[7] 1. COMERŢUL ŞI INDUSTRIA, CA FACTORI DE PROGRES ŞI PROSPERITATE Comerţul, Îndeletnicirea care mijloceşte trecerea bunurilor dela producător la consumator, răspunzând unei: necesităţi eco­ nomice de mâna Întâia şi industria, activitatea care extrage, pre­ lucrează şi transformă bogăţiile naturale, Iăcându-le potrivite pentru diversele intrebuintări omeneşti, ambele isvoare impor­ tante de venit naţional, prosperitate şi bună stare generală, sunt doi din stâlpii, pe cari se sprijină orânduirea politică, socială, culturală şi economică a popoarelor. Istoria dovedeşte aceasta până la eviden ţă. In antichitate Fenicienii, marinari iscusiţi, cu legături de afaceri În toată lumea cunoscută pe atunci; Cartaginezii, Grecii, despre ale căror aşezării comerciale s'ar fi descoperit urme cuo vechime de peste 2500 de ani şi prin părţile noastre: 1), unde aduceau produse rnerudionale şi de unde luau grâu, piei, miere ş'i: ceară, "prodluse, cari au făcut gloria Moldovei şi a Ţării Ro­ mâneşti: În tot timpul până la introducerea mai largă a agricul­ turii" 2), carne sărată, "şi aurul podoabelor şi moned'elor e­ line" 3); Romanii în faza a doua a istoriei lor; În veacul de mijloc Arabii, Venetienii, Genovezii, stăpânitori ai Chiliei şi Cetăţii Albe; Pisanii, Florentinii, Germanii cu oraşele lor li­ bere, stăpâne în Marea Nordului şi în Marea Baltică, organi­ zate în Iiga vhauseatioă, foarte bogată În secolul al XIV-lea, XV-lea şi: XVI-lea'); toate aceste popoare comerciale şi indus­ triale, ca şi Americanii, Englezii, J aponezij, Italienii şi Ger­ manii, au jucat roluri de căpetenie în desfăşurarea evenimen- 1. M. Iorgulescu, "Istoria Comerţului", pag. 40; Sadowsky l. N. "Die Handelsstrassen der Griechen unei Romer", Jena 1877; V. Pârvan, "Inceputurile vieţii romane la Gurile Dunării", Bucureşti. 2. N. Iorga, "Istoria Comerţului Românesc", Epoca veche pag. 14. 3. Ibiel., pag. 14. 4. M. Iorgulescu, op, cit., pag. 101. [8] ca o numai impor- 8 telor istorice ale lumii întregi, inf'luentâud În bine sau în rău soarta altor neamuri, mai putin dibace sau mai puţin noro­ coase din acest punct de vedere. "In toate vremurile împrejurările economice au jucat un rol însemnat în desfăşurarea evenimentelor istorice" 1). Fără a se ţine seamă şi de factorii economici, nu se poate interpreta în mod just nici un eveniment istoric şi fără o te­ meinică bază economică nu e cu putinţă nici un progres per­ manent cultural 2). "fn analele france se povesteşte, că În timpuri foarte vechi, un negustor franc s'a aşezat În regurnea centrală a Europei, Moravia de astăzi şi a Întemeiat aici un stat. Vedeţi e vorba de un stat Intemeiat de un negustor" 3). Chiar şi Întemeierea Principatelor Române, apare consecinţă a comerţului universal, care avea nevoie nu de bogăţiile ţărilor noastre, cât mai ales de drumurile tarite de comerţ care le străbăteau 4). Menirea Ţării Româneşti ca stat puternic Între Carpaţi şi Dunăre, apare tot ca o consecinţă a marilor necesităţi de viaţă comercială. mondială şi a interesului asigurării circulatiunii li­ bere Între Răsărit. şi Apus a bogăţiilor naturale şi produselor inrlustriale 5). "De pe urma vechslor negustori - scrie d-l N. Iorga­ au rămas Românilor din Ardeal biserici mari, frumoase şi bine înzestrate, precum şi elemente orăşenesti, cari au fost de cel mai mare folos desvoltării neamului românesc În aceste părţi" 6). Ideea unităţii noastre naţionale este Întreţinută pe vremuri În bună parte de aceşti mari negustori ai timpului. "L'idee de la reunion de toutes les populations valaques", 1. G. Taşcă, "ProbJ,eme economice şi financiare", pag. 153. 2. M. Durnitrescu, profesor, "lmlpodanţa factorilor economici În desvoltarea vieţii istorice a omenirii", pag. 3 şi 5. 3. N. Iorga, "DmmuriJ,e de comert creatoare ale statelor Româ­ neşti", în Buletinul Institutului Economic Românesc, No. 9 din 1927, pag. 460. 4. M. Iorgulescu, op, cit., pag. 114 şi Or. G. Netta, "lncercări de navigatiune pe Olt", pag. 13. 5. Ştefan Meteş, "RdaţiunHe comerciale ale .Tării Româneşti CLI Ardealul până În sec. al 18-lea", 'p'ag. 26 şi N. Iorga, "Drumurile de comerţ creatoare ale Statelor Româneşti", în Buletinul Institutului Eoo­ nomic Românesc, pag. 467 din 1927. 6. N. Iorga, "Negoţul şi meşteşugurile În trecutul românesc", pag. 114. [9] 9 scrie Într'o scrisoare la anul 1838 agentul po lon dela Bucureşti, Woronicz, principelui Adam Czartoryski, la Par is, "sous' un merne sceptr e occupe toutes les tetes". "CeHe idee est puissament entretenue par les Valaques de Transylvanie qui vienn ent ici pour s'utiliser et fair valo ir leurs industries" 1). Cel mai vechi răvas românesc ce se cunoaşte până astăzi, e trimes de un negustor din Câmpulurrg, la anul 1521, judelui braşovean, pentru a-i lămuri pe orăşeni asupra mişcărilor tur­ ceşti la hotarele ţării 2). "Istoria comerţului românesc - spune d-I Nicolae Iorga -< e o condiţie necesară pentru a înţelege sub toate raporturile, în originea ca şi În desvoltarea sa, istoria neamului nostru însuşi" 3). "Dela început scrie economistul francez Charles Gide- negustorii au fost rnari personagii, invidiate şi temute, mult deasupra industriasilor şi agricultorilor, constituind o adevă­ l'a tă aristocrati ei( 4). Negoţul ocupa pe vremuri un loc de cinste nu numai 111 preocupările boierilor români, mai ales începând dela 1450 În­ nainte, ci şi chiar în -acel ea ale Domnitorilor noştri. D2 multe ori Domnii Moldovei şi Munteniei erau şi cei mai mari negus­ tori ai timpului. Mihul, Logofătul lui Ştefan cel Mare, "cel mai însemnat om de afaceri din Moldova fiilor lui Alexandru cel Bun", cunos­ cut în Polonia ca "Mihul, Cancelariul ţării Moldovei", obţine dela Casirnir, regele Poloniei, învoirea de a face comerţ în această ţară. Duma şi Hrăman, pârcălabu l Cetăţii Albe, făceau negoţ CLI Polonia în 1477 5 ). "Alexandru Vodă Lăpusneanu, care era şi un mare ne­ gustorde porci, plătia Ardelenilor cumpărăturile sale, trime­ ţându-Ie boi de vânzare". Acest negustor, "priceput şi har­ nic", negocia În anul 1560, cu un Veneţian, Iosif de Francisci, 1. "Anuarul Institutului de I stor ie Naţională", pe anul 1923, pu- blicat de Universitatea din Cluj, pag. 95. 2. N. Iorga, "Braşovul şi Românii", pag. 282. 3. N. Iorga, "Istoria comerţului românesc, epoca veche, pag. 5. 4. Charles Gide, "Curs de 'economie politică", vol, 1, pag. 4M. 5. N. Iorga, op. cit., piag. 138, 139 şi 140 şi D. Z. Furnică, "Din trecutul comerţului Românesc", pag. XII. (Hurmuzaki, documente,' vol, II, partea II, pag. 143 No. 121. [10] 10 care trimisese a i se căuta boi în Moldova 1). Domnul se în­ voia cu bucurie la acest plan şi cerea ca jumătate din plată să i 'se dea în galbeni unguresti şi ughi de cei buni, iar cealaltă jumătate să se facă în "cati:fea cu flori de aur, mătase roşie pă­ roasă, damasc, atlas şi altfel de mătăsării şi postavuri, pre­ cum ecarlată 2), grenată, stammet, care se aducea şir din Ardeal, postav de Londra, postav de Bergamo" 3). Mihai Viteazul înainte de a fi Domn, făcea negoţ întins prin Moldova, Turcia şi Ţara Românească 4). Vestitul Dragomir a lui Manea, trimetea Saşilor oamenii lui -, cu piper. Dragomir Udr iste, Vornicul lui Vlad al III-lea Că-�;' lugărul face Între anii 1482-1492, negoţ cu piper şi bogasii la Braşov. Intr'o scrisoare trimisă Brasovenilor el cere ca aceş­ tia să-I scutiască de vamă la vânzare, iar dacă nu mai vor 'să s,e tină de promisiune, "să lase piperul în saci până ce se va . vinde şi apoi de-i vor ierta vama bine, de nu să şi-o ia în piper" 5). Stoica, armaşul lui Ţepeş se judecă la Braşov pentru marfă cu un jurat al acestei cetăţi. "Koryz, boier şi negustor", făcea la 1487 negoţ cu Brasovul. Vornicul-cel-Mare, Drăghici şi se pare că şi col egul său, Vornicul Vintilă, făceau negoţ la 1530, 1. Pe la anul 1545, 2/3 din vitele importate de Venetia din Mol­ dova erau cumpărate dela Domnul ac-est-ei ţări, iar Ils dela boierii ei. (Vezi Ştefan Meteş, op. cit., pag. 211). 2. (ecar lată = mătase roşie. Vezi Dr. l. N. Angelescu "Histoire economique des Rournains", pag. 29). 3. N. Iorga, "Negoţul şi rnestesugurile în trecutul românesc", pag. 109 şi 110. ("Inarhivde elin Veneţia, spune domnul N. Iorga în acelaş studiu, se află până astăzi o scrisoare slavonă a lui Alexandru Vodă, privitoare la afaceri de negqţ pe care le urrnăria până în locuri aşa de depărtate, dar şi aşa de bine cunoscute tuturor pe acea vreme", N. Iorga, op. cit., pag. 111). 4. Ştefan Meteş, op. cit., pag. 144 şi Şincai în "Cronica Româ­ nilor", Tomul II, unde la pag. 246 spune, ca răspuns cronicarului ungur Heveuesi, care-şi bătea joc de Mihaiu, ca fost negustor: "Muma lui Mihaiu Vodă încă doar n'au fost cuf'ăriţă ci neguţ,ătoriţă, fiind mai înainte Doamnă şi soră cu Iane Vistiernicul ce bogat". 5. 1. Bogdan, "Documente şi Regeste privitoare la Relaţiile Ţării Româneşti cu Brasovul şi Ungaria, în secolul al XV şi XVI", pag .. 292-293, şi N. Iorga, "Istoria comerţului", epoca veche, pag. 141. [11] i t 11 cu Braşovenii. Barbu Craiovescu şi Gherghină, unchiul Radu cel Mare, pârcălab de Poenari, aveau legături comerciale cu Ardealul 1). "Toţi. marii boieri din Ţara Oltului şi unii chiar dintre ai Munteniei ca Ştirheii, Bălenii ş/i alţii, erau în foarte mare măsură negustori: de porci" 2). Dar pentru a dovedi: însemnătatea factorului economic în mersul evenimentelor, cari au interesat lumea întreagă, nu e nevoie să ne ducem cu cercetările noastre aşa de departe. "German.j,a de acum 50 de ani era o ţară săracă, pe când Ger­ mania dinaintea războiului devenise o ţară bogată". Desvoltarea industriei şi a comerţului din' ultima jumătate de veac, făcuse din această ţară unul din Statele cele mai bogate din Europa 3). Dela 7 miliarde mărci În 1892, comerţul exterior al Germaniei se ridică în 1912 la 19 miliarde mărci, sporul realizat În aceşti 20 de ani trecând de 170 0/o, pe câtă vreme comerţul exterior al Marei Britanii În acelaş interval de timp nu reprezintă de­ cât un spor de 950;0, ajungând dela 12 mi'liarde mărci În 1892} la 231/2 miliarde mărci în 1912 4). Un exemplu şi mai recent ni-l oferă războiul mondial. ale cărui' sarcini evaluate, cu excepţia datoriei contractată pentru cheltueli interioare de către Guvernul bolşevic, la peste 160 miliarde lire sterline sau 980 miliarde franci, apasă atât de greu bugetele statelor învinse şi învingătoare fără deosebire, ingreunând opera de refacere şi; de revenire Ia normal. Care altele decât cele economice au fost, În bună parte, cauzele deslănţuirii acestui grozav măcel omenesc 5), ale cărui jertfe în morţi, răniţi şi dispăruţi trec de 13 milioane suflete şî al cărui cost total depăşeşte enorma sumă de 1050 miliarde franci? 6). 1. N. Iorga, "Istoria comerţului", epoca veche, pag. 141-142. 2, N. Iorga, "Negoţul şi meşteşugurile În trecutul românesc", pag. 108. 3, Or. G. N. Leon, "Elemente de ştiinţă financiară", Volumul 1, pag, 195. 4. G, Taşcă, op, cit., pag. 159-160, 5. Ibid. pag. 195, ("Cauza războiului, mai mult decât oribil, care sgudue lumea astăzi (1914) nu este tot eLe domeniul economic?"). Gheron Netta, "Din cauzele economice ale războiului mondial", Craiova, 1916. 6. Or. G. N. Leon, o)J'. cit., pag, 142. [12] 12 De sine înţeles însă, că importanţa comerţului şi a indus­ triei nu a fost în toate timpurile aceeaş şi mai cu seamă aten­ tiunea ce s'a acordat de către conducătorii vieţii publice acestor două ramuri principale de activitate economică, diferă foarte mult dela o epooă la alta. In vechime, când: lumea se împărtia în popoare comerciale şi în "state pasive,cari se rnultumiau să perceapă anume drep­ turi fiscale asupra mărfurilor, pe cari le trimeteau sau le des­ făceau pe teritoriul lor negustorii timpului" 1), nu se sim tia nevoia apărării profesionale şi nici aceea a îndrurnării de către guvernanţi a acestor Îndeletniciri economice. Cu vremea însă evoluţia naturală a lucrurilor, progresele ştiinţei, descoperirile geografice din veacul al 15-1ea şi al 16-lea, cruciadele, formarea statelor nationale, a căror idee îşi găseşte drumul încă dela începutul secolului al 13-lea 2), dau comerţului şi industriei importanţa lor adevărată, potrivit cu nevoile şi interesele ce fiecare popor avea în limitele frontierelor lui et­ nice sau geografice. Averile agonisite din comerţ şi industrie, devin cu timpul valori peste care nu se mai poate trece. Comercianţii şi industriasii înţelegându-şi menirea lor, În­ cep a-şi strânge din ce în ce rândurile, grupându-se mai întâi pe specialitate, iar mai târziu, fără deosebire, negustori şi in­ dustriaşi, se asociază cu toţii de bună voie în vederea apărării intereselor lor profesionale, în armonie cu nevoile generale ale gospodăriei naţionale. Pe de altă parte însăşi ocârrnuirile diverselor naţiuni, dân­ du-şi seama tot mai mult de importanţa şi menirea comerţului şi industriei - ca izvoare de bogăţie naţională - de care depind în bună parte puterea şi vaza statelor înăuntru şi În afară, prosperitatea şi bună starea generală, încep să se intere­ seze mai de aproape şi să vegheze "necontenit la regulata lor funcţionare şi propăşire". Din necesitatea apărării nevoilor proprii profesionale, În­ tregită cu aceea a exercitării "unei acţiuni cât mai eficace în .materie economică, guvernele diferitelor tări, simţind nevoia de a recurge la luminile şi sfaturile comercianţilor şi indus- 1. M. Ior gulescu, op. cit., pag. 3. 2. Ibid., pag. 126. [13] 13- triaşilor, fiindcă corner cian ţii şi industriasii cu experienţa şi cunoştinţele lor practice sunt în măsură să dea îndrumări pen­ tru soluţionarea În chip satisfăcător a problemelor comerciale şi, industriale, pe cât de complexe pe atât de variate", s'a născut ideea reprezentări! legale în stat a intereselor comerciale şi in­ dustriale 1). ! 1, Gh. Christodorescu, "Reforma Camerelor de comerţ şi de" industrie"; pag'. 7. [14] II. CAMERELE DE COMERŢ ŞI INDUSTRIE In grupările şi asociaţiunile libere ale negustorilor din secolul al 17-lea, aflăm şi: origina Camerelor de comerţ şi industrie. ' 'Deşi: în Spania ar fi existat înqă; �dlin a doua jumătate a sutei a 13-a, asezărninte cu atributiuni oarecum asemănătoare cu a­ celea de mai târziu ale Camerelor de comerţ, totuşi ca patrie a acestor organizatiuni profesionale este considerată Franţa 1). Şefii marilor' case comerciale din această ţară, îndemnaţi de necesităţi practice bine simţite, obicinuiau să se întruniască în adunări, de consfătuire, ţinute regulat la anumite intervale. Din aceste întruniri periodice ia naştere, la anul 1599, cea dintăi Cameră de comerţ În portul maritim şi marele centru comercial Marsilia 2). Activitatea rodnică desfăşurată de această Cameră liberă, inoă din primii ani ai existenţei sale, nu întârzie să atragă luarea aminte a conducătorilor statului francez. In anul 1700, statul francez da asupra sa întemeierea acestor .asezăminte economice, infiintând câte o Cameră de comerţ în toate centrele principale ale ţării - pieţe comerciale şi por­ turi - după sistemul Camerei din Marsilia, constituite pe temeiul principiului autonom, ca organe consfătuitoare ale sta­ tului În materie economică. In această formă, cu caracter oficial recunoscut de puterea publică, spre deosebire de celelalte reuniuni comerciale ale timpului, Camerele de comerţ din Franţa îşi desfăşură pro­ gramul lor de activitate până În pragul marei revolutiuni, când la 1791 incetară de a mai exista. 1. A magyar kereskedelmi es iparkarnarăk tortenete 1850-1896, pag. 11. 2. Camera de comerţ şi de industrie elin Braşov, 1851-1901, pag. .l I şi Handworterbuch der Staatswisserischaften , V. Jena, 1910, pag. 296. [15] 15 După 11 ani, la 1802, aceste organizatiuni profesionale apar din nou, cu un an mai târziu luând fiinţă, şi Camerele in­ dustriale, separat de cele comerciale, de data aceasta Însă cu un caracter oficial mai pronunţat, având în frunte de multe ori pe prefect sau pe primar 1). Că dela început s'a dat acestor institutiuni o atentiune deo­ sebită ne-o dovedeşte faptul, că în Spania către sfârşitul se­ colului' al 17 -lea, exista o Cameră de comerţ principală, un fel de organ suprem de conducere şi Îndrumare economică, ai cărei, membri, funcţionari de stat cu pregătire economică,erau numiţi de stat, iar preşedJinteera însuşi regele ţării 2), Cam În acelaş timp ca şi în Franţa, iau naştere şi În Irn­ periul Marei Britanii, Camerele profesionale, prin asocierea voluntară a membrelor, aşa zisele "sindicate libere", fără ca Statul să aibă vre-un amestec, intretinându-se dJin cotizaţiile statutare ale celor ce le cornpuneau 3). Camerele de comerţ iau apoi rând pe rândl fiinţă şi în ce­ lelalte părţi ale lumii. Mai' întâi În Prusia, apoi în Bavaria, Wiirtemberg, Baden, Hessen, Saxonia, Hamburg, Lubeck, Bremen, Austria, Ungaria, Italia, America, 'Danemarca, România, Bulgaria, japonia."). Cu un cuvânt aceste organizaţiuni se răspândesc în lumea întreagă. După sistemul francez, ca sindicate forţate cu caracter ofi­ cial, creiate în baza unei legi, şi întreţinute dJin impozite, sunt organizate Camerele din Italia, Germania, Austria, Ungaria, Olanda, Brazilia şi România. In Spania, Portugalia, Belgia, Statele-Unite şi Japonia, Ca­ merele funcţionează după sistemul englez 5). In Ţara Românească, până în anul 1925, când a luat fiinţă noua lege de reorganizare a Camerelor de comerţ şi industrie, Camerele din întreg cuprinsul ţării (20 la număr: 12 în Ve­ chiul regat şi 8 În provinciile Iiberate) 6), aparţineau următoare­ lor trei regimuri diferite: 1. Camera de comerţ şi de industrie din Braşov, 1851-1901, pag. 11. 2. A. Magyar Kereskedelrnies Iparkarnarăk to rtenete 1850-1896. Partea 1, pag. 11. 3. Camera de comert şi de industrie Braşov, 1851-1901, pag. 13 .şi a Magyar Kereskcdelmi es Iparkarnarăk tortenete, p'ag. 9. 4. Camera de comerţ Braşov, 1851-1901, pag. 13. 5. Gh. Christodorescu, op. cit., pag. 14. 6. Ibid., pag. 8. [16] 16 In Ardeal, regimul legii ungare din 1868, în Bucovina re­ gimul austriac din acel aş an, iar în Regatul Vechiu regimul legii din 1886. Organizaţia Camerelor de comerţ datează în România mică din anul 1864. Legea votată în acest an, nu s'a pus În aplicare Însă decât în 1868. Printr'un decret domnesc, în temeiul legii din 1864, iau fiinţă la anul 1865 cincisprezece Camere de comerţ şi de indus­ triecu sediul în Turnu-Severin, Craiova, Turnu-Măgurele, Ploesti, Bucureşti, Giurgiu, Br,ăila, Focsani, Galaţi, Bârladi, Iaşi, Ba­ cău, Piatra, Botoşani şi Isrnail , Cu 21 de ani mai târziu) la 1886, când legea din 1864 su­ feră modificări radicale, numărul Camerelor de comerţ şi de industrie din ţară se reduce la 10: Craiova, Piteşti, Ploesti, Bucureşti, Brăila, Galaţi, Focsani, Iaşi, Botoşani şi Constanta. In 1909 se mai înfiinţează o Cameră la Tulcea, în 1919 una la Bacău, iar în 1920 judeţele Durostor şi Caliacra se ali­ pesc Camerei de comerţ din Constanta. In nouile teritorii aveam, până la unificarea regimului, 8 Camere de comerţ şi anume În Bucovina, Camera de comerţ din Cernăuţi, Înfiinţată la 1850 şi cu aceeas vechime Camerele din Braşov, Cluj şi Timişoara. In Arad, Camera 'datân d dela 1872, Ia Oradea Mare din 1890, iar la Tg.-Mureş, Camera înfiinţată la 1891. In Basarabia există Camera din Chişinău, înfiinţată sub dominaţia românească, la anul 1918 1). Astăzi Camerele de comerţ din întreaga ţară, 49 la număr (48 constituite şi. 1 în curs efe constituire), funcţionează sub un singur reigim, acela al legii din 1925. In temeiul acestei legi "Camerele de comerţ şi de indus­ trie sunt institutiuni publice, creiate în vederea apărărăii şi sustinerii intereselor comerţului şi industriei, precum şi a re­ prezentării lor în Stat. Ele sunt în acelaş timp organe consultative şi adminis­ trative, chemate a contribui la progresul economic, în armonie cu interesele generale ale ţării" 2). 1. Gh. Christodorescu, op. cit., pag. 8. 2. Legea pentru reorganizarea Camerelor de comert şi de, in­ dustrie. Titlul 1, art. 1, pag. 7. (Monitorul Oficial No. 102 din 12 Mai 1925). [17] 17 Cu scopul de a "exercita prin acţiunea colectivă a Came­ relor de comerţ şi ele industrie o înrâurire legitimă asupra in­ drumării politicei naţionale În materie de comerţ şi de indus­ trie, În conformitate cu interesele economice generale ale ţăriiil, se Înfiinţează prin legea sancţionată şi prornulgată prin Inal­ tul Decret Regal No. 1150 din 7 Mai 1925: "Uniunea Came­ relor de comerţ şi de industrie" 1). 1. Legea pentru reorganizarea Camerelor de comerţ şi dustrie, Titlul vu, pag. 50. de in .. [18] III. SITUAŢIA ECONOMICA A CIRCUMSCRIPŢIEI CAMEREI DE COMERŢ DIN BRAŞOV IN ANUL CÂND ACEASTĂ INSTITUŢIE A LUAT FIINŢĂ 1. Intindere, populaţie, agricultură, economie de vite, industrie casnică, meserii şi mica industrie Infiinţată sub guvernul absolutist austriac, pe temeiul pa­ tentei imperiale din 18 Martie 1850, care dispunea ca în fiecare provincie a Coroanei, să ia fiinţă Camere în număr corespun­ zător, Camera de. comerţ din Braşov se constitue pentru prima oară la 20 Ianuarie 1851, având: ca circumscripţie jumătatea sudestică a Transilvaniei sau după numirea provizorie de atunci, districtele militare Sibiu (cu districtele filiale Braşov şi Bis­ trita), Odorheiu şi Făgăraş, acea "Terra Blacorum"; pe care o întâlnim În documente la venirea Saşilor în Ardeal. Prin legea provizorie din 1850, întregul Ardeal era îm­ părţit în două circurnscriptii efe camere, aceea a Braşovului şi aceea a Clujului, cu Alba Iulia şi Reteag 1). Desigur, că nu va fi fără interes cunoaşterea stării eco­ nomice a teritoriilor ce intrau în compunerea circurnsoriptiei Camerei. din Braşov la data Înfiinţării ei. Circumscripţia Camerei ce lua fiinţă la anul 1851 În Bra­ şov, cuprindea ca întindere ceva mai mult decât 2/5 din în­ tregul teritoriu al Ardealului, iar ca populaţie număra 927.292 locuitori, cari repartizati pe districte reveniau : 494.164 pentru districtul Sibiu; 65.754 pentru subdistrictul Făgăraş şi 367.374 pentru districtul Odorheiu. După naţionalitate erau: Români 359.656 sau aproape 39 0/O, Unguri 345.481 sau 37.25%, Germani (Saşi) 179.285 sau 19.30%, 1. Camera ele comerţ şi de industrie Braşov, 1851-1901, p'2g. 14-15. I ,1 / 1 1 ,'j , 1 1'·.· l' � � [19] 60% 17,2°j( 8,5 % 8,7% 3,6 0/O 19 Ţigani 43.676 sau 4.7 %, Armeni 3113, Evrei şi alte naţio­ nalităţi 2744 1). Ca şi astăzi, Românii locuiau în masse compacte În dis­ trictul făgăraşului, în ţinuturile din spre graniţa României, şi În acelea unde locuiau amestecati CLI Saşii; LI iJglll"ii în districtul Odorheiu, iar Saşii În tinuturile Sibiului şi Bistritei. Suprafata circumscriptiei Camerei cuprindea 3.407.945 ju­ găre pământ productiv, şi 1.174.055 teren neproductiv, sau pe districte: Sibiu: teren productiv 1.160.830 jugăre sau 58.6 0/0; teren neproductiv 820 jugăre sau 41.4 0/O. Făgăraş: teren productiv 291.238 jugăre sau 89.8 %; teren neproductiv 32.762 jugăre sau 10.20;0. Odorheiu: teren productiv 1.955.877 jugăre sau 85.9%; te­ ren neproductiv 321.123 jugăre sau 14.1 Ojo. Ca ;-roductivitate a solului, locul prim îl ocupa deci Făgă­ raşul, după care urma Odorheiul şi Sibiul. Raportând suprafaţa terenului productiv la numărul locui­ torilor fiecărui district, obţinem următoarele cifre: Sibiu: la 100 locuitori dispunea de 235 jugăre teren pro­ ductiv; Făgăraş: la 100 locuitori dispunea de 433 jugăre teren productiv; Odorheiu: la 100 locuitori dispunea de 532 jugăre teren productiv. 'Din acest punct de vedere Odorheiul deţinea intâietatea, dis- 1. "Bericht cler Handels-und Gewerbekamrner in Kronstadt an das hohe k. k. Mlnisterium Iur Handel, Gcwerbe und 6ffentliche Bauteri Liber den Zustand der Gewerbe, des Handels und der Verkelrrsverhâlt­ nisse des Karnrnerbezirkes irn jahre 1852, pag. 1-5. Din populaţia întregului Ardeal în număr de 2.061.914 suflete deţineau la 1851: Românii 1.226.998 locuitori sau aproape Ungurii 354,942 " " " Saşii '175.658 " " " Să!C'l�lt 180.902 " " " Ţiganii 78.902 " " Evreii 15.570 şi " Germanii 16.558 " (Vezi "Blătter fur Oeist, Gemut und Vaterlanoscuude", Braşov, 1851, p'ag. 206-207 şi "Miiteilungen aus dem Gebiete cler Statistik"; herausgegeben von der Dircktion cler adrninistrativen Statistik imi k. k. Handelsministeriurn I-Ieft I. Wien 1852, p'ag. 4). [20] 20 punând pentru fiecare sută de locuitori Cll 99 jugăre mai mult ca făgăraşul şi cu 297 jugăre mai mult ca Sibiul '). Productiunea agricolă, evaluată în teritoriile apartinătoare Camerei În 1851, la aproximativ 15 mii vagoane diverse cereale, nu îndestul a în întregime trebuinţele populaţiei. In specia! făgăraşul şi Odorheiul erau avizate la importul, parte din districtul Sibiului şi parte din Ţara Românească, de unde numai prin vărnile districtului financiar Braşov se adu­ ceau în anii 1851 şi 1352 în mediu 50 mii leg. grâu şi aproape 2 l.� milioane kg. secară şi porumb, acesta din urmă constituind alimcntul esenţial al locuitorilor dela sate 'J). Pentru promovarea intereselor agricole, se Înglrija încă elin anul 1845 o reuniune săsească agricolă cu sediul În Sibju s). O oarecare importanţă În ramura agricolă rep.ezeuta şi tutunul de făgăraş, cu o productiune anuală înainte de introdu­ cerea monopolului ele 75.000--100.000 kg. 4). Nu ele puţină însemnătate era pentru viaţa economică a cir­ cumscripţiei Camerei din acele vremuri şi cultura viermilor de mătase, la a cărei desvoltare contribui Într'o larg-il măsură un căpitan, Oallarati, care în anul 1784 introduce În Ardeal culti­ var ea duzilor 5). Un izvor principal de venit îl forma pentru locuitorii din teritoriile apartinăto are Camerei din Braşov, creşterea vitelor, dintre care numai caii, în mare parte de rassă românească, pie­ traşi şi rezistenţi, după numărătoarea dela 1851 atingeau cifra de 98,-{07. Totalul vitelor mari cornute trecea de 260.000 capete, re­ venind pentru fiecare sută de locuitori: în districtul Sibiului 32 vite ; în districtul Odorheiu 21 vite şi în districtul făgăraş 39 vite. Productiunea inc!igenă a vitelor de tăiat nu acoperia Însă în Întregime necesităţile consumului de carne. In anii 1851-52 se importa anual în mediu 1240 boi şi 600 vaci În valoare de peste 60.000 f'I. 6). Cea mai înfloritoare ramură a economici de vite era în acele 1. Bericht der Hanrlels-und Gcwcrhekamrner, 1852, pag. (1. 2. Ibiel., pag. 7. 3. lbid., pag. 9. 4. Ihid., pag. 11. 5. Ibid., pag. 18. 6. Ibicl., pag. 29-30. [21] 21 'vremuri în circumscripţia Camerei cresterea oilor, al căror nu­ măr numai în judeţul Braşov trecea de 400.000 capete 1). Cei mai vestiţi crescător] de oi erau pe atunci Românii Să­ celeni 2), "element admirabil de unitate şi expansiune naţională, chiar şi în afară de părnântul nostru etnic, contribuind mai mult decât oricine la susţinerea zilnică a raporturilor de orice natură Între Românii subjugat! şi cei liberi" 3), "economi cari până la 1860 au cunoscut cea mai frumoasă şi cea mai binecuvântată epocă a vietii lor patriarhale't+) şi despre care d-l N. Iorga arată în "Istoria Comerţului Românesc", că-şi păşteau oile lor Într'un Bărăgan mai vast şi mai pustiu decât cel de azi", încă de pe la anul 13585). Numeroase turme de oi, cirezi de vite, şi herghelii de cai de ale acestor "mocani", dintre cari unii aveau câte 8-10 mii 1. Bericht der Handels-und Oewerbekammer, 1852, pag, 3l. 2. N, Iorga, "Istoria Comerţului", epoca mai nouă, pag. 21, La 1767 Săcelenii şi Râsnovenii aveau În Ţara Românească 4695 capete vite mari şi cai şi 93.412 oi. 3. Ştefan Meteş, "Păstorii ardeleni În Principatele Române", pag. 3. 4. Dr. 0, Moroianu, "Cr,eşterea şi exportul nostru de animale odinioară şi astăzi" în L'industrie roumaine No. 75/906, pag, 1125-1126. 5, N. Iorg», "Istoria comertului românesc", epoca veche, pag. 39- Privitor la rolul ce aceşti "Înainte rnergători ai unirii tuturor Ronrâ­ nilor" 1-1u jucat ca element de închegate şi expansiune naţională, iată ce scrie "Gazeta Transilvaniei" No. 113 din 3.1 Oct. 1928: Mocanil. - descălecătort de ţară În pragurile Mării. "Reţinem din conferinţa elaborată de Ministerul Instrucţici ŞI cetită în toate şcolile primare din ţară În ziua anivcrsării semicentenarului 00- brogei, urrnătoa roca parte": "Nu putem să prăznuim această zi a Dobrogei, fără să pomenim pe aceia cari au fost din vechi vremuri urzitorir hotarului României Mari de azi, descălicători de ţară În pragurile Mării: Mocanii. "Când păşunile Ardealului nu au mai putut cuprinde atâtea turme, oierii români au coborît muntii şi s'au revărsat spre Dunăre şi spre Nistru, peste Dunăre în lmpârăti i icrburilor până la Marea Neagră, cum spune .cântccul ciobănesc: il ara le vărâ 111 pocni de 117 un ti Cu vârfuri căruuţi, . 1 arn a le iert/el Colo 'n dcpărtare 111 prundiş de Mare ..... "Aceşti înainte mergători ai unirii tuturor Românilor mocanli mereu pe drumuri, au fost răspânditor ii cântccelor şi poveştilor ele pre­ tutindeni şi ai cărţilor, ajutând astfel unificarea graiului şi sufletului ro- [22] 22 oi 1), "cutreerau pana lt1 secolul al 18-lea şi al 19-1ea tot în­ tinsul Bărăganului, Basarabia şi Dobrogea, avântându-se câte odată şi mai departe, prin Turcia până spre Macedonia şi Tesalia" 2). Intre aceşti' vestiţi economi !Gie vite 3), cari au contribuit într'o Însemnată măsură Ia îmbunătăţirea rasei bovine din Principate, formând prin importul din Ardeal a numeroase cirezi de vaci şt tauri de prăsilă de o rară frumuseţe tipul boului de Ialomiţa, se distingeau În deosebi "familiile Albulet, Barbu, Bercaru, Blebea, Boroş, Butanchi, Burduloiu, Butu, Ciută, Găitan, Giug­ lea, Golea, Gologan, (unul din aceşti Gologărieşti, anume Nică mâncsc, Mocanii au tras drumuri noui prin singurătătile cu iarbă a le Dobrogei, au deschis vaduri, au săpat f'ântâni, au ridicat târle, au întemeiat sate, şi prin pr ăsila lor sănătoasă au Îngroşat numărul Ro­ mânilor dobrogeni, adăogând astfel cu munca şi sporul de populaţie la întărirea Românismului în ţinuturile dintre Dunăre şi Mare. De aceea pe la 1850, Dobrogea a părut unor călători ',,0 mare stână de ciobani ardeleni". "Pe aceşti ciobani i-a întâlnit prin Dobrogea după 1879, Mihail Co­ gălniceanu, marele om politic şi ministru de externe al României, care îm­ preună cu primul-ministru Ion Brătianu, ca sfetnici ai Regelui Carol, au cucerit bunăvointele marilor puteri (afară de Rusia) pentru drepturile Românj.el neatârnate. "Măi băieţi, zicea Cogălniceanu mocanilor, când cutreera tarisoara veche - nouă adăogată la România - aici e raiul vostru. Ceeace aţi găsit voi în Dobrogea, n'o să mai apuce nici copil ele copilul vostru. Scu­ turaţi-vă pungile vinele-ţi. ce aveti, lipsiti-vă de 01 şi cumpăraţi pământ, c'aveţi să fiţi bogaţi". "Mocanii au ascultat sfatul marelui om departe văzător. "Iar dacă azi avem o Întinsă proprietate românească, dacă avem o· Constantă aproape românească, apoi Ardealului să multumim că ne-a tri­ mis în Dobrogea prisosul de populaţie, tot Români dârzi şi stăruitor! în cucerirea bogăţiilor şi a civilizatiei". 1. Lucas joseph Mari·enburg: Geographie des Grossfurstenthums Siebenburgen. Erster Band, pag. 54 "Die Walachen geben sich vorzu­ glich mit cler Schafzucht,ab, und ich kenne wie gesagt, gemeine Wala­ chen in den sogenannten Siebendorfern bei Kronstadt, die Schafherden von mehreren tausend Schafen habeu", şi Archiv des Vcreins fur Siebenbiirgische Landeskunde II. Banci: Zur Oeschichte des siebellbiirgischen Handels vom Jahre 972 bis 1845 Nach gedruckten Llnd ungedruckt.en Qllellen); Neuste Zeit von 1800- 1845, pctgina 324 şi 325: "Mit Schafzucht beschăftigen sich vornehm­ Iich Ungarn und Walachen. Im sogenannten Burzenlancle besitzt mancher wohlhabcnde walachische Bauer 8-10.000 StLick Schafe". (Journal des asterr. L10yd No. 1844). 2. Dr. G. Moroianu, op. ciL, pag. 1127. 3: Cel mai renumit la începutul veacului trecut a fost fruntaşul [23] 23 'Gologan, avea pe moşia Căzăneşti a marelui logofăt Nicu Bă­ .leanu, turme numeroase şi o frumoasă herghelie), Jalea, Manole, (Spânu), Moldoveanu, (a cărui! herghelieera vestită prin fru­ museţea cailor ei), apoi Radu Moroianu (Fier), cu herghelie -de cai: roibi şi vineti, Oancea, Paraipan, Pârvu, Pâtea, Peteu, Popa, o altă familie supranumită Şorici, a cărei herghelie în­ fiinţată pe la 1800 şi trecută din tată în fiu exista Încă la is­ .bucnirea războiului În judeţul Ialornita. In fine Popea (citeşte Popeia), Sasu, Şeitan, Tiberă, Târcă (Circa), Ţiţei (Cicei), Trandaburu, Stan, Voicu, etc., etc.". "Herghelia unuia din familia Şeităneştilor anume a lui Ion Vlad Şeitan, numit şi Muscalu, pentrucă trăia cu caii mai mult în Basarabia şi Rusia, număra pe la anul 1830 peste 800 de cai. Rug.ăciunea lui zilnică de a-i spori Dumnezeu caii până la o mie "Miia Doamne, Miia", nu i se Împlini. Un chic gro­ zav (vânt cu ploaie şi Îngheţ mare) venit pe neaşteptate, dis­ truge În iarna anului 1832 aproape În intregime herghelia lui Muscalu şi ale altor multor bogătaşi Săceleni. Acest chic a fost aşa de năpraznic, Încât de-a lungul Bărăganului, pe lunea Galicei (de lângă Siret), în Basarabia şi În Dobrogea se ve- . de au - cum povestesc hătrânii - sute de ciobani şi herghelegii înghetati tun, mulţi din ei răzirnati În măciucile lor, forrnând pe Întinsul cârnpului tot atât ea sguduitoare mărturii ale devota­ mentului lor către turmele lăsate lor în pază şi ale credinţei lor către stăpâni 1). De ce renume se bucurau aceşti. crescător! de vite şi cât de mult ţineau ei la vitele lor, "priceperea, .grija şi dragostea acestor oameni: pentru vite fiind legendară" 2), ne-o dovedeşte pe de o parte faptul, că din hergheliile unora din aceşti veco­ nomi ce trăiau în Basarabia, se ducea pe la 1815 pentru ca- săcelean Oprea Ţârcă. După Însăşi mărturisirea geografului Marienburg, el poseda herghelii de mii de cai în munţii şi păşunile Transilvaniei. (Vezt L. L Marienburg, Opul citat pag. 53 unde se zice: "Pferde we rden nicht nul' vom gemeinen Manne in Siebenbiirgen zum Feldbau und anderen Bedurf nisscn so hâufig gezogen, dass mancher Bauernwirt sechs, acht, . ja auch mehrere Zugpferde hat, sondern auch vornehrne, oder auch nuc reiche Ungarn, Szekler, und Sachsen, ja selbst untedănige Wala­ chen, wie clie Cirk·e u. a. in den Si·ebendărfern bei Kronstadt, halten ganze grosse Oestut·e von mehreren hundert ja sogar taus.end Pferden jn den Gebirgen und auf den Ubrigen vielen Viehweiden SiebenbLirgens". 1. Dr. O. Moroianu, op. cit., pag. 1127. 2. Ibid. [24] 24 valcr ia (in Bavaria 1200 cai 1), pe de alta, că mulţi elin aceşti proprietari 6e vite au refuzat să facă schimbul CU unii moşieri români, cari le oferiau moşii întinse, ccrânlu-le în schimb pe lângă neînsernna te sume de bani) un număr oarecare de cai, de oi sau de vite cornute de rasă. Astfel prin anii 18W i se ofera lui Cosrn a Bercaru, WI mare bogătaş săcelean În schimbul a 4000 galbeni şi un numar ele cai moşia Poenari elin judeţul Braila în întindere de vre-o 10 mii pogoane. In 18.30 un proprietar din judeţul Buzau îi cere pentru o moşie lui Ion Vlad Şeitan Muscalu 90 iepe de prăsilă şi câţiva armăsari de rasă.' Radu Titei, respinge o moşie Întreagă decât să clea în schimbul ei un număr de cai din herghelia sa. "Lui Sbarcea din Tărlungeni îi oferă proprie­ tareasa lui din judeţul Buzău o moşie de vre-o 3000 pogoane pentru 500 de mioare albe". "Oile mele sunt mai de preţ decât pârloagele Dvtale", ar fi răspuns el şi deci nu putem Încheia târgul". Gheorghe Bibcscu, Domnul ŢăI ii Româneşti oferă moş.a Macovei din judeţul Buzău de vre-o 40.000 pogoane lui Radu Moroianu, arendaşul acestei moşii În schimbul a 25.000 galbeni, 100 iepe de prăsilă şi câţiva armăsari pe alese, între cari şi Mangu, "mândru armăsar roib, preţuit departe peste hotarele Macoveiului şi ale Surdilei-Găiseni, moşii pe care se găsiau atunci hergheliile, cirezile şi turmele acestui mare gospodar". Invoiala nu se putu face însă "din pricina condiţiei pusă de domnitorul Munteniei de a-şi lua caii din herghelie pe alese, iar nu la rând cum ar fi căzut la arcan şi mai cu seama din cauza lui Mangu, de care bătrânul Moroianu nu s'a putut despărţi, atât îi era de drag". "Banii ca banii - a răspuns el Printului Bibescu - când i-a făcut acea propunere·- Ţi-i-aşi da bucuros Maria Ta, dar nu mă îndur de iepe şi mai ales de Mangu, podoaba hergheliei mele!' 2). Alături de aceşti Săcelcni mai erau vestiţi crescători de oi şi Românii din părţile Sibiului, a sa zişii "Tuţueni" şi Poe­ năreni, Românii elin partea Branului, Moroieni sau Brăneni, Bretcanii, Românii din partea Breţcului şi Făgărăşenii, cei din părţile făgăraşului. 1. Ştefan Meeş, op, cit., pag. 85. 2. Or. G. Moroianu, op. cit., pag. 1125 şi urrn. [25] 25 "Huruiau munţii de sunetul clopotelor şi trosnetui bicelor, 'când prin pasurile Oituzului, Bratocei, Predealului, Branului, Turnului Roşu, etc., etc., coborau numeroasele turme, cirezi şi herghelii ale Săcelenilor, Brănenilor şi Ţutuenilor, mergând să alimenteze târgurile din Ardeal, Banat şi Ţara Ungureasca, până departe spre Budapesta, Viena şi chiar până în Ger­ mania" 1). Că această îndeletnicire prezenta o deosebită importanţă pentru economia naţională a Principatelor Române nu mai În­ cape nici o îndoială. Această importanţă reiese din însăşi dis­ pozitiile vamale ale timpului, căci pe când Între anii 1832':""" 1860 Ţările Româneşti impuneau la export "brânza şi toate produsele păstorilor indigeni, se scutia brânza, lâna şi toate produsele turmelor venite din Transilvania pentru păşunarea în tară". Grija conducătorilor celor două principate era ca nu "cumva irnpunându-se la eşire produsele mo canilor, aceştia să înceteze de a veni cu oile În ţară şi astfel să se piardă folosul păşunatului pe intinsele câmpii necultivate'{"}. Turmele unora din aceşti gospodari se duceau primăvara în muntii de la graniţa Ţării Româneşti din spre Ardeal, iar toamna se coborau spre locurile de iernat în Muntenia, Do­ brogea, Basarabia şi până departe în Bulgaria 3). Desvoltarea agriculturii şi f'ărârniţirea elin ce în C2 a tere­ nurilor cultivahile In Ţara Românească, sunt cauzele principale .. cari au contribuit În a xloua jumătate a veacului trecut la deca­ denta acestei importante ramuri ele activitate naţională 4). Din laptele de oaie se preparau mari cantităţi de brânză 1. Dr. G, Moroianu, O]]. cit., pag. 1125-26. 2 .. .Istoricul tarifului vamal," (la proiectul r'e tarif vamal din 1914), de E. Costinescu, În Rcvist. Import Export No. ::l/4 1923, pag. 8"/4. 3: Bcricht der Hanclc ls-und Gewc rbckammer von Kronstadt, 1852, jJ.1g. 3J. 4. lată C2 scrie În această pri\'inţă domnul Or. G. Moroianu în studiul citat: "Vremurile ele aur ale cconornilor ele vite au trecut odată cu im proprietărirea ţăranilor şi sccularizarea averilor mânăstucşti. Ele nu se vor rnri Întoarce nici odată. Ei puteau PE atunci siî se plimbe ni turmele lor pe tol Întinsul Ţării Ro 111.'in eşti, În schimbul unor lnvoie li din cele mai uşoare cu proprietarii moşiilor, Atunci cel care avea vite, venea pe Întinsul cârnpului, Î;lfigea un băţ în pă inân! - de ohice: i5ngă un put, dacă se găsi] unul -- �i apoi cât vedea cu o�hii imprejur mii şi mii ele pogoane de păşune bună şi bogată. erau ale lui pentru le miri ce preţ ele nimic, pe care îl pliHia proprietarului. In asemenea couditi. era cu neputintă ca economia ele vite să 1111 prospcr cze. Pe [26] 26 şi: caşcaval, din cari circumscripţia Camerei exporta anual peste 50.000 kg. In afară de lâna produsă în interior se mai importa din Ţara, Românească cca 500.000 kg.") lână ţigae, turcană şi stogoşe, care după ce se spăla în cele 20 de spălătorii din Braşov şi jur, o parte se prelucra pe loc, o parte se trimitea la Pesta şi la Viena. In afară de lapte şi, lână economia de oi mai producea a­ nual prin tăerea a cea 100.000 capete berbeci, oi şi capre nu mai puţin de 1/2 'milion kg. seu În valoare de 220.000 fl., care nu acoperia Însă În întregime consumul intern, anual mai importându-se prin vărnile Braşovului în 1851, 112.100 kg. seu în valoare de 49.324 fl., iar în 1852, 171.950 kg., în valoare de 75.658 fI. 2). Creşterea porcilor era mai desvoltată în regiunea Făgă­ raşului, ea nu acoper ia însă în întregime nevoile circumscripţiei. In anul 18Ş1 se importa prin vărnile Braşovului din Mun­ tenia şi Moldova 17.845 porci în valoare de 178.450 fl., iar ÎJl 1852 21.267 în valoare de 212.670 n. 3). atunci în economia noastră agricolă vitele erau totul, părnântul n'avea: pret" . "ViteJ.e fiind căutate peste hotare, erau şi plătite bine, pe câtă vreme agricultura nu se practica 'decât pe o scară" restrânsă, mai mult pentru trebuinţele interne, căci puţinul export de cereale, ce se făcea. pe atunci, se mărginia numai la Turcia". 1. Bericht der Handels-und Gewerbekamrner, 1852, pag. 31. Că importul total al lânii din România în circumscripţia Camerei Braşov 'era cu mult mai mare IIU mai încape nici o îndoială. Despre aceasta ne conving de altfel datele culese elin raportul Camerei pe anii 1880-1.884. Iată după acest raport, care era importul lânii de provenienta. românească pentru circumscripţia Camerei în anii 1872- J 881 .. 1872 kg. 5.354.671.- 1873 " 4.591.402.- 1874 " 5.277.100.- 1875 " 4.689.100.- 1876 2.974.9:9- 1877 3.378.648.- 1878 " 3.129.313.- 1879 " 2.022.619.- 1880 " 2.00U.840.- 1881" 1.863803.-") ') Vezi Raportul Camerei pe anii 1880-1884, pag. 23. 2. Bericht der Handels-und Gewerbekamrner 1852, pag. 31. 3. Ibiel., pag. 32. [27] 27 o sursă aducătoare de venit pentru populatia de la sate, "in special pentru aceea din părţile Braşovului şi Împrejurimile Reghinului-Săsesc era albinăritul, de a cărui ridicare şi pro­ movare îngrijia Încă din anul 1842 o reuniune, care 'În 1852 număra 30 de membri. Numai În Ţara Bârsei erau În 1851, 7550 stupi, ale căror produse În cantitate anuală de 25.000 kg. miere şi 1000 kg. ceară se exportau mare parte În Muntenia şi într'o mică mă­ sură la resta şi Viena 1). De o Însemnătate redusă pentru economia circumscripţiei era În acele vremuri şi pescuitul. Necesităţile consumului po­ pulaţiei se acoperiau prin importul peştelui de Dunăre din Principatele Române, de unde se aduceau anual în 1851 şi 1852 de către negustorii braşoveni 164.000 kg. peşte În valoare de 68.350 fl. Din această cantitate peste 90 0/O era peşte d!e calitatea III-a, care se cumpăra de către populaţia nevoiaşe 2). O Însemnată îndeletnicire a locuitorilor din ţinuturile apar­ ţinătoare Camerii din Braşov era şi pădurăritul, care forma ocupatiunsa de căpetenie a Săcuilor din partea Ciucului 3). . Pe lângă lucrul pământului şi economia de vite, un În­ semnat venit aducea populatiunii rurale industria casnică, care dedea de lucru ţăranilor În timpul când aceştia nu erau ocupaţi cu imunca câmpului, Pe lângă o seamă de obiecte trebuincioase nevoilor lor gospodăreşti ţăranii mai preparau şi alte articole ca pânze­ turi, strae, ţoale, sărici, stofe de lână, cari se vindeau În zilele de târguri săptămânale la Braşov şi Sibiu. (In special În ju­ rul Sibiului şi În Săcele (Braşov), exista o industrie casnică pentru prelucrarea lânei foarte desvoltată) 4). Adevăraţii meseriaşi, organizaţi În bresle îi găsim numai în Braşov şi Sibiu, centre în cari cu sute de ani Înainte industria şi' meseriile prinseseră adânci rădăcini, bucurâridu-se de o seamă de privilegii şi din partea stăpânitorilor 5). De promovarea meseriilor şi industriei din circumscripţia Camerei se îngrijiau 5 reuniuni industriale cu sediul În Sibiu (dela 1840), Braşov (dela 1841), Bistriţa (1 Ianuarie 1844), 1. Bericht der Handels-und Gewerbekammer 1852, pag. 33. 2. Ibid., pag. 34. 3. lbid., pag. 35. 4. Ibid., pag. 62. 5. Ibid., pag. 61-62, şi "Industria şi bogăţiile naţionale din Ardeal şi Banat", (W. Schrei- [28] 28 Mediaş (22 Decembrie 1844) şi Sighişoara (Miu-tie 1847) 1). Câteva exemple numai ne vor Înlesni să înţelegem mai bine, care era importanţa industrială a circumscripţiei Camerei din Braşov la data înfiinţării ei. Tâmplar ii de mobile exportau anual prin vămile : circum­ scripţiei financiare Braşov (Braşov, Timis, Şanţ, Buzău, Oi­ tuz şi Bran), diverse mărfuri de lemn ca lăzi, plosti ş. a., În valoare de aproape 1/J milion florini 2), pantofarii, cisrnarii şi curelarii în valoare de cca. 300.000 florini 3). iar pălărierii 84.000 bucăţi pălării 4). Pielarii din Braşov şi Sibiu pr elucrau anual peste 40.000 bucăţi piei 5). Bine desvoltată era şi branşa preparării beuturilor spir­ tuoase. In circumscripţia financiară Braşov şi Sibiu existau în anul 1851 peste 1000 Iierbători de rachiu, 10 fabrici şi 13.370 căldări ţărăneşti, cari preparau toate anual peste 1000 vagoane rachiu G). Numai povernăr ia (rachieria) lui Nicolae Ruc!o:f Orghidan din Cornana de jos, judeţul Făgăraş [olosia anual 13.000 kgr. materii prime (secară, porumb şi ou} 7) Industria mică textil 'i, aşa zisei e tesătorii de bumbac, in şi cânepă, cu o vechime din secolul al 14-1ea, îşi aveau cen­ trele lor în Sighişoara şi Braşov.:"] In 1815 breasla tesătorilor cin Sighişoara număra 120 măeştri, care folosiau 256 de războaie. Bumbacul, tors mai întâi cu ajutorul unor instrumente ru­ dimentare (Rade = roate), se prelucra dela anul 1821 în mod bel', "Indu::h i 3 textilă din Transilvan ia"), pag. 1 69- 170: ,,[n statute] e breslelor de la 1376 aflăm, că În Braşov şi Sibiu 'existau meşteri p.inzari, postovar i, el? tesături ele lână, pălăricri şi Irânghieri". "La anul' 1408 braşovenii obţin dreptul ele il desface cu cotul in toată Transilvania mărfu:ilc lor de l;înă şi in". 1. Ber icht dcr Hanelels-uncl Gcwcrbekammcr 1851, pag. 20. 2. Ibid., 1852, pag. 79. 3. Ibid., pag. 88. 4. IbieL, pag. 9:5. 5. Ibicl., pag. 92. 6. Ibiel.. Ing. 82. 7. Ibid., pag, 83. 8. w. Schreiber, "Indushia toti'a din Trans il vania", în "Industria şi bogăţiile nationale eli I Ardeal şi Banat", pa!?,. 169. [29] 29 mai raţional, introducându-sc mecanisme mai perfecţionate (Schnellschutzen) şi întrebuintându.se dela 1820 şi tort de ma­ şină adus de la Viena, fapt în urma căruia această ramură a industriei textile se desvoltă în aşa măsură, încât după 20 de ani numai, numărul războaielor şi al măeştrilor aproape se el LI b 1 e ază. Breasla tesătorilor de bumbac din Braşov, cari aduceau dela Viena în anii 1845-1852 cea. 26.000 kg. bumbac tors în valoare ele 40.419 fI. şi prin intermediul negustorilor locali' 15-20.000 kg. tort de maşină, prelucra anual peste o jumă­ tate milion metri pânză de bumbac de culoare albă şi albastră ş� un fel de pânză, care se Întrebuinţa pentru confecţionarea "fotelor" (având o lăţime de 11/3 şi o lungime de 21/2 coţi), care se exporta în Moldova şi Basarabia. 1). Astfel de bresle ele tesători CL! vechi privilegii") mai existau în Sibiu (cu 60 măeştri) şi în satele din jurul Braşovului, Co­ citea cu 224 membri şi 220 războaie în 1852, Râşnov cu 55, Hălchiu CL! 27, Prejmer CL! 20 membri, feldioara, Măieruş şi Rotbav 3). Totclin bumbac preparat! mai Înainte Româncele din S�(­ cele-Braşov, o pânză de o foarte bună calitate, care se exporta În cantităţi mari în Tara l-2, pag. 1 (Î(L 6. lbicl., pag. iuo ŞI 101: S7::;:::r:",ttmt'j;'fttttmPSlFPtl mm,rw;mn;;; [30] 30 Centrul tesătoriilor de lână era Braşovul, Sibiul ŞI În spe­ cial Cisnădia, o comună de lângă Sibiu. Breasla tesătorilor de lână din Braşov prelucra anual 25.000 _ 30.000 oca lână În valoare de 18.000 fI. cumpărată dela mocanii săceleni, producând În 1851 postavuri, glugi şi pături în valoare de aproximativ 200.000 fl. 1). Aceste mărfuri se desf'ăceau parte În Ardeal, parte prin intermediul negustorilor în Ungaria, Banat, Croatia şi Slavonia şi o mică parte În Muntenia şi Moldova. In Cisnădie se prelucra anual cea. 1.250.000 kg. lână brută în 355 de ateliere de tesătorie, cari folosi au 380 războaie, 100 maşini de mână şi 70 maşini de tors. 2). Postăvar ii din Braşov (Tuchrnacher und Raschmacher) 3), preparau anual mărfuri în valoare de cea. 250.000 fI. Breasla postăvarilor din Sibiu folosia anual pentru cele 3700 de bucăţi postav cea. 150.000 kg. lână brută dispunând de 43 de ateliere cu 43 de războaie 4). Tot din lână pr eparau Româncele din jurul Braşovului (Săcele) mari cantităţi de strae şi un fel de postav gros şi foarte durabil numit "dimie". O bună parte din postavurile braşovene se exportau În Tărele Româneşti pentru trebuinţele miliţiei 5). Tot În Muntenia şi Moldova mai exporta şi breasla arămarilor mărfuri în va­ loare de rotund 30.000 fl "): Pentru vopsitul postavurilor exista breasla vopsitorilor, cari vopsiau anual mărfuri În valoare de peste 100.000 fl. aducân­ du-şi culoarea "indigo" direct din Triest şi Viena. O altă ramură industrială mai era şi funeria sau frângheria. Breasla acestor meseriaşi producea anual mărfuri în valoare de 175.175 1'1.7) Aurarii şi argintarii importau din Pădurea Neagră (Ger- 1. Bericht der Handels-und Oewerbekammer 1852, pag. 101- 2. Ibid, pag. 102-103. 3. Ibid, pag. 103. (Raschmacher - ii "boboarii", prcparau un fel de postav de o calitate mai inferioară, având o lăţime de cea. 62 em.; postovarii. Tuchrnacher-ii preparau postavuri mai fine şi de o lăţime mai marie). 4. Ibid., pag. 104. 5. Ibid., pag. 103-104. 6. Jbid., pag. 110. 7. Ibid., pag. 106. [31] 31 mania) mari cantităţi de ceasuri, pe cari apoi le reexportau mai departe în Levant; în Ardeal nedesf'ăcând decât o mică parte din ele,'). 2. Industria de fabrică Lipsa de capital, condiţiile politice şi etnografice sunt cau­ zele de căpetenie, cari impiedecară până la începutul celei de a doua jumătăţi: a secolului al 19-1ea, întemeierea unei industrii marr de fabrică, în părţile sud-estice ale Ardealului, apartină­ toare Camerei de comerţ din Braşov 2). Din această cauză la 1851 erau puţine Întreprinderile, cari după numărul Iucrătorjlor şi mărimea afacerilor meritau cu ade­ vărat numele de fabrică. Majoritatea Întreprinderilor industriale din circumscripţia Camerei, nu depăşiau în acel timp cadrul de activitate al mieei industrii. In categoria industrieide fabrică ar putea fi considerate cele 3 fabrkide teracotă şi vase de lut din' şi jurul Braşovului, dintre cari cea mai mare era aceea a lui Gottlieb Fleischer din Braşov, Înfiinţată Ia anul 1841, cu o producţiune În anul 1852 de fI. 4000. Produsele acestor întreprinderi industriale se desfăceau până la anul 1848 În Principatele Dunărene şi Turcia. Dela acest an Însă, cerinţele acestor pieţe devin d'in ce În ce tot mai reduse 3). Fabrici de sticlă existau sease şi anume În Bicsad, între Zagon şt Pasul Buzăului, În Zalău, Cârţa (Făgăraş), Arpaşul de sus şi Porumabcul de sus, ultirnel e două arendate fruntaşului braşovean Nic. T. Ciurcu; toate Ia un loc producând mărfuri În valoare de peste 100.00 fI. anual. 4). In 1851 ia fiinţă în Braşov şi o fabrică de chibrituri, a cărei producţiune reprezintă În 1852, fI. 4080.5). Fabrica de lumânări din Sibiu ocupa zilnic 31 lucrători 6) Mai exista o fabrică de alcool de vin în Sadu lângă Sibiu, una de uleiu, una de zahăr În Sibiu, care prelucra cea, 200 va-. goane sfeclă, producând 31/2 vagoane zahăr 7). 1. Bericht der Handels-und Gewerbekammer 1852, pag. 107, 2. Ibid., pag. /113. 3. Ibid., pag. 114. 4. lbid., pag. 115-118. 5. Ibid., pag. 117. 6. Ibid., pag, 118. 7. lbid., pag. 118-125, I j :1 [32] 32 In Zârneşti tesătoria de bumbac, a lui Constantin Ioano­ "ici sub firma George Anton, producea În anul 1851 din 12.250 kg. bumbac 10.574 leg. fire (tort): Ţesătorii de lână erau două, una În Braşov şi alta la Gura Râului lângă Sibiul). Industria hârtiei Încă era bine reprezentată În circumscrip­ ţia Camerei prin fabricile din Braşov 2), Prejnier, Ghilinţa (Sf. Gheorghe), Sânmărtin (Ciuc), Bogata, Cârţa, Orlat, Avrig şi Strugari. Productiunea anuală reprezentând cea. 86112 vagoane se plasa parte Î1l interior, parte în Moldova, Muntenia, Serbia şi Bul­ garia."), 3. Comertul Faţă de importanţa industrială şi de situaţia geogra­ fică atât ele avantajoasă a ţinuturilor Camerei din Braşov, în cea mai mare parte În atingere directă cu Principatele Române şi prin ele cu Orientul, de sigur, că nici comerţul nu putea fi În această parte a Ardealului decât foarte desvoltat, Pentru apărarea _ nevoilor profesionale şi promovarea inte­ reselor proprii existau în Sibiu dela 1784 şi în Braşov dela 1810 societăţi ale micului negoţ 4). Negotul acelor vremuri cuprindea În general 3 raurnri bine distincte: a. Comerţul de cereal e şi, materii prime; b. Comerţul de fierărie şi manufacturi ardelene (în spe­ cial cu mărfuri de Braşov) şi c. Comerţul de vite 5) .. Din aceste trei categorii de comerţ prima şi a treia; comer­ ţul de cereale şi de vite erau exclusiv in mâinile Românilor, aceştia fiind În acele vremuri marii negustori ai circumscripţiei Camerei, iar acela al rnanuf'acturitor se exercita într'o ncinsern­ nată măsură şi de elementul săsesc. 1. Bericht der Haridels-und Gewcr:;ekammer 1852, pag. 125. 2. Cu 50 de ani mai Înainte ca Anglia. Brasovul avea dela 1546 o moară de hârtie. (Vezi Archiv de.' Vcreines fur sicbenburg ische Landes­ kuude Drittcr Band 1848, pagina 170: "Krol1stadt errichtetc unlaugbar 1546 fast j 2 jahrhundert f'ruher als . Engl3ncl eine Papiermuhlc" ). 3. Ber;ehi cler llandels-und Gcwcrbcknrnmcr 1852, pag. 126-128. 4. lbid., pag. 123·-130. 5. Rniehl de r Haudels-nnd C,c\\'e,bckallliller 1851, P:lg. 107-115. [33] 33 "Ausser dem Pro duktenhandel, scrie raportul Camerei pe anul 1851, ist auch der Handel mit siebenburgischen Manu­ fuktur, insbesondere mit Kronstădter Waren ganz in den Han­ elen des rumănischen und levantinischen Handelsstandes, von wclchern an 27 Handelsleute ,in wohlverstandenen Interesse zu­ gl eich in Kronstadt und in den Hauptplătzen der Levante na­ mentlich in Bukarcst und an den Donauhăfen, Handlungen tind Nied erlagen haben", şi mai departe, "Einen kaufrnănnischen Grosshandel gibt es in diesem Karnmerbezirk nicht ; nul' die mit dern levantinischen Handel beschaftigteu Kauf'leute in Kron­ stadt hetreiben zurn Teil iihre Geschăfte in solchern Umfage, dass sie unter die Grosshăridl er gerechnet werden kănnen.c{J). In comerţul cu lână se distingeau în special firmele Ioan Alexi, George Crisafides, Teodor Gianli, Const. Emanuel, Rud. Orghidan, Crist. Vappa şi Ion Pantazi. In negoţul CLI bumbac casele Fraţii D. Caracas, O. Cretoescu şi Panaiot Mincu, Anastas Saffrano şi R. Orghidan, în acela CLI pici G. Ioanides, Iordache David, Cretoescu şi Mincu, Firma Carol şi Albert Schrnidt importa piei din Buenos­ Air es"). După ţinuturile asupra cărora se extindea negoţul la Înce­ putul celei de a doua jumătăţi a veacului al 19-1ea, comertul din partea sud-estică a 'Ardealului cuprindea: a. Comerţu Icu Levantul şi b. Comerţul local. Comerţul cu Levantul În mare şi mic cuprindea schimbul de materii prime, ale Principatelor Dunărene şi mărfurile de peste Mare din Siria şi Egipt 3) cu manuf'acturile Apusului şi cele ardelene, în deosebi ale Braşovului, iar comerţul local consta din desfacerea direct la consumator sau la negustorii din împrejurimi a produselor indigene şi a articolelor impor­ tate, în special il măruntişurilor, Iierări ei şi articolelor de galan­ terie. In afară de Viena şi Pesta comertul local nu avea legături cu alte pieţe 4). Importanţa llegoţului În acele timpuri pentru circumscripţia Camerei ne-o dovedesc cifrele reprezentând circulaţia corner- 1. Berichi der Halldcls-ulld Oewerbek2l11mer 1851, pag. 134. 2. !bid., 1852, Iyclg. 113. 3. N. Iorga: "Braşovul şi Românii", pag. 11-12. 4. Verh311dlungen der. Handels-t1!1d Oewerbekammer flir elen Kron­ -ilidte!" J(ammerbc7irks in SiebC!lblirgen. l! Jahrgang 1852, pag. 111-112. [34] 34 dală cu Levantul, care se concentra în acel timp în- cea mai mare parte În Braşov: Import (prin vama Tlmiş-Predeal] : După greutate Boi şi vaci Cai Oi şi c�pre Porci 8burătoara 1845 kg. 4-.801.316.- 5 160 1113 1296 207 1846 " 3.666.246.- 5 204 557 1453 109 1847 " 3.500.035.-- 115 353 2412 97 1850 " 2.215.894.- 34 149 273 990 291 Total kg. 14.183.491.- 44 628 2296 6151 704 Dacă la aceste cantităţi mai adăugăm şi importul făcut prin celelalte vărni ale circumscripţiei, ca Branul, Şanţul, (prin care se importau mai cu seamă vite) Buzăul şi Oituzul, obţinem în mijlociu În perioadă 1845-1850 (cu excepţia anilor 1848/49, când din cauza evenimentelor politice de atunci nu s"a importat nimic) un import de 3.666.762 kg. diverse produse, vămuite după greutate. 1). Exportul În acelaş interval de timp al mărfurilor de Bra­ şov arată următoarele cifre: După greutate Taxărl după valoare După bucată 1845 kg. 1.428.300.- 117.810 fI. 77.313 buc •. 1846 " 1.435.000.- It4.998 " 7.486 " 1847 " 1.608.850.- 122.312 .. 10.518 " 1850 " 1.519.400.- 24.610 _ 8,U81 " Total kgr. 5.991.550.- 379.730 fI. 179.498 bue. Luând În considerare şi cantitătile de mărfuri exportate prin vama Timis, exportul mediu total al anilor 1845-1850 re­ prezintă cifra anuală de 1.844.300 kg. la care se mai adaugă rnărfursle vărnuite după valoare reprezentând anual fl. 108.344.­ (la import numai 582 tl.) şi după bucată 52.639 bucăţi. Din totalul acestui export mai mult de 4/5 se îndrepta spre Principa­ tele Dunărene 2). 1. Bericht cler Handels-und Gewerbekammer 1852, pag. 135-136. 2. Ibid., pag. 136 şi 137. Valoarea mărfurilor principale importate de Braşov ca bumbac, seu, lână, piei, scumple (se folosia la argăsitul pieilor fine), fructe sudice, orez, piper, vinuri, struguri, rachiu, peşte, cereale, (mai cu seamă porumb), catea, vite, nuci, poame reprezintă după calculul Camerei de comerţ din Braşov în anul 18512.381.525 f'lorini, iar în 1852 3.401.135,25 fI. Va­ loarea exportului: sticlă, mărfuri de lână, piele (curele şi încălţârmnte}, pânză de in, frânghii, articole de tâmplărie şi îmbrăcăminte, pălării, re­ prezintă în 1851 453.755 fI. iar în 1852 1.156.740 fI. Numai prin intermediul caselor de expeditiune N. Dimitropol şi' [35] 1 t I \ 35 Din cifrele, cari exprima In bună parte circulaţia medie a comertului exterior pentru ţinuturile din partea sud-estică a Ar­ dealului Între anii 1845-1850 deducem caracterul Însuşi al negoţului ce se făcea În acele vremuri de către circumscripţia Camerei de comerţ Braşov. In majoritate exportul conţinea articole industriale cu vo­ lum mic şi valoare mare, importul din contră materii prime şi .produse brute, al căror volum Întrecea cu 100°10 pe acela al arti­ colelor importate. Mărfurile vămuite după valoare figurează la export În anii 1845 - 1850 cu o val ore de aproape 20 de ori mai mare ca .aceea a importului din aceeaş perioadă de timp. D. Cepescul din Timis se importa în anul 1851 mărfuri În cantitate de 6.252.450 kg. valor ând f lorini 2.213.545, iar în 1852 4.192.400 kg. În valoare de fI. 1.205.601. Aceşti spediteuri exportau 1/10 din exportul total al Braşovului. Prin mijlocirea spediteurilor N. Stafovici şi A. Pantazi din Oiluz se importa În anul 1850-1851 3.519.400 kg. mărfuri şi 2788 -capete vite, iar: Dela 1 Noembrie 1851-31 Ianuarie 1852 149.450 kg. mărfuri şi 1147 capete vite. Dela 1 Februarie 1852-31 Octombrie 1852 663.650 kg. mărturişi 3667 capete vite. (Vezi Bericht der Handels-und Gewerbekammer 1852, pag. 138). [36] IV. IMPORT ANŢ A ELEMENTULUI ROMÂNESC IN TRECUTUL ECONOMIC AL BRAŞOVULUI 1. Legăturile comerciale ale Braşovului cu Tările Romănesti -, , La alegerea Braşovului ca sediu al un ei a din cele dintăi două Camere ale Ardealului, de bună seamă C3 nu puţin a tras în cumpănă importanţa economică a acestui oraş, vecniu centru comercial şi industrial, Cu un trecut de mai multe sute ele ani. Situat între două lumi diferite, ace ea a Riîsciriiului şi a Apu­ sului; în legătură prin cele cinci trecători ale Carpaţilor, aproape una Ifmgi1 alta, cu Principatele Dunărene şi prin acestea cu pro­ vinciile turceşti, Bulgaria şi Rumelia, prin MJrea Neagră (Li porturile îndepărtatului Levant şi mai ales cu Smirna, Braso­ VLl!, veche cetate de graniţl, a ' fost din vremuri îndepărtate cel mai important centru cconomir, pe de o parte pentru importul în Ar deal al ,.materiilor brute îmbelşugate" din Muntenia, 1\101- dova şi Turcia şi trimiterea acelor materii brute mai departe spre Buda şi Viena, iar pc de altă parte pentru exportul diver­ selor sale fabricate, sau al fabricatc.or din Apusul european, sau din sudul şi răsărrtul Ardealului, În spre tările dunărene. spre Turcia şi Orient, siu în alte dire:ţiuni prin Timişoara, În Tanl sârhească r). Datorită comertului său infloritor Brasovul, ,,10 .ul cel m are de schimb Între Apus şi R'lsarit" "), ajunge in se .olul ai lI-lea cel mai de seamă centru comercial elin Ung-ari] şi ţi1rile du­ năren« şi Uliul tiin impor t.mteic centre comerciale din Europa răsăriteană de atunci. Pentru a dovedi aceste afirrna tiun i e ce ajuns să amintim 1. l:lericht der. Handcls-uud Gewerhckarnmcr 1S32, jlcg_ 1'35, 2. N. Iorga, "Braşovul �i l';:omnllii", pag, 6, [37] · 37 numai, că încă dela începutul celei de a doua jumătăţi a secolu­ lui al 14-lea (Ia anul 1358), Braşovenii dobândesc dela Regii Ungariei, dreptul de târg anual şi dreptul de depozit în legătu­ rile de afaceri comerciale CLl Ţările Dunărei de j03 şi sud-estul Europei pentru produsele Ardealului şi ale Galitiei '), obţinând şi învoirea regal:> de a putea face drumul Brăilei între Buzău şi Prahova, adecă dela vărsarea lalomiţei până la vărsarea Si­ retului in Dunăre 2) Produsele acestor două provincii nu puteau ajunge în Prin­ cipate, decât prin mijlocirea negustorilor braşoveni. Privilegiul, de care se bucurau Braşovenii, se Întăreşte la cererea regelui Ungariei, prin tratatul de comerţ încheiat la 20 Ianuarie 1368, între Braşov-ni şi Vladislav Voevod ("care ob­ scrvă, ca aceşti vecini şi amici pre.i iubiţi ai săi, se bucurau din vremuri vechi (ab antiquis) de aceste privilegii"}"), ca şi de urmaşii s cestuia, Între cari primul, Mircea cel Bătrân, la 14134), stabileşte <;i tariful de transit În legăturile de negoţ cu Brasovul, "emporiul săsesc al ţărilor dunărene, care În epoca Angevinilor, epoca de cea mai mare prosperitate a coloniştilor germani din Transilvania, monopolizase, graţie privilegiilor acordate lor de Ludovic 5), şi confirmate de regii următori, întregul comerţ exterior al Ţării Româneşti 6). "Relaţiunile comerciale ale Ţării Româneşti cu Brasovul, Întotdeauna foarte dese şi sit ânse sunt foarte vechi. Ele Încep în epoca de consolidare Ci Voevodatu lu i, a jung la culmea desvol­ tării lor în secolul 14 şi 15 şi slăbesc în secolul 16, când vechei 1. N. Iorga, "Negoţul şi meştesugurilc În trecutul românesc", pag. 82 şi M. Iorgulescu, op. cit., pag. 112. 2. N. Iorga, op. cit., pag. 8. 3. N. Iorga, "Extras din Analele Academiei Române", Seria II. Tomul XXl. Memoriile Secţiunii Istorice; Socotelile Braşovului în se­ colul al 17-Jea, pJg.I09-115, şi 1. Bogdan; "Documente şi r�eg('stc privitoare la Relaţiile Ţării Româneşti cu Braşovul şi Ungaria", În Secolul XV şi XVI, pag. 3. 4. N. Iorga, "Braşo\'ul şi f.\omilJlii", pag. 13, şi 1. Bogdan, op. cit., pag. 3-5. 5. In timpul celor 40 de ani de domnie ai Hegclui Ludovic 1. 1342-1382 Braşovul capătă la 1353 Carta sa de drepturi municipale, "das Burzcnlander P: ivileg" şi comertul său cilştigi1 d ; atunci o iu florire, o bogăţie şi o Însemnătate, care numai În secolul al 19-1ea la 1850 a început să scadă. (Vezi C. 1. lonescu-Gion , din Istoria şi Comerţul Bra­ şovului, Pevisti pentru Archeolog ie şi Filologic, VoI. Il, 1894). 6. 1. Bogdan, op. cit., pag. XII. [38] 38 stăpâniri a Apusului Se substitue definitiv puternica Împărăţie turcească" 1). "Dela Vladislav Voevodul până la Constantin Vodă Brân­ coveanu 2), prietenia cu Brasovul, schimbul de scrisori, de pro­ ducte şi de fabricate a fost neîntrerupt Între rnănoasa Ţară Dunăreană şi oraşul industrial şi comercial al Saşilor dela graniţă" . "Ajunsă prin negoţul şi industria sa, Ia o mare înflorire în sec, 14 şi 15 3), puternică prin Întăriturile şi bogăţia sa) cetatea Braşovului a jucat În vremea aceea un rol hotărîtor în eveni­ mentele politice din Ţara Românească. Prietenia ei era căutată, vrăjmăşia ei era ternută de toţi Domnii noştri; nu e aproape nici unul care să nu fi-cerut sprijinul "marei cetăţi" săseşti la cucerirea şi păstrarea tronului sau Ia răsturnar ea rivalilor ; a­ proape toţi invocau mijlocirea ei Între dânşii şi regele Ungariei sau voevozii Ardealului" 4). "Mult mai rare şi mult mai slabe, legăturile comerciale cu Moldova, nu sunt totuşi nici el fără însemnătate". O dovadă despre relaţiile de afaceri ale Braşovului cu Mol­ ,oova, ne-o dă un document din jumătatea a doua a veacului al 15-lea. Ştefan cel Mare, Domnul Moldovei, printr'o scrisoare adre­ sată Braşovenilor la 3 Ianuarie 1470: "adevăraţi prieteni, ne­ gustori mari şi mici, soltuzi şi primari şi tuturor orăsenilor", le dă acestora îngădJuirea să vie şi ,,81 treacă la domnia" sa "şi la ţara domniei" sale, "slobozi şi În bunăvoe, fără nici o piedecă şi pagubă, cu toate negustorii le lor şi cu tot avutul lor mult puţin cât ar avea" 5). 1. 1. Bogdan, op. cit., pag. 3, 2. In vremea şi sub ocrotirea acestui mare Voevod negoţul româ­ nesc al Braşovului ia Un nou şi puternic avânt. (Vezi A. Mureşianu : Clă­ direa şcoalei româneşti elin Braşov de către popa Mihai În anul 1597, ,pag, 206), N, Iorga, op. cit., pag. 109-115, 3, Până la anul 1443 banii unguresti s'au bătut la Braşov, In acest an din nevoile războiului cu Turcii Ion Corvinul mută monetăria "Hereghia" cu scule ŞI măesteri făcând o nouă "Came�,l de bani" la 'Sighişoara. Dan cel de al doilea cu învoirea lui Sigisrnund pentru a putea duce lupta contra Turcilor puse săi' 1 se bată ducati la Braşov, pe .care incerca să-i impuie şi negustorilor braşoveni, ceeace nu-i reuşi îrnpotrivindu-se regele la stăruinţa negustorilor, (Vezi N, Iorga: "Bra­ .şovul şi Românii", pag. 12-13). 4 ,1. Bogdan, op. cit., pag. 3 . .5. N, A. Bogdan, "Din trecutul comerţului moldovenesc", pag. 31. [39] j I 39' Legăturile comerciale ale Ţării Româneşti cu Braşovul, se împartd!e d'-l Nicolae Iorga în lucrarea amintită în patru pe­ rioade. "Perioada primă ţine dela îndepărtatul şi nesigurul în" ceput al legăturilor până în secolul al 16-1ea". "Braşovul se găseşte sub protectoratul regilor Ungariei". "Relaţiile comerciale se sporesc simţitor după cucerirea turcească a Peninsulei Balcanice, când: se sparge dorninatiunea italiană în arhipelag şi Marea Neagră. Chiar cele mai simple fabricate le caută Ţările Româneşti la Braşov". "A doua perioadă ţine dela începutul secolului al 16-lea până la Matei Basarab, timp În care importanţa comercială a Braşovului se menţine". "Cam pe la finele secolului al 16-lea, secodul pretendentilor la tronul Munteniei, Ţările Româneşti supuse Turcilor, sunt totuşi cruţatede Braşoveni, cari aveau tot interesul ca să nu se închidă drumurile şi să sufere meşteşugarul, industriasul sau păstorul din Ţara Bârsii". "Perioada a treia coincide cu epoca de decaden tă a Braşo­ vului, care durează dela Matei Basarab până la Epoca Fa­ nariotilor, când războaiele în Ardeal şi pentru Ardeal, uşurinţa comunicaţiilor cu centrele industriale şi comerciale mai impor­ tante din Apus, ca şi deschiderea graniţelor Imperiului Otoman pentru comerţul Europei Centrale şi apusene îl ruinează", "Perioada a IV -a durează până la începerea vieţii nouă, (a propriei vieţi) în cele mai multe ramuri de activitate naţională românească, când legăturile CLI Br aşovul sunt menţinute prin boierii refugiaţi aici din cauza războaielor ruso-turce" 1). 1. N. Iorga, "Socotelile Braşovului", în secolul al 17-lea, Extras din Analele Academiei Române Seria II, Tomul XXI, Memoriile Secţiunii is­ torice, pag, 109-115. Ce importanţă aveau legăturile comerciale ale Braşovului cu Ţara Românească în această epocă ne-o dovedeşte un document din 1848 afIător în arhiva oraşului; comunicat nouă de domnul A. A. Mureşianu. Acest document conţine protestul cetăţenilor alegători ai Braşovului către marele judeţ, cu prilejul ordinului dat de Guvernul Transilvaniei pentru ca boierii români refugiaţi la Braşov să părăsiască în trei zile oraşul. Cetăţenii saşi ai Braşovului protestează printr'o suplică cu data de 1 Septembrie 1848 spunând Între altele: "Boierii cari petrec aici în tot decursul timpului n'au jignit ospitalitatea şi n'au dat nici cel m'ai mic motiv de nemulţumire. Publicul braşovean ar fi discreditat, dacă ar respinge sau ar expulza pe boierii români, cari se bucură de ospitalitatea. [40] 40 "In suta a 15-a, din conflictele despre ore vorbesc ve­ chile documente ale Saşilor pentru vărnuire şi taxe de târg, cari li se luau în ţară pe nedrept, rezultă că Brasovenii transportau atunci produsele lor industriale şi agricole în toate pieţele din ţară şi peste graniţă "spre Austria şi spre Boemia spre Levant până la Smirna, spre Germania, spre Polonia şi spre alte locuri", "In această epocă de strălucire a activităţii industriale şi comerciale a Transilvaniei, care ţine din timpul lui Ludovic J până la sfârşitul secolului al 15-1ea, orasele conducătoare ale activităţii economice din această provincie, Sibiul şi Brasovul, "posedau turnătoriile lor de tunuri (bombarele) şi numerosi lucrători speci al i şti, cari - furn i zau armele şi armăturile pentru armatele regelui, ba îşi construiau fortificaţiile proprii şi le prevedeau cu armele necesare'< i). In veacul al 15-1ea şi al 16-1e1 se aduceau din Brasov în Principatele Române, în schimbul vitelor, cerii şi peştelui, "stofe scumpeelin ţările îndepărtate ale Occidentului, postavuri ordinare săseşti, haine şi încălţăminte, scule ele casă, bijuterii, arme, (la 1470 Radu cel Frumos, Domnul Muntean, se plânge Braşo­ vcnilor, că ei favorizează pe duşmanul său Moldovean cu dare de veşti şi export de arme), cuţite de Gratz, aduse de negustorii braşoveni din Stiria, şei, ham uri, podoabe de cai, arcuri, să­ geti, cu un cuvânt tot ce putea S1 dea industria şi comerţul înaintat al Saşilor" 2). oraşului; bunele raporturi, cari există între Braşov şi Ţara Românească de multr ani ar fi grav atinse, iar comerţul şi industria, cari contribuiesc foarte mult la prospera rea acestui oraş ar pierde imens. (ungemein vcr­ lieren wurde). Acelaş lucru se afirmă şi în raportul directorului poliţiei către marele judeţ. 1. Raportul Camerei anul 1880-84, pag 89. 2. Ion Bogdan, "Documente şi Regeste privitoare la Relaţiile Ţării Româneşti CLi Braşovul şi Ungaria", în sec. 15şi 16. VoI. 1, 1413- 1508, pag. 12 şi 13 • Negoţul cu Ţările Româneşti se făcea în acele vremuri nu numai ele negustori, ci şi de oraş prin judeţii, senatorii şi economii săi. Aşa de pi;dă în Aprilie 1521 ·economul Braşovului scrie în rcg is­ trele sale "al11 vândut l urninatului şi măreţului Domn Voevod transaipin (Neagoe Basarab pentru Catedrala Curtei ele Argeş) 31:! ccntenaric şi 22 libre de cupru. La 1527 tot Cetatea Braşovului vinde Vocvoclului Radu dela Afu­ mati 4 ccntcnarc plumb şi 2 ccntenare cupru. G. I. Ionescu Gion : "Din Istoria şi Comerţul Braşovului" (Vezi Revi;tJ pentru Istorie, Archcologie şi F.ilologic, vo l. Il 189+, pag. 7). [41] 41 Pentru aceasta nu trebue însă să S2 creadă, că Românii nu aveau Încă la venirea Saşilor În Ardeal, p:c la mijlocul secolului al 12-lea, industria lor cu o vechime tot aşa de mare ca însuşi poporul ce o exercita. Aceasta era industria casnică, care spre deosebire de in­ dustria Saşilor, ce producea pentru desfacere, prcgătia cele tre­ buincioase pentru nevoile vieţii - neccsităti.c irideletnicirilor lor principale - păstoritul şi agricultura. În cercul restrâns al celor de lipsă pentru propriile gospodării. Acum opt sute ele ani, Românii şi femeile lor pregătiau acele produse primitive pentru casă, economie, vânătoare şi luptă ca: făină mare pentru mămăligă de meiu 1) şi pentru pâine, pânzele cele groase pentru rufe, ţesături groase ordinare de lână pentru zăbunuri, zechi şi blăni, piele pentru încălţăminte şi traiste de piele pentru vânătoare . • In locurile unde se aflau metale preţioase, aur şi argint, acolo unde se găsia fier, sare şi ap� minerale, Rornânul din Transilvania a ştiut să le scoată pe acestea din pământ, aşa cum Învăţase dela Romani, să spele aurul şi să-I prepare primitiv 2). Printre documentele privitoare la relaţiile Ţării Româneşti cu Braşovul, documente cari dovedesc întinseJe negoturi ce se făceau în secolul al 15-lea şi al 16-lea de către voevozii, mc­ tropolitii şi boierii români cu acest oraş, s'au păstrat o mulţime de scrisori. _ Stilul plin de prietenie al acestor scrisori, bogate în amă­ nunte de tot felul, dovedeşte cât de strânse erau raporturile Domnitor şi boierilor români cu Braşovenii - "cinstiţi şi buni 1. Porumbul a fost adus În Ardeal numai la anul 1611 din provin­ ciile sudice turceşti. (Vezi siebenburgisclie Quartalschrift uber cine cler ersten Ursachen der Brotteuerung in Siebenburgen, pag. 123) .. 2. Raportul Carnerii pe anii 1880-84, pag. 90. "Românii din Transilvania, spune acest raport (pag. 92-97) au rămas şi mai mult decât Săcuii În starea industriei ele casă. Ei au adop­ tat în puţine locuri şi în puţine ramuri industriale exercitarea şi organiza­ ţiunea dela Saşi. Numai în şi pe lângă Braşov, în Făgăraş şi în Săliste aflăm măcelari, argăsitori, (tăbăcari), cojocari şi pantof ari români, În­ truniţi în reuniuni (tehiuri)". "De altfel se află în timpul mai nou numai ici-colea izolaţi ratari, rnăsari, f'ăclieri, târnplari şi zidari de naţionalitate. română". "lnsă impozante sunt caracteristicele industriei de casă, cart le-au exercitat Românii decând lumea şi le exercită cu putere neslăbită până În ziua de astăzi". "Ei produc cu unelte primitive ţesături ordinare de lână ele oaie şi [42] ·42 prietini, şi de aproape vecini", cum li se adresau în scrisori voevozii români 1). Vremurile, cari au urmat - din cauza îrnprejurărilor po­ litice nepriincioase - au fost mai puţin favorabile pentru pro­ păşirea şi desvoltarea comerţului şi industriei şi din această parte a Ardealului. ele păr de capră, cu păr mai scurt sau mai lung, "date la piuă" pe una 'Salu pe amândouă părţile, ţesături, pe care le întrebuinţează ei ca şi ţăranii saşi şi săcui pentru îmbrăcăminte şi alte trebuinte În casă şi în economie. Ei produc cu un cuvânt tot ce se poate face pe o treaptă inferioară de desvoltare, din carnea "unsoal'ea (grăsime-seu) şi din pielea" din laptele şi din lâna ele oaie şi de capră, elin grăsimea şi carnea de porc, pe care îl aduce Român ul elin România pentru trebuinta proprie şi pentru târg". "Este caracteristic cum participă şi la Români ambele sexe la productiunile industriale. Lătitele industrii de casă sunt lăsate pe seama sexului femeesc, aşa că chiar în 'considerabila şi foarte bine desvoltata producere ele dirnie În Săcele şi în Bran lângă Braşov toate lucrurile , începând dela spălatul lânei, torsul, ţesutul şi în fine facerea dimiilor se află În mâinile f enre ilor şi ale copiilor lor, cari stau acasă şi numai darea la piuă a dimiilor o fac bărbaţii". "Dar Îndată ce se apucă Românii ici-colea de industrie, apoi aceea nu se mai află în mânile unei persoane femeeşti": "Industria română, Întrucât s'a desvoltat ea În Transilvania ŞI in Ungaria până -astăzi din referinţele interne şi din trebuinţele acestei na­ ţiuni s'abate dela modul industriei Europei apusene. Ea a rămas ase­ menea agriculturii române, mai fidelă originei semio ricntale. La poporul nostru român, C3.11C a fost până acum şi mai este Încă şi astăzi foarte izolat în viaţa socială şi bisericească În port şi în toate trebuinţele tru­ peşti şi sufletesti s'a păstrat o puternică productiune casnică, mai ales În tesături de lână de oaie şi În prepararea de îmbrăcăminte şi rufe deo­ sebite şi s'a desvol tat mereu, aşa că acest popor află întrânsa Încă şi În prezent aproape intreaga mulţumire a trebuinţei sale". "Noi vedem, .continuă acest raport, că mai toate stofele de ţesut, cari sunt de Jip3.ă pentru îmbrăcămintea poporului român, care numără mai multe milioane se produc de industria română". "In rnânile femeilor române este pregătirea tuturor pieselor de îmbrăcăminte din aceste stofe, toate infrumuseţările de pe haine şi de pe toate rufele pentru trebuinţele trupului şi ale casei". "Românii Îşi clădesc singuri morile de măcinat, teascurile de uleju, piuăle de haine, dârstele (vâltorile) şi altele, ei produc făina În special cea de cucuruz, scândurile, stâlpii şi foarte plăcutele uleiuri ordinare. In satele mari pe sub munţi, sunt f ierbători de seu şi de unsoare. oi produc şi vând din posesiunile lor de pădure lemne de tăiat (de feres­ trău), scânduri, stâlpi, şindrile, şiţe,' cărbuni şi altele ca var ars, pietre sparte, piietre de râu şi nisip". 1. 1. Bogdan, O]), cit., şi M, lorgulescu, o])'. cit., pag. 116. [43] Cu toate acestea însă, viaţa economică a Braşovului, graţie poziţiei sale geografice, şi dexteritătii locuitorilor săi, nu în­ cetează de a prospera. In a doua jumătate a secolului. al 17-Iea, negustorii bra­ soveni aveau relatiuni întinse de afaceri şi cu ţările din apusul european, ei cercetând regulat în special târguI dela Lipsea. Iată ce spune în această privinţă d-I profesor DL Oheron Netta, în lucrarea sa "Negustorii Orientali la Lipsea", pag. 10 şi 11: "Johannes Troster, În cartea sa, apărută la anul 1666 în Nurnberg=şi intitulată "Dasi alte und neue Teutsche Dacia", arată ca îndeletnicire obişnuită şi care se petrece Încă de multă vreme, mergerea la Leipzig pentru cumpărare de mărfuri. Mai ales negustorii din Sibiu şi Braşov luau drumul Leipztgului. Vor­ bind despre aceste două orase comerciale, sasul ardelean spune că ele sunt Iocalităti excelente pentru comerţul dintre răsărit şi apus. Ambele sunt locuite de Greci, VaJachi, Turci, Germani, cari; fac comerţ nu numai cu localităţile învecinate, ci ajung de­ parte ele tot, la Viena şi Leipzig" 1). Spre finele secolului al 18-lea, la anul 1798, Braşovul cu o circulaţie comercială de peste 7 milioane fI. 2), dispune de 43 bresle şi: 1227 ateliere, Aceşti' breslasi prelucrau anual materii prime În valoare de 1.437.018.19 fl. dintre cari 1.042.125.45 indigene şi 394.892.74 din streinătate. Valoarea f'abricatelor produse din aceste materii brute atin­ gea cifra de aproape 1.95 milioane fI. (1.948.225.56) 3). In afară de aceşti meseriaşi breslaşi, Braşovul mai dis­ punea de un număr de 709 meseriasi, cari nu erau Înregimentaţi În tehiuri. In această categorie intrau şi cele 600 de familii române din Şcheiu, cari preparau anual circa 79.000 pături, în valoare de 345.600 fl. exportate 3f4 În Banat şi Slavon ia şi l/l În Muntenia şi l'v101dova şi găitane în valoare de 124.800 fI. un fel de şireturi, cari se exportau prin "griechische liandel­ sleute", (în mare majoritate Români) în Anatolia, folosindu-se şi ca decor la îmbrăcămintea ţăranilor români, în special a celor din Săcel e ; 39 de argăsitori - tăbăcari - din Turcheş, 1. Or. Gheron Netta, "Negustorii. oriental! la Lipsea. Contribuţiuni. la Istoria Comerţului Românesc", pag. 10-1l. 2. L. I. Marienburg, op. cit., pag. 109. 3. Ibid., pag. 114 şi 116. [44] 44 cari prelucrau în fiecare an 40.000 bucăţi piei d.e capră şi 5000 de oaie, exportate în cea mai mare parte În Ungaria. Şapte sitari, cari exportau anual mărfuri în valoare de 1500 fl. în lv1untenia şi 102 fierari (fauri), cari exportau măr­ furi în Muntenia în sumă de 35.000 fl. 1). Tot de meseriaşi neorganizati în bresle se torcea anual :?25.000 kg. bumbac, 26.000 legături in, 2000 legături cânepă. Se prepara aproape 11/2 milion 111. pânză şi se prelucra în dife­ rite ateliere 200.000 kg. fier brut »). De către negustorii acestui oraş se irnportau anual aproxi­ mativ 2000 butoaie (80 vag.) vin din Ardeal şi 100ţ) butoaie 3), circa 300 vagoane vin din Principatele Dunărene, 500 butoaie rachiu, 60.000 oca peşte sărat, 68.000 oca brânză, 2000 baluri bumbac, 10.000 buc, piei de vită, 2000 legături piei de capră şi 4000 legături piei ce oae 4). Cele 34 de prăvălii şi cei 74 de negustori, exportau dife­ rite manufacturi prelucrate în Braşov, în valoare de 720.000 fl. Intregul câştig anual al Braşovului se ridică, în anul 1790, la peste opt milioane fl. a ur 5). 2. Negotul român braşovean la mijlocul secolului al 19-1ea Cu desvoltarea căilor de cornuniatie şi Îmbunătăţirea stărilor politice din întreaga Ungarie, comerţul braşovean şi în special acela exercitat de catre elementul românesc, ajunge spre finele primei jumătăţi a secolului al 19-1ea la o stare din cele mai Înfloritoare. Deşi comerţul cel mare al Braşovului, după cum vom arăta şi la alt loc al lucrării de faţă, era deja la inceputul veacului al 18-1ea în mâini româneşti, totuşi socotim potrivit de a cita şi următoarea constatare târzie a acestui adevăr, făcută de o revistă săsească din Braşov, în 1844. "Comerţul - scrie revista să- 1. L. l. Mariellburg, pag; 130. 2. lbid, pag. 114-115 şi 130. 3. Butoiul de Ardeal avea 40 de vedre, iar cel din Principate 100-150 vedre. 4. L. J. Maricnbtlrg. op, cit., pag. 116. 5. Ibiel.) pag. 112-133. [45] 45 sească - trece din ce în ce mai mult în mânile Românilor, cari vin dela Bucureşti şi se aşează la Braşov. Pe Sas îl pă­ răseşte din ce În ce mai mult vechiul său spirit comercial şi întreprinzător" ". 1) Cu toate acestea neajunsurile interne şi externe, care stân­ jcniau propăşirea comerţului românesc levantin erau foarte mari. Acestea sunt expuse pe larg într'un memoriu compus şi Înaintat guvernului din Viena, în anul 1850, de Ion Maiorescu, din însăr­ cinarea Gremiului comercial levantin român din Braşov. In acest memoriu se arată, că comerţul românesc levantin se bucurase de anumite privilegii încă dela începutul secolului al 18-1ea, de pc timpul împăratului Leopold care intrunise pe negustorii bra­ şoveni într'o societate (1701) şi că el În anul 1764 număra 84 de familii. Cum ţara aceasta, Ardealul, "care cu toate că nu este în legătură directă nici cu marea nici cu o cale comercială euro­ pcană mai de seamă, a desfăşurat de veacuri o extraordinară (ungemeinc) activitate comercială, care se extinde şi astăzi c.a şi altădată, dela Braşov, cea mai importantă piaţă comercială a Transilvaniei, "asupra întregei Turcii europene, a Dunării de jos, Mării Negre, peste Bosfor până În Asia Mică şi Egipt" 2). In preajma anilor 1850, Braşovul cu 25.279 locuitori, cel mai bogat în populaţie elin întreg Ardealul pe acea vreme,' avea după statistica oficială austriacă o majoritate relativă rornâ­ nească : 8747 Homfini, fată de 8233 Saşi şi numai 3022 Ma­ ghiari şi Să cui. Tot atun ci exist ali la Braşov 167 firrn c şi peste 1400 meseriaşi, cari dădeau de lucru Ia mai bine d'e 8000 lucră­ tori 1), o industrie veche, variată şi bine reprezentată, dispunând de o mulţime de organizatiuni profesionale. Dintre acestea cea mai de frunte şi mai puternică era Grcrniul comercial levantin, având peste 150 de membri, partea cea mai mare negustori cu afaceri întinse, în toate ramurile comerţului şi mai ClI seamă în acelea ale importului de cereale, peşte, vinuri, lână, bum­ bac, mătase, ceară, piei, eoloniale; În exportul manuf'acturilor 1. Archiv des Vcreins fiir sichcnbiu gische l.andeskunde Il I. Band r�g. 323 (jourual des osterr. LJoycl No. 103/1844). lbid., pag. 118: In anul 1844 din 139 de negustori hrasoveni 118 erau Români şi numai 21 Saşi. 2. Anexa 1. 3. Bericht cler Handels-und Gcwerbckarnmer 1852, pag. 134-135. Intregul judeţ avea la 1851 aproape 100.000 locuitori, dintre cari jumătate Români, 26.355 Saşi, 18.446 Unguri rC'stul Grec], şi alţii. In tot judeţul nu erau atunci mai mult ca 60 de Evrei. [46] 46 săseşti şi al celor din apus pana ll1 fundul Bulgariei, până la Filipopolc şi întreg Orientul. Comercianţii saşi privilegiati erau 40 la număr, Iormând societatea tuturor comercianţilor legali existenţi În Braşov, Înfiinţată la 1811 (Gremiul comercial să­ sesc de astăzi). Urma apoi compania grecească cu 8 membri, o seamă de reuniuni industriale, numeroase tehiuri sau bresle, ca de pildă breasla pânzarilor (cu 135 membri), a cismarilor (125), a postovarilor şi boboar ilor (150), a tâmplarilor (peste 70), a strungarilor (50), a argăsitorilor (tăbăcarilor) (45). Astfel că Brasovul devine cea mai Însemnată piaţă detransit a între­ gului Ardeal, pentru produsele Orientului şi f abricatele Occi­ dentului 1). "Este lesne de Înţeles, scrie protopopul Bartolorneiu Ba­ iulescu, în Monografia comunei bisericeşti gr .-or. române a Sfintei Adorrniri din Cetatea Braşovului, că mărfurile din Orient, care se depuneau în porturi; găsiau desfacere în oraşul acesta, . de altă parte toate produsele şi manufactura ţărilor din apus se transporta pe aici În Orient, Încât acest oraş devenise un punct Însemnat pentru! comerţul levantin. Fără Îndoială, că pe de o parte pr,j:gonirea ce suferiau creştinii dela Turci, pe de altă parte acest Însemnat comerţ atrăgea negustori din toate părţile, cari veniau să 'se stabilească în Braşov. In înţelesul păcii făcute între Austria şi Turcia, la anul 1699 2) la Carlovitz şi în anul 1718 la Passarovitz, precum şi în urma tratatului de comerţ Încheiat acolo în acelaş an, suditii turei, sub cari se înţelegeau Greci, Români şi Bulgari, aveau dreptul să facă negoţ în Austria, în Ungaria şi În Transilvania. Aceşti suditi turci, pe baza paşaportului lor, erau îndreptăţiţi să poarte negoturile lor, fără să fie îndatoraţi a-şi Înregistra Iir­ mele sau a-şi declara capitalul" 3). In afară de tratatele amintite, dreptul negustorilor creş­ tini, Români, Greci şi Bulgari, de a-şi exercita îndeletnicirea lor În Transilvania şi Ungaria, nestingheriţi de nimeni, Sle În- 1. Anexa 1 şi Camera ele comerţ şi industrie Braşov, 1851-1901 pag 15. 2. Dela cucerirea Ardealului de către Germani la anul 1699 indus­ tria Vienei, Linzului, Grazului, Brimnului năpădeste Braşovul. (Vezi N. Iorga, "Braşovul şi Românii", pag. 12). 3. B. Bajulescu, "Monografia Comunei bisericeşti gr- or. române a Sfintei Adormiri din Cetatea Braşovulur CLI acte şi dovezi", Braşov 1898, pag. 7. [47] 47 tăreste şi prin "ordinaţiun ea guvemială", din 8 Aprilie 1796, deciziune care cuprindea, "dispoziţiunea ca suditii turceşti de relrgiunc creştină şi de naţionalitate diferită, veniţi În Transil­ vania şi Ungaria ca comercianti, să se recunoască ca corpora­ ţiune sub numele de "companie grecească". "Companiştii, ca suditi turci se deosebiau de negustorii indigcni, cari prin cumpărare de proprietăţi formau un grup deosebit sub numele de "cives Graeci" 1) În cea mai mare parte Români, cari deţineau pe la 1769, 80 de firme mari pe piaţa Braşovului 2). Urmaşii acestor negustori români, al căror comerţ se întindea pe la 1737 până în ţările ereditare împărăteşti (den kaiser­ lichen Erblăndern) în Saxon ia, Silezia, Veneţia şi Constanti­ nopol, şi despre care Saşii se plâng la anul 1738 că, "Românii (braşoveni) au acaparat în mânile lor şi au atras la sine aproape întregul comerţ, (fasst alle Handlung aus denen săchsischen Burgern aus : deren Hânden gespielt und an sich gezogen ha­ ben) 3), întemeiară la anul 1830 o asociaţiune cu caracter pro­ fesional: "Oremiul negustoresc". Asociaţia comercială românească nu este recunoscută de guvern decât În anul 1838, "după cum se poate cetr În registrul 1. Bartolorneiu Baiulescu, op. cit., Prag. 8.' "Aşa numiţii civi 'erau în mare parte Români, cari însă în timpurile acelea nu puteau fi deosebiţi dintre Greci, deoarece aveau aceeaş re ligiune Încât chiar până În ziua de azi (1898) negustorul român se numeşte de către nemţi Grieche şi de către unguri gărăg". Iatăce scrie În legătură cu această şi! procesul verbal al Camerei de comerţ din Braşov clin 9 Noembrie 1852 la pagina 113 şi 114: " In Siebenbiirgen aber die priv. griechischen Handelskompagnien zu Kronstadt unei Hermannstadt biJdeten, wăhrend zugleich in Kronstadt schon im jahre 1769 ausserhalb der priv, Griech. Kompagnie, die darnals bloss aus turkischcn Untertanen bestand, uber 40 hiesige Handclsleute griecbischer uncl walachischer Abkunft, in cler oberen Vorstadt seszhaft, gezălt wurden, welchc sich mit dern turkischen Handel im Grossen beschăftigten". 2. lbicl., pag. 57 şi OI'. F. Jickdi, ,,Der Handel der Si,ebenbiirger Sachsen in s·einer geschichilichcn Entwick,elung", Sibiu 1913, pag. 62. ("In Kronstadt gab es 1768, 122 "Kaufl.eute" darul1�er bloss 12 Sachsen". Fr·eilich war-en clie anderen "KauHeute" grăstenteils (80) nUl' liiinciler (?) clie in der Vorstadt (Şchei) wohnt,en unei ihr Oeschăft ohne Ge­ hiilfen line! Lehrlinge betriehen"). Inexactitatea ultimelor informaţii este dov,eclită de noi În această lucrare destul de clar. 3. A. Mureşianu, "Originea şi clesvoltar,ea aşezării româneşti a Şcheilol" Braşovului", în Anuarul IV al Institutului de istorie naţională al Universităţii din Cluj (sub tipar), pag. 206. [48] 48 reprezentanţei bisericeşti unde, la pagina 38; se spune: "Se pu­ blică azi Inaltul' Rescript, împărătesc şi .milostiva hotărîre gu­ vernială de sub No. 75.761 din 9 Noembrie 1838". Gremiul, care mai dăinueşte şi în zilele noastre, ca "So­ cietate a comercianţilor românii, din Braşov, urrnăria spriji­ nirea negoţului Între Români," cari erau din ,,,toate părţile asu­ priţi şi· împ iedecati În desvoltarea: economică", Oii,. fondurile Grerniului se acordau Împrumuturi membri­ lor, cari aveau nevoie de bani el făcând şi pe "interpretul" între comercianti şi autorităţi. Stlb îngrijirea lui ia fiinţă şi o şcoală cu cursuri de seară, a carei menire era de a răspândi între ucenicii comerciali ro­ mâni: ,,�unoştinţa limbilor ŞI a ştiinţelor comerciale şi de conta­ bilitate" . Şcoala" aceasta fu desfiinţată de Miriisterul de comerţ al Ungariei, la anul 1887, pe motivul, ca se instruiau gratuit şi elevii �ela rneserii, ceeace s'a zis'. ,;că este În contra legii rrre­ seriilor din anul 1875" . Pentru sprijinirea intereselor comerciale româneşti, "Gre- Cu mult mai înainte ele 1769, adecă la anul 1503 întâlnim negustori mari români la Braşov. Iată ce se spune în această privinţă în lucrarea de mai sus la pag. 202: "Pe lângă mulţimea micilor negustori români întâlnim în Cele mai .vechi socoteli ale vămii· Braşovului (1503) şi numele mai multor neguţători mari români ("inercatores magni seu gral1d{") din Muntenia şi Moldova între cari şi doi din Braşov şi lrnpre­ jurirni : Feder ,(Fodor·?) Bulgarus (Şcheianul) şi Aldea de RâşJ10V (Aylda de Rosinaw)", despre care aminteşte şi domnul N. Iorga în Istoria comerţului românesc L 143. In acelaş timp negoţul cu peştele, care era de o mare bogăţie sesfăcea la 1503 în cea mai mare parte de către Şcheii din suburbia românească a Braşovului. (Vezi N. Iorga, "Negoţul şi meşteşugurile Ta R0I11âni", pag. 98). Radu cel Mare dă voie Românilor elin Şcheiul Braşovului să facă negoţ liber, "să umble şi să se hrăuiască în pace în Ţara Românească" (Vezi Ştefan Meteş, "Relaţiile Ţării Rornâneşti cu Ardealul", pag. 100). La anul 1602 un decret al centumvirilor săseşti interzice Românilor orice negoţ, afară de, negoţul cu peşte, oi şi cărăuşi a ; vinurile provenite din viile elin Ţara Românească ale Românilor braşovem, erau depozitate În pivniţele oraşului şi vândute cu preţul stabilit de Saşi; neguţătorii Românii erau nevoiţi să se aşeze în Ţările Româneşti. (Vezi şi Dr. 1. N. Angelescu, op, cit., pag. 273: "Dela Transylvanie c'est-ă-dire de Sebei, pres ele Braşov, vierment en Roumanie des commercants, qui rr'avaient pas trouve plaoe dans les Compăgnies de la regions pour y obtenir Ies. mCll1es avantag'es que les compagnons). I [49] 49 rniul" a luptat nespus de mult, purtând şi un lung şi costisitor proces, care a durat până la anul 18481). In multe chestiuni ce interesau legăturile de afaceri ale: Braşovenilor Cll Orientul, Grerniu'l a dat Camerei de Comerţ dia Braşov, din cei dintâi ani ai existenţei sale, un preţios con­ curs, fiind singurul În stare de a cunoaşte aceste relatiuni, de oarece "atât În Braşov cât şi În alte localităţi din Ardeal, abia un singur negustor de naţionalitate săsească intretinea legă­ turi comerciale cu streinătatea şi anume CLI Levantul ; prin ur­ mare nici un negustor sas, ca membru al Camerei de Comerţ, n'ar fi fost În stare să, dea nici cea mai mică informaţie des­ pre relaţiile de acolo" 2). Dacă cu toate acestea Grerniul, "În decursul timpului, a rămas Într'o mărginită desvoltare, neputând să ia un avânt spre Înflorire", cauza trebue căutată pe de o parte "în multele năpăstuiri cari le-au avut de îndurat negustorii români din Braşov", cărora dacă li s'ar fi dat, după însăşi mărturisirile unui scriitor sas din prima jumătate a secolului al 18-lea, toate libertăţile cerute de ei, "atunci naţiunea săsească s'ar fi minat complet, iar cea valahică, tolerată până atunci (1735) numai din graţie, ar fi ajuns În stare înfloritoare" ("da durch unsere săchsische Nation vollig ruiniert und: die va!achische so bisher aus Gnaden toleriert, in Fior gekommen wâre'") 3), iar pe de alta, În multele jertfea-duse cu prilejul clădirilor de scoale, "care urma cam În acelaş timp cu greutăţi colosale", precum şi din cauza participarilor nenorocoase la marea industrie (fabrica de hârtie din Zârneşti şi altele), în care fuseseră părtaşi cei mai ele seamă. negustori: români din Braşov 4). In anul înfiinţării Camerei de Comerţ din Braşov, Grerniul comercial levantin, cuprindea un număr de 136 case comerciale româneşti ale Braşovului, firme renumite de mare însemnătate, deţinând Întregul comerţ activ al Transilvaniei şi aproape fără excepţie importantul negoţ cu Levantul, comerţ prin care se mijlociu şi desfacerea mărfurilor indigene În streinătate, Co­ merţul acesta era făcut aproape În întregime numai de Români, "deoarece numai ei avuseseră curajul de a se expune pericolelor 1. Bartolomeiu Baiulescu, op, cit., pag. 27-28. 2. Anexa II. 3. "Quellen zur Geschichte cler Stadt Brasso, Braşov 1 <} 18, VII, pag. 171. 4. Bartolorneiu Baiulescu, op, cit., pag. 28. [50] 50 ani în cantitate de 13.504.911 funţi, par- 228.144 funţi revenia 1. Anexa I. 2. Ibiel. 3. Oficiul vamal. 4. Un funt = 500 gr. ceea români; greci şi saşi. români în de care erau ameninţaţi comercianţii În timpul marilor barbarii turceşti şi în vremea când ciuma decima adesea pe intreprin­ zătorii acestui comerţ" 1). Că într'adevăr comerţul românesc braşovean trăia, în acele vremuri, o epocă înfloritoare, ne-o dovedeşte memoriul amintit al Grerniului comercial din 18502). "Nu putem presupune", afirmă Ion Maiorescu în numele Grerniului levantin, în acest memoriu, "că este câtus de puţin cunoscut, că promotorii in dustriei naţionale, precum şi mijlo­ citorii şi reprezentanţii principali (Haupttrăger) ai comerţului Transilvaniei cu streinătatea sunt Românii, şi în deosebi cele 136 case comerciale româneşti ale Braşovului, de oarece din datele statistice cari se publică periodic asupra comertului Transilva­ niei cu streinătatea, numele Românilor se omite din considera­ tiuni de ordin naţional aproape întotdeauna, cu toate că pro­ porţia participării lor din acest punct de vedere, în comparaţie cu celelalte naţionalităţi, este de aproape de 9 la 1". Afirmaţiunile acestea le dovedeşte Ion Maiorescu până la evidenţă cu date privitoare Ia importul şi exportul celor trei categorii de negustori braşoveni în anii 1839-1843 (inclusiv). După statistica oficiului tricesirnal Braşov") (des Kronstâd­ tel' Oberdreissigstarntes) în perioada de 5 ani amintită, importul negustorilor saşi reprezintă cantitativ 16.132 fun ţi, acela al negustorilor 'greci 2.649.650 funti, iar al negustorilor români, aproape de 1200 de ori mai mare decât al Saşilor, atinge im­ portanta cifră de 19.278.353 funti 4). In medie anuală importul era de: 1.927.835 k'g. sau 8'1.85°/0 pentru negustonii 264.965" ,,12.07°/0 " " 1.613" " 0.080/0 " " Şi mai avantajoasă era situaţia negustorilor ce priveste exportul. Din totalul exportului celor cinci 14.246.199 funţi partea Românilor făcea tea Saşilor 513.144 funti, iar restul de negustorilor greci, Anual Românii exportau 1.350.491 kg. sau 94.70/0 diferite mărfuri; [51] 51 Saşii exportau 51.314 kg. sau 3.5% diferite mărfuri, iar Grecii " 22.814" ,,1.8% " " 'Din taxele vamale încasate din acest trafic comercial, Statul avea din partea RomânilorJanual un venit-de 160.000 fI. 1) pe câtă vreme negustorii saşi nu plătiau mai mult de 922.2 fI. Cu alte cuvinte contribuţia negustorilor români la venitu­ rile vamale ale Statului era de 175 de ori mai mare ca aceea a comercianţilor saşi. Un singur negustor român Rudolf Orghidan a plătit în anii 1839-1843 drept taxe vamale de import, export şi transit nu mai: puţin de 18.255 fI. sau de patru ori mai mult decât toţi ne­ gustorii saşi. Puterea negoţului: întregului Ardeal era concentrată în acele vremuri' În rnâni româneşti, în rnânil e celor 136 case comerciale româneşti: din Braşov, care exportau manufacturile din ţară şi importau produsele brute, mărfurile coloniale şi articolele de băcănie, "susţinând în Braşov şi în alte oraşe peste "O de cor­ poratii săseşti şi asigurând locuitorilor Braşovului şi altor dis­ tricte traiul, iar Transilvaniei Întregi un mare folos şi câştig". "Dacă foile oficiale, se spune mai departeîn memoriul amin­ tit, publică, că numai în Principatele Române s'au exportat ta anul 1844 din Transilvania mărfuri în valoare de 1.955.745 f l. M. C. sau în anul 1846 numai: din Braşov manufacturi în greu­ tate de 6 mrlioane funti, (3 milioane kg.), cu cugetul curat şi ,>CU dreptul deplin ne putem atribui nouă cea mai mare parte a ace­ tui' câştig" 2). 3. Românii din districtul Braşovului ca industriaşi la anul 1850 "Dar Românii din districtul Braşovului trebuesc priviţi la mijlocul veacului al 19-Iea nu numai ca promotorii industriei 1. Veniturile fiscului din taxele vamale de import şi export sunt evaluate de Camera de comerţ din Braşov pentru vărnile din circum­ scripţia financiară Braşov: Import �port în 1851 fi. 175.125.54 1/4 n.7.282.8 2/4 " 1852 fi. 164.450.19 2/4 fi. 3.621.142'4 Diferenta În minus a veniturilor vamale în 1852 faţă de 1851 provine din faptul, că în acest an s'au redus taxele vamale atât asupra materiilor prime cât şi asupra manufacturilor. (Vezi Bericht der Han­ dels-und Gewerbekammer l852, pag. 138). 2. Anexa I. [52] 52 naţionale şi ca conducători principali ai comerţului Transilva­ niei "ci şi ca producători şi industriaşi"; ei nu erau "cu nimic mai pe jos decât alte naţionalităţi", după cum pe nedrept s'a susţinut aceasta de o anumită populaţiune interesată la scobo­ rirea elementului românesc" 1). Numeroase Întreprinderi industriale, af'Iătoare În districtul Braşovului În anul 1850, sunt cea mai puternică dovadă, că afir­ maţiunilede mai sus corespund pe deplin adevărului. Din memoriul Gremiului din 1850 reiese, că Românii din ţinutul Braşovului aveau pe vremea aceea următoarele "stabili­ menteindustriale", 2) cari produceau în fiecare an mărfuri de mi­ lioane,dânel de lucru unui mare număr de lucrători, cari Îşi câşti­ gau pâinea de toate zilele de pe urma acestor întreprinderi curat român eşti: Fabrica de tors bumbac din Zârneşti, proprietatea comer­ ciantului Constantin Ioanovici, care torcea anual 20.000 kg. bum­ bac, în valoare de 30.000 fI. dând de lucru zilnic la peste 40 de lucrători, În cea mai mare parte grăniceri şi grănicere din TohanulVechiu, ale căror salarii se ridîcau anual la suma ele 4.000 fI. O altă intrepindere cu o mare însemnătate pentru 'ţară, care nu numai că asigura traiul la o mulţime de oameni lipsiţi,dar înlesnia şi acoperirea unor necesităţi bine simţite, era fabrica de iască elin Braşov a lui Rudolf Orghidan şi a lui Bucur Popp, Din produsele acestei intreprinderi, exportate până la Triest, unde se intrebuintau Ia construirea corăbiilor şi fabricarea căciu­ lilor, Braşovul avea anual un venit de 50.000 fI. De o reală importanţă pentru economia Braşovului din acele vremuri erau spălătoriile de lână din jurul Braşovului, ale comercianţilor Naum Dociu (Dossios}, Dumitru N. Russu, Chris­ todor Murniali, Christodor Vapa, Ioan Pantazi, Nicolae Dima, Rudolf Orghrdan, Ioan G. juga, Gheorghe Ioan şi Fii, Nicolae Ioanovici, Grigore Pană ş. a., cari trimeteau anual, la Pesta, Viena, în Germania, Olanda şi în alte părţi peste 50 vagoane Ifll1ă spălată în valoare de aproximativ 550.000 fl. Aceste spălătorii dedeau de lucru zilnic, dela începutul lu­ nei Martie şi până la finele lui Octombrie, în mijlociu la 1500- 2000 lucrători, plătind în fiecare zi salarii dela 300-480 fl. sau numai în lunile de vară aproape 90.000 fI. 1. Anexa I. 2. Ibid., (sub anexa A). [53] I ) j 53 De pe urma acestor spălătorii câştigau foarte mult şi că­ răusii. Nu de mică Însemnătate pentru întreaga gospodărie a Ar­ dealului pe de o parte, prin valoarea produselor obţinute, ­ seu, carne, coarde de violină - (exportul celor din urmă, re­ prezentând câteva mii de fI.) şi pe de alta prin Înlesnirea ce se aducea sărăcimii, care pe lângă că-şi câştiga existenţa, găsia şi o hrană 'substanţială şi eftină, leg. de carne necostând mai mult ca 4-6 cruceri, �rau şi cele 10 zahanale din jurul Braşovului, proprietatea comercianţilor românid:in Braşov şi a marilor eco­ norni de oi, "mocanii" săceleni, unde zilnic erau ocupaţi dela 300-400 oameni, primind o retributiune totală în fiecare zi de 120-160 fi. sau în cele două ultime luni de toamnă aproape 10.00(1 fI. In aceste stabilimente se tăiau în lunile Octombrie şi No­ .ernbrie cel puţin 100.000 berbeci, oi şi capre, obţinâudu-se 550.00C kg. seu, În valoare de 220.000 fi. Intr'o stare infloritoare era înaceIe timpuri şi industria casnică pentru torsul bumbacului, susţinută de către negustorii levantini români. Aceştia, distribuiau în fiecare an femeilor din districtul Braşovului - În deosebi iarna, când munca cârnpului înceta - o cantitate clie peste 1/4 milion leg. bumbac pentru .tors, muncă, pentru care se plătia mai bine de 100.000 fJ.1). Tot în cadrul industriei casnice preparau Românii şi Român­ cele din părţile Braşovului (Săcelenii), ca econorni de vite .. "aşa cum învăţaseră dela strămoşi", diferite articole de lână ca sări ci, zechi, (postav mai gros), dirnii (postav mai subţire), stofe negre fine şi diferite stofe pentru haine din lână fină, cu care se îmbrăcau nu numai: ţăranii din Întregul Ardeal ­ ,Români, Saşi, Unguri - ci şi cei din Ungaria, Banat, Croaţia. Slavonia, Principatele Române, Turcia, ş. a., apoi marame de cap din mătase albă (borangic) Împodobite cu fel de fel de alesături, înf'loriri (aşa numitele ştergare de îmbrobodit, pe care le purtau Săcelencele şi Schiaucele mai ales), pânză, din cari negustorii exportau anual sute de mii de baloturi, putini pentru lapte şi: diferite alte articole împodobite şi brodate cu aur, cele mai frumoase cerge din lână clie oaie şi păr de capră - constituind o 'ramură de mare importanţă a comerţului braşo­ vean - vopsite cleei cu diferite culori preparate din ierburi. -Cergile se .g1ăsiau în comerţ nu numai în Întreaga Monarhie, 1. Anexa 1, (sub anexa A). [54] 54 d ŞI In Principatele Dunărene, în Turcia şi până departe în' Egipt. De pe urma acestei industrii, în urma importului lânei brute pentru prelucrare şi: confectionare şi prin exportul pro­ duselor preparate, Statul realiza venituri Însemnate. In Tohanul Vechiu, unde existase înainte de 1850 o fabrică de postav, proprietatea cornerciantului Ioan Boghici, care din cauza şicanelor ce i le făceau "boboarW' saşi, a trebuit să-şi înceteze activitatea, mai funcţionau: o moară, o piuă, o fabrică de seu, toate întemeiate de marele negustor Ioan Jippa. Industria românească braşoveană mai număra acum trei sferturi de veac 3 fabrici de hârtie, ale lui Ruclolf Orghidan, Itma la GheHnţa şi două în Ciuc, povărnăriile şi fabricile de oţet ale mai! multor comercianţi, ca Pudolf Orghidan În Cornana, Bucur Poppin Tohanul Nou, Ioan G. Juga În Cernatu, Ioan -Stavrich în Braşov, Gheorghe Ioan şi Fii în Şercaia ş. a. Toate industriile acestea făceau afaceri; Întinse; stabilirnentele pentru înălbitul cerii, aparţinând lui Gheorghe Nicolau junior, Gheorghe Ni­ colau senior, Nicolae Vilara şi Fraţii Vilara din Braşov, boian­ geriile (vopsitorii) 1) de arniciu turcesc roşu şi vânăt, prima introdusă prin Românii din Turcia, funeriile sau frângheriile din Şcheiul Braşovului, tăbăcăriile lui Ioan şi Gheorghe Bu­ tanchi, Ioan Goagă şi Bucur Popp şi ale altor mulţi în comuna Baciu şi Turcheş (Săcele), În cari se prelucrati de către Români piei de viţel, capră, oaie, etc., producân du-se o excelentă piele pentru pantofarj din care o bună parte se şi exporta. Industria tăbăcitului ar fi luat 1111 mare avânt, dacă nu i-ar: fii pus tot felul de piedici posibile breasla tăbăcarilor saşi, Mai putem aminti şi de întreprinderea comerciantului Ioan Stavrich, dintre Tirnişul de jos şi cel de sus, care se ocupa cu: fasonarea lemnului şi pregătirea furnirului ; de produsele olari 10;1" români, cari cu nimic nu se deosebiau de produsele breslaşilor saşri',d'e produsele blănarilor români, organizaţi într'un fel de de braeslă, "societatea blănarilor români", forrnând o industrie foarte importantă e). 1. In secolul al 18-lea existau mai multe fabrici de vopsit ar­ niciu, ca aoeea a marelui negustor braşovean Dumitru Vlad din Hiclveg, la 1770 a lui Ioan Nica Nichifor (tatăl) în Prejmer, etc" etc. Asupra celui dintâi vezi şi Dr. Sterie Stinghie, "Documente pri­ vitoare la Istoria Românilorclin Braşov-Şcheiu", Braşov, 1906, vo­ lumul V, pag. 189. 2. Anexa 1 (sub anexa A). [55] 55 Dacă totuşi aceste frumoase realizări economice înfăptuite în vremuri, când oricărei iniţiative comerciale şi industriale româ­ neştii i se puneau fel de fel de piedici de către breslele săseşti 1) nu a putut H desăvârsită, cauza nu trebue căutată decât în vi­ tregia vremurilor ce au urmat pentru noi Românii În preajma şi� după înfăptuirea dualismului austro-ungar, Între cari nu cel mai puţin a contribuit şi războiul vamal din 1886. 4. Biografiile câiorva din marii nequstori români bra­ şooeni din a doua [umătate a secolului al 18-lea şi până în sfertul al treilea al secolului următor o dovadă mai mult despre importanţa şi rolul elementului .rornânesc În trecutul economic al Braşovului, ne-o oferă câteva din descrierile vieţii marilor "fruntaşi negustori" braşoveni din a doua jumătate a secolului: al 18-lea şi până'n al treilea sfert .al veacului trecut 2). Cele mai importante case de import şi export din Braşov la .anul 1769, când după o statistică a magistratului Braşovului din 132 comercianţi braşoveni numai 11 erau Saşi, iar ceilalti .afară de câţiva Greci, aproape toţi erau Români, cari ajunseră în majoritate şi în "compania grecească" 3), erau următoarele; Fraţii Zaharia şi Nicolae Nicolau, Nica Ioan, Mihail Alexi şi Ni- ,colae Răuţ, Ioan Lazăr, Constantin Ioan, Hagi Radiu Pricop, Radiu şi Ioan Boghici, Ioan şi Dumitru Vlad, Barbu Cepeseul, Hagi Durnitrul Ciurcul, Fraţii Şetraru Ş'Î Teodor Ciuroul, Radiu Leca, Chim Lazăr, Stam a şi Inaşu, Ioan Ioanovici, Antonie Constantin, Nicola Dumitraşcu, Inache Leca, etc. 4). 1. A se vedea în această privinţă Anexa 1, în care sunt expuse 'pe larg toate neajunsurile ce trebuiau să le îndure negoţul şi industria românească din partea breslelor săseşti. 2. Aceste descrieri sunt redate aproape cuvânt cu cuvânt după documentele şi însemnările (partea cea mai mare inedite) puse nouă la dispoziţie de domnul Aurel A. Mureşianu. 3. După mărturisirea scriitorului sas G. von Hermann, În anul 1781 compania grecească consta din 15 membri de drept; alţi 24 în' majoritate Români, se furişaseră pe nedrept în companie. (Vezi George Michael Gottlieb von Hermann", "Das alte 'tind neue Kronstadt" II, Band pag. 235: "Nach der Conscription vom 6. januar 1781 bestand die :privilegiIi,e griech. Cornpagnie aus 15 rechtrnăssig dazu gehorigen Mit­ gliedern: 24 andere dagegen zumeist Rurrrânen, hatten sich widerrech­ Jich in die Cornpagnie eingeschlichen (Arch. 80/1781)". ,4. B, Baiulescu, op, cit., pag. 51-58. [56] 56 Ar trece cu mult peste cadrul fixat al lucrării de faţă, dacă: am încerca să facem istoricul tuturor acestor importante figuri, nu numai ale comerţului braşovean din secolul al 18-lea, dar şi ale vieţii noastre culturale de atunci. De altfel şi diatele care ne stau la dispoziţie din acest timp sunt foarte reduse, Cele mai multeciin casele comerciale amintite mai sus sunt Însă reprezentate prin descendenţii lor În veacul următor. Unora, dintre aceştia le vom face o scurtă biografie. * * * a. Fraţii Nicolaa şi descendenţii lor Una din casele de comerţ şi familiile cele mai vechi şi' mai însemnate despre care ştim mai mult şi a cărei activitate­ culturală şi: filantropică în mijlocul românismului braşovean o putem urrnărr timp de două secole este aceea a fraţilor Zaharia şi: Nicola Nicolau. In "tabela" compusă din' ordinul Guvernului Transilvaniei de către Magistratul Braşovului Ia 20 Iunie 1769, părinţii fra­ ţi'lor Zaharia şi Nicola Nicolau sunt arătaţi ca originari d!in ţările turceşti, (ex Iocis turcicis) şi veniţi În Ardeal Ia anul 17091). In registrele de dajdie (dare) ale Braşovului tatăl lor apare sub numele de Nicola "Fogaraşan", mai Întâi Ia anul 1724, anul În care probabrl a şi murit, căci mai târziu nu Întâlnim ca proprietar al aceleas' case decât pe soţia sa, "Zamfira Foga­ raşan" . Nu trebue să ne mire în aceste timpuri schimbul şi variatia numelor în aceeaş Iamrlie, care atunci era un lucru obicinuit; căci: vedem şi mai târziu ramuri directe ale aceleaşi familii Ni­ colau adoptând numele Zaharia, Durnovici, Dirnitropol, etc. Nu­ mele originar al familiei fusese Duma şi fraţii Zaharia şi Nicola Duma-Făgărăşanul nurnindu-se Nicolau (adică fiii lui Nicola ) nu făcură decât a imita moda grecească şi chiar şi sâr­ bească şi. rusească de pe atunci de a se numi după numele de botez al tatălui (Teodoru, sau Todorovici, Dirnitriu sau Dirni­ trievici, . etc., etc.). Porecla lor populară era Însă Dutcă, sub­ care Îi Întâlnim mai ales în documentele româneşti de atunci. Nu ştim din care "ţară turcească" erau veniţi. Ei puteau fL chiar din "Valahia turcească" sau poate erau chiar dintre re-- 1. B. Baiulescu, op, cit., pag. 52. [57] fugiatii dela 1710 ai Banatului turcesc, Între care Întâlnim şi o familie Duma. 1). Familia se aşeză mai întâi la Făgăraş, unde se încuscri cu cele mai de frunte familii româneşti ale acelui ţinut, ca Ar­ paşi.") Dridiffi, Vinetianu, etc. Nicola Duma "FăgărăşanuI" se stabili împreună cu soţia sa Zarnfira, Înrudită cu-străvechea fa­ milie Făgărăsanu, a boierilor Vinetieni, (Mone de Veneţia) pe la 1722 la Braşov unde cumpără o casă şi o grădină în uliţa Ecaterinei, în vecinătatea frumoasei curţi boiereşti, cumpărată În anul 1711 de Însuşi Constatin-Vodă Brâncoveanul, In "tabella" dela 1769 se spune despre fraţii Zaharia şi Nicola Nicolau, că "au boltă În Cetatea Braşovului (Coronae), plină cu mărfuri aduse din Viena şi ,din Triest, şi că diin ţările .turceşti ei importă mai cu seamă ceară şi bumbac" 3), fără să ni se mai dea alte detalii, decât că În acea boltă din Cetate ei au daltă calfe (tyrones) şi 2 ucenici (sodales). Importanţa acestei case de import şi export reese Însă din firrnanul împărătesc dat în anul 1763 de Sultanul turcesc la cererea ambasadorului imperial roman-german din Constantinopol, baronul de Peri­ klern, În care se spune că În anul 1761 (anul Hagirei 1174) "s'a ,dat În conformitate cu condiţiile tratatului de pace (dintre Turcia şi Imperiul roman-german) lin asemenea prea Înalt firrnan Îm­ părătesc şi supuşilor Majestăţii Sale imperiale romane din Ar­ deal (Siebenburgen) Nicolae, Dumitru <) şi Zaharia Nicolae" 5). Ambasadorul imperial roman-german ceruse Sultanului protec­ ţia egală atât a supuşilor imperiului său cât şi a supuşilor rege­ lui Franţei cu a supuşilor celorlalte state ale Europei, cu cari Inalta Poartă se afla în legături de prietenie. 1. P. Dragalina, "Din Istoria Banatului Severin", partea III, pag. 67. 2. jupânul Enache I. Ar paşi, "nobile persona", era la 1776 "dis­ trictualiş aşesor" al Ţării Făgăraşului. (Vezi ,iN. Iorga, "ScrisorI ŞI inscripţii ardelene", voI. 1, pag. 93). 3 "Fornioem Coronae bonis ex Vienna et Triest allatis infusam habet in super ex locis Turciciscera et gosipio". (Vezi B, Baiu­ lescu, op. cit., pag. 52. 4. Dumitru Nicolau a trăit la Făgăraş şi Sibiu. EI este frun­ taşul neguţător Dumitru Dutcă, despre care se vorbeşte în documentele sibiane publicate de domnul Nicolae Iorga. ("Scrisori şi Inscriptii arde­ lene", vol, 1). 5. Documentele Hurrrruzaki, voI. VIJ, pag, 28-30. "So haben wir in dem Register der vorhin ergangenen Fermanen, so in unserern erhabenen Divan auf'behalten wird nachzusehen befolen , gleich wie sich nun da selbst vorgefunden, dass den kayser lichen Friedensbedin- [58] 58 In acest firrnan, în care nu se mai amintesc cu numele decât marii neguţători din Sibiu Petru Luca şi ginerele şi companie­ nul său Constantin Pop (în traducerea publicată în colecţia Hur­ muzaki greşit: Constantia Bub ),renumitul Hagi Constantin Popde mai târziu, se aminteşte şi felul mărfurilor importate de ei dela Constantinopol şi care erau: bumbac, lână toarsă .. saftian, ceară şi tămâie. Se amintesc fără a fi specificate şi mărfurile importate în' Turcia, pe care însă nu aveau dreptul dle a le desface decât la Constantinopol, cu condiţia însă ca să nu fie "dintre mărfurile oprite". Pentru mărfurile exportate ei nu erau datori să plă­ tiască decât o vama de 3 %, Împărăţiei turceşti. Sultanul porunceşte Paşslor din Vidin şi Belgrad, ca să aibă grije, ca nu cumva "în trecerea lor prin Valahia sau Moldova să li se mai ceară o nouă taxă" 1). In arhiva oraşului Braşov se păstrează încă inventarul făcut de către Magistratul săsesc la moartea lui Zaharia Nicolau în­ tâmplată în anul 1795' la vârsta de 74 de ani. In Iistacr editorîlor lui: găsim şi următoarele importante firme streine : Facchini & Transchensky din Triest şi Nicolae Zuckala (Constantinopol ?)­ cu 3052.68 fl., apoi! Franz Nadorff din Viena cu 5624.96 fI. etc. Casa lui, casă mare cu etaj şi una dintre cele mai frumoase În Braşov, care există transformată şi astăzi, este preţuită la 4000 fI. (preţuire redusă, pentrucă se făcea cu scopul fixării impozitului de succesiune), iar averea lui totală, tot dupa această preţuire, se urca Ia suma de 41.174.75 fl., din care două treimi se impărtiră Între cei trei fii şi cele patru fiice ale sale, iar a, treia parte se lăsă văduvei sale Maria."). Depozitul de mărfuri se Împarte Între fiii săi Zaharia şi Nicolae. gungen gernăss schon im jahre (der Hagirae ) 1174 am Anfang des M'0nats' Sielhugge dreien Kaufleuten und rornisch Kayserlichen Un-­ terthanen in Sib. b. mit Narnen Nicolai Dirniter, Zacharia Nicolaus, U. Du-· mitrio aufbesagte Art ein aller hochster Ferrnann erteilt woran seye S'0 ergehet auch hiemit fur diesernahl unser aller hochsten Bef ehl, etc., etc. (Documentul este, traducerea făcută firm'anului turcesc la anul. 1763 de Thugut). 1. Hurrnuzaki, op, cit. 2. Iată câteva din sculele, obiectele şi rnobilele cuprinse în bo­ gatul inventar de câteva sute de pies .. e lăsate văduvei Maria Nicolau cu indica rea sumei preţuirii de atunci: ,,10 şiruri mărgăritare (perle) mari fI. 292.-·; 6 şiruri de mărgări- -- [59] 59 Acesta din urmă este cunoscut în istoria comerţului braşo­ 'vean sub numele de Nicolae Zahariu sau Zaharia, cum se nurnise pentru a se putea deosebi, de vărul său Nicolae Nicolau junior, care nu este altul decât cunoscutul om de bi:ne, editor şi tradu­ cător de cărţ,j; româneşti dela începutul veacului trecut 1). Inventarul cuprinde şi biblioteca lui Zaharia Nicolau, pre­ ţuită şi ea 'numai la 50 fl, care se împarte între cei trei fii ai săi Fraţii Zaharia şi Nicolae Nicolau au fost oameni cu mare vază între Românii braşoveni şi CLI mare influenţă În treburile lor publice şi bisericeşti. Aceasta reese şi din scrisoarea dela 24 Mai 1789 a 'directorului scoalelor naţionale neunite ale Ardealu­ lui, Dimitrie Eustatieviei (şi el un braşovean, fiul protopopuluj Eustaţie Grid), în care provoacă pe "şogorul" său să cheme "în faţa părintelui protopopului, a preoţilor, a jupânului Za­ haria şi a jupânului Neculitii Nicolaus şi a jupânului Starosti {neguţătorilor) şi cinstitilor juraţi (epitropii bisericii Sft, Ni­ colae) pe aceea care a făg,ă1dluli.t a da ajutorul cel sfânt pe seama procopsitoarei învătăturri pruncilor şi arătându-le folosul învă­ tăturii. să nu dea pricină a rămânea mai slabă decât la sate .proaste, care ca un lucru sfânt păzesc şi: îndeplinesc, fiindcă nu Jaste vre-o sumă mai mare care să treacă peste putinţa averii şi puterii dumnealor, etc., etc." 2). iar'e mici fI. 54.·-; 1 Iper. (de .oeroei cu perle şi diamante fI. 290.-; un inel �e .aur cu safir şi 2 diamante fI. 54.-!; 1 inel de aur cu smaragd şi .2 diamante fI. 8.40; 1 inel de aur cu rubine fI. 4.80; 1 brâu 'de: femei de argint fl. 60.-; o farfurioară de argint aurită fi. 13.68; 1 cutie ele argint aurită fI. 13.-; baston de trestie spaniolă cu vârt au-it fI. 3.60; o tavă de argint fI. 40.22; cutie de argint fI. 6.90; J chisca de dulceaţă fI. 4.21; 3 linguri mari de argin l fI. 26.40; 4� linguri de masă de argint, 6 detto pentru ouă, şi 12 linguri de cafea fI. 130.92; 12 perechi cuţite de argint fI. 6.66; o cruoe cu diamante fI. 54.60; 7 linguri de argint folosite fI. 21.60; 3 icoane fI. 22.-; 2 oglinzi mari fI. 36.-; o oglinda de toaletă fi. 2.-; alte 3 oglinzi fI. 7.-; 4 sfeşnice de sticlă fI. 6.-; 1 orol.ogiu de casă fI. 12.-; 1 'manta f,emeiască cu blană şi garnitură de argint fI. 48.-; o manta de catifea cu blană fI. 40.-; 1 rochie de stofă de Paris fI. 18.-.; 1 rochie de atlas fI. 25.--; 1 vestă femeiască f1.6.-; o umbrelă de mătase fI. 2.40. 1. La 1814 apare la Buda "cu cheltuiala lui Nicola Nicolau" !padea 1 din "Geografia sau scrierea pământului de un iubitor de neam românesc", La 1819 Nicola Nicolau publică tot acolo traducerea făcută lde . el însuşi a cărţii "Plutarch Nou" a francezului Teodor Blancard, În 2 volume 'cu stampe. Vezi date asupra activităţii literale şi culturale a lui Nioola Nicolau în N. Iorga, "Istoria literaturii romane, în secolul al 18-lea", Bucureşti 1902, voI. I. 2. Andrei Bârseanu, "Istoria şcoa lelo r centrale române din Braşov", . Braşov, 1902, anexe pag. 19.a. [60] 60 Nicola sau N eculita Nicolau senior (1723-1801), care avea şi: vie la Cernă�!iÎn Ţara Românească, este şi tatăl traducă­ torului din greceşte în româneşte al "Acaftisului Sf. Cruci", ti­ părit la Sibiu în anul 1802 Gheorghe Nicolau, şi bunicul frun­ taşului industriaş şi consilier comunal al Braşovului, Dimitrie Simeon Nicolau (1798-1874).Dimitrie Nicolau înfiinţează dim­ preună Cll fiul său Constantin în deceniul al 6-lea al secolului trecut la Braşov prima fabrică (rafinerie) de petrol şi derivate din Ardeal. Om cu avere el împrumută la 1847 pe magnatul ungur Albert Beldi de Uzon cu suma de 24.000 fI. primind drept zălog (garanţie) moşia acestuia dela Arpătac, care rămâne În posesiunea lui până la 1867, când în urma unui proces pier­ dut la casaţie trece din nou în proprietatea familiei Beldi 1). A fost unul dintre primii Români membri ai consiliului co­ munal de 100 al Braşovului. In această calitate a apărat cu energie în anii 1860 autono­ mia Transilvaniei faţă de presiunile unionistice ale Ungurilor şÎi chiar şi ale (partidului unionist săsesc, "Susţinut şi de senatorul sas Schrnidt - scrie Gazeta Transilvaniei No. 10 din 1862- Dimitrie S. Nicolau combătu cu toată energia în adunarea con­ siâiulu! comunal pe unioniştii din partida lui Gott, în cât trebui' să se amâne desbaterea pe altă dată, când unioniştii să-şi dea în scris temeiurile pentru care apără uniunea, după ce S'� ştie că şÎi Saşii şi Românii protestară la 1848 şi 1849 cu arma 'n mână­ împotriva unirii Ardealului cu Ungaria, nulif'icând valoarea legâ unioniste (votate de Unguri în dieta dela Cluj în Mai 1848)". Soţia lui Dimitrie S. Nicolau, Maria născută I. Cepescul a fost întemeietoarea şi prima prezind'entă a "Reuniunii femeilor române", înfiinţată la 1849, iar fiica lui Sevastia, soţia marelui pedagog, ziarist şi filantrop ardelean Iacob Muresianu, a fost prima membră fondatoare a acestei reuniuni. Familia Nicolau a mai dat două prezi dente acestei impor­ tante şi cele mai vechi asociaţii fernenine din ţara noastră, pe Anastasia S. Datcu, fiica lui Gheorghe N. Nicolau şi a Mariei R. Lecca, o nepoată a pictorului Constantin Lecca, şi pe Elena G. G. Ioan fiica lui Dimitrie S. Nicolau, Tot descend'entă a acestei familii este şi prezidenta actuală a Societăţii "Ocrotirea Orfanilor de Război" secţia Ardeal, doamna Ecaterina A. Bâr- 1. Vezi contractul de zălogire purtând data de 29 Noernbrie lSH . şi acte ale procesului în arhiva A. Mur eşianu. I -1 I i I [61] 61 seanu, fiica lui Constantin D. S. Nicolau şi văduva fruntaşului ardelean şi: academician româri Andrei Bârseanu. Tot un descendent direct al acestei familii, strănepotul ma­ relui neguţlător braşovean Dimitrie N. Nicolau (1760-1830) şi a soţiei sale Anastasia I. Boghici, ai căror fii şi-au schimbat numele În Dimitropol, a fost şi avocatul, fost prefect, deputat şi: senator din Târgovişte, Vasile M. Dimitropol, decedat de curând la Bucureşti. * * * b. Gheorghe Ioan Intre fruntaşii, cari au contribuit la starea Înfloritoare a negoţului braşovean din jumătatea primă a veacului trecut, ma­ rele filantrop Gheorghe Ioan, "renumit neguţător şi mare pa- triot", ocupă un loc de frunte. � Născut în anul 1770, Gheorghe Ion, rămas din frageda co­ pilărie fără părinţi, după putina în\CăJtătură de carte românească şv grecească - cum erau obiceiurile pe atunci - făcu practică de câte un an la doi: dintre cei mai cu renume negustori �1i timpului, după care se apucă de negoţ, stabilindu-se mai întâi la Roman. Nu peste mult însă interesele de afaceri îl sifiră să se îna­ poeze la Braşov, unde graţie aleselor sale calităţi sufleteşti, om de caracter şi cinstit, deschizându-i-se larg creditul ajunge În scurtă vreme, unul dintre negustorii cei mai CLI vază. Datorită priceperii şi spiritului său întreprinzător trebu­ rile îi mergeau aşa de bine, negoţul' cu Basarabia aducâridu-i câş­ tiguri mari, Încât Gheorghe Ion ajunge unul dintre cei mai instă­ fi,ţi şi mai cu renume negustori ai Braşovului din acea vreme. Ajutat mai: târziu şi de fiii săi, cărora le dădu o creştere din cele mai îngrijite, acest mare negustor al timpului, îşi extinse ş� .rnai mult afacerile sale, nu numai în direcţia comercială, ci şi în aceea mai puţin cercetată de Români, în direcţie industrială. La fabrica de hârtie din Zârneşti, înfiinţată de Români la 1850, Gheorghe Ion fu cel mai mare acţionar. La creşterea renurnelui acestui vrednic cetăţean român al Braşovului; pe lângă dibăcia şi priceperea sa ca om de afaceri, au contribuit Într'o largă măsură şi actele sale de binefacere na­ ţională, generozitatea şi dragostea, lipsită de orice vanitate, cu care îmbrăţişa el orice acţiune românească, orice lipsă şi suferinţă a semenilor săi. [62] 62 Intrebându-l odată Gheorghe Bariţiu, că "de ce tăinueşte darurile şi binefacerile sale", Gheorghe Ion îi răspunse: "Creştinul bun, Românul adevărat n'are trebuinţă de exem­ plul meu, vai de el, dacă nu se îndeamnă singur dela sineşi". Iată câteva numai:c1:in binefacerile sale: Zideşte o biserică de piatră Românilor din satul Ozun -- Trei scaune -. In timpul marei foamete ce bântui Ardealul, prin anii 1810 Gheorghe Ion aduse mari: cantităţi de cereale din Moldova, pe care le Împărţi celor lipsiţi, faptă pentru care obţinu şi un de­ cret de mulţumire din partea stăpânirii. La Înfiinţarea bisericii "Sf. Adorrniri", din Cetatea Braşo­ vului, Gheorghe Ion contribui cu o sumă Însemnată de bani, tot aşa şi la fondul şcolar şi împreună cu bogatul şi fruntaşul ne­ guţător Ioan Secăreanu de origină săcelean, zideşte frumoasa biserică de "Pe Tocile"; din Scheiul Braşovului. "Pentru adăpostirea comercianţilor scăpătati şi văduvelor nenorocite, Gheorghe Ion zidi lângă' biserica Sf. Nicolae două rânduri de odăile. La multe alte biserici le dărui vestminte, odăjdii, cărţi, icoane, etc. EI fu unul dintre principalii Întemeietori şi susţinători ai :gimnaziului din Braşov, unul dintre fondatorii seminarului epis­ copesc elin Sibiu, şi un mare sprijinitor al Reuniunii femeilor ro­ mâne din Braşov. Afară de aceasta Gh. Ion şi sotia sa Ecaterina, descendentă a unei vechi familii braşovene, au înzestrat mai multe fete să­ race şi au ajutat Ia studii pe mai mulţi tineri lipsiţi de mijloace. La spitalul civil din Braşov, Gheorghe Ion înfiinţă 12 pa­ turi cu cele trebuincioase, dăruind şi o sumă însemnată de bani. Lasă însemnate legate testamentare bisericilor din Cetate, de Pe Tocile, Braşovul vechiu şi Ozun; una din însuşirile sale sufleteşti fiind frica de 'Dumnezeu şi credinţa 'n lucrurile sfinte. Tot aşa el nu ştia ce este ura naţională. Cel mai strălucit testimoniu pentru aceasta i-l deteră iacei concetăţeni Saşi,cari vărsadt' lacrimi pe sicriul răposatului, numindu-l "binefăcătorul lor". Intr 'adevăr la mormântul acestui bărbat amuţise orice rivalitate" . La moartea lui' Gazeta Transilvaniei scria Între altele: "Ospitalitatea casei sale se putea socoti pe locurile acestea, ca un model din zilele cele vechi, Întru care natura necoruptă, nefăţară ŞI căldura inimei "predominau În societăţi". [63] 63 Dintre cei zece fii ai lui Gheorghe Ion, numai trei avură parte de o viaţă mai îndelungată. . Aceştia fură cei trei fruntaşi ai vieţii publice braşovene fraţii Ioan, Gheorghe şi Constantin. Cei doi dintâi se pregătită pentru viaţa economică, făcând studii comerciale. Ioan, absolvent al Academiei de comerţ din Viena, deveni după moartea tatălui: său şeful casei comerciale. Fu câtva timp şi director al filialei Albina din Braşov şi censor la Banca Naţională austro-ungară, Gheorghe se îndeletnicia mai ales cu cultivarea moşiei sal e dela Stupini (Braşov), şi a altor moşii areridate. Timp îndelun­ gat a ţinut în arendă domeniul. Şeroaia, din judeţul Fwg:ăraş. Con­ stantin termină dlreptul la Cluj şi Târgul-Mureş, unde-şi luă şi: diploma de advocat. A fost unul dintre prietenii şi sprijinitorii lui Avram Iancu şv a celorlalţi tribuni dela 1848. Fu membru al deputaţiunii trimisă la 1848 de pe Cârnpia libertăţii la Impăratul. Dimpreună cu prefectul legiunii române din Ţara Bârsei, advocatul Costa­ che I. Secăreanu şi: cu Constantin Panţu, fu unul dintre primii conoipişti români Ia magistratul Braşovului. A fost primul se­ nator român orăşenesc al acestea cetăţi. A fost un om cu mare" vază şi: influenţă, a cam neglijat însă afacerile sale comerciale şiJ industriale precum' a fost şi fabrica de ulei, care încetă de a funcţiona, după moartea sa. Din lipsa de descendenţi bărbăteşti, ca şi din cauza marei crize comerciale din al 7-lea deceniu al veacului trecut, această veche şiJ importantă casă comercială brasoveană, prin moartea fiilor lui Gheorghe Ion şi-a încetat activitatea. * * * c. Gheorghe 1. Nira In rândul acelor bărbaţi de origină macedo-română, cari formează adevărate "columne ale templului', renaşterii politice şi culturale ale Românjlor din Ardeal", la un 10:: de frunte aflăm şi: pe braşoveanul Gheorghe 1. Nica, comerciant şi industriaş. Om de o activitate multilaterală, generos şi întreprinză­ tor, Gheorghe 1. Nica îşi câştigă mari merite nu numai pe tere­ nul comerţului' şi al industriei noastre naţionale, ci şi pe terenul pedagogic şi cultural. Născut În Prejmer (Braşov) la 1792, dintr'o familie erni­ grata la 1717, dela Niausta din Macedonia, Înrudită cu familiile [64] 64 !Dumba şi Şaguna, "acest bărbat a fost unul dintre cei patru membri, cari au stăruit pentru formarea parohiei române diin Braşov la 1832". Clasele primare le 'face (la Saşi. La anul 1805 fu dus la Iaşi, la unchiul său Nichifor Nica, mare comerciant, unde rămase până la anul 1815, când veni la Braşov, ca asociat al firmei de import şi export "Nichifor Nica". După cinci ani, la 1820 obţinu furniturile rnilitiilor vdin Moldova şi Muntenia, iar la 1825 infiintă la Prejmer fabrica de lumânări de ceară (sistem rusesc). După 7 ani Întemeiază o -a doua întreprindere, fabrica de arniciu turcesc' (Turkisches Roth­ garn). La 1830 înfiinţă la Prejmer cuptoare de potasă, al căror produs îl trimitea până la Marsilia. La Poiana-Sărată, la fron­ tiera Moldovei, Începu În anul 1841 exploatarea rninelor de fier, cari aveau trei furnale (Hochăfen) şi 3 căldări. Depozitul îl avea la Târgul-Ocnei, unde se furnisau toate materialele tre­ buincioase. Instalatiunile minelor au. fost distruse În timpul re­ voluţiei dela 1848. Gheorghe Nica, este cel dintâi cetăţean român, care a fost ales de Saşi, în anul 1838 În consiliul comunal al Braşovului, (comunitate) unde multă vreme a fost numai el singur ca Ro­ mân. In această calitate a mijlocit multe ajutoare pentru Ro­ mânii lipsiţi, stăruind să se angajeze ca translator român, la magistrat, Ioan Barac. A figurat ca membru 'În toate comisiunile şi delegatiunile comerciale, asemenea la institutele umanitare. Inzestrat cu o judecată Hrnpeldje a ştiut să deosebiască lupta confesională de cea naţională, sau ideea religiunii de aceea a naţiunii. Era mare evlavios; Însă pe atunci e mirare, că era şi un mare naţionalist. Lui i se atribue înfiinţarea În Braşov-Cetate, a unei şcoli cu 2 clase; şi' a unei şcoli comerciale. Cu fraţii Boghici a depus o muncă stăruitoare şi-pe tărâmul cultural, înfiintânc o tipografie românească, unde a tipărit în 1837: "Pravila comercială". Pen­ tru calităţile şi meritele sale comuna bisericească îl alese de inspector şcolar. Strâns legată de jdeea naţională ţinea el şi ridicarea cultu­ rală a Românilor, În care scop sprijini cu toată tăria şi căldura în Braşov pe G. Bariţiu, A. Mureşianu, Iacob Mur eşianu şi Emilian, numit de cei pravoslavnlci "Tata uniţilor", pentrucă ei frecventau zilnic casa lui. In casa acestui negustor român s'a pus la cale înfiinţarea [65] 65 "Gazetei Transilvaniei", concesiunea pentru apariţia acestei foi româneşti obtinându-se de el. Pentru desvoltarea şi propăşirea generală a neamului româ­ nesc a ţinut şi a înlesnit -ca bărbaţii români, cari imprăştiau 'Iuntina În Ardeal, să fie În cât mai strânsă legătură sufletească cu cei din România. In anul 1848 s'au intunit la dânsul : Kneazu O. Cantacuzin, O. Sion, M. Balş, Alexandri, N. Ionescu, Carp, Brătianu, Negri, Stoica, Scurtu CLi O. Bariţiu, A. Mureşianu, Iac, Mureşianu, etc."I). Pentru gimnaziul român din Braşov a contribuit cu 8000 fl. dăruind mai târziu şi acţiunile luate cu prilejul înfiinţării băilor de aburi. * * '" d. Fraţii Cepescul Intre primii fruntaşi ai comerţului românesc din Brasov dela începutul veacului; trecut trebue 'să amintim 'pe fraţii Barbul, Ion şi Constantin Cepescul, fii ai lui Barbul Cepescul, unul din­ trei cei mai de frunte negustori români Ievantini ai Braşovului dela mijlocul veacului al 18-lea (t 1784). Barbul Cepescul fiul avea legături mari comerciale cu O­ rientul. Dintr'o petiţie! a lui din 17 August 1799 ce se păstrează în arhiva oraşului Braşov 2) aflăm că la această dată el trimetea În Turcia după mărfuri oameni, cărora le dedea 4000 fI. renani in galbini, 2000 În tai eri şi 2000 în "dutce" (total 8000 fI. re­ nani), pentru care scop cere dela Visteria (Tesaurariatul) re­ gară "paşaportul cameral" neceesar pentru acest scop. Frumoase afaceri au făcut În primele 3 decenii ale veacului trecut şi fraţii întovărăşiţi "Ioan şi Constantin Cepescul". 1. B. Baiulescu, op. cit., pag. 161. 2 Documentul din Arhiva oraşului Braşov de sub numărul 2384 din anul 1799 este următorul: "Lăblicher Magistrat! Ich binn Willens von hier in Ducaten 4000, in Thalern 2000 una in 20 gern wieder 2000 Rh. Gulden urn Waaren in die Turkey abzuschicken, da mir aber das Kănig. Thesaura-iat den zur Absendung dieses Gelties erforderlichen Kammeral Pass eher nicht verabfolgen lassen will, bis ich mich nicht durch ein Zeugniss Eines lob. Magistrats daruber Iegitirnieren wu-de, dass ich ein hiesiger possessio­ nirter Innwohner u. -Handelsmann sey. Ich bitte dernnach unterthănigst, womit mir Ein Loblicher Magistrat dieses Zeugnis, da fur rnich ein gros­ ser Schaden aut den Verzug haftet, zu ertheilen geruhen wollen. OeI' ich mit tiefster Ehrfurcht verharre etc." ss. Barbul Cep;escul. 5 [66] 66 După registrul 'general, scris în întregime româneşte cu slove vechi, ce se păstrează încă, beneficiul curat al casei de comerţ "Ioan & Constantin Cepescul" pe anul 1811 a fost de 58.358.44 fI. "Această sumă ne-au dăruit Dumnezeu într 'acest an", spune vechiul catastif 1 ). Fraţii Cepescul aveau sucursale şi la Pesta şi Bucuresti, In fabrica de lumânări Înfiinţată de ei se găsiau şi lucrători aduşi din V en eţia. Ioan Cepescul (1772-1832) figurează ca primul Între cti­ torii bisericei cu hramul Sf. Adorrniri din Cetatea Braşovului (1828). Intre obiectele dăruite de el şi de fratele sau Constan­ tin cu acest prilej bisericii erau: o pereche de paftale cu perie; 2 candele de argjnt ; 2 cruci de argint; 1 potir de argint aurit; 1 icoană a Maicei Domnului; 1 evanghelie legată în argint; 1 cazanie şi un policandru de cristal. * * * e. Ioan O. fuga Una di:ntre figurile adânc întipărite în istoria culturală a Români'lor braşoveni fu şi negustoruI Ioan G. JUg'a. Fiu al ne­ guţătorului Gh. Juga, descendent dintr'o familie nobilă originară di1n ţinutul Huned'oarei, el face parte din acea vrednică generaţie a orăşenjlor români din prima jumătate a secolului trecut, care prefera titlul de "cetăţ'ean \ şi. negustor", titlului 'de noblete, ştiind bine, ca acela era mai greu de câştigat pentru un Român. In tovărăşia fratelui sau Gheorghe, ca şef al marei case de negqt Ioan & Gheorghe Juga, câştigă o frumoasă avere, pe care deşs om cu familie grea o puse cu 'generozitate de adevarat Ro­ mân în serviciul cauzei ridicarii culturale a poporului, din care făcea parte . . Cu sume importante el contribui Ia întemeierea unor Între­ prinderi româneşti, cum fu de pildă fabrica de hârtie din Zâr­ neşti, Aproape o treime din averea agonisită de acest negustor o Iasă gimnaziului românesc din Braşov. Drept recunoştinţă a meritelor sale Marele Arhiereu Andr eiu Şaguna îid:edică Ia anul 1860 una din operi! e sai e : "Vredini'cului de binecuvântare arhierească şi de amintire ob­ ştiască, răposatului nobil Ioan Juga de Bacia, cetăţean şi l1e- 1. Anexa IV. [67] I 1 67 gustor în Braşov, mădular dintăi al eforiei şcolare, făcător clie bine al săracilor, al tinerimii şcolare şi sprijinitor al institutelor şcolare şi; fiI antropice", f. Ioan 1. Pantazi Un alt negustor cu renume, care se îndeletnicia în special cu negoţul de cereale fu şi. Ioan I. Pantazi, venerabilul efor al şcoalelor naţionale centrale româneşti din Braşov. Un înaintaş, al familiei I Pantazeştilor, pe cart; o întâlnim încă ,de pe la începutul secolului al 18-lea în Braşov, "fost neguţător şi apoi devenit boier în Bucureşti", după cum afirmă cronicarul sas Toma Tartler, lasă la moartea sa, petrecută la 1738, fiecărei biserici din Braşov câte 100 fI. Ioan I. Pantazi, după ce făcu studii destul de frumoase pentru vremea lut, îşi Începu cariera comercială În casa marelui negustor Joan 'Secăreanu, unul din primii Români proprietari în Cetatea Braşovului, care zidi pela Începutul veacului trecut o casă mare şi frumoasă în Uliţa Fânarilor (Castelului), unde-şi avea şi magaziile şi hambarele sale. Ioan l. Pantazi înfiinţă pe la anul 1849 o filială, a afacerilor sale de cereale în Budapesta, unde înfloria pe atunci o puternică şi bogată colonie românească compusă mai ales' din familii de origină macedo-română. Capitalist şi om de afaceri, Pantazi Îşi câştigă în curând o poziţie dintre cele mai frumoase pe piaţa Budapestei, mărin­ duşi. considerabil averea. Şi aci punga lui era deschisă tuturor Românilor lipsiţi şi mai ales tinerilor săraci Înscrişi la Universitate. In capitala Ungariei, Ioan Pantazi făcu cunoştinţă cu vii­ torul arhiereu Aridreiu Şaguna, cu ai cărui veri, marii negustori fraţii Grabovsky de Apadia, era În cele mai bune relaţii de prie­ tenie. Inapoiat la Braşov În anul 1848, Pantazi fu dimpreună cu cumnatul său avocatul Costache Secăreanu, prefectul legiuni! ro­ mâne din Ţara-Bârsi], unul dintre cei mai înflăcărati sprijinitori morali şi materiali ai mişcării naţionale române dlin acel timp. La întemeierea gimnaziului român din Braşov, Pantazi con­ tribui cu sume mari de bani, deasemenea mai sprijini Între altele şi, institutiunile create de Şaguna În Sibiu, capitala de atunci 11, Ardealului. [68] 68 Adesea, în timpul şederii sale la Braşov, Şaguna fu oas­ pele lui Panta zi, care aduse pentru aceasta şi un bucătar spe­ cial dela Viena. Pantazi moare Ia anul 1870, lăsând celor doi fii ai săi Ioan şi, Gheorghe o 'frumoasă avere. * * * g. Ru da iţ Orghidan Dintre negustorii brasoveni, mari merite îşi câştigă pe te­ renul industrial cetăţeanul Rudolf Orghid'an, Întemeietorul pri­ mei asociaţii a negustorilor români din Braşov, care luă parte Între altele la Înfiinţarea fabricei de hârtie din Zârneşti, fiind' după Gheorghe Ioan,primu! acţionar al ei. El a iscălit şi cererea trimisă Guvernului austriac, pentru încuviinţarea funcţionării a­ cestei mari Întreprinderi româneşti. Numele acestui "fruntaş negustor" român al Braşovului. îl Întâlnim aproape în toate actele de binefacere ale Românilor cu dare de mână din acest oraş, În primele şase decenii ale seco­ lului trecut. Irnpreună cu Ioan Boghi:ci, Rudo!f Orghidan, a avut şi ma­ rele merit Iclie a fi fost editorul primei publicaţii periodice româ­ neşti din Ardeal a "foaei Durninicii", apărută la 1837, sub re­ dacţiunea priceputului translator de la magistratul Braşovului, Ioan Barac. "De la zi I-a a anului curgător - scria Rudolf Orghidan la 8 Martie 1837 episcopului Vasile Moga la Sibiu, cerând sprijinul clerului: ortodox pentru foaia sa - am Întreprins planul de a da cetitorilor din naţia mea lucrurile şi ştiinţele acelea prea mult folositoare, care se cuprind În aşa numita carte nerntească. "Sontags Magazin", tipărite În româneşte sub titlul "Foaia Duminicii", cu socoteala, ca În starea cea jalnică, În care se află la noi Românii cu atât de puţine cărţi În limba naţională, vrednice xle cetit pentru luminarea şi desvoltarea neamului, se vor afla Într'un milion, două de Români atâtia cetitori pentru numita foaie, Încât fără să fie zadarnice cheltuelile până În capăt nu voim să înceteze eşirea ei". , "Cu atât mai vârtos, că eu din parte-mi voiu Întrebuinţa. toate mijloacele de a multărni pe cetitori, iară pe de altă parte am nădejde cum că toţi cei Înţelepţi ştiu, cât de greu este Înce­ putul şi noi Românii în lucrurile acestea începători suntem" 1). 1. B. Baiulescu, op, cit., pag. 159. [69] 69 Pentru Înlesnirea tipăririi foilor sale el înfiinţă împreună cu Ioan Boghi:ci şi o mică tipografie românească, în casele co­ munei: bisericeşti a Sfintei Adorrniri din Cetate, care îl număra de asemenea între primii săi fondatori şi al cărei curator a fost timp de mai mulţi ani. Acest harnic şi vrednic Român cu mari şi multe jertfe na­ ţionale, cu multă râvnă şi însufleţire pentru tot ce era românesc, sprijini atât şcoala din cetate, cât şi şcoalele centrale de mai târziu. * * * h. Bucur Popp Intre acei mari negustori români brasoveni, cari deţineau' în suta a 19-ea întregul comerţ activ al Ardealului, un loc de frunte ocupă şi Bucur Popp. "Odginardin Câmpulungul Munteniei, din acest străvechiu centru cultural al neamului: nostru, centru care pe atunci mai păstra Încă urmele vechei sale importante şi strânselor sale legături: de afaceri cu marea cetate comercială a Braşovului, Bu­ cur Popp nu era celdintâi al familiei aşezat la Braşov, căci încă în a doua jumătate a secolului; al 18-lea vedem stabilindu-se aici pe Gheorghe Popp din Câmpulung, care se şi căsătoreşte în Braşov În anul 1775 cu Paraschiva, fiica neguţătorului de ori­ gin.ă macedoneană Hagi Ioan Grecul. Gheorghe Popp făcea parte dimpreună cu alţi vre-o 20 Ro­ mânii şi din compania comercială grecească din Braşov. Avântul comertuluj românesc braşovean dela începutul se­ colului trecut, atrase şi pe tânărul şi talentatul câmpulungean Bucur Popp, El se stabili În anul 1833 definitiv la Braşov, unde îşi creiă În scurtă vreme o frumoasă situaţie între fruntaşii români, pur­ tători ai marelui comerţ levantin. Când În 1844 vre-o 35 de cetăţeni români hotăriseră cum­ părarea locului din Groaveri, (locul unde este clădit liceul An­ dreiu Şaguna), Bucur Popp este acela, care încheie În numele luj contractul acestei vânzări, pentru ca "magistratul să nu poată afla despre adevărata destinaţie a grădinei cumpărate dela croitorul sas Beer şi astfel să zădărnicească vânzarea, ,,0 "plenipotenţie" secretă a acelor bravi români datată din 8/20 Octombrie 1844, împuternicia pe Onoratul domn Bucur POP!?, neguţătorul şi cetăţeanul din Braşov, ca să cumpere gră- ' dina cu băi1ea lui Johann Beer, pentruca acolo să se zidească [70] 70 scoală Centrală, adică şcoala atât pentru obştea şcheiană cât şi cetăţeană şi! pentru alte obştii pravoslavnice române". De aici Înainte Bucur Popp a nărnas unul dintre primii con­ tribuitori pentru institutele noastre culturale şi fu unul din­ tre cei mai de seamă fondatori ai gimnaziului român. 'Dela 1833 şi, până Ia moartea sa, el fu membru al repre­ zentanţei "Sf. Adormiri"din Cetate, iar dela 1851-1855 mem­ bru al eforrei şcoalelor centrale. S'a stins în ziua de 7 August 1855 În vârstă de 52 de ani, lăsând prin cei 11 copii ai săi o numeroasă descendenţă printre cele mai de frunte familii din Braşov şi aiurea. Cum nu se poate mai bine, caracterizează Gazeta Transilva­ niei din 10 August 1855 viaţa şi faptele acestui vrednic negus­ tor român, când: cu prilejul morţii sale scrie între altele: "Comuna părere 'CIie 'rău după acest bărbat o simţim toţi, pe cad ne doare, că în repausatul pierdurărn şi un naţionalist, care luă parte acti:vă Ia toate întreprinderile comune şi folositoare Înaintării tinerimel de aici, cu destule jertfe, care fac ca el să ră­ ·mână între noi şi urmaşii noştri pe veacuri neuitat şi păstrat în .dulce aducere aminte, pe care o meritase precum o merită numai aceia, cari pe lângă greutăţile şi sarcinile familiare poartă şi sarcini din convingere nobilă pentru familia cea mare, pentru naţiune şi pentru sprijinirea institutelor 'ei". "Numele astorfel de oameni jertfitori nu mor cu trupul lor de-odată, cum se Întâmplă la cei ce trăese numai pentru sine, ci el viază necontenit În binecuvântarea urmaşilor". "Aceasta e cea mai' mare răsplată ce şi-o poate agonis; un muritor pe pământ, căci în mormânt nu ducem nimic cu noi şi tot ce ne rămâne al nostru după moarte sunt faptele cele nobile de Îndurare şi: jertfe pentru binele comun". * * * ,i, Ioan Secâreanu Intre marii negustori români ai. Braşovului mai amintim pe Ioan Secăreanu ,a cărui avere, după inventarul făcut Ia moar­ tea sa petrecută Ia 1837 de către Magistrat, întrecea cu 20.000 fl. pe aceea a patrJ;cianului 'sas Gheorghe de Closius, unul dintre cei mai bogaţi saşi br.aşoveni de pe acea vreme; pe Dimitrie Gheorghe Ioan, care Ia 1846 a făcut o funda�iie de 4.200 fI. în folosul Româniilor săraci din Braşov; pe Dimitrie Ionciovici, de fel <:Lin Craiova, negustor În Cetate şi epitrop al bisericei Si. [71] Adormiri de aici. Intreaga lui avere de 20.000 lei, acest negus­ tor o lasă şcoalelor româneştii; apoi pe Ioan Manole, tatăl lui Diamandi Manole, fost preşedinte al Camerei de comerţ şi de industrie din Braşov. Ce mare importanţă a avut negoţul braşovean în trecutul Românilor ardeleni ne-o dovedeşte şi următoarele rânduri scrise de Gazeta Transrlvaniei În anul 1882, în care se spun e oă: "Dacă Braşovenii români au fost mai consideraţi decât Românii din alte -locurr ale Transilvaniei, cauza a fost puterea materială şi contributiunile lor pentru interesele publice naţionale rornâ­ nestit Jertfele de bani ale Românilor braşoveni sunt de admirat .. Braşovul ca loc românesc, fără cornerciu român şi fără putere' materială n'ar fi fost mai considerat decât Blajul sau Beiuşul" o' [72] V. ACTIVIT A TEA CAMEREI DE COMERŢ DIN BRAŞOV DELA INFIINŢ ARE ŞI PÂNĂ IN TIMPUL DE FAŢĂ 1. 1851 - 1868 De sine 'nteles, că faţă de un trecut aşa de bogat în fapte al acestui important centru comercial şi industrial, încă de atunci cu cele mai: frumoase perspective pentru viitor, stăpânirea dela 1850 nici nu putea sta măcar la îndoială de a înzestra sau nu Braşovul cu o ,instituţiuhe menită să contribue la promovarea şi apărarea antereselor comerţului şi industriei, "pârghiile cele ma] însemnate ale prosperităţii, înfloririi şi bunăstării" gene­ rale, precum era aceea a Camerelor de comerţ. La o lună şi ceva după apariţia patentei imperiale din 1850, o cornisiune compusă din comercianţi şi industriaşi, convocaţi anume la Sibiu, sub preşedinţia fostului primar al acestui oraş, Daniel Ziegler, începe să lucreze la alcătuirea listelor celor ce aveau să fie primii membri ai Camerei de comerţ din Braşov. Lucr,ărri:le acestei cornisiuni nu erau Însă uşoare. Intocmirea listelor mergea greu şi foarte încet 1). Lipsa unei statistice a comercianţilor şi industriaşilor din judeţele aparţinătcare Camerei şi mai ales protestele negusto­ rilor români, cari voiau şi doriau, "ca la înfiinţarea acestei prime Camere de comerţ din Ardeal să fie înscrişi în listele de alegă­ tori toţi indivizii şi firmele, cari ar fi capabili să reprezinte co­ merţul şi industria circumscripţiei electorale din Braşov", pro­ duseră multă întârziere în lucrările pregătitoare pentru consti­ tuirea Camereis). In memoriul Înaintat Ministerului de comerţ din Viena cu 1. Camera de comerţ Braşov 1851-1901, pag. 16. 2. Anexa II. [73] această ocazie, (vezi anexa II) negustorii romani cereau stă­ ruitor pentru toţi fiii ţării, fără deosebire de credinţă şi origină, "egalitate În drepturi în adevăratul înţeles al' cuvântului"; "Când Gremiul comercial levantin din Braşov", spune acest memorru, "a aflat de constituirea Camerei de comerţ din Braşov" o mare bucurie şi mulţumire a cuprins pe membri acestei orga­ nizatiuni profesionale pentru grija părintească, pe care Inaltul Guvern o acordă acestei institutiuni de mare importanţă pentru industria şi comerţul Ardealului". "Acelaş Grerniu, continuă memoriul, "a nădăjduit totodată, ca la constituirea Camerei de comerţ organele administrative inferioare vor respecta întocmai, fără admiterea vre-unei alte dispozitiuni ascunse prevederile Ministerului, care este pătruns de marea însemnătate a noului aşezământ menit să se ocupe exclusiv numai de industrie şi comerţ, tinându-se departe de orice violenţă şi ură naţională.". Că lucrurile luaseră În realitate cu totul o altă Întorsătură nu mai incape nici o înidDialră" Elementul săsesc neputându-se abţine nici de data aceasta dela lupta naţională, profită de prilejul înf'iintărei acestei Ca­ mere", ca să mtrodueă în ea spirit curat naţional săsesc". Intoc­ mirea listelor electorale fu făcută în aşa fel, încât comercianţii şi! industriaşii, "de altă limbă" aproape că nu erau luaţi În con­ siderare şi. aceasta numai pentru ca "să se ascundă adevarul şi să se poată trâmbiţa în lume după obiceiul tradiţional că, indus­ tria şi comerţul se găsesc exclusiv în mânile lor" 1). In şedinţa de examinare a listelor ţinută la Sibiu în 18 Iu­ lie 1850 Ioan G. Ion, omul de încredere al Grerniului comercial levantin român, după desbateri serioase, dovedeşte că: 1. Listele electorale ale gremiilor comerciale din Sibiu şi Braşov erau foarte greşit întocmite; mai multe firme fiind' tre­ cute de câte două 'ori" pe câtă; vreme altele erau cu totul omise. 2. Că listele electorale din celelalte oraşe ale "Fundus re­ giului" şi anume din districtul Făgăraş fuseseră foarte incom­ plete sau chiar de loc întocmite, numele comercianţilor şi indus­ triaşilor de nationalitate română lipsind CU desăvârşire, 3. Că listele din Întreg districtul Odorheiului deasemenea nu fuseseră de loc trimise; 4. Că comercianţii şi industriaşii dela sate nu numai că nu vu-- 1. Anexa II. [74] �74 seseră invitati să-şi exercitedlreptul de alegători, dar fuseseră' chiar impiedecaţi dela aceasta, fiind indusi în eroare de către funcţionarii saşi, cari răspândiseră svonul, "că dacă Românii îşi vor declara meseria lor de comercianţi şi industriaşi, aceasta nu va fi decât în desavantajul lor, fiind şi mai mult impuşi la dări". Din această cauză, Românii industriaşi şi comercianţi, te­ rnându-se de greutatea birurilor, îşi tăgăduiau meseria. In fine, Ioan G. Ion mai 'dovedeşte deasemenea că mai multe liste referitoare la industriaşi, fie că nu au fost prezentate, fie că au fost prezentate foarte defectuos. Din aceste şi alte multe motive, "bătătoare la" ochi", comi­ sarul guvernial Franz von Salrnen, se văzu silit s'ă dizolve co­ misia de examinare a listelor din Sibiu şi să Însărcineze auto­ ritătile inferioare cu prezentarea din nou a listelor mai precise, instituind: şi la Braşov o comisie de examinare . . Această nouă măsură nu a fost Însă Rorrrânjlor de nici un folos. Comisiuriea dela Braşov neţinând cont nici de spiritul legii, nici de împrejurările locale, nu urrnăria altceva decât ca prin ascunderea adevărului, Întreprinderi cari făceau anual afa­ ceri de sute de mii de f'l., să fie considerate ca 'simplii negustori de măruntişuni şi băcani, pe câtă vreme băcanii saşi, cari abia erau În stare "să scoată un capitălaş de 500 fl." fuseseră recu­ noscuti, ca având drept de vot, precum şi să se poată şterge cât mai mulţi membri de naţionalitate română. Astfel, din listele compuse de preşedinţia Gremiului co­ mercial român, funcţionarii saşi din Braşov şters eră 28 de ne­ gustori, români braşoveni. Listele conţinând peste 60 negus­ tori români din Săcele (Braşov), cari plătiau anual pentru arti-' cole de comerţ importate taxe vamale dela 1000-6000 fl., de­ asemenea şil acekaale zidarilor braşoveni şi ale argăsitorilor, cojocarrlor şi cisrnarilor din Şapte-Sate (Săcele) fură respinse 1). Nici Românilor din celelalte ţinuturi ale "Fundus regtului" nu le-a mers mai, bine. In Făgăraş şi Beclean din cei 116 pro­ . f'esionişti români, saşii interpretând legea provizorie în felul că numai acei măeştri ar avea drept de vot, cari lucrează 'cu ajutorul calfelor, nu au voit să Înscrie decât 17 indivizi. Gremiul român, neputându-şi "potoli amărăciunea şi adânca părere de rău din cauză, că şi pregătirile pentru alegerea Ca­ .mereid'e comerţ au trebuit făcute tot prin vechea birocraţie, ho- 1. Anexa II. [75] tărîtduşmănoasă elementului, românesc", ruga pe "Inaltul Mi­ nister Cesaro Crăesc, să binevoiască a casa total procedeul ne­ corect întrebuinţat de autoritătile săseşti la pregătirile pentru constituirea Camerei de Comerţ din Braşov". In acest scop Gremiul cerea, din partea Ministerului de comerţ: a. ca acesta să însărcineze "cu precedarea mai departe în aceeaş chestiune", alţi oameni ai Guvernului cu totul nepărtini­ tori; b. ca alegerile să nu se facă în Sibiu, ci la sediul viitoarei Camere, adecă la Braşov; c. ca la numirea şi confirmarea definitivă a celor 7 membri comercianţi ai Camerei să se ia în considerare, pe de o parte starea comerţului cu care se îndeletnicesc negustorii saşi, şi care este comerţul intern -de manufactură şi fierărie, precum şi' aceea a Grerniului comercial levantin român, care cuprinde în sine comerţul intern cu manufactură şi întregul comerţ activ al Ardealului', iar pe de altă parte proporţia numerică după na­ ţionalitate a dif'eriţjlor indivizi încorpora ţi în gremiile corner­ dale; d. ca listele electorale ale comercianţilor şi industriaşilor români, respinse de autorităţile săseşti, pe nedrept şi poate chiar contra intereselor fiscului, să fie primite în rândul celor cu drept de voty şi' e. ca în sfârşit între cei 8 membri industriaşi ai Camerei să se nurniască câţiva şi din partea Românilor 1). Că toate aceste doleanţe ale Românilor braşoveni, cari COI1- stituiau tot atât ea "nedreptăţi strigătoare la cer" 2,) pricinuite lor de către concetăţenii saşi, au rămas nesolutionate ne-o dove­ deşte faptul, că din cei dintâi 15 consilieri ai Camerei de comerţ din Braşov, aleşi de către cei 424 negustori şi 5127 industriaşi, câţi: conţineau listele de alegători terminate la 10 August 1850, toţii erau Saşi, afară de unul singur, Rudolf Orghidan, care era Român 3). Odată alegerile terminate şi confirmate, Camera de Co-· rnert şi Industrie din Braşov se inaugurează, la 20 Ianuarie 1851, 1. � Anexa 1 I. 2. Ibid. 3. Camera de comerţ ŞI de industrie din Braşov 1851-1901, .. pag. 16. [76] 76 prin Comitele Saşilor şi Comisarul suprem districtual i. r. Franz von Salmen, delegat special al Guvernului din Viena pentru această ocazie. In sala hotelului "La Soarele de Aur", frumos împodobită cu coroane şi steagurile breslelor, de faţă fiind toate autorită­ ţile civile, militare şi un public numeros, are loc solemnitatea ceschi,derii celei dmtâi Camere din Ardeal. In cuvântările rostite cu acest prilej, atât reprezentantul Guvernului, Franz von Salrnen, cât şi consilierul Carol Maager. scot În evidenţă importanţa noului aşezământ pentru propăşirea şi: desvoltarea economică, exprirnându-şi convingerea, că cei aleşi îşi vor pricepe CLI adevărat chemarea lor, ducânr] la un bun re­ nume această creaţiune economică de mare valoare. "Fiţi pătrunşi, domnilor" - spune Franz von Salmen, în cuvintele adresate primilor consilieri, "cari toţi aparţineti ono­ rabilei burghezimi, acelei stări de mijloc, care se mişcă aproape exclusiv pe terenul de aur al câstigului prin comerţ şi industrie fiind chemată să propage binefacerile activităţii industriale şi comerciale - fiţi pătrunşi, zic, de chemarea D-vs. înaltă şi dedicaţi-vă ei cu tot zelul şi cu toată priceperea" . . "Scopul D-vs. nu cunoaşte deosebire de credinţă şi origină, ca fraţi concetăţeni, ca patrioţi, cu totii conlucrati spre binele comun'"). Cuvinte frumoase şi cu adânc înţeles, m ai cu seamă pentru acele vremuri tulburi şi de mari frărnântări sociale şi politice, durere însă, că ele nu au fost înţelese aşa cum era de aşteptat. Căci nu trece o lună de zile şi Camera cea nouă, În ciuda "de­ cretelor guberniale poruncitoare, ca fiecare, fiecui şi fiecăruia să-i stea În voe de a se adresa către diregătorii şi Gubern în limba sa naţională, iar ca diregătorii să fie datori a învăţa limba poporului", provoacă Grerniul comercial român să, i se adreseze numai în limba nerntească 2), iar mai târziu, când Rudolf Or­ 'ghid�11 cere ca redactarea proceselor-verbale ale şedinţelor să se facă şi; în româneşte, Camera nu se înduplecă şi decide să dea numai, un scurt extras în "Gazeta Transilvaniei". "Sperăm, că Onorata Cameră - scria "Gazeta Transilva­ niei" din acel timp - îşi va ţine de nearnânabilă datorie a mijloci tipărirea protocolului Întreg şi româneşte, după analogia foaei legilor, cu atât mai vârtos, cu cât comerţul levantin, ca unul ce 1. Camera de comerţ din Braşov 1851-1901, pag. 17. 2. Anexa 11[. [77] 77 .aduce Statului un venit atât de Însemnat, e aşa zicând tot în mâna Românilor, care se interesează foarte mult a primi în cunoştinţă tot ce se Iucră în Cameră". A doua zi după constituire în prima sa şedinţă, ţinută sub preşedinţia de vârstă a lui Ioan Thalmeier d!in Sibiu, se alege ca preşedinte Carol Maager, ca vicepreşedinte Ioan Gott, iar ca secretar arhivarul universitar din Sibiu, Ioan Hintz; la câteva zile cornplectându-se biroul cu Încă doi funcţionari şi un ser­ vitor. Din lipsa unui local corespunzător, până se aranjă o odae În casa Montaldo din Strada Căldărarilor, unde se instalară mai târziu birourile Camerei) primele şedinţe consacrate ches­ tiunilor de organizare internă, Întocmirea regulamentului servi­ ciului interior şi a statutului funcţionarilor, se t.nură Într'o casă particulară. Camera nu are Însă prea mult răgaz pentru aceste ches­ tiuni de ordin intern. In curând veniră În desbatere proiecte de mari şi importante reforme ce privi au organizaţiunile profe­ sionale comerciale şi mai ales industriale ale timpului. Intre acestea era şi proiectul Guvernului, pentru o "in­ structiune provizorie de aranjare" a relaţiunilor comerciale şi industriale, proiect menit să producă, prin introducerea princi­ piului de liberă concurenţă, în îmbrăţişarea şi . exercitarea rne­ seriilor o spărtură În reduta de apărare a breslelor, aflate pe atunci În plină prosperitate 1). Camera reuşeşte cu mare greutate să Împace nepotrivirile de păreri dintre negustorii cu spirit mai liberal şi reprezentantii industriei mici, cari apărau cu multă Îndărătnicie drepturile şi privilegiile ţehiurilor, res pingând orice încercare de a se res­ trânge prerogativele acestor aşezări medievale. Această chestiune, care produse o adâncă fierbere În rân­ durile industriaşilor şi meseriaşilor, cari nu voiau cu nici un preţ să cedeze situaţia privilegiată ce le-o asigurau breslele, acele cetăţi. profesionale în care cu greu se putea pătrunde şi care constituiau "cea mai mare piedică pentru desvoltarea in­ dustriei naţionale şi comerţului activ", dăinui câtva timp, chiar după apariţia nouei legi industriale din 1860, dar În cele din urmă, se puse totuşi: capăt pentru totdeauna acestei stări ne­ fireşti de lucruri. 1. Camera de comerţ Braşov 1851-1901, pag. 20. [78] 78 De acum Înainte se uşurează simţitor şi sarcina Camerelor ele comerţ şi: industrie. Ele nu mai trebuiesc să-şi piardă 0; bună parte din timp cu aplanarea conflictelor ce se iviau destul de dles Între comercianţi şi industriaşi din cauza breslelor. Activitatea institutiunilor de curând create, poate îmbrăţişa pentru viitor alte probl eme de un interes şi importantă mai mare, între cari în primul rând era aceea a pregătirii şi îndru­ mării elementelor industriale În aşa fel, Încât acestea să poată răsbate cu uşurinţă În lumea largă, infruntând cu succes furia concurenţei streine, care Începuse să devie tot mai de temut 1), Mijlocul esenţial al desvoltării şi prornovării comerţului şi industriei, căile de comunicaţie, preocupă Camera de comerţ din Braşov Încă din primul an al existenţei sale. O piedică serioasă a propăşirei industriale, ca şi a debuseu­ lui cu totul redus al manufacturi lor ardelene era pe vremea aceea pe de o iparte starea rea a drumurilor şi În special aceea a trecătoriior Timiş, Oituz şi Bran, jar pe de altă parte lipsa Iegăturilor suficiente de comunicaţie CLI Ţările Româneşti. Cu toată importanţa şi vechimea relaţiilor comerciale ale­ Braşovului cu Ţara Românească, Transilvania nu avea nici o legătură potrivită şi suficientă prin drumuri cu Principatele Române, principala piaţă de desfacere a produselor industriale ardelene. Pentru Înlesnirea circulaţiei cu Moldova se cerea, de către Cameră, În anul 1851, Ministerului de comerţ 2), În mod cu totul stăruitor construirea şosel ei Începând dela Oituz până Ia Iaşi. Pentru legătura Ardealului cu Muntenia, era clIe mare impor­ tanţă pe de o parte şoseaua Turnu-Roşu peste Câineni şi Piteşti spre Bucureşti (ca legătură directă Între Sibiu şi Bucu­ reşti), pe de altă parte şoseaua dela Predeal până la Ploeşti, cu bifurcatie în spre Bucureşti şi Brăila. Iată ce spunea În această privinţă şi Oremiul comercial ro­ mân, În memoriul de care am mai amintit: "Construirea de şosele la Oituz şi la Timis şi peste Pre­ deal 3), ar promova În mod deosebit comerţul nostru activ şi 1. Camera de comerţ Braşov 1851-1901, pag. 21- 2. Bericht der Hanrlels-und Oewerbekammer in Kronstadt 1851, prag. 34. 3. Construirea acestor sosele se ceruse de către Grerniul comercial român cu câţiva ani mai înainte, nu numai dela autorităţi, ci şi dela. Cancelaria Curţii, ba chiar şi dela Majestatea Sai. f I , 1 I [79] 79 dacă aceasta s'ar continua prin intermediul Austriei şi dincolo in Principate, atunci putem garanta, că s'a glăs,it rernediul prin­ cipal nu numai pentru industria noastră, al cărei export s-ar uşura, ci şi pentru comerţul levantin, Atunci am fi În stare să ţinem piept concurenţei vapoarelor dunărene, din a căror cauză Ardealul a început să sufere foarte mult", "Atunci n'ar mai trebui să treacă 14 zile sau chiar mai mult pentru ca articolele noastre industriale să ajungă la Brăila şi Galaţi, ci numai 3-4 zile, Costul transporturilor ar fi redus cu mult şi n'ar mai fi lipsăde atâţi cărăuşi, iar mărfurile noastre n'ar mai fi lăsate fără. nici o supraveghere în cârciurnile de pe Valea Prahovei" 1). Cât de necesară era construirea acestor sosele şi În deosebi aceea ele pe Valea Prahovei pentru transportul mărfurilor şi circulaţiei în general ne-o dovedeşte faptul, că din cauza topirii zăpezilor în fiecare primăvară se revărsau apele Prahovei, fă­ când absolutimpracticabii luni dearândul acest drum 2). Dar În afară de acest mare neajuns şi pe lângă pericolul ce-l prezentau aceste drurnure În cari de multe ori călătorii erau jefuiti şi lăsaţi săraci de către rău făcători, costul transporturilor cu carele era aşa de scump Încât concurenţa pe pieţele româ­ neşti a produselor industriale ardelene cu acelea ale puternicei industrii engleze şi ale altor state din apusul Europei era cu neputinţă. . Un exemplu va lămuri şi mai bine această chestiune. Pe când pentru 100 leg. marfă, tranşportul cu vaporul pana la Galats şi Brăila nu costa, din Anglja, "decât 30-36 cruceri, din Marsilia şi Livorno 20-30 crucerî; din Belgia 45 cruceri şi din Viena 2.30 f1., costul din Ardeal al aceluiaş transport era, deşi: pentru o distanţă incomparabil de redusă, de 4-7 şi chiar 10 f1. 3). Vedem deci, că transportul mărfurilor până în cele două porturi dunărene Galaţi şi Brăila, era pentru Ardeal cel puţin de 10 ori mai scump ca cel din Anglia şi Belgia, de 20 de ori mai: scump decât cel din Marsilia şi Livorno şi de două ori mai mare ca acela ce trebuia suportat pentru articolele aduse dela Viena. 'De aceea, Camera din Braşov, în grija căreia erau pro- 1. Anexa I. 2. Bericht der Handels-und Oewerbekammer 1851, pag, 33. 3. Ibid., pag. 33. [80] 80 paşrrea . şi îndrumarea vieţii economice din partea sud-estică a Ardealului, pe lângă străduinţele ce depunea pentru construirea şoselelor amintite, nu pierdea din vedere nici. un prilej de a lucra pentru ca s,ă obţină continaurea liniei ferate, Szolriok-Cluj pe linia Braşovului şi prin pasul Tirnişului până la Dunăre. In această chestiune de cel mai mare interes general, acţiu­ nea Camerei din Braşov merge mână În mână cu aceea a Ca­ merei din Cluj, care lucra cu toate puterile, pentru continuarea liniei amintite peste iCluj, Braşov până la frontiera românească 1). Duşmanii cei mai neîrnpăcati ai acestei înfăptuiri erau Si­ bienii, cari doriau prelungirea liniei Seghedin peste Arad în direcţia sudestică, pe Valea Mureşului prin Alba-Iulia până la Sibiu şi de aici prin trecătoarea Turnu-Rosu spre graniţa ro­ mânească. S'ar putea spune, că această problemă vitală pentru viitorul economic al Întregului Ardeal n'a lipsit de Pe ordinea de zi a Camerei din Braşov trei decenii de-a rândul, până la 1 Decem­ brre 1879, când joncţiunea cu Vechea Românie prin pasul Timis­ Predeal, în baza convenţiei Încheiată cu această ţară Ia 19/31 Maiu 18742), deveni fapt Împlinit. Camera însărcinează în anul 1851, pe cheltuială proprie, o comisiune de ingineri specialişti cu cercetarea munţilor dela frontieră, din punct de vedere al 'greutăţi lor ce ar Întâmpina o eventuală construcţie de cale ferată în această regiune. Raportul acestor specialişti conchidea, că pasul Buzăului ar prezenta o mulţime de piedici, pentru construirea unei linii ferate, clar că În comparaţie cu celelalte trecători - Bratocea, Predeluş-Pr edeal - aceste piedici sunt aproape de ne luat În seamă. Intentionând a aduce pentru cercetări mai aprofundate şi un inginer dela Viena, Camera deschide şi o subscripţie publică, cuoare ocazie :nu s'a strâns decât suma nesuficientă de 1320 fI. 3). In această privinţă "Gazeta Transilvaniei" din 1851 ne dă următorul amănunt: Camera - scrie această gazetă - lansează un apel către " toţi negustorii şi meseriaşii, pentru a mijloci o colectă În bani, din care să se acopere cheltuelile cercetării terenului, adecă diur- 1. Camera de comerţ Braşov 1851-1901, pag. 21. 2. Dr. E. Tandler, Die industrielle Entwicklung Siebenbtirgens, pag. 16. 3. Bericht der Handels-und Gewerbekarnrner 1851, pag. 3'1. [81] , 'i i 81 nele unue inginer dela drumul de fier chemat Înadins dela Viena, ale altui ,inginer din Patrie, ca ajutor şi a altor persoane ne­ cesare unei: astfel de întreprinderi". ,,'Mai cere la 23 Martie acelaş an, Grerniului levantin, ca să deschidă şi el cât mai curând o colectă printre membri săi, cu scopul sus arătat": ,iOela Reghin a sosit 300 fI.; cheltuelile Însă se urcă la 3-4000 n.«. "Sunt rugaţi' şi invitaţi toţi din negustorii din Braşov ca, cupă cum au contribuit în alte ocaziuni de folos şi importanţă comună, tot aşa să-şi arate şi acum generozitatea, contribuind fiecare cu o sumă pentru a Încheia o colectă de bani, care să facă onoare acestei pieţe şi firmelor dintr'însa şi să dea un exemplu bun şi, altor pieţe, care sunt obicinuite a aştepta ca Braşovul să păşiască înainte". Camera nu cruţa nici o oboseală pentru ajungerea scopului urmărit. Carol Maager, preşedintele de atunci al Camerei, "cel mai zelos şi cel mai energic apostol al chestiunii căii Ferate", cum îl descrie într'un raport al său Camera de comerţ din Cluj, că­ lătoreşte în două rânduri: la Viena ca să intervină pe lângă Mi­ nistrul comerţului, baronul de Bruck. La 1852, când' Impăratul vine la Sibiu, Carol Maager îi prezintă în fruntea unei depu­ taţiuni doleanţele Camerii din Braşov în această chestiune. In memoriul prezentat Irnpăratului se cerea în primul rând: şi regularea navsgahilitătii Oltului, care se folosia încă din prima jumătate a secolului al 13-lea Între Turnul Roşu şi Dunăre în acest scop 1), precum şi Înfiinţarea de sucursale ale Băncii Na- 1. OI'. F. jickeli, "OeI" Handel der Siebenburger Sachsen in seincr geschtlichen Entwickelung, Sibiu 1913, pag. 11. G. Netta, "Incerciîri de navigaţiune pe Olt", pag. 16. In anul 1788 se transportă pc Olt 40 de vase de transport de război peste 350.000 kg. diferite alimente, furaje şi combustibil dela Turnu Roşu În spre Dunăre. I In 1837 Septembrie În 7 se transportă pe prima corabie a Societăţii de navig aţiune pe Olt, infiinţată în acest an, dela Turnu-Poşu În jos 7500 kg. fier proprietatea statului. Timp' dle 7 ani adecă până la 1844., când această societate din cauza pierderilor suferite, transporturile fiind mult prea ieftine Îşi încetă activitatea, produsele brute şi manufacturile ardelene găsiră lin foarte lesnicios mijloc de comunicaţie P'� Olt. In 1851 Oltul nu se mai folosia decât pentru pluta]. Locuitorii din Săcuirne , plutaşi iscusiţi transportau �u plutele lor lemne până În Ţara Românească. In acelaş sc�p' se fOI�SIa ŞI Mureşul. (Bericht der Haridels-und Oewerbekamrrrer 18� 1, pag. 35). I, [82] 82 tionale în diferite centre cu scopul inlcsuir ii operaţiunilor de scont, de care cercurile cornercia 1 e şi industriale ale circumscrip­ ţiei simtiau mare nevoe. La 1860, cu prilejul petrecerii la Braşov a Guvernatorului. Transilvaniei, Contele Miko, i se expune şi acestuia printr'un Documentat memoriu, această arzatoare problemă, cerându-se cu toată inzistenta începerea construi rei caii ferate,' ca conti­ nuare a liniei dela Ti sa prin mijlocul Transilvaniei până Ia Braşov şi spre graniţa românească la Prerleal '}. Camera din Braşov nu se multumi însă numai cu inter­ venţiile făcute pe lângă autorităţile din Viena, ea stărui şi pe lângă Guvernul român, pentru ca acesta să nu întârzie cu fa­ cerea jonctiunii cu linia Predeal în directia Ploesti-s-Bucureşti, Bucureşti-Giurgiu. "Inca de pe timpul ocupaţiei austriace dela 1856, şi folo­ sindu-se ele această ocupaţie, Camera de comerţ elin Braşov, scrie d-l N. Pctculescu În Problema C. F. R.2), recurse la toate interventiunile şi presiunile de trebuinţă pentru a' sili pe Barbu Ştirbey de a 'executa numai decât calea ferată Pre deal-c-Ploeşti=­ Buzau, cu ramificaţie Ploeşti--Bucureşti--Giurgi1J; obligându­ se ea a găsi tin concesionat pentru această linie, precum şi de a dobândi dela Turcia concesia liniei Rusciur=-Varna. Această intervenţie se repetă şi mai târziu, când se produse şi inter­ venţia oraşului Sibiu, care În No ernhrie 1872 trimise chiar 'o deputatle la Bucureşti pentru a stărui pe lângă Guvern, pentru executarea liniei de pe Valea Gitului". Din cele ce s'a scris în jurul acestei chestiuni, ni s'a păstrat şi un document de valoare, privitor la importanţa Românilor în cultura şi economia Ardealului dela mijlocul secolului al 1 Q-lea, , Intr'un articol relativ la calea ferată a Transilvaniei, care era in ajun de construcţie, apărut în ziarul "Românul" lui C. A. Rosetti, numărul dela '27 Aprilie 1870, un comerciant român fruntaş, descrie astfel rolul elementLllui românesc În viaţa econo­ mică a Transilvaniei: 1. Camera de comerţ din Braşov 1851·--1901, pag. 21. 2. N. Petculescu,,,Prob1el11a C.F.R.", p,ag.17-18 ,;;i N. Iorga, "Istoria comertului românesc",ejJ'oca mai nouă, pal',. 1(l-D. (Camera din Brasov mijlocia Intre Ştirbey şi acea COmpanie din Viena, care propunea linia Brasov-Plocşti prin Slănic ori Telega sau Braşov­ Buzău, iir ele acolo la Bucureşti). [83] "Industria Transilvaniei stă În mâna Românilor şt a Saşi­ lor, dar comerţul Transilvaniei, atât de export cât şi de import precum şi: economia vitelor se află generalmente în mâna Ro­ mânilor; Maghiarii la noi formează două clase, unii ţărani şi alţii nobili. Nici unii nici alţii mai nu se ocupă' cu comerţul şi industria". "Fruntaşul român braşovean putea atunci să se exprime cu drept cuvânt în numele unora, "ce formau puterea şi: tăria Tran­ silvaniei, căci după cum reiese şi dintr'o corespondenţă parti­ culară a aceleaş foi din 2 Octombrie 1869, "un milion şi jumă­ tate de Români din Transilvania, vărsau în cutia statului pe tot anul, de 3 ori' atâta bănet cât cei patru sute de mii de Ma­ ghiari" 1). Un pri'lej bine venit pentru apărarea intereselor ţinuturilor de graniiţă, fu conferinţa vamală din 1851 ţinută la Viena, unde propunerile Camerei din Braşov fură prezentate şi susţinute de postăvarul din Sibiu, Traugott Binder, membru al Camerei. La această conferinţă, Camera îşi spuse cuvântul într'o seamă de chestiuni de un interes deosebit pentru împrejurările economice de atunci, ca organizarea târgurilor de ţară şi săptă­ rnânale, problema transporturilor, punerea În aplicare a legii cambiale, Înfiinţarea de tribunalecambiale, cărţi Iunduare, tran­ sformarea vechiului sistem de măsuri şi greutăţi, întemeierea judecătoriilor de târg, fixarea atribuţiunilor curtierilor, regle­ mentarea comerţul ni, ambulant, patente, mărci de fabrică, În­ fiinţarea de diferite şcoli ş. a.»). Acestea toate, ca şi atâtea alte numeroase probleme ce Se' pun Camerei de curând înfiinţată la Braşov, cum era de pildă stabilirea condiţiuni lor morale şi materiale ce trebuiau să În­ depliniască cei ce doriau a exercita îndeletnicirea de negustor. controlul înregistrării firmelor, eliberarea de diferite certificate, culegerea şi darea informaţiunilor, Îndemnul pentru participarea la expozitiile din Viena, Paris, Cluj (1855, 1856 şi 1857), iar mai târziu la MLinchen; irnmultirea, tmbunătătirea şi buna în­ treţinere a drumurilor, şoselelor, căilor fe:rate de interes local, înfiinţarea de oficii poştale, sporirea reţelelor telegrafice şi telefonice, dovedesc că această institutiune răspundea unor reale şi bine simţite nevoi economice. 1. A. A. Mureşi:II111, "RomJnii şi oraşele din tcritoriilc alipitc", 'iu ziarul "Universul" dela 20 X. 1927. 2. Camera de comerţ din Braşov 1851 1901, pag. 22. [84] 84 Pentru cunoaşterea condiţiilor economice şi lărgirea posi­ b i 1 itătilor de desfacere ale produselor indigene înţi:îrile vecine, funcţionarii Camerei sunt trimişi În repetate rânduri mai Întâi pe pieţek principale comerciale dela Dunărea de jos şi mai târziu in Principatele Dunărene. III aceste călătorii de studii se cercetează cu terneiu stările economice din aceste state, putinţa de import-export, intoc­ rnindu-s e CLi acest prilej şi o "statistică" a principalelor case de comerţ din ţările balcanice, care se tipări şi se distribui ne­ gustoriior şi in dnstria şi lor din circumscripţie 1). III scopul desvoltării spiritului de asociatie, sădirea sen­ timentului ele bună Înţelegere, convieţuire prietiriească şi sprijin reciproc, Camera îndeamnă pe comercianţi să se constituiască în Gremii - asociaţii regionale -- puriându-Ie la dispoziţie în acest scop şi statute întocmite de ea. Camera mai pregăti astfel de proiecte de statute şi pentru asociatiuni de credit şi industriale, precum şi pentru societăţi de sodali şi înfrătiri. Sentinţele date ele noua institutiunc În multe chestiuni în litigiu, pentru cari părţile recurseră la serviciile sale de organ împăciuitor, ridicară atât de mult prestigiul Camerei,lncM În­ fiinţarea unui oficiu permanent de arbitri pe lângă această Cameră, deveni o necesitate de neînlăturat. Evenimentele din preajma anului 1860, impiedecară pentru oarecare vreme desfăşurarea normală a activităţii Camerei, ches­ tiunile politice primârid atunci În faţa oricărei nevoi economice. In acest timp Însăşi existenţa ei căzând în cumpănă, Camera de comerţ se vede determinată a interveni energic pe lâng<ă autorităţile dela centru, arătând necesitatea imperioasă a păs­ trării şi desvoltării mai departe a organizaţiunii sale, care în scurtul răstimp, numai de 10 ani, dăduse rezultate aşa de apre­ ciabile, graţie cărora viaţa comercială şi industrială a Întregei ţări făcuse vădite progrese "). Cu începutul celui de al doilea deceniu al existenţei sale, Camera din Braşov, apreciind În toată valoarea importanţa şi îrnâurirea hotărîtoare ce aveau asupra întreg-ei gospodării a Ardealului şi în deosebi asupra aceleia a ţinuturilor dinspre fron­ tieră, apartinătoare circumscripţiei sale, legăturile de afaceri 1. Camera de comerţ elin Braşov 1851-1901, p:ag. 23- 2. lbid., pag. 24. [85] 85 cu Ţările Româneşti, (dădu toată atenţiunea îmbună-ătirii şi strân­ gerii din ce în ce mai mult a raporturilor cu aceste ţări, cari formau debuşeul principal al produselor industriei ardelene şi sursa de căpetenie pentru aprovizionarea lor CLI materii prime. Când) la 1861) Contele Miko, guvernatorul Transilvaniei, veni la Braşov, Între p!âllgerile şi doleanţele prezentate de Ca­ meră, locul ele frunte îl ocupa cererea de a se incheia cât mai de grabă un .tratat comercial cu Principatele Homâne, tratat în care să se aibă În vedere În mod special interesele economice ale ţinuturilor de frontieră din partea sudestică a Ardealului 1). Tot În acel timp (1862-1868) se pune şi chestiunea res­ stabilirii şi statornicirii valorii banului, "condiţia esenţială a siguranţei transactiilor", mai departe simplificarea şi uşurarea formalităţi lor în legătură cu viza paşapoartelor, îmbunătăţirea .institutiei consulare şi immultirea acestora în ţările Orientului, asupra cărora Camera prezintă cercurilor conducătoare de!a cen­ tru propuneri concrete şi bine motivate. lată cum se exprimă consilierul guvernial Ion Closius, intr'o scrisoare trimisă preşedintelui Camerei, Carol Maager, la anul 1861, asupra felului conştiincios cum această instituţie economică îşi înţelegea chemarea Încă din primii ani ai exstentei sale, "Foarte puţine Camere comerciale din imperiu şi-au pri­ ceput . problema rolului lor însemnat, pe care totdeauna şi l-an 'indeplinit corect cu consecvenţă şi conform spiritului timpului, ca aceea al cărei preşedinte sunteţi" �). 2, 1868-·1886 Anul 1868 aduce legea cea nouă a Camerelor de comerţ, care aşează aceste organizatiuni economice pe un terneiu con­ stituţional. N L! trecură însă nici trei ani dela terminarea chestiunii re­ organizării) după principiile nouei legiuiri a Camerelor, când Ia 1871 se pline din nou În discuţie modificarea legii printro con­ ferinţă a tuturor Camerelor, ţinută la Budapesta, cu care oca­ ziune Camera din Braşov îşi formulă în scris toate observaţiu­ urle sale asupra acestei reorganizări, Noua încercare de reorganizare nu a avut Însă nici W1 efect, 1. Camera de comerţ din Brss ov 1851-- [901, pag. 2.5. 2. Ibiel., Î)ag. 26. [86] 86 cacs legea din 1868 a rămas În vilgoare cu unele modificări şi întreg.tTi date În cursul timpului pe cale de deciziuni ministe­ riale 1). Problemele mai de seamă, cari au preocupat Camera de co­ merţ din Braşov Între anii 1870 şi 1880 s'ar putea rezuma în următoarele: Formularea observaţiunilor şi darea avizului asupra noului proiect al sistemului de măsuri şi greutăţi; pregătirile În ve­ derea expozstiei din Viena' din anul 1873; propuneri şi dorinţe în legătură cu încheierea unui tratat comercial mai întâi cu România ŞE pe urmă cu Serbia; remedii pentru înlăturarea efectelor marei crize economice din 1872, ca construirea de noui linii ferate, uşurarea .sarcinilor contribuabililor către Stat şi Comună; supri­ marea vămilor asupra cerealelor de provenienţă română,etc. O bună parte din activitatea Camerei din acest deceniu a fost ocupată şi, cu proiectul nou ei legi comerciale, cu acela al unui tarif vamal autonom, pentru întreaga Monarhie, precum şi cu culegerea şi publicarea (1877) uzanţelor comerciale ale pieţii Braşov. Incepâncli cu anul 1878 Camera editeaza şi o publicatie proprie: "B1ătter fur Handel und Gewerbe in 'Sieben­ burgen" (Revista pentru comerţ şi industrie din Transilvania), care apăru la început odată pe lună, de România. Importul de vite din România scăzu dela rotund' 25.000 bucăţi În anul 1879 la abia câteva sute de capete ÎI1 anul 1882. Aceasta înseamnă pentru economia c1le vite a Româ· niei o lovitură de moarte, din care nici până în ziua de azi nu s'a mai putut reculege. In aceasta zace şi punctul de plecare al relatiunilor duşmănoase, cari s'au desvoltat În curând Între Mo­ narhia noastră şi Între România În privinţa politice! comerciale 1. Vezi Raportul Camerei,ediţja românească pe anul 1908, P:lg. 9-11. [113] 113 şi care au avut un efect aproape distrugător asupra a o mulţime de mdustrii de export transilvănene. Tratatul a fost denunţat; pe la mijlocul anului 1886 isbucni războiul vamal şi această stare nenorocită dură cu unele mici îridulciri până Ia mijlocul anului 1891. Acest timp dete însă şi României impulsul să-şi creeze o industrie proprie şi deşi aceasta 'arată încă unele lipsuri, trebue să admitem totuşi, că pro ductiunea industrială de articole mai ordinare şi de o calitate mijlocie a avut acolo rezultate apreciabile şi din nenorocire nu arareori cu ajutorul puterilor noastre de muncă emigrate acolo, prin ceeace s'a cauzat aci o pierdere neplăcută. De atunci n'a mai succes, să se recâştige, in­ dustriei noastre de export transilvănene: de postav, de piele şi. ele lemn, poziţia care o avusese pe pieţele învecinate estice În decurs de decenii şi secol e Întregi şi din aceasta se explică decadenta multor ramuri industriale În Transilvania, cari trăiau exclusiv din comerţul cu România" 1). Iată ce scrie privitor Ia războiul vamal şi Gazeta Transil­ vaniei No. 3 din 1891: ,,0 rană sfâşietoare, care la fiecare mişcare a noastră tre­ ime să o atingem şi care se pare, că Încă multă vreme nu se va putea Închide, căci aşa se vede, că e scris să bem şi din acest pahar, pe lângă celelalte suferinţe impuse cu voe, fără voe, cu drept, pe nedrept, este şi rămâne războiul vamal cu ţara suroră, cu România, sau cum îi mai zice închiderea vărnii din ţară" . "Nu numai acela, care a trăit împreună cu noi, în cei 15-20 ani, din urmă, dar chiar şi cel ce din întâmplare a trecut 'Prin aceste ţinuturi nu mai de mult, decât acum 10 ani şi acum 'a venit iarăşi, trebue să rărnână uimit de schimbarea cea mare şi neaşteptată a lucrurilor. Pe când acum zece douăzeci de ani, belşugul, veselia şi voia (bună te intâlniau şi te insotiau la fiecare pas, pe când cântecel e vesele ale lucrătorilor te deşteptau şi te adorrniau, când' mergeau şi.se întorceau dela lucrurile lor zilnice, azi o tăcere de moarte a cuprins ţinuturile noastre şi pe feţele tuturora se vede zugrăvită lipsa şi îngrijirea pentru viitor, căci de nicăiri nu se vede strălucind acea rază de speranţă binefăcă­ toare de îndreptare. Din nici o parte nu se văd semne că În curând se va pune capăt acestei stări de nesuferit, căci celor, cari decid de soarta popoarelor de Ia masa verde, puţin le 1. Raportul Camerei pe anul 1908, pag. 9-11. 8 [114] 114 pasă de mizeria celor atinşi de crudele urmări ale ideilor lor nefericite. Puţin îi pasă bogatului aşezat în fruntea mesei Îm­ belşugate în casă caldă şi luminată ca ziua, de lacrămile săracei mame, care nu are cu ce alina foamea copiilor ei, sgriburiţi de toarne şi de frig, Înaintea cuptorului rece ca gheaţa". "Şi pe când acum 10-20 de ani Braşovul se putea numi încă picior de raiu, azi a devenit aproape fără deosebire un ţinut de chinuit şi amărât trai. Numărul cel mare de cornersanti şi de oameni cu dare de mână de toate categoriile s'a redus aşa de tare, încât azi ne putem număra pe degete fruntaşii. Lipsa totală de negoţ cu România, căci noi ne deprinsesern a lucra numai cu această ţară, a adus cu sine, că partea cea mai mare a negutătorilor, speculanţi lor şi meseriaşilor a trebuit să emigreze dincolo, dacă nu voia să rărnână lângă căminul pă­ rintesc, clar în acelaş timp să-şi rnănânce şi putintica avere a· dunată sau chiar să trăiască în lipsă". Războiul a avut urmări cât se poate de dăunătoare pentru ambele ţări. El pricinui pe die o parte nimicirea posibilitătii de desvoltare pentru economia de vite a Ţării Româneşti, şi pe de alta, pierderea uneia din cele mai importante pieţe de desfacere pentru produsele Jndustriei austro-ungare în Favorul Germaniei şi al Angliei, fără a mai socoti şi paguba suferită de Monarhie prin interzicerea transitului către ţările vestice prin teritoriul său a vitelor româneşti. Nu mai încape nici o îndoială, că urmările acestui război vamal au fost mult mai: dăunătoare pentru economia Monarhiei austro-ungare, căci până când cota participărei ei la importul României scade clIe la 31.530/0 în 1885 la 14.520/0 în 1890, aceea a exportului român în Monarhie în acelaş interval de timp nu scade decât cu 1.56%, de la 33.790/0 la 32.23%1). 1891 - 1914 Pentru a ţine pas CLI evoluţia economică şi industrială a timpului şi pentru a Înlesni industriei mici şi mijlocii -- dis- 1. Offergeld W. op. cit., pag. 185-186. Asupra războiului vamal dela 1886 dintre România şi Austro-Un­ garia a se vedea: Of. Carl Grunberg , "Die handelspolitischen Beziehungen Osterreich­ Ungarns zu elen Lăndern an der unteren Donau". C. 1. Băicoianu, "Istoria politice. noastre comerciale ŞI vamale". [115] 115 trusă de războiul vamal - noui posibilităţi de desvoltare, Ca­ mera acordă Începând cu anul 1891, o atenţie din ce În ce mai mare pregătirii meseriaşiIor şi Iucrător ilor specialişti. Spre a­ cest scop ea distribuie burse pentru călătorii de studii În ţările streine cu industrii puternice şi stăruie pentru Întemeierea de şcoli industriale În difenite centre ale circumscripţiei, scopuri pentru cari cheltueşte În fi,ecare an sume însemnate. In anul 1889 prin Înfiinţarea Camerei de comerţ din Târgu­ Mureş, judeţele săcueşti se deslipesc de Camera din Braşov, rărnânând la această circumscripţie numai 4 judeţe: Braşov, Târnava-Mare, Sibiu şi Făgăraş. Acest răstimp este caracterizat prin noui şi importante re­ forme cu caracter social economic iniţiate de Ministrul Gavril Baross. Intre aceste reforme amintim: introducerea legală a re­ pausului duminical, organizarea asigurării Iucră'r+ilor În caz de boală, organizarea industriei mici în asociaţii economice şi de câştig, noua organizare a instructiei speciale industriale după principiile moderne; toate reforme Ia a căror realizare Camera din Braşov depune o activitate intensă. Camera a mai' făcut în acest timp propuneri amănunţite a­ supra proiectelorde legi referitoare la asociatiunile şi institutele particulare �,e asigurare, În chestia, reformei irnpositului pro­ gresiv, pentru Înlăturarea concurenţei nedrepte a articolelor CO:1- < fecţionate de arestanti, ca şi a concurenţei comercianţilor ambu­ lanţi, Către anii 1890 Începură În stil mare pregătirile pentru "expoziţia milenară din 1896", la care regiunile Camerei din Braşov dădură dovada adevăratei lor capacităţi de producţiuue. In vederea incheerei Înţelegerei economice cu Austria, Ca­ mera sprijini idea apropierii economice faţă de această ţară, apărând, În totdeauna interesele industriei şi agriculturii ungare şi insistând pentru obţinerea concesiunilor trebuincioase avân­ tului industriei şi protecţiei economice a Ungariei. Cu aceste realizări, până la anul 1901, se încheie activitatea de 50 de ani a Camerei din Braşov. Cu prilejul sărbătoririi jumătăţii de secol de existentă, ea destinează suma de 40.000 Cor., ca primă rată a fondului pentru construirea sau cumpă­ rarea unei clădiri proprii pentru trebuinţele sale 1). Camera acordă În anii următori o atentiune din ce În ce 1. Camera de comerţ din Braşov 1851-1901, pag. 30, 31 şi 35. [116] H6 mai mare încurajării elementelor tinere din industrie şi meserii, fără a neglija să se Îngrijească şi de intensificarea şi sporirea relatiilor economice CU România. In acest scop ea organizează, în anul 1903 luna Aprilie în cele două săli ale Reuniunii rneseriaşilor din Braşov, prima expoziţie de lucrări ale ucenicilor şicalfelor din circumscripţia sa, unde au fost expuse pe lângă produsele tuturor ramurilor industriei mici şi .mijlocii şi acele Jale industriei de fabrică, maşini agricole, postav şi piele, etc. La această manifestare economică iau parte În afară de' peste 300 expozanti, ucenici şi calfe elin Braşov, Sibiu, Sighi­ şoara, Mediaş, Sebeş, Făgăraş, Săcel e, etc., etc., şi şcoala pen­ tru industria lemnului din Braşov, apoi şcoala specială depan­ tofărie din Sibiu, şcoala de ţesătorie din Cisnădieşi atelierul de tâmplărie al ucenicilor din Mediaş. Cu acest prilej Camera distribuie diferite premii în valoare totală+de aproape 2.000 fI. . Rezultatul practic al expoziţiei a fost, că vizitatorii din Ro­ mânia au Încheiat o mulţime de transactiuni cu întreprinzătorii expozanti, ceea-ce a contribuit Într'o măsură însemnată la ame­ liorarea situaţiei econornioea tinuturilor-aparţinătoare Camerei 1) .. In ,i,nteresul· uşurării şi îmbunătăţirei 1raiultJijpo,piulaţie� nevoiaşe şi în special al muncitor ilor-ca şi în acela al f'avorizării mai multor ramuri industriale, ca argăsitoria (tăbăcăriaj.: mă­ celăria, fabricatiunea salamului şi cârn ăţăriilor, Camera a in­ tervenit în mai multe rânduri cerând libertatea irnportului de vite cornute, oi şi porci din România. Pentru înlăturarea măsurilor vexatoare administrative de ordin sanitar veterinar, Camera a propus ca vitele importate să fie vizitate la frontieră şi apoi să fie transportate: În vagoane Închise la abatoriile oraşelor de la graniţă. Tot în acest scop Camera a mai propus şi înfiinţarea de abatorii la punctele de frontieră Predeal şi Turnu-Roşu, Camera propunea aceste înlesniri În legăturile de afaceri ale circumscripţiei sale cu România şi pentru că ştia, că dacă se fac concesiuni României uşurându-i exportul de vite şi Ro­ mânia va acorda la rândul său Înlesniri exportului produselor industriale ale Monarhiei. Nouilor faze ale relaţiilor comerciale cu România, Camera 1. Raportul Camerei pe anul 1906, pag. 10-11. [117] 1 117 le. acordă toată ateuţiunea, insistân d prin diferite rapoarte şi .mernorii pentru incheerea unui "tratat tarifar" în care 'săsie tiriă cont' in mod deosebit de" necesităţile economice ale" regiuniior de frontieră. Clauza natiunei celei mai favorizate, care se aplica în acel timpeie Statul 'Român produselor de' provenienţă austro-ungară IlL! corespundea nevoilorI'ecohomioe ale regiunilor-apartinătoare Camerei din Braşov, atât de strâns legate de piaţa românească. "AslljJra politicei comerciale şi' vamale de' urmatcu România, scrie raportul Camerei din anul 1906, ne-am' 'spus părerea în de'ajuns'înrapoartele noastreanterioare şi în adrese speciale, do­ rinţele noasfre fiirid deja de' mult cunoscute În Cercurile com- petente". 1. e '"bacă aceste dorinte nu se vor traduce în faptă nici de data aceasta, dacă se vor repeta deziluziile, cari le-lam . avut În continuu de' două decenii încoace, şi dacă vorbind-rnai con­ cret, nu vom reuşi să dobândim în primul rând un tratat tarifar cu fixarea pozlţiunilor'vamale necesare corespunzătoare trebuin­ ţelor noastre, atunci 'şi neinserrinatul restjil texportuhn" nostru «le astăz] rămas' din vechime, va; fi menit peirii : cţin cauza grel ei pre'diUiii ii'- cbncuFenţeiap;fige: a altor state streine". "Clauza 'naţilihei cele! mai favorizate,' fără "concesiuni tari­ fare speciale 'poate fiin an'(lmi'te' împrejurări un' factor Însemnat pentiG' '�esvoltarea' c�rrie'rţuluj'exteribr, 'dar în cazul' &� faţă În special nu este, căci' această Hauzăcon,sHtue mai mult o uşu­ ririţi!pentru ţările lnd:usti-iâÎe din' apus, cari datorită- ieftinătătii transportului ; maritim "s,eJîngt'ăt1-răd,esc pe pi�ţeI'e din'Orierrt cu surpl�si�11 prbdlfcţi�nii ldr, 't'ăcand o aprigă concurentă vprodu- ��îb'f'noastfel).i'" " " O mare înlesnire produse vieţii economice a regiunilor de frontiel'ă şi 'fnăsJ1j:a luata de MinistenÎl de interneungar la inter­ v�hţia' Cam�re'ide' a 'se; elibera în cazuri d'e necesităţi corrrer­ -ciale certificate de călătorie" pentru' 8 zile' 'de către prefecturil'e judeţelor învecinate cu ROl11aillaşi Serbia 2). , Nu pu'ţin �:ădiu 'de Iu'cru Camerei În acel timp Şti avizul a­ supra proi'edulullegii industdale întocmit de 'tonsi!ierul minis­ terial Io�if 'Szterenyi, chestiune care a'preocupat cercurile eco­ nomice În mhd ihtbsiv până 'la an ul 1'<}:09: Opi,n'iunile C'âmerei faţă' cu aceas'tă importantă problemă 1, Raportul Camerei pe anul 1906, pag, 10-11- 2. Raportul Camer,ei pe anul 1905, pag, 9-12 ŞI 45.