Coperta de CĂLIN STEGEREAN Copyright Editura Dacia. 1998 ¥ Ş, Ţ, merită o asemenea strădanie. Desigur, dacă se compară cu operaţia de cules (la saisie) este mult mai economic - rămâne de văzut: cât? în medie vor fi fiind câte trei-patru “drapele” pe rând. cam o sută pe o pagină. O pagină - cam cinci minute. Ar fi ceva. Cu adevăratele corecturi (adausuri de mână) ar duce la (maximum) zece minute de pagină. Or eu. dacă baţ nu scot JURNAL DE EXPULZAT 257 o pagină în mai puţin de 30 minute. Şase-şapte-opt pagini pe oră - ar fi un ritm rezonabil, acceptabil. Desigur, aş scaneriza Sabina I-II (666 pagini) - în pagini de ordinator ar da înjur de 600; câte două pe o pagină, recto-verso. ar încăpea întreaga carte în 150 foi. Roman intim exact aceeaşi cantitate. Desigur, aş continua Alfabecedarul. Iar ca să mă odihnesc (?) aş face Gherla şi Lăteşti. Luni 9 octombrie 1995 A şasea noapte la hotel. Sâmbătă şi duminică: zile moarte. Nimic de semnalat -în afară de oala cu zeamă (nu era nici borş, nici ciorbă) pe care a adus-o Ioana C. (dimpreună cu lingură şi ardei!): a cunoscut o soartă cruntă: am topit-o! Singur - adevărat, din mai multe încercări. Iar aseară toată familia a ieşit la local: la fast-food-ul din colţ. Am mâncat friţi, am băut coca. Ana şi cu Filip. în schimb, au consumat şi chestii de-ale americanilor, cele care dacă au o calitate (sunt moi), nu le au pe celelalte: toate... Marţi 10 octombrie 1995 A şaptea. E amiază - nici un semn de sus. Nici de jos. Joi 12 octombrie 1995 Nu mai număr. Ieri am prelungit şederea cu încă... 1500 franci. Tot ieri a venit aici, la hotel, asistenta socială, pentru anchetă la faţa locului. Cu care prilej am aflat că bine tăcusem că nu ieşisem “cu domiciliul” din arondismentul 14 - să vedem ce are să ne aducă rămânerea; Ana s-a dus la ei, cu chitanţele de plată. 258 PAUL GOMA Vineri 27 octombrie 1995 Ei. da. De astă dată n-am mai pierdut jurnalul - ca la ordinator, ci pur şi simplu nu am notat nimic în el. N-am simtit nevoia. Deloc. Ba aş putea spune că aveam nevoia - de a nu simţi nevoia să notez. Aşadar, peste două săptămâni. Ce am făcut în aceste două (şi o zi) săptămâni? Ce să fac - am scris cartea Cutia de rezonanţă. Fireşte, nu în întregime şi nu doar eu - ci altfel: am alcătuit-o. Din textele electoraliceşti (cca. 120 pagini) şi alte 250 pagini de “omagii” ale susţinătorilor mei. Inclusiv prefaţa. Inclusiv anunţul - rămas într-un picior, fiindcă Potopea încă nu mi-a răspuns, dar mi-a răspuns Stoiciu: aşa cum bănuiam, chiar dacă el se oferise prin scrisoarea din 3 aprilie (datată greşit: 3 martie). Acum aştept ca Filip să se întoarcă de 1a fotocopiat. Urmează aranjatul paginilor, numerotarea paginilor... în aceste două săptămâni de hotel şi se aşteptare şi de disperare - m-am simţit fericit: lucram\ Am descifrat, am selectat, am dactilografiat cuvintele altora. Chiar dacă am spus că se repetă situaţia din 1977, în asta nu-i adevărat: atunci nu am dactilografiat decât scrisoarea lui Negoiţescu - pe celelalte le-am trimis fuga-fuga la Paris, unde le-au dactilografiat Tănase şi Ierunca şi le-au tradus Marie-France. Sanda Stolojan. Alain - şi Tănase. Răspunsul lui Stoiciu - deşi mă aşteptam de la el, gândindu-mă câte interese (în România) are el de apărat, câte prietenii de păstrat - m-a indispus. Credeam că oamenii sunt mai puţin răi decât pretindem noi, adev ăraţii răi. deci ilustrul Costică Stoiciu, strecurătoreţ emerit. Mi-a căzut rău. îmi ziceam, prosteşte că “măcar el să nu-mi otrăv ească zilele şi-aşa otrăvite”... Ei bine: şi el! Aşa-mi trebuie! Azi iar e vineri. După vineri vine sâmbătă... Şi după aceea vine duminica - şi abia după duminică vine lunea, cea luminoasă - nu de alta, dar aşa, fiindcă în principiu oamenii JURNAL DE EXPULZAT 259 sunt pe la birouri, nu în uichenduri, în casele lor (friguroase!) de laţeară... Eu n-am ţeară. Nici casă, iar de sfârşit de săptămână am oroare. Asta-i, şi nu alta. Luni 30 octombrie 1995 în sfârşit, era şi timpul: azi pe la 10 am telefonat la Orificiu - în fine, al Primăriei Parisului. Mi-a răspuns o doamnă că mi se repartizase (uite, nu mai ţin minte termenul în franceză) un F3 (eu zic mereu: Fr 3!)* la 15, rue de Tourtille, în 20-eme. Am fost, am văzut - am plăcut, chiar dacă imobilul încă nu e gata... Nu poate dura mai mult de patru săptămâni. Asta este. Am redevenit frecventabili: avem iarăşi un domiciliu fix. NOIEMBRIE 1995 Miercuri 1 noiembrie 1995 Tot la hotel - dar mai puţin abătuţi. Joi 2 noiembrie 1995 Azi - acum, la orele 11,30 - Filip a împlinit 20 ani -douăzeci de ani! Deşteaptă de Ana: e atât de deşteaptă (şi eu pe lângă ea), încât a dat-o deşteptăciunea afar’ din casă - aşa a ajuns la ‘otel... Aseară am fost pe la Catherine Durandin. Mai există prieteni... *FR3 - Canal de televiziune 260 PAUL GOMA înainte de Catherine am dat pe la “casă" şi. ca să ne începem aclimatizarea, am cumpărat un pungoi de seminţe de răsărită. Mă duc să mai crănţănesc. Sâmbătă 11 noiembrie 1995 Tot la hotel. Ieri, vineri 10 nov. am primit hârtiile - care zic: 27-29 rue Bisson 75020, ceea ce înseamnă că fostul număr 15 rue de Tourtille va fi folosit pentru prăvălii (n-am văzut vreo uşă), iar intrarea noastră va fi pe strada perpendiculară (şi... istoric-literară). Joi, 15 vom vizita apartamentul. Dosarul îl vom depune cel mai târziu în 16. Azi şi mâine: zile giele, grele, grele: sâmbătă şi duminică. Marţi 14 noiembrie 1995 Ieri am telefonat la gardianul imobilului. Ne-a spus să ietelefonăm joi. după orele 12 - până la acea oră va avea loc luarea în posesiune a imobilului de către proprietari (Primăria) şi controlul pompierilor. N-avem încotro. Aşteptăm. Ca un făcut. De când am primit hârtiile, nu mai răspunde nimeni (dintre cei de care avem nevoie...) la telefon... Hai să spun: coincidenţă, ca să nu mă otrăvesc. Nu. nu am insomnii, dar pe la 5 mă trezesc: mă gândesc cum are să fie cu transportul lucrurilor de la Romainville, de la Ricci, de la Ioana, de la Pamela... Am stabilit cu Filip priorităţile: 1. paturile şi lenjeria de pat(uri); 2. Frigiderul, maşina de gătit şi cea de spălat rufe: 3. Televizorul, ceva scaune, mese... Are să trebuiască să-l rog pe Ion Condiescu să ne împrumute ceva scule: şurubelniţe, cleşti, ciocan, ruletă-metru -fiindcă ale noastre vor fi de găsit abia dupk... Să văd cum am să “armonizez” disponibilitatea lui Ion cu programul JURNAL DE EXPULZAT 261 depozitului şi cu disponibilitatea colegilor lui Filip cate ne vor ajuta la încărcat-descărcat. Teama este următoarea: că nu va intra în bancă cecul mare, ca să avem bani de plătit, atât prima chirie, cât şi ultimele zile de hotel - fiindcă nu ne putem muta (chiar dacă e căldură), dacă nu avem măcar pat. Am terminat de mult aranjarea volumului Cutie de rezonanţă, dar nu avem bani de fotocopiat şi de trimis, cum am promis, în America. Aşadar, volumul cuprinde: 17 texte de-ale mele şi 600 ale altora - începând de la... un cuvânt la trei-patru pagini, provenind de la peste 550 corespondenţă. Total: 260 pagini - din care 160 sunt la un rând şi jumătate. Sâmbătă 18 noiembrie 1995 Joi 16 am vizitat apartamentul; duplex; nu e rău, dar bucătăria: electrică; şi uşa care dă direct la aerul lui Dumnezeu. Balcon de 6 m. sus, de pariu jos. Numai că deocamdată nu avem garant. Iar pompierii nu şi-au dat consimţământul: se mai fac lucrări - cât timp? Marţi 21 noiembrie 1995 Duminică am fost la Ricci, am făcut trei exemplare din Cutie de rezonanţă: unu i l-am lăsat, pe al doilea l-am trimis prin poştă (economic, are să ajungă după 2-3 săptămâni) Neagăi Munteanu, în California, iar al treilea l-am dat tot ieri lui Mirel Bran să-l ducă lui Lulu - ea să-l dea lui Dan Petrescu. Azi, la zece, mă duc la Mme Hermans, pentru o eventuală jumătate de normă la o bibliotecă (dacă li se vor da bani...). Se pare că pensia de bătrâneţe (“minimum veillese”) are să se facă - prin Mme Jones. Astă noapte s-a oprit încălzirea, am făcut cuie. Nu mari, dar după ce m-am sculat (Ana a avut noroc: s-o las la slujbă...) am început a face piroane. Portogaleza de la recepţie nu crede, nu înţelege - dar nici nu vine să verifice dacă e aşa cum 262 PAUL GOMA spun ori ba. Noroc că la 9,30 plec şi eu, sper ca între timp să se repare. Suntem la capătul puterilor - pentru că suntem la capătul răbdării. Eu am trecut prin asta: aşa se aşteaptă libertatea din închisoare: numărând secundele, nu zilele. Ana şi cu Filip însă, făcând pentru prima oară... vreau să spun: pentru întâia oară liberându-se... Am întrebat în jur de vreo placă electrică (un ochi, două) - nimeni nu are - sau: nu mai are. în general, oamenii au aruncat reşourile, dacă au avut: semn de improvizaţie, de sărăcie - cum s-au săltat, cum au trecut la gaz pentru maşini de gătit şi la microunde. Joi, 16, după ce am vizitat apartamentul şi am coborât, lângă poartă mai erau două familii ce aşteptau să fie chemate şi conduse la vizită (numai câte două). Ca “iniţiaţi”, le-am răspuns că bucătăria este cu electricitate. Un bărbat, figură de harap de-al nostru, dân bobor - după primele secunde de uimire, s-a oferit să-mi facă şi mie “Ies modifications”, fiind el “plombier”. Eu. crezând că plombierul (mai ales arab bricoleur. ca şi ai noştri, tricoloreţii dupe Dunăre) are să transforme maşina noastră (de abia nouă luni - din care patm nefolosită!) din cu-gaz în cu-electricitate. l-am ascultat, cu interes - mai ales că urmează să fim vecini. însă ne-a auzit vorbind “gardianca” (ea ne conducea la vizitaţiune) şi ne-a oprit. Nu-i voie! Nu-i voie să se introducă butelii de gaz în clădire! Abia atunci mi-a căzut fisa (cum sunt surd. n-am înţeles toate detaliile date de plombierul lui Mahomed): binevoitorul avea de gând să cumpere butelii de “aragaz” şi doar să regleze o chestioară... Or, de când cu atâtea accidente datorate gazului - şi mai ales de când cu teroriştii care folosesc bombe confecţionate din butelii de gaz... Am făcut măsurătorile cu Filip. Eu scriam pe plan improvizat ce-mi dicta el, măsurătorul tatii. Adevărat, am avut doar zece minute, dar... terminasem când a venit gardianca să ne scoaţă. Când am încercat să fac planurile la scară... Ori Filip a măsurat greşit; ori eu am transcris greşit JURNAL DE EXPULZAT 263 datele transmise (ori şi una şi alta) - căci nu corespunde! Etajul superior iese mai mare decât inferiorul, camera mea uriaşă, mai mare decât salonul de dedesubt... Aşteptăm deci ca să măsurăm în linişte - atunci când n-o să mai avem nevoie decât pentru confecţionarea unor dulapuri de haine (al doilea mare defect al apartamentului: nu are dulapuri în perete). Acum mă pregătesc de drum. Până la Cambronne. Sâmbătă 25 noiembrie 1995 Ieri şi, probabil azi: grevă neagră: nu mişcă nimic în Franţa; nici metroul, nici poşta, nu apar ziarele - să te ferească Dumnezeu să cazi bolnav în asemenea zile! Am trimis, totuşi - fiindcă am pus timbre - scrisori pentru Lumea liberi şi pentru Micromagazin, în fapt, anunţul privitor la contribuţiile pentru scoaterea volumului. Să vedem ce va ieşi. Azi suntem “de nuntă” - Catherine Durandin se iar mărită. Al. Călinescu, şi el invitat dar locuind înbanlieu, se teme că nu vor merge trenurile - greviste. Sau grevate? Doamne, şi nu ne mai găsim adăpost! Ne-am să-tu-rat! Am început a avea claustrofobie, eu, care mă lăudam că, fiind miop, sunt scutit de aşa ceva. Când ies pe stradă, nu mă simt bine, parcă aş fi ameţit în fapt ameţit de faptul că strada e atât de largă (rue Boulard, largă!) iar eu pot să-mi desstrâng umerii - şi nu doar umerii... Să fac un calendar: azi - sâmbătă, 25 nov.; mâine -duminică. 26; luni, 27; marţi: 28, miercuri - 29, joi: 30 -vineri: 1 decembrie. Cică abia la întâi decembrie au să vizeze pompierii imobilul, ca să-şi dea consimţământul... Iar dacă e vineri, atunci trebuie să aşteptăm până cel mai devreme luni - dacă nu mă înşel, în 4 decembrie. Din păcate nu mă înşel. Iar marţi va fi în 5 decembrie... în 23 (nov.) am împlinit suta de zile de la expulzare. în 4 decembrie vor fi 111? 264 PAUL GOMA Duminică 26 noiembrie 1995 Aseară am fost la Catherine Durandin. Extrem de simpatic: George. Dar nu este simpatic doar pentru că a spus că. la Praga (n-am înţeles unde anume, la care instituţie) există o placă pe care sunt scrise numele unor personalităţi care au făcut câte ceva - am reţinut doar numele lui Walesa; a zis că există şi al meu. Cu această consolare mă leagăn - dacă nu am alta... De câteva zile mă doare capul. Nu insuportabil, dar uneori durerea mă trezeşte din somn. Nu ştiu de unde vine: de la camera de hotel care a început a mă opresa, de la timpul (mai mult decât probabil), ori de la îngrijorarea-nerăbdarea cu casa. “Dă-mi 1.111 băieţi: îţi răstorn strachina cu borş rusesc”. Luni 27 noiembrie 1995 Am ajuns şi în 27. Nădăjduiesc să fie ultima săptămână de aşteptare. în popasurile la hotel. Filip rămâne tot mai mult cu noi, se vede că nu-i vine să plece... Facem planuri privitoare la aranjarea odăii lui - într-adevăr, puchinoasă. O să construim o substructură pentru pat, o s-o populăm cu sertare... Ieri am vorbit la telefon cu D. Pentru garanţie. Drăguţ. S-a oferit să ne acopere el - dar să-i spun cum anume. Asta-i, că nu ştiu nici eu. Acum este 10,30. Am vorbit cu Mme Sully: că veniturile mele nu sunt suficiente... Să aduc acte până vineri, când dosarul va fi prezentat comisiei. Am vorbit cu D. A părut binişor speriat de actele ce i se cer. Din acest moment aştept să-mi telefoneze, ca să-mi spună că s-a răzgândit. Chiar dacă mi-a dat r.v. la Opera, miercuri, la 10,30. Rămâne să vorbesc cu Pierret - ultima speranţă. De asta mă durea pe mine capul de atâtea zile: anticipa, nenorocitul! JURNAL DE EXPULZAT 265 Dar nu ne speriem noi. “Lasă. pişi, că se aranjează... ” a zis Ana, la telefon, când i-am spus cele aflate. Aşa să fie. DECEMBRIE 1995 Vineri 1 decembrie 1995 Azi ar fi trebuit să se ţină comisia de atribuire a apartamentelor. dar din pricina grevei s-a amânat pentru miercuri 5 decembrie. Ieri am făcut ceea ce nu mai făcusem de decenii: am mers (mult) pe jos - de nevoie, nu de sportiv ce m-ar fi făcut mama: La 10,30 fix am ieşit pe uşa hotelului şi m-am îndreptat spre întâiul obiectiv: CNL*. Am făcut cam trei sferturi de oră până pe rue de Vemeuil. în 7e; de acolo am trecut podul spre Luvru şi am luat-o pe malul stâng al Senei - până la Pont Sully (!); pe Henri IV până la Bastille, apoi pe Fgb. St. Antoine, pe Charonne - până pe rue Leon Frot, la nr. 10, unde e R1VP. Am apucat o funcţionară care voia să meargă la masă - i-am dat hârtiile apoi i-am telefonat Anei: era înjur de ora 13 şi făcusem 9 kilometri. în următoarea jumătate de ceas am mâncat o pizza, iar la 1.30 am pornit pe drumul de întoarcere... îl ştiam pe Alecsandri. ştiam că e mai greu drumul, “acum la-ntors acasă” - chiar dacă hotelul era casa mea - dar nici chiar aşa. Cu certitudine oprirea din efort (pentru masă) a fost o pauză principală (dar dacă nu mă opream să mănânc ceva, cum era?): după primele sute de metri a trebuit să mă opresc: nu de durere, ci de... amorţeală. Aşa am dus-o pe întreg traseul de întoarcere, de peste 5 kilometri. Mă temeam că voi ajunge la liman într-o stare jalnică - pe lângă oboseală: n-a fost aşa: nu am avut picioarele * CNL - Centre National des Lettres 266 PAUL GOMA rănite, nu m-au durut muşchii, acum, dimineaţa, nu am nici pe dracu’ - dracu’ cela să înţeleagă: am peste (cu două luni - mâine!) 60 ani, sunt bolnav răscopt, cântăresc 93 kilograme pentru 1,68 (voi fi scoborât pe la 1,65), de două decenii sunt un sedentar înrăit - şi, dintr-o dată. să paicurgcincispiezece kilometri: prin Parisul ultraplin de maşini (dacă nu merge metroul), deci de gaze - ciudat: mai dense erau pe cheiul Senei, unde în principiu, bate vântul... Ana zice: "Ia nu te mai lăuda... ” - dar parcă pot pentru ca să nu? Sâmbătă 2 decembrie 1995 în continuare grevă, în continuare blocadă. Nimic nu mai mişcă în ţara asta (nici chiar... ramul). Comisia care ar fi trebuit să se ţină la 1 s-a amânat pentru 5 decembrie. Tot mai greu şi mai greu şi mai greu. Ah, dacă ne-am vedea pe 27-29 rue Bisson! După aceea vom vedea cum ne descurcăm, dar să nu mai fim răspândiţi şi stingheri şi hote-lioţi... Duminică 3 decembrie 1995 Azi la prânz Ana se mută la Helena (chiar aşa se scrie, ca să se pronunţe... Elena), Filip vine cu mine. la hotel. Ancăi îi vine o mătuşă, a trebuit să-i facă loc... Din păcate, greva asta care ameninţă să se prelungească - ba chiar să se facă şi mai dură - ne loveşte pe noi, care aşteptăm casă. Ia să văd calendarul: Azi, duminică, este 3 decembrie: luni - 4; marţi - 5 (sper ca atunci să ni se deschidă porţile raiului): miercuri - 6; joi: 7 (când am r.v. la doctorul Naveau, reumatologul). Ce bine ar fi să plecăm de aici înainte de a expira zilele plătite - am pleca chiar înainte şi nu am cere restituirea banilor! Aseară, un documentar despre Palach. îmi aduc foarte bine evenimentul - din ianuarie 1969. în acel moment mulţi JURNAL DE EXPULZAT 267 dintre cunoscuţii mei fuseseră zdruncinaţi de gestul sublim (dar atât de cehesc) al studentului. încă nu trecuseră şase luni: atâta ţine (în cazuri fericite) memoria consângenilor (las’ că şi a cehilor de ambe sexe, dacă face parte din masele largi...). După momentul Palach nimic nu i-a mai impresionat, mişcat, măcar interesat pe scriitorii români. Ba da: represiunea de după 21 august ’69. aceasta a fost prilej de... aducere aminte a aceluiaşi alibi, din alt moment: 1956: “Ei, la ce le-a slujit, să facă pe nebunii?!” - asta înţeleseseră scriitorii români din Revoluţia Maghiară, din Tragedia Cehoslovacă... Nu i-a tulburat nici ’77: ei aveau alte treburi, o alţi... viziune asupra istoriei... Iată de ce n-are ursul coadă şi de ce noi vom rămâne în afara spiritului european atâta vreme cât nu vom face câte ceva pentru a intra în spaţiul lui şi ne vom mărgini la a ofta după europenitate şi-i vom blestema pe, desigur, “străinii” care punbeţe-n roate, interzic accesul nostru (legitim) la Europa (care nu are altă treabă decât să stea cu ochii pe noi...). Rămânând la Palach: este adevărat: el şi-a dat foc într-un spaţiu (într-un moment) receptiv(e): nu există în Bucureştiul României un loc cât de cât comparabil cu Piaţa Venceslas dinPraga. Piaţa Palatului? - ce semnificaţie istori-co-sentimentală?; Piaţa Universităţii? - ce încărcătură putea avea înainte de 1990? Apoi: Pe ce linie - de foc şi de contestaţie - se înscria Palach? Pe una care porneşte de la Jan Hus şi trece prin vreo alţi cinci Jan, ca să ajungă Jan, cel din 1969 Palach: Un român care ar fi făcut exact acelaşi lucru (prin simbol - şi prin moarte), neavând un loc cu funcţie de cutie de rezonanţă, nici înaintaşi, ar fi creat un... non-eveniment, aşa cum s-a întâmplat cu “nebunul” care şi-a dat foc în Piaţa “Republicii”, apoi cu Babeş* care a facut-o pe o pârtie de ski la Poiana Braşov. Tragismul gesturilor celor doi (or mai fi fost - dar în acelaşi anonimat s-au îngropat) nu consista în tragismul pur, primar al imolării, al protestului, al sacrificiului de sine, pen- *Dacă nu îl chema aşa, vă rog să se corecteze. 268 PAUL GOMA tru a-i trezi, scutura, cutremura pe contemporani - ca la Palach - ci şi prin faptul că românii erau orbi şi n-au văzut, surzi şi n-au auzit - pe deasupra de un umor nebun: cei ce au aflat ceva-cumva. înainte ca zvonurile Securităţii să le ungă (cu unt... de soia) felia de pâine, le-au anticipat ei. cu de la sine putere: «Ăla? Un nebun! Auzi: să-ţi dai foc - ba să-şi dei ei. ‘le muma- cur! Ei, şi ce-a făcut prin asta: numai bine că nu mai poţi circula pe partea dinspre Comitetul Central şi băştinaşii nu mai au voie la pistele pentru străini de la Poiana...» Luni 4 decembrie 1995 Continui gândul cu Palach: Nu a fost singurul care a ales această soluţie; dacă este adevărat că nici unul dintre colegii - sau conjuraţii - cu care făcuse legământ (la atâtea zile după întâiul, dacă acesta nu provoacă tulburare în conştiinţa compatrioţilor, va veni al doilea, al treilea...) nu şi-a dat foc (să zicem: pentru că însuşi Palach. pe patul morţii, i-a rugat, i-a somat să nu o facă), a fost. totuşi un alt tânăr - nu-i ţin minte numele, fiindcă s-a vorbit puţin despre el, interesul fiind monopolizat de Palach. Fiindcă tulburare a provocat. însă un astfel de fenomen se pregăteşte... - am să rostesc o prostie-deşteaptă: post-fes-tum. Mai întâi au fost oamenii (Palach rămâne pe soclu-i): colegi de facultate, colegi din grupul de iniţiativă, fata căreia el îi făcea curte, profesori de la Universitate... Aceştia toţi şi-au făcut datoria; nu au făcut mai multe decât trebuiau să facă (iar mă gândesc la România...). Dar persoane din afara cercului universitar ca acele infirmiere - care au notat tot ce reuşea să rostească Palach (în anume împrejurări, făcând pe “interpretele"’ între Palach şi vizitatori); doctoriţa care a permis, nu doar vizitarea lui Palach, dar şi înregistrarea pe magnetofon a v ocii lui (am auzit-o); în fine, sculptorul (nu i-am reţinut numele - păcat): un “prieten” l-a rugat să-i facă lui P. masca mortuară şi. cu toate că acest act era foarte riscant, s-a sfătu- JURNAL DE EXPULZAT 269 it cu soţia, cu copiii - cu toţii au fost de acord: apoi el nu mai făcuse vreodată măşti mortuare - s-a dus, totuşi, la morgă şi. din precauţie, a luat două. Bine a făcut, una dintre ele s-a spart... Nu mai continuu, restul se cunoaşte. Fireşte, securitatea lor a lansat zvonul că Ludvig Pachman. Zatopek, Kohout şi alfi doi-trei duşmani ai poporului l-au convins pe Palach să se stropească cu un “Lichid special ’, denumit... “focul rece” - numai şi numai în scopul de a submina frăţeştile relaţii ceho-sovietice..., apoi “transferarea” mormântului în satul natal... în fine, re-întrebarea: ar fi fost posibil un astfel de protest în România? Cu toată gravitatea chestiunii, răspunsul va suna ca la Radio Erevan: “Da, ar Fi fost perfect posibil -şi a chiar fost - atât că... nu s-a ştiut (iar dacă nu se ştie. este ca şi cum nici n-ar fi fost acel gest”)... Din păcate şi acest episod ne aminteşte de incapacitatea noastră, a românilor, de a realiza tragicul, sacrificiul... Un român ar da replica: “Un singur ceh şi-a dat foc şi se face atâta caz de...” Obiceiul nostru de a trage concluzia din premise false: dacă tot vorbim “de un singur”, apoi este o afrrmaţie falsă: nu unul singur (ci doi. în 1969): Palach nu fusese primul care astfel înţelegea să-şi exprime refuzul minciunii, al terorii, al injustiţiei:... Acel român ar căuta... procente: “bine: zece cehi şi-au dat foc - dar cât reprezintă, la sută. din populaţie... ?” Dacă ai intra în sistemul de gândire al lui. ar trebui să-i spui că. dacă-i pe-aşa, atunci, proporţional, ar fr trebuit să fre cel puţin treizeci de români (care să-şi fr dat foc) - dar nu se poate. Fiindcă tu nu confunzi punctele de vedere. Iar dacă nu le confunzi şi tu, atunci nu poţi “conversa” cu con-sângeanul. Te mărgineşti să-ţi rumegi ciuda, mânia, greaţa -de tine şi de ai tăi-ca-brazii; de “convorbitorul” de adineauri. Care nu vrea să accepte că dialogul este altul decât cel pe care vrea să-l impună ei; că este vorba, nu de “populaţie” - fiindcă tocmai, din cauza inerţiei, a supuşeniei, a acceptării soartei 270 PAUL GOMA de acea populaţie (cehă şi slovacă), Palach şi-a dat foc!, s-o scuture din teamă, din resemnare, din colaborare: că “populaţiile” n-au făcut niciodată istoria - iar aici era vorba despre conştiinţele naţiei. Fiindcă Palach-i au fost (şi or să mai fie, printre români) - dar cei... “unu la un milion”, cum visa Noica (gândindu-se la genii, nu la... oameni normali)? Unde au fost? Unde ni sunt? Printre români se află, nu doar 22 de genii, ci de zece ori mai mult(e) - fiindcă geniul, cum îl vedea Noica. nu presupunea curajul normalităţii. Ci doar o mare facilitate de a manipula indiferentul. Să zicem aşa: în plină distrugere a ţării, un student de la Universitatea din Bucureşti şi-ar fi dat foc în Piaţa Romană (ca cea mai propice actului), protestând împotriva “sistematizării”. Oare, în afară de mamă-sa şi de un frate, ar fi îndrăznit vreunul să-l viziteze la spital? Ce ar fi contat că studentul era “doar student” - deci necunoscut, practic, cunoscut fiind mesajul lui. L-ar fi vizitat de pildă. Blandiana? Adevărat, ea nu era “cadru universitar”. Atunci Nicolae Manolescu? Sau Dinu C. Giurescu - studentul fiind “al lui”, la Istorie? S-ar fi dus Eugen Simion, de mână cu Zoe Buşulenga lui. hai să nu zic: Ceauşescu. doar la Suzana Gâdea. ca să protesteze împotriva calomniilor răspândite de Securitate, potrivit căreia studentul ar fi fost “manipulat” de capitalişti în actul său? S-ar fi găsit, desigur, şi în România, infirmiere şi doctoriţe curajoase (adevărat nu până la a nota, negru pe alb. cuvintele unui duşman - fie el şi pe moarte) - dar s-ar fi aflat vreun sculptor să accepte să-i facă acelui bandit masca mortuară? Să cadă păcatul asupra mea, dar zic: chiar dacă s-ar fi găsit vreun sculptor să vrea să facă aşa ceva - nu l-ar fi lăsat nevasta-la-sculp-torul-român (ce să mai voibim de cumnat - la pictor...); poate că fiul ar fi înclinat spre tată, dar până la urmă, tot mama, săraca... Mă opresc aici - ca să încep o nouă carte, a 38-a, având un titlu de lucru : “Unde am greşit?” JURNAL DE EXPULZAT 271 Joi 14 decembrie 1995 N-am mai notat din 4 decembrie: am început o carte* - în două-trei zile o termin. Ieri, zi istorică: Am primit cheile apartamentului şi am şi lăsat acolo câteva lucruri. Vineri 15 decembrie 1995 Acum este ora 8,30. Pe la 10 Filip cu prietenul lui va trece să mă ia cu bagajele, să mă ducă pe rue Bisson. Aici - şi aşa - se încheie perioada expulzării, deci şi Jurnal de expulzat. A ţinut coşmarul 121 zile: a început la 23 august, se sfârşeşte azi, 15 decembrie. Are să trebuiască să încep un alt jurnal - cum să-i spun: Jurnal de casă-nouă? Paris, Hotel Baudelaire, 22 rue Boulard, 14 e. * Unde ani greşii? JURNAL DE CASA-NOUA (1995-1996) Vineri 15 decembrie 1995 Ora 17.00: pe la ora 11 am plecat de la hotel şi am ajuns aici: 27-29 rue Bisson, arondismentul 20 din Paris, cartierul (celebru...) Belleville. Multe descoperiri am descoperit eu la viaţa-mi (descoperită), aşa că şi de astă dată zic: «Domnule, că mare invenţie la curul omului: scaunul!» Vedea-l-aşeu pe omul - sau chiar femeia! - de şaizeci de ani fix trecuţi binişor, aflat într-o casă. fie ea şi nouă. să rămână o vreme fără masă. fără pat - dar mai grav: fără scaun! Mă rog, dacă patul e doar o saltea, cu multă bunăvoinţă, merge: de câte ori te întinzi în pat?! - dar să vieţuieşti fără scaun ? Cât ? Pe la ora unu am ieşit cu Ana primprejur, la telefonat dintr-o cabină; şi la niscai cumpărături. Cum e vineri, cum a fost şi zi de târg. am pătruns şi noi în souk. Anei i s-a făcut rău după o sută de metri de populaţiune bellevillească (bellevil-liotă ?). Ne-am întors acasăy la casa noastră, dar cum asta ni-i soarta, casa nouă este doar a mea (deocamdată): avem o singură saltea, dorm eu pe ea. Filip va fi la Pamela, Ana la Helena. Frântă de oboseală. Ana a plecat (de aici. de la casa ei) pe la ora trei (15). A zis că. de cum ajunge, se culcă şi nu se mai trezeşte decât mâine, bine după prânz. Am condus-o puţia m-am întors. Acasă. Din fericire. Ana a cumpărat ieri. pentru Filip, o lampă cu lialogea iar cum stăpânul ei nu este prezent, profit! JURNAL DE CASĂ NOUĂ 273 Am încercat să umplu cu cărţi două cutii de carton, ca să ţină la presiune (!): le-am pus una peste alta - asta fiind măsuţa maşinii de scris (Olivetta, draga de ea. cea care m-a ţinut în viaţă la bunica Pamelei şi toată perioada hotelului); pe o cutie de hârtie pentru imprimantă mi-am aşezat dinapoiul-dinadinsul - iată cum, la mine, totu-i de hârtie, deci. în mod necesar sunt: scriitorule! 17.20: atâta s-a făcut de când am început a scrie (pe hârtie...). S-a întunecat - şi stai, că mai avem până la 21 decembrie. la solstiţiul cel negru. Atât că mie nici că-mi pasă / căci am casă! Mâine are să fie “cântecul de lebădă” al greviştilor -asta-i muzica ce-mi place: greva lor împuţită ne-a întârziat cu cel puţin două săptămâni - şi ne-a uscat de bani cu hotelul (pe două săptămâni - aproape 4.000 de franci!) Din această grevă au să tragă învăţăminte sociologii, scriitorii - în nici un caz guvernanţii (cât despre membrii maselor largi populoase - nici voibă. acestea s-au simţit, cu oarecari excepţii, bine: au mers pe bicicletă, au comunicat în de ele...). La început’’situaţia” a fost comparată cu ‘68-ul. însă de vreo săptămână s-a mers şi mai departe. Am citit un titlu: Jacquerie. Autorele voia să joace pe dublul sens: de la răzmeriţă (ţărănească, jacherie) la prenumele lui Chirac, Jacques. “Să nu dea Dumnezeul cel sfânt...”, vorba lui George Noivreţipământ - tocmai, de parcă masili n-ar fi fost mânate în subteran de partidele ce colorează sindicatele; de parcă fiecare ar fi plecat de la el de-acas’ doar cu o coas’ - şi cu ura-de-vechil - astfel ar fi ars ţara. Degeaba au cultivat şi burjuii şi comuniştii răscoala din 1907 - nimeni nu a vorbit la obiect: cu toţii au vorbit doar de cauzele ei (cumplit de adevărate), ca şi cum: dacă ţăranii erau umiliţi şi obidiţi, aveau deplină dreptate (dreptul) să facă ce-au făcut, fără alegere, ca un tăvălug, ca un pojar, ca o inundaţie... Nu-mi pasă de grevă, de grevişti. Stau la cald şi beau bere rece - de la frigiderul Made in Rumania: balconul. E un geruleţ de vreo trei zile... 274 PAUL GOMA De mâine dimineaţă mă apuc de Liiceanu - s-a înţeles: de capitolul dedicat lui din Unde am greşit. 18,30: sunt numai bun de pus în pat şi de dormit. Duminică 17 decembrie 1995 Ieri n-am notat în jurnal, am lucrat tot timpul la Unde...?; am făcut zece pagini în cap. Scriu extrem de chinuit: acum stau pe două perne peste care am pus o pătură mult împăturită - masă de scris fiind cele două lăzi de cartoa una peste alta, bucşite de cărţi, dar având un echilibru... mişcătoriu... Ieri am avut puternice dureri în tendoane. Mi s-a trezit şoldul stâng cu aceleaşi plictiseli: dureri, arsuri, amorţeli... Ana m-a scos la plimbare (!), pe rue de Belleville, în sus, pe deal, spre Place de Fetes (“Plata Fetelor’, în traducerea lui Sorin Titel). însă n-am putut depăşi staţia de metro Pvrenees: din pricina durerilor - drept care ne-am întors. Sufăr. în continuare - iar timpul face să progreseze geometric durerile fizice (dar frustrările ?) pricinuite de lipsa unui scaun şi a unei mese. Mănânc în picioare, punând mâncarea pe treptele scăriţei cumpărate ieri (ca să ajung până la dulii, să pun becuri!). Când mă culc - pe salteaua întinsă pe jos - am mari dificultăţi, cad ca din pod, nu pot păstra cursivitate în mişcare. însă când vine vremea să mă ridic, atunci începe Odiseea Urcării Muntelui...Orientalii şed la-sol, cu picioarele adunate (turceşte, greceşte), chiar persoanele grase, burtoase ca mine au o ştiinţă (căpătată) a stării şi a ridicării. Dar eu, biet neoriental, rob al scaunului şi al patului pe picioare şi al mesei înălţate (la care se stă pe scaun) sunt nefericit: eram obişnuit (şi pe la minte, dar mai ales pe la trupul meu cel chinuit) să am trei stări omeneşti: în picioare, aşezat şi culcat. Or, acum îmi lipseşte violent, atroce, intermediara: aşezata. De aceea cad atunci când voiu ca să mă-ntind. gâfâi ca un ăla când am de gând să mă ridic de pe saltea... Ceva-ceva am prins eu (de la mine...): în vederea ridicării, nu trebuie să mă aşez pe saltea şi de acolo. în puterea coapselor, să mă ridic JURNAL DE CASĂ NOUĂ 275 - n-are să meargă. Trebuie să mă răsucesc, să mă întorc cu faţa spre saltea, în patru labe: din această poziţie se dezdoaie corpul orientalului - chiar şi al orizontalnicei cadâne: se înalţă mai întâi curul - abia apoi restul...Or eu, turc bătrân, am fost silit să descopăr la vârsta asta ceea ce strămoşii noştri pecenegii şi cumanii (mai ales) ştiau din pruncie... Aseară m-am culcat la 22.30, azi m-am trezit la 6. Şi azi dimineaţă am făcut baie în cada nouă. O cadă lungă, cum n-am mai avut din România. Iar acum trec la datorie. Ora 20.00: Victor Lupan, insoţit de fata cea mare, ne-a adus două paturi de campanie (mai exact: de camping), două saltele, doua scaune pliante şi o masă pe capre. Ceea ce înseamnă că m-a făcut om: pat am (de pe care să mă pot ridica fără eforturi peste puterile-mi. ca de pe salteaua întinsă pe duşumea), am scaun pentru Dânsul, masă pentru Domnia Sa, Olivetta. Am terminat capitolul Uiceanu - prea lung - şi încă n-am spus totul... Luni 18 decembrie 1995 M-am trezit la ora 6, fericit că am pat, masă, scaun. Pe la ora 10 urmează să vină nenea de la Telecom, să ne dea drumul la telefom. Dacă ar circula metrourile, ar putea să vină şi Filip aici -ar avea pe ce să doarmă. 9,30: Ana cu Filip. Băiatul venise de vreo jumătate de ceas, dar cum n-avea cheie, n-a putut intra. A telefonat de la o cabină la Ana (La Helena): noroc că a prins-o chiar în momentul in care ieşea pe uşă, să se ducă la slujbă. înjurai orei 10 a venit şi Telecomisionarul: acum avem telefon, număr greu de memorizat: 43.58.30.44 Sunt lichefiat de oboseală (e abia 5,30). 276 PAUL GOMA Marti 19 decembrie 1995 Astă-noapte Filip a dormit aici, cu mine. pe unul din paturile aduse de Lupan. M-am trezit la şase, ca să-l pun pe drum de şcoală - pentru prima oară se duce de-aici. urmează să vadă cât timp face. Poate că vineri facem transportul (de la depozit). Ora 17.00: am terminat Unde am greşit - al 39-lea titlu comis de mine. Odată cu asta mi s-a terminat şi panglica maşinii şi panglica cea mult-corectoare... Sâmbătă 23 decembrie 1995 Ieri (în 22!) am făcut două transporturi cu camioneta facilitată de Perifan. A fost cumplit pentru mine, cev a mai puţin pentru Filip - dar am băgat totul în casă, cu excepţia mesei de desen a băiatului ce va avea nevoie de doi halterofili ca s-o urce la etaj. Am pus-o deocamdată în prelungirea “cursiv ei” -aşa-i spune pasarelei... Aseară am făcut un prim triaj; azi, al doilea - de pe urma căruia preţ de cca 10 lăzi pline a fost aruncat la gunoi: păturile toate, puloverele, covoarele bulgăreşti din România - tot ce a fost lână a fost distrus de molii; de asemeni am renunţat şi la multe “hârtii” de-ale mele. Am terminat în 19 cartea Unde...? Azi am scris: Angelei, la Orhei. Ruxandrei Cesereanu la Cluj. Lui Antonesei, lui Ilişoi, lui Ceia (în acelaşi plic), iar în America: Neagăi Munteanu şi lui Şt. Roman. Mâine om mai vedea. Dacă şi la noapte n-o să am somn - din pricina oboselii... Luni 25 decembrie 1995 Sâmbătă, ieri, azi, am tot aranjat lucrurile din cutiile de carton. Am aruncat am aruncat. Suntem ucişi de oboseală. Nu-i nimic, e oboseală din ceea bună... De-abia aştept să recuperez ordinatorul de la Ricci, ca să mă apuc de... Gherla. JURNAL DE CASĂ NOUĂ 277 Marţi 26 decembrie 1995 M-am trezit de la şase, acum e opt fără un sfert. în casă: lucruri puţine - vreau să spun: insuficiente, de aceea par atât de multe, de invadatoare, de sufocante. Sunt bucuros de casă, dar tot mă trezesc îngrijorat. Nu înţeleg ce atâta mirare: in îngrijorare am trăit de când mă ştiu.. îngrijorare pentru azi-mâine în sensul material şi nu frică pentru vieţile noastre - pe aceea nici n-o mai percepem. Mi-a spus Al. Călinescu: Vozlenski, în ultima sa carte, aminteşte şi de mine. M-aş fi lipsit bucuros. N-am să accept (fiindcă de înţeles înţeleg) iubirea asta de “spioni” - mai ales din Lagărul Sovietic. Nu cred să fie doar o respingere (la mine: fiziologică, de greaţă, cu vomă) ideologică, aproape aceleaşi simţăminte (?) îmi provoacă, “ceilalţi” - ci faptul că aceşti oameni şi-au făcut o meserie, la unii a devenit vocaţie din a-i înşela pe ceilalţi oameni cu care au de-a face... Am cunoscut (am dat şi mâna, la repezeală şi nebăgare de seamă) doar pe căcâcea de Haiducu-Hirsch-Forrestier, pe Pacepa numai prin scris (că, de, a scris şi despre mine, mincinosul!), dar mi-e de-ajuns. Dai mâna cu unul ca ăsta: ce ţii tu în mână: mâna lui ? mâinile lor ? mâini proteză, mâini ale unor manechine? Şi-apoi cum să dai mâna cu aşa ceva (nu spuneam că am dat cu Haiducu ? - fiindcă jucam într-o piesă) ? Pornisem de la Vozlenski. îl părăsesc fără strângere de inimă. îngrijorarea are două laturi: una pe care am spus-o: nevoile materiale; cealaltă fiind a scrisului. întrebare legitimă, desigur şi, desigur; prostească: am să mai pot scrie ? Sau: am să mai pot scrie ca înainte de 23 august ‘95? Drept în aceste patra luni de zile am înjghebat două titluri - dar asta se cheamă scris ? Scriitor ?Om locui şi om vedea. Ion Condiescu ne-a propus o camionetă; Filip l-a găsit pe Xavier,colegul său de şcoală primară (are permis de con- 278 PAUL GOMA ducere), vine cu încă un prieten - în contul unui desen făcut deFilip. Drăguţ. Miercuri 27 decembrie 1995 Să vedem ce-o ieşi cu transportul de azi. Filip (ca şi mamă-sa) a zis că va aduce numai de la depozit, nu şi de la Ricci. Mai bine pentru el (se întâlneşte cu Pam) dar şi pentru maică-sa: n-are să fie sufocată de atâtea cutii de carton în salon - care va fi şi... camera ei, săraca Ana. Joi 28 decembrie 1995 Filip cu amicii au adus (aproape) totul din depozit. Dar nimic de la Ricci. Am pus la locul cuvenit bibliotecile - patru la mine (în fapt: şase), am plasat cea mai mare parte a manuscriselor (de păstrat) şi ceva cărţi - aşişderea. Necazul fiind: aspiratorul se află în cutiile de la Ricci şi nu putem curăţa convenabil - miroase a praf ca într-o casă locuită de decenii. Vineri 29 decembrie 1995 Mi-am regăsit aproape toate cărţile - mai lipsesc Dossier Goma şi La Cellule . şi Elles etaient quatre... Sâmbătă 30 decembrie 1995 Cred că am să mă apuc de Ela - scrisă o primă oară în 1983, revăzută în ‘84, abandonată în ‘85... O să văd ce se poate scoate din ea. Am montat masa - acum avem masă adevărată, în jurul căreia se poate sta, pe scaune adevărate. încolo... încă vreo 20 de cutii de carton de rezolvit. Duminică 31 decembrie 1995 Ultima zi din acest an - ducă-se, învârtindu-se! JURNAL DE CASĂ NOUĂ 279 IANUARIE 1996 Luni 1 ianuarie 1996 începem o viaţă nouă - în casă nouă. Marţi 2 ianuarie 1996 Am să încep viaţa-nouă prin a relua Ela. Miercuri 3 ianuarie 1996 Voi începe viaţa-nouă prin a mă duce la poliţiune pentru schimbarea adresei. Rămâne de văzut câte drumuri voi fi nevoit să bat pentru a ajunge la capăt. Am început să copiez pe curat Ela, Nu cu mare plăcere; e ceva care scârţâie. La ora 9.30: pană de curent în cartier. După ce am făcut un drum inutil până în Place Gambetta (la comisariatul central), m-am întors la noi (!), după colţ, pe rue Ramponeau: arată ca vechiul cartier... Mi-a zis să vin altă dată. că... nu se vede - ce, nu se vede că nu se vede ? Ba da, aşa că am plecat, amânându-mi plăcerea... La ora 18 m-a dus Victor Lupan la Ricci, de unde am recuperat vreo 10 “cartoane” - printre ele fiind şi ordinatorul. L-a instalat Filip pe daf, însă n-am lucrat, l-am lăsat pe el să se joace o oră-două. Joi 4 ianuarie 1996 De dimineaţă m-am apucat de imprimat jurnalul pe august ‘95. Apoi de transcris la ordinator porţioara din ‘96 (de până acum) scrisă iniţial la maşină. Acum mă pregătesc să mă duc la doctorul Naveau, cale de un ceas cu metroul, în fostul nostru cartier. Când am să mă întorc, am să încerc să re-reiau Ela. 280 PAUL GOMA Vineri 5 ianuarie 1996 Ieri am fost la reumatolog. Aşa, să fie. Apoi am lucrat la ordinator Alfabecedarul de până acum - pe două coloane şi întărind titlurile-cuvinte; iese mult mai bine. Azi am fost la dr. Duret. Pentru dosar. Că tot mă aflam pe-acolo, mi-a luat tensiunea: 15 cu 9! M-a întrebat cum am făcut... N-am ştiut ce să-i răspund. Sunt mort de oboseală. Sâmbătă 6 ianuarie 1996 Aseară mare orgie, mare - cu legume: vinete şi aşa şi altfel; ardei graşi mai aşa, mai umpluţi. Am avut-o părtaşă la ospăţ pe Mihaela Teodorescu - am făcut-o marţ! Azi - vom trăi şi vom vedea. M-am dezvăţat de a bate la ordinator. Trebuie să reîn-văţ urginte. fiindcă numai o maşină de scris mi-a rămas validă(Olivetti). Marţi 9 ianuarie 1996 N-am avut ce nota - decât: ieri a telefonat Ioana Zlotescu de la Madrid, având numărul de la informaţii (ce se întâmplă cu noi?); tot aseară - dar eu dormeam - a dat telefon Drăgoescu din Elveţia: că a citit într-un ziar din ţară că am fost expulzaţi, iar acum ne aflăm “într-o anexă a primăriei”. Tot ieri am făcut un drum degeaba la chestia care dă ajutoare pentru locuinţă: neprevăzător, am ajuns la ora zece, am “tras” numărul 296, în timp ce la ghişee se ajunsese pe la 60. M-am hotărît să vin a doua zi (azi) de dimineaţă, la deschidere, măcar să ştiu că aştept o oră-două - dar bunele mele intenţii s-au izbit de o durere cumplită de şale care durează şi acum. Am să mă duc mâine. Am lucrat la Alfabecedar. în fapL mai mult am pierdut timpul cu pusul pe trei coloane. Am înţeles că mai bine e pe două. Am mai “cules” câteva pagini de la G. Nu cine ştie ce. JURNAL DE CASĂ NOUĂ 281 Miercuri 10 ianuarie 1996 Şi ieri ceva din Alfabecedar. Nu sunt mulţumit Dealtfel, de multe sunt eu nemulţumit. Stare surdă. Poate şi din pricina spatelui care mă scoate din minţi de durere. Acum. pentru variaţie, mă întorc la Ela, (Am reuşit să nu-i scriu numele pe cele zece pagini de început). Vineri 12 ianuarie 1996 Am copiat la ordinator primele două capitole din Ela. Nu sunt mulţumit dar asta-i. Am primit ieri un număr din Vatra - azi l-am primit pe precedentul. Mi-a scris Laszlo; şi Drăgoescu. Trebuie să le răspund - cum trebuia să le răspund lui Davidescu. lui Chioara - şi n-am făcut-o. Oboseală ucigătoare. Nu sunt în stare de nimic altceva decât, eventual, de copiat. Marţi 16 ianuarie 1996 Ieri: mare tragdie-mare: Filip, vorbind la telefon în timp ce lucra la ordinator, a bulit ceva - treabă care m-a privat pe mine de scula de scris. M-am supărat excesiv, l-am înjurat, l-am dat afară - băiatul a plecat de-acasă (eu aş fi făcut la fel). Azi a venit mai devreme acasă, a lucrat vreo patra ore la reinstalarea logicielelor (?). Acum, să nu-i fie de deochi, iar merge. Tot azi am trimis a doua dactilogramă (Cutie de rezonanţă) Neagăi Munteanu (prima n-a ajuns nici după trei luni!). Despachetând, mi-am regăsit aproape toate lucrurile -ba unele mi-au făcut surpriza de a apărea... din senin (ei, da: le uitasem...). E ora zece seara şi chiar dacă am dormit zdravăn după amiază, mă simt stors. Am să mă culc. Au constatat cu glas tare şi ai mei: am scris o imensă cantitate de hârtie. Chiar de aş rămâne la o singură variantă. 282 PAUL GOMA aş depăşi 15.000 pagini convenţionale. Dar cu câte trei-patru variante... Noapte bună. Miercuri 17 ianuarie 1996 Mâine trebuie să mă duc la primărie* pentru o hârtie. Uite-aşa mă poartă pe drumuri. Azi a fost Ana în 14, pentru mutarea asigurării sociale. Azi am primi o mulţime de scrisori, am răspuns la toate - vreo şase-şapte... Obosit. Joi 18 ianuarie 1996 Am dormit extrem de agitat, aproape de boală, am visat multe şi de toate - printre ele: Un scriitor francez îmi relata, foarte serios, cum “le grand poete Marin Soresco" (eu: de o gelozie feroce pe grandele poet) “făcea el ce făcea şi confecţiona astfel: în partea de sus (imaginea arăta un fel de tambur, mai degrabă tam-tam) plasa «un Turcea» (franţuzul habar n-avea ce semnificaţie avea «Turcea», dar oltenetele da!), iar în partea de jos un alt Turcea..:' N-am mai continuat visul, mă scosese din fire chestia cu “Turcea” plasat de Sorete... Acum e opt fără ceva. La opt şi jumătate mă pornesc în lume, la primării. Iar acum orele 18: am fost la primărie, am luat fişa, totul a fost bine: de acolo m-am dus la RIVP. am depus dosarul de aide au logement. După masă am vrut să fac dosarul pehtru minimum veillese, dar am aflat că trebuie şi pentru el o fişă. Trebuie să mă duc mâine din nou. N-ar fi tacâmul complet, dacă, pe lângă că eşti bătrân mai eşti şi căscat. Da, domnule! Ceaţă, frig. Filip nu se simte bine. Nici părinţii lui. JURNAL DE CASĂ NOUĂ 283 Vineri 19 ianuarie 1996 Ani fost am văzut - am fost învins: funcţionara de azi n-a vrut: că certificatul de căsătorie nu e în original, ci în fotocopie - mama mă-sii! Am să mă duc luni, s-o caut pe cealaltă, să-i explic... Duminică 21 ianuarie 1996 Azi au fost pe la noi Al. Călinescu şi soţia. Ne-am delectat cu chinezăriile pregătite de Ana. Am bârfit puţin. Am primit ceva scrisori, printre care una de la Laszlo. Ţine să facem un volum din schimbul de scrisori. De ce nu. vorba cuiva ? Mi-a trimis şi ceva tăieturi din jurnale - un eseu-polemică (în legătură cu cartea lui Niţescu). un text al Ruxandrei Cesereanu - ambele în Romlit. - precum şi o băgare în ciorbă a lui Oişteanu (în 22, complet aiurea)... Luni 22 ianuarie 1996 Am dormit extrem de agitat, am şi strigat plâns, gemut încât Filip. trezit, a venit în odaia mea. să mă liniştească (trezindu-mă). Constatări: oricâtă plăcere mi-ar face oaspeţii, nu pot sta la masă - pe scaun - mai mult de două-trei ore. Ieri nici nu mi-am dat seama că stătusem vreo patru-cinei. când m-a răpus durerea de spate. Şi nu una pură, ci combinată cu oboseală. Nu mai am subiecte de conv ersaţie. Cu Al. Călinescu am reluat “teme” vechi, mai cu seamă bârfe. Ceea ce e puţin şi plictisitor. Vina de căpătâi o port eu, eu fiind acela care deschide vorba o fixează, o bate ca pe frişcă... Ora 12,30 (rescriu: mi s-a şters ce scrisesem, fiindcă nu înregistrasem): am fost la primărie, am învins, am mers mai departe la Cotoret şi am depus dosarul de pensionare. în metro m-am gândit la mine, acesta de acum: nu mai sunt frecventabil; nii mai poate avea omul conversaţie cu mine. De aceea am avut eu coşmaruri azi-noapte: în urma vizitei lui Călinescu. 284 PAUL GOMA Marţi 23 ianuarie 1996 Da. da: am încetat de a mai fi frecventabil - ar fi trebuit să-mi dau seama de acest lucru cu mulţi ani în urmă. dar uite că nu mi-am dat; de prin 1989. când am scris Căldură mare; apoi după “revoluţie”, când Monicii au început să-i descurajeze pe mulţi dintre cei doritori să treacă şi pe la mine: Hossu-Longia Patapievici, Zografi - nu-1 mai pun la socoteală pe Bazin, franţuzul de la Iaşi pe care mi l-au ascuns cu grijă, cu tenacitate - şi ascuns mi-a rămas şi în ziua de azi. Da. da: nu se mai poate dialoga civilizat cu mine - iar acum am vorbit cu toată seriozitatea cu toată durerea constatării: m-am stricat, m-am degradat, m-am... Singurul lucru ce-mi rămâne de făcut în timpul care mi-a mai rămas: date fiind mijloacele (e-hei, dacă aş avea posibilitatea de a-mi edita cărţile...) - având ordinatorul continui până unde se poate Alfabecedarul - mai mult ca o ambiţie decât ca o adevărată realizare - şi Ela (nu pentru că ar fi un text bun. dar singurul care mă poate ocupa, o vreme). Miercuri 24 ianuarie 1996 Altă ratată tentativă: am fost la asistenta socială din arondisment - trebuie să aştept “mutaţia”. Azi după masă mi-a telefonat Lupan că vine să-şi ia paturile. Ana a fost nevoită să coboare în saloa Mâine am să fac găuri pentru atârnat perdelele (cu găuricitoarea în beton al Lupanului), aşa că are să fie acoperită... Mi-a urcat Filip fotoliul de ordinator (fost de maşină de scris). Nu-1 găseasc mai comod decât celălalt, de birou - ba chiar uşor din contra. Azi mi-a venit Vatra nr. 10 . Ba chiar şi o scrisoare de la Cistelecan - să nu-ţi crezi ochilor! Din ce în ce mai fermă hotărîrea de a evita “dialogurile” din care să reiasă că sunt - ceea ce sunt. Mai bine singur decât să-i pun pe bieţii oameni în situaţia penibilă de a mă supor- JURNAL DE CASĂ NOUĂ 285 ta. întâi, apoi de a mă vorbi de bine (s-o cred eu!) după aceea, faţă de alţii - ba chiar să se şi dispute cu aceia... Am să mă străduiesc să fac aşa cum am gândit. Unnează să văd dacă sunt în stare să mă controlez; să nu-mi dau în petic. Joi 25 ianuarie 1996 Astă noapte am visat mult şi rău - aveam, de pildă picioarele murdare (ştiam că sunt foarte murdare, chiar de nu mi le vedeam): apoi: mă aflam pe un debarcader şi în imediata mea apropiere era un cuplu tânăr ce se îmbrăţişa... M-am îndepărtat, să nu-i stingheresc, dar ei au venit după mine - chiar de nu aveau aerul că mă urmăresc; am căutat din nou să mă duc mai departe, dar nu ştiu cum. că n-am putut: bărbatul a dezbrăcat-o pe femeie de tot. de tot şi a început s-o reguleze acolo. în văzul nostru...Scena era excitantă peste poate - mai ales că nu se vedea nimic al femeii (decât goliciunea), participam şi eu ca spectator activ. Când ei s-au descleştat după prima îmbrăţişare: femeia avea puţică de băiat, imbeibă... Vineri 26 ianuarie 1996 Fără spor şi fără plăcere lucrul la Ela. Copiez - dar cu moderaţiune, aşa că sunt bine implicat; de aceea sufăr. Nu am însă ce face. Trebuie să-mi găsesc un rost iar acesta nu poate fi căutat în afara literaturii (în fine, a intenţiei de literatură). Concret: fie Alfabecedarul - lucru mecanic, enervant la culme - fie Ela, trudă inutilă, pentru că nu poate fi reparată, făcută acceptabilă după 12-13 ani de la scriere. Cum, la ordinator, ecranul nu cuprinde mai mult de o treime de pagină, nu văd ce scrisesm “mai sus” ori ieri. Iritant. Ar trebui să “trag” imaginea, s-o pun să defileze - e bun acest truc, dar nu aici. Aici nimic nu e bun. 286 PAUL GOMA Tristeţea fără leac atunci când am constatat că maşina de scris Olympia mecanică, “tractorul'’ s-a stricat în depozit sau poate la Ioana C. Mult mai intim mă înţelegeam cu maşina de scris: membru (al corpului) meu şi nu un instrument - cu atât mai puţin partener de dialog (şi de ceartă), ca ordinatorul. Mă întorc la Ela. Nu e vesel, dar măcar ne ştim de atâta vreme. Marţi 30 ianuarie 1996 De trei zile sunt bolnav: dureri musculare, tuse, tot tacâmul unei gripe “ocolite” prin vaccin. M-am întors la Ela, dar... m-am apucat de copiat Unde am greşit - acum sunt pe la mijlocul capitolului Ţepeneag. FEBRUARIE 1996 Sâmbătă 3 februarie 1996 Tot bolnav - ba parcă şi mai rău. Am terminat de copiat capitolul Ţepeneag. Altfel nimic demn de consemnat. Miercuri 7 februarie 1996 Am aşteptat (ce ?) din 27 ianuarie până ieri (total unsprezece zile) ca să mă duc la un doctor - ieri. Am aşteptat ca efectul mdicamentelor să fie fulgerător - da de unde, o să trebuiască să mai aştept. N-am putut lucra - din pricina tusei care îmi lichefiază craniul. Joi 8 februarie 1996 Nici un semn de însănătoşire. JURNAL DE CASĂ NOUĂ 287 Luni 12 februarie 1996 Azi. primele semne bune: nu mai tuşesc - ceea ce la mine este esenţial... Aşadar 17 zile - deocamdată, fiindcă nu sunt complet restabilit. Am copiat şi capitolul Tănase, dar la el am rămas. Mâine mă duc până la mama dracului pe rue Naţionale (încă o dată), ca să depun, în sfârşit, dosarul de aide au Jogement. Mi-am pus perdele. Acum am să mă simt mai bine. Joi 22 februarie 1996 Am ieşit din boală, am copiat la ordinator întreg textul Unde am greşit - azi l-am terminat şi am tras un “şpalt” -114 pagini, acum îl corectez. Lulu a transmis: DanPetrescu scoate Jurnalul I-II-1II într-un singur volum - luna mai. Deie Domnul. Cică tot el şi-a manifestat preferinţa pentru Laszlo - să scrie prefaţa. I-am scris, mâine pun scrisoarea la poştă. Tot azi am scris un fel de recomandare pentru Laviniu Drăghici. în rest - necazuri, sărăcie cumplită. Noapte bună, copii! Luni 26 februarie 1996 Ieri 25 am terminat de tras la ordinator Unde...?., ultima variantă, cea de 108 pagini. Am şi imprimat câteva exemplare. Azi e luni. Vine un fotograf luxemburghez. Ora 14: am terminat de imprimat recto-verso, două pagini pe o faţă (4 pagini într-o filă) Unde...? - în 5 exemplare. Joi,29 februarie 1996 N-am nimic de notat, în afară de dată: 29 februarie. 288 PAUL GOMA MARTIE 1996 Vineri 1 martie 1996 Am revenit la Ela, Cât m-o {ine. Duminică 3 martie 1996 Am scris la Ela - şi cap. 6. 36 pagini - la 14 (în care am să imprim la urmă). Timp foarte urât: frig. ploaie. Am pus în plicuri Unde am greşit - pentru: Cistelecan -Podoabă, Ardelean, Antonesei, Sami Damian, Ruxandra Cesereanu - şi. desigur, pentru Laszlo. Joi 7 martie 1996 Ieri a fost Marilena Rotaru de la Televiziunea bucureşteană. oficială. Am stat de vorbă circa două ore - au intenţia să scoată treizeci-patruzeci de minute. Să vedem... Luni şi marţi - la Ion Condiescu la atelier. Ne-a dat material, scule - şi de mâncare. Am tăiat pentru două dulapuri. Azi ne ducem iar: pentru “cheson”. cum îi spune Filip sub-patu-lui (unde vrea să-şi confecţioneze un alt dulap - pe orizontală) şi pentru găurirea panourilor deja tăiate - în vederea montajului. Sper să terminăm azi. Vineri 8 martie 1996 Am terminat confecţionarea “materialului”, rămâne să-l aducem acasă şi să-l închegăm. Duminică 10 martie 1996 Vineri am adus materialul şi am închegat dulapul lui Filip. Ieri l-am făcut pe cel de la mine din odaie - Ana a şi scos din saci, valize, lăzi boarfele şi le-a ordonat. JURNAL DE CASĂ NOUĂ 289 Tot vineri am fost salvaţi de o minune... poştală: o să putem plăti chiria. Luni 11 martie 1996 Miroase a primăvară. Miroase a primăvară. Mă gândesc ce are să fie la vară în casa asta: pe o rază de trei sute de metri: nici un pom Numai piatră. Are să trebuiască să facem ceva cu florile pe balcoane. Vineri 15 martie 1996 Ieri am fost la o comisie medicală. Nu trebuia acolo. Nu trebuia deloc. Era pentru “travailleurs handicapes”. Continuu la Ela. Poate dacă timpul nu mi-ar fi atât de fragmentat - şi puternic fragmentat - aş scrie mai mult; şi ceva mai bine. Luni sau marţi am vorbit la telefon cu Dan Petrescu: 1. scoate Jurnalul în mai - în trei volume, pentru că e tipărit în România, unde nu au clei atât de bun pentru legătură; 2. nu scoate Cutie de rezonanţă, pentru că... el este de aceaşi părere cu Focke!; Tot de la Nemira mi-a vorbit amicul Laszlo: 1. face prezentarea la Jurnal; 2. Dan Petrescu i-a primit la Nemira unu(două ?) volume. Nici o veste dinspre Podoabă. Azi am fost la dr. Duret. Situaţie stabilă cu tensiunea. Ieri Filip m-a tuns. Am un cap ca o bilă de popice - cu sprincene... Duminică 17 martie 1996 Nimic de semnalat. Scriu. în continuare, la Ela, Am recitit Jurnalul I-II-III. Nu e rău. nu e rău. 290 PAUL GOMA Luni 18 martie 1996 Iar am răcit. Am copiat la ordinator partea primă din jurnalul de fată. cea dintre 15-31 decembrie 1995. Marţi 19 martie 1996 Bolnav, bolnav - răceală banală, dar mă perturbă. Schimb, pe noapte, două pijamale şi patru feţe de pernă. M-am poticnit cu Ela. Am să încerc s-o imprim până unde am scris-o - abia văzând-o pe hârtie am să înţeleg ce nu merge. Miercuri 20 martie 1996 Din ce în ce mai bolnav. Ieri m-am hotărât să mă opresc din (cu) Ela. Aş fi putut continua cu cele încă aproximativ şaptezeci de pagini scrise atunci, în 1984 (puţine în ‘85, la o tentativă de reluare). Am ales să mă opresc, brusc, să scriu: text neteiminat - şi gata. Aşa că are 44 pagini în 12, ceea ce dă cca 75 echivalent-dactilo. Acum regret că am inclus-o între titlurile mele - deşi nici Lăteşti nu e terminată şi a fost introdusă pe listă. Ca de obicei, puternică depresiune, ca totdeauna după terminarea (indiferent cum) a ceva. Am să încerc să suport această depresiune postco'itală, copiind la ordinator Gherla (cred că am mai făcut tentative). Joi 21 martie 1996 Nimic de semnalat - decât că am ajuns la echinoctiul de primăvară. JURNAL DE CASĂ NOUĂ 291 Sâmbătă 23 martie 1996 Ieri mi-a telefonat Dan Petrescu. să mă întrebe amănunte din dactilogramă - fotocopia lui are goluri. Azi mi-a telefonat Laszlo: mă roagă să mă interesez la Gallimard de soarta licenţei pentru Zazie: cică Nemira i-a răspuns că a apărut şi că se află în standuri (!). Am montat - în sfârşit! - biblioteca din salon. Duminică 24 martie 1996 Nu e glumă: a chiar venit primăvara. Aseară a trecut Mirel Bran cu două cărţi de la Lulu: Mungiu şi Nijescu. Am citit Nifescu - Mungiu neinteresantă: a fost depăşită înainte de a apărea. Am fost la sârb. am cumpărat telemea, castraveţi muraţi (muraveti) şi vopsele pentru ouăle de paşti. Miercuri 28 martie 1996 Azi. la orele 14 am terminat de cules la ordinator ALFABECEDARUL (fără pizdă) APRILIE 1996 Luni 1 aprilie 1996 încep acest segment de Jurnal sub zodia lui Trebuie! Trebuie să scriu, chiar de n-am nimic de scris, altfel nu-i de trăit. în aceste împrejurări scrisul este: ocupaţie. în sensul politico-geografic: el te ocupă şi nu te lasă. mai ales. să gândeşti la altceva. Comparaţia e forţată, dar n-am alta. Trebuie să scriu, ca să supravieţuiesc. Eu unul n-aş mai avea motiv de rămânere pe-aici. pe plaiurile terestre, dar ştiu că plecarea mea i-ar pune pe ai mei într-o foarte grea situaţie - şi materială. De aceea mai zăbovesc. 292 PAUL GOMA Miercuri 3 aprilie 1996 Ieri nu am notat, m-am ocupat, din disperare, cu replasarea virgulelor şi a punctelor la Bonifacia. Am terminat, mâine o să trag un exemplar, două. Mi-a spus Ana că i-a spus Lulu: Dan Petrescu a citit Unde am greşit şi s-a hotărît pe dată să o plaseze la coada Jurnalului... Nu am nici o obiecţie... Mi-a telefonat Tudor Potra: Ioana a fost la Salonul Cărţii şi a luat ceva cărţi - printre care şi Justa... Da, domnule: o să am cinci cititori - cu Ioana chiar nouă! Acum e ora 21 şi mă culc. Noapte bună. Vineri 5 aprilie 1996 Zile grele - precum bătrâneţele... Am uitat să notez: în sfârşit. Mircea Martin a găsit un răspuns convenabil, credibil la respingerea Gărzii inverse: “Soros ne-a refuzat ajutorul cerut”. Aşa că prinde...sorosul, scoate-i ochii! în schimb. Laszlo se ciocneşte de vechiul argument - la Nemira. cu. ciudat. Dan Petrescu: Zazie dans le m6tro ar fi apărut - l-ar fi văzut chiar el, dar nu-şi mai aduce aminte unde...L-a refuzat şi cu volumul de eseuri. Laszlo mi-a trimis ieri, prin scrisoarea lui, largi extrase din scrisoarea lui Dan Petrescu: jur că n-am înţeles nimic. E şi greu - de-aici, de departe... Ieri am tras alte trei exemplare din Unde...? Şi abia ieri am văzut o greşeală mare cât casa: când vorbesc de Ţepeneag şi de acuzaţia lui de plagiat (la adresa mea), numesc cartea Blandianei... Arta refugii! Cum am re-pus virgulele (cu ce se ocupă un scriitor!) la Bonifacia - şi am tras trei exemplare - am înţeles pe viu cât mă repet. Că tot am adus vorba de Ţepeneag: anume scene există în Jurnal, există în Bonifacia şi există în Unde am greşit?. N-am ce face: asta este. Şi pentru că tot vorbim: am avut din nou dovada că “hârtiile” mele sunt scrise neglijent JURNAL DE CASĂ NOUĂ 293 - de ce ? Simplu: pentru că eu nu am măcar un lector atent -Ana. săraca de ea. nu mai poate urmări ortografia, consecvenţa din scrisul meu; iar pe altcineva nu am - nu am avut niciodată. Cine ştie dacă nu cumva / act manque: nein-cludeiea în Unde.... la gieşale ale mele faţă de Monici - a ceea ce scrisesem în Vatra, apoi retractasem...- nu este bine că a rămas aşa... Ba cred că da: acesta fiind adevărul-adevărat, chiar dacă nu este imputabil cuiva. Din ce în ce mai rău - unde ajungem ? Sperăm într-o minune - cea de sâmbăta învierii (catolicilor) . Azi iar mi-a telefonat Dan Petrescu - precizări pe text. Mi-a spus că intenţionează să pună Unde... la urma Jurnalului. Sâmbătă 6 aprilie 1996 Zi grea. Am tras un exemplar “curaf - din Unde am greşit pe care am să-l trimit luni lui Dan Petrescu. Duminică 7 aprilie 1996 Tot aşa: greu-greu. Exemplarul tras ieri: plin de greşeli. Am corectat am tras altul. Că tot trebuie să-mi ucid timpul cu ceva. Ca să-l omor şi mai eficace (?), m-am apucat să trec pe ordinator...Roman intim. Ştiu că e o prostie (şi romanul şi acţiunea mea), dar n-am îneotro.Uite. acum: sunt obosit-rupt dar nu mă las dus de la masă. Aşa. Deci mâine va fl luni... Joi 11 aprilie 1996 Ieri am primit Vatra nr. 1/96 cu prima parte a eseului lui Virgil Podoabă. Mare satisfacţie - i-am scris. 294 PAUL GOMA Tot ieri: am trimis lui Dan Petrescu ultima variantă din Unde... în astă seară, la Bucureşti, pe canalul 2 (nu ştiu la ce oră) are să se transmită prima parte a dialogului cu Marilena Rotaru. în 18 a doua. apoi nu ştiu când la studenţi. M-am apucat de ‘‘dactilografiat'’ Roman intim. Vineri 12 aprilie 1996 Filip se află acum la examenul de admitere. îi ţin pumnii. Aseară, pe la ora zece a telefonat de la Bucureşti Rodica Vasilcan - protesta împotriva bătăii de joc a televiziunii care dădea (chiar în acel moment) dialogul meu cu Marilena Rotaru. însă accelarat, încât îmi dădea o voce piţigăiată. Măcar de-ar fi fost numai atât cine ştie ce alte cele voi afla? Azi e zi mohorâtă, rece. Transcriu, în continuare - fără plăcere - la Roman intim. Sâmbătă 13 aprilie 1996 Ieri am primit mai multe veşti bune: două de la administraţie, una de la Neaga Munteaniu una de la Ceia. mi-a telefonat de la Iaşi (împreună cu Ilişoi); el a zis că dialogul televizat a fost normal difuzat, nu a observat nici o “acceleraţie*’. Ce să mai cred ? Ca şi cum n-aş fi bătut apa-n piuă cu Roman intim, m-am apucat azi de Sabina. Curată autoflagelare! S-ar prea putea ca satisfacţia pricinuită de Virgil Podoabă să se fi întors pe cealaltă parte.. .Nemulţumirea că n-a observ at cutare, că i>a băgat de seamă cutare... Sunt foarte-foarte obosit. Asta-i. Până nu găsesc ce să fac din nou (dar mai pot scrie ceva din-nou?) n-o să-mi găsesc liniştea. Duminică 14 aprilie 1996 Paşte. Oboseală. Bătrâneţe. JURNAL DE CASĂ NOUĂ 295 Duminică 21 aprilie 1996 N-am notat această săptămână, deşi nu a fost lipsită de “material”: Ion Condiescu ne-a dus la Castorama şi ne-a luat ce trebuie pentru a amenaja nişte sisteme-cu-poliţe - am montat în closet, e bun, arată bine, urmează să-i facem şi poliţe pe măsură. Am primi scrisoare de la Cistelecan: zice că ceea ce au publicat ei din Podoabă este tot ce a scris el - până acum şi că menţiunea “continuare în numărul viitor’ constituie doar o ameninţare, un îndemn - să scrie... Ieri, sâmbătă mi-a sosit o stranie scrisoare de la Ardelean, în care se plânge de degradarea mediului intelectual, literar în special - am de gând să o ataşez, ca probă, contestaţiei la OFPRA. în fine. ieri toată ziua am lucrat la redactarea contestaţiei. Am scris-o în franceză, Filip mi-a francizat-o. mi-a supus-o dicţionarului ordinatorului, care multe chestii nu cunoaşte (Chirac), în schimb, cunoaşte Goma! Mâine o punem la poştă, recomandat cu aviz de primire. Că multe necazuri ne-a făcut OFPRA asta! Sâmbătă 27 aprilie 1996 Iarăşi l-am uitat - uita-l-ar relele de jurnal! Săptămâna asta (uitată) am scris (copiat la ordinator) din Roman intim - am ajuns la pagina 150 a variantei dactilo, cu vreo 20 mai puţia în 18. la ordinator - şi am meşterit prin casă. Am terminat partea mea de treabă, azi şi mâine o să facem în odaia lui Filip (biblioteci din “montanţi cu console”). Joi (25) mi-a telefonat Dan Petrescu. să mă întrebe dacă accept prefaţa lui Laszlo. Bineînţeles! Am mai vorbit (Nemira nu este interesată de Alfabecedar - păcat), nici de Bonifacia (re-), dar eu tot o să-i trimit un exemplar tras la ordinator. Ar publica. în continuare. Jurnalul - o să-i trimit urmarea...' 296 PAUL GOMA Mi-a mai spus că a văzut ambele părţi ale zicerii mele televizualnice: intr-adevăr, fusese accelerat debitul meu -însă oamenii normali au simţit asta (consolare ?). Cică aş fi fost bun - ce era să spună ? După vreo trei ore a telefonat iar: să-mi dea amănunte despre “demersurile'’ lui Ţepeneag... Cică “îndărătul”acuzaţiilor prosteşti la adresa lui Liiceanu s-ar afla altceva (deloc inedit - pentm mine. a zis D. P.. care. fireşte, citise Jurnalul): cică au şi alcătuit un grup (cel care semnase “protestul”), la care s-a adăugat Eugen Simion. C. Ţîrlea - ce a fost la Cotroceni (condus de indispensabila Geta Dimisianu), unde i-au re-propus Tovarăşului să facă ei cultură şi propagandă peste hotare! - drept care sunt în curs de a face o nouă Fundaţie (cică au să-l scufunde pe Buzura). Ce să zic ? Nimic nu mă mai miră: Ţepeneag nu mai este demult imprevizibil. Acum doi ani (?) a comis acea scrisoare-deschisă adresată lui Iliescu - pentru care l-a ras Iorgulescu (cine!) la Europa liberă - în care se lăuda că el n-a înjurat pe dolari...Mereu cu Breban, acum face naveta la Cotroceni - nici asta nu mă surprinde: Ţepeneag n-a deosebit niciodată binele de rău - dacă-i oniric...După şase ani de “libertate” scriitorul român se întoarce şi-şi vâră capul în primul jug întâlnit - cu condiţia ca să poată el (“să aibă libertatea”...) de a-şi face cultura lui. cea făcută şi înainte de 22 decembrie 1989. Luni 29 aprilie 1996 Filip a terminat montarea...montanţilor pentm biblioteci - eu terminasem mai demult* bucătărie, baie. closet, debara, balcon. Ana. dinspre Lulu: Sanda Anghelescu i-a fixat r.v. pentm...semnarea contractului! La Gardă inversă! Cică: să-i spună cucoanei (colegă de-a ei) care-i spusese că Soros a refuzat subvenţia - că are să-i spună lui Soros ce JURNAL DE CASĂ NOUĂ 297 zisese...Doamne-Doamne. Măcar de-ar apare odată cartea asta cu ghionion! Tot azi am trimis prin Ioana Crăciunescu Jurnal IV-V-VI-VH lui Dan Petrescu. 270 pagini - merge până la 31 decembrie 1995. N-am mai notat, fiindcă dactilografiez la ordinator Roman intim. Nici o utilitate - în afară de aceea de a mă ocupa, până găsesc viitoare nouă-carte (un fel de a vorbi). MAI 1996 Vineri 3 mai 1996 Nu Sanda Anghelescu a chemat-o pe Lulu la Univers -ci Denisa Comănescu. Sanda e bolnava acasă. N-am visat-o, dar m-a colonizat în pauzele de semitrezie (de somnolare ?). De vârsta mea. a fost şi ea o “întârziată”, studentă eminentă, mereu în prima bancă, eu am plecat cu coada între picioare de la Universitate, ea a terminat-o strălucit (...). în 1990-91 a îngrijit Ostinato - apărut în 1992. Am făcut şi un dialog, publicat în AS. Acum. văd că, din pricina bolii, nu se mai poate ocupa de Gardă inversă. Am tot copiat din RI. am ajuns la pagina 190 din dactilogramă - echivalenţa se face: pagina 185 din dactilogramă corespunde cu pagina 77 din ceastălaltă, ordinatogramă...Ceea ce ar însemna că cele 312 pagini dactilo vor intra în cca 150 ordinare. Sâmbătă 4 mai 1996 Trebuie să nu uit aniversarea - 30 ani de la 13 mai (1966). Are să fie în lunea din cealaltă săptămână. Ieri am primit de la Dan Petrescu un pachet cu cărţi editate de Nemira. încă nu m-am băgat în ele. Azi sper să copiez până la pag. 200 din RI - ceea ce va da cca 85 pagini. 298 PAUL GOMA Luni 6 mai 1996 Am scris şi trimis scrisori la: Neaga Munteanu. Sencovici, Roizen - în America şi Luca Piţu, Laszlo, Dan Petrescu, în România. Cu asta m-am ocupat azi - la Roman intim doar patru pagini copiate. Miercuri 8 mai 1996 Obosit de moarte. Ieri am fost la tribunal pentru biserică şi la Mihaela Theodorescu - pentru - chiar aşa: pentru de ce dracu m-am dus la ea? Azi a plouat rece toată ziulica. Noapte buna. Marti 14 mai 1996 N-am mai notat - nu mai am ce. Mă tot întreb: fac bine că îmi consum timpul copiind RI.? Nu ştiu ce să răspund. Uneori zic: da. e păcat că îmi pierd timpul - dar ce aş face altceva ? Prin balanţă, să scriu în jurnal ? Dar am hotărît: jurnalul nu mai ţine; nu mă mai ţine. Măcar să las ceva într-o formă cât de cât acceptabilă. Din ce în ce mai închis orizontul. Vineri 17 mai 1996 N-am nici un chef de jurnal, l-am deschis aşa. din curiozitate - nu să aflu ce scrisesem, ci să ştiu ce-am să scriu. Acum sunt satisfăcut: am aflat. Cică: începând de azi, are să fie. dacă nu cald. atunci mai puţin rece. Pe mine nu m-a deranjat frigul de până acum - are să mă deranjeze căldura viitoare, deşi mi-am meşterit şi perdele “de afară”... Luni 20 mai 1996 Ieri am terminat dactilografierea Rl.-ului I (DUS). Filip mi l-a trecut în Times, azi am tras un exemplar - îl JURNAL DE CASĂ NOUĂ 299 corectez apoi îl imprim în mai multe exemplare... Au ieşit. în AromPalat 14 - din 312 pagini de maşină (2.000 semne): 156 pagini; în Times - tot 14 - deocamdată 129. Am să mă uit. să văd când am început dactilografierea: în 7 aprilie am început: aproximativ 6 săptămâni; restul, cam în 8 săptămâni - spre 15 iulie am să termin. Am primit scrisoare de la Luca Pitu. în sfârşit, lizibilă: bătută la maşină! Miercuri 22 mai 1996 Ieri am tras trei exemplare pagină-dublă din Roman intim I -127 pagini. Azi am început dactilografierea II-ului. Lulu a telefonat Anei: a încheiat contractul cu Univers pentru Gardă inversă: cică apare până la toamnă. A mai apărut - de şase ani tot apare... Sâmbătă 25 mai 1996 între timp. am început a ordinatoriza dialogul cu I.LI. - pentru Vatra (să vedem dacă merge). Am scris şi am expediat azi scrisori: Laszlo, Neaga Munteanu, Izbăşescu, Călin Vlasie - ultimii doi îmi trimiseseră reviste pe vechea adresă. Plouă - e frig, urât, o adevărată lună mai! IUNIE 1996 Sâmbătă 1 iunie 1996 Azi am terminat de copiat la ordinator fragmente din dialogul cu hhl. Tot azi am primit scrisoarea de la DanPetrescu: Jurnalul nu va ieşi decât la toamnă - dacă... Asta-itot... 300 PAUL GOMA Marti 4 iunie 1996 Azi a trecut pe aici Elena Budu. care face o teză. Mâine trece Mirel Bran în drum spre România. Am să-i dau un dosar pentru Lulu, altul pentru Luca Piţu. Am reînceput a lucra la Roman intim - am terminat de copiat primul capitol din II (întors). Ieri am pierdut toată ziua scriind o “scrisoare deschisă” lui Dimisianu în chestia Ţepeneag. Iorgulescu, Liiceanu. Am renunţat la ea - vorba Anei: de ce să-l iei în seamă pe Dinii ? Luni 10 iunie 1996 Greu. din ce în ce mai greu; cu toate. Nu ştiu dacă mai ieşim din groapă. Am mai copiat la Roman intim.N-aie importanţă cât de bună-proastă este - să mă ocup cu ceva. altfel... Atât pentru azi. Marţi 11 iunie 1996 Exact aceleaşi necazuri - şi generatoare de stări dintre cele mai neplăcute - ca şi în urmă cu trei-patru luni: am fost la primărie, să-mi dea o fişă de familie: nu mi-a dat. pentru că n-aveam actele originale: de ce nu le aveam ? simplu: se află la OFPRA! Asta-i viaţa noastră. D-na Călinescu (întrebată de mine despre Pruteanu) mi-a spus că Dan Petrescu a cerut subvenţie de la Soros pentru Jurnal - a dat şi soţul un referat. Mie nu mi-a pomenit nimic de asta. în scrisoarea din 27 mai. Zice doar că nu se poate scoate Jurnalul - poate la toamnă... întors, am mai scris o scrisoare la OFPRA, cerându-le actele. Să văd cât timp n-au să-mi răspundă. Nu mai am nici un chef (în fapt: energie) să copiez din RI. Poate că mâine dimineaţă are să fie altfel. Pe mâine... JURNAL DE CASĂ NOUĂ 301 Joi 13 iunie 1996 Nemaipomenit! Azi dimineaţă Pmteanu îmi telefonează, întrebându-mă cum să facă să-mi parvină cartea lui cu Petru Dumitriu. îi dau adresa, rugându-1 să mi-o trimită prin poştă. El promite. Pe la orele 17 Ana urcă la mine: uluită, interlocată: adineauri sunase cineva la uşă. Ea deschisese. Persoana se prezentase: Pruteanu, cu o carte. Ana ia cartea, spune: «Mersi» - şi închide... (în timp ce scriam cele de mai sus telefonează AL Călinescu - ei vin mâine la noi, la cina-cu-peşti: Ana apucase să-i spună despre întâmplarea pruteană: el cu soţia au fost de trei ori la noua adresă, totdeauna a trebuit să coborâm ca să-i introducem în cazemată - Pruteanu a străbătut două porţi de închisoare, a urcat cu un lift cu cod şi a sunat la uşa noastră!). O fi aflat el că un gazetar trebuie să insiste, să nu se lase, dacă e dat afară pe uşă, să intre pe fereastră. Ei, uite, cu mine nu i-a mers - decât pe jumătate. Fiindcă dacă eu i-aş fi deschis uşa. nu ştiu dacă nu l-aş fi primit şi în casă. Vineri 14 iunie 1996 Aseară D-na Petrulian mi-a dat telefonul Directorului de la OFPRA. azi dimineaţă i-am telefonat: el mi-a recomandat să fiu liniştit în privinţa azilului, iar chestia cu actele o va transmite la servicul vecin. I-am mulţumit, i-am comunicat Anei vestea bună şi m-am dus în piaţă. Când m-am întors am găsit în cutia de scrisori hârtia oficială că nu mi se ia statutul de refugiat politic. Uf! Azi - la prânz, Filip se duce la Lille, pentru trei zile de lucru. De azi dimineaţă, de la 7 până la nouă fără un sfert (când am telefonat la OFPRA), am copiat, ca de obicei, din R I.. Am ajuns la 100 pagini dactilo - vreo 40 în 14, Times. Deci. 302 PAUL GOMA cele 360 pagini ale II-III-ului vor da înjur de 150 ordi-natografiate. Am citit aseară cartea de dialoguri cu Petru Dumitriu a lui Pruteanu. Impresia stranie: am găsit că P D. este inconsistent - aşa reiese din Pruteanu. în afară de asta. uluitoare asemănarea de caracter cu Breban. Nu degeaba “Nicolae” era gelos pe cariera lui P.D....Din cartea asta nu mai răzbate tortura bietului PD., ca intr-o emisiune la televiziune, găsitorul de Dumnezeu, ba reiese că. neavând succes (?) cărţile “religioase”. a trecut la altceva - vorbeşte chiar de a treia vârstă a scrisului lui... Pretinde că pactul a fost făcut din cauză că răbda de foame...Ca să vezi, domnule! Foame! înapoi la R.I.: din capitolul acesta (7) am eliminat cam jumătate - foarte bine am făcut, aşa ajung mai iute la sfârşit. Sâmbătă 15 iunie 1996 Aseară la noi. Călineştii. M-am trezit ca de obicei, devreme şi m-am aşezat la ordinator. Din păcate, după jumătate de ceas. obosit de moarte. Mă sâcâie chestiunea: fac bine ce fac (copiind R.I.)? în fapt. nu-mi mai pun întrebarea, ca să pot da un răspuns, ci aşa. din inerţie. Ce altceva aş putea face. acum. decât să copiez texte vechi (şi. eventual să le stric, dacă nu erau gata-proaste) ? Luni 17 iunie 1996 Nici o veste de nicăiri. Aştept de la Vatra un semn - că au primit ce le-am trimis: dialogul cu I.LI. (în două rânduri: 25 mai şi 1 iunie). Mă arde la degete să scriu un text despre P. Dumitriu, cel din Pruteanu. Mai puţin el însuşi, cât el ca imagine răsfrântă în Manolescu, în Breban, în Eugen Simion, în cei de la Apostrof. JURNAL DE CASĂ NOUÂ 303 Marti 18 iunie 1996 Azi am primit o scrisoare de la Luca Pitu. Mi-a trimis două tăieturi din Convorbiri literare: fără interes, dar simpatică intenţia: Stau atârnat de data de 2 iulie -Dumnezii ei de dată! Poate dacă trec dincolo, am să pot să-mi adun putina energie rămasă, ca să mai trag o raită prin vecini... Azi am scris pu{in la RI.: necazul e că scriu (copiez, tot una. la mine), fără inimă, fără tragere (de...). Luca Pifu ameninţă că în curând (“peste două săptămâni”, zice) are să publice ceva despre mine - sau şi despre mine...Nu mi-a spus unde. bănuiesc: în Convorbiri literare. Nici el nu e prea iubit - ca să zic aşa: şi el “a înjurat” în dreapta şi-n sus, iar acum trage consecinţele de coadă... Duminică 23 iunie 1996 Azi dimineaţă mi-a telefonat Laszlo de la Cluj. Ca să mă anunţe că am să primesc o scrisoare importantă de la el. Şi câteva cărţi printr-o prietenă a lui. venită la Paris, să se mărite... O să văd eu despre ce poate fi vorba. La RI. am copiat până la pag. (dactilografiată) 165. încă n-am ajuns la jumătate. îmi vine tare greu, dar trebuie... Vineri 28 iunie 1996 Greu-greu. Nu mai dorm noaptea, de la o vreme - de crezut: o să dorin după 2 iulie, atunci e procesul cu OPAC. Am primit scrisoarea multanuntată de la Laszlo - nu era cu ce bănuiam. Persoana recomandată a telefonat în aceeaşi zi, promiţând că. luni retelefonează. ca să spună când vine. N-a telefonat nici până acum. LaRI. am copiat penultimul capitol (15). până la pagina 228. Mai am. din II. ultimul capitol - de 20 pagini dac-tilo. De-abia aştept să termin. 304 PAUL GOMA Mi-a scris Virgil Podoabă; scuzându-se. explicându-se - că nu mi-a confirmat primirea scrisorii “din aprilie”, că nu a terminat (măcar continuat) eseul... Mâine are să fie ziua mea onomastică. O să fie, câte altele n-au mai fost... Trebuie să deschid al treilea trimestru de jurnal: iulie-sep-tembrie. Sâmbătă 29 iunie 1996 Azi. de ziua mea (da, domnule!), am terminat de copiat la ordinator Roman intim. Ultima parte, a IlI-a, din vreo 111 pagini de maşină a fost...rasolită la 14 pagini de ordinator (în 16). Mi se fâlfâie, bine că am terminat... Am început a lucra în 11 aprilie - face două luni şi jumătate. IULIE 1996 Vineri 5 iulie 1996 Abia azi reîncep a nota. Am fost monopolizat de proces (2 iulie), de efectele lui primare, de cele secundare...Apoi a venit o perioadă de imprimantă - terminând de copiat Roman intim, am tras câteva exemplare; apoi a venit Filip cu instalarea unor logiciele (uri?). Nimic deosebit, decât...că mă simt ceva mai puţin împovărat. Impresie puternică produsă de volumul de corespondenţă (cu Negoiţescu. Nemoianu, Mariana Şora) al lui I. D. Sîibu. Multe similitudini - dar esenţială despărtitudine. Sâmbătă 6 iulie 1996 Filip a instalat un Word 6, dar am impresia că o să rămân pe Word 4. M-am obişnuit cu el. Şi cum nimic nu-i mai JURNAL DE CASĂ NOUĂ 305 liniştitor decât obişnuinţa (vezi votul “ţăranilor” din fostul lagăr comunist)... încă nu sunt atât de bine odihnit ca să mă apuc de textul despre Petru Dumitriu (reieşit dn cartea lui Pruteanu). Şi, ca tot mai des în ultima vreme, mă întreb dacă merită atâta efort. Poate că da. Cu I. D. Sîrbu: am mai spus (chiar în cadrul ecranului ordinatoresc!): e teribil. în sensul ne-caragialesc. Se înţelege: suferinţa cea mare îi este provocată de singurătate: şade la Craiova, la Capătul Lumii (faţă de Bucureşti). Da. dar dacă n-ar fi avut singurătatea, nu ar fi putut scrie ceea ce a scris, limpede. Nu atât prin lipsă de timp (ar fi fost mereu cu amicii), cât prin absenţa influenţei castratoare a aceloraşi amici. Nu poţi avea şi slănina şi banii de pe slănină, eşti silit să alegi. Cine face această opţiune...Dumnezeu cu el, îl priveşte cum se descurcă. însă cel care nu o face. lasă să curgă timpul şi evenimentele (“de la sine’ ), dacă nu reuşeşte să dea o operă - ca Sîrbu, pe caie-1 dispreţuieşte şi-l gelozeşte - acesta cu certitudine că dă vina pe nevastă că s-a ratat... Am fost la poştă, i-am trimis Neagăi Munteanu un exemplar din Roman intim - (80 franci). Este inv adatoare, contaminantă, castrantă “societatea” românească pentru scriitori ca alde noi, fraierii...Te egal-nive-lează. te înghite, te tratează cu sucurile gastrice dizolvante ale consensului social - te vomită sub formă de pastă...socială. Duminică 7 iulie 1996 Am tentativat(î) textul despre Pî! Dumitriu - am scris vreo pagină... Am primit scrisoare de la Luca Piţu: în tăietura de ziar (iConvorbiri literare) trimisă un text de-al lui în care-1 rade pe Antonesei - care, în Timpul din mai ar fi scris “împotriva resen-timentarilor - el include pe cei cu ţinere de minte. Să văz cu ochii mei înainte de a-mi face o idee. Mi s-a mai temperat admiraţia faţă de Sîrbu. Poate şi din pricina contradicţiilor în materie de informaţie: într-o scrisoare 306 PAUL GOMA (către X) scrie că a ieşit din închisoare fără bibliotecă, fără nici un manuscris etc; în altă scrisoare (uneori către acelaşi X) nuanţează: că a retranscris (sau copiat) proze, piese de prin anii ‘40...La un moment dat am înţeles: îşi găsise manuscrisele crezute pierdute - dar acest lucru se petrecea la sfârşitul anilor ‘60, or’ el scrie negru pe alb că începând din 1983 (vorbesc de Trecerea cortinei). E sâcâitoare senzaţia că autorul nu mai ţine minte ce spusese în epistola precedentă (şi doar scria la maşină - făcea copii). Umorile, sictirul. disperarea care te face rău (cât trebuie...) sunt de înţeles: omul sufere de singurătate, de nedreptate - ba chiar de o injustiţie...comunistă, în sensul că el. ilegalistul, activistul (o vreme) a fost tratat ca un bandit oarecare - ba chiar ceva mai dur, ca un “trădător” ce s-a aflat. Că a fost un băţos - nu mai este nevoie să repete. Altceva mă deranjează la Sîrbu: deşi vorbeşte foarte rău. de pildă, despre Everac - întreţine relaţii cu el (a fost la “conacul” lui. a stat de vorbă cu el etc): deşi îl dispreţuieşte pe Doinaş (portretele - sunt mai multe - remarcabile prin plasticitatea...acidului), încearcă să-l “frecventeze”, solicită, cere. se umileşte - apoi îl rade! Când vorbeşte de mari colaboraţionişti - Baconsky. în primul rând (va fi avut cu el conflicte, nu doar politice...) - îi numără banii din buzunar (desigur, murdari - dar ei constituiau efectul, nu cauza): vorbeşte de mobila cumpărată pe acei bani - când vine vorba de stilul Bidermeier (dealtfel remarcabil pasajul!). însă nu reiese că justiţiarul Sîrbu ar fi refuzat să-i mai dea mâna colaboraţionistului (Baconsky. Popovici. Everac). Doar suntem, totuşi. într-o ţesătură socială, trebuie să păstrăm aparenţele... Aceeaşi atitudine proletar-bur-jiiică l-a făcut să-l vorbească foarte de rău pe Negoiţescu. să-l agreseze verbal. în acelaşi timp declarându-i amorul inde-fectibil şi somându-1 să-i trimită pixuri! Totul ritmat de “bătaia” - pe care i-a dat-o? pe care a repetat-o. pe care are să i-o dea...Bine-bine: “bătaia” era şi un joc şi un cod al lor -dar-însă-totuşi, cum zicea tovarăşul... JURNAL DE CASĂ NOUĂ 307 Acestea ar putea să fie fleacuri - dacă tinerii care-1 citesc pe Sîrbu nu l-ar crede; n-ar lua drept document ceea ce spune-scrie el într-o epistolă mugind de singurătate, de sărăcie. de boală. Nu aşa s-au petrecut lucrurile cu Laszlo ? Citează dintr-o scrisoare sîrbică adresată “Babei*’ , în care spune negru pe alb ce a înţeles din scrisul sîib: 1) Negoiţescu a fost legionar, a umblat cu cămaşă verde, la Sibiu, el l-a văzut, i-a tras o mamă de bătaie...etc. (astea le ştiam din scrisul lui Nego (minus bătaia); 2) Negoiţescu l-ar fi turnat în libertate, drept care lui, lui Sîrbu, i s-a mărit condamnarea... Ei, ce te faci: apucă-te. explică-i tânărului Laszlo “topografia” terorismului de stat şi de partid, pe cea securitară. penitenciară.... fă-i un desen... Nu pentru că cei ce înţeleg “la primul nivel” ar fi idioţi (departe de aşa ceva), dar nu au elementele cu care să cântărească singuri - şi-i cred orbeşte pe “cei mari”... Luni 8 iulie 1996 M-am trezit de la ora 6. Am de gând să mă apuc serios de P. Dumitriu. Microsoft 6, deşi foarte bogat e mai...sărac în anume manevre frecvente la mine. Poate că nu cunosc eu dedesubturile. Oricum, cea mai gravă: nu pot transpune în el texte culese în M. 4 ori în Mc Write. La ora 12: m-am apucat (serios) de Sabina. Să văd când o termin de copiat. Marţi 9 iulie 1996 Continui la Sabina. îl las pe Dumitriu. M-am gândit: cărţile mele necunoscute: Sabina şi Roman intim - pe acestea trebuie să le ordinatoresc, măcar cinci-şapte persoane să mi le cunoască. Acum este ora 14 şi mă reapuc: eram la pagina 15 dactilografiata... 308 PAUL GOMA Miercuri 10 iulie 1996 Tot la Sabina; obositoare muncă. Am făcut cca 30 pagini (dactilo). Istovitoare, inutilă - dar este inutilitatea mea. Nu mai scriu nimic “nou”, măcar să ameliorez vechile texte, în fapt, nu e vorba de ameliorare, ci de scurtare. De a le face mai uşor de trimis - zece exempiare mi-ar fi suficiente pentru suflet. Mă plâng de ani de zile de oboseală. Este foarte adevărat că am fost foarte “solicitat”, ca să folosesc un eufemism, dar de fapt este vorba de bătrâneţe. Nici nu compar situaţia de acum cu cea din anii ‘60 (sfârşitul deceniului - mai precis: din 1965, de când am început să scriu cu regularitate), nici cu cea din anii ‘70, până la exilare - dar nu mai pot lucra atâta timp cât lucram înainte de boală (vara lui ‘89). Citindu-1. re-citin-dul pe Sîtbu (Traversarea cortinei), înţeleg că faţă de el. sunt mai... favorizat măcar pentru că până acum am somn (ba pot spune: prea mult). Dar asta nu înseamnă că dacă dorm mult. mă tresesc odihnit; sau: odihnit pentru mai mult timp. Rezerva bună ţine...o oră - apoi trebuie să mă opresc, să fac altceva, ca să mă odihnesc. Sîrbu se plângea mereu (săracul: atât de singur, în Craiova aceea): că a pierdut 14-15-16-17-18-19 ani; că a reînceput târziu să scrie: după ‘64 (alteori zice: ‘68...). că între scrierea unei cărţi şi apariţia ei trec şi 15 ani... Rămânând la aceste tânguiri: a) şi eu am pierdut nişte anişori, dar nu i-am plâns, nu i-am regretat nu i-am numărat mereu, mereu; în acelaşi timp, tocmai, pentm că nu suntem din aceeaşi generaţie (el e născut cu 16 ani mai devreme, în 1919). într-un fel a fost un favorizat: puşcăria l-a prins format, nu ca pe noi, cei care. de la vârsta de 13 ani (1948), am fost profund perturbaţi, nu doar ca şcolari, ci ca oameni; b) şi eu am început să scriu târziu: după vârsta de 30 ani - dar nu mă plâng (ba uneori găsesc că a fost mai bine aşa, m-a scutit de efectele unui debut grăbit); JURNAL DE CASĂ NOUĂ 309 c) cărfile mele (unele, cele mai “reprezentative") au aşteptat mai mult de 15 ani până să fie publicate: Ostinato: 24 ani (1968-92); Uşa: 22 ani (1970-92); în cerc: 24 ani (1970-94); Gherla - doar... 18 (1972-90), Gardă inversă, -iată. tot 24 ani au trecut de când e scrisă şi tot n-a apărut... Din spusele-scrisele lui Negoiţescu, piese ca Sovrom Cărbune au fost scrise la începutul anilor ‘50 (dacă nu mai devreme) şi de la ea-ele i s-au tras necazurile... Vineri 12 iulie 1996 Ieri am lucrat ca un nebun la Sabina şi azi n-am mai fost bun de nimic. Oboseala; cumplită. Ana însă e şi mai distrusă de oboseală decât mine. Visează, nu o vacantă, undeva, la aer curat (n-a mai fost de un deceniu şi jumătate), ci să stea acasă şi să doarmă. Miercuri 17 iulie 1996 Am ajuns la pagina 100 dactilo. A mers greu, am făcut şi alte chestii la ordinator. Cantitativ, eu, calitativ, Filip: a lucrat multe ore, dar până la urmă a reuşit; mi-a făcut, pentru Sabina II semnele pe care le reuşisem la maşină, dar la ordinator... Ei, bine, Filip mi le-a făcut! Sâmbătă 20 iulie 1996 M-am trezit de la cinci fără un sfert - de dureri reumatice. Probabil pentru că azi se anun(ă caniculă... Am înaintat cu Sabina - 6 capitole, până la pag. 122. Duminică 21 iulie 1996 Am terminat şi cap. 7. Mai am, mai am. Am impresia că încep să mă plictisesc... 310 PAUL GOMA Luni 22 iulie 1996 Am f3cut şi cap. 8. Când o să-l termin pe 9, voi şti că sunt la mijlocul părţii prime. Miercuri 24 iulie 1996 Ieri am pierdut munca (record!) de o zi; 18 pagini dac-tilo. Obosit, am făcut o manevră greşită, totul s-a şters! Filip şi-a stricat seara: a venit de la Pam să repare. S-a chinuit până la unu şi jumătate - degeaba: eu fac lucrurile temeinic: chiar şi...ştersul! Acum am luat de la cap copiatul - probabil de astă dată or să-mi trebuiască două zile... Joi 25 iulie 1996 Eram optimist când ziceam de doar două zile ca să recopiez cap. 9...Ieri am bătut... 3 pagini, azi încă pe atât... Pe lângă asta Filip a vrut să instaleze un sistem (7) - ca să amelioreze manevrele... S-a apucat de treabă la zece seara, crezând că ce scria în prospect e adevărul: că în zece minute va fi gata: la ora 2 noaptea a făcut ceva-ceva - dar a dezinstalat sistemul, ca să poată merge maşina... Am primit o scrisoare ciudată de la Laszlo: mă anunţă ca, dată fiind vacanţa ce o va petrece în Ungaria îmi propune...o pauză epistolară. O accept, n-am încotro. Găsesc stranie această “cerere-propunere'\ Probabil se va fi supărat că i-am scris să nu mă mai amestece în afacerile lui de inimă. Tot ieri am primit nr 4-5 din Familia. Mi-a dat un sentiment de abandon (pregătit terenul de Euphorion şi de... tăcerea dinspre Vatra). Vineri 26 iulie 1996 După ce-am scris despre Vatra ce-am scris - mi-a sosit nr. 3. Abia azi am terminat capitolul 9. Mâine am să lucrez la 10. JURNAL DE CASÂ NOUĂ 311 SâmbitS 27 iulie 1996 Am copiat azi şi cap 10. A telefonat Neaga Munteanu întrebând dacă accept ca Micromagazin să publice în foileton Unde am greşit ? Am răspuns afirmativ, deşi mă întreb ce au să priceapă cititorii săptămânalului califomiano-româ-nesc... Filip s-a tuns scurt, ca mine: nici măcar un centimetru: îi stă mult mai bine ca mie (nici nu-i greu). Am primit de la Laszlo o fotocopie cu declaraţiile lui Ţepeneag la Oradea (le aveam, primisem numărul din Familia) precum şi o dactilogramă a lui - are intenţia să o trimită la România literară. îşi face iluzii că va fi publicat Sau, mai ştii, pentru că a scris despre Manolescu... Duminică 28 iulie 1996 Azi am copiat cap. 11(19 pagini dactilo) şi l-am început pe următorul. Nu cred că am să termin Sabina de copiat înainte de 1 septembrie. Cu toate că mai suprim pe ici, pe colo. Uneori mi se pare o carte bunicică. Alteori însă... numai timpul care trebuie ocupat cu ceva - şi îl ocup cu această treabă care altfel n-ar fi existat - mă face să insist. Luni 29 iulie 1996 Acum suntem înainte de prânz, dar am copiat cap. 12. Atât deocamdată. Miercuri 31 iulie 1996 Am primit Timpul, şase numere. Articolul lui Antonesei nu mi s-a părut aşa cum îl descria Piţu. Am să-l recitesc, poate că n-am înţeles eu ce-a înţeles Magistrul. Cu Sabina am ajuns la cap 15. 312 PAUL GOMA AUGUST 1996 Joi 1 august 1996 Am terminat de copiat, transpus, lipit - până la 15. Mi-a scris Virgil Podoabă - am să-i răspund. Am primit la interv al de două zile două numere din Vatra. Sâmbătă 3 august 1996 Acum este 11.30 şi am terminat 18. Mă odilmesc puţin şi mă apuc de 19. Altcev a nu mai văd. Luni 5 august 1996 Azi. la orele 11 am terminat de copiat Sabina I: 21 capitole 324 pagini dactilo au dat - în 12: 98 pagini; în 14:138: în 16-170. Ieri şi-a luat rămas bun telefonic Al. Călinescu. Se duce în vacanţi în România. Vineri 9 august 1996 Am terminat adineauri (ora opt dimineaţa) cap. 4 din Sabina II (am început - când ? Probabil marţi 6 august). Acum mă duc la doctor. Să văd ce mai are maşina mea... Am fost la doctor: 15 cu 9 - dar 95 kg. Duminică 11 august 1996 Am terminat cap. 5. am început 6.1eri au fost pe la noi Ioana Crăciunescu şi Tudor Potra. Ne-am simtit bine. Luni 12 august 1996 Azi am primit scrisoare de la Cassian Maria Spiridon. îmi propune colaborarea regulată la Convorbiri, de asemeni. JURNAL DE CASÂ NOUĂ 313 să-i dau "un voluni* pentru editura Timpul la care tot el e director. I-am răspuns că primesc bucuros toate propunerile. Am scris azi cap. 6. Miercuri 14 august 1996 Azi Filip şi cu mine ne-am trezit devreme, am plecat în căutare de flori pentru Ana. E ziua ei: împlineşte. Sunt perturbat de veşti din România: în cursul dimineţii mi-a telefonat de la Budapesta Laszlo. Tot s-a dus - pentru o săptămână. Mi-a spus că e zăpăcit de lucrul la pregătirea tezei de dictorat (cu N. Manolescu). Regresând, a spus că nu i-a plăcut “Modele", publicat de Convorbiri literare - fiindcă... nu-1 atac pe Ţepeneag. el fiind vinovatul şi nu Iorgulescu de cam mă leg... I-am atras atenţia că eu. nu altul. îi dezlegasem “enigma", de atunci de când îmi trimisese Adevărul cu transcrierea emisiunii TVŢepeneag-Liiceanu... Şi-a adus aminte, a zis. da. însă a continuat să fie nemulţumit că-1... menajasem pe Ţepeneag... Asta a fost una - a doua: Cum a adus vorba de teză. l-am întrebat - eram la subiect - dacă a menţionat volumul din 1965 al lui Manolescu scris în colaborare cu D. Micu. A răspuns că sigur-sigur şi a trecut numaidecât la ridicarea în slăv i a lui Manolescu. nu pen-tm ceea ce merită. într-adevăr. ci'pentru cronicile în care “îl simtev (expresia amicului) pe Papahagi a fi ceea ce s-a dovedit că este când i-a făcut lui măgăria cu examenul pen-tm asistanat... Da. domnule. într-adevăr. Laszlo e foarte-foarte obosit, dealtfel mi-a spus că uneori nu mai poate urinări propriile-i cuvinte...Ferice de mine: nu sunt obligat să-mi dau doctoratul... A doua chestiune mi-a fost provocată de o intervenţie ce ar fi trebuit să mă bucure (m-a chiar bucurat!). însă mi-a pricinuit un fel de stare de nemulţumire de mine: în nr... 4 din Vatra a fost publicat un dialog Grigurcu -Al. Lungu. Acesta din urmă citează numele meu în legătură cu o zisă (dealtfel deloc originală, nu făcusem decât să repet 314 PAUL GOMA o evidenţă), ceva în legătură cu scriitorul care pleacă (în exil), luându-şi patria în traistă: limba. Până aici. bine: acest lucru a fost spus de mine. iar Lungu nu deschide ghilimelele citării: Grigurcu însă îi propune ca temă un citat din mine -deschide ghilimelele. Necazul este: nu l-am recunoscut; nu m-am recunoscut în citat: Necazul la cub: i-am dat Anei să citească. Ea a găsit că... am zis-scris asta. nu mai ţine minte unde-când. dar citatul e din mine... Dacă nu este din mine (citatul) - cum. de ce l-a inventat Grigurcu ? Se inventează citate ? Desigur, dar Grigurcu nu face aşa ceva - atunci ? Care-i adevărul ? Dacă citatul este din mine. nu mai rămâne în chestie Grigurcu - ci eu: am uitat ? M-am ramolit intr-atât încât nu-mi mai dau seama dacă am zis eu ori ba ? Oricum, tot cu ies prost din afacere. Azi am scris cap. 8 şi la-in început pe 9. Merge greu. greu. Sâmbătă 17 august 1996 L-am făcut şi pe 10. Am fost întârziat de corecturi (ieri am imprimat RI. - era total des-paginat). Ana a vorbit cu Lulu: Lulu zice că Dan Petrescu a întrebat-o (la telefon, desigur) dacă poate publica în periodice fragmente - de reclamă. Bine-nţeles. Se pare că au să publice, totuşi. Jurnalul... Duminică 18 august 1996 Tot ieri: telefon de la llişoi - aflat la Chişinău. la revista Basarabia (cică total renovată). Că. împreună cu Nicolae Popa. vrea să organizeze “o campanie de presă *. în favoarea mea. Am fost de acord, cine n-ar fi ? Cică a murit Nicolae Vierii - în urmă cu doi ani. Nimeni nu mi-a suflat o vorbă. JURNAL DE CASĂ NOUÂ 315 Duminică, 25 august 1996 Acum este ora 9 şi un sfert (dimineaţa). Am terminal de copiat Sabina - uf! Am mai scurtat-o, am mai dres-o (?). Acum vine corectarea şi aranjarea. Ora 11 seara: mai am de lucru: se despaginează la imprimat. Prevăd o depresiune - ce sa mai fac dacă nu copiez? Ar fi foarte bine dacă s-ar realiza visul cu scanerul. Aş putea scaneriza dialogurile, articolele... Mâine ne aşteaptă o zi grea - şi activă. Sper să reînceapă PTT-ul activitatea-i normală. Nu pentru că nu ar aduce - dar expeditorii nu expediază - ceea ce pentru mine e aproape acelaşi lucru. Cred că am să mă opresc aici cu însemnările acestei zile importantă pentru mine. Luni 26 august 1996 I-am scris lui Sencovici despre logicielul OCR Recognita (fabricat în Ungaria!), pilotat de IBM. Am tras azi exemplarul din Sabina care va fi reprodus (dacă Ştefana are chef...). Stare proastă. Nelinişte. Apoi după masă somn năpraznic. din acelea de cosaş (în somn fiind, eram sigur: nu mă mai trezesc...). Ce ciudat: am re-încercat aseară să citesc Muşii. Omul fără calităţi - ca şi în urmă cu un sfert de secol n-am izbutit să trec de prima pagină, cu toate că textul e cum nu se poate mai limpede (n-am cum verifica traducerea - dar e aceeaşi din 1972-73. atât că atunci era. parcă, la Seuil. asta e în Folio. Gallimard). Am faţă de Muşii un sentiment straniu - şi înfricoşător: cunoscându-i (în linii mari. se înţelege) viaţa nenorocită, apoi soarta ingrată (postumă), parcă mi-e frică să mă frec de el - ca să nu se ia şi la mine! Ştiu că nici geniul, nici gliinionul (istoric) ale lui nu vor trece la mine - dar asta-i. Şi din pricina asta n-am putut în "12 intra în Omul... după cum nici acum nu reuşesc...îl cred pe cuvânt pe Jaccottet. 316 PAUL GOMA traducătorul, când spune că Muşii. în anii ;20-*30. când a început să scrie, a văzut (şi a analizat) ce avea să vină în Germania, după 1938. A murit în Elveţia în exil (un exil greu. rău. ca şi al lui Broch). extrem de sărac şi cumplit de singur (dealtfel, la înmormântare au fost “doar vreo unsprezece persoane". zice...). Mă întreb câte persoane vor fi. în afara de Ana şi de Filip la a mea. Din acest punct de vedere doar din acesta - îl întrec pe Muşii! Din nou la Muşii: Jaccotte spune că editorul german de la Rowohlt. Adolf Frise crede (ca şi soţia lui Muşii) că scriitorul nu a terminat proiectul din lipsă de timp ; el însă (Jaccottet) înclină spre opinia traducătorului în engleză. Emst Kaiser: pe măsură ce Muşii “intra" în carte. în aceeaşi măsură pierdea “schema", planul ei: dacă ar mai fi trăit, tot n-ar fi terminat romanul - ci ar fi scris mai mult (cât timp ar fi avut). înţeleg ce s-a-ntâmplat. Aici un rol determinant în “rătăcirea" scriitorului în propria scriere l-a jucat exilul: nu doar sărăcia cumplită şi singurătatea fizică, dar singurătatea scriitorului. neputinţa de a publica ceea ce scria şi de a recepta ecourile - era război, cine se gândea să scrie despre o carte atât de...groasă-şi-grea ? Sunt tentat să găsesc similitudini: şi eu am trăit această sărăcie-singurătate vreme de douăzeci de ani (1970-1990). Incapacitatea de a avea speranţă pentru ceea ce scriam - şi nu era publicat în limba mea - mă făcea să pierd nordul, să mă pierd în cărţile pe care încercam să le scoat la un liman. Cea mai ilustrativă păţanie: cartea cu...utopia. Apoi Sabina şi Roman intim. Cred că un rol a avut şi lungimea acestor cărţi: cantitatea te face să te rătăceşti (în ele), ca într-o pădure: ca într-o apă. Mici şi mărunte corespondenţe - care pentru mine au valoare: La aniversarea a şaizeci de ani. singurul care i-a trimis câteva rânduri de felicitare a fost pastoml (din Ziirich) Lejeune: în 2 octombrie 1995. când am împlinit 60 ani. nimeni nu şi-a adus aminte - “ba chiar din contra": în acea zi eram convocat la Tribunal. în urma expulzării (este foarte ade- JURNAL DE CASĂ NOUĂ 317 vârât, m-au asistai Roşi şi Paul Barbăneagră...). De asemeni sunt sensibil ia ce scria el. cam tot atunci: “Să aştepţi să fii mort. ca să ai dreptul să trăieşti - un tur de forţă ontologic!" Asta resimt de multă vreme, dar strâng din dinţi şi mă târăsc. Nu cred că este o atitudine eroică, asta - mai degrabă o formă de laşitate, fiindcă nu am curajul să pun capăt agoniei. Şi iarăşi Muşii (ultimele însemnări le-am făcut la intervale de câte o oră-două): Uneori găseşti consolare în soarta-grea a câte unui alt-ins. îţi spui: “Nu numai mie mi-a fost foarte-foarte greu -ci şi lui X; şi lui Y..." Şi: “Uite. Muşii: a fost mult mai de valoare decât tine. dar şi el a dus-o rău..;' în chestiunea exilului: Dintre marii vienezi şi el şi Broch au dus-o greu în Elveţia (unde s-au refugiat din pricina lui Hitler). Aşadar. Muşii a plecat din Berlin în 1938 şi a murit în 1942. Patm ani grei - de exil (unde eşti. Brebane ?; şi unde. Luciane /Pintilie/. cu “exilul" parizian, la urma urmei, trimiteri-în-tabără. vacante, nu pedepse, ca pentru noi, toţi cei exilaţi ?) -' dar numai patnf. cedez eu ispitei comparaţiilor. La urma urmei, nu cantitatea de exil contează, ci intensitatea lui - aici e ca şi în chestiunea detenţiei: nu cât timp ai fost încliis. ci cu cât ai rămas după cât ai suferit. S-ar prea putea ca şi cu exilul: să nu mai conteze cantitatea, de la un anumit prag (cantitativ): Muşii: patni ani. tot atât de încărcaţi (n-am zis: plini) de durere ca şi cei douăzeci ai mei. “Neangajarea" lui Muşii: “Să continui a clădi un castel de cărţi de joc când pământul se cască la picioarele tale "- asta nu este refuz de a se “angaja", ci supravieţuire prin scris. Dealtfel. în altă parte: arta nu trebuie să se pună în serviciul vieţii - din contra: să-i dea lecţii... Nu e frumos, nu e reconfortant ? Un ne-exilat n-ar fi putut scrie rânduri atât de adevărate. 318 PAUL GOMA Marţi 27 august 1996 Am terminat de scris şi de imprimat primele 22 exemplare din ultimul comunicat: anunţul renunţării la candidatură. Sper că am făcut bine. Reproduc aici textul: Paris 11 septembrie 1996 Către compatrioţi. A venit momentul să declar: nu mă mai consider candidat la alegerile prezidenţiale din România acestui an 1996. Nu am nici o şansă, iar menţinerea candidaturii ar perturba (nu cu mult, recunosc) opoziţia. De ce îmi retrag candidatura depus la 21 martie 1995? 1. în dousprezece luni nu am izbutit s tezaurizez decât ceva mai mult de o sutime (!) din cele 100.000 adeziuni necesare oficializării candidaturii (faceţi Dvs. calculul - veţi alia câte...): 2. Dacă ciocoii vechi şi noi (comunişti ruşinoşi, securi şti deghizaţi, activişti extrem de activi etc.) m-au agresat după aşteptări, cu mijloace cunoscute de decenii - mărturisesc, m-au surprins atacurile opoziţiei: prompte, violente, lipsite de inteligenţă. Chiar de a doua zi, floria Rusu mi-a prezis un eşec răsuntor (ce gură de aur!), iar Corneliu Coposu a găsit suspectă candidatura unuia "aflat de prea mult vreme în afara ţării"- a comparat cei 18 ani ai mei "în afara ţării" (ce expresie bine aleasă: ai zice din dotarea Securităţii eterne) cu cei 55 ani ai lui Ion Raţiu, la Londra, din 1940, aflător cum nu se poate mai "înăuntrul" patriei...: 3. Scopul, de altfel mărturisit al Programului: de a provoca o tresărire (de ce nu: o deşteptare) a românilor, spre o dezbatere la înălţimea ce o merită, după cinci decenii de strâmbătăţi, de suferinţe; de a-i determina pe candidaţii din opoziţie (chiar şi pe cei din Comitetul Central al P.C.R.) să-şi structureze programele, nu pe numărul de poduri construite (dar bine-nţeles că este mare nevoie de poduri - ba chiar şi de şosele), ci pe problemele redresării naţiunii şi a omului din comunitate: integritatea teritorială, justiţie faţă de victime (şi de călăi), reabilitarea instituţiilor şi a structurilor distruse de comunism: familie, învăţământ, sănătate - de asemeni, JURNAL DE CASÂ NOUĂ 319 posibilitatea pentru români de a se pronunţa în libertate. în cunoştinţă de cauză asupra chestiunii monarhiei constituţionale. Or. nu s-a semnalat nici o dezbatere de idei - în sensul imaginat de mine: candidaţii (vorbesc numai de cei din opoziţie) s-au cantonat într-o fricoasă atitudine a celui ce nu vrea să-l supere pe Alegătorul Suveran - cel care-i dă votul (aşa cum, înainte de 489, partidul îi dădea, ulei, săpun, ba chiar şi funie!). Fără legătură cu această ultraprovincială (şi violent reacţionară) concepţie, dinspre Casa Regală au venit semnale dintre cele mai îngrijorătoare - fireşte, nu pentru Rege - pentru România. Or, cine a binevoit să citească Programul prezentat de mine, la 21 martie 1995, a înţeles că pledam pentru reîntronarea Regelui. Nu mai pledez. Acelor români care s-au declarat susţinători cu sinceritate ai Programului - şi mulţi dintre ei cu satisfacţia de a-şi putea prezenta, nu doar opţiunea între da şi nu, ca în momentul votării - ci motivaţia atitudinii lor - le mulţumesc din inimă, îi felicit pentru modul nealterat de a gândi, de a simţi, de a vedea viitorul României. Acestora le sugerez să se mute cu speranţa la un alt candidat al opoziţiei anticomuniste. Ceea ce nu înseamnă deloc arătare spre Emil Constanţinescu - geologul blandian, acela carele, gândindu-se la viitoarea echipă, nu are în vedere, mai întâi, un prim-mi nistru, un ministru al Economici, al Sănătăţii, al Agriculturii - nu!; ci, pe... şeful serviciilor de informaţii în persoana lui Mâgureanu\ Acestui securist anticomunistul Constantinescu (dimpreună cu anticomunista Zoe Petre, fiica lui Condurachi - alt anticomunist notoriu) i-a creat o catedră la Universitatea bucureşteană. Ceea ce ar însemna că arăt discret înspre Nicolae Manolescu... Adevărat, are şi el mari păcate: imediat după Prima Mineriadă i-a luat lui Iliescu un interviu (în care i se adresa cu Omul - cu o mare...); l-a însoţit pe acelaşi Iliescu în vizita oficială din Coreea (de Nord ?): în vremea din urmă s-a arătat favorabil unui "cartel" cu partidul lui Petre Roman (el fiind literat, nu geolog, a găsit un termen mai îmbrobodit decât: coaliţie)...N-aş merge în slăvirea calităţilor lui Manolescu până unde a mers Monica Lovinescu citez: 4CN-a fost membru de partid", şi nu doar fiindcă eu am fost (nembru) din 22 august 468 până...a treia zi - ci pentru că această colosală însuşire (alt 320 PAUL GOMA citat, indirect acesta, tot din Monica Lovinescu) nu-1 împiedicase deloc (dar deloc!) pe criticul literar N. Manolescu să scoată în 1965, împreună cu proletcultistul Dumitru Micu, proletcultistul volum: Literatura română de azi. 1944-1964; ne-membria de partid nu-1 împiedicase deloc să scrie ruşinos, scandalos de elogios despre cărţi ale călăului culturii române din acel prezent: Dumitru Popescu-Dumnezeu; despre inexistentul literator - dar vajnic activist - Dinu Săraru, ca să nu mai vorbim de tăcerea asurzitoare păstrată în timpul Teroarei Comuniste de ‘Directorul de conştiinţă Manolescu" (başca ne-membru de partid!)- tăcere ce nu a durat, ca la ceilalţi grozavi-rezistenţi-prin-cultură cu bilet de voie de la Brucan pân la 22 decembrie ‘89 - ci până în martie-aprilie 1990, când a devenit şeful României literare. După ce a polemizat cu Paler şi cu Eugen Simion - el apărând “neimplicarea politică a scriitorului" - intervievându-1 pe Iliescu (şi legitimându-1 pe criminal şi pe impostor) a avut revelaţia politicii! Atunci a descoperit că poate scrie chiar şi comentarii politice - el, apoliticul (dacă n-a fost membru de partid...). Dar, vorba mult-citatei Monica Lovinescu: «Ai altul mai bun ? N-ai!» în comparaţie cu Constantinescu, Manolescu este un bunişor candidat. Nu va fi el preşedintele ideal, dar măcar are o inteligentă normală - spre deosebire de Constantinescu. Apoi: nu este trepăduşul Blandienei şi al Măgureanului, nici trista improvizaţie a strategiei de senectute a regretatului Coposu. îi salut pe toţi cei ce m-au susţinut, pe cei care nu m-au susţinut - pe toţi cei ce, votând pentru un candidat, se vor gândi, mai întâi la România, abia apoi la “situaţia" promisă lor de cutare candidat. Pe curând - la alegerile viitoare (în anul 2000 ?- la sfârşitul lumii ?)! Până atunci, pentru că tot n-aveam altul mai bun (am citat, pentru ultima oară, din Monica Lovinescu), să ne gândim la Nicolae Manolescu. Paul Goma Asta este: am făcut-o şi pe asta. Să fie facut(ă). JURNAL DE CASA NOUĂ 321 Vineri 30 august 1996 Azi am fost la aeroport Am adus două colete expediate de Neaga Munteanu din California. O Moaşă Crăciună... Ana e cea mai fericită flintă din Belleville. Sâmbătă 31 august 1996 Ieri. după calendarul basarabean, a fost Sfântul Alexandru. Care Alexandro ? Cel-care-de-ziua-lui-pleacă-cocostârcii... Or fi plecat. Ieri am primit o scrisoare de la Laszlo în care mă trage de urechi, explicându-mi cum se angajează, cum se construieşte. cum se duce o polemică. Are dreptate. Aşa. Taman aşa cum îmi spune el... Am scris Neagăi Munteanu. mulţumindu-i pentru colet (recomandată - 38 franci). SEPTEMBRIE 1996 Duminică 1 septembrie 1996 M-am trezit, ca de obicei, foarte devreme. Am tras la imprimantă un exemplar (editorial) din Unde am greşit - cu asta isprăvind “preparativele". Urmează să văd dacă Ştefana are să fie dispusă să dea la fotocopiat şi astea: Sabina, Roman intim, Bonifacia, Ela, Unde am greşit. Am să adaug Dialogul cu I. Luni 2 septembrie 1996 Azi Filip a început să lucreze cu Ion - aşteaptă acest moment din 15 iulie (din cauza asta a pierdut şi vacanţa, n-a recuperat biletul de avion, a pierdut şi alte celea...). Eu am corectat Dialogul cu I.LL. dar nu-1 trag. pentru că mai am foarte puţin tuş în tonerol imprimantei. 322 PAUL GOMA Joi 5 septembrie 1996 N-am putut expedia scrisorile (şi manuscrisul Sabinei pentru Timpul din Iaşi) decât ieri. prin Ştefana. Tot prin ea: tonere şi hârtie. Azi am tras 3 exemplare din Sabina. Acum. seara, corectez Bonifacia (în 15...). Acum mă culc, epuizat. Sâmbătă 7 septembrie 1996 S-a stricat imprimanta. Chiar acum - sâmbăta! S-a detracat un tachet de antrenare a hârtiei: nu se mai poate închide magazia, nu merge... Am rămas la pagina 256 a Sabinei. Asta este. De-acum cine ştie cât timp n-o să mai pot trimite scrisori. Decât de mână... Duminică 8 septembrie 1996 Filip a reparat imprimanta, ieri. Am imprimat cam 2.000 pagini (şi aproape un toner). Mâine mă aşteaptă o zi grea. Sunt febril, cu gât-gros: neliniştit. Ştiu de ce... Marti 10 septembrie 1996 Ieri am încercat să scriu ceva despre I. D. Sîrbu: după vreo trei pagini şi ceva - m-am oprit. Pentru totdeauna. Nu-mi vine să scriu despre Sîibu - aş scrie defavorabil şi ar fi păcat. Mi-a telefonat amica lui Laszlo, întrebându-mă ce mesaj am pentru ea... Am căzut în capcană şi i-am chiar spus. Am avut certitudinea că nu i-a făcut deloc plăcere “mesajul”. Seara: am avut timp să reflectez: bine am făcut că am renunţat la textul despre Sîrbu; acelaşi lucru am să fac şi cu cel despre Petru Dumitriu. Risc să mă repet - ceea ce ar deveni cu totul insuportabil. La anul se vor face 20 de exil. De despărţire. Nu se mai poate ţine legătura cu ce se petrece acolo - cel puţin eu îmi JURNAL DE CASĂ NOUĂ 323 dau seama că am fost depăşit demultişor. Trebuie să fii Monica şi VirgiL ca să ţii pasul. Ei au făcut-o în fiecare zi de la Dumnezeu lăsată. Dar tot n-ar fi izbutit să se ţină de căruţă, dacă tt-ar fi jucat jocul. Dacă nu ar fi respectat ne-regulile (ne)moraliceşti dinlăuntru. Orice s-ar spune: tonul, regulile au fost dictate (în sensul bun. să spunem, edictate) dinăuntru. Nu de cineva, ci de ceva. Or, eu nu m-am supus niciodată acestui catehism de cea mai pură extracţie caragialică. Absolut necesar pentru a naviga în societate, dar deloc util pentm a trăi în marginea ei, în afara ei - mai mult: expulzat din ea. Am trecut prin toate fazele, am avut nefericirea de a fi expulzat şi din exil - ce-mi mai rămâne ? Această ‘"plângere" ar putea aduce a Ţepeneag - dar nu e: el nu poate produce probe în acuzaţia că l-am fi scos afară din literatură şi din istorie, dar eu pot aduce proba că Monica Lovinescu. Virgil Ierunca. Aurel Răuţă şi Paul Barbăneagră au manevrat astfel. încât să nu fiu prezent la colocviul despre exil din mai 1994. De aceea este momentul - cam târziu, însă mai bine decât niciodată - să ridic ancora din portul patriei şi din prezentul perpetuu, şi să plutesc unde-oi vedea cu ochii: în apele mele, în apele nimănui, singurele care nu mă înşală, nu mă deziluzionează, nu mă trădează. Practic: să mă preocup, ocup numai de romane. Să las de-o parte textele publicistice, pamfletele, răfuielile - m-am ţinut de ele prea multă vreme (vorbesc doar de timpul pierdut. nu de efectele... nule). Aşadar, nu Sîrbu. nu Petru Dumitriu - ci eu. în cel mai egoist mod cu putinţă, eu. Şi ficţiunile (sic!) ale mele. M-am ocupat în ultima jumătate de an de Sabina şi de Roman intim - foarte bine am făcut. Am reactualizat (prin poliţele Times) Bonifacia, am tras câteva exemplare din Ela (neterminată). Nu am nici rezerve de timp, nici de energie pentru altceva - dealtfel, am tras suficiente exemplare din Unde am greşit? -. ca să o las mai moale (mai moartă). Poate că n-ar fi chiar o idioţienie să dactilografiez Gherla, Şi, dacă nici anul 324 PAUL GOMA ăsta nu simt speranţe cu Gardă inversă, să o dactilografiez şi pe dânsa, vorba lui Nego. Apoi Patimile după Piteşti... Miercuri 11 septembrie 1996 M-am gândit şi astă noapte (în timp ce dormeam, vorba mamei...): nu mă mai dedau la pamflete, la polemici, la “prezenţa’. Câteva ore mai târziu: mă simt mai bine aşa. Despovărat - de parcă băgarea până-n gât în contingent (în fine: ce-mi închipuiam eu că este) ar fi fost o obligaţie de care mă achitam cu...cinste, dar având gândul în altă parte. Or n-a fost aşa. Tot ce-am făcut - şi cum a ieşit... - a fost făcut fiindcă voiam eu. nu pentru că mi s-ar fi impus să fac. Numai că. iată. a venit timpul să nu mai am timp. Mă plâng de vreo şapte ani (din vara lui 489. de când m-am îmbolnăvit) că mi s-a terminat timpul şi. uite. am supravieţuit până azi - să vedem de-acum încolo dacă mai am îndrăzneala neruşinării... Necazul fiind că nu mai am nimic nou de făcut: toate bunele mele intenţii (ale vieţii-noi) vizează doar copieri, dactilografieri a unor texte vechi - cea mai bătrână dintre ele fiind Gherla: în noiembrie va avea... 24 ani. Azi am tras la imprimantă două exemplare din Sabina şi două din Roman intim - pentru Die. După amiază: mi-a telefonat Victor Loupan. ca să-mi spună că la ei. la Le Figaro. s-a vorbit de mine. în ce sens ? în sensul că...Petre Roman ar fi vorbit foarte bine de mine. Ca să vezi! Vineri 13 septembrie 1996 Azi i-am trimis Neagăi Munteanu Sabina promisă (ivam înţeles de ce, deşi mai mare decât Roman intim, a costat doar 40 franci). Tot azi am primit de la Luca Piţu cartea lui Cezar Ivănescu despre Preda. După amiază, seara: Titus Ceia cu soţia şi cumnata. JURNAL DE CASĂ NOUĂ 325 Sâmbătă 14 septembrie 1996 Azi am dormit până la opt! Ca niciodată. Am făcut dosarele pentru Spiridon (Timpul): Roman intim: pentru Luca Piţu (Sabina, Roman intim, Bonifacia, Dialog, Unde am greşit ?) - de asemeni pentru Ceia şi Dana lui (ce am pus pentru Piţu, minus Bonifacia - nu mai am exemplare imprimate). Marti 17 septembrie 1996 Au plecat Ceiii la ora 2 şi jumătate (acum fiind patru fără un sfert). I-am mai dat (în 16) Bonifacia - un exemplar pentru Luca Piţu. altul pentru Brumarele. Extrem de obosit. Azi am primit o scrisoare de la L. Piţu din 10 sept. Vineri 20 septembrie 1996 Acum este ora 8. la 11 şi jumătate am tren spre Die. O să mă întorc joi 26 sept. Sper să fac cunoştinţe plăcute inemii (Galaicu-Păun mai cu seamă). în aceste zile am lucrat în două scopuri: să dau gata cât mai bine şi cât mai iute ordinatogramele pentru Ceia şi pentru Die: şi pentru a... ucide timpul. Stranie această manieră de a-şi trece timpul: făcând lucruri extrem de obositoare. Ieri m-am apucat să selectez scrisorile de pe ordinator (‘95 -‘96). e\ident, lipsind cele dactilografiate - n-o să mă apuc acum să le trag la ordinator (decât dacă voi avea scaner). Le-am tras în 14. apoi aseară le-ain trecut în 13: 93 pagini îndesate. Joi 26 septembrie 1996 Am fost la Die - acum am venit. A fost binişor. 326 PAUL GOMA Sâmbătă 28 septembrie 1996 Ieri m-am odihnit, imprimând două exemplare din ALFA. Pentru Basarabia. Era bine când scriam la Sabina, la RI. Mă ferea (cât putea...) de polemici, de jurnalism. Am venit de la Die încărcat de fapte (tensionate): numai Gabriela Adameşteanu cât m-a perturbat...însă nu trebuie să intru în jocul ei. al lor. Trebuie să “rezist*’ cum au rezistat ei comunismului: tăcând... Consemnez aici: Pentru Gabriela Adameşteanu: a. Noi (o includ în noi şi pe Monica - de!) “ne-am certat” (drăguţ, nu ? - şi eu care credeam că ne-am şi separat...) numai şi numai din pricina lui Lulu, care-i o securistă intrigantă. “Dacă n-ar fi fost ea, cu intrigile ei. nu ne-am fi certat”, zice; b. După ce repun pe şine: este vorba de cartea mea distrusă de Liiceanu - ea acceptă: “Da, băi. ai şi tu dreptate - cu cartea...”. Numai că eu nu mai am ce face cu “ai şi tu dreptate”. acum. după trei (3) ani de...nedreptate. Luni 30 septembrie 1996 Ieri şi alaltăieri am lucrat la punerea în Word a Alfabecedarului. Azi am tras un exemplar în Times (12 /323 pagini). Asta în vederea trecerii pe aici a lui Galaicu-Păun şi a Irinei Nechit. OCTOMBRIE 1996 Marţi 1 octombrie 1996 Ieri am primit scrisoare de la C.M. Spiridon şi numărul pe septembrie al Convorbirilor literare. Scrisoarea zice că autorul a primit Sabina, a citit-o. a plăcut-o. Urmează să primească şi Roman intim şi să vază JURNAL DE CASĂ NOUĂ 327 (presupun că între timp a şi primit prin Ceia). Mai zice că Sabina ar putea fî editată în acest an - dacă-i trimit discheta, în aceeaşi situare (dischete) ar putea scoate şi Roman intim. Mai spune că nu colaborează cu basarabenii: prea lenţi, neparolişti. Totodată, publicând răspunsurile la întrebări - şi Către compatrioţi - îmi propune o rubrică. Am început să mă gândesc (şi chiar să încep) ceva în legătură cu înjurătura.. Să văz ce va ieşi. Marti 2 octombrie 1996 Azi am împlinit 61 ani. Am trecut în al 62-lea. M-au felicitat - în afară de Ana şi de Filip - la domiciF - Angela Goma de la Orhei, Dinu Mihail de la Chişinău şi Ştefana Bianu. Tot azi am scris Scrisoarea deschisă către Gabriela Adameşteanu. Cea 8 pagini convenţionale. Dinu Mihail mi-a spus că azi-dimineaţă îl întâlnise pe Galaicu-Păun - la Chişinău. Ca să vezi: eu îl aşteptam aici, la Paris, după cum promisese - ar fi urmat să vină cu Irina Nechit. Pregătisem pentru ei un exemplar din xAlfabecedar... Miercuri 3 octombrie 1996 întâi am scris: joi 3 octombrie - nici acum nu sunt sigur ce e. Ieri a fost Condiescu pe la noi cu două butelci de alb -minunat. Altfel îi (ne) merge prost cu lucrul. Azi i-am telefonat lui Hanelore de ziua ei. Vineri 4 octombrie 1996 Am greşit când... am corectat: ieri a fost joi (3). Am mai imprimat exemplare din Scrisoare către G. A. şi am trimis: 328 PAUL GOMA 1. G. Adam. (22); 2. Ziua; 3. Basarabia; 4. Dinu Mihail: 5. Rodica Vasilcan; 6. Familia; 1. Vatra; 8. Timpul; 9. Laszlo; 10. Românul liber. Totodată am cumpărat timbre. Ciudat: fiecare plic (conţinând trei file de 80 gr/mp) a costat 7 franci! Seara: am fost să mă întâlnesc cu Ştefana. Era şi Filip - care s-a întristat: n-o să putem scaneriza (încă, sper...). împreună am fost la biserică, ne-am împărtăşit. Am participat la dezbaterea pe marginea celor trei propuneri de apel adresat electoratului român. Furtunoasă. Sper ca Filip să nu fi fi fost nici speriat, nici dezgustat de naţia noastră cea tricoloră. Am pontat imprimanta: 28.811 pagini. Am să schimb tonerul de acum cu unul aproape epuizat: să-l termin pe acela, apoi să revin la acesta - când va fi terminat, atunci să redeclanşez numărătoarea cu celălalt, plin. Duminică 6 octombrie 1996 Zi grea. cenuşie (deşi meteorologia zice dimpotrivă). Am scris lui Cibotaru (ministrul culturii de la Chişinău). cerân-du-i cărţi editate acolo. Ieri am primit invitaţie la un colocviu cu Revoluţia Maghiară. La Senat, luni 28. marţi 29 octombrie. Şi PEN Clubul anunţă acest eveniment. Mâine trebuie să mă duc la CAF. Cu o siguranţă-de-mine de...Ecleziast. Joi 10 octombrie 1996 Luni şi marţi: zile pierdute făcând coadă la CAF - fără rezultat: a trebuit să se ducă Filip ieri, să piardă şi el o zi. Rezultat: pe jumătate. Filip are peste 20 ani. nu nuri este â charge. Ieri m-a surprins un telefon de la Geta Dimisianu: că editura ei. Albatros, vrea să-mi publice “o carte'’... JURNAL DE CASĂ NOUĂ 329 Pe dată am spus: “Numai una ?” Dar a doua întrebare a fost: “De unde ai bani ?” N-a vrut să-mi divulge marele-secret-mare. Am zis: “Nu pot primi să fiu publicat cu sprijin Soros - fiindcă sunt autori şi mai... nepublicaţi decât mine. ajutoarele să meargă spre aceia; nu accept în ruptul capului să fiu publicat cu bani provenind de la Cotroceni ori din altă sursă guvernamentală*'. A negat cu străşnicie că banii ar proveni “de la guvern, ori de la Cotroceni'’. Am mai discutat “detalii": ce carte îi dau: Am zis: Alfabecedarul. I-am dat numărul de telefon al lui Lulu. ca să vază marfa. în prima ei înfăţişare. De unde are bani ? Am aruncat o nadă (a refuzat-o. cu indignare): i s-a aprobat constituirea acelei edituri concurente Fundaţiei lui Buzura - pentru care militaseră atât de vajnic Breban şi Ţepeneag...Dacă bănuiala mea se adevereşte, atunci Geta Dimisianu n-are să-mi mai telefoneze cine ştie câte alte cincinale - şi nici pe Lulu n-are să o caute. Văzând şi... verificând. Mi-am făcut o notă bio şi alta biblio - pentru CNL (Dominique): poate că iese ceva. După miezul nopţii: nu pot dormi. Lulu spune că Geta Dimisianu a telefonat şi au fixat întâlnire. în continuare, sceptic, fiindcă a refuzat să spună de unde are bani. în fapt, bănuiesc: nu are, nici n-o să aibă: i s-au promis, pentru a face vâlvă printre cei cu gura mare şi a-i momi cu publicatul. Nu-mi iese din cap “complotul*’ lor (altfel cultural!) de astă-primăvară. Nu, nu: nici o şansă să mă publice Geta - şi cu ce - cu Alfabecedarul! Presupun că până la alegeri are să bântuie cu telefonul. întreţinând maioneza - dând de înţeles că îşi alcătuieşte portofoliul... P’ormă...Om mai vedea noi... Azi m-am re-re-ie-apucat (ar fi trebuit să scriu 6 re-, azi a fost al 7-lea) de textul cu Petru Dumilriu. Am făcut vreo două pagini: slabe-foc. O să văd mâine. Azi am primit imitaţii la Mairie de Paris pentru 23 octombrie: Ungaria organizează aniversarea a 40 ani de la Revoluţie. 330 PAUL GOMA Vineri 11 octombrie 1996 Am terminat textul cu Dumitriu - Canalia canală se cheamă. Am imprimat câteva exemplare, am trimis trei...Mă uit cam cu grijă la timbrele rămase. Am primit scrisoare de la Laszlo: involuţie supărătoare. am impresia că îmi trimite scrisorile de la începutul relaţiei noastre epistolicole. Luni 14 octombrie 1996 Am trimis două exemplare din Canalia. I-am răspuns lui Luca Piţu. Am primit ieri o lungă (trimestrială) scrisoare de la Ilişoi. I-am răspuns. M-a apucat, aşa. o nebunie: să bat la ordinator Ostinato. Am nevoie de trei luni. Greu. greu... Ilişoi mi-a scris că Monicii. la Bucureşti. în vară. au vorbit frumos de mine (“de parcă ar fi fost pregătiţi să răspundă la asemenea întrebări"), dar zicând că în voi II al Jurnalului îi vorbesc de rău pe ei... Mde! Nu doar în volumul II... Am scris vreo cinci pagini din intervenţia mea la Ungaria. Nu sunt mulţumit cum a ieşit până acum. Marţi 15 octombrie 1996 Mi-a scris Cistelecan: cică el a fost de vină în accidentul de maşină. Mai rar automobilist să fie atât de autocritic. Plouă, plouă pe la noi. Am făcut 15 pagini din O. Scriu după carte (am dezlipit fascicolele. Dactilograma pe care o am este... depăşită. Miercuri 16 octombrie 1996 Am terminat Ungaria, 6 pagini în 14. Meray mi-a telefonat de la Budapesta: Recognita + LEP costă cca 500 DM. La asta mai trebuie socotit scanerul. cca 2.000 F. Deocamdată aveam alte - urgentissime - nevoi. JURNAL DE CASĂ NOUĂ 331 Joi 17 octombrie 1996 Filip a început traducerea Ungariei. Merge bine. Să vedem: cum supravieţuim până în 25. azi fiind abia 17... Lulu. prin Ana: Jurnalul apare-aparc - “e în lucru*'. Aşa să fie. A telefonat Gh. Ierizan de la Chişinău. Că acum e la editura Cartier. Şi că dacă le dau voie să publice Unde am greşit şi Dialog monologat. Bineînţeles. Sâmbătă 19 octombrie 1996 Ieri am fost la alt medic - i-ain uitat numele. Duret nu mai este la Notie-Dame de Bon Secour. L-am întrebat pe uitat de Duret - nu ştie. Nimeni nu ştie. se desfiinţează toate serviciile cu excepţia maternităţii - dar se înfiinţează geriatria. Uitatul mi s-a plâns - el mie. mai mult de jumătate de ceas -de ceva de neînţeles pentru mine: omul era îngrijorat pentru soarta sa (urmează să plece şi el. s-a desfiinţat postul), dar cred că e şi uşor prosticel. A apucat să-mi ia tensiunea (8 cu 14) şi să-mi copieze (cu greşeli, în defavoarea mea) reţeta de la Duret. Duminică 20 octombrie 1996 Aseară mi-am adus aminte că trebuia să notez ceva - am uitat. Nici acum nu-mi aduc aminte. Miercuri dimineaţa am întâlnire cu Papilian la RFI. Vrea să facem un “portret”. Tot miercuri - seara, la orele 19 la Primăria Parisului (tot pentru Ungaria). Mâine, luni, mă duc la asistenta socială. E lung drumul până în 25 (vineri!). Luni 21 octombrie 1996 La asistentă s-a dus Filip - el are carte orange. Greu. greu. 332 PAUL GOMA Miercuri 23 octombrie 1996 Azi: patruzeci de ani de la Revoluţia Maghiară. Dimineaţă am fost la RFI. Papilian mi-a lacut o emisiune (“portret'’) de vreo 50 minute înregistrare şi o alta. de 3 minute despre Ungaria. Diseară ar trebui să mergem la Primărie unde am fost invitaţi - n-o să ne ducem: obosi{i. nu avem bilete de metro... Joi 24 octombrie 1996 Aseară mi-a telefonat de la Chişinău Dinu Mihail. Mi-a citit (în ciuda protestelor) articolul lui despre mine. Ilişoi tot nu i-a dat ce i-am încredinţat - pentru a-i transmite lui Dinu Mihail.. Sâmbătă 26 octombrie 1996 Pe măsură ce ne apropiem de data colocviului, sunt tot mai nesigur tot mai neliniştit în privinţa textului meu despre Ungaria ‘56. Poate că, după prima zi - în care nu intervin - o să mă clarific. Filip lucrează cu Ion Condiescu. Lulu se internează azi pentru o operaţie: apendicită. Luni 28 octombrie 1996 Azi începe colocviul Ungaria, la Senat. Mâine dimineaţă va fi intervenţia mea. Am dres textul, eliminând preţ de o bună pagină. Pentru întâia oară mi-am pus întrebarea: Spun adevărul, chiar atunci când mă aflu dinaintea unora care mă iubesc ? Şi cărora le sunt îndatorat ? Ca să am conştiinţa împăcată (?) am dus textul sâmbătă la Catherine Durandin. Abia aşteptam să-mi spună ceea ce aşteptam de la mine să-mi răspund... Ieri am început un text - cel recomandat Catherinei. ca să poată ieşi din depresiune: “Nu înţeleg...” Am scris primele JURNAL DE CASĂ NOUĂ 333 rânduri, ca pe o pălărie pusă pe un scaun, ca să semnalez că este al meu... Miercuri 30 octombrie 1996 Ieri mi-am zis şi eu poezia. N-a fost deloc o reuşită: ba. dimpotrivă. Nu înţeleg de ce n-am citit textul - l-am zis de-a oralulea - şi n-a ieşit bine. Asta este impresia-convingere a mea. fiindcă alţii m-au felicitat... Nu ştiu dacă mai am timp să trag concluzii. însă cu mine aşa este. de fiecare dată când încerc să nu spun tot adevărul (sau ceea ce cred eu a fi adevăr) iese rău. Sau: nu iese bine. Joi 31 octombrie 1996 Ieri mi-a telefonat cineva de la Iaşi (nu i-am reţinut numele: m-a trezit din somn), din partea unei edituri (Phoebus?)*. spunându-mi că a văzut la Luca Piţu Unde am greşit şi. dacă nu-1 publică nimeni, vrea el să-l publice. I-am spus că e promis Nemirei. dar că Ceia are alte trei cărţi - să aleagă. Lulu a ieşit din spital, fără operaţie: cică nu e apendicită... Era de bănuit. Ieri am scris la ordinator o singură pagină din Ostinato. Azi aceeaşi cantitate... NOIEMBRIE 1996 Sâmbătă 2 noiembrie 1996 Azi Filip a împlinit 21 ani. A sărbătorit aniversarea, ca pe la noi: muncind. Dealtfel şi mâine are să lucreze. Pentru că tot s-au făcut 40 ani de-atunci: tare aş mai scrie despre securişti. Chiar dacă am scris de fiecare dată când am * Nu: Fides 334 PAUL GOMA avut prilejul - parcă aş scrie un text numai despre asta. Pornind de la “Fără violenţă!” a lui Buzura, trecând la “Toţi am colaborat - mai mult sau mai puţin” a lui Breban, ajungând (deocamdată) la “reconcilierea naţională” a Pleşului. Să nu uit: comunicatul comun Manolescu-Roman în care se îndeamnă să se treacă peste faptele Romanului... Marţi 5 noiembrie 1996 Am fost atât de obosit zilele acestea (sunt în continuare) încât n-am notat un lucru demn de luat în seamă: Aşadar, ca să fiu “drăguţ” cu ungurii, am acceptat să-mi diluez intervenţia. Aşa am făcut-o - în scris: am suprimat nişte pasaje. Numai că la Senat n-am citit textul, am vorbit liber. Şi, vorbind liber, am “zis” şi pasajele anterior suprimate. învăţătură: orice-aş face, nu poci pentru ca să minţ - fie şi prin omisiune. Nu văd în asta vreo virtute, ci. cum am mai spus: comoditate: e mai lesne să spui adevărul, ca să nu fii obligat să ţii minte tot felul de minciuni. Şi Ana grozav de obosită. Nu ştiu dacă o să ne venim în fire vreodată. Aseară a telefonat “o jurnalistă: Doina Jela (?)”: că ea scrie o carte şi vrea să ştie ce s-a petrecut în ‘56.1-am recomandat să citească ce s-a scris despre acel moment. A răspuns că...nu s-a scris nimic. I-am spus că nu se poate să nu se fi scris (în România) despre un moment atât de semnificativ. A repetat: nu s-a scris nimic. Acum ce fac eu ? Una din două: ori s-a scris, dar jurnalista nu are ştire de scrieri - ori chiar nu s-a scris. înclin spre ultima. Sâmbătă 9 noiembrie 1996 Ieri a fost pe aici Doina Jela. A repetat: în afară de cărţile şi interview-urile mele. precum şi de interview-ul lui Horia Popescu “nu există nimic scris. în România”. Am zis că poate nu ştie ea chiar tot ce s-a publicat - a repetat: a JURNAL DE CASĂ NOUĂ 335 cercetat în biblioteci. în colecţii de presă: nu s-a scris nimic despre *56, în România. Să fie de conceput ? Când îi pişcasem pe memorialişti (I. Vianu. Matei Călinescu. Breban. Manolescu), le reproşasem memoria selectivă - în sensul că nu voiau să vorbească despre acest Moment, ruşinos pentru ei; or, ei chiar uitaseră! Să fie de conceput ? încă nu pot crede. Nu-i văd pe cei amintiţi să se simtă într-atât de...culpabilizaţi (de inacţiune; de dezertiune). încât să alunge din memorie un astfel de episod. Mai degrabă s-a petrecut cu ei ceea ce se petrece cu “poporul’': nu ţine minte decât ce-i place; decât ceea ce nu-i tulbură somnul - şi aşa tulburat. Alaltăieri am primit de la...Academia Română (Vicepreşedinte, scria de mână. pe plic, sub Cacademie) un chestionar ca din partea Caietelor Critice - dar nici un nume de persoană, de parcă această publicaţie ar fi făcută de anonimi şi ar publica numai anonimi. Cum sunt formulate întrebările-teză - deja altă mâncare de peşte: de parcă ar fi fost redactate de însuşi Eugen Simion. Numai că...datată 16 octombrie, a fost pusă la poştă îa.. 28 octombrie - şi mi-a ajuns în mână taman la 7 noiembrie! Joi 14 noiembrie 1996 în lungul week-end am scris răspunsul la Caietele Critice, înjurătura II - le-am trimis. Ieri am scris înjurătura III (Manolescu), am multiplicat-o. n-am trimis-o încă. Marţi 19 noiembrie 1996 Am fost prins zilele astea cu alcătuirea unui volum de publicistică, până la urmă i-am zis: SCRIITORALE (iniţial: SCRISURI), începe cu Generale, continuă cu Electorale, cu Polemicale şi sfârşeşte cu, cu ce oare ? cu Epilogale. Azi se fac 38 ani de la bătaia încasată la Gherla de la fraţii Şomlea. Istrate. Todoran - şi. desigur, de la Goiciu. A fost în 19 noiembrie, cu două zile înainte de liberare... 336 PAUL GOMA Azi am ieşit să fac nişte fotocopii, să depun scrisori -am trecut şi prin piaţă. Domnule! Era ca pe la noi: frigulean. cu o fulguială rece, nisipoasă - o plăcere soră cu extazul acela! Ciudat: sunt un friguros, dar m-ar bucura nesfârşit un geruleţ (pe la năsuleţ), cum mă alintam singur, copil fiind, nămeţ’ cutreierând... Miercuri 20 noiembrie 1996 Aniversare: 19 ani de când am plecat de-acasă - în fine: de la ultima: România. în (foarte strânsă) legătură cu ce am scris mai sus: dintre amicii cu care am avut contacte după alegerile din 17 noiembrie, Paul Barbăneagră este extrema dreaptă - zic şi eu aşa, fără nici un gând rău...: entuziasmat, spune că aştepta asta de o viată întreagă... îi aduc aminte că. de când îl cunosc (din 1972). îl ştiam ca pe “ăla care vrea să se-ntoarcă pe tanc. la Bucureşti”. îmi răspunde că să las. mă! în fericirea lui. a uitat oportun că victoriosul a rămas în legături subterane - nici măcar...cu Măgureanu (lasă. mă!) şi. după ce-mi joacă scena antisemitului căsătorit cu o jidoavcă (“Eugen Mihăescu trebuie să fie jidan!”), nu se opreşte la Roman, trece şi el peste contradicţii. îmi tine un curs de cum -trebuie- să- fie- un- om-politic... Acum ce face el: aşteaptă ca “ai noştri” să ne cheme...-dar mai întâi să ne restituie tuturor exilaţilor cetăţenia română. Nu a rostit limpede, dar am sim{it: e plin de iluzii, băiatul Barbă;. îşi imaginează că “ai noştrTnumai la asta se gândesc - zi şi noapte -: cum să facă ei să ne cheme, să ne restituie, să ne ofere... Am luat-o peste bot în ianuarie ;90. cu “colegii de breaslă”: şi eu aşteptam... Mi-a căzut greu constatarea că ei, nu numai că uitaseră s-o facă. prinşi cum erau cu revoluţia -mă gândeam la două persoane: Dan Petrescu, ministru. Dinescu, preşedinte al Uniunii (başca Paleontologii, ambasador aici. la Paris), dar nu voiau! Că nu le ajungea lor, cum să mai invite şi pe alţii la împărţeală! JURNAL DE CASĂ NOUĂ 337 Aşa că de astă dată. nu mişc nici un deget. Gândindu-mă că, la urma urmelor, eu sunt un mare favorizat de soartă: sunt scriitor - eu am ce face. chiar dacă nu sunt... invitat la festin. Joi 21 noiembrie 1996 încă o aniversare: 38 ani de când m-am liberat de la Gherla. Păcat că nimeni nu vrea să publice Lăteşti - atâta cât este scris... Vineri 22 noiembrie 1996 Ultima aniversare din această lună. Tot n-am pregătit dischetele pentru Timpul Filip e atât de ocupat şi de obosit... Sâmbătă 23 noiembrie 1996 Prima zi fără aniversare...Sper ca azi să pregătim dischetele - pentru luni... Trezire extrem de neplăcută. Sunt un om bătrân - iremediabil. Nu se mai poate face nimic - cu mine, din mine... Ce se mai poate face ? Nu mare lucru: doar să scriu aşa cum am scris până acum. aşa cum îmi vine la... gură. fără a încerca să “mai încerc şi altfel”. Nu neapărat pentru că această cale ar fi bună. ci pentru că e singura cunoscută. Prostul de Ţepeneag: dă un interview lui Pecican în J afro nr. 8... Zice că Ostinato şi Din Calidor ar fi cărţi bunicele, dar după aceea am scris numai cărţi proaste... Nu-şi mai aduce aminte titlurile, dar zice. Probabil că impresia proastă despre Arta refugii i-a fost transmisă de Păruit. Atâta a vorbit de rău Alain această carte. încât Ţepeneag n-a mai fost nevoit s-o citească, i-a ajuns “lectura*’ amicului. Deşi. dacă ar fi aplecat urechea la amică...Ori să-şi fi întors părerea pe cealaltă parte însăşi prefaţatoarea Artei refugii ? Hoţul cu un singur păcat... 338 PAUL GOMA Acum este ora şase (dimineaţa, se-nţelege. la cealaltă sunt gata-stins). Mă duc să mai fac câte ceva la Universitatea din Orhei. Luni 25 noiembrie 1996 Azi am expediat lui Spiridoa pentru Timpul trei dischete cuprinzând Sabina, Roman intim, Bonifacia şi Scrisuri. Să vedem dacă or să fie folosibile (am oarecari îndoieli). Miercuri 27 noiembrie 1996 Plouă plouă plouă (fără virgule, făr-de 4oaie). Ieri am scris o scrisoare adresată lui Cangeopol - în legătură cu articolul lui din Lumea liberă, cel în care i-i recomanda lui Constantinescu pe doi “patrioţi”: Pacepa şi Goma... Am scris-o, dar astă noapte (pe când dormeam) am luat hotărârea să nu o trimit. La ce bun ? Azi am primit scrisoare de la Ardelean. Cică el s-a bucurat 3 zile. Domnule, cum nu sunt eu chiar singur... Am copiat din Gherla vreo 15 pagini. Merge extrem de greu: am doar copia a 2-a pe foiţă (cea pe care o mâzgălise -cu drag - Raicu. citind-o). Nu cred că o dau gata până la sfârşitul anului. Joi 28 noiembrie 1996 încă o zi grea. Apăsătoare. Am dactilografiat Gherla până la pag, 19 (original la maşină de scris). Am tras câteva exemplare din Scrisuri şi din Unde am greşit?, dar numai lui Ion Gliica i-am dat o pereche, din totf deci din comitetul bisericesc (la care am participat). Sâmbătă 30 noiembrie 1996 A murit Take. A murit astă noapte, fără să zică nici miau. Am rămas şi fără el, după plecarea lui Cazimir. JURNAL DE CASĂ NOUĂ 339 DECEMBRIE 1996 Joi 5 decembrie 1996 M-am uitat în urmă. în jurnal, ca să aflu când m-am apucat să copiez Gherla. Probabil prin 21 noiembrie (la dubla aniversare: în 1958: liberarea din închisoare şi în 1972: începerea scrierii a ceea ce avea să devină Gherla). Până acum am copiat până la pagina 54 (dactilograma). încă n-am ajuns la jumătate. Avem necazuri. în continuare. Alaltăieri mi-a venit scrisoare de la Scorţanu. I-am scris. Ieri mi-au venit Convorbiri literare - dimineaţa. Vatra nr. 9, seara. Amândouă publică Canalia canală. Are să trebuiască să refac bibliografia. Sâmbătă 7 decembrie 1996 Am ajuns la pagina 65 a mss-ului. Cred c-am atins jumătate. Ieri mi-a fost rău, rău. Nici azi mai bine. O sfârşeală soră cu ea. Mie, acum, până şi somnul mi-e moarte. Am scris un fel de prefaţă la Gherla - i-am zis Pledoarie. Am nevoie, şi o să am - de pledoarie. De la textul neterminat al lui Podoabă din Vatra (prin februarie), n-am mai auzit de vreun text în care să se scrie despre ale mele. M-am uitat prin Familia: scriu despre ei. între ei. Or, eu. orice-aş crede, nu-s de-al lor. în care caz, de ce să strice hârtia ? Unde mai pui că sunt şi înjurătumic. nici nu ştii de unde-ţi sare necazul... Luni 9 decembrie 1996 Am avut un vis... Cu Iliescu n-am avut vreodată, nu l-am visat niciodată. Şi uite că pe Constantinescu l-am visat în “maniera" lui Ceauşescu. Nu Constantinescu “era" Ceauşescu. Doamne-fereşte, ci eu, în vis, mă puneam în situaţii - mai pre- 340 PAUL GOMA cis: în stări - asemănătoare celor din visele cu Ceauşescu: parcă îi solicitam ceva (nu mai ţin minte ce. probabil o favoare!), iar el mă refuza cu destulă brutalitate. însă ceea ce m-a făcut să mă trezesc plin. copleşit. încărcat de ruşine: eu îi param, denunţam, turnam pe cineva lui Const. - iar el mă trimitea la plimbare! Insuportabil! Până ieri am copiat 71 pagini din mss = 105 la 16. Dacă sunt cuminte, termin până la sfârşitul anului. Cu toate că îmi vine din ce în ce mai greu. Din ce în ce mai greu. Am însă o mare consolare: scrisul. Când scriu, nu mai simt cum mă împuţinez. N-am găsit alt termen: neieşind. neconfruntându-mă cu alţi oameni decât cei din familia mea, nu am prilejul să fac gafe: uitări, de pildă. Şi. la urma urmei, memoria nu mi-am pierdut-o. Numai că. în anume cazuri mă rezem fără precauţii pe ţinerea-de-minte - şi o tropez!. cum spunea Horia Popescu. Iată: scriind “prefaţa” Gherlei, am zis că prima variantă a fost scrisă în câteva zile. După ce am scris-o bine-bine. am luat manuscrisul de origine; chiar filele de hârtie scrise de mână atunci şi păstrate pe timpul “absenţei” la Monici. De început. începusem cum zisesem, dar de terminat prima variantă: în 29 decembrie (1972)! Miercuri 11 decembrie 1996 Şontâc-şontâc. până la 108 pagini (de ordinator) - mai rămânând ceva mai puţin de pe-atâta. Mi-a trimis Laszlo o fotocopie după o carte ce “tratează” despre interdicţiile cărţi-autori în biblioteci. Mi se pare cusută cu aţă albă. Mi-a mai trimis un text al lui. protestând pe lângă G. Adameşteanu (că nu mi-a publicat scrisoarea din 2 oct). De asemeni un text al lui Florin Gabrea - în favoarea mea... A fost o mare surpriză. Ieri (alaltăieri, de asemeni) şi azi: zile de iarnă: frig. ceaţă. întuneric. Şi când mă gândesc că suntem abia în 11... încă zece zile lunge, dar mai ales late.... până la solstiţiu... JURNAL DE CASĂ NOUĂ 341 Duminică 15 decembrie 1996 Vineri spre sâmbătă mi-a fost foarte rău. O răceală din aceea nebună, plină de gândul răzbunării - ce zice ea:« A. te-ai v accinat împotriv a gripei, o să-ţi arăt că mai putem face câte ceva ca să-ţi fie viaţa amară...» Aşa stând lucrurile, n-am lucrat nimic - am ajuns până la pagina 98 dactilograma din 73. Sper să termin înainte de Anul Nou. Marţi 17 decembrie 1996 Ieri am copiat o singură pagină (în 24. deci şi jumătate de pagină) şi am abandonat. Tot rău. Azi, la zece, mă duce Ana la doctor. Miercuri 18 decembrie 1996 Ieri - vrasăzică - am fost la doctor (-iţă). Bronşită, cică. Mi-a făcut radiografie - s-a confirmat. Mi-a dat antibiotice pentru şase zile. Tot ieri am primit scrisori de la Luca Piţu - mi-a trimăs o tăietură cu unul cu prenumele de Ceauşescu: e cioban pe lângă Eş. De asemeni, un atac al lui Foarţă contra Petru Dumitriu (şi dacă mă înşel ? - n-ar fi de mirare - de când cu tuşea asta mi s-au clătinat creierii - oare ce ar face poetele cerebrale pe timpul unei bronşite: mai scriu ele poezie creierală?). Altă scrisoare de la Laszlo. Are impresia că a fost plagiat de Cesereanu şi de Petreu. Aveam textul. M-am uitat n-am observat aşa ceva. Am încercat să-l liniştesc - e îngrijorător, când vezi plagiatori ai tăi peste tot. Vineri 20 decembrie 1996 N-am mai primit veşti de la Spiridon - ar fi trebuit să-mi scrie (ba chiar telefoneze): cine ştie ce scuză are să găsească. 342 PAUL GOMA Nici “băietanuT lui Piţu nu dă senine că ar fi primit ceva de la mine. Tot bolnav. Mai am de copiat vreo 10 pagini de mss. Sâmbătă, 21 decembrie 1996 Am terminat de copiat Gherla* Acum este ora 15. Deci. dacă am început în 21 noiembrie... Şi se pare că aşa a fost. Sunt fericit că am terminat - dar sunt nefericit (că am terminat...) Marti 24 decembrie 1996 Am terminat de corectat Gherla. Am imprimat două exemplare. Dorm prost noaptea. Agitat. Am şi de ce. Necazuri. Deci am terminat Gherla şi simt un mare gol. Necazul fiind că nu am nici energie să mă apuc. acum. imediat de altceva. Să vedem, poate câştigăm la loterie. Miercuri 25 decembrie 1996 Ce mai lipsea: de Crăciun, Ion Condiescu să-l (...)pe Filip! De asta nici n-a vrut să urce - l-a chemat pe Filip în stradă - azi dimineaţă zisese că are să vină cu o şampanie, cu cevabunu-bimu... Şi, uite!. Nu-mi imaginam aşa ceva - Condiescu să-l (...)pe finu-său! Joi 26 decembrie 1996 Au să ne omoare - ăştia. Se ţin de capul nostru, nu ne lasă să respirăm. I-am tot telefonat OPACE-ei, negăsind-o. i-am scris. Să vedem ce căcat iese şi din scrisoarea asta. JURNAL DE CASĂ NOUĂ 343 Vineri 27 decembrie 1996 Ar fi Sfântul Ştefan. Văru-meu Goma de la Ciocâlteni-OrheL Fănel Davidescu de la Ploieşti-Constanţa. Filip şi cumpărat scanner. Umax S-6E. L-a instalat aseară şi a chiar lucrat o fotografie după un desen de-al lui. Măcar atâta bucurie. El ne-a dat 400 franci. în zilele astea nenorocite, printre “spărturi" îmi veniseră câteva zdrenţe de idei pentru niscai articole viitoare - dacă mai există viitor pentni aşa ceva. Din nefericire, hărţuit pe de o parte, pe de alta voind să mă gândesc la altceva - ca să nu mă mai gândesc la aceea - am uitat. O să-mi reamintesc eu. Voiam să scriu despre noţiuni aparent stăpânite de toată lumea: disidenţă, samizdat, exil, sertar... însă nu ştiu care le va fi soarta - şi unde să le public ? Vatra s-a încoţopenit cu Dialog-ul. Conv. Ut. n-a publicat ultimele două “înjură-turi"(din trei...). Asta-i dificultatea. De adăugat: literatură mărturisitoare (Borbelv cel deştept). Doar dacă aş face... autoeditare. în sens propriu - dar. vai. fără a intra în samizdat. Am să încerc chiar azi. Chiar acum. NB: Am şi început. Sâmbătă 28 decembrie 1996 Adineauri mi-a telefonat, de la Iaşi.Ilişoi: că Cezar Ivănescu a scris o carte cu Mioara Cremene (!). iar într-un interview a declarat că “Goma este un laş. pentru că nu declară cine l-a arestat atunci..." - mai mult şi mai limpede n-am putut smulge de la Ilişoi. Tot el mi-a spus că a fost de curând la Chişinău. unde a văzut ceva cu mine la TV (probabil ceva de la Die). Am scris vreo şase pagini din intenţia mărturisită ieri. Ca de obicei: se lăţeşte, se lăţeşte... 344 PAUL GOMA Frig. frig. Au murit câţiva francezi. 20 români. Seara: Din ce în ce mai frig - afară. Ieri am ieşit de două ori şi am aMit oarecare jenă (nedureroasă) la inimă, un fel de aritmie. Mă gândeam că frigul poate fi cauza. Da. şi el. dar mai cu seamă... ozonul (se pare că ieri s-au atins cote-record în regiunea pariziană). Oricum, aşa pretind ştiinţificii. Eu ştiu altceva: am îmbătrânit. Duminică 29 decembrie 1996 Frig. Mai puţin ca ieri şi alaltăieri, dar frig. Am stat toţi trei în vizuină, la căldură. Am început ce ziceam. Am scris vreo 6 pagini (în 14). Bunişoare. Luni 31 decembrie 1996 Am mai dat la spate un an. Greu şi acesta, lua-l-ar dracu! Să ne urăm ca cel ce vine să fie mai îngăduitor cu nişte pui de găină ca alde noi. LA MULŢI ANI! CUPRINS JURNAL AMERICAN (1978)......................5 JURNAL DE ZIUĂ - SCURTĂ (1994).............46 JURNAL DE AŞTEPTARE (1995)................159 JURNAL DE EXPULZAT (1995).................234 JURNAL DE CASĂ NOUĂ (1995-1996)...........272 ) Redactor DORU OLTEANU Tehnoredactor CONSTANTIN RUSU Corector ILIANA BRAŞOVEANU Tehnoredactare computerizată MONICA CREMENE Apărut: 1998. Bun de tipar: 28.10.1998. Comanda nr. 3821. Coli de tipar: 14.5. Hârtie: velină 60 g/mp. Format: 60x90/24. Tiparul executat sub comanda nr. 80254 la Imprimeria .ARDEALUL44 Cluj-Napoca B-dul 21 Decembrie nr. 146 ROMÂNIA SERII ŞI COLECŢII ATHENAEUM -Cărţi de referinţă ale gândirii filosofice româneşti şi universale Henri Bergson, Eseu asupra datelor imediate ale conştiinţei (trad. Horia Lazăr), « 136 pg., 9.600 lei. Fr. Nietzsche, Naştereafilosofid (trad. Miicea Ivănescu), 128 pg., 15.000 lei. Grigone Popa, Kierkegaard- Existenţă şi adevăr, 288 pg, 30.000 lei V HOMO RELIGIOSUS Cărţi de exegeză a fenomenului religios. Rudolf Otto, Sacrul (trad. Ioan Milea), 239 pg., 9.996 lei Vladimir Ghyka, Ultimele mărturii (trad. Doina Comea), 135 pg., 12.546 lei. N. Steinhardt, Dăruind vei dobândi, 310pg, 28.000 lei William James, Tipurile experienţei religioase (trad. Mihaela Căbulea) 512 pg., 33.000 lei. Blaise Pascal, Misterul lui Iisus, (tradl Milea), 130 pg, 19 000 lei Gh. Calciu-Dumitreasa, Rugădune şi lumină mistică, 144 pg., 20.000 lei. J. deVoragjne, Legenda de aur (trad L.Titieni), 184 pg, 25.000 lei 0REMEMBER Memorii, jurnale, epistolare. N. Steinhardt, Jurnalul fericirii 439 pg., 33.600 lei. Teohar Mihadaş, Steaua câinelui, remember 214 pg., 9800 lei. N. Mărgineanu, Amfiteatre şi închisori, 244 pg., 6.800 lei în curs de apariţie: Paul Goma, Jurnalul unui jurnal, 256 pg., 35.000 lei. Paul Goma, Alte jurnale, 464 pg., 48.000 lei. DISCOBOLUL Permanenţele eseului Ion Simuţ, Critica de tranziţie, 230 pg., 4.692 lei. Laszk) Alexandru, între Icar şi Anteu, 127 pg, 6.000 lei. Sergîu Pavel Dan, Fud Craiului şi Spânul, 200 pg, 28.000 lei. Marhis Jucan, Fascinaţiaficţiunii, 208 pg., 25.000 lei. BIBLIOTHECA ROMANICA Autori străini despre literatura română; romanistică românească; studii şi sinteze despre autori din spaţiul romanic; eseuri pe teme de literatură romanică. Roşa Del Conte, Eminescu sau despre Absolut, (trad. Marian Papahagi), 356 pg. Henri Jacquier, Babei, mit viu, 276 pg.. Lucien Febvre, Religia luiRabelais (trad. Horia Lazăr), voi. I, 256 pg., 6.500 lei. POEŢI DE AZI Colecpa include prezenţe lirice actuale apar finind tuturor generaţiilor Ion Vădan, Elegii din cariera de marmură, 92 pg., 12.240 lei Viorel Mureşan, Ramele Nordului, 64 pg. 12.000 lei Valeriu Anania, Poeme alese, 160 pg., 35.000 lei t