţi
Din Turcenii-de-sus (Gorj):
Cu para te-am descântat,
albeaţa din ochi ţi-am luat;
cu para eu am tăiat-o,
în mare am aruncat-o,
şi (Cutare) a rămas curat
Din Cioroiul (Romanaţi):
Cu lopata te-am vânturat,
albeaţa din ochi a secat.
Cum nu şade grâul pe lopată,
albeaţa
de pe ochiul (Cutăruia),
să rămâie curat
şi luminat
ca de Hristos lăsat.
(Şezătoarea, XIX, 170).
luminat,
ca argintul strecurat,
ca steaua în cer,
ca roua în câmp.
(Grigoriu-Rigo, 1, 5).
pleava şi ţărâna când vântură grâul,
aşa să nu şadă albeaţa în ochii
(Cutăruia).
(Dr. D. Ionescu, 1, 19).
Variantă: Teişeni (Prahova), Şezătoarea, II, 86.
I4. A. R. - Din Vieaţa Poporului Român. XL.
I
I
[210]
--"'1"'T.,"T"""' .................... """""'--:'---------------------���--.��' _.- ---
210
ARTUR GOROVEI
t, Iii
" I
Din Preuteşti (Suceava):
- Unde te duci fată albă,
cu mătura albă?
- Mă duc la biserica albă.
- Ce să faci la biserica albă?
- Să mătur albeaţa,
roşaţa,
Din Ardeal:
şi săgetăturile,
ca să rămâie (Cutare) curat,
şi luminat,
ca aurul strecurat.
(Şezătoarea, XVI, 59).
�
1,
Ieşi în cale şi în cărare.
- Ce plângi N., ce te vaeri?
- Cum să nu plâng,
cum să nu mă vaer,
că i s'a făcut nouă albeţe
din nouă furteţe.
- Taci, nu plânge,
nu te văeră :
nu te supăra:
cu mătura le-oiu mătura,
cu secerea le-oiu secera,
să pieie, să răspieie,
ca pulberea în cale,
ca spuma de pe mare,
să rămâi curat, luminat
cum Maica Domnului te-a lăsat.
(Convorbiri literare, XXV, 356).
Variante: Docăneasa (Tutova), Şezătoarea, XIV, 98; Mălăeşti (Dolj), Laugier, II3·
cu mătura îi măturată;
vă duceţi la ochiul (Cutăruia),
cu lopata îi răniţi albeaţa,
cu grebla îi greblaţi roşaţa,
cu mătura îi măturaţi giunghiurile
şi săgeţile,
din ochiul (Cutăruia) le luaţi,
să rămie curat ...
(Revista I. Creangă, VI, 148).
Variantă: Ardeal, Convorbiri literare, XXV, 355.
Din Comâneşti (Bacău):
Au plecat trei fete lepede (?)
la fântâna lui Iordan,
cu lopata s'o rânească,
cu grebla s'o grebleze,
cu mătura s'o măture.
Voi trei fete lepede,
nu vă duceţi la fântâna lui Iordan,
căci cu lopata îi rânită,
cu grebla-i greblată,
• Iii
-----.J..
I
Din Moldova:
A iesit o fată frumoasă
'din �asă frumoasă,
cu 99 de lopeţi,
cu 99 de greble,
cu 99 de mături,
cu mânecele suflecate,
cu poalele rădicate,
şi pornind la drum,
când la jumătate de cale
s'a întâlnit cu Maica Domnului.
--
[211]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
Au întrebat: Unde te duci
fată frumoasă .....
- Mă duc Ia fântâna lui Iordan
să o curăţ de tină şi de rugină.
- Fată mare frumoasă,
nu te duce Ia fântâna lui Iordan,
du-te Ia (Cutare)
şi-i sapă albeaţa de pe ochi:
cu hârleţul s'o săpi,
să nu rămâie de leac
nici cât un fir de mac
în patru despicat;
nimic să nu se înţeleagă,
albeaţa pe ochiul (Cutăruia).
Să rămâie curat, luminat.
Dela mine descântecul,
iară dela Dumnezeu, leac.
(Lupaşcu, 3S).
211
Variante: Preuteşti (Suceava), Şez., 1, 124; Leu (Rornanaţi), Dr. D. Ionescu, 1,
17; Morunglavu (Romanaţi), idem, 18; Huşi, Păculescu, 142; Uscaţi (Neamţu),
Materialuri, 1, ISI6; Odobeşti (Putna), Revista George Lazăr, II, 73 (reprodus de
Dr. D. Ionescu, 1, IS, ca fiind cules din Traian (Romanaţi); Bogdana (Tutova),
Rev. 1. Creangă, 1, 87; Jorăşti (Covurluiu), Beldie, 94; Budeştii-Ghicăi (Nearnţu),
Materialuri, 1, IS33; Cristeşti (Botoşani), idem, IS27; Vârful-Câmpului (Dorohoiu),
Rev, 1. Creangă, VIII, 182; Păuşeşti-Moglaşi (Vâlcea), Materialuri, 1, IS28; Tur­
ceşti (Vâlcea), idem IS93; Mălăeşti (Dolj), Laugier, 113; Bogdăneşti (Vâlcea),
Bălăşel, SS, S7; Maramureş, Bîrlea, 360.
Din Ct'udeiu (Bucovina):
N. a sine cat
şi a mânecat
dela casă
dela masă,
pe cale,
pe cărare,
gras şi frumos,
rumen şi voios.
Dar când a fost
Ia mijloc de cale,
de cale şi cărare,
I-au tâlnit Vântoasele
şi Frumoasele.
Din faţă l-au tâlnit,
de pământ I-au trântit,
gros, negru I-au făcut,
cu ţărână l-au acoperit,
albeţe 'n ochi i-au băgat,
făr de vederi I-au lăsat.
A prins N. a se tângui
şi a se glăsui
cu glas mare până 'n cer,
cu lacrămi până 'n pământ.
Nime nu l-a văzut,
nime nu I-a auzit,
numai Maica Domnului
din poarta cerului,
numai ea că I-a văzut,
numai ea I-a auzit
şi pe nume I-a strigat
si asa I-a întrebat:
, ,
- N., ce plângi,
ce te tângueşti
- Eu cum nu m'oiu tângui,
şi cum nu m'oiu glăsui
c'am sinecat
[214]
După ce au scos toţi stupii şi i-au aşezat la locurile lor, se aşează
nouă ace, neîntrebuinţate, în urdinişul primului stup, zicând:
214
averea să v'o câştigaţi
din mana cerului,
Vă dau armele Turcului,
şi ale Neamţului,
şi ale Muscalului,
să nu vă poată strica
alte albine
străine.
Da nici voi să nu cătati
pe altele să stricaţi I
ARTUR GOROVE}
şi din grăsimea pământului,
s'aduceţi folos stăpânului.
De pământ să vă prindeţi,
grămăgioară să şedeţi,
cum stă poporul
în ziua de Bo botează
pe lângă preotul
care stă şi ceteşte
şi apa o sfinţeşte.
pre toate
celelalte
albine
străine.
I
I
f
1 ;
i '
I
I
�
l'
1
I
!
�
l'
II
1
1
:11
",
i
1,
II
1,
H' ,
I
'1
I
.1 i'
1IIIi
'1
I
, I
i'
I
1,1
II'
t:-
Pentru ca albinele să fure miere dela stupi străini, când se scot
primăvara stupii, dau drumul albinelor printr'o piele, sau printr'un
gâtlan de lup, zicând:
Cum sfârtecă lupul oile
aşa să cătaţi
si voi să sfârticati
, ,
La prinderea roiului, se zice:
Puişorii mei!
băgaţi-vă în ştiubeiu,
intraţi în a voastră casă,
că-i grijită şi frumoasă.
(Marian, Insectele, p. 151-167).
3. de amorţeală.
Cui îi amorţeşte piciorul, îl prinde cu mâna, se învârteşte într'un
picior de nouă ori şi zice:
Sai popă de pe cal,
că mi-o amorţit un ciolan,
şi ciolanu nu-i al meu
că-i a popii din Bârsău ,
(Tămăşeşti, jud. Sălaj, Comoara Satelor, IV, 133).
"
[215]
5. de amuţirea bărbatului.
Din Costeşti (Vâlcea):
Se descântă cu cânepă de vară, făcându-se patru noduri la spate,
şi legând-o la o proptea de gard. Acolo se zice că rămâne legat băr­
batul sau amantul cui i se face de urît.
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
4. de amorţeală sau răguşeală.
Din Maramureş:
Şi tu Cuţă, şi tu Cuţă,
încalecă pe drăguţă,
şi te du în valea neagră
şi bea apă să-ţi întreacă,
şi ieşi afară la soare
Pelin tare
şi mai tare,
să-mi aduci lucru vrăjmăşesc
în cale.
Ce leg şi cu ochii nu văd?
Gândul (Cutăruia) îl legai,
îl legai, îl ferecai,
îl amuţii,
îl împietrii,
îl încremenii,
să nu mai aibă gând asupra (cută­
ruia) ,
şi crapă ca o cicoare.
Aista (Cutare) să rămână
curat şi luminat,
ca argintul cel străcurat,
ca Dumnezeu ce 1-0 dat.
(Bîrlea, 355).
şi gură căscată,
şi limbă ridicată,
să se potolească,
şi să muţiască,
cum se potoleşte steaua 'n cer,
oaia 'n staul
porcii 'n strat,
vitele în sat,
şi el să rărnâie în seamă nebăgat
ca un sac vărgat
pe un gard aruncat,
şi el la gard să fie legat.
(Materialuri folkloristice, 1, 667).
6. de apă.
Din Tdmâşeşti (Sălaj):
Cine vrea să bea apă din părău, vale, sau vreo baltă, face mal În­
tâiu de trei ori cruce peste apă şi tot de atâtea ori zice:
Cruce peste apă,
Dumnezeu ne adapă;
cine o spurcat,
fie de-a lui păcat
şi de a mamă-sa,
şi de a tată-se,
şi de a moşu-so,
si de a strămosu-so.·
. .
(Comoara Satelor, IV, 133).
f
[216]
"
J 1 II
; 1 II
1 JI
il
'il
II
II
.,
1.
III
li
7. apa sfinţilor.
Din Domaşnea (Banat):
Plecat-a vrăjitoarea,
cu fărmăcătoarea ,
dracul cu drăcoanea,
zmeul cu. zrneoanea.
La toţi au fost uşile încuiate,
fereştile astupate,
focurile învălite,
coşurile acoperite;
Ia cutare-i uşa descuiată,
fereasta destupată,
focul desvălit,
coşul descoperit.
Au tunat,
l-au săgetat,
Ia cap i-au pus
cap de berbece şi l-au uns.
La inimă fer rece,
la picioare
răşchitoare,
Cutare se vaită,
Maica Domnului aleargă.
Leacuri îi aducea,
sănătate îi da;
ARTUR GOROVEI
toate pociturile,
toate diochiturile,
toate mânăturile
cu mâna le lua
în Marea Neagră le arunca.
Se ducea la nouă stâni,
şi lua nouă câni;
la gură îi spumega,
cu ace galbene îi împungea,
cu tărnâie-l tămăiă,
cu usturoiu îl ustura.
Toate mânăturile,
toate diochiturile
în zănoagă le ducea,
unde cocoşul nu cânta;
calul nu râncheză
şi săcurea nu tăia,
fată mare nu 'mpleteşte,
voinicul nu chioteşte,
acolo să-şi facă
casă şi masă,
să nu aibă cu cutare nimic,
să-I lase voinic.
(Lucian Costin, Mărgăritarele, 51).
• ' :11
8. de aplecate .
plecate, durere de cap, greaţă, greutate la stomac, scârbă, scârbeală, silă.
Dintr'un manuscris din I809:
Voi plecăcioase
mâncăcioase,
să vă luaţi să vă duceţi
la fata lui Raiu împărat,
că v'au poroncit,
că au lăsat o vacă grasă
să' vă ospăteze,
că (Cutare)
nu vă ştie ospătă,
nici adăpa,
nici aşterne,
nici culca,
nici odeni.
(Dr. Gaster, Literat. pop. rom., 420)
[217]
Din Rusâneştii-de-jos (Romanaţi}:
Descăntecul acesta a fost copiat întocmai şi publicat în revista Ion
Creangă, IX, 233, ca fiind cules din Bucu (Ialomiţa), cu deosebire
numai că în loc de « Raiu împărat 1), este « Roş împărat ».
T·.4
, 1: .
1 I
, -
I
'II
!
I
1,
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
217
Aplecate din apă,
aplecate din ceapă,
aplecate din mămăligă,
aplecate din vin,
aplecate din rachiu,
aplecate din 99 de legumi,
voi uricioaselor,
voi băloaselor,
'Să săriţi,
să răsădiţi
-din baerile immu,
.să vă duceţi la fete de împărat,
că v'adastă cu făclii aprinse,
cu mesele puse,
cu linguri de furat,
cu pâni de cumpărat;
ele vă ştie a cinsti,
ele vă ştie a scoti;
(Cutare) nu vă ştie a cinsti,
nu vă ştie a scoti,
ci vă ştie a lepădă.
Să rămâie curat,
ca steaua din cer luminat,
şi ca roua din câmp.
(Hasdeu, Etym. Magnum, II, 1323).
Variante: Din Islaz (Rornanaţi), Rigo, 1, 7; Turnu-Măgurele, Rigo, 1, 8; Dăbuleni
c(Romanaţi), Dr. D. Ionescu, 1, 21; Ianca (Romanaţi), ido 1, 24; Amărăşti-de-jos (Ro­
manaţi), ido 1, 23; CeIaru (Rornanaţi), id., 1, 33; Raşi (Ialorniţa), Materialuri, 1, 1545;
Boureni (Dolj), Rev. 1. Creangă, IV, 82; Buzău, Convorbiri literare, XXVII, 868.
Din Docâneşti (Tutova):
Plecate din .foarne,
plecate din sete,
plecate din căscare,
plecatele se duc
peste mările negre,
unde cucoşul nu cântă,
unde vaca nu rage,
unde calul nu nechează,
Din Catanele (Do/j):
Aplecate borâcioase,
.aplecate din pâne,
acolo să cheie,
să răschieie,
ca spuma de mare,
şi să rămâie
luminat şi curat,
ca Dumnezeu ce l-a lăsat,
şi ca maică-sa
ce l-a făcut.
(Şezătoarea, XIV, 112).
aplecate din sare,
aplecate din mămăligă,
[218]
Variante: Sadova (Dolj), Laugier, 121; Cioroiul (Romanaţi), Dr. D. Ionescu,
1, 24.
il
218
şi din zgărciul nasului,
din faţa obrazului
să ieşiţi,
să rămâie (Cutare) curat,
luminat,
])z'n Turnu-Mâgurele:
Fugi scârbă dela mâncare,
fugi scârbă dela culcare,
fugi scârbă dela băutură,
fugi în răsăritul soarelui,
fugi în apusul soarelui,
fugi din crierii capului,
după cântatul cocoşilor,
din măduva oaselor,
din zgârciurile nasului,
din fundul urechilor,
dela prânz,
ARTUR GOROVEI
ca steaua 'n cer,
ca roua 'n câmp,
ca Maica Precista ce l-a lăsat, ,
ca argintul stricorat.
(Şezătoarea, VI, 93).
dela nămiaz,
dela chindie.
Du-te la fetele de împărat,
că acolo te aşteaptă
cu mesele întinse,
cu bucatele puse,
cu făcliile aprinse.
Fugi şi lasă pe (Cutare)
curat
luminat
cum Dumnezeu l-a lăsat.
(Şezătoarea, XV, 185).
Variante: Boureni (Dolj), Rev. 1. Creangă, II, 74; lazu (Ialomiţa), id., V, 335;
Principele Ferdinand (Teleorrnan), id., IX, 50.
Din Mânâstirea (Buzău):
II
�i I
t�
"
Plecate porceşti,
plecate ţigăneşti,
plecate evreeşti,
plecate câineşti,
plecate boereşti,
plecate nemţeşti,
plecate româneşti,
să vă duceţi pe mare,
ca-l o fată mare
cu mese 'ntinse,
cu făclii aprinse,
acolo să şedeţi,
acolo să veniţi,
acolo să fiţi,
de azi înainte
la cutare să nu mai fiţi.
(Georgescu-Tistu, 33).
I
[219]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
Din Ţăpu (Tecuciu):
Plecate,
aplecate,
blăstămate,
urgisitule,
chinuitule,
vă dau afară din vână
Din Teişeni (Prahova):
Plecate plecăcioase
ieşiţi din aceste oase
păcătoase,
că vă taiu
219
din mână,
din gât,
din buric,
din picioare,
din inimă,
să rămâie N. ca o floare.
(Pamfile, Boli, 10).
cu un paiu,
cu un maiu,
cu sabia lui Mihaiu.
(Şezătoarea, II, 90).
Variantă: Cavadineşti (Covurluiu), Revista I. Creangă, II, II2.
Din Grojdibod (Romanaţi):
Mă duseiu la coadele mărilor;
acolo cum ajunseiu,
făclii frumoase aprinseiu,
9. de apucat.
mese mândre întinseiu,
de aplecate le descântaiu,
şi fetei leacul i-l găsiiu.
(Dr. D. Ionescu, 1, 25).
apucate, apucătură, bântuială, duh necurat, fărămat, fărămătură,
indeştat, întâmpinat, întâmpineală, de sănătate, strâns, strânsori, strân­
sul cel mare, tâlnitură, tâmpinătură, tras.
Din Ţăpu (Tecuciu):
Buba neagră pe fereastră,
cere pâne şi cu lapte;
nu dau pâne şi cu lapte,
ci dau strânsul lui (Cutare).
(Pamfile, Boli, 63)
[220]
·/
-r
,
II
. :, I
•. :11
i.
220
Din Başoteni (Romanaţi):
Fugi strâns, apucat,
de apă cu cotul dat.
ARTUR GOROVEI
(Dr. D. Ionescu, 1, 39).
: r
I
t il!11
l'
1,
,1;
III
II
Din Păstrăveni (Neamţu):
Nu descleşt pieptenii,
ci descleşt strânsoarea
de 99 închieturele,
Din Drdgâneşti (Teleorman):
Eu fac biserică, şi cruce şi liturghie,
întâinpinatu la (Cutare) să nu vie.
Ieşi, diavole dela (Cutare) cu mânie
[de cap. .
Cap de viclean,
inimă de vidră
dela picere
cap de şerpe.
Să ieşi cu întâmpinăturile tale,
cu tâlniturile,
cu loviturile,
cu frigurile,
cu fiorele,
cu ameţelele,
cu răcorile,
dela (Cutare),
să rămâie copilul sănătos,
ca Dumnezeu care l-a făcut,
şi ca maică-sa care l-a născut.
(Materialuri, 1, 1536).
cu zobeala,
cu fărâmeala,
cu fărşala,
să ieşi dela (Cutare)
din crierii capului,
din zgârciul nasului,
din faţa obrazului,
din toate oscioarele,
din toate mădularele,
că eu cu tămâie te-am tămâiat,
cu crucea te-am alungat,
dela (Cutare) te-am depărtat,
cu apa te-am înnecat,
iar (Cutare) a rămas curat
ca de Maica Precista lăsat.
(Şezătoarea, X, 91; Materialuri, 1, 646).
Variantă: Bogdăneşti (Vâlcea), Bălăşel, 90; Cicăneşti (Argeş), Şezătoarea, XI,
39; Drăgăşani (T'eleorman), Materialuri, 1, 647.
III
1,1!
Iii II ,
,II
Din Mogosoaia (Ilfov):
A plecat apucatul
din casă în casă,
din masă în masă,
şi' a găsit pe (Cutare)
cu uşa descuiată,
cu fereastra destupată.
Fugi apucate, blestemate,
du-te, du-te în păduri,
[221]
paza
DESCĂNTECELE ROMÂNILOR
" 22,1
în pustii,
unde cocoş nu cântă,
unde popă nu toacă,
unde pasere nu ciripeşte,
unde fată mare cosiţa nu împleteşte.
Acolo să cinueşti,
acolo să văcueşti,
să laşi pe (Cutare) etc.
(Grigoriu-Rigo, 1, 9).
Variante: Sadova (Dolj), Laugier, 12Z; Islaz (Romanaţi), Dr, D. Ionescu, 1,
32; Moldoveni (Romanaţi), id., II, 17; Celeiu (Romanaţi), id., II, 22; Başoteni (Ro­
manaţi), id., II, 21; RedeaTkomanaţi), id., II, II; Militari (Ilfov), Rigo, 1, 9; Dr.
Ionescu-Buzău, 413; Grojdibod (Romanaţi), Dr. D. Ionescu, II, 12; Grindu (Ialo­
miţa), Şez., 1, 123; Peşteana-de-sus (Gorj), Şez., XI, 41; Bărbăteşti (Vâlcea), Mate­
rialuri, 1, 570.
Din Dolhâşti (R.-Sărat):
- Vacă mare roşie,
ce zberi la fereastra lui N.?
De mâncare zberi?
De viţele zberi?
- Da nu zber de mâncare şi viţel,
ci de strânsu
şi apucatu lui N.
L-a strâns şi apucat
din andrelele gâtului,
din creerii capului,
Din Berislâoeşti (Argeş):
N. bine s'a gătit,
şi pe calea bisericei a apucat,
şi s'a întâlnit
cu Şăican şi cu Naftulin,
şi a întrebat:
- Unde ai plecat
Şăicane şi Naftuline?
- Am plecat la (Cutare)
să-I apuc de picioare,
de cap,
de faţa obrazului,
din tălchile chicioarelor ,
cu săgetătura,
ceasul rău,
întâlnitura,
deochiul,
frigarea,
frigare de vânt,
dela o femeie cu casă,
dela o vădană grasă,
dela o fată frumoasă.
(Revista Critică-literară, V, 123).
de zgârciu nasului,
de spete,
de obrete.
- Fă îndărăt, Şoicane şi Naftuline,
că (Cutare) e botezat,
în ştirea îngerilor dat;
că naşă-său v'or tămâiă,
cu toporu v'or tăia,
cu paloşu v'or spinteca,
şi 'n ostrov v'or arunca.
(Şezătoarea, XI, 59).
[222]
zzz
ARTUR GOROVEI
Din Poiana-de-jos (Dâmbooiţa}:
Vântu bate,
grâu cade,
codru se 'ncheie,
oasele lui (Cutare) se descheie
de unde-s încheiate,
de unde-s încleştare,
de unde-s apucate.
Amin cu Amin,
dracul cu drăcoaica,
pe prag, după prag,
pe vatră, după vatră,
pe scaun, după scaun,
pe pat,
şi luă pe (Cutare) de cap.
Nu te. spâimântă tare,
că e Joiţa descântătoare;
te-o lua,
te-o scutura,
cum scutură leii
parale ii
în Dunărea lor.
Aşa s'o scuture pe (Cutare)
de toate strânsurile,
de toate apucăturile.
(Grigoriu-Rigo, 1, 173).
Acelaş descântec e publicat de Dr. Ionescu, 1, 34, ca fiind cules din Traian (Ro­
manaţi).
Variante: Cioroiu şi Hotărăni (Romanaţi), Dr, o. Ionescu, 1, II6; II, 9.
Din Stroeşti (Vâlcea):
Zece oase încleştate,
nouă descleştate;
două oase încleştate,
un os descleştat;
un os încleştat,
nimic în trupul (Cutăruia)
nu s'a aciuiat:
nici apucături,
nici încleştături,
nici strânsături,
nici deocheturi,
şi rămase (Cutare)
curat, luminat,
cum maica lui l-a lăsat.
(Materialuri, 1, 1606).
Variantă: Cernişoara (Vâlcea), Materialuri, 1, 1607.
Din Poeniţa-de-sus (Buzău):
I
'1
J
I! •
�
• 1
II!
ţ:-
Mă duseiu la cânele vrăjmaş,
cu ochii zgâiţi,
cu dinţii rânjiţi,
dar Maica Precista văzu,
degrabă se repezi,
de mână-l luă,
la apa lui Iordan îl duse,
cu apă-l stropi,
[223]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
ZZ3
puse piele la piele,
os la os,
ca grăuntele de mac
să aibă şi (Cutare) leac.
(Georgescu-Tistu, 53).
Variante: ?, Şezătoarea, 1, IZ3; Butculeşti şi Roşiori-de-Vede (Teleorman), Ma­
terialuri, 1, 571 şi 57Z; Cilieni (Romanaţi), Dr. D. Ionescu, II, 13; Raeţi (Dolj),
Laugier, IZ3; Grojdibod (Romanaţi), Dr. D. Ionescu, II, 76.
Manuscriptul lui Aron Prejbeanu:
Strigoaica a găsit
uşa casei deschisă,
fereastra destupată,
focul stâns,
în dinţi pe (Cutare) I-a luat,
sângele i-a sorbit,
la pământ l-a trântit,
cu morţii l-a socotit.
Maica Domnului din cer a auzit,
în braţe l-a luat,
pe masă de argint l-a pus,
cu basma de fir l-a şters,
oscioarele i le-a dres,
junghiul i l-a scos,
sănătatea să-I pătrundă până 'n os.
Strigoaică,
moroaică
desfă (Cutăruia)
de orice rău ai pus pe dânsul,
că în piuă te-oiu pisa,
în moară te-oiu măcina,
în vânt te-oiu arunca,
încât norii s'or mira.
Desfă-l pe (Cutare)
de 99 apucături,
de 99 întâlnituri,
de 99 aplecături,
de 99 deocheturi,
de 99 junghiuri,
strâns cu ceas rău.
Tu, apucatule,
tu, întâlnitule,
colţatule, urîtule,
grozavule, negritule,
ieşi, du-te dela (Cutare),
din spatele lui,
din pieptul lui,
spinarea lui,
rinichii lui,
ficatul lui,
inima lui,
din zgârciul nasului,
din faţa obrazului,
că (Cutare) nu vă poate purta,
nu vă poate cina,
adăpa şi plimba.
Ieşi, du-te peste prăpăstii şi munţi,
la fata Craiului Impărat,
unde te aşteaptă cu mese 'ntinse,
făclii aprinse;
acolo vă este cina,
acolo vă e hodina,
acolo vă potoliţi,
acolo să vă risipiţi,
să rămâie (Cutare) luminat
ca argintul cel curat.
Eu mă 'nchin cu descântecul,
Maica Precista cu leacul.
(Revista pentru Istorie, Arheologie şi
Filologie, II, 385; G. Dem. Teodorescu,
Poezii, 364).
[224]
I ,
" '
r
I
l'
Din Slagna (Banat):
Veniă apucatul,
şi spurca tul,
veniă în uşă,
din uşă
sărea în masă,
din masă
sărea în blid,
din blid
sărea în lingură,
sărea la N.
şi-l apuca
de băerile inimei.
Fugi apucate
şi spurcate,
că eu te taiu
şi te zdrumic
cum taie oamenii lemnele
şi muerile
Din Mircovăţ (Banat):
\(eni apucatul
cu apucătoarea la uşă,
află uşa încuiată,
fereastra astupată.
Pe coş, pe coş s'a 'ntins
o labă de urs
şi o labă de urs lup,
Din Ştejăneşti (Vâlcea):
A plecat Statu-Cot
cu barba d'un cot,
cu ochii ca cepele,
cu dinţii ca secerele,
ARTUR GOROVEI
verzele;
şi te-oiu lua
şi te-oiu mâna
cu 9, păcurari,
cu 9 hoţi,
cu 9 berzi,
cu 9 puşti.
Şi te-oiu puşca,
şi tot te-oiu săgeta,
şi peste 9 hotare
te-oiu 'mâna.
Şi N. să rămână
curat, luminat,
cum Maica Precista
l-a lăsat.
Leac să fie
din gura mea,
din inima mea.
(Hodoş, Descântece, 37)·
şi prinse pe N. de coastă,
de sub coastă,
de toate încheeturile,
de-acolo te-oiu lua,
şi te-oiu peria ...
Leac să-i fie
Sfânta Maică Marie.
(Hodoş, Descântece, 38).
din casă în casă,
din masă în masă,
din fereastră în fereastră.
La toţi a găsit
[225]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
uşile încuiate,
ferestrele astupate,
focurile 'nvelite;
numai la (cutare) a găsit
uşa deschisă,
fereastra destupată,
focul desvelit
şi pe el culcat,
adormit şi arumit,
Bine i-a părut,
mâna pe sub prag a băgat,
l-a strâns şi l-a apucat:
de rărunchi, de su rărunchi,
din şale, de su şale,
de costiţă, de su costiţă,
din piept, de su piept,
din grumazi, de su grumazi,
pieptu cu spatele i-a 'mpreunat,
sângele i-a turburat,
capu i-a descheiat,
rânza i-a răsturnat,
oasele i-a fărămat,
carnea i-a dumicat,
sec l-a lăsat,
frigurile l-a apucat.
Acum ţipă şi se vaetă,
nimenea din lume nu-l aude,
dar Maica Precista l-a auzit,
din cer pe scări d'argint s'a
[scoborît
si în brate l-a luat
, ,
şi l-a scuturat
şi l-a întrebat:
- Ce-ţi e (Cutare) de ţipi
si te vaeti?
, ,
El a răspuns:
- A plecat Sta tu-Cot ...
(se repetă toată povestirea).
I5. A. R. - Din Vleaţa Poporului Român. XL.
225
- Taci, nu ţipa,
nu te văetă,
a zis Maica Precista,
că eu te-oiu învăţa,
leacu ţi l-oiu da:
Du-te la (Cutare) descântătoarea,
eu oiu învăţa-o descântecul meu
şi al lui Dumnezeu;
cu untu ţi 1-0 spurca,
cu tămâie ţi 1-0 tămâiă,
cu usturoiu ţi 1-0 usturoiă,
cu stelbă de busuioc te-o apăra,
cu mâna dreaptă ţi 1-0 lua,
în ostrov de mare ţi 1-0 arunca,
şerpii şi broaştele 1-0 mânca,
iar ţie ţi-o pune
znagă la znagă,
vârtute la vârtute,
os la os ţi-o face
mai sănătos de cum a fost.
Iar tu vei rămâneă
curat şi luminat
ca auru spălat,
ca argintu stricorat,
ca poala Sântei Mării.
Leacu din gura mea să fie
ca strugurii din vie,
ca ceasu 'n care s'a născut,
nici o vină n'a avut.
Maica Precesta
nici p 'aia nu se lăsa:
după scară de argint se 'ntindeă,
cu mâna dreaptă creacă de drâmos
[rupea
peste ochi lui Statu-Cot dădea
şi-l orbeă,
peste mâini şi-l ciungeă,
)
il
I
r
,
r
!
[226]
Variante:
Jud. Buzău: Sărata, Conv. literare, XXVII, 871.
Jud. Covurluiu: Jorlişti, Beldie, 96; Piscu, Şez., XIV, II7·
Jud. Dolj: Coveiu, Rigo, 1, 68.
Jud. Flilciu: Huşi, Păsculescu, 146.
Jud. Gorj: Stroeşti, Mat., 1, 1601.
Jud. Iaşi: Stânca, Şez., V, 146.
Jud. Ilfov: Amărăştil-de-ioe. G. Dem. T., 363; Bucureşti, id., 362.
Jud. Mehedinţi: Revista Tudor Pamfile, III, 41.
Jud. Olt: Slatina, Rev. I. Creangă, II, 127·
Jud. Prahova: Teişeni, Şez., II, 90.
Jud. Romanaţi: Boşoteni, Dr. D. Ionescu, 1, 115; Brâncoveni, id., 1, 113;
Brastavaţ, id., II, 19; Cezieni, id., 1, 38; Cilieni, id., 11,75; Cioroiu, id., II, 16;
Grojdibod, id., 11,20,96; Leu, id., 1, 29; Morunglavu, id., 1, II7; Oboga, id., 1, 36;
Osica-de-jos, id., 1, 27; Pârşcoveni, id., 1, 113; Reşca, id., II, 10; Strlijeştii-de-jos,
id., II, 14; Vulpeni, id., 11,9°; Zănoaga, id., 11,89,97·
Jud. Teleorman: Dideşti, Mat., 1, 568; Roşiorii-de-Vede, id., 1, 569, 1605;
Scriostea, id., 1, 567; Sfinţeşti, id., 1, 572.
Jud. Tutova: Docăneasa, Şez., XIV, II6.
Jud. Vâlcea: Bărbăteşti, Mat., 1, 571; Cernişoara, id., 1, 1602, 1609; Păuşeşti-
Maglaşi, id., 1, 1530.
Archiud (Cojocna), Comoara Satelor, III, 26.
Maramureş, Papahagi, Graiul, 141.
Fără indicare de localitate: Adevărul de Joi, 31 Decemvrie 1898; Dr. Leon, 10.
i
I
1,
l
I
"l� t
I
"
11:
I
1./
,Iii
I
Ih
I
t
III
:11
226
peste prcioare şi-l ologeă,
iar Cutare rămâneă curat
şi luminat,
ca auru spălat
ca argintu stricorat,
ARTUR GOROVEI
ca poala sântei Mărie,
ca 'n ceasu 'n care s'a născut,
nicio vină n'a avut.
(Bălăşel, Descântece, 6).
'II
'II'
Din Drăgăşani (Teleorman):
Am plecat la salcie:
- Bună dimineaţă, salcie.
- Şezi, dacă ai venit.
- N'am venit să şed,
ci am venit să te întreb
d'un strigoiu roşu mucos,
şi de o strigoaică roşie mucoasă.
Şi m'am dus la rug:
- Bună dimineaţă, rugule.
-Şezi.
_ Nu şed, că n'am venit să şed,
ci am venit să te întreb
d'un strigoiu roşu mucos.
�L-am văzut:
a mâncat fragi,
s'a săturat
şi s'a culcat.
Am prins pe strigoiu,
l-am trântit,
l-am crăpat,
inima i-am luat;
am prins pe strigoaică,
o trântii,
o plesnii,
inima i-o luai,
toate inimile le strânsei
şi le adunai,
în inima (Cutăruia) le băgai,
[227]
--��-- - - . -���-�-�
III""""'
DEScANTECELE ROMÂNILOR
şi acolo le aşezai,
şi inima Cutăruia i-o plărnădii.
Cum se plămădeşte aluatul în
[căpistere,
şi faguru de miere,
varza în grădină,
ceara în stupină,
10. de argint viu.
Din Bogdăneşti (Vâlcea).
Tu, argintule
răcorosule,
fiorosule,
rugini tu le ,
coclitule,
eu te sorocesc
şi te rânduiesc
să umbli dela trei zile până la nouă,
prin toate oasele,
prin toate vinele
prin toate închieturile,
să scoţi argintu,
faptu şi datu,
cu toate cuţitele,
cu toate junghiurile ,
iar dacă nu-i ieşi şi nu-i pleca,
cu mătura te-oiu mătura,
din toate oasele Cutăruia te-oiu
[scutura,
cal roşu să te faci,
cu argintu din oasele Cutăruia
[să te baţi,
să te baţi, să-I birueşti,
dela trei zile până la nouă să-I scoţi,
tu argint cu dătătură,
tu argint cu legătură,
de la surate,
IS*
227
aşa să se plămădească inima Cu-
[tăruia
şi să rămâie Cutare curat,
luminat,
ca Maica Sfântă Marie.
Leac să-i fie!
(Materialuri, 1, 568).
dela cumnate,
dela prietene,
de te-or fi luat pe curvie,
de te-or fi luat pe hoţie,
pe unt,
pe ţesut,
iar dacă nu-i ieşi şi nu-i pleca,
cu mătura te-oiu mătura,
din toate oasele Cutăruia te-oiu
(scutura,
cal roşu să te faci
(se repetă rândurile de mai sus).
. de te-or fi luat pe hoţie,
pe unt,
pe ţesut,
pe făină,
pe slănină,
să nu sapi ca sapele,
să nu înţepi ca cuţitele,
să nu tai ca coase le ,
să nu seceri ca secerele,
ca piatra de moară
să nu te 'ngreunezi,
între spete să nu te aşezi,
cui te-a dat cu nouă
eu te întorc cu opt;
[228]
cui te-a dat cu opt, din balele sfintelor,
eu te 'ntorc cu şapte... din scalda vrăjmaşilor,
. . . . . . . . .. .... să ieşi, să te duci
cui te-a dat cu două în văi adânci,
eu te Întorc cu una, în brazi mărunţi,
să nu mai rărnâie niciuna. că dacă nu-i ieşi,
De-o fi dela sfinte, nu te-i domoli
să-şi aducă aminte, cu mătura te-oiu mătura,
milă să-şi facă, din toate oasele te-oiu scutura,
leacu să-i trimeată. iar Cutare o rămâne a
De-o fi dela Dumnezeu, curat
să-I tămăduiască, şi luminat
de junghiuri să-I izbăvească; cum Maica Precista l-a lăsat.
de-i fi din datu muierilor, (Bălăşel, 115).
Variante: Din Muntenia, Dr. Ionescu-Buzău, 414, 415; Bistreţ (Dolj), Laugier ,
125; Brăila, Păsculescu, II9; Orlea (Rornanaţi), Dr. D. Ionescu, II, 23; Roşiorii-de­
Vede, Mat., 1, 657; T.-Măgurele, id., 1, 659; Gresia (Teleorman), id., 1, 656.
1
I '
II � . Iii
! :' 'II1
k W
II
1(, "Ii,!
228
ARTUR GOROVEI
(Hodoş, Descântece, 33).
XXIII, 92.
cine a făcut cu cinci,
io desfac cu şase;
cine a făcut cu şase,
io desfac cu şapte;
cine a făcut cu şapte,
io desfac cu opt;
cine a făcut cu opt,
io desfac cu nouă;
cine a făcut cu nouă,
io desfac cu mânile arnândouă.
Apă lină
cristalină,
curăţă pe N.
de aruncătură!
N. să, rămână curat
cum Dumnezeu l-a dat,
Amin!
11. de aruncătură.
Din Sâlha (Banat):
Apă limpede,
apă lin curgătoare,
pe N. să mi-l speli
şi să-I limpezeşti
de aruncătură de sară,
de aruncătură de miezul nopţii,
de aruncătură de zori,
de aruncătură de dimineaţă,
de aprins,
de foc nestins!
Cine a făcut cu o mână,
io desfac cu două;
cine a făcut cu două,
io desfac cu trei;
cine a făcut cu trei,
io desfac cu patru;
cine a făcut cu patru,
io desfac cu cinci;
Variantă: Romuli (Năsăud), Şezătoarca,
II
fi;
"!I
f
II �
I
,
: I
'1
I
�I! ,
. � ;;
I·,jil
[229]
W4,
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
Din Ardeal:
Spurc cu duh necurat,
nu te ţipa noaptea hoţeşte,
nu veni ziua greceşte,
nu buba,
nu junghia,
nu amorţi,
că eu îţi voiu porunci
să ieşi dela N.
din şeale
în pele,
din pele
în picioare,
din picioare
Din Vatra-Domei (Bucovina):
Ieşiţi aruncături,
ieşiţi făcături,
ieşiţi ţipături,
ieşiţi junghiuri,
ieşiţi săgeţi,
ieşiţi răutăţi,
ieşi duh necurat,
duh împeIiţat,
nu face dureri,
nu face supărări,
nu face străşnicie,
nu face mânie,
nu da dureri,
nu da supărări,
nu da minte necuviincioasă;
ieşi duh necurat şi-l lasă;
ieşi duh necurat,
duh împeliţat,
că de nu-i ieşi
eu te-oiu prăpădi:
cu toporul te-oiu tăia,
229
în genunchi,
din genunchi
în călcăie,
din călcăie
în pământ!
Că de nu te-i băga,
în munţii Sinaiului te voiu mâna,
acolo să piei,
şi să răspiei,
N. să rămână curat,
luminat,
cum Dumnezeu I-a lăsat!
(Convorbiri literare, XXV, 362).
cu cuţitul te-oiu junghia.
Aruncături
şi făcături
ieşiţi şi pieriţi
ca roua de soare,
ca stupu 'n cărare,
că de nu-ţi ieşi
şi de nu-ţi pieri,
eu v'oiu împunge,
v'oiu străpunge.
Să ieşiţi,
să pieriţi
din cap, de sub cap,
din păr, de sub păr,
din crieri, de sub crieri,
din urechi, de sub urechi,
din ochi, de sub ochi,
din auzul urechilor,
din vederea ochilor,
din nas, de sub nas,
[230]
"
II
, ,
I
"
. '
II.
II
l'
:,
,,,II
1:
II
II
23°
din gură, de sub gură,
din dinţi, de sub dinţi,
din măsele, de sub măsele,
din rădăcina dinţilor,
din cununa măselelor,
din fălci, de sub fălci,
din barbă, de sub barbă,
din bărbie, de sub bărbie,
din grumaz, de sub grumaz,
din piept, de sub piept,
din coaste, de sub coaste,
din spate, de sub spate,
din şele, de sub şele,
din carne, de sub carne,
din ciolane, de sub ciolane,
din pântece, de sub pântece,
din inimă, de sub inimă,
din rărunchi, de sub rărunchi,
din plămâi, de sub plămâi,
din maiu , de sub maiu,
din maţe, de sub maţe,
din şezut,
din născut,
din picioare,
din gură vorbitoare,
din toate câte le are.
Din nărtiţele nasului,
din faţa obrazului,
din creştetul capului,
din rădăcina părului,
din mii şi mii de vânuţe,'
din douăzeci de degetute,
din' mii şi mii de închi�turele,
din toate ciolănelele,
din toate degeţelele,
din toate închieturelele,
din creştetul capului
până 'n tălpile picioarelor.
ARTUR GOROVEI
Ieşi duh necurat,
duh împeliţat,
cu lucru rău amestecat;
că de nu-i ieşi,
şi de nu-i pieri,
cu maiu te-oiu zdrobi,
cu toporu te-oiu tăia,
cu cuţitu te-oiu junghia,
cu furca te-oiu împunge,
cu furcuţa te-oiu străpunge,
cu foarfecele te-oiu du mi ca ,
pe fereastră te-oiu arunca,
pe uliţa satului
pân' la casa vinovatului;
îi încăleca pe casă,
de pe casă
îi pica pe masă,
de pe masă în solniţa cu sare,
din solniţa cu sare
în blidu cu mâncare,
din blid în lingura
cu îmbucătura
şi cu sorbitura,
Cu voi să trăiască,
cu voi să viecuiască,
că acest om n'are
nicio stare:
cu ce vă ţinea,
nici �u ce vă mângâia,
n'are cu ce apleca
nici cu ce vă sătura.
Vă luaţi,
vă căraţi,
că de nu vă veţi lua,
şi de nu vă veţi căra,
cu foarfecele v'oiu dumică,
în drum v'oiu arunca,
în pulbere v'oiu mâna,
[231]
DEscAIIITECELE ROMÂNILOR
în mare v'oiu ţipa,
acolo vă veţi topi,
acolo vă veţi prăpădi
ca spuma de mare,
ca roua de soare.
In mare sânt vaci albe,
vaci cudalbe j
în coarne v'or lua,
în picioare v'ar. călca,
mii sfărâmi v'or sfărmă.
Acest om rămâne curat
şi luminat
cum e de Dumnezeu lăsat,
şi de popa botezat.
Cum întoarce plugul părnântul
şi scoate
pietrele toate,
toate pietrele
şi rădăcinele
care-s acolo făcute
şi crescute,
aruncăturile
şi făcăturile,
ţipăturile
şi junghiurile,
săgeţile
şi răutăţile,
durerile
şi supărările
nu-s făcute
12. de bahiţă,
din blide.
Din Şcheia (Bucovina):
Babiţă mâncăcioasă,
babiţă puturoasă,
şi crescute,
ci-s luate
şi aruncate.
Toate aruncăturile
şi făcăturile
din (Cutare) să iasă
şi să se ducă,
să se cam mai ducă
pe capul cui le-a făcut
şi le-a avut;
pe capul cui le-a luat
şi le-a aruncat.
(Cutare) să rămâie curat,
luminat,
cum e de Dumnezeu lăsat,
şi de popa botezat ...
Nu 'ntorc cămeşa,
ci Întorc aruncăturile,
etc.
de pe capu lui (Cutare) ...
Să se ducă de unde-s venite,
(Cutare) să rămâie curat
cum e de Dumnezeu lăsat
şi de popa botezat.
Cine a făcut cu lucru rău,
eu întorc cu Dumnezeu j
cine a făcut cu dracu,
eu îi străpung cu acu.
Dela mine dese ântecu 1 ,
dela Dumnezeu darul.
(Marian, Descântece, 18).
babiţă uricioasă,
babiţă prin sete,
231
jl
[232]
, II
dI
ci III
II
232
babiţă prin foame,
babiţă prin arsură mare
şi prin diochiul cel mare,
ieşi din N.,
nu-l junghia,
nu-l cârciă,
nu-l spăriă,
nu-l îngălbeni,
nu-l vrăji,
nu mi-I slăbi.
Du-te de îngălbineşte
şi spărie şi-mi vrăjeşte
la ogorul cu păsat,
la pârăul cu pietrele,
ARTUR GOROVEI
la ţiganul cu lingurile,
la ţiganul cu fusele,
la ţiganul cu acele,
la ţiganul cu cuţitele.
Şi te du de spărie
şi-mi vrăjeşte
unde paserile nu umblă,
unde cocoş negru nu cântă,
unde nu dă nimeni ziua bună,
N. să rămâie curat,
ca argintul strecurat,
ca Maica cea prea curată
care l-a lăsat.
(Marian, Naşterea, 399).
Variante: Crasna (Bucovina), Marian, Desc., 32; Vârful-Câmpului (Dorohoiu),
Rev. 1. Creangă, VIII, 246; Grindu (Ialorniţa), Şez., III, 194; Ţăpu (Tecuciu), Pam­
file, Boli, 13; Dornniţa-Mare (Bacău), Rigo, 1,40.
Din Moldova.
I
I
I
1" I
o purces o babiţă câcăcioasă,
o babiţă mâncăcioasă,
o babiţă puturoasă,
venită din sete, din foame,
sau din osteneală.
Cu şepte linguri le-oiu măsura,
cu cuţitul le-oiu tăia,
cu piatra le-oiu înpietri,
Din Bogdăneşti (Vâlcea).
Voi băbiţilor,
voi băbiţoilor ,
certaţi-vă cârlanii
şi armăsarii,
cârlănoaicele,
armăsăroaicele ,
fetele,
prin piatra morii le-oiu da
şi le-oiu mântui,
cu fusul le-oiu împunge
din toate închieturelele,
din toate mădulările,
să rămâie bolnavul luminat, curat,
precum Dumnezeu l-a lăsat.
(Lupaşcu, 29).
feciorii,
r ânj itele ,
despletitele,
certaţi-le dela Cutare,
să nu mai vie s'o cuţiteze
s'o fulgereze,
s'o fărşiască,
[233]
r
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
s'o ameţească,
s'o moleşească.
Să vă duceţi în coadele văilor,
în prundurile mărilor,
în văile munţilor,
în capetele ciutelor,
în coarnele cerbilor.
C'acolo sunt nouă leagăne
[făcute,
două mese 'ntinse,
nouă făclii aprinse,
nouă păhare pline,
în leagăne să vă legănaţi,
cu păharele să vă'mbiaţi,
la masă să vă ospătaţi,
cu făcliile să vă luminaţi.
Băbiţi din răsăritul soarelui
până 'n prânzul oamenilor;
băbiţi din prânzul oamenilor
Din Oboga (Romanaţi).
Mă închin pentru lea cui lui
[Cutare
de babiţă.
De-o fi babiţă din sfinte,
să-şi aducă aminte
boala să-i ia,
dragoste şi sănătate să-i dea,
că sânt babiţe şi drăceşti,
şi păsăreşti,
şi pădureşti,
şi ţigăneşti,
şi câineşti,
sânt nouă feluri de babiţe.
Cu gura vă descântai,
233
pana 10 amiaza vitelor;
băbiţi din amiaza vitelor
până în asfinţitu soarelui,
până în cântarea cocoşilor;
băbiţi din cântarea cocoşilor
până în răsăritul soarelui,
dela Cutare să ieşiţi,
că dacă n'aţi ieşi,
nu v'aţi domoli,
cu cuţitu v'oiu cuţită,
cu nouă fuse v'oiu înţepa,
cu nouă linguri v'oiu lepăda,
peste mări v'oiu arunca,
cu mătura v'oiu mătura,
nimic de voi nu s'o afla,
iar Cutare o rămâneă
curată
ŞI luminată etc.
(Bălăşel, 95).
cu câcărez de oaie vă'mpuşcai,
cu putregaiu de salcie albă
şi cu tămâie dela Bobotează
vă afumai,
cu împroai vă împroarai,
cu gura vă descântai,
cu mânile dela Cutare
din cap vă luai,
din crierii capului,
din grumazii gâtului,
din faţa obrazului,
şi lăsai pe Cutare curat,
luminat,
ca argintul strecurat.
(De. D. Ionescu, II, 25).
[234]
· 234
13. de baier.
Din Islaz (Romanaţi).
Tu, muma pădurei,
lipitură de noapte, .
de miezul nopţii,
de cântarea cocoşilor,
din vărsatul zorilor:
cu hotar te hotărăsc,
cu marmură te înmărmuresc,
de bătătură la picior,
13 a. de bătătură la picior.
Din Bistriţa (M ehedinţi) .
Atunci să te mai coei,
când şi-o pune mâţa conci;
14. de blândă.
Din Morunglavu (Romanaţi).
Plecă (Cutare) pe cale,
pe cărare,
se întâlni cu faptul,
se întâlni cu blânda.
- Blândă lipită,
blândă sturâtă,
pe pielea (Cutăruia) ivită,
15. de boală (tifos).
Din Urecheşti (R.-Sărat):
Mă sculai de dimineaţă
şi ieşii afară
şi văzui pe Nunniţa
cu mătura 'n mână
şi cu grebla 'n altă mână,
ARTUR GOROVEI
cu piatră te împetresc,
dela (Cutare) te gonesc,
să te. duci unde popă nu toacă,
unde fată mare cosiţă nu împle-
[teşte,
unde de Dumnezeu nu se po­
[meneşte ;
acolo diavolul locueşte.
(Dr. D. Ionescu, II, 27).
atunci să te mai faci bătătură,
când şi-o pune mârtanul căciulă.
(Revista Tudor Pamfile, III, 117).
să piei,
să răspiei,
să te înmoi,
să rămâie (Cutare) curat,
luminat,
ca bobul de grâu curat.
(Dr. D. Ionescu, II, 31).
şi O întrebaiu:
- Und' te duci Nunniţă?
- Mă duc la câmpul Rusalimului
să-I mătur de ghinci şi mărăcini.
- Rogu-te, Nunniţă,
[235]
DESCANTECELE ROMANILOR
nu te duce acolo,
ci te du Ia (Cutare)
şi-i mătură boala:
boala ţigănească,
boala porcească,
boala ungurească,
boala nemţească,
din frică,
din deochi,
din plecate,
din osteneală,
235
şi-i mătură toată boala
din toate încheeturile
şi din toate mădulările,
şi să fugă boala dinaintea lui
cum fuge gunoiul dinaintea mă-
[turii,
şi omul de Rusalii,
şi (Cutare) să rărnâie curat,
luminat,
cum Dumnezeu I-a lăsat.
(Calendarul ilustrat pe 1910, din Bi­
blioteca folkloristică, p. 71).
Variantă: Revista Ion Creangă, VI, 46, din Ghidigeni (Tutova).
16. de beţie.
a) Descântec pentru a face pe om beţiv:
Să se petreacă, de trei OIi, prin gât de raţă şi de ştiucă, rachiu şi vin,
zicându-se de trei ori descântecul, şi apoi să se dea, fără ca să ştie, acelui
pe care voeşte să-I cuprindă patima beţiei:
Cum nu poate peştele şi raţa fără apă,
cum peştele nu poate trăi pe uscat,
aşa să nu poată trăi (Cutare) nici un ceas
ca să nu bea rachiu şi vin;
să umble după băutură,
cum nu stă apa merg ătoare,
şi oastea călătoare;
cum nu se poate opri plumbul din puşcă,
aşa nime să nu-l poată opri pe (Cutare)
de a nu bea rachiu şi vin.
(Lupaşcu, 39).
Din Celaru (Romanaţi):
h·
Cum nu stă apa 'n ciur
cum nu stă mielul în pătul,
aşa să nu poată sta (Cutare)
nebăut rachiu şi vin.
Să umble după băutură în sat
ca cânele turbat,
să se ţie lumea după el
ca praful după cânele bătrân
[236]
II I
ARTUR GOROVEI
ce o ia vara la drum; cum nu se poate opri o stea călă-
să nu-l poată opri de vin,' dela [toare,
[rachiu, cum nu se poate opri săgeata călă-
cum nu se poate opri apa curgătoare, [rătoare.
(Dr. D. Ionescu, II, 29).
Variante: Balaci (Teleorman), Şezătoarea, XV, 186; ?, Şez., XXIII, 64.
Aceleaşi descântece la Laugier, 128.
b) Descântec ca să nu bea un om beţiv.
Descântecul se zice la un mormânt:
Din Bistriţa (Maramureş):
Dacă are cineva îmbătări de cap, şi va lua 99 de Părăscuţe (insecte)
le va pune într'o cârpă nouă şi va rosti următorul descântec, îi încetează:
I :
I '
I I
I
, I
!
• 1 I
'II
Cum nu bea şi nu ştie nimica
(numele celui din mormânt),
aşa să nu beie, să nu ştie
a cere rachiu şi vin
(numele beţivului);
să-i piară gândul de beţie
cum piere fumul,
cum piere pâcla,
cum se stânge focul;
Părăscuţă
nuţă
nicuţă,
de multe ori te-am zărit,
de multe ori te-am pândit
dar niciodată nu te-am găsit.
Acum te-am prins,
şi te-am închis,
şi te-am încins
cu 99 de aţe,
sa înconjoare crâşrnele
cum înconjoară pământul apele.
Să-i pută vinul şi rachiul
cum pute scârna ;
să nu dorească de el
cum nu se doreşte moartea;
să fie totdeauna liniştit
ca în ceasul ce mă-sa l-a făcut.
(Lupaşcu, 39).
că sunteţi 99.
Deci luaţi,
alergaţi, nouă boale,
99 de boale,
din cap,
de după cap,
ca N. N. să scape
sănătos
şi voios.
(Marian, Insectele, 450).
[237]
..
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
17. de boala copiilor.
237
răul copiilor, răutatea copiilor, apucat, altea alea, ceas rău, cei rai,
ducă-se pe pustii, ducă-se în pietre, epilepsie, fulgerătură, încleftat,
lncleştâturâ, poceală, strâns, strânsătură, strânsură, stropşiturâ, zghi­
hueală, samcâ,
Din Crama (Bucovina):
Ieşi, ceas rău,
ieşi, tu, rău,
ceas rău cu spăriet,
ceas rău cu duh necurat,
ceas rău cu Samcă albă,
ceas rău cu Samcă neagră,
ceas rău cu moroi,
ceas rău cu strigoi,
ceas rău cu zburături,
ceas rău cu încordători,
ceas rău cu diavoliţe rele,
ceas rău cu boale grele.
Ieşi, ceas rău,
ieşi, tu, rău
din vârfu capului,
din crierii capului,
etc.
Ieşi, ceas rău,
ieşi, tu, rău,
nu-ţi face pat în spatele lui,
nu-ţi face gâlţuri în umerii lui,
nu-ţi face scălduşcă în coşu lui,
nu-ţi face joc în trupu lui.
Ieşi, ceas rău,
ieşi, tu, rău
din inimă,
de sub inimă,
etc.
din vârfu capului
până 'n vârfu degetelor.
De azi înainte
în râpi risipite,
cu nouă lei,
cu nouă miei
mă-ta se mişeleşte,
râpile risipeşte.
Du-te şi tu de mişeleşte,
râpele risipeşte.
Acolo să pieri,
acolo să răspieri,
cum piere spuma de mare,
roua de soare,
şi stupitu 'n cărare.
Cutare e curat,
gâzele l-au botezat,
gâzele l-au apărat,
că ele au venit
şi au bâzâit,
şi tot răul dintrânsu a sărit.
Cu mătura asta am luat
şi am măturat,
şi am scos şi am aruncat
toate gozurelele
din toate coturelele.
Aşa să iasă răul
din vârfu capului
până 'n vârfu degetelor,
din toate ciolănelele
şi închieturelele.
Cutare să fie curat,
[238]
�� .. �------------------------------����-------------------
" I
Il
•
lămurat,
cum Dumnezeu l-a dat,
cum mă-sa l-a făcut
Variantă: Marian, Naşterea, 377.
Din Focşani:
A plecat nouă fraţi
în nouă sate,
cu nouă cutite
,
ascuţite,
la mormântul lui Dumnezeu,
să sape,
să-I desgroape.
Voi nouă fraţi,
din nouă sate,
nu vă duceţi
la mormântul lui Dumnezeu
să săpaţi,
să-I desgropaţi;
curând şi degrabă
la Cutare plecaţi,
cei răi să-i luaţi,
să plecaţi,
pe Cutare să-I luminaţi.
Să vă duceţi
pe râpi, pe pustii
să v'aruncaţi.
Din Bilca (Bucovina):
S'o sinecat,
s'o mânecat
N. dela casa ei,
dela masa ei,
grasă şi frumoasă,
'tare şi voioasă,
ARTUR GOROVEI
din senin,
şi l-a crescut.
In veci, amin I
(Marian, Descântece, 194).
cei răi mici,
cei răi mari .....
în cuţite să-i luaţi,
cu borş vă adăpaţi,
cu cimbru să ospătaţi,
cum îţi gusta să plecaţi
pe râpi, pe pustii
să vă risipiţi,
pe Cutare să-I răcoriţi,
că are zile cu vac
şi inimă cu leac.
Nici în cap pieptene,
nici în pântece pepene,
nici în picioare
râşchitoare.
Să ieşiţi,
Nici în cap pieptene,
nici în pântece pepene,
nici în picioare
râşchitoare,
şi să rămâie, etc.
(Rigo, 1, 15).
şi când o fost
la miez de cale
ŞI carare,
înainte ieşitu-i-o,
în cale opritu-o
Arhanghelu Mihail
I
[239]
���----------------�-------- ..... �
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
cu un cal negru pântânog,
cu nouă urşi,
cu nouă ogari născuţi,
crescuţi
din ziua Sf. Giorgiu făcuţi,
cu paloş de tun,
cu sabie de fulger
tăind, săpând,
ceas rău căutând.
Dar oricât ° căutat
nicăeri nu 1-0 aflat
decât numai în trupu lui N.
aflatu-l-o ,
tăiatu-l-o,
săpatu-l-o,
N. foarte s'o 'nvăerat,
foarte s'o mişelat ;
nime n'o văzut-o,
nime n'o auzit-o,
decât Maica curată,
Maica Precurată
auzitu-o, văzutu-o ,
înainte ieşitu-i-o
şi întrebatu-o :
N., ce te văierezi,
239
ce te mişel ezi ?
- Of, Maică curată,
Maică Precurată,
cum nu s'a văieră,
cum nu s'a mişelă,
că N. a sinecat
etc.
nicăeri nu 1-0 aflat,
decât numai în trupu lui N.
aflatu-l-o ,
săpatu-l-o ,
tăiatu-l-o,
în cuptor de fier aruncatu-l-o ,
cu cociorvă de fier înturnatu-l-o ,
cu pilug de fier pisatu-l-o,
din piuă de fier scosu-l-o ,
în sită de fier aruncatu-l-o ,
cu dânsa cernutu-l-o,
cu dânsa vânturatu-I-o ,
să nu se aleagă nimică
din ceasu cel rău,
cum nu se alege ni mică
din pulberea de pe drum.
N. să rămâie curată, etc.
(Marian, Descântece, 77).
Variante: Bi1ca, Ciudeiu, Siret (Bucovina), Marina, Descântece, 218, 207, 212;
Tereblecea (Bucovina), Marian, Legendele, 326; Moldova, Lupaşcu, 18, 42, 88;
Băbiceni (Botoşani), Şez., XXIII, 23; Săgeata (Buzău), Conv.lit., XXVII, 867.
Din Rovinari (Gor)):
..,'
Cum s'a hotărît hotarul
aşa să se hotărască
boala diavolească
după trupul cutăruia ;
şi cum s'a părăsit osul acesta
de toate cioriIe
şi de toate hoiturile,
aşa să se părăsească boala
după trupul cutăruia,
etc.
(Şez., X, 44, şi Materialuri, 1, 636).
[240]
ARTUR GOROVEI
, ,
: I
l'
,
"
,1
"II
1"
II
! I
Din Birislau:
Până acuma nebunia era pe X.,
iară de aci încolo
aici să stea;
şi precum eu nu ştiu
al cui este acest mormânt,
aşa şi nebunia să nu poată
afla pe prunc.
(Papahagi, Megleno-Românii 103).
I�
I
II
l'
18. de boala găinilor.
Din Popeni (Tutova):
A plecat Dobriţa
cu măturiţa,
să măture coteţul cu paserile,
grădinile cu livezile,
câmpiile cu fâneţele,
dealurile cu viile,
munţii cu pădurele.
- Nu te duce, Dobriţo,
să mături coteţul cu pa serile ,
ci vin de mătură coteţul păsărilor
[noastre.
Eu cu gura oiu descântă,
tu cu mătura îi mătura boala,
cu mâna îi lua-o,
peste Marea Neagră îi arunca-o,
şi acolo să piei, să răspiei,
ca spuma de mare,
ca roua la soare,
iar paserile noastre să rămâie curate
luminate,
ca Dumnezeu ce le-a lăsat.
(Rev. 1. Creangă, VI, 249).
Variantă tot de acolo, publicată în aceeaş revistă, VI, 150.
1·
"1
19. de boala vitelor.
Din Ciudeiu (Bucovina):
(Cutare) dimineaţă s'a sinecat,
s'a mânecat,
bucatele şi-a luat,
la iarba 'ntreagă le-a mânat,
bucatele să pască,
să se tocmească,
păru să-şi netezească.
Nime nu le-a văzut,
nime nu le-a cunoscut,
numai boala puturoasă
şi uricioasă,
numai ea că le-a văzut,
numai ea le-a cunoscut
şi 'ntre bucate a intrat,
bucatele i-a spurcat,
sângele li-a 'nvânoşat,
maţele li-a subţiat,
plămâile li-a putrezit,
rărunchii li-a împuţit,
păru li-a zborşit,
carnea li-a împietrit,
fălcile li-a 'nţepenit,
urechile li-a dăbălat,
ochii li-a Iăcrămat,
[241]
"
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
măselele li-a picat,
limba şi-a muşcat,
de picioare le-a oborît,
de pământ că le-a trântit.
A prins (Cutare) a se glăsui
şi a se tângui
cu glas mare până 'n cer,
cu lacrămi până 'n pământ.
Nime nu l-a văzut,
nime nu l-a auzit,
numai Maica Domnului
sus din poarta cerului
- Ce plângi (cutare), ce te
[tângueşti ?
- Eu cum nu m'oiu tângui
că dimineaţă m'am sinecat
etc.
- Taci, nu te tângui,
nu te glăsui!
Haidam la Maica Domnului
din naltu cerului,
poartă de aur om deschide,
şi aşa i-a cuvântat:
topor nenădit om apuca,
noi boala puturoasă
şi urîcioasă
om tăia-o,
şi om hăcui-o
din vine,
de sub vine
etc.
Tu, boală puturoasă
şi urîcioasă,
să te duci
unde cucoş negru nu cântă,
unde urmă de om nu se face.
Acolo să Iocueşti,
acolo să trăieşti
cu cetina bradului,
cu vârfu molidului,
bucatele lui (cutare) să rămâie
[curate
şi luminate,
ca argintul strecurat,
ca Dumnezeu ce l-a dat.
Dela mine descântecul,
dela Dumnezeu leacul.
(Marian, Descântece, 61).
20. de toate bolile.
Din Răşinari (Sibiu)
Nătărău, nătărău,
roagă-te lu Dumnezeu
să te ferească de rău.
(Păcală, Monografia, 245).
Din Stroeşti (Vâlcea);
De-o fi boală dela Dumnezeu:
să-şi aducă aminte de (Cutare),
boala să i-o ia,
leacul să i-l dea.
Bolişte de-o fi dela Maica Precista:
să-şi aducă aminte de (Cutare),
r S; A. R. - Din Vieaţa Poporului Român, XL.
[242]
, .
l:
r
I
I �
1,
f
I
I
I
,1
-1
"L
i'
II
.1.
boala să i-o ia,
leacul să i-l dea.
De-o fi boala dela sfintile zile
[greşite:
să-şi aducă milostivele aminte,
boala să i-o ia,
leacul să i-l dea.
De-o fi dela ele sfinte:
să-şi aducă aminte,
Din Cemişoara (Vâlcea):
Plecă (Cutare) pe cale
pe cărare,
se întâlni cu ăl spurcat
şi cu zmeu 'n cale;
cu zmeul,
cu zmeoaica,
cu primitoriu,
cu primitoarea,
cu zburătoriu,
cu zburătoarea,
cu junghiuri,
cu cuţite,
cu izbituri,
cu dătături,
cu pocituri.
Dacă văzură pe (Cutare)
bine li părură,
şi 'n braţe-l luară,
de pământ îl aruncară;
îl zdrobiră,
şi-l fărâmară,
rânza-i răsturnară,
creerii capului îi turburară,
toate oasele-i fărmară,
şi le încleştară,
pe (Cutare) plângându-se
ARTUR GOROVEI
să treacă blânde ca oile,
şi dulci ca albinele.
De-o fi dela surată,
de-o fi dela cumnată,
de-o fi dela străină,
de-o fi' dela vecină:
ea a dat cu cinci deşte,
eu o 'ntorc pe capu-i cu zece.
(Materialuri, 1, 1552).
şi olicăindu-se
îl lăsară.
Maica Precista-l auzi,
pe scară de argint şi de fier
se scoborî, şi-i zise:
- Taci (Cutare) nu te chirăi,
nu te olicăi,
că noi suntem Maica Precista
şi Maica sfânta Maria
care ne-am scoborît din cer
pe scară de argint şi de fier,
de mâna dreaptă te-am luat,
la (Cutare) descântătoare te-am
[mânat,
şi ţi-o pune cap la cap,
obraji la obraji,
grumazi la grumazi,
piept la piept,
spate la spate,
sănătate la sănătate,
ţi-o plămădi inima
cum se plămădeşte fagurele 'n
[stupină,
varza în grădină
şi aluatu 'n căpistere.
Fugi, urîţi-l,
[243]
,r
I
DESCĂNTECELE ROMÂNILOR
părăsiţi-I,
duceţi-vă în păşunea oilor,
în râmătura porcilor
şi 'n zăcătura racilor.
Fugi, urîţi-I,
părăsiţi-l.
De-o fi astă boală dela D-zeu .
[sfântul:
mă rog cu capul plecat
să dea (Cutăruia) leac,
să-I milostivească.
De-o fi ele sfinte frumoase:
să vie dulci şi rnângâioase,
dulci ca mierea,
şi blânde ca oile.
De-o fi din zilele greşite,
de-o fi din sfânta Miercuri de azi,
243
din sfânta Joi,
din sfânta Vineri,
din sfânta Sâmbătă.
Cum lasă toate mătuşele
furcele,
şi toate fetele mari cusăturele,
şi toţi boii jugurile,
aşa să se lase de (Cutare)
toate durerile.
Dac'o fi din sfânta Duminecă,
dac'a fi din sfânta Luni,
dac'o fi din sfânta Marţi,
Marţi, Marţi,
sfântă Marţi,
toate bolile să le desparţi.
(Materialuri, I, 1553).
Variante: Mărăcineni (Buzău), Conv. Literare, XXVII, 866; Căldăreşti (Buzău),
idem.
Din Roşa (Bucovina):
U stur mere şi Maica Precista
pe-un jij de deal.
Cată 'n carte,
cată 'n parte
cată 'n toate părţile,
unde a vedea
nouă strigoaice
cu nouă ţânci răi,
nouă lupoaice
cu nouă lupi răi.
Şi' a strigat Maica Precista
în gura mare:
voi nu-l pociţi,
nu-I săgetaţi,
nu-l giunghieţi,
li I6.
�
da luaţi giungheturile,
săgetăturile,
şi le duceţi
în dealul GalariiIor,
pocitoarea ciutelor.
Voi acolo pociţi,
acolo giunghieţi,
acolo săgetaţi
în strachină de argint,
cupele sprijinind.
Da N. să rămâie
curat şi luminat
ca Dumnezeu ce I-a dat,
şi Maica Precista ce l-a lăsat.
Alo -haide I
(Voronca, 549),
[244]
ARTUR GOROVEI
21. de brâneă (orbalţ).
foc viu, olbaţ, orbanţ, răceală, roşaţâ, snoor,
�
, I
1 '
1.' I
"
I
l'
!
"
I
II,
I�I '
1 I
i
,
1;,
, I
, I
!
,�
., il:
,
I
i'I,
,1'
I
Ieşi tu, bubă mare,
bubă cu înfocare,
ieşi tu bubă mică,
bubă orbăcică,
bubă cu orbalţ,
bubă cu năjit,
bubă cu obrintit,
bubă cu arsură,
bubă cu furnicătură,
bubă cu diavoliţe rele,
bubă cu boale grele.
Ieşi din vârful capului,
din crierii capului,
din faţa obrazului,
din vinele grumazului.
Ieşi, tu, bubă mare,
bubă cu înfocare
etc.
Nu-l înfocă,
Variante:
nu-l săgeta.
Bubă mare,
bubă cu înfocare,
bubă mică,
bubă orbăcică,
nu' te face,
nu te coace,
nu te încuibi,
nu te lăcătui.
Că tu, de te-i încuibi,
şi te-i lăcătul,
şi te-i face,
şi te-i coace,
cu cotreanţă te-oiu afumă,
şi 'n coajă de nucă te-oiu băga,
pe mare măgură te-oiu da,
unde cucoşii n'or cânta,
glas de om nu s'a răsuna.
acolo să pieri,
etc.
(Marian, Descântece, 155).
,II
I
j
,
:!
,\
,
I
-------do
. '
i
Il
't"
I
�
Jud. Argeş: Cicăneşti, Şez., VII, 55; Curtea-de-Argeş, Pamfile, Boli, 16; Rudeni,
Şez., II, 57; Vălcele, id., XI, 22; Zigoneni, id., XI, 29.
Buzău: Mat., 1, II60.
Jud. Dâmboviţa: Poiana-de-sus, Rigo, 1,20; Priboeni, Mat., 1, II49.
Jud. Dorohoiu: Vlăsineşti, Şez., XI, 169.
Jud. Gorj: Pesteana-de-sus, Şez., XI, 35; XI, 35; Roşia, id., XII, 33, 34.
Jud. Ialomiţa : Grindu, Şez., II, 93; Raşi, Mat., 1, 1543.
Jud. Ilfov: Pantelimon, Rigo, 1, 19; Rudeni, G. Dem, Teodorescu, 366.
Jud. Olt: Constantineşti, Graiul Nostru, 1, 137; Dejeşti, Şez., XI, 31.
Jud. Romanaţi: Amărăşti-de-jos, Dr. D. Ionescu, II, 38; Celaru, id., 1, 55;
Celeiu, id., 1, 56; Iieni, id., II, 34; Traian, id., 1, 53.
Jud. Teleorman: Antoneşti, Danilescu, Calendar, p. 74; Drăgăneşti, Şez., X, 92,
Mat., 1, 614; Principele Ferdinand, Rev. 1. Creangă, IX, 49; Săceni, Mat.,
1, 613.
Jud. Vâlcea: Bărbăteşti, Mat. 1, 66; Bogdăneşti, Bălăşel, 40; Bujoreni, Şez.,
XII, 191; Ştefăneşti, Bălăşel, 43; Vâlsăneşti, id., 39.
Fără indicare de localitate: Rev. 1. Creangă, II, 73.
--
[245]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
Din Găgeşti (Putna):
Inapoi, groaza pământului,
înapoi să te 'ntorci,
să n 'apuci să te coei.
Brâncă porcească,
brâncă văcească,
Din Straja (Timiş):
Orbalţ cu orbalţ,
cu săgetătură,
cu umflătură,
nu umbla,
nu gâmfă,
numa napoi să te 'ntorci,
eli nu-i locu tău aici,
Din Preuteşti (Suceava):
Oaie laie
bucălaie
zboară 'n deal
şi ciobanii şueră 'n vale.
245
brâncă gâsceascli,
brâncă cu răceală,
brâncă cu ferbinţeală,
brâncă cu săgetătură,
brâncă cu pocitură.
(Densuşianu, Graiul Nostru, 1, 281).
numai locu sfintei Mării Mare,
curată,
spălată
luminată,
ca Maica Preeista
din cer lăsată.
(Alexici, 1, 208).
oaia a gătit de zberat,
ciobanii de şuerat,
şi orbalţul de săgetat.
(Şez., XVI, 59).
1
•
Variantă: Broşteni-Drăguşeni (Suceava), Rev. 1. Creangă, XIII, 80.
Din Beleţi (Dâmbooiţa):
Brâncă neagră,
brâncă albă,
capră roşie s'a făcut,
în munte că s'a suit,
şi munţii că i-a mistuit.
şi munţii că s'a surpat,
livezii le-a 'ncurcat,
apele s'a tulburat,
pe Rumân l-am curăţat.
(Materialuri, 1, 1144).
j
[246]
i I I
r I
J j
1,
Din Bujoreni (Vâlcea):
A plecat furca cu brânca la
[judecată:
furca veni,
brânca nu veni,
ARTUR GOROVEI
din trupul lui Cutare ieşi,
şi rămase curat,
luminat,
ca Maica Precista ce l-a lăsat.
(Şez., XII, 191).
Variantă: Păuşeşti-Moglaşi (Vâlcea), Materialuri, 1524; Traian (Romanaţi),
Or. O. Ionescu, 1, 54.
. ,
ru
,1
"
,
ti"
!
i :
I!
I •
Din Maramureş:
Orbalţ prin dedeochi,
orbalţ din vânt,
orbalţ din cărare,
orbalţ din ţipătura cea mare,
orbalţ de nouă feluri:
orbalţ alb,
orbalţ roşiu,
orbalţ cu puroiu,
nu înfocă,
nu boboti,
că pe cruce de ban
întinde-te-oi,
la împărat trimite-te-oi,
legat cu nouă fire de mătasă
căt o fost mâna de groasă.
DinHUfi:
M'am sculat Marţi dimineaţă,
roşii păroşii,
m'am spălat,
roşii, păroşii 1),
m'am îmbrăcat,
m'am spălat de negreaţă
şi m'am spălat de orbălţătură,
de roşaţă,
şi bine m'am spălat,
şi bine m'am curăţat,
i) Se repetă după fiecare vers.
Se aflară orbalţul şi ziseră:
-- 0, mine, nu mă legaţi,
nu mă strângeţi aşa de tare,
că mi-a crăpa inimioara.
- Noi încă te-om îngădui,
cu şinorul deslega-te-om,
de nu-i face zoi cu puroi.
- Deslegaţi-mă mai tare,
carne albă n 'oi stricare.
Orbalţul l-oi ponosî
şi nimica nu i-a hi.
L-oi lăsa curat, luminat,
ca argintul strecurat,
ca Dumnezeu ce l-o dat.
(Bîrlea, 362).
din stârvul capului,
din rădăcina părului,
etc.
Să fiu spălat şi curăţat
de orbălţătură,
de săgetătură,
de gălbează,
de deochi,
să rămân curat, etc.
(Păsculescu, 134).
-
[247]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
Din Zigoneni (Argef):
Tu, brâncă gătită, rumenită!
Brânca rău s'a mâniat,
pe cal negru a încălecat
şi la oaste a plecat,
şi pe N. l-a lăsat
curat, luminat.
Ce-i umflat s'a desurnflă,
ce-i împietrit s'a despietră,
şi tu, brâncă, de zece îndărăt
[să dai,
247
şi tu, brâncă, îndărăt de nouă să
[dai .. '.'
şi tu, brâncă,de unu îndărăt să dai,
că a venit Sorvior
cu zece surori
şi a luat lui N.
zece cuţite, şi zece durori,
nouă cuţite şi nouă durori .....
Să ieşi din cap,
din crieri, etc.
(Şez., XI, 30).
r
1
"
I
"
:!
Variantă: Rudeni (Argeş), Şez., VII, 55.
Din Lipia (Buzău):
Brâncă albă, etc.
99 de feluri de brâncă.
Toate brâncele se adunară
şi pe drugi încălicară
şi la oaste plecară,
c'un soldat se 'ntâlniră ;
ele dacă îl văzură
se ruşinară
şi îndărăt se înturnară,
din rădăcină secară,
şi din faţă se uscară.
Lui N. leac să-i fie.
(Conv. literare, XXVII, 866).
Variantă: Topliţa (Argeş), Şez. XI, 30.
Din Gostaoâţ (Romanaţi):
Trei ciobani brânca păzea:
unu mut,
unu surd,
unu orb.
Până mutul a vorbi,
. Din Catanele (Dolj):
Mă sculai Joi dimineaţă
şi luai poteca la fântână,
până surdul a auzi,
până orbul a vedea,
lupul a venit
şi brânca a luat.
Să rămâie Cutare curat .....
(Dr. D. Ionescu, II, 39) .
mă întâlnii c'o fată bulbucată ;
nu fu fată bulbucată,
[248]
Variantă: Orlea (Romanaţi), Dr. D. Ionescu, II, 33.
, 1
I
, I
II
I
I I
I
10
. I
J
1" ",
i �
r I
I
,
le
I
fi
I
,
şi fu brâncă veninată,
pe capul Cutăruia lăsată.
Eu cu furca la goană am luat-o,
şi pe drugă am înşirat-o,
Din Rogojel (Gorj):
A plecat Cutare .....
se întâlni cu brânca 'n cale,
brâncă neagră, etc.
Brânca pe furcă a încălecat,
la Marea Neagră a plecat.
Brânca după furcă a alunecat,
brânca în Marea Neagră s'a
[înecat.
ARTUR GOROVEI
cu fusu am înţepat-o,
cu căpăţină de câine
am spurcat-o,
şi pe .Cutare l-am lăsat curat. ....
(Rigo, 1, 19).
Cum se topeşte spuma de mare,
şi roua de soare,
aşa să se potolească viforul,
durerile, junghiurile,
ţapa, săgetăturile,
cuţitele, fiorurile,
şi să plece brânca în mari văi .....
(Materialuri, 1, 618).
l
Variantă: Govora (Vâlcea), Materialuri, 1, 616.
j.
!II
, .
Din Moldoveni (Romanaţi):
Brâncă de 99 de feluri,
brâncă albă, etc.
brâncă tupsecată
de Maica Domnului lăsată,
să mergem la dorobanţi;
Din Cemişoara (Vâlcea):
Plecă Cutare
pe cale, pe cărare,
se 'ntâlni cu brânca 'n cale,
brânca bujorată,
brânca 'nfiorată.
A plecat brânca
cu buba,
brânca bujorată,
brânca 'nfiorată.
A plecat prin oraşe
cu răvaşe,
cum merge ziua îndărăt,
aşa să meargă brânca îndărăt.
Cum merge fusul îndărăt,
aşa să meargă brânca îndărăt.
(Dr. D. Ionescu, II, 36).
să scrie la călăraşe,
Nu găsi cal de călărie,
nici arme de vitejie,
nici hârtie
în prăvălie.
Pe drug încălică,
şi 'n fus se înţepa,
şi 'n cuţit se junghia,
la pământ a picat
dela Cutare din cap.
(Materialuri, I, 1600).
[249]
pt.
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
Din Gooora (Vâlcea):
249
Curva brânca încăleca,
pe furcă încăleca,
la Marea Neagră pleca,
Bistriţa trecea,
dela Cutare se lua.
Nu întinde,
nu cuprinde,
nu umfla,
nu gămbă,
nu înţepa,
nu încuţită,
căci cu cuţitu te-oiu junghia,
cu crucea te-oiu depărta,
dela Cutare te-oiu lua.
Eu te iau,
tu să te iei;
eu te mut,
tu să te muţi.
Nu întinde,
nu cuprinde.
Ieşi dela Cutare
din crierii capului,
etc.
cu mătura te-oiu mătura,
cu tămâia te-oiu depărta,
şi să rămâie Cutare curat.
(Şez., XI, 32).
Variante: Zănoaga (Romanaţi), Dr. D. Ionescu, II, 34; Cioroiul, Cezieni (Ro­
rnanaţi), ido 1, 56, 49; Făcăi (Vâlcea), Materialuri, 1, 615.
Din Buzău:
Brâncă albă, etc.
ieşi dela Cutare etc.
A plecat patru sfinţi la vânătoare:
sfântul Gheorghe,
sfântul Dumitru,
. sfântul Haralambie,
'şi sfântul Mina.
La vânătoare a plecat
:şi nimica n'a vânat,
numai caii şi-a înţepat;
nici nu i-a 'nţepat,
nici nu i-a durut,
nici n'a obrintit,
nici nu s'a spuzit,
.nici sânge n'a curs,
nici coptură n'a strâns.
.Aşa şi pe Cutare
nici să nu-l înjunghie,
nici să nu se umfle,
nici să nu se obrintească,
nici sânge să nu curgă,
nici coptură să nu strângă .
Soare mare,
soare mic,
soare apune,
soare n'apune,
soare de 99 de zări,
ia-ţi zările,
ia-ţi umflăturile,
ia-ţi junghiurile,
durerile
şi brânca neagră dela Cutare.
Cum se răpune soarele de pe cer,
aşa să se răpună toate boalele dela
[Cutare.
(Materialuri, 1, 620).
,:
[250]
ARTUR GOROVEI
,1;
o« Moldova:
- Voi, trei fete mari
din cer făcute,
din cer crescute,
cu trei seceri de oţel făcute,
cu poalele rădicate,
cu mânicele sufleca te ,
unde vă duceţi,
unde mergeţi?
- Ne ducem să secerăm,
dealurile, văile, grânele,
oarzele, fâneţele.
- Nu vă duceţi să seceraţi dealurile,
văile, grânele, oarzele, făneţele,
vă duceţi la Cutare
şi seceraţi orbalţul
din rădăcina dinţilor,
din auzu urechilor,
din vederile ochilor,
peste Marea Neagră îl daţi,
unde cocoş negru nu cântă,
câne negru nu bate;
acolo să cheie, să răscheie,
şi Cutare să rămâie luminat,
[curat,
cum Dumnezeu l-a lăsat.
(Lupaşcu, II).
Variante: Focşani, Rigo, 1, 23; Uscaţi (Neamţu), Materialuri, 1, 1521; Huşi,
Păsculescu, 143, Poiana-Stampii (Bucovina), Marian, Descântece, 159, 163; Moldova,
Revista George Lazăr, II, 353; Dămieneşti, Revista Dascălul Poporului, 1, 1908;
Budeştii-Ghicăi (Nearnţu), Mater., 1, 1535; jud. Suceava, Şez., 1, 106; Borzeşti
(Bacău), id., XIX, 171; Rădăuţi (Bucovina), Comoara, III, 24; Costeşti (Tutova),
Doina, 1, 83; jud. Dorohoiu, Rev, I. Creangă, VI, 46; Vârful-Câmpului (Dorohoiu),
id., VIII, 153,212; Ştefăneşti (Vâlcea), Bălăşel, 42; Tutana (Argeş), Ciauşanu, 136;
Valea- Viei, Georgescu- Tistu, 23; Piele şi, Raeţi (Dolj), Laugier, 118; Săceni (Te­
leorman), Materialuri, 619; Budeştii-Ghicăi (Neamţu), id., 1, 1535; Socodor (Arad),
Alexici, 1, 21 I.
.'11
Din Româneşti (Gorj):
Plecă brânca cu brâncoiu el
amândoi într'o cărăoaie;
se întâlniră cu Maica Precista
în cale.
- Unde te duci, tu, brâncă
cu brâncoiu în cărăoaie?
- Ne ducem la Cutare în cap,
în creer,
să-I săgetăm,
să-I junghiem,
să-I cuţităm,
să-I umflăm,
să-I gânfăm,
să-I facem sânge şi coptură.
- Indărăt, brâncă cu brâncoiu tău,
zise Maica Precista;
nu te duce în capul şi crierii
[Cutăruia,
să-I săgeţi,
să-I junghii,
să-I cuţitezi,
să-I umfli,
să-i gâmfi,
ci să te duci în văi,
în corovăi.
Ea aşa se mâniă
[251]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
şi veni şi-şi adună durerile,
toate umflăturile,
toate gâmfăturile,
toate junghiurile,
şi le adună,
şi în sac le băgă,
şi în gârlă le înecă,
şi pe Cutare îl lăsă
curat, luminat,
ca argintul strecurat .....
(Şez., X, 106, şi Materialuri, 1, 620).
Variante: Roşiorii-de-Vede, Mater., 1, 617; Bogeşti (Tutova), id., 1, 1522: Uscaţi
(Neamţu), id., 1, 1521; ?, Rev. 1. Creangă, IV, 84: Ghergheşti-Miceşti, id., IX, 238:
Morunglavu (Romanaţi), Dr. D. Ionescu, 1, 50; Ianca (Romanaţi), id., II, 36: Oboga
(Rornanaţi), id., II, 37: Poieni-Siret (Bucovina), Marian, Legendele, 327.
La Valahii din Moraoia:
« Pentru descântecul de orbalţ se fac următoarele: baba se duce la
pârău cu un ulcior şi ia apă neîncepută, zicând : Bine ai venit apuşoară
curată şi repede, te ieu în numele lui Isus Hristos ca pe bolnavul N. N.
să-I lecueşti ». Intorcându-se la bolnav descântă:
« A mers Maica Domnului peste fânaţ verde şi a întâlnit acolo bu­
boaie şi orbalţ, şi li-a zis: unde vă duceţi? Mergem la N. N. bolnav
creştinat. Voi nu mergeţi acolo, căci eu am fost la el şi l-am mângâiat,
şi l-am liniştit cu cuvintele lui Dumnezeu sfântul, şi au rămas bubele
şi orbalţul dela 9 la 8, dela 8 la 7, dela 7 la 6, dela 6 la 5, dela 5 la 4,
dela 4la 3, dela 3 la 2, dela 2 la 1, dela unu niciunu, niciunul să rămâie
în vecii vecilor, amin ».
(T. T. Burada: O călătorie la Românii din Moravia, în Revista «Arhiva. din
Iaşi, An. V (1894), p. 291. Burada aminteşte că acest descântec este reprodus şi în
volumul « Lid a nărod s, al lui F. Bartose, p. 220).
22. de broască.
Din Dimăcheni (Dorohoiu):
·li
Broască, broască,
de te-ai făcut la asfinţit,
să piei la răsărit;
de te-ai făcut la răsărit,
să piei la asfinţit,
şi să te duci la malul crăpat,
că acolo e o iapă albă
cu gura căscată,
cu limba scoasă,
şi cu coada' ridicată.
Ea cu gura te-a apuca,
cu limba te-a linge �
cu coada te-a mătura,
peste mare te-a arunca,
unde cucoş negru nu cântă,
vacă neagră nu rage
[252]
I� , :
II'
1
II:
li
ii
II
252
şi câne negru nu bate.
Acolo să piei,
să răspiei,
ca roua de soare,
ca spuma de mare,
şi Cutare să rămâie teafăr,
23. de bubă.
ARTUR GOROVEI
sănătos, luminat
cum Dumnezeu l-a dat
şi maică-sa l-a făcut.
Descântecul dela mine
şi leacul dela Dumnezeu.
(Şezătoarea, 1, 83).
1 :
j.
I
\
1:
I
,
I
abubă, bubă rea, bubă neagră, bubă vânătă, bubă din cap, bube rele,
beşica cea rea, beşicâ neagră, buboiu, bolfe, brâncâ, cârtiţă, fapt de
vânt, foc de vânt, grăunţe, grumâsare, guşter,
Din Buhuşi (Neamţu):
Sămănai orz în piatră:
nici să răsară,
nici să crească,
buba cea rea să încremenească.
(Rev. 1. Creangă, 1, II?).
Din Lunea Cemii-de-jos (Haţeg):
Buba bubelor,
puiul ciumelor,
nu coace,
nu răscoace,
tu, bubă, înapoi te 'ntoarce.
(Densuşianu, Graiul din Ţara Haţegului, 152).
Din Râşinari (Sibiu):
f
,il '
. fi
Bubă ai născut,
bubă să scazi,
să nu mai creşti,
să nu te mai lăţeşti j
"
să te duci
şi să-I laşi luminat,
ca argintul de curat,
cum Dumnezeu l-a lăsat.
(Păcală, Monografia, 251).
[253]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
Din Or/at (Sibiu) ..
De rădăcină să seci,
de vârf să te pleci,
de cât eşti
Din Or/at (Sibiu):
Bubă neagră,
bubă roşie,
bubă vânătă,
bubă de 99 de feluri,
să nu coci,
Din Râşinari (Sibiu):
Bubă mică,
bubă mare,
bubă de 99 de feluri,
Din Râşinari (Sibiu):
Rădăcină,
cotrocină,
nu mai prinde rădăcină,
Din Râşinari (Sibiu):
Bubă mică,
bubă mare,
lăteaţă ca broasca,
amară ca fierea,
Din Maidan .(Banat):
Bubă blândă,
bubă rea,
bubă galbenă,
253
să nu mai creşti,
şi îndărăt să te întorci.
(Manuscris în Bibl. Academiei Române).
să nu răscoci.
Din os te scot în carne,
din carne te scot în piele,
şi din piele te bag în pământ.
(Manuscris în Bibl. Academiei Române).
din pământ ai venit,
în pământ să te duci
şi acolo să te prăpădeşti.
(Păcală, 250).
ca săul de câne,
pe-un bulbuc de aur,
pe-o piele de taur.
(Păcală, 250).
şi dulce ca mierea,
te scot de unde eşti făcută
cu patru posturi într'un an,
şi cu două zile 'n săptămână.
(Păcală, 249).
bubă neagră,
bubă vânătă,
bubă românească,
:.1
[
i
l'
l'
"
"
I
I
.;
[254]
t' I!!I
I
':
il" III"
\ ..
:1'
r �: "'ii'
,
,
It� 1\1
I "
254
bubă nemţească,
bubă ungurească,
bubă porcească,
bubă căiască,
Din Răşinari (Sibiu):
Soarele merge înainte,
buba merge îndărăt;
din ce eşti
să nu mai creşti,
de vârf să te pleci,
din rădăcină să seci,
Din Jena {Caransebeş } :
ARTUR GOROVEI
bubă văcească,
bubă oiască,
bubă selbatecă,
bubă de 99 de feluri.
(Etymologicum Magnum, I, 94).
să te duci în urechile ciute lor ,
şi 'n coarnele cerbilor;
acolo să sălăşlueşti,
acolo să vecueşti.
In numele Tatălui, etc.
(Păcală, 250).
In numele Tatălui,
şi al Fiului,
şi al sfântului Duh,
amin!
Amin! amin!
Descântecul sfintei
Maicii Marii,
din gura mea,
şi limba mea,
leac să fie.
Plecă N. pe cale,
pe cărare,
se 'ntâlni cu buba
grabnică 'n cale.
Fugi tu
bubă grabnică!
Nu coace,
nu răscoace,
nu oua,
nu cloci,
că n'ai loc aci.
Ce te-ai băgat
ca un câne turbat?
Nu umfla ca ogarul,
nu muşca ca şerpele,
nu zgrăbălă ca mâţul,
nu urla ca lupul.
10 cu limba te-am descântat,
cu cuţitul te-am tăiat,
în munte te-am mânat
capul ţi l-am retezat,
în muşchi te-am muşchiat,
şi 'n piatră te-am băgat.
Cum se 'ntoarce plugu
cu patru boi,
asa să te 'ntorci si tu
, ,
bubă neagră 'napoi,
din mâni,
din picioare,
şi din 44 de oscioare.
(Hodoş, 50; variantă: SI).
l
t . '1
[255]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
Din Ştefâneşti (Vâlcea):
Bubă dulce, bubă bună,
bubă 'mpărăteasă mare,
să ieşi dela Cutare dela inimă
că locul tău nu e acolo:
locul tău e după cuţit;
unde te-o duce, acolo să mergi,
căci te aşteaptă
mese întinse,
şi făclii aprinse;
acolo ai ce bea,
şi ce mânca;
în inimă la Cutare sânt:
ciulini
şi mărăcini,
n'ai ce bea
şi nici ce mânca,
nici casă unde te-aciolă.
Bubă grabnică,
buba şerpilor,
buba broaştelor,
să ieşi dela Cutare din inimă
cu toate junghiurile,
cu toate cuţitele,
să te iei după cuţit,
de te-o duce cuţitu la mărăcine,
acolo ţi-e aşternut bine,
ai ce bea şi ce mânca,
şi unde te-aciolă,
iar la Cutare la inimă
sânt ciulini
şi mărăcini
etc.
(Bălăşel, 98; variante: 98, 99).
255
Din Lunea Cernei-de-sus (Huniedoara) :
Amin, amin,
cosman de amin.
Vracii Domnului
descântecul sfintei Mării.
Bubă grăbitoare,
bubă domoală,
bubă năpraznică,
bubă vrăjmaşă,
bubă 'ntulbinată,
bubă cu codroni păduroni,
cu strigoni,
cu codroane păduroane,
cu strigoane,
cu moroane;
bubă cu de deochiu mueresc,
bubă cu de deochiu bărbătesc,
bubă cu dedeochi fetelesc,
bubă petroasă,
bubă beşicoasă,
bubă puioasă,
bubă 'ntulbinată,
şi bubă zălejită,
bubă cu vânturi,
bubă di pă oblicit,
bubă di pă greşit din serbători,
bubă mare,
bubă mijlocie,
bubă mică,
bubă albă,
bubă neagră,
bubă roşie,
bubă vânătă,
bubă dulşie,
bubă de 99 de feluri,
[256]
l
,1
, ,
I
I
1"
II::
i'
!
I �I
II,
,1:
IIII
" .1
, ,
!, '
i
I
. II!'
I
.11
1'1
1: ,
I
;,·1111
curată şi necurată,
buba bubelor,
şi puiu ciumelor,
nu junghia,
nu înţăpă,
nu coaşîe,
nu răscoaşîe,
napoi curvă te întoarşîe,
că eu m'oiu duşîe 'n lume
şi în ţară,
şi oiu ridica nouă ficiori
cu nouă furcerele,
Din Mihalţ (Alba):
Bubă albă,
bubă neagră,
bubă grabnică,
bubă molconieşe,
nu coace,
nu răscoace,
nu umfla,
nu gămfă,
nu junghia,
nu săgeta,
Din Chiojdu-mic (Buzău):
Să iasă munti codrilor
,
în capetele berbecilor,
în coarnele cerbilor;
să iasă dela Ion,
să iasă din oasele lui,
din măduvă 'n oase,
"
,
ARTUR GOROVEI
cu nouă toporele,
cu nouă sfrederele,
cu nouă dălţi,
cu nouă bărzi,
cu nouă săbii;
cu furcerele v'om înţăpă,
cu topoarele v'om cioc ârti ,
cu sfredelile v'om sfredeli,
cu dălţile v'om dăltui,
cu bărzile v'om bărdui,
cu săbiile te vom săcui
şi p'a voastă voie n'o fi.
(Comoara Satelor, 1, 16).
S'o luat N. pe cale,
pe cărare,
s'o 'ntâlnit
c'un câne negru 'n cale;
cu limba c'o linse,
cu coada c'o şterse,
o rămas curat,
luminat,
ca roua de soare,
ca spuma de pe mare.
(Comoara, Satelor, V, 107).
din oase 'n carne,
din carne 'n piele,
dela Cutare să se spele,
şi să se ducă la Ierusalim-munte,
acolo se duce toţi, neştiut şi neauzit.
(Georgescu- Tistu, 37).
1·
r
[257]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
Din Şaşa (Gorj):
Bubă aIbă,
bubă neagră,
bubă roşie,
bubă albastră,
bubă cu dalac,
bubă cu izdat,
bubă domoală,
bubă pripită,
bubă cu umflături,
bubă cu veninături,
bubă căiască,
bubă văcească,
bubă oiască,
bubă căprească,
bubă rumânească,
bubă ţigănească,
bubă rudărească,
bubă ursărească,
bubă căldărărească,
bubă boierească,
bubă sârbească,
bubă ungurească,
bubă franţuzească,
bubă latinească,
bubă nemţească,
din ziua toată ziua,
din noaptea toată noaptea,
bubă de 99 de feluri de bube,
buba bubelor,
Variante:
257
sora ciumelor,
ieşi dela Cutare
din inimă,
din mână,
din gât,
din tot trupul lui,
din toate vinele lui.
Nu coace,
nu răscoace,
nu cuţită,
nu junghia.
Cu limba te descântai,
cu cuţit alămat te tăiai,
Ia pământ te mutai.
Eu te mut,
tu să te muţi,
pe mână,
pe vână,
până ici în ţărână.
In pământ să-ţi faci casă,
şi masă,
şi leagăn de mătasă.
In pământ să coei,
să răscoei.
Cutare să rămână curat,
luminat,
ca aurul curat,
ca argintul strecurat.
(Şezătoarea, VIII, 112).
Jud. Argeş: Cepari-Bârseşti, Şez., VII, 54, 64, XI, 48; Cicăneşti, Şez. VII, 54;
Vălcele, Şez. XI, 48.
Jud. Bacău: Buhoci, Şez., VII, 156; Moineşti, Rigo, 1, II.
Jud. Botoşani: Rev. 1. Creangă, IX, 53.
Jud. Buzău: Dr. Ionescu-Buzău, 419; Lipia, Conv. lit., XXVII, '863; Pogoanele,
idem.
Jud. CovurJuiu: Cavadineşti, Rev. 1. Creangă, 1, 149; Piscu, Şez., XIV, 99.
Jud. Dâmboviţa : Bogaţi, Gazeta Săteanului, IX, 193; Poiana-de-sus, Rigo, 1, 3 I.
I7. A. R. - Din Vieaţa Poporului Român, XL.
[258]
ARTUR GOROVEI
Din Râşinari (Ardeal)
(Păcală, 251).
Opăresc bubele,
nu rufele.
Jud. Dolj: Balota, Şez., XIV, 99, 100.
Jud. Dorohoiu: Mogoşeşti, Rev. 1. Creangă, V, 52, 176, VII, 89; Vârful-Cârn­
pului, id., VI, 49.
Jud. Gorj: Bumbeşti-Piţic, Rigo, 1,29; Călinia, Şez. XII, 184; Româneşti, Şez.,
X, 145, Mat., 1, 6II; Roşia, Şez., XI, SI, 59; Săcel, Graiul nostru, 1, 27, Mat., 1.
604; Valea-eu-apă, Şez., X, 25, Mat., 1, 609. .
Jud. Ialomiţa, Rev. I. Creangă, XIII, 77.
Jud. Ilfov: G. Dem. Teodorescu, 358.
Jud. Mehedinţi: Ruptura, Mat., 1, 1510; Soceni, Şez., XIII, 109.
Jud. Neamţu: Tarcău: Mat. 1, 1531.
Jud. Prahova: Văleni, Mat., 1, 610.
Jud. Putna: Străoani, Şez., XIII, 2.
Jud. Romanaţi: Br âncoveni, Dr. D. Ionescu, II, 41; Braneţu, id., 1, 61; Celeiu,
id., 1, 65; Cioroiu, id., 1, 78; Gostavăţ, id., 1, 66; Morunglavu, id., 1,64; Oboga,
id., 1, 63; Orlea, Păsculescu, IZO; Romaneşti, Dr. D. Ionescu, 1, 65.
Jud. Suceava: Dolhasca, Şez., 1, 57; Lămăşăni, id., X, 44.
Jud. Tecuciu: Ireasca, Rev, I. Creangă, VII, 90; Nicoreşti, Doina, 1, 145; Ţăpu,
Pamfile, Boli, 17.
Jud. Teleorman: Alexandria, Mat., 1, 608; Drăgăşani, id., 1, 602; Gresia, id., 1,
606; Islaz, Rigo, 1, 28; Principele Ferdinand, Rev. 1. Creangă, VIII, 244; Roşiorii­
de-Vede, Mat., 1, 610.
Jud. Tutova: Bogdana, Rev. I. Creangă, II, 92.
Jud. Vâlcea: Ceauşianu, 136; Bărbăteşti, Şez., X, 92, Mat., 1, 607; Bujoreni,
Şez., XII, 187; Cetăţuia, Mat., 1, 600; Costeşti, id., 1, 599; Genuneni, Şez., XII,
186; Govora, Mat., 1, 607; Mănăstireni, id., 1, 607; Slătioara, Şez., XII, 186; Stroeşti,
Mat., 1, 1589; Şerbăneşti, Şez., III, 197; Turceşti, Mat., 1, 1591.
Jud. Vaslui: Pungeşti, Rev. 1. Creangă, VII, 185.
Fără indicare de localitate: Rigo, 1, 26; Gazeta Săteanului, XV, 85; Mat., 1,
1587; 1885; Dr. Ionescu-Buzău, 419, 420.
Dobrogea: Cernavoda, Rev. 1. Creangă, V, 82.
Bucovina: Calafindeşti şi Pătrăuţi, Marian, Descântece, 44 şi 40.
Ardeal: Conv. lit., XXV, 358; Boroş-Lneu, Alexici, 1, 209; Pecica (Arad), Alexici,
1,211; Pojorta (Făgăraş), Marian, Descântece, 3°7, 3°9; Grădişte şi Păicineşti (Haţeg),
Graiul nostru, 1, 164, 281; Răşinari, Păcală, 250; Straja (Trmiş), Alexici, 1, 207.
Banat: Caransebeş, Hodoş, 51.
Maramureş: Botiza, Birlea, 364; Ieud, Bîrlea, 363.
După Paşti, în trei Marţi consecutive, se spală rufe, opărindu-se cu
apă ferbinte. Când se face aceasta, se bagă degetul cu buba în apă
şi se zice:
II
li
:;1 I
1·
I
,[
l' I
I
'1
'1
I
I
I
II
r
i
1·
i.
I
,1
I
Din Grojdibod (Romanaţi):
I
.. I
III1
!
M'am dus la vrăjitoarea Cutare,
şi m'a descântat cu răsuri după
[căpistere,
de vârf au luat,
de rădăcină au picat
şi au secat.
(Dr. D. Ionescu, II, 44).
1:
I
I
t • J
[259]
..
DESCÂNTECELE RoMANILOR
Din Grindu (Ialomiţa):
A plecat Cutare
pe cale, pe cărare:
s'a întâlnit cu ciuma.
In braţe l-a luat,
jos l-a trântit,
pulbere l-a acoperit.
Taci, Cutare, nu te ţipa,
nu te văita,
cu fum de cârpă te-oiu afumă,
şi leacul ţi l-oiu da.
Din Botiza {Maramureş}:
Cruce de argint apucat-am,
înapoi îndărătatu-te-am.
Bine alege-oiu,
bine culege-oiu,
din faţa obrazului,
din auzul urechilor,
din şgheucile ochilor,
din crierii capului.
Pe cruce de argint
Din Dobrogea:
Amin, amin,
dela mine descântecul,
dela Maica Domnului leacul.
Beşică albă, etc.
venit-au Ilie
şi cu Păilie,
cu tunetul,
cu fulgerul,
a tunat tunatu-te-au,
a fulgerat fulgeratu-te-au,
259
Bubă vânătă,
bubă neagră,
bubă galbenă,
bubă de 9 feluri de bubă,
să ieşi din măduva osului,
din os în piele,
din piele să răschei
să rămâie N. curat
luminat
ca argintul strecurat.
(Şezătoarea, III, 193).
aşeza -te-oiu, pune-te-oiu,
la creasta duce-te-oiu,
cu vin de nouă ani ospăta-te-oiu,
în perine moi culca-te-oiu.
Mărie, rogu-o lui Dumnezeu,
sfântă Mărie,
n'are cu ce a o spătâ ,
n'are în ce a o culca.
(Bîrlea, 364).
la rădăcină secatu-te-au,
şi n'a rămas de leac
cât un fir de mac
în patru despicat,
în mare înecat.
Să rămâie N. curat,
luminat,
ca argintul strecurat,
ca soarele 'n senin,
ptiu, amin.
(Burada, O călătorie în Dobrogea, 270).
I
J
I
[260]
ARTUR GOROVEI
Din Nişcovu-de-peste-gârIă (Buzău):
260
',: '1
, i
1"1
Il!
'1
l'
I
I
-------lr��r��������--------------------------�--����------���
-�--
r
li
II
II
l'
I II:
ti
t .: 1
" I
'1 I
1
r.
I
I
• I
Sare, mămăligă, pelin şi cuţit,
scoate a bubă dela Cutare,
din os,
Din Craiova:
Bubă rea .
nu umfla .
să te aşeza
cum s'aşează viţelu 'n vacă,
pruncu 'n maică,
şi toate vitele
în toate ocoalele;
să ieşi, să te duci
în munţii pustii ...
că de nu te-i aşeza,
eu m'oiu duce
din măduva osului,
din carne,
din piele.
(Georgescu- Tistu, 68).
în capul satului
şi-oiu striga
la Maica Tatălui
una zi,
a doua zi .....
a zecea zi,
că de nu te-i aşeza,
cu bâte te-oiu bătea,
şi 'n chicioare te-oiu călca,
Cutare să rămâie curat .....
(Şezătoarea, XII, 185).
I
Din judeţul Argeş:
Brâncă din nouă,
brâncă din opt .....
brâncă din una,
brâncă din niciuna;
brâncă cu junghiuri,
cu înfierbinţeală,
ieşiţi din măsele,
din trup,
cu toate îmflăturile,
cu toate fulgerăturile,
şi te du în munţi depărtaţi,
că acolo te aşteaptă
cu mese întinse,
cu făclii aprinse.
Eu n'am cu ce te ţinea,
n'am cu ce te aştepta.
(Dr. Ionescu-Buzău, 421).
Din Păstrăveni (N eamţu) :
,�
Beşică cât lintea,
beşică cât grăuntea,
beşică cât fasolea,
beşică cât un fir de mac,
în patru despicat,
să fie la om de leac.
(Materialuri, 1, 1536).
[261]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
Din Milaş (Ardeal):
Buboiu, buboiu,
mare ca un moşinoiu,
din mare ce eşti
să treci,
să te petreci,
să te faci mic,
pitic,
cât un fir de mac,
cât un vârf de ac,
ba şi mai mic,
că de nu,
Din Gâineşti (Suceava):
Unde vă duceţi voi două fete
cu sapele pe spate,
cu mânicele suflicate?
- Ne ducem la cel măr roşu,
din vârf să-I uscăm,
din rădăcină să-I săpăm.
- Nu vă duceţi la cel măr roşu,
Din Curteşti (Botoşani):
Beşică albă .....
oile dincolo de mare,
ciobanii dincoace de mare.
Cum ciobanii o strigat,
Din Bârsâneşti (Botoşani):
S'o dus omul negru,
cu boii negri,
cu plugul negru,
cu răsteu negru,
cu jugul negru,
cu lopăţica neagră,
261
iată astă călugăriţă (insectă)
te va mânca,
de nici urmă nu ţi-a rămâneă,
nici viţă,
nici porodiţă,
nici sămânţă,
numai vestea
şi povestea
c'ai fost
tare prost.
(Marian, Insectele, soS).
ci vă duceţi la cutare om:
săpaţi beşica din rădăcină,
de vârf o uscaţi,
ca să nu rămâie cât un fir de mac
în patru despicat,
peste mare aruncat.
(Şezătoarea, 1, 122).
oile au stat de zbierat.
Aşa să steie umflăturile,
junghiurile,
mâncăturile dela Cutare.
(Materialuri, 1, 1518).
boul negru,
pohornicioara neagră,
omul negru
cu cămeşa neagră,
cu cuşma neagră,
cu jaletca neagră,
i
i"
i
[262]
262
ARTUR GOROVEI
",
Din Ardeal:
cu sumanul negru,
cu ciobota neagră,
cu biciuşca neagră,
s'o pornit cu aceste negre
I
'1 " I
I
il
1.
i
I ,11''1
: '\ �
'd
1\
I
şi n'o arat ogoru negru,
dar o arat
şi o secat
buba neagră.
(Şezătoarea, XXII, 35).
Variante: Covasna (Fălciu), Rev. T. Pamfile, 1, 154; Perieni (Tutova), Şez., 1,
82. publicat şi în Materialuri, 1, 1522; Ţăpu (Tecuciu), Pamfile, Boli, 20; jorăşti
(Covurluiu), Beldie, 93; Şcheia (Bucovina), Marian, Descântece, 49; ?, Revista li­
terarA, XXIII, 173.
peşte roş poroş
şi pită-
şi cheamă:
- Aideţi, oameni buni,
şi mâncaţi.
Că nu mâncaţi
borş, peşte şi pită,
că mâncaţi buba
cu zgaiba
şi cu roşaţa,
şi cu albeaţa,
ca N. să rămâie curat,
luminat,
ca aurul curat,
ca argintul strecurat.
\ :
l' '
I I
I
Se ia omu roş poroş
dela casă roşie poroşie,
pe drum roş poroş,
cu secure roşie poroşie,
merge 'n pădure roşie poroşie,
taie lemn roş poroş,
şi-l pune 'n car roş poroş
şi vine acasă
cu boi ­
face foc ­
pune la foc­
oală ­
cu peşte­
face borş­
pune pe masă ­
borş -,
Variantă: Vaşcău, (Bihor), Şez., V, 143.
Din Orlat (Sibiu):
(Marian, Descântece, 305).
I
li
1:
I
, ,
II11
S'au adunat nouă preotese,
nouă judecătorese,
nouă morărese,
din munţii Ganaleilor,
bun prânz au gătit;
pe toate bubele le-a chemat,
numai de asta şi-a uitat.
Dar ea rău s'a mâniat,
din vârf s'a uscat,
din rădăcină a secat.
(Manuscris în Bibl. Academiei Române).
-
[263]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
Din Orlat (Sibiu):
Bubă mică,
bubă mare,
nu lucra,
nu săgeta,
nu cu cuţite suliţa,
nu cu săgeata săgeta.
Să ieşi din zgârciul capului,
din umărul obrazului,
să ieşi din os în carne,
din carne în piele,
şi din piele te voiu mâna în
[codru,
şi în câmpii te voiu lăsa
pe coarnele cerbilor,
unde iarbă nu se calcă,
unde izvorul nu se tulbură,
că acolo este o mamă mare;
Doamnă mare.
Făcut-a Doamna mare
nuntă mare,
şi pe toate bubele le-a chemat,
pe toate le-a ospătat,
dar de-a lui Cutare şi-a uitat.
Dar şi pe a lui o va chema
şi de vârf o va usca,
din rădăcină o va seca,
iar Cutare va rămâneă curat,
luminat,
ca argintul strecurat,
ca Maica Domnului care l-a lăsat.
Numele tatălui,
şi al fiului,
şi al sfântului Duh,
amin!
(Manuscris în Bibl. Academiei Române).
Variante: Moldova, Manuscris 1839, la G. Dem. Teodorescu; jud. Putna, Şez ..
XIII 2; Comăneşti (Bacău), Rev. 1. Creangă, V, 333; Frumoasa-T'azlău (Neamţu),
id., IX, II4; ?, id., VIII, 324; Ţ'ibăneşti (Vasluiu), id., VIII, 324; Lunea- Vânători
(Neamţu), id., IX, 80; Nemţişor (Neamţu), ido IX, 237; Ghergheşti-Miceşti (Tutova),
id., IX, 238; Sârbi (Dorohoiu), id., XIII, 75; ?, Michăilescu, 24; Leorda (Bacău),
Rev. 1. Creangă, VIII, 179; Moldova, Lupaşcu, 26; Tătăruşi (Suceava), Şez., XI,
46; Uscaţi (Neamţu), Materialuri, 1, 1515; Tazlău (Neamţu), Mater., 1, 1532, 1507;
Bogdăneşti (Tutova), id., 1, 1513; Cristeşti (Botoşani), id., 1, 1526; Pesteana-de-sus
(Gorj), Şez., XI, 47; Broşteni (Suceava), id., IV, 18; Jorăşti (Covurluiu), Beldie, 92;
Ţăpu (Tecuciu), Pamfile, Boli, 20; Cuejdiu (Neamţu), Rev. 1. Creangă, IV, 359;
Socea-Căndeşti (Neamţu), id., 1, 179, II, 102; Tighina (Basarabia), Comoara, 1,
1°9; Bărăi (Cojocna), id., II, II 5; Răşinari, Păcală, 249.
Din Xirolivad (Macedonia):
Mina a făcut nuntă
şi a invitaţ pe lumea toată,
şi pe Cheana n'a invitat-o,
încât o necăji,
o întristă,
de i-a părut rău,
încât a tras de a lovit pe Cutare
la cap dânsa i-a semnat.
Bubele să piară
cum piere luna seara.
(Materialuri, II, 250).
[264]
,
Din Moldova :
Plecat-a cutare
pe cale,
pe cărare,
iar când a fost
la mijloc de cale
buba l-a întâlnit,
buba cu săgetătură,
buba cu pocitură,
buba cu întâlnitură,
bubă albă
Cutare s'a plâns
şi s'a văietat
cu glas până 'n cer
şi cu lacrămi până 'n pământ;
dar nimeni nu-l auziă,
numai Maica Precista
din cer îl auziă,
pe scări de aur se scobora,
de mâna dreaptă îl luară
şi-l întrebară:
- Ce te plângi,
ce te' olicăeşti?
- Cum nu mă voiu plânge
şi nu' mă voiu olicăi,
că am plecat .....
Maica Precista
de mâna dreaptă-I lua
şi pe cărare dreaptă-I îndrepta:
-- Duce-te-i, cu limba ţi-a des-
[cânta
cu mâna ţi-a lua,
cu fum de petică te va afumă,
şi vei rămâneă curat,
luminat,
ca argintul cel curat,
şi ca aurul cel strecurat,
şi să fii curat,
luminat,
precum Domnul te-a lăsat.
J
I
'1
I
I
il'
> 'J
(Manuscris, 1839).
Variante: Moldova, Lupaşcu, 21; Drăgăneşti (Teleorman), Mater., 1, 600;
Cireş, id., 1, 1589; Hălăngeşti (Dolj), Rev. 1. Creangă, III, 280; Grămeşti (Dorohoiu),
id., VII, 87; Moldova, Şez., XXIV, 74; Maramureş, Revista Minerva din Bistriţa,
IV, 49; Săcel (Maramureş), Papahagi, Graiul, 131.
La Valahii din Moravia:
« Descântecul de buba cea rea se face aşa:
« Se ia dela bărbat cămeşa iar dela femeie vreun straiu, un ulcior
pentru apă şi patru pitaci de aramă şi se duce la vrăjitoare; după aceea
merge vrăjitoarea cu ulciorul la pârâu de dimineaţă foarte şi-l umple
de trei ori cu apă neîncepută, însă în contra curentului apei, şi o varsă
tot în pârău, apoi umple iarăşi ulciorul de trei ori zicând: Lăudat fii
Isuse Hristoase, bine ai venit apă limpede şi repede, pe N. N. creştinat
să-I curăţi, nu numai de păcate şi de bube, dar şi de toate junghiurile
şi boalele. Nu fac aceasta dela mine, ci cu ajutorul lui Dumnezeu, hi
care ne ajută şi Fiul, şi Sfântul Duh, amin.
------_.- ------
[265]
,..
DESCĂNTECELE ROMÂNILOR
265
(1 După aceea se întoarce în casă cu ulciorul cu apă din pârău , în care
pune puţină sare, şi o lasă pe vatră, apoi ia din foc nouă cărbunaşi aprinşi,
şi-i stânge în apa din ulcior, şi cu un cuţit face semnul crucei pe ulciorul
cu apă, apoi pune straiele bolnavului înaintea focului şi mormăeşte
din gură următoarele:
(1 Eu vă descânt bube îmbujorate, bube uscate, buboaie înghimpătoare,
bube umflate, bube putrede, bube pe dinăuntru, bube albe, bube infla­
mate, bube ascunse, bube pe dinafară, bube turbate, şi oricâte se află în
omul acesta N. N. creştinat ; eu vă descânt, bube, pe voi pe toate, ca să
nu fie supărat N. N., şi să ieşiţi din 300 de mădulări a lui, ca să înceteze
arderea, durerea, cum a încetat creşterea pietrelor după înălţarea lui Isus
Hristos la cer. Eu te descânt, bubă rea, ca să ieşi din omul creştinat, din
cap, din crieri, din sângele lui, din vinele lui, din urechile lui, din auzul lui,
din fruntea lui, din tâmplele lui, din ochii lui, din vederea lui, din dinţii
lui, din închieturile lui, din limba lui, din vinele lui, din coastele lui, din
rărunchii lui, din umerii lui, de după gâtul lui, din spetele lui, din coatele
lui, din degetele picioarelor lui, din pieptul lui, din răsuflarea lui, din
plămânii lui, din inima lui, din stomacul lui, din maţele mici a lui, din
maţele mari a lui, din măruntaiele lui, din ciolanele lui, din şoldurile lui,
din genunchii lui, din pulpele lui, din gleznele lui, din tălpile picioarelor
lui, din toate 300 de mădulări a lui, la care mi-a ajutat Dumnezeu Tatăl,
Fiul şi Sfântul Duh, amin. Bubă, dacă eşti în cap, ieşi în sus afară; dacă
eşti în stomah, în inimă, ieşi afară; dacă eşti, bubă, în şele, în şolduri, în
genunchi şi pulpe, ieşi prin degetul cel mare dela picior, după cum îţi
poruncesc eu şi după porunca lui Dumnezeu celui viu şi a lui Isus din
Nazaret şi a Maicei Domnului binecuvântată 1).
(1 Apoi se dă bolnavului apa aceea din ulcior ca să beie trei înghiţituri,
şi se spală buba sau bubele bolnavului N. N., zicându-se: Bubă rea,
du-te la câni, du-te pe pustii ».
T. T. Burada: O călătorie la Românii din Moravia, în Revista � Arhiva s, din
Iaşi, An. V (1894), p. 291.
24. de buba mânz ului.
Din Adjud (Putna):
h
Bubă rea,
bubă de mânz,
să ieşi. dela (cu tare),
să te duci pe pustii
înapoi să nu mai vii,
că eu cu un paiu te-oiu înţepa,
[266]
, ,
I
� 1
I
266
cu mălaiu te-oiu afumă,
şi pe Cutare l-îi lăsă
curat, sănătos,
ca un fătfrumos,
ARTUR GOROVEI
ca soarele luminos,
şi Cutare de' buba mânzului
scăpat să fie,
şi 'n mila Domnului să rămâie,
(Grigoriu-Rigo, 1, 37).
I
l'
I
:1
j :
,�
25. de bube mari.
Din Preuteşti (Suceava):
C'un paiu sec
din vârf te sec,
din rădăcină
te fac făină.
(Şezătoarea, XVI, 60).
Variantă: Tătăruşi (Suceava), Şezătoarea, VI, 91.
26. de bube dulci (zgaibe dulci).
Din Nemţişor (Neamţu):
Bubă de izdat,
bubă de dalac,
nu vă umflaţi,
nu vă îngâmfaţi,
căci eu vă scot din zgârciul nasului,
în faţa obrazului,
din măduva osului,
să rămâie Cutare curat
ca argintul strecurat.
(Rev. 1. Creangă, V, 176).
Variante: Novaci (Gorj), Pamfile, Boli, 18.
1.
Din Antoneşti (Teleorman):
Voi bube dulci,
bine vă primenirăţi,
la biserică plecarăţi,
calea vă aţinui,
cu pământ că vă mânjii.
Voi vă mâniarăţi,
din vârf vă aplecarăţi,
din rădăcină vă uscarăţi
şi din trup secarăţi.
Să vă aplecaţi,
să vă uscaţi
şi vă secaţi,
pe Cutare să-I lăsaţi
curat,
luminat,
ca roua din cer picat.
(Rev. 1. Creangă, V, 272).
----
[267]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
Din Straja (Timif):
Dela rădăcină se uscată,
voi bube dulci vă uscarăţi,
N. curată,
Din Moldooa:
Soarele după deal,
bube dulci în balegă de cal.
Să treacă bubele dela Cutare,
să nu rărnâie de leac
cât un fir de mac
ce luminează pe pământ.
luminată,
ca Maica Precista
din cer lăsată.
(Alexici, 1, 205).
în patru despicat,
în gunoiu lepădat;
să rămâie curat
cum mă-sa 1-0 născut,
şi Dumnezeu 1-0 zidit.
(Lupaşcu, 45).
Variante: judeţul Putna, Şez., XIII, .3; Ghergheşti-Miceşti (Tutova), Rev. I.
Creangă, IX, II4; Siliştea-Crucei (Dolj), Rigo, 1, 35; Muntenia, Revista Ţara Nouă,
II, 687; Boşoteni (Romanaţi), Dr. D. Ionescu, 1, 71; Lipia (Buzău), Conv. lit.,
XXVII, 868.
I
j
1
Din Buimăceni (Botoşani}:
Dă Doamne leac
dela calul cel bleag,
alb ca laptele,
curat şi luminat
ca soarele cel sfânt
Din Siseştii-de-jos (Mehedinţi):
(
Trig, trag, bubă dulce,
mâncaşi vinerea
şi miercurea cu dulce,
Să i se usuce lui N. bubele
ca frunzele
când dă brumele.
Cât de degrabă am descântat,
aşa de degrabă să fie şi leacul.
(Rev. I. Creangă, IX, 82).
şi de vârf te aplecaşi,
rădăcina ţi-o uscaşi,
(Materialuri, 1, 1551).
Variantă: Grojdibod (Romanaţi), Dr. D. Ionescu, II, 45.
Din Orlat (Sibiu):
- Bubelor, bube dulci.
- Noi nu suntem bube dulci,
noi suntem călugăriţe,
-- Dacă sunteţi călugăriţe,
de ce mâncaţi vinerea
şi sâmbăta cu dulce?
[268]
Variante: Jud. Argeş: Rudeni, Şez., VII, 90;
Brăila: Rigo, 1, 35.
Jud. Buzău: Nişcovul-de-peste-gârIă, Georgescu, 69·
Jud. Covurluiu: Independenţa şi Piscu, Şez., XIV, 100.
Jud. Olt: Piatra, Dr. D. Ionescu, 1, 72.
Jud. R.-Sărat: Racoviţeni, Conv. lit., XXVII, 868.
Jud. Tecuciu: Ţăpu, Pamfile, Boli, 18.
Jud. Teleorman: T.-Măgurele, Nour, 58.
Jud. Romanaţi: Amărăşti-de-jos, Dr. D. Ionescu, 1, 71; Ianca, id., 1, 72; Pârşco-
veni, id., 1, 70; Traian, id., 1, 69·
. t
fi
�
r:
1.,'1
II
.:
fi
.1
II
II
: II:
·1
" � I
11
II
li
, ,
,1
,1
li
I
1
!
li
I
. ,
,
I
I
.t
1,
il
•
�
'!
i,11
268
Vă opresc cu două zile
într'o săptămână,
cu patru posturi într'un an.
Din ce sunteţi
Din Moldova:
Făcut-a N. cutarele
masă mare
preste mare,
de-a trecut hotarele .
Acolo el a chemat,
a chemat de au ospătat
bubele
cu udmele,
cu puşchele,
cu scurtele,
zgaibele,
bolfele,
gâlcile,
plăgile (?),
Din Vultcani (F ălciu) :
Mă sculaiu duminică dimineaţă
şi făcuiu o masă mare;
chemaiu toate bubele,
toate buboaiele,
toate plescaiţele,
ARTUR GOROVEI
să nu mai creşteţi,
de v ârf să vă usca ţi,
de rădăcină să vă secaţi.
(Manuscris în Biblioteca Acad. Române).
cu ulcioare
şi buboaie.
Dar pe bubele dulci
ce-s a Samcei tâte
, ,
n'au chemat;
deci s'au îmflat,
de mânie au crăpat,
rădăcina li-a secat,
cucuiul li s'a uscat,
în trestie le-am băgat,
cu sugel le-am înfundat,
în mare le-am aruncat.
N. de ele a scăpat,
trupul i-a rămas curat.
(G. Săulescu).
toate cârtiţile,
toate udmele,
numai buba cea dulce n'o chemaiu.
S'a mâniat şi s'a uscat,
ca baliga 'n gura cuptorului.
(Graiul Nostru, 1, 504)·
[269]
DESCÂNTECELE RoMANILOR
Jud. Vâlcea: Costeşti, Mat., 1, 604; Făureşti, Bălăşel, 134; Nemoiu, Rev. T.
Pamfile, 11,41; Olăneşti, Şez., X, 146; Păuşeşti-Maglaşi, Mat., 1, 1529; Slătioara,
Şez., XII, 193; Vâlsăneşti, Bălăşel, 133; ZIătărei, Şez., XII, 193.
Oltenia, Laugier, 125; Mereşeşti (?), Izvoraşul, VI, 22.
Fără indicare de localitate: Rev. I. Creangă, 1, 117; Rev. Ţara Nouă, II, 687;
Rev. T. Pamfile, VI, 241, 345.
Ardeal: Rev. I. Creangă, VI, 150; Vaca (Hunedoara), Rigo, 1, 36.
J
J
, ,
-
Din Ţăpu (Tecuciu):
M'am 'sculat pe la prânzişor
şi 'ncălecaiu pe un mânzişor,
şi m'am spălat
cu aur şi argint,
şi m'am închinat
la Gioi şi Apilo,
şi la lemn,
la hiarele pădurilor,
la puterile întunerecului,
la lună şi la soare,
şi plecat-am pe cale,
pe . deal şi pe vale
şi pe pământ nu călcam,
nici că zburam.
Şi ajuns-am,
poposit-am
şi bătut-am la porţile de apă
cu lacăte de foc.
Din Ardeal:
Alesu-s'au 9 fraţi
din 9 taţi,
nouă fârtaţi.
Plecară
din pădurea mare
pe cale
la vale,
cu 9 săpi săpând,
cu 9 cuţite tăind,
Poate-se ori nu se poate de loc?
Cum nu se poate
niciuna din aceste toate,
tot aşa să nu se mai poată să staţi,
să aşteptaţi,
bube urgisite,
bube vrăjite,
bube stropşite,
bube de 99 de feluri,
în 99 de chipuri
descântate,
şi blăstămate,
şi porniţi
pe unde aţi mai umblat
şi lăsaţi pe Cutare curat,
luminat,
cum mă-sa l-a născut,
cum Dumnezeu l-a făcut.
(Şez., X, 21; T. Pamfile, Boli, 21).
cu 9 greble adunând,
şi 9 vorbe şoptind:
- Unde porniţi,
unde grăbiţi
voi 9 fraţi. ....
- Am plecat la vale
la măr din cale,
rădăcina s'o săpărn,
[270]
Apropiindu-te sau trecând pe lângă câni, strângi pumnii. zicând
în gând:
J !'l
,III
"III
.. 'f
,1
J
,Il
I
fi
li
II
�
i
:11
"
I
,III
�
II
L
:11
'�,
,1
ZiO
scoarţa toată s'o rădern,
cloambele să le adunăm.
şi 9 vorbe să spunem,
ca să putrezească.'
să nu mai înflorească.
- Nu mergeţi la vale,
nu la măr din cale.
că-i umbra voinicilor
şi zăcătoarea vitelor I
Voi 9 fraţi
din 9 taţi
Din Gruşovăţ (Garaş-Severin):
A plecat omul pe o cale
pe o cărare
şi s'a 'ntâlnit cu o zgaibă
în cale,
şi se sculară
toate doamnele,
toate jupânesele,
toate preotesele,
27. de buric.
Din Cruşooa (Macedonia):
Buricul
(să fie) ca pepenele verde.
şi dorul
(să fugă) ca norul;
fugi dorule
28. de eâni,
ARTUR 'GOROVEI
ca 9 fârtaţi,
vă înturnaţi!
Grăbiţi la N.,
luaţi din crierii capului,
din faţa obrazului,
din 99 mădulări
şi din 99 închieturi,
N. să rămână curat,
luminat
cum e de Dumnezeu lăsat
şi de popă botezat.
(Conv. lit. XXV, 445).
se încălţară
se înschimbară,
se pieptănară
şi se spălară,
la biserică plecară,
brăbeţii din gard zburară,
zgaibele se luară.
(Hodoş, 54).
ca norul,
după coline,
după mări,
după 99 de cărări.
(Papahagi, în Materialuri, II, 303).
[271]
DESCÂNTECELE RoMANILOR
Mut te-o făcut mă-ta,
mut să fii;
chior te-o făcut mă-ta,
29. de cârtiţă.
bubă, bube mari, şomâlc.
Din Docâneasa (Tutova):
Cârtiţă, pârtiţă,
genei, paragei,
cum ceara se topeşte
şi părul se zgârceşte,
aşa să se topească
chior să fii
şi la mine să nu vii.
(Rev. 1. Creangă, IV, 196).
şi să se zgârcească
rănile lui N.
şi să rămâie curat
şi luminat.
Amin.
(Şez., XIV, 101).
Variante: Huşi, Păsculescu, 147; Schineni (Tutova), Rev. 1. Creangă, VI, 346.
Din Smulţi (Covurluiu):
Mă sculăi duminică dimineaţă
şi chemăi toate bubuşoarele,
zgâncuşoarele,
numai pe cârtiţe nu le-am
[chemat.
Ele s'o 'ngâmfat
şi s'o umflat.
Eu cu cenuşă le am presărat,
cu mătura le am măturat,
peste leac li-am dat.
Să rămâie Cutare curat
luminat,
ca Maica din cer ce I-o lăsat.
(Doina, 1, 147).
Variante: Ţăpu (Tecuciu), PamfiIe, Boli, 22 (două descântece).
Din Moldova:
Sânecatu-rn'arn,
mânecatu-m'am,
azi, sfânta duminică, dimineaţă,
să curăţesc pe Cutare
de cârtiţă cârticioasă,
de cârtiţă crăpăcioasă,
de cârtiţă vermănoasă,
de cârtiţă căprească,
de cârtiţă oiască,
de cârtiţă bivolească,
de cârtiţă măgărească,
de cârtiţă cătrească,
de 99 de feluri de cârtiţă,
să rămâie Cutare curat,
luminat,
ca soarele 'nseninat,
ca argintul strecurat,
ca maică-sa ce l-a făcut,
[272]
-----,"V"" -r ���;·I�-----------�--·---
---�
ARTUR GOROVEI
272
I
'i
�
l'
II I
ca Dumnezeu ce l-a lăsat.
Cum se topeşte ceara
de faţa focului,
aşa să se zgârcească cârtiţile
până 'n cea duminică,
şi cum se zgârceşte părul
de faţa focului,
aşa să se zgârcească cârtiţile
până 'n cea duminică.
Pânăatuncia şi nici până atuncia
să ajungă,
şi cât mai degrabă să peie.
(Manuscris, 1839)·
r
I ,
Acelaş descântec, cu greşeli grosolane, la Dr, D. Ionescu, 1, 73, dat ca fiind
cules din Amărăştii-de-jes (Romanaţi).
30. de ceas rău.
ceas slab, boala copiilor.
Din Calafindeşti (Bucovina):
i
l
I
I I
I
I
.1
II .
11
Ceas rău cu pocitură,
ceas rău cu săgetătură,
ceas rău cu spaimă,
ceas rău de cusară,
ceas rău dela miezul nopţii,
ceas rău de cu ziuă,
să te duci pe munţi,
pe sub munţi
c'acolo-s a tale curţi,
c'acolo's mese aşternute,
şi păhare umplute,
şi scaune aşternute
pentru tine sunt gătite.
Acolo să trăieşti,
acolo să vecueşti,
de N. să nu gândeşti,
că tu de nu te vei duce
şi de nu' te-i depărta,
eu 99 de ocă
de tămâie oiu cumpăra,
şi cu ele te-oiu afumă
şi te-oiu înspăimă
şi te-oiu depărta j
99 de oca de piper
oiu lua,
şi te-oiu afumă
şi te-oiu înspăimă
şi te-oiu depărta j
99 de oale de uncrop
le-oiu pune la foc
şi le-oiu clocotl
şi te-oiu opări j
99 de suliţe oiu lua
şi te-oiu însuliţă
şi te-oiu înspăimă
şi te-oiu depărta j
cu 99 de ţăpoaie
te-oiu înţăpoiă
şi te-oiu spăriă j
cu 99 de mături de cacadâr
te-oiu zgăriă
şi te-oiu spăriă.
Să te duci în Marea mare,
şi cum s'aşează piatra 'n apă,
aşa să se aşeze răul,
acolo să trăiască,
[273]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
acolo să vecuiască,
de N. să nu gândească.
Să te duci, să te prăpădeşti,
să te izăreşti,
unde cocoş negru nu cântă,
unde câni negri nu bat,
N. să rărnâie curat,
curat şi luminat,
ca argintu cel strecurat,
cum e de Dumnezeu lăsat.
Du-te, depărtează-te
din crierii capului,
etc.
să te duci, să te prăpădeşti,
de N. să nu gândeşti;
să te duci pe pădurea uscată,
pe apa cea turburată,
că de nu te-i depărta,
eu cu secerea te-oiu secera,
cu cuţitu te-oiu spinteca,
cu lingura te-oiu mânca,
şi cu grebla te-oiu grebla,
cu furca te-oiu în furca ,
peste gard te-oiu arunca.
N. să rărnâie curat,
curat şi luminat
ca argintu cel curat
dela Dumnezeu lăsat,
dela mine descântat,
Nouă neveste
cu nouă mături,
cu nouă cuţite,
cu nouă mături părăsite,
daţi-mi toporu cel tăios
să taiu mărul cel frumos;
da eu nu taiu mărul,
de taiu lui N. răul
din spatele lui,
din pieptul lui,
etc.
Răul să se ducă,
să piară ca o nălucă,
să se prăpădească;
de N. să nu gândească,
N. să rărnâie curat,
etc.
273
(Marian, Descântece, 71).
Variante: Stupca, Boian (Bucovina), Marian, Naşterea, 68, 81; Bucovina, Ma­
dan, Naşterea, 386; Cristeşti (Botoşani), Materialuri, 1, 1519; Bucovăţ, Şez., XXI,
70; Crasna (Bucovina), Marian, Naşterea, 383; Romuli (Năsăud), Şez., XXII, 100.
la.
Din Tâtâruşi (Suceava):
O purces Constantin împărat
cu cal galben înşelat
la cutare om la fereastă.
.- Ieşi afară 1
- Nu pot să ies, că-s bolnav de
ceas rău.
Constantin împărat
îndată o descălecat
18. A. R.·- Din Vieaţa Poporului Român. XL.
şi 'n casă S'O băgat,
cu frâul 1'0 scuturat,
din dinţi şi toate închieturile,
şi să se ducă în marea,
c'acolo sunt mese întinse,
făclii aprinse,
să rămâie N. luminat, curat,
ca maica ce I-o făcut.
(Şez., XVIII, 157).
[274]
"1
I
t .:.
II
!'i
,
I
,1'
,d
,
i
I�
� 1 11
, ,
ii
f
�
!
�
1
I!"
1.
il
!
,
:
I
,/,:
1,
f
J
"
Z74
Din Comănelti (Bacău):
O plecat 99 de taţi,
cu 99 de fraţi,
cu 99 de voinici înarmaţi,
cu topoarele ascuţite,
cu săbiile gătite,
cu cuţitele ascuţite,
cu puştile încărcate
la pădurea mare,
cu topoarele s'o taie,
cu cuţitele s'o hăcuie,
cu puştile s'o împuşte,
cu caii s'o calce,
să caute ceasul cel rău
din trupu cutăruia,
S'o dus, cu topoarele o tăiet-o,
cu cuţitele o hăcuit-o,
cu caii o călcat-o,
cu puştile o împuşcat-o,
munţii s'au cutremurat,
pietrele s'au despicat,
ARTUR GOROVEI
apele s'au turburat,
şi cea�ul cel rău nu 1-0 găsit.
Intoarceţi-vă înapoi (la Cutare)
şi căutaţi ceasul cel rău,
în cap, sub cap,
în ochi, sub ochi,
etc.
Şi o găsit ceasu cel rău,
cu topoarele 1-0 tăiet,
cu cuţitele 1-0 hăcuit,
cu săbiile 1-0 dărâmat,
cu puştile 1-0 împuşcat,
cu caii 1-0 călcat,
şi n'o rămas cât firul cel de mac
în patru despicat.
Să nu rămâie nici de leac,
şi să rămâie Cutare curat
şi luminat,
ca maică-sa ce 1-0 făcut,
ca Dumnezeu ce 1-0 lăsat.
(Rev. I. Creangă, V, 51).
i
l:
I
"
oi !
.r
1
1·
i�11
:�
',11,1
I �
Descăntece cu formula: Mergând pe cale, pe cărare, se întâlneşte
cu lecuitorul, pe care Maica Domnului îl trimete să vindece boala:
Ţăpu (Tecuciu), Pamfile, Boli, 23; Moldova, Săulescu ; Corni (Fălciu), Graiul
Nostru, 1, 498; Ungureni (Tecuciu), Rev. I. Creangă, III, 143; ?, Michăilescu,
20; Săpânţa (Maramureş), Papahagi, Graiul, 144; Ciudeiu (Bucovina), Marian,
Naşterea, 384.
Descântece cu formula: Bolnavul merge pe drum şi se tănguie :
Maica Domnului îl vindecă.
Moldova. Lupaşcu, 16; jud. Bacău, Rigo, 1, 17; Cernişoara, Mater., 8, 1609;
.Tătăruşi (Suceava), Şez., XVIII, 157; Jahalia (Suceava), id., XIX, 40; Nicovu­
de-peste-gârlă, Georgescu- Tistu, 68.
[275]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
31. de cei răi.
ăi răi, boala copiilor, epilepsie.
Din Trepteni (Argeş):
Răilor, spurcaţi lor ,
fugiţi, întunecaţilor,
etc.
275
(Rev. I. Creangă, VIII, 209).
Variante: Vâlsăneşti şi Bogdăneşti (Vâlcea), Bălăşel, 108, 109; Turceşti, Mate­
rialuri, 1, 1603.
J.
Din Ţăpu (Tecuciu):
A aşternut Maica Preacurată
Domnului nostru Isus Hristos,
[piatră.
Piatră i-a aşternut,
cu piatră l-a învălit.
?
A purces Vodă
cu oastea lui toată
şi cei răi
călare pe un pietroiu.
Din Huşi:
Plecate de foame,
plecate de sete,
plecate de cei răi,
şi a intrat în inimă,
şi a intrat sub inimă
şi nu-i maşlaca în strovul Cutăruia
şi e maşlaca în strovul porcilor
şi 'n culcuşul cailor.
z8*
El s'a întors şi piatra a plesnit.
Aşa să plesnească cei răi
din coşul lui Cutare
să rămâie curat, luminat,
cum Maica din cer l-a lăsat.
(Pamfile, Boli, 24).
Pietroiul s'a cufundat,
şi cei răi s'au înecat,
Cutare a rămas curat, etc.
(Rev. I. Creangă, II, 103).
Să ieşiţi cei răi din coşul Cutăruia
că eu cu gura v'oiu descântă,
şi cu mâna v'oiu lua,
în pădure v'oiu arunca:
acolo vă-i casa,
acolo vă-i masa,
acolo aveţi ce mânca,
acolo aveţi ce purta .....
(Păsculescu, 148).
,
,
i
�
[276]
1·
i
,
1·
111
I
�
II
t
IIII1
III
,1
I
II
1.
I r
I I
I
II
,
I
" .
p
- II!
II
Din Ripiceni (Botoşani):
Cinci oameni negri,
cu ciubote negre,
cu căciuli negre,
cu ochii negri,
Din Negreşti:
De-ţi fi d'ăi răi
din miez de miez de noapte,
de-ţi fi d'ăi răi
din revărsata de zori,
de-ţi fi d'ăi răi
din Apus,
de-ţi fi d'ăi răi din Răsărit,
de-ţi fi d'ăi răi
cu şoimane amestecaţi,
de-ti fi d'ăi răi
.
din poceală.
Că d'aia vă zice vouă
că sânteţi d'ăi răi,
că muţiţi, surdiţi, orbiţi,
zgărciţi, suciţi,
mâncaţi,
la os vă băgaţi
de zugrumaţi.
Şi eu m'am apucat
de v'am descântat,
cu săgeata v'am săgetat,
cu crucea lui D-zeu v'am depărtat.
Că d'aia vă zice vouă
că sânteţi d'ăi răi
că zgârciţi,
amorţiţi, răsniţi,
urzicaţi, mărăcinaţi,
înţepaţi, furnicaţi,
la os vă băgaţi.
ARTUR GOROVEI
să vă duceţi la Cutare
să-i ,luaţi cei răi
din inimă,
din rărunchi, etc.
(Şez., XXIII, 95).
Da eu m'am apucat
şi v'am descântat
din creştetul capului,
din grumazul gâtului,
din luminile ochilor,
din rădăcinile măselilor
să ieşiţi, să fugiţi,
că d'aia vă zice vouă
că sânteţi d'ăi răi,
că capu Cutăruia s'a detunat,
dinţii în gură s'a clătinat,
gingiile s'a bujorat,
măselile s'a zdruncinat,
şi eu m'am apucat
şi v'am descântat,
de vârf v'am aplecat,
de rădăcini v'am uscat,
carnea am grămădit,
sângele l-am limpezit.
Iti mai veni voi din sus:
daţi de fus;
îţi mai veni voi din vale,
daţi în căldare;
îţi mai veni voi dinspre Răsărit,
dati în cutit.
. .
Fugi lucă
de nălucă,
să doarmă Cutare und' se culcă;
cine 1-0 cătă să nu-l găsească,
[277]
r
DEscĂNTECELE ROMÂNILOR
cine 1-0 goni, să nu-l prindă j
cine 1-0 bântui, să nu-i grişască,
şi ca de foc să se ferească.
Că eu cu săgeţi v'am săgetat,
Din Ţăpu (Tecuciu):
Plecat-a un om mare
la pădurea mare,
cu toporu mare,
să facă plug mare,
să are cu 12 boi,
cu 12 pogonici,
să are dealurile,
văile,
lungul
şi curmezişul.
'2.77
cu tămâie v'am tămâiat,
de pe trupul Cutăruia v'am cu­
[răţat,
să rămâie Cutare curat .....
(Materialuri, 1, 1I48).
Şi a găsit pe cei răi:
cei răi beşinoşi,
cei răi însuflecăcioşi,
cei răi din tâlnitură,
cei răi din pocitură,
cei răi din deochi,
şi s'au înecat în putina cu borş.
Să pieie, să răspieie,
etc.
. (Pamfile, Boli, '2.4)'
Variantă: Bucu (Ialomiţa), Rev. 1. Creangă, IX, '2.36.
Din Bogaţi (Dâmbooiţa):
Fata mare şede în malul Dunării
cu nouă fraţi,
cu nouă securi,
cu nouă barde,
cu nouă sfredele,
şi şede cu mese întinse,
cu făclii aprinse,
şi aşteaptă dureri de cei răi
dela Cutare
De nu vor merge,
cu secerile îi vor tăia,
cu berdele îi vor ciopli,
cu sfredele îi vor găuri,
şi voi d'ei răi să vă duceţi
unde popa nu toacă,
cocoşi nu cântă,
glas de voinic nu s'aude,
şi nici tăieturi de topor.
Leac să-i fie!
(Gazeta Săteanului, IX, 19'2.).
Din Buhoci (Bacău):
Ştefan-Vodă a făcut masă mare şi a chemat toate bubele, numai pe
cei răi nu i-a chemat, şi ei s'au înecat în Dunăre.
(Şez, VII-, J 08)
Variantă: ?, Rev. I. Creangă, II, '2.99.
[278]
ARTUR GOROVEI
Din Moldova:
Trei boi negri au purces pe cale, şi Maica Domnului l-a trimes să
vindece boala de cei răi. (Lupaşcu, 28).
Variante: Bogdana (Tutova), Rev. 1. Creangă, III, 31I; Gohor (Tecuciu), id.,
IV, 358; Stăneşti, id., IV, 87; Bogdana (Tutova), id., III, 31I; Jorăşti (Covurluiu),
id., II, 299, Beldie, 103; Păuşeşti-Maglaşi (Vâlcea), Materialuri, 1, 1521).
il
r'
'i
II
� �
I
I
r.
li
I
I
�
�
j
I
I
I
I
. !
I
,�
32. de cel pierit.
Din Pungeşti (Vasluiu):
Ieşii afară şi mă uităi
la dealul cel mare;
nu văzui nimica.
Mă uităi în gura lui Cutare:
şi văzui un sbârc roş,
voia sângele să i-l beie,
zilele să i le ieie.
- Ba nici zilele n'ai să i le iei,
nici sângele n'ai să i-l bei,
că eu cu acul oiu descântă,
cu mătura oiu mătura,
în trestie l-oiu băga,
şi 'n Marea Neagră l-oiu arunca,
şi (Cutare) de-acu a rămâneă
curat, etc.
(Rev. 1. Creangă, VII, 186).
1
II!
I�
I
: ·11!1
Din Dolheştii-Mari (Suceava):
Nouă lupi se duc să mânânce mere molomere dela mărul mo­
lomăr, dar sunt întorşi din cale să vindece pe pacient de cel perit.
(Şez., XIX, 171).
Variante: ?, Rev. 1. Creangă, V, 174; Vârful-Câmpului (Dorohoiu), id., IX, 81;
Moldova, Lupaşcu, 17; Calafindeşti (Bucovina), Marian, Descântece, 84; Dolheştii­
Mari (Suceava), Şez., XIX, 171; Moldova, id., XXIV, 80; Ciudeiul (Bucovina),
Marian, Legendele, 330; Preuteşti (Suceava), Şez., XVI, 60; Bâlca (Putna), Graiul
Nostru, 1, 304.
Din HUfÎ:
Bolnavul întâlneşte boala şi se vaită; Maica Domnului descântă.
(Păsculescu, 140).
Din Moldova:
Bolnavul întâlneşte boala şi se vaită; Maica Domnului îl trimete
la descântătoare. (Manuscris, 1839).
Variante: Domniţa-Mare (Bacău), Rigo, 1, 38; Costeşti (Tutova), Rev. 1. Creangă,
VII, 90.
[279]
DEScÂNTECELE ROMÂNILOR
33. de elin uri.
Din Principele Ferdinand (Teleorman):
279
Voi cIini tătărăşti,
englezăşti,
evreieşti,
muscăleşti,
ţigăneşti,
franţuzăşti,
sârbeşti,
turceşti,
costoreşti,
ursăreşti,
rudăreşti,
rumăneşti,
eu cu limba v'am descântat,
cu mâinele v'am tras,
de vârf v'aţi aplecat,
la rădăcină v'aţi uscat,
Cutare a rămas curat,
luminat,
cum Maica Domnului l-a dat.
(Rev. I. Creangă, VIII, I52).
I
I
34. de eolăeit (Incolăcit).
Descântece cu formula poruncii directe: « Fugi coIăcite... »: Voi­
teg, Slagna şi Alibunar (Banat).
(Hodoş, 30).
Din Jupa (Banat):
De-i fi, colăcite,
din vărsat de zori,
din răsărit de soare
nu urla ca vadurile,
nu vâjâ] ca vânturile
35. de eoleţl,
că eu te-am suflat
şi te-am mânat
în munţi cărunţi,
Acolo te-aşteaptă a tăi
cu mese întinse,
etc.
(Hodoş, 29).
Descântec sub formula poruncii directe: ?
(Nour, 56).
Descântec sub formula: Maica Domnului întâlneşte în cale pe
pacient şi-l trimete la descântătoare : Măgurele (Teleorman).
(Rigo, 1, 43).
[280]
'B Ilot
ARTUR GOROVEI
{Teleorman};
De-o fi din călcătură,
de-o fi după drum,
din răspintii,
din mâncare,
din sculare,
din culcare,
de-o fi din răsărit de soare,
de-o fi din fete necunoscute,
Cum taie secera asta buruenile,
rugii, bozii, verzi şi uscate,
şi dulci şi amare,
aşa să se taie dela Cutare
boala, duroarea, junghiurile,
cuţitele, săgeţile,
şi să rămâie curat .....
j
J
'1
I
�.
�
�
\
,
II
'�,
lkl
I
I
il �
I I
!
1
i '
36. de cositor.
Din Roşiorii-de- Vede
Costor
vostor,
în tigaie te-am pus,
pe tine te-am topit,
şi oamenii i-ai lecuit;
şi te-am pus la ,Cutare
să-i scoţi durorile,
junghiurile,
fiorurile,
cuţitele,
săgeţile,
târomeala,
fârşeala,
ameţeala,
din creştetul capului
până 'n degetele picioarelor.
Variantă: Drăgăneşti (Teleorman), Materialuri, 1, 654·
(Materialuri, 1, 654).
Din Cioroiu (Romanaţi):
Cum se topeşte cositorul,
aşa să se topească boala,
dorul, gâlcile, bubele,
ameţelile, fârşelile, pirotelile.
De-o fi argintul viu din sfinte,
Din Gresi a (Teleorman):
Se sculă Cutare în vărsatul
[zorilor,
în cântatul cocoşilor,
şi se întâlni cu vânturile,
cu vârtejile,
cu spurcatu,
Eu cu sfintele l-am descântat,
dela, Cutare l-am depărtat,
sau de mână de om,
sfintele să-şi aducă aminte,
să-I lecuiască,
să-I izbăvească.
(Dr. D. Ionescu, II; 47).
de vârful rnăceşilor l-am atârnat,
la biserică l-am mânat,
să cadă la daruri cel bolnav.
Dar de-o fi dela femeie dat,
ea te-a sorocit mai îmblânzit,
eu te întorc mai amărît:
ea' te-a sorocit cu una, cu două,
eu te întorc cu şapte şi cu nouă .
..
-��- -
[281]
DESCÂNTECELE RoMANILOR
Să te duci ca cânele alătrând,
ca broaştele orăcăind,
şi ca şerpii dârăind ;
să te faci un leu, paraleu,
să te pui în beregăţi
unde sufletul iese des.
Toţi costărarii te cumpărară,
toate căldările, tingirile le spoiră.
Tot aşa să se spele trupul lui x.
37. de eostae,
Din Deliblata (Banat):
Coştac întâlnit,
coştac năprăcit,
coştac din somn,
coştac din drum,
io te-ating cu cap de câne
Nouă păserele veniă,
sfânta. Miercuri le chema,.
de leacuri le întreba,
la puntea Raiului le trimetea,
acolo ierburile să 'nverzească,
vitele să pască,
iar Cutare să se tămăduiască
de spurcat, de sfinte, de boală şi
[altele.
(Materialuri, 1, 653)·.
să nu fii nici până mâne,
iar N. să ugească
curat, luminat,
ca dela Dumnezeu lăsat.
(Hodoş, 59).
38. pentru creşterea părului.
Din Moldova:
Toadere, sfânt Toadere,
dă cosiţa iepelor
ca s'o poarte fetele,
să crească lung ca aţa,
Variante: Moldova, Rigo, 1, 41;
moale ca mătasa,
şi cosiţa fetelor
dă s'o poarte iepele.
(Lupaşcu, .40).
Muntenia, Codin, Serbătorile, 31.
39. de euiu,
Din Principile Ferdinand (Teleorman):
Cuiu din cale,
cuiu din cărare,
cuiu din răceală,
să ieşi dela Cutare
<lin crierii capului
etc.
Eu cu limba v'am descântat,
cu cuţit de găsit v'am descântat,
voi să vă duceţi
unde cocoş n'a cântar,
unde voinic chiot n'a dat,
etc.
(Rev. 1. Creangă, VIII, 15d.
[282]
ARTUR GOROVEI
40. de dalae •
bubă, bubă neagră, drânganie, spurcat.
Din Gooora (Vâlcea):
�"; ,j�
',., ,III
.�
1.
-il
1 �
I
;'
.
'.
:'�
1\1
I
.,
! i ':
: .
l'
I I
Fugi izdate
îndălate
dela inima cutăruia;
nu întinde .....
ieşi dela Cutare
din inimă .....
te du unde popă nu toacă
etc.
1.
II'
(Şez., XI, 42).
Variante: Şerbăneşti (Vâlcea), Şez., III, 197; judeţul Putna, id., XIII, 4; Vălcele
(Argeş), id., XI, 42; Rudeni (Argeş), id., VII, 56; Dr. Leon, II; Pârşcoveni (Roma­
naţi), Dr. D. Ionescu, 1,75; Celeiu (Romanaţi), id., 1,76; Dr. Ionescu-Buzău, 417;
Bărbăteşti (Vâlcea), Materialuri, 1, 603; Turceni (Gorj), Rigo, 1, 45.
"
,
ti
[
i
L
!
,
"
Din Răşinari (Ardeal):
Dălac dălăceşte-te,
şi de vârf cârneşte-te,
din ce eşti
să nu mai creşti,
să te topeşti
cum se topeşte sarea
de faţa apei
şi cum se topeşte cărbunele
de faţa focului.
Din Ruptura (Mehedinti):
Stu, bubă albă,
stu, bubă neagră
etc.
99 de bube surori.
Din Răşinari (Ardeal):
In numele Tatălui şi Fiului, etc.
Buba dalacului ce eşti,
. eu aşa te sorocesc
Din pământ ai venit,
în pământ să te duci,
şi pe Cutare să-I laşi curat
luminat
ca de Dumnezeu lăsat.
(PăcaIă, 247).
Nu te întinde,
nu cuprinde
fugi din piele, etc.
(Material uri, 1, 1510).
şi cu miere te 'ndulcesc,
şi cu rachiu te amorţesc:
ieşi din Cutare să se lecuiască,
"
[283]
r'
DEScANTECELE RoMANILOR
bubă rea,
bubă sor cu ciuma şi cu moartea,
să te 'ndulceşti ca mierea
şi ca izvorul vacii
şi ca al oii,
şi să ieşi din os în carne,
şi din carne în piele,
Din Păuşe,ti-Mogla,i (Vâlcea):
Tai cioroii,
tai moroii,
tai inima de vidră,
tai cruce luminoasă,
tai genunche de urs,
şi din piele cu mătura te-oiu
[mătură,
şi în Dunăre te-oiu arunca,
şi cu cuţit te-oiu înţepa,
şi în pământ te-oiu băgă,
nu în oase păcătoase.
(Cutare) să rărnâie curat .....
(Păcală, 247).
pe un câmp mare roşu,
tai vaci mari roşii,
călări pe trei cai roşii,
adevărat izdat,
iad necurat.
(Materialuri, 1, 1524).
Din V ârful-Câmpului (Dorohoiu):
Dalacul este întors din cale.
Din Drăgăneşti (Teleorman):
(Rev. 1. Creangă, VIII, 243).
Bolnavul pe cale se tânguie; Maica Domnului îl trimete la des­
cântătoare,
(Materialuri, 1, 600).
41. de dat.
Din V ârful-Câmpului (Dorohoiu):
-
Să rămâie N. curat,
luminat,
să meargă pe capul cui a dat,
cui a numit,
întreit şi împătrit,
pe capul cui a numit.
Eu la Maica Domnului m'oiu ruga,
de farmece l-oiu scăpa,
de aruncături,
de daturi,
N. să rămâie curat .....
(Rev. 1. Creangă, VIII, 327).
[284]
i
t I
i'
,1
. 1.
1.
• I
42. desfacere de pagubă.
Din Giuleşti:
Cum silitra sparge cetăţile şi
[ţările,
aşa să se spargă toate pagubele
[şi daturile,
fapturi le şi descântecele,
farmecele şi vrăjile
dela casa lui Cutare,
dela masa lui
şi dela toate treburile lui.
Cum plugul şi fierul sparge pă-
[mântul,
ogoarele şi brazdele,
aşa să se spargă, etc.
43. de desfăcut 1).
desfăcătură, ursită, fapt.
Din T 'âtâruşi (Suceava):
Bou breaz, bolibreaz
ieşi de unde eşti:
de eşti în pod,
de eşti su pod;
de eşti pe icoană,
de eşti su icoană;
de eşti în ladă,
de eşti pe lada cu straiele;
de eşti pe poliţă,
de eşti �u poliţă;
de eşti pe laiţă,
de eşti su laiţă;
de eşti pe vatră,
de eşti su vatră;
de eşti în hoamă,
ARTUR GOROVEI
Cum copilul ăsta e de'ntăi născut,
aşa eu mai întăi să ies la toţi oa-
[menii;
şi cum fără ţâţă nu poate răbda,
lumea fără mine să nu poată răbda.
Cum s'a spart târguI,
aşa să se spargă toate pagubele,
ca răspintia să se răspândească,
pe vânt să se risipească,
pe drumuri să călătorească.
(G. Dem. Teodorescu, 384).
de eşti su hoarnă ;
de eşti în sacu cu făină,
de eşti su sac� cu făină;
de eşti în budăiul cu borş,
de eşti su budăiul cu borş;
de eşti în drobul cu sare
Ieşi de unde eşti
şi te du la vinovata mea
şi o cată, şi o nimereşte,
şi prin sânge o tăvăleşte,
Şi te du prin garduri fără pârla-
[zuri,
prin ape fără vaduri.
Şi te du prin stuh pustiu,
prin văi pustii .
.. �
III ' .
! �
• I ',1 i I
1) Să se compare şi descântecele • de dragoste •.
[285]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
Şi o cată şi o nimereşte
şi prin sânge o tăvăleşte,
să se cunoască că-i vinovata mea.
Că eu oiu lua o alogiţă grasă
Din Buşi:
Cine mi-a făcut cu două mâni
[uscate,
eu îmi desfac cu trei verzi.
Cine mi-a făcut cu cinci uscate,
eu îmi desfac cu cinci verzi,
cine mi-a făcut cu şase uscate,
eu îmi desfac cu opt verzi
şi cu a mele zece
să-i stea inima tot rece
celui care mi-a dat,
celui care mi-a aruncat.
- Bună dimineaţă, apă curgă-
[toare.
- Mulţămesc dumitale, Cutare,
şezi la noi, dacă ai venit.
- Eu n 'am venit să şed,
ci am auzit că ai trei fete:
una te spală,
una te mătură,
şi una te toarce.
Cea ce spală, să mă spele,
de fapt, de dat,
de pe faţa mea,
de pe vorbirea mea,
de pe statul meu,
de pe hainele mele.
Aceea care mătură, să-mi măture
datul, faptul, uriciunea
din faţa mea,
de pe vorbirea mea,
să-ţi fie de masă,
şi o bute de vin
să-ţi fie cheful deplin.
(Şez., VI, 90).
de pe statul meu,
de pe hainele mele.
Iar cea care toarce, să-l întoarcă,
să-I ducă, să-I lepede
datul, faptul,
în vorbă-i,
în haină-i,
în faţa lui,
în uşa lui.
- Bună dimineaţă, apă albă mer­
[gătoare.
- Mulţămescu-ţi dumitale, Cu-
[tare.
Şezi la noi, dacă ai venit.
-Eu nu şed,
că n'am venit să stau,
ci am auzit că ai o căţeluşă
de linge şi perie.
Să mi-o dai, mă rog,
să-mi lingă faptul,
datul,
ura,
mâra,
gâra.
Să O lingă de pe mine,
şi de pe hainele mele
şi de pe cărările mele,
de prin blidurile mele,
de prin colţurile casei mele.
Să se ducă din vad în vad,
pân la al noulea sat;
ti
[286]
, ,
,
. ,
I
ij
,1
I
:1,.
III
l
,l; II.
:! I '
'1
I
·i
Ji :!.
I
1.
I
. I
., !.
286
şi să se ducă să borască
pe capul cui mi-a dat.
Acolo să se borască
în vatra lor,
în haina lor,
Din HUfi.
Marţi dimineaţă m'am sculat,
m'am sculat, m'am sânecat,
pe ochi negri m'am ,spălat,
pragul în tălpi l-am călcat,
împrejurul corpului m'am uitat,
corpul meu cu fapt, cu dat în-
[conjurat.
Un pas mai înainte am mai
[călcat,
casa cu greu am înconjurat.
Vai de mine şi de mine,
m'am uitat în sus
şi n 'am văzut nimica;
m'am uitat în jos,
şi m'am uitat în apus de noapte,
şi m'am uitat peste 99 de ape,
şi peste 99 de păduri
netăiate de securi,
şi peste 99 de sate
cu casele pustii.
Şi am văzut vântul bătând,
vârtejurile ridicând
şi zidurile pornind,
şi am văzut 99 de idoli
cu idoloaicele lor,
99 de tartori
cu cataroaicele lor,
vântui toate vârtejurile
înaintea cerului sus
\
II
ARTUR GOROVEI
în faţa lor.
Iar de-a fi dela Dumnezeu:
să se ducă pe văi şi pe p ârău.
Şi eu.să rămăn curată, luminată,
ca argintul strecurat.
(Păsculescu, 137).
şi pe Dumnezeu îl rnâniă
pentru faptele mele cele rele.
0, Doamnă, Maica Domnului,
nu mă lepăda dela faţa ta,
că nu sânt vinovată,
şi nu sânt făptuită,
la vreun rău nu am făcut,
nici nu am fapt,
nici nu am dat nimărui.
Maica Domnului, din porţile ce­
[rului,
mă auzi şi-mi grăi:
- Dar ţine-te bine de sfânta
[cruce
şi de dreapta credinţă,
că te-oiu scoate dela acei idoli
cari te înconjoară
cu dat, cu fapt,
fie prin strigare,
fie prin ură,
fie prin aruncătură
dela cele 99 de idoloaice,
dela 99 de cătăroaice,
dela 99 de idoli,
99 de tartori.
- 0, Maica Domnului, ţie m'am
[rugat,
şi numele lui Ristos l-am luat,
şi'n duhul sfânt m'am botezat,
[287]
DESCÂNTECELE RoMANILOR
că eu nu mă cunosc vinovată,
că pe nimeni n'am fermecat
şi nimic rău nu am dat;
dar voi fi vinovată
pentru această răsplată.
Sânt netrebnică şi nevoiaşă,
şi ţie mă rog, Maica Domnului,
înaintea ta în fiecare zi,
în toată vremea,
dar Domnului Isus Hristos,
iartă-mă pe mine, Doamne sfinte.
Poate cu gândul c'am gândit,
alt rău mai mult n'am făcut,
nici la uşă n'am ascultat,
nici bucuria altuia n'am stricat,
că la Maica Domnului m'am rugat.
0, Maica Domnului milostivă,
fii milostivă şi pentru mine.
Maica Domnului răspundea:
- Taci, dar, nu te mai văicără,
că de tot faptul,
de tot datul
te-oiu deslega.
Maica Domnului mi-a trirrus
99 de sfinţi artitori,
99 de sfinţi patriarhi,
99 de sfinţi apostoli,
99 de sfinte eleurome
cu inderile suave (?).
Maica Domnului pe toţi rru-i
[trimise
şi fiecare la rândul lor
cum era aşezată,
care a scos datul,
care a scos strigatul,
care a scos oftatul
din corpul meu,
din calea mea,
din faţa mea,
din drumul meu,
din masa mea,
din casa mea,
din colţurile casei mele,
din pragurile uşii,
din mijlocul ogrăzii,
din colţurile grădinii,
din răspântiile drumului,
de pe calea care merg eu.
Şi a scos toată şi toată aruncătura,
toată şi toată făcătura,
de grea ură m'a desînconjurat,
şi cu multă podoabă,
şi cu multă frumuseţă
m'a împodobit
şi m'a dăruit,
şi pe veşnicie m'a pecetluit,
slavă scumpă mi-a isălit (?),
pe satana şi pe diavolul
mi-a fugărit,
de cele două mumi dăruit.
La apă tulbure i-a rânduit,
la piatra răspândită ni le-a zăpă-
[stuit,
îngerii cu speghile i-a muncit,
pentrucă rău li-am făcut.
Peste cele nouă muieri v'au rânduit,
bine v'am plătit,
sau cu gândul n'aţi gândit.
Voi aicea să crăpaţi
şi de lipitura (Cutăruia) să vă
[legaţi,
că e născută din puterea sfântului,
şi botezată în numele Domnului.
0, Maica Domnului bucură-te
cum s'a bucurat toate de pe pă-
[mânt,
•
[288]
288
şi cei 99 de sfinţi artitori
şi Dumnezeu duhul nostru
când a văzut pe Isus Hristos
pe mare prins şi înmormântat,
în mormânt pus şi s'a bucurat,
si a tresăltat
,
şi împărăteasa florilor,
şi la cei cinci sfinţi
Din Moldova:
ARTUR GOROVE.
li s'a umplut candelele
cu untdelemn,
şi de bucurie s'a umplut
soarele şi luna.
De azi înainte
Dumnezeu să 'ni ajute.
(Păsculescu, 138).
I ,
i�1
.1
III
li·
Bună sara, craiu nou,
cunună de piatră scumpă de mult preţ,
oh, tu lună luminată
ceea ce eşti în cer aşezată
şi vezi lumea toată
şi cele ce sânt jos pe pământ,
că eu nu mă pociu odihni
în casa mea şi în sălaşul meu.
Şi nici tu, lună luminată
cu stele încunjurată,
ceea ce luminezi lumea toată
să nu ai odihnă în lăcaşul tău, nici somn,
ci îndegrab: să vii
şi să iei faptul din casa mea şi din masa mea.
0, tu, lună luminată,
ceea ce eşti luceafăr strălucitor,
să vii şi să iei
faptul de bărbat,
faptul de femeie,
faptul de fată,
şi să-I iei, lună luminată,
faptul din toate olaturile casei mele,
şi din dobitoacele şi din pământurile mele,
şi din toate celea ce sânt împrejurul casei mele.
Oh, tu, lună luminată,
şi cu luceafări strălucitori încunjurată,
să vii şi să iei
[289]
\
�
I
I
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
faptul de nouă neamuri,
faptul de nouă feluri,
faptul de lut dela tocilă,
faptul de crieri de broască,
faptul de păr de lup,
faptul de aruncătură
şi faptul orişidece va fi făcut asupra casei mele.
Oh, lună luminată, mă rog ţie
ca numaidecât să vii
şi să iei faptul dela mine
să-I duci şi să-I arunci
în casa şi în masa aceluia ce mi-au voit rău
şi mi-au aruncat faptul,
de nu mă pociu sprijini în toată lumea
şi de răul faptului nu mă pociu cuprinde
în viaţa mea şi în starea mea.
Dar, oh, tu lună luminată,
mă rog şi mă cuceresc ţie,
oftările şi suspinările şi lacrămile mele
să nu le treci cu vederea,
să te milostiveşti asupra mea,
şi cât mai îngrabă să vii şi să mă izbăveşti
de fapt şi de urît,
să-I ridici dela mine să-I arunci în faţa aceluia
la care mi l-au dat şi mi l-au suflat asupra mea.
Şi mă rog ţie, lună luminată,
ca nici în toată lumea să nu scape acela ce mi-au dat faptul,
nici în margenile ţării,
nici în crăpăturile pământului.
Şi de va fi şi acela mort, şi acolo să nu scape,
să-I duci şi să i-l arunci faptul asupra lui.
Oh, lună luminată,
ceea ce eşti pre cer aşezată,
care cuprinzi şi luminezi lumea toată,
să nu ai somn nici odihnă supt olaturile a înălţatului cer
până ce nu vei veni şi să mă izbăveşti
de toată răutatea şi spurcăciunea de care sânt împresurat,
da fapt dela vrăjmaş dat,
I9. A. R. - Din Vieaţa Poporului Român. XL.
..
[290]
il .1
' I �
I "
1 ti '�I
�,;, ;
"
.1
.�
J
I
II! .
1,
I
I
,
i
II'
,.
II
II
.,
1'�1 ,I�I
ARTUR GOROVEI
şi să-I pui în casa şi în masa
aceluia ce mi-au dat şi mi-au aruncat
urîtul şi faptul şi toată spurcăciunea.
Să-I arunci în popasul şi în calea lui,
şi în sălaşul lui,
a acelui ce mi-au voit mie răul.
Oh, tu, lună luminată,
peste toată lumea strălucită,
de stele mărunţele încunjurată,
ca numaidecât să vii şi să iei faptul dela mine,
şi să-I arunci în casa aceluia şi în masa aceluia,
şi în putina cu borşul, şi în covata cu plămădeţul,
şi în solniţa cu sare, şi în blidul cu bucate ..
Şi de-mi va fi făcut şi dat, aruncat şi stropit,
suflat şi scuipat,
faptul dela femeie,
mă rog ţie, lună luminată,
ceea ce luminezi lumea toată,
ca să iei faptul dela mine
şi toată urăciunea şi spurcăciunea
să o arunci în faţa şi în trupul a acei muieri,
şi în ţâţa ei, şi în toate olaturile ei
să-I pui şi să-I aşezi la aceea ce mi-au fost dat mie
faptul şi urîtul,
iară pe mine să mă laşi
curat, luminat,
sănătos şi voios,
depărtat de fapt,
ca soarele în cerul cel luminat,
după cum Domnul m'au lăsat,
ca argintul strecurat
şi ca aurul curat
după cum Domnul pre pământ m'au aşezat,
curat şi luminat
fără niciun urît de fapt.
Ci, oh, tu luceafăr. cuprinzător
peste toată -lumea strălucitor,
mă rog ţie cât mai în grabă
[291]
1
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
ca să mă izbăveşti
de toată spurcăciunea şi urăciunea,
de fapt de tot să mă izbăveşti
în vecii vecilor, amin.
Iară mie sfânta cruce, armă tare, păzitoare
şi tuturor vrăjmaşilor înprotivitoare,
în veci, amin.
291
(Manuscris, 1825, publicat de G. T. Kirileanu, Şez., XXIV, 75).
44. de desfăcut pentru fapt.
?
« Bună sara craiu nou, cunună de aur cu pietre scumpe, luminată
eşti în ceru vezu pre pămănt, lună luminată, nu pociu să odihnesc în
casa mea, şi în sălaşul meu, cu muierea me şi cu copii mei, tu lună
luminată să nu ai somnu, nici odihnă, Întru această noapte, să vii săm ei
faptul din faţa me, şi din dosul meu, şi din faţa fimeii mele, şi din dosul
fimeii mele şi dela copii mei, şi dela dobitoacele mele, tu lună luminată,
faptul de bărbat, faptul de fimei, faptul de fată mare, deci să mil scoţi
din casa mea, şi din masa mea, şi din sălaşul meu, şi din pămănt meu,
şi de unde va fi, şi dinpregiurul casăi mele, şi de prin toate unghierile
casăi mele, şi a tot dobitocul meu, şi a tot olatul casăi mele, lună lumi­
nată faptul de noao fumuri, lună luminată faptul de 9 chipuri, faptul
de 9 feluri, faptul de 9 neamuri, lună luminată faptul de lutu, faptul de
lut dela topilă, faptul de ieri de broască, faptul de păr de lup, faptul
de rugămături de sfredel, faptul de căscari, de strigări, de urăciuni, de
burăciuni, faptul ori di ce fel de urăciuni va fi fost şi din fel de jigănii
a fi fost, faptul de 9 neamuri, lună luminată, faptul de 9 chipuri, lună
luminată să cauţi pre ceala ce mau făcut miia, lună luminată să vii săm
ei faptul din casa mea, şi de unde va fi, şi săl duci unde vei găsi pre
acela ce mau făcut miia şi săl laşi în casa lui, şi în masa lui, şi în sălaş
lui, şi în dobitoacele lui, lună luminată, ori în sat cu mine del vei găsi
ori înt�al alt satu, lună luminată au în tărg uităndusă del vei găsi, au di
va fi mortu săl duci să il arunci pe mormănt lui faptul, lună luminată au
în margine ţării di va fi, au întralte ţări, au unde va fi, şi săl pui în faţa
lui, şi în dosul lui, şi în faţa fimei lui, de va avănd, şi la copii lui, şi în
dobitoacele lui, aceluia ce mau făcut miia, şi săl pui în putina cu borşu,
şi în covata cu păine, şi în solniţa cu sare, şi în tot olatul casăi lui, şi pre
[292]
"+
ARTUR GOROVEI
i
(
�
I
I
'1
l
1
.1.,
l'
"
,1
k
",
,
•
mine, şi pre fimeia me, şi pe copii mei şi dobitoacele mele să le laşi
curate, luminate, ca aurul strecurat, ca soarele în sănin, gospodi pomilui
de 3 ori. Aceste toate să le citească cănd va fi lună noao, şi la întorsu
lunii, în trei sări, şi să facă 3 metanii cu capu la pămăntu pănă în trei
zile & •
(CodexGaster, 94, din anul 1784).
?
« Desfacere faptului celui ce ţau făcut să fie la dănsul.
« Cănd vei vide lună noi întracel ceas cii video, să aprinzi lumănări
în casă la icoane şi să tămăezi icoanelor şi toată casa şi să faci trii metanii
şi să zăci aciastă însămnari, şi la sfărşit iarăş să faci trii metanii tot în
casă, şi apoi să eşi afară la lună şi să îngenunchi rugăndute aşă să zăci,
păzăndute nimene să nu te vază. « Buna sara kraiu noî cunună de aur
cu petre scumpe de multi preţuri tuturor luminate, ceia ce eşti în ceriu
şi vezi toate pre pămănt, eu nu mă pociu odihni în casa rne şi în să­
laşul mieu şi tu lună luminoasă, de fapt de bărbat de fapt de fimei de
fapt de fată, lună luminată ia faptul din casă şi din sălaşul mieu şi din
toati dobitoacile meIi şi din toate înpregiur casăi meIi, lună luminată,
fapt de noî neamuri, fapt de lut dela topilă, fapt de crieri de broască,
fapt de păr de lupu, fapt de păr de drac, lună luminată să vii săl ei şi săl
duci şi săl caut undel vei găsi, au în sat cu mini, au întrun altu sat au
în tărgu au pe drum în ţări, au bărbat mort, au fimei moartă, au bărbat
viu, au fimei vie. Cine miau făcut să lil arunci în casă, şi pe mormăntul
lui, cine miau făcut săli arunci acelor faptul, au în margine ţării undel
vei găsi săl pui faptul în casa lui şi în faţa fimei lui, şi în faţa celui ce miau
făcut mie, şi săl pui în putina cu borşu, şi în solniţa cu sare, şi în covata
cu plămădeli şi în tot olatul casăi lui cine miau făcut, iar pe mine să mă
laşi curat luminat ca domnul ce mau dat ca argintul curat ca aurul stre­
curat ca soarele ceriului cel luminos în sănin amin.
(Codex Gaster, 57, din anii 1780-1800).
({ Cine mau făcut luni, îmi disfac marţi, cine mau făcut mercuri, îmi
disfac joi, cine mau făcut vineri îmi disfac sămbătă.
« Sfăntă, drăguleană, apă spălătoare, şi curăţătoare, eu mam mănecat
să mă spăl, să mă curăţăsc, di faptu, di datu, di chizmă, de mănie, de lut
di la topilă, de smol di la mori, de faptu, deci de faptu de vecinu, de
faptu de fiică cu maică, de fapt, de fapt de maică cu fiică, di fapt di
,
[293]
DESCÂNTECELE ROMANILOR
293
J
\
f
bărbat, di fapt di fată, di fapt di nevastă cu bărbatu, mă spăl, mă cu­
răţăscu de toate, cine mau făcut cu o mână uscată, eu îmi disfac cu doao
măni verze, şi pănă în 10 ori să zăcă aşa, eu mă spăl, mă curăţăsc de
toati datile, di toate faptele, spălăndumă, curăţăndumă, căutai dispre
răsărit, văzui luntre de argint, în luntre din argint dragul cu dragostele,
iubul cu iubostile, frumosul cu frumusăţile, cum mă văzură bine li
părură, dragul cu dragostile mă îmbrăcară, iubul cu iubostile mă iu­
băscu, frumosusul cu frumusăţile mau împodobit, în faţă îm suflară,
luna în faţă îm scriseră, şi îm umeri doi luceferi, şi îm peptu soarile
îm scrisără, rostulă cu neri unsumau, glasu de cuc în gură pusumau, cu
cizmi di argint încălţatumau, gugiumană domnescă în capu pusumau,
sprincene de dragoste scrisumau, ochi de oium îmu capu pusumau,
meri di aură îmu sănu băgatumaiu, nume de dragoste pusumau , îm
măna dreaptă stălpu di busuok pusumiau, di măna dreaptă luatumau,
pe hiţă (hudiţă?) pe cărăruş pornitumau, mergi, stă el frumos, să zbuc­
nesc, să răsărec, cum izbucneşte şi răsare sfăntul soari din monţi noorii
şi dinu toate ceţile, din toate negurile, cum zbucneşte şi răsare sfăntul
soare, mai frumos şi mai luminos, şi mai vederos, şi mai drăgălaş, aşa să
izbucnesc eu, căţi îm faţă îm căuta, ca di azirnă di grău să sătura, cine
cu mine vorove, ca di vin bun să vesele, dar şi eu cu cine vorovem, cu
boerii, cu negustorii, ca cu nere îi îndulcem, ca meri di aur le dam cu
în ales mirosu busuocului din toate florile aşa să fiu eu mai ales şi mai
frumos din toată lume, toate faptele să să ducă pi capul cui mau făcut,
eu să rărnân curat şi luminat ca domnul sfănt ce mau lăsat. Amin »,
(Codex Gaster, 94, din anul 1784).
Variante: jud. Suceava, Şez., II, 133; Orăşăni (Botoşani), id., XII, 137; Mahala
(Bucovina), Marian, Vrăji, 2ZS; Moldova, Manuscris 1777, Rev. Critică-literară
III, 313.
Din Suceava (Bucovina):
Duminică dimineaţă m'am sculat,
la fântâna lui Iordan am alergat
sfânta apă în mâna dreaptă am luat
şi frumos pe obraz m'am spălat
de fapt, de dat,
de ură, de pâră,
de făcătură,
de strigare, de căscare,
de faptul cel mare,
de fapturile cele grele.
Şi m'aşi ruga dumitale,
sfântă apă curată,
să mă speli, să mă curăţeşti,
şi să mă limpezeşti,
[294]
""'-"
T
"
-�----
II
l
1'1
;,1
,1
,
I
I
I
�94
ARTUR GOROVEI
"
I
cum ai spălat malurile de tină,
aşa să mă speli şi pe mine
şi bolohanii de rugină
de fapt, de dat, etc.
(Marian, Descântece,
121).
Din Oanceşti (Maramureş):
Dimineaţă m'am sculat,
şi pe uliţă m'o îndemnat;
pe cărare m'am luat,
cucu o prins a cânta,
pe cărarea lui Avram
trâmbiţa a trâmbiţa,
la izvorul lui Iordan.
oamenii la uliţă ieşea,
I�
_ Bună dimineaţa, izvor.
domni şi doamne
_ Sănătate bună, N. cea frumoasă,
dela prânz da se scula
da ce ai sughiţat,
şi cu toţii se 'ntrebă:
ce ai lunecat,
_ Cine-i aiasta aşa frumoasă,
ce te-ai întristat
doară-i doamna împărăteasă?
II:
şi la mine ai venit
_ Ba nu-i doamna împărăteasă,
mai dimineaţă decât celelalte toate?
ci-i Cutare cea frumoasă.
_ Mie ură mi-o adus
- Da unde o duceţi,
şi nime nu mi-o spus,
unde aţi lăsa-o?
si din fată si din dos
_. Pe gura cămeşii,
, "
şi din creştet până jos.
pe acolo om băga-o,
Mă uitai pe râu în jos,
la inimă de om frumos
vedeai un bucium putregăios.
acolo om aşeza-o.
1
,
,
Mă uitai pe râu în sus,
Cu miere dulce om îndulci-o,
I
vedeai 99 de ziori
cu măgherean om mirosi-o,
I
a sfântului Soare surori.
bătrânii vor cinsti-o,
"
,1
Şi între ele m'o luat,
cu paharele pline
şi de ură m'o spălat,
şi cu clopurile amână
l'
şi de dragoste m'o încărcat,
Tinerii or iubi-o,
"
II
şi pe ţărmure m'o scos,
şi or drăgosti-o.
în hinteag albastru m'o învăscut,
Eu, dela mine descânt,
III
şi pe murg maiestru m'o încălicat,
Dumnezeu îi prea sfânt.
\
şi 'n mâna mea cea dreaptă
Eu, cu descântecul meu,
I
trâmbiţă de aur mi-o pus,
leacu-i dela Dumnezeu.
şi pe umăr un puiu de cuc,
(Birlea, 340).
III,
III'�
Din Transilvania:
!
Sântă Marie,
dimineaţă m'am sculat,
I II,
sântă Maică Precistă
bucium în mână am luat,
[295]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
cu bucium am trâmbiţat,
tot faptul l-am adunat,
de pe Cutare l-am luat,
lângă un prilaz l-am aruncat,
în Marea Roşie l-am ţipat,
fapt mic,
295
fapt mare,
acolo să pieie,
acolo să răspieie,
Cutare să rărnâie curat,
luminat,
cum e de Dumnezeu lăsat.
(Marian, Descântece, 323).
l
Din Timboeşti (R.-Sărat):
Ea făcu cu una,
eu desfac cu două;
ea făcu cu două,
eu desfac cu trei .....
ea făcu cu opt,
eu desfac cu nouă,
cu mânile amândouă.
La răchita răsădită
şade o fată despletită,
cu ochii de şerpoaică
şi cu gura de leoaică,
şi strigă în gura mare:
- Şarpe balaur,
cu solzii de aur,
strigă la Cutare
să se ducă la apă lină.
- Buna dimineaţă apă lină,
- Ce ai venit plină de tină?
- Am venit la apa lină'
să mă spăl de dat,
de fapt,
de ură,
de pâră,
să mă spăl de faptul cel mare,
să se ducă din vad în vad,
pe capul cui mi-a dat.
(Şez., VII, 159).
Variante: Conţeşti (Suceava), Rev. 1. Creangă, V, 232; Huşi, Păsculescu, 149;
Bucovina, Marian, Descântece, Il8; Stulpicani (Bucovina), Marian, Inmorrnân­
tarea, 16; leud (Maramureş), Bîrlea, 336; Oanceşti (Maramureş), id., 338, 339.
Descântece de fapt, sub forma: Pacienta trece pe cale şi se vaită,
şi Maica Domnului vindecă: Bucovina, Marian, Vrăli, 206, 219,
229, 233, 237; Valea-Viei, Georgescu-Tistu, 20.
45. de deslegat bărbatul.
Din Gresia (Teleorman):
Nucile din nuc curat cura,
nodurile dela pânză le deslega;
piedecele dela cai s'au sfărămat,
Cutare s'a deslegat.
Nouă nuci au a se fierbea,
apa cu puşca a se împuşca,
toate vinele (cutăruia) a se deslega,
că i-am deslegat mijlocul şi vinele
dela toate străinele,
gândul şi pofta
pentru a se îndrepta
aşa cum şi înainte era.
(Materialuri, 1, 668).
j
[296]
Soarele răsare,
argintul viu moare;
oaia moare de cuţit,
argintul viu de scumpit.
Săricică, floricică,
I
l' '
I
I
I�
" 1 11111
ARTUR GOROVEI
Deslegare:
Zic mulţi cum că îi leagă şi nu' se mai pot împreuna cu alte femei
decât numai cu muerea sa, că ei dela celelalte este legat şi nu i se ridică
ghinda. '
La asemenea întâmplare faci eele următoare:
1. Pune în foc ferul cel lat şi cel lung al plugului, de arde bine.
2. Până să arză, să duce de ia apă dela moară, însă de acolo de unde
vede că se întoarce apa în sus, adică unde cade din seoe şi să întoarce
cătră moară, şi o fierbe cu floare de fân.
3. O toarnă într'o albie, şi pune fierele de să sting într 'însa ; toarnă
şi apă rece.
4. Pune pe pătimaşul întrînsa.
5. Pune şi un ştreang înnodat mai dinainte în albie şi baba îi descântă:
« Precum fierul tae rădăcinele şi erburile aşa să se tae legătura lui
(cutare) şi precum se desleagă acest nod, aşa să să deslege legătura lui
Cutare şi să nu-l mai poată lega niciodată ». Şi-i trece.
NB. Descântătoatea îi şi aduce o femee să se cerce, a doua zi alta.
(Codex Gaster, 66, din anii 1820-1850).
46. de dres.
(descântecul ce zic fetele când îşi prepară « dresul », adică alifia cu
care se dau pe obraz, ca să se facă mai frumoase).
negustorul te au luat,
şi în prăvălie te au băgat,
eu te am cumpărat
faţa să mi-o înălbeşti,
sprincenele să-mi netezeşti,
dinţii în gură să nu-mi negreşti.
(Gh. Popescu-Ciocănel, într'un foileton din ziarul «Adevărul t).
47. de durere.
Din Strâmtura (Maramureş):
Se luară
bou-cibol negru de dumbravă,
cu coarnele întraurite,
cu coama zugrăvită,
cu picioarele potcovite,
pân nări şuerând,
din picioare scăpărând,
pă gură pară de foc ţipând,
[297]
I
I
�
I
1,
ii
1
)
1
,
DESCANTECELE ROMÂNILOR
Nimeni nu 1-0 văzut,
nimeni nu l-o auzit,
fără Maica Domnului
din scaunu Sâm-Petrului
bine auzitu-l-o,
naintea lui coborît-o:
- Unde mergi tu, bou-cibol
[negru ?
- O, Maică sfântă,
bine ai făcut că m'ai întrebat,
că eu mă duc unde oiu afla pă
[soţu meu,
pă protihnicu meu.
- Hop, acolo tu nu merge,
că mai înainte de cât tine cu trei
[zile am umblat,
tăte le am aşezat,
da tu la ornu aesta vină,
aici e soţu tău,
aici e protihnicu tău,
4K de duşmani.
potolirea duşmanilor.
Din Gresia (Teleorman):
Tu, moş Apeş,
ai să ieşi;
dar n'ai să ieşi tu,
ci să iasă băieţii tăi,
să iasă arhiereii tăi,
să-i faci slujitorii mei,
să se ducă la tribunal, la judecă­
[torie,
toate să le îmblânzească,
297
aici e tovarăşu tău.
Alege-l,
culege-l,
dela tăte cioantele omului.
Bine alege-l,
bine culege-l,
cu limba linge-l,
cu coarnele împunge-l,
eu picioarele împroaşcă-l,
cu coada mătură-l, .
în măguri negre du-l,
unde focu nu se face,
unde pita nu se coace,
paserea nu ciripea;
acolo să pieie,
ca spuma pă mare,
ca stupitu 'n cărare.
Amin.
(Papahagi, Graiul, 141).
să le potolească,
să le spărgăluiască.
Că dacă slujba mi-oiu face-o,
eu ţie ţi-oiu da
un cal înfr âna t
cum e bun de 'ncălicat.
Eu ţie ţi-oiu mai da
încă şi ce mi-oiu mai cere
numai fă ce-ţi stă 'n putere.
(Materialuri, 1, 667).
[298]
II
P
'i
III
Din Moldova:
Eu clatin paru,
paru clatină gardu,
pământu clatină pe lacu laci lor ,
pe dracu dracilor;
nici să mă vezi, nici să te aud,
dar slujbă să-mi faci.
De nu mi-i face slujbă,
vinele ţi-oiu spinteca,
cu sare le-oiu sara,
cu chiperi le-oiu chipără,
cu tărnâia le-oiu tămâiă,
cu aţa izmenelor te-oiu spânzura.
Nici să te văd, nici să mă vezi,
ARTUR GOROVEI
că eu ţie ţi-oiu dărui
doi ghidigii negri
din cei ai Căminarului,
doi copii de păgân nebotezaţi
dela' ţâţă luaţi,
doi coţi de pânză
de două veri primare lucraţi.
Tu slujbă să-mi faci,
să n'aibă nime a-mi zice nimică
de rău contra mea,
şi lumea să n'aibă a striga
cu urît şi vorbă rea.
(Lupaşcu, 25).
deocheturâ, deochiat, potcâ, râhnâ, râmnâ, rânzâ, sa-
, 1
i
I
�.
"
·l
II!
1,
l
II
1,
(
,1
i'
'II
l' 1
II
i
I
,
,1
l'
1
.�
1
r-
. 1,
.,
Din Moldova:
Patruzeci şi patru de stele,
unde vă duceţi voi?
- Ne ducem să înturnăm văile,
văile şi dealurile,
codrii de pe munţi cu pietrele,
şi înapoi cu toate apele.
- Nu vă duceţi să înturnaţi acele,
duceţi-vă şi înturnaţi duşmanii.
Cum cad împăraţii din împă-
[răţie,
49. de deochi
deochete,
getatură.
?
Fugi ochi
dintre ochi,
Din Ardeal:
Fugi ochi peste cap
la uşa cui te-o mânat,
domnii din domnie,
cum iese preoţii din biserică
şi se întoamă acasă,
asa să întoame cu bine si rusine
, , ,
inimile duşmanilor,
să vorbească de bine,
să se linguşască pe lângă mine,
să n 'aibă nimica a zice de rău,
că aşa-i place şi lui Dumnezeu.
(Lupaşcu, 49).
că te ajunge craiul
cu maiul, cu paiul.
(Rev. 1. Creangă, 1, 88).
N. curată, luminată
ca Maica Precista din cer lăsată.
(Alexici, 206) .
[299]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
Din Budeşti (Maramuref):.
De deochi ferbinte
zboară dinainte,
sus ca vântu,
în ochii cu cari te-a ţipat
acolo te-ai băgat,
Din Goruneşti (Vâlcea):
Vântu mare a burat,
pământul a crăpat,
deochetoru şi deochetoarea
Din Broşteni (Suceava):
Intr'un vârf de munte nalt
o şerpoaică a "fătat;
nouă pui a fătat;
cum a fătat
aşa a crăpat.
Aşa să crape
Din Densuş (Haţeg):
Plecă pe cale,
pe cărare,
se întâlni cu moroii în cale.
Sângele i-l băură,
puterea i-o luară,
inima i-o mâncară.
Mărturisesc din limba mea
Din Densuş (Haţeg):
Amin, amin,
Cozma de amin,
ieşi de deochi
din capu Cutăruia ,
299
Cutare să rămâie curat,
şi luminat,
cum Dumnezeu l-a lăsat.
Descântecul dela mine,
leacul dela Dumnezeu.
(Papahagi, Graiul, 125).
în pământ a intrat.
Să rămâie Cutare curat
(Ceauşianu, 135).
să răscrape
toate pociturile,
toate deocheturile
din crierii capului,
din faţa obrazului,
(Şez., 1, 253).
să ieşi din capul lui,
din faţa obrazului,
din crierii capului,
din trupul lui,
să rămână curat
ca poala Sfintei Marii curată.
(Densuşianu, Graiul, 125).
din cap,
de după cap,
din şele,
dintre şele,
[300]
1
:,'1
300
ARTUR GOROVEI
II
I I
H
i
ill
I
I
din inima lui,
din maiu lui,
din crierii capului,
din faţa obrazului,
că Cutare mi te poate purta,
nu te poate sălta j
(Cutare) să rămână curat,
luminat,
ca argintul curat
ca aurul strecurat,
cum Dumnezeu l-a lăsat.
(Densuşianu, Graiul, 99).
(Densuşianu, Graiul Nostru, 293).
şi te suflă în vânt,
Cutare să rămâie curat,
ca argintul strecurat,
cum Maica din cer l-a lăsat.
(Pamfile, Boli, 29).
pe udaţi
după ceilalţi,
şi să vii când te-oiu chema,
când în iaz a mai tuna.
(Gazeta Săteanului, V, 158).
şi luminat
ca Dumnezeu ce l-a lăsat,
ca spuma de mare,
ca roua de soare
şi ca sfânta zi de azi.
(Densuşianu, Graiul Nostru, 1, 296).
(Soveja, Putna):
cum fătă,
pui-şi mâncă ;
cum mâncă,
cum crăpă;
crăpa-i-ar ochii cui te-a deochit,
şi să rămâie curat, luminat,
ca argintul strecurat,
cum dela Maica Precista l-a lăsat.
Din Moldova:
Piei deochi
dintre ochi,
pe trei roţi,
în trei nopţi,
Din Ţdpu (Tecuciu):
Ieşi deochi
dintre ochi,
că te ajunge botezul j
cum te ajunge,
te face praf şi pământ
Din Câmpuri (Putna):
Fugi deochi
dintre ochi,
negru ca corbul,
iute ca focul,
Cutare să rămâie curat
Din Dragosloveni
Fugi deochi
dintre ochi,
că te ajunge vânt sărat,
sudori de om botezat,
să crăpe ochii cui te-a deochit.
Silemendriţă pistriţă
intră 'n tufuliţă.
Cum intră,
l'
ill
1 i
il
�I
rl'
,1
"
I
�
l'
[301]
.J'� ..•
.. "
1
I
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
Din Olâneşti (Vâlcea):
Fugi de ochi ca vântu
peste tot pământu.
Cum se despart vânturile
peste toate cămpurile,
Din M oldooa:
Fugi deochi
dintre ochi,
că te ajunge O vacă neagră
cu coarnele să te spargă,
să te asvârle peste mare,
în pustiu, în depărtare.
Acolo să pieri,
ca ziua de ieri,
ca roua de floare,
ca spuma la soare,
Din Orlat (Sibiu):
Fugi deochi
dintre ochi
că te ajunge o capră neagră
cu coarnele să te spargă,
301
aşa să se despartă deochetele
din creirii capului,
din faţa obrazului, etc.
(Şez., X, 145).
iar capul cel deochiat
să rămâie luminat,
curat,
de boală scăpat.
Ochii cei vătămători
şi de foc săgetători,
învăliţi să fie cu perdele albe,
să nu mai privească la obraze
[dalbe.
(Alecsandri, Poezii populare).
să te arunce în depărtare
în pustiu şi peste mare.
Acolo să pieri,
ca ziua de ieri.
(Manuscris În Bibl. Academiei Române).
Variante:
Jud. Argeş: Şuici, Nour, 15; Balaci, id., 19; Rudeni, Şez., VII, 56; fără indicare
de sat: Comoara, 1, 107.
Jud. Bacău: Buhoci, Şez., VII, 158; Poduri, Rev.' I. Creangă, IV, 358; Racova,
Rev. T. Pamfile, 1, 140.
Jud. Botoşani: Buirnăceni, Rev. I. Creangă, IX, 82.
Jud. Buzău: Poieniţele-de-sus, Georgescu, 52.
Jud. Dâmboviţa : Runcu, Materialuri, 1, 589.
Jud. Dolj : Gubancea, Revista Oltenia, 1, 117; Sadova, Laugier, 114.
Jud. Gorj: Urdarii-de-sus, Materialuri, 1, 545; Valea-cu-apă, Şez., X, 45.
Jud. Ilfov: Bucureşti, G. Dem. Teodorescu, 368.
Jud. Neamţu: Tazlău, Materialuri, 1, 1532.
Jud. Prahova: Văleni, Materialuri, 1, 546.
Jud. Putna: Şez., XIII, 6.
Jud. Re-Sărat: Dălhăuţi, Şez., XIII, 6.
Jud. Romanaţi: Hotărăni, Dr. D. Ionescu, II, 49; OrIea, Păsculescu, 120.
Jud. Suceava: Paşcani, Rigo, 1, 58.
Jud. Tecuciu: Pamfile, Boli, 3 I.
[302]
3°2
ARTUR GOROVEI
II'
··11111
1,
II
Jud. Tutova: Docăneasa, Şez., XIV, 102.
Jud. Vâlcea: Bogdăneşti, Bălăşel, 20; Costeşti, Materialuri, 1, 555; Goruneşti,
Ceauşianu, 134; Scundu, Bălăşel, 16; Ştefăneşti, Şez., IV, 190.
Jud. Vlaşca: Pietroşani, Materialuri, 1, 59.
Moldova: Lupaşcu, 30.
Muntenia: Dr. Ionescu-Buzău, 41 I.
Ardeal: Conv. lit., XXV, 359; Braşov, Şev., XXIII, 2; Orlat (Sibiu), Marian,
Naşterea, 356.
Maramureş: Borşa, Papahagi, Graiul, 130; Crăcăceşti, id., 130; Romuli (Nă­
săud), Şez., XXII, 99; XXIII, 92.
Banat: Boldur, Hodoş, 16; Găvojdia, id., 20, 22; Jena, id., 16; Teregova,
Costin, 56.
I
1·
r
l'
I
"
�
1,
III
I
'1
�
J
III
:!I
I
III
'�I .
,1
;
�
II:
lJin 1k1arat.nuref:
Treacă-ţi dedeochiul peste cap
ca şi fumul peste sat.
Tu să rămâi luminat
şi curat
ca şi Maica Preacurată
când te-o dat.
Treacă-ţi dedeochiul prin maiu
ca şi un grăunte de aiu,
N. să rămâie .....
Din Ghergheşti-Miceşti (Tutova):
Sub răchita răsădită
şede-o fată despletită
c'un ochiu de foc
Din Pleşeşti (Suceava):
In răchita rămurată
este o babă supărată,
c'un ochiu de foc
şi c'un ochiu de apă,
lJin Buhoci (Bacdu):
La o răchită răsădită
'este o fată împodobită
Atunci să te 'nfuace,
atunci să te 'mbete,
să te 'ngălbinească
şi să te tulbure,
acela să aibă putere
care-i mai bătrân
decât Dumnezeu sfântul.
(Ţiplea, 99).
şi cu unu de apă;
şi a stâns ochiul cel de foc
şi a aprins pe cel de apă.
(Rev. I. Creangă, IX, 114).
şi a luat ochiul cel de foc
şi l-a dat în cel de apă
şi s'a stâns.
(Şez., 1, 82).
cu un ochiu de apă
şi unu de foc:
[303]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
cel de apă stânge pe cel de foc.
Cum se stânge focul de apă,
aşa să se stângă deocheturile
şi răzmeriturile
dela Cutare.
3°.3
(Şez., VII, 158).
Variante:
Jud. Bacău: Comăneşti, Rev. 1 .. Creangă, VI, 148; Satu-Nou, Rigo, 1, 58.
Jud. Buzău: Izvoraşul, VI, 22; Lipia, Conv. !it., XXVII, 863; Nişcovu-de­
peste-gârlă, Georgescu, 68 .
. Jud. Botoşani: Rev. 1. Creangă, IX, 53; Botoşani, Rigo, 1, 56; Grigoreşti,
Şez., XXIII, 93.
Jud. Covurluiu: Galaţi, Graiul Nostru, 1, 320; Iorăşti, Rev. 1. Creangă, II,
273; Piscu, Şez., XIV, 101.
Jud. Dorohoiu: Mogoşeşti, Rev. 1. Creangă, VII, 89.
Jud. Neamţu: Tazlău, Materialuri, 1, 1532.
Jud. R.-Sărat: Dălhăuţi, Şez., XIII, 6; Racoviţeni, Conv. lit., XXVII, 864.
Jud. Roman: Rigo, 1, 54.
J ud. Suceava: Marian, Naşterea, 49.
Jud. Tecuciu: Ţăpu, Parnfile, Boli, 29.
Jud. Tutova: Docăneasa, Şez., XIV, 102.
Jud. Vlaşca: Dr. Leon, 126.
Din Dejeşti (Olt):
Pasere albă, codalbă,
sus te suişi,
jos plesni şi .
Plesnească ochii râmnitorilor,
plesnească ochii deochetorilor.
Din Crucea-Broşteni (Suceava):
Fugi deochi
dintre ochi,
că te ajunge, te soseşte
şi amar te pedepseşte
mânia dumnezeiască,
cu sabie de foc cerească.
Să te duci, să piei,
cum pier negurile
când bat vânturile,
cum piere roua la soare,
cum piere spuma de mare.
De-a fi N. deoachiat de fată mare:
să-i crăpe ţâţele,
Cine a râmnit,
a plesnit,
şi a rămas N. curat,
luminat,
ca argintu stricurat.
(Şez., XI, 37).
să-i curgă sângele,
ibovnicu să-şi urască,
. ochii să-i plesnească.
De-a fi deochiat de femeie mă-
[ritată:
să-i crăpe ţăţele,
să-i curgă laptele,
să-i moară copilul de foame,
şi s'o urască bărbatul.
De-a fi deochiat
de bărbat neînsurat:
să-i crăpe rnânile,
să-i curgă sângele,
[304]
ibovnica să-I urască,
ochii să-i plesnească ..
De-a fi deochiat de fete mărun-
[ţele,
şi băieţi mărunţei:
să li crape călcâile,
să li curgă sângele,
să nu mai deoache fetele.
Sai deochi dintre ochi,
din faţa obrazului,
din zgârcea nasului,
din crierii capului,
din măduva osului,
din ochi,
dintre ochi,
dintre gene
şi sprincene,
să te duci,
ARTUR GOROVEI
să te tot duci,
unde popa nu toacă,
unde fata nu joacă,
unde cucoşii nu cântă,
unde vaca nu zbiară,
unde mâţa nu mormăeşte;
să te duci la fata lui Ler împăratu,
că ţi-a pus masă întinsă,
cu făclii aprinse,
cu pahare pline
şi mâncări de cele bune,
şi pe N. să-I laşi curat,
luminat,
de boală uşurat,
cum Maica Precista l-a lăsat,
cum e aurul de curat,
ca soarele din senin,
amin.
(Şez., III, 195).
Variante:
Jud. Argeş: Slăveşti, Şez., XI, 35: Tutana, Ceauşianu, 138.
Jud. Bacău: Rev. 1. Creangă, VIII, 213: Ardeoani, id., IV, 83.
Jud. Botoşani: Şez., XXIII, 96.
Jud. Buzău: Dr. Ionescu-Buzău, 41I; Izvoraşul, VI, 22: Chiozdu-mic, Geor­
gescu, 37: Calvini, id., 63; Lipia, Conv. lit., XXVII, 863, 164, 165: Valea Cătinei,
Georgescu, 57: Poieniţele-de-jos, Georgescu, 51.
Jud. Covurluiu: Cavadineşti, Rev. 1. Creangă, III, 144: Galaţi, Graiul Nostru,
1, 316: Smulţi, Doina, 1, 147.
Jud. Dâmboviţa: Rev. T. Pamfile, VI, 16: Cucuteni, Materialuri, 1, 544: Bo­
gaţi, Gazeta Săteanului, IX, 193; Materialuri, 1, 547.
Jud. Dolj: Balota, Şez., XIV, 102; Catane, Rigo, 53: Şez., VI, 94: Rev. I.
Creangă, 1, 14: Craiova, Şez., XII, 181, 182: Laugier, 1I5: Maglavitu, Rigo, 1, 57:
Mălăeşti, Laugier, 1I5: Podari, Pamfile, Boli, 3°: Sadova, Laugier,. 1I4.
Jud. Dorohoiu: Darabani, Rev. I. Creangă, II, 73.
Jud. Fălciu : Vutcani, Graiul Nostru, 1, 505.
Jud. Gorj : Roşia, Şez., XI, 39: Saşa, id., VIII, 1 II: Stroeşti, Materialuri, 1,
1513: Valea-eu-apă, id., 1, 556.
Jud. Ialomiţa: Grindu, Rev. 1. Creangă, IX, 232: Raşi, Şez., III, 195: Mate-
rialuri, 1, 1542, 1543.
Jud. Ilfov: Bucureşti, G. Dem. T., 369, 370: Materialuri, 1, 558.
Jud. Mehedinţi: Siseştii-de-jos, Materialuri, 1, 1550.
Jud. Neamţu: Păstrăveni, Materialuri, 1, 1535.
Jud. Prahova: Manuscris Prejbeanu ; Teişeni, Şez., II, 87: Văleni, G. Dem. T.,
367; Materialuri, 546.
Jud. Putna:Şez., XIII, 5; Suraia, id., XIII, 5: Câmpuri, Graiul Nostru, II,
296: Găgeşti, id., 280.
Jud. Romanaţi: Islaz, Rigo, 1, 53: Hotărăni, Dr. D. Ionescu, II, 49, 51; Cllui,
id., II, 65: Dioşti, Materialuri, 1, 549: Orlea, Dr. D. Ionescu, II, 53: Păsculescu,
[305]
DESCĂNTECELE ROMÂNILOR
3QS
Din Novaci (Gorj),'
Vine ciuta dela munte
lingându-şi puii pe frunte;
îi linge de pistricei,
să-i facă frumuşei,
Eu, pe Cutare îl ling de deochi
dintre ochi.
Cât a sta vântul în gard
atâta să steie deochiul în cap,
din cap să fugă în sat
ca un câne turbat,
121; Ştirbei, Dr. D. Ionescu, II, 57; Celaru, Dr. D. Ionescu, II, 60; Novaci, Pamfile,
Boli, 31; Soreni, Graiul Nostru, 1, 82.
Jud. Re-Sărat: Racoviţeni, Conv. Iit., XXVII, 864; Budeşti, Şez., XIII, .;;
Rigo, 1, 56.
Jud. Suceava: Cotârgaşi, Şe2., III, 141; Rev. 1. Creangă, 1, 47; Paşcani, Rigo,
1, 58.
Jud. Tecuciu: Hânţeşti, Pamfile, Boli, 30; Cozmeşti, Graiul Nostru, 1, 394.
Jud. Teleorman: Gresia, Materialuri, 1, 548; Principele Ferdinand, Rev. 1.
Creangă, VIII, 291, 292; Roşiorii-de-Vede, Materialuri, 1, 544, 554; Segarcea-din­
deal, Rev. 1. Creangă, 1, II6; Tc-Măgurele, Nour, 16.
Jud. Tutova: Nicoreşti, Doina, 1, 145; Perieni, Şez., 1, 57; Mat., 1, 1514.
Jud. Vâlcea: Bărbăteşti, Materialuri, 1, 547; Bogdăneşti, Şez., IV, 30; Buzeşti,
Materialuri, 1, 557; Câineni, Şez., XI, 38; Cernişoara, Materialuri, 1, 1565; Mănă­
stireni, id., 1, 543; Păuşeşti-Maglaşi, Mat., 1, 1520, 1523; Ştefăneşti, Şez., IV, 190,
191; Stroeşti, Mat., 1562, 1566; Turceşti, Mat., 1, 1564; Vălcele, Şez., XI, 36;
Vâlsăneşti, Bălăşel, II; Zlătărei, Şez., II, 183; Genuneni, id., XII, 182.
Jud. Vasluiu: Ţ'ibăneşti, Rev. 1. Creangă, VIII, 324.
Moldova: Săulescu ; Lupaşcu, 2.
Bucovina: Marian, Descântece, 107; Ciudei, revista Familia, XXV, 355.
Ardeal: Alexici, 1,206,208; Revista Familia, XXV, 602; Bărăi (Cluj), Comoara,
IV, 77; Boineşti (Ţara Oaşului), Graiul Nostru, II, 70; Păucineşti (Ţara Haţegului),
Densuşianu, Graiul, 279; Pojorta, Marian, Descântece, 313; Răşinari, Păcală,
248, 249·
Banat: Bănia, Costin, 52; Borloveni, Hodoş, 22; Graiul Nostru, II, 143; Caran­
sebeş, Hodoş, 18; Cruşovăţ, id., 20; Globurău, id., 21; Mircovăţ, id., 19; Oraviţa,
id., 15; Petroşniţa, id., 21; Răcăşdia, Novacoviciu, Colecţiune, 134; Slatina-Mică,
Hodoş, 14; Voiteg, id., 17.
Maramureş: Berbeşti, Bîrlea, 329, 320; Borşa, Papahagi, Graiul, 130; Cuhea,
Bîrlea, 328; Dragomireşti, Izvoraşul, IV, No. 9 - 10, p. 8; Romu!i (Năsăud), Şez.
XXIII, 22; Siliştea, Papahagi, Graiul, 138.
La Megleno-Români : Birislau, Papahagi, Megleno-Românii, 108.
Fără arătare de localitate: Şez., XII, 180; Materialuri, 1, 1563; Nour, 17, 20,
22; Revista Ion Creangă, III, 3Il; VII, 184, 186.
cu coada încârligată,
îmbârligată,
şi unde a pica
acolo s'a frânge,
deochiul a plânge.
Acolo a plesni,
şi a muri,
şi Cutare să rămâie curat,
luminat,
ca argintul strecurat.
(Pamfile, Boli, 31).
Variante: Câmpuri (Putna), Graiul Nostru, 1,296; Mărgheni (Romanaţi), Dr, D.
Ionescu, II, 54; Nicşăni (Botoşani), Şez., XXIII, 95; r, Rev. I. Creangă, IV, ISI;
Răşinari, PăcaIă, 248.
20. A. R. - Din Vi,ala Poporului Rom6n. XL.
_J
[306]
306
;\RTUR GOROVEI
Variante: Samarina, Epir, la Papahagi, op. cit.
s'a Întors mamă-sa de l-a lins,
şi iarăşi s'a vindecat de deochi;
te ling şi eu
să-ţi treacă de deochi.
(Papahagi, în Materialuri, II, 44).
Era o vacă pestriţă,
născu un viţel pestriţ,
trecu un împărat (vânător),
l-a văzut,
l-a deochiat,
Din Vlaho-Clisura:
care o băut vin
s'o îmbătat;
care o băut pelin
o crăpat.
Să crăpe ochii cui te-o deo­
[chiat.
(Şez., VII, 158).
Variante: Iorăşti (Covurluiu), Beldie, 91; Galaţi, Graiul Nostru, 1, 317; jud.
Putna, Şez., XIII, 7; Stânca (Iaşi), Şez., VI, 96; Ţăpu. (Tecuci) Pamfile, Boli 29,3°.
Din Buhoci (Bacău):
Sânt trei viţe de vie:
din una curge apă,
din una curge vin,
din una curge pelin.
Cine o băut apă
s'o -săturat ;
" I
1·
".1
I
" .
I
'!
I 11
1•· , 1,
�
I II �
li Ilil
:1· j:
Variantă: Preuteşti (Suceava), Şez., XVI, 60.
1 '11
, ,
I
':1
1
Din Găineşti (Suceava):
Ista-i de deochi,
ista-i de strigare,
ista-i de mirare,
ista-i de ochiu cel mare.
(Se zice stângându-se cărbunii).
(Şez., III, 119).
li
Din Galaţi.
Aista-i din vânt,
aista-i de pocitură,
aista-i de 'ntâlnitură.
Din vânt ai venit,
şi 'n vânt să te duci,
să rărnâie Cutare curat
şi luminat.
(Graiul Nostru, 1, 316) .
r
Variantă: jud. Suceava, Şez. XVI, 144.
I
t
Din Cotârgaşi (Suceava):
Trece vântul peste munte,
de deochiul peste frunte,
sănătatea 'n cap ca piatra.
(Rev. I. Creangă, 1, 48).
[307]
DESCĂNTECELE ROMÂNILOR
Din Crtqovăţ (Banat):
Din gura mea leac să fie'
cine te-o deochiat,
o crăpat,
şi cine te-o rănit
o plesnit.
Fugi ochitor,
fugi râmnitor,
că cu tămâie te-oiu afumă,
şi cu usturoiu te-oiu ungea,
cu cuţitu te-oiu tăia,
de pe capu lui Cutare te-oiu lua,
şi de 9 stânjeni în pământ te-oiu
[băga;
Cutare a rărnâneă curat, lu­
[minat,
ca dela Maica Maria lăsat.
(Arhivele Olteniei, VI, 329).
Din Slatina-Mică (Banat):
o rană
pogorană,
pogorască-te Dumnezeu
din gene,
din sprincene,
din dinţi rari,
mâncaţi de cari,
să ugească sfânta curcubătă
[goală,
să cânte brăbeţii pe ea,
Amin!
Leac din gura mea să fie.
(Hodoş, 14).
Din Samarina (Epir):
Pentru peşti ce aveaţi
boabe mi-aţi pus,
eu care sânt Hristos
pe scutece să şed,
pe zvonul miresei
micul stă culcat,
de mine deochiat,
de mine vindecat.
(Papahagi, în Materialuri, II, 248).
Din Uscaţi (Neamţu):
de sub inimă,
etc.
(Materialuri, 1 1517).
Variante: Chiozdu-Mic (Buzău), Georgescu, 33; F'irăneşti (Vâlcea), Bălăşel, 17.
Cum se stâng cărbunii iştia
aşa să se stângă potca şi deochetura
din inimă,
Din Vişani (R.-Sărat):
A plecat Voevodu la oaste
călare pe căpăţină de câne.
A încălecat şi a strigat,
şi a bărătat (?),
şi popă şi călugăr,
şi ţigan şi armean.
1,
j
[308]
Variante: Călui (Romanaţi), Dr. D. Ionescu, 11,63; ?, Rev. 1. Creangă, IV, 82.
Descântece cu formula: dătători de boală întorşi din cale:
308
Cum nu ştie dincotro a venit
şi Încotro se duce.
Să se ducă undefata
cosiţa nu împleteşte,
şi 'n coadă de rândunică să-I ia,
Din Birislau:
Cum se răsparge
apa din gura de canal
prin roatele de moară,
Din Maglavit (Dolj):
- Ce ciocăneşti,
ce bocăneşti P
- Nu ciocănesc,
nu bocănesc,
inima lui Cutare plămădesc.
Cum se plămădeşte
măru 'n mărării,
ARTUR GOROVEI
peste Mare să-I dea.
Şerpe balaur
cu coadă de aur,
din coadă plesneşte,
deochiul risipeşte.
(Conv. lit., XXVII, 865).
aşa să se răspargă
şi boala pruncului.
(Papahagi, Megleno-Românii, 108).
varza 'n vărzării,
porumbu 'n covrag,
strugurele 'n vii,
mierea 'n stupării,
aşa să se plămădească
inima lui Cutare,
şi să rămâe curat .....
(Laugier, r r g),
I
Broşteni (Suceava), Şez., III, 136, IV, 19; Jeud (Maramureş), Bîrlea, 331.
Descântece cu formula: omul roş-poroş face masă mare la care
nu cheamă deochiul, şi el de ciudă, crapă.
Huşi, Păsculescu, 150; Valea-eu-apă (Gorj), Şez.; X, 24; Zlătărei (Vâlcea), id.,
XII, 184; Caransebeş (Banat), Hodoş, 15.
Descăntece CU formula: Maica Domnului întâlneşte bolnavul Şl­
vindecă:
Jud. Buzău: Valea-Viei, Georgescu, 21.
Jud. Gorj: Pesteana-de-sus, Şez., X, 47, 108; Materialuri, 1, 588; Turcenii.-de-
jos, Rigo, 1,60; Vladimir, Mat., 1, 550; VIăduleni, Rigo, 1, 156.
Jud. Mehedinţi: Marman, Şez., XXIV, 165.
Jud. Neamţu: Nemţişor, Rev. I. Creangă, VI, 244.
Jud. R.-Sărat: Bălăceanu, Rev. I. Creangă, VI, 150.
Jud. Romanaţi: Brâncoveni, Dr. D. Ionescu, II, 55.
I
··t;\.4,.
[309]
DEscANTECELE ROMÂNILOR
309
Jud. Vâlcea: Bărbăteşti, Mat., 1, 551; Dozeşti, id., 1, 549; Ştefăneşti, Şez.,
IV, 191; Stroeşti, Şez., VI, 95, Mat., 1, 1563, 1567; Vâlsăneşti.
Bucovina: Bilca, Marian, Descântece, III.
Ardeal:' Lunca-Cernii (Hunedoara), Comoara, II, 104; Tămăşeşti (Sălaj), Iz­
voraşul, VI, 22; Bihar (Vaşcău), Şez., VI, 93; ?, Conv. lit., XXV, 360.
Banat: Caransebeş, Hodoş, 17; Vălişoara, id., 21; Jupa, id., 12; Giupăneşti,
Graiul Nostru, II, 139. ,.
Maramureş: Borşa, Papahagi, Graiul, 129; ?, Ţ'iplea, 100.
Descântece CU formula: Bolnavul pe cale se tânguie şi Maica
Domnului îl trimite la descântătoare :
Găneşti (Suceava), Şez., II, 96; Dolhasca (Suceava), id., 1, 57; Focşani, Rigo
1, 54; Bistriţa (Mehedinţi), Comoara, II, II; Oprişoru (Mehedinti), Materialuri,
I, 552.
50. de deochi la vacă.
Din Golâşei (Covurluiu):
Fugi, deochiu, dela Balaia,
nu te mira,
nu te desmiră
la Balaia cum se mulge,
de viţelul cum o suge,
de trupul ei cel dulce,
că-mi e dulce ca mierea
şi galben ca ceara,
Din Romuli (Năsăud):
Una stea,
două stele,
nouă stele,
steaua stelelor,
doamna zărilor,
du-te în lume,
peste lume
până la mama vacii,
şi te miră şi desmiră
de cea verde dumbrăvioară,
că e verde ca iedera,
albă ca colilia.
Fugi cascare,
fugi strigare
de deochiu cel mare.
(Rev. 1. Creangă, VI, 294).
cum o cheamă anume,
să vie pe dimineaţă
galben ca ceara,
şi gros ca aluatu,
cu a nimănui amestecat,
numa ce Dumnezeu i-o dat,
să vie gros şi groscioros
pecum l-a făcut Hristos.
(Şez., XXIII, 64).
_J
[310]
,
,
I
310
ARTUR GOROVEI
Din Luşca (Năsdud):
Cel ce-o băut vinu, s'o îmbătat;
cel ce o băut miru, s'o mirat;
cel ce o băut pelinu
în zece o crăpat,
Dumnezeu sfântu
sănătate la vacă i-o dat.
(Şez., XXIV, 56.)
Descântece cu formula: Vaca a plecat la păscut, deochetoarea a
vătămat-o şi a vindecat-o Maica Domnului:
Buhoci (Bacău), Şez., VII, 158; jud. Covurluiu, Rev. I. Creangă, IV, 231•
Focu-i sfânt,
apa-i sfântă,
Dumnezeu îi sfânt,
trei păhare pline:
unu cu vin,
unu cu mir,
unu cu pelin;
II I
1·
r
li II
l-
I';
51. de dragoste
II
măritiş, măritat, ibovnicie, ursită, scrisă, pentru parte, pentru joc, de
întors, de desfăcut, desfăcătură, de făcătură, descrisul la stea, paloş
cununat.
, !
Din Focşani:
Ieşi fapt, dat,
căscare, strigare,
de prin pungile cu bani,
de prin fundul lăzii,
ieşi, te du
într'un vârf de munte
că acolo te aşteaptă
o fată de boier
grasă şi frumoasă,
cu uşile deschise,
cu făcliile aprinse.
Tu, urîtule
acolo să piei
acolo să mânci,
acolo să te sălăşlueşti,
şi eu să rămân curat .....
Ridicaţi-Vă, voi, cinci pârliţi,
că eu vă viu,
vouă viu,
şi ni înfloriţi vârfurile aurite,
poalele zugrăvite.
Cu buzele voiu înmărmuri,
cu limba voiu îndulci,
Răsai soare
cu nouăzeci de zare.
Imi pusei soarele în piept,
luna în spate,
şi în umere luceferi.
Cum îi mai ales
soarele şi luna
şi luceferii din toată lumea,
aşa să fiu eu mai aleasă
înaintea tuturora;
cum îi mierea de dulce,
[311]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
aşa să fie vorba mea
înaintea tuturora;'
cum se pleacă toată lumea
înaintea Maicei Domnului,
şi se' roagă
şi se închină,
aşa să se plece înaintea mea;
cum nu poate mirele fără de
[mireasă,
şi mireasa fără de mire,
aşa să nu poată
toată lumea fără de mine;
cum nu poate popa
fără aghiazmă,
Din Moldova:
Soare, soare, frăţioare,
ochii mei de mierloşiţă,
limba mea de brănduşiţă,
limba mea de glas de cuc.
Soare, soare, frăţioare,
nu răsări pe munţi, pe codri,
pe curţi zugrăvite,
pe movili clădite,
311
fără busuioc,
aşa să nu poată toată lumea fără
[de mine;
cum nu poate toată lumea,
toate dobitoacele,
toţi pruncii,
toate paserile,
fără de apă,
dela apus
până la răsărit,
aşa să nu poată lumea
fără de mine
şi fără de vorba mea.
(Revista Critică-literară, V, 121).
răsai pe statul meu,
şi fă frumos trupul meu,
să vadă, să ştie lumea şi norodul;
să stai în gura mea,
cum stă lumea şi ascultă cucul
când cântă în mijlocul codrului,
şi telegarii din fundul grajdiului.
(Lupaşcu, 25).
Variante: Mănăstireni (Botoşani), Rev. I. Creangă, V, 232; Zărneşi (Covurluiu),
id., V, 154; Mischii (Dolj), Analele Olteniei, V, 147; Huşi (Păsculescu), 124; Vatra
(Mehedinţi), Rev. I. Creangă, VIII, 117; Valea-Sacii (Neamţu), id., V, 154; Dol­
hasca (Suceava), Şez., II, 164; Tv-Măgurele, Nour, 41; Săceni (Teleorman), Mate­
rialuri, 1, 684; Făureşti (Vâlcea), Ceauşianu, 133; Stroeşti (Vâlcea), Materialuri, 1,
1559; Moldova, Marian, Vriiji, 112; Hişeşti (Bucovina), Marian, Serbătorile, 1, 147;
Mitocul-Dragomirnei (Bucovina), Marian, Legendele, III; Maramureş, Şez., XXIII,.
110.
Din Nemţifor (Neamţu):
-
Lună, lună,
Doamnă bună,
bun cal ai
şi frâu n'ai;
să te duci la ursita mea,
să te duci şi să mi-I aduci.
[312]
(Rev. 1. Creangă, V, 373).
Variante: Moldova, Manuscris, 18z5, Şez., XXIV, 75, 79; Mitocul-Dragomirnei
(Bucovina), Marian, Vrăji, 40; Caransebeş, Hodoş, 9; Maramureş, Şez., XXIII, 110.
I
..
31Z
De l-îi găsi dormind în pat,
să-I iei şi să-I vâri sub pat,
şi de sub pat să-I dai pe uşă afară,
Din Zărneşti-JortJfti (Covurluiu):
o stea logostea,
două stele logostele,
nouă stele logostele,
of, surioarele mele
eu oiu dormi şi oiu hodini,
dar voi nici să dormiţi,
nici să hodiniţi,
ci să vă duceţi la fete şi flăcăi,
la vaci cu viţei,
la scroafe cu purcei,
la neveste cu copii,
dragostele să le adunaţi,
în astă apă să le băgaţi,
ARTUR GOROVEI
şi la mine să-I porneşti,
prin pădure fără sine,
şi prin sat fără ruşine.
că eu mâni dimineaţă când m'oiu
[scula,
cu apa pe ochi m'oiu spăla,
ca soarele oiu străluci,
ca cucul oiu cânta,
de toţi la mine s'a uita.
Cine a fi călare,
s'a întoarce cu faţa;
cine a fi pe jos,
s'a sui pe gard,
şi tot cu mine a vorbi,
şi tot la mine s'a uita,
şi tot cu mine a râde.
(Rev. 1. Creangă, III, 178).
II:; �.
I
Variante: Rudeni (Argeş), Şez., IX, 30; Vâlsăneşti (Argeş), Bălăşel, 135; Poie­
niţele-de-jos (Buzău), Georgescu, 51; Pleniţa (Dolj), Revista Aurora (Craiova),
1904; Turburea (Gorj), Şez., XV, 186; Ruşi (Păsculescu), 133, 134, 144; Valea­
Sacă (Neamţu), Rev. 1. Creangă, V, 155; Slatina (Olt), id., V, 9Z; Timboeşti (R.­
Sărat), Şez., VIII, Il3; jud. Teleorman: Drăgăşani, Materialuri, 1, 686; Gresia,
Mat., 685, 695; Roşiorii-de-Vede, id., 1, 687; Scrioastca, id., 1, 688; T.-Măgurele,
Nour, 36, 50; Docăneasa (Tutova), Şez., XIV, 104; jud. Vâlcea: Flăcăi, Mat., 1,
1, 688; Făureşti, Ceauşianu, 133; Genuneşti, Rev., 1, Creangă, III, z76; Marcea,
Şez.; XI, 73; Ocnele-Mari, Mat., 690; T'ârnova-de-jos, Şez., IV, zo ; Bucovina,
Marian, Legendele, 91; Pătrăuţi (Bucovina), id., IZO; Transilvania, Marian, Sărbă­
torile, III, 103; Caransebeş, Hodoş, 9; Obreja (Banat), id., 8.
Din Tâtdruşi (Suceava):
I
1.
. ,
Foc, focuşor,
eu m'oiu culca şi oiu adormi,
tu să nu te culci,
şi să nu dormi.
Să te faci laur, balaur,
cu solzii de aur,
cu 99 de aripi,
cu 99 de limbi,
cu 99 de ghiare râcâitoare;
să te duci: cât pe lume,
[313]
,.
DESCĂNTECELE ROMÂNILOR
.cât pe sub lume,
la ursita lui de-anume;
şi de-a fi 'n tabără tăbărît,
<le-a fi în munţi rătăcit,
·de-a fi unde-a fi,
.să-l plesniţi cu lemn de alun
'Să vie ca un nebun;
-să-l plesniţi cu lemn de soc,
313
să vie prin foc,
să nu-şi afle loc;
să-I plesniţi cu lemn de arţar,
să vie ca un harmasar;
să-i puneţi prin ciorici,
să-i puneţi prin opinci furnici,
să vie la mine-aici.
(Şez., VI, 91).
"
I '
Variante: Buhoci (Bacău), Şez., VII, 107; Botoşani, Voronca, 1212; Huşi,
Păsculescu, 127, 135, 141; Valea-Sacă (Neamţu), Rev. 1. Creangă, V, 154;
Moldova, Lupaşcu, 15; Buciumul Român, III, 138; Cartal (Dobrogea), Pârvescu,
.83i Bucovina, Marian, Naşterea, 24; Vrăji, 29; Mitocul-Dragomirnei (Bucovina),
id., 83; Maramureş, Ţiplea, 103; Berbeşti (Maramureş), Bîrlea, 334.
Din Mănăstireni (Botoşani}:
Murgule, murguleţule,
.eu oiu dormi,
m'oiu hodini,
da tu să nu dormi
şi să nu te hodineşti,
-ci să-mi aduci dragostea
dela 99 de împăraţi
.şi împărătese,
-dela 99 de miri şi de mirese;
şi să pui dragostea lor în steclă
[la mine.
Du-te la 99 de turci şi turcoaice,
şi la 99 de ţigani şi ţigance,
şi la 99 de moldoveni şi mol-
[dovence,
şi Ia 99 de munteni şi muntence,
şi la toate liftele,
şi adă-mi dragostea lor în steclă
[la mine.
(Rev. 1. Creangă, IV, 327).
Variantă: Cicăneşti (Argeş), Şez., XI, 54.
Din Moldova:
Apă albă pomiroasă,
mă spală, mă fă frumoasă,
. să li plac eu junilor
ca laptele pruncilor,
. ca vinu boierilor,
să fiu ca sfântul Soare
când răsare,
ca şi mărul plin de floare,
ca o capră bourată
de toată lumea lăudată.
(Lupaşcu, 46).
Variante: Bârlad, Rev. 1. Creangă, III, 277; jud. Dolj, Laugier, 136; Balota,
"(Dolj), Şez., XIV, 106; Mischii (Dolj), Analele Olteniei, V, 147; Huşi, Păsculescu,
.127, 130; Baldovineşti (Romanaţi), Ceauşianu, 135; Drăceni (Suceava), Şez., II,
[314]
314
ARTUR GOROVEI
I I
165; Făureşti (Vâlcea), Ceauşianu, 133; Genuneni (Vâlcea), Şez., XII, 194; Buco­
vina: ?, Marian, Vrăji, 106; id., Serbătorile, III, 277; Ciudei, Marian, Vrăji, 87;
Mahala, id., Il8; Pătrăuţi, id., 109, 129; Voitinel, id., 120; Ardeal: I. Pop-Reteganul,
Starostele, 10; Marian, Serbătorile, III, 66; Sângiorgiu (Ardeal), Marian, Vrăji, 122;
Orşova (Banat), Hodoş, 10; Zârneşti (Banat), id., 9, 10.
Din Bogdana (Tutova):
Brâu, brâuşorul meu,
să te duci la ursitorul meu,
unde l-îi găsi,
cu biciu de foc să-I plesneşti,
în pământ să-I trânteşti,
şi la mine să-I porneşti,
ca eu să-I visez,
şi aievea să-I văz.
(Rev. I. Creangă, II, 94).
Variante: Olanu (Argeş), Şez., XIV, IlO; Hodoreasca (Dolj), Rev, 1. Creangă,
IV, 194; Huşi [Păsculescu), 129; Ti-Măgurele, Nour, 35; Moldova, Săulescu; Bu­
covina: Crasna, Marian, Serbătorile, 1, 135; Suceava, id., 129; Gura Humorului,
Marian, Legendele, 42; Răşinari (Ardeal), Păcală, 243; Vălişoara (Banat), Hodoş, 7.
In descântece similare se recurge la ajutorul şi a altor obiecte, care sunt trimise să
facă aceleaşi serviciu ca focul, apa, brâul, etc.
Astfel sunt:
cocoşul: Damian (Dolj), Laugier, 133; T'ârnova-de-sus (Vlaşca), Şez., IV, 20;
dese. cules de G. Popescu-Ciocănel, într'un foileton din ziarul «Adevărul &; Văli­
şoara (Banat), Hodoş, 7.
spata: Huşi, Păsculescu, 144.
coada, sau moţul: Romăneşti (Gorj), Şez., X, 108; Mat., 1, 690; Revista «Aurora �
din Craiova, 1904.
cărbunii: Făcăi (Vâlcea): Mat., 1, 689.
paloş cununat: Zlătărei (Vâlcea), Rev. Creangă, III, 276.
cuţit: Oprişor (Mehedinti), Mat., 1, 691; Craiova, Laugier, 132.
ciutură bălţată: Moldova, Lupaşcu, 47.
pietroiu bălţat: Pleniţa (Dolj), Revista Aurora, 1904; Rovinari (Gorj), Mat.,
691, 692.
Mai intervine şi o fiinţă mitologică, Teme, Şcheia (Bucovina), Marian, Vrăji, 45.
-
şi cu găina te cânt;
să te duci la nouă hotare
după Cutare
mie să mi-o aduci.
(Densuşianu, Graiul, 126).
să mi-I aduci ca pe un călişar i
tu, scaete,
să mi-I aduci ca pe un herete.
(Hasdeu, Etym. Magnum, 1,941).
Variantă: Manuscris, Prejbeanu.
Din Zăvoeni şi Nisipi (Vâlcea):
Tu, alun,
să mi-I aduci ca pe un nebun i
tu, harţar
Din Densuş (Haţeg):
Să te duci, găină
la nouă hotare,
să te duci să-mi aduci pe Cutare i
să te duci, găină,
că cu piepteni te împung,
II
I ti
I ,
'Iii
1 .. 1
';
'1
j
[315]
DESCÂNTECE&E ROMÂNILOR
Din Gohor-Ireasca (Tecuciu):
Hulture, vulture, să te faci pasere zburătoare,
să te duci la casă la Cutare,
ce-i găsi în capul lui, să iei să pui în capul tău;
ce-i găsi în ochii lui, să iei să pui într'ai tăi;
315
ce-i găsi în casa lui, în masa lui, în bătătura lui,
în dobitoacele lui: fapt, dat, urîtul cel mare,
strigare din sat, să iei să pui în penele tale;
să te duci la muierele care i-o făcut şi i-o dat:
să zbori pe fereastră, de pe fereastră pe masă;
ce-i găsi în capul tău, să pui în capul lor;
ce-i găsi în ochii tăi .....
ce-i găsi în penele tale, să pui în masa lor,
în casa lor, în bătătura lor.
De-i umbla şi-i căuta şi nu-i găsi-o,
să te duci în vad, să te curăţi, să te speli,
să vii la mine spălat şi curat,
că eu cu pâne te-oiu hrăni, cu vin roş te-oiu cinsti,
cu miere te-oiu îndulci. Fapturile, daturile
să se facă lup turbat,
să se ducă din vad în vad
pe capul cui o făcut şi i-o dat,
şi Cutare să rămâie curat, luminat .....
(Rev. I. Creangă, VI, 89.
Din Iad (Maramureş):
I
·1
I
I
'Lăcustă, lăcustă,
mare balabustă,
pe mine mă ascultă:
fă-l, prefă-l pe ăst voinic,
să beie, să mă ieie,
că de m'a lua,
ţie ţi-oiu da
o mie de spice
voinice,
o mie de tulei de-ai mei,
să te saturi cu ei.
Lăcustă, balabustă,
pe mine mă ascultă,
că ţi-oi da pită prăjită,
să fie sorocită.
(Marian, Insectele, 513).
r,
I
I
[316]
316
Din Moldooa:
Oschi, oschi,
Scaraoschi,
cu gura să te învăţ,
cu ochii să nu te văz.
Dimone, spirituş rău,
mergi la ursitorul meu,
orişiunde le-i aflare,
făr ' a-i da răgaz în cale
de păr să-I apuci,
ARTUR GOROVEI
călare să-I aduci,
tare ca vântul,
iute ca gândul,
peste codri, văi şi munţi,
peste ape fără punţi,
şi la vatra casei mele
gol să stea în a lui piele.
Fugi de-aici, dimone, fugi, piere I
(Săulescu),
?
Tu şerpe balaură cu prietenul său
cu solză de aură sau cu ibovnicul
cu noauă limbe împungătoare culcată
cu noauă cozi izbătoare sau sculată
să te duci la C. şi tu să o cauţi tu să nu o laşi
unde vei afla-o; până ce ea cu mine s'a întâlni
de-i afla-o în casă, şi n'a vorbi,
de-i afla-o afară, tu ei să nu-i dai stare,
de-i afla-o vorobind cu tată-său, aşezare
sau cu maică-sa ca unui păros pe foc.
cu frate-său, (Manuscris, Gaster, 1809).
Variante: Timboeşti (Re-Sărat), Şez., VIII, II3; Drăgăneşti (Teleorman), Mat.,
1, 672.
Din Tg=Nicoreşti (Tecuciu):
Duminică dimineaţă m'am sculat,
la fântână am alergat
şi acolo am văzut o corabie.
Dar în corabie ce era?
Era dragostea cu dragostele,
şi frumuseţa cu frumuseţele,
ochioasa cu ochii,
sprincenata cu sprincenele
genata cu genele,
albeaţa cu albeţele,
roşaţa cu roşaţele,
mintoasa cu minţile.
Dragostea mă îmbrăca,
frumuseţile mă 'ncingeă.
Eu am cerut ochii şi mi i-a dat,.
am cerut minţile şi mi le-a dat,
am cerut roşaţa şi mi-a dat-o,
am cerut albeţele
şi mi le-a încredinţat mie.
Cum se alege soarele din toţi nourii,
--
[317]
DESCANTECELE ROMÂNILOR
aşa să fiu şi eu aleasă
de toţi boierii
şi de toate cucoanele,
de toţi flăcăii
Din Dejeşti (Olt):
Mă sculai de dimineaţă
Mă sculai, mă mânecai,
pe potecă necălcată,
pe rouă nescuturată,
în cântecu cocoşilor,
în mirosu florilor.
Cu buciumu buciumai,
cu căvalu căvălai,
cu trâmbiţa trâmbiţai
dragostele le adunai,
după toate văile,
după toate dealurile
din toate orăşioarele,
din toate prăvăliile,
dela toţi ciocoii,
dela toţi zapciii,
dela toţi primarii,
dela toţi tinereii,
dela toţi brânduşeii.
Le adunai
ţi le strânsei
în astă năstrăpioară,
pe trupul lui N. le strânsei.
Ea să fie auzită,
văzută, cunoscută
de toţi boierii,
de toţi zapciii,
de toţi primarii,
de toţi logofeţii,
de toţi boierii de divan.
317
şi de toate domnişoarele.
Cum îi apa dimineţii
şi busuiocul de drăgălaş
asemenea să fiu şi eu.
(Doina, 1, 145).
Soare, soare,
împărat mare,
ai 99 de liţişoare ;
dă-mi şi mie numai trei:
cu una încalţă-mă,
cu una îmbracă-mă,
una pune-mi-o în frunte:
unde-oiu vorbi,
unde-oiu sfătui.
Şi cei doi luceferei
pune-mi-i în umerei,
toată lumea să se uite la ei.
Că eu dragostele le adunai
şi le strânsei,
dela gâşte cu bobocei,
dela scroafe cu purcei,
de la oiţe cu miei,
pe capu meu le strânsei,
şi le încărcăi,
Cum se bate râma pe uscat
şi peştele în lac,
aşa să se bată inima
în toţi voiniceii,
în toţi tinereii,
în toţi brânduşeii,
în toţi flăcăii,
în toţi boierii de divan,
de graiu meu,
de vorba mea,
de sfatu meu.
(Şez., VIII, 69).
. :1
j
[318]
ARTUR GOROVEI
Variante: Cicăneşti (Argeş), Şez., VIII, 70; Brăila, Păsculescu, II4; Priboeni
(Dâmboviţa), Mat., II35; Panaghia (Dolj), Nour, 33; Huşi, Păsculescu, 137; Ro­
maneşti (Gorj), Mat., 679; Mogoşeşti, Laugier, 135; Deieşti (Olt), Şez., XI, 68;
Dioşti (Romanaţi), Mat., 678; Epureni (Tutova), Rev. 1. Creangă, III; jud. Vâlcea:
Bogdăneşti, Bălăşel, 77; Cetăţuia, Mat., 1,675; Costeşti, Mat.; 1,674; Turceşti, id.,
1,1558; ?, Michăilescu, 31; Nour, 37; Săcel (Maramureş), Papahagi, Graiul, 136.
Descântece sub forma:
Cine mi-a dat cu una,
eu mi 'ntorc cu două;
cine mi-a dat cu doi,
eu mi 'ntorc cu trei
Cristeşti (Botoşani), Mat., 1519; Zlătărei (Vâlcea), Şez., XII, 197; ?, Rev. 1.
Creangă, VI, 213; Stulpicani (Bucovina), Marian, Inmormântarea, 16.
Descântec CU formula blăstămului, ca la « de deochi ».
Vatra-Domei (Bucovina), Marian, Vrăji 138.
Din Răşinari :
Cutare
până n'o să vină
la cine-o doreşte
şi face aieşte,
(Păcală, Monografia).
Variante: Valea-Viei (Buzău), Georgescu, 20; Calvini (Buzău), id., 22; Dolhăşti
(Re-Sărat), Rev. I. Creangă, V, 89; Grojdibod (Romanaţi), Dr. D. Ionescu, II,
105; Zănoaga (Romanaţi), id., II, 175; Făcăi (Vâlcea), Mat., 1, 689; Maidan, Marian,
Serbătorile, III, 107; Răuseni (Bucovina), Marian, id., 1, 137).
Cum fierbe oul ăsta,
aşa să fiarbă inima lui
şi să n'aibă hodină
Din Darabani (Dorohoiu) :
Sâmbătă dimineaţă m'am sculat, - Noi ne ducem să ardem co-
afară am ieşit, [drul cu lemnele,
n'am văzut soarele răsărind, câmpul cu ierbele.
ci am văzut 99 de arzoaice venind - Voi nu vă duceţi acolo,
cu foc încălţate, duceţi-vă la Cutare;
cu foc îmbrăcate, pe gură vă băgaţi,
cu foc încinse, la inimă vă aşezaţi,
cu foc cuprinse, şi-i frigeţi şi-i ardeţi,
şi 99 de stânjeni de pară şi-i întoarceţi ochii lui la ochii mei,
din gură afară. faţa lui la faţa mea,
Voi 99 de zmeoaice, unde vă duceţi? drumul lui la casa mea,
--
[319]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
319
de departe când m'a vedea din toate giupinesele,
să-i pară ochii mei ochi de şoim, din toate cucoanele;
faţa mea faţă de Domn, cum se bate lumea după aur şi
buzele mele faguri de miere; [argint,
cum e ales păunul de toate penele aşa să se bată şi după vorba mea,
şi busuiocul din toate buruenele, după statul meu,
aşa să fiu şi eu aleasă din toate fetele, după jocul meu.
din toate nevestele, Eu sânt vişin din munte adus,
din toate preutesele, în fruntea adunărei pus.
(Rev. I. Creangă, IV, 109).
Variante: jud. Argeş, Dr. Ionescu-Buzău, 421; Berbinceni (Bacău), Buciumul
Român; Slatina (Olt), Rev. Crit. lit., V, 90, 91; Timboeşti (Re-Sărat), Şez., VII,
198; Cernişoara (Vâlcea), Mat., 1, 1560; Moldova: Săulescu, Buciumul Român;
Pătrăuţi (Suceava), Vrăji, 36.
Din Moldova:
M'am sculat,
m'am mânecat,
pe ochi cu apă m'am spălat,
la icoane m'am închinat
cămeşă albă am îmbrăcat,
la biserică am alergat,
în pragul uşii am călcat,
nime în lume nu m'o văzut,
nime în lume nu m'o auzit,
numai descântătoarele
şi fermecătoarele;
ele hălălăia,
şi pălălăia,
pe mine din sat mă scotea,
cu piele de şerpe mă îmbrăca,
cu smoală păcură mă ungea,
de râsul lumii mă făcea.
Eu am ţipat,
m'am văerat ;
nime în lume nu m'o auzit,
nime în lume nu m'o văzut,
numai Maria, sfânta Maria
pe mine m'o auzit şi văzut.
In cârjă de aur s'o coborît,
de mână m'o luat,
pe cărarea lui Avram m'o îndreptat,
la fântâna lui Iordan m'o aşezat,
glas de cuc în gură mi-o pus,
de lumea, ca de privighitoare m'o
[ascultat,
toată lumea la mine s'o uitat,
cu straie de dragoste m'o îm-
[brăcat,
pe drum am plecat,
la mine bolnavii s'o uitat,
copiii peste gard s'o înălţat,
de au uitat babele cârpele,
moşnegii căciulele,
şi copiii brâiele.
Toţi au întrebat:
- Cine este aceea?
- Voduleasa cea frumoasă,
hătmăneasa cea aleasă.
In veci aşa să fie,
lumea toată s'o mângâie.
(Lupaşcu, 47).
J
[320]
52. de făcătură.
Descântece ca acele de « dragoste ); din care:
Cu formula poruncă directă: Principele Ferdinand (Teleorman),
Rev. 1. Creangă, IX, 50; Lunca-Cernii-de-jos (Hunedoara)� Comoara,
V, 106;
Cu formula Maica Domnului vindecă: Bucovina: Calafindeşti, SatuI­
Mare, Pătrăuţi, Marian, Vrăji, 168, 162, 174; Păucineşti (Haţeg), Den­
suşianu, Graiul, 283 .
Descântece cu formula: pacienta se întâlneşte în cale cu duşmanii,
se tânguie, şi Maica Domnului o trimite la descântătoare.
Jud. Bacău: Buhoci, Şez., VII, 107; Comăneşti, Rev. I. Creangă, VI, 336, 371;
Racova, Rev. T. Pamfile, 1, 179.
Brăila, Păsculescu, IlS; Idrici (Fălciu), Rev. I. Creangă, VI, 214; Focşani, Rev.
Critică-literară, V, 120; Dolhăşti (Re-Sărat), Revista Critică-literară, V, Il9; T'âm­
boeşti (Re-Sărat), Şez., VII, 197; Ireasca (Tecuciu), Rev. I. Creangă, VI, 337; Flo­
reşti (Tutova), id., II, 185, 187; ?, id., IV, II7; Dobrogea, Pârvescu, 74; Mara­
mureş, Bîrlea, 341.
ARTUR GOROVEI
320
Variante: jud. Argeş: Dr, Ionescu-Buzău, 421; Cicăneşti, Şez., XI, 55; Rudeni,
id., VII, 92; id., XI, 7.
Jud. Bacău: Berbinceni, Părvescu, 80; Buhoci, Şez., III, 107.
Jud, BOtoşani: Mănăstireni, Rev. I. Creangă, V, 153.
Jud. Dolj: Boureni, Rev, 1. Creangă, IV, 326; Craiova, Laugier, 134; Giurgiţa,
Analele Olteniei, V, 145; Mischii, id., V, 146.
Jud. Dorohoiu: Vlăsineşti, Rev, I. Creangă, VII, 38 .
Jud. Gorj: Rogojelu, Mat,., 1676; Romăneşti, id., 1, 680; Urdarii-de-jos, id.,
677; Valea-cu-apă, id., 681; Vladimir, id., 550; Valea-cu-apă, Şez., X,46.
Jud. Fălciu: Huşi, Păsculescu, 131, 132.
Jud. Prahova: Mat., 1, II60; Văleni, id., 678.
Jud. Putna: Şez., XIII, 7; Câmpuri, Graiul Nostru, 299; Focşani, Revista
Critică-literară, V, 120.
Jud. Romanaţi: Grojdibod, Dr. D. Ionescu, II, 181; Orlea, Păsculescu, II3;
Dr. D. Ionescu, II, 185; Gropşani, id., II, 176.
Jud. Re-Sărat: Tâmboeşti, Şez., VII, 197.
Jud. Teleorman: Săceni, Mat., 1, 682.
Jud. Suceava: Crucea-Broşteni, Şez., II, 94.
Jud. Vâlcea: Bărbăteşti, Mat., 1, 551; Cernişoara, id., 1556; Cetăţuia, ido 675;
Giuleşti, Şez., XI, 71; Slătioara, Analele Olteniei, VI, 106; Stroeşti, Mat., 1554,
1560; Turceşti, id., 1555, 1557; Vălsăneşti, Bălăşel, 80; Zlătărei, Şez., XII, 195.
Moldova: Lupaşcu, 12; Revista Rândunica, 1, 503.
Fără indicare de localitate: Nour, 43, 45.
Bucovina: Boian, Marian, Vrăji, II3; Capul-Cedrului, Marian, Serbătorile, III,
65; Ciudeiu, Marian, Vrăji, 65; Crasna, id., 75; Mitocul-Dragomirnei, Marian,
Naşterea, 22; Stroeşti, Marian, Serbătorile, 1, 184; Stulpicani; id., Inmormântarea,
pag. 15.
Dobrogea: Cartal, Părvescu, 74, 76.
Ardeal: Marian, Serbătorile, III, 104.
Banat: Jupa, Costin, 44 .
Maramureş: Jeud, Bîrlea, 331; Romuli, Comoara, IV, 130.
1"" �
i �I
:b
. .1,
.1"
'� 111 "
1, I �'.'.'
• I �
'I i
1 0,
I '1
.' :1
, -\
• 1
4
,
�
i
I
��
I"
l'
'il,
,
� , r
"
I!I
'1
,,,
,1,
,II
"1:
. ,11,
1'1
1.
:111
\
III'
",
I
I
I
,111
i
I
'.,
'11111
I
. ,
[321]
r
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
•
321
săgeata l-a săgetat,
şi toate cuţitele
şi toate săgeţile.
Maica curată, lăudată,
în cale Ii-a ieşit
şi Ii-a grăit:
- Duceţi-vă în foc să vă ardă,
în apă să vă stângă,
în cuptoare să vă topească,
în cer de unde aţi purces,
şi ieşiţi din falca lui Cutare
şi-l lăsaţi desumflat
şi curat
ca unul sfânt ce I-a lăsat.
53. de fălcariţă.
Din Ţăpu (Tecuciu):
Plecat-a Cutare pe cale,
pe cărare
Ia vale.
S'a întâlnit cu viermele;
viermele I-a ros.
S'a întâlnit cu sula ;
sula I-a împuns.
S'a întâlnit cu sfredelul;
sfredelul I-a sfredeIit;
dalta I-a dăltuit,
focul I-a fript,
usturimea I-a usturat,
frigul I-a îngheţat,
trăsnetul I-a trăsnit,
fulgerul I-a fulgerat,
Variantă: Elisabeta (Teleorman), Rigo, 1, 68.
(Pamfile, Boli, 32).
54. de farmece
(întorsul farmecelor).
Descântece cu poruncă directă: Ardeal, Conv. lit., XXV, 598.
Descântec cu formula: doi oameni negri, pleacă pe calea neagră,
taie lemne negre, fac mâncare şi cheamă toate. bubele, afară de « arun­
cătură ), care moare de supărare: Ardeal, Conv. lit., XXV, 600.
55. de femeie rea.
Din Fărăgău:
Dacă ai o femeie rea, pune-i trei călugăriţe (insecte) noaptea sub cap,
şi zi descăntecul:
Călugăriţă
cu necredinţă,
Sf. Petru te-o 'nvăţat,
Sf. Petru te-o mânat
să faci bine
Ia creştine,
să dai învăţătură
Ia cei fără 'nvăţătură,
21. A. R. - Din Vieaţa Poporului Român, XL.
[322]
56. de frământat de copii.
Descântec ca la junghiu: Catane (Dolj), Şez., V, 48, cu poruncă di­
rectă.
57. de frigare.
Descântece ca la dragoste: poruncă directă; Leorda (Bacău), Rev. I.
Creangă, VIII, 180; Ruşi, Păsculescu, 136; Budeştii-Ghicăi (Neamţu),
Mat., 1, 1534.
"
r,
I
"
','
I .,
'j..
I·i
:� ,(
·il
, ;\j
, ,
II
" ,
,
I
, 11
, [
\1
I
III,
322
învăţătură ai dat,
dar rău te-ai purtat,
că ai spus
şi la pismaşii lui Isus,
că te-ai arătat
şi te-ai desvălit
până Dumnezeu te-o pedepsit.
Iată şi eu am o femeie
ca o scânteie,
rea de gură
şi fără 'nvăţătură,
rea de toate
de nu mai poate;
rea, pismătărea,
celuitoare,
pismuitoare,
făr de stare,
făr de hodină,
făr de splină,
ARTUR GOROVEI
cu mima de rău plină.
Tu, călugăriţă
fără credinţă,
de Dumnezeu bătută,
de oameni hulită,
şi huiduită,
fă-mi bună
astă nevastă,
şi din rea şi necredincioasă
din înşelătoare
şi pismuitoare
fă-o bună şi iubitoare,
că de nu,
vai de capul tău,
vai de neamul tău,
că pe el m'oiu sui,
şi tot l-oiu zdrobi,
p.e el m'oiu arunca,
şi tot l-oiu sfărrnă.
(Marian, Insectele, 503).
�
,
)
I
j
1
II
l'
"
,1
'i,
,J
1,
t;'
58. de friguri.
. arşiţă, [erbinţealâ.
Descântece cu poruncă directă: jud. Gorj: Călnic, Rev. 1. Creangă,
IV, 83; Săcel, Graiul Nostru, 26; Valea-cu-apă, Şez., X, 109, Mat., 1,
633; jud. Romanaţi, Brâncoveni, Dr. D. Ionescu, 1, 101; Cioroiu, id., 1,.
99; Hotărăni, id., II, 79; Ţăpu (Tecuciu), Pamfile, Boli, II ; jud, Vâlcea:
Cernişoara, Mat., 1,1571; Stroeşti, id., 1569; Turceşti, id., 1570. .
-�
[323]
DESCĂNTECELE ROMANILOR
3Z3
Descântece CU formula comparaţiei: cum se sleieşte cositorul, cum
a urît coţofenile cânii, etc.: Redea (Romanaţi), Dr. D. Ionescu, II, 80;
Docăneasa (Tutova}, Şez., XIV, 106; Murgeşti (Gorj), Rigo, 1, 70, 72;
Transilvania, Revista Familia, XXV, 604.
Din Catane (Dolj):
- Barză, barză,
ce ai în guşă P
- O căpuşă.
- Dar în piept?
- Lapte fiert.
- In picioare?
- Două râşchitoare.
- In pene?
- Frigurile mele (poate« tele }».
- Să te duci 99 de ani cu ele.
(Pamfile, Boli, 90).
Variantă z Ştefăneşti (Vâlcea),Băliişel, 90.
Din Ţăpu (Tecuciu):
- Buna dimineaţă, M.
dă-mi o perină şi un lăvicer
că mi-a venit un musafir.
- Bună seara M.
na-ţi perina şi lăvicerul
că mi-a plecat musafirul.
60. de gălbinare.
Din Huşi:
Gălbănare galbenă,
gălbănare albă,
gălbănare neagră,
gălbănare roşie,
(Pamfile, Boli, 34).
Variantă: Ştefăneşti (Vâlcea), Bălăşel, 89; Ungureni (Romanaţi), Dr. D. Io­
nescu, 1, 100.
59. de fulgerătură.
epilepsie, ceasul cel rău, ducă-se pe pustii, poceala, zghihuiala, lntâm­
pinarea, alte alea, stropşitura, ducă-se în pietre.
Din Racova (Vasluiu):
Descântec cu formula: Maica Domnului trimite la descântătoare ,
Dr. Leon, 128.
gălbănare de nouă feluri,
dela (Cutare) să piei,
să răspiei,
din albeaţa ochilor, etc.
(Păsculescu, 149).
Variante: Negreşti (Dâmboviţa), Mat., 1140; Zărneşti (Banat), Hodoş, 58.
[324]
Din Sadooa (Doi}):
Descântec cu formula: « Cine a dat cu o mână, eu i-l întorc
cu două. .. ». (Laugier, 121).
(Manuscris în Biblioteca Academiei Române).
,
ffi·P. "
, Ai
t ,1,1'
�:tl
C'j
I
, .'
,·.i I
:, ','II.
li '1
I 'j
,
1. \
Il
I
�
1;
P
I
,
, !Ii
,
r
, I
,
l'
I111
�I •
324
Din Transilvania:
Sântă Mărie mică,
sântă Mărie mare,
sfântă zi de azi,
să se ieie gălbănarea
Variantă: Bucureşti, Rigo, 1, 79·
Din Luceni (Iaşi):
Cătăi în sus,
cătăi în jos,
cătăi la răsărit,
cătăi la asfinţit,
văzui case galbene,
cu păreţi galbeni,
cu uşi şi uşori galbeni,
cu fereşti galbene,
cu acopereminte galbene,
iar din o casă ca acelea
ieşia o fată galbenă,
cu papuci galbeni,
cu colţuni galbeni,
cu rochiţa galbenă,
61. de gâlci,
gâtărit.
Din Orlat (Sibiu):
Gă1cilor
colopişteriţelor,
să nu coaceţi,
să nu spargeţi,
să nu faceţi sânge cu puroiu.
Să vă duceţi în munţi
cărunţi,
şi toată durerea,
din crierii. capului,
din faţa obrazului, etc.
(Marian, Descântece, 325)·
cu bariz galben,
şi în mână cu un hârleţ galben,
cu o lopată galbenă,
şi o mătură galbenă.
_ Dar tu, fată, unde te duci?
_ Mă duc la groapa grâului,
să-I rânesc de mucegaiu
şi de putregaiu.
_ Tu, fata mea, nu te duce
[acolo,
ci du-te în spinarea lui X,
şi râneşte-i gălbănarea din inimă,
[etc.
(Şez., VII, 18).
acolo sunt rămăturile porcilor,
şi fetele domnilor,
mese întinse,
şi pahare pline.
Să rămâneţi,
şi să beţi,
şi pe Cutare să-I lăsaţi.
1
,
: I
, i
[325]
DEScANTECELE ROMANILOR
325
Din Mogofefti (Dorohoiu):
Gălcă gâlcuţă
calcă pe vărguţă
şi te du la baltă
Variante: jud. Botoşani, Rev. I. Creangă, IX, 54; Lipia (Buzău), Conv. lit.,
XXVII, 869; jud. Dolj: Boureni, Rev. I. Creangă, V, 175; Cătane, Rigo, 1, 82; Go­
goşiu, Laugier, 116; Călnic (Gorj), Şez., XII, 191; acelaş descântec publicat în
Rev. I. Creangă, XIII, 79; jud. Vâlcea: Costeşti, Mat., 640; Făureşti, Bălăşel, 70;
Ardeal: Conv. Jit., XXV, 362. Fără indicare de localitate: Rev. I. Creangă, VIII,
153·
şi bea apă sacă,
dela gât lui N. să-i treacă,
să rămâie curat, etc.
(Rev. 1. Creangă, VII, 90).
Variante: Cristeşti (Botoşani), Mat., 1, 1518; Găineşti (Suceava), Şez., III, 119;
Raşi (Ialomiţa), Mat., 1, 1548; Bucovina, Marian, Descântece, 13°.
Din Bucovina:
o gâlcă Două gâlci
şi o modâlcă, modâlci,
o molfă două molfe
şi o bolfă, . . . . . .
o babă nouă gălci,
şi o fată, nouă modâlci
o nagaiţă etc.
şopârlaiţă. (Marian, Descântece, 128).
Variante: Bucu (Ialomiţa), Rev. I. Creangă, IX, 235; Amărăştii-de-jos (Roma­
naţi), Dr, D. Ionescu, 1, 104; Ţăpu (T'ecuciu), PamfiIe, Boli, 36.
Din Moldova:
Nouă babe, nouă fete, nouă gâlci să nu rămâie nici cât un fir de mac
. . . . . . . . . . . . în patru despicat,
una babă, una fată, una, gâlcă. în gunoiu lepădat.
Din una fată, una babă, una gâlcă. (Lupaşcu, 24).
Variante: Ceţireni (Bălţi), Rev. T. Pamfile, III, 133; Pogoane (Buzău), Şez.,
XIX, 40; Zerneşti (Covurluiu), Ghiluşul, II, No. 11-12, p. 18; Oprişor (Dâmbo­
viţa), Mat., 1, 639; Odobeşti (Putna), Şez., XIII, 8; Bucovina, Marian, Descântece,
126; fără indicare de localitate, Buciumul Instrucţiunei, 1, 139.
Din Tâtdruşi (Suceava):
Gâlca.vmogâlca
o făcut nouă feciori:
din nouă o rămas cu opt,
din opt o rămas cu şepte,
[326]
ARTUR GOROVEI
din doi o rămas cu unu,
din unu o rămas cu niciunu.
, �
li! ,�
Ptiu, să pieie,
să răspieie, etc.
(Comunicat de Al. Vasiliu).
Variante: Arsura (Fălciu), Rev. I. Creangă, II, 72; Cârpiţi-Stânca (Iaşi), Şez.
VII, 19; Tazlău (Nearnţu), Mat., 1, 1507; Mesteceni (Neamţu), id., 1, 1530; Ţăpu
(Tecuciu), Pamfile, Boli, 36; Bucovina, Marian, Descântece, 129.
luna o crescut,
gâlcile s'or pierdut;
luna creşte cât pădurea,
umflătura scade ca untura.
şi modâlcile dela Cutare.
Să nu mai rămâie de leac
cât un fir de mac, etc.
(Şez., XVI, 61).
Veni lupul,
le dumică,
le sfărâmă,
şi rămase X luminat .....
(Izvoraşul, V, No. 2-3, p. 12).
(Novacoviciu, Comorile Banatului, II, 30).
Din Răcdfdia (Banat):
Luna s'o pus,
umflătura din guşă s'o dus;
luna s'o înălţat,
gâlcile or secat;
Din Calafat (Dolj)"
Gâlcile rnotofâlcile,
plecară babele,
cu furcile
să sfărâme gâlcile.
Din Preuteşti (Suceava):
Corb alb şede în prag,
cere o chită şi un cuţit.
Eu nu-i dau chită şi cuţit
ci-i dau gâlcile
D in Bucovina:
Gâlca cât măru, gâlca cât mălaiu,
gâlca cât para, gâlca cât păsatu,
gâlca cât nuca, gâlca cât un fir de mac uscat
gâlca cât aluna, în patru despicat,
gâlca cât bobu, peste mare aruncat,
gâlea cât fasola, să piară, să răspiară
gâlca cât mazerea, cum piere spuma de mare, etc.
gâlca cât grăunţu, (Marian, Descântece, 125).
Variante: Jorăşti (Covurluiu), Beldie, 99; Balota (Dolj), Şez., XIV, 106;. Huşi,
Păsculescu, 124; Costeşti (Tutova), Rev. 1. Creangă, V, 52; fără arătare de localitate:
Mat., 1, 639.
�
'l
,:1:
r ';1,
,
I
"
iii
il
i
I
i
,
. �:I
,
\':,
1,
• 'I
1111.
II
I
I
,II
li
l'
; i
; I�
.'
II
II
II:
t:-
[327]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
Din Zemeşti (CQVurluiu):
- Unde te duci, scroafă neagră?
- Mă duc să sfărm grădinile,
să mănânc legumele.
Din Tâtâruşi (Suceava):
- Şopârlă lată
fost-ai la baltă?
- Fost.
- Prins-ai peşte?
- Prins.
- Fiertu-l-ai ?
- Fiert.
327
- Nu te duce acolo,
ci te du la Cutare
de-i sfărâmă gâlcile .....
(Revista Ghiluşul, II, No. 1l-12, p. '18).
- Săratu-l-ai ?
- Sărat.
- Mâncatu-l-ai ?
- Mâncat.
- Dar lui N. n 'ai lăsat?
- Ptiu, c'am uitat,
şi gâlca o secat.
1,
,
(Şez., Xl, 62).
Variante: Cicăneşti (Argeş), Şez., XI, 63; Tv-Măgurele, Nour, Il.
Din Boureni (Doy"J:
-
Un om mare
luă o secure în spinare
şi plecă pe drumul cel mare,
şi găsi un copac mare;
îl tăie cu securea mare,
şi ieşi un guşter mare
şi apoi plecă la Cutare
Din Costeşti (Tutooa):
Pe cea gârlă repede
veni o lespede (lebedă?)
cu totul albastră
cu puii albaştri,
cu pliscul de fier.
Cum ajunseră, cum se risipiră,
cum ajunseră, cum se zdrobiră.
pe grumaz la vale;
unde gâlci găsiă,
în gură le lua
şi le morsâcă,
şi rădăcina li seca
de îndărăt da,
şi Cutare rărnâneă curat, etc.
(Rev. 1. Creangă, V, 175).
Aşa să se risipească,
să se zdrobească
gâlcile Cutăruia,
Acu-i lună şi cu stele,
acu-s gâlcile .....
Mâne nu-i nici lună, nici stele,
nici gâlcile Cutăruia,
(Rev. I. Creangă, V, 52).
[328]
Variantă: Călăreţi-Şăinoi (Ilfov), Mat., 1, 1509.
(Manuscris in Biblioteca Academiei Române).
Descântece CU formula: pe cale, Maica Domnului vindecă: Ianca
(Romanaţi), Dr. D. Ionescu, II, 81; Galaţi, Graiul Nostru, 1, 318.
ii
Din Orlat (Sibiu):
A plecat albul într'o cale;
cum a plecat
bubele, colopişterniţile
l-au săgetat
în grumazii lui,
în înghiţitoarea lui;
l-a întâmpinat pe el
cu bube morie,
cu bube roşie,
cu bube vinete,
ou bube de 99 de feluri.
Cu aiu l-am frecat,
de vârf s'au uscat,
rădăcina li-a secat,
Din Moldova:
Plecă D-zeu şi cu Sf. Petru
în călătorie,
şi ajunse vremea de' sară
şi trase la un om bun
şi muiere rea.
- Om bun şi muiere rea,
ne găzduiţi şi pe noi?
.- Vă găzduim.
Şi li puse sara căpătâiu un bo­
lovan de sare.
Se sculă cu gătul încremenit
şi meleduit.
Din Xirolivad (Macedonia):
Când să crească aţa,
atunci (să crească) şi plăscarea.
ARTUR GOROVEI
şi albul a ţipat
şi s'a văetat
cu bubele,
colopişterniţile
l-au săgetat.
Nu ţipe,
nu se vaete,
căci cu aiu le vom freca,
de vârf se vor usca,
rădăcina li-a seca,
iară albul va rămâneă curat,
luminat,
ca Maica Domnului care l-a lăsat.
- Om bun şi muiere rea,
nu ştiţi ceva de gâlci,
că ne-am sculat
cu gâtuI încremenit
şi meleduit ]
- Ştim: păsat
nesărat,
gâlcile,
mostofâlcile
dela Cutare îndărăt a dat.
(Gazeta Săteanului, X, 282).
Când să crească pietricelele,
atunci şi plăscarea.
(Papahagi, in Materialuri, Il, 250).
[329]
•
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
329
Descântec CU formula: lecuitorii întorşi din cale ca să vindece: Jora
(Iaşi), Rigo, 1, 83.
Din V âlsănefti (Argef):
Plecăi pe cale, pe cărare,
mă întâlnii cu gâlcile în cale,
cu porţile zăvorâte,
cu uşile încuiate,
ferestrele astupate.
Uşile le deschisei,
ferestrele le destupai,
pe cutare îl descleştai,
îl desapucai,
Variantă: Ştefăneşti (Vâlcea),
Din Ţăpu (Tecuciu):
GâlciIor
motofâlcilor,
apucaţi potecele
ca să paşteţi găştele,
şi puserăţi să le păzească
un orb, un surd şi un mut,
şi veniră lupii:
orbul nu-l văzu,
surdul nu-l auzi,
de mâna dreaptă-l luai,
îI scuturai,
gâlcile le fărămai,
cu mătura le măturai,
dela Cutare le curăţai,
ca poala Maicii Precistei îl lăsai
curat şi luminat, etc.
(BăIăşel, 68).
BăIăşel, 69.
mutul nu-l chiui.
Lupii le mâncară,
şi le forfecară,
gâlcile pIecară,
"de vârf se aplecară,
din rădăcină se uscară,
din gătul lui Cutare secară,
şi Cutare a rămas curat, etc.
(PamfiIe, Boli, 37).
Variante: Curtea-de-Argeş, Conv. Iit., XXVII, 869; Jorăşti (Covurluiu), Beldie,
104; Sgripceşti (Dâmboviţa), Mat., II41; jud. Dolj : Laugier, II7; Băileşti, Izvo­
raşul, VI, 22; Hălăngeşti-Zăicoi, Rev. 1. Creangă, III, 280; Maglavitu, Rigo, 1, 82;
Siliştea-Crucei, id., 1, 82; jud. Romanaţi ; Cioroiu, Dr. D. Ionescu, 1, 107; Ianca,
id., 108; Pârşcoveni, id., 103; Traian, id., 105; Celariu, id., 106; T.-Măgurele,
Nour, 12; jud. Vâlcea: Cernişoara, Mat., 1, 1610; Marcea, Şez., XI, 63; Păuşeşti­
Maglaşi, Mat., 1526, 1528, 1529; Stroeşti, ido 16II; Balaci, Nour, 13; Straja (Timiş),
Alexici, 1, 206; Deliblata (Banat), Hodoş, 59; fără arătare de localitate: Rigo, 1, 84;
Mat., 1, 640.
62. de gânduri rele.
Din Muntenia:
Fugiţi gânduri blestemate
şi cugete necurate,
mergeţi în pustietate
prin munţi, prin văi depărtate.
[330]
33°
ARTUR GOROVEI
Fugiţi gânduri
şi descânturi,
mergeţi în alte pământuri,
risipiţi-vă în vânturi,
în mări şi 'n alte adâncuri.
Veniţi, gânduri uşurele,
din grădini, din florice1e,
goniţi cugetele rele,
să se ducă, să se spele.
Fugi, piei, dor, te prăpădeşte
şi de pietre te loveşte;
sparge-te, te risipeşte,
pe Cutare linişteşte.
Ieşiţi, voi gânduri urîte,
în cap, în creeri vârîte,
negre şi posomorîte,
fugiţi, mergeţi amărîte,
Veniţi, voi cugete bune,
de intraţi în acest june,
nu-l lăsaţi, că se răpune
de al dorului cărbune.
Faceţi-vă alifie
la rana lui doftorie.
Leacul fie, nu fie,
colacul babei să ştie.
(Anton Pann, Spitalul Amorului).
63. de gărgăriţe, de grieri.
Descântece din Bucovina, cu formula: poruncă de a pleca: Ma­
rian, Insectele, 94, 535, 539, 540, 541 şi urm.
64. de grumaz.
In Ardeal, descântec cu formula: pe cale Maica Domnului învaţă
pe pacient cum să descânte. Conv. lit., XXV, 447.
65. de guşă.
Din Găineşti (Suceava):
guşa ta cât o ulcică,
guşa mea cât o mărgică.
(Şez., 1, 123).
Variante: Botoşani, Voronca, 870; Broşteni şi Dorna (Suceava), Şez., II, 71 şi
XIX, 41; Roznov (Nearnţu), Mat., 1, 1549.
Curcubeu, beu,
bea de unde-i bea,
bea din guşa mea;
Din Gâineşti (Suceava):
Purcede guşile pe cale cărare,
da o treţă, o căţea
înaintea lor ieşi
şi aşa le prinde
de icre li curge;
vinele sacă
şi guşile rămân
cât un fir de mac
în patru despicat,
peste Mare aruncat.
(Şez., 1, 123).
[331]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
66. de guşter.
Descântece trecute la « de gălci s.
67. de guturaiu.
33 I
gutunar, şuhârie, troahnâ.
In Muntenia, descântec cu formula: pe cale, Maica Domnului
trimete pe pacientă la descântătoare.
(Rigo, 1, 85).
68. de lele,
damblă, dânsele, joimăriţe, întraile, luat, luat de 'Vânt, paraiele, paralle,
rusalii, sfinte, şoimane, sâne, amorţală, ologeală,
Din Moldooa:
Voi ielelor, măiestrelor,
duşmane oamenilor,
stăpânele vântului,
doamnele pământului
ce prin văzduh zburaţi,
pe iarbă lunecaţi,
şi pe valuri călcaţi,
vă duceţi în locuri depărtate,
în baltă, trestie, pustietate,
unde popă nu toacă,
unde fată nu joacă,
vă duceţi în gura vântului,
să vă loviţi de toarta pământului;
ieşiţi din mână, trup, picior,
şi să pieriţi sus într'un nor;
daţi omului sănătate
că sabie de fqc vă bate.
(Alecsandri, Poezii populare).
Variante: Trepteni (Argeş), Rev. 1. Creangă, VIII, 210; Buzău, Mat., 1, 1157;
Galaţi, Rigo, 1,46; Mogoşeşti (Dorohoiu), Rev. 1. Creangă, VI, 242; Priboeni (Dâm­
boviţa), Mat., 1, 1145; Grindu (Ialorniţa), Rev. 1. Creangă, XIII, 78; Ţăpu (Tecu­
ciu), Pamfile, Boli, 44, Şez., X, 20; jud. Tulcea, ziarul « Sanitarul ., din Tulcea, 15
August 1911; Moldova, Lupaşcu, 31; Muntenia, manuscris Prejbeanu; Bucovina,
Marian, Descântece, 88.
Descântec cu formula: « cine a dat cu unu, eu desfac cu două ... ».
Din Principele-Ferdinand (Teleorman), Rev. 1. Creangă, VIII, 17.
Din Sângiorgiu (Maramureş):
S'o sinecat,
s'o mânicat
nouă irodiţe .
pe văi, pe costiţe,
pe toate costiţele,
pe toate mlădiţele,
pe toate costişele,
şi pe toate iedele,
[332]
II:
l'
, ,
" ,
I '
I
,
I
I
I
'l
1 �'I
ţ:
' :
I
t
I
il
I
I
,
:
] .
l' I
II,
" 1
332
şi pe toate coastele,
descântând de dânsele.
Irodiţa cea mai mare
c'un pahar de argint în poale
ce a făcut lui Cutare,
cum a cântat,
cum i-a descântat,
că ea cu mâna le-a luat
şi le-a pus cap la cap,
frunte la frunte,
sprincene la sprincene,
gene la gene,
ochi la ochi,
nas la nas,
obraz la obraz,
gură la gură,
fălci la fălci,
grumaz la grumaz,
umere la umere,
coate la coate,
palme la palme,
nod la nod,
degete la degete,
unghii la unghii,
piept la piept,
spate la spate,
coaste la coaste,
pântece la pântece,
mijloc la mijloc,
spinare la spinare,
cruci la cruci,
buci la buci,
şolduri la şolduri,
spete la spete,
fluiere la fluiere;
pulpi la pulpi,
glesne la glesne,
căpută la căpută,
tălpi la tălpi,
noduri la noduri,
degete la degete,
unghii la unghii;
şi cum le-a pus
dânsele s'au dus,
cum a descântat,
dânsele a 'ncetat.
ARTUR GOR,OVEI
'1
II
I
(Marian, Descântece, 95).
Variante: jud. Argeş, Dr. Ionescu-Buzău, 416; Vălsăneşti (Argeş), Bălăşel, 131;
Vânători (Botoşani), Şez., XXII, 36; Buzău, Mat., 1, II58; Ploeşti, Mat., 1, 649;
Docani (Tutova), id., 1, 1537; Ştefăneşti (Vâlcea), Bălăşel, 129; Ardeal, Marian,
Descântece, 95; Răcăşdia (Banat), Novacoviciu, Colecţiune, 132; Jeud (Maramureş,
Bîrlea, 368.
Din F ocşani:
Descântec cu formula: 9 oameni de trestie se duc la pădurea de
trestie, şi vindecă. Rigo, 1, 65.
Din Rovinari (Gorj):
1
f
!,� ! •
'1
'1·
"
Apă mare,
Doamnă mare,
de pe 99 de văi venită,
de pe 99 de văi întâlnită,
să dai leac cutăruia;
aminte să vă aduceţi, sfinţilor,
[333]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
bunelor,
îndulcitelor,
aminte să vă aduceţi,
leacul să-i aduceţi.
333
(Şez., XI, 52).
Variantă: Peşteana-de-sus (Gorj), Şe:l!., XI, 647; Mat., 1, 647.
Din Valea-cu-apă (Gorj):
Descântec cu formula: pe cale Maica Domnului întâlneşte pe pa­
cientă şi o trimite Ia descântătoare,
(Şez., X, 25; Mat., 1, 648).
Din Orlat (Sibiu):
A plecat într'o cale mare
un om mare,
pe o potecă mare,
cu haine mari,
tu traista mare,
cu toate cele mari.
Şi cum a plecat,
cum I-a întâmpinat
şi I-a săgetat,
în urmă rea că a călcat,
ori cu cineva s'a certat,
ori din urmă că i-a luat.
Când din urmă că i-a luat,
Ia el strigile că a alergat,
şi pe el că I-a fermecat
99 de fermecătoare,
99 de vrăjitoare,
99 de puternice
şi 99 de strigoi.
Şi când cele 99 de puternice
Ia el au alergat,
puterea din trup că i-au luat,
pe capul lui au picat,
pe osul spinării I-au luat,
şi în inima lui că s'au băgat
şi din inimă că i-a secat.
Şi când din inimă că i-a secat,
el foarte tare că a ţipat
şi s'a văetat.
Maica Domnului
din poarta raiului
a ascultat,
şi pe sfânta Vineri a întrebat
de ce ţipă,
de ce se vaetă?
S-ta Vineri curând a alergat
şi patul i I-a cercetat,
şi îndărăt că s'a înturnat
şi cătră Maica Domnului că a
[grăit:
- Cum să nu ţipe,
cum să nu se vaete,
că pe el l-a întâmpinat
99 de vrăjitoare,
99 de fermecătoare,
99 de strigoi
şi 99 de puternice,
şi I-au întâmpinat,
şi l-au săgetat
în inima lui,
în rărunchii lui,
în fierea lui
[334]
334
şi în ficatul lui.
- Să nu ţipe,
să nu se vaete,
că pe scări de aur voiu veni,
cu mătura de aur ţi-l voiu mătura,
şi cu apa lui Iordan
trupul ţi-I voiu spăla.
Săgeţile
şi suliţele
ţi se vor aşeza,
şi fiorurile ţi se vor mâna,
în codri şi câmpii ţi se vor mâna,
şi pe coarnele cerburilor
ţi le voiu lăsa,
unde iarba nu se calcă,
unde izvorul nu se turbură.
Acolo îţi locui,
acolo veţi stăpâni,
că acolo nu sunt oameni
cari să vă poată vrăji.
Acolo e mama mare,
Doamna mare,
făcut-a nuntă mare;
pe toate fiorurile le chemară
şi le ospătară,
şi de vârf că s'or usca,
şi de rădăcină or seca.
ARTUR GOROVEI
Şi puterile s'or plămădi
cum se plămădeşte pânea în moldă,
precum s'a plămădit bradul
în vârful muntelui,
precum s'a plămădit apa în izvor,
aşa s'o plămădi puterile bolnavului.
Dar nici eu nu ţi-oiu putea ajuta,
o, muiere păcătoasă;
da ţi-o ajuta Maica Domnului;
s'a coborî pe o scară de aur,
cu o mătură de aur şi ţi -o mătura,
în Mare ţi le-o arunca,
şi aşa s'or risipi din trupul tău,
din rărunchii tăi,
din ficatul tău,
din fierea ta,
. , .. ,
ŞI aşa s or rISIpI,
cum se risipeşte spuma pe Mare
şi pulberea pe cale;
iară bolnavul Cutare
va rămâne curat,
luminat,
ca argintul strecurat
de Maica Domnului lăsat.
Numele Tatălui,
şi al Fiului,
şi al Sfântului Duh, amin.
(Manuscris în Biblioteca Academiei Române).
Din Rabra-Mare (Bistriţa- Nâsâud}:
Sfântă Maică Preacurată,
sfântă de tine!
M'am luat dela casa mea.
dela masa mea,
sănătos şi voios,
mândru şi frumos,
pe cale, pe cărare
în poiana mare,
la mărul frumos,
şi m'am uitat cu ochi frumoşi,
cu cap frumos,
cu mânile frumoase,
cu toate închieturile frumoase
cu toate închieturile mele
[335]
1
I
I
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
mândre şi frumoase
şi sănătoase.
Nime în lume nu m'a văzut,
nimeni în lume nu m'a auzit,
fără împăratul Irod,
şi cu împărăteasa Irodiada,
cu Ileana
Brăileana,
cu fetele lor,
cu slujnicele lor;
în ce loc m'a întâmpinat,
în braţe m'a luat, .
în înaltul cerului m'a ridicat,
jos putred m'a lăsat,
ca pe un fuior de cânepă
m'a meliţat,
ca pe un snop de grâu
in'a îmblătit
mare batjocoră m'a batjocorit,
că mi-a luat toate puterile,
puterea picioarelor,
puterea mânelor,
puterea spatelui,
graiul gurei,
auzul urechilor,
vederea ochilor,
frumuseţea obrazului.
- Nu te cânta Cutare,
nu te văetă,
c'om strânge zânele, bunele,
tarele, frumoasele,
în cereală rosie
,
Încerca-le-om
în steble de' busuioc
mătura-le-om,
în rază de pânzătură
335
lega-le-om,
în trâmbii câmpiilor,
în vârşii munţilor;
nadă nădită
să-mi aducă leac
în această apă sfântă
neîncepută,
de pe toţi munţii,
de pe toţi molifţii,
de pe toate stâncele,
de pe toate ierburile,
de pe toţi fagii,
de pe toţi copacii,
de pe toate frunzele,
de pe toate florile,
de pe toate râpile,
de pe toate uliţile,
din crucile uliţelor,
din coarnele boilor,
din staolul oilor,
din locul ce am stat,
în care m'a săgetat
şi sănătatea mi-a luat.
Să-mi aducă leac şi sănătate
într'astă apă sfântă
şi neîncepută,
şi în orice ceas oiu bea
şi m'oiu spăla,
să-mi vie în ori,
ca spercala în flori.
Amin!
Descântecul dela Dumnezeu
şi dela Maica preacurată;
să-mi deie leac şi. sănătate
prin oase, prin toate.
(Manuscris în Biblioteca Academ. Române).
Variante: Berbinceni (Bacău). Buciumul Român. III, 138: Băbiceni (Botoşani).
.Şez., XXIII, 211; Ţăpu (Tecuciu), Pamfile, Boli. 27; Moldova, Săulescu ; Bucovina:
[336]
�11
\
I'li I
'1"'"
II
,1
r
1,
'"
ARTUR GOROVEI
Ciudei, Marian, Legendele, 33 1; Oprişeni, Rev. T. Pamfile, IV, 100; Vatra Dornei,
Marian, Descântece, 99; Păucineşti (Haţeg), Densuşianu, Graiul, 280; Salva (Ar­
deal), Şez., XXIII, 19; Săcel (Maramureş), Papahagi, Graiul, 132.
.
I
"
Din Grobişte (Macedonia):
Albelor şi dulcelor
să veniţi să desmerdaţi pe cei
[mici,
ce mi-aţi dat
Variantă: Vlaho-Clisura, id., 237, 238.
Din Cruşooa (Macedonia):
Zână albă,
zână curată,
zână fără prihană,
zână fără spurcăciune,
iaca venii la tine, strălucită,
sunt creştină curată,
ca argintul strecurat,
dă-mi, albo, sănătate,
Variantă: Vlaho-Clisura, id., 235.
69. de inimă rea,
Din Moldova:
- Moşule, ce ciocăneşti,
ce bocăneşti?
- Nu ciocănesc,
să luaţi,
ce mi-aţi luat
să-mi daţi.
(Papahagi, în Materialuri, II, 234).
căci sunt fără păcate,
vindecă-mă de lingoare,
ca o împărăteasă mare,
să aibă milă şi mai mare,
căci am fost şi mă înşelai,
căci am băgat de seamă unde am
[călcat,
n'am simţit unde am scuipat.
(Papahagi, op. cit., II, 233).
nu bocănesc,
inima lui cutare o plămădesc,
etc.
(Gazeta Săteanului, X, 282).
Variante: Dejeşti (Olt), Şez., XI, 41; Giuleşti (Vâlcea), id., XI, 40.
Din Ţdpu (Tecuciu):
Nu mănânc căcat,
ci-mi mănânc câcatul meu,
toată Iâncezeala,
toată inima cea rea,
şi tot răul dela mine;
şi eu să rămân sănătos
şi frumos,
de toată lumea ales.
(Pamfile, Boli, 39).
[337]
r
1
\.
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
70. de mâneătură la inimă.
Din Râşinari (Ardeal):
Fata mare prea curată
pe o bute înfundată,
cu nouă chei aluăţeşte
şi cu nouă plămădeşte.
Din Ţăpu (Tecuciu):
Ileana Cosinzeana
a făcut un copil
şi l-a mâncat striga;
a făcut doi copii
şi i-a mâncat striga,
a făcut opt copii
şi i-a mâncat striga,
numai cu cel de al noulea
cu Cutare a rămas;
în braţe l-a luat,
în munte s'a suit,
în temniţă l-a băgat
şi l-a încuiat
şi l-a alcătuit.
Striga l-a căutat
tri zile şi trei nopţi.
Dacă a văzut că nu-l găseşte
71. dor de inimă.
Din Ilaz (Romanaţi):
Ucigaşe blăstămate
nu te 'ntinde,
nu cuprinde
337
Şi cum se adună roadele cămpului,
aşa să se adune inima Cutăruia ,
şi cum se adună aluatul după mână,
aşa să se adune inima Cutăruia.
(Păcală, Monografia, 246).
şi nu-l găseşte,
la frate-său a alergat;
frate-său în grajd de piatră a intrat,
şi calul cel bun datu-i-a,
în munte suim-s'a,
şi a descuiat
şi a desalcătuit
şi a mâncat inima copilului.
Mama de dorul şi focul copiilor
sui dealul Garaliilor,
găseşte inima copiilor
de lăturea drumului
în floarea bujorului.
Cu vârful cuţitului luatu-l-a,
în pahar cu miere aruncatu-l-a,
copilului datu-l-a
de l-a mâncat.
Să rămâie copilul curat, etc.
(PamfiIe, Boli, -45).
inima lui (Cutare).
Să ieşi, să pleci,
etc.
(Riga, 1, 67).
Variantă: Bărbăteşti (Vâlcea), Mat., 1, 625.
2Z. A. R. - Din Vieaţa Poporului Român. XL.
[338]
ARTUR GOROVEI
72. de baterea inimii.
Descântec sub formă de blăstăm ca la « de deochi 1). Ardeal.
(Conv. !it., XXV, 602).
73. de buba inimei.'
.. :' .
Din Moldova.
Scroafa râtoasă pleacă la Mare să o curăţe de piatră, şi e întoarsă
din cale ca să vindece.
(Pamfile, Boli, 19).
74. de Izână,
Din Marcea (Vâlcea):
....
Hai izână,
hai izână,
hai izână,
la fântână.
75,. de izbi�ră.
1: .
Din Maramureşt
Mătrice mătricată,
cu bob mestecată,
năjită cu urbalţ,
urbalţ cu mătrice,
Din Rociu (Argeş):
Hai acasă,
hai acasă,
hai acasă
carne grasă.
(Şez., XI, 62).
izbituri, îmbălături,
izbituri de 9 feluri,
ieşi din maţe,
ieşi din braţe, etc.
(Ţiplea, 98).
C� fulg te râcâii,
ochiul limpezii
şi toate junghiurile
şi toate cuţitele
din vederea Cutăruia le scosei
cu lopata în vânt le aruncăi, etc.
(Rigo, 1, 91).
Variante: Drăgăneşti (Teleorman), Şez., X, r ro, Mat., 1, 634; ?, Rigo, 1, 90;
Vârtoapele-de-sus (Teleorman), Izvoraşul, V, 20.
Din Drăgşani {Teleorman}:
Om roşu cu calul roşu vindecă
(Mat., 1, 633).
[339]
DESCÂNTECELE RoMANILOR
339
Din Costeşti (R.-Sărat):
Descântec cu formula: Maica
Domnului vindecă .
. .
(Conv. lit., XXVII, 870).
76. de iz dat.
Descântece cu formula: fugi izdate, etc.:
Jud. Dolj: Bechet, Laugier, Il8; Boureni, Rev. 1. Creangă, VIlI, 152; Craiova,
Şez., XII, 189; Sadova, Laugier, Il7; Săliştea-Crucei, Rigo, 1, 93.
Jud. Gorj: Bumbeştii-Piţic, Rigo, 1, 92; Călnic, Şez., XII, 188; Novaci, Pamfile,
Boli, 40; Peşteana-de-sus, Şez., XI, 45; Radoşi, Graiul Nostru, 1, 21; Rogojelu,
Mat., 1, 626; Romaneşti, Şez., X, 107; Mat., 1, 62S; Rovinari, Mat., 1, 627; Stroeşti;
Mat., 1, 15II; Turcenii-de-sus, Rigo, 1, 91; Urdarii-de-jos, Mat., 1, 626; Urdarii-de­
sus, id., 628; Valea-eu-apă, id., 624.
Jud. Mehedinţi: Branişte, Rigo, 1, 92; Bădileşti, Comoara, V, 85; Fântâna­
Domnească, Izvoraşul, VI, 22.
Jud. Romanaţi: Brâncoveni, Dr. D. Ionescu, II, Il2; Brastavaţi , id., 1, 132;
Cacaleţi, id., 1, 131; Celaru, id., 1, 134; Graiul Nostru, 1, 90; Dăbuleni, Dr. D.
Ionescu, 1, 133; Grojdibod, id., 1,136, II, IlO; Ianca, id., 1, q9; Leu, id., 1, 137;
Moldoveni, id., II, Il4; Morunglavu, id., II, II4; Pârşcoveni, id., 1, 138; Redea,
id., II, 108; Traian, id., 1, 130, II, Il5; Vişina, id., II, Il3; Zănoaga, id., II, II r ,
Jud. Teleorman: Amărăştii-de-sus, Graiul Nostru, 1, 95; Drăgăneşti, Şez., X,
92; Mat., 1, 624; Gresia, Mat., 1,628; Măgurele, id., 1, 623; Poiana-de-sus, Rev.
T. Pamfile, II, 40; Scrioastea, Mat., 1, 627.
Jud. Vâlcea: Turceşti, Mat.,I,· 1597; Ştefăneşti, Bălăşel, 138; Stroeşti, Mat., 1,1598.
Bucovina: Marian, Naşterea, 40.
Straja (Timiş): Alexici, 1, 205.
Banat: Băniia, Graiul Nostru, II, 141; Gârbovăţ, Comoara, III, 47.
Din Stroeşti (Gorj),'
Pe cale, pe cărare,
mă 'ntâlnii cu dracu 'n cale,
- Unde ai plecat drace?
- La Cutare.
- Pas, drace, înapoi
Variantă: Roşia (Gorj), Şez., XI, 46.
la ăl de te-a mânat,
că acolo nu-i loc de tine,
ci de biserică şi de altar,
şi de toiag ferecat.
Crăpi, pleacă.
(Materialuri, 1, 1512).
cu tămâie l-am tămâiat,
cu limba l-am descântat;
peste 99 de încurături de cai
[l-am aruncat,
cu crucea l-am depărtat ..
(Dr. D. Ionescu, 1, 135).
Variante: Urdarii-de-sus (Gorj), Mat., 1,629; Orlea (Romanaţi), Păsculescu, II4.
Din Gostavăţi (Romanaţi):
La cal, cap de ligan;
la piept, crucea mânăstirei;
la inimă, inimă de vidră;
la picioare, picioare de drac.
Dracul a crăpat,
inima Cutăruia i-a alintat,'
[340]
J
'1 '
!f '
�
\
34°
ARTUR GOROVEI
i
,.,1
1,
. ,
Din V ârful-Câmpului (Dorohoiu ):
Descăntec cu formula: 9 fete înalte, gogonate, întoarse din cale
ca să vindece.
(Rev. 1. Creangă, VIII, 182).
77. de înăbuşală,
Din Pârşcooeni (Romanaţi):
Descântec cu formula: Năbuşeală din toate năbuşelile, din ţâţe, din
deochiat, ieşiţi dela Cutare, etc. (Dr. D. Ionescu, II, 83).
78. de încuiere.
Variante: Turcenii-de-sus, Gorj, Rigo, 1, 89; Vârful-Câmpului (Dorohoiu),
Rev. I. Creangă, VIII, 327; Mesteceni (Neamţu), Mat., 1, 1529; Vânători (Neamţu),
Rev. 1. Creangă, IX, II3; (Cotârgaşi (Suceava), Şez., III, 140; Alba (Ardeal), Co-
moara, V, 107; leud (Maramureş), Bîrlea, 368. '
, I
1
I
I
,! �j
II
I
Ilii'
i'
1 •
,:II �
I
. , �I
il;
II'
I
I
1
11
l'
, I '
J,
I �
încuietură, constipaţie.
Din Moldova:
La fântâna lui Iordan
şepte fete de jidan:
şepte încuia, şepte descuiă,
Din Grojdibod (Romanaţi):
Plecă Cutare pe un: drum mare
[verde,
se sui într'o măgură verde
şi văzu o pădure verde,
ciobanul cu oile verzi,
oile cu mieii verzi;
văzu capre verzi
cu iezii veri;
văză nişte măgari verzi
cu viţeii verzi.
Descuie, Doamne, păntecele
, [Cutăruia
să vezi.
nouă pornesc izvoarele
ca să se îndrepte bolnavul.
(Lupaşcu, 28).
Şi văzil nişte iepe cu mânzii
[verzi,
nişte bivoli cu turmacii verzi,
o purcea cu purceii verzi .
Descuie, Doamne, pântecele
[Cutăruia,
să vezi.
Şi văzu nişte porumbei verzi
cu puii verzi;
nişte gâşte verzi
cu bobocii verzi;
nişte femei verzi
cu copiii verzi
[341]
,
II
,
DESCAN'TECELE ROMÂNILOR
Descuie .....
să vezi.
Cum se descuie aceste 9 lacăte,
aşa să se descuie pântecele Cu-
[tăruia;
cum se limpezeşte aceste 9 izvoare
aşa să se descuie Cutare.
Să se tămăduiască
de toate încuieturile,
79. de îndesoare
Din Ieud (Maramureş):
Indesoare prin foame,
îndesoare prin sete,
îndesoare prin supărare,
îndesoare prin spaimă,
nu strânge,
nu frânge,
nu cufrânge,
nu încorda,
nu hurducă,
ci te alege,
şi te culege.
că dacă nu te-i alege
şi nu te-i culege,
80. de însurătoare
Din Preuteşti (Suceava);
Pajură împăjurată,
cu foc înfocată,
cu foc încinsă,
cu foc aprinsă,
nu umbla ciungii ciungii,
codrii pârlii pietre răstumând,
şi te du la ursita mea
care de Dumnezeu e lăsată
341
de toate înfundăturile.
Cum se descuie aceste 9lacăte,
să se cureţe Cutare.
Cum se curăţă zorile de stele
aşa să se limpezească Cutare
de junghiuri,
de înfundătură,
de toate durerile.
(Dr. D. Ionescu, II, 87).
cu fusu toarce-te-oi,
cu acu împunge-te-oi,
cu cârligu trage-te-oi,
cu coleşeriu suci-te-oi,
cu lingura împărţi-te-oi,
Cutare să rămână
curat şi luminat
ca argintul cel mai curat,
ca Dumnezeu ce 1-0 dat,
şi ca Maica Precista
ce 1-0 lăsat.
Descântecul dela mine,
leacu-i dela Dumnezeu.
(Bîrlea, 357).
şi de oameni buni Îndemnată.
Pe gura cămeşii te vâră,
la inimă te aşează,
inima să-i sfârâiască,
trupul să-i clocotească;
Cu dinţii roadeţi-l,
cu limba lingeţi-l,
şi cu cozile ştergeţi-l.
(Şez., XVI, 60).
[342]
Din Nicfeni [Botoşani}:
_ Hei, buna dimineaţă fântână.
_ Foarte mulţămesc, fetiţă
[bătrână;
da, ia şezi.
- Eu n'am venit să' şed,
şi în cazan fierbea
carnea scrisei mele,
a ursitei mele
dela ursitoare dată,
ARTUR GOROVEI
dela Dumnezeu lăsată.
O fierbea şi' o chinuia,
o întorcea şi zor da,
până ce X făcea,
şi aşa la el o pornea,
şi cum el o vedea
dela ea nu mai pleca
până nu-l înţepa,
şi pe el îl lua.
l'
"
, I
I i
(Şez., XXIII, 29)·
Descântece CU formula invocaţiei stelei ca la dese. de dragoste: Nic­
şeni (Botoşani), Şez., XXIII, 28; BrebeneI (Gorj), id., XV, 186; Luşca
(Năsăud), id., XXIV, 56.
Descântec cu invocaţia apei, ca la dese. de dragoste: jud. Cojocna,
Izvoraşul, IV No. 9-10, p. 8;
Descântec cu invocaţia focului, ca la dese. de dragoste: Tănăseşti
(Sălaj), Izvoraşul, VI, No. 5-8, p. 19·
: I :.
" I
II'!II
, \ l�
1; li
1,'
I
:11111
I
I
'II!\
:Iil
" II! �
r
. ,1
I I
; I
1.
1,/ I
f
,
: 11
•
I
I i�
81. de întorcătură în pădure.
Din Vatra-Domei (Bucovina):
Eu nu trag pomu acesta,
că pornu acesta aici e zămislit,
şi aici e răsărit,
aici e făcut,
şi aici e crescut;
da trag făcăturile,
şi aruncăturile,
şi junghiurile,
şi săgeţile
şi răutăţile.
Că făcăturile
.......
în Cutare nu-s făcute,
nici nu-s zămislite,
nici nu-s răsădite,
nici nu-s crescute,
da-s mânate
şi ţipate,
şi-s date.
Da eu cât pot,
le scot;
eu le răstorn
şi întorn
toate aruncăturile
.......
pe capu cui le-a făcut
pe capu cui le-a crescut,
pe capu cui le-a dat,
[343]
(Marian, Descântece, 145):':
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
pe capu cui le-a mânat,
pe capu cui le-a ţipat.
Să iasă să se ducă
82. de întors.
unde câne negru nu bate...
etc.
343
1,' ',,,
. ,
întorsură, întorcătură, întorsătură, înturnat, înturnătură:
",,",
Descântece cu formula: « cine a dat cu unu ... ) etc. Româneşti
(Gorj), Şez., X, 108; Mat., 1, 662; Valea-cu-apă (Gorj), Şez., X, 25;
Mat., 1, 661; Olari (Romanati), Dr. D. Ionescu, 1, II9; Rosiorii-de-Vede,
Mat., 1, 660; Iablaniţa (Ban�t), Costin, 57; Slatina-Mică (Banat), Hodo$;
31; Caransebeş, id., 32; Romuli (Năsăud), Comoara, V, 15.
Descântece cu formula: dătători de boală întorşi din cale: Cică.
ne şti (Argeş), Şez., XI 60; Tătăruşi (Suceava), id., XI 58.
Descântece cu invocaţia apei ca să vindece: Rornaneşti (Gorj), Şez.,
X, 108, XII, 108, Mat., 1, 662; Valea-cu-apă (Gorj), Şez., XII, 'is;
Baldovineşti (Romanaţi), Rev. 1. Creangă, VII, 185; Ceauşianu,13'5;
Plotogeni (Romanaţi), Ghiluşul, II No. II-12, p. 18; Roşiorii-de-Vede,
Mat., 1, 660.
, ,.
Descântece cu formula: Maica Domnului vindecă: Boureni (Dolj),
Rev. I. Creangă, VI, 241; Balaci (Teleorman), Nour, 62.
83. de jidovi.
Din GIăjărie:
Dacă vrei să-ţi scapi satul de Jidovi, prinde şepte « Crai <le ai dra�
cului » (insecte) şi-i pune în marginea satului, sub o grindă de pod,
că atunci toţi jidovii vor fugi din sat, numai dacă în acelaş timpvei
zice de şepte ori:
A fost un rât
verde, înflorit
de nime ciufulit,
dar multe ciuperce o venit
multe goange mi-o venit,
şi râtu mi 1-0 scobit,
şi râtu mi 1-0 găurit,
până am aflat
că eşti în sat,
până am ştiut
c'aici te ai născut.
Tu, sprinten,
nesprinten,
aici te pun
[344]
344
să păzeşti;'
să sileşti
pe toţi străinii,
pe toţi nemernicii,
pe toţi tragăii
(lin sat a-i alunga
cu capu gol,
cu sacu gol,
84. de joc.
Din Tâmâşeşti (Sdlaj):
Fugiţi ciute
buite,
coşniţe sparte
peste gard aruncate,
de feciorii satului uitate,
că vine
85. de [olnă,
Din Moldooa:
Jolnă cu nouă pui,
jolnă cu un puiu,
jolnă nici cu un puiu.
Cum se topeşte ceara de foc,
şi lumânarea arde şi se găteşte,
aşa să se topească jolna
ARTUR GOROVEI
cu mintea goală .
ca o oală.
Ptui! n'ar mai fi
jidovii pe-aci!
Paz, păzeşte
de jidovi ne mântueşte,
tu Cal de drac,
mare la cap.
(Marian, Insectele, 564).
un vişin învişinit
dela munte arăduit,
în fruntea danţului gătit,
cu feciorii satului
în fruntea danţului.
(Comoara, II, 40).
din fălcile (numele vitei)
din fălcile gitului. ..
.Tu, jolnoaică cu puii tăi,
tu să chei şi să răschei,
să nu ştii ce te-ai făcut,
ca roua din soare, etc.
(Lupaşcu, 41).
Din VârJul-Câmpului (Dorohoiu};
Nouă jolni parte bărbătească, sau din sfântul aer dat;
sau parte femeiască, jolnă, jolnă înfocată
sau de deochi de parte bărbătească, cu venin înveninată,
sau de deochi de parte feme- venin negru îngălbenit
[iască, . la inimă ai slobozit.
[345]
DEsCÂNTECELE ROMÂNILOR
Din 9 jolni am tăet una
au rămas opt ...
din 3 tai una, rămân 2;
86. pentru judecată.
Din Broscăuţi (Dorohoiu):
Socule, biruitorule,
ai biruit pe tatăl tău,
ai biruit pe mama ta,
ai biruit pe fratele tău,
345
din 2 tai 1, rămâne 1;
din una tai una
nu mai rămâne nici una,
şi aşa să chei, etc.
(Rev. I. Creangă, VII, 206).
ai biruit pe sora ta,
birueşte şi pe duşmanul meu,
şi fă ca să-I biruesc eu.
(Voronca, 1194).
Din Bogdâneşti (Vâlcea):
- Hai fată la judecată.
- Nu poei, că sunt cu gura 'ncleştată
şi legată.
Când oi mai descleşta eu gura
atunci să câştige duşmanii judecata.
Din Giuleşti (Vâlcea?):
Cum fusele stau părăsite
şi aici în pământ înfipte,
aşa judecata lui Cutare să stea în­
[fiptă
şi părăsită.
(Bălăşel, 96).
Cum sunt fusele astea pline,
aşa să fie plină judecata lui Cutare
şi să meargă cum merge uşa.
(G. Dem. T., 377).
Variante: Descântecul acesta este reprodus întocmai în Revista Ion Creangă,
IX, 234 şi dat ca fiind cules din Bucu, Ialorniţa ; alte variante: Tecuciu, Doina,
1, 110.
Din Gresia {Teleorman} :
Tu, moş Apeş
ai să ieşi;
dar n'ai să ieşi tu,
ci să iasă băieţii tăi,
să-i faci slujitorii mei,
să se ducă la tribunal,
toate să le îmblânzească,
să le potolească,
să le spărgăluiască,
că dacă slujba mi-oi face-o,
[346]
f
ti
II
'1
I ,
� I
ARTUR GOROVEI
, ,
eu tie ti-oi da
, ,
un cal înfrânat,
cum e bun de 'ncălicat ;
Alte descântece:
eu ţie ţi-oi mai da
încă şi ce mi-oi mai cere,
numai fă ce-ţi stă 'n putere.
(Mat., 1, 667).
Din Moldova: Şez., III, 177; Din Rovinari (Gorj), Mar., 1, 666; Gresia (Teleor­
man) , id., 1, 665; Principele Ferdinand (Teleorman), Rev. I. Creangă, IX, 206;
Săceni (Teleorman), Mat., 1, 664; Apărătorul Sănătăţii, IV; Roşiorii-de- Vede,
Mat., 1, 663.
87. de [unghiu.
(Şez., XV, 182)
ca să nu mal stea,
ca să nu mai bea,
până nu m'o vedea
în casa lui,
la curtea lui,
în bătătura lui.
cuţit, înţăpătură, pâpuşile sfinte, săgeata, săgetătură, soare sec, ţapă,
vifor ..
a) de pus cuţitul.
Din Suici (Argeş):
Cuţit argintat,
de 99 de ţigani lucrat,
de 99 de popi cununat,
de 99 de oameni tăiat,
cumpărat din Ţarigrad,
unde te-oi trimite, să te duci,
unde te-oi înfige, să te înfigi:
în picioare, în mâni, etc.
I
I
1·
I
f
I
il
,
1,
i:1
I
1
I
I
II
Variante: Cicăneşti (Argeş), Şez., IX, 29; Bistreţ (Dolj), Laugier, 129; Rovinari
(Gorj), Şez., XI, 66, Mat., 1, 576; Hotărăni (Romanaţi), Dr. D. Ionescu, II, 120,
155; Gresia (Teleorman), Mat., 1, 575; Turceşti (Vâlcea), id., 1612.
!II
II
1;11
, �
I :
I
: II
' ,
1,,1
"
,
\
Il
b) de luat, de scos cuţitul
Descântece cu formula: poruncă junghiului de a ieşi din trupul pa­
cientului:
Jud. Argeş: Rudeni, Şez., VII, 91, IX, 29; Topliţa, id., XI, 68.
Jud. Buzău: Valea-Viei, Georgescu, 21; Buzău, Mat., 1, II59.
Jud. Dâmboviţa : Poiana-de-jos, Rigo, 1, 94; Priboeni, Mat., 1, II46.
Jud. Dolj: Bechet, Laugier, 127; Catane, Şez., VI, 93; Raeţi, Laugier, 130.
Jud. Dorohoiu: Vlăsineşti, Şez., XIX, 170.
Jud. Gorj: Peşteana-de-sus, Şez., XI, 43, 44; Rovinari, Mat., 1, 579; Stroeşti
id., 1512; Valea-eu-apă, id., 580.
Jud. Ialorniţa : Grindu, Şez., III, 194, Rev. 1. Creangă, XI, 236; Raşi, Mat. 1,
p, 1547· .
Jud. Ilfov= Călăreţii-Şăinoi, Mat., 1, 1508.
[347]
· DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
347
Jud. Prahova: Ploeşti, Mat., 1, 576; Vălenii-de-Munte, id., 586.
Jud. Romanaţi: Cioroiu, Dr, D. Ionescu, 1, 148; Moldoveni, id., 1, 149; Ianca,
id., II, 124. Brâncoveni, id., II, II9; Grojdibod, id., 1, 142; Leu, id., 1, 143;
Oboga, id., 1, 146.
Jud. Teleorman: Principele Ferdinand, Rev. I. Creangă, VI, 344; Salcea, Rigo
1, 95, Mat., 1, 583; Stroeşti, Rev. I. Creangă, V, 334; T.-Măgurele, Mat., 1, 582
Jud. Vâlcea: Turceşti, Mat., 1, 1613, 1614.
Oltenia: Rigo, 1, 175.
Muntenia: Rev. Ţara Nouă, II, 691; Dr. Ionescu-Buzău, 414.
Fără indicare de localitate: Rev. I. Creangă, V, 174, I.X, lIS.
de-o fi pus cu fierul plugului,
cu ghiare dela cântar,
cu cuţit ascuţit,
cu frigare, etc.;
de-o fi pus în inima carului,
în straşină,
în casă, etc.
Ea l-a pus cu unu,
eu îl iau cu două,
Din Slatina (Olt):
Cu acest cuţit s'au cununat
ceşti doi tineri.
Cuţitul lui N. îl luai
îl mutai.
De-o fi cuţit dela Dumnezeu:
Dumnezeu să-I ierte,
cuţitul junghiului să i-l dea.
De-o fi din sfinte,
zile greşite:
să se milostivească,
să le izbăvească,
de-o fi din cumnată,
din fină,
din vecina,
din ibovnică,
ea l-a pus cu nouă
eu îl iau cu zece,
şi din zece
nu mai trece.
Să tămâie curat, etc.
(Revista Critică-literară, V, 92).
Variante: Cicăneşti (Argeş), Şez., XI, 66, 67; Rovinari (Gorj), Mat., 1, 579;
jud. Rornanaţi : Celei, Dr. D. Ionescu, 1,150; Grojdibod, 11,125; Hotărăni, II, II7;
Oboga, 1, 145; Pârşcoveni, 1, 144; Redea, II, II8; jud. Teleorman: Roşiorii-de- Vede,
Mat., 1,579; Salcea, id., 585; jud. Vâlcea: Coste şti şi Turceşti, Mat., 1, 577, 1612;
?, Dr, Ionescu-Buzău, 413.
D escântece cu formula: « de va fi pus cu una, eu întorc cu două ... »
Vâlsăneşti (Argeş), Rev. I. Creangă, VIII, 241, Bălăşel, 52; Damian şi Sadova
(Dolj), Laugier, 131, 127; Peşteana-de-sus (Gorj), Şez., XI, 65; Slatina (Olt), Rev.
Critică-literară, V, 92; Salcea (Teleorman), Mat., 1, 585; Turceşti (Vâlcea), Mat.,
1, 1612.
Din Bucovina:
A ieşit cuconiţa
bosconiţa,
boi mândri a înjugat
şi la arat a plecat,
[348]
şi a arat,
cât a arat,
şi cânepă a semănat,
şi apoi a grăpat,
şi a crescut cânepa mare,
cânepă mare.. frumoasă,
ca mătasă de aleasă.
Şi a trimes cuconiţa
bosconiţa
douăsprezece fete
şi au cules-o,
şi au uscat-o,
şi au adus-o,
şi au întins-o,
ARTUR GOROVEI
şi au pus 12 fete
şi o meliţat-o,
şi o strujit-o,
. . .1)
şi cămeşă o făcut,
şi junghiurile o 'mbrăcat,
şi apoi le-o blăstămat
şi din gură o cuvântat:
- O voi, junghiuri mari,
de capul răilor mari
să rămâneţi
şi să vă pierdeţi,
N. să fie curat, etc.
(Marian, Naşterea, 394).
Din Ţăpu (Tecuciu):
După cum omul cu noroc
sărnănă sămânţa pe loc,
iese sămânţă de vară .
peste cea de primăvară,
Variante:
Jud. Argeş: Rudeni, Şez., VII, 55 (descântec reprodus de Dr. D. Ionescu, II,
124, ca fiind cules din Celei, Romanaţi, şi reprodus de Dr. Ionescu-Buzău, p. 414).
Jud. Covurluiu: Cavadineşti, Rev. 1. Creangă, III, 182.
Jud. Dolj: Sadova, Laugier, 121.
Jud. Dorohoiu: Vârful-Câmpului, Rev. 1. Creangă, VIII, 327.
Jud. Fă1ciu: Huşi, Păsculescu, 147.
Jud. Gorj : Peşteana-de-sus, Mat., 1, 583.
Jud. Putna, Şez., XIII, 9.
Jud. Suceava: Tătăruşi, Şez., XI, 44.
Jud. Teleorman: Belitori, Mat., 1, 587.
Jud. Vâlcea: Bogdăneşti, Bălăşel, 47; Păuşeşti-Maglaşi, Mat., 1, 1525; Turceşti,
id., 1599.
Moldova: Lupaşcu, 36.
?: Voronca, 1079.
Basarabia: Comoara, II, 144, III, 25.
Dobrogea: Techederesi (Constanţa), Graiul Nostru, 1, 368.
Ardeal: Orlat (Sibiu), Şez., XXIII, 17; Straja (Timiş), Alexici, 1, 207.
Banat: Cruşovăţ, Hodoş, 63; Globurău, id., 64; Iablaniţa, Costin, 59.
Maramureş: Bîrlea, 351.
aşa să iasă junghiul
din toate osişoarele,
din toate măduvele .
să rămâie Cutare curat .
(Pamfile, Boli, 41).
Variante: Piscu (Covurluiu), Şez., XIV, 108; Celaru şi Traian (Romanati), Dr.
D. Ionescu, 1, 122, 141; ?, Mat., 1, 588.
1) Se spun toate operaţiunile prin care trece cânepa, până ce ajunge 'pânză.
[349]
DEScANTECELE ROMÂNILOR
Din V 'âlsăneşti (Argeş):
Mă suii în vârful adiului,
mă uitai în fundul raiului,
nu văzui nimic,
n'auzii nimic.
Văzui ţiganii alergând în fuga mare
iar pe Cutare '1 lăsa curat
şi luminat,
ca argintul stricorat,
ca aurul curat,
349
ca soarele răsărit
. cu hârdaiele Ia spinare,
focurile stângeau,
cuşniţile stricau,
cuţitele din inima Cutăruia trăgeau,
ca busuiocu 'nfIorit.
Leac dela 99 de părţi,
mai vâtos
dela Iisus Hristos.
(Bălăşel, 51).
(Bîrlea, 353).
acolo s'au topit
ca spuma pe mare,
ca roua 'n cărare,
Cutare să rămâie curat
luminat, etc.
Variantă: Vâlsăneşti (Argeş), Rev. 1. Creangă, VIII, 241.
Din leud (Maramureş):
Strigă musca mare 'n casă
că se 'nsoară musca mică,
şi o belit o vacă grasă,
. şi o belit un porc gras
şi face mare mulătaş,
Toate junghiurile le-o uitat
şi ca para 'n mare le-o aruncat.
Acolo au pierit
Descântece cu formula: junghiul piere de ciudă, nefiind invitat
a masă:
Jorăşti (Covurluiu), Beldie, 100; Budeşti (Re-Sărat), Şez., XII, 9; Potlogeni
(Romanaţi), Ghiluşul, II, No. II-IZ, p, 19; Tg. Nicoreşti (Tecuciu), Doina, 1,
145; Ţăpu (Tecuciu), Pamfile, Boli, 41.
Din Grăjdana (Buzău):
A trimes Domnu nouă oameni
cu nouă harcuri,
cu nouă săgeţi.
Unde-a săgetat
durerea a tăiat.
Să iasă şi junghiul Cutăruia
din inima lui,
din ficaţii lui,
din bojocii lui,
din tot trupu lui.
Cum se topeşte roua de soare
şi spuma pe mare,
aşa să se topească junghiul,
să se răspândească toate junghiurilş,
[350]
"'1"
.1
,
:'1
I
35°
ARTUR GOROVEI
cum se răspândeşte roadele şi se­
[minţile pe câmp.
Junghiu de frică,
de trimes,
junghiu de 99 de feluri de boală.
Să rămâie .curat .....
(Georgescu- Tistu, 76).
i
l'
i
1
Din Baloteşti (Putna):
Variante: Sărata (Buzău), Conv. lit., XXVII, 869; Focşani, Rigo, 1, 94.
j
,.
i
,
I
I
II
'11
I
Boier din ţara muntenească
a venit în ţara moldovenească
ca să eate calul junghiului,
cu şaua de fier,
cu fr âul de fier.
Junghiul pe cal a încălecat,
Din Călui (Romanaţi):
şi la neagra mare a plecat,
şi şaua şi-a atârnat,
şi pe junghiu că l-a înecat,
şi a rămas curat, luminat,
ca maica ce l-a lăsat.
(Graiul Nostru, 1, 279).
II,,,
Fugi, bou roşu,
tu înpungi cu un corn,
şi eu te înpung cu cinci.
Pleacă un om mare, roşu,
cu boii mari, roşii,
cu un plug mare, roşu,
şi ară grâu mare, roşu,
se duse şi cumpără secere roşie,
şi-l puse cu spicu 'n jos
şi cu rădăcinile în sus,
dela Cutare să iasă
toate junghiurile, etc.
(Dr. D. Ionescu, II, 123).
Descântece cu formula: descântătoarea descântă boala pe cale:
Catane (Dolj), Şez., V; 48; Balaci (Teleorman), id., XVI, II; Nanov (Teleorman),
,Mat., 1, 584,.
\
'nu ştiu: şarpe din proţap,
sau muiere din bărbat?
- Nu e muiere din bărbat,
ci e Cutare bolnav.
- Leac să-i fie din mâna dreaptă,
din inimă curată.
Stai, junghiu, nu junghia.
(Mat., 1, 584).
Din Valea-eu-apă (Gorj):
Apucai p'un drum la vale,
mă întâlnii cu un turc călare,
cu sluguliţa după el:
- Slugă, sluguliţa mea,
încetează
şi ascultează
ce s'aude p'a vale mare,
ce s'aude d'un ramăt mare,
il
'II: ,
• I il
[351]
Descântec cu formula : pacientul pe cale se tânguie, Maica Domnului
întoarce vindecătorii din cale şi-i trimete la pacient:
Ştefăneşti {Vâlcea), BăIăşel, 58.
Descântece cu formula: Maica Domnului întâlneşte pe pacient şi-l
vindecă:
Jud. Buzău: Valea-Viei, Georgescu, z r ; Buzău, Mat., 1, 586, 1155; Bistreţ (Dolj),
Laugier, 131; Pleniţa (Dolj), Revista Aurora din Galaţi, II, No. 9 (1904); Valea-cu­
apă (Gorj), Şez.; X, 105; Bucu (Ialomiţa), Rev. I. Creangă, XI, 236; Gresia (Teleor­
rnan), Mat., 1, 578,.T.-Măgurele, id., 581; Făcăi (Vâlcea), id., 578; Făureşti (Vâlcea),
Bălăşel, 60. .
Variantă: în loc de Maica Domnului, întoarce din cale Sfânta Vineri: Ştefăneşti
(Vâlcea), Bălăşel, 49.
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
88. de lăcuste.
Din Şieu-Cristur (Maramureş):
Lăcustă, fata dracului,
fata diavolului
fata lui Faraon,
fata Satanei,
a Mamii-pădurii,
a pajurei,
a ciumei,
a primejdiei,
a boale lor ,
a nevoilor,
de ai venit' cu rău,
du răul în pârău,
de ai venit cu boală,
du boala înapoi
nu o lăsa la noi,
du boala în pustii
351
n'o lăsa pe aci;
lăcustă, căpuşă flămândă,
dracul mi te prindă
de gât,
că-i flămând;
de cap
că-i fără minte,
că-i fără buneţe,
că-i fără blândeţe,
că-i fără bunătate
şi plin de răutate.
Fugi în munţi,
în pietrile reci,
în pietrile seci,
că din găzdaci
nu faci săraci.
(Marian, Insectele, 514).
..,
i
i:
.
I
89. de legat omul.
Din Animişu (Gorj):
Cum şi-a uitat mortul acesta
de toate poftele şi bunătăţile lumei,
aşa să-şi uite Cutare
de poftele lumeşti şi de femei. (Mat., 1, 668).
,
I
, !
i
:,
1
I
l
�
1:'
l:
J
[352]
il
,1
!',Hli
Iii
I
I I
ART� GOROVEI
Doamne, Isuse Hristoase
şi Maică Precistă,
ia durerea dela femeia M.
si o fă curată,
şi luminată, etc.
(Rev. 1. Creangă, XIII, 78).
a ajuns sub o râpă de pârău
şi l-a întâlnit mare rău:
352
90. de lehuzie.
Din Bucu (Ialomiţa):
Cocoş roşu să te duci
peste nouă mări,
şi nouă ţări,
să-mi aduci leacu femeei M.;
dacă nu-i aduce leacu,
îţi taiu capu.
Din Baloteşti (Putna):
A plecat (Cutare) pe cale pe cale
[pe cărare,
92. de lipitură.
ceas rău, spăriet, zburător.
Din Maia (Ilfov):
Să fie Cutare legat cum dela Cutare nu mai e legat.
cum leg eu aste nouă noduri; Cutare legat şi încleştat
de toate să fie legat, să fie descleştat,
numai de Cutare să fie deslegat. dela Cutare deslegat,
Să fie Cutare deslegat cum se descuie, se descleştează
cum desleg eu aste nouă noduri; şi se desleagă lacătul.
de toate să fie deslegat, (G. Dem. T., 378).
Variante: Islaz (Romanaţi) şi Tv-Măgurele, Rigo, 98 şi 99�
91. de limbrici.
Din Bucureşti:
- Bună dimineaţă, socule. şi voi veni cu plug roş paroş,
- Ştii la ce am venit, socule? cu boii roşi paroşi,
- Sănătate bună, păcurarule. cu pogolllclU roş paroş,
- Oi şti de mi-i spune, păcurarule. şi te voi ara în lungiş
- Să te duci la Cutare până 'n şi în curmeziş,
[seară, şi floare albă n'oi face,
să-i scoţi toţi limbricii afară; nici boabe merii n 'oi face.
că tu de nu i-oi scoate, Sănătate bună socule.
eu mâne dimineaţă - Mergi sănătos, păcurarule.
la tine voi veni, (Rigo, 1, 100).
II I
, 1
l' !
,,'
'il �
IIII
1,
"1
, I
I
II
'. �
II!
;1:
I
r i, . •
II:
illllli.,
li 1,
f
I
I
I
li
[353]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
lipitură cu ceas rău,
lipitură de mă-sa,
lipitură de tată-său,
lipitură de boi,
lipitură de oi,
lipitură de apă,
lipitură de foc
lipitură de vecini,
lipitură de străini,
lipitură de 99 de feluri.
Pricolici te-ai făcut,
Din Bucureşti :
Cum se sparge târgul,
aşa să se spargă faptul
şi lipitura
şi zburătorul.
Cum se sparg oalele,
aşa să se spargă farmecele
. 353
pe sub piele i-ai intrat,
carnea i-ai mâncat,
sângele i-ai băut,
ca un buştean a rămas.
Eu te am descântat
şi curat ai rămas;
cu mătura te-am măturat,
cu biciul te-am plesnit,
cu cuţitul te-am tăiat
si băiatul s'a curătat.
, ,
(Graiul Nostru, 1, 278).
şi lipitura
şi zburătorul.
Cum se răspândesc răspântiile,
aşa să se risipească vrajele,
şi lipitura
şi zburătorul.
(G. Dem. T., 379).
Din V ârful-Câmpului (Dorohoiu ):
La răchita răsădită
este o fată logodită,
cu un ochiu de foc
şi unu de apă;
cu cel de apă potoale,
cu cel de foc aprinde;
cum se împrăştie norodul dela
[biserică
aşa să se împrăştie lipiturile, etc.
(Rev.1. Creangă, VIII, 211).
. '�
Descântece CU formula: descântătoarea întâlneşte în cale pe pacient,
şi-l vindecă prin descântec:
Jud. Bacău, Rev. 1. Creangă, VIII, 213; ?, Pamfile, Boli, 43; Gogeşti (Tutova),
Mat., 1, 1515.
Descântece CU formula: Maica Domnului vindecă:
Independenţa (CovurIuiu), Graiul Nostru, 1, 329; Grăjdana (Buzău), Georgescu,
76; ?, Pamfile, Boli, 23; Bârlad, PamfiIe, Boli, 43.
23. A. R. - Din Vieaţa PopoT"lui Român, XL .
[354]
354
r
cu măciuci chilomăneşti.
Lupul, de frică şi de groază,
înapoi întorsu-s'a,
veninul şi l-a luat,
şi cutare să rămâie curat .....
(Pamfile, Boli, 70) •
să mănânce când i-oi duce
şi să apuce când i-oi zice;
să mănânce din pământ,
bulgări, glod şi moşinoaie,
şi să piară prin gunoaie.
(Lupaşcu, 46).
Petică, petică,
foi de sus.
Desfă, lupe, ce ai făcut
că te-oi goni
cu cai chilomăneşti,
că - te-oi -bate
b) de colţ de lup.
Din Ţăpu, (Tecuciu):
Nu leg gura ciubotei,
leg gura lupului,
să nu poată de a alerga,
nici cu gura de a căsca,
nici vita de a mânca.
94. de lup.
a) de legat gura lupului.
Din Moldova:
ARTUR GOROVEI
Moineşti (Bacău), Rigo, 1, 1°4; Valea-Cătinei (Buzău), Georgescu, 58; Ciudeiu
(Bucovina), Marian, Legendele, 328.
Descântece cu formula: Maica Domnului vindecă:
prin spaimă,
prin foame,
prin deochiu,
în poale o strângeţi,
la mare o duceţi,
şi acolo a aruncaţi,
pe (Cutare) să-I lăsaţi curat. ....
(Marian, Descântece, 150).
Variantă: liorodnicul-de-j6s (Bucovina), Marian, Descântece, 148; Ardeal,
Conv. lit., XXV, 606; Buhoci (Bacău), Şez., VII, 157·
93. de lungoare.
Din Bilca (Bucovina):
Veniţi nouă zori
şi luaţi nouă lungori
dela (Cutare) din crierii capului,
din melciul nasului,
etc.
De-a fi \ungoarea prin osteneală,
prin ameţeală,
Il:
II
! I
III
i
I
,1
II
I
I
II
I
II
UI
I
, '
l' -
-1
'1
'1
j:
111
,
l'
,
,1
1
'[
,
I
I
I
,
1
1\
1
1'1
'II:! ,
"
li
',-
ill,
I
! 111:1
• I\"J
j! I
i
, 1
I
I
" '1
' '
-1
•
q
't-
[355]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
95. de măestre.
Din Voila (Transilvania):
Sfinte Augustine
şi tu, Sfinte Trifoane,
luaţi durerea dela (Cutare),
din creştetul capului,
din faţa obrazului, etc.
Duh decusară,
duh de miez de noapte,
duh de cătră ziuă,
duh dela amiazi,
să ieşi din os în carne,
din carne să ieşi în piele,
355
din piele să ieşi 'afară,
şi să te risipi
cum se risipă pulberea pe cale
şi apa pe vale;
să ieşi din (Cutare) în casă,
din casă în tindă,
din tindă în curte,
din curte să ieşi afară
şi să te duci iară
la cine te-a mânat,
(Cutare) să rămâie curat. ....
(Marian, Descântece, 327).
cu de ai răi,
din mâni, din picioare
dela (Cutare) să ieşi .....
96. de mâleaviţă.
Din Raeţi (Do!;):
Mălcaviţă nemţească,
rnâlcăviţă turcească, etc.;
neagră, albă, etc.,
99 de feluri de mâlcaviţă,
Variantă: Maglavit (Dolj), Laugier, II9.
(Laugier, II9).
tx« Raeţi (Dolj):
- Bună dimineaţă, apă lină.
- Mulţumescu-ţi, Catrină; şezi.
- Nu şed; am venit să iei
Variantă: Laugier, II9.
97. de mana vacilor.
a) de luat laptele.
Din jud. Mehedinţi:
Plecai dimineaţă
pe rouă, pe ceaţă,
pe rouă nepăscută,
lui (Cutare) durerile,
junghiurile, etc.
(Laugier, 119).
cu roua în picioare,
cu ceaţa în spinare,
cu senicul legat
[356]
Variante: Bozinciu (Dorohoiu), Rev. I. Creangă, VI, 90; Principele Ferdinand
(Teleorman), id.; IX, 20S; Vălsăneşti (Vâlcea), Bălăşel, 138: Siliştea (Maramureş),
Papahagi, Graiul, 138: Vaşcău (Bihor), Şez., VII, 17: Valea-Viei (Buzău), Geor­
gescu, 23.
I
1
I
, I
, j
I
"1- ,
"
I 1·:
, I
: . .1'
;' l
l' '11
"
- t
III
'1
II
1,
,II
il
3S�
la piciorul ăl stâng.
Ţur, pur
la mine, la Opriţa,
ţure, pure
că-I strânsei cu senicul,
îl strânsei-
şi laptele-i adunai.
Variantă: Moldova, Lupaşcu, SI.
b) de adus, de întors laptele.
Din Moldova:
joiană, cine a venit
şi ţi-a luat mana,
îi trimet usturoiu,
păsat chipărat şi tămâiat,
îi trimet 99 fire de păsat
să-ţi aducă mana azi pe la înserat.
Cum n'a putea nimeni scoate
[răchita mare
din cărare,
Drâgăneşti (Dorohoiu}:
Pe cărare neumblată,
de rouă scuturată
ţâţele s'au uscat,
unghiile i-a stricat,
coarnele i-a şontit,
de cornul drept
la pârău te-oiu lua,
cu izvorul din fântână
ţăţele le-oiu umplea;
ARTUR GOROVEI
Nu luai roua pe senic,
ci luai laptele Cutărei.
La ea apătos
şi zăros,
dar la mine untos.
La mine lapte gros
şi la ea uscat.
(Marian, Serbătorile, III, 206).
aşa să nu poată să-ţi ieie nimeni
fără mine mana prin mulsoare.
Cum stă cloşca lipcă pe ouă,
aşa să-ţi fie ţie mana spre saţ nouă.
Cine gândeşte gând rău asupra ta,
să i se clocească gândurile
ca ouăle cele rele.
(Rev. 1. Creangă, III, IlO).
le-oiu umplea cât buciumele,
şi pulpa cât doniţa.
Te pun
şi te supun
cu limbuţa ta să-I lingi
pe cel ce te linge,
şi tot bine să stai,
tot lăptişorul să-ţi dai.
(Doina, 1, 146).
[357]
r
I
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
Din Tătăruşi (Suceava):
Voi nouă stele
surorile mele,
eu mă culc şi mă hodinesc,
da voi să nu vă culcaţi,
357
să nu vă hodiniţi,
ci hrana şi mana vacei lui 1.
s'o aduceţi,
de-a fi în pădure rătăcită, etc.
(Şez., III, 144).
Variantă: Calvini (Buzău), Georgescu, 62.
Descântece cu formula: « cine a dat cu una ... »,
Bucovăţ (Banat), Şez., XXI, 69; Costin, 46.
Din Orlat (Sibiu):
(Manuscris În Biblioteca Academiei Române).
Fetele câmpului veniau,
pe talpa bisericii şedeau ;
Maica Domnului cu glas mare
[striga:
- Fetelor,
frumoaselor,
unde vă duceţi voi?
- Ne ducem la vaca asta
sângele să i-l bem,
puterea să i-o luăm.
- Acolo să nu vă duceţi;
să vă duceţi sub poală de codru
[verde
că acolo sunt ghiocei;
cu ei să vă jucaţi,
cu ei să vă luptaţi,
şi vaca să rămână curată,
luminată
ca Maica sfântă care a lăsat-o.
Variantă: Maica Domnului a trimes pe Sfânta Duminecă să vindece: Floreşti
(Tutova), Rev. I. Creangă, II, 93.
Descântece cu formula: Maica Domnului trimete la descântătoare:
Tătăruşi (Suceava), Şez., X, 94; Horodnicul-de-jos şi Stupca (Bucovina), Marian,
Descântece, 132, 136.
Descântece cu formula: vaca se tânguie pe cale şi Maica Domnului
vindecă:
Jud. Botoşani, Marian, Serbătorile, III, 222; Nemţişor (Neamţu), Rev. I. Creangă,
VIII, 169, IX, 203; jud. Putna, Şez., XIII, 10; Bucovina: Crasna, Marian, Serbă­
torile, III, 218; Mitocul Dragomirnei, id., 219; Pătrăuţi, id., 220; Archiud (Cojocna),
Comoara, II, II6; Romuli (Năsăud), Şez., XXII, 38; Maramureş: Bîrlea, 374;
Borşa, Papahagi, Graiul, 129; Crăceşti, id., 126; Giuleşti, id., 128; Săcel, id., 134;
Strâmtura, id., 139; ?, Pamfile, Boli, 71; Maramureş, Ţ'iplea, 104.
Descântec cu formula: Sf. Gheorghe şi alţi sfinţi vindecă:
Horodnicul-de-jos (Bucovina), Marian, Descântece, 132.
[358]
ARTUR GOROVEI
98. de mânătură,
mânătură spurcată, apa sfinţilor.
Descântece cu formula poruncii directe:
Jud. Argeş, Comoara, 1, 107; Banat: Borloveni, Hodoş, 33; Cruşovaţ, id.,
36; Iablaniţa, Costin, 56; Mircovăţ, Hodoş, 35; Pătaş, id., 36; Slatina-Mică, ido 3+
Descântec cu formula: descântătoarea vindecă pe cale:
Găvojdia (Banat), Hodoş, 35.
Descântece cu formula: Maica Domnului vindecă: Banat:
Domaşnea, Comoara, III, 48; Găvoj dia , Ho doş, 37.
99. de mâneătură,
mâncătură la inimă, mâncătură şi deochi.
Din Nemoiu (Vâlcea):
Mâncătură de urs,
mâncătură de ursoaică,
măncătură de iepure,
mâncătură de iepuroaică,
ce-a mâncat să nu mai mănânce,
leac la Cutare să vindece;
mâncătură de viezure
. . . . . . . . . . . . . .1)
ce-a mâncat să nu mai mănânce,
leac la Cutare să vindece,
mâncătură cu 99 de mâncături,
ce-a mâncat să nu mai mănânce ,
leac la Cutare să vindece ...
(Revista Suflet oltenesc, 1, 153).
Variantă: Bogdăneşti (Vâlcea), Bălăşel, III.
Descântec cu formula blăstămului :
Priboeni (Dâmboviţa), Mat., 1, II52.
Descântec cu formula: « Nu ciocănesc, nu bocănesc .•. � :
Ştefăneşti (Vâlcea), Şez., IV, 22.
Descântec CU formula: Maica Domnului vindeci :
Păuşeşti-Maglaşi (Vălcea), Mat., 1, 1520.
1) Se repetă cu numele tuturor animalelor cunoscute de pe faţa pământului.
[359]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
359
100. de mărin.
Din Bicsad (Ţara Oaşului}:
Mărin de nouă zile,
mărin de opt zile,
mărin de o zi,
mărin de nicio zi,
mărin de niciun ceas,
atâta să fie durere
câtu-i amu dimineaţă.
Descântecul meu
şi porunca lui Dumnezeu.
Mărin de nouă feluri,
S'au dus toţi craii,
toţi împăraţii Ia bătălie,
şi o auzit şi mărin din pântece,
şi s'o dus şi el:
\
"'"---
mărin vânăt,
mărin galben,
rnărin roşu,
aicea nu te cocini,
nu te sălăşlui,
că descântecul meu
şi porunca lui Dumnezeu,
atuncia să creşti
când or creşte pietrele;
atâta să fie durere
câtu-i amu dimineaţă.
(Graiul Nostru, II, 68).
Variante: Maramureş, Ţ'iplea, 102; Crăceşti (Maramureş), Papahagi, Graiul, 127.
Din Cotârgaş (Suceava):
unde cucoş nu cântă,
sgomot de om nu s'aude.
S'o dus din frunte,
din urechi, din inimă.
(Şez., III, 139).
Descântece cu formula: descântătoarea Întoarce boala din cale:
Tămăşeşti (Sălaj), Comorra, II, 55, 113.
101. de măsele.
dor de măsele, jălcariţă, forteaţâ, ţeapă, oioor,
Descântece cu formula poruncii directe:
Călnic (Gorj), Şez., XII, 193; Şa şa (Gorj), id., VIII, II3; Leu (Romanaţi), Dr.
D. Ionescu, II, 171; jud. Vâlcea: Cernişoara, Mat., 1, 1583; Şerbăneşti, Şez., 1,
198; Ştefăneşti, Bălăşel, 103; Stroeşti, Mat., 1, 1582; Turceşti, id., 1582; OrIat
(Sibiu), Manuscris în Biblioteca Academiei Române; Mehadica (Banat), Costin, 55;
Bârsana (Maramureş), Bîrlea, 373.,
Descântec cu formula: viforul piere de ciudă că pacientul" nu-i dă
ţoale, arme. . . . .
Siseştii-de-jos (Mehedinţi), Mat., 1, J 55 J.
[360]
ARTUR GOROVEI
Din Radoşi (Gorj):
Descântece cu formula indicărei:
(Manuscris No. 284, f. 101, din
Biblioteca Academiei Române).
Descântece cu formula poruncii directe:
Mălăeşti (Dolj), Laugier, 120; Vârful-Câmpului (Dorohoiu), Rev. 1. Creangă,
VIII, 212; Radoşi (Gorj), Graiul Nostru, 1, 22; Constantineşti (Olt), id., 1, 138;
Morunglavu (Romanaţi), Dr. D. Ionescu, 1, 153; Oboga (Romanaţi), id., 1, 155;
Mălini (Suceava), Marian, Naşterea, 6; Butculeşti (Teleorman), Mat., 1, 638;
Segarcea (Teleorman), Rev. I. Creangă, 1, 117; Stroeşti şi Turceşti (Vâlcea), Mat.,
1, 1577, 1575; Romuli (Năsăud), Şez., XXIII, 63; Iena (Banat), Hodoş, 65; leud şi
Săliştea (Maramureş), Bîrlea, 358, 359.
Vivor vivorat,
nu umbla ca un câne turbat.
Cu usturoiu te-oiu usturoiă,
cu sare te-oiu săra,
1, 22).
(Vâlcea),
în Mare te-oiu arunca,
pietre negre oiu arunca,
dela Cutare din gură te-oiu
[depărta.
(Graiul Nostru,
Variante: Grojdibod (Romanaţi), Dr. D. Ionescu, II, 172; Bujoreni
Şez., XII, 194; Cernişoara (Vâlcea), Mat., 1, 1583.
102. de mătriee.
metricie, mătrăgună, oetrice.
Din Ardeal:
Voima oţa sfatago doha, amin.
Matrice iute şi fermecătoare
tinsă eşti peste toate vinele lui Cutare,
dă acum înainte să dormi ca un meluşăl tânăr,
să nu latri ca un câine,
ce să te duci ca lupul
că este vrednică să te poarte şi cu şarpe,
şi iarăşi hrăpeşte unghie o sută cinzăci şi cince.
Sfinte Ananie curăţeşte şi izbăveşte
pe robul lui Dumnezeu Cutare
că este miruit şi botezat
şi lui Dumnezeu închinat.
Mătrice la ciute să fie legată
pân la moarte robului (lui) Dumnezeu Cutare,
amin.
I
�I
,1
I
II
,1
I
II
I
'f
t :1
'1
�
:'i f
I
I
I
I
"
,i
1
"
!li
'J
,1
,', 11
',.
i �
. II I
.: I
,<1 '1
,(
!
\'1
t � 1; I
"
"
Scrioastea (Teleorman), Mat., 1, 638; Bozed şi Sabed (Transilvania), Marian,
Insectele, 453.
I
i 1
[361]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
Din Craiova:
.Mătrice mătrăgună,
capră neagră te făcu şi ,
în munte te suişi,
om mare te văzu,
fără ochi te văzu,
fără picioare alergă,
fără mâini te prinse,
fără cuţit te tăiă,
fără foc te fripse,
fără sare te sară,
fără gură te mâncă ....
(Revista Şcoala Sătenilor, Martie 1899).
Variante: jud. Dolj: Boureni, Rev. 1. Creangă, VIII, 181; Craiova, Şez., XII,
188; Glodeni, Comoara, III, 26, 78; Răeşti, Laugier, 120; Sadova, Laugier, 120.
Bucureşti, G. Dem. T., 379; Drăgăneşti (Olt), Mat., 1, 636; jud. Romanaţi : Amă­
răşti-de-jos, Graiul Nostru, 1, 96; Rev. 1. Creangă, 1, 156; Br âncoveni, Dr, D.
Ionescu, II, 130; Cezieni, id., II, 130; Cioroiu, id., II, 154; Gostavăţ, id., 1, 158;
Hotărăni, id., 1, 107, II, 127; Leu, id., 1, 157; Oboga, id., 1, 155; Osica-de-jos, id.,
1,160; Traian, id., 1, 159; Redea, id., II, 128; Zănoaga, id., 11,129; jud. Teleorman:
Adameşti, Şez., VI, 98; Drăgăneşti, Şez., X, 91, Mat., 1, 636; Drăgăşani, Mat, 1,
636; Măgurele, id., 637; Principele Ferdinand, Rev. 1. Creangă, VII, 183; jud.
Vâlcea: Bogdăneşti, Şez., IV, 21, VI, 21; Câineni, id., XI, 61; Făureşti, Bălăşel, 101;
Ştefăneşti, id., 102; Balaci (?), Nour, 26; Cireş (?), Mat., 1, 1577; Plopi (?), Nour,
21; Stroeşti (?), Mat., 1, 1578.
Descântece cu formula: pe cale întâmpină boala şi intervine descân­
tătoarea :
Bârlad, Pamfile, Boli, 57; Cernişoara (Vâlcea), Mat., 1578.
Descântec cu formula: Maica Domnului vindecă:
Pajorta (Transilvania), Marian, Descântece, 330; Văleni (Şorncuţa-mare), Ma­
rian, Naşterea, 8; leud şi Sălişte (Maramureş), Bârlea, 360, 559.
103. de moimă,
Din Crâceşti (Maramureş):
Moimă moimată,
cată de 'ndăraptă,
că de nu-i îndărăptă
din vârf până 'n rădăcină,
tot te fac ţâră şi fărină;
cu bani de argint încungiura-te-oi,
şi napoi îndărăpta-te-oi.
(Papahagi, Graiul, 125).
J
104. de moleţi.
meleţi, lamoste, surdumaşi, strâdomaşi.
Descântece cu formula poruncii directe:
Bechet (Dolj), Laugier, 128; jud. Gorj: Turcenii-de-jos, Rigo, 1, 174; Urdarii­
de-sus, Mat., 1, 644; jud. Romanaţi: Cioroiu, Dr. D. Ionescu, II, 133; Orlea
[362]
ARTUR GOROVEI
Păsculescu, r zoj jud. Te1eorman: Tv-Măgurele, Rigo, 1, 97; Roşiorii-de-Vede, Mat., 1,
645; Satu Nou, Mat., 1,645; Oltenia, Rev. 1. Creangă, V, 175; Găvosdia (Banat),
Hodoş, 23; Zlătărei (Vâlcea, Şez., IV, 27; Bogdăneşti (Vâlcea), Bălăşel, 91.
Descântece cu formula: Maica Domnului vindecă:
Balaci (?), Nour, 59; Straja (Timiş) Alexici, 1, 207; Pătule1e (Mehedinţi), Şez.
VI,97.
105. de moroi.
! I
. j
q,
II'·
!
Descântece cu formula poruncii directe:
Roşia (Gorj), Şez., XI, 58; Vârleni (Vâlcea), Şez., XIV, II9; Cuptoare (Banat),
Costin, 50; Domaşnea (Banat), Şez., XXIV, 56.
Descântec cu formula indicărei:
Călnic (Gorj), Şez., XII, 190.
Descântec cu formula: Om mare roşu duce lapte, moroii beau şi mor:
Turcenii-de-sus, Rigo, 1, 110.
Descântece cu formula Maica Domnului vindecă:
106. de muşcătură de câine turbat.
Roşia (Gorj), Şez., XI, 57; Săcelu (Gorj), Mat. 1, 553; Banat: Novacoviciu, Co­
lecţiune, 123; Caransebeş, Hodoş, 42; Globurău, id., 45; Mircovăţ, id., 44; Rusca,
id., 39.
Cânele turbat a muşcat pe N.
Dar nu I-a muşcat pe N.,
ci I-a muşcat pe M.
(Pamfile, Boli, 48).
îl muşcă şi-l turbură,
păsărică, fumurică
se făcu,
pe bucin se sul,
bucinu s'aprinse,
Din Ţăpu (Tecuciu):
Umplu borş,
dar nu umplu eu,
ci umple M.
107. de muşcătură de lup.
Din Sgripceşti (Dâmboviţa):
Pleacă Iacob Ia râul lui Iordan
să bea apă;
pe cale, pe cărare
se 'ntâlneşte cu Cutare
în -cale ;
[363]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
ploaia îl plouă şi-l stănse.
Maica Precista veni
cu trei beţe de alun
şi cu para de argint
108. de muta pământului.
mut mai mut.
Din Rudeni (Argeş):
Tu, muta pământului,
ieşi din vatra focului,
şi te du la Cutare pe umeri,
să-i dea în gură să bea,
leacu să-i dea, .
să rămâie Cutare curat, etc.
(Mat., 1, 1143).
cu coada să-I plesneşti,
cu ciocu să-I ciocăneşti,
gura să i-o muţeşti, etc.
(Şez., VII, 92. Acest descântec, copiat întocmai, a fost publicat în Revista Tudor
Pamfile, III, 29, ca fiind cules din Lungani, Iaşi).
"
'1
Din Zlătărei (Vâlcea):
Tu, mut mai mut,
ieşi din vatra focului,
din fundu pământului,
cu 99 de proşti,
cu 99 de slugi,
cu 99 de muţi,
proştii să-I prostească,
ologii să-I ologească,
muţii să-I muţască,
j 09. de muţenle,
Din Galaţi:
Cum se bat lingurile
în strachina asta,
110. de năjit.
Din Morman (Mehedinţi):
Voi năjite,
pricăjite,
oale şi urcioare
tu le faci,
să nu mai aibă gură căscată,
limbă ardicată,
dinaintea Cutăruia cu răutate.
Că gura i-arn încleştat-o,
limba i-am legat-o,
capu cu minţile,
inima cu gândurile,
sângele i-am turburat.
(Şez., XII, 197; Rev. 1. Creangă, V, 9).
aşa să se bată limba
în gura lui Cutare.
(Rigo, 1, 121).
tu le spargi,
cutare să rămână
curat, luminat .....
(Şez., XXIV, 150).
[364]
/
;1
I
j
"
,i.ll
q'1
li'
, 1i i
f
, I
:lI
I! j
I
li:
1, I
,f
l'
I
r
l'
\
,
1
H
I
'-ii
I
1
..
':,Ii
�'
ARTUR GOROVEI
Descântece cu formula poruncii directe: « ieşi, fugi ... )). :
Jud. Bacău: Satu-Nou, Rigo, 1, 126.
Jud. Buzău; Pleşcoiu, Şez., XIX, 41.
Jud. Covurluiu: Cavadineşti, Rev. 1. Creangă, II, 103; Independenţa, Şez.,
XIV, 110; Jorăşti, Beldie, 90.
Jud. Dolj: Sadova, Laugier, 125.
Jud. Dorohoiu: Rev. 1. Creangă, VI, 242.
Jud. Gorj: Rovinari, Şez., XI, 74, Mat. 1, 693.
Jud. lalomiţa: Bucu, Rev. I. Creangă, IX, 233, 234; Raşi, Mat., 1, 1546.
Jud. Ilfov: Domneşti, G. Dem, T., 380.
Jud. Neamţu: Nemţişor, Rev. I. Creangă, IX, 238; Socia-Căndeşti, id., 1,
118; Tazlău, Mat., 1, 1507.
Jud. Putna: Baloteşti, Graiul Nostru, 1, 278.
Jud. Re-Sărat: Dălhăuţi, Şez., XIII, II.
Roman: Rigo, 1, 126.
Jud. Romanaţi: Călui, Dr. D. Ionescu, 1, 170; Cioroiu, id., 1, 171; Ianca, id.,
1, 167; Moldoveni, id., 1, 171; Oboga, id., 1, 169.
Jud. Suceava: Cotârgaşi, Şez., III, 139.
Jud. Tecuciu: Nicoreşti, Doina, 1, 144; Ţăpu, Pamfile, Boli, 49.
Jud. Teleorman: Principele Ferdinand, Rev. I. Creangă, VIII, 290.
Jud. Tutova: Similişoara, Rev. I. Creangă, IV, 82.
Jud. Vasluiu: Pungeşti, Rev. I. Creangă, VII, 186; Ţibăneşti, id., VIII, 241.
Jud. Vâlcea: Cernişoara, Mat., 1, 1596; Olăneşti, Şez., X, 144; Stroeşti, Şez.,
VI, 97, Mat., 1, 1596; Turceşti, Mat., 1, 1594.
Moldova: Lupaşcu, 22; Dr. Leon, 10; Şez., XXIV, 81 (manuscris din 1825).
Cernavoda: Şez., XII, 187.
?, G. Dem. T., 380; Rev. I. Creangă, VIII, 180.
Braşov, Şez., XXIII, I.
Răşinari, Păcală 245.
Voiteg (Banat), Hodoş, 63.
Descântece cu formula: descântătoarea întoarce boala din cale:
Orlea (Romanaţi), Păsculescu, 115; Cruşovăţi (Banat), Hodoş, 62; Crăceşti (Ma­
ramureş), Papahagi, Graiul, 126.
Descântec cu formula: oameni negri fac plug negru, samănă şi culeg
porumb negru şi la moara neagră sfarămă boala:
Brâncoveni (Romanaţi), Dr. D. Ionescu, II, 141.
Descântece cu formula: boala întoarsă din cale de descântătoare:
Grigoreşti (Botoşani), Şez., XXIII, 94; Branişte (Mehedinţi), Rigo, 1, 125;
Drajna (Prahova), Rigo, 1, 124; Pârşcoveni (Romanaţi), Dr. D. Ionescu, 1, 168;
Slatina-Mică şi Vălişoara (Banat), Hodoş, 61.
Descântece cu formula: vindecători întorşi din cale şi trimeşi să
vindece boala:
Galaţi, Graiul Nostru, 1, 320; Găgeşti (Putna), id., 320.
Descântec CU formula: Maica Domnului întoarce boala din cale:
. Turceşti (Vâlcea), Mat., 1, 1595.
-
[365]
1
II
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
Descântec CU formula: Maica Domnului trimete pe pacient la descân­
tătoare:
Slatina-Mică (Banat), Hodoş, 61.
111. de nălucă.
Din Boşoteni (Romanaţi):
Fugi nălucă
in prelucă
că te ating cu astă furcă,
şi tu nadol
din răzor,
că te ating cu ăst răşchitor.
112. de naştere.
Din Gresia (Teleorman):
Maica Precista d'un genunchiu
[îngenunchia,
ceasul bun îl striga,
Domnul Hristos poruncea,
pântecele Cutăreia îl deschidea,
pruncul îl pornea,
că mi-a strigat dela iapă cu mânz,
Din Gura- Văii (Neamţu):
Nu rage ca buhaii,
nu necheza ca caii,
nu te zgârci ca aricii,
nu te zbate ca chiticii,
la (Cutare) să nu te gândeşti,
113. de negei.
Din Moldova:
Popa toacă,
negeii sacă;
să sece din rădăcină,
Păsărică albă
codalbă,
la Cutare în culcuş ai venit,
l-ai frământat, l-ai zdrobit,
la să-I pe Cutare curat .....
(De. D. Ionescu, II, 143):
dela vacă cu viţel,
şi dela oaie cu miel,
că ele fac mai curând.
Ceasul ăl bun veniă,
şi pe Cutare uşura,
căci pruncul l-a născut
după ce cu unt l-a uns.
(Mat., 1, 557).
să mergi să te prăpădeşti
în pădurea cea uscată,
în apa cea turburată,
şi Cutare să rămâie uşurată,
- luminată, etc. (Rigo, 1, 127).
să nu rămâie vină,
să rămâie pielea curată
precum Dumnezeu a lăsat-o.
(Lupaşcu, 40).
[366]
114. de numărătura mare.
Din Lunea Cemii-de-su« (Hunedoara):
115. de obrintit.
obrinteală, obrintire, obrintirură, obrâncit, opintit, oprinteală, or­
balţ, aprindere.
Descântec cu formula poruncii « fugi &: Broşteni (Suceava).
Rev. 1. Creangă, VI, 48.
il:
Din Macedonia:
Când va învia mortul,
atunci să învieze şi negii.
Amin, amin,
Cosman de amin;
vracii Domnului,
descântecu sfintei Mării.
Sfântu busuioc
şi sfântul trandafir
şi sfântul foiomfir,
trei flori din grădină,
cum ştiţi înpupi
şi înflori,
şi ştiţi raza soarelui
şi a pământului,
să ştiţi şi de beteşugul omului
[acestuia.
Sfânt busuioc
cum eşti în sfânta biserică
Ia botez şi Ia sfântul maslu,
aşa să fii, şi să ştii
şi greşelile noastre.
O plecat un om mare,
cu săcure mare
într'o pădure mare,
cu nouă fereşti,
cu nouă ferestuici,
cu nouă zebrele,
ARTUR GOROVEI
Cum fuge apa,
aşa să fugă şi negii.
(Papahagi, în Materialuri, II, 274, 275).
cu nouă zăbreluici,
cu nouă uşi,
cu nouă uşiţe,
cu nouă altare,
cu nouă altarele;
Sfânta Maria Maica Domnului
[sosiă,
şi în biserică se băga,
pe scaun de aur şedea,
Ia masă de aur se aşeza,
carte mare de aur găsiă,
carte mijlocie de aur găsiă,
carte mică de aur găsiă,
Maica Domnului în cărţile de aur
[căuta,
şi toţi sfinţii Domnului găsiă,
care în ce parte de pământ era,
numai pe drag fiul ei
şi al nostru nu-l găsiă,
şi ea pleca,
plângeă
şi suspina
cum plâng izvoarele de apă;
porniă, unde păşiă
câmpu 'nverzeă.
(Comoara, IV, 75).
[367]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
Din jud. Putna:
Bou bălţat,
bou prian
jugu de leuştean,
Din Voiteg (Banat):
Mersei pe cale, pe cărare,
mă 'ntâlnii cu Dumnezeu în cale,
şi-şi tăiă un băticel;
nu-şi tăiă băticelul,
trestie arai,
trestie sămănai,
astă făină de mălaiu.
Şez., XIII, 12).
ci-şi tăiă degeţelul.
Când s'a obrânci degetul lui D-zeu
atunci să se obrâncească şi mâna ta.
(Hodoş, 55).
Descântec cu formula: « Ochiu de apă şi ochi de foc », ca la « deochi »:
Călugăreni (Neamţu), Şez., VI, 99.
Din Oriat (Sibiu):
Bubă mare,
Doamnă mare 1
Făcut-a Doamna mare
nuntă mare;
pe toate bubele le-a chemat,
pe toate le-a ospătat,
dar de buba cârcova,
obrintita de ea,
şi-a uitat,
şi pe ea n'o a chemat.
Dar şi pe ea o va chema,
şi de vârf o va usca,
şi de rădăcină o va seca.
Numele Tatălui, şi al Fiului
şi al sfântului Duh, amin.
(Manuscris în Biblioteca Academiei Române).
i'
t
}
Variantă: Podeni (Dolj), Comoara, III, 25.
Din Drăgăneşti (Teleorman):
Peste o mare neagră
zbiară o oaie neagră;
peste un câmp negru
latră un câine negru
dă un cioban negruchiat.
Tăcu oaia din zbierat,
câinele din lătrat,
ciobanul din chiotit,
să treacă Cutăruia de obrintit.
Cum potoleşte vântul pământul,
cum se potoleşte musca în roiu,
soarele în cer,
oamenii în sat,
şi câinii din alătrat,
aşa să se potolească junghiurile,
cuţitele, usturimele,
răutatea, greutatea,
etc.
(Şez., X, 1°9, Mat., 1, 642).
, �
i
',1
1,'
[368]
I
I
I
1-
"--':"" ;-
'. l'
i
in
,1
cu 99 de lovituri,
cu 99 de izbituri.
Venia (vrăjitoarea) cu limba descântă,
pe Cutare îl curăţa,
să rămâie curat, etc.
(Dr. D. Ionescu, II, 72).
(Romanaţi), Dr. D. Ionescu, II, 71.
Descântec cu formula. poruncii: « ieşi, oftică, dela Cutare ... »:
Bărbăteşti (Vâlcea), Mat., 1, 631 (reprodus de Rigo, 1, 136).
Pârvova (Banat), Hodoş, 56.
Variante: Brusturoasa (Bacău). Rev. 1. Creangă, VI, 148; Huşi, Păsculescu, 148;
Budeştii-Ghicăi (Neamţu), Mat., 1, 1534; jud. Prahova: Genuneni, Şez., XII, 189,
Rev. I. Creangă, V, 174; Teişani, Şez., II, 89; Urecheşti (Re-Sărat), Danilescu,
Calendar pe 1910, p. 64; jud. Suceava: Broşteni, Şez., VI, 99; Broşteni-Drăguşăni,
Rev. 1. Creangă, XIII, 80: Cotârgaş, Şez., III, 139: ?, Rev. I. Creangă, VI, 147:
Ţăpu (Tecuciu), Pamfile, Boli, 5 1; jud. Vâlcea: Păuşeşti-Maglaşi, Mat., 1, 1525;
Scundu, Bălăşel, 105; Ştefăneşti, id., 104; Stroeşti, Şez., VI, 98, Mat., 1, 1584;
Turceşti, Mat., 1, 1587; Zlătărei, Şez., XII, 190; Dobrogea: Burada, Călătorii, p.
272; Bucovina, Marian, Descântece, 153; Ardeal, Conv. Iit., XXV, 357; ? Gazeta
Săteanului, IX, 329; Ardeal, Conv. lit., XXV, 603.
Descântece cu formula: Un om mare negru, cu unelte negre, vin­
decă:
Priboeni (Dâmboviţa), Mat., 1, Il39; Şaşa (Gorj), Şez., VIII, Il2; Raşi (Ialo­
miţa), Mat., 1, 1546; Marman (Mehedinţi), Comoara, V, 86; Urecheşti (Re-Sărat),
Ghiluşul, 1, 22; Gostavăţ (Romanaţi), Dr, D. Ionescu, II, 145; jud. Teleorman,
Adameşti, Şez., VI, 98; Alexandria, Mat., 1, 641; Dideşti, id., 642; Drăgăşani, id.:
642; jud. Vâlcea: Făureşti, Bălăşel, 103; Slăveşti, Şez., XI, 29: Stroeşti, Mat., 1,
1586, 1587; Turceşti, id., 1585; Letea-Nouă (Vlaşca), Rigo, 1, 132; Brebu (?), Rev.
I. Creangă, IX, IlS; Moldova, Lupaşcu, 23; Cruşovăţ şi Delibaba (Banat), Hodoş,
pag. 55.
Descântec cu formula: pe cale, descântătoarea indică leacul:
Letea-Nouă, Vlaşca, Rigo, 1, 131; Cavadineşti (Covurluiu), Rev. I. Creangă, II,
71; ?, Revista Buciumul Instrucţiunei, I �1892), p. 140.
Descântec cu formula: Maica Domnului trimete pe pacient la descân­
tătoare:
ARTUR GOROVEI
116. de ochi (dor de ochi).
Din Gostavdţ (Romanaţi}:
A plecat Cutare pe cale
pe cărare;
s'a întâlnit cu nouă fete
cu coadele pe spete.
Pe el a izbit
cu 99 de paie,
cu 99 de gunoaie,
Variantă: Grojdibod
117. de oîtigă,
�------������������---� ------
I
Iil
. I
I
[369]
- - -- ---"'.�" ��--------------------"'"!IIf
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
118. de orbanţ.
Din Oaoadineşti (Covurluiu):
Descântec cu formula: Omul mare se duce la pădurea mare şi taie
orbanţul (durere de picioare): Rev. I. Creangă, II, 212.
119. de păduchi de lemn (ploşniţe).
Descântece sub forma poruncii: « ieşiţi din casa mea ... »: Fără indi­
care de localitate:
Dr. Ionescu-Buzău, 422; Rigo, II, 17.
120. pagubă.
Din Bogdăneşti (Vâlcea), descântec sub forma: « Fugi pagubă din oi,
fugi pagubă din boi ... }), şi sfârşeşte cu formula: « Cine a dat paguba
cu o mână, eu o întorc cu două ... », (Bălăşel, 121).
121. de păr.
Din Mogoşeşti (Dorohoiu):
Păr de zmeu,
păr de zmeoaică,
păr de urs,
păr de ursoaică,
păr de cerb .....
păr de tot felul,
să piei, să te usuci
ca un fir de mac,
etc.
(Rev. 1, Creangă, VII, 89).
Variantă: Schineni (Tutova), Rev. I. Creangă, VII, 346).
Din Budeştii-Ghicăi (Neamţu):
122. de pârleală,
Descântece cu formula poruncii: « să ieşi, pârleală ... »:
Trepteni (Argeş), Rev. I. Creangă, VIII, 211; Vălsăneşti (Vâlcea), Bălăşel, 84.
S'a sinecat,
s'a mânecat
Cutare la fântâna lui Iordan,
să beie apă sfântă neîncepută.
Şi n'a băut apă sfântă neîncepută,
ci a băut păr de cămilă,
prin săgetătură,
prin tâlnitură,
prin pocitură,
prin frigare.
(Mat. 1, 1533).
24. A. R. - Din Vieaţa Poporului Român, XL.
1
[370]
123. de pază.
Din Mircovdţ (Banat):
Pază curată,
pază necurată,
pază de zi,
pază de noapte,
pază de 99 de feluri,
Din Bucovina:
nu întinde,
nu cuprinde!
Leac să-i fie,
sfântă Maică Mărie!
ARTUR GOROVEI
(Hodoş, 65).
-, "l -
" ..
(
"
f.
I
Pe cot am cotit,
pază am sprijinit,
pază dela amiazi,
pază de sară,
pază dela miezul nopţii,
pază din vărsatul zorilor,
pază venită,
pază năprăită,
pază înt âlnită ,
pază mânată,
pază cu munca codrului,
pază cu fata pădurii.
Nu taiu brecirile,
ci taiu muma codru lui ,
moşu codrului,
cu fata codrului,
taiu toate piezele,
toate năprătiturile,
Cu cuţitul le am tăiat,
şi înapoi le am înturnat.
Pază venită .....
iată te cinstesc
şi te dăruiesc
cu nouă colaci de grâu .
să te laşi de cea beteagă .
(Marian, Naşterea, 38).
Variantă: Tohani (Buzău), Rigo, 1, 142. Acelaş descântec, copiat cuvânt de
cuvânt, fără absolut nici o deosebire, publicat de Novacoviciu, în « Colecţiune fol­
kloristică Română &, p. 129, dat ca fiind cules din Banat.
124. de pecingine.
Din Turnu-Măgurele:
Cur de găină,
na mămăligă!
(se repetă de 3 ori).
Na găină,
cur de găină!
(se repetă de 3 ori).
(Rigo, 1, 145).
I
1
l'
J
1-
� I
,'1
• J
. I
125. de piază,
Din Globurdu (Banat):
Descântec cu formula: « Fugi piază necurată, din cap, de sub cap ... »;
(Hodoş, 65).
I
i
[371]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
126. de piroteală.
trânt, trântealâ.
Din Principele Ferdinand [Teleorman};
Descântec cu formula poruncii, spusă de descântătoare:
Rev. 1. Creangă, VII, 56.
Din Vi,ani (R.-Sărat):
Descântec cu formula: Maica Domnului vindecă:
Conv. lit., XXVIII, 870.
127. de plămădeală.
plămddirea inimei, plămăditul inimei.
Din Curtea-de-Argeş:
Cioc, boc; cioc, boc.
- Ce ciocăneşti,
ce bocăneşti P
- Nu ciocănesc,
nu bocănesc,
inima lui Cutare o plămădesc.
Cum se plămădeşte fagurul de miere,
cum se plămădeşte aluatul în căpistere, etc.
37r
II
.,
". '
"
1,
"
(Pamfile, Boli, 53).
Variante: Bechet (Dolj), Laugier, 129; Decani, (Tutova), Şez., XIV, III; De­
jeşti şi Mălăeşti (Olt), id., XI, 41; jud. Vâlcea: Bogdăneşti, Şez., IV, 22; -Giuleşti,
Şez., XI, 40; Ştefăneşti, Şez., IV, ISI; Bălăşel, 28.
Descântece CU formula: Maica Domnului vindecă:
Truşeşti (Botoşani), Rev. I. Creangă, VI, 345; Ruşca (Fălciu), Pamfile, Serbă­
torile de toamnă, 129; Scundu (Vâlcea), Bălăşel, 26; Pietroşani (Vlaşca), Rigo,
1, 150.
128. de plânsori.
plâns, muma pădurii, spârieturâ, somnul copiilor.
Descântece cu formula poruncii directe şi cu ameninţări contra
mumii pădurii:
Ţutana (Argeş), Ceauşianu, 138; jud. Dolj, Laugier, 123; Boureni, Rev. I.
Creangă, VI, 241 şi VIII, 181; Catane, Rev. 1, Creangă, 1, 14; Fântânele, Laugier,
IlI4; Godeni, Comoara, III, 25; Goeşti, Laugier, 124; Raeţi, id., 124; jud. Romanaţi:
I
I
I
l'
.'
'i
ii
'1
'1'
I
il
II
[372]
372
ARTUR GOROVEI
l'
Din Moldova:
Mama pădurei,
am trimes un semn la tine
dela copilul meu,
să-ţi dau strânsu cu plânsu
şi să-mi dai somnu şi hodina
Bărzărei, Dr. O. Ionescu, 1, 136; Clllui, id., 1, 164; Cioroiu, id., II, 137; Oboga, id.,
1, 164; Principele Ferdinand (Teleorman), Rev. I. Creangă, IX, 52 şi Pamfile, Mito­
logie, 1, 229; jud. Vâlcea: Bărbăteşti, Mat., 1, 579; Făureşti, Bălăşel, 135; Transil­
vania, Marian, Naşterea, 371; Lunea Cernii-de-sus (Hunedioara), Comoara, III, 130.
fetei tale,
ca să doarmă ca butucu,
şi să tacă ca chiticu.
Cum dorm păserile în păduri,
aşa să doarmă copilul la mine.
(Lupaşcu, 45).
Variante: Curtea-de-Argeş, Pamfile, Boli, 45; Galaţi, Rigo, 1, 151; Piscu (Co­
vurluiu), Şez., XIV, 109; jud. Romanaţi : Leu, Dr, O. Ionescu, 1, 163; Moldoveni,
id., 1, 165; Traian, id., 1, 162; ?, Rev. I. Creangă, V, 231; Petroşaniţa (Banat),
Costin, 54.
?
U, muma pădurii, de băiatul meu.
u, miaza nopţii, Eu îţi arunc pâne,
până astă seară a plâns băiatul meu tu să dai somnul şi liniştea,
de fata ta, să doarmă ca mielul,
acum să plângă fata ta şi să se îngraşe ca purcelul.
(Rev. I. Creangă, V, 231).
Variantă: Damian (Dolj), Laugier, 123; Ţutana (Argeş), Pamfile, Mitologie, 1,
230; ?, Rev. I. Creangă, V, 231.
Din Ldpuşnicel (Banat):
Cruce mare, cruce mică,
la cap, cap de ţap;
la mâni, puşti;
la inimă, inimă de vidră;
la picioare trăpădu dulapului,
puterea ursului,
pază de noapte să-i fie
copilului mic. (Costin, 53).
Din Principele Ferdinand (Teleorman):
Voi câni să păziţi pe Cutare
dela 9 stâni de lei, de zmei,
să veniţi astă seară, de leoaice,
că eu vă dau loc de culcare, de zmeoaice,
zahară de mâncare, de mama pădurii.
(Rev. I. Creangă, IX, 51).
[373]
l' T
,
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
Din V1ăsineşti (Dorohoiu ):
Cutare, vezi tu zarea ceia?
Du-te fuga cu picioruţele,
şi ia cu mânuţile
somnul si hodina
. .
şi vină la mama,
373
că mama în braţe te-a lua,
ţâţă ţi-a da,
te-a legăna
şi pân în zori tu îi dormi.
(Şez., XIX, 169).
Variante: Lunea- Vânători (Neamţu), Rev. I. Creangă, IX, 113; Heciu (Suceava),
Şez., 1, IZI; Bucovina: Boian, Marian, Naşterea 361; Răuseni, Marian, Insectele,
54; Siret, Marian, Naşterea, 358, 361.
Din Siret (Bucooina}:
Bună vremea,
bună vremea, cucoşule!
Na-ţi pâne şi sare
şi ia dela copilul meu plânsorile
etc.
şi dă odihna
şi somnul
nevestelor tale
copilului meu.
(Marian, Naşterea, 367).
Variantă: Lunca-Vânători (Neamţ), Rev. I. Creangă, IX, 1I3; Siret (Bucovina),
Marian, Naşterea, 363; Storoeşti (Bucovina), id., 36S.
Din Siret (Bucovina),'
Mama câmpului I
şi tu ai copil
şi eu am copil.
Al meu mereu plânge,
iar al tău nu plânge.
Din această sară
al tău să plângă
şi al meu să tacă.
(Marian, Naşterea, 367).
Descântece cu formula indicărei: descântătoarea vindecă întrebuin­
ţând « măr inelat »:
Bărgău (Transilvania), Marian, Insectele, 289; e cărbuni s : Osica-de-jos (Ro­
manaţi), Dr. D. Ionescu, 1. 16I.
Din Huma;
Până acuma plânsul era pe X,
iară de aci încolo
să se ducă pe focul acela din munte.
(Papahagi, Megleno-Românii, 1, 101).
[374]
=r
fi
il
ARTUR GOROVEI ! I
Când să crească pietricelele,
atunci (să crească) şi plăscarea.
(Papahagi, in Materialuri, II, 250).
Din Rdcăfdia (Banat):
374
(Şez., XIV, II2).
129. de plânsoare.
Din Xirolioad (Macedonia):
Când să crească aţa,
atunci şi plăscarea;
130, de plesni.
Din Docâneasa {Tutooa}:
Soarele răsare de pe deal,
şi plesnile se duc în baligă de cal.
---------------�--����--�- --��.
Cureţi purcari,
cureţi văcari,
că s'o aprins cuptoriul împăratului;
131. de ploi.
Din Moldova:
să-I stâmpărăm
cu apă din vad,
cu iarbă din gard.
(Novacoviciu, Colecţiune, 137).
Fugi ploaie călătoare
că te ajunge sfântul Soare
şi-ţi taie picioarele,
cu un paiu,
cu un maiu,
cu sabia lui Mihai.
(Cules personal).
Variante: Cicăneşti (Argeş), Şez., XIV, II2; Dăneşti (Gorj), Şez., XIV, II3;
Roznov (Neamţu), Mat., 1, 1549; Marga (Banat), Şez., XVI, 69, Costin, 46; Răcăş­
dia (Banat), Novacoviciu, Comoara Banatului, II, 24.
"
Din Râcâşdia (Banat):
Ieşi soare pripitoare
să te ajunge mumă ta
cu cuţite ascuţite,
cu topoare găurite.
(Novacoviciu, Comoara, 11,29).
I
I I
j'
- ,
132. de poceală.
Din Orlea (Romanaţi):
Din sfinte letineşti,
din -sfinte evreeşti,
din sfinte ţigăneşti,
din sfinte costorăreşti
1
[375]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
găseau pe om pe cale
pe cărare,
îl trânteă,
îl zdrobiă,
îl înfrână,
îl împără,
sfintele se întorceau
şi cu leacul veniau,
ochii li despăejină,
nasul li desfunda,
gura li descleşta.
De-o fi din zile greşite,
de-o fi din vorbe urâte,
de-o fi din sfânta duminecă,
Maica sfânta Marie
leac lui Cutare să-i fie.
(Dr. D. Ionescu, II, 147).
375
133. de poeltură,
poceală, poeit.
Descântece cu formula poruncii directe:
Ştefăneşti (Vâlcea), Bălăşel, 6z; Globurău şi lupa (Banat), Hodoş, 46, 48; Crucea
(Suceava), Şez., II, 93.
Din Moldova:
Păsărică dalbă
cu aripa albă,
din piatră ai crescut,
cu nori te ai bătut,
trei picături din tine au căzut:
una de lapte,
una de vin
şi una de venin.
Cel ce a băut laptele
s'a săturat i
cel ce a băut vinul
s'a îmbătat,
iar cel cu veninul
a crăpat.
Aşa să piară pocitura din pocit,
până într'o clipă să fie lecuit
şi să rămâie ca pomul înflorit.
(Alecsandri, Poezii populare).
Variante: Bucu (Ialomiţa), Rev. I. Creangă, IX, Z34; Ştefăneşti (Vâlcea), Bă­
lăşel, IZ.
Luna 'n cer,
lupu 'n pădure,
şi piatra 'n baltă.
Aceşti trei fraţi
când se vor întâlni
şi vor vorbi,
îşi vor da buna ziua,
şi când vor mânca şi vor bea la un loc,
atunci să mă doară pe mine capul.
Atunci şi nici atunci.
(Rev. I. Creangă, III, 311).
Descântece cu formula blestemului, ca la « de deochi »:
Părhăuţi şi Siret (Bucovina), Marian, Descântece, 183, 184.
[376]
,
I
·l
I
"
, I
'1
Din Jortlfti (Covurluiu):
La cea salcie răsădită
este o fată despletită,
şi cu potca t�-a pocit,
şi cu striga te-a strigat,
cu deochiu te-a deochiat.
Intoarce-te înapoi
că nimeni nu te-a văzut.
Din Sâlişte (Maramureş):
S'o luat Cutare
pe cale, pe cărare,
s'o întâlnit cu potca de pădure;
în faţă i s'o uitat,
zilele i le-o luat.
Lasă, nu gândi,
că leac oiu găsi:
că eu legu-le,
şi eu culegu-le,
Din Slatina-Mică (Banat):
Viermi de pocitură,
viermi de mâncătură,
viermi de orbalţ 1
Câţi cuconi, câte cucoane,
câţi domni, câte doamne,
câţi împăraţi, câte împărătese,
câţi preoţi, câte preotese
în raiu,
Din Banat:
Plecă un om roşu
prin codru roşu,
c'un braţ de săgeţi roşii.
Săgetă şi omul
prin mâni, prin picioare, etc.
ARTUR GOROVEJ
N. a plâns şi s'a văicărat,
la descântătoare a alergat,
cu gura te-a descântat,
cu trestia te-a măsurat,
cu apă te-a spălat,
şi ai rămas curat şi luminat .....
(Beldie, 91).
cu ciuru diregu-le
din crierii capului,
din faţa obrazului.
Miia de locuri,
suta de noduri.
Cutare să răsară curat
şi luminat
ca Dumnezeu ce l-o dat,
bun ceas ce-o născut.
(Bîrlea, 370).
atâţi, şi nici atâţi viermi
să nu mai fie la picior.
Cum pică pozdărea înaintea periei,
aşa să pice viermii şi durerile din
[picior,
şi cum pică tuluju înaintea secerei,
aşa să pice viermii şi durerile.
(Hodoş, 47).
cu gura descântai,
cu acu galben luai
(Novacoviciu, Colecţiune, 136).
[377]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
Descântece cu formula: descântătoarea Întoarce boala din cale:
377
Călăraşi (Botoşani), Şez., XVIII, 51; Bucovina, Marian, Descântece, 166; Po­
jorta (Bucovina), id., 341.
Descântece cu formula: Maica Domnului Întoarce boala din cale:
Moldova, Lupaşcu, 27; ?, Albina Carpaţilor, III, 876; Bucovina, Marian,
Descântece, 166, Inmormântarea, 13; Calafindeşti şi Crasna (Bucovina), Marian,
Descântece, 188, 17I.
Descântece cu formula: Maica Domnului vindecă:
Vârful-Câmpului (Dorohoiu), Rev. 1. Creangă, VIII, 212; Socia-Cândeşti
(Neamţu), id., 1, 71; Corodeşti (Tutova), Rev. 1. Creangă, VIII, 240; Docăneasa
(Tutova), Şez., XIV, 113; Bucovina: Marian, Inmormântarea, 13; Crasna, Marian,
Descântece, 171; Pojorta, id., 336; Roşa (Voronca), 549; Vatra-Dornei, Marian,
Descântece, 336; leud (Maramureş), Bîrlea, 371; Săcel (Maramureş), Papahagi,
Graiul, 133.
134. de pojar.
Descântece cu formula: Maica Domnului vindecă:
Banat, Novacoviciu, Comoara Banatului, II, 26.
135. de pretit.
Din leud (Maramureş):
Se luară Dumnezeu
cu sfântul Petru
pe cale, pe cărare,
pe drumul cel mare.
Sosiră la un pod mare
tot de aramă.
Dumnezeu şi Sf. Petru
o trecut,
omul pe nume n'o putut.
- Treci, omule.
- Nu pot,
că pe pod am păşit,
podeaua s'o smintit
picioru s'o sclintit.
- Descântă.
- Că nu ştiu.
- Zi: să se vindece
os cu os,
cum se vindecă
pământul primăvara
când îl ară oamenii,
iară omul să rămâie curat
ca bunul Dumnezeu ce 1-0 dat.
(Bîr1ea, 351).
I
I
1
-L
Di,,! leud (Maramureş):
Descântec cu formula: Maica Domnului vindecă:
(Bîr1ea, 350).
[378]
ARTUR GOROVEI
136. de prlţineală,
Din Redea şi Hotărăni (Romanaţi):
Descântece cu formula indicărei.
137. de pureci.
Din Ţăpu (Tecuciu):
Lună nouă,
ascultă nouă:
cu foc tu ni plouă,
şi scoate din casă,
de după masă,
şi apucă de guşă
de după uşă,
Din Turceni (Gorj):
Marţi în casă,
purecii afară,
Din Banat:
Hei, boi negri,
că eu m'am sculat,
cu mătura v'am măturat,
Din Muntenia:
Am înfipt cuţitu 'n pământ,
fugiţi, purecilor, după vânt I
Cum se strâng peştii Ia leasă,
(Dr, D. Ionescu, II, 150, 149).
şi de burici
apucă pe un purici,
pe cei urici
bordonoşi,
mâncăcioşi
şi du-i în pustiu. Amin.
(Şez., x, 19).
să-i pui pe o prăjină,
să-i duc în ţară străină.
(Rigo, II, 18).
şi departe v'am aruncat,
sub brăduţi mărunţi,
sub poale de munţi.
(Marian, Insecte, 407).
aşa să fugă purecii din casă.
Fugiţi, vă răspândiţi I (de trei ori).
(G. Dem. T., 388).
Variante: Zvoriştea (Dorohoiu), Rev. 1. Creangă, IV, 47; Grindu (Ialomiţa), id.,
XIII, 77; T.-Măgurele, Nour, 54; ?, Laugier, 129; ?, Dr. D. Ionescu, 88, 153.
Din Ţăpu (Tecuciu):
Pentrucă mâni e o serbătoare,
iaca, v'am adus şi eu o floare
să vă gătesc,
să vă grijesc;
pe trup să vă pun pelin,
şi 'n vin să vă pun pelin,
[379]
r
I
I
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
şi voi, flăcăi, să vă porniţi la drum.
Plecaţi degrabă la pădure sub
[cei copaci,
că la pădure e verdeaţă
şi-i frumuşaţă,
şi de aicea de mână vă luaţi,
138. de puşchea.
Din Răşinari :
379
în pădure să staţi,
că la mine n'aveţi s'aveţi noroc
că eu în toate părţile dau foc,
şi tare mi-i frică că n'aveţi
unde să şedeţi,
(Şez., X,. 19).
Şte, puşte,
du-te de pe limba me,
(Păcală, 246).
Din V ârful-Câmpului (Dorohoiu ):
- Am o puşche pe limbă.
- Când ai făcut-o?
-Amu.
- Tpooooa, amu să piară,
(Rev. I. Creangă, VIII, 213).
Variantă: Broşteni (Suceava), Şez., II, 130.
Din Bogdâneşti (Vâlcea):
Astă seară stele
şi puşcele
pe vârfu limbei mele;
139. de răcori.
Din Foeşani (Putna):
S'a sumicat,
s'a mânicat
Cutare pe cărare
c'a plecat năcăjit,
supărat,
cu trupu 'nfiorat,
cu lacrimi până 'n pământ.
Maica Domnului l-a întâlnit,
de mână l-a luat,
mâine seară nici stele,
nici puşcele
pe vârfu limbei mele.
(Bălăşel, II 2).
în câmpul Ierusalimului c'a plecat
la fântânele de leac.
La cea de vin,
cu vin l-a spălat;
la cea de mir,
cu mir l-a miruit;
la cea de apă,
cu apă l-a răcorit;
la cea de senin, dedeochiu,
[380]
Descântece cu formula poruncii directe:
•
Rudeni (Argeş), Şez., VII, 91; Grindu (Ialomiţa), Rev. 1. Creangă, XIII, 78;
Celei şi Traian (Romanaţi), Dr, D. Ionescu, 1, 184, 183; Măgurele (Teleorman),
Rigo, 1, 155; Principele Ferdinand (Romanaţi), Rev. I. Creangă, IX, 179.
1
i'
, I
I
,
l'
I
I
I
fermecătorile cu pocelile
şi toate relele
a băut
14.0. de răguşeală.
Din Ieud (Maramuref):
Şi tu, Cuţă, şi tu, Cuţă
încalecă pe drăguţă,
şi te du în valea-neagră,
şi bea apă să-ţi întreacă,
şi ieşi afară la soare
141. de râie.
Din Ţ ăpu (Tecuciu):
Jupăneasă pucioasă,
jupăneasă minos
frumos,
scoate râia dela os,
din os în măduvă,
din măduvă în carne,
din carne în piele,
să răspieie.
Variantă: Bogdăneşti (Vâlcea),
Din Stuhuleşti (F ălciu) :
Nouă râi am avut,
la oaste s'au dus,
numai opt au venit
şi una n'a venit.
Dar dece n'a venit?
ARTUR GOROVEI
şi a plesnit,
Cutare s'a răcorit.
(Rigo, 1, 153).
şi crapă ca o cicoare.
Aiesta să rămână
curat şi luminat,
ca argintul cel strecurat,
ca Dumnezeu ce 1-0 dat.
(Bîrlea, 355).
Eu cu mătura oi mătura-o,
cu gunoiul afară oi da-o,
porcii a năsădi-o ,
găinele a râcâi-o,
cioarele a cârâi-o,
soarele a usca-o,
Cutare să rămâie curat .....
(Pamfile, Boli, 113).
Bălăşel, 113.
Cu untură friptă,
cu ceapă lipită,
cu pucioasă tămăduită,
cu piatră 'npietrită,
să pieie, etc.
(Graiul Nostru, r, 506).
[381]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
Descântece CU formula: neinvitată la masă, râia piere:
Zerneşti (Covurluiu), Ghiluşul, II No. 11-12, p. 17; Docăneasa (Tutova),
Şez., XIV, 114.
142. de rânză,
Descântece cu formula poruncii directe:
Runcu (Dâmboviţa), Mat., 1, 589; Densuş (Haţeg), Densuşianu, Graiul, 98;
Grădişte (Haţeg), id., 165; Teregova (Banat), Costin, 56.
Dese ântece cu formula: descântătoare pe cale vindecă:
Ruptura (Mehedinţi), Mat., 1, 1509; Ardeal, Conv. lit., XXV, 597.
Descâfltece cu formula: Maica Domnului vindecă:
Peşteana-de-sus (Gorj), Şez., X, 47, Mat., 1, 588; Bogdăneşti (Vâlcea), Bălăşel
1I9; VIăduleni (Gorj), Rigo, 1, 156.
143. de răsfug.
Din Ştefâneşti (Vâlcea):
Cucu, răsfugu,
leac ce să fie?
Lapte la rug să puie.
144. de roade.
Rugu s'a dărămat,
răsfugu dela Cutare a plecat.
(BăIăşel, 126).
Din Tecuciu:
Intorc paguba dela (Cutare),
din târla oilor, din oborul vitelor,
din stratu porcilor, din cuibu găinelor,
din hamu cailor, din jugu boilor,
din coarnele plugului, din locul cu grâu.
Intorc răutăţi le :
din locu cu porumbei, din locu cu orz,
din locu cu meiu, din locu cu linte,
din locu cu fasole, etc. (Doina, 1, III).
145. de rosuri.
Din Ldmâşani (Suceava);
Ieşiţi, voi rosuri,
din crierii capului,
din faţa obrazului, etc.
(Şez., X, 43).
[382]
j.
"d
I
ARTUR GOROVEI
146. de roşaţă.
Descântec cu formula poruncii cu ameninţare:
Huşi, Păsculescu, 143; ?, Rev. I. Creangă, VI, 242.
Descântec CU formula: pe cale, descântătoarea vindecă:
Bârlad, Rev. I. Creangă, III, 245.
Descântece CU formula: povestirea cu omul roş-poroş:
Săgeata (Buzău), Conv. lit., XXVII, 869; Jorăşti (Covurluiu), Beldie, 95; Raşi
(Ialorniţa), Mat., 1, 1545; jud. Suceava: Broşteni-Drăguşăni, Rev. I. Creangă, XIII,
114: Dolhasca, Şez., II, 166: Tătăruşi, id., VI, 91: Docăneasa (Tutova), Şez., XIV,
114; Bucovina, Marian, Naşterea, 338; Valea-Putnei (Bucovina), Rev. I. Creangă,
V, 271; Orlat (Sibiu), Manuscris în Biblioteca Academiei Române.
Descântece cu formula: Maica Domnului vindecă:
Şez., X, 22 şi Pamfile, Boli, 58; Teişani (Prahova), Şez., II, 91.
147. de ruptoare de apă.
Descântec cu formula: Maica Domnului trimite pe pacient la descân­
tătoare:
Berbeşti (Maramureş), Bîrlea, 343.
148. de săgetătură,
Descântec cu formula poruncii directe:
Ciudei (Bucovina), Marian, Descântece, 203; Bogdana(Tutova), Rev. 1. Creangă,
II, 102.
Descântece CU formula: Maica Domnului vindecă:
Socea-Cândeşti (Neamţu), Mat., 1, 1540; Ştefăneşti (Vâlcea), Bălăşel, 63; Ar­
deoani (Bacău), Rev. 1. Creangă, IV, 151; Moldova, Lupaşcu, 14,43; Horodnicul­
de-jos (Bucovina), Marian, Desc., 204.
Descântec CU formula: Maica Domnului trimite pe pacient la descân­
tătoare:
Docăneasa (Tutova), Şez., XIV, 115.
Descântece cu formula: Maica Domnului întoarce vindecătoarele din
cale:
Moldova, Alecsandri, Poezii populare; Teişani (Prahova), Şez., II, 88; Amărăştii­
de-jos (Romanaţi), Dr. D. Ionescu, II, 159; Ţăpu (Tecuciu), Pamfile, Boli, 59;
Ciureşti (Tutova), Rev. 1. Creangă, II, 298; Găureni (Vasluiu), id., V, 271; Banat,
Hodoş, 64.
[383]
i �
DESCĂNTECELE ROMÂNILOR
149. de sameă,
sancâ, avestiţa, spurcata, răul copiilor.
(Aceleaşi descăntece ca la « de boala copiilor »).
Descântece cu formula: descântătoarea întoarce boala din cale:
Focşani, Rigo, 1, 161; Bucovina, Marian, Naşterea, 35;
Descântec cu formula: Maica Domnului trimite pe pacient la des­
cântătoare :
Moldova, Lupaşcu, 8.
Descântece cu formula: Maica Domnului vindecă:
Vârful-Câmpului (Dorohoiu), Rev. 1. Creangă, VIII, 245; Bilca (Bucovina),
Marian, Descântece, 222.
150. de scârbă.
Descântece cu formula poruncii directe:
Boureni, (Dolj), Rev. 1. Creangă, 1, 87 şi II, 74.
151. de selintitură,
sclintit, scrântit, scrântealâ.
Descântece cu formula: Dumnezeu şi cu Sf. Petru pe drum: Petru
nu poate trece pe pod, căci s'a sclintit piciorul omului, şi Dumnezeu
îl învaţă să descânte:
Gostavăţ (Romanaţi), Dr. D. Ionescu, II, 163; Ardeal, Marian, Descântece, 345;
Soco dor (Arad), Alexici, 1, 40, 210.
Descântec CU formula: Maica Domnului vindecă:
Drăguşăni (Suceava), Rev. I. Creangă, XIII, 80; Vaşcău (Bihor), Şez., VI, 100;
Crăceşti (Maramureş), Papahagi, Graiul, 127.
152. de scurtă.
?
Treci scurtă:
cum te ajunge,
cum te frige.
(Pamfile, Boli, 61).
[384]
ARTUR GOROVEI
154. de soare sec.
Descântece cu formula poruncii directe:
dorul din cap să-I potolească.
(Şez., IX, 30).
şi din mână şi din gură.
(Şez., IX, 31).
Din jud. Argeş:
Din jud. Argeş:
Răsai soare, frăţioare,
Iasă roiul să roiască,
Fugi, izbitură,
că te ajunge stropitură
Jud. Argeş: Vâlsăneşti, Rev. I. Creangă, VIII, 242.
Jud. Dolj: Ghidiciu, Rigo, 1, 168.
Jud. Gorj : Mănăstireni, Mat., 1, 562; Peşteana-de-sus, Şez., XI, 53; Petreştii­
de-sus, Mat., 1, 562; Rogojelu, id., 560; Rornaneşti, Şez., X, 1°9, Mat., 1, 564;
Roşia, Şez., XI, 53, Mat., 1, 562; Stroeşti, Mat., 1, 1514, 1592; Urdarii-de-jos, şi
Urdarii-de-sus, Mat., 1, 563.
Jud. Romanaţi : Islaz, Rigo, 1, 168.
Jud. Teleorman: Gresia, Mat., 1, 561; Roşiorii-de- Vede, id., 561.
Jud. Vâlcea: Bărbăteşti, Şez., X, 93, Mat., 1, 559; Bogdăneşti, Bălăşel, 72;
Bujoreni, Şez., XII, 192; Cernişoara, Mat., 1, 1574; Făureşti, Bălăşel, 77; Mănăs­
tireni, Mat., 1, 565; Olăneşti, Şez., X, 144; Păuşeşti-Maglaşi, Mat., 1, 1523.
Cireşu (?), Mat., 1, 1573.
Ardeal: Conv. lit., XXV, 6°4, Marian, Descântece, 318; Pojorta (Ardeal), Ma­
rian, Descântece, 321.
Oraviţa (Banat): Hodoş, 69.
Maramureş: Ţ'iplea, 101; Berbeşti, Bîrlea, 345.
durere de cap, asorit, din desoare, soarele 41 mare, îndesoare.
153. de sîrenţe,
sfrinţie.
Descântece sub forma poruncii directe:
Jud. Argeş, Dr, Ionescu-Buzău, .417; Bogdăneşti (Vâlcea), Bălăşel, 140.
"
\'
'1
':
Din Socodor (Arad):
a) Ieşi, soare sec,
că te ajunge cel viu.
b) Ieşi, soare,
că te ajunge cel cu picioare.
(Alexici, 1, 210).
[385]
r
1
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
Din leud {Maramureş};
Soare fârfâit,
soare cârcâit,
alege-te, culege-te
din maţe,
de sub maţe,
din plomâni,
de sub plomâni,
şi te du şi te joacă
cu văduvă grasă,
Din Şopotul-oechiu (Banat):
Cruce 'n casă,
cruce 'n masă,
cruce 'nprejur de casă
Cine e în casă?
Că-mi şede Ion
cu Sâncion.
Pe cine păzea?
Pe Cutare N.
din amurg de sară
pe coasta cu purcei,
cu aliguţitor de viţei,
în vatra cu cenuşă,
în covata cu răzuşă,
în vădurele cu pietricele,
Cutare să rămâie curat şi luminat,
ca în ceas s'o născut,
ca mă-sa când I-o făcut,
ca Dumnezeu ce l-o lăsat.
(Bîrlea, 346).
până 'n miez de noapte,
până la cântatul cocoşilor,
şi din cântatul cocoşilor
până 'n revărsatul zorilor,
şi din revărsatul zorilor
p ân la răsărit de soare.
Leac sfântă Maică Mărie
'din limba mea să fie.
(Comoara, 1, 58).
Din Principele Ferdinand (Teleorman):
- Hei, vacă.
- Nu sunt vacă,
şi sunt piatră bălţată.
-- Dacă eşti piatră bălţată
Din Stroeşti (Vâlcea):
Tu, soare alb,
tu, soare negru,
tu, soare roşiu,
tu, soare turchez,
tu, soare vişiniu,
scoate doru dela Cutare
din cap.
Fugi, soare sec,
că te 'neco
(Rev. I. Creangă, IX, 50).
tu, soare clocit,
tu, soare 'mpuţit,
tu, soare năcrit,
tu, soare cu ţapă,
tu, soare cu vifor,
25. A. R. - Din Vieaţa Poporului Român, XL.
[386]
1
·1
fu una,
udi niciuna.
(Novacoviciu, Colecţiune, 136).
verdele codrului tău
ia doru capului meu.
Fugi izbitură
că te ajunge stropitură;
ieşi din cap
şi du-te 'n lac.
ARTUR GOROVEI
(Şez., VI, 99).
.........
ia unu,
să rămâie cu una,
să iasă junghiurile, etc.
(Rev. I. Creangă, IX, 238).
Cutare are nouă durori,
soarele are o soră,
Cutare niciun dor.
(Şez., VII, 92).
Variante: Stânca (Iaşi), Şez., VI,' 97; Cruşovăţ (Banat), 'Hodoş, 7°; Ardeal,
Marian, Descântece, 320; Răşinari, Păcală, 247·
Din Rudeni (Argeş):
Am gândit că soarele sec
e 'n cap;
el a fost în lac.
Soarele sec are nouă surori,
capul mai are un dor,
vine o sor şi ia un dor;
Din Bucovina:
Din Răcăşdia (Banat):
Fură nouă, udiră opt,
Variante: Domneşti (Ilfov), G. Dem. T., 396; Turceşti (Vâlcea), Mat., 1, 1592.
fură două, udi una,
Soarele de 99 de ori,
ia nouă, lasă opt;
ia şapte, lasă şase
cu brâncă, să piei,
să răspiei,
să răsai şi să apui,
în capu Cutăruia să nu te mai pui.
Soarele are zece surori,
r����-�-�-�-�--�-�--��������� - --....;;;;;;;;;;;-- - --
-
i
l'
"
'i
I
I
l
,
Din Boian (Bucovina):
La stânca de fier
o pasere de fier
a scos pui de fier,
cu dobanţ de fier,
cu aripi de fier,
cu' toate de fier.
Puii a prins a ţipa,
şi a se văi căra
că n'au ce mânca,
şi cu ce a se adăpa.
Mă-sa a prins a se. mişulă
şi a se văicără
I
[387]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
că n'are cu ce-i hrăni
şi cu ce-i zburătăcl.
Nime n'a văzut .....
numai Maica Domnului
şi a întrebat-o:
- Tu, pasere de fier,
dela stânca de fier,
ce te mişulezi,
ce te văicărezi?
- Cum nu m'oi mişulă,
şi cum nu m'oi văicără,
că n'am puii cu ce-i hrăni,
şi cu ce-i zburătăci.
- Taci, nu te mişulă,
nu te văicără,
că eu sfat ţi-oi da
puii cum să-i hrăneşti,
să-i zburătăceşti :
Du-te la Cutare în fugă
şi din cap i-apucă
soare sec cu orbalţ,
soare sec cu bubă 'n cap,
soare sec cu spăriet,
s. s. prin somn,
s. s. prin foame,
s. s. prin osteneală,
s. s. prin scârbă;
cu buzele-l suge,
cu aripele-l strânge,
şi la pui îl du,
puii ţi-i hrăneşte
şi-i zburătăceşte,
c'acela li-i cina,
acela-i hodina,
acela Ii-i rnasul,
acela-i popasul.
Cutare să sară, să răsară
mândru şi curat
ca Maica Domnului ce l-a dat.
(Marian, Descântece, 114).
Variantă: Breaza-de-sus (Prahova), Mat., 1, 565.
Descântec cu formula: Maica Domnului trimite lecuitoarea la pa­
cient:
Tur (Turda-Arieş), Comoara, 1, 57.
Descântece cu formula: Maica Domnului vindecă:
Vâlsăneşti (Argeş), Rev. 1. Creangă, .VIII, 242, şi Bălăşel, 74·
155. de întors solomonarii şi de împrăştiat sloţile,
Din Borleşti (Neamţu):
Inapoi
că vin la voi,
şi cu varga vă croiesc,
şi cu biciu de foc vă biciuesc.
Aici, la noi, stăpânesc eu
şi primesc pe cine vreu.
25*,
Calul tău, măi frate,
l-oi prinde şi l-oi bate
cu mult mai dihai
ca arnu un ai.
Fugi pe apa sâmbetei.
(Rev. I. Creangă, III, 177)·
[388]
-]T��r--"""""""---�-�-�-- -
ARTUR GOROVEI
I
,
[,1
..
156. de spălat.
Din CTUfovăţ (Banat):
Bună dimineaţă, râu curat I
dela Dumnezeu lăsat I
Cum ai ştiut spăla
toate ogăşelile,
toate pietricelile,
toate rădăcinoasele,
toate mătăsănioarele,
aşa să mă speli pe mine
de toate relele,
de întâlnituri,
de deocheturi,
de mânături,
eu să rămân curată,
luminată,
ca steaua pe cer,
ca roua pe mări,
ca argintul curat,
ca aurul luminat.
(Hodoş, II).
157. de spăriat.
spărietură, spaimă.
Descântece cu formula poruncii directe:
Cizlău (Buzău), Georgescu, 67; Calvini (Buzău), id., 6z; Gălbi (Dorohoiu), Rev.
1. Creangă, XIII, 76; Stroeşti (Gorj), Mat., 1, 1581; Osica-de-jos (Romanaţi), Dr.
D. Ionescu, 1, 199; Drăguşăni (Suceava), Rev. I. Creangă, XIII, 81; Zlătărei (Vâlcea),
Şez., XII, 194; Sân-Giorgiu (Transilvania), Marian, Descântece, Z34; Banat: Bor­
lovenii- Vechi, Hodoş, 70; Petroşniţa, id., 71; Vârciorova, id., 71; leud (Maramu-
reş), Bîrlea, 348, 349·
:1,
I
,1
Din Broşteni (Suceava):
Mă uităi în sus,
mă uităi în jos,
nu văzui nimică;
mă uităi la miez de noapte;
văzui grija 'îngrijată,
frica înfricoşată.
Din Moldova:
Maică prea curată,
dimineaţă m'am sculat
a spăla. m'am spălat,
la icoană m'am închinat,
Cât s'a făcut,
făcu tu-s'a ;
botă în mână pusu-ţi-o,
în piele de lup învălitu-te-o,
ca să fii om fără frică,
să nu te temi de nirnică.
(Şez., VI, 92).
la picioare ţi-am picat:
Aist pământean
mi-l dăruieşte,
de boală mi-l curăţeşte,
[389]
I
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
să-mi stai mână de ajutor
ca să-i luăm durerile
din creştetul capului,
din piept, din capu lui,
din spete şi din umbră ( ?)
şi din toate închieturile lui,
şi le-i trimete în munţii muţi,
Din Moldooa:
Cu mânele mele trag,
cu gura mea descânt
de strâns, de apucat,
de încleştat.
Mă întâlnii pe cale
pe cărare
cu un şoitar mare,
cu dinţii ca seceri le ,
cu ochii ca taierele.
Neprietenul din slavă
pe fereastră se uită,
cu dinţii rânjiţi,
cu ochii stâlpiţi,
Din Berbeşti (Maramureş):
Hristos te-o botezat,
Hristos te-o molitvit,
Hristos în mână cruce ţi-o dat,
de 9 spărieţi te-o apărat.
Hristos în mână cruce ţi-o dat,
de 8 spărieţi te-o apărat,
în zidurile zidite,
în pustii neumblate;
acolo să încremenească,
acolo să înţepenească,
înapoi să nu se întoarcă,
să rămâie Cutare curat .....
(Lupaşcu, 13).
se uită din casă în casă,
şi din masă în masă,
până în leagănul lui Cutare.
Pe Cutare în leagăn îl găsi,
ghiarele în spate i le băgă,
în braţe-l luă,
inima i-o mâncă,
sângele i-l sorbi,
faţa i-o desrumeni.
Fugi, tu neprietene,
că cu barda te taiu,
cu piepteni te înţep,
lasă pe Cutare curat .....
(Gazeta Săteanului, X, 282).
Hristos în mână cruce ţi-o dat
de un spăriet te-o apărat,
de zările focului
de cântările cocoşului.
(Bîr1ea, 347).
Variante: Moldova, Lupaşcu, 20; Bicaz (Neamţu), Mat., 1, 1531; Bucovina,
Marian, Revista pentru Istorie, Arheologie şi Filologie, VIII, 314; Sân-Giorgiu
(Transilvania), Marian, Descântece, 235; Archiud (Cojocna), Comoara, 1, 59·
Descântece cu formula: descântătoarea întoarce boala din cale:
Cotârgaş (Suceava), Rev. I. Creangă, 1, 46; Găineşti (Suceava), Şez., III, JI9;
Moldova, Lupaşcu, 9; Turceşti (Vâlcea), Mat., 1, 1581; Bucovina: Bilca, Marian,
Descântece, 231; Ilişeşti, ido 236; Vicovul-de-sus, id., 245; Transilvania,· id., 242;
Botiza (Maramureş), Birlea, 349.
[390]
39«:>
ARTUR GOROVEI
Descântece cu .forrnula : Maica Domnului întoarce boala din cale:
Ilişeşti (Bucovina), Marian, Descântece, 236; Sân-Giorgiu (Transilvania), id.,
p. 239·
Descântece CU formula: Maica Domnului vindecă:
Ştefăneşti (Botoşani), Şez., XXIII, 95; Buzău, Mat., 1, 597; Nişcovu-de-peste­
g ârlă şi Valea-Viei (Buzău), Georgescu, 68, 21; Huşi, Păsculescu, 145; Bucu (Ialo­
miţa), Rev. I. Creangă, XIII, 77; Vişani (R.-Sărat), Conv. lit., XfCVII, 870.
158. de spureătură,
spurc, spurcare, spurcăciune.
Descântece cu formula poruncii directe:
Jud. Dolj : Laugier, 122; Gubauca, Revista Oltenia, 118; Maglavit, Laugier,
122; SiJiştea-Crucei, Rigo, 1, 171.
Jud. Gorj: Polovraci, Pamfile, Boli, 63; Săcel, Graiul Nostru, 1, 28.
Jud. Olt: Piatra, Dr. D. Ionescu, 1, 213.
Jud. Romanaţi: Căluiu, Dr. D. Ionescu, 1, 212; Grojdibod, id., 210; Oboga,
id., 211; Orlea, id., II, 166; Ştirbei, id., 1, 208; Traian, id., 207; Zănoaga, id., II,
p. 165.
Jud. Teleorman: Dobroteşti, Nour, 65; Doldeşti, Şez., XVI, 12.
Jud. Tutova: Docăneasa, Şez., XIV, 118.
Jud. Vâlcea: Şerbăneşti, Şez., III, 196; Ştefăneşti, Bălăşel, 142.
Banat: Mircovăţ şi Zărveşti, Hodoş, 72, 50.
Maramureş: Berbeşti, Bîrlea, 365.
Din Densuş (Haţeg):
r
i
I
Spurc spurcat,
spurc cu junghiuri,
spurc cu, faceri,
spurc de 99 de feluri,
nu junghiareţi,
nu înţăpareţi,
nu coaceţi,
Din Gresia (Teleorman):
A fost un om roşu trecător,
din nouă sate viitor,
şi peste Cutare a suflat
şi toate boalele i le-a dat.
Dar eu, spurcatule,
necuratule,
nu descoaceţi.
Tu, spurcat, înapoi te întoarce,
spurc de amiazi,
spurc în desară,
spurc din răsărit,
spurc din apus.
(Densuşianu, Graiul, 126).
urîtule, colţatule,
te trimiteam în coadele şerpilor,
în crăcile racilor,
în ţepile aricilor,
în fundul mărilor.
Că cu vin şi cu rachiu te-am îmbătat,
[391]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
391
Sadova (Dolj), Laugier, IZ!.
cu tămâie neagră te-am tămâiat,
cu şar te-am însemnat,
cu piper te-am ardeiat,
dela Cutare te-am alungat,
la nouă căţele te-am trimis,
căţelele te-au înghiţit,
în coarnele cerbilor te-am aruncat,
în talpa iadului te-am băgat,
în gura zmeilor te vâram,
şi dela Cutare te goniam.
(Mat., 1, 646).
Descântec cu formula: « Cine a dat cu o mână, eu iau cu două » :
158 a. de spuzătură,
Din Principele Ferdinand (Teleorman):
•
'I,
l,
Maicilor, sfinţilor,
nu vă 'nduraţi :
cum a îndulcit pâinea sarea
şi sarea pe pâine,
aşa voi să nu vă 'nduraţi,
dă C. să nu vă 'nduraţi,
leacu lui C. să i-l daţi.
(Rev. I. Creangă, IX, 179)'
159. de struşniţă,
Acelaşi descântec ca la « bubă rea », din Leorda (Bacău).
160. de studiniţă.
Din Moldova:
Am avut trei gropi de pâne,
şi am turnat o cadă de vin,
care îndată s'o aprins;
am turnat o cadă de rachiu,
care mai tare s'o aprins,
şi s'o înfocat şi îmbujorat;
Din Bilca (Bucovina):
Pasere cudalbă,
pe sub cer zbura,
pui-şi văi era
că n'au ce mânca.
Pasere cudalbă, nu te văieră
am turnat o cadă de apă de s'o stâns,
s'o potolit
şi s'o ogoit.
Nici în samă nu băga,
că de pe gard trei fire de iarbă oiu lua
şi în apă te-oiu descântă,
(Lupaşcu, 22).
sub cer nu zbura,
că grânele-s verzi;
da ia tu mătreaţă
de pe peliniţă
şi mergi la Gheorghiţă
':
I
'1'
r I
,1
II
� 1
!I
" !'
[392]
39Z
şi-i intră 'n guriţă,
şi de studeniţă
dintii lui scobeste
,- ,
şi mi-i curăţeşte,
161. de supus.
a) Din Berbiceni (Bacdu):
- Buna dimineaţă, fată băgată,
unde te duci tu?
- Eu mă duc pe drum băgat.
- Ce să faci, ce să bagi?
- Să bag împăraţii în împărăţie,
şi domnii în domnie,
şi popii în popie,
şi protopopii în protopopie,
şi toate breslele să pui
să se bage în breslele lor.
--- Să nu te duci la aceia la nimeni,
că aceia sânt toţi puşi în breslele
[lor
şi sânt supuşi.
Să te duci la Cutare
şi pe acela să-I pui
şi să-I supui,
părul lui sub părul ei,
ciuda lui sub ciuda ei,
mânia lui sub mânia ei,
hârţagul lui şi mânia lui
şi ciuda lui sub ciuda femeii,
şi sub tălpile ei
să fie puse şi supuse.
Să-i plângă inima după femeie
cum plâng copiii după mamele lor,
cu milă şi cu dragoste,
cu gând bun să gândească la
[femeie,
ARTUR GOROVEI
puii ţi-i hrăneşte,
şi mi-l mulcomeşte.
Dela mine descântecul,
dela Dumnezeu leacul.
(Marian, Descântece, zsz).
şi cu ochii să-I privească.
Cum rag viţeii după vaci
şi zbiară oile după miei.
şi mieii după oi,
aşa să zbiere inima bărbatului
după femeie.
Cum se pun şi se supun
mieii la oi,
aşa să fie pus
şi supus
bărbatul la femeie.
Cum ţipă 99 de cloşte
după 99 de pui,
aşa să ţipe inima în bărbat
după femeie,
şi cum se pun şi se supun
puii sub aripile cloştii,
aşa să fie pus şi supus
bărbatul femeii,
şi aşa să se supuie
şi femeia bărbatului.
Cum caută cloşca de pui şi-i
[cocoleşte
şi-i mileşte,
aşa să caute bărbatul şi femeia
de casă şi de treabă.
Cu gând bun să-şi gândească,
cu ochi frumoşi să se privească
unul pe altul.
[393]
r
I
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
Cum n 'au putut mamele lor
bea şi mânca, şi locului sta,
şi au umblat ele cu poalele crunte,
cu şelele frânte,
cu gâţele pe spate,
cu sudori de moarte,
aşa să nu se poată aciuă,
Din Buhociu {Bacău}:
Coborîţi, voi cei nouă lei
paralei,
cu nouă cuţite ascuţite,
şi mai tare le 'ntăriţi
şi le ascuţiţi;
vă duceţi la 99 de femei
făcute de 'ntăi,
copiii îi tăieţi,
limbile şi inimele le luaţi,
şi 'n zaharu ista le puneţi,
şi pe C. la mine-l supuneţi;
şi vă duceţi la 99 de vaci
iar fătătoare întăi,
viţeii luaţi,
şi a tăia tăieţi,
şi inimile şi capetele luaţi,
şi în zahar le puneţi,
şi pe C. la mine-l supuneţi;
vă duceţi la 99 de turme de oi
fătătoare întăi,
iar mieii luaţi;
şi a tăia tăieţi,
si limbile si inimele
, ,
şi capetele luaţi,
şi 'n zahar le puneţi,
şi pe C. la mine-l supuneţi;
şi vă duceţi la 99 de fete mari,
393
nici astâmpăra,
până nu vor trăi amândoi bine,
amândoi să se miluiască
şi să se drăgostească,
şi să fie pus şi supus
unul altuia.
(BuciumuI Român).
fecioare,
dragostea din sara de 'ntăi
li-o luaţi,
şi 'n zahar o puneţi,
şi pe C. la mine-l supuneţi.
S'o aprins cerul şi pământul
de şuerul şerpilor,
de nechezul iepelor,
de zbierătul vacelor,
de zbierătul oilor;
aşa să se aprindă inima Cutăruia
după mine,
după vorba mea,
să tragă la mine
cum trage vaca la viţel,
viţelul la vacă,
mama la copil,
copilul la mamă,
cum trage oaia la miel
şi mielul la oaie,
cum s'au plecat acele 99 de fete
pe căpătâiul lor cu dragoste
la dragostea cea de 'ntăi,
aşa să se plece la mine Cutare;
cum nu pot să meargă negustorii
fără argint la negoţ,
aşa să nu poată Cutare fără mine.
(Şez., VII, 156).
Variante: Huşi, Păsculescu, 135 şi 136.
[394]
394
Din Huşi:
Spată, spetişoara mea,
tu, că-mi eşti făcută din 40 de
[bucăţi,
să faci lumea în 40 de bucăţi,
şi s'alergi şi pe pământ,
şi pe sub pământ
şi să strângi toţi şchiopii,
şi toţi cotonogii,
toţi chiorii şi toţi morţii,
şi să faci o masă mare
şi pe toţi să-i poftiţi.
Atunci şi nici atunci
să nu-mi poată face rău
[Cutare;
ARTUR GOROVEI
şi când or face cotonogii picioare
atunci şi nici atunci
să nu-mi poată face rău Cutare;
Când a face chiorul ochi
atunci şi nici atunci să nu poată
[Cutare să-mi facă rău.
Şi când or deschide morţii gurile
[să vorbească,
atunci şi nici atunci
să nu-mi poată face mie rău;
atunci şi nici atunci să-şi deschidă
[duşmanii
gura asupra mea.
(Păsculescu, 144).
(
Descântec cu formula: Maica Domnului vindecă, ducând pe pa­
cient la fântâna lui Iordan:
Buhoci (Bacău), Şez., VII, 157.
b) Din jud. Botoşani:
Sâmbătă dimineaţă m'am sculat,
pe un cal mare m'am urcat,
şi am văzut un cârd de vaci
fătate întăi cu viţei mititei;
şi am scos paloşul
şi li-am tăiet capetele,
şi li-am scos inimile,
şi li-am mâncat carnea,
şi li-am luat dorurile
şi am pus şi am supus
(numele vacei care nu stă la muls).
Iar m'am sculat,
m'am sânicat,
pe un alt deal m'am urcat
şi am văzut un cârd de femei
făcute întăi cu copii mititei,
şi am scos paloşul
şi am pus şi am supus
(Numele vacei).
Iar m'am sculat,
m'am sânecat
pe un alt deal m'am ridicat
şi am văzut un cârd de oi
fătate întăi cu miei mititei
(se repetă cu un cârd de iepe,
cu un cârd de scroafe,
cu un cârd de păseri,
etc.)
Cum se zbuciumă vitele când fată
şi au arşiţă după viţelul lor,
1,
j
[395]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
395
şi rage după dânsul,
aşa să se zbuciume
(numele vacei)
Variantă: BăIăceana (Re-Sărat), Rev.
ca să steie la muls.
Să vie şi să steie.
(Şez., XXIII, 26).
1. Creangă, VI, ISI.
162. de şarpe
Aceleaşi descântece se fac şi pentru: muşcătură de şopârlă şi
de nevăstuică.
şi te vom duce la balta neagră,
şi te vom scoate în cale
şi-i plesni ca o cicoare.
Iar micuţa (numele) va rărnâneă
[curată,
luminată,
ca argintul strecurat,
ca Maica Domnului care a lăsat.
Numele tatălui,
şi al fiului,
şi al sfântului Duh, amin.
(Manuscris în BibI. Academiei Române).
Variantă: Adameşti (TeIeorman), Şez., VI, 100.
Din Orlat (Sibiu):
- Hârlă în gârlă
unde ai fost?
- Am fost la vaca mândrelor,
-- Şi ce ai făcut la vaca mândrelor ?
- Am împlântat spinul
şi am 'vărsat veninul.
-- Curând să te întorci
să-ţi iei spinul,
şi să-ţi duci veninul,
că dacă nu-ţi înturnă
dimineaţă în revărsatul zorilor,
te vom lua
Din Muntenia:
Soare apune,
şerpe răpune.
Cum apusul soarelui
ia puterea şerpelui,
aşa descântecul meu
să ia tot veninul rău.
Ieşi, venin, din mână,
şi din pulpă,
din palmă
şi din talpă,
din oscior,
şi din picior,
să rămâie Cutare curat .....
(G. Dem. T., 395).
Din jud. Bacău.
Pe sub malul Dunării,
pe sub trei tufe de alun
broasca cu şerpele se mânca.
Broasca dovedea,
şerpele peria
dela Cutare,
(Rev. 1. Creangă, VIII, 214).
[396]
Din Valea- Viei (Buzău):
Tu, şarpe,
capu să te doaie,
limbile să 'nmoaie,
deochiat să fii,
leac să nu mai ai.
Din Broscăuţi (?) :
A muşcat ţânţare
pe mânzare,
în păr, din păr,
în piele, din piele,
din piele în bârdahan,
din bârdahan în rărunchi,
din rărunchi în inimă,
?
Ediţă prestiţă
de de de peliţă,
peliţa de carne,
carnea de os,
osu de folos,
Din Moldova:
Sus tună, jos fulgeră,
un şerpe te încunjură.
Iediţă, iediţă,
prinsă de pieliţă,
pieliţa de carne,
carnea de os,
osul de măduvă,
os veninos,
măduva de venin,
ARTtJR GOROvEI
Tu, şarpe,
capu să nu te doaie,
deochiat să nu fii,
leac să ai.
(Georgescu, :u).
din inimă în plămâi,
să curgă apa,
să vie vestea,
să rămâie Huluba
curată, luminată,
din ist ceas,
din astă dată.
(Voronca, 844).
veninul pe os în gios;
lacul la tărăiacul,
cine au adus veste
să ducă poveste.
(Codex Gaster, 94, din 1784, p. II 1 b).
veninul cel şerpin
şerpoaica l-a băut,
şerpele a văzut,
pe gard s'a suit
şi 'n necazuri a murit.
Dinţi cărpiţi,
iediţă pestriţă
leagă-te de pieliţă.
(Săulescu).
\
!
Variante:
Jud. Bacău: Ardeoani, Rev .. 1. Creangă, IV, 55.
Jud. Botoşani: Botoşani, Voronca, 844; Cristeşti, Mat., 1, 1518; Curteşti, id.,
p. ISI7�
'.
[397]
Jud. Covurl�iu: Iorăşti, Beldie, 89, 90; Vârlezi, Rev. 1. Creangă, III, 181.
Jud. Dor<?holU: Rev. 1. Creangă, VI, 242; Broscăuţi� Voronca, 844 ..
�ud. Fălciu : Arsura, Rev. 1. Creangă, II, 72; HUŞI, Păsculescu, 148; Vutcani,
Graiul Nostru, 1, 503.
Jud. Ialorniţa : Grindu, Rev. 1. Creangă, IX, 234.
Jud. Iaşi: Luceni-Stânca, Şez., VII, 19.
Jud. Neamţu: Costişa, Rev. 1. Creangă, IX, 53; Frumoasa-Tazlllu, id., IX,
53; Lunca-Vânători, id., IX, 113; Nemţişor, id., IX, 237; Socea-Cândeşti, id., 1,
118, Mat., 1, 1540; T'azlău, Mat., 1, 1533; Vânători, id., 1, 1550.
Jud. Prahova: Teişeni, Şez., II, 89.
Jud. Putna: Vizantia, Graiul Nostru, 1, 292.
Jud. Romanaţi: Zănoaga, Dr. D. Ionescu, 1, 292.
Jud. Suceava: Rev. 1. Creangă, VI, 343; Broşteni, Şez., 1, 118, 124; Do1-
hasca, id., II, 164; Găineşti, id., 1, 124, III, r rS: Preuteşti, id., XVI, 59.
Jud. Tecuciu: Ţllpu, Pamfile, Boli, 49.
Jud. Tutova: Docăneasa, Şez., XIV, 119.
Jud. Vâlcea: Ştefăneşti, Bălăşel, 65, 67; Păuşeşti-Maglaşi, Mat., 1, 1527.
Jud. Vlaşca : Giurgiu, Dr, Leon, 108.
Moldova: Lupaşcu, 33, Mat., 1, 594; Alexandri, Poezii populare.
Fără indicarea localităţii : Şez., 1, 200; Riga, II, 14; Pamfile, Boli, 49; Revista
1. Creangă, II, 212; Mat., 1, 599.
Bucovina: Şez., X, 113; Camina, Voronca, 843; Horecea, id., 843; Horodnicul­
de-jos, Marian, Serbătorile, II, 199; Părhăuţi, Marian, Descântece, 227; Siret, id.,
226, 228; Voloca, Voronca, 843.
Basarabia: Rev. T. Pamfile, 1, 139.
Dobrogea: Bura da , 274.
Luşca (Năsăud), Şez., XXIV, 55.
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
Din Maramureş:
Prepeliţă
pestriţă
leagă-te de pieliţă,
pieliţa-i de os,
osu-i de folos;
Din Ilişeşti (Bucovina):
Prinsu-s'a dihu de păr,
păru-i prins de piele,
pielea de carne,
carnea de os,
osu sănătos
dă veninu jos,
Din Suceava:
Iediţă pestriţă
de printre garduri,
397
fie-i leacul
ca bu mbacu 1 ,
şi odihna
ca lumina.
(Rev. Minerva, din Bistriţa, IV, 95).
şi şerpele dihu
să-şi beie veninu.
Cine duce veste
veste şi poveste
să beie veninu
de-odată cu dihu.
(Marian, Descântece, 224).
cine ţi-a adus vestea
să-ţi beie apa,
1.
[398]
Variantă: leud (Maramureş), Bîrlea, 365.
I
398
iar pe gândacul
să-I ieie dracul,
Din jud. Putna:
Şulimendriţă
pestriţă,
Din HUfi:
Dedeş bea din piele,
pieleş bea din carne,
carneş bea din os;
Din Sdlişte (Maramuref):
Cloceâ şerpele
la vârfu Galareului,
pui nu scoate.
N'o putut face cuib,
nici o putut scoate pui.
Leptiţă, pestriţă
s'o legat de os,
să face folos.
Din Ieud (Maramuref):
Veveriţă pestriţă
nu umfla,
nu bursucă ;
atunci umflă,
atunci bursucă :
când a face
laur-balaur
Din Orlat (Sibiu):
Broască colopistriţă
nu te . întinde,
ARTUR GOROVEI
şi umflăturii
să-i fie leacul.
(Voronca, 845).
cine ţi-a adus vestea
să-ţi bea veninul.
(Şez., XIII, IZ).
cine a adus vestea
să bea paharul.
(Păsculescu, 149).
Iţe în trei iţe,
la cea piatră îngurguţată
şede fată împeliţată,
apă aduce,
ea o aduce,
ea bea,
şi gândacu încă crapă
pagubă să nu facă.
(Bîrlea, 366).
cuib în crucea bradului,
şi în vârfu molidului,
atunci şi nici atunci.
Pfui, pfui, pfui.
Descântecu-i al meu,
leacu-i la Dumnezeu.
(Bîrlea, 367).
nu cuprinde,
n'adună sânge rău.
[399]
r
DESCÂNTECELE ROMANILOR
Să te risipi
ca şi roua de soare,
şi spuma de mare,
Din Zemeşti (Covurluiu):
Estriţă
pestriţă
399
iar cutare să rămâie luminat
şi curat
cum Maica Domnului l-a lăsat.
(Manuscris în Biblioteca Academiei Române).
ieşi de sub lespede
şi te prinde de pieliţă.
(Ghiluşul, II Nr. II-I2, p. 18).
I�
1.
I
Din Pâuşeşti-Maglaşi (Vâlcea):
Coleâ pe fântâniţă
sub o lespediţă
şede o pasere pestriţă.
Din Varpolea (Dorohoiu):
Sus tună,
jos fulgeră,
vin nouri întunecaţi.
Cade-o veveriţă:
veveriţa-i înfocată
cu os negru înarmată,
cu os alb dela răsărit,
cu os alb dela apus,
cu os �lb dela amiază,
cu os alb dela miezul nopţii.
Din Maramureş:
Şerpe lung, înveninat,
cu cap pre pământ culcat,
du-te de aici al noulea hotar,
al optulea hotar
., .
al unulea hotar,
al niciunulea hotar,
şi acolo să piei
Ea graiul şi-l întoarce,
muşcă şi venină.
(Mat., 1, 1525).
Trei surori a soarelui:
una cântă,
una joacă,
una alege,
alta culege.
La Balaia veniţi
şi veninul alegeţi:
din pulpă,
de sub pulpă, etc.
(Rev. 1. Creangă, VII, 205).
şi să răspiei
ca roua de soare,
acolo să pustieşti,
unde cocoş negru nu cântă,
câne negru nu latră,
păcurar cu clopot nu s'aude,
acolo să fii lepădat
şi de mine blăstămat,
[400]
400
că eşti bală necurat.
Sfânta Maică Prea curată
să te usce, să te bată,
Din Catane (Dolj):
ARTUR GOROVEI
mă rog tare şi vârtos
la puterea lui Hristos ..
(Revista Minerva, din Bistriţa, IV, 94).
�
i �
.... �t'
:1 I
I
('
Pasere pistruie
pe anin se suie.
Aninul s'a aprins,
ploaia mi l-a stins.
Tatavei de alun,
şerpe mort în drum,
viţă de vie legat,
limbă de şerpe mort.
(Şez., V, 48).
Variante: Aref (Argeş), Şez., XI, 64; Pătârlage (Buzău), Conv. lit., XXVII, 863;
Sgripceşti (Dâmboviţa), Mat., 1, 1144; Romaneşti (Gorj); Şez., X, 106, Mat., 1,
593; Grindu (Ialomiţa), Rev. I. Creangă, IX, 235; Raşi (Ialomiţa), Mat., 1, 1S41,
1547; Deduleşti (Re-Sărat), Doina, 1, 82; Racoviţeni (Rv-Sărat), Conv. lit., XXVII,
863; jud. Romanaţi: Gostavăţ, Dr. D. Ionescu, 1, 188; Morunglavu, id., 1, 189;
Pârşcoveni, id., 189; Balaci (Te1eorman), Şez., XV, 184; Cernişoara (Vâlcea), Mat.,
1, 1580; Pataş (Banat), Hodoş, 71.
Din Vaşcâu (Bihor):
Pira, pira, nu pieri şerpe;
pira, pira, nu înţepa şerpe;
pira, pira, nu înţepa şerpoaie,
pira, pira, nu înţepa hidră,
cu un cap, cu două, ori cu nouă,
nu înţepa omul
că omul a ajuns mai iute în apă.
Şerpe, şerpoaie cu puii tăi nu
[înţepa,
nu săgeta, nu vulneră,
că dacă vulneraţi, săgetaţi şi
[înţepaţi,
rog pe D-zeu ca cu toţii să crăpaţi,
omul N. să aibă leac,
să aibă alinare şi vindecare,
mântuire de verin de şerpe.
O mărs nemişu şerpe
şi nernişoaie şerpoaie
pe-o cale, pe-o cărare;
i-o ieşit un om în cale.
S'o ţipat în el şerpele, şerpoaie,
I-o împuns, I-o străpuns,
l-o muşcat, l-o săgetat.
Şerpe nu înţepa, şerpoaie nu
[săgeta,
nu împunge, nu străpunge,
nu boboti, nu obrinti;
omul nu înghimpă, una, două ori
[nouă hidre,
că omul a ajuns mai întăi în apă.
Ieşi verin de şerpe, din om,
cum dă moara fărina
şi bradu râşina,
omul să aibă leac dela Maica
sântă
şi Fiul. Amin I
(Şez., VI, 158).
[401]
1.
r
r�
j. I
l' i
4°1
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
Din Şasa {Gorj}:
TrU găleată, tru găleată,
pasere pistruie
pe viţă de vie se suie,
pe (Cutare) îl muşcă
de otravă-l venină,
Viţa de vie o tăiai,
peste gard o aruncai,
muşcătura de şerpe o vindecai,
de venin şi de otravă-l desveninai,
cu alun şi cu boj îl descântai.
(Şez., VIII, 112).
Variante: Cepari-Bârsăşti (Argeş), Şez., VII, 90; Rudeni (Argeş), G. Dem. T.,
394; Lipia şi Trestia (Buzău), Conv. lit., XXVII, 862; Stroeşti (Gorj), Mat., 1,
1580; Raşi (Ialomiţa), id., 1542; Teişehi (Prahova), Şez., II, 89; Drăgăneşti (Te­
leorman), Şez., X, 91, Mat., 1, 593; Cireş (?), Mat., 1, 1579 ; Putna (Bucovina),
Marian, Descântece, 229; Ardeal, Conv. lit., XXV, 615.
Din Raşi (1 alomiţa) :
Iată un şerpe rău.
- Ce stai pe lespădău P
_. M'a făcut maica rău;
calul ce am muşcat
leac eu am lăsat:
cuţit de găsit,
bozii de înflorit.
(Mat., 1, 1544).
Variante: Vâlsăneşti (Argeş), Bălăşel, 66; Buhoci (Bacău), Şez., VII, 89; Str âm­
beni şi Văleni (Prahova), Dr. Leon, 107, 108; Ţăpu (Tecuciu), Rev. 1. Creangă, 1,
15; Roşiorii-de-Vede, Mat., 1. 592,594; ?, Dr. Ionescu-Buzău, 412, 413; G. Dem.
T., 393.
163. legătura şarpelui.
« Incleştezi degetele mâinilor, şi uitându-te la şarpe neclintit citeşti
cele ce urmează, de trei ori, iar dacă va fi şarpele mare, de şase ori, de
noă ori, şi dacă va fi mare de tot de 12 ori:
26 A. R. - Din Vi.ata Poporului Român, XL.
nu băgai piatra în apă,
ci băgai apa în piatră,
gura şarpe lui să să încleştească,
Floricică de mere,
când floarea va înflori,
trupul şarpelui va înlemni.
Păsărue pistrue
pe bucium să sue,
pe bucium de vie tăiată
peste gard aruncată,
buciumul se aprinsă,
ploia ploua şi-l stinsă.
Băgai piatra în apă,
« După această de trei ori citire, de va fi mai mic şarpele, să zăpăceşte,
şi nu poate să fugă, atunci de voeşti îl ia şi umblă cu dânsul, însă nu eşti
slobod niciodată să-I omori, că pierzi puterea deasupra lui.
..
� I
I
� I
[402]
�����------���-- --- - -��-- -- �- - ---�---,--_r--��
I
,1
ARTUR GOROVEI
- ---
« Şi când voeşti să-i dai drumul sau (a) apucat de, a intrat în gaură,
îl deslegi ca să nu moară acolo, şi zici aşa:
ii
•
turtă de cenuşă,
lapte de cătuşă;
cum mâncară,
în loc crăpară ;
cum băură,
în loc plesniră.
Din Maramureş:
Leac, leac,
muşcătură de gândac.
Şede o fată răsturnată
sub un stan de piatră.
Lucrul ce-l lucra?
Făcea la şerpe de mâncare
Variante: Cepari-Bârsăşti (Argeş), Şez., VII, 89; Priboeni (Dâmboviţa), Mat.,
1, II43; Săcelu (Gorj), id., 1, 591; Ţăpu (Tecuciu), Pamfile, Boli, 48; ?, Pamfile,
Boli, 48.
(Revista Minerva, din Bistriţa, IV, p. 95).
Variante: Luceni-Stânca (Iaşi), Şez., VII, 19; ?, Dr. Leon, 107; Pătrăuţi (Bu­
covina), Marian, Descântece, 228; Maramureş, Revista Minerva, IV, 94; Oanceşti
(Maramureş), Bîrlea, 367.
Deslegare
« Nu leg gura şarpelui ci-l desleg ca să să ducă precum au fost şi
mai nainte ».
NB. « Cu toate că acest descântec mi l-a dat în scris un preot, dar eu
sfătuesc pe oricare să nu să gioace cu şarpe, şi aici l-am însămnat numai
pentru curiozitate, şi cu toate că ştiu că cei mai mulţi şarpi nu sunt În­
veninători, dar lipsă de această plăcere că poate să să întămple unu din
cei otrăvitori».
(Codex Gaster, 66, din 1847, p. 355-357).
Din Giuleşti (Vâlcea).
Şerpe blestemat
într'un om lăsat,
zece buţi umpluşi,
zece le golişi;
nouă buţi umpluşi,
nouă le golişi, etc.
Să rărnâie N. curat,
luminat,
cum Dumnezeu l-a lăsat.
(Şez., XI, 64).
I
:1
Variante: Vârful-Câmpului(Dorohoiu), Rev. I. Creangă, VIII, 246; Celeiu (Ro­
manaţi), Dr. D. Ionescu, 1, 187; jud. Suceava, Rev. I. Creangă, VI, 343; ?, Dr.
Ionescu-Buzău, 412.
[403]
(Gazeta Săteanului, IX, 193. Acelaş descântec publicat de Rigo, II, 14, ca fiind
cules din Brăila).
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
Din Bogaţi (Dâmbooiţa) :
Meletică
peletică
pog conopago
cara gana carga
cararata pune.
Din Lipia (Buzău):
Cararate
conopate
netie
congapate
corban
cruce.
Cruce 'n cer,
Din Râcăşdia (Banat):
Da zalca malca
da zatca batea
uturisi, utur bre,
?
Nazpa nazpa
nacarate
ponapate
itosovu
Din Jupa (Banat):
Caunga
ciaunga
Cruce în cer
cruce pe cer
cruce pe pământ
veninul şerpelui
să fie înfrânt.
cruce 'n pământ.
Hulduc
fă-l în sus,
fă-l în jos
dela pământ.
Leac să-i fie 1
(Conv. lit., XXVII, 862).
ehi marcin
uşti baba, uşti mreana
bât d'alun.
(Novacoviciu, Colecţiune, 138).
pognana
napanu
cararatu.
(Rev. I. Creangă, II, 242).
ripiri
şerpele plesni.
(Costin, 54).
i
"
"
;
,
� i
:1
r '
,1
� ,
fo
"
.. 11
l'
I
[404]
Scris pe o foaie din 18°9:
« Plecărăură pă cărărăură şi să întâlni cu şărpurăură ; şărpurăură muşcă
pă răură; răură mult să văicărăură. Se întoarse pă cărărăură îndărăt,
să întălni cu Maica Sântă Măriia. Maica Sântă Măriia din gură-ş grăi:
Ce te vaeţi, răură? Ce să mă vaet, Maică Sfăntă Mărie, am plecat pă
cărărăură şi m'am întălnit (tit) cu şărpurăură m'au muşcat pă mine.
- Dar nu şădea, şi te du la făntăna lui Iordan, şi ia apă neîncepută şi
descântă cu un cuţit de găsit, şi-l udă că acolo ţi-e leac 1).
(Codex Gaster. Reprodus şi în « Literatura populară română », p. 419).
Din Ardeal:
Riz
pariz
zatcă
batcă
meduşului
şerpele pocni,
anţer
panţer
şerpe galben
ce-ai umflat
Din Mircooâţ (Banat):
Antonii
babănii
zatcă eşti
matcă eşti
mustibreazi
mustirisil
Din Bogaţi (Dâmboviţa):
Gospodi pomilug
Cosma şi Damian
vracii lui Dumnezeu
şi a Maichii Precista.
Duminică dimineaţă
ARTUR GOROVEI
ce-ai veninat?
Cu băţ de alun,
care ti-i nasul tău ăl bun
, ,
te-am ucis,
te-am despicat,
capul ţi . l-am crăpat,
cu frunza lui te-am descântat,
cu zama ei te-am spălat,
şi dela N. te-am stricat.
Amin!
(Dr. Leon, 22).
îndărăt ai muşcat
vaca asta,
îndărăt să-ţi fie.
Leac să-i fie
sfânta Maică Marie.
(Hodoş, 72).
pe cărare raură
spre lizaraură,
topsecată,
pelinată
cimărată.
.,
-i.;
I
[405]
....
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
Intreabă Sfânta Maria
sfid raură
ce zace la fântână raură
spre lizaraură,
topsecată,
Din Turceşti (Vâlcea):
Pasere pistricioară,
prin tufe ai venit,
te ai asvârlit,
pe Cutare l-ai ciupit;
trupu lu Cutare
s'a umflat,
cimărată
înveninată.
A muşcat un proclete de şerpe,
pe cutare grăi Sfânta Maria.
(Gazeta Săteanului, IX, 193).
s'a veninat.
Maica Precista a alergat,
viţă de vie neagră a tăiat,
peste gard a aruncat,
trupu lu Cutare s'a desumflat.
(Mat., 1, 1579).
.'
,
Variante: Ceparii-Bârseşti (Argeş), Şez., VII, 89; Slănic (Prahova), G. Dem. T.,
396 (descântec reprodus întocmai de Dr, D. Ionescu, 1, 190, ca fiind cules din Amă­
răştii-de-jos, jud. lalomiţa); Vălenii-�e-Munte (Prahova), G. Dem. T., 393.
?
« Plecat-au cutare pă cale, pă cărare; ceaică neagră înnainte ieşi-tu-i-au,
tare spăimăn(ta)tu-I-a, de fălci apucatu-l-a, fălcile încleştatu-i-a, de
rănichi apucatu-l-a, rănichii încordatu-i-a, de mijlocul apucatu-l-a,
mijlocul încordatu-i-a, Şăzu josu, să vaeta, să olăcăia, săvătă (?). Domnul
Dumnezeu din cer îl auzi, doi sfinţi trimese: - Păsaţi, sfinţilor, de ve­
deţi ce să aude: ori argat fără simbrie, ori e bou cu brazda neînplinită,
ori e tată ocărît? Să dusără sfintii: - Ce te vaiti, Cutare? - Ce să mă
, ,
vaet, sfinţilor, am plecat pă cale, pă cărare, ceaică neagră înnainte işitu­
mi-a, tare spăimăntatu-m-a, de fălci apucatu-m-a, fălcile încleştatu-mi-a,
de rănichi apucatu-m-a, răni(chii) încleştatu-mi-a, de mijloc apucatu-m-a,
mijlocu încordatu-mi-a [să nu să mai vaită, să să ducă la Ene, să caute
untu adunat din toate florile de pre pămănt, să descănte la fălci, să-I
tragă; fălcile s'or descleşta, rănichi încordatu-i-a, să-I tragă cu untul şi
o să rămână curat ca în ceasu maici ce l-au făcut] să duseră sfinţii şi
ziseră: - Domnu, ce să fie, Domnu: nu e argat fără simbrie, nici e
bou cu brazda neîmplinită, nici e fată ocărătă, ci e Cutare; au plecat pă
cale, pă cărare, ceai că neagră înainte işitu-i-a, tare spăimântatu-l-o, nu
să mai vaite şi să olicăiască, şi va rămâne curat, luminat, ca în ceasu
maica ce l-au făcut &.
,
!
;i
l'
I
·1
• °I
r
I
.1
::
1
!I
•
� ,
,
1':
I
I
I
��
\'
[406]
406
ARTUR GOROVEI
(Codex Gaster. Publicat de d-sa în * Chrestomathieroumaine e, II, p. 138. Cu­
vintele puse între parenteze, sunt şterse, în manuscris, cu o linie; d-l Gaster: a' re­
stituit descântecul, iar aici este reprodus aşa precum este în manuscris).
164. de şîabl.
Descântece cu formula poruncii directe:
Bucovina, Marian, Insectele, 492-495; Bucovăţ (Banat), Şez., XXI, 69, Costin,
pag. 47.
'.
Maramureş, Bîrlea, 355, 356.
Descântece cu formula: Sfântul Apostol Petru vindecă:
(Şez., VI, 92).
s'au dus 9 şi au venit 8
etc.
fir din barbă i-a luat
şi pe foc l-a aruncat.
Firu pe foc s'a zgârcit,
doru din ţâţă a ieşit,
Cutare s'a lecuit.
gâlci, brâncâ, şobârlariţâ,
Din Pomârla (Dorohoiu):
Şopârlaiţa are nouă feciori
şi s'au dus toţi la războiu :
(Rev. T. Pamfile, II, 41).
Variante: Băbiceni (Botoşani), Şez., XXIII, 26; Mândreşti (Botoşani), Rev. I.
Creangă, XIII, 76; VIăsineşti (Dorohoiu), id., VII, 88; Drăguşăni (Suceava), id.,
XIII, .79;, Preuteşti (Suceava), Şez., XVI, 61; Moldova, Lupaşcu, 23; Cotârgaşi
(Suceava), Şez., III, 140; Curte şti (Botoşani), Mat., 1, 1516.
167. de şopârlaiţă.
166. de şomâle,
Din Adameşti (Teleorman):
Când a venit Tartacot
cu barba de un cot,
cu mâna de două,
cu statu de nouă,
vântu turbat s'a umflat,
165. de şoareel,
Descântece cu formula poruncii directe:
Olanu (Argeş), ·Şez., XIV, Jl9; Macedonia, Papahagi, în Materialuri, II, 284.
w :
I
[407]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
168. de tăiere (tăietură).
Din Samarina (Epir):
Porni Sfântul Ioan
şi Sfântul Atanasie
cu topoarele,
cu cosoarele,
să taie ienuper şi pin,
coloana lui Hristos să facă
şi poarta Sfintei Mării,
şi s'au tăiat,
şi s'au spintecat,
şi ţipau,
şi plângeau,
încât munţii s'au întristat,
169. de tâmpinătnră,
Din Drăgfani (Teleorman):
La capul pământului
e capul ursului,
e capul lupului,
Cap de pară,
inimă de vidră,
apele s'au înfiorat,
şi pădurile s'au cutremurat.
A auzit strălucita S-ta Marie
şi s'a grăbit venind iute
şi li-a zis:
nu plângeţi feciori frumoşi,
ci acasă iute mergeţi,
peri de pe capul vostru să tăieţi,
în untdelemn să-i muiaţi,
şi dorul se va înnecă
şi va trece.
(Papahagi, Materialuri, II, 249).
crăpi, drace,
ucigaşe,
că n'ai ce face,
că te-a bătut crucile,
şi Cutare să rărnâie curat. ....
(Mat., 1, 647).
t
1.
170. de târpiă,
Din Răcăfdia (Banat):
Cu iţu iţuii,
târpia stârpii,
cu iţu măsurai,
târpia secai.
(Novacoviciu, Comoara Banatului, II, 28).
Variantă: Banat, Novacoviciu, Colecţiune, 138.
171. de tatarcă.
Din V ârful-Câmpului (Dorohoiu):
- Om tatar unde mergi? cu toporu te-oiu tăie,
- La movila robilor. hârşti hârb te-oiu face
-- Om tatar, întoarce-te: şi N. să rămâie curat .....
eu cu sabia te-oiu săghie, (Rev_ I. Creangă, VIII, 211).
[408]
ARTUR GOROVEI
Descântec cu formula: Maica Domnului întoarce din cale pe un
om roşu, ca să vindece boala.
Moldova, Lupaşcu, 19.
1 72. de tragân.
Din Maramureş:
Fugi trăgătoare
că te-ajunge poală
173. de traiu rău.
Din Tecuciu:
Otol, potol, cum ai potolit
vacile 'n sat, păsărele 'n găurele,
porcii în strat, boeri în pat,
copii în legănat,
174. de trânjl,
Din Nanoo {Teleorman ) :
Şoricie, buruiană mare,
şi mai mare
decât toate buruieni le ,
nu te-am luat de vreo bere,
de vreo mâncare,
ci te am luat să lecueşti pe C.
D'o avea trânji,
d'o avea trânjoaică,
d'o avea neg,
Din Nanoo (Teleorman} :
Descântecul meu
şi al lui Dumnezeu.
Cât o sta uri pârcălab în raiu,
atâta să stea trânjii la Cutare;
de fată fecioară.
(Ţiplea, 102).
aşâ să potoleşti pe C.,
să n'aibă gură căscată,
limbă deslegată,
vorbă rea asupra mea.
(Doina, 1, III).
d'o avea bubă,
d'o avea 99 de feluri de bubă,
ce fel de bubă o avea,
să te milostiveşti
şi să tămăduieşti,
să-i seci toate vinele,
toate durimile,
toate usturimile,
şi să rărnâie Cutare curat .....
(Mat., 1, 635).
cât O sta un popă în raiu,
atâta să stea trânjii la Cutare;
cât o sta ozmeoaică în raiu .
cât o sta un zburător în raiu .
�l
j
1,
t
�
�
,1 �
,1 1
I I
: 'It
1 '
, I
, !
.�;
l
I
l
[409]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
T.-Măgurele, Şez., XV, 183.
175. de tras.
Descântec cu formula: Maica Domnului vindecă:
176. de trimis.
Descântec cu formula: Dumnezeu trimite sfinţii Voevozi să în­
toarcă boala din cale:
1.
1'1
.:
� .
cât o sta o fermecătoare în raiu
atâta să stea trânjii la Cutare.
(Şez., x, 45).
Variantă: jud. Gorj, Mat., 1, 634.
cât O sta ovreiu CU ovreica în raiu ..
cât o sta o curvă cu doi fraţi. ...
Focşani, Rigo, 1, 177.
177. de tunchinătură,
I
Descântec cu formula: « La răchita răsădită este o fată logodită, cu
un ochiu de foc şi unu de apă ... » :
Vârful-Câmpului (Dorohoiu), Rev. 1. Creangă, VIII, 21 I.
,
':
Descântec CU formula: descântătoarea întoarce boala.
Dimăcheni (Dorohoiu), Şez., 1, 58.
178. de turbă.
Din Cotârgaş (Suceava),'
De-a prii prifti,
de-a mano manolea,
de-a codi codaşnic.
(Şez., III, 138).
Din Dobrogea.
Amin, amin,
dela mine descântecul,
dela Maica Domnului leacul.
Primii piişte,
salimon, samanie,
daştina,
(Burada, 269).
[410]
410
?
PrimeI
primici
solomon
179. de tusă,
hacana
dresâna.
ARTUR GOROVEI
(MihaiJescu, 25).
Descântec cu formula poruncii directe:
Rudeni (Argeş), Şez., VII, 93; Bogdăneşti (Vâlcea), id., IV, 28; Bălăşel, 106;
Răcăşdia (Banat), Novacoviciu, Comorile Banatului, II, 26.
180. de ţâţă.
Descântec sub forma: « O stea, logostea ... », ca la « de dragoste»:
Iazu (Ialomiţa), Rev. 1. Creangă, VI, 49.
181. de ţiboeuţe.
Din Şieu-Cristur (Ardeal):
Ţibocuţă,
fata temniţei
fata Satanei,
a Dulumanei,
a primejdiei,
unde m'ai muşcat
lasă locul curat,
182. de ţinţarl.
Din Şamşuâ (Ardeal):
Ptiu, cal blestemat,
precum m'ai muşcat
tu pre mine,
183. de ţipet.
că de nu-i vra
şi de nu-i lăsa,
unde te ajung
te străpung.
Ptiu, n'ai mai fi,
n'ai mai trăi,
de nu mi-a trece aci.
(Marian, Insectele, 229).
aşa şi pre tine
să te muşte furnicile
şi toate gujuliile.
(Marian, Insectele, 322).
Descântece cu formula poruncii directe:
Turceşti (Vâlcea), Mat., 1, 1604, 1605.
[411]
,,'
DEscANTECELE ROMÂNILOR
184. de udmă,
udnâ, uimă.
4II
Din Ieud (Maramureş) :
Din T 'âtâruşi (Suceava):
Uimă uimăreaţă,
ia-te pe drumăreaţă
şi te du la Marea Roşie
şi bea apă din Marea Roşie,
şi ieşi afară la soare
şi crapă ca o cicoare.
(Comunicată de d-l Al. Vasiliu),
Variante: Schineni (?), Rev. I. Creangă, IV, 82; Ţăpu (Tecuciu), Pamfile, Boli,
65; Archiud (Cojocna), Comoara, II, 97; Moldova, Lupaşcu, 24; Cavadineşti (Co­
vurluiu), Rev. 1. Creangă, II, 127.
Uimă, uimată,
cată de 'ndărată,
că mi-i fi mie surată,
că de nu-i îndărâtă,
eu pe tine te-oiu mânca.
Că câţi o fost
la tata şi la mama
eu pe toţi i-am mâncat.
Indărată îndărăt.
(de trei ori). (Bîrlea, 353).
Maramureş: Ţiplea, 99 şi Bîrlea, 354.
Variante: Cuejdiu (Neamţu), Rev. 1. Creangă, IV, 360; Turceşti (Vâlcea), Mat.,
1, 1594; Tulcea, Rigo, 1, 180; Răşinari (Ardeal), Păcală, 246.
aşa să nu ajungi până mâne,
(Mat., 1; 1531).
Ham, ham ulcior de câne,
cum nu sânt eu câne
185. de ulcior.
urcior, miii goi, miligoci, miguloşi, negociu.
Din Bicaz (N eamţu) :
Din Maramureş:
Uimă uimată, numai uima lui N. o uitat
cată şi 'ndărată, şi nu o chemat.
că ciudă rece De ciudă şi de bănat
nuntă face, o săcat
şi cheamă toate bubele şi s'o uscat.
şi toate uimele, (Bîrlea, 354).
Descântece cu formula poruncii directe:
1,
I
f
il
!'(
[412]
Variante: Adameşti (Teleorman), Şez., VI, 84; Bogdăneşti (Vâlcea), Bălăşel, 138;
Archiud (Cojocna), Comoara, II, 74, IV, 43; Pintic (Ardeal), id., IV, 132; Banat:
Bucovăţ, Costin, 55; Deliblata, Hodoş, 60; Răcăşdia, Novacoviciu, Comoara Ba­
natului, II, 30; Sălişte (Maramureş), Bîrlea, 372.
412
Din Bicaz (Neamţu}:
Buna dimineaţă, ulcior,
cum nu-i acum dimineaţă,
Din Turcenii-de-sus (Corj):
Cu mătura te-am descântat,
în apă te-am aruncat,
Din Macedonia:
Te samăn,
te sădesc,
să creşti,
Din Macedonia:
- Ce ai la ochi?
- Ulcior.
186. de umflătură.
Din Vlaho-Clisura:
Bună-ţi dimineaţă,
şi dimineaţă să nu te afle,
căci dânsul e botezat,
187. de unsura mare.
ARTUR GOROVEI
aşa să n'ajungi tu până dimineaţă.
(Mat., 1, 15 (7).
dela Cutare din ochi te-am lepădat,
iar Cutare să rămâie curat .....
(Rigo, 1, (80).
şi când voiu veni să te secer
atunci să-mi creşti mie.
(Papahagi, în Materialuri, II, 275).
- Ulcior are
şi scroafa la p .....
(Papahagi, id.).
căci dânsul e miruit
şi nu poate să te sufere.
(Papahagi, Materialuri, II, 241).
�'
1,
il
1-
01,
!'
'!
]1 '
Ţi
Descântec cu formula: Maica Domnului vindecă.
Băniia (Banat), Graiul Nostru, II, 141.
I
1
[413]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
188. de urît.
a) Pentru făcătură de urît.
Din Cicâneşti (Argeş),'
Neagră mi-e găina,
negru e şi coşul;
neagră e căldarea,
neagră e şi noaptea;
negru mi-e capul,
neagră
şi mai neagră
Din Moldova:
Cum nu se poate suferi
putoarea unui câne mort,
aşa să nu fie suferit Cutare;
cum cânii bat la urs şi lup
aşa lumea şi norodul
să bată şi să răcnească
b) Depărtarea urei.
Din Maramureş:
. Mă uitai pe Tisa 'n sus,
vedeai trei rândunele.
In poală mi-s rândunele,
în gură mi-i fagur de miere.
413
să fie Cutare
înaintea Cutăruia.
Proastă şi urâtă,
strâmbă şi pocită,
colţată şi buzată,
de toţi să fie uitată
în toată viaţa ei.
(Şez., XI, 65).
asupra lui Cutare,
şi să-I alunge dela sfat
ca pe un câne turbat.
Nici cuvântul să nu-i fie ascultat,
să fie huiduit şi prigonit
ca lupu de câne fugărit.
(Lupaşcu, 38).
Cine merge pă uliţă?
Impărat cu împărăteasă.
Nu mere împărat cu împărăteasă
da mere fata cea frumoasă.
(Ţiplea, 103).
•
Descântec sub forma: « Stea logostea ... ), ca la dragoste:
Gresia (Teleorman), Mat., 1, 685.
Descântec sub forma: « Cine a făcut cu o mână, eu desfac cu două ... ,\:
Crăceşti (Maramureş), Papahagi, Graiul, 127.
[414]
"
ARTUR GOROVEI
Descântec sub forma: scârba este gonită de descântătoare:
Polovraci, Pamfile, Boli, 66.
Descântece cu formula: Maica Domnului vindecă:
Tătăruşi (Suceava), Şez., VI, 90; Priboeni (Dâmboviţa), Mat., 1; IIS4; Mahala
(Bucovina), Marian, Descântece, 190.
III !
•
189. de durere de urechi.
Din Râşinari (Ardeal):
Năuce, cloci-te-i I
Du-te în vârful muntelui,
în coarnele ciutelor,
în poalele brazilor,
190. de ursită.
•
în bătătura oilor,
şi să-I Iaşi curat,
luminat,
ca de Dumnezeu lăsat.
(Păcală, 245) .
'I: l
! �
I
. I
I
de desfăcut de ursită.
Descântec sub forma: « Cine nu-a făcut cu o mână, eu desfac cu
două ... », şi apoi blestem:
Cristeşti (Botoşani), Mat., 1, 1519).
Din Păstrăveni (N eamţu) :
Ursitoarea împunge în carne albă,
eu împung în carne grasă şi oase,
să rămâie Cutare sănătoasă.
Capra neagră calcă în piatră
să dea D-zeu lui Cutare să-i
[treacă.
(Mat., 1, 1536).
�!
'"
'1 �'
,
1
Din Comâneşti (Bacău):
De o fi ursită prin broască,
de o fi ursită prin şerpe,
de o fi ursită prin ciutură cu 9 pene,
de o fi ursită prin mesteacăn cu vârful plecat,
de o fi ursită făcută de femeie cu bărbat,
de o fi ursită de vădană,
de o fi ursită de fată mare.
Eu nu .fac şi desfac
1
!
! .
[415]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
junghiurile şi săgeţile Cutăruia,
nu stâng fierele,
stâng junghiurile şi săgeţile Cutăruia
şi le trimet în capul ursitei care le face.
415
(Rev, I. Creangă, V, 232).
191. de uză,
Din Orlea (Romanaţi):
Potol potolat,
cum se potolesc
viţei la par,
vaci în obor,
copii din ţipet
aşa să potoleşti uza,
Variantă: Brăila, Păsculescu, 118.
192. când fată vaca.
Din Ardeal:
Cură lapte în mulţime,
cură lapte cu zmântână,
cură lapte şi cu unt
ca izvorul din pământ.
193. de vânt.
vâlva,
urîciunea,
pârîciunea,
făcătura
şi toată gura
de asupra mea
(Păsculescu, 123).
Din ceas în ceas te limpezeşte,
din zi în zi te înmulţeşte,
să fii bucuria casei
şi prânzul mesei.
(Conv. lit., XXV, 607)·
de vânturi, luat de vânt.
Descântec sub forma poruncii directe:
?, Pamfile, Boli, 44; Poieniţele-de-sus (Buzău), Georgescu, 52; Rudeni (Argeş),
G. Dem. T., 376.
Din Nişcoou-de-peste-gârlâ (Buzău) :
Azi pleca Cutare pe cale
pe cărare.
« Mă 'întâlnii c'o nevăstuică
['n cale,
în spate-m' sărea »,
Eu îi descântam,
şi cu apă-l stropiam,
şi lui îi trecea.
(Georgescu, 68).
[416]
. ARTUR GOROVEI
Descântec sub forma: « Plecă om mare vânt, la pădurea mare vântă,
făcu turtă mare vântă, chemă nouă copii vânţi şi mâncară durerile ... »:
Ruptura, (Mehedinţi), Mat., 1, 15II.
Descântec sub forma: descântătoarea alungă boala:
Vârciorova (Banat), Hodoş, 69.
Descântece cu formula: Maica Domnului trimite pe pacient la des-
cântătoare :
Slatina-Mică (Banat), Hodoş, 66.
Descântece cu formula: Maica Domnului vindecă:
Caransebeş, Hodoş, 68; Păuceşti (Haţeg), Densuşianu, Graiul, 282.
194. de vătămătură.
Descântec sub forma: Nouă oameni albi pleacă la pădurea albă,
să şoimească şoimi albi, şi descântătoarea îi trimete să şoimească vătă­
mătura:
Focşani, Rigo, 1, 182.
Descântec cu forma poruncii directe:
Calafindeşti (Bucovina), Marian, Descântece, 254.
Descântec sub forma: nouă fete înbojorate întoarse din cale şi tri­
mese să vindece boala:
Moldova, Lupaşcu, 10.
195. de vazmă.
Din Vlaho-Clisura:
Până să mă spurci tu
am să te spurc eu,
căci sunt botezat,
căci sunt miruit
şi nu pot să sufer.
(Papahagi, în Materialuri, II, 240).
196. de venin.
Descântec sub forma poruncii directe:
Rudeni (Argeş), Şez., VII, 93.
Din Grojdibod (Romanaţi):
1
Cocoşii cântară,
veninul îl mâncară ;
cocoşii au cântat,
veninul l-au mâncat,
[417]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
zorile s'au vărsat,
porcii s'au sculat,
Variante: Or1ea (Romanaţi),
lăşel, 105.
veninul l-au mâncat.
(Dr D. Ionescu, II, 105).
Dr. D. Ionescu, II, 169; Ştefăneşti (Vâlcea), Bă-
197. de viermi.
Descântec sub forma poruncii directe:
?, Şez., X, 65.
Din Moldova:
că te-oiu luă şi te-oiu duce
ca soarele să nu vezi,
în mare gros să te aşez,
să te ţin 40 de zile
fără aer şi lumină,
iară dacă îi curăţa
la trei zile drumu
ti-oiu da.
,
(Lupaşcu, 37).
Variantă: Băbiceni (Botoşani), Şez., XXIII, 23; Iorăşt] (Covurluiu), Beldie, 99;
Valea Bistriţei (Moldova), Rev. I. Creangă, III, 14-8; Docăneasa (Tutova), Şez.
XIV, 120; Murgeni (Tutova), Rev. I. Creangă, VIII, 292; Transilvania, Marian,
Descântece, 349; Păucineşti (Haţeg), Densuşianu, Graiul, 281.
Lumânărică, lurnânărică
să te duci la vita Cutăruia
la omul Cutare
şi din (locul cutare) să curăţi viermii
până în trei zile să nu fie,
că dacă nu te-i duce
mă jur pe semnul crucei
duhovnicul satului
în fundul raiului,
aşâ să nu poată să steie
nici să rămâie
viermii în rană
de ei plină.
Ei să pieie,
să răspieie,
Şi cum nu poate să steie
pârcalabul satului
în fundul raiului,
aşa să nu poată să steie •....
Din Dobrogea:
Cum nu poate să steie
nici să rămâie
praful în drum,
pe cară şi dobitoace
ce merg încolo şi încoace,
aşa să nu poată să steie
nici să rărnâie
viermii în rană
de ei plină;
ei să pieie,
să răspieie ;
cum nu poate să steie
nici să rărnâie
Descântec cu formula: Maica Domnului vindecă:
Maramureş, Revista Minerva, din Bistriţa, IV, 189.
(Burada, 276).
37 •• 4, R. - Din Vieaţa Poporului Român, XL.
[418]
:1,
.. p8
198. de viermi de mere.
Din Ibâneşti (Transilvania):
O plecat huia
handrahuia,
şi o găsit pe huiu
handrahuiu.
Eu încă am pornit
şi l-am găsit,
şi încă am plecat
şi l-am aflat
în vârf de măr,
în vârf de păr,
pe un măr suit
tot lucrând,
ARTUR GOROVEI
tot piscuind
şi mere mâncând,
mere sfredelind.
Eu rău m'am supărat,
de coadă l-am luat,
aşa, aşa,
şi 'n foc l-am ţipat
ca să pieie,
să răspieie,
ca fumu
cu care îl afumu,
(Marian, Insectele, �99).
I
199. de viespe.
Descântece sub forma poruncii directe:
Transilvania, Marian, Insectele, �� 1 -�24.
200. de vite.
Descântec cu forma poruncii directe:
Densuş (Haţeg), Densuşianu, Graiul, 104.
201. de zgaibă.
Descântec cu formula poruncii directe:
Vad (Maramureş), Papahagi, Graiul, 128; Târsolţ (Ţara Oaşului), Graiul
Nostru, II, 57; Vaşcău (Bihor), Şez., VIII, 1 II; Romuli (Năsăud), Şez., XXIII, 63.
Descântece CU formula: Maica Domnului vindecă:
Transilvania, Marian, Descântece, 347; Luşca (Năsăud), Şez., XXIV, 54; Ar­
chiud (Cojocna), Comoara, 888, 67.
1
I
ţI
I
202. de zilizit.
socote, sohote, boală câneascâ.
Din Dârmâneşti (Bacău):
Să ieşi zilizit
de câne urît,
să ieşi din ciolănaşe,
să ieşi din osişor,
'.
[419]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
să ieşi din trupşor,
şi Cutare să crească,
să se îngraşe
ca pânea domnească
din mila cerească.
. '
'.
Descântecul meu,
leac dela Dumnezeu,
leac din limba mea,
leac dela Maica Precista .
(Rigo, 1, 184).
I ,
I I
I
,
I �
,I
I I
·1
j
,1
203. de zmeoaică.
Din Negreşti (Dâmboviţa):
Tu zmeoaică,
tu moroaică,
şarpe mare
te-ai făcut,
şi 'n grabă mare ai venit,
din coadă plesnind,
ţipând
şi şuerând,
din gură văpăi de foc lăsând.
Pe Cutare l-ai năpustit
cu coada l-ai împleticit,
cu gura l-ai ţocnit,
da eu cu săgeţi te-am săgetat,
cu crucea lui D-zeu te-am depărtat,
câine turbat,
necurat, întunecat,
cu 99 de rugi
te-am bătut,
de pe tot trupu Cutăruia
te-am pornit,
în mare te-am aruncat,
şi te-am depărtat.
Să rărnâie Cutare curat,
luminat,
ca argintu strecurat,
ca steaua din cer,
ca roua de pe pământ,
cum l-a lăsat Domnul sfânt.
(G. Dem. T., 1, 1152).
[420]
p
I
:1
INDICELE DESCÂNTECELOR
NUMERELE INDICĂ NUMĂRUL CURENT AL DESCANTECELOR
i'l
II
III
II!
�
�.
abubă, 23
adus laptele, 97
ăi fiii, 31
albeaţă, I
albine, 2
altea alea, 17
amorţeală, 3, 4, 68, 140
amuţirea bărbatului, 5
apă, 6
apa sfinţilor, 7, 98
aplecate, 8
aprindere, 115
apucat, 9, 17
apucate, 9
apucătură, 9
argint viu, 10
arşiţă, 58
aruncătură. I 1
asorit, 154
avestiţa, 149
baer, 13
babiţă, 12
b ântuială, 9
baterea inimei, 72
belşugul roadelor, 144
beşica neagră, 23
beşica cea rea, 2J
beţie, 16
blândă, 14
din blide, 12
boală, 15
boală cânească, 202
boala copiilor, 17, JO, J 1, J 49
boala găinelor, 18
boala vitelor, 19
bolfe, 23
brâncă, 21, 23, 167
broască, 22
bubă, 23, 29, 40
bubă din cap, 23
buba inimei, 73
buba mânzului, 24
bubă neagră, 23, 40
bubă rea, 23
bubă vânătă, 23
bube dulci, 26
bube mari, 25, 29
bube rele, 23
buboiu, 23
buric, 27
când fată vaca, 192
căni, 28
cârtiţă, 23. 29
ceas rău, 17, 30, 59, 92
ceas slab, 30
cei răi, 17, 31
cel perit, J2
c1inuri, 33
colăcit, 34
coleţi, J5
colţ de lup, 14
constipaţie, 78
cositor, 36
costac, 37
creşterea părului, 38
cuiu, 39
cuţit, 87
dalac, 40
damblă, 68·
dânsele, 68
dat, 41
deochete, 49
deochetură, 49
deochi, 49
deochi la vacă, 50
deochiat, 49
depărtarea urei, 188
din desoare, 154
de scrisul la stea, SI
----.--
,
[421]
DESCÂNTECELE ROMÂNILOR
desfăcătură, 43, 5 I
desfacere de pagubă, 4z
desfăcut, 43, 5 I
desfăcut pentru fapt, 44
desfăcut de ursită, 190
deslegat bărbatul, 45
deslegare, 45
diaree, 79
dor de inimă, 71
dor de măsele, 101
dor de ochi, 116
dragoste, 51
drânganie, 40
dres, 46
ducă-se în pietre, 17, 59
ducă-se pe pustii, 17, 59
duh necurat, 9
durere, 47
durere de cap, 8, 154-
durere de urechi, 189
duşmani, 48
epilepsie, 17, 31, 59
făcătură, 51, 5 Z
făcătură de urît, 188
făleariţă, 53, 101
fapt, 43
fapt de vânt, Z3
fărămat, 9
fără mătură, 9
farmece, 54
femeie rea, 55
ferbinţeală, 58
foc de vânt, Z3
foc viu, 134
forteaţă, 101
frământat de copii, 56
frigare, 57
friguri, 58
fulgerătură, 17, 59
gălbănare, 60
gâlci, 61, 167
gânduri rele, 6z
g ârgâriţe, 63
gâtărit, 61
goange, 164
grăunţe, Z3
greaţă, 8
greutate la stomac, 8
grieri, 63
grumaz, 64
grumăzare, z3
guşă, 65
guşter, Z3, 66
gutunar, 67
guturaiu, 67
ibovnicie, 51
iele, 68
inimă rea, 69
iz ână, 74
izbitură, 75
izdat, 76
împrăştiat zloţile, 155
înăbuşală, 77
încetarea ploiIor, 131
încleştat, 9, 17
încleştătură, 17
încolăcit, 34
încuiere, 78
încuietură, 78
îndesoare, 79, 154
însurătoare, 80
întâmpinare, 59
întâmpinat, 9
întâmpineală, 9
întorcătură, 8z
intorcătură în pădure, 81
întors, 51, Sz
întors laptele, 97
întors solomonarii, 155
întorsătură, 8z
întorsul farmecelor, 54
întorsătură, 8z
întraiIe, 68
înturnat, 8z
înturnătură, Sz
înţăpături, 87
jidovi, 83
pentru joc, 51, 84.
joirnăriţe, 68
jolnă, 85
pentru judecată, 86
junghiu, 87
lăcuste, 88
lamoste, 104
lăuzie, 90
legat gura lupului, 94
legat omul, 89
legătură, 89
legătura şerpelui, 163
lehuzie, 90
limbrici, 91
lipitură, 9Z
luat, 68
luat laptele, 97
luat de vânt, 68, 193
Iungoare, 93
lup, 94
4Z1
"
------�_:-_-����--
[422]
422
măestre, 95
mâlcaviţă, 96
mana vacilor, 97
mânătură, 98
mânătură spurcată, 98
rnâncătură, 99
mâncătură la inimă, 7°, 99
mâncătură şi deochi, 99
mârcaviţă, 96
mărin, 100
măritare,
măritat, 51
măritiş, 51
măsele, 101
mătrăgună, 102
mătrice, 102
meleţi, 104
metricie, 102
miligoci, 185
miligoi, 185
miguloşi, 185
moimă, 103
moleţi, 104
moroi, 105
muma pădurei, 128
muşcătură de cână turbat, 106
muşcătură de lup, 107
muşcătură de nevăstuică, 162
muşcătură de şerpe, 162
muşcătură de şopârlă, 162
mut mai mut, 108
muta pământului, 108
muţenie, 109
năjit, 110
nălucă, III
naştere, 112
naştere grea, 112
negei, Il3
negociu, 185
numarătura mare, 114
obrâncit, 1 15
obrinteală, Il5
obrintire, 115
obrintit, 1 I 5
obrintitură, 115
ochi, Il6
oftigă, Il7
olbaţ, 3 I
ologeală, 68
opinteală, I 1 5
oprintit, 115
orbalţ, 21, Il5
orbanţ, 21, Il8
păduchi de lemn, 119
ARTUR GOROVEI
pagubă, 120
paloş cununat, 51
păpuşile sfinte, 87
păr, 121
paraiele, 68
paralfe, 68
pârleală, 122
pentru parte, 51
pază, 123
pecingine, 124
piază, 125
piroteală, 126
plămădeală, 127
plămădirea inimei, I7.7
plămăditul inimei, I7.7
plâns, 128
plânsori, 128
plăscare, 129
plecate, 8
plesme, 130
plesni, 130
ploi 131
ploşniţe, Il9
poceală, 17, 59, 132, 133
pocit, 133
pocitură, 133
pojar, 134
potcă, 49
potolirea duşmanilor, 48
pretit, 135
prijineală, 136
pureci, 137
puşchea, 138
răceală, 21
răcori, 139
răguşeală, 4, 140
r âhnă, 49
râie, 141
r ână, 49
rânză, 49, 142
răsfug, 143
răul copiilor, 17, 149
răutatea copiilor, t7
roade, 144
rosuri, 145
roşaţă, 21, 146
ruptoare de apă, 147
rusalii, 68
săgeată, 87
săgetătură, 48, 87, 148
samcă, 17, 149
sănătate, 9
sancă, 149
scârbă, 8, 150
scârbeală, 8
[423]
tifos, IS
toate boalele, 20
trag ân, 172
traiu rău, 173
tr ânji, 174
tr ânt, 121
tr ânteală, 126
tras, 9, 17S
trimis, 176
troahnă, 67
runchinătură, 177
turbă, 178
tusă, 179
ţapă, 87
ţâţă, 180
ţeapă, 101
ţibocuţe, 181
ţintari, 182
ţipet, 183
udrnă, 184
udnă, 184
uimă, 184
ulcior, 18S
umflătură, 186
unsura mare, 187
urât, 188
urcior, 18S
ursită, 43, SI, 190
uză, 191
yânt, 193
vânturi, 193
vătămătură, 194
vazm6, 19S
venin, 196
v�tric�, 102 �,1 -1...­
vierrru, 197 '/ --r
viermi de mere, 198
viespe, 199
vifor, 87 "'. 1 'l.
vite, 200 '1 "/
vivor, 101
z âne, 68
zburător, 92
zgaibă, 201
zgaibe dulci, 26
zghihuială, 17, 59
zilizit, 202
zmeoaică, 203.